Viata Rom. (R.), 1944, 36

1944 — ANUL XXXVI NOEMVRIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA, ŞTIINŢA ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI D. |. SUCHIANU 


SUMARUL: 


KH 

MIHAIL RALEA La reaparijia Vieţii Rominesti (p. 3) 
MIHAI SADOVEANU S. P. A. (p. 5) 
AL. PHILIPPIDE Poem din niște vremuri negre (vorsari) (p. 12) 
D, |. SUCHIANU Introducere la studiul morții (p. 13) 
DEMOSTENE BOTEZ Umbrei mele (versuri) (p. 24) 
CELLA SERGHI Fraament din roman (p. 26) 
MIHAI BDENIUC Treobue să învingem (versuri) (p. 32) 
STANCIU STOIAN Fazole dasvoltării țărănismulul în Pominia (p. 34) 
SANDA MOVILĂ Ruga (versuri) (p. 55) 

r ION BIBERI Itinerar Baudelairaian (p. 57) 
FLORIAN NICOLAU Cintoc pentru pendula stricată (vorsuri) (p. 65) 

TILL [|] PAUL ZOTTA G. K. Chesterton (p. 68) 

V. R. Im loc de cronică internă tpo. 70) 


41 229365 : 
irla Periodice Dr. |. FLAVIUS Cronica externă (p. 72) 


PETRE COMARNESCU Cronica literară (p. 80) 
G. M. CANTACUZINO Cronica plastică (p. 89) 


AL. GRAUR Cronica lingvistică (Schimbări intenționate) (p. 90) 
i a M. BARASCH Cronica socială (Sindicalizarea funcționarilor publici) (p. 93) 
pa Dr. S. A. STURZA Cronica ştiințitică (Ritmicitatea în biologie. Ritmuri endogene 


şi exogene la vegetale) (p. 100) 


MISCELLANEA: (p. 103) Optimism, — Vorbirea legionară.— Dialectica maraistă si regi- 
mul hitlerist. — Alegeri imediate şi principiile damocrației, — Propaganda pentru Ardeal, — 
Chestiunea evreiască. — Obscurantismul D-lui Blaga. — (t) Profesorul Reiner. 


RECENZII: (p. 118) Gregoire Gatencu: Guerre à l'Est. Elveţia, 1944. -QG. Câ- 

Unaacu: istoria literaturii romine, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 

1944. — Mitiţă Constantinescu: Continentul U. R. 5. S. „independența“, Bucureşti, 

1944, — Gheorghe Crutzescu: Podul Mogoşoaei. Povestea unei străzi. Socec, Bucure- 

şti, 1944, — Valentin Giterman: Et après la guerre? Nouchâtol. Edition de la Bracon- 

nière, 1944. — Constantin Georgiada: Le professor Pierre Janet. Paris, 1944. — 
- Kostis Palamas: Papes choisies. Ed. des nouveaux chaiers. Suisse. 1942. 


4 REDACŢIA ŞI PUBLICITATEA: STRADA SFANTUL CONSTANTIN Ne. 8 
ADMINISTRAȚIA: LIBRARIA SOCEC & Co. S. A. R, BUCURESTI 


Viaţa Rominească 
t 


REVISTA DE LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI IDEOLOGIE 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI D. L SUCHIANU 


ANUL XXXVI 
NOEMVRIE 1944 


LA REAPARIŢIA VIEŢII ROMINEŞTI 


„Viaţa Rominească” şi-a încetat apariția la şase Sep- 
temvrie 1940. Treizeci şi mai bine de ani a luptat glorios şi 
fără prihană, în nenumărate campanii pentru toate temele de- 
mocraţiei sociale romineşti. Două generaţii de scriitori şi 
ginditori de stinga şi-au aşternut în paginile ei talentul şi 
credințele lor. Aici sa dat lupia pentru pămîntul țărănese şi 
pentru votul universal; pentru afirmarea ţărănismului ca 
doctrină și pentru afirmarea unei democraţii integrale: pen- 
tru literatura militantă şi socială. ca și pentru trium- 
ful raționalismului contra misticei reacționare şi obscu- 
rantiste. Aici sau consacrat rînduri numeroase peniru 
Rusia Sovietică, pentru desrobirea muncitorilor, contra odioa- 
selor doctrine rasiste. Trei decenii V. R. a fost şcoala și tri- 
buna tuturor concepțiilor de vieață colorate de umanitarism 
şi de naționalism generos. În timpul regimurilor de autori- 
tate chiar, ea a fost refugiul publiciştilor de stînga, 

Glasul ei a amuţit cînd dictatura hitleristă dinăuntru 
şi invazia germană dinafară au năvălit peste cugetarea ro- 
minească liberă. Ni s'a propus în timpul acesta să reapărem 
ca o revistă pur literară. Estetismul pur în timpuri apoca- 
liptice ni sa părut o impietate şi o trădare. Revista noastră 
a fost totdeauna o publicaţie de atitudini. Am aşteptat, resem- 
naji și plini de nădejde în același timp. dipa de azi. 

Tot ce triumlă acum face parte din crezurile noastre. 
Ca şi altădată ne alăturăm luptei dusă de toți acei care 
voiesc omenie, dreptate, libertate. Perspectivele deschise la 
25 August trebuesc consolidate. Ele se cer cucerite definitiv 
mai ales în domeniul spiritual. Le vom cere mereu în litera- 
tură, în artă, în filosofie, în modul de a gindi al fiecăruia. 
Trebue să creăm în locul stupidelor dogme obscurantiste, 
iluminare umanitară. Va trebui să schimbăm pînă în adincuri 
structura concepțiilor noastre îmbuibate de superstiții primi- 
tive şi de prejudecăţi retrograde 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Această nouă campanie V, R. o primeşte cu bucurie 
pe vechea sa linie. Puţine sant publicaţiile care pot reclama 
satisfacția unei perfecte continuități. f 3 

Tineretul revoluționar de azi va aduce contribuţia celei 
de a treia exajii pusă în serviciul acelorași idei. La noi 
tradiție și revoluție suni unul și acelaşi lucru. Nicio în- 
doială, nicio ezitare nu stinjenește viitoarea noastră acţiune. 


MIHAIL RALEA 


S. PA. 


un săl- 
batic. Nu vă puteţi închipui cît de turburat am fost. Dar 
şi sancţiunea pe care a primit-o individul, plăteşte toate pa- 
ralele; face să v'o povestesc, 

Dacă doriţi să v'o spun... Mă rog, mă rog, fără mani- 
fesiaţii. Se cuvine să ne menţinem reputația. E ceva mai 
mult decit o anecdotă; are mai mult miez, căci e realitate. 
taţi, să dau un telefon. Comunic 


acestei vieţi. Nu zîmbiji, vă sfătuese şi pe 
folosiți în aceeaşi măsură de invențiile lumii nouă. Ce-i un 
telefon? Nimic. Èi 

din astă-seară. 


i daji voie? Cred că sunt în asentimentul d-voastră 
al tuturora că o istorisire, oricît de modestă, pretinde şi agre- 
pahar de vin, şi am poruncit lui Costaki, piv- 
nicerul nostru, să aducă o sticlă din celebrul „Murfatlar 

acest dar dobrogeanului meu, pe care l-am 
apărat, cum știți, la Curtea de Casaţie, scăpindu-l de toate 
necazurile, mi-a mai rămas ceva. „Murfatlar 1938" e recolta 
care-mi mie mai mult. Vii aprobări şi aplause îndelung 
repetate? Asta-mi aduce aminte de vremea cînd eram de- 
putat. Ce timpuri! 
Așa încit toată dimineața trecuseră nori uriti pe dea- 
supra Bucureştiului. Fram aproape desgustat. Dintr'odată 
l 


6 VIATA ROMÎNEASCÃ 


versuri, Era încîntată; făcea haz; zicea co descint. După 
masă, am ieşit îndată. Aveam de urmărit niscai stăruinţi 
pentru un client. h 

Am trecut prin Cişmigiu. Cind să ure la Schitu Măgu- 
reanu, parcă m'ar fi lovit cineva în piept. 

O căruță de lemne, la care erau înhămaţi un fel de 
„poney“ cu coamele pline de scai. Panta alunecoasă după 
ploaie. Căluţii nu puteau prinde în caldarim cu copitele. Pot- 
coavele tocite. Auzeam dela distanţă înjurăturile şi mai ales 
plesniturile de biciu. Grăbesc pasul și mă apropii: am cu- 
noscut îndată cu cine am de atace... Stomacul meu a făcut 
o voltă ca un acrobat dela circ. 

Un individ întunecat şi timp, cu nişte sprincene cit mu- 
stăţile, urit, nebărbierii, cun sad răguşit disperare. Işi 
i mere zăbunul; se svircolea numai în nădragi, cu mine- 
ile cămăşii suflecate, înjurind, şi hotărit să-şi ucidă caii. 
Bietele animale se opinteau, îngen iau, se ridicau şi iar 
cădeau; apoi îşi plecau capetele sub lovituri. Lovitura şi în- 
jurătura... Înjurătura şi lovitura. 

Nu mă pot stăpini. Ce vreţi? E mai presus de puterile 
mele. Orice om cultivat e membru oarecum de drept în S. 
P. A. Eu sunt şi membru de fapt. Am intervenit și în alte 
Miguel Procedind cum ştiu, îl iau şi pe acesta brusc, 
cu violență maximă. 

— Bing mă nenorocitule, de ce-ţi omori caii? Parastas, 
prijanie, mormint, candelă din ile cerului, acatist, co- 

ilița Sfîntului Petru. li crăp capul! Te fac piftie! Cum 
îndräsneşti, pitecaniropule? Nu cunoşti că animalele sunt 
spinis de lege împotriva barbariei voastre? Avestija, ba- 
clavaua şi cazania cui te-a adus pe lume! 

N'o să mă credeţi cînd vă spun că individul la început mă 
privea cu admiraţie pe deasupra carului cu lemne, Apoi, în- 
țelegînd că aş avea intenția să mă amestec în treburile lui 
personale, m'a lepădat din cimpul său de vedere. A înjurat 
mai crincen. Ca la un concurs, ținea să mă întreacă el pe 
mine, Papucii maicii Domnului, mărgelele sfintei Paraschiva. 
Şi dă-i cu biciul. i 

Chiar atunci m'ajunge din spre Cişmigiu Mitu Muca- 
litu, cum îi spunem noi, maestru de gimnastică, fosi campion 
de popici la Besgadieu. 

— Ce-i, domnule Mazilu? zice. i 

— A, salutare. Dumneata eşti? Poftim, uită-te şi dum- 
neata, Ascultă gi dumneata. De ce lovesti, mă. caii — para- 
stasul şi cădelniţa... 5 

Individul ne priveşte pieziş. Scuipă într'o parte: 

— Sint ai mei, zice; fac ce vreau. 


Mă pp eu şi răcnesc: 
— Ai dreptul să-i omori? pogribania şi împărtășania... 


sp. A 7 


— li omor, dacă-mi place, 

Incepe iar să dea cu codirişca peste boturile şi ochii 
bietelor animale. 

— Stai, nene Mazilu, zice cu linişte Mitu, nu te enerva, 
că nu foloseşte la nimic. Imi dai voie să pun și eu o între 
bare politicoasă individului dumitale? Fii bun, uritule, şi-mi 
explică şi mie de ce îți maltratezi caii... 

— Cum? 

— De ce-ţi maliratezi caii... 

— De ce-mi... cum spui tu. caii? Dar ce treabă aveţi 
voi cu mine, mă? Sunt caii mei! Aţi înțeles? 

— ți dovedesc numaidecit, stimabile, că am înţeles, 
zice blind Mitu. 

Imi ace semn cu ochiul. Eu mă înnăbuseam, 

Ne-am dus asupra lui, eu întrebuinţind şi cuvinte, însă 
Mitu cu linişte şi demnitate. Singur, te aş fi rămas la 
cuvinte. Insă cu Mitu am pășit la ze L-am atacat 
sălbatic din două părţi. Dă Mitu una, dau și eu una. Mai 
dau eu una. Mitu, două şi chiar trei. 

__— Bine, mă păcătosule, zic eu, pe cînd îl loveam; de 
aia ţi-a dat Dumnezeu minte, ca să nu pricepi? De-aia ţi-a 
dat suflet, — ca să n'ai milă? Nu sunt, mă, şi caii zidire a lui 
Dumnezeu? Cu ce-ţi cîştigi tu piinea cea de toate zilele? Nu 
po P A ja cu cărăuşia? Dacă n'ar fi caii, cu ce ţi-ai aduce 
emnele la oraş? Nu te-a învăţat nimenea să-ți fie milă de 
animale? Nu te-a învățat nimenea să le îngrijești şi să le 
hräneşti şi mai ales să nu le înjuri şi să nu le baţi? In loc 
de ovăz tu le dai bice, ezeul şi vaserisul. In loc de 
apă, tu le dai în ochi cu codirişea — evanghelia şi cuminecă- 
tura bunică-tii! Asta-i recunoştinţa ta, mormîntul maicii tale 
de bandit, Bine înţeles eu vă traduc cu eufemisme expre- 
siile ad usum hominis pe care i le trimeleam fie cu palmele, 
fie cu croşetele $ open or, fie cu picioarele, Eu de o parte, 
iei en meu de cealaltă parte. Deosebirea era că Mitu 
opera fără să intrebuințeze locuţiuni poetice. x 

___A fost o corecție pe care o pot numi magnifică. Indi- 
vidul s'a pus cu spatele la pămint, agitind spre noi nă ii 
şi cismele-i rupte. para pus iar în picioare, sprijinindu-l din 
faţă şi din coaste. Și-a căutat refugiu sub căruța de lemne. 

scos şi de acolo şi iar l-am proţăpit din două părţi. Cînd 
mi sa potolit indignarea, văd că individul ne priveşte cu 
ură, peninda i cu dosul elor sîngele care-i curgea din 
nas. M'aş fi înduplecat să-l las. 

El a tresărit răguşit şi cu îndirjire. 

— Ce vreţi, mă, dela mine? 

Mitu face pe politicosu, calm: 

— Ce voim noi dela dumneata? 

— Da; ce voiți dela mine? Să vă dau, si să mă duc! 


15 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— O să vezi numaidecit ce voim noi dela dumneata, 
spune Mitu. Deshamă caii! 
— Beshamk caii. N'ai înţeles? 
— Des caii. Nai în 
— N'am înţeles. De ce să desham? 
Eu răcnesc, scos iar din fire: 
— Deshamă, caii, ori te luăm iar în maşină, nouăzeci şi 
nouă de sfinți mucenici! ; 
— Nu așa, amicul meu, îmi spune Mitu cu liniştea lui. 
Nu ci cu blîndețe. 
y n timp, îşi pregătea iar pumnii. Nişte pumni ca 
bestaaneia i 
e individ l-a cuprins spaima. 
— Hai să vă desham, a mormăit el cailor; ăştia ne ucide. 
A scos caii din ştreanguri. Şi-a it mai bine căru 
în bolovani, Gifiia. Işi ștergea A căutat în codi 
un coş şi a dat ovăz cailon, vorbind cv ei şi înjurindu-i in sur- 
dină. Am înţeles că ne înjură pe noi. 
strigat cu minie: 
— Leagă cățeaua! 
— Ai auzit? l-a întrebat blind, Mitu. 
— auzit. 
— Eşti dispus să taci? 
— Uite, tac. 
— Nu te uita hojeste la noi., 
— Nu mă uit. 
-- Faraji minte să nu mai asupreşti animalele. 
— invăţ. 
ani "A Ai înţeles, omul lui Dumnezeu, din ce pricină ai pă- 


— N'am înţeles nimic, 

Se uita pieziș, cu privirile crincene. i 

— Stimabile, urmează binevoitor Mitu, dacă nu ştii, află 
că aere sunt apărate de o s 


— Hai 

— Sint, mă, apărate de lege. N'ai voie să le baţi, să le 
ucizi, nici să le laşi flămînde. ' 

— Le-am dat ovăz... miriie individul, 

Eu îi strig din latura lui Mitu: 

— Mă, nu te uita urit! 

— "Mă uit cum îmi place! p 

Se strinsese ceva lume în jurul nostru şi am înțeles că 
ned mE puteam face ridicol. Trebuia să ducem sancţiunea la 

n sfirșit. A 

Mitu s'a alăturat iar de el fără vorbe de prisos, și l-a 
făcut să înțeleagă cum trebue să ndă. 
— Aşa, băiatule, eu nu-ți 


ind decit să răspunzi cu- 
viincios 


sea a 9 
S'a pus la pămînt: | 
— M'aţi chinuit ca pe Cristos! | - 
Cei ce se strinseseră rideau. În jap spectacolul era 


interesant, 
Și-a făcut loc gardianul munici să ducă pe individ 
secţie, 


5 
u blindețea lui hotărită, meu se opune. 
„— Care secţie, domnule gardian?! Nu ne trebue nicio 
secție. Secţie suntem noi. | 

Se intoarce spre individ: 

— Ridică-te de jos, mă nene, 

— Bine, să mă ridic. Uite, m'am ridicat. Mă dor şalele. 

— At șalele, descarcă o parte din lemne. 

— Cit? j 

— jumătate, 

— ce să descarc? Nu voin să descarc, 

— Nu întreba, nenorocitule, am intervenit eu, pipäin- 
du-i plexul cu un ghiont: taci din gură şi descarcă, altfel 
unde îți stă capul au să-ţi stea picioarele. 

— Haoleu, maică-măiculiță, de ce mă născuşi ? 

Tovarăşul meu: 

5 N'ai auzit, stimabila, să descarci lemnele? 

u: 
— Individule, fii cuminte şi descarcă, 
În jur: ilaritate generală. 
Gardianul, curios: 


ep, De ce să descarce? 


u: 
— Domnule gardian, o să vezi numaidecit. Să le des- 
carce jumătate, cum i sa poruncit, 
Gardianul: 
De ari bot ego 
„ar A0leo: Doamne, de ce fă pedepsişi! se tinguia indi- 
vidul, Cine îmi plăteşte mie pagaba? H , ho, mirţoagele 
naibii: daţi-vă la o parte. Din pricina voastră ard în foc 
nestins. Candela şi botezul! Uite, am descărcat. V'ajunge? 
ura ce mi-ți da și lăsaţi-mă să mă duc. 
du: i 
— Ce să-ți dăm? Nu-ţi dăm nimica. Și de ce să te duci? 
Mitu, cu blindeţea ne 
— Fii cuminte, stimabile; fă ce-ţi spun. Pune mîna şi 
trage la deal căruţa. Doi cai m'au putut-o duce plină; sunt 
sigur că tu o duci pe gaaei goală. Dacă e prea grea, noi 
te îndemnăm cu biciul; dacă dai în brinci, te îndrept cu un 
ghiont. Suie așa la deal, şacolo descarci. 
papa căruța goală, s'o încarci cu lemnele rămase. Le duci 
la eal şi pe astea. Pasul şi biciul! Cum ajungi acolo, incarci 
şi transportul intii şi-ţi dan voie să înhami caii şi să te duci 


la 


10 VIAȚA ROMINFASCĂ 


unde gi Să-ţi fie asta învăţătură — ca să nu mai asupreşti 
animalele. Ai înțeles? 


— Am înţeles, dar nu pricep de ce vamestecaţi voi în 


treburile mele, ; ; 
— Mă, am strigat eu ieșindu-mi iar din fire, căci altfel 
din natura mea sunt blajin; mă! nici acuma n'ai învățat cum 


se Masa 5 cu nişte 

— să învăţ? Nu vă datorese nimica. Caii sunt ai 
mei: lemnele ale mele. i 

— E un tip imposibil, m'am umflat eu. Mitule, să-l luăm 
iar în maşină. i 

Omul s'a supus imediat: 

— Lăsaţi-mă; iertați-mă; fac cum spuneţi! 

A cărat lemnele la deal. Umbla gifiind; îşi infunda sagal 
intre umeri, ferindu-se de biciu. Mitu nu l-a iertat, Din 
în cînd tipul se oprea şi-şi opintea greaja din măruntaie, 
înjurind înnăbuşit. Sa chinuit şi sa pedepsit şi a doua oară. 
In sfirşit a încărcat ce lepădase. l-am dat voie să-și puie între 
ştreanguri caii, 

— Aoleo! Acuşa poi să mă duc? 

— Du-te şi ține minte, zic. 

— oleo, am să fiu minte că aţi dat ca întrun ciine! 
Ce vam făcut? Cu ce vă sunt dator? 

— Să ţii minte, zic, să nu mai ucizi animalele, Asta tot 
n'ai înțeles încă? i 

—  Aoleu! Maică-măiculița mea, a scrîşnit mizerabilul. 

A mai închinat citeva cruci poneylor lui şi s'a dus, 
i lată în ce lume trăim. Lume de primitivi și de săl- 

tici. i 

Toată după-amiaza am fost, pot zice, bolnav. S'ar putea 
spune că am făcut o prostie, amestecindu-mă in asemenea 
tărițe. După cât ştiţi, poţi să mă pui la rană, cum spun moldo- 
venii, dar sunt violent. e să-mi mărturisesc defectul. 
Sunt n a şi pace! 


red că vă împăcaţi cu acest „Murfatlar de şase ani. 


Mä dobitoacelor! zicea in vremea asta Marinică Botosu, 
apă ce descărcase lemnele în Cometa și ajunsese într'al 
doilea popas la Pantelimon; mă dobitoacelor, să vă mai dau 
niţel ovăz. Poate că e mai potrivit să nu vă dau, cam muncit 
eu în locul vostru, de mi-au ieşit ochii din cap cit cepele. Am 
crezut că acolo la Schitu Măgureanu ya să-mi fie mormîntul. 
Dar tot vă dau, căci mi-e milă de voi. Dacă nu vaş avea, 
li sar lipi pruncilor şi Sandii burta de şale. După aia vă 
dau și fa e cu mai beau fro două foiuri de ţuică, Am 
cîştigat destul la lemnele noastre de cer, dar mai mare cîştig 
am avut dela nişte nebuni. Injurături, palme şi pumni: bani 
să fi fost, deschideam .„bangă”, 


raților, care vă uitaţi ca prostu la mine și nu pri- 


SPA. ti 


cepeţi, aflați că a dat peste mine astăzi asemenea pacoste de 
nam aflat de asemenea pacoste de cind maica m'a pus pe 
lume, Li se näzare la doi, žia, — altfel îmbrăcaţi bine — pa- 
rastasul şi grijania lor, li se năzare, ci-că — am furat lemnele 
din pădure dela mă-sa în pajiște, şi mă iau la palme şi ghionți, 
M'au bătut, m'au muncit, m'au sucit: ce le pot face? ce să te 
pui cu dinşii? E în oraş la ei, sunt înţeleşi toți ca hoţii: care 
veneau, rideau, nici nu le păsa de un creştin pus la casne, 
Zice că-mi ucid caii şi de aia îmi iau mană n Smecherii 
de-ale lor! Cind a venii la fața locului sergentul din pont, 
sau răsgindit și au schimbat: că să dau caii afară din ha- 
muri şi să car lemnele eu, Să trag căruţa din vale în deal. 
Le-am făcut gustul. M'am trudit în genunchi şi în coate. 
Aoleo! Mau bătut de m'au singerat; mă dor coastele; e 
friptă pielea pe mine. Noroc că am dus lemnele in Cometa şi 
am scăpat cu polii, : 

Nea Nae, mai dă-mi o ţuică, să mai topese obida din 
mine, Dacă i-aş avea acuş aici, i-aş roade de vii, dela pi- 
cioare pină la grumaz, și capetele le-aș pune în pari. i 
poate vor fi fost nebuni? | 

— Nu sunt nebuni, mă băiatule, sloboade glas din burtă 
Nea Nae; sunt prea şcoliți; şi de atitea cărţi cite au cetit le-a 
slăbit înţelegerea. lar de cind cu ericanii şi cu aeropla- 
nele, sau stricat și mai abitir, că i-a bătut toată vara în cap 
cu boambele. Pe urmă, ei au altă lege şi noi alta. Sexapilul 
mamii lor de şefi! r 

— Or fi fiind, dar eu toi nu pricep, Mă dobitoacelor, 
ați mincat ovăzul. Poate pricepeţi voi? Nici caii nu pri p- 
Le-a nălucit să se supere că dau în voi cu biciul eli fi 
fiind cumra rude de pe măgărița dela stina din deal. Vorbe; 
socot că tot nebuni sunt. De-aia nici nu m'am pus prea tare 
impotrivă. Nebunu-i nebun; mai în vremurile astea în 
care trăim, numaidecit scoatevautomatul si te doboară la 
pămint, . 


MIHAIL SADOVEANU 


POEM 
DIN NIŞTE VREMURI NEGRE 


age me din mine nu mai merge 'n pas 
Cu timpul dimprejurul meu, 

i, mie însumi credincios mereu, 

in peac în turnul nopții m'am retras. 


O lună singerie se 'nalță strimb în zare 
Holbată 'n gol ca ochiul Ciclopului rănit: 
Cobește numai ură și pierzare, 

Dar eu mă ure în turn fără 'ncetare, 

Mai sus, mai tare, 

Neostenit, 


M'ajunge zarva veacului, din urmă, 
Dar nimeni din zănateca lui turmă 
N a venit cu mine în turn. RT 
re singur şi doar spectrul ros unii 
„Mă urmăreşte crunt și taciturn, Ș 


Deasupra veacului uet greu 

Singur sunt cu tim; peri 

O, vint al nopții, tu care m'asculți, 

Mini, poate, cei puţini vor fi cei-mulți 

Și zor gas meu de-acum va fi, cind ora 
ucidă va suna, al tuturora, 


De veghe sus, aștept neadormit 
Lumina vie, 

Pecetluesc cu lună singerie 
Această singuratecă solie 

Si o trimit 

Ta calea zorilor care-au să vie. 


AL. PHILIPPIDE 


Februar 1944 


INTRODUCERE LA STUDIUL MORȚII 


i iaei Boar s'a întors, după moarie, să ne demite Să La 
întîmplat. ema psihologică a morţii i insolubilă, 
Nu se rezolvă o necunoscută bebe i pa: necunoscut. 

Pe de altă parie suflet şi corp sunt indisolubil legate. 
Oricit de metafizice ar fi teoriile asupra raportului „psiho- 
fizic”, existența acestui raport este un fapt. În acest caz, 
cum putem concepe, după moarte, care e disoluția corpului, o 
existenţă spirit oarecare? 

Aceste două obiecțiuni, care-s grave, și care explică 


aceste obstacole ne vor fi folositoare, căci ne apar nu atît ca 
o barieră ce ne-ar împiedeca să mergem mai rie, cit ca 
jaloane ce ne impiedecă să mergem prea departe, — asemenea 
pistei înclinate a unui velodrom, zid lateral permiţind cicli- 
stului să ia toate vitesele fără a sbura afară din incintă. 

antică credință înfățişa moartea sub chipul Parcei 
tăind firul vieţii. Parca făcea totul, firul vieţii se lăsa docil. 
Chiar aşa se petrec oare lucrurile? Să presupunem că cineva 
şi-a dat osteneala să mă ucidă, şi că a reușit. Chiar după ce 
am încetat de a mă mai apăra, chiar atunci, nu rămîn com- 
plet inactiv; tot fac ceva, fac acel lucru foarte particular care 
se numeşte: a muri. Biologii spun că moartea e un „processus“. 
Are un început; are o durată. Actul de a muri este o anumită 
conduită determinată, de sigur o conduită destul de miste- 
rioasă, dar nu neapărat inaccesibilă cunoștinței noastre. Ea 
conține cel puţin un t cunoscut: fiind o conduită ome- 
ntască, ea trebue să prezinte trăsături comune tuturor condui- 
telor omeneşti. Este aci un minimum de „dată cunoscută“ pu- 
tind servi ca punct de plecare. 

Astfel, starea morții nu urmează direct stării de vieață. 
Intre viaţa plină şi moartea definitivă există o poziţie in- 
termediară, ocupată de „actul de a muri”, fenomen mixt, 
plonjind cu rădăcinile sale în vieaţă, iar prin celălali capăt 
al său vărsindu-se în moarte. 


14 VIAȚA ROMINFASCĂ 


Nu-i de mirare că studiile psihologice asupra morţii au 
sfirşit totdeauna într'o infundătură de drum. Ele omiteau 
esențialul: antecedentul imediat al fenomenului studiat. Pen- 
tru a înțelege moartea, trebue mai întîi să ştim ceea ce i-a 
precedat imediat, și anume conduita prin care intoarcem spa- 
tele vieţii, actul prin care cineva „și-a făcut” propria sa 
moarte, 

Acest „act de a muri” nu-l cunoaştem prea bine. Na 
fost niciodată studiat serios, şi ue să recunoaștem că nu 
se pretează foarte mult la observaţie şi încă mai puţin la 
experimentare; dar nu-i a priori interzis cunoaşterii noastre. 
In tot cazul, e un act al omului. Posedă deci proprietăţi co- 
mune tuturor conduitelor omeneşti. 

Să căutăm o definiţie a actului în genere. Printre irăsă- 
turile pe care le-am putea obţine, am alege citeva care să 
nu fie logicește incompatibile cu faptul morţii. 

Ar R în aceasta, o primă aproximațiune, 

S'ar mai putea căta şi altele. Sunt unele probleme vădit 
înrudite cu aceea a morții. Astfel e bătrineţea, maladia, și 
in genere ceea ce se numeşte „proastă funcţionare”. In toate 
aceste cazuri, înrudirea e evidentă. Dar mai sunt altele, unde 
legătura cu problema morții e mai indirectă, dar care ne con- 
duc într'acolo cu tot atita siguranță. Astfel, este uñ vechiu 
obiceiu în biologie de a se considera vieaţa şi moartea ca două 
aspecte ale aceluiaşi lucru. lar filosofi ca Simmel consacră 
o pătrunzătoare lucrare „imanenţei” morții în toate manife- 
stările vieţii, chiar unei „viriuţi formatrice, unei pu- 
teri de pregătire, de educare a celei dintii asupra celei din 
urmă. Moartea apare, în ochii lui Simmel, ca un permanent 
profesor al vieţii. Naturalistul Bohn observă cum naşterea 
este punctul parado vieafa e situată totdeodată cel 
mai donate i oel mai aproape de moarte. De altfel, încă la 
aurora științelor biologice, Bichat definise vieața „l'ensemble 

forces résistant à la mort”. Moartea e aci faptul pozitiv; 
vieaţa este obstacolul, 

Sar putea culege o mulțime de sugestii utile dacă am 
încerca să refacem înconjurul biologiei călăuziţi de punctul 
de vedere al morții. Dar acest punct de vedere ar fi mai cu 
seamă nou şi fecund în psihologie. Nu a fost niciodată folosit 
Şi ar fi interesant să tentăm experienţa. 

Mai există şi un alt fenomen care, nici el, na cunoscut 
onoarea unei cercetări speciale, şi care fără îndoială se află 
în sirinse raporturi cu acel al morții. Este primejdia. 

In fond, cuvintul primejdie este o elipsă de limbaj. „Pri- 
mejdie de moarte“ ar trebui totdeauna să se zică, Căci dacă 
se vorbește de pericol „mare“ sau „mic“, e pentrucă el ne apro- 
pie mai mult sau mai puţin de moarte, Distanţa singură va- 
riază; obiectul rămîne acelaşi. Dacă ne gindim bine, orice 


INTRODUCERE LA STUDIUL MORȚII 15 


primejdie e o moarte care avoricază, după cum orice moarte 
e o primejdie care a reuşit. Nu-i aci un joc de cuvinte: încer- 
caji numai a vă gindi la primejdie independent de ideca 
morții; noțiunea devine incomprehensibilă. 

Intr'o altă ordine de idei, înrudită cu gindirea lui Sim- 
mel şi a biologilor care fac din moarte faptul pozitiv, vieața 
fiind accidentul contrariant, — amintim celebra teză de doc- 
torat a lui Lalande despre „Disoluţie opusă evoluției“. Două 
tendințe se manifestă în Univers: una spre organizare, o alta 
spre disoluțiune. Aceasta din urmă e care precumpăneşte în 
toate domeniile. Lumea fizică, minată de legea sa fundamen- 
fală zisă a „ rii energiei”, duce la o „moarte termică” 
a lumilor. Chiar în domeniul biologic, unde evoluția pare 
să prevaleze, tot moartea e în realitate fenomenul majoritar. 
Ar fi de sigur profitabil să se adincească o asemenea filosofie 
care prezintă universul stăpinit de faptul morţii. 

„lată deci, indicate în fugă, câteva direcții de căutare 
— şi pe drum vom mai găsi numeroase altele — care toate 
ne duc spre aceeaşi problemă. Tot atitea „lucrări de 
piere” asemenea celor pe care asediatorul le întrebuințează pen- 
tru încercuirea unei fortăreje. Este o cale plină de înconjuri. 
Dar acesta-i prețul oricărei încercuiri. De altfel, „faire le 
tour n'est pas toujours un détour”. Să ne amintim de cu- 
rioasa vorbă a lui Kayserlink: „drumul cel mai scurt dela 
noi la noi înşine trece priń turul lumii“, 


Stuart Mill definea obiectele „nişte posibilități perma- 
nente de sensațiuni”. S'ar putea întoarce formula şi defini 
provizoriu vieafa: „o posibilitate permanentă de soluțiuni”, 

rice viețuitor este un „ ism“, adică un mod de alcătuire 
conservindu-se relativ stabil de-a-lungul influențelor pertur- 
batoare ale mediului. Răspunsul corect al unui organism la 
ceea ce-l tulbură se numeşte „adaptare“ — ceea ce-i un alt 
fel de a zice soluțiune. 

O adaptare e o operaţiune destul de bizară. Ea înseamnă 
a păstra şi crea în același timp. Un curios amestec de vechiu 
şi nou. E vorba de a face din nou echilibrul organic vechiu de- 
ranjat de situația cea nouă, şi aceasta cu ajutorul vechilor 
materiale deja existente, ' 
ne oprim puţin la această frază, dominată de ideea 
de noutate, i 

N'ar fi exagerat a spune — şi lucrul a-fost spus în ne- 
numărate feluri — că vieața e o întreprindere fundată pe 
noutate. O ființă vie — scrie Rabaud — nu-i numai o sub- 
stanjă organizată, ci o combinație organism + mediu. „Ma- 


teria vie“ se caracterizează prin remarcabila ei instabilitate 


16 “ _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


chimică. Ea se compune din molecule de proteină exirem de 
fragile, care neîncetat se sparg in edificii mai ufin com- 
plexe, aşteptînd a se fragmenta în produse de arhitectură şi 
mai simplă încă. Şi „mediul“ e acela care determină toate 
aceste catastrofe. Dacă mediul nu se schimbă, el totuşi pro- 
duce aceste schimbări in substanța organică, grație „fragi- 
Htăţii” naturale a acesteia, M 
‘hiar de rămîne imuabil, simpla-i prezență, combinată cu in- 
stabilitatea chimică a materiei vii, creează situații nouă. 

Dar viaţa-i o dramă în două acte. isolujiei de care vor- 

— şi care în jargon fiziologie se chiamă catabolism — 
îi urmează îndată un proces invers, de refacere a fosiei 
unităţi, de creaţie din nou a acelor monștri de complicaţie 
şi şubrezenie chimică, a r molecule de p 
iecare din mii edificiu de construcțiune precisă, 
unde pietrele sunt aşezate după un plan de savantă arhitec- 
tură. Acest proces de i 
mediul e acela care îl îndeplineşte, furnisindu-i doza de ener- 
gie suplimentară trebuitoare noilor construcțiuni, 

Astfel, raportul organism + mediu e o sursă neîncetată 
de schimbări și inovaţiuni, care rind pe rînd dărimă şi re- 
zidese echilibrul biologic. La (inojiotnrea acestuia prezidă 
o situație de noutate permanentă. Şi dacă aşa se petrec lu- 
crurile la treapta foarte inferioară a metabolismului intrace- 
lular, cu atit mai mult va fi aşa la etajele superioare. 

Pare destul de curios ca să nu se fi consacrat pină acum 
niciodată un studiu noutăţii ca atare, noutăţii privite ca si- 
tuaţie biologică fun 
tot ce trăieşte şi moare. Suntem siguri că înţelegerea întregei 
fiziologii — precum şi accea a conduitelor mai „morale“ ar 
avea de ciștigat din cercetarea mai adincă a situaţiei de nou- 
tate. Ne mărginim aci a face două observațiuni: 

Noutatea e o noțiune oarecum cantitativă. E suscep- 
tibilă de grade. Ceea ce deja e o mărturie de folosul său pen- 
tru ştiinţă, Pe de altă parte, dimensiunile noutăţii se măsoară 
cu ajutorul a două repere. Căci există două speje de noutate, 
după cum o raportăm la acțiunea în curs sau la ansamblul 
vieții noastre trecute, 

Un lucru e mai mult sau mai puţin nou după cum diferă 
de ceea ce ne ocupa în clipa în care a survenit, şi în măsura 
în care eram acaparaţi de ceea ce făceam atunci, 

Pe de altă parte, un lucru e mai mult sau mai puţin nou 
întru cît diferă de ceea ce, în general, ştim să facem. Astfel 
privit, fiecare moment prezent e ca un bilanţ al întregei noa- 
stre biografii. Bogăția experienţelor trecute, capacitatea noa- 
stră în mijloace reacţionale măsoară dimensiunile noutăţii 
a e. 
Sunt deci două soiuri de noutate. Ele intră în combi- 


compuse - 


ediul e o fabrică de noutate. 


-. 


se numeşte anabolism, şi tot 


Po 


damentală, — ca o fatalitate legată de i 


INTRODUCERE” LA STUDIUL MORȚII 17 


nație pentru a produce „noutatea finală”. In unele cazuri, o 
foarte mediocră noutate — un eveniment intimplat de sute 
de ori în cursul vieţii noastre — poate produce totuși o nou- 
tate finală foarte mare, dacă operaţia pe care o săvirșeam in 
acea clipă era foarte diferită, — sau dacă ca, fără să fie foarte 
diferită, ne absorbea însă în intens, | 

Toate aceste reflecţiuni ne mînă spre altele, în legătură 
cu o altă „situaţie biologică fundamentală”: situaţia de di- 
ficultate. Dimensiunile noutăţii se traduc totdeauna prinir'o 
oarecare „punere în dificultate“ a organismului. 

Această noțiune — cantitativă şi dinsa — a avut o soartă 
mai fericită. Un savant eminent i-a consacrat paciente cerce- 
tări. Pierre Janet necontenit vorbeşte de „acţiuni facile” şi 
„dificile“, înjelegind prin asta „conduite superioare“ şi „infe- 
rioare”, sau — căci la el este acelaşi lucru — conduite cores- 
punzind unor tendințe străvechi, sau din contra unora 
recent dohindite. Acţiunile dificile — superioare — recente 
reclamă, după Janet, o mai mare cantitate de „forţă psiho- 
logică” şi o mai „înaltă tensiune“, 

Forţă. Tensiune. lată două concepte cu frumoasă înfăţi- 
sare ştiinţifică. | s'a reproșat acestei idei de forţă psihologică 
de a fi o noţiune metafizică şi o contradicţie in terminis. 
Janet s'a apărat arătind că nu-i vorba de o nouă şi miste- 
rioasă formă de energie, ci de aceleași energii — mecanică, 
electrică, chimică. calorică — deja cunoscute, dar intervenind 
de data aceasta în funcţionarea conduitelor noastre. Cât des- 
pre „tensiunea psihologică“, ea nu-i tensiunea familiară me- 
dicilor — tensiune sanguină. nervoasă, tonus muscular — ci 
un fenomen de ansamblu, legat de „ierarhia tendinţelor”. 
Conduiiele superioare — ca bunăoară a inventa, a munci, a ex- 
perimenta — cer o distribuţie mai complicată a forțelor între 
diferitele organe ale corpului nostru. sunt mai „greu 
indeplinit“ în mod corect. Sunt acte de „înaltă tensiune“, 

Forţă și tensiune — spune Janet — îşi pot ajuta reci- 
proc sau dimpotrivă dăuna. Este de plidă desavantajos pentru 
sănătatea mentală să dispunem de o forță mare cînd tensiunea 
e mică. Agitaţii, deliruri, stări de excitație patologică rezultă 
dintr'o asemenea nepotrivire, 

Astfel, noţiunea de dificultate, de acţiune dificilă, Janet 
o explică prin noţiunile de forţă şi tensiune psihologică, 
noțiuni obiective. susceptibile chiar de un început de măsu- 
rătoare, cu metri clinici foarte utili tratamentului bolnavilor 
şi vindecării lor. 

La această concepție, de o valoare incontestabilă şi care 
şi-a confirmat legitimitatea prin lungi verificări teoretice şi 
medicale, — am vrea doar să adăugăm o observaţiune, 

Pentru Janet o acţinne dificilă, ca să fie executată co- 
rect — adică fără prea multă dificultate — trebue să dispună 


28155, — 2, 


18 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de o forţă totodată sulicientă şi convenabil repartizată. Am 
dori din parie-ne, să îinlocuim modul condițional şi impe- 
rativ al medicului, prin modul indicativ şi constatativ al psi- 
hologului. Este de sigur foarte interesant de aflat că „dacă 
vrem ca o acțiune „grea“ să fie „uşor“ făcută, „trebue“ cu- 
tare forţă şi tensiune. Dar problema se mai poate pune altfel. 
La un moment dat, că-i vorba de o acţiune superioară sau una 
inferioară, organismul este, cum zicem noi: „pus în difi- 
cultate“. Acesta-i faptul fundamental. Janet numeşte di- 
ficilă cutare acţiune superioară, şi pururi gradul ei de difi- 
cultate rămine egal cu gradul de superioritate. Această acţiune, 
Janet parerea nu o si numi miri Totuşi Er acţiune 

te fi cind uşoară cînd grea, du mprejurările momen- 
taloi. Cu alte Savini, gradul de punere în dificultate de- 
pinde de raportul dintre forja pe care necesitatea de acțiune 
o cere „în drept” şi forja de care organismul dispune atunci 
„în fapt”. Dar ce am vrea noi mai ales, e să lăsăm de o parte 
cauzele prime: forţa, tensiunea, şi, plecind dela situația de 
punere în dificultate, să căutăm dacă alte lapte nu variază 
în funcţie de aceasta — indiferent de caracterul superior 
sau inferior al acţiunii. 

O asemenea cercetare ne duce la o descoperire intere- 
santă şi banală. Pe măsură ce „punerea în dificultate“ spo- 
reşte, un ciudat şi cunoscut fenomen apare şi se întinde, Este 
psihismul, este toată acea fenomenologie stranie şi familiară 
pe care o numim suflet, Nu se ştie de psihism cum anume 
răsare. Și nici nu încercăm aci să aflăm ce e. Dar ivirea lui 
e un fapt, şi lapt de asemeni tendința lui de a se umfla pe 
măsură ce punerea noastră în dificultate se agravează. Un 
act superior — a improviza pe loc o subtilă teorie metafi- 
zică — se poate executa cu îndeminarea unui reflex, şi, dim- 
potrivă, un act inferior — ca perceperea unui poriret — se 
întîmplă la unii oameni să se facă penibil. cu eforturi nepu- 
lincioase, ginduri interioare incoherente, fuită de imagini în 
toate direcţiile. Totul depinde de „situaţia de dificultate“ a în- 
dividului în acel moment, ale cărei cauze (forţă, tensiune, 
etc.), leam văzul, şi ale cărei efecte sunt deosebit de intere- 
sante căci se raportă la misteriosul fenomen al psihismului. 

Există o evidentă corespondență între bogăţia brută a 
psihismului şi acea punere în dificultate pe care forţa şi 
tensiunea o explică şi o determină. Intre aceste douii fapte: 
mentalul şi dificultatea biologică momentană—un inconiesta- 
bil raport există. Raport direct de cauză şi efect? Nam pu- 
tea-o încă spune. Ce-i însă sigur, eu toată heterogeneitatea 
celor două serii — psihică şi organică — este că între ele un 
nexus de variație concomitantă se constată totdeauna. In 


INTRODUCERE LA STUDIUL MORŢII 19 


realitatea observabilă, lucrurile se petrec ca şi cînd pros 
ritatea psihologicului ar depinde de mizeria fistoloziorlui. 
Ea = ` 

Această a noastră teorie la prima vedere pejorativă des- 
pre rolul mentalului se verifică pe măsură ce ne gindim mai 
mult la ea şi îi supunem faptele spre verificare. lată. de pildă, 
visul. Nu mă preocup de locul visului în „ierarhia condui- 
telor” lui Janet. Constat doar că visul se caracterizează prin- 
trun mare coeficient de noutate şi dificultate, Căci eveni- 
mentul exterior care provoacă visul e totdeauna foarte nou, 
pentrucă foarte dilerit de acţiunea ce ne absoarbe — adică 
somnul. Pe de altă parte, se poate greutate” mai mare decit 
să se treacă, dela montajul fiziologic al omului care doarme. 
la montajul atenţional pe care evenimentul deşteptățor l-ar 

re dela noi? De aceea şi răspundem noi printro conduită 
conformă situaţiei de mare dificultate în care omul care 
e — cel mai desarmat dintre oameni — se găsea în acel 
moment, Răsnunsul este visul. Gradului de noutate şi de di- 
ficultate considerabil îi va corespunde în ordinea mentală 
acta orgie de psihism din care sunt făcute visele. 
uita aceea curioasă, pe care destul de impropriu unii 
psihologi o numesc „eul muribunzilor”” — comportarea scă- 
paţilor dela înnec, prăpastie, spinzurătoare — este, după 
terminologia hii Janet, un act inferior. Dimpotrivă, aștep- 
tarea, sau o adincă cugetare, sunt acţiuni de „înaliă ten- 
siune“, Dar puţin importă. In toate aceste cazuri, conduita j 
noasiră e marcată pe de o parte printr'un mare coeficieni 
de dificultate şi pe de alta printr'o excepțională desfăşurare 
psihism. E „hypermnesia“ accidentaţilor, e infernalul 
dans de idei 1 ear în pondere la dai rai pei Ans 
gere imposibilă, e fuga incoherentă de gînduri la omul în- 
cordat de o lungă așteptare. Şi totdeauna bogăţia omu A 
lui pur” este ca semnalul detresei biologice. E curios 
e amintit că expresia de „psihologic pur“ a fost lansată de 
Doctorul Blondel, tocmai pentru a caracteriza „conştiinţa 
idä“, acea situaţie de dificultate cronică în care se gă- 
seşte bolnavul mental. 

Am fi tentaţi să reținem şi să generalizăm acest fel la 
pese vedere depreciativ de a concepe funcțiunea psihis- 
mului, 

De cîte ori psihologii, vorbind de raporturile dintre 
sullet și corp, doresc să pară foarte obiectivi, modeşti si cir- 
cumspecți, — se cred obligaţi a spune, categoric dar în fond 
foarte vag, că funcţiile mentale depind de uncţionarea unui 
sistem nervos central. Riguros vorbind, nu-i tocmai aşa. Nu-i 
deajuns a afirma că, pentru a exista psihism, e necesar ca 
sistemul nervos central să funcţioneze. Acestei fraze trebue 


20 VIAȚA ROMINEASCĂ 


să i se adauge un cuvint, Şi anume: ca să fie psi- 
hism, trebue ca sistemul nervos central să funcţioneze prost. 
Însuşi creierul, ultima instanță de solidaritate organică, tre- 
bue să se dovedească insuficient, incapabil de a furnisa so- 
lujia care convine. Trebue să existe, ca să zicem aşa, pannă a 
fiziologiei noastre întregi, pentru ca acel misterios și indefini- 
sabil lucru care e psihismul să se ivească eu ştie de 
unde. Și cu cit carenţa fiziologicului se agravează şi se pre- 
lungeşte, cu atît mentalul se umflă şi se dilată, pină în- 
tratit încit unii filosofi au spus chiar că „trecutul nostru 
tot” se „apleacă peste” dificultatea clipei de faţă. 

Acum putem mai bine pricepe curiosul fenomen al pri- 
mejdiei. El se află în vădită legătură cu noutatea şi dificul- 
tatea. Pericolul variază în funcţiune de aceste două situaţii 
biologice fundamentale. Pe de altă parte, primejdia e strins 
legată de fenomenul morţii. Aceasta din urmă e oarecum 
limita matematică a celei dintii. Cînd pericolul devine infi- 
nit, el devine moartea pură şi simplă. 

Bogăţie psihică, dificultate, noutate, primejdie, — toate 
aceste fapte se ţin între ela, — şi toate se găsesc în strinse 
raporturi cu faptul morţii. 

Intre situaţia de noutate şi moarte, — legătura e lim- 
pede. Moartea exprimä limita maximă a noutății. Faptul de 
a fi „unic“, de a se produce nimai o singură si ultimă dată 
în tot decursul vieţii, dă actului de a muri cea mai masivă 
noutate din cite se pot concepe. i 

asa-i lucru cu situaţia de dificultate, Printre circum- 
stanțele dificile, e greu ca vreuna să fie mai mult decît este 
moartea. ' 

In sfirșit. spuneam că moartea ar fi oarecum limita 
oe PADE a primejdiei, exprimînd valoarea infinită a ace- 
steia, 

Cuvintul „infinit“ nu trebue luat aci ca o simplă me- 
taforă destinată a traduce ideea de „valoare-limită”. De alt- 
fel nu orice valoare-limită se exprimă prin cifra infinit. 

zicem că noutatea și dificultatea ating, în moarte, cea 
mai mare a lor dimensiune posibilă, e cam în sensul în care 
fizicianul afirmă că vitesa luminii e cea mai mare cu pu- 
tinţă într'un univers dat, sau că, la zero absolut, materia par- 
vine la cel mai mare frig posibil. Dar aceste două canti- 
tăți se exprimă prin cifre finite. Şi-i probabil tot astfel în 
cazul noutăţii şi dificultății raportate la moarte. Ele ating, 
în moarte, v pei pă ag cer ere cutare organism dat, 

orță, tensiune, e ăție psihică, varietate a expe 
reniei dobindite, — toate aceste fapte sunt „coordonatele“ or- 
rca pe wia cum fiecare oferea local îşi are cele 

patru ale sale dimensiuni spaţio- e. 
Cit priveşte primejda, e vorba tot de infinit, Dar nu se 


INTRODUCERE LA STUDIUL MORŢII 24 


poate corect vorbi de primejdie ca „variind in funcţie de 
moarte”, Căci primejdia nu-i — ca noutatea sau dificul- 
tatea, un fenomen întru cîtva distinct de acel al morii; pri- 
mejdia e pur și simplu un „mod“ al acesteia din urmă. Cu- 
vintul primejdie exprimă doar „gradele“ morţii. Cind pe- 
ricolul atinge valoarea de infinit, el devine — el este = 
moartea însăşi, pură şi simplă. In toate celelalte împreju- 
rări ale vieţii, moartea apare în formă incipientă, „în stare 
de erecjie“ — ca să întrebuințăm o expresie la modă azi 
in psihologie. Intro singură circumstanță, tendința către 
moarte sa „activat“ complet. E actul însuşi de a muri. Ca 
toate tendințele, tendința morţii are coeficienți diverşi de 
activare și actualizare. Gradele primejdiei exprimă acest 
coeficient. lar în moartea pură şi simplă. valoarea lui e ri- 
guros egală cu infinit. 

Inţelegem natura raportului dintre primejdie de o 
parte, noutate şi dificultate pe de altă. Valorilor ania ale 
acestora corespunde valoarea infinit a aceleia. cam aşa cum 
sunt, în fizică, masele faţă de vitesă. La vitesa cea mai mare 
posibil — inţeala luminii — inerția, rezistența la acceleraţie 
devine infinită. 

De asemeni, am văzut cum primejdia, în ordinea fizio- 
logică, se traduce prin eşecuri ale sistemului nervos central; 
primejdia e un accident de insuficiență în solidaritatea ge- 
neralà, 

In sfîrşit, am constatat că numai cu prilejul acestor 

e răsare un fenomen ciudat, fenomenul propriu zis psi- 

ic. Mai constatăm de asemeni o corespondență între aceste 
rateuri, între această mizerie fiziologică, şi abundența psi- 
hică. Mentalul rodeşte în chip firesc acolo unde noutatea, 
dificultatea, primejdia, insuficiența de solidaritate ică 
generală sporesc. Se poate deci deocamdată plauzibil pre- 
supune că, atunci cînd pericolul devine infinit, bogăţia psi- 
hică (sau „durata subiectivă“, căci e acelaşi lucru) tinde, şi 
ea, să atingă această valoare, Cu alte cuvinte. ajungem la 
concluzia, provizorie dar verosimilă, că actul de a muri po- 
sedă, din punct de vedere strict psihic, o durată ilimitată. 

Rămiîne de acordat această încheiere cu ideile noastre 
curente despre suflet şi corp. ' 

E limpede că puţinul pe care-l ştim asupra naturii men- 

ului nu se opune cu nimic concluziilor noastre, Psihis- 
mul nu-i spaţial. E „durată pură”, E inuzabil. Nu este de 
natură energetică, nici supus legii lui Carnot. El are incon- 
testabila însusire de a se îmbogăţi spontan, prin simplul fapt 
că este şi că rămîne. Mentalul e „evoluţie creatrice”, Toate 
aceste caractere nu numai că sunt compatibile cu posibili- 
tatea. în anumite cazuri, a unei durate infinite a fenomenu- 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui mental, — dar tocmai aceste caractere au încurajat, timp 
de veacuri, credința în nemurirea sufletului. 

De sigun, mai e şi corpul, pe care-l wedem cum „dis- 
pare”, Dar nu-i asta oare un fel cam simplist de a eener n 
moartea unui nism? Corpul viu e o unitate compusă din 


unităţi în subordine (chiar această ierarhie între unități 


a lăcut să i se dea numele de „organism“). Vieaţa e, în 
ultimă analiză, menţinerea şi căutarea acestei unităţi. Moar- 
tea e reversul, antiteza acesteia; e mişcarea opusă, care în- 
toarce spatele spre unitate. Vieaţa e un procesus limitat în 
timp şi reversibil. Dimpotrivă, moartea e un proces irevo- 
il şi de o durată căreia nu-i putem asigna o limită. 
Să ne ferim a lua drept adevăruri ştiinţifice simplele pro- 
cedee practice, criteriile comode dar arbitrare prin care me- 
dicul legist sau ofiţerul stării civile fixează un hotar morții, 
Știinţiliceşte, moartea e procesul prin care ceea ce fusese 
odinioară misterios unit, pentru cităva vreme se pune nu mai 
puțin misterios să se desunească. ce, o scurtă clipă, se 
singularizase faţă de restul universului constituind ca o in- 
sulă de mîndră şi splendidă izolare, — se întoarce îndărăt la 
condiția comună. Materialul din care se face vieaja și moartea 
sunt exact aceleași. Singură jeteție procesului diferă, Sen- 
sului unitate îi urmează sensul ispersiune. Și acest mers 
în dispersare e, cu certitudine, infinit. Ar fi cu totul arbitrar 
ştiințificeşte să se spună că această ruptură de uniiate se 
numește moarte doar pină la un anumit moment, şi că în 
momentul următor ea trebue miraculos să devină altceva. 
„__ lenorăm natura raportului dintre suflet şi corp, Dar 
ştim — căci experiența ne-o învață — că un anumit su- 
port organic, orice manifestare psihică e cu neputinţă. Ştim 
chiar puţin în ce consistă această condiţie o ică, în ce 
materia trebue să se grupeze pentru a face posibilă 
apariția mentalului. Trebue ca o oarecare ruptură de solida- 
ritate să se ivească, și mai trebue ca actastă spărtură să se 
fi produs în sistemul nervos central, în acea solidaritate de 
ultimă instanță dincolo de care nu mai rămîne decît moartea, 
Este interesantă această poziţie-limită a sistemului ner- 

vos central. E] apare ca un sfirşit de „ca o ajungere 
naturală, ca un cap de operă al universului. Acolo unde si- 
stemul nervos central e incapabil să asigure o adaptare, 
moartea începe, Și tot aci îşi face apariția şi mentalul. N'am 
putea spune că-i un raport de cauzalitate, dar o experienţă 
nedesminţiiă ne informează că avem a face cu o variație 
concomitentă. Psihismul răsare nu vom zice pentrucă, ci 
doar atunci cînd au loc fenomene de moarte incipientă. Şi men- 
talul „durează“ atit timp cit moartea tă n'a avor- 
tat încă — atit timp cit o soluţie biologică n'a fost găsită. 


INTRODUCERE LA STUDIUL MORȚII 23 


ît mai mult mentalul va persista şi se va desfăşura 
enig ec cînd moartea, din incipientă a devenit definitivă. 
In actul de a muri, a cărui ag n-a k pyp acas pa 
i-o relungi necesarmente infinit pe a lui, şi ace 
iey Ă str ra se conforma, încă o ultimă dată, substra- 
tului material organic căruia îi e în chip misterios legat. Și 
esta în toate acestea. un curios paralelism între spirit şi 
moarte, A gîndi înseamnă a muri puţin. A muri înseamnă 
poate mai cu seamă a gindi, 


D. 1. SUCHIANU 


UMBREI MELE 


Și iată e nainte și-apoi roată 'mprejur 

La spate şi la stinga, nimicul meu, — contur. 
Căci raza ce străbate prin mine, transparent 
Mi-a proiectat nimicul pe negrul pergament. 


Și iată, am în față ca pielea unui lup, 
ntinsă la picioare, să-mi cale propriul trup. 
lar cînd e 'n miezul zilei şi soarele 'n zenit 
Reintră totu 'n mine, centrat pe infinit. 


UMBREI MELE 2 n conştiința-mi pură, redusă, de insectă 
ză fra miei iarta în forme în peipctă, 
Sperieloare flască, grotescă, nătăfleaţă întregesc cu mine, sub crea cor 
Cu legănat organic, ilical, de fr e Cu forme succesive, sunt iarăși la un loc. 
in nameni ah meu propris pe la spate, Şi la castelul singur în care stau în viro 
Cind mă îngîni cu-același gest dedublat, în faţă. E ridicată e srp ce mă ducea spre stiro. Se 


Caricatură strimbă de om, inconștientă, DEMOSTENE BOTEZ 


Te văd în jur satanie și crud estropiată. 
Ființa care-mi pare că e adevăra 
i-o descompui, tăcută, într'o niroană lentă 


Și 'n noaptea ta bizară turnată pe pămint 
s numai amintirea a ceia ce cu sint 

In pata că ftămolul necercetat de stele 
Eşli negativul sumbru al existenţei mele. 


Esti poate întru mea proprie dintii 
Carei atirnă Încă. prin Mibe; de călcii; 
Vreo formă ancestrală de mult evoluală, 

Vreun rest de protoplasmă din ce am fost odată, 


Vreun petec mic din bezna din care m'am născut, 
Din care, sîmbur tandru, nici azi nu-s desfăcut. 
Mindria mea de Rege mi'atîrnă la picioare 

Ca o murdară sdreanță cînd falnic merg prin soare, 


Necruţător memento de vechi in titudini, 
In parodia asta de vieaţă, de-atitudinil 

Rupt covoraș de doliu pe care duc mereu 

Şi mersul de omidă în pasul meu de zeu. 


Satanică plămadă de vată şi de beznă 

Ce cu fobii de soare s'ascunde după gleznă 
Şi întrupează molcom cu salturi de păâiață 
Conturul nefiinfei în forma ei glumeață. 


FRAGMENT DE ROMAN 


Bunica mea se numea Fana. 

Insuşi faptul că bunica avea un nume, mi se părea iur- 
burător, neaşteptat, îmi deschidea o poartă spre altă lume. 
Şi apoi: Fana! Era frumos, urit? Nu ştiu, Venea de departe. 
Aducea cu el partunal unei vremi pe care mintea mea neli- 
niştită se străduia s'o înțeleagă, timpuri în care parcă am fost 
şi nu am fost, în care nelămurit doream să mă intorc. 

De ziua mea, șapte luminărele pilpîiau pe tortul înză- 
pezit de frişcă. Intr'un capăt al mesei stătea taia. într'altul ca 
o umbră cu ochelari, ca o sperietoare cu nasul de ceară lipit 
de pielița scorojită, un fel de pergament mototolit care fusese 
cindva obraz omenesc, un mare pe frunte, albeaţă pe 
un ochiu: străbunica mea, terib 
pe stradă, fiindcă nu ştiau cine a fost, îndrăsneau să ridă 
cind o zăreau şi îi spuneau mumia. În casă domnea şi acum, 
după aproape o sută de ani, auzea orişice şoaptă, vedea fiecare 
mişcare, împletea intrigile. întreținea misterul. 

In zilele de sărbătoare lua cu noi masa şi bunicul. Unii 
îi spuneau şi acum Dom’ Jorj, alţii: nebunul. Niciodată 
n'am înțeles de ce nu e el bărbatul bătrinei Caţian. Era gi- 
nerele ei, tatăl celor trei fete care stătea acum în jurul 
mesei: mama mea, tanti Marie şi Nentea. Mereu bolnav de 
gălbinare, încovoiat, cu aerul veşnic vinovat de ceva, ținea 
ochii în jos, tăcea. De altminteri la masă fiecăruia îi era parcă 
frică de propria lui voce, fiecare se ferea să nu-i afle celălalt 
gindul. Dar de ziua mea mi se părea că mi-e îngăduit orice, 
chiar și această întrebare. care nu ştiu cum îmi țişnise din 
minte. și de ce nu-mi dădea pace: cum o chema pe bunica? 

Furculițele mătuşilor mele rămăseseră în aer gata să im- 
pungă. Privirile toate mărite, înţepenite, goale. Imi bătea 
inima, îmi svicneau timplele, îmi tremurau mîinile, dar nu 
mai puteam da înapoi. Încăpăţinată, am repetat întreba- 
rea. Bunicul a ridicat ochii din farfurie. Niciodată nu mi 
sau părut atit de sfioşi, de adinci şi de galbeni. 

y a Fana, mi-a răspuns vocea lui pe care n'o mai auzisem 
e mult. 


ila Catrina Caţian, Copiii de 


FRAGMENT DE ROMAN 27 


— Fana? 

In jurul mesei figurile erau împieirite. Pilpiiau triste 
luminărelele în tort. azeră va celor trei surori nu se mai 
deosebeau între ele. Bunicul meu repetă „Fana“, cu o vădită 
plăcere. iti og 

In clipa aceea ceva se prăvăli. Mi se păru că aud un sgo- 
mot de cioburi împrăștiate, Căzuse de pe scaun Catrina Ca- 
tian. Nu sa știut niciodată cine pusese, în locul scaunului 
ei, unul la fel, scos din uz, cu picioarele rupte. A 

Au urmat zile de libertate ameţitoare, de încîntare şi 
vis. Am început să răscolese podul din nou. Acolo întilneam 
de cite ori sufletul îmi era apăsat, pe Micul Lord Fontleroy, 
logodnicul meu. Băteam de trei ori în poarta castelului şi-mi 
deschidea El. Imi săruta mina: bine ai venit my-lady. Azi 
cetim din abecedar sau te învăţ aritmetică? Vrei să facem o 
plimbare cu bicicleta sau pornim călare?... Bicicleta avea 
numai o roată din trei, poney-i erau numai unul cu coada ruptă 
şi capul strivit, Mai erau doi cai de plumb cu soldaţii lor: 

arda lui Cedric. Pe bareta lui aproape albă de praf scria: 

larine... Pe abecedar, în colțul rupt rămase numai un nume: 
Andrei, şi, dedesubt, clasa. Pe cartea „Micul Lord“ scria ca- 
ligralic „Lui Dody. Mămica”. T| chema şi Marin şi Cedric şi 
Andrei şi Dody şi Lord Fontleroy, era Micul Lord, erou de 
roman, purta beretă, haine de catifea şi guler de horbotă, îşi 
părăsea bunicul din Anglia, încruntatul conte bolnav de po- 
dagră, ca să se întilnească cu mine cînd îl chemam. 

Am seotocit cu răbdare dulapul masiv cafeniu, fără 
oglindă, fără sertare. Erau îndesate acolo zeci de umbrele: de 
iarnă, de vară, de toate colorile şi una minunată, uşoară, pic- 
tată, de formă japoneză cu scheletul de trestie. După mai 
multe zile de muncă, am perit în colțul cel mai în- 
tunecat al podului, acolo unde eam că sunt numai şoşoni 
vechi desperechiaţi şi borcane goale de toate mărimile, un ser- 
tar răsturnat. Sub el un pantof de lac şi altul poleit, un fier 
de frizat, peruca blondă a unei păpuşi şi coada albă a calului, 
cutii goale de bomboane, hirtii scrise mărunt, neciteţ, şi o 
mulțime de fotografii decolorate. Prinire ele trei m'au făcut 
să iresar: o fată iinără cu e pe spate cu trei fetiţe 
alături, aşezată după mărime, aceeaşi fată cu bucle pe spate 
lingă un cîine mare şi tot ea, de sigur (am recunoscut-o după 
talia subţire şi fusta pînă la pămînt în formă de clopot), cu 
faţa spre fereastră, cu părul adunat tot pe creştet, înalt. 

— E „Fana“ mi-a şopil Cedric. Am dat fuga la spălătorie, 

— E bunica mea? am întrebat-o pe Floarea. 

— E dummeaei, zău domnişoară, chiar dumneaei... 

In jurul Floarei se ridica totdeauna un fum înnecăcios 
şi gros. Mesteca veşnic rufele în cazanul de cupru şi falca 
i se mișca odată cu braţul, cu mâna, de parcă ajuta la învîr- 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


titul rufelor. Bănuiam că Floarea îşi descîntă acolo în aburii 
aceia, că ceteşte în ei ca alţii în cărţi sau în stele. 

— O chiamă Fana, i-am spus, ca s'o încredințez că ştiu 
şi eu multe. 

— Da zău, chiar aşa: Domnişoara Fana. 

— Spune Floare, o bunică poate să fie tînără şi fru- 
moausă ? 

— Că doar n'a fost bunică de cind sa născut, păca- 
tele mele. A fost şi dumneaei copil, pe urmă sa făcut şi dum- 
neaiti donşoară. 

— Atunci poate nu-i adevărat că a fost balaur, cum 
spune tanti Marie. Floarea rise cu mulţi dinţi de aur. M'am 
gindit să-i cumpăr pantofi mari şi călduroşi de pislă ca să-i 
intre bine picioarele umflate şi o rochie de mătase care să fä- 
şiia, şi s'o poftesc la masă în sufragerie, cînd o să fiu eu stă- 
pina casei... 

Pentru cităva vreme l-am părăsit pe Cedric, Stăteam mai 
mult pe la spălătorie, eram ocupată să adun cu migală, din 
aburii care se ridicau din cazan, frânturi de fraze, nume şi 
şoapte şi să le lipesc ca peticele rupte şi amestecate ale unei 
scrisori foarte lungi. mereu „Fana“, 

__De cînd avea un nume şi ştiam că a fost frumoasă, nu 
mai mi-era frică de ea. A fost tă copil şi bunica, a fost 
fetiţă, a fost domnişoară. Mama, tanti Marie, Neneea nu exi- 
stau. Dar cu? Era atit de greu de înțeles, atit de turburăor 
gindul că nu existam. Erau totuşi pe acelaşi loc casa asta şi 
aceiaşi copaci, doar mai tineri. ză. zic ferestre. La una din 
ele, mereu la aceeaşi, apărea seara o fată sveltă, cu bucle 
negre pe spate, sau cu părul împletit în coade grele sau adu- 
nat egipt pe re mp cu piepteni cu rimă și ace de os. 

1-0 închipuiam » cu gura roşie, cu buzele vii, visă- 
toare. Fereastra încadra aceleași stele. Era aceeaşi fereasirii 
şi totuşi alţi oameni, alte bunici, alte mame. Curtea era pe 


aiunci mare, oft putea cuprind 
acum, plină de svonuri, de şoapte nelămurite, de secrete cui- 


plug rea ia ta nnă cernită AS as subțiri 
peste o fa cu ochii mari, peg. n- 
cărcatä cu cutii, daruri pentru micuța Fana. Dar cînd, unde 
a dispărut această deosebită şi tristă doamnă? Cind, cum a 
crescut Fana? Toate astea nu se mai ştiu, nu se mai pot afla. 
Dar se ştie că frumoasa Fana cu coade groase negre pe 
spate s'a măritat prea curind... Că nunta a fost cu alaiu bo- 
gat, dar şi cu lacrimi multe pe obrajii de copil ai miresei... 
mai ştie că odaia mirilor a fost orînduită de bătrina Cațian 
alături de a ei şi ani de zile uşa a fost lăsată deschisă între 


FRAGMENT DE ROMAN 29 - 


cele două odăi de culcare, pentru ca tinerii să se sliască, să 
fie stingheriţi de moarte şi mama Catrina să ştie tot ce se pe- 
trece noapte şi zi... Linăra căsătorită n'a avut voie an 
după an să se plimbe altfel, decât în cupeul cu perdeluţele 
trase. Caii n'aveau voie să se depărteze de preajma faimoasei 
curți. 

Cu uşile mereu deschise între dormitoare, cu friurile ti- 
nărului menaj ținute strîns, dibaciu, de bătrină, Fana a avut 
trei fete, a devenii mamă, a devenit rea. Dela început nu le-a 
iubit pe copile, fiindcă nu-l suferea pe bărbat, omul de cirpă 
in mina teribilei soacre, dăscălit tot timpul împotriva liber- 
tăţii şi a tinereţii ei. Bătrina le apropiase şi pe etițe, le ade- 
menise cu ceas de aur, cu păpuşă. cu di , cu fermece 
poate, 

„Fana era singură şi seara pină tirziu, mereu dreaptă, 
subțire, înaltă, la aceeaşi fereastră îşi înfrina ciuda şi cu răb- 
dare de ocnaș îşi făurea evadarea. Fetitele solidare între ele, 
o urau, deşi a fost şi o vreme cînd au iubit-o. Fata aceea 
tinără, care de cele mai multe ori purta coadele negre pe 
spate, care dispărea şi se ascundea ceasuri întregi, care nu 
se ştia niciodată unde se ascunde, de unde apare, de ce tace 
şi de ce ride prea tare, era mama lor... Uneori porneau s'o 
caute toate trei şi o găseau în salcimul din curte. Alte ori pi- 
tită pe sub scara de ciment din dosul casei. Acolo îşi făurise 
culcuş cu scoarţe și perne şi stătea ceasuri întregi, legănată, 
cu genunchii în braţe. Mai des se ascundea în pod, unde tot 
aşa își așternea scoarțe şi perne și toi aşa își legăna, visătoare, 
genunchii în brațe, Nu ţinea niciodată în mină acul sau 
cartea. Fetelor le vorbea rare ori şi atunci ca să ridă de ele. sau 
ca să se ascundă iară după ce o găsiseră cu atita greu. Le trä- 

de păr, le durea. Uneori le siringea în brațe, dar atunci 
e durea şi mai tare. Foarte adesea însă, le privea în adincul 
ochilor, unde căuta cu pasiune ceva — ca o mamă care-şi 
caută printre străini proprii copii — şi nu şi-i găseşte. O iu- 
beau servitorii, pisicile, Dini. Cu copiii ei era sau nepăsă- 
toare, sau rea. Lumea ajunsese să spuie că nu sunt ai ei, ci 
ai bătrinei Caţian. 

r ce nu se bănuia în jurul acestei case, acestei curţi 
cu trei ronduri cuminţi de pansele în faţă, dar atit de în- 
cileită, de sălbatică în fund. Bătrinul, — i se spunea Franz 
losef. fiindcă semăna întradevăr cu Împăratul, sau numai 
fiindcă purta favoriţi şi părul tăiat după moda veche — era 
tot timpul plecat. Vara se ducea la băi în Austria, iarna la 
Viena să asculte concerte. Acasă nu ieşia din odaia lui, dar 
nici din vorba nevestii. li era parcă frică de ea, de fată, de 
nepojele, O singură voinţă stia să-şi impue, plecarea. Îşi iubia 

te, numai geamantanele şi un cîine mare, pe care-i 
ua în toate călătoriile lui. Stăpiîn al casei ajunsese ginerele bä- 


=o VIAȚA ROMINEASCĂ 


trinei Cajian. Ea l-a ales de sot pentru Fana, ea îl îndemna 
s'o spioneze, Îi ali ta cu meșteșug gelozia. li plăcea poate 


să-l ştie nenorocit ca să-l mingie, sau numai ca să-i facă mi- 
zi Mr Meiarireăiscagă e -S 
pă 


zerii Fanci? Le scormonea zi 
tile de apropiere. lar el din laşitate, din interes sau 

cum credeau unii, din viciu, era cu sclavul bătrinei. 
Unii din neștiinţa situaţiei, alții din rea credință, în bătaie 
de joc, în loc de orj sau ginerele coniţei, îi spuneau 
Domnu’ Caţian... (Intimii, mai toţi, în spate, în deridere: Prin- 
tul Consort; Prinţesa era peniru toată lumea, Catrina Ca- 
ian). Fetele nu i-au văzut niciodată pe tatăl cu mama lor, 
iniştiţi, într'o plimbare sau de vorbă în casă. Nu i-au văzut... 
ci i-au surprins, 
intr'o seară de vară, lingă salcimul din fund. O căutase pe 
mama ei în toată după amiaza aceea. Către seară abia o des- 
coperise cocoțată întrun copac, In aceeași clipă îl zări 
venind tatăl ei, care se pitulă binişor într'o umbră mai 
deasă. Nencea își văzu mama, sărind uşoară ca o pisică în 
braţele deschise ale tatălui. care o prinse şi o sărută pătimaş. 
Ca din pămînt apăru şi buna. Era, se vede, de mult la 
pîndă prin apropiere... „Nu vă e ruşine copii”, a strigat 
tremurind de ciudă, tinind fetița de umeri. E drept că Ne- 
neea [ipase ca muşeată de farns în clipa sărutului, fără să 
vrea şi fără să ştie de ce. Vinovatul ţinea ochii în pămînt, 
Vinovata avea privirea îndreptată nepăsătoare spre singura 
stea care răsărise, Fetiţei îi bătea inima. Bătrinei îi temurau 
miinile pe umerii fetiţei. In seara aceea, Nencea și-a găsit pă- 
puşa cu ochii scoși, cu părul smuls. Plinse, pină se îmbol- 
năvi, peste buclele blonde strinse în poală, pe care le iubise 
cu exaltare. Criminalul era mama ci. Odată se jucau în pod 
de-a vaţi ascunselea, toate trei: Tanţi, Marie şi Nenèea. 
Deodată apărnră părinţii. Tata îi spunea mamei că o iubește. 
Ea răspundea cuvinte de neînțeles: eşti un laş, te disprețu- 
esc. Și totuşi îl lasă să-i sărute mîinile, braţele, gitul. Fetele 
ar fi vrut să tipe. De ce nu apărea mama Catrina. E. 
dat voie. Tatăl a culeat-o pe mama lor pe un cufăr. Vroia so 
omoare? Surorile se țineau de mină, îşi țineau răsuflarea. Le 
venea să plingă, să strige, nu făceau nicio mişcare. Tă- 
ceau şi priveau nesățioase să vadă tot, să ştie, să afle. Era atit 
de frumoasă mama lor, cu gitul întins, cu capul căzut, cu pă- 
rul albăstruiu împrăștiat pe podea. Tata o sărută repezit pe 
păr, pe gitul pahd. Era roşu la faţă. Mama albă, liniștită, 
parcă murise... Ba nu, sa ridicat deodată, elastică, vie, şi-a 
privit în faţă bărbatul şi a izbucnit în ris, şi a ris de sa clă- 
tinat podul. El o privea înlemnit. Ea îi spuse liniştită: eşti un 
caraghios... Apoi dispăru, uşoară ca fumul. Fetitele povestiră 
bunichii lor întimplarea. Bătrina le încredinţase că dacă nu 
spun singure, vorbesc noaptea în somn, că ei nu i se poate 


Cea mai mică. Neneea, i-a prins sărutindu-se. 


mar fi 


FRAGMENT DE ROMAN 31 


ascunde nimic. Și apoi ea era stăpina borcanel dul 3 
a sertarelor pline cu petice bai ranira şi svii ags 


; din vitrinele a- 
zinelor le putea lua cu bani tot ce vedeau în vitrine, Dar 
nu căpătau de geaba nimic. Și dacă mama i-a strivit ceasul 
lui Tanţi, dacă a lovit în el cu cîlcăiul cu atita ciudă. că 
l-a făcut praf, era fiindcă ştia cite iscodiri făcuse fetița, cite 
trădări, ca să-l aibă. Dar ele nu se ştiau vinovate şi ajun- 
seseră s'o urască de moarte. | 
_ Zilele treceau incet, dar anii au trecut re Fana a 
implinit 33 de ani, de ziua nunţii mamei mele. Se spune că a 
furat rochia minunată a miresei şi că în ascuns a area 
ea bucheţele roșii de flori. Zadarnic s'a căutat rochia albă 
spumoasă, zadarnic a făcut spume la gură bătriîna Caţian. 
In ultima clipă găsiră pote o rochie sărăcăcioasă, bă- 
pa de pichet alb de bumbac şi Tanţi fu nevoită so îm- 
race. Frumoasă, somptuoasă, în rochia de mătase înfoiată 
gată, a apărut în murmurul de admiraţie al lumii, mama 
miresei, fata bätrînei Caţian... 

Aceasta a fost Fana, bunica mea, care a fugit în noaptea 
aceleiaşi nunți, cu un grec frumos şi bogat, E o poveste pe care 
nimeni n a uitat-o, o ruşine pe care nimeni n'a iertat-o, care a 
apăsat asupra fauniliei, asupra leagănului în care mai tirziu 
am dormitat între vise nedesluşite, eu, un nou pumn de 
vieață, nepoata acelei destrăbălate femei... Fana a dispărut, a 

emit bunica un balaur, un monstru, care putea ieşi de sub 
pat pe întunerec, dacă nu eram ziua cuminte... Și nu eram 
cuminte... Semănam cu bunica... 


CELLA SERGHI 


TREBUE SĂ INVINGEM 


„Dropoatee şi ip 
Mi-au, “facut karei -pārcea 


Inima! 


Ei! dar acelaşi duh 
De flăcări şi pară 
Mă 'mpinge să mă duc 
În luptă, iară şi iară. 


O fi blestem străbun, 
O fi chemare? 

Fie ce-o fi. E bun! 
Numai să fie mare. 


C'aşa o să iasă! 


De-acuma, însă, nu-i 
Timp de cuvinte — 
Hai! fiii veacului, 
Nainte, nainte! 


Curind vom da atacul. 

In rînduri să ne stringem! 
Chiar de ne ia dracul, 
Trebue să 'noingem! 


LANURI VIITOARE. i 


20195, — 5. 


Timpul a ieşit din cuvinte 

Ca un puiu din găoace; 

De-acum începe singur să se joace, 
De-acum la vorbe nu mai ia aminte. 


Poeţilor, voi Jete bătrine, 

vi-s rimele rare, imaginile? 
In sc, necetite, naginile 
Şi nu mai speră niciun mine... 


Şi eu mă uit la vechile-mi poeme 
Ca un ‘anchis la suliță şi arc. 


poezia ui 
Unde-s iubirile din altă acd see sa 
Cu pluguri trase de tractoare 
Vom ara farina tristeții — 
Sub bălăriile de azi ale vieții 
Aud crescind mărețe lanuri viitoare! 


MIHAI BENIUC 


FAZELE DESVOLTĂRII 
ŢĂRĂNISMULUI IN ROMÎNIA 


de STANCIU STOIAN 


1. Povestea ţărănismului romîn o putem începe cu anul 
1845. Povestea țărănimii este, se înţelege, veche tot. dar 
despre ţărănism nu putem vorbi it din momentul cind 
țăranii au fost chemaţi şi ei să-şi spună sub o formă oarecare 
cuvintul. Şi acest lucru sa înti i odată cu revoluţia dela 
1845. Atunci sa conturat și un mod de a pune problema ca 
atare, care trebue neapărai cunoscut. Numai aşa vom putea 
inţelege desfăşurarea ulterioară a lucrurilor. "SĂ 

Nu este o întimplare că țăranii au fost şi ei chemaţi 
atunci să-şi spună păsurile. Problemele ţărăneşti, mai ales 
economia agrară. căpătase la această dată o importanță, pe 
care nu o avuse mai inainte. Ele încep să fie scoase pe primu 
plan aproape imediat după tratatul dela Adrianopol: iar 
acum erau la un punct, care nu mai putea fi ignorat. Dis- 
eutarea lor nu mai putea fi ocolită. i DAR 

Cu anul 1829 o perioadă nouă începe în evoluția vieții 
noastre economice, Odata cu aceasta și vieața politică ia un 
alt aspect. Articolul 5 din tratatul dela Adrianopol, dind „o 
deplină libertate comerțului”, deschide, după cum se ştie, por- 
tile influenţei economice, politice şi culturale ale apusului. 

Noua stare de lucruri se resimte din primul moment asu- 
pra satelor. Marfa cea mai de preţ, pe care principatele du- 
nărene puteau s'o ofere pieţei apusene sunt cerealele, produs 
al muncii ţărăneşti și al pămîntului. Inainte de 1829 cerealele 
erau luate de Turci la preţ de monopol. De astădată pretul lor 
e mereu în creştere şi cu el şi preţul pămintului. Plugul pă- 
trunde tot mai adinc în imaşuri, gonind de pe ele cirezile de 
vite, care se împuţinează şi degenerează. a 

Acum începe cu adevărat lupta pentru pămînt, — dra- 
matica luptă pentru stăpinirea pămîntului de cultivat. In 
sistemul economiei feudale. atenția stăpînului nu este îndrep- 
tată atit spre pămint, cit spre ţăran, — spre brațele şi pu- 
terea lui de muncă. Pămînt era destul. Chiar prea destul. 


FAZELE DESVOLTĂRU ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 35 


Nu aceasta este preocuparea de căpetenie a boierului, ci alta. 
Mai malt decit recunoaşterea dreptului de proprietate, pe el 
il interesează Să știe obligațiile de muncă ale iobagului. Îl in- 
teresează apoi mijloacele politice. organizarea forței, cu care 
i se poate asigura implinirea acestor obligaţii. 

)dată cu intrarea țării în hora marelui comerț apusean, 
lucrurile se schimbă. Spiritul burghez, pătrunzind şi la noi. 
aduce cu el metode noi de a- dispune dă munca altuia. Nu 
mai este nevoie acum de constringere politică, pentru aceasta. 
Constringerea economică este suficientă, Pentru aceasta este 
deajuns să-ți asiguri, cu drept de proprietar necontestat, 
stăpinirea mijloacelor sau instrumentelor de producţie. Restul 
e fără mare importanță, Este chiar preferabil ca pe muncitor 
să-l declari liber după aceea. El nu va avea decit o liber- 
tate: pe aceea de a primi condiţiile stăpinului. Altfel e ame- 
ninjat să n'aibă de lucru şi deci ce mînca. 

Pentru ţăran lucrurile se prezintă la fel ca pentru mun- 
citorul din fabrici şi manufacturi. Acesta va avea să înceapă 
upta pentru stăpinirea atelierului. țăranul pentru stăpinirea 
pămîntului, Burghezia moşierească, moștenitoarea vechei bo- 
ierimi feudale, simie repede tendinţele economice ale vremii 
şi se adaptează repede lor. Boierimea cea nouă organizată 
acum în „partidă iberală” renunță apiape cu entusiasim 
„vechi privilegii, cu care nu mai are ce face, pentru a-şi 
asigura avantajele noilor așezări. Ea cere pentru țăran 
două lucruri: a) emanciparea lui de „boieresc“, adică de obli- 
gaţiile feudale de muncă şi b) recunoaşterea dreptului de 
proprietate, ca un drept sfint. Dă cu o mînă și ia cu două, 
căci emanciparea fără pămint e tot robie, — robie economică. 
Tăranii simt din instinct primejdia, ceca ce se va vedea 
cu prilejul revoluției din 1848S, De acest an ṣi de numele lui 
ser tea dela Brad, este legată originea ţărănismului 
român, 


2. „Fecior de ea şi nepot de preoți” — cum se exprimă 
biograful său, Ton lonescu dela Brad trebue socotit primul tă- 
ränist romin. Protejat de Mihail Sturza el a putut să meargă 
în străinătate, unde a urmat serioase cursuri de agronomie 
şi economie rurală, Originea sa. pregătirea şi momentul istoric 
i-au determinat gîndirea şi activitatea pe terenul economiei 
şi politicei rurale. | 
deile lui lon lonescu dela Brad le găsim mai întii în- 
trun „Calendar pentru bunul paar, ublicat în 1845 ca 
supliment la „Foaia sătească“ a lui M si istet. Il ve- 
em aci pătruns mai ales de o idee, care a fost pină azi 
esențială peniru ţărănism: ideea „specificului“ în economie 
ca și în vieața socială, determinat de loc şi timp. „Gospodăria 
Rominilor, zicea el, ca și a oricărui alt neam. are obiceiurile 


3% VIAŢA NOMINEASCĂ 


sale, răzimate pe climă. mulțimea și bunătatea pămintului, 
numărul locuitorilor, chipul trăirii şi vieţuirii lor, în sfirgit 
pe treapta trebuințelor ţării dinăuntru şi interesul negoţului 
din afară. Toate aceste apenan dau gospodăriei o faţă 
deosebită în fiecare țară, dela care nu se poate abate cineva, 
lără ca să se resimțească” !), 

Ion Ionescu dela Brad iși dă seama şi de influența pe 
care a avut-o asupra economiei rominești, tratatul dela Adria- 
- nopol, „Astăzi, zice el, mărim ţarinele 3 afroiprra subaturile, 

facem mai multă piine şi numărul vitelor noastre din ce în ce 
mai mult scade“ *). El e ingrijorat de aceasta şi îngrijorarea 
lui se va dovedi justificată, dementa cerealieră va determina 
pentru țăranul romîn o alimentație dintre cele mai sărăcă- 
cioase. El nu va mai avea nici carne, nici lapte, nici brînză 
în deajuns, griul se va vinde cu aur în străinătate, iar pentru 
el vor rămine mămăliga şi fierturile nesubstanţiale. 

Acestea suni ideile economice ale lui lon lonescu dela 
Brad. Ele ii vor rămîne toată vieaţa. Ideea specificului în eco- 
nomie — Şi în special in economia rurală — îl vor duce 
chiar la interesante cercetări de monografie agricolă °), con- 
vins fjind că numai cunoscindu-se bine condiţiile de desvol- 
tare ale agriculturii. după loc şi timp, putem să dăm ţării o 
bună agricultură. 

Ideile politice şi le-a fixat lon Ionescu dela Brad tot 
în legătură cu problemele economiei rurale. Acestea i sau 
precizat treptat, din contactul cu oamenii şi evenimentele, 

Dintre personalităţile de frunte ale vremii el a stat în 
legătură mai ales cu Mihail Kogălniceanu. Nicolae 
Cosache Negri și Vasile Alecsandri. Cel care l-a aaa m 
mai mult a fost, se pare, Bălcescu. Cu el a avut discuții înde- 
lungi. în 1846, la moşia lui Negri. Aci a fost luminat şi cişti- 
ga! politiceşte pentru ideea emancipării țăranilor şi pentru 
punctul acestuia de vedere în ce priveşte proprietatea. A că- 
vătat aci „convicțiunea profundă că este de neapărată tre- 

uință a îmbunătăți materialicește soarta ţăranului nostru, 
fără a lovi în buna stare a boierilor proprietari“ +). Credin 
aceasta, că se poate concilia ideea de libertate cu aceea 
privare a ţăranului de pămîntul care rămine boierului, este 
ceca ce caracterizează liberalismul acestei epoci. 

In anul 184S, foarte probabil după recomandarea lui 
Bălcescu, lon lonescu dela Brad este invitat la Bucureşti. El 
va lua parte aci, ca specialist la lucrările unei comisiuni, 
formată din boieri şi ţărani, chemată să se ocupe de problema 


t) Cit. după G. Bopdan-Duică. Viaţa și opera primului țărănist rumin, 
Bd. Ramuri, Craiova 1929, p, 10. 

2) Ibidem, p. 17, 

3) Monografiile agricole ale județelor Dorohoi, Mebedinți si Putna. 

*) G. Bogdun-Daică, Op, sit, pag. 20. 


FAZELE DESVOLTÄAN ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 37 


țăranii li-l contestă cu ie. La o înţ re se ajunge 
numai după lungi şi aprigi desbateri. Documentele vremii 
spuu că acela care a desclis drum spre o soluție a fost de- 
putatul sătean Sa Sică, atag cuvintul, el decani că 
„se invoieşte a se sfinți ptul proprietăţii pămîntului, aşa 
cum îl vor dumnealor d. d. deputaţi ai proprietarilor; insă 
după ce se va da şi nouă petecul de pămînt asupra cărnia 
să avem și noi dreptul ce l-am moştenit dela străbuni, pentru 

rana noastră și a vitelor noastre”, Un deputat al proprieta- 
rilor nu pierde prilejul şi. luînd la rîndu-i cuvîntul, întreabă 
pe un ton m amatic, pe deputaţii țărani: „Fraţilor, dacă 
vă vom da părlicica voastră de pămint, sfințiți proprietatea 
ce ne va rămine?”. La care țăranii au răspuns în cor: -Aşa, 
așa. cu toţii o sfințim!“ 5). 

Con zia la care se ajunge ne face să bănuim că ea 
a fost aranjaiă în culise. Căci în fond sunt ideile lui Băl- 
cescu şi Ion lonescu dela Brad, adică ale idei revoluţio- 
nare, a tinerilor boieri. lon lonescu este fericit să constate 
acest rezultat. „Intr'acea clipă, zice el, țara toată a scăpat 
de una din cele mai mari şi mai crude calamităţi, Furtuna 
aceea teribilă, ce era gata a se stirni, la tăgăduirea dreptului 
unui popor întreg, sau liniştit; răzbunarea sa prefäcut în in- 
frățire și interesele cele mai vitale şi mai prețioase ale nea- 

ui nostru s'au mintuit de peric ce le pregătiseră nea- 
micii ţării” *), 

Rezultatele comisiunii, condusă ca specialist de Ion lo- 
nescu dela Brad, sunt rezumate în trei principii admise cu 
unanimitate. Acestea suni; libertatea muncii, consfințirea 
dreptului de proprietate şi expropriere numai pentru folos 
public, seg piei e țăranilor. 

Deşi. încheierea fusese aprobată şi de deputaţii boieri. 
boierimea (boierii de modă veche de sizur), nu se arată mul- 
țumită cu ea. Ea intervine pe lingă tenența domnească 
şi din ordinul acesteia, comisiunea este disolvată. Membrii 
comisiei, mai avansați, nu sunt lăsaţi în pace nici după aceea. 
Ei sunt atacați prin scris şi prin vorbă, aruncîndu-li-se cu 
ură epitetul de „comunişti“. E o acuzație care va rămîne și 
va reveni ori de cite ori se vor cere drepturi pentru ţărani. 
Ton lonescu dela Brad va căuta să răspundă la această acu- 
zatie, aşa cum vor mai răspunde şi alții mai tirziu. FI va scrie 
un articol, publicat în „Foaia pentru minte“ dela Brasov, in- 
titulat: „Romiînii nu sunt comunisti”. Ar fi fost mai corect 


1) Ibidem, pag, 24—25, 
*) Tbidem, pag. 25. 


58 VIAȚA ROMINEASCĂ 


să spună: partida liberală revoluţionară nu e comunistă. Cu 
atit mai muli, cu cît ea este aceea care creează ţăranului 
prefața la condiţii de robire nouă în viitor, 


5, Revoluţia dela 1548 n'a dus la niciun rezultat ime- 
diat. Nici soluţiile ei în domeniul țărănesc n'au avut nicio 
aplicare practică, Dar speranţele deştepiate atunci nu pier. 
Apitaţia este suspendată pentru cijiva ani. dar ea mocneşte 
in sufletele tuturor. 

După războiul Crimeei, în divanurile ad-hoc şi după 
aceea, pină la realizarea împroprietării sub Cuza, discuţia 
întreruptă este reluată și desbătuță cu {ot atita aprindere. 
Plingerile deputaţilor țărani, în adunarea munteană ad-hoc. 
prin glasul unui Tănase Constantin dela Ol. pildele rămase 
celebre ale unui lon Roată, în adunarea eset E tusa reedi- 
tează pe un Papa Neagu sau Stan Stănică dela 1848. Boierii 
sunt şi ei spioxtaaiptire pe aceleași poziţii. Cit despre lon To- 
nescu dela Brad, el se intăreşte şi mai muli în convingerile 
dinainte. El vorbeşte acum chiar a un sistem al lui, pe care-l 
rezumă la două principii: a) libertatea muncii. cu corolarul 
său, principiul tocmelilor (agricole) de bunăvoie şi b) con- 
sfințirea dreptulni de proprietate. cu corolarul său, împro- 
prietărirea ţăranilor mici loturi de pămînt. Faţă de gin- 
durile dela 1848 cit ară ceva în plus: ideea tocmelilor sau 
învoielilor agricole (de bună voie), care-şi face acum drum. 

Aceste idei sunt de altfel nu numai ale lui lon lonescu 
dela Brad, ci sunt- oarecum ale timpului. Ele vor fi satistă- 
cute prin legiuirile lui Cuza şi treptat şi prin alte legiuiri se- 
cundare ulterioare. Cu aceasta țărănismul își va fi indeplinit 
şi el prima lui misiune, Puţină vreme după aceea putem spune 
că prima lui fază este încheiată. 

Care sunt caracterele acestei prime faze? In primul 
rind este evident că acum el este o anexă a liberalismului. 
Este liberalismul vremii, aplicat la problemele agrare. 

a fel — sau aproape — se petrecuseră lucrurile si în 
apus. Acolo, după Marea Revoluţie. țărănimea fusese remor- 
cată în parie la carul burgheziei. Celelalte revoluții între- 
itoare din secolul XIX-lea au ataşat-o ṣi mai mult de ea. 

olul ei, în această alianță, va fi, se înțelege de a doua mină, 
sau şi mai rău. Virfurile țărănimii. ca să zicem asa. vor fi 
avui oarecare mici avantaje, masa cea mare aproape nimic. 
Prin cei satisfăcuţi însă şi prin multe speranțe inselate, tă- 
sase rămîne totuşi atașată burgheziei tot mai triumfă- 
oare, 

Şi în fapt, ceca ce cere țărănimea acum este ceea ce a 
obținut. A cerut dreptul la o parte din pămîntul cultivabil 
si i sa dat, In schimbe ca a consfințit dreptul de proprietate, 
într'o formă care nu exista înainte. Prin recunoașterea pro- 


FAZELE DESVOLTĂRILI ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 39 


prietăţii particulare în această formă ea consfințea dreptul 
moșierului asupra celei mai mari pă i din terenul arabil. 
Țăranul este liberat de onpi oierescului, dar această 
emancipare este inoperantă. Cind principalul mijloc de pro- 
ducție agrară — pămîntul — este în mina marelui proprie- 
tar, nu se poate vorbi de libertatea reală a celui ce-l mun- 
ceşte, Invoielile agricole pot fi libere în formä, în fond tă- 
ranu] este constrins de nevoie să le facă aşa cum doreşte 
stăpinul pămîntului. Mosierul nu mai este stăpinul său de 
drept, dar, fiind încă stăpinul pămîntului, îi este în fapt si lui 
stăpîn, Aceeaşi constringere economică, întocmai ca în 
cimpul muncii industriale, la oraş. 

Aiit de mult acest prim ţărănism este o anexă a libera- 
lismului din epoca respectivă, incit el nici, nu are un organ 
special care să-l susțină, — un partid, un curent cu reprezen- 
tanji legaţi între ei în acest scop. Nu numai Kogălniceanu 
san Bălcescu, dar chiar şi Ion Ionescu dela Brad aparţin par- 
tidei liberale a tinerilor boieri, care vor pune bazele burgheziei 
romine. Deputăţiile ţărăneşti, ca anexă ale partidei liberale. 
au fost experiență, pe care burghezia romînă n'a mai ad- 
mis-o după aceea, nici chiar sub aceasta. Cu lichidarea lor 
se încheie primul moment politic al ţăranului. 


* 


4. Al doilea moment al ţărănismului se pregăteşte în ul- 
timile decenii ale secolului al XIX-lea şi ajunge e se în- 
chiagă în preajma anului 1900, Economiceşte el este efectul 
direct al stărilor de lucruri create prin evenimentele dela 1548, 
4550 şi 1864; ideologic el este şi efectul acestor stări, dar şi 
rezultatul a, means da venite de peste hotare, atit din Ger- 
mania, cit şi din Rusia. Am putea chiar să spunem că in- 
fluenţa din afară covirşeste întrun fel. Ea izbutește să se 
siringă în două curente ideologice adaptate preocupărilor 
dela noi. Acţiunea politică, după cum vom vedea nu izbutește 
însă să se strîngă întrun organism care s'o dirijeze. 

Societatea şi Statul romin sunt acum intrate într'o nouă 
fază. Se trece mai serios la crearea și consolidarea Ap a ar 
burgheze, in stil apusean. Se cere cu insistență un „fond“ la 
„formele“ importate la început cam în grabă. 

Cum însă singura noastră bogăţie rămine şi acum griul. 
peniru a se susține toată această operă de cladire din nou, 
munca țărănească începe să fie exploatată în mod ne- 
milos, Stăpinirea pămîntului se dovedeşte o armă de con- 
stringere economică atît de eficace, în cit, pentru a lupta im- 
potriva ei țăranul nu mai are decit o ieşire disperată: revolta 
în masă. Revoltele ţărăneşti se țin lanţ, dar nici proprietarii, 
stăpini și pe aparatul de Stat nu ezită să le innăbuşe în singe, 


.. 


+0 VIAȚA NOMINEASCĂ 


Sa mai intimplat apoi pentru noi, în această ă, un 
eveniment economic cu urmări destul de rele: 
tează de a ne mai cumpăra griul, ca mai înainte. pă răz- 
boiul Nordului cu Sudul, Statele-Unite ale Americii încep să 

ucă grîu in mari cantităţi şi ni-l concurează pe al nostru 

mod serios pe pieţele englezeşti. In Europa centrală am fi 
putut avea un debușeu, dar aici întimpinăm bariere vamale. 
cu care n'avem cum lupta. In sfirşit, prin convenția comer- 
cială nenorocită, cu Austria, din 1875, industria noastră începe 
să se nărue, 

Toate acestea îngreniază și mai muli construcția bur- 
gheză. Statul trebue să pună şi mai apăsat umărul ca so 
ajute, iar cel care Lara, re este tot ţăranul. Aci ne adusese 
regat) capitalismului de a-şi aseza temeliile la noi în fară: 
un edificiu apusean, frumos la înfăţişare, clădit pe mizeria 
 prararerei 7). Lucrul acesta era de altfel fatal să se intimple, 

ibertatea muncii sub forma „învoielilor agricole” şi lipsa pă- 

mîntului, care se pulverizează tot mai mult prin moșteniri, 
aveau cum să dea ţăranului putinţa rezistenței în faţa ex- 
ploatării. Invoielile agricole devin teoretic o problemă de in- 
teres ae aci în acest sfirşit de secol şi început de secol nou. 
dar rezolvarea problemei nu se poate găsi. Căci nu se rezolvă 
problemele politice cu sentimente filantropice şi simplă bu- 
năvoință de cărturar, ci prin evidența necesității în măsu- 
rarea raportului de forţe. 

In această atmosferă apare la noi, tot mai insistent în 
discuţii așa zisa „chestie țărănească“. Asupra ei se scriu o 
serie de mici lucrări, care o analizează și propun soluții 5), 
Este o literatură minoră, care apare odată cu năzuințele ace- 
stui al doilea moment al țărănismului și se continuă pînă la 
revoluția din 1907. | 

ot acum apare şi năzuința țărănimii de a se sirînge in- 
fa up, organli politic, pentru a-şi apăra interesele prin ea 
nsăși. 


5. Exponeniul țărănismului acum este C. Dobrescu- 
Argeş. De activitatea lui politică este legată prima încercare 
de întemeiere a unui partid țărănesc. 

rescu- Argeş a intrat în vicaja politică la o vîrstă cu 
totul fragedă. Abia atinsese majoratu şi este ales în consiliul 
udețean de Argeş, şi nici n'atinsese majoratul pentru par- 
ament. cînd i se pune candidatura la vestitul „colegiu min- 
ciună” — colegiul TV, în 1879, Alegătorii se pronunţă pentru 


7) Șt. Zeletin. Burghezia Romină, Ed. Cultura Naţională,” Buc. 1925, 
pag. 82—137. 

*) Seriu broşuri cu acest subiect: N., Filipescu (1801), Qr. Päucescu 
(1803), N. Manolescu (1003), Spiru Haret (1905), V. Kogālniceann (1906), 
S. G. Tufescu (1907), Ton F idúcesen (1907), ete. 2 


PAZELE DEȘVOLTĂRII ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA +1 


el. dar alegerea îi este anulată, tocmai pentrucă n'avea virsta 
legiuită, — 25 de ani. - 

Cu toată anularea. faptul însuși al alegerii este o vic- 
torie. In adevăr cu ocazia aceasta, Dobrescu- izbutise 
să lanseze un principiu revoluționar: fiecare clasă socială 
să-şi aibă reprezentanţi în conducerea țării dintre ai săi, — 
„boierii alegind boieri, negustorii negustori, meseriaşii mese- 
riași, clericii clerici. ţăranii țărani” *). Pentru popularizarea 
şi punerea în practică a acestei idei el înființează imediat 
foaia „Țăranul“ (1880) și intră în legături cu preoți şi În- 
văţători din Argeş și din alte județe. Curind își apropie şi 

rieteni hotăriți să meargă pe teren (Mucenic Dinescu din 
„orbenii Argeşului, Dincă Schileru dela Gorj $ a) şi im- 
preună pășese la formarea de „comitete țărănești” în sate. 

Dar faptul și mai important este lansarea ideii unui 

rtid al ţăranilor. La o masă dată de Dincă Sehileru. în com. 
Bălteni. jud. Gorj. Dobrescu-Argeș propune întemeierea unei 
„Partide ţărăneşti”. Aceasta în Iulie 1882. Propunerea este 
tradusă numaidecit în faptă. prin organizarea, în acest scop, 
a unui congres al țăranilor din Ar ținut în zilele de 28 
şi 29 August, acelaşi an, la Corbeni. Moţiunea votată de con- 
gres cuprinde următoarele puncte: 

— Respectarea şi aplicarea legilor. 

— Mijloace pentru cultura solidă a (ăranului. 

— Deplina exercitare a drepturilor constituționale. 

— indeneniliața țăranilor în alegeri. 

— Îmbunătăţirea soartei muncitorilor de toate catego- 
riile ™). 

Evenimentul acesta nu putea să treacă neobservat. El 
este atacat cui furie de oficiosul conservator „Timpul“ şi pro- 
duce mare ingrijorare la liberali. Numai ziarul .Rominul“. 
al lui C. A. Rosetti, despărțit acum de Brătianu. are cuvinte 
bune pentru el 

Un al doilea congres este pus la cale pentru Muscel. la 
Valea Mare, dar pe acesta autorităţile îl interzic. Incepe seria 
măsurilor de prigoană. dar ca toate măsurile de acest fel și 
de astădată A A nu fac decit să popularizeze ideea persecu- 
tată. De patru ori îşi pune Dobrescu-Argeş candidaiura sub 
regimul liberal, de acum. și de patru ori este invalidat. Are 
şi prieteni intre liberali (N. lonescu si Kogălniceanu), dar are 
un duşman puternic, pe însusi Ton Brătianu. Cum am putea 
să interpretăm această opoziție? Să fie numai teama unei de- 
fecțiuni de ordin strict electoral în insusi fieful setului li- 

eral sau să-i atribuim o semnificaţie mai adincă? Sau amin- 
două la un 

*) Armand Călinescu, Din vieațu lui Dobrescu-Argey [în vol. „Genala 
dela C-Lung”, Bue. Ed. P. N. Tu pag. 07 
2) Ibidem, pag. 10. 


42 VIAȚA ROMINEASCĂ d FAZELE DESVOLTĂRII TĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 45 


| 
Să cetim în semnele vremii. Starea țărănimii după în hul. Astfel prima încercare de partid țărănesc este ucisă 
proprietărirea din 1564 o ştim: înmulțirea populaţiei țărănești | faşă. 
şi moștenirile, duc la pulverizarea micii proprietăți, la sur- 
plus de braţe de muncă şi la mizerie, În ţările apusene proni 
cesul a fosi asemănător, dar acolo surplusul de mp ela 
sate este absorbit de industria mare şi de meserii. noi 
industria mare se desvoltă greu, cu baloane de oxigen buge- 
tar, iar meseriile sunt ruinate prin concurența articolelor ve- 
nite din Austria, în urma convenției încheiată cu această țară 
în 1875. 
Acum ne-ar fi fost de mare folos sprijinul marilor de- 
mocraţii apusene, franceză şi engleză. Dar Franţa, după 1570, 
işi are propriile ei dificultăţi de învins, iar Anglia, angajată 
în colonii se desinteresează de noi, La noi se face tot mai 
presantă influența conservatoare venită dela puternicii noştri 
vecini. Aceste împrejurări imping liberalismul nostru spre 
revizuiri. Tendinţele reacționare din partidul liberal suni în- 
curajaie şi susținute de N l 
Dintre liberali, Ion Brătianu vede clar aceste tendințe si 
le dă cel puţin satisfacţie, Aşa trebue să ne explicăm apro- 
pierea lui de o parte dintre conservatori (junimiștii). Cu ei 
impreună porneşte la consolidarea societăţii burgheze, cu ajus 
torul unui Stat mai puţin liberal. Dela ei învaţă că, pentru a. 
putea umple „formele” civilizației apusene cu un „fond“ in- 
stituțional real, trebue să le faci... mai puţin încăpătoare. | 
__ Alianţa dintre liberalismul brătienist şi conservatorii ju- 
nimişti (Carp, Maiorescu) duce la două consecințe: a) concesii. 
m aate orară ceai pp proprietari, prin menţinerea condi- 
iilor de exploatare ărănimii. — necesar și 
on dea Mire beei eeg din ea fa ajutată indas | castă dată încercaseră să organizeze țărănimea ca forţă 
siria parazitară; b) concesii în politica externă, prin orien Mitică separată de burghezie, se topesc din nou in apele 
tarea färii spre puterile centrale, | beraliaaulai. Intră în partidul liberal şi cea mai mare parte 
Acţiunea lui Dobrescu-Argeş, dacă ducea la oarecari {ntre fruntașii socialiști („generoșii”) şi tot aci se vor înregi- 
; a f eaha în viitor şi cei ce se mai frămîntă pe tema țărănească 
ură. 


