Viata Rom. (R.), 1910, 19

yA 


L 
4067352 Periodice 


Viaţa Romînească 


Dedal 
Lă 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XIX 
AnuL V 


LANE 


Redactia şi Administraţia: Str. Golia No, 52 


t9109 


p ags 


a tmoseaa 


îinalnțe 
| 1933 
AU > 


i) JUL 1934 


sava . n... 


+ Aa 


ISTORIA şi GEOLOGIA 


(urmare) 


I 


Geologia ca şi istoria nu poate deci fi o ştiinţa de legi in 
felul Mecanicei, Astronomiei, Fizicei, Chimiei, Psicologiei sau So- 
ciologiei. Nici una, nici alta nu are putinţa de a formula legi de 
producere ale fenomenelor pe care le înregistrează, nici acea de 
a prevedea fenomenele ascunse incă în sinul viitorului, Precum 
Istoria nu poate prezice un eveniment ce se va intimpla mini, 
tot aşa de peste putință ar fi fost unor geologi, presupunind că 
ci ar fi existat In epocele geologice, de a prezice bunăoară că 
Europa mai toată era să fie acoperită de un strat de ghiață in 
epoca ce-i poartă numele, 

Această propoziție, că Geologia nu poate fi o știință de legi 
poate să ridice o adevărată furtună in lumea reprezentanților ştiin- 
ților pozitive, De aceea şi voim sà lămurim bine cum ințelezem 
noi a tăgădui Geologiei această insuşire. 

Mai intâi Geologia nu se indeleiniceşte numai cu istoria pă- 
mintului ; dar cum am arâtat și mai sus, şi cu constituirea lui 
actuală. Ea ar putea deci, din acest punct de vedere, să fie şi o şti- 
înță de repeţire a faptelor ce această constituire infățişază, şi deci 
formula aceste fapte de repețire în legi. Din nenorocire insă, chiar 
sub acest raport, Geologia care, ce e drept, este o ştiinţa înca 
ioarle tinără, nu se află în mai bune condiții decit Meteorologia, 
intrucit după cum aceasta din urmă nu poate formula legile 
ploaei, a frigului, a căldurii sau a timpului frumos, nici Geolo- 
gia nu știe să afle pe acele ale eruperilor vulcanice sau ale cu- 
tremurelor de pămint, a căror prevedere ar fi cu toate aceste atit 
de folositoare omenirii. Dar dacă Geologia nu a ajuns incă să 


VIAŢA ROMINEASCA 


65 


descopere legile razi ea repeţire, în principiu pulinţa 
a ajunge la ele nu este exciusa, E 
=> Geologia insă se razimă, cum am văzut, pe Ta meade 
Jegi astronomice, fizice, chimice și mecanice a căror nelu 
nifestată în cursul timpului prin condiții pururea neasem omega 
a produs seria fenomenelor geologice, Aşa bunžoarā pona bag 
originară a pămintului este datorită unor legi de caracter aţa 2 
nic. Tot aceste legi lac să inducem fluiditatea lui primitivă; a- 
nume turlirea lui la poli și densitatea specifică mult mai mare 
a simburelui central decit-acea a rocelor perilerice, ceca ce ne 
sileşte a admite un depozit al materiilor mai grele— metalele— 
cătră fundul massei lui topite, câtră care erau atrase prin centrul 
de gravitate al globului pâmintesc, Raâcirea şi urmările ei adecă 
ingroşarea gazelor in licvide şi apoi în solide, se indepiini in ur- 
marea a dopà legi fizice: mai întăi acea a tendinții temperatu- 
rilor de a se echilibra ; apoi acea a apropierii moleculelor prin 
acțiunea frigului, Stărămarea rocelor se intimpiă din pricina di- 
latării apei care îngheţa în porii lor; cursurile de apă luară naș- 
tere in puterea legii gravitației din cauza înclinării päturilor + 
mişcările tectonice fură datorite acelor ale simburelui incandescent 
şi expanziunii gazurilor care slărămau scoarța cu atit mai mare 
violență, cu cit aceasta se intărea mai mult Pe de altă parte. 
organismele pentru a se menținea, se supuneau legii adaptării la 
mediu : organele lor se circeau sau se desvoltau după legile de 
frecvenţă a intrebuințării lor, Speciile care izbindeau in lupta pen- 
tru existență erau selecționate în puterea legii celui mai apt, şi 
aşa mai departe, 
lată citeva exemple care nu fac decit a ne lăsa să între- 
vedem bogăția legilor pe care se razimă Geologia. Dar şi Istoria 
—cu toate că ştiinţile pe care ea se întemeiază : psicologice, lo- 
pice şi sociologice, n'au ajuns incă a formula legi tot aşa de pre- 
cise pentru fenomenele din domeniul lor— se găseşte intocmai in 
acelaș caz ca şi Geologia. Şi desvoltarea omenirii se ridică pe 
o reţea de legi logice, psicologice şi sociologice ale minţii ome- 
neşti. Voim să citām numai citeva, a căror existență nu este 
tăgăduită, In intăiul loc acea a mai micei sforțări care este ré- 
zultatul manitestării forții instinctive de păstrare ; legea de adap- 
tare la mediu, nu numai la cel material dar şi la cel intelectual ; 
legile expanziunii ; acele care stăpinesc lupia pentru existenţă ; 
legile imitaţiei conştiute şi neconștiule ; acele care se rapoartă 
la rolul oamenilor mari, la neconştiut în Istorie şi altele mai 
puțin caracteristice a câror formulă a fost de abea încercată *), 
Dacă aflarea unor asemenea legi de repețire a acțiunii 
fortelor ar incuviința de a privi Geologia ca o știință de legi, nu 
am vedea nici un motiv pentru care nu am privi şi Istoria din 


mee 2 Dora, Noia legi a sọ vodeos a mea Théorie de l'Histuire, Paris, 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA T 


acelaş punct de vedere, şi atunci Istoria ar fi şi ea o știință de 
legi asemânăloare Fizicei, Chimici, ceea ce nici un om cu minte 
nu va primi niciodată. 


Nu e vorba însă de aceste legi, şi nu pe ele le au geolo- 
gii în vedere, cind sprijină că ştiinţa lor este Intemeiată pe legi. 
D. de Launay bunăoară dă ca scop al Geologici „de a desco- 
peri legile cele mai obşteşti, ţinta de căpitenie a cercetărilor 
ei*, D-sa înțelege deci niște legi speciale Geologiei, nu acele fi- 
zice, chimice şi astronomice care produc fenomenele ei, ci nişte 
legi de înşirare, de succesiune ale acestor fenomene, cum spune 
D-sa : „acele ce au determinat adunarea specială a materiei cos- 
mice sub forma ce o îinfățişază pămintul*, și mai lămurit încă 
„legile din ce în ce mai pulin tainice ale transformării feno- 
menelor scoarței păminlului* *). Geologia pare deci a urmări des- 
coperirea legilor speciale domeniului ei însuşi, intrucit ea trebue 
să contribue la cunoştinţa mai precisă a universului; apoi aceste 
legi nu se mai rapoartă la fenomene de repeţire, ca eruperile 
sau culremurile, ci la fenomenele geologice succesive, istorice, 
intrucit ea trebue să urmărească descoperirea legilor fenomene- 
lor de transformare pe care desvollarea pămintului le infăţișază. 

lată Insă tocmai ceea ce roi lăgăduim cu desăvirşire, Geo- 
logia tot atit de puţin ca și Istoria nu este în stare de a for- 
mula legi de Iransformare, pentrucă asemenea legi nu pot să 
existe, și am văzul că rațiunea pentru care nu se pol închipui 
aceste legi este, că laptele succesiunii nerepelindu-se niciodata 
şi fiind totdeauna nouă, ideea de lege pentru ele nici nu poate 
fi concepută, legea exprimind pururea modul de reproducere a 
fenomenelor. 

lată pentru ce legile de desvoltare In care se incearcă a 
se inghesui faptele istoriei omeneşti nu au nici una ființa. Pentru 
a o dovedi, voim să cităm numai citeva din cele formulate, Ast- 
iel D. Letourneau vra să alle legea obşiească sau mai bine 
zis universală de succesiune a organizărilor politice, spunind că 
„evoluţia politică trece la toate popoarele prin anarhie, clan, trib 
republican apoi aristocratic, monarhie electivă apoi eredi- 
tară, pentru a ajunge la un nou fel de republică**+), Această 
pretinsă lege nu se potriveşte însă deloc cu laptele; căci Negrii 
din Africa, spre pildă, au trecut deadreptul dela anarhie sau dela 
cian la despolismul monarhic cel mai deplin, fără a trece prin 
stadiile mijlocitoare ale nici unei lorme republicane. La Greci gă- 
sim ca forme de ocirmuire mai vechi: tirania la cei din Asia; 
la Spartiaţi o formă cu totul stranie a monarhiei: doi regi in 


loc de unul singur. Această monarhie se preface cu timpul în 


*) De Launay, Zhidem, p. i, 6 şi 1. 


1) Evolution itique dans les diverses races humaines, 1890, Paris, 
p- VIII, comp. p. r j 


A VIAŢA ROMINEASCA 
A DI n naum i 


——————— 


i is i nducerea eforilor, cu toate 
so fe da a ep t aria epică vehicole nu ia forma demo- 
ete per dim otrivă intilnim monarhia ereditară la In- 
iata E obpăggne deea aristocratică întăi, apoi democratică, ur- 
d dim parti tocmai pe dos, decit acel formulat în legea d-lui 

blică ajunge, In urma unor împrejurări cu 

Letourneau., Aceaslă repu J j 

i istorici i. Jla guvernul despotic al celor 30 
totul particulare istorici Atenci, gt zii la d ratie 
de tirani, pentru a se reintoarce apoi cu Clistene la cmos a e 
Romanii incep cu regalitatea electivă, trec apoi la repu doge 
locratică întăi, democratică mai tirziu, iarăşi în contrazicere cu legea 
d-lui Letourneau, pentru a ajunge la sfirşit la monarhia absolută 
a Cesarilor. In zădar se sileşte d. Letourneau să incunjure a- 
ceastă greutate prin observaţia, că „evoluția regresivă a Romei 
cătră monarhia absolută a dovedit cu strălucire cit de pierzător 
poate deveni cu timpul acest regim popoarelor ce-l sulăr*, Ca 
şi cind o lege fatală de desvoltare ar trebui să fie judecată din 
punctul de vedere al binelui şi al răului ce ea arface omenirii! 
Apoi noua forma de republică a fost introdusă de d. Letourneau 
in legea D sale, spre a face să între și Franţa in formula dată, 
Autorul de care ne ocupâm simțind partea slabă a demonstrării 
sale, adaoge, că „din studiul popoarele istorice sa văzut că de o- 
biceiu. in fazele cele d'intâiu, evoluția lor politică reproduce 
seria stărilor sociale ce se obține prin suprapunerea etnografica 
a popoarelor de rase deosebite**). Ce s'ar zice oare despre o lege 
a Fizicei care s'ar rosti în acelaş chip; bunăoară, că de obicein 
forța curentelor electrice este în raport direct cu iorta electro- 
motrice şi în raport invers cu rezistența (legea lui Ohm)? 

Să mai cercelăm şi pretinsa lege a desvollării artelor for- 
mulată de F. Brunctiere care, deşi protivnic rostit al ideei de 
lege în istorie, nu poale să se opună încercării de a formula una. 
După acest autor „pictura sau cel puţin pictura modernă a tn- 
ceput prin a f religioasă. Curind insă ca a desiăcul ca ramură 
paralelă pictura mitologică care devine la rindul ei istorică. Din 
aceasta de pe urmă se desparte întăiu portretul care dă la rindul 
lui naştere picturii de genre, pentru a trece apoi la cimpenie 
(paysage) şi la natura moartă“ **). Această lege care pretinde 
să fic generala pentru toate popoarele moderne, a lost scoasă 
numai din desvoltarea picturii italiene, şi nici măcar cu dinsa 
nu se potrivește în totul; căci Italienii au tratat puţin pictura 
de genre, cimpenia şi natura moartă. Dar în Țările de Jos 
noi nu găsim ramura picturii mitologice care să se fi destâcut 
din cea religioasă. Pictura mitologică nu infloreste în şeoala fla- 
mandă decit prin Rubens care o introdusese din Italia. Apoi por- 
tretul departe de a fi urmat picturii istorice, o precedează în 


*, Letourneau, p. 536. 


”*) F. Brunetitro: firolietion des genres dans la Littérature, 1894, p. 8 
tomp. p. 225, 


—— 


Talia, unde Monna Lisa a | 
este contimpurană a marei p 
de Jos pictura religioasă trede 
la cea mitologică, pentru rațiu 
ceastă regiune, renaşterea ari 


onardo da Vinci (1452—1519) 
religioasă italiene. la Ţarile 
adreptul la cea de genre şi nu 
a cea foarte ințeleasa, că în a: 
nu se inspiră din modelurile 
antichității, ci din natura incăfăgrătoare, aşa de strălucit intrupată 
în iarmaroacele orașelor mari din această țară. Așa Quentin 
Matsys, mori în 1531, zugrăvește alăturea cu o Coborire de pe 
Cruce, cele d'intâi tablouri de genre; Zaraful şi femeea lui şi 
Cei doi zgirciți, pe cind în Italia noi găsim pe Boticelli (1447 — 
1555) zugrăvind în afară de mai multe pinzi cu subiect religios, 
un tablou mitologic intâțişind Calomnia, după o descriere a ta- 
bloului pictorului grec Apelles făcută de Lukian, ṣi mai tirziu 
alt tablou cu desăvirșire mitologic: Venus plutind în o scoică 
pe mare”) 

Dar dacă Istoria nu este In stare a formula Jegi de desvol- 
tare, Geologia cu toate că este o ştiinţă a naturii este tot atit de 
puţin destoinică a o face, căci pentruca să se poată ajuage la 
așa ceva, ar trebui ca faptele să se repete, pe cind pentru acele 
ce nu se reproduc dar se urmează, se desvoltă, ideea de lege 
este conlrazicătoare, oricare ar fi izvorul de unde acele fenomene 
pleacă : materia sau spiritul, 

Sä ni se arăte în adevâr o singură lege de succesiune 1a 
Geologie; să ni se arâte o formulă obștească în puterea căreia 
tărimul cocen ar ieși din cretaceu sau acesta din cel jurasic. 
Sa se inchipue o lege care ar stabili modul cum reptilii trebiiră 
să se schimbe in paseri, sau acea care au impins pe animalele 
marine a ieşi din apă şi a trăi pe uscat, Ştim bine că se va 
putea intimpina tocmai la acest exemplu. câ ceea ce indemnase 
pe animale la această schimbare de sălășluire era tocmai legea 
care cerca pentru mamifere și pentru paseri acrul curățit de acid 
carbonic, curățire ce se inlimplase anume la sfirsitul epocei car- 
bonilere. Acest exemplu este tocmai de felul de a limpezi foarte 
lămurit rolul legilor de repeţire in desvoltarea formelor; anume 
legea care explică părăsirea apei ca sălășluință a vieţii ani- 
male nu este o lege de succesiune, ci una de repețire care a 
manilestat acţiunea ei la un moment dat, pentru a produce atunci 
şi numai atunci fenomenul acela geologic. Ea a dat naştere, 
in urma unor condiții speciale în care s'a întrupat, unui fapt ab- 
solut individualizat in timp, care nu s'a mai reprodus niciodată 
Şi care nu este deci unul din exemplarele reproduse de lege. 

D. De Launay recunoaşte însuși greutatea, pentru a nu zice 
destoinicia, Geologiei de a formula legi pentru desvoltarea feno- 
menelor sale. Cind el cearcă de a inchipui legile obşteşti ale 
evoluției structurii påminteşti și a climatelor, el nu ajunge la nici 


*) A se vedea mai multe alte legi istorice, analizate şi rospinse In a 
mes Théorie de l'Histoire, p. 254-379. 


10 VIATA ROMINEASCA 


rezisă, cum ar cere-o noțiunea de lege. In locul u- 
a a formule, nu intilnim decit desbateri asupra unor 
ipoteze cu totul nehotărite, pe care insuşi autorul le înfăţişează 
cu cea mai mare rezervă, El şi iea măsura de a deştepta pe 
cetitor impotriva Incercării de a inghezui fenomenele pala 
nii geologice in legi, prin cuvintele următoare, menite de a d 
de orice generalizare : „Cind, după ce sau studiat deosebitele 
deformări păminteşti în amănunţimile lor, se incearcă a se aduna 
rezultatele obţinute, pentru a scoate din ele legile obşteşti, se spo- 
reste, bine înţeles, muli putinta greşelei. De aceea nu trebue a- 
tribuit principiilor care vor fi expuse în acest paragraf, un ca- 
racter de certitudine, pe care nu-l infățoșază, mici a se mira de 
deosebirile pe care le-aş puten arâta între părerile unor invățaţi 
de o potriva de competenţi**). Aiurea d, De Launay adaugă, că 
„oricit de paradoxal ar putea părea și oricit de improtivitor ideilor 
primite de obiceiu, îmi pare că o succesiune de fenomene are 
cu atit mai mulți sorți de a ne da o serie cronologică preciză 
si neindoelnică, cae cât este mai localizată. Cu cit căutăm a im- 
brăţişa fenomenele obşteşti cum este tendința firească, pentru a 
stabili împărțirile pe mari evenemente istorice, cu atit mai mult 
se avintă mintea în arbitrar şi In necunoscut, cu afi mai mult 
se pune tn conirazicere cu ideea de contimuitale***). 
Continuitatea, udecă succesiunea fenomenelor care se pro- 
duc o singură dată, fără a se mai repeta, ar fi deci în conira- 
zicere cu generalizarea. Această băgare de samă a d-lui De Lau- 
nay pentru a fi adevărată, cere a fi pusă în deplina ei lumină. 
D. De Launay are acrul de a vroi să zică, că nu prea trebue fn- 
tinse în spațiu generalizările fenomenelor, dacă voim ca ele să 
cadreze cu continuitatea succesiunii, Dar noi găsim bunăoară, 
pentru cele dintăiu timpuri ale desvollării planetei noastre, că 
tocmai lenomenele cele mai generale in spaţiu se desiâșură minu- 
nat in scurgerea limpului. Tot așa stau lucrurile şi cu intăile 
virste ale omenirii, cind desvoltarea se îndeplineşte in acelaş 
chip în intreaga ci mass: o succesiune, o continuitate poate 
deci fi găsită în fenomenele cele mai obşteşti In spaţiu, Nu a- 
colo se intilneşte discordanţa. Ea nu intervine decit atunci, cind 
se înțelege, sub terminul de generalizări, încercarea de a inghe- 
zui fenomenele care se nasc de-a lungul timpului în legi de suc- 
cesiune ; căci formațiile pămintești, tot atit de puțin ca şi acele 
ale minţii, pot fi în acelaş timp incadrate în legi de succesiune 
(generalizare in timp) și inlănțuite in serii de succesiune (continu- 
itate in timp), 
Observaţia d-lui De Launay conține totuşi o parte de ade- 
văr, anume că desvoltarea care la origină poate să se intindā şi 
să cuprindă întregul spaţiu, se restringe mai apoi tot mai mult 


=) De Launay: Science géologique, p. B68. 

=+) Ibidem, p ANR. D. De Launay intrebuințează inadins terminal 
de eveniment, consacrat pentru istoria omenirii, în scopul de a apropia Ge- 
ologia de Istorie, cera te I-sa și faco in tot lungul scrierii D-sale, 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 11 


la porții tot mai inguste ale nestirşirii sale, Pentru Istorie lu- 
crul este prea bine cunoscut Desvoltarea omenirii îndată ce a. 
părăsit faza preistorică, se impărțeşte din ce in ce între deosebi- 
tele popoare, al căror mers iea la fiecare din ele un caracter par- 
ticular. Lucru la care insă nu s'ar putea poale aştepta cineva, 
este că desvoltarea scoarței pămintului a urmat aceeași cale. D. 
De Launay tormulează In chipul urmâtor observările sale asupra. 
schimbărilor geologice: „La inceput scoarța mai omogenă pu- 
tea să asculte mai ușor şi mai de-a dreptul de legile fizice şi 
mecanice, lără a [i pretutindeni Inriurite şi stinghirițe de câtră. 
deosebirile de rezistență provenite din complexitatea fenomene- 
lor anterioare. Dacă scoarța pâmintului a suferit o deformare geo- 
metrică și până la un punct cristalină, de sigur că atare forma- 
ţii trebuiră să apară mai ales in epoca primitivă: atunci a trebuit 
să se determine marile trăsături permanente ale structurii care a fost 
mai tirziu complicate prin mişcări a căror indreptare nu mai putea 
tăminea aceeaşi**) D. De Launay, insă, precizază mai lămurit aiu- 
rea ideile D-sale. Ei spune intr'un rind, că „impărţirile stratigrafice- 
ale deosebitelor perioade geologice, dacă voeşte cineva să le aibă 
exacte, au toţi sorții in putinţă de a avea numai o valoare locala*. 
D-sa revine asupra aceleeaşi concepţii spunind, că „despărţirea 
perivadelor de căpetenie ale Istoriei pămintnlui nu poate avea de- 
cit un caracter cu lotul local”. întrun alt loc d. De Launay redă 
ideea sa într'o formă mai ohștească, susținind, că „toate fenome- 
nele geologice sint localizate*, D-sa felicită Geologia, că a in- 
vins în luptă, „pentru a substitui cataclismelor universale ale lui 
Cuvier şi d'Orbigny, lenomene in acelaş timp mai continue, mai 
locale şi mai puţin simetrice**). Acciaşi localizare este recunoscută 
de d. De Launay și pentru desvoltarea organică. Vorbind de 
fosilele care își prefac repede formele şi care pot deci sluji mai 
desăvirşit la caracterizarea tărimurilor, d. De Launay bagă de 
seamă, că nu trebue să ne exagerâm precizia şi mai ales gene- 
ralitatea aceastei curbe cronometrice, care nu are in teorie decit 
o valoare strins locală şi care nu poate fi folosită decit dacă se 
păstrează prezentă in minte această localizare*, După ce cons- 
tată că maârgeanurile dispar în Franţa în timpul formării tări- 
mului numit dinanţian, d. De Launay explică prezența lor în a- 
ceiași epocă ceva mai la Nord de Franța, „prin o Inrlurire locală ****). 

Geologia este deci in totul asemânătoare Istoriei sub ra- 
portul scăderii necontenite a sferii spaţiului asupra căreia se in- 
tind fenomenele ei; iar cit despre timp, ambele științi sint iden- 
tice, fenomenele lor nerepetindu-se niciodată in scurgerea lui. 


*) Ibidem, p. 449. Observăm că în acest loc, invăţatal geolog împăr- 
tăşoşte felul nostru de a vedea în privirea fenomenelor de spăla pe re i 
gie - A repeta sale primure. 

idem, p. 194, 206, 215 şi 461. 
+24) Ibidem, p 205 şi 406. 


iş VIAȚA ROMINEASCA 


IV 


Pâna aici am studiat In Intăiul loc natura ştiinții geologice, 
privind Istoria ca punct de sprijin pentru stabilirea caracterului 
logic al Geologiei. Acuma avem sñ ne intoarcem privirile a- 
supra Istoriei pentru a cerceta particularităţile care o apropie de 
Geologie, precum şi pe acele ce o deosebesc. : 

Sa incepem prin a stabili un punet capital: continuitatea 
neintreruptă a descoltării, incepind dela nebuloasa din care a 
ieşit pâmintul până la starea de civilizaţie în care se alā ome- 
nirea din zilele noastre. Putem zice că transtlormârile scoarţei 
păminteşti, acele ale lumii organice care s'a răspinidit pe supra- 
fața ei şi acele ale omenirii alcâtuese verigele unuia și ace- 
luiași lanţ. 

Nu se poate tăgâdui desvoltarea organică și intelectuală a 
raselor omeneşti armată până la arâlarea omului alb, cu care 
natura pune un capăt prefacerilur materiale și strâmută evoluția 
in domeniul spiritului, Nu se poate de asemenea tâgădui nici 
desvollarea formelor organice care conduce pe aceste idin urmă 
dela materia vie primitivă la ființa omenească. Nu se poale in- 
siirşit respinge din mintea noastră transformările pămintului, 
pornind dela nebuloasa, din care a ieşit, pănă ce ajunse globul 
ingheboşat de munţi, străbătut de riuri, scăllat de mări, acope- 
rit de păduri, de iarbă, de iori, în care mizună o viaţa imbel- 
şumată care rage, mugeşie, cintă şi ciripește în concertul imens 
a lot cesce mişcă”); și cu toate că arâtarea vieții din sinal neor- 
kanicului trece asupra unei prăpastii tot atit de nedesfundale ca 
şi acea ce despârțeşte pe om de animal, continuitatea desvoltă- 
rii nu râmine mai puțin în picioare, intrucit pentru mentul:tutea 
modernă, ca constitne unu postulat al ratiunii noasire, cu tonte 
că pentru aceste două momente ale evoluției, ar trebui să spu- 
nem cu Du Bois Raymond: „ignoramus* şi poate chiar signo 
rabimus*. Cum observă şi D. Gaston Bonnier: „Nici un fapt nu 
invoeşte de a se admite generația spontanee, şi este sigur că ti- 
ințile vii provin una din alta. In afară de aceasta, perioadele 
Reologice Sau urmat intrun chip continuu şi nu au fost sepa- 
rate prin cataclisme universale cum o credea Cuvier. Inslirşit mai 
toate speciile care trăesc acuma nu existau altă dată, Suprapune- 
rea acestor trei condiţii silește a se primi, cum o spune şiD. 
Edmund Perrier, că formele acum trăitoare, vricit ar fi de deo- 
sebite de cele vechi, au ieşit din ele prin un şir neintrerupt de 


Pe A so volea a moa Théorie da l'Histoire. 
) La notion experimentale da l'espèca în Za Revue, Noombrie 1906. 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 1, 


generaţii“, D. Gustave Richard bagă de samă pe de altă parte - 
cind vorbeşte de Translormism, că „nici odată nu s'ar f des-- 
bâtut asupra evoluţiei universale, dacă geologii clasificind rocele - 
şi analizind târimurile, nu ar ñ câutat şi izbutit a regăsi originile 

și formaţia scoarței păminteşii ; dacă embriologii nu ar fi urmă- 

rit pas cu pas transformările oului în foiţi blastodermice și acele - 
ale foiţilor in aparate organice; dacă paleontologii nu ar fi ur-- 
mărit şi ei succesiunea vieţii organice și animale ; dacă paletno- 

grafii nu ar [i cules semnele care ne arată cum rasele primitive- 
ale omenirii au creat incetul cu incetul elementele industriei și 

ale artei; dacă filologii nu ar fi descoperit o lege de trecere as 
temelor nedetermirate la părțile vorbirii şi la Mexiunile vorbelor; - 
dacă insiirşii istoricii nu ar fi cercetat vechile forme ale disci- 

plinii sociale şi legaturile lor cu gradele civilizației" *). 

Această unitate a puterii imbolditoare explică continuitatea des- 
voltării. Dar inlrucit această putere işi manilestă acţiunea ei- 
prin condiții pururea “cosebile: materia brută. materia vie şi 
spiritul, se înțelege pentru ce această desvoltare cuprinde cele- 
tei mari faze ce ie inlățoşază, 


Noi am dedus din această continuitate, o urmare prea fis- 
rească : anume că principiile logice ale ştiinților desvoltării tre- 
bue să fie aceleaşi în partea lor lundamentală, şi am reverdicat- 
pentru aceste ştiinți o logică deosebită de logica obişnuită a ştiin- 
ţilor de legi, ale căror metoade se întemeiază pe cele două ope- 
rații ale deducţiei şi inducției. Un autor german, D. F. Gotti, a. 
scris cu toate aceste o carte întreagă spre a combate această, 
calificare a desvoltării materiale ca procedare istorică, şi spre 
a păstra acest termin numai pentru acea mintală. El intimpină, că „in 
Geologie și în desroltarea formelor organice, obiectele sint nu 
numai semne interpretate în chip istoric; ci aceste obiecte- 
Iinseşi trebue orinduite în timp. Genlogia nu tinde la altă- 
ceva decit la aceca de a schimba cocxistența rocelor care trebue 
înţeleasă ca un product al timpului, in o succesiune care să le- 
«xplice. Ea nu are de scop de a expune o desvoltare propriu 
zisă, ci numai de a explica realitatea pe care o intilnește prim. 
intercalâri de acţiuni“ **). Această gindire poate părea prea sub- 
pre, prea adincă ; dar noi re întrebâm un singur lucru: cu toată. 
deosebirea de fire intre desvoltarea materială şi acea a minţii, 
deosebire condiționată de acea a elementelor în care evoluția se - 
Intrupează, nu este mai puţin adevărat că Geologia şi Transior- 
mismul se Indeletnicese cu schimbăriie în formele materiale ale 
«xistenții, precum Istoria se indeletniceşie cu acele ce intervin. 
in formele gindirii. Modul de a lua cunoştinţă de aceste doua. 
feluri de transformări este cu totul desebit. Fie! Dar un lucru- 


*) De Vldee de l'Evolutim dana la Nature etl Histoire, 1903, p, 30. 
2%) Die Grenzen der Geschichte, 1904, p 23 şi urm. 


14 VIAȚA ROMINFASTA 


sa putea fi niciodată tâgâduit: anume că in ambele ramuri 
see vlesvoliärii, in Geologie ca şi In Istorie, me pat este pae 
de fenomene de repelire, ci de fi nomene de succesiune Şi uces 
caructer comun ul fenomenelor studiate „de aceste două ştiinţi, 
trebue să împingă spiritul cătră tipare logice com une, oricare ar fi 
deosebirile de fond între fenomenele materiale şi acele ale spi» 
ritului, Este ştiut că Logica este știința dinamicei spiritului ; eu 
caută să stabilească legile supă care se punc în mişcare gindirea, 
pentru a descoperi adevărul. Fondul lucrurilor ii este cu totul 
indiferent. lată pentru ce şi, în consideraţiile logice asupra natu- 
rii Geologiei şi a Istoriei, ceea ce trebue să preocupe în întâiul 
loc este orinduirea faptelor şi nu natura lor. M 

Geologia este fară tăgadă un studiu istoric al materiei brute 
şi al materiei vii (in Translormism), Asupra acestui punct toţi 
geologii și toți logicienii sint de aceeaşi părere, Am văzut ce 
gindesc cei dintâi, Pentru cei din urmă ne mulţămim a cita pe 
Rickert care tăgărlueşte tocmai sprijinirile d-lui Goul, că metoada 
istorică s'ar raporta numai la viața culturală o omenirii, Rickert 
spune dimpotrivă, că „cea dinlăi aplicare a unei expuneri isto- 
rice a lenomenelor corporale este dată de Biologia filogenetică. 
Ea caută a expune desvoltarea unică a ființilor vii, în particu- 
laritățile ei osebitoare. De indată ce se incearcă însă de a arăta 
care liinți vii apârură întăi pe påmint; care fură acele ce le ur- 
marā şi cum omul ieși din ele prin o coborire unică, expunerea 
va deveni istorică, şi fiindcă atare încercări au fost fâcule în ul- 
timele timpuri, trebue a se spune că ele conţin ideea istorică a 
desvoltării corpurilor, care mai Innainte se trata numai din punc- 
tul de vedere naturalist“ *) 

Istoria omenirii nu poate deci fi despărțită de acea a pä- 
mintului și de acea a organismelor, cu toată prăpastia ce pare 
a exista intre animalitate şi omul desfăcut din ea, Este adevărat 
că cele dintăi urme pe care ființa omenească le-a lăsat pe pä- 
mini, arată ò adincă deosebire de temelia de pecare ca se des- 
facuse, și tocmai in acest salt al unui spirit lipsit de insuşirea 
de-a propăşi la altul inzestrat cu dinsa; dela un spirit ce nu 
pulea comunica asemenilor săi decit simțiri, la altul care posedă 
putinţa de ale impaărtăşi idei prin mijlocirea graiului: dela un 
Spirit care nu intrebuința decit corpul pentru slăpinirea naturii 
la acel care se ajută şi cu instrumente spre a ajunge această 
țintă întrun chip mai deplin, —tocmai în acest salt uriaş, zicem 
NOI, reşede trecerea nedeslundată dela animal la om. 

Alăturea insă cu această piedecă ce pare a voi să se ridice 
nestrăbâtulăa Intre istoria materiei și acea a minții, găsim un tărim 
care le leagă şi le pune în o continuitate de fapt  netagaduită, 
Acest târim este Preistoria care se ține tot atita de Geologie şi 
de Transtormism precit şi de Istoria prupriu zisă, 


*) obor dio Autymmbon oiner Logik der Goschlehte Arhi t Sys 
te mt e ln Philosophie, VIU ga îi 108 140. i diac ii e „ali 4 


BE 
Li 
- 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 13 


In adevăr, nu documentele scrise ne-au destăinuit primele 
stadii pe care umenirea a trebuit să le străbată pentru a ajunge 
să alcătuiască societăţi şi state, Dimpotrivă, au fost râmăşiţi in- 
gropale în påmint care conțineau urmele fiinţii omeneşii sau ale 
activităţii sale, râmâșiți cercetate intocmai in acelaș chip cum 
fac geologii sau palcontologii pentru a stabili succesiunea race- 
lor sau a speciilor animalelor fosile, Vrista acestor râămâşiți strā- 
vechi nu a lost nici ea determinată prin o cronologie omenească, 
ci prin natura şi grosimea straturilor de lărim ce le copere, iarâşi in 


chipul cum exploratorii istoriei materiale proced pentru socotirea 


epocelor geologice. Adeseori chiar această vrisiă este inchipuită 
după rămâşițile animalelor dispărute sau care sau transportat ” 
in alte regiuni şi cu care rămâșiţile omeneşti se aflau amestecate, 
Așa se vorbeşte în Preistorie despre vrista tarandului, despre 
vristi mamutuiui, Dar omul a trebuit în acelaş timp să schimbe 
şi forma lui materială în cursul acestei epoce In care se ținea 
incă [oarte adine prin rădăcinile lui de regnul animal din care a ieșit. 
Fiind dovedit că a trecut prin mari prefaceri ale mediului exte- 
rion bunâoară prin perioada glaciară, și că a văzut dispaârind 
mai multe organisme vii care nu puteau suporta schimbările In- 
timplate in condiţiile existenţi, este neapărat de admis că corpul 
său, care era mult mai puţin inzestrat de natură cu mijloace de 
apărare fireşti, va fi suferit atingerea acestor schimbări insemnate 
ale mediului exterior. lală pentru ce noi credem că rasele ome- 
neşti s'au succedat pe pămint tot din ce în ce mai innalte: că 
ele au inceput prin tipul negru, pentru a trece la galbân şi apoi 
la alb, rostirea supremă a fiinţii omeneşti, „Rasele omeneşti, spune 
şi Bagehot, încep a exista Ja o epocă foarte indepartata şi de 
atunci nu s'au mai format altele nouă, afară decit prin incrucişi- 
rea celor vechi. Puterea aceca necunoscută lucrează cu o energie 
alară din cale in epocele primitive şi rămine cu tolul nepulin- 
cioasă în vremile mai nouă, Sint puternice prezumpţii şi autori- 
tafi mari o susțin astăzi, că acele deosebiri s'au produs Innainte 
ca nătura omului şi mai ales mintea lui şi însuşirea lui de a se 
adapta mediului să fi luat fața lor actuală**). Nu este deci 
potrivit a spune cum o face D. Bresson câ „îndată ce omul a 
apărut pe pâmint, condițiile mediului câpâtară o fixitate care 
invoi speciilor de a trăi şi de a se reproduce în aceleaşi mediu* y 
Dimpotrivă transformările mediului se urmară mai departe și dupa 
arătarea omului, până ce el atinse cea mai innaltă forma a lui, 
acea a rasei albe ; atunci mediul se statornici ***). 

Această perioadă preistorică a desvoltării omeneşti leapă 
istoria omului de aceea a materiei incă şi prin o altă parte. Cu 
timp omenirea nu s'a desfăcut pe deplin de viața animală care 


*) Jois seientifignes du Developpement des Nations, 1877, A 
**) Las Trois Evolutionz, Tdi. 35, As 


3+4) Pontru mai multe umăzunțimi vezi şi a mea Zorte de l'Histoire, 
p- 211—218. 


16 


alcătueşte temelia existenții ei, transformările se Raa a eg 
masse mari, s'ar putea chiar spune prin omenirea intreag „ Nea- 
mul omenesc reincepe pe sama lui schimbările universale pe 
care le-a incercat şi scoarța pămintului la inceputurile ci, afise 
si formele vieţii cind «le infloriră pentru întăiaşi dată In mările 
încălzite incă de focul lăuntric al pămintului. Trapslormările spi- 
ritului omenesc trebuiau deci să se intinda pe spaţii mari şi să 
fie pentru a zice astfel universale In privirea neamului omenesc. 
Mai tirziu, ca şi in stratificările pămintului şi in formele vegetale 
şi animale, intervine o specificare care țărmuri desvoltarea şi în 


„spaţiu la regiuni deosebite. 


Aceasta perioadă primitivă a desvoltării omenirii ne face, 
prin caracterele sale, să prindem oarecum asupra faptului con- 
tinuitatea vicții animale care ne pare pe de altă parte aproape 


peste putinţă de pâlruns. 


(Vu urma) 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


A. D. Xenopol 


= — 


PRIVIGHETOAREA 


—— 
. 


— Schiţă — 


— Ce ai, nene lorgule ? Parcă ai fi supărat. 

— El. 

— Ba nu zâu, ţi s'a intimplat ceva ? 

— Mi sa intimplat o ticäloşie.. Nici nu știu cum să-ți 
spui... Ştii că prin fondul curții mele trece iazul, iazul morilor, 
Cind n'am ce face, dau cu undița la pește. Am acolo, în stin- 
ga scării (cam făcut o scară pentru scăldat) o adincâtură, tn 
care arunc în toate serile cite o bucată de mămăligă, ori cite un 
pumn de griu fiert: nadă la pește.. Și uneori, cinde apa merie, 
mai ales acuma primăvara, se dă bine şi prinz... nu cine ştie ce 
peşti mari, dar în sfirşit: cleni, mrene.. Am prins de multe ori 
și mai măricei, așa, cit un cuţit de masă obișnuit. Tu nu ești 
pescar; mai dat cu undiţa niciodată... E plăcut... La mine, a- 
colo, e frumos de tot: o umbră deasă şi răcoroasă, şi apa aia 
care curge lin printre sălcii pletoase,. Să vii odată să vezi. A- 
cum, eu am undiţe sistematice, de se string, se fac baston, dar 
aici in iaz nu le intrebuințez, că prea sint lungi, lau cite o 
nuia de alun, li pui aţă, plumb și cirlig, și gata; iar cind plec 
de acolo, infâşor aja pe nuia și o bag intr'un tufiş de richită, 
In tufişurile astea şi în sălciile de pe marginea iazului vin pri- 
vighetori şi cintă toată noaptea.. Foarte de multe ori, cind stau 
liniștit la pescuit, vin săracile pină lingă mine, aproape de tot, 
să le prinzi cu mina, parcă ar fi oarbe: umblă după ouă de fur- 
nici şi după rime... Ce e azi? Joi. Alaltă seară, Marţi, a ve- 
nit pe la noi căpitanul Delescu cu nevastâ-sa şi am stat cu toții 
în pridvor să le ascultăm. Nu cinta una, cintau zece, cincispre- 
zece; răsuna tot zăvoiul... Şi cum era o lună ca ziua și mi- 
rosea liliacul... am petrecut o seară... să-l intrebi pe el, Mai a- 
les una, chiar in grădină la mine, într'o salcie pletoasă, cinta... 
doamne, dumnezeule !. De cite ori incepea, făcea într'un fel nou. 

9 


d VIAȚA ROMINEASCA 


Inca Victoriţa, nevasta căpitanului, luase un condeiu, să insemne 
cu vorbe toate felurile de sunete pe care le scotea. Uneori facea: 
fi, fi, f, tiba! tiha! tiha! chiau! chiau! chiau ! clings t... iar cind 
isprăvea Intro cascadă de triluri, zău dacă nu-ți venea s'o a- 
plauzi ca pe-o primadonă... Şi din crivină ti răspundeau altele şi 
altele... Frumoasă seară am petrecut, n'am s'o uit niciodată! Și 
ne întrebam cu toții,—dacă o fi adevărat că toate vieţuitoarele de 
pe pămint se trag dintr'o tulpină şi că sau deosebit unele de 
altele, numai silite de împrejurările deosebite prin care au tre- 
cut,—ce fel de Imprejurări au fost alea, care au putut sili privi- 
ghetoarea să ajungă să cinte aşa, iar cirsteiul bunioară să hirie, 
ca un ciasornic de buzunar cind îl intorci ? Mare taină! E1... Pe 
la douăsprezece ne-au plecat mosalirii, iar nevasta căpitanului, 
după ce ne-a zis nouă „bună-seară“, a făcut bezele în spre salcia 
pletoasă, strigind: „la revedere, puică, pe mline seară !* 

Si au venit şi aseară; dar in salcie nu mai cinta privighe- 
toarca., Se auzeau în zăvoiu, dincolo, peste iaz, o mulţime; aici 
insă nu... Ne gindeam că poate şi-a găsit soţia şi so fi dus după 
ca in zăvoiu; şi ne sileam s'o recunoaştem de pe cintec; dar, ori 
că era prea departe și nu puteam deosebi toate sunetele, ori că 
nu cintă toate la fel; dar lucru hotărit, lipsea un sunet; n'auzeam 
pe nici una făcind: clings! clings! Ăsta nu-l auzeam şi să vezi 
dece... Azi dimineaţă, neavind treabă, mă scobor la girlă. Läsa- 
sem in ajun undița acolo intr'un tufiş,.. O caut; nimic. Zic: să 
ştii că mi-a furat-o cineva. Cind mă uit mai bine, o väz mai de- 
parte pe jos. Dau s'o ridic: așa deşirată de pe baâț şi incurcată in 
richită. MA iau după fir și ce să văz? Parcă şi acuma mi se 
siişie inima... Lăsasem rima în cirligul undiţei, și biata privighe- 
toare, umblind după de mincare, a înghiţit ctrligul L., Sărăcuţa ! 
cit trebue să se fi sbătut, cit trebue sa se fi chinuit!... Acuma sta 
moarlă, cu aripioarele intinse; iar pe ochişorii ci, ca două mär- 
gele negre, năpădiseră furnicile.. Pre legea mea! Sint aşa In- 
timplări absurde, care-ţi turbură mintea, iți sdruncină credința... 
Auzi dumneata moarte: cu cirligul infipt în gușulița aia, care 
scotea sunetele alea dumnezeeşti ! Auzi dumneata, cum am răs- 
plătit eu păsărica aia nevinovată, pentrucă ne desfătase cu vier- 
sul ei! Cind mă gindesc, imi vine nebunie; dar ştii, nebunie t... 
Ah! ochișorii aia negri pe care năpădiseră furnicile t... 


Ioan Al, Brătescu- Voinești 


Ean 


FINETE 


— 


Unei părăsite 


Ştii tu, Durerea mea, ce râu imi pare 
Că te-am lăsat să pleci de lingă mine ? 
Te mai aveam In lume doar pe tine... 
Şi te-am gonit cu aspra Cusetare, 


De-atunci, cuprins de-o rece nepăsare, 
Mă 'nalt pe-a sufletului meu ruine ;— 
Dar ce pustii sint sferele senine, 
Lipsite de trécuta frămintare. 


De poezia lacrimei lipsită, 
Privirea mea de-acum e liniştită ; 
Dar ochiul meu e sec ca de statuie 


Şi-avintul meu, lipsit de mlădiere, 
Spre nici un ideal nu se mai suie.. 
—Dă-mi inapoi suspinele, Durere ?... 


SONET 


VIAȚA ROMINEASCA 


Fantoma 


lui 
Poyon ESSren „Spro mal sigură poa 
+ A personn uustre, 

Plătit-am scump-—aduşi din zări străine— i re gurila palatalui“, 


Şi cardinali şi papagali de rasă 
Și canaraşi, ce-mi răspindiau prin casă 
Parfum de flaute şi violine. 


Ci, insetat de triluri maï senine, 

Întins-am mreajă fină de mătasă 

Si-am prins intrun huceag cu frunză deasă 
Un cintăreț de armonii divine. 


Dar, pe cind celelalte păsarele 
Cintau de se 'ntreceau par'că "ntre ele, 
Privighitoarea mea lăcea ca multă... 


Tăcea mereu, deşi 'n belşug nutrită, 
Tăcea mereu stind veşnic abâtută, 
Privighitoarea mea nenorocită... 


Atunci, cuprins de milă, intr'o sară 
Pe cind ridea de trandafiri boschetul,. 
M'am hotărit să-mi liberez poetul, 

Ca să-l impac cu soarta-i seculară. 


Pornil cu mica inchisoare-afară 

Şi deschizind portița cu incetul, 
Läsäi să sboare liberă 'n banchetul 
De flori de Mai, duioasa solitară. 


S'a așezat pe-un virf de plap.—şi 'ndată 
A şi 'nceput să cinte. Niciodată 
N'am auzit mai siintă melodie !,.. 


Tâceţi, s'ascult: Ș'acuma par'câ-mi cîntă 
Şi-mi umple sufletul de armonie, 
A Libertăţii melodie shinta 1... 


Edict împărătesc. 


Isbeşte poarta... şi, spăimintătoare, 
Cu coasa 'n mini, 0 umbră 'naintează 
Înspre Palat. Acum se furişează 
Prin lungi şi 'ntunecale coridoare, 


Prin vaste săli cu bolji răsunătoare 
S'aud sinistre loșnele. Vibrează 
Ceva solemn prin aier și 'ncleştează 
Cu veşnicia, clipa trecătoare. 


Apare-atunci în prag fantoma Morţii, 
Cerind, selbatică, tributul sorții, 
Trezit din somn, se sguduie Cezârul ; 


Deschide ochii mart; apoi, s'abate 
Precum de trasnet doborit, stejarul ! 
— Dar unde-ţi fuse garda, Majestate 2... 


Simbolism de toamnă 


Ascultă glasul frunzelor bronzate, 

Cind asprul vint de toamnă le frâmintă; 
E un suspin metalic ce 'nspăimintă ; 
Pornit din mii de strune descordate, 


Foșnesc prin goluri game variate 
Şi 'n nesiirşile şuierări s'avintă ; 
Vioare, faute si harfe cintă 

Siridente psalmodii destrăäbälate... 


Ascultă glasul frunzelor pălite 
Cind gem de vintul toamnei biciuite 
Şi cad... şi mor, ingălbenind cărarea... 


E comedie plinsul lor şi-i dramă: 
lar dacă vrai să-ți m sep chemarea, 
Ascultă glasul frunzelor de-aramă.., 


22 


VIAȚA ROMINEASCA 


Amurgul solitarului 


„Seul le silence ost grand, 
tout le reste est faiblesse“. 


Alfred de Vigny- 


Senin amurg, coboară-ți lin tăcerea 
Pe inima-mi de doruri chinuită... 
Şi 'n măreţia ta nemârsginită 

Îmi farmecă şi 'nvăluse-mi durerea, 


În tine doar de aflu minglierea 

De-a nu mai şti de soarta mea trudită, 
Căci mintea mea adoarme liniștită 

ŞI-țI sorb numai prin simțuri adierea. 


Nici visuri n'am, nici cugetări deşarie ; 
De lumea 'ntrează nu mă mat desparte 
Nică fericirea, nici nefericirea ; 


Nu simt atunci iubire şi nici ură: 
MA soarbe 'n largul ei nemărginirea 
Şi mă topesc in sinul tău, Natură... 


Mihai Codreanu 


„Europa“ pentru un călător Romin 
din 1825 


Constantin (Yolesru— In semnare 
a călătoriei melo făcută in s- 
nul 1824, 1825, 1826, Tipărită din nou 
si insøțită de o introducere de Nerva 
Hodoș. Bucureşti, 1910. 


Cind un Romin de astăzi călătorește, cu tot confortul „eu. 
ropean*, pe câile noastre ferate; cind el poate, chiar fără a 
schimba vagonul, să ajungă în două zile la Paris sau la Berlin; 
cind, fără a se Indepârta de masa lui de lucru, se poate pune în 
contact, prin telefon, cu toată țara, şi chiar cu străinătatea ; cind zil- 
nic el poate alla din ziarul său tot ce s'a intimplat în ultimele 
24 ore pe faja pâmintului ; cind, intrun cuvint, el se vede In- 
conjurat de tot aparatul acesta exterior al civilizațiunii „ca în 
Europa“ :—li vine loarte greu să-şi Jea seamă că ceia ce carac- 
terizează In adevăr „civilizațiunea* europeană nu este numai a- 
cest aparat exterior, că in dosul acestuia sint fenomene sociale 
şi culturale, sint moravuri şi o mentalitate anumită, cari colo- 
rează „Europa“ mult mai semnificativ decit toate „expresurile* 
şi „marconigramele*, şi fără de cari „civilizaţiunea* nu este 
decit o grosolană maimuţărie, 

Cind dobindirilor progresului tecnic sint alăturate şi for- 
mele moderne ale vieţii de stat.—constituţia, regimul parlamen- 
tar, cu peripeţiile pasionante ale luptelor de partid, etc.,— confu- 
ziunea e şi mai uşoară. 

Din acest punct de vedere, situațiunea a fost mult mai lim- 
pede la inceputul veacului trecut, 

Pentru un Romin de-atunci deosebirea Intre „civilizație“ şi 
„barbarie“,— care In primul rind este, putem spune, o deosebire 


ai VIAŢA ROMINEASCA 


de ordine psicologică, o deosebire de stări sufleteşti, de men- 
talitate, — această deosebire nu putea să fie ascunsă de splendo- 
rile inşelătoare ale „meşieșugului mecanicesc*, l ) 

Dacă Rominul din prima jumătate a veacului XIX era por- 
nit şi el să admire minunāțiile progresului tecnic, o călătorie In 
Apus nu-l putea impresiona Insă numai din acest punct de ve 
dere ;—pe cind pentru mulţi din contemporanii noştri deosebirea 
de căpetenie Intre Bucureşti și Parig de pildă, se rezumă a 
sea numai in lipsa turnului Eiffel şi a... vre-unui „Moulin rouge”. 

S'ar pârea că astăzi, cind sint atit de puţini din clasele 
noastre culte, cari să nu fi făcut o călătorie două în Apus, cind 
atiția își fac studiile, ani indelungaţi, în marile capitale eu- 
ropene, noi am uitat aproape cu desăvirgire arta de a căläiori, 
şi profitâm mult mai puțin din petrecerile noastre In străinătate, 
decit părinţii şi bunicii noștri, pentru cari o călătorie era în tot- 
deauna o Intreprindere indrăsneaţă, grea şi costisitoare. 

Aceste ginduri mi-au fost suggerate de recetirea notelcr de 
călâlorie ale boerului muntean Constantin Golescu, cari astăzi, 
mulțumită d-lui Nerva Hodoş, au recăpătat un interes de ac- 
tualitate, 


» 


Sint In adevăr caracteristice, atit matura impresiunilor culese 
de călătorul dela 1824, cit și efectul acestor impresiuni asupra 
sufletului sâu, față mai ales de situația socială şi fizionomia mo- 
rală a acestui Mare Logofăt din Ţara Rominească, născut la 1777, 
şi care ajunge deci la o virstă destul de inaintată incă sub re- 
gimul fanariot. 

D. Nerva Hodoș ii face un portret elogios,—şi cu drept 
cuvint : e o fire aleasă acest reprezentant al nobilei familii Stir- 
bey, Dar editorul „Insemnării* nu-i face o caracteristică com- 
plectă, și nu o pune în concordanță cu toate imprejurările timpu- 
lui, şi de aceia li scapă intrucitva din vedere relativitatea lu- 
crurilor. 

Coustantin Golescu călătorește in anii 1824, 1825 şi 1826. 
E un moment istoric interesant acesta. 

In acest moment, ca rezultat al reacţiunii în opinia publică 
europeană Impotriva ideilor şi a practicilor „Slintei Alianțe“, se 
pregăteşte In Franţa revoluțiunea din lulie, iar in Germania, sä- 
minja aruncată de Fichte dä roade prin afirmarea conştiinţei na- 


„EUROPA* PENTRU UN CALATOR ROMIN DIN 1523 35 


ționale, care duce la stabilirea constitufionalismului intr'o serie 
de state germanice, (In Bavaria şi în ducatul de Baden, vizitate 
de Golescu, Constituţia e in vigoare din 1818, în Würtem- 
berg, pentru care el anume sabate din drum la intoarcere, 
din 1819, in Saxa-Weimar din 1816, în Hessa-Darmstadt din 
1820); e in ajunul unei revoluții fericite și Belgia. 

In acest moment,—ca să ne mărginim la o țară şi la fap- 
te mai cunascute,—in Franțagincepuse deja „curentul romantic“; 
apăruse primele opere ale lui Victor Hugo şi ale lui Sarnte- 
Beuve ; Alfred de Vigny e in slavă, iar peste doi trei ani 1n- 
cepe să strălucească şi steaua lui Balzuc, apoi a lui George 
Sand, a lui Alfred de Musset; Auguste Comte publicase de vre-o 
patru ciaci ani „Systeme de politique pnsitive* şi incepuse Cur- 
sul său de Filosofie positivă, care pune bazele concepțiunii po- 
siliviste asupra lumii şi vieții, ctc. ete. 

Sintem oare alit de departe de atunci? Parcă cităm a- 
proape nume de contemporani,—nu-i așa? 

Prea sintem deprinşi să izolăm faptele istoriei noastre cul- 
turale de ale epocei corespunzătoare din Apus, 

Constantin Golescu e om invaâțat, desigur, pentru ţara ro 
minească din vremea lui; el ştia, la nevoe, să ne citeze cum a 
putut „0 muere spariiată să zică câtră fiul său: Mergi fiule, 
„Intrarmează-te pentru Patrie, şi te intoarce sau dimpreună cu 
„păvăza ta, sau asupra ei“; sau cum „Manlius, Camilu, Schipi- 
Onu, au biruit pe vrăjmași, numai cu numele romanesc“. 

Dar cit de sărac e, în realitate, bagajul său cultural, —cită 
sărăcie şi mai groaznică decit aceasta | / 

Două, trei pilde. 

Acest mare boer, acest om de stat și Mare Logolăt, care a- 
junsese innainte de călătorie la cele mai innalte demnități, ni se 
„spovedeşte*, că această călătorie a provocat in sufletul său o 
adevărată revoluție morală, şi de ce natură ? 

„0! cum Imi aduc aminte, şi cum sint silit să ma Bpo- 
„Vedesc, că sint foarte greșit. Căci cu nu numai nu am făcut 
„Nici un bine cit de mic Patriei spre mulţumire, căci au hrânit, 
„au îmbogăţit, au cinstit pe părinții mei, moși și strămoşi, ci de- 
„la cea dintăiu dregătorie și până la cea din urmă, m'am conte- 
„til Inînd Iuări nepruvilnice dela acest norod, care nu-ş are 
„Dici hrana din toate zilele. Aceste toate văzind că nu se mai 
„urmează întrallă lume, mă impunge cugetul, şi zic că: feri- 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


„cit va fi acel compatriot, care să va simţi că nu au urmat ca 
„mine, căci nu-l va impunge cugetul“ *), 

Şi în ce chip grosolan și cinic se practicau pe atunci a- 
ceste „nepravilnice luări“, ne arată destul însuși Golescu ! 

Desigur, sinceritatea acestui strigăt de căință nu ne poate 
inspira decit o adincă simpatie, —ea singură ar vădi un suflet de 
elită, 

Dar gindiți-vā puţin la structura psihică, la gradul de cul- 
tură suiletească ce el presupune. 

Acest strigăt de căință s'aude intr'o vreme cind conștiința 
oamenilor de elită din Apus e dejà chinuită de problema soci- 
alā; apăruse demult scricrele mai sensaționale ale lui Saint-Simon 
şi Fourier în Franţa, ale lui Godwin și Owen în Anglia, 

Atunci dar cind în Europa inimi Iindurerate de nedreptate 
caută deja forme ideale de organizaţie socială, —un mare boer 
romin, —sullei nobil fără indoeală, —îşi dă seamă de rușinea, ne- 
pravilnicelor luări“ pentru prima oară cind ajunge la virsta de 
aproape 50 ani, după o călătorie in Austria lui Metternich, care 
doar nu era cine ştie ce paradis L... 

Poate fi ceva mai caracteristic pentru primitivitaleu culturii 
morale a acestei epoci? 

Alt fapt ne poate da o idee justă şi asupra culturii știin- 
țifice, 

Din Triest la Veneţia călătorul nostru se duce cu vaporul, 
şi se crede obligat să explice, în notă, celitorilor săi această in- 
venţie, nouă pentru acele vremuri: 

„Vaporul este o corabie care merge pe mare cu un meş- 
„ieṣşug de foe, ce este in cămara coràbii.... și cum or pune în 
„Cuptor un lemn mai mult så dudue toală corabia. Innâuntre 
„unde este acel meșteșug, nu lasă pe nimeni să bage seama, 
„dar după oareş ce bägare de seamă ce am putul face, este_un cup- 
„tor zidit în câmara corăbii”... şi autorul incearcă să ne lămu- 
rească cum funcţionează „meșteșugul“, de oarece în cazan „ca- 
pacul stringe lacrâma de abureala*, **), 

La 1825 primele vapoare trecuseră oceanul, și de vr'o 20 ani 
navigația Nuvială in Apus se servea destul de des de acest mij- 
loc de locomaţiune, iar maşina cu aburi, propriu zisă, avea 
deja pe atunci o istorie glorioasă de peste două veacuri! şi bo- 


*) p 64, 
+*+) p. 79—80, 


„EUROPA“ PENTRU UN CALATOR ROMIN DIN 1825 TA 


erul nostru crede că „meşteşugul de loc* este un secret şi că nu-l- 
lasă In comparlimentul mașşinelor, (o precauțiune elementară de- 
rigoare şi astăzi pe vapoarele de călători) pentru ca „să stu bage- 
seama” la acest secret!... 

Şi am putea inmulți aceste exemple de extremă naivitate- 
(vezi, d. p.., descrierea diligenţii, sau a expozițiunii agricole din- 
Manich). 

Preferăm insă să ne oprim un moment asupra culturii es- 
tetice a lui Constantin Golescu, mai caracteristică pentru gradul” 
de cultură generală a unui om. 

Lipsa lui totală de educație estetică,--de altfel foarte natu-- 
rală,—precum şi lipsa chiar de ori-ce pregătire teorelică, care- 
să-i poată inlesni apreciarea operelor de artă, reese chiar din fe- 
lul cum dinsul îşi înregistrează impresiile în această privinţă, 

Foarte conştiincios şi dornic de a se Instrui, el vizitează şi 
galeriile de pictură şi ține să ne comunice cari sint operele ce 
i-au atras atenția, — insă nu ne spune numele artistului, cÈ 
numai subiectul tabloului (cu o singură excepție). Ca şi cucoa- 
nele, cari se dislrează, cetind romanele de senzaţie sau „istoriile* 
de bandiți, şi vă pot spune subiectul sau, cel mult, titlul cărții, 
ce le-a plăcut, dar foarte puţin se interesează de numele au- 
torului... 

Faptul acesta singur ar fi de ajuns peniru a caracteriza ni- 
velul priceperii estetice a boerului din Golești, fiindcă, chiar prin- 
definiție, arta nu este decit „natura reflectată de un temperament“, 
Sau, cum a spus încă Bacon: „arta este omul adăogut la natură“, 
De aceia numele artistului ne poate da, la urma urmelor, o in- 
dicațiune sulicientă asupra naturii sau a caracterului unei opere- 
de artă: „un Rembrandi*, „un Velasquez“ sau „un Ralaei”, 
precum un „Michel Angelo“ sau „un Canova*--ne spun ceva, 
Dar ce ne poate da mențiunea singură a subiectului din vr'o 
operă a lor, —,o maică a Domnului“, sau „un Moise", de pilda? 
Subiectul, de cele mai multe ori, nu este decit un pretext, sau 
dacă voiţi un mijloc pentru manifestarea unei individualitaţi, 
de artist. De aceia acelaşi subiect, tratat de două tempera- 
mente artistice deosebite, poate da naştere la opere cari n'au- 
nimic comun intre ele,— indiferent chiar de valoarea artiştilor. 

Selecțiunea, pe care Golescu o face intre tablourile văzute, 
ne poate numai întări impresia de primitivitate, de lipsă totala. 
de educaţie a gustului său estetic. 

E loarle greu adesea de a identifica picturile despre cari 


g 


28 VIAŢA ROMINEASCA 


ne vorbeşte câlâtorul. Ce indrumare ne poate da, de pildă, 
cind este vorba despre colecţiunea din Viena, următoarea Insemnare: 
„Icoana Mironosiţii Marii Magdalinii. La această vedere tot omul 
rămine inlemnit* 7... Sint citeva duzini de „Magdaline* în gale- 
riile imperiale din Viena, din cari multe celebre (Guido Reni, 
Rubens, Furini, etc.). 

Totuşi ne putem face o idee destul de precisă de pre- 
ferințile sale, 

Aşa de pildă, dintre cele cinci tablouri, singurele amintite in 
„Insemnare“ din toate bogățiile colecțiunilor vieneze, C. Golescu 
insistă mai cu deosebire asupra unei „cadre* care poate fi uşor 
recunosculă : 

„Altă cadă, o fereastră zigrăvilă cu lolezele deschise, şi 
„un cap de om scos pe fereastră să uită afară. Această cadră 
„de nu ar fi In o odae unde sint mulţime de cadre, ci ar fi 
„potrivită la o fereastră de casă, nu numai orice trecător îl va 
„socoti de viu şi i să va inchina, ci adevărat chiar zugravii ar 
„păji această Inşeleaciune. Căci cu toate că fieşcare vede cadra 
„cu pervazuri de lemn, şi lot unii intreabă să nu cum-va să fie 
„cap adevărat bălsâmuit şi din adins cu vre-un mijloc potrivit 
„acolo; şi de le-ar fi slobod, ar și pipăi cu mina“... *) 

Aci, vädit, este vorba de cunoscuta pinză a lui Samuel 
Hoogstraeţen, care şi astăzi se allă tn galeria Imperială din Viena, 
Hoogstraeten e un elev al lui Rembranat,—şi nu dintre cei mai 
de seamă,—şi dacă Golescu vorbeşte despre el, şi nu menţio- 
nează nici un tablou al lui Rembrandt însuși de pildă"), nu 
poate fi decit o explicare: ceea ce Fa impresionat în cazul de 
lață este pur şi simplu fraucul fecnic : „nu cum-va să fie cap a- 
devărat bălsâmuit* L.. 

Tot pentru acest motiv îl atrage, credem, la Mânich, „Un 
„copil ce să silește sulind să stingă o luminare ce o ține o 
piată în mină, şi ca ride pentru zădarnica muncă a copilului*.., 
De sigur, e micul cadru al lui Gottfried Schalcken, din şcoala lui 
Gerard Dov (astăzi in galeria Erlangen), 

Dar de cele mai multeori pictura 1! interesează pe Golescu, 
vădit, numai intrucit li suggerează diferite relecțiuni de ordine 
generală, ca cei doi ostaşi din Viena, de pildă, despre care ne 
vorbește cu atita emoţiune: „fiul ce să pornește la războiu,., 

* p4 


19) „Aşişdorea esta şi n unui zugrav, taicd-adu şi maien sa zugrăviți 


j pan Leea aceste cuvinte nu se pot referi la celebrul portret al mamei lui 


„EUROPA* PENTRU UN CALATOR ROMIN DIN 1825. 2% 
ca unul ce este hotărit la această slujbă pentru Patrie“ și „fiul 
ce s'au intors acasă dela Războiu“ *); sau, la Munich: „Se- 
„neca, cind singur să omoară in bae, slobozindu-şi singele din. 
„vinele miinilor şi ale picioarelor, căci aşa au vrut ucenicul! 
„lui, Neron Tiranul, să se omoare negreșii cu orice moarte 
„işi va alege“ (Probabil de Rubens; nu cred că i-ar fi putut 
atrage atenţiunea pinza lui Ribera cu acelaşi subiect, ce se află 
in aceiaşi Vechia Pinacotecă), etr. 

E caracteristic din acest punct de vedere, că in Insemnare- 
ni se atrage atenţia numai asupra unui singur peiz:j, la Munich : 
„Apunerea soarelui ce să vede după dărămăturile Palatului im- 
părătesc dela Roma" (Claude Vernet ?),—desigur numai pentru- 
aceste dărâmături ale palatului Impărătesc dela Roma, (Reflex. 
al latinismului Ardelenilor şi al învățăturilor lui Gh. Lazăr). 

E interesant deasemenea că din cele 17 tablouri ale galeriei. 
din Mânich, descrise de călătorul nostru, aproape o jumătate a-- 
parțin lui Rubens : probabil „Seneca“, amintit mai sus; apoi, 
sigur, „Arhanchelu Mihail aruncind jos pre răsvrătitorul Inger“, 
„oală ceata îngerească, aruncindu-să dinnaintea jețului prea pu- 
ternicului Dumnezeu in Iad", „Războiul Amazoanelor, —Biruinţa . 
lui Thisei ce au făcut-o asupra Palestrii, impărătesii Amazoane- 
lor, săvirşind-o la podul de peste gtrla Termodon*; „Moartea. 
pruncilor celor nevinovați şi împotrivirea maicilor, ce s'au urmat 
in vremea lui lrod*, „Is. Hr. priimind cu blindețe pe pocăita pă-- 
cătoasă“, ete, 

Explicaţia acestei predilecţii pentru Rubens trebue căutată, 
fără îndoială, in motive de aceiași ordine: Rubens, dintre toți marii. 
pictori e, poate, cel mai dramatic in concepțiunea subiectelor 
sale (a putut doar să fie comparat cu Shakespeare), cu toate că. 
expresiunea la dinsul e, cum sa exprimat un critic, „mai mult 
energică decit profundă“. Cel mult, pe un om, crescut sub 
inlluențele orientale il putea impresiona la Rubens şi exu- 
beranta de forme, desigur mai apropiată de gustul estetic al O- 
rientului, decit armonia de linii şi culori, sau idealismul marilor- 
italieni, Poate, insiirșit, pe boerul bogat, deprins cu luxul orna- 
mental, 1 atrage și efectul decorativ al marilor pinze ale picto- 
rului amand. 

Orişicum, dintre toți ceilalți mari artişti, nu găsim peste tot - 
pomeniţi decit doi,—şi foarte scurt: 


*) Sint, deripat, cele două tablouri, cu acest subiect, de Johann P.. 
Erafft, pictorul z dela începutul veacului XIX, deşi n'am controlat data 
a lor de eâtro galeria Imperială, 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


„Rafail cel vestit: Feciuara Maică, fiind in brațe pe Is. 
Hr.* (Este acel singur caz, cind ni se spune numele artistului, 
—şi incă la Mânich sint cel puţin două Madone de Rafael, cari 
se potrivesc cu accastă descripție sumară) ; 

Şi în al doilea rind: „Avraam stind gată să jertiească pe 
“fiul său Isaac, şi ingerul Îl poprește*,—nu poate fi decit celebrul 
„Sacriliciul lui Isaac" de Rembrandt, din vechia Pinacoteca (No- 
tām câ acesta e cel mai mare ca dimensiune din cele vr'o 15 
„Rembrandturi“ ale pinacotecii din Minich), 

Rafael e amintit desigur numai fiindcă este „cel vestit“, 
iar Rembrandt, probabil, pentru subiect. 

Incolo—nu opresc privirile Marelui Logotăt din Golești nici 
un Tizian, nici un Leonardo da Vinci, nici un Corregio sau del 
Sarto, nici un Van Dyck, nici un Velasquez, nici un Murillo (şi 
ce frumoasă, de pildă, colecţie de gamini ai acestuia se alā la 
Minich !),—fară sa mai vorbim de dii minores, cari ar merita 
totuși, din punclul de vedere al artei, poate mai mulă băgare de 
“seamă decit Hoogstraeten, Schalcken sau Krafft, 

Din această, poate, prea lungă analiză,— dar sperăm nelip- 
sită de interes pentru caracteristica lui Constantin Golescu, —re- 
zultă lămurit cà ceea ce il impresionează în pictură este mai a- 
les subiectul, ca prilej pentru reflecţiuni sau emoțiuni străine de 
interesul artistic propriu zis; cel mult il atrage uneori vr'un 
„truc* tecnic, ce i-se pare extraordinar de „ăSâmuire* ; chiar 
cind vorbeşte de „lrumuseță“, („oricit să va uita omul, tot fuge 
iară mulțumirea lui“), simți că el înțelege în realitate numai fru- 
museța ideilor sau a sentimentelor inspirate de subiectul unui 
tablou. El judecă o operă după „bucuria“ sau „îintristarea* spec- 
tatorului, nu după valoarea ei artistică. 


Cu acest bagaj cultural, în afară de puţinele cunoştinți pe 
care i le-au putut da şcolile grecești din țară, a pornit acest 
mare boer In pribegiile sale spre Apus. 

; Nu fără emojiune ne gindim la figura aceasta „exotică“, ra. 
“tăcind scrutătoare și atentă, cu inima indurerată pentru „ticăloşia* 
din Patrie, prin centrele culturii curopenc,—In hainele sale „tur- 
cești”, cari provoacă uimirea trecătorilor şi pentru care, nu isa 
"dat voe să viziteze casa de sănătate din Viena, ca „să nu sperie 


nebunii“ (poate tot pentru aceasta n'a fos! lăsat „Să bage scama* 
la „meșteșugul de foc din Triest !). 


„EUROPA“ PENTRU UN CALATOR ROMIN DIN 1825 3L 


Şi toiuşi, acest „primitiv*, mulțemită delicateții sufletești 
înnăscute și inteligenţii sale naturale, a ştiut să vadă şi să simta 
just, —să vada şi să simiă cu mult mai adinc decit atiția cala- 
tori romini de astăzi, cari petrec in Europa pentru studii sau In 
căutare de distracţii. 

Golescu călătoreşte şi-şi descrie călătoria,-- cum ne-o spune 
din primele rinduri ale „Insemnăârii* sale,— „spre folosul Naţiei 
mele“, căci, întreabă el :—,cum puteam ochi avind să nu vâz, 
„văzind să nu iau aminte, luind aminte să nu aseamăn, asemă- 
„ind să nu judec binele și să nu pohlesc a-l face arăta! com- 
„Patrioților mei 7%... 

Şi ceia ce il interesează şi Il mișcă în Apus, este în pri- 
mul rind cultura sufletească, conştiinţa demnității omeneşti, res- 
pectul de sine, Impreunat cu respectul semenilor, sădite in ini- 
mile cetațenilor, fără deosebire de clasă, garantate prin instituții, 
prin „pravile*,—și „bună orinduială*. 

Chiar din cele dintăiu pagini el admiră, de pildă, „linistita 
„Diefuire a Vienezilor, căci acolo cea mai dintăiu grijă şi datorie 
„aceasta este—a nu aduce altuia citus de pulină supărare“ *),.. 
„ Obştească viețuire vesălă şi fericită, care să pricinueşte din 
„treptele hotäriri pravilniceşti, ce nu işi au puterea urmărilor 
„tumai călre cei mici, ci şi câtre cei mari, şi nu numai câtre 
„cei săraci, ci şi câtre cei bogaţi“ **),.. 

Şi pentru Bavaria—ţară constituțională din 1818 -— notează 
Marele Logotăt pribeag: „dreapta şi dulcea oblăduire, fericirea, 
„fireasca slobozenie a norodului şi indräsneala cea fără de 
„0brăsnicie, ci numai pe cit să cuvine la omenire“... Şi Golescu 
o și lămurește această „firească slobozenie Și Indrăzneală fără 
de obrăznicie* și-i arată şi cauzele : „Şi de le va face cinevaş 
mor ce intrebare (celor din „norod*), li răspund cu îndrăsneală, 
„dar cu mijloc aşa de politefsit şi dulce, incit întrebătorul ră- 
„mine foarte mulțumit, Dintr'această a lor urmare ce au cătră 
slol omul să cunoaşte că sint Polilefsiți şi Iluminati prin îmvă- 
„țătură, știindu-şi fieşcare datoria ; și de aceia de bună voe să 
„Poartă bine cu fieşcine* ++) 

„Buna orinduială,, asigurată de „pravile* ințelepte, de „o- 
blăduire dreaptă și dulce“, spiritul de legalitate, egalitatea reala 
An faţa legilor „ce nu iş au puterea urmărilor numai către cei 
<e ——— 


“pă 
a pe 
pP mita. 


a2 VIAŢA ROMINEASCA 


mici, ci şi câtre cei mari*,—intemeiate toale acestea pe acea 
stare sufletească a „omului poliftesit*, cind „cea dintăiu grijă şi 
datorie a fieşcăruia este a nu aduce altuia cltuș de puţină su- 
pârare*, a „se purta de bună voe bine cu fieșcine”, a se respecta 
pe sine, respectind pe alţii in demnitatea și In drepturile lor, cu 
„slobozenie firească și Indrăzneală fără de obrăznicie“,—fără u- 
milire şi fără aroganță,—într'un cuvint, conștiința desăvirşită şi 
respectul demnității omeneşti la toți deopotrivă, și, mai scurt: 
cullura suflelească,— aceasta este condițiunea indispensabilă gi 
izvorul adevăratei „civilizaţiuni“, şi nu poate fi altă linie de de- 
marcaţiune Intre „civilizație“ şi „barbaric“. 

„Hipedul fără pene, lipsit de cultură sufletească, poate mai- 
muţări progresul tecnic al ţărilor Inaintaşe, poate ridica oricite 
„turnuri Eiffel” până In slava ceriului,—dar tot sălbatec rā- 
mine, un fel de orangutang-constructor, fără forță morală, fără 
geniu creator, nu poate da naștere unei „civilizațiuni*, cum nu 
poate crea In jurul lui „vieţuirea liniștită, vesălă şi fericita“. 

Şi Golescu ştie, că nu poate fi un criteriu mai sigur pea- 
iru măsura, in care aceste elemente ale adevăratei civilizaţiuni 
sint inrădăcinate in viața reală, decit starea morală şi materială 
a „norodului*, pentru că Indiferentismul faţă de acestea, oropsi- 
rea, Injosirea şi mizeria „fratelui mai mic*,nu sint compatibile 
cu o adevărată cultură sufletească, cu respectul adinc al demni- 
tății omeneşti. 

De acecall vedem „Insemnind* cu multă stăruința datele 
relative la viața „norodului“, a ţărănimii bine-ințeles In pri- 
mul rind. 

In Baden (unde, repetăm, pe alunci luncţiona deja regimul 
constituțional ca şi in Bavaria), ne spune el despre ţăranii plu- 
gari: „Şi văzindu-i cinevaș, cum sint de bine şi curat îmbrăcaţi 
„la vremea muncii, iarâș li hotârește că sint fericiți, avind cel 
„mai prost și leneş birnic toate cite se cuvine să aibă o bună 
„gazdă. Imbrăcat curat şi el şi nevasta şi copiii; picior gol este 
„peste putință de a vedea, măcar aibă şi 10 copii, toţi cu cizme 
„In picioare trebue să fie* ;—şi ne descrie „starea unui cărbu- 
snar lăcuitor la Baden... ca să alle fieş cine ce va să zică un 


„cărbunar ce lăcueşte intrun loc unde prăvilile ajută pe fieş-ce 
„om de a face stare, fie numai vrednic“ *)... 


Dar insemnările cele mai entuziaste sint relative la vechile. 


*) p. 5T. Vozi şi pentru Bavaria, p. 124, 


„EUROPA* PENTRU UN CALATOR ROMIN DIN 1525 83 


democraţii ţărăneşti din Elveţia, — şi ne permitem aci citații 
mai lungi : 

„Nezreşit, exclamă Logofătul nostru, acel Gulielm Tel, 
„carele a desrobit pe acest neam și i-au dat o aşa începere de 
„bună olctrimuire, siint nu va fi, iar Intr'acei mai mari făcători 
„de bine din lume, trebue a să număra. La cel mai de nimic 
„sal, anume Grihdori, innoptind, am găzduit la birt, unde tn- 
stiind un sătean in odaia ce eram, ne-au întrebat de este primit 
„Să stea cu noi de vorbă pentru petrecerea de vreme. Carele 
„după multe vorbe și Intrebări ce i-am făcut, pentru obiceiurile 
„Şi prăvilele lor, după ce ne-au dat să pricepem că vorbeşte 
„lranțozește, nemţeşte și italieneşte, au inceput şi ellinica, zicind 
„trei patru rinduri din Xenolon, şi vre-o doao stihuri din Omir. 
„Şi întrebindu-l unde au invâțat ellinică,—mi-au răspuns că In 
„toate salele lor trebue să fie şcoală în limba naţionala, și care 
„din şcolari să indulceşte la invâțătură, merge la şcoalele de 
„prin orășe, unde sint invățâturile mai nalte și în multe limbi; 
„Şi la acele școale poate fieşcare a ciştiga Invățătură, după cita 
„rivnă va avea. Apoi au venit copila birtașului ca de 10 ani, şi 
„ne-au cintat cu clavirul şi cu glasul, şi alții ce să silea în tot 
„chipul să ne odihnească. Şi alte multe ce avea, le vede cinevaş 
„Şi loarte rar in orașele noastre, le-am văzul intru acest sâlun- 
„tean, pe care harta nici că Il are pentru micșorarea lui... 

„De aciia am mers în satul Alsteten, unde iarăşi mi s'au în- 
„timplat o vrednică de seris intimplare. Coborind la birt, m'au 
„intrebat un om de unde venim? Eu spunindu-i că dela Kron- 
„Ştat, el au prisosit: că de la Kronşiatul din Transilvania, ce să 
„hotăreşte cu Valahia? (Căci este Kronştat și în Rossia, şi-i tre- 
„buia să-i fac deosebire), Eu văzind că are știință gheografi- 
„cească, am intrebat pe birtaș: Ce om este? El mi-au răspuns 
„că esle țăran plugar, și că au venit căci aslă-zi este zioa gaze- 
„turilor, şi că să string unii de le cetesc; şi că de vrem să le 


„celim, să intrăm In odaia obștii, unde intrind am gasit alți trei 


„patru ca acela, cu foi de gazeturi in mină. Atunci m'au cu- 
„Prins gindurile, văzind că țăranii Elveţii, vrind să ştie ce curge 


win lume, să string şi cetesc gazeturi. Şi cel ce m'au intrebat 


„te unde viu, mi-au făcut destulă dovadă, că sau au cetii ghe- 
„0grafic, sau că de multe ori s'au uitat pe hartă*...*) 


— 


*) p 128—151, passim. 


ü VIAȚA ROMINEASCA 


Si imediat gindul călătorului se îndreaptă spre țara lui inde- 
nica ce intristată aducere aminte! Căci în anul 1824, mer- 
„gind la Cluj, Peşta şi Mehadia cu Dumnealui fratele Logotătul 
„Manolache Băleanul, au primit o scrisoare de la cinstita Canţel- 
„laria Logoteţii cei mari, asupra căriia adressul era: Cătră Dum- 
„nealui... la Mehadia, în ținutul Transilvanii, Din care să cu- 
„aoaşte că nici unul din canțellariști nu au știut că Mehadia nu 
„este in ținutul Transilvanii, cu toate că este și aproape de ho- 
„tarele Valahiei,—iar Elvetul plugar, şi peste patru împărăţii de- 
„parte, au şiut care unde este, şi cu care loc să hotăraște“... 

Starea „norodului“ li inspiră ginduri şi mai amare. Vede- 
rea țăranilor, bine Imbrăcaţi şi curaţi chiar şi în timpul muncii 
pe cimp, ce pare inflorit de culorile vii ale hainelor, li evoacă 
icoanele „de acasă“! 

„Cind am văzut acele cimpuri roşind şi negrind, şi câpă- 
„tăile panglicelor fălfăind în vint, n'au fost cu putință să nu-mi 
„aduc aminte cind am fost şi eu in cimp la seceriş şi la coasă, 
„cu doao trei sute oameni,—zic să nu-mi aduc aminte de ticălo- 
„şia locuitorilor țării Rominești, de goliciunea şi de trențerătura 
„hainelor,—şi mai virtos cum era de peste Olt, trebuia să fie şi 
„negri pirliți, intocmai ca unele dobitoace ce es rău din iarnă, 
„slabe şi sbiulite*...”) 

Şi cugetul li arată deslușit şi cauzele deosebirii, —in privinţa 
culturii sufleteşti : 

„Neinvăţătura şi înjuguirea prosteşte pre om, iăcindu-l şi rău. 
„Și de aceia cu dreplule să uită asupra fieşcăruia cu vrăjmăşie, 
„socotind că poate şi acesta va veni vreme să-i facă vre un rău, 
„—căei bine mau văzul dela nimeni, sau că şi acela li va cere 
„cevaş, căci luj nimeni nu-i dă nimic, nici măcar o învățătură, 
„Nici un ajutor, nici o indreptare în datoriile lui, ci trăiaşte ca 
„un dobitoc sălbatic*...**) 

lar în ce priveşte cauzele stării materiale, autorul ne de- 
scrie pe larg groaznicele impilări, de care „să cutremură mintea 
omului, cind işi va aduce aminte“ la ce chinuri este supusă, 
pentru „biruri și iraturi*, „făptura Dumneizeirii, omenirea, frații 
noştri”... „Aceste nedrepte urmări, şi nepomenite peste tot pä- 
„mintul, i-au adus pe ticăloşii lacuitori întru aşa stare incit in- 


$) p. 73—76. 
** p ng 


„EUROPA“ PENTRU UN CALATOR ROMIN DIN 1835 35 


„trind cinevaș Intr'acele locuri unde se numesc sate, nu va ve- 
„dea... nimică, ci numai nişte odăi In pămint, ce le zic bordeie“... 
—cu ð gaură anume făcută să asigure omului fuga: „cum va 
„Simți că au venit cinevaş la uşă-i ; căci ştie că nu poate f alt, 
„decit un trimis spre implinire de bani. Şiel neavind să dea 
„ori o să-l bată, orio să-l lege,6 să-l ducă să-l vinză, pentru un 
„an, doi, şi mai mulţi, sau la un boierinaş, sau la un arendaș, 
„sau la oricine să va găsi, ca el să slujească acei bani... Cu care 
„dreptate acest noroi au fost dator să ne dea o asemenea 
„sumă ? O! ce amărită viață al aceslui norod ce lăcueşte pe 
„acest bogat påmint O! ce  ugoniseală nedreapta cu nu- 
„Mire de iraturi ale boierilor, Nelegiuită şi vrednică este de 
„blesteme, căci aceasta ne-au invrăjbit, aceasta stă Impotriva u- 
„Nirii, impotriva îrâții, impotriva tuluror celor bune cugete*...*) 

Aceste dureroase pagini, (nu pot da aici din ele decit crim- 
pee), pe care, cu drept cuvint, d. Nerva Hodoș le compară cu 
celebrul pasagiu din Labruyère *), nu sint pentru Constantin Go- 
lescu numai un prilej pentru exerciții literare, —pe dinsul „îl fm- 
punge cugetul“, şi am auzit strigătul lui de amară câință ; el işi da 
seamă şi de respunderea lui ca „boer*, ca unul „din cei mari* 
pentru această „stare de ticăloşie a norodului“ său, şi preves.| 
tește ceasul pedepsei: 

„fiindcă toate urmările ne sint intemeiate in nedreptate şi 
„in neorinduială bună, de aceia prea puternica Dumnezeire nu 
„mai pedepseşte la al 7-lea neam, ci chiar pe noi insuşi, cu 
„perdere de cinste şi de averi, şi in scurt cu prelacere aceii de 
„astăzi veselie, mine In tristare*,.,***) 

Pentru a complecta caracteristica, semnâlăm și observația, 
pe care Golescu o face, numai în treacăt, asupra Rominilor de 
peste munți. 

Vorbind despre Banat, el aruncă abia citeva aluzii (de 
atitea ori doar trebuia să pribegească prin Ardeal!), dar foarte 
prețioase : 

„lar lăcuitorii neaoşi Romini, făr' de nici o deosebire, şi 
„in vorbă şi în port, atita numai căci se socotesc cu ai noștri care 
„Sint în cea mai bună stare, și căci, după călărimea Ungarii, cea 
„mai bună şi credincioasă oaste sint Rominii... Pe aceștia vā- 
„Zindu-i un neaoş Romin, trebue să să bucure şi să să intristeze... 


53-61, passim. 
2 ` LYN 
p. 108. 


s6 VIAȚA ROMINEASCA 


* Ot ce bucurie şi Intristare ne-au coprins! Bucurie, căci am vä- 
zut din neamul nostru aşa voinici ostaşi, bine imbrācați, bine 
pd Pa a. . - .. . 

învățați. şi bine indemnaţi în calea fericirii şi a cinsti. Şi in- 
i “iarași i ricirea acestora, mindria naționali- 
tristare iarăşi, căci văzind fericirea r ) ; 
„cească, neam adus aminte şi de vrednicii de milă ai noştri 


„frați Romini, ce odată au fost vestiţi*...*) 


Culegind aceste impresii din lunga lui călătorie din Apus, 
Marele Logofăt Constantin Golescu, deşi ajuns la vrista de a- 
proape 50 de ani, se intoarce în țară alt om. Cuget, ca efect 
al revolujiunii morale ce a suferit, li impune misiunea de a- 
postol al „vestei celei bune“; el întemeiază societăţi culturale, 
inființează ziare, la nevoe chiar în străinătate, publică manileste 
şi cârți, deschide şcoli,—şi dă fiilor săi o creștere, care îi pune 
in fruntea mişcării de renaștere națională... 

In istoria renaşterilor morale sint puține pilde mai emoțio- 
nante de triumful „cugetului* asupra tuturor forțelor intunecate, pe 
cari egoismul omenese şi prejudecata de castă le pun în calea 
conştiinţii... 


. 
. . 


„An trecut 85 ani de atunci... 

Avem astazi căi ferate, şosele, flotile cu „meşteşvz deloc”, 
fluviale şi maritime ; telegrafe şi teleloane; universităţi, licee, 
şcoli primare ; biblioteci, Atenee, observatorii astronomice ; con- 
stituţie, parlament, partide politice ; ziare, reviste, societăţi literare... 

„„„Dar dacă vr'un „boer“ invățat și rafinat de astăzi, care 
ar avea delicateţa și nobleța suilctească a „primitivului* călă- 
tor din Goleşti, ar porni In „Europa* cu acelaş gind de a se 
instrui „spre folosul Naţiei*, —oare nimic nu i-ar mai putea tm- 
punge cugetul său“ ?.,, 

Dar intelectualii noştri, „Inarmaţi cu toată știința veacului“, 
„adăpaţi la izvoarele ştiinții Apusului“ (adesea fii sau nepoți ai 
„ulobitoacelor sălbalece*, descrise de autorul „Însemnării*) 3 

Poate unii din ei au zimbit, in conștiința superiorității lor, 
cind au cetit naivităţile lui Golescu. Dar nu le desvăleşte con- 
Ştiinţa, sub splendorile acestei „civilizaţii“ şi ceva din sirăvechia 
„barbarie“, care a ingrozit pe Marele Logotat ?... 


+) Pag. 106. 


EUROPA! PENTRU UN CALATOR ROMIN DIN 1825 57 


Am innainlea mea o mică carte, note de călătorie In aceiaşi 
Elveţie *), îi cărnii ţărani i-au inspirat atitea comparații crude boe- 
rului din Golești acum 85 ani. 

Ce cale au făcut de atunci aceşti țărani, —cari chiar în păr- 
ile cele mai inapoiate ale Elveţiei, in colțurile cele mai retrase 
din Appenzell, suggerează autorului comparaţia cu păstorii lui 
Racan şi M-me Deshoulicres ? Dar pentru a lăsa intactă impresia, 
să-mi fe permis de a reproduce textul fără traducere : 

„Maisons pimpantes, lustrees ; pâturaaes dans des prairies 
„Closes de barrières å claire voie, où broutent des moutons bien 
„Savonnes —auxquels ón cherche des rubans—et de génisses 
„Proprettes ; fermičres si coquettes, nux bras nus, au linge blanc, 
„dont les vetements n'ont pas une souillure même au sortir de 
„l'étable: ce sont les bergeries de Racan et de M-me Deshoulit- 
„tes mises en uction, c'est du Florian vécu, auquel il ne manque 
„due les paniers, la poudre et le marivaudage“.., **), 

Și acești țărani de pastorală „XVIII siecle*, o rasă mindră 
Şi viguroasă, au intemeiat o democrație bogată şi puternică, cu 
„relerentlum*, cu dreptul de „iniţiativă populară“, cu o vastă şi 
îndrăzneață legislație socială.., 

Dar iată un fapt, care poate interesa mai de aproape pe 
intelectualii noştri : 

„Elveţienii au biserici, cari servesc pentru mai multe con- 
„tesiuni. Ei posedă cel puţin un ziar care servește două partide: 
„ Wochenblu't din Groningen (cantonul Zurich) este inadevâr tm- 
„Pârțit între partidul conservator, căruia ti aparțin cele două din- 
„tăiu pagini, și partidul radical socialist, care dispune de cele 
„doua din urmă. Cetitorii pot astfel judeca imparțial valoarea ce- 
alor două politice respective, cari sint expuse şi combătute re- 
„ciproc în aceiași loaie*.., ***) 

Cit respect pentru convingerea cinstită, cit simț de demni- 
date omenească presupune la aceşti țărani (căci lor li se adre- 
sează mica gazetă sâptăminală) acest simplu fapt! 

Şi må gindesc la polemicile noastre literare şi ştiinţifice 
(nu mai vorbesc de politică t) provocate de vr'o observaţie cri- 
tică, sau de vr'o divergență de păreri în chestia.. izvoarelor 
Gangelui t. 


O1 „Liniştită, veselă şi fericită vieļuire, căci cea mai din- 


* A. Lamzat,— Lua Sulase moderne, P, 1940, 
ae) Op. cit p, 30. 
Qp. cit p, 119. 


VIAŢA ROMINEASCA 


53 — 


„tiu grijă şi datorie a fieşcăruia aceasta este, a nu aduce al- 
ia cituşi i supărare“... 

sc atrăgea care la fiecare cinci ani trebue să fie 
hranită cu porumbul dat de Stat, şi la fiecare zece ani se răscoală... 

Unde e şi „fireasca slobozenie lâră indrăzacală” AZ 

Ca intrun caleidoscop Imi trec dinaintea ochilor toate sce- 
nele cunoscute, cind un „autohtun* în opinci şi suman trece Inna- 
intea autorităţilor, ca prin vâmile văzdubului, dela jandarmul ru- 
ral până la tribunale şi curți... NR 

Si mii de Romini trec anual granița, și nici măcar „min- 
dria naţionalicească“ nu le spune nimic cugetului, cind văd pe 
țăranul mai bogat, cu mai mult pāmint, mai voinic, mai mindru, 
din Ardeal, din Bucovina, din Basarabia,—pe țăranul Romin Pie 

Nu avem şi moi răspunderea, şi nu ne simțim datoria, cum 
o simţia boerul deila 1825 ?... mais 

Răspunsul ni-l pot da discursurile parlamentare, foile ziare- 
lor, paginile revistelor.... 

Pentruce nu se mai iveşte un Costantin Golescu ?..., 

Pentruce?.., 


C. Şărcâleanu, 


Intervenţia Statului în organizarea 
educațiunii publice pe Continent 
și în Anglia *) 


Una din cele mai de căpitenie caracteristice ale veacu- 
lui trecut e desigur importanța ce au căpătat pretutindeni proble- 
mele de educaţie, In toate ţările din Occident, strădănuinți mari 
s'au pus pentru organizarea educațiunii publice, şi azi, budge- 
tul instrucției în diferitele state a ajuns să nu fie intrecut decit 
de cel al armatei. 

A te culiiva se consideră acum nu numai o datorie câtră 
tine insuţi, ci o datorie publică: statul impune, sub constringe- 
rea amenzii, invățămintul elementar fiecărui cetățean. La rindul 
său, statul se consideră dator, faţă de cetățeni, de a procura a- 
cest Invâțămint gratuit pentru toţi copiii în vristă de școală, 

Intervenția statului in organizarea şcolilor are ọ vechime 
mai mare in Germania, unde regele Frederick Wilhelm, în urma 
dezastrului dela Jena, proclamă necesitatea răspindirii culturii în 
masele populare : „Germania trebue să ciştige prin puterea in- 
telectuală ceia ce a perdul In puterea materială. Pentru acest 
scop, dorința mea este ca tot ce-i posibil să se facă, pentru a 
răspindi şi perfecționa educaţia poporului“, Iată o infringere mi- 
litară fericită ! 

Franța recunoaște mai tirziu necesitatea introducerii învă- 
țămintului obligator; iar în Anglia, pină la 1870 nui sa recu- 


Notiunea educație are un înţeles mai cuprinzător în Anglia decit 
pe eon + Pe continent geonlu, pină ne de mult, si-a re zi domeniul 
exclusiv la iustraeția propriu zisă—predarea eunoștinților: ile aici numete de 
Minister de Instrucție dat nutorităţii seolure centrale. In Anglia scoala a 
iat intotdeuna precădere educatiei propriu zise—formärii caracterulni—sub- 
ordonind şi contopind instrueţia în sfera educaţiei: de sici numele de Board 
of Education, dat autorității şenture superioare. Astfel pecind, de obleeiu, pe 
continent instruețiu si educația sint uuţiuni elar ppomrt ve in Anglis, În ge- 
neral, ncesto lvona noţiuni se contopese În noțiunea education, care nu pri- 


veşto voltares exelusivă a upei părți din ọm, ci formarea compleetă 
a omului— the making of iman, 


40 VIAȚA ROMINEASCA 


noscul statului dreptul de a interveni în organizarea educatiu- 
s ai i 
7 aasa din aceste trei țări avea insă, inainte de interven- 
ţia statului In organizarea invățămintului, vechi tradiţii de cul- 
tură. În lipsa unei autorităţi centrale, inițiativa particulară, dife- 
ritele societați şi corporații, şi mai cu samă Biserica au fost fac- 
torii care au căutat, din timpuri vechi, să lupte Impotriva intu- 
ericului. ză ai 
j Cele dintăi şcoli au răsărit pe lingă mânăstiri, Unii din- 
tre suverani şi marii bogătași au Intemeiat şcoli şi au lăsat le- 
gate pentru Iatreţinerea lor. Reforma şi Renașterea au tost pen- 
tru şcoli epoci de inflorire, Universităţile—cele mai vechi de 
prin veacul al Xil-a—exercilă de asemenea o mare influență 
culturală în Apus. ni i 

In lipsa aceasta de orientare a iniţiativelor rezlețite, nu se 
pot inchega sisteme de educaţie bine definite și în măsură de a 
satisface nevoile culturale ale deosebitelor popoare. Biserica ca- 
tolică ajunge, incetul cu incetul, să monopolizeze organizarea șco- 
lilor, şi, din cauza caracterului ei internațional, să Impedece dts- 
voltarea caracteristicelor naționale ale educațiunii publice in di- 
feritele țări. 

Pentru Biserică, şcoala ajunge cel mai puternic instrument 
de stâpinire a conștiințelor, de dominare politică și de propagare 
a idealurilor ci; dar, în curind, interesele şi idealurile Bisericei 
nu mai corespund cu interesele şi idealuriie de emancipare ale 
societăţii laice. Biserica nu se Ingrijeşte de cultura maselor: ele 
trebuiau să creadă, nu să se lumineze, Şcoala nu trebuia să 
pregătească peniru viața actuală, să insufle interes pentru nevn- 
ile societății din jurul ei: de aceia clasele bogate găseau în şco- 
lile Bisericei o atmosferā monastică, un program şi un regim 
şcolar, care strâmutau interesele tinerilor cu 2000 de ani în urmă, 
şi îi deslipeau de interesul vieții societății în sinul căreia trăiau. 
Din această cauză Biserica menţine cultura din şcolile ei la un 
clasicism exclusiv și indepărtează din interiorul ei orice preo- 
cupare de educație fizică— „tot ce perde corpul ciștiză sufletul“. 

Cind în fața puterii Bisericei se ridică puterea statului laic, 
lupta pentru stăpinirea şcolii nu se dă In mod dezinteresat, nici 
de o parte nici de alta: statul voește să smulgă din mira Bise- 
ricei, o armă de dominare politică, un mijloc pentru propagarea 
idealurilor lui, a cărui valoare Biserica o cunoştea din o lungă 
experienţă istorică şi pe care ca, din instinct de conservare, nu 
voeşie să-l cedeze. 

„Procesul acesta intre Biserică şi Stat incă nu e terminat. 
In Germania Statul imparte cu Biserica controlul în școală; in 
Franța Statul a alungat Biserica din școală, dar Biserica nu pare 
rezinnată; In Anglia, unde Biserica n'a exercitat niciodată o do- 
minare politică și unde credinţa în libertatea individuală a fost 
întotdeauna mai puternică decit credința In Biserică, şcolile Bi- 
sericei şi cele laice (nonprovided şi provided schools) stau Incă 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI un 


față în față: un compromis le asigură colaborarea pașnică la răs- 
pindirea culturii în popor, 


E interesant de observat atitudinea statului In intervenția 
lui pentru organizarea educației publice în diferitele țări pe con- 
tinent şi în Anglia. 

Statul, prin rolul său politic şi social, e un instrument de 
dominare politică al unei clase asupra celorlalte, şi in acelaşi 
timp, şi un regulator al intereselor tuturor claselor sociale. EI 
funcţionează mai energic intro direcţie sau alta, după gradul de 
alirnare sau de independență a claselor de jos față de clasele 
stăpinitoare şi după puterea ce cl o are, ca instituție centrală 
administrativă, plină la un punct, de sine stătătoare. 

In felul cum intervine statul in organizarea educaţiunii pu- 
blice în diferitele țări, se oglindesc, în mod firesc, interesele cla- 
selor sociale, după raporturile lor de putere și după reJațiunile 
de atirnare ale cetățenilor față de puterea administrativă superioară, 

Nu toate statele intervin cu aceiaşi generozitate pentru răs- 
pindirea cullurii în «diferitele pături sociale: statul democrat al 
Americei de Nord oleră invățâmint de toate gradele gratuit şi 
egal tuturor copiilor, din toate păturile sociale, pecind statul con- 
servator şi absolutist al Germaniei a organizat invățămintul pri- 
vilegiat de clasă, de castă chiar, 

Fără îndoială şcoala de stat pe continent e o instituţie po- 
litică— „o fabrică de cetățeni ai sfatului“, 

Insă interesele actuale ale Statului ca şi interesele Bisericei 
nu corespund intotdeauna cu interesele permanente ale poporu- 
lui; de multe ori aceste interese sint chiar antagonice: „Acum 
zice Rein, educaţia este chemată ca aliat al Statului şi al Bise- 
ricei — inţelegem educaţia din şcolile publice. Statul voește sa 
conducă educația şcolară ca aliat al său pe cimpul de luptă im- 
potriva curentelor destrugătoare, care amenință să-i surpe pute- 
rea; Biserica incearcă sa recucerească prin mijlocul instrucției re- 
ligioase ceia ce a perdut în popor. 

Instituţiile de stat nu apără intotdeauna deopotrivă intere- 
sele tuturor cetăţenilor : de aceia la Romani s'a inființat tribuna- 
tul, la Greci adunările şi tribunalele poporului, la Engleji Par- 
lamentu) şi juriul—toate instituții care-și trag autoritatea direct 
din masa poporului, nu dela autoritatea centrală a statului, 

Natural că râspindirea învâțâmintului elementar In toate 
straturile sociale corespunde unui interes general. Sporirea mij- 
locie a cunoștințelor omenești e o cauză directă de creștere a 
bogăției naţionale în orice țară. Capitalul național al unei țări 
nu stă in ceia ce de obiceiu se numesc bogății naturale, ci in 
capacitatea productivă a cetățenilor ei. E evident Insă că a- 
ceastă capacitate productivă, în ultimul detaliu, e o chestie de 
lărgire a cercului conștiinței. Din depozitul imens de cunoștinți 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


moştenite al omenirii, fiecare e silit de lupta vieţii să-și insu- 
sească macar o parte —să-și întindă cimpul conştiinţii. Progre- 
sul istoric al omenirii nu e de fapt decit acelaș lucru: prin orice 
descoperire științifică omul, pe deoparte cucereşte un colţ din 
domeniul lumei externe—fi micşorează teritoriul necunoscut; tar 
pe de alta işi lârgeşte domeniul lumei interne—al conştiinţii, 

Cine poate fi impotriva sporirii bogăției naționale! Părerile 
se pot impărți numai asupra Intrebării cui se cuvin aceste bo- 
gății. Sporirea capacilâţii productive a indivizilor din o ţară nu 
contrazice interesele nimânui, ci tocmai dimpotrivă : de aceia im- 
punerea unui anumit grad de cultură tuturora e o datorie naţi- 
onală. Dar cind lărgirea prea mare a orizontului poate să tre- 
zească mintea celor mulți, atunci apar drepturile superioare ale 
statului, principiile imutabile ale moralei, tradiţiile istorice... drep- 
turile sfinte ale trecutului. Atunci statele dau alarma primejdiei 
proletariatului intelectual, a „proletariatului bacalauriaţilor* cum 
numea Bismark, cu dispreţ, această clasă de fermenţi ai nemul- 
țumirilor sociale, pionieri ai lumei de mine. 