6. — Lichidarea primei încercări de partid țărănesc 
incide cu lichidarea primei viță! socialiste. Și este inte- 
sani de observat că şi una şi alta lichidează din neputința 
e a da o rezolvare „chestiei țărănești”. Asupra acestui lucru 
om mai reveni. Deocamdată este cazul să răspundem la o 
trebare mai simplă: care sunt cauzele care au dus la eşua- 
pa încercării de inchegare a unui partid țărănesc? 
Cauza principală, de sigur, stă în raportul de forje. 
o parte stă burghezia comercială şi industrială, stăpină pe 
i spital şi pe instrumentele de producţie din fabrici şi ateliere, 
Miată cu burghezia moşierească, stăpină pe pămînt. De altă 
arte stau muncitorii și țăranii, neuniţi, iar economiceşte fără 
icio forță reală. 

mai este şi o altă cauză. Neincrezători în forţele lor, 
ici primii socialişti, nici primii ţărănişti nu îndrăsnese să 
ăşească la un program revoluționar. cel puţin ca scop. Pro- 
amele lor nu corespund stărilor de revoltă a maselor, în 
ecial a țărănimii. Ei vor să ducă o luptă pașnică, avind 
ropi cel mai de seamă punct de program dorința respectării 
'gilor făcute de alții. Trebue să recunoaştem că atitudinea 
br reținută mai era determinată de un lucru: grija de a nu 
uce țara la turburări care ar fi putui să o tri la pier- 
erea independenţei, Căci e sigur că o revoluție nepotolită de 
raso conducătoare romînă, ar fi fost reprimată repede din 


După 1900. toate forțele democrate, care inainte de 


atacurile wahia ui“, de aci îngrijorarea liberalilor brătie- „Este adevărat că şi situaţia era alta acum. In interior. 
nişti. Și se explică asifel şi simpatia arătată mișcării de Ri artidul liberal îşi primenise cadrele cu elemenie tinere, 
setti, care rămăsese izolat pe linia vechiului li šin: rupate în jurul celui de al doilea Brătianu viitorul sef al 


Du 1995, odată cu căderea lui Brătianu, Dobrescu ceastă ramură avansată a partidului îşi înscrie 
Argeș izbutește să intre în parlament. Este ales regulat în NP! Program citeva reforme, care privesc direct şi pe țărani: 
1558, 1891, 1892 si 1895, Incepe acum lupta parlamentară şi ipta contra cametei, invoieli mai omenoase și cultură la sate. 
coaliția intrigilor. Căci atacurile împotriva lui nu încetează, {f Asuri mai radicale — ca exproprierea marei proprietăţi și 
| se înscenează sau este impins spre procese, care-l vor lovi l — sunt agitate şi ele, deși cu mai multă pre- 
şi din punct de vedere moral, i se cumpără prietenii, 
care unii îi vor deveni chiar dușmani. Totul tinde să-l! izoleze > Š E N : TIER 
şi se izbuteşte. În preajma anului 1900. tocmai ia al al um, Ea nu mai poate însă să prindă consistență și să se 

ea că, în sfirsit, „chestia ţărănească strălu vasă MiPalizeze practic. Vechii prieteni ai lui IDobrescu-Argeş, ve- 
ca soarele”, mișcarea stirnită cu două decenii inainte își dă 1 socialiști intrați în partidul liberal nu renunțaseră com- 


Ideea unui partid țărănesc nu se şterge însă definitiv nici 


44 VIAȚA ROMINEASCĂ FAZELE DESVOLTĂRII ȚÄRÄNISMULUI IN ROMÂNIA 45 


i ile i ani in tinerețe. Ei se grupară mai Semănătorismul a {i iii dă dit - 
ri. great A Îui Spiru Haret, ajutindu-l pe acesta să torismul a ţinut, inainte de toate să-și pronleme, 
facă ţărănismul său, anexat liberalismului. Se revenise În i acest 
fel la situaţia dela 1848, din vremea lui Ion Ionescu de 


aşa dar, o ec sar pur autohtonă. Era necesar să 
lucru, pentru lupta ce vroia să ducă, — luptă aprigă împo- 
triva străinismului sub orice formă. 

Pretenţia nu se poate susţine insă decit parţial. Eminescu 
poate fi socotit un înaintaș al semănătorismului, cel puţin ca 
idee ă, dar el însuşi nu este ieşit numai din atmosfera 
şi tendințele culturii autohtone. El a suferit destul de puternic 
influența culturii germane, Acelaş lucru se poate spune des- 

re Gh. Coșbuc, unul dintre fondatorii revistei şi a altor co- 
orati ai săi (Iosif, Chendi, etc.). Ni se pare astfel vred- 
nică de luat în parai Sec i acelora **) care sain că in 
semănătorism se i te influenja poporanismului ger- 
man, așa numitul curent SDorigesehichie a 
N. lorga, cu toate contrazicerile pe care le prezintă 
Da sa personalitate, întrupează aproximativ aceleaşi 
t te. Găsim la el acelaşi nism de nuanţă germană, 
cu exaltarea trecutului, cu dragoste mare pentru specificul 
autohton şi coloare locală, și găsim mai ales un caracter esen- 
tial: un anumit fel de preţuire a poporului, pe care el a ţinut 
să-l scoată în evidență. FI e „demofil” nu „democrat“ sau, 
în limbajul său propriu el e „pentru popor” însă „Doamne 
fereşte, nu prin popor”. Poporul îi place, dar nu vrea să-l 
vadă smintit din rosturile lui străvechi. De aceea îi place mai 
ales armonia între clasele sociale cu cea mai veche tradiție. 
Astfel în politică nu vrea să știe că există conflicte de clasă, 
după cum în literatură dorește apere „pe rindurile inspirate 
ale cărora să cadă deopotrivă lacrima bogatei, înaltei doamne 
(ca )şi a sătencei” 1). Boierul să fie boier şi țăranul țăran, cel 
intiiu bun şi autoritar, celălalt muncitor și supus. Acesta 
e peisajul social rural visat de N. Jorga, — un țărănism pro- 
conservator, pe care l-au accentuat încă şi mai mult 
moştenitorii semănătorismului, gindirismul. Și era firesc ca, 
după cum în Germania forțele conservatoare, inmănunchind 
unkeri și poporanişti, să ducă la totalitarism, la totalitarism 
să ducă şi semănătorismul nostru. 

Unde trebue să ducă o astfel de concepție se va insăr- 

cina timpul să arate. Dar ce e cu adevărat ee „ua este că au- 


Se pare insă că anturajul lui Haret se gindea uneori 
si la paa ie lui Dobrescu-Argeş. Reluarea ei îi va fi 
ispitit nu odată şi-l vor fi îndemnat spre aceasta şi pe Harei. 

umai aşa se explică de ce Haret se simte obligat să se apere 
de o asemenea intenţie. Vestea se cam lăţise şi tindea să-i 
facă dificultăţi în partidul liberal. dacă rămînea în el. „Ad- 
versarii mei, zice Haret în 1911, își fac spaimă de geaba. Nu 
am avut niciodată gindul de a mă pune în capul unui partid 
țărănesc... Ca partizan convins şi sincer al cauzei ţărăneşti 
e natural să continui a lucra cu un partid care împărtășește 
vederile mele și care este destul de puternic și de bine orga- 
nizat, ca să poată realiza ideile lui și pe ale mele; cînd, 
izolindu-mă de dinsul, reducîndu-mă la singurele mele forţe, 
care și acelea ar trebui să se consume în lupta pentru orga- 
nizarea noului partid, ar însemna că trebue să renunţ a mai 
lucra pentru cauza țărănească”, 1). 


7. Dar dacă perioada de după 1900 nu ne-a putut da 
un partid țărănesc, ne-a dat în schimb o amplă desbatere a 
problemei pe plan teoretic. Lupta pentru țărănism nu s'a mai 
dus direct, ci ideologic. Pe luptători îi găsim acum printre 
ginditori şi literați. Fi dau naștere la două curente de care 
trebue să ținem seama în desvoltarea ulterioară a țărănisinu- 
lui politic: semănătorismul şi poporanismul. ; 

In critica noastră literară se face uneori confuzie între 
semănătorism și ranism. Este o greşeală de care trebue să 
ne ferim şi vom vedea de ce. 

Semănătorismul îşi trage numele dela revista „Semănă- 
torul”, înființată de Coșbuc şi Vlahuţă, cu s rijinul lui Spiru 
Haret: dar numele de „semănătorism” sa detaşat cu timpul 
de numele revistei şi a devenit o noțiune cu conținut propriu. 

Semănătorismul descinde ideologie din Eminescu. Aşa 


pretinde cel puţin. Cel ce s'a străduit să-l fixeze între amu- cena x a a a oc pă i 
mite limite definitorii a fost Nicolae Iorga. Urmaşii acestuia ù 
$ ucenici Sau muncit și ei să aducă mai multă precizie, 8. — Poporanismul — poporanismul propriu zis — este 


acolo unde acesta nu aducea decit sugestii vagi. exprimate 
in imagini sau expresii. pe cît de colorate, pe atit de necon- 
turaie ca sens. 


altceva şi aduce la noi o altă influență. El Sa născut în Rusia 


') Scarlat Struţeanu, Romantismul german din „Dorigeachichie“ în 
literatura rominenacă. (Rev. „Ramuri“, Craiova. August 1942). 

=) Cit. după Eugen Lovinescu. Istoria rom, civ. mod. IF. Fortele re 
mţionare. Bue, 1925, p, 102. 


si. Spiru Haret. Tavăţătoral și Politica. (Rev. Generală a Tov, 1911. 


Ne. 


| 


VIAȚA NOMINEASCĂ 


46 


i a fost împămintenit la noi de către Consiantin Stere şi de 
ut re întemeiată de el „Viața Rominească”. i 
ranismul_ sa închegat în jurul revistei 

„Narodnaia Volia” (Voința Poporului), de unde şi numele 
curentului de „narodnic™ sau „narodovolej". Tema de bază a 
narodnicilor era necesitatea coboririi în popor. Fiii de boier. 
uneau ei, în special, trebue să facă acest lucru, pentru a 
umpăra cel puţin în parte păcatele strămoșilor. Stere 


P 


In Rusia 


său, pentru a ridica pe umerile sale întreaga clădire socială, 
toate păturile suprapuse au, din pricina aceasta, faţă cu po- 
porul. o datorie atit de mare, că, dacă ar dori să o plătească 
n'ar putea, cu toate jertfele, cu tot devotamentul şi abnegajia 
lor, să plătească măcar procentele” 1*), 5 
Const. Stere a fost întotdeauna în cele mai bune rapor- 
turi cu fruntașii mişcării socialiste şi cu mişcarea însăși, a 
faţă de socialism avea rezerve mari. El reproşa acestuia, în 
imul rînd, cnedința în existenţa unor anumite etape de 
esvoltare ale societăţii, prin care societatea trebue neapărat 
să treacă. Fiecare țară, spunea el, își are un drum propriu 
al său de parcurs, pe care-l va face în conformitate cu sp 
cificul şi situaţia sa. Ţările înapoiate mau nevoie să treacă, 
de pildă, printro fază de capitalism desăvirşii. peniru a 
ajunge la socializare. Rapiditatea, cu care se fac astăzi trans- 
formări în vieața economică şi socială. le pot pune în situaţia 
de a face salturi, arzînd etapele. 
Socialismul ortodox, spune iarăşi Stere, nu se te 
aplica la noi şi pentru alt motiv: noi nu putem face revoluție, 
fără să punem în primejdie independența si chiar existenţa 
Statului. În această privinţă nu era singurul care gindea aşa, 
după cum am văzut, 
„cea ce putem visa pentru noi, în acest caz e clar: nici 
politică burgheză, nici socialism, ci o cuminte democraţie de 
tip rural. 6 țărănime liberă şi stăpină pe pămîntul ei; des- 
voltarea meseriilor şi a industriilor mici, cu ajutorul unei in- 
tense mişcări cooperative la sate şi în oraşe: mo izarta 
de către Stat, în principiu, a industriei mari (afară de cazuri 
excepționale, unde s'ar putea desvolta dela sine, fără preju 
diciu pentru vieața economică), — aceasta este formula pro 
gresului nostru economic şi social, ce ne-o impun condițiile 
însăşi ale vieţii noastre naționale" 13). 
oporanismul, aşa cum l-a definit Stere este un 


1) C. Stere. Poporaniamul, (Evebimentul literar, 1900), 


15) C. Stere. Socialdemocratiam sau ranlam? (Viaţa Romine: 
vol. VI, VIL VIII, 19078), popo (Viața Rom 


FAZELE DESVOLTĂRII ȚĂRÂNISMULUI IN ROMÂNIA 47 


sociale decit semănătorismul. Este, mai ales mai politic. 
Trebue să arătăm însă că nu toate prevederile sale sau do- 
vedit a fi complet juste. Aceasta se datorește mai cu seamă 
izolării prea exagerate înirun anumit „specific țărănesc”, 
în care vedea condamnată societatea rominească. Nimeni nu 
neagă că socialismul nu trebue să se adapteze împrejurărilor 
şi ca metodă şi chiar ca program de realizări imediate: dar 
ceca ce nu se poate nega iarăși este că, în mic sau în mare, 
pe o cale sau pe alta, se parcurge un drum cu etape asemănă- 
toare un ideal asemănător, 

Nici părerea lui Const. Stere, cu privire la neputința tări- 
lor mici de a face revoluţie, nu se poate susține azi cu aceeaşi 
hotărire. Asa cum eram atunci, țară mică înconjurată de 
yecini reacţionari pulernici, concluzia putea să pară justă. 
Trebuia avută însă în vedere mişcarea pentru democrație şi 
socialism din chiar aceste țări din jurul nosiru, Aceasta exi- 
sta și, de alifel, C. Stere o cunoştea foarte bine. Ea a dus în 


Rusia la regimul sovietic de azi, iar în monarhia habsburgică 
la căderea monarhiei și la instaurarea unui im socialist. 
dărimat cu forța de uss, iar acesta de Hitler. Dacă se 


tinea seama de acest lucru, concluzia era alta: o mişcare re- 
voluționară este justificată chiar într'o ţară mică. Fa nu 
te muli, dar e datoare să ţină legături cu mişcarea revo- 
uționară din țările mari, cu care împreună trebue să se 
ajungă la o acţiune coordonată. Era în orice caz necesar să 
nu se stingă flacăra ideii de revoluție socială, pentru a nu 
ne găsi ancorați înir'o mentalitate reacționară. atunci cind 
condițiunile şi conjunctura externă s'ar fi schimbat, 

Aceste rezerve nu iau însă toată valoarea ideilor lui 
Const. Stere, care este reală. Dacă ţărănismul ar fi mers mai 
mult după îndrumările date de el, poate ar fi rătăcit mai 
puțin. / 

Căci ranismul lui Stere avea o mare calitate şi un 
mare avantaj, faţă de țărănismul de mai tirziu. Oricit de! 
mult s'ar fi socotit deosebit de socialism, se socotea mai 
aproape de acesta decit de oricare altă doctrină şi poziţie po- 

că. 


w 


9, Primul războiu mondial a găsit vieața politică a tării 
noastre mai aproape de ceea ce fusese la mijlocul secolului 
trecut, decît ceea ce fusese cu două decenii inainte. In po- 
litica internă liberalismul îşi resorbise curentele care se des- 
prinsese din el: socialismul si poporanismul. In politica ex- 
ternă ne apropiaserăm din nou de democraţiile apusene. Lu- 
iul acesta nu se realizase încă în formă, dar 'era fapt în 
ond. 


+5 VIAȚA ROMINEASCĂ | 
izboi duce cu el schimbări fundamentale, Trä- 
A rai rg oe airia 4 este setea de războiu între două 
su interese imperialiste contrarii. ; y 
(aere os acest războiu, cade înfrintă complet burghezia rusă. 
Burghezia anglo-franceză înfruntă din greu loviturile milita- 


rismului prusac, dar cumpăna balanței înclină brusc, re | 
puterile aliate, cind de partea acestora esie aruncată ia 
americană, 


Cit despre burghezia rominească, ca este pe punctul de 
a avea soarta celei ruseşti. Pentru a se salva ea consimte în 
grabă la o serie de concesiuni în favoarea maselor de mun- 
citori şi țărani. Se acordă votul universal şi, pentru țărani 
în special. se lace exproprierea marilor proprietăţi rurale. 
Cu toate aceste reforme, -burghezia romînă nu este încă sigur 
că era salvată, dacă nu sar li produs intervenţia apusului, — 
indirect la noi și direct în jurul nostru, în Rusia şi Polonia. 
E Un lucru însă rămîne; frontul burghez, după acest răz- 
boiu, este mai slab ca înaintea lui. Faptul acesta este de mare 
importanță, pentrucă el înlesneşte o primă ofensivă a mun- 
citorilor și țăranilor spre organizarea în organisme politice 
roprii. Din primul moment socialismul ia un avînt deose- 
it, fiind stăvilit însă violent de burghezie, cînd pă ve 3 
primul prilej. Cât pre țărănime, ea izbuteşie, în sfirșit, 
acum, să se adune și să dea naștere, pentru prima dată. unui 
partid țărănesc. | 
Cind se discută originile noului partid, ele sunt deosebit 
văzute. Pentru unii el a iesit din cooperație și din mişcarea 
social-culturală a lui Haret; alţii îl văd drept un fruct al. 
doctrinei profesată de „Viata Rominească” — poporanismul 


sau chiar semănătorismul. În sfîrşit. în ce priveşte ideea de 
partid propriu zis, se atribue un rol important primei expe- 
riențe făcute în acest sens de Dobrescu- Argeş. 


păreri. i Harpe lui Dobre- 4 
vamă „ai sprijinită pe mişcarea cooperatistă, în care moc- 
neau deja te sane politice țărănești, si întregită cu ideolo- 
gia poporanismului, care-i fixează o doctrină, acestea suni 
pietrele de temelie ale noului partid. Trebue să remarcăm însă 
dela început că aceste pietre nu suni chiar atit de solid fa- 
bricate dela început. Nici cooperația nu este de un tip prea 
avansat şi nici independentă nu esie. Nici poporanismul nu 
este singurul care se instalează în noua casă. Alături de el 
se aşează comod şi influența semănătoristă. care era de natură 
să îndemne la toate compromisurile de mai tirziu. 

. Jn linii generale insă acestea sunt elementele — gi bune 
şi rele. Chiar în ce priveşte cadrele noului născut, a oa- 
miniis care poartă marn Fima curente şi 10s; frun- 
aşi noopaion — „mulţi dintre ei învăţători sat, — 
alături scriitori şi doctrinari poporaniști și semănătoriști. 


Adevărul stă între aceste 


FAZELE DESVOLȚĂRII ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 49 


Simbolul tuturor este Ion Mihalache și el întrupează de fapt 
toate aceste iendinje la un loc, Nu se poate vorbi de partidul 
țărănesc mai bine, în ceea ce a însemnat el la origine, decit 
arătind ce era la această dată lon Mihalache. Căci era deja. 


10. Pentru multă lume, după războiu, lon Mihalache a 
apărut ca un fenomen aproape neașteptat, Nu numai talen- 
tul lui de vorbitor. dar şi toată formaţia lui spirituală au 
surprins. 

Pentru cine însă îl cunoscuse. între învățători, în aso- 
ciația lor profesională, la revista învățătorească „Vremea 
Nouă”, sau în mișcarea cooperatistă, el era bine cunoscut ca 
o personalitate formată în acest sens. 

„Vremea Nouă” a scris Ion Mihalache o serie de ar- 
ticole, intitulate „Invăţătorii şi politica“. In cursul publicării 
lor a intervenit în discuţie şi N” Iorga, ceea ce e foarte in- 
teresant de știut, penirucă ne arată poziția unuia faţă de 
celălalt, încă de pe atunci. Mai tirziu (1914), aceste articole 
au fosi adunate intro broşură sub titlul „Ce politică să fa- 
cem?". Aci găsim crezul politic a viitorului întemeietor şi şef 
de partid. unerea şi analiza ideilor din această lucrare 
sunt deci lucruri ce se impun. 

„Regimul politie — începe foarte just autorul — este 
determinat de regimul economic 19), Țara noastră se caracte- 
rizează printr'o industrie artificială, creată de b etul Sta- 
tului şi prinir'o așezare agricolă reală. Dar ri ue: cea noa- 
stră e profund antieconomică. Peste un milion de mici pro- 
prietari, deţin 41,5% din pămîntul arabil. iar o mie de mari 
proprietari 45%. Cit despre rietatea mijlocie ca deține 
doar 10,5%. Această proastă distribuție a pămîntului face im- 
posibilă o cultură intensivă şi rațională. Avind la dispoziție 
munca ieftină şi uneltele ţăranului la dispoziție proprietarul 
preferă să lucreze moşia extensiv. „O agricultură rațională 
nu va fi posibilă decît atunci cînd altul va fi raportul între 
marea și mica proprietate, — cînd adică cea mai mare parte 
a pămîntului tiri — o fară de țărani, de icultori — va 

stäpinită de cea mai mare parte a popela finki țării 1). 
Pe aşezarea economică arătată nu se poate așeza decît un re- 
gim social politic rău: „de o parte clasa stăpinitorilor de la- 
tifundii — a marei proprietăţi — şi de alta a muncitorilor 
acestor latifundii. — a ţărănimii 19), 

Autorul face apoi şi o analiză amănunţilă a acestor 

Avem mai întîi pe marii proprietari, în rîndul cărora 
intră trei elemente: a) boierii de viţă, b) „îmbogăţiţii mai din 


14) lan Mihalache. Ce politică săi facem? Bue 1914, pag. 15, 
11) Ibidem, pag, 12, 
) Ibidem, pag. 30—31. 


.—4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vreme” (sec, XIX) şi c) „imbogăţiții mai de curind. Primii ar 

ă de mai multă omenie”. PHS - 
5 a la rîndul ei, e formată din patru straturi: 
chiaburii, intelectualii satelor, țărănimea mică proprietară și 
„grosul țărănimii”. Aparent chiaburii sunt alături de țără- 
m pg fiind în conflict cu marea proprietate, „ Țărănimea nu 
trebue însă să se lase în nădej ea acestei pături, care ar 
avea tendința să se substitue actualilor boieri; ea nu se poate 
încrede în mod absolut decit în ea însăşi” 19), Intelectua ii au 
o situaţie specială. Unii îi socot burgheji, exploatatori ai sa- 
telor. Autorul crede că locul lor esie în mi locul țăranilor, cu 
țăranii. Micii proprietari descind din vechii moșieri și mai 
puţini din clăcași. Ei formează o categorie distinctă. „În ge- 
nere știutoare de carte şi energică, ea dă acele elemente, cu 
care se înfiripează miscarea economică şi culturală la sate. 
Ea va fi şi avantaarda politică a țărănimii“ 9). Vine apoi 
grosul țărănimii, cu pămînt puţin sau de loc, care totuşi duce 
toată povara Statului. „Ea este marea nedreptăţită... Im- 
preună cu intelectualii satelor, cu sprijinul intelectualilor dela 
oraşe și avînd între ei pătura țărănească mai liberă şi mai 
luminată... această țărănime e chemată a pune energia ei în 
serviciul acelor curente ce vor însănătoşi țara de jos, pină 
sus” =), p sg w 

Din această ordine socială decurge ordinea politică. 
Partidul boierilor este partidul conservator. „Pentru boier, 
jăranul e țăran: să muncească la boier. că nici boierul nu-l 
lasă să moară de foame“). Vin apoi liberalii, partid în 
care se încearcă o împăcare între boieri şi elementele demo- 
cratice (poporaniștii). De aci neputința democraţiei liberale. 
„Unora le spune: tăceţi din gură. nu vedeți programul ce 
cîntă? Celorlalţi: căiaţi-vă de treabă, meta e pentru 
viitor... Dar Haret, se va zice? Haret? Haret e Haret, nu e 
partidul liberal“ *), Alt partid e partidul conservator demo- 
crat, — „conservatori plus liberali”. 

A Mai sunt două partide cărora autorul le dă o importanță 
deosebită în expunerea sa: partidul social-democrati şi par- 
tidul naţional-democrat. 

Despre partidul social-democrat el crede că e un partid 
care nu poate prinde decit în tările industriale, „Fiindcă fa- 
bricile nu se pot împărți, sistemul de stăpinire nu poate fi 
decît comunismul... (insă) țăranul e individualist. nu renunță 
la bucata lui, de dragul principiilor comuniste” 24), 


1) Ibidem, pag, 36—37. 
=) Thidem, pag, 38, 
24) Ibidem, pag, 39, 
=) Ibidem, pag. 55—50. 
=) Ibidem, pag, 56 
24) Ibidem. pag. 58, 


FAZELE DESVOLTĂRII ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 54 


Mult mai simpatic îi apare autorului partidul najional- 
democrat: tot aşa conducătorii lui „uriașele personalități a 
doi din savanții ştiinţei noastre“; N. Iorga şi A. C. Cuza. 
Partidul naţional dei ceai socoleşte națiunea ca pe un orga- 
nism, iar clasele sociale ca pe organe ale sale. El crede că mem- 
rii clasei dominante — „cei cinstiți şi buni patrioţi“ — pot 
sta în același partid alături de clasa mijlocie şi țărănime. Mo- 
bilul acţiunii politice, după acest partid. ar fi „interesul de 
Stat susținut de conştiinţa naţională”. Aceasta poate să lie 
cel muli o dorință. iar un astfel de partid cel mult „o şcoală, 
o academie politică“. lon Mihalache nu crede în solidaritatea 
de clasă, preconizată de partidul naţional-democrat, ci din 
contră în lupta de clasă, Dar recizează „nu lupta de clasă 
în înţeles socialist, care tinde desfiinţarea claselor supra- 
se — ci aceea care tinde la stabilirea unui echilibru normal 
intre clasele organe naturale“ 35), 

Toatii această interesantă analiză a situaţiei, din țara 
noastră, din paset de vedere economic, social şi politic, îl 
duce pe Ion Mihalache la o concluzie: necesitatea înființării 
unui partid țărănesc „avind ca element de bază pe cei 
direct interesaţi, țăranii: iar conducători „pe intelectuali ne- 
interesați la dăinuirea actualului regim“ 2). [n acest partid 
„naționaliștii încap cu toții. „Un asemenea partid ar fi şi 
țărănesc (nu numai țărănist) şi naţionalist“ 2), 

Temeliile ideologice ale viitorului partid țărănesc sunt 
astfel ate, Numele. cele mai des citate de autor sunt: Da- 
bresen- Ange Haret, Stere, N. Forga. Ceea ce spune tot. Pen- 
tru ca partidul să ia fiinţă. după cum am arătat, mai trebuia 
ceva: o. conjunctură favorabilă. Pe aceasta a adus-o conse- 
cinjele războiului mondial şi modul cum el s'a sfîrșit. 


11. Forţele politice, care se găsesc în luptă la noi. ime- 
dia! după primul războiu mondial sunt: partidul liberal (cel 
conservator a sucombat repede), partidul najional-democrat 
lorga), partidul național romîn din Ardeal și partidul social- 
emocrat, [au în plus naştere acum două partide noi: partidul 
poporului (Averescu) şi partidul țărănesc, 

Partidul liberal se găseşte acum impopular şi cu insti- 
tuţiile sale clătinate. Numai poziția lui e solidă, pentru mo- 
mentul de atunci. Fiind reprezentantul autentic al clasei bur- 

eze işi avea asigurat sprijinul burgheziei străine, De aceea 
conducătorii săi nu-si pierd capul, Știu să aştepte, 

Partidul naţional-democrat rămine mai departe cu an- 
tene atit în clasa conducătoare, cit si în pătura condusă. Pre- 
feră chiar mai mult pe cea dintii, socotind poate aci un loc 
Se Se rana 

*) Ibidem. pag. 02, 63, 64, 


35) Ibidem, pag. 09, 
m) Ibidem, pag. 73, 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vacant prin desfiinjarea partidului conservator. Cedează nu- 
ag ol antisemitismului, pe care N. lorga se desparte de 
A, ii Cuza. Pe această platformă acesta incepe o acţiune 

rie. Ă Te e 
i Partidul naţional din Ardeal e nou in peisajul politie 
al ţării unite, El venea de peste munți, unde se născuse din 
nevoia rezistenței naționale, siringind în jurul lui pe toţi Ro- 
minii, indiferent de pătura socială aparținătoare, Intrat în 
cadrul Romîniei libere el se găsea oarecum desorientat. Com- 
poziția lui eterogenă îl tinpinge ia toate direcjiile, spre toate 
partidele din vechiul regat. E bine să reținem însă faptul că 
descălecarea în pa şi-o iv net partid, fuzionind cu rä- 
mășiţe ale partidelor conservatoare. i 

Partid] social-democrat ia acum un avînt deosebit. Era 
insă şi el minat, dela început, de disensiuni, pe tema recu- 
noașterii sau nerecunoaşterii revoluției sovietice. Pe lingă 
aceasta, și din vină proprie şi din acânțelogerea întilnită în 
rindurile noilor Merei ae ce-şi zic partide de mase, el este izola 
şi lovit mortal în 1922, după care ramura comunistă, — cea 
mai dinamică, — e aruncată în ilegalitate. r 

Ce este partidul poporului? Numele e înşelător şi a pu- 
tut să înșele. El urma să fie partidul întregului popor, dar 
aceasta în sensul tradițional al cuvîntului. Vrea să se sprijine 
be toate clasele şi mai ales pe cele ce reprezintă bine tradiția. 
prada lui a fost, după cum se ştie: muncă, cinste, ordine, le- 
galitate. Pe această lozincă a strîns el laolaltă elemente con- 
servatoare, uşor adaptabile, și elemente burgheze mai -~ 
biie sau fără rădăcini puternice în instituțiile liberale. Cită 
vreme partidul liberal a fost mai slab, la început, partidul 
poporului a putut avea chiar pretenţia de a-i lua locul. Cînd 
acesta s'a refăcut, i-a devenit anexă docilă. 

Rămine partidul țărănesc. Apafi lui după războiu 
este explicabilă. dar închegarea lui aşa 
și o poveste. In atmosfera din 1918—19 el nu exista la început 
decit în stare de intenţii. Se formau comitete şi grupări. Se: 
lineau consfătuiri. Numai alegerile din 1919 imping această 
frămintare spre un făgaş comun de luptă. Se întîmplă atunci 
insă, un lucru neașteptat: abținerea generalului Averescu 
dela alegeri. Prin aceasta se lăsa un loc liber în cîmpul elec- 
toral, pe care alegătorii l-au sutat prin votarea candidaţilor 
ţărănişti. Astfel pătrund în parlament un mare număr dintre 
aceştia, afirmind în faţa ţării un curent nou și organizind 
acest curent întrun partid închegat, 

Ce ar fi putut să însemne, niru țărănism, participa- 


izolat și mai aproape de socialism, ceea ce ar fi fost un bine: 
poate s'ar fi topit în partidul poporului. ceea ce nu i-ar fi 


FAZELE DESVOLTĂRI ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 33 


dat ţării ceva cu totul deosebit de ceea ce i-a dai pe calea 
urmată, 
Dar istoria a vrut altfel şi, de sigur că nu lără motiv. 


12. Primii șapte ani de existență ai partidului țărănesc 
au fost ani de entuziasm și de glorie platonică. Ion Mihalache, 
Dr. N. Lupu şi Const. Stere creșteau .în ochii maselor şi fä- 
ceau să crească vertiginos popularitatea partidului. 

Cu toată această ularitate, partidul nu se putea 
apropia de loc de areale poate spune din contră., Alegă- 
torii erau cu el, dar votul, totdeauna măsluit, ducea la ma- 
jorităţi liberale. Unde trebue să vedem cauza acestei ano- 
malii? Cum se face că fara poate şi nu poate în acelaşi timp 
să-și spună cuvîntul? 

plicația nu poate fi decît nna. Partidul țărănesc are 
de partea lui un puternic curent de opinie publică, El are 
însă împotriva-i instituţiile publice existente, create inainte 
de războiu, ca şi pe majoritatea celor private, create tot 
atunci. Instituțiile economice, cu ire îi sunt ostile. De 
partea lui nu are decit o e din cooperaţie — măsura În 


sunt liberale — şi mai mult decit atât. 

In lupta dintre un curent de opinie publică, reprezentind 
țărănimea neorganizată, și instituţiile existente, reprezentind 
clasele suprapuse, s'au dovedit a fi mai puternice cele din 
urmă. Se putea lupta cu mai mult succes împotriva institu- 
țiilor existente, dar pentru aceasta era nevoie de alte metode 
de lapik, Se cerea spirit şi metodă revoluționară, Pe acestea 
partidul nu le-a avut decit în spernit. l-ar mai fi putut 
ajuta apoi panida lui încă un lucru: aata cu cei cu care 
aveau nn sman comun, — socialiștii, ceştia le puteau 
aduce și metoda revoluţionară. 

„Dar nu sa urmat acest drum. S'a preferat un altul. 
Dintr'o neincredere în puterile proprii, izvorită şi din situaţia 
de fapt, dar și dintr'un complex de inferioritate, care a ca- 
racterizat în parte pe conducătorii principali ai partidului fă- 

ese, acesta a înțeles să caute alianțe nu stinga, ci 
mai la dreapta. Sa străduit să capete încrederea burgheziei. 
în loc să se organizeze temeinic şi să se apropie de muncitorii 
industriali, în uptă comună, Neînţelegind, apoi, bine, rostul 
ŞI structura partidului naţional ardelean, partidul țărănesc 
şi-a indreptat toată atenţia în această direcție. 


complexul realităţii ţărăneşti acele elemente care reprezintă 
numa! munca țărănească. Ei au băgat din contră în aceeași oală 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pe chiaburii satelor şi chiar pe marii propretari. lon Mihalache 
a uitai ce scrisese despre chiaburii satelor în broşura sa „Ce 


politică să facem?” Dacă s'ar fi văzut și s'ar fi lucrat limpede ' 


din acest punct de vedere, alianța cu muncitorimea s'ar fi im- 
pus dela sine. : y 

Penirucă însă nu sa văzut cum trebue, sau urmărit 
țeluri rătăcitoare. In loc ca partidul să se gindească la dări- 
marea instituțiilor liberale, peniru a pune in loc altele nece- 
sare țărănimii, munca și lupta lui sa îndreptat spre alianţe 
burgheze, cu ajutorul cărora să se cucerească instituțiile li- 
berale. Nu sau gindit conducătorii acestui partid, un moment, 
la pericolul ce prezentau aceste instituții odată cucerite, dar 
păstrate. Nu s'au gîndit cel puţin serios că nu ei vor putea 
să le dirijeze spre folosul țărănimii, ci ele îi vor iransforma 
pe ci, iar partidului îi vor da structură şi preocupări bur- 
gheze. Va trebui să le arate timpul acest lucru, dar atunci 
va fi prea tirziu. 

ea dintii instituţie pe care ei vroiau s'o cucerească era 

parlamentul, pe care-l considerau de fapt al lor, ca unul ce 
ar fi să reprezinte cu adevărat opinia publică. Cu ajutorul 
lui, pe cale de legiferări refomnisie, se spera în realizarea 
imturor minunilor, 

Aceasta este starea de spirit în partidul țărănesc în anul 
1926 și ea este aceea care-] ină la fuziunea cu partidul 
național ardelean. Prin această fuziune se urmărea crearea 
unui al doilea partid de guvernămîni, partid care să alterneze 
la guvern cu partidul liberal, a cărui legitimitate în pretenţii 
e astfel recunoscută, Cu aceasta partidul iese şi el. cum se 
zicea în limbajul vremii „din echivoc”, tinzind să fie un 
partid de ordine. — al ordinii existente. 

Burghezia putea să fie acum mai liniștită, 


(va urma) 


RUGĂ 


Doamne, îngădue minții mele, ostenită, 

să uite punctul, nirgula, semnele citării... 
Uneori, cînd peste lichefiatele perdele ale serii 
luceafărul tremură recile lui steme 

secăluite sunt oglinzile ochilor mei 

și surde timpânele la pioara tăcerii, 


Doar solfegiile acordurilor gramaticale 
sbimiie, chiuie în clinchete şi cimbale, 

aplicarea articolului 160, tirană, infectează 
zonele gindirilor cele mai pure 

şi rătăcind, în copilărie, prin vara unei păduri, 
am aplitat tabla lui Pittagora la cules de mure. 


Anotimpurile Tale, Doamne, ivite din genunea neatiuselor 
depăriări 

infloresc şi se mistue de-asupra mea, nevăzut. 

Marile corespondențe dintre Tine şi om, 

cu încarcerarea mea în civilizaţie, le-am pierdut 

În ie, somnul şi visele noastre 

o mne, n'ai înscris nicio exclamație, nicio virgulă, 

Tu, care n'ai uitat să colorezi fiecare oră şi petală... 

Jammes Joyces l-a preumblat prin mediocra-i vieață pe 
| Bloom, fără ortografie. 

Ah! sa răzorătit continentul grămatical, indignat. Ce infamie! 


La fereastra celulei în care m'a norocit veacul meu 

un copac împodobit ca un mire împarte daruri copiilor... 

stranie mi se pare nedreplatea dintre om şi celelalte zămisliri 
ale Tale! 

Piatră de m'ai fi sorocit, umbrele tuturor pașilor 

mi sar fi părut sărutări, petale... 


Dar Tu m'ai ridicat în două picioare 
și mai dăruit cu finere de minte și simtire. 


56 VIAȚA NOMINEASCĂ 


i ra mi-a fost pustiită de o aprigă iubire, 
4 perai Toan eile am rămas singură, 
în cerul gurii gustul zilelor ca din mucede ulcioare, 
- stupul anilor putred, cupele ceasurilor coelite, goale. 
Ingădue, o Doamne, ca cenușa anilor rămaşi 
so trăiesc fără simetrie și punctuație... | 
Mi-e creierul beat şi bolnav de atita civilizație, ; | 
ostenilă dreapta de subiectul poruncit. şi răsplătit cu un blid, 
scîrbit sufletul de putregaiul turnat în fraze sonore fx goale, 
Ce rîonesc, fără smerenie piscurile şi eternităfile Tale! 


ITINERAR BAUDELAIRIAN 


Variaţiile de înțelegere și atitudinea criticei literare faţă 
de o ă revoluţionară, măsoară cu exactitate evoluţia preo- 
cupărilor spirituale dominante ale generațiilor. Poziţia lui 
Baudelaire este, sub acest apost: semnificativă. Noutatea poe- 

n 


In impuritatea și pofta de sînge a acestui veac | 
reintors în adincuri de timp, dar sintactic şi convenţional 
peste vaste singurălăți, fără zare, rătăcesc chinuit 

pe-o coamă de blestem ancestral, 

'ă să mă reîntorc în temutele neguri! : 
Plăsmuește-mă iar din mustul fructelor şi al verii... 

O plantă despletită în marginea stufoasă a serii, 

un spic, o algă, o brazdă, o stea, 

Muzica sferelor Tale so aud, să mă cuprind în ea, 

în marea-mi neștiință şi stupiditate, 

să te simt numai pe Fine, o Doamne, pretutindeni şi foarte 


bătind dincolo de cercurile restrinse ale cenaclelor și ale este- 


: Beuve i-a refuzat un articol, exilindu-l, după prea cunoscuta 
TECON expresie, în cea mai depărtată extremă a ci. Kamitschatka 
SANDA MOVILA literară. Mai tirziu, F. 


oprea admiratiy asupra poemului „la Chey 

fiind mai apropiată de discurs şi retorică. Numai esteţii puri, 
ca Barbey, i-au dat adeziunea întreagă, de altminteri întrun 
studiu de excepțională finețe critică; numai esteții rafinaţi, 
cu deosebire generația dela 1880, i-au mărturisit admiraţie 
și înțelegere. poeziei sale sa amplificat însă progresiv. 


tului său, adincimea vieţii interioare pe care o exprimă, ca 


VIAȚA NOMINEASCĂ 


55 


ieraturii universale, desprins de toate suspiciunile legate de 
ii i concretă. a 

aia er instructiv de urmărit modul cum această operă si 
resfrint în conștiința contemporană şi a posterității, poziţiile 
pe care criticii le-au adoptat peniru a o inj i a explica 
unghiurile de privire dela care această poezie a fos privită 

Contemporanii au fost împărțiți în două largi categorii 
a esteţilor evoluați. care înțelegind sau scuzind e ocara 
apreciau substanța operei, şi a detractorilor, scandalizați d 
„imoralilatea” poeziei şi vieafa neregulată a poetului. 
indoială, nimeni nu a putut întrevedea iradierea_ poemu 
baudelairian: poezia aceasta cra încadrată, cel puțin, form 
in mișcarea parnasiană, din care se diferenţia prinir'o bogată 
mişcare interioară, printrun accent patetic şi de adi 
sinceritate, Atitudinea impersonală și răceala Parnasului 
erau astfel inlocuite cu o simţire care se sbaie frăminta 
exprimată fiind în acordurile largi, muzicale şi bogaie în 
sugestii ale unui vers plin de armonic. Alături de admi 
ratorii poetului, care nu puteau să bănuiască destinul aceste 
opere, se situiază denigratorii rău voitori sau neințelegători 
Unii (Veuillot) sau oprit la decorul vieţii poetului, au m 
ținut numai poza, artificiul şi rafinamentul excesiv al omu 
ui, pe care le-au denunțat cu umor și incisivitate: alţii 
fost izbiţi de „imoralitatea“ acestei poezii, ceea ce a avut e 
urmare procesul şi condamnarea lui Baudelaire; în sfirsit, 
falsă și superficială înţelegere a datelor medicale, a catego 
risit pe poet în eniul morbid. Prestigiul unui cuvin 
cheie, sugerind mai mult decît explicind, mai ales cînd 
susținut de autoritatea Ştiinţei. a creat lui Baudelaire o ; 
ziţie falsă, contaminînd semnificația estetică a i cu dak 
läturalnice, pe care numai o înțelegere evoluată a datelor a 
putut să le xn dz S'a creat în jurul poetului, în timpul 
vieții, o atmosferă indoelnică. plină de suspiciuni şi neim 
credere. De o parte, admiratori entuziaşti, bănuiţi de parțial 
tate și darință de comuniune într'o poziție de singulariza 
si chiar de scandal, de alta denigratori principiali şi nu mai 
mjin categorici. E de mirare că, în atari condițiuni, Sainte 

euve, care practica cu subtilitate o abilă tactică literară, oi 
refuzat să consacre un articol operei unui poet a cărui adi 
cime, fără îndoială, o prezimţise. 

Simpla enunţare a acestor lapte. indică importanța dr 
mului parcurs din această epocă pină în timpul nostru. Di 
minuarea unei opere prin referire fa vieaja neregulată a cre 
torului, imoralitatea. morbiditatea sau caracterul „pervers 
al omului sau operer, nu mai pot, în conștiința esteților saw 
a cetitorilor träind în climatul valorilor universale, altera 
semnificația și valoarea unei opere literare. Hölderlin şi să 
car Wilde, Lautréamoni și Villon se impun ca valori perm: 


| 


+. 


ITINERAR BAUDELAIRIAX 


59 


nente, indiferent de accidentele morbide pe care le-au sufe- 
rit, şi în afara considerentelor de ordine străine semnificației 
estetice ale operelor lor. Vibraţia de adincime, sinceritatea 
accentului, vraja formală, sau problemele filosofice pe care 
le pun, operele lor, depăşesc principiile înguste, școlăreşti şi 
perimate. ale dogmatismului critic. 

Generaţiile poetice și critice posterioare au pus procesul 
poeziei baudelairiene intro nouă lumină. Valoarea estetică 
a poeziei lui Baudelaire, scrisul muzical al Poemelor în Proză, 

ităfile formale ale versului baudelairian au fost recu- 
moscute; poezia lui Baudelaire a alcătuit punctul de ple- 
care a unei eflorescenje poetice de mare amploare: niciunul 
din marii poeţi ai sfirşitului de secol n'ar fi fost el însuşi, 
lără prezența lui Baudelaire în literele franceze. Remarca 
ui René Lalou este semnificativă. Baudelaire se afirmă şi 
prin influenje, prin iradiere. 

O latură nouă a operei poetului nu a îniirziat să se 
afirme: Baudelaire critic şi estet. Articolele lui asupra scriito- 
rilor contemporani, cronicile lui artistice asu ra Saloanelor, 
corespondenfa lui spirituală cu toate curentele artistice pre- 
cursoare ale epocii, pe care le-a pus în evidenţă cu o înţele- 
gere simpatică şi generoasă, au indreptățit pe cijiva literați 

-] considere ca cel mai pătrunzător critic al secolului. 
Flogiul este semnificativ, atribuit fiind unui contemporan al 
lui Sainte-Beuve, E] se explică însă nu numai prin justejea 
şi siguranța orientării estetice a lui Baudelaire, care s'a do- 
vedit a fi situat în chiar centrul vietii artistice a vremii, ci 
si prin structura spirituală, esențial lucidă şi critică, a 
poetului. Intr'adevăr, ca şi gar Poe sau Lautréamont, spiri- 
tul lui Baudelaire are alături de intuiţia poetică, elanul 
mistic și bogăţia vieţii interioare. valența rigorii şi a preci- 
ziei matematice, În același timp, intuitiv şi discursiv, risipit 
si ucid, Baudelaire a dat atit poeziei cit şi criticei lui adin- 
ame şi tensiune, dramă şi rigoare formală. Pătrunzător şi 
fin, disociator subtil, inzestrat deopotrivă cu antene vibratile 
N cu stringență dialectică, riguros şi mobil, Baudelaire a 
scris cele mai vibrante si mai adevărate pagini de critică li- 
terară a secolului trecut. 

A cum a putut trece critica literară peste drama 
sfişietoare a omului, peste suferința poetului? Poezia baude- 

iriană înfăţişează în primul rînd o dramă de conștiință 
răscolitoare, o sfişietoare durere morală. Chipul poetului, la 
patruzeci şi cinci de ani, atit de sugestiv redat de fotografia 
Casei Goupil, (publicată în ediția Théodore e lea y înfă- 
lisează corespondența plastică a acestei suferinţe: fruntea 
argă, ochii pătrunzători și duri. nasul puternic şi mare, cu 
sanțurile obrajilor prelungindu-şi scobiturile în jos, dar mai 
cu deosebire gura mare, cu buza inferioară proeminentă şi 


ITINERAR DAUDELAIRIAN 6i 


60 VIATA ROMINEASCĂ 


comisurile lăsate, dau chipului o amărăciune obosită, o des- Atitudine ambivalentă, ajungind la formula: 


' reținută, un disprej greu ascuns. Figură devastată şi 
ucidă, keturi a sbaterii fără liman, Poezia îi răsirînge 
ființa morală, sbuciumată de năzuinţi contrarii. O desiiiai 
funciară condamnă pe Baudelaire unei veşnice insatisfacții și 
tensiuni între tărimuri opuse. Adine credincios, de un „cato- 
licism frenetic” cum observa Paul Souday, de un „creștinism 
interior” cum notează Thibaudet, Baudelaire a suferit totuşi 
atracția magică a Prințului Intunerecului. Vieaţa i-a fost hăr- 
țuită de permanenta opoziţie între Dumnezeu și Satan, iar 
greutatea păcatului originar l-a urmărit cu obsesia lui fără. 
scăpare. Întreaga vieajă, poetul a oscilat înire salvare şi 
damnaţiune. între elan și spleen, între vigoare şi oboseală. 
Gravitatea i se rezolvă adesea în mistificare, as irația către 
echilibru și perfecţie este negată de înclinarea tre distruc- 
ție; revolta, stridenţa interioară, neliniştea, hărțuesc sufletul 
poetului. aflat în permanentă căutare. A 

Poezia lui Baudelaire va conține această polaritate de 
mape i şi aspirații. Orice poziţie conţine în sine o negaţie, o 
îndoială, o postulare a contrariului. ea, 1 interior, 
melancolie gravă, acord de suflete, sensualism filtrat (Le 
Balcon, Je te donne ces vers...) este tă prin libertinaj, 
sensualitate directă sau prin acceptarea femeii venale: uma- 
nitatea cu care întîmpină drama prostituţiei, cîntată de alt- 
minteri în accente atit de grave, nu-l împiedecă, prin trist 
şi desabuzare, să se ridice pînă la exaltarea mistică şi pură; 
adorind și tăgăduind cu violență în același timp, prosternin- 
du-se în faţa frumuseţii plastice, dar cetind în pertfecția for- 
melor rezistența scheletului, Baudelaire izbucnește rînd pe 
rind în exaltări şi imprecaţii: t 


O fangeuse grändeur! sublime ignominie! 


Sufletul poetului e minat de un sentiment de incomple- 
tudine care-i interzice elanul total, dăruirea completă, ati- 
tudinea nereticentă; totdeauna, în momentul extazului celui 
mai pur, intervine reținerea, pinda ironiei şi a scepticismu- 
lui, plumbul oboselii, Tară sufletească exprimată cm since- 
ritate de poetul însuşi în LHeautontimotoumenos, Aci se 

cheia vieţii interioare a lui Buudelaire, explicația sufe- 
rinței esențiale, tragice și predestinate a poetului: 


Je suis la plaie et le couteau! 
Je suis le soufflet et la joue! 
e suis les membres et la roue 
t la victime et le bourreau! 
Je suis de mon coeur le vampire... 


Chiar rarile momente de împăcare totală, de seninătate 

i echilibru, cărora Baudelaire s'a părăsit (La chevelure, Le 
Balcon ), sunt grele de melancolie, de amintiri sau de aspirații 
către viitor; împăcarea prezentului îi e refuzată: iar simetria 
ideală a unei frumuseți imposibile, descoperită în vis (Rêve 
parisien) este brutal sfişiată de luciditatea deștepiării şi de- 
corul sordid al iei locuinţe. Tensiunea se rezolvă trep- 
tat în oboseală. Spleenul, melancolia, propria durere, înnă- 
buşită şi mută, în faţa suferinței unanime (Le cygne), ajung 
la dupăierea fără re a omului golit de nădujdi, pe care 
totul îl îndurerează, chiar propriile-i suferințe şi măcinări: 


j 
f 


— Ah, Seigneur donnez-moi la force et le courage 


Je t'adore à l'égal de la voûte nocturne contempler mon coeur et mon corps sans dégoût? 


O pase de tristesse, o grande taciturne... 


* 
ş + 


Â, bete implacable et cruelle! 


* 
pm 3 
«L'espoir V aincu, pleure, el l' Angoisse atroce, despatique 
dur mon crâne incliné plante son drapeau noir, 
Pentru a ajunge apoi la violenţă: 


* 
» * 


Tu mettrais l'univers entier dans ta ruelle, 


p i - Ame curieuse qui souffres 
emme impure! 


Et vas cherchant ton paradis, 
A Plains-moi!... Sinon, je te maudis! 
% x 

_. Suferinţa lui Baudelaire nu e de su aţă, nu e caboti- 
naj și poză. Ea izvorăşte din condiţia vieață a poetului, 
din fatalitatea Timpului care trece (tenace și dureroasă ob- 


„Machine aveugle et sourde, en cruautes féconde! 


£ 
a 4 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sesie a tuturor neliniştiților), din conitiinția paik 9 pena 
irii i i Suspinul pämintulur + - 
irii lucrurilor în neant, „S imintului tul Ja- 
orgue-ian, e modelat şi de Baudelaire, în căderea lui fără 


oprire: 


¿t le Temps m'engloutit minute par minute, 

h 'omme la pre immense un corps pris de roideur; 
Je contemple den haut le globe en sa rondeur 

Et je wy cherche plus | abri d'une cahute. Ă 
Avalanche, peux-tu m'emporter dans ta chute: 


Simţul neantului, îl conduce la sentimentul morţii. Fa- 
talitatea a apropie, neinlăturată. Un moment, poetul se sbate, 
si, după structura lui unduioasă și coniradictorie, o acceptă 
romantic. în decor floral, cu lumini roze și albăstrui, şi în 
unire mistică, definitivă. cu ființa iubită (La mori des | 
amants), Tragismul Kleistian este atenuat, redus la miniatură 
și. aproape. grație uşoară; duritatea şi disperarea lui Goya 
fac loe unui decor de Fragonard. Etapă provizorie, de almin- | 
teri. Baudelaire avea o sensibilitate prea bărbătească, pentru | 
a se opri la convenţie. El acceptă moartea, peniru a o de- 
păşi, a o cunoaşte, El știe că moariea nu e un termen final. 
ci o metamorfoză, Invăţăminiul lui Edgar Poe îi este prezeni 
în gind. Baudelaire chiamă moartea. ca pe o liberare: o 
deschidere de poartă care avea să-i descopere perspectivele 
imense ale necunoscutului. a transcendentului: 


— PSDR 


O mort, vieux capitaine, il est temps! levons l'ancre! 
Ce pays nous ennuie, 6 Mort! Appareillons... » a 
«Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu importe? 
Au fond de l'Inconnu, pour chercher du nouveau! 


Nu e numai atitudine estetică, rafinament, ci o nevoje 
metafizică de cunoaştere. Este näzuința ultimă a spiritului 
baudelairian, etapă finală a fiecărui poet, Absolutul. Un atare. 
spirit, nu se putea limita curiozităji mărunte, el ţiniea 
îmbräțişarea totală, vasiitudinea. Posesia absolutului, pri- 
mează curiozitatea estetică de cunoaştere a necunoscutului. 
Dar o atare aspirație depăşeşte limitele posibilităţilor umane. 
Sau. poate, posesia Absolutului este atit de cutremurătoare, 
incit înfri structura ființei, prăbuşind-o. Intocmai cum 

Hhazar 
premă, sa prăbuşit în moarte strigînd Eurêka, neputind co- 

„Dim care l-a dominat, 
Baudelaire sa destrămat în nebunie, iar cerința lui de poet, 
€ c hideri de zare, sa împotmolit 
in repetarea nesfirsită a aceleiași bilbiiri: cre non, ere non? 


ITINERAN BAUDELAIRIAN 653 


Ciclul era incheiat. Poetul care plecase dela extazul 

tei și suferinţei, dela cuprinderea universului prin sim- 
bolism şi „corespondenţe”, şi care prin desperare și tragism 
“a ridicat prin simțul neantului către Moarte și Absolut, se 


- erai în chiar clipa înălțării ultime. Icar grandios şi 
rint. 


+ 
ză + 


Fiinţa şi 
toare şi nesfirșite drame de conştiinţă. a făcut în ultimele de- 
cenii obiectul cercetării psihologice și psihiatrice, O nouă me- 


surii, aj 


luminată de a ga analitic, vieața lui Baudelaire ne 
în 


se cuvine a fi totuşi menţionată, întru cât nu poate fi trecută 
total cu vederea î 
de metode ştiinţifice în critica literară, Intre aplicarea rapidă 
a met rm i la siudiul 
literar, cărora au căzut victime mai mulți poeți, și psihana- 
liza ca metodă literară, cu ajutorul căreia a fost examinat Ban- 
delaire, este, fără îndoială. o diferență, în favoarea ultimei 
metode, care nu poate năzui însă din rezultatele obținute pînă 


+ 
+ a 


O altă perspectivă avea să se deschidă mai tirziu criticii, 
în studiul operei baudelairiene. C 


contemplatie estetică; ea relevează o rin une o pro- 
blematică, Estetul şi criticul literar fac în acest s ko 
cercetătorului familiarizat cu disciplinele filosofice. Mersul 


d rii moderne şi şcolile care au deschis cărări noi înțele- 
gerii psih regătirea acesiei orientări. 
Titica tinără a vremii noastre, formată în deosebi în cul- 
tura filosofică, se apropie de opera lui Baudelaire cu alte 
instrumente de analiză. Georges Blin), ultimul venit printre 


cercetătorii lui Baudelaire, consacră poetului un studiu plin 
') Georges Blin. Baudelaire, Gallimard, 1959. 


G4 VIATA ROMINEASCĂ 


de înțelegere şi pătrundere. In lungul acestui examen, se vă- 
deşte la fiecare moment contradicția interioară a poetului, 
dualitatea polară a structurii lui, Je care am revelat-o mai 
sus, „Superstiţia difereriței”, de pildă, a conștiinței valorii lui 
singulare, cea acra la dan yen Și s ătate aristocra- 
tică, îşi află zitie în nevoia poetului de a comunica cu 
mulțimea, de pa pierde în palpitul multiplu al vieţii care 
furnică în jur; singuratic şi totuşi „om al mulţimii“, pentru 
a întrebuința termenul lui Edgar Poe, Baudelaire a oscilat 
mereu înire aceste contrarii. Sensualismul lui epicurian, este- 
tismul carnal, care-l îndemna să i pämîniul ca „un 
gâteau plein de douceur”, îşi au o frină în nevoia de ascetism 
şi mortificare. „Ce chrétien qui ne mortilie passionnément le 
corps que dans ses prises de position théoriques“... (p. 61). 
Poziţia centrală a lui Baudelaire se defineşte deci prin eierna 
luptă cu sine. Heautontimoroumenos, Şi contradicţiile inte- 
rioare se urmează, sfişietoare, trecînd dela conflictul cărnii 
la conștiința religioasă, dela atitudinea estetică la poziția 
în faja morţii, prin nesfirşite avataruri, negaţii ale realului 
şi nostalgii ale unei alte lumi, pînă la oboseala din urmă. Se 
urmărește în acest mod vieaja interioară a poetului. împreună 
cu problemele de conștiință care au animal-o, sau izvoarele 
care au imbogăţit-o, 


ION BIBERI 


CÂNTEC PENTRU PENDULA STRICATĂ 


Ceasul a murit în perete 
Și cucul, ultima dată cind a cîntat 
A rămas înmărmurit și holbat... 


Cetesc pe cadran ora care-a fosi atunci 
Si sunt parcă în fața unui mormint 
In care, întrun meriu, “zace o clipă moartă. 


Mișcările pendulei au desenat figuri în vid. 

Și jocul lor tărăgănat şi lucid figu 

A înscris pe sticlă poveştile Timpului. 

(Cutia dinăuntru e parcă un teanc cu invizibile hieroglife 
— Sunt întîmplări întîrziate şi aprocrife —), 


Cifrele din cercul rotund au rămas văduve 

— Triste ca niște femei părăsite — 

Săgețile care le fecundau s'au pleoștit 

Ritmul din care se nășteau clipele a încremenit, 
lar inima care le învirtea pe toate 

Sa oprit și ea cu complicate roate. 


Cadranul — orizontal parcă — e ca un lac 

Din care visuri de mişcări nu se mai desfac... 
Oglinda e moarte pictată” n alb şin transparent, 
Unde e ritmul uneori potolit, alteori dement 
Care tresare, care svicnește 

Și care se'mbată de curgere ca de-un mister? 


— Secundele s'au risipit ca şi iluziile care pier... 
Cucul, cu un aer de mort beat, 

Priveşte, sucit, stea asta stricată i 

În care era vorba de timp, de ani, de ore și chpe... 


yp- paora cu joule ‘i stereotipe 
golit basmul vremii de în m ai ile minunate 
Pe care le povestea ula, ă, pe innoptate... 


am, =, 


PEISAJ IN CENUȘIU-UMED . 67 


O, voi clipe răuvoitoare, . 

Lăsaţi-mă să dorm lingă anii morfi, 
Lîngă cimitirul veșnic reînceput 

In care straniu curge timpul spre trecut! 


Melodii ratate, fără cuvinte 

Ritmuri fără muzică, atone 

Se desfac în silabe monotone 

Și se îngroapă'n fraze can morminte... 


PEISAJ IN CENUȘIU-UMED FLORIAN NICOLAU 


Melodii ratate, fără cuvinte 

Ritmuri fără muzică, alone 

Se desfac în silabe monotone 

Si se îngroapă'n fraze can morminte. 


Colorile sufletului cenușii 
Plouă peste un cadaoru-ascuns în mine. 
Trupul mi-e cosciug în care dorm 
Amintirile, cuiburi de tristeți inutile 

Și trecutul care pe atunci se numea vieață, 


Simt umezeală ca pe o manta rece 
1 mă pătrunde ca o ploaie fiecare clipă care trece 
Timpul e un cavou imens în care 
Anii sunt pietre albe, funerare. 
Plouă uniform, plouă cenușiu 
Ciinduri mărunte şi reci i 
Colori ruginite, peisagiu pustiu, 


Cad orele 

Ca frunzele peştede ' 

Pe un clavir nevăzut de cristal 

Orizontal 

Aleargă Timpul pe clapele atone 

Veşnicia — adaos inutil de ecouri prelungi, — 


Ce toamnă bolnavă în suflet, şi istovită, 
Amintirile se desprind îingălbenite 

De pe tulpina anilor trecuţi; 

Cîntecul de cluvir al ilor nevăzuţi 
Ingropați în foşnetul prelung, 

Memoria, ce toamnă veștedă și ruginită! 


G. K. CHESTERTON 


Am cunoscut pe Chesterton, ca toată lumea, iej- 
heaua librăriilor Mee i Imbrăcămintea sobră a traduceri- 
ze dela Nouvelle Revue Francaise, armonia de alb, negru şi 
roșu a tipografiei acesteia, purta, din cînd în cînd, în exer- 
guă, numele marelui polemist catolic. j vi 
Metoda părintelui Brown, deputatul livresc al teoriilor 
chestertoniene, era originală și neconformistă, In cele cinci vo- 
lume care reprezintă doctrina acestui popă simplu și modest, 
se petrec numeroase întimplări dramatice, canevas anecdotic 
pentru argumente antiraţionaliste. Father Brown este detec- 
tiv amator, așa cum sunt mai toţi eroii de romane singeroase 
care locuesc în Mayfair, Kensington sau Belgravia. Spre deo- 
sebire însă, de colegii săi. Father Brown nu este un prinţ al 
logicei, un deductiv, Watson-ul său, Flambeau, adept al car- 
tesianismului ortodox, este întotdeauna nevoit să aibă recurs 
la maniera sa inthitivă, la ju ta sa necontingentă, la lu- 
minile sale transcendente. Cu toate că lectorul de şarade eri- 
minale este foarte sirict peniru deslegarea lor matematică. 
el a acceptat cu entusiasm criteriile părintelui care, lipsite de 
automatismul obligator al teoremelor detective, aveau totuşi 
același farmec și aceeași unitate lăuntrică ca şi strădaniile 
Sfintului Toma din Aquino în tălmăcirea canoanelor aristo- 
teliciene pe limba nței medievale. 

Londra, silueta rotundă a Părintelui Brown apare în 
vitrina tuturor bibliotecilor de imprumut cu două pence car- 
tea, alături de Agata Christie și Dorothy Sayers. Este o măr- 
turie de succes extrem tocmai în lumea acelor modeşti pe 
care Chesterton îi stima și îi considera talpa țării şi care nu 

erau de loc pregătiți să-i aprecieze stilul aristocratic. 

. Celebritatea insă nu este fără lacune ironice. Intro zi 
am cutreerat ceasuri întregi din Charing Cross Road în 
Wippore Street şi de acolo în Strand pentru a găsi săptămi- 
nalul său personal scris în întregime de dinsul. cu un condeiu 
i 3 mea însă, „Chesterton's Weekly?“ 
fețele vinzätorilor rămineau vide şi fără răspuns. Intr'un 
tirziu, în urma insistenjei mele disperate. am descoperit că 


G. K. CHESTERTON 09 


revista, după un obiceiu englezesc, se intitula prescurtat 
„G. K's Weekly”. Astfel inițialele ajunse acte mel g deperso- 
nalizaseră un mijloc atit de personal de contact cu celtitorii. 

La British Museum, Chesterton lucra. din cînd în cind, 
bănuesc. articolele sale reacționare din „Morning Post", pe 
vremea aceea încă neinglobat în „Dayly Telegraph" şi con- 
siderat ca primul advocat al virtuţilor conservatoare. Era 
inalt, rotofeiu, roiunjor și înflorit, cu părul lung şi mustă- 
cioara scurtă, apărind drept un dandy à rebours. Se aseza la 
una din boxele mai răpănoase ale bibliotecii şi se punea pe 
scris pentru coloneii în retragere din cluburile din St. James, 
pentru foștii funcționari din Indii si pentru fetele bătrine cu 
imaginaţia dereglată. Ce ieşia din tocul stricat şi ruginii, care 
aparținea bibliotecii și pe care-l ţinea deseori între nas şi 
buza superioară, era mult prea subţire pentru cetitorii lui 
Morning Post. Chesterton susținea ideile cele mai neobișnuite 
şi mai paradoxale: că nenorocirile Angliei pornesc dela con- 
cepția sa puritană a vieţii, că berea ar trebui băută de di- 
mineaţă pină dimineaţă, fără intrerupere, că vinul este chiar 
mai bun decit berea, că pariurile pe cai. foot-ball şi ogari sunt 
o purgație sănătoasă a toxinelor morale, că istoria britanică 
se isprăveşte cu Henric al VIII-lea (care a separai biserica 


"engleză de Roma). 


Catolicii francezi dela „Roseau d'or” priveau cu apre- 
hensiune traducerile din acest coreligionar de dincolo de Ca- 

Aveau de sigur dreptate: era un individ singular și ex- 
centric, nedomesticit de reguli. un benedictin patron al circiu- 
milor, un adept al vieții grase şi sensuale pre-victoriene. un 
Maurtas anti-elin şi anti-boier. un rabelaisian în serviciul 
Bisericii. E 


PAUL ZOTTA 


IN LOC DE CRONICA INTERNĂ 


O cronică a evenimentelor interne petrecute in Rominia dela 25 
August şi pină astăzi nu se poate numi o cronică internă. Căci toate 
intimplările, fiecare faptă a guvernului, fiecare numire în post, fiecare 
destituire, fiecare lege, fiecare manifestare de mulțime, fiecare decia- 
raţie de partid sunt evenimente cu semnificaţie de politică externă, Statul 
Romin astăzi dă examen în fața Naţiunilor Unite. dela 25 August 
l-a făcut să obţină dreptul de a se gi la acest probutoriu inter- 
național; de reuşita sau nereușita lu inde însăși existența Rominiei 
ca Stat independent — poate chiar ca Stat pur şi simplu. ; 

Condiţia juridică a lui romîn este azi dintre cele mai clare, 
Căci Naţiunile Unite su elaborat o nouă definiție, sau mai bine au pre- 
cizat vechea definiţie a noțiunii de drept public a suveranităţii naţionale. 
Se numește — după actualul statut al ginţilor — „stat suveran” sau 
„independent” acela care se guvernează singur în cadrul principiilor de- 
mocrntice ale libertăţilor cetăţeneşti. Inainte vreme şi Statele dictato- 
riale puteau fi independente — deși de fapt principiul dictaturii ducea 
la existența unui singur Stat suveran cu o mulțime de State vasale în 
subordine. În tot cazul, azi democrație şi independență sunt indisolubil 
legate în doctrina constituțională aliată. Statul care violează gr pa 
democrației este automatic scos din definiția Statului indepe t şi că- 
zut în categoria popoarelor minore care rămin aşa pină ce ọ educare 
udegquată le va face în stare să dovedească că um reinceput „a dori 
iubi libertatea” (este expresia teoreticianilor oficiali a oni). Aces 
va fi cazul Germaniei și Japoniei după pace. Rominiei, datorită înţele- 
gerii Aliaților şi poate intro măsură şi riscatei iniţiative de eliberare 
dela 25 August, i sa făcut favoarea unei examen de admitere în locul 
unuia de fine de invățămint, lar evenimentele politice interne, toate, atit 
acțiunile guvernului și administraţiei, cit şi reacțiunile populației, sunt 
răspunsuri de candidat. 

In ce consistă, privit mai în amănunte, acest examen? P: 
puei cu punct, indicată limpede şi în seris, în textul armisti 
umina acestor puncte și a consideraţiilor generale explicate mai sus, 
comentate şi explicate evenimentele interne, dela cele mai grave 
la cele mai mărunte. 
pe e o are cronicarul obiectiv al acestor fapte este 


parte, trebue să constatăm cu consternare că, la cele mal 
examenului, candidatul ca să zicem aşa tace şi-ţi 


rama 
e, iului. 
lu 

t 


chestiunea epuräzii; în chestiunea muncitorească: în ch 

tiil edi ză leale 
o ersona tr he 

cei ce, în clandestinitate, ı x pentru a stringe rîndurile între toți 


IN LOC DE CRONICA INTERNĂ ~ 71 


toate aceste chestiuni remarcăm o rea voință, o intenţie şireată de tem- 
zare şi o complicitate inabil mascată =: n atitudini! aade energia ste 


pur v e 

Dar la aceste slăbiciuni negative se adaugă altele pozitive. Numirile 
cele noi în posturi politice de răspundere, purtau ură germană, dacă nu 
cra r oarbă — cum sunt citeva cazuri — direct de criminali de războiu 
conform celei mai riguros juridice definițiuni a cuvîntului. 

Dar tabloul are și partea lui de soare. Blocul stingei, adică toate 
grupările care s'au raliat platforma F. N. D. (frontul naţional démo- 
cratic) forjează admirația tuturora prin amestecul de energie și cum- 
pătare cu care îşi desfăşoară activitatea, Avind jara muncitoare cu el, 
ar putea în douăzeci şi patru de ore să reducă tăcere area a 
provocările, diversiunile. Dar nu a făcut-o. Voieşte ca restabilirea 

: fici să se facă fără e bai Chiar dela lupta de clasă — 
mijloc de luptă oarecum normal — se abţin deocamdată. Energia şi-o 
exprimă printr'o atitudine neclintită şi intransigentă, și printr'o re 
care bineințeles nu poate [i prousgas astfel încit să icliteze reuşita 
examenului cetățenesc pe care în faja naţiunilor civilizate î trece na- 
iunea romină, 

Cum hotărirea de luptă este inalterabilă la partidele de stinga; 
cum puterea efectivi, materială şi morală este într'o covirgitoare măsură 
de partea lor, — avem dreptul să fim liniștiți că examenul va fi trecut 
cu bine şi că Rominia va fi admisă la cinstea de a da și mai departe 
dovezi că aparține ţărilor libere, neatirnate şi civilizate, 


Y. R. 


CRONICA EXTERNĂ 75 


Atentatul n'a izbutit. Dar din maşina infernală care contele 
dehauffenberg a aşezat-o sub masa dictatorului a mai Tosi svirlită, la 
explozie, şi o schijă nevăzută care, i 
credința celor mai mulți în victoria germană cit şi increderea (celor care 
o mai aveau) în minunea armelor i 

Senep povesteşte că vestitul om politic şi poet francez 
Paul Déronlède a provocat pe vremuri la duel a George - u 
care avea faima a fi invincibil. Duelul sa terminat, pentru prima 
dată în cariera de duelist a fostului p inte, fără niciun rezultat, 
ceea ce l-a Beat pe Paul Deronlăde să me: — „Nu l-am omorit pe 
20 lulie, contele Schauff aan | 

contele Schauffeul ar tut la rindu-i să spună: 

— „Pe Fuehrer nu l-am ucis; dar i-am ucis legenda... căci fiecare sa” 
gindit a doua zi după atentat că dacă mai exista un pie de niidejde în 
victoria germană, aceşti ofițeri superiori cărora li se incredințuse co- 
mandamente inalte şi care, în ipoteza unei biruinţe a Beichswehr-ului, 


CRONICA EXTERNĂ 


iz P aceasta va cuprinde o privire asupra tutug ar fi fost printre primii ei iciari, n'ar fi tras asupra singurului om 
ME i pia petrecute în răstimpul care va despărți af N de cane atirna continuarea războiului. f 
vijia umi număr al revistei de apariţia numărului următor; Pe şovăelnici se insărcinau operaţiunile de pe cimpurile de luptă 
acesi nou început de „Viaţă Rominească” am simţit că nu ne pu să-i mine la asemenea concluzii, Câtre sfirsitul lunii Tu ie, ordinele de 
pune în mişcare fără un punct de sprijin care să fie totodată un puš zi speciale date de mareșalul Stalin după fiecare izbindă răsunătoare. 


mareşilul Rokosovski intrase în wow, că generaul Zaharov capturase 


FARRE a apa oa l-ai ; fas ad a ; n 
Intr'adevăr, spre a incepe cu inceputul, mar fi fost posibil fortăreața Bialistock, că generalul Eremenko luase Dvinsk iar generalul 


pornim dela altă zi decit dela aceea de 25 August, £ 

Care era situația politică şi militară in Europa, la această dată 
intrată în Istorie odată cu intrarea ci în prezent? 

Din punct de vedere politic nu se mai petrecuse de apros 
an, adică dela capitularea Italici şi trecerea e; în tabăra Naţiunilor U 
niciun eveniment de seamă. Sateliții Reichului continuau së rotea 
în jurul Saturnului teutonic sub impulsul forței de inerție şi al tero 
care ținea locul forţei de atracție, 

Făceau încă cere, deci în fora! Germaniei, la inceputul lunii A 
Finlanda, Slovacia, Ungaria, Rominis, Croaţia şi Bulgaria. 

Din punct de vedere militar se produsese, însă. la începutul Îi 
lunie, un eveniment în aşteptarea căruia lumea sta de aproape trei 
invazia sau maj bine zis, acțiunea de eliberare a Europei occident 

La această acţiune pornită din spre Apus, cu potopitoare forţe t 
i | unie, imreșul armatelor 
care îşi reluau după două luni ofensiva în sectorul central din 

În ziua în care Americanii, desăv îrşind liberarea peninsulei 
tentin, ocupan marele port militar francez dela Cherbourg, tr 


ultatul acestor înaintări fulgerătoare putea fi lesne urmării pe 
hartă dar şi tot atit de bine pe masa de juc a di Loma ției, > 
In primul rînd țările neutre au inceput a se lăsa mai uşor convinse, 
alia a s dat exportul de wolfram. Spania a numit un ministru 
de exteme mai binevoitor, Supremul Pontif și e Suediei s'au hotărit 
si protesteze energic pe lingă regentul Horthy împotriva asupririlor eu 
caracter antisemit. Turcia, în sfirşit, a rupt brusc relațiile cu Germania. 
In al doilea rind, ţările aflătoare în războiu alături de Reich au 
purces sfinase să dea îndârăt. Partidele politice finlandeze au silit pe pre- 
şedintele Republicii să demisioneze fiindcă nu rezistase injoefiunilor 
mareșalului Keitel şi ale d-lui von Ribbentrop. Regentul Horty a ho- 
trit să se de trei ne ars total înfeodaţi nazismului. Hegenţii 
bulgari au it să consimtă să înlocuiască guvernul Bojiloff printrun 
cabinet Bagrianoff, înclinat să ceară pace. E t 
, Între timp, aliații debarcaseră și pe coasta de miuză zi a Franţei, do. 
vedind lumii că intocmai precum arma secretă pierduse mterea de a 
inspăiminta din clipa în care fusese scoasă la iveală, tot astfel faimoasele 


reşalului Rokosovski intrau în cetatea puternic fortificată dela Wi linii şi fortificaţii încetau să mai continue vo oprelişte din clipa în care 
trecind_ la lichidarea tuturor pungilor pe care comandamentul ger nu mai eran privite admirativ de departe ci atacate cu tot disprețul de 
le păstfase printre sinuozităţile şerpuitei linii a frontului oriental kana > ; A f d 

Fireşte că biruinjele repurtate de Aliați atit in vest cit şi în inceputul celei de a doua ătăţi a lunii August, situaţia mili- 
nu puteau rămine fără urmări Pe planul politic. Debarcarea an tară se infátna. prin urmare, astfel: Armata roșie Înainte cu străşnicie 
americană din Sicilia provocase cu un an în urmă debarcarea regi abonan o intregului front nordic şi central pină pe crestele de miază- 
fascist, Era de aşteptat, prin urmare, ca prin înaintarea din Norm noapte iborg, Narva, Kaunas. Atinseseră fron- 


i a 19 Poloniei, să se ajungă nu nu 
a Împingerea inapoi a mașinei de războiu germane d şi la ciş 
însemnate in domeniul diplomatic. Fiecare lovitură dată armatei 
chului era o bătaie la uşa cancelariilor europene. Si bătăile se su 
repezi, asa încit niciun cancelar nu mai putea sta nepăsător a 


sapea Cuceriseră V 
tiera Prusiei Orientale. Se apropiau de Varşovia. 

trupele ne printr'o măiastră intoarcere de front, 
căzuseră în spatele diviziilor germane şi se infiltraseră adine in terito- 


| francez, la Orléans, să 
i De pe mud ul afplomatic caer SRR ti că fostul prim-mini- 
democra i 


sau surd. Minsk, Pinsk, Caen, St Lö. S ; stru t bulgar ff negocia cu anglo-americanii la Ankara 
din cle em cite Da i » Menna, Livorno, Ancona, i i z i i i. ducea tratative cu Sovietele la 
pețiă DONANMA go pame pare marca uzura rintre ciocăniturile St = -a » ministrul Finlandei, du 


hiontise iè - 2 Ş 
xl ; 3 g seră pină şi ralii 
a în 19 Iulie, am încercat să curme războlul ei ră vieaţa moi iy t, armatele generalilor Malinovski şi Tulbukin, trecind 


la ofensi rontul rominesc care se stabilizase din Aprilie pe o linie 


piată $ 


VIAȚA NOMINEASCĂ 


74 


d dela Fălticeni, prin Paşcani, trecea la nord de lasi in Bass- 
n e e k nord de Chişinău, spre a cobori apoi de-a-l ul Nistrului 
pină la limanul lui, sa pus imediat şi pentru Rominia problema luării 
pi etate. „ele se precipitau. La 22 August, ziua liberării Parisului, 
căzuse capitala Moldovei, şi împreună cu ea un șir lung de alte tirguri. 
a zi, regele. amintindu-și poate de cuvintele lui A gesilas, 
e Spartei, învingătorul Perşilor şi al lui Epuminonda, care spusese 
cindva că „de îndată ce o acţiune este folositoare Patriei, eşti ținut să 
nu stai în cumpănă și so faci”, a pus capăt alianței cu Germania şi 
răsturnind regimul bunului plac, a hotărit, fără alte formalităţi, trecerea 
țării in rindurile Naţiunilor Unite. A i 

Hotărirea Rominiei de a-și relua locul în tabăra democrațiilor s'a 
produs în împrejurări și întrun ceas cînd ca a putut fi mult mai cu fo 
valorificată de Aliați decit fusese pusă în valoare hotărîrea din Septem- 
vriec 1945 a Italiei. A | 

leşirea Italici din Axă nu numai că wa suprimat un front dar a şi 
creat unul nou. E drept că prăbuşirea regimului fascist a însemnat 
fringerea Axei și că trecerea de partea aliaților a celui mai bine infor- 
mat dintre partenerii Reichului asupra situației militare şi a posibili- 
tăţilor de a cîştiga războiul ale acestuia, a avut un efect p ndisiic 
neprejuit de mare; dar nu e mai puţin adevărat că anglo-americanii nu 
erau încă în stare, în toamna anului trecut, să exploateze plenar, printr o 
acţiune rapidă și puternică pe cimpul de bătaie, această victorie diplo- 
inatică, 

De data aceasta, forţele sovietice, după trei ani de pregătiri pe 
frontul sudic erau în plină ofensivă. Rominia alăturindu-se lor şi 
deschizind drumurile spre apus, îngăduia să facă dintr'odată 
un salt de citeva sute de kilometri în spre frontierele Germaniei, surprin- 
zind comandamentul german şi provocînd o spărtură largă în sistemul 
de apărare din nord-vestul european, i 

Să nu uităm că problema trecerii Carpaţilor nu era uşoară. Urma 
să se pună pentru prima dată în istoria acestui războiu chestiunea străi- 


pungerii unui obstacol natural suie i pagtul tit 
HRominia, stăpină cheile Carpaţilor, părăsin t rtit, 
făcut ca această a-mi să nu mei ee ună. După uDocimnnia tegell 
Mihai, difuzatä prin radio în seara de 25 August, maresalul Malinowski, 
căreia i-ar fi revenit sarcina să-şi croiască drum prin zidul muntos 
ce-i sta în cale, ar fi putut parafraza vorba lui Ludovic al XIV-lea la 
vestea că nepotul său fusese chemat la tronul Spaniei: „Il n'y a plus 
de Carpathes|”. 

Pe plan militar, prin urmare, desprinderea Romînici de grupul de 
siate care alcătuiau cingătoarea răsăriteană a Reichului 


n, a insem- 
nat scoaterea de sub roțile din faţă ale carului teuton rnit pe vale, a 
butucului care îi slujea de propteală. Pe plan politic, hotărirea Rominiei 


deschidea şi ușura calea retragerii din orbita germană a tuturor țărilor 
vecine cu ea sau intro situaţie asemuitoare cu a ci şi care, de teama 
reacţiunii răzbunătoare a puterii naziste, şoviliau să facă svolte-face". 
Chiar „Pravda” gazeta partidului comunist. recunoștea indirect 
acest fapt cind scria pe la sfirșitul lunii Au, că „importanța begira 
Romîniei din Axă depăşeşte cadrul teritoriului ei” şi că „ nu s'ar c 
să se subestimeze insemnătatea acestei lovituri date întregului sistem de 
dominație german din Peninsula balcanică”. 


Intr adevăr germane, puse în întirziere să că 
bună voie pămîntul rominese, în loc să se folosească de făgăduiala (de 
altminteri nechibzuit dată) că nu li se va stinjen » întorc 


potrivă armele terestre și 
romineşti. Prin aceasta, R 


aeriene în contra populației 
cu Germania, De atunci 


ominia la 24 A se 
mersul operaţiunilor militare în sectorul nord-ori- 


-spus — armata roșie atinsese frontiera Bulgariei 


CRONICA EXTERNÄ 75 


ental se desfăşoară cu pași repezi în spre o lichidare a tei iuni 

front, imprimind totdeodată un ritm a i atei paie Dos 

să reamintim pe scurt situația miile tat Aita petos D 
Armatele mareșalului Tolbukin care, la 25 Au 

Albă, ating la 1 Septemvrie frontiera româno- 

aee lului X 

„Armatele mareșalului Malinovski care, în acecasi zi 

Mee iae an regia înte*a ari dana re să la Bucureşti "i Ploesti, Indrep- 

du-se pe de © parte, prin valea î i 

re pati pb E Parter | rahovei în spre Braşov iar pe 

Trupele germane, neadaptate la defensivă şi foarte neindeminatice 
cind e vorba „i improvizeze o tactică sub presiunea unor împrejurări 
neprevăzute, sau văzut silite să se retragă dincolo de munţi. 

„_„ Rubiconul, aşa dar, nu era trecut. Războiul, în această parte a Euro- 
pei, depăşise etapa primejdioasă a operaţiunilor conjugate Sir lipsite de 
coordonare pe care armatele sovietice în cooperare nepregătită dinainte 
cu armatele rumine, au trebuit să le desăvirşească in gra prin mişcări 
spontane, spre a nu da răgaz inamicului surprins să se desmeticească !). 
aspectul militar al frontului european se putea 


ust, erau la Cetatea- 
ulgară în dreptul 


1 Sptemvrie, 
rezuma astfel: 

In apus, Franța era pe trei sferturi liberată si generalul de Gaulle 
alcătuise un nou guvern. tot „provizoriu“, (mais il my a que le provi- 
soire que dure...) pe care i] înscăunase de data aceasta chiar la Paris. 

n răsărit, operațiunile ofensive erau duse in deosebi pe frontul 
finlandez, pe frontul învecinat estonian şi în Sud, unde — stă - cum am 
i se îndrepta, i 

acelaşi timp spre Ardeal şi spre Oltenia. x SEAN 


s*e 


Evenimentele diplomatice erau in strinsă legătură şi în raport de 
cauză la elect cu cele militare, De pildă; inaintarea rusă în Carelia, 
frontul Leningradului şi pe coasta de miază noapte a Estoniei, sil 
guvernul nou al d-lui Hackzell să trimită un sol la Moscova să ceară 
condițiile de armistițiu. š 

Înaintarea armatelor ruso-romine în spre Ardeal silise pe regentul 
Horthy să pună în capul guvernului dela Budapesta, un general: „pe 
generalul Lakatoș care să încerce să facă faţă militărește crizei ivite 
pe front, căci regimul magnaţilor vroia să se apere şi îşi propusese alte 
țeluri decit acelea pe care le urmăreau guvernul de pace dela Helsinski 
şi guvernul blocului democratic dela rești. 

„În sfirşit, înaintarea armatei mareșalului Tolbukin spre Bulgaris 
silise guvernul Bagrianoff, care adoptase o atitudine dubioasă de neutra- 
litate, în speranța că va izbuti să-şi atragă simpatiile sovietice și să 
îndepărteze furia teutonică, f} silise să plece și să lase locul unui guvern 
Muravieff care avea să se dovedească tot atit de inadaptabil nui con- 
juncturi ca și precedentul. 5 s 
Aşa dar în nicio parte situația la inceputul lui Septomvrie nu era 
ită. Fa se afla în faza de cristalizare. Rominia nu semnase încă 
armistițiul. Finlanda avea de îndeplinit condiția preliminară de a evacua 
mai întii trupele germane de pe teritoriul ei pentru a pole trece după 
aceea la negocieri. Bulgaria era în căutarea unei formule de compromis. 

De abia dela 5 temvrie au începul rind te rind treburile să se 
lămurească, Mai intii între Moscova și Helsinski, Finlanda a primit sar- 


1} Acest incovenient a] recoordonării s'ar (i patut evita, In Rommia 
“a lucrat, în lunile Iulie si August, în acest nens. Dar despre nevasta vom 
vorbi altă dată, N. R. 


A 
. 


76 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


cina să scoată pe germani din țară (ca să fucă dovada că mu are de 
gind și de esta dată să ducă negocieri şi să piistreze rezerva de a rein- 
cepe lu 


pta dacă ele n'ar izbuti). Pentru a notifica in chip cit se poate | 


de convingător hotărireu ei de a ieşi din războiu. Finlanda a încetat 
cacititățile impotriva Uniunii Republicelor Sovietice inainte chiar de 
a-şi trimite delegația la Moscova să trateze armistițiul, Ea îşi manifestă 
astfel increderea neclintită în cuvintul şi în intenţiunile Kremlinului. 

Atitudinea leală a diplomaţiei sovietice a avut de altminteri pri- 
lejul să se semnaleze simultan în problema bulgară. Bulgaria era de 
peste doi ani şi jumătate în războiu cu puterile anglo-americane. Guver- 
nul Bagrianoff se declarase gata să scoată Bulgaria din războiu și să 
ceară pace Statelor Unite şi Marei Britanii. Dar convorbirile în vederea 
incheierii armistițiului tărăgănesc. Indărătul convorbirilor pe care le in- 
cepuse la Ankara şi le continuase la Cairo sta anscunsă speranţa că 
va putea folosi relațiile ei cu „sora mai mare” pentru a obține dela 
Washington și dela Londra condiţii mai blinde şi pe care, prin purtarea 
ei din ultimii treizeci de ani. nu le meritase. aceea U. R.S. S. in 
pofida tuturor legăturilor de singe cu poporul bulgar şi a raporturilor 
diplomatice păstrate cu Sofia, n'a înţeles totuşi să sprijine cauza bulgară, 
lipsită de temeiu juridic şi mai ales de bază morală. Rusia, socotind 
că neutralitatea pe care guvernul Bagrianoff se grâbise a o declara nu 
putea fi decit în folosul armatei germane, aflătoare în Bulgaria, a decla- 
rat acesteia războiu în seara de 5 Septemvrie. Astfel raporturile cu Bulgu- 
ria se lămurise Intocmai precum se lămurise cu citeva luni înainte ra- 
porturile Aliaților en Finlanda. Cu alte cuvinte se isprăvise cu sitmaţia 
inegală din punctul de vedere al tului internațional, ca unii dintre 
Aliați să fie în războiu, iar alţii în relaţii sau fără relaţii diplomatice cu 
cutare Stat satelit al Axei. Atit cu Finlanda, cit și cu Bulgaria, cele 
trei muri puteri aveau acum o situaţiune de drept și de fapt egală şi 
deopotrivă de limpede, ceea ce constituia o dovadă al mult a s acrritäțti 
înțelegerii care se desăvirsise de-a-lungul anilor de războiu intre Statele 
Unite, Uniunea Republicelor Sovietice Socialiste şi Marta Britanie, 

Atit de adevărat este lucrul acesta, incit Moscova, primind în 
noaptea de 6 spre 7 Septemvrie cererea de armistițiu a guvernuiui 
Muravieff, n'a socotit-o ca fiind adresată numai ei, ci tuturor Puterilor 
cu care Bulgaris se afla în războiu şi n'a răspuns decit după ce a avut şi 
primit in această privinţă avizul american şi englez. 

Negocierile cu egaţiile romină şi finlandeză au fost duse la 
Moscova tot în comun, vreau să zie cu participarea delegaților Statelor 
Unite şi Marei Britanii, Negocierile sau terminat la 12 Septemvrie cu 
LI «+ romină şi la 18 Septemvrie cu delegaţia finlandeză. 

ntre timp, Situaţia internaţională căpătase din ce în ce contur mai 
precis, atit pe teatrul de războiu cit şi pe eşichierul diplomaţiei. 

„În ceea ce priveşte jara rominească: Moldova, Pena. Muntenia 

şi Oltenia fuseseră în două săptămini total eliberate de sub ocupația 
germanii. Trupele sovietice, cooperind cu acelea romineşti, luptau acum 
impotriva armatelor maghiare şi germane în Ardeal, dela Bistricioara 
pină 5 spre Turda, i a 

entm o şi maj categorică lămurire a zițiilor, Rominia care, 
dela 24 August declarase a se afia în stare de r: apa Germania, făcuse 
cunoscut Budapestei la 7 Septemvrie că şi cu Ungaria, raporturile ei erau 
de ae ea 

e altă parte, Bulgaria, unde pe ziua de 8 Septemvrie guvernul 
Muravieff fusese înlocuit printr'un guvern Kimon Ghete larase 


Incă odată ne vedem siliți să punem în lumină i pende 
ce se statornicește sistematice intre hotăririle diplomatice rege ar 
tele militare şi să arătăm urmările imediate pe care leau avut de o 


~ CRONICA EXTERNĂ f 77 


parte hotărirea guvernului Gheorghieti de a declara războiu Germaniei 
şi a înlesni trecerea trupelor sovictice în spre Thracia şi Marca E 
sar pe de altă parte sosirea la Porţile de Fier a armatelor enim. nr? 
Malinowski. 

Prima a determinat comandamentul german să dispună evacuarea 
mapa a arhipelagului grecesc pe care îl ae gri fără niciun simţ 
e prevedere şi numai pentru a-și salva prestigiul, în ultimul trimestru 
ul anului trecut după ce trupele italiene de ocupaţie depuseseră armele 
la ordinul mareșalului Badoglio, Generalul Weichs îşi risipise astfel 
forțele Ini limitate la vreo douăsprezece divizii (aproape o sută 
mii de oameni) e tot locul, riscind să nu tă opune nicăiri o 
rezistență valabilă în cazul unui atac. Simţind că prin înaintarea arma- 
telor lui Tolbukin de-a-lungul coastei, situația acestor trupe răvăşite 
devenea disperată, a poruncit ii ol arte lor la Salonic, liberind in 
chipul. acesta insulele, a căror vremelnică si inutilă luare în posesie o 
plătise cu citeva luni în urmă cu grele jertfe de singe. Mai mult încă: 
părăsind insulele, generalul von Weichs netezea calea liberării întregii 
peninsule, periclitind soarta trupelor pe care voia tocmai să le salveze, 

e de altă parte, cum spuneam, sosirea mai repede decit sar fi 
putut nădăjdui a trupelor mnreşalului Malinowski, la hotarele J la- 
viei l-a hotărit mareșalul Tito să dea la 10 Septeravrie semnalul de 
răscoală generală şi să pornească la asaltul final de desrobire a mult 
îincereatelor ținuturi sirbe, slovenc, muntenegrene și bosniace. 

Dintr'odată, prin urmare, tot frontul balcanic, cu cele 22 divizii 
germane care îl apăra așezat parcă pe un teren fugitiv, a purces să 
lunece şi săi se rindă de promontoriul fortăreței germane, expu- 


„ nindu-l loviturilor directe ale valurilor crescinde pornite din spre est pt 


undoierile armatelor sovietice în număr de şasesprezere... Șasesprezece 
doar numai pe porţiunea dela izvoarele Tisei în Vale! 
+ -o 


Frontul balcanic intrind de pe la mijlocul lunii Septemvrie in faza 
de lichidare, linia de front propriu zis pe care ar fi urmat după aceea 
să se intimpine rezistența 0 vempaaă şi să se dea lupte crincene, se 
putea delimita lesne. Era linia Tisei, dela izvoare pină la locul unde 
se impreuna cu Dunărea şi de acolo, cursul Savei pină la frontiera Austriei 

Aşa dar, întro lună, dela 25 August la 25 Septemvrie, frontul 
sudic fusese dat înapoi spre apus dela lași la Orudea-Mare, dela lighina 
la Arad iar dela gurile Dunării la Porţile de Fier, Armata Roşie apro- 
piindu.se de frontiera Germaniei cu peste 600 kilometri în linie dreaptă. 

Amenințată să piardă în puţine zile: Grecia, Albania, Bulgaria și 
eta mai mare parte din lugoslavia, după ce a pierdut Rominia, Ger- 
mania vedea reducîndu-i-se dintro trăsătură de condei, din teritoriul 
pe care il ocupase, îl stăpinise şi-l expropiase în folosul ei exclusiv, 
aproape şapte sute de mii de kilometri pătrați. . 

miazăzi, operațiunile militare luaseră deci, prin intorsătura 
lucrurilor, caracterul unor operațiuni de curăţire a terenului de diviziile 
germane încercuite sau in retragere și tobdeodată lesracterul unor 
iuni de pregătire a asaltului impotriva citadelei naziste, ale cărei 
ziduri din această parte, erau așezate aproximativ pe linia de botar 
din 1959 a Ungariei şi a A i à > - 

Simultan cu a ațiunile de curăţire din Transilvania de Nord, 
Bulgaria, Grecia, Albania și Jugoslavia, Aliaţii au intreprins aperații 
milfiare în Franja (pe consta de Nord a căreia mai citeva 
focare nestinse), in Alsacia şi Lorena, în Luxemburg) în Belgia (de 
curind liberută) şi în Olanda unde de abia intraseră. la în răsărit, Ruși 
prise a n mea d Ji N Asaa pen ll E 

ul urmärit aceste opera obiecti 
diverse, era În fond ace şi același: ca, întocmai precum cele şaseprezece 


78 : VIAŢA ROMINEASCĂ 


vieti unite din spre versanţii Carpaţilor „deosebite căi 
e 4 reies urmau să fie aduse în cele din urmă pe relativ scurta linie 

ront formată de unghiul cursurilor Tisei şi Savei, tot astfel să fie 
aduse pe linia Siegfried și pe accea a Rhinului ejos absolut toate arma- 
tele care au fost debarcate pe coasta normani i pe coasta de azur 
(în jurul a trei milioane de oameni) iar pe linia iemenului, Narevului 

i a Vistulei să [ie alineate toate armatele sovietice ale Yui Govorov, 

slenikov, Bagramian, Corniakowski, Lazarov, Rokosowski, ş. a. m. d, 

(iarăşi citeva milioane de oameni), spre a se putea deslănțui la ora 
otrivită un atac circular, concentrat, impotriva fortăreței astfel 
ncerenite a Reichului, f g è 

Ce va putea opune Germania, ca forță, acestui asalt general pornit 
pe un perimetru de peste 2500 de kilometri, cu efective atingind cifra de 
cel puţin zece milioane de oameni şi cu un material de războiu uriaş, 
cantitativ, și pînă acum meintrecut calitativ? 

Intr'o expunere făcută la Camera Comunelor în ziua de 22 Februa- 
rie anul acesta, d-l Churchill a declarat, vorbind de situația militară 
că „Germanii mai dispun încă de 500 de divizii ale căror însuşiri 
combative rămîn intacte”. A 

D. Churchill care, cu prilejul altei expuneri făcută tot la Camera 
Comunelor, în lunie 1941, a turisit că preferă să dea date pesi- 
miste cind face declaraţii, a exagerat, [ră îndoială, şi la 22 Februarie, 
cifra în favoarea Germaniei. Dar să spunem că Germania, totuşi mai 
dispunea atunci de 300 de divizii. A trecut însă vremea cind o divizie 
germană număra între 10 şi 15 mii de oameni. Efectivul acestor divizii 
a fost de mult redus sub 10.000 de oameni şi coborit citendată chiar la 
jumătate, Dovadă, următorul pasaj din cuvintarea pe care a ținut-o 

talin la 6 Noemvrie anul trecut, cu e sa împlinirii a douăzeci și 
şase de ani dela „revoluția din Octomvrie”. a, 

„Este caracteristic — spunea el — că în loc de 240 de divizii, cite 
se aflau în anul trecut în fața frontului nostru — dintre care 179 erau 
germane — anul acesta (adică după toate iar ri suferite de Ger- 
mani în cursul anului 1943, N. R), se află in fata frontului Armatei 
Roşii: Fa diva, egg e ao 207 F e ganas ¿ É 

i Stalin uga: „Se v că Germanii speră să compenseze scă- 
derea calitativă a diviziilor lor prin mărirea uundărului e DĂRI 

Presupunind prin absurd, că totuşi, unele cu altele diviziile ger- 
mane ar dispune de 10.000 de oameni fiecare, ar însemna că cele 300 de 
divizii de care vorbea d-l Churchill la 22 Februarie, reprezentau atunci 
un efectiv de trei miliooane de oameni. Dar de atunci sa produs deza- 
strul dela Uman, dezastrul din Crimeea, dezastrul dela Caen (unde 
Nemţii au pierdut pe puţin 400.000 de oameni), dezastrul din Balcani — 
pentru a nu vorbi decit de cele răsunătoare. Tot ce a putut conducerea 
germană pune din nou pe poenger prin mobilizarea totală la care au 
recurs, nu putea umple golul pe care l-au făcut dezastrele mai sus insi- 
rate. Făcînd totuşi abstracție și de acest fapt cu neputinţă de făgăduit 
i socotind că nu sa întimplat nimic armatei germane dela 22 Februarie 
a 22 Octomvrie, este limpede că mai mult de trei milioane de oameni 
în formațiuni militare organizate, Germania nu va putea scoate peniru 
a-și apăra hotarele cind acestea vor fi atacate cu efective de patru ori 
mai mari ca număr şi inapreciabil mai bine înzestrate ca armament. 

. In sprijnul forței germane vin bineînțeles: fortificațiile, fluviile 
mar şi exăltarea_ musselor combatante fanatizate, In schimb în cumpăna 
aliată cade o artilerie cu efecte hotăritoare, o aviaţie de bombardament 
ireductibilă şi de o putere de distrugere formidabilă. o aviație purtă- 
date le trupe imensă şi un avint care creşte pe măsura apropierii de 


Intrunirea tuturor acestor condiţii, suficiente tru dobindirea 
pelotia, a încredințat conducerea de războiu aliată kir faza europeană 
a conflagrației e pe sfirsite și că va fi deajuns să se pornească pentru 


+ 


CRONICA TXIERNĂ 79 


a se da za la ținta propusă infrigerea Germaniei i nimicirea hitle- 


De aceea, incepind încă din August s'a socotit că nu e prea de 
vreme să se că la pregătirea urilor de pace și la stabilirea 
în amănunt a condiţiilor ce urmează să fie impuse Germaniei învinse 
care n'are dreptul — în caz de capitulare — să ceară niciun fel de condiţii, 

Sa convocat, mai înti din iniţiativa Statelor Unite o conferință 
tripartită penru elaborarea unui anteproiect de organizare a păcii şi 
a securităţii internaționale, conferință care sa întrunit la Dumbarton 
Oaks şi si-n început lucrările la 24 August cu participarea d-lor Eduard 
Stettinius, s retar de siat la departamentul american al afacerilor 
străine, Alexander gara „pri secretar genera) permanent la Foreien-Oifice 
şi Andrei Gromyko, ambasador al U. R. S. S; la Washington. 

A avut loc, in al doilea rind, o nonă intrevedere Roosevelt- 
mr el sape să a ținut aproape erp rare dela 10 la 16 

i re coniecrință au precumpănit discuţiile asupra păcii, 
dovadă cuprinsul telegrumei pe rată cu acest prilej de primal micintre 


ir ză neant de ce peavad legile de extrădare existente în seest 
secunde, incum 7 ir făcută de guvernele neutre guvernelor aliate 
constitue o icit 


i răspun- 
derea deslănțuirii ului j a tuturor atrocităților care s'au făptuit 
în decursul ășurării lor; ferțio, graba cu care aceste guverne neutre 
şi-au precizat atitudinea îngădue sä se tragă concluziu că ele au convin- 

erea că problema nu mai suferea întirziere căci ur putea dela o zi 
n alta deveni actuală. 
lată cum pe toate căile și cărările ajungem, vrind nevrind, să de- 
ducem că în cercurile acelora ei multe cunostinte tehnice şi de mare 
undere’ a expresia întrebuințată de d-l Churchill] 
exp Camara Comunelor la 28 Septemvrie, 
după intoarcerea sa dela Quebec — se socotește că războiul a it în 


cercetarea CE la statornicirea de pe acum a măsurilor de securitate 
Şi 


i Dr. I. FLAVIUS 


CRONICA LITERARĂ 


„ISTORIA LITERATURII ROMÂNE MODERNE: 
de ŞERBAN CIOCULESCU, EEN 
VLADIMIR STREINU ȘI TUDOR VIANU 


Volumul | din noua Istorie a Literaturii Romăne Moderne (Casa 
malelor, 1944) scrisă de d-nii Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu şi 
udor Vianu nu a stirnit — spre deosebire de lucrarea d-lui G. Căh- 

nescu == nicio vilvă, iar până în momentul în care redactăm uceastă 


mimente ce sum petrecut imediat după apariţia lucrării, ci şi 


că noul volum nu conţine suficiente elemente pentru pol i şi scan- 


prezentă să mai ales viitoare. lar îstoriile, oricum vor fi fiind alcătuite, 


ins i r 
Apariţia lucrării d-lor Serban Cioculescu, Vladimir Streinu 
Tudor Vianu — asa cum este ea și cum vom căuta so analizăm fi detl; 


mai ales — fapt cu totul memorabil — o intreprindere cu adevărat 
critică, provenind dela nişte spirite pentru care literatura inseamnă, in 
primul rind, artă. Numiții autori ai celor trei istori literare impun, 
cu mijloacele lor proprii. primatul valorificării critice, ştiind bine că 
dacă liieratura nu este artistic realizată, ea nu este nici literatură şi nu 
poate sluji mici celelalte perspective si cauze, De sigur, manifestarea 


unteanu, G. Călinescu, T v Cioculescu ladimir 
Streinu, "istoriile literare nagli A esențiale criteriu estetic, i favoarea 
altor criterii și consideraţii, fiind serise, în genere, de cărturari prove- | 


rescu, G, Ibrăileanu, l Zarifopol, E. Lovinescu și cîțiva dintre cei 
în TA an cultiva esteticul ia studie ši criticile lor — in materie 


i 
i 


CRONICA LITERARĂ si 


de istorie literară primatul esteticului nu a devenit o obişnui 

H Ei wn 
rească și de aceea am asistat la paradoxala situaţie, creată la pri: 
istoriei literare a d-lui G. Călinescu, cind d-sa a fost atacat motivul 
că ar fi doar estet, cind, de f st, lucrarea d-sale, chiar daci « orinduită 
sub semnul consideraţiilor artistice , abundă de consideraţii etice, socic- 
logice Š psihologice, peste care sa cam trecut cu vederea, 
Nici cei trei autori ai recentei istorii literare nu sunt nişte esteţi 
puri şi ar fi „preu să fie, căci istoria, prin natura ei, impune explicaţii 
de ordin social şi cultural — opera literară fiind condiționată de stadiu: 
cultural al vremii de utmosfera-i ideologică, de perfecția limbii, de 
anumite idealuri şi stiluri obşteşti: în fine, de constituția spirituală a 
autorului ei. Dar important este că ei nu uită un singur moment că 
istoria literară este a literaturii — deci a artei literare — iar mu u fi. 
lologiei, a istoriei sociale sau psihologiei. 

Menţinindu-ne la Caracterele rale ale noii lucrări, mai ob. 
servăm că ea este o lucrare de jan mersin între trei critici de formație 
deosebită, ceea ce va lămuri, în parte, repartizarea materialului valori- 
ticat, precum şi unele deosebiri de metodă şi procedare. Intreaga lu- 
erare consideră numai literatura noastră modernă intru cit este artistică 
si de aceea Începe cu Cirlova și Asaky, iar nu cu şcoala latinistă, desi 
eum inainte de acești seriitori avem puțini literatori-artişti şi foarte 
mulți culturalişti, primul volum ar fi putut cuprinde nu numai 
ce şi-a propus: literatura modernă, dar şi pe cei cîțiva cronicari clerici, 


» Astorici şi literați, pentru care scrisul este şi artă, ca Ureche, Miron Ca- 


stin, Neculce, Dimitrie Cantemir, aşa cum a procedat d-l G. Călinesen. 
O spunem ca o constatare, iar nu ca n obiceție. Obiecţii ar fi lipsurile 
faţă de ceea ce şi-au propus întradevăr autorii, iar nu discutarea Ti- 
mitelor motivat stabilite. Și astfel de lipsuri propriu zise sunt doar 
două, dar destul de însemnate: Dinicu Golescu si lon Ghica. despre 
care nu se scrie aproape de loc, deşi, datorită d-lui Cioculescu, noua 
istorie literară cuprinde un nume nesocotit_ pină acum şi asupra căruia 
se insistă, în fine, după merit, Ton Codru-Drăgușanu. Iscusitul și dina- 
micul călător şi memorialist ardelean este pentru prima oură introdus 
ca personalitate creatoare intro istorie literară, Dar dacă autorul 
Peregrinului Transilvan este configurat pe paisprezece pagini, trebuia 
sii se acorde și lui Dinicu Golescu şi lui lon Ghica măcar tot atiten 
laolaltă dacă nu mai mult, 


C. Neg 
usso, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu, N. 
AL con panta bE Haşdeu si I. Codru-Drăguşanu. Junimismul este 
n 


26133, — 6. 


82 VIATA ROMINEASCĂ 


Caragiale, lon Creangă și L Slavici, ținind seama nu numai de aderenții 
Diet dar şi de aliaţii și adversarii junimii. D- Vladimir Siseinu 
şi-a luat pe seama sa orientarea estetizantă mai nouă, mai cu seamă 
cercetarea creaţiei lui Al, Macedonsky. 

Impărțirea materialului ne pare onrecum arbitrară, Dacă lucrarea 
n'ar fi Post o istorie, că o înfăţişare sistematică pe crezuri, atitudini, 
curente artistice, atunci un capitol denumit „lstetismul”, cum se intitu- 
lenză acela al d-lui Streinu şi-ar fi avut rostul. Dar in prezentarea 
cronologică a scriitorilor moderni romini — considerați in măsura în 
care sunt artiști — „estetismul” este peste tot prezent și chiar d. Cio- 
culescu îşi grupează cele paisprezece monogr: sub titlul general de 
„inceputurile literaturii artistice”, iar Junimismul și el a accentuat cri- 
terini estetic, chiar dacă în mod mai abstract decit estetul Macedonsky, 
şi, fireşte, imbinat cu alte doctrine și idei. 

"ar putea totuşi susține că d-l Vladimir Streinu și-a intitulat 
astfel contribuţia la primul volum, pentru a accentua culminaţia lite- 
raturii artistice prin opera lui Macedonsky, întregind şi acceninind 
drumul celorlalți doi colaboratori. Dar lucrurile nu se înfăţişează astfel. 
Avem impresia că, spre deosebire de d-nii Cioculescu şi Vianu, cel 
de al treilea colaborator n'a înţeles numai să completeze materialul pro- 
pus spre studiu, ci a căutat să revizuiască, prin anumite perspective 
i accente, ceca ce d-sa socotea că ceilalți au lisat oarecum în umbră. 
îndurile d-lui Streinu — credem noi — intenționează să ra. vea ea 
nu numai creațiunea cercetată, dar chiar şi metoda şi perspectivele in- 
regii cărţi, rindu-i-se probabil că ceilalți doi colaboratori nu au 
accentuat în deajuns latura estetizantă, deși în lucrare este dedi- 
cată cercetării literaturii artistice şi judecăţile trei colaboratori 
sunt, în primul rind, judecăți estetice, 

Ci este ușa, ne-o dovedeşte faptul că, după ce d-l Cioculescu s'a 
ocupat de Alecsandri, întoemind o monografie în care valorifică arta 
scriitorului, d-] Streinu revine la Alecsandri — şi nu numai trecător 
ca d-l Vianu, care trebuia să-l considere pe bardu) dela Mircești în 
legăturile-i cu Junimea — ci îinsistind şi asupra legăturilor dintre 
Alecsandri şi Maiorescu, precum și asupra unor aspecte ale operei poe- 
tului, arătind exotismul turco-venețiano-iberic şi visarea-i mediteraneană 
sau, în genere, disponibilitatea formală a „dutiiului Alcesandri”, La fel, 
se petrece şi cu Bolintineanu, asupra căruia d-l Streinu revine, după 
pe e, Cioculescu i-a închinat o monografie, care poate că-l supravalo- 
rica. 

Nu susţinem că d-l Streinu repelă aceleași lucruri, ci numai că 
împărțirea materialului nu este unitară şi coherentă. Avem, în faţă, ò 
lucrare care este şi istorică, şi sistematică — sau, mai exact, cind de 
istorie, cînd de înfăţişare sistematică. lar metoda deşi pare unitară: 
judecarea literaturii moderne în măsura în care este artistică, totuşi 
minuirea ei pare divergentă. Pentru unitatea lucrării, pentru păstrarea 
caracterului de istorie estetică, ar fi fost recomandabil ca autorii să 
conluereze la configurarea aceluiaşi scriitor sau curent, Dacă d-l Streinu 
avea de observat ceva în plus faţă de d-l Cioculescu, observaţiile sale 
trebuiau cuprinse în locul unde se vorbeşte de autorul respectiv, iar dacii 
intre domniile lor există oarecari deosebiri de păreri — şi sunt — 
atunci, pentru unitatea lucrării, ei trebuiau să ajungă la un compromis, 
Numai astfel am fi avut o lucrare unitară şi colectivă. Aşa cum este, 
noua istorie se arată ca o colaborare între tref individualități care, în 
mare ana? dar Ko în totul sau pus de acord, 

si constitue şi un neajuns didactic, dar i mare 
socotim sgircenia citatelor şi exemplificărilor, care să ajute pi Dem 
şi päradio critice expuse. Autorii par a fi scris istoria aceasta numai 
mere cetitori care cunosc, în prealabil, întreaga ï a autorilor 
ați. Neajunsul este nu numai de ordin didactic, dar chiar şi pen- 
ru cetitorii evoluați și cunoscători ai literaturii romine. Exemplele şi 


CRONICA LITERARĂ 55 


citatele servesc tuturor ru rememorare şi ele j 

convinge imediat și deltaifiv cetitor de nt. er idar ae pri ri 
formulată. Poate că numai pe Titu Maiorescu, analiza d-lui Tudor Vianu 
il înfăţişează cu dovezile necesare. Eminescu, după cum vom arăta, 
este insuficient înfățișat în creația tocmai pentrucă citatele 
sunt rare. Doar d-l Vladimir Streinu a utilizat mai mult citatele, pro- 
cedind apevepa aşa cum se curenta. În comparație cu istoria literară 
a d-lui G, Călinescu, care utilizează amplu arta citatelor sugestive, 
complinind adesea judecăţile critice cu sugestia directă a citatelor, noua 
lucrare suferă tocmai de această lipsă a citatelor. Cum nu este o lu- 
crare strinsă și care se rezumă lu generalități substanțiale ca acca a 
d-lui Bazil Munteanu, Littérature Roumaine — scrisă pentru străinătate 
și unde era greu să se desvolte detalii fi mai ales să se prezinte in 
traducere atitea texte — lucrarea d-lor Cioculescu, Streinu şi Vianu 
] ie foarte lesne şi cu mare folos să utilizeze metoda citaielor semni- 

ative, 

După aceste observații mai mult de metodă, este momentul să 
menționăm că, în genere, cei trei autori și-au ales materialul care 
convine însuşirilor şi preocupărilor lor. Vom analiza acestea, arătind 
contribuţia fiecăruia în cadrul noii întreprinderi critice. 

Raţionalist pozitivist, iubind argumentația, atunci cind analizează 
9 operă sau o personalitate, şi căutînd trecerea în judecăţi a impresiilor; 
spirit ce se fereşte cu grijă şi prudenţă de entusiasme, exultări și ne- 
rozități, atenuind cu oarecare ironie şi sarcasm chiar aprecierile favo- 
mbile — d-l Şerban Cioculescu se i ptă, din ce în ce, către infor- 
matia istorică, stabilind înrudiri de teme și cronol une idei sau 
atitudini artistice. Acudemismul său, de formaţie franceză, din care 
mu Hpsesc considerațiile sociale şi un anumit radicalism, a ajuns la o 
maturitate ce se v e mai ales prin preocuparea de a portretiza sem- 
nilicativ personalităţile şi operele. D-l Şerban Cioculescu nu se ridică 
pină la dei pretențioase, la definiţii şi sinteze filosofice, păstrindu-se 
mai curind pentru agrar er de gust sigur şi pentru judecăți empirice, 

nere consecvente te, 9-A li 
pr Cele ma se tn i d monografii despre scriitorii numiţi impun 
prin metoda riguroasă a unui analist, care, prin detalii şi caracterizări 
sugestive, chiar dacă parțiale, configurează atmosfera din jurul e aarme 
deci condiţiile, apoi biografia autorului, în cadrul căreia creația a stică 
éste cercetată in aspectele-i relevante. (Observaţie valabilă  şi-pentru 
ceilalți doi co-autori, căci şi ei cercetează, în cadrul biografiei seriitoru- 
lui, aspectele relevante ale operei). Atitudinile seriitorului față de 
vremea sa şi a vremii faţă de el sunt reliefate la toţi tre, astfel că se 
desprinde limpede nu numai destinul omului, dar şi al operei, azi 
să aibă Ă mas, mi intuitivă şi plăcerea portretistică a d-lui G, i- 
nescu și nici darul de a se exprima sintetic ca d-l Bazil Munteanu — 
expunerea critică a d-lui Şer Cioculescu este mai restrinsă, fără 
abuz de date şi fără uz de mulie citate, dar decata ut Sf meri mai 
concisă, mai unitară, mai legată de tot, E un folos ni meto pia, 
liste, care urmăreşte cu oială şi prevedere unitatea observaţiei și 
suficiența raţiunii. > = făcute 

e selrcenia citatelor. Totuși, puţinele citate făc 
de a BORIRii Se pirin de revelatorii pentru caracterizarea atitu- 
dinilor omului şi calităților operii. Seriozitatea informației, ca Para 
lorificarea calităților reies din plin, accentuind caracterul ştiinţ 2 
întreprinderii critice, D-l Şerban Cioculescu face parte din categoria 
criticilor obiectivi, devotați operei, dorind să slujească opire. f cui 
puțin strălucirea posturii sale de judecător. De sigur, ne-ar Ë geet 
să găsim, în expunerea sa, mai multe definiţii a stilului respectiv, 

tă incredere în curente şi atitudini, mai multă sinteză. i 

Analiza critică luminează, dar şi fărimițează, aşa cum se întimplă 

ln pictorii impresionişti eu structura obiectelor, ei făcindu-ne să ve- 


B4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


e aspecte fascinante, dar nu şi forma permanentă a obiecte, 
mg ate nos Analiza d-lui Cioculescu nu este, impresionistă, că 
intuitie şi observafiile sale sunt sistematizate i formulate rațional, cu 
precizări și urgumentaţii serioase. Analiza lui E. Lovinescu era impre- 
Liomistă şi, de altfel, destul de sumară, fără a avea măcar strălucirea 
şi diversitatea pictorului impresionist, Impresionismul lui Lovinescu era 
îlasicizant, adică redus la citeva trăsături, care fiind intuiţii şi nu idei 
păstrau o limpezime subțiratecă, dar sugestivă. Latura impresio- 
nistă a d-lui G. Călinescu este altfel orientată, coexistind la d-sa cu un 
intelectualiam comparatist de-o deosebită relevanţă socială şi psiho- 


l ă, s A 
da O altă caracteristică a criticii d-lui Cioculescu — ca de altfel şi | 
u celorlalți doi conutori — este situarea scriitorilor în legătură cu men» 
talitatea şi arta Europei din vremea lor, căutind izvoarele, influenţele, 
modelele şi idealurile, participarea lor la crezurile estetice și sociale, ge- 
nerale vremii. Un y, un Bălcescu, un Alecsandri apar astfel cind 
sunt legaţi de spiritualitatea curopeană, ştiindu-se ce datorese litera- 
turii universale şi spiritului icon şi ce este al lor. Cum mai A 
seriltorii romini ai secolului al XIX-lea au fost legaţi de idealurile ge 
nervoase ule Furopei şi sù călătorit prin diferite ţări, ccea ce nu ta 
impiedecat să fie Romini, ba încă mai Romini decit dacă ar fi trăit 
in ignoranța regională, ei descoperind folclorul nostru, dar și datoria 
de a me realiza la nivel european, referințele acestea sunt extrem de 
rodnice, Marele lorga le-a întrebuințat mult în istoria sa, plină de aso- 
ciații şi sugestii uimitoare, dar mai N praa în judecățile sale despre li- 
teratură, pe care, spre deosebire de Maiorescu, o trata cu o milă şi în- 
ăduinţă de om care, în fundul inimii lui, nu era un artist, ci altceva, 
la larga — istoricul literar, nu genialul istoric şi animator cultural — 
provis acele valorificări în spirit provincial, care se mulțumesc cu 
varte pasa şi care ne nimean la un universalist de măreția lui. Maio- 
rescu, Gherea, Ibrăileanu, Zarifopol, Ralea, Călinescu, Munteanu, Per- 
peasiciea şi autorii noii istorii sunt universalişii şi de aceca judecățile 
or estetice au altă relevanţă. 

Integraţi în spaţiul larg și eficient al vremii lor, seriitoră romini 
adevărați nu ies micşorați, ci dimpotrivă. rara Ep crea Bal 
Alecsandri, Bolintineanu, Odobescu, Codru-Drăgușanu, au fost ma 
călători şi nu pot fi priviți în cadre regionale. Profilul lor moral 
estetic este altfel delineat şi luminat, cind li se cercetează schimbul 
idei şi atitudini cu lumea europeană san cind li se precizează izvoarele 
străine, Altfel și mai judicios injele in această lumină, de ce Ko- 
gălniceanu şi Alecsandri, inapoiați din străinătate, nu mai iubesc capi- 
tala principatului lor și de ce unul se apropie de trecut și celălali de 
folclor. La fel, Bolintineanu critică Bucuresti, căci oraşele noastre nu 
rezistau comparației cu metropolele europene, deși, prin oumeni ca eci 
Iașii şi Bucureştii vor căpăta o atmosferă culturală de nivel e n 
și demnitatea unei nobleţi a spiritului, cu care ne putem mindri. Alt- 
el vom, tajalege formația și calitatea — atita cit este — a poeziei lui 
Asaky, iubitorul Italiei de odinioară, și ideologia extremistă a lui Băl- 
oa vilmar și luptător de cea mai mare actualitate pentru noi- 

_ „Alt merit a contribuţiei d-lui Cioculescu este referința onestă la 
criticii care au valorificat, cei dintii sau în modul cel mari m come 
unele opere sau as ale lor. Istoria literară, în mare măsură, este 
rezultatul unui lanţ de judecăţi critice şi e bine să se ştie cui datorim 
părerile, care, la un moment dat, devin un bun al conștiinței obşteşti 
incit cetitorii obișnuiți şi le însușesc de parcă ar fi fost create de ei şi 
pe) e, continuind a detesta pe critici. ul trebuia să vină dela un. 

Pa d-l Aarena ep preas pe =, lorga, Orid Desuianig 
i alți pentru a arăta contribuţiile lor, 
sau nu, În itatorăiclrea unor judecăți, care obicctivîindu-se Birr 


CRONICA LITERARĂ 95 


venind bun comun nu însemnează că nu au paternitate. Judecăţile lui 
G. Ibrăileanu sunt arătate a rezista prezentului, pe cind na ție ci- 
tat delavorăbit adeseori. Päreriie sale, dind adesea prioritate unor fe- 
nomene literare şi culturale moldovenești, sunt co tute nu totdeauna 
cu temeiu de către escu, care caută să mai reze din co- 
virşitoarea importanță a creativităţii Moldovenilor în favoarea Munte. 
nilor. Aşa se explică de ce ucordă o creștere insemnătăţii lui Cirlova și 
Bolintineanu (acesta -romin după tată) sau lui Grigore Alexan- 
drescu şi se încearcă o relativă diminuare a lui Asaky şi deu, deşi 
le sunt recunoscute şi acestora atitea merite, dar întrun ton mai puţin 
deschis și paie decit celorlalți. 
Şi d-l Cioculescu — ca şi Ibrăileanu şi G. Călinescu — cercetează 
forme şi fenomene Ciara la unii scriitori ca Asuky, Cirlova şi Bo- 
lintineanu, praon -l Tudor Vianu va stabili pre-junimismul unor scriitori 
ca Alecsandri, Alecu Russo, C. Negruzzi şi M. Kogălniceanu, dovedindu-se 
astfel predestinarea unor anumite motive şi forme, cerute de limba, vi- 
ziunea și ideologia ţării. Sar putea face studii speciale asupra acestor 
determinări stilistice şi ideologica) mai ales dintro perspectivă colectivă. 
Avind avantajul că vin după o pleiadă de critici de nivel întradevăr 
european şi cu criterii de cultură superioară, cei trei istorici literari au 
putut lesne desvolta, corecta şi revizui o seamă de păreri fructuoase. 
Am menţionat buna idee de a introduce în istoria literară pe 
Codru-Drăguşanu, readus la notorietate de către N, lorga în 1910. Dar, 
în afară această noutate, există o seamă de perspective și d 
pe care le operează analiza d-lui Cioculescu, care nu este un admira- 
r global al nimănui și nici omul unui singur criteriu. Disociaţii nece- 
sare ca acelea dintre talentul literar şi cultura personală, dintre vocaţia 
ică și absenţa ei, suplinită prin altceva, funcţionează mereu, ascu- 
nd cunoaşterea cetitorului obişnuit, în această privință cartea fiind 
şi de un real folos didactic. í 
Ni se demonstrează că Asaky rămine ca poet și nu ca nuvelist; 
lui Alecsandri i se valorifică anumite aspecte puțin cunoscuie, de pildă 
vigoarea de expresie şi viziune din Baba Cloanța și ni se arată cum 
ritmul unor legende vestesc baladele lui Coşbuc şi losif — această le- 
gătură între creațiile scriitorilor fiind atent urmărită şi desprinzindu-se. 
astic, o unitate în desvoltarea şi varietatea întregii noastre literaturi, 
care, întradevăr, poate fi redusă fenomenologie la citeva caracteristici, 
formale şi etice constante, la citeva idealuri nobile şi la o serie de 
prejudecăţi stăruitoare, de care abia de ucum încolo vom putea să ne 
scuturăm eficient. Lui Bolintineanu e. genere privit favorabil, ca 
i în opere cerea $ Călinescu — i găsesc nu numai aspectele ca- 
wee, dar merite de peisagist şi epis ier. 
Vorbind de Alecsandri și Bolintineanu — între care totuşi tămine 
o mare deosebire calitativă, fireşte în favoarea primului — d-l Ciocu- 
lescu arată că i ui dela Mircești se susține prin picturalitate, 
i picturalitaiea şi muzicalitatea 
A cupa va nu merge, in această 
socotindu-se mai co 


doi poeţi, afi că pitorescul amindorura este de litografie. Dar nici 


mari esp au lucrat geniale 
ih e itografiile ppa fără jocuri de lumină şi 
cum se văd prin $ 

recis ar fi să se spună că picturalitatea i 
dn pasteluri — aparține unei viziuni de contraste uşoare și 
vase, similare cu ace ale lui Nicolae fasgoeeaeie deci 
za ate şi adincimi subtile. Corespondentul plastic 
dri şi Coşbuc este N. Grigorescu, precum, intro oarecare măsură, Lu- 


s VIAȚA ROMINTASCA 


i| lut Eminescu, Pallady al lui Bacovia, Tonitza al lui louei 
„nor meg Muzicalitatea lui Bolintineanu — chiar dacă îi susține 
poezia — e totuşi o simplă muzicalitate de folclor oriental, destul de 
monotonă, apii cal 
sa dar pia i Mallarmé, şi Eminescu, dar nu ca Bolintineanu. Plastici- 
tatea Ini Odobescu este aceta a unui romantic academizat, lucrind mat 
mult cu intelectul decit cu sensațiile, așa cum este şi aceea a lui Hay 
lipsindu-le coloritul viu, puternic, diferențiat. Dar la noi artele încă se 
iumorează între ele, iar criticii şi lteraţii arareori iubesc plastica şi 
muzica, 


! 


Trebue precizate astfe] de afirmații, căci muzicali 


Dintre cele paisprezece mici monografii sle d-lui Şerban Ciocu- 
lescu, în genere lucrate matur ca e sea na ori = arab aproape. 


egale intre ele, ni se par mai puţiu reliefate monografiile lui Alecu Russo 
şi N. Bălcescu, acestuia din urmă nesrătindu-se în deajuns, din pricina 
imprejorărilor cînd su scris cartea, extremismul exploziv şi ideologia 
nat istă, 

Contribuţia d-lui Tudor Vianu implică un avantaj pe care numai 
rareori la noi şi chiar in străinătate îl au îstoriile literare. D-sa venind 
din lumea filosofici, vibrația și semnificaţia ideilor, unerea ab- 
stractă judecata ideologiilor şi curentelor vor cunoaşte altfel de infā- 
{ipiri şi funcjiuni. Apoi, chisr in filosofie, cind pune o re pgr aga. d-l 
"anu procedează adesea istoric, stabilind, în prealabil, y 
emise de-alungul vremurilor, grupind și comparind 
mai reprezentative. Filosof, avind în obişnuinţă, ap dela începutul 
netivității sale, perspectiva şi metoda istorică, d-l Tudor Vianu era de- 
plin indicat, fiind şi estetician, să contribue la o istorie literară şi mai 
ales la acele manifestări în care ideea şi sensibilitatea se condiţionează 
reciproc, în care ga să şi arta se ajută întro măsură cei poem 
așa cum ä lost în cazul Junimii. În timp ce foarte mulți critici literari 
rămin la intuiți, im „ sugestii, d-sa stăpineşte arta analizei, com- 
parațiti, sintezei, definiției, adincind şi cuprinzind fenomenele artistice. 


In special, din contribuţia la primul volum al noii Istorii Literare | 


gāsim exemplar studiul d 
racterizatoare, în care se 
desvultării unei concepţii intrun mod magistral, prin trăsături şi leii- 


re Titu Maiorescu adevărată monografie ca- 


motive esențiale. Ne sunt arătate originea hegeliană a esteticii mnio- 


resciene, hegelianismul acela moștenit din momentele-i de disoluție şi 


care se va incrucişa la criticul romin cu doctrina schopenhaueriană ij 


cu anume rădăcini realiste, care explică nu numai caracterul pract 
și concret ar are pn sale, d i circumserierea formelor literare la 
enomene arizate, prin imprejurări în timp si spaţiu. Din acea- 
stă dialectică, Între peros SÅ misa Seres: ra aie i te orgi render ei 
pam îşi va alcătui, cu vremea, cele două orientări, tipice, una 
egată de generalitatea și aristocrația spiritului; cealaltă, legată de rea- 
lismul popular, Dar însuși gustul criticului se sbătea între aceste orien- 
ea a aiorescu fiind întradevăr un eclectic în aprecierile sale con- 
D.) Tudor Vianu urmăreşte evoluţia matismului critic al 
cârmuitorului Junimii, datorită căruia apă Ei y la noi o stare spi- 
rituală de criticism, el fiind legiuitorul. „Mai u n'a fost un ră 
tor care să se fi impus prin originalitatea invenţiei a 


fost necontenit subordonat in el rerea: 


É omului ctic și tuitor. Este unu 
caracter romantic în toată firea Iui Maioimeu; pri Or: ale T 
aptitudine metafizică, intensa desvoltare pe care o dobindeşie virtutea 
ri pragmatică, organizatoare, legilerantă. Maiorescu este un legiuitor”, 
e ageri definiţie vine după ce ni se arätase că mdacă nici chiar ideile 

e critice nu fuseseră rostite Ja noi cel dintii de către el, in schimb 


él este acela care le-a impus printro vehemență critică şi printro vigu- 
` 


roas formu} 
ia are. 


jorescu nu a fost un tradiţionalisi refraciar progresului şi liber- 


ntreprinde istoria ideilor şi se face analiza 


q 


A 


CRONICA LITERARĂ 8&7 


S pber dacă a întrebuințat metode de Restaurație şi a fost un con- 


: iața Rominească" 205) nu 
pare atit de discutabilă în privința Vieţii Rominesii a pe doctrină, 
] s eoseh ă de semănătorism tocmai prin dina- 
mim universalist și prin progresia faţă de anumite forme sociale şi 
culturale necesare, ale unui fond in ire. Apropierea lui Maiorescu 
de folclor, de țărănime, de realismul popular dar totodată şi dialectica 
dintre universalism şi particularism, pe care nu a părăsit-o — chiar dacă 
ecletismul său varia acceniele şi orientările — întradevăr, desvălui 
anumite poziții înrudite cu ceea ce a urmat în cultura romînă, chiar 
dacă izvoarele directe sunt altundeva. Remarcăm, că. în genere, noile 
istorii literare urmăresc uneori mai mult atmosfera ideilor decît istoria 
propriu zisă a ideilor, stabilind asemănările mai mult decit înrudirile 
reale; succesiunile mai mult decit cauzalitatea. (D-] Cioculescu susține, 
în aceeași lucrare, că originea esteticii semănătoriste se află în confe- 
rinja lui Odobescu, rostită în 1872 la Ateneu, iar d-l Vianu o află la 
Maiorescu, răspunzător şi- de principiile... Vieţii Mominegii, ceea ce este 


excesiv şi va trebui discutat). 

Dintre ceilalți junimişti P, P, Carp şi Iacob Negruzzi ne par sem- 
nilicativ portretizați şi de sigur A. D. Xenopol, căruia eriticul-filosof îi 
aduce toată Înțelegerea. Caragiale şi Creangă sunt, de asemenea, vi- 
guros și semnificativ portretizați de d-l Vianu, care le așează, ulături, 
un tabio de egală importanță al lui Slavici, dindu-și totuşi seama că 
trecerea prozatorului ardelean în rindul marilor artişti ai Junimii este 
cu totul discutabilă și nereuşind pină la urmă să ne convingă că a 
procedat cu destul temei. ; i 

Dar dacă Maiorescu, Xenopol, Caragiale, Creangă =sunt magistral 
surprinşi şi cuprinşi în mici monografii te, on tot la fel putem 
spune că este cazul lui Eminescu. D-1 Tudor Vianu insistă asupra prozei 
e iene şi asupra formației lui spirituale, dar poezia şi ză ideo- 
logia lui Eminescu sunt insuficient cercetate în acest volum, Pentru 
„amănuntele interpretării” liricei eminesciene, d-] Vianu trimite pe ceti- 
turul istoriei literare la volumul său Poezia lui Eminescu, dindu-și seama 
de tratarea sumară tocmai a ceea ce este mai însemnat în toată crea- 
tivitatea rominească. lar pentru ideologia şi concepția de ginditor și 
cet a lui Eminescu noi am îndruma pe acelaşi cetitar la paginile din 

itterature Roumaine a d-lui Bazil Munteanu, unde se ating d tăţile 
capitale ale atitudinii intelectuale eminesciene, în primul rind contra: 
dicţia dintre credința-i în neant și activismul social, dintre pesimismul 
universal şi optimismul naționalist. Chestiunea nu este fireşte epuizată, 
dar faptul că Eminescu nu credea în rațiune ca Maiorescu, deşi iubea 
ideile, explică. în parte, incongruențele atitudinii sale. Fate o lipsă se- 
rinasă meluarea în temeinică cercetare a concepției eminesciene, căci 
iocmai d-] Vianu ar fi fost indicat so facă, după atiția străluciți și 
mai puţin străluciți cercetători ai Imi Eminescu. De asemenea, xi 
pentru lirica Îmi. sar fi putut da citntele caracteristice şi rac aa 
analizele de amănunt, netrimiţindu-se cetitorul Ja a e autori sau 
volumul însuși al atini exe sa canal, de el. Faţă de d-] Vianu, regretu 
» es i mare decit obiecția a SHR -S9 

mre ia kasrvalie privitoare la contribuția d-lui Tudor Vianu este 
acora că d-sa cercetează cu devoțiune şi competenţă a zare autorilor, 
dar mu le icrarhizează în deajuns critic. Dacă ee orare se su 
nuvele a lui Caragiale, în schimb se f de a va ar ve ~ 
opere de însemnătatea Scrisorii Pierdute. lar peueralitățile atit suh- 


stanțiule asupra lui Eminescu, îi lasă totuşi în umbră operele 
oii trebue să recom 
rense 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


„ Istoriile 

ande, să impună anumite opere, să le urmă- 
radele de desăvirşire şi în ce măsură arta le este suficientă. 
tre scriitorii mai puţin însemnați, N. Gane apare într'o Iu- 
mină prietenoasă, găsindu-se prefigurări sadoveniste în opera sa, pre- 
cum la Bodnărescu se remarcă prezența „muzicii eminesciene”, preve- 
stindu-se ceea ce va fi în curind cintecul celui mai mare poet romin 
al veacului trecut. Dar nu numai Samson | ărescu se arată poet in- 
teresani, „mai cu seamă în mica poezie lirică”, ci şi N. Beldiceunu, că- 
ruia i se găsesc unele anticipaţii argheziene şi căi spre noile tehnice ale 
poeziei, datorită versificațici sale poliritmice. 

Ne-am fi aşteptat ca analiza estetică formală să fie pur cultivată 
de d-l Vladimir Streinu, care se consacră estetismului categoric, insistind 
asupra lui Alexandru rupe per d Dar, de data aceasta, biografia poe- 
tului este prea interesantă și plină de contraste pentru a nu impicta asu- 
pra cercetării estetice a operei sale, Probabil că d-] Streinu a vrut să 
concureze pe d- G. Călinescu în portretistică şi, în acest scop, şi-a ate- 
noat oarecum analiza creației macedonskiene, totuşi destul de relevantă 
şi cu destule citate concludente, Infățișat, cum şi cra, ca un om cu 
conduită socială imposibilă, dar mare poet, Ma nsky, ca de altfel 
şi Eminescul d-lui Vianu, putea fi tratat mai amplu în funcţie de operă, 
iar nu de biografie, 

Din cele susținute de d-l Vladimir Streinu nu ne împăcăm cu ca- 
racterizarea de „temperament balcanic“ u poetului acesta plin de măreţe 
ca şi de uricioase contraziceri. Mai întii, nu e cert că roveniența fa- 
miliei paterne a lui Macedonsky ar fi balcanică (D. Adrian Marino n 
us recent ipoteza originei rusești a familiei Macedonsky). Apoi, în 
ires şi comportarea ame ve există o măreție şi o instabilitate care 
Balcanicii nu o au, m că d-] Streinu are o greşită concepție des- 
pre temperamentul balcanic, în genere mai dirz, mæti limitat, mai stabil, 
mai puţin îmbinat din contraste abisale şi din surprize sulleteș 
cedonsky seamănă cu anumiți eroi dos skieni san cu sebojn polo- 
neză de odinioară, sau cu ciudații cavaleri spanioli, oscălind între o 
grandoare donquichotescă şi crude egoisme şi orgolii. 

Dar, dincolo meritele şi neajunsurile semnalate, ne manife- 
stăm satisfacția că, întrun interval relativ scurt, cultura noastră a că- 
pătat o a t istorie literară scrisă de critici, deci de intelectuali care 
au un contact susținut şi continuu cu operele scriitorilor și cu proble- 
matica lor, întreprinderea ind din însăși îndele lor profesio- 
nală, ceea ce nu a fost cazul atitor istorii literare scrise de autori venind 
dela preocupări diferite de cea rpp zei critică, Niciodată cauza artistică 
a scriitorilor n'a fost mai servită t în ultimile trei istorii literare, 
aici menţionate, tocmai din pricină că autorii lor sunt critici de meserie, 
far nu filologi, istorici, psihologi san antropologi, pentru care literatura 
înseamnă ceva ocazional, Critica a fost astf repusă în ei 


asupra istoriei literare, jar literatura și-a recunoscut propria ei ființă, 


ti. Ma- 


s PETRU COMARNESCU 


s 
= 


CRONICA PLASTICĂ 


nentă la care te intorci mereu cu aceeasi convi ere, fie tru a cla- 
tifica unele nelămuriri lăuntrice, Py ăsi cea e af 
creator a cărui taină il are 


50 de ani, mai tostă vicata noastră artistică se mpais 
şi 


aspecte surprinzătoare, dar care, 
„er generozitateu X, bogăția lor erau un pni aan imbold pentru efor- 
rile noastre autohtone, : 
In orice caz, contactul direct sau indirect cu Parisul cra o che- 
mare la ordine, un indemn la măsură şi la echilibru, Noi, beneficiam 
de lunga tradiţie franceză în căutarea măsurii tru orice lucru şi, 
vrind, nevrind, ne opream pe drumul experiențelor inutile, al supra- 
evaluărilor san al autodenigrărilor atit de inerente nervosității noastre. 
Există o voință de integrare în cultura europeană şi o căutare a valo- 
rilor de interes general. 
naționalismul integral şi vehement, cu preocuparea de găsire 

a particularului şi a specificului în dauna valorilor gene- 
r la ọ progresivă asfixie, la o progresivă incultură şi la 
intoleranța habotniciei patrigtarde. Tendinţa aceasta de singularizare 
u la noi. Semănătorismul inaugurase această pms după 
pitorescul local, în dauna marilor principii structurale ale spiritului 
clasic. Această tendință era însă mereu corectată atit timp cît nu eram 
izolaţi de experienţele şi curentele care ne vencau din apus. ROT 

În pictură, vechea gardă, în frunte cu Pallady, Pătraşcu, Steriade, 
Dărăsecu, a, Stoenescu şi Catargi a trecut cu indiferență prin lun 

de criză. Aceste talente încercate şi aceste personalităţi 

mult formate, întorcînd spatele actualități au continuat să picteze, 
fiecare precizindu-şi ți adincindu-şi însușirile şi caracterul. Expoziţiile 
lor şi-au urmat ritmu lat: 

„Et rien ma dérangé le sévère 


Cu 
eu orice 


rtique”. 


Nu sar putea spune același lucru de diversele saloane oficiale 
care îşi deschideau utia publienlui. Acele bilciuri de pictură, în care 
lipsa de severitate şi de criteriu a selecțiunii era uluitoare, nu făceau 


decit să ilustreze zăpăcealu tinerilor pictori şi disprețul lor în parti- 
cular pentru desen şi în general pentru orice tehnică. Rarele opere 

abile erau nsfixiate de ambiția unei cromatice stridente şi 
I nd odată unuj membru din juriu mirarea mea pentru această 
lipsă de selecţiune, el imi răspunse: salonul oficial este al tuturora. Acest 
D= de ir nec foarte bine a aer da expozanfi, devenea în mod 

o invitație la neglijență şi la nepăsare. 

Printre re dă ei neri cari au l pE gp la acesie saloane, 
diferențiindu-se cu totul ambiţiei generale și manifestindu-se şi 
expoziții personale, se impun numele lui Padina, Da 
Ştefan Constantinescu şi Miracovici. Fiecare din aceste talenie diverse 
şi foarte vii, au făcut o zerie de experiențe şi de încercări, care de n'au 


J) VIAȚA ROMINEASCĂ 


a ceai „í 
neludente uu avut to meritul unor imvestigaţii în domenii 
e Unul din aceste domenii a fost pictura murală și pictura 
ir. RET ` 
merione construit în Rominia, „Shia in ultimii s: arar eame 
biserici. Problema unei picturi igioase a preocupat sporadic pe 
pictorii noştri. (Stoenescu de exemplu). Numai in ultimul timp pietrei 
murală a devenit ọ preocupare continuă la unii dintre ei. E adevărat că 
majoritatea bisericilor, incepind cu Sf-ta Patriarhie, au fost impodo- 
bite de zugravi, organizaţi intro breaslă abuzivă, care ar fi trebuit 
să-și limiteze activitatea la executarea firmelor de prevălii. Destul de 
recente, Merica Rimniceanu, AlL |, Brătescu-Voineşti şi dipire alți pic- 
tori adevăraţi, reluind tehnica frescei, au putut cu multă trudă să 
obţie recete de a decora biserici, k , | 
Merica Rimniceanu, Nina Arbore, Ştefan Constantinescu, râzi 
mimalu-se tradiția bizantină sau, mai bine zis, pe temelia bizantină; 
Brătescu- Voinești şi George Popescu lucrind întrun spirit mai liber, au 
ajuns să execute ansambluri picturale de cel mai mare interes, 
Sperăm că pictura murală va ieşi din biserică şi va acoperi odată 
şi supratețele întinse ale clădirilor publice. Integrindu-se iarăși în 
cad arhitectural, această nouă expresie a picturii romineşti va avea 
mari posibilități de reușită, Vom reveni de altfel mai tirziu asupra 
acestei probleme. eff Aa Ste: $ J 
In sculptură nu s*a ivit nimic no şi pau aparut inlente noi 
Afară de unele statui oficiale care au d izat citeva tăcute grădini 
provinciale și de prea deplorabilul bazar de busturi așezate în rind la 
“işmigiu, nicio miscare, nicio inovație, niciun talent tinăr care să 
se manifeste, à qsa 
Se construeşte mult în timpul dictaturilor. De aceea serviciile de 
arhitectură ale statului au fosi active în ultimi ani, Primării, cazărmi 
de jandarmi, dispensare, centre administrative s'au construit în multe 
colţuri ale țări, jăra a vorbi de biserici şi . Dacă, faţă de trecut. 
se poate constata un progres în stilul oficial, printro înt jare mai 
chibzuitāă a materialelor, lipsa de proporție și sărăcia de concepție pri- N 
mează în genera). A Et | 
Sau făcut şi unele concursuri bombastice printre care şi acele 
a două pieţi din Capitală. Concurenții, în marea majoritate, nitaseră cu 
totul cele mai elementare noţiuni de scară umană, pierzindu-se în deco- 
rur de o monstruoasă si arbitrară monumentalitate. Cu această ocazie 
sa putut constata lipra unor cnnostinfi a regulelor clasice atit de depre- 
ciate in invățăâmintul nostru special. ; 
Printre realizările mai importante din Bucureşti trebuese menţio- 
nate Ministerul afacerilor străine si școala superioară de războiu, am- 
bele proiectate de Arhitectul Dulin Marcu. 5 A 
Ministerul afacerilor străine, placat pe dinăuntru di dinafară 
cu prea fine plăci de marmură cenusie, are un aspect ră ad Tendin- 
jele spre monumental a vastei clădiri sunt mereu contrazise de utilita- 
rismul sec al etajelor superioare. Fdiliciul are un aspect efemer şi sărac 
ca un pavilion de expoziţie. Școala superioară de războiu şi 
masivă, precedată de o vastă curte de onoare, răspunde mai mult pro- 
gramulm ci cu toate că se integrează cu greu în peisaj. ita 
, in lumea arhitecţilor se discută actualmente despre „Atiluri”, 
Toţi se preocupă de stilul care trebue aplicat Bucureştiului. Or arhi- 
tectura este mult subordonată programelor care i se prezintă spre execu- 
are. Prin întrebuințarea judicioasă a materialelor, area impera- 
tivedor climaterice, rezolvarea plastică a programelor dictate de impera- 
tivele sociale vom ajunge odată si odată la un sti), tocmai atunci cind 
ideea stilului prestabilit va fi- dispărut ca preocupare. Căci stilul nu 
este, cum Sa crezut şi se mai © incă la noi, numai o chestiune de 


faţadă. 
G. M. CANTACUZINO - 


CRONICA LINGUISTICĂ 
SCHIMBĂRI INTENȚIONATE 


Se credea intro vreme că toate schimbările lingvistice sunt incon- 
ştiente. Este foarte adevărat că marea majoritate a schimbărilor fonetice 
se produc lent, în intervale de zeci şi chiar sute de ani, astfel încît vor- 
bitorii mbşi dau seama de ele, Şi cum fonetica a fost ramura cu mult 
cea mai st ceea ce era adevărat aici a fost extins şi Ja celelalte 
ramuri. De sigur în marc măsură şi în morfologie și sintaxă schimbările 
sunt tot inconștiente, dar astăzi se ştie că uneori vorbitorii modifică 
intenționat forma cuvintelor sau legătura dintre ele. 

Războiul, dictatura fascistă, ale căror efecte le vom urmări in amă- 
nunte, au adus material şi pentru studierea problemei pe care am enun- 
ut-a aici. Mă ptadese mai cu seamă la transformările semantice intro- 

de fascişti, cu intenţia de a servi scopurile lor politice. In olicinele 
de propagandā se hotăra că unei anumite noţiuni î se va da cutare nume, 
şi imediat poe i foițele te porneau propaganda necesari, cu 
o gălăgie infern astupind gura adversarului, ţi Da că chestiunea estt 
rezolvată și nu mai e nevoie să fie discutată, făcind totul peniru a îm- 
piedeca oa să se lămurească, 

. _ Rezultatul a fost, in mai multe cazuri, că termenul propus de na- 
zişti a fost acceptat, dar, de vreme ce valoarea care i se era alia 
decit cea tradițională, şi anume una peiorativă, singurul al lui 

er a fost că a compromis un cuvint, fără niciun avan i 
lată citeva exemple 

„Cuvintele fascist, hitlerist, franguíst etc. au fost dela început in- 
mr arere de o atmosferā detestabilă, de aceea propa național- 

alistă a căutat un termen mai a tabil, care să cuprindă pe 
toate. Şi s'a oprit la cuvintul naționalist. Natural că acest cuvint îşi avea 
înțelesul lui, care mm con nimic peiorativ. Naționalist este un om 
care jine la națiunea lui, este aproape tot același lucru ca patriot. Dar 
fasciștii l-au întrebuințat ca o cuvertură atrăgătoare caro să acopere 
maria lor infamă, să orbească mușterii tru a-i face să cumpere ceea 
ce nu le trebuia. Și aşa fascigtii spanioli au devenit naționaliști, ei care 
au adus în țară diviziile italiene, aviația qamasi, ca să lupte contra 
poporului spaniol, adică contra aur ei r compatrioți: naționaliștii 
i udat cu en cînd avioanele lui Hitler su masa- 


crat populația oraşul spaniol Guernica, preludiu al atacurilor asu- 

“pra Varșoviei, Amsterdamului, Londrei şi Belgradului; care au tresălta 
i ncurie cind flota pe rea r t şi Waat nia ro > murea 

in, a deveni i ei, care s'a 

vindut pe ine și luptă contra Sepii hud patrii; tot naționalist este 

și trădătorul norvegian Quisling, care stă în a 7 geeă nemți, 

i i In felul acesta s'a 


i Pi i A ti 
ajuns ca înţelesul vechiu şi normal al piere să fie uitat. şi oameni 
de bună credință să-l întrebuințeze. și astăzi Încă. cu valoarea pe care 


92 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i t să i-o eda, adică cu una celei reale: „trădător de 
dee A ris Bomini antifascişti sinceri, cărora le scapă epitetul mafio- 
nalisi cind vorbesc de Horia Sima, de A. C. Cuza sau de alți trădători. 
Pentru fondul politic, nu s'a schimbat deci nimic; doar un cuvint neyi- 
nuvat sa degradat, 4 : = iai 

Alt termen tru trădarea de patrie, aplicat de Nemţi în unele 
țări, a fost pir re Feet Pentru a înfrumuseţa noțiunea de „vindut Nem- 
tilor“, ei au înlocuit-o cu colaborator, cuvint care nu avea mimic peio 
tativ. Dar îndată ce l-au răspindit cu valoarea cea nouă, -popoa 
subjugate au mirosit despre ce e vorba, şi au folosit cuvîntul, aşa cum 
se cuvenea, ca o insultă, aşa incit rea dacă spui unui Francez că e 

ator, el se supără şi protestea . Pa 

cute rr același jaor l-au incercat propagandiștii naziști cu termenul 
opretie Europa. Care e valoarea lui reală nu mai e nevoie să spun, 
căci o mai finem minte cu toții. Dar hitleriştii au încercat să-l trans- 
forme în sinonim al Germ „ Era destul de greu să ceară Rominilor, 
Ungurilor, Pinlandezilor şi ii sateliți să moară pentru „Germania. 
Fra însă mult mai uşor să le ceară sacrificii pentru Europa. Şi aşa din- 
trodată Germania n dispărut din p pie şi peste tot a apărut 
în loc Europa. Nu se mai vorbea it d 

data aceasta treaba nu a prea mers, ba din contra, gi macara europene 
s'au solidarizat împotriva lui Hitler şi Germania a rămas Germania. 
Trebue să mai adaug că încercarea nu era absolut originală: Napoleon | 
incercase şi el să vorbească de interesele Europei, de apărarea Europei, 
pe care-o confunda cu Franța. 

Aici am mai putea adăuga 
ploatare totulă şi feroce în fo n 
impilare”, sa vorbit Statelor vasale de noua ordine europeană. 


i o expresie întreagă: în loc de „ex- 
Germaniei”, în loc de „subjugare şi 
u era 


inio- 
trucă politica îi priveşte direct, căci 
erakats acțiunilor golier le simțim noi cw toții, pe pielea noastră, 


toate acestea campania a prins în oarecare măsură, oamenii simpli dar 
cinstiți confundan pe politicieni cu escrocii pais şi 
că se aruncă cuiva, ca o insultă, epitetul de politician, sau se spunea, 
un anumit lucem nu mai me rost. ca pe timpul partidelor politice, 
Hincânţeles, de această erei re gata pregătită a tat Antonescu, 
care a interzis chiar discuţiile politice între i ir o 
cu regimul fascist a ărut și atmosfera compromiţătoare din jurul 
cuvintului politică. d 
oate expresiile pomenite s'au întors sau se vor întoarce e la 
valoarea lor anterioară, odată cu dispariția regimului de dictatură hitle- 
ristă, Dar e de înțeles că, dacă sar fi prelungit acest zia mai 
ulii ani unele dintre ele ar [i rămas definitiv colorate în felul dorit 


. AL. GRAUR 


| 


CRONICA SOCIALĂ 


SINDICALIZAREA 
FUNCŢIONARILOR PUBLICI 


Secolul al XIX-lea a debutat sub auspiciile principiilor egalitare 
ale Marei Revoluţiuni. Marea Carte politică a timpurilor noastre este 
afirmarea drepturilor individuale. Deciarațianeu drepturilor naturale și 
impresecriptibile ale individului a constituit noua căreia legiui- 
torul revoluționar i-a garantat intangihilitatea prin interzicerea oricărei 
posibilităţi de restringere n suveranității individuale. 

Acestui principiu fundamental al dreptului privat îi corespunde 
in domeniul ri ar iei public principiul suveranităţii Statului, Bazat pe 
concepția romană de imperium, Statul nu are altă functie decit aceea 
de a garante individului porintiia drepturilor naturale, 

, aci intregul regim juridic și politic, care domină secolul treent 
și care se va nărui încetul cu încetul sub forța irezistibilă a faptelor. 
Apariţia erei industriale a provocat răsturnarea vechilor dogme pe care 
se intemeiuu instituțiile noastre juridice. 

O nouă formulă — de ordin exclusiv economic — a venit să trans- 
forme ordinea socială, determinind adaptarea formelor juridice, pe care 
ni le-a legut regimul napoleonian, noilor conjuneturi economice, Această 
formulă « formula sindicalismului. Sindicalismul apare ca o reacțiune 
în contra individualismului secolului trecut. Nu voim să spunem prin 
aceasta că tinde la abolirea sa, dimpotrivă el se va strădui să-i extindă 
binefacerile asupra tuturor producătorilor. Dărimind însă vechea con- 
cepție a suveranității individului, sindicalismul va propovădui că liber- 
wtea, pe care ne-a hărăzii-o Marea Revoluţie Franceză, nu se mai păzeşte, 


J 
in condiţiile societăţii de azi, decît în asociația indivizilor. 


Individul încetează de a fi acel suveran, care închizindu-se în tur- 
nul său de fildeş, poate beneficia de drepturi absurde, a căror existență ar 
fi chiar anterioară naşterii sale; el devine membrul unui rup social, 
un asociat: iar drepturile fi sunt recunoscute numai în măsura impli- 
nirii funcţiei pe care grupul îi va a. 3 O 

Sindicalismul va fi deci acea forţă, care pind pe indivizi, uniţi 
prin EN A mecanică — adot peer Egas ă pe  oanitadas de ae 
voi — va societăţii o structură juri mai adecvată conformaţi 
natie Aien] munca din duchderea ei biblică, sindicalismul o 
va încadra în rangul virinţilor omeneşti, făcind din ea instrumentul 

ancipare a acelora pe care lipsa de organizare i-a lăsat — în mu- 

desarmaţi în faţa vicisitudinilor econo- 
pios pe care wi omo mi pe a omenească, în ultimele decenii. 
n asemenea co! ndicalism 
a tuturor poeha profesionale în vederea unei 
oa roducți 


coordonarea 
administrațiuni mai bune a mijloacelor de p 


94 VIAŢA POMINEASCĂ 


lice, el apare ca unica formulă, sub care se poate anvisaja, pină în 
„vene viitoarea structură a societății noastre. 

Acest lucru l-a proclamat, acum 3% ani, Léon Duguit în celebrele 
conferințe dela Ecole des Hautes Etudes Sociales, cînd combătind mai 
mult prejudecăţi, decit idei, a redat quintesența sindicalismului în urmă- 
toarele cuvinte: A i A 

: mouvement syndicaliste n'est point en réalité la guerre entre- 
RE pret horat pour écraser bourgeoisie, pour conqutrir, 
pr instrument: et la direction de la production, Ce n'est pas, comme 
"le prétendent les théoriciens du syndicalisme révolutionnaire, la class 
“ouvrière prenant conscience d'elle-même pour concentrer en elle je pou- 
"voie et la fortune et anéantir la classe bourgeoise. C'est un mouyemènt 
„beaucoup plus large, beaucoup plus fécond, je dirai beaucoup plus hu- 
"main, I] n'est pas un moyen de guerre et de division sociales; je crois 
„qu'il est au contraire un moyen puissant de pacification et d'unioun, n 
"n'est pas une transformation de la seule classe ouvrière; îl s'étend à 
"toutes les classes sociales et tend à les coordoner en un faisceau har- 
„monique” *), 
şa dar, sindicalismul e un fapt, de care trebue să se jie seamă 
in cercetarea obiectivă a condiţiilor sociale ale vremurilor noastre, Or- 
ganizarea profesională a debutat prin a cuprinde întii pe lucrătorii din 
industriile particulare, ca să se extindă apoi la rofesiunile libere, sfir- 
şind prin a îngloba şi pe funcționarii publici, Vechile bariere pe care 
le ridicase o doctrină arhaică au căzut. Funcţia publică va fi conside- 
rață de acum înainte ca o profesie, initorul, refructar pină deunăzi 
admiterii ideii asociaționiste pentru funcţionarii Statului, e silit să « 
în fața forţei permanente, pe care o reprezintă noile grupări profesionale. 

Prea multă vreme sa căutat a se ține de această mare 
mișcare de organizare rativă pe funcţionarii publici. Nicio forţă 
umană nu mai e în stare să stăvilească mega aurie organizațiilor func- 
ționăreşti în mișcarea sindicală. In ciuda tuturor obstacolelor, mişcarea 
corporativă n functionarilor ia o desvoltare din ce în ce mai mare, adu- 
cind cu sine modificarea radicală a noţiunii de Stat, bazată pe vechea 
concepţie centralizatoare, < 

Vechei armaturi a Statului regalian, ea vrea să substitue servicii 
publice democratizate, bazate pe competinjă profesională. Astfel gru- 
parea arme morga i publici este în directă dependență de reorganizarea 
administrativă a Statului. É: 

Ne propunem, în aceste rinduri, să trasăm în mod sumar filiera 
prin care a trecut ideea sindicalizării funcţionarilor lici. Dat fiind 
analogia regimului asociaționist dela noi cu cel din „ai — de unde 
am putea spune, că l-am rodus aidoma, — să ne îngăduit a, 
arunca 0 privire asupra condițiunilor în care Sa desvoltat ideea sindi- 
cală a funcţionarilor publici în Franţa, înainte de a ne ocupa de starea 
de lucruri a noL 

iul de sindicalizare a fost recunoscut în Franţa la 1884 prin 
legea Waldeck-Rousseau, lege, a cărei economie am reprodus-o, în 1921, 
în legislaţia noastră, Această lege însă privea raporturile între salariați 
și patroni din stabilimentele industriale şi comerciale particulare. Faţă 
de tendința din ce în ce mai accentuată a funcţionarilor publici de a se 
grupa, prevalindu-se de această lege, faţă de deosebirile doctrinare şi 
Jurisprudențiale, intervenţia legiuitorului se impunea. 
că Lit concepții şi-au făcut loc în doctrină cu privire la această 


1. Teza sindicalistă, care reclama pentru funcționari beneficiul in- 


A 1) Duguit. Le Droit Social, le Droit individuel et la transformation de 
VEtat pag. 121—122. 


CRONICA SOCIALĂ 95 


tegral al legii din 1554 Această teză este susținută de Paul Boncour. 
A Con Ata A SĂ 
] cum luc in a găsit in sindicat si forță 
capabilă să desbată cu patronatul conditie de muncă, mențină ia 
Hbrul în raporturile de contractare, tot așa şi funcţionarul public va 
i în sindicat o a img contra favoriiismului politic, cohtra arbi- 
ilui, contra instabilității. Funcţionarii se sindicalizează pentru a cere 
etate în recrutare, regularitate în avansare, respectul libertăţii şi al 
tăţii lor, o parte de inițiativă şi de control în munca pe care treba 
pila er AR 
i i! mărginesc numai la teacjiunca in contra 
ingerinjelor politice, ele nu-s protestări sterile, ci au Nion iunea de a 
pune şi soluția — unica după ele — a remedierii actualei stări de lucruri. 


: ionarii p uli noi, menite să up e ebumaa din serviciile 
publice, printro descentralizare completă, racila birocrației. 

Desvoltarea organelor corporative în cadrele actuale ale Statului 
va determina la un moment dat un partaj de atribuțiuni, Statul va 
păstra dreptul de control, pe care-l va exercita în numele naţiunii intregi, 
jar funcţionarii grupaţi în sindicale vor decide de in * lor profe- 
sionale, vor opune dr c e favorurilor puterii, vor dona 
„area remuneraţiilor, vor indica pe acei care merită să beneficieze 

ai, out fateutcile ul, cind Statul 

i Pau momentul, cînd Statul va înţelege că, 
ne E, avind în faţă funcţionari docili şi leneşi, va constata c m moi 

mijloc de a asigura buna funcţionare a serviciilor sale constă in in- 
rea celor care sunt chemaţi să le asigure funcţionarea continui, 
ndu-i să B seria se cel puțin pentru serviciile care comportă o ase- 
menea participare (intreprinderi comerciale şi industriale) la fluctuațiu- 
mile randamentului. lor 3). : 
__ Maxime Leroy sintetizează Intr'o formulă întreaga doctrină n sin- 
pomala a ze iv: 

„lutte contre t, juridiquement presque irresponsable — accord 
des fonctionnaires avec les administrés — protestation contre l'ingérence 
-anime anrs organisation plus collective et plus exactement technique 

services publics, voilà quatre propositions, qui résument assez bien 

mouvement auquel nous assistons, particilement démocratique, par- 
tellement socialiste, partant nouveau et traditionnaliste, tendant tout 
à la fois à la „régénération“ de l'Etat et à sa „subversion“, selon la loi 
imexorable de la continuité historique” *). . 

2. Acestei teze se opune teza statutului special al funcţionarilor. 
Protagonistul cel mai notoriu e decanul dela rdeaux, Léon Duguit, 
Pentru Duguit chestiunea raporturilor dintre funcţionari şi Stat nu se 
poate pune în acelaşi mod ca în privința salariaților din industrie şi 
comerj. Statul nu-i patron şi între funcţionari şi Stat nu ponte exista 
un contract de muncă. Funcţionarii — şi prin funcţionari înțelege orice 

care în mod nent şi See pă participă. la un serviciu pu- 

— sunt puşi prin legea serviciului într'o situație obiectivă care le 
impune obligaţii legale. 

Toţi functionarii, oricare ar fi natura actelor pe care le fac, sunt 
juridiceşie în aceeași situaţie. Ei sunt chemaţi să asigure buna funcţia- 
nare a serviciului public, ceea ce face ca să fie întro anumită situație 
legală. Statul nefiind patron și funcţionarii nefiind angajaţi pe baza unui 
contract de muncă, ci numai în virtutea unui act colectiv „Gesamm- 
faki”, care nu poate să dea naştere la o situație juridică subiectivă de 
II ———— 


2) Marime Leroy, Syndicate et Services Publice p. 25%. Paul Louis. 
le Syndicaliame contre VEtat p. 200—261, Georges Cahen, Les Fonction- 


3) Paut Boncour. Læ Syndicats de funntionnairea p, 80-31. 
*) Marime Leroy, op- cit, p. 239—240. 


98 VIAȚA ROMINEASCĂ 


a 


creditor şi itor, urmează că ci mau interese profesionale de 

rat, a. a i Sen n, Braad a consecință funcjionarii fără nicio di- | 

stinejia nu se aple ora r S ; 
Dreptul dicalizare implică dreptul la ă. Ori prin încet 

rea colectivă de ester fune jnas violează acele cbligațiuzi legale 

care i le impune „Gesammtakt'-ul. 7 , i | 
„Tis commetient le plus grand des crimes, ils assassinent la collec- 

tivité ce qui est plus grave qu'un meurtre individuel, La grève dans les 

rapports d'employeur et derplorie peut ctre dans certains cas lég 

le refus concerté — d'assurer le fonctionnement d'un service public de la 

part des fonctionnaires cat toujoze, an crime” spune Duguit în lucrarea 

ț it e T j 
sa! ns de droit pu gë PRESIS E 


aceea guvernul trebue să energia aseme 
fapte. În schimb, legiuitorul e dator să garanteze statutul funcționarilor, 
care să-i veigui piain tuturor actelor arbitrare din partea guver- 
nanților și agenților lor direcți, i 
' Incadrindu-i in marea mişcare sindicalistă, Duguit remarcă că 
dat fiind natura serviciilor pe care sunt chemaţi să le presteze — func- 
ționarii formează o clasă cu totul distinctă de clasa muncitorilor din in- 
dustria particulară, Sindiealismul funċjionarist are domeniul său propriu 
de desvoltare *). = i 
3. O a treia teză, teză mixtă, face a distincție între funcţionari. 
Această teorie e zentată prin Berthelemy, care, reluind vechiul 
sistem al lui Laferrière, distinge agenţii de gestiune de agenţii de autori- 
tate Primii se pot sindicaliza, deoarece exercită funoţiuni de ordin in- 
dusirial saw comercial, ceilalți nu, deoarece deţin o parte din suvera- 
nitatea națională ")}. 
Această distincție a fost consacrată inir'un raj făcut de Bar- 
thou, la 1905, in numeje Comisiei Muncii a Camerei Franceze, prin care 


teorie 
„de agenţii de autoritate, relaţiile care există între ei şi Stat 
nu sunt relații contractuale, ci relaţii de suveranitate — di cind e 
vorba de agenți de gestiune, neavind nicio participare la puterea politică, 
ei se găsesc legaţi de Stat printr'un adevărat contract de țiune de ser- 
viciu *). Această teorie este preconizată de asemenea și de Paul 


*] L. Duguit, Droit constitutionnel Vol. IV p. 224—233. 
*) p. 244, 
7) Duguit. Le droit social . , . p- 140—143. 
* Bertădlemy. Droit sdministratit p. 55—59. 
*) Barthow, Rapport tendang ò modifier la lovi du 21 Mars 1 
p- 3087. 
1) Bourguim. De l'application den loia ouvrières aux ouvriers 
employês de VEtat p. 10—35. Fonteine, Lounge de Travail p. 70. 


CRONICA SOCIALĂ % 


Pic *) şi a lost consacrată de juris Consiliului de Stat. Legea 
din 1920 vine să-i — după unii ca Pie şi Bry =) — o consacrare 
legislativă, permiţind sindicalizarea agenţilor de gestiune, rezervind însă 
pentru un viitor statui al funcţionarilor tranşarea chestiunii în ce pri- 
veşte pe cei de autoritate. După alți autori, ca Duguit, Capitant și Cu- 
che *) chestiunea rămine deschisă pentru toţi funcţionarii de orice ordin. 

In contra acestei diferențieri între funcţionarii publici s'a adus 
o critică decisivă cure face ca ea să dispară încetul cu încetul. Chiar 
Barthou în raportul său — cu toate că adoptă sistemul luai Berthâlemy — 
remarcă wä „existi o dificultate de a marea punctul uude începe colaţi- 
unea de funcţie publică şi unde se termină contractul de muncă între 
administraţiunile publice şi exploatațiunile industriale ale Statului, şef 
de întreprindere” 13). 

De accea Hauriou va remarca, că cele două noţiuni „autoritate” şi 
„gestiune” se confundă de cele mai multe ori şi va declara ilegalitatea 
sindicatelor funceţionăreşti. Sindicatele sunt organizațiuni profesionale ale 
eri private, în timp ce funcțiunile publice fac parte din blocul vieţii 


p t06. } 

Regimul nostru de Stat e stabilit pe baza unei profunde separa- 
jiuni între vieața publică şi vieaja privată şi în principiu organizajiile 
create pentru wna nu sunt extensibile la cealalta, In schimb Haurivu 
crede că funcţionarilor — fără distinctie — li se aplică regimul legii din 
1901, care e o lege generală interesind vieața publică cht şi cea privată *), 

lumina acestei expuneri doctrinare să v care a fost calea, 
pe care a păşit legiuitorul romin în această chestiune. 

Vechea Constituţie în art. 27 recunoaște libertatea de asociaţie u 
tuturor cetățenilor. Legiuitorul romin, în loc să vie însă cu o lege orgu- 
nică, prin care să desvolte principiul constituțional, a elaborat o lege de 
resiri a acestei libertăţi, ca să nu spunem de desființare. 

a ntr'adevăr, prin cele 3 articole pe care le cuprinde | asociațiilor 
din 1909 se interzice funcționarilor, meseriașilor, muncitorilor şi în stirşit 
oricărui salariat al Statului, Judeţelor, Comunelor Și stabilimentelor pu- 
blice, cu caracter economic, industrial şi comercial, precum şi tuturor 
acelora cărora le este încredințată asigurarea unui serviciu public, drep- 
tul de a forma asociațiuni profesionale, fără autorizarea Ministerului 
de care depinde. 

Cu alte cuvinte, exercitarea unui drept natural, ce-l garantează 
însăşi pactul f tal al Statului, e lăsată la aprecierea suverană 
a unni Ministru. 

Legiuitorul de după războiu a făcut — sub influența noilor cu- 
zeta „sociale — un pus înainte. El a consacrat pur şi simplu teoria lui 

Prin jages sindicatăor profesionale din 1921 se face distincție între 
funcționarii a pi e zişi și lucrători, recunoscindu-se numai acestora 
din urmă dreptul de a beneficia de legea sindicatelor, din cauza — spune 
expunerea de motive — „situaţiunii similare în care se faţă de 
cei din întreprinderile iculare”. Această dispoziție a fost menținută 
tomvrie 1958 în art. 3. Reglementarea dreptului 
asociere a funcţionarilor Da urmează să fie rezolvată prin Sta- 
n 1925. 


u) Pie. Lég, industrielle p. 244. 

5) Pie. op. cit. p. 256 Bry. Lois du travai] industriel p. 585, 
1) Capitant, Précis de lêg, indastrielle p. 80. 

1) Barthou op, cit. p. 51—52, 

1) Hauriou, Droit administratit p. 097—099 notă, 


ws, — 7. 


ES | VIAȚA ROMINEASCĂ 


hplementarea raporturilor între el şi lucrătorii săi. Nu e pre 


deci de 
e prin legea de organizare a „Monitorului Oficial” din 28 orile ya l 


Es răpește lucrătorilor Imprimeriilor Statului dreptul de sindicaliza 
nivul iavocat chiar în textul legii, că ar fi salariaţi şi maji în 
suleasi condițiuni ca funcționarii Statului nu are nicio rațiune din mo- 
mnt ce şi lucrătorii Arsenalului şi Regiei Monopolului Statului întră în 
sreaşi ca zh 

Dacă trecem acum la Statutul funcţionarilor publici promulgat la 
W junie 1925, constatăm că dreptul asociere e reglementaj art. 
4-32 şi de art. 55—6b din regulament. 


„Funcţionarii publici de orice categorie — spune art. 24 — se pot. 


ina între ei tru scopuri culturale, economice şi profesionale”. Le- 

permite sasciorea funcționarilor pe Ministere, pe autorităţi depen- 
pă de Ministere sau pe unele dintre direcţiunile și serviciile acestei 
o uniune gene- 


mtorităji, Dreptul de a se uni in f sau chiar 


nlă le este de nsemenea recunoscut, 

Legiuitorul însă nu a înţeles să ara pe picior de egalitate pe 
funcţionari cu lucrătorii săi. In ap ce l torii vor putea constitui 
fadicate, prin încuviințarea Tribunalului, funcţionarii vor avea nevoie 
h n lege specială pentru a se constitui în asociație. 3 

Asociaţiile pot fi disolvate pe cale administrativă, printr'un Decret 


a 

Legea persoanelor juridice din 1924 prin art, i şi 55 a abrogat 

dis szițida art. 25 și 25 din agrea er. f nd asociațiile funcționăreşti 

uinşi regim ca toate celelalte asociaţii de drept privat, ele putind do- 

bindi personalitatea juridică prin încuviințarea Tribunalului, Era un 

ps însemnat în calea spre recunoașterea completă a libertății de asociu- 
je a funcjionarilor publici, 

Prin Codul funcționarilor publici din 8 Iunie 1940 se revine asu- 
ja acestui principiu, edictindu-se de această dată că personalitatea 
mridică a asociaţiilor funcţionăreşii se acordă prin Decret Regal, 

Astfel dreptul de asociaţie al funcţionarilor apare prin noul Cod 

ma în mod constant oscilațiunilor politice şi bunului plac al Mini- 
sirlur. 

Prin Decretul Lege pentru desființarea breslelor de luerători. fune- 
fugari particulari și meseriaşi, din 18 Decemvrie 1040, desființindu se 
bate sindicatele profesionale de saluriaţi şi car rm era a dreptul de 
indicalizare în genera] urmează că lu ii Statului, J , Co- 
munelor, Regiilor, Caselor Autonome, nu se pot constitui actualmente în 
sindicate, dreptul de sindicalizare al salariaților trebuind abia să facă 
nhsectul unei noi legiuri, 

„Cum însă dreptul sindical al lucrătorilor Statului şi Instituţiilor 
ubice a dobindit o rezolvare favorabilă în trecut şi nimic nu ne îndri- 
te să credem că principiul cîştigat nu va fi menţinut în noua le- 
pie sindicală, numai chestiunea dreptului sindical al funcţionarilor pu- 
ci rămine deci deschisă 19), 

In Franţa, guvernul Herriot, în declaraţia din 17 Iunie 1995, re- 
camvaşte functionarilor publici dreptul sindical, precizind însă că nu 
mnunjă la niciunul din drepturile sale, tru a stăvili orice acţiune 
alectivă care ar fi contrarie intereselor Națiunii. Cu toate că această 
declarațiune n'a dobindit o consacrare legislativă. numeroase sin- 
diete fumeţionăreşti au luat naștere, la adăpostul toleranței guverna- 


15). Asupra dreptului sindical al funcționarilor publici a se consulta 
N interesanta monografie n d-lui Traian Alezandresen „Evoluția Dreptului 
Bimdira?” „Curierul Judiciar 1920, t 


99 
tale. Ceva mai muh, s' tut 
er: podera jia Cenes "a Damei mje ieres acestor sindicate 
eo vendicare 
5 lunie 1922, Preşedintele Societăţii F. PRE postei, La 


a dat acestor revendicări următoarea regiu 
„Voim să nu fie nicio deosebire tra 
ționari de autoritate și funcționarii de 
manuali şi celelalte ca ii de f 
tuturor funcţionarilor să fie laolaltă 
izare ce N jur h A i 
„Asociaţii sanoni sunt strict necesare din punct de vedere 
profesional, social și național. Scopul lor este să aere drepturile 
personale și corporative ale functionarilor, să ridice starea morală şi mate- 
rială a acestora, să asigure buna funcţionare a serviciilor şi să contribue 
la consolidarea Statului, Noi voim să facem din asociaţii organe vii, 
organisme e organisme de Stat. Mai mult decit atit, voim ca aso- 
soi y so ca a mă pipia toți funcționarii", 
Să exa mw, nte a termina, temeinicia raţiunii Lă 
opus pină in ut satisfacerii acestor rev do lan da 
a susţinut că acordarea dreptului de sindicalizare funcţionarilor 
ar insemna recunoaşterea implicită a dreptului de grevă, aceste două 
drepturi au fost te ca fiind în strinsă conexitate, neputind fi 
desprinse unul de altul, Nimic mai greşit. Dreptul de asociere este un 
drept natural pe care o societate civilizată trebue să-l recunoască tuturor 
membrilor săi, fără nicio restricţie. Dimpotrivă evol socială tinde 
să resiringă cit mai mult dreptul de ă, azi cind unca de serviciu 
public Sei să se confunde -cu întreprinderile particulare, indispensabile 


Şi cea mai elocventă dovadă o avem în legea tru reglementarea 
conflictelor de muncă, din 1920, care ridica dreptul i sge ovi aniiora care 
sunt în serviciile Statului E cp şi acelora din întreprinderile care 
funcționează în interesul lic şi a căror oprire pune în primejdie exi- 
rem di sănătatea populației sau vieaţa economică şi socială a țării 


lată deci cum torul romîn a reușit să rindă dreptul de 
tul da grevă într'o lege, ale pr size ag adus 

o puternică desmințţire vechii concepțiuni. 
s'ar 


poate fi care mai e rațiunea care 
ne asimilăni complete a funcţionarilor publici cu Iverätorii Statului! 
iu pare oare contradictoriu să înterzici organizarea sindicală funcționa- 
rilor din Ministere, cind o recunoşti lucrătorilor dela Pirotehnie sau 
egie 


Rolul Statului e să menţie coeziunea socială, reglementind ritmul 
raporturilor dintre factorii componenți ai organismului colectiv. 

Menţinindu-se în cadrul acesta, pe cure i l-a desemnat misiunea 
sa istorică, căutind să se adapteze nouci structuri sociale, care cere o 
cît mai mare libertate de desvoltare a organizaţiilor profesionale, Statul 
vu giisi în aceste grupări rative forța necesară pentru a înfrunta 
vicisitudinile pe care soarta i k rezervă, 


MARCO I. BARASCH 


—— 

17) Paul Pio, Lea Syudicata des lonctionairea. Questions pratiques 1924 
P. 110—121 v, de asemenea l'Information Sociale 1927 No. 238 p. 12, Prin 
legea din 15 Octomvria 1940 ne interzice în mod absolut dreptul da sindica- 
lizare a funcționarilor publici, admiţindu-se reuniunea lor în asociațiuni în 
condițiile Statului atatornicit mai târziu prin legea din 14 Septomvrie 1041, 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 


RITMICITATEA IN BIOLOGIE, RITMURI 
ENDOGENE ȘI EXOGENE LA VEGETALE. 


incit ne sustragem cu impresiei că ar face parte din însuşi fun- 
damentale ale protoplasmei, mai ales cind constatăm tenacitatea cu 
care persistă unele ritmuri funcjionale încă după distrugerea celulelor. 
Barăile ritmice ale cililor şi pulsaţiile vacuolelor protozoarelor pot con- 
tinua chiar şi la fragmente celulare rupte de rest şi lipsite de nudlen, 
Spre deosebire de asemenea ritmuri, care au fără îndoială un mecanism 
roprim, (ritmuri endepe) există altele (ritmuri exogene) datorite in- 
luenjelor venite din afară. Exemplu: fenomenele de asimilajie ale plan- 
telor verzi a căror ritmicitate esie provocată de variațiile zilnice ale 
intensității luminei solare, 

In multe cazuri este mult mai greu decit star putea crede de a 
stabili dacă un ritm este endogen sau exogen. In faţa unui fenomen 
ritmic a cărui cauză fi este încă ascunsă, cercetătorul este j 
nat să decreteze că ar fi vorba de un ritm endogen, pe cînd ulterior se 
constată că acel fenomen este sub ja unui factor extern nebă- 
nuit pînă atunci. Tot ușa de frecventă este greşeala inversă: un fenomen 
biologic ritmic este atribuit unui factor exterior, pe cînd cercetarea mai 
amănunțită arată că a fost vorba numai de o coincidență şi că în rea- 
litate nu există Jegătură cauzală între fenomenele studiate. 

Aşa dar, de cele mai multe ori este nevoie de cercetări indelungate 


Fenomenul ritmicităţii este atit de răspindit printre taklo vii. 
e 
te, 


i de multă perspicacitate pentru a uri care este natura unui ritm 
eoa Chiar şi în cazul în aparenţă atit de simple al mișcărilor zilnice 
p 


ntelor (inchiderea şi deschiderea florilor, mişcările frunzelor), nu 
s'a patat ajunge nici pină astăzi la o concluzie definitivă. Atribuite altă 
dată exclusiv variațiunilor de intesitate luminoasă şi calorică, această 


incli- 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 104 


mișcările ritmice ale plantelor, care la noi par a fi sub depen 
romă externi, sunt în e5 al denja fan 
enomene ce externe pare a fi doy 

că condiţiile ej observare răminind de altfel constante, periodicitatea 
mişcărilor este, ca şi un proces chimic, în funcţie de temperatură, osci- 
lapile frunzelor fiind mai lente la 15* decit la 35%. In acelaşi sens vorbeşte 
şi laptul că dileriţii reprezentanţi ai aceleiași sperii şi varietăţi prezentau, 
în același timp, diferenţe individuale destul de marcate în ceea ce priveşte 
ințeala ritmului. Faptul că în climatul nostru, mişcările plantelor de 
acelaşi fel sunt, din contra, foarte uniforme și că coincid cu periodici- 
intea zilnică a factorilor externi este datorit poate împrejurării că ritmul 
natural, endogen, este „corectat” prin intervenția factorilor externi. Cu 
totul neexplicat rămine însă ubservaţia că în Islanda, unde plantele de 
experienți erau eliberate de variațiile zilnice calorice şi luminoase, miş- 
cările lor nu se îndepărtau prea mult de periodicitatea de 24 de ore (nu 
mai citeva ore în plus sau în minus). Ar însemna să ne pierdem în la- 
birintul ipotezelor şi al presupunerilor dacă um vrea să trecem în revistă 
părerile diferite existente în această privință (intervenția selecției na- 
turale, fixarea unor caractere dobindite, hazardul, ete, etc), 

Mișcările ritmice ale plantelor sunt mult mai indite decit se 
crede de obiceiu, Linné a dat încă din anul 1787 un tablou sinoptic al 
orelor la care diferitele [lori se deschid şi se închid. In afara acestor 
mișcări ritmice există la plante o periodicitate zilnică a diviziunii cè- 
lulare, a asimilaţiei, a desasimilației, a transpiraţiei, ete. Se aduugă apoi 
fenomenele periodice mai lungi, provocate de succesiunea anotimpurilor, 
aşa încit ne putem întreba dacă există, în regnul vegetal, fiinţe la care 
procesele vitale să nu prezinte niciun fel de ritmicitate, $ 

Este puțin p il să se găsească asemenea exemple printre vege- 
talele superioare, dar am putea să ne gîndim să le căutăm printre vege- 
talðle cele mai simple, care prin felul lor de vieajā parazitară se sustrag 
influențelor cosmice, adică printre microbi. Dar aci lămurirea probleme 
este stinjenită psn aceea că, faptele constatabile asupra unui microb 
sunt foarte puţine la număr din pricina micimii obiectului studiat și 
mai ales din cauză că vieața fiecărui microb în parte este extrem de 
scurtă. În condiţii favorabile de traiu microbii se divid aproximativ la 
fiecare 10 minute odată, vicața fiecărei celule microbiene are deci o 
durată medie de aproximativ 10 minute, Sunt dar dela început excluse 
ritmele de 24 de ore atit de frecvente la alte vietăţi. Insăşi diviziunea 
celulară ar putea fi privită ca un fenomen periodic; dar în acest caz 
considerăm i t unitate biologică, nu pe individul microbian ci şirul 
întreg de microbi începînd cu primul apărut pe rap Ne putem în- 
treba dacă o asemenea ficțiune este îndreptăţi elula microbiană izo- 
lată este deci un obiect puţin propice pentru studiul chestiunii ritmici- 
tății. Sar putea crede că nicl studiul coloniilor sau al culturilor in 
totalitatea lor nu poate da rezultate mai multe. Căci pentru a deveni 
evidentă o manifestate parinaică a microbilor ur trebui să aibă loe con- 
comitent la miliardele de indivizi care alcătuese colonia sau cultura. Şi 
totuşi asemenea fenomene colective există. Dacă însămințăm în centrul 
unei plăci de geloză o picătură de bacili protei {s E rrara 
acești microbi se întind în citeva ore graţie extremei lor mobilități şi a 
înmulţiri lor, dela centru spre periferie, invadind întreaga f ma de 
geloză. Mişcarea aceasta nu se face însă în mod uniform, ci durează 2 
ore după care urmează o pauză tot atît de lungă în timpul căreia ger- 


102 à VIAȚA ROMINEASCĂ 


mai se iaoiae pe 
sooă Die ea ltatul acestui fenomen ritmic este că, colonia de proteus 


rezin tructură extrem g caracteristică alcătuită din zone concen- 
pe Ae microbiene mai subțiri alternează cu altele mai groase. 


mediului nutritiv în zona respectiväs sau 


Še potiularta unor Substanie (ioxige) eab erp mil grem p me 
centrată, mişcările acestor microbi g eor mai 

cu un diametru mai mic compuse din cercuri concentrice mai apropiate 
unele de altele. Dar alternurea ata prii de ast aotiviinto. cu acelea de 
înmulțire se face tot în răstimpuri de 2 ce ar putea da de 
biinuit că şi în cazul mă ra "i totuşi vorba de un ritm 
autonom. 


S'au constatat nan  analoaie, şi la alți microbi. Dar în 
viena acestor fiinţe Ă re ilațiuni ritmice. Atit 
cît mediul în care p ieaz este erei rm activitatea lor este Srl 
peri i interesant de ştiut dacă stă, ființe oii care nu se odihnesc nici- 

Se pare e printre pietăţile e priv reggae a or agaa o sarana le. 
se citează cazul unei vorticele care a prezentat o activitate nr e mot 
în tot cit a ra paos sud e observatie 1 de ore). Totuşi, în stare 
naturală r şi aceste in prezintă o itate a activităţii, pro- 
Mr prin Vitrina 1 şi al căldurii din timpul zilei cu întune- 

recul şi răcoarea nopţii. AO SEN Iad dna aloitoiivte: Ti vi pita PI 
rin elementară pentru ca repausul să fie pelerini rinirun mecanism 
autonom, în natură pe are adere t, să intervie faze 
de odihnă în timpul cărora pot aves avea loc Ds Daaa e "ie reparație necesare 
continuității fenomenelor vitale: 


Dr. 5. A. STURDZA 


loe. Apoi o pornesc din nou pentru a ocupa Ò- 
iae pe a poti ri teo Aio O aoak PARDA gel 


rea microbilor, care are deci loc din 4 în 4 ore, 


MISCELLANEA 


OPTIMISM 


a de üzi pare mai de grabă haotic. 

cei ce cred că 25 August înseamnă o schim- 
bare de ate Ji ORA eund oK 33 August n fost o simpli oidare de ja- 
vern. Aceştia din urmă, la pura vedere, par a compune majoritatea. În 
tot pe pa momi | Statului legal manifestă aproape toji o secretă 
simpatie peniru v principii. Pe de altă parte însă — și nu prin 


eirg amiar mibr T ci pin. fapte elective — se caută a se apăra de pri- 


pe porzana prezumaji ai vechilor co țiuni, Jar cei ce în- 
ceata să une contradicțiunca se aleg, de obiceiu, cu simpla amă- 


răciune = se ui chel 

nu ne lăsăm înşelați de uparențe. Situaţia este, în fond, 
mult mai optimă Şi leii, ă părerea noastră, o dovadă hotăritoare. 
A putut oricine observa, în cei patru ani de guvernare autocrată, că în 
ciuda asprelor p e i-a d — destituire, închisoare, asasinat, tortură uneori — 
ere rin P Ducele erau zener de mra ande: 

ceau tare, cu „ aproape cu voluptate, Fapt cw atit mai remarce 
: i cura: apronp civice angh o caracteristică naţională. 


idee. Totuși pedipisie, piaua opihiuni sunt 

, i i pobeţenești. In 
se există teama unei alte sancțiuni, neoficiale dar cu atit mai 
teribile: ostracizarea Maite 3 In măsura în care se preferă starea de h 
cruri treculă — şi credem că această iri ez î.en că 
menea atitudine trebue păstrată în secretul strict al forului paagi 
Amorul pentru ce a fost trebue să rămînă un amor nemărturisit — 
ce-i poate tocmai o mărturie de descurajare. Că le place sau nu, cetäteni 
romini sunt convinşi că tepe actuală de care se bucurii democraţia 
nu-i o vogă trecătoare, ci o achiziţie definitivă. 

Spunea m, mat n o ui nu i-ar trece azi prin gind si apere 
füțiş ideile antidemocra Fireşte, în sociologie faptele nu-s adevăruri 
abusata, ci doar mistitla", Cind şi cind, de sigur, mai izbucneṣte cite 

rofesie de credință antidemocratică. Dar chiar atunci, asemenca ma- 
ni estări izolate tocmai confirmă situația oaze Aşa, orare e» a 
inalt demnitar a făcut următoarea declarație — care o rep 
din j „Atita vreme pati Ren en alci, dumncaoastră (praeztataii 
Bu a Oa aiie. în n presă, ca şi aşa 
de daeinjaik. orice vreți: nu vă împiedecă nimeni. Dacă vreţi ca des- 
nodămintul să se producă cu un ceas mai de vreme, faceţi ce vreţi”. 

Cazul e limpede. Avem de a face cu wn om, de perfectă bună 
credință, care este convins că suntem, ca să spunem pierduţi. Că 
democraţia ne duce Ja catastrofă. Că nimic nu poate f dezastrul. 
Cel mult acesta poate fi întirziat. ŞI este exact ce vrea dinsul să facă. 


Jo 


104 VIAȚA ROMINEASCĂ 


In faţa abisului deschis de democraţie, el încearcă („atita timp cit stau 


d ineze cursa spre prăpastie, să facă aşa 

ora up primera cu uni ceas mai tirziu”. Cu alle cuvinte, în Ro- 
minia de astăzi singuri aceia care-s încredințați că Rominia este ireme- 
i condamnată E distrugere prin democrație, singuri aceștia cutează 
a-şi afirma pe faţă simțimintele antidemocratice, Raritatea unor aseme- 
nea cazuri individuale şi natura patetică a unor asemenea stări de spirit 
indică limpede că e vorba de excepțiuni care tocmai confirmă regula. 
Adversarii democrației — cares departe de a Îi puţini — se mărginesc 
a-si masca neplăcerea, care o ştiu definitivă, sub st te entusiaste 
in favoarea democraţiei, încercind, în atmosfera de confuzie generală, 
sä capteze mici ciştiguri materiale care să le consoleze parțial tristețea 
iluziilor ideologice pierdute. Ceca ce nu trebue si ne eze. Nimic 
mai elemer ca beneficiile memeritate din epocile istorice de tranziţie. 
Principalul e că opinia publică de astăzi, cu toate car ctg mar Şi tur- 

tudinile ei, reflectă, aproape unanim, convingerea în victoria fără 
ntoarcere a democraţiei. 


VORBIREA LEGIONARĂ 


O gazetă comunistă observa deunăzi că domaii crainici dela Radio 
au păstrat intact stilul legionar. 

i eram adăuga în majuscule: „SĂ TACĂ!" 

orbirea legionară. lu mai puţin de un veac, elocința populară 
romină şi-a schimbat de trei ori stilul. Sala Dacia, statuia lui Mihai 
Viteazul — au produs pe Coriolan Drăgănescu. In epoca dintre cele două 
războaie, democrația alaceristă şi mollangismul cultural au născut mis- 
niera Tana In a sub înriurirea hitlerismului, apare vorbirea le- 
gionară, dela cartea Cäpitanului la discursurile d-lui Antonescu, 
„Aceste trei forme de limbaj au ceva comun: se situiază la aurora 
limbajului articulat, şis mai mult sau mai pujin contemporane cu 
mentalitatea totemistă, unde cuvintele nu slujesc să explice o dificultate, 
ci să exprime o emoțiune. 

Sub domnia lui Carol |, printr'o conjunctură internaţională noro- 
coasă, Rominia intrase, simplu şi direct, în civilizaţia burgheză gene- 
rală europeană. Se putea deveni modern și cetățean prin singura pro- 
nunjare a citorva formule democratice tip. Nici măcar nu era nevole 
să le pronunţăm corect, Fiii „boborului” erau „nembri” de drept ai uma- 
nităţii universale, Este epoca lui Caragiale cu întreaga ei dulceaţă, unde 
vieața, leafa, vremea, pritu, toate curg şi sigur. Unica indatorire 
era să vorbim, de dimineața pină seara, e prea trebile țării. Cuvintele 
cele nouă aveau virtuţi magice: proferarea lor rezolva toate problemele 
traiului. Era, în felul lui, un Timbaj desinteresat. Nu urmărea avantaje 
precise, ci ne afirma buna dispoziție. Micile avantaje veneau în orice 
caz. Coriolan Drăgănescu n'a ajuns om cu situaţie grație frumoaselor 
sale cuvintări. Parvenea el şi altminteri. Loc se găsea pentru toată lu- 
mea. Discursurile erau doar expresia generoasă a bucuriei de a trăi, 
yi In epoca Ferdinand | şi Carol I — situaţia se schimbă. Junimea, 

ioja Romincască introduc „spiritul critic”, Publicul se convinge că nu 
trebue să se lase ameţit de vorbe le. „Beţia de cuvinte” este combă- 
iuti Foporanismul reclumii dis int sociologie în interpretarea eret- 

Aceste deziderate nw trec de consistenţa unor simpl ei 
se combină cu alte instincte, mai puţin nobile. măr tigra e Te 
are ages te Dă Bme an aA iresponsabil si de economie „prin noi în- 

$ eze i de s nire forma ocratică în fon 
absolută, practicată de o oligarkio puternică, secondată de i rime fi sar 


PREA Re 105 


dubluri şi combătută in ant de o opoziție căzută Zn 
cincisprezece ani se părea secta pe ERA g pn dac moră Dea m: Seria, 
foarte curios, stilul personificat în chip perfect de d-l Seicaru. Nu mai 
este oratoria Delavrancea— Take lonescu, generoasă şi vidă. Este articolul 
de gazetă plin de referinţe erudite, alternind cu insulte personale, carac- 
terizări tari vecine uneori cu fia şi asezonate cu cite o turnură 
de [rază în stil cronicărese. Bianu talus. itaţiile din “cărţi sunt făcute 
bodorunc-trone; dar cetitorul semi-doct nu observă. De asemeni îndrăs- 
aelile în epitete nu-s literatură; dar cetățeanul surprins de ele nu bagă 
de seamă imensul lor prost-gust şi evidenta tor mitocănie culturală. În 
sfirşit, ceea ce pare polemică strinsă nu-i decit succesiune de ditirambi 
şi calomnie; dar nimeni nu înţelege trişeria. Timp de cincisprezece ani 
presa noastră a fost dominată de „stilul nervos” al d-lui Seicaru şi nu- 
meroşilor săi ciraci, stil croit pe măsura semi-culturii ambiante. Această 
proză marca totodată un progres şi un regres. Preocuparea de a păcăli 
rper nu era naivă şi spontană ca odinioară, ci atentă şi stiirultoare. 
listilicatorii țineau seama de anumite copca i culturale, superioare celor 
din epoca Caragiale. Dar nu pentru a le satisface, ci pentru a le dejuca, 

Intre timp, Germania hitleristă se ridică, şi haosul eu n in- 
n m Fi irea inconsistentă a Rominului trebuia să fie un bun teren de 
cultură. Vocabularul ee se formează, Prin conversații orale dela 
cuib la cuib, prin cărţulii de propagandā, prin mici gazete clandestine, 
apoi, în plină lumină, prin articolele din Buna Vestire şi alte foi gar- 
diste, prin cintecele cămăşilor verzi, prin lozincile din Calendarul Le- 
gionar, prin extraordinarele conferințe dela radio, culminind în dis. 
cursurile d-lui Mibai Antonescu — prin toate aceste mijloace se exprimă 
noua i «oprea atiam pe care limbajul articulat îl ia în Rominia. 

Acesi limbaj persistă, oficial, şi astăzi, Cind deschidem aparatul 
de radio, adeseori cădem peste fraze ca ucestea: i: 

„Ardealul nostru sfint, cuib al tuturor închegărilor, chiag de chiag 
al primelor începuturi de conştiinţă voevodală,..“ etc, kr 

Este exact „viitorul rasial” din „arcul carpatic”, frunte de veac", 
„Început de țară”, „măritiş de fulger şi stincă”, ca în cele mai inspirate 
cuvintări ale fostului preşedinte de consiliu, 

Acest fel de a vorbi marchează un net regres. Este o reintoarcere 
dela limbaj la cintec. Date nu pot suporta vreme mai îndelungută 
discursul explicativ, I at slăbese, şi încep spontan să cinte, Piaget, în 
remarcabilele sale studii asupra psihologiei copilului, semnalează un cu- 
rios fenomen pe care îl numeşte „monologul colectiv”, Mai mulţi copii 
se siring laolaltă; în loc să vorbească „între ci”, fiecare spune tare, tot ce-i 
trăsnește prin minte, O colecţie de monologuri urlate în cor. kaginan 
se apropie de ateastă fază de evoluţie, fără însă a o ajunge complet. In- 
capabili de imaginaţia personală a copilului, corul lor ure nevoie de un 
text gata-făcut. Şi atunci, cintă — „Sfintă tinerețe”, sau altceva, Chiar 
discursurile individuale sunt rupte dinteun cor, și folosesc un libret deja 
ştiut și autorizat. Am urmărit cu atenţie emisiunile postului Radio-Dună- 
ren. Nam găsit nici cel mai mic vestigiu de inlănţuire cauzală între idet, 
Discursul se compune din afirmații eulorice sau negaţiuni supărate, apo- 
strole insultătoare, laudă de sine, blesteme, ameninţări, explozii 
satisfacție, de mirare, de admiraţie — întrun cuvint ceca ce în grama- 
tică numim „interjecțiuni”. Interjocția este o categorie lingvistică la 
granița dintre limbajul nearticulat şi cel articulat. S'ar părea deci că 
stilul legionar exprimă o lăudabilă silință de a se trece dela o fază in- 
ferioură la o fază superioară, Dar nwi decit o apurență. Căci interjecţia 
e superioară exploziilor verbale gardiste. Interjecţia cea simplă şi adevă. 
zată e scurtă, expresivă, eficace. Fonologia practicată de legionari e pro- 

și monotonă. Avem de a face aici mai de grabă cu un regres: o în- 
cercare de a se depăşi faza interjecției, încercare care ratează, și-i urmată 
de o recădere, sub nivelul interjecţiunii propriu vise. 


ZI, f f 


106 VIAȚA ROMIREASCĂ - MISCELLANEA 107 
tinde să asigure țării respective şi numai acesteia dominați 

DIALECTICA MARXISTĂ ȘI REGIMUL HITLERIST || pui giob e aplay caa neta aa aceea dominatia pete între 

t este insațiabilă ca şi dinsa. Capitalul devine cuceritorul ii. Cu fiecare 

In genere, cuvintul „profet” este un mod de a vorbi, El se referă nouă țară dobindită, el cîștigă o nouă frontieră pe care urmează să o 

la acele timpuri pe care Auguste Comte le numea „starea religioasă" a de iară. Această năzuiuță işi va căuta justificarea ideologică în- 

umanității, cind oamenii vorbeau la întimplare, cind deosebirea dintre tro doctrină care va [i o inmărmuritoare deformaţiupe a ideii naţionale. 

adevăr şi eroare, “dintre fapt şi imaginaţie nu exista încă. Singura pre- Noul naționalism nu mai admite dreptul fiecărei naţiuni la nutodeter. 

ocupare era ca diversele credinţe de origine colectivă să fie strinse lao- minare politică şi la independenţă. Noul naționalism ncetează de a mai 

laltă într'un corp de doctrină mai mult saw mai puțin coherent. Și pentru fi expresia principiului democratic al egalităţii între toți cei ce poartă 

cu ele să pară şi mai coherente încă, credineioşii se sileau a le mere ere obraz omenesc, Ceva mai mult: privilegiul monopolistic de clasă se re 

a posteriori un autor individual, care, prin aceasta, apărea ca prezicător flectă sub imaginea unui privilegiu de monopol al naţiunii însăşi, care 

inspirat al unor prevestiri realizate. . AS i apare atunci ca poporul ales prinire toate celelalte popoare. 

Profetul adevărat apare deabia odată cu spun a ştiinţei. Savantul „Cum subjugarea naţiunilor străine se face a Sotie pâlc, pete 

— İn deosebi fizicianul — „prevede viitorul”. afirmă că ori de cite mijloace pur naturale, fizice, — națiunea dominantă apare ca datorin- 

ori un fapt prezent se produce, alte fapte, viitoare, îi urmează cu o necc- du-şi hegemonia unor calităţi naturale as regate, negra Been 

sitate nexupusă excepțiunii. După cum vedem, rolul săw cel puțin la însuşiri rasiale. Astfel ideologia naționalistă îşi adaugă o ideologie ra- 

tupai, = rraren Nu îmbrățișează largi perioade istorice, ci fapte spe- sită, menită a sluji de justificare mai mult sau mai pafin gti iită ase. 
ciale mitate. ; ciaşi e putere a capitalului din : 

ar istoria trebuia şi ca să devină, odată, știință, In veacul al financiar), T a această fază (faza capitalismului 


nouăsprezecelea, sociologia săvirşeşte această minune, Și astfel devine : =. 
posibilă „profeţia” şi în domeniul acela at, cuprinzătur a tot ce omt- aa E ret aaa usi rar el a pe perra eA E araa 
neşie există, în domeniul istorici popoarelor şi al evoluției societăților, laolaltă clemen ăine, reușeş p 


i iper A ii, — în schimb, pe planul intern, ajun 
Atunci, un prim profet apare. Un profet de două ori veritabil, Inţii - tarii naţiunii. : nge 
trucă d shisinte Deveniaiie eta > at pe care, după mai bine de o Pata n So de Li eige clape. nrmekoroiseii; Statul ha ear” Ya 
de ani, evenimentele îl confirmă punct cu punct. Şi în ul doilea rind muncitorilor va spori meren are re st tai ze p ae gr a forţei 
ntrucă acest profet nu sa mulţumit a ne zugrăvi Istoria ce avea să Statului e or Cre tag, prin asta şi pe aceea 
ie, dar ne-a lăsat moştenire metodele sale însele, pentru ca oricine uti- à A o garanţie Împotriva revendicărilor proletare. 
lizindu-le corect să poată face ca 7 : De dn propăşi ideologia imperialismului, care se înfățișează 
Acest profet a fost Karl Marx. Cu o modestie personală caracte- ca inamic victorios al bătrinelor idealuri liberale, Noua ideologie va 
ristică marxiştilor, Engels, într'o scrisoare publicată la 15 Octomvrie 1895 privi batjocoritor naivitatea acestor idealuri. Ce iluzie ridicolă, intro 
tenik faptei ok mose mepit a intima de Mas A a 2a ma N) ce cina ai ai eaa aPetiaritalta armalar etagert decide 
an apiui că noua a ios rx Și hu de i se mai crea nitro armonie posibi inte or. 
altul. In studiul înaintat al gindirii istorice, ea trebuia să fie ra ră utopic e să aştepţi regnul păcii eterne şi să predici un Drept al Popoare- 
de cineva: „Dacă Marx a fost descoperitorul, în schimb Thierry, Mignet, lor! Ce iresponsabilă încurcătură a tuturor trebilor mai este și acest 
Guizot, taţi istoricii englezi pină în 1850, dovedesc că exista tendința la- umanitarism de tinich de căt tè: voi d bestie 
tentă ca descoperirea să se roducă, Și faptul că Morgan ajunge şi el la o | uvejeră“| SOTI VAIN SOO CAAP- DORI: TONE A-D. „0 
upre. să fie p nanai probe ză că sasise vremea ca această concepție să i S „Propovăduitorul noului imperialism va arunca o privire dură 
Inarmaţi cu scule läsate de Marx, marxiştii de mai pe urmă pro- și lucidă peste turma oarelor diverse, şi-şi va aşeza națiunea sa pe 
cedează la rindu-le, la noi profeţii. Un exemplu deosebit de impre deasupra tuturora, Ri a acesteia va fi țelul unic al ambiţiei sale, 
sionant, între altele pentrucă ne pune în plină actualitate, este acel al Astfel condiția unei ideologii sociale viabile, şi anume sacrificarea inte- 
lui Hilferding, celebrul autor al lui „Finanzkapital”, x resului particular interesului general — este împlinită. Luptei de clasă 
PE mei m y ghiera o Arata a e poem gain ni a ADE E DE DEA pini poataeii — M va rima: aaliutma do- 
explicabil, accident de care n'a scă at nici alţii, Explicabil pentrucă i Eaton Brel pala ur ad gli ea soc) ci. pe temcial 
rio marris fu Bee, d Peace apere ntre || gidir porites a deducjiei aie implicate în diaicetioa marxista, vi 
actuală, reclamă o judecată special de suplă. Astfel bunăoară Trotsky (el fanali deformat. tnodo aboia, ‘rasismul, mitul poporului. ales. 
însuşi pe urmă depășit) combătea in 1923 pe Kautsky cu propriile texte loatarea ică a fni lui d cele mai pure metode ale lui 
ale lui Kautsky de pe vremea lui cea bună, Am reamintit toate acestea He oconomica a SEN ar api ai d p PARA oap a 
pentrucă „Das Finanzkapital” al lui Hiferding face parte din epoca ermann Goering Konzern, ugoro. T e clasă pri el 
ortodoxă a activităţii sale marxiste. [n această carte, scrisă în 1909, au- proletariatului la condiția de turmă i“, pină şi raay e propa- 
torul ajunge, prin metoda dialectică, a ne zugrăvi un tablou al hitleris- gandiste la adresa umanitarismului şi pacifismului — nimic nu lipseşte 
mului de o exactitate ce ne înmărmurește, cu atit mai mult cu cit opinia din acest tablou. Și mai ales, această zugrăvire anticipată arată limpede 
publică de acea vreme cra convinsă de indisolubila uniune dintre ca- cum hitlerismul este excrescența naturală a unui capitalism hipertrofiat 


pitalism, şi liberalism. Dar iată pasajul: carei împinge pină ja absurd comseciuțeie logice ale desvoltării sale 
„Exigenţele unei politici "de saani sgudue din temelje in- proprii. Ceea aT: poate cel mai decisiv argument împotriva acelor teorii 
rigla magie Morphesă. Barghesia încetează atunci de a mai fi pa- paretăreşti care, pe baza citorva analogii verbale, au vrut cindva să 
1 a e ul pacifismului r idealul umanita- i ional-sociali . ul sovietic, 
rist e înlocuit cu acel al rol armene alui, păle o ae aa oessa entifice naţional-socialismul german cu regimul sov 


103 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ALEGERI IMEDIATE ŞI 
PRINCIPIILE DEMOCRAȚIEI. 


Unul din sofismele cele mai perfide ale partidelor de dreapta este 
argumentul alegerilor. La atacurile în tate asupra lor, ele propun, 
democratie, ca „jara să decidă”. De bună seamă, ele sunt încredințate 
că corpul electoral le vu da majoritatea. Pe baza voturilor obţinute, îşi 
vor compune, cu amor, un parlament „intruvabil”, şi cîțiva ani jara 
va fi a lor. zung Si 

Să presupunem prin imposibil că dreapta nu se înşeală asupra 
succesului ei electoral. it se înşeală foarte dacă crede că, cerind ale- 
geri, respectă principiile democraţiei. ` $ E 

Democralice-s numai acele alegeri care se chiamă „libere”, Alegeri 
libere nu înseamnă numai a renunța la furtul de urne, la blocarea cu 
jandarmi a frontierei judeţului, la cumpărarea votului cu bani, a are- 
stării contrucandidatului, ete. etc. Admitem că asemenea procedee nu 
mai pot fi folosite astăzi. Dar „a vota liber” maj înseamnă ceva: În- 
seamnă mai ales a vota în deplină cunoştinţă de cauză. 

Nu credem în temeinicia unui argument deseori invocat astăzi in 
Franța: „avem peste două milioane de prizonieri şi lucrători in Germa- 
nia“ — zice Guvernul Provizoriu; „absența lor împ ï corpul electoral 
de a exprima adevărata voință a Franţei”. Raționamentul nu e valabil, 
Pină la repatrierea Francezilor de peste graniji, francezii dinăuntrul 
granițelor pot perfect fi guvernați conform voturilor acelorași francezi 
dinăunirul graniţei. Adevărata obiecție e alta. Pentru ca alegătorul 
să voteze „liber“, este nevoie de un timp oarecare de pregătire electorală. 
Francezul de astăzi nu ştie — nu poate omen să ştie — pe cine să 
voteze şi pentru ce, Va {rebai să i se explice. Explicaţiile vor fi diverse 
şi candidații multipli, Admiţind chiar că toji emigranții s'au întors, 
Francezul incă nu poate vota. Ca să poată cunoaşte şi aprecia propu- 
nerile tuturor candidaţilor, pentru a-și „face o opiniune“ trebue să i se 
dea timp să se informeze şi să cumpănească. 

Acelaşi lucru e valabil şi în Rominia, şi pretutindeni. li trebue 
Rominului cel puţin şase luni de propagandă liniştită, în care ficeare 
grupare politică să-i expună ierti ate a ei, 

In toate Curțile de Justiţie, dela judecătoria de pace şi pină la 
Curtea de Casaţie; în toate procesele judiciare, cele mai enodine 
afaceri civile pină la cele mai fioroase afaceri criminale, — părțile liti- 
gante au dreptul la aminarea termenului dacă dovedesc că suferă în acel 
moment de o maladie serioasă, Acuzatul nu poate răspunde la acuza- 
a acuzatorului şi, nici acesta la argumentele celui dintii dacă maladia 
i a folosirea deplin lucidă a judecății. Automat, procesul se 
am 

Corpul electoral romin este astăzi bolnav. El nu te aprecia 
limpede valoarea pledoariilor, Nu părţile, judecătorul a e aläbit de 
o lungă maladie, Și, ca să continiim pină la sfirsit ataţia ince- 
pură, pe lingă starea de debilitate a arbitrului, mai există şi un alt „mo- 
tiv de aminare”, încă şi mai categorie; dosarul este gol; aproape toate 
piesele lipsese. Judecătorul, mai înainte de orice, ue să fie informat 
asupra faptelor care constitue procesul. Pentru ca alegătorul romin să 
poată decide, trebue să cunoască perfect situația părţilor, a tuturor celor 
ce reclamă verdictul său. Aceasta cere timp, comunicaţii feroviare posi- 
bile, presă liberă în toate judeţele. Pină atunci, alegătorul nu-şi va putea 
„face o opiniune”, Și singurul vot democratic este fundat pe opiniune. 
Anschlussu] lui Hitler sau plebiseitele lui Antonescu nu-s voturi, 
fiindcă ele nu erau opiniuni, 3 
d O _opiniune presupune ceca ce Englezii numese: „fair play”: toţi 
adversarii să-şi poată expune programul. In Rominia, numai partidele de 


„pline şi liniștite, numai atunci se va putea vorbi de a 


MISCELLANEA 109 


dreapta au avut liber acces la cetățeanul votant. Ele i- expli pe 
înc i E pre fra face gre nu lucrează peer: romă ta 
ruinea ; că evreii sunt ca iles : 

i yE gg mir pică nenorocirilor: că Rusia e o 


alui elec- 
ta 
din lume sunt de acord, Astfel, ele se giisesc azi gata de alegeri pentrică 


e pledoarie, este deju 


Nu acelaşi lucru se poate spune despre parti de stinga. Ele 
incă n'an avut de a se adresa alegätorulul. jenni după es o vor 
face şi ele, nu patru ani ca partidele de dreapta, dar măcar patru luni 
ri Šp legeri libere, adică 
* A mereu B 2 Spi d prea pon ca, er am peoa la -g mh 
rpul electora voteze şi cu dreapta, Cine oare pretinde că ja 

ni-i încă gar bolnavă de Aan. adii p - T 

Dar în toate acestea cerem să se înceteze de n se mai invoca, cu 
vorbe mari şi ton solemn, democraţia, 


PROPAGANDA FENTRU ARDEAL. 


; Îndată după proclamația din 25 August a inceput un gen absurd 
şi supărător de anie in favoarea Ardealului. Ne im a spune că 
gazetarii noștri (cei de stinga, căci ceilalţi în majoritatea lor tac) — nu 
au nicio vină. Ei îşi dau scama că Ardealul a fost politicește cucerit prin 
insăși aderarea noastră la propunerile Molotov, iar că milităreşte tr- 
mează să-l cucerim nu cu articole de jurnal ci cu o armaiă de altfel 
deja plecată. Orice om cu minte tnțelege că reluarea în posesie a Tran- 
silvaniei e doar o chestie materială de timp şi că nu comportă niciun fel 
de incertitudine. Nu gazetarii au declanșat avalanşa de apostrofe pro- 
pagandistice la Radio şi în presă, ci guvernul (şi încă nici guvernul, ci 
organele administrative ale acestuia), 4 SE 
Nu trece zi să nu sẹ trimită — ca odinioară „normativele” co- 
mandaturii germane — scurte porunci de publicare a unor fraze de pur 
stil legionar (cu mii şi mii de strălulgerări de încrincenate dirzenii voe- 
vodale, etc.. etc). In oficinele diverselor departamente ministeriale mal 
mult sau mai puţin culturale, personalul vechiu continuă să cirmulască 
după maniera totalitară. Acolo se elaborează această marfă care-i apoi 
tă la detailişti sub formă de mici fraze despre A , şi pe care 
radiojurnalul sau gazeta le ză unde pot, între o reclamă de sulfa- 
mide şi o nouă spa a blocului democrat. u : 
Aceste pilule inutil patriotice sunt de două soiuri. Unele aparțin 
genului explicativ, altele genului exhortativ. Prin citeva meştere cuvinte, 
ma se aduc sai ale drepturilor see agua. aaan magi ee 
n citeva vo suntem îmbărbătați şi s uptăm.... Cum 
nimeni în Rominia nu are cea mai miek etala asupra temeiurilor noa- 


sire la stăpînirea Ardealului; cum pe de altă parte ocu: militară a 
acestuia z face automat, chiar şi fără voia noastră, de către cele 12 
divizii la care ne-am angajat prin iscălitura armisti — caldele rugă» 
ciuni și diplomei varii supără prin inutilității — fără 
să mai im de ridicolul lor stilistic. 


110 f VIAȚA ROMINEASCĂ i | MISCELLANEA üt 


: : a lui guvern. Primul strigăt de entusiasm 
mare vine din altă parte. Procedeul acesta de a: AA z r A usiasm rostit de el a fost: i Bu 
a SĂ ae a. me Fag de a ne bate cu morile de vint ne reamintește ~ marag oinen man mierea ruse t naţiune unită”, agg Fame 
tot tragicul caraghioslic al guvernării romineşti în deobşte. De îndată caii la ZA cd gl maner ra Îi războiul termina „Pace. Euforia reintoar- 
ce un lucru este gata făcut, începem să düm ordine cu înfrigurare, să Semel Fericirea fi cea cea să suporte cu indulgență egalitatea cu 
clădim planuri ingenioase, să ne incordăm strămoşescul curaj, să deve- supere la gindul că de aci inainte Eva, rea bine us ca să se mai 


nim infiorător de importanţi, ca pentru înfruntarea unor vaste riscuri... 