Pe continent, intervenţia statului in organizarea invățămin- 
tului secundar şi superior, a lost provocată in primul rind de ne- 
voile de organizare ale statelor moderne. Această organizare im 
Franţa şi Germania s-a desvoltat necontenit In direcțiunea unci nu- 
meroase biurocraţii civile şi militare. Toată această biurocraţie 
statul o formează in şcolile lui şi o formează după concepțiile is- 
vorite din interesele lui de dominare. Şcoala ajunge un loc de 
pregătire pentru o carieră biurocratică ; ca nu-şi propune să fu- 
brice cetăţeni care „să fie cineva in corpul celor care guvernează“, 
ci „indivizi care trebue să ocupe un loc în maşina statului“. 
Atit de făţiş se exprimă acest scop incit, în unele categorii de 
şcoli, Unârul trebue să se angajeze ca funcționar al statului In- 
nainte de a fi primit in şcoală, 

Regimul din astfel de instituții de cultură nu tinde a des- 
volta însuşirile de independență a individului faţă de stat, ci pe 
acele de supunere şi ascultare, însuşiri care recomandă frumos 
pe bunul luncţionar—civil ori militar. Scoala nu trebue să se 
ocupe cu formarea și întărirea caracterului tinărului, de oarece 
viitorul cetăţean iși va procura existența, fără luptă, lipit la vre- 
una din incheeturile vastului aparat al statului, 

Întărirea fizică a viitorului funcţionar nici ea nu-i necesară: 
un biurocrat n'are nevoe de o constituție atletică. 

lată de ce, pină nu de mult, scopul acestor şcoli se mărginea 
exclusiv la instrucţie — predarea de cunoştinți. Şi numai din a- 
cest punct de vedere ele sint superioare şcolilor din timpul a- 
totputerniciei Bisericei. In ele tinărul se pregăteşte in vederea 


serviciului statului, dupăcum în şcolile Bisericei se pregătea pen- 
tru a fi servitorul lui Dumnezeu. 


INTERVENȚIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI 43 


Tipul unor astfel de şcoli este liceul — marele internat —din 
Franța, creat de Napoleon. In astfel de şcoli, în care singura- 
preocupare e de a ingrămădi cit mai multe şi variate cunoştinţi- 
in capetele elevilor, multe generații și-au ofilit şi istovit tinereța. 
Din cauza lor s'a zis că Franța îşi pregătește viitorii cetățeni in 
inchisori. In ele s'a desvoltat așa numitul regim de chauffage, 
„care consistă In a da, în cel mai scurt timp posibil, o cunoş- 
tință superficială, dar deocamdată suficientă, a materiilor pentrus 
examen“. Nici higienă, nici educație, ci numai instrucție in ve- 
derea... unei cariere biurocratice, 3 

Acest regim şcolar a produs surmenajul intelectual şi pa- 
meni istoviţi fară vreme, sleiți de putere fizică și intelectuală, 
fară voință, fără vigoare morală și fâră incredere in ei—decla- 
saţi primejdioşi şi pentru dinșii şi pentru societate, 3 

Impotriva acestui regim nedispârut incă in Franța, s-au ri- 
dicat protestări unanime; despre el Edmond Demolins spune: 
„Regimul nostru şcolar actual formează în special funcționari ; 
e puţin susceptibil de a da un alt product, E mai cu seamă- 
rău intocmit pentru a forma omul”. 

Cu drept cuvint se spune câ In Franța este o contra- 
zicere inire regimul ei politic şi cel pedagogic. 

Principiul „mens sana in corpore sano* era de mult cu- 
noscut de pedagogi, dar nici o descoperire nu revolujionează lu- 
mea pină nu e impusă de un interes. 

Nevoia statului în Germania și Franța de a avea tot mai 
mulți soldați a atras atenţia tuturor asupra faptului că şcoala se- 
cundară istoveşte bârbăţia, că numai instrucţia nu poate face- 
buni soldaţi, ba dimpotrivă chiar, că şcoala secundară, pe baza 
instrucției exclusive, slăbește rezistența militară a unui stat. Im- 
pâralul Wilhelm in importantul și curiosul său discurs din 1890 spune- 
clar: „Am nevoe de soldaţi; am nevoe de o generaţie puternică şi In 
stare să apere țara.. Ar trebui să aplicâm şcolilor superioare- 
organizația caselor noastre de educaţie militară, a școlilor noas- 
tre de cadeți... S'a constatat că miopii au sporit.. In gimna- 
sinum din Frankiurt sint 4") miopi în clasa Incepătoare şi 64°/o 
in Prima... Din 1.600 tineri înrolați în armată la Mânich numai: 
2% din cei care au absolvit școlile elementare (Volksschulen) 
sint miopi, pecind graduați din Realschulen dau 58", iar cei 
din Gymnasien 65%“, 

„În şcolile secundare din Düsseldorf 14 din numărul ele-- 
vilor e sub mijlocia normală, ca dezvoltare fizică; pină la 60%. 
din ei sufăr de nervozitate, şi 20"]o sint victime ale insomniei* !). 

Organizarea şcolii secundare se denunță dar in mod oficial 
ca nesatisfăcătoare faţă de trebuinţile statului. Pedagogii con- 
damnaseră de mult acest regim de instrucție exclusivă şi de ne- 
glijare complectă a educaţiei fizice ca necompatibil cu desvolta- 
rea normală a omului, dar statul nu intervine pină ce nu se con-- 


— 


1). Reports of un Commisioner ot Education, IB99—1900, pag. 838. 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


vinge de necesitatea intervenţiei din punctul lui de vedere. „Vii- 
torul va aparţinea unui popor de animale sănătoase nu de cuge- 
tātori istoviți*. Trebuese soldați nu filologi „care de la 1870 
s-au aşezat in şcoală ca beati possidentes*, | . 

Dar dacă statul intervine pentru a Impedeca ruina vigoarei 
fizice a tinerilor in scoala secundară, spre a-i putea scoate ani- 
male sănătoase pentru armata statului, deocamdată nu are nici un 
interes să asculte glasul pedagozilor, care cer școlii și lormarea 
şi întărirea caraclerului—a spiritului de libertate, neatirnare şi in- 
credere în sine. Însuşirile morale cernle unui bun soldat nu se 
deosebesc de ale unui bun functionar civil, i se cere numai mai 
multă rezistență zică... supunere şi ascullare oarbă, 

Marele Virchow, în conferința dela Berlin, se plinge de lipsa 
de adevărată educaţie morală In şcolile secunilare din Germania : 
„Regret că nu pot aduce mărturia mea că am progresat în for- 
marea caracterului în școlile noastre... Nu pot spunecă am im- 
presia câ am lâcut mari progrese in deprinderea oamenilor cu 
intărirea caracterului, Din potrivă, mă tem că sintem pe povir- 
niş. Numârul caracterelor devine tot mai mic“. 

in Franţa aceleaşi protestări justificate de nemulțumire se 
ridică impotriva şcolilor secundare şi superioare: şi aici se con- 
'stață neputința acestor şcoli de a întări caracterul, de a desvolta 
personalitatea tinerilor: de a pregăti pentru o viață independentă. 

Cit timp statul pregătea în școlile secundare şi superioare vii- 
tori biurocraţi ui lui, a căror întrebuințare in mașina statului oprea 
formarea proletariatului intelectual, problema intărirei caracterului 
Şi a formării personalității pentru o viaţă neatirnata nu interesa 
statul şi şcoala n-o urmărea, cu toate că era pusă de educatori. 
A ajuns însă un timp cind şcolile incep să proilucă mai mulţi 
pregătiți decit trebuese pentru serviciile statului. Această mul- 
time necontenit în creștere, nelormată pentru a duce o viață in- 
dependentă, lipsită de sprijinul statului, formează aşa numitul 
proletariat intelectual care „surpà puterea statului“. E o stare 
de răsvrătire a copiilor impotriva părintelui lor! Cel dintâi gest 
al statului a fost să restrinuă invăţămintul secundar, să inzreue 
programele, să translorme fiecare ramură de invățâmint intrun 
fel de cul-de-sac, din care elevul să nu poată eşi ca să treacă 
mai departe în invățămint; să ceară titluri superioare pentru 
funcţiile publice... însfirşit să descurajeze pe cei care aspiră la 
"0 carieră biurocratică, 

Interesul actual al statului poate să dicteze stavilirea invă- 
ămintului secundar şi superior; dar se poale inchipui că spo- 
rirca culturii cetățenilor dintr'o țară e un rău în sine pentru po- 
por? Dacă Intărirea statului cere acest sacrificiu e o dovadă că 
Starea nu-i normală și că nu poate fi decit trecătoare. 

, Cit de caracteristice sint cuvintele Impâratului Wilhelm in 
faimosul său discurs: „Cea mai mare parte dintre candidații la 
foame (titraţi invâțămintului superior), mai cu seamă d-nii zia- 
mişti, sint liceani rataţi; iată o primejdie pentru noi, Acest ex- 


INTERVENȚIA STATULUI IN ORGAYIZAREA EDUCAȚIEI £5- 


ces, care acum e deja prea mare, face patria noastră să se ase- 
mene cu un cimp săturat de apă, care nu mai poate suferi să 
fie udat. lată pentruce nu voi autoriza deschiderea de noi licee 
(Gymnasien)... a căror necesitate nu mi se va dovedi cu temei- 
nicie, Avem deja destule... Dacă școala ar fi făcut ceia ce sin- 
tem in drept să aşteptăm dela ea, ea ar fi trebuit innainte de 
toate să angajeze duelul cu Democraţia“, !) 

E desigur nedreapă atitudinea statului față de proletariatul 
intelectual; e chiar o necrecunoaștere puțin cavalerească a pater- 
nitâţii, Nu numai câ aceşti desmoşteniți sint produse ale statului, 
dar sint produse în perspectiva unor speranțe şi a unui tarif de 
valori sociale creat de stat, 

indrumarea edacațici din şcolile secundare şi superioare 
isvorăşte din concepţia teoriei intereselor superioare de stat, nu 
din principiile simple dar sănătoase ale educaţiei tradiționale. 
Innainte de a se ivi nevoile de organizare ale statelor moderne 
şi de crearea biurocraţiei, prolesiunile productive independente 
nu erau clasilicate jos In scara valorilor sociale; ele nu descali- 
ficau pe cei care le imbrățişau. In curind insă statul impune soci- 
ctății un alt mod de a vedea, un alt mod de a aprecia valorile- 
sociale ; biurocratismul parasitar al statului e privit ca un fel de 
nobleță de rubă, mai sus clasificat decit prolesiunile productive 
independente. Rangul şi epoletul Incep să fie căutate, iar indus- 
tria, comerțul, agricultura părăsite, Rangul şi epoletul sint mai 
căutate pentrucă sint mai considerate In societate, penlrucă atrag 
şi dota matrimonială ; pentru epolet e chiar reglementată: 80.000 
de mărci pentru un locotenent german, 

„Din pricina unei proaste prejudecăţi, aceste ocupaţiuni (co- 
merțul şi industria) se consideră in Franța, de toți acei care se 

pretind că aparțin clasei superioare, ca o derogare. Cei care se 
dedau la ele nu văd in ele decit un mijloc de alace iute avere, 
de a se retrage cit mai iute posibil, și de a face pe copiii lor 
să imbrățişeze carierele care sint azi mai cu seamă rivnite de 
clasele superioare, adică carierele administrative. A face parte- 
din administrația civilă ori militară este visul tuturor Francejilor, 
aproape fără excepție, Acesta e mijlocul de a fi bine privit, de 
a face o căsătorie bogată și de a străbate in lumea aleasa“?), 

In Germania e acelaşi lucru: slujba la stat inobilează; in 
special militarul se bucură de cea mai innaltă considerație în 
societate. Dacă un tinăr nu poate ajunge ofițer, idealul lui e 
să-și poată scrie macar pe carta de vizită „ofițer in rezervă“, 


1} Seolilor de băeţi, Kniseral le eere soldaţi: scolilor de fete, le re- 
comandă idoalul celor patru k: Kinder, Kleider, Kirche, Küecho (copii, haine, 
biserică, bucătărie) ; inr artiştilor in discursul său din 1501, ca prilejul ina- 

rii Aloei Victoriei le spune: „Am voit să arăt lumii că cel mai bun 
mijloc de a rezolvi o problemă artistică nu stă în apelarea la comisi 
nici în oferirea a tot felul de premii şi Í peh de concursari, ci în vechiu 
sistom al epocei elasico și al veacului de mijloc: contactal direct ul artis- 
tului cu persoans care dă porunca". 
a Edmond Démolins: A qnoi tient la suptriorit des Anglo Suxons,. 
pr. 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


ult impune uniforma militară, incit funcţionarii dela că- 

a fa au Aa voe toparaa să poarte coif şi sabie pen- 
impune mai mult publicului. i $ 

jiz "ata dar cum satul. enodera in Franţa și Germania nu nu- 

mai că a creat proletari intelectuali, oameni nepregătiţi pentru a 

duce lupta vieții pe seama lor proprie, dar a influențat şi mo- 

dul de judecată a societaței asupra valorii sociale a cetățenilor. 

Inmulţirea proletariatului intelectual, pe de o parte, iar pe de 
alta, nevoia desvoltării prolesiunilor independente, şi mai cu seamă 
neizbinda In colonii, fuță de Engleji, a Franţei și Germaniei impun tot 
mai mult o schimbare în sistemul de educaţie publică în aceste două 
țări. Această schimbare trebue să se indrumeze în direcția for- 
mării de oameni complecți, caractere tari, indivizi cu iniţiativă, te- 
nacitate, incredere In sine — oameni pregătiți de a se sprijini în viață 
numai pe puterile lor proprii, nu pe intervenţia statului. Tāria carac- 
terului individual pare a îi secretul succesului Angliei in colonii. 

Cu toate aceste nici organizaţia educaţiei publice din Franța, 
nici cea din Germania n-a cedat indeajuns in această direcţie. 
Scolile din Franţa continuă să producă revoltați, sleiți de putere, 
lipsiţi de voinţă, aspiranţi la funcțiile statului ;)) iar cele din Ger- 
mania sufăr Incă prea mult de spiritul disciplinei militare. Suc- 
cesul pe care Germania l-a avut in cucerirea unor piețe comer- 
ciale nu se datorește, cit sar crede, sistemului ci de educaţie ; 
„Creșterea comerţului german nu e cu totul urmarea elicacitâței 
superioare a şcolii. Dupăcum Bréal a arătat, ea se datorește 
mai presus de toate nevoii de a găsi scurgeri nnuă pentru o 
piață supra-incărcală. Familiile numeroase au trimes pe Ger- 
man in lume ca emigrant, și el duce cu sine legăturile care il 
ţin lipit de patria sa"*). 

Educaţia publică incă nu s-a schimbat destul în aceste țări, 
Glasurile autorizate ale scriitorilor nu au renunțat de a cere sta- 
tului schimbarea sistemului de educație actual ; de a învinovăţi 
sistemul de educaţie publică de neajunsurile intimpinate in lupta vi- 
eţii; de a cere chiar mamelor să'şi educe altfel copiii. 

Idealul educaţiei preconizat de aceşti scriitori este educaţia din 
Anglia. Caracteristica sistemului englez de educaţie e tocmai 
formarea omului cu inițiativă, cu tenacitate, curaj şi incredere 
în sine, cu ambiția de a trăi liber şi neatirnat de stat-—cu toate 
insușirile bărbăteşti şi superbe ale ființii omeneşti. 


1) Franța a ajuns, după cuvintele unui scriitor francez, © mare agen- 
tură de amploiaţi. A căpăta o funcție pentru fiul său—unie În cele mai multa 
cazuri — este ù ambiție a oricărei părinte, în Franța. Ivindu-se patru locuri 
tacante la prefectura departamentului Soinei, locurile nu fost cerute de 4.398 
šuplicanți; pontra un post de intendent s-au prezentat 1.358 postulanți ; pen- 
tra 40 locuri da funeționari inferiori la Prefectura de Poliţie s-an inscris 
2.300 anpiranți, 

2. A. Foniilte: Les Etades classiques, pg. 157. 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI Ei 


Scriitori entuziaști, de valoarea lui Taine, Montegut, Boutmy, 
Leclerc, Demolins... au vizitat Anglia, au seris volume asupra 
«civilizaţiei engleze şi s'au fäcut campionii ideei introducerei sis- 
temului de educaţie englez în țara lor. Azi şcolile engleze dau 
educație la mii de elevi şi studenți străini, printre care Fracejii 
“sint în număr impunător, La renumita școală din Harrow am 
intilnit mulţi elevi franceji din clasa bogată. 

Germania cu toată mindria ei pedagogică, are mult de in- 
väțat dela Engleji în privința artei de a forma oameni. 

Multe din statele, care se interesează de perfecţionarea edu- 
caţiei publice, trimet misiuni speciale pentru a studia organizarea 
instituțiilor de cultură din Anglia. Acum un an am intilnit un 
grup de profesori germani şi austriaci, veniți anume pentru o 
anchetă pedagogică In Londra—erau destul de numeroși pentru 
a putea lva singuri pe scama lor un vapor pină la Windsor. 
Anul acesta, pentru același scop, a vizitat Londra o misiune o- 
ticială de cincizeci profesori ruşi şi o misiune japoneză condusă 
“de uu profesor universitar. Guvernul francez şi Şcoala Știinților 

Politice din Paris au trimes, de mai multe ori în Anglia pe seama 
lor, însărcinaţi speciali pentru a face anchete asupra vieţii şi ins- 
tituțiilor de educaţie din Anglia. 

Germanii apreciază atit de mult influența educațiunii en: 
gleze, incit un tinăr işi consideră educația neterminată, dacă nu 
poate sta In Anglia măcar un an pentru complectarea cunoștin- 
ților lui; chiar absolvenţii vestitei politehnice din Charlottenburg 


sint sfatuiţi de inșişi prolesorii lor să-şi complecteze educaţia 
in Anglia. 


„___ În Anglia statul intervine mult mai tirziu decit in Franța 
“şi Germania In organizarea educaţiei publice, şi, intervenţia lui e 
cu totul de altă natură decit pe continent. E! nu intervine din 
inițiativa lui ci din datoria de a răspunde la apelul cetățenilor. 

„EL nu are decit un rol secundar—ajută inițiativa cetățenilor 
“Şi autorităţile locale, in marea operă de reorganizare a educației 
publice. Şcolile nu sint ale statului, iar intervenţia lui e consi- 
derată ca o stare de provizorat. In Anglia, niciodată intervenția 
‘statului nu poate trece peste voința cetățenilor, cu atit mai mult 
1n materie de educaţie, o chestie care priveşte libertatea de con- 
Ştiinţă... „pentru marea masă a poporului englez mai bine dezas- 
tru național decit mărginirea libertăţii de conştiinţa“, 

Max Leclerc, care se afla în Anglia, tocmai in epoca cea mai e- 
nr so intervenționismului de stat In reorganizarea invâțâmin- 
trimes anume de Şcoala Ştiinţilor Politice din Paris, pen- 
“tru a Studia educaţia engleză, se miră de tactica şi procedarea 
“statului în intervenţia lui: „Statul așteaptă mai întăi ca particu- 


45 VIAȚA ROMINEASCA 


Jarii, societatea să agite o idee, să ceară realizarea ei, să-l con- 
stringă chiar pe el insuşi să intervie ; atunci. el se mărginește a 
spune autorităților locale, nu că ele sint obligate, ci că sint li- 
bere să lucreze în direcția nouă; el se va mârgini în a inspecta 
şi a sfatui, In a ajuta şi a incuraja, dacă e nevoe, Şi totuşi a- 
ceiaşi societate va stimula autorităţile locale, le va forja chiar 
mina şi va obținca astfel ca reforma să nu rămie literă moartă”. 

Şi cu toată această blajină intervenţie, nicăiri în lume nu 
s'a lăcut un asa de mare progres numai in două decenii, 

lată ce spune Isaac Sharpless, rector al universității din 
Haverford, Pensilvania, care vine în Anglia pentru a studia e- 
ducaţia engleză, douăzeci de ani după 1870, memorabila dată a 
legii lui Gladstone şi Forster, prin care se inaugurează în învă- 
țămint epoca intervenţiei de stat: „Marele compromis din 1870 
revizuit în 1876, 1880, 1891 nu este sfirşilul intregei chestii; alte 
schimbări, care probabil vor tinde spre simplicitate și seculari- 
zare vor veni; dar cl este interesant că arată o curioasă adap- 
fare la deprinderile vieţii şi gindirii naţionale şi la instituţiile 
deja existente,a unui nou sistem introdus în viața politică a țării. 
Aceasta «ste o problemă pe care oamenii de stat engleji trebue 
să o rezolve mudi mai des decit cei din alte țări. In cazul de 
față problema a lost cu succes rezolvită de Gladstone și Forster, 
lcru dovedit prin faptul că sub noul regim Anglia a fost in 
stare să cişiige aproape complect terenul pe care-l perduse, in 
comparație cu alte ţări, și să facă un progres pe care niciun 
popor vreodată nu La putut întrece în douăzeci de uni”. 

Ceia ce observă scriitorul american, în privinţa modului cum 
oamenii de stat engleji procedează la introducerea unei reforme 
in mijlocul instituțiilor și obiceiurilor tradiţionale, e una din ca- 
racteristicele psihologiei poporului englez. Inteligența Englezului 
e practică: el Işi orientează viața nu după teorii ci după expe- 
riența dovedită a faptelor. O relormă nu se impune deodată prin 
logica ei, ci prin rezultatu! experimentării ci practice in viaţă. 
O stare legală veche nu c inlocuită brusc prin introducerea unei stări 
legale nouă. Pinăce nova ordine de lucruri se impune, ambele 
curente stau față in fața, conveţuind sub toleranța reciprocă a u- 
nui compromis, silindu-se fiecare a-şi dovedi superioritatea în 
viața practică. Statul nu poate impune deodată instituţii noi ori 
desrădăcina instituții vechi din sinul societății; el nu poate in- 
terveni ca judecător şi ca executor în chestiunile pe care numai 
viața concretă a societății le poate rezoivi. Suveranilatea nu e 
a lui, ci a cetățenilor, 

O stare veche de lucruri dispare, una nouă se impune nu- 
mai in cursul timpului, printr-un proces de moarte ṣi de creştere 
naturală, De aici aparența pecit de conservatoare pe atit de 
inaintată pe calea ideilor nouă a Angliei, Cu drept se spune 
despre Anglia că e o țară conservatoare, dupăcum cu drept se 


1). Isane Sharpless ; English Education, pg. 14 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI 49 


afirmă că principiile socialiste străbat in Anglia şi prin mij- 
locul guvernelor conservatoare. 

Multe din caracteristicele vieţii publice a poporului englez 
isvorăsc din natura deosebită a raporturilor dintre stat și cetă- 
tean. Acest raport este de subordonare a statului față de cetâțean, 
adică tocmai dimpotrivă de cum este in general pe continent, 
Nu numai in Germania, unde intreaga viață publică a cetăţea- 
nului e orientată de autoritatea statului prin acele magice și ine- 
vitabile comande de verholen și gesperi, dar chiar şi în țara Marii 
Revoluții, cetățeanul trăește sub tutela statului. 

lată o paralelă, făcută din acest punct de vedere, intre 
Franța și Anglia, de un membru al institutului Franţei și Direc- 
tor al Şcoalei Știinţilor Politice din Paris, un om căruia desigur 
nu-i lipseşte nici seriozitatea nici mindria națională : 

„In Franța, libertatea e născută de eri; ea e o doctrină; 
nu-i deloc mai mult decit o doctrină, Ea are toată strălucirea 
noutății şi, pe deasupra, acea sonoritate vibrantă, acea putere de 
expansiune, care e proprie formulelor abstracte. Dar ea n'a avut 
timpul necesar de a ciştiga şi de a-și asocia fortele ascunse şi 
secrete ale naturii noastre.  Franceji sint deprinşi de veacuri a 
se relugia dela un despotism prea apropiat, prea aspru și prea 
arbitrar, câtră un despolism mai îndepârtal, mai uşor de suferit, 
mai reglementat. Ei n'au scâpat de suveranul feodal decit pen- 
tru a câdea sub jugul regalității. In fond despotismul a rămas; 
nu sa schimbat decit forma, gradul şi aparențele, 

„In acest progres dela râu la mai puţin rău, sentimentul li- 
bertăţi nu Sa putut alipi de însuşi principiul libertăţii; de asc- 
menea instinctele noastre nu sint inarmale impotriva arbitrarului, 
Numai rațiunea şi pasiunile, pe care arbitrarul le provoacă, se 
revoltă zgomotos impotriva servituții, şi această revoltă nu da- 
tează decit din veacul al XVIII. Fondul omului, spontaneitatea 
lui, ceia ce s'ar putea numi sufletul său inconştient şi involuntar, 
e mai curind inclinat a dori, a chema tutela statului. 

„În Anglia, statul are inaintea lui indivizii, care, din timpuri 
imemoriale, din tată în fiu, au lost deprinși să cugete, să repete 
că persoana lor, punga lor şi casa lor sint inviolabile, că co- 
tropirea slalului e primejdia cea mai mare; pe el trebue ei să-l 
supravegheze de aproape, impotriva lui lrebuesc ei să se Inar- 
meze. Persoana, punga, casa sint pentru fiecare cetățean en- 
glez cele trei fortărețe. El nu permite să te apropii de ele fără 
autorizarea lui proprie sau a concetățenilor lui. Astfel s'a brăz- 
dat în caracterul englez o trăsătură, care s'a adincit tot mai mult 
din generaţie in generație. 

__ „Rezistenţa instinctivă pe care Englezul o opune apăsării 
din afară nu cunoaște inegalităţile, intermitențele, impotrivirile 
reflectate și deliberate. Oroarea de servitute e inrădăcinată In tem- 
peramentul englez, Setea de independență a Englezului sbuc- 
_Beşte la cea dintăiu ocazie, ca descărcarea. unei pasiuni inăscute. 


4 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


Toate forțile eredității luptă in el şi pentru el impotriva despo- 
tismului statului**)}. 


Progresul imens al educației publice In Anglia, numai după 
douăzeci de ani dela inceputul regimului intervenţionismului de 
stat, care provocase admiraţia lui Isaac Sharpless, se „datorește 
faptului că iniţiativa particulară a cetățenilor nu se dezinteresuse 
de educaţia publică pină atunci. Anglia are o veche tradiţie cul- 
turală. Cea dintăiu şcoala e fondată la 680, de arhiepiscopul 
de Cantorbervy ; în curind, pe lingă fiecare mânăstire şi catedrală 
răsare clte-o şcoală. Carol cel Mare, in Anglia caută profesori 
pentru Academia Palatină.  Universităţiie dela Oxford şi Cam- 
bridge datează de prin veacul al XI-a. Vestitele Public Scho- 
ols: Winchester, Eton, Harrow, Rugby, Westminster, Shrews- 
bury, Charterhouse... s'au înființat Intre veacul al XIV şi al XVI, 
Ele corespund tn grad cu liceul francez și cu gimnaziul ger- 
män ; dar din punctul de vedere al educaţiei propriu zise, al 
formării şi intārirei caracterului, le sint cu mult superioare. 

Așa numitele Grammar Schools, in care se predă un îinvă- 
țâmint superior invăţămintului elementar, de tip foarte variat (u- 
nele nu se deosebesc întru nimic de Public Schools) au o ve- 
chime foarte mare. Raportul comisiunii de anchetă a lordului 
Taunton din 1865, raport publicat în 21 de volume, găsește 
3000!) de aceste școli cu averi proprii. Cele mai multe dia ele 
datează inainte de 1800. Foarte multe au fost făcute pe timpul 
Reformei; numai pe timpul Elizabetei s'au facut 138. Reforma 
și Renaşterea au fost timpuri de inflorire a şcolilor in Anglia, 
Avintul de cultură pornea dela curte, unde autorii greci se ci- 
teau în original de damele de onoare ale reginei; regina Eliza- 
beta de două ori a vizitat universitatea dela Oxford şi a exami- 
nat pe studenți la greceşie. 

Şcolile se infiinţau de entuziaşti ai culturii şi de suflete ge- 
neroase şi li se lăsau inzestrări (endouunenis, trusts...) pentru a 
le asigura existența. Cele mai multe inzestrări constau “în pă- 
minturi, care azi şi-au ridicat foarte mult valoarea. Un exemplu : 
o şcoală (grammar school) înființată de regele Edward VI, in 
1552, in Birmingham, avea dela pâmintul ei un venit anual de 
525 lei; azi aceiași bucată de pămint produce venitul anual de 
1,250,000 lei. 


Cind statul intervine in organizarea şcolilor la 1870, găseşte 


+j Emile Doua ri Essai d'une Paye iti 
u xIx" le a gi ai a = pa 3y săolegiu Politice du Pouple Anglais 
|. Toate aceste şcoli sunt publice. In An tia, lă publi - 
senmnă șevală a Statului, cf şoneii sa avora Erop. armei pă 
tru cetățeni, nu pentru a aduce un venit eniva. Șeoli private sint acele care a- 
n cuiva şi sint condase pentru ciştiz personal: usttol de şculi sint cole- 

le ncademii pentru fii de gentlemeni, de care îşi bate joc Dickens. 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI 51 


14.000 şcoli elementare întreținute de diferite societăți religioase 
prin subseiipții voluntare (voluntary schools). Cele mai mari 
din aceste societăți religioase culturale erau: „The National So- 
ciety“ şi „The British and Foreign Schools Society“. Ajutor 
bănese acestor societăţi li s-a dat de câtră Ministerul de Fi- 
nante, intăia dată, la 1832, şi de atunci Incepe să li se dea cite 
300.000 lei anual. 

In 1839 această sumă e ridicată la 750.000 lei şi tot in a- 
cel an se detaşează din serviciul Ministerului un biurou (the E- 
ducation Departmenl) pentru supravegherea + administraţiei aces- 
tei sumi, 

Acest Educaiion Department creşte mereu, pină cind în 
1899 ajunge independent sub numele de The Board of Educu- 
lion (Minister de Instrucție),  Subvenţia dată de stat a crescut 
necontenit dela suma de 500.000 lei anual în 1832, pină la suma 
ae 400.000.000 lei astăzi, adăugindu-se incă pe atita dela auto- 
ritățile locale, din impozitele speciale plătite de cetățeni (rates), 


Cind statul intervine, găsește deci un sistem de educaţie 
intemeiat; el nu avea datoria decit să umple lacunele, să ajute, 
să îndrepte, să inmulțească cit mai mult şcolile, şi pe cele ga- 
site să le imbunătățească (to make them efficient), Statul me 
Jutroduce principiile unui sistem nou de educație ; toate sforță- 
rile Iwi se fac în direcția principiilor educaţiei tradiționale : e- 
ducația isvorilă din nevoile, experiența şi colaborarea fumilici, a 
şcolii şi sucielății — fără intervenția statului. Educaţia din şcoală 
in Anglie nu se contrazice cu educația din familie şi societate; 
școala e un loc de continuare a educaţiei din familie şi mijloci- 
toare a educației din societate. Tatä de ce în Anglia şcoala nu 
e detaşată de societate ca pe continent; de ce cetățenii o spri- 
jină și familia o ajută, Un punci caracteristic al organizarii şeo- 
lare în Anglia e şi strinsa legătură ce exist între universități şi 
școlile elementare şi secundare: universităţile intervin prin re- 
prezentanţii lor ca să sfătuiască, să ajute și se incurajeze acti- 
vilatea acestor școli. Solidaritate Intre şcoală, familie şi socie- 
tate ; solidaritate Intre universităţi și şcoli de grad inferior. Ace- 
iaşi atmosferă de libertate domneşte in familia, școala şi societa- 
tea engleză, același comun ideal: întărirea caracterului şi viața 
scalirnată. 

Pe continent, am văzut cum intervenţia statului a introdus 
noi principii de educație; cum demnitatea biurocratică a cuce- 
rit locul întăi In societate; şi cum statul, din interesul lui şi de 
data acesta, caută să schimbe direcția educației publice şi să 
stabilească vechiul tarif al valorilor sociale, răsturnat tot prin 
intervenţia lui. 

In Anglia, unde biurocratismul statului nu s'a putut desvolta, 


"A VIAȚA ROMINEASCA 
a SAS U i aoaaa 


„Vechea tradiție a educației individualiste s'a con- 
roze = rara Alei ai ai n-a luat locul de cinste in 
societate: profesiunile productive Inobilează pe om, nu uniforma 
statului. Educația pentru o viaţă liberă, sprijinită pe tāria ca- 
racterului personal, a desvoltat în om o mindrie personală, un 
dispreţ pentru era dest statului şi pentru zestrea soției, care ui- 

3 ontinental. 
T abati spune că in Anglia nu e obiceiul să se dea fete- 
lor zestre ; barbatul despreţueşte zestrea din mindrie personală - 
„Englezul e o rasă virilă pină la brutalitate“. i za 

„Dela 20 de ani tinărul englez nu mai cere nici un sprijin 
lamiliei lui, ia soție fără zestre, dispreţueşte slujbele adminis- 
trative pentru profesiuni independente, care cer mai multă ini- 
țiativă privată decit protecțiunea statului“ ”). | 

„Fiii unui lord englez, care nu-şi creiază un domeniu ru- 
ral in largul lumii, se aşează in Anglia ca industriali ori comer- 
cianți. Ei nu cred, şi în jurul lor nu se crede cä ci se sco 
boară.  Prodigioasa desvoltare a industriei şi comerțului în An- 
glia nu are altă cauză. In Anglia numărul funcţionarilor e re- 
dus la minimum*!]), 

„Tinărul ia în căsătorie o lată fără zestre; la inceputul vie- 
ţii, el nu stă la îndoială de a-și indoi și intrei sarcina, Indus- 
trialul introduce un procedeu nou cu o îndrăzneală care ne in- 
spăimintă,  Emigrantul se imbarcă cu un mic capital, pe care 
munca lui stăruitoare îl va face să producă o sulă la unu*?). 

Întărirea individualității omeneşti pentru a putea duce sin- 
gură şi cu biruinţă lupta vieţii în orice imprejurări: iată taria 
poporului englez. Anglia a învins în colonii nu cu armate, ci 
prin caracterul independent şi bărbătesc al cetăţenilor ei. Prin 
tăria caracterului individual Englezul reuşeşte să învingă şi să 
desnaționalizeze orice popor: se ştie că nici o naționalitate nw 
rezistă lață de Engleji tn colonii. In Statele-Unite, Germanii sint 
in număr de 15.000.000, și cu toate aceste sint amenințați să-şi 
peardă naționalitatea. 

Individualitatea aceasta de oțel e produsul unci colaborări 
de veacuri a familiei, şcolii şi societăţii. Poporul englez intot- 
deauna a pus caracterul personal mai presus de inteligență şi 
instrucție. Ceia ce afirmă pe om e voința lui; mai cu samă 
această parte a sufletului omenesc trebue desvoltată şi întărită, 
din frageda copilărie. lată de ce Regulamentul oficial al şcoli- 
lor publice elementare spune: „Scopul școlii publice ele- 
mentare este de a forma şi întări caraclerul şi de a desvolta 
inteligența copiilor incredințaţi ei, ajutind atit pe băeţi cit şi pe 
fete să se formeze prin ei inșiși pentru munca vieţii*?), 


*). Edmond Demolins: op. citat, pg. $70. 
1). Edmond Demolins: op. citat, pg. 147, 
2). Emile Emile Boutmy : op. vitat, pg. 172, 


$. Board of Eiluention: Codo of Rezulati f alti 
Mboo is arisi. vio o zulations for Public Elomentury- 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI 53 


Intrebarea în ce constă superioritatea poporului englez şi-a 
puso mai intâi popoarele care au venit In atingere cu el. 

Școala Ştiinţilor Politice din Paris a trimes pe Max Leclerc 
să studieze organizarea şcolilor din Anglia in care „se instruesc 
și se formează clasele superioare şi mijlocii, unde politica îşi 
recrutează parlamentarii şi diplomaţii, administraţia funcţionarii, 
armata şi marina ofițerii, industria directorii tehnici, comerţul a- 
genții, filozofia cugetătorii proiunzi, literatura, istoria, ştiinţa atitea 
talente originale, Ce mijloace de pregătire au fost puse la indă- 
mină acestei elite, care se intiineşte pe toate punctele globului, 
intotdeauna in număr indestulător, adaptată la toate imprejurările, 
muncind fară preget la gloria naționala“. 

Formarea caracterului englez nu se datoreşte numai şcolii; 
Şcoala singură fară colaborarea familiei şi-a societății nu ar reuşi 
să-și indeplinească scopul, Un profesor dela Oxlord, cunoscut 
pentru humorul lui, a spus odată câ de aceia Englejii sint oameni 
superiori pentrucă au mame engleze, 

Profesorul spunea un mare adevăr. 

lată cum descrie Max Leclerc educația copiilor în fami- 
lia franceză și in cea engleză: „Copiii sint sufletul familiei 
franceze, noi trăim cu ei, pentru ei, în ci, Totul e subordonat 
copilului : liniştea părinţilor, ordinea casei, munca tatălui, chiar 
și cochetăria mamei. El este punctul spre care convergează toate 
ideile, toate grijile, toate speranțele. El trăește cu părinţii săi, şi 
e admis la masă îndată ce poate să se ţie pe scaun; grațiile, ca- 
priciile şi surisurile lui sint impuse, cu bucurie, invitaţilor, dacă 
nu Sint cu desâvirşire streini. El face bucuria tatălui, care se 
joacă cu dinsul cind se intoarce acasă, și gloria mamei, care || gă- 
teşte, il irizează și 1l Impopoţonează. Astfel copilul îşi gicește de 
timpuriu atotputernicia lui şi abuzează de ea, El e totodată ju- 
câria şi tiranul părinților. Părinţii veghează ca nimic să nu fie 
lasat la intimplare, pe seama naturii și, cind copilul ajunge la 
vista In stare de a deosebi binele de râu, copilul e suprave- 
ghiat pentru a se preveni cele mai mici greşeli ale lui, după cum 
s-au prevenit cei dintâi paşi râu făcuți cind el invâța să 
umble. In asemenea imprejurări e de mirat dacă copilul, astfel 
pregătit pentru viață, nu ajunge cu totul egoist, ncresponsa- 
bil și mişel. 

„Copiii, de obicei numeroși in familiile engleze, vin unul 
după altul și formează un mic batalion, care se impune să fie 
disciplinat de timpuriu. Copilul 1şi petrece cei dintăi ani in 
nursery (odae anume pentru copii); acesta e domeniul lui; el 
nu domnește aici ca stăpin absolut, dar trăeşte ca cetățean liber, 
sub ochiul veghetor al mamei ori al guvernantei (murse). «In 
nursery, cele trei elemente importante sint mama, nurse şi ae- 
rul. Cu cit mobilele vor fi mai simple, chiar grosolane, cu atit 
mai bine; nicăiri dantele și cordeluțe; paturi virtoase, hrană 
simplă, parchet şi păreţi cit se poate de curați». Un nursery de 
obicei e in etajul intai al casei, constă din o cameră mare, bine 


B4 VIAȚA ROMIN EASCA 


i i aerată, foarte curat întreținută, unde copiii dorm, mi- 
aer Se pier făra grijă de a starma obiecte ele poariani 9 
tulbura ocupaţia lui papa ori de a enerva pe eat sulerin ` 
Toaleta copilului se face Inaintea căzii cu apă, nnti iecare e 
işi ca zilnic baea de apă rece, care intăreşte corpu ky oțeleşte 
muşchii. Hainele sint largi, moi, simple: ele nu sint acute po 
tru paradă, ci pentru a apăru de frig, de vint şi de ploae, lăsin 
in acelaşi timp mișcările corpului libere, Copilul poate „i se 
joace fără frică de a boţi o frumoasă cordeluță ori a slişia o 
dantelă scumpa. Copiii minincă impreună singuri, dară părinți; 
ovarele mesei sint fixe şi regimul frugal. In toate zilele, pe orice 
vreme, copiii sint scoşi pentru mar multe oare în aer liber, in 
marele parcuri, care nu lipsesc nici dintr-un oraș în Anglia, sau 
chiar afară din oraş. în cimp liber, și sint lăsați in libertate com- 
plectă, Ei invaţă cu acest prilej, de timpuriu, pe seama lor, ce 
inseamnă a [i stingaci ori neprevăzător* ?). i - 

Herbert Spencer spune: „In sursery, caşi în lume, singura 
disciplină sănătoasă e experiența urmărilor bune ori rele, plăcute 
ori dureroase, care decurg în mod natural din actele noastre", 

lată după ce principii mamele engleze işi educă copiii, Cu 
asemenea sistem ei nu-şi ofilesc copilăria prin acea maturitate 
timpurie, cure pune speranțe, Inşelate apoi, în sufletul părinţilor 
franceji, dar sint pregătiți cu pătrundere pentru a ajunge mai 
tirziu oameni, Ei sint trataţi ca copii, dar sint trataţi în mod se- 
rios, Seriozitatea vieţii incepe să fie înțeleasă de copil din nursery. 
De mic se întărește şi corpul şi caracterul copilului. El trebue 
să se deprindă cu activitatea proprie, ajutor prin sine, increderea 
in sine, stăpinirea de sine (seif-activity, self-help, self-reliance, 
self-control), cele patru puncte cardinale ale educaţiei individua- 
liste engleze. 


Din sinul familiei copilul trece in şcoala elementară, unde 
intilneşte o societate mai numeroasă de copii streini, și unde edu- 
caţia lui se continuă după aceleași principii. Şcoala engleză, de 
toate gradele, nu-i un atelier de muncă intelectuală, ci are mai 
curind aspectul unei comunităţi, în care toate „pârţile sufletului 
se pun în mişcare şi in care pătrund aspirațiile și idealurile 
vieții din societate. 

Sistemul de educație din şcolile engleze s-a format incetul 
cu încetul in așa numitele Public Schools. Aceste şcoli au dat 
direcția educaţiei publice în Anglia ; atmosfera lor a pătruns inā- 
untrul şcolilor de toate gradele. 

Ele sint internate (boardirg schools) de un tip cu totul ori- 
ginal. Organizarea lor e pe baza aşa numitului house-system ori 
sistem tutorial, cum il numesc Francejii. 


1) Max Leclerc; L'Education en Angleterre, pe. 29, 30, 31. 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA. EDUCAŢIEI 55 


— 


Elevii — ir, ce priveşte viața In afară de clas—sint repartizați 
în grupe de cite 30—40 şi dați sub conducerea şi ingrijirea unui 
profesor (house-master). El locueşte cu elevii impreună, ca un 
tată de familie, in o casă mare (house), cu tot confortul necesar 
unei familii numeroase. Casele sint aşezate la oarecare distanța 
unele de altele, despărțite inte ele prin mari grădini, parcuri şi 
cimpuri pentru joc, Eton, de exemplu, are 1.000 de elevi şi pen- 
tru fiecare grupă de 40 de elevi are cite o casă deosebită. Tot 
aşa Harrow, Rugby... Clădirea cu sălile de clas şi laboratoare e 
comună pentru toți elevii, Programul şi activitatea de clas nu 
se deosebesc de acele obisnuite întrun liceu francez ori ger- 
man. Sint secţii clasice, moderne şi reale. In ce priveşte 
insă educațiunea propriu zisă, deosebirile sint mari, In acest tip 
de internat mic, Englejii au isbutit să introduca o adevărată at- 
mosteră de familie, Directorul de internat e considerat ca seful 
familiei—iîn loco parentis, Copiii iau masa impreună cu direc- 
torul și cu toală familia lui; în toate serile petrec la un loc cu 
el şi cu familia lui în salon (drawing-room): fac muzică, dizer- 
taţii... petrec In familie. Dimineţile şi de patru ori după prinz pe sāp- 
tâmină, elevii sint ocupați cu studiul, iar de dovă ori după prinz au 
mari partide de jocuri (organized gumes} pe întinsele cimpii (play 
grounds), unde joacă amestecați cu profesorii, Intotdeauna house» 
master-ul trebue să fie şi profesor. Principiul e că cel care dă 
instrucție să dea şi educulie. Aceste şcoli find in afară de oraș, 
toți profesorii locuesc în școală ṣi sint foarte bine plătiți, Direc- 
torul şcolii (Head-master) dela Eton are 115.000 lei anual, cel 
dela Harrow 100.000 lei. El e suveran. Nici un inspector al sta- 
tului nu se poate amesteca în școala lui ; de oarece aceste școli, 
neprimind subvenţii (grants) deia stat, directorul e ministrul de 
instrucție al şcolii. Costul total pentru un elev e de 5000 lei pe 
an la Eton şi de 3.500 lei la Harrow. Viaţa e foarte sânătoasă şi 
foarte simpla, Educaţia din aceste şcoli are reputația de a opri 
clasele bogate dela viciul luxului *). 

Factorii direcţi de educaţie in ele sint honse-master-ul, jo- 
curile și religia *). 


1), Numărul total al internilor din cele 9 publie schools se ridică 
la 6.000, Locurile sint [vurte edutate deşi costul e scump. Elevul trebue 
inscris ca ani înninte pentru a putea fi primit, Regulamentul tolii din 
Winchester cora cel putin patru ani. De obicei nobilii şi bogătasii işi in- 
scriu băaţii in unul din aceste internate, dela naştere. Sa primese și bursieri, 

2), Aceste seoli an Incă un proceden É agis intărireu caracterului : 
the foagging-system. Procedeul constă în acela că intre elevii din ultima 
elasă— /'refecta—şi cei din clasele inferioare se stubilese, cu intenție, rapor- 
tari dela stăpin la servitor, In trecut s-au comis multe abnzuri—se întim- 
piau brutalități, Sistemul se transforma în Nogging-system (batne eu biciul 
a celor miei de cătră Prefects). Principiul acestui sistem e lărgirea simpatial 
viitorilor stăpini pentru cei miei și umili: de aceia elevii, pănă in ultima clasă, 
sint puşi in situația de a experimentu, prin ei taṣişi, ologia celor care 
ÎN A imetite 31 să e sapte. Stă dai 

è în scolile engleze; în şeo rmune e permisă și re 
mentață : legen riza din Hessen enumeră toate Sarțile colul copilului ea- 
re nu pot fi lovite, lăsind o singură parte descoperită. In practică, bataea nu e 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fără îndoială că educaţia făcută direct prin influența con- 
linuă—dela persoană la persoană—a house-master-ului asupra co- 
pilului, sfatul lui, exemplul lui sint mijloace puternice de for- 
mare a caracterului. - i 

Jocurile (organized-games), care inainte se practicau pină 
la abuz In aceste şcoli, contribuesc atit de mult la intărirea și 
înfrumusețarea corpului şi mai cu seamă la sporirea vigoarei mo- 
rale, incit pedagogii engleji socol că in mare parte tăria carac- 
terului național lor se datorește, Prin jocuri şi sporturi, care sint 
aşa de mult răspindite in societatea engleză, Englejii au reuşit 
să determine oarecare schimbări in tipul lor fizic, să creeze o 
rasă omenească după cum au creat rase de cai de cursă, Exer- 
ciţiile fizice, spune Leclerc, au «distrus la Engleji înclinarea spre 
mincare multă şi băutură. Azi Englezul e numai muşchi; tipul 
suprahrânit, burtos şi buged, pe care-l găseşti aşa de des în uni- 
versitățile germane, a dispărut cu totul din universităţile engleze. 
Obiceiul de a minca şi bea multe mai în floare decit oricind 
in universitățile germane, de aceia tinărul de 25 ani e deja bur- 
tos, pecind Englezul are oroare de obesitate, ca de o umilire 
personală, și o previne ca pe o catastrofă: moda atletismului a 
ajuns generală. 

Influenţa educativă a jocului a pus-o în evidenţă școala en- 
gleză ; ea e recunosculă acum pretutindeni pe continent. Ger- 
manii au introdus jocurile în şcolile lor, dar numai Englejii au 
„iubirea intuitivă“ a lui, şi de aceia in școala engleză, jocul re- 
uşeşte să servească ca mijloc de educaţie morală, de întărire a 
caracterului, nu numai ca mijloc de educaţie fizică : pentru a pre- 
gāti buni soldați. 

Un alt mijloc de educaţie morală In aceste şcoli e religia, 
consistind din slujba religioasă din capela şcolii, din rugăciuni 
şi mai cu seamă din predici, Poate acest mijloc e cel mai greu 
de inţeles pentru noi. E greu de inchipuit ce influență inălța- 
toare are religia In şcoala şi societatea engleză, Am desvoltat 
acest punct în alt articol, în care am citat un fragment din o 
predica ascultată la Harrow. 

In şcoala franceză s-a eliminat cu desăvirşire religia 1) şi 
putinţa influentei ei educative. Se predă in loc o murală dog- 
matică *). „Delectul general al educaţiei franceze, spune Fouillce, 


introbuințată dorit foarte rar în şeolile engleze. Max Leclere spune că 
„loarte rar e vorba de pedepse în scoala engleză. Se face apol în copil, 
nu lu frica do pedeapsă, ei la simţul de responsabilitate şi sentimentul de 
onoare“, 

1). Inainte cartea de catire pentru scolile elementare din Paris incepta 
cu lecţia Dumnesew, Acmm colo patru pagini asupra lui D-zeu au fost in- 
locuite cu citeva pagini asupra evoluției, 

In ultima ediție populară a cărţii de cetire: „Le Tour de ls France 
par dour Enfants, în care doi copii vizitează lucrurile vrednice de văzut 
din oraşele mari ale Franţei, s-u suprimat vizitarea catedralalor, 

2) In toate timpurile —mal ales in rea pp de mare corupție a mo- 
ravurilor-—moralu teoretică a propugut idealuri de viaţă, u luptat să indrepte 
lumea, cu principiile ei sănătoase, dar niciodată n-a izbutit: altfiol n-ar fi 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI 57 


este predominarea concepției intelectualiste şi raționaliste, moş- 
tenite dela veacul al XVIll-a, care atribue cunoştinţii, și in special 
cunoştinții științifice, o importanță exagerată in ce priveşte con- 
duita morală.* 

Critica, făcută de Fonillte, sistemului francez aprobă indi- 
reci principiul influențării educaţiei prin religie In școala engleză!) 

Pe lingă aceste vechi public schools, destinate claselor bo- 
gate, mai sint aşa numitele modern public schools, in majoritate 
externate (day-schools), de origină mai nouă, mai puţin costisi- 
toare; apoi multe grammar schools și public secondary schools, 
toate externate, 

In toate aceste tipuri de şcoli secundare principiile sistemu- 
lui de educație sint aceleași caşi In vechile public schools, Cele 
două din urmă categorii de şcoli secundare primesc subvenții 
{grants} dela stat, şi de aceia sint sub controlul autorităţii cen- 
trale. Statul le impune un procent de 25*/s bursieri pentru a le da 
subvenții, insă le ingădue cea mai mare libertate de mișcare 
pentru a putea functiona cit mai bine In vederea interesului unei 
bune educații a elevilor, 

lată ce spune regulamentul şcolilor secundare: „Anumiți 
elevi, ori anumite clase pot, cu aprobarea autorității centrale, să 
urmeze un program deosebit de programul aprobat pentru restul 
şcolii. Astfel se lasă libertate autorităților şcolare să facă pro- 
grame, care să varieze larg in scop şi conţinut şi să adapteze 
educația dată In şcoli la Imprejurânle şi necesităţile locale, după 
fiecare caz în parte. Administrația centrală nu numai permite 
dar chiar Incurajează o astfel de dilerențiare a tipului de şcoală, 
în raport cu nevoile locale, intrucit corespunde cu o largă şi 
solida educaţie generala.” *) 

Continuitatea educaţiei individualiste nu se opreşte la pra- 
gul universității. La Oxlord şi Cambridge este de fapt acelaşi sis- 
tem tutorial cași în vechile public schools: aşa numitul college- 
system. Sporturile şi jocurile sint totatit de mult cultivate de stu- 
denţii universitari caşi de elevii şcolilor secundare —unele chiar 
mai mult: vislitul (boating) de pildă. Toate Universitățile posedă 
întinse cimpuri de joc pentru studenți şi studente. 

Un principiu care se pune intens in aplicare, în educaţia 


fost irese. Morala teoretică poate convinge pe om, dar namal prin voința 
lui ueeastă convingere poate ajunge normă de conduită. Dar viciul, slăbi- 
rea vigoarei moralo constă, în întâiul loc, toemal în lipsa de voință: de 
prisos dar orice argumentare mornlizătoare făcută eu scopul de a indreapta 
prin sine însuși pe cel atins de o boală morală, Morala teoretică poate 
avea, col malt, un efect proventiv, niciodată unul curativ. 

Mult mai mare putere educativă au diselpiinela, care contribuese lu 

caracterului personal —la întărirea voinţii, a stăpinirii da sine—da- 
«i: prinelplile unel morale dogmatice. 

1). Franța însă a fost silită, din motive superioare pearl mereu apa 
dle vlucaţie, de a alanga cu desăvirşire influența nefastă a elerie ului ro- 
aețiuaar și neputrintie. Diseriea în Anglia este unul din faetorii culturali cei mal 
poternici si progresului ţării, pecind în Franţa, Biserica a exercitat întot- 
doauza o influonță reacționară și păgubitoare pentru țară, 

3). Board ot Education: Code of Regulations for Secondary Schools, 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


ca 


universitară, e principiul activităţii prin sine (sell-activity), nu nu- 
mai în domeniul intelectualităţii dar cu deosebire in practica fap- 
telor caritabile şi umanitare. Principiul extensrenii universitare 
e un principiu umanitar, aplicat pentru întâia dată de Universi- 
tatea dela Oxford in 1850. Scopul extensiunii universitare e să 
imprâştie cultura in masele poporului, care nu pot să se cultive 
prin cle, Cartierele sarace din East-End al Londrei sint necon- 
tenit cutreerate de studenţi, care impart ajutoare materiale, țin 
conferinţi, lac anchete și atrag atenţia publicului asupra nevoi- 
lor populaţiei.  Muit au contribuit ci la îndreptarea relelor şi la 
alinarea sulerinților. 

Max Leclerc a fost viu impresionat de aceşti tineri apostoli 
ai iubirii de oameni, pe care i-a intilnit în diferite oraşe din Anglia : 

„Nu se întilneşte nicâiri in acelaşi grad şi in afară de orice 
mobil religios, acea sete nepotolită de a se devota pentru binele 
public : fete tinere din burghezie se înrolează ca surori de ca- 
ritate în spitale, in număr atit de mare, incit nu mai e nevoe de 
personal platit ; apostoli laici ai universităților, conlerențiari am- 
bulanţi, duc poporului din oraş în oraş pinea ştiinţii; tineri ti- 
trați ai universităților din Oxford şi Cambridge uită de cariera 
lor personală pentru a cheltui mai mulţi ani din viaţa ior în ser- 
viciul desmoşteniţilor.* 1) 

Odată școala terminată tinărul englez păşeşte cu incredere 
intrinsul in lupta vieţii; el părăseşte familia cum părăseşte 
puiul cuibul cind i-au crescut aripele. Nu cere invoirea pârin- 
ților, nici pentru întreprinderile lui, nici pentru căsătoria lui : de 
obicei se căsătoreşte de tinâr şi nu ia zestre. Toată increde- 
rea in viață o pune în puterea lui de munca. Trebuinţa 
de a lucra, e trebuința morală pe care Englezul o simte 
mai mult decit orice. Munca e rugăciune (work is worship), 
spune Carlyle. *) Tatal nu este obligat de lege så lese averea 
sa copiilor ; el e liber s-o lese unui străin ori unei instituţii: 
„Dreptul de primogenitură are avantajul de a face numai un 
prost de lamilie“. 

Astlel tinârul n-are de așteptat nici zestrea sopei, nici tes- 
tamentul tatălui, nici slujba statului. El are de timpuriu răs- 


i) Max Leclerc: Les Professions et la Sociote en Angleterre, 
pg- %71, 273. 

2 In Anglia nu sint cafenele în înţelesul continental al euvintulai z 
cu jocuri do hazard și cu libortatea de n sta desehisa toată noapte. Dela 
oara 1 do noapte nici un local public nu mai e deschis în Londra, Odată 
lamen Întoarsă dola teatru și musie-hall-uri, viața de noupta in stradă și lo- 
euluri publico inceteuză complect, și străzile Londrei aproape sint inundate 
do apa din cunaluri pentru a apăreu curate dimineuta, 
ist Astfel trivialitatea orgiilor de noapte care rod atit de adine sănătatea 

eñ şi morulă a tinerimii în Paris și Berlin nu există în Londra, Urmările 
namai a acostul fapt sint incalculabito pentru vigoarea fizică și morală a unul 
pae. In bar-urito (cabaret) din Londra, nu sint sezune pentru stat; în be- 
şi tea-room-uri nu poti sta decit pontru a consuma și a asculta orche- 
coace sint pormise niciun fel de jocuri. Astfel omul na se poate trindâvi 
=: ei dostrăbala noaptea. The man in the street, (barbutul În stradă du 
slaceri, nu in cafenele): iată o formulă caracteristică u vieţii publice în Anglia. 


INTERVENŢIA STATULUI IN ORGANIZAREA EDUCAȚIEI 9 


punderea unui şei de familie şi mindria de a susținea singur a- 
ceastă răspundere. i i 

In Franţa, adolescentul, spune Boutmy, „e deja pe jumaâtate- 
stăpin, gata să calculeze şi să sconteze, ca un lovarăş ori un 
interesat legal, moştenirea, care nu i se poate sustrage decit In 
arte“. ? 
i Un alt scriitor francez vorbind de „fiul unic* al familiei 
franceze spune despre el că „oricit de bine ar fi educat, totuşi e- 
convins cà scopul vieţii e plăcerea, şi că datoria lui e de a chel- 
tui in orgii averea pe care părinţii lui proşti au agonisit-o pen- 
tru dinsul*, zar 

In soţie tinărul englez găsește un tovarăș al vieţii devotat, 
pină la rezignare. ; 

„Pentru femeia engleză datoriile de soție sint mai presus 
de cele de mamă ; pentru iranceză iubirea copiilor trece inainte- 
de toate. Engleza e mai mult soție decit mamā; Franceza e mai 
mult mamă decit soje, Engleza în general curajoasă, răbdătoare, 
fară grijă de ziua de mine și fără fricā de necunoscutul viitoru- 
lui ori al țărilor îndepărtate, este o soție rezignată. Ea urmează 
pe soțul ei oriunde ; are şi ea aceiaşi energic fizică şi tărie 
morală. In Franţa, femeia, soție ori mamă, preocupată mai cu 
seamă de buna stare materială, de lux bătător la ochi şi viaţă 
comodă, ambițioasă de a străluci şi lacomă de siguranța vieții, 
nu mai cere bărbaţilor lucruri mari, intreprinderi îndrăzneţe, fapte 
eroice. Engleza c o lemee iubitoare dar stăpinită, Ea Işi tnde- 
plineşie datoria în conştiinţă. In toate clasele sociale, afară de 
aristocrație, ea mai intotdeauna îşi alapteaza copiii. Ea ti su- 
praveghează şi li conduce“ !), 

Noţiunea de familie e mai individualistă la Engleji decit la 
Franceji. Familia engleză se reduce numai la părinți și copii; 
tot ce-i unchi, mătuşă și alte rubedenii nu intră în familia sim- 
bolizată prin home, 

Home-ul e aproape un altar casnic pentru Englez. „Dacă 
grijile vieţii exterioare străbat Inăuntru, dacă unul din soţi per- 
mite lumei necunoscute ori neprietene, neserioase ori neiubitoare 
de a trece pragu!, atunci nu mai e home; nu mai e decit o 
parte din lumea externă acoperită pe dinalară și luminală inä- 
untru, Dacă, dinpotrivă, altarul este un loc sfint, un templu pä- 
zil ce zeii domestici, unde nimeni nu e admis, dacă nu e pri- 
mit cu iubire, atunci in adevâr e home**). 

Individualismul şi sentimentul de izolare al Englezului nu-l 
fac indiferent față de suferințile altora şi nu sint o cauză de slä- 


1). "Mas Leclore: L'Education en Angleterre, pg. 25, 97. 

2) „Emgiejii, spune un seriitor american, te impresionează mai înainte 
de toate prin sinceritatea actlenilor şi vorbei lor. Dacă un englez te invită 
la dinsul, te simţi ca a tine acasă. Dacă îţi întinde două degete, asta in- 
scatună cti dă numai două degete ; ducă mina lal îţi prinde în plin mina 
ta, ni In adevăr mina lui întreagă, şi o ui en toată chldura la părțire, 
Varba lui osto casi fapta lui, cuvintul lui e angajament pentru el; poți să 
i te inerezi pentru tot ce-ţi promite şi pentru mai mult Încă.* 


i VIAȚA ROMINEASCA 


birea legāturilor sociale. Nicāiri caritatea publică nu se prac- 
tică pe o scară așa de întinsă ca In Anglia. Numai in Londra 
spitalele şi instituţiile de binefacere primesc un sfert de miliard 
de lei pe an din caritatea anonimă a publicului 1). 

„Adevărata prosperitate a unui popor se măsoară după u- 
manitatea, nu după bogăţia sa: numai acela progresează în 
viață In care sufletul ajunge mai blind, singele mai cald, cree- 
rul mai viu, iar spiritul lui intră intr'o pace plină de viață“, spune 
un scriitor englez, 

„Personalitatea omenească In Anglia, spune Boutmy, este 
în deosebi deplină, viguroasă, îndrăzneață, Englezul are o sen- 
timentalitate care se exaltă față de o chestiune generală, și, a- 
jutat prin pasiunea de a lucra, el ajunge in stare de a face mari 
acte filantropice, ca desfințarea comerțului cu Negri şi părăsirea 
sclavajului, pe care in zadar s'au silit unii să le explice ca acte 
utilitare“ 3), 

» 


Aceste sint ideile, sentimentele, credințile şi deprinderile 

poporului, care pune caracterul mai presus de inteligenţă, care 
crede că judecata sănătoasă iesă tot atit din caracter cit și din 
intelect, Ín atmosfera acestei societăți, noul venit se forinează 
din frageda copilărie pină ce ajunge in stare să aduca și el 
contribuția lui prin intemeearea unui nou home, In interiorul 
home-ului el învaţă lealitatea vieţii private, care este garanţia temei- 
niciei vieţii publice. Astfel acest popor a ajuns „să fie stăpin 
pe civilizație fără sa fie dăunat de ea“ şi a păstrat incă „acel 
element barbar care este principiul lucrurilor mari“. 
i Cu credința in atotputernicia caracterului, poporul englez a a- 
juns azi să impue limba lui la o optime din întreaga omenire, și, ple- 
cind dela o mică insulă, brăzdind oceanele, stredelind munții, civili- 
zind intinsurile locuite de sălbatici, a izbutit să intemeeze cel mai 
mare imperiu pe care un popor l-a realizat vreodată. 

El a dat cele dintâi lecţii de civism Europei; a dus cu- 
vintul Mintuitorului la peste 400 de popoare sălbatice; a Intro- 
dus Parlamentul în Australia şi Africa şi a dăruit binefacerile 
libertăţii Negrilor, care gemeau sub biciul nemilos al Albilor. 

lată dovada făcută a valorii principiilor după care acest 
popor işi formează cetățenii şi titlurile lui de glorie în istoria 
universală. 

|. Botez 


S 


j 1). Pe la stațiile din Londra vezi cite o cutie lipită de zid ea inserip- 

țin „erujati un penay pentru spitale“, Trenurile tree la intervul de o mi- 

nutà unul de altul. Nu ţin minte să mi se fi intimplat să observ ca nimeni 
să nu-şi laso gologanul în cutie, în această minută do asteptare, 

In 1855 so face o subscripţie publică în Anglia şi în Franţa pentru 

Ma aliaa M arepe fa peer e lapi în reg Suma strinsă în An- 

; cca din Franța nu 1.000, 
fan A i ţa trece de 1.000.000, tapani 


aro legă epei pentru folosul public se urcă fa Anglia la sama de ju- 


2) Boutmy: op. citat pg- 158. 


PREA TÎRZIU! 


Sus de tot, pe malul Căţelului, cu spatele rāzämate de colț 
stincoşi, stă casa lui moș Vlad. Semeaţă, ca o strajă neobosită, 
pindeşte intinsul văilor și al munților depărtați, ce par muşuroae 
cu pădurile lor negre de brazi. Jos şerpueşte șoseaua alba, cit 
văzul ochilor. La dreapta, la stinga, in Îață, se 'nlinde grădina 
cu pomi; mai la o parte, ogorul cu cartofi; straturi cu legume, 
toate puse şi lucrate de mina leicăi Stana. Bătrină, slabă, pu- 
țin incovoiată, nu de vristă, ci de muncă, munceşte toată ziua ca 
o albină hamică, Din cind In cind, se razămă in coada săpei ; 
ochii blinzi, albaștri, se aștern în zarea drumului. Un gind îi 
stăpineşte sufletul, gindul dornic să vază resărind din vălul de 
ceață, pe suvița albie, printre norii cenușii de praf, o fiidță mult 
dorită, Mircel. Nu l'a vazut de cinci ani. O clipă de odihnă tì 
inviorează simțirile, dind zbor gindurilor, vădite pri'ntr'un oftat a- 
dinc, urmat de vorbele rostire tare: „Ţine-l, Doamne, sănătos !“ 
Şi iar miinile arse de vint şi soare, slăbite și uscate de muncă, 
incep s'adune țerină la cuiburile de cartofi verzi, brobonate cu 
flori albii. 

Unchiașul Vlad, cu plete albe, cu fața brăzdată de vreme, 
dar rumenă şi ticnită de odihnă, stă cu pipa 'n gură supt mărul 
rolat din marginea ogorului. Fusese baciu la oi; nu se price- 
pea intr'ale gospodăriei. Grija casei a avuto intotdeauna Stana. 

De la o vreme i se uraște; vine spre Stana căscind şi, 
scuturind luleaua, zice: 

— Ei, boreas'o, pe ziua de azi tot nu-ţi ajunge? 

— Păi! oi sta, cit e drăguța de zi, cu pipa'n gurăca d-ta? 

— Oi fi muncit eu destul pentru un dârab de pită, 

— Tu și muncit! E oare pe lume lighioae mai leneşă de- 
cit ciobanul ? 

— No! boreas'o, mai bine taci. 

— De eram eu o slabă, n'ajungeau băieţii unde au ajuns. 

— Mare procopseală ! Sâmânaţi în lumea largă, habar n'au 
de tine. Ti-a eşit cocoașă în spate, cărindu-le merinde la Bra- 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


7 u te puneai pe roată, azi ai avea şi tu feciori, nurori 
pi E sa-ţi A vea 0 bot de apă; dar așa duci dorul de «i, 
e pită, 

a: ieri price din ochii mici Mia ci praful de tutun 
i > 'o pungă de piele groasă. pac 

dă: pori au oli a atzi ră e Mă gindesc cu la ei, şi mi-i 
„cald la inimă, cind Îl ştiu pe lie preot la Fâzăraș, pe Ghiţă in- 
vățător la Semeş şi Mircel, acuşi doltor, va fi domn procopsit. | 

— Drept, ue asta o să ai chiar parte ca de nunta lui tata, 
zise Vlad scăpârind minios s'aprinză iasca și increțind sprin- 
„cenele stuloase, ETRE : 

— Las'o, Vlade, că nu ne înțelegem, Copiii nu's oi, să-i 

i folosința ta. 
iiig Pun să-i Ti că zic: „De sint azi domn, cui datoresc ?* 

— De unde ştii câ nu zic? Alircel ma scris câ vine pe 
‚vre-o trei luni lanoi? Fate mai bine o țiră acasă şi aruncă vreo 
-două boabe la cei pui, doar or creşte, pe cind vine băiatul, 

Mircel hotărise, In adevăr, să vie acasă. 

Nicăeri nu putea să lucreze mai in licnă teza de doctorat 
ca în căsuţa curată și tăcută de supt colții stincoşi ai Căţelului. 
linişte dumnezeească, aer curat, ingrijirea mamei, toate aveau 
să-i dea spor la muncă şi mintea, luminată pri'ntrun traiu firesc, 
işi va lua zbor mai lesne ca in viața turbure din orașul mare, 
unde invâța. i | 

Intr'o zi Stana primi carte că Mircel soseşte în ziua „de 
Sim Petru. Cind a aflat, i se pâreacă natinge pâmintul. Gin- 
durile luau şi mai tare zbor. Şi-l Inchipuea ce frumos este, 
ce haine domnești o fi imbrăcinu şi cum o să-l roage să meargă 
de Sfinta Maria cu ea la hram, să vază o lume ce fecior are 
lcica Stana. 

Pe 'ncetul beţia bucuriei i sa mai domolit—incepu a se 
gindi la pregătirile trebuitoare. 

Des demineaţă, Luni, a scos tot din casa cea mare, a spo- 
ito albă ca ghiocelul, a şuruit pe jos cu leşie, de s'a lăcut po- 
dina ca de ceară. Se mira ce ştergare mai frumoase va agăța 
prin cue. La sfinta icoană a Maicei Domnului puse unul de bo- 
rangie. La portretele impăratului şi 'mpărătesei, tot borangicuri 
supțiri, de pe cind era tinâră. Şiergare micuțe in felurite feţe, 
innodate la mijloc, prinse de grindă, ori aninate in păreţi, păreau 
fluturi uriaşi. A pus perdele albe cu flori negre. Masa coperită 
cu pinzâătură frumoasă o aşeză intre cele două ferestre, ce dâdeau 
în grădinița cu flori. De-asupra, în părele, era oglinda. Nu 
uitase a scoate din ladă şi glaja albastră pentru flori, cum- 
părată la tirgul cel mare. 

Cind a venit vorba la pat, lucrul a fost greu: „Mircele de- 
prins acuma “să doarmă cu asternut domnesc”! Mult şi-a bătut 
mintea Stana cum va face, Perne, saltea de pae, pinzâturi albe, 
„avea de toate; dar plapomă nu, și cu haine dep at de-ale lor 


PREA TIRZIU! 63 


a'avca cl să se'nvelească. Era o pocladă mițoasă, albă ca ză- 
pada; dar nu făcea nici asta de Mircel. Vlad se uita necăjit, 
văzind cum se bate Stana cu gindul ca apa de maluri, doar 
or fi toate bune. De minie, pulnea mereu în lulea, o mai sco- 
tea dintre dinţi şi zicea ursuz: 

— Da ce-i, boreas'o, vine drăguțul de impărat in gazdă la 
tine, de te zbuciumi atita? 

— Pentru mine Mircel e mai mult ca un impărat. Zi că 
trăim ca nişte urşi, n'avem nici de unele, 

-- la taci! Ori glumeşti ? 

Stana îl privi urit. Dind tot cu gindul îşi aduse aminte că 
nepoata ei, măritată de curind, are o plapomă luată din Braşov, 
N'a mai stat o clipă, a scos un ştergar de borangic, să i-l dea 
mulțţămită pentru că bo împrumuta-o, ṣi o tuli răpede la ea, 
în vale, 

Munci citeva zile, păn' a vâzut toate aşezate cu rindueală 
prin casă și prin jurul casei, Pe la o Joi era gata tot până şi flo- 
rile din pâbarul de pe masă imprăştiau, în odaiea curată ca 
lacrima, ọ mireazmă evlavioasă. Stana se opri o clipă in pra- 
gul ușei, privi inlăuntru cu ochire duioasă, gindind: „Zau, o să-i 
placă lui Mircel! Mai frumos nu-i nici la domnul părintele!*. 

Intr'o zi spre seară sosi. 

Cum nu poți da prin cuvinte razele luminoase și caide ale 
soarelui, așa nu e chip de spus simţirile duioase ale mumei, vå- 
zindu-și copilul iubit. Cind l'a zărit la poartă, deocamdată re- 
mase uimită. Apropiindu-se, nu-i venea a crede că domnişorul 
asta, imbrăcat frumos ca domnii cei mari de la oraș, cu mu- 
stață supțire, cu fața albă şi delicată, cu ochii senini ca două al- 
bâstrele din lanul de secară şi cu fruntea netedă, cu pârul tăiaţ 
frumos, e Mircel al ei. O clipă stâtu pironită ca innaintea unei 
ni și simţi o evlavie, un dor de a-l săruta ca pe-o icoană 

ntă. 

Mircel le-a strins mina, zicind: 

— Bine v'am găsit, tăicuță şi măicuţă! 

— Bine-ai venit! respunse bătrinul, 

— Vin’ să te sārute maica; nu te-am văzut de cinci ani, 
zise Stana. 

Mircel plecă obrazul zicind: 

— Nu s'a putut, maica. 

— Cum fi se pare pe la noi, voinicule? făcu bătrinul, uj- 
tindu-se cu drag la așa mindrețe de fecior. „Te-ai schimbat de 
cind nu ne vâzurăm. Nu mai semeni cu noi nici la vorbă nici 
la porn“. ————————————— 

~ Şi-ţi pare râu? Cum e, li stă bine. —Poltim in Casă, zise 
Stana, și deschise uşa. 

„Un miros de busuioc năvăli din smocurile puse pe supt 
grindă. Ochii bâtrinei se aţintiră ia faţa lui Mircel sa-i cetească 
mimirea, bucuria, cind o vedea ce odae mindră i-a pregătit, 


Li + . . . . - 


(Zi VIAȚA ROMINEASCA 


— Ce zici Mircea, place-ți la noi? zise iar bâtrinul, cetind 
gindul Stanei. 

— E bine, tată, ca la ţeară. 

— Pai vezi! l-am spus eu Stanei: „Ori cit te-ai căzni, 
n'ajungi pe cei din oraş". 

— Nici nu-i nevoe, laică, zise Mircel nepăsător. 

Inima Stanei simți o părere de reu. 

— Aşa zic şi eu. Tu venişi pentru noi, nu pentru mindrie; 
dar pas de te 'nțelege cu maică-ta. Mai să răstoarne pămintul, 
că-i vine odorul! 

Stana eşi să pătească de cină și să nu-l auză pe Vlad vor- 
bind, cum cei nu-i venea la socoteală. 

Ziua Initia stâtură la masă impreună. 

A doua zi, Mircel sa sculat tirziu şi-a mincat singur. Læ 
prinz a zis că nu-i e foame; pe seară a spus bâtrinei să nu-l 
aștepte cu masa. merge 'n vale la otel, 

Stana a priceput că el s'a desvățat de hucatele de-a casă 
si de felul cum minincă ci. Văzuse ea că se uita cu coada. 
ochiului, cind băâtrinul lua cu mina bucăţica de carne. Odată, 
cind şi-a șters gura cu dosul minei, a zis răstit: „Mamă, ce nu 
dai lui tata un ştergar?* Da, da, hâiatul sa făcut fain de tot, 
nu se mai potrivește cu noi. Odaca nu i sa părut lucru mare, 
nici n'a intrebat de unde au plapomă aşa buna. E și vina 
unchiașului, prea-i din topor, 

— Nici eu n'am trăit pri'ntre domni mari ; dar de hatirul lui, 
caut să-i plac, 

In unele zile chema să-i arate la gătit o vecină, care fusese 
la oraș... şi Mircel nu zicea memic, Slana, cu inima ei de mamă, 
simţea că băiatul s'a înstrăinat, s'a desvâţat de traiul dea casă. 
„Nu mai stă cu noi de poveste ca mai de mult, cind venea de 
la şcoala din Brașov. Intro zi la văzut cum ii măsura cu ochii 
minile, cind torcea, și, de-o dată, a zis: „Mamă, ia săpunul ăla 
al mieu și mai freaca minile, prea sint urite*. Pe Stana a jun- 
ahiato la inimă, ca un fulger li scăpără gindul: „Iaca nu mi-a 
sărutat mina ca alte dăți*. Făr' a cugeta mult a zis: „Sint pir- 
lite şi asprite de muncă. Aci n'ai cind face miini lrumoase, soa- 
rele şi apa le innegreşie, că nu's pinză să le albească, dragul 
mame! |* 

Pe urmă ginduri de imbunare luau loc: Ce-ar fi trebuit 
bătrinul să sae cu gura şi să zică: „hai, băiete, miinile astea 
uritele v'au crescut și urcat unde sinteți; au muncit pentru voi 
pe arşiță şi per, zi şi noapte, ca să puteţi voi sta 'n şcoli, şi lua 
neveste, doamne cu miini albe*,... N'a zis băiatul nemic; dar 
nu i-a plăcut... Daia n'o să mai vie pe la noi... Şi Vlad prea-i 
cu totul. prea dă de-a dreptul. Nu zice, mititelu nemic dar se 
iace roş de necaz, N'are a sta cu noi pân e lumea, poate să-i 


mai treacă... Să ne pae bine că di i pui: cica 4 
un băiat fain«. p ine că din colții ăştia sălbatici a eșit. 


Lă . - . . 
d 9 è id . - . . - * + + Dă 


PREA TIRZIU! 85 


Pe 'ncetul Mircel s'a mai deprins cu obiceiurile de pe-a- 
casă În zilele de sec era mai mulțămit; minca de dulce în o- 
dae la el, Mai greu a inceput săi cază Stanti, cind a isprăvit 
puii de tăiat; işi zicea ingrij „cu varză acră, pancuș şi 
brinză nu stă băiatul mult la noi!* Pe furiş de bătrin, cumpăra 
de pe la borese cite un puiu, doi, din niscaiva zloți ce avea la 
fundul lăzei. Cind scotea banul, se gindea: „Tot e bine să aibă 
muerea un ban la o parte, Ce te-ai face tu de nai avea un cret- 
țar la sufletul tău? Să văz că nu pot pune copilului o bucăţică 
bună pe taler, zâu, m'ar prinde nădutul“, 

De cind ti venise feciorul, munca Stanei se intreise : Min- 
cări mai alese şi regulat gătite, alergătură prin sat ori la boltă 
după cite trebuea; rule tot mai multe de spălat. Ajutor nu cbiș- 
nuea și ar fi găsit numai cu plată bună. 3 

Robea, cit era ziua de mare, dese ori până noaptea tirziu, 
De muncă nu zicea baiu; grijai era cum ar face să-l mulju- 
mească pe Mircel, Din priviri şi vorbe răzlețe, ti ghicea ades ne- 
mulțumirea. Inima de mamă duioasă plingea şi se Invinuia că 
nu-i destul de bârbată şi meșteră să-l poată mulțumi. Mindria ei era 
mâgulită, văzind pe fiiu-so cu gusturi domneşti, Vorbind cu bore- 
sele de la care lua pui, zicea: „Mircel al mieu e gingaş la min- 
care, nu poate-o zi fără carne”, ; 

Pe după Sfinta Mărie plouase cite-va zile, Di'nspre Bucegi 
sufla un vint tăios, de pe zăpadă. Abia pe la amiază soarele 
răzbătu negurile ce 'ncunjurau ca un briu colții, Girla pogorea 
vijlind din malurile verzi ; zburdalnică, limpede, sărea din pialră 
in piatră, ici iute, mai incolo lină și molcomă, stind de vorbă cu 
prundişul galben ca chihlimbarul. 

Stana veni să-şi bată rufele, mai demineaţă, doar le-ar prinde 
intinse soarele de amiază. Cu picioarele goale intră în apa rece 
ca ghiaţa, pân la mai adinc. Erau cămășile lui Mircel și tot nu 
i se părea girla destul de limpede, măcar căi venea apa mai 
sus de glezne. Deodată o apucă un frig; dar bâtind s'a Infier- 
bintal. Zorea din răsputeri, să se Intoarne acasă înnainte de-a se 
scula băiatul, De la un râstimp au prins' fiori prin tot trupul. Dedea 
şi mai cu sirg ca să plece răpede să intinză in fața soarelui, pe 
pajiște, rulele albe ca zăpada. Isprâăvindu-le gindi : „Acuma o să-i 
placă : sint albe ca şi coala de hirtie". 

Toată ziua, Stana nu se mai putu încălzi. Peste noapte o 
lovi o tuse cu junghiu supt coaste. Vlad, auzind'o gemind, zise: 

— Ce-i cu tine, Stan'o ? Tiam zis: „L.as'o mai domol! Doar 
nu's Turci nici Tātari“. 

— 0 sâ-mi treacă... 

Din zi în zi Stanei ti era tot mai reu, Mircel a văzul pe 
dată că e aprindere de plâmini. l-a luat doctorii de la farmacie, 
căută şi cercetă mersul boatei, care, din zi, în zi il ingrijea tot 
mai mult, Venca de cile-va ori pe noapte, îi da doctorii și sta 
lingā ca. Stana se uită la el cu ochii inlăcrămaţi, zicind: 


ai 5 


6 VIAŢA ROMINEASCA 


— Ce-a dat peste mine, dragul mamei, cine te 'nariiast 
tine! De nu m'ar ținea supt coastă, m'aşi ridica“, ditai că 

Pentru liniștea bătrinului, a adus și pe doctorul din Brașov, 
Toate 'n zădar, Apsinderea s'a intins la amindoi plăminii, slabă 
şi muncită, cum era, lesne a doborit-o boala. 

Intinsă pe laiță, cu fața liniștită, blindă şi mereu iubitoare 
dormea Stana somnul celor drepți, Mircel, cu ochii inlăcrămaţi, cu 
inima jalnică, păși pragul, privi o clipă, pe urmă şovăind se a- 
propie de bătrină, lipi buzele de mtinile reci! Putea să le sărute 
erau frumoase, albe acuma ca şi toiagul de ceară ce tinea. 

z ace sapaa innăbuşite. i 

oate in gind li resunau vorbele bătrinului ; „miini 
urite v'au ridicat unde sinteți!“ Poate, simțindu-le” ca cn 
un glas din adincul inimei îi șoptea: „Prea tirziu!“ 


Sofia Nădejde 


Rominia față de teoriile nouă ale 
archeologiei preistorice” 


Studiile clasice, cu toate progresele enorme din timpii din . 
urmă, n'au reușit totuşi să rezolve definitiv chestiunea atit de 
însemnată a originei popoarelor din Europa. 

Acum o jumălate de veac, Asia centrală era aproape una- 
nim considerată ca patria primitivă a Indogermanilor. Dovezile 
in aparență ireiutabile ale invățaţilor filologi, pe lingă tradiţia 
biblică, au asigurat succesul acestei teorii. 

Astăzi insă, alte argumente şi mai bine intemeiate ne do- 
vedese contrariul. Europa se crede a fi locul de baștină al In- 
dogermanilor?), Pe lingă probele din domeniul filologiei compa- 
rative se adaogă acum intru sprijinirea teoriei nouă şi conside- 
raţiuni antropologice. Dar nici acestea nu sint în totul de acord. 
Astfel unii antropologi determină partea sudică a Scandinaviei 
ca sălașul primitiv al Indogermanilor; alții dinpotrivă îl plimbă 
în Britania pină în stepele Rusiei, cițiva presupunindu-l chiar 
prin pârțile Dunărene, 

Ultimul rezumat bine documentat, al tutulor acestor teorii 
diverse, ni-l dă de Morgan 9), care, în mod firesc, pune şi mi- 


1) Primul capitol din vol. Il din „Arta în Pominia*, ee va apare în 
carind in editura „Minarva”. 

2) ger rue costianii esto din cole mai bogate. Na volu eita, în 
general, decit ultimele lucrări capitale care rezumă chestiunile, dind de 
şi gA bibli e mai veche: 

ermann Hirth: Die Indogermanen, ihre Verbreitung, ihre Urheimat 

und ilre Kultur, 2 vol, Strassburg, 1905, 

Matthaeus Much: Die Helimat dor Indogermanon im Lichte ar ur- 


és VIAŢA ROMINEASCA 


grațiunea arianā (nume sinonim pentru el cu indogerman saw 
indocuropean) în legătură strinsă cu fenomenele geologice. După 
el, aşa dar popoarele originare din Siberia centrală incepură e- 
xodul lor atunci cind frigul se strămulă din Europa în spre Si- 
beria de azi. Aceasta este după el „explicaţia care satisface 
mai bine spiritul; căci se justifică prin toate observaţiunile ar- 
cheologice, prin datele istorice şi se bazează pe fapte geologice 
şi climaterice incontestabile. Ea răspunde la toate ipotezele, bine 
studiate de altfel, ale partizanilor centrului european al arianismu- 
lui, reducind alcătuirele occidentale la rolul de centre secundare“. 

Pecind insă în teză generală atit filologii cit ṣi antropologii 
consideră Europa ca patrie primitivă a Indogermanilor, istoricii 
reinviază teoria asiatică, In anul trecut, nu mai tirziu, cel mai 
autorizat reprezentant al istoriografiei antice, profesorul Eduard 
Meyer din Berlin, termină o comunicare a sa!) printr'o decla- 
rajie categorică in acest sens. După dinsul sintem incă foarte 
departe de o soluție a marei probleme a originei Indogermanilor ; 
ca istoric el se ţine in rezervă față de teoria cea nouă şi afirmă 
chiar că vechea credință in patria asiatică a cişiigat prin argu- 
mente nouă multa probabilitate (p. 295). 

Discuţiunile ce au urmat comunicării lui Meyer, au dovedit 
slaba intemeere a argumentelor nouă pe care se sprijinea, aşa 
incit teoria europeană pare a fi din nou salvată. Cu acest prilej 
insă se poate vedea cit de șubredă este oricare din aceste teo- 
rii, cit timp se bizue numai pe argumente filologice şi conside- 
rațiuni istorice, 

De aceia s'a şi căutat în timpii din urmă să se găsească: 
o bază mai solidă pentru dovedirea originei Indogermanilor. Cu- 
vintele, in urma translormărilor ce au suferit în decursul unei e- 
poce aşa de indepărtate şi prin amestecul atitor popoare, nu mai 
pot singure să facă dovada ; iar argumentele istorice, pentru ni- 
şte Vremuri ce nu au istorie scrisă, degenerează de cele mai 
multe ori in considerațiuni personale. 

Șuința care, independent de filologie şi antropologie, poate 
să aducă dovezi contimporane dintr'o epocă aşa de indepârtată, 
este archeologia preistorică. Numai ea, adaogă prolesorul dr. 
G. Kossina *), ne introduce in vremuri străvechi prin mijlocirea 
unor documente nefalșificate. Valoarea preistorici în cercetarea 
chestiunei în litigiu este de altfel recunoscută de Insuşi autori- 
tatea lui Ed. Meyer. Fără a admite concluziile, el nu poate să 
nege insă importanța argumentelor aduse de archeologia preisto- 
rca, „De unde, acum o generaţie, relațiunile dintre istorie şi 
preistorie erau cu totul reduse şi se părea aproape imposibil de 
a stabili un raport intre ele, in ultimii treizeci de ani au căzut 
orice stavile*, declară Insuşi Meyer, in mai sus citata sa confe- 


1) Alto Geschichte u. Pribistorie, V. i 

z à . e, Vortra 20 i - 
Pop e Di asioi 4l, pug. 222-295 şi dinani n Ar ag Zeit 
für Ethnologie a = arrra rage archiiologiseh beantwortet, Zeitschrift- 


=> 


ROMINIA ȘI TEORULE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 6) 


rință. „Cu inceputul epocii neolitice am reușit In genere să de- 
terminâm mai de aproape succesiunea vremurilor şi a straturilor 
descoperirilor preistorice“, Cu toate rezervele ce face, mărturia 
istoricului clasic in favoarea preistoriei este de o necontestată 
valoare pentru a hotări luarea în considerație a acestei părți a 
istoriei artei, in rindul ştiinţelor ajutătoare istoriei generale. i 
Prin natura mijloacelor de care se slujește, preistoria işi 
are mai degrabă locul nemerit în domeniul științelor exacte !) 
şi al istoriei artei decit al istoriei propriu-zise. Strinsa ei legă- 
tură de archeologia clasică a lost stabilită de Furtwängler *). 
Superioritatea ei constă intr'aceia că pe cind documentele pe care 
se inlemeiază istoria sint din a doua mină—relaţiuni asupra ce- 
lor văzute direct, sau în cele mai multe cazuri numai auzite— 
preistoria, ca şi istoria artei In general, recurge direct la operile 
insăşi ale oamenilor, iar nu la interpretările date de alţii, fie ei 
chiar contimporanii acelor opere. De aceia şi eventualitatea u- 
nor interpretări greșite este mai mare în cercetările istorice decit 
in celelalte. E de ajuns ca prima relație să nu fi fost perfect 
conformă cu adevărul, pentru ca toate concluziile trase dintr'un 
asemenea document să fie falşe. In preistorie insă, chiar dacă 
interpretarea de azi a unui obiect din vechime ar fi eronată, va- 
loarea documentară a obiectului nu este intru nimic scăzută. 
Supus unei alte examinări mai pricepute, el va putea procura 
oricind relaţiunile adevărate. Pe cind dar elementele istoriei sint 
a priori subiective, preistoria, ca şi istoria artei, mănueşte do- 
cumente mai obiective. Ele sint și mai sincere, nefiind făurite 
in scopul anumit de a ne da lămuririle ce noi tragem azi din 
ele, pe cind relațiile istorice au fost intenționat concepute Intra- 
cest scop. O altă calitate a rămășițelor preistorice. față chiar de 
argumentele filologice, constă în faptul că cele dintii nu şi-au 
schimbat locul in care au lost depuse de chiar autorii lor. Cit 
nu s'au ştirbit cuvintele, tot fiind purtate din gură în gură peste 
atitea țări şi mări! 

Hirburile şi obiectele epocilor preistorice sint deci necontes- 
tat reprezentanţii cei mai siguri și mai puţin pretăcuţi ai vremu- 
rilor din care datează. Mulțumită sincerităţii și siguranții docu- 
mentării sale, preistoria se bucură de o mai mare autoritate de- 
cit disciplinile filologice, ale căror izvoare nu sint așa de directe 
şi nu ne-au ajuns în chiar forma lor originară. 

Cu drept cuvint dar se pune din partea archeologiei cla- 
sice 3) allta temeiu și așa mare nădejde in dovezile preistorice, 


1) Basċes sur l'observation seule, les études préhistoriques sont du 
ressort des sciences naturolles, alors que I'histoire rement dite, s'appu- 
yant sur les documents terits, et ne demandant å l'observation quo lo con- 
trôle et l'explication des taxtes, est une science d'ordre différent, 

A Te Morgen, Recherohes Archéologiques; leur but et leur procédés. 
5, 

2 Di: Kiasalache Archäologie u. ihre Stellung zu den năchstbonach- 

A y a org ii heras . 13—56. ie fidit 
Furtwăngler o. e. pg. 80: a werden in Zukunft 
noch immer engere Fühlung Dk einander zu suchen haben. 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


pentru rezolvarea definitivă a chestiunii „atit de controversate a 
curentelor artistice In legătură cu migraţiunea popoarelor, Chiar 
şi filologii recunosc nevoia cei in chestiunile relative la istoria 
primitivă a popoarelor europene !), > 2 

Fără a cerceta mai amănunțit fazele filologice și antropo- 
logice prin care a trecut această „mare problemă“, 0 vom ur- 
mări numai din punct de vedere al archeologiei preistorice. Sub 
aceasta restricțiune problema nu pierde nimic din valoarea ei 
generală şi nici din interesul pentru țara noastră, oricare din 
cele două soluţii s'ar admite. Căci, fie că am presupune că In- 
dogermanii au venit din Asia în Europa, fie că credem conira- 
riul, in ambele cazuri este interesant de aflat pe unde sa petre- 
cut trecerea lor dintr'un continent in altul. In determinarea di- 
recțiunii in care s'a săvirșit exodul Indogermanilor, Rominia prin 
situația sa geografică este direct pusă în discuție. Regiunea 
dela gura Dunării, după frumoasa imagine a lui Odobescu, se 
prezintă „ca un fel de mare plinie câscată care părea a se de- 
schide firește dinaintea anticilor căutători de păminturi*. Şi tm- 
preună cu dinsul trebue să admitem că „pe timpii marilor be- 
jânii ale seminţiilor omenești, cirdurile de popoare pribegite din 
Asia, sau că urmase dealungul riurilor scitice şi pe țărmurile 
mării interioare în care ele se revarsă, sau că umblase pe sub 
poala orientală a munților ce înconjoară acele pustii, a trebuit 
neapărat să năvâlească intr'această vale. Calea insemnată de 
natură îi ducea nestrămutal în acea pilnie, de unde li se deschi- 
deau apoi trecâtorile spre miazăzi și spre apus“. 

Chiar din punct de vedere al migrațiunii In sens opus celui 
indicat de Odobescu, adică din Europa spre Asia, tot trebuia 
să se alingă ţara noastră. De aceia In toate discuţiunile asupra 
acestor cutreerâri ale popoarelor este vorba şi de Rominia. Si- 
tuația ei geografică insă nu ne autoriza a fâuri teorii ce nu se 
pot în deajuns susține numai pe acest motiv. Astiel nu putem 
admite părerea lui 7eohuri Antonescu, oricit de atrăgătoare sar 
părea pentru noi. Bazindu-se mai ales pe argumente filologice 
și pe potriviri—nu excluzive ale noastre insă—cu fauna şi flora 
comună Indogermanilor primitivi, el ar fi vrut să dovedească că 
„Dacia e patria primitivă ariană**). Fără a pretinde dar impre- 
ună cu el că „Arienii s'au născut și au trăit in Dacia“ (p. 54) 
şi că de aci „ca dintr'un singur punct s'a risipit familia ariană 
in toate părțile pâmintului, luind direcţia care-i sta inainte“ (p. 61) 
vom menţine insă că pe la noi trebue să fi trecut, in orice caz, 
curentul popoarelor migrătoare, Aceasta e părerea celor mai 
mulţi învăţaţi care s'au ocupat de chestiune. Ea este de altfel 
pe deplin acreditată prin numeroasele rămăşiţe din acele vremuri, 
ce le ascunde mai peste tot pămintul Rominiei. Asemenea argu- 


1) Hirt o. €. pg. 215: Bei Darstollung d 
schichte ist die Archäologie zu roo makena ng der europäischen Urge- 


2) Lumi uitate; studii literare si archoologice. laşi 1901. 


ROMINIA ȘI! TEORIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE TI 


mente preţioase pentru ştiinţă trebuesc insă cercetate cu ingrijire 
şi supuse unei migăloase comparațiuni cu descoperirile tăcute 
prin ţinuturile vecine. Din puținile dezvăluiri de antichități ce 
s'au făcut în țară, în mod intimplător mai mult decit intenționat, 
sa dovedit importanța lor necontestată ca documente archeologice. 

Renunţind dar la rolul, imaginar de altfel, că Rominia a 
fost punctul iniţial al Indogermanilor, să studiem insă etapa ce 
ei negreşit au făcut în ţinuturile noastre, Punind în lumina cu- 
venilă acest episod important din viața lor, vom contribui desi- 
gur la compleciarea aruumentării mai complicate, de care este 
legată soluţiunea „marei probleme“. 

Partea din problemă ce ne revine de cercetat este bine lä- 
murită şi ciştigă o delimitare ce nu poate fi decit în folosul stu- 
diului nostru, Nu de Indogermani in genere, ci de ramura Fra- 
cilor, din marea lor familie, avem să ne ocupăm în deosebi, căci 
ei au locuit pela noi, Din punct de vedere al archeologiei pre- 
istorice, otigina Indogermanilor se reduce dar pentru ştiinţa ro- 
mină la dezgroparea şi studiarea râmâşițelor ce ascude pămintul 
odinioară locuit de Traci. Cit de puţin s'a făcut până acum la noi 
şi ce trebue neapărat să facem, se va arăta în capitolele următoare. 

Să precizăm deocamdată intrucit investigațiunile noastre ar 
putea fi de folos general și care anume sint teoriile nouă ale ar- 
cheologiei preistorice, la lămurirea cărora Rominia e ținută să 
participe prin contribuţiile sale de lucru. 

Constatām mai întâi că neințelegerea ce desparte cercurile 
istorice, Intruce privește soluția probleme: originii Indogermani- 
lor, există și In lagărul special al archeologilor. Aici insă pro- 
blema mai restrinsă se pune altfel, Părăsind în seama antropo- 
legilor şi a filologilor primele aparițiuni ale Indogermanilor, ar- 

cheologia este interesată numai din momentul in care produsele 
lor ne-au lost transmise. Cu cele dintâi obiecte ale lor, instru- 
menteje de lucru sau armele de apărare, incepe ṣi preistoria să 
se ocupe de ei; prin urmare numai după ce au ajuns la un oare- 
care grad de cultură perceptibilă și pentru noi. De primele lică- 
riri ale minții omeneşti, care nu ne-au fost transmise prin nici un 
document, preistoria nu se poate ocupa; ea laregistrează numai 
acele inceputuri care poartă stampila particulară a minii ce a Hau- 
rit obiectul și a minţii care l-a imaginat. Ca atare idolul cel pri- 
mitiv de lut trebue să ne intereseze tut aşa ca şi cea mai artis- 
tică statue de marmură. Căci fiecare constitue un obiect de artă. 
Elementele archeologiei preistorice ca şi ale celei clasice sint 
dar și ele supuse legilor imitațiunii, care domină intreaga acti- 
vitate artistică a omenirii până in zilele noastre. 

Pornind dela aceste principii şi dela constatarea unei mari 
asemănări a formelor artistice ale popoarelor primitive din Eu- 
ropa, archeologia și-a impus sarcina de a afla origina, de unde 
au pătruns mai departe izvoadele primitive, care sub variante ne- 
numărate s'au lățit în intreaga Europă preistorică. Şi cu cit cul- 
tura inaintează, cu atit şi imprumuturile reciproce intre popoare 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


devin mai perceptibile, formele artistice dezvoltindu-se tot mai 
mult. Intrun prim stadiu, trebue admis chiar că mai peste tot 
aceleaşi nevoi au nâscut cam aceleaşi forme. Probabilitatea a- 
cestei teorii se Intăreşte mai ales prin asemănarea formelor pri- 
mitive ce se intilnesc la popoarele cele mai depărtate în spațiu 
şi timp şi deloc inrudite între ele, Dacă insă, chiar după ce sa 
depăşit prima treaptă de dezvoltare, formele cu caracter artistic 
dezvoltat se aseamână, atunci trebue să bănuim influența impru- 
muturilor reciproce ; căci explicarea prin interpunerea misticului 
„gind al popoarelor“ nu are curs nici în istoria artelor!). 

Europa preistorică prezentind la un moment dat o mare a- 
semănare între motivele artistice dela Nord cu cele dela Sus, în 
mod firesc s'a născul intrebarea după direcția curentului în care 
s'au făcut imprumulurile. 

Intrebarea capitală deci, care azi preocupă şi imparte pe ar- 
cheologi, este de a şti dacă dela răsărit sa răspindit in Europa 
curentul de civilizație, sau dacă, dimpotrivă, el s'a revărsal din 
spre Europa către Orient. Sub o altă fază se ascunde aceiaşi 
problemă a cercetării originii primitive a Indogermanilor. Aici 
insă este văzulă numai din punct de vedere artistic, care singur 
ne interesează pe noi. 

Chestiunea astfel pusă, alingind de aproape şi țara noasiră, 
e nimerit cred să [ie mai de aproape cercetată, arâtindu-se tot- 
deodată intrucit am putea și noi să contribuim la rezolvarea ei. 

Și printre archeologi, ca şi printre istorici, tradiționala a- 
tracţiune a Orientului pare-se că predomină: „Ex Oriente lux!*, 

Sophus Müller, Directorul Muzeului Naţional din Copenhaga, 
unul din promotorii cei mai de vază ai archeologiei preistorice, 
in fundamentala sa lucrare ?) asupra intregului domeniu al pre- 
istoriei, se pronunță categoric pentru predominarea Orientului. 
De asemeni Oscar Montelius, Directorul Muzeului din Stokholm, 
celalalt corifeu al preistoriei Nordului, consideră că „civilizaţiu- 
nea s'a răspindit succesiv în continentul nostru ca o slaba oglin- 
dire a culturii Orientului* 5). Alţii, deşi mai puţini categorici şi 
deși recunosc oarecare individaalitate şi independență Europei, 
Sint totuși incă sub influența Orientului. Mulţi diferă asupra dru- 
mului sau a intermediarilor prin care sa mijlocit această inrlu- 
rire. A, J. Ewans *) consideră cultura Egee ca centru de propa- 
gare în Europa, explicind astfel şi influența mai îndepărtată a 
Egiptului. W. Helbig’) atribue rolul principal Fenicienilor ca pur- 
tātori ai culturii răsăritene. Sub aceiași impresie sint in parte şi 
archeologii clasici, In afară insă de Furtwängler şi adepții şcoalei lui. 


1) S Mehedinți: Aplicări untropogeografice în sfera etnografiei, is- 
toriei și alto 
fn 1900. "9 i ab piure in Anuarul de geografie și antropogeogra- 
e 


rm. 
2 Vor to Ew 

ii Strassburg 1908 A ropas, Griâindziige einer priăbistorisehen Archiăolo- 
i Orient u. Europa, Einfluas der Orientslischen Kult 

rops bis zur Mitte des letzen Jahrtausends v. Chr, Stockholm, i zi 
4) Tho Eastern question in Anthropology, Liverpool, 1896. 
îi Sur la question myetnienne. Paris, idee. 


ROMINIA ȘI TEORIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 73 


Impotriva acestei obsesiuni a supremaţiei Răsăritului se rl- 
"dica Salomon Reinach printr'un articol foarte documentat, prin 
care incearcă să ne scape de fascinarea acelui „Mirage oriental”, 
“care momeşte şi inşală pe atiția. Cu mult succes el respinge 


“ipoteza unei influențe orientale, insistind pentru admiterea unti 


civilizaţii europene-proprii 1). Teza lui a lost reluată apoi de Aat- 


theus Much?) şi alți archeologi germani, ale câror lucrări spe- 
ciale vor fi menţionate mai la vale. 

Victoria definitivă a teoriei nouă nu este insă de toți ad- 
misä, Şovâitor este insuşi Joseph Déchelette 3), care deși „respinge 
ipoteza influențelor directe, lasă totuși Orientului o bună parte 
dp. 218), aşezind acolo principalul centru de difuziune al creşte- 
rilor succesive ale civilizațiunii occidentale (p. 313). În tratatul 
său general, M. Moernes*) de asemeni, se arată partizan al teo- 
iei asiatice, deşi, după cum vom vedea, nu poate inlâtura unele 
probe ce dovedesc tocmai contrariul tezei sale. Slabe de tot sint 
argumentele aduse in favoarea Orientului de câtre Gabriel de 
„Mortillet *) şi alţii din școala lui. Ei amestecă religiunea în chestii 
preistorice ! 