Acest obiceiu de a porni vijelios să cucerim ceea ce-i cucerit gata, „De aci inainte", Căci nici prin minte nu i-ar fi trecut că viitorul 


A : f ? te avea rcursiuni asupra trecutului, că 
abţinindu-ne serupulos de a ne osteni să cucerim ceea ce n'a fost cucerit |] Pot pe pra ui, că noul implică repa- 
reci — este marele, gravul nostru cusur, Ţin minte o amară caracterizare area nedrepililor din cel vechiu, precum restituiri pă Ama repuneri 
a Rominului pe care am cetit-o acum șapte ani în „Cuvintul Liber”, ar dn aie negre Era deja enorm că pe viitor Evreii vor putea 
„Rominul înalță realităţile la rangul de ideal”, r pae a se, poa uncții, învăța carte; a-i mai da şi dreptul să-şi incaseze 
Propaganda în favoarea Ardealului deranjează simţul logic; e ab- e recut, sau a evacua pe un arian sărac şi onest ar fi insem- 
surdă pentrucă inutilă, Apoi, această propagandă supără peia ridicolul eset Be a creștinilor, ceea ce Romiuul nosira mijlociu nici nu 
redacțiunii. Apoi, ne întristează fiin aa d printr'o penibilă asociație ap x 
de idei, retorica legionară. Apoi, me consternează, fiindcă aminteşte de- a 24 August încolo incep decepţiile. Bombardamente, lupte, 
testabila apucătură rominească de a juca dramatic marea primejdie de stare de camee restriugerea comunicaţiilor, închiderea bodegilor, impu- 
acnaceiee Ac yet y- GOT pOT: DN ptr arc Bg ia var pantol finarea, mărfurilor, scumpirea prețurilor. In locul beatitadinii nădăjduite, 
presupune că ar putea exista un singur Romin care să nu dorească Ar- d. de greutăţi şi uri. În asemenea condiţii, [frumoasele intenţiuni 
dealul, sau care să şovăe a-şi da contribuția lui intru aceasta, | n25 August ale Rominului mijlociu faţă de Evrei nu mai puteau rä- 
Dacă Ardealul ar constitui o complicată problemă de politică ex- mine actteaşi, du 
ternă sau de strategie militară; dacă în Rominia sar găsi azi (cum “au In țările înapoiate antisemitismul este o necesitate, Dacă guvernul 
aflat pînă ln 25 August) oameni care să fie „contra“ revendicării acestei face o greșeală mu-i putem omeneşte pretinde să se mărturisească vino- 
provincii; dacă toate aceste operațiuni ar comporta insemnate benevole vat, cind e așa de simplu să se spuni că Evreii sunt de vină. Intro 
pericole personale, — atunci o campanie de îmbărbătare ar avea o ra- a inapoiatä, populația prin definiţie are de suferit nedreptăţi şi spo- 
țiune, Dar în situația actuală, problema Ardealului e simplă şi adeziunea puni, nedemnitäți ice, impozite excesive, privațiuni materiale. 
unanimă, lar acei care „pledează” pentru asta, dovedesc că pentru ei Toate acestea au nevoie de o mi gera “măcar pentru a putea continua. 
Ardealul nu-i un ideal, ci o profesiune, Explicaiţa prin Evrei are meritul că, neavînd conţinut real, nu comportă 
A fost o vreme, între 1- Aprilie şi 25 August cind o asemenea ple- desvoltări sau controverse. E un act de sentiment, un act de credință, un 
doarie era necesară. S'au găsit fruntaşi ardeleni care, printr'o simplă auto da fe, unde discuţia și analiza n'au ce căuta. 
iscălitură, puteau cistiga Rominiei Ardealul. Şi mau făcut-o. Cine sunt Dela 24 August înainte, Rominul mijlociu a început să se simtă 
aceştia şi pentru ce ca au procedat nga — se va şti în curind. Dar prost. Din tot ce se atapa, nimic nu-i mai plăcea. Nemulțumirea lui 
astăzi nu-i vorba de asta. Campania pentru Ardeal n'are autori determi- certa o exponi, Şi explicaţia prin Evrei în iară. De fiecare lucru 
naji. Este simpla persistență imertă a procedeelor totalitare din trecuta petrecut în țară erau vinovaţi Evreii. Poate niciodată în Rominia expli- 
guvernare — care de altfel nici nu-i chiar așa de trecută precum Sar cația prin Evrei m'a fost mai activă. In tramvaie, la berărie, prin prăvălii 
crede. tăsună in permanență cuvintul: jidan! Evreii sunt bătuţi în cartierele 
Cu privire la Ardeal, atitudinea corectă, atitudinea decentă este Dudești şi Văcăreşti. Sunt loviți la Universitate, In fața acestui senti- 
să ne bucurăm intens, să păstrăm o nealterabilă recunoștință tuturor ment public, partidele de dreapta, totdeauna ingrijorate de opinia na- 
acelora care, dinăuntru ca şi din afară, ne-au ajutat să-l luăm, în ii, frinează executarea promisiunii din 25 August. Avocaţilor evrei 
sfirşit, şi poate mai ales, să-l merităm de aci înainte. se refuză stagiul, spoliatorii de imobile primesc numele enfemistic de 


„chiriaşi“, profesorii Evrei încă nu-s repuşi la catedră, examenele studen- 

jesti se amină fără dată, școlarilor evrei li se rezervă „clase paralele” cu 

Sp antană de ghetto, adversarii şi chinuitorii evreilor: legionarii sunt me- 
CHEST REI majaji, etc, etc... i 
IUNEA EVREIASCĂ, Dar explicația prin Evreu este mult mai primejdioasă decit si 

erede, Fa nu numai că face rău Evreilor, dar face încă și mai mult rău 


Cind s'a amintit, în seara de 25 August, abrogarea legilor rasiste, Rominilor în int scoate din rindul relor civilizate şi 
vestea a fost primită cu sentimente destul de pă lee deci cu mă la ms Ea me e altă baris Bë ruinează econo- 
„ Evreii sau bucurat pur şi simplu. Printre ceilalți Romini, demo- mioeşte. 
erații, minoritate încă neînsemnată, s'au bucurat în sensul că aveau Explicaţia prin Evreu, fiind o explicaţie imaginară şi necontrola- 
ser de acum, să spere. Încetul cu încetul, vom scăpa poate de ruşi- bilă. face imposi căutarea explicaţiei adevărate. Şi toate neno ă 
nm aptelor trecute şi ne vom putea reabilita în faja popoarelor civis- care peniru a fi combiitute trebuesc mai întli explicate — rămîn pururi 
ep O altă minoritate rominească erau germanolilii. Aceştia erau atit intacte. Păcatul cel mare explicaţiei prin Evreu este că ne rage 
speriaţi de ce se întimplă, atita de ocupați cu temerea unor neplăceri definitiv dela orice soluţie reală. dela orice incercare de îndreptare pozi 
personale, încit nu mai aveau loc liber pentru vreo indignare antisemită tivă, Explicaţia prin Evrei duce nu numai la asasinarea Evreilor ci la 


și si iunii ud astăzi foarte adesea 
„Foarte curioasă a fost reacţiunea ulajiei majoritare, după cum a Beromen ga Fa Se aa A > 
rea me ă este îndeobşte această populație Însăși. Rominul mijlociu e si- car de ela istiţialui, 
binatii cu grandomania inerenia eioa tie ui n aie com, d Pere să as, e ate, de patit paara TARA, cai poni o wÈ 
- reac i > pu o m 
reacționaruluj sărac, l-a făcut să dea o bizară arie amr pă pica ne fh 10 pont: Gak aHa probiaaa, vitele paira o: 


112 VIAȚA MOMINEASCĂ 


noritate, probleme de vieajă și moarte, care au prioritate. Domnii Evrei 
să aștepte”, . ji 5 : pag i 
“i cea mai vinovată dintre erorile de judecat tita vreme 
cit va oxista în Rominia (şi aceasta e valabil pentru toate inapo- 
iate) o chestiune evreiască, niciuna din problemele „vitale ale „țării 
nu va putea fi rezolvată. Explicaţia prin Evrew barează drumul oncărti 
alte soluţiuni şi explicațiuni posibile, Nu se poate „incepe” cu rezolvarea 
vreunei oricit i m 
trees lichidată. Nu ştiu dacă „domnii Evrei” vor saw pot să 


este în preala Shep 


tepte. Stiu că noi nu putem îngăduit ca ei să aştepte. 
aștepte, Şi a Rominieci în întregime depinde de aceasta. 
Pentru a fi obiectivi pină la capăt, trebue să recunoaştem că și 
Evreii au, în ipate acestea, o largă partà de vină. Ei astăzi sunt ingrați 
şi orbi. In toţi aceşti cinci ani de războiu, Evreii au fost apăraţi de ciliva 
oameni curajoşi care aw vestejit cu glas tare sălbăticia perkeuţiei și au 
semnalat noblețea suferinței evreeşti. Acești oameniesunteazi nerăbdători 
si lupte cw sforțări sporite pentru Ks ai eg wedreptăților, În timpi 
acesta însă, Evreii — cu excepţia proletarilor — cochetează cu partidele 
de dreapta sau, în cel mai bun caz, ezită. Romini şi ei exact ca şi oei- 
lalţi, — fripturismul îi innăbuşă. Ei nu judecă evenimentele care se des- 
făşoară, ci se silesc să vadă cine rămine la putere, Aprecierea acestei 
situații o Lac tot rominește: criteriul puterii e procentul de abuzuri. Acele 
partide, acei oameni care comit, în guvernare, cel mai mare număr de 
ilegalităţi și imfamii reuşite, dovedesc că sunt mai tari decit concurența 
indicind astfel că ei şi nu ceilalți vor veni şi vor sta la guvern. 
Evreul, ca şi neevreul, — judecă astia, Cu acea grabi caracte- 
ristică cetățeanului nostru él se aruncă, imprudent şi fascinat, în bra- 
fole celor ce Tleţin momentan biciul care loveşte și sursa de pricopseli 
care îmbogățește. 


Aliat cu proprii săi duşmani, Evreii nu vor să ne lase să-i upă- 


răm. Această apărare, o mai repetăm odată, nu pornește szi din filan- 


tropie, ci din interesul Rominiei însăşi. Nimic nu se poate intreprinde 


valabil în această țară, pină ce „explicaţia prin Evreu” nu va fi defi- 
nitiv înlăturată, 


m 


OBSCURATISMUL D-LUI LUCIAN BLAGA. 


Isgunirea sinceră, cind are la origine lipsa de informaţie, sau 
cind, voită, presupune o abilă înlăturare a ei, reclamă, atitudine critică” 
impotriva peur tezei bazate pe dogme și atitudini përsonale are 
ntificate şi mai ales împotriva celor ce e că în fața pozitivismului, 
singura ibilitate de salvare a filosofiei o constitue obscurantismul și 
refugiul în iraţionalism. X ; 

Referindu-ne la filosofia rominească şi anume la filosofia d-lui 
Blaga, d-l Florian Nicolau observă: 

Faţă de filosofia d-lui Blaga punctul nostru de vedere este 
foarte clar: nu numai că nu avem intenția de a í ta în genere filo- 
sofia criticindu-l pe d-sa (aşa cum, cu modestie, presupune d-sa), dar 
pici măcar nu avem intenția de a discredita propria &sale filosofie. 
Între a diseredita și a critica există o deosebire esenţială: a discredita 
presupune din partea celui ce critică în primul rînd convingerea că 
poziția ce o atacă are o valoare chiar tru el, și deci tru a-i nega 
această valoare trebue să recurgă la alte mijloace decit la argumentări, 
insinuări, afirmaţii false sau nedovedite etc. 


Suntem însă de părere că pentru susținerea tezei noastre argu: | 


+ 


mentele — lipsite de orice fel de insinuări — sunt suficiente. 
„Metafizicicienii” dela > lum” — cu toate că noi am precizat 


de „vitale“, dacă problema antisemită mi ` 


113 


problema în liniile ei generale şi obiective — au crezut că i 
.. n este P 
t să omită desbaterea teoretică a acestei robleme, crezind. că ste 
suficient dacă vor arăta şi dovedi că autorul articolelor acestora este 
tai şi ni - Nu ştim in ce măsură un asemenea argument ete 
Saen ei ferial ar fi prea temerar din noastră să credem că d-l 
Dea ar | is mt ră “i argument mai bun decit acesta, Nu protestăm 
han Bati uim pe nimeni de oarece socotim acest lucru pe 
YE ul număr al revistei „Saeculum™ desprinde ; 
Som ce merită să fie subliniată. Este vorba de o ri e Ba 
aga, intitulață „Kant și Metafizica”, în care d-sa apiiră metafizica 
impotriva lui Kant şi a altor „anti-metafizicienirt. 
Dece socotește necesar d-l L. Blaga să apere metafizica impo- 


eta ma „et i cum se face că-l preocupă o asemenea problemă nu 


5 erim noi. Să presupunem că d-} Bi -şi 
rară propria sa cauză şi că, dimpotrivă, apără însăşi et ot mă 
Nota începe prin unele consideraţii generale 
ie protonii de credin r ci Aini faiti A Seaia es r ue praed 

ndi i 
aere ot yx pina ak ce. lată o pledoarid pentru care nu 
Desigur că o astfel de intenţie e conformă spiritului 
lilosofic şi noi nu avem nimc de o iertat y prime itp eu adevărat 
ricire d-l Blaga dă şi unele precizări în ce priveşte concepția d-sale 
despre „Metafizică”. Astfel — după d-sa — metafizicianul este autorul 
unei lumi. Punct. O astfel de lume este o creație subiectivă a „autaru- 
lui: lumea unui metafizician este în primul rind o creația a sa”, O 
astfel de creație subiectivă metafizicianul o impune celorlalți prin: 
„adineimea şi măreția viziunii și prin vraja cuvîntului. Aşa dar, reiese 


Merei d-l Saga înţelege o concepție metafizică drept o atitudine şi 


nu atit 


„tovi 


leplin înţeleşi: nu poate fi vorba de cun i 
că, ci pur și simplu Ft 0-a af 


t acuzase metafizica şi îi tăgăduise ibilitatea pe buza unei 
arema tally. ca a: e: door cind mc rajiasii, ar ano tele 
1 Şească experienţa, pro e rezolv e 
sale devin iluzorii şi er pes deoarece astfel de idei sau concepte nu 
pot fi just aplicate şi folosite decit în sfera experienței sensibile. 
3 Blaga este de părere că acest punct vedere Kantian repre- 
pe! e confuzie fundamentală pe care Kant o face intre filosofie 
ştiin m 
lată o chestiune asupra căreia d-l Blaga comite o eroare funda- 
Donna: o „ue de confuzie ete moten r şi știință ză nu a 
nicioda ci di trivă p ştiinţifice se diferen- 
țiază net la acest filosof de cele „Poza 
Este adevărat că Immanuc! Kant porneşte de la intrebarea; 


w5. — a 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


114 


id ştiința?”, dar o asemenea întrebare nu este deloc de 
oma e pati Fi mari cum o spune însuși Kant, de domeniul filo- 
i tale, sa ` ROPT OA 
n Cr d-i Blaga că Im. Kant a aplicat aceleaşi criterii ști- 
inței şi filosofiei. O estici de afirmaţie este deusemerta f şi grăbită. 
Fiindcă lm. Kant stabileşte intii condiţiile cun iinţei în genere şi 
limitele sale, care fireşte sunt aplicabile atit ştunței cit și metafizice, 
Dar filosofia transcedentală are principiile şi axiomele sale per mm 
de acelea ale științelor particulare. Mai mult chiar decit atit, diferen- 

țierea o stabileşte Kant chiar între ştiinţele particulare, 

Aşa încit critica metafizicei la Kant nu este datorită, așa cum ar 
vrea să creadă d-l Lucian Blaga, unei confuzii fundamentale între 

i tafizică, E s 
pi, A PE DOR. ua anumite limite și condiţii ale cunoaşterii, pe 
cure trebue să le respecte atit ştiinţa cit şi filosofia, r : 

D-1 Blaga este de părere (socotim totuşi că atunci cind cineva 
este de părere, nu este scutit prin asta de a argumenta; o ărere — fie 
ca chiar părerea d-lui Blaga, — are nevoe de argumente dar d-l 
Blaga este de părere că există o deosebire de natură între filosofie g 
ştiinţă şi că mai ales metafizica nu intimpină limitele care condijionea 

n + 
un Ss ce se atei d-l Blaga cind emite asemenea aserțiuni şi care 
este sensul lor precis A : 

Credem dă îl putem preciza noi, bazaţi pe cele afirmate de d-sa 
la început. Desigur că dacă „metafizicianul este autorul unei lumi” 
şi dacă criteriile după care tanar ns judecată metafizica sunt: „armonia 
intrinsecă vedeniilor”, „vraja cuvîntului”, etc, metafizica nu este sus- 
ceptibilă de a fi privită din punct de vedere raţional. ] 

Este clar că metafizica nu poate fi confundată cu ştiinţa și că 
criteriile cunoaşterii ştiinţifice diferă în multe puncte de e ale mèta- 
fizicei. Insă din moment ce atit metafizica cil și știința se integrează 
cunoaşterii omenești în general, există unele criterii generale ce le 
subsumează amindouă. Ele nu pot fi decit de ordin pafional. 

D nsă metafizica estè o înşirare de „vedenii” impuse prin 
„vraja cuvîntului” este evident că între ştiinţă și metafizică nu mai 


există niciun punct de contact, dar dimpotrivă, se ivește intre ele o 


prăpastie de netrecut. i e : 
Mărturisim că am socotit necesar să examinăm articolul d-lui 
Blaga färă nici o intenţie polemică, fiindcă avem prilejul să apaa 


(t) PROFESORUL FR. RAINER 


D-i Dr. Marcu colaboratorul nostru ne trimite citeva rinduri despre 
acela care a fost nu numai un om de ştiinţă strălucit dar şi un mare pric- 
ten al Vieții Rommnești: i ! 

In tumultul unui sfirsit de eră, Biologia rominească a pierdut pe 
unul din cei mai interesanți slujitori care-l poseda, iar revista noastră 
pe unul din vechii şi străluciții ei colaboratori. 

El însuși o creaţie a ciocnirilor de drumuri. Profesorul Fr. Rainer 


a murit în timp ce un regim saturat de contradicții intrase în agonie, 


iar un altul, plin de potenţialități, sta gata să se n 
In pieptal 


ască. 
Profesorului Rainer (ca şi în acel al lui Faust, pe al 3 


y 
4 t 


tr'o ştiinţă naturală ceca ce este 


rocă morgă îi arta rara de mult!) „tălăşiuian două suflete”, se 


freamătul vieţii sociale, 


„Deşi sa manifestat în cîteva rinduri demoer 
Rainer făcea — şi se considera ca făcind — artt dintr'o r pa eei 


scorul eA a masa cu frămintările ei n'o interesează decit în foarte 


Dar cu această tendință aristocratică intra în conflict d 
doua înriwgire, aceea care-şi avea abirşia în laboratorul si săli pi 
disecție ale Institutului de Anatomie, în frazele bine cîntărit e eg căr- 
ților şi — ceea ce e de nediscutat — în onestitatea ştiinţifică a savan- 
tului, Ea era construită din adevărurile dialectice pe care cercetătorul 
cinstit le culegea, din ce în ce mai multe, din toate pildele naturii, 
trebuia să le recunoască, și din care trebuia să isvorască adevăruta in- 
jelegere, convingerea. 

__ Prin însuși obiectul ştiinţei care-l preocupa în primul rind: Ana- 
tomia, Profesorul Rainer era un materialist. De altfel, conferințele lui 
în legătură şi cu alte domenii: Genetică, Antropologie, ne-au descoperit 
că „Originalul” dascăl credea cu fanatism în primitivitatea materiei, fie 
că cra vorba de procese organice, fiziologice, fie că se punea problema 
mecanismului ereditar sau a determinismului psihic, 

Acelaşi om, care era pătruns de adevărul, poate prea mecanicist, 
că la baza transmisiunii caracterelor ereditare se păsese fragmente nu- 
cleare numite cromosomi, că anumite proprietăți morfologice sau fune- 
tionale, normale sau morbide, „stau” în ghene, fra la rindul lor 
ale aceloraşi cromosomi materiali, nu părea a înțelege că vieața cultu- 
rală, suprastructurală, aceea pe care o trăim în muzee, laboratoare, bi- 
blioteci ţi universităţi, este mişcută şi ca de un resort material, meschin, 
pe care-l stăpinesc de multe ori adversarii omenirii și ai culturii. 

Dar, mai mult decit atit — şi acesta a fost meritul de seamă al 
lui Rainer — i-a legat de existența sa ca profesor ambiția de a in- 
troduce in tavățimântu nostru medical o concepție resislă asupra 
Anatomiei. E vorba de teoria „funcțională“, inițiată la nceputul seco- 
iului de Porf. Hermann Brans dela Universitatea din Heidelberg. 


Se părea că Anatomia este prin definiție o ştiinţă statică, moartă, 
al cărei ideal cel mai înalt stă în nelimitata amănunţire analitică a for- 


melor umane şi animale, avind ca unică metodă descrierea minuțioasă 
Se credea că această 
o lăsau să li se vadă, ca- 
liber 
san la microscop, decit o inerție specif: 
vocab: 
unii numesc a vorbi o simplă înşiruire de vorbe, pe cind alţii nu 


a fiecărei părți ente a unui organism şi ca unic rezulint o „siste- 
maătică“ incărcată şi anostă. 
analitică este cea mal potrivită pentru 

studiul unor elemente morfologice, care nu Us 
davru, pe lingă o serie de însuşiri fisice deseripitibile cu ochi 

De si că nici sistematica nu este de àsvîrlit. En reprezintă in- 
i er ularul pentru o limbă. Numai 
folosesc bagajul lor de cuvinte, pentru a se exprima, decit după o prea- 


116 VIAȚA ROMINEASCĂ 


labilä trecere prin ciurul ii, Acelaşi 
analitice, Herofil şi Galien, sau tot adunat (pen- 
trucă nimic nu este mai fecund decit observaţia), sau umflat ca un 
hoiu cu a torul disecţiei şi al microscopului, și au ajuns să umple 
lume ca acelea ale lui Poirier, estul, Sappey ete. nu sunt ci- 
ştiguri inutile, Dar ele comstituesc numai materialul brut din care trebue 
să se construiască „ştiința”, tracă ştiinţă nw înseamnă enumerare *). 
Ele trebuesc înterpretate, fiec, in aşa fel încît vieaţa, imensul fer- 
mecătorul obiect să Biotogiei în genere să fie prinsă — Jerte-ni-se acest 
} rea ispititor — „pe viu”. 

pleon Aiei vivisecția e ai trăise cițìva ani de glorie in Alexan- 
dria antică, selavagistă, şi.. citeva scene „grand guignol" în imagi- 
naţia lui Carel Clape. nu, constituia, T ea oeie asi. Foriele orga- 
cerea — o soluție rea v a ca acasă. Formele orga- 
nice nu pot ratei mai mult din cauzalitatea lor pe omul viu 
decit pe cadavru; după cum pentru copilul curios, care nu poate injele: 
mecanismul prin care şa scoste sunete, este deopotrivă da inu 
desfacerea ei în tim sau după emiterea sunetelor. 5 

Ceca ce se cerea tru reabilitarea Anatomici, amorțită în con- 
cep ilor, era o revizuire co letă a scopurilor ei 
Ca şi o reaşezare în rindul disciplinelor biologice. 


P ticulație, gpi etc, şi funcțiune, ca şi originea și epoluția ci pină la 
aspectul actu | i 

Trebuia să nu se mai vorbească, de pildă, la capitolul articulații, 
exclusiv de dimensiunile, numărul, forma şi coloarea ignmentelor şi a 
segmentelor osoase, ci şi de influența factorilor: presiune, frecare, ca şi 
de evoluţia onto- şi filogenetică a ormaţiunii, pentru a se lămuri mo- 
tivele care au dus la ologia respectivă şi pentru a se da o perspec- 
tivă rr: fiziologiei ei normale şi casare 

t 


anțurile de pe suprafaja creerului le aruncă încoace și incolo 


care e 
as destulă capriciozitate şi inconstanță, sau în împărțirea pe „puncte 
a pa „net 


cardinale telor dintr'o secţiune protuberanţială, pentru a deveni 
o „centrală telefonică”, în care chemările venite dela feria corpului 
ajung prin cablurile nervilor în neuronii din măduvă şi creier, pentru 
ca acolo să fie prelucrate şi dirijate din nou spre perii la organele 
orgi pre mr ca ra, viscere, Je g eir rai = 

se mal împarte convenţionale, după forma aparentă sau 
după liberul arbitru al anatomistului, ci intii în două mari porțiuni: 


„arhencefalul” (creierul vechiu, pennen şi „neencefalul” (creierul nou, 


suprapus la om), pentru ca astf să se înţeleagă că funcțiunile psihice, 
lare sunt Raps de o formă, iar cele automate, inferioare, alta. 


. 
. + 


zenta un manifest. Manifestul unei revoluții în conținutul unei te 
Profesorul Rainer sa făcut entul acestui punct de vedere 
revoluționar şi a luptat ani de zile, catedră, să concep- 


tiile ştiinţifice învechite, rigide, ale unor epoci moarte. 


*) Nu trebue să ne facem idoli din tarmeni, apune Bronn, cu alte ct- 
vinta, in Introducerea la „Tratatal” siu. „Anatomie vine mtr'adevär dela 
abatomnein = a diacea, dar şi „croitorul“ fet trage numele dela unul din actele 
sale, fără ca prin aceasta Bă se dofinpască adevărata lui misiune. 


lucru în Anatomie, Datele 


= 


g| 


MISCELLANEA 
117 


Sa sirăduii, cu iozitatea 
Š meticulozitatea caro- 
caracieristias, mi rac” pina 3i terminologia Anatomie in Upar cat 
Breus. RIADA e concepția dial a lui 
„__Și a reuşit. Vorbese pentru aceasta sutele de m SORĂ 
pe vre Sor şi ig zotri, yae per panda Anat ad “păi i-a Rist 
Bucureşti, de adevărurile pe care Je semăna. nl de Medicină 


a rămas oarecum un izolat, aceasta se da 
spuneam Fe ea caracterului său de intel se toreşie — după cum 
aristocraţiilor culturale. Trebue să mu a păi fie ta 


era cu un bagaj de cunoştinţe avori A idi instei 
sale mice —,ar fi ajuns la peria ra e Bea poate. dm 

ul „+ emil = semnătura sa, cu R rgo timp inaintea morții, la 
Snu amare ea negri din Ap 1 ne fac să credem că jude- 
reia perie a „shiertinialea care-l mega aa evenimentele şi con- 
er mea a rofesorul Rainer ar fi trecut, mai activ, în 


NICANOR & Co. 


RECENZI 


I 


GREGOIRE GAFENCU: Guerre à l'Est. Elveţia. 1944. 


D-1 Grigore Gafencu a fost ministru de externe în guvernul Armand 
Călinescu şi pe urmă ministru al Rominiei la Moscova. D-sa a jucat un 
rol activ în ultimele încercări de salvare a nefericitei noastre democrații. 
A făcut parte din echipa de sacrificiu, desprinsă din aripa stingă a 
partidului naţional țărănist, care-şi luase ge n ora desființării gărzii 


de fier şi intrarea imediată a Rominici în r. 


Franţa (coca ce cra si 
toarcă la democraţie). 


u alături de Anglia şi 
mijloc sigur de a sili pe Carol II să se rein- 
Afară 'de aceasta, d-l Gafencu a susținut în tot- 


deauna o politică de alianță cu Rusia sovietică. După izbucnirea răz- 
boiului ruso- d-l Gafencu se refugiază la Geneva, unde, oral şi 
în scris, pleak casă Romîniei. Cartea care o analizăm aci este 
hia- prea pledoarie. rogi amr A s Si avan a mar 7 i 
ñ de agandă, Este o carte torie diploma scrisă cu mu 

fnlent Ama şi care e destinată a fi consultată în străinătate de toţi 
cei ce se interesează de această i 3 n A 

Cu toate remarcabilele sale calități literare şi propagandistice. (căci 


cred că în anumite cercuri democratice de dreapta această scriere nea 
făcut mult bine), trebue să recunoaștem că dintrinsa sunt false 
aproape fără excepțiune. Nu mă refer la fapte, care bineînţeles sunt 
toate exacte, ci la interpretarea lor. De altfel, chiar în materie de fapte, 
i se poate reproşa autorului că omite unele din ele, ceca ce, bineînțeles, 


modifică concluziunile, 
O primă idee a 
Rusia sovietică 


or 
„Ascmănarea între | ional socialist imul sovietic e mai 
real şi mai nr dă ae mer fra ropni z fndrăsni să o mărturi- 


u 


numai o idee a d-lui Gaf 


diverse cercuri, 
gsal chestiunii, Ne 


care o are pentru d- 
sau chiar pentru Cong 


Germania hitleristă: 


d-lui Gafencu este identitatea de structură dintre 


a 119 


tităţi perfecte între nazism şi soviete este ia pri i 

majike. Mentalitatea diplomatului de carier est Ta, aniipodai ee irti 
Ar fi mai rău decit inutil. Marxiştii cred — şi se fund pe i. 
[storia universală — că realități i undează pe toată 
litate desfășurarea. evenimentelor ia masă, anonime, determină cu fata- 


cind e vorba de 
atonia și întra mimie cana rui a rpa sau de un Alexandru, sunt 


ndirea marxistă, obligaţi a jud marile bl 
Ape a judeca 
după micile manifestări suprestrubtarale, e Ara ca diplomații să 
crudă că între Rusia şi Germania identitatea de regim e aproape de- 
Această idee duce inmancabil la o alta egal de criticabilă. Acordul 
dela Moscova (pe care, împreună cu acordul dela Miinchen, d-l Gafencu 
le numeşte gl deux pactes coupables“) nu putea fi după d-sa decit 
o tovărăşie de pradă. Admirabilul sistem introdus in 1815 de Congresul 
din Viena, principiul echilibrului european, este sfărimat, îmii lu Min- 
chen, apoi la Moscova, substituindu-i-se „sistemul partajului” cum îl 
em ri oh Catena. St do despoţi taliei T7 de acord asupra 
paeis Germanii vor lua, te, partea leului. Rușii vor lua nă 
Polonie, ţările balte, Basarabia ee Lan a = 
, Această idee știm bine că e falsă. D-l Gafencu îşi aminteşte ce 
panică i-a cuprins pe Germani după ultimatum-ul din 1940. D-sa era 
ministru de externe, şi știe prea bine că nu a existat nicio conivență 
realubilă între Ruşi şi Germani, nici în privința Basarabiei, nici a 
olonici, nici a Bucovinei. A fost o surpriză, o „lovitură” pentru Germani 
în toate aceste cazuri. Și adevărata explicaţie a acestor ocupări militare 
este tot militară, D-I encu, pe atunci ministru de externe ştie bine, 
bază de documente, că Ruşii, amenințați de o agresiune germană 
uşii mau crezut niciodată în abstenționismul german), căntau să-și 
consolideze pretutindeni granița, şi că, în ce priv Rominia, erau dis- 
puși să ajungă în 1940 la un aranjament onorabil cu noi, D-l Gafencu 
tie toate acestea, şi pe baza căror documente a avut cunoștință de asta. 
în economiu pledoariei sale, avea nevoie de argumentul unei Rusii 
care sa purtat așa de rău cu noi, care ne-a înfricoşat întratita incit 
ne-a împins în brațele Germaniei (Anglia în momentul acela neputin- 
du-ne susține), D- (Gafencu, pe atunci ministru de externe știe că de- 
parte de a ne teroriza, Rusia — spre deosebire de Germania care nu 
promitea nimic — era dispusă si încheie cu noi un tratat de alianţă 
definitivă, garantindu-ne frontiera împotriva oricărei agresiuni, 
Gafencu nu vorbeşte nimic de toate acestea. Adică o singură dată face 
aluzie Ja asemenea dispoziţii binevoitoare ale Rusiei. Cind dsa îi pre- 
zintă d-lui Molotov declaraţia noastră de agresiune, d-l Molotov, cu 
şi tristețe, îl în : de ce aţi făcut asta? şi adaugi: „en 
ar s'ar fi putut ajunge la un aranjament”, La care d-l Gafencu 
a tresărit interogativ, iar comisarul dela externe a trecut mai departe 
(era deja foarte mult că pomenise de acest lucru, întrun moment în 
care Rominia făcuse ce făcuse). D-l Gafenca reproduce, cu această oca- 
zie, lungul e către d-l Molotov, în care îi explică pentru ce 
nana ee duşminoase ale Rusiei au împins Romima alături 
axă. Și A mer d-l Gafencu către cetitori, că a fost foarte mulțumit 
că a putui spune răspicat d-lui Molotov adevărul. 


120 VIAȚA POMINEASCĂ 

„AL G seaca tie bine că acesta nu era udevărul. Că nu Rusia 
sa Deir rău en noi, d că noj ne-am purtat cu Rusia in modul cel mai 
necalificabil. De si n 1940 a fost foarte dur, deo 


te î unsul încă 
ocine Bnd fagen fiton noi față de Rusia. Intro zi se vor lica 


ar fi fost o pledoarie mai bună. In 1940 ni se ofereau perspectivele unei 
alianțe ruse D Gafencu a fost cel dinții consternat văzind atunci 
(Armand Călinescu fusese deja asasinat) că nici nu sa vrut să se discute 
problema. Argumentul cel bun, circumstanța atenuantă cea adevărată era 
că În toate acestea rul nu fusese consultat, iar partidele fostei demo- 
crații se e Areal + lde altfel aceste partide practicau aceeași rusofobie 
ca şi reacţiunea). 

O altă idee greşită a d-lui Gafencu în interpretarea sa a acordului 
dela Moscova este că Rusia, văzind dezastrul a München, sa grăbit 
să deriveze şocal aruncând armatele lui Hitler pe spatele Franţei pentru 
a şi-l păzi pe al său. $ y 

bună seamä, o elementară legitimă apărare a existat și aci. Dar 

după ce sa mai [ăcut o ultimă ujn desperată, prin incercarea unui 
pact militar anglo-franco-sovietic: făşurarea tralivelor acestui pact 
sunt un episod regretabil în istoria celor două națiuni apusene, şi o greşeală 
e care ele o recunosc azi şi-i plătesc scump reparația. Dar puţin m geere 
eți doar că Rusia, atât la Minich (când oferise Cehoslova aju» 
tor) cât şi după Minich, fusese singura țară de glob care să mai fi 
cercat, în năruirea generală, salvarea principiului democratic al securi- 
tăţii colective şi, implicit, al echilibrului european 

Inje unctul de vedere al 


legem perfect d-lui Gafencu. D-sa îşi 
propusese să serie o pledoarie cât mai convingătoare, căreia să-i poată 
urma şi alta. Geneva D-sa cra în legătură cu opoziţia clandestină 


at Pit are pp de a vorhi despre legionari, iar cind vorbeşte, o face în mo- 

ui ce 
Incă odată, înțelegem punctul de vedere pledoarie al autorului 
adevărului întreg ar fi fost o pledoarie mai 


In fond, valoarea acestei cărți, care ti asigură o viață lungă şi 
activă în biblioteca tuturor istori filor și teoreticienilor dear 
se vor ocupa Ca epoca noastră, este magistrala paralelă pe care o face 
între războiul lui Hitler şi campania din Rusia a lui ne rege Faptele 

sunt multe şi in icrile sunt făcute cu bun gust şi cu 


gen apropi 
Să iemarobil talent literar. Este partea durabilă din lucrarea d-lui 
„nfencu. i > Ia | 


bună, 


D. 1. SUCHIANU 


ei 


RECENZII 124 


G. CALINESCU: Istoria literaturii române, B i 
Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941. a 


Acum, cînd condiţii] ret d 
în sfirşit, în curs de dițiile unei.discuții literare calme şi 


acestei opere n mai te E A 
în realitate: o CADAM pana n aia «ce-i liber deci 


r rimul rind 
sintetică şi pozitivă. Despre studii de acest fel S panis diata epg 
analitic, unerea progresind odată cu o disecție anatomică minuțioasă 
i capitole. Să nu ne pierdem însă în acest stufos maquis al 
imensului material produs a kanepi d-lui nori mea şi să ieşim dela 
a ii p-ap 
constituind o analiză încă provizore.. di ziaru, Pe n ate 


. 
+ * 


Ceea ce surprinde din primul moment la lectura acestei masive 
opere, impunătoare sub toate raporturile, şi în definitiv ceea ce-i conferă 
valoarea literară, în contrast cu alte lucrări similare, este savoarea net 
temperumentală, originalitatea reacțiunilor, ineditul metodelor. De sigur 
dl G. Călinescu, judecind pe plan european, nu este acela care cel 
dintii să fie intuit identitatea structurală dintre critică, sprijinită în 
mod firesc pe atit valoare şi istoria literară organizată asemă- 
nător în jurul unei scări de valori; însă — în limitele culturii noastre — 
d-sa a impins primul această incheiere pină la ultimele ei aplicaţiuni 
practice, pină la limitele absolute ale metodei impresioniste. Alternind 
constant punctele de vedere, portretul, judecata, citatul viu, detaliul sem- 
nificativ, gestul reocuparea de inefabil, anedoticul, polemica, ete. 
această Istorie a literaturii romine impresionează prin marea sa varietate 
formală şi de conținut şi oriunde ar fi deschisă, ea poate oferi prilej de 
Domo miicar fugitivă, indiferent de momentul ori seria istorică res- 

v ~| 
Cuvintul de ordine al prezentelor valorificări nu va fi în conse- 
cință, decit acesta: radicală eliminare a fastidiosului, poncifului acade- 
mic, analizei didactice, toată atenția pin i apr câ spre sugerarea emo- 
fici adecvate în cețitor, indiferent de mijloacele imediate (caracterizări 
paradoxale, citate abile, clișee originale: „mina de pe umărul lui P. Cerna 
aparţine lui Flarie Chendi”, etc.). Uneori procedeele sunt inegale, fiecare 
autor sau operă fiind privită în lumina cea mai favorabilă, ori cea 
necruțătoare, relevantă în tot cazul. Unghiurile de contemplare se suc 
cu rapiditate şi astfel se și axplică eclectismul de metodă al d-lui G. 
Călinescu, care n'a înțeles să urmeze cu fidelitate o singură schemă de 
studiu, care ar fi dus inevitabil la monotonie. Dar, nu numai considera 
ge estelice an prezidat la conceperea unor astfel de pagini, ci şi o 

rațiuni interioare, temperamentale, spiritul autorului distingindu-se 

aci pia e mobilitate, putere de adaptare şi comprehensiune re- 
marcabi d 

In această ordine de observaţie morală, pentru spectatorul care pri- 

ine, d-l G. Călinescu îi m a repre- 

ne crede în 


122 VIAȚA ROMINEASCĂ 


vede definitive, săpate în bronzul cternită 
bilă brat spre. absoluitate, spre convingerea oarecum fanatică, spre 
verdictul delphic şi faptul surprinde pe orice spirit mai relativist şi 
sceptic, iubitor de controverse şi dispi, In astfel de condiții particu- 
lare de recepție, Istoria literaturii romine trebue accepiatä ori integral, 
ca o expresie vie a unei personalități ireductibile, consimțind culundarea 
intro baie de aburi calzi, ori contestată în fundamentul ei, Insă, cel ce 
şi-a dat seama de resorturile intime ale temperamentului mobil acuzat 
de critic nu va putea“să nu guste în sine această operă, care trebue cetită 
atit pentru interesul purtat literaturii noastre, ca niciodată pusă în 
valoare, cit şi în estet cu multe disponibilităţi, liber de orice contingențe, 
degustind prelung manifestarea unui talent de o mare capacitate în in- 
venjin critică și în expresie. | 


Există la acest critic o vizi- 


+ 


* + 
Dar, acest intuitiv este dublat de wn foarte profund şi convins 
mizantrop, aceste două note fiind, în cazul d-lui G. Călinescu, definitorii, 


Cetiţi anumite capitole, dar mai ales biografia lui Maiorescu, Duiliu 
ral Ara paginile despre Paul Zarifipol şi veţi vedea cit de direct 
străbate nemulțumirea aproape personală, organică, antipatia vizibilă 
faţă de stilul de existenţă al acestor personalităţi, d-l G. Călinescu ur- 
mărind cu tenacitatea unui G. Man ținută autică, distantă, snobă. 
Inutil de făcut speculații pe marginea acestei tendințe spre umoarea 
mizantropică, spre caricatură şi [let care, aplicată mai ales adei 
contemporane (un exemplu: capitolul Gindirea), străbate în mici erupții 
Fsenţială era valoarea acestor pagini esteticește, acceptarea lor din punct 
de vedere artistic şi supuse acestui examen ele nu pot să nu fie din 
plin valorificate. Se e oare măi ns alocuri, de o viziune mizantropică 
a literaturii romine, Timon scoborind din nou cu zimbete amare printre 
noi, ne mai invitind însă Atenieni să-i folosească măslinul, pentru a 
se spinzura de crengile A | z 
lecții de retorică, rostind filipice, combiătind stoic mediocritatea literară. 
Pentru cine ştie să ce și să se elibereze, textul capătă un nou pre- 
text de plăcere pur literară, k 
Intuitivitatea semnalată va explica în mod analog şi relativ puțina 
receptivitate la idei şi la controversa strict teoretică a autorului acestei | 
istorii literare. Cine vede concret, plastic, portretistie, necontroversalist, 
nu se va a a la largul său în analize gr ir eg disociaţii 
ascuţite, în dialectica strinsă şi continuă. Astfel se justifică spaţiul re- 
strins acordat în genere problemanticei şi iștilor, unii tratați sumar 
şi fără o aprofundare a temelor abordate, Despre valul de discuţii ridicat 
„Tinăra Generaţie” nu se spune aproape nimic... Este evident că 
pasiunea d-lui G. Călinescu nu merge spre analiza de idei, ci spre aceea 
concretă, aplicată la obiectul literar, descriptivă, tematologică, istoric — 
asociativă, Sunt de notat în acest sens citeva observaţiuni ce pot plirea ` 
oarecum curioase; dacă analiza ideologică surprinde uneori prin expe- 
ditivitate, aceca curat estetică se distinge prin abundență de detalii şi 
desfăşurare de mare amploare, In discuția unui poet, d-i G. Călinescu 


simte o plăcere aproape sensuală, d-sa cetindu-l insistent, făcind liste 


| 


peramentale, epicureice, cft mine considerațiuni estetice, de critic care 
a 


de teme, imagini, explorindu-l în toate direcţiile, stabilind asociaţii, tră- 
gind citate, foarte multe citate... 
Autorul citează cu o satisfacţie vizibilă, aceasta din raţiuni tem- 


se vrea urmat: emoția este 


decit cu ajutorul unei explicări, în acceplie etimologică, comunicarea 
avind loc printr'o desfășurare analitică, ea a Aar prin 

teristice, reley 1 
poeziei respective. In această privință, d-l G. Călinescu este, fără in- 
doială, criticul european care face cele mai copioase citate. Că se poate 


, înainte de a-l tăia, ci fâcind acum severe 


ante, aşezate în ordinea cea mai favorabilă intuirii esenței 


— x 


| 
j 


RECENZII 123 


Epro deeero de 
l Haedens, 
vie şi paradoxală, pre- 


serie o excelentă istorie literară, sintetic, fără nicio 
pagini de antologie o dovedeşte exemplul recent al Tai 
a eir į Uae ne = la litterature française, 

zintă mu (i, după cum a observat cineva, cu aceas 
criticului romin. Abundenţa de citate aminteşte insă din serg mer 
a unui istoric englez, mai puţin cunoscut publicului nostru, nume 
Arthur Compton-Rickei. A sa A history of Enahlish literature cuprinde 
sub acest raport un adevărat florilegiu şi în mod similar, orice autor 
al unei viitoare antologii reale a iei romineşti nu va găsi un mai 
enter, panet de pita aue la -l G. Călinescu. 

i bunica savantă a citatelor sar putea deduce însă și prin lumi- 
nile unei anumite estetice şi critice fra tariste, amenta Sa ltalia la 
epoca formaţiei d-lui Călinescu, cu rădăcini imediate în Croce. Nu toată 
opera poate fi salvată esteticeşte, ci doar pe anumite şi mici întinderi, 
ätatul produs avind funcţia punerii acestor culmi artistice în evidenţă. 
Cert este că acest critic este mai mult un analist şi mai puțin un spirit 
sintetic şi este de observat că paginile cu priviri ale (epoci, curente, 
programe, manifeste) sunt puţine, în netă minoritate faţă de capitolele 

rafice, care şi ele surprind uneori prin lipsa unei concluzii, a unei 
formule întregitoare, P. rea quasi-monografică ar putea fi derivată 
tot din Croce, care vedea în fiecare artist şi operă o individualitate per- 
fectă, ireductibilă şi care nega posibilitatea fundării istoriei artelor, arta 
constituindu-se în domeniul individualului, inscrierea fiind posibilă în 
interiorul unor anumite perioade, cu negarea progresului rectilin, 


s*a 


Privită sub unghiul teoretic, această Istorie a literaturii romine, 
în afară de aplicaţiile ei imediate, ridică nu mai puţin o serie întreagă 
de probleme (identitatea: critică-istorie literară, ciclu istorie şi intuiție 
irepetabilă, fragmentarism, istorism, specific național, etc) şi cîndva 
toste acestea ran ra vor trebui reluate şi desbătute pe larg, cu seriozi- 
tatea și aparatul necesar. Nicio operă de istorie literară rominească nu 
ne pare a sugera atitea substanțiale implicate estetice gi această invitație 
la meditaţia stringentă nu poate fi, pentru climatul criticii noastre decit 
binefăcătoare, și de-a-dreptul înviorătoare. reamintim acum, în tren- 
căt, doar cîteva din aceste probleme, apartinind însă unei alte grupe, de 
o raportare tot atit de imediată la obiectul discuţiei, Făcind o discrimi- 
nare radicală intre creația culturală şi cea pur artistică și recunoscind 
ca unic obiect al unei istorii „literatura“, adică scrierile urmărind ex- 
clusiv emoția, era firesc ca d-l G. Călinescu să dea o viziune cu totul 
inedită a literaturii noastre vechi, pe care — de altfel — noi o socotim 
unica justă din punct de vedere artistic. Gestul ne în co aproape revo- 
luționar, d-l G. Călinescu nefiind numai primul istorie literar romin 
care a dat o versiune integrală revilicată a întregii sale literaturi, dar 
fiind şi cel dintii care a căutat să izoleze elementele estetic valabile din 
vechea noastră cultură, totul constituind o încercare hotărită de a restitui 
Veta literaturii romine domeniul său propriu, în integralitatea sa or- 
ganică, sl veti 

Dar, d-l Călinescu nu respectă numai disociația punctelor de ve- 
dere, ci și necesitățile de realizare critică ale unei lucrări de acest fel, 
văzută pe plan european. Sunt acum de reţinut o serie întreagă de de- 
talii, de notat fiind în special metoda asociativă-istorică, am zice „com- 
parativă”, precum şi sinteza de biografism (Sainte-Beuve) şi de reconati- 
tuire de „mediu“ (Taine), foarte vizibilă la capitolele Eminescu, Creangă 
sau Goga. Scriitorul este așezat în timp şi spațiu. asociaţiile cu litera- 
turile contemporane, precum şi cu celelalte domenii de cultură (plastică, 
muzică...) distingindu-se prin inedit, erudiție şi substanțialitate, Metoda 
de a privi un scriitor în seria istorică respectivă, ern revendicată. într'ua 
vechiu articol din revista Roma, de profesorul său Ramiro Ortiz şi 


124 VIAȚA ROMINEASCĂ 


dacă uneori d-l G. Călinescu a apărut observatorilor superficiali drept 
un estet pur, pentru cine urmăreşte documentarea istorică asociată expu- 
neri precum şi schimbările de perspectivă, încheierea aceasta poate 
rea neadecvată şi nesusținută de fapte In plus, autorul crede — cu 
aielo — in existența specilicului naţional va fi cindva interesant 
de incercat concilierea teoretică a ştiutului punct de vedere etnic, cu 
purismul revendicat în repetate rinduri. Pină fa înlăturarea dificultăţilor 
estetice, criticul a socotit însă mai e megane rezolvarea concretă a pro- 
blemelor, printr'o aplicaţie directă, fără scrupule de sistem unitar, 
Să mai amintim că d-l Călinescu face dovada unui gust destul 
de eclectic, privind clasici, dadaiști, romantici, suprarealişti, i ice ara 
idieni, pe Conachi şi pe Nichifor Crainic, pe Neculce și pe Cilibi Moise, 
fot rafta lui A. C. Cuza fiind aşezată alături de aceea a lui Gherea. 
Preferințele intime ale criticului my însă în direcţia valorilor clasice, 
neaccepiindu-se integral în fond nicio creație modernă, decit printr'o 
raportare continuă la marile modele. Se vădeşte, astfel, odată mai mult 
preocuparea de absolut a d-lni G. Călinescu, care, de regulă generală, 
nu s'a lăsat orientat decit de sentimentul valorii în sine, realizarea arti- 
stică trecînd peste celelalte puncte de vedere Sunt în această 
operă, ce este drept şi o serie de mici abilităţi şi compromisuri, unde 
rea evidente. Raportate însă la marea 1 a materialului, ele apar 
n proporție infimă și de altfel şi Voltaire trecea din cînd în cind în 
Elveţia... i 
è * Pi - 
Dacă toate acestea pot constitui un preţios colier de merite isto- 
rice, judecînd la modul pur literar, Istoria literaturii romine a d-lui G. 
Călinescu oferă una din cele mai pasionante lecturi critice produse vrev- 
dată... Faţă de o atit de profundă şi originală semnificație, faptul de 
a constitui un eveniment esenţial al literaturii noastre, faptul de a-și 
găsi astfel cea mai probabilă şi autentică valorificare, — deocamdată — 
cel mai autorizat punct de orientare pram generațiile ce vor urma, 
toate acestea trec pe un plan secund. Va fi posibilă în viitor stabilirea 
unor corelaţii documentate cu marele istorii literare europene, de mult 
timp celebre, arătindu-se fără prejudecăţi cit de vie poate apărea această 
epocă, O criticului romín, în contrast cu atitea venerabilități sorboniene, 
e pi 
Pentru moment, odată cu restrinderea obiectivelor, este de reținut 
numai această uimitoare capacitate de emoție artistică, întocmai ca 
orice altă producție majoră de artă literară: figura lui E. Lovinescu sur- 
prins în mijlocul cercului său, ori aceea a lui N. Jorga nlivălind în sala de 
cur prolilindu-se mereu printre w , întocmai ca niște figuri de roman. 
Portretele acestea au tat deja fiinţă epică, pierzindu-şi — miicar sub 
durata lecturii — identitatea lor istorică, O mare diversitate de procedee 
asigură un astfel de efect literar. Necesităţile analizei ar solicita anu- 
mite preciziuni şi desvoltări. Să renunțăm măcar odată la j critic 
şi redecchizind cartea d-lui Călinescu să experimentăm din nou, în 
mod concret, savoarea sa indicibilă. Vom fi urmăriţi multă vreme; și 
acest fapt este deajuns, 


ADRIAN MARINO 


MITIȚĂA CONSTANTINESCU: Continentul U. R. S. S. 
„Independenţa“, Bucureşti, 1944. 


După cele trei masive volume de „Politică Economică Aplicată“, 
alontinențul U, R. S. S$.*, este a doua carte de lungă aerer air care 
tiţă Constantinescu o dă la iveală la un interval de numai un an 
de zile. Inițiativa este și utilă și oportună. Utila, pentrucă, pină acum, 


r RECENZII 133 


din cauze lesne de in nu am avut la înd li 
un u de u asupra fenomenului n gr e Ang seic 
er pamar pentrucă apariția ci coincide cu îndrep- 
tarea pol panasi, pe e nouă linie de amicijie sinceră şi indestrue- 
ră IS Că d- Constantinscu a sperat ferm intro asemenea 
ireetivă politică și că a contat serios pe ta, o dovedește simplul fa 
că n-a unei asemenea lucrări necesita o muncă relativ indelungat. 
ere aiana o ar k areae aie y Po aroti de 
re in zina iri de sub presa. ven man ului din 1941 şi 
pul urm autor este, d Ärturi i 
cunoaste Pa adinci evoluţia i ehielențe e cum ne mărturis afg mi „å 
in vieaja economic ală Mitică a U ii S ice”, in- 
tenția este deci vastă, dar autorul sq i 4 satisfa recrea Dirade 
vär, dacă acordă, după un introductiv capitol de geofizică a continen- 
tului sovietic, atenţie „deosebită experienţelor economice şi în mai mică 
ema iat cint [dez rca polict propris a 
i N incid ' gar. Ori, î d i tici 
şi sfirşind cu administrația celni mai mig a pagten gi- no cada vor 
demne de a fi luate în seamă de un cercetător atent, încît carenta acea. 
sta ne surprinde, Cu toate că, atit in concepția sovietică cit i În aceea 
a lucrării d-lui Constantinescu, elementul economic structuri este acel 


suprastructurale, printre care în primul rin i icti i 
dat volumului de faţă nu numai Laari mare E. a vede iu edi 


În ceea ce priveşte materialul d t tili 
cărți el are oua caracteri ate e dn cursă ar utilizat la elaborarea 
nat ina 1940. Fireşte deci ca d-l Constantinescu să privească lu. 
cerurile chiar dinlăuntrul fenomenului pe care-l examinează. să-l erami- 


în zece p peg tot pe atit de clare pe cit de cuprinzătoare. Profanul 
ca și cel iniţiat se va lăsa lesne cîștigat de această ordine internă a cărții, 
care nu este unul din cele mai mici merite ale ei. Fiecare capitol are, 

teză 


Autorul începe prin a trasa în tuşe largi caracteristicile poo-fizice 
mă trece apoi ia raci rea pe i popalajisi, dind peri 
i „a 
CĂ pt o cr i ee ti Nae 
gomerale și a oyálinsiniei pao n zis al fiecăruia din cele trei ri 
„cu me pe ma întimpinate şi succesul obținut; Potenfialele in- 
ormează două capitole spee Primul scoate în 
e PE e a e 
izvoarele energie şi u u ; 
descrie aspectele către sm e Sh A sovietice, adică temeiurile regimului 60- 
lectiv agrar, regimul fermelor colective, greutățile întimpinate și pro- 


126 VIAȚA ROMINEASCĂ 1 
gresele izate în cele din urmă. Căile de comunicație, terestre, fluviale 
să ana re coda radiofonice, ete., formează un alt ca Comerţul 
Pere organizat fie de Stat şi cooperative, fie de, kolhozuri, roblema 
prețurilor interne şi, în fine, comerțul cu străinătatea; concepția sovie- 
tică asupra finanţelor publice, creditul în economia sovie moneta, 
sunt detailat examinate şi aceasta constitue un merit deosebit al Leia 
întru cit chiar volumele de informaţie străine — ca de ex. lucrările lui 
Grinko. Farbman, Louis Fischer sau Knickerbocker, — au neglijat această 
parte, care nu este cea mai puţin importantă şi care acum, întrun mo- 
ment cînd se pun bazele unui comerț internațional pe noi principii, 
cind se discută problema creditului $ a monetei pe plan mondial, ca- 
pătă o arzătoare actualitate. Capitolul VI este rezervat „elementului total”: 
munca. Ar fi fost mai nimerit dacă el era dispus în volum imediat 
înaintea sintezei finale, întru cât, mai mult ca oricare alt capitol, în 
tot cazul mai mult ca potenţialul financiar (care fo obiectul ca- 
pitolului penultim), este în măsură să insemne încoronarea tuturor strā- 
duinţelor social-economice ale Uniunii Sovietice. Partea aceasta trece 
în revistă atit structura A near urne muncă = U.R.55. cit şi revendicările 
neitoreşti și ctivitatea muncii, - i 

oa Precizam a fnoepatal recenziei că datele utilizate de d-l Mitijă 
Constantinescu se opresc la 1940, sau mai precis la Septemyrie 1959, 
data izbucnirii războiului, De sigur că date posterioare ar fi fost in- 
teresante pentru a explica modul strălucit în care conducătorii ruși au 
putut rezolva, la un moment dat, greutăți ce prerai insurmontabile 
chiar celor ce păreau nu numai bine informați, dar şi, binevoitori față 
de U.R.SS. Autorul suplează însă la această lipsă printro su e a cë- 
lor realizate numai prin victoria obținută în domeniul militar, victorie 
ce nu poate fi decit rezultatul unor cii mai uriaşe eforturi şi unei cît 
mai perfecte organizări a producției. 5 

„Fără îndoială că desfășurarea acestui uragon de ojel, de foc si 
de ideologii — spune autorul — a supus sistemul de economie sovietică, 
precum şi noua osatură a continentului U.R.S5. atit la încercarea de 
rezistență, cît şi la proba de eficiență activă, cea mai puternică din 
cîte Sau puiut concepe, A ta 

‘Cum au ieşit din aceste excepționale încercări, ideologia și siste- 
mul de economie sovietică; cum au rezistat și au reacționat la furia 
distrugătoare a războiului, — o spun însăşi rezultatele victorioase ale 
acestuin, An biruit. Aceasta e realitatea. Acesta e adevărul“. 

D-l Constantinescu declară a se fi convins de această realitate 

i de acest adevăr încă din 1938 cind în! calitata de Guvernator al 

Băncii Naţionale a Romîniei şi ca Ministru al Economiei Naţionale, a 
era de reorganizare a economiri 


conceput şi pus în aplicare un plan A 
rominești, pa: de studii positive şi, ştiinţifice. De asemeni, indruma- 
rea sugerată agriculturii prin cooperaţie şi-ar găsi originea tot în stu- 
diul economiei sovietice, Precizările acestea sunt fireşte interesante, dar, 
din nenorocire, prea tardive. Căci dacă d-l Mitiţă Constantinescu — şi 
odată cu d-sa atitea din personalităţile care au avut la un moment dat 
conducerea ţării pe mina lor — ar fi avut curajul së vadă lucrurile 
limpede şi să le nă sincer şi deschis nume, dacă nu ar fi seris 
de sigur În 1938 cărți ca acelea din 1944, dar ar fi lăsat cel puţin să se 
înțeleagă opiniei publice romineşii, cele lăsate a se înțelege în prefața 
acestei cărți, atunci cea mai mare parte a or pe care le-am 
cunoscut pină azi ne-ar fi fost probabil cruțate. i ia 

$ Considerațiunea aceasta nu scade bine înțeles nimic din valoarea 
intrinsecă a i, valoare pe care editorul a apreciat-o în destul cind 
i-a fixat un de vinzare destul de ridicat, preţ care o face destul de 
greu accesibilă marilor mase, cărora trebue să se adreseze id primul 
rind. E în tot cazul cert că dacă începutul făcut de d-l Constantinescu 
va fi urmat și în alte domenii, în toate domeniile, de către toți speciali- 
ştii noştri, înţelegerea şi apropierea romino-sovietică se vor face cu atil- 


RECENZII 127 


mai ornaat y cu atii mai curind, cu cit pină acum conducătorii au avut 


tot meri să joasă sau Întunerec sau neadevăr asupra celor ce se pe- 


CONSTANTIN L BOTEZ 


GHEORGHE CRUȚESCU: j 
unei străzi, Socec, na A Pama, Mogoșoaei, Povestea 


Un Bacdeker ret iv, care, din lumea blocurilor şi a 
bilelor ne transportă îndărăt cu două sute cincizeci de ani; E anra 
al unei străzi care, chiar dacă nu se confundă cu istoria Bucureştilor 
sau a țării, formează totuşi o bună şi interesantă parte a acesteia în 
ultimul sfert de mileniu: care ne arată că suntem bătrini în unele ri- 
vinje şi totuși atit de tineri în altele; un Baedeker sentimental, ca m 


Inchis de işlicuri şi giubele uneori, i È 
azur ae. Paz și pinh u zi sau diafan de malacofuri, crinoline şi 


S ; leker în care autoru 
D= expozitivă, dap de duioşie, de caldă simpatie i piete: Sarata să: 
tă ce este „Podul Mogoşoaci”, povestea Căii Victoriei de azi, cartea 


utit A străigăioaţe a. fra m oa i pe Crutzescu, 

3 e cein, orul nu dă atenţie prefejelor, Dacă un astfel 
cetitor ar ceti atent volumul de faţă, va As semen la urmă: cit de per 
ştie d-l Crutzescu, cit de bine informat este el asupra tuturor amănun- 
telor, chiar a celor mai mici, din vieața străzii şi a Capitalei noastre, 
Dacă va ceti însă, la urmă, şi prefața, ar vedea cu mare surprindere 
că autorul, ca oricare alt cetitor, „nu ştia nimic, dar absolut nimic de 
strada aceasta“, x că o informare la început, o redactare mai pe urmă, 
re necesitat o abundentă şi stărnitoare cercetare, verbală şi de biblio- 

is, 

Dar această cercetare nu a fost de sigur suficientă. Antorul acestui 
volum a făcut apel şi la alte calităţi, care fac ca informația să nu fie 
seacă și dragostea de subiect un sentiment ca oricare altul, D-sa posedă 
întradevăr, un dar de evocare remarcabil, o capacitate de portretizare 
uneari, de rogun schijare alteori, demnă chiar de o cauză mai mare 
ca uceen a Victoriei, şi, în fine, peste tot, o abilitate expozitivă, 
o cursivitate a povestirii a a înlănţuirii, fără de care „Podul Mogoşoaei” 
nu ar aves nimic din valoarea literară pe care o reprezintă, 

Astfel, dacă am examina ca orice lector care se informează limi- 
ipra € din indicațiile tablei de materii, am 
paies fi înclinați să credem că e vorba de ii înşirnire de elemente 


o simpl. 

pografice. lată de exemplu, unul din capitole: Dela Girlă în Bulevard, 
Podul M = 
e 


Prager. Palatul Poştelor, Sfintul 
mi Depuneri. Zlătarii. Hotel de France. 
Poliția. Legația Rusă. Hotel Bulevard. Din Lipscani în Bulevard 
Atita tot. Dar să deschidem volumul la acelaşi capitol. Să cetim 
avatarurile istorice ale Dimboviţei, de vremea cind însemna „foaie, 
de stejar”, sau „apă spurcată“, pină a devenit „apă dulce”; să ne amu- 
zăm cu „ucenicii“ colegiului, pe atunci Școala Sf. Sava; să ne amintim 
sau să aflăm de vieața la curtea boierilor Văcărești (Enăchiţă, în speță, 
fostul locatar al Casei Prager); de aventurile Bi i Sava şi ale ar- 
năuţilor săi; de faimosul Cire Suhr şi de dragostele frumoasei Paulina; 
de atitea altele, şi ne vom da seama că nu e vorba numai de topografie 
rare de istorie pretențioasă măcar, ci mai curind de acea „petite 
toire" cum i s'a spus aiurea, de o culegere de istorioare, de fapte 
adevărate sau verosimile, amuzante citeodată, interesante întotdeauna, 
caro fac din Calea Victoriei un organism cu vieaţă proprie şi din „Pa- 
dul Mogogonsi” o carte atrăgătoare, pe care o ceteşti dintr'odatä şi pe 
care o lași cu regret din mină. 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ama de uitate şi parfumate lucruri vechi, cartea d-lui 
e iteme fi age prilejul: cîtorva ore de desfătare. Dar se vor 
mai fi găsind azi mulli asemenea cetitori? Autorul își ia de altfel sar- 
cina izeze cetitor din praz: , 
mn Joacă nei place să cetesti scrisori vechi, cu cerneală aproape 
ştearsă; dacă nu ești mișcat cînd deschizi o gazetă ingălbenită de vremuri, 
scrisă cu slove vechi sau încă cu un „ucu scurt; dacă te plictisește 
să stai de vorbă cu bătrini, care ştiu să povestească de timpurile de 
mult trecute: dacă nu simți nicio plăcere pipăind faldurile de atlas ale 
unei rochii cu malacof, purtată pe vremuri de vreo bunică; atunci lasă 
i bine cartea din milini“. è j 
an bine arie autorului e poate o timidă scuză, dar de sigur o mare 
imprudenţă: trucă Sar putea ca, după ce ar ceti cartea d-lui 
Crutzescu, cetitorul vizat şi avizat mai sus, să prindă dragoste tocmai 
de aceste delicate lucruri vechi, care nu-l interesau pînă atunci, Intr'a- 
tit de seducătoare e cartea aceasta... 


C.LB. 


VALENTIN GITERMANN: Et apres la guerre? Neu- 
châiel, Edition de la Braconnitre, 1944. 


+  Eminentul publicist elveţian începe prin a observa că o mare dèo- 
sebire rie planurile de viitor ale beiigcranților de azi de acele ale 
beligeranților din 1918. În 1918 „toți partizanii mondiale fură cam- 
pioni idealişti şi entusiaşti ai ideii că ar putea fi evitate pe 
viitor, cu condiția de a distruge şovinismul printr'o educație civică cu 
tendință universală, de a veşteji militarismul ca o rămăşiţă a barbariei, 
de a suprima diplomaţia de a răpi monarhilor putinţa să declare 
singuri războiu, de a aplica pri iul democrației şi al liberei deter- 
miniiri, de către popor, a formei sale de guvernămint, şi de a crea, în 
sfirsit, printr'o Societate a Naţiunilor, un instrument de înțelegere mu- 
taală, un, parlament mondial, și, tojodeiă „um, bee T cota "de. 
iune, o justiție arbitra rna sus n ; . 
eri de br mentalițăţii beliciate printr una pacifistă, și că, pen- 
ru a ridica umanitatea la un grad superior de civilizaţie, e det ajuns 
să paossa atare dela Lene mp ME prin sane dela Weimar, jagg 
apetiturilor agresiune gin reco ea „popoare or. Aşa d 
n acer numai dia vunetui de vedere al Moralei şi al Dreptului se in- 


de materii prime, de mizerie şi şomaj. faton, cuvint „l pta peniru 
pace nu poate fi decit o luptă contra sistemului economie de azi”. El 


l oeira tre în gri trăi modest la coarnele lui. Greiser, 
uvernămiîntu în Noua 
oaia stäpinul şi Po 


ne, „Ger- 


dacă nevoia de expansiune, de plasare a unei producții mere 


ar 

crescînde în fața unei pieţi interne care e consumaţia cu 
rodus î rile teoria supraomului și a subomului, nu 
apr Apt binda aaa au va continas să fin upt 
infringerea Germanilor, tot atit f a 


nu-şi sporeşte co 
ritm; dacă nevoia de a se alunga krahurile şi şomajul: însă int i 


De aceea numeroase planuri, mai mult sau mai puțin iciale, rează 
ET T aa e aa i, 
Națiunile Unite se ouă soiuri de planuri. Un - 
gram imediat” şi un altul, de scadență lungă, penini aa viitor durebil, 
„In planul imediat intră ajutorarea pe o scară enormă a popula- 
pe înfometate, prestații care, dacă beneficiarii nu le pot pilti vor 
gratuite Acest ajutor este socotit de anglosaxoni şi ca un bun mijloc 
de asanare antifascistă. De îndată ce activitatea itică hitleristă rea- 
are, se întrerupe ajutorul. Fireşte, americanilor le repugnă ideea de 
ntropit. „Ajulind pe oprimaţi ne ajutăm pe noi inşine” spune Herbert 
unul din oamenii de incredere ai lui Roosevelt 
+ În = eșecului Comisiei Reparos de ă Versailles, s'a re- 
nunțat la plata despăgubirilor în bani di partea or care au luptat 
alături de axă. De principiul formulat de profesorul Carr: „not 
money ră gala, bui work to be dese. adică plata în muncă prestată 


Al treilea şi al patrulea capitol a programului imediat sunt pedep- 
sirea criminalilor de războiu şi udministraţi ilit i 
pan pina a reducerea or democratică ajia militară aliată a ţărilor 
n program sca ungă, se proiectează constitui 
organisme federale, dela o Socletate a Natiunilor mondială pină | la pe: 
m relativ mici ca Federaţia Europei centrale, Federaţia Balcanică, 
nd prin altele in re, ca Consiliul European, Consiliul Asia- 


tic, etc, 

Două obstacole se ridică în fața acestor planuri: enorma datorie 
de războiu, și pri inflaţiunii. Dupa ce pă por problema setea 
riilor interaliate, d-l Gitermann conchide că „amortizarea celor mai multe 


din datoriile de războiu se va înd 
și simplă a acestora. Ceea ce va 
n oi sy 


lini, probabil, prin suprimarea pură 
naştere la perturbări revoluţionare 
socială”. 
problema cea mai îngrijorătoare e aceea a exportului, a debu- 
or, care pune în conflict mai cu seamă cele două — şi, dacii socotim 
ranja, cele trei — mari naţiuni amice. lar reconstrucția regiunilor de- 
vastate nu va F eg — după estimaţiile anglosaxonilor, absorbi decit o 
țin amenințată de șomaj, 

„Dar Rusia Sovietică? — se întreabă în ultimul capitol al cărţii 
sale d-l Gitermann. Rusia, întrun „sensațional articol din Pravda, În 
lulie 1943" numea toate aceste planuri premature şi utopice. Aceasta nu 
înseamnă că Ruşii stau inactivi. E- t că situația Rusiei după pace e 
mai puțin emoţionantă ca aceea a Aliaților capitalişti, Societatea co- 
munistă rusească nu-i cu nimic periclitată de chinuitoarea p emă a 
debuşeurilor. Cum în Rusia întreprinderea mașinistă nu plăteşte divi- 
dende patronilor, ca nu e amenințată de krah în cazul cind nu-şi pla- 
sează marfa lu preț rentabil, sau dacă îşi restringe cantitatea usă 
(și prin aceasta scumpește de producţie pe unitate). Rusiei nu-i 
pusă de aceste probleme pur on apr Dacă productivitatea creşte, cu 
aiit mai bine; ea „va spori venitul şi consumația lucrătorului, va scurta 
ziua de muncă“, va mări timpul liber al muncitorului. Aşa încît, încheie 
Gitermann, încercările anglo-suxonilor de n crea, fără a recurge 
la o vastă socializare a mijloacelor de producție (adică a maşinilor), o 
economie ferită de depresiuni ciclice, dacă o asemenea încercure dă greş; 
pe de altă parte, dacă o înfloritoare economie socialistă planificată şi-ar 
demonstra superioritatea în Rusia, — atunci revoluția declanşată în 1917 
sub Lenin, fără ca niciun Komintern să se miște, ar incepe să desfăşure 
o influență imensă, comparabilă cu aceea pe care au exercitat-o în 
Istorie — de obiceiu cam zece ani mai tirziu — alte mari revoluțiuni”. 


D. I. SUCHIANU 


25155, — $. 


+ n: eta 
Vă E ii 


150 VIAȚA ROMINEASCĂ 


CONSTANTIN GEORGIADE: Le professeur 
Janet. Paris. 1944. ! 


inutil să prezentăm cetitorilor pe d-l Georgi Publicul ro- 
SR rm feri ntre de mult pe pers autentic învăţat, care fără 


concursul intervenţi itice saw măcar a 
să fie unul di i orare geme bine văzuţi în cercurile | 
; Anul i ii din Franţa au publicat un volum jubilar H 
in memoria lui ule t. Fiecare a seris ceva re ma ani 
mator şi ori cercetător în r d 
chemat să la a a fost d-l Georgiade. Stima 
de care se bucură e atit de mare, incit T sa respectat unui su- 
biect st (celor mai mulţi li se fixase $ în operei lui 
Ribot) Aceasta i-a dat prilejul să sugrävesscă, cu o mină de mecnny 
un talentat portret al lui J E drept că tema se potrivea la 
aceasta. Originalitatea lui Janet, fecunditatea sa în observaţii şi teorii, 
talentul in ab toate acestea au fost prezentate x- 
haustiv în iul d-lui Georgiade, care e scris nu numai cu ja omu- 
lui de ştiinţă, dar şi cu acel amor is al di lui recu- 
D. L S. 


KOSTIS PALAMAS: Pages choisies. Ed. des nouveaux 
chaiers. Suisse. 1942, 


n ~ mma 


potană. EX esis iminent podia că e ua apeg litera- 
urii neo-grece. In Helada contemporană se o luptă intensă pe che- 
stiunea limbii literare. Două curente sunt în luptă: tiştii”, par- 
Baii ai uni, E SIPOON ae 
r vorbirea curen g ă 
facă ai das şi „purișt ii a 0 uita 
alamas este socotit ca un mare poet, grație căruia | enă 
ap binefacerea unei In versurile lui este un 
a era par area A od amd i cu secretele dinăuntrul sufle- 


„Vreau s'agit in versul meu năzuinjełe a 
Nu-i cu tinis să sita „poetul man rl Sant pental venii e j 
paarir şi ceea ce fin in mine nu-l pot ţine despărțit de humea 


D. L S. 


A apărut: 


LUCREȚIU PATRAŞCANU 


PROBLEMELE 


DE BAZĂ ALE 


ROMÂNIEI 


EDITURA SOCEC & Co., S. A. R. 


De vânzare la toate librăriile din țară. 


PREŢUL ABONAMENTELOR : 


În țară: Pe un an , . . . Lei 3000 
Şcoli şi biblioteci. „ 3000 
Autorităţi şi instituții „ 5000 

In străinătate: Pe un an . „ 5000 


PREŢUL LEI 240.-— 


Abonamentele se po! face 

la Librăria Socec & Co, 

5. A. R„ Bucureşti sau prin 
orice Librărie din țară. 


Îi o 


944 — ANUL XXXVI DECEMVRIE 


iaţa Romînească 


REVISTA DE LITERATURA, ŞTIINŢA ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI D. 1. SUCHIANU 


SUMARUL: 


LUCREȚIU PATRAȘCANU Epoca de redaşteptare națională în Principatele Romine tp. 3). 
MIRON PARASCHIVESCU Pădurea cu umbre (p. 18). 

DUMITRU CORBEA Copilul Dracului (p. 22). 

TUDOR VIANU ~ in amintirea lul G. Ibrălleanu (p. 37). 

GEO DUMITRESCU ipoteze (p. 43). 

MIHAI RALEA Coeeace e nobii (p. 47). 

F, ADERCA Ați fost vroodată arestat ? (p. 56) 

STANCIU STOIAN Fazele desvoltării țărăniamului din Rominia (p. 63). 

PAUL ZOTTA Virginia Woolf tp. 70) 

Dr, |. FLAVIUS Cronica externă 

PETRU COMARNESCU Cronica literară 

ION SIBERI Cronica idellor (Orient și Occident), 

GEORGE CANTACUZINO Cronica plastică (expoziţiile dela Căminul Artelor. Magdalena 
Rădulescu si Siagtrid). 


MISCELLANEA: (p.111). Avansările şi rezoluțiile Mareşalului Wilhelm. — Atitudine in- 
iransigontă şi ton ponderat. — Doctrină. — Esteţii de Viaţă Rominoasck. — Epurația cul- 
turală. — Importante misiuni în străinătate. 


RECENZII: (p. 122). Lucrețiu Patrascanu: Problemele de bază ale Rominiei, — Bue. 
Socet & Co. 1944 (Const. Botea). Perpessicius: Jurnal de lector, completat cu Emi- 
neselana Buc. Casa Scoalelor 1944 (Adrian Marine). — R. Ruyer! Esquisse d'une philo- 
sophie de la structure, Alcan (Florian Nicolau). Stephane Mauarme: Essais ai temolg- 
sages Neuchâtel, A la Baconiăre, 1942 (Adrian Marino). Fernanda Baldenspargher: 
La littérature française entre les doux guorres, 1939 Marseille, Editions du Sagittaire 1943. 
(A, M). — Stanciu Stolan: Sociologia şi Pedagogia satului: Ed. Prometeu, Buc. (G. Pope- 
stu-QGăsteşti) 


Nr. 8 
REDACȚIA $I PUBLICITATEA: STRADA SFANTUL CONSTANTIN 
ADMINISTRAȚIA: LIBRARIA SOCEC & Co. S. A. R, BUCUREȘTI 
AT (ASI | 


4 e yan 


| 


REVISTA DE LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI IDEOLOGIE 
| DIRECTORI: M. RALEA ŞI D. |. SUCHIANU 


PR Pe. e 


EPOCA DE REDEŞTEPTARE 
NAŢIONALĂ IN PRINCIPA- 
TELE ROMINE") 


Je După lichidarea mişcării pandurilor şi a ultimelor ră- 
măşije ale Eteriei, pustirile „expediției de pedepsire” orgu- 
nizale de armatele turceşti stinjeniră numai pentru scurtă 
vreme vitaja economică a Principatelor. Firul, întrerupt pen- 
tru moment, fu reluat” Atit în domeniul producţiei cit și al 
comerțului se realizează noi progrese. 

Revoluţia dela 1848, în conţinutul ei social şi politic, nu 
poate fi înțeleasă decît prin prisma desvoltării A ae ag 
care a urmat după 1521. Cea mai bună dovadă că această 
revoluție nu a fost o izbucnire spontană sau un simplu act 
reflex al răsturnărilor din apusul şi centrul Europei, după 
cum n'a fost nici o banală imitație, artificial importată depe 
malurile Senei pe cele ale Dimboviţei, ci dimpotrivă că ea 
şi-a avut pranah pp în structura societății romineşii din acea 
vreme, ne-o dovedeşte tocmai epoca cuprinsă între 1824 şi 
1545, 

Am văzut care erau cererile formulate de diferitele pă- 
turi boierești în Țara Romînească, după potolirea ridicării 
pandurilor. Boierimea din Moldova nu se lăsă nici ea mai 
prejos, Cei din protipendadă, refugiaţi în Bucovina și rămaşi 

o in surghiun voluntar sub domnia lui Ioniță Sturza, for- 
mulează şi ei o serie de „doleanțe”, prin pana conducăto- 
rului lor, Mihai Sturza, într'un memoriu adresat țarului. Acc- 
ştia scriau: „opera fericirii publice se sprijină pe libertatea 
comerțului. Dar această libertate ne era interzisă în ciuda 
tranzacţiilor care ne asigură folosinţa ei. De aceea ne rugăm 
foarte umil ca portul Galaţi să fic deschis tuturor celor care 
ar voi să facă negoj acolo. Fără această liberiate pînă şi nă- 
dejdea unei stări mai bune e răpită poporului moldovan”. 
Memoriul este din 1525. 

1) Fragment din lucrarea „Un vesc de frimintări soaiale“. Din aoseai 


luerare au apărut capitole disparate în „Viaţa Rominesscă“ din 1937—1938, 
sub pseudonimu) loa, O. Ton, 


4 VIAȚA MOMINEASCĂ 


it monopolul itat de Turci asupra comerțului de grine 
a cbr pina ui sorificarea lor, preţurile 
europene fiind în creştere. Dar ar fi o greşeală să se creadă 


N. lorga tocmai iru 
mult schimbul Sa A sul depărtat prin Bucovina, prin Ar- 
deal, pe Dunăre“. Din Austria, Franja și Anglia, chiar 
din America apar mărfuri pe piața romincască, Comerţul de 
vite, sare, lemn, ceară şi — în parte — şi de cereale, continuă 
cu Austria, Prusia, Polonia. i ot din “ringa folo- 
sesc tranzitului de mărfuri din Sudul Rusiei şi din Asia mică. 

Războiul ruso-turc izbucnit în 1828 şi ocupaţia din anii 
următori aduc din nou sta şi amorțire. Dar prin pacea 
dela Adrianopol desființindu-se monopolul turcesc, iar gri- 
nele, vitele și lemnul de construcție fiind de acum inainte 
libere la expori, producția agrară. ca și cea industrială spo- 
resc în chip vădit. In privința comerțului extern cifrele date 
de Kiseleff în raportul său sunt elocvente. Dela 1851 la 1833 
importul a crescut dela 21,7 milioane lei vechi la 49,7 mili- 
vane, pe cind exportul se ridică dela 32,9 milioane la 70,9 mi- 
lioane 1). Preţul cerealelor se sui necontenit pînă ajunsese de 
„cinci ori ca mai înainte”. Galaţii şi Brăila, a căror impor- 
tanță am văzut că era subliniată de toţi călătorii străini, de- 
vin porturile principale prin care se scurgea rodul muncii 
trudite a iobagului romîn. 

Dar nu numai în agricultură se observă această cre- 
ştere. „În toate ramnrile re comerț era acelaşi spor. 1.200 de 
muncitori dădeau în 1832 ru Țara rominească 45 de mi- 
lioane chilograme de sare” ?). Dela 1830 pînă la 1840 se în- 
ființează 2.968 întreprinderi industriale, iar în ceilalți zece 
ani următori încă 2.0233). Cele mai multe erau însă mort şi 
ateliere sau fabrici mici. Tăbăcăriile. fabricile de săpun, de 
postav și mulre velniţe figurau în rindul acestor întreprinderi 
industriale. 

„Aceasta în Tara Rominească. In Moldova era însă o si- 
tuație asemănătoare, N. Suţu, în „Notele“ sale arată că între 
anii 1558 şi 1845 cultura cerealelor a crescut cu o treime, 
prețul îndoindu-se. La laşi se înființează o moară cu aburi 


1. „Uricarul” IX., pag. 420 cit. Iorga, pag. 151, 
3j Hurmuzachi XVII, pup, 338 cit. Iorga, pag. 152 
>] Arcadian op. cit. pag. 113. 


EPOCA DE REDEȘTEPTARE NAȚIONALĂ ÎN PRINCIPATELE ROMINE 3 


i multe întreprinderi industriale suni în plină activitate, In 
Îăbăcăria lui antacuzino, din Baia, se harong 2000 de piei 
de bou £ 3000 de vițel. Se exporta sare, vite, cărbuni fdin 
minele ela Comăneşti) și lină, pe lingă grine de tot felul. 
Se lucra în fabrica de tay a lui Freyval, în cea de sticlă 
a Ghiculeştilor, în cea de hirtie a lui Asachi etc. 1). 

Cine erau azil pei de cuvint e Boae forme de vieaţă 
economică, cine suni minuitorii capitalului comercial si in- 
dusirial din acea vreme? z Aoki 

Sub influența nazismului a luat naștere o intreagă lite- 
ratură „economică“ prin care se încearcă dovedirea cum că 
evreii au fost aceia care au „adus“ la noi capitalismul. Nu 
ne interesează aici concluziile politice pe care pretinşii cer- 
cetători ai trecutului nostru au căutat să le tragă din această 
pretinsă constatare. Ceea ce voim să subliniem este doar ten- 
dențioasa interpretare a faptelor istorice, 

=: „Principate e cunoşieau, în 1930, desvoltarea unei econo- 
mii în care îşi fac apariția primele întreprinderi bazale pe 
noile forme ale producţiei capitaliste. Economia de schimb 
— cadrul natural de desvoltare al noului regim, în condiţiile 
istorice din acel moment — nu era însă opera evreilor. Am 
văzut mai sus cine erau la sfirsitul secolului al XVIII-lea şi 
în primele decade ale celui de al XIX-lea elementele care mo- 
nopolizau în miinile lor, capitalul comercial şi cămătărese şi 
cine sunt primii „manufacturişti”, 
in nou (adică după 1821 L. P.) boierimea ia parte la 
comerţ. Ea se ocupă de fabricarea postavului încă înainte de 
1800. iar pe urmă întrebuințează cerealele și pentru a hrăni 
muliele velniţe, care dădeau băutura adusă odinioară din 
Polonia“ — afirmă N. Iorga. Alături de aceşti boieri, care 
totuşi nu constituiau decit o minoritate, mica boierime și 
populaţia orăşenească autohtonă sunt înflăcăraţii parisen, 
propovădułtori şi iniţiatori în întroducerea noilor forme de 
vieață economică. Apar şi nume de străini prinire „fabrican- 
ţii” din acea vreme, nemți, italieni. greci — dar evreii sunt 
cei mai puţin numeroşi. Și lucrul nu poate surprinde. Adno- 
tind raportul PSEA SA francez Parrant, din 1798, în care 
acesta face mențiune de activitatea negustorească și cămătă- 
rească a evreilor, Xenopol scrie: „Totuşi numai comerțul mic 
fiind în mîinile evreilor, ei erau departe de a face averi mari 
din el, Cel mai mare şi mai însemnat, al vitelor, era purtat 
de Greci şi Armeni; de aceea evreii, deși destul de numeroși, 
erau săraci şi dovada cea mai bună este că afacerile de bancă 
ale țărilor romîne nu se făceau prin mijlocirea lor, ci prin 
accea a bancherilor Greci...” Și istoricul ieșan încheie: „Evreii 
începură a face stare la noi abea după ce se stabili curentul 


1) N. Iorga, loc. cit, pag. 100. 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ r 


Rominilor către străinătate, cînd cei mai mulți dintre avuţii 
boieri îşi mincară moșiile, amanetîndu-le” 1). Cînd are loc 
aceasta? Cu mult mai tirziu. Radu Rosetti — același Verax 
din care antisemiţii de astăzi își furnizează materialul — 
arată că la 1864 moșiile boerești erau atit de ipotecate” încît 
ele aparțineau în realitate mai mult creditorilor jidovi decit 
boierilor” °). 

În afară de argumentele de text, simpla logică şi o ne- 
părtinitoare analiză, trebue să ducă la aceleași concluzii ca 
ale lui Xenopol. Evreii fugiţi de frica persecuțiilor și pogro- 
murilor din Galiţia şi Rusia țaristă se recrutau din păturile 
cele mai mizere ale populaţiei de acolo. Şi mizeri rămineau 
şi la noi. Chiar din tibhoul pe care N. lorga îl dă la pagina 
144 a cărții sale mai sus citate se vede că Evreii jucau către 
mijlocul secolului trecut, la laşi, în n şi meserii un rol 
minor, chiar dacă unii „plăteau chirii ca la Viena şi Berlin”. 
In meserii, mai ales, ei se izbeau de concurența nemților; în 
anul 1849, Suţu arată că „un mare număr de Germani (nemți) 
cea mai mare parte originari din statele austriace au formai 
în Moldova aşezăminte industriale sau case prin oraşe”... Fi 
se ocupau aci cu negoțul și meseriile 3). 

Evreii, alături de capitalul străin, vor juca un rol în 
vieaţa economică a Romîniei de mai tirziu, dar nu pentrucă 
ci reprezentau „spiritul capitalist” prin excelenţă. așa cum 
afirmă Sombart și repetă adepţii lui dela noi. sau pentrucă 
ei au paternitatea „capitalismului romîn“, Alături şi împreu- 


nă cu capitaliştii păminteni și cei străini, capitaliştii evrei vor 


găsi aici condiţii optime de exploatare, pe care nu ei, ci au- 
tohtonul şi naționalistul pionieri a operă exclusivă a 
păturilor conducătoare din Rominia — îl va crea aici. Rolul 
mai şters sau mai accentuat pe care îl vor juca nu-i singu- 
larizează pe capitaliştii evrei, ci îi face participanți şi bene- 
liciari ai unui sistem, ale cărui rădăcini şi origini le găsim 
la sfirşitul sec. al XVIII-lea şi inceputul celui al XIX-lea. 


Condiţiile obiective şi întreaga desvoltare a Principatelor au - 


dat naştere regimului capitalist. Dar să nu anticipăm. Este 
suficient să constatăm pentru moment că şi după 1521 pînă 
în 1545 asistăm numai la un progres latent al forțelor care-i 
dau naștere, dar un progres neîntrerupt. 


RĂSCOALE ŞI CONJURAȚII 
Epoca premergătoare revoluției paşoptiste este una din- 
Forţele sociale care apăruseră la suprafață — nebulos și 
a Xenopol, Intoria contemporană a poporului romin. pag 203—204, 


i, op. cit. pag. 254 
+) N. Suţu, op. cât. pag: 52—53, în traducerea lui T, Codrestu. 


tre cele mai agitate din istoria modernă a țărilor ger ; 
e 


h 
Í, 
i 
j 


Proca DE REDESTEPTARE NAŢIONALĂ IN PRINCIPATELE ROMINE 7 


strămat — în 1821, câpătară consistenţă, grupările caro încep 
să i aceste forțe încep să-şi formuleze revendi 
rile, încadrindu-le în programe și dîndu-le o bază ideologică. 
Multă vreme totul pare să ia înfăţişarea unei simple inver- 
sări de roluri, între diferitele categorii boieresti, în cadrul 
sistemului social existent. dar curind apar primele incercări 
de a lovi şi schimba sistemul însuşi. Boierimea de categoria a 
doua si a treia, boiernaşii împreună cu negustorimea ocupă 
locul de conducători. Alături de țărănime, în să apară şi 
unele elemente orăşeneşti, altele decit cele venite din tagma 
negustorească. Astfel. atunci apar peniru prima oară — și a- 
ceasta numai în unele mișcări — meşteşugărimea și muncito- 
rimea oraşelor, Apariţia lor este ștearsă, fără culoare proprie. 
abia schiţată. Totuși este important de subliniat această par- 
ticipare, pentrucă exact aceleaşi elemente sociale pe care le 
vom găsi active în timpul revoluţiei dela 1545, le întîlnim cu 
“aproape un deceniu mai înainte în mişcările și agitațiile pre- 
mergătoare. ?, 

Cele ma: multe dintre manifestările de după revoluția 
pandurilor şi pînă la nrijlocul secolului trecut. nu se ridică 

ină la mişcări de massă. Cu excepţia răscoalelor ţărăneşti 

izbucnite tot atunci. Încercările făcute însă iau forma com- 
plotului şi uzează calea conjuraţiei. Regimul absolutist şi 
reacționar care domnea în Principate — de alifel ca pretu- 
tindeni în Europa. aflată sub privegherea Sfintei Alianțe — 
nu lăsa cîmp deschis niciunui fel de opoziţie. Doar sub Ioniţă 
Sturza, în Moldova. „progresiştii” se bucurară cităva vreme 
de oarecare libertate. Dar curind şi aici triumfă reacţiunea. 

Mutindu-şi centrul de greutate cînd în Moldova, cind 
în Muntenia. agitaţiile și [rămîntările revoluționare au luat 
aspecte diferite, după timp şi loc. ci 

In Moldova. imediat după lichidarea eteriştilor. apar 
„cărvunarii”. Ei parvin chiar să guverneze, întru cit loniţă 
Sturza încercă să-şi sprijine tronul. abea căpătat, pe mica 
boierime, împotriva celei mari. „Cărvunarii” se recrutau toc- 
mai din aceste categorii și din îmbogățiții oraşelor. La putere 
fiind, aceștia nu se mulțumesc numai cu practica de guver- 
nămînt, ci îşi formulează dorințele sub forma unei consti- 
iuții, cu 77 de „ponturi“. In partea ei politică, opera cărvu- 
narilor este destul de timidă. Astfel, în cele 77 de ponturi nu 
se cere desființarea privilegiilor boierești, ci doar împărțirea 
deopotrivă cu întreaga tagmiă a rangurilor, slujbelor și dre- 
gătorilor. (Exact „idealul“ lui Tudor Vladimirescu!). Despre 
țărănimea iobagă, bine înţeles, niciun cuvînt. Deci conducă- 
torul boierimii fugite în Bucovina îi „ponegreşie fără 
tate, cînd scrie: ..răii au răzvrătit duhurile oamenilor, 
vrăiitorii au fost pricina afurisirii patriei noastre”, semănind 
duhul răzvrătirii și neascultării în sufletele a multora din cei 


] 


s a VIAȚA ROMINEASCĂ - 


— 


i şi neamurile cele mai de jos sau sculat impotriva 
mia legă celor diniiiu păminteni încheiere, Toia 
moldovan cere țarului. căruia îi era adresat memoriul, să 
ocupe Moldova. 

Pai interesanie însă decit acuzaţiile aduse de Mihai 
Sturza este caracterizarea pe care o dă „cărvunarilor”: „Soa 
ta unui popor întreg este încredințată la niște oameni lipsiţi | 
de toate cunoştinţele, de toată moralitatea, care nu au nimic 
sfint și a căror patimă predominantă este setea de bani“?). 

Dacă în adevăr strămoșii burgheziei romine erau chiar 
atit de ignoranţi şi imorali, cum ni-i prezintă "dușmanul lor, 
rămîne încă de dovedit. Dar sigur este că. atunci cînd afirmă | 
că patima dominantă este „setea de bani“ — cu aceasta a | 
atins una din caracteristicele principale ale burgheziei. aflate 
în formaţie atunci, ajunsă la maturitate “mai tirziu si în | 
starea în care se află astăzi... Și iarăşi găsim o dovadă în plus 
că „spiritul capiialist”, cel puţin sub această formă, are un 
trecut desiul de respectabil! 

Păturile sociale din care se recrutau „cărvunarii“ erau 
rea slabe atunci. încît să poată oferi un sprijin efectiv lui 
oniță Surza. Lupta era cu atît mai inegală cu cît marea 

boierime avea la spatele ei sprijinul țarului. 

Domnul „cărvunarilor” fu înfrînt. Toate „înnoirile” fură 
desființate (de altfel însăşi Seitan nerecunoscută de 
Poartă. a rămas în stare de proiect), Mai muli. Prin Anafora 
din 1827, acelaşi domnitor asigură marii boierimi „nişte pri- 
vilegii exorbitante, cum nu de avură niciodată țările ro- 
mine” *). Cu restabilirea vechii ordine, calea legală a unei ac- 
tivități opoziționiste fu și în Moldova definitiv închisă. 

__ Regulamentul Organic nu făcu altceva decît să con- 
slințească, în urmă, regimul existent. Dar mai înainte să arä- 
tim cum a fost primit acest Regulament în Moldova, să cer- 
cetăm cele ce se petreceau în această vreme, în Țara Romi- 
neasca, ` r p 

„La 26 Aprilie 1825, deci înainte de izbucnirea războiu- 
ui ruso-ture, consulul prusac Krenchley scria următoarele: 

E ce inspiră mai multă teamă este o insurecție locală. 
foarte posibilă, dat fiind numărul mare de vechi revoluțio- 
narı care se găsesc aici (în Bucureşti n. a.) şi cantitatea de- 
oameni fără căpătiiu şi probabil plini de impuls, care se gä- 
sesc în această capitală“. Dar nu numai straturile populare 
ȘI „oamenii fără căpătiiu” erau cuprinși de un “spirit răzvră- 7 
titor", In chiar armata p eesi pirm vädeau semne de des- 
srp, nore „Sunt persoane de considerajie în fară — com- 
tinuă mai departe raportul — care pretind sau cel puțin în- 
1 Xenopol, op. cit, g y i 
3) Ibidem. ke.n ut del f 


è Tanet, 


5 


EPOCA DE REDEŞTEPTARE NAȚIONALĂ IN PRINCIPATELE ROMİNF 9 


drăznesc să prezică că această arm şi in general toate 
le prințului — ar putea foarte , întrun moment cri- 
să întoarcă armele...“ Deci atunci cînd generalul 
Racht asigură pe domnitor că-i va! dă sprijinul armatei pe 
care o conducea Mu numai contra IR ilor ci și împotriva 
„altor persoane rău intenționate” dovedeşte că în adevăr în 
princi ana una ape răzvră i pintes în aer, 
otuşi, urmînd regimul ocupaţiti, manifestările opoziţio- 
niste fură împiedecate, In Moldova, în schimb, izbucnirā in 
1831, răscoale țărănești. isi 

Înlăturarea micii boierimi din poziţiile care aceasta 
le ocupase la începutul domniei lui loniţă oct născu o 
promptă reacțiune din partea ci. Organizării unui complot, 
sub conducerea lui Sion, îi urmă imediat ridicarea sub arme 
a țărănimii, din mai multe judeţe. Radu Rosetti susține — şi 
afirmaţiile lui par întemeiate — că răscoalele țărănești din 
acel an au o legătură directă cu conjurația micii boierimi. 

Inainte ca Regulamentul Organic să fi fost pus în apli- 
care, deşi acei care conlucraseră la redaciarea [ui tinuseră 
secretul asupra dispozițiilor pe care le cuprindea, totusi unele 
dintre acestea fură cunoscute, mai înainte. De altfel, dată 
fiind compunerea comisiei de redactare — din patru boieri 
cu giubele — surpriza nu putea fi prea mare, 

parte din conducătorii micii boierimi începură „să se 

adune în chip tainic, să împrăștie foi volante, cuprinzind 
proteste, să alcătuiască contra-proiecte de constituții şi să tri- 
mită scrisori de ameninjare boierilor celor mari”. Miscarea 
avea legături întinse, căci „intreaga mică boierime lunse 
parte la ea penirucă se temea să piardă toate privilegiile”. 
eținătorii puterii parvin însă să decapiteze mişcarea înce- 
pută arestind pe cei din fruntea ei. r. înnăbuşită sus, 
izbucni cn violență jos. N 

In ținutul Romanului, apoi la Deleni, lingă Herța, în 
nordul Moldovei, şi în Copiii satele se ridicară „în arme 
nu numai asupra rinduielilor guvernului. maltratind atit pe 
ispravnici şi pe boierii trimişi să-i linișt scă cîi și pe un 
adjutant al vice prezidentului, Mireovici, ci şi asupra stăpi- 
nitorilor de moşii“ 1}. 

Răscoala luă forme organizate. Cei răsculați păstrau le- 
gătura între sate, iar conducătorii lor încearcă să întindă 
răsmerița cît mai departe. La Săbăoani, unde fu trimis un 
regiment de călăreţi, înarmați cu două tunuri uşoare, răscu- 
laţii fură înfrînţi. Din rîndurile lor cad optsprezece morți 
şi patruzeci şi doi de răniţi: din rîndurile soldaţilor un ofițer 
este rănit şi doisprezece soldaţi răniți. La Covurlui eg 
răsculații pun pe fugă două sute de soldați. La I şi 


t} Radu Rosetti op. cit, pag. 55—58. 


- 


10 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Tirnăuca trupele trimise parvin să innăbuşe răscoala fără să 
ajungă la o oraire cu țăranii. Conducătorii acestora: Ioniță 

gă, Mierluţă. Leacă și Bebloiu sunt arestați, dei: 
pe loc şi condamnaţi la cite zece ani de ocnă; o parte din ță- 
rani, prinşi sunt pedepsiți cu cincizeci de lovituri, aplicate 
de mîna călăului. 

Pretextul răscoalelor erau înrolările pentru armată. De 
fapt, ele erau îndreptate atîi împotriva cîrmuirii cit şi a marii 
boierimi, împotriva cărora se îndrepta deopotrivă ura celor 
două categorii sociale, adversare stărilor de atunci: mica 
boierime si țărănimea iobagă. Și în Moldova aceste categorii 
se întîlnesc pe aceeaşi linie de acțiune, deşi fiecare din ele 
urmărea în realitate scopuri diferite, exact ca în revoluția 
pandurilor — sub Tudor Vladimirescu. 


REGULAMENTUL ORGANIC 


Punerea în aplicare a Regulamentului Organic la înce- 

utul anului 1852 — alară de secţia VI-a, cap. III, privi- 
losre la relațiile dintre stăpînii de moșii şi țărani — consfin- 
jea triumful politic al protipendadei. Scutită de orice con- 
tribuţie, protipendada nu avea de suportat în Stat nicio sar- 
cină: în schimb, se bucura de toate drepturile şi de întreaga 
putere (dreptul de a alege pe domn, de a exercita funcţiile 
înalte, de a legifera, de a ocupa a inalte în armată, 


pensiile, etc.). În adunarea generală ordinară din patruzeci | 


şı doi de membri, douăzeci reprezentau marea boierime, trei 
înaltul cler, iar nouăsprezece boierimea de a doua și a treia 
categorie. Domnul nu putea fi ales decît dintre marii boieri, 
de o adunare electivă de o sută cincizeci de membri, dintre 
care abia douăzeci şi şapte reprezentau comercianţi şi 
pe meseriaşi. Țăriănimea nu era reprezentată prin nimeni. 
Şi în partea privitoare la viitoarele relaţii agrare ma- 
rea boierime învinse pe întreaga linie, împotriva şi peste vo- 
inja lui Kiseleff. Dreptul la înt al țărănimii fu limitat, 
peste prevederile așezămintului Moruzi. In Muntenia redu- 
cerile sunt şi mai grave, In schimb boierescul este îngreunat 
poetă mimi, Bălcescu în a sa „Question économique dans les 
rincipauics” calculează boierescul în Moldova la şaptezeci și 
două de zile, iar în Ai ara Rominească la cincizeci şi şase! În 
sfîrşit, deşi se prevede desființarea şerbiei, condiţiile în care 
un țăran se poate muta de pe o moşie pe alta sunt atit de 
e, încît dreptul de a se muta devine cu totul iluzoriu. 
lată cum caracterizează deputaţii țărani, în comisiunea 
e ii la 1848. efectele Regulamentului Organic pentru 


Fne Cojocaru, răspunzind unuia dintre deputaţii ma- 


-= "$ € 


EPOCA DE REDESTEFTARE NAȚIONALĂ IN PRINCIPATELE ROMINE f} 


rilor pipelai spunea: „Pină la Regulament n'a fost robia 
așa de aspră ca de atuncea încoace”. lar alt deputat țăran, 
Scurtulescu afirmă cu aceeași tărie: „dela anul 1831 ni-am 
pomenit prin silnicie cu un jug de fer pus pe capul nostru, 
ce-l] numesc boierii proprietari şi sfint regulament... Noi acea- 
stă proprietate și regulamentul ce ni-a împilat de ani şapte- 
sprezece şi pînă acuma nu le cunoaştem de sfinte ci le cu- 
noaștem jug de hier şi robie, puse pe capul nostru cu silni- 
cic... - 

In 1854, primul an după punerea în aplicare şi a ace- 
stei ultime părți a Regulamentului Organic, acesta este sem- 
nalul unor noi proteste din partea țărănimii. Dar de astiidată 
nu se mai ajunge pînă la răscoale. Țăranii încep să bejănea- 
scă în masă: peste munți în Transilvania, de-a-lungul Prutu- 
lui si la Turci fug sate întregi. |ăranii moldoveni, încă sîn- 
erind de pe urma represiunii din 1551, nu se mai ridică. Le 
ipsea un sprijin orăşenesc, mica boierime şi storimea ră- 
minînd pasive. Atmosfera era încărcată în za Rominea- 
scă. „Nemulţumirile şi opunerea ce le stirni fu generală şi de 
natură a inspira temeri serioase de răscoală” — scrie Radu 
Rosetti. Dar nici aici nu se ajunge la acte de violență. De 
altfel ca măsură de prudenţă, tocmai dată fiind starea de 
spirit care domnea în sate. administraţia nu aplică dispozi- 
tiile Regulamentului în litera lui. 

Reacţiunea țărănimii împotriva Regulamentului Orga- 
nic era î tățită. după cum îndreptățit era și protestul 
venit din rîndurile micii boierimi. Totuşi, această legiuire, 
care născuse altiea proleste, cuprindea unele părţi pozitive. 
Fle erau opera, în special a lui Kiseleff, care a luptat din 
greu împotriva marii boierimi reacționare din Principate, 

ocupindu-se de Regulament seria: „cu toate 
relele sale, aduse însă oarecare principii folositoare şi se făcu 
un instrument de progres. El recunoscu în drept principiul 
libertăţii comerciale, despărți. puterile judecătoreşti, admini- 
strative şi leguitoare şi introduse regimul | Peins arene: „ Xe- 
nopol merge mai departe, afirmind că în egulamentul Or- 
ganic „ideea Statului, în concepția ei modernă, se nin pi- 
iru prima oară la Romini” t). Am putea înmulți citajiile și 
din alţi istorici pentru a dovedi unanimitatea, aproape, a opi- 
niilor în această privință, 


In adevăr, noua legiuire avea un caracter progresist, în 
tot ceea ce privea organizarea vieții economice din rincipate. 
Fa a contribuit — şi acesta era atunci un progres netăgă- 


duit — la grăbirea formelor de vieață capitalistă, pentru des- 
voltarea acelor domenii — în afară de cel agrar — în care 
noile forme de producție şi noile relații începură să pătrundă 


') Op. cit, pag. 101. 


t2 VIATA BOMINEASCĂ 

i se stabilizeze. In primul rînd, trebue citate reformele 
ete prin care o serie de biruri și dări cu caracter feu- 
dal erau desființate. Introducerea impozitului personal, des- 
fiinjarea prestaţiilor în natură, înlocuirea amenzilor pentru 
vitele de pripas cu despăgubiri în bani pentru stricăciunile 
ricinuite, au tocmai un asemenea caracter, Apoi urmă des- 
iintarea vămilor interioare, percepute în pieţe și bilciuri, 
fură luaie o serie de măsuri pentru desvoltarea orașelor, se 
introduse un aparat judecătoresc şi se încercă să se organi- 
zeze — în 
legal. Toate acestea promovau, la rîndul lor. libera desvol- 
tare a forțelor de producție. Chiar introducerea noțiunii de 
proprietar — deşi ea ascundea dorința boierimii de a depo- 
seda țărănimea de drepturile ei asupra pămîntului — con- 
stituia în sine un pas înainte, faţă de raporturile ambigue 
de pină atunci. Intreaga legiuire — tocmai în acele părți sub- 
liniate de Bălcescu şi Xenopol — respira mai mult spiritul 


Apusului burghezo-capitalist. decit al absolutismului feudal, 
rent, închide o 


l al lui Kise- 


Cum se explică acesi fenomen. care a 
contrazicere? Se datora el numai spiritului h 
leff, cum susțin cei mai mulți dintre istorici? Un exemplu 


încurajator pentru celelalte țări, care sufereau greul jug al. 
suzeranității asiatice turceşti? Noi credem că niciuna din ace- 


se explicaţii nu expleă chestiunea în sine. 

Dacă, în adevăr. multe din dispoziţiile Regulamentului 
Organic îşi găseau sursa de inspiraţie în Apusul Europei, 
care doborise feudalismul. dacă în Principate erau introduse 
instituții care îşi găsean echivalentul în unele cuceriri ale 
revoluției franceze, cauza trebue văzulă nu în motive su- 
biective, ci cu toiul obiective. Anume, că aceste instituții, ca 
şi dispoziţiile progresiste din Regulament corespundeau unei 
realități: gradului de desvolțare în care se găseau stările noa- 
stre interne, din punct de vedere economic, ceea ce făcea din 
Regulament nu o legiuire artificial aplicată aici, ci organic 
legată de fondul-pe care îl îmbrăca. De aceca această legiu- 
ire organiza o realitate, mai mult decit o creea. Fa promova 
interese și nevoi, a căror satisfacere era pînă atunci în su- 
ferinţă. Regulamentul Organic corespundea direcției în care 
se găsea desvoltarea Principatelor care, deși aflate în plin 
regim iobăgia, se mișcau totuși pe calea desvoltării spre ca- 
pitalism. Caracterul progresist al legiuirii lui Kiseleff, în 
acele părți unde interesele marii boierimi nu erau lezate, co- 
respundea mersului progresist al societății rominești. lar în 
măsura în care ea contrazice acest mers — în relaţiile agrare 
şi în întărirea privilegiilor boierești — ca va fi combătută 
şi distrusă de revoluția pașoptistă. l 


locul arbitrariului de pînă atunci. — un regim 


h 


j EPOCA DE REDEȘTEPTARE NAŢIONALĂ IN PRINCIPATELE ROMINE 15 


„SISI EME" ŞI COMPLOTURI 


Adversarii marii boierimi, vor încerca și după aplicarea 
„m pregatea Organic, să plănuiască şi să organizeze com- 
ploturi și 


ponce pe dintre care unele sunt legate cu ridicări 
populare, revoluționare, 


In anul 1839, în Moldova, se organizează „conjurația 
confederativă”. care stringe în ile ei un număr însem- 
nat de elemente opoziţioniste „în care se a implicaţi 
atit boieri de mina a doua. de boiernași şi de mazili“, avind 
în frunte pe comisul Leonie Radut), juraţii alcătuesc 
chiar o „sistemă” — care reprezenta programul lor, 

Nici de astădată nu se armrest CARRO privile- 
giilor boiereşti. Din acest punct de vedere, în partea politică 
a programului suni reedilute unele din modestele cereri for- 
mulate şi în „ponturile” cărvunăreşii. Aceeași tăcere absolută 
asupra stării țărănimii. In schimb, măsurile cu caracter eco- 
nomic pe care le preconizează sunt cit se poate de caracte- 
ristice. Toate ind spre un obiectiv unic: descătușarea forțe- 
lor de producție în domeniul industrial şi asigurarea liber- 
tății comerțului. Astfel, pe lingă înființarea unei bănci, cu 
capital străin, construirea de şosele „ca în Austria”, curățirea 
Siretului pînă la Roman spre a-l face pre a conjuraţii 
cer „să se introducă orice fabrici şi să se deschidă băi de me- 
tale... pentru care să dea privileghiuri câte pe zece ani acelor 
ce vor iscodi lucruri, ce încă nu sunt în țară, pentru sporirea 
industriei“. Se cere mai departe, protecție vamală. „Să se 
oprească prin tarife aducerea de peste hotare de manufapturi, 
lucruri şi producătorie ce sunt sau se poi face aicea, spre a 
nu se scoate bani din țară fără trebuință şi a se da îndemn 
la deschidere de fabrici”. pita ra trebue să aibă mai multe 

turi şi li ți „să li se hărăzească orășenilor dreptate 
şi si enie şi înlesnirea la industrie şi comerţ 2). Iar la 
alegerea Domnului, „să aibă şi ei deputați, ca și ceilalți lo- 
cuitori şi trepte“, Ceilalţi locuitori şi trepte erau doar boierii. 

Conjuraţia, deşi cu întinse legături, fu uşor | 

indu-i un caracter popular, ceea ce însemna atragerea, ca 
activ, a țărănimii iobage. i 

Pe o platformă mai largă, iar din punct de vedere ideo- 
logic şi politic situindu-se la un nivel mult mai ridicat, se 
situiază complotul din anul 1840, din Ţara Rominească. 
In articolul său „ Mersul revoluţiei în istoria Rominilor” 
` , vorbind incidental de anul 1840 scrie că atunci 
s'a încercat „a se preluda la o mișcare, dar timpul nu sosise 
şi ea nu izbutește alt, fără numai a înscrie vreo citeva nume 


+ 


*) Radu Rosetti, op. cit, pag. 259. 
3} Xenopol, Istoria partidelor politice, pag. 184. 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai mult în şirul martirilor libertăţii” '). Articolul a apărut 
in 1850 în „Rominia viitoare, editată la Paris. In „ à 
économique” Bălcescu revine: + In anul 1540, în ajunul unt | 
mişcări, partidul național a ajuns la concluzia să declare, | 
printr'o legislaţie clar formulată ţăranii francs tenanciers . | 
Aceste toate le scrie Bălcescu după pira ericka ani 
după descoperirea şi reprimarea mişcării, în , întrun ar- 
ticol apărut intr'o gazetă din Transilvania, luptătorul paşop- 
tist susține că a fost victima „unor uneliiri ticăloase și fără 
de lege“ învinuind de provocare pe oamenii lui Ghica. Esie | 
posibil ca in rîndurile complotiştilor să se fi strecurat provo- 
catori şi datorită lor întreaga popes să fi fost descoperită. 
Accentul de indignare al lui Bălcescu nu schimbă însă cu 
nimic caracterul mişcării, pe care încercau cei din fruntea ci 
„a o preluda”. E. 
n ce a constat acest complot, cine erau participanții 
la el şi ce urmăreau aceştia? i 
Din actele oficiale, încheiate cu ocazia arestărilor fä- * 
cute, în cursul lunii Octomvrie 1940, se vede că poliția Capi- 
talei a „descoperit o alcătuire tainică de cîțiva răucugetă- 
tori împotriva liniştei obşteşti“, Procesul se judecă de o im | 
slanja specială în Martie următor şi sentința cuprinde grave 
condamnări. O parte dintre acuzați primesc zece ani de ocnă. 
alții opt ani, iar Bălcescu este condamnat ca trei ani să-i pe- 
treacă la Mărgineni. Acuzaţii au fost învinuiți — și judecata 
a luat drept dovedite acuzările aduse — de „o tainică unel- 
tire de conspirație“ prin care se urmărea „năvălirea asupra 
stăpinitorului şi mădularilor stăpinirii, răsturnarea guvernu- 
lui prin vărsare de singe şi statornicirea de altă oblăduire” 3). 
Printre acuzaţi figurau: Mitică Filipescu, boier cu titlul 
de căminar, Ma Ain dy serdar, Sotir, țăran, Telegescu, mo- 
şnean, Serghiescu, boiernaş, Bălcescu, junker în armată. De 
astădată — şi aceasta constitue o caracteristică a acesiei mi- 
şcări — complotiştii aveau legături nu numai cu mediile ne- 
storeşti, ci şi în cele meşteşugăreşti şi chiar muncitorești 
tfel ei au legături cu carii mărgi italei 
unde locuiau tăbăcarii, apoi cu țărănimea. Ubicini s 
nu era zi în care comitetul revoluționar să nu fi primit 
ziuni din partea țărănimii, cn indicația exactă a numărului 
oameni înarmaţi gata să intre în acţiune. In sfîrşit, se pa 
că complotiştii se gindeau la organizarea unei armate revo- 
luționare, prin înarmarea țărănimii. 
Afară de autorul citat, celelalte documente ale timpul 
nu dovedesc că în adevăr complotul a luat un asemenea 
racter de masă. lar uşurinţa cu care întreaga mişcare 


Gd 
cE 
p 
£ 
R 


1) N. Rălcæscu, Opere complecte, Vol. TT, pag. 103 
1H N. Băālæscu. Opere complete, Vol, TI, pag. 103. 


EPOCĂ DE REDEȘTEPTARE NAȚIONALĂ IN PRINCIPATELE ROMINE {5 


_lichidată, chiar în stadiul ei pregătitor, ne face să credem 


că totul era mai mult în stare de proicct și că nu sa păşit, 
în adevăr, pe calea unei acțiuni i ese Ă 

Mai importante decit faptele relatate este plattorma 
complotului. In linii generale întilnim, pentru prima oară, 
ideile progranatiss ale viitoarei revoluţii din 1848. In sînul 
complotiștilor nu exista însă o unitate de opinii. Astfel pe 

unii urmăreau, pentru viitoarea organizare a Principa- 
tului, formarea unui „corp legislativ care să întocmească. lo- 
gile țării pe aceste trei bazuri, adică slobozenia, drepturi deo- 
potrivă printate alții precizau „o republică”, iar Bălcescu 
cere să fie scăpaţi „țăranii de sub jugul proprietarilor, să se 
dea drepturi deopotrivă la toţi, să se toemească o altă oblă- 
duire, să se facă o armată mare”. Cu alte cuvinte, exact ideile 
pe care acesta le va apăra cu atita inversunare în revoluția 
munteană. 

Și în privinţa măsurilor de luat împotriva marilor bo- 
ieri, părerile erau impărțiie. „Pe cînd Pelegescu sau (Ser- 
ghiescu) Marin erau de părere să se verse singe mult, Vaillant 
şi Murgu erau împotriva părere ca numai să se arestuiască, 
Filipescu zicea că şi de vor fi siliți, să verse sînge prea puţin” .. 

Indiferent însă de diversele puncte de vedere expri- 
mate, toți complotiști: erau pentru desființarea privilegiilor 
tepi, pn egalitatea de drepturi şi eliberarea țăranilor. 
Complotiştii din 1940 sunt deci cei dintiiu care formulează 
asemenea lozinci, menite să spargă însăși sistemul social și 
politic atunci în ființă. 

Suntem însă abia la 1840, deci cu opt ani înainte de 
proclamația dela Islaz! 


MIŞCAREA NAŢIONALA ŞI CULTURALA ŞI IMPRE JURARILE, 
CARE I-AU DAT NAȘTERE 


Istoriografia oficială explică începuturile unei mișcări 
culturale proprii. precum şi cele dintiiu manifestări cu carac- 
ter naţional, care au loc în primele decenii ale secolului tre- 
cut, prin influența exercitată în Principate de învățămintele 
dascălilor eleni, veniţi aici de peste munţi, încă înainte 
de izbucnirea revoluției pandurilor. In completare. această 
opinie este îniregită şi prin aceea că începuturile vieţii na- 
tionale la Romini ar fi un reflex al ideilor popularizate în în- 
treaga Europă. de marea revoluție franceză. 

Asachi în Moldova. Gh. Lazăr în Ţara Rominească, suni 
pionierii care deschid acest drum. Lor le urmează o întreagă 
pleiadă de publicişti, profesori şi artişti — dintre care foarte 
mulţi luaseră un contact direct cu țările apusului şi, în spe 
cial, cu Franța. 


16 VIXŢA ROMINEASCĂ 


Deschizind orice manual de istorie a Rominilor, aseme- 
nea afirmaţii au un caracter stereotip. a 
nediscutai „adevăr istoric“. Doar că acest adevăr nu 
i decît sageniala. hoarier, rana în treacăt fie spus, 


i e plămă- 
deşte conştiinţa naţională, mai just spas ideea națională la 


Romini, fenomenul nu poate fi izolat « rul 
ial și politic în care apare. Dimpotrivă, există o strinsă le- 
rome ie evolui stărilor şi claselor din cele două princi- 


i wau avut în patrimoniul lor ideologic noţiunea de patrie, 

neam. de et mat «Congtiioja națională“ apare odată cu 
burghezia, cu lupta ei uționară împotriva vechiului re- 
gim. În momentul în care această burghezie era revoluțio- 
nară, naţi i ul ei are şi el un asemenea caracter. Ca orice 
clasă revoluţionară însă, ea rep întrun anumit mo- 
ment istoric interesele și năzuințele tuturor păturilor opri- 
mate ale unui popor, în acel momeni ea opune principiilor 
dinastice, dreptului divin şi castelor area A ideea i talității 
poporului, vorbeşte şi acționează în numele „patriei şi a 
„Baţiunii”. seriei francezi din timpul Conventului, 


îşi dădeau nu numai titulatura de cetățeni ci şi pe aceea de i 


patrioți. (Aceasta ma împiedecat aceeași bu hezie, cînd a 
Aga la „rage să t ee „ideea na lä" în mijloc 
e opresiune impotriva altor popoare — şi 
la: şi dem ptr pentru războaiele ei imperialiste. 
Aceasta nu schimbă însă caracterul începutului luptei duse 
de ea pe acest teren), ę 

Ceea ce sa petrecut la inceputul secolului irecut în sta- 
tele italiene aflate în stăpinire străină, în țările din cuprinsul 
monarhiei austro-ungare sau în unele țări balcanice este 
similar cu manifestările semnalate în Principate. Cauze şi îm- 


prejurări identice au produs — au trebuit să producă — 


efecte asemănătoare, Pretutindeni aici burgheziile naţionale 
apar clase deja formate sau în formaţie şi au de luptat nu 
numai pe tărim economie şi social, ci şi pe tărim naţional. 
LN. aai lupta ei revoluționară a luat și un caracter na- 
ponal, 

Plecind dela un asemenea punct de vedere trebue ju- 
decate și începuturile naţionale şi culturale în Principate. 
Glasul lui Lazăr sau al lui Asachi, cursurile lui Kogălniceann, 
poeziile lui Cirlova ar fi răsunat în pustiu sau nar fi răsu- 
nat de loc, dacă a aceştia n'ar fi reprezentat clasa care se 
ridica atunci, burghezia, și dacă iile obiective — ele 


însele produse de întreaga evoluție economică a celor donă 


Ele au devenit un 


BPOCA DE REDEȘTEPTARE NAȚIONALĂ IN PRINCIPATELE ROMÎNE {7 


Principate — w'ar fi ridicat la suprafață această clasă, care 
avea scrisă pe stindardul ei, ca p i i în Europa, „ideea 
națională”. 

Tocmai de aceea este în ordinea firească a lucrurilor că 
şi la noi, în Principate, primele manifestări culturale devin 
mijloace de exprimare a curentelor opoziționiste. Naţionalul 
se suprapune socialului şi invers, Aceasta explică pe de altă 
parte măsurile luate de forţele reacționare împotriva tocmai 
a primelor încercări de a se forma o cultură proprie şi o con- 
știință naţională. Intervenţia forţelor reacționare, în acest 
sens, urmărea de sigur scopuri distincte, dar nu contrazicea 
cu nimica interesele de clasă ale marii boierimi feudale au- 
tohtone. e IN că unii dintre marii boieri contribue şi ei în 
mod direct la „opera de redeștepiare naţională”, nu schimbă 
conținutul social și politic al întregii mişcări, dintre cele două 
revoluţii. Astfel privită chestiunea, notele de călătorie ale lui 
Dinicu Golescu, faptul că profesorii ardeleni au deschis pri- 
mele şcoli romineşti sau întrebarea dacă Heliade este sau 
nu „părintele literaturii romine“ apar ca fără imporianţă. 
Factorul personal joacă şi de astădată un rol subordonat. 

~ În pregătirea revoluţiei dela 1848 străduințele naţionale 

și culturale ale elemen opoziţioniste au jucat, în schimb, 
un însemnat rol. De aceca am socotit necesar să le amintim 
in acest loc, inainte de a păşi mai departe la cercetarea in- 
săşi a acestei revoluții. 


LUCREȚIU PATRAŞCANU 


PĂDUREA CU UMBRE 


blu uneori prin pădurea cu umbre, 
iar Rosen fantoana în mai trec uneori prin inima mea unda 
şi eu îmi spun atuncea din nou: 


Ei da! eu sunt un biruitor soli „i, k 
fiindcă ştiu acum toate cîntecele cele mai noi și mai adevărate, 
iar cînd trec uneori prin pădurea cu 

îmi scutur doar capul — şi din ochi — 

ca altădată lacrimi, îmi curg nesfîrşite imagini. 


Poftiţi, poftifi la acest cinematograf! 

orase a copiii să vină la mine, 

fiindcă toate ea vi ea pii P EPET, RP, ` 
i fiindcă aici i mare s vieții e 

şi fiindcă aici cel mai e spec N al ita A, 


Da, eu cunose această biruinţă 
a convertirii fantomelor în cin 
Nu trebuie să rideți, nici să vă te 


i de nimic! 
Eu stau aici pentru veacurile viitoare, în numele lor 


stau eu aici 
şi văd uneori prin pădurea cu umbre, 
cînd ochii si gied fosforescenți 


şi cu mii de raze Röntgen, cu milioane de chilovați, 

străvăd cu aparatele mele de mare precizie 

prin pădurea de umbre, exacte | isuri, k 

şi cerul şi coasta şi vîrful munților plin de furtuni și de 
funiculare, 


Peste tot o altă lume care vine 
folosind toate căile terestre, aeriene şi marine. 
Nu trebue să vă temeţi: lăsaţi copiii să vie la mine! 


PĂDUREA CU UMBRE 19 


Am să le spun poveştile cele mai frumoase, cele mai 
3 A ; adevărate, 
aceleași povești cu zîne, cu feţi-[rumoşi, cu palate 
scorpii şi balauri şi lacuri înghețate, 
iindcă sunt poveşti pe care le citesc și astăzi pe cer, 
cu acești balauri ce sboară 'ntre stele 
S'au terminat baclavalele, siropul cu Altair, dulceața 


de Betelgeuse! 


avem deaface acum cu niște grave, încruntate muze. 
Ce sunt ielele poveştilor pe lingă avioanele quadrimotoare, 
sculate din era quaternară 

cu marii ihtiozauri, cu brontozaurii uriți şi 


spăimîntători, 
cu toți teribilii ri al căror sînge 
bate acum în zeci de mii de motoare 


(şi eu cred că de fapt sunt aceleaşi lighioane, aceiași balauri 
cu altă 'nfățişare). 

Dar, vă , uitați-vă la ei, 

cum ştiu asculte de noi ca niște căţei, ca niște mielușei” 


Veniţi lingă mine să vă povestesc totul, copiii mei! 
Eu știu ci dela mine pină la cer 

am străbătut miile de metri înălțime 

cu milioanele de ani din adîncimea pămîntului, 

cu milioanele de oameni, de cifre, de aparate şi de braţe. 


De aceea poveştile mele sunt toate adevărate: 

in toate e vorba de oameni, de cuceritori, de armate 
și ca un cîntăref ce sunt, cu ştiu 

că niciun taur nu sforăie mai frumos 

decît tractoarele agriculturii motorizate 

și niciun palat nu e mai strălucitor 

decit industria casnică electrificată. 


Da, pă vorbesc despre toate acestea 
fiindcă văd prin pădurea de umbre cum au răsărit, 


și văd mai departe cum vin, 
iar prin desișul pădurii 

l imens al viitoarelor generații. 
Nu sunt ele chiar copiii de azi? 
Lăsaţi-mă pe mine să viu lingă copii, 


să le spun adevăratele basme 
că balaurii au înviat blinzi, odată cu singele lor, 


PLS ES f E 


20 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cu însumi sunt un maistru sonder, un inaa 
unul din severii ingineri ai istoriei şi geo 5 
Și le voiu spune ad evăratele, sporit ace bari i 


şi piacori ag periei emo, | 

singurele care un pref poeziei, ra dt 
care o fac să vadă mereu mai departe, mai adine, P 
şi să-și aducă aminte din măruntaiele de piatră ale pămintului 


Fiindcă asemeni Profeților şi Impăraţilor trecuți, S 
noi scoatem din măruntaiele Istoriei, ca din acelea de piatră 
ale pămîntului, 


riguroasele fiare, exacte, minerale, 


şi uneori, scoalem chiar din noi, calm, cu hotărîre, 
inima noastră, dacă e  
să bată mai tare și pentru toți. 


De nimeni nu ne temem, de nimic! 
Privim în față monştrii din toată lumea, A 
îi re'nviem, le dăm un sens şi o valoare coleclivă, electrică. 


Fiindcă noi suntem aici în numele tuturor j 

şi fiecare cuvînt ne e cîntărit pentru generații trecute și 
piitoare 

mai greu decit pietrele piramidelor 

și mai durabil ca ele. 


Nimeni aici nu e la 'ntimplare 
— să vă intre bine'n cap acest lucru! — 
nimic nu se petrece de prisos; 


In fiecare din noi e o reînviere 

de care avem să ținem şi să dăm seamă 

ca la o altă Judecată de Apoi, 

la judecata severă a tuturor lumilor, a tuturor popoarelor _ 
şi fiarelor lumii, 

care e judecata supremă a cifrelor neînfrinte 

şi a marii frății bărbătești dintre oameni. 


De aceea, cind trec uneori prin pădurea cu umbre, 
și cînd îmi trec fantome prin inimă, prin singe, 

eu le las să-mi rupă din ea o bucată 

(tributul necesar la marea operă colectivă, viitoare) 
dar trec mai departe, oricit ar costa, 

fiindcă eu sunt un om al timpului meu, 
întotdeauna cu sunt al timpului meu 


PĂDUREA CU UMBRE 24 


și niciodată inima mea nu se va sfirşi 
— e singurul punct asupra căruia recunosc că sunt 
anacronic! — 


paper poiu soes gna Pei să rup din ea, 

i irece mai departe liber, cu încă plăti 
și să alerg hohotitor de biruinţ seta aa ii 
n mijlocul copiilor care vin la mine, 

e ai a îm 

n noile ceruri care așteaptă 

blinde și cuminţi la aer i noastre 

şi ne 'ncălzesc cu aburii lor 

ca nişte moi vițeluși, cu botul de păcură. 


MIRON RADU PARASCIIIVESCU 


COPILUL DRACULUI 


Oraşul B., prelungirea străzii Vila Boian, drumul Agal- 

lui şi Cornilor. 
isca Era prin anul 1929, In cancelaria liceului, la ceasurile 
trei după amiază, nu se afla decit directorul. Stătea aplecat 
peste hirtiile primite recent dela minister. Pe lingă funcţia 
de director, mai avea şi pe aceea de profesor de geografie, 
istorie si, uneori, de geologie, fizico-chimice, matematici și 
drept. Trebuia să-şi chibzuiască timpul cu migăleală pentru 
a putea face faţă multiplelor obligaţiuni. i 

Abia se deschisese scoala. Sălile şi curtea erau încă 
pline de bănci aruncate claie peste grămadă, pline de nisip 
şi var. Zugravii mişunau cu donițele si căldările de tencu- 
ială. iar elevii se fereau să-şi murdărească uniforma. Nu 
erau încă întocmite programele, nici profesorii nu se pre- 
zentaseră cu toţii la catedre. „Ne-a prins fără veste , spu- 
nea directorul necăjit, îngrijorat. E] nu-şi închipuise 
spoitul pereţilor va dura atita. Nu-i vorbă, a fost încurcat 
puțin şi cu punerea la dispoziţie a fondurilor necesare. Dru- 
muri, referate, rugăminţi. Se făcuse de acuma August şi tot 
nu ştia dacă repară sau nu școala. Tocmitul meșterilor a 
fost şi mai greu. Nu se prindea nimeni să lucreze în tim 
cerut de director. Pînă la urmă a făcut contract cu unul, 
dar termenul de predare a lucrărilor trecuse de zece zile. 
Scandal nu putea face. li era teamă să fie lăsat aşa. Intir 
zierea va pomeni-o la socoteală. 


Directorul fu întrerupt dela lucru de un ciocănit în 
uşă. Obişnuit cu peregrinările neîncetate ale părinților și 
elevilor, n'a răspuns. Stia că unei bătăi scurte îi urmeaza 
deschisul uşii. De data aceasta se înşelase. Aşteplă, Ciocă- 
nitul se repetă, încet şi rar. Parcă degetele unui timid 
care nu co. mai as s atingă clanța. Directorul strigă rästit: 

— Intră 


In fața lui se opreşte o femeiuşcă mărunţică, desculți 


cu o basma bulgărească pe cap. Faţă roşcovană, ochii mich 
verzi, iar deasupra lor nişte sprincene rotofoase, spălăcite: 


COPILUL DRACULUI 23 


Femeia pune mina pe colțul unei mese. ca şi cum s'ar fi prop- 
tit să priori a ărăsită de puteri. Sci mereu picio 
Ochii di ui o priveau cu bunăvoință. Nam spus nici 
bună ziua cînd am intrat, se araca ea. Simjèa că faja i se 
aprinde şi mai tare. Avusese de gind să spuie „sărut mîna” 
incă de acasă. Pe drum îşi potrivise şi vorbele pe care tre- 
bmia să le spuie. La ușă, şi-a pierdut însă cumpătul. Acum 
stătea mută şi nu-i trecea prin cap niciun cuvint. Nici nu 
ştia bine romineşie. Privind la director căpătă curaj: 

— mezi gospodar şcoală? 

— Eu. 

— En Maja Stanischi. 

— Poloneză? 

„— Din Colomeia, da măritat la Cţernoviţi. Bărbatu 
murit şi măritat cu Ivan. Venit aice. Ivan la moşie Mavro- 
cordat. Primăvară plecat rabotat zimleaua la Colomeia şi 
lăsat în casă pi Petea Constatinoviei. Ştii, el învăţat şcolă 
mata. Văzut pi dînsu eu aice. Vrut păzească casa. Nu fure 
hoţii. Venit acasă, Petea nu-i. S'a dus la şcoală, zic. A doua 
zi, a treia zi. Nu-i. Avut cine, Vladimir, nu văd acasă. Avut 
cariofle în grădină, nu văd pi ele. Spus o fimeie că Petea 
murit di foame. La dinsu tata murit la războiu. mama... 

N'a mai sfîrşit vorba căci o înnecase plinsul. După vorbă 
părea mai mult a ruteancă sau ucraineancă, 

Direciorul privea pe fereastră. Ploua. Se ridică dela 
masă şi începu sk răsfoească cataloagele. registrele. Inţelese 

re cine era vorba. Elevul Petre Constantin, din clasa 
l-a, rămas corigent la fizico-chimice si matematici, nepre- 
zentat la examene şi declarat repetent. Nu l-a văzut nimeni 
pe la școală. 

Şi iată că un singur elev îi răpise directorului atita 
vreme! Ceasul din peretele cancelariei anunța ora cinci. 
Duse mîna grăbit la buzunarul vestei şi verifică exactitatea 
ceasului său, Cinci. Tuşi, aşa cum făcea în clasă cînd își 
idee răbdarea, apoi se îndreptă spre masa de lucru. Po- 

eza băgă mîna în sîn şi scoase un sulişor slinos de hirtie. 

— Găsit asta după icoană. 

— Lasă-l la mine. 

Venirea Majei Stanischi, dispariția elevului Constan- 
tin, l-au turburai pe director. Privea cum se fndepärta Po- 

eza prin ploaie. Incercă să-şi reia lucrul. Se sforță. De- 
venise, boaa neliniștit, nervos. „Şi am atita de lucru! atita 
de lucru“! Repeta: n'are să mai lucreze. li ajunge. Ziua ţi 
ra dece l-a ajuns acuma. || dor picioarele, trupul, capul. 
Işi îndesă pălăria pe cap, îşi aruncă pardesiul pe umere şi 
incuie usa tacticos. Spuse servitorului să nu-l. deranjeze ni- 
meni. [i i mea Se va trînti în pat şi va citi caietul elevului 
Peire Constantin. 


24 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ina întiia erau numerotate: |) un pai de lemn 
cu SR reda n un macat; 3) o pernă umplută cu otavă; +) o 
masă: 5) o bancă stricată; 6) un scaun: 7) 5 linguri de lemn 
şi 8) un cofăel de apă. = Ah 

Şi mai dedesupt, in loc de iscălitură: 

Atit se găseşte în casa Majei Stanischi. 

Apoi scria următoarele: j AAT 

Să-mi ajute Dumnezeu să mă ție sufletul pină ispră- 
vesc ceea ce îl siriveşte. X 

Sunt şapte zile, dacă nu mai mult, de cînd nu mănine 
decit lujer de viţă. frunze de vişin şi buruiene de prin fina- 
turi. Văd ca prin sită literele pe care le scriu. Imi simt fäl- 
cile încleştate şi obrajii amorțiji. li simt pe amindoi cum 
sfiriie ca nişte bucăţi de mămăligă puse pe jeratic să se 
coacă. Cuvintele se intorc îndărăt şi le simt cum cad in golul 
nesfirşit şi întunecos al măruntaielor, 

Dacă ar şti mama, sărada, în ce Stare am ajuns. 
ar alerga pînă la mine şi mi-ar aduce alivenci cu brînză, 
ceapă. usturoiu şi ouă. toate bunătăţile mi-ar aduce. M'ar ierta 
de toate greşelile şi m'ar lua acasă, Sunt convins că nu mar 
uri. Nu m'as mai teme de umbra ei de sub pereţi şi garduri. 

Mai de mult mi-au rămas întipărite în minte două în- 
timplări: războiul si seceta. Primele întimplări care m'au în- 
fiorai şi care mi-au întunecat întreaga ființă. Pentru multă 
vreme. Nici eu nu ştiu pînă cînd. 

Tata era un soldat, aşa cum citeam că-s soldaţii în căr- 
tile cu poveşti. Lupta pe undeva. iar mama îi împleiea col- 
tuni, flanele şi mănuşi. | le trimitea prin cîte unul care ve- 
nea din bătălie. de acolo de unde era tata. Nu se găsea 
hirtie, iar soldaţii scriau de pe front pe coji de stejar şi 
carpen. în loc de cărți poştale, care veneau cu întirzieri tare 
mari. Mama primea citeodată scrisori de acestea prin care 
tata nu mai înceta să ceară îmbrăcăminte caldă. Se vede că 
oamenii aceia răi nu i le-au dat sau au murit pe drum. În 
afară de ciorapi, flanelă și mănuși. mama i-a trimis un cojo- 
cel, meșinii şi căciula. 

Spunea că se gindeşte toată vremea la noi. Pe altă coajă 
de copac scria că nare să vie degrabă în permisie sau con- 
cediu. Nu stia încă nici el bine. Mamia se bucura că va avea 
cine să umble să facă cît de cît un petec de semănătură. Bie- 


tul tata se vede că nu știa că mama nu-şi mai usca ochii de 


cînd îi luase juncanii la rechiziţie. Soldaţii aceia i-au spus 
că aduc numai nişte lemne dela pe şi îi dă înapoi. Dar 
duși au fost. Mama a asteptat vreo lună juncanii dela pă- 
ure. A umblat la primărie, la jandărmărie, ba la un regi- 
ment şi nu s'a întors decit co hirtie ștampilată. 
n primăvara anului aceluia au rămas ogoarele pir- 
loage, iar mama a ajuns cerşetoare. cu un sac în spinarg. un 


COPILUL DRACULII 25 


copil în braţe, altul de minä, la porţile oamenilor care nu 
sau dus în războiu. O lătrau ciinii, iar oamenii o ocărau că-i 
leneşă, că fuge de muncă. O asmuțeau. La alte porţi. la alţi 
oameni. Curajoasă, vitează. Aşa o cam eu. Ca pe tata, 

larna a venit repede, O prinse iar pe mama fără făină, 
fără murături şi fasole, lără cartofi şi fără bob. Noi eram 
opt, opt draci, aşa ne botezase mama. Ca singur băiat. mama 
mă iubea. Nu şi-o arăta. 

Cit de greu i-ar fi fost, nu dispera. Ori îi mergea. ori 
nu-i mergea, intra întotdeauna rizind pe ușă. Işi punea mii- 
nile înghețate pe plita inroşită de para buruienilor pe care 
le sg asa noi de pe şanţuri şi dealuri. Ne veseleam şi noi. 
Eram doar de ispravă. Nu tot mama în toate părţile. Ne in- 
vălătuceam picioarele în cîrpe şi trupurile în ţoalele care ne 
acopereau noaptea şi ieșeam să inlruntăm viscole şi geruri. 
La căldură uitam de necazuri. Ne pirpileam cu toţii în jurul 
cugir Coceam mai toată ziua grăunţe. Salvarea maje- 
or noastre erau grăunțele. 

Intr'o dimineață sa oprit dinaintea uşii o căruță. Ciţiva 
oameni au dat jos un soldat. L-au-adus în casă. Era înghețat 
bocnă. L-au aşezat, de-a-curmezişul, după sobă. Parciă-l văd. 
Avea ochii deschişi şi faja neagră ca pămintul. Mama bocea 
şi-şi smulgea părul din cap. Eu nu plingeam. Omul mort era 
un străin. Nu țineam minte să fi văzut faţa asta vreodată prin 
casă la noi. 

Tata arăta altfel... 

Tirziu am priceput că tata căpătase un concediu, așa 
cum scria dela începutul războiului şi gerul l-a ucis noaptea, 
rătăcit nu ais de sal. 

poarta noastră era multă lume. Aşa lume vedeam în 
sat numai cînd era nuntă. Toate neamurile de spiță feme- 
iască boceau cu mama. Se țineau de obiceiu. Lacrimi nu avea 
niciuna în gene. Le-o fi secat, îmi spuneam. Dacă plingi me- 
reu nu mai au de unde izvori lacrimile. 

Pe cînd bocea, mama s'a repezit la mine: 

— Plingi afurisitule! 

— Hiag 

— Na, Na! 

— Hi, hi. 

— Piele de drac. 7 

Cei cîțiva dupaci m'au făcut să mă pornesc pe plîns. 
Tot fără lacrimi. Nu plingeau cu toții aşa? 

Noaptea, yeireghi, Se țopăia prin casă. se bătea țoaşca 
şi se trăgea mortul de picioare. ; 4 

Petrecerea tristă, aşa cum am numit-o eu mai tirziu, a 
luat sfîrşit în cimitirul satului. | sal. 

ama vorbea toată noaptea singură. Nouă copiilor ne 
era frică şi ne acopeream capetele cu ţolurile. Ce-am să fac 


i] 
VIAȚA ROMINEASCĂ r 


26 


iile e să iau bani pentru funciar, de unde 
cu datoriile, de unde să ii?“ Cem din cuvinte din felul 

ănită a mamei. 
e sub aşternut. Toe- 
de noapte sau pen- 
M'am Eset: ama a Brag paa „pe 

i a strigat că acă îmi zăreşte scălir 

pete al aprins. N bă, la flacăra pilpiitoare a 
opaijului feţele oamenilor arată altfel. M'am ascuns ca un 


Odată am îndrăznit să scot capul 
Nu ştiu pentru miez 


Am scos capul a doua oară. Mama stătea in genunchi 
şi se ruga cu glas tare. Aşa făcea totdeauna. Dar nu spunea 
nicio rugăciune. Nici „tatăl nosiru , nici „crezul“, nici „îm- 
părate ceresc”, niciuna din rugăciunile care ne învățase pe 
noi. În noua ei rugăciune pomenea de zilele ei de bucurie cu 
tata, de iarmaroace şi rochi, pe urmă a încheiat-o cu necazu- 
rile și umilinţile la care era supusă clipă de clipă, zi de zi. 
Cerea tărie ca să poată răbda. Atunci am auzit pentru prima 
cară rugăciunea omului viu, Mi-am memorat-o atunci şi mai 
tirziu. O ţin minte, dar niciodată n'am mai pomenit-o. Ina- 
inte ca mama să se stropşească la mine, am zis: 

— Am treabă afară, mană. 

— N'ai ciubăr? 

— Vreau... 

— Hai repede, trebue să pun cîrligul, la-ţi în cotonoage 
tirligii de pe sobă. 

venii îndată înapoi. Mama m'a primit: 

— Te zdihui degeaba. 

— Nu, mamă. 

— Lasă că ştiu eu. 

— Să-mi crăpe ochii... 

— Tacă-ţi cloanja şi culcă-te. 

— Parcă nu mă culc. Da, mamă, iscodesc eu cu nevi- 
novăție urcîndu-mă în pat, pentru ceţii matale toporul lingă 
căpătiiul patului? | 

— Să vă tai pi voi, bucățele, să vă arunc după șură ca 
pe nişte lături. 

_ Mi s'a sbircit pielea pe trup şi m'am lipit strins de su- 
rorile mele. Țineam ochii încleştaţi. Nici nu ştiu dacă mai 
suilam. Surorile mele au început să molfăie şi să miîriie. Le 
atinsesem cu picioarele mele reci. 

Am auzit paşi. O mină grea a căzut pe aşternuturile 
noastre. „Amu ne spintecă”, gindeam. O auzeam pe mama 
răsuflind deasupra capului meu. Mi-am strîns şi mai tare 
pleoapele şi am început a sforăi. Oh! clipa aceea! Imi sdu- 
păia prin urechi, Deodată am simţit buzele mamei pe ochi, 
pe gură, pe obraji. Buze reci, de omăt. Citeva picături de la- 
crămi m'an făcut să tresar. Mama m'a şters cu palmei. 


COPILUL DRACULUI 27 
Am căscat atunci ochii mari, dar mama nu m'a văzut. Ochii 
ei erau riți de negurile lacrimilor. Acum avea lacrimi 
mama. Am închis ochii repede să nu încep a plinge. 

Am auzit sullind în opaiţ. Cintau cocoşii. Nu-mi mai 
era acum frică. Somnul w'a cuprins repede, fără să ştiu. 


Toate streaşinile aveau țurțuri. Pe la amează se des- 
prindeau jos cu sgomot. Piraiele sclipoceau pe sub garduri 
i drumuri. Slabe, fără vlagă. Nu-mi plăceau. De n'ar mai fi 
ieşit: Ştiam că peste scurtă vreme reîncepe şcoala. A stat 
destul închisă. Aşa stătea mai în fiecare iarnă. Era încă pre- 
facerea războiului. Vuia. Şcoala dela noi din sat nu avea 
geamuri, nici sobe, Primele vietăți care mișcau prin curtea 
școlii, primăvara, eram noi. cei ciţiva nenorociţi de şcolari. 

Învățătorul Trufin ajunsese putred de bogat. El ne bo- 
tezase pe toți din casă. Pentru ce ne botezase? Ce legătură 
avea el cu sărăcia noastră. a satului întreg? Am aflat-o şi 
aceasta. Tirziu. Incepusem să-l urăsc, Prin încuscriri de felul 
acesta, de cînd a venit în sat, stăpinea. Era mai autoritar, 
mai respectat şi în acelaşi timp se socotea şi mai apropiat 
de oameni. Cine ar fi putut să crintească? Nevastă-sa, coana 
Filareta, aşa cum îi spunea satul, era o femeie grasă, rea. 
Uneori venea pe la noi şi se certa cu mama, Adică ea striga, 
iar mama tăcea sau răspundea cu frică să n'o supere. 

— Se poate, Catinca, una ca asta? Ti-am dat făină, 
brînză. murături, spunînd cai să-mi lucrezi şi cînd colo, 
vin eu la tine. 
am lucrat luna trecută, tāti... 

a AoT Hei, na! şiii că-i bună. Nu-mi place asta. Cit ţi-am 
at 

— Cinci străchini de făină, o ocă de brînză şi o căldare 
de murături. 

— Vezi? De asta nu are ursu coadă... 

— Oi veni săptămîna care saprochie. 

— Uite, îţi fac un hatîr. Știu, îi greu. ai copii. griji, 
dar am să-ți dau să ieşi o scoarță. Ai stative? 


-= lj mai ajută fetele cele mari. Am văzut eu că ştiu 
să țese. Cu asta scapi din greutăţi. Hai să-ți dau torturile şi 
îți trimit şi un sac cu făină. 

Urzitoarele se învirteau ziua şi noaptea. Nici virtelnița 
nu mai înceta. Oboroacele de păpuşoiu erau pline cu păpu- 
şile colorate pentru suveici. 

In casă se pregătea aşezarea stativelor. 

Făina sa Phani a e. Mama îşi blestema zilele, iar 
surorile îşi scurgeau privirile alergînd cu degetele prin fire. 

ucrau de 40 de zile şi 40 de nopți. Cit potopul. Și încă nu 
se vedea sfirşiiul. 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


nise si vremea aratului. Eu umblam cu cele citeva 
obite mai le aveam. Intr'o seară a venit după mine un om, 
vorbind cu mama să mă duc la poon Eram în clasa IV-a 
„Cine are să pască oile?" se întreba mama. ° - 
Omul acela a venit şi a doua oară. După paneja a 50- 
sit amenda. Acum se putea sta la şcoală şi fără fereşti şi 
gi: Can lonică, învățătorul, aşa cum îi spuneau sătenii, 
finii şi elevii, m'a scos la tablă. Ma izbit de pereţi şi de pr- 
dele. Sineele îmi ţişnea din gură, din nas. Am zăcut două 
săptămîni. Invăţam de groază şi nu pricepeam nimic, Invă- 
tind cu groază am început să iubesc ceea ce învățam. Ştiam 
rostul tuturor cărților şi nu mai eram inspăimintat. Ba am 
mai fost și premiantul întregii regiuni. „Sa sfirșit cu şcoala! 
am strigat, aruncînd cărțile cu tașcă cu tot pe apa Bașăului. 


Coana Filareta o siciia pe mama toată ziua. Vora să-i 
slirşească repede scoarța. Nu aveam ce să mincăm. Obiceiu 
în casă, rămas dela războiu. Mama a trebuit să ia asupra lu- 
crului tain dela alți oameni numai să poată sfirşi scoarța 
coanei Filareta. Plata pentru lucru o mîncasem cu multe 
săptămâni în urmă. 

Acum nu mai eram copil. Doar sfirșisem patru clase 
primare! 

Neobisnuit, coana Filareta mă desmierda ca pe bouji, sub 


bărbie. Ba i-a virit mamei în cap că eu îs bun pentru învă- 


țătură mare. Spunea în auzul tuturor: 

— Dacă mă-ta îmi găteşte repede scoarţa, atunci bär- 
baiu-meu te bagă la liceul militar. Esti orfan de războiu. 
premiant peste atitea sate... 

Mama umbla să-mi scoată hirtiile şi nu-şi mai lua gura 
de pe bietele surori care robeau. li intrase în cap că feciorul 
ei poate deveni om mare, 

Pînă să ajung om mare m'a luat un moş al meu la prä- 
şit. Ceea ce a luai mama de mincare trebuia plătit. Popu- 
şoii erau cit mine de înalți şi soarele dogora. incit mă sim- 
team ca în iad. Urzicile şi pălămida creață îmi icau pi- 
cioarele şi mîinile, Intruna umblam ologit. Avea dreptate 
mama să spuie cotonoage. Din vreme în vreme mă gindeam 
la liceu. Imi părea rău cam aruncat cărțile. Moşu mă speria 
cu sapa: 

— Unde te ginedşti, măi puțache? 

— La nica. 

— Nu vinde mosului castraveți... 

— Zău că. să-mi sară ochii dacă mă gindesc. 

„—,Fă muşuroaie la popusoin şi te-i gîndi la noapte la 
purici. Hai că-i sara amuş. 

— Ci sara? Nu vezi? Mai sunt zăce oiști pînă la asfinţit... 


COPILUL DRACULUI 29 


In pîinea cea albă dăduse tăciunii. 

Se eau patru săptămîni de cind nu căzuse nicio 
bură măcar. Islazurile băteau in roşu, iar cirezile boncăneau 
şi goneau în căutarea păscuiului. 

Pe ici i colo se vedeau snopi de grîu. 

Prăşitul de al doilea se sfirşise. Frunzele păpuşoilor 
erau veştede, ciuguleie. Preotul umbla prin sat şi îndemna 
oamenii „să iasă cu icoanele”. 

Frunzele nu mai erau veşiede. Incepeau să se îngălbe- 
nească, cu spicele nedeslăcute. Seceta a avut o înmormin- 
tare frumoasă, cu prapuri şi cruci, cu bocitoare şi multă 
lume tristă. Numai ca continuat să trăiască mai uscată şi mai 
colbăită. ' 

Eu am trecut prin toate muncile care se fac la păioase: 
secerat, cosit, adunat, legat, pus în jumătăţi, cărat, treierat 
la aria cu cai, urcatul paielor cu păierii în vîrful şirelor. 

la moşul meu am trecut la alţii şi alții. Trebuia de 
plătit totul. Acasă se jezea de zor şi scoarja tot nu era gata, 

Coana Filareta a sfătuit-o pe mama să mă ţie încă un 
an acasă, că sunt prea mic. Spunea. dind din miini: 

— La anul îl bag în liceul militar. 

— Să vă ajute Dumnezeu si Maica Domnului, zicea 
mama făcându-și semnul crucii. Bine că am aruncat cărțile 
pe apa simbetei. Nu-mi părea rău. Uitasem cu totul de învă- 
țătură. Devenisem un țăran adevărat, Bătăturile mi-erau 
ca unghia de virtoase în palme. 

„Ogoarele n'au să mai siea pirloage, voiu avea boi, plug 
şi car şi un nou plugar va irăi în comună”, daclamam cu în- 
credere în gura mare. 

Nu ştiu ce-o fi gîndit mama, dar într'o zi ma chemat 
să-mi dea poveţe şi mi-a spus că sa hotărit să-și vindă co- 
mindul pe care îl moştenise dela bunica, doi galbeni, şi să 
cumpere o pereche de bouji pe care să mi-i dea la insură- 
toare; pînă atunci să muncesc cu ei, să secamăn ogoarele. și 
să fiu în rînd cu lumea. 


Bouţii i-a cumpărat într'o marţi. Mama era supersti- 
pont şi vroia să meargă la ali tirg care se ținea miercurea. 

inä la urmă sa îndoit şi na mai tinut seama. 

Cind a intrat în ogradă cu dinșii, mi-a spus: 

— Să-i îngrijeşti ca ochii din cap. Averea dela mămu- 
cula mea pe care o |ineam peniru îngropăciune. 

Pe cînd cu toți se munceau din casă să aleagă bouţilor 
cîte un nume. eu, chiar de a doua zi, am început să-i duc la 
păscut. Cum era secetă, m'am gîndit că se mai găseşte ceva 
iarbă prin mlaștini. Fugăream lişiţele, bitlanii și rafele săl- 
batice, Nu-mi era nici foame. Muncă uşoară. Nici nu visa- 
sem asa fericire. Au venit și ploile de loamnă. Pe nebăgate 


sa 


MAT NEASCA 
30 VIAŢA RONI 


in seamă. Picuri mici, cernuţi continuu peste pămintul suga- 


iivă. In cîteva zile au început bleşcăielile şi toate ripele îşi 
vărsau nămolurile în vale. ta A | 

Bouţii păşteau toată ziua prin băltoace, Păreau şi mai 
mici. Se înfundau pină dincolo de genunchi. — 

Nu departe se zărea un petec de pămint acoperit cu 
iarbă deasă, de cimp. Nam stat mult pe ginduri. Am minat 
bouţii într'acolo. Cu ciomagul. Abia își scoteau picioarele, 
„Incă vre'o cîțiva paşi”! am strigat. „Au să-și umple deşer- 
iurile, iar mama nare să mă suduie că nu ştiu pe unde 
să-i Cc. H 

Rau oprit locului. Rag şi nu vreau să înainteze. Ín- 
cearcă să se întoarcă înapoi. Fug. Le țin calea. Le mai dau 
şi cîteva beje pe spinare. Se supun. N'au încotro. Ele îs vi- 
tele. i 

Piimintul devenea din ce în ce mai nesigur. Şi acoperit 
cu apă. La fiecare apăsare de picior ieșeau băşicuțe de 

aze, care sfiriiau şi se spărgeau e. Urmele se nive- 
deea Ca urmele pe viscol. Noroiul a ajuns „aa la pintecele 
viţeilor, S'au înglodat. Unul "i ipaha Nu le păsa. Se jucau 
cu boturile. Ce era de făcut? 

Cu mîinile am nîceput să înlătur noroiul. Ne afundam tot mai 
mult. Luam pămnitul tare, pojghija înșelătoare. Ded 
iadul. Miinile singerau şi se elenii. $ 
vițeilor acum decit pice pi me Răgeau cu disperare, iar eu fu- 
jn cînd la unul. cînd la celălalt, ṣi îi trăgeam de urechi 

fugit să nu mă înnec. 

- Imsera. Am început un plins sfişietor. Mă închinami 
Copil pe suprafaţa mlaştinei. Bouţii se afundau cu totul. 
Vulpile ieşise de prin ascunzătorile lor şi lătrau, Niciun ont 
De unde ajutor? Ploaia te pătrundea la oase. Alergam prin 
băltoace. Pe drumul care intră în sat, din spre răsărit, se 
vedea o căruță. Am răcnit. Omul a încetinit. Pe urmă a 
biciu cailor care au luat-o întrun galop nebun, aruncînd în 
urmă lostopane de glod si apă. Cine ştie cum voiu fi arătat 
de s'a speriat un om în toată firea. „Nu mă duc acasă!” S 


gam pe drum. 
lama a vrut să mă facă gos . Si-a vindut 
dul. Eu trebuia s'o apăr de griji la bătrineţe şi s'o îngro 
cind moare. 
„Se învirtea tot pămîntul în jur, iar aburi ieşeau 
mine ca din hoitul proaspăt. 
y Cind am deschis ușa acasă au țipat toţii. Pe urmă al 
început întrebările. Abia îmi mai aduc aminte. 
— Ce ai păţit? | 
— Te-a bătut cineva? l 
— Ti-au luat straiele? f 
— Unde-s vițeii? 3 


COPILUL DRACULUI 34 


— L-a dus la ocol? 

— L-ai scăpat la glugile de păpuşoiu? 
¿ — Cum, ai venit cu pielea a? 

— Aşa muruit de glod? 

— Hi, ha! Puţi a peşte şi broaşte, 
E Mama m'a spălat cu repeziciune, mi-a turnat oţet tare 
în cap și ma frecat, mi-a dat să beau rachiu cu piper şi ma 
acoperit cu toate pernele şi aşternuturile. A dat de grijă: 

— Eu mă duc după bouţi, să nu faceţi şotii. 

Uşa s'a izbit cu putere de uşori și pe urmă nu am mai 
auzit nimic. 

In zilele următoare. Mama: 

— Să-mi aduci bouţii acasă, ai înţeles? 

— Să-i caut. 

— Pe unde i-ai păscut? 


— Pe f ange 

— Unde-s? Au intrat în pâmint? 

Mama mi-a arătat iar toporul. „li pentru tine, nagiţule 
afurisit”! 

Mi-a trecut prin gînd să mă arunc în fintină sau să mă 
spinzur în şură, așa cum făcuse fata lui Hat pentrucă a lăsat 
vaca la luţărnă şi a crăpat. 

Mam hotării să tug. 

Chiar în noaptea hotăririi nam mai dormit în casă. 
Mi-am pus tot ce-am putut de drum înir'o legăturică şi m'am 
culcat în iesle, acoperit de coceni. Mama mă cotrobăia pre- 
tutindeni. Cînd am plecat, în puterea nopţii, tot o mai au- 
zeam strigind: 

— Petrea! Petrea! Vin'la mămuţa. 

Ecoul strigătului ei se auzea peste deal, in partea în 
care mă duceam cu. 


Vreţi să vă spun ce-am ajuns? Ce putea să ajungă un 
brosooiu de țăran ca mine? În ismene și capul gol. Pe pămînt 
cu brumă. 

Nu m'am oprit pînă în orașul B. Frumos tirg. Niciodată 
nu mai văzusem un oraş. Doar Săvenii. Un tirg prăpădit. 

După ce mam minunat de luminile acelea în ici de 
sticlă, de materiile înşirate prin ferești, de birjele cu roțile 
fără sgomot, moi, m'a prins o chelălăială de maje goale, în- 
cît mă tineam cu mîna de burduhan, să nu se desprindă şi să 
cadă jos. Am strîns cureaua pină n'am mai putut. Poate se 
mai strimtorează maţele... 

O scosesem la capăt cu foamea, dar se punea alta: som- 
nul. Mă dureau picioarele și aş fi adormit în inilocul dru- 
mului. Numai că era jilav, după ploaie. Ce era de făcut? 
Repede, drumul îndărăt. Era noaptea. Nu mă vedea nimeni. 
Țipenie de om. Am intrat în ogoarele cu glugi de păpuşoiu. 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


cetişo i-am făcut loc cu mîinile pină în miezul unei 
rar ka aiaei şi sătul. Am găsit seminţe de cinepă, Am 
giagi haldanii după miros, printre coceni. Mai cald decit 
în casă. Fără nicio grijă. Stăpîn nemărginii peste mine. | 
Cind am ieşit din culcuș soarele era de citeva oișii pe | 
cer. i 
iş, la drum. Şiruri nesfirşite de căruţe. Incărcaie | 
cu a frig li erei sbierete şi suduituri, Duminecă. 
Zi de iarmaroc. W 
N'am ţinut drumul, de teamă să nu mă vadă cineva 
din sat. Veneau la iarmarocul din B. Am apucat pe toloacă, 
spre cimitir. În legăturică aveam o cămaşă, o ismană, un 
ieptărel pe care l-am furat de acasă şi o pereche de opinci 
e porc, vechi, rupte, pe care le încălțam la şcoală. In is- 
mene erau învălătucite toate hirtiile, scoase mama pen- 
irn liceul militar... Le-am luat fără să mă gîndesc că-mi sunt 
folositoare, Fran ale mele. Pentru atita. Pe urmă erau unele 
care pomeneau de liceul militar. Mă mîndream cu ele. Mă și | 


închipuiam cu sabie şi epoleţi, cu veston și zorzoane, 

Bruma cra groasă. Imi ardeau picioarele. M'am încăl- | 
jat. lar în tîrg. Aih intrat în biserica de lîngă liceu. Altfel 
de biserică, Popa îmbrăcat in alb. Nici nu se vedea altarul. 
icoanele erau cu trupuri și nu pricepeam nimic ceea ce se 
cînta. Erau bănci, ca la ă şi muzică, undeva sus, ca la 
nuntă. Luminile îți luau ochii. De aici am intrat alăturea, 
la altă biserică. „Aici poate oi da de rost”. vorbeam pe uliţă. 
Adevărat. Parcă găsisem un neam de aproape. Toate cunos- 
cute. Ca in sai. 

Slujba se isprăvise, Credincioșii ieșeau unul după al- 
tul. Nu mai rămăsese nimeni. Singur. Biserica mare. [mi 
strimbam gîtul uitîndu-mă la zugrăvelile bolților nesfirşite, 
Pină în cer. Mă amețeau. Popa lingă mine. Nici n'am băgat 
de seamă. M'a prins de după gît ca pe un şobolan: 

— A cui eşti? 

— A mamei, 

— Cum îl chiamă pe tat-tău? 

— Petre. 

— Şi mai cum? 

Constantin. 

— Trăieşte? 

— Nu. A murit, 

— Mama trăieşte? 


— Nu. 
— unde esti? 
— Din ieni. l 

Vorba. sa sfirşit în bucătăria popii. Infulecam cit şapte 
came și piine. sosuri şi poame. Am arătat actele. S'a strîns 


COPILUL DRACULUI 33 
toată m „popii să le cetească. „Il facem dascăl!” s'a auzit 
strigind. „Numai dacă ai să fii cinstit şi muncitor“, 

Popa m'a dus a doua zi la fratele lui de pe uliţa Agaf- 
ton. „Conu Ștefănică ii om bun şi are să te ajute”, mă incu- 
raja popa. 

"au strins cu toţii în jurul meu. Ca la panaramă. Mau 
măsurat. Cum se măsoară vitele cînd le cumperi. l-a prins 
risul. Nu știu pentru ce. Conu Ștefănică m'a purtat prin 
toată gospodăria, În şură, două vaci. Trebuiau mulse şi în- 
grijite. Porci, găini. curci. Florăria. Grădina cu pomi. De 
cules fructele. Grădina de zarzavaturi: carofi şi sfeclă, cu- 
rechi şi pipuaia. Toate glugile de strujeni, trecute prin 
picorniță. ucoana mi-a arătat încăperile pe dinăuntru. 

reaba: scuturat covoarele, dat cu ceară duşumeaua, cum- 
părătura dimineţii din piaţă, ajutor la bucătărie. Pe urmă 
veneau însărcinările primite dela cei cinci copii. 

In citeva zile poamele erau culese. Fierbeau cazanele 
cu povidlă. Alte cazane fierbeau, alăturea, cu bostani şi sfecle 
mea porci şi vaci, Am cărat în beciu jumătate de vagon 

e sfeclă și nu mai știu cîte banije de cartofi, Ziua şi noap- 
tea. Eram de pripas. Doar aveam să devin dascăl. 

Cădeau primii fulgi. Mergeam la şcoala de dascăli. Nu 
era o poveste. La popa dela Ovidenia era scoală. 

onu Șielănică era iare multumit de mine. Siăteam de 
vorbă amindoi. Prin ogradă. Scoala de dascăli nu-mi plăcea. 

Conu Ştefănică m'a înscris la liceu în clasa l-a, parti- 
cular. Cărţile le aveam de mult procurate. Aproape le ştiam. 
Numai la franceză imi era greu, Viorica, fata cea mijlocie, 
mă învăţa. 

Trebuia să-mi fac lecţiile în şură, în pod. In bucătărie 
îmi rupea cocoana caietele. „Carte îi trebue ăstuia”! Imi 
spunea bucătăreasa. Devenisem punct de discuţie. Centrul 
d intrigi și atac în casă, 

Cînd am trecut în clasa Il-a, am mai stat vara, iar la 
deschiderea şcolilor mi sa pus în vedere să părăsesc ograda 
boierească. 


Pricepeam si zimbetul acela amar. prefăcut al mamei. 
Trebuia să zimbesc. Altfel nu ajungi să te bucuri nici atita 
de fericirile pămîntului. Zimbind am dormit sub scările şco- 
lii, ascuns de moşul Gheorghe, servitorul. suflet bun şi mare, 
care-și împărțea sfertul de piine pe din două cu mine. Ri- 

ea: cind ai să ajungi mare, să-mi dai citeva pe spinare. 
Sub scările liceului am prins aripi. Incepea să se limpezească 
drumul pe care eram. 


În vacanța de vară munceam cu ziua pe moşii. Toamna 
veneam la şcoală cu ceva bani. Dacă se indurau stăpinii-să-mi 
dea plata. 


28579. _ 4, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
54 Li 


i i t-o Maja. 
osia lui Mavrocordat am cunoscu N 

k pata bețivul dela grajduri. O smintea îi indo. 
Leştile sunt tare răbdătoare... ; 

Repaus de amiază. Cald şi 3 i re ÎI 
doarmă? Se spuneau poveşti şi porcării. Femei şi băâri aţi. 
La un loc. Făceau orice, Fără ruşine. Pe moșiile boiereşti oa- 
menii gi pierd şi cuviinţa pe care au avut-o. Nu na pi | 
edi zip espre al- | 

imi rienţe de laborator. | 

chitila san Sapte a lui Gheorghe Coşbuc i-a adunat, 
ciorchine, în jurul meu. Să nu eri Dumnezeu cel sfint. 

Să vrem noi sînge, nu pämint.. j 

Repetau cu toţii. Nu-şi mai dădeau coate. Erau ei. 
Ceata. 


Poloneza mi-a dat totul în primire. Se ducea pe jos 
pină la Colomeia. Am întrebat-o: i 
— Pentru ce te ducă tocan în 
înă ajungi se tace cules... i ; 
atat Dă ad i duc, nemernicii de fraţi mi-l mătrășesc. 
Fraza aceasta a spus-o fără nicio greşeală. naibii po- 
loneză! Te pomeneşti că se face că nu ştie romineşie. O bă- 
nuiam, cu toate că eram convins că nu ştia. Avea motive să 
plece. Puternice. zeta, ar Eu aveam casă. Nu aveam să 
dorm prin tufişuri. ca sălbaticii. Ta 
j E Pecsre. zi aduceam hreşturi din pădure... Vladimir, 
cîinele, după mine. De bine de rău, eu mincam ceva. fumail 
Vladimir se împleticea. Cine ştie, poate şi el gîndea la fel 
despre mine. pf: , 
"Si ochii mi-au căzut pe curpenii de cartofi din grădina 
olonezei. Am smuls un curpen. Cartofii erau albi-roşia- 
ici, ca nişte pui de șoareci. Ce va minca poloneza la iară: 
Ce-mi pasă! Am să-i mie: pe toţi! Să se înveţe minte. : ă 
nu-mi mai lase altădată cîinele. Eram un păcătos. Cîinele 
mi-era prieten ataşat, credincios. Eu? Pentru a-mi astimpăra 
foamea învinuiam prietenal. Drum greșit. Poloneza era vi- 
novată. Vulpea dracului... á f = a 
Curpen după curpen, grădina a rămas neagră. „iu 
cut Tătarii. In mijlocul ogrăzii, lingă foc, mă ospătam cu 
Vladimir, După citeva zile se mai înviorase, javra., 
era vinovatul. Eu nu m'aş fi atins de grădină. li prin 
şoareci şi lăcuste şi nici nu se uita la ele. În alte părți 
mănîncă şi oamenii. Chinezii. Auzisem cînd eram mic 
ii sug laptele vacilor din păduri. Mi-a trecut prin cap si 
evin şarpe. Toată ziua prin pădure după izvoare şi hreş 
după “cîntec de ări şi hălăduit, după hrană şi adă 
după linişte şi fericire. Cum să nu-mi treacă prin minte 


vorbeam 


Polonia să lucrezi pă- 


COPILUL DAACULUI 35 


induri de acestea? Vacile lui conu Ştefănică mă cunoşteau. 
i-au ușurat planul. In fiecare zi o cofăică de lapte. Vladi- 
mir îşi ieşise din minţi de fericire. Nici cînd era căţel nu 
mincase atita lapte... ; 
M'a surprins într'o zi paznicul pădurii. Eram s'o păţese 
Am fugit ca un țap de munte, Am stat ascuns o mir ro în- 
treagă sub nişte curpeni de mure, sub un mal. „Să nu mă dai 
de gol, Vladimir, ai înțeles?“ ziceam desmierdindu-mi cîinele. 
Pe urmă n'am mai mîncat lapte. Se sfirşise şi cartofii. 
Intr'o dimineaţă am găsit ciinele mort. Oameni răi. l-au 
dat mămăligă cu sticlă pisată. Fără scăpare. 
, Trebue să plec. Dacă nu o fac, vecinii îmi vor da şi 
mie mămăligă cu sticle măcinate, Scapă de strigoii margi- 
nelor de oraş... 


La şcoală, rar cînd am avut cărţi. De cele mai multe 
ori le imprumutam sau le furam dela cei avuţi. Invăţam 
acasă, Un hoţ. Ce căutam la şcoală? Trebuia să mă fac hai- 
duc. Răzbunător şi singeros, Firea ţăranului ieşit din fire. Un 
furt era toată învăţătura mea. Nu aparținea ţăranilor, me- 
ră p rătăciţi prin marele oraşe. Au să cadă din sbor ca al- 
binele care ies afară din stupi prea timpuriu... 

Nu m'am ruşinat niciodată cind n'am ştiut lecţiile. Pen- 
tru ce? Deseori ştiam şi nu puteam să le spun. Pină intram 
în clasă le știam. In clasă locuia belşugul pămîntului, Co- 
legi graşi, scoşi din cutie. Fac şotii şi răspund grosolan pro- 
fesorilor. Fugi! fugi! ce cauţi aici, printre ei? Parcă îmi 
striga cineva. 

A intrat profesorul T. După ce a strigat catalogul m'a 
scos la lecţie. 

„Soiosule, sdrenţărosule, nesimţitule! Nu vezi că împu- 
teşti aerul clasei?” 

Eram obişnuit cu de-acestea. Vorbeam. Limpede, stă- 
pin pe materie. Dintr'odată mi sau întunecat privirile, Imi 
vijiia capul. Mi-am încleştat mîinile de catedră. Profesorul 
T. m'a îmbrincit şi am căzut.. Toată clasa ridea, Cu hohote. 
Cu lacrimi. Numai în caietul acesta pot so spun, Lujerii de 
viţă m'au ameţit. Profesorul şi clasa. 

Singurul martor al nimicirii mele de ani de zile e moș 
Gheorghe. Cind am deschis ochii eram în braţele lui. Mi-a 
dat să mănînc. Il mințisem atitea zile... 

l-am spus: 

— De astăzi înainte nu mai vin la şcoală. 

— Să nu faci una ca asta. mal? 


l-am sărutat mîna. 


F 


Sfirşese. Plec. Incerc să ajung acasă. Parcă o văd pe 
mama, Mă va întimpina: Ce mare te-ai făcut! 


3b VIAȚA ROMINEASCĂ 


w 
ae 
+ 


‘rai i i i iceului 
Gh he Traian, servitorul cel mai bătrîn al liceu 
a fost. pi i la cancelarie. A pierdut slujba. L-a dat pre 
directorul L. Pentrucă l-a oploşit în clădirea liceului pe ele- 
vul pen a A Pati a 
S i ă era o zi A s2 
oliba da- pe Vila Boian era încuiată. Gheorghe Traian 
şi-a făcut mîna scoică în marginile gurii şi à strigat de a 
toată valea Sitnei: i 
ea iatul tatii! Băiatul tatii! Ciinii m'au lăsat pe drumuri, 


DUMITRU CORBEA 


IN AMINTIREA LUI G. IBRĂILEANU 


„Au trecut aproape douăzeci şi cinei de ani, de cind, în- 
iro,zi de primăvară, regăseam laşii refugiului şi ai războ- 
iului, Reveneam în laşi pentru a mă înfăţişa lui G. Ibrăi- 
lcanu i pentru a cunoaște mai de aproape cercul literar al 
Vieţii omânești, al cărui colaborator devenisem de puţină 
vreme. Puternice şi nenitate impresii ale tinereţii! Părăsisem 
cu vreo trei ani un oraş răvășii de războiu, cu aspectele lui 
obișnuite acoperite de forfota momentului, Cite ceva din fi- 
rea oamenilor şi așezărilor îmi apăruseră şi atunci, în 
locuinţa lui Mihai Codreanu, care, întirziind aproape zilnic 
în gare unei mese de prieteni, oferea tinărului soldat şi poet 
ca ejul să cunoască bohema vechiului oraş. Dincolo de poarta 
ui Mihai Codreanu sau de aceea a lui Ovid Densusianu, re- 
venit de curind din Rusia şi adăpostit de familia Dr. Puşca- 
riu, se întindea insă un laşi care nu era al lor, ci al nosiru, 
al refugiaților şi ostașilor, trăind în case neîncăpătoare, hră- 
niti rău, tremurind de frig, grăbiţi să-l sim, laşii, pe 
care îl aflam acum. erau alţii şi erau cei adevăraţi. De sigur, 
nu mai eam acum grupul scriitorilor bucureşteni intrind 
în redacţia Romîniei, nici pe N. lorga scriindu-şi zilnic arti- 
colul, în cadrul marei ferestre neacoperite a redacţiei Nea- 
mului Romiînesc, aşezată pe ulicioara care lega Str, Lăpu- 
şneanu cu Sir. I. C. Brătianu. Imi lipsea figura dureroasă a 
lui Aurel Metroniu, tînărul erudit mort în greana iarnă a pri- 
mului an de războiu. Nu-l mai vedeam nici pe Vasile 
nici pe Stamatiad, citindu-mi, într'o febră specială, cite unul 
din psalmii săi, compus în aona. zi. Obişnuiam atunci să-l 
caut în vechiul şi modestul Hotel Metropol, pe al cărui cerdac 
privind către lunca Bahluiului, întilneam adeseori figura ro- 
mantică a unui tînăr jurist şi italenizant, Dr. Felix. Plim- 
barea mea, în rarele zile odihnă şi libertate, trecea pe 
acolo, apoi pe aleea plantată din vastul parc al Mitropoliei, 
dar se oprea, cu lungi răgazuri şi cercetări, în anticăria lui 
Kuperman, unde în iarna 1916—1917 se mai găsea încă o bo- 
gată colecție de cărţi. provenite din bibliotecile numeroșilor 


Eai 


x 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


58 


i i ai oraşului, multe opere de literatură şi filo | 
apar e filosofia istoriei. manifestind un interes le i 
cal pentru o sferă de probleme din care la un moment dat 
sa cristalizat La théorie de l'histoire a lui Xenopol. Acolo, în 
rafturile lui Kuperman, am găsit lucrările lui Buckle, ale lui 
Drapper şi pi ni Dincolo, mai departe, în vitrina lui Şa- 
raga, se mai găseau expuse vechile publicaţii ale editurii și 
uneori anunțul cîte unui studios care căuta pentru cumpă- 
rare operele it Ravaisson sau Cournot. Urcam apoi frumoasa 
stradă Carol; mă opream în strimta sală a Seminarului filo- 
sofic, unde nu odată am zărit pe palidul şi firavul studios 
Petre i şi îmi continuam plimbarea pînă în faja Uni- 
versității, unde intram pentru a asculta lecţiile de istorie uni- 
versală ale lui Iorga. Poate că lumea nu era prea, fericită în 
laşii războiului. Era o vreme de griji şi de lipsuri. Un tînăr 
nu are însă niciodată dreptul de a 20 pline de ceea ce îm- 
prejurările vremii nu-i pot da sau îi refuză. Sentimentul des- 
voltării personale, al progresului interior neîntrerupt, trans- 
formă şi înfrumusețează spectacolul lumii. Simţeam cu pu- 
tere lirismul vîrstei, cînd rătăcind pe Păcurari, privirile îmi 
scăpau, printre spaţiile libere, peste întinsele perspective din 
vale. sau cînd, de pe strada Sărăriei, priveam către dealurile 
înconjurătoare,  Sălciile înverzeau, cu o favoare specială, 
pentru noi, rătăcitorii tineri ai unor locuri bătute de alţi 
mulţi visători în trecut. x J “| 

Mă înapoiam deci în laşii în care nu ştiu dacă fusesem 
fericit, dar în care fusesem tinăr, şi aflam acum un oraș mol- 
com, cu o circulaţie potolită, respirind liniştit din toate curţile 
şi grădinile lui. polei la Profesorul Marinescu, în vechile 
case ale lui Nicolae Gane, acolo unde în 1906 se pusese la 
cale Viaţa Rominească. In fruntea grupat stătuse atunci și f 
continua să domine acum G. Ibrăileanu, domnul Ibrăileanu, |} 
cum i se spunea de întreaga lume a scriitorilor și elevilor lui = 
cu modularea unui respeci, pe care nu-l putea explica decit 
cunoaşterea omului înzestrat cu un prestigiu rsonal atit 
de puternic. Ibrăileanu locuia atunci în strada oroiu, întro 
casă aşezată în mijlocul unei curţi întinse, puțin îngrijite, 
vechea casă a lui Vasile Pogor, unde altădată se ținuse adu- 
nările Junimii. Pînă să pătrunzi în odaia în care era aș 
zată băgătu lui bibliotecă, treceai priniro altă încăpere unde 
se ingrămădeau obiectele cele mai eteroclite, mai mult un 
depozit, decit un spaţiu făcut pentru a fi Jocuit. Ibrăileanu 
era atunci un bărbat sub cincizeci de ani; slab şi înalt, cu 
părul şi barba mare, cu frumoşii ochi orientali arzînd pu- 
ternic în mijlocul figurii smolite. Il zărisem şi altădată, tre 
cînd spre Universitate, înfăşurat în larga-i pelerină, cu capul 


acoperit de ria cu margini foarte largi, i pălărie 
p 


pe care o purtau atiţi din intelectualii Iaşilor şi pe care o 


Lă 
Dă 
r 


` 


ÎN AMINTIREA LUI G, IBRĀILÉANU 


39 


numisem, cu referință la capetele materialiste şi atee impo- 
dobite de ca. o pălărie monistă. Aici, în interiorul plin de 
fumul nenumăratelor ţigări ale gazdei şi oaspeţilor lui, pu- 
team privi pe Ibrăileanu de aproape şi mă puteam pătrunde 
de caracterul individual al figurii şi manifestării lui. Omul, 
cu ținuta-i uşor depresivă, cu privirile mobile, cu vorbirea 
precipitată, apărea ca un amestec, destul de rar, de inteli- 
gență lucidă Şi de sensibilitate vie, aproape romantică. ,vi- 
rea unui străin, chiar a unuia atît de tînăr şi de necunoscut 
cum era vizitatorul lui din acea zi, îi dădea un fel de emotivi- 
tate, din care vorbea plăcerea de a descoperi un om nou. de 
a-l cîntări și înţelege, cu calda şi vibranta lui acceptare, atunci 
cînd atenta examinare dădea rezultate pozitive. Multe lu- 
cruri am vorbit cu Ibrăileanu în acea primă întilnire, pre- 
lungită ceasuri întregi, pină dincolo de miezul nopţii. Părea 
mult preocupat de sănătatea lui. „lată, îmi spunea, sunt un 
om suferind de mai bine de două decenii. Zilele mele sunt ale 
unui bolnav. Numai cind se lasă seara, regăsesc ceva din 
încrederea şi hotărîrea de lucru a omului sănătos. Trăiesc 
deci mai mult noaptea”. Toată lumea vorbea de ipohondria 
lui Ibrăileanu şi diagnosticul nu-i era necunoscut nici lui. 
Cind mai tirziu am trecut eu însumi printr'o criză de sănă- 
tate, cu tot ceea ce orice încercare a corpului aduce ca demo- 
ralizare (căci orice boală este în primul rînd a sufletului), 
Ibrăileanu m'a prevenit printrun prieten: „Spune-i să nu 
cedeze ipohondriei. Cine alunecă pe această pantă nu se mai 
poate opri“. Nu m'am convins însă niciodată că există cu 
adevărat ipohondri, în înțelesul vulgar care se dă acestui 
cuvînt, adică bolnavi închipuiţi, sensibilități nevrozate locu- 
ind în ri cu funcțiuni normale şi active. Un desechili- 
bru organic oarecare susține totdeauna starea de alarmă vi- 
tală a ipohondrului și, din nefericire, constatarea aceasta s'a 
dovedit exactă şi pentru Ibrăileanu. Caracterologic vorbind, 
Ibrăileanu era o figură oarecum tipică a veacului al XIX-lea. 
in care au trăit atiji sensitivi claustraţi, oameni cu funcţiile 
de relaţie sdruncinate, desvoltaţi în latura inteligenței lor prin 
tot ce vieaţa trebuise să le refuze. Tipul lui sufletesc se găsea 

linia marilor psihologi suferinzi ai veacului din urmă, un 
faine de Biran. un Amiel, un Guyau, un Nietsche, un Proust, 
adică tocmai scriitorii ale căror cărți se găseau de atitea ori 
în mîinile sale. Dar pe cînd toţi aceștia, oameni cu structuri 
ipohondrice, lucide și sensitive, retrag în cele din urmă inte- 
resul lor vieţii practice, se refugiază în psihologism, în ati- 
tudini spectaculare faţă de existenţă sau construesc vasie și 
indepăriate utopii, Ibrăileanu n'a încetat niciodată să ră- 
mină oarecum un om practic, dind partea cea mai întinsă 
a timpului său organizării şi conducerii unei reviste, urmă- 
rind atent lupta politică, intervenind cu sfatul și îndrumarea 


f 


f Wi 
A VIAȚA ROMINEASCĂ i 
lingă prietenii angajaţi în bătălia pentru care el însuși 

ză co rm asi apt. Omul care cerca supunerea la obiect (o ex- | 
resie care revenea adeseori în vorbirea sa) înțelegea în ace- 

i timp valoarea atitudinilor subiective, parțiale, pasionate, 
„Trebue să fim fanatici” imi spunea el chiar în timpul ace- 
le: prime vizite E e pistă Coroiu: o vorbă pe care mărturi- 

înțelegeam» bine. X ! 
s pi sit mia Sică. s'a oprit mai multă vreme, în acea 
neuitată seară a primei intilniri, asupra lui Eminescu, Ibrăi- 
leanu a fost cel dintii om care ma făcut să înțeleg ce a fost 
Eminescu pentru generaţia ajunsă la impresiile culturiii după 
1880. Din amintirile lui Ibrăileanu am aflat mai întii reacţia 
de uimire şi farmec pe care a provocat-o, încă din timpul ul- 
timilor săi ani de vieață, opera lui Eminescu. Cind încercam 
să mă asociez impresiilor sale, criticul mă privea cu simpatie, 
dar nu fără oarecare neincredere: Poate înțelege cu adevă- 
rat pe Eminescu cine nu-i moldovean? Totul i se părea în 
versurile marelui poet legat de pămîntul şi atmosfera Mol- 
dovei. Peisajele lui Eminescu, îmi spunea Ibrăileanu, nu 
sunt generale, ci moldoveneşti şi începea să-mi recite: Pe | 
aceeași ulicioară — Bate luna în ferești,.. As ul acesta, 
adăuga el, nu e de oriunde, ci numai din Mo dova şi nu-l 
poate înțelege în justa lui intenţie decît cineva care a trăit 
şi a fost înd ăgostit la douăzeci de ani întrunul din tirgurile 
noastre. Caracterul provincial, profund moldovenesc, era unul 
din cele mai izbitoare în personalitatea lui Ibrăileanu. Omu 
descindea dintr'o familie armenească, aşezată de multă vreme 
în Moldova şi legătura lui cu pămîntul, cu cerul, cu aerul 
vechei provincii se stabilise prin mai multe generaţii. El po- 

a deci criteriul interior, experimental, Earr a judeca 
adevărul aserțiunii rasiste, Realitatea Moldovei în sufletul 
său era un fapt indiscutabil, oricare ar fi fost izvorul din care 
picurase sîngele său. Cind auzea deci pa ar contestaţiile 
naționale la care putea fi supus un om de obirșie străină, ne- 
răbdarea sa devenea din cele mai mari, căci acest om pătrun- 
zător şi onest ştia bine că însuşirea naţională, un element 
profund al psihologiei oricărui om, se formează prin încru- 
oaas altor influenţe şi după alte legi decît acele ale bio- 
omeL # 2 

j Imi aduc aminte cîte lucruri mi-a spus Ibrăileanu atunci 
despre anii săi de formaţie şi despre repercusiunea lor asupra 
atitudinilor sale de critic literar. Ibrăileanu fusese elevul Şcoa- 
lei normale superioare din lași, o instituție care a dispărut 
poate prea de vreme. Tinărul simțea vocaţie pentru studiul 
ştiinţelor naturale şi ar fi putut deveni un bun biolog sau 
medic. Dar în secția ştiinţifică a Şcoalei normale superioare 
nu mai erau locuri libere în momentul în care Ibrăileanu își 
începea studiile înalte. A intrat deci în secţia literară. „Ce 


ÎN AMINTIREA LUI G. IBRÄILEANT 41 


am eu de-a face cu literatura? mă întreba Ibrăileanu cu o 
modestie din care nu lipsea urma unei cochetärii vizibile, Ope- 
ra literară este pentru mine un obiect de observaţie. Privese 
acest obiect cu atenţie, îl întorc pe toate feţele, îl leg de cau- 
zele lui, aşa cum aș face cu o speță animală sau cu un feno- 
men fiziologic „Sunetul nu era cu totul nou. Il mai auzise 
contimporanii lui Sainte-Beuve și ai lui Taine. Multă vreme 
lucrările lui Ibrăileanu s'au situat pe linia vechei critice bio- 
grafice și explicative, aşa cum aceasta se formase către mi jlo- 
cul veacului trecut, odată cu pätrunderea metodelor natura- 
listice în studiul literaturii, D criticii din Bucureşti, sun- 
teji mai artişti, continua Ibrăileanu. Cind scrieți, se vede 
bine că doriţi să plăceţi. Intenţia de a face stil nu vă este 
străină. lată-l pe Lovinescu, Vanitatea literară este evidentă 
la el. În ce mă priveşte, eu compun un articol de critică, aşa 
cum aş scrie o carie poştală. Scriu ce am constat şi nu mai 
mă preocup de rest. Sunt om de ştiinţă. Nu mă simt de loc 
literat. Nu apariția iagmei voastre”, Dela un timp, concepția 
critică a lui Ibrăileanu a evoluat. Lucrarea lni, înțeleasă mai 
inainte ca o prelungire a ştiinţelor biologice şi sociale, se 
deschidea din ce în ce mai mult problemei estetice a formei. 
Intilnirea cu Paul Zarifopol poate să nu fi fost cu totul stră- 
ină de noua îndrumare. Zarifopol revenise în țară, după o 
lungă perioadă de formație în Germania, înarmat cu cele 
mai noi metode ale esteticei şi filologiei. Punctul său de ve- 


dere era strict estetic şi hedonist. li plăcea literatura „amu- 


zantă” şi devenea impacient faţă de sociologismul și Filoso- 
fismul literar, pe care, înaintea lui Ibrăileanu, il practicase 
cu atita răsunet socrul său, C. Dobrogeanu-Gherea. „Dom- 
nule Zarifopol, îi spune într'o zi directorul Vieţii Romînești, 
mi se pare că așa zisa critică estetică nu este de loc rentabilă. 
Cu observaţii de formă poţi compune un agraf. dar nu 
poți umple un întreg articol de critică”. Cu toate acestea, 
dela o vreme, el se lăsă cucerit de interesul problemei for- 
male, a cărei urmărire poate da criticului satisfactia de a ve- 
dea reducindu-se terenul conjectural, în avantajul unor ade- 
văruri minuţioase şi exacte. Paginile Studiilor literare sunt 
produsul acestei orientări. 

L-am revăzut de mai multe ori pe Ibrăileanu. De cite 
ori mă duceam la laşi, pentru a-l vizita pe Ralea, se ştia că 
vom petrece o seară lungă de discuţii în tovărăşia lui, pentru 
a găsi acea sensaţie de febră intelectuală, trăită de atitea ori 
în cercul Vieţii Romineşti. Ultima oară l-am regăsi! la Sana- 
toriul Diaconeselor, în Doeerali. Suterise o primă interven- 
ție chirurgicală şi cea de-a doua era mereu aminată de me- 
dici. Bolnavul era foarte slăbit, dar plăcerea lui de a se in- 
forma şi de a discuta nu diminuase nicidecum. Masa așe- 
zată la căpătiiul lui era plină de gazete şi de cărți, printre 


- e | -H 


42 VIAȚA ROMINEASCĂ- 
care am remarcat multe relații de călătorie în Rusia Sovie 
tică, urmărită, în ecourile ajunse pînă la cu un inte 


res deosebit. Cred că l-am văzut ultima oară pe Ibrăileanu 
cu puține zile înainte de moartea sa AVioiciunea lui intelec- 
tuală nu slăbise de loc. Dar era în privirea lui, ceva ca o 

rință de a încheia mai repede o existență săracă în bunurile 
comune, pe care nu s'ar putea spune că le-a disprețuit: o 

mărturisi acei cîțiva, puțini, care s'au apropiat de intimita- 
tea lui caldă. adeseori romantică, străbătută de acel elan 
către vieață şi tinereje, straşnic păzit de altfel de discreţia 
lui delicată şi pudică, care nu-i îngăduia mai mult decit sin- 
gura expresie a vieţii lui intelectuale. Mare surpriză a fost 
cînd Ibrăileanu a publicat Adela. Dar acest roman, în cart 
confesiunea subiectivă cedează atît de des locul reflecţiunii 
gencrale a moralistului, a fost scrisă de Ibrăileanu într'un 
moment în care întocmirea sa ceda. Imaginea omului, un pro- 
dus al culturii științifice și sociale a veacului din urmă, ar 
fi rămas incompletă fără Adela și fără acei puțini martori 
ai existenței lui, atit de rezervate, care au închis în inima lor 
amintirea unui om foarte complex și delicat. 


TUDOR VIANU 


IPOTEZE 


Citeodată mi-ar plăcea să ai mai mulí de paisprezece ani, 
să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă, 

să umbli desculță prin bucătărie 

și să te cheme cineva — posesiv, umilitor şi pulgar-— nevastă”, 


Nu ştiu dacă te-aş iubi mai mult atunti — 

poate că aş scrie aceleași rînduri aspre, sceptice şi fără poezie 
şi aș cugeta, la fel, cu neliniște şi amuzament, 

la basinul tău prea larg și sinii tăi de strictă simetrie, 


Dar cert e că aș [i tentat 
să te am — cu complicitate şi fervoare — 
numai pentru a mă gîndi superior la prostia soțului tău 
cînd îi spun cu perverş zîmbet afectuos: salutare. 
Liz) 


Incolo, cred că nimic nu poate fi mai interesant 

decit să stai la soare o zi întreagă întins pe spate 

fără să mai poţi observa că nu există Dumnezeu 

şi că la CFR condica se ridică dimineața la ? jumătate. 


De aceea, citeodată mi-ar plăcea să ai mai mult de 
paisprezece ani, 

zimbetul tău să nu mai fie reticent şi ochii tăi să nu vadă 

ridicolul entuziast şi milenar al omenirii 

care aleargă cu preocupare după propria-i coadă. 


Aş prea să fii blindată de aceleași inutile și binecuvintate 
judecăți. 


să nu te mai plimbi cu revoltă prin fafa zidurilor, goală, 


să te îngrozești cu decență de propriu-ți sex 
şi să te duci docilă şi ignorantă la şcoală. 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ai E 
Incolo, cred că nimic nu poate fi mai interesant 
decit să svirli cimpurilor sălbatice un rod din propria-ți 
pi 


fără să mai poți observa că nu există Dumnezeu 
și că la CFR condica se ridică prea de dimineaţă. 


Nu ştiu, draga mea, dacă te-aş iubi mai mult atunci — 

poate că aș scrie tot aceste rînduri aspre, sceptice şi fără poezie 
___ şi aş cugeta, la fel, cu neliniște și amuzament, 

fa basinul prea larg și la sînii tăi de strictă simetrie. AVENTURĂ IN CER 


Omul care păzea luneta părea să fie filosof, 
părea că ştie multe din tainele cerului bezea 
i-am dat doi lei să mă lase să privesc luna 

și să pătrund în țările îniateeul, 


N'aș fi putut să-mi închipui vreodată 

că ceea ce am văzul există în realitate! æ 
Am surprins stelele în somnul lor ciudat, 
dormind burghez, desumflate. 


Unii credeau că stelele sint nişte globuri frumoase și colorate 
înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu, 

aşa povesteau tofi ii 

şi de fapt aşa credeam și eu. 


yiti nu-i adevărat nici că stelele au colțuri — 
c-am văzul eu cu ochii — pe onoarea mea!, 
erau rotunde, buhăite și murdare 

şi niciuna din ele nu se mişca. 


Luna, obeză şi colerică, se desbrăca pentru noapte, 
părea că se fine acolo un dialog cu calmă disperare; 
îmi venea să strig ca dela galerie: 

mai tare, pentru Dumnezeu, mai tare!... 


Morii futura pelerinele lor cenușii, zdrențuite, 
cu ridicole elanuri medievale, FA e= ji i 
nu se vedea niciun alcov unde bătrina libidinoasă 
şi-ar fi putut ascunde nocturnele hemoragii banale. > 


Curînd apoi a trebuit să-mi acopăr ochii: x 

un nor ii? sa depus eee a peste flasca grămadă 
dedesupt, luna se mai vedea doar o felie 

pentru ochii muritorului perplex, A 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pe unde se tirise soarele cu o mie de ani înainte 
rămăsese o pirtie albă, vagă şi prăfoasă, 
care, cu convingere și importanță, 
xcelențele cerului se duceau spre casă. 


Intr'un alt colț. departe de bordelul selenar, 

Satan și Cel-de-Sus mestecau argumente într'o teatrală 
divergență, | 

iar Saturn-logodnicul, er pe oiștea Carului Mare, | 


Era o lume de pănoplicum, 

totul era clar şi straniu ca în fundurile de mare — 
n'aş [i crezut că există în realitate 

ceea ce priveam acuma cu stupoare. 


Omul care păzea luneta A ep să fie filosof, 
părea că învățase multe dela fantastica lui țeavă de tun, 
de aceea nu sa arătat surprins de loc 
cind am fugit rizind ca un nebun. 


GEO DUMITRESCU 


CEEACE E NOBIL”) 


___ Un om sare în apă şi, in condiţii pline de risc pentru 
vieața sa, salvează vieaja unui copil care trebuia să se innece. 
Un revoluţionar își sacrilică vieaţa în temniţă. Un filantrop 
dăruește unei opere de binefacere o bună parte din averea sa. 
Intr'o adunare distinsă, un dandy elegant impresionează asi- 
siența printro alură în acelaşi timp graţioasă şi mindră. Se 
spune despre un metal sau despre o linie mlădioasă a unui 
templu că sunt nobile. Tot astfel despre un cal care are rasă. 
lată cîteva fapte disparate, culese din comparti diverse 
ale vieţii de toate zilele şi cărora le atribuim în mod comun 
epitetul de nobile. 

Care e elementul comun care le leagă în aceeaşi esenţă? 
Care e caracteristica fundamentală a e cgroedlze ga variate 
pe care le desemnăm cu același nume? Să î m a le siste- 
matiza. Conceptul de nobleţă comportă cel puţin patru puncte 
de vedere sub care poate fi considerat. 

Cea dintii e o concepție sociologică. De îndată ce tribul 
primitiv sa diferențiat politic, el se scindează în două clase 
dominante: aceia a soto şi aceia a celor robiji. Peste 
tot, in urma unui astfel de proces apare un patriciat. El se 
distinge de comunul vulgului printr'un costum special, prin- 
trun stil de vieață materială şi morală deosebită care merge 
dela confortul locuinţei și al alimentaţiei, pînă la anumite 
„maniere“ de comportare, la un ritual în societate, la o mo- 
rală, la un limbaj şi la o literatură specială. RAR 

Conduita acestei clase se caracterizează printr'o indife- 
rență mai mult ori mai puțin vizibilă fajă de nevoile mate- 
riale imediate, printr'o „refulare“ a tendințelor animale, prin- 
tr'o spiritualizare ostentativă în majoritatea atituc „îr 
fine printr'o predilecție către valorile de lux. Istoria luxului. 
coincide cu voința de osientaţie, cu o hotărire de separare. Lu- 
xul e un simbol al puterii de clasă și desfăşurarea lui o sfi- 
dare voită faţă de acei cărora accesul în clasa superioară le 
e înterzis, o barieră bine stabilită, punctul de demarcaţiune 


*) Din volumul „Explicarea omului” care se află sub tipar. 


48 VIAȚA ROMINEASCĂ 


, care vulgul nu-l poate irece'). La unele popoare primi- | 
live există d parasit. ouio numită mor ad je care con- 
stă într'un fel de concurs ținut între diferiţi membri mai im- 
sortanţi ai clanului spre a vedea care poate dărui mai mult. 
venerozitatea şi risipa sunt semne de putere. . I ournois -urile 
medievale aveau indirect aceeaşi semnificaţie. Un nobil, spu- 
ne Joseph de Maistre, teoreticianul boerimei feudale franceze, 
e acela care dă mereu şi nu cere niciodată, acela care ars, 
numai datorii şi nu revendică drepturi. Bine înțeles că această 
atitudine e uşoară şi firească la acei care au acaparat mai 
dinainte totul şi nu mai au ce revendica. Dela ..poilateh” la 
oseph de Maisire, nobilul oferă şi nu cere, chelineşie, 
ărueşie, se dărueşte, fiindcă nu e deprins cu „vulgare” re- 
clamaţiuni sau cu socoteli meschine, È o dialectică a priso- 
sului. Mentalitatea sa visătoare şi idealistă nu e „păiată” de 
gindul niciunei utilităţi. Literatura sa lirică e romantică și 
plină «e imposibile făgădueli. Stilul amorului e sublim şi 
absurd. 

Dacă luxul înseamnă tot ceea ce depăşeşte utilitatea, 
mentalitatea nobilă în genere, e o mentalitate de lux. Un lux 
însă de o caliiate insolentă și ostentatorie care tinde mai ales 
să constitue o izolare a clasei în mijlocul celorlalte. Aceasta 
a fost genul de vieaţă al patricianului roman, a casielor supe- 
rioare indiene. al curţii dela Versailles *). Odată însă cu apa- 
rijia capitalismului. în renaşterea italiană ca şi în sec. l 
şi XVIII în restul Europei, clasa mijlocie începe să imite 
vieața aristocrației. Apare atunci un tip de risipă care nu mai 
e „luxul-barieră” ci „luxul întrecere”. Parveniţii întrec orice 


simţ de măsură, tip be lor e de a întrece pe acei cart | 
v 


i-au sfidat altadată ji înd puterea hanului de partea lor, 
ei desfășură o orgie de cheltuială, exagerind pat g tendință 
din nevoia de a lăsa în umbră noblețea care i-a provocat altă- 
dată. Nevoia aceasta de exhibiţie, de „epatare“, de handicap 
în cheltuială, care e pornită mai întîi contra clasei superioare, 
începe mai tirziu să se manifeste şi între membri burgheziei, 
înăuntrul propriei lor clase. Fiecare voieşte să depăşească Pi 
celălalt. Monsieur Jourdain, celebrul „burghez geniilom“ al lui 
Moliere, ca şi parveniţii lui Balzac, au nenumărați profesori 
care trebue să-i inițieze în secretul diferitelor arte, au o lo- 
cninţă fermecată, consumă în fast alimentar ori vestimentar 
tot ce se poate închipui mai scump. Toată această risipă de- 
vine la omul de afaceri o prezumție de credit. Astfel luxul 


- D 

t) H. Bandrillart: Histoire du lnxe. 3 vol. Paris 1831; W. Sombart: 
nanie und Kapitalismus, p, 71—76: Goblot: La barrière et le niveau, Paris 
1 b 
TS | 

_ 5) Vezi Taine: Les origines de în France contemporaine, vol, I: 1/anclen 
regime. l x 
*) Thorstein Veblon: The theorie of the leisure cimae, 1809. 


CEEACE E NOBIL 49 


se disociază de nobleţe, aceasta arborînd în decadenţa ci, toc- 
mai un stil de vieajă sobru şi lipsit, peniru a se separa de 
„noii îmbogăţiți”, pentru a se singulariza în superba lor mi- 
zerie. Căci legea primordială a fiecărei aristocra ţii e izolarea. 
Conirariul conceptului de nobil e acela de comun. A fi nobil 
înseamnă a ieși din mulțime, din omenirea standardizată. din 
ceea ce e omogen și banal. Funcțiunea nobleţei e de a despărți 
oamenii nu numai după criteriul naşterii sau al stării sociale, 
ci al meritului, al calității individului. Orice aristocrație iinde 
a fi o „aristologie“. o selecţie către spetele rare. excepționale, 
distinse. Ea e totdeauna o goană contra omogenului, o ale- 
gere, o prelerinţă pentru valorile rare, contra inclinărilor obi- 
nuite ale maselor. Ea se situiază toideauna la comparativ, 
„raze un plus de calitate, ne cit ibil inaccesibil. Dacă 
elul ci de vieajă ar fi accesibil ca sar pierde în masa ano- 
nimă. De aici ermetismul ei de castă claustrată şi soliiară. 
Fiosul aristocrației e singularizarea care nu e numai o poză 
voită. ci o consecință fatală a condiţiei ei. 

Nobleţea poate fi considerată, în al doilea rind, dintr un 
punct de vedere biologic. Semnificaţia ei, pe deasunra oricărui 
rol social, poate fi şi una de selecţie rasială. Horticultorul 
care impreunind diferite speje de [lori capătă una mai fru- 
moasă ca toate, san crescătorul de animale care urmăreşte 
vhținerea de exemplare din ce în ce mai perfecționate, prin 
altoiri, prin acuplări, prin îgrijiri răbdătoare ca şi eugenistul 
care urmăreşte îmbunătăţirea neamului omenesc, tofi se 
străduese către o ridicare a nivelului biologic al speţei. Pe 
lingă aceste culiuri. oarecum „in vitro”, natura întreagă în 
sensul darwinian operează prin Înpta pentru existență o se 
lecție a exemplarelor celor mai înzestrate pentru vicaţă. Cre- 
scătorul de cai de curse ca şi lerocitatea junglei urmăresc ace- 
laşi țel. Pentru acest motiv unii filosofi au așezat nobleţa în 
rindul valorilor vitale, nedindu-i ali sens decit acel biologic ?), 
Calitatea esenţială a acestei valori ar fi cultura purității, în- 
depărtarea elementelor vulgare și străine care pot altera cu- 
rățenia totală a unci rase. Cind un crescător de cai sau de 
cîini vinde un exemplar reuşit el îl însoţeşte de un act de ge- 
nealogie, de un „pedigree” care caută să dovedească că niciun 
amestec necurat nu S'a strecurat în vieața sexuală a strămo- 
şilar. De aceia aristocraţiile de pretutindeni au interzis căsă- 
inriile exogene „mezaliantele” care ar fi putut corei cursul 
imaculat al alavismelor. Cel care a considerat în permanență 
nobleța ca o perfecționare biologică a speței umane a fost. 
după cum se stie. Nietzsche. Nobleţa înseamnă. după el. sănă- 
tate. nevoie de cucerire. dar mai ales asprime si duritate de 


1) Max Seheler. Der Formalismus in der Ethik wnd dim materielle 
Wertethik. p. 108—109. 


wW, — 4, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
50 Li 


inimă, li de milă şi de compătimire, eliminarea oricărui 
carei alism care echivalează cu degenerarea şi dece detii 
Omul nobil sfarmă în jurul lui vieți în cruzime ṣi intoleranţă 
şi cucereşte ceea ce vrea, călcind peste cadavre. „Wotan a pus 
in pieptul meu o inimă neindurată”, această vorbă a antıcei 
saga scandinave e în adevăr ieșită din sufetul unui wiking | 
orgolios, căci cînd un om iese dintro astfel de speţă, e mindra 
de a nu fi fost destinat milei. lată de ce eroul acestei „saga! | 
adaugă: „acela care, cînd este tinăr n are încă o inimă aspră, 
acela nu va avea-o niciodată”. Oamenii nobili şi îndrăzneț | 
care gîndese astfel sunt la antipodul susținătorilor acelei mo- | 
rale care găseşte indiciile moralității tocmai în compătimire, | 
| 


în devotament, în desinteresare. Increderea în sine, orgoliul, 
o funciară duşmănie şi 0 profundă ironie în He, abi 
negațici aparțin cu tot atita siguranță unei morale nobile ca ș 
un uşor dispreț şi o sigură bănuială faţă de milă şi de o inimă 
caldă... Morala stăpinilor afirmă cu severitate principiul său 
după care nu avem datorii decit față de egali; că faţă de 
fiinţele de rang cui față de tot ce e străin pain ai ai 
riăm cum ne place, cum ne cere inima şi în orice tet, = 
Denta pe Fed pomisiă binelui şi a răului”, Sau în altă parte: 
o speță se formează, un tip devine stabil şi puternice printr o 
ri. ni iñ contra unor condițiuni conștiente şi esențial de 
favorabile. Se ştie, şi pe de altă parte experiența crescătorilor 
o dovedeşte, că speţele cărora le e destinată o nutriție supra- 
abundentă și în general un excedent de protecţie și de îngri- 
jiri înclină îndată în chipul cel mai intens către alterările ti- 
pului şi devin bogate în caractere extraordinare şi în mon- 


tineretului, în modul său de a dispune de femei, în moravu- 

rile matrimoniale, în raporturile dintre tineri şi bătrîni, în | 

sile penale. Un tip care se prezintă cu puţine caracteristici 
ar cu caracteristici foarte pronunțate, o speță de pamen 


CEEACE E NOBIL 54 


severă, războinică, înțelept mută, închisă... o astfel de speţă 
e fixată pe deasupra schimbării generaţiilor”. Aceste idei 
revin mereu după cum se ştie, ca obsedante leit-motivuri în 
toată opera filosofului german. Nobleţa nu este aliceva decit 
asigurarea triumfului celui mai tare în masacrul junglei. De- 
finiţia nobleţii după Nietsche nu e altceva decit o metafizică 
lirica a concepției darwiniene, 

Am văzut că şi filosofi mai potoliţi cum e cazul lui Max 
Scheler, înriuriţi de_această viziune aşează valoarea nobleţii 
printre valorile vitale. A proceda așa, înseamnă a restrînge 
pe nedrept sfera valorilor vitale, căci există astfel de valori, 
cum e de pildă: sănătatea sau prosperitatea fizică, care wau 
într însele nimic nobil. Pe de altă parte atitea valori spirituale 
ca cele estetice sau etice şi care conțin elemente de nobleță 
nu implică totuşi niciun element biologic. Nobleţa cel puţin 
în sensul uman. depăşeşte fără îndoială, ideia de selecţie eu- 
genică, căutindu-și caracteristicile în alte domenii, 

In afară de sensul social şi biologic se mai poate gindi 
noţiunea de nobleţă şi sub un unghiu estetic. Se vorbeşte ade- 
seori de o ținută a corpului, de o ținută, de un mers sau de 
un gest nobil. O coloană întrun edificiu arhitectonic. o linie 
pen întrun desen sau într'o sculptură ne apar drept nobile. 

ără a întrebuința o semnificaţie metaforică, orice act gra- 
tios adică orice mişcare făcută fără slorțare, fără opinitire, 
fără chin, ni se pare de o esenţă distinsă. Graţia presupune 
o economie de forță, o desfăşurare firească fără adiacențe 
parazitare, fără risipă de elemente inutile, lără dibuiri dezo- 
rientate. Saltul unei căprioare şi o frază melodică de 
Mozart prezintă, în mecanica ei, o suprimare totală a 
deviaţiunilor liniei de forţă sau a concursurilor nesoli- 
citate. Graţia presupune un exercițiu îndelung, o veche 
acomodare, o supleță ciîștigată prin infinite experiențe 
eliminatorii. o noutate asimilată pînă la expresia ei 
clasică, degajată de încercările ratate, adică turnată în sin- 
gura ei expresie potrivită. Nobleţa estetică înseamnă astfel 
mai întii proprietate exactă şi expresie precisă. Intră fără in- 
doială în aprecierea estetică a no leţii. analogii cu concepţia 
socială a unei vechi îndeletniciri în rasă și cu perfecțiunea 
biologică a unor repetate şi lungi exerciţii și experienie 
atavice, 

Sensul social ca si cel biologic oferă oarecum valorii no- 
bile mai mult cadre exterioare de înserare. Domeniul ei de 
situare specifică rămîne însă cel etic. Ca şi binele, ca și ade- 
vărul. ca şi sfințenia san dreptatea. robleța e o valoare mo- 
rală. Ea poate fi considerată în sine ca atare avînd ca și cele- 
lalie valori o existență autonomă. Definiţia ei din punct de 
vedere moral nu e uşoară de făcut, deoarece ea se degajă mai 
mult printr'o poziţie negativă. „per a contrario” faţă de o serie 


52 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de non valori. Astfel, a fi nobil însemnează a fi opusul unor 
delecto ca: laşitatea, frica, linguşirea, umilința, minciuna, 
mefienja etic... Cum vom putea insă degaja o esență unică 
dintro virtute care conţine adunată într însa atitea clemente 
de opoziţie laţă de concepte atit de variate? Cum vom putea 
descifra un caracter unic unei noțiuni care fără să po 

o trăsătură proprie ei i i întiripă existența numai din situa- 
tia contradictorie faţă de o serie de concepte care, fiecare è 
totuși clar delimitat? Dificultate care a făcut pe unii eticieni, 
în special pe N. Hartmann să considere nobleja, nu atit ca 
pe o valoare in sine, cit mai ales ca pe un nivel ridicat 
al altor valori. Printre alte dimensiuni imperiul valorilor con- 
ține şi pe acela al înălțimii. Nevoia de a urca mai sus, pri- 
virea căire ceca ce nu a fost încă conceput în nivelul de alti- 
tudine al unei valori constitue tendinţa către nobleţă. A vrea 
să fii mai bun, mai drept, mai veridic, mai curajos decii gra- 
dul comun atins pînă atunci în aceste virtuţi, inseamnă a res- 
liza nobleța. Fa se prezintă astfel ca „o feleologie a antico- 
munului“ ca o uăzuinţă către excepțional, către neatins ')}. 
Această virtute trebue astfel gindilă dinirun punct de ve- 
dere comparativ. Ea nu are o existență autonomă, ci una re- 
lativă în raport cu gradul atins de ceea ce e obișnuit. Finali- 
tatea ci e încordarea şi depășirea. Scopul ei e tocmai între- 
cerea oricărui scop. Istoric ea se confundă cu eroismul adică 
cu nevoia de a cuceri ceea ce n'a fost cucerit. 

Directiva ei permanentă devine, astlel, o nevoie inexo- 
rabilă de ascendență. Nobleţii îi repugnă deci orice va- 
loare de compromis, preferința ei tinzind permanen! către un 
caracter ut. Nu-i convine un stil meschin de dimensiuni 
mici, măsurile mjlocii. prudente, temătoare, calculate, Ea e 
caracterizată totdeauna de un stil măreț şi pur. Etosul ei nu 
cunoaşte ezitare sau cîntărire de avantaje ori de pericole. 
Oricit ar fi de înalt nivelul atins în realizarea vreunei valori, 
ea nu poate fi satisfăcută de el, chemarea ei orbitoare fiind 
obsedată de gîndul imposibilului. i j 

Singularizare socială, puritate biologică, proprietate și 
precizie în expresia estetică, depăşire și încordare în cadrul 
etic, iată citeva din aspectele fenomenului de nobleţă. 


Prezentată in cadrul etic ca un grad sau ca un nivel al 
altor valori, nobleța nu capătă prin aceasta o definiţie pro- 
prie. Fa rămîne doar ca o dimensiune, dependentă de fiinţa 
altor virtuţi. A voi mai mult și mai bine în orice domeniu, a 
tinde către o perpetuă ascendență a nivelului atins de alte 


1 N, Hartmann: Ethik p. 358, 359, 300—363. 


CEEACE E NOBIL 53 


valori nu înseamnă totdeauna a realiza noblețe. A năzui către 
mai multă sănătate, către perfecţionare tehnică, a fi chiar 
mai bun sau mai drept decit alţii nu insemnează a fi numai- 
decit nobil. Definiţia nobleții trebue să fie independentă de 
domeniul altor valori morale. Pentru a descoperi esența ei 
proprie nu vom urma În niciun caz vechile definiții nietzsche- 
ene inspirate de criterii vitalisie. Lărgind accepţia strict bio- 
logică adoptată de Nietzsche, Max Scheler adoptă totuşi con- 
cepția după care nobleja ar fi o selecţie de forță şi de sănă- 
tate, adică un rezultat al unei culturi rasiale. N. Hartman 
pomeneşte în legătură cu nobleţa de o aristologie termen care 
trebue să înlocuiască pe acela de aristocrație întrebuințat de 
Nietzsche. Eroarea tuturor acestor concepțiuni stă, după noi 
în confuzia ce se face între aristocrație şi nobleță. Aristocra- 
a este în toate societățile omeneşti elita de fapt, nu elita idea- 

„A domina şi exploata o societate datorită puterii fizice, 
averii sau sănătății, nu înseamnă de loc a face un act nobil, 
Atitea aristocrații sunt doar crude, laṣe, corupte, vițioase. Mi. 
nuirea forței se poate face cu mărinimie şi eleganță dar şi cu 
meschinărie şi josnicie. In schimb atiţia oameni amili, bol- 
navi, săraci, arată eleganţă, generoziiaie. blindejă şi acea as- 

irație către ascendență, către depăşirea nivelului actual care 
upă unii eticieni parea fi semnul însuşi al nobleţii. Din oa- 
meni modești şi umili au ieşit adeseori sfinţii, eroii, revolu- 
ționarii. Jeanne D'Arc era o țărancă, iar Cristos fiul unui 
timplar sărac, Atitea acte de jertfă sublimă au fost făcute de 
oameni bolnavi. Omul nobil nu e totdeauna omul tare. Toc- 
mai fiindcă disprețueşte întrebnințarea oricărui mijloc, ioc- 
mai fiindcă refuză succesul cu orice prej şi în orice condiţii. 
fiindă alege căile grele şi elegante, omul nobil e slab ṣi de- 
zarmat adesea în y en pentru existență. Nepuiând utiliza 
toate mijloacele şi lipsit de preocuparea reuşitei și de dorul 
triumfului, el devine deseori un dezadaptat. Se pot colecta 
mult mai multe acte de supremă eleganță sufletească la în- 
vinşii vieţii, la rataţi. la resemnaţi decit la puternicii trium- 
fători ai zilei. Străin de categoria succesului, omul nobil e 
aproape totdeauna puţin înzestrat pentru vieaţă, 

Criteriul uierii biologice ni se pare astfel tocmai con- 
trar noțiunii Es nobleță. Am scris altădată undeva că omul 
nobil e omul distrat 1). In adevăr unele din funcțiunile ani- 
malice cele mai eficace în lupta dintre spoto este conduita de 

ndă. Animalul ca şi omul primitiv, datorii unei ascufimi 
eosebite a simţurilor sunt atenți la cel mai mic sgomot, la 
cea mai mică mişcare care se întîmplă în jurul lor. Un frea- 
mät, un uşor svon de pași te să semnaleze prezența prăzii. 
Felinul rapace stă veșnice încordai, proiectat asupra exterio- 


1) M. Ralea: Valori 


VIAŢA NOMINEASCA 


54 


rului pentru a-l folosi în orice moment. Finalismul vital pre- 
supune o mare încordare de atenție. La omul primitiv scemi 
scrutare de fiecare clipă a modificărilor care se poi întimp 
in mediul exterior. In societăţile culiivate aceeași aptitudine 
se desvoliă la omul realist sau vulgar care vrea să aibă succes, 
la arivistul care vrea să ajungă, la prudentul calculat care se | 
fereşte de risc, la egoistul sau epicureul care vrea să se bucure 
de toate. P. Janet vorbeşte undeva de aptitudinea specifică 
a oamenilor bine înzestrați biologic şı pe care o numeşte 
„funcțiunea realului”. E un mod de adaptare perfectă la am- 
bianța înconjurătoare, la cerințele și specificul ei, dar mai 
-ales la momentul prezent, la actualitate, Omul sănătos e un 
realist cotidian: el nu e nici utopie, nici reacționar. Ajustat 
mereu numai la ceea ce se cere în clipa prezentă el e un opor- 
innist. 