Ultimele descoperiri făcute mai ales In regiunea dunăreană 
şi cea carpatică, In jurul ţării noastre deci, au dat la lumină o 
-sumă de materiale care vin in sprijinul teoriei celei nouă; iar 
lucrările citate mai la vale ale lui Hubert Schmidt, dela Muzeul 
din Berlin, cel mai autorizat cunoscător al ceramicei preistorice, 
vor convinge, sper, pe cei care nu sint cu totul orbiți de farme- 
<ul „mirajului oriental“. 

Chestiunea influenței orientale, cu toată complexitatea ce 
comportă, poale fi restrinsă la cercetarea unuia din argumentele 
principale pe care se bizue, Ceramica anume, predominind în prima 

epocă a desvoltării artistice, a fost luată în general ca punct de 
plecare al discuțiunilor urmate pe această temă. După olăria rā- 
masă dela populaţiile preistorice o să putem să urmărim pere- 
grinările lor succesive. Şi paralel cu periecţionarea ceramicei şi 
cu desvoltarea ornamenticei ei, o să judecăm viața și gradul de 
cultură a diferitelor triburi. 

Ornamentul cel mai răspindit la Indogermani este spirala. 
Ea s'a aplicat atit la olărie cit și la metale. Redusă dar la cea 
mai simplă formulare, problema constă în a dovedi de unde sa 


1) La eivilisstion myeenionne, qui n'est qu'un épisode de In civilisa- 
tion égċenne, est entièrement euro d'origine ; elle s'est seulement orien- 
taliste, à la surface, au contact des civilisations de la Syrie et de l'Egypte. 

8. Reinach, Mirage orientul, L'anthropologie 1893 p. 579, $ w. 

2) Die liar re vriontalivehor Kultur inden vorgeschichtlichen 
Zeitaltern Nord. u. Europas, lena, 1907. 

3) Manual ergo oră A 1, Paris, 1908, 

H U te der den Kunst in Earopa von den Anfängen bis 
vor 500 vor w Wien, 1898. 

5) Deux faita génêrsux indiquont Vinvasion de l'Orient: l'introduc- 
tion de la religionită ot la destruction de l'art Magdalénien, La religiositė 
vest un des caractères ues des peuples Orientaux... 

Le Préhistorique, antiquité de l'homme, 3-tme éd., Paris, 1355, p. 613. 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


răspindit ornamentaţia spirală, căci posibilitatea ivirii aceluiași 
motiv în locuri diferite în aceiaşi epocă rămine exclusă. Trebue 
dar găsită filiaţiunea, adică fixate mai întăi centrele unde s'a dez- 
voltat şi din care apoi și-a intins influența ornamentul spiral, pe 
care-l urmărim acum, 


Superioritatea necontestată a artei grecesti in continentul 
nostru a asigurat cu drept cuvint supremaţia acestui mare focar 
artistic al antichității, 

Origina acestei arte s'a crezut pe deplin demonstrată prin 
descoperirile din Micena şi Troja, care au dat la lumină prototi- 
purile archaismului grec. Elementele străine sau nouă ale artei 
din Troja și Micena fiind considerate de origină orientală, in mod 
ioarte firesc s'a admis aceiaşi influență şi asupra începuturilor 
artei cline. Curentul oriental astfel] stabilit se acrediteaza tot mai 
mult, cu cit descoperirea splendorilar artistice ale Egiptului, Asiriei 
şi Chaldeei, şi a intregului Orient în genere, ne duvedeşte exis- 
tenfa unor desvoltări artistice cu mult anterioare celor din Elada. 
Argumentele artistice, tradiția biblica și literară precum $i con- 
statārile filologice păreau că se susțin reciproc, pentru intărirea 
ipotezei că din Orient au venit popoarele europene cu limba şi 
arta lor, Întrucit privește mai ales arta, Grecia şi în primul rind 
Troja şi Micena erau considerate ca centrele din care sa inilu- 
ențat Europa. Această părere este desigur foarte exactă şi Inte- 
meiată pentru arta posterioară; ea nu se potrivește insă pentru 
epoca preistorică de care e vorba aci. 

Printre elementele decorative, ce se găseau mai ales pe 
coasta mării Egee cit și In Grecia, s'a impus dela inceput repe- 
tifia deasă a motivului spiralei. lar cind mai in urmă Sau con- 
Ștatat și pe continent obiecte cv asemenea molive, era natural 
ca ele să se considere ca fiind produse sub influența marelui 
centru artistic din Grecia. Chiar și pentru susținătorii unei in- 
fluenţe directe din Egipt, elementul spiral era bine venit, de 
oarece existența lui se dovedise la dinastiile anterioare ivirii ci- 
vilizațiunii europene. 

Cu timp pe lingă Egipt cultura cretană, miceniană şi chiar 
cea archaică greacă se considerau ca anterioare apariţiei spira- 
lei pe continent, teoria curentului dela $, şi E. către N. se părea 
bine Intemeiată. Din moment ce insă aceleaşi motive ornamen- 
tale se găsesc şi in epoca neolitică continentală, dovedită cu mult 
mal Veche decit cultura miceniană și chiar decit unele stra- 
turi din Troja, influențele dela S., câtre N. devin rel puţin 
dubioase, 

In archeologia clasică, epoca preistorică a Greciei a lost a- 
proape cu totul neglijată pină acum in urmă. Câăutind numai 9- 
pere sculpturale, nu s'a dat nici o importanță hirburilor şi bucă- 
ților de cremene, care din această cauză se allă in foarte mic 


ROMINIA ȘI TEORULE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 75- 


numār incă In muzeele grecești, Furiwängler 1) cel dinttiu dă 
cuvenita atențiune preistoriei. Vorbind de virsta neolitică in Gre- 
cia, el constată că „in acea epocă cullura mai inaintată nu era 
în Sudul ci în Nordul țării; decorația pe vasele descoperite tn 

esalia arată o dezvoltare mai mare ṣi se aseamănă cu produ- 
sele similare ce se pot urmări spre N. pină în Rusia şi Ungaria.“ 
Ultimele săpături făcute la Tsani-Maghula întăresc părerile lui 


Furtwängler. Ele ne dovedesc că partea septentrională a Greciei 


sa dezvoltat independent de influențele Mării Egee sau a Cretei. 
Din opt straturi suprapuse cele inferioare, neolitice, au produs 
vase cu picturi roşii pe fund alb, necunoscute in epocile cores- 
punzătoare în regiunea Mării Egee $). 5 

Constatări de acest fel motivează o mai de aproape cerce- 
tare atit a dezvolliării spiralei cit și a epocilor In care ea se 
ivește in diferite localităţi. NEA 

Lăsind pentru mai pe urmă evoluția spiralei în metal să 
cercetâm apariția ei pe produsele ceramice, intrebindu-ne unde 
trebue să fi apărut mai înttiu. i 

Cam același drum pe care poporul elin se crede că l-a co- 
borit prin părțile Ungariei de azi, de unde se trage, pare că l-a 
urma! și ceramica veche. Ca virstă, primele vase grecești cu 
ornamente spirale sau geometrice sint mai tinere ca similarele 
lor din spre N., care le sint superioare ca artă in toată epoca 
neolitică, | 

Ne vom ocupa Intliu de vasele greceşti continentale. Ana: 
logia lor cu vasele din epoca neolitică în Bosnia, Serbia, Tran- 
silvania şi zlte ţinuturi balcanice caşi gdin regiunea apusană a 
Mării Negre este admisă de toți, chiar și de partizanii influenței 
orientale 2). lar apărarea energică a unora dintre ci, şi a lui 
Hoernes in special, contra influenții dela N. lasă să se ghicească 
cit de concludente intr'acest sens li se par şi lor constatările 4 
analogiei vaselor greceşti cu cele din Europa răsăriteană. Căci 
ceramica greacă primitivă nu trebue conlundată cu frumoasele 
produse mai tirzii ale epocilor de splendoare artistică, care au 
un caracter atit de particular prin ornamentaţia lor intr'adevăr in- 
dividuală, Inceputurile acestei ceramici pe pâmintul Eladei cla- 
sice sint insă foarte modeste şi imprumutate. S'ar părea că unii 
se feresc de a mârturisi o asemenea constatare, de teamă de a 
nu injosi arta greacă, Cred insă că se dovedeşte dimpotrivă ma- 
rea ei putere de creațiune, căci perfecțiunea la care a ajuns, 
față de produsele dela care s'a inspirat la inceput, nu Jace de- 
cit să pună și mai mult In evidenţă inaltele insuşiri artistice ale 
poporului grec. 


1). n Einfiibrung in die grichisehe Kunst, în „Deutsche Rundsehuu', 


1908, Ă N 
DS Săpături preistorice din Vales Sperahlos, în Bulletin de l'art an- 
cien enne 19 Mart. PA 
e er, o, e 
4 És ist ein j on A die ischen Stilarten Grichenlands aus- 
dem Norden ħerzuleiten (subliniat în original), o. cq p. 328. 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


Urmărind dar Inceputurile ceramice din Grecia, ajungem 
la convingerea că ele nu sint nici autohtone, dar nici o impor- 
taţie din Micena sau Troja, de care se deosebesc atit ca factură 
cit și ca ornamente, Existența unui alt centru, care a influențat 
arta miceniană şi de care este strins legată ceramica primitivă 
greacă, se admite chiar de partizanii teoriei asiatice !). Azi acest 
centru nu mai e o enigmă, o simplă presupunere. Descoperirile 
dela Butmir in Bosnia, nu departe de Sarajevo, au dat la iveală 
o aşa mare şi variată bogăție de motive ceramice incit, chiar 
dacă ne-am releri numai la această singură localitate, tot am 
putea pe deplin dovedi existența prototipurilor care au servit de 
„model începuturilor ceramice grece. 

Spaţiul nu ne permite a insista mai mult asupra acestei 
importante descoperiri 2) atit prin valoarea ei intrinsecă cit şi din 
punctul de vedere al teoriei aici expuse, In sprijinul acesteia 
vom adăuga numai că stațiunea dela Butmir este de cel mai cu- 
rat caracter neolitic, fară nici un amestec al inceputurilor chiar 
ale bronzului. Olăria ei are un caracter foarte unitar ca tech- 
nică (lipsa roalei şi a zugrăvelei) și ca ornamentaţie. Aici apare 
în toată plenitudinea ei spirala pe care o regăsim apoi şi în Gre- 
cia. La Butmir însă acest ornament caracteristic se vede a fi 
pe teren propriu ; ne-o arată dezvoltarea lui succesivă și formele 
variate sub care se manifestă. Spirala apare nu numai adincită 
dar şi in relief şi cu nesiirșite variante, ceiace probează inde- 
lungata ei practicare in acelaş loc. Fără ezitare se poate deci 
admite concluzia lui Much *) împărtăşită şi de alţii, câ acest fel 
de decorație, prin elementele sale fundamentale şi cu variantele 
sale, trebue privit ca un produs propriu al Europei centrale. 

Nu numai pentru ceramică dar şi pentru dezvoltarea plas- 
ticei primitive în Europa, Butmir prezintă o foarte bogată recoltă 
de figuri in lut, intrecind cu mult ca dezvoltare artistică toate 
produsele similare ale Orientului 4). Importanţa lor se va vedea 
“cind va fi vorba de idolii dela Vadastra şi Cucutenii noştrii, 

Puterea argumentului stațiunii dela Butmir e întărită prin 
celelalte verige ale lanțului din care face parte. Un alt jalon al 
dezvollării ceramicei şi plasticei neolitice în această regiune ne 
este dat prin dezgropările făcute de M. Vassits *) la Jablanica in 
“Serbia. Ca număr de idoli (83 exemplare sau lragmente) şi in 
variantele lor: şezind sau cu urme de imbrăcăminte şi desenuri 
-ale figurii, stațiunea e mai bogată chiar ca acea din Butmir. Ce- 


1) Hoornes, o. e, p. 598. 

2) Die neolitinehe Btation von Butmir bei Sarajevo in Bosnien. 

I Ausgrahungan im Jabre 1893 von Radinseky u. Hoornes, Wien, 1895. 

IL Ausgrabungen in den Jahren 1894—96 von Fisla u. Hoernes, 
Wien, 1898. 

2 Teapapiegelune ste ear Xa si 

yrins t. Mykene haben nichts Ebenbiirtigas in tiver Thon- 

plastik gelieført. n or dese o. e. p. 251 A pas 


5) Die neolitische Station Jablanica bei M i i 
hiv für Anthropologie XXVIL igo e ea 2 aiii 


— 


“> 


ar"; 


ROMINIA ȘI TEURIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE TI 


famica e insă mai puţin unitară ; mai neingrijită ca technică şi 
mai variată ca forme, dintre care unele apar fără legătură. Or- 


nameniaţia este aceiaşi ca la Butmir și în restul Furopei cen- 


trale. O constatare nouă e Intrebuințarea roalei, Cu toale ace- 
ste elemente care ne fac să presupunem o intilnire de mici cu- 
rente diferite, totuși în trăsură generală şi ceramica din Jabla- 
nica se prinde în lanțul cel mare ce urmărim pină la Marea Egee, 
Rezultate şi mai interesante asupra ceramicei neolitice dim- 
Serbia ne dă acelaş neobosit şi meritos Director al Muzeului din 
Belgrad prin săpăturile sale din Vinca 1), dela Belo Brdo, pe- 
Dunăre, la 15 km. departare de Belgrad. Acestea sint astfel ca- 
racterizale ; printre figurile de lut apare pentru prima dată tipul 
bărbătesc, pe care-l regăsim şi la Vadastra şi la Cucuteni. Ce- 
ramica nu cunoaşte intrebuințarea roții, deși e superioară ca fac- 
tură şi mai ales ca luciu celor din Jablanica. Suprafața vaselor” 
e vopsită cu roşu sau chiar gălbui, pe care se văd ornamente 
de alte culori. Prin izolarea lor, asemenea exemplare par a fi 
importate, iar nu produse ale localităţii. Ornamentele incrustate 
au motive geometrice, spirala predominind. Nouă e apariţia me- 
talului: chiar şi în straturile cele mai vechi ale stațiunii, şi a 
semnelor pictografice, Pe baza unui bogat material comparativ, 
Vassits arată analogiile intre descoperirile sale şi cele din Bul- 
garia, Tessalia şi Troja, câutind a stabili asemănările mai ales- 
pe baza ornamentului 1n spirală. Dar nu numai cu olăria din 
spre S.E. şi cu cea de pe malul Dunării noastre, la Gruia și 
Vadastra d. p, prezintă analogii stațiunea dela Vinca, ci şi spre 
N. se duc unele exemplare. Vassits Insuşi menționează olăria- 
dela Tordos *), pe Mureș in Transilvanis (Comit. Hunyăd), care 
de asemeni ne interesează de aproape. 

Această din urmă stațiune este considerată cu drept, cu- 
vint, după H. Schmidt, drept una din cele mai insemnate din- 
epoca neolitică. Varietatea ornamenticii intilnite aici precum și 
in numeroasele localități vecine dau prilej autorului ca, pe baza 
amâănunțitelor sale cunoştinţe in ceramica preistorică, să proceadă 
la o nouă clasificare a diferitelor grupe. Fără a intra in nume- 
roasele subdiviziuni ce se stabilesc, vom distinge şi noi pentru 
o mai clară clasificare, următoarele două mari categorii, pe care 
le găsim și în ultima lucrare a D-rului Georg Wilke ?). 

Prima categorie ar fi aceia a ceramicei monochrome (ne- 
pictată) cu ornamente adincite sau mai rar în relief, la care pre- 
domină ornamentul geometric. In această categorie, incepind cw- 
fäşii drepte şi arcuite care merg alături de cele colțurale sau 
irinte ale aşa zisei Bandkeramik, evoluția se slirşeşte cu orna- 
mentul în meandru şi spirala, care predomină. 


1) M. M. Vaasita, Die Hauptergebnisse der prăhistorisehen Ausgrabung, 
in Vinea im Jahre 1909. Priihistorisehe Zeitaehriit, 1910. 1. 

2) Hubert Schmidt: „Tordos“ în Zeitschrift für Ethnologie 1905.. Pg. 
438—469, unde se dă toată literatura anterioară. 

3) Spiral-Miander Keramik u. Getiissmalerei der Hellenen und Thraker,.. 
W iirzburg, 1910, 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


Alaturi de aceste ornamente adincite care uneori sint ac- 
centuate prin umplerea lor cu o materie mai deschisă, ca varul, 
vine a doua categorie a olăriei vopsite, la care deasemeni spi- 
rala joacă rolul princisal, 

Pe cind unii, şi in special autoritatea cea mai de frunte 
H. Schmid! 1), lac să derive zugrăvirea vaselor din technica um- 
plerii cu var a olăriei incrustate, alţii dinpotrivă, ca G. Wilke 2) 
de pildă, consideră aceste grupe cu totul deosebit, Şi unii şi 
alţii Insă admit ca trăsură comună a ambelor grupe întrebuin- 
tarea spiralei în ornamentica lor. 

Avind in vedere preponderanța spiralei, aflarea orizinei şi 
propagărei olăriei neolitice se reduce ta căutarea locului unde s'a 
ivit mai intii spirala, 

După Wilke*), patria spiralei nu poate fi căutată decit a- 
colo unde s'au găsit elementele pregătitoare pentru ivirea moti- 
velor în spirală sau meandru ; acolo deci unde se aflau în te- 
zaurul ornamental cercuri concentrice şi pătrate suprapuse. Ţi- 
nutul, în care aceste elemente apar mai numeroase şi mai va- 
nate şi unde totdeodată dezvoltarea spiralei se poate urmări mai 
bine după principiile matematice de el stabilite, este partea nor- 
dică a Balcanului şi mai ales Bosnia. Sclunidi *) respingind ca 
nu tocmai sigură părerea lui Much, după care Europa centrală 
de N. ar fi locul de origină al spiralei, propune ca atare șesul 
dunărean impreună cu ținuturile mârginașe despre răsărit. De- 
parte dar de țărmurile mării Egee, locul de origină al ornamen- 
tului spiral pare a fi în părţile dunărene, 

Vedem dar cit de aproape interesată este țara noastră la 
rezolvarea acestei mari probleme. Rominia trebue deci să fie 
cuprinsă in cercul acestor cercetari, căci cele citeva staţiuni cu- 
noscute pină azi, ajung pentru a ne intari convingerea că solul 
nostru ascunde incă dovezi foarte prețioase. 

Dacă considerațiunile de ordin ştiinţific ale chestiunei aci 
expuse, nu ar fi suficiente pentru a deştepta interesul oficialitäții 
noastre, se pot invoca şi motive oarecum naționale In sprijinul 
acestei cauze. _ Căci de lamurirea originii şi lățirii spiralei este 
strins legată ŞI problema indogermană, mai în special insă a 
patriei Tracilor şi liyrilor. Aceştia fiind locuitorii cei mai vechi 
al ținuturilor azi ocupate de Rominii din Regat şi cei din afară, 


cred că urmărirea peregrinărilor acestora nu e lipsită de interes 
pentru istoria noastră naţională 5). 


DC 


1) Între altele mai categoric: Zeitschrift für Ethnologie, 1 . H6. 
ii aza ek, P. l, ande insistă asupra deosebirii Mosinos ae tgp Bibire o 
K i - 
a piniasalel TONE T i „rapoartelor ctnologice ale Europei centrale din 8. E. şi 
3 0. cit, p, 28, 
2 Zeitschrift für Ethnologie, 1908 p. 468. 
Co Ă I/bistorien doit connaltre la prihistoire, preface de sos travaux. 


des peuples nu mo- 
ment où il les rencontre pour la èro fols, s'il n'avait idite 
+ évolutions antérieures à olles par Tecuci il honore. son nee za 


ROMINIA ȘI TEORIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 79 


Inainte de a mai insista asupra rolului Rominiei față de a- 
ste chestiuni archeologice şi a trage concluziile ce ele com- 
ortă, voiu căuta să întăresc şi prin alte dovezi cele mai sus ex- 
„puse in această privinţă. Caci clasificarea etnografiei țărilor du- 
nărene și balcanice !) poate să capete o bază mai solidă de 
„cercetare nu numai prin sporirea exemplelor ceramice, care ne 
permit urmărirea chestiunii pină in Orient, dar și prin alte do- 
wezi. În primul rind se impune după spirala ceramică, acea 
metalică şi cea pictată, după cum a arătat tot Hubert Schmidt, 
.neobositul şi ingeniosul cercetător al acestor chestiuni 2), 

Titlul studiului său în această privință ne arată că para- 
lele ce stabileşte se întind în Troja prin Micena pină in Ungaria 
chiar. Demonstrația sa foarte interesantă şi bogat documentată 
“se aplică de astădată la spiralele de metal, mai ales de aur, ce 
serveau probabil la cercei și se găsesc dela noi pină in Grecia 
şi Asia minoră. Dela inceput el constată o mare deosebire in- 
tre spiraleie Trojane și cele din Micena și conchide deci că dez- 
voltarea acestora din urmă nu se poate deduce din cele asialice, 
Din asemânarea acestora cu spiralele mult mai numeroase şi mai 
bogate în forme ce s'au gasit în Ungaria, el ajunge la conclu- 
zia, foarte interesantă pentru noi, că Transilvania, cea din ve- 
chime renumită pentru aurul sâu, trebue considerată ca centru 
de fabricație al acestor produse, care de aci s'au râspindit spre 
S. Un alt centru constată el in Caucas, dar mult mai simplu 
și cu lucrări mai ales in bronz. Locul de origine râmine şi fața 
de acestea tot Transilvania, de unde spirala s'a intins spre apus 
pinā in Boemia. 

Pe baza obiectelor în metal, Schmidt reușește a ne procura 
date mai precise pentru cronologia acestor timpuri. Astfel, în 
afară de constatările generale, că epoca neolitică a ținuturilor 

„dunărene și balcanice e mai veche decit parte din cultura trojană 
şi cu mult mai veche decit cea premiceniană, el stabilește chiar 
secolii. Anume pune epoca de bronz din Europa, deci finele 
neoliticului, în mileniul al II-lea, iar stirşitul epocii premiceniane 
în veacurile 18-lea—16-lca inainte de Christos. Cultura mice- 
niană fiind dar mai tinără ca neoliticul Europei centrale, în nici 
un caz nu poale fi vorba de o influență dinspre S., ci contrariul 
e mult mai admisibil. In privinţa spiralelor de aur, preponde- 
rența centrului din Transilvania şi a influenții sale spre S, e bine 
dovedita. 

Existenţa acestor legături între N, și S. o recunose toți ar- 
cheologii, explicindu-le insă altfel. 5. Miiller*), de pildă, o ad- 
mite stabilind o epocă mixtă de piatră şi bronz ce se poate che- 
ma miceniană, după caracterul propriu al acestei civilizaţii. Ţi- 
nuturile de la Marea Neagră și Galiţia apuseană, din Transilva- 

1) Schmidt, o.t, p. 469. 


2) Troja-Mýkene-Ungarn. Archäologische Parallelen. Zeitschrift fi 
Ethnologie, ir Tita 609—656. aci i ai 


3) Oe, p. 37. 


50 VIAŢA ROMIVEASCA 


nia pină in Moravia formau, după el, în mileniul al Il-lea o zong 


exterioară in jurul civilizațiunii miceniene. Şi el admite pe Traci 
şi Hiri ca mai civilizaţi decit ceilalţi locuitorii din N, şi V. Eu- 
ropei, fără insă a recunoaște posibilitatea inlluenţării lor spre S, 

Revenind la antagoniştii lui Müller şi a școalei lui, vom 
expune, brmind in special demonstrațiile lui Hubert Schmidt *), 
un al treilea argument ce vine în favoarea lor şi care de ase- 
meni interesează ţara noastră. Anume dependența ce există in- 
tre a doua mare categorie a olăriei şi in special a ceramicii pic- 
tate din N. cu cea din S, Susţinători ai preponderenţei Sudului 
apar de astă dată şi archeologii clasici, pentru care Micena este 
singurul centru de răspindire a artei grece, chiar din cele mai 
vechi timpuri,  Olăria pictată, pe care se sprijină Schmidt, pro- 
vine mai toată din ținutul Dunării: de la Lengyel, la S, de Bu- 
dapesta, Tordos pe Mureş, şi mai ales, dela Priesterhigel și E- 
risd, ambele In apropierea Braşovului, ultimul pe malul Oltului. 
Din această din urmă localitate avem şi pictura cea mai bogată 
pe olărie mai ingrijilă. Schmidt găseşte că această olarie tran- 
silvâneană pictată, la care spirala de asemeni apare, se desvoltă 
paralel cu cea monocromă, cu ornamentarea incrustată. In aceiaşi 
mare categorie a ceramicei pictate intră şi olăria din basinul Pru- 
tului (Cucuteni şi Rădăşeni), apoi Bucovina (Şipeniţ), Galiţia, pre- 
cum şi Rusia meridională. Şi la Sudul Balcanului se Intilneşte 
aceiaşi ceramică policromă din neoliticul mai recent. Şi aci ca 
şi pe malul Oltului se practică aplicarea picturii pe un subsirat 
de vopsea albă, antemergătorul fondului roşu şi apoi negru im 
ceramita clasică greacă. 

Rezumind părerea sa asupra acestei categorii a ceramicei 
pictate, Schmidt, in opoziţia cu toţi autorii anteriori, in afară de 
i, Stern din Odessa, crede câ „ea constitue nu numai un factor 
cultural premergător evoluării miceniane, dar că In ea trebue că- 
utată geneza desvoltării acelei picturi“ (p, 645). După el aşa 
dar „pictura pe vase în Europa centrală din epoca neolitică re- 
centă este opera independentă a popoarelor, care au locuit în 
partea de jos a şesului dunărean şi în ținuturile învecinate“. 
(p. 647), 

Apariţia unor analogii ale ceramicei vechi cgee cu cea ne- 
olilică transilvăneană, Schmidt o explică, caşi pentru obiectele 
de aur, prin trecerea picturii mai intii în Asia mică, de unde a- 
poi s'a influențat cultura continentală şi cea insulară pină in Creta. 

Din Transilvania pictura pe vase a pătruns pină aproape 
de Smirna şi la Troja, unde s'a găsit in straturile cele mai vechi, 
intocmai după cum in epoca de bronz am văzut că s'au lăţit tot 
de aici spiralele de metal. 

Caracteristicile picturii pe vase (bemahlte Keramik} comparate 
cu acele ale olăriei monocrome (Bandkeramil) s'ar putea rezuma 


10 


Cap. 1i. pe es, pi 636 gi urm, precum şi Much, Heimat der Indogermanen. 


ROMINIA ȘI TEORIILE ARCHEOLUGIEI PREISTORICE 81 
e eee 


după Wilke!) cam astlel: pe cind ornamentele necolorate ne dau 
pa ară in toată regularitatea ei geometrică, ea apare șa. platita 
astfel degenerată, in cit nu se mai vâd nici urme de principiile 
ei constructive, Această negligenţă s'ar explica prin imitarea su- 
perficială a ceramistului zugrav, a unor decorațiuni bazate pe 
principii mai vechi şi lui necunoscute. După altă teorie insă, 
intreaga ornamentațic geometrică nu ar fi decit o imitare a mo- 
delelor mai vechi de impletitură. Cu cit ceramica se Indepâr- 
tează mai mult de imitarea impletiturilor—de care la început era 
absolut dependentă—cu atit şi izvoadele sale ornamențale se 
transformă pierzind infățişarea primitivă regulat geometrică, Pic- 
tura, venind mai în ate că y desenuri cu atit mai libere sau 
i depârtate de impl 4 j i y 

z T tar de ee ee geometrice, vechia ceramică miceni- 
ană prezintă şi motive luate din regnul animal sau vegetal. A- 
ceasta constitue chiar un puternic argument al originalității şi 
superiorității ei, pentru archeologia clasică. Asementa elemente 
se găsesc și în pictura neolitică europeană, mai ales In desco- 
peririle de pe malul Nistrului, la Petreny, pe malul Marii Negre, etc. 
Si ca un nou argument al originii europene a acestor pic- 

turi e faptul că, ducă ar fi fost imprumutate din Orient sau Egipt, 
s'ar fi imitat desigur animalele sau plantele caracteristice acelor 
țari, pe cind ele sint cu totul excluse în produsele cele mai vechi 
de pe continent. De altiel chiar semnele pictografice— conrespun- 
zind semnelor lapidare din evul mediu—ce se păsesc in Egipt 
şi Creta reapar nu numai in Troia dar şi în Transilvania *) și 
chiar in Rominia, cu toată sărăcia de documente de care ne plin- 
gem. De altfel rarele şi mai mult intimplătoarele analogii, ce 
s'a căutat a se stabili între Egipt şi spirala neoliticului european, 
sint cu mult mai slabe decit asemânările ce sar pulea produce 
din arta paleolitică cu cea neolitică europeană, lâră ca insă să 
se fi gindit cineva la stabilirea unor conexilăţi intre aceste 

epoce, 

adi Rezumind acum repedea expunere ce am făcut despre arta 
Europei centrale din S. în special, putem conchide că în finu- 
turile Daciei şi Moesiei vechi, adică acolo unde azi se găsesc 
Romini, fie in mase compacte ca In Regat și în Transilvania, fie 
în pilcuri răzlețe ca prin Moravia, Bosnia, Serbia și Bulgaria, 
Macedonia, peste tot găsim in epoca neolitică o ceramică unitară 
la care predomina ornamentaţia geometrică şi in special spirala 
cu toate variațiile ei. Acest stil pe baze geometrice, care se in- 
tinde şi peste marginele acestor ţinuturi atit la N. cit şi la S 
se poate cuprinde şi sub numele generic de ornamentică veche 


1) Op: ©, p 43 gi u 
coastă teorie e din nou reluată de C. Schuchhardt: Das technische 
PDA A den Pip orb da: "Kunst, în Ss eR Zeitschrift, 1900 L p. 
— indică biblio; mai veche, 
i ie pă” comparativă la H. Schmidt, Zeitschrift für Ethnologie, 
1303 p. 459, i 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


europeană '), spre deosebire mai ales de ornamentica inspirată din 
viața organică a Orientului, 

Aceiaşi ornamentică veche europeană o intilnim dela Marea 
Nordului pină la cea Egee nu numai în tot neoliticul, dar pina 
şi In epoca emigrării popoarelor. Ea are un caracter european 
bine hotărit și o dovadă că e un produs al acestui continent, 
iar nu un produs străin, fie din Orient sau din S., Sint nume- 
roasele centre mari ale dezvoltării sale pe care le-am citat. Con- 
tinuitatea ?) și chiar predominarea acestei ceramici în regiunea 
mai sus limitată și filiațiunea ei cu civilizaţia miceniană și chiar 
trojană sint admise de toți archeologii, lără discuţie *). Singurul 
punct asupra căruia sint incă despărțiți, după cum am arătat, 
este a ști dacă aceste influențe au venit dela N. la S., sau în 
sens contrar, „Tel est le probleme attachant auquel aboutit en 
dernier analyse la comparaison de toutes ces decouvertes* 4), 

Cronologia poate singură să ne dea soluția cea mai certă. 
Pe lingă datele precise, rezultate din ivirea obiectelor de me- 
tal mai sus arătate, voju mai adăvga aici şi următoarele elemente y S 

In general se admite că epoca neolitică europeană conres- 
punde mileniului al III-lea inainte de Christos, pe cind incepu- 
turile culturei miceniane se pun, cel mai de vreme, pe la ince- 
putul mileniului al doilea. Cele mai vechi săpături din Troja 
še aşează Intre anii 3000—2500, iar a doua cetate a Trojei se 
pune intre 2500—2000 a. Chr, 

Admiţind aceste date, orice curent dinspre S. spre N, este 
exclus, Cultura de pe țărmurile Marii Egee se dovedește deci 


1) Schmidt, Zeitschrift fir Ethnologie. 1908, p. 459, 
2) Ultimele descoperiri făcute în Thosalia și Sal ales ale lui Tsunta, 


Ohr. Tsuntas: AX npotnomezai árooróksss Aria zal Sau 


3) Déchelette: o. e. p. 302: 


On a constaté les anslogies fra - 
gions danubiennes et efranor aţi ana rien s rare durea 


fr Eh gle. Idoles primitives, poteries ornées de peintures, emploi frö- 


00. Atena 


nto aux tomps primictalens et misjafn Entre Butmir et Hissarlik, ces 

routes sans douta mettaient déj i- 

cation les peuples préhelléniņneas kA les tribus priesitiaca "MIS 90 cz 
x W alle utmir nach Mykene erinnert, gravitirt Tordos r 

ara Tandas raiekrang von Butmir ist réin mykouisak. Die poeesia Pe da 

riers Ce sei ze Agigea die iiberrasehendsten Analogien za den Zeichnun- 

p Nes fre e tarare, ca se exprimă peste tot in lucrările arătate şi 


a, 

n le Inl H. Sehmidt di i 

urme şi în această privință Statii i Much, Helma year br 
A nţă cu ultima lucrare a lul Wilke op. e. p. 35, 
s iaria onpa in bună parte şi cn rezultata admisa de Montelius, Aer sa 


=a 


ROMINIA ȘI TEORIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 83 


a fi mai linâră ca cea dinspre nordul Dunării, Influenţa Orien- 
tului asupra civilizaţiunii primitive 1) a Europei este dar inlātu- 
rată şi argumentarea in favoarea originii continentale a Indoger- 
manilor întărită. Deosebirea ce se constală Intre Micena şi epo- 
cile mai vechi din Troja s'ar explica printro lăţire a inflenjelor 
dinspre N. dealungul coastei Pontului Euxin şi trecerea lor în 
Asia, innaintea curentului ce a urmat pe uscat. Pe această din 
urmă cale se poate de altfel urmări mai bine trecerea ceramicri 
monochrome—al cărei centru insemnat l'am văzut ia Butmir— 
pe cind in Troja intilnim mai de vreme impămintenirea terami- 
cii pictate, care predomină tn basinul Noidic al Marii Negre, 

Dar chiar dacă, pe baza altor descoperiri sar dovedi dia 

potrivă că iniluențele arlistice au venit dinspre Orient, urmele 
din ţara noastră nu şi-ar pierde din insemnâtaiea lor. Punerea 
in evidență a acestor rămășițe nu ar putea decit să lumineze cer- 
cetările, Rominia fiind punctul prin care fatal au trebuit să treacă 
ori de unde ar fi venit ele $) E i 

O ultima cesliune de interes general, cit și special pentru 
Romini, este de a se stabili cine an fost, dacă nu fñuritorii cul- 
turii neolitice din părțile dela N, Dunării, Printr'o fericită intim- 
plare, tocmai asupra locuitorilor din aceste ținuturi, avem cele 
mai vechi şi sigure indicațiii istorice. Dela Herodot și pină as- 
tăzi, toți istoricii sint de acord a așeza pe Traci, „poporul cel 
mai mare după Înzi* in părțile astăzi locuite de Romini, Și 
după D, Jorga *). „poporul Romin s'a alcătuit etnografic pe cele 
două țărmuri ale Dunării, în Carpaţi și in Balcani, Intre Marea 
Neagră, Panonia şi Marea Adriatică”, Filologii de asemeni re- 
cunosc în general că limba rominească este o romanizare pe 
substrat tracic 4). Secolul al V-lea d. Chr. Foca pe cet 

irsi, tot de neam trac, ca „locuitori ai țării boga „în aur, 
ra o străbate Mureş. Actia ce a și făcut pe Schmidt") să 
fixeze in Transilvania locul de origină al buclelor în aur ce se 
regăsesc pină la marea Egee. 

Despre inalta lor cultură, în lipsă de alte documente, ne 
putem servi de unele deducții. Din menţionarea «logioasă a ar- 
melor Tracilor în cinturile homerice, Schmidt presupune cu drept 
cuvint o inflorire mai veche a culturii trace, care ar explica şi 
vaza de care ei s'au bucurat în vremuri străvechi, Şi chiar dacă 


1) Însuşi Hoernes concede ceramicei miceniene mai tirzie, dela sfirșitul 
epocei do piatră, o origine. eurapesiii, considerind-o ca „eine europăiache- 
griechische K 


Geschichte des rumânisehen Volkes im Rahmen ung, 
Gotha 1905. Vol. IL, p. 385. 
4) Es ist woki sdigeiele anerkanat, dass das Rumänisch ein 
Romaniseh auf thrakiseher Grundlage ist, Hirt, op. ex p 131. 


w VIAŢA ROMINEASCA 


nu i-am considera numai pe ei ca purtători ai culturii europene, 
fie in Asia, fie direct in Tesalia şi Beotia, unde existența lor îm 
anticitate e bine dovedită, totuşi putem admite că Tracii erau 
contimporani ai ceramicei neolitice cu spirală, atit incrustată cit 
şi pictată. Caci centrele cele mari ale olăriei vechi cad In finu- 
turile lor. Din Transilvania şi Bosnia sa răspindit ceramica mo- 
nocromă prin lliro-Traci în spre Apus, iar din bazinul Prutului 
a pătruns ceramica pictată prin Traci pănă la Marea Egee, tt 

Prin Geţi şi Daci, Tracii sint cei mai Indepârtați dar cei şi 
mai direcți strămoşi băștinași ai Rominilor. A stabili dar, pe baza 
rămășițelor artistice ale lor, locurile de ci ocupate odinioară, este 
cred de un interes pentru noi, deoarece constatăm că intinderea 
lor din vechime corespunde cu așezarea de azi incă a clemen- 
tului rominesc, Astfel se va putea dovedi că In multe părți Ro- 
minii sint cu mult mai vechi decit seminţiile străine, care totuşi 
vor să se prevaleze de drepturi de stâpinire ce nu au, 

Urmărind răspindirea diferitelor curente artistice prin dez- 
groparen rămășițelor ce pâmintul ascunde de atitea veacuri, am 
putea dobindi oarecare lumini şi asupra lăţirii şi emigrațiunilor 
populațiunii din prezjma Dunării, deci şi asupra străbunilor NOŞ- 
tri inainte de colonizarea romană. Asemenea cercetări nu pol fi 
decit de cel mai mare interes pentru istoria naționala, care trebue 
să inceapă cu timpii preistorici !), 

Prin stabilirea mai exactă a curentelor ce au urmat influ- 
ențele artistice s'ar ciștiga indicii prețioase şi pentru filologie. 
Necesitatea unor puncte de sprijin, în lămurirea influențelor ro- 
mane faţă de idiomele indigene ale peninsulei balcanice, o ex- 
primă de altiel și O. Densuşianu *), aşteptind ca istoria şi ar- 
cheologia să procure date mai precise, ce lipsesc deocamdata. 

Dar în afară de toate aceste avantagii lâturalnice, ce stu- 
diile preistorice ne-ar procura, acestea păstrează Intreaga lor va- 
loare și in cadrul mai restrins al artei numai. Etnografia şi mai 
ales istoria artei sint singurele interesate direct in cercetările pre- 
istorice ṣi numai de cerințele lor avem să ținem seamă aci. Ré- 
zultatele definitive pot fi folosite de istorici, antropologi şi filo- 
logi 3), fără insă ca archeologia preistorică să se intindă In aceste 


1) Pour estimer la valour rôelle de lidea de patrie, tâchons d'en re- 
tronver lex origines, ot ne craignons pus de consultar les siècles les plus 
lointains de notro passé, C'est done pir l'étudo do ces ges que nous de- 
vrons commencer notro histoire naátiònaie, : 

C. Jullian. Plaidoyer poar Ja préhistoire, Revue bloue, 14 Die. 1907. 

2) Pour jotter indireetomont un pou de lumière sar un probleme si 
compliuv, îl faut recourir aux témoignages da l'histoire et de Varehealogie,., 

Histoire de la langue roumaine, Paris 1901, v. 1, p 8. 

ü) D, Dr. Emil Fischer, medie bino cunoscut In Bucureşti și autor nl 
mai multor scrieri înturesante asupra noastră, a căutat să stabilească unele 
relațiuni între rezultatele archoologiei preistorice din Rominia şi starea cul- 
turală a ţăranului da uzi. 


aei bibli 
Jetha. hiatas ografia lucrărilor sale, despre care, în parte, va mal fi. 


ROMINIA ȘI TEORIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 85 


“domenii străine, după cum s'a lăcut pănă acum fără nici un 
profit. Un exemplu tipic al lucrărilor cu pretenții universale, ale 
„generaţiei trecute, este vasta lucrare a lui Gr. Tocilescu, „Dacia 
inainte de Romani*, ce se va analiza In capitolul următor. Nu- 
mai restringind problema și adincind-o se vor aduce foloase 
reale. Atunci cind vom dispune de materiale preistorice destul 
«de numeroase şi clasate după regiuni, comparindu-le cu bogatele 
colecțiuni ale Muzeului de Etnografie și Artă națională, vom pu- 
tea numai stabili unele apropieri intre olăria veche d. p. şi cea 
actuală, pe care o practică țăranul nostru în med destul de pri- 
mitiv. Atunci, poate, vom găsi cheia variațiilor aut de numeroase, 
ce intilnim astăzi in arta noastră populară. In starea embrionară 
insă în care se găsesc cercetările preistorice—la noi mai ales,— 
a trage de pe acum vre-o concluzie, ar fi cel puţin pripit şi fară 
temeiu ştiinţific. Nu rămine Insă exclus, o repet, că tot numai 
prin ajutorul archeologiei preistorice să putem lămuri vreodată 
care este tipul cel mai vechiu al populaţiunii din Rominia şi pe 
unde s'a păstrat fâră amestec străin, Câci pe baza unor săpături 
îngrijite, vom ajunge şi în preistorie să avem caracteristica di- 
feritelor straturi culturale, corespunzind neamurilor ce s'au pe- 
rindat pe aici. Dela toate acele care au poposit mai mult pe la 
noi, trebue să fi rămas urme mai perceptibile, peste care s'au 
presărat succesiv și rămăşiţele răzlețe ale hordelor vremelnic co- 
tropitoare a acelorași ținuturi. După cum de pildă, în timpii is- 
torici putem urmări, după obiectele de aur la fel cu Comoara 
dela Pietroasa, peregrinările Goţilor in Europa, tot astfel vom 
reuși să găsim firul peregrinărilor şi pentru vremurile inainte de 
istoria scrisă, O hartă archeologică este idealul, tare îndepărtat 
incă, câtre care să tindem. 

Intr'acest scop însă trebuie ca toate investigaţiunile preis- 
torice să fie tot atit de riguros exacte ca şi ale Științelor simi- 
lare ; adunarea materialelor fâră insoţirea unor date precise asu- 
pra originei lor fiind cu totul părăsită azi în preistorie. După cum 
In geologie, de pilda, o conchilie, oricit de caracteristică ar fi, 
nu are importanță din punct de vedere al stabilirei straturilor, 
decit atunci cind cunoaştem exact locul In care ea a fost găsită; 
tot astfel şi In preistorie, nu este deloc indiferent a şti pentru f- 
xarea epocelor, dacă un hirb sau un obiect de bronz au fost ga- 
site impreună, sau dacă metalul era în straturile mai vechi, sau 
numai in cele nouă. 

Din punct de vedere al aplicărei metoadelor ştiinţifice în 
cercetările preistorice, generaţia trecută nu a făcut nimic. Departe 


I. Steinzeitiiche Zustănde bei den heutigen Rumiinen; Die Umschau. 
25 Sept, 1909. p. 811—816, 

I. Die Kleidertracht vorgeschichtlichar en u.—balkan- 
vălkersehaltan ; Archiv für Antropologie. N. F. Bd. VIL N. 1—Braun- 


amiral 4008. 
+ Von Pfiunzenbebung zur Franzensehiirzo ; Umsehau, 2 April 1910 
g. 5—6. 


sä VIAȚA ROMINEASCA 


de noi insă întenţiunca de a o critica, mai cu seamă că oficia! se 
face astazi încă şi mai puţin. Predecesorii noștri imediaţi apre- 
ciat cel puţin marea Însemnălale i preistorici ŞI nu coniencau 
a-și arăta, «leşi numai în teorie, entusiasmul pentru asemenea 
chestiuni, Azi ele sint pare-se cu dinadinsul ignorate și inlâtu- 
rate. Altfel nu ne putem explica, de ce proaspâtul catalog oficial 
al Muzeului nostru de Antichilăţi ') face o aut de lərgä parte 
unor vase sireine, fără a menţiona un cuvint cel puţin despre 
olarin preistorică din Rominia, Cu atit mai nemulivată este fa- 
voärea ce se dă olăriei aduse de uiurea, cu cit însăşi publica- 
ţia ne mărturisește că cele cinsprezece vase în chestiune, „afară 
de puţine excepții, mu sist extruordinure ca memăr Şi ca impor- 
lantă artistică“. Aceste citeva vase ureceşti, de origine incertă, 
dacă nu chiar dubioasă, să fie oare nu numai „tezaurul cel mai 
prețios al Muzeului, ci și partea ce ne interesează şi priveşte 
mai nemijlocit istoria ţării ?*. Dar chiar incepind cu vasele gre- 
cești, o asemenea publicaţie foarte costisitoare, care cu emiază 
se pretinde, pe nedrept Insă, câ „trece peste marginile obişnuite 
ale unui catalog, ar fi trebuit, cred, să faca menţiune cel puţin 
de vasele preistorice, cu care sint în așa de directă legătură pro- 
dusele dipylonice. 

Dar şi azi incă ne este rezervată ruşinea, după cum am 
urâtat la incepul, ca străinii sà se ocupe de monumentele noas- 
tre, pe cind la noi se pierde vremea cu teorii Invechiie şi inter- 
pretāri banale asupra unor vase de aiurea şi „nici aşa variate 
nici prea dilerite ca origine*, Şi o repet—din nou, dar niciodată 
In destul, —monumente de o caracteristică locală nu ne lipsesc, 
nici chiar din cuprinsul archeolagiei preistorice. Muzeul posedă 
citeva exemplare splendide dela Cucuteni, care nau lost incă 
publicate, 

Din puţinele săpături ce s'au facut la noi, s'au produs e- 
lemente importante chiar pentru ceramica incrustată a Transil- 
vanici şi a Dunării de jos. Aceasta neo afirmă după „cercetări 


1) Ausen! najiona! de Antichității. | Secţiunea Greco:Romană. 

Vaso pictate greceşti, studinte şi descrise de G. Mornn, Bue, 1910. 

O broşurā în 4, foarte costisitor tipărită si anume Ilustrată, pare-se, 
cu să ocupe parini cit mai malte. Astfel din cele S4 ilustrații, col puțin ju- 
mătate sint absolut inutile, fiind simple repetiții de motive fără nici o im- 
portanță și «aro se revunose foarte clar pe celelalte reproduceri. Mai gravă 
e constatarea că deseuarile sint mult prea liber executate— eu pseudo-pre- 
tenţii do a i künsferisch—asu că de multe ori detaliile nu se mai potrivose 
en denanurile gonorala, desi diferența de seară e mică tutre ele. 

Astol de pildă, cotoarele pictate po vasul roprodus sub No. 1%, nu se 
maj TORAN în cele din fig. 15, care are pretenția a ne reda aculeaçgi do- 
sonuri, 

In 62 pagini Sam Wide, autorul de care se conduce catilogal romi- 
tesc, publică 121 vase, fiind şi reprodase prin fotografii și desenuri foarte 
«lare, po cind autorul romin pe 55 pax. nu deserie dorit 16 vase. 


ROMINIA ŞI TEORIILE ARCHEULOGIEI PREISTORICE 87 


amānunļite făcute în Muzeul din Bucureşti“ Moris Wosinsky 1), 
inspectorul Muzeelor provinciale din Ungaria şi membru al Aca- 
demiei ungare. Condus de însemnătatea motivelor din țară, Wo- 
sinsliy reproduce chiar, pe o intreaga planşă, mai multe hirburi 
din Muzeul nostru, O mențiune specrală face Insă despre vasul 
neolitic din colecția Mavros, pe care Muzeul il posedă In dublu 
exemplar. „Ele provin din Rominia, adaogă autorul, dar originea 
lor mai precisă nu se ştie. Dela prima vedere ni se impune per- 
fecta asemănare a acestor vase cu cele incrustate cu var din 

Pe cind dar alții vin să ne scoată la iveală monumentele 
noastre proprii şi så stabilească legătura lor cu cele din ținutu- 
rile vecine; pe cind guvernul german trimite pe d, dr. Hubert 
Schmidt, autorul mai sus citat să exploreze pentru a doua oară 
Cucutenii noşiri—lJa noi ce fac cercurile competente? Ne eru- 
şine a mai insista. In afară de legea pentru conservarea monti- 
mentelor, nu s'a mai făcut nimic. Prin strășnicia ei deplasată, 
această lege a dat insă rezultatele cele mai rele. Asigurindu-se 
Directorului Muzeului de Antichităţi monopolul exclusiv al săpă- 
turilor, S'au impiedecat cercetările, uneori fructuoase, ale particu- 
larilor. Iar prin unele prevederi prea aspre si mai ales din cauza 
neindestulătoarelor despăgubiri asigurate acelor care ar găsi an- 
tichităţi, acestea nu se mai semnalează ci se ascund, se deteria- 
rează sau se vind pe sub mină. lar muzeul nostru— naţional 2) — 
de antichităţi nu mai face nici săpături, nici achiziţiuni, Noua 
lui organizare, atit de trimbițată, se poate însă mindri prin ex- 
punerea colecpei de ceasornice plătite atit de scump, deşi cu to- 
tul lipsite de interes pentru noi! 

In potriva unei așa dezastroase stări de lucruri, este nevoe 
cred să protestim, pănă se va aduce o ameliorare. Căci astazi 
nici un stat cu pretenții culturale nu lasă arta in afară de cercul 
preocupărilor sae. In timpii din urmă importanța archeologici 
preistorice fiind recunoscută, i se acordă şi ei o atențiune din 
ce în ce mai mare, Dovezi de bogăţia solului nostru avem ; rā- 
mine numai să It explorăm în mod științific, Sa nu năzuim a 
clădi de indală torii, care cu cit sint mai geniale în aparență, 
cu atit se dovedesc mai nelundate în genere. Urmind statul lui 
Salomon Reinaci*), unul din cei mai prolunzi cunoscători ai In- 
tregului domeniu al artei, să ne impunem ca primă datorie pu- 
blicarea și clasarea monumentelor—din hotarul ţărei noastre mai 
întăi, bine ințeles—lăsind sinteza pentru mai tirziu. 


1) Die bisherigen wenigen prähistorischon Funde Rumăniens liefern, 
obwohl man dort prihistorisehe Forsehungen kaum botriob, wichtige Daten 
zur inkrustiorten herimik Siobenbü uw, dor untereu Donau. 

Die inkrustierta Keramik dor Stein u. Bronzezeit Berlin, 1904, p. 108, 

2) Intru vit mticbitățile co cuprinde sint nuţionale, ne dovedeste noul 
catalog, care no (eserie vase vechi din Urocia! 

3) L/immense sceroissoment de nos eonnalasances impose à la Selonce, 
commo Ă amr devor, de pablier les monuments et de les classer; la syn- 


tant est qu'cn uissp tendre, sera l'oeuvre de nos succeaseurs, 
' IAathropologi, J901 p. 


85 VIAȚA ROMISFASCA 


Condus de aceste principii am și publicat intrun capitol 
următor rezultatele săpăturilor ce am intreprins, pe cale particu- 
lară, în vara anului 1907 şi pe care, din cauza indiferenței ofi- 
ciale, nu leam mai putut urma. 

Sa sperăm că și față de antichităţile din țară se va deş- 
tepta cit mai curind acelaş interes imbucurător, pe care publicul 
il acordă azi produselor noastre ţărăneşti. Atunci, neapărat câ și 
cercurile oficiale vor [i nevoite să se preocupe mai de aproape 
de tezaurul ancestral ce ascunde pămintul nostru, Căci, în afară 
de lămurirea unor chestiuni de interes local şi naţional, preista- 
riei din țara noastră îi este rezervată poate şi o menire mult mai 
mare, după cum cred câ om demonstrat pe baza afirmărilor a- 
titor autorități necontestate. Preistoria din țară ar putea procura 
anume cheia pentru rezolvirea marilor probleme ce preocupă azi 
cercurile archeologice. Căci Rominia a fost cu siguranță pentru 
lumea veche un fel] de „Propilee ale Europei", 


Al. Tzigara-Samurcaş 


a tu et tie 


COBOARĂ TOAMNA... 


Caboară toamna 'ncet din slavă, 
Nāframa galbenă-i răsare 

Şi peste viriuri de dumbravă 

Î flutură departe 'n zare. 


Atit de jalnic geme vintul, 
Cum sa pornit acum să sboare, 
Pare-c'a prins in drum cuvintul 
Unei neveste care moare. 


Pe urma lui un plins se 'mparte 
Şi "n taina codrului străbate, 
Ca nişte fluturi— soli de moarte— 
S'alungă foile uscate. 


Lumina soarele şi-o fringe, 
De somn pleoapele i-s grele, 
În jur de patul alb își stringe 
Mai des, cernitele perdele. 


Din geana lui abia o rază 
Îmi mai alunecă pe frunte 
Şi tremurind Imi luminează 
Argintul firelor cărunte,.. 


VIAȚA ROMINEASCA 


MAMA 


E plin în jur de noi muzeul 
Şi pare-un templu minunat, 
n care mii de robi ai vieții 
Vin să se spele de păcat. 
Sint călători din largul lumii, 
Ce-au pribegit pe ocean, 
Să-și scalde ochii în lumina 
Din pinzeie lui Tizian, 


Stau toți cu mintea 'ngenunchiată 
Şi-i mut cucernicul popor. 
Eternitatea prinsă 'n cadre 

Îşi poartă sfintul ei fior. 

Atins de taina mare-a clipei 

Se 'nchină sufletul supus, 

În faţa veşnicei icoane 

Cu răstignirea lui Isus. 


Ce blind se uită chinuitul 
De sub cununa lui de spini, 
Lumina resemnării mute 

E scrisă 'n ochii lui senini. 
Nu-l dor piroanele din carne, 
Zimbeşte pașnic, ertător, 

El ştie că de veci învie 
Acei ce pentru alții mor. 


La poala crucii e Maria 

Şi 'n chipul ei nespus de trist, 
A zugrăvit un chin sălbatic 
Penelul meşter de artist 

Ea-şi fringe minile şi geme. 
În gindul ci a 'ncremenit: 

Nu Dumnezeul care 'nvie, 

Ci fiul ei care-a murit... 


O vad şi mintea mea se 'ntreabă 
De rostul nepătrunsei firi: 

De ce și chinul bielei mame 
E'n prețul unei mintuiri ? 

O vad... şi simt in suflet patimi, 
Din traiul nostru mâsurat, 

Toţi răstigniții mici ai sorții 

Pe rind, în minte mi s'abat... 


CINQUECENTO 


— Şi stau pierdut...În jur de mine, 
Se schimb’ al oamenilor val... 
a Ce-o fi facind acum o. mamă. 
Acolo 'n satul din Ardeal ?... 


CINQUECENTO 


Vreme de măriri apuse, 
A lui Leonardo vreme, 
Glasul farmecelor tale 
Vine pururi să mă cheme. 


Mintea mea de veci pribeagă, 
La sicriul tău mă poartă, 
Tu-mi dai dragoste de viaţă 
Minunată lume moartă. 


i-au fost barbari cavalerii, 
Aspru neam de harja dornic, 
Pe pumnalul lui Cellini 

Era singele statornic. 


Purtau crime cardinalii 
Cu'n suris machiavellic 
Şi venea din iad Satana 
La Sinodul ecumenic. 


În orgia lui păgină 

Cu satiri și cu bachante, 
Ca un Bachus, sfintul papă 
Sta de git cu trei amante. 


Fără preț murea virtutea, 
Cel curat cădea'n pierzare: 
Era Don Cezare Borgia 

Un tilhar de drumul mare. 


Cinstea sgribura pe uliţi 
Şi minciuna sta'n domnie: 
N'avea Pietro Aretino 
Nici un strop de omenie. 


[8 


VIAȚA ROMINEASCA 


Dar lumini de minţi aprinse 
Străluciaua printre păcate: 
Era soare, flori, sonete... 
Era ris şi sănătate. 


Şi de-aceia tu-mi eşti dragă, 
Căci din mindra ta poveste: 
Nouă ne-a rămas păcatul, 
Poezia nu mai este... 


MOȘTENIRE 


Într'un amurg primăvăratec, 
Într'un amurg cu flori de tei, 
Tu mi-ai trimis întăia rază 
Din ochii mari şi farisei... 


Eu nu ştiam unde ţi-e calea 
Şi nu ştiam de unde vii, 
Solie mindră rătăcită 

La pragul unei curți pustii. 


©O clipă te-am simţit aproape 
Ca strălucirea unui fulg, 
Te-ai dus upoi—şi eu zădarnic 


Aşi vrea din minte să te smulg. 


Dar cu fiorul clipei mute, 
De-atunci eu sufletu-mi alint, 
Ea-mi țese sbuciumul de-aevea 
Şi-mi ţese visele ce mint, 


Mă 'ntreb ce soartă rea mă face 
Un rob de-apururi să-ți rămln, 
'Să-şi ard-o veșnicie 'n mine 
Făclia dorului păgin ? 


— Pe semne noi odinioară 

În alte lumi ne-am cunoscut 

Şi 'n noua intrupare-aducem 
Ün strop din vechiul nostru lut. 


LA MOARTE... 


Tu vii cu vechia stăpinire 
În fulgerul unei priviri, 

Pe cind pe mine mă supune 
Blestemul tristei moşteniri. 


LA MOARTE... 


La moarte nu-mi aduceţi mie 
Odoarele maicei biserici, 

Nu vreau nici blinda armonie 
Din trăgănatul cint de clerici. 


Nici ostenitele tropare 

Cu rostul lor cel tinguelnic, 
Nici potrivita cuvintare 

Din cuviosul molitfelnic. 


Un foc aprindeţi nebunatic, 
Spre ceruri flacăra să-şi sue, 
El mi-a ars sufletul sălbatic 
Şi lutul e? să mi-l răpue. 


Într'o păgină 'mbrăţişare 
M'a prinde flacăra Nămindă 
Şi într'o clipa creşte mare 
De-atita patimă ş'osindă. 


Va fi o mindră noapte-albastră, 
Va străluci sus găinușa, 
Cind voi, tovarăşi, intr'o glastră 
Mi-ţi așeza incet cenușa. 


Atunci sub bolta Instelată, 
Să semânaţi trei firicele 


De miri — din floarea prea-curată — - 


În urna patimilor mele, 


O fată mare 'mpresurată 
De mila zinelor măestre, 
Cu mina moale tremurată 
Să-şi pue floarea 'nire ferestre. 


34 


VIAȚA ROMINEASCA 


Schimba-va zile câlindarul 

Şi zi urma-va mersul zilei, 
Se va umplea de mirt răvarul 
Zori-va dragostea copilei, 


lar într'o dimineață dalbă, 

Ea, zimbitoare şi selobie, 

Îşi va 'mpleti din floarea alba 
Cununa cea de cununie. 


Octavian Goga 
Dresda, Septembrie 


— e 


Note pe marginea cărților 


PE UN VOLUM CE NU SE MAI CITEŞTE 


La o anumită vristă viața-i făcută din regrete, din însem- 
nâri răzlețe pe margini de cărți, din scrisori vechi şi pagini ui- 
tate. Ele sint patrimoniul unei vieţi trecute, relicviile scumpe pe 
«care le porţi pretutindeni unde te duce soarta, prisosul sentimen- 
tal pe care îl revarsă sufletul în ore tăinuite, Săltarele, dacă n'au 
fost devastate de mini gelvase, păstrează în ele ca un crematoriu 
ce a mai rămas din cel ce ai fost altădată. Eu am păstrat multe, 
şi cind mi-e dor de trecut, mă inchid In casă şi le recitesc cu 
drag. Răscolese şi-mi aduc aminte, şi așa am dat şi peste nişte 
scrisori ale lui Păun, 

Recitindu-le, am revăzut ca prin farmec Roma, mam vā- 
zut cu el pe innaltul terasei grădinii Pinicio, privind amurgitul 
soarelui ce cobora Indărătul cupolei Sfintului Petru. Venind din- 
spre Corso, echipajurile elegante se țineau lanţ, și elegantele 
zilei, veneau să-şi arate toaletele făcind ocolul grădinii. Subt rà- 
muri, busturile de marmoră, de pe inâlțimea soclului, priveau 
impasibile cu ochiul lor de piatră, alaiul acesta trecător ca sigur 
de nemurirea lui. Ploile și umezeala insă, le cam deteriorase la 
mulți nasul; păsările, cu fantazia lor decoratoare fi respecțase 
prea puţin pe mulți, Florile minunate işi răsiățau policromia lor 
strălucitoare, şi ca alte flori ambulante, ca scâpate din straturi, 
seminariștii cu rantiile lor de diverse culori, luminau umbra, se 
proectau pe zidurile masive de verdeață, se adunau în mănun- 
chiuri, ori dispăreau brusc, ca nişte efecte de prismă. Un colb 
vioriu de floare de liliac scuturată tătăcea, şi noi pe lespezile 


o6 VIAȚA ROMINEASCA 


calde priveam şi visam, neștiind că in curind ne vom despărţi 


pentru a nu ne mai vedea. 
Seara aceasta liniștită, pe înaltul terasei grădinii Pincio, 


(nume pe care şi l-a ales ca pseudonim) e suprema amintire- 


ce-o am despre dinsul. 

Eu am căzut bolnav apoi şi n'am să uit niciodată cu ce 
prijă şi dragoste de frate m'a ingrijit. In orele de acalmie, cum 
cu nu mai puteam să umblu, așezat pe marginea patului meu, 
el căuta să-mi desluşească impresiile lui, să-mi spue ce-a văzut 
fără de mine. Povestea frumos, şi mi se pare ciudat că nimic 
din acele impresii nu s'a resirint în puținul ctt l-a scris. Era 
un senzitiv timid și blajin, şi dacă versurile lui se par demodate 
astăzi, nu lrebue să se uite că pe atunci aducea o notă nouă, 
şi că la vrista aceia nu era destul de format, ca să fi putut da 
tot ce ar fi fost în stare. Nu era o poezie rafinată de om cult, 
pe el nu-l obsedau cilirile şi complicațiile autorilor străini, el 
simţea şi trăia pe socoteala propriei lui simțiri, şi era un Inirint, 
deşi mulți au căutat să găsească accente de revoltă în opera lui. 

Din Roma şi din trecerea noastră prin Italia, nu găsesc nici 
un rind, nici o imagină în versurile lui, citeva note stinghere şi 
palide doar intro pagină de proză, unde spune că a trecut prin 
Bolonia, Veneţia și Florenţa. Şi eu mi-aduc aminte, cu toate a- 
cestea, de multe lucruri care l-au impresionat 'adinc, Imi aduc 
aminte că la Bolonia, în oraşul acela tăcut şi trist, ne-am dus 
impreună întrun fastuos cimitir, făcut din galerii de marmoră, 
cu urne pline de flori, cu molizi şi ciprezi funerari. Dealungul 
galeriilor, impodobite de statui rigide, in aspectul somnului din 
urmă, ne văd cum treceam, orbiţi de literile aurite ale inscrip- 
țiilor, şi cum ne-am oprit la un simplu monument de piatră, fără 
flori, fără ornamente, fără nume, subt care dormea, desigur, un 
om care vroise să i se şteargă amintirea trecerii lui prin lume, 
şi lăsase să i se sape în piatră numai următoarea laconică in- 
scripție, făcută din aceste două vorbe : 


Amabal nescire 


Un om unic pe lume, care nu voia să se ştie nici cine a 
fost, nici cind s'a născut, nici cînd a murit, un om care inira 
in veșnicie cu siguranța că toate sint deşertăciuni şi că el nu 
e decit un fir de praf mai mult,ce reintră in ordinea eternă a. 
lucrurilor, Ca o sfidare stăteau aceste două vorbe pe simplul 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR n 


bloc de piatră, In fața atitor bogății şi nume fastuoase, ca un 
exemplu rar de modestie, in fața atttor ambiții vane și pos- 
tume., Şi ştiu că el şi-a notat adinc în sufletul lui nota aceasta, 
căci lacrima ce i-am văzut-o atunci în ochi vădea emoția ce o 
resimţise. Farmecul ruinelor vechi, tot misterul vieţii aceleia glo- 
rioase, pe care o intilneam la fiecare pas, risipa aceia de mar- 
moră şi de colori văzute pentru intăia dată, trebuia să-şi dee 
rodul. 

Dar impresiile primite trebue desigur să doarmă în sufle- 
tele noastre indelung, ca să capete un farmec. Amintirile trebue 
să'şi capele patina lor ca să ciștige preţ. Ori, zilele la dinsul 
n'au avut vremea să se aştearnă, nici timpul să se depărteze pen- 
tru a-i da perspectiva necesară, ca tot ce a simțit şi a văzut 
să se desfacă pe fondul intunecat care doarme în noi şi să ia 
ființă. El le-a luat cu dinsul in mormint şi ne-a lăsat nouă nu- 
mai sentimentalitatea anilor lui tineri : 


„Cind visezi In dorul ei 
„Şi iubeşti fără să știi 


sărmane însemnări fugare de dragoste, notații posomorile de na- 
tură, încercări de pasteluri... Inspirația lui e scurtă, dar plina de 
un farmec dureros şi delicat care te urmărește. Ca un lucru unic 
notez in treacăt în afară de iniluența lui Eminescu, care pe atunci 
era covirşitoare, pe aceia a poetului O. Carp, acest poet de ad- 
mirabilă simţire şi adincă cugetare, de care nimeni numai vor- 
beşte astăzi. 

Volumul lui Păun, tipârit în 1896, a devenit o raritate şi 
casele de editură cred că ar implini o lipsă retipărindu-l pentru 
bibliotecile lor. 

Acel „amabat nescire* citit pe un mormint e prea trist 
din cale afară, şi cum hirtia e mai trainică decit piatra, ar fi 


păcat să nu păstrăm amintirea lui. 
D. Anghel 


CUM SĂ MUNCIM CU SPIRITUL? 
Higiena şi estetica muncei intelectuale 


După ce-am citit in fugă această cârticică de 70 de pagini 
a unui oarecare neamţ, Albert Paul, am rămas nemulțumit: tit- 
T 


Lui VIAȚA ROMINEASCA 


lul imi părea pretenţios față de cuprins; sfaturile autorului, deşi 
sănătoase şi bine intemeiate, sint vechi şi mai mult sau mai pu- 
țin banale. 

Asta a lost prima impresie. Dar pe urmă am căutat să-mi 
inchipui ce ar fi fost pentru mine o atare broşură, dacă o ci- 
team acum cincisprezece ani, cind m'am inscris intăi la univer- 
sitate—cum și este in intențiunea autorului—şi m'am încredințat 
câ mi-ar fi prins strașnic de bine. Cel puțin atita folos aşi fi 
avut, că n'ași fi citit luni de zile cite cincisprezece ceasuri pe 
zi fără a eși din casă, şi nu mi-aşi fi făcut prima cultură ge- 
nerală în ordinea puțin logică a unsurosului dar voluminosului 
catalog al vestitei anticvării Pinath. 

Cititorul işi va putea face o idee de cartea lui Albert Paul, 
după sfaturile pe cari le-am cules, de ici și de colo, în fuga 
citirii : 

Sā nu studiezi fâră a avea aptitudini, dar nici fără mijloace. 
Să te conduci de chemare în alegerea specialității, nu de alte 
consideraţiuni.— Medicina este cel mai ales studiu: ca să fii bun 
medic, se cere numai decit să fii om bun, larg la suflet. Nu 
trebue să uiţi iară, că timp de vre-o 14 ani (cu anii de prac- 
tică la spital și cu primii ani de clientelă) nu poţi ciştiga a- 
proape nimic, ci trebue să cheltueşti cel Putin 20.000 mărci. 
Medicii mari nu încetează de a sfătui tinerimea să nu se apuce 
de acest studiu fără mijloacele trebuitoare. Deasemenea, Drep- 
tul. —Mult mai puţin costisitoare, sint Filologia, Filozofia şi Teo. 
logia. Innăuntrul fiecărui studiu să-ți alegi de timpuriu ramura 
pe care vrei s'o cultivi. La Drept să nu dai uitării studiile fi- 
lozofice. La Teologie să-ți scrutezi bine conștiința...să te imprie- 
teneşti cu Filozofia, şi... să faci multe și indelungate exerciții de 
recitare şi declamaţie, ca să-ți dezvolți vocea şi talentul de a 
vorbi.— Cind intri întăi in facultate, să nu-ți pierzi primii ani in 
petreceri, dar nici să nu cazi in excesul contrar, de a citi cu 
pătimă zile intregi, sărind dela una la alta -—ca nu cumva să 
te desguști de citit, ca de un fel de bucate din care ai mincat 
prea mult. Să nu urmezi la prea multe cursuri deodată ; notele 
să fie sumare. 

Camera de lucru să fie spațioasă, luminoasă, aerisită, nici 
prea innaltă, nici prea joasă. Masa să fie mare şi să n'aibă pe 
dinsa decit cele trebuitoare pentru scris şi cărțile de care ai ne- 
voe pentru moment. Să fie aşezată, nu chiar la fereastră, dar 
aproape. Lumina să vie din stinga, Privirea să nu-ți cadă a- 


35 


supra unor persoane sau pțivelişti care te-ar putea distra, ci, dacă 


se poate, asupra unui frunġ§ bdihnitor sau asupra unui peisaj. 
Deasupra mesei, pe perete, e bine să atirni un bust de valoare 
sau 0 bună reproducere după fun tablou insemnat, pentruca 0- 
chiul să-ţi fie inconştient d at de linii și culori armonice. 


Scaunul pe care şezi, să fib=lărg dar virtos. Liniște desăvirșită. 
Să te scoli dimineața, nu mai tirziu de ora opt; să sai in- 

dată din pat. Să-ţi speli tot corpul cu apă rece. Să dejunezi 
substanțial: cafea, pline, ouă şi puţină carne rece, Să lucrezi 
pină la amiazi, fie acasă, fle la cursuri, Să iei prinzul intre 12 
şi 1. Să măninci incet şi cu atenție; nu singur, fiindcă atuncea 
te grăbeşii ; şi nici cu prea multe persoane, ca să nu te surme- 
nezi cu discuţiunile prea variate. Alimentele să fie divizate pe 
cit posibil, şi să le mesteci bine. Prăjiturile şi compoturile sint 
de recomandat, fiindca ajută digestia, şi fiindcă zahărul în sine 
e loarte hrănitor: cind te simți moleșşit, mănincă vre-o citeva 
bucăţi de zahăr. După masă, iea cafeaua, şi fumează încet o 
țigară; apoi,—odihnă de un ceas ; să nu dormi însă mai mult de 
jumătate de oră. Pe urmă să lucrezi iară pină pe la şease, şi 
să iei masa, după care să cauţi distracţii, fie in convorbiri cu 
prietenii, fie In sporturi, fie, mai ales, in primblări în mijlocul 
naturii,—toate aceste trei recreațiuni putindu-se de altfel reuni. 
În vacanță să nu uiţi cu totul studiile, fiindcă vacanța univer- 
sitară e prea lungă; să te fereşti de stațiunile balneare sgomo- 

toase, care impun tot felul de obligaţiuni; dar să câlătoreşti pe 

jos sau pe bicicletă, din loc in loc, într'o strinsă comunitate cu 

natura, observind oamenii și lucrurile—iată recreațiunea care a 

'ciștigat și ciştigă cu repezeciune tot mai mulți aderenți printre 

intelectuali 1... 

Sa nu neglijezi cultura generală și să te familiarizezi cu 
muzica și artele plastice, evilind entuziasmul excesiv pentru lu- 
crurile noi in dauna celor vechi... 

Cartea lui Albert Paul se închee cu o listă de 225 autori 
buni, cu operele lor mai insemnate, ştiinţifice şi literare, la in- 
dămina Studentului neorientat... 


Planurile pedagogice sint ca şi programele politice : uşoare 
de alcătuit, grele de realizat. Realizarea lor ține de domeniul vO- 
iinţei și cere o serie de deprinderi rezultate din exerciţiu. Cunoş- 


100 VIAŢA ROMINEASCA 

tința trezește cunoștință, sentimentul, sentiment, şi voința, voinţă. 
Cunoştinţele le-am imprumutat uşor dela apuseni, cari ni le-au 
trimis prin cărți. Sentimentele insă, şi mai ales deprinderile, ni 
le-ar fi putut imprumuta numai trăind printre noi, căci numai 
astiel sentimentele şi deprinderile lor, ar fi avut prilejul să mo- 
difice cu Incetul pe ale noastre, prin pilda vie din fiece moment. 
lată de ce în privința instrucţiunii sintem la nivelul Europei, pe 
cind în privința culturii, adică a obiceiurilor folositoare binelui 
individual şi general, sintem mult innapoi. 

Am cunoscut doctori alcoolici, ori cari-şi neglijau boli con- 
stituționale ; pedagogi teoretici, ai căror copii spârgeau geamu- 
rile la vecini; prolesori de morală, lipsiţi de orice scrupule. Cum 
să ne explicăm faptul că chiar obiceiurile folositoare individului, 
ca de pildă cele higienice, nu se pot lua decit foarte incet și cu 
mare greutate din cărți? De sigur prin aceia că omul incult su- 
fleteşte nu se poate impotrivi ispitei, și preferă o plăcere pre- 
zentă intensă, unor viitoare plâceri mai slabe, dar mai de lungă 
durată și mai curate de dureri... El nu are ca ideal estetic func- 
ționarea perfectă a organismului său, ci preţuește mai mult pla- 
cerile materiale, „Dacă n'oi bea și n'oi minca, zice doctorul in- 
cult şi bolnav, la ce mi-i bună viața ? 15.. 

In general putem spune, că instrucțiunea, cit de innaltă, se 


poate dobindi individual, pe cind cultura sufletească, intemeiata ` 


pe o indelungată sugestie de fiecare clipă, cere prelacerea intre- 
gului mediu social, 


De aceia, la popoarele innapoiate se'ntimplă următorul fe- 
nomen curios: 

Oamenii aleşi ai naţiunii îşi formează şi ei sufletul, pin'la 
adolescență, sub inriurirea mediului social; adică din punctul de 
vedere al culturii sufleteşti, sint la nivelul tuturor; în adolescenţă 
insă, —și mai tirziu,—incepind a citi și gindi, (se adaugă influ- 
ența unor anumite fermentaţiuni sociale, cum este de pildă in 
Rusia, lupta contra absolutismului), Işi formează 
sonalitațe morală, teoretică, cerebrală, care nu nu 
inferioară moralității popoarelor mai innaintate, 
superioară. Și atunci sufletul acestor oameni es 
trul unor lupte, adesea tragice, Intre idealurile ce Și-au făurit în. 
mod conștient, prin citire și gindire, şi Intre deprinderile moşte- 
nite, sprijinite de sugestiile mediului general... 

sal Aşa de pildă, tendințele ascetice ale lui Tolstoi, nu au altă 
origine şi explicare, decit spaima inteligenţii sale geniale, față 


o a doua per- 
măi câ nu este 
dar ti este chiar 
te necontenit tea- 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 101 


„de brutalitatea propriilor lui instincte, — manifestate in tinerețe —, 
ori a instinctelor clasei sale aristocratice... E destul să ne amin- 
tim de turbarea sexuală a Catherinei Il, ca să ințelegem idealul 
monahic al barbarului Tolstoi, așa de sugestiv motivat în So- 
nate à Kreutzer... În schimb, cu ce blindețe şi seninătate pri- 
veşte relaţiile sexuale, natura armonică şi cultivată a lui Goethe!.. 
Este etern procesul care a făcut ca în vechime trupul să fie idea- 
lizat, cit timp era sănătos şi curat, şi din contra, să fie conside- 
rat—de cregtinism—ca demn de dispreț, cind spurcat devenise în 
adevăr, şi bestial din cale-afară... 

In această privință, anumite exemple reale m'au edificat o- 
dinioară mai mult decit orice teorie. Mi-a lost dat să cunosc in 
viaţa lor privată, oameni ce mă umiliseră aproape, prin idealis- 
mul supraomenese al scrisului lor. Din surprinderea pe care 
am avut-o atunci, constatind la dinşii o moralitate uneori infe- 
rioară celei mijlocii, nu mi-am revenit nici acum... Numai pe 
pămint mlăștinos umblă oamenii pe picioroange... 


Cum ziceam, in pedagogie o prăpastie desparte teoria de 
practică. Citind sfaturile alese de mine din cârticica lui Albert 
Paul, cititorul va fi exclamat: „Dar astea sint banalităţi !...* Desi- 
gur, banalități, adică adevăruri de care nimeni nu se indoeşte. 
Dar cite din ele sint aplicate In practică? 

„Să nu studiezi fără mijloace“.  Altiel*, zice vestitul me- 
dic Billroth, vorbind anume despre studiile medicale, „intri de- 
Ja inceput intr'un haos de neplăceri şi nemulțumiri, din care rar 
mai poți eși şi ale cărui urmări se intipăresc dispoziţiunii şi ca- 
racterului tău pentru toată viața“. Este grava chestiune a pro- 
Jetariatului intelectual, cu urmările ei sociale, politice, literare etc. 
Cel ce vrea să sară din popor deadreptul în clasele superioare, 
iși sdruncină adesea, şi sufletul, și mintea, şi nervii... Salturile 
acestea, excepționale în ințeleptele naţiuni germanice, formează 
aproape regula, mai Intăi la noi, In Grecia, in Spania, apoi in 
Franța, în ltalia, in Belgia etc. lată dar o gravā chestiune so- 
cială, —pe dinsa critica noastră literară a clădit adevărate sisteme 
—care se poate lecui cu un simplu sfat... higienic. Aplicarea 
acestui sfat, ar cere insă premergătoarea prelatere a intregului 
suflet rominesc ?... 

„Ca să fii bun medic, trebue să fii numai decit om bun“. 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


Toţi aceia care au avut prilejul să consulte în străinătate medici 
renumiţi, vorbesc cu admirație de bunăvoința şi dezinteresarea 
lor, de extrema scrupulozitate a examinării, de interesul larg pe 
care-l arată nu numai suferinței bolnavului dar și vieţii lui, 
„Om bun, larg la suflet“ !,.—lar la noi ?... Lăsaţi la o parte pe 
doctorii mici şi mijlocii, preocupați a-și mări clientela, şi gin- 
diți-vă la purtarea celor plătiţi de stat, față de populaţia nevoiaşă 
—de sigur, lucrurile sint pe cale de indreptare—, ori la purlarea 
unora din medicii noștri de frunte față de clientul ocazional... 
Nu de mult, ducindu-mă să consult pe unul din ei, am plecat 
adinc rânit—deşi lusesem prevenit— de uscăciunea, pot zice sinis- 
tră, a tonului, şi de superficialitatea distrată a examinării. Era 
vorba de boala gravă a unui copil!,. Si-mi aminteam afabili- 
tatea aceluiași medic, acum vre-o 15 ani, cind era pe cale să 
se lanseze... De origină plebeiană, şi foarte ambițios, muncise 
neinchipuit de mult ca să ajungă, dar in lucrările lui, fiinţa o- 
menească reprezinta numai obiectul de studiu; era medic cum. 
ar fi fost chimist. Ṣi se vede că munca aceasta uriaşă, secase 
într'insul pină și ultimul rest de umanitate.. Tot aşa, acum 
cițiva ani, plimbindu-mă pe stradă cu medicul comunal, intr'un 
mic orășel din Dobrogea, văd la casa unui tătar, ua bărbat râu 
bolnav pe care-l ingrija plingind o femee, „Ce are?“ intreb pe 
medic, cu mult interes. „Nu şiiu, nu m'a chemat“, imi răspunde 
el, cu aerul unui om care pentru nimic în lume nu-şi putea In- 
chipui că asta-l privea pe dinsul... 

„Să lucrezi ca regularitate de la 9 la 12 şi de la 2 la 
6*. In Germania, in adevăr, așa se lucrează. Aveam mai mulți 
prieteni printre studenţi, și am cunoscut şi scriitori, în vremea 
petrecută de mine acolo. Toţi erau liberi numai Duminica, toți 
lucrau cu liniștea unui cismar, care ştie că după această pereche 
de ghete, va incepe alta, şi aşa mereu, pină la slirșitul vieţii sale; 

Odată, avind nevoe să aflu ceva, am vizitat pe unul din 
colegii mei tn timpul săptăminei, — și-i văd şi acuma figura mirată 
de nepoliteța şi excentricitatea mea.. Noi lucrăm cu patimă, in 
sacade, grăbiţi de a isprăvi—intocmai cum lucrează şi țăranul 
nostru, la gospudăria lui... Ne surmenăm imnainte de examen, 
trăim neregulat, insiirşit ne vătămăm sufletul şi corpul t... 

„Să eviți stațiunile balneare sgomoloase, care impun tot 
felul de obligatiuni“. lar noi, cind avem bani, dăm busna la 
Constanţa, ca la bilciu, ne inghesuim în vre-o cămăruță-două, aşa 
de strimte incit ne călcăm pe bătături unul pe altul, respirăm în 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 103 


timpul nopţii aerul infect al unor străzi orientale, pline de curţi 
murdare, iar ziua jucăm table la cafenea, şi în cazul cel mai 
bun, ne arătăm la promenadă ori la cazin, fericiți de a fi şi noi 
unde e lumea... Care Romin a cälätorit vre-odată pe jos ori pe 
bicicletă, săptămini intregi, cu ranija în spinare, cum face azi 
mare parte din şcolāärimea, studențimea şi intelectualitatea ger- 
mană ?!... 


De barbarie suferim cu toții. Sa-şi examineze fiecare sufe- 
rințele trupeşti și sufleteşti, și se va convinge câ'n cea „mai mare 
parte, ele sint urmarea, nu a relei educaţii, ci a lipsei de orice 
educaţie. „lată eu, de pildă,—imi spunea azi un prieten cu care 
„vorbiam de cartea lui Albert Paul,—sulăr de mulți ani de sto- 
„mac. Cercetind în trecutul meu pricinile acestei suferinți, iată 

ce găsesc. 
i „In copilărie aveam ticălosul obicei de a minca gutui nu 
„tocmai coapte, mai adesea din grădinile vecinilor. Cum mistuiam 
„aceste gutui, nu pot şti, fiindcă pe-alunci nu-mi simțeam stoma- 
„cul, Cred insă că cu timpul numai bine nu mi-au făcut. Pe urmă 
„vara, mi se 'ntimpla nu arare-ori să stau toată ziua la bilciul 
„care se ținea afară din oraș, In admirarea fiarelor unei menajerii ; 
„dejunam cu covrigi şi îructe crude 1... Tată-meu, necunoscind pe- 
„dagogia germană şi engleză, cra contra bätäii, şi se mul- 
„țumea cu dojeni, care nici pe departe nu puteau neutraliza pa- 
„tima mea pentru lei şi tigri... Mai tirziu, în adolescenţă, am-luat 
„patima cititului și m'am retras din şcoală să mă prepar în parti- 
„cular, pe motiv că pentru mine şcoala era o perdere de vreme... 
„Citeam de dimineața pină seara—un roman de Zola într'o zi— 
„Şi, ca avarul care preface banul din mijloc în scop, imi fäcusèm 
„un registru în care Insemnam, cu cea mai frumoasă scriere, câr- 
tile citite, lericit cind puteam Inscrie o nouă carte, Intr'o vacanță 
„am insemnat 80 de volume! Mă obicinuisem Incă să minine sin- 
„gur, în cinci minute, cu cartea dinainte—cel mai ticălos obiceiu 
„pe care-l poate contracta cineva, din punctul de vedere al sănă- 
„tăţii! Şi citi ani am ţinut acest obiceiu t... Cred că de aici mi-a 
„venit boala de stomac“. ; 
Aşi putea să aduc şi eu multe exemple, dar ar fi ca aceste 
note să degenereze in confesiuni... Să-și scruteze fiecare viaţa 
lui şi se va convinge că sintem cu toții nişte barbari instruiți... 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


Educaţie in adevăratul înțeles al cuvintului, n'am primit. Educa- 
ţia presupune Ingrijirile agriculturii intensive din apus—un fel de 
grădinărie: loc puțin, dar bine lucrat, Părinţii noştri lucrau ex- 
tensiv: pămint mult, lucrat în fugă; ploae dacă dă Dumnezeu 
multă, se face, Așa şi ei: copii mulți, hrăniți, îmbrăcați și dați 
la şcoală ; incolo fiecare cu norocul lui... De aceia, ori de cite 
ori citesc vre-o carte de pedagogie, imi zic cu tristețe: ce folos 
de atita teorie! Aplicată de-ar fi... Sulerinţi mari, wupeşti şi mai 
ales sufleteşti, cărora noi le căutăm mărețe origini sociale ori 
metalizice, sint urmarea călcării unui simplu precept de higienă... 


IN GRADINA ETERNĂ 


E toamnă acum, și vintul pornit din țara lui cu veşnice 
zăpezi se plimbă, impletindu-şi cununi din foi veștede, minunat 
parcă de podoaba ce-o intilnește 'n cale şi care i se apleacă su- 
pusă, desprinzindu-se de pe ramuri In melancolia apusurilor aşa 
de triste. Şi florile, gingaşele flori care ne mingle cu fantazia 
colorilor şi cu parfumul imbātător, au pierit cele dintăi, și fără 
flori viața e mai tristă parca. 

Pe străzi vinzâtoarele nu-ţi vor mai intinde crinii mirositori 
cu petale de spumă și nu te va urmări parfumul lor pătrunză- 
tor, căci tufănelele au apărut și crizantemele reci au umplut co- 
Șurile cu un așternut de zăpada. 

Şi zilele reci de toamnă te fac să-ţi iubeşti mai mult că- 
suja ta, şi convorbirile cu prietenii uitaţi reincep iarăși. Cerce- 
tind cărţile, intimplarea mă face să dau peste elegantul volum 
de poezii, In grădină, al poetului D. Anghel, volum uitat as- 
tăzi, nu ştiu de ce, şi a cărui apariție a trecut aproape nebăga- 
tă in sama, căci nimeni pe vremea aceia nu se putea imbăta 
de o adevărată poezie. 

Recitesc poemul etern al florilor, şi miresmele lor stni tm- 
bătătoare, gindurile s'au liniștit şi o poezie nouă, necunoscută 
incă, imi pătrunde sufletul, Incep să cunosc povestea florilor, a 
florilor ce Impodobesc viaţa noastră dela naștere şi pina la moarte, 
a florilor ce se aruncă peste mormintele celor iubiți, și a flori- 
lor ce inchid In petale gindurile celor Indrăgostiţi. Acestor dragi 
ovæāşi, care i-au desvăluit tainele poeziei, care i-au imprumatat 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 103 


fantazia vestmintelor lor felurite, care l-au invăţat să scoată cin- 
tece noi din liră şi să dee cuvintului farmec, le innalță poetul un 
imn de mulţumire : 


„Sinvă ! căci trist'ar A fost viața, şi 'ntunecat pe veci pămintul; 
„Do n'ar fi fost măcar o Hoare, ce-am fi sădit noi pe morminte? 
„Ce-ar fi cernut, în primăvară, cină trece prin grădină vintul, 
„Şi eu ce dar ți-aşi da azi ție ca să-ţi uilaei de mine-aminte ? 


Şi vremea a curs cu feluritele ei intimplări. Flori nouă a a- 
dus fiecare primăvară, pe care vinturile reci ale toamnei le-au 
nimicit, dar florile ce-au crescut In grădina poetului D. An- 
ghel, ca înmărmurite cu zimbetele, cu regretele şi cu parfumurile 
lor, au rămas aceleaşi—o grădină fermecată din basme, cu mu- 
zica melancolică a versului său ce pare un colier din carc se 
restring bogate raze de soare. 


Şi gindul meu se îndreaptă spre acela ce singur și-a Im- 
pletit eterna cunună de foi de laur. E o zi de vară, cu lumini 
orbitoare. In biuroul lui elegant fără să fe luxos, poetul se plimbă 
cu pași mici şi mina lui delicată atinge o garolă, mingile o roză 
ale cărei petale se scutur' una cite una lingă vază, cuprinde în 
degetele lui o petală veştedă şi o priveşte indelung, cu dragoste, 
ochii căprui exprimind regrete în clipa aceia, cind fantazia lui 
clădeşte un nou poem, poate acela al unei grădini melancolice 
de toamnă. Apoi o aşează la loc, lingă petalele căzute, căci cele 
ce se vor scutura peste o zi, peste două poate, vor reintregi, 
după expresia lui, o nouă roză, amintirile, cine știe a citor clipe 
duioase din viața lui umbrită uneori. 

Dar cu un gest, imprâștie lumea aceasta de imagini, se a- 
şează in cadrul ferestrei şi priveşte furnicarul omenesc din stradă, 
famnienţii dela Capşa, eroii lui de eri şi cei de mine, imprumu- 
tind dela fiecare ceva din ceia ce formează personalitatea lor, 

Pe biurou, hirtia albă aşteaptă ceasul inspiraţiei și ga- 
roalele și rozele din vaze răspindesc o mireasmă ușoară, trimi- 
ind parcă suspine celor din vazele de pe bibliotecă, ca un pri- 
nos adus de poet, celor ce veghează în ralturi—vii și morţi, u- 
nii uitaţi poate, —ce şi-au deschis sufletele şi şi le-au aruncat 
apoi în lume să uimească, să revolte, să induioşeze, să stoarcă 

lacrimi celor ce se simt aproape de diașii purtindu-i în altă lume, 
descoperindu-le noui orizonturi. Şi e ciudat că rozele de pe 


103 VIAȚA ROMINEASCA 


bibliotecă stăruesc încă, pe cind celelalte au murit, parcă sufla- 
rea celor morți le-ar prelungi viața lor de ozi, 

Cu o mişcare bruscă se Intoarce dela geam, figura lui arată 
indignarea, o dungă s'a săpat Intre sprincene și ochii lui pri- 
vesc batjocoritor. Musteaţa tăiată englezeşte tremură de un suris 
ironic şi toată expresia sarcastică a feței lui se schimbă, se in- 
veseleşte in apropierea altei lumi ce se strecoară In odac, o lume 
cu pasiuni şi ambiţii adormite. Unii rid ori joacă drame uitate, 
apoi pleacă, alții suspină și glasul lor abea auzit cere mereu in- 
durare. Cu un gest adună imagini, reinvie un oraș ce nu mai 
este astăzi, aruncă scinteeri, presoară mărgăritare in stilul lui, 
clădeşte o nouă cetate pe care o impodobeşie cu lumini strā- 
lucitoare, 

Dar glasul lui tremură, cuvintele cad ritmic şi o lacrimă li 
alunecă la vederea iubitului prieten al anilor veseli, dispărut in- 
ir'o zi tristă, şi evocarea lui ec un Ex Voto plecat din sufletul 
celui pribeag, al cărui somn l-a deșteptat pentru totdeauna. 

Şi pribeagul rătăceşte pe străzile podite, ce hurue în tro- 
potul cailor, recheamă Irunzişul verde al codrului, o zi de toamnă 
cu luminile portocalii ale apusului, susurul piraelor, virf de 
stincă, innâlțimi, de unde descopere alte orizonturi, Vintul i-aduce 
parfumuri de flori, miresmele teilor, cintec de privighetori, poeme 
visate, și cu un gest le indepârtează, și acum işi plimbă melan- 
colia la țărmul mării. lată-l legănat de valuri şi după o plim- 
bare fantastică reintorcindu-se la țărmuri, Incununat de alge, cu 


tridentul in mină ca un alt zeu al mării căreia i-a deșteptat 
noui cintece, 


De-odată, omul mic la stat sare de pe canapea, viața reală 
11 cheamă, prietenii il aşteaptă. Cu capul puţin aplecat priveşte 
pieziş— intreaba parcă—şi in »dae răsună sgomotos : 


Quand 'on a travaillé 
Six houros dans la journie.. 


și apoi se scoboară In stradă, piezindu-se In mulțimea anonimă 
ca un val mai mult intrun tulbur şuvoi, 


V. Savel 


mm a 


Documente omenești 


NEINCREDEREA 
I 


Pe o vreme grea de iarnă, la un cere cultural din județul 
Neamţ. Un sat mic, pitulat supt un deal și supt ninsoarea im- 
bielșugată. Ajungem, eu şi prietinul care må intovărășeşie, pe 
drumuri intortochiate şi cu oarecare peripeții dramatice : am ră- 
tăcit calea, ne-am răsturnat la o cotitură repede. Nişte copii ne-a 
arătat, cu nişte minici lungi de cojoace, biserica şi şcoala. Ş'a- 
jungem la școală şi gâsim pe învăţători şi pe săteni strinşi la 
sfat, Intro odaiță scundă, intro căldură inăbuşitoare, 

Intre săteni s'a strnit oarecare mişcare, ca totdeauna laso- 
sirea unor străini de departe, din locurile unde sint dreptăţile şi , 
tăriile țării. Apoi s'a ridicat un învăţător şi a vorbit despre vre- 
murile cele vechi şi despre aşezarea şi orinduirea noastră de azi, 
La un cerc cultural se face uneori puţină istorie, alteori se daŭ’ 
sfaturi de higienă, altedāți se vorbeşte despre nevoile locale, U- 
neori se ridică un țâran şi face o intrebare, vra să fie lămurit 
asupra unor legi; a auzit că la București se fac legi şi poate 
vorba şi despre „legea cea cu păminturile“. Dar ori despre ce 
s'ar vorbi, despre lucruri care-l interesează ori nu, pe care le 
pricep ori nu, oamenii stai cuminţi, privesc și asculta cu luare- 
aminte. Sint foarte bucuroși cind din vreme în vreme pot prinde 
o vorbă cu înțeles ori de haz, un sfat care să răspundă unora 
din gindurile lor de mihnire şi năcaz. 3 

Dar iată că unul din străinii de departe incepea vorbi des- 
pre „legile şi orinduirile țării“. A ! foarte interesantă şi foarte 
de aproape urmărită de ţărani e chestia aceasta, căci lor, de cind 
avem o constituţie, nimene nu le-a vorbit despre orinduinile fun- 

damentale, despre drepturile omului şi legăturile dintre oameni, 
despre datorii şi drepturi. E o poveste foarte frumoasă cileodată, 
pentru săteni, lămurirea constituției, —(a acestei constituţii care, 
cindva, nu ştiu în ce sat din țară, a lost confiscată de autorităţi. 
liberale şi arsă ca „carte subversivă“). 


108 VIAȚA ROMINEASCA 


Deci unul din străinii veniți de departe vorbeşte de aceste 
“lucruri cu totul nouă, In sătișorul acela pierdut în munţi. După 
ce spune ce are de spus, sătenii se reculeg puţin, incep a şopti 
“între ei. Şi un ţăran bătrin, cu barba căruntă şi cu fruntea in- 
crețită, se ridică sfios. 

„Ne daţi voe, domnule, zice el; vrem să vă spunem o in- 
timplare dela nui, dacă nu vi-i cu supărare...* 

Tușește Incet și se uită în juru- Sătenii ceilalți au ple- 
cat ochii, totuşi sint citeva semne din cap, saud citeva șoapte 
-de Indemnare. 

„Apoi vite cumu-i, domnule, urmează săteanul, la nol s'a 
“Antimplat ceva... A fost unul pe vremea cind s'aii dat păminturi 
la oameni, acu patruzeci și mai bine de ani; i s'a dat pămint, 
l-a primit, pe urmă, la un an doi după aceia, a plecat în lume 
pribeag. Era asa, un fel de om fără căpătăiă. Şi-a lăsat ne- 
vasta c'un copil—și n'a mal ştiut nimica satul despre dinsul. 

Acă, în urma lui, femeia a crescut copilul; a muncit din 
grei şa făcut ce-a făcut şa stăpinit și pămintul. Pe urmăs'a 
ridicat şi băiatul, şa făcut şi el brațe de muncă. Ș'aşa auplă- 
“tit el frumos toate dările şi tot ce-a fost, şi pămintul l-a scos 
-cu cinste, 

A venit vremea pentru flăcău să facă oastea, a făcut-o. A 
"venit vremea după aceia să se insoare; s'a insurat, Pe urmă, 
cind a prins putere, că de vrednic e vrednic Romin, şi-a durat 
“casă şi gospogârie pe locul de el ciştigat. Acu are copil, şi 
-stă cu cinste între noi. 

Da' iaca, domnule, pribeagul acela care s'a fost dus prin 
lume, aci s'a întors In sat... la un moşneag căzut—să nu dee 
*Dumnezeii așa bâtrineţe nimărui !—Eù ştii ce s'a gindit cit sta 
la crişmă, eo ştiu cine l-a sfâtuit? S'a înțeles intr'o bună zi c'un 
-om de legi, domnule, in Tirgul Neamţului, şi i-a vindut lui 
pămintul, 

Cum să-l poată vinde bâtrinul unui „apărător* care ştie le- 
„gile, asta nu inţelegem noi. Doar pâmintul a fost răscumpărat 
cu bani și muncă de băiat şi de lemee; celalt s'a fost dus în 
lume, nemernic. Se poate una cu asta?* 

O clipă de tăcere. Gospodarul şi-a Incrucişat minile supt 
„piept şi a oltat. 

„Dă, moşule, răspundem noi, după lege, bătrinul e stăpin 
ipe pămint, el e scris pe tabelă, la primărie, 

— Așa-i, ştim şi noi asta, zice cu glas incet omul. 

— Insă este o pricină la mijloc, urmează străinii veniți de 
n a ie ep a nu-i bună, intrucit a fost făcută cătră un oră- 
“san. Pămintul rural nu se poate vinde t lui... Se te 
să fi întărit judecătorul asemenea vinzare Ti i i 

Deodată simțiräm ochii tuturor sătenilor asupra noastră, cu 
-0 expresie ciudată. Bătrinul zise: 

„S'a intimplat așa precum am spus, domnule... 

— Cred, Dar vinzarea nu-i bună, cum spun. 


DOCUMENTE OMENEȘTI ing 


— O poate strica băiatul? 

— Nu. O poate strica numal moșneagul, căci ele stăpinul 
pâmintului, 

— Apol el ce s'o strice, domnule, că-i un bezmetic! Eu 
ştia ? Poate nu ințeleg eu, —dar cum să rămie aşa pe drumuri 
omul gospodar, şi nevastă cu copii? Zice că au să vie cu por- 
tărei, să-l dee afară. Asta ce fel de dreptate-i?* 

Aici oltă şi i se Inegură privirea. 

„Aici omul spune așa, că el nu se dă dus nici mort din 
casa lui, că el cu sudoare a muncit şi și-a ciștigat pămintul, că 
el a agonisit tot ce are şi a durat casă, că el e om cu copil şi 
cu nevastă, —şi zice el că dacă-i așa, și nu-i pe lumea asta o- 
rinduială, el se pune cu pușca, şi cine-a intra să-l scoată din 
casa şi de pe pàmintul lui, nu mal vede lumina soarelui, îl im- 
puşcă ! Mare amărăciune! Ne gindim noi acuma cum să facem 
să nu se primejduiască omul? El nu vra să știe, nici nu mab 

ese din casă, şade cu puşca încărcată cu zburături ş'așteaptă... 
Aù să vie cu legea... să-l zvirlă pe drumuri... 

— Să-ţi spun ceva, moşule, ar trebui să vorbeşti cu el, 
să-l liniștiți. Pămintul tot nu-l perde. Dacă moare bătrinul, vine 
zarea o poale strica. 

— Hei, domnule, grăeşte moşneazul dind din cap cu ne- 
incredere ; eŭ știi ce-a mal fi? A muri moșneagul cind a da~ 
Dumnezeu, —da' pin'atunci?— Şi pe urmă ?—Eu ştiu ? La noi se- 
chiamă că daca apucat a minca lupul oaia, gata! ti bună min- 
cată ! Da' a fi şi cum spuneţi dumnevoastră, parcă noi ce ştim ?* 

Şi ne privea cu'n zimbet ușor de durere şi cu ochii umezi,. 
căci după cite auzeam din şoaptele din jur, nevasta gospodaruluii 
cu năcazul era fata luf, şi copiil cari aveai să rămie de izbe-- 
liște eraă nepoții lui! 


lI 


„_ Altădată, tot pe vreme de iarnă, intr'o zi limpede cu puțin» 
dezgheţ, în ținutul Botoșani, Intr'un sat cuprins, de buni gospo- 
dari. Era Duminică şi eşea lumea dela biserică : bărbații gravi,. 
imbrăcaţi cu cojoace curate şi femeile cu cațaveici, păşind cu. 
un fel de smerenie și cuviință. 

In sat bintuia molima scarlatinei, eraa bolnavi și copiii in- 
vățătorului, de aceia preotul, după sfinta slujbă, spusese oame-- 
nilor să vie la slâluirea învăţătorilor tot la biserică. 

Ad venit săteni foarte mulți, şi tineri şi bătrini, şaua um- 
plut biserica. 

Erau la strana din dreapta toți invățătorii cercului cultural, . 
veniseră și agenții sanitari şi doctorul spitalului: din apropiere. 
Apoi Inaintea altarului se aşezaseră cucoanele satului destul de 
gătite şi slujbașii, foarte demni, cu fețele foarte liniștite: din: 
cind în cind parcă le trecea ceva adinc prin cuget, apoi: închi-- 


“10 VIAŢA ROMINEASCA 


deaŭ ochii prelung, câşicum o mare pace sufletească, un fel de 
amurg de vară, le stăpinea sufletul. 

Oamenii stăteau imbulziţi, bărbații inainte, femeile la urmă. 
Aşteptaa în tăcere, cu toate acestea se părea că vor ceva; parcă 
făcuseră sfat inaintea noastră. 

Vorbi întăiă un învățător. Vorbi apoi doctorul, foarte bine, 
ca adevărat fú de țăran, despre molima care dobora copiil sa- 
tului. Oamenii ascultaă cuviincioşi. Bine, ințelegeaă ei multe, 
_ dar aveau şi eï ideile şi năravurile lor, ș'apol parcă despre alt- 
ceva trebuia să fie vorba, 

Intr'adevâr, zvirlind o vorbă ca o undiţă, repede s'a prins 
cineva în nadă.—ş'un vorbitor cu cojoc şi-a deschis cu umerii 
drum pinire vameni șa eşil în față. Stătuse deocamdată mai la 
fund, printr'o măsură de strategie şi prevedere. 

Ş'aici era vorba tot de o „nedreptate*. Buruiana asta crește 
pe toate drumurile ţării noastre. 

Cel ce eşise inainte cra un om trecut de 30 de ani, cu 
mustafa neagră, cu privirea limpede. Părea om deschis, totuşi 
nu privea drept inainte-i. Parcă-l opreau cel din juru-l, parcă 
era legat de toți, parcă era o prelungire a mulțimii, nu „© per- 
sonalitate*.— C'o mină îşi netezi pletele unse cu unt, apoi ridică 
uşor capul şi-şi duse inainte piciorul drept. Oamenii ceilalţi 1 
aprobaă, urmărindu-i toate mișcările. 

„Apoi spuneți dumneavoastră de orinduire dreaptă, vorbi 
liniștit omul mei, noi avem o pățanie, domnule ispector... 

Satul nostru e aşezat intre ape, precum se vede. Aşa cum 
ne-a rinduit Dumnezed aici,—da' noi avem un drum drept, câtră 
tirgul Botoşanilor. Drumul acesta trece printr'un capăt de moşie 
—moşia boerului dela V.. Avem noi drumul ista din vremuri 
vechi, decind ni s'a dat loc de sat de cătră Domnul Ștetan-Vodă, 
după cum arată și hrisoavele dela părintele... Aşa-i, părinte ?*. 

Părintele aprobă liniştit din cap, oamenii din dărătul vor- 
bitorului sprijiniră cu putere: „Așa-il*, 

„Acă,—urmă gospodarul—, boerul, cum a intrat pe moşie, 
nici nu s'aŭ implinit doi ani, ce s'a gindit? A pus să are dru- 
mul! Ne-am dus noi cu căciula In mină, i-am spus una, i-am 
spus alta, i-am arătat că avem şi scrisori din vechime, — de- 
geaba! dumnealui a arat drumul —Acuma să vedeţi dumnea- 
voastră. Dacă drumul ista ni-i oprit, noi astfel sintem aşezaţi, că 
trebue să facem un inconjur mare, prin alte părți, trebue să mai 
adăogim o zi prăpăâdită ca s'ajungem la tirg... Şi mal este şi 
pod boeresc cu vamă. Dacă nu-i drumul, lepădăm toți vamă la 
podul boeresc. Rămine satul nostru ca val de lume! 

Am vrut noi să ne dobindim drumul, şam dat întrun rind 
cu carele de-adreptul. Veneam Incărcaţi cu lemne dela pădure. 
Şa eşit un fecior boeresc șa luat cojoacele la o samă din nol. 
Nu ne-am pus de pricină; noi eram mulţi şi el era unul, da’ noi 
sintem oameni de pace. 

Dac'am văzut noi așa, am făcut tot satul jalbă la cel mari” 


DOCUMENTE OMENEȘTI iii. 


Am văzut că nu vine nimica, am făcut jalbă Ja domnu' Ministru. 
Şi ne-a venit răspuns şi cercetare, şam înțeles că ni sa afat 
dreptate! Am mai aşteptat, ab venit în sat niște ingineri ori is- 
pectori și aŭ spus așa, că: Oameni buni ! aveți dreptate! Dar a 
trecut o mulţime de vreme și noi dreptatea n'o vedem. 

— Bine, dacă aveți acte şi ați dovedit că din vechi vre- 
muri ați umblat pe drumul acesta, dacă şin harta drumurilor e 
trecut, atunci fireşte că aveţi dreptate. 

— Avem noi, zice cineva din mulţime, cu glas întăritat, 
dar cine ne-o dâ?*. 

Vorbitorul dintăia ridică mina stingă în semn de pace şi 
întoarse numai puţiniel capul spre partea celui ce aruncase 
cuvintele. 

„Bine, avem dreptate, zice el, dar boerul ne-a arat pămin- 
tul şi ne aşteaptă oricind feciorii boerești cu puștile. Dă, un om 
ca domniasa are putere, poale face multe, De-aceia ne-am gindit 
să cerem şi nol acuma un sfat“, 

Le-am arătat care-i părerea mea și sfatul meu, „Sfatul meu, 
oameni buni, e să așteptați, mai ales cind vau spus cei mari 
că dreptatea e a dumneavoastră. Azi nu mal merg la noi lucru- 
rile după bunul plac al celor puțini: avem lege. Legea nu face 
deosebiri, ş. c. L5 j 

Mä ascultai in tăcere. Femeile eṣeaù incet-incet din fundul 
bisericel.—MA gindeam, după ce-l voi convinge, să iaŭ iar ina- 
inte sfatul cercului cultural. Aveam totuși o indoială;—-ca să 
asculte şi să Ințeleagă, oamenii aŭ nevoe să fie cu sufletele im- 
păcate, şi femeile care eşeai imi dădeau de bănuit, eşeai in- 
demnate; ele nu fac niciodată nimic din capul lor. 

Tâcui, şi dintrodată simții că am vorbit zâdarnic, Numai 
faptele pot convinge. Glasul cel intăritat se ridică iar, cu o in- 
mlădiere de amărăciune ; 

„Parcă pentru noi este dreptate? Boerul o găseşte chiar 
«cind n'o are.. 

— Asta nu se poate. Sint doar legi. Mai așteptați. 

— Am așteptat, 

— Trebue să mal aştepiaţi, căci afacerea nu s'a stirșit... 

— Nu! zise deodată un moșneag cu glas subțiratic. Încă 
nu s'a sfirşit. Boerul zice că ne dă drumul, numai să facem o 
invoială, să plătim chirie 30 de bani prăjina pe an... Zice că ne 
dă eltin, dar să ne invoim a da ceva.—Apoi am aflat şi noi că 
dacă ne'nvoim, arătăm că el e stăpin şi sa siirşit, rămine arat 
drumul! Şi dă, nol avem docomente... Hm ! eu știu cind s'a alege? 

— Mal faceţi o cerere...* 

Deodată mă privi cu neincredere şi vorbitorul med şi simţii 
cit e de ciudată uneori situația mea de propovăduitor al adevă- 
rului și al păcii. 

„Apol am aşteptal noi mult, domnule șspector, şi mult om 
mai aștepta, şi la urmă cum a răminea? Oare nu tot cel sär- 
man rămine și bătut și dator? Hm!*. 


ua VIAŢA ROMINFASCA 


Indată ce oratorul îşi dădu astfel părerea, se făcu o uşoară 
tulburare. Murmure de neincredere şi de nemulțămire se auzeau. 
Cautau să se amestece slujbașii satului, să ție lumea pentru res- 
tul sfatului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine şi cu ochiš 
la oameni, câuta să-mi lămurească şi el dreptatea satului Gos- 
podarii işl strinseră cojoacele la piept şi-şi mingliară pletele. In- 
tr'o mişcare domuală se intoarseră spre uşă, Oratorul şi incă 


cițiva așteptară să-mi Intilnească privirile. 
„Apoi cu sănătate !* 
Si eşiră toți din biserică foarte neincrezători și trişti. 


M. Sd. 


VINE HOLERA ! 
I 


Sedrig aragaiok; citea ogrăzilor, vâruirea caselor, 
k elor departe de sat, a i i- 
e, Deca vine Holera ! E Pee more Mos 
Moş Gheorghe, pe care-l ajung din urmă, m in 
carului, şi bodogâneşte singur, dectievri trebue pg dee ever 
stringă gunoiul, care cade din car și să-l arunce la loc... nu-i 
doar voe să fie nici pe drum gunoiu Iimprâştiat | j 
— Sä le rămină de cap celor care au mai stirnit și asta ! 
epa el la p DN pe care mi-o vede în ochii mei 
— Dece, m heorg — i f , 
Fer rupi. ee Bea rghe ?—1l Intreb eu din nou, ce rindul 
— Nişte nebuni !—spune el cu cea mai ho in- 
tare. Dece atta cinste Holerii, că doar dacă sare cra 
— Apoi să n aiba unde-şi face culcuş, mos Gheorghe—zic eu. 
„____— Naâlucituri! Ascultă ce-ţi spun eu, că doar am apucat 
şi alte dâţi holera ! Cind a venit în cea din urmă datâ—spune 
moș Gheorghe, şteraindu-și sudoarea de pe frunte, ca spre adu-- 
cere aminte—am văzut-o eu singur, cu ochii mei. Eram de strajă, 
Intuneric beznă. In cintatul cucoşului Intii, văd ca o lumină în- 
gustă, intinsa pină 'n cer,că vine dinspre miază-noapte ; la poarta 
pone sta la cumpănă, caşi cum s'ar îi gindit să intre ori nu 
= da Da’ vezi că s'auzea precum că în satele vecine a intrat 
olera. Mă uit mai bine şi bag de samă că lumina aceia se 
asă în jos, se scurtează văzind cu ochii şi s'apropie, tot scur- 
tindu-se, Trece dincoace de poartă, dă pe după curtea boerească 
Bagges ce mă pomenesc că se strecoară pe lingă mine un 
chip de lemee despleuită, infășurată în pinză albă pină în pă- 
mint şi n'atinge pămintul. Nu ştiu bine dacă are picioare, că. 


~ 


DOCUMENTE OMENEŞTI u3 


i aa 


nu deosebesc din pinză. Mă ia, caşi cum m'ar lega c'o lringhie 
nevăzută, mă duce după dinsa, nu mă lasă nici să m'apropii 
prea tare, nici să rămin în urmă, Mä gindesc la Maica Domnu- 
lui şi dau să-mi fac cruce, De unde! Minele tapene nu-mi pot 
folosi la nimic. Cerc să-mi fac cruce cu limba, în gură. Nici 
limba nu m'ascultă! Merg după dinsa fâră să mă pot opri. Nu 
simţeam de calc pâmintul, ori nu. Stiu numai c'ajungem în drep- 
tul casei lui lon Radu, Aici imi face cu mina să plec, Izbu- 
tesc, dupăce fac citiva pași, să-mi lac semnul crucei, Nam vä- 
zuto cind a intrat în casa lui lon. Radu, dar am auzit a doua-zi 
ca Rominul a murit de holeră. Ei vezi? Ce are de-alace gu- 
noiul şi cu Holera! Se face ceva lâră voia lui Dumnezeu ? 
Nu! — Fi, dacă Holera ti trimisă de Dumnezeu, nu-s ei niște 
nebuni cu gunoiul şi cu toate năzdrăvăniile lor %2... Pustietăţi și 
chin pe capul săracilor ! Si dacă-i la o adică, cine are mai 
mult gunoiu, necurăţit de cind lumea, decit posesorul ? Lui dece-i 
dà pace şi nu-l pune la ştreal ? 

N'am ce-i răspunde lui moş Gheorghe. 

— Ei, vezi ?— spune tot el—taci,.. De una mi-i mie: gu- 
noiul koiu duce cu, că n-o să am incotro, da’ de-o fi să vie Ho- 
lera— că de oprit lucrurile rinduite de Dumnezeu nu se poate-- 
mi-i tingă de moarte de holeră ' De murit, loto să mor cu 
odată, dar vezi că la vreme de holeră se Terese toţi... Nici tu 
prohod ca lumea, nici tu praznic creștinesc, nici tu bocete după 
ține. nimic: le groapă ca pe cini! Păcat de viață și de lu- 
crurile pe care mi le-am pregătit pentru comindare 1—face el clâ- 
tinind din cap şi apucIndu-se de descârcat carul cu gunoiu. 

Mos Gheorghe e mihnit că unii nătingi tineri dau crezare, 

jumătate, în porunca stăpinirii, cà adică Holera s'abate In 
altă parte, ile faci curâţire în sat! 


Pe malul Prutului, Intru în vorbă c'un soldat, care fate 
de santinelă, 

— Ce păzeşti aici, deşcă ?—1i intreb eu, 

Se uită lunu la mine, nedumerit, apoi incepe să ridă, 

— Dece-ţi vine să rizi, bre —1l întreb din nou, rizind şi eu 
de risul lui. 

— Apoi nici eu nu știu dece rid-— face el, câtind la mine 
<a vadă de mi-i intrebarea într'adins ori în şagă, Adică d-ta nu 
stii ce păzim noi?! 

— Nu ştiu—răspuni eu, fără să mai rid 

Soldatul stă, se gindeṣşte, dă din cap, se uită Ja puşcă și 
pe urmă iar incepe să ridă, 

—— Pa dracu' păzesc ew aici — răspunde el, arătindu-mi din 
ochi malul celalt al Prutului 

— Cum på dracul, bre ? 

— Apoi, zice că vine Holera, 


tit VIAȚA ROMIYEASCA 


— Ei și dacă vine holera. 

— Apoi, noi păzim... 

Stă din nou şi iar se pune pe ris. Cind se opreşte, imi 
arată cu ochi şireţi spre sat, ca să mă facă să 'njeleg că știe el 
căpitanul lui ce păzeşte o santinelă pe malul Prutului. C 'o miş- 
care lremurată a capului, de sus în jos, imi dă a pricepe că 
multe neghiobii mai stirnesc şi oamenii, 

— Degeaba, domnule !1—urmează el apoi, Oamenii învă- 
taţi, dragă Doamne! Şi cind colo, spun drept... nu-i a bine! 
Mai bine tac!... Vine unu, vrea să treacă dincoace... arma la 
ochi... îi strigi să stea... de stă, bine... de nu stă, tranc !.. şi 
gata! Apoi, ce te faci cu Holera! laca, cu... am „post fisc“, 
să zicem. Stăm atita lume pe malul Prutului şi bunghim ochii 
zi şi noapte. Nu vezi nici pă dracu’. Abia am prins unu— doi, 
care au lrecul dincoace. Alta... nimic; Nici pă Holerā, nici pă 
dracu' n'am văzul... Ei, dar vezi, cum mă gindesc eu mereu: să 
zicem c'o vezi pe Holeră... Să-i strigi, după reglement.. are să 
te asculte ea?! Cit lumea! 


. - 
. . = 


Sp. P. 


Cronica literară 


Algernon Charles Swinburne—poet al mării 


Aigernun Charles Swinburne este mai cu samă cunoscut ca po- 
etul cel mai senzual, pe care ia produs literatura engleză în secolul a! 
XIX-lea, El a avut dușmani aprigi, care nu numa! l-au condamnat in 
numele unei morale strimie şi ipocrite, dar sau siiit să-i înjosească va- 
Joarea ca artist, S'a vorbit chiar de nebunie erotică, şi această înverşu- 
nare a avut drept rezultat să oprească succesul frumoasei sale cărţi: 
Poeme şi Balade. Încetul cu încetul, de teamă de scandal poate, poe- 
tol se dădu mai cu samă la poezia rustică și a mării, Opera sa con- 
siderabilă—aproape treizeci de volume—a fost prea puţin cunosculă. A 
trebuit ca moartea să vie să potolească urile şi peloziile, pentruca să 
se dea insfirşit acestui minunat poet jocu! de onoare la care avea drept. 

Am răstoit operele sale pur lince, lăsind la o parte tragediile, e- 
popeele, poemele polilice, pentruca să cercetăm într'insele modul in 
care a vorbit despre mare. El a cunoscut-o, a iubit-o, a admirat-o în 
delung ca un adevărat poet englez, cn acea pasiune gravă și serioasă a 
poporului insular, cu acea duioșie pe care nici nu o bănuim într'ua fiu 
al Angliei, ce trece, pe nedrept, prea adesea, ca fara ceţelor eterne şi a 
egoitsmului incurabil. 

Swinburne, vorbind despre mare, nu a fost însă un novator, nici 
un original, la dreptul vorbind, Coleridge în Ancient Mariner, cu miit 
imnaintea lui, făcuse descrip! admirabile ale mării. Părea chiar că a 
fixat pentru totdeauna, Inu'o limbă bogată şi cu o culoare caldă, toate 
aspectele oceanului, dela banchizele cu munţii lor de ghețuri plutitoare 
pină la mările nemiştate, dar mişunind de viaţă, din regiunile tropicale. 
Tennyson o ciatase şi èl intro poemă care a râmas intipărită în mintea 
tuturor şi care a fost tradusă in toate iimbele, în Lighthouse; descri- 
sese furiile în The Wreck of the „Ilesperus* ; simţise chiar viaţa ei in- 
tocată în The Secret of the Sea. 


t18 VIAȚA ROMINEASCA 


My soul is full of longing 

For the secret of the sea, 

And the heart oi the great Ocean 
Sends a îhrilling pulse to me). 


Pictorii şi ei urmaseră pe poeţi; nu vom cita aici decit tabloul lui 
William Turner, celebrul Lands End, una din cele mai frumoase opere 
pe care vreodată pictura le-a consacrat mării. 


Cu toate că a avut așa predecesori formidabiti, Swinburne a putut: 


să se distingă prin cîntecele sale asupra mării. A putut să mai spue 
ceva infinit de mişcat într'o limbă cu totul a lui, a ştiut să găsească i- 
mazini noui şi dragoste nouă, 


A 


Swinburne nu este un descriptiv. E! nu se opreşte ca să arăte 
unul cite unul, aspectele diverse şi nuanțele valurilor. Dacă admiră 
marea pe coastele insulei Wight, le Sercy sau la Guernesey, se fereşte 
să ne dea detalii care să localizeze tabloul. Foarte rar prucedează ca 
un pictor ; el este și vrea să rămină poet. 

Pentru dinsul marea e mai frumoasă decit pămintul, mai frumoasă 
decit soarele, mai suavă decit adierea vintului. 


She is fairer than earth; aud the sun is not fairer; tbe wind is 
not blither than she... 

Ea este mai frumoasă decit pămintul, şi soarele nu este mat fru- 
mos; vintul nu este mai vese! decit dinsa... 


El a iubit-o din copilăria lui, cu o dragoste excluzivă, nedesluşită, 


pentru bucuria care se revarsă în golurile ei, pentru stincile care o 
încailrează, 


(In the water) 


From my youth hath she shown me the joy of her boys 
That | crossed, of her clifis that 1 clombz?). 


Cu dărnicie iți hărăzeşte cpitetele după moda antică, cum |! place 


1) Sudetu! meu este plin de dor 
l'entra taina măroi, 
Si inima marelui Ocean 
imi trlmete o pulzatie pătrunzătoitea, 


iin apă, 
2) Din tinerete 'mi n urătat veseliu golfarile sule 
Po enro leam străbătut, n stincilor sale po care m'um suit, 


CRONICA LITERARA 117 


să le celească în autorii greci. Marea este pentru dinsul divind, ca pen- 
tru bătrinul Homer: 
The waters divine 
(Off shore) !). 
ŞI găsim şi această imagine grandioasă imprumutată desigur din 
Biblie : 
But thou art the god and ihy kingdom ts heaven and ihy shrine is the sea 
(Ofi shore) ') 
li plăcea sä'i recunoască şi un caracter misterios, o putere tainică, 
Ea devine pentru dinsul, cileodată, cași „la gueuse“ a lui Jean Riche- 
pin, mincătoarea de oameni, marea făcătoare de văduve şi de orfani: 
A sea' that is stranger than death 
(By the North Sea) *) 
In aceiaşi poemă se opreşte bucuros la ideia aceasta asupra căreia 
insă nu revine decit foarte rar: 


For the land has two lords that are deathless 
Death's seif and fhe sea *). 


Ar fi curios să comparăm modul în care Swinburne a vorbit des- 
pre Marea de Nord, cu poeziile pe care H. Heine i le a consacrat in 
cele două cicluri ale sale Die Nordsee. Poetul german este cu mult 
mai subiectiv, cu toate că nici Swinburne nu s'a rătăcit deloc In de- 
scripti lungi, H. Heine salută și el marea eternă, după moda antică: 


Thalatta ! Thalatta ! 
Sei mir gegriisst, du ewiges Meer! *) 


EI îi dă câteodată viața! Es găhnt das Meer! Dar cele mai 
deseori ea nu'i oferă decit comparații şi imagini ca să vorbească de el 
însuşi : 

s ij À divi 
i pata ae (Departe de țărm. 
3) Dar tu esti Dumnezeul şi impărăţia ta este cerul, și alturni tău este muron ! 
(Depurte de țărm, 
mO mure mai năpraznică de cit moartea 
(Lângă Maros Nordului, 
ibid). 
A Căci pămintal are doi stāpini care sint nemuritori : 
Mourtea îmnăși și anarem 
Thid}. 


5) Thalatta! Thalattu ! 
Te salut maro eternă |! 


sia VIAŢA ROMINEASCA 


Das Meer hat seine Perlen 
Der Himmet! seine Sterne 
Aber mein Herz, mein Herz 
Mein Herz hat seine Liebe, 
(Nachts in der Kajiite) *). 
şi iarăşi: 
Gross ist das Meer und der Himmel 
Doch grösser ist mein Herz! 
(Ibid) * 
Aici se opresc asemănările, şi romanticul german nu a influenţat 
desigur, pe poetul englez. Swinburne singur a văzut şi a simțit undele 


sâlbatice şi galbene : 
e 
And her waters are haggard and yellow, 
(By the North Sea) *). 
a zugrăvit marea mai flămindă decit moartea : 
A sea that is hungrier than Death... 5 
(In the salt marshes) *). 
marea care stă de vorbă cu moartea şi ge înţelege cu dinsa, şi nu ştie 
să'şi stăpinească foamea groaznică care urlă în furiile el înfiorătoare: 
The hunger that moans in her passions. 
(By the North Sea) *°) 


Pd P 


Swinburne preferă să dea mări! numiri de dragoste, să o consi- 
dere ca pe o soră, ca pe ọ mamă, Aceste expresiuni revin la fiece 
moment in poeziile sale, și reprezintă Impresia lui deiinitivă. li place 


1) Marea işi are mărgăritarele 
Cerul işi are stelele 
lar inima mea, inima men, 
Inima mea își are dragostea 
(Noaptea în cabină) 
2) Mare stè marea şi corul 
Dar mal mare este Inima mea! 
(Ibid). 
3) Și undele salo sint sălbatice și galbene 
(lingă Marea Nordului), 
4) O mare care este mal fămindă decit moartea. 
(In bălțile sărate). 
5) Foamea care urlă în miniile ei, 


(Lângă Marea Nordului). 


CRONICA LITERARA 119 


şă repete ca un refren, intruna din poeziile sale cele mai frumoase: „O 
sister! O sea!“—,„O soră! O mare!*, Marea e pentru dinsul mal mult 
decit o prietenă, mai mult decit o soră; el uită adesea cit este ea de 
domică de vieți omeneşti şi nu mai vede înir'insa decit o mamă, decit 
o binetăcătoare : 


My mother, my tostress, what new strand 

What new delight ot waters, may this be, 

The fairest found since time's first breeze launed 
My mother sea ? 


Once more | give me body and soul to thee 
Who host my soul for ever: cliff and sand 
Recede, and heart to heart once more are we. 


My heart sgjings first and plunges, ere my hand 

Strikes out from shore : more close it brings to me, 

More near and dear than seams my fatherland 
My mother sea: 

(In Guernsey Il) '). 


- Kest sentiment atit de adinc este exprimat și mai energic in a- 
ceste două frumoase versuri : 


To rejoice in the woa of the sea asa mother 's that 
saith to the son she bore: 

Child, was not the life in thee mine, and my 
spirit the breath in thy lips from ot old? 2) 


De acera poetul visează fără incetare să se afunde trup şi suflet 
în ocean, să devie un singur trup cu valurile, să se lase în vola vin- 


1) Maica mea, nutricea mea, ca nou trm 
Ce non dellelu al apelor o fi ueesta, 
Cel mai frumos de cind primele adieri ale vremnei au suflat 
Pesto maro, muien mea? 


Incă odată mă (lnu trup și suflet ţie 
Care ai suñetul meu pe veci: stinci și nisip 
Se dun la o parte şi inimă lingă inimă stăm tar nol doi. 


Inima meu sare si se afundā inpainte ca mina mea 
Să mă înpingă dela țărm: mai sproape aduce de mine 
Mai stinsă și mai scumpă decit patria mea 

Marea, maica mes! 


(La Guernesey I). 


3) Să te Imeuri de cuvintul mării ea de al mamei tare 
spune fiului pa care la năseut: 
Copile, viaţa din tina nu a fost a mèa, și 
sufletul men suflarea buzelor tale, altădată ? 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


tului său amar: „Nu sintem noi valuri caşi apele?* Zice: Are we not 
as waves of the waters ?*, Fără dorinţă, în urma decepțiilor şi sufe- 
rințelor amorului, după ce a găsit In fundul voluptăţilor, caşi A. de 
Musset: „un tel dégoût qu'il se sent mourir*, se întoarce la mare, feri- 
cit să găsească fără incetare ; 


Her breath to requlcken, her bosom to rock us 
her kisses to bless as of yore '). 


Swinburne, dealtminterea, asociază în totdeauna amorul cu marea, 
chiar în primele sale opere : Poems and Ballads, şi nu numai in imi- 
taţii graţioase ca Love on the Sea (Dragoste pe mare) tradus liber de 
pe frumosul cintec al lui Théophile Gautier: 


Dites, la toute belle 
Où voulez-vous aller? 


dar mal cu seamă în cintecele sale senzuale cele mai iniocale, ca în 
Felise: 


Marea imensă, nevinovată, ca o floare 
Palpită tremurind subt rază şi subt boare 
Şi suride de dragoste și de ora iubirii, 


şi mai departe: 


Noi stăm de cele două părţi ale mării 
Întindem minile, ne timetem 

sărutări şi ne plecăm 
Eu cătră tine, tu către mine.. 
Dar cine ne aude, afară de spgomotoasa 
Mare sură dintre noi? 


+ 


Toată această poezie a mării, plină de viaţă, ne face să uităm un 
mare număr de alte versuri mai puţin originale, dar totuşi foarte remar- 
cabile prin frumusețea expresiunii, Swinburne se revelează intr'insele 
întotdeauna ca unul din cei mai mari maeştri ai şcoalei estetice, dem- 
nul amic al lui Dante Gabriel Rossetti, al lui Burne Jons, al lui Whist- 
ler şi al lui Turner. Et ştie să găsească cuvinte cum un pictor ştie să 
găsească o nuanţă, ştie să redea viața şi mişcarea. Rar s'a cintat cu 
atita fericire imensitatea mării, imensitatea monotonă şi legănătoare, ca 
in versul acesta repetat la sfirşitul fiecărei strofe din On the Verge 
(pe țărm). 
1) Suflarea ei ea să ne doa viaţă, sinul ei cu să ne legene 

sărutările ei cu să ne incinte cu altădată, 


CRONICA LITERARA 121 


From the shore that hath no shore beyond it set 
in all the sea!') 
sau minia furtunei : 


As a breaking batile was the sea. 
¿lseult at Tintogel) *), 


Melancolia malurilor joase ale intinderilor sărate l-a izbit: 


Miles, and miles, and miles of desolation 


Leagues on leagues, on leagues without a change ! 
(in the salt marshes) *). 


Dar descriptia mării In zori îl tentează, 7, watârianaa ma- 
rea surizătoare. Marea aşteaptă aurora cu o nerăbdare plină de teamă: 


And the waves mouths moaning 
Al night for the dawn, 
Are uplift as the hearts and the moulhs ol the 
Singers on seaside and lawn. 
(Oif shore) *). 
Şi cind răsăre insfirşit lumina, e o bucurie nespusă peste valuri, 
pină în inima mării: 


Light, winged from the boundless 
Blue depths full of cheer, 
Speaks joy to the heart of the waters, that part 
not before him, but hear ! ")} 


şi iată deasemenea un pasaj care exprimă şi mai grandios această fru- 
moasă idee : 

A noise of wakig waters: for till dawn 

The sea was silent as a mountain lawn 

When the wind speaks not, and the pines are dumb, 


1) Dela ţărmul tare nu are țărm dincolo de dinaul 
în toată marea! 


2) Ca o luptă care isbueneste era maren 


5) Mile, și mile, şi mile de pastietate 
Legbe peste leghe, peste leghe fără vreo schimbare 
(In bălțile sărate} 


4) Şi gurile valurilor gemind 
Toată noaptea după zori 
Le ridică ca inimile și gurile 
Cintăreţilor de po țărm şi de pe cimpii 
(Departe de țărm), 


5) Lumina care şi-a lust sborul din nemărginitele 
Adincimi albastre pline de veselia 
Rosteste bucurie inimii apelor, care nu se despart 
în fața ei, ei ascultă! 


122 VIAȚA ROMINEASCA 


And summer takes her fill ere autumn comes 
O! life more soft than slumber: but ere day 
Rose, and the first beam smote the bounding bay, 
Up sprang the strength of the dark last, and took 
With its wide wings the waters as they shook, 
And hurled them thudding on a heap, and cast 
The full sea shoreward with a great glad blast 
Blown form the heart of the morning.. 
(Sea and Sunrise-from Tristrom of Lyonessa) ') 


Swinburne are accente mai măsurate ca să descrie marea spre 
seară, cind adoarme şi o cuprinde noaptea misterioasă : 


The seal of the sea's tide on the mouth ot the 
mystery of the night... *) 


The sea 's heart, groaning 
For glories withdrawn ! =) 


Este uşor de văzut ce accente noi şi adinc personale a ştiut să 
găsească  Swirbnrne pentruca să cinte marea. Ni sa părut îndoit de 
interesant să publicăm aici această scurtă analiză, fiindcă marea, din ne- 
nurocire, a inspirat destul de rar pe poeţii romini, deşi frumuseţile Mă- 
tii Negre ar fi meritat şi ele să-şi aibă poetul lor. Este asemenea de 
regretat că se cunoaşte aici prea puţin un poet mare cum a fost Swin- 
burne, şi că publicul literat al Rominiei nu-l poate gusta cel puţin in- 
tr'o bună traducere. Un ginditor aşa de original, o ființă de o senzi- 
bilitate aşa de gingaşă, un pictor aşa de puternic, sint modele câtră 
care este intotdeauna bine să-ți întorci privirile. Aceştia sint adevărații 
inițiatori fecunzi. 

Francis Lebrun 


1) Un sgomot de ape ce se deşteaptă; căci pină în zori 
Maurea a fost tăcută ca o pajiște pe innălțimea munţilor 
Cind vintul nu vorbeşte, și brazii sint muţi, 

Şi vara se bucură înnainte de a veni toamna 
De o viaţă mai dulce decit somnul : dar înnainte ea ziua 
Să răsară și prima rază să atingă golful 
În sus s'a ridicat intunecata povară, $i na lunt 
Cu aripele sale largi apole care tromuriu 
Şi le-a asvirlit urlind, grămadă, şi a arancat 
Întreaga mure cătră țărm vu o mare și veselă suflare 
Esitä din inima dimineţel... 
(Mare gi răsărit de soare din Tristan (f Lyonessa). 

2) Pevetia fluxului mării pe guru 

misterului noptii.. 


4) Inima mărei pemind 
Pentru glorii apuse ! 


Cronica externă 


Revoluţia în Portugalia. 


Revoluţia n'a surprins pe nici unul din cei ce cunoșteau situațiu- 
nea din Portugalia, dar e interesant să cercetăm cauzele care au deter- 
minat acolo căderea monarhiei, Ele sint cu atit mai demne de luare a- 
minte, cu cit sint bogate in învăţăminte, Să le examinăm deci cu des- 
mănuntul, 

Cauza vizibilă a căderii monarhiei a fost imposibilitatea el de a 
asigură Portugaliei o viaţă constituționa!ă normală. Această cauză cere 
însă şi ea explicațluni. Dece n'a putut monarhia să asigure funcţionarea 
aparatului constituțional în Portugalia? Toţi vor răspunde: fiindcă in 
Portugalia partidele politice nu era» călăuzite de interesele țării, ci de 
considerațiuni de gaşcă şi de ambiţiuni de persoane. Dar cum se face 
ca partidele politice să fi fost nişte prupări de politiciani, în ioc să fie 
expresiunea curentelor reale ale opiniei publice? Această stare de lu- 
cruri se explică în diferite feluri, Unii cred că au rezolvit tot problemul, 
cind au spus că Portugalia este o ţară latină şi că popoarele latine, en- 
tuziaste, svăpălate şi pgălăgioase, n'au seriozitatea, maturitatea de spirit, 
ce se observă în conducerea treburilor publice la popoarele de origină 
germană sau anglo-saxonă. Cei ce raționează astfel uită că Portughejii 
nu sint singurul popor latin din Europa că, alături de ei, Franceţii, Ita- 
liemi şi alții se desvoltă şi Infloresc, Dece ar fi această incapacitate de 
a se guverna apanagiul numai al neamului portughez? Explicaţiunea 
trebue deci căutată aiurea, şi unii cred că au şi găsit-o în prea marea 
influență pe care biserica catolică a exercitat-o în Portugalia, Nu se 
poate tăgădni că Portugalia e absolut copleşită de clericalism, şi este 
deasemenea netăgăduit că toate țările în care clericalismul a fost atot- 
puternic sint astăzi într'o stare rea. Lucrul e lesne de Ințeles: clerica- 
lismul este negaţiunea spiritului modern, Un stat nu se poate adapta 
nevoilor lumii de azi, cind îşi are privirile îndreptate în trecut și caută 
să reinvieze obiceluri, tradiţiuni, forme sociale de mult lipsite de rost 
şi de viață, Dar clericalismul nu e um cuvint pentruca o societate să 


124 VIAŢA ROMINEASCA 


nu se poată guverna; el è cel mult un cuvint pentruca în acea socie- 
tate să existe o luptă aprigă între clasele sociale, ca unii să aibă un 
ideal şi alţii un alt ideal, dar nu ca şi unii şi alții să cadă în aceiaşi 
lincezeală şi să se cufunde cu toţii in acelaşi profundă şi incorigibilă 
incapacitate. De obiceiu țările robite clericalismului au o viaţă publică 
frămintată, şi, cum spiritul modern cucereşte cu voe sau fără voe toate in 
vremurile noastre, clericalismul tinde să dispară aproape pretutindeni, şi 
acea socielate, dacă o privim in generalitatea ei, ni prezintă spectacolul 
unui organism care progresează, iar nu a unui corp care moare, Cu totul 
deosebit e spectacolul pe care ni-l Infăţişa Portugalia innainte de revo- 
Iuţiune. Partidele se succedau la putere, ministerele cădeau repede, in 
patlament se iveau cileodată discuţiuni aprinse, dar lupta era circum- 
scrisă într'un cerc restrins. Crizele politice erau mal mult crize de su- 
praiață. Nu se vedeau în Portugalia furtuni sociale de acele adinci, care 
să sgudue un stat în intregimea lui, care să stirmească controverse de 
idei, care să inspire mari idealuri sau măcar mari pasiuni, 

Prin urmare nici in această direcție nu putem găsi tălmăcirea care 
să ne mulțumească. Să privim deci mai de aproape viaţa politică a Por- 
tugaliei şi să vedem dacă, analizind mecanismul ei, nu vom da peste 
cauza incapacității monarhiei de a o guverna. Ce caracteriza sistemul 
politic sub care Portugalia a trăit pe timpul dinastiei Braganza ? E po- 
litica rotativă, Lumea politică era împărţită în două taberi: in conserva- 
tori, care acolo, printr'o ciudată deviaţiune a nomenclaturii politice, pur- 
tau numele de regeneratori, şi în liberali, care erau denumiți progresiști, 
Aceste două partide se perindau rind pe rind la cirma statului. Tradi- 
ţiunea politică voia ca, după plecarea unora, să vie, cu fatalitate, ceiialji 
şi că cei ce se retrăgeau acum să ştie că, după plecarea celor ce îi in- 
locuesc, trebue cu siguranță să revie tot ei ia putere. O asemenea con- 
cepție politică e falşă şi funestă. Intr'adevăr, societatea nu poate intrun 
moment dat să evolueze în mai multe ditecţiuni de-odată, Ea nu poate 
evolua decit sau într'o direcţie, sau intr'alta. Aşa fiind, mersul el nu se 
poate infățişa decit ca o linie dreaptă, iar nu ca oscilațiunile unul pen- 
dul care se leagănă dela o extremitate la cealaltă. Ori, cind alternează 
la guvern un partid liberal şi un partid conservator, nu se poate intim- 
pla decit un singur lucru; ca unul să destacă ceia ce cellait a făcut şi 
ca societarea, în loc să innsinteze, să se învirtească mereu pt loc. Fiind- 
că viaţa în asemeni condițiuni este insă imposibilă, nevoia însăşi a exis- 
tenţii de toate zilele a găsit un mijloc practic pentru a ocoli dificulta- 
tea, şi anume ca partidele politice să nu mai vie la guvern pentru a 
realiza concepțiuni opuse, care se distrug unele pe altele, ci ca parti- 
dele să vie la guvern pentru a expedia afacerile curente şi pentru a se 
folosi pe rind de binefacerile materiale, care sint legate de exercițiul 
puterii. 

Odată pornite pe această cale, partidele politice ajung repede la 
un fel de tocmeală pentru a se ajuta intre ele In dauna țării şi la fel 


CRONICA EXTERNA 125 


de fel de tranzacţii pentru a se acoperi unele pe altele, iar viaţa publică 
se invălue pe nesimţite de un fel de atmosferă de reciprocă ingăduință 
şi de vinovată indulgență. Sub vălul acesta, ambiţiunile personale cresc, 
iau primul loc în preocupările politice, interesele individuale intunecă pe 


„cele obşteşti, adevăratele nevoi sociale sint lăsate la o parte, intriga ho- 


târăşte şi pasiunile conduc, Compţia, lipsită de friul controlului şi de 
teama desvăluirilor, se întinde mereu ; întră în suflete, stinge într'insele 
Hacăra idealului, pătrunde în aşezăminte, le roade şi le compromite, sea- 
mână în toţi cinismul şi nepăsarea, lar dacă cumva îndrăsnesc să se 
ridice spirite mai dornice de bine, strigătele lor de alarmă rămin fără 
răsunet, In fața inerţiei, a îinverşunării sau a ironiilor cu care sînt întim- 
pinaţi, cei mal slabi devin desnădăjduiți, lar cei mai dirji se asviri în 
nesocotințile răsvrătirii. Incetul cu încetul, energia națională se ofileşte, 
stigmatele decadenţii îşi fac apariţiunea, lumea politică se transformă in- 
tr'o clientelă care trebue hrânită, budgetul statului devine finta tuturor 
storțărilor, între masa ocirmuită şi minoritatea conducătoare se Iveşte 
acea lipsă de legătură sufletească, acel dezechilibru, care este semnul 
neladoelnic al decrepitudinii şi preludiul tuturor prăbuşirilor. 

Dealtminteri, politica rotativă a dat pretutindeni aceleaşi deplora- 

bile rezultate, In ziua de azi, nu sînt decit două țări care mai practică 
acest regim: Spania şi Grecia. E destul să priveşti în ce stare sint, ca 
să judeci valoarea sistemului: Spania se svircolaşte în mijlocul celor 
mai mari greutăţi. şi pericolul unei revoluțiuni ameninţă tot mai puter-- 
nic soarta monarhiei ei; iar Grecia, de mult osindită anarhiei, după ce 
a făcut siorțări supraomeneşti ca să rezolve dilicuitățile ei interne şi ex- 
teme prin partidele de guverămint, a fost silită acum în urmă să re- 
curgă la serviciile unui om care nici nu este din Elada şi care, venit 
din Creta ca salvator al neamului, se strădueşte să intemeeze regene- 
rarea națională cu sprijinul opiniei publice, in afară şi peste cadrul par- 
tidelor istorice. In schimb, toate țările care au progresat, toate țările 
care au sporit patrimoniul civilizațiunii, toate, fără deosebire, sint ţări 
care nu practică regimul rotativ. In Germania. directiva generală este 
mai mult spre dreapta, dar de 40 de ani, dela înilinţarea imperiului, a- 
ceastă directivă a fost urmată cu o perfectă continuitate. In Franţa, di- 
rectiva a fost sare stinga, dar, deşi s'au succedat la cîrma republicei ne- 
numărate guverne, unele mai efemere decit altele, acțiunea lor a fost 
uniteră, l3 Austria, rezultanta a fost reacționară, dar nici acolo nu s'a 
sărit dela un pol la altul. Chiar în ltalia, de cind s'a pus capăt politicei 
rotative, situațiunea s'a îndreptat şi poporu! italian pâăşeşte in linişte 
spre o desvoltare din zi în zi crescindă, 

Ştim cå ni se va obiecta că am uitat Anurlia şi că poporul englez, 
cate în tot răstimpul acesta a deţinut sceptrul mărilor şi a fost de fapt 
arbitrul diplomaţiei internaţionale, a practicat politica rotativă. Ne aştep- 
tâm chiar să mi se zică ca cea mai bună dovadă că atimentaţiunea. 


126 VIAŢA ROMINEASCA 
noastră este greşită e că, sub regimul acestei politici de alternanță, En- 
glejii au întemeeat marele lor imperiu şi dominațiunea lor universală. 
Am păstrat însă înadins pilda Angliei pentru slirşit, fiindcă ea, de- 
parte de a răsturna argumentele noastre, le confirmă și le lămureşte toate 
tainele. Da, e adevarat că Anglia a întrebuințat sistemul rotativ și ca 
acest sistem n'a impedecat-o să cucerească lumea, Dar pentruce ? Pen- 
tru simplul motiv că viaţa pubilcă a Angliei este aşa de descentralizată, 
incit prin schimbările de guvern nu se schimbă gecit virful piramidei, 
bazele ei rămin neclintite şi neturburate, Şi atunci se poate ca sus să se 
lupte concepțiunile reacționare cu cele liberale şi să se meargă, fără pericoi, 
cind mai înnainte, cind mai indărăt. De fapt, marea masă a societăţii en- 
piezeşti răminea străină de toate aceste schimbâri de pe culmi, oscllaţiunile 
penduiului politic nu-şi aveau repercuţiunea asupra adevăratei vieţi sociale. 
Aşezămintul comunal, organizarea justiţiei, viața provincială n'au fosi 
răsturnate prin schimbările de guvern, ele şi-au trăit existenţa ior pro- 
prie şi de sine stătătoare, după normele pe ctre tradițiunea şi istoria i 
ie-au desemnat. Aceasta este atât de adevărat, inci! mal toste progre- 
sele din istoria Angliei de un veac incoace nu s'au pulut face decit prin- 
tr'un fel de înțelegeri, de compromis între partidele de guvernamint. Să 
le luăm pe rind: Faimosul Reform-Bill deia 1822 l-au propus liberalii, 
da: l-au primit conservatorii din camera lorzilor ; liberul-schimb f-au pre- 
coniza! liberalii, dar l-au votat conservatorii în frunte cu Robert Peel. 
Reforme electorală dela 1867 au susținut-o tot jiberalii, dar au tradus-o 
în lege un guvern conservator, condus de Disrae)i,—iar acum În urmă 
conilictul dintre camera comunelor şi camera lorzilor îl rezolvă un co- 
mitet mixt, compus din patru liberali şi din patru reprerentanți ai par- 
tidului conservator. Mai mult, cind partidele Istorice nau putut să cadă 
de acord asupra vre-unei reforme radicale, ea nu s'a votat, Gladstone a 
cerut autonomia Irlandei, conservatorii s'au opus cu înverşunare, şi fiind- 
că opoziţia lor a fost ireductibilă, Home:Rull.ul wa trecut nici pănă azi, 
cu toate că liberalii au fost în mai multe rinduri la puiere şi au dispus 
pănă şi de cea mai mare majoritate de care un guvern a dispus vreo- 


dată în parlamentul britanic. 
Conservatorii, sub imboldul Iui Joe Chamberlain, cer de aproape 


zece ani abolirea liberului schimb şi Introducerea protecţionismului, dar, 
fiindcă liberalii se împotrivesc cu energie, chestiunea a rămas nedes- 
legată. Problemul învățămintului primar, care lasă atit de muit de do- 
Tit în Anglia, nu poate primi o soluțiune decizisă, fiindcă nu sa putu: 
stabili încă o tranzacţlune intre tendinţele laice ale liberalilor şi preten- 
tiile religioase ale conservatorilor. 

Greşeala ţărilor continentale care s'au inspirat de constituția engleză 
constă in a fi importat politica ei rotativă, fără să fi ințeles că siluațiuriea 
lor nu se asamână cu situaţiunea din Anglia. Această politică, aplicată in- 
tr'o societate cu desăvirşire organizată şi in care de veacuri acțiunea gu- 
vernamentală se exercită asupra unui cerc cu totul mărginit şi practicată 


CRONICA EXTERNA E 


chiar acolo cu înțelepciune, cu acel admirabil simț politic, de care am 
vorbit mai sus, putea să fie inofensivă. Dar ea trebuia, într'o societate 
nouă, fără tradițiuni politice, lără descentralizare, cu o acţiune guverna- 
mentală care se intinde asupra tutulor organelor vieţii sociale, să devie 
o uneltă de sistematică dezorganizare. Dacă schimbările guvernamen- 
tale înseamnă înlocuirea tutulor funcționarilor, ruperea firului continui- 
țăţii în toate operele întreprinse, dacă trecerea dela un regim conservator 
la unul liberal şi dela unul liberal la unul conservator implică aşezarea 
întregului stat la fiecare interval de ciţiva ani, pe o altă concepțiune 
lundamentală, şi dacă mai adăugăm la această lipsă de educaţiune po- 
litică pentru a mănul un asemenea sistem innăiţimea de vederi şi pru- 
dența Engiejiior, vă puteţi lesne închipui la ce caricatură odioasă a sis- 
tetmului englezesc politica rotativă a putut să dea naştere pe continent 
şi în deosebi într'o țară ca Portugalia, pentru a exagera toate aceste nea- 
junsuri pe de o parte prin firea Impresionabilă a populajiunei ei latine şi 
pe de altă parte prin întluența clericalismului, care o punea din prin- 
cipiu în stare de inferioziate in mijlocul civilizaţiunii moderne, Deşi sis- 
temul rotativ, adică sistemul succesiunii automatice a două şi prin ur- 
mare a iorliori a două partide la guvernămintul unei țări, nu se poate 
apăra nici în logică pură, nici în fapt, ele absolut imposibil de conceput 
intrun stat in formaţiune politică, care se căzneşte abia acum să şi orga- 
nizeze viaţa socială şi viața economică. 

Dacă cineva mai are nevoc să vază până unde au putut sub un 
astiel de regim să ajungă lucrurile in Portugalia, e destul să cităm ur- 
mătoarele cuvinte dintrun interview acordat mai zilele trecute de minis- 
tmi de finanţe al nouel republici portugheze + 

„E greu de inchipuit—spune Don Jose de Relvas—pără la ce 
„punct anume viciile vechiulul regim ruinaseră administraile statului. 
„Eram obişnuiţi să vedem mai multe posturi importante ocupate de a- 
„celaşi personagiu, care nu se preocupa de nici unul din ele şi îşi măr- 
„Rinea activitatea numai în a incâsa salariile respective. Existau des- 
»semenea 0 mulțime de sinecure create pentru cajarea vreunui protejat, 
„deși ele erau absolut inutile. Posedam o intreagă legiune de „mou- 
stardiers du pape“. Un caz tipic este plasarea pe lingă toate explos- 
stătile comerciale, industriale şi financiare a cite unui comisar al guver- 
„nului pentru supravegherea operațiunilor. ŞI ceiace este mai caraghios 
„este faptul că aceşti funcționari nu primeau salariile dela stat, pe care 
„Îl reprezentau, dar dela societățile aie căror compturi trebuia să le ve- 
„Tilice. Ce primă pentru indulgență! Cea mai mare parte a acestor 
„luncţionari, a! căror rol trebuia să fie cu totul altul, se ferea de orice 
„exces de zel, Un exemplu este acela al comisarului pus pe lingă com- 
„Pania trusturilor, care a murit lără să fi scris în viața lui un singur 
„raport, dar nici măcar un singur rind asupra misiunii ce îi fusese în 
„credinţată“, 

Aceste rinduri explică toată revoluțiunea. Dacă poporul portughez 


128 VIAŢA ROMINEASCA 


ru ar fi avut tăria trebuincioasă pentru a eşi, printro revoluţie, din ne- 
norocitul făgaş în care se băgase, el ar fi fost un popor perdut, Revo- 
luţia este în genere un mijloc nenorocit, dar sint momente cind ea de- 
vine indispensabilă, şi, aşa precum lucruiile ajunseseră in Portugalia, 
revoluțiunea era singura scăpare, 

De indată ce, pentru noi, cauzele răsturnării monarhiei stau în sl- 
tuaţia mai sus descrisă, este evident că nu putem arunca răspunderea 
revoluției asupra regelui Manoel, A se vorbi de greşelile, de viaţa lui 
de plăceri, a cita chiar nume de femei și a stabili o corelațiune intre 
asemenea incidente şi evenimentele din Lisabona, e a nu înțelege sem- 
niticaţiunea proclamării republicei. Manoel al II-lea a fost pur şi simplu 
un tinăr, care s'a urcat pe tron după un atentat inspăimintător şi carea 
domnit rău inconjurat şi rău sfătuit. Ca să dărime el, cu propriile lui 
mini, sistemul politic pe care l-a moştenit, ar fi trebuit să fie un adevă- 
rat geniu, şi geniile de acest fel nu se nasc în fiece zi. E destul că 
Manoel al [l-lea a putut să fie un om bine intenționat. Mai mult nu i 
se putea pretinde. La dreptul vorbind, el este cea dintăi şi poate cea 
mai nevinovată victimă a politicei rotative, pe care alţii au întrodus-o şi 
alţii au practicat-o. Dacă cineva are însă o mare răspundere e părin- 
tele lui, Don Carlos. EI şi-a plătit cu viaţa greşelele, aşa că pare un 
fel de rafinare de cruzime să i le mai răscoleşii, Dar sint cumplite, şi 
istoria nu-l va putea cruța. In această ţară de mepăsare, el a fost cel 
mai nepăsător; în ceata aceia de politiciani fără ideal. el a fost cel mai 
sceptic şi cel mai cinic. Din toată gloata de exploatatori de budgete şi 
de vinători de sinecure, el a fost cel mai îndrăzneţ şi cel mal nesăţios, 
Scoborind coroana la nivelul partidelor politice, a tirit-o în noroi şi i-a 
răpit ullima şi singura rațiune de a îi: care era de a pluti nepărtinitoare 
şi curată deasupra tuturor micimilor şi tuturor mizeriitor, 

Şi acum, cind Don Carios, ciuruit de gloanţe, îşi ispăşeşte intrun 
prematur somn de veci păcatele de rege şi de om în mausoleul cate- 
dralei din Lisabona, jar fiul său gustă, alături de un alt principe depo- 
sedat de corona lui, amărăciunile detronării şi ale exilului, (şi cînd toată 
pleava de poliliciani licăloşi, corupți, indolenţi şi nelaşti, care au gu- 
vernat Portugalia fără folos pentru dinsa şi fără cinste pentru ei, a 
fost măturată de- vintul revoluţiunii—naşte întrebarea: va putea oare 
Portugalia să găsească în regimul republican regenerarea la care aspiră ? 

Noi credem că da. Faptul numai că s'a găsit in această societate, 
care părea perdută, destulă forță vitală pentru a curma răul, este dovada 
că din acest popor se poate Incă face ceva. Nu el era în descompu- 
nere, putredă era numai clasa conducătoare. Opera va îl grea, toate 
operele de regenerare sint anevolase, fiindcă ele cer nu numai preface- 
rea formelor exterioare ale lucrurilor, dar şi transformarea mentalități şi 
a plămădirii sufleteşti a unui popor. Pe de altă parte, revoluțlunile 
lasă urme care nu se pot şterge dintrodată. Mijloacele violente prici- 
nuesc intotdeauna răni care irebuesc tămăduite, uri care trebuesc stinse 


CRONICA EXTERNA 129 


Să nidăjduim, pentru binele Portugaliei, că republicanii vor reuşi în 
greaua lor mislune, Judecind după cele ce a putut fate pănă acum, re- 
gimul republican se arată sub nişte fericite zuspicii. Aşa, de pildă, 
partidul republican a făcut a revoluție, grea din cauza rezistentelor ce 
s'au ivit, fără brutalităţi inutile. Cu familia regală noii guvernanţi s'au 
purtat ca oameni civilizați. În chestiunea religioasă au avut aparențele 
împotriva lor, dar în fond, fără mult sgomot şi fără mari turburări, au 
rezolva! în citeva zile una din cele mai grave şi mai delicate probleme 
din cite agitau Portugalia : chestiunea congregațiunilor şi a jezuiţilor, 
Faţă de clerul secular el s'au arătat plini de moderaţiune, Bine înţeles, 
vot face separaţiunea bisericii de stat, dar vor proceda treptat la desfi- 
inţarea budgetelor cultelor, aşa încit preoții de mir să nu se pomenească 
dintr'o zi într'alta pe drumuri şi fără mijloace de existenţă. Pe urmă 
republicanii au pru:adat la curățirea grajdurilor lui Augias cu energia 
cuvenită, dar cu tact,—iar în ce priveşte reorganizarea finantelor, sar- 
cina lor va îi Inlesnită prin desființarea numeroaselor sinecure, prin su- 
primarea budgetului cultelor şi prin secularizarea averilor mânăstireşti. 
Un singur punct negru intunecă acest tablou asigurător: E arestarea 
fostului dictator Joao Franco şi a altor personalităţi politice care au ju- 
cat un ol precumpănilor pe timpul monarhiei, Oricit de intemeiate ar 
fi învinuirile, oricii de zdrobitoare ar fi dovezile impotriva lor, republi- 
canii fac o gieşală cind intră pe această cale, deoarece deschid poarta 
răsbunărilor, şi nu se poate întreprinde, într'o atmosferă de pasiuni exas- 
perste, opera de reclădire naţională pe care el o urmăresc. S'a vorbit 
la un momenl dat de intervenţii străine şi s'a susținut pe urmă că pu- 
terile nu vor recunoaşte noua republică, Ultimele evenimente dovedesc 
că toale aceste svonuri erau neintemelale. Chiar Anglia, care are inte- 
rese mai insemnate decit orice alt stat In Portugalia şi care apărea ca. 
susținătoarea dinastiei de Coburg-Braganza, chiar ea s'a grăbit să dea 
republicei adeziunea. ei. Dealiminteri, puterile n'au nici un intures ca 
anarhia să domnească in Portugalia, fiindcă din două lucruri una: sau 
această anarhie va constitui un pericol pentru : interesele economice, pe: 
care le au acolo, şi aceasta nu le poale conveni; sau această anarhie: 
va obliga Europa să intervie într'o bună zi in afacerile portugheze, şi 
nici aceasta nu le convine puterilor, fiindcă toate se tem de compelijiu- 
nile şi de conflictele la care ar da loc o asemenea intervenție. Însfirzit, 
nu trebue să nesocotim că situațiunea este aşa de turbure pretutindeni 
şi că marele puleri sint aşa de ingrijite de proporţiile pe care o ia ches- 
tiunea -socială, incit n'au nici o dorință ca să mai vadă aprinzindu-se. 
în mijlocul Europei un focar de permanente agitaţiuni şi de anarhie 
endemică, 

Asiguraţi de liniştea din afară şi căluziţi de idealurile lor, nu ră- 
mine republicanilor decit să se arăte la innălţimea aşteptărilor şi a ne- 
voei poporului portughez, iar tuturor acelor care au urmărit deaproape 
revoluția din Lisabona şi au căutat să-i desprindă causele nu le rămine 
decit să cugete asupra lor şi să tragă toate invățămintele pe care ele 
ni le suggerează. 

I. G. Duca 


Cronica teatrală 


— București — 


Henry Bataille; Ingerul de pază ; Judecătorul din Zalamea; Femeile 
ciudate ; Nevasta lui Cerceluş. 


Nestatornicia lucrurilor omeneşti ! 

Citeodată aşteptăm luni întregi pină să dăm peste o piesă buni- 
şoară sau acceptabilă, alteori luni dearindul, într'o lăudabilă resemnare, 
pentru care vom fi răsplătiți desigur în lumea cealaltă, asistăm la spec- 
tacolele D-lui Delavrancea, şi acum, în mai pujina de o lună de zile 
două drame de Henry Bataille. 

Henry Bataille! Scriu cu o emoţiune dulce şi plină de gratitudine 
numele dramaturgului francez. li scriu în acelaş timp cu timiditate. 
Parcă mi-e teamă că nu voi putea spune tot ce cred, tot ce simt şi tot 
ce-aş vrea să impărtăşesc cititorilor mei din opera mare, profundă şi o- 
menească a celui mai sincer şi mal cald dintre scriitorii moderni. 

Numele lui Bataille era, pină mai dăunăzi, aproape necunoscut 
marelui nostru public. Aşa de necunoscut, Incit un profesor de liceu, 
onorabilul domn Bogdan Duică, a îndrăznit să scrie, şi o revistă seri- 
oasă ca „Luceafărul“ a îndrăznit să publice, că Bataille ar îi: „o mică 
secătură“, Dacă relevez aprecierile onorabilului profesor, nu e ca săl 
expun ironiilor posterităței în faja căreia numele d-sale nu va ajunge 
niciodată, dar ca să arăt pină unde poate merge seninătatea de conşti- 
ință a unui critic romin în faţa unul autor, de care n'a auzit, şi în faţa 
unei opere pe care n'o cunoaşte şi n'o înțelege. Căci Bataille, deşi ti- 
năr încă (e născul la 1872) are îndărătul lui o operă teatrală bogată şi 
complexă. In afară de cele două drame jucate pină acum la teatrele 
din Bucureşti, Modelul (La femme nuc) şi Fecioara răfăcită (La vierge 
folle), teatrele din Paris şi din marele centre ale apusului au jucat La 
lepreuse în 1896, Ton sang, în 1899, L'Enchantement, Maman Colibri, 
La marche nuptiale, Poliche, Le scandale, în anii următori, ca să nu 
vorbim decit de piesele care au avut mai mare răsunei şi care au dat 
loc la mai multe discuţii în jurul lor. Aceasta e adevărat! Fără să se 


CRONICA TEATRALA 131 


un singur critic care să se coboare pină Ja judecata d-lui Duică, 
toate piesele lui Bataille au fost discutate cu aprindere, combătute de 
unii, susținute de alţii, rind pe rind sau în acelaş timp, desconsiderate şi 
ridicate în înaltul cerului. Să nu ne mirăm şi mai ales să nu ne in- 
tristăm. A fost totdeauna soarta operelor mari, ale acelora care aduceau 
ceva nou, simţiri neobişnuite şi idei indrăzneţe, un freamăt necunoscut 
de artă şi de viaţă, ca sa fie primite cu neincredere şi cu duşmânie de 
contemporani. V'aduceţi aminte de astrologul lui Baltazar, din nuvela 
lui Anatole France, care fiind bătrin şi savant nu vrola şi nu putea să 
vadă steaua magilor! Omenirea va avea veşnic ceva Intr'insa din suile- 
tul bătrinului astrolog. Ura impotriva noutăţii nu e o vorbă deşartă, 
Şi marele păcat al lui Bataille e că aduce în opera lui ceva nou, ceva 
neobişnuit. Intr'o vreme de convenționalism teatral şi artistic, cind pie- 
sele eşite din atelierele fabricanţilor de drame şi de comedii, au toate 
perlecțiunea impecabilă a meşteşugului şi toate lipsurile operelor turnate 
pe calapodul aceloraşi formule, Henry Bataille, ca şi Ibsen, dar fără i- 
deile acestula, a rupt cu rutina trecutului şi sa întors la marele şi sin- 
gurul izvor de inspiraţie al artei, la natură şi la viaţă. In prefața piesei 
Ton Sang a afirmat astfel idealul lui artistic: „Datoria artistului e să 
redea vieţii toată realitatea ei, să izgonească falşul, facticele, convenţiu- 
nile şi prejudecățile, ca să nu urmărească decit adevărul, căci el singur 
este singura bază şi singurul izvor al inspiraţiei ca şi al lubirei noastre“. 
Şi Bataille s'a ţinut de cuvint. Din teatrul lui e alungat fără cruțare 
tot ce putea să'i dea o aparență de factice şi de convenjionalism. A 
înlăturat tradijionaleie lovituri de teatru, a dat la o parte acțiunile com- 
plicale şi savante, a dezarticulat manechinurile fără simţite şi fără suflet, 
a trecut peste subiectele mari şi peste tezele preconcepule şi ma re- 
curs măcar la trucul clasic al desnodămintului, care e menit să îngrozească, 
să înveselească sau să împace sufletul spectatorului. Eroii lui nu sint 
eroi extraordinari, aleşi din flora rară a sufletelor de elită şi a intelectu- 
alilăţii rafinate, Bieţi oameni ca şi nol, făcuți din came şi din singe, 
din bucurii și din suferinți, din mult noroi şi din puţin idealism. Ba- 
taille îi ia din saloane sau din biblioteci, din alcovuri sau de pe stradă, 
di pune față'n față, ÎI lasă să se vadă, să se cunoască, să se iubească şi 
să se zbată în conflictul pasiunilor şi se mărginește să noteze scenă cu 
scenă şi act cu act intensitatea patimelor deslănțuite. El nu intervine 
niciodată, Nu îndrumează, nu dă soluţii—şi asemenea vieţii, care apropie, 
desparte, siarmă inimele oamenilor, fără motiv şi fără ţel, dramele lui 
Bataille nu sint înalte lecţii de morală şi nu inchid în ele nici logică, nici 
învăţăminte. Cel mult, dacă se simte ici şi colo, o simpatie tainică, o 
milă discretă, pentru sărmanele frămintări şi dureri omeneşti, 

Lipsite de eroi extraordinari, piesele lui Bataille n'au nici subiecte 
căutate şi rare. De cele mai multeori, şi În piesele cele mai reuşite, su- 
biectul e un fapt divers, oarecare. Maman Colibri, e povestea unei bie- 
te femei, aproape bălrină, care se agaţă cu desnădejde de o ultimă şi 


132 VIAŢA ROMINEASCA 


Intirziată iubire pentru un copil, un prieten a! fiului ei. Şi povestea à- 
ceasta de iubire se va slirşi într'o părăsire lamenlabilă şi ruşinoasă. In 
La marche nuptiale e aventura unei tinere fete din provincie, care se 
îndrăgosteşte de profesorul ei de piano, fuge cu el la Paris unde, deza- 
măgită şi deziluzionată, se sinucide, Atit—Dar Poliche! Fiinţa aceia ab- 
surdă şi adevărală, siropşită şi curercasă, care iubeşte In tăcere şi tace, 
işi dă seama că nu e tolerată lingă femeia iubită, decit pentrucă o face 
să petreacă şi să ildă. Niciodată Poliche nu va mărturisi dragostea şi 
suferința ini. In ceasul suprem, cînd sufletul lui, sub raza iubirii, s-ar 
deschide ca o floare, ca îl priveşte şi Poliche îşi întinde gura plină la 
urechi, într-un ris jalnic de farsă şi de cesnădejde, Cortina se lasă pe 
ultimul act, fără să ştim vreodată ceo să se mai intimple, cind trenul 
se pune În miştare, Jăsind pe peronul gărei nasul de clovn al lui Poli- 
che, pe care se prelinge incet-incet o lacrimă ridicolă. lată subiectele 
lui Bataille. Mârturisiți că on act al d-lui Delavrancea sre mai multe 
uneltiri, intrigi, curse, sbucluimări, omoruri, sinucideri etc, etc., decit toate 
piesele lui Batiile ia un loc, 

Şi cu toate acestea, cu toată mediocritatea eroilor şi cu toată sără- 
ca subiectului, nu cunosc în tot repertoriul modern drame. mai zgudui- 
toare şi mal cmeneşti ca piesele lui Bataille, intr-insele nu mai e tea- 
tru, nu mal e meşteşugul şi tehnica artei, ci viaţa adevărată, viața plină, 
viaja intensă, care ne tirăşte spre bucurii, dureri, şi scopuri necinstite, 
Care ne poartă pe valurile furioase ate pasiunelor, ne rupe nervii, ne o- 
mostră cainea şi totuşi ne înnalţă sufletul spre imnul etern al iubirii şi al vie- 
$ti. In fiecare din piesele lui Bataille e ceva din destinul omului şi din mi- 
sterul nature. In Moman Colibri nu e o singură femee bătrină, care-şi pune 
ultima «i sperenţă în suprema iimbrăţişare a tinereței, ci sinttoate femeile, 
toţi bărbaţii, o întreagă omenire piccată spre declin şi care nu vrea, care 
nu se îndură să moară fără să guste o ultimă dată din paharul iubirei, 
In La marche nupliale e veşnica pocmă a iluziilor omeneşti, zdrobite 
de realitatea vieţei. N'a tost poet, n'a fost desigur om, care să nu fi pi- 
pàli macar odată fz sul'etul lui ruinele iluziitor. Ibsen a atins şi el pro- 
blema asta, V-aduceţi minte cind Peer Gynt pleacă spre ideal, se a- 
vintă să cucerească lumea şi se izbeşte cu fruntea de grinda bagdadiei. 
Cate din noi nu s-a izbit cu fruntea de grinda realităței! Cine nu şi-a lasat 
visurile adolescenţei în smărăciunea întătului marş nupţial|! Şi cine n'a 
simţit pe buzele lui, în ceasurile cind întindem zadarnic brațele după t- 
mera fericirei, risul Iui Poliche şi farsa vieţii, Mi-e drag Poliche, eroul a- 
vesta umil, caraghios, ridicol şi lamentabil, pentrucă iubeşte și penirucă 
e rupt din sufletul şi inima noastră. II înţeleg, pentrucă fiecare dintre 
noi ne-ati ascuns odată, sub o strimbătură de ris şi de veselie, o du- 
tere care plingea şi o lacrimă care se încăpăţina să se prelingă dea- 
supra nasului. Bátaille a pus inir-insul toate visurile şi tohle desamă- 
gitile prea mari pentru sulletul omenesc, tot aşa cum le-a pus de alt- 
fel mai In teate personagiile dramelor lui. In La femme nue e avens- 


La áta a 


CRONICA TEATRALA 133 


tura banală a unei femei, care, după ce a împărtăşit în anil grei ai in- 
cepatuiui dragostei, mizeria şi foamea cu bărbatul ci, cind acesta ajun- 
ge pictor celebru, e părăsită pentru o rivală mai elegantă şi mai fru- 
moasă, Biata Loleita plinge, incearcă să lupte, ameninţă, se itrăşte în 
genunchi, cerşeşte dragostea lui şi mila rivalei şi cînd îşi dă seama că 
totul e în zadar, că pasiunea celor doi amanți trece peste sărmana ci 
viață ca un uragan pustletor, se înclină în faja fatalităței şi incearcă să 
se sinucidă. Nu izbuleşte. Şi după scenele splendide din primele trei 
acte, după ce Bataille răscoleşte carnea biciuită de dragoste a femeei 
părăsite şi a atnanţilor victorioși, dupăce trei acle in şir desface ca in- 
tr-o sală de autopsie inimele roase de gelozie, de iubire și de ură, a- 
muncă intäia rază de primăvară abia în ultimul act şi peste cearşatul alb 
al unui pat de spital şi vindecă inima rănită a Loleltei ca s-o arunce in 
drumul altei iubiri, al eternei iubiri, care pare că este rostul, explicația 
şi scopul vieţii. Nu-mi amintesc de un desnodămint de dramă mai fru- 
mos şi adevărat. Nu cunosc nimic mai omenesc ca strigătul acela al 
Loleitei, care nu vrea să moară, care vede primavara în jurul ei şi se 
simte în stare să iubească, nu cunosc ceva mai simplu şi mai tragic ca 
acest sfirşii de act, care n sfirşeşte drama şi care aruncă peste agonia 
unei iubiri imense pilplirea de lumină a unei noi iubiri, a iubirel cu ò- 
sice preţ. ŞI ce păcat că o asemenea piesă a avut nenorocul unui tra- 
duceri imposibile şi a unel interpretări deplorabile. D. Ranetii a cobo» 
rit stilul traducerei d-sale mai jos chiar decit stilul Furnicei. D-sa s'a 
justificat argumentind că în lucrarea lui Bataille sint termeni aşa de 
speciali şi adeseori aşa de triviali, incit sunt intraductibili. Argumentarea 
d-lui Ranetii e tot aşa de slabă ca şi traducerea d-sale. Directorul Fir- 
nicei trebue să știe că o traducere literară nu € un exerciţiu de şcoală, 
La liceu să cere să traduci exact, în lleratură se cere să adaptezi for- 
ma originală, geniului limbei în care traduci. In limba rominească un 
duidu poate foarte bine să fie suspect, dar nici o lemee, chiar din a- 
celea care savurează calambururile d-lui Ranetti, nu va spune amantului 
ei: „dulău suspect”, Acelaş lucru se poate spune despre cuvintul „ra- 
hat“, aşa de apreciat de dl. Ranetti, Şi acelaş lucru se poate spune de 
toată traducerea făcută cam în genul in care d, Ramelti traducea odini- 
oară unele fraze şi versuri romineşti în franțuzeasca lui „Don Paladu*, 
Să nu ne mirăm deci dacă părţile cele mai tragice şi mai pasionate din 
drama lui Bataille au avut un efect comic irezistibil, Galeria, în étema 
ei candoare, a crezut că e vorba de o comedie, şi a ris cu poftă. E 
drept că toată răspunderea nu cade numai asupra d-lui Ranetti. Inter. 
prelarea a avut şi ea partea ei. Nu vorbim de actori, individual. D-ra 
Filoti, a fost bine, aşi putea complecta, surprinzător de bine. D. Li- 
vescu a creat un rol dintr'o bucată. D-ra Tina Barbu a cheltuit cu där- 
nicie din bogatul d-sale temperament, dar cu atita dărnicie incit ori de- 
păşea măsura, 'ori'răminea cu forțele sleite, tocmai cind avea mal multă nevoe 


134 VIAŢA ROMINEASCA 


de ele. Cazul d-rei Barbu e tipic, lată o artistă care fără îndoială are tempe- 
rament, care ar putea să fie ceva, şi care de trei stagiuni nu izbutește să sus- 
Vie un rol pănă la capăt. De ce ? Vai, să nu mă întrebaţi. Cind intro orches- 
trå lipseste capelmaistrul, executanții bat cimpii şi ansamblul e o cacofonie. 

Dar mal bine să nu vorbim de lucruri care pot aţița susceptibi- 
litatea d-lui Eliad, şi să trecem mai bine la teatrul Davila. Acl pu- 
tem răsuila în libertate şi putem respira intro atmosferă artistică, Ul- 
tima dramă a lui Bataille, Fecioara rătăcită, ne-a arătat ce fn- 
seamnă interpretarea omenească a unei piese omeneşti, Subiectul, ca 
în toate piesele lui Bataille, e un fapt divers. Un avocat celebru şi de-o 
anumită virstă se îndrăgosteşte şi seduce o copilă de optsprezece ani. 
Părinţii fetei află nenorocirea, incunoştiințează pe soția seducătorului şi 
hotărăsc Inchiderea fecioarei rătăcite într'o minăstire, Dar fata scapă de 
sub supravegherea părinților, aleargă la amantul ei şi, pe cind soţia in- 
şelată aşteaptă cu moartea în suflet hotărîrea lui, el pleacă cu dinsa. Ur- 
măriţi, rugaţi, ameninţaţi, ei opun iubirea lor superbă şi adevărată tutu- 
tor rugăminților şi tuturor amenințărilor. Zădarnic femela părăsită îi a- 
minteşte trecutul, fi strigă nebunia unel pasiuni oarbe şi absurde, El şi-a 
făcut toate rațlonamentele şi toate raţionamentele nu înseamnă nimic In 
faţa iubirii, Zădarnic fratele fecioarei rătăcite îndreaptă revolverul asupra 
lui, amindouă femeile, femeia părăsită şi fecioara rătăcită li fac scut cu 
corpul lor. Sub gura revolverului, sub privirea sfirşită a celei dintăi, sub 
ochii măriţi de speranţă şi de fericire a celei din urmă, el mărturiseşte, 
afirmă, proclamă, o iubire mai puternică decit remuşcarea şi decit 
moartea, Fecioara rătăcită a auzit tot ce vroia s'audă. Profitind de un 
moment de spaimă, se repede la arma uitată pe masă şi se sinucide. 

lată o biată poveste de dragoste şi de sinucidere. Ciţi n'au spus-o, 
ciji n'au jucat'o, ciţi n'au trăit-o. 

Am rezumat-o şi eu cum am văzut-o. Dar cela ce n'am putut re- 
zuma, ceea ce nu se poate rezuma, e opera de artă, de simtire, de ură, 
de milă şi de viaţă, pe care a creat-o Bataille dintr'un subiect banal şi 
vechi ca lumea. Ce-aşi putea spune mai mult! Ghemuiţi în staluri, o- 
prindu-ne răsuflarea, parcă am simţit trecînd de-asupra noastră, ca altă- 
dată fatalitatea tragediilor antice, iubirea care nu iartă, iubirea care sa- 
mână ruine şi cadavre în drumul ei. Pentrucă un moment am putut să 
ne plecăm frunţile în fața unuia din aspectele eternităţei, să fim recu- 
noscători lui Bataille. Şi să fim recunoscători D-nei Voiculescu-Quintus, 
care a înțeles opera poetului francez şi care n'a mai interpretat de data 
aceasta un rol, ci a întrupat pasiunea, suferința şi imensa resemnare ome- 
nească. Pentru întăia oară la teatrul Davila artiştii ceilalți, ansamblu! 
trupei, au dispărut în faţa jocului unei artiste. D-na Voiculescu s'a rele- 
vat, nu numai ca o mare artistă romină, dar ca o mare artistă în toată 
puterea cuvintului. In Fecioara rătăcită d-sa a fost ceia ce-a fost cu o 
săptămină înnainte d-na Lucia Sturza în /ngerul de pază. Să povestesc 
cu de-amănuntul subiectul acestei piese? E inutil. In două cuvinte, „In- 
gerul de pază* e femeia care, temindu-se și renunţind la Iubire, păzeşte 


CRONICA TEATRALA 135 


fericirea casnică a altora, pănă ce cade ea însăşi în lanţurile zi es 
` rolul acesta ingrat, care putea lesne să devie plicticos şi mpi e, _ 
, Sturza a tăcut o creație. Cetitorii mei îşi amintesc poate că la re 
stagiunii trecute am privit cu neincredere jocul d-nei Sturza $ f 
secunoscut marite d-sale calități scenice numai după reprezentarea iA 
fagiului. Astăzi complectez ce-am spus atunci. Cum alţi o ha e 
Hzează niciodată făgăduelile debutului, d-na Sturza realize 
nu părea că tăgădueşte la inceput. D-sa e în plin şi ene ie ae - 
Mal mult, e desigur singura noastră artistă care creiază un > neee, 
complect, dela cele mai mici nuanțe şi pînă la momentele Se aria 
fără şovăiri şi fără scăderi. In vorba, în atitudinea, în ges . ad zi 
nimic nu scapă controlului inteligenţii. Totul e calculat şi ara alpaca 
urmăreşte nu interpretarea unul rol, ci crearea unul rol. E e alis 
că în piesa aceasta a fost minunat secondată de d. Bulandra, ez sa 
nu pot avea totdeauna motive de admiraţie, dar căruia trebue 5 sa ț 
nosc de data aceasta un succes real şi îndreptăţit, I-> spun cu toat riza 
ritatea, cu aceiaşi sinceritate cu care voi constata fericita idee a tor 
Eliad, atunci cînd s'a gindit să monteze la teatrul naţional piesa si ră 
deron dela Barca, Judecătorul din Zalamea. O piesă veche de sute 
ani, dar de un realism sănătos, de-o mare înnălțime de cugetare şi =? ra 
subiect aproape moder. Scena se petrece întrun sal din recap 
parte din armata regelui e găzduită de sătenii mai nevolaşi, pecin os 
mandantul trupei—un nobil căpitan, mindru, frumos şi îmbrăcat numai 
în mătăsuri şi tireturi—e primit în gazdă de fruntaşul satului. pa a 
afară de cinstea lui țărănească, se întimplă să mai albă şi o fată fru- 
moasă ca în poveşti. Nobilul căpitan, ca orice nobil şi ca orice militar 
care se respectă, se îndrăgosteşte de fată, o peşte cu ajutorul soldați- 
lor, o duce în pădurea cea mai apropiată şi pe iarba prielnică a pă- 
mintului, sub privirea impasibilă a stelelor, face dovada TE 
lui ostăşesc. Pe urmele fetei siluite aleargă bătrinul ei tată, Tä- 
ranul îndrăzneşte să se tirască în genunchi la picioarele seducătorului, 
il oferă viaţa lui, banii lui, tot ce are şi ce poate avea un plebeian după 
un veac de trudă și de alergătură, numai să nu'i lese fata necinstită şi 
bătrinețele în ruşine. Nobilul militar, fireşte, II priveşte de sus şi res- 
pinge cu indignare propunerea năstruşnică şi rugăminţile mojicului, Ce 
vă spuneam eu? Un subiect modern, parcă ar fi scris în vremurile noas- 
tre. Din nenorocire, Calderon nu sa oprit la timp. În ultimut act, el 
face pe bătrinul țăran judecător în satul lui, şi, în această nouă calitate, 
părintele ultragiat pune mina pe seducător, îl închide, îl judecă, îl osin- 
deşte şi Il omoară, Ba mai mult: insuşi regele descinde în sat, află de 
cele petrecute şi hotărăşte că osinda, dacă n'a fost dată după toate for- 
mele a fost drea meritată, 
apese rca Da dramele lui în vremurile barbare de a- 
cum citeva sute de ani. In epoca noastră de civilizaţie, nici un demo- 
crat, dar mi-te regii, n'ar osindi un militar pentrucă a şilonat o leacă fusta 


136 VIAȚA ROMINEASCA 


unei fete mari, Patria înnainte de toate, Dacă cinstea fecioarelor s'ar 
plăti cu viaţa ostaşilur, în cijiva ani de zii am răminea fără ofiţeri, 

În rolul fetei siluite, d-na Birsin a pus accente calde de durere ş! 
de revoltă. [atrun rol episodic, d. Belcot a dat un tip delicios de hi- 
dalgo donchișotese. In rolul bătrinului țăran, d, Nottara, cu toate calită. 
tile şi—vai'—cu eternele d-sale bibiluri, gemete cumplite, mugete, oțărhi 
şi cu aceleaşi degete reslirate, care parcă ating coardele unei lire nevi- 
zute. Ansamblul şi montarea-—mulțumitoare, instructive, Interesante, deşi 
publicul nostru n'a prea părut că gusti o operă prea clasică și prea 
innaltă pentru lenea lui orlentală, Ah, publicul nostru! Acelaşi oameni 
cate se folau In staluri, plictisiţi şi enervaţi In timpul Judecătorului din 
Zalamea, rideau cu hohote şi aplandau frenetic farsa protească şi de 
prost gust a d-lui Locusteanu: Nevasta lut Cerreluş. O farsă? Nu, 
Căci farsa presupune cuvinte de duh și o aparenţă de logică în Inlăn- 
julrea Intimplărilor, Actul d-lui Locusteanu e cu desăvirşire lipsit de 
spirit, sau are o sumedenie de spirite de o calitate interioară şi groso- 
lană. lar acţiunea! Să v'o povestesc, ca să vă întrebaţi împreună cu mi- 
ne ce lrehue să admirim moi mult: prostia omenească aşa de lesne 
de amăgii, orl inteligenți d-lui Locusteanu care a ştiut cu ce fel de 
publi: are a face şi i-a dat, i-a turnat, l-a săturat, cu toate calambururile 
răsuilate din spiritul! mahalalelor, 

Uu slujbaş cam chefuitor lipseşte cit se poate mal des dela birou, 
Ca să justifice ahsenţele, inventează ba că nevasta şi-a rupt o mină, ba 
că şi-a rupt un picior, ba că şi-a scos un ochiu, ba că a căzut în piv- 
niţă sau de pe casă, Intr'o dimineaţă, cind lipsea dela slujbă pentrucă 
nevasta Își tupsese şi minele şi picioarele, o doamnă nostimă şi dră- 
guţă il caută la birou. Din vorbă în vorbă, din una în altă, şetul şi co- 
legii atiă că doamna, sănătoasă tun, e însăşi nevasta lul Cerceluş. Ca 
să se răzbune şi să pedepsească pe mincinos, cu toții pun la cale o 
farsă, Doamna è ascunsă intr'o odae de alături, şi, cind Cerceluş întră 
prăpădit de uboseală şi cu ochii în lacrămi de-atitea nenorociri, colegii 
şi şelul îi string minele, I! consolează, îl fac să descrie cu de-amănuntul 
nenorocirea intimplată. în momentul acela întră doamna. Tablou. După 
o scenă penibilă de mistiticări, de încurcături cusute cu aţă albă, de 
lovituri cusute cu odgonul, Cerceluş înghite o capsulă, se vaetă că s'a 
otrăvit, obține ertarea tuturora şi sare de pe scaun vesel că le-a jucat 
festa, In afară de sărăcia acțiunii şi de insistența cu care se bate apa în 
piuă trei sferturi de ceas, să mal adăogăm că desnodămintul e luat de- 
adreptul din comedia lui Molibre, Les fourberies de Scapin. Caşi Cer- 
celuş, Scapin se preface că i-a spart capul ciocanul ungi pietrar, întră 
pe scenă cu fruntea bandajată, se vaetă şi, numai dupăce obține ertarea 
lui Geronte, se aşează la ospăţ. Numai că Scapin a inventat farsa Ini 
în anul 1671, cu vre-o două sute şi ceva de ani Innainle de naşterea 
d-lui Locusteanu, 


Dar d. Locusteanu nu se uită, nu trebue să se uite la asemenea 


Ig, s y i 


CRONICA TEATRALA 197 


neînsemnate coincidente. Cind ai a face cu un public care inghite fără 
să clipească din ochi clocanul lui Scapin sub forma capsulei lui Cer- 
celus, dovada e făcută că un asemenea public nu merită mai muit şi că 
autorul care-l tratează cum merită e un om de-o inteligență remarcabilă. 
Ne place să ne arătăm fără rezerve marea noastră admiraţie pentru in- 
teligența d-lui L.ocusteanu, mai ales că nu vom putea spune acelaşi Iu- 
čtu de comedioara modernă într'un act, jucati la teatrul Davila, Femeile 
ciudate, Autorii acestui act liliputian, d nii A. Stamatiad şi Const, Rì- 
ulej, au iscălit o telegramă care nu se adresează nici publicului celui ma- 
te, nici publicului cunoscătorilor, nici nimânul, Cel mult, e o telegramă care 
anunță oarecare talent şi succese mai solide pentru viitor. Cuprinsul tele- 
gramei e cam acesta: În odaia unui literat cunoscut intră o femee în costum 
sumar. Femeia pleacă şi intră amantul, Literatul îi ține un curs de mo- 
rală şi cu revolverul în mină ÎI sileşte să nu părăsească odaia. Atunci 
băte ls ușă femela care reintră să'şi reia amantul. Amindoi pleacă sub 
privirile uluite ale lteratului, De-alară, din coridor, s'aud țipetele—de 
durere sau de plăcere—-ale femeil bătute, 

Actul acesta are o mare calitate, E bine fnchegat gi scris intr'o 
formă literară. Acţiunea creşte în intensitate. Dialogul e susținut. Are 
însă şi un mare cusur. Pină la scena finală, cind s'aud ţipetele femeii, 
nu ştim precis şi lămurit dacă femela e victima unui satir brutal sau 
dacă, dintro pornire vițioasă, ea însăşi umblă după bătae cu luminarea. 
Pervertire a simțurilor? Aberaţie sexuală ? Nu ştim nimic. Autorii ori 
n'au vrut să ne dezvălulască misterul, ori sint foarte stabi în psihologie. 
Oricare ar fi adevărul, din cauza acestor obscurități caracterele par ne- 
verosimile şi acţiunea inexplicabilă, Aş fi rămas ca atijia alții, fără să 
desleg șarada, dacă n'aşi fi avut norocul! să Intilnese intro după-amiază, 
la cafenea, pe unul din antorii piesei, pe amicul Stamatiad. Arä- 
tindu-i nedumeririle mele, dinsu! a binevoit să'mi explice că în intenția 
d-lor a fost să arăte că în sulletul tuturor femeilor e ceva din dragostea 
de bătae a femeilor cludate, Cu alte cuvinte, femeii ti place să fie bä- 
tută, Fără această premisă piesa nu se poate explica, 

Mulţumind prietenului meu pentru lămurizile date, am plecat decon- 
certat, intrebindu-mă dacă opiniile şi teoriile mai au vre-o temeinicie, din- 
du-mi seama că lumea e mal stranie şi femeile mai ciudate decit mi le 
inchipulam, şi hotărit să repar eroarea tăcută cu citeva rînduri mai sus. 

Nu, comedioara aceasta nu-i o simplă telegramă. Actul d-lor Sta- 
matiad şi Riuleţ e o telegramă citrată, Cheia se găseşte în depozit la 
autori. 

N. D. Cocea 


Cronica veselă 


Bustului meu. 


Tu, „cap-de-studiu*, mobilă intactă, 
Discret tovarăş de proecte mari, 

Tu reprezinți persoana mea abstractă, 
Un alter-ego, fără ochelari... 


Şi laolaltă noi trăim ca fraţii, 

Dar totuşi cît de nebulos apare 
Destinul tău,—prea grabnică "'ntrupare 
A „tinerelor mele aspirații“ ! 


Cind mă cuprind presenlimente rele, 
Mă uit la tine, musafir posac,— 

Şi nu ştiu dacă voi putea să'ţi fac 
Un piedestal din visurile mele... 


Ori mă voi stinge, ca un foc de pat, 

Şi voi pieri cum piere'n lume totul, — 
Ori te răstoarnă doamna Schwartz cu cotul 
Cind va veni să măture'n odae... 


Dar dacă scapi de-o moarte-aşa brutală, 
ŞI dacă eu mi-ol face datoria— 

Atunci e obligată Primăria 

Să'ţi dea şi țle-un loc In Capitală: 


„Nemuritor şi rece“ ca metalul, 
(Deşi nu eşti decit un „plagiat*) 
Vei fi mai mindru, mai apreciat 
Şi mai iubit decit originalul. 


CRONICA VESELA 


Mărej vei sta, pe negru piedestal 
Împodobit cu litere de aur, 

trei țărănci enorme, de metal, 
$i vor întinde trei cununi de laur... 


lar eu, obscurul, eu acesta, care 
De două ceasuri stau în fața ta 
Cu minile virite 'n buzunare, — 

Eu voi muri şi toți mă vor uita! 


Căci omul are partea cea nedreaptă : 
E! cîntă, ride, sufere, iubeşte, — 
Adoarme-apoi şi nu se mai deşteaptă... 
Pe cind poetul sapraviețueşte. 

„Şi totuşi, cine poate să m'acuze 


Că vreau să'mi las suplinitor în lume, 
Moştenitor de laude postume,— 


Un eu fudul, cu zimbetui pe buze! 


G. Topirceanu. 


Carnetului meu 


„Eşti un carnet, ca ori şi care altul, 


Dosit din furnitura de birou. 


Dar, vezi, acum ţi s'a schimbat menirea: 


Eu am să fac din tine un erou. 


Şi 'n locul cifrelor, pe care şeful 
Mi-le pretinde, zilnic, calculate, 
Vei suporta avinturile mele 

Pe paginile tale cadrilate. 


De asta, prietene, să nu te superi; 
Destinul, mai adesea, e barbar: 
Batjocorindu-te, iți schimbă rostul ! 

m. Ce, parcă eu sînt bun de funcționar ?! 


13% 


VIAŢA ROMINEASCA 


Noi amindoi, cred, câ-o să ne 'nţelegem; 
Eu, povestindu-ți doruri şi păcate, 

Tu, amintindu-mi, veşnic, de măsură 

Cu paginile tale cadrilate. 


Cind, peste ani, voi încheia cu slujba, 
Mai ştii, poate Director pensionar, 
Am să te cercetez cu de-amănuntul 
Răpindu-ţi, crud, odihna din saltar. 


De te-oi stropi cu-o lacrimă ferbinte 

Şi de-mi va tremura pe cap scufia, 

Tu să mă crezi; să-ți stringi încet coperta 
Să taci, cum tace, veşnic, veşnicia, 


Eu, încheindu-mi peste piept balatul, 
Tuşind în tonul plicticos de lobă, 
Am să-mi indrept încet, încet, papucii 
Căiră vilvoarea focului din sobă, 


Şi focul, ce 'ncălzeşte bătrinețea, 
Va arde 'ndată şi va face scrum, 


Tot dorul, tot avintul şi păcatul 
Ce-mi încălzeşte sufletul acum, 


C. Vespasian 


a a aa 


Scrisori din Basarabia 


Lucruri grozave se petrec în țara dintre Nistru şi Prut. 
Viermele distrugător al polițicei rusilicătoare, dupăce a nimicit 
floarea națiunii moldovene din Basarabia : nobilimea, clasele oră- 
şeneşti şi clerul, iși face cale spre măduva plantei romine : spre 
poporul de jos, spre țărani și răzeşi. Si-au dat samă oamenii 
politicii rusofle că numai prin şcoli primare şi serviciul militar 
nu se ajunge așa degrabă la rezultatele mult dorite; şi iată că 
sau dumerit să recurgă şi la alt mijloc, acela al religiei. 

cu bigotul Serafim, Basarabia începe a fi invadată 
de cete de călugări ruși, care vin să tundă turma drepicredincio- 
șilor moldoveni, Aceste cete bine mascate şi puternic sprijinite 
de capul bisericii basarabene, episcopul Serafim, fără nici o 
mustrare de cuget ocupă posturile acelor . bieţi moldoveni care 
nu-şi pierduse încă conştința naţională şi care din acea cauză.au 
trebuit să-și părăsească patria din ordinul sinodului sau al epis- 
copului, Aduși aici din lundul Rusei mare şi intunecate, er 
lac pe adevărații apostoli ai creştinizmului, umblind în opinci și 
în zdrențe; dar nu va trece mult timp și bieţii noștri moldoveni 
ii vor vedea Incălțaţi şi imbrăcaţi cu totul altfel, şi aceasta va fi 
din sudoarea lor. Pe aceşti oameni nu-i poate prinde nici idee 
de interes local şi In folosul poporului de baștină, căci crezul 
lor se rezumă In mărirea și lățirea rusizmului, şi în zădar am 
aştepta noi ca în lungile și infloriteie lor predici să răzbată 
vro aluzie la trezirea poporului moldovean din Basarabia. 

Şi poporului acestuia tocmai li trebuese apostoli care să-l. 
trezească. și să-l] scoată la lumină din bezna intunericului şi a 
unui curent de bigotizm bolnav, care devine un pericol. Să dau 
citeva dovezi; 

Satele noastre sint cutreerate de călugăriţe şi călugări, care 
iau dela fiecare casă. dijma sfintei ignoranțe: şervete, pinză, 
Ouă, găini, purcei, lină, popuşoi, griu, orz, cinepă, fuioare 
de in, lăicere şi cite şi mai multe, Vedeţi, dar că apetitul a- 
cestor. ce „Sau lepădat de toate cele lumești“, nu se 
mârgineşie la una la douăl... Apoi tot ei, prin desele şi ne- 
slirşitele vorbe despre „cele cereşti" și despre traiul tihnit in 
mânăstire, a smulge unul cite unul membri din fami-. 


142 VIAŢA ROMINEASCA 


diile muncitorilor țărani, pentru ai atrage la mânăstiri, unde ti 
prefac în cei mai ascultători şi mai nepretenţioși robi ai econo- 
„miilor mănăstireşti, 

Si Moldovanul basarabean, temător de Dumnezeu, se lasă 
a fi ușor exploatat de aceste păseri prădătoare, Ba, a ajuns lu- 
crul păn' acolo, că vin călugări din țări străine, care nici nu știu 
vorbi moldoveneşie, dar care reușesc prin felurite gesturi destul 
de expresive să ademenească lumea cum le place lor mai bine. 
Insiirșit, se formează pur şi simplu bande de escroci, care imbracă 
haine de călugări și umblă prin sate după „chicuşuri*. Chiar 
mai lunele trecute o bandă de aceşti „blajini călugări* a fost 
adusă în faţa justiției la tribunalul din Chişinău, pentru faptele 
lor criminale : erau nişte Persani, care în curs de ani intregi au 
cutreerat ţinuturile Ismailului şi Benderului în lung şin cur- 
meziş, adunind prinosul gras al credinţii neluminate, comiţind 
mai multe furturi, ba chiar şi omoruri.—Cu drept cuvint, oricine 
auzind toate acestea, mirindu-se, s-ar putea întreba : țara aceia n'are 
o administraţie sătească, n'are un cler, care să stee de strajă? Ei, toc- 
mai aice-i şi buba: administraţie este deajuns şi de rămas, cler avem, 
dar ce ţi-e bun, cind nici administraţia, nici clerul nu sint la înnălți- 
mea lor: şi una şi altul sint sau inșelați de exteriorul, care nu-i 
lasă să bănuiască nimic, sau se îniruptă şi ei din izvorul nese- 
cat, provenit din prostia omenească, 

Ultimul fapt, şi după efectele lui, cel mai dureros: Mai anul 
trecut evlavioșii Ruși au mai dezaropat nişte moaște ale unui sfint 
oarecare la mănăstirea din Balta, orășel din gubernia Hersonesu- 
ilui, vecină cu Basarabia. Vestea despre acest eveniment imediat 
s'a răspindit In Intreaga Basarabic, fiind insoțită de povestirea 
nenumăratelor minuni ce se petrec la mormintul „siintului“. Mai 
pe urmă veni o veste şi mai senzaţională: cum că un oarecare 
călugăr din mănăstirea Bălţei are darul profeților de a cunoaşte 
trecutul şi viitorul fiecărui om. Ştirile aceste au pus îndată pe 
ţăranii moldoveni pe picior de peregrini spre miraculoasa mă- 
năstire din Balta, Cum se desprimăvără se și porniră sule şi 
mii de bieţi oameni, simpli şi încrezători in toate, spre „ex ori- 
ente lux“, Care de care se grăbea să lase totul din gospodăria lor 
la voia intimplării şi, cu toiagul în mină, cu traista în spate, se 
şi pornea la drum. Unii mai cuminţi așteptau să se mai limpe- 
zească lucrul, să se mai întoarcă cumâtrul cutare şi cutare, pen- 
truca să vadă dacă face să-şi lese gospodăria pentru a se duce 
„la dracu 'n dinți“. Dar alții nu erau in stare să-şi potolească 
curiozitatea şi Mulţi se Intorceau deziluzionaţi, dar Incă 
Şi mai mulți din cei intorşi povesteau lucruri ca din povești, şi 
aceasta ațița şi-i făcea şi pe alții să bată drumurile de pomană. Dar 
ce zic eu „de pomană ?* Numai pomană doar nu era in toate 
ce se petrecea la mânăstirea Baâlţei. E greu fireşte de a stabili 
din spusele oamenilor cam ce se petrecea acolo; dar faptul că, 
în urma mai multor ticăloşii şi scandaluri In numita mănăstire, 
se dădu ordin dela guvemator şi chiar din conzistoriul episcopal 


SCRISORI DIN BASARABIA 143 


a nu se mai permite aceste peregrinaje, faptul acesta singur ne 
spune mult. Mai intăi de toate, călugării la fiecare pas cereau 
dela peregrin plăţi peste plăți; al doilea, din cauza imbulzelii şi 
a intilniri la un loc deodată a mai multor mii de bolnavi, se 
formă o stare de nervozitate, care zguduia mulțimea pân'in a- 
dincul sufletelor. S'a constatat că mai multe zecimi de peregrini 
s'au întors acasă bolnavi psihiceşte, mulți s'au sinucis, spinzu- 
rindu-se, sau aruncindu-se în Îintini, alții buimăiciţi își alungau 
familia dela casă, prefăcindu-şi locuinţa intr'un fel de mânăstire 
improvizată. lată unde i-a adus pe bieții noștri Moldoveni bigo- 
tizmul intunecat, care aşa de puternic infloreşte în pravoslavnica 
Rusie țaristă. 

lar pe de altă parte, din lipsa unor principii de religie să- 
nătoasă, vechile bune moravuri ale blinzilor Moldoveni se tocesc; 
sălbătăcia păşeşie cu paşi repezi, lasind in urma ei jertfe nevi- 
novate şi zădarnice. Jurnalele îşi umplu coloanele cu ştiri din 
ce în ce mai oribile despre nenumărate crimi ce se petrec în 
satele noastre. 

Singurul mijloc de scăpare ar fi inlăptuirea unei culturi mai 
innalte prin școli naționale. Dar cine să se apuce de lucrul a- 
cesta mare şi greu ?... „Milă și îndurare“ dela puternicii lumii 
nimeni nu mai așteaptă. Puţinii oameni de bine sint neuniţi, fie-; 
care torcindu-şi visul în singurătate, fără credința chiar de a-ş 
vedea cindva visurile realizate, Ţăranii, lăsaţi la voia intimplării, 
se sălbătăcesc, se ticăloșesc, dind prilej guvernului să mai inmul- 
țească la țară oastea inspăimintătoare de „vrednici“, „stanavoi 
pristavi“, „zemski nacialnici“, „strajnici“ pedeștri și câlări, etc.. 

lar In acest cadru de triste lucruri, guvernul central, cu a- 
jutorul administraţiei şi instituțiunilor locale, se pregăteşte pentru 
solemna serbare de jubileul centenar al alipirii Basarabiei câtră 
impărăţie, neuitind totodată să înlăture din țară elementele na- 
tionale sub pretextul vagului și mincinosului cuvint de „se- 
paratism*, 

P. Cubolteanu 

Chișindu 


SORA SINA e 


Miscellanea 


Cu prilejul jubileului d-lui Gherea 


Anunţăm cu plăcere cetitorilor noştri apariţia ultimului volum al 
d-lui Gherea, Neoiobigia. 

-L-am primit prea tirziu insă ca să putem vorbi de conţinutul său, 
—In No. viitor îi vom consacra un articol special, 

Deocamdată inregistrăm faptul că întreaga presă romină constată 
că volumul e scris cu o mare obiectivitate şi că materialul e ştiinţiticeşte 
gtupat in jurul ideei centrale: demascarea poporanizmului. 

Apariţia volumului d-lui Gherea a scos la iveală un fapt de o ne- 
măşurată importanță. Ea ne-a dat ocazia să constatăm că „interesele“, 
„antagonismele“, „lupta” şi „ura” de „claşă* atit de mult constatate şi 
cultivate de socialişti în „actuala organizare socială“—nu există la noi. 
Din contra, entuziasmul pentru ideile subversive ale d-lul Gherea şi bu- 
curia cu care presa „reacţionară" şi „neolobagistă” asistă Ja distrugerea 
poporanizmului „reacţionar* şi „neolobagisi* sint o dovadă eclataniă că 
singura dorință a „burgheziei* noastre „feudale“ şi „neoiobagisie* e 
„dictatura proletariatului” şi „colectivizarea mijloacelor de muncă“. 


+ 


Dar apoteozarea d-lui Gherea s'a început cu un prolog. 

Cu mult înnainte de apariţia volumul, amicii d-lui Gherea dela 
Viaţa Socială, Dimineaţa, Rominia Muncitoare, Facla, Adevărul şi alte 
publicaţii democrate, au ținut să organizeze eminentului critic un jubileu 
bine susținut, Fotografii, reproduceri de articole de-ale maestrului, bio- 
gratii, elogii, amintiri despre jubilant, ş. c. 1. 

Remarcăm sindurile d-lui N. D. Cocea, în care talentatul nostru: 
colaborator povesteşte emoţionanta scenă, cind d. Gherea, umblind a- 
gitat prin odae cu steagul partidului social-democrat In mină, se opri: 
cu o hotărire supremă în ochi, şi incredinţă d-lui N. D. Cocea, ca o- 
altă lampada vitae, emblema roşie a revendicărilor proletariatului romin. 


MISCELLANEA 145 


Dar jubileul prin care a fost sărbătorită izbinda ideilor d-lui Ghe- 
rea, a avut un pendant într'un alt jubileu— organizat tot de mai sus nu- 
mitele publicaţii şi... oferit nouă. 

Fotografia nu ni s'a dat, dar în schimb ni s'au enumerat crimele, 
din care cea mai mare, după cum reese din tonul unul apologist al d-lui 
Gherea, ar îl acela că am provocat insomnia, de care ne face cunoscut 
apologistul că suiere distinsul critic. 

Noro: că apolopistul spune că d, Gherea ne-a „iertat“, Ba Incă 
adaogă că d. Gherea ne-a absolvit şi pentru micile noastre defecte: „lă- 
comia, laşitatea și prostia“. 

Acela care, Insă, este implacabil, este „şelul* socialdemocraţiei 
tomine. 

Ba, cind e vorba de noi, e implacabil chiar şi cu subşefii săi... 

Subşefii, oameni de dincoace de Dunăre, unde caracterele sint 
mai siabe şi moravurile mai relaxate, au scris, din nebăgare de samă şi 

probabil din lipsă de doctrină, citeva cuvinte mai puţin ofensătoare la 
adresa unora dintre noi. Dar şelul transdanublan, din țara oamenilor 
dintr'o bucată, veghea. Şi în patru proclamaţii energice, în care infiera 
slăbiciunea tacticei cisdanubianilor săi subşeti, ne puse repede la ade- 
văratul nostru loc. Inventarul psicologiei noastre fu complectat. In 
dreptul rubricii „laşi. lacomi şi proşti“, şeful mai adăogă „demagogi și 
obrasnici*, 

lar într'o lumină de apoteoză, ne proectarăm pe cer, „sunindu-ne 
în buzunare argintul primit ca preţ al trădării noastre“, 

Cam acestea sint momentele mai importante ale jubileului d-lui 
Gherea. 