Dacă acestea sunt caracterele ste ale deplinei sănă- 
tăți vitale, uşor puiem consiaa că ele nu se potrivesc de loc 
omului nobil. Desadaptat faţă de ambianța sa şi de timpul 
său, el e obsedat de un gînd care întrece condițiile temporare: 
Preocupat să depășească. după cum am văzut, nivelul actual 
al valorii pe care o serveşie, el e preocupat mereu de altcena 
decit ceea ce se întimplă. Nesatisfăcut de tre el îl dis- 
prețueşte sau rămîne indiferent faţă de el. E firesc astfel ca 
el să nu pîndească, să nu scruteze, să nu utilizeze datele pre- 
zentului şi a realităţii şi să rămînă în rapori cu ele mereu 
distrat, mereu proiectat în viitor. Realistul și oportunistul nu 
lasă să le Mpa neutilizată nicio întimplare din lumea care 
îi înconjoară. Nobleţa e o problemă de atenție încordată la un 
orizont ideal întrezări! în viitor ji de distracţie totală în ra- 
port cu realitatea prezentă. Sufletele nobile sunt lipsite de 
interes tru imediat, nu numai fiindcă sunt proiectate prin 
teleologia lor către viitor, dar şi pentrucă sunt indiferente la 
reuşită. Obsedaţi de esența creatoare, ineditul singur intere- 
sindu-le. sufletele nobile sunt totuşi indiferente la recompen- 
să, la sancţiunea premială acordată creațiilor lor. Dacă le-ar 
interesa succesul ar însemna că nu mai sunt proicctaţi în viitor 
ci legaţi de actualitate. Chiar aprobarea posterității e tot o le- 
pătură cu un prezent varecare, fie el cel de miine, în timp 
ce noblețea e tocmai ruperea oricărei legături cu vreo actua- 
litate oarecare. Sunt două elemente egal de categorice, egal 
de exigente în orice act nobil. Pe de o parte depăşirea actuali- 
tăţii deci spiritul creator, pe de altă parte indiferența totală 
la aprobare sau la dezaprobare. Sar putea defini nobleța, 
o ereatiune fără intenția succesului. Dar tocmai această in- 
rari ee la sancţiune. arată sensul antibiologic al nobleţii, 

ieaja, categoria vitală e un sistem de acțiuni şi reacțiuni: 
excitaie şi reflex, provocare. şi adaptare în raport cu un 
mediu imediat. Niciun act în ordinea vieții nn rămîne fără 


CFFACE E NOBIL 55 
răspuns. Orice gest adresat ambianţei provoacă o modilicare 
care reacjionează la rindul ei, Numai actul nobil e un act uni- 
lateral, fără ecou, El se satisface prin el însuși si, ca și opera 
de artă, e o finalitate lără scop. Dintre toate valorile etice, 
singura complet gratuită în determinismul ei e nobleţa. De 
aici caracterul ei net avital. Dacă oameni nobili nu sar pre 
zenta intro proporție redusă în sinul unei societăţi, existența 
speţei ar fi amenințată. Nu numai că oameni nobili nu întă- 
rese sănătatea speţei cum credea Nietzsche, dar ci o pot com- 
promite, Căci cum ar putea reuşi în lupta tru vieaţă un 
om care ignorează şi disprețueşte prezentul si realitatea și 
căruia îi e indiferent succesul. Ce ușor ar fi răpus de coali- 
tia. ipocriziei, a oportunității. a violenței, a utihzării tuturor 
mijloacelor posibile! Etosul noblejei fiind saltul peste reali- 
tate, legea el constantă fiind depăşirea perpetuă, fără oprire, 
urmează de aci caracterul ci revoluţionar. Satislacţia şi bea- 
titudiena nu intră în deprinderile ci. Nobleţa nu cunoaște 
echilibru și calm. Viziunile ei întrec în orice clipă datele imua- 
bile, tendinţele de liniste şi calm. Coincidind cu eroismul, vir- 
tutea nobilă umple istoria de răsunetul ei. Ea cere creațiune 
neîncetată de valori noi. Prin aceasta ca se sitniază în 
trun caracter permanent opoziționist, într'o ipoteză de ex- 
cepție, de contrazicere a ceea ce e curent şi banal. Pusă laţă 
în faţă cu tendințele biologice ale adaptabilităţii, ea apare 
slabă şi dezarmată. Cum însă în fiecare mulţime este un dor 
neistovii de reinnoire, prestigiul ei crește enorm si masele 
sfirşese prin a fi angajate în mersul lor spre mai bine. Asifel 
ceea ce combate și oroa nobleţa e punctul de vedere 
conservator. Dar arisiocraţiile sunt mai ales conservatoare. 
Denunţam mai sus confuzia între nobleță şi aristocrație. Ace 
ste două noţiuni nu sunt. după cum se vede, numai diferite: 
ele sunt contradictorii. Pînă la instalarea unei revoluții, o elită 
poate fi socotită ca nobilă. Mai pe urmă însă, cînd năzuința 
inovatoare se transformă în nevoie de fixare, cind vrincipiile 
rare altădată erau deschizătoare de noi zări. au sfirsit prin 
a se închista. a se scleroza, aristocraţiile neagă intal criteriul 
nobleţii. Burghezia care a luptat în 1789 putea satisface acest 
criteriu. Monsieur Joseph Prudhomme e mai tîrziu. pier- 
duse de mult aceasiă calitate, fiindcă îi pierise orice gust de 
ascendență. Disprețuind funcţiile de adaptare, nobleța nu 
poate fi definită biologic. Fa luptă tocmai contra acestui 
punct de vedere. Dar ea nu poale fi definită nici social, fiind- 
că aristocraţiile se inchid în formule imuabile de vieaţă, Sin- 
gurul sens al nobleții e cel revoluționar. cel eroic. adică cel 
etic. Fa se confundă cu legea progresului omenesc în neli- 
nistea sa de veşnică îmbunătățire. 


MIHAI RALEA 


AŢI FOST VREODATĂ ARESTAT? 


Soneria. | 

Slujnica deschise. ERNIM, 5 

Unul pă altul cei trei inşi — întiiul inalt, cirn, apo- 
plectic, al doilea slab, vinăt, cu ochelari, al treilea doldora, 
oacheş ca un şoric de şuncă afumată, aburind și surizind în 
beatitudine — intrară oarecum sfioşi. Se opriră sub viscul 
verde cu funiă roşie rămase dela Crăciun pe dunga plafo- 
nului care desparte prin uşi larg deschise antreul aproape 
întunecos de sufrageria ali! de luminoasă. 

Ghicii îndată de co veniră. nui 

Cine n'a fost încă incoljit, greu va înțelege și simți 
numai prin aceste cuvinte simțimîntul de vis urit și de asfi- 
xie, groaza care mă cuprinse. : 

Aşa cum mă altă scăpare n'aveam decit prin 
ferestrele dinainte, cu capul prin geamuri dela etajul al cin- 
celen, pe lespezile de piatră ale curții. 

— Domnul Istrăteanu, Ştefan Istrăteanu? modelă ca la 
examen cu glas de copilă speriată şi fără timbru. agentul 
slab, cu ochelari, 

— C'est cal... răspunsei pe fanțuzeşie, nu ştiu de ce, 
ridicindu-mă dela masă și punind cu atenție cuțitul şi fur- 
culița alături de farfurie. 

O rază de primăvară îmi izbi ochiul sting, luindu-mi 
vederea cu totul. Aşa străbate totdeauna soarele în sufra- 
geria noastră la unu după amiaz. í 

Soţia mea care se afla cu spatele către neaşteptații mu- 
safiri se ridică și ea. Cind îmi revenii din orbirea luminoasă, 
zării spatele ei vast şi rotund ocrotindu-mă împotriva duşma- 
nilor ca o dulce fortăreață. Fetele mele două în uniformă de 
liceu sin gulerașe albe rămaseră locului, cu ochi mari şi gu- 
rițele nitel căscate, ca la cinematograf. 

` — Sunteţi... ăă... arestat! auzii un scîncet, deşi cu încer- 
care de accent energic, de dincolo de masivul sotiei. 

— Chiar acum, sau după deseri? întrebai fără niciun 


ind ascuns, Suntem tocmai la felul doi. Trebue să vie ṣì 
ructele, 


Li 


ATI POST VREODATĂ ARESTAT! 57 


— Nu face glume! auzii alt glas, bolborosindu-se intrun 
smire Saringan de grăsimi. 

soția se 'ntoarse către mine cu chipu-i bucălat şi usor 
mustăcios, cu buzele umede şi lucioase că de Vola set 
bucatelor. Văzui atunci capul de buldog cir al celuilali 
agent, în vreme ce tovarăşu-i oacheş, rotofei şi care dintr'v 
vicioasă conlormaţie a gurii părea că suride. vira o mînă 
la spate — E ie e ver. 

i bânuiam de mult că'm jurul vieţii mele se ţesea 
pa de reclamaţii şi demersuri în care Aici să cad A un 
pard în deplinătatea forţelor. mi se păru nedrept să fiu 
prins altundeva decît în fie e în care vinam. Ce căutau 
comisarii în paşnica-mi sufragerie, în sinul bunei mele fa- 
milii, la ora mesei de amiaz, învăluiţi cu toţii ca un har dum- 
nezcese în aurăria risipită de soarele acestei fragede şi gal 
rimăveri? Legile, eu le călcam — dacă le călcam — la 

u, la Constanţa, la Chişinău dar pentru numele lui Dum- 
nezeu, nu la mine acasă, unde sbirii poliției veniseră să mă 
înhațe! Oare nu se puteau împlini rinduielile Dreptăţii deci! 
începind cu o mapa smqerrd E vreo lege supremă ca Dreptatea 
să apară în lume pălmuindu-se întii pe sine? 

Și ce risipă de osteneală, de bani, pentru rezultate sterpe 
şi ridicole! lată trei agenți — şi câţi or mai fi ca ei în Capi- 
tală şin restul Ţării! — trei inşi plătiţi laolaltă cel puţin cu 
o sută douăzeci de mii de lei, numai ca să vie să mă vestea- 
scă — şi încă la ora dejunului, stricindu-l şi pe-al lor! — că 
sunt, nu? „arestat“, Inainte de ivirea ăstora, chematu-m'a 
cineva u a să dau socoteală şi nu m'am dus? Şi dacă n'as 
fi voit să mă'nfăţişez la chemare, ar fi fost acești trei cara- 
ghioși în stare să mă găsească? Sau n'aș fi putut lua măsuri 
să-i arestez eu pe ei şi legaţi burduf să-i arunc în pivniţă? 


Intiiul demers al tății era stupid, costisitor şi de 
prisos. y 2 
Cit pe aci şi umilitor. Ceea ce mă înfuriă. l-aş 


fi luat cu siguranță la palme. Noroc că unul îmi întinse o 
hirtie cu slove şapirografiate negru şi complectate violet en 
numele, adresa mea şi o ştampilă peste citeva iscălituri in- 
descifrabile — poklari rea ra sii unor Soutie pe 
sigure, sinate de ria lor înfăţişare. Hirtia judiciar 
cerea cel ati. Tajă de fetele mele, căci fată de soție 
nu mai am de mult precum nu mai are nici ea niciun fel de 
ruşine — că cei trei indivizi erau simpli executori ai hoti- 
ririi unei autorități care-mi trimitea o incunoștiințare le- 
gală, stampilată şi înregistrată. Astfel că i se putea răspunde 
acelei autorităţi cu alte încunoştiințări, dela o autoritate și 
mai înaltă care deținea, aceea, stampilele și iscăliturile defi- 
nitive, 1 pda ua 

In familia mea n'au existai niciodată simțiminte prea 


59$ VIAȚA RUMIREASCĂ 


moleşitoare. Nu mi-am sărutat copilele şi nici ele nu mi sau 
aruncat vreodată de git, cum se vede în unele poze duioase, 
Cred că despre chelia mea ele îşi spuneau fără sfială, can 
vechile cărţi sfinte, că e numai bună de spart nuci. Ele cre- 
scuseră mai muli în lipsa mea, prea adesea îndepărtat de 
fericirea casnică, deoarece sunt, adică eram voiajor comer- 
cial, Noua mea absenţă ar fi fost pentru ele cam același lucru, 

Mărturisese totuşi că luindu-le furiş din coada ochiului, 
mă cuprinse un fel de- părere de rău și de nerăbdare. Eu, tatăl 
lor, făptura atotputernică, biruitoare pretutindeni unde se 
ivea, la şcoală, în m ine, în restaurante, şi în vacanțele 
la Mare, unde toate dejunurile se iau cu lăutari, iaiă-mă 
deodată înşfăcat ca un cîine derbedeu și aruncat în cotiuga 
zăbrelită. In calitatea mea de tată era o pedeapsă suplimen- 
tară. A prevăzut-o legiuitorul în coduri? Și de ce na ținut 
seamă de ea? 

Cind răfuiala conştiințelor, a intereselor se face cu atita 
prosolănie pentru o straşnică tragere pe sfoară, vreau să văd 
cine mă va ţine de rău că, ajutat de avocaţi îmi voiu pregăti 
şi eu sforile pe care să-mi trag judecătorii! 

Si cum spuneam, noroc de înfăţişarea solemnă a acelei 
hirtii şapirografiate... Fa mîntui onoarea tatălui, cel puţin 
în ochii fetiţelor dacă nu şi ai mamei. 

— Bun... Bun... bombănii eu foarte concentrai. după 
ce-mi pusei ochelarii în vreme ce citeam cu Inare-aminte, deşi 
nu descifram în afară de numele meu violet-apos, aproape 
nimic. Bun! Sunt al D-v.!... exclamai aproape cu entusiasm 
scoțindu-mi ochelarii ca și cum mă poltiseră și mă duceam 
la un chef. ' 


Intiile zile fui ţiuut la Poliţie, unde se spune că ina- 
intea oricărei alte con ri, arestaţii sunt bătuţi. Astfel 
se dă satisfacţie imediată moralei sociale, pe care legea o 
apără ceva mai tirziu cu alte mijloace: Păduchele, putoarea 
şi foamea din închisorile definitive. 


Dar simţul dreptăţii e prea puternic și prea dureros 


înrădăcinat în mine, ca să nu lac această destăinnire: Bă- 
taia e o ama meschină şi în cazurile grave, absolut za- 
darnică. e vinovat are de obiceiu un suflet cu iluziile 
lui paradisiace în care se poate refugia oricind îl chinuie 
carnea muşcată sau arsă cu fier şi unde nu-l poate ajunge 
dela o vreme niciun biciu al sbirului Dreptății. 
(De aceea îmi permit și o propunere: Să se alcătuiască 
o nouă ierarhie de pedepse, pe temeiu psihologie, sin 
care ar atinge pe delicvent și ar speria mai dinainte pe naj- 
vul gr pr de unele fericiri neîngăduite). 
a Poliţie nu m'a bătut nimeni şi această politejă — eu- 


AŢI FOST VREODATĂ ARESTAT? 59 


vinte inrudiie: polir, police, politesse — au fosi, o spun de- 

schis, în folosu „Poliţiei: M'aş fi aruncat fără Sia sos kiie 

în capul celui dintiiu golan galonat care ar fi cutezat să mă 

atingă şi i-aș fi slişiat beregata cu dinţii. Nu mă prețuesc 

pesa mult, dar nici pe alţii într'atit încit să cred că au vreun 
pt asupra anatomiei mele. 

Domnii dela Poliţie s'au purtat cu un cavalerism, rece 
e drepi, pentru care-i admirai atunci şi le aduc aci felicită- 
rile mele. 

„Profit de ocazie, spe a vă îndemna: Dacă sunteți che- 
maţi, prezentaţi-vă la Poliţie cu toată increderea! 
ui dus şi încuiat într'o încăpere, cu zăbrele de sigur 
i cam întunecoasă, căci altfel n'ar mai fi fost închisoare. 
ncolo, era întru totul, ba în multe privințe mai bună decit 
multe camere de hotel pe unde soaria comercială mă pur- 
tase în nopțile atitor călătorii, ani de-a-rîndul. prin vasta pro- 
vincie a ii. Un pat de fier cu saltea de paie şi pătură ce- 
nuşie, pe scaun un lighean aproape nou, cană cu apă și chiar 
o găleată fără niciun miros. Auzeam ziua şi mai cu seamă 
noaptea virtejul automobilelor și camioanelor de pe Calca 
Victoriei, pe care cu deosebire nu-l pot suferi, din pricina 
sensației de ă şi panică pe care o pricinueşte. Dar de 
acest chin Poliţia n'avea nicio vină. 

Singurătatea era de asemenea un fel de chin — prevă- 
zut oare de lege? — dar această unealtă de tortură fu atit 
i că n'avui dreptul să mă pling. Cum nu sunt fu- 
mător, nu-mi rămase ca să alung uriiul decit amintirea îm- 
prejurărilor şi mai neplăcute prin care trecusem — şi scă- 


Astfel intro noapte îmi pusei întrebarea: În ce clipă 
a războiului îmi fuse vieaţa mai în pericol? De bună seamă 
in dimineața scăpărătoare de ger cind ieșind în poiană, la 
1000 m. înălțime, începură în vecinătatea zăpezii să șuiere 
si să biziie un roiu de gloanţe nevăzute, ochite şi trimise de 
inamicul ascuns în codrul munţilor din faţă — spre goliciu- 
nea mea ciucită, Scăpai atunci o moarte rușinoasă: Im- 
puşcat pig e — rect, cum se spune ştiinţific. Cit mai stë- 
turăm cu bateria în culmea muntelui, luai obiceiul să mă 
aşez cu faţa la inamic și spatele spre C 'omandamentul nostru, 
de unde nu mă ochia nimeni. 

Sau fusei mai aproape de moarte în seara de 15 August 
în preajma gării Colmenar, cînd năvăli asupra bateriei un 
cîrd de nemți cu coifuri cenușii. atît de aproape că le văzui 
ochii holbaţi şi obrajii şiruind de sudoare neagră? Nu stiu 
dacă ne-am fi putut mintui vieţile și tunurile numai cu vreo 
cîteva țevi de revolver... se ivi din via învecinată un plu- 
ionier. în braţe cu o mitralieră și punînd-o în bătaie opri 
pilcul dusmanilor. Coifurile cenușii o rupseră de fugă. ca 


60 VIAȚA ROMINEASCĂ 


să cadă în baionetele companiei noastre de infanterie care le 
ocolise flancul, prin vie. ă : 

Mi se pare că si'n noaptea cînd trecurăm podul riului 
Sirian era cit pe-aci să-mi pierd vieaja — şi scăpai ca prin 
minune. Artileria duşmană care prinsese de veste ne ajunse 
din urmă cu o ploaie de şrapnele și se ținu astfel după noi, 
de parcă ne vedea mergind. Pierdurăm atunci jumătate din 
caii bateriei şi o treime din oameni. Scăparăm cu viea 
numai cei care ne tirirăm sub tunuri, unii sub pod, in- 
du-ne mîinile, ameninţaţi să cădem în vältorile apei întune- 
cate, cu echipamentul de git. 

Aşa că mare dobitoc ar trebui să fiu — îmi spuneam! — 
ca să-mi fac inimă rea de belelele de acum, care nici nu suni 
cine ştie ce belele. Cind a scăpat dintr'o luptă cu ursul, cine 
se mai plinge de mușcătura unui purice? Și totuşi niciunui 
penalist nu i-a trecut prin minte că un fost luptător, un ade- 
vărat luptător de front nici nu poate fi pedepsit — căci toate 

edepsele, inclusiv munca silnică, sunt pentru el un fel de 
eacuri. 

Ta Kuia nu mă ocheşte nimeni cu mitraliera în mo- 
mentele fiziologice, ba suni călăuzit şi asistat de un gardian 
special, plătit de Stat, Nu mai văd inamici turbaţi inaintind 
cu baionetele la armă spre piepiul meu — iar motoarele au- 
tomobilelor care gem a panică rostogolindu-se'n virtejuri dela 


Sosea în spre Poştă, oricii de nesuferite, n'au nimic din şue 


rul fulgerător, paralizant al bombelor de avion. 
Căci eu sunt — orice mi Sar întimpla de aci înainte — 


unul din aleşii, din rizgiiţii soartei, pe lingă atiți camarazi | 


mutilaţi, sfirtecaţi, care zac acum la rînd în plutoane, in- 
semnaţi cu cite o cruce de lemn în cimitirele mute şi fixe ale 
eroilor, pe dinaintea cărora alunecă trenurile de lux. Și nu 
le aruncă nimeni nicio privire! De cite ori în inări 
mele comerciale nu mi-a venit să sar de pe canapeaua com- 
partimentul unde se discutau nimicuri şi să trag semnalul 
de alarmă, să opresc o clipă trenul în dreptul unui vast pa- 
trat de cruci de lemn! Ce știau esențial sos tovarăşi de 
compartiment, ei care nu trecuseră încă niciodată prin fiorii 
morții? Simţimîntul legămiîntului cu acei martiri, camarazi 
e arme, camarazi de generaţie, amintirea timpului cind al- 
căluiam o slintă frăţietate, vieală și pe moarte, pe care 
o simțea pină şi soldatul dela coada cailor, le trăiam numai 
eu poate în acel iren. care aluneca nepăsător, Dar mă repe 
zeam totdeauna la fereastra sau pe culoarul vagonului și 
dacă nu mă vedea nimeni, cu braţul intins le grăiam: 

— Să nu mă invidiaţi, camarazi, voi ale căror oseminte 
albe se odihnesc în eternă formaţie de luptă! De citeori nu 
mi-a părut rău că n'am căzut cu voi, sus, un , ÎN Yreo 
bătrină pădure sau pe visătorul mal al fluviului larg! Și să 


AȚI FOST VREODATĂ ARESTAT? l 


fi incheiat vieaja în plină putere, tinăr şi increzător tru 
un țel care depăşea cu atît meinsemnătaita făpturii imbie! 9) 
zină rea pe semne care mă urmăreşte din leagăn m'a păzit 
de fier și de foc, pînă la urmă peniru ce? Ca să mă bat cu 
viclenie impotriva tuturor celor din jur, oameni ca şi mine, 
dar prefăcuţi cu toţi în lupi. Şi pentru ce? Pentru dobin. 
direa unui codru de piine, să-mi oblojese an de an cite un 
nou beteşug din seria de mizerii fatal hărăzite unei vieţi prea 
lungi. lar voi — dacă va rămas o fotografie în camera ma- 
mei, a fratelui mai mic, a iubitei sau aţi rămas numai în 
amintirea unui pricten — nimic nu vă mai poate strica: Le- 
gaļi frăjeşte în moarte precum frăjeşte aţi fost in vieajă 
cu ochi proaspeţi, figura întreagă, viguroasă, mustăcioara 
mândră şi plină de haz, pentru eternitate! La revedere, scum- 
pii mei. Eu am cam întirziat... Dar vin în curînd! 


i dar închisoarea dela Poliţie era destul de confor- 
tabilă. Mi se lăsase chiar gulerul, cravata, fără de care toţi 
părem derbedei și golani. Începui să mă plictisesc — primul 
semn al marilor fericiri. Aş fi dorit oarecari lipsuri, fie și 
numai frigul, care să însuflețească niţel orele. 

Judecata întirzia. Inchisoarea adevărată, pe mulţi ani. 
vedeam se amina. Nu înțelegeam de ce. Să fi lost deco- 
rația de războiu? De unde! De ea nimeni nu jinu seama nicio- 

ată. Crezusem înir'o vreme că noi, foștii luptători, vom al- 
cătui un corp ales ca să păstrăm în sînul Ţării spiritul de uni- 
iate şi de iubire, să dăm vieţii obşteşti un înţeles mai ridicat 
decit al arțagului ciinesc pentru o bancnotă mai mult. Nimic 
nu se împlini din acest crezămiînt, Cei decoraţi se înlipseră și 
ei numai decit în dilerite privilegii personale şi se pierdură 
astfel în meschina încăierare generală în care ne străduim ca 
nişte caraghioşi să ne furăm unul altuia căciula. 

Să se fi scris oare în vreo lege dreptul celor decoraţi de a 
fi judecați mai blajin sau deloc pentru îndrăsnelile lor în 
aceste mohoriie jafuri ale vieţii? Parcă nu-mi vine să cred... 
Eu de abia îmi mai amintesc de decorație. Insigna o purta so- 
ţia mea în primii ani de căsătorie, înainte ca biata femeie să fi 
uat proporţiile de azi, la balurile care-i plăceau atit de mult. 
Mai tîrziu, cînd veniră pe lume fetiţele, văzui decorația la 
pieptul unor jucării, a unui mic jandarm cu veston albastru. 
apoi a unui urs de pislă. i ; 

Aş minți dacă aş spune că disprejuiam acel semn de 
bărbăţie. Dar uitarea e şi ea un simptom Sufletesc, poate a 
revoltei: Revolta împotriva încălcării spiritului de frăţietate 
în muncă și jertfă care însuflețise plutoanele. compăniile, re- 
gimentele, diviziile — întregul nostru neam. 

Adăstam procesul ca pe un spectacol, să mă mai des- 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu mă chema nimeni! Nimeni nu-mi cerea nicio 
Slim par Si cum aveam de gînd să dau toate lămuririle, fără 
i izie. lără teamă de urmări, sinceritatea mă rodea pt 
inăuntru ca o apă tare. Îmi venea să mă folosesc de împre- 
jurarea cind gardianul mă întuvărăşea pînă afară, să-i destău- 
nuesc lui tot şi să isprăvesc. k AT bai 
Păcătos destin ai oo să să fiu voiajor comercial, cind 
aveam parte de o lire de luptător: A 
Serisei atunci în „Carnetul de comenzi” două profeții, 
una politică alta istorică. Iat-o fe cea istorică, aşa catastrofală 
cum Îmi veni: i 
Popoarele chinnite de o viziune activă sunt totdeauna 
mai puternice decit cele care vor să la masă și apoi să 
privească la alergările de cai. Totuşi în zarea de milenii, vii- 
torul omenirii se arată cu desăvirşire altfel: Se va băga de 
seamă pînă la urmă că j de-a războiul care ține de la in- 
ceputurile lumii, e o naivitate, toate neamurile, rînd, fiind 
sortite morţii, adică unei preschimbări. Oamenii planetei vor 
alcătui atunci un singur corp, conștient de adinca, esenjiala 


lui unitate, vor pune o măsură în producția haotică de copii. 

muncitorii din uzine de 
muncii în sudori de singe. 
Monstruoasele îngrămădiri de averi ca şi înmulțirea animalică 


și mărfuri, vor uşura mamele şi 
lestemul naşterilor în dureri şi 


a generaţiilor, vor fi privite ca semnele ruşinoase ale unei 
omeniri primitive. Forţel 


In jurul miresei, în laborator, în cîmpul de sport... 


„Stiu că această profeție va fi urită de oamenii de azi. 
care, din fericire, asemenea gorilei din Neanderthal, sunt 


trecători. 


— Mersul Istoriei e fatal! De ce te mai împolriveşti?. 


strigai odată către zăbrele, în puterea nopții. 
Nu mă auzi decît vardistul. 


F. ADERCA 


e de creaţie şi bucuria de a trăi nu 
vor pieri odată cu zizaniile care le întrețin, căci luptele nu 
vor fi desființate ci numai mutate pe adevăratul lor teren: 


FAZELE DESVOLTĂRII 
ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÎNIA 


de STANCIU STOIAN 


Iurmate) 


15, Fuziunea dintre partidul naţional țărănesc şi parti- 
dul naţional din Ardeal a fost socotită la arnaste Ai ca un 
mare eveniment politic. Prima încercare de contopire între 
cele'două organisme politice se făcuse în 1924. Aceasta s'a des- 
yan ai înainte de a se perfecta. A doua, izbutită, are loc 
n i 

După părerea noastră, anul 1926, a însemnat anul în 
care presiunea opiniei publice asupra regimului liberal atinge 
apogeul; dar e şi anul în care liberalismul se simte destul de 
redresat, din starea de slăbiciune în care-l aruncase războiul, 
pentru a putea lua în piept această presiune. Pină acum par- 
tidul liberal măsluise rezultatele alegerilor generale prin fur- 
tul urnelor de votare. Acum se ratsian be instituționalizarea ace- 
stei măsluiri prin reforma legii electorale, în care se introduce 
prima de 50% din locuri, pentru lista de candidaţi care obţine 
40% din voturi. 

Această primă era de fapt, așa cum sa şi numit o „primă 
uvernamentală”, căci îi este uşor unui guvern, îniro fară 
ără instituţii democratice consolidate, să obțină 40% din 
voturi, 

O mică socoteală credem că poate fi convingătoare. Cam 
50% din votanți aproximativ, la noi, sa dovedit că sunt ușor 
influenţabili de presiunea administrativă. Dacă la aceștia gu- 
vernul izbutește să adauge numai 10% voturi reale ale sale, 
el are procentul cerut de lege, cu care să obțină prima, — ju- 
mătate din deputați. Rămîne să se distribue cealaltă jumătate 
în raport cu numărul voturilor, adică el mai ia și din aceasta 
procentul de locuri. corespunzător procentului de voturi. 

Dar legea aceasta era nu numai în avantajul guvernului, 
— a oricărui guvern, — ci în avantajul liberalismului bur- 
ghez. Partidul fiberal era cel mai aproape de cîrma Statului, 


bă VIAŢA ROMINEASCĂ 


mult în situaţia de a fi chemat să guverneze, el avind 
cure mod za cele mai multe dintre instituţiile eco- 
nomice şi culturale ale țării. Era deci o lege bine ticluită pen- 
iru a stăvili şi limita efectele votului universal. Lupta parla- 
mentară împotriva regimului nu mai era astfel aceea care ar 
fi decis, iar peniru alte metode opoziția nu părea să fie coaptă. 
Si n'a fost. , : | 
l dată anul 1926 este ultimul an în care votul uni- 
versal, fără primă, este chemat să-şi spună cuvîntul. Partidul 
ărănesc şi partii naţional duc luptă dirză pentru salvarea 
ui. Partidul țărănesc este gata chiar la unele compromisuri 
— altă natură — numai să se renunțe la ideea primei 25), 
Dar liberalii nu se lasă înduplecați și legea se votează așa. 

In Aprilie guvernul se schimbă. Spre surprinderea țării, 
la cirmă e chemat partidul poporului (Averescu), c nu mai 
era popular. În fond însă lucrul era de aşteptat. Noua lege 
electorală ṣi o presiune administrativă ceva mai accentuată 
puteau să făurească majoritäțile necesare. 4 

Opoziția (partidele țărănesc, naţional şi naţional demo- 
crat) se unesc înir'un singur froni. Lupta are un rost a sem 
cum spune seful țărănist: „salvarea votului universal. estul 
programului trebue să rămînă pe al doilea =), Pentru 
a se ajunge cu succes acest scop este nevoie, de un instrumeni! 
de luptă, capabil să fie opus partidului liberal. „Două lucruri 
sunt sigure în situația turbure de azi. spune lon Mihalache 
după alegeri: că guvernul Averescu este de foarte scurtă du- 
rată şi că chiagul celui de al doilea partid de guvernămint 
este partidul țărănesc %). Păreri asemănătoare sunt exprimate 
şi de către fruniaşii naţionali. Domneşte părerea că sunt ne- 
cesare concesii p atice de ambele părți, arem o con- 
topire întrun partid mare şi puternic. legerile e se 
fac chiar sub impresiunea că fuziunea este ca şi făcută. 

Actul fuziunii a avut loc în ziua de 26 Septemvrie 1926. 
Este o dată care trebue reţinută. Ea va fi plină de consecinţe 
pentru democraţia romînă. Conira fuziunii un singur glas 
dela ţărănişti: al D-rului Lupu. — Am turnat prea multă apă 
în vinul nostru generos, va spune el. Dela naţionali e impo- 
triva fuziunii un grup întreg: grupul naţional democrat 


(lorga), dar pentru motive contrarii. Ambele: manifestări sunt l 


in orice caz semnificative. | 
La 10 Octomvrie e celor donă partide ratifică 
fuziunea, „Veţi vedea, încearcă lon Mihalache să liniştească 
pe ai săi, că nu este absolut nimic care să contrazică progra- 
mul partidului... N'an fosi decit sacrificii personale). În 


3") lop Mihalache, Discurs în parlament Aurora, 24 Martin 1926). 
2») Aurora, 4 lunie 1926. 
w) Aurora, 29 Sept, 1926, 
1) Aurora, 13 Oct. 1026, 


FAZELE DESVOLTĂRIUI ȚĂRĂNISMULUI IN ROMÂNIA 65 
Ed 


adevăr șeful noului partid va fi şeful naţionalilor — Iuliu Ma- 
niu. Dar acest lucru va echivala, după cum se va vedea, cu 
cea mai mare concesiune de program ce se putea face. Omul 
era el însuși mai mult decit un program, Era reprezentantul 
şi exemplarul cel mai reuşit al unei mentalități 

Astfel, sub influența acestei stări de A i, programul 
noului partid ieşit din fuziune, care nu va întirzia să apară 
se va prezenta cu totul searbăd. Ceva mai mult, se vor sirecu- 
ra în el și lucruri de-a-dreptul reacționare, cum a fost ideea 
unei legi care să asigure „libertatea circulației pămintului ţă 
rănesc... în sco de selecționare naturală a cultivatorilor se- 
rioși” *), Dezideratul acesta din program a şi fost realizat 
mai tirziu chiar de către fostul sel făcănist şi el va contribui 
in mare măsură la refacerea marei roprietăți în Rominia, 

Ce va fi noul partid o spune muli mai lămurit noul său 
şef, „Partidul naţional țărănesc, spune el, se întemeiază pe 
solidaritatea tutuor claselor... Ţărănimea nu e o duşmană. faţă 
de celelalte clase sociale, ci voiește să formeze o justă com- 
pletare a structurii noasire sociale” *). Cu cîțiva ani înainte 
partidul țărănesc putea să vorbească de lupta de clasă. Acum 
expresia pe care îndrăsnesc so formuleze vechii ţărănişti este 
accea de „apărare de clasă” *), 

Sacrificiile Llăcute de fostul tid țărănesc erau aşa dar 
serioase şi toate se făcuseră sal, os salvarea votului univer- 
sal, care tot n'a fost salvai. Căci votul n'a fost salvat. De 
două ori a guvernat, după aceea, partidul național țărănesc, 
şi prima electorală n'a fost desfiinţată. 

Un singur lucru pozitiv şi bun a realizat fuziunea din 
1926: a pus Îrină regionalismului politic, agitat pînă atunci 
de partidul naţional. Este sacrificiul pe care l-a făcut fostul 
partid țărănesc şi şeful său Ion Mihalache pentru desăvirşi- 
rea idealului de îniregire națională. Va fi însă şi acesta, în 

un sacrificiu inutil, pentrucă sacrificarea programului 
democratic va surpa la temelie edificiul politic al ţării, fä- 
cîndu-ne slabi în Taja forţelor reacționare din afară, Și vom 
pierde şi din punct de vedere naţional pînă la urmă. Căci 
problema națională nu poate fi deslipită de cea socială, ci 
încadrată acesteia. 


14. Fuziunea din 1926 a însumat pentru partidul naţio- 
nal țărănesc — şi prin aceasta pentru țară, începutul unei 
crize fără sfîrşit. Faimoasele „pertractări” păreau că vor 
aparține istoriei. In realitate ele sunt mutate din afară în in- 
teriorul noului partid. Dacă altădată ele au putut duce și la 


= Aurora. 13 Oct. 1925. 
=) Aurora, 6 Nov. 1928. 
=) Aurora, 6 Nor: 1920, 


5579, — 5, 


ROMÎNEASCĂ 
66 VIAȚA a 


suni. la unire, de astădată ele au dus treptat la o serie de 
e rtid, la o serie de amputări ale acestuia. i 
Cel dintiiu care este nevoit să se desprindă de trunchiu 
este Dr. N. Lupu. A fost o plecare cauzată şi de disensiuni 
de ordin personal, de sigur, dar ca nu poate să nu aibă și o 
semnificație mai adincă principială. Oamenii izolaţi pot face 
opinie separată îndemnați de resorturi subiective, dar un grup 
întreg cind se izolează nu se poate să nu fie animat şi de ceva 
ce depăşeşte egoismul individual. Să nu uităm că Dr. N. Lupu 
este acela care a aruncat în urnă singurul vot impotriva u- 
ziunii. Şi acest lucru n'a fost uitat, de sigur. Pe lingă aceasta, | 
ceea ce reproşa Dr. Lupu la acea A ucătorilor parti- 
dului era fapiul că aceştia se pierdeau în teorii, pe cînd el 
cerea fapte. Adevărul este că teoria care se făcea era nu una 
de lămurire a unei atitudini adoptate, precise, ci una de cău- 
tare a unei atitudini, iar Dr. Lupu cerea un lucru: găsirea 
unei ieşiri care să ducă partidul spre fapte, adică spre gu- 
vernare, 

In ziua de 19 Februarie 1927 — nicio jumătate de an 
dela fuziune — cu prilejul unui banchet dat în cinstea sa, Dr. 
Lupu denunţă fuziunea și reia pentru grupul său vechea titu- 
latură de „partid țărănesc“. Lupta cu foştii tovarăşi începe 
imediat. Iuliu Maniu este acuzat de a fi urmărit izolarea în 
partid a oamenilor Doctorului Lupu, iar Ion Mihalache de a 
asculta de inspiraţiile acestuia. s 

Ca pre , noul partid nu izbutește să se diferenţieze 
mult de celălalt. Se insistă ceva mai mult asupra programului 
muncitoresc — ceea ce însă nu înseamnă țărănism — şi se 
accentuiază că „partidul țărănesc va fi un partid realist, care 
nu se va Încurca în dogme, sisteme şi teorii”. Sensul acestui 
„pragmatism“, cum îi zice Dr. Lupu, este însă legat de o acu- 
zaţie ce i se aducea. Și el petre a acestei acuzaţii. „Nu vom 
trece la liberali, cum suntem acuzaţi, zice şeful grupului dar 
nu ne vom încurca nici în negativism sterp. Dacă va fi nevoie 
vom colabora”. 

Şi a colaborat. În acelaşi an chiar liberalii revin la gu- 
vern și partidul țărănesc „lupist” are și el un loc în guvern 
şi un număr de locuri în parlament. Se sperase că prin aceasta 
va puica fi spart mai adine blocul naţional țărănist, ceea ce 
era o socoleală greșită. Partidele nu se întăresc la guvern, ci 
în opoziţie. La guvern se consumă. 

Asilel, după ce fusese izolat, un important din 
tidul naţional țărănesc este aruncat în afară şi lăsat să se ai 
sume, Dr, Lupu va reveni mai tirziu în partid, întrun mo 
ment de slăbiciune al acestuia, dar fără prestigiul de altădată, 
Cu el e lichidată ramura „generoşilor“” din partid, a celor ca 
educația făcută pe vremuri la socialişti și care înainte de 


FAZELE DESVOLTĂRII ȚĂRĂNISMULUI IN ROMANIA 07 


NR mai fuseseră legaţi de liberali. Fuseseră chiar în par- 


— După ramura „generoşilor“, vine la rind ra- 
nismul” propriu zis. Deocamdată nu tot, ci numai ca e ți- 
nea direct de Constantin Stere. , 

Izgonirea lui Stere din partidul naţional țărănesc este 
una din paginile rare de ingratitudine apatic care istoria 
contemporană le-a putut înscrie în cartea sa. Era izgonit cel 
ce-i făcuse programul și luptase cel mai mult la închegarea 
lui. Ceea ce este şi mai grav este că acum nu se mai invoacă 
o indisciplină de partid sau o deviere dela linia lui programa- 
in. se cedează unci presiuni din afară, pusă la cale de li- 

rali, 

Sunt cunoscute faptele. Partidul naţional țărănesc era 
acum de doi ani la guvern. La un festival dat în Martie 1930, 
trei generali provoacă un incident, îndreptat împotriva „tră- 
dătorului“ Stere, Ministrul de războiu se solidarizează cu ei şi 
guvernul se clatină. Se pretextează că e în joc o inetituție de 
temelie a țării: armata, In fond se făcea un joc periculos, 
încurajindu-se armata să se amestece în vieața politică. Se va 
vedea după un deceniu unde poate să ducă acest lucru. Fapt 
este că liberalii au pus la cale aceasta, iar Iuliu Maniu, care 

e vremea aceea avea un fel de depline puteri în partid și 
n guvern, a folosit jocul pentru a „salva“ ţara, guvernul și, 
se înțelege, partidul. 
părțirea lui Stere a fost dramatică. Cel mai jenat este 
Ion Mihalache. Siere a povestit mai tîrziu magistral scenele 
petrecute în faimoasa ședință a biroului partidului, din 5 
Aprilie 19505). 

«D-1 Mihalache, cu greu despărțindu-şi privirea dela 
capătul ițarilor a îngăimat o ghicitoare din care, zice Stere, 
am putut prinde numai: dacă ar fi fost ceea ce nu este şi 
d-sa ar crede ceea ce nu este de crezul, atunci ar fi spus 
coea ce nu se mai te spune. Şi a tăcut, pironindu-și iarăși 
privirea la capătul ițarilor”. 

In această şedinţă numai Juliu Maniu — „Domnul Pre- 
sedinte“. cum îi va spune Stere în celebrul său articol cu 
acest titlu — izbuteşte să facă senin elogiul celui pe care-l 
silea totuşi să plece. 

Se părea că Basarabenii nu-l vor părăsi însă, că vor face 
toți cauză comună cu seful lor spiritual. Dar și aci şeful par- 
tidului găseşte un sprijin în Pan. Halipa, care se desparte de 
cel care-l crease politicește. La ultima întîlnire a Basarabe- 
nilor, Mos Ion Codreanu îi spune acestuia cu emoție în glas: 


=) Vezi C, Stere, seria de articole publicate în Adevărul sub titlul 
„Documente şi lămuriri politice“, tTa Mai 1030. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


68 


„Domnule Halipa, te să nu dai lovitura în inimă. Dă-o in 
creier, ză dac vei înca e numai trupul n'ai făcut nimic. 
Trebue să distrugi și spiritul pentru ca opera d-tale să fie de- 
săvirşită” *), 

"Astfel „creierul“ 
Hiiul R după plecarea lu Stere se iveşte un nou caz: 
cazul lunian. Cazul lunian, de altfel, este în strinsă legătură 
cu cazul Stere. Grigore lunian își arătase simpatia pentru | 
acesta deschis, şi o Setlaraie ublie. „Formal, — spusese el. | 
după ședința dela 5 Aprilie 1 — d-l Maniu nu i-a cerut 
demisia d-lui Stere, dar prin modul cum a pus chestiunea, era 
evident că cere demisia d-lui Stere 7). Și Iuliu Maniu nu iartă. 

Prin aceasta Grigore lunian nu se arăta numai persona 
legat de un om, ci și cu afinități de alt ordin cu el. Formal 
el a rămas în partid, după izgonirea lui Stere, dar în fond 
lucrează iot mai in eni, Aceasta ținea şi de felul său 
de a-vedea, u rpad, probabil, şi provocat să se manifeste 
astfel, pentru a fi izolat. i F 
co nota citeva din manifestările sale de independenţă. i 
care i-au creat în partid reputația de „om incomod". In 1950 
el se declară împotriva concepției bugetare a guvernului, pe 
care o califică a [i „fără considerare pentru latura socială a 
problemei”. E gata chiar să-și dea demisia din guvern pe 
această chestiune. s A à N 
Este apoi împotriva legii de restringere a libertăţii pre- 
sei şi împotriva aşa zisei legi pentru combaterea alarmismului: 
este pentru o altă deslegare de dat problemei constituționale 
înainte de 8 Iunie 1950, iar după aceea el e pentru un guvern 
de concentrare, în locul unuia de peria , z 
Izolarea lui lunian în partid se face însă pe tema legii 
pentru conversiunea datoriilor icole, Tema ca atare înce- 
puse să fie agitată chiar din ultimul an de guvernare naţio- 
nal țărănistă. In fruntea celor ce o agitau era Dr. N. Lupu. 
Sub guvernul lorga-Argetoianu ea devine lege, întimpintnd 
opoziția unora dintre „naţionalii” din partidul naţional-ţără- 
nesc, (in special Aurel Vlad). In a doua guvernare naţional 


țărănismului era şi el eliminat din par- 


jărănistă, problema e repusă în discuţie, dar așa cum este re- 

vată însemna mai de grabă un pas îna gore lunian 
are, în această chestiune un punct de vedere propriu. În loc 
de conversiune el cere o ilizare a leului, la un curs scă- 


zut. Prin aceasta datoriile s'ar fi redus automat, fără contri- 

buţia Statului, adică a contribuabilului sărac. j 
În 1932, în toamnă, lunian era atit de izolat în partid, 

încît se simte nevoit să trimită preşedintelui partidului o 


=) Adevărul, 13 Aprilie 1930, 
=) Adevărul, 13 Aprilie 1930. 


FAZELE DESVOLTÄRIL ȚĂRĂNISMULUL IN ROMÂNIA 69 


serisoare, în care îl roagă să ia act de faptul că, din acel 
moment, el se simte „străin de partid”. D-l Mihalache face 
sforțări ca să-l reţină, regretă mai ales că lucrurile au ajuns 
aci, dar nu poate repaia nimic. Al treilea țărănist, dintre ve- 
chii ţărănişti, pleacă din partid cu un grup tot de ţărănişti. 
li înființează partidul radical țărănist, la care se alipeşte 
Stere, cu partidul său, — partidul țărănist democrat. 

„_— Să recapitulăm. Vechiul partid țărănesc Iräise șapte 
ani de lupte (1919—1926). Partidul acum se închegase şi cre- 
scuse, Cele șapte vaci slabe fuseseră în realitate şapte vaci 

se, După 1926, în urma fuziunii, urmează şapte ani de 

Ana pas sciziuni, Şapte ani graşi în aparență — căci 
acum se plasează și guvernarea, şapte ani i şi secătuitori 
de fond țărănist şi democrat în fond. Kiir 
Toate plecările din partid, ce se petrec acum, sunt legate 
de numele sefulu partidului si a atitudinei sale faţă cu di- 
versele probleme, privite alifel de vechii tăärănişti. Ion Miha- 
lache este cu inima alături de cei ce pleacă, dar nu se ştie 
ce calcule îl reține în partid. Să fie oare numai teama de a 
nu vedea dislocat din rosturile lui pe cel de „al doilea partid 
de, pn opiiutat t Să fie afinități totuși cu linia mai reacţio- 
i pe care se aşeza treptat partidul? Fapt este că atitu- 
dinea sa pendulează dela o extremă la alta a partidului. Ţine 
la unitatea partidului? Ține romantic la unitatea țărănimii sub 
egida unui singur partid puternic? Vom vedea. Căci acum 
se apropie un „moment“ Mihalache, 


+ 
+ kd 


(va urma) 


VIRGINIA WOOLF 


leşind dela British Museum intri în regatul ducelui de 
Bedford. Squareurile se succed ca un apel, de baladă sau ca- 
pitole de armorial: Rusell, Bedford, avistock, numele fa- 
miliei. al titlului ducal, marquisatul primogenitului. Casele 
suni din suta a opisprezecea, din cărămidă cenușie, acope- 
rite de iederă și punctuate de minere de alamă. Pe arim 
stă turceşte un respectabil membru al corporației cerşetorilor 
pictori, care deține o concesie pe nouăzeci şi nouă de ani 
si în a cărui fund de pălărie se acumulează zilnic acelaş 
număr de pence de aramă victoriană. Deasupra, evoluiază l 
două veverite, sub copacii squarului se preumblă coiful de 
Antinee al policemenului. La frontiera cu lumea din afară 
se înghesue dughenile: o ceainărie cu laţată Tudor, o pescă- 
rie de Jordaens plină de languste, o circiumă dickensiană 
cu un patron tory care deplinge degenerarea boierimei (Ber- 
irand Russell e comunist şi tinărul Tavistock vorbeşte la 
meetingurile labour). lar la marginea sămîntului. acolo unde 
incepe mahalaua Sfintului Pancras, sa aciuat o mică repu- 
blică de loreie, în case cu felinar roşu, cu hangii din Caşmir 
sau Punjab şi cu invitaţia la aventură plus breakfast. Pen- 
iru călătorul cultivat şi înclinat la exerciţii nostalgice, as- 
pectul Hogarth al tabloului este de netăgăduit. Amestecul 
de prudomie și pezevenghilic care planează asupra acestui 
cartier londonez, derivă parcă direct din lumea picarescă a 
lui Smoleit şi Fielding, imaginată de marele caricaturist. Cu 
puțin noroc peregrinările drumețului pot ajunge în faţa 
unei case care se chiamă chiar Hogarth şi care poartă pe- 
cetea manierei sale irevereiţioase și libertine. E locuinţa! 
Virginiei Woolf. 

In casa aceasta, inteligenisia britanică dintre cele două 
său conirol de ton. de ținută, 


VIRGINIA WOOLF 7 i 


ezitant al celei mai mari descoperiri literare a timpului, 
Christophor Isherwood. In mijlocul acestor ine eat. 
nenţi, pontilia stăpina casei, distribuitoare de laude acerbe 
şi ceaiu, chinez sau indian. Citeodată veneau plini de tuş şi 
necuviință, oamenii dela Nero Statesman and Nation, care uS 
ferula soțului Virginiei, Leonard Woolf, intemeiau pentru 
a zecea oară în istoria Angliei acea doctrină specific insu- 
lară, de obrăznicie liberală, de radicalism anarhizant şi le- 
gat totuşi de datele permanente ale neamului. 

Cînd nu patrona salonul, Virginia se urca un cat şi în 
fața unui psyché de două veacuri, cu apele stinse, scria. 
Meandrele ei de lată anemică, hrănită cu Eptuci şi văzduh, 
erau vătuite intrun fel de vis treaz. Ziua doamnei Dallo- 
way, amintirile adolescentului Orlando sau Anii fără intim- 
plări ai familiei din South-Kensington se situiază în acelaşi 
microcosm sublimai, cu tragedii intense dar nesgomotoase, 

opulat de fantome pianotind în surdină, fără singe, fără 
urie, în fond fără vieață, Existenţa pianissimă a eroilor 
kh ie era nepotrivită cu violența străzii, cu oferta de rut 
şi de chiolhan a secolului dulceţii traiului. Chiar aciditatea 
distantă a oaspeţilor săi obișnuiți era o poziţie agresivă, 
menită să răstoarne bunul său echilibru abulic. De aceea 
rămînea prizoniera nălucilor fără coapsă şi fără sin, ca pro- 
pria ei siluetă plată, scidură de lemn din insule, parfumat 
şi sterp. 

Intro bună zi. acest decor de imaculată concepție a 
luat drumul umbrelor. Squareurile lui Hogarth sau rein- 
tors la materia primă, potrivit poruncii unui dictator de pe 
contineni. Ceea ce părea trainic, chiar imuabil, era pisat în 
pămînt. Virginia Woolf plecă în acele zile înir'un judeţ de: 
piris, unde avea o casă pe marginea unei pajiști şi a unei 

alţi. | se părea că parohia bucolică avea să astimpere sgo- 
motul şi barbaria. Vroia să reinceapă scrisul. 

Treptat, însă, observă că o vrajă deslegată nu se in- 
voacă la loc. Vedeniile se liberau şi obțineau o existenţă 
proprie. Ocupau locurile de comandă şi dirijau după norme 
singulare, reveriile Virginiei. Ceaiul continua să aibe ace- 
laşi gust şi iarba aceeași coloare. Dar drumurile eroilor se 
interseclau fără lege cunoscută, ca grafiile de orb ale lui 
Paolo Ucello. Astfel, ultimul succub scrise într'o noapte cu 
mîna Virginiei următoarele: „dragul meu Leonard, Pute- 
rile mele intelectuale descresc. Te-am iubit mult şi te iubesc 
încă. La revedere“, Suceubul era laconic şi fără cultură 
livrescă. Apoi, mînată de zeii săi lăuntrici, Virginia Woolf 
străbătu pajiştea presărată de asfodele și intră în apa la- 
cului, care după un vechiu obiceiu agnostic, cedă şi o lăsă să 
intre pentru totdeauna. 


PAUL ZOTTA 


CRONICA EXTERNĂ 


Nu sunt numai culise diplomatice pe lumea aceasta. Mai sunt 
culise redacjionale. Vă voiu pofti, în chip de prevoslovie, dincoace 
cortina revistei noastre pe care serie cu roşu „Viaja Rominească 

şi cu negru, deasupra în dreapta: „Decemvrie 1944" pentru ca să vă 


desvălui un sreret şi să vă lămurese de ce mi-e cu neputinţă să țin 


făgăduiala şi să vă înlățişez printre panourile estradei noastre, numai 
şi strict, evenimentele internaționale petrecute dela un „zintii” la altul, 
cum vi s'ar prezenta contul o bancă sau lista speclacolei 

lună la administraţia teatrelor, 


Revista apare, ea, la intii dar manuscrisul trebue dat de tim- 
puriu și timpuriu înseamnă cu cel puţin zece zile inainte. Şi iată luna 
plină, deodată redusă la i Š 

Acest birocratic „dela 1 la 30 a lunii”, dacă mi l-aş însuşi ca 
sistem metric pentru această cronică, el m'ar sili să adopt metoda lui 
Procust: de a tăia exact pe hotarul dintre două luni un eveniment în 
curs de deslăşurare sau de a completa cu profeţii hiatusul pen 
ttre momentul cînd am isprăvit de scris cronica şi momentul apa- 
riției ci. 

Se va recunoaşte că ideea, oricit de ingeni a unui bandit, 
fie el chiar din Attica, nu poate fi urmată şi că Impărțirea convențio- 
nală calendaristică e cu atit mai puțin indicată să slujească de punci 

reper, cu cit însăşi i vreme nu “se snpune nici calendelor, 
nici ideilor, nici iacului, nici solstiţiilor, anume cn toate acestez 
create pentru ca. 
„Spre a nu lăsa deci o verigă în afară, din strinsa inlänjuire a 
evenimentelor, voin relua şirul lor de unde îndatoririle faj de editor 
m'an silit să le ghilotinez, 


or pe o 


a pe care a putea-o — cum 
notare ar Îi 26 Septemvrie, cînd d-l 


şeze. 
Primul fapt şi de sigur şi cel mai important a fost 


CONFERINȚA DELA QUEBEC. 


care a durat zece zile și cu prilejul căreia d-nii Roosevelt şi Churchill 
sau văzul pentru întfia oară după Teheran şi întiia oară după debar- 
carea pe continent. 


CRONICA EXTERNĂ 73 


EA nye Agren gri eee paa maania arge eig şi diploma- 
care ai piat simțitor războiul acesta nesfi de iung, des- 
mpra Name pe san Pg mapt fäcîind er roig aa pe rea ar pinnu- 

„au socotit fireş preocu lor trebue acum in- 
colo să îmbrățişeze mai mult problemele bari decit ret p É räzboiu. 
Și au examinat fără îndoială împreună multe din chestiunile care se 
vor pune la încetarea ostilităților. 

3 aceea am așteptat cu nerăbdare expunerea care d-l Chur- 
chill urma so facă la deschiderea parlamentului în  dcătură cu această 
conferință. Nădăjduiam să aflăm, în sfirşit, citeva amănunte despre 
statutul viitor al lumii, despre organizarea de după războiu a Europei, 
ceva întrun cuvint despre ceea ce va fi cind se va isprăvi, 

Dar cuvintarea de două ore pe care a ținut-o d-l Churchill la 
Cameră în după amiaza zilei de 28 Septemvrie mi-a spulberat din 
acest de vedere, iluziile pe care ni le făcusem. 

mul ministru a vorbit foarte puţin despre cele desbitule la 
Quebec şi raportul lui despre conferința cu Preşedintele Statelor Unite 
a fost numai o luminoasă expunere asupra situației militare şi ò preci- 
zare a atitudinii Marei Britanii faţă de Rominia, Finlanda, Bulgarie 
(țările care au trecut în ceasul al il-lea în tabăra Naţiunilor Unite) 
cit şi în problemele: poloneză, italiană, franceză, belgiană şi olandeză. 

Lucrurile cum le-a spon au fost foarte interesante, atit de intere- 
sante încît s'a uitat că obiectul discursului trebuia să fie conferinţa 
dela mr A 

nsă d-l Churchill nu putea desvălui ceea ce discutase cu Pre- 

dintele Siaielor Unite, în prient rind pentrucă cele stabilite nu crau 
ecit pe două treimi desăvirşite, urmind să devie definitive de abin 
după ce vor fi fost întregite cu adeziunea ma ui Stalin iar în al 

o îi rind jromah aita Para 2 înşile, nu aveau decit un 
cara pro u, fiind condiționa răminerea mai arte la 
Casa Albă a d-lui Roosevelt. ia 

„_ Istoria, prin urmare, a conferinței dela Quebec nu te fi încă 
scrisă, Se a totuşi. însă, de pe acuma spune că ea a fost uvertura 
la opera păcii, 


PROBLEMA ITALIANĂ 


Din hotăririle dela Quebec, una cel puţin sa aflat: aceea de a 
se Înlesni Italici o totală reabilitare, 

Primul statut al Italiei a fost statornicit la 5 Septemvrie 1945 cind 
sa luat act de capitularea ei necondiționată şi i san fixat îndatoririle 
de învinsă. Aceste îndatoriri au fost atit de aspre incit nici pină astăzi 
textul acordului atunci încheiat n'a fost dat publicității. 

La sfirsitul lunii Octomvrie 1945, miniștrii de externe ai celor trei 
mari Puteri deliberative (ai Statelor Unite, Uniunii Sovietelor şi Marei 
Birtanii) întrunindu-se la Moscova, au precizat, de data aceasta public, 
printr'o declarațiune comună, că politica Statelor lor faţă de Italia se 
întemeiază principiul că „fascismul cu toată influența lni nefasti şi 
cu roadele lui proaste trebue să fie total distrus” și în acest scop nu 
făcut în şapte puncte o înşirare a mlisurilor care trebuiau puse treptat 
în aplicare: 1) constituirea unui guvern pe baze democratice; 2) restati- 
rarea libertăţilor: 3) suprimarea tuturor instituțiunilor şi organizaţiilor 
create de regimul fascist; 4) înlăturarea din administrații, instituții, or- 

ne cu caracter public a tuturor clemenelor fasciste sau profasciste; 

liberaren şi amnistierea deţinuţilor politici antifasciști: 6) crearea 

organisme municipale Semptralite di D; are şi judecarea celor 
cunoscuţi ori suspectaţi a fi criminali de oin. 

De acordat, î nu i se acorda Italiei nimic în schimb, subin- 
jelegîndu-se că democratizată chiar, ea riimine o țară învinsă, sortită 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să suporte toate urmările faptului că a tolerat fascismul la cirmă timp 
de douăzeci și unu de ani. Ă 

In Italia se stabilise așa dar, un comandament militar aliat care 
el era autoritatea supremă, m 

Incet, încet mareșalul Badoglio aplicind condițiile impuse la 3 

temvrie şi apoi la 30 Octomvrie, cu o deosebită lealitate şi strā- 
duindu-se să îndrepte toate forțele terestre italiene și mai cu seamă 
cele navale împotriva Germaniei, i-au atras încrederea Aliaților care, 
după citeva luni, au recunoscut Italiei calitatea (nouă, în drept inter- 
național) de nebeligerantă, au cedat guvernului italian o parte din ad- 
ministrația civilă a provinciilor liberate și i-au făgăduit că la luarea 
Romei, guvernul său se va putea Înscăuna din nou în capitală, 

Sub presiunea partidelor politice, mareșalul Badoglio a plecat și 
guvernul nou a fost alcătuit de socialistul Ivanoe Benoni care şi-a 
asociat la opera de guvernare pe reprezentanții tuturor partidelor poli- 
tice democratice, dela catolici la comunişti. 

Poporul italian care aproape nouă luni se sbătuse În aceleași greu- 
iăţi materiale ca mai înainte (greutăţi de aprovizionare, de comunicaţii, 
de producție, ete.), neavînd nici satisfacția sufletească de a primi din 
partea Aliaților semne mai pipăibile de prețuire a sincerului său ala- 
şament la cauza Naţiunilor Unite şi a sforțării sale de a se achita 
cit mai plenar de sarcina de a susține războiul pe teritoriul său, vedea 
că odată cu venirea la cirmă a unor vechi şi încercaţi antilasciști, 
manifestările de încredere din partea Aliaților, sub formă de sprijin 
material, de ajutor pentru refacerea țării, de reabilitare, ş. a. m. d, 
vor veni unele după altele, lată, însă, că lucrurile ga por incet. Criza 
economică, lipsurile şi nevoile erau aproape aceleaşi, racizarea mi- 
rali continua să apese, t rind clan  desamăgind bunăvoinţele, 
sabotind sudura sufletească. Aceasta primejduia popularitatea noului re- 
im şi favoriza scepticismul în dauna optimismului în masele entuziaste 
a început ale italienilor, 

D-l Churchill a fost chemat aşa dar în consult. A venit în cursul 
lunii August în Italia, a constatat ex propriis pulsul opiniei 
publice, n fost mişcat de simpatia „convingătoare” (e termenul d-sale) 
cu care toate păturile sociale au arătat-o tru liberatoare şi a plecat 
la Quebec, mărturisind că „na putut simți niciun sentiment osti nE 
de acest popor italian atit de mult ţinut sub presiune” şi care timp 
para sak yaa impins să lupte, fără entusiasm, împotriva Englezilor şi 

tericanilor. 


Expuse deci cauza poporului italian în faja d-lui Roosevelt care 

era de altie] convins dinainte de meritele ei. 
Impreună au hotării, în consecință, să publice la 26 Septemvrie 
o declaraţie în care aduceau la cunoștință că înțeleg să-şi schimbe 
politica faţă de Italia, că reiau relațiile diplomatice cu Roma, că, spre 
a arăta că vor să redea Italiei autocirmuireu, suprimi titulatura „de 
control” a comisiei aliate, însărcinată so supravegheze, că-i vor iri- 
mite neintirziat ajutoare medicale și alimente, că-i vor da ajutor să-și 
refacă industriile, căile ferate, şoselele, etc. că o vor sprijini să-şi reia 
(tepe agp a cu seg reni şi Ea „toţi dorim ră grăbim ziua În 
m va mai fi nevoie ca trupele aliate să stea în Italia şi cînd Italis 
va putea să-şi redobindească locul în marea familie a Națiunilor libere”, 
koyra ariaa roze pence şi rotor te aduse clauzelor ini- 
am înşirat mai sus trebue privite ca tot atitea trepte 
p her indemina Italiei spre a se ridica din pră ia în care au svit 
te Aleea, n şi capitulares, spre situația pe care o avea A 
perii m id Aa pR se aceea 1915 din punctul de vedere 3 


E un prim rezultat al conferinței dela Quebec, asupra cărui 


1 pe, 


CRONICA EXTERNĂ 75 


dată fiind similitudinea de tură 

să insităm. y $ postu cu fara romintască, se impunea 
om vorbi mai încolo şi de alte rezultate imediate şi vizibile al 

conferinței dela Quebec. Dar nu putem päşi în luna iei ir 

sii ne oprim o clipă şi asupra situației militare dela sfirgitul lunii 

Septemvrie. 


MERSUL RĂZBOIULUI 


„mase un ritm accelerat spre finele lunii a noua. Prin ieşirea 
Finlandei din războiu şi degajarea Golfului din faja Leningraduloi, 
cimpul devenise liber pentru o împresurare din spre mare şi din spre 
uscat a primei P agla baltice: Estonia care a şi fost la 2b Septemvrie 
complet scoasă sub ocupaţia germană. Chiar de a donn zi armatele 
sovietice au pornit să curețe Letonia. Simultan, şi ca o mişcare de diver- 
siune, a fost deslănțuit un atac în Lituania și un altul în spre Prusia 
Orientală. 

Ca o replică, generalul Eisenhower a dat și el semnalul unei duble 
olensive locale: una, de curăţire {in Alsacia), paralelă cu aceea din Le- 
tonia şi alta, de încercare a puterii de rezistență teutone, spre limia 
de frontieră germană, similară cu aceea îndreptată de Soviete spre 
Prusia Orientală, 

Dar acţiunea principală de înaintare nu trebue să fie nici in 
apus nici în răsărit ci din spre Sud-Est, şi anume: din spre Rominia şi 
Jugoslavia spre Ungaria. 

Intr'adevăr, la 27 Septemvrie mareșalul Malinovski, adresase mare- 
şalului Tito cererea de a fi învoit să treacă pe teritoriul iugoslav. Im- 
cuviinținru-se trecerea. comandantul frontului doi werainein a trecut 
imediat la prinderea în cleşte a Ungariei, indi tind un braț al cle- 
ştelui în direcţia Tg. Mureş—Cluj pentru a lovi în Debreczin iar pe 
celălalt în direcția Belgrad spre a putea lovi în Szeged. La 29 Septemi re 
el ocupa Tg. Mureş iar la 50, trecea Dunărea pe la Porţile de Fier. 
Luna Octomvrie avea să-i aducă roadele acestei duble bătălii. 

Tot luna Octomyrie avea să ne aducă dovada că acţiunile din 
spre Est şi Vest erau numai de încercare şi de hărțuire pentru ca, la 
adăpostul şi în spatele lor să se poată face pină la începutul iernii toate 
manevrele şi pregătirile în vederea campaniei dim Decemvrie—lannarte 
i a ofensivei generale, dusă în special cu elemente care se simt la largul 
îi pe frig şi viscol (cazul siberienilor și canadienilor). ai 

Dovada ne-a fost făcută pn acea „pe restul frontului nimie 
important de semnalat” eare, de cum toamna nn s'a mai sfiit si-si 
arate hidele ei trăsături, a fost repetat zilnic în finalul comunicatelor 
oficiale, al căror cuprins era exclusiv consacrat Sudului şi Sud-Estului 
european. A i 

Tn acest sector al teatrului de războiu s'a început, chiar în primele 
zile ale lunii Octomvrie, acțiunea de eliberare a Greciei, Albaniei, Munte. 
negrului, Serbiei, Dalmației, Bosniei. Banatului şi Transilvaniei de Nord, 
prelată pe una de constringere a Ungariei de a ieși din luptă, ceea ce 
s'ar fi şi întimplat dacă Germanii, de data aceasta prevăzători, n'ar fi 
adus încă dela jumătatea lunii Septemvrie, însemnate unități gestapiste 
la Budapesta şi n'ar fi pindit de aproape mișcările guvernului maghiar 
pentru a putea interveni la timp. 


SITUAȚIA IN UNGARIA 


ii n jciun interes să precipite lucrurile căci știau că 
E orce sanha de Horthy aşa incit căutau să întirzie eit mai 


ti | debarcării Regentului spre a îm a pină cînd 
prp on len parea o defectiune n Honvedului pe frontul Á; aşa de- 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stul de sdruncinat. Insă stăteau de veghe Ştiuu că la 27 Septemvrie, a 
doua zi după ce Sofia rupsese relațiunile cu Budapesta, fusese un con- 
siliu de miniştri care a durat șapte ore, în care sa examinat cu toată 
seriozitatea stiuaţia în lumina înaintării rapide a trupelor mareșalului 
Malinovski. Ştiau că la 25 Septemvrie sa ținut un nou consiliu care a 
durat două ore şi în care se hotărise a se trimite v delegaţie la Moscova. 
Știau că primirea opiniei publice maghiare în sensul unei ieşiri din răz- 
boiu luase forme agresive și că la 6 Octomvrie se încercase o asasinare 
a membrilor guvernului care veniseră în ziua aceea în bloc la parastasul 
lui Gâmbăs. Dar întru cit erau pregătiți pentru cazul unei lovituri de 
teatru, avind totul orinduit de a o pura acre lovitură de Stat, nu se 
grăbeau să înlăture guvernul Szotay, nădăjduind că orgolioşii grofi nu 
vor primi să cupituleze necondiționat sau în condițiuni prea aspre, uşa 
încât vor putea cevita pină la urmă să dea în vileag că şi Horty, ultimul 
aliat al Reichului, căpătase convingerea că războiul era pierdut și că 
nu mai vroia nici cl să lupte, Şi Intradevăr au izbutit să ascundă străi- 
niităţii, situația adevărată din Ungaria timp de aproape trej săptămini, 
creînd în afară impresia falsă că nici trecerea frontierei romino-ma- 
ghiare la Gaiula (la 6 Octomvrie), nici stabilirea (două zile mai tirziu) 


a două capete de pod peste Dunăre în vecinătatea confluenței cu Tisa, i 


nici trecerea Tisi (la 10 Octomvrie), nici ocuparea Clujului (la 1t), 
nici a Oradici Mari {a doua zi) nu-i clintise pe maghiari fidelitatea 
lor faţă de Reich, nici din dorinţa lor de a dura lupia pînă la capăt, 
otuşi, un inițiat în alfavita diplomaţiei ar fi putut cu ușurin 
vedea în fraza pe care d-l Churchill, în discursul său dela 25 Septemvric, 


semnase cu puțin înainte un pact de amici 


lipeiţi de ve 
ele greceşti erau liberate, că vase britanice pătrunseseră la 12 Oc- 
tomvrie în Corfu, că în aceeaşi zi armata roşie 


rulul cucerise Riga, că noaptea următoare trupele generalului 
Petrov trecuseră Carpaţii răsăriteni utingind pane i că în zeci şi 
cinci de minute Duisbureul se - A. Fo-ului, că 


fie primul caz al unui dictator înscăunat şi menținut la putere pe baza 
luptei impotriva armistițiului, care din propria inițiativă, sar fi dus 
la Canossa: dar — vorba poetului — „es wär 'so schön gevesen, es 
hat nicht sollen sein”), însuşi Horihy se hotărise să depună armele. 
N'o ştia acum numai Forreign Office-ul. O aflaseră și 


Ştirea, asupra căreia poate, nu s'a insistat prea mult fiindcă În 
ziua aceca titlurile mari anunţase eliberarea Atheneci, întrevederile dit- 
tre Stalin şi Churchill, plecarea unei delegații Bulgare In Moscova, ata- 
carea cu superfortăreje sburătoare a insulei Formosa, ş. a. m. d, A 
primit totuși o primă confirmare prin crahul dela Bursa din Budapesta 


CRONICA EXTENNĂ 77 


şi a doua confirmare, Duminecă 15 Oectomv i i 
josul ordin de zi semnat de Horthy. rie cind sa captat misie- 

Nu s'a puiut avea un text al acestui ordin de zi căci în momentul 
cind era transmis prin radio, emisiunea fusese sabotati şi mereu alt 
post se suprapunea, făcînd adausuri și interpretări. Reiese că Nemţii 
care, după cum spuntam, îşi puseseră în gind să nu intervie decit 
in extremis, auzind preambulul ordinului de zi [singurul pasaj pe 
care posturile de radio ascultare l-au putut prinde Antocmai), preambul 
in care Horthy vorbea de superioritatea inamicului şi spunea că „vede 
limpede că lupta împotriva armatei ruseşti nu mai poate continua”, 
şi-au închipuit (fiindcă erau și informaţi) concluziile la care regentul 
vroia să ajungă, aşa incit au pus imediat în funcțiune huruitoaren și 
pe un crainic care pe o lungime de undă egală atrăgea luarea aminte 
ascultătorilor că „aceasta nu înseamnă că trupele ungare au încetat 
lupta ci dimpotrivă, ele”, 

Sunase ceasul pentru lovitura de Stat. Intro jumătate de ară po- 
stul de radio Budapesta n'a mai putut fi folosit de oficialităţile maghiare, 
Incăpuse pe mina gestapoului. pă o altă jumătate de oră gurnizoa- 
nele germane din Austria au fost aduse în Ungaria. Ceea ce a urmat, 
nu sa mai aflat decit prin mijlocirea agenției D. N. B. Fapt ceste că 
amiralul care fusese vreme de un sfert de veac regentul Ungariei a 
trebuit să cedeze locul maiorului Ferencz Szalassy, „căpitanul“ Cru- 
cilor cu săgeți care n devenii și prim ministru (căci de Wrumărel al 
anului Domnului 1944 nu sau mai găsit atiți quislingi pentru cite dem- 
nităţi vremelnice erau de împărțit) iar la miezul nopi (simbolic pen- 
tru complot şi trădare) noul şef de Stat şi de guvern, traducind în limba 
maghiară ordinul nemtesc care i sa înminat, l-a acuzat la radio ) 
liey pe Azi trădare şi a afirmat că Ungaria merge mai departe alături 
e Reich, 

A doua zi cădeau Dej și Năsăud. Şeful Marelui Stat Major ma- 
ghiar trecea de partea Ruşilor (dovada cen mai bună că Monvedul inpe- 
pame de. vroia Horthy) +}. La fel făcu şi comandantul armatei, generalul 

a 

The rest is silence... adică în ceea ce priveşte starea liuntrică din 
Ungaria căci în privința celor ce sau petrecut la hotarele ei dinspre 
răsărit şi miazăzi, ne-au incunoștiințat cotidian comunicatele, care ne-au 
silit la prinz şi seara să strămutăm stegalejele, marcînd frontul, tot me- 
ren mai în spre vest.. A 

La 17 Octomvrie le-am înfipt în Borşa, la 15, în Sighet; la 19, 
în Baia Mare, la 20 în Debreizin, apropiind din ce în ce mai mult acul 
de inima Ungariei.. 


A 
+ La 


Cum, cu această problemă a Ungariei am trecut în a doua jumă- 
tate a lunii Octomvrie socotim că mar fi de prisos să schițăm în citeva 
rînduri situația internațională în momentul în care hy se ducea 
după Schuschnigg iar quislingii iugoslavi { ralul Nedici et comp) 
veneau să Îngroaşe trena de vasali a castelanului dela Berchtesgaden. 

Eliberind Athena, eliberind Belgradul, se începea elibe u- 
siei subcarpatice (în care trupele generalului Petrov au pătruns la 18 
Octomvrie). 


1) Dealtminteri la 2 Noemvrie, generalul Tanog Vereş, şeful Marelui Stat 
Major general ni armatei maghiare a și spuso răspicat într'un apol adresat 
soldaților şi poporului ungur gi în care între altele cetim: „In numele Regen. 
tului Horty ordon ca tonte trupele să treacă de partea rușilor”, (Apelul mai 
ecpribde cinci alte ordine). 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe de altă parte, armata roşie pusese iciorul în Prusia Orientală 
i i intrase în german Aachen. 

ae opat ani porn age ron pe toute fronturile de luptă, s'a ince. 

put şi desfăşurat timp de zece zile 


CONFERINȚA DELA MOSCOVA 


reşalul Stalin şi d-l Winston Churchill. 
a aae la 9 Dolon vila, ea sa terminat la 19, iar la 21, sa di- 
fuzat simultan dela Moscova şi dela Londra textul comunicatului dia 
care rei următoarele: ` : 
L CA această conferință era urmarea firească a conferinței dela 
Cu alte cuvinte că d-l Churchill spusese, cu acest prilej, mare- 
şalului Stalin încheierile la care ajunsese în urma convorbirilor cu pre- 
dintele Roosevelt la Quebec, pentru ca obținind și asentimentul şelu- 
Îi de guvern sovietic, să dea acestor închtieri, caracter de hotăriri, 
2. Că în cadrul conferinţei s'a trecut în revistă desfățurarea ope- 
rațiunilor militare, examinindu-se ce s'a realizat şi ce a rămas să se 


aplice din planul stabilit în Noemvrie 1943 la Teheran și sa constatal 


„precizia uimitoare” cu care totul a fost executat, cei conducători 


exprimindu-şi cea mai deplină încredere în viitorul progres al opera- 


iilor aliate de toate fronturile”. 
y 3, Că fari a lua hotăriri definitive, d-nii Stalin şi Churchill au 
avut între ci un schimb de vederi „asupra multor chestiuni politice de 
interes comun“, care schimb de vederei sa făcut în intimitate, in așa 
fel Era fiecare din ei să poată spune celuilalt, deschis şi liber, tot 
ndul. . 

“ - Că s'a reexaminat, la e ra kii cui = tag polo- 
neză, lăcindu-se un mare i e spre area i 

5, Că sa examinat pe larg mersul evenimentelor din Sud-Estul eu- 
ropean și că în cadrul discuțiunilor în legătură cu acest sector sa sjan 
la stabilirea de comun acord a condițiunilor de armistițiu pentru Bul- 
garia 1) şi a unei politici unitare faţă de Iugoslavia. 

Atit reieşea din comunicat, Şi nu era puţin. € 

La ce se adăuga, însă, un amplu comentariu făcut de „Pra 
(oficiosul guvernului) în editorialul său din aceeaşi zi de 21 Octomvrit. 
„Pravda” sublinia cu privire la primele trei puncte de mai sus: „una 
nimitatea mereu crescindă a Aliaților”. 

Cu privire la punctul 4 ta preciza că: „trebue să avem drept ve- 
cini o Polonie liberă, puiernică, democratică, renunțind pentru totdeauna 
la aspirații de cucerire în ce priveşte popoarele ucrainean şi bielo-rus”, 

lar în legătură cu punctul 5 se lămurea în citatul editorial că pro- 
blemele ridicate de mersul evenimentelor în Sud-Estul Boropai vor fi 
soluționate „în spirit de înţelegere reciprocă intre Uniunea Sovietică şi 
Marea E aug $ 

ar lămuriri complimentare au fost date mult mai pe larg asupra 
conierinței de către însuşi d-l Churchill în darea de seamă pe care a 
făcut-o în Cameră în ziua de 27 Octomvrie. 


') Delegaţia bulgară mosino la Moscova pe ziua de 16 Cetomvrie. 


CRONICA EXTERNĂ 79 
. 


untrul Prusiei Orientale, Transilvania (prin cuceritea o or Satu-Mare 


” şi Carei) a fost complet eliberată iar armata generalului Petrov, pă- 


trunzind în Rusia subcarpatică, a ocupat Munkacevo, 

„_D-A Churchill a putut, așa dar, să-şi înceapă discursul spunind 
că în curînd „ne vom găsi în ultima fază” a războiului, a cărei durată 
mar putea fi totuşi precizată, fiindcă ea e în funcţie de sforțarea care 
va fi făcută. Altceva, péin urmare, decit acest efort nu trebue să preo- 
cupe pè nimeni din tabära Națiunilor Unite, 

njele: între „cei trei“ este perfectă şi trainică asupra unui 
mmär considerabil de probleme pe cît de variate, pe atit de dificile 
şi această înțelegere ar putea să se extindă aproape asupra tuturor che- 
stiunilor în litigiu dacă Washington n'ar fi atit de departe de Moscova, 
iar Londra atit de departe de amindonă capitalele, pentru ca d-nii Roo- 
sevelt, Stalin şi Churchill să se poată intilni de cite ori ar fi nevoie, 
în același loc, tustrei laolaltă, în acelaşi timp. Căci primul ministru 
britanie, constatind roadele conferinței dela Takoni şi rezultatele pozi- 
tive pe care le-a obținut cu privire la chestiuni din „cele mai delicate” 
şi chiar supărătoare Ie esența lor, şi-a făcut convingerea că nu Sar 
găsi probleme de felul quadraturii careului şi nicio situație n'ar deveni 
inextricabilă dacă lucrurile ar putsa fi desbătute în trei, cu sinceritate, 
cu bunăvoință, în spirit amical şi direct cum a făcut el la Moscova, 
unde a ajuns cu „prietenul şi camaradul meu de războiu Stalin” la un 
„complet acord” „pe o zonă surprinzător de extinsă” de chestiuni. 

Una dintre /acestea a fost „problema încileiti a Balcanilor, unde 
sunt (şi aci d-l Chuichill a completat comunicatul de care vorbeam mai 
sus) interese ale Mării Negre (cetifi Turcis, Bulgaria, România) şi inte- 
rese mediteraniene (cetiţi: Grecia, Iugoslavia) ce trebuese luate în con- 
sideraţie”. Şi primul ministru a adăugat: „Am fost în stare să ajungem 
în privința lor N. A.) la un acord complet și nu cred că ar a un 
pret imediat, ca slorțarea noastră combinată de războiu să fie slăbită 

divergențe politice san doctrinare în Grecia, Rominia, Bulgaria, Tugo- 
slavia şi, dincolo de Balcani, în Ungaria”, 

e reținut este, în primul rind, din acesi pasaj, lucrul pe care l-a 

reținut şi „Pravda”. Anume că în toate acest țări, Uniunea Sovietelor 
şi Marea Britanie vor acționa „individual (cum e cazul Greciei unde 
acționează numai britanicii, al Romîniei şi al Bulgariei, unde acționează 
numai Sovietele N, A.) sau împreună” (cazul lugoslavici) dar după n 
linie identică, în spirit de înțelegere reciprocă şi în acelaşi dublu scop: 
primo, concentrarea tuturor forţelor impotriva dușmanului comun; se- 
cundo „stabilirea. in măsura posibilului, n unei soluții paşnice după 
terminarea războiului”, 
Zonele de influență la care se oprise cu un an În urmă Londra 
(şi de care la vremea lor, vorbise şi „Times”) pentrucă nu se vedea 
atunci posibilitatea de a se concilia altminteri punctele de vedere atit 
de deosebite pe cimpul ideologie “al Marei Britanii cu al Rusiei Sovie= 
tice, zonele acestea de influență au fost trecute ln index. 

Cu două zile înainte de a vorbi d-l Churchill, d-l Richard Law, 
purtătorul de cuvint al guvernului la Cameră fiind întrebat de un de- 

utat dacă guvernele sovietic şi britanic au luat vreo hotărire la con- 
ferinţa dela Moscova pentru a stabili, la terminarea războiului, zone de 
infiuenţă separate, britanice şi ruse, în ţările din Balcani, — a răspuns 
firă ocol: pi Sir!*.. lar d-l Churchill personal a declarat la 27 Oetom- 
vrie că a fost de acord cu mareșalul Stalin că e „mai bine ca să existe 
o politică comună anglo-rusă în această turburată şi foarte Cura epea 
zonă (balcanică) decit să vedem pe una din părți sprijinind | un 
fel de idei şi pe cealaltă, ideile opuse” căci o asemenea politică dublă 
„Ar crea cea mai dăunătoare stare de lucruri” fiindcă din ca, „ar putea 
decurge uşor neinţelegeri chiar între marile puteri”, i i 
Renunţara la zonele de influență constitue fără îndoială unul din 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


80; 


constructive“ şi mai pozitive rezultate ale conferinței dela 
ear şi ca dovedește altcum mai elocvent decit cuvinte entusiasie, + 
ia strinsă şi comuniunea de simțiminte dintre d-nii Stalin și 
Churchill cure iry manifestat astfel, prin fapte, încrederea pe esre 
o au unul într'altul. 

Rusia își va spune de azi încolo cuvintul în Apus. Marea Britanie 
în Sud-Est fiindcă niciuna din aceste două mari puteri nu vor ca după 
terminarea războiului, să dea naştere, să întreţie sau să t ze: războaie 
civile în fiecare sau în vreuna din țările făcind parte din familia Naţiu- 
nilor Unite. Din asemenea războaie civile (războiul din Spania a dove- 
dit-o) pot doar lesne izvori conflicte internaționale şi atunci pacea vii- 
toare ar fi supusă continuu aceloraşi amenințări la care așa zisa pace 
de apă Versailles a fost supusă între anii 1919 şi 1939. zii 

in pricina aceasta, d-l Churchill a intervenit lingă Stalin să 
se reia în desbatere problema poloneză care deşi n'a fost soluționată în 
decursul celor zece zile, are însă multe ganse să fie în sfirșit lemen- 
tată printr'un compromis, cum tot prin alegerea unei căi mijloc sa 
ajuns la împicare și în Iugoslavia şi în Grecia. 

In medio stat virtus — spuneau latinii. Poate că Aliaţii nu caută 
să-şi facă o virtute, impingind naţiunile care vor să le vadă unite 
a calea de mijloc, dar cu siguranță că-și fac un merit, izbutind să 
alunge dihonia din mijlocul lor. 


È FLAVIUS 


CRONICA LITERARĂ 
DRAMA VITALISTĂ A D-LUI ION LUCA 


I. Cariora și rezistențele întâmpinate, — II. „Femeia Ceza: P 
puteres vitalităţii în fața putintel — HL 0 breaz rea merci 
mitului Meșterul Manole. — IV. „Amon-Ra“, o revitalizare a spiritualității 

ptene, -- V, Cum se dramatirează episoadele cronicilor moldovenești : 
„Raehierita“ şi „Alb și Negru”. — VI, Inovaţiile şi neajunsurile versilicației 
unui dramaturg realist. — VII. Satire ale lumii de până leri; Morişca" şi 
„Femeia-Filea Bărbatului”, —— VIII, Aproape de o cupodoperi: „Javra Pä- 
mintului“, — IX., Caracterizare finală. 


In lannarie 1940, am asistat cu rindere ln zmei i 
piese excepționale, Se juca la Teatrul Naţional din mimi Pee 
ezarului, de un autor aproape necunoscut, d-l Ton Luca. 
Ceea ce impresiona la spectacolul Femeii Cezarului cra iscusin 

dramatică, care izbutea să încarneze în oameni situații teatrale 

mai aride dogme ale a ru Ne-am dat imediat seama că necuno- 
scutul autor posedă două însușiri, cu totul rare în teatrul rominese: 
instinctu] dramatic şi puterea de a concretiza omenește abstracţiile gin- 
dului şi desfășurarea vitalistă a marilor sentimente. Mai tirziu, am cu- 
noscut pe autor şi opera sa dramatică, alcătuită din opt piese. Citeva 
din ele au fost şi tipărite şi c, o alta jucată dar Pet părită (Iuda), 
alte două sunt actu te sub tipar (Salba Reginei şi Năframa lubitel, 
din care cunoastem citeva fragmente). Am aflat că scriitorul se coms 
sacră exclusiv teatrului, cu a paine citorva zii, care bu a 


iseoditoare, cu 
ire incomodă şi 


25579. — tv 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
82 T 


serie tii, unde descalecă tru a da lupte cu directorii de 
teatre și esa reae Ah spre a-şi vedea Taoste sau tipărite op r 
u toată dirzenia-i țărănvască, sale pra e sni $ 
oare străduințelor, O bună parte din piese sunt publica de iparaije: 
oraşului Bacău, fiind distribuite de autor, fără însă dreptul de a le pune 
în vinzare. Excesiv de conștient de valorile operelor sale, dramata a 
avut grija ca o parte din ele ră Coat pere pă pare Üimb e: ps 
i Bacău... n op 3 E 
ag men eg d 2 pe Argeş, inserisă în y rig mian Teatrului Naţional 
din Bucureşti înainte de regimul legionar, a fost jucată de citeva ori sub 
legionari datorită unui hazard: d-nii legionari au crezut a putea pretinde 
a si» regăsi în destinul Meşterului Manole. De altfel, alți tineri igionari 
socoteau piesa aceasta... masonică şi chiar la premieră galeria era gatu 
s'o fluiere. lar sub regimul ai d-l lon Luca nu a mai fost jucat 
ti timp de patru an . A 
x ip rr intimpiná de altminteri d-i Ion Luca, in gemere, rezi 
stență din partea actorilor, şi chiar din pertea publicului. A pubiicalai 
cetitor. Actorilor nu le prea pas ostenslile de realizare ale teatrului 
versuri, iar publicul nostru trăieşte încă în absurda idee că teatrul se 
urmăreşte doar la spectacol şi că nu trebue cetit acasă *). 
După cum se vede, opoziţiile și dificultăţile sunt departe de a 
stinjeni desfășurana creației d-lui lon Luca, Și în această privinţă, d-sa i 
trebue alăturat d-lui Victor Eftimiu, cu care mai are în comun certul şi 
raru] instinct dramatic, chiar dacă autorul lui Prometeu şi Ingir'te Măr. 
gărite este mai poct, iar gar, moldovean, se îndreaptă spre un 
realism pe care-l vom analiza şi ini aici. In privința instinctului dra- 
matic, li se te alătura — dintre contemporanii romini — doar di 
Mihail Sorbul, mai cu seamă cel din Patima Roşie. 


H i 
Rezistență întimpinată de altminteri d-l Jon Luca, in genere; rezi- 
una din cele ră izburite şi semnificative realizări ale d-sale, Tema i 
sei sau problematica ei este, de fapt, legitimitatea avortului, dar pusă 
in termenii şi atmosfera veacului al cincilea după Hristos, in himm 
bizantină, unde ideile şi mai ales sentimentele biologice atirnau de rigo- 
rile credinței creştinești, Rd 


1} Lista operelor d-lui Ion Luca şi modul editārii și reprezentării lof 
sunt următoarele: x 

1 Alb pi Negru, tragi-comedie (proză), ediția I, Cartea Românaaară, 
1929; ed, II, Tipografia oraşului Bacău, 1941; II. Toarii de po Arges Poom 
Dramatie (versuri), ed. I, Cartea Româneaacă 1933; ed. II, Bacău, 1940; ed. 
II, Bacău, 1942; ed. IV, Casa Scoalelor, 1944; jucati la Teatrul Naţional 
din Bucureşti la 6 Noomvrie 1940; III. Rachterița, dramă în versuri, ed L 
Carteu Românenscă, 1934; od, II, Baciu, 1938; ed. ITI, Fundația Regole 
Mihai I, 1943; jucată la Teatrul Naţional din Iaşi. în primăvara 1943; IV. 
Morişca, comedie (proză), ed. T, Bacău, f. a; od. II, Casa Şooalelor 1943, (ti 
părită îinpreubă cu Fomeia Cezarului): jucată la Teatrul Naţional din Ols 
la 1 Aprilie 1987; V, Amon-Ra, Poem dramatic (versuri), ed. F, Bacău, 1034; 
ed. 1I, Bacău, 1940; ed, IIT, Fundația Mihai I, 1943; VI. 
Cezarului, comedie (proză), ed. I, sub titlul Budochia, Bacău 1938, ed. i 
Bacău, 1040; ed, ITI, Cuan Șeonlelor (împreună cu Moripea) 1943; jucată În 
Teatrul Naţional din Bucureşti ln 29 Ianuarie 1940; VII. Fomeio, fiica DA- 
betului, dromă (proză), ed. I, Bacău, 1938; VIII, Javro Pâmântulni, (tragi 
comedie prozi), ed. I, Bacău, 1042, Netipărită: Iuda (în colaborare ca G- 
Ciprian), jucată la Teatrul Naţional din București, prin 1933—1034. Sb 
tipar Salda Reginei și Năframa Iubite, Lu E 


A 


CRONICA LITERARĂ 83 


Personajele principale sunt două femei, care, prin destinul lor, v 
întrupa două ş Împărăteasa Evdochia şi Ă mumă ei, sia fa, 
sora Împăratului T| ie. Fiică a unui sofist grec, Evdochia nu se mul- 
jumeşte cn strălucirea tronului, ci caută iubirea lui Paulinus in vreme 
ce Împăratul Inptă departe cu barbarii. Cum este pe cale de a avea un 
prunc, Împărăteasa Byzanţului şovăie între a fugi în Grecia sau a folosi 
un leac E papu de credincioasari slujitonre Evfimia, căreia îi dă ascul- 
tare, $ indu-se totodată cuv ui Maximilian, Sora Impărntului, 
austera Pulherin, este o fecioară bătrină şi hieratică, dematerializată de 
posturi şi cu o fire voluntară, Ea dampis cind [ratele său era copil, Pe 
acesta Îl căsătoreşte cu na At „ devenită Impărütcasa Evdochia, 
fiinţă „sfioasă, dar sglobie; tăcută, dar letind cuvinte cu ndeminare: 
smerită, dar rostind cugetări îndrăsneţe”, Pulheria biânueşte cele Intim- 
plate şi va face totul peniru a apăra demnitatea fratelui ci. 

e rama se petrece între aceste două femei tocmai în momentul tup- 
telor e re dintre biserica Byzanţului şi cea a Alexandriei. 
Patriarhul  Nistone al Byzanţului tăgăduia că Fecioara Maria 
este maica lui Dumnezeu, fiind doar născătoare de om. Dumnezeu, susți- 
neau nestorienii, nu se putea uni cu un prunc nealcătuit, Dumnezeu nu 
sa unit cu omul lisus în pintecele Fecioarei, ci mai tirziu, cînd pruncul 
a devenit om, adică după botez. Patriarhul Ciril al Alexandriei susținea 
dimpotrivă, că Fecioara Maria e născătoare de Dumnezeu. In această 
controversă, cele două vroine ale piesei vor lua atitudinea care le satis- 
face vieaja Large Adultera Evdochia, care şi-a lepădat prunctul ui 
Paulinus, va lupta tru triumful doctrinei nexstoriene, ușurindu-şi ast- 
fel sufletul de păcat al avortului. Dimpotrivă, fecioara imbătrinită 
în posturi, Pulheria, va lu pentru doctrina tä, care prisşte cu- 
rățeniei ei virginale şi tarii de acuzatoare a cumnatei sale. 

Intre ele, nehotărit şi lipsit de voință, iubindu-le pe amindouă cu 
o naivitate pură, Impăratul Teodosie va şovăi, trăind atitudini hamleti- 
ene şi căutind zadarnic să cunoască inainte de a decide, Toate hotăririle 
lui sunt ocazionate de intimplare; de variatele descumpăniri ale echili- 
brului de forțe dintre cele două femei. Paulus, amantul Evdochiei, îi 
salvase vicața in luptă, aşa că-l va declara frate, prin forța impreji - 
lor, Dacă va confirma doctrina anti-mstoriană, surghiunind pe Patriarhul 
Nestorie, după ce inclinase, sub înrturirea soţiei, a crede în doctrina act- 
stuia, este trucă, timp de citeva clipe, bănnelile strecurate de curata 
şi dirza Pulheria an fost mai tari. Dar deşi la Efes, alexandrinii au cîşti- 
gat bătălia dogmatică şi tot poporul precum şi cei mai mulți dintre 
episcopi fuseseră cu ci, Evdochia totuşi e încă stăpină pe Teodosie, care 
niciodată nu va avea certitudinea adevărului și limpezimea voinjii. Im- 
păratul ii îngădue soția! sale o călătorie lungă prin imperiu, sub călău- 
zima lui Paulinus, alea tocmai pentru a stinge bănuielile, în care mici el 
nu mai crede. 

Lucrurile sar putea împăca, aşa cum se intimplă in multe drame 
conjugale moderne sau în comediile bulevardiere. Dar „Femeia ru- 
lui” ajunge în călătoria ei la Jerusalim şi trăieşte in epoca celdi mai 
inflăcărate efuziuni teologice. Acolo, la o mănăstire, este stareță tocmai 
Evfimia, fosta ei slujitoare, care i-a ajutat la lepădarea copilului și care, 
transfigurată de mara luptă dogmatică, a ales calea phrificării mona- 
hale, tocmai tru a se izbūvi de păcatul săvirșit. Impărăteasa Evdochia 
îi va urma pilda, călugărindu-se, 

De preţ. în această creație literară, nu este însă atit materialul 
istorie şi nici atmosfera teologali a Imperiului de Risărit. Acestea-s în 
istoric just întrebuințate şi sobru evocate. Dar mai de prej decit orice ne 
pare, la d-l lon Luca, puterea de construcție dramatică. Numai la marii 
dramaturgi se întilneşte o atit de vie şi organică întrnpare a ideilor şi 
sentimentelor în persomaje. Abstractele dogme teologice și inefabilele ade- 
văruri ale sufletului feminin şi masculin sunt aici incarnate, sunt palpa- 
bilo, sunt materializate în atitudini concrete. Aşa cum intre Maria rt 


yy 


84 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i ina Elisabeta se joacă destinul politie al unei țări n drama lui 
gi Begu aici, între Evdochia şi h A 3 
capitale pa ortodoxie. Arta dramaturgului constă tocmai în această 
putință de a exprima viraje în sentimente gi idei de aoci to 

Drama este alcătuită din 11 tablouri, inegale ca întindere, dar 
toate cu acțiuni em dig cm cu dialoguri scurte, rar cind ir-bue cu 
raze lungi u trinare, cart nu a 
por A Ae Sa abcațiiloe dramatice dindu-le chiag peniru noi desvoltări. 
Dela primele replici se anunţă, ca in simfonii, tema läsindu-se abea 
intrezărită, pentru ea apoi să se desvolte şi să culm neze. Din tabloul al 
doilea, in gul dintre Evdochia și Paulinus, aflăm că Imi 
este însărcinată şi vrea să ascundă fa ă 
moment, noi, cetitorii nu bănuim încă transligurarea metafizică ce-o va 
căpăta un fapt atit de banal, chiar dacă nu lipsit da primejdii peniru 
situaţia Împărătesei, Lupta dintre cele două eroine ne este anunțată de 
convorbirea celor două slujitoare ale Evdochiei şi Pulheriei: Evfimia, 
care se va izbăvi, la urmă, de păcat, și comica P agiia mai apropiată 
de slujitoarele confidente ale lui Shakespeare, Mol 


hie, care mărturiseşte Evfimiei că 
se fereşte de dragoste, deoarece femeile se tem de a avea ompa şi cer 


spoved:t şi care îi spune Evlimiei că Evdochia avortind a ucis un om: 
A ageală-te 'n credința că pintecele mamei nu poartă 'n el om, ci carne 
fără suflet!”. Urmează, imediat, zana mare înfruntare a celor două 
eroine, într'o scenă d» energie Sha 


Poloni 
dează uşor bijenojianilag Evdochiei, după ce crezuse că ea sar afla pe o 
y „Sinodul va fi prezidat de Candidian, bunul prieten al 
ui Paulinus, căci Împăratul nu mai vrea să prezideze un s care ru 
aduce nemulțumire fie soției, fie surorii lai. 

Şansele par de partea Evdochiei, dacă tabloul al VII-lea nu ne-ar 
aduce surpriza tinerii sinodului dela Efes în lipsa lui Nestor, sub presiu- 
nea voinții poporului credincios, care nu a mai aşteptat prezența lui Can- 
didian și a celeilalte părți. Tabloul al X-lea încă ne arată lupta intre 
cele două femei, Pulheria fiind acum aproape singură în bănuielile ei 


CRONICA LITERARĂ 85 


dar Evdochia reuşind, totuși, să se apere şi să-şi reciştige increderen 
soțului, Tabloul din urmă, e drama interioară a Evdochiei, care se călu- 
ame cer e danie a ar ii gi pe reia = 
în ca, abia acum n pur ritualita ni 

värata ei conştiinţă. K talie că 

A eria are ceva din ervinelor shakespeariene şi hugoliene. 
Puritatea ei (mr o împ însă dela mirșăvii. T le asé din 
şovăirile lui mlet, din lipsa-i de voință, dar fără lucidităţile şi 
ironiile-i cutremurătoare. Evdochia e mai greu de definit: adulteră, ea 
Îşi gavos cu superioritate amantul, pama e să-] turbure cu suferințe» ei 
şi chiar cruțindu-l ca pe un copil, care nu-și poate da seama de greută- 
tile vieţii. Il apără de răzbunarea eventuală a lui Teodosie, trimițindu-l 
să lupte pentru el, E nespus de îndeminatici această fiică de sofist grec. 
in toate tiile cu Pulheria, care nu poate uvea certitudinea vinovăţiei 
ti. E nespus de mindră, ținind să nu pară necinstită în ochii nimânui. 
De aceea, lupta ei pare adesea o ipocrizie şi poate că autorul nu ne des- 
vălue în e mă frămintările lăuntrice ale acestei fiinta enigmatice, care 
il putea determina pe ìe la acte sugerate indirect şi învingind 
destul de uşor toate vrăjmiișiile, De sigur. susținind teza nestoriană. ca 
caută să-și anuleze teama de păcatul săvirșit. așa cum nereușind la urmă, 
renunță a mai trăi în minciună şi se călugăreşte. Dar Evdochia actio- 
nează mai mult exterior, fără a ne desvălui sufletul ci. Nu mai revine la 
soj şi nici În amant, după ce a trecut peste dragostea lor sigură şi conti- 
nuă. Abia la urmă în cît de mult i-au fost călănzite sensualitatea 
și sentimentalitatea de către credința creştină, ajungind ea, păgina Ate- 
nais de odinioară, fiică de solist grec şi mindra Impărăttasă a Byzanţu- 
Imi, să trăiască sau să se salveze în funcţie de această credinţă. 

Ea rămine insuficient configuratii, personaj e nagy a căreia une- 
ori avem impresia a-i surprinde un suris de Giocondă. Aici poetul lon 
Luca a servit mai puțin pe dramaturgul Jon Luca, poate unde, într'adins 
a urmărit să sugereze un simbol al eternului feminin, lăsînd în vag şi 
enigmă ființa Fvdichiei, despre care Paulinus, fostu-i iubit, la încheierea 
dramei, spune: b 


„S'a dus... Din care genune a firii s'a iscat tmperecheres ciudată s 
sufletului femeieac? Iubire și ură. tărie gi släbicione, poftă și despoiere de 
sine, mândrie si umilință, avânt gi sfialš, credință și tăgadă, vâltoare şi 
liniste... Femeia, intă marea intrebare a lumii!,., Și noi, bărbaţii, zadarnici 
în credința fruntăsiei Donatre. n'am ajuns de veacuri sä 'nehegăm un răa- 
pons...". 


Citatul acesta, fără să spună noutăţi, este totuşi extrem de semni- 
ficativ, dacă-l împlinim cu alte replici din dramă, cure este în fond un 
m poem al femeii, privită în funcţia-i nu atit metafizică, ci biolo- 
gică vitală. Pentru a combate avortul, cuviosul Maximian spusese Evfi- 
miei: „A sädi oameni e şi vrerea lui Dumnezeu”, Şi tot el explică, mai 
tirziu, Evdochiei şi lui Teodosie netemeinicia nestorianismului cu 
torul argument: 


„Dumnezeu nu putea să se unească cu omul Iisus după botez, pentrucă 
Dumnezeu n'ar fi cinstit întreaga fire omenească prin întruparea Sa. Să ny 
se uite! Când zicem om, noi spunem în acelaşi cuvânt: bărbat şi femeie! 
Unirea lui Dumnezeu în Tiana, după botez, ar fi cinstit numai partea bărbă- 
teancă. lăsând femeia fără cinstire, pe când unirea Lui cu omul în pântecele 
fecioarei rinsteate, deopotrivă, şi bărbatul pi femeia... Lauda bărbatului este 
mintea. Dumnezeu s'a unit cu safletul omului Jisus!... Lauda femeii e pur- 
tarea 'n pintece ai nagterea“, 


Astfel de concepții înalte au fost întrupate În drama şi personajele 
descrise aici, cu o {aousinj constructivă remarcabilă. Temperament pro- 


s6 i VIAȚA ROMINEASCĂ 


indoitul aspect vital și intelectual imbinat cu temeinice et- 
dig pă Jon Luca a materializat marile credințe ale unei epoci, astfel 
caracterizată și a exprimat sbaterile vieţii în cadrele spiritu- 
ale ale un anumite lumi. si DES 
Cu f dramatică, cu simplitate i cu un remarc Ti 
Pt i idei şi cu o ştiinţă sigură a desvoltării conflictelor 
caracterelor, d-l Luca a știut insulla vitalitate unei lumi care, în ueră- 
rile atitor alţi autori rămine la pitorese nesubstanțial sau la teorttizări 
lipsite de vicaţă. Şi este poate cea mai de seumă tate a întreprinderii 
sale 


UI 


Aceeași calitate de a întrupa idei şi simboluri, dindu-le înfățișări 
realiste şi o concretă vitalitate, o găsim și în poemul dramatic Icarii de pe 3 


Argeș, . 

După interpretarea dată legendei Mesterului Manole de către 
d-nii Victor Eftimiu, Adrian iu şi Lucian Blaga — atit de diferită la 
fiecare — d-l Ion Lucă a izbutit să fie original tocmai datorită insuşirii 
sale de a întrupa în oameni, în pasiunile lor, pină şi cele mai inefabile 
mituri. La d-su dstinul, dogmele creştine sau | primitive gä- 
sesc o concretizare reulistă şi o psihologie foarte modernă, Așa cum a 
exprimat problematica avortului în termenii Byzanţului din secolul al 
V-lea după Hristos, tratind deci o problemă de acută actualitate, la fel 
va interpreta o le primitivă şi foarte răspindită mai ales la po- 
poarele balcanice. Bătrinul mit, îl va traduce în termenii Renaşterii, 
deci cit mai aproape de psihologia modernă, 

Acţiunea Icarilor de pe Argeș se petrece în timpul domniei lui 

Neagoe Basarab, între anii 1515—1517, autorul avind grijă să ne spună 
„cu cîțiva ani înaintea morţii lui Leonardo da Vinci (1519), care a iz- 
vodit aparate sburătoare si despre care se că a făcut încercări de 
sbor”. Manole e aici un „boier romin, arhitect, pictor, sculptor, fizician 
şi poet”. iar soția sa vste Lăcrămioara, fiica boierului Băleanu, Chiar 
numai din aceste amănunte, reiese caracterul de istoricizare a mitului 
de încadrare întrun timp şi întrun spațiu precis, ceea ce nu se întimp 
nici la d-l Blaga şi mici la d-l Adrian Manin. 
. Duhurile şi sensurile sunt, ca și În Femeia Cezarului, intrupate 
in oameni. Dărimarea vidurilor este a unui rival al “luni Manole, 
boierul Andrei Hriscu, devenit starețul Averchie, care a renunțat la 
lume, dar nu şi la patima Grogon, din pricină că Lăcrămioara, fata 
îndrăgostită odinioară de di s'a căsătorit cu Manole, Averchie sen- 
mănă cu o întrupare diavolească, un fel de Mefistofeles, pe cind Ma- 
nole, și e] boier, apare aproape ca un a t, ca întruparea 
apolinicului, dacă nu chiar a christicului ca la d-l Blaga. Om al Re- 
nașterii, dar şi Romin posedat de doruri curate, Manole construeşte mă- 
năstirea, „scormonit” sau inspirat de dragostea Lăcrămioarei şi căutind 
să se desbare de înriuririle străinătăfii — aşa dar incorporind drago- 
stea în artă şi tehnica în concretul naţional. Numai în contact cu țara 
şi cu iubita lui devine el creator. 

In această viziune, lipsită de abstracții metafizice, ci concretă, 
aşa cum sunt adesea viziunile esenţiale ale poporului rominesc — se 
amestecă şi intră în conflict păginismul şi crogtinismal, vrăjitoria şi 
prostia, şiretenia şi curăţenia. Averchie recurge i unei vrăji- 
toare, admirabil definită prin necredinţa ei m vrăji. Scepticismul şi 
preiei pipas în crini azere lumești, sunt era intrupate. 

baba, are conştiinţa limitelor erii omen r şi mește- 
şugul de a sluji prostia sau Aa pre pe 23 g 


4 CRONICA LITERARĂ 87 


Nonă oamenilor nu ne 

Este dat să spargem vremen 
Când dorința noastră geme-a 
Şti ce taină se ascunde. 


Sä ştii tanina, să furnici 
Carne, simțuri, minte, tot! 
Da! Aicen pot ce pot! 


spune vrăjitoarea aceasta care aduce nu numai cu alte vrăjitoare din 
basmele şi feeriile romineşti, dar să cu vrâăjitoarele din M h, la care 
recurge regele asasin al tiei sha tot tru a lega şi 
deslega prevestirile sorții. Indemnată de diabolical Averchie, vrăjitoarea 
va sfătui pe Neagoe să jertfească un suflet pentru zidirea mănăstirii, 
Concepţia magică şi păgină, asupra căreia nu insistăm aici, este susținută 

faţă de Domn de către Averchie cu argumentul că, în ruinele bisericii 
de odinioară, s'au cuibărit strigoii iadului şi că, dacă omul a fost răs- 
cumpărat prin jertfa lui Hristos, natura şi zidirile trebuesc mereu 
răscumpărate, dindu-se Satanei suflete şi sacrilicii, E atita specific ro- 


minkse în această temă păgină și în iz pa creştină, incit encernicul 


Neu nu va putea rezista poveței lui Averehid înfruniind jadul şi 
tecnd peste injelepciunea creştinească a Mitropolitului țării şi a lui 
anole. 

Procesul de materializare, de concretizare a semnelor suprana- 
turale capătă mereu motivări omeneşti. Insăşi venirea Lăcrămioarei la 
zidari, înfruntind piedeca furtunii, este, în parte, meşteşugită de vră 
toare, unealtă a răzbunătorului Averchie, ghiocul ei făcînd pe celelalte 
neveste să întirzie. Lăcrămioara, pe care Averchie cuntă so ademenea- 
scă din nou, înțelege sensul jertfei ei şi, ca o nouă Isoldă, se desparte 
de Manole în deplină iubire: 


Ai zämislit în dragoste-o minune 

De plan făcut din linii, să "mpreube 
Ca avonurile 'n zaren depărtată, 
Frumosul formeent, cure destată 
Nălţandu-ne mai buni lui Dumnezeu. 
Dar, întă, peste dragoste sabate 

De undeva, dorințti să ne desparti... 
Nimie nu umple inima întreagă 

Și sufletele nostre nu le leagă 
Dorit a despărţire în inbire... 

Em plet, prin jertfa mea să se Mfire 
In piatră, basmul tău croit în plan... 
Prin jertfă numai ne iubim deplin! 


Astie] se despart Lăcrămioara şi Manole, printr'un act aproape 
de sfințenie, după ce au făcut din dragostea carnală condiția inspirației 
artistice: iar din jerifirea dragostei, condiţia realizării artistice. ; 

Cu alte cuvinte, tona d-lui lon Luca ne pare a fi că arta are nevoie 
de dragoste, pentru a se inspira, şi jertfirea dragostei, pentru a se 
desăvirși. Dar, paralel cu arta Însăși, ta pct işi transcende rostul 
pămintesc, purilicîndu-se ca o apropiere de Dumnezeu, Vocaţia artistică 
apare ca o chemare la suferinţă. ca un blestem, ca o crucificare necesară, 
avind şi pierzind dragostea, îar rea estetică asemeni ună birninje 
asupra omenescului din noi, [dei moderne, ajutind semnificațiilor unui 
mit străvechiu, reactualizat intro lume rominească, în carts obsesiile me- 
dievale şi umanismului Renaşterii se îmbină splendid de amar. Conecp- 
ție care contrastează, dar nu în totul, cu cealaltă, satanică sau Yoni- 
siucă, a dijmei pe care natura o antoriză mereu diavolului, căci pe pă- 
mint iadul este mereu cu putință. 


A 


Bo 


88 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ultimele cuvinte ale lui Manole, inainte de a se prăvăli de pe awo- 
perişul bisericii, cu aripele noului Icar, oel contemporan cu Da Vine, 


ni: 
. E biruinţă, chiar strivit, de laşi, 
O brumă de mândrețe la urmaşi! 
Şi-apoi, o Cruce-i vujnică putere! 
Ea amulge-a treia zi o înviere! 


d-lui lon Luca sunt pe linia amestecului 
autohton de magie pra i credinţă pă. de şiretenie şi sublim. In- 
terpretaren aceasta realistă, dar nu meschiniă, a scandalizat mulți pu- 
rişti ortodoxizanţi şi pe mai mulți romantici semănătorie ii. Dar dia. 
lectica aceasta este nespus de rodnică pentru dramă, care nu trăiește 
decit prin opoziţie şi contrast, Cine vrea numai lumină şi noblețe nu 
trebue să meargă la teatru sau să se apropie de vieaţă. 

În remarcabila repartizare şi grupare a tipurilor din piesă, care 
răspund uneia sau alteia din cele două lumi în conflict — lumea păgină 
şi drăcească şi lumea creştină şi curată — lingă şi Liicrămioara 
mai trebue să pomenim pe că pe pare Ermolae, simbolul curăţeniei au. 
tohtone, omul simplu, care, silit tuiască încă borborosește adevărul 
şi ştie să se răscumpere. De cealaltă parte, alături de Averchie și Vră- 
jitoare, există opusul lui Ermolae, călugărul Stahie, sluga vielotai a 
stăpinilor răi. Intre acest dualism — care arată ştiinţa constructiei - 
matice şi jocul forţelor ce acţionează cu adevărat teatral — Domnitorul 
Neagoe Întrupează arta de a se sluji şi de cei buni, şi de cei răi pentru 
a-şi desăvirşi năzuinţele de ctitor, netemător de Satan, dindu-i birul doar 


“Viziunea şi pema carg 


e pe 6 E apropia de eman, pa Poueiie pe ate o inaia Tără 
icio voin este a ibrează, i » 
rátal Teodosie dia femele Cerah. sasori e Daa Ca și mpă- 


voinţă şi luciditate. Transcederea eroului Manole se săvirşeşte iar 

dincolo de el, prin chemarea lăuntrică a tragicului arhitect şi pară m 
. _ Rămiîne de cercetat expresia poetică a acestei drame in versuri, 
fiind interesant de urmărit ortul dintre dramaturg și poct. Dar acest 
raport va putea fi mai lime petetiat, după ce vom fi judecat în în- 
tragionea, jaj ssiru în, vesuri LA E oare pe Pentru aceasta, mie nece- 
sar a în rea , cel e i iese în v - 
chierija S și Negru. E Sa E îi 


IV 


„ Amon-Ra este cea mai pretențioasă lucrate ică şi filosofică a 
d-lui Ion Luca. Acţiunea acestui „poem dramatic” se petrece în Egipt, 
rază patta mii de ani, şi necesită o montare la fel de fastuoasă ca aceea 


a 
, (Ca şi în carii, doi bărbaţi, cu alte misiuni decit aceea a dragostei, 
îşi mistuesc existența întru dragostea unei femei. E vorba de Amenho- 
tep, Faraonul Egiprului, de beata, „Mai Marele Preot al Zeulai 
Vieţii, Amon- şi de TI, acestui zeu. Bubasta iubeşte 
li, care însă e atrasă de Am ep. Bubasta deține, în calitate 
reot, minuirea sensurilor metafizice ale vieţii şi el le va întrebuința me- 
istofelic împotriva celor doi înd iți, care vor trăi vraja înnebu- 
par ză x, prieigos i cr ra pute deplin acea areri r dumneze. 
că” (pe care pro ato tot dela Egipteni o primise dşită 
rațiune. Cultul Îni Ra, zeul vieţii perie t fond, viofie. celbrlal te 
tei lor într'insul, prin nimicirea ființei îndrăgos A 
e paradox, trăit sensual şi nu intelectual, se întemeiază 
oo Amenhotep, însemnind deci nu desbărare de cele pămin- | 
mari pentru o dragoste pură sau intelectuală, ci o consumare sen 
ce duce la nimicirea totală a omului, măcar intruna din vieţile lui. 


- - 


Ş 


- tuzal 
în 


CRONICA LITERARĂ 


59 


Acesta Pe pare a 5 ttieal, ehes aloe itor, dar la fel de pre 
concepției d-lui lon Luca, reieşind din blestemu care cei doi 
drăgostiţi, Amenhotep şi Ti, acceptă să şi-l ia ra lor, prin mijlo- 

cirea diabolicului preot, care îi avertizează, lucid şi pizmaş jucindu-se 

cu viefile lor. Ademenima unei preotese a lui Amon-Ra un 
t, pe care, Bubasia, ridicînd era sr dincolo de vremi” va ho- 
să-l plătească cei doi îndrăgostiţi. EI îi va sili să aleagă sulul, în 
care le este scris destinul: = 


„Blostem!... Să te "mbeţi 
Sorbind din lume numai frumuseți 
Și clipele fermecătoare duse, 
Hămiie 'n amintiri! Un fir să nù se 
Topesacă'n gol! Fii doldura de ierit 
De-un ieri frumoa, frumos ca nicăeri!”, 


Crezind, la început. că blestemul acesta al iubirii poate fi o bine- 
cuvintare, Amenhotep cu timpul, pe măsură ce consumă flacăra 
iubirii, că 


Vieaţa-i chin! Ra e pornit si'mbine 
Și din mândreţi nemilostive caane! 
N'ajunge ca la fierare ne 
Sugrumă uriţenia din humă 
„Şi duh! Dar si frumusetea ne augrumi! 


Faraonul trăieşte durerile amintirii, trecutul părindu-i mereu maj 
frumos decit prezentul, care pocejie cu monotonia şi obişnuinţa lui. Ne- 
fericirea oamenilor e că nu pot uita, Aducerea aminte apare ca o boală 
fără leac, mai ales cînd amintirile sunt mai frumoase decit prezentul. 

asemenea prezentul este mereu ros de gîndul la miine, Frumusețea, 
pentru care Faraonul Amnhotep æ jertfit totul, îi anulează fericirea 
rezentă. Bubasta explică boala Faraonului, care a făcut din preoteasa 
împărăteasa lui: 
Voi p'aţi știut; A strânge amintiri 
Frumoase ca mereu să le resfiri 
In astăzi, ori de câte ori îţi vin 
Mandreţe noi asemeni, e un chin! 


Mai tirziu, însuşi Amenhotep Îi va mărturisi lui Ti: 


Sunt plin de minie! Te vid ca o bireă. 

Ai pielea shârciuri ca o mânătâreă. 

Şi-a ochii ştergi, Din gropniți ies pleoape 
Te-ai pârbovit. Porţi grijă să te'ngroape. 
Te văd un stârv, cum preoții te taie. 
Văd cum te curăță de mărantale 

Și pun miresme peste putregai. 


inicul Bubasta pure a nu crede în cultul pe care-l slujeşte. El 
POPE, n infringe nu Laat pe Faraon, dar și pe Ra, pentru a lua pe 
Ti. Şi totuşi meşteşugirile Iui au putere de vrajă, om'n me, pentrucă 
vraja provine din l feiepciunea ce-o are nu pentru el, ci i riva ct 
lorlalți. Geniu răm Bubasta trădează totul, chiar şi patria, pentru a-şi 
dobori rivalul, ca un personaj de mit sau de basm, dar nu de teatru, nu 
are niciun moment o mijire de conştiinţă, neputindu-şi depăşi le 
- . a'e lui azi, ieri, miine. Amenhotep e un Faust condamnat. 
care cade prin propria-i sensualitate, pierzindu-şi la urmă minţile. El 
n'a încheiat niciun pact, fiind doar robul propriei lui slăbiciuni, Ti rū- 


X 
90 VIAȚA ROMIKEASCĂ 


mine curăţenia absolută dar neputincioasă. Puternic e doar Bubasta, 
eare e dincolo de bine şi de rău, san e de amindouă, ca și zeul Ra. Şi la 
fel de inefabil, ca şi zeul, f 

Autorul a ales lumea egipteană pentru a configura trista şi mă 
rceaja insuficienţă a dragostei omeneşti, pe care o poate ăşi doar zeul 
Vieţii, Amon-Ra, a cărui înțelepciune o fură orgoliosul, cinicul şi anti- 
paticul Bubasta, pentru o deşartă putere lumesscă, de factură nitzsche- 
sană, . 
Interpretarea noastră poate să nu fie în totul exactă. Poemul 
d-lui Luca, dacă are remarcabile avinturi lirice şi îndrăsnețe simboluri 
de basm, e, în totul, enigmatic şi pe alocuri confuz, răminind în ciuda 
măreției temei, un fel de basm filosofic, cu o înțelepciune minoră ce nu 
rezistă unei analize raţionale. Cetindu-l, am intilnit farmecul parțial. 
dar şi izul acela de înțelepciune relativă, minoră, cu efecte doar pro- 
vizorii din Dinanul Persian. Paradoxele, adevărurile limitate şi fugarnice, 
concluziile relative sunt ale unui înțelept popular, care intueşte multe 
şi ştie şi mai multe, dar nu le lengi de un gind unic, de nn fir conclu- 
dent. Ti vrăjeşte, dar nu ntui pe iubitul ei şi nici opune ceva 
temeinic lui Bubasta. Puritatea ei este inutilă, nesemnificativă. Amen- 
hotep e doborit de sensualitatea, care totuşi își are luminile ei, intui- 
tiile suverane, dar care aici Hipon. Bubasta triumfă cunoscind efeme- 
rul vi iar nu prin acţiuni directe și mari — bune sau rele. Ra pla- 
nează dar nu înrlureşte mersul destinelor, Vigoarea dramatică, aici com. 
plicată, ca și la Goethe din Faust JI, cu scene inutile gi ó ar a- 
culoase {avem și un fel de noapte a Valpurgiei, ca și vizi p pă 
xoase petreceri faraonice, aducind mai mult a Operă decit a teatru) 
va putea totuşi, susfine intriga, mai sles că ca este purtată de tipuri 
ane, wa toate piesele d-lui Luca, după marile modele ale teatrului 
universal, 


Dan, care lovise şi el pe boierul Radu, in apărara Aniței, aceasta va 
trebui să cedeze Voievodului, un bătrin libidinas şi la: i 


gostei lui, pe cînd boierul Radu, încă mai tare îndrăgostit de ea, caută 
“i repare, greşeala din trecut. Rachieriţa va urzi un complot pentru ma- 


irca lui Dumitraşcu, ajutind i i 
sest fana ying a n erg eco Eee aaa intilnim numeroşi 
achita t oaa pl a Dan, jar urzeala politică și sentimentală a 
reuşit, cînd mitraşcu, veste, 
apucă să se răzbune, măcar pe lăntarul Dan, care, în urma bătăilor pri- 


F CRONICA LITERARĂ - x 91 
mite dela armași, innebunește. Trimisul parții zilegte Dumitraşcu, 
boierii romini sunt satisfăcuţi, iar Anija se rap duce pm nefericitu-i 


iubit, Dan, ea avind un destin tragic, căci poporul ierii nu 

re Ra fost țiitoare, chiar dacă silită de intimplare $ dabas: Aak ee 
aju 

Personajele sunt ridicate la înălțime de tipuri Dumitraşcu e tipul 

bătrinului libidinos, avid, viclean, iar autorul „ee grijă să pă dn ea 
„Uzeze mai mult în comic. Tirgoveţii dela banul, unde poposeşte şi dom- 
nitorul, nu sunt aduşi numai pentru a se ciorovăi între ei si a necăji 
pe Anija, contrastind cu Dan. Ei îşi rid unul de altul, subliniindu-ui 
reciproc defectele, pe care Dumitraşcu le are laolaltă şi pe care trebue 
să le afle în faţă. Construit întrun stil baroc, Dumitraşcu e un fel de 
Falstaff de amurg, un ramolit penibil şi caraghios, care însă mai are 
puterea funcţiei ce-o deţine, precum şi avere şi viclenie, dar care 
Anija, într'una din numeroasele scene tari ale piesei îi trage cu gîirbaciul 
şi-l] umileşte cit poate. Rachierija are suflet cast şi va domina întreaga 
acțiune, fiind o Madame Dubarry sau Madame Sans-Gâne, dar 

resată şi mai curată, suferind mereu și mereu, fiind hulită chiar cînd 
e invidiată şi urită de ceilalți. In boierul Radu, se înfăţişează nobila 
căințţă a unui om uşuratic odinioară, exprimindu-se un ethos opus nce- 
luia al boicrului Balş, intransigent şi auster, în judecăţile lui. 

Lăutarul Dan simbolizează Fm omul din popor sau chiar poporul, 

cântărețul de doine şi speranțe, dar trăind absurda brutalitate a ea pa 
şi i nind din pricina abuzului celor tari și al nenorocului său. La 
urmă, în faţa Ani ei. care se strădueşte a-l readuce la realitate, Dan, 
înnebunit, are din măreţia ironică şi răscolitoare a Îmi Hamlet, din gri- 
masa-i filosofardă, din conştiinţa zădărniciei: 


ANIŢA: Dan, nn mă mai cunopti? 
DAN: Esti un hrisov! 
Cateate-te în trudă de istov, 

Dar nu uita! Sint buchi si prin ceardace... 
Vezi, lenea în cetit să-ți desbrare 
Hrisovul da "nţelea,., Dar nici în pripă! 
Ca pripa, ca si lenen, e risipi, 

Ne alirăcește duhul de-udevăr.., 

Da. da! Stă seris: Te rod cn poftă carii! 
“Esti putredă! Puah! 

ANIŢA: Nu ne mai cunoaste, 

DAN: Ba, vă cunosc! Neputincioase broaste 
Cu ochi întrebitori la vicață: Ce e? z 
Amnarul minţii nu vă dă acinteie, 

Si tără en räspunsul tiu saude,.. 

Zădarnie mestecuţi cenun de tride. 
Sfrsitul ințelegerii despie: j 

Da! Ce poți şti, e că nu știi nimiel 

Ce-i teastn noastră! Stup! Un roiu de nume! 
Cu ele mintea face numai piume. 

S'auda!... Hobotesten noi Păcală! 

In chipuri virtejite ne tngeală. 


i ave modele shakespeariene, iar acțiunea lovituri şi sur- 
prize DAL Victor Hugo, totuşi proporțiile, liniile, echilibrul sunt pe mă- 
sura lumii rominești, ciintind o anumită simplitate a vremurilor de 
demult, reliefată de sigur cu mijloace moderne. Înstinctul dramatic, cure 
dă vieaţă situațiilor şi personajelor, e meritul primordial și aici al d-ini 
fon Luca, tratind totul în funcţie de scenă. É 

E ceea ce se remarcă şi în cealaltă dramă, scrisă mai mult în pro- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


92 
ză, Alb şi Negru, unde însă anumite scene yor 
Pat Tragi-comedia are ca eroi pe Miron Costin şi pe Constantin Vodă 
E. drama nedreptei ucideri a cronicarului 
său Teton, îmbinată cu alte episoade la fel de triste, ca alungarea Mi- 
tropolituli Dosoftei, prigoana impotriva boierului Voinea, a soție, 
Sanda, se va jerifi pentru el, ca şi peia pentru Dan, ridicarea in 
dar şi chinuirea morală a lui Maer fanariotul, care a profitat 
domn 


moldovean și a fratelui 


ranguri, 
de trădarea boierului Tifescu (Frige-Vacă) tru a impi 
la fapta cca rea şi de care zadarnic se va chi mai lirim pe cro- 
nicarul, ridicat de lingă sofia-i moartă şi ucis mişeleste, 
Drama iarăși nu copiază şcolăreşte faptele istoriei, ci le dă vieaţă 
omenească, desvoltări „Bdausuri imaginare, care țin dinamica teatrului, 
precum și sensuri înnobilatoare. Menţionăm tabloul |, unde Miron Costin 
este vizitat de tinărul Dimitrie Cantemir, care întrezăreşte în idila dintre 
fiica și viitorul ginere al lui Costin, în liniştea acera patriarhală, sen- 
surile vieţii de atunci, simplitatea atrăgătoare a lumii moldoveneşti, 
trăind oarecum aproape de popor, şi de care beizadenua, îmbrăcată în 
haine străine şi cu perucă apuseană, abia atunci ia cunoştinţă, căpătind 
aaan > oym pok de a yiera înstrăinat, 
ospățul acela, un utura va pricinui tragice greşeli, perso- 
najele se e: piece şi în glumă, şi în serkan tot Rn rostindu-se 
balade în stil popular sau închegindu-se o voie bună, nu lipsită de naivi. 
tate şi înțelepciune bătrinească, ce însă vor păli prin conflicte între boierii 
Romini şi Greci şi prin porunca grea de urmări a lui Constantin Vodă 


Cantemir, 
Costin e măreață, hieratică, pură. Schimbările 


lui Cantemir Vodă, trecerea dela ură la ee zi ne par cam necon- 
vingătoare, ca şi căința şi nebunia u a lui Macri, unealta 
Domnitorului întrun moment de orbire. Ca la sunt 


ieții elementare, ca şi oribila compen- 
„ zeloasele cozi de topor, 
Remuşcările conştiinţei au uneori 


In afară de fo 
cipal al teatrului 
trebuințate, 


şi iscusința compoziţiei dramatice, merit prin- 
dlui Ion Luca, rema: sobrietatea mijl or în- 
continua legare de substanța vieţii, care, ea si nu cronicile, 
dicteuzii gostimi acțiunile, gîndurile jelor. 
aa A aa eo său etate, ca şi mezi al marelui şi unicului mø- 

> surprinzind viaja în s n e 
rile-i conventionala. Do aici i a 277 mă ră pene 


B „ vigoaren acestui teatru, pentru care 
dogmele filosofice, credinţele metafizice, sentimentele Pbignuite sunt doar 
material, iar nu scopuri în sine. A desvoltarea dramatică se in- ` 


cheagă din amănunte, din scăpări ale sentimentului, din. jscodiri nea. 

şteptate ale minţii Vieaţa țișnește peste tot, pentru a delinia destinele 

ți intimplările: $ sie mari şi grele de urmări sunt adesea cauzate de 
previzibilul şi detaliu) — aparent neînsemnat — al] trăirii. 


VI 
D-] Ion Luca este în mai mare măsură dramat decit poet. 


Versurile sale au o bună rezonanță, dar nu și firescul avint par 
dlui Victor Eftimiu. scriitor născut pentru teatru, lar im proze dlui 


fi exprimate tot în ver- 


Mem vetre ia a TE 


CRONICA LITERARĂ 93 


Lucian Blaga, care a întrebuințat versilicația doar in Zamolxe, i 
mai multă ea. itzi lirică şi reno e cpă sugestivă decit E geome 
era a Le. otuși, anpes ssogra acestui dramaturg, de care primu 
acum cineva Ă i- 
parea fane vera mai pe larg, a adus și în materie de versi 


Dramaturgul pare a fi mai mindru de versificația 
darul rar şi categoric ce-l are ca insufleţitor de conflicte şi. Semi do 
Instinciu-i dramatic sigură teatrului „său vitalitatea şi semnificația, iar 
nu poezia, care, lu un realist romantic ca d 
intiietate, versul jinîind, prin firea lui, de teatrul care transfigurează 
realitatea şi nu o urmăreşte în elementaru-i clan vital. In ciuda culturii, 
inteligenţii şi tehnicii sale, d-l Ion Luca nu este un autor rafinat şi fan- 
tezist, ci o rară forţă elementară, robustă, vie, avind harul de a vedea 
faptele oamenilor în țesătura de conflicte și gesturi organice, în desvol- 
tările lor naturale, ținind de logica vieţii, iar nu de a gândului sau a 
imaginației, 

Versul său, ca şi paote, țin de concretul vieții, nu de libertatea 
imaginației și cugetări, etaforele sunt mulate pe fapte, pe realităţile 
materiale, pe sbucnirile vieţii, fiind deci transpuneri empirice, compa- 
ala tot din cadrul experienţei obișnuite, echivalări cuminţi şi patriar- 
hale, iar nu îndrăsueţe şi inefubile construcții ale unei imaginaţi libere 
şi imateriale, PA 

Cuvintele şi expresiile sunt adesea vetuste, reminiscenje căutate 
din vocabularul bunicilor şi de prin uitate colţuri de ţară, Vulgaritatena 
şi excesiva farniliariiate a unor expresii și cuvinte, sau asociațiile chiar 
mabhalageşti nu lipsesc. D-l Luca poetizează realitatea, dindu-i vegt- 
minte îngrijite, dar nu dă întiietate poeziei. Nici în teatrul în versuri, 
necum fn cel în proză. Versul său nu romantizează lumea creată cu 
forța-i dramatică, ci doar o serveşte pe cit posibil. De noces, suntem 
departe de romantizarea concretului, ie poezie, în felul cum proce- 
dează Alexandru Davila şi Victor Eftimiu. Și suntem şi mai departe 
incă de trecerea pe puru} plan el liricii şi simbolului, al fanteziei şi 
sinesteziei, ca în operele lui ŞI. Peţică, D. Anghel, Lucian Blaga sau 
Adrian Maniu, D-l ei 


„să, nici nu ar putea avea 


"a este mai Cmi aaa re decit Aen ga a . 
mbolist Pentru d-sa rafinamentul poeziei moderne, lirismul pur 
disociat E pari pipăibil, de vicața materializată, par a nu exista. 
Nu e nici clasic, penirucă vieața sau realitatea sunt mmi puternice decât 
rafiunea şi ethosul. Nu e nici romantic, penirucă cuvintul nu-şi ia 
sborul singur, chiar dacă uneori şi la d-sa multe cuvinte sunt inutile 
sau aproximativ aduse, pentru nevoile rimei, care-] og et ea în erp 

Că este aşa, ne-o Oosie, ja a raain tipărit l nopan A 

telor a două din pan sale: „Rachierija, ca şi poenti, iune aa 

i rechi de rime, nerepetate în tot cuprinsul lu s 1 

de mimdrie gi tur de Torta inuti, după părerea, nat, punat sar cha. 

x ca ncas ficienţă, c 

a dee sluji ferrei ta poezie. Der stne oai ps naye e 
i ri v vare 

pa, saci Ale tei e w ățească dararia naturale. care insă lot ele 


za asiaa danat e tl prozaie, expresii vulgare, cuvinte vetusie, sono- 


rități arbitrare şi mai ales, ton lipat de solemnitate poetică: 


i cină răzorul u-i plivit, eh, o mi-i 
pă pun pro lege vestedă ingala? 
Cu vechituri merg toate alandaja!... 


IA Cind pd un fâraon ` 


S'o vadă, crezi că legea e oblon 
Sa i-o ascunzi?... 


94 VIAȚA ROMINEASCĂ n, 


(AMON-RA, scena FE) l; 


Ştiu după sburdăciani că iedu-i ied; 


Tur omul mi s'arată după mutră, $ 


Cetagte-te'n oglindă: cutră! 4 


(IBID, scena III) 


„Dar planul täu n'a font frumos 

Nu l-am simţit sbucnit dintran prisos 9 
De inimă, ci m'a lăsat de slol... 

Te-ai apucat să faci sit plan, apoi. 


(CARI) - 


Alata-i, pentru banul train, culupul! 
Alte]... trăieşti. Dar fericire? Tufä! 
Eu nehimb femeia, mă, ca peo rută, 


De-ai ști cum molfäi vorba de urit... 
Cum să mă apăr... spune pichiruța! 
Iţi apune. Dar o lași aš se dea huța 
In tronul ţării azi? 
Aşa-i femeia cind e rea de muscă! 
Pliceri bea de oriunde. Bea de uacă! 
Și totuşi sit temeiuri să te'udoi 
C'Aniţa bălăcește numa'n zol. 
Pe Aniţa dă-o dracului în praznic! 
Gănești femei l... Oleacă fii obraznic! 
(RACHIERIȚA) 


Ne dăm scama că, fără context, citatele părea şi i rele. 
Autorul aduce în piesele sale tot felul de pemonaje, de ale aceata 
şi mentalităţile, iar situaţiile comice alternează cu cele triste sau cu po- 
sluri Dar, în genem, dramaturgul urmărind realitatea 
racterizare cit mai verxlică și nu transfigurare poetică. 

PĂI + de valoare pozitivă — adică de ținută mai înaltă — sunt 
mai abundente şi în pasajele citate la în t de noi sau putut vedea 
măcar în parte. Dar chiar şi pasajele pei again let er declaraţiile 
solemne, spovedaniile și efudiunile sentimentale se impun pria în elep- 


ciunea lor țărănească, prin izul cronicăresc, prin precizia cutumiară, 


nefiind vorba de o trecere pe planul 
Dintre cele trei drame în ve 


cea mai puțin forțată în privința v 
elaborată. Ca versilicațin, d-l Ion Luca întrebuințează o varietate de rit- 
muri familiare metricei populare rominești, astfel că, în ciuda cuvintelor 


cântate, a expresiilor uneori vetuste, alteori stingace sau lipsite dz di- 
stincție lirică — versul sună şi răsună firesc. plăcut, adem or, a 


Amon-Ra cea mai 


mişcării acțiunii, chiar dacă nu şi sensului cuvintelor. De sigur, teatrul în 
versuri nu poate fi prea încărcat de sensuri adinci sau de multiple expre- 
sii inefubile, pentru a căror absorbție se cre un răgaz pe care spectato- 
tea versului ajută muzical i 
t sau cu pierderea lui. E cten ce sen î 


{f 


rul nu-l are, De multe ori, sonori 
lo de sensul cuvin 
adesea și cu versul d-lui Ton Luca, a cărui 

prin obisnuita muzicalitate de poezie 
nu numai 


„Se ştie că şi Shak întrebuințat versuri 
viziuni şi sensuri. din folclorul Renașterii O păyitoanele din Macbufh aani 
e ai si apariții şi npr din folclor. In piesele d-lui Luca reapar for- 


täțile ntecelor, baladelor, colindelor noastr» popu- 


imetrie atrage și captivează 


pure. 
i analizate, Rachierița ŞI 
ile Eee m en 


Li 
f 


CRONICA LITERARĂ 95 


lare. D-sa întrebuințează mai ales versul de opt, dar şi de şapte, de patru 
de trei silabe, Arie sprinteneală, luminozitate, 
naturalete — mai ales pentru noi, cei deprinşi cu ele, Metrica sa e în funcţie 
de caracterul ona şi ivă. (D-1 AL Ciorâne- 
seu, cam în Teatrul jtominesc in Versuri, susține că inul ar fi 
} romînească o creaţie artificia cind versul alb de 
unsprezece silabe ar fi mai potrivit cu caracterul Fmbi romine, observă 
că versul de opt silabe al d-lui Jon Luca dă declamației neașteptate pro- 
spețimi şi introduce în tehnica dramei noastre în versuri o inovaţie). 
Citeva pilde de polimetuia d-lui Jon Luca: 


Toarce cirtițu pe gbemuri 

Racila în fund de hrubă 

Şi-a pus căpătii o bubă, 

E în mine și mă doare 

Că e plină de dubhoare. 

Duburi în ghioe 

Joaoă horan log, 

Şi desfac ţiţinele 

Să vină albinele. 

Ah, singur!,.. Du, Sibpurătatea-i mută, 
Dar chinul ca o strună de Muti 

In golul ei risună syon prelung, 

Tot meșteșugul fericirii stă 

In a mita!,., Să uiţi uritul că 

Uritul e urit. Oricind te doare. 

Dar mai ales să uiţi cu 'ndeminare 
Frumosul care-şi cată cuib în minte! 


Dar şi Voinea Yătirumonul, 
Uliţa-i bătea de dragul 
Feotişeanei Cosinzene!... 


După cum se vede, chiar din citatele făcute pină aici, ritmul ver- 
surilor este just gi bine mintit. Și aici versificajiu engleză i-a ajutat 
dramaturgului romin. Uneori, forma înglobează cuvinte, expresii şi pro- 
poziții recăsnite; alteori, contrarul şi atunci, mai ales, spectatorul are 
neplăcuta sensaţie de a nu putea urmări sensul cuvintelor, chiar dacă 
sonoritatea versului, relativa sprinteneală a ritmului, jocul rimelor îl 
ademenese, ca şi jocul actorilor. E ceta ce ni s'a intimplat la reprezen 
tarea Icarilor şi a Rachieriţei, cind ni se părea că vina ¢ a noastră sau a 
oboselii noastre, cind nu puteam urmări toate asociaţiile dintre cuvinte 
ci numai sonoritatea lor goală şi plăcută, dar care, chiar şi uşa, i 
tonal tute sentimentelor mimate de actori, fapt, vina este a autorului 
patul acestei fericite polimetrii pe linia populară rominească și cu învă- 
țăminte englezeşti încarcă prea mult şi prea greoiu versul său, cu tot felul 
de cuvinte, expresii, construcții necesare sau nu, limpezi şi reşti sau 
dimpotrivă. P 

Chiar dacă versul său urmăreşte contrastele peniru a se delinia 
mai lesne torului — trebue să remarcăm că, in gean contrastele 
brutale nu sunt tot atit de relevante ca in acţiunea dramatică. Adesca. 
prin nuanţe şi variaţiuni se spun mai multe. in materie de poezie, decit 

rin contraste. Dar awasta e încă o dovadă că şi în pockzare, d-l lon 

uca procedează tot ca un dramaturg vitalist care îmbină și ere viența 
prin vieaţă. Poezia, însă, nu este rar igri ci vieață sublimată care 
se recrecază prin nuanţe şi sugestii n perceptibile. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Vu 


' Comedia in proză Morişca şi drama Femeia — fiica bărbatului sunt 
legate de vicața contimporană. Morișca este mă age impotriva mijloa- 
celor de organizare și parvenire în lumea literelor și a politicii. , 

Scriitorul Jon Popescu este un fel de Charlie Chaplin: omul naiv, 
timid, dar de treabă, pe umerii căruia se ridică şi E tara tofi nechemaţii, 
'Nuvela dată de lon i shape unei reviste este publicată doar din întim- 
plare. Primul redactor a pus manuscrisul alături de un altul, menit tipo- 
grafiei și datorit unui negustor bogat, care comisese puţină literatură 
pentru a ciştiga inima fetei pe care o vroia de nevastă, Negustorul plătise 
primului-redactor bani buni pentru a fi publicat, Servitorul Ghiţă şi 
soția Sa se cartă în privința manuscrisului ce trebue dus la tipografie, 
fiecare cu motivele lui exterioare. Copilul lor decide asupra soartei 
manuscrisului Ini lon Popescu, făcînd morişeă cu pumnii în care a pus 
un ban, 

Nuvela tipărită aduce o neașteptată sporire de tiraj, primul-redac- 
tor e făcut ministru de un prim-ministru, care ține seama de succesul 
revistei, prietenii, prietenele şi servitorii revistei profită şi ei, numai 
autorul tuturor acestor schimbări, scriitorul Ion Popescu, rămîn tot ne- 
plătit, toi aminat, tot lăsat si doarmă în Cișmigiu. Servitorul Ghiţă, 
insă, îl duce la el la țară, unde ce porci, în urma desființării revistei. 
Ultimul act naccentuiază şi mai mult caracterul de farsă şi procedeele de 
sorjä ale comediei :l-lui Luca: Ghiţă înscenează înmormintarea 
ion Popescu, la care ministrul (primul-redactor ajuns ministru) şi alte 
personaje vor rosti discursuri, preamărindu-se pe ei şi mai puţintel pe 
actla lăsat să moară de foame, după ce au parvenit numai datorită lui. 
Seriitorul. Ion Popii şi servitorul-porcar Ghiţă se răzbună astfel pe 
cei care i-au umilit şi nesocotit, slujindu-se totuși de harul şi de munca 
celor umili şi nedreptăţiți, 


Dramaturgul nu se desminte nici aici, Ideea comediei e interesantă, 
satira, e robustă și directă, dar în totul comedia Morișca rămine o farsă 
mult prea șarjată şi arbitrară, fără densitate în rile crente (nu ştii 
sigur nici la urmă dacă Jon Popescu are întradevăr talent). Atitud ni şi 
bear a mec unilateral văzute, schimbiiri superficial minuite, diulo- 
guri zi limbaj prea serios, uniform și gray — cînd ar fi fost nevoie de 
coloritul Îmi Caragiale şi de subțirimile sprintene ale farsei franceze — 
comedia lasă să i sc vadă singură lipsurile, defectele, superficialitutea. 

Transpusi intro tehnică suprarealistă, în stilul lui lin sau al 
fraţilor Marx, pästrind tot timpul mijloacele caricaturale simbolice și 
un dinamism de comedia dell'arte, acțiunea ar fi putut convinge şi im- 
pune. Decit realismul d-lui Luca îi interzice trecerea la poezia E e ca 
și ridicarea la caricatura simbolică a vieţii contemporan: Dialogul 
limbajul său nu-l ajută pentru satira contemporană, mult mai comp 
şi nuanțată dit comicul robust, simplist, în limi groase. valabil doar 
pentru a portretiza pe tirgoveţii, boierii şi chiar pe un Vodă Dumitraşcu 
de odinioară, 

Femeia-Flica Părbatului este o dramă care se vrea iarăşi oon- 
temporană. Găsim atmosferă modernă, cu fete desghețuie şi sincere, 
care iubesc sportul şi mai ales pe sporimeni, iur tema piesei adinceşte 


E 
L] 
‘ 


4 
freudian raporturile dintre oameni. Oamenii care s'au iubit își lasă 


urme ce nu se pot şterge. Codin, fostul soţ al Sofiei, revine după două- 

zeci de ani, cînd Sofia e căsătorită cu Anghel Tudoran şi are o fiică, p 
Dorina. care se va îndrăgosti de valetul crescut de mic în casă şi devenit 
vedetă sportivă. 

E Codin este un fel de Shilţ, mustrător de conştiinţă şi ratat supe 
rior, care se răzbună tirziu pe aceea care nu l-a putut salva dèla a 
dere, Codin îi sugerează Sofici că femeea e fiica tului; că el va fi 
în ea, Sofia, în fiica ei, Dorina și în tofi urmaşii ci. in sgindără gi- 


peg 


f 


CRONICA LITERARĂ 


97 


dian existența căminului, care se 
trase ideea că sufletul este ascut 


4 pentru trup și nu invers, va fugi cu 
tmanul Costel. confirmind sensul rtu igi i 
Codin. desi nu e tatăl Dorinei, se simie trăina fn hO sohe alii 


trămării acestor ființe, carci repetă i 
Pemeri Cezarului SATIN. Dia Pui a 


Tatăl lui 
— tru a accepta 
i al dlui Ion L 

ramă, cu certe calități, dar păcătuind, în totul, rm tad 


Pérsonajele piesei, in afară de Codin, sunt tralate prea du 
s T Prai ' ă na- 
realismului cotidian, pentru ca diabolica mtervenție 
eficientă y justificată. Proiectatä întrun stil expre- 
Wed eorg Kaiser, sau la O'Neill, drama 
ar fi avut parte de o trunsLigurare expretyvă şi stilistică, p% care, aşa 
cum este, nu o are, părind schematică, confuză, cu o temă ny deajuns de 
convingătoare. Jucat. poate avea oarecare ofect, ca și Morișca, deoarece 
spectacolul se tne mai cu seamă prin mişcare, apariţii, conflicte, inter- 
$t surprize omenești. elemente ce nici ai nu lipsese 


său rezolva prin opoziţie — 'instine 3 
dat o nouă p pozij netul dramatic 
es 


+ 


venjii drăceşti 
iscusitului dramaturg. 


VII 


Lucrarea desăvirşiiă a dramat 
întrebuinţează aproape numai br 
riența clştigată, este Javora Pămintu 
opera să cea mai recentă, 

Piesa este drama unui Rasputin, văzut în naivitatea lui de „mare 

„|ăran” şi de sincer eretic, om al marilor mulțimi, întîi utilizat şi apoi răpus 
de m şi de favoriţii curții, chiar de cei ridicați prin el Ca ṣi la 
Sha mai ales cel din Regele Lear, natura cu deslăpțuirile ei este 

asociată tot timpul le drama oamenilor şi, ca în mentalitatea naturistă 

a culturii romineşti de pină acum, oamenii apar tot ca forțe ale naturii. 

Personajele sunt relativ puţine, dar intens și plin conturste, Eroul pie- 

sei Grigore Evitimovici se iveste in tabloni ape: unul din acei sfinti 
populari, avind mitul unui om cn pune suprnaturule, care mintue 
sufletele oamenilor. Suntem in hanul Verei Feodorovna, in timpul unui 
ceivăţ cumplit. Bejivanul Ivan. profesor la curtea Principelul Baranov, 
este înfruntat de fiica hangiţei, Natasa, care nu mai vrea să Í se prosti- 
tueze, desi mama ei o sileşte cu brutalitate, Natasa este acum stb fn- 
riurirea =fintului, cure va mai salva și pe propria fiică-u lni Ivan, pe 
fecioara Aculina, care nu vroieste să cedeze Principelu: Baranov, fiind 
izzonită de el. Şi lan, si Vera sunt niște părinți lipsiți de orice morală 
şi ei vor căuta să infrunte pe Grigorie, cure fuscinenză mai ules pe fe- 
mei. cm chipuri de bărbat Trumos să bine închegat”. Grigore apare in- 
soţii de naivul Duraşehin, tipul ţăranului simplu şi credincios, venind 

«lin acelaşi sat siberian ca si iluminatul Grigorie. Din pricina viscolalui, 
reşind drumul la moşia Iui Baranov. soseşte la han și Principesa Ana 

| p ein Virubova cu suita. Anu esie n intelectuală îndeminatică, 
dar cu fond isteric. care va li imediat captivată de Grigorie. Ea pro- 
voacă, in toate felurile, pe țăranul cu mit de sfint, la început tăcut, apoi 
infruntind dramatic ispita. 


DURASC MIN 


ANA: Ei, da pură 
DURARCUIN /émtrebing şi elj: Phi, cine sintem? 


ului lon Luca, în care acesta igi 
e şi face un uz maxim de expe- 
ti, iragicomedie în şase tablouri, 


Cine sintem? 


Dau, — T, 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


À A: ? Nu 1 
AA A N: mru NE nu vezi? Suntem şi sol, neolo. nişte drumeţi 


(lämtnzi. Ospătăm... Dacă vrei? Poltim! (1i întinde piina și ceapă) 
n ANA /risind): Bine, creștine! Eu Intreb cine sunteţi şi tu, 

DURAŞCHIN (oarecum pliotivitj: Ce vrei să fim, femeia lui Dumnezeu? 
Ia nişte oameni. Carne presărată en o țiră de suflet. Carnea draculni, sufletul 
al lui Dumnezei, i , 

ANA /mugeătorj: Hriniţi carnea dracului? 

DURASCHIN (filosofie): Puţintel! Ca gi dracul să n'aibă parte multă 
dela dinsa, 

ANA {mämrind pe Grigorie): Tovarășul tiu de ce tace? 

DURASCHIN: Fe hrănește maj mult en gindul decit ceu plinea, 

OFIȚERUL 1; A, 14 tac rău? Le dău răvas de drum în altă parte. 

ANA: Nu, dimpotrivă. Mi se pare bogăția mnai bogată lingă săraci şi 
mincarea mai ptistosaă lingă fläminzi, Lasă-i, 


După această înfruniare a două lumi şi două clase sociale, Ana 
incearcă alte metode pentru a ademeni pe Grigorie, li dă să bea din 
şampania adusă cu ca, cerind lui Grigorie să o mintue. Dar Grigorio 
în e şiretenia ei şi o respinge mereu, plecind din han — cu tot cri- 
väjul deslănțuit — impreună cu Duraşchin şi cu cele donë fete salvate 

el. Ciuda femeii înfruntate nu cunoaşte margini și devine obsesie. 
Zadarnic poruncește suitei să-l aducă inapoi pe Grigorie. Viscolul îi dă 
îndărăt pe toţi, iar Ana este cuprinsă de o criză de isterie. Nu poate 
ierta că numai Grigorie şi cu ai lui au putut Intrunta viscolul pen- 
tru a o înfrunta pe ea însăşi, i 

Tabloul al Il-lea se petrece la Ţarscoe-Selo, în palatul Anei, care 
are, împrejurul ei, personajele tabloului precedent. Circiumărița Vera 
este acum „civilizată” pentru a o servi cum se cuvine, Principele Ba- 
ranov e ministru. Profesorul Ivan e şi el om de casă al Anei, avind 
misiunea de a-i aduce pe țăranul-sfint, care a înfruntat-o, Fiecare per- 
sonaj îşi are fizionomia-i originară, transformată doar aparent. în noun» 
lume, pentru a parveni pe cele mai detestabile căi. Ana îl ademenește 
cu greu pe Grigorie, închegindu-se între ei o dialectică asupra nece- 
sității păcatului întru izbăvire. 


ANA: Dă-mi calea doscătuşării. 

GRIGORIE: Pune tăcere simțurilor, 

ANA: Fieți milă! Dă-mi tăcere simturilor! Să avd numai clipotul pm- 

al nemateriei în care judece. 

GRIGORIE: Imbracä straiele ameremiei! Posteste. roagă şi dorul se va 
împlini, 
d ANA: Urlă singel! Gitlejul de lup infometat nu tace decit istovit de 
sătu rare, S 

GRIGORIE (după o mișcare): Aşa e ticnla diavoliei, 

ANA: Nu, nu! E ndevär pus de Dumnezeu în om, De ce lasă Dumnezea 
Taul si dăinue? Nu pricepi? Imprăstietorii de ispite seamină păcate, ŞI på- 
catele sunt prilejuri milej lui Dumnezeu, Unde nu-i păcat. nu-i cădere. Unde 
nu-i cădere, nu e milă. Unde nu-i milă, nu-i fiorul iertării, al impăcării cu 
Dumnezeu, vraja stișului către Ingeri! Mă vreau istavită de păcat! In tăcerea 


stirgoniei trupului, mi se va desprinde sufletul ca o coocăză conptă.. Dă-mi 


pacen Ingerilor, care ù'an trup. 


E întreaga teorie a rasputinismului şi a gidismului, admirabil in- 
tuite de dramaturg. Dur, teatral, interesează ra şi intensa desfiăgu- 
rare a acţiuni, atit prin di 

mgr) LB fee inje era ns g în ae, fiecare i mă îşi ru r 

: v sam a-i activ ogică, aşi cu în 

capodopere ale teatrului universal. ann 2 


íj 


' 
| 
f 
! 


q 


acesta ele ag gren de înpinpe 7 


P- 


CRONICA LITERARĂ 99 


Verei. în sebioal oi Lia. de 


i mănunchiate, pur- 
rchina duhului boaba înfri- 
reasma copiului”, 
operă. Suntem la curtea 
unei serii de savanți -ne- 
agogică, spini părin- 
ultă, trup puțin, căruia tre- 
“fizice: Leesrey și Aptecarev, 
fi şarlutani, care încearcă să 
ite „ştiința” si persoana lor, 
marele ţăran” pentru a t- 


nării. Dar din frupt, rămăşița mai 
Tabloul al Vica este ta, singur 
țarului, unde țareviciul se prăpădește iĝ 
utincioşi şi şorlatani: Miss, cu metod 
că jareviciul e un copil genial: mi 
bue deci să i se economisească puteri 
Vorojev şi Filosofov, simboluri de say 
diformeze realitatea, pentru a nu-şi com 
Intre aceste caricaturi, este adus Grigo 


mădui pe Ţurevici, 
Sona dintre Grigorie şi Tarevici € unic de simplă şi evocatoare. 
„Sfintul” va întrebuința nu metodei: bisericeşti, ci viziunea şi vraja 


țăran, transmiţind bolnavului vigoarea vieții. (Ilon Luca este un 
bitalist, aceasta am accentuat şi dovedim si acum. Pentru el. ideile cre- 
dințele şi caract rele sunt doar mijloace de expresie dramatică a vieţii, 
iar dacă în politică vitalismul fără concepție științifică este dezastruos, 
in teatru, dimpotrivă, xitalismul cuprinzind şi punind în conflict cât 
mai multe idei, firi şi caractere e singurul dătător de reuşită). 
Grigorie crede că boala Ţareviciului se datorește faptului că e 
inut ca intro i „Cușeu-i de aur şi mătase, l-am despulat-a de väz- 
şi soare. Unde ascunde feciorul) impărâtese braţul care va sipini 
sănătatea lanurilor şi a eringurilor?”. Şi Grigorie deschide fereastra al. 
covului, soarele năpădind înăuntru. Apoi, povesteşte, sălbatic, copilului 
basmul fiului de Hantătar: 


Tavra pămintului, caro se hrinşte din morminte și ben din tidvele mor- 
ților, era flămindă de carne fragodii!... Copiii nu mai murean, că-i săruta sos- 
relo pe frunte ai vâzdubul pe buze și moartea fugea de seinteia ochilor lor! Dar 
Javra Pămtntului a trimis pe sora lui cen mai mare si a apus Mantitaralui 
„Ascunde copilul de scare și vint! Scoate-l din joaca opgrăzii!”. 


lar după ce-şi isprăveşte perei, Grigorie îndeamnă pe copil să 
ridice braţele: „Viră degetele, adînc în Javra Pămintulai! Na-ţi putere! 
Na-ţi puterea noastră!” Prin acest act de magie, prin acest descintec 
țărănesc, țareviciul pare timăduit gi țarul va semna lni Baranov ucazal 
de războiu, pe care pînă atunci îl refuzase. x i 
Dramatismul creşte, devenind şi mai simbolic, Urmărind pe javra 
pămîntului, sub îndemnul lui Grigorie, omul elementar, cu puteri dră- 
cești, țareviciul va pălmui, aparent în joacă, pe toți șarlatunii si- 
vanți dimprejur. Dar cind e să lovească şi pe semeața Princi Ana, 
țareviciul şovăeşie, iar Ta apar pentru cart, după cum se vede, crești. 
nismul este deea | parțială a are peste, marie apie raraga rasteşte 
„Acum pricep. os nu cruța pe preoții vraci şi spi ai vremii, 
nici pe itaran dascăli şi mestecători de înțelepciune searbădă. Dar 
EL.. ierta pe desfrinate...”. Copilul e gata să plingă, pentrucă jocul nu 
mai continuă. Intrebindu-l pe Grigorie unde este javra pămîntului, fi. 
ranul îi arată propriul obraz, care astfel este pălmuit. Grigorie plinge, 
pe cind de afară se aud marșurile trupelor plecate lu războiu. : 
Urmează conflictul cu l, căruia Grigorie îi arată că războiul 
dus de el ascultă de javra Pămîntului, care ţipă „dont carne fragedă. 
Grigorie apără poporul. slăvind pacea. Cind țareviciul continuă cu im- 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trebările, Grigorie li arată şi pe țar, care e pălmuit, in j 
de p e fo Matia tal Na enti în siare SA napi un Ito Pergati: 
dar eşti în stare să irimifi la moarte milioane de voinici!”, 

Tabloul, care trebue să fie de o nespi 
mind un dinamism elementar atit de violeni şi simboluri de o 
profunzime, cum numai Eugene O'Neill i 


dă 
ciul î unche în fața marelui Țăran, în faja omului naturii, 
"Titimele două tabl 


siei țariste putregaiuri, este marele lor es roa Ana va ceda cel mai 


răsit de taţi și nedepăşit de nimeni. Doar cinicul Ivan, profesorul po- 


finale ale acestei puternice lucrări. 

Ne gindim la Hamlet, unde autorul aduce, la urmă, pe vistitorul 
unor timpuri trecind şi peste cei iremediabil răi, și peste cei buni, 
dar desträmați vieață. Piesa ar fi câştigat, te, cu un asemenea 
sfirşit. Vestitorul cel nou, ridicat peste pan ae ag străluminat de Gri- 
gorie, ar fi ca un nou Fortinbras, purificind sensul destinului. 

Dar, cu sau fără o asemenea modificare, piesa d-lui Luca se apro- 
pie de proporțiile unei adevărate capod'operi. 


IX 


Vitalist, prin excelență, d-l Jon Luca și-a ascultat vocația indiscuta- 
bilă de dramaturg, alegîndu-și modelul nepieritor al realismului vitalisi 
care este William Shakespeare. agg aai d ărănească, sensibilitate şi 
gindire iscoditoare de fost teolog; f à tea cu folclorul nos ra. 
plin de gpt magice și credințe dramatice, în care teluricul numai 
parțial este luminat de creștinism: dinamism tentral neobişnuit — toate 
acestea explică formația unei opere plină cu forţă elementară. cu bmn- 
talităț primitive şi vulgarități expresive, dar și cu nespus de inalte 
și complexe viziuni metafizice, concepții pluraliste, adevăruri în dirză 
desbatere. Shakesptare şi Biblia au ce învăța pe un om, cure le-a fost 
urzit prin naştere şi educa 

terea de întrupare concretă a ideilor s> sentimentelor unda- 
mentale; painia de a se ridica pină la simbol şi semnificație subsian- 
țială:; în răsneala temelor și slorțarea către o cultură superioară, mer- 
gind pină în lumile și epocile cele mai variate și diferite — arată coor- 
onatele acestei dramatice, care totuşi nu izbutește să fie desă- 
Virșită decit acolo unde elementarul primitiv și săniitatea populară se 
pot împăca cu gindul şi ispita, cu ironia destinului și cu varietatea vie- r 
fi. Ca puţini alți scriitori romini, d, lon Luca a corclut mereu in drama 
sa natura, omul şi supranaturalul, intăţişindu-se — dincolo de «tadini na- à 
turismului brut — ca dătător de vieață chiar realităților şi valorile 
umaniste şi divine 


CRONICA LITERARĂ 10i 


E Cupriuzătorul său realism este. in primul rind, vitalist, in gemă - 
nind totul cu puterea-i elementară sau Tustinetivă şi profilindu-l EE D. 


i fățişäri baroce, cioplite masiy și viguros, oarecum încă simplu. cu ex- 
o 


presii concise, cu metafore și a 
tudini „gubatanjiale. 

i țin poet decit dramaturg înnăscut, departe de rafinamentul 
poeziei rne și «le subtilităţile devitalizate ptr arde contemporan, 
dramaturgul ie, ca gi personajul său Grigori: din Javora Pămintului 
z Ste el însuși, un „mare țăran“, dar călăuzit de tehnica shakesprariana 
şi de iscodirile personale de fost teolog, în care vicața se revarsă dra- 
matic și intens, 


risme de intelepciune populară, cu ati- 


PETRU COMARNESCU 


CRONICA IDEILOR 
ORIENT ȘI OCCIDENT 


Epocile de convulsii sociale și politice prilejuese totdeauna răstur- 
nări de valori, „crize” şi nevoi de bilanțuri iritaale. Principiile călău- 
zitoare ale vieţii morale sunt sdruncinate, valorile ideale işi pierd pre- 
stigiul. Ele au nevoie de a fi reexaminate, considerate sub noi incidenţe. 
Neliniştea, nesiguranța, nevoia de noi îndreptaruri îşi fac drum în 
conștiințe. Se consideră totul întrun alt spirit, „on remet tout en que- 
stion“. Exemplul anilor de frămintare de după trecutul războiu este 
concludent, Imbrăţișurea largă a condiției umane, a civilizaţiei şi cultu- 
rilor, profeţiile pesimiste privitoare la viitorul Europei, emicile care 
au urmat între a torii occidentului şi adversarii civilizației noastre, 
au e aon nevoia exumen critic n valorilor călăuzitoare a vieţii ome- 


neg 
Trăim, în prezent, într'o patinat similară, dar în care sdrunci- 
narea valorilor este mult mai adincă, Surparea este mult mul gravă, este, 
suntem înclinați să o spunem, totală. Negaţia a fost principială. fă- 
cute cu spirit de sistem, metodic, științific. Sa început încă de acum 
un deceniu printr'o încercare de extirpare a tot ce e gindire liberă şi 
spirit critic. Luarea aminte a fost îndreptată în primul rind în spre 
activitatea de gindire şi învățămîntul universitar. Se spune că din Ger- 
mania au fost expulzați încă dela început peste trei mii de cărturari. 
Profesorii, scriitorii, publiciştii şi oamenii re liberă au fost 
nevoiți să se expatrieze, sau să-și întrerupă activitatea, Un nou spirit 
se instala. Libertatea de gindire era suprimată. Ideea nu moi era călăuzi. 
toare, nu mai insuflețea. Valorile nu erau numai strămutate din perspec- 
tivele lor, dar anulate cu desăvirşire. Fireşte, fenomenul nu a fost local, 
circumscris într'o singură țară, El a avut iradieri multiple, a germinat 
în d ri, a creiat un adevărat curent de opinie. Masele au acceptat 
faptul, pasiv. Dar ceca ce este mai întristător este adeziunea cărturari- 
lor la această răsturnare de poziţii. Acei ce erau chemaţi să se impotri- 
vească eficace acestei metodice surpări, protestind prin cuvint sau cu 
tăcerea, au aderat la curent şi. mai mult, au căutat să-i dea justificări 
teoretice. Am asistat astfel la durerosul spectacol al renegărilor intelec 
tuale. Oamenii crescuţi în valori ideale, za > la discipline desintere- 
sate, călăuziţi de principiile libertare ale revoluției franceze, sau pus 
în slujba noului spirit. Au uitat tot. pie oi simetria, desintere- 
Mendean omenescul, sinceritatea, au fost negate Era puterii, a faptului 
eri a saisir violente s's instalat. Perspectiva este schimbată 
_idera domină, arătind o direcție de viaţă, ci faptul se săvirgește, 
n ir ga asupra ide. Aceasta din urmă nu face fecit să intervină 
u taris, pentru justificare, Nu creierul primează, ci muschiul, ara e 
nu intervine decit în urmă, modelindu-se după necesitățile faptului. San, 
cum notează cu luciditate d-l Anton Dumitriu: „Expl actele noa- 
stre prin motive și valori particulare. nu mai este ideen care domină 


"de si Mpa 


j 


CRONICA IDEILOR 103 


actul, ci acesta justifică ideea” 1). Şi mai rte notează; „Primatul 
faptului, iată ce conduce astăzi vieaja individului. Am deslănțuit sen- 
timentele şi resentimentele noastre şi am căutat să le düm curs în faptele 
aele mai care necesită doctrinele cele mai şi contrare. 
Ideile? nu sunt decit anexe sofistice, de natură propagandistică sau 
retorică”. {~} „Această logică morbidă guvernează activitatea Occiden- 
tului: unui act, care este dorit, i se caută premise justificatoare. Dar 
acest act este orb“ (pag. 15), 

Se anulează astfel dintr'adată neliniştea [anatică a omului, migala 
intelectuală, problemele de conştiinţă, şoväielile, scrupulele morale, re- 
ținerea, cumpinirea îndelungă, şi se înlocuese cu actul direct, brutal, 
deslănţuit elementar, care întâi se produce şi care capătă în urmă, ade- 
vărat lux teoretic, care poate fi şi o ironie, o urmâtură doctrinală de 
susținere. 

O atare formulare indică răspicat o deosebire radicală. Pe poziţii 
intre două lumi. Intre atitudinea și spiritul care domneau in Europa 
inainte de evenimentele politice din ultimul deceniu şi noua co ție 
se deschide o falie. Ea lejuește d-lui Anton Dumitriu un examen a 
n poziției omului în lume, a raporturilor generale dintre culturi, a 
perspectivelor ce se deschid omului după actualul rizboin, Cercetarea 
nu are nmani calități de pătrundere, de informaţie şi probitate intelec- 
tuală, dar și de curaj. Cartea a fost pubiieață în plină epocă de ne- 
gație a valorilor pe care acest volum le proclama. Lucrarea d-lui Du- 
mitriu reprezintă o anticipare şi un indiciu pentru structura Pauropei 
de mâine. Fa trebue să fie cercetată în acest spirit. 

E pa s 

O atare lucrare nu rezintă numai o precizare de pii şi o 
discuţie a unei probleme. "Tfineolo de erudiție și pei fre rp generale 
se află un om care se caută pe sine, care vrea să se lămureascii, Volu- 
mul mu reprezintă o despicare analitică, o înseilare de discuţii, sau 
nu se reduce la aceasta, Frămintut de pesiguranțe, un om vrea să cetească 
clar în faptele de cultură, pentru a stabili coordonate şi a statornici 
valori. Simti în orice moment pulsația adincă a unei gindiri care trăieşte 
drama cunoașterii, tragismul vieţii occidentului minat de nesigurunțe 
şi nostalgii. Dar vagu) acestor frămintări este dominat de o gindire pre- 

isă, de nevoi lamurire şi definiţii. Deşi isvorite din tumult, cartea 
se desfăşură liniar, silogistie, cu închegare armonică, È mărturia unui 
spirit clar, destoinie de a-şi stăpini asoci uţiile şi dea ieși din sine însuşi. 

eşi aparţinind unei lumi, incadrată întrun anumit stil de vieaţă, cer- 
cetătorul reuşeşte să o depăşească şi să se integreze simpatetic întrun 
alt univers de cultură. El reuşeşte astfel să considere comparativ și să 
invedereze caracterul complementar al celor două zone de cultură, oc- 
cident şi orient, fără să încerce totuși o conciliere hibridă, eclectică 
Cele două zone de realitate au de altminteri o structură, un t more 
fologie diferit, an un semn invers. În timp ce orientul este static, tra- 
ditional, încremenit, occidentul este în permanentă căutare, nestatornie, 
dinamic. Orientul depăşeşte individualul, particularul şi se organ 
intro structură generală de gindire, tradiționali: occidentul îşi trage 
seva din originalitate şi neliniștea individului, afirmind neincetat valori 
personale de gind. Opoziția se poate continua, simetrie. Premizele astfel 
puse, antitetic, conduc la încheieri opuse: culturile orientale se inca- 
drează intro unitate şi alcătuesc un înlreg armonic, în timp ce vieața 
spirituală a cerides tolai este irimintată şi refractură cireumsedrierii tn- 
trun corp doctrinal constituit. Orientul este, spiritual vorbind, fixat 
intr'o structurä cristalizată, geometrizată, în timp ce cultura occidentală, 
deşi dominată de spiritul maiematic, nu a putut ajunge la o atare 
simetrie şi unitate de structură. Cele două lumi aparţin unor forme 


" Anton Dumitriu: Oriont pi Qocident. Bururagti 1043 


RT EPA 
4 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


104 


i Orientul e încremenit, aparține tipului eleat de cultură, 
~ enan gka eme Pra e in veșnică devenire, in Evoluție continuă, este 


esențial he ; ; 

Cu această distindţie ajungem in miezul problemei şi putem 
pune cu hotărire în discuţie destinul culturii occidentale: „Ya ajunge 
cultura noastră le un moment dat să-și impună citeva principii, care 
să o solidifice în sensul oriental, sau chiar atunci cind va izbuti să se 
axiomutizeze, ea işi va păstra caracterul ei fluidic, acesta aparținindu-i 
esențial? Cu alte cuvinte, beracteitismului culturii occidentale este un 
accident, o fază a tinereţii ei, sau manifestă structura esenţială a oc- 
cidentului? Tinde cultura occidentului către tipul eleat, sau „către tipul 
heraleitic? Şi, în acest din urmă caz, care ar putea fi principiile capa- 
bile să exprime maturitatea ei?” (pu. 77), 


k 
» Ş 


Caracterul dominant al irii europene, vădit mai cu deosebire 
în epocile de mare eflorescență ale Helladci şi Renaşterii, este tiber- 
tatea gindului, individualismul; orientul caută şi află îndreptaruri în 
afară de sine; europeanul are cu punet de plecare nu un sistem de va- 
lori absolute, pe care le socepti ca atare, ci o gindire proprie, o vi- 
ziune personală a lumii. Cultura orientală poate alcătui un sistem 
închis de valori, imuabile şi în credința celor ce aderă la ele, eterne. 
Occidentul acceptă multiplicitatea punctelor de vedere, contribuția per- 
sonală, schimbarea; un sistem de valori axiomatice, articulare organic, 
conduce la un statism, de care spiritul eu n este străin, Dimpotrivă, 
cultura curopeană, a cărei expresie se află în disciplinele matematice, 
este polivalentă, mobilă. Nu există un adevăr statornic, ideal, valoare 
limită, către care inteligența omenească se îndreaptă. Tonte teoriile ma- 
tematice sunt valabile, in măsura în care sunt construite organie, în- 
lăuntrul unor coordonate anumite şi acceptind valori axiomatice date. 
Inlăturarea valorilor absolute, pastulată de sofişti, ajunge în prezent lw 
un relativism al cunoașterii, la elaborarea unei nesjirgite periodări de 
sistem de valori particulare, toate deopotrivă de valabile în unitatea 
lor de construcție, „Adevărul“, afirmaţia științifică nu au deci valoare 
decit întru cît sunt raportate la un sistem axiomatic, la o organizare 
articulată de valori. Se acceptă deci orice contribuţie persori orice 
efort novator. Nu există adevăruri eterne şi valori absolute. Indoiala 
metodică a lui Decartes, năzuind să ajungă prin eluborare proprie la 
atari rezultate e o eroare. Noul spirit european, cu rădăcini în acti- 
Vitatea solistică şi în gindirea unui Protagoras, ce la situarea 
omului in centru ar 
cunoaşterii este necesară; ividul se integrează, 
masa totală a manhaj; efortul lui nu se pierde, x se atangi celor- 
lake contribuţii indixiduale; adevărul nu apare ca © valoare fixă, de- 
venită, ci ca o veşnică infăpiuire; adevărul nu poate fi dat, el se con- 
strucşte progresiv: dobindirile cunoaşterii nu sunt, am tea spune, 
substanţiule, ci srezentate prin orientări, prin cuntinuitte de efort 
întrun sens dat. Este o concepție eroică a adevărului, presupunind o 
neincetat căutare, [ără odihnă, fără liman. 


turală 
Heraklit ca desvălue spiritul 


rin colaborare, în 


ÎS mes- 


cunoaștere Înseamnă un sistem particular mate- 


condu: 
universului. Contribuția fiecărui om la dobindirea™ 


| 
! 


4 


l 


|. 


) 
| 
| 
| 


CRONICA IDEILOR 105 


matic, o cuprindere a unei singure zone de rëalitëte. Cunoaşt in- 
scamnă limitare. „Cunoaşterea matematică nu reprezintă, prin omia eu 
pr sa însăşi ceva, ci prin limitarea neştiinței noasire, ca este valu- 
ia”, notează d-l Anton Dumitriu (pag. 155) şi mai departe: „Coca ce 
numim cunoștință matematică. nu are un caracter pozitiv de cunoastere. 
ci unul negativ, de înfringere, de limitare a ignoranței” (..,) „Știința 
nu va aduce, astfel, cunoștințe pozitive ci limitări, continuu mai cu- 
prinzătoare a neştiinţei noastre” (p. 136). Gindirea europeană este deci 
permanentă activitate, devenire; ideile nu au decit un rol [uncţional: 
doctrinele nu au valoare absolută. 

In faţa acestei poziţii, orientul statie. 


individ alui se diriguește exclusiv asu- 
pra individului, 


in pe care năzueşte să-l adincească si «i-l conducă la o 
depăşire a propriilor limite. Orientul se centrează pe om, in timp cr 
occidentul « pere umanitatea, propunind conlucrarea urnonică a in- 
divizilor; omul european este format în spiritul familiei şi în general, 
al structurii sociale, în timp ce orientul se cunstrueste pe sine, pritt 
efori şi concentrare, Aceste douii poziţii extreme nu se exclud princi- 
pial, ci pot fi complementare. Este, dealtminteri, efortul actual al spiri- 
talui poale european, care întruneşte subt semnul colaborării şi al 
efortului comun. atit omul cit si umanitatea, Numai stiinţa va fi acti- 
vitatea spărituală care va libera omul, care îl va scoate de sub servitu- 
Hle superstițiilor şi-l va reda sie-şi. Este însă, pentru uceasta, nevoie 
de o schimbare de perspectivă a modului cum esie înțeleasă răspin- 
direa culturii în marile mase. In jocul unei cultivări a memoriei și a 
unei acumulări erudite de fapte, trebue să se instaureze un nou spiril, 
recunoscînd rolul functional al ideilor și promovind activitatea proprie 
de căutare și înțelegere. Ştiinţa care pune pe om în mijlocul lucrurilor 
ți a cercetării alcătueşie, prin urmare, un indemn la cunoaşterea de sine, 
a autonomia spirituală. [dealni de om al timpului de faţă va fi deci 
omul liber, autonom. prins de prejudecăți. lucrind la propria se 
prrfecțiune, este omul at sìit-ṣi prin liberinie crentmare. 
kd z -. 

Intre perioada ultimilor zece ani şi mai cu deosebire a anilor de 
războiu şi între vremea în al cărui prag ne aflăm nu se poate stabili un 
raport comun. Negația spiritului, a libertăţii creatoare, a independenţei 
și autonomiei umane a făcut loc unei perioade de totală liberare a 
omului. In faţa noastră se află o nouă lume, Trăim in prezent mo- 
mentul de nesiguranţă, de prefaceri, de examen de conștiință, In aces! 
efort de cunoaştere de sine, de examen al propriilor posibilităţi si de 
confruntări, lucrarea d-lui Anton [Dumitriu care n apărut ca o antici- 

re curajioasă a timpului de faţă, ca o prefigurare n structurii inte- 

uale a Europei de miine. lată o cercetare care nu se opreşte la 
suprafaţă. ci atacă şi tinde să rezolve problemele esențiale de structură 
ale vieţii occidentale. Nu e o operă de analiză uscată, ci de aderenjă 
vie la pulsația vieţii uetuale, Intro vastă privire de ansamblu se cer- 
cetează destinul şi valorile adinci a tuloi şi perspectivele de 
viitor, confruntindu-se cu valorile orientului. Examenul duce la sta- 
tornicirea unei linii de orientare, la încheieri pozitive, optimiste. Desi 
mult mai incercat prin actualul războiu, decit acum douăzeci de ani, 
continentul european vădeşte mai multă vitalitate și mai multă in- 
credere în propriile lui forje. Teoretizările anunțind un „declin al poci- 
dentului”, o moarte a he, pe i noastre, nu se mai fac auzite. In locul 
lor se afirmă o concepție a cuceririi adevărului, o disponibilitate 
pentru noi avataruri spirituale, pentru afirmaţia acestei culturi și cure 
este în esenţă dinamică, însetate de noi dobindiri și injelezeri. Cartea 
d-lui Anton mitriu e o carte stenică, optimistă, călăuzind câtre viitor 
şi întroninad valoarea omului şi a libertăţi Ini rreatoare, 


ION BIBERI 


CRONICA PLASTICĂ 


EXPOZIŢIILE DELA CĂMINUL ARTELOR, 
MAGDALENA RĂDULESCU ŞI SIEGFRID. 


Ł greu, lu prima vedere, a diseriminu în opera doamnei Magdalena 
Rădulescu, ceea ce este Ş de coea ce este adevărata sensibilitate 
t geta ce e manierism de ceta ce este autentică originalitate. Doamna 

agdalena Rădulescu e de o mare abilitate. Siguranţa desenului. mai 
ales în anumite capete de expresie, acea hotărire cu care placheuzii ta- 
nuri vii pe pinză, gama bogată a paletei, toate actea plac. Fără însă a 
mulțumi pe deplin. Din multe opere a domniei-Sale emană mai mult 
farmec decit frumuseţe, Bizarul se împotriveşte adesea armoniei. Unele 
ezitări de concepție se prelungesc în execuţie. [realismul unor schije le 
face să apară ca făcute în transe; unele portrete ajung la o desumiigi- 
toare complezenjă; altele sunt declamatorü şi inutil de mari; altele, ín- 
trun spirit decorativ, sunt de o inunalizabilă graţie. Afară de portretul 
domnişoarei Stahl, aproape toate pinzele, demne 4 schiţele sunt de bun 
ust. În tabloul = rpm e un Arlechin, capul şi mina sunt pictate cu o 
eminină migăleală şi sensibilitate, pe cînd haina de carnaval. albastră și 
roşie desprinzindu-se pe un fond cenușiu este aşternută în largi peie ca 
muteriile k aigon ale veşmintului unei icoane, 
_ În alte rete d-na M. R. abuzează de acest contrast în felul de 
a picta, atit diferențiat, două elemente ale uccluiași tablon. 

Un înger în haine ire cenușii e cel mai frumos tablou al ex- 

pote $ a e ine unul din cele mai frumoase din cele pictate de d-na 
. R. Totul, a 


Din expoziție îţi rămine o impresie 
colori și nuanțe care merg adrsea 


E a n f 

şi Paris, citeva figuri, i 

lor. evocarea > pomi puţine naturi moarte şi un nud, rea peisaje- 
mima ame pi sim | prea prețioasă 
(portretul pe fond violet), prea agreabilă in sine (la unele peisaje și 


actuala lui expoziție el prezintă peisaje din Veneţia, Roma. 


PO A ae a Ai spre ea 


E 


. 
CRONICA PLASTICĂ 


107 


naturi moarte). Artistul are o mare paetae de nuanjare a tonurilor, 
in care se cuwmplace. Asta nu-l împiedecă să ajungā la note iari, care sunt 
întotdeauna juste (verdele din peisajele romane, albastrul dominant di 


unele peisaje parisienc). Domnul frid este şi un desenator desă- 
virgit. T suita de amintiri din copilăria lui mt e tă ar darul său 
excepțional de evocare apare întreg. În seria scenelor din adăposturi 
acuitatea tragică a observaţiei, notarea adesea ironică a faptului divers, 
desvălue posibilităţi la domnul Siegfrid foarte străine de atmosfera „de 
sărbătoare pgulantă” de care vorbeşte Petru Comarnescu în prezentarea 
catalogului, Această atmosferă mărturiseşte o necesitate de evadare, care 
se va putea exprima odată şi pe teme mai vaste decit acelea din expozi- 


ţia ă. 
EXPOZIŢIA VOINESCU. 


Domnul Voinescu este de o autentică răutate. Dar spiritul lui de 
observație depăşeşte această rutete. e sale n'ay intotdeauna 
o legătură directă cu arta. 

Prin mijloace foarte diferite şi adesea foarte amusante, el caută, 
cu ajutorul ridicolului, să traseze, accentuind exagerările unei na- 
lităţi, o imagine sintetică sau, mai bine zis, o ideogramă a însului care 
i-a devenit victimă. 

Domnul Voinescu ne interesează şi ne documentează El este un 
caricaturist desăvirgit. 


CARŢI DESPRE ARTA. 


Manualul d-lui G. Oprescu (Manual de Istoria Artei, Ediţia l-a. 
Editura „Universul” 1944), e cunoscut și apreciat de mult. Faptul că a 
doua ediție apare anul acesta confirmă succesul acestei lucrări serioase 
documentate, Autorul a căutat probabil, dintrun exces de spirit ştiin 
fic, să şteargă cit mai mult idei e nale şi ipotezele, pentru a 
cetitorului o materie minuţios controlată. Ne pare rău de mediocritatea 
reproducerilor. Într'o fară cu muzee sărace şi puțin”, unde cetitorul 
nu-şi poate completa noţiunile artistice în faja uperelor celebre, reprodu- 
cerile au o importanță cuvirşitoare. Rare sunt de altfel cărţile: de acest 
soin în Rominia. Arta grafică la noi sa mulțumit pină acum cu citeva 
lucrări de excepţie. Condiţiunile în care ies însă lucrănle didactice sunt, 


în general, foarte mediocre. Clișecle manuulului sunt bine alese și multe. 
Sponte 


Bunăvoinţa autorului n'a fost urmată şi de accea a 1 \ 
Odată cu apariţia ediţiei a doua a Manualului istorin Artei ne 
aşteptam la un volum, măcar sumar, despre Antichitate, Dar dl G. Opre- 
scu pare a ne promite numai o continuare Punind ca subtitlu Vol. T 
Evul Medin şi Renaşterea”, e bineinţeles că el nu va mai vorbi despre 
Antichitate. D-l Oprescu presupune că studenţii, ieşind din liceu, au o 
pregătire clasică suficientă pentru a cunoaşte sumar istoria artistică a 
Antichității. Nivelul actual al învățămîntului nostru secundar exclude o 
astfel de ipoteză. Dar explicarea Evului Mediu, și în special a începur 
turilor sale, cere o cunoştinţă temeinică a trecutului clasic. Există unele 
teme în onta care se desvoltă şi se amplifică trecînd din Antichi- 
Sval Mediu, ţ ZA 
pe Monae teme şi forme ale Renașterii nu se explică dacă Antichitatea 
rămîne străină studentului format superficial. D-l Oprescu a tratat epo- 
cile care îi erau dragi, acelea pe care le-a studiat cu mai multă pasiune, 
din îndemnul marelui său prieten Henri Focillon. r un nual de 
[storia Artei cere să fie complet gi nu poate începe cu epoca întemeierii 
Constantinopolului. Autorul însuşi spune: „Ori de cite ori se pun, la Uni- 
versitate ca şi în afară de învățămintul superior, probleme de Istoria 
se ajungă lu noțiuni ceva mai precise asupra impor. 


Artei, este gren să 


108 VIAȚA ROMINEASCĂ 


aşteptăm cu nerăbdare şi. volumele de completare, care vor trata istoria 


HENDRYK VAN LOON: Istoria Artelor, 800 p. 


Odată cu manualul profesorului romin a apărul o ciudată lucrare 
tradusă din englezeşte de Domnul lon Totoiu: Istoria Artelor, de Hendryk 
van Loon. Această carte nu este numai serisă dar şi ilustrată de acest 
autor destul de pu de situat, Nu e prima lui lucrare. Domnul V. L. a 
mai scris o istorie a omenirii, o geografie, o carte despre navigație şi unu 
despre Rembrant, 

In „prolog“, autorul afirmă că primul plan al Incrării cuprindea 
nu numai arhitectura, pictura, sculptura, gravura, muzica, etc... dar şi 
literatura, moda şi arta culinară. Faţă de stilul intrebuinţat, cart miirtu. 

risește o mentalitate bine definită, ne pare rău că d-l V. L. nu sa mulju- 
mii cu arta culinară. Ar fi putut face glume și spune anecdote de uv 
gust dubios pe seama gloriilor culinare şi inventatorilor de sosuri, fără 
a ninimaliza tot ce e măreț în istoria omenirii, D-l V, L. are aerul de a 
voi să serie pentru toți, într'un stil familiar, care merge pină la josnicie. 
In realitate el serie cum te şi cit poate, încercînd să salveze aparen- 
țele unei false erudițiuni. Lipsa totală de inteligență, care scapă ici colea 
întrun lirsm este exprimată în primul rind prin desenele 
d-sale. Aceste mizgălituri nu sunt numai urite, executati: fără 
umbră de talent, dar şi străine celei mai elementar: înțelegeri plastice. 
Ele mărturisesc o vulgaritate masivă şi o complectă miopie în afța 
frumosului. 

„În „post scriptum“ autorul spune, adresindu-se nenorotitulu: ceti- 
tor". pentru ce mi-am dat osteneala să redactez acest „tratat“ enorm 
ŞI pentru ce fineam să jei cunoştinţă de el? Pentru un lucru foarte simplu. 
Pentru a te invita să fii de ai noştri şi prin „ai noştri” înțeleg pe toți 
acei care cugetă că la rigoare ne putem lipi de prînz sau de cină, dur 
că vicațu fără citeva fărimituri de muzică sau de pictură nu face să fir 
trăită”. Dar desenele pe care le prezintă Domnul p L. m vor convinge 
pe nimeni de o asemenea necesitate etică, iar stilul său cel mult va 
zăpăci pe naivul cetitor doritor să se informeze. Această carte lipsită cu 
totul de bună cuviință. poate la rigoare îmbogăți conversaţia unor oa- 
meni care se mulțumesc din fărimiturile culturii. dar fără vreo dorință 
de a cunoaște realmente ceva. 

Informaţia d-lui V. L, na pare a fi depăşit dicționarul sau enciclo- 
edta de buzunar. El afirmă cu o uluitoare siguranță cele mai inexacte 
ucruri şi cînd se încurcă scoate din sertar o anecdotă. Incearcă definiţii 

piele, sau, când riza nu-i convine, o schimbă, 

n prolog m: „Astăzi recunoaştem că omul care a conceput põ- 
dul Brooklyn era, în felul lui, un artist tot aşa de mare ca şi zidarul 
nocunoscut care a intocmit planurile Catedralei din Chartres şi mulți 
dintre noi găsesc tot atita plăcere privind un dans de Fred Astaire cit 
putem găsi ascultind quintetul din ultimul act al Maestrildr Cintăreţi”. 

Adevărat este că numele arhitectului Catedralei din Chartres nu 

ne-a parvenit, El n'a fosi însă un zidar, cum spune V. |. care nu pare 

a cunvașie ierarhia o ică a corporațiilor Evului Mediu, Cit despre 

Se, E pagal ia Brooklyn credem că orice comentariu e % 
risos. a multe alte comparații în acest stil în fiecare capi 

Tot în m-a a, Ve Le mai meci Să 

vor mult noastre de datoria de a răspindi arta 
în popor. Am dat maselor libertatea, egalitatea, dreptul de “fi fericit: 


CRONICA PLASTICĂ 109 


acum & vremea sä le dăm şi artă. Lucrul foarte simplu dar 
mă anse că ia fi posibi E nna gE ? 

f ceastă afirmaţie e și couluză gi falsă. Citeva pagini mai inainte, 
V. L combate arta pentru artă. O ară mare nu e poate pe înţelesul 
tuturor, dar poate impresiona în mod diferit toată lumea, lu toate epo- 
cile mari mulţ-mea participă într'un fel direct sau indirect la artă. V, L. 
punind problema cum o pune și izolind arta de masele populare, limi. 
tează injfelesul ei şi minimalizează menirea ei. Arta Îipicană şi grescă, 
romană, gotică, şi arta Renaşterii sau adresat mulțimilor, Ca în acele 
vpoci sau născul opere izolate în prețiozitatea lor, nu dă dreptul 
la o generalizare ironică, V. L. confundă izolurea unor artiști cu izo- 
larea artei. 

„In fruntea capitolului Ii: „Arta preistorică”, V, L serie in chip 
de titlu: „Unde autorul caută să aprindă o mică luminare intro peşteră 
mare și întunecoasă, care în ciuda atitor ostenuli şi cercetări a refuzat 
pină acuma să ne desvălue tainele sale mai importante“. V. |. erede deci 
à fi primul care luminează preistoria... cu o luminare, De sur fi infur- 
mat unde trebue, ar fi putut afla, grație studiilor ştiințjifice intreprinse 
în ultimii 50 de ani, că peştera nu e aşa de intunecoasă. Sunt lacune în 
cunoaşterea noastră a preistoriei, dar liniile generale ale formaţiunii 
umane au fost trasate. 

„În capitolul despre arta greacă spicuim: „Puțin mai sus am definit 
geniul ca fiind pertecțunea tehnică plus incă ceva, ceva ce e tot uşa de 
ereu de definit ca şi harul dumnezeese. dar ceva care-l poate recu- 
noaşte fiecare din noi de îndată ce îl aude sau il Ce o [i acest ceva, 
depinde de părerea fiecăruia, iar părerile se pot schimba dupi impre- 
jurări”, 

„Lebnica nu se schimbă niciodată şi trebue respectailă: cu nu se 
poate ciştiga decit prin practică. Acest adevär poate Ñ verificat in 
cazul automobilismului", Am vrea să stim cum V. L. explică imuabili- 
tutea tehnicei? 

Și mai deparie: „me greu de presupus că cei citiva locuitori din 
insula Milo sau Samotracia au fost in stare să cumpere oaia spe ca 
Venus sèu Victoria, care astăzi sunt mindria Luvrului. Cum vor fi ajuns 
in aceste colțuri pierdute? Nu putem şti, Poate făceau parte din vrei 
încărcătură impotmolită în aceste porturi”. Grave probleme işi mui 
pine Domnul vY PTA : 

Toi in acel capitol aflăm că Grecii nu iubeau moaren... şi o tratan 
cu un „Humor cam forţat”, E A SN 

Capitolul despre artele minore la Greci e intitulat: Oale, Cerei 
şi Linguri”, Acolo autorul mărturiseşte că: „din nenorocire (cel puțin 

eniru gustul meu) oläriz greacă e cit s- poate de monotonă. Colourea 
ondulni era totdeauna roşu inchis.. ete.” | 

In primul rind coloarea fondului a fost roşie, neagră ș albă, iar 
formele n'au fost de fel monotone, Dar V. L. a trecut grăbit şi câscind 
prin muzee. | ă | | 

Nu pot omite următorul citat despre Romani: „lată-ne în sfirşit 
ajunşi la i vede Dar, Doamne Sfinte! plicticos mai era neamul ñsta de 
oameni... Virtuţile Romanilor mi-au asurzit urechile de cind wam ni- 
seul. Mai bucuros mi-aş petrece restul vieţii intrun fund de provincie 
decit la Roma. Poate din restul vieţii întrun fund de provincie decit la 
Roma. Poate din cauza operelor Romanilor, Ne-au lăsat o sumedenie. Am 
văzut cu grămada. Cred că numai arta lor mi-a pricinuit scirba pentru 
„i. Căci această artă este atit de minunată şi plicticuasă”. > ; | 

Cind ajunge la Renaștere V. L. spune in obişnuitul său stil fami- 
liar: „Si dacă m aţi întreba care a fost cauza Renaşterii, n'as puteu să vă 
răspund decit atit: ea a fost urmarea birninței comerțului (cu ajutorul 
banului şi al creditului) asupra vechilor metode de schimb în natură”. 

Citind această frază sunt sigur că un conțopist al unei biinei din 
Wall Street srrhue să fie tare muljumit 


110 VIAŢA MOMINEASCĂ 


De altfel preocupârle bancare îl ubsedează. Unul din capitolele de- 
spre Renaştere (Capitolul XXVIII) este: Manufactura italiană de tablo- 
Uri intră în actiune” şi ca ; „Trimiteţi-ne o duzină de Florentini 
de calitatea întiia şi o jumătate duzină de Veneţieni de calitatea a doua”. 

Vorbind de Tiţian V. L spune: „Eu am fost întotdeauna patit 
să-l socotese pe Tiţian un Franz Liszt al picturii, prin faptul că Vene- 
țianul știa să trateze mai bine femeile şi nu fac aluzie numai la cele pe 
care le-a făcut nemuritoare în tablourile lui”, 

Şi aşa, opt sute de pagini. E cam mult. Nu ştim ce primire i-a 
făcut acestui pretins Manual publicul de dincolo de Ocean, Ştim însă că 
această carte n'are nimic reprezentativ al spiritului şi al culturii ameri- 
cane, care pune temeiu pe opere cinstit gindite şi serios documentate. La 
noi succesul ci de librărie e mare, căci spiritul de zeflemea şi tendința 
de minimalizare a ceca ce e nobil sau sublim nu ne e străin. 

lrebue udaus vă vulgaritatea erii Domnului V. L a fost 
pusă în valoare prin traducerea Domnului lon Totoiu. 


G., M. CANTACUZINO 


MISCELLANEA 


AVANSĂRILE ŞI REZOLUȚHLE 
MAREȘALULUI WILHELM 


in trista a războiului am avut parte de o recontortare plină 
de haz: rezoluțiile „conducătorului“ Romîniei, Dar cl a avut un pre- 
cursor tot aşa amuzant Se vede că e o fatalitate, 

u bunicul său, tinărul Wilhelm de Hohenzollern devenea 
Rege al Prusiei şi Impărat al Germaniei. In acel moment, Wilhelm avea 
gradul de general. Era un frumos salt în carieră. Lui Wilhelm însă îi 
mai rămineau oarecari amărăciuni, lubea aşa de mult tot ce ținea de 
militărie, era aşa de ra at de toate insignele, titlurile şi podoabele 
soldăţeşti (în 15 ani schimbase de treizeci de ori uniformele), era așa de 
sensibil la toate nuanțele ierarhiei în armată. încât nu se putea împira 
la gindul că două grade ofițereşti importante, ca acela de amiral şi 
acela de mareşal, să-i lipsească din panoplia lui personală. 

Dar pentru a fi făcut mareșal, îi trebuia cineva care si-l numea. 
scă, tot un militar, superior peste toţi mareșalii. Ar fi fost de sigur lesne 
ca Împăratul Wilhelm 11 să dea ordin Regelui Wilhelm I să avanseze 

generalul Wilhelm I la rangul de mareșal, Dar pe vremea actea 
Coniucătorul Germaniei nu avea norocul să se poată cunslătui cu Con- 
ducătorul Rominiei, Aşa incit ingeniosul procede al auto-avansării nu-i 
putea trece prin minte. Găsi totuşi un alt procedeu, de o legalitate 
de perfectă, El declară cinstit națiunii că între noapte, avusese 
un vis, unde îi apăruse bunicul său Împăratul, care îl informa că 
Dumnezeu a decis ca el, Wilhelm, sä fie promovat mareșal. Era un ordin 
categoric dela cci doi șefi supremi. i : 

Se va obiecta poate că nu pot exista simultan doi şefi cu ade- 
vărat supremi. Dar inventivul Willy avea răspuns la toate. Pe un 
raport unde figura cunoscuta expresiune „Dumnezea a vrut ca Ger 
mania etc...” sete trage puternic cu creionul roşu sub cuvintul 
„Dumnezeu“ și notează, pe margine: 

"unicul meu a dovedit negru pe alb că El este un umil instru- 
meni în minile lui Dumnezeu”. 

Fra vorba deci de un fel de colahorare la şefia supremă. Buni- 
cul devenea, cum am zice, o completare a lui Dumnezeu (care nu se 

ate manifesta direct, ci cu concursul unui instrument: al unui „umil“ 
strument, căci modestia a fost totdeauna o caracteristică națională 
prusacă). , Í A 

Dar odată mareşal, Wilhelm voi să fie ṣi amiral. 

Foarte interesantă este, de altfel, întreagă această poveste a 
flotei imperiale. Nu pentra a da bătălii navale fusese ea construită. 
In timpul războiului, Enpe exasperat demisionează fiindcă Wihelm 
nu-l lăsa de loc să se bată. Vasele nu trebuiau expuse să fie distruse. 


112 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ele nau fost făcute pentru asta, Unica lor misiune era să facă să ples- 
nenscă de ciudă pe unchiul Eddy și pe vărul Georgy dela Londra. De 
aceea Willy făcea mereu comploturi cu vărul Nicky, dela a 

„Nu spune asta nimănui — scria el țarului, Secret! Ssi! Sst! lată 
sjirșitul adevărat ul scrisorilor mele. Nimeni nu bănuește nimic. M 


Mă 
bucur să văd ce cap o să facă. Cum ne îmbrăcăm pentru intilnire? | 


Willy”. 

Aya dar, Kaizerul voja să fie avansat amiral, Aceasta se făcu cu 
ajutorul tot al unui Impärat. De astădată recurse la vărul său Nicky, 
[arul tuturor Rusiilor. A fost o înduioşătoare avansare reciprocă. La 
o intilnire pe care acești doi eminenți bărbaţi de Stat au avul-o la 
Bjârkă, Willy i-a propus lui Nicky să se numească unul pe altul amiral: 


supremi. Romanov devenea Mare-Amiral al Pacificului iar Hohenzoller 
al Atlanticului. La nr rr es marinarii de pe bordul. achtului german 
y ~one T ga. semnale luminoase, următorul mesa către yachtul 
„Steaua ră”: 


4; n- Amiral al Atlanticului salută pe Marele-Amiral al Pa- 
cificului", 

Şi nu înţelegem nici pină azi de ce un sfetnic, care Il inso 
atunci pe Împărat, a emailat echipajului — ofițeri şi oameni ee” 
vor fi snopiţi în bătăi dacă presa află ceva despre neesi tandru Şi im- 
perial răvaş. OA 

Camarilele au prostul obiceiu de a se amesteca inoporiun, pentru 
a umbri prestigial tronului. Cind Wilhelm pronunţă un celebru discurs 
la plecarea expediției militare din China, un singur gazeiar, care luase 
note stenografice, parveni să publice texul exact al cuvintării (celorlaţi 
camarila le înmină o altă versiune. mai puțin glorioasă), lată cuprin- 
sul ri pr al augustei alocuțiuni- 

icio predare! Niciun prizonier! Ucideţi toți cei ce vă Ā- 
dea in mină. Astfel precum, cu un ar? Ara ad Huni sub Bee A 


regelui lor Atila t făcură un nume care, acum, transmis prin tradiție 
şi le, ă, apare formidabil, tot așa şi voi trebue să faceți ca numele 
de German să devină atit de groaznic peniru Chinezi, incit amin- 
tească de el o mie de ani de aici înainte, şi niciunul din nu În- 


drăsnească să se uite, fie chiar pe furiș, la un German”, 
k E foarte curioasă această preferință a dietatorilor germani ru 
tifra 1000. e aur inerte „un mileniu” de cind colegul Atila beneficiar: 
de renumele de „formidabil“, şi cum pe de altă parte această apelaţiu e 
trebue să înceapă, din acel moment, în favoarea Impăratului Wilhelm, 
inseamnă că p iul celui dintiiu expiră. după cum şi pentru Kaizer 
«l ajunge la scadență, după propriile sale declaraţii, tot peste o mie 
We. ani. Din păcate, uzurpatorul Hitler a intrerupt această prescripţie 
achizitivă, incepind el una nouă. Asiei, Fuehrerul a anun ti după 
infringerea Franjei, că prin aceasta el a instaurat o nouă or ine ero- 
peană „für die nächste tausend . Jahre". 
Dar să revenim la rezoluțiie mareșalului Wilhelm. 
Tratamentul relativ sever pe care îl aplica el bestiilor galbene 
era foarte legitim. In politiea externă trebue să se procedeze cu enei- 
In schimb, n. le aer sân popor, Kaizerul ea blindejea 
nsăşi. a re pon e i nipas cu ponei unor greve: 
b așicpl ca erven armatei să lase i 
personne ta D w puțin pse sute de 
t pe deplin salisfăcul de atitudinea poliției. Dar îm vtitor să 
nu ar ape: 2 fa) săbiei, el cu tăigul”, PIE z 
ar cind, în toamna anului 1918, în plină glorie, consimte să vor- 
beascë, pentru. prima cară după mai bine de ci de ani de domnie, 
cu -e utat socialist, Atila spuse, tăios, mitocanului: 


i u o cond: primesc aborez social & : 
să-i schimbaţi numele. read piace dona A page: > 


| 


MISCELLANEA 113 


Se zice că după această intrevedere, Kaizerul ar fi declarat cù a 
produs o puternică impresie asupra „porcului democrai™,. 

Si era exact, 

Dar, in sfirșit, in toate acestea era vorba de norudul de rind. Faţă 
de militari sau de ambasadori, se exprima mult mai protocolar, Odată, 
la manevre, statul major făcindu-i un plan tactic cu oarecari observaţii 
critice, Wilhelm comentează acest raport: 

„Măgari bătrini; dacă sunteți mai bălrini vă inchipulți că știți 
foale mai ca mine!!!” 

De altfel „măgari biitrini” găsiră în curind mijlocul de a scăpa 
de aceste nemăgulitoure apelaţiuni. Toată supărarea provenea din aceea 
că Împăratul, contrar tuturor tradiţiilor, participa personal la intocmi- 
rea planurilor operative ale luptelor (la manevre, bine înţeles, căci intre 
1914—1918 n'a fost văzut nicio clipă pe front). Rezultatul era că partida 
comandată de Kaizer minca regulat bătaie, Fireste, aṣa e războiul. Dar, 
orişicum, trebuia găsit un remediu. Şi sa găsit. Satul său major se 
informa de planurile partidei adverse, şi pe buza lor sugera discret 
Impăratului păreri personale de o gurantati eficacitate, 

Se giseau insă, din nefericire, și alţi „măgari bătrini” în fața 
cărora Wilhelm trebuia sü se abţină, Aga. bunăoară. ambasadorii altor 
State. Dar inventivul Kaizer găsi și pentru asta un mijloc. Recurse iarăși 
la procedeul rezoluțiilor. A = 4 

Astfel, un raport dela Petersburg îi aducea la cunoştinţă că mini- 
strul Muravief vorbise cu multă bunăvoință despre Germania şi despre 
EL Totuşi, i se păru că antipaticul Muravieff luase an ton cam supe- 
rior. Şi atuci, pe raport, Kaizerul adnoteazăi: 

i alpene călciele și fă drepți, domnule Muraoieff, cînd vorbegii cu 
Împăratul Germaniei!”. 

Doar faţă de parlamentari ştia El să păstreze un ton parlamen- 
tar. Astfel, cînd pentru prima oară Reichstagul acordă un credit pentri 
înarmările navale, Wilhelm, la cetirea raportului, e trans t de bu- 
curie că i-a păcălit pe deputaţi, căci odată prima concesie făcută, vor 
trebui să le facă şi pe cele următoare, Și atunci, radios, scrie: 

„Acum îi am în mină! Ctinii — vor trebui să plătească pină se 
vor înpineţi!” f 

sei raport făcut de generalul Wismann. şeful unei expediții 
coloniale în Africa, şi care începea cu cuvintele: „Datorez succesul in- 
treprinderilor mele în primul rind capacităţii ofițerilor mei” —, Kat- 
serul observă, sec: 3 i $ 

„Ofițerii nu sunt ai tăi. Sunt ai mei”, | 

De altfel, ori de cite ori, întrun raport i se "nea de vreun 

ul, sau de vreo cazarmă, san de vreun muzeu, sun de vreun tratat — 
ilhelm sois, ganba iinis 

„Asta tol bunich-meu a ni-o". i £ 

Şi aşa, din rezoluție in rezoluție. după eforturi de peste trei- 
zeci de ani, duse mareşalul Germania la pace şi belşug. Deciziile 
lui ințerveneau în toate chestiunile, dela cele mai generale lu erle 

i intime. 
ii Astle, marele duce de Weimar trebuia sii se cisătorească, Intre 
timp, acesta îşi dete seama că nu era trivit cu femeia pe care şi-o nle- 
sexe, ceca ce şi ca recunoaşte. Ducele înştiinţează pe Împărat de riptură, 
ăratul hotărăşte: 
mă ee vreme ce Fu, Spiane parmani, trebue să vin la nunta ta, 
i să orei să nu te mai Îmsori”, ; : z 
sa pg na moartea — serie un cronicar al acestor timpuri — liberă 
pe această femeie, după doi uni, „din căsnicia de iad pe care oei doi 
“ţi vite”. îi 
asi “dată, Tmpäratul răcise. Era foarte turburat de această insolentăt 
crimă de lez-majestate din partea microbilor. Ca să linişteasc pe Im- 


26579. — “ 


_ hotări acela care 


E, 


114 + VIAȚA ROMINBASCĂ 


luase chestiunea în tragic, doctorul palatului paeciză i 
Paletine medical, că nu-i vorba decit de un Sr piani n y 


„Un mare guturaiu. Totul este mare la minel”. 

treizeci de ani a condus, după capul lui, destinele 
Germaniei către masacrul dintre 1914—1918 Mai tirziu cu douăzeci de 
ani sinistrul bufon Hitler dă foc lumii. Care e secretul după care poporul 
german îşi alege astfel de oameni drept conducători? Nu poate fi striină 
însuși calitatea poporului. 


ATITUDINE INI RANSIGENI Ă 
ŞI TUN PONDERA! 


. Trăim vremi revoluționare. Societăţile omenești Îşi caută o aye- 
zare În tot cazul nouă. Războiul încă în curs e ca un fel de suspendare 
de executare, şi nerăbdarea popoarelor e cu ati: mai mare cu cit dr 
scurtă este scadența încetării luptei armate. Sunt jüri, cum e a ROastra, 
care au trecut, dela 1957 pină la 1944, printro multiplicitate de i 
muri; şi răsturnarea ela 23 August inaugurează unul care este el insty 
un provizorat scurt în aşteptarea unei organizări mai durabile dar tot 
atit de necesară. 4 

Această atmosferă de nervositate care domnește in |ările eliberate, 
departe de a fi deprimantă, este dimpotrivă dătătoare de forţă, de spe 
ranță. Spiritele drepte sunt încordate pentru luptă. Şi, ca intotdeauna În 
astmenea timpuri de mari prefaceri, bintue o mentalitate specială, pe 
care sociologul francez Fauconei, vorbind de revoluția franceză, o nu; 
mea „epidemie de trubisonită”, Fiecare cetățean e suspectat nu numai de 
complicitate pozitivă cu regimurile trecute, dur şi de vinovăția nega- 
tivă de a nu fi aderat deajuns de intens Ja lumea viitorului. În 
în Franja e te azi acest spirit de mefiență faţă de toți cei acuzaţi 
de a fi „des t ", partizani prea „călduţi” ai ideilor noni. 

Printr'un curios x, care ţine probabil de moravurile non- 
sire reacționare, în Hominia se constată dimpotrivă un fel de succes de 
stimă pentru opiniile ponderente, Se scoate, din amintirea vremi 
de inip acen veche idee că înțelepciune înseamnă cumpătare, ci 
succesul cere cumpănire, analiză temperată şi examen incet al situaţii- 
lor. lar acei ce cred că în perioadele revoluționare înțelept şi cuminte 
este tocmai a se merge repede; că viteza aclivității noastre este, ea şi 
aceea din fizica newtoniană, nu absolută ci relativă la viteza impre- 
jurărilor exterioare; că reuşita, depinde de sincronismul dinire f tele 
noastre şi m evenimentelor; acei ce socat astfel sunt priviți cu 
spaimă, înfierați ca pripiți şi ca răsturnători anarhici Şi atunci ei 
sunt combătuţi în numele moderaţici, al procedării temperate. lar re- 
zultatul e exact contrariul aceluia scontat. Incetineula duce la sabo- 
tare, lucrurile şi oamenii își pierd pasul unii faţă de alţii, treburile 
nu mai merg nici repede nici încet, treburile riscă să nu mai meargă 
de loc, Şi atunci — fiindcă Societăţile nu suportă multă vreme hao 
sul —, incoherența este, la un moment dat, suprimată brusc prin schim- 
biiri radicale, de o mie de ori mai revoluționare decit dacă sar fi 
renunțat dela început la falsa cumințenie a soluțiilor temporizatoare. 

„Asemenea prejudecăţi sunt — cum spuneam — mai tenace în Mo- 

minia decit poate în orice altă țară. Și-i cu atit mai ilogic cu cit vre- 
mile de azi, deşi intens revoluționare, au totuși o alură relativ lentă. 
Cel puţin în privința problemei celei mari, a drosebirilor de vederi 
dintre burghezi şi Recetiți cartea publicată recent de unul dis 
fruntașii partidului de extremă stingă din Rominia. D-l Lucrețiu Pă- 
trăşcanu arată cum p: ul comunist se împarte în două: obiectivele 
permanente ale ari- jipan duc la 


prefacerea sanie noastre ta- 


jar” + St aaa. 


MISCA ASr i | 5 


tr'o i i i iecti i 
societate integral socialistă, — pi obiectivele imediate, avind ca- 
racter nesocialist şi doar ral democratic. Repetăm, vremii 
zii suie, findel ae se era acu Bone 
mei în miner Er ge Metz cate ra P mere etape este de o durată 
ta je. ~ ie foarte ln Interzis e numai 
„ȘI totuşi, chiar această fază general democrati i 
plit cercurile aeg marte romineşti. lar ie Di a a 
acei ce reprezintă forțele democratice. Și cum acestea din urmă deşi pă- 
strează o fermă intransigență, voiesc a duce lupla cu mijlourele cele 
mai normale, in deosebi prin informarea amplă a publicala calca 
resci — rezultă de aci o oarecare nervositate în tonul şi titlul ti le 
r de ziar, Ceea ce dă oamenilor foarte „subţiri“ prilejul să i. 
Sa antiintelectaaliam, de lipsă de cultură şi de talent înireazn presă 
i a ASI: pe care o compară pejorativ şi stupid cw vechea liieraiură 
De bună seamă, este absurd a he re azetelor stilul 
astăzi. În vremi ca acestea, ziarul este beutina inrcbuinjeze nb 
de vorbire şi o alură trofică a discursului. Mai intii pentrucă s'au 
comis prea multe brutalităţi — și acestea nu de limbaj — în anii din 
urmă pentru a se putea pretinde să se vorbească cu mănuși Apor 
în conjunctura politică specială dela noi, unde partide net antagoniste 
trebue să cunlucreze în sinul aceluiaşi guvern, tonul permanent polemie 
este ca un fel de supapă care cvaculază prin presă excesul de pre 
siune care altfel ar exploda în plină viență socială. Pe de ali parte, 
o gazetă, prin însăşi funcțiunea sa cotidiană, trebue să atace des pi 
tare, să revină mereu asupra aceloraşi doleanțe, sapunindu-le wom 
crescendo care să le asigure eficacitatea, Cind pamiletărese şi cind 
poruncitor, articolul de ziar este expus acelei simplificări stilistice a 
cuvîniului-revolver, u formulei de sensatie şi a invectivei. Materia de 
care se ocupă îl sileşte, întro bună miisură, lu aceasta. Şi-l mai obligá 
poale şi cetitorul însuşi. Cică presa cotidiană, destinată maselor largi 
ale populației, se adresează unui cetitor ocupat şi grăbit, unor oameni 
care au treabă și care-s nevoiţi a consuma gazete iute, în picioare, în 
tramvai, pe stradă, în pauzele serviciului. Articolele luuri, şi circumstan- 
țiate nici măcar nu l-ar plictisi: pur şi simplu nr fi incapabile să-i 
capieze atențiunta. 