O notă discordantă in critica europeană 


Extraordinarul succes al lui H. Bataille pe scenele marilor teatre 
din Franţa, Germania, Anglia, Italia... şi critica elogioasă a presei străine 
asupra operelor acestui scriitor dramatic sufăr azi o formală dezaprobare. 
D. Bogdan-Duică, meritosul traducător al Pedagogiei lui Matthias, ne 
declară, în „Luceafărul“ din Noembrie, că d-sa „ştia de mult că acest 
H. Batalile e o mică secătură”, însă tăcea. Fireşte! D. Bogdan-Duică 
are destule de indreptat în patria sa, pentru a se mai ocupa şi de alte 
țări; dar, cind străinul escaladează rampa Teatrului Naţional, lucrul se 
schimbă : la datorie! ŞI e sever, din cale afară, d. Bogdan-Duică, cu 
bietul Bataille. „Priviţi! pe d, Bataille“, ne strigă criticul, dela postul 
său de veghe, şi imediat îl întimpină pe străin cu totul impotriva obi- 
celurilor de ospitalitate strămoşească şi chiar şi impotriva primei trepte 
formale— „Pregătirea“. Minios, după aceia d. Bogdan-Duică se intoarce 
cătră public, pe care-l dojeneşte aspru penirucă aplaudă, cenzurează a- 
poi presa rominească şi instirşit avertizează şi Onor. Direcţia Teatrului, 
căteia || reproşează că „după Apus de Soare, Viforul şi Revizorul lui 

10 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


Gogol—repeţiri de preļj“—-a adus pe scenă Modelul (La Femme Nue) 
de H. Bataille, Datoria împlinită! 

După „cinci ceasuri pentru atitea fleacuri“ d. Bogdan-Duică pleacă 
acasă felicitind pe d-ra Tina Barbu „care îl susținu pe Bataille“, declară 
franc că „turpitudinile stilului d-lui Bataille l-au surprins foarte neplăcut” 
„şi desigur a dormit foarte liniştit, cu conştiinţa împăcată că a înlăturat 
o primejdie naţională. 

„Luceafărul“ are şi alte păreri despre H. Bataille—în numărul din 
Octombrie însă, 


Amantul muzei a zecea 


„Convorbirile Literare“ au inaugurat un sistem admirabil. Cind 
talentele ei simt nevola să-şi sumece minicile şi să profere vorbe urite, 
bătrina revistă le potteşte alăturea, întrun parloir anume angajat pen- 
tru aceste exercijii—in redacţia „Nouăi Reviste Romine“. 

In localul acesta de intilnire s'a ivit de curind şi ultima achiziţie a 
d-lui Mehedinţi, gingaşul critic Lovinescu, amantul muzei a zecea, care 
se dedă la onorabilul procedeu al micilor insinuări cu mici tendinţi 
calomnioase. 

ŞI pentru a da oarecare verosimilitate insinuărilor sale, fecundul 
bărbat de litere afirmă că-l „bagatelizăm* numai de citeva luni, făcîn- 
du-se a uita că-l tratăm In mici cronici vesele încă dela apariţia noastră. 

Să începem prin a restabili faptele. 

Cind au apărut primii „paşi“ ce i-a făcut plăpindul critic pe arena 
frumoaselor litere, noi ne-am înveseli—şi am continuat să ridem de toţi 
paşii săi, pănă ja ultimele-i producţiuni stilistice. 

Dar pecind primii paşi ai amicului îşi produceau mai cu putere 
efectul lor hilariant asupra noastră, el, ca un adevărat spirit liber, ne 
propuse colaborarea: vizite, scrisori ş. c. |. 

Noi continuam să ne inveselim. 

Dar junele literat, spirit cu adevărat liber, ne trimise manuscrisul, 
un solu de articol împotriva d-lui Vasile Pop, iar noi ne grăbirăm să i-l 
înnapoem, rugindu-l să ne slăbească cu critica literară, dacă ne iubeşte. 

Şi criticul se duse aiurea cu articolul şi cu întregu-i bagaj critic. 

Un singur lucru putea să ne facă: Să ne trimită dări de samă 
asupra cărților străine, dela Paris, unde se ducea. ŞI ne trimise citeva. 
Dările de samă (cetitorii noștri le cunosc) erau unele mediocre, lar al- 
tele paupere. Dar aveau utilitatea lor, pentru acel din cetitorii noștri, 
care nici nu auziseră măcar de numele scriitorilor recenzați, 

Colaboratorul nostru însă se plictisi de această umilă sarcină, care-i 
lăsa îngropate innaltele-i facultăți de ginditor, şi, inventiv cum e, des- 
coperi în el un dramaturg şi ne trimise „Homer travestit”. Era ceva 
in acest Homer, şi bucata fu tipărită. Dar apetitul vine mincind, şi dra- 
maturgul ne trimise în curind un fel de dramă comică, pe care i-o în- 


MISCELLANEA 147 


napoiarăm şi pe care dramaturgul o publică într'o revistă, care ne des- 


Dar înnainte de a-i înnapola această ilustră dramă, fecundul scrii- 
tor ne bombardă cu o nouă operă, o fantazie dramatizată, banală şi in- 
decentă. 

După aceste refuzuri repetate, însoţite şi de o scrisoare cam prea 
puţin gingaşă din partea Direcţiei, dramaturgul înţelese cum stă lucrul şi 
nu mai insistă, 

Aşa dar, simpatia ncastră pentru talentatul om de litere se pierde 
în noaptea timpurilor, 

Dar spre stirşitul articolului său, autorul devine rău, devine teri- 
bil, devine fulgerător... l-am falşiticat opera, am făcut intamii, nevred- 
nicil, biasfemii, l-am omorit! 

Vrea să stoarcă lacrima cetitorului prin mijloace eftene, cind zice 
că l-am omorit, câci, în realitate, noi numai ne-am făcut că-l asasinăm, 
ca să mai ridem. 

Am scris şi noi o biată mică cronică veselă cu subiect din opera 
e ERA ca tes pe care ni l-am permis chiar din momen- 

cind au a inceput să umble copăcel „pe nisip* să 
„Critică literară“. i cc ipiis 

ŞI dacă aceste mici cronici nu le publicăm alăturea cu ale d-lui 
“Topirceanu, aceasta se datorește faptului că sintem absolut incapabili să 
deprindem îndrăcitui meşteşug al versificaţiei. 


Cronica teatrală 


M'am îndreptat spre maestoasa clădire a teatrului nostru cu un 
sentiment de grijă şi de îndoială. 

Făceam un dmm, pe care aproape. uitasem. Mă gindeam cu me- 
Jancolie la sacrificiile mari pe care statul le făcuse pentru această in- 
stituțic, la ngteptätile înşelat, la criza morală şi materială prin care trece 
de mai mulți ani ŞI frumosul trecut artistic al acestui oraş, cu întreg 
costejul lui de amintiri, îmi revenea în minte, Mă gindeam la partea 
însemnață pe care o avusese teatrul În deşteptarea culturală a Moldo- 
vei şi a întregulul nostru neam la avintul entuziast al acelor care în 
prima jumătate a secolulul apus H înființase, la generoasele speranţe 
pe care aceştia le puseseră Iuirinsul, la artişti! carecu talentul lor au ilus- 
trai scena şi au mişeal generațiile avute, subțiri, iubitoare de emoţii în- 
naite, ale unui poblic care a trecut, odată cu dinşii, în lumea eternă a 
umbrelor, ȘI în fața realiăței actuale mă intrebam, nu fără emoție, ce 
va aduce nonn organizare e teatrului? Slorțăriie noii direcţii vor tràs- 
punde oare ngepir? Faţă de nenumăratele piedici ce-i siau în cale, 
va izbuti es in cperi prea pe care o intreprinde 2 Va putea să ridice 
moralul scăzul al artişiiior, să le mărească eninziasmul, si-i inspire şi 
să-i insulluțească ? Va reuşi oare să învingă inerția publicului, săi de- 
prindă sufletul cu petreceri mai nobile decit cele abicinuile şi să-l fn- 
drepte paşii, ca nità dată, pe vechiul drum ? 

Numirea diul Sâdoveaun In capul lasuujiei a fost salutată cu sinte 
patie de toată lumien, 

Noul director e un scriitor consacrat, a cărul nume a intrat în ise 
toria literaturii, Spirit senin şi ponderat, el are simțul realităjei şi acel 
al nevoilor praclice, şi posedă nnele insugiri prețioase de tact, care-l pot 
fact si infrunte cu succes greutățile şi s 
susceplibiiă, capricioasă şi alit 


mdncă cu nb'iitale lumea 
de greu de mulțumit, a ari şiilor, 
Cuvintarea sa inauguraki a lăsat în spiritele tulurur o profundă 


CRONICA TEATRALA 149 


Evocind bogatul trecut al vechiului teatru, d-sa a mărturisit cu 
sinceritate criza din ultimii ani, arătindu-i pricinile ei şi recunoscind vinovaţi! 
cu o sinceră şi nobilă simplicitate. Pe artişti i-a indemnat să uite vraj- 
bele recente şi să muncească pentru arta lor cu rivnă şi cu iubire. Cu 
o innaltă emoție şi în acea magică hainăa cuvintelor, care e una din ial- 
mele talentului său, el a vorbit de „acea sublimă inşelare pe care omul 
a creat-o pentrucă realitatea e prea crudă şi prea tristă“, şi de partea pe 
care trebue s'o aibă în sufletul nostru „această lumină, care şterge um- 
bta durerilor în scurta noastră trecere pe pămint*. Publicului i-a adus 
aminte că un teatru nu poate trăi decit prin sprijinul şi încurajarea lui, 
şi a tăcut un apel călduros cătră inteligența acestui oraş şi cătră toată 
lumea iubitoare de artă. i 

Reducerea simțitoare a preţurilor realizată de noua direcţie e o măsură 
şi practică şi justă, şi care de multă vreme se impunea. 

Repertorul stagiunii care incepe e variat şi In general bine întoc- 
mit. Din cele 40 piese ce figurează într'insul, piese originale sint 
zece. Dacă nu sint mai multe, nu e desigur vina nimărui, şi poate 
chiar din acestea, unele ar fi putut lipsi. Operele lui Caragiale nu fi- 
„gurează în repertor, fiindcă el însuşi a interzis anii trecuţi reprezentarea 
lor, din cauza unor neintelegeri. Sperăm că marele nostru scriitor va 
reveni asupra hotărlrii sale. 

Premiere sint două: „De ziua mamei* a d-lui Sadoveanu şi 
„Floarea de nalbă” a d-lui Herz, Teatrul clasic e reprezentat prin tret 
„din dramele shakesperiane: Hamlet, Shylock şi Romeo şi Julieta. Nu 
mă gindesc fără teamă la reprezentarea lor. Dacă delicatele şi albele 
eroine ale lui Shakespeare vor fi interpretate cu simţire şi grație de d-na 
Pruteanu, nu văd însă artiştii care să poată înțetege şi reda sufletul com- 
plex şi sbuciumat al eroilor celui mai mate poet dramatic, 

Teatrul modern e bine reprezentat prin dramele lui Sudermann şi 
Dumas Fils. Din piesele lui Ibsen nu văd decât una, Hedda Gabler, 
care nu-i nici mai bună, nici cea mal semnificativă din operele protun- 
dului dramaturg. Deşi mentalitatea mijlocie a publicului nostru nu e 
in cea mai mare parte la innălțimea lor, totuşi cred că unele piese ale 
acestui incomparabil distrugător de prejuducăţi, Duşmanul poporului mai 
cu samă, ar putea procura adevărate emoţii intelectuale şi ar învăța pe 
unii să privească din cind în cind cu seriozitate, dacă nu cu adinci 
me, În propria lor conştiinţă. 

E adevărat că teatrul lui Ibsen, cu realismul său puternic și sobra 
lui naturaleţă, e foarte greu de interpretat. Artiştii noştri, chiar cel mai 
buni, nu se pot desbara cu totul în drama modernă de gesturile mari şi po- 
zele declamatoare ale școalei vechi. Între ei găsim mai ales excelente ele- 
mente de comedie, şi piese ca „Revizorul“ lui Gogol, „Notarul Gué- 


tin“ al ini Augier, „Lumea în care ţi se urăște“ a lui Pailleron sint 
bine venite. 


| 


|! 
| 
| 


| 


159 VIAȚA ROMINEASCA 


Printr'o veche şi respectabilă tradiţie, stagiunea se deschide cu o 
piesă râminească în versuri. Această piesă e de obicei una din dramele 
lui Alecsandri. Găsesc nimerită această alegere. E bine să avem în- 
trun grad oarecare respectul trecutului şi, păstrind proporţiile, în tinăra 
noastră literatură, Alecsandri trebue considerat ca un clasic. Piesa aleasă 
anul acesta a fost Ovidiu. N'am gustat-o niciodată prea mult şi acum 
mai puțin ca odinioară. Jignit de realitatea brutală a vieţii contempo- 
rane, poetul, în ultimul deceniu al vieţii sale, s'a refugiat în Roma lui 
August. Puterea de evocare epică nu lipsea desigur lui Alecsandri, dar 
ea nu putea face dintrinsul un poet dramatic. Intuiţia psihologică a 
pasiunilor şi a crizelor sufleteşti, desfăşurarea logică a caracterelor, nu 
erau însuşirile acestui poet distins, ale acestui autor de comedii uşoare, care 
avea viziunea materială a lucrurilor şi a oamenilor, fără să simtă adinc 
şi să pătrundă departe în suflete. Abuzul de mijloace exterioare, situa- 
țiile neverosimile, toată retorica sonoră a acestui discipol al dramei ro- 
mantice ne izbeşte astăzi mai mult decit acum un sfert de veac. Şi to- 
tuşi numeroasele frumuseți de dataliu ale piesei şi netăpăduitele ei ca- 
Htăţi literare vor impresiona toideauna. Intreg actul al IV-lea e remar- 
cabil şi ca evocare a trecutului şi ca avint dramatic. Unele situaţii de 
comedie sint presărate cu scinteeri de spirit, care, dacă nu au totdeauna 
fineţă, nu sint lipsite de umor. Multe versuri sint de o frumuseţă plas- 
tică şi unele perioade maestoase dau toată măsura virtuozităţii poetului. 
Montarea, care nu e un lucru secundar în piese de asemenea natură, a 
fost făcută cu Ingrijire. Totuşi în actul al II-lea, momentul în care lulia 
e huiduită, în piaţă, de plebea cumpărată de Ibis, a fost lipsit de mişcare. 
Era prea pulin popor pe scenă. 

Ca ansamblu, interpretarea piesei a fost reuşită. Ca Intotdeauna, 
d-na Pruteanu, cel mal puternic temperament artistic al teatrului nostru, a 


Sost o lulie plină de giugăşie în scenele de iubire, vibrantă de indignare 
|. ṣi de pasiune în faţa lui August. Cu vocea sa caldă, a ştiut să dea 


un relief deosebit versurilor frumoase. D, Popovici in rolul lui Ovidiu a 
fost corect, dar rece în scenele de iubire, cu mai mult avint în actul al 
IV-lea, D. Cirjă a fost un August maestos şi aspru. D-sa rostește 
frumos versurile dar are unele ridicări de ton şi strigăte nepotrivite. 
D-nii Pella şi Boldescu au avut viaţă şi umor. D. Profir are dicţiune 
aleasă, dar e monoton, nu nuanțează. Debutanţii care aveau rolurile lui 
Mecena şi ale patricianilor amici al lui Ovidiu—s'au remarcat prin rigidi- 
tatea atitudinii şi stingăcia gesturilor. 

Un mare succes a lost pentru teatrul nostru „Bibilotecarul“, haz- 
lia comedie alui Moser. Nu găsim în ea nici observaţii profunde, nici 
finele scinteeri de spirit din comediile franceze. Efectul comic e pro- 
dus numai de situaţii şi de vechi mijloace de calitate inferioară Toată 
intriga are la bază un quiproquo de vodevil. Un unchiu sosit din 
străinătare şi caută nepotul şi ia pe un biet tinăr timid drept nepotul 


CRONICA TEATRALA 2 154 


său, De aicio serie de încurcături amuzante, care se sfirşesc, după toate 
regulele genului, cu recunoaşterea personajelor și cu o căsătorie. Im- 
preună cu toată lumea, am ris cu poltă citeva ore, de un ris mai mult 
fizic, care nu atinge decit suprafața sufletului, fără a lăsa vre-o urmă, 
Distribuţia rolurilor a fost fericită şi jocul artiştilor a lăsat o excelentă 
impresie. D. Penel, unul din artiştii comici cei mai bine înzestrați ai 
teatrului nostru, a interpretat cu multă fineţă pe tinărul timid pe care un- 
chiul îl ta drept nepot; un rol care-l prindea de minune. D. Momuleanu, 
artist totdeauna conştiincios, a fost un unchiu teribil. fn rolurile de un 
comic cam comun, d-sa e toldeauna bine şi uneori neintrecut ca mimică, 
D. Pelia a fost plin de vervă ştrengărească In rolul nepotului, dar a a- 
vut momente în care vorbea cam rar şi în care se resimjea oarecare ne- 
siguranță şi ezitare. Acest artist talentat și inteligent are prea multă 
încredere în dispoziţiile lui naturale şi, lăsindu-se în voia inspiraţiei, nu'şi 
studiază totdeauna rolul. D. Cuzinski a fost foarte bine. Ca întotdeauna, a 
reuşit să dea o notă personală rolului său. D-nii Radu Demetrescu şi 
Petroni au interpretat corect, deşi cam rece, rolurile lor secundare, D, 
Boldescu promite a fi un bun element de comedie. 

Piesa d-lui Florescu, Chinul, se pare c'a avut succes la Bucureşti, 
unde a fost chiar premiată de direcţia teatrului. Sper că aici nu va mai 
fi pentru a doua oară reluată, şi publicul nostru va fi cruțat pe viitor 
de o grea încercare, Problema eredității morbide, care se tatlineşte dese- 
ori în teatrul lui Ibsen, dar totdeauna alături cu alte lucruri, ocupă în 
mod excluziv cele trei acte monotone şi atit de lipsite de mişcare ale 
piesei d-lui Florescu, 

Tinărul medic, Dinu Mureş, numit de curind profesor universitar, 
iubeşte pe Mărioara lordan, o fată săracă dar bună, şi e iubit de dinsa, 
Mama lul Dinu nu vede cu ochi răi această iubire şi căsătoria e hotă- 
rită. Dar un medic, coleg al lui Dinu, dintr'un sentiment de invidie şi 
de răzbunare dă să înțeleagă acestuia că tatăl său a murit nebun. Chi- 
nuit de ideia fixă că va innebuni şi el, dinsul mărturiseşte totul Mărie 
oarei, renunţă la căsătorie şi vrea să se sinucidă. Mama sa recurge a- 
tunci la un mijloc eroic şi fi mărturiseşte că el e rodul unei legături vi- 
novate, că părintele său adevărat nu e acel pe care-l credea şi prin ur- 
mare nu are în singele lui germenele nebuniei. Ea îl linişteşte, trimiţin= 
du-l „în braţele Mărioarei*. Dinu, mişcat de mărturisirea mamei sale, îşi 
vine în fire, dar renunţă la căsătorie, Va răminea, spune el, cu mama 
şi (admiraţi gestul) şi cu „ştiinţa“. 

Acesta-i subiectul piesei d-lui Florescu, în care sărăcia psihologică 
a caracterelor e întrecută de deplorabila slăbiciune a tehnicii teatrale. 
Caracterele sint incolore şi lipsite de orice notă individuală, dialogul 
presărat cu spirite adesea comune, cu gindiri şi observați de o revoltă- 
toare banalitate, Personajele apar şi dispar de pe scenă după placul au- 
torului, fără cea mai mică motivare logică. 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


E uşor de injeles că bieţii artişti mau putut scoate prea mult din- 
"to asemenea piesă. D. Dragomir, în rolul ingrat al lui Mureş, a fost 


rece, cu gesturi neleri. gs Poniaann, în ete iii, o d-na Cu- 
zinski, în acei al mamei lui Mureş, au fost corecte, dar fără căldură şi 

asiune. D. Popovici—foarte natural şi degajat de data aceasta. In rolul 
qan ului răutăcios, d. Cuzinski a dovedit multă fineță. Intran rol secun- 
dar, d-na Profir a avut simțire şi a reuşit să miște. D-na lonescu 
se remarcă mai mult prin eleganța tualetelor decit prin jocul său. D-sa 
are şi momente fericite, dar afectează gesturile şi uneori iţi face impre- 
sia că spune pe de rost o lecţie, 

Cu toate scăderile inevitabile, care sint în mare parte un efect al 
trecutului, trebue să recunoaştem că in Teatrul Naţionali se fac modeste, 
dar serioase siorțări de muncă şi de regenerare. Aceste slorțări nu pot 
da deodată roade deosebite, dar ele merită din partea tuturor iubitorilor 
de artă atenţia şi incurajarea. Să nu fim insă prea exigenţi față de artiş- 
tii noştri. Nu trebue să uităm că o piesă poate fi cu inteligență şi cu 
pătrundere interpretată numai cînd a văzut de mail multe ori lumina tam- 
pei. ŞI din nefericire, din cauze exterioare şi incă imposibile de reali- 
zat, această condiţie elementară, la Teatrul Naţional, nu poate fi decit prea 
puţin realizată. Publicul s'a grăbit să răspundă chemării pe care i-o fă- 
cuse direcția şi a venit numeros, mai cu samă la reprezentația „Biblio- 
tecarului“, căci comediile bine jucate il atrag mai mult. Dar, dacă par- 
terul şi galeriile erau pline, elegantele loje erau prea puţin populate. Se 
pare că lumea noastră înnaltă gustă numai arta străină şi, cind nu o pe, 
proferi alte distracții. r t- 


Octav Botez 


Recenzii 


Caragiale. Schițe Nous, Bucureşti, 
110. Preţul 2.50 lei. 

Sehiţale acestea ale d-lui Caragiale 
sint „nouă, nn numai pentrucă sint 
cele din urmă, ci şi pontrucă sint de 
al:ă natură decit literatura sa de mai 
înnuinte, 

In comediile sale d. Caragiale a ri- 
diculizat ideile şi formele politica şi so- 
cialo aduse din Europa şi caricaturi- 
gate în socictatea noastră orientală. 
Mai tîrziu, după ce toată lumea (chiar 
şi junimistii) se împăcă cu acolo forme, 
d. Caragiale scrise minunatele-i „Mo- 
menta“, în care nu mai satiriza ideile 
şi formele, ci produsele acelor forme: 
Lache, Mache şi pe ceilalţi. 

lar în aceste „Schița nonă“, în care 
şi-u adunut ultimele-i serieri, nu mai 
găsim nici pe Caragiale din comedii şi, 
aproape, nici pe acela din Momente. 

Sint și 'n seoste schiţe nonă citovu 
tipari ca scele din Momente, dar ole 
nei mai provoacă risul erud, ci un 
simbet de dispreţ amestecat cu multă 
indulgență. 

Uu alte cuvinte d. Caragiale a înce- 
pul să devină mai blind,—am putea 
hazarda chiar cuvintul sentimontal. 

Altădată, foarte de mult, în Grand- 
Hôtel Victoria Romînd, unde poves- 
teşte o vizită în oraşul în care s's 
nāseut, d. Caragiale şi-a bătut joc cu 
mult spirit de obişanitele accese de 
duioşie după locul natal.—Dar mai tir- 
ziu, într'o schiță din Momente („Caut 


casă”), d. Caragiale a evocat cu o câl- 
dură puțin obişnuită ln ncost seriitor 
impasibil, ensa unde a copilărit, casa 
lui Hagi Mie luminărarul dela St. Gheor- 
ghe, nume care, singur, spune atit de 
mult. 

Şi-mi pure că sentifMentului neostuia 
datorim unele povești din volum, mai 
alos Kir Ianùlen. 

Ponto greşesc, dar am impresia că 
vremea aceasta a lui Anton Pan, pe 
care o evocă cu atita putere în Kir 
lanălaa, este „1400* al d-lui Caragiale, 
trecutul în care se refugiază nomilasul 
observator al realității, atunci cind 
tristoţile ei il obosesc. 

Dar dacă d. Caragiale s'a schimbat 
în privința londului—a rămas acelaşi 
artist desăvirșit în privinţa formei. Ori- 
cit de puternic creator o d. Caragiale, 
o, totuşi, încă un şi mai mare artist, 
ponte cel mai desăvirşit artist din toată 
literatura rominească, mai dosăvirşit 
chiar decit Eminescu, a cărui artă, deşi 
superioară, nu e, totuși, la înnălțimea ge- 
iului său poetice, 

D. Caragiale poate să aibă bucăţi mai 
bune ori mai slabe, dar formu, —arta,— 
e intotdeuuna perleetă. ȘI aceasta, pos- 
ta, pentrucă nu e un temperament liric, 
ci unul intelectual, o inteligență pură, 
— acta inteligenţă cu care a pătruna pă- 
nă'n fundal ridicolelor noastre, şi care, 
indreptată asupra propriului său seris, 
i-a dat ncen siguranță de autocritică, pe 
care n'a avut-o nimene la noi. 


im VIAŢA ROMINEASCA 


Văzind clar luerurile, a găsit întot- 
denunu cuvintul propriu—prima insu- 
gire mare a stilului său, 

Dar proprietatea d-lui Caragiule nu 
e numri proprietatea logică, ci şi cea 
paicologică, ori artistică, 

In Făclia de Paşti (actiunea se petre- 
co în Moldova), d, Caragiale, chiar cind 
vorhește el, scrie „ogrudă“, „luzhea- 
nă*, ete. Formele muntenesti, „scurta“, 
ote. obişnuite d-lui Caragiale, intrebuin- 
tute de el in Păcat, alel ur ñ mers im- 
potriva impresiei, pe care autorul caută 
so producă în cetitor prin toate mij- 
loacele, 

Dar „proprietatea“ aceasta îl cbinn- 
ește pod. Caragiale până și la inventa- 
rea numelor eroilor săi, 

Crodeţi că e Indeterent mrmale per- 
sonnagiilur? Balzac avea adevărate 
torturi pănă lo găseau. Odată a eutre- 
erat tot Varisui, cu să so inspire dela 
firmele negustorilor. D, Vlahuţă siu 
d. Gherea, am uitut care din dol, po- 
vestește că d, Uarsginle nu poate serie 
un rind, pănă co nu stio numele per- 
sonagillor sale, 

Tată, chiar în acest volum, Ce aume 
altul, dozit Kir Zanidea, putea # mai 
propriu (şi devi mai suggestiv} pontru 
acel personaj aşu cum l-a conceput și 
doseria d. Caragiale ? 

Şi dacă vede lucrurile clar, apoi d. 
Caragiale gindoşte clar și raporturile 
dintre Iaeruri. De nivi limpozimea sa,— 
de aisi perfecțiunea „sintuxei” sale. 
Nimenae nu ştie să vonducă o frază ca 
il. Carupgiale—ecu atita mşurință și sigu- 
runță. 

ȘI se pare că ucest ndmirabil stilist 
are oroare de acele vaviute monosila- 
be, conjaneţii, prepoziţă, pronume seur- 
te, de ancele firămături, cu care nu sọ 
împacă doloc un stil lapidar, Fraza 
d-lui Caragiale paro alcătuită din blo- 
curi de marmură de o formă geometri- 
că regulată, care le permite să se juxta- 
pună portect. 

Ar fi să trocom peste marginile per- 


mise unel recenzii (şi posta le-am şi 
trecut!) dacă am insista asupre fecării 
schițe în parte. 

Totagi nu puntom să na ne oprim s- 
supra pioaei da rozistonță n volumu- 
lui, Kèr Jarălen, care nu e nici sehiţă 
și nici „poveste“. Cu un subicet luat 
dintr'o poveste care circulă In lumea 
maro, Kir fanùlea osta o adevărată 
nuvelă istorică, eu toate lnsuşirilo m- 
cestui pen, 

Toate concură ca să ne den impre- 
sia vremii pe care autorul o zugrăvește: 
și intimplările, și pietura personagiilor, 
gi decorul, și atitudinea povestitorulni, 
şi vocabularal—şi,., totul! 

E remarcabilă măsura ce păstrează 
autorul în privința vocabularului. El nu 
utilizează din limba vremii docit ceia 
ce e caracteristic.. Si nu e numai vo- 
cabularul, E și sintaxa, sau mai bine 
tonul povesritorulai, 

D, Carugiale, În urna urmei, nu serie 
o limbă aşa de îndepărtată de cea de 
azi. Dur ştie să ne dea impresia limbii 
dela începutul veacului al XIX-lea, 

Trebuia toată arta subtilă și rafinată 
a acestui modern, pontru n no da im- 
presis acestei primitivităţi de concep- 
ție si de formă. 

GL 


+s 


Gh. Diamandi. Zot înainte, Dramă 
în patra acte. Bucuresti, 1910, 

Conflictele sociale eare agită adesea 
cu violență Frauţu demoerntică, pasio- 
nează toate intoligențule cure cugetă 
şi obicinuese să privească ceva mai 
departe de banalul orizont al existenții 
zilnice. Unele spirite suspinind după 
tradițiile ce dispar, văd în aceste frä- 
mintări stizmntele deendenţii şi dure- 
rile ce prevesteae agonia ; altele, incre- 
zătoare in destinele nobiloi naii care 
a fost totdeauna ls avant-garda cual- 
turii omenești, văl in ele sguduiri ne- 
cesare, momentele trecătoare ale unui 
(drum care duce spro forme sociale mai 
innalte și desigur mul drepte. Aceste 


RECENZU 15% 
e pe ete ee 


frămintări eu aspectul lor tragic au in- 
spirat opere literare recente, ca „Bari- 
cada“ lui Bourget și romanul „La va- 
gue rouge" al lui Rosny. Flo au găsit 
lu noi un ecou ln d. Diamandi, un cu- 
noscător și admirator sl Franței, şi 
dsa a Incereut să-și închege Impresiile 
sale într'o dramă, al cărui subiect se 
desfăşoară po fondul intunecat nl lup- 
tei de clase, Sintom la Clermont Par- 
rand, tatr'o maro uzină, In primul set, 
care e numai o întroducare, facom eu- 
noștință cu personaje numeroase din 
toate entogoriile sociale, Albart Hâquet, 
directorul uzinii, un om tare, cure sa 
ridicat din popor prin spiritul său prue- 
tic si mai sles prin enorgia ini de fer, 
e reprozontantul tiple ul burgheziei ca- 
pitaliste şi e democrat individualist 
după drepturile omulni şi prinelpiile 
marei revoluții. Soţia sa, Donise, născută 
Chamalicrea, bizotă, de o moralitate 
rigidă, e pătrunsă de toate prejudeeñ- 
tilo aristocratice. Ea disprețueate deo- 
potrivă burghozimea şi muncitorii pen- 
tru lipsa lor do respect faţă do drop- 
turile moştenite, Asociatul lui Héquet, 
Frederic de Bussang, care datorește 
situaţia sa iubirii pe cure a avut-o o- 
dinloară Donise pentru dinsul, © un 
exemplar de lux al nobilimii egoiste, 
incapabile şi tiindave. Soţia sa, ugu- 
rateca şi nonzunia Ronce, e amanta re- 
cunoscută a lni Albert Mâqnet, în orele 
sale libere, Abatolo ila Bussang, fratele 
lui Frédéric reprezintă estolicismul cu 
fanatismul lui aprins, cu ura impotriva 
ropublieii necredineioase, cu vesnica 
lui speranță în triumful final al bise- 
ricil, Hubert Lefranc e omul marei fi- 
nanjo. Cu opinii politice moderate, el 
e abil şi enlant, dispus să so ucomo- 
deze cu toato regimurile, numal sehim- 
bările să nu fo prea repezi. Rėtler, 
fostul tovarăş de copilăria al lui Hē- 
quot, suflet ros de invidie şi ură, ro- 
prezintă sindiealizmul revoluționar cu 
furia lui distrugătoare și neputineionsă. 
Generaţia nouă, atrasă do visurile ge- 


neroase şi pacifica ale socia'lzmului, e 
intrupată în fiul lui Hâquet, Jean, ean- 
didat la deputăţie, și în logodnica lui, 
intoloctaala Francine. Acţiunea ineope 
în actul nl doilea: Constrins de con- 
carența fabricilor străine, conalliul de 
miministruție al wzini, compus din ba- 
roni si marei finanțe, cero lui Hequot 
să conediaze citeva mil de lucrători, 
tomai în momentul în cure Råtlar a- 
pita pe maneitori, indomninia-i la grevă. 
Hóquot nu ponte satisfaco corerile lu- 
crătorilor şi, eu toată opoziția sn, e 
nevoit să eodeze consiliului. 

In actul al treilea, asistăm la ishue- 
niren grovel. Hógvet primeşte lovitura 
cu bărbăţie, răminină impasibil la mus- 
trările soției salo şi alo abatelul. Nu e 
miscat decit de vorhelo şi purturea fiu- 
lui său, cure dă dreptate muncitorilor 
şi trece de partea lor. Furtuni nu 
poate fi patolită, în Invălmăşeala pro- 
dusă fabrica arde si cortina cade it 
momentul în care Héquet, atins de stă- 
rămăturile unei explozii, îşi porde vo- 
dorea, In actul altin, vedem fabrica 
din noua ridicată, prosperind sub econ- 
ducerea lui Joan Hàquet, reputat so- 
vialist, Reformele isangurate da dinsul; 
asigurările, participarea la beneficii, 
cursurile de adulti—au amortit spiritul 
revoluționar ul muneitorilor. Ei încap 
a fi mulțumiți de soarta lor şi cind pa- 
tria e amenințată, tn ciada teoriilor 
antimilitariste, sint gata do luptă și 
sullotul lor trosare de florii sentimon- 
tului nsţionul, Spirital optimist al an- 
taralul vede într'un roz tablon de idilă 
Franța de mini. 

E uşor de inţeles că în această în-, 
cereare dramatică a unui diletant şi 
intelectual distins nu trobue să căutăm 
puterea de creație a vieții, adineimea 
psihologică n caracterelor, înjghobarea 
abilă a situațiilor și urta atit de difi- 
cili a tehnicii teatrale, 

Ideologia find pe primul plan, per- 
sonsjele nu trăose toate cu aceiași in- 
tensitate și psihologia lor sumari, e 


eonstroită mal mult eu elemente din 
citiri şi rominiscenţi literare. Totuşi gă- 
sese, cu d. Brătescu-Volnoşti, că piesa 
nu è lipsită dọ mişcare, şi reprezentată 
-ar avea desigur ofoci. Ducă aațiunea 
~e aproape nulă în ultimul act, ea se 
desfăsoară viu în primele acte și unele 
sene din actul al Il-lou dovedase un 
simţ roal al sitnaţiilor dramatice, Dia- 
logul mai totdonana viu, desoori spi- 
ritual, scoate în roliet cu multă putere 
-trodințele și convingerile personajelor, 
Și dacă limba ar fi mai literară şi 
a'ar abanda în nerominisme şi intor- 
situri străine, căci autoral cugotă de- 
sigur în lranțuzeşte, această piesă de 
un viu interes actual ar putea procura 
momente de adevărată plăcere Intalec- 
tuală. 
0. B. 
2% 

Dr. Giorge Pascu. Fimologii Ro- 
minești I Iaşi, La Autor, 1910, 1 brog- 
în § de 80 pig, prețul 2 lal, 

În primul capitol reîuăi, dintr-un punet 
de vedere noă, vechea discuție naja 
originii topicului Mehadia, şi conchid 
că această numire, împreună cu numi- 
rea latină Ad Mediam şi coa populară 
bănăţană Media, cere un prototip dae 
*Mede. La stiryit urât care trobuo să 
fie metoda de cercetare pentru a ob- 
ține rezultate satisfăcätoaro în ce pri- 
veşta vechea toponimie a Daciei, Dis- 
cuția asupra Afehadiei interesează şi 
pe istorici. 

Urmează apoi elemente latine, gre- 
casti vechi şi moderne, gormane vechi 
și moderne, turcești și formaţii romi- 
meşii, 

„m prefață arăt cum unele dintro eti- 
mologiile mele mi-nñ fost împrumutate 
de diverși npeeialişti romini, intre eare 
D-nii Ovid Densuşianu și Sextil Puşen- 
viu, și atrag atonția profasorului Voll- 
muller din Dresden asupra recenziilor 
„pătimaşe pe care D, Gustav Weigand 
“le strecoară în Kritiseher Jahresbericht. 

Cea mal mare parte dintre etimolo- 
giile din această primă serio al fost 


151 VIAȚA BROMINEASCA 


— 


deja publicate. Printre cele inndite re- 

levez: giunar, greomânt, măreugă, mo- 

ric, otrățel, pâseare, pâstură, pestese 
(1 și 2), pisc, pluiros, rîneă, scol, turb, 
uireseu, vâtărog;—agreş, chirandă, fri- 
ganea, cuvinte mr. în aid şi -eù ;— 
arnicii, hangdiă, bongoase, cărâhânesc, 
cosmagd, cotarld, curmesiy, îngälez, 
joaghin, obleagă, vind, sporojese, sñ- 
ue, zprăbumţ, 

Dă 

Tudor Pamfile. industria casnică 
ta Romini. Trecutul şi starea oi de 
astăzi. Centribuţiani de Artă și Tehnică 
populară, Bucureşti, Academia Romină, 
1910, 1 vol, în $ de 504 pag., pr, 10 let. 

Cuprinde: Industria Animală (părul, 
lina, penele, laptele, pielea, carnea, gră- 
simi, oase şi coarne, peștele, mätasa, 
mierea și ceara, scoicile şi culbecii), 
Indastria Vegotală (lemnul, cerealele, 
cinipa şi inul, produse vitienie, telul, 
fructe, ololuri și băuturi, păsatul, pa- 
purs, mături, bureţii, plante odorante, 
colorante şi ololuri vegetale), Tesutul, 
inforstul yi Impletitul, Portul, Industria 
Mineral, Gospodăria Romineuscă, 

Lucrarea nu este istorică, eu toste 
micile indicații luate mai ales de prin 
cărțile D-lui Iorga, şi cu tot subitiul 
volumului, 

Textul cuprinde numeroase figuri, 
care sint foarte rouşito, şi cure inles- 
neso priceperea imediată a lucrurilor 
descrise. 


Cartea presupune multă muncă şi 
este desigur do o importanță deosebită 
pentru filologi şi etnograf. 

G. P. 
.. 

Radu Rosetti. Conflictul dintre gu- 
vernul Moldovei şi mânăstirea Neam- 
tului. IE După 1 Iunie 1850. Ed. A- 
cad. Rom, 1910, București, Gobl. 141 
pag. 1 leu 50 bani. 

Măsura luată de guvernul Moldovei 
la 1 lunie 1459 intimpină o straşnică 
impotriviro din partea mitropolitului 
Sofronie. Acesta, pe de oparte, afurisi 
pe cole două feţe duhovnicești, care 


RECENZII 157 


făcuse parte din comisia regulatoare s 
avarilor mănăstirești, iar, pe de alta 
imputernici pe reprezentantul mănăstirii 
Neamţului in Basarabia, loromonahul 
Teofan Cristea, să protestaze la gu- 
vernul rasese impotriva măsurilor hu- 
ate de guvernul Moldovei, Mitropo- 
titul însuşi trimise un lung protest Dom- 
nitocului ţării, dupăce implorase spri- 
jimul Rusiei, Cuza răspunse la aceasta 
prin aspre cuvinte do mustrare, 

Toofan Cristen lucra în Busarubiu in 
senzul instrucțiunilor mitropolitului. Pro- 
teste peste proteste se lrimeteau tutu- 
ror autorităţilor ruseşti, Mitropolitul 
Sofronie adresă o serisoare episeopt- 
lui de Chişinău, însoțind-o de un me- 
muriu, ve troluia să fie intățisat Impă- 
ratului, În avceiaşi vreme numen pe 
Tofan Cristos ca vechi] en puteri ne- 
mărginite din partea sa, ul mănăstirilor 
Neamţul şi Sean! şi al tuturor mdndati- 
rilor din țară. 

Lalnd de pretext introducarena muzi- 
cei vocale în limba, tării, dar în fond 
demuljumniji do măsurile guvernului şi 
incarajați iind în mal vădit do cătră 
mitropolit, eñlogării din mănăstirea 
Nenmţului—printre cara se număraa 
şi 200 de călugări ruşi- pusoră ln cale 
ui Înroput do răscoală, tare Insă fu 
repedo Innăbuşit. 

Guvernul Moldovei stăruiu în acest 
timp pe lingă natorităţile din Basara- 
bis pentru desăreinarea lui Teofan 
Criston din calitatea de vechil al mā- 
năstirilor și Inlocuirea lul prin Aro- 
meann, vechilal ministerului cultolor. 
Autorităţile basarabene ridiean Insă ne- 
contonita greutăţi. Bănulnd în toate 
acestea inu mitropolitului Sofronie, 
guvernul dispuse arestarea şi trimiterea 
lni ja mănăstirea Slatina. Din pri- 
cina însă a mișcării ca se observa în 
jură, sa ajunse la o Indulcire a formei: 
mitropolitul îşi dădu do bună voe do- 
misiu, în schimbul unor anumite avan- 
tajo. El continuă să râmină in cores- 
pondenţă cu Teofan Cristea. 


Acesta izbutise să fie recunoscut ca 
vechil al mănăstirilor Neamțul și Secul, 
ca toată impotrivirea guvernului Moldo- 
vei, El obținu chiar restituirea de că- 
tră guvernul rusese » donă moşii dia 
Basarabia, ce aparținuse odinioară mă 
năstirii Neamţului, Acento lucrari fură 
socotite ca o demonstrație a impăratu- 
lui in favoarea mănăstirilor persecutate 
de gureriul molduvonese, 

Teofan Cristou se folosi de prezența 
a 11 călugări fugiți dela mäsñstiron 
Neamţului, pentru a cero involre epis- 
copulai din (Chişinău să infinţeze o no- 
vă mânăstire pe una din cole ilumă mo- 
şii obținute de curind. 

Mitropolitul Sofronio murise în iiim- 
pal acesta și procura dată Inl Toutan 
Cristea trebuia să inceteze. Uuvornul 
Moldovei făcu chinr demersurile moce- 
saro. Se pāru că se vu njuoge la un 
rezultat, Consulatul rusese în adevăr 
ceru să se aleagă do cătră mânâsticile 
Neamtul şi Serul un non vechi, Arg- 
nesmu comunică chiar că fusese recu- 
noseut ra vochi) ul acestor mânăstiri. 

Teofan Cristea nnelten insă acuma 
din toate puterile în Petersburg. Pe 
de altă parte, guvernul lul Cuza ho- 
tărise vărsarea tutaror veniturilor bi- 
sariceşti în casa centrală a statului. Gn- 
vornul røsese nu înțirzio n răspurde 
lu acestă mâsară, El dispuso depuzi= 
tarea banilor proveniţi din eiştiuri la 
binele do eredit din Rosia. Ca vechii 
fu recunoscut tot Teofan Cristen, 

Sinodul rusese aprobă inființaroa mã- 
năstirii cerute, sub numirea de Nwul 
Neamţu. Ea umna să feo socotită on 
fiică a lavrei Neamtulal, deşi atiria in- 
tra totul do sinodul rnsese. 

Guvernul rasese luă apoi măsuri a- 
supra modului de administrare 4 sve- 
rilor nemişcătoare ule mănăstirilor mol- 
dovenești nflătoare în Bnsarubia, mā- 
nari idontice cu cele luste de guvernul 
moldovennse pantru mănăstirea Nenm- 
ulni şi care stirnise utitu Impotrivire. 

Demersurile făcute de guvernul Mol- 


a54 VIAȚA ROMINFEASCA 


„luvei pentru recunoaşterea woebilului 
siu fură zädarnice. Toofan Cristen ră- 
mase şi mai doparte în funetlunea en. 

In 1873 împărutul Rusiat hotări lua- 
„re . admintatrației averilor mânăstirilor 
străine din mina călugărilor şi durea 
lor In sama ministerului domeniilor. Cu 
prilejul acestei schimbări se deseope- 
ziră o mulțime de abuzuri făcute de 
cătră Toofan Cristea. El fu destituit, 
So zite că în ultimii ani ui vieții lui 
so cie amnr da colo ca făcuse, 

Stăruinţile guvernului romin pentru 
o soluție mai favorabilă rămaseră fără 
nici un rezultat, Silit de tuprejurări, 
pguvarnul rusese codă în 1877 o parte 
din veniturile mănăstirilor şi eparhiilor, 
depusa lu banes din Odesa, Dentanci 
chestiunea a rămas pe loc. 

Vulonrea uvorilor sochestrate de gu- 
vernul rusose se ridică la vre-o 90 mi- 
Hoane de tel, 

C.A. 


+t 


Nicolai Krascheninnikow, Aurora, 
Tublouri dramatice din războiul ruso- 
japonej (trad, de N. Golanti. Verlag 
dor Dorfmeisterschon Buchaudlung u. 
Veorlagsunstalt, Wien u. Leipzig. 

In focare zi, trenuri langi, convoluri 
triste străbâtenu întinsele cimpli ale 
Rusiei, udacind în patrie po cei co scă- 
puseră do glonțul armei ori de ghiu- 
leuua tunurilor, Nici un glas de bu- 
vuria nu saluta po coi rointorşi, nici o 
batistă nu flutura la sosirea trenului în 
gri, sunetul răsunător al trompetei a- 
miiţise, marşarile de paradă se pres- 
alimbuaseră in marșuri de Inmormin- 
tare, 

Odată convoiul oprit în orice stație 
principală, din vagoane seoborau fi- 
gari sinistro, Erau aceiaşi oameni care 
plecase, însă glasul lor tremura, ochii 
priveau rătăciţi, părul le innălbise a- 
proape la toţi, pe fetele lor palide ce- 
tesi o suferință udincă, unii erau scoși 
pe targe, răspindind un miros de iodo- 
fora, alții abia se țineau în cirje, u- 


nora le lipsea o mină și bratul gol tsi 
flutura mineta cernită, şi firul do aur 
sl epoletelor se destrămase și el. Pri- 
mirea era migeltoare, ximbete trista fu- 
turnu pe buze, si un dolin nou aduceau 
eu ele umbrele acestea, imprăztiind 
groaza din oraş în orny, sămânini o 
durere profundă dela un capăt la celă- 
lalt al imperiului, 

Veneau și dispăreaa convolurile triste, 
și în albastrul primăvăratoe ul carului 
pluteau păseri nogro do pradă, rotin- 
du-so pe doasupra lor, ca un erep de 
dolin purtat de vinturi... 

Dar na armatele strobite, nici fotele 
nimicita, el descurajarea introgulni po- 
por ras, pesimismul enre so înfiltrane 
în inima lni, | făcea să-şi peardă oriee 
nădejile. 

In astfel de imprejurări, chinuitoare 
pontra un popor, se născut şi o lto- 
rutură bolnăvicinasd. Semnalăm isul 
rog al lui Andreev, despra care s'a 
vorbit In asteastă rovistă, și Aurora lni 
Krascheninnikow, despre care ne-am pro- 
pus să vorbim, Ñi innuinte de toate ọ 
întrebare ; Dacă Masis ar fesit invin- 
gätoare din războlul ruso-japonez, oare 
scriitorii rusi ar îl fost tot aga do ies- 
curajați, oare glasul funebru ce stră- 
bate piesa lui Kraschoninnikow nu sar 
f schimbat in sunet biruitor de fanfară? 
Eu nu mă indogse de aceasta, și too- 
ria lnl Taine nu mi se pure niciodată 
mai justă decit aplicini-o seriiturilor 
ruși, 

Voi considera deci Aurora ca operă 
absolut rusă, ca un document al unal 
stări de spirit dinte'an moment dat, și 
aceasta cu atit mai mult, că Krasche- 
ninnikow, deși vorbeşte prin eroii săi 
impotriva războiului, nu se ridică la 
innălțime de cugotare, nu e universal, 
trecind și el, cu Rus, prin criza sute: 
tească a poporului său, (De prisos să 
mai spun că drama a fost oprită în 
Rusia), Totuşi autorul protestează Im- 
potriva acestei păreri, In scrisoarea 
ee a trimes-ọ traducătorului săn, spune 


RECENZII 159 
i aa L 


că opera sa ¢ un protest împotriva răz- 
boinlui, —noi trobuo să cetim: un pro- 
test impotriva soølni răzhoi în eare 
Rusia a fost învinsă. Lucrarea are un 
arpıment: al celul învins. „Lucrarea 
ma, spune autorul, e par şi simpla un 
protest Impotriva războlului, împotriva 
grozăviilor războiului şi împotriva săl- 
bătăcirii oamen'lor,—şi o cerință: de a 
atrage o mal maro atenție asupra fru- 
museților lumii, Idein conducătoare s 
bucății oste că râzboaele vor dispărea 
de pe suprafuța pămintului, cind name 
nii vor înțelege să descopere frumusa- 
ţa răsăritului soarelui, cînd vor simţi 
deliciul cintecului păserilor, cînd vor 
proțui minunata inimă omenească, Și 
aceasta afost oprit !* Krascheninnikow 
o poat! 

Stjopanow ÎI (deoarece ol o altul 
acum) de 45 de anl, se întoarce acasă 
din război, impreună cu camaradul său, 
locotenentul Sokoljskji, logodnicul fii» 
cei căpitanului, —Ljelja. Stjepanow e 
eu nervii sdrunelnați, e pobun aproape, 
ti urmăreşte incontinuu viziunea seene- 
lor groaznice din război si chipul n- 
nui tinăr ofițer jiponez pe care l-a t- 
cis. Hoalai merge erescind, noptile 
mu mal ponte dormi, viziunea îl urmă 
veste protutindeni, și, ostenit, moare la 
începutul toamnei, după o noapte chi- 
muitoare, ntunci cind soarele răsare, 
fantoma celui ucis reapărindu-i. 

Sokoljskji me intoarce fără brațul 
drept, chinuit şi ol de viziunile războ- 
iului, lovit în amorul lui propriu de 
om, deoarece numai poate nădăjdul 
s'o iea pe Ljelja de nevastă, şi niel 
ei însuşi nu primește aceasta, fiindcă 
recunoaște că dacă oa lar lua acuma 
întrun avint de generozitate, mai tir- 
aiu îi va părea rău, cain ce și mărturi- 
segta mai tirziu, ne mai avind pentru 
fostul el iubit decit milă, Dragostea 
lui pentru fiica căpitanului formează 
conflictul piesei, dureros desigur, asu- 
pra căruia utoru) treee repede, pe el 
mointeresindu-l aita deett descrieroa stă- 


rii auiloteşti bolnave a celor doi retn- 
torşi, vrind astfel să enractirizeze sta- 
roa sufletească n poporului în arma a- 
celor evenimente. 

Stjepanow monro şi fileu Jui „declară“ 
că timpurile se vor schimba, viața vu 
fi limpede și luminoasă şi în haine de 
ărbătonre, Sfirşit declamitariu, da- 
altmintrelon, 

Ca lucrare do teatru nu cred să nibi 
sutees ; chiar autorul o intitalează „ta- 
blouri“ —greşit ponte— „din războlu! ru: 
s0-juponez*, 

Nici o persoană sănătoasă în toată 
piesa Lykow, proprietarul unei mosii, 
în etate de 50 de ani, o un tip da de- 
genorut, şi rolul său e cu totul şters. 

Prin urmare, va trebui să urmărim 
analiza psihologică ce o face autoral 
acestor anormali, și trebue să recanog- 
tem eñ nici Krasechoninnikow e artist, 
rouşini să ne cutremure nervii prin 
doserinrea grozăviilor războiului şi a 
nebuniei treptate œ Ini Stjepanow. Sop- 
nele sint puternice, chinuitoare ptnŭ la 
dozesperare, O flacără roşie se ineulță, 
şi în ner curge un pirăn de singo pe 
o punte îndolintă. Umbrele celor morți 
formează un defien de stufii parcă, vei 
nebuni strigă, auzi gomete ncoperito 
de stărtmăturile unul obuz, și cat mal 
neforiciţi sint aceia care nu şi-au par- 
dut încă cu total raţiunea. Flreşta 
că e mult oxagerai, totusi autorul ne 
îngrozește cu puterea deseripţiilor ss- 
le, şi ca o descordare a nervilor, ca 
o liniștire, suflatale lui ehinuite rocheamă 
farmecul naturii, frumusoța răsăritului 
de soare şi dulcea melancolie a nopți- 
lor păzite de lună, Da, numai natura, 
acest maestru divin, potoleste safotole 
noastre... „Trebuo să spunem: Oameni! 
priviţi cit de minunat e răsăritul sos- 
relui! Ascultaţi cum cântă păserile în 
natra lui Dumnezeu. Priviţi cit de ma- 
roi lumea și elt de minunată și de 
dumnezesasei este inima omenească, t- 
eest izvor al gindurilor dumnezensti ai 
al faptelor innalte.. O oameni! mai 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


presos de orice vol trebue să prețuiţi 
inima omenească !"—spun Stjepanow, pe 
care-l urmăreşte pretutindeni groaza et- 
lor întimplate acolo, cind se visa, noap- 
tea, in șanțurile pline de apă, acasă, lu fa- 
milia lui, Ja colțişorul lui iubit, ȘI elt 
de ciudate i se par acuma toate! Nici 
pui mai vine să ercadă ci e la el a- 
cusă, ntt de mult timp trecuse pureă 
decind a plecat, decînid n'a mai dus e 
viață omenească... 

Remuşcaros îl urmărește pretutindeni, 
imu gineu celui omorit TE stă merou în 
fuā, minile lui sint pline do singe, ṣi 
cind se gindeste că va muri şi va a- 
junge în fața Domnului (o notă justă 
caro reprezintă pe Rasia ortodoxă) şi 
i va întrebu da e curat, ei nu-i vu pu- 
tea răspunde decit: „Doamne, en am 
narte l. 

Același om, ucoiaşi umbră de om, e 
locotenentul Sokolskji, care sufera și 
din pricina dragostei pentru Ljelja, și 
de seola ni o mult mai simpatie. 

Dacă căpitanul Stjopanow vede în 
trecut, locotenentul Rokolakji vede In 
viitor, eind vor dispare de pe tina glo- 
bului pămintese razbosola, și timpul s- 
celu se pare apropiat, 

Sokolskji e idonlistul... ol ure în fi- 
rea lui ceva de copil, sentimentele lui 
sint delicate, și cu o gingăşie femenină 
povesteşte cum şi-a perdat mina dreaptă, 
în degetul căreia avea un inol cu un 
rubin, dăruit de mama lui, Bvocarea 
vremai copilăriei şi a unei inimi de mamă 
ne arată un sofet delicat, senzibil. 

Mai e un personaj, țăranul Manjko. 
Tot timpul taen, fața Ini e serioasă, „pe 
cure nu apare nici un suris“. Țăranul 
înce, poate că exprimă glasul țărănimii 


din Rusia. 


Am în faţă fotografa lui Kranehenin- 
nikow. Imbrăcat în haina naţională, 
o faţă ovală, cu un zimbet de tristeţă. 
Părul lăsat pe spato și o frunte mare, 
dreaptă, cu sprinceno arcuite. Buzele, 
co par groase, sint umbrite do o mus- 


tață lăsată în jos. Ochii lul privese 
visători, privese parcă în depârtările 
roşii lungile convoluri triste pe dessu- 
pra cărora, în albastrul primăvăratie 
al cerului, plutesc păsări negre de pra- 
dă ca un crep de doliu purtat de vin- 
tari... 

Și buzele lni stau parcă gata să ros- 
teasc: Niel un erou, nici un erou! 

vV. 8. 


.". 

Vigilio Inama. Omer nell'età micenea 
Tre note. Un vol, 59 pag.. Milano, Re- 
beschini di Turti, 1907. 

Diedrich Fimmen. Zeit und Daner 
der kretisch-mykenischen Kultur. Un 
volum 106 pag.. Teubuer, Leipzig und 
Berlin, 1908, 

1.—Miehel Bréal, in studiul são „Pour 
mieus connaitre Homère“, căuta să stn- 
bileaseğ că poemele omerico fuscsară 
ervate in vesculal VIll-lea și în prima 

jumătate din al VII-lea, huazindu-se pe 
o serio de argumente, ce au fost usor 
înlăturate de Allred Croiset, într'un ar- 
ticol publicat in Revue des Deux Mon- 
des, care işi apăra opiniunilo omise în 
a sa Istorie n litoraturii grecești, Pâră 
o legătură apurontă cu stadiile proce- 
dente, combătini însă încerearoa lui 
Bréal de a întineri poezia omerică, Vi- 
gilio Inuma expune în paginile acestea 
de un viu interes cftova vodori, ce ni 
se par jaste şi pe cure lo împărtășim 
cetitorilor, 

Trei sint problemele pe care le pune 
În discuție: raporturile dintra civiliza- 
ţia micenlauă și opopeile, cind şi unde 
n trăit Homer, și cum s'au păstrat poe- 
mele sale, 

Cercetările arheologice din ultimele 
patru decenii, făcute În insulele din ba- 
sinul mării Egeo şi În Grecis continen- 
tală, au datla iveală o veche civiliza- 
tio numită eretivo-miceniană, ce ocupă 
un interval de timp da aproape 2000 
de uni; slirșitul, eel puțin, ul nerstai 
civilizaţii a fost cunoscut de poeţii T- 
liadei și Odiseei, care au cintat inflori. 


S RECENZII 161 


toarele orage din Crei și Peloponea și 
sint plini de măreţia și steâluelrea cur- 
ților princiare din acea opocă. Caraeta- 
riatica meostoi civilizaţii, caro docado în 
mijlocul unoe grozave frâmintări și 
srămutări de popoare n căror urmă n 
găsim în inscripțiile egiptene din vre- 
mea lul Ramses al Il-lea (1167), este 
intrebuințarea oxcluzivă a bronzului, 
In epoca dominată de această civili- 
zaļie, parte din insulele mării Egee și 
coastele Aslel mici sint ocupate do o 
populațiune, cum reesă din apopee, 
deosebită o cea gronch, enre a api- 
imti numai în Grecii propriu-zisă, Creta 
si eltava insule, nattel că putriu epopeii 
omezico nu poate fi decit firecia și mal 
probabil Paloponezul, pe tare poeții T 
cunase și dlosorin eu o exnetitnte ooar 
fi altmintrelen înexplicabilă, pochwd idas- 
pro 'Teola si împrejurimi n'au decit i- 
dei vagi și nasigare, 
Limha sì stilul epopeii, care presa- 
pune o lungă pertoadă de dezvoltare 
literară, ne dovedesc donsomanoa că 
na aiurea trehuo săi răntâm locul 
de origino, In udevăr, limba Tiin- 
dei ni Odiseci, un ameatee do elemente 
eolica si fonica, cara n'a fost vorbită 
niciodată gi onre aro caracterul unel limbi 
literare, nu su putut napo în voloniite 
proveşti din Asia mică, unde deosebi- 
rile dialecte Iu moil firesi trebnisn să 
fe igbitoaro, deoarece partes din Norl 
fusese vcupată de elemente venite din 
Tesalio, pocinil mijlocul Asiei mici de 
populații din Atiea și Polopones. Pe- 
eind, dimpotrivă, dacă considerăm Gre- 
«în propriu-zisă, varietățile dialectale 
ma fost mici dela regiune la regiune, 
eu treceri treptate și insensibile, și n'a- 
vem nevoe do ipotezele lui Ritschl, 
Caner san Finck, pontra a explics pre- 
zenta elementelor oblice în limba epică, 
Aiet, poeți născuţi din toate părțile ţă- 
rii, entrierind dela o curte lu alta, au 
format eu încetal o limbă literară, un 
amestec lu care deosebirile nu izbean 
urechea și nici nu întunecun înțelesul, 


un disloct eo war putea numi acheian. 
Acest dialect cuprinde forme ce nn se 
păsese In dialectele fonie şi volie do 
pe constele Asiei. 

Două pasagti din Tiada, în care ni 
se spane că aurora răsare din valurile 
mării, no “iurăşi că Homor n'ù 
putut trăi în Asi mică, dar niei în iii- 
sule, căci eran vvupate de barbari. 

Că Homer a träit Innalinte de nāvi- 
lires Dorilor, ne probează faptul că 
nu-i amintește nicñiri, că nu cunotyte 
colonizarea groaet din Asia şi insule, 
niei pe Tesalleni, că nu știe nimir 
despre Tir, orușul fenician co incepe 
si fie putarnie de prin veuen) ul X-leu 
n, I, si nici despre Memphia, peetnd 
necontenit vorbeste de arw Sidomne 
lui, de Teba din Egipt, „eoa cu o mută 
ilo porţi“, că nu. cunonsto feral co tu 
veacul al XIII-lea pätrondo ln elvilizația 
miconiană ; —atitea oveuimonto mari, 
pe care dach lo-ar fi cunoscut, eru cu 
neputinţă să nm lo amintească- 

Dacă admitem că Homer a trăit tn 
Grecia și spro slirgital elvllizaţial mi- 
coniane, întru ul Xil-lon si X-len venn, 
stunei ni se lămurese o mulțime dè lm- 
eruri, și În primul loe înţelegem evo- 
lutia Ttoraţurii greceşti, —dar tn nocinsi 
yreme se pune introbares; cum sit pă 
trut epopei omerită ? 

Studlile Ini Arthur Evans sanpra iles- 
coperirilor din Urota şi istoria ne pro- 
bauză că serioresa a fost cunosculă gi 
întrobuințată de Greel en mult tinna- 
inte de veatul al XI-lea; na font Iin- 
trobuințată insă în litoratură ea fu mi 
derni, căci nu era un pablie vetitor şi 
operele literare n'au fost imprăstiate 
prin seris ; ele eran cunoscute prin aozi, 
care se servenu ile texte că să înveţe 
şi să cinto poomele.—Probă ră pot- 
mela omerice ușa uu fost păstrate, e 
că nu prezintă o pluralitate de redno- 
ţii si că, dacă ele chiar din vremea 
vreuției nu ar fi fost fixate în seris, nu 
ar fi putut Anticii vorbi de interpolări 
adansuri și corectări, 


1i 


Astfel, ete unu putut străbute vromu- 
rile turhuri ale Evului-Madiu gree, vinil 
Dorioni se revarsă dela Noră asupra 
Greciei, cind Acheii, împinși de ei, își 
enută noi loeninţi și cu lupte grele co- 
Innizauză Asia, insulele, și njuni pină 
în Egipt, vremuri ce wu fâcul să ae 
plumlă o mulțime de epopei ce desigur 
trobuo să 6 existat alături cu apopaile 
omorien, şi de varo uvem mumni vugi 
amintiri,  Dupăee linistea su restabilit 
și comliții prielnica ponteu ò dozvoltare 
urtistică au apărut idin nou, liada gi 
Odižsia au putut din nou f guatate i 
uu provocat o infiorira literară, a re- 
nagtere, manifestată in vielul epic, 

11,— Dar asupen ucestoi lumi mieoniona, 
a căra splendoare o cintă Tiada si 0- 
diseinu și pe cara desigur nu emoseut-o 
poeţii divivelor vinturi, ne permite să 
ne facem o ideo lămurită importantu 
lueraro n d-lui AYurnem, În care esii- 
tetiznt rezultatul tuturor eereatărilor 
din cursul ultimelor doconii, Centrul 
acestei civilizaţii, do unde n radiat s- 
sapa insulelor din bazinul egeian, asu- 
pra Greciei continentale şi nsupra coss- 
tolor Asiei mici plină in Palestina, paro 
a ñ fast Cretu. Săphturile făcute nivi 
in vityye insole, in Miceno şi "Tirvas, 
precum şi la Orchomenos si In ruinele 
din peejurul Inwului Copaia din Iooţia, 
no arată diferite straturi de civilizație 
suprapuse, incepind ilin opoca elanică 
gronch si suimdu-se in trocet pină la 
opea măulitică, ale väre? Inceputuri se 
peri, lupă expresia banală, în noguru 
vremurilor. Meritul luerăzii arkeolo- 
alui german é vă, sprijinindu-so pe 
vhicetele do provenienţă eratiru-mico- 
niani aăsitm in săpăturile egiptene, po 
'bieetola egițtane udate în bazinul e 
gele, pa raporturile dintre popoarele 
cretieo-micenlong si Egipet și pe iniln- 
ențeln reciproce artistico asupra stilului 
kerumje şi arhitectonie, n datat şi c 
rutterizat aceste diferite straturi si nen 
permis astfel să stim, uneori eu aproxi- 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


maţie, alteori procis, vrista docsobitolor 
faze ale acestei civilizaţii, 

Caracteristica el esto o evolutie lentă 
si continuă, eu rare lacune, incepind 
eu epoca neolitică, ce la 3000 s. H 
favo loo bronzului, caro atinge in artă 
culmea pe la 1650—1580, timpul Hyxo- 
vilur, epoca naturalismului eretan, și 
upoi decade pină in veacul al XII-lea 
n Ha, clu so introduce farul, o nonă 
urnamentaţie, cunoscută snb numele da 
decoratie geometric, depilonică, în 
timpul căreia pe la 1000 niăivălese Dori» 
enil și se produe profunde schimbări 
in situația ancestor popoare. Tipul iar, 
așa cum se voda ln picturile și sculp- 
tarile mormintelor egiptene, o deosebit 
și de al Somiţilor, și de nl Hitiţilor, și do 
al celorlalta popoare de pe coastele A- 
sici; el este upronpe tipul Grecului 
clasic. 

De rétinut pentru datarea poemelor 
omerico este că palatole crotano din 
Knossos și Phalatos, pò enre lo vintă 
şi Meserie Momen, sint clădite in timpul 
Hyxoşilor și därimato intra 1411 și 1375, 
vromea regelul Amenophis al MFisa; 
contemporane eu sle sint și puluteto 
dis Micene si Tiryns, rosodința dinuatiei 
Atrizilor, precum și Tróia VII, Troia 
lui Priam si Hector, 

Evident că noi nu putem urca asu 
de san În timp erdarea Iladei și Odi 
seel, cărti so opun raiuni do limbă ; pu- 
tom los ndmite eñ pe la mijlocul vès- 
culni al XIV-Jon un conilie s'n născut 
Intre Acheli din Grocia coutinentaih si 
Crota și intre populațiile de pe voustele 
Asiei mici, probabil Hitiţii, n cărui ee 
xultat a fost dărimarea Troel şi erea- 
rea logomdei trolane, cintată în urmă 
de aozi si cristalizată în divinelo poe- 
me, re singure nu mai rămua ca mar- 
tore ale utitor splondori apuse. Cine 
ştie Insă tainela co ne păstronază miste- 
fivasa seriero pictugrufică si liniară 
găsită În Creta de Evans, și ve surpria- 
deri ne va procura dezlozarea ol? Do- 


RECENZI 163 


ocamdată insă ideia că linda și Odi- 
selu e posterioară veacului al X-lon tre 
bue înlăturată, 
M- 
+o 

Lafcadio Hearn. Glimpses of unfa- 
miliar Japan (Second Bërles), Tauch- 
nits Edition. Leiprig, 1910. Preţ, tfr, 

Nu demult am pgüsit Intr'o rovistā 
săptăminală la rubriva „Ecourido pre- 
tutindeni*, sab titin) de „un europian 
juponizut*, următoarele rinùnri : 

=D. Mare Logt ne (dä un frumossta- 
dia asupra lui Lafeadio Hearn, po caro 
cetitorii nostri || cunosc pontru simti- 
ron stranie (lo charmo ĉtrangò) a su- 
Hotului japonez ue și-n Insusit-o acest 
fiu al unui chirurg militar irlandez și 
al unei tinere grece, De timpuriu Heart 
avet gustul exotivmului, Peclud era 
pe lingă ò mită revistă americană, i-u 
trecut prin cup să se lnsvare co no- 
uresă. Po vremea aceia lucrul ucesta 
nu se făcea, și din cauza neestei enor- 
mităţi u fost dat natură, 


„După diferite încercări Hearn se sta- 
bileşte insfirgit în Japonia. g un a- 
devărui japonez, minuţios și observa- 
tor, studiile sala asupra Broaytetor, s- 
supra Puterilor din Japonia, asapra 
Furnicilor, ete, stat adevărate miti mi- 
nani (n un talont admirabil el pe-a 
desvălait gindurile care apasă sabetul 
resomnat al femeilor din popor, staren 
micilor copii şi bravura Tatulistă n bär- 
Vaţilar japonezi“, 

Nu, d. Hearn nu-iatita de Juponizat, 
peeltii place să creadă autorului hotiţii 
de mai sas, căci altfel, vorbind despre 
religiozitatea poporului japonoz, il, H. 
n'ar fi putut spune: „Fericiţi eei vare 
nu-şi tem pren mult zell pe enre pii-au 
txcut!* pag. 5) Caracteristica d-lui I, 
mi se pure că poate fi prinsă ilin iles- 
erierea următoare: „A priest nppros- 
ches with a padded mallet în bis kand 
and strikes the bell, But tha bell doos 
not sound properly: he starts, looks 


into it, und stoops to lift out of it a 
smiling Japonese buby. Tha mother, 
laughing, runs to roliove him of his 
burden; and priest, mother, und baby 
ult look atus witha frankness of mirth 
in whioh we join*)*, Ca să dai relief in 
citeva fraze unui tablou așa de viu, 
nu credem că-i nevoe să fio cinova ja- 
ponizut, e novoo însă să ito artist și 
să descrie eu simpatio ceix ce vede. 
E o fericire pentru nol că Japonia și-u 
găsit în d, H. un Interpret nsa de con- 
ştilneias și artist, prin care s'o putens 
cunoaşte și intelege. „Mai dulce, fără 
ludotală, decit orice leoană a lui Christ, 
acest vis in piatra albă, a tovarăşului 
de Joe ul copiilor morţi...* e vorba de 
o- statue a zeului „izo.— numele căruia 
unii filologi l-au alăturat pe nedrept de 
Isus, 

Cine a avut prilojul să vadă o mo- 
bilă bine intrețiuută As-acum o sută de 
ani, aro să Inţelează dece pentru d. H, 
chiar obiectele cole mai noiusemnuta 
din un interior japonez îi fac îmyprosiu 
că mau intrat în esistenţă prin lucrul 
minii, ci prin desmnierdarea ei. 

Lucrurile prin vechime cupătă viaţă. 
Jur modu} cum o capătă ne e dat prin 
răspuusal unei fetite japoneze: „Oum 
poate să trăiască o pănă ?*— „Cum! 
respunde oñ, clară o iarhegii în aleea na, 
va vu trăi?” (pag, 176). 

Trebue să spun că păpuşele în Ja- 
punia ajung În rospectabila viestă da 
o sută da ani! 

Dir ce poata fi virata unei păpuși 
pe lingă acea a clopotului dela Nara, 
turnut in unul FIS și eintârini 37 de 


„Un preot se uproția și loveste clo- 
potni cun cloran (de lemn! butonat 
eci svon in mina sa. Dar elnpotal nu 
ann cum so cuvine: peeolul trosare, 
minunat, se uită în clopot și se uploa- 
că ca să scoută dintr'insu! un copil ju- 
poets care saride. Mamu, rizīimil, n» 
eurgă să-l ilescareo do groatatea sa; 
si preot, si mamă, și copil, ca toții pri- 
vesc are noi o'o veselie deschisă, lu 
care bò unim şi noi“. 


164 VIATA ROMINEASCA 


tone! Unn mie una sută şaptezeci și 
şapte de ani! 

Cel mal mare clopot însă ela Kyoto: 
a fost turnat la TES) și clutăreşte 74 
de tono! 

Cine voezte să cunoască şi să Into- 
losgză civilizaţia japoneză trobue să oa- 
tească serinrilo d-lui Hoarn, lar cine 
vrea s'o vadă mal de aproape trobue 
să se grăbească, căci „nuria moartă cure 
a făcu framnseja acestui loc, a fost 
deasomene arta acelei erodinți căreiu ti 
aparține toxtul a toate minglitor i; 

„Cu adevărat zic ş hirr plantele gi 
copacii, stineile şi pietrele, toate vor 
intra în Nirvana”, 

Dr. N. Q 
sù 

H. Bochmer, Les Jësuites, tralus 
din limba ermani, cu o Introducere 
și note de Gabriel Monnil-Pariz. Arm, 
Colin, 1910. Pr, 4 fr. 

Istoria jezuițilur e unn din ehestiu- 
nilo istorice cale mal dolicato, nu nu- 
wai din cauză că vof ce Iutroprindo 
expunores ei wro ilo luptat cu prejade- 
câți inrädäcinste dy secolo in congtiin- 
tio omenesti, dar şi pentru motivul că 
è fonrto gron ca autorul să poată f cu 
totul napărtinitoe intr'o chostinne care 
w ridicat atitea patimi. Mulţi nu fost 
aotit tare wau ocuput cu neost eapi 
tol al Istoriei moderne, unii ca apolo- 
işti al jezuitismulai, alii ca detractari, 
Iu chip mai mult sau mal puţin nepār- 
timitor, Josy Muranlay sun Ranke- eu 
tosin eñ protestuuți— sint singurii caro 
uu reuşit a expone această nerio i is- 
toriei omaonirii, In uceastă culegorie 
Intră, desigur, şi Ineraroa illut Boeh- 
mer, Dolt 'neeput si pănă ta sfirgit 
so volo grija autorului de-a fi nepărti- 
nitore Acelasi grijă se observă și n 
lunga introducere În earet. U, Monod— 
protestant eagi antorul german —00m- 
ploctează unele lucune ale acestuia, D. 
Boehmer, easi d, Monod, n'an decit 
cuvinte de admirație pentru activitatea 
extraoriinură si ponteu facultățile strā- 


lucite ale jozuiţilor, care nu salvat de 
două orl Biserica catolică, tn ocolul ul 
16-lea şi al 19-lea, fără însă că nceustă ad- 
mirația să ñe intovărăşită de simpatie, 
La "'neeputul operei sale, d. B, pores- 
teste viața aventuroasă și plină de pe- 
ripeții, cu un roman, a fundatorulai 
ordinului, acel Inizu da Loyola, sfințit 
(le Biseriea catolică, n cărui statuo uri- 
așă se 'ualţă lu Sfintul Potru din Roma. 
Istoria  ronvorsiunii şi vocațiunii Ini 
Loyola o pe larg oxpasă do uutor, 
cu toate sbuclumbrile sufletesti şi ve- 
doniilo sule, ce ni-l infățisoază ca 
un mistie și an iluminat moidlioval, Ca- 
racteristie psihologici lui Loyola e no- 
hotăriroa sa asupre felului ce setivita- 
tou su ayen să urmărească pentru gio- 
ria Bisericii catolice, vehotărira vădită 
în trmusformările ordinului intemeiat de 
diusul, eliar în timpul cit el ore în 
viață, potrivit scopurilor ce so yens: 
o reanira do citiva studenti teologi cs- 
toliei din Paris pentru converiirea mu- 
sulinanilor, apol o tovārāşie de preoți 
ponita misiunea inlernă u Bisericii; în 
urmă, plonerii luptei pe toate tărimurile 
contra Netormoi. La 'neepat, Loyola și 
eol dintăi adepţi ai săi, Pabor, Laynez, 
Salmeron, Fruncisi Xavier, nu bănnina 
deloc rolul vo orau să 'mleplincască și 
însemnătatea istorică a ordinului into- 
melat de dingil. Dealtfel e foxrto vu- 
rios do-a considera rolul primordial al 
lui Loyola de-a udaco musulmanii din 
țările ntinte lu catolicism și cela ce gooulu 
sa n ajuns a indeplini apoi. Aceasta ne 
dovedeşte înc'odată alt de puţin stă- 
pin e omul pe roadele si rezultutalo în 
viitor nle îdoilor și uctivitiţii sale, Seo- 
parile primitive nu trebuit n se trans- 
forma repede din cauza necesităților 
istorice, Reforma ce nmeninta atit de 
serios catolicismul trobula numaideeit 
să producă o reacțiune în chiar sinul 
Bisericii vutolice, o contru-reformă, Cu 
această haină sa imbrăcut joxuitismml 
şi prin acossta și-a cistigut un rol co- 
virțitor în istorije, Toată aafivitutea jà- 


zuiților, incepind eu a dona jumătate a 
secolului ul Ifi-len, se rezumă în lupta lor 
contra Roformei. Boehmer, caşi Monoil, 
expune foarte lămurit această strinaă 
legătură care face ca jeznitismul şi pro- 
testantismul se existe, ewm ar zica un 
matematician, in funcţiune unul do altul. 
Upoziţia Intro aceste donă curente fs- 
tòrico e fourte bine arătată de autori 
Duoctrinu întreagă a Iui Loyola se ra- 
zim pe asoultave, ascultarea ourbă, 
nemijlocită; kupunerea totală 4 intel 
genii, volaţii şi congtiinții cătră o 
uuturitute unică i supremă,  porind 
însuşi temelia protestantisinului o in- 
dividnnaliamul, ca nu recunoaște altă 
autoritate decit uces a conştiinții în 
relație directă eu divinitatau, Astfel, 
Reforma apare ca produsul direet al 
Renasterii şi cu origine a tuturor idel- 
lor a libertate moderne, posind je- 
suitiumul se vede a f fost altima afor- 
tare, dèo energie extraordinară, n u- 
mii mediuvale de-a se continua ln 
timpurile de-apol. E uşor de intoles în 
ce parte se 'ndreaptă simpatiile d-lui B., 
cit şi acelea nle d-lui M., 

Autoritatea ucea supremă, suverană, 
absolută, căruia joznitul işi inchină 
compleet personalitatea sa, e Papa, ea 
intruparea a Bisoricii catolice, căruia Ni 
supune energin pură n unei voinţi des- 
brăenta de orice tendință personulă, è- 
nergie de-o vigoare și de-o putere n- 
semănătoare metalului liburat de orice 
nită amestecătură. Jexuitismul, pentra 
d. B., e tormonul evoluției monahismu- 
lui, care din oa n ce a apropiat po că- 
lugări de Biserică şi de lume. Pa lingă 
disciplina spiritoală desăvirşită, nsomă- 
nătoare aceleia a pustnicilor primitivi, 
care urmărese sfințenia lor personală 
departe de lume și chiar de Biserică, 
ei lau și o parte activă ln afacerile Bi- 
soricii, lucrind în lume, şi prin orice 
mijloace, pantru ea şi prin rindurile ei. 
Activitatea jezuiţilor pentru gloria Bi- 
serieii cutollee sa manifestat pe toate 
tărimurile ș oi au dovenit, după nacosi- 


RECENZII 165 


tate, predicatori, confosari, fnndatori da 
opere miloane, miatonari in ţările do- 
pârtate, profesori. În această din urmă 
ipostasă, activitatea lor a fost uriază, 
devenind în scurtă vreme monopoliza- 
torii îuvăţimiutulei în întreaga Europă 
vatolică, servindu-se de scoală pentru 
stăpinirau conștiinților, 

D. B. examinează pe rind rolul jẹ- 
uiților in țările auropone. Până în seto- 
ful al 18-lea, Spania, Portagalia şi Ita- 
lin uu fost țările clasice nlo jesnitis- 
mulai. In Italia, că au introdus un api- 
rit străin, acel spaniol, fanatie și into- 
ierant, uit de deosebit de spiritul Ro- 
naşterii italiene, Ki an ajutat Im idera- 
deuţa Spaniei şi Portugaliei, dacă nu 
le-an provoent thiar. Principalul cimp 
de luptă insă n lor n fost Europa oen- 
trală. Loyola întocmi el singur planul 
do luptă contra oreziei, plan executat 
de urmașii săi Intocmai. Cu ajutorul 
Habsburgilor din Austria si n Wittels- 
bachitor din Bavariu, au impiedicat ca 
intreaga Germanie nå îmbrățigeze Re- 
forma, recistigind pentru Roma o bună 
parte din ținuturile co trecuseră deja 
ln protestantism. Acont fapt, după autor, 
u fost dăunător Anstriai, deoarece a 
stoso din curentul do civilizaţie gor- 
mină reformată, care n adus tiremonia 
Prusiei, Jozniţii au fost deasemenea cauza 
cer mul însemnată « căderii Poloniei, 
ai cărei numeroși ortodoxi, din cauza 
intolerunței pruvernului, şi-au Întors 0- 
chii spre Țarul moseovit, păgubinl ro- 
publien cu teritorii imense și ducind-o 
spol la desmembrare. In Franța, bi sa 
jucat un rol foarte însemnat, Agu, In 
timpul Liei și alui Enric al IV-lea, Ii- 
choliou a ştiut să facă dintr'ingii unelta 
politieei sale, Sub Ludovie ul XIV-lea lor 
li se datorește rovorarea Flietului din 
Nanteos și ruina junsenismului, Actiu- 
nen jezuitilor, încă dela 'neeput, sa 
exercitat și țările exotice, fără insă 
n da roade mari,cu toată munca gics- 
lităţile superioare a lui Francise Xavier 
şi a urmaşilor săi. Dealtfel, după aw- 


185 VIAŢA ROMINEASCA 


tori, insăși motordu lor ca mislouari era 
defectuousă. Ei făceau prea mari con- 
casti obiceiurilor naţionale, de multe 
ori chiar în dauna dogmelor, creînd 
mai degrabă elte o religie nouă, sau 
malțumindn-se cu un creștinism foarte 
snperfieial, D, Monod, În introdocorea 
sa, expune po larg chestinnen avonnta n 
riturilor malabare şi chinare, care n 
fost mult agitată contra jozulților, mai 
ales de celelalte ordine călugărești mi- 
sionure. Un ult taron do atue contra 
jezuiților n fost acel nl moralei Jor, 


chestiune foarte vastă şi groa, pe cure 
autorii o expun în mod fourte obiectiv, 
ru tonte că în puţine cuvinte, punini-o 
în strinsă logătară ca ideila timpoiui 
si nevolle activităţii lor, 

Decăderea, suprimarea ordinului în so- 
colul nl 18-lea, reinviarea și ridicarea 
lui sînt oxpase cam sumar de d. B., tare 
insă, în sehimb, vo dä, pentru n termina, 
o mdmirnbilă expunere n istoriei jezni- 
ilor în see. al 19-lea și a rolului lar in 
societatea modarnă. 

D. X. 


Revista Revistelor 


Viaţa Norcinlă (Oeclombrie). D. 
N. D. Cocea, deşi impovārat de altiten va- 
rii 3i innulte ocupații, găseşte vreme, to- 
tasi, Să ne Inves gramatica limbii ro- 
mine, Din imtimplara însă, d-sa vrea să 
nepredea an capitol pacare nu-Icunoaş- 
te. Desale i ro paro cà nu seriem 
romineşta, eind zicem, la plural, fise- 
sem, începuzem, ele. Rogàm pe talanta- 
tul director al Vieţii Sochlo să con- 
sallo un manus! de gramatici şi va 
vedea că nu si-a preparat hino lecţia 
ee ne-o ndminkatrenra. 

Si apoi, dură a vorbe de gramatică, 
să ne den voo d, Coren shi ulragem 
atenția nenpea nămirabilel latimesti in 
caro trmluee dsn runosentele vorbe 
ale lui Plinias.  Reprodueiud în nu 
mal ştim care revistă n sa un fiag- 
ment din Neuiobeain d-lui Ghvrea, d. 
Cocon tipareşiu: /atifundia perdidere 
Roma, et din orio peainatiei ar pu- 
tea să afle rà la acuzativ se zire Ro- 
mam şi cind din orice lext clasic ar 
putea si afo eù latifundin perdiderit.. 
Italia ! 

„Căci este imposibil eu In Insäşi 
cartea d-lui Gherea să fie arest re- 
gramalical, nelextual, neistorie şi me- 
grogralle Roma... 

După lecţia da gramatică, d. Cocea 
ne dA o lecţie de civism. E vorba de 
tăcerea noastrá la ancheta ce a Intre- 
prins asapra votului universal. Nici 
lecţia asla n'o putem primi. Noi a- 
vem o tribună cel potin lot atit de 


raspindiță cași d, Coren, și în această 
lribună noi no-um spna adesea cuvin- 
tul nostru, Regretâm ca d, Cocva nu 
no cotezte. Dacă ne-ar ceti, siar fi 
putut aduce aminte de anumite cro- 
nici ale d-lui Stere, jar dacă iro me- 
moria scurtă, si-ar | adus aminte mi- 
var de urlicolul de acum eltera luni 
nt d-lui Ibrăileanu, articol upărut cam 
perind d. Cocea îşi formula ehestin- 
Darul. Dacă ar avea cineva dreplul 
să se ofenseze, ponte că acelin am fi 
noi, Cüei pate cel puțin stranii să ţi 
sa ceară părerile într'o ehestie, pe 
caro ai dezhăbuta cu elleva săptâmini 
mal innalute intr’'o revistă râspindită. 
Vrea d. Cocea en orice preț sà no 
rerdităm părerile in publicatia d sale? 
Reproducă-ue arlieolele! Alla n'avem 
de spus, și uici în alt atil! 

Nona Revistă Stomină (0 
tombrie). D, Lovinescu pretinde că i-am 
fi fulzifical opera „A zoeen muză”, 
cind l-am zugrăvit prin propriile-i cu» 
vintè cu „Imperator al peniţii”, 

Dar eind, inuvgurindu-ţi colaborarea 
la rubrica unei reviste, vorbesti eu em 
tuziasm de insuşicile cerute pentro a a- 
limentu acon rubrică, —nn pretinzi, prin 
chiar aceasta, că posadezi acele insun- 
şiri? Altfel ai mai inauguru-o ? 

Revue Générnle des Sciences 
(15 şi J0 Octombrie 1910} Studiile z- 
mânunţile ale erierilor, în particular 
ule crierului mare, sint de o exiremā 
importanţă, căci numai dela aceste 


165 VIAŢA ROMINEASCA 


studii ne putem aştepta la deslegarea 
unui considerabil numâr de probleme 
sulletoşti. Se ştie ce interes au doy 
teptat deseoperirile făcute asupra lo- 
ealizârilor cerebrale. Detorminindu-se 
un număr de centri, de regiuni limi- 
tate ale scoarței crierilor, care ţin suh 
stäpiniren lor anumite funeţiuni ale 
organismului, se impunea cereelarea 
structurii celulare, arhitecturii celu- 
lare a aeelor centre, precum şi a 
svoarlei cerebrale intregi. Asomeneu 
studii sint insă extrem de anevolioaae, 
Sute şi mii de felioure din sroarța 
erlerului trebue observate In ordinea 
in care an fost liete. Lucrarea aceasta 
p'a putut îi insă inlreprinsă decit după 
ce tehnica preparaţiunilor histologice 
w ajuns la o noinehipuită perfecţiune. 

Intre rervetatorii pe acest toren ști- 
iuța numără, între feuntagii «i cei mai 
de sami, po marolu nostru invâțat 
dr. G. Marinescu, neurolog şi psihia- 
tru, alo cărui descoperiri şi vindeeñri 
sin! minunate. 

lavăţntul romin publică, în nume- 
rela  eltale nle revistei, rezultatele 
cercetărilor sale asupra arhileelurii 
se arei cerebrale (Recherches sur la 
Cyto-architectonie de l'écorce cé- 
rebrale). 

După ce faro un istorie al cheatiunii, 
dr, Marinescu me raliază la parerile 
unor avanti germani, care consideră 
ca lipien stratificația cu 8 pături: a- 
divă, în mod tipic, scoarţa cerebrala 
“uprinde © pături de celula, cu forme 
şi desigur eu funeţiuni speciale, Acest 
tip fundamental prezintă însă varin- 
țiuni particulare, după anume regiuni 
ale senargai, Asupra numărului tipuri- 
lor regionale părerile uutorilor diferă. 
Cele mai frumoase și mni intinse cer- 
cetari le-a facut Brodmann, care deo- 
scheşte 47 de zone cu structuri parti- 
culare. Acest autor a facut observări 
foarte numeroase, po erieri dela di- 
ferite animale, dar zonele umânunţit 
studiate sint numni doua, in cure deo- 


seboșto multe tipuri de arhitectură. 

Dr. M. supune analizei histologica 
tipurile lui Brodmann din scoarța ve- 
rebrală u omului şi mlinde cerceta» 
rile sale şi usnpra ultor regiuni, Més 
zuliatele pe care lo publică acum na 
aint decit rezullale geverale asnpra 
unor regiuni, propunindu-şi a face atu- 
dii de mmănunt. Din cil a observat 
pănă acum, rezulta că „in vecinătatea 
Becărui centru de recepţiune sensoriali 
sa găsese alți centri curo serveze fără 
indoiala elsboräri şi sinlezii impre- 
siunilor sensoriale. Această constaturo 
e de natură si arunce onrocare În» 
mină asupra fenomenelor psichice și 
să ne permiti a ințălege mai bine me- 
canixmul diferitelor episoade patolo- 
pice, precum apraxia, afuziu, agnoseia 
si asymhalia, Ceea ce ne propunem a 
demonstrau intrun apropiat studiu”. 

Netentia XVI (H). Ch- Guignebert 
—V'ovolution du christianisme an- 
cien. S'a rezumal, intr'un număr pre- 
cedent ul revistei, primul articol al 
autorului, prin care susținea că rise 
tos wa fondat, n'a pus măcar cele mai 
şubrede buze unri religioni, „Miziunea” 
ša, uşa cum o înțelege e] şi upos- 
tolii, se reduce în a pregăti poporul, 
prin pocăință și fapte bune, la veni- 
rea Messiei, la Impărăţia cerurilor, 

In acest nì doilea articol, G., linu- 
reşta cum s'a transformat invăţălura 
lui Hristos în religia cregtion, in afara 
de ludea—unde n'avu trecuro—ci in 
mijlocul populațiilor păgine, setonse 
de o erodiuță care să sulislură nere- 
sitățile safletelor aplicate spre mis- 
ticism. 

Apostolii și discipolii, adunaţi, după 
indemnul Sf.lui Petru, spre u incerca 
să urmăreaseă visele sfărâmule prin 
ncomenoasa erucificare, erau oameni 
simpli, care nu puteau concepe alt 
ideal, pentru propaganda lor, dreit a- 
eul da n aduce „pe căile Domnului 
oile rătăcite din neamul lui Israel". 
Pätrungi de seetarismul şi exeluzivis- 


mul neamului lor, apostulii ou sar fì 
gindit niciodata la pägini. Ei au egit 
insă din pămintul Fagăduinții, «pre a 
proporădui la Evreii impragtiaţi mai 
îm toata unghiurile imperiului roman, 
formind grupe compacto in oraşale 
grecești, In Roma şi in Masupotamias, 
In acele lorulitiţi Evreii aveau comu- 
uitaţi, sinngoge şi oarecare privilegii, 
destul de mari penlru u f cauza unei 
gelozii intense a popoarelor băştinuşe, 
carecunoscură antisemitiamul. Ca toate 
că lacolțise ncest sentiment tai în 
tnato păturile lumii greco-romane, to- 
tugi elita intoligen{ii şi culturii—pier- 
zind credința in vechile mituri si pi- 
trunzindu-ne de ideia nulitätii morale 
a religiilor pâgine—n fost atrasă de 
ceremonialul religios al Evreilor. In- 
cetol cu ineetul sinagogele avură o 
numeroasă clientela de prazeliți, care 
nu rareori primeun circamriziunea si 
deveneau mozaici. Aceasta se intimpla 
eu atit mai uşor, eu cit la Evreii de- 
pârtaţi de patrie, exelvziviamul şi sec- 
tarismul nu mai nvonu aceiagi putere 
tradițională. 

In ridurile Evreilor răèpindiųi în 
lumea green-romună, şi mai ales in 
rindurile prozeliţilor si convortiților 
la moznisn, învăţătura apostolilor a 
inceput a prinde şi cu deosebire In 
Antiohia, dar invâțătura se reducea 
numai la o preparalie pentru ve- 
nirea Massiei, Numai cind Paw? din 
Tars fu convertit, invöļstara w- 
pustolilar Iineepu a deveni o religione, 
Acest Paul era foarte versat fo sto- 
diul Legii, era impregual de cultura 
greucă, ern celățean roman şi ştiu să 
vorbencă sulotalui Ercreului exilat, 
Paul ny cunoscuse po Mristox, el lua 
vuneştiuța de invațătura lui numai 
din povestirile apostolilor, povestiri 
care nu mai aduceau din proprrădui- 
rea  Mintuitorului decit faptele cele 
mai isbitoare. Spirit vioi şi mistic, 
logician obișnuit cu diseuținnile ra- 
binice, om cu simţ praclie zi cu o 


REVISTA REVISTELOR 169 


energie nestăpinita, fanatie In propa- 
gande su, Paul din Tars știu să a- 
dopte mediului invaţaturu, El reuşi sa 
convingă pe apostoli că invăţitura 
trebue data şi păglailor, mu numai er- 
lor impârtaşiți de legea mozaici; ol 
renunța ia cireumeiziune, dispensă pe 
adepţii cei noi de legiamul jadaie. 
Prin uceastu el o rupse cu mozalsmul 
şi puse bazele unei religii, El inlocui 
sirimpla ronrepliuue messinnici—de 
răzbunare şi predominare prin foc şi 
sabie—prin seen că Hristos a fast tri- 
misal lui D-zen spe a salva tot nens 
mul owmenese. Prin specolațiuni metu- 
fizice, Paul ajunge să susţină cñ Hris- 
tos e chiar Incarnaţiunea spiritului 
divin, venit pe påmint să râscumpere 
po troce picutele omoneșii, El puse 
temelie propagandei, indemutad pe o2- 
meni să se unească cu el prn loere- 
dera şi dragoste, spro n se bucura de 
nceustă jerifă a urcării pe cruce şi 
pentru a fi erlaţi la judecala din urmă, 

Apostolii puneau mare lemeiu pe 
botezul cu apă, care, primit, era sem- 
nul intrării în turmu credincioşilor; 
jar cind se adunau, rupenu pinen im- 
preună, după un Vorhiu obiceiu din 
Israel. Poul simţi nocesitatea să dea 
nceslor eredinle şi obiceiuri o insem- 
nătale adineă, mistică, de taine. 

Paul alirma, în definitie, ca faus- 
Massia a apärul pepămint ca incarna» 
ție a cuvintului Domnului, Principiu 
de acţiune al lui lehova și eoctern cu 
ël, crurilicatul este Dumnezeu al in- 
sngi; idee care a fost mai violent eom- 
bătula decit luste, dar care tuluşi au 
invins şi o dogma fundamentală a re- 
ligici crestine, 

Prin acțiunea lni Paul, creștinismul 
din secolul al [l-lea nu mai sâmăna 
deloc cu învățătura simplă a lui Hris- 
tos sau a apostolilor, ei era o religie 
cu totul nouă. Paul este, cum e do- 
altfel bine stabilit istoriceşte, fonda- 
torul crestinismului. 

Imprăştierea acestei credințe fu In- 


170 VIATA ROMINEASCA 


lesuita da caderea religiilor păgine, 
do spreulaţiile metafizice ale lumii 
culte şi prin nemulţumirea și mizeria 
claselor de jos, earo porduseră orice 
speranță în vremuri mai bune, dar 
care nuzeau, dela proporăduilarii eres» 
tinismuloi, indemnuri folositoare şi 
puneau  temeiu pe fizăduinin unei 
vieţi viitoare fericite. Difuriunen rè- 
pede u crudinii crestine fu eonside- 
rabil inlesnita şi de plasticitatea ro- 
liginnii, ale vărel baze le pusese Paul, 
Ea cuprinde, în adevăr, în secolul al 
II-lea toate ideile fecunda, toate ri- 
urile esențiale ale flozaflei päāgzine, 
devenind superioară fiecării religiuni 
în parte, 

Cit de mult a lunt noua religie dela 
cele vachi, se vede din ritual și din 
pompa sărbatorilur. Tot dala păginism 
Wa imita! și erarhin biserirească, care 
stabili mai lrzlu, prin nulorilatea so, 
n serle de dogme, re au dat narerare 
unitate bisericii. 

Oririt de pgăduitoare, un conNiet 
intre eu şi cultul păzin sa ivit, mai 
ales cind puterea bisericii puse pe 
ginduri forța civilă, Incepură perse- 
entiile, care—find intermitenta si lo- 
eulizate m anume regiuni— n'au putul 
siirpi nous credință, fiind mai mult 
un agent de propagandi. În lipsa de 
“untinnitule u persecuțiilor stă in mare 
porte succesul creşliniamaului, intermi- 
lentelje provociad propagando şi muai 
aprinse, mui tanutire, iù intervalele 
de ingăduire, 

Prin sacolul al IV-lea, biserien -ern 
destul de tare pentru a hotari de 
parloa eni dintre rivalii la tronul im- 
părătese să fie vieloria. Capii bise- 
rivii nu tint să profile de aceste cor- 
tari si nu căpitat multe drepturi, au 
putut cere prizanirea pâginilor și mai 
apoi credința cregtină ajunge chiar re- 
lgie de stat. Diferitela sinoade uu 
fixat dogmele și gradele er. "ioi 
forța bisericenseii a capilar find „n 
tarită çi de forta lumeuzrn, 


Po cit de liberala era 'a inceput re- 
ligia creştină, pe atit de strimptä gi 
exeluzivistă devine mai lrzio, mai a- 
les cind eredințela populare, ameste- 
cate ru tot svinl de elemente păgine, 
1şi găsesc ò expresiuna in lustituțiu= 
nile monubale. Sh-zi aminleasea ci- 
neyvt du vremen inchiziţiilot medio- 
vale şi va fi edificat asupra sensului 
evoluțiunii crestinismului vechiu, 

Oricit de constant pare astăzi in 
dogme, creştinismul totuşi a evolnat, 
intre credinţa unui Toma d'Aquin sau 
a lui Petre Ermilul şi intre lavâţa- 
tora lui Isus ori a St-tului Patre este 
o prăpastie. Intre areste cradințe esta 
totuşi a legătura: adaptarea In nevoile 
vicii, „Orice operă umună nu brheşia 
decit trnnalormindu-se şi nu se Irans- 
formă decit imprumutiniă mediilor siv- 
vesive, în caro sa transporti, elemen- 
tolo arwi vor permito a se adapta 
cerințelor şi nevoellur neestor medii, 
Creștinismul s'a supus totdeauna f- 
cestui legi şi a trăit: dacă vrea să se 
sustrugă, va pieri: neonsta este si- 
premna învățătură a istoriei”, 

La Revue dn Mois (Oct. 1010). 

Două opiniun! chineze asupra in- 
treprinderilor străine esile titlul unui 
articol, In earo Albert Maybon, cu ei- 
taţii din seriorilo şi ziarele partidelor 
reformist şi socialist ehiner, arata cum 
e privita in marele imperiu usiatie 
chestiunoa străinilor, Diotro celo dona 
grupa in enre se impari naționaliștii 
chineji: reformiști (monarhiști berali, 
constitnționali! şi revolnţicuari (repu- 
blicuni- socialişti), numai  reformiştii 
sint coutra capitalului şi intreprinde- 
rilor străine In China; ceilalti rovo- 
laţionurii, sint, din conira, favorabili 
introducerii enpitulurilor străine in 
scop de u pune în vuloare bogațiila 
naturale ale marelui imperiu, Astfel, 
mişcările incepute in anii din urma 
în contra sträinilor nu ar fi aprobate 
de o mare parte din naționaliștii 
thineji, 


REVISTA REVISTELOR 171 


La rubrica „Viaţa internațională”, 
Felician Challaye se ocupă eu ches- 
tiunea polonă. In fond, nrticolul a- 
cesta e un fel de recenzie a eñrților 
nu de mult apărute: „Lu Question po- 
lomnise” de R, Dmewski și „La Po- 
logne vivante" de Marius-Ary Leblond. 
Autorul erede, engi Dmawaki si Le- 
blond, eă națiunea polonă nre preg 
multa energie şi putere de viața pen- 
troca să poală fi innăduşită cu totul 
do azupririle prunznice njo Rusiei şi 
Germaniei, şi recomandă »ctitorilor a- 
certo duuă cărţi, în earo ehontiuneu 
pulună e pusă aşa da bine in aderi- 
rata ei lumini. 

De nisehe Ramischru (Sep: 
tembrie 1910). Erich Sohmidt— Marie 
v. Ebner Eschonbach. La 13 Sept. 
a. & cunoscuta ncriiitoare austriacă n 
implinit vrista de S0 do ani. Făra in- 
dotala «a din toate articolele consa- 
crate «i eu secas! ocazie, cel mal in- 
semnat este ncestu al marelui profe- 
zor berlinez, Izvoare pentru eunoagte- 
rea vieții ei se gäsese în earlen lui 
R. E. Fravzos, „Main Erstlingswerk", 
in biografia Ini Anton Beltelheim si 
in opera pa eate jubilaru a publicat-o 
întâi in aronsta revista, sub titlul 
„Movino Kinderjahre".—Ș'a petrecut en- 
pilăria i castelul morar Zdissinwita, 
sub ingrijirea bħirinuloi ei tată—un 
vechiu luptător din timpul bataliui delu 
Leipzig. Buducaţia — obisnuita in ceren- 
rile nristoerate; vorbea maj mult limba 
cehă decit germană zi mai mul! fran- 
ceza dect ceha. În salul sin jurul eas- 
telului avu ea ocazia <a cunoască vinja 
color de jos, cu virtuțile şi cu viţiu- 
rile ei. In timpul revoluției dela 155 
se mărilă cu varul ei, Moritz y, Ebner- 
Eschenbach, on savant naturalist, eñ- 
rula ea Ii datorește implinirea primei 
vi instrueţii, Prima ei proza, publicata 
in 1558, trecu cu totul mebăgula în 
seamă și ntunei en își concentră toate 
eforțările pertru a cuceri seena. O 
xuimă de piese ile teatru: „Gestindnis*, 


——— - 


„Veilehen”, „Maria Stuart în Schot- 
Hand”, „Marie Roland” și altele, con- 
șinseră pa scriitoare că trebue sà re- 
anunțe pentrn totdeauna la teatro, Para 
să pinrdă curajul insă, işi Indreeptă 
activitatea iarăși spro prozi; cel intai 
volom însă „Ersihlungen* și pvvela 
„Bozena* mu avură niciun suces, Edi- 
torul jură să nu mai publice nicio o- 
peră a vreunei femel, Revistas „Dent- 
sehe Rundschau” fu aceia core O 
facu cunoscută marelui publie: nisi 
îşi publică eu „Lotti, die Uhemarcheria”, 
care îi eiştiga simpatia publicului din 
Germania, Urmă apoi novela „Freiherr 
vou Gemperlein*, pe care He y4e o pi- 
blicñ în antologia sa „Nenner deutache. 
Norelleusehatz*, și apoi In 1583 „Rrame 
bamboli*, „Moff“, apoi romanul „Ge- 
meindekind“ și tot asa fără introru- 
pere pină la 1595, cind apâru ediția 
„operelor compleele”, M. v, Ebner are 
puncte comune, dintre uularii anstrinei, 
numai cu F. v. Saar; mal mare ast- 
mânare prerintă arta ci tu sees nu lui 
Turgenjrw : nveleaşi contraste intre 
aristoernțime și țărănime si inire 
donă generaţii. Dintre toate romanele 
gi, cel mai sus stă, fără indalală, „Das 
Gemeindekind™, 

Deutsche Revue (Seplembria 
1910). Ludwig Geiger — Cultul tui 
Goothe. Daca se observă lucrul str 
perileiul, zice autorul, s-ar pârea că 
cultul Goethe esto în ioare în Gore 
manis. Agu, dacă se compară răspin- 
diren operelor lui de altădată și acum. 
O suta doutzeri de ani tn urmă apăra 
la Goeacben, în Leiprig, prima ediţie 
autenlică a operelor lui Goethea; ra 
cuprindea fragmentul din Fanst, Tasso, 
Iphigenia, Egmont şi poezii, cara nu 
mai fuseseră încă publicate în vreo 
coleeție. S-ar A putul nptepta edilurul 
la un succes enorm: n fost jalnic. 
Nicio drami nu s-a vindat la mai 
mult de 330 ex.; din GiHz von Berli- 
chingen saw vindut numai 3, din 
„Ulavizo” 17! Astăzi însă, din ediția 


172 VIATA ROMINEASCA 


populară in fi vol. snu vindul în şase 
săptămini 20.000 éx, şi ediţii cu cea 
de Weimar, în 125 vol, cea seculară 
a lui Cotta şi cea a institutului biblio- 
grafie, care costă cite S0 și 72 marei, 
devin afacori lucrative, Cu toate neces- 
tea, uulorul nn poale ereda că acest 
colt e rea), fiindcă ure convingorea că 
operele lui Goetha nu se cilese. Vin- 
zarea lor dovedeşte numai că, in Ger- 
manin, cumpărarea de cărți a devanit 
o modă. E adevărat ră serierile asu- 
pra lui Goethe au astazi o mult mai 
mare răspindire cu in trecut: biagri- 
fia serică de Nielachowzky s-a vindut 
in 70.000 de ex., dur asia nu contri- 
zice faptul că în Germaniu cu cit sa 
serie mai mult asupra unul serlilor, 
eu alit ul patrunda mal putina în con- 
ştiinţa multimii. Sint mii şi mii acei 
care se dispenseaxi da lectura opere- 
lor lui Goethe după ca an cilit o bună 
biografie. Cultul lui Goethe e în ren 
litate mumai exterior. Sa intimplă a= 
desea că o gerisoare n ui Goethe să 
se vinda în vreo vinzare publică, ori 
versuri să se găsească in vreun album, 
zi atunci toate ziarele le publică ea 
lucruri nouă şi necunoscute, pinë ce se 
observi că serisoarea a de decenii H- 
părită în vroo colecţie de scrisori, ori 
veraurile—cel mult cu alt tiliu—se 
găseze în vreun volum sau chiar In 
Faust. Acest lucru s-a văzul şi cu o- 
cazia descoperirii manuserisnlui primei 
forme a lui Wilhelm Meister, ln Za- 
rich. Nimeni nu ştia despre ce poate 
fi vorba, şi doară in orice biografie a 
lui Goethe se poate citi ea Goethe 
intre 1776—1782 a seris „Wilhelms 
Maisters theatralische Sendung”, pe care 
l-a citit în cercol amicilor săi şi care 
este tocmai manuserisul ce a fost a- 
cum descoperit 

Sozinlistisehe Monntshefte 
(Sept. 1910). Elo Nosra da o intere 
saată notiță asupra organizatiei par- 
tidului social-democrat in India. 
SocialJemocrația indiană, in aminti: 


rea sirăvechii împărțiri naționale în 
caste, s-a divizul şi ca in două cluse 
eu alribuții cu totul diferite. Una e 
compusă numai din teoreticinni, n cà- 
ror sarcină e să păstreze nepălală In 
puritatea ei tenria marxistă, Ei stat 
feriţi da orice acțiune care ar putea, 
thiar pa departe, insemna o recunoas- 
tere a formei actuale de stat. Chiar 
birurile lor sint platite din casa par- 
Vidului. Această clasă corespunde deci 
vechii vlase a Bruhmanilur, Cealaltă 
clasă, care cuprinde depaluţii și pe 
ceilalți reprezentanți ai diferitelor or- 
ganizaţii, este organizati după modeioł 
castei Pariaşilor, Dupa cum aceştia 
trebuiau să indeplineasca toate mun- 
cile impuse, fără de care națiunea, 
inclusiv Brahmanii, ou putea să existe, 
tot aşa şi acestor membri ai parli- 
dului socialdemocral le este Ingāduit 
orice atingere eu partidele burgheze 
gi cu guvernul, ba chiar le este im- 
pus, dacă din aceasia ese vreun folos 
pantru partid. La congresele anuale, 
depulații trebue să faen o dare de 
seamă asupra activitații lor, după cure 
se ridică un Brahman şi, po buza in- 
văţăturii pure a lui Marx, face o eri- 
tick acerba. Rezultatul acestei critice 
se expune intro rezolutie, cure e dë 
obiceiu votală cu unanimitate, rămi- 
nind apoi ca Pariaşii sa-şi ronlinue 
uetivitatea lor nai puțin pură. Astfel 
in India se menține pe de o parte 
doctrina imuculală şi in acelaşi timp 
se lacu posibilă cea muai intimă neli» 
vitate practica, fara sa existe cea mai 
mică diseuţie şi neințelegere in sinul 
partidului, 

The Contemporary Review 
(Octombrie, 1910, London). D-aul W, 
E- Soathill—Cucorirea educativă 
a Chinel—arală primolo incercari ale 
statului chinez de n introduce un sis- 
tem de educaţie publică în laura atit 
de relructară la introducerea ideilor 
nouă. Acum zece ani nimeni nu erg- 
dea că astfel de incarcări pot arcu 


REVISTA REVISTELOR 1783 


sorţi de izbinda. Credinţa menerulă a 
păturii comâueătoare în China era că 
invățătura nu e pontru eei mulți; că 
î*, caro ştiau si citească si 1*, caro 
ştia să serie repreziulau un nivel dés- 
tul de ridicat pentru tara mandariul- 
lor. Acele citara scoli nationule, cara 
existau în China pentru cei puțini se 
mărgineau la clasicismul exeluzie al 
lai Confucius. Propunerea de reformă 
n Împăratului în I808 a surprins pe 
toată lumos. Imparatul isi perdu tro- 
nul gi viața pontro Indräznealu lui; 
putru uni mai tirziu inso rofòrma din 
edielul Impâratalui, mui Järgitä insă, 
fu udoptută de Impărăleasi, a cărei 
moarte lragică o zi după a Impâralu- 
lui a rămas pină ari um mister, 

Cu toate areste, se pure cù noi un 
cunoaştem bine incă lusuzirila natio- 
nale ele poporului chinez: ca in anu- 
mite împrejurări ncesi popor al Intu- 
pereeului e în sture să se anluzins= 
meze chiar de ideile nous, Cina ar f 
crezul, de exemplu, că poporul chinez 
sr pulea părăsi abuzul cu opium! Cu 
toatu neestea, latr'un siogur ue, ncen 
viciu a încetat in mod cu totul mirs- 
culos in provincia Shansi, 

Astazi, printr-o träastură de condei, 
vechiul siatem de oduraţie a lwat su- 
primat şi un altui, ca totul noa, n fost 
introdus în locul lui. Acum China nro 
un sistem şcolar complect, eu genii 
primare, secundare şi universitaţi, Scoli 
publice şi private sint in toale pro» 
viuciile, unde esta elte o administru- 
ție şcolară locala in legătură cu admi- 
nistrația şcolară centrala din capitală. 
Sint pină acum patru universități și 
idealul urmărit de ficare provincie e 
să-şi aibă universitatea ei proprie. 

Fără indoiala că această organizare 
si aceste şcoli se reduc încă de fapt 
la prea puţin lveru, dar nici nu era 
posibil altlel in atit de scurta vreme. 

Ceia ca e promițător şi curios în a- 
celaşi timp e erediața mulţimii in nti- 
litatoa geolilor şi entuziazmul tuturor 


pentru imbunatațirea lor, Autorul spune 
că ua virilat o grădini zoologică şi bo- 
tanică din China, în care singurul re- 
prezentant al faunei era un măgar bä- 
trin, iar flora nu era reprozuntală de- 
ci! prin jurba, pe care delegalul zow- 
logiei o păştea, Acum se luereară un 
proeci prin care să se introducă in- 
vâțamintul obligator, şi caro dealgur 
tă so va aplica. 

Mijloacele dorigur cK statul și la vu 
procure prin luarea averilor vălugă= 
reşti, Cum se repelă Istoria! Greuta- 
lea rea mare cousti mai cu renmă in 
tecrularea corpului didaclir, cure se 
formează acum in mase mari În Jas 
povis, Americo, Anglia şi Germania, 
In acesta gcoll se invală, dintre tim- 
bile moderne, tn deosebi limba en- 
glorii. 

Această trezire n Chinei se deto- 
veşte misionurilor ninerieani și engleji. 

Saturday Review (Octombrie), 

Piesa postumă a lui Henri Bee 
que de Erne Dimnet. 

Henri Beeque tu o un seriilor po- 
pular. Numele sân, rosti! alâturea de 
acel al lui Molicre—si nu fira drop- 
tato pinā lu un punet—de unii admi- 
ralori ui iui, nu s'a bucurat de mare 
popularitate în timpul vieţii antorului 
şi ehiar după moartea lui sint puţini 
sorţi să dovie vreodată popular, Näs- 
cul la 1840, el a seria intre douazeci 
şi pateu şi patruzeci gi cinei de ani 
şase sau şuple piese, din cara două: 
„La Parisienne* şi „Les Corbesux* 
sint adovârnte rapo d'opere. Nici unu 
din ele ny a avut un succes prea 
mare, reprezentate, De pe la anul 
1895 se ştia că serie o noul plesi: 
„les Polichinelles*, despre cara vor- 
bea tot atit de des, eazi Molière 
despre comedia so, pe care n'a seri- 
sa niciodat3: „Le Courtisan*, Daran 
după an trocea şi „Les Polichinelles* 
nu mai era terminată și, noterminată 
rămase la moartea lui Bècquo în 1900, 
cind marele dramaturg muri in mize- 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


rie, după o epocă do aproape desă- 
virșita sterilitate timp de cinsprezece 
ani. 

Fragmentele rămase din „Les Poli- 
chinelles" nu sint decit o serie de scena 
strălucite, aproape fară nici o legă- 
tură intre ole, in care trăese tipuri 
vii schițale in lrăzături nervoase și 
energice, O bandă de aga numiţi ban- 
chori inființează o bunei spro n ci 
tiga pe urma publicului naiv, Toti au 
metrese, cara fac din oi nişte păpuşi. 
Aceşti cinstiți negustori ae spionenză 
și se pindese unul pe altul, caută să 
se Ingele reciproce ell pot mai mult și 
ae ceartă dela cişlig ca lupii cind îşi 
impart prada,  Fărâmâturile rămase 
dela vi si le impart tipuri ca marehi- 
zul de Mont les A'gles, rodus u-și 
vinde numele, în lipsa oricârei alle 
proprietăţi enre i-ar pulea aduce vre- 
un venil, siu ea onorabilul domn Va- 
chon, dopulal guvernamental şi susli» 
nitorul „dezinteresul* ul baneii. E 
aceiaşi formulă dramalică simplă şi 
Noxibila, pe care o laliinisem in „Lès 
Corbenux” şi „La Parisienne", Boc- 
aque a descris viața aşa cum a vizut-o 


ochin-i minunat de observator, tu o 
uaturaleță neinireeula in vorbe şi in 
tapte și fára pretenţie do fiiuzolle sau 
preocupări străine deserierii insesi 
E ponle cel mal adine omenese şi mai 
spontan seriltur francez dela +firgitul 
secolului al novăsprezeenlea. Cauza 
penru care nu terminal piesa o greu 
de ştiut, Unii o zâsaze în insulicienta 
pregătire a lui Beeque în domeniul a- 
cesta al lumii Buuneiarilur vornşi, din 
caro căuză a cântat să se documen- 
teze an cu an eu prea multa răbdare. 
Alţii vad in el cătra sfirgitul vieții un 
ratat descurajul, care nu mai ayoa 6- 
nergiu şi curajul să ducă la sfurşil à 
piesă, pe care de altfel realilulva o de- 
pâşise cu mult prin izbucnirea eela- 
brei afaceri Panama, cu care prilej se 
dezveli toata nocinstea şi turpitwli- 
nea lumii Gnaneiarilur, Oricare ar A 
enuza Insă, e o mare piorilere pentru 
literatura franceză faplul că acest 
maro dramaturg nu şi-a putul tormina 
piesa, piordere pe care d. Hanri de 
Noussanna a departe de a o repari 
prin adaptarea scenică ce o face, comi- 
piectind fragmentele lui Bèeque. 


Bibliografie 


Chr, Ufer Introducere în Pedagogia lui Herbart (Trail. d i V 
Diu sezon pe e ei Vanalalor, Is, puma pp bem pe a t T 
] e. Citeva idei asupra educației. Part, T: Eduraţiunea su- 
fietului (Trad. do G. Cosbuc). Din publi È r, 1905. Bu 
em y rama KOG Coe că n publicaţianiie Casei Sconlelor, 1908, Bu- 
j s Eroii. Cultul eroilor gi eroteul în istorie (Trad. de 
a Din publieuțiunile Casei Seoulelor, 1910, Bucuresti, Tip. Pro- 
storia (enorerei do Brobant. Bib, p, Popor (Na, 5h Fără 

Rävasola unni doc i | e Tieni Eanan. Os 
Hit. p. Ponar ouă nen red de de. Andrei Iiracu- Lespezi. Cartea I 
ik p Ponar 1 APA a de dr. Andrei Iieren-Lespezi, Curtea I 

sifor Ghibu. Ziaristica biseri n îni istori b 
situ, Tip. Ariile A ate sninen la Romini (Studiu istorie}. 1910, 
ifor Ghibu, Ọ câlătarie prin Alsacia Lorena (Varn si scolile ei 
Extras din „Roviatu Generulă n Invätămintulni=. No 40, 1900. 
anainte polen brom era a țămintulni*. An. IV. Na. 4-5, 1900. 
i Mar Pora. Din alte vremuri (Schițe și vremuri). Bib. p Toli (No. 57ih 
Const D. Cräci ' i gi pr Vălenii te, Ti 
SEA amina i ieiageata Versuri şi proză, 1910, Vătenii-de-Manta, Tip. 
di a . Kintatea Ù 3 

D: Bala Trio Aa erai Sinitatea în Dolj, Instit. Graie L Samlteu şi 
ine: ua . Șerbănescu. Fuire süfeni. 1909, Piteşti, Tip.  Teansilvania 


a PE aaa Bude. Din liria germană moderna, laşi, Tip. Progresul. 


Panu, O încercare de uistifivare istorică sa i 
Racetii  „Pimmtntel, săteuii şi stâpinii“, 1910, Bucureşti, ] Val. e pag. ratie i 


Nouă. Pr. h. Pråpartio. Biblioteca Lumina, Bucuresti, Librăria 
Boerescu, Discursuri politice. 1859—1889, —V La 
1940, Bucuresti, Socee & Co. Pr. le 1889;—Vot. IE 1878—1888; 


> 


176 VIAŢA ROMINEASCA 


N. Gogol. Hatmanul — Viața.— Prizonierul (Nav 
de G. i Beline) Bib, Lumen o S0). Pr. 15 A E one 
; r. llle Gherg Zur Froga der Urhei Pteni 
Wien, Agr oki ere i von Gerad & Co. a ETAT; EIN: 
©. Panu. Amintiri dela „„Funimaa di te - 
Noua o h Pyron & Parzer, A viai A dat VE IO, acuinneti, 
Y Uniţiu, Anuarul XLVI al gimnaziului greco-ortod ) 
Brassó (Broso), al şcoalei reale, al gcowlelor centrale roma pa arg rre 
an perar Ta A 10, Brussd (Braşov), Tip. A. Mureşiann. Fării pret 
+ Panţu, Puncte nouă de vedere la r J ' i < 
1910, rasa Mrtsge) a. Oeren = Ag a = area conturilor curente. 
7 ; m 4. s 
Ciurea & Co p—s A ) călătorie de studii. 1910, Brassă (Brusovi, Tij 
. Faven lL Nistor. Die Motdauischen Anal s nti 
1910, Wien, In Kommission bei Alfrod Holier, Pirk ma PY: tatea 
L M. Vasilescu, Lo scioglimento delle societa commerciali 1910 
Roma, „tipogr. sia romana. i 
„_Arseniu Vlaicu. Anuarul groalei comerciale superi . 7 
româna idin Braşov, pe anul ALA al eristenjei sale Poe re aey ea 
, Diacon Ștefan S. Popescu. Citera ohsersafii referitoare la decaidența 
zeu peet pi la uneltirile lui în Rominia. 1910, Cralova. 
ciarich Griinau, Pe drum (Dramă i ne 
1919, Bib, Hatikvan NO. 4—5. Pr AL ra în i nete, trad, de M. Banmose) 
Z. Piclisan tin V äh, Biserica și în tmiliu i 
Lat: Ciu TI Carmen. Valbură), Biserica și Românisnrul, (Studia istorie), 
eire V. Hanes. Curte complecid, pentru clasa V. li 
i $ tl, pentru clasa Vila, Biiţiunoa I-a 
a „Literaturii romine moderne“, 1907, Bue i Edi j - i 
Liri Salieri s pe 4 i. Bucureşti, Editura Soc, Cooperative 
„+ Girboviceanu. Dis#rict peri p ii, ; i 
S 5 bae ema F nes cu areri proprii. 1910, Buesresti, Rusidescu, 
V. Calmutchi. floricele, (Poezii, 1910), Sweeny, Fără preţ, 
H. de Balzac. Taläul (trad, do A, Mindre}, 1010, Bucnrosti Pr, 30 b 
A Akam, Aripi eic 1910, Bucuresti, Minorvu. Pr. 2 lel, 
rinos ('vunicarului Augustin Bunco. 1910, Claf, Fără pret 
H, de Balzac. Colonelul Chabert iten f. Sav Ei 
reti, raps Minervei, Pr. 30 b. AAE Rule 96 Yo poat; ON TRES 
n Flammarion. Catarlianaul din Martini t $ 
LHO, Bourian, int: Minerve. ir, 20 b aurzzii alba Wia ariza 
oltaire. Micromegas (e i š 
niilotecă ase. Atenei ga (eu o peeluţă de J. B. Hétmi WHO. Bucuresti, 
xcorgze Murnu. Sinjo și morala în polemică. -Ini A. Tzi- 
Ania a rA 1910, Alter Baer Bacuraeiii PE NOD oa A 
_ A. Steuerman-Rodioa. Heinrich Jiet | Ed. Grenier. - 
at: Eta Pa: adie, A Toine gi Ed. Grenier. 1010, Buca 
E e Mar Imitaţia. Paihologio socială. Biblioteca Lumen (No. 
i. pa e Leon. Manismul, Religia etor puţini. Biblioteca Lumen (No 
i Fa Creangă. Iran Turbincă (in litere cirilice). 1910, Kişinev. Pr. 


ISTORIA şi GEOLOGIA 


(urmare) 


V 


Unitatea desvoltărei tuturor formelor existenții arè o urmare 
foarte insemnată : anume individualizarea în limp a tuturor fe- 
nomenelor atit materiale cit şi intelectuale, adică producerea a- 
cestor fenomene sau evenemente o singură dată în cursul vea- 
curilor, peniru a nu se mai reproduce nici cînd, 

Dar lucrul la care nu sar putea aştepta cineva, este că 
principiul, că faptele succesive nu se repetă, primit de geologi 
pentru desvoltarea pämintului, este tāgāduit tocmai pentru Isto- 

ria omenirii. Mai mulți cugetători şi chiar unii istorici susțin 
că „veşnica repelire a aceloraşi evenemente pare a fi cea mai 
solidă lege a Istoriei?!) Această temă este variată de deosebiţii 
autori; dar aceste variaţii lasă să străbată melodia pe care ele 
sint aşternute. Aşa Gabriel Tarde face din Istorie un sistem 
de repeţiri, de imitații ). Tot aşa stau lucrurile cu alți autori ca 
Spencer, Bourdeau, Lacombe, care vreau să râspingă din Istorie 
faptele biografice sau Intimplătoare şi să o intemeeze numai pe a- 
cele care ar putea fi formulate în legi, adică pe faptele de re- 


Ceea ce pare dela inceput chiar ncexplicabil in această 
concepție, este cum se face, că deși Istoria nu ar fi decit repe- 
firea aceloraşi evenemente, să nu se fi ajuns niciodată a se pre- 
vedea nici a se prezice un singur fapt viitor, şi că atunci cind, 
prin o intuiţie genială viitorul a fost uneori străpuns, măcar pen- 
tru faptele mai obşteşti, această ghicire să fi lost totdeauna pri- 
vită ca o minune? Dacă Istoria nu ar fi decit ştiinţa repeţirii 


n cară le Bon. Lois psychologiques du developpement dea peuples, 
P 


a Lois de VImitation. Capitolul: La répétition universelle. 
1 


178 VIAȚA POMINEASCA 
ne 


universale, ar trebui ca evenementele ei viitoare să fie lot aşa 
de sigur prezise ca și intunecimile de lună sau ca scăderea pre- 
țurilor cind oferta intrece cererea. Incercările însă, făcute in a- 
această direcție, precum bunăoară prevederea lui Auguste Comte 
ŞI a lui Spencer privitoare la scăderea spiritului militar pentru 
epoca in care trăim, în urma precumpenirii „tipului industrial *, 
a fost desminţită in chip absolut 1). 

Această concepţie a Istoriei s'a născut din amestecul intre 
elementul ce se repetă in desvoltarea omenească și acela ce se 
schimbă necontenit şi alcâtuește mersul evolutiv al spiritului. S'a 
observat cu drept cuvint bunăoară, că oamenii iubesc şi urăsc; 
că ci se sfişie intre dinşii; că ci tind totdeauna a innăbuşi 
sau a cleveti superiorităţile intelectuale, de indată ce aceste se 
inalță peste nivelul comun și aruncă în umbră grămada ne- 
deosebită ; că guvernele au căulat pururea să inlocuească mai 
mult sau mai puţin voinţa popoarelor pe care le conduc; că cla- 
sele de jos ale societăţii au fost totdeauna exploatate de clasele 
diriguitoare: că revoluțiile au căutat să coboare dreptalea şi 
egalilatea in clasele apăsate ; că aceste revoluții au slujit de 
treaptă de inâlțare unor ambiţioşi pentru a-şi însuși puterea, şi 
așa mai departe, 

Dar această pretinsă identitate nu este decit o inşelare. 
Nu faptele sint identice, ci legile (abstracte) care le imping la lu- 
mina zilei ; coardele care le fac să răsară, Aceste din urmă sint 
intr'adevăr totdeauna aceleaşi, căci sufletul omenesc, în puterile 


ductul unor legi fixe şi nestrămutate. Nu se poate tăgădui, că 


neschimbate ; că ei cugetă, simţesc şi pun voința lor în lucrare 
prin acelaș mecanism psihic, fie vorba de indivizi sau de co- 
lectivităţi, de grămăzi; căci toate aceste imboldiri pleacă din su- 
fletul omenesc şi din puterile ce fierb în el. Aceste puteri se întru- 


Nu este nici o indoială, că tipetele lui Cesar nou născut 
nu vor fi fost deosebite de acele ale lui Napoleon in leagăn, şi 
că moartea dictatorului roman sub cuțitul conjuraţilor nu a fost, 
ca act fiziologic, de altă fire decit acea a marelui cuceritor fran- 
cez, răpit de boală la S-ta Elena. 

Nu este mai puţin adevărat că chipul istoric în care aceste 
două vieți au fost stinse este cu totul altul în ambele cazuri, şi 
că aceste deosebiri provin din condiţiile exterioare și din reac- 
— 


1) A se vadea amănunțimele in a mea Théorie üe l'Histoire, p. 545. 


ISTORIA SI GEOLOGIA 179 


i doi $ i. Mişta- 
j ihi i re au trecut acești doi supraoameni. Migs 
2a as dla Roina era o revoltă contra apa aN 
o ean Revoluția franceză a fost una contra organiz i cae 
si olitice a Francezilor veacului al XVIII-lea, deci în pr t = ce 
DL caiiea unei nemulțămiri contra unei stări date, ză pura 
date susține că ambele revoluţii nu sint decit soep om T 
fapte? Executarea lui Ludovic al XVI-lea nu pare R iarla 
saiten aceleia căreia căzuse jertfä Carol ver Ang n speta 
judecaţi şi trimişi la eşalod de poporul în tdi dace pă 
Saci Acente doas revancue păi see pe cR Mi i 
iilor incunjurātoar re i use, 2 
ceda ele deosebiri nereductibile—şi așa mai departe € 
toate pt prin d deosebit In faptele omeneşti aria fe. a 
pețire pe care viaţa le înfăţişează în fiece zi, și au pd ret 
i sint datorite schimbărilor neincetate provo me eine 
print ee om ta Legile logice, psihologice și socio g aa 
popii arătarea acestor fapte sint pururea aceleaşi ; dar conas 
ra a care ele iși manifestă acțiunea în Istorie nete arce 
za chi bate prin mersul lucrurilor şi rezultatul intrup F p E 
i le In condițiile veșnic schimbătoare este producerea A Dp 
4 ue nouă, deşi de acelaş caracter ca și faptele precei i 
enesti, ` : 
aiai ge e dei că Istoria se repetă veșnic, rea „ata 
renje înșală : întăi legile abstracte care ore, giga ratei 
mină şi care sint pururea identice cu a A a p ue 
u totdeauna aceiaș - 
ass orang Aa pahar ete forma lucrurilor în fiecare cani i 
E Tot aşa e şi cu desvoltarea scoarţei paner ka S Aana 
anismelor. Această desvoltare este totdeauna 9 è pa de 
adli legilor mecanice, fizice, chimice, sau bio ogice fre 
mire i rezultatul lor este uneori acelaşi, atunci cind con e 
logice ; m ie trec se repetă, alteori deosebit, cind aceste conp 
eri ră Mişcările şcoarței pămintești au provocat regate aura 
lar: dar straturile din care sint munţii alcătuiți sint e e 
ri ridicării lor şi deci după aceia a depozitelor pe pictat 
ră aşternuse pe fundul deslocuit. Organele se rege ia 
evoe existenţei ; dar aceste organe variază cu para oroare 
sau vegetale, cu regiunile ocupate de ele şi cu con ți 
g 008 deci, din punctul de vedere al Mag pa ep 
nici o deosebire de principiu intre modul er: mă patac iani 
mintul şi organismele, şi acela cum se desiăşu 


menești. 


Sä vedem acuma dacă poate in Istoria goteo mo rm 
intilni acea evoluţie a legilor înseși, pe care am resp es da 
drept cuvint, în domeniul naturii. Ea s'ar putea goue mum . 
fină dat caracterul mult mai mobil, mai flexibil al spi 


180 VIAȚA ROMINEASCA 


menesc care ar învoi o schimbare nu numai in faptele Istoriei, 
ci încă şi In coardele (resorturile) care le imping la lumină, 

Sub acest raport noi constatăm o statornicie tot atit de pu- 
ternică, tot atit de neschimbată ca şi In legile fizice. Cel puţin 
mintea simte, şi pentru domeniul faptelor omeneşti, nevoia ne- 
oprită de a crede în regularitatea procedeurilor naturii şi nu poate 
dar admite, că legile logice, psihologice şi sociologice să fi pu- 
tut fi vreodată altfel de cum sint astăzi. Scrisoarea cea Intăi ce 
ni s'a pastrat conţine aceleași inlânțuiri logice ale cugetării ; dra- 
mele, comediile, alcătuirile istorice vechi, dovedesc că aceleaşi legi 
psihologice cirmueau acțiunile oamenilor şi că masele erau 
mişcate în puterea acelorași legi care lucrează asupra lor în 
zilele noastre. Dacă ar fi altfel, dacă inseşi aceste legi ar fi 
putut suferi o schimbare, Istoria ar fi fost totatit de cu neputinţă 
ca şi Geologia, dacă s'ar admite pentru dinsa putinţa evoluției legi- 
lor fizice, 

Ceea ce se schimbă in Istorie, este uneori mediul exterior, 
in caz de migrații, totdeauna însă acel interior, intelectual, bul- 
gările de zapadă care Ingrămădeşte schimbâri peste schimbări şi 
preface fără incetare pasta din care sint plămădite faptele. Ceea 
ce se schimbă necontenit sint individualităţile omeneşti prin care 
lucrează puterile Istoriei, adecă legile logice, psihologice şi socio- 
logice. Sub acest raport există Insă analogie adincă intre Geo- 
logie şi Istorie; căci pămintul a modificat în fiece clipă mediul 
asupra căruia lucrau puterile lui. Organismele deasemenea schim- 
bau necontenit obiectul chiar asupra căruia schimbarea se in- 
deplinea. Apele rozind rocele şi depunind sedimentele de care 
erau pline, modificau fără incetare coheziunea şi felul invalişu- 
lui pămintesc şi ofereau la acţiunea repetată a aceloraşi puteri, 
un material necontenit altul, pentru sculptarea în el a formelor 
nouă, Organismele care se prelăceau ofereau la rindul lor o altă 
supralață la acţiunea modificătoare a acestor puteri. 

Singura deosebire între materie şi spirit In ceea ce priveşte 
acţiunea mediului este, că pentru cea dintăi nu este decit un sin- 
gur fel de încunjurime, mediul exterior, pe cind pentru minte este 
inafară de acest agent care lucrează şi el uneori pentru a-i mo- 
difica formele, incă şi mediul interior. Dar ne vom ocupa cu a- 
ceastă chestie cind vom trata despre deosebirile ce există intre 
fenomenele geologice şi evenementele istorice, 


Un al patrulea punct, care apropie Geologia de Istorie, este 
mersul desvoltărei care se îndeplineşte totdeauna prin formele 
superioare, pe cind acele inferioare se ltrăsc adeseori în curs de 
veacuri în starea lor rudimentară. Această lege abstractă se re- 
găseşte chiar in domeniul naturii neinsullețite. Materia care la 
origine era gazoasă, trecu intăi in starea lichida, apoi în acea so- 
lida, Dar pe cind gazurile şi licvidele stăruiră In starea lor pri- 
mitivă, moleculele singure care ajunseră la gradul cel superior 
de coheziune solida, evoluară și se dilerențiară, pănă ce ajunseră 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 18t 


— 


a alcătui corpurile aşa de variate care compun astăzi scoarța 
pămintească, 

Această lege ia insă un caracter mai preciz In formele 
materiei vii. Transformările organismelor se indeplinesc totdea- 
una prin formele lor superioare, pe cind acele inferioare rămin 
stătătoare, Numai așa se poate explica cum se face ca pămintul 
să infâțişeze astazi, Intrunite pe suprafața lui, genurile și speciile 
care s'au urmat În cursul veacurilor, prin densebitele transfor- 
mări încercate de scoarța pămintească. Cu toate că unele din a- 
ceste specii nu au lasat decit reprezentanți atrofiați, nu este mai 
puțin adevărat câ deosebitele ființi ce s'au succedat pe glob, se 
regăsesc pe el în vremile de laţă. Intru cit speciile inferioare se 
intilnesc în forma pe care o posedau la origine (dimensiile lor 
sint indiferente), se înțelege dela sine că progresul nu s'a putut 
face decit prin speciile superioare. Desvoltarea formelor vieții 
materiale s'au indeplinit deci totdeauna prin partea lor superioară. 
Vom mai constata în curind insă şi o deosebire in chipul indepli- 
nirii acestei legi pentru formele spiritului, dilerenţă care caracte- 
rizează această treaptă superioară a existenți, 


VI 


Voim acuma să atingem o analogie mult mai adincă, care 
există intre cele două mari ramuri ale ştiinților succesiunii, şi 
care se rapoartă ia chipul cum lucrează cauza in producerea fe- 
nomenelor lor. 

Noi privim Geologia ca şi Istoria, drept ştiinți explicative 
ale fenomenelor pe care le înregistrează, și invâțatul geolog pe 
care l'am luat de câlăuză pe un domeniu pe care’) cunoaştem 
mai mult din punctul de vedere al Logicei, este de aceiași pä- 
rere cu noi, cind zice, că „Geologia se imparte în trei părți deo- 
sebite : descrierea fenomenelor, istoria şi interpretarea lor, părți 
ale căror interes filozofic merge invederat crescind In ordinea in 
care le-am enumerat" '). Pentru d, Delaunay scopul de căpetenie 
al Geologiei este deci de a explica fenomenele cu care ca sein- 
deletniceşte. Bine injeles că d-sa, ca reprezentant al ştiinţilor po- 
zitive pare a atribui acest rol la toate ştiinţile, căci d-sa zice 
aiurea, „că ştiinţa prudentă şi ghibace, care se mârgineşte a a- 
naliza, a defini, a clasa şi identifica faptele In singurul scop 
de a arăta cum sint făcute lucrurile, este, trebue să o mărturi- 
sim, puţin mulţămitoare pentru minte şi mai ales pentru o minte 
franceză care cu greu numai poate să se restringă la modul cum, 
lără a cerceta și peniru ce, lucrurile se petrec astlel“ 2), 

Asupra acestui punct, noi impărtăşim idei cu totul deose- 
bite nu numai de acele ale d-lui Delaunay, dar şi ale mai tuturor 


1) Soience p. 6. 
2) Ibidem, p. 1 


182 VIATA ROMINEASCA 


S a 


ilor ştiinților pozilive și ale unui mare număr de filo- 
2 prua pik tine sd pre iotr'adevăr explicativ al lenomenelor 
numai ştiinților succesiunii (Geologiei şi Istoriei), pe cind pentru 
acele ale repeţirii, noi credem că acest rol esie mult mai mär- 
init, ori iniimplător. y 
en Stiințile penie. in deobşte se preocupă foarte puţin de 
cauză. Ele se mulțimesc de a stabili bine adevărurile asupra 
fenomenelor pe care le studiază, şi dea formula legile, adeca de 
a găsi peneralizările acestor fenomene, O eroare aproape in 
deabşte râspindită este aceea care constă în a căuta în lege explica- 
rea fenomenelor singuratice, Ne vom moițâmi a cita citeva propo- 
ziţii de ale reprezentanţilor de căpitenie ai filozofiei și ai științii care 
împărtăşesc aceste păreri neexacie, câci o enumerare mai de: 
plină ar deveni obositoare. Aşa d. W, Wundt spune, că „atunci 
cind s'a gasit formula gencrală a unci clase de fapte, adecă 9 
lege, s'a stabilit implicit un raporl definit de la cauză la efect“ '). 
D. Rickert este deasemenea de părere, că „acolo unde este cu 
putință de n reduce un fenomen la o noţiune care reprezintă o 
lege, noi avem ceea te se chiamă o explicare cauzală, adecă 
ştim pentru ce fenomenul trebuia să se producă in acel fel; că 
o altă explicare decit subordonarea sub națiunea generală a le- 
gilor, ştiințile naturale nu sint in stare să o dea*“), D  Fowmlite 
este iarăşi de părere că „a explica științificeşie este a readuce 
la legi, adecă la nişte asemânări permanente între fenomene” *) 
D. Fonsegrive defineşte deasemenea legea, ca „relația Intre două, 
fenomene din care unul este luat drept cauză și celalalt drept 
efecte 4). lată pentru ce găsim autori care lăgăduese că indi- 
vidualui să poată avea prin el insuși o cauză, sau să devină o 
atare, fiindca această cauză nu este formulabiţă în iegi* ^), 
Avem så dovedim întrun chip nerâsturnabil, că legea prin 
ea insâşi, adecă generalizarea fenomenelor, nu conţine niciodată 
explicarea lor cauzală, şi că „peniru ca“ a! fenomenului Irebuo să 
fie căulat întotdeauna înafara acestui fenomen. întrun alt fe- 
nomen, întra altă lege, acea cu care el se găseşte în o relație de 
cauză lu efect. Pentru a aduce această dovadă ne vom indrepta 
intâi spre ştiințile pozitive. Bunânară legile lui Kepler asupra 
mişcării planetelor alcâtuesc nişte peneralizări ale celor mai mari 
fenomene ale universului de care mintea noasiră se poale apro- 
pia. Se poate insă oare susținea, spre pildă, că legea, că ariile 
descrise de razele vectoare sint proporționale cu timpurile, ar con- 
ținea o explicare cauzală a revoluției planetelor In jurul soarelui ? 


1) Ueber den Begriff des Gesetzes, p. 08. Comp. Logik T, 2, p. 151—153, 
a) Die Grenzen A natur rwiaaenachajilichen ma bt E farse m 135. 
1) Le Mouvement idéaliste et la réaction contre la science positive, 
p. 5. Comp. p- 243. 5 
4) La causatită efi p 2 E 
5) Paul Lacombe. arate preoti gar orga È RES & Aa 
vedea și ecele ce spune d. Simian în Synthèse historiurue 1903, 
p i5. Pentra i pram: vi relații vezi a mea Théorie de l'Histoire, p. 36—37. 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 183 


Legea explicativă a acestor legi ale lui Kepler si deci a mişcării 
corpurilor cerești, nu este cuprinză in pencralizările lui Kepler, 
Această lege cauzală deosebită fu aflată smai tirziu de câtră 
Newton in principiul gravitaţiei universale care, prin formula că 
corpurile se atrag în raport direct cu masele Și in raport invers 
cu patratul distanțelor, găsise canza, explicarea peniru ce, al mo- 
dului cum se indeplineşie revoluţia planetelor in jurul astrului 
central. Legile lui Kepler care nu conțin cauza explicativă a fe- 
nomenelor pe care le generalizazā nu ar fi deci legi în înțelesul 
adevărat al cuvtatului. Un fijozoi german, d. G. Simmel, con- 
secvent cu ideea despre natura legii, idee pe care o impărtâșeşie 
generatlitătea cugetâtorilar, că orice lege adevărață trebue tot- 
deauna sà conțini chuza faptelor asupra cărora se intinde, nu 
stă la ginduri, pentru plăcerea de a sprijini un principiu fals de 
Logică, de a tăgădui peneralizărilar lui Kepler caracterul de legi. 
El o spune anumit, că „fretinsele legi ale lui Kepier nu trebue 
privite ca legi naturale în sensul strict al cuvintului, findes ele 
nu conțin cauza mișcării planetelor, Adevărata lege este acea a 
lui Newton“ $). 

Dar dacă esie aşa, atunci legea căderii corpurilor care gi 
ea a lost formulată ca o simplă generalizare şi a căreia cauză 
reşede și ea tot în principiul gravitației, descoperit în urmă de 
Newton, nu ar fi nici ea o lege? Si tot aşa ur [i cu nesiirșita 
majoritate a legilor Mecanici, Fizicii, Chimici, care nu formu- 
lează decit generalizarea fenomenelor, fără nici o abatere de gind 
cäträ cauzele producàtoare ce râmin in cea mai mare parte 
necunoscute, 

Der apoi ce soiu de explicare este acea dată de generan- 
lizare ? Daca se intreabă bunăoară, pentru ce unghiul de re- 
Mexiune al unei raze de lumină este el egal cu unghiul de izei- 
dență— după principiul că legea dă cauza, aceasta s'ar afla în 
propoziția că totdeauna lucrul se întîmplă aşa, Dacă se Intreabă 
apoi cauza pentru care piritul de fier cristalizază In formă cubică, 
ca va fi aflată in împrejurarea că toți piriţii cristalizază in a- 
ceastă formā !! Dar se simte absurdul, ridiculul chiar al unei 
asemenea sprijiniri; căci explicarea fenomenului individual fiind 
dată de lege care nu este decit acelaş fenomen generalizat, ar 
urma că fenomenul se explică prin ¢l însuşi! 

Puţine sint fenomenele despre care științile posedă şi ex- 
plicarea cauzală ; bunăoară acele datorite gravitației și dilatației. 
Pentru nesiirșita majoritate a cazurilor, cum o zice prea bine d. 
Francis Charmes, unul din noii cugetători care văd drept în 
această intrebare . „știința constată mai mult faptele decit le expli- 
că.) Adeseori e numai o înşelare, cind crezindu-se ajuns la peniru 
ce, am stabilit numai cam se petrec fenomenele, bunăoară cind 
Chimia ne spune, că două elemente de hidrogen combinate cu 


3 Problema der Geschichisphilasophie, p. 78. 
3). La Revue deg deux Mondex, d 1904, p. FIE 


184 VIAŢA ROMINEASCA 


un element de oxigen dau naştere apei, la trecerea unui curent 
electric, nu trebue luată atingerea celor două gazuri, nici acel al 
electricităței, drept cauza producătoare a apei. Această combi- 
nare nu arată decit norma de urmat pentru a produce licvidul; 
ea arată deci numai cwn, nu pentru ce sa produs fenomenul, 
Tot aşa ar [i cind se schimbă protoclorura de mercur, materie 
nevătămătoare, în o otravă violentă, prin adăogirea încă a unui 
element de clor. Nu se poate spune ca adăogirea acestui nou 
element de clor ar constitui cauza fenomenului, Această ope- 
rație nu arată decit modul de procedare pentru a produce bi- 
clorura de mercur; dar nu conține explicarea cauzală a produ- 
cerei otrăvei. Explicarea rămine ascunsă in o schimbare mole- 
culară despre care nu avem nici cea mai mică idee, Ştiinţele 
de repeţire nu se ocupă decit incidental cu cercetarea cauzelor, 
Ele sint desăvirșii constituite cind constată modul de indeplinire 
al fenomenelor şi cind prind bine adevărata lor natură. 


Cu totul altfel stau lucrurile în ştiinţile succesiunei, Geolo- 
gia şi Istoria, unde cauzalitatea devine un element neapărat spre 
constituirea chiar a acestor științi. Dar să bāgäm de seamă chiar 
dela inceput, că este cu totul indiferent dacă aceste științi, in sta- 
rea de astăzi a cunoştinților noastre, pot indeplini cu desăvirşire 
această condiție, sau nu; căci condiţiile cerute pentru existenţa u- 
nei ştiinți nu implică numai decit realizarea desăvirşită a acestor 
deziderate. Aşa bunăoară, pentru științile repeţirii, postulatul le- 
gilor este neapărat; dar chiar cind o știință nu poate formula 
decit un mic număr din ele, ca Meteorologia, ea totuşi nu in- 
cetează de a fi o ştiinţă; căci ea năzueşte la descoperirea legi- 
lor şi această năzuință a ci este indestulătoare pentruca să aibă 
dreptul de a fi privită ca disciplină științifică, neatirnat de gra- 
dul pănă unde această tendință a fost realizată, Pentru Geologie 
și Istorie noi privim ca unul din elementele alcătuitoare ale aces- 
tor ştiinți stabilirea raporturilor cauzale intre fenomenele lor, 
Dar este absolut indiferent pentru existența acestor două cimpuri 
de cunoștinţi ca discipline ştiinţifice, până la ce grad au ajuns 
ele a indeplini acest postulat. 

Pentru ce oare cercetarea cauzei este ea un element atit de 
esenţial in știinţile faptelor care se urmează unele după altele? 
Penirucă ele înlocuesc, prin acest element, pe acel al generali- 
zărei care dă maşlere legii în ştiințile de repețire. lntr'adevăr 
orice știință are nevoe pentru a exista de un mânunchiu de i- 
dei generale care să inchege faptele individuale, pentru a uşura 
minței cuprinderea lor intelectuală, și spre a sluji la organizarea 
sistematică a cunnștinților care sint de domeniul ei. In ştiințile 
repeţirii aoţiunea de lege slujeşte drept element organizator ; in a- 
cele ale succesiunei această noțiune este inlocuită prin acea a seriei. 
Dar seria faptelor succesive prin care element oare poate fi inlănțuită 
in o unitate intelectuală care să-i dee caracterul unei idei generale ? 
Este evident ca operația pgeneralizării, zămislitoare legilor, nu mai 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 185 


poate aduce această slujbă ; fiindcă elementele care trebue să fie 
Intrunite în o unitate comună, nu sint similare, pe cind generali- 
zarea nu poate [i intinsă decit asupra elementelor similare. Cit 
timp insă faptele succesive sint expuse numai cit unul după al- 
tul, fără o legătură cauzală care să le lege In seriile succesiunei, 
se pot dobindi materialuri pentru Istorie, nu însă o expunere ştiin- 
țifică a desvoltărei. Istoria nu capătă caracterul de ştiinţă, decit 
prin inlânțuirea cauzală a evenementelor pe care le povesteşte, şi 
acest caracter este cu atit mai rostit cu cit înlănțuirea este mai 
puternică, Aşa a se enumăra numai cit jurămintul regelui Lu- 
dovic al XVI-lea pe constituția votată de adunarea naţională, 
fuga lui la Varennes, descoperirea dulapului cu scrisori, năvăli- 
rea in Franța a Prusienilor şi Austriacilor, declararea căderii 
regelui dela tron, punerea lui sub judecată şi decapitarea lui, nu 
insamnă a face Istorie ştiinţifică. Aceasta nu ia naştere decit în 
măsura cu care aceste fapte vor fi legate între ele cauzaliceşte 
întrun chip mai strins şi mai desăvirșit, 


Dar faptele succesive au tendință de a se Inlänțui In minte 
prin legătura cauzală, incă şi pentru alt temeiu. Cercetarea cau- 
zei in faptele de repeţire este totdeauna de scurtă răsullare şi 
cade după foarte puține scări In prăpastia cauzelor ultime. Aşa 
legile lui Kepler și Galileu găsese cauza lor în gravitație ; dar 
care este cauza acestei din urmă? Nu se știe. Fenomenul ro- 
mei poate fi urmărit pe trei trepte cauzale succesive până la legea 
de echilibru al temperaturilor, Dar care esie cauza acestei de 
pe urmă lege? larăşi tăcere. Fenomenele datorite căldurii sint 
explicate cauzaliceşte prin dilatație; dar pentruce căldura de- 
Zincheagă moleculele ? Tot taină rămine, In faptele de repeţire, 
necunoscutul Incunjură foarte de aproape cele ce se pot cunoaște. 

Cu totul altfel stau lucrurile în faptele de succesiune, Cau- 
zalitatea inşirindu-se dealungul timpului și desvirtindu-se dela 
fapt la fapt, aruncă cauza ultimă la primul început, Inlăturind-o 
pentru a zice astfel din mintea noastră, Dacă voim să urmărim 
lanțul cauzelor care explică Revoluţia franceză, ne vom urca din 
treaptă in treaptă până la originea societăților, dacă nu până la 
acea a lucrurilor. 

Cauza unui fapt va fi deci totdeauna un alt fapt; cauza u- 
nei legi—fapt generalizat—uneori un fapt singuratic, bunăoară incli- 
narea axei pămintului pe orbita lui, care inclinare explică legile lumi- 
nei şi a umbrii, cum şi acele ale căldurii şi răcelii pe globul nos- 
tru,—cele mai de multeori, o altă lege. Pentru faptele de repe- 
fire, cercetarea se va lovi de foarte aproape de cauzele ultime; 
pentru acele de succesiune ea se va intinde pe o nestirşire de 


fapte în nesttrşitul timpului. 


Cauza va fi totdeauna dată prin o forță şi prin condi- 
tiile in care ea se intrupează; ea insoțește deci totdeauna pro- 
ducerea unui fenomen. lată pentruce este foarte exact de spus 


166 VIAȚA ROMINEASCA 


—— 


că nu esie fapt fără cauză, Dar dacă cauza există totdeauna, a- 
ceasta nu însamnă câ en să fie pururea cunoscută. O cauză nu se 
destăinucşte minţii noastre, decit atuncea cind putem să ne dăm 
seamă de modul cuni lucrează o putere prin mijlocul conditii- 
lor existenții. Modul de lucrare al gravitației ne este cunoscut 
prin formula jegii care arată cum se atrag corpurile intreele. lată pen- 
tru ce această lege este o lege cauzală, explicativa a fenomenelor. 
Principiul dilataţiei care admite dezinchegarea moleculelor sub 
acţiunea căldurii este şi cl un principiu explicativ, al fenomene- 
lor produse de această putere. Dinpotrivă, toate combinațiile chi- 
mice sint mute în ceea ce privește cauza ; căci modul de com- 
binare a deosebitelor elemente şi prelerința unora pentru altele 
sint pentru noi o taină nepătrunsă. 

Numărul forțelor este totdeauna mărginit, pe cind condiţiile 
înfăţişează o mare varietate, Dar pentru faptele de repeţire, a- 
ceste condiții fiind generalizate, numărul lor se restringe cu mult. 
Pentru laptele de succesiune care rămân pururea unice, condiţiile 
variază aproape la pesfirşit In succesiune cauzele Inşirindu-se 
dela fapt la fapt, urmează câ ea va trebui să se razime mai ales pe 
condiții şi nu atita pe forțe, Cauza mărginindu-se la cercetarea 
condiţiilor, ca va putea fi mai uşor urmărită. 

Nevoia In care succesiunea se află de a inlânțui cauzali- 
ceşte faplele în seri, este inlesnita prin această intemeiare mai 
uşoară a cauzi. 

Pentru Istoria omenirei, pătrunderea cauzelor este cu atita 
mai accesibilă cu cit Istoria este o stiință a spiritului, și se 
pot atinge deadreptul coardele care aruncă faptele in lume. 
D. Fouilite bagă de samă cu drept cuvint, că „legile psihice 
sint mai radicale decit cele fizice, pentrucă cele se rapoarta la ape- 
tiție şi pentrucă apetiția este o cauză mai adine explicativă 
decit formulelele Mecanicei, Este ọ deschidere asupra Juntrului 
ființelor şi nu numai asupra părţii lor de dinalară* 1). G. Tarde 
complectează gindirea d-lui Fouillie, cind zice că „in materia so- 
cială se poate pune mina pe cauzele adevărate, actele individuaie 
care dau naştere faptelor, ceea ce este cu lutul substras priviri- 
lor noastre in ori ce altă materie* $). lată pentru ce noinu putem 
admite părerea d-lar Langlois şi Seignobos care spun, că „trebue 
să ne lepâdăm în Istorie de gindul atingerii cauzelor prin o ac- 
țiune directă, precum se Intimplă lucrul în celelalte științi 3)*, 
cind tocmai contrarul este adevărat, câci in Istoria omenească, 
precum în deobște în toate ştiințile spiritului, sé poate tocmai 
iplica această metodă directă, pe cind în ştiințile materiei, 
spiritul nu poate pătrunde învălișul în care cauzele sint inchise, 
decit prin operaţii logice de natură indirectă, 

In Geologie care este o știință de fapte materiale, pătrun- 


1) L'dvotutionisme des Ides forvia pi X, 
3) det Lois de lImitation, p 2 . 
5) Introduction aux Etudes historiques, p. 180. 


ISTORIA "ȘI GEOLOGIA 187 


derea directă a cauzelor este bine înțeles iarăşi cu nepulință. To- 
tuşi precăderea asupra știinților repețirii, in ceeace priveşte sta- 
bilirea cauzelor, subsistă. Cauza este stabilită şi în ea prin 
0 inlânțuire de fapte care se urcă la infinit pentru cauzele ultime 
ŞI ea este intrupată mai ales în condiții, pe cînd acţiunea pute 
rilor, puţin numeroase, este privită ca cunoscută. Geologul pentru a 
explica cutare formație geologică specială, va recurge la o inlăn- 
tuire de cauze intrupată in condiții exterioare care vor da ex- 
plicarea dorită, El va urmari mişcările tectonice produse de Im- 
pinsul masei centrale care va proiecta rocele, topite ca filoane 
metalice, în straturile aşternute de sedimentele marine. Aceste miş- 
cări tectonice vor produce la rindul lor fàlduriri, răsturnări, ruperi, 
lalii (des failles) care vor lua direcția determinată nu numai de 
linia de zdruncinări, dar încă şi de piedicele ridicate de revăr- 
sările anterioare care vor [i consolidat roce şi boltiri pe care miş- 
carea va lrebui să le încunjure. Dar aceste stratificări ridicate a- 
dese ori la mari înălțimi vor fi expuse la acțiunea rozătare aa- 
pelor care vor cara cu ele citimi mai mult sau mai puţin insem- 
nate. Deșărturile lăsate vor fi umplute în o viitoare afundare sub 
ape, tie alte depozite marine sau de apă dulce, pâna cind alte 
ridicări vor schimba, în pâmint uscat statornic, acest joc de le- 
gănare de mai multe ori reinnoit. 

„_ Geologul va trebui să urmărească toate aceste mişcări, 
ajutindu-se pentru a se orienta In acest labirint, cu electele dato- 
rite forțelor mecanice, cu rămăşiţele paleontologice şi cu natura roce- 
lor reaflate. El va avea totdeauna a face cu fapte, cu condiții ex- 
terioare ale căror forme coexistente va căută insă totdeauna să 
le proiecteze in timp, reducind conglomeratul pe care Il are 
inaintea ochilor la un şir de cauze care au lucrat In cursul dura- 
tei necalculabile in care s'a format masa pe care o cercetează, 
El va trebui deci să constitue pentru fiecare regiune mai mult 
sau mai puţin întinsă, serii geologice în totul asemănătoare 
seriilor istorice care var [i individualizate in timp, ca unele ce au 
0 existență unică și niciodată reinnoită, şi vor fi tot odată indivi- 
dualizate și în spațiu, fiecare regiune infațişind deosebiri, 


Cauza cu toate acestea nu se urcă toldeauna la infinit, nici 
in faptele succesive, Acele care sint datorite indliv idualităţilor sau 
acele ce aparțin intimplării (hasard) se ţin de cauzele ultime; căci 
individualitatea omenească este o alcătuire nereductibilă care, chiar 
dacă ar putea fi explicată cauzaliceşte, prin o coborire din strā- 
buni, nu păstrează mai puțin caracterul ei intimplător, prin inter- 
venirea ei necauzală ințr'un moment dat, în șirul faptelor succe- 
sive, Tot aşa și cu intimplarea propriu zisă care nu constă doar 
in fapte fără cauze, ci in intilnirea necauzală a două fapte sau 
serii de fapte care In cle inseşi pot fi foarte bine determinate cau- 
zaliceşte, Trebue insă observat două lucruri: întăi ca individua- 
litatea și laptele datorile întimplării, cu toate că introduse [Ară cauze 
in serii, devin ele inseşi cauze producătoare de fapte succesive. 


“188 VIAŢA ROMINEASCA 


Apoi că faptele datorite individualității sau intimplării nu devin is- 
torice decit prin confluența lor cu marele curent al faptelor ob- 
şteştia cărora cauzalitate se urcă la infinit. 

Nenorocirea lui Napoleon din Rusia în anul 1812 ar fi fost 
cu neputinţă, fără imboldirea personalității lui spre expediţia în 
acea ţară. Dar această nenorocire ar fi fost tot aşa de peste 
putință fără evenementul obştesc al Revoluţiei franceze pe care ca 
s'a altoit. Tot aşa e şi cu Geologia, unde accidentul, Intim- 
plătorul, joacă un rol insemnat. Dacă se găseşte bunăoară că 
ialdurile munţilor Harzului care urmează direcţia spre Nord-Ra- 
sărit, au fost răsturnate spre Nord-Apus prin simburile granitic 
al Brokenului; sau dacă în America Nordică falrurile Carbonile- 
rului, primul cat al Hercinianului, incunjură scutul canadian și 
dacă in deobşte Alpii inlățișează serii de valuri paralele cu 
Andoiturile incovoiate care, puse în mişcare la epoce deosebite şi 
necgal oprite prin piedeci anterioare, se lovesc de stavile solide,— 
toate aceste piedici care stinghiresc și deformează faldurile ro- 
celor, au fost sămănate In drumul lor prin intimplare, Ceca ce 
nu vra să zică că ridicarea anterioară a acestor simburi, a a- 
cestor scuturi, şi a acestor stavile să nu fie fapte absolut explica- 
bile în privirea cauzelor lor. Dar intilnirea lor cu falduririle pe 
care le deformează nu este motivată cauzaliceşte și ia deci ca- 
racterul de fapt datorit intimplării. Şi în Geologie vom intilni for- 
maţii absolut individuale şi cauza ultimă a hazardului se repetă 
mult mai des ca în Istorie, Dar şi In Geologie aceste fapte datorite 
unor cauze individuale nu dobindesc o valoare decit prin in- 
tervenirea lor in mişcările obşteşti ale scoarței pârintului, 

D-nii Langlois şi Seignobos rezumă indestul de nimerit 
rolul hazardului in fenomenele oricărei desvoltări. Ei zic, că „In 
“evoluția chiar a pămintului, a vieţii animale ca şi în acea a ome- 
nirii, faptele care s'au succedat au fost productul, nu al legilor, 
ci al concursului la fiecare moment al mai multor fapte de fel 
deosebit. Acest concurs numit uneori hazard a produs un şir de 
accidente care au determinat mersul particular el evoluţiei. A- 
ceasta din urmă nu este de înțeles decit prin studiul acestor ac- 
cidente. Istoria este pe acelaș picior ca ṣi Geologia şi Paleonto- 
logia" !). Dar aceşti autori resping fără cuvint acțiunea legilor ca 
zemislitoare a faptelor. Fenomenele nu pot fi produse decit prin 
acțiunea uniformă a puterilor naturii, deci In virtutea legilor ab- 
stracte, D-nii Lauglois și Seignobos par a se teme că admi- 
ind intervenirea legilor în producerea faptelor succesive, să nu 
mai rămină loc pentru accident şi hazard; dar intilnirea acţiunii 
-chiar a două legi poate fi opera hazardului. 


A. D. Xenopol 
(stirşitul în No. viitor), 


e m ee 


1) Introduction auz Etudes historiques, p. 202. 


In muzeu 


Läcaş cernit al trecerii eterne, 

Trist sarcolag al vremii adormite, 

Tu jalnică posomorită urnă, 

Ce-aduni cenușa gloriilor stinse— 

Sub bolta ta mi-e frig şi mă cutremur, 


De undeva, de dincolo de moarte, 

Eu simt un duh intunecat cum vine, 
Cum işi desface aripile negre, 

Cu sbor incet din haos se desprinde 
Şi toate pier pe cite'n drum s'abate 
Şi le-a atins răsufletu-i de ghiață... 
Mor florile şi zimbetele mor, 

Se fringe visul, dragostea apune, 

Se sting sdrobite clocolele urii, 
S'aştem in praf şi Dumnezei și ingeri, 
Trosnesc şi cad arcadele mâestre, 
C'un gemât lung se surpă Partenonul, 
lar duhul rău purcede mai departe 

Şi risul lui se plimbă pe ruine... 


Zădarnic tu crăiasă 'ndurerată 
Cu ochii stinşi l-ai plins pe Mausolos- 
Şi jalea ta a 'ntruchipat minunea, 


Londra, Noembrie 


VIAȚA ROMINEASCA 


Ce'mpodobea demult Halicarnasul... 
Şi tu 'n zădar ţi-ai scris, Sardanapale, 
În marmură cintarea biruinții... 

Sint toate pral... —Un bulgăre năting, 
Un strop răzleţ și fără strălucire, 

A mai rămas din visele lui Ramses, 
Ce-a terecat eternitatea 'n piatră. 


Bieţi biruiţi, azi sinteţi toți alături, 
Ostaşi căzuţi ai luptei neslirșite, 

E moartă azi şi vechea noastră vrajbă. 
Neputincios la poalele Astartei 

Cu arcul lrint stă trist săgetătorul 
Privind obrazul spart al unui sfinx... 


Cum staţi aşa, sărăcăcioase moaşte 
Ce-aţi mai râmas, sărmane mărturii 
Din strălucirea stins'a unui vis... 
Satiri, himere, nimfe și centauri, 
Cu trupul frint, cu brațele perdute ; 
Şi cum amurgu 'nlăcrimat trimite 
De sus din cer un giulgiu mortuar 
Pe la fereastra criptei voastre reci ; 
În liniştea arcadelor boltite, 

Eu singur viu pe cimpul de bălae, 
Stau îngrozit de suspinarea voastră, 
De gemătul ce tremură ‘n văzduh 
Si mintea mea aude cum pămintul 
Îşi cere astăzi morții înapoi... 


Veniţi, veniți să facem îingropare! 
Drumeţi de-acum ai vremii stătătoare, 
Veniţi o groapă nouă să săpăm! 

Sa le-așezăm în tristă Infräțire 

Aceste moaşte jalnice şi sfinte, 
De-asupra lor să crească iarba verde, 
Să-și cinte viaţa imnul ei de slavă 
Şi din amarul plins al veșniciei 

Sa prindem vraja clipei trecătoare... 


PA a a 


Octavian Goga 


In cușca leului 


Cimpia ce se întinde din jos de Brăila, de-alungul Dunărei, 
pină departe, cit poate cuprinde ochiul în zare, părea o mare 
neslirșită ce-și clătina fără astimpăr valurile roşii în lumina au- 
rie a unei zile de toamnă. 

Intreaga divizie de cavalerie trecea Dunărea. 

Era o incercare grea de pregătire de război, inpainte de In- 
ceperea marelor manevre regale, Miile de tunici roşii, stegule- 
ele colorate filfind ca nişte aripi de fluture în virful lăncilor, 
prelăceau toată cimpia intr'un lan de flori de mac ce se mlădia 
in suflarea vintului de pe malul apei. 

Dunărea lată in locul acela iși mina la vale valurile sale 
răci și tulburi. Şalupe mici, răpezi, aruncind în forfot aburi şi 
fum pe coşurile innegrite, se încrucişau dela un mal la altul. 

In urma lor inhămate se tirau greoae ciamuri joase şi late, 
niște poduri umblătoare, incârcate cu oameni, cai și lurgoane 
pline. In vuetul nelămurit de sgomote și glasuri, comenzile de 
cavalerie de pe maluri se auzeau răsunind in acelaşi timp cu 
cele de marină de pe apă: pentru descălicare,.. caii la mină... 
vira... mola... și tropotul cailor, zingănitul săbiilor, huruitul che- 
soanelor odată cu sfiriitul aburului scăpat dela căldările vaselor 
se amestecau la un loc în freamätul nedeslușit al mulțimii In 
mişcare. 

Caii intrau pe vase tremurind, cu urechile ciulite, pipăind, 
cu pași nesiguri, speriaţi de sgomotul ce-l făceau copitele lor pe po- 
deaua de lemn cu legături de fer. Indată ce vasul se deslipia ușor de 
mal, caii, înghesuiți în rinduri, ca sardelele în cutie, se strin- 
geau infioraţi de legânarea vasului; cu privirele rătăcite urmă- 
reau să prindă luciul apei inpingindu-se unul într'altul. 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


Ofițerii indemnau pe soldaţi ca să-şi minglie caii, liniştin- 
du-i până ce vasul ajungea celălalt mal; se oprea c'o isbitură 
scurtă in debarcader şi caii eşau slorăind, lrămintindu-se pănă 
ce simțeau pămintul sub copitele lor. 

Escadroanele se formau pe mal după trecere ; încălecau, se 
incheia regimentul şi plecau in pas domol pe şoseaua albă, rās- 
colind nouri de praf. La cel din urmă transport, un cal nărăvaș, 
aruncind cu picioarele, de dinnapoi, rupse bariera vasului. Caii cei- 
lalţi, speriaţi, incepură a se mişca; în invălmâşeala care se In- 
cinsese, un cal mare negru, dintr'o săritură, se prăvăli In valuri, 
Curentul rapede 11 mină spre larg ; calul zăpăcit de apă, In 10€ 
de a innota spre mal, mergea câtră adinc, tot in spre mijlocul apei. 
Atunci un marinar, care ținea ctrma la vas, se aruncă deodată 
in apă imbrăcat cum se găsea. O clipă nu se mai văzu în lo- 
cul unde sărise decit o serie de cercuri care se lărgeau pe su- 
prafața apei; mai departe printre valuri apăru omul luptindu-se 
in not. 

Toată lumea pe maluri urmărea cu groază cele două puncte 
negre care se zăreau săltind in drumul lor la vale In scurgerea 
tăpede a curentului. Marinarul innotind voinicește ajunse calul 
şi incepu să-l mie in spre mal. In locul acela țărmul era innalt, 
Calul obosit, sforăind pe nările largi deschise, încercă să ridice 
malul. Se opinti înfingindu-şi picioarele de dinnainte, pecind tru- 
pul ii svicnia într'un tremur nervos, dar malul nesigur Se pră- 
buşi în apă. 

Omul şi calul nu se mai văzură o clipă. Mai departe la 
vale se iviră din nou cele două puncte negre care se apropiau 
unul de altul. 

Marinarul, sbătindu-se printre valuri, ajunse calul și, Inno- 
tind In picioare, iși desfăcu dela briu cuțitul său gabier; se a- 
undă pe sub burta calului şi isbuti să-i tae chinga. Calul u- 
șurat o luă mai răpede spre țărm, se opinti incăodată săltindu-și 
trupul şi se ridică pe mal, 

Rămase așa citva timp ud și țeapăn, sulind greu, cu nä- 
rile tremurătoare, pecind apa se scurgea pe coada și coama-i linse. 
T O Generalul, un bătrin frumos cu favorite albe, care stind rä- 
zămat in sabie urmărise toată intimplarea, scoase o hirtie de 
douăzeci de lei şi i-o dete marinarului ce gillia leoarcă de apă. 

— Să scoată sticla mea de coniac din coburi şi să i se 
dea trei păhăruțe băcatului ca să se Iincâlzească. 

Toţi lăudau indrăzneala marinarului. Şi despre Intimplarea 


IN CUŞCA LETIUI 193 


asta au vorbit pină tirăiu seara ofițerii și soldații divizionului rä- 
mas peste noapte în Ghecet, 

Ctreiuma lui Domnul Elefterie, de pe malul Dunârei, era 
plină de lume. Toate mesele erau prinse de călăreți şi marinari: 
O inhâţire generală intre forțele de uscat “Şi de apă. Negusto- 
rul prevăzuse afacerea şi c'o săptămină innainte işi Infipsese în 
faţa prăvăliei două prăjini cu steaguri tricolure şi intre ele o fä- 
şie de pinză in chip de firmă, pe care scrisese cu chinaros: „Tră- 
iască cavaleria şi flola romină”. 

La o masă afară, în bâtătură, situ un grup de ofițeri în ju- 
rul unei baterii ale cărei muniții reci sc improspătau mereu. Se 
luase vorba lot dela intimplarea de peste zi; fiecare povestea 
lapte de curaj văzute, auzite sau citite, pecind paharele de purpu- 
riu cu sifon rece se deșertau și se umpleau pe rind. Cind In- 
cepu să vorbească un căpitan cărunt, care-şi scosese ledunca 
deschizindu-și nasturii tunicii, se făcu linişte la masă; numai 
un ofiţer tinăr şoptea vecinului său: „să ascultăm că unchiul şi-a 
deschis sacul”, 

Căpitanul Velea, sau „unchiul“ cumti spuneau toți ofițerii 
din regiment, era un om încă verde deşi făcea ultima manevră, 
căci după patru luni trebuia să înceapă a-şi incăsa pensioara la 
care visa de-atita vreme. Ochii senini albaştri și zimbetul care 
1i Mutura pe sub musteţele sure li da Infățişarea şăpgainică a u- 
nui holtei tomnatice, hazliu şi meșter povestitor. 

— Pentrucă veni vorba de curaj, să vă povestesc eu des- 
pre un om într'adevăr curajos pe care l-am cunoscut deaproape. 

Care din voi a auzit de căpitanul Hincu? A fost primul 
meu şef de escadron, 

Parcă-l am şi acum înnainlea ochilor. Ce Infăţașare bărba- 
tească : innalt, cu pieptul înnainte, bombat, oacheş, cu mustața pre- 
jungită in lormă de muștuc, purta chipiul pe o sprinceană și 
călca apăsat, în zurnuitul pintenilor ale câror durițe erau cit car- 
boavă de mari. Pe gerul cel mai cumplit umbla fără manta, 
veşnic în tunica lui roşie, strinsă în brandebururi negre. Min- 
dru și strașnic om era. Ori ce-ţi spune voi, pot să vă dovedesc 
că rasa ceia de câlăreți s'a pierdut de mult şi nu se mai pâsește 
nici săminţa ei In rindurile oştirii din ziua de azi, 

Ce-i drept, nu avea multă carte dar inimă berechet. 

Se povesteau minuni depre el. Ci-că la Smirdan, pecind 
era numai sergent, făcuse fapte de indrăzneală nebunească, 

Şirgise campania ciopirlit şi cu patru gloanţe In corp, Ni- 

2 


194 VIAŢA ROMINEASIA 


meni nu credea că o să poală ajunge iarom întreg. Ca mingt- 
ere pentru el şi pildă pentru alţii, a fost lelicitat în gradul de 
sublocotenent, A stat vre-un an în spitalul militar la Bucureşti. 
Ci-că plingeau doctorii şi damele dela ambulanță cind îl vedeau 
aşa de tinăr şi frumos mergind schilod, sărind în cirje ca un 
cocor şchiop prin curtea spitalului, Dar se vede că irăgezimea 
ținereţei l-a ajutat ca să i se prindă la loc toate oasele și să iasă 
din spital tealâr și mindru, așa precum l-am cunoscut cu. Imi 
spunea èl uneori sbuciumul și năcazurile. care le avuse pe atunci 
cind ii cerea să dea examen pentru a fi innaintat ofițer. Dar pe 
vremea ceia tot se mai găseau șefi cu judecată şi inimă, care 
i-au luat partea, arâlind că era destul de străluci! examenul pe 
care-l dase băiatul acesta pe cimpiile Bulgariei, 

Cind l-am cunoscut eu era în floarea vristei, dar nebunii fä- 
cea ca şi in prima linereță. Imi aduc aminte bine de vorbele 
care mi le-a spus intăia dată cind m'am prezentat la escadron. 

— Drăguţule eu îţi ert orice cusur îi avea, dar numai mo- 
lu să nu fii. Nu pot suferi molii Să fii aprig drăguțule, asta 
iți cer,- Eu la cazarmă nu recunosc nici pe tata, după slujbă 
cind am eșit pe poarta căzărmii sint frate cu oricare soldat, 
„Vreau ca In fața frontului să tremure calul cind "li stringe 
in pulpe, să sbirnie escadronul cind îi da o comandă, să țipe 
fiul în pintecele mamei cind-li scoate sabia din teacă. Aşa imi 
place mie drăguţule l“ 

Cu toată strășnicia lui avea o inimă de aur. Aşa trăsnit 
cum era, toată lumea il iubea şi ii admira năsdrăvâăniile. Odată 
pecind eram cu al 3-lea de roşiori în Malmezon s'a prins că 
se urcă pe scările câzărmii călare pină în rindul al doilea. 7 

Zis şi făcut. Intr'o bună dimineață, după ce-a strins pină 
la capăt chingele Nălucăi—iapa lui cea neagră ca pana corbu- 
lui—s'a aruncat în şea, a tras dirlogii ghemuind capul iepei în 
piept şi, aplecindu-se pe gitul ei încordat, şi-a lipit obrazul de 
părul aspru al coamei. 

Deodată iapa a icnit în loc strinsă intre pulpile lui de fier, 
împinsă de pintenii ce i se infingeau tot mai adinc in coaste, a 
svicnit in citeva salturi, cățărindu-se pe trepte pină sus in capă- 
tul scării, ca sapa cea năsdrăvană din poveste care minca jara- 
tec sburind cu aripi la picioare, 7 

„__ Toți ofițerii şi soldații se grămădeau la scară şi se cruceau 
privind la minunea asia care nu se mai pomenise de cind era 


„Malmezonul. Căpitanul Hincu se plimba călare pe sala cea lungă 
din rindul al doilea al căzărmii. 


IN CUŞCA LEULUI 193 


Tocmai în fundul sălii sa oprit la fereastra ce da in spre 
curte, Şi pecind Năluca storăind căta sperioasă pe geam atară, 
căpitanul işi răsucea de câlare o țigară groasă după cum obiş- 
nuia èl să fumeze, 

Nici n'apucase s'o aprindă cind se auzi răsunind notele me- 
talice, pe care trompetul le aruncase grăbit de cum zărise pe co- 
lonel intrând pe poarta câzărmii. 

Hincu era de serviciu şi trebuia să dea raportul de zi 
colonelului. 

Intăi s'a încruntat colonelul cind a văzut zăpăceala care 
era în curtea căzârmii, pe urmă a prins a zimbi pe sub mus- 
tețile lui cărunte: „incă o pozná a turbatului de Hincu*, 

Partea grea a fost la scoborire. Toate saltelele trupei au 
fost pose pe scări în planuri înclinate și Năluca, storâind, cobori 
cu grijă călcinii pe moale în mijlocul alaiului, ca un cal împărătesc. 

Altă dată, la Galaţi, a sărit cu cal cu tot de pe cheiul in- 
nalt de piatră în valurile Dunărei. L-au scos nişte barcagii greci 
la celălalt țărm. 

Omul acesta era inăscut curajos. Insuşirea asta, pe care i-o 
dăruise natura din belşug, îl făcea să caute singur primejdia 
pentru a simți plăcerea ca s'o intrunte, Din fiecare luptă, în care 
îşi juca viața. sorbea atila plăcere incit umbla după primejdii ca 
să şi incerce destinul cu patima jucătorului de cărți, care la masa 
verde Isi încearcă norocul. 

Culmea nebuniilor lui a fost cind a intrat ta cuşca unui leu, 

SA pripășise in garnizoana noastră o menajerie hunişoară, 
Ne facusem obiceiul că In fiecare zi. după eșirea din cazarmă 
şi luarea tuicelor reglementare la băcânia din centru, să dăm 
cite o raită prin menajerie. Pe lingă animalele de specii diferite, 
menajeria mai avea și o casieriță drăguță care ne atrăgea mai 


bire. : € 
iy alasi Proszķa, un fel de poloneză, mică, rotundă, vioae, 


cu nasul fin în vint, cu părul roşu-arămiu. N'am văzut în viaţa 
mea aşa ciudată câutătură de ochi ca la femeia ceia. 
In umbra genelor lungi și arcuite sticleau nişte ochi negri, 


focoşi, prin care sclipeau uneori niște scintei ca de fosfor. 
"P nii susțineau că-şi toarnă ceva in ochi, beladonă, sau nu 


mai ştiu ce anume. De cite ori o năcăjeam cu întrebările ca să-i 
aflăm secretul ochilor săi, se pornea nebună pe un ris cu hohote, 
argintiu şi drăgălaș, pină ce îi innotau în lacrimi ochii ei 
scinteetori. 


195 VIAȚA ROWINFASCA 


Avea nişte mlădieri feline, pentru care o şi poreclisem Ti- 
gresa. Grațiile ei, manevrate cu multă artă și calcul, urziseră o 
luptă surdă între ofiţerii noştri, o rivalitate ascunsă care trebuia 
să isbucnească odată. 

Intr'o zi, pecind se formase obişnuitul grup In jurul ei la 
casa de bilete, Tigresa hotări intro rominească drăgâlaş de 
stricată, că numai aceluia care va face cel mai mare act de cu- 
raj li va permite ca s'o sărute pe amindoi ochii. 

Pecind fiecare se gindea cum să cumpere mai- eltin cei 
doi ochi strălucitori puşi la mezat, Hincu strigă în gura mare; 

„Cine doreşte să bea o ţuică In cuşea leului ?* 

Desigur că nimeni n'a răspuns la această invitație näs- 
truşnică. Un căpitan mai bătrin adaugă și el in glumă: „nu, 
mersi, Hincule, eu o iau mai bine alară, privind leul printre gratii“. 
La inceput nimeni n'a luat vorbele lui Hincu în serios, toţi cre- 
deau că giumeşie, dar căpitanul Hincu nu era omul care să glu- 
mească in asemenea imprejurări, nici să dea innapoi cind a apu- 
cat a zice o vorba. 

Au căutat prietinii să-l oprească, dar n'a fost chip. Eu nici 
nu m'am incercat să-i spun ceva căci il știam că-i încâpăţinat 
ca un calir. Am trimes un băet la fugă acasă să-i spue ordo- 
nanței să-mi aducă revolverul, 

La uşa de intrare se făcuse un sgomot infernal, Domnul 
lohann, patronul menajeriei, striga desperat că el se opune: „asta 
nu este permis la public, asta nebun este, mi bagă la criminal“. 

Biata 7igresă, pe capul cărei se deslânțuia toată urgia, işi 
fringea minele ci moi și albe cătind să-și convingă patronul că 
nu-i vinovală cu nimic, Cu ochii sclipitori scaldaţi în lucrimi, 
Tigresa declară că se lasă sărutală pe loc în faja tuturora nu- 
mai să nu între căpitanul în cuşca leului. Dar căpitanul Hincu 
nu era omul care să primească asemenea propuneri. 

„Eu nu voi pomană!.. pe meriti, voi să cuceresc, nu 
să capăt], * zicea el din ce in ce mai hotārit.. 

Domnul lohann se invirtea căinindu-se câ nu găseşte cheile, 
dar in cele din urmă a trebuit să le găsească, 

Am intrat cu toţii in menajerie. Mirosul greu nesuferit, ne 
inneca tăindu-ne răsullarea. Lingă uşă o cămilă tristă, din ghebul 
căreia curgeau smocuri de păr deslinat, își intindea gltul cu jale 
spre noi, cerșindu-ne parcă indurare. Am trecut pe lingă cuşca unui 
urs negru care-și sugea tălpile, apoi pe linsă un orangutan care 
ne privea nedumerit sgilțiind gratiile cuştei, şi ne-am oprit Im 
fața leului. 


IN CUȘCA LEULUI 197 
raa ata aeath Are pe Cal e Ba Pi PE cd 


M. S. Regele animalelor sta tolânit pe scindurile murdare 
ale cuștei sale zăvorite, 

Părea resemnat, nepăsător chiar față de jalnica-i stare de 
captivitate, Doi ingrijitori innărmaţi cu furci ascuţite de fier se a- 
Şezară in dreptul gratiilor cuştei. Eu imi inspectai revolverul 
care avea şase gloanțe de calibru mare. 

Cind am auzit trosnind zăvorul dela cuşca leului, mârtu- 
risesc că m'am simţit infiorat de un tremur... de curiozitate ?... 
de teamă ?... nu ştiu... dar emoția parcă ingheţase toată suflarea, 
nu se auzea nici o vorbă, toți işi pironiseră privirile lacome printre 
gratii ca să prindă momentul rar al unei asemenea intilniri. 

Căpitanul a facut doi paşi scurți şi s'a oprit cu ochii țintă 
innainte, aşteptind să prindă orice mişcare a leului, 

Mi se părea că văd cum își reţine respirația şi cum îşi In- 
cleştează degetele în minerul cravașei de vină de bou. 

Majestatea Sa, care cu o oră mai înnainte dejunase, se lä- 
tăia dormitind leneş, intins cu botul pe labele-i late şi stuloase. 

La auzul sgomotului de pași iși ridică incet pleoapele de 
pe ochii verzi, sticloși, fără ca să-și mişte capul pletos, fără ca 
să-și !clatine un fir de păr din coama-i bogată, care-i cădea în 
jos, Imbrăcindu-i jumătate de trup intr'o culoare catenie-brună. 

După ce privi lung, cercetător, innaintea lui, clipi de citeva 
ori și iar inchise ochii pe jumătate, adincindu-se parcă Intr'o a- 
morțire leneşă. 

Căpitanul intinse crăvaşa şi incepu uşor să-i mingle în 
lung şira spinării, 

Fără ca să-și ridice capul, leul își mlădie cu mulțumire 
partea dinnapoi a trupului, işi întinse incet coada pe care o ți- 
nuse incolăcită şi cu măciuca stufoasă din virf lovi cu sgomot 
podeaua cuştei. A 

Căpitanul ceru atunci să i se aducă o ţuică pe care voia 
s'o bea la bob leului. i 

Şi pentrucă intirzia sosirea ţuicii, el işi scoase din buzu- 
nar tabacherea cea de argint de Caucaz, iși potrivi o ţigară 
groasă în țigareta lui de chihlimbar afumat și, după ce-o aprinse 
tacticos, ne asvirli cu dispreț chibritul stins printre grati. 

Dar n'apucase a trage al doilea fum, cind leul deschise 0. 
chii mari, rotindu-i intr'o sticlire ciudată, care ne făcu să tresărim. 

Căpitanul rămase citeva clipe Impietrit, cu țigareta Intre de- 
gete, netndrăznind s'o ducă din -nou la gură, în fața capului cae 
se ridica grav şi maestos, clătinindu-și incet coama-i deasă şi 
lungă, 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


—— - 


Stăpinindu-ne bătăile inimilor, aşteptam: după ce işi mișcă 
de citeva ori nervos mustăţile arcuite, Maestatea Sa incepu să 
tragă, smorcăind pe nări, aerul cu fum de tutun; după un stră- 
nut groaznic, căscă o gură imensă deslăcindu-și parcă fălcile din 
incheeturi, iși intoarse capul în ccalaltă parte, mormăind ceva in 
limba lui, cu dispreţ parcă pentru cel care venea să-i lulbure 
digestia, 

Apoi, tolănindu-se greoi pe o coastă, suveranul prizonier 
îşi lăsă incet capul pe labe, inchise iarăşi ochii dormitind, vi- 
sind poate la timpurile de libertate, la regatul său pierdut, la 
cimpiile nisipoase, infierbintate de-un soare tropical. 

Domnul lohann trase grăbit zăvorul şi, apucindu-l pe căpi- 
tan de poalele tunicii, îl smunci afară din cuşcă. 

Numai atunci am respirat ușurați, parcă ni se luase o 
piatră de pe inimă, 

In mijlocul uralelor nesiirşite, Tigresa căzu în brațele lui 
Hincu, ascunzindu-și ochii ei străluciton şi plinşi în brandebu- 
rurile tunicii lui roşe. 

Ce-a urmat după asta o să vă spun altădată. Acuma e de 
ajuns să ştiţi că după vre-o două săptâmini, atit menajeria, cit şi 
regimentul al 2-lea de roşiori şi-au schimbat garnizoana. 

Menajeria a plecat in Moldova, iar regimentul la Constanţa. 
Deşi nu s'a lăcut mutaţia reglementară, totuşi pe ziua de 2 Mai— 
ziua plecării—casierița cea cu ochi strălucitori s'a detaşat dela 
menajerie la regimentul al 2-lea de roşiori, însumiîndu-se pe aà- 
cea zi în escadronul al 3-lea de sub comanda căpitanului Hincu. 


Jean Bart 


PN NIN AR O 


Ramurile de Învăţămint 
în Anglia şi pe Continent 


Fizionomia regimului şcolar in deosebitele țări trebue să 
aibă pe linga trăsăturile generale. comune tuturor sistemelor de 
invățămint, şi părți caracteristice fiecărui popor. 

In toate statele, ajunse la un anumit grad de civilizaţie, 
există un sistem şcolar elementar, secundar și universitar sau 
superior, precum şi un învațâmint tehnic profesional și artistic, 
elementar ṣi superior; însă independența ori solidaritatea ierar- 
hică a deosebitelor ramun de invățămint, cit și tipul concret de 
şcoală, care reprezintă aceste: ramuri, variază dela popor la po- 
por, dela țară la țară, după însușirile de rasă ale popoarelor, 
după nevoile locale ale ţărilor, după idealuriie epocei istorice, 
impuşe de vreme si de cerințile civilizației. 

Comparind diferitele. sisteme de invățămint, nu înțelegem 
să punem față in față şcolile din anumite țări, pentru a decreta 
care din ele sint mai bune. Comparaţia nu e un mijloc de ede- 
vadă fără replică ; dar totuşi ea nu poate fi alungată din rindul 
metodelor de cercetare, deoarece comparația e insăşi baza cu- 
noştinții, ; $ 

Ne vom servi de comparaţie numai pentru a lămuri cit mai 
mult organizarea caracteristică a regimului şcolar englez, nu 
pentru a desiăşura © cursă de intrecere pedagogică intre cele 
trei mari state inaintate din Europa ṣi de a le decerna premii. 

Un regim şcolar îşi dovedeşte superioritatea nu prin com- 
parafia față de alle sisteme, ci prin elasticitatea lui de adaptare 
la nevoile ţării în cate luncționează și prin puterea ce o are de 
a sines înălțimea idealurilor civilizaţiei omenirii, 

e asemenca- nu vom urmări prea de aproape amănunțimile 
de organizare ale diferitelor tipuri reprezentative de școală, -pen- 
tru a nu intuneca conturul general; nici nu vom căuta să pri- 
vim această organizare din-sborul păserilor, dela care Inălţime 
toate trăsăturile specifice dispar şi peizajul se uniformizează. 

Nu vom trage concluzii hotăritoare nici din datele statistice, 
căci statistica nu poate arăta decit direcția, niciodată distanța 
exactă, | 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


Avem numai intenția să schițăm, în linii mari și cu detalii 
caracteristice, organizarea regimului şcolar din Anglia, cu atmos- 
fera lui specială şi cu principiile lui de viață, care-l incheagă şi-i 
dau vitalitate, precum și de a deschide perspectiva suggestiilor, 
ce se pol naște din această schiţare. 


Regimul şcolar francez şi german e clădit pe baza unui 
sistem logic, ca întregul regim politic şi social din aceste două 
țări: de aici acea uniformitate, simetrie şi consecvență—caracte- 
ristice comune ale regimului şcolar în Franţa și Germania — pre- 
cum și acea prea puţină mlădiere, in procesul de adaptare la ne- 
voile și aspiraţiile vieții moderne, a organizmului şcolar în a- 
ceste două ţări, 

In Franţa se menţine încă contrazicerea intre regimul ei 
politic şi cel pedagogic, cu toate protestările celor competenţi; 
iar in Germania, școala roade prea mult reliefurile caracterului 
individual atit de mult respectat de școala engleză. 

Regimul şcolar englez s-a născut cu incetul, sub puterea 
de constringere a nevoilor vieţii locale și a aspirațiilor indivi- 
dualiste ale poporului. El nu s-a închegat deodată prin aplica- 
rea unui sistem logic de organizare de câtră o autoritate cen- 
trală unică. Spre deosebire de sistemele școlare continentale, 
sistemul şcolar englez e lipsit de acea consecvență logică și 
structură simetrică, atit de speciale sistemului şcolar fran- 
cez și german. Regimul şcolar englez e ca și Constituţia en- 
gleză—un conglomerat nesimetric; şi, ca şi ea, garantează mai 
bine decit oricare alt regim drepturile de desvoltare ale indivi- 
duatităţii. 

Logica și simetria au prin firea lor însăşi ceva artificial. 
Viaţa nu curge nici logic, nici simetric şi niciodată nu se poate 
drena în prea mici canalicule—fie ele cit de simetrice și ve lo- 
gic calculate— cind seva ei isvorăște cu abondenţă. 

Viața impetuoasă a robustului și vigurosului popor anglo- 
saxon, în cursul său istoric, a Inlăturat întotdeauna din calca ei 
naturală zăgazurile impuse simetric şi artificial. 

In locul spiritului de ordine şi de simetrie al artistului po- 
por francez, şi în locul inclinării din temperament spre supunere 
și disciplină a ascultătorului popor german, la Engleji s-a des- 
voltat, pină la forța elementară a instinctului, iubirea de liber- 
tate şi de independenţă individuală. 

Organizarea școlii in Anglia, ca şi regimul ei constituțional, 
poartă inregistrate ecourile luptelor şi concesiilor trecutului: a- 
cele urme de compromis intre o lume veche şi una nouă, cu 
rădăcini adinci în viața trecută a poporului şi cu ramificații în- 
ciicite, dar pline de viață proaspătă pentru satisfacerea nevoilor 
prezente. 


In general, compromisul e forma sub care trăesc instituţiile 


RAMURILE DE INVAŢȚAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 3t 


engleze, după cum simetria cristalizată a sistemului = forma de 
viață a instituțiilor continentale. 

In școala enuleză domină o atmosferă de republică egali- 
tară: dreptul fiecăruia la desvoltarea cumplectă a individualității 
lui este criteriul de promovare şi selectare. Aptitudinile indivi- 
duale nu pot îi oprite ori intirziate In desvoltare prin organizarea 
intransipentă a școlii: şcoala e pentru elev, nu elevul pentru 
şcoală. Vom vedea cum organizarea școlară in Anglia permite 
promovări individuale la epoci deosebite şi organizări de cursuri 
ad-hoc pentru anumite cazuri speciale, 

Atmosfera şcolii germane reflectă în ea deosebirea castelor 
sociale și disciplina de regiment a unui stat militarist; iar in- 
ternatul secundar francez e înăbuşit incă de o atmosieră de in- 
chisoare, care aminteşte influența nefastă a militarismului napo- 
leonian şi a clericalismului. 


+ 


E destul să citeşti o pagină din un regulament ori lege 
școlară engleză, ca să le pătrunzi imediat de acel spirit de elas- 
ticitate al organizării regimului şcolar, care il face în stare să se 
adapteze la toate nevoile locale şi individuale, 

Instituțiile engleze in general îşi păstrează Incheeturile ne- 
osilicate; ele se pot oricind adapta la nevoile nouă şi astfel nu 
e nevoe de creaţii ori de îinlocuiri complecte. 

Dacă un continental ar judeca starea de civilizație a An- 
gliei numai după arhaismul medieval al instituțiilor ei, s-ar in- 
şela asupra stării reale a civilizaţiei poporului; după cum, a- 
plicind acelaş metod altei țări, s-ar putea înşela tocmai în senz 
contrar. E un lucru cunoscut că Anglia se poate servi de insti- 
tuții vechi pentru nevoi nouă, Supravieţuirea instituțiilor vechi 
e una din caracteristicele unice ale civilizației engleze şi această 
longevitate a instituțiilor in Anglia dovedeşte, fară indoiala, pu- 
terea lor de viaţă. 

Păstrarea instituțiilor vechi n-a impiedecat desvoltarea de- 
mocratismului englez. Țara lorzilor este azi, dintr'un punct de 
vedere, poate țara cea mai democrată dintre țările mari din 
Europa. 

Scoala, mai mult decit altă instituție, reflectează caracterul 
politic şi structura societăţii în sinul căreia s-a organizat. Bo- 
gata varietate de tip a şcolii germane, cu clientela ei școlară 
recrutată după clasele sociale, cu ingrădiri și greutăți de trecere 
dintr-un tip de şcoală în altul, e caracteristică pentru un stat ab- 
solutist şi o societate nedemocratică, cu diferențieri de castă, 
cum € societatea germană; pe cind tipul școlii din Statele-Unite 
cu clientela ei școlară amestecată, cu oferirea unui invățămint 
de toate gradele, gratuit tuturora, e caracteristic pentru un stat e- 
galitar şi democrat ca cel al Americei de Nord, 


202 VIAȚA ROMINEASCA 


Anglia şi Franța sint ţări democratice, fiecare insă are ca- 
racteristicile ei speciale: de aici și deosebirile in organizarea 
regimului şcolar în aceste două țări, 

Inainte de a intra in schițarea comparativă a regimului şco- 
lar din Anglia, se impune deci să insistăm asupra citorva deo- 
sebiri Intre aceste două democraţii, 


Prin democraţie nu se înțelege numai un anumit sistem de 
organizare politică, ci şi o anumită mentalitate a cetățeanului, în 
privința drepturilor ce are şi a respectului ce crede că-l datoreşte 
drepturilor concetăţenilor lui; in general, o anumită stare sufle- 
teașcă a societății întregi. Evident că in statele militariste şi 
biurocratice — chiar și In țara Drepturilor omului —sentimentul de- 
mocrătic al sucietâții trebue să fie influenţat de acest tip de des- 
volare al statului. Faza de desvollare istorică actuală a Franţei, 
cu inverșunarea de spirit, aproape a unui răzbui religios, cu incor- 
darea politică, pină la ură și violențe, poate oare contribui lain- 
tărirea adevăratelor sentimente democratice ale societății franceze ? 

în Anglia, țară de self-government, Lără biurocratism civil 
şi militar, statul iuncționează mai mult ca regulator al diferitelor 
interese sociale decit ca instrument politic de dominare al clasei 
conducătoare : de aceia în Anglia nu există acel grad de anta- 
gonism politic violent şi amar Intre clasele muncitoare şi clasa 
deţinătoare a puterei statului, cum e în Germania şi Franţa, 
De asemenea toleranța largă religioasă și redunțarea de mult 
a clerului englez la puterea politică inseninează oarecum orizont 
tul democratismului societății engleze. 

Puterea brutală a averii şi inerția aurită a blazonului au 
fost intotdeauna piedici în calea desvoltărei spiritului democratic 
in orice țară, Pe lingă aceste cauze vechi şi permanente de 
stratificare socială, forma de organizare a statelor moderne a a- 
dăugat incă: rangul biurocratului, epoletul mihtarului, aristocra- 
tismul Ingimtat al titratelui.. Şi, de cite ori vecou? barbariei tre- 
cntului nu-şi amestecă râăsunetul, prea tare și prea crud, in In- 
vâlmăşala luptelor pentru marile revendicări sociale | 

De citeori forme sălbatice de naționalism, şovinism, antise- 
miţism... nu tulbură, ca umbre din imperiul morţilor, orizontul 
senin al democraţiei ! 

Unele apucâturi atavice, ca şi acele duhuri rele din credin- 
tele populare, părăsesc citeodată odihna veşnică a mormintului, 
pentru a rătăci prin lume, a Intuneca minţile, a inegri sufletele şi 
a spori sulerințile. 

Cu toată tendința unor factori ai organizării statelor mo- 
derne de a impiedeca desvoltarea spiritului democratic, şi cu toată 
supraviețuirea instinctelor trecutului in sufletul omenesc, sint atl- 
tea instituţii, atitea puteri oarbe ale societăţii, care limpezese at- 


RAMURILE DE INVAȚAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 205 
Ea a a a E a it 


mostera în calea Democraţiei şi-i asigură triumful definitiv in 
viitor în toate țările, 

Din acest punct de vedere insă nu toate ţările sint deopo- 
trivă de inaintate, Nu se poate tägädui că progresul democra- 
țici se face mai greu jn ţările centralizate, cu autoritarismul mi- 
litar şi biurocratic al statului, decii In țările de self-government, 
fară biurocratism civil şi militar, cu proclamarea suveranităţii ce- 
tățeanului, 

Dacă am clasifica statele mari civilizate dupa distanța la 
care se atlă acum de idealurile democrației, am gäsi că Germania, 
fara tipica a castelor şi prejudecâților sociale, ocupă locul cel 
mai depărtat; iar Franţa, care e mult mai apropiată de aceste i- 
dealuri decit (Germania, e totuşi întrecută de Anglia, care n-a su- 
ferit şi nu sufere de neajunsurile biurocratismului şi militarismului, 

Apoi, adlincul şi smeritul sentiment religios al Englezului, 
unit cu extraurdinara tărie a caracterului, cu puterea lui de a-și 
stăpini /self-cantrol) impalsiile şi de a-şi impune norme de con- 
duită, ajunge, în adevăr, un mijloc puternic de cultură sufletească, 
de îmbiiruire a eguismului omenesc, Nicăiri spiritul de caritate 
publică nu e aşa de desvoltat ca în Anglia; şi, desigur imblin- 
zicea sufletului omenesc e un factor psihologic important în pro- 
cesul de democratizare al unci åri. Acest lucru il urmâreşte 
aşa numitul fie fagging system in școlile pentru educația copii- 
ler nobililor—un procedeu de lărgire a simpatiei omeneşti pen- 
tru cei slabi şi umili, loarte curios pentru continentali, Cordia- 
litatea simplă şi stăpinita a Englezului conține mai multă cal- 
dură sufletească şi altruism social decit saciabilitatea zgomotoasă 
Şi manierată, dar indiferentă a Francezului, ori gravitatea solemnă 
a Germanului, 

O caracteristică importantă a democrației enuleze e valoa- 
rea personală -ridicată a individului din clasele mijlocii şi mun- 
citoare. 

In Franța, muncitorul, micul burghez, fermierul.. fiecare 
stringe banul agonisit, lace economii, trăeşie meschin şi îşi ne- 
glijează cultivarea şi sporirea personalității lui: astlel el ajunge 
bogat, dar râmine obtuz și grosolan. 

In Anglia, omul din aceleaşi categorii sociale işi asigură 
viața la o Societate, iar restul venitului 1 cheltuește întreg pen- 
tru confortul vieţii, pentru cultura şi subțierea personalității lui 
şi, prin această creştere a valorii personale, cl speră să-şi mä- 
rească venitul pentru a-şi putea incă mai mult imbunătâţi viaţa, 

Idealul Englezului e să devie un gentleman, adică un om 
bine educat (well educated man), cu mindrie şi demnitate per- 
sonală, respectat de lume şi în stare să se facă respectal Intr-o 
suțietate distinsa, Aceasta e nobleţa modernă in Anglia, recru- 
tată din rindurile claselor muncitoare, după meritele şi slorțările 
personale ; pecind in țările militariste de pe continent s-a des- 
voltat nobleța biurocratică civilă şi militară, recrutată din rindul 
funcționarilor statului, 


204 VIAŢA NOMINEASCA 


In Londra mi s-a intimplat să vorbesc cu un croitor 
despre „Anna Karenina“ şi „Război și Pace*, şi să cunosc un 
„reparator de ghete* care citea pe La Fontaine „ca să nu uite 
limba“. Mam gindit că poale am avut noroc să cunosc un croitor 
excepțional şi-am regretat că în cercurile culte din capitalele ce- 
lor două ţări surori carpatine nu sint întotdeauna aşa de norocos. 

laţă citeva aspecte ale democrației politice şi sociale în 
Anglia şi Franţa, care vor putea lămuri unele trăsături ale or- 
ganizării regimului școlar din aceste două ţări. 


Organizarea invâțămintului în ramuri de grade deosebite e 
cerută de aceleaşi motive pedagogice în orice ţară din lume; 
procentul insă, ce fiecare clasă socială il dă deosebitelor ramuri 
de invățămint variază dela țară la ţară în proporţii caracteristice 
pentru stadiul de democratizare al diferitelor țări. 

Toate statele, cu un regim şcolar organizat, impun învăţă- 
mintul primar tuturor claselor sociale deopotrivă ; Insă pentru in- 
vățămintul secundar şi profesional inferior, selecţia ce se face prin 
organizarea de stat a invățămintului, în special in țările biuro- 
cralice centralizate, nu e lipsită de pärtinire socială, şi reflec- 
tează intotdeauna raporturile de putere între clasele sociale şi 
frica statului de înmulţirea proletariatului intelectual. 

In democraticul stat al Americei de Nord, organizarea re- 
gimului școlar ingădue ca trecerea continuă dela şcoala primară 
la cea secundară şi superioară să fie deopotrivă de uşoară pen- 
tru toţi, şi din punct de vedere al legăturii intre aceste trei ra- 
muri de inrățămint, și In privinţa costului invățămintului. 

„Un om capabil de desvoltare are dreptul să fie educat, şi sta- 
tul ori lamilia, care lipseşte pe un bâiat ori o lată de acest drept 
inalienabil, de a-şi desvolta pină la cel mai Inalt grad natura sa 
morală și intelectuală, face o crudă nedreptate copilului și co- 
mite o trădare impotriva țării în care el trăește*, spune un scri- 
itor american.!) 

In țările cu desvoltare individualistă ca Anglia şi Statele- 
Unite, intervenţia statului in procesul de selectare al clientelei 
școlare pentru toate ramurile de invățămint se face după un cri- 
teriu individualist—fără prelerinți de clasă şi fără frică de prole- 
tariat intelectual, 

„În ce priveşte creșterea şi desvoltarea corpului și minții, 
fiecare trebue tratat, ca şi cum ar fi singura ființă pe lume. Tre- 
bue să ne ingrijim de individ nu de grupa“ ?). 

Idealul democraţiei in educaţia publică,—aşa numita scară 
educativă (educational ladder), care cere inlesniri «gale (equa- 
dity of oportunity) pentru toţi copiii țării de a parcurge intreaga 


1) orts of the Commissioner of Education, 1898—1899, pg. 565, 
2) J. W. Harper: Education and Social Life, 


RAMURILE DE INVAȚAMINT IN ANGLIA ŞI PE CONTINENT 205. 


scară a inväjämintului—e complect realizat numai în Statele-U- 
nite şi Wales (fara Galilor) din Marea Britanie, 

In şcolile secundare din Statele-Unite sint azi 600,000 elevi: 
toți au trecut prin acelaşi tip de şcoală primară şi au aceiași 
perspectivă pentru invățâmintul secundar şi superior—nici un 
privilegiu de clasă in organizarea regimului şcolar, ci o singură 
şcoală pentru toți copiii (One school for all). 