Din aceste împrejurări Sa născut o unumiți tendință de a se 
confunda „vivlent” cu „curajos”, brutal cu ortodox. Tot ce e scris mai 
pe larg, cu argumente și lungi desvoltări, este considerat oportun 
şi eclectic, Demonstrația devine sinonim cu compromis, 

Este aci o răulăcătoare eroare, Atitudinea fermă se exprimă tot 
atit de bine prin nuanțe și subtile raționamente. Uneori chiar mai eficace 
decît prin retorică directă. Stilul gazetăresc are inconveniente, Este 
supus uzurii i, unei satietăți intelectuale care cuprinde pe ceti- 
tor la auzul aceloraşi fraze. Superlativele se ofilesc inte, și devin uşor 
terne, mai şterse decit cuvintele obişnuite, 

lată pentru ce e în interesul polemicei cn. alături de ziare, să 
existe şi publicaţii mai grave, unde ideile să fie reluate tenace dar 
liniştit, întrun limbaj mai temperat și mai subtil, Cetitorul va fi 
impresionat să regăsească, tratate mai pe lert; cu dovezi mille şi angu- 
mentări variate, sprijinite pe fapte controlabile —. să repăsensră, onre- 
cum reabilitate, ace „idei pe care se săturase a le auzi tunate şi 
fulgerate în fraze dinamită, 

Cele două metode se completează şi «e ujută în lupta de polemică, 
şi ideologie. : 

Inţelegem aversiunea spiritelor drepte pentru atitudinile eclectice, 
unde sub pretextul obiectivităţii se încearcă a se miza pe toate tabloa- 
rile. Impiicarea sau a curentelor diverse dacă se face, se face 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


t16 


dela sine, in mijlocul luptei. Intre timp, fiecare curent, trebuc afirmat 
cu o deplinii intransigenjă. i A i 

it, postură fermă nu-i sinonim cu brutalitate în exprimare. O 
atitudine poate îmbrăca două stiluri, egal de legitime, şi care-și dau 
un roc ajutor; e suficient să ne amintim „Manifestul Comunist” p 
„Capitalul“ Jui Marx pentru a înţelege cum tonul şiințific şi tonul re- 
Volver pot alterna asupra aceleiaşi pledoarii sporindu-i eficacitatea. 


DOCTRINĂ 


in anii 1907—1908, Constantin Stere scria în ncesată revistă seria 
de articole în care expunea doctrina poporanistă, După războiul din 
1914, 1918, mulți îl intrebau dacă mn e cazul ca poporanismul de altă- 
dată să fie revizuit sau miicur completat. Intradevăr, Stere însuşi recu- 
noştea inervenția unui fapt non de natură a modifica vechile conclu- 
ziuni, Prin alipira Ardealului, structura însăşi a ţării ruminești se 
schimbase. Regiunile acestea, puternic lucrate de capitalismul. curopen, 
alterau caracterul pur agrar al societății noastre și aduceau o impor- 
tantă piaţă internă de consumatori ai poduselor fabricate. Posibilită file 
de desvolture industrială astfel, cresteau: un proletariat onticapitalist 
devenea cu putință, dind accent socialist luptelor sociale. 
4 Afară de aceasta, alături de noi avea loc acel fenomen uria 
era revoluția rusească; ceen ce iariși schimba vechile conel 
doctrinei puporuniste, 

Stere nu a scris uceastă completare de pogram sub formă directă. 
A scris-o tptuşi altfel. In anii t 1924 el publică un studiu în opt 
capitole despre „Cauzele și perspecivele revoluției ruseşti". 

Fără falsă modestie, putem spune că acea lucrare n lui Stere asu- 
din cele mai valoroase din cite au 


care 
i ale 


ra revoluțiri bolşevice este una à 
ost scrise vreodatii. Gisim acolo o alianţă de rigoare şiiin și 
literar de care numai un intelectual adăpat la cultura rusă ar fi fost 
capabil. Sute de personalităţi afluiază din toate părțile, ca într'un Toman 
de Tolstoi. Incoherenţa lor, învălmășeala ideilor şi curentelor oferă un 

acol haotice şi lios, Pe deasupra acestei desordini, un gind 
ar şi tenace domină, gindul partizanilor lui Lenin, care se confundă 
mereu mai mult cu natura însăşi a lucrurilor, cu dorințele poporului şi 
cu legile singurului echilibru posibil peste groasnica deslănțuire de 
forțe disolvante. Pictura mişcărilor de stradă. reproducerea conversa- 
țiilor diverşilor „poieni acele turburi evenimente, laptele di- 
verse, argumentele logice ale sociologului, ironia prezentărilor şi obser- 
vaţiunilor, toate acestea se împletesc şi se îmbină întrun tablou de O 
bulucinantă realitate, 

Prin adeziunea sa totală la tot ce finu de această n: za Stere 
se considera dispensat de a mai aduce adausurile şi punerile la punct 
de care avea nevoie unerea sa doctrinară de odinioară. 

Aşa dar, chiar în ideea creatorului poporanismului romin, situația 
evoluase. Dar aceasta privea numai aspectul agrar şi social al doctri- 
nei. Cellali aspect cultural rămlisese neschimbat şi neschimbat rimine 
ȘI astazi, 

In această privință am avut odinioară nesfirşite pulemici. Între 
altele ni se spunea că „nu am făcut şcoală”, că poporanismul n'a fost 
o doctrină estetică, şi că nu a existat o literatură istă. lar ar- 
gumentul repetat pină la satietate era că singurul artist pe care l-am 
putea la rigoare revendica, d-l Mihai Sadoveanu, e mai mult un ro- 
mantic semănătorist decit un realist popular, iar despre alte talente 

*poporaniste nu poate fi vorba, 


Este ideea centrală a acelei critici de o perseverentă mediocritate 
; 3 


e y 


MISCELLANEA ii? 


practicată de defunctul Lovinescu — despre care nu vom zice că Wa „tă- 
cut rai E A 

gu- „ — Topirecanu, Hogay, Hortensia Pa t Bengescu, De- 
mostene Botez, Otilia Cazimir, raie Ranen aia n rir a tomam- 
lui „Adela”) Jean Bart, Lucia Manta, Päträşcanu, Philipide, — nu sunt 
talente. Sau in tot cazul, nu sunt talente „poporaniste”. Ibrăileanu şi-a 
cheltuit o bună parte din energia sa explicind ce înțelegem noi prin po- 
Araras in literatură, impotriva celor ce-l confundă cu semănătorismul. 

e teoria noastră a specificului național în artă. Un artist romîn nu tre- 
bue să picteze neapărat țărani, | se cere altceva: să aibă talent. Nu- 
mai aşa poate scrie literatură bună. Decit literatura nu-i bună decit dacă 
oglindește sufletul poporului unde seriitorul a trăit. E o condiție care 
nu | se cere, ci pe care o are, în măsura în care are şi talent. Nu numai 
Topirceanu sau Pătrășcanu, dar nici Sadoveanu nu descriu numai țărani, 
ci toate soiurile de oameni. Aceşti oumeni însă sunt Romini, şi felul de 
a-i rie este şi el specific rominesc. Chiar dacă autorul datorește 
foarte mult culturilor străine. Asemenea capitalurilor venite din atară 
şi care ajută lu extragerea din fundu pămîntului a petrolului rominesc, 
tot astfel civilizaţia apuseană scoate În iveală, în operele noastre lite- 
Tare, ceea ce-i curat rominesc. Talentele enumerate mai sus sunt talente 
a raniste“, fiindcă au crescut la umbra criticei, învățămintelor, sTa- 
turilor estetice ale doctrinarilor poporanişti dela V. K. Cine, numai 
pentru a ne anula aceste merite, nu ne permite de a revendica. drept ai 
noştri, decit pe nuveliştii sau poeţii cu personaje îmbrăcați: în iţari, — 
acela cade în gravul păcat de a judeca arta dupii staren civilă şi de a 
polemiza cu subiectul. 

In aceste două ultime cuvinte se reflectă intreaga estetică popora- 
nistă. A nu polemiza cu subiectul înseamnă în primul rind libertate. 
Căci „moralismul în artă” de acolo purcede, Viaţa Hominească a sus- 
ținut întotdeauna că scriitorul nu are a se îngriji de morală. Arta este 
morală prin definiţiune. Căci realitatea e întotdeauna mai morală decit 
imorală. Ar fi ch şi sociologiceşte absurd dacă societăţile, în care 
igur multe imoaralități se petrec, n'ar lăsa pînă la urmă „să trinmfe 
“ Chiar evenimente de o înfiorătoare reptate (ca acest război 


de s 

binele 

hitlerist) oferă un spectacol finalmente reconfortant moraliceşie (de 
relor de pe glob, unele din ele po- 


exemplu solidarizarea tuturor peo ) 

bogate, depărtate la zeci de mii de mile de Germania). A reda 
fidel realitatea inseamnă implicit a cuprinde morală în arti. 

Dar a „polemiza cu subiectul” duce nu numai la un pnritanism 
sectar, ci şi la o recădere în cea mai antică primitivitate. Cetiţi inte- 
resanta carte a lui Varennes asupra gîndirii nereflectate. Una din mani- 
festările tipice ale acesteia este obiceiul de a considera trsonajele 
de roman nu ca pe nişte simboluri, ci ca oameni adevărați. „Pe ticălosul 
acela de Franz — spunea o portărtasi mare cetitoare de foiletoane — 
dacă aş avea eu o pntore, iaşi suci gitul”, Am ciinnscut şi 
sonal un hiitrin student un romin care scria zeci de 
epopei. Lam întrebat ducă nu făcuse şi piese mai moderne, „Cum d 
nu, răspunse dinsul, de pildă um o comedie socială, „De-ale vieţii”, 
care este o frumusețe, dar de care nu vreau să-mi aduc aminte, că 
mă înfuriu... Pentrucă personajul principal este unul Alexandru, care 
e ua om infect, un om oribil, nehipue-ţi ce face, După ce se duce la.. 
dese la el. Că inr mă 'nluriu”. 


Dar nici nu vreau să mă mai gindes 
De cite ori n'a fost acuzată proza d-lui Sadoveanu — şi popora- 
nismul ca autor moral — de sălbătăcie, imoralitate şi chiar reacţiona- 


niru diversele fapte urite comise de personaje e 
iihi Dar păcutul cel iată grav al „polemizării cu subiectul” este de n 


fi o trăsătură specific fascistă. 

Intr'adevăr, cind o critică literură obtuză profesează asemenea 
doctrine, — aceasta e un simplu accident nefericit. Dar cind o întreagă 
societate, de aproape o sută milioane de locuitori practică acest gen 


115 VIAȚA ROMINEASCA 


de cenzură, aceasta se numeşte fascism. Si dovada cea mai bună este că 
in Rusia nu se face aga Arta e liberă in republica sovietelor. Cetiți 
romanele humoristului Petrov, cetiți acel admirabil ab lui Onev: 
„Caietele lui Kostia Riabtzev“; nimeni nu şi-a bătut joc cu atita poftă 
de comicul moravurilor bolşevice. Fireşte, pe deasupra satirei, sim- 
tim că pulsează o vieaţă sănătoasă, o imensă ă credinţă, şi înțelegem 
că pot exista aspecte ridicole în cele mai serioase lucruri. Societatea ru- 
sească e prea solidă pentru a se teme de înțepăturile artei. Cit despre 
cea germană, cenzura subiectelor nu-i salvează şubrezenia, ci doar ne-o 
demonstrează. ȘI, pe deasupra, ucide în germen orice încercare de artă. 
Nu este oare caracteristic că, dela întronnrena hitlerismului, nu s'a seris 
în Germania nicio carte cetibilă? O asemenea grozăvie culturală o vrut 
~ evite doctrina libertară a curentului literar poporanist dels Viața 
omînească. 


„ESTEŢII* DE VIAȚA ROMINEASCĂ 


Jiga = landi. Cue Tutis pare = fi 

„ÎN preajma celu oilea războiu, „Vi "d 

o tribună "democratică: îi k PEE age ca al 
, devine”. Pină atunci, Viaja Rominească susțin 

babil, teocraţia, militarismul, antisemitismul, bonapartismul, totemiitui 

şi feodalitatea. 


Dar nici această onorabilă devenire nu ne este acordată complet. 
mortar San a 
ul pre er du Mai cu seamă aceia care nu repre- 
zintă forțele democratice luptătoare, ci mai mul! oamenii de talent, 
ancora îniro concepție si estetică” 


pare bine pentru „talent“. Să vedem insă cine erau vesteţii” 


unde şi asperial de 
t — cuvintul preponderent îl au mu 
i i ii, de schije humoristice și de cercetări ştiinţifice sau 
filosofice, că seriitorii care rodactează articolele saciologce, e pole- 
mice, cronicile: internă, ext militară, economică, socială, precum şi 
autorii de recenzii asupra unor lucräri tratind rè asemenea subite e, 
lată lista completă a acestor colaboratori ,„ ați” și „permanenți“: 
tatea o pre pm zan, penare Catz (alias Nicolau, dis Cerbu), Pa. 

"a a on C. lon), Silber (alias Şerbulescu Š 
fil, Voicu, Constantinovski, R ; AOT TE, SOA 


mara eai die, 89, Apak 
soare. Un n ei, 1940 în U. R. S$ S, i - 
pre ode în a Aia en o-de peig 


Ata as înhămat la migăl 
sarcină a aduna, in toată țara, exemplare din fițuicile şi bro- 
şurelele p i i 
Ce e i Pi Edi simtite LTO 
sein romin a zar de I 


- și a 
ipsa de informație care conlucra aşa de bac i 


Sti o 


= 
y 

p: 
b 


MISCELLANEA 149 


O altă chestiune de mare importanță pentru propaganda anti- 
fascistă era aducerea la cunoştinţ cetitorului romin a acelui Tratat 
al brigandajului politic care este „Mein Kampi”. Unul din pene 
palele motive pentru care publicul din Hominia mu s'a ferit şi inspăi- 
mintat deajuns în faja unei alianțe, chiar victorioase, cu Germania a 
fost tocmai această ignorare totală u conținutului crezului nazist, Viaja 
Rominească a fost vai, singuru, care să fi dus lupte și această cale. 

Aceasta a fost activitatea, din preajma celui de É e doilea războiu 
mondial, a „esteţilor” dela Viaţa Romineuscă, 

Şi totuşi, mărturisim fără jenă că suntem, sau măcar dorim să 
fim „esteţi”, sau în tot cazul „şi esteți, ln chestiunile de artă şi litera- 

e singura atitudine legitimă, am îndrăsni chiar să spunem demo- 
erat O societate se clădește pe instituții sociale echitabile şi pe o 
cultură liberă. Sunt două activităţi distincte, care servesc deopotrivă 
acelaşi jel. Două puncte de vedere ce irebuese, în lupta democratică, 
juxtapuse, conjugate, dar nu confundate. „Amestecarea punctelor de 
vedere, a celui politie cu cel estetic, a celui religios cu cel economic, a 
celui moral cu cel ştiinţifice —, aceasta este — spune Emile Durkheim — 
ceee ce distinge pe sălbatice de civilizat”. Ceretaţi cu de-a-mănuntul 
toate aspectele regimului din Germania, Veţi constata că ceca ce-l 
caracterizează e tocmai „confuzia punctelor de vedere“. Praclicarea unei 
asemenea mentalități e cel mai autentic certificat de fascism, 

Incă un cuvint. Last but not least, După ce suntem acuzaţi de a 
fi eset, se adaugă, împăciuitor: 

„Lotuşi se pot strecura anumite articole care scapă vigilenței cen- 
sorilor“ 


Acum înțelegem. Carenţa conducerii Vieţii liminesti, a celor cu 
„cuvint preponderent” şi-a găsit un fericit şi întimplător corceliv în 
neglijența birourilor de cenzură. Meritul real, deși involuntar, al demo- 
cratiznului Vieţii Romineşti aparţine d-lor Colonel Hatincanu şi Loes- 
tenent-Colonel Pascu, şefii cenzurii presei din noca vreme, 


EPURAȚIA CULTURALĂ 


Ziarul „Victoria”, ziar de stinga care grupează în jurul Jui segji- 
iori de talent şi de nepătată conştilaţă, ziar condus de N. D. Cocea 
unul din puținii intelectuali romini care au avut, de treizeci de ani, © 
conduită rectilinie şi o cugetare neșovăitoare, unul din puţinii gazetar: 
vomini care încă înainte de primul războiu mondial fâcen închisoare 
pentru ideile sale politice înaintate, — ne [ace cinstea să publice 
noi urmbtoarele măgulitoare rînduri, unde păsim Insă un cuvint pentru 
care datorăm „Victoriei cîteva explicațiuni. 
` Colaboratorii d-lor Ralea și Suchianu cu citeva excepții recru- 
tate din rîndurile întelectualiştilor sau din rindurile așa zișilor indepen- 
denji, sunt în majoritatea lor ale unor oameni de recunoscută atitudine, 
şi orientare democratică, Fi dau revistei un prestigiu şi o calitate 
etc., ete..." l pipe 
S De bună seamă, „a nu confunda genurile”, a nu judeca tie lite- 
ratura şi literar politica este o sănătoasă regulă de purtare. Dar există 
măsură în toate Anumiți foşti ratori pur literari, odinioară răs- 
făţați (unii chiar lansați) de revista noastră nu mai pot, sub niciun mo- 
tiv, să mai scrie azi la noi. În aceeuşi categorie sunt şi toţi profesorii 
mai mult sau mai puțin universitari care au reluzat să seă acel 
memoriu (totuși ati de anodin) către d-l Fon Antonescu cerind încetarea 
războiului. Această excludere nu-i o călcare a principtnlat; nu-i 0 „Cu 
fuzie a punctelor de vedere”, ci tocmai o atentă discriminare n diversi- 
ii lor. 

dia Imtr'adevăr, a fi lucrat, în chi de mică măsură, pentru cauza na- 
zistă nu constitue o „npiniune”, ci un delict. A fi fost cît de puţin ger- 


120 VIAȚA ROMINEASCĂ 


munolil nu este o părere, ci complicitate cezar A poi asemenea Òn- 
meni în paginile unci publicațiuni nu e boicot politie împotriva litera- 
turii sau tei, ci pur şi simplu delictul de adäpostire de infractori 
încadrat întrun artico] din codul criminal. Să nu confundiim punctele 
de vedere, să nu amestecăm ceea ce ține de cultură cu ceea ce ține de 
curtea cu gri- i f A 

lar dacă vreunul din actualii noştri colaboratori (căci sar putea 
să fim insuficient informați, mai ales asupra unor debutanţi, tineri sau 
chiar bătrini) sar intimpla să fie e rară de Societatea Scriitorilor 
Romini, sau de vreo altă comisie de judecată calificată —. atunci îl vom 


epura şi noi. i 


IMPORTANTE MISIUNI IN STRĂINĂTAIE 


Guvernarea trecută, severă pentru risipa făcută în timpul regi- 
mwrilor care i-au precedat, nu însărcina cu misiuni în străinătate decit 
pe acei dela care şiiu sigur că va primi informaţiuni de o înaltă va- 

are socială şi militară. lată aci raportul unui asementa ambasador, 

ginție căruia am fost ținuți la curent, cu precizie. de tot ce se intimpla 

peninsula balcanică. Raporul e semnat General lon Manolescu, şi 
intitulat; „În plin războiu prin Turcia, Bulgaria şi Grecia”. 

„In seara de 14 Februarie am plecat dela Rusciuk la Sofia. Vago- 
nl de dormit complet, Dar cu am avut cabina reținută, Ploi şi viforniță, 

Munţii Balcani nu sunt încărenți cu zăpadă, Pe dealuri și p'a- 
touri puţină zăpadă. 

u cred să fi greşit că am plecat cu pălărie şi demipalton, mai 
alex că pun preţ pe flanele şi puloverele luate, Ma tras inima mai 
mult să iau un pardesiu decit o blană sau un palton, 

Dar prev a cea mai bună a fost valiza cu merinde. La va- 
gonul de dormit nu su putut servi nici măcar e ge minerală, aşa că 
valiza n intrat imediat în funcţiune înainte de a culca: iar dimineaţa 
la ora 7 am mincat din valiză ca la un ospăț tot felul de bunătăţi. 

In asemenea împrejurări. şi mai ales prin comparaţie cu sărăcia 
de aci, mi-am dat seama mai bine cu oricind, — ce țară blagoslovită 
este Rominia noastră. De ce o fi zicînd că nu ştim să ne organizăm 
bogăţia țării noastre. Dacă în țările organizate nu găseşti mai nimic 
maay. pe timp de räzboiu, cum se explică faptul că la noj este atit de 
mult? 


“Cred că se va isprăvi odată cu astfel de punosuri ce ni se aruncă 
In spinare. 

La 9/50 eram în gara Sofia. Aci domnul consul Simion Dumitrescu 
strigă în dreptul vagonului de dormit: „domnule general Manolescu”. 
Prezent! răspund eu. Acest moment mi-a reamintit pe cele din ţările 
prin cure am călătorit anul trecut, cind am fost primit şi ajutat cu 
sosen, egean ro de ar te +: i pe sean E 

u cunoşteam -1 consul Dum cu dar din prima clipă am 
înțeles sufletul gi amabilitatea acestui om. g E 


Ce r bun avem. şi ce tineret promițător are acest popor’ 
Cu cit căibtorese mai mult, cu atit constat ie de suflet şi de energie 
a poporului nostru, pe pe care nu le văd la alții atit de puternice. 
In drumul dela ga la Legaţiune, am trecut prin cartierele bom- 
te. Pare să fie distruse cirea 400 clădiri, ceva ce ar reprezenta 
cam. cinci la sută din totalul clădirilor mari si mici ale Sofiei. 
Afarii de distrugerile răzlețe, pare că sa urmărit citeva cente, 
ie Sofia a fost lipsită zece zile de piine și aprovizionare, donăzeci 
na avut apă şi treizeci de zile n'a avut electricitate. 
Am trecut dela Giurgiu Ià Rusciuk cu un mic vaporas, Ferry- 


F 


MISCELLANEA 124 


A 
boot-ul mu circulă fiind in reparație Din această cauză vagonul de 
dormit tru Sofia nu porneşte a a eye tu ci dela Rusciuk. De 
alifel dela bombardarea Sofiei pină mai zilele trecute ma existat vagun 
de dormit între Nusciuk și Sofia. 
Populația bulgară din port şi din oraş nu pare impresionată de 
războiu”, 
iscălit: General lon Manolescu, 
Mai există și alte asemenea rapoarte ale d-sale. Le vom căuta şi 

vi le vom reproduce. Pentru moment, din aceste călătorii „in plin răz- 
boin” reținem doar groaznicele primele pă care ni le povesteşte au- 
torul, care însă nu trebue să ne surpri din partea unui militar de 
meserie. Să ne amintim de frumoasa definiţie pe care o dădea Colonelul 
Bramble: 
' „Le métier de soldat esi un métier très dur, semé parfois de réels 
dangers". 

De altfel, povestitorul ne linişteşte. Ştim că de data aceasta toate 

icolele au fost conjurate. Graţie ingenioasei tactici a „demipaltonu- 
fur ştim sigur că d-l general nu a răcit. Căci o răceală „În plin 

AM. 


NICANOR & Co. 


RECENZII 


LUCREȚIU PATRASCANU, Problemele de bază ale României. 
Bucuresti, Socec & Co., 1944. 


Dela „Neoiobăgia” lui are grena Gherea, literatura economică 
rominenscă nu cunoaste un studiu de oarecare amploare snp aspec- 
telor economiei şi societății romineșii, văzute prin doctrinei marx- 
iste. Poate că incercarea lui Ştefan Zeletin de a determina originea şi 
rolul istoric al „Burgheziei romine”, să fie totuşi catalogată printre 
studiile care au căutat să folosească metodele de cercetare marxiste, Dar 
Șerban Voinea, într'o carte prea puțin cunoscută, acum ca și la vremea 
apariiis ei, „Marxism oligarhic”, a arătat care sunt lacunele şi limitele 
metodei lui Zeletin. Aşa că, dela Gherea incoace, se poate spune că 
lucrarea recentă a d-lui Pătrășcanu este prima încercare de interpretare 
strict marxistă şi ea re a economiei romineşii. Principalele aspecte 
economice şi social-politice sunt adincite în cartea de față şi volumul 
prezintă interesul de a înfățișa pentru prima oară coordonat şi integral 
punctul de vedere comunist ortodox în interpretarea marilor chestiuni 
care interesează vieața țării, Dai fiind rolul pe care d-l Pătrășcanu il 
wcupă tu partidul comunist, se poute merge încă şi mai deparie, afir- 
mindu-se că volumul de faţă reprezintă un fel de expunere de principii 
a partidului său, după cum de exemplu şi cartea Ini Virgil Madgearu, 
asupra „Evoluţiei economiei romineşti după războiul mondial” poate fi 
interpretată ca o expunere de pri ii a partidului maţional-țărănese 

Ani nu trebue văzută numai în valoa- 


în 1940. Aşa că utilitatea cărţii 
rea ci pur ştiinţifică, ci şi în ten ei de clarificare a opiniei publice 


rominești asupra ideologiei i remi rara chemat în sfirsit la răspunderea 
treburilor țări, după de jeg itate, Teşită la aţă, mișcarea co- 
munistă arată prin ile d-lui Pătrășcanu că dela început o 


solidă armătură ştiinți de concepții asupra tuturor marilor chestiuni 
l-economice ale 

Această armătură va putea fi aprobată sau criticată şi i se vor 

tea aduce obiecţii generale sau de unt, dar ca constitue, fără 


ndoială, un cadru temeinic de idei pentru deslegarea problemelor care 
Irămintă Rominia modernă. A ' 


Scrisă în timpul războiului, era natural ca această carte să debuteze d 


printr'o interpretare a sensului acestuia. După d-l cea, rm rtici- 
parea rominească la războiul din Est este o firească cristalizare pred 
i anumitor cercuri reacționare de a crea un stat sau de „a înde- 


şi face imposibil contactul direct între marca republică din Rä- 


sânt și jara noastră”. Dar mai este acest imperialism şi expresia dorinţii 
marelui capital de a cîştiga noi pieţe de desfacere. De o supraproducţie 
reală a econo: romineşti üu poate fi vorba, dar piaţa internă se 
dovedea totuşi insuficientă din cauza standardului scăzut al vieţii, fie 


din cauza evucurenței străine. Şi, pentrucă ridicarea nivelului de vienţă $ 


A 
. 

4 

. 


ei N a e 


RECENZII 123 


ar fi cerut modificări structurale, sa preferat calea războiului. Acesta 

oferea avantajul îndreptării în afară a revendicărilor țărănești şi, satis- 

făcînd interesele marii proprietăţi, oferea în acelaşi timp perspective 
jaf organizat. 

_ Această interpretare pe care o prezintă capitolul introductiv cate 
tipică pentru punctul de vedere marxist al războiului. Ea presupune 
bine înţeles o structură net copite dul à țării agresioniste, Că economia 
rominească — contrar părerilor de pină acum — ar prezente ucenstă 
structură, iată ce vrea să ne dovedească «-] Pătrășcanu în primul capitol. 

ó Schlier, pe temă demografică, vede în jara noastră „predominanța 
agrară”; Virgil Madgearu pe tema investiţiei de capitaluri și a valorii 
producţiei, vede în Rominia un Stat semi-capitalist cu ordine economică 
social-agraro-țărănească. Wagemann, pe tema raporturilor dintre inven- 
tarul economic şi populaţie sau suprafața ţării, ajunge la aceleași con- 
cluzii de semi-capitalism. D-] Pătrășcanu combaie pe toți aceştia. El 
alege ca criteriu de definiţie acea categoric proprie economiei capita- 
liste, care este salariul, „Rolul şi întinderea muncii salariute — 
d-sa ca bun marxist — măsura în care raporturile de producţie iau 
nceasiă formă, transformarea puterii de muncă în afară — iată ce deler- 
mină caracterul capitalist, semi-cnpitalist sau necapitalist al oricărei 
economii”, Plecând dela acest criteriu, d-sa va examina atit sectorul 
industrial cit şi cel agrar. Examinind datele, teze şi fapte din lucrările 
unor V. Madgearu, P. H. Suciu, I Arapu, Ing, Tulea, N. Ghiulea, 
Sapiens Rominiei, ete., d-sa ajunge la concluzia că „în economia 
industriulă prevalează marea industrie, cure, împreună cu mica si mij- 
locia intreprindere sì cu întreprinderile Statului, dau pre rență 
netăgăduită raporturilor de producţie capitaliste, formelor de exploa- 
tare specifice regimului econome actual” și mai oles, stadiului mono- 
polisi, intilnit la noi, ca și în capitalismul occidental, 

D-sa examinează apoi statistice creşterea potențialului indusirial, 
creştere grăbită şi intensificată de războiu, restringereu consumului 
intern şi mai ales intervenția permanentă a statului „instrument în mina 
şi la dispoziția marelui capital”, Acenstă intervenție se manifestă mai 
intii printr'o protecţie vamală care capătă după 1952 curacter monopo- 
list, apoi prin stabilirea unor drepturi de monopol legal anumitor indu 
strii incurajate”, ceea ce n dus la o directă spoliere a consumatorului 
intern şi, în sfirşit printro finanțare directă a marci industrii, Statul 
devenind cel mai mare cum tor, Pe de altă parte, în sînul fenome- 
nului producţiei se produc forme tipic capitaliste. Astfel, se asistă la o 
concentrare a producției în cadrul marei industrii, iar paralel cu acest 
proces, unul caracteristice de centralizare. Ca rezultat al centralizării 
Sa ajuns la o creştere a rame gr în raport cu mina de lucru utilizată, 
recie la o sporire a șomajului. Scăderea puterii de cumpărare a munci- 
torimii a dus ingustarea pieţii interne, în timp ce rolul capitalului 
bancar a devenit din ce în ce mai categoric, altă trăsătură caracteristică 
a capitalismului rominese, Impuținarea posibilităților de investiţii ren- 
tabile după 1959 a trebuit să ducă în mod logic la finanţarea rizboiu- 
lui „ea unul din mijloacele eficiente de combatere a primtjdiei pe care 
o prezenta prea marea lichiditate de capital”, Toate acestea duc pe autor 
la concluzia că „dacă nu poate fi vorba de identitate între economia 
romiînească considerată în totalitatea ci şi economia țărilor imperialiste 

i i ia industri în sectoarele ei hotăritoare, se mişcă 
propriu zise, economia in x 
in mod categoric pe linia şi în cadrul relațiilor de producție capitaliste. 
sunoscînd toate formele de viea roprii capitalismului”. 

Dar economia agrară a d f pir (ba: ema Boat prebiii încă, 
nu caracter extensiv; în al doilea rind, cu toate modif e din arurang 
ani, ea rămîne preponderent cerealistă. Se ssistă le o creştere a utilajului, 
dar marea proprietate a fost şi marea ră a inventarului mort: 
cît despre inventarul viu, este în plin regres, chiaburimea satelor și 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


marta proprietate avind și aici un rol precumpănitor. Scăderea stan- 
dardului de vieaţă, progresul rapid al bolilor sociale, menţinerea mor- 
talității infantile la cel mai ridicat nivel de pe continent, persistenta 
analfabetismului, au fost consecințele directe ale politicii agrare oficiale, 
O P 3 cauză a aspectului actual al problemei agrare este văzulă de 
d-F L. P. în felul următor: „intre forţele de producţie active în agricul- 
tura rominească şi raporturile de producţie, există puternice contri- 
ziceri. un adine conflict, care permanentizeară o stare latentă de criză, 
impiedecind progresul tehnic, menţinind în vieaţă forme sociale și eco- 
nomice înapoiate, condamnind nimea în mase ei, lu un regim de 


mizerie cronică”, Forţele de producție nu sunt numai munca omenească 
> şi toate posibilităţile care măresc randamentul muncii, ori toate aceste 
orje se g 


azi reduse şi poe pentru elementul activ al agri- 
culturii ţărăneşti — țărănimea. În ceea ce privește raporturile de pro- 
ducție, ele sunt relațiile de muncă, repartiția pămintulni, raportul mu- 
merit al categoriilor de proprietari, activitatea statului, ete, „elemente 
care vin în contact cu forţele de producție, le impiedecă normala lor 
desvoltare, le menţin la un nivel scoborit sau chiar le împing înapoi”. 
Prin efectul limitat al reformei agrare, care a menținut regimul marei 
proprietăți car pe er tuturor uparențelur, prin persistența unor relaţii 
iobage şi remi-iobage, relații de producţie tipic pre-capitaliste, aceasta 
sa dovedit o simplă reformă „burgbezo-moşierească”, o soluţie de com- 
promis impusă de frămintările maselor ţărăneşti sub impulsul revoluției 
ruseşti, prețul înțelegerii fiind plătit de țărănime. Ca rezultat pozitiv, 
reforma agrară a dus la pătrunderea capitalismului în sectorul i en 
ceta ce se dov e prin procentul ridicat al muncii salarinte. de 
altă parte, se asistă la o tendință de concentrare în cadrul marei şi 
mijlociei proprietăţi rurale, paralelă cu o proletarizare a țiirănimii, 
Acensta a făcut ca aproape 5/4 din totalul țărănimii active să-şi caute 
surse de existență totale sau complimentare în afara economiei fami- 
liale, fiind obligată să-şi vindă puterea de muncă, ca muncitori agri- 
coli sau industriali. Coexistenţa deci a formei de producţie capitalistă 
cu aceea precapitalstă, constitue caracteristica principală a agriculturii 
romineşti. După ce d-} L. P. desumflă mitul „suprapopuluției” agricole 
i arată care este rolul proprietăţii parcelare în această „supra-popu- 

", d-sa trece la funcţia de exploatare şi expropriere pe care a ju- 
cat-o creditul şi la ascuţirea contrazicerilor provocate de criza agrară. 
meta ce a făcut ca relațiile noastre agrare se desvolte „douăzeci de 
ani după reforma a sub semnul ireductibilului conflict între for- 
tele de producție şi raporturile de producţie”, făcînd astăzi mai actuală 
ca oricind problema unei noi a ri a păturii ţărăneşti la noi în ţară, 

Aceasta e situaţia de fapt. Programul politic cure îi urmează e re- 
marcabil prin lipsa oricărei demagogii. Exproprierea moşiilor de peste 
%0 ha. nu va servi la o împroprietărire-cadou. gen „omul şi pogonul”. Ea 
va da aşezări nowi, ea va lurnisa coleetivităţii mijlocul de a învăţa 
pe țărani să cultive rațional şi intensiv pămîntul, dindu-le gust pentru 
o vieață mai imbelşugută, Autorul remarcă în treacăt cum a: rea LB 
ranulu: pentru sistemul obştică este o altă prejudecată a i 
În aa: Ap regimului Antonescu țăranii sau precipitat cu atita entu- 
siasm la constituirea de obşti, incit, speriat, guvernul s'a simțit dator 
să le oprească! 

„Mica burghezie. clasă complexă, ál cărei rol a fost predominant în 
evenimentele politice din ultima vreme, și lu noi şi în Europa, este cer- 
cetată cu deosebită appe. Contrar părerilor unui Sombart, James, care 
credeau că-prevederile lui Marx nu sau dovedit justificate şi că mica 
burghezie a dat dovadă de multă vitalitate, d-} P. arată că mica bur- 
għezie e o clasă în regres, pierzind din importanța politică, cedind în 
faja marelui capital, dominat de acesta cu toate că aparențele i-ar läsa 


— a a 


RECENZII 125 


o umbră de libertate. Conştiinţa ei de cl ` die : 
cădea in proletariat. Siința ei asă e dictată doar de frica de a 

Funcţionărimea — lăsind la o parte virfurile, funcţionarii supe 
riori care fac parte din marea burghezie — nu aparține micii burghezii. 
Prin funcţia ei economică, ca are condiția salariatului. Fa se apropie 
insă sufletește de mica area prin aceeaşi aspirație neputincinasă 
a membrilor ei de a se înălța la clasa mare burgheză. Un alt aspect 
care o parea agp de mica burghezie esie tendința de a creşte numeri- 
ceşte. In schimb ceea ce o upropie iarăşi de mica burghezie este atrac- 
lia spre simplistele doctrine totalitare, atracție naturală a declasatului, 
o membrilor unor clase şubrede şi inconsistente, 

Mica burghezie e sortită să dispară în fața capitalismului, şi în Ro- 
minia ca şi pretutindeni legile materialismului istoric se verifică, liră 
posibilitatea a menține la noi un regim sui generis, pecopitalist sau 
semi-capitalist cu diferite atribute autohtone sau patriarhale. 

Problema naţională e udincită, şi contradicţiile ei lămurite în 
urma ubei ascuţite analize a evenimentelor din ultimile decade. Trecind 
in revistă situația minorităţilor cuprinse între granițele țării, dela gru- 
pul german — care constituia un adevărat Stat în Stat după intrarea 
noastră în războiu alături de axă, — lu Maghiari, Lerninieni, Bulgari, 
Turci şi subliniind scăderea, ca procent, a minorităților rezultat al mo- 
dificărilor de graniţă din 1940, «i-l Patraşeanua ajunge lu antisemitismul 
care a bintuit mai ales în ultimii cincisprezece ani, devenind doctrină 
oficială a Statului. 

Existind in mai toate ţările europene mai mult ca un curent ti- 
vrese, fără a fi o mişcare olitică. Catiirmitismuul devine virulent la noi 
mai ales după criza din 1929. Capitalismul în faza su monopolistă a dus 
la decăderea păturilor de mijloc. Mica burghezie încerca să se salveze. 
in cadrele sistemului capitalist deşi decadenja ei se datora marelui ca- 
pital Antisemitismul apare ca un mijloc de salvare cunalizind antago- 
nismul de clasă spre rasism gi spre cel mai exacerbat naționalism. 

Naționalismul, fie sub forma cuzistă, fie sub forma legionară nu 
a fost decit instrumentul politic al ee a m i3 ; 

ia era inoperantă s'a väzut la noi unde rominizarea i ser- 
vit Pi lead imbopă iți şi băncilor. Se urmărea exproprierea bur- 
gheziei evreeşti în folosul heziei romineşfi, dar în realitate, singani 
rezultat pozitiv a fost sdruncinarea ideii că proprietatea e regenerare 
şi intangibili, — ceea ce constitue o re pentru © exp pace bin Due e, 
nu în folosul unor categorii de beneficiari ci în interesul colectivi ţii. 

Antisemitismul nu a rezolvat niciuna din lg ug vange vieţii eco- 
nomice şi sociale dar + sontauiina a ei aparatul n artă arti ur ara 

i exiorsiuni şi a dus bineinței 

e Age tac le sa unei populații în neputinţă să se upere. 

Vicaţa politică a țării e trecută în revistă. Hemarcind diferenţierea 
incompletă a societăţii romineşti, lipsa ne straie, sabiei ee 

“i i, niv eneral, zu 
categorii, dp osje, sivitaie di P. observă că lu noi artidele nu 
pole a gg srl sociale “respective. De unde fluctuațiile exagerate 
se sprp i ea pă parca măsură a unei conştiinţe de clasă, în dife- 
hitele straturi sociale. După d-i P. partidul național liberal eit si par 

nese -zintă interesele burghezie: şi ale 
tidul nipon ESA rimă burghezie, cel dintii, și mica gi: 
pe hu burimea sutelor, cel de al doilea. Interesantă şi ascuţită e 
ze a ilui că teoreticianul partidului liberal d-i Zeletin. era mem- 
serva £ “i i i ional ţărănese nn se supra- 
a „iar partidul naţional p i 

bru al partidului averea dau Par. Stere, părăsac partidul mafio- 


aa g iam ară astăzi intră în faza capitalismului monopolist, cu pro- 


— 


i 
7 - i 


126 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


tecționism, indastrie cartelută, mică burghezie sărăcită şi cu mizerie în 
pătura agrară 


Dacă capitalismul inseamnă progres, aşa cum credea Zeletin, i 
acest lucru e valabil pentru faza lberalistă a capitalismului. op 

Analizind doctrina Statului țărănesc, d-l P. găseşte că i 
relativ ubitară prin stilul ei de vienţă, este stratificată în M nenger e 
gonice din punet de vedere economic, Partidul național țărănesc s'a spri- 
Jinit numai pe burghezia satelor, pe chiaburi (am fi tentaţi să tradu- 
oem: pe culaci) în antagonism cu murea masă a țăranilor săraci. Chiar 
leginirile guvernării țărâniste, legea circulației bunurilor rurale și legea 
cooperației, s'au întors spre profitul exclusiv al chiaburimii. 

legionarismul e explicat şființificeşte ca un instrument politic al 
micii burghezii de origină rurală, în aspra luptă de concurenţă în vieața 
de oras și prinirun fel de întoarcere la sat, un fel de exaltare a primi- 
tivismului. 

In sfirșit oA pame agp nkinemnepi este cxaminată critic. Faimoasa 
doctrină a lui Gherea cure admitea o evoluție specifică n societății ro 
minești, w evoluţie dela formă la fond, este dovedită a se întemeia pe o 
distincție artificială. Atit Gherea cât şi Şerban Voinea cu a sa „i t- 
hie“ au confundat burghezia cu Hberalismul, ceea ce e altceva, Evo. 
luția societății romineşti — arată d-l L. P, — poate fi explicată în ca- 
drele clasice ale materialismului istoric, fără vreo construcție 

___ Bine înţeles forjele vii care urmează să indrepte societatea ro- 
unească spre așezările viitorului şi să implinească procesul schimbăru 
fundamentale a actualului regim economic, social şi politic, sunt mun- 
citorimea şi țărănimea, 

E „Statistica „arată creşterea rapidă a numărului muncitorilor indu- 
striali şi implicit şi importanța ca clasă a muncitorimii. 

„Clasa muncitoare luptă tru transformarea actualului regim 
capitalist întrun regim socialist. Acestea obiectivele permanente ale 
mişciirii. Obiectivele imedate, exproprierea agrară şi împroprietărirea 
țăranilor, naţionalizarea B. N. R.. munca de & ore, Rise. văr libertă- 
ților, sunt pe de progam mai de grabă burghezo-democratice decit 
socialiste, cum 0 afirmă lim şi franc autorul. Muncitorimena 
ob sū- ja asupra zal şi ori i datoriile istorice an reveneau 
urgheziei. „Este o caracteristică a noastre că sarcinile şi datorii 
une! clase sociale trebue să fie infäptuite de aha ehois fi datoriile 

Muncitorimea va putea convinge şi țărănimea de foloasele socia- 
lsmului, mai ales azi ciad i noastră a putut să vadă cu pro- 
prii ci ochi realizările socialismului în Uniunea Sovietică. 

-n apenar azi sarcina rade kerut ei trecutul, de a desființa 
insti e care po wetea dictaturilor totalitare ti 

de a crea toate condițiile ca masele cheminte ln visata balite are, fi 
mim să poată spune un cuvint hotăritor asupra propriei lor soarte. 

Toarte schematic, acesta e conținutul acestei remarcabile cărți, 
bogată in apie yi în idei, care confine o cercetare ascuțită şi adtucă a 

or tapii puse în societatea romineuscă şi este în ace- 
uplicare a metodei marxiste în desvoltarea dia- 


„LA | pre: gre ie rominească, o filosofie 
istoriei pi. 0 politică în cel mai înalt al aro intel, Alături de lu 
de bază ale Rominiei” văi 
nomenului rominese. 


CONSTANTIN | BOTEZ 


+ 


NECENZH 127 


PERPESSICIUS, Jurnal de lector, completat cu Emi- 
nesciana, Bucuresti Casa Şcoalelor, 1944. 


Există in occident o intreagă tradiție de obscuri glosatori erudiţi, 
de colec de fişe, de simpatici și inolensivi arhivari şi bibliotecuri 
pro evocaţi odată cu multă coloare de către Anatole France. 
Plini de pasiunea umănuntului, preocupați lundamenial do evitarea 
erorilor de tipar din textul poetului minor din sec. al XV-leu, a cărei 
este urmărită de cel puţin zece ani, obsesia de inedit şi teroarea 
eventualităţii unei lecţiuni eronate sfirşeşte în cele din urmă prin imbră- 
carea unor forme adeses monstruoase, 

Din această rasă nu area de pitoresc, tipică marilor culturi, 
integrată unor stăruitoare amintiri umaniste, puţine exemplare citabile 
au putut fi pină acum semnalate pe teritoriul restrins al literaturi; ro- 
mine. Trebuia in urare doar si se fi produs materie abundentă de 
studiu, menită să legitimez» ulterior o astfel de cercetare infinitezimală! 
G. Bogdan-Duică se inscria cu masivitate printre primii şi exemplul său 
a lăsat urmări, atit pozitive cit şi regretabile, tipice de altfil unui dome- 
niu atit de supus ormaților profesionale... 

A gen, cultivat cu predilecţi: de către universitari, a sfirşit 
prin a converti în ultimul timp o serie întreagă de intelectuali, veniţi 
dintr'un alt sector literar, bănuit — micar principial — ceva mai rezi- 
stent invaziei erudite, Ultimii aderenți la istoria literară de tip minor 
sunt recrutați, surprinzător, dintre critici, incursiunile rezultate prezem- 
tind toate semnele rii ncofite, Alături de d-l Şerban Cioculeseu, 
Perpessicius face tot mai insistent o astfel de figură de erudit entusiast, 
orientat spre minuţii, alterniud cu aceea de fosletonist, ambele ipoteze 
complimentindu-se, dindu-şi r-ciproc sugestii, topindu-se treptat într'o 
imagine semnificativă tru orientarea actuală a unei apreciabile părţi 
din istoria literari rominesscă. E 

Critica, în afară de o colecție de solide monografii, simte tot mat 
mult absența unor studii de detaliu, intreprinse însă dela un nivel ceva 
mai ridicat, de natură a inculca o tradiţie şi de a da o maij justă docu- 
mentare şi perspeciivă încercărilor viitoare de sinteză, din care î i 
judecata esietică să iusă întărită. In acest sens, recentul să Jurnal de 

ector, cemplelal cu Emineselana (Buc. Cusa Şcoalelor, 1944) poate fi 
considerat ca un produs reprezentativ, un studiu mai evoluat de cunous- 
ştere literară, premergător vastelur construcții de substanță, supunin- 
du-se acum sintetic luminilor unei analize valorificatoare, 

Vechea pasiune a autorului, iunea de cetitor sentimental, de 
glosator atent, minuţios şi plin de indulgență, ne era de multă vreme 
cunoscută, de-a-lungul numeroaselor serii anterioare de Menţiuni critice, 
Fra evident că. în posesia subliniatelor mijloace analitice, mai mult 
lirice decit excesiv lucide, temperamentul in cauzi vo prezenta o serie 
întreagă de „lacune“, de care însuși criticul sfirşeşte prin a-și da seama, 
pierzindu-se în scuze... Nota „Pentapolin şi critica” reprezintă o astfel de 
confesiune indirectă. ronştiința lipsei de „fermitate” şi de „precizune", 
indecizia, reticența, sensibilitatea maximă pentru nuanțe, discreta afecti 
vitate fiind acum insistent și oarecum feminin revendicate. 

Prezentul Jurnal de lector confirmă în totul o astfel de structură 
particulară, semi-benedictină, semi-lirică. de cetitor ps definiţie {Cit 
de neasemuite sunt desfătările cetitului..“., pag. 51), foarte relativist 
(„lenăchiţă Văcărescu nu poate fi judecat cu moderne unităţi de mă- 
sură...“ pag. 82) şi înclinat spre toleranță.. Intrun stil plin de infle- 
xiuni feline, unvori alintat, a obsecvios (toate studiile citate sunt 
„prețioase”, „valoroase”, etc.), integral lipsit de virilitate, asistăm la tot 
felul de aplicaţii inegale, în articole. unele organizate, alle fragmen- 
tare, alături de foarte multe produceri de fişe şi erudite itinerarii de 
lectură, orientate fără excepție spre infinitul mic. Dacă uneori putem 


128 VIAȚA ROMINEASCĂ 4 


ron studii destul de sistematice, informate și utile, despre „Kogiăl- 

Diane. literatul”, „Matei lon Caragiale” sau „Ha umoristul”, în 
acelaşi timp luăm cunoştinţă și de mici contribuţii curioase, vădit aso- 
ciative intrun anumit spirit „piochetur”, foarte francez de altfel... 

Bătălia navală dela Rio de la Plata chiamă în cîmpul memoriei 
surule de Minulescu şi chiar de Eminescu, recent c e În manuscri- 
sele ului, după cum străbaterea co denței lui Jules Laforgue 
"idiot misterul necunoscute; valahe în acel loc, în treacăt, menţionate, 
Un citat dia Leopardi obligă — evident — producerea în notă a versiu- 
nilor celor doi traducători romini anteriori, consemnați cu toată precizia, 
dispariția lui fon Minulescu sulicitind în același mod urmărirea avata- 
rurilor sale de debut. Alteori sunt reproduse simple cronici, de loc sin- 
tetice (M. Sadoveanu, N. lorga, ete), capitolul memorialistic fiind și el 
reprezentat în schiţe entusiaste și obligatorii despre oraşul natal, Brăila... 

De sigur, istoricii literari se vor arunca cu mai multă aviditate 
asupra culegerii Eminesciana, unde se e tot felul de preciziuni, de- 
talii, note abundente, de o utilitate limitată grou. de negat, mai toate 
pretextate de masiva ediție a operei lui M. Eminescu, întreprinsă de 
critic, Sunt de găsit în acest numeroase contribuţii complimentare, 
unele deja trecute în notele amantitei ediţii, o într-agă „eminescologie 
(în care numele d-lui G. Călinescu n'a putut fi totuși întilnit), find 
de asemenea intrejinnji despre aventurile unei „Greşeli de tipar din 
1867", ori despre unele „Lecţiuni eronate sau despre obligativitatea 
asteriscului”, Paragrafeio avind ca temă „Conferinţa lui A ndri”, 
făcută la 15 Oct. 1585, pentru M. Eminescu, „Carlotta Patti sau una 
artiste”, „Inttia cronică dramatică şi întiia i w grape la Timpul” pre- 
cum şi mica monografie despre lon Alecsan cet o serie de serisuri 
inedite dela lon Ghica, reproduse in anexe, redactarea — principial 
aridă — fiind nu mai puțin făcută cu oarecare fluenjă şi abilitate. 

Fireşte, este preferabil ca istoria literară să inceteze în oele din 
urmă a mai fi domeniul exclusiv al unor simpli şi prăfuiți șoareci 
bibliotecă, cu odzont foarte limitat, de tipul „Specialistului romin”. 
Atunci cind este practicată, oricum, de o serte de critici — Perspessicius 
numărindu-se printre aceștia — istoria literară, deşi concepută pur tehnic 
inope treptat să-şi însușească o anumită și oportună cursivitate formală, 
chiar în comunicarea unei simple variante inedite, progresul de nivel în 
expunere fiind evident. Dincolo de deluian fugitiv notate, Jurnalul 
său capătă şi o astfel de semnificație de ordin general... Pentru o carte, 
cu tive atit de voit limitate, această concluzie ne pare a sublinia 
poate cel mai snbstanțial aspect întrevăzut. 


ADRIAN MARINO 


R. RUYER: Esquisse d'une philosophie de la structure, Alcan. 


Progresele recente care le-au f trat teoriile ştiinţifice con- 
tim e în fizică, biolojie, psihologie, pro, oma numai un apia caracter 
evolutiv, Ele au marcat în istoria cunoștinței omenești o adevărată revo- 
luție. În fizică mui ales, teoria quantelor şi teoria relativității au sehim- 
bat complet concepţiile omului de ştiinţă de formaţie clasică; in bio- 
logie transformările sunt din ce în ce mai radicale — mai ales 
cu cercetările bio-electrice asupra scoarței cerebrale; — iar În ne 
ec me a conduitistă şi concepția structurală tind să opereze Înndamen- 
tale schimbări de perspectivă. 

„După cum tia vewtoniană nu rămăsese fără răsunet în filo- 
sofia timpului său, influențind în mare măsură filosofia lui Kant, tot 
astfel „revoluţiile” recente din științele particulare nu pot rămîne fără 


RECENTI 129 


răsunet în filosofie. Revoluţiile ştiinţifice ‘influe țează fi intr 
mod bine determinat: ele creează rii criticiste şi rnah eh 
ninas Pa ardant că revol ufia newloniană a provocat criticismul 
xi a aens, positivismul) filosofiei kantiene, Criticism — prin fn- 
sensul unei climinăr à cunoagiarii acei dogmatice, jar positivism în 
Aceste două caracteristici se tatlinese şi în Blocalia La Ie fin 
eră Rare o: de curind să transforme noțiunile fundamentale ale fi. 
osoliei, punindu-le în acord cu teoriile ştiinţei conti în acord 


nu atit cu rezultatele mai mult sau mai puțin definitivo ale acestor 
le animă, 


. „Din acest punct de vedere incercarea lui 
atitudinea superficială a unei „filosofii ieina missini aate de 
bre unor rezultate (teoria quantelor, principiul relativităţii, ete.) sau 
a g aee unor adevărate romane de aventuri pe tema acestor rezultate 
] losofia are efect asupra ştiinţei nu atit transformind rezultatele 
acesteia, ci printr'o modificare a mentalității ştiinţifice. 
„După cum Kant îşi propusese să reformeze lilosofiu pe baza con- 
cepţiei formelor apriorice tot astfel Ruyer îşi propune, nu să clădească 
un nou edificiu metafizic, ci pe baza noțiunii de formă, sau structură, 
să Li = o transformare esenţială în problemele fundamentale ale fi- 
De aceea filosofia in concepția lui Ruyer nu cst 

poor iai pe buza unor principii prime, ci et un polar an naaa ra 
O asemenea filosofie critică, operează in primul rînd o schi 

ds Jetpâctive in domeniul tradiționalei dualități filosofice mame 


Nică idealismul filosofie și nici realismul materialist nu mai co- 
respund structuralismului matematic al ştiinţei si i 
aT piak științei şi ca atare nu mai pot 

Punctul de vedere idealist, păcătueşte prin aceea că ignoră existen 
independenţei obiectului față da sabiei și deci creeu ză Ta mod arti 
cial o serie de E. rera wareh. aşa zisele „produse ale conştiinţei noa- 
stre". Este semnificativ faptul că nici chiar idealistul cel mai invergunat 
vu poate să susțină, fără să cadă în absurditatea ismulni că 
altceva nimic nu mai există înafara conștiinței noastre, aceea Ber- 
keley _substitue obiectelor percepțiile unui spirit universal (Dumnezeu) 
sau Kant formele apriorice ale unei „conștiințe în genere”. Pe de altă 
parte realismul materialist presupune că așa zisele produse ale conștiin- 
jei sunt realități de ordin secundar şi că ele sunt datorite elementelor 
undamentale ale unui mecanism fizic. asemenea poziție nu poate 
explica fenomenele vieţii gi ale cunoaşterii în general, 

Criticismul lui Ruyer atribue acelaşi grad de realitate ati! formelor 
(mecanismelor) fizice cit şi formelor sau mecanismelor psihice, La Tel 
de absurd este să negiim existența obiectului ca şi să negăm specifici- 
tatea fenomenelor sufleteşti. Prin aceasta nu am definit însă just poziția 
criticistă a Imi Ruyer, deoarece sar părea că această concepţie este ann- 
loagă dualismului substanțialist: spirit materie, : 

Spiritul şi materia sunt Însă noțiuni confuze, ce due la ipoteza 
unu dualism substanţialist, în cadrul căruia, deşi se admite deopotrivă 
existența spiritului şi-a materiei, nu se pot explica relațiile dintre aceste 
două realităţi afirmate, 

- Şi, după cum fizica actuală a părăsit noțiunea de materie înlu- 
cuind-o cu un structuralism matematic, tot astfel psihologia a părăsit 
noțiunea de spirit. lată de ce, după Ruyer, există numai forme sau me- 
canisme, constituite prin relaţii obieetine sau prin relații cerebrale, re- 
prezentind fiecare lumea fizică și lumea manifestărilor psihice, sociale, 
etc. Amindouă aceste categorii forme sunt reale şi, mai mult, con- 


26579. — 9. 


150 VIAȚA ROMINEASCĂ 


stitue realităţi indopandmiie, inductibile una la cealaltă, ambele avind 
o existență pro n spațiu şi în timp, 

Pornind dela aceste principii generale, Ru îşi ropise să arate 
că lumea fizică se poate ex baza formelor odaulitu din relaţii 
obiective, iar cea „spirituală pt baza formelor constituită prin relații 
sau legături cerebrale, raportul între aceste două categorii de structuri 
constituind explicarea esențială a cunoaşierii omenești. 

Termenul de formă sau mecanism este sinonim În coseepiin lut 
Ruyer cu acela de structură fizică. Ruyer nu îşi propune sii explice sau 
să analizeze această noţiune, ci să arate cum ea, păstrindu-şi sensul pe 
cale. iJ dă ştiinţa, explică întreaga ordonare a fenomenelor fizice și 
psihice. 
Noţiunea de structură fizică presupune însă şi noțiunea de element, 
deoarece formă înseamnă un anumit sistem de relații între elemente. 
Sar putea presupune bunăoară, că noțiunea de structură are nevoie de 
un substrat substanțialist: materia suu forța. Forma n'ar fi în acest caz 
decit dispoziția elementelor materiale san a elementelor forţă. Teoria ato- 
mului în fizică oferă un exemplu pregnant în aceustă privință: structura 
fizică ar insemna un anumit sistem de dispunere al cuantumurilor de 
energie san de materie. 

Impotriva unui usemenea suport substanțialist vine însă consta- 
tarea că proprietățile structurei nu pot fi explicate prin proprietăţile 
rlementelur. Aşa incit din moment ce proprietăţile fenomenelor carac- 
terizate drept structuri fizice nu suni proprietăţile părticelelor de ma- 
terie sau de energie, — natura elementelor poate fi ignorată fără niciun 
prejudiciu pentru explicarea fenomenelor fizice. Punctul de plecare al 
explicațici nu este deci niei forja și nici materia, ci structura său forma 
cea mai simplă. : 

„_ Sindiul formelor complexe este datorit aşa dar relațiilor dintre 
diferite forme simple, deoarece noțiunea fundamentală în constituirea 
structurilor este aceea de relație obiectivă între forme, 

Orice formă este unitară şi originală; aceste doui caractere nu 
implică însă imposibilitatea formării, prin evoluţie, a unor forme sau 
mecanisme mai complexe. 

Caracterul cel mai important ul structurilor complexe, formate prin 
evoluţie, constă în faptul că ele, odată constituite, nu mai pot fi reduse 
io mod unalitie la forme simple, simplul explicind complexul. Fiecare 
tocată CON uduce un plus de creafie specific ei, și se explică prin 
va fnsäşt 

Din această cauză mecanicismul criticist a lui Ruyer se diferen- 
țiază în chip esențial) de vechiul mecanicism care caută să reducă res- 
litatea complexă la anumite mecanisme elementare, 

In concepția lui Ruyer, mecanism se confundă cu formă. Forma 
cea mai simplă nu are rolul de a fi pivotul explicării întregii lumi — aşa 
cum vrea concepția simplist-mecanicăstă, — Forma cta mai simplă are 
rolul elementelor pentru formele evoluate complexe. Realitatea este com- 

lexă, ea nu poate fi redusă la forme elementare, și ca atare nu poate 

i explicată decit în cadrul „sistemelor de structuri sau „forme”. Astfel 
de sisteme” snu „lumi” interferează, şi prin aceasta evoluiază şi pro- 
presează continuu, 

Noţiunea de cauzalitate şi de cauză, Își pierde sensul ei traditio- 
nal fiind de asemenea înlocuită cu noţiunea de formă. Un fenomen nu-i 
datorit unei cauze individuale, Ă aie nd astfel o explicare nicistă 
simplist deduetivă şi tautolo ci este expresia unor întregi sisteme 
de relații în evoluţia r. Interferenţa între diferite sisteme de 
structuri, provoacă relaţii mai mult sau mai puțin stringente, De obieeiu 
relațiile exterioare între diferite sisteme, sunt mult mai libere decit cele 
din interiorul unni sistem. Hazardul se explică astfel, ca și legile statistice 
după care sunt studiate astfel de fenomene. prin interferența diferitelor 
cîmpuri şi direcții de formare ale structurilor. 


_.- = .—.. 
"eee se —_ m 


Formele denumite de Ruyer „structuri prin relaţii cerebrale”, şi care 


înglobează totalitatea manifestărilor E pre. nu se deosebesc prin Ma- 


tura lor de cele fizice, ci prin faptul că alcătuese o categorie printre 
re un domeniu specio printre toate celelalte ra apei im în 

In ce privește această n doua categorie de forme, aceea . 
lații cerebrale, Ruyer distinge calitatea sensibilä, care ate agana pia a 
structurii sensibile (imagine, percepție, idee}. Distincjia dintre materia 
i structura unei imagini sensibile t exemplu, nu apare însă ca o dua- 
litate precis delimitată, deoarece calitatea sensibilă, deşi conține note 
ind ile la structură, prezintă totuşi o analogie cu aceasta; analogia 
este fundată pe [faptul că asemenea calităji sensibile nu apar la Intim- 
plare, nu sunt produsul exclusiv al conştiinţei noastre, ci stau în legă- 
tură directă cu factorii fizici ai structurilor fizice, obiective. In acest 
sens analogia capătă un suport obiectiv care dă calității sensibile un 
aspect structura! real fundat pe relațiile obiective dintre formele fizice 
A cred socotite de psihologismul idealist ca produse exclusive ale con- 

nței. . 
Dar faptul fundamental în explicarea celei de a doua categorii 
de structuri, il constitue considerarea calităților: sensibile elementare 
drept cuantumuri sau puncte, care nu prin natura lor, ci prin sistemul 
de relații dintre ele, consiruese erei să vieață sufletească realizind 
formele şi funcțiunile psihice ale omul A 

Aşa incit odată formulat acest principiu, apare clar că «dificultatea 
analogiei dintre calităţile sensibile și structură dispare, deoarece natura 
calității sensibile, deşi necunoscută, nu mai intervine în construcția 
Li or psihice, słu a „structurilor prin relaţii cerebrale”, cum, le nu- 
meşte Ruyer. Proprietăţile acestor structuri, şi i a întregii vieţi su- 
fletești, sunt date de orare aer intre aceste calităţi sensibile elementare, 

ihologia structuralistă mai ales în domeniul funcţiilor supt, 
rioare, a întimpinat şi întimpină dificultăți, tocmai fiindcă mu şi-a pre- 
cizat clar această gr n dintre natura elementelor unei structuri și 
proprietăţile esențiale ale acesteia, a ; í i 

Noţiunea de structură aşa dar este capabilă să furniseze filosofiei 
o schemă teoretică generală în cadrul căreia vechile poziţii filosofice 
realism-idealism, empirism-raţionalism, să capete o nouă orientare iar 
problemele acute ale filosofiei ca: relația subieci-obiect, subiectivismul 
cunoaşterii, teapa între „conştiinţă“ şi „cunoscut, între „fenomen” şi 
„inteligibil să fie ÎN e mere de > sumii de. eg inu tradiționale şi să 

ie un aspect ematic mult mai temeinic fundat. E 
op Există faski o dificultate esențială, care împiedecă implinirea de- 
zideratelor unei asemenea poziţii strueturaliste, difienltate ale cărei con- 
secințe nu au putut fi rezolvate nici de stmeturalismul matematic al 
fizicei actuale (mai ales în interpretarea filosofilur-savanţi), nici de 
ihologia structurală gonnani. De acest E eero nu a scăpat nici cri- 
i tructural sau meranicist uyer. 
a piata constă in a poa relația dintre formă și elementele 
ei; dintre structură și conținut materiei acestei structuri. : 

Fizica actuală explică propriete fenomenelor fizice prin siste- 
mul de relații al unui cîmp izical, insă vorbeste de electroni. Psiholo- 
gia explică prin structuri perceptia bunioară, dar, chiar dacă înlătură 
sensaţiile i în privința acestora psihologia e mai radicală decit fizica, 
deoarece fizicieniia n'au înlăturat” încă 
sensibilă. lar structuralismul criticist 


structurilor. i i i 

In ce priveşte structurile fizice, adică așa zisele structuri pita 
relaţii obiective, Ruyer ară că ete ignorarea elementelar 
formelor. Dar prin aceasta se revine iarăşi la problematica noțiunii de 
lucru în sine, noțiune împotriva căreia structuraliştii au reacționat vio- 
lent, şi care de altfel nu se impacă de loc cu premizele unei asemenea fi- 


ecironii) nu înlătură calitatea 
al Iui Ruver mu înlătură elementele 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


losolii, care postulează o transpunere totală a obiectului in structura 
psihică adecvată. y 

"Ipoteza structuralistă, care În esenţă e o concepție monistă, nu se 
poate impăcu cu admiterea teoretică a distineţiei formă-conținut, struc- 
tură-element, chiar dacă în fapt, monismul este salvat prin igaonpras 
naturii elementelor și d ee faptul că proprietățile fenomenelor fizice sau 
psihice sunt date de sistemul de relații al formelor și nu de natura ele- 
mentelor, 

Ruyer menține această distincţie pe care nu o poate explica clar, 
insă Are. An fă dificultatea, căutind arate că problema nu are conse- 
cinje grave pentru ipoteza structurulistă: „Dacă forma defineşte reali- 
tatea, ne putem desinteresa de natura elementului, său chiar putem co- 
mite o eroare in privința ei, fără consecințe grave”, Şi tru a exem- 
pie adaugă: „Tocmai acest lucru sa produs în ştiinţă: mecanica 

Neroton a fost o eroare, dar n'a împiedecat progresul ştiinţei“ (pag. 27). 
Exemplul dat este intr'adevăr edificator, dar nu în sensul dorit de Huyer 
Dacă mecanica lui Newton n'a impiedecat teoria relativităţii teorin 
quantelor, în schimb știința se sbate in controverse şi dificultăți foarte 
grave, dificultăți ce işi au originea tocmai în definirea elementelor; fa e 
zisele „crize” tcoriei quantelor privitoare la dualitatea contradict 
undă-corpuseul, privitoare la obiectul teoriei fizicale, arată clar că pro- 
blema nu poate fi rezolvată chiar aşa uşor. Crizele itnn ra aciuale au 
la bază tocmai acestă eludare artificială a dificultății izate mai sus. 

Este curios cum Ruyer, care în privința formelor fizice, caută să 
inlăture elementele, pornind în explicarea lumii fizice dela structurile 


cele mai simple, considerindu-le ca punct de plecare şi deci ca un gen. 


(destul de hibrid de altfel) de forme elemente, nu înlătură din psihologie 
mafile, care le denumeşte elementele structurilor prin relații ce- 

3 EP constată: „calitatea”, ce serveşte drept material („étoffe“) 
sensațiilor noastre rămine inafara analizei sau înafara unei explica 
posibile (pag. 112). Cu toată această constatare, Ruyer nu renunță 
sensații, — aşa cum fac pm i structuraliști germani, ci caută să 
introducă în această calitate sensibilă, în esenţa ei inanalizabilă şi a-struc- 
turală, ibilităţi de analogic cu structurile obiective. 

esec e acestor inconsecvențe sunt însă dintre cele mai grave, 
In procesul cunoaşterii prin prezenţa acestor elemente necunoscute şi chiar 
incognoseibile, pe de o parte se revine la problema lucrului în sine, iar 

e de altă parte la o sciziune între structurile fizice și cele içe 

jindeă, dacă între formele fizice (obiect) E n-a psihice (subiect) rămine 
această pătură izolatoare (calitatea sensibilă) în esenţă inanalizabilă, 
trecerea dela aceste categorii apare compromisă şi dualitatea 
subiect-obiect, pe care Ruyer, sa străduit atita so înlăture, reapare iarăşi 
in Mea rapa pebra ra si a i PAR A jie 

ai mult it atit chiar, — luern paradoxal pentru o concep 

structuralistă, şi mai ales criticist-structuralistă — această dificultate îl 
sHește pe Ruyer să facă unele concesii grave cu privire la cepe an ra 
taneităţii creatoare a conștiinței, Intra Ruyer admite că ogia 
intre structura fizică şi structura psihică (termenul de psihic trebuește 
ințeles: structură prin relaţii cerebrale) este relativă şi că natura calității 
sensibile nu derivă din proprietățile fizice ale obiectelor ce impresio- 
nează sistemul nostru nervos. Calitatea sensibilă devine astfel în chip 
paradoxal produsul conştiinţei. Concluzie pe care Ruyer o înlătură ho- 
tării în teza sa, dar pe care consecințele distineției gormă-conţinut o 
mențin totuşi împotriva principiilor enunțate cu atita străşnicie. 

De aici pînă Ja un idealism autentic nu mai este decit un pas; 
Ruyer pășeşte ferm spre idealism considerind sensaţiile Sept puncte 
(prin analogie cu cuantumurile teoriilor fizice) iar fenomen psihice 
fiind definite prin sistemul de relații dintre aceste puncte, a cäror origine 


și natură răimin necunoscute, In zadar se va spune căi o asemenea 
obiectului i 


structuri este analoagă structurii fizice sau 


RECENZII i 33 


astfel de structuri obiective se transpun în formele prin relații 
7 $- N 4 Ă 
cine ponta aranta că obiectivitatea lor nu este decit o pret glabra 
de ce problema esențială a oricărei filosofii structurale ră- 
mine în primul rind definirea structurii printro relație precisă intre 
m crai şi Atat sau uirea distincţii formă — conţinut printr'o 
ne alicutate de natură să rezolve şi nu să escamuteze o aseme- 
„Cât timp o asemenea soluție nu va fi găsită, avantajele i fi- 
ni, structurale, oricît ar fi ele de mari in drept, devis. Minnir 

Pe o cale sau alta, va trebui să se revină la tradiționalele difi- 
cultăţi cu care filosofia a luptat întotdeauna, dar a in loc de 

vare — nu a reușit decit să le dea o nouë formă. 

Şi oricit am fi de optimişti, oricit am crede în destinele filosofiei, 
nu putem fi convinşi că a exprima vechile dificultăți într'o nouă formă, 
înseamnă a progresa în chip real in domeniul cunoaşterii. 

Este însă că nici scepticismul faţă de o asemenea situaţie 
an este absolut îndreptăţit. Erorile, mai ales în filosofie, sunt adevăruri 
positive. Şi chiar Ruyer declară că. în fond, nimic nu este mai positiv 

it eroarea (p. arh). Aşa incit considerajñle noastre critice sunt În 
mod fatal diminuate de aportul pozitiv pe care unele erori ale filosofilor 
11 aduce filosofici. 


FLORIAN NICOLAU 


STÉPHANE MALLARME, Essais et témoignages, Neu- 
chîtel, A la Baconnière, 1942. 


Cind, la 18 Martie 1942, societăţile literare elveţiene comemorau cu 
seriozitatea rasei centenarul naşterii lui Stephane Mallarmé, ca un au- 
tentie şi actual omagiu adus unuia „dintre cele mai pure genii poetice 
ale limbii noastre“, cit și patriei sale, Franţa incă nu-şi revăpătase con- 
diţiile necesare unor astfel de alese şi imporioase dispombilităț: spirituale. 
Căci nu într'o perioadă întunecată, războinică, de poieui aa) elementare, 
de odioasă apăsare a materici şi de anulare a libertăți de gindire și 
contemplaţie putea fi sărbătorii în mod real Mallarmé, acesi pote care 
simțea ca nimeni altul dintre contemporani suferința de a trăi; „le mal 
que je souffre est affreux, de vivre...“ | A 

O serie de scriitori elvețieni au venit totuşi să suplinească efemera 
defici-mţă. Intr'o spontaneitate deplină, cu acea independență de spirit 
care à apărat în trecut pe Voltaire şi pe Rousseau, evocată cindva 
Byron, acest grup de scriitori elveţieni sau arătat capabili de conştiinţa 
unei astfel de reculegeri, într'o perioadă atit de ostilă meditaţiei absolute 
şi gratuite. Ceea ce procură volumulm colectiv o notabilă convergenţă 
substanțială, după cum deplinul acord asupra cultului mallarmean, ca 
valoare estetică intrinsecă, va coordona intro egală măsură i diferitele 
valorificări proprii emise din perspective variate, cu toată valoarea lor 
fatal mmeg E 

Astfel, eg es de cercetări eine gag o 7e de gps cuno- 

te ca Pierre Jean Jouve, sau, mai ca Marcel Raymond, comenta- 
o wurificat al poeziei moderne (De Baudelaire au surrealisme, Paris, 
Carrta, 1953), culegerea de faţă adună în acelaşi timp şi cîțiva eseişti de 
circulaţie şi preocupări minore, prezența lor avind în primul rind valoa- 
rea unei adeziuni, ce este drept destul de abundentă şi convinsă, 

Tot astfel studii ca La glotre de Mallarmé de Jean-Paul Zimmer- 
mann, care observă totuşi sforțările autorului de recreare poetică a 
universului, de concentrare absolută, de „glorieux anéantissemeni”, sau 
Le poste et la vie de Pierre Courthian, 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 

aceeaşi te încă și poziția lui Pierre Jean. Jouve al cărui re 

marca eseu e maa La A dă zen e Mallarme, prin densitate, pr } 

Syene de mere i ne ti mei aere studiul rr ză să „bn 
undamentale ale unei creaţii poe 

ura aa me a i expresie sunt acum Piss: cultul 


plecare perfecțiunea de 
cuvintului ca factor a de emoție, al frumuseţii poetice supreme, sim- 
holul ca factor de cunoaştere, „narcisismul”, dialectica spiritualitate — 
materie, perfecțiunea verbală concretizată in cuvintul polarizator de 
ni vizuale şi auditive, nimic esențial nu pare a lipsi din neeastă 
notabilă încercare, venită dm partea unui poet, capabil totuşi şi de fine 
ntaiții eritice. i S Ă A : = 

In fraze mai ample, organizate, tinzind lu biografia interivară şi 
la retul total, Mallarme, în interpretarea lui Marcel Raymond, se va 

i în mod similar prin comprehensiune şi vizibilă rutină analitică, 
stadiile citate depăşind cu mult celelalte compartimente ale volumului. 
Schița biografică este plină de discreţie şi oarecum melancolică. Este 
greu de vorbit în termeni epici şi sonori despre vieața lui Mallarmé! lacul 
critic propriu zis, cu raportări substanţiale la evenimentele biografice 
esențiale. se situiază uceenşi linie pozitivă, surprinzind organie 9 serie 
întreagă de note nitorii: geniul precoce al s ui, litutea me- 
tafizică (cineva făcea în această l ariig ei ingenioase asociaţii cu filosofia 
chineză!), ideea unei opere absolute, impersonalizarea totală, „asceza . 
visul unui cer pur, abstract, poetica verbului creator, prezențele ex- 
clusiv spirituale, poezia concepută ca un bloc tipografic inalterabil, iată 
citeva aspecte structurale, acum fugar notate, desprinse însă dintr'un 
studiu rotund, bine fundat şi plin de coherență. 

Celelalte contribuţii (de notat şi prezența a două poezii festive) 
aduc numai sugestii fragmentare. Din Hommage al lui Ge Haldas 
este în special de reţinut observaţia că „Mallarmé, prin luciditatea sa, a 
spulberat imaginea visătorului romantic, prin distincția existenței distru- 
gind în acelaşi timp şi mitul bobemri simboliste”, Studiul comparativ 
a] celor două versiuni, din 1865 şi 1876, ale poemulu E'Après-Midi dun 
Faune, întreprins de Clarly Guyot, duce de asemenra la o concluzie su- 
ficient de semnificativă, versiunea „definitivă” din 1576, distingindu-se 
prin m lizare, fluiditate. erotica de abia sugerată, în contrast cu 
atmosfera mai telurică şi cu sensualismul accentuat al primei 
rame |ia dintro stăruitoare ascensiune poetică spre imaterialitatea 
esenţelar 


de obsesia unsi absolute, de o perfecțiune şi puritate formală fm- 
pinsă pină ha ăţii. ȘI deşi credem 
chiar pentru epigoni, a luat sfirşii, făptura mică a poetului, ştearsă, re- 


ADRIAN MARINO 


FERNAND BALDENSPERGER, La literature fran- 
entre les deux guerres, 1959, Marseille, Editions 
Sagittaire, 1943. 


_ „Produce oarecare surprindere această recentă sinteză rofeso. 
rului F. Baldensperger... Erudit plin de masivitate, izolat de multă vre- 
me, în lumina filtrată a bibliotecii. de imprecisde sgomote și 
contemporane, adunind în vaste şi severe casete cantități enorme 


De ET 


i 
z 


RECENZU 135 


fişe. culese din şapte, opt literaturi europene, in vederea unor ample lu- 
crări comparatiste. F. Baldensperger atacă totuși de această dată a [ară 
a fi propriu zis un critic — şi anumite probleme literare, organic legate 
de cea mai imediată actualitate. Prin caracterul său cu totul particular, 
materia volumului ar fi indicat în primul riad o susținută serie de ana- 
lize critice, imensa producţie lițerară franceză din ultimele două decenii, 
solicitind principiul o acţiune valorificatoare. Este evident că doar un 
critic inent ar fi putut întreprinde o astfel de operaţie d> inventa- 
riere provizorie... 

Profesorul F. Baldensperger nu numai că pu pare a-și recunoaste 
o vocaţie in acest sens, dar o notorie iune la principiile literare 
sorboniene, cu respectiva discriminare radicală (deşi falsă) dintre 
critică şi istorie literară, va înlătura dela inceput orice bănuială opti- 
mistă referitoare la o tardivă şi neaștepiată evoluție, ducind în cele 
din urmă la o sinteză concretă activități aparent divergente, In conse- 
cință. La littérature française enire les deux guerres nu va relua de fapt 
decit tot cunoscutele metode clasice, tipice lucrărilor de strictă erudiție, 
acum aplicate unui domeniu care însă necesita mai ales prezența obliga- 
torie a unor puncte personale de ere, organizate în jurul unei centrale 
viziuni artistice. In ce măsură procedeul, în cazul de faţă, este valabil, 
de natură a conduce la rezultate apreciabile, vom avea imediat prilejul 
să constatăm, renunțind la orice discuție de detaliu, acum neoportună, 

Practicind in economia lucrării clasificări tematologice şi serţio- 
narea pe genuri. F. Baldensperger, de-a-lungul unor capitole îndesate, 
stufoase, totuşi de o arhitectonică interioară studiată, reuşeşte na practica 
treptat întrun imens material literar, citeva linii de orientare, ade- 
vărate „alei”, tăiate într'o grădină incultă. rebelă geometrizării. asemenea 
vegetației tropicale. umentarea este abundentă, referințele, citatele, 
fişele suceedindu-se înplacubil, fără preocupări de estetizare a paginei 
preocuparea centrală fiind doar o prezentare metodică, organizată, n 
peisajului literar francez contemporan, tinzind onest la exhuustivitate, 
Ambiţia este simpatică. nu însă lipsită de tot felul de primejdii, detaliul 
neinteresant, dar abundent, reuşind să treacă adesea inaintea aspectului 
semnificativ şi relevant. aici, un oarecare amorfism, nediferenţicrile 
subliniate producind uneori o sensaţie de monotonie şi saţietate. J 

i poziția istoricului; este în general anti-modernistă, atitudine 
atit de firească la un sorbonian, lipsa unor judecăţi de valoare mai ac- 
centuate, a caracterizărilor vii şi a unei receptări mai active va defini. 
în mod analog, o altă insuficiență a volumului de faţă, interesant şi util 
in special prin materialul produs, întradevăr copios, Luindu-se ca puncte 
de orientare, pentru a da citeva exemple, „L'individualisme de Vincura- 
ble adolescence", Dans lemerveillement de Tirrationnei”, „Sous l 
sions du subconscient” san „Dibordement et balisage des romans-flenvés", 
F. Baldenspe va căuta să adune sub aceste etichete spatioas> aproape 
toate producțiile create sub spocia lui A. Gide, M, Proust, S. Frend sau 
1. Romains. efortul de documentare fiind deosebit. Materialul nu este 
insă ierarhizat, prezentarea făcinda-se întro deplină nuditate, rezultat 
sintetic al unor laborioase despueri de volume şi colecții integrale de 
reviste. Oricine va pura găsi în acest vast repertoriu o informație utilă 
nu insă și o precisă atitudine de valoare, contribuția respectivă, strict 
pozitivă, fiind de ordin pur informativ. 

Alteori, în cazul posete, a dadsismului, suprarealismului a poe- 
zii pure sau a lui Paul Valéry. discuţia configurează mai mult probleme 
istorice, exterioare şi. laterali F. Baldensperger — deşi autor de poezii 
oricit de paradoxal sar părea — vădind oarecum o transparentă inex- 
perienţă în materie, firească la un istorie păzrdut în fişe, plin totuși de 
cea mai absolută bunăvoință. Interesantă este mărturia „abatelui 
H. Bremond, consemnată la capitolul respectiv (p. 52). referitoare la 
imprejurările în care sa produs faimonsa comunicare (25 Octomvrie 
192%) dela Academia Franceză, despre „Pozia pură”, cu izvorul mărinri- 


150 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


sit în Réflexions sur la Poctique ale lui Père Rapin, uitat estetician din 
sec, al XVIII-lea. Mişcarea teatrală este insă insuficient tratată. Louis 
careia sau F. Gémier nici nu sunt măcar citaji, ajalu lui Ch. 
in şi ale celorlalți animatori ai scensi franceze (Pitocti, etc.), nefiind 
de loc menţionate. Dar ca totdeauna, piesele citate sunt destul de abun- 
dente, o anumită orientare fiind totuşi posibilă, recurgerea și la alte iz- 
voare În tocmai ca și pină acum, solicitindu-se cu toată e 
Axa aproape imperceptibilă a volumului, constituită dintro pro- 
fesiune de credință umanistă în favoarea elitelor spirituale europene. 
amenințată de întreviizute şi negre primejdii, salvează în cele din urmă 
multe din deficiențele enumerate, „respectivul capitol final („Espoirs ei 
deceptions de l'humanisme moderne”, p, 179—191} bucurindu-se de o 
notabilă documentare sistematică. Sunt rezumat- acum, însoțite de re- 
ferinjele cele mai precise, toate discuţiile purtate pe această temă în 
eseistica franceză contemporană, informaţiile aduse clarificind în citeva 
puncte cunoaşterea sectorului respectiv. Ecouri similare au pătruns ade- 
s-a și în publicistica rominească, problemele „Noii Generaţii” găsindu-gi 
vizibile analogii cu atmosfera e unziitoare franceză, numele unor 
A. Gide, L Benda sau Daniel-Rops fiind repetat citate şi la noi.. 
Incapabilă de a me inculca orientări estetice precisa ilustrând 
caractere şi inperiecțiuni sumar trecute în revistă, oportuna schiță a 


profesorului F. Baldensperger constitue totuşi mn excelent ghid io- 
grafic. Impir pass în a litatea strici imediată. Depăşind în conse- 
cinţii luec similars ale lui R. Lalou. A. Billy sau B. Fay, amplu 


documentată, relativ facil consultabilă, La litterature française entre 
les deux guerres, ne va suplini în consecință multe lacune de ordin infor- 


mativ, în aşteptarea unei adevărate sinteze critice, al cărei complement 
tehnic să devini, zi 


ADRIAN MARINO 


STANCIU STOIAN: Sociologia și Pedagogia satului. 
Ed. Prometeu, Bucureşti 1945, 452 pag. 


Lucrarea de care ne vom ocupa constitue în csență un program 
de lucru şi o prezentare atit teoretică cit şi tehnică a problemei educației 
satului, Obiectivitatea fondului şi senitătatea «ilului caracterizează fac- 
tura ştiinţifică a lucrării. Simţim totuşi în ansamblul ei coloritul unui 
discret idealism social de care este stăpinit autorul. Prin înţelegerea şi 
lămurirea realității sociale a statului, prof. Stanciu Stojan aduce o mare 
contribuție la ştiinţă. Sii-i urmărim firul gindurilor, 

Ca împărțire lucrarea cuprinde trei arih I are pe ai socială și 
Pedagogia satului; T] Cadrele pedagogiei lui: săteanul și mediul edu- 
catio sălesc; II Problemele Jundamentale ale pedagogiei satului. 

_ introduceren lucrării are rostul să limurească termenul de „peda- 
gogie socială” și să stărue cu ire asupra înțelesului ce trebue 
acceptat pentru pedagogia satului. Caracterul și sensul social al 
pici în general este dela sine înțeles, ea fiind disciplina care are ca 
Obiect formarea omului în cadrul unei societăți. Prin extindere „pedago- 
ga socială” are ca obiect, mai ales, menținerea și promovarea diferitelor 


unităţi sau stări sociale, prin conformarea și ntaşarea omului de anumite 
valori izvorite din po va i în }- i i 


4 


RECENZII 137 
valori ile să promoveze realitatea pedagogică a satului şi să ajute 
procesul de transformare în direcția progresului, Satul, ca unitate iā 


este in stare să contribue la sporirea patrimoniului cukural 

al umanităţii, dacă i se vor crea condiţii de existență, care să-i ingădue 
participarea la procesul de creație. In acest scop, satul trebue ajutat 
prin reforme de ordin politic, economic şi cultural. Un nou sătean, cu 
altă mentalitate, esce ceea ce va da noua gogie a satului, Satul 
nu mai trebue ținut în forme minore de existență socială şi închis 
întrun cere prea limitat de vieajă, care să-i suprime dorința de mai bine 
şi rîvna de participare prin contribuție proprie-la progres. „Progresul 
irii nu se poate tui decit cu tot omul, cu speja întreagă, cu 
toată umanitatea”, Taranul va trebue deci să fie şi el antrenat în are 
cesul de transformare alături te categorii sociale. i 
„cită vreme satul va rămîne în margina progreselor culturale 
care se fac azi, insula de cultură parțială, strict urbană, care s'ar infiri- 
pa, va fi continuu ameninţată de valurile mentalității înapoiate din jur” 


(p. 19). 

In pari. | Pedagogia socială şi pedagogia satului se pa în discuţie 
citeva chestiuni de gie generală, agogia socială şi pedagogia 
satului în alte țări şi în Rominia. Satul este o realitate socială care trebue 
in primul rind cunoscută, P. | este obligat să fie cel puțin 
tat asupra problemelor de sociologie rurală ăi si cunoască 
ce este în s legătură cu preocupările și cu acţiunea 
Altfel nu va fi în stare să întreprindă o o educativă reală gi cu 
deplin succes. Cunoașterea realității sociale sătești nu se poate face însă 
la întîmplare, Ar însemna pierdere de timp şi risipă zadarnică de ener- 
gie. In acest autorul prezintă critie citeva metode de 
sistematică a realităţilor sătești. Stäruind mai puţin asupra rezultatelor 
ce sar putea obține cu ajutorul metodelor literară, folkloristică, etnogra- 
fică, statistică ș. a., se opreşte cu mult interts la metoda monografică 
pe care o consideră cu adevărat „metoda realismului sociologie”, Folo- 
sită cu multă atenţie de şcoala sociologică din Bucureşti, această metodă 
s'a putut perfecționa şi valorifica în aplicațiunile pe teren, obținindu-se 
cu ajutorul ci un imens material sociologie din care pedagoga! poate 
selecționa şi folosi datele necesare pentru cunoașterea socială şi acțiunea 
lui pedagogică. pei i jaa 

Istoria pedagogiei sociale şi pedagogiei satului în alte töri şi la 
noi este prezentată cu adevărat lux de informaţiuni, Apărută ca o Teac- 
țiune împotriva individualismului pedagogic, pedagogia socială îşi are 
rădăcinile înfipte adînc în trecut sub diferite forme de manifestare a 
spiritului sociologie. Antichitatea, Renaşterea şi Reforma cunosc astfel 

e manifestări reprezentate de Platon, Comenius, Pestalozzi, Jean ra res 
ste de la Salle ş. a. Către sfirgitul sec. 19 şi începutul sec. al 20-lea, 
pedagogia socială, în forme mult mai precise și mai efinitive, este repre- 
zentată cu mai multă stărnință prin E. Durkeim, P. Natop, G. Kerschen- 
steiner, John Dewey, O. Decroly ş a. Din analiza diferitelor concepții 
şi sisteme de pedagogie socială se poate trage concluzia că p 
satului. o latură principală a acesteia. a constituit o age ar p- 
bită în spiritul adeväraților ei reprezentanți, iar educația satului a stirnit 
interes mai întîi sub formă de politică şenlară sătească, cum a fost de 
pildă în Franţa şi Italia, iar mai apoi ca d disciplină cu un nbiert 
propriu, cum sa intimplat în Germania şi în alte i. 

In Rominia pedagogia socială îşi are de asemeni reprezentanții ci. 
lar pedagogia satului pare a lua un avint deosebit. datorită considerați- 
era i care începe se bucure satul ca unitate socială de temelie în 
structura statului modern romin. A ee mică. Rominia a trebuit să sufere 
în decursul vremii o serie de influenţe din afară care sau afirmat fie 
în ordinea economică. fie în cea politică și culturală. Aceste influențe 
străine, chiar dacă n'au fost primite şi integrate exact în formele în 
care pătrundrau la noi, în care caz ar fi însemnat o copleşire dacă nu 


138 VIAȚA ROMINEASCĂ 


chiar o desființare a specificului național, totuși ] 
pecilicu rep ni, pans n pani că 


Politica şcolară rominească, mai ales, a fost astfel dirijată d» liberalism 


de creație şi progres În şcoala și pedagogia romineuscă a fost is- 
mul, reprezentat politic şi social prin” doua mari personaktă Stere 
H Virgil Madgearu, iar ca ă gogică prin Spiru Haret, D. 
susti, Ibrăileanu, Mihai Ralea, P. A i ẹ â, care au ṣi contribuit de 
altfel la o concepție mai sociologică în ie şi care au împins direc- 
ţia preocupărilor către o mai atentă cercetare a vieții ţărăneşti. 
Pedagogia socială și gogia satului în Rominia n'a ajuns la o 
i mai mari, cum se poate constata în unele jüri 


diaree de 


nu e de mirare. 


faptul că Vicaja 


cum constată prof. Stanciu Stoian, $ 
noastră socială arc o orientare a recisă în i 
blema educației satulu, uceasta find de altfel şi banan da: i: aigi. 


aiurea, ci dsa une soluții, chiar foarte interesante şi 
normative pentru acțiunea pedagogică în cadrul satului, In această 
a lucrării pro Stoian stud satul ca as r i ară. 


i i o aşezare, El îşi alege și își fixează un loc, nu 
la întimplare ci după posibilitățile pe care pă aa le oferă în ceea pr 
suge comunicațiile: a drumuri, etc. și apărarea, traiul liniştit și 
a primejdii. Faptul acesta este de a deosebită importanță pentru 
ormurea însăşi a satului și pentru desvoliarea vieţii obşteşti a nee 
i maie rr In m-a ce vi educația, utilizarea pp își 
re, i i sa. un sat cu 
și permanentă Ă pe mira acțiunea educativă are e aer serap 


rmare intelectuală. Vieuţa de mişcare, în 


omului avantaje aceste puncte de 
îi oferă mai puţin. Spaţiul în mod incontestabil ifi 
pedagogică, mai ales a a sub cele trèi paas Se Anpe parean < A ini 
Statul = pa şi da formă de v 

a socurile dă ; 

i obligau la o vicajă de nomad; ritm ge toritul şi e par - 
tura şi aşezarea satului ia un caracter mal 

de pămintul pe cam=l cultivă cu scopul de ase 


d 


[PPR == 
z PI Dom n a 


RECENZII 139 
hrăni, şi-l insaşeşte prin ocupaţie și mai tirziu îl dofine în baza dreptu- 
lui de proprietate. Ideea de proprietate este o idee nouă, care apare 
ca o consecință a fixării omului de pämint. Dacă spațiul fizic anz semn- 
ficația sa ogică, aspectul economic al spaţiului este și mai insem- 
nat pentru educaţie. Se înțiege prin spaţiu econome, spaţiul valorificat 
de nevoile omului și umanizat prin munca lui. Spaţiul economic este 
determinat și limitat d» trebuințele omului în raport cu gradul de 
civilizaţie pe care il are, El se precizzază şi mai mult odată cu dome- 
sticirea animalelor și deprinderea meșteșugului lui de a le cresie (pag. 
111). Mai precis și mai limitat devine spaţiul economic în momentul apa- 
riției agriculturii ca îndeletnicire organizată a omului, De aci inainte, 
spaţiul economic se înfăţişează sub diferite forme de proprietara, care 
aduc şi diferite moduri de a vedea spaţiul economic şi sisteme diferite 
de muncă. Cu timpul în mintea omului își face loc o anumită concepție 
despre spaţiu și proprietate rurală. fie că aceustă concepție este deter- 
minată cauze economice sau psihologice, fie că este determinată de 
alte cauze mai obiective sau mai subiective, Ţăranului de pildă îi este 
foarte greu să renunțe la dreptul de proprietate individuala sau măcar 
la forma de proprietate pe care o are. Pentru a-i schimba acest mad de 
edea, care in unele părți sa dovedit chiar dăunător pentru randa- 
educați. „Compoziţia pămintului pe 
care-l lucrează £ valoarea economică a acestei compoziţii. plantele sau 
modul de distribuţie a pămintu- 
ue să intre intrun nou 


sens un mare k L, e A 
iul, să dea ţăranului altă viziune a spațiului în viitor, Viziunea spuţiu- 
wi muncit raţional. ; i 

in sfirşit al treilea și ultimul aspect al spaţiului este cel psihic, 
care şi el îşi are semnificaţia lui pregoa proprie. O distincţie precisă 
intre spaţiul economie și cel psihic nn se poate face. Este același lucru. 

Numai punetul de vedere din care privim spaţiul diferă. Cel economie 
trebue privit ca mijloc de satisfacere a nevoilor biologice, cel psihic n 
celor sufleteşti. Pedagogia trebue să fie atentă cînd e vorba de cultivarea 
in sufletul ţăranului a legăturilor sufleteşti dintre el și pămint, Țăranul 
trebue legat sufletește d> tot pămintul rominese, dar mai mult de cel 
pe care se găseşte el stăpin. X 

Ideea utilizării spaţiului pentru educaţie sub forma celor trei 
aspecte: fizic, psihic, economic apărută În pedagogia modernă sub 
forma regionalismului educativ a pătruns și în pedagogia romincaseă. 

Luind apoi în considerare aspectul biologic al satului, prof. Stanciu 
Stoian crede că „o acțiune educativă asupra satului nu te fi încunu- 
nată de succes, dacă nu va cunoaște si datele sale biologice”. „Această 
cunoaştere ne osie necesară mai cu seamă pentru educația fizică și 
sanitară a satului” (pag. ) d. | Si 

Biologia umană poate fi privitä sub trei aspecte: a) Rasial. Studiile 
făcute în această direcţie i fie că au avut în vedere morfologia 

raselor sau tipurilor de oameni, fie că sau oprit asupra compo 

sanguine pentru cercetarea şi clasificarea oamenilor prin aşa zisa metodă 
sorologică, au dus la rezultate recunoscute in deobste cn nefiind conclu- 
dente pen - 
. poate atit de nşor schimba. educaţia 
pă ap fitate care să arate relativitatea acestor puncte de vedere, 


adaugă pate, 
linese insuficiențe biologice” (pag. 140). 
zu b) Pen Biologia demegratiei studiază densitatea popula- 
tiei. distribuirea pe sexe. starea civilă, etc. cu scopul să găsească mi 
loacele adeevente pentru asigurarea sănătății omului și mărirea capacită 


Imi vitale 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ia este, cum ştim, ştiinţa care se ocupă de sănăta- 


é > 
umane. 


c} bugenic, Eu 
iomarca speței 


tea omului şi de 
Sün 


ect i 
ătatea omului est: în strinsă legătură cu mediul său, Clima, pä- 


mintul și apa cu flora și fauna sa, munca şi recreația sunt clemenie de 
care depinde starea sanitară a omului ca unitate biologică. 

Influențele acestor factori naturali în desroltarea fiinţei umane, 
în refacerea organismului uman şi în echilibrul componenței lui bio- 
paos prin contribuție la formarea temperamentului şi caracterului 
clima), prin alimentare (pămînt şi apă), prin redresare organică şi 
sufitească (muncă şi recreație) sunt în deajuns de cunoscute. 

Vicafa sănătoasă şi capacitatea vitală a popuiapsi se asigură prin 
reeg ox socială şi samitarā. crem 5 sanitară va urmări să pună pe 
țăran în 


situația de a pran a P emele sanitare. In faja medicinei 
moderne priusa şi credinţele in eficacitatea empirismului medical 
trebue să cadă. Medicina să devină populară, Mentaktaiea sanitară 
țărănească trebue schimbată., Ea este alcătuită din cea ce țăranul a 
putut observa şi a putut să-și explice, — deducţii cu caracter magic, 
vrăji, farmece (pag. 165). Prin cultură medicală această mentalitate poate 
fi schimbată. Atunci, țăranul îşi va forma voința de a fi sănătos, va 
voi să fie sănătos. Făcind acestea, e Sp făcut totul. Unul din 


ultimele aspecte ale satului pe lingă cel i bioligic este iul 
psihologie. „Studii de pihologie  jărincască = ag făcut mai ales în le 
gătură cu două probleme: cu problema diferenței dintre omul primitiv 
f omul civilizat şi în legătură cu problema agogică a ridicării satu- 
ui” (pag. 167). Sa susținut p că între mentalitatea primitivului 
şi cea a ţăranului de azi ar fi deosebiri de proporții prea , ca să 
poată fi luate în seamă şi uneori, pur și simplu, că nu ar exista micio 
deosebire. Adevărul însă e cu totul contrariu, Țăranul de azi are o 
mentalitate evoluat. Funeţiunile temperamentale, emotive şi intelectuale 
ale țăranniui de azi sunt altfel structurate şi echilibrate; cu finalităţi 
precise şi cu o mai vastă capacitate de adaptare la valorile spirituale 
ale mediului social, în comparaţie cu ale primitivului. Primitivul, pe 
de altă parte, este aproape incapabil să spargă crusta unor anchilnzări 
ale formelor sale de vicaţă şi să ancoreze în sfere mai înalte. Țăranul de 
azi, dimpotrivă. FI are şi puterea și voința și mai ales și dorința de a 
ieşi din starea în care se e. „Ceea ce l-ar caracteriza ar fi o 
gns predea = o aaa ză ape amar : va tot oti se sa cu rost innoi- 

pag. 190). Țăranul nu este refractar ui. El are nevoie de o 
altă organizație țărănească, de un spor de P alturi care să-l facă mai sen- 
sibil la ispita progresului şi să-l ridice in actual. Prin educație şi cultură 
țăranul va voi şi va putea să devină mei bun, 

Şcoala are datoria să-l ajute în acest sens. 
de previziune a obiectului face mai grea rezolvarea pro- 
blemei structurii satului. Și aceasta, cu semnificaţia ei pedagogică. Ce 
este sutul? Pentru definirea lui s'au întrebuințat diferite criterii: Canti- 
tativ sau statistic, istorie sau tradițional, funcţional sau genetic. Oricare 
dintre d-fintțiile satului după aceste criterii enumerate are sau ceva 
incomplet san ceva exagerat. Grupare administrativă, parte san tot 
unitar, satul este o unitate socială, cu vieuță proprie, într'un anumit cadru 
natural şi social. Satul închide în sine și forțele şi elementele de tran- 
*formare în viitor. Ce este satul ca structură economică şi culturală? 
Se ştie că ocupația de predilecție a siteanului este agricultura. La înce- 
put agricultura a fost o îndeletnicire feminină și apoi, într'o fază mai 
desvoltată, o îndeletnicire bărbătească. Linia de evoluție agricolă în 
alte părți şi la noi a fost destul de mp me Formele de proprietate, siste- 
mele dẹ muncă și regimurile agrare au fost multe şi variate. „Agricultura 
va rămîne şi pe viitor o funcțiune economică de seamă și va fi de 
căpetenie aceea a satului” (pag. 214). In cuprinsul satului unita 
aa + economică căpetenie este gospodăria: țărănească, strins 
"pată en familia. cu funcție agricolă precisă şi en organizație proprie 


o= 


RECENZII e i41 


şi specii ică. În jurul ei polurizează toate celelalte unităţi economice ale 
satului: atelierul cîrciuma ş. a. Circiuma a apărut in dat mai tirziu şi 
ca unitate socială îndeplineşte o funcţie de aprovizionare şi una spiri- 
tuală — ţinind loc de casă de sfat, club, etc. cu foloase reale însă par- 
Desavantajele aduse de circiumă, şi economic şi spiritual, se pot 
nlătura prin cooperaţie, dacă este bine organizată şi îndrumată, Educa- 
jia cooperatistă trebue să formeze in pătura rurală cu deosebire un 
spirit s o mentalitate tg: menu 
~ „ „Vieaţa economică formează cultura materială a unui popor, Civi- 
lizaţia sa” (pag. 222). Pe această cultură materială se ridică vieaja spiritu- 
ală. Legătura este strinsă şi directă între una şi cealaltă. Economicul 
re însă a fi determinat formana şi desvoltarea vieţii spirituale, 
mba, ştiinja, arta, moralu şi organizarea itică ca aspecte 
asarga ale satului par a confirma acest lucru, te în parte, 
re arc un substrat economic, care susține genetic şi evolutiv aceste 
potenje spirituale ale satului. De aci şi concluzia, că transformarea în 
viitor a satului — pe linia progresului uman general — va trebui să 
ibă ca factor prupulsiv economicul. Prin sofus politică şi educativă 
satul și săteanul vor căpăta o altă mentalitate, o nouă în a 
roslurilor lor, o conştiinţă mai profundă a poziţiei pe care o au în mediul 
in care se giisese. Prin educaţie țăranul trebue lezat de totalitatea vieţii 
pentru ca perfecționarea lui să fie integrală: psiho-fizie, economic şi 


cultural, 
Partea III şi ultime din această lucrare priveşte: Problemele fun- 
damentaie ale agogiei satului: 


Ni se arată starea ţăranului romin în decursul ultimului secol, 
urmările revoluției din 1548, efectele sociale și juridice ale constituirii 
dm 1866, reforma agrară a lui Cuza-Vodă din 1864 toate ducind pină 
in cele din urmă la odincirea irii între fondul social şi forma 
juridică, a o consecință a neințelegerii juste a formelor specilice de 
vieaţă socială rominească. Atitudinna eritică fajă de tendința tot mai uc- 
centuată de înnoire cu orice preţ a fost reprezentată prin curentul jumi- 
mist — Maiorescu. Eminescu, §, inji, — prin cel socialist reprezen- 
tat în cultura romină de C. Dobrogeanu-Gherea şi prin cel poporanist 
reprezentat de C Stere. Dintre acestea, ultimul, cel poporanist 
a fost cel mai apropiat de sat şi de realităţile sociale poe a 
„Poporanismul este exponentul doctrinar al satului întrun anumit sta 
de desvoltare al lui“ (pag. 259). Alături de acţiunea politică de ridicarea 
satului stă acţiunea educativă. Acţiunea «ducativă va avea în vedere în 

rimul rind: starea sanitară a satului, cu asistența sanitară şi educația 
izică, apoi ridicarea economică a satului. Se va lămuri rostul cvoperaţiei, 
necesitatea comasării terenurilor agricole, chestiuni de agronomie sociulă 
s. a. Educaţia satului trebuind să fie integrată, va uvea în vedere şi 
ridicarea calturală a satului. Economic și sanitur, satul nu poate fi pus 
intro situaţie mai bună, dacă aceste stări: economică şi sanitară nu vor 
fi sprijinite de o acţiune culturală paralelă. Ridicarea culturală a satului 
să se facă atit prin acţune politică cit şi educativă și ca trebue să în- 
semne ridicare pr toate laturile: socială, politică, morală, spirituală, ete. 
Intr'un sat cu o stare economică, sanitară yi culturală de un nivel ridicat 
și țăranul va fi altfel: sănătos, înstărit şi luminat, T 
edagogia tradiţională a satului este in alară de problema ridicării 

satului din punct de vedere cultural, sanitar și economic, o altă problemă 
fundamentală a pedagogiei satului: Autorul arată și justifică existența 
unei astfel de pedagogii populars, care se întemeiază pe realitatea 
conştiinţei educative a satului şi pe un ideal educativ propriu. Pedagogia 
satului este pedagogia potrivită nevoilor lui întrun anumit stadiu de 
civilizație” (pag. 509). Iar idealul educativ al satului constă în imaginen 
idealizată, care satul şi-o face despre el însuși (pag, 307),  — . 

Oricit de primitiv, satul își are" cultura Îmi: tradiții, obieriuri, 
credinţe, ete. şi prin urmare are și o pedagogie cultă a lui. care poartă 


i W d Gi! = g P , b] 
142 a viaa NOMINEASCĂ % 
insù mai intotdeauna pecetea oficialități, Pedagogia cultă este încă 
una din- problomele fundamentale ale ped satului. intre aceasta 
şi œa tradijional nu se poate face o distinche precisă, Deosebirea este 
nai mult de grad şi se referă la caracterul istoric. pe care il pe poen, 
i it 


cultă şi mu il are cea tradiţională şi la idealul pe care H e 
iecare. „Idealul podagogici tradiționale e mai puțin fluetuant, e mai 
stabil, şi mai aparent. Podugogia cultă are un ideal mai puțin inche- 
gat” (poe. 511). 


tugiil 
nivel de vicață modernă” (pag. 539). Ca instituție culturală in vieaja satu- 
lui trebue avută în vedere în primul rind şcoala. Prof, Stanciu Stoian face 

o succintă şi judicioasă prezentare i istoricului şcoalei în Rominia, 
arătind cum a fost şcoala ca organizar: şi program de invăţămint, rezul- 
tatele la care a ajuns pentru instrucjia rului şi perspectiva care se 
deschide invăţămintului de toate gradele în jara noastră. Ca un adine 
cunoscător al problemelor de şcoală, propun pentru cultura 
satului soluții foarte fericite. Cultura poporului, în afară de şcoală se 
mai poate face prin: armată, organizații profesionale. partide politice, 
pai medii şi coli ţărăneşti, universități populare, atenez, inuri 

turale, ete 


ete i 
In sfirşit o ultimă problemă esie cea a formării cadrelor indru- 
mătoare. Elemente cu rost educativ în sat sunt: învățătorul şi preotul 
in primul rind, apoi medicul uman şi veterinar, agronomul, cooperatorul 
şi silvicultorul. De înţelegerea, pregătirea şi dragostea acestora pentru 
cei din jurul lor, opta în toată măsura, ridicarea satului la un niv] 
de vieajā corespunzător “rostului pe care-l are satul, ca unitute socială 
de bază, în cuprinsul statelor în general, a celui rominesc în special. 
Considering În întregime această lucrare ne dăm scama că ea st 


G. POPESCU-GAŞTEŞTI 


A apărut: 


S 


LUCREȚIU PATRAŞCANU 


PROBLEMELE 


DE BAZĂ ALE 


ROMÂNIEI 


EDITURA SOCEC & Co., S. A. R. 


De vânzare la toate librăriile din țară. 


PREŢUL LEI 400.-— 


PREŢUL ABONAMENTELOR: 


In țară: Pe un an .. . . Lei 3000 Abonamentele se pot lace 
Şcoli şi biblioteci. „, 3000 la Librăria Socec & Co, 
Autorităţi şi instituții „ 5000 S ^ Re Bucureşti sau prin 

In străinătate: Pe un an . „ 5000 ac az ne se 


a