Contrastul şcolii democratice și egalitare din Statele-Unite 
il găsim In organizarea regimului școlar din Germania. Scoala 
primară — Volksschule — cu durata dela vrista de 6— 14 ani, e şcoala 
clasei muncitoare. Cine urmează această şcoală complectă nu mai 
poate trece în invățâmintul secundar. Clientela școlilor secun- 
dare e pregătită in așa numitele Vorschule, ori se recrutează 
dintre elevii in vristă de 9 ani din Volksschule. Apoi învaţă 
mintul secundar e reprezentat prin şease tipuri deosebite de 
şcoli: Realschulen, Oberrealschulen, Realprogymnasien, Real- 
gymnasien, Progymnasien, Gymnasien, Toate aceste tipuri de 
şcoală secundară implică nu numai programe deosebite, dar și 
clase sociale deosebite și privilegii deosebite pentru absolvenții 
lor. “Această dilerențiare nu e impusă de cerinți pedagogice, ci 
de spiritul de castă, pentru a menținea şi în școală acea dife- 
rențiare socială, care e în societatea germană ; ca nu indică sim- 
ple secții de specializare educativă, ci bariere de caste sociale, 
Mulţi din lruntaşii pedagogiei germane nu sint mulţumiţi cu ac- 
tuala organizare și cer introducerea unei singure şcoli pentru toţi : 
Einheitssclule—ane school for all, 

Organizarea regimului şcolar din Germania a inspirat ur- 
mâătoarele juste şi caracteristice observații unui scriitor ameri- 
can: „În Germania părinții sint constrinşi să hotărască de cu 
vreme dacă fiii lor trebue să urmeze studii superioare sau dacă 
trebue să-şi mărginească educaţia lor la ramuri elementare, de 
oarece şcoala secundară are propriul ei lurnisor, şi rar îşi recru- 
tează elevii din şcoala elementară (Volksschule). Mai mult, pā- 
rinţii trebue să se hotărască, inainte ca fiii lor să atingă vrista 
de 11 ani, dacă ti trebue să urmeze un curs, care ti va debar- 
ca la pragul universităţii, sau la ușa vreunei politehnice ori altă 
şcoală profesională. Odată copilul plecat în drumul carierii lui, 
o Intoarcere nu mai e posibilă pentru el, fără sacrificiul citorva 
ani, pe care trebue să-i piardă pentru „a se adapta“ imprejură- 
rilor deosebite. Această inflexibilitate este cauza pentru care în 
Germania așa de mulți își greşesc chemarea, Starea aceasta 
este urmarea diferențierii societăţii. O aristocrație de naștere, 
de educaţie, de avere pare o necesitate cit timp există o formā 
de guvernâmint monarhic. Un monarh trebue să aibă un pie- 
destal, pe care il găseşte în suişul treptelor societăţii. De aceia. 
in Europa nu se găseşte un exponent al civilizației moderne aşa. 

cum € şcoala comună americană, care e cel mai puternic nive- 
lator al neegalităților sociale imaginat pină azi. In timp ce el ri- 
dică straturile de jos ale societăţii, în același timp trage în jos 


E ! VIAȚA ROMINEASCA 


pe cele care stau pe o ridicătură, fie acea ridicălură un sac cu 
bani, un piedestal de cultură, ori un arbore genealogic“, 

In America de Nord, fiecare cetățean este educat de fapt în 
una şi aceiaşi şcoală—he common school. 

In Franţa, pină la un punct ca şiin Germania, nu există o 
adevărată continuitate socială intre școala primară susținută de 
stat şi Liceu. Din întreaga populaţie școlară elementară numai 
trei pătrimi, adică copiii din clasele de jos, urmează la şcoala 
primară a statului; restul de o pătrime, adică contribuţia claselor su- 
perioare, din care se recrulează mai cu samă clientela secun- 
dară, urmează cursul primar in clase primare alipite pe lingă li- 
cec ori în şcoli elementare private. Din acest punct de vedere 
în Franța nu există un ideal democratic, 


In Anglia, ţara clasică a compromisului, în care reformele 
cele mai inaintate se incrucişează cu supraviețuirile cele mai ar- 
haice, intilnim complect realizat şi idealul democratic din Sta- 
tele-Unile şi râmâșiți din invățămintul de castă al Germaniei. 

Organizarea invățăminiului a incepnt la epoci deosebite în 
diferitele părţi ale Regatului Britanic, de aceia e şi In faze deo- 
sebite, În Wailes (Ţara Galilor), idealul educativ democratic al 
Statelor-Unite—one school for all—e deja atins; in Scoţia încă 
nu; in Anglia propriu zisă, organizarea şcolară reflectează incă 
umbrele diferenţierilor sociale. În această parte a regatului, 
şcoala primară /the public elementary school) susținută de stat 
aproape nu recrutează deloc clientela secundară pentru aşa nu- 
mitele public schovis—şcoli secundare vechi ale aristocrației en- 
gleze, care nu primesc subvenții dela stat. Clientela acestor 
şcoli e pregătită, ca şi în Franţa și Germania, în anumite şcoli 
primare f/preparatory schools), in unele cazuri alipite de şcoala 
secundară. 

Marea majoritate insă a şcolilor secundare, în schimbul sub- 
venției ce le dă statul, sint obligate să primească, fără nici o 
taxă şcolară, un procent de cel puţin 250/p dintre foștii elevi ai 
şcolilor publice elementare. 

In Anglia, ţară lipsită de biurocratism și militarism şi fără 
spaima proletariatului intelectual, statul intervine pentru răspin- 
direa cit mai mare a învățămintului secundar şi superior, în di- 
recția idealului democratic din America de Nord, nu a ingrădi- 
rii de castă din Germania, 

Iniţiativa privată incearcă acelaşi lucru In școlile vechi ale 
aristocrației engleze: pe lingă bursele statului, legate particulare 
de zeci de milioane asigură intrarea copiilor saraci in şcolile 
vechi cu prejudecăţi de castă La Eton sint 70 de bursieri; la 
‘Oxford, numai fondul lui Cecil Rhodes (ihe Rhodes Ttrusi), lä- 
sat de donator in 1902, procură aproape 200 de burse de cite 
7.500 anual ; pentru universităţile din Scoţia, Andrew Camegie 


RAMURILE DE INVATAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT O 207 
ÎN A II ca a a i i a al 


a donat in 1901 suma de 50.000.000 °} de lei; cu prilejul intro- 
ducerei unor reforme in organizarea universității din Londra. a- 
ceaslă inaltă instituție școlară a primit dela diferiți donatori 
peste 13.000.000 lei... 

„Idealul organizării invățămintului nu poate fi căutat decit 
în direcția evoluţiei societății omeneşti : în forma tot mai largă 
şi mai liberă a cooperaţiei sociale șia emancipării individului în 
sinul unei societăţi democratice. 

Până la atingerea idealului, aproape în toate țările, în mă- 
sură deosebită, se poate observa că: „O mare parte a poporu- 
lui, în starea actuală a societăţii, luptă în concurența vieții nu- 
mai în condiții, care îl impedică in mod absolut, oricare ar fi 
meritul și capacitatea personală, dela vreo posibilitate reală de 
izbindă. Cei din popor, cind vin in lume, găsesc cele mai bune 
locuri nu numai ocupate, dar de fapt ocupate pentru totdeauna ; 
căci sub imperiul marelui cod de drepturi, pe care averea la 
moștenit dela feudalism, noi îngăduim claselor bogate, în toate 
împrejurările, să deţie stăpinirea acestor locuri, din generație în 
generaţie, cu excluderea permanentă a restului poporului. Chiar 
Şi din acele numeroase locuri, pentru care o pregătire inaltă ori 
o educație superioară este singura calificare, şi despre care noi 
vorbim (cu o curioasă neexactitate) ca şi cum ar fi deschise tu- 
turora, se poate vedea, că cea mai mare parte a poporului este 
indepăârtată— aproape tot așa de riguros şi de absolut ca şi in 
Starea trecută a societății—prin simplul fapt că putinţa de a do- 
bindi o astlel de educaţie sau calificare este acum privilegiul ex- 
clusiv al averei* 5). 


* 


Nu vom schița in acest articol decit ramurile învățâămintu- 
lui academic, lăsind cu totul la o parte ramurile invățămintului 
tehnic, profesional și artistic, precum şi invățămintul infirmilor 
și vițioşilor ; de asemenea nu vom insista asupra Invățămintului 
seral de continuitate de toate gradele, reprezentat numai în 
Londra prin aproape 350 de școli şi 175.000 elevi şi studenți, 

__ Invățamintul Primar Elementar. Acest Invățămint e de- 
sigur cel mai insemnat pentru orice ţară, căci el formează teme- 
lia culturii naționale a intregului popor: de aceia deosebitele 
state l-au impus, în mod obligator și gratuit, tuturor cetățenilor, 

___ Franţa are un invâțămint primar obligator, gratuit și laic. 
Din punct de vedere al credinței, Germania admite complecta 
libertate a instrucției religioase; Anglia, țara compromisului, are 
şcoli cu instrucţie religioasă confesională (vechile şcoli găsite în fi- 
ință inainte de 1870 —așa numitele voluntary schools ori. nonprovi- 


1) Graham Balfour: The Educational Syatems 
) ga rg ucation y of Great Britain and 
2 Kiaat Social Evolution, pg. 234. 


208 VIAŢA ROMINEASCA 


ded schools) şi școli In care e permisă numar Biblia, fără co- 
mentar, (şcoli inființate prin intervenţia statului după 1870— aşa 
numitele provided schools) *). 

O caracteristică unică a şcolii primare elementare engleze e 
că este unită cu Kindergarten (infant school), și pină la un punct 
implică principiul coeducației celor două sexe: o școală primară 
elementară (provided school) adună sub acelaș acoperemini, în 
secții deosebite, pină la 1200—1400 capii Intre 3—14 ani, de 
ambele sexe. 

Viaţa industrială a Angliei luind pe părinţi de acasă, statul 
a trebuit să se ingrijească de educaţia copiilor dela vrista cea 
mai fragedă: de aceia de școala primară elementară publică s'a 
alipit şi un Kindergarten public. Dela vrista de 3—5 ani darea 
la şcoală a copilului e facultativă ; obligativitatea e impusă dela 
5—14 ani. 

Anglia are azi aproape 33.000 şcoli primare elementare pu- 
blice, din care aproape 8000 sint şcoli nouă, clădite după un 
plan unic, în urma datei memorabile (1870) a intervenției statu- 
lui în organizarea invățămintului public. Şcolile primare, care au 
fost Inființate inainte de 1870, şi care trăiau din subscripții vo- 
luntare, au fost respectate şi mai tirziu subvenţionate de stat 
(voluntary ori nonprovided schools). Ele au localuri vechi şi de 
tipuri deosebite. Şcolile nouă (provided schools), înființate prin 
intervenția statului după 1870, au clădiri ridicate după un anu- 
mit plan: cu locuri pentru 1200—1400 copii, distribuiţi în trei 
secţii — copii, băeți, fete, (infants, boys, girls), cu ogrâzi pentru 
recreaţii, cimp pentru jocuri, basen de inotat, bibliotecă, bancă... 
Costul unei clădiri se ridică între 250—500 lei de fiecare loc; 
numârul lor sporeşte necontenit: în 1886 suma cheltuită pentru 
clădiri şcolare s'a ridicat la 50.000.000 lei, iar în 1896 această 
sumă a ajuns la 101,000.000 lei. 

O treime din numărul intreg al populaţiei şcolare primare 
învață azi In provided schools, 

Anglia posedă în şcolile ei primare 8.860.391 locuri ; are o 
populație şcolară primară de 7.517.799 copii şi o irecventare de 
6.490.930, 

Procentul de frecventare e de 90% în Germania, de 87.7%e 
în Anglia şi de 85% in Franța. Germania are cel mai ridicat 
procent de fecventare, pentrucă are cea mai mare vechime in in- 
troducerea obligativitāții inväțämintului elementar. 

In Anglia, in 1843, erau 32.7%% bârbaţi şi 49 femei, care 
nu puteau iscâli in registrul de căsâtorie ; in 1908, aceste cifre 
se reduc la 1.3% bârbaţi și 1.5% femei. 


*) Poate că nu e nepotrivit să amintim alei că şi noi uvom un învăţă- 
mint primar obligator și gratuit, fără insă ca statul să-și facă datoria de a 
procura şeoli și învăţători indeajuns pentru cel 800.000 copii în vristă de 
scoală, si fără să procure copiilor materialul didactic în mod gratuit—aşa 
cum e în țările cu învățămint gratuit. 


RAMURILE DE INVAŢAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 209 


In Franţa, în 1905, erau 2.99 bărbaţi şi 4.400 femei, care 
nu puteau iscăli în registrul de căsâtorie*) 

i Administraţia şcolilor primare, ca întreaga administrație şco- 
lară, are cu totul alt caracter în Anglia decit în Franța şi Ger- 
mania. Deosebirea rezultă din însuşi modul de organizare poli- 
țică a acestor țări; Franța și Germania Sint state centralizate 
biurocratice. pecind Anglia é o țară cu suveranitalea autonomiei 
locale. In Franţa și Germania, şcoala e privită ca o instituție a 
statului : autoritatea locală, ca atare, şi cetățenii n-au nicio pa- 
tere de control asupra ei; ea e administrată şi controlală direct 
de autoritatea centrală a statului, prin aparatul lui biurocratic. 

În Anglia, şcoala nu e a statului, ci a cetățenilor; ea nu e 
instituție de stat, ci instituție locală. Dreptul, ce-l are statul de a 
se amesteca în organizarea şcolară, derivă numai din subvenţia 
pe care el o dă şcolii, Acest drept este un drept acordat, nu un 
drept impus. Şcolile, care nu primesc subvenții dela stat. nu pri- 
mese nici amestecul reprezentanților statului; iar școlile, care 
primesc subvenţii şi deci şi controlul statului, au o foarte mare 

ibertate în ce privește economia internă a şcolii : orar, program... 

tu! intervine ca să ajute cu bani, cu cunoştinți tehnice şi cu 

>» controlul sâu dacă şcolile sint bine organizate (to be efficient); 

el nu poate decit să refuze unei şcolii subvenția, dacă regula- 

mentele şi dispoziţiile lui sint cu intenţie nerespectale, să inchidă 
şcoala nu poate. 

De fapt administraţia şcolii primare în Anglia se face de 
autoritatea locală, prin mijlocirea rept czentanților aleşi (governing 
bodies of managers) de cetățenii (votează bărbaţi şi femei) cir- 
cumscripției respective, care plătesc darea pentru școală (the ra- 
tepayers). 

Sint vreo 328 autorități locale (county councils, borough co- 
uncils...) cu atribuții şcolare, Fiecare autoritate locală are un co- 
mitet educativ, In care pot intra şi femei (educational committee), 
însărcinat în mod special cu chestiile de educație. Acest comitet 
stă în contact permanent cu managers ai şcolilor şi cu autorita- 
tea centrală (Board of Education), şi-şi exercită rolul de controb 
şi puterea de administraţie prin specialiştii ce-i are în serviciul lui. 

Acest sistem e și el un compromis între sistemul de self- 
goverment şi sistemul biurocratismului de stat : pe deoparte ce- 
tățenii aleg pe managers, iar pe de alta şcoala e controlată de 
inspectori, funcționari ai statului. 

Conlucrarea acestor două sisteme administrative face să se 
corecteze neajunsurile inerente fiecărui sistem în parte. 

Prin sistemul biurocratic exclusiv—așa cum e în Franţa și 
Germania— şcoala e privită numai din punct de vedere strict pro- 
lesional; prin sistemul mixt (cu managers aleşi dintre cetățeni), 
şcoala e privită și din punct de vedere al vieții publice. Astfel 
şcoala se folosește de cunoștințele profesionistului și Inlătură 
exclusivismul şi miopia cunoscută a specialistului. 


t) The Statennan 's Year-Book, 1930, 


20 VIAŢA RONINEASCA 


De aici urmează şi un alt folos pentru şcoala engleză: 
prin managers societatea oarecum străbate în şcoală, se simte 
că școala e a cetățenilor, nu a statului; iar profesorii nu for- 
mează un corp închis, desprins de restul societății. 

In Franța şi Germania, şcoala e despărțită oarecum de so- 
cietate şi corpul profesoral formează un corp închis și exclusivist. 

Cetăţenii in Anglia arată un interes pentru şcoală, care nu 
se poate observa în Franța şi Germania. 

Cine va asista la solemnitatea Impărțirii premiilor, la vreo 
şcoală engleză, va răminea plăcut impresionat de numărul cel 
mare de premii olerit de cetățeni, pentru cei care s'au distins la 
anumite obiecte, Am rămas surprins de un premiu oferit la o 
şcoală de fete pentru babyology (ingrijirea copiilor mici din Kin- 
dergarten). 


Obiectele de studiu în şcolile primare elementare nu sint 
exact aceleaşi in toate şcolile, deși anumite obiecte se găsesc in 
orice șzoală. Aşa zişii cei trei R (Reading, Writing şi Arithme- 
tic, adică cetirea, scrierea și socoteala), Limba maternă, Istoria, 
Ştiinţile elementare, Studiul naturii, Geografia, Exerciţiile fisice, 
Jocurile (organized games), Inotatul, Lucrul manual, Muzica, De- 
semnul se găsesc aproape în fiecare şcoală, cu desvoltări deose- 
bite, după imprejurările locale. In unele cazuri se introduc şi lim- 
bile moderne ori Exerciţiul militar, Grădinăritul, Lăptăria, Bucă- 
tăria, Spâlătoria, Gospodăria... Programele se fac de autoritățile 
locale în Anglia, de autoritatea centrală in Franţa şi Germania; 
In întăia dintre cele trei țări autoritatea locală impune statului, 
in cele două din urmă statul impune autorității locale, 

Dexterităţile practice (handicrait and manual training) ca: 
lemnăria, ferăria,.. pentru băeți și bucătăria, spălatoria, gospodă- 
ria, lucrul cu acul... pentru fete se predau In aşa numitele mma- 
nual centres, care sint clădiri speciale în curtea școlii elementare, 
Alegerea elevilor şi elevelor din şcoala primară pentru manual 
centres se face la vrista de 12 ani. Tot la această vristă se face 
şi alegerea pentru şcoala primară superioară, și examinarea pen- 
tru trecerea In școala secundară. Aici e încheetura invățămintului 
primar elementar cu cel tehnic și secundar, 

Preocupările practice din şcolile elementare nu urmăresc 
specializarea de meseriaș, nici nu caută să mecanizeze forma 
muncii copilului, Am râmas surprins de modul cum işi Ințelegea 
rolul un maistru de teslărie, în unul din aceste manual centres. 
El imi spuse că prin teslărie urmăreşte desvoltarea inteligenţii 
copiilor şi că obține rezultate minunate. Sint elevi la care sfera 
senzaţiilor e prea obtuză; și numai prin educația simţurilor se 
poate obținea o mai uşoară formare și circulație a noțiunilor. E- 
levul care lucrează în lemn un obiect trebue să-i conceapă pla- 
nul, să-l desemneze, să-l imiteze, să-i calculeze dimensiunile, şi 


RAMURILE DE INVAŢAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 211 


proporțiile, să-l execute în lemn: astiel puterea de observaţie se 
precizează, văzul şi pipăitul se ascut, imaginaţia creativă lucrează... 
intrun cuvint tesiăria ajunge, In acest chip, un obiect cu adeva- 
rată valoare educativă, 
Bucătăria şi gospodăria se predau fetelor, nu cu scopul de 
a inlocui bucătăreasa şi servitoarea, ci ca mijloace educative 
pentru a desvolta simţul estetic şi gustul, care trebue să impo- 
dobească orice muncă omenească. i , 
Fetele invaţă cum să aranjeze cu gust şi confortabil, un 
salon, un ictac, o cameră pentru bolnav, un biurou, o solragerie; 
cum să arajeze o masă sau cum să prezinte bucatele... In partea 
intelectuală, prinsă de orice muncă manuală, stă valoarea educa: 
tivă a dexterităţilor practice din școala primară elementară engleză, 
Regulamentul şcolilor primare elementare spune că: „Desemnul 
(cuprinzind şi modelajul) trebue predat astfel, ca în primul loc să 
tinda la cultivarea facultăţilor individuale de observaţie şi de 
expresie a şcolarului, și să aibă in vedere nu numai dexteritatea 
şi precizia manuală, dar de asemenea și desvoltarea inteligenții“. 
De asemenea exerciţiile fizice și jocurile sint recomandate de pro- 
gramul oficial, nu numai ca mijloace de întărire a corpului şi 
sporire a sănătății, dar și pentru a desvolta inteligența şi întări 
caracterul. i 
Am insistat asupra acestui punct în alt articol, 
Intr-o clasă de studiu (standard), in școlile primare, nu pot 
fi mai mult de 45 alevi; fiecare standard are mai multe divi- 
zionare, în care elevii sint grupați după puterea și capacitatea lor 
personală. Puterea intelectuală a elevilor dintr-un standard e cri- 
teriul după care programul se restringe, ori se desvoltă, se re- 
duce ori se adaugă. Un mono parea erou: e an; elevii 
xcepţionali insă pot fi promovați la mijlocul anului, 
sai dni taoi lare profesor şi elevi în predarea cunoş- 
tințelor--se deosebește In mod caracteristic în şcoala engleză față 
de şcoala germană. In şcoala engleză „fiecare elev trebue tratat 
caşi cum ar fi singura ființă pe lume“; in școala germană, toți 
elevii la un loc se topesc oarecum aer Si riza şi singur elev: 
. Cu acest nou elev lucrează prolesorul. | „ară 
Pg A aerala engleză, disciplina clasei rezultă din activitatea 
individuală incordată a fiecărui elev in parte; In școala germană 
disciplina clasei isvorăște din arina a ascultare și supunere 
i matismul psihologic al copiilor. | 
e E per ai ze copilul singur munceşte (seli-activity) 
să-şi adune cunoștințele (to dig out knowledge lor himself) şi re- 
curge la profesor numai pentru a-l ajuta ori a-i controla rezul- 
tatul—nu se desvoltă sub tutela intelectuală a profesorului, după- 
cum cetățeanul englez nu trăeşte sub tutela politică a statului ; în 
şcoala germană elevul e o parte din clasă, care lucrează sub 
tutela profesorului, după cum cetăţeanul german işi îndeplineşte 
conştiincios şi mulțumit datoriile vieţii sub tutela statului. 
In şcoala engleză e o atmosferă de libertate și independenţă 


212 VIATA ROMINEASCA 


ca şi tn socielatea engleză ; In şcoala germană disciplina, supu- 
nerea şi uniformitatea provoacă admiraţia... şi făgăduesc pentru 
mai tirziu insuşiri preţioase militarismului statului, 


Institutorul englez are pregătirea necesară, dar nu o are 
nici așa de indelungată nici aşa de Incârcată ca a institutorului 
german. Înstitutorul german, dacă se poate spune, e chiar prea 
bine pregătit: şease ani de muncă conștiincioasă în şcoala nor- 
malā, pelingă anii anteriori de studiu, l-au translormat într-un 
adevărat metod in carne şi oase. El posedă adine principiile pe- 
dagogiei herbartiane, In care crede ca intr-o dogmă şi are cul- 
tul treptelor formale ; el se expulzează de bună voe din viață 
şi se consacră cu totul intereselor şcolii—ajunge un apostol, un 
om al şcolii. Niciodată nu intră in clasă fără să nu-şi fi făcut 
planul dinainte, şi e mai intransigent decit un general pentru a- 
plicarea complectă a acestui plan făcul acasă. Viaţa lui intreagă 
e mișcata de clopoțelul școlii, mintea lui disciplinată de logica 
treptelor formale, și conştiinţa lui adine mulțumită că-şi indepli- 
neşte o Inalta datorie cătră patrie. Mai presus de orice, el e pro- 
fesor și numai incidental e altăceva. In clasă, el oficiază cu con- 
ştiinţa că vorbeşte sub inspiraţia revelaţiunii... intr-un cuvint a 
ajuns un fel de ascet al pedagogiei, 

Fermalismul acesta exclusivist al profesorului german, a- 
dese usucă sufletul și dewenerează In pedantism stereotip şi au- 
tomat, Mecanizarea metodului in acest chip a aruncat pe nedrept 
multă umbră asupra pedagogiei herbartiane, şi a făcut pe mulți, 
in frunte cu Rein, să ceară reintronarea drepturilor personali- 
tăţii, prea mult incătușată de formalismul metodului pedant. 


ganismul statului, cetățeanul german trăeşte s de sentimen- 
d í profesională. Orizontul 
vieții lui de obicei are o rază foarte scurtă—el se specializează, 
se consacră, devine apostol al profesiei lui—și se dezinteresează 
de viața publică, permiţind astfel statului să se întărească şi sa 
absoarbă din ce în ce mai mult forțele vii ale poporului. 


atirnare în viaţa publică, cu totul nebârbâtesc... De aici vine 
lipsa acelei viguroase vieţi publice, care de obicei există in 


RAMURILE DE INVATAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 213 
——————————— i ani a a 


țările cu instituţii libere şi acea mare indiferență pentru alace- 
rile naționale și locale* +), 

In Anglia, țara de seli-government, lucrurile se petrec cu 
totul alle! : nici fiecare e „cineva din corpul care guvernează“ 
—un ruler, Fiecare trebue să se pronunțe prin vot asupra tu- 
turor chestiilo; de interes local şi național : astfel cetățeanul tré- 
bue să se intereseze de viaţa publica şi e pus în situația de 
fi silit să-şi faca o educaţie politică, să-şi formeze convingerile 
care îl vor conduce în viaţa publică. Aceste convingeri li vor 
limina toate actele vieţii şi, prin sentimentul datoriei de a lua 
parte la viaţa publică. el nu-şi va ştirbi personalitatea, nici nu-şi 
va usca sufletul prin exclusivismul apostolatului profesional, al 
consacrării absolute pentru serviciul pe care-l indeplineste în 
stat. Această concepție de biurucrat intelectual e caracteristică 
sistemului german úe educație; pentru Englez, cea mai înaltă 
datorie a unui cetățean e participarea la viața publică. 

Prin această conștiința a datoriilor cetățenești, s-a pâstiat 
in Anglia suveranitatea individului față de puterea colropitoare 
a Statului, 

Profesorul englez nici nu e apostol, nici nu e chemat sa 
formeze apostoli... supuşi statului ; el nu uită că e şi cetățean şi 
e chema! să formeze cetățeni liberi și dirji față «de tendințile co- 
tropitoare ale statului : de aici acea deosebire de atmosieră în 
școala germană şi cea engleză. 

Cu aceste concepții despre valoarea profesionala, Englejii 
au izbutii să aibă prolesori, care să poseada metodul tot aşa de 
bine ca şi prolesorii germani, şi să aibâ o personalitate mult mai 
întreagă şi mai bărbătească decit a apostolului german, 


Nimic nu poate cararteriza mai bine idealurile educative 
urmărite în şcoala elementară engleză decit urmâtoarele rinduri ; 

„Scopul şcoli) publice elementare este de a forma şi întări 
caracterul şi de a desvalta inteligența copiilor incredinţaţi ci; și 
de a face cea mai busă Intrebuințare din anii devotați şcolii, a- 
jutind atit pe fete cit și pe băeţi sa se formeze prin sine Inşiși, 
după nevoile lor diferite, atit din punct de vedere practic cit şi 
intelectual, pentru munca vieţii, 
i ar W. H. Dawson: Gorman Life in Town aml Country, 

Tot Dawson comunică rezultatul anchetei fäcnte de un ofiter 
roerniilur germani. Ofiţerul a pus intrebarea: „Cine a fost Bismarck” Din 
TO eecrați, J) n-au putut da nlelun răspuns: 10 am răspuns nesigur, că Bis- 
marek n fost un general ori un împărat, şi 10 au răspuns bino, În alt regl- 
ment, din 87 soldați, 21 an răspuns că niciodntă n-au auzit ceva desšpro Bis- 
marek: 32 l-au făcut pe Bismarek general; 9 nu auzit că n fost un războinic 
vestit; 8 că a fost un Ministra E. semi re ra ca abea ae 
colar al Imperiului; 4 au spus că Bismarck a fost intemeetoru] Imperiulu 
Gorman; 1 l-a numit întăiul Împărat germun; altul l-a făcut poet; un altul 
traducător ul Bibliei, și ultimul a spas că Bismarek a fost col mai mare 
duașmun al Impăratului ! 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


Avind acest scop In vedere, datoria școlii este de a de- 
prinde pe copii, cu ingrijire, cu observaţia şi judecata clară, ast- 
fel ca ei să poată căpăta o cunoștință inteligentă despre unele 
fapte şi legi ale naturii; de a deştepla în ei un interes viu pen- 
tru idealurile omenirii, şi de a-i face familiari cu literatura și 
istoria propriei lor teri; de a le da oarecare stăpinire asupra lim- 
bii ca instrument de cugetare şi expresie, şi, făcindu-i conștienți 
asupra mărginirii cunoştinţelor lor, să dezvolte in ei un așa gust 
pentru cetire şi studiu, incit să-i facă in stare să-şi sporească 
cunoştinţele, după ce vor părăsi școala, prin propriile lor puteri... 

Un scop important deși secundar al școlii elementare este 
de a descoperi pe copiii, care arată o capacitate deosebită, și de 
a desvolta aplicațiile lor speciale (intrucit aceasta e posibil, fără 
a sacrifica interesele majorităţii copiilor), astiel ca ei să poată fi 
in stare a trece la vrista potrivită în şcolile secundare, şi să fie 
in stare să tragă maximum de folos din educația oferită lor a- 
colo... Scoala elementară trebue să sădească tn copii deprinde- 
rea muncii, controlul de sine şi persistența curagioasă In faja 
greutâţilor**), 


Invăfăiintul Primar Superior (Higher Elementary Scho- 
ois). Şcolile de acest grad corespund cu aşa numitele Mittel- 
schulen din Germania şi cu PEcole Primaire Supérieure din 
Franța. Sin! intrebuințate mai cu seamă de clasa comercială 
mijlocie şi au de scop să complecteze Invățămintul elementar, 
făra să pregătească pentru invățămintul superior. Cursul e de 
3—4 ani, cu program variat, mai desvoltat decit în şcolile pri- 
mare elementare, Se predau şi limbile moderne. Invăţămintul 
unora are o bază mai mult comercială, al altora mai mult indus- 
trială, Numărul elevilor din cei dintâi doi ani e mărginit la maxi- 
mum 40 elevi de clasă; pentru ultimele clase la maximum 
30 de elevi, 

O şcoală are de obicei intre 350—400 elevi ori eleve. O 
varietate de şcoală asămănătoare e așa numita School of Science, 
căreia predominarea muncei de laborator 1i dă un caracter ştiin- 
tific mai practic. Clasele de laborator nu pot avea decit maxi- 
mum 20 elevi, In 1900 erau în Anglia 183 de aceste şcoli cu 
24.639 elevi. 

Londra are 52 şcoli primare superioare, cu o populaţie şca- 
lară de 28,000 elevi. Toate sint externate (dav-schools). Elevii 
acestor şcoli se recrutează din școlile primare elementare, cam la 
vrista de 12 ani, după recomandarea Inspectorilor în înțelegere 
cu Directorii şi Directoarele şcolilor primare elementare. 

Principiile de educaţie generală aplicate în aceste școli sint 


Ag- ot piucellas Code of Regulstions for Public Elementary 


RAMURILE DE INVATAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 215 


aceleași ca in toate şcolile elementare şi secundare din Anglia. 

Caracterul lor cam exclusiv de şcoli întrebuințate mai muli 
de o clasă socială, nu le asigură simpatia cetățenilor: ele sint 
considerate ca o şcoală hibridă intre școala primară elementară 
şi şcoala secundară. Se pare câ nu au viitor, 


Imvățămintul Secundar. Caracteristica organizării acestui 
invățămint în Anglia e varietatea şi lipsa de simetrie, dupăcum 
consecvența logică e caracteristica organizării lui în Franja și 
Germania, Intervenţia statului 1a organizarea invâțămintului se- 
cundar In Anglia e cu totul recentă; întâia preocupare a statu- 
lui, după 1870, a fost organizarea invățămintului elementar: de 
aici aparenţa aproape de haos, pentru un continental, a organi- 
zării invățamintului secundar din Anglia, 

Dar dacă statul n-a Introdus un sistem uniform de invăţă- 
mini secundar —$i nici nu urmăreşte acest lucru — rezultatele ob- 

inute în direcția imbunătăţirii lui, numai în ciţiva ani, nicăiri n'au 
ost vreodată Intrecute, 

Pină in 1896, din numârul total al elevilor secundari abia 
40.000, se poate spune, că învățau cu adevărat In şcoli bine or- 
ganizate, unde li se putea procura un invățămini secundar de ca- 
litate superioară— și aceste şcoli nu crau nici inființate nici aju- 
tate de stat, nici intreprinderi particulare: ele au fost inființate 
şi prevăzute cu inzestrări (endowments) de vechi donatori generoşi, 

Prin sistemul subvenţiilor /granis), statul a izbutit să reor- 
ganizeze (to make them efficient) multe din vechile şcoli, care 
neavind venituri indeajuns, nu puteau să se reorganizeze şi să 
procure un învâțămin la înălțimea timpului şi a nevoilor. Azi 
în aceste şcoli sint 158.502 elevi și 133.042 eleve. 

Necesitatea răspindirii cit mai mult a invăţămintului secun- 
dar e susținută in Anglia, cu mare energie, din punct de vedere 
al intereselor vieţii publice, 

„Mare este primejdia acelui stat, In care numai o elitä pu- 
in numeroasă este bine educată şi instruită, In vremuri de ne- 
inişte, această elită nu va putea exercita controlul, pe care e da- 
toare să-l exercite, pentrucă ca va vorbi o limbă a cărti argu- 
mente şi importanță mulţimea, în ignoranţa ei, va trebui în mod 
necesar să n-o poală Ințelege.”) RER i 

Scolile secundare în Franţa și Germania au aceiași admi- 
nistrație biuocatică ca și școlile primare ; ele sint de fapt insti- 
tuții de stat şi nu recunosc autorităţilor locale și cetățenilor drep- 
tul de a interveni In administrația şi organizarea lor. 

Apoi, prin faptul că în Franța şi Germania nu există o le- 
gătură directă intre şcolile primare ale statului şi Licee ori Gym- 
masium-—cele două tipuri caracteristice ale şcoalii publice secun- 


*) Cloodesley Brereton: What is Secondary Education ? pg. 103. 


ua VIAȚA ROMINEASCA 


dare in aceste două țări —statul, cu tot corectivul burselor, nu 
pune aici pecetea democratică (education ladder) pe invățămintul 
secundar, ca în Statele-Unite ori in Anglia—in parte. 

Administrația şcolilor secundare în Anglia, deși conține şi 
ea principiul mixt al administraţiei școlilor primare, şi indepen- 
denja relativă faţă de autoritatea centrală, totuși prezintă trei ti- 
puri deosebite, după tipul şcolilor inşăşi : 

1) Şcolile care nu primesc subvenţii nici dela stat nici dela 
comună—cum sint celebrele public scools şi modern public scho- 
als, despre care am vorbit in alt articol, precum şi unele din 
Grammar schools. Aceste şcoli se administrează de anumite co- 
mitete (trustees), alese conform cu dispoziţiile legatarilor şi cu 
drepturile lor recunoscute. Nici statul, nici comuna nu se poate 
amesteca In organizarea lor. 

2) Acele din Grammar schools, care deşi au inzestrări, 
primesc subvenții dela stat și dela comună, se administrează a- 
proape intocmai după sistemul mixt aplicat şcolilor primare sub- 
venționate de stat, Deosebirea constă în faptul că şi administra- 
torii înzestrării intră Intre managers. Aceste şcoli sint datoare 
să aibă un procent de elevi de 25*, veniți din școlile primare 
elementare publice. 

3) Şcolile secundare municipale inființate de oraşe, in anii 
din urmă, pentru a satisface nevoile locale, *) se administrează 
intocmai cași şcolile primare elementare publice. 

Tendinţa democratică a statului, în răspindirea inväțämin- 
tului secundar in Anglia, reiesă din faptul că, intre şcoala pri- 
mară elementară publică şi şcoala secundară, statul a stabilit o 
legătură normală de continuitate, La 12 ani, elevul din şcoala 
primară publică trece un examen pentru a dovedi că merită să 
urmeze cursul secundar; dacă trece examenul cu succes, el e 
declarat bursier al statului, pină la vrista de 19 ani, cind ter- 
mină școala secundară; 25% din elevii şcolilor secundare subven- 
ționate de stat se recruteaza dintre aceşti elevi, 

Pentru cei care nu sint bursieri, costul, de elev, al invāțā- 
mintului secundar în Anglia, variază dela 5000 lei anual—lu Eton 
—pinä la redusa taxă școlară de 50 lei anual, în şcolile scun- 
dare municipale 

Pentru Franța, tipul şcolii secundare e mai ales internatul; 
pentru Germania, externatul ; pentru Anglia, procentul internilor 
(boarders) e de 35.7 "l in şcolile secundare de băeți și de 18% 
în cele de fete. 

In privinţa programelor de studiu nu există mari deosebiri ca- 
racteristice inire Anglia, Franța și Germania. 

Asupra sistemului de educaţie, din şcolile secundare din An- 
glia fața de sistemul de educaţie din Franța şi Germania, am in- 


*) In Londra între 1904—1908 s'au înfiintat 17 şeoli de aceste pentru 
4000 elevi igisa ln 1904, în Londra, eraa $90.000 de locuri pentru elovi şi 
eleve în astfel de şcoli 


RAMURILE DE INVAŢAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 217 
TIR Ea buci ceia i dieta ct a art tu d 


‘sistat pe larg în alte articole; nu ne râmine acum decit să amin- 


tim şi să adăugăm citeva caracterizări generale. 

Din punct de vedere al instrucției propriu zise, şcoala se- 
cundară engleză, in general, procură mai puţine cunoştinţi elevi- 
lor decit şcoala franceză şi germană. Dar dacă absolventul de 
liceu din Anglia şiie mai puțin decit absolventul german ori 
francez, in schimb, el e in stare să invete mai mult, după ce 
părăsește școala, decit colegul lui din Franţa şi Germania : de- 
sigur adevărata valoare a şcolii se măsoară nu după cit dă, ci 
după vuterea ce lasă elevilor. 

Precăderea ce se da educațiunii propriu zise In şcoala en- 
gieză face ca absolventul liceului din Anglia să părăsească 
Şcoala, cu o rezervă de energie fizică şi intelectuală şi cu un 
dor de a invăța şi entusiasm de muncă, care întrec cu mult 
produsele școlilor secundare din Franța şi Germania. 

Poale nu există nicăiri un tip de școală atit de criticat ca 
liceul francez. „Este uimitor cum această mare națiune, poate 
din punct de vedere intelectual întăia in Europa, tolerează o ast- 
fel de mașină de a ucide omul*, exclamă un scriitor englez. 

Din punct de vedere al formărei personalității, am văzut că 
nici şcoala secundară germană nu e prea departe de liceul francez, 


Învățământul universitar, Anglia are in total optsprezece 
universităţi, din care opt sint infiinţate in veacul nostru : niciuna 
din aceste nu are incă zece ani de existență. 

Opt universități create în mai puţin de zece ani! 

E destul acest fapt ca să se vadă entuziasmul acestui po- 
por cu apucături conservatoare, în aplicarea ideilor noua, 

Niciuna din universitățile Angliei nu e înființată de stat: 
toate s-au născut din inițiativa particulară și trăesc din venitu- 
rile inzestrărilor oferite de donatori și din taxele studenților. Pen- 
tru toate statul imparte o subvenție anuală care abia ajunge la 
suma de 2.300.000 lei, adică cu mult mai puţin decit venitul a- 
nual de 15.000.000 lei al celor două universități din Oxford şi 
Cambridge, şi abia cit venitul fondului de 50.000.000 lei dăruit 
de Carnegie in 1901 universităților din Scoţia. 

Toate au o administraţie autonomă. Chestiile privitoare la 
economia strict academică a universităţilor se resolvesc de se- 
natul universitar compus din profesori; chestiunile de o impor- 
tanțā mai largă se rezolvesc de așa numita Convocation — adu- 
narea titraților universităților respective, înscrişi într-un registru 
special. De obicei această Convocation se întruneşte de 2—3 ori 
pe an; universitatea din Londra, de pildă, are 3 adunări ordinare 
de aceste In fiecare an: la cea din Iulie, 1909, au luat parte 
5.584 bărbaţi și 1,048 femei, Prin această contocalion, universi- 
tatea engleză păstrează o legătură mai intimă cu viața publică 
decit universitatea continentală. 


sis VIAŢA ROMINEASCA 


PD —————— 


in privinţa cursurilor, împărțirii în facultăți, conierirei titlu- 
rilor, lucrărilor de laborator şi seminarii, cele mai multe din u- 
niversităţile engleze au o organizare nu prea mult deosebită de or- 
ganizarea tipică a universității continentale. 

Cu privire la organizarea muncii studenţilor, universitatea 
engleză accentuează şi ea nola individualistă a intregului Invä- 
țămint : de aici acea activitate proprie (self-activity, to dig out 
knowledge for himself) a studenţilor, desiăşurală singuratec, în 
săli izolate, cu biblioteci pe specialități şi ajutor profesoral la In- 
dămină. Cursurile sub formă de conlerinţi expozitive nu lipsesc, 
dar ele nu dau decit strălucirea culturii universitare, fondul ei 
real 1) dă munca proprie individuală. 

O caracteristică comună tuturor universităţilor engleze față 
de cele continentale e desvoltarea vieţii de societate (social life) 
a studenţilor. Universitatea engleză nu este numai o şcoală su- 
perioară, ci este o comunitate cu viața ei proprie, cu preocupă- 
rile, aspiraţiile și atmosfera ei specială. Aci tinărul işi petrece 
viața nu numai ca student ci şi ca cetățean al acestei comuni- 
tăți—este „membru al universității“, cit timp e student, şi după 
ce părăseşte universitatea devine unul din convocation. Nenumă- 
rate societăţi şi cluburi literare, ştiinţifice, politice, sociale, spor- 
tive şi acele caracteristice debuting-societies (societăți de intrecere 
—in orice specialitate), organizate în sinul universității, grupează pe 
studenţi, leaga prieteniile, ajută formarea prolesională şi pregă- 
tesc pentru viaţă, 

Numărul studenţilor matriculați in cele optsprezece univer- 
sitāți engleze nu trece de 40.000, iar corpul prolesoral intreg 
(professors, lecturers, readers), nu ajunge la 3500. 

E de observat că pe lingă studenții matriculaţi, care au tre- 
cut exemenul de inscriere şi trec examene ca „internal sludenis*, 
pentru a obținea diplome universitare, universităţile engleze sint 
frecventate de un număr mult mai mare de studenți nematricu- 
laţi, inscrişi ca „external studenis*, 

La unele cursuri ale universității din Londra, numărul a- 
cestor studenți ajunge la o proporţie de 7—8 mai mare decit nu- 
mărul studenţilor matriculați. 

Aceşti studenți nematriculaţi formează clasa „oamenilor for- 
maţi prin sine" (self made men), din care unii au ajuns săi- 
lustreze istoria contemporană a Angliei; ei nu urmăresc diplome 
universitare ci cultură superioară. 

In Anglia, studentul matriculat e ocupat aproape ziua In- 
treagă In universitate, ca student ori ca membru al vreunei so- 
cietăți universitare. Cei care au intrat deja în lupta vieții, unde 
li se impune proverbul time îs money, Și simt indemnul, sau 


de a se perfecționa în direcţiunea profesiunii lor, sau de a-și 
spori cultura generală, nu au pusibilittatea să urmeze la univer- 
sitate decit ca „external students“, 

Cu toate caracteristicele lor generale, universităţile engleze 


prezintă trei tipuri foarte bine deosebite, Cele mai multe sint organi- 


RAMURILE DE INVAŢAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 219 


zate, mai mult sau mai puţin, după tipul universităţii continen- 
tale : apoi e tipul special al universităţii din Londra şi insfirşit 
tipul cel mai caracteristic 11 prezintă cele două universităţi vechi 
din Oxford şi Cambridge. 

„Nu avem nevoe să insistâm asupra universităţilor de tip 
continental ; e interesant insă modul de organizare al universită- 
ţii din Londra. 

Universitatea din Londra cu biurourile centrale în monu- 
mentalul palat Imperial Institute cuprinde două părți: interna? 
pari şi external part. Pină la 1900 această universitate nu a- 
vea decit external part, adică instituția întreagă se mărginea nu- 
mai la organizarea unui corp profesoral, care examina şi confe- 
rea diplome universitare studenţilor cu studii făcute oriunde, ut 
oarece cursuri nu se faceau In această universitate, In 1900 se înfiin- 
țează și internal pari, adică organizarea studiilor universitare re- 
gulate în sinul universităţii din Londra, ca şi pe continent. Insă 
cu toate că in principiu această internal part corespunde cu o 
universitate continentală complectă, organizarea studiilor univer- 
sitare e cu totul altlel inchegată. 

Facultaţile nu sint concentrate la un loc şi cursurile nu se 
fac în sălile aceleiași clădiri. Universitatea, cu facultăţile ei, e 
imprăștiată oarecum in toată Londra, şi cursurile se fac în 28 
de institute şi colegii, unele cu palate şi instalaţii monumentale : cum 
e de pildă University College. Unele din colegii au numai o fa- 
cultate, altele au două sau trei, University College le are pe 
toate, Ele se numesc schools of the University ; materiile se pre- 
dau toate de profesori ai universității din Londra, şi exame- 
nele anuale de asemenea se trec In aceste şcoli, 

Afară de aceste 28 școli ale universității mai sint incă 34 
de alte colegii, în care numai unele cursuri se predau de profe- 
sori recunascu(i cu profesori ai universitiiții din Londra, 

Studenţii, care urmează cursurile şcolilor universității sau 
ale profesorilor recunoscuți de universitate, sint matriculaţi In re- 
gistrele universităţii din Londra, şi după trei ani de studiu sint 
primiţi să treacă examenul pentru diplomă inaintea unei comisi- 
uni, compusă din profesori dela diferite şcoli ale universității, 
Examenul se ține în Imperial Institute. 

Numărul profesorilor universității din Londra şi celor re- 
cunoscuți era de 845 in 1909, 

Corpul examinatorilor pentru external part se ridica la 218 
în 1908. In acest an s'au prezentat la examene, ca external stu- 
denis, 11,836 candidaţi, din care au reuşit 5631. Examenul e 
foarte serios, şi... după cum constată Max Leclerc, o diplomă en- 
gleză exprimă întotdeauna ceia ce trebue să conţie. 


Sistemul de organizare din internal part al universităţii din 


220 VIAȚA LOMINEASCA 


Londra 1! găsim mai bine conturat în callege-system al universi- 
tăților din Oxford şi Cambridge. 

Fiecare din aceste două universități constă dintr'un numar 
de colegii—Oxlord are 22 iar Cambridge 20—şi citeva mari bi- 
blioteci, laborntorii, hall-uri comune. Cursurile se fin în diferi- 
tele colegii, iar unete în laboratoriile comune: examenele anuale 
au loc tot în colegii cu profesorii respectivi, iar pentru titlurile 
universitare se trec examene generale inaintea unor comisiuni 
speciale, în Hull-urile comune, 

Viaţa de colegiu din aceste două universități seamănă cu 
viața din vestitele public-sehouls ; ca şi elevii din aceste şcoli se- 
cundare, studenţii din Oxford şi Cambridge sint interni (boarders), 
deosebirea de vristă Insă impune aici oarecare modificări în a- 
plicarea practică a sistemului și în aranjarea confortului vieţii 
fiecărui student în parle. 

Şi aici ca şi în public schools, fiecare student are un futor,— 
in loco parentis— un titrat al universităţii, care de fapt è pentru 
studenți un camarad foarte prețios, prin experiența lui mai bo- 
gată şi prin cultura lui mai intinsă, Corpul tufoy-ilor formează 
în realitate un corp de profesori asistenţi totdeauna la Indămina 
studenților. 

Costul total al traiului şi învățămintului, de student, în a- 
ceste universităţi variază Intre 3500—7000 lei pe an. Deşi au 
mulţi bursieri, ele sint totuşi caşi publieschools, in special șco- 
lile aristocrației engleze, 

Azi aceste două universități au la un loc 42 colegii, aproape 
7000 studenţi şi vre-o 600 studente, care poarță numele de oas- 
peli bine veniți (welcome guests), in amintirea dreptului, nu de 
mult recunoscut femeilor, de a urma cursurile universitare şi la 
aceste vechi instituţii, ingrădite de cele mai indărătnice prejude- 
căți ale trecutului, 

Vechea tradiție universitară a Angliei e representată prin 
aceste două universități cu celebritate mondială de veacuri, De 
numele lor sint prinse cele mai glorioase pagini ale istoriei An- 
gliei, şi aspiraţiile lor au lost privite intotdeauna ca idealurile na- 
ționale ale intregului popor anglo-saxon de pretutindeni, 

Oxford şi Cambridge! 

lată două nume geografice care pentru oricine evoacă mai 
presus de toate ființa a două vechi instituții de cultură decit nu- 
mele a două oraşe engleze: an Oxford man ori a Cambridae 
man Du inseamnă un locuitor din oraşul Oxford ori Cambridge, 
ci un titrat al uneia din cele două vechi universităţi, 

Inceputurile lor datează de prin veacul al XII, şi desvolta- 
rea lor a urmat incetul cu incetul, fără intrerupere și fâră sistem, 
fiecare veac lăsindu-şi însemnată pecetea lui istorică, 

Amindouă trăesc snb forma unor federații de colegii; fe- 
care colegiu are o istorie şi o viață proprie. Vechimea zidurilor, 
arhitectura palatelor, stilul catedralelor, parcurile imense şi grä- 
dinile superbe... toate aduc ecouri din veacuri deosebite, Fie- 


RAMURILE DE INVAȚAMINT IN ANGLIA ȘI PE CONTINENT 22t 
TA ORE AAN E aa aanleiding A IE a 


care clădire, fiecare turn are parcă pretenția să rămtie așa cum: 
a fost făcut de generosul fondator, peste mormintul căruia vea- 
curi au trecut unul după altul în infinitul veşniciei. 

Intre zidurile aceste, inegrite de vremuri, crescute parcă 
capricios în mijlocul parcurilor seculare, departe de zgomotul 
vlăguitor al oraşelor mari, tinărul englez învață să iubească no- 
bila tradiţie a trecutului, pe care fiecare colonadă, fiecare portic 
i-o şoptește, şi să soarbă prin porii lui sânătatea și vigoarea ro- 
bustă a naturii. . 

Aici şi-au petrecut anii adolescenții aproape toți oamenii 
iluştri ai Engliterii, și chipurile lor nemişcate depe pinzele din 
hall-uri îndeamnă azi la muncă stăruitoare generaţiile prezente. 

Prestigiul acestor universități s-a impus In Intreaga organizare 
a invățămintului din Anglia; dela ele a plecat inițiativa exten- 
siunei universitare. 


Din această schițare sumară se poate vedea, că spiritul de 
libertate și independența personala, atit de caracteristic rasei an- 
glo-saxone, a străbătut şi in organizarea intregului invățămint 
public din Anglia, dupăcum a pătruns ființa oricărei instituții 
engleze. 

Calăuzit de acest instinct de rasă, poporul englez a eşit 
intotdeauna victorios din grelele crize lăuntrice; şi sub indem- 
nul lui tenace şi indrăzneţ a intemeiat în afară cel mai întins şi 
mai liber imperiu pe care istoria omenirei l-a cunoscut vreodată. 

Azi, cind deosebitele state luptă pe intrecute pentru ridica- 
rea culturală a popoarelor, poporul englez, cu actiaşi Incredere 
în individualismul lui istoric, a izbutit, pare, să organizeze cel 
mai bun sistem pentru formarea omului. 


SONETE 


Dumnezeul ateului. 


„O Nimic, cit eşti de mara!“ 
Conta. 


E'n tot şi-i tot. În roza ce 'niloreşte, 
E sevă şi-i parfum şi e culoare. 

E melodie 'n cintec de vioare,.. 

Şi Noapte şi Lumină se numeşte, 


În lutul-om vrea, simte și gindește. 
Eterna Lui fiinţă trecătoare 

Îngheață'n lună şi s'aprinde 'n soare, 
Aleargă'n val şi 'n stincă "'ncremeneşte. 


E Univers şi-atom,—şi e Natura. 
E Creatorul și e creatura. 
E Rău şi Bine... faptă, năzuință. 


E Da şi Nu. E leagânul şi dricul. 
E Dumnezeu-Satan Intr'o ființă. 
— Salut şi slavă Lui pe veci: Nimicul! 


(Găsită la un sinucis} 


Vieaţa e o sărbătoare plină 

De cîntece, de jocuri, veselie, 

De flori, de sărutări, de poezie, 

De visuri, de-armonii şi de lumină! 


E-un bal, e o petrecere deplină, 
Alaiŭù de sgomotoasă îrenezie, 

E un banchet superb, e o beţie 

Cu vin gustos, în spumă cristalină! 


lar moartea-i somnul, e adinca pace, 
E-odaia ta în care totul iace, 
Ti- patul ce te-așteaptă cu odihnă. 


Frumos, virtejul vieţii ! —dar te-apasă... 
Şi doritor atunci de-a morții tihnă, 
Te furişezi din bal şi pleci acasă, 


Patria. 

Eu n'o slävesc ca pe-o icoană vagă, 
Ci'n tot ce văd ea capătă 'ntrupare; 
În tot ce simt fiorul ei tresare 

Şi 'n tot ce am ființa ei mi-l dragă! 


Ea-i munţii mei şi codril plini de vlagă 
Şi-a riturilor mele legănare. 

Tot ce-l pustiu cind sint în depărtare, 
Cind vin spre ea, începe să m'atragă! 


Mindria ei sint eu în mil de fețe 
Trecut prin legiunile semeţe 


„“Ce-l cuceriră soarta triumiala. 


Prin ca mă simt turnat ca din aramă... 
Şi par'că-ml fierbe singele de fală 
Că-i sint copil şi ea că-mi este mamă! 


VIAŢA ROMINEASCA 


Testamentul unui poet necunoscut 
Las florilor iubirea mea, can ele 
În toată primăvara să 'nflorească ; 
lar dorul, vintul să mi-l stăpinească 
Şi să mi-l spună nopţilor cu stele... 


Las setea mea de-azur la rindunele, 
Avintul, vulturii mi-l moștenească ; 
Revolta mi, fulgerele s'o "mpărţească; 
Isvoarelor, las cintecele mele. 


Durerea visurilor necintate, 
O las Intreagă mării sbuciumate, 
Ca'n ea să'şi intrupeze sgurduirea,, 


Si mor, gemind că nam putut pe lume 
Să cuceresc din clipa'mi nemurirea 


Şi-aceluia ce-am fost, să-l las un nume... 


Mihai Codreanu 


IOAN AL, BEĂTECCU-VOINE ŞTI 


PATIMA 


SCHIȚĂ 


La club. E de vreme. Jucătorii vin mai tirziu. Acum, 
lingă sobă sint numai cinci inşi, Stau de taifas, 

— E! ce-ai făcut deunăzi la vinătoare, coane Manole ? in- 
treabă conu lancu ; şi inainte de a primi răspuns, povestește ce- 
lorlalți: — Alaltăieri treceam pe la poarta dumnealui, tocmai 
cînd pleca cu Guţă Steriu... Cisme, puști, cartuşiere cu două rin- 
duri, parcă plecau impotriva leilor, Se duceau la sitari.. E! și 
ce aţi tăcut? 

Conu Manole răspunde în silă, ca unuia care nu e vinător :— 
Am împuşcat vre-o cinci sitari, 

— Care va să zică, pentru cinci sitari ați umblat o jumă- 
tate de zi prin cringuri, prin hăţişuri, prin noroi... Curioasă patimă ! 

Lui conu Manole li e silă să răspunză. Dă cu cotul lui 
Nicu Milescu şi zice atit: „de mă!* Iar Nicu Milescu, vină- 
tor şi el: 

— Toate patimile sint curioase, coane lancule, Cum te 
miri dumneata, că un vinător umblă o jumătate de zi, ca săim- 
puşte cinci sitari.—aşa s'ar putea mira altul de dumneata, cum 
poți să stai in fiecare zi patru ceasuri pe scaun, să faci două 
taloane de preieranță, la care te superi, te otrăvești,,. 

— Ce are aface ? à 

— Cum ce arè alace ? Dumneata te miri cum poate ci- 
neva umbla cinci ceasuri prin aer curat şi găsești firesc să stai 
țintuit pe scaun ceasuri întregi, într'o odăiță Ingustă, dinaintea u- 
nui petic de postav verde, să Inghiţi fumul de tutun şi al dumi- 
tale şi al altora, şi să te dai de ceasul morţii că te licitează al- 
tul la şapte cupe. 


l PATIMA 227 


— Bravo ! strigă conu Manole. lar Nicu Milescu, Incura- 
jat, urmează ; 

— Eu, care joc şi prefá, ințeleg foarte bine muljumirea pe 
care o simţi dumneata, cind după ce te-a licitat unul ṣi s'a dat 
cartea pe față, vezi că poți să-i faci morișcă și să-l bagi de două 
ori, ca să-l inveţi minte să te mai liciteze şi să-ți strice opt jo- 
curi ghintuite. Dar dumneata nefiind vinător, bine ințeles că n'o 
să pricepi plăcerea vinălorii... Are şi vinătoarea farmecele ti.. 
Lasă că trupeşte face un bine nespus... Uite eu, acasă minine 
pe sponci, mai nimic. Cind mă cauţi sint scirțiit... Aia îmi face 
rău, ailaltă e greu de mistuit... Se ia şi nevasta de ginduri; nu 
mai ştie ce să gătească... La vinătoare, după citeva ceasuri de 
umblet, minine şi pietre şi n'am nici pe dracu... Şi are un haz 
mincarea pe cimp !... Ciorba de găină pe care o păleşte căruța- 
şul cit umblâm noi... Şi mușchiul fript în bătaia vintului... Hai, 
ce zici nene Manole! 

— De! face conu Manole ridicind din umeri, 

Şi Nicu Milescu urmează : 

— Nu mai vorbesc de ajutorul pe care ţi-l dă clinele la 
descoperirea vinatului, mișcările lui care dovedesc o inteligența 
cum nici nu bânueşti,.. Dar mai intii umbletul ăla sănătos în 
mijlocul firii, unde ai prilejul să vezi frumuseți ne mai pomenite. 
Mereu m'am ținut, dar nu m'am învrednicit să-mi cumpăr un a- 
parat de fotografiat, că nimeni nu are prilejul să dea peste col- 
ţuri frumoase de fire ca vinătorul... Să pleci inadins după câu- 
tarea lor, nu-ţi vine; dar așa, umblind după vinat, dai uneori 
peste locuri în care rămii incremenit, nu altceva, A! şi ce dol- 
tor minunat e natura l.. Cum te vindecă ca ca prin farmec de 
toate necazurile, de toate amărăciunile, de cum ai pătruns în 
mijlocul ei. Ce mici şi nevrednice de ţinut In seamă fi se infa- 
țişează toate frămintările și netrebniciile vieții 1... Să stai odată 
la pază de sitari... Hai, ce zici, nene Manole? 

— De! mormăe conu Manole. 

— Cind scapătă soarele și rămine în fundul zării o geană 
roşie, iar deasupra ei cerul intti portocaliu, pe urmă de un gal- 
ben din ce In ce mai stins, din ce în ce mai stins, pină se to- 
peşte in azuriul bolții... Treptat-treptat amănunțimile lucrurilor 
pier şi râmin numai siluete... Cum se topește lumina pe cer, aṣa 
şi sgomotele pe påmint... Adineauri se auzea duruitul unei că- 
rufe pe şosea. Pe urmă au venit păsările să se culce. Întâi 
coțolene s'au abătut pe virfurile copacilor strigindu-se: „cara- 


225 VIAŢA ROMINEASCA 


cara-ca! cara-cara-ca !* Mai tirziu au fluerat mierlele. Pe urmă 
altă pasăre a Inginat Incet adormind: „fic! fic! fic!“ Acum e 
tăcere desăvirşită. Totul pare inlemnit. Stai și aștepți In fața 
pădurii cu ochii țintă spre lumina care moare... Și n increme- 
nirea asta de-o clipă, deodată se iveşte deasupra codrului si- 
lueta sitarului... Vine repede drept spre tine... E o clipă de mul- 
țumire £.. 

— Şi impuşti, adică "1 asasinezi ! strigă conu Iancu. 

— Ei! vezi aicea ai dreptate, coane lancule. Şi ăsta e un 
lucru pe care niciodată nu mi lam putut explica. Cum poate 
ca în acelaș suflet de om, să existe sentimente atit de opuse ?... 
Cunoşti şi dumneata destui vinători.., lacă: Nenea Manole, ne- 
nea Ştefan Dărăscu, colonelul Toporanu, Guţă Steriu, cu... Sin- 
tem noi oameni mai răi, mai haini decit alţii? Dimpotrivă, mai 
că-mi vine să zic, că toți vinătorii pe care i-am cunoscut, sint 
oameni buni, miloşi... lacă, eu unul. Nu ţi-aşi tăia un puiu de 
găină, să-mi dai nu știu ce... Ori să stau eu de faţă la o ope- 
raţie, sau măcar cind ti scoate cuiva vre-un dinte? ferit-a dum- 
nezeu !... E! la vinătoare, tot sufletul meu milos se duce, şi 'n 
locul lui vine altui, vine sufletul răs-strămoşilor noştri, că altfel 
n'am ce să zic.. Cind mă gindesc pe urmă acasă la lucruri pe 
care le-am săvirşit la vinătoare, mă apucă groaza... Uite: a stat 
clinele, Sitarul e la ciţiva paşi inaintea lui, jos pe brinci, as- 
cuns in frunzele uscate de care nu se poate deosebi. Imi caut 
un loc bun, unde să nu mă stinjinească rămurile, ca nu cumva să-l 
greşesc, Zboară șilrag. A picat. Ciinele 1l aduce. Nuemort, 
e împuşcat numai în aripă; şi ca să-l ucid, îi smulg o pană și 
i-0 vir pe la ceală in creeri. Atunci, intii se sgircește și bate 
din aripi repede-repede-repede, parcă ar vrea să fugă de moar- 
tea care-l ajunge; apoi se moleșește, pilplirea aripilor conteneşte, 
şi moare intinzindu-se ca pentru o odihnă lungă... 

— Barbarie! răcnește conu Iancu. lar Nicu Milescu ur- 
mează : 

— Ziceai adineauri, coane lancule: „curioasă patimă*,. Fu 
zic: curioasă e puterea cu care patimile, oricare ar fi, pun stă- 
pinire pe inima omului... Ni se pare că 'n noi mintea e stăpină, 
dar e numai 0 părere... La slirşitul fiecărui sezon de vinătoare 
mă hotărăsc să mă las de ea. Imi lac toate socotelile; toate mi 
le pui inainte: oboseală, neglijare de afaceri, cruzime, de mincat 
vinat nu mininc... De geaba! Cind vine vremea vinatului, nu 
mă ţii nici legat cu lanțul... Odată m'am jurat... parcă mie şi 


PATINA 2» 
a a RR IER cn at ape A N N a E E ara 
rușine să vă spui... Sint d'atunci optsprezece ani... Imi născuse 
Caterina pe Victor, întiiul născut... Aţi trecut cu toţii prin emo- 
ţiile alea: noaptea de veghere la căpătiiul femeei, cu mina ei 
fierbinte în mlinile tale tremurătoare,—slișierea de inimă la ve- 
derea chinurilor ei... Ştiu că la un moment dat n'am mai putut 
indura... am eșit năvală pe uşă răcnind, am dat fuga în a treia 
odae și plingind cu hohote mi-am ascuns capul sub o pernă... 
Curind s'a deschis uşa și m'a strigat servitoarea: „Conaşule !* 
La lumina steşnicului pe care-l ținea în mină, i-am văzut faţa 
Tizătoare ; iar cind mi-a zis: „Să vă trăiască!... băiati,.* Eil 
dar astea sint fericiri pe care dacă le-ai simţit, bine, dacă nu, nu 
se pot descrie... Știu că peste vre-un ceas, pe la şase dimineaţa, 
am ieșit în stradă. Nu mă mai incăpea nici casa, nici curtea... 
Era pe-atunci p'aici un maior, unul Polizu. Nu-l cunoşteam... 
Se ducea spre cazarmă... Aşa, fără să-l cunosc, zic: „domnule 
maior, mi-a născut nevasta un băiat!* S'a uitat omul la mine 
ca la un nebun... Eram pe-atunci supleant la tribunal... Mă po- 
menesc pe la opt ceasuri cu o trăsură cu patru cai la poartă. 
Era avocatul statului și grefierul tribunalului. Veneau să mă ia 
la o cercetare locală, pe care o uitasem cu desăvirşire, măcar 
că chiar atunci în ajun vorbisem despre ea... Intii zic: „nu merg“, 
Dar pe urmă, față cu stäruințele avocatului, care-mi vorbea de 
cheltuelile făcute, cu aducerea martorilor, cu aducerea ingineru- 
lui din București—și faţă şi de asigurările doctorului, care venise 
şi care-mi spunea că să n'am nici o grijă, am hotărit să plec... 
E! să vezi ce va să zică patima... Cind să mă urc in trăsură 
dau cu ochii de clinele de vinătoare.,. Era spre sfirșitul lui Sep- 
temvrie... Cercetarea o aveam la Pietrari. In drumul spre Pie- 
trari era un loc, unde la sigur găseam potirnichi de cite ori mă 
duceam... Dumneala "1 știi, nene Manole: la tufele lui Mihalcea. 
Zic: ia să-mi iau pușca și clinele; dacă s'o isprăvi cercetarea 
mai de vreme, la intoarcere mă abat un sfert de ceas p'acolu. 
După ce am plecat imi ziceam că era o nebunie, că nu putea 
să-mi arză de vinat. Gindul mi-era acasă la nevastă și la copil... 
Acolo la Pietrari am stat ca pe ghimpi... La intoarcere zoream 
pe birjar... Galopul cailor mi se părea țăcăneală... Şi cu toate 
astea, cind am ajuns pe la patru după amiaz în dreptul fufelor 
lui Mihalcea, am oprit şi m'am dat jos, „măcar pentru zece mi- 
nute*, Patima!... Nam apucat să fac trei sute de pași și din 
niște mărăcini, biști! imi sare un iepure; dar, lucru curios, în 
loc s'o intinză la fugă, după două sărituri, văz că se intoarce 


sið VIAŢA ROMINEASCA 


să se uite la mine... Era prea aproape să trag... Et. dar parcă 
mi-e ruşine să vă spui... mi. 

Şi Nicu Milescu tace; iar ceilalți în cor: 

— Spune! spune! l ) | 

— Am fâcul un pas spre el, gonindu-l cum ai goni o pi- 
sică şi cind sa pus pe fugă, am tras. Ciinele, care căuta in 
dreapta mea, l'a văzul, sa repezit și a pus gura pe el... M'am 
dus să i-l iau din gură, și cum mă luptam cu el să-i dau dru- 
mul, simt că mi se scurge ceva cald în mină... Credeam că e 
singe... Nu... era lapte... Era o iepuroaică... In mărăcinii de unde 
sărise i-am găsit stratul și patru pui, născuţi atunci de curind... 
Deodată mi-a răsărit în minte chipul nevestii și copilul, lăsaţi 
acasă... Eram şi ostenil de noaptea de veghere... Ma cuprins o 
groază şi un fior ca de moarte... Mi se pârea că i-am ucis pe 
ei... Am lăsat îepuroaica acolo și n'am știut cum să fug spre 
trăsură, plingind ca un copil... O vorbă n'am putut scoale pină 
acasă, cu toate intrebările avocatului : „ce e? ce sa ntimplat ? 
ce s'a 'ntimplat ?...* Atunci am făcut jurâmint, jurâmint mare, 

? tut să mă ţin de el... i 
ci Pia eara [ace conu lancu in culmea indigná- 
i. ŞI d unul de braţ: 
i dice sA lorgule, să ne vine parlida, să facem un dor- 
dăr şi lasă pe nelegiuiţii ăştia... Äştia sint ciini, nu sint oameni! 


loan Al. Brătescu- Voineşti 


PPE 


Note pe marginea cărților 


— 


CAUSERIES DU LUNDI PAR 
C. A. SAINTE-BEUVE 


Jean Mortas, cu citeva zile înnaintea morţii, citea Sainte- 
Beuve, ca un calmant în mijlocul suferinților fizice ale lungei 
sale agonii și ca un reconfortant al cugetări, turburată de a- 
propierea morţii. Recitind minunatele „Causeries du Lundi*, cu 
care ilustrul academician fermeca pe cetitorii jurnalelor „Le Con- 
stilutiomnel“, „Le Globe“ şi mai tirziu „La Revue des Deux 
Mondes*, am înțeles că elegantul şi eruditul poet atenian nu pit- 
tea alege o asistență mai potrivită pentru el în cele mai grele 
clipe ale vieţii, 

Cugetătorul se simte sedus din primele pagini de ordinea, 
claritatea și logica cu care se deslâșoară cugetarea lui Sainte- 
Beuve, simte acea satisfacție intelectuală desăvirşită şi rară, ce 
nu o pot da decit operele bine gindite, Artistul e fermecat 
de darul său de a evoca: citeva trăsături, o atitudine, idei 
şi sentimente spicuite In operele ce-i cad la indămină, o a- 
nacdotă vie, spirituală--și tipul e innaintea noastră, cu fizio- 
nomia lui fizică și morală, cu valoarea lui socială şi locul pre- 
cis ce-l ocupă printre contimporani, în citeva pagini un om şi 
o epocă. Şi ce stil ! Mlădios, de o fineță şi vioiciune netnchi- 
puită, insinulnd lauda prin o interpretare subtilă şi ingenioasă, 
impunind admiraţia ca o incheere firească şi necesară a sufle- 
tului cetitorului şi blamind, dezaprobind cu aceiaşi pornire vie şi 


232 VIAȚA ROMINEASCA 


prudentă in același timp, cu o ironie fină şi tăioasă, cind insinu- 
oasă şi pe jumătate ascunsă, atunci cind vorbeşte de pildă de 
V. Hugo sau Chateaubriand, cind strălucită, indrăzneaţă şi netn- 
durată, ca în acea „causerie“ despre Confesiunile lui Lamartine, 
Dar mai ales e neintrecut cind face să reeasă tipul din mici trä- 
sături, strinse cu migală din izvoare necunoscute, şi-i dă astfel o 
fizionomie atit de vie şi atit de original nuanțată, incit ai impre- 
sia că asişti la lucrarea unui sculptor genial, care cu o lovitură 
de deget subliniază ici o trăsătură, accentuiază dincolo o miş- 
care a feței şi revelează astfel viața adevărată, ascunsă îndărătul 
chipului cunoscut de toți. Astfel e fizionomia lui Fénelon, pe care 
Sainte-Beuve o creiază sub ochii noştri, cu infăţișarea plină de 
seducțiune ce i-o dă Saint Simon, cu spiritul şi mai seducător 
din scrisorile cătră M-me Maintenon, delical, desgheţat, plin de 
acea tandreță lemenină ce l-a făcut uneori să cadă în dulcegă- 
riile quietismului, cu amorul propriu nemăsurat care-l face să-şi 
iea totdeauna răspunderea greşelilor ce i se impută, deși se 
supune, dar mai ales cu acea largă Ingăduință a evlaviei sale 
plină de veselie, dulce și ușoară, așa cum ne apare In afecția atit 
de vie şi de durabilă ce o are pentru cavalerul Destouches, un 
ofițer de 43 ani, militar distins, spirit cultivat şi om de gust, dar 
libertin dedat plăcerilor şi incorigibil cu toată buna lui legătură 
cu Fénelon, Pe acest prieten iubit Fénelon Il cunoaşte bine, îi 
ştie defectele, dar și calitățile, și în scrisorile cătră el se vede toată 
valoarea morală a acestei naturi fine, măsura, justeța accentului 
in fericire, cind devine arbitrul situației pe lingă Delfini, caşi în 
durere, cind moartea il lovește atit de crud; întăi ducesa şi apoi 
ducele de Burbon, cu care se duc toate speranţele, toate afecțiu- 
nile și poale toată ambiția tăinuită a îinnaltului prelat. Sainte-Beuve 
e un artist, un artist fără păreche. 

Imi amintesc de interesantul „Carnel al unui om de eri“, 
in care coniratele meu T, P., vorbind despre pasiunea lemeelor 
pentru bărbaţii uriți, pomeneşte, după Faguet, şi de nenumăratele 
isbinzi pe lingă sexul frumos ale lui Sainte-Beuve, care, zice Fa- 
guet, era timid şi urit. Nu ştiu dacă în adevăr lemeele au o deo- 
sebită aplicare pentru urițenia viriiă, cum pare a crede amicul 
meu T. P, 

lubirea are un caracter atit de personal, o culoare atit de 
individuală, incit orice generalizare în asemene materie mi se 
pare primejdioasă : dăm sau ripim fără milă, și poate în zădar, a- 
Hica iluzii şi nădejdi ! 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 233 


Cel mai bun mijloc de a ști adevărul în asemene impre- 
jurări ar fi statistica 1... 

Dar această damă serioasă şi pozitivā işi are şi ca capri- 
ţiile ei, căci cu ocazia unei anchete deschise de o revistă: dacă 
in adevăr lemeele au predilecție pentru militari şi anume pentru 
care din ei— răspunsul a fost, cel puțin pentru Paris, că cei ce fac 
mai multe ravagii in inima sexului slab sint pompierii |... 

In ceia ce priveşte pe Sainte-Beuve insă, din portretele şi 
gravurile rămase, cu chipul lui de intelectual şi privirea fină şi 
spirituală, nu mi se pare urit, în tot cazul nu e de o uriţenie 
care să atragă numai prin virtutea ei pasiunea alitor femei fru- 
moase şi de spirit, ca Hortense Allart de Méritens, Marie d'A- 
goult; și mai mult decit atit, nu prin aceasta calitate negativă 
ne-am putea explica pasiunea platonică, pasiune ce a durat o 
viață întreagă sub această formă, a d-nei D'Arbouville Şi că- 
reia-i datorim o corespondență incintătoare. Dacă e vorba să cer- 
cetâm o părere cu oarecare probabilitate de a ne apropia de a- 
„devăr în ceia ce privește calitățile ce fac pe un bărbat unai a- 
tractiv decit alții şi mai atractiv In deosebi decit toți contimpo- 
ranii lui, e firesc şi în tot cazul logic să luăm părerea unei fe- 
mei inteligente, sincere şi cu destulă experiență in materie, cum 
e de pildă Hortense Allart de Méritens, In una din scrisorile ei 
câtră Sainte-Beuve vorbind de dragostea ei cu Bulwer Lytton, 
care a fost cea mai adincă și mai durabilă dintre toate legăturile 
ei, mărturiseşte că intre calitățile ce au fermecat-o la Englez a 
fost „cette habitude qu'il avait de nous“, darul de a vorbi fe- 
meilor și a se lua pe lingă ele. lar în altă scrisoare pomenind de 
legătura ei cu Chateaubriand, ce avea pe atunci 60 de ani (UR 
zice : „Oh! que cette race de René est aimable, c'est la plus ai- 
mable de la terre !* Despre Sainte-Beuve, pe care l-a iubit multă 
vreme, zice adesea că e „aimablet, că are darul de a vorbi fe- 
meii, ştiinţa de a o incinta, dea o fermeca, a o iubi şi a o părăsi 
fără să o jignească, lubeşte femeia, e preocupat de a-i plăcea, 
se gindește la ea chiar cind scrie cărţile sale,—,„vous écrivez 
pour les belles* ii reproşează Hortense Allart adeseori; iar fe- 
meile simt aceasta, ti sint recunoscătoare şi-l iubesc, De aceia 
l-a iubit atit Hortense Allart, frumoasa şi mult curtenita Marie 
«I'Agoult, de aceia farmecă pe M-me d'Arbouville, care sacrifică 
toate strălucitele ei relații pentru citeva clipe de „causerie“ in- 
ir'un colț singuratec cu amicul sufletului ei, Sainte-Beuve. 


tai VIAŢA ROMINEASCA 


Cu ce artă şi ştiinţă, cu ce dragoste şi ințelegere zugrăvește 
el sufletul tragic al d-rei de Lespinasse, siişial de patimă, chi- 
nuit de acel „terrible mal d'aimer“, care-i răpune viața pănă in 
cele din urmă, şi pe d-na du Deffaud, acea inteligență superioară, 
dar neincrezătoare, egoistă, vaniloasă şi rece în aparență, a cărui 
suflet se deschide spre bătrineță în prietenia arzătoare pe care 
i-o inspiră Horace Walpole, prietenie pe care Sainte-Beuve o 
pricepe atit de bine și v redă atit de just: „lubeşte pe Walpole 
ca cea mai duioasă dintre mame, care şi-ar fi regăsit un fiu de 
multă vreme pierdut“. Şi ce grațioasă marchiză d'Epinay, ce a- 
tingătoare şi ideală Adrienne Lecouvreur, ce delicioasă și ferme- 
cătoare M-me de Recamier! Atitea tipuri de femei, zugrăvite cu 
iubire, cu gingăşie, cu acea galanterie plină de tact, ce trebue să 
fi făcut din Sainte-Beuve „l'homme aimable“, prețuit de toate fe- 
meile şi iubit de multe „frumoase“. 

Atlit de caracteristice sint pentru el legăturile dintre bărbat 
şi femee, incit volume întregi asupra lui Volaire n'ar pulea să 
redea cu mai multă putere de adevăr, cu nuanţe mai bogate, fi- 
zionomia „patriarhului“, decit corespondența d-nei de Graffigry, 
în care sint zugrăvite raporturile dintre Voltaire şi M-me du 
Chătelet şi din care Sainte-Beuve ştie aşa de bine să aleagă 
trăsăturile cele mai suggestive. Firea lui Goethe e intreagă, în 
toată măreţia și cu toate lipsurile ei, în raporturile lui cu Bettina 
d'Arnim. Niciodată silueta chinuită, ciudată şi măreață, a lui Jean 
Jacques Rousseau nu s'a desemnat cu mai mult relief, în acel 
amestec de iubire şi genialitate, idealism neinirinat şi egoism 
naiv, ca în raporturile lui cu d-na dela Tour Franqueville, una 
din victimile pe care „ce génie de seduclion* le-a sămănat în 
crumul său, 

Nu te poți zmulge de sub farmecul spiritului acestuia fin, 
gustului acestuia unic, artistului acestuia ce ştie să evoce cu a- 
iita putere şi strălucire aţitea figuri interesante, celebre sau ge- 
niale. | 

Aproape uiţi insă că în istoria crilicei moderne Sainte- 
Beuve inseamnă un moment fericit, momentul in care în locul 
dogmatismului inchis, condemnat prin firea lui insăși la eroare, 
s'a introdus sistemul ipotezelor mai largi, care, invoind puncte 
de vedere diverse, au adus progresul experienței. Critica lui Boi- 
leau, La Harpe, d. Maiorescu şi c. l, dogmalismul bazat pe 
regule și tradiţii clasice, pe criteriul frumosului absolut, sint de- 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 235- 


——— 


parte, mult departe in urma noastră, Natura şi formarea operei. 
de artă sint explicate prin același joc al forțelor ce determină şi. 
evoluţia ființilor vii. Sainte-Beuve plecind dela dala că viața. 
psihică este tot viață, după cum e şi cea fizică, cu toată dife- 
renţa dintre ele, a ajuns, cel întăi, la încheerea că se poate a- 
plica aceiași metodă și aceleași ipoteze pentru explicarea ani- 
malelor, vegetalelor și... scriitorilor. Sainte-Beuve, după teoria me- 
diului lui Montesquieu și abatelui Dubos, in secolul al XVIII-lea, şi 
după Willemain şi toată critica dela inceputul secolului al XIX-lea, 
a îndrumat metoda, spiritul și metafizica lui Taine şi chiar a lui 
Brunetitre, spre critica biologică ce a luat locul criticei dogma- 
tice. Opera literară e privită în acest fel de critică drept o func- 
țiune a societăţii contimporane artistului. In fiecare operă e in- 
fuenja mediului istoric In care s'a dezvoltat și apoi fiecare o» 
perä poartă în ea influența operelor ce au precedat-o, deci trebue 
să contundăm operele de artă cu cugetarea artistului şi să le re- 
ducem în ultimă analiză la expresiunea fiziologică a acesteia, a- 
dică la mișcările aparatului cerebro-spinal, sau şi mai departe : 
intre mișcările neuro-musculare intermediarii fiină mişcările mate- 
riale, vibraţiile aerului, ondulațiile eterului, ultima geneză a o- 
perei de artă ar fi mişcările atomilor. 

Critica ştiinţifică privește realitățile literare şi fiinţile vii ca 
asemene prin firea lor, deşi sint deosebite ca aspect; identifică 
modul de geneză şi de alcătuire al realităților intelectuale cu a- 
cel al realităților materiale şi de aceia se socoate în drept a le 
aplica metodele științifice. Dar cercul inchis al dogmatismului a 
fost sfărimat şi dacă cugetarea modernă nu se mai împacă azi 
nici cu critica zisă ştiinţifică, căreia-i tăgădueşte calitatea de a pu- 
tea fi o ştiinţă pozitivă, lui Sainte-Beuve şi următorilor lui le da- 
torește posibilitatea de a incerca noi puncte de vedere, noi i- 
poteze şi posibilitatea de a progresa. 

In adevăr, critica științifică dacă ar fi consecventă cu ea in- 
sâşi, n'ar trebui să judece opera de artă, sau să o judece numai: 
după însemnătatea şi bogăţia conţinutului ei. Ceia ce face insă 
valoarea operei critice a unui Sainte-Beuve sau Taine sint tocmai ju- 
decățile lor asupra operelor de artă, judecăţi izvorite din gustul lor 
luminat şi sigur. La ce i-ar fi servit lui Sainte-Beuve „metoda 
lui ştiințifică*, dacă n'ar fi avut darul de a prinde, cu intuiţia- 
fină de artist, din adincimile operei pe care o analiza, viaţa a- 
devărată a artistului, pe care apoi, ca un creator ce era, o fä- 


236 VIAŢA ROMINEASCA 


cea să circule printre detaliile biografiei şi să se Infiripeze în a- 
“cele figuri literare și tipuri sociale, ce se detașează cu atita pu- 
tere de realitate pe fondul ce il face epoca creionată In citeva 
trăsături vii şi pline de caracter. 


I, $, 


PE UN VOLUM DE CHARLES PERRAULT 


Poveştile sint o lume alături de a noastră. Vechi de cind 
“timpul, ele trebue să fi legănat copilăria omului, şi de aceia far- 
mecă și desiată și astăzi pe copii. 

Frica ori uritul și monotonia lungilor nopţi a trebuit să Im- 
poporeze necunoscutul. În sunetele şi svonurile care rătăcesc 
fără de hodină în natură, fantezia primitivă a trebuit să inchipu- 
iască ființi nevăzute, care grăesc, îşi spun durerile ori bucuriile, 
furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne induioşeze 
sufletul. 

Iar cei ce le ascultau, au căutat să dee trup negurelor u- 
şoare şi diafane ce se ridică şi joacă peste ape, şi le-au numit 
Elfe, să intrevadă in contururile fantastice pe care le fac şi le 
desfac nourii, o lume întreagă de zei, un cer întreg de fiinţi su- 
pra-naturale pe care l-au numit Olimp, Walhala sau altfel, au 
impoporat pădurile intunecate cu un întreg norod de Fauni, Nimie 
şi Silvani, au ingropat In fiecare albie de riu o Sirenă, şi au in- 
faptuit din nou Universul cu o lume aparte decit cea existentă, 
l-au dedublat după imaginaţia lor, zidind astfel din umbre și ne- 
guri, din raze şi păreri, fantasticul domeniu al irealului... 

Si toată lumea asta nevăzută, dela inceputul vremilor a 
fost denumită cu nume sonore, toți eroii aceștia fabuloși ajunși 
pină la noi, sau chemat intr'un fel după însușirile ce le-au a- 
vut, dar cu timpul s'au schimbat, s'au transformat, păstrind to- 
tuşi fiecare, cite ceva din darurile cu care i-a inzestrat origina 
lor milenară, 

Poveștile şi legendele, ca o nestirșitlă canava s'au țesut pe 
incetul, fiecare veac venind poate să adauge firul lui colorat, 
fiecare intimplare stăruind să mărească mai mult firea Iabuloşi- 
lor eroi. Ele sint vechi ca şi timpul, și mă gindesc răstoind vo- 
lumul acesta de „Povești din vremea de demult“, cum le Inti- 
tulează Perrault, care şi-a legat numele de ele, că dinsul nu a 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 237 


fost decit un cugetător dibaciu, care a știut cu talentul şi cw. 
dragostea lui să le redea un farmec nou, să le desiăşure in de- 

corul vremei in care a trăit şi să le dea o aparență de realitate. 

Mobilele demodate acum şi ele, căci şivoiul vremei a curs de- 
atunci incoace, vechile obiceiuri rafinate ale Curţii marelui Lu- 

dovic se vădesc In descripţii, toată graţia zilelor acelora fastu- 

oase, dau farmec întimplărilor. 

Cetindu-le, regăsesc urma eroilor lui pretutindeni, Vechile - 
mele cetiri mi-i arată în alte vremuri, purtind alie nume și miş- 
cindu-se în alte decoruri, Ei insă supraviețuiesc astăzi şi vor 
supravieţui fixaţi și deghizați de mina iscusilă a lui Perrault, 


purlind pecetea neştearsă a vremilor în care a trăit el 


Ce e curios, e că opera aceasta el a scris-o mai mult ca 
să-şi destete copiii lui şi că necrezind-o demnă de reputația unui: 
academician cum era el, a publicat-o Intăi sub pseudonimul Per- 
raul d'Armancour, nebânuind că tocmai această operă o să-i su- 
praviețuiască, cind toate celelalte vor fi uitate demult. 

Astăzi mulţumită acestor cileva povești minunate, Francezii, 
spre bucuria copiilor, i-au ridicat bustul în grădina Tuilleries-lor, _ 
unde minindu-și cercurile, îl vor vedea deapururi pe soclul lui 
de piatră, străjuit de ‘credinciosul lui tovarăș, de falnicul Catoi 
încălțat, transformat şi el întrun fastuos cavaler, cum erau pe 
atunci, cu manta asviriită pe umeri, vasta pălărie cu pană pe u- 
reche, răsboinică spadă la coapsă şi cismele de şapte poşte in 
picioare. 

La noi scriitorii desprețuesc insă poveştile, ca şi cum ele 
n'ar putea să dea nemurirea. Oameni serioşi, severi domni pro- 
fesori, In augusta lor înțelepciune le privesc drept prostii, şi cu 
toate aceste ce adincă morală și ce înțelepte pilde inchid bietele 
povești. 

Ele sint o ferestră deschisă spre o lume mai bună, unde 
toate sint cu putință, unde binefăcâtoarele zine se arată totdea- 
una la timp, unde cel nedrept și rău işi ia pină la siirşit răs- 
plata, iar cel bun ajunge totdeauna la fericire. 

E lumea ideală, după cum vedeţi, lumea cea desăvirșit In- 
tocmită, pe care o întrevăd încă visătorii şi mințile cele mai- 
inalte se trudesc zădarnic s'o infăptuiască. 

In această lume vrăjită ne duc poveștile vechiului de de- 
mult povestitor francez din secolul al șapte-sprezecelea, şi eu 
simt un farmec deosebit cetindu-le. 


Pe o zi cum e aceasta, cind ninge alară şi fulgii ţese cæ- 


-238 VIAȚA ROMINEASCA 


pentru o feerie o mare perdea albă din cer şi pină în pâmint, 
mie mi-e drag să evoc lumea fantasticului și ea vine ca la un 
bun prieten ce-i sint. Silyani şi Elie, Nixe ori Cobolzi,eSmei şi 
Pajure, toată lumea aceasta care nu mi-e ruşine so lrecventez, 
tot materialul acesta socotit ca așa de puțin serios, dar cu care 
marele Shakespeare şi-a urzil lantasmagoriile lui din „Visul unei 
nopți de varā“ ori din „Furtuna“, tot norodul acestă ce trăeşte 
alături de viața noastră, eu Il chem şi mă desfătez cu dinsul. 


Deschid cărțile vechi și neavind cui spune atitea frumuseți, mă ; 
KFR ja kegn gura sobei și mi le cetesc mic singur, uitind ne- NEOIOBĂGIA D LUI GHEREA 
„cazurile și uniformitatea zilelor de astăzi, . | 


; 1 
DANI Cum şi cu cine discută d. Gherea? 


In cei trei ani decind a apărut studiul meu „Social-demo- 
cratism sau poporanism ?* mi s'a făcut cinstea multor critici și 
atacuri violente. 

Antiserniţii, „cum era şi firesc, m'au declarat „vindut jida- 
nilor* și „jidovit*. Nam răspuns nici un cuvint la toate aceste 
„critici*,—și cred că n'am nevoe de nici o justificare in această 
privință. 

Publicaţiunile speciale consacrate apărării intereselor Evre- 
ilor din Romtnia,—la rindul lor m'au vesteji! ca antisemit, care 
poate ocupa un „loc de cinste“ alături de coriteii „Neamului Ro- 
minesc*. Am trecut cu vederea şi aceste invinuiri, 

Şi ce voiţi să fi răspuns cu, cind mi se imputa, de pilda, 

„că n'am studiat Talmudul şi că denaturez caracterul Evreilor ? 
E adevărat că n'am studiat Talmudul in original, dar m'am fo- 
losit pentru caracteristicele mele de datele lui Bernard Lazar, care 
fusese doar sărbătorit de Evreii din Rominia ca un apostol al nea- 
mului. Mai mult, Am atenuat chiar invinuirile acestuia, Intru- 
cit am arătat că, ceia ce acest publicist crede a fi speciâc evre- 
esc, nu este decit un caracter al religiunilor arhaice, comun tutu- 
ror vechilor theocraţii, 

Am tăcut dar, deşi de cele mai multe ori nu aveam nemic 
de reproșat in ce priveşte forma acestor polemici. 

In schimb, în lagărul conservatorilor am fost denunţat cu 
vehemență ca socialist şi revoluționar. Dar n'am relevat şi aici 
decit atacul violent al d-lui A. C. Popovici impotriva... democra- 
tici, deși brutalitatea lui nu făcea discuția nici agreabilă, şi, la 
urma urmelor, nici utilă, 

Chiar în cercurile liberale studiul meu nu a intimpinat multă 
atie ;—cetitorii, probabil, Işi aduc încă aminte polemicile in- 
. * şi „Viața Rominească* in această privinţă. 

lar din partea socialiștilor, bine înţeles, am fost demascat 

ca reacționar și burghez. 


tre 


240 VIAȚA ROMINEASCA 


Dar deşi în numele social-democratismului romin au luat 
condeiul şi conducătorii acestei mișcări, d-nii C. Dobrogeanu- 
Gherea şi dr. C. Racovski, n'am răspuns pănă acum nici la cri- 
ticile lor, 

Dacă tonul polemicii d-lui dr, Racovski mă dispensa de orice 
răspuns,— cu atit mai mult, cu cit acest ton putea fi explicat de mo- 
tive psicologice, pentru cari nu pot fi indiferent,—lață insă 
de d. Gherea, această tăcere putea să pară multora foarte stra- 
nie,—şi mai ales fiind dat faptul că studiul meu nu e, în defini- 
tiv, decit o polemică Impotriva social-democratismului. 

Fugim noi de polemici de idei sau socotim pe d. Gherea 
ò „cantitate neglijabilă“ ? 

Dar de la apariţia „Vieţii Romineşti*, celitorii noștri ştiu, 
că pentru această revistă d. Gherea, cu toate că nu-i impărtășim 
ideile, ocupă un loc a parte In literatura noastră, şi că, prin talen- 
tul d-sale literar, prin caracterul de teoretician al unei mişcări a- 
üt de generoase In sine ca cea socialistă, și chiar prin situa- 
ţia sa tragică de şei al unei armate ce l'a părăsit, cind el ajun- 
sese aproape la pragul hătrineţii,—nu ne putea inspira decit o 
deosebită simpatie. 

In special d. Ibrăileanu ajungea pănă la ridicol, stind de 
strajă și agitindu-ṣi lancea, ori de cite ori cineva îndrăsnea să 
se alingă de d. Gherea; cetitorii noștri își aduc aminte de isbuc- 
nirile-i violente—1n contrazicere cu temperamentul revistei—pro- 
vocale de vr'un cuvint cituși de puţin ireverențios la adresa 
eminentului nostru critic din partea numeroșilor sâi detractori.,. 

Cu toate acestea articolul d-lui Gherea publicat în No. 10 
al „Viitorului Social“ din 1908 („Un mic răspuns* şi „Cuvinte 
uitate*), nea pus la grea Incercare şi, după multe ezitări, m'am 
hotărit să amin răspunsul meu. 

In acest articul d. Gherea, pe de o parte, scria: 

„Seria de articole ale d-lui Stere, apărute In «Viaja Romi- 
„nească> sub titlul comun de «Social democratism sau popora- 
„nism>, ridică multe, variate şi importante probleme sociale, le 
„tratează intrun mod serios, cere deci şi un răspuns la fel"... 

Şi pe de altă parte d-sa declara: 

„Sper... să răspund mai tirziu la acele articole şi să tra- 
„tez acele probleme din punctul meu de vedere. Aici, In acest 
„mic post-scriptum („Cuvinte uitate“), n'am bine înţeles pretenţia: 
„să răspund la toate ; aici vreau numai.. să atrag atenția asu- 
„pra unui neajuns, care e comun acestei serii de articole şi ar- 
„ticolului lui Şărcăleanu (pentru Şărcăleanu e gata să răspundă. 
„tot subsemnatul)... : acesta e mecunoaşterea sau ignorarea miş- 
„cării socialiste din ţară de la inceputurile ei și a literaturei a- 
„cestei mişcări“... 

Aşa dar argumentul principal Impotriva-mi, şi scopul arti- 
colului era de a-mi invedera ignoranța... 

Şi, băgaţi de seamă, chiar din studiul discutat se putea 
constata că eu tot cunosc literatura socialistă cel puţin cît un 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA ai 


umil membru al clubului din Bucureşti,—şi in ce priveşte mişca- 
rea din Rominia, am stat vr'o șepte ani in țară, înainte de pră- 
bușirea ei definitivă (și svircolirile desperate, chiar In timpul pro- 
cesului de descompunere, sint poate cele mai interesante pentru 
a lămuri causele lipsei de viabilitate a unei mişcări sociale). 
Mai mult: am citat in lucrarea mea, între altele, şi „Ce vor so- 
cialiştii romini*,— programul şi scrierea de sinteză cea mai în- 
semnată a partidului de pe vremuri... 

Dar, în acelaşi articol, d. Gherea răspunde și la o recenzie 
a d-lui Ibrăileanu, care a trâit el însuși vechea mişcare socia- 
listă, şi deci s'ar părea că nu ise poale imputa necunoaşterea 
ei. D. Ibrăileanu, foarte respectos, relevase insă lot caracterul 
de irealitate al unci mișcări romineşii, cind teoreticianul ei e si- 
lit să-și întreție adepţii cu descrierea luptei de clase Intre „bur- 
ghezie şi proletariat*, vorbindu-le despre „armata de rezervă“, 
despre „supra-producție“*, „războaie pentru colonii“, etc. Cu toate 
că d. Gherea ti recunoaște implicit dreptatea, mârturisind că la 
tipărire a adăogit la conferința sa clteva rinduri, în care pro- 
mite să vorbească muncitorilor „cu alt prilej* și ceva mai apro- 
piat de ci,—d-sa totuşi... 

Dar prefer să nu caracterizez cu răspunsul d-lui Gherea, 
care a făcut pe admiratorii d-sale... conservatori să jubileze a- 
tita. lată cum este comentat acest răspuns întrun ziar conser- 
vator: 

„Acei obișnuiți cu felul de a polemiza al d-lui Gherea vor 
„fi oarecum surprinşi de cruzimea cu care d. Ibrăileanu este exe- 
„cutat. D., Ibrăileanu este dovedit pur şi simplu necunoscător al 
„doctrinei marxiste. Ceva mai mult, d-sa este dovedit că n'a pri- 
„ceput lucrurile de care sa ocupat“. 

Şi mai departe; 

„Va conveni şi d. Gherea că execuţia e cam aspră—mai 
„cu scamă că e vorba de un prieten, Şi nu cumva motivul a- 
„cestei porniri o fi resentimentul pentru cel ce luptă astăzi contra 
„la după ce ieri a lost cu tine? Întrebarea e cu atit mai justi- 
„licată cu cit d. Gherea releva şi obscurantismul stilului d-lui 
„Ibrăileanu“, 

Această pornire de generozitale este îindreplată tocmai Im- 
potriva d-lui Ibrăileanu, care el însuși a arâtat, în „Spiritul critic in 
cultura rminească*, cum social-demaocratismul, prin forța lucrurilor, 
cădea In neconsequență însușindu-şi soluţiunile poporaniste, *) 

Dintre toate polemicile, cea mai puţin interesantă și mai u- 
tila, este doar aceea, in care adversarii ajung să se califice reci- 

de ti şi ignoranți... 

EE osie pac ù mers şi mai departe. Citind din Şarcă- 


+). D. Gherea recunoaste ustăzi, d-sa însuşi, această neconneițuenţă tn- 
tre premisele soclal-democrutire și coneluziilo poporaniste, Daose! între 
şi 


eami şi le-a rovăzul, 


5 


242 VIAŢA BOMINEASCA 


leanu o lrază, — poale prea înflorită, dar In potrivire cu subiectul, 
in care se vorbea despre criza sulletească prin care trecuseră 
foştii socialiști, renunțind la visurile tinereţii, —ilustrul nostru cri- 
tic exclamă ; 

„Eu decind sint n'am văzut așa un contribuabil romin în 
țară la noi“... 

D. Gherea a trăit o viață întreagă cu foştii socialişti, In ei 
vedea cl „floarea inteligenţii romine*, cu ajutorul for nădăjduia 
să regenereze țara aceasta... 

Acum insă d-sa vede In vechii săi tovarăşi nişte neoameni, 
cari n'au nimic In suflet, cind, cu perii albi în cap, îşi intorc 
privirile spre pustiul luptelor şi sacrificiilor din trecut (—căci şi 
d. Gherea, chiar In acel articol, ne vorbeşte de sacrificiile lor)... 

Şi pentru ca să nu vorbim despre cei vii, gindul d-lui Ghe- 
rea nu se opreşte nici asupra atitor morminte timpurii, nici asu- 
pra atitor vieți slirşile inainte de moarte... 

Şi d. Gherea e un sociolog, care, S'ar părea, nu poate explica 
prăbuşirea unei mișcări, după mai multe decenii de desperată 
luptă, numai prin răutatea sau laşitatea citorva indivizi... 

In ce situație mă punea acestton al articolului d-lui Gherea, 
cu toate complimeniele pe cari d-sa se credea obligat să mi 
le adreseze ? 

Vă aduceți aminte de o schiță a lui Carageale, în care un 
„amic* işi agrementează conversaţia „franşă şi sinceră“ cu astfel 
de expansiuni prietenești: „Vezi, dragă, ăsta ţi-i defectul tău— 
eşti violent şi mâăzar*... 

Cam în aşa şituațic m'am trezit şi eu... 

Ce rost poate avea in asemenca condițiuni discuţia, în a- 
fară doar de interesul gladiaturic.., pentru galerie ? 

Dar n'a răspuns nimic mai mult d, Gherea în acel articol? 
A răspuns. Dar ați văzut, că d-sa insuşi nu socotea acest răs- 
puns indestulātor, și ne promitea să revină, cu un răspuns com- 
pleci şi adequat. Până atunci In alară de scopul principal— afir- 
marea ignoranței mele,—d. Gherea se mulțumea cu o polemică 
care nu mă atrăgea prin sine Insăşi, fiindcă, cum cetitorii vor 
vedea din articolul următor—acum sint silit să räspund—-d-sa, tot 
pentru a-mi invedera ignoranța, sau deplasează chestiunea, sau 
cu solemnitate bate In uşi deschise, susținind cu multă stăruință 
lucruri pe cari nu le contestasem, sau, în stirşit, cu aceiași so- 
lemnitate repetă argumentele la cari abia răspunsesem. 

Eu n'am urmării glorie literară scriind articolele mele, pe 
cari am neglijat chiar să le scot în volum; nici nu rivneam lau- 
rii de gladiator; nici nu-mi făceam iluzia că am pus mina pe 
lampa lui Aladin și mă aflu în stăpinirea adevărurilor eterne şi 
imutabile, 

Am făcut apel la conștiința socialiștilor Inșişi și am tincer- 
cat să aduc, in măsura modestelor mele puteri, puţină lumină 
intr'o problemă grea și complicată, de cea mai mare insemnătate 
pentru viitorul țării noastre, 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 243 


lată incheerea, prin care am slirșit ultimul articol: 

„Am ajans la sfirşitul lucrării mele. 

„Am trăit prea mult, şi am trăit prea multe, ca să pot avea 
„Prezumțiunea naivă, că mi sa deschis totadevărul şi că mi-a 
„fost dat să spun ultimul cuvint în această privință. 

„Cu vremea, desigur, se va da pe față că mi s'au strecu- 
rat constatări de fapt greşite, aprecieri nejustificate, generalizări 
pripite. 

„Adevărul nu ni-l pot da decit cercetările laborioase, cău- 
„tările stărnitoare şi nepregelate, adesea, ale multor generații. 

„Dar,—in mijlocul acestei contuziuni intelectuale şi morale, 
„Cind unii nu privesc viața decit prin prisma formulelor imptu- 
„mutate, și-și risipesc forţele în goană după năluciri, iar alţii, 
„miopii propovâduitori ai bunului simț şi ai disprețului pentru 
„docirine, socot că in somnolența vegelării dintr'o zi in alta e 
„toată taina ințelepciunii politice ; in mijlocul exploziunii de uri 
„atavistice, de porniri canibalice, cind, pe de o parte, se înalță la 
„valoarea de dogmă obscurantismul şi prejudecățile de castă, iar, 
„pe de altă parte, idealul naţional se conlundă cu xenofobia sau 
„iudofagia vulgară şi crudă :—oricine, al cărui cuget e irâmintat 
„de căutarea unui fir conducător, de trebuință morală de orien- 
„lare In haosul nimicurilor şi grozăviilor vieții, e dator să-şi 
„spună cuvintul... 

„Mi-am făcut datoria, 

„Şi piatră cu piatră se va clâdi corpul doctrinal, potrivit 
„trebuinților şi aspiratiunilor neumului, dar fără să ne îngră- 
„deuscă culea largă şi luninoasă a progresului universal“ *) 

lmi dadeam prin urmare seamă, cu ciță greutate se poate 
ajunge, în privinţa chestiilor sociale, la acel „acord intre inteli- 
genje* care, după Spencer, este ultima faza In evoluţia unui ade- 
văr ştiințiic. Cine nu ştie ce discuţii aprige au loc chiar Intre 
adepții marxismului, la congresele social-democrațivi germane, 
atit de disciplinate, — şi adesea fără nici un rezultat? Nu mai vor- 
besc despre adincile disensiuni Intre socialiştii diferitelor nuanţe 
din toate țarile. 

Şi ce ușor s'ar rezolvi orice problemă, dacă In calea ade- 
vărului n'ar sta decit ignoranța sau prostia teoreticianilor dife- 
ritelor școli antagoniste... 

Dar dacă „scinteia adevărului răsare din ciocnirea ideilor“, 
aceasta presupune o discuţie serioasă şi cinstită, —şi numai pe 
aceasta o doream. 

Invinuirile de ignoranță sau prostie nu pot să fie discutate 
cind sint intemeiate, —iar în cazul contrar nici nu merită, nici nu 
e nevoe să fie discutate. 

M'am hotărit dar să aştept răspunsul promis, pe care șticam că 
d. Gherea il te da, Şi-l aşteptam cu atit mai multă linişte, cu cit 
«le atunci d, Gherea, ori de cite ori adresa publicităţii vr'o scrisoare, 


„Viaţa Rominenască*, v. IX, 1908, p. 80. 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


icol, un interview sau un răspuns la vre'o anchetă, nu lipsea 
hey za arăte cit de mult e ocupat și preocupat de studiul d-sale, 
lar presa democratică şi... conservatoare, din Bucureşti și laşi 
(nu știu cum stă lucrul in celelalte oraşe) ne ținea in curent cu 
toate fazele laborioasei lucrări, Am fost astfel puşi In cunoştinţă 
la timp, că d. Gherea scrie un „volum* care „distruge popora- 
nismul, că l'a scris pe jumătate, la isprăvit, l'a dat la tipar, a 
insârcinat cu corectura pe d, cutare; că a ieșit de sub teasc o 
coală, două, trei; că tipărirea e întreruptă, d. Gherea plecind In 
străinătate să se repaozeze; că d. Gherea sa intors și teascurile 
lucrează din nou ; apoi au inceput să apară fragmente prin ziare 
şi reviste... 

In sfirşit volumul apăru. 

L'am cetit, i : 

De la inceput pe un cetitor atent Il va impresiona— cum să 
spun ?—felul evaziv în care d, Gherea ințelege de a duce discu- 
i blemei sociale, 
ae are d. Gherea ar şovăi să ia atitudini cite o dată foarte 
hotărite. Dimpotrivă. D-sa, aproape la fiecare pas după ce lumi- 
nează o chestie, vede inaintea-i pe un cetitor plin de admiraţie, 
căruia li pune în gură aceiaşi exclamaţie, cu mici variaţii: 

„Dar, va zice cu mirare cetilorul, cum se poate ca de a- 
tila vreme intreaga opinie publică să fie dusă pe câi atit de 

ite* 2... (p. 473). ? 5 
super A ie: răspunde d. Gherea cu bună voință —și 
explică cum pănd acum neştiința, nepriceperea sau necesitatea de 
diversiune au impiedicat descoperirea adevarului. 

Dar în acelaşi timp d. Gherea e, vădil, deprimat de pro- 
porțile pe cari le ia lucrarea d-sale, și d-sa e silit să constate, că, 
„această lucrare... şi aşa a devenit prea voluminoasă“ sau că „nu 
dispunem de spaţiu“ (p. 315 şi 316), ; 

i In consenti; la fiecare pas dăm de acelaşi refren : „des- 
pre atitudinea teoretică şi activitatea tactică şi practică a „socia- 
liştilor în această chestie vom vorbi, de ne va fi dat să vorbim, 
in altă parte“ ; „nu vorbesc de poporanismul de doctrină“; „in- 
cercarea de a lămuri pe larg chestia poporanismului ar fi foarte 
utilă. Din nenorocire nu pol s'o fac aici, aceasta ar ieși cu totul 
din marginile studiului de fațā*; „nu voiu vorbi nici de popo- 
„ranismul... d-lui Şârcăleanu*; „nu voiu vorbi nici de popora- 
„nismul aşa cum se prezintă în articolele d-lui Stere“ ; „despre 
„aceasta voiu vorbi In lucrarea viitoare“ ; „In detalii de modalităţi 
şi aplicări practice nu putem întra* ; „nu putem Intra In discu- 
ţia acestor leorii*; „nu pot să întru in detalii“, „lucrare formi- 
dabilă, de care nici vorbă nu poate fi aici*; „aceasta este o ches- 
tiune teoretică foarte grea, de care nu poate fi vorba aici“; „āsu 
pra teoriei piețelor de desfacere şi asupra greşelilor pe cari le 
face în această privință economia politică poporanistă, vom vorbe 
altă dată” (p. 9, 10, 222, 226, 227, 229,383, 396, 400, 426, 431, 
487). Şi desigur mi-au scăpat incă multe din aceste reticenje. 

Şi veți vedea, că dintre chestiunile despre care d. Gherea 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 245 
m iii a ni a o. 


nu poate vorbi sau pe cari le amină pentru altă dată, „de-i va 
fi dat“ sa vorbească despre ele, sint unele de însemnătate capi. 
tală, atit pentru elucidarea punctului de vedere social-democra- 
tic, cit și pentru răsturnarea poporanismului,—și chiar pentru re- 
zolvirea problemelor economice din țara noastră, 

Dar dacă „volumul* ajunge prea voluminos ?,., 

E adevărat, că lucrarea d-lui Gherea e destul de volumi- 
noasă: 494 pagini (mai puţin de 300 In formatul paginilor noastre). 
Sa admitem chiar, că d. Gherea avea motive serioase de a nu-i 
da o întindere mai mare, 


Dar la o examinare mai apropiată lucrul apare totuși ex- 
trem de ciudat, 

D, Gherea discută şi chestiunea culturii intensive, ca mij- 
loc de rezolvire a problemei agrare. 

___ Îmi permit să reprodue numai citeva rinduri dintro Cro- 
nică internă semnată de mine: 

__ „Adversarii... incearcă să ne dovedească, că pentru această 
„mizerie nu e vinovat decit țăranul insuşi care nu ştie să ex- 
„tragă loate foloasele ce i le poate da peticul de pămint, printr'o 
„Cultură mai intensivă, etc... 

| „Dacă țăranul nostru din Flăminzi, Pirliţi sau Pirjoliţi 
„Şi-ar lucra ogorul după ultima reţetă a savanților profesori din 
„Hohenheim, Gembloux sau Grignon, el n'ar mai avea nevoe de 
„mai mult påmint... 

„În toată această argumentație se pierde din vedere 
„un mic detaliu: nu numai că țăranii noştri au neglijat să frec- 
„venteze cursurile din Hohenheim sau Grignon şi statul n'a fa- 
„cul să vie savanții din Apus la Flăminzi sau Pirliți, dar incă 
„Şi mai ales—că sistemul de cultură dintr'o țară “nu atirnă de 
„buna voința sau fantazia cuiva, ci este determinat de un com- 
„Plex de împrejurări mai presus de voința oamenilor“... *) (Ur. 
mează analiza situaţiunii ţăranului în gospodăria noastră naţia- 
nală). 

Nu-i aşa că din aceste rinduri rezultă clar ce cred cu des- 
pre panaceul culturii intensive? Şi ași putea cita pagini in ace- 
lași sens, cu cifre, argumente teoretice, analize concrete... 

Dar d. Gherea consacră un capitol intreg, nu mai puţin de 
16 pagini, pentru a dovedi... poporaniștilor, că soia şi expediţiuni 
ţărăneşti pe seama statului nu pot rezolvi chestia socială t... 

Dacă d. Gherea se adresează mie, nu e păcat de această 
coală tipărită ? 

Apoi d. Gherea serie un capitol intreg asupra evoluției for- 
melor sociale, care se poate găsi în orice broşură marxistă de 
propagandă, şi mai presară cu pasagii de acestea toată cartea 
{intre altele: lucruri adinci despre aurul-monedă, ca mariă, ca 


instrument de schimb și capital !), aut în scopuri polemice, cit 
ŞI... didactice. 


*) „Vințu Romineascã*, v. VII, 1908, p Ha 


246 VIAȚA ROMINEASCA 
cs II E a a 


Credea d. Gherea necesar acest ic pb ai npes dacă voia 
izeze cu mine? Sintem oamen rini. Pe 
= PO deperit. Vom arăta că In partea gi oa a lasin a 
i ici un cuvint, 
rānimii noastre, d, Gherea nu spune ni gi a 
i - Radu Rosetti şi alfi „popo 
fi fost spus Inaintea d-sale de d. 7 si appen 
isti ` i 3 tul (d. Gherea, vom dovedi, nue, 
nişti*,*) intre care şi subsemna sh i iri Pra 
i i i în ce priveşte termenul „né 
la drept vorbind, original nici mal pd ideal e ace 
ie* doar câ'l incurcă). Aceste capitole ar putes p i 
or ară aproape în intregime, câci nu se poate pretinde, rca ai po 
jemică împotriva poporaniştilor, er rege gis si e A 
à e ei înşişi au dat publicităţii ma i 
a, aaa miri zur adăogii digresiuni pur literare şi pa 
supra chestiunilor străine controversei între png ata $ 
poporanism,— pagini intregi foarte frumoase, dar... inutile. i Aa 
Făcind bine socoteala nu rămin utile, din punctul e hsg 
dere al diferendului intre noi, decit cel mult 298 pagini i pj 
matul „Neoiobăgiei* (aproximativ cuprinsul unui num 
i ască*). i : 
iapa na? Nu ai d. Gherea să renunțe la discuţia 20910: 
țiunilor soiose*, cum se exprimă d-sa atit de spiritual, in au 
masacreze, spunem, problema industrială, din lipsă de spațiu “a 
Repet, dacă in intenţia d-lui Gherea intra discuţia cu sud- 
natul. : X 
77 Dar voia d. Gherea să dna cu mine? 
Intrebarea e extrem de delicată. AAA > 
pi pe admiratorul cel mai aprig al d-lui vrss ia sä ju- 
situaţie mā pune noua operă a mams K i 
ii Bpding. acum eter 17 ani in circulație termenul însuşi 
oranism* . | 
ci "Piaţa Rominească*, dirijată de mine, este, mi se Dat 
singura șevislă care işi dă ca insăşi denumirea de „poporanistă” . 
Eu scriu un studiu, în care anume opun social-democratis- 
1— anismul. j 
cuc Si mda uăseşte, că am studiat problema serios şi pro- 
mite să revină asupra ei, opunind punctul de vedere socialdemo- 
ic celui ranist. J | aa 
e ai ptr pp zile sint ținut in suspensie, prin weran 
catastrofei iminente, ce așteaptă poporanismul, pe urma volumu- 
i regăteşte d, Gherea. 
A Cta. esa democratică şi... conservatoare, de la „Rominia 
Muncitoare” până la „Epoca“, salută volumul apârul ca o sen- 
i arte a odiosului poporanism, 
tințā si arapal A in acest volum, d. Gherea afirmă punctul Se 
vedere social-democratic impotriva poporanismulni, nu e 
boeşte decit cu poporanismul. În acelaşi timp, d-sa pom rată 
foarte des numele meu (şi cum Îl pomenește, vom vedea indată), 


teristi tru d. Gherea de astăzi: jn acest volunt 
nici Sa Arie oieri uerare ce fusese publicată Intro revistă de 
sub direcfia d-sale de.. d. 1. Nădejde... 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 24 


şi mai des, fâră a mă numi, reproduce sau rezumează părerile 
mele, combâtindu-le sau insuşindu-şi-le. 

__ Mai mult. Iustrul nostru critic, dacă descrie o mulțime de 
varietăţi de poporanişti,—de la poporaniștii „Soioşi* până la po- 
poraniştii „stolypinişti*,—ii clasifică, la urma urmelor, lămurit 1n 
două mari categorii: poporaniștii șarlatani şi poporaniştii cretini 
(pe aceştia li mai numeşte şi „sinceri“ sau „de doctrina"). 

Şi apoi, după ce cu amabilitatea cel caracterizează imi 


lasă deplina libertate de aiegere,— declară totuşi categoric: „nu 
vorbesc despre d. Stere“! 


Pentru numele lui Dumnezeu t.. 

Cum ar fi calificat insuși d. Gherea o lucrare care ar fi 
tratat la fel socialismul? 

Inchipuiţi-vă, că aşi A seris Impotriva socialismului romin 
un volum, şi in acest scop aşi impleti un ghem inextricabil din 
toate grupările politice, cari iși îinsuşesc calificativul „social“, 
—de la anarhiști până lu creştinii-sociali ;—aşi pune in grămadă 
şi antisemitismul, fiindcă chiar social-democraţii I1 numesc „$0- 
cialismul proștilor* ; aşi mai gratifica cu denumirea de socialişti 
pe vrun Moraiescu sau Magnificentius, pentru vr'un plan al lor 
de fericire generală; şi apoi, după ce ași mai impărți pe toți so- 
cialiştii romini In două categorii —pungași ordinari și imbecili, — 
aşi mai recunoaște, foarte amabil, că d, Gherea este teoreticianul 
de frunte al socialismului romin. Dar—cu toate că aşi fi citat 
numele d-lui Gherea la fiecare pas, cu surisuri și reticențe, din 
cari ar rezulta clar pentru oricine, că d. Gherea, la drept vorbind, 
intră în ambele din aceste catezorii,—cu toate că aşi fi reprodus 
părerile d-sale cu proluziune în ghilemete şi fâra ghilemete,— aşi 
declara, la urma urmelor, câ nu discut cu d. Gherea, şi aşi lasa 
lu o parte toate argumentele aduse de d-sa în favoarea socialis- 
mului, „foarte serioase“, —din lipsa de spaţiu 1L... 

E toterabilă astfel de procedare? 

Veţi zice că astfel de complimente nu pot fi luate In serios, 
mai cu seamă, cà d. Gherea + foarte darnic In această privință: 
şi d, Carp e un om exceptional, şi d. Take lonescu un bărbat 
de stal distins, şi d. Haret a bine-meritat de la patrie, şi d, C. 
Alimânișteanu ¢ un tinăr cult şi inteligent... 

Apoi nam luat brevet pentru porecla de poporanisi, şi d, 
Gherea este în drept să enmbată pe cine vrea și cum vrea, şi 
să-şi numească adversarii cum li place. 

Desigur d, Gherea este absolut în dreptul său să-mi facă 
sau nu onoarea de a sta de vorbă cu mine. Dar un lucru este 
dator să] facă,—să spună precis: pe cine ințelege d-sa sa'l 
combată, —numească'l cum va polti. 

Şi eu-—şi, mai ules, celitorul sintem în drept de a cere să 
fim lămuriţi in această privință: crede d-sa că slărpind soia, a 
stârpit orice buruiană poporanistă ? 

Dacă d. Gherea este de părere, câ in calea social-democra- 
tismului romin stă numai soia, și bine-voeșie a-i consacra un 


25 VIAŢA ROMINEASCA 


volum de aproape 500 pagini, —n'am nimic de zis. Dar nica o 
u este iertată. , 
vc face d. Gherea pe un cetitor naiv,—dacă mal 
ales acel cetitor n'a urmărit „Viaţa Romintască” In cei cinci am din 
urmă, —să creadă, că cu aşi vedea salvarea neamului in vre-o „iarbă 
miraculoasă“, sau că am nevoe, sprea-mi complecta cultura eco- 
nomică, de știința broşurilor lui Dietz din Stuttgard, ori că nu 
cunosc, in ce priveşte starea țăranilor, nici lucrurile despre cari 

ris eu insumi ?.... À 
= "Si d. Gherea, el insuşi, ne spune: „e de cel mai mare 
„interes pentru Inşiși poporanişlii sinceri o critică, fie chiar şi 

mai caustică, a concepției şi a activităţii lor“ (p. 230), 

" „Caustică* P.. Mă rog t.. Dar numai „causticitule* se cere de 
itică ? i 

zid Pentru a invedera in ce fel este „caustic“ d. Gherea, ca şi 

spiritul In care este scris tot volumul d-sale, să-mi fie iertat de 

a cita citeva pilde relative la acele cazuri, cind d-sa îmi pome- 
numele. 

Pee Sa incep cu cazul inspirat de un fapt, neinsemnat în apa- 

rență şi luat din afară de discuţia literară,—şi cu atit mai carac- 

teristic pentru sentimentul cu care a fost scrisă „Neoiobägia*. 

D. Gherea, cu prilejul alegerilor din 1907, vorbeşte de „co- 
legiul-minciună* : A Pa + 

„Alegerile s'au fâcut de către administraţie şi nici un țăran 
„n'a fost ales de țărănime. Ba, pardon: s'a ales un țăran, unul 
„Singur la laşi, de către d. Stere, care după limbajul nostru po- 
„litic avea acolo silația*, Si mai jos: „la 1907 tot administra- 
„ţia a ales pe reprezentanții țărănimii, exceptind lașii, unde d, 
„Stere a ales un țăran... fol cu administrația” (p. 166 şi 165). 

Foarte caustic! 

Dar pe cine „Il arde* aici d, Gherea ? | 

Nu voiu vorbi pe larg despre acest caz, cum nam vorbit 
nici până acum, deşi e loarte interesant în sine. De alilel el a 
format zilele acestea obiectul unei discuțiuni parlamentare, și ori- 
cine poate afla acest detaliu din activitatea mea extra-literară 
din „Monitorul Oficial“, 

Ne interesează numai atita : 

In judeţul lași jărunii, ei inșişi, au desemnat candidatul lor 
pentru colegiul al treilea de deputați, precum tot țăranii au de- 
semnat și pe cei şese candidaţi ai acestui colegiu pentru con- 
siliul judeţean (şi tot dintre ei). : 

Nu numai nimene n'a câutat să forţeze voința lor, dar am 
făcut tot ce sta In puterile mele ca ei să ințeleagă însemnătatea 
momentului şi necesitatea de a trimite in parlament şi In con- 
siliul judeţean pe oamenii lor, = 

Fac abstracţie de persoanele alese, — înțeleg ca d. Gherea 
sa fic nemulțumit dind și aici peste un fost... „proletar con- 
ştient*.—Dar, In numele votului universal, de cine ride d. Gherea, 


NEOIORAGIA D-LUI GHEREA 249 


Ce se poate face mai mult pentru a asigura expresiunea 
sinceră a votului țărânesc? Și dacă şi în asemenea condițiuni, 
după d. Gherea, tot „administrația“ alege, mai poate fi votul tå- 
rănesc altceva decit o „minciună“ 2... 

Înţeleg, dacă d. Gherea, nemulţumit de rezultatele expe- 
rienții, ar fi deplins inconștiența sau lipsa de pregătire a țără- 
nimii noastre,—de care, sper, nu poate [i făcut responsabil „omul 
cu situaţia*. Dind o astfel de interpretare observațiilor mele la 
curs, asupra necesității organizațiunii şi a educațiunii politice 
pentru ca drepturile electorale să asigure o reprezentanță naţio- 
nală adequată, un orator conservalor combâtea în parlament vo- 
tul universal. 

Dar d. Gherea ?,,. Nu crede d-sa că și această modestă In- 
cercare tot a servit puțin ca un inceput de educaţie politică ? 

Şi mă gindesc, cum ar fi scris despre o asemenea Incercare 
d. Gherea, dacă nu aveam păcatul neiertat de a fi „poporanist* ?... 

Dar, vedeți, d. Gherea distrugea poporanismul, —,lâră să 
discute cu d, Stere*,.. Trebuia deci să fie caustic pentru a des- 
chide ochii poporaniştilor cretini... „ba, pardon“ : sinceri.,, 

Și mai semnificativ respiră sentimentele, de cari este ani- 
mat autorul „Neoiobăgiei*, în cazurile în cari numele meu este 
pomenit in legătură cu polemicile noastre. 

De pildă. 

Vorbind despre evaluarea producțiunii noastre industriale, 
d, Gherea incepe, bine ințeles, cu complimente : 

+D, Stere... a arătat foarte bine cit de imens de umilată e 
această cifră“ în broşura d-lui Paianu (d. Gherea uită aici, că 
această cilră a lost și mai umflată In publicațiunile oficiale ale 
partidului socialist)... „De altfel peniru d. Stere... cilra aceasta e 
„Întrucit-va logică“... 

Dar scăzind din valoarea producţiunii—aici d. Gherea mă 
pune In ghilemete — „diferența de preț datorită numai monopolu- 
lui, protecțiunii şi Incurăjărilor*, „d. Stere reduce productul marei 
industrii la ċifra ridiculă de 6 milioane* şi „această cilră consti- 
tue, bine înțeles, o exagerare imposibilă“, 

Şi d. Gherea lămurește după cum urmează, pentru ce e 
ridicol de a scădea diferența de preţ datorită protecţiunii : 

„Noi avem în marea industrie (adică aceea ce numim noi 
„marea industrie) 35—40000 de lucrători, Şi productul industrial 
„fiind de 6 milioane, ar urma că fiecare lucrător produce vre-o 
»35—50 de centime pe zi, iară patronul, din bunătate de inimă, 
„ii plăteşte 2, 3, 4 lei şi mai mult pe zi“... 

larâși. Foarte caustic ! 

Dar să vedem mai departe argumentarea d-lui Gherea: 

„Valoarea productului intreg produs de un lucrător este 


250 VIAȚA RONINEASCA 


„egală cu valoarea necesară şi plus-valoarea. Dacă s'ar evalua 
„exact una şi alta am şti exact suma productului nou industrial. 
„Prima ne e dată cu o aproximaţie oarecare prin suma salarii- 
„lor ce au primit lucrătorii, a doua, tot cu aproximaţie, prin pro- 
„fitul ce a incasat capitalul. Dacă luăm suma salariilor după d. 
„Paianu şi suma profitului capitalului tot după d-sa și după d. Stai- 
„covici, ajungem Ja o citră aproximativă de 80 milioane“... (p. 431). 

Clar şi categoric: voifi să aflați „suma productului nou“ în 
industria zaharului, de pildă ? Adunați „suma salariilor ce au 
primit lucrătorii“ în această industrie, după d. Paianu, Și „pro- 
ftul ce a încasat capitalul“, tot după d. Paianu. Simplu. 

Dar... noi plătim, sub scutul tarifului vamal, acest zahar | 
ir. 20 kilogramul, pe cind porcii din Anglia îl mănincă cu 30 
bani,—şi noi mai plătim incă nu ştiu cit, în ipostasă de contri- 
buabili, un premiu pentru zaharul exportat, ca săl facem mai 
accesibil porcilor din lumea intreagă. 

D. Gherea nu crede, că acest fapt are un oarecare efect 
asupra „salariilor primite* şi a „profitului incasat” in industria 
zaharului ? Vrea d-sa să ne spună că aceste salarii ar putea fi 
primite şi profitul incasat, fără ajutorul impozitului (căci nu nu- 
mai premiul pentru export, ci şi diferența de preţ datorită pro- 
tecţiunii provine dintrun adevărat impozit pe consumație in fa- 
voarea fabricațiunii) ? r 

Şi eu care fäcusem Incă acum zece ani în parlament soco- 
teala, că statul plăteşte fabricelor de zahar, sub diferite forme, 
costul materiilor prime, tot salariul lucrătorilor, şi pe deasupra 
20% asupra capitalului de instalaţie !... X 

Este atunci numai „întrucil-va“ logic de a scădea „diferenţa 
de preţ datorită numai monopolului, protecțiunii şi incurajărilor* ? 

Cum? 

lată, o „industrie națională“, pe care am suggerat-o altă 
dată — orangeria. , 

Sa ridice statul taxa vamală la cinci franci de fiecare por- 
tocalā, şi să mai acorde un premiu de trei lei de fiecare porto- 
cală produsă în ţară, desigur se va găsi și capitalistul să facă 
o orangerie, şi destui „rafinați*, dintre acei cari astăzi nici nu mă- 
nincă portocale cind ele se vind zece bani bucata, ca să asigure 
o clientelă de banchete şi „dineuri fine* pentru producția naţio- 
nală de vr'o zece mii din aceste fructe „de lux*, dacă ele sar 
vinde a 4 lei. = pa 

Ar trebui oare multe disertațiuni asupra „muncii socialmente 
necesare“, etc, pentru a afirma că „valoarea” acestui produs 
râmine tot numai o mie de lei—a zece bani bucata—cum se 
vindea şi Inainte? Au adăogil ceva la această „valoare toate 
premiile şi taxele, luate din buzunarul contribuabilului ? îs 

Dacă pe d. Gherea il poate mingăia gindul, că eu nici 
atita lucru n'am invăţat de la Dietz, că „valoarea productului in- 
treg produs de un lucrător este egală cu valoarea necesară şi 
plus-valoarea*, nu voiu căuta să! desamăgesc. 


i) 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 25i 


La ce se reduce insă toată argumentația savantă in fața 
faptului brutal, că cele zece mii de portocale, produse in astfel 
de imprejurări, deşi mu valorează evident decit o mie de lei, pot 
da totuși capitalistului nostru 70,000 lei (preţul vinzării plus pre- 
miul) ? Misterul e atit de simplu: patronul nu numai, fără nici: 
„O bunătate de inimă“, are astiel de unde plăti salariile, costul 
materiilor prime, combustibilul, amortizarea instalațiunii, etc., dar- 
iși „Incasează și profitul*,—cu toate că lucrătorii săi mar pro- 
duce mai mult ducit un ban pe zi. O industrie parazitară, ca- 
pital parazit, şi, vai 1... „proletari* paraziți L.. 

Stau altfel lucrurile, în fond, în industria zaharului, şi ory- 
unde intervine „diferența de preț datorită numai monopolului, 
protecțiunii şi Incurajărilor* ? 

D. Gherea e economist,—se poate ca d-sa să nu fi văzut 
acest lucru? Pentru ce dar d-sa este atit de caustic ? 

Dar aici maniera d-lui Gherea de a... nu discula cu mine 
ti dă alte resurse. 

La pasagiul citat mai sus, d-sa adaogă in josul paginei o: 
notă : „Categoriile economice profil şi plus-valoare nu coincid, dar 
„aceasta este o chestiune teoretică foarte grea, de care nu poale 
„fi vorba aic*... 

Pentru ce nu poate fi vorba aici tocmai despre un lucru care, 
pe calea apucată de d. Gherea, ar elucida imediat toată chestia ? 
Caci dacă i-ar fi cu putință să ne vorbească de aceasta, s'ar 
limpezi că poate avea profit şi un capital neintrebuințat produc- 
tiv. In volumul Il al „Capitalului*, Karl Marx lămurește pe- 
larg cum se imparte plus-valoarea naţională şi ca profit pentru 
capitaluri neproductive ; şi ar rezulta imediat cum din valoarea 
creată de alții se pol plăti și salarii oamenilor cari nu au chiar 
nici o funcțiune productivă în societate. 

Cu sistemul insă al d-lui Gherea, dacă se găsește un „capi- 
lalist* care să organizeze o bandă de pickpockeți — cum se şi 
intimplă cite o dată in epoca aceasta a capitalismului —de vreme 
ce el are „profit* şi plătește salarii, batistele furate dela trecători» 
se transformă pe dată în „valori nouā* cu cari această industrie 
mărește avutul național... „ 

Dar dacă d. Gherea nu-mi poate, prin urmare, contesta 
dreptul de a scâdea din „produsul indusinal* diferența de preţ 
datorită numai monopolului şi protecțiunii, și cită vreme dsa 
wa dovedit cà această dilerență nu se ridică la suma de 68 mi- 
lioane arătată de mine,—atunci, ce rezultă chiar din evaluarea 
d-sale? Scădeţi din 80 milioane, la cari ajunge d. Gherea, cele 
68,-- sintem departe de „ridicula cifră de 6 milioane“ ?... 

Am insistat mai multasupra acestui caz pentru două motive » 
mai intâiu, pentru ca să nu mai fiu silit să revin asupra lui cind 
vom intra in fondul discuțiunii noastre, apoi pentru că aici d. 

erea nu se mărginește la „causticitate*, ci incearcă să argu- 
menteze,— deci imi dă putinţa să mă apâr, 

Dar ce vreţi să lac, cind d. Gherea se mulţumeşte să: 
decreleze ? 


a VIAȚA ROMINEASCA 
ad II că ca na e 


igur, că pentru istoricul viitor al literaturei romine, şi 
E kabi se va. prestat sub un aspect foarte straniu. 

Pe șesul neted, foarte puţin accidentat, al literilor romine 
se proectează pe seninul cerului, In toate părțile, numai siluete 
de oameni urcați In picioroange... Sint.. magiştrii, plini—fiecare 
in parte—de admiraţie nemărginită pentru sine şi de dispreţ, tot 
atit de nemărginit, pentru toţi ceilalţi, Şi nu glăsuesc decit pen 
sentințe şildecrete... Şi fiindcă nu există un prost care să nu gä- 
sească pe unul și mai prost ca săl admire,—numaăi picioroange 
zi ae d. Gherea, care este foarte inteligent, poate fără indo- 
ială să-şi asigure un cerc foarte mare de admiratori, fie chiar 

i prin decrete, : 
e PEN a la o parte satislacția trecătoare a amorului pro- 
priu, poale aduce astfel de literatură vre-o lumină în problemele 
grele ale vieţii sociale, poate ea avea vro utilitate obiectivă și 
Pr Ghersi imi aruncă, de pilda, chiar în prefaţă : „metoda 
superficială şi sep) Dano Gan Baa a poporanismului doctri- 

sc... Şi nici o lămurirel,., i 
za "Ce ă poate răspunde la un astlei de ucaz,—dacă nu vrei 
să reduci discuția la rea i h 

„superficială*, mă rog? E 

taie a osti toate metodele sint superficiale şi fante- 
ziste, alară de a lui. Asta-i caracterul speciei: nu-i poţi con- 
vinge facind contabilitatea achiziţiunilor pentru știință „din par- 
tea marxiștilor in comparație cu restul lumii. Ca şi Cremonini 
ei se tem săse convingă că... șliința şi lumea merg şi fără 
aci ge fi avut dar nimic de obiectat dacă d, Gherea sar 
putea mărgini la constatarea că nu sint marxist, 

nu poate ! 

E dat am căutat să aplic in discuţia intre noi me- 
toda marxistă. Un socialist, cu tendinți revizioniste, se pare, m a 
invinuit chiar, că m'am ţinut prea strict e n Co marxismului... 

$ ost consequent, am greșit undeva 

Na iagt anal: atunci, så se arăte unde m'am abătut dela 
calea cea dreaptă ? Dar ce dovedeşte în sine un decret ? Cel 
mult, vădește un sentiment... tg 

Şi pentruce „doctrinar rusesc” . | E 

Nu mai vorbesc că ideile nu au hotare, şi că eu niciodată 
n'am reproşat socialiștilor noştri că se inspiră de ideile Apusu- 
lui. Sintem o țară de o cei cre care, fatal, e influențată 

i ideilor în țările Inaintaşe. f i 
ji ar de: se Mg in adevâr de poporanismul rusesc ? 

D-lui Rădulescu-Motru i se poate ierta la urma urmelor, — 
Antrucit este de iertat unui profesor universitar să vorbească des- 
pre ce nu ştie,—dacă descopere In ideile mele pe A. Herzen. 

D. Radulescu-Motru nu cunoaşte evoluția gindirii lui Her- 


NEDIOBAGIA D LUL GHEREA 253 


zen, care aproape de la anarhism a ajunsla un fel de liberalism. 
moderat. 

D. Rădulescu-Motru nu cunoaşte nici istoria mişcării inte- 
lectuale din Rusia ca să poată așeza scrierile lui Herzen In ca- 
drul lor natural, şi ca să poată prinde măcar înțelesul cuvinte- 
lor sale. De unde să ştie d-sa că in polemica între „Slavo- 
fili* şi „Occidentali* de pildă, se intrebuințau aceiaşi termini 
cu totul în alt ințeles, decit după 50 ani in polemicele intre 
„nărodnici“ şi social-democraţi ? 

D. Rădulescu-Motru nu știe, de asemeni, că poporanismul. 
In Rusia nu s'a afirmat decit In „anii 70*, cind nu Herzen stă- 
pinia cugetul tineretului rus. 

De altfel pentru d. Rădulescu-Motru,— A. Herzen, din care- 
n'a celit decit o singură broşură, a servit numai de pretext, pen- 
tru a-mi arunca citeva graţiozități colegiale, după practica noas- 
tră universitară, De accia nici nu i-am răspuns, nici nu simt 
trebuință de a-i răspunde. 

Dar d, Gherea ? 

D-sa singur ne spune că poporanismul rus e revoluționar, — 
mai revoluţionar chiar in multe privinţi decit social-democratis- 
mul. Și cu numai revoluţionar nu sint, 

Atunci ? Ce am luat eu de la poporaniştii ruşi? 

Cuvintul ? 

Dar nu sint populişti in America, şi poporali in Germania 
de Sud? Şi întrebuințez eu în acelaş sens termenul ? 

Ideia, că fiecare țară îşi are evoluția și politica ei, cari nu 
pot fi imitate ? 

Dar aparține ideia asta „originală* numai poporaniştilor 
ruși? Cind am lansat eu acum 17 ani termenul poporanism, 
Imi aduc aminte că am citat, spre a afirma idea aceasta, pe doi 
Nemţi, pe F, A. Lange (autorul /storiei materialismului) şi pe 
A. Richi, actualul profesor de filozofie la Berlin, cari, in adevăr, 
au avut o mare inrlurire asupra-mi în tinerețele mele. lar so- 
ciologul rus, care m'a influențat mai mult in aceasta privință, 
defunctul N. C. Mihailovsky... nu era „narodnic*!... 

Critica marxismului ? 

Dar In această privință , m'am folosit aproape excluziv de 
„revizioniștii* germani, incit un profesor de sociologie mi-a pu- 
tut da chiar eticheta de „revizionist romin“.., 

Poporanişiii ruși apără mai ales interesele țărănimii ? Fi- 
regie,— majoritatea covirșitoare a poporului rus fiind ţărani. 

Dar tocmai pentru aceasta n'aşi avea și eu motive, ca Ro- 
min, să fiu „ţărănist* fără să caut inspiraţie din afară? 

Influenţa literaturei ruseşti ? 

Desigur, datoresc mult acestei literaturi, Dar... d. Gherea 
a putut constata că cetesc în cinci limbi europene, și cit de pu- 
țin loc ocupă In cetirile mele tocmai literatura rusească, 

Şi nu ştiu, dacă d, Gherea ar fi observat şi partea necon- 


-254 VIAŢA ROMIVEASCA 


testabilă a inrturirii acestei literaturi asupra ideilor mele, dacă 
avea inaintea d-sale numai scrierile mele, 

Inţeleg să mi se arăte că jur orbește ca pe evanghelie pe 
scrierile vre-unui apostol poporanist, că predic organizaţia, tac- 
tica, programul poporaniştilor ruşi! Care A.. 

Dar aşa ?... Intăiu sint declarat doctrinar rus,—spre a mi 
se dovedi apoi—neconsequenţa |... 

In realitate şi aici se face mai mult o incursiune în sfera 
biografică : am venit din Rusia, 

Sint silit să fac odată pentru totdeauna o revelațiune „sen- 
saţională“ : 

N'am stat, pot spune, o singură zi în Rusia! 

Basarabia nu e Rusia, nici prin caracterul etnic, nici prin 
condiţiunile materiale de traiu, nici prin atmosfera ei intelectuală 
şi morală (O simt acum, dar prea tirziu, Ruşii inşiși...), 

In afara de Basarabia, nu cunosc decit Siberia și... Inchi- 
soarea, — şi d. Gherea nu va pretinde că aici se rezumă Rusia. 

Pe țăranul rus il cunosc foarte puţin, —și nici o dată n'am 
fost țărânist in Rusia, am avut chiar intotdeauna o aversiune 
pentru țărânismul de operetă, 

Dar ce rost au toate acestea, ce rost— mai ales din partea 
unui om stăpinit de gindirea Nemmţilor ? 

Chiar de aşi fi un „narodnic* pur, tot e mai muliă apra- 
piere intre condiţiunile economice ale noastre cu cele din Rusia, 
decit cu cele din Germania, 

Ce rost? 

Numai— pentru causticitate ori pentru... fiterutură... 

Da, pentru literatură, 

Sa vedeţi, de pildă, cum d. Gherea zugrăvește idealul meu 
al „societății viitoare” : 

„E o societate modestă, sărăcăcioasă, dar liniştită, armo- 
„nică, bazată pe munca harnică, sănătoasă, neprihânită, o socie- 
„tate patriarhală, ; astorală rustică, —din care lipsesc toată neli- 
„niştea, invidia, frāmintarea, lupta și sbuciumul uriaş a societă- 
„ților moderne. O societate sănătoasă la trup şi suflet, a socie- 
„tate rustică-idilică... Vine Rodica dela fintina cu cofițele pline 
„de apă, vin flăcăi şi fete cintind dela muncă, se aude buciu- 
„mul sunind de departe, vin lugind şi mugind vacile de la păz- 
„cut, scirțte cumpăna de la lintină, latră cinii, oile behăesc, sar 
„mieii, cintă cocoşii,..o adevărată societate chantecler*... (p. 492—3) 

Şi d. Gherea se plinge că-i lipsește spaţiul... 

Aşi putea să inmulţesc Incă exemplele de acestea, cind d. 
Gherea, care declară că „nu vorbeşte despre d. Stere“, totuşi mă 
aranjează... vorba lui Carageale: „nu personal, ci ghinion“... 

Dar e destul. 

Şi vă intreb: mă combate sau nu mă combate d. Gherea ? 

Dacă nu mă combate, pentru ce toată această... „causticitate*? 

Dacă mă combate, crede teorelicianul socialist, că mă poate 
“răsturna, dindu-mi până și cu... „Rodica*?,.. 


NEOIORAGIA D-LUI GHEREA 255 


D. Gherea e un om învățat şi plin de talent; d. Gh 
; » + 9 erea 
se inăbușă de orientalismul nostru, —d-sa ne vine din Occident... 
Şi vrea să ne facă dovada de atotputernicia mediului? 
mara peria cec de insemnătatea celei de față se poate re- 
i, prin atita evazivitate, conluziune, i i i 
inutile, incursiuni biografice ? dt e irin 
îi A regretă galeriei... 
ar unde am ajunge, dacă cu m'aşi i 
vinind aceste aplause ?,,.. > Cozac udat coana 
Galeria ?... 
Există un fel de intransigență revoluționară, at i 
„ aut de... ino- 
fensivă in fond, incit ea asigură to i ile şi 
maci Aaa g ate indulgențile şi toate bune- 
Şi-a pus Intrebarea d. Gherea, cum se expli i i 
ebar p $ că sim A 
cu care a lost intimpinată „Neoiobăgia*, până la redea rea 
da mau noaeo, până şi de presa naționalistā,—pe cind toate 
j entelor reacționare se coali i 
Vietii Ronie. ți izează impotriva, să spunem, 
Ştiu foarte bine, d. Gherea e personal foarte si ic, Şi 
ne, d d mpatic. Și 
se pot găsi oameni cari să explice acest i tii 
sau aipa personale, i SR ati pet 
ar d. Gherea e un sociolog, şi mai mult—un marxi i 
dă seamă că In luptele sociale nu magneti eine PE 
mină ra şi urile... e coroane 
u! Nu-l voiu urma pe d. Gherea pe această cal 
Am lichidat aici chestiunea personal. pentru ca pg in 
articolele următoare, analiza lucrarea d-sale cu toată obiectivi. 
tatea şi seriozitatea cerulă, trecind pe deasupra tuturor micilor 
procedeuri tactice, de felul celor semnalate mai sus, 
ia Dacă d. Gherea nu va găsi și pe viitor alt răspuns decit 
ot că sint... „violent şi măgar”, sper că nu va mai îi nevoe de 
mici o replică din parte-mi. Nu galeria va hotări In această dis- 
cuție, ci cugetul acelora, cari lasutlețiți numai de dorul adevărului 
vor căuta să-și aducă prinosul de lumină. 
Voiu incepe cu analiza „Cuvintelor uitate“, 


C. Stere 


m 


MORFINĂ 


Dulce linişte, leagăn moale aşternul, cuib vătuit în care işi 
dorm sunetele somnul cu drag, imperiu catilelat unde ecourile: 
stau aţipite ca amintirile intr'un suflet ce a renunțat la esa nu- 
mai tu eşti mare şi dulce, linişte! Tu eşti un prag Indo at, e 
hotar nevăzut, un pridvor tăinuit spre impărâția morţii. Și cind 
sufletul n'are nimic de aşteptat, cind balanța ascunsă care stă în 
noi ţinind pe talerele ei de-oparie dragostea şi de cosinus re 
se mişcă pe axa ei de aur şi prinde să se plece într'o ue 
cind trupul e dolent şi sulere intr'atita incit iți Intunecă m «re 
cugetări, cit de mult rivaim noi atunci spre tine și ce sam 

i linişte ! 
Me k Gina de otravă mi le-a dat toate goanei 
O durere chinuitoare mă culcase în pat, dar durerea sufletu ui 
era şi mai mare incă, căci durere mai mare decil a geloziei nu 
poate să existe, simţire mai josnică nu poate să fie, 

Şi o singură lacrimă de otravă mi-a „redat pacea, Ca 
sunet misterios şi adormitor ce ar trece prin subterane, așa la- 
crima aceia s'a întins nevăzută in mine. La infinit vibraţiile ei 
s'au întins şi au câlâtorit în riul roş ce curge necontenit şi nu 
mai are aslimpăr in noi, și viața mea, tot ceia ce mă alcătueşte 
pe mine, toată zămislirea mea de lut, muiată în lacrămi ori des- 
fatată de bucurii, a tăcut incetul cu incetul pentru citva timp. 

Un fulg uşor sint acuma, un puf de foare dezrobit de o 
batae de vint, un funigel imlădios care alunecă in spațiu şi in- 


MORFINA 257 


finitul albastru e al meu, Sint cucerit de dinsul, şi mă las dus 
de puterea neinvinsă ce mă atrage, Ambiţiile au tăcut, pagina 
incepută cu litere mărunte, eroglilele dureroase, inventate de noi 
spre a le putea chinui şi mai tare, semnele atestea In care ne 
putem spune toate durerile și toate ironiile. pagina aceasta in 
care-mi mărturiseam durerea laşă câtră tine, mi se pare o copi- 
lărie, şi decorul odăci ce mă impresoară, a haltă unde m'am a- 
ciuat o clipă, ca un călător obosit de un lung drum in aştepta- 
rea eternei plecări, Peste un geam lipsit de perdele, o prostire 
albă atirră rigidă ca un giulgiu; prin celălalt se vede turnul u- 
nei biserici sinistre, în care un clopot cu glas straniu plinge di- 
mineața și seara. Nici o mobilă In alară de patul în care zac 
și o masă lungă, plină de cărţi şi hirtii. Și ochii mei adumbriţi 
de pleoapele grele de somn, le desluşeşc toate fără să privească. 
Pe fondul sumbru al inchipuirii reface viaţa ca in toate dimi- 
neţile. Pe piaţa din jurul bisericii căruțele pe două roți ale lap- 
tarilor vin cumpănindu-se, cai chinuiţi, unii albi ca imbăiați in- 
irun prisos de lapte, alții ducind după ei un minz cu picioarele 
fragile, bot lingă bot au poposit acuma şi se privesc cu ochii 
lor dulci și buni parcă sar recunoaşte, ca niște vechi tovarăşi 
de suferințe.  Glasurile lăptarilor urcă din stradă, o lemee bä- 
lină şi-a aşezat samovarul de tinichea, şi tailasul începe. Acum 
părintele somnoros, Insamnă şi el aerul dimineții cu o pată nea- 
gră și deschide ușa bisericii, Citeva lumini sclipesc şi lulgeră 
pe aurul dela icoane, și in turn, sus, clopotul iși deşteaptă limba 
şi plinge. 

Dar cineva parcă a tras o cortină neagră pe care aleargă 
n isvarire vertiginoasă ide stele viorii. E somnul care şi-a des- 
chis Strunga lui neagră și a dat drumul selipiloarelor lui conste- 
lații ca să-mi farmece ochii obosiţi, e somnul cu prundișul lui 
de nestimate, care vine să mă momească cu miile de ochi fas- 
cinători, e căderea în Iimpărăţia neagră a morfinei, 

Şi mi-e dulce intrarea aceasta In neființă, căci nimic nu mă 
mai doare, nici trup, nici suflet, nici ceia ce a lost, nici ceia 
ce este... 

Şi negrul in alb sa preschimbat. Un infinit cimp de nin- 
soare pe margina unui fluviu uriaş, pe valurile căruia ghețarii lu- 
citori şlefuiți ca nişte oglinzi, culeg priveliştile în treacăt şi dis- 
par cu ele pe cursul apei la vale. O tăcere nesiirșită și vinată 
de amurg învălue orizontul şi parcă zăpada pe alocuri s'a indul- 


` 
6 


253 VIAŢA ROMINEASCA w3 
cit cu viorele. E vinātul frigului, nuanța dragă crivăţului în 0- 
rele nostalgice ale amurgului. Şi pe intinderea aceia polară, 
doi copii cu bucle aurii au descins de pe un ghețar albastru şi 
au păşit cu picioarele lor micuţe pe feciorelnicul aşternut de fulgi 
albi. Un riset clar, ca o notă de zurgalău de cristal a sunat şi 
copiii amindoi cu minile lor micuțe au prins să incropească un 
bulgar de zăpadă. Și bulgărul creștea sub minile lor, fulgii albi 
se lipeau ca aluatul şi ei îl impingeau cu zor pină se făcu cit 
dinşii de mare. Pe cer nici o stea nu se ridica, deşi amurgul 
crescuse acuma. Nici o lacrimă de aur nu-și răstringea lumina 
în ghețari. Și cum vioriul umbrei creștea, bulgărul de zăpadă 
sub minile copiilor deveni luminos, lăsind o dungă fosiorescentă 
pe unde trecea. Miliarde de scintei ca niște diamante prinseră 
să joace pretutindeni, şi un inceput de ziuă se destăcea parcă 
din lăuntrul bulgărelui, Vioriul amurgului indulcit nu mai avea 
nuanţa buzelor arse de sărutări, ci se făcuse limpede, rece şi 
străveziu aproape. Şi hulgărul de ce creștea, de ce devenea 
mai luminos, Ai fi zis că o flacără vie sar fi aprins Ināuntru, 
câutind să arâte calea copiilor. Şi cum mergeau cu bulgărele 
lor luminos, deodată marginea orizontului se apropie şi cerul se 
lumină în partea aceia. Apoi copiii dind un riset clar, impinseră 
bulgărul cu o ultimă storțare şi dispărură ca prin farmec. Ori- 
zontul se sculundă şi bulgărul luminos şi rece urcă pe cer, ira- 
diind cimpiile și Muviul cu alba-i lumină lunară .....% s.o 

Surdă însă durerea a reinceput, şi alba cimpie peste care 
lucea recea lumină a bulgărelui prefăcut în lună, ca un sul des- 
făcut, s'a strins din nou, Viaţa şi cu ea odată durerea aţipită 
reincepu. Ca un licuriciu întrun tufar intunecat, gindul se a- 
prinse și el, şi dorul mai chinuitor decit durerea, mă făcu să 
tinjesc din nou după otrava ce dă linişte. Neagră impărăție, în 
care ecourile dorm ca întrun culcuş vătuit, ce dulce ești tul! 
Fantastică otravă, care călătorind prin riul roş ce-şi mină valu- 
rile în noi necontenit, poți să prefaci dintr'un bulgăre de gheața 
un astru mort, să striveşti vinătul viorelelor pe albul imaculat al 
zăpezii, să amorțeșii durerea uşor caşi cum ai pune un deget pe 
marginea unui clopot, de ce f'ai curmat puterea? 

Sinistră odaia în jurul meu işi precizează conturul, rigid a- 
tirnă giulgiul aninat de fereastră, și trist imi suride sărăcia goa- 
lei încăperi. Revăd din nou fila albă cu scrisoare mâruntă pe 


” 


-MORFINA 2359 


care am inceput-o, și un dor nestăpinit de a mă scula şi a scrie 
ce simt, mă chinueşte. Dar durerea mă ține locului, şi chipul 
tău Imi revine in minte, și inima mă doare, ca o rană peste ca- 
re-ar bate vintul. 

Şi am intins din nou mina spre otravă, spre acul fermecat 
care desleagă de viață, care te ține ca un fulg pe prăpastie și 
te face să călătoreşti în infinit, ca o petală smultă de viut Şi 
dacă durerea trupului a amuţit din nou, lumina aceia slabă ca 
a unui licuriciu întrun umbrar intunecat, a luptat și a rămas 
vie. N'am mai putut visa, n'am mai putut dormi. Dar uşa s'a 
deschis, un lreamăt de mătasă a foşnit în casă, și ceva cald, 
dulce, alinător, mai dulce decit somnul şi decit moartea mi sa 
aşezat pe frunte și mi-a luat durerile. Un parium cunoscut sa 
imprăştiat in jurul meu, și pieptul mi s'a ridicat să-l soarbă a- 
dinc, ca pe un balsam. 

O suflare caldă mi-a atins pleoapele, şi binetăcătorul somn 
a reinceput. 

Și se făcea că acum eram somnul însuşi. Din roşii şi tran- 
sparente petale de mac, alcătuisem parcă un potir, plin pioă in 
gură de singe, care se legăna incet, la margina unei holde de 
griu. Blondă era marea de capele şi eu singurul punci care 
chema ochii, singura floare ce închidea in sinul ei hodina. Blondā 
se pleca marea de spice care închidea viața și speranța zilelor 
de mine, şi spre mine, ca spre un lucru netrebnic, nimeni nu 
privea. Ele legănau viața şi eu închideam somnul și moartea. 
Si s'a făcut că o fată frumoasă a venit, o iată pe care o mai 
văzusem undeva în viața mea rătăcitoare, şi privind cu dis- 
preţ spre imensul lan unde se legăna marea de spice, spre 
potirul meu fragil şi plin de singe a alergat și pe mine ma a- 
les din atitea mulțimi. Purpură sa aprins lumina in cuibul meu 
de petale, negrul somnului era purpur în foare, şi moartea zim- 
bea pe margina petalelor. Lugerul frint s'a clătinat și floarea ce 
eram a resimţit viul ṣi imbătarea vieții lingă câldura unui sin, 
și s'a indurerat că nu poate prinde trup ca să aibă braţe şi să 
poată imbrăţişa, 

Dar mina ce m'a rupt de pe luger, ma ridicat pină la In- 
nălțimea unei guri rumene şi m'a sărutat indelung. 

Și rumănul gurii aceleia care m'a sărutat prin somn, roșie 
ca pătată de singele macului, l-am văzut deasupra mea cind 


250 VIATA ROMINEASCA 


m'am deṣteptat. Şi fără de voe am strigat atunci ca un revenit 
de pe un alt tārim. Nici trup, nici suflet nu mă mai durea, și 
am revenit la viaţă, ca să visez cu părere de rău Intotdeauna 
la clipa aceia, cind un loşnet de mătasă a sunat în casă, și o 
mină mai alinâtoare și mai dulce decit moartea şi somnul mi 
sa pus pe lrunte. l 

Dulce linişte, leagän moale aşternut, cuib vătuit In care-si 
dorm sunetele somnul cu drag, imperiu catifelat unde ecourile 
stau aţipite, unde ești tu și pentruce nu te mai păsesc nicăirea! 


D. Anghel 


GHEORGHE PANU 


Amintiri răzlețe 


— Bine, mài Gaţă, li ziceam cu, pe cind barbele noas- 
e erau aproape cărunte, bine, măi Guţă, cum se face că 
noi toţi, care mai trăim, am păstrat fiecare cite ceva din pë- 
cetea, pe care copilăria o pusese pe chipurile noastre, şi numai 
iu singur, caşi cum ai lepăda o haină, le-ai desbrăcat de Infa- 
țişaren, pe care o aveai in Academie? MA uit la tine şi nu te: 
mai cunosc ; uite, eu te țin minte cu picioarele drepte, tapene şi 
cu mult mai lungi decit bustul: şi aşa de otova erai tu pe la 
spete, incit ar fi zis cineva că ești bătut cu lopata. Cam ghe- 
bos, nu-i vorbă—ești şi astăzi, dar, in şcoală, așa țineai tu ca- 
pul de indesat Intre umere, așa de plecat mergeai inainte, incit 
aveni aerul că vrai să dai năvală în fiece moment; şi, dacă mai 
pui la socoteală faţa ta verde, de palidă ce era, privirile tale ne- 
gre, ascuţite şi veșnic cercetătoare ale ochilor tăi neastimpăraţi, 
nasul tău aruncat cu lopata, și buzele tale groase, veşnic umede 
şi senzuale; dar, mai cu samă, părul tău albastru, de negru ce 
era, şi care veșnic sta a războiu, deşi veşnic căutai să-l pui la 
ascultare cu mina ta mare, groasă şi cu degete ascuţite la virf, 
apoi in zadar ar mai căuta cineva in Panu de ustăzi, pe Guţă 
Panu de acum patruzeci de ani. 

— Ei, şi, adică, tu momiţoiule, nai putea să-mi spui, ce-ai 
făcut cu fruntea ta cea de două degete și cu părul tău de pe 
Wmple, care-şi dâdea mina cu sprincenile? De unde, dracu, ai 
găsi! tu fafa asta de arie, pe care ai spinzurat-o deasupra nasu. 
lui, în loc de frunte? 

„Și ceasuri intregi stăteam cu Panu adeseori și ne treceam 
In revistă viața de școală. 

„ȘI ne-aduceam aminte de toate... 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


Ne aduceam aminie de Lambrior... 

— Ori dece, măi Guţă, li zicea Columb lui Lambrior Scir- 
li-Basarab? Bine, că te poreclea pe tine „motan“ și pẹ mine 
„momiţoiu*, asta o mai inteleg; cel puţin, tu aveai in figurā 
ceva, care sămâna a mitä, precum şi cu ceva, Care aduce i 
momiţă sau a urangutan; tu mai cu samā—iți aduci aminte + — 
cum lăsai să-ți crească unghiile, ca arme de lupta 7... miţa In 
regulă !... Dar Lambrior, „Scirliţ-Basarab*?... Mă rog tu, care eşti 
mai tare în istorie și In Basarabi, ce mincare să f fost, pare. 
„Seirliț- Basarab“? 

— Basarab... dă... Basarab; da „Scirliţ* eu cred că trebue 
să fi fostin mintea lui Columb un fel de onomatopee... „Scirtiţ*!.., 
Nu ţi-aduci lu aminte ce lung era l.ambrior, ce subțire. ce mini 
ciotoraase şi ce picioare lungi și haitişe avea 7... „Scirlij*l.. Ar 
sâmana, parcă, a ceva sucit, haitiş, subțire, ciotoros şi lung... 

Şi ne aduceam aminte de Dimitrescu, astăzi „Coco, 

— Da Dimitrescu ?.., Ifi aduci tu aminte ce leneş eray 
Cum umbla el cu capul veşnic plin de puf; ce mititei, siab şi 
gălbăgios cra? și ce păr scurt și cref avea? Îți aduci aminte 
cum Îl scula nebunul de Scheleli pe la miezul nopții din pal, 
de-l punea så facă şmotru ca la cazarmă, şi cum bietul Dimi» 
trescu lăcea în crucea nopții şmotru de frica 2.. 

Si rideam, noi oameni bălrini, pe socoteala lui Dimitrescu, 
ca gi cum ne-am [i aflat în dormitor şi am fi asistat la şmotrul 
lui Dimitrescu... 

Şi cu toate acestea, Dimitrescu cel mititel, stab, gălbauins, 
cu capul plin de puf și cu părul cret şi scurt, era, desigur, cel 
mai inteligent dintre noi toți.. mai inteligent, chiar, decit Lam- 
briot și decit Pana... Oricind te-ai fi uitat la el, iți facea impre- 
aia că doarme ; un singur lucru, însă, nu dormea în el nicio- 
dată : ochii; avea, precum, desigur, trebue să fi avind şi astăzi, 
nişte ochi mici şi cenușii de o strălucire stranie şi de o inten- 
sitate de viaţă extraordinară; pe Dimitrescu rar I vedeai cu car- 
tea 'n mină, căci, mai la urmă, nici nu prea avea cărți de şcoală : 
totuşi era Intre cei dintăi: era un mister cum, cind şi pe ce in- 
văța el; iar in cestiune de matematici, era aproape genial.. Cum 
de-a ajuns el Filozol şi Pedagog, e deasemenea o mare taina.. 

Şi sind așa, cu catelele dinainte, fe la Hucureşti în casă 
la Panu, fe la Peatra, în casă la mine, ceasuri intregi şi până 
noaptea tirziu, răstoiam viaţa noastră de şcoală, Şi nu scâpă 
de sub revista amintirilor noastre nici Vaian cel mic, scurt, ros, 
murdar şi gras, cu şuba lui albastră blănită cu oae şi cāruia 
Columb niciodată nu-i zicea pe nume... 
|  — Măi spiltieă* ti zicea Columb, cind nu ştia lecţia la la- 
unește; mâi piltică, am să-ți pun palium-ul în cap şi am sñ le 
virt cu capu 'n sobă. 

j Şi, odată, cind Vaian na ştiut lecţia la latneşte, Columb 
ba pus palium-ul in cap și l-a virit cu capu 'n sobă. lar rupă 
aceia Vaian a ştiut lecţia... 


i ăi 


GHEORGHE PANU - a 


— mii... ma, magarule, cum face Deus la vocativ, mă 
intreba citeodată Panu fără de veste, uitindu-se țintă inainte, fără 
a privi la mine, 

— Dee răspundeam eu după un moment de trudă inadins 
a memoriei mele, cu scotocirea, parcă greoaie, prin calabalicul 
să ăcăcins al latineştii mele. 

— Íi... mă Gheorghe... Gheorghe l.. mă Gheorghe, râs- 
pundea Panu furios, ia stăi mă Gheorghe... ia stăi,,, dă-te jos, 
magarule, dā-te jos... că-mi leşteleşii trăsura... 

Adică ce cra? 

Stoica, profesorul de latineşte dela cursul superior, stătea 
tocmai la Socola și, prin urmare, venea totdeauna la școală cu 
trăsura ; şi avea Stoica o trăsură veche, jerpelită, mare și hir- 
buita L.. Cea mai hirbuită, mai mare, mai veche şi mai jerpelită 
trăsură de pe faja pămintului,.. Și avea Stoica niște cai albi, 
inal, bătrini şi slabit.. Cei mai slabi, mai înalţi, mai bâtrini 
și mai albi din eifi își poate cineva inchipui, Cine nu cunoștea 
trăsura şi caii lut Stoica, și cine nu stătea în loc să privească 

cit de intelept mergeau totdeauna la pas caii cei slabi și nalţi 
ai lui Stoica! 

Ei bine, Intr'a zi ploua strașnic şi era o glodârie pân' la 
zenunchi... Şi Stoica venia, bine 'nțeles, cu trăsura la școală. 
e lingă nemârpinita lui bunătate de inimă, Stoica mai avea 
incă o insuşire cu mult mai preţinasă și rară de tot: Deşi, a- 
dieă, el niciodată nu privea decit drept Inainte cu ochii lui mici, 
negri şi ncastiimpăraţi, era, totugi, în stare să vadă ce se petre» 
cea la spetele lui., cu atit mai uşor ceia ce se petrecea la dreapta 
sau la stinga; şi, cum mergea trăsura lui Stoica în pasul Inpe 
lept al cailor, pe ulița mare, mai în sus de Petrea Bacalu, numai 
iaca şi Dancu, cel ghebos şi lung dintra V-a, că eșise de-acasă 
şi venia la şcoală zgribulindu-se spre a se feri, oarecum, de bi- 
riuirea ploii şi câlcind pe note prin marea de glod.. Și macar 
că Stoica privea țintă inainte, îl și zări, totuși, la stinga, pe mar- 
ginea uipi. 

— lin. mă Gheorghe. mă... mū... mä Gheorghe, ia stai, 

Si Gheorghe opri caii. 

— Må.. mă... mă, magarule, strigă Stoica câtră Dancu, 
scoțind capul de sub poctit; mă, magarule, vino ncoace şi sui 
in trăsură : nu vezi că plouă? E : 

Si Trancu se sui în trăsură, lingă Stoica. Trasura porni, 
dar nu ajunsese incă pe drept Petrea Bacalu şi, numai ieodată, 
cum stătea Stoica In trăsură drept ca luminarea și privind ina- 
inte, färà a intoarce crapul: d 

— fiii, ma, magarule, cum face Deus la vocativ * întrebă 
ei pe Dancu. ; 

Bietul Dancu, care nu era prea tare in excepții latinești : 

— Dee, răspunse e] după o scurtă gindire, 

— Titi... må... mă... mă Gheorghe, striză el câtră vezeteu; 
mă Gheorghe ia stai. 

Şi Gheorghe opri caii. 


204 s VIATA ROMINEASCA 


— Dà-te jos magarule, dă-te jos că-mi feșteleşii trăsura, zise 
Stoica lui Dancu lără a se uita la el. 

Și bietul Dancu se dete jos și lot prin glod veni până la 
şcoală; iar cel întăi lucru ce-l făcu întrind in clasă, lu să caute 
in Gramatica, tot a lui Stoica, cum face Deus la vocativ. 

Şi cind eu, cind Panu ne aduceam aminte de cite una... 

Nu scapa din amintirea noastră nici Corivan, căruia noi îi 
dedicasem două versuri: 


Māi monsere Corivan 
Parcă ești un rangotan! 


Nici Aroneanu „haps*, cel cu picioare lungi și cu cipicile 
totdeauna văcsuite de străluceau ca oglinda şi pe straele căruia, 
să f dat un palbăn, nai fi găsit un punoiu cit un virf de ac, 
macar. Singur Aroneanu a fost în stare să răstoarne din temelie 
toată logica lui Tit Maiorescu, director al Academiei pe acele 
vremuri, Ne dusese, adică, Maiorescu, la un zintăiu Maiu, tocmai 
la Socola, la vie la Malgouverne: dar era o glodăraie pe uliți, 
de nu ştiai incotro sapuci ca s-o nimereşti: iar cind intrarăm pe 
Podul-L.ung, trebui să strabatem un adevarat ocean de glod aşa 
de subțire, incit ți se părea că-i lapte acru bătul cu lingura, A- 
junserăm cu chiu cu vai la vie, la Malgouveme; dar toți eram 
plini de glod pân' la urechi... Singur Aroneanu n-avea macar un 
strop he pe ciobote, lie pe pantaloni. 

— Da pe unde-ai venit d-ta, Aronene, îl întrebă Maiorescu, 
privindu-l mirat pe sus pănă jos. 

— Pe drum, Domnule Director, cu bâcții. 

— Atunci se vede c'ai zburat pe deasupra ulodului, de nu 
ţi-ai feștelit de loc nici botinele nici pantalonii. 

- D'apoi, Domnule Director, interveni Alex. Enacovici dintr'a 
VII, unul din cei mai inteligenți și mai indrăzneţi elevi din Aca- 
demie, puneţi-l D-voastră să treacă pe jos peste Marea Mediterană, 
și eu pariez că n-are să-şi ude nici macar tălpile ciobotelar, Nu 
vedeţi ce picioare lungi are ? 

— Ei, da, zise Maiorescu zimbinii și uitindu-se la picina- 
rele lungi ale lui Aroneanu, în cazul acesta, lucrul se explică, — e, 
totuși, extraordinar. 

— Raps!... Raps!.. Raps!... strigarâm noi toţi, care dincotro. 

— Ce e asta „Raps*? întrebă Majorescu in gencral pe băeți 
strinşi împrejurul lui, 

— Aşa- poreclese băeţii pe Aroneanu, Domnule Director, 
lămuri tot Enacovici. 

Şi Maiorescu, care era foarte prietenos cu băcţii, lăsă, de 
astă dată, la o parte gravitatea filozofică şi, potrivit prescriptiu- 
nilor pedagogice, rise din toată inima cu toți băeţii In cor. 

lar cînd ne aminteam de isprăvile lui Moţăt dela Tirgul-Ocnei, 
cel mai blastamat dintre noi, ne tăvăleam de ris ca copiii. 

— Îți aduci aminte, măi Guţă, de Grigoriu „zero“ ? 


__ GHEORGHE PANU a66 


Şi de se întimpla să fie Panu cu cafeaua 'n gu - 
proşca, fără să vrea, de sus pâna jos. a zi 

= p dracului de prost mai era, bre, 
, alte cuvinte, Grigoriu „zero* era supleant de rtea ştiin- 
țifică; și fiindca Pangrati, un excelent esar de met stie 
nu era, in acelaşi timp și un Hercule de sânătale, apoi absenta 
de multe ori, şi Grigoriu, prin urmare, îi ținea locul; era totuşi 
4 mare deosebire între Grigoriu şi Pangtati : aşa cum cra Pan- 
grati cu barbişonul lui mare şi neingrijit, cu musteţile lui uriaşe 
Și nepeptănate, cu paltonul lui blānit cu bibire, imbracat numai 
pe stinga iar cu poala din dreapta veşnic lirtindu-se după din- 
sul ; aşa cum era el de neingrijit in imbrăcăminte ... chiar așa cum 
Vodă-Cuza, coleg de şcoală cu Pangrati, îl calificase cu prilejul 
unei vizite la Academie. unde Pangrati era şi Şel-Pedagog.., 

— Ce mai faci tu, măi bucătarule, striză Cuza-Voda vā- 
zindu-l; şi lepădind pentru o clipă oficialitatea și mâreția dom- 
nească Il apucă pe Pangrati pe după git; un moment Domnul 
țarii şi Şel- Pedagogul Arademiei lormară un grup in care nu 
Ştiai ce să admiri mai mult: fireturile ve aur ale lui Voda-Cuza 
sau palonul tirliş al lui Pangrati 2... 

lar noi, care Inlemnisem cu furculițele In vestita lriptură cu 
sas a Academiei—câci ne aflam la masă—am invațat în n clipă 
lucruri, pe care intro viaţă Intreaga nu le poţi Invața... 

Ei bine, aşa cum era Pangrati, dar ne era drag şi sorbiam 


„decţiile lui; chiar eu, cel mai prost la matematici, îi urmărea 


explicările, şi, lucru nemaipomenit, mă trezeam cite odată că 
şham cum se Inmulţesc Intre dinșii doi mononi, bine inteles ca 
tara coeficienţi şi fără exponenţi... 

Ei, Grigoriu era altă socoteală; el avea nişte talente, de 
care Pangrati era lipsit: Grigoriu avea patima equaţiilor ; scriea 
equaţia la capătul de sus, din stinga al tabelei şi lucra, şi ra- 
pona și inmulţia şi impărția, pănă ce umplea toată tabela cu 
cifre, litere, plusuri, minusuri şi cu tot soiul de semne matema- 
tice; iar cînd ajungea jos, la colțul din dreapta al tabelei, nu- 
mai ce trăgea un=cit se poate de uros și de mişcat şi pe urmă 
un 0; deci toată lucrarea era egală cu zero; prin urmare şi noi 
il poreclisem „zero*; iar Moţât se hotări intro zi să-i scrie di- 
ploma pe spete...şi i-o scrise: se așeză cuminte şi Irumuşel in 
capătul bâncii, adică la locul, unde Grigoriu urma să stea intors 
cu spetele spre a lucra şi, in timp ce Grigoriu era absorbit în 
soluțiunea equaţiei sale, care numai decit trebuia să iasă egală 
cu zero, Moţăt incepu și el a inşira cu cridà, in rinduri foarte 
geometrice la „zero* pe spetele lui Grigoriu: şi cind Grigoriu 
puse la colțul din dreapta şi de jus al tabelei =0, puse şi Mo- 
tāt jos la poala paltonului lui Grigoriu =0,_ Şi ce hohot de ris 
homerice nu se ridică în cancelaria profesorilor, cind Grigoriu intră 
foarte grav cu spetele pline de „zero“... O zi de carceră, oprire 
dela masa de sară... Dar ce-i păsa lui Moţăt de toate acestea? 
părcă nu conrupeam noi pe Conachi, țiganul dela sofragerie, cel 


2s VIAŢA ROMINEASCA 


o- — 


cu capul mare şi cref, de ne dădea friptură şi pine ca să ducem 
lui Moţăt ? 

Si cind era vr'o treabă grea de pus la cale, tot Moţat ri- 
dica greul. A ramas pentru totdeauna clasic modul, cum a iz- 
butit Moţăt să alunge din dormitorul nostru pe pedagogul Gelini, 
cel c'un ochiv, dar care vedea cu el mai bine decit Argus cu o 
sută, şi să aducă în locul lui pe Petrăchel Crupenschi, care, cind 
i se inegreau colțunii ori batistele, singur le spăla în dormitor, 
intrun lighean, şapoi le intindea pe paturile băeților ca să se 
usuce... N'aveai cap de Gelini să fumezi un capăt de ţigară in 
secţie, n'aveau cap băeţii să aducă din tirg cite ceva și să facă 
masă mare între ei, nu era chip să între Lambrior în dormitor, 
să-şi izbească căciula de pămint şi să strige: 

— Mai băețţi, vraţi să între veselia ? 

Si să înceapă el a spune la ghiduşii, în care era un adevarat 
maestru ; ba n'aveam cap nici macar să ne luăm la batac, In 
urma vreunei înfăcărate discuțiuni de principii, ce se încingea 
intre noi... mă rog, nu puteai răsufla de Gelini; dar desperarea 
e inventivă şi Moţat îi găsi leacul... Intro Duminică se duse el 
la spițerie şi se aprovizionă cu o mare cantitate de Assa foclida, 
un praf, care în popor are un nume nici tocmai ştiinţific, nici toc- 
mai literar, dar care în schimb, iți cirnește nasul din loc şi te 
doboară la pămînt... lar sara, cind veni Gelini să se culce, Il 
izbi in nas—nu-i vorbă—un miros cam neobișnuit, dar totuşi se culcă 
și stinse luminarea... Noi, cu oghealurile până peste nas și ho- 
răind In cor, deși eram cu toții treji, aşteptam desnodămintul... 
Se suci Gelini, se invirti, mai pulni, mai scuipă, iar se intoarse, 
iar se suci, iar pulni şi, în cele din urmă aprinse luminarea... Se 
uită, cercetă sub pernă, ridică oghealul, ridică salteaua, se uită 
cu luminarea sub pal, cercetă, tot cu luminarea, prin prejur... 
nimic.. se culcă iar... ţi-ai gäsitt.. după două minunte iar se 
sculă, iar aprinse luminarea şi reinoi cercetările mai cu deamă- 
nuntul.. dar... trudă zadarnică! Işi luă deci papucii în picivare, 
paltonul în spete şi plecă din secție... iar noi de sub oghezluri 
incepurăm a pulni de ris pe înlundate, şi, cind crezurăm noi, că 
Gelini s'a depărtat, un imens hohot de ris sgudui secția întreuză.., 
A doua sară aşa, a treia de asemenea, iar a patra sară ne tre- 
zirăm cu pedagog nou, adică cu Petrăchel Crupenschi... Apoi, 
ca răsplată, puneam mină dela mină și cinsteam pe Maţăt cu 
bragă. alvița și simiţi, trei lucruri după care el umbla lipcă. 


. . - + + . - . 


Citeodată ne aduceam aminte şi de partea serioasă a vieţii 
noastre de şcoală, atit numai că această parte serioasă se alca- 
tuia, mai toată, din păruelile tot așa de serioase ce se incingeau 
intre noi pentru apararea, din partea fiecăruia, a principiilor sale 
ştiinţifice, filozofice, dar mai cu seamă religioase... Nemurirea 


sufletului, existenţa lui D-zeu, autenticitatea minunilor, Invierea 


r 


u ua 


GHEORGHE PANU pa 


morților erau atitea subiecte a căror discuti i i 
totdeauna cu părueală. Eu, spre pildă, pi incă pr Moral IV-a 
roată pe Vega din scoarță in scoarță şi 0 mare parte din 
» cram adept al credinţii că toate religiunil 
frica de necunoscut, că Criste o sim p irio 
4 „ că Ci plă născocire, sau, cel mult, - 
o copie sarbădă a lui Crişna și că Fecioara Mari 
o Minervă oarecare; in schimb, insă, după Pe ie oră 
eram partizan hotărit al invierii cas srp plane ger au sa d 
periei lucrul matematicește cum şi pentru ce; Lambrior era cind 
pa ru, cind contra nemuririi sufletului; cit pentru existența lui 
cip: ca o apu cu desăvirşire; destul ca, dacă nu ne 
am convinge unul pe altul pe cale de argumen i 
sentiment pe ls, prin, Părea 3 char acest sl 
le « A s imba şi el după imprejurări: - 
va izbutea Lambriar să te înștăce de pan 270% m e pa i rin 
al minilor lui ciotoroase şi lungi, apoi se sfirşia cu toate atgu- 
mentele date și erai silit să admiți numai decit sau eternitatea sau ni- 
micirca sulletului după moarte. Panu era mai slab, dar ca chestie 
de prevedere, îşi lăsa să-l crească unghiile nemăsurat dé lungi; şi 
cind la unghiile lui mai adăoga și iuțala extraordinară pe care 
d avea in toate mişcările, apoi trebuiai numai decit să tăgădueşti 
roges lui D-zeu sau, cel puţin, să te duci la infirmerie, la baba 
„viţa, ca să te lecuiască cu ceva alifii de urmele argumentărilor 
lui Panu ; cit despre mine eram tare in general şi numai cind 
nu era all chip de convingere, numai atunci se puneau cu mine 
la argumentat pe terenul pâruelii ; decit, fie Lambrior, fie Panu e- 
şau din minile mele cu pärul vilvoiu şi cu spetele darabană. 
Dimitrescu nu se amesteca niciodată în discuţiile noastre, nu că 
n'ar fi putut să ne ţină pept pe terenul pur intelectual, dar, mie 
şi slab cum era el, ce-ar fi făcut cind treaba ar fi ajuns la 
părueală ? De aceia păzea el totdeauna o prudentă rezervă. Şi 
doar ştiau pedagogii, ştia directorul de toate păruelele noastre 
dar nu ne pedepsea, fiindcă toate aveau la bază rivna satutară 
de a ne lumina unul pe altul!... De altfel Dimitrescu era cel mai 
inteligent dintre noi, l.ambrior cel mai temeinic în cunoștinți, iar 
Panu „cel mai destoinic in literatură ; cit despre mine, eu éram 
pur şi simplu poetul clasei și făceam admirabile și admirate poe- 
zii, pe care, mai tirziu, le-am aruncat în foc, ca fiind nişte mo- 
numentale prostii... Si... drept să spun, imi pare rău... mi-am 
aruncat In foc sufletul meu de altă dată L.. 


` 
. . . [i - . . Fi 3 R 3 A R > A 


- 
îi 3 . . . . . . 4 . . ' . . a. Y 


Și... Şi mi-aduc aminte şi acum, parc'ar fi lost eri: stà- 
team intro zi de vară şi mă jucam cu copiii mei mici în cer- 
dacul larg al caselor mele din Peatra, cind văd pe cineva tn- 
trind pe poartă cu un geamandan in mină... Era Guţă Panu. 

— Da ce vint, mâi Guţă? 

— Merg la Bucureşti, răspunse el punind geamandanul jos 
în cerdac. 


E) VIAŢA ROMINEASCA 


— Cum ?... asupra examenelor ?— Panu era profesor. 

— Ei, ia nu mă mai descoase și tu allta; hai mai bine in 
tirg să-mi iau niște urii alpe manget, nişte legätori de git, 

iste colțuni şi o păreche de botine, ei. 

căi -= Ce ft pin Guţă, pleci la București färā colțuni şi 

iobote 7... i zeci 

a ai a hai. nu mai lungi vorba, că nam timp; ţi-oiu 
spune pe drum, seal 

Imi luai pălăria şi eșii cu Panu, | 

— Ei, ce e, măi Guţă? Ce cauţi tu la Bucureşti? 

— Ce să caut? O venit Brăteanu in laşi, o trimis după 
mine să mă cheme la dinsul şi mi-o zis să-mi lac geamandanul 
numai decit şi să plec cu el la București şi, uite, am plecat, 
fără să-mi pot lun macar cele trebuincioase, 

— Da ce Brăteanu acum en Peatră? 

— Am venit cu el, şi peste două ceasuri plecăm. 


Panu inira in lupta mare a vieții, C. Hogas 


Documente omenești 


UN AMOR NELEGIUIT 


Intr'un cerc de inteleciuali se comenta dăunăzi frumosul şi 
ințeleptul articol despre studente, apărut nu de mult in această, 
revistă —fetele ar trebui cu adevărat să-l pue in ramă... 

— „Prima generație de studente—zicea unul—a produs cl- 
teva profesoare şi doctorese merituoase: era pe vremea socia- 
lismului, cind un spirit de idealism insullețea tinerimea; studen- 
tele aveau incă de luptat cu oarecare prejudecăţi... 

„Eu n'am apucat la universitate generaţia aceia ; generația 
pe care am apucat-o eu, işi făcea din frecventarea cursurilor un 
fel de sport... Imbrăcate în mod aproape deşanțat, caşi cum in- 
vățătura la atita le-ar fi slujit, să nâscocească zorzoane mai com- 
plicate, fetele cochetau desperat prin sali, sub privirile ironice ale 
studenţilor, care le considerau ca domnişoare ce mu se ian... S'au 
intimplat totuşi vre-o două-trei căsătorii: tineri stabi «de Inger, 
momiţi de cele mai nebune dintre fete; dar căsătoriile acestea 
sau dovedit nenorocite, infâţate cu lux nebun și cäptuşite cu 
trădări vulgare... * 

= „Bine, aşa am cunoscut cu altele, care n'an așteptat să 
se mărite ca să-și arale arama; nu se poate nega Insă, că erau 
pe vremea noastră şi destule fete cuminţi, cu dragoste de invă- 
țătură. .*— interveni altul, lost coleg de studii cu cel intâi, 

— „Erau, ce-i drept; dar acelea-mi sugerau idei nu mai 
puţin triste.. Adusţi aminte, la noi la filozofie, cite fete bune 
și lrumoase şi-au ingropat frägezimea obrajilor şi primăvara su- | 
Hetului în caetele bătrinului nostru profesor de psihologie— prost | 
ca ciubota, D-zeu să-l erte... 

ali scene caracteristice mi s'au Intipărit în minte pe 
Y røre 


„Intr'o Duminică, era rindul meu să fin o conferință de pe- 
ttagogie, In seminarul acestui profesor, care ne inspăiminta cu 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


compilațiile lui indigeste; trebuia se comentez Levana, opera 
lui Jean Paul despre creşterea fetelor. Erau de față vre-o zece 
studenţi, veniți să facă doar act de prezenţă în preajma examenului, 
şi vre-o treizeci de studente, eleve supuse ale profesorului pa- 
pagal, care le sprijinea mult la licență... 

„Primăvara impodobise cu flori albe castanii de pe bule- 
vard,—şi cu flori roşii butonierele colegilor mei care veneau 
animați de pe Calea Victoriei, cu sufletul incă legânat—ca de 
o melodie a lui Chopin—de legânarea trăsurilor elegante, sbu- 
rind la șosea cu femei şi mai elegante, 

„Apăru şi de toți aşteptata d-ră T., cea mai silitoare ṣi 'n- 
cintătoare dintre fete. 

„Auzisem că era de felul ei de la ţară, din lamilie de rå- 
zeşi, și că rămasă de timpuriu orlană, fusese luată de suflet de 
o cucoană miloasă, Privirea umedă, strălucitoare, obrajii uşor 
rumeniți, buzele intredeschise de un zimbet mişcat, arătau o a- 
dincă şi nduioşată dragoste de viață, cum rar se găseşte la orä- 

i Sä zic că era irumoasâ—cuvintul n'ar fi nici potrivit, nici 
indestulâtor. Am văzut femei cu mult mai frumoase; dar nici 
una n'avea ca dipsa, farmecul armoniei sulleteșii şi al sânătații 
trupesti desăvirşite.... Cine ar fi aşa de nebun să compare cel 
mai fin parium născocit In laboratorul unui chimist iscusit, cu 
lainicele și turburătoarele arome ale chupului inflorit, ce dau 
aripi sufletului și o nouâ viaţă singelui nostru, şi ne fac să luăm 
şi noi parte, la redeşteptarea de primăvara a naturii Intregi?... 
Ori, cine ar cuteza să asamene lumina orbitoare a unui soare 
electric, cu blinda minglere a născătorului de viaţa”, 

„Imbrăcată, cum era, intro rochie cu totul simplă de-o- 
landă albă, ce'n mersu-i de fecioară lewănată de dulci iluzii. 
trâda cu sfială formele pingaşe dar pline ale trupului ei mlădics: 
Şi neavind pe dinsa altă podoabă, decit un minunat păianjân de 
argint, lucrat în mici fațete sclipitoare şi prins pe piept sub de- 
coltajul pătrat al gitului—i-aşi fi pus in mină, de eram pictor, o 
mare jerbă de 'nilorite erburi cimpeneşti, şasi [i zugrăvit-o cu 
dragoste ca un simbol al eternei primăveri.. 

„Cind am inceput să vorbesc de opera pedagogică a ma- 
relui scriitor german, cram turburat de această incintătoare apa- 
rițiune, şi ca să-mi ascund turburarea, am exagerat sarcasmele 
antileministe cu zare era presărată conferința mea... 

„Deşi romantic de frunte el Insuşi, Jean Paul a biciuit cu 
toată asprimea unui bun simţ Innăscut, romantismul exaltat al 
femeilor burgheze de la 1800, care in căutarea pasionată a „su- 
fletului inrudit* se măritau şi se despârțeau de mai multe ori 
in modul cel mai aventuros; și 'n frumoasa lui carte, ciudat de 
'nțeleaptă pentru vremea aceia, el sfătneşte să se dea fetelor o 
L creştere specific temenină, de bună mamă şi soție, cu aanu- 

mită cultură gânerălă, ferită de orice pretenţie de intelectualism... 
sin sprijinul părerilor vestitului scriitor german, atit de ex- 
centric în operele sale literare și atit de cuminte în opera lui 


- 


DOCUMENTE OMENEŞTI s 


pedagogică, desvoltam ingenioasa şi foarte verosimila teorie a 
lui Fouillte, că cele două sexe se deosebesc fundamental pină 
şin felul de funcţionare a celulei organice—la bărbat predomi- 
nind dezasimilarea, iar la lemee, din contra, procesul de asimi- 
lare ; de aceia, zice Fouilice, iemeia are fața mai albă, părul şi 
ochii mai deschişi (pigmentul fiind un produs al dezasimilării), for- 
mele corpului mai pline, şi sentimentul mai puternic decit inte- 
ligența şi voinţa. 

„Că sentimentul stăpineşte viața sufletească a femeii, e 
lucru în deobşte recunoscut, dar de obicei se pune in legătură 
acest îl de a fi, cu Inrturirea psihică a maternității, pe cind de fapt 
el are rădăcini fiziologice mult mai adinci: in primul rind, pri- 


sosul de energie nervoasă rezu imilării ; 
iar în al doilea rind, im presiovabitatga datoria unci viei ma 
lerite și mai puțin active... Că de aliel, precumpânirea proce- 
sului de asimilare în organismul femeii, se datorește tot mater- 
nităţii, adică trebuinţii de a hrăni progenitura cu singele propriu, 
înnainte şi după naștere, este cred de sine Ințeles, 

„Așa fiind, în adolescență, cind singele incepe a hrâni ovu- 
lele femeii, şi In acelaşi timp, a grâmădi in organismul ei acel 
prisos de hrană care-i umilă sinii şi-i rotunjeşte formele ; in 
umpul sarcinei, considerată de știință ca o stare de boală, cind 
iulburärile felurite şi trebuința de a hrăni progenitura, impun 
multă odihnă şi mare bägare de seamă; In timpul alâptării, cind 
ori ce oboseală, durere, supărare, strică hrana copilului: - adică, 
pe scurt, în mai toată viața femeii, pină'n pragul bätrineții,— ori- 
ce slorțare intensă, fizică sau intelectuală, ca să nu mai vorbim 
de ocupațiile nehigienice, este dăunătoare și femeii și progeni- 
turii, adică deadreptul păgubiloare neamului omenesc... 

„Dacă astăzi, in popor și in clasele mijlocii, femeia lu- 
crează alâturea cu bărbatul, In cimp, în fabrică, in magazine şi 
birouri, necruținău-se de obicei nici în timpul sarcinei ; dacă fe- 
meia din clasele superioare, se liberează de cea mai mare parte 
din sarcinile maternității, lăsindu-le cu totul în seama unor mer- 
cenare— acestea sint anomalii ale societății moderne, menite a 
dispărea In viitor; viitorul, departe de a unilica ocupațiunile și 
rolurile celor două sexe, le va diferenția din contra din ce in 
ce mai mult. zi 


era scheletul conferinței mele; o presărasem insă 
cu felurite observaţii ce ţineau mai mult de sburdăciunea tine- 
reții de cit de firul ideilor desfăşurate... Aşa de pildă, vorbind 
la un moment dat de lipsa de putere şi originalitate a creerului 
femenin, şi alectind a mă adresa celor zece studenţi din fund, pe 
deasupra capetelor celor treizeci de studente aşezate In faţă, zi- 
sei cu o modestă şi gravă bonomie, plină de iezuitism: „iată 
colegele noastre: sint silitoare, invață cu drag, dar trebue să 
mărturisim, că nici una nu întipârește o notă personală lucruri- 
lor învățate“... - ceiace stirni murmure în față, şi chiar o protes- 


f 


“2 VIAȚA ROMINEASCA 


DN N O 0 a 


tare mai energică: „ba că d-tră sinteţi mai breji!,..* lar cind 
ajunsei să zellemisesc- cu un gust de altfel indoelnic—renumita 
gospodărie zăpăcită a „ciorapilor albaștri“, protestările deveniră 
aşa de puternice, incit fui silit să mă opresc şi să păstrez cite- 
va clipe tăcerea demnă a intelectualului, pe care pasiunile po- 
pulare Îl opresc de a enunța innalte adevăruri abstracte... 


„După ce mi-am slirşit conferința, d-ra T., cea mai sili- 
toare dintre fete, s'a simțit datoare a lua cuvintul in numele 
calegelor. 

„Aducind ca pildă femeia scandinavă, ca pledă cu multă 
căldură egalitatea civilă și politică a celor două sexe-—ceiace 
era o mutatio controversias {ignoratio elenchi”), căci eu nu com- 
bătusem această egalitate— vorbi de protesiunile care şi azi sint u- 
şoare ori potrivite cu chemarea femeii, făcu presupunerea că In viitor, 
cea mai mare parte din activităţile sociale se vor simplifica, și venind 
la aptitudinea femeii pentru munca intelectuală, voi să discute gravi- 
ditatea, alăptarea şi celelalte probleme fiziologice atinse de mine: 
dar abia intrase In aceste chestiuni, că deodată, pojghiţa subțire 
de intelectualism a sufletului ei feciorelnic se topi ca intāia 
brumă de toamnă la razele incă puternice ale soarelui de 3- 
meazi, lăsind să apară In toată curăția ci, fireasca sfială a femeii: 
se făcu roşie ca focul, se opri, cu ochii plini de lacrimi, cu vo- 
cra innecată în plins—se opri şi nu mai urmă,,, 

„Siintă natură, ai învins 1..* şopti un coleg, cunoscut ca rè- 
acționar şi antileminist d ontrance, 

„Zimbirăm cu taţii, fără a ne putea apăra de emoția pe care 
o produc de obicei lacrimile femeii; şi sub această impresiune 
neașteptată, adunarea se risipi. 


„În curind Imprejurări vitrege m'au făcut să părăsesc pentru 
un timp studiile universitare ; am intrat în ziaristică și am lip- 
sit dela universitate— doi ani 7... 

„Cind după această lungă despărțire, am urcat din nou trep- 
lele vechii clădiri, mi sa spus că dra T, ţine o conferință la 
cursul d-lui Maiorescu. Privirea mea străluci, fermecata de in- 
cintălorul chip ce-mi apâru în minte, și cu vădită grabă, intrat 
în sala de curs, 

„Dela uşă, silueta elegantă a d-rei T. vorbind de pe ca- 
tedră în fața unei săli pline, Imi păr tot aceia de altădată. 
Dupăce m'așezai însă intruna din primele bânci, şi o privii pe 
vorbitoare bine în față, simții ca o răceală la inimă... Floarea 
din grădină, smulsă din pămint și pusă la teasc Intre foile une: 
cărţi, nu e greu s'o recunoști— lipsesc doar plinătatea formei şi 
strălucirea culorilor! Cine ar fi bănuit că obrazul acesta, opac 
și rece, a fost odată așa de rumân și atit de fraged ?... Zimbe- 
tul, dulce ndinioară, era acum ușor oțetil ; trăsăturile, — intinse 
parcă de încordare lăuntrică ; iar umerii obrajilor,—sub ce linii 
mot işi putuseră ascunde altădată supărătoarea lar asprime ?... 


DOCUMENTE OMENEŞTI 273 


„Conferenţiara vorbea ; dar eu n'auziam nimic. Eram trist; 
trist şi jignit în adincul sufletului meu... Simțeam parcă la inimă 
ghiara naturii,—a cărei jucărie sintem —şi repetam mereu in ne- 
ştire: „aşa dar totul nu-i decit o închipuire!,,* 

„Imaginaţia mea Imi zugrâvi o privelişte ciudată : 

„La teatru... In fața privitorilor incintaţi, fete tinere şi fru- 
moase, desfăşoară graţia fermecătoare a mişcărilor lor mlădioase, 
surisurile lor dulci, pline de lăgăduinţi dumnezeești, glasurile lor 
Iingereşti, și privirile tăinuitoare de lumi vrăjite ce nu cunosc 
decit fericirea, —şi deodată, între scenă şi public alunecă un pe- 
rete de sticlă, prin care—in virtutea unui mecanism Intemeiat pe 
intrebuințarea razelor Rintgen—nu se vâd decit oasele acestor 
drăgălașe finţi...  Schelete cintind şi mișcindu-se cu graţie: In- 
spăimintătoare paródie, otravă tulgerătoare pentru iluziunile noas- 
tre de tot felul 1.. 

„Alung această urită vedenie, şi revin la d-ra T.. Ma silesc 
să fiu atent. Vorbeşte şcolăreşte despre filozofia lui Spencer: 
nici o notă personală, nici o încercare de a stăpini subiectul... 
Cu doi ani înnainte, un coleg, intelectual rlistins, tratase aceiași 
temă, de pe aceiaşi catedră: privirea visătoare, fruntea curată și 
nobilă, păreau a arâta că sufletul lui pluteşte la acele innâlțimi, 
unde amuţesc toate sgomotele păminteşti.,, Dacă era în stare să 
iarmece vreodată un suflet de femee, apoi desigur in acele mo- 
mente mai mult ca oricind... Mă uit la vorbitoarea de acum: 
privirea rece, fruntea increţită, vocea enervată— ca in fața unor 
realităţi aspre, pentru care nu eşti făcut și nu ai pregătire... Căci 
la innălțimi mari, aerul e pur, ce-i drept, dar, pentru unii, prea 
tare... Dacă d-ra T. trebuia să ciștige vreodată dragostea unui 
bărbat, apoi desigur că nu în aceste momente de filozofie spen- 

ceriană : era rece ca ghiața, Doară pe bărbat, simfirea femeii 1i 
atrage în primul rind. Intr'insul precumpäneṣte—in virtutea dife- 
rențiării fiziologice a celor două sexe— procesul de dezasimilare, 
priincios voinţii și inteligenții, dar păgubitor simţirii ; iar dife- 
rențiarea socială, care continuă pe cea fiziologică, | sileşte să-şi 
incordeze, adesea fără măsură, voința şi inteligenţa, iarăşi în 
dauna simțirii—căci nici continua disecare a realităţii nu e pri- 
incioasă iluziunilor care întrețin simţirea, şi nici deficitul produs 
prin incordarea puterilor, nu e favorabil simțirii, cart presupune 
prin definiție un prisos de energie.. De aceia bărbatul nu-i In 
stare adesea să se bucure de bunurile pe care le dobindeşte cu 
prețul unor silinţi neobicinuite, şi aşteaptă ca femeia, cu căldura 
sensibilităţii ei, să-i poetizeze realitatea, să-i improspâteze dra- 
gostea de viaţă... Pe lemee, prea marea Incordare a gindirii şi 
a voinţii, o masculinizează : trupeşte, nimicind acele rezerve de 
hrană ce-i sint aşa de trebuitoare; sufletește, nimicindu-i iluziu- 
nile şi puterea de simţire. 


„După conferinţă, mă 'ntiinii cu acel coleg al meu, scor 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


onar şi antileminist d outrance, care putea ințelege mai bine 
ca oricare altul, tristele mele observaţiuni asupra d-rei T.. 

— „Ei dragul meu“, tmi zise el cu un ris sardonic, „vea- 
cul de mijloc a cunoscut fecioare 'ncintătoare, a căror isbucni- 
toare dragoste de viață, innăbușită între pereții unei chilii, se re- 
vărsa pieziș sub forma unui mistuitor amor trupesc pentru chi- 
pul dumnezeiesc al Mintuitorulni ; veacul nostru cunoaște fecioare 
“ncintătoare mistuite de același nelegiuit amor, pentru niște gir- 
bovi şi uricioși bătrini ca Schopenhauer, Kant şi Spencer 1... lată 
d-ra T.: de doi ani, zi și noapte, c'o nesănătoasă și oarbă patimă, 
citeşte pe Spencert...% Kä 


LA NUNTĂ, LA UN AMIC 


Am fost Duminica trecută la nunta unui amic. 

Slujba religioasă a mers cum a mers, cam grăbită, cam cu 
30%» din silabe lipsă, în mijlocul conversațţiilor, vorbite cind cu 
glas şoptit, cind cu jumătate de glas, cind cu glas de primadonă 
ori de mezzosoprano. Preotul, oarecum depeizat, se cam jena 
de textul său, asupra căruia, la cuvintele prea proprii pentru fi- 
neja, mai mult acustică, a musafirilor, aluneca cu un deficit ṣi- 
labic de 60°». Numai cei doi dascăli îşi plasau replicele lor cu 
o convingere extraordinară. 

Dar preotul ajunse îinstirşit la vestita formulă : „Femeia să 
se teamă de bărbat“, pe care, probabil pentrucă-şi pierdu cum- 
pătul din cauza enormităţii ințelesului ci, o aruncă în sală cu 
toate silabele sale. 

_ La vorbele acestea, mireasa zimbi ca de o tachinare bine- 
voitoare, mirele se simți oarecum rușinat de gluma asta adresată 
miresei aşa hodoronctronc in mijlocul solemnităţii, nunul zimbi 
cu ințeles, dar cu bunătate, la nuna, iar musafirii din sală, la a: 
uzul acestui „bon mot“, incetară un moment micile conversații... 
inna Citeva domnișoare priviră ascuțit și sfidător pe tinerii 
cavaleri, 

Impresia aceasta, comică, barocă, scandaloasă,—după sex 
și după temperament, —impresie pe care am mai observat-o şi la 
alte nunți, unde m'am prilejit să fiu de față, dovedeşte o mare 
revoluţiune in moravuri. 

„___ Sint sigur că bunică-mea, cind a auzit porunca asta straş- 
nică, n'a ris de loc; şi de loc nici acel mire, dela 'nceputul vea- 
cului al XIX-lea, care, din chiar acel moment, era ferm hotarit 
să-mi fie bunic, 


,, Şi, la nunta amicului meu de Duminica trecută, am avut o 
viziune : 


Sufrăgetele romine ! 


Ti PE, 3 


« DOCUMENTE OMENEȘTI 15 
a a Ca e, 


„Căci chiar în ziua aceia cetisem într'o gazetă că încă doi mem- 
bri din cabinetul ministerial al Marei Britanii fuseseră ereite 

—unul cotonogit, altul cu anatomia feței deteriorată, i- 
AP dame anglo-saxone, numite, cu o aşa diminutiva drā- 
gălăşie : sulragete. 

Isprăvind aceste sumare amintiri dela nunta amicului meu, 
țin să declar că sint lipsit de orice porniri „neoiobagiste* şi că, 
la urma urmelor, mi-i indiferent dacă femeia se va teme de bar- 
bat, cum pretindea preotul dela nuntă, sau dacă se va teme bar- 
batul de femee, cum pretind damele anglo-saxone, care fac de 
pe-acuma educaţia bărbaților, incepind cum se şi cuvine, cu 
excelențele lor miniştrii, pe care-i bagă în toți spărieții. 

Esenţial e, ca cineva să se teamă, căci cu doi domni tn- 
tr'o țară nu e bine,—care va să zică e rău... 


TIP; 


ma 


Noapte de iarnă 


Nossun maggior dolore, ete. 
Dante. 


Ning de sus mărgăritare 
Pe oraşul adormit... 


Plopii, — umbre solitare 

În văzduhul neclintit, — 
Visători, ca amorezii 

Stau de veghe la fereastră, 
Şi pe marmura zăpezii 
Culcă umbra lor albastră. 


Iarna !... lama tristă "'mbracă 
Streşinile somnoroase, 

Pune văl de promaroacă 
Peste pomi şi peste case. 
Scoate-o lume ca din basme 
În lumini de felinare, — 
Umple noaptea de fantasme 
Necliniite şi bizare. 

Din ogcagul de cărbune 
Face albă colonadă 

Şi pe trunchiuri negre, pune 
Capiteluri de zăpadă, 

lar prin crengile cochete 


NOAPTE DE IARNA 


Flori de marmură anină,— 
O ghirlandă de buchete 

Care tremură 'n lumină, 

Reci podoabe 'n ramuri goale 
Plouă, fără să le scuturi, — 
Ici, risipă de petale. 

Colo, roi uşor de duturi.. 


Şi din valul de zăpadă, 
Ca o mută arâtare 
Legânindu-se pe stradă, 
Un drumeţ ciudat apare, 


Vine cu popasuri multe. 
Bate 'n calea lui mătănii... 
Citeodată stă s'asculte 
Clopoţeii dela sânii. 
Alteori uimit tresare, 

Dă din mini şoptind pripit — 
Parcă spune-o taină mare 
Unui soț inchipuit... 

Ca o umbră din poveste 
Se strecoară 'ncet,—şi iar 
Sta deodată fără veste 
Râzima! de felinar. 


Chipul lui se lămurește. 
Pare 'nduioşat acum... 
Visător și lung priveşte 
Casele de peste drum: 


Poartă mică... pomi In foare... 
O fereastră luminată... 

Streşini albe de ninsoare... 
Toate 'i par ca altădată! 


278 


VIAȚA ROMINEASCA 


Şi păreri-de-rău trecute 
Cad pe inima'i truditä, 
Ca un stol de paseri mute 
Pe-o grădină părăsită + 


— „Bulgăraș de ghiață rece, 
larna vine, vara trece 

Şi n'am cu cine'mi petrece! 
Hulgăraş topit în loc, 

Dacă n'am avut noroc t 


. +. 


Dacă nam ayut noroc..." 


Glasul înecat se curmă. 
Omul, şovâind în stradă. 
Pleacă iar, lăsind in urmă 
Pete negre pe zăpadă. 


lar la geamul ce scintee 

În lumină, de departe, — 
Minä albă de femee 

Dă perdelele 'ntr-o parle. ` 
Şi "n fereastra luminată, 
Lingă albe crengi în foatèe,— 
Zimbitor, ca altădată, 

Chipul ei schimbal răsare. 


Dar privindu-l cum se duce 
În lumini de felinare, 

Ea, rizind îşi [ace cruce, 
Trage storul,—și dispare, 


Gh. Topirceanu 


n... 


GHEORGHE PANU 


Gheorghe Panu nu mai este. El avea Incă multe de spus. 
Anunţase reapariţia Sâptăminii. Adunase material pentru al doilea 
volum al lucrării sale istorice, Avea de susținut polemicile pro- 
vocate de primul volum. Era hotârii să inceapă in Parlament o 
campanie Impotriva unor curente obscurantiste, Strinsese notițe 
și cugetase asupra unui lung studiu despre literatura curentă, 
Făgăduise acestei reviste o serie de articole asupra unei impor- 
tante probleme economice privitoare la veacul al XVIII-lea... 

S'a zis că politiceşte Panu îşi sfirgise cariera şi că nu se 
poale spune că a murit prea devreme. 

Dar acest bărbat n'a lost numai un om politic şi, poate, 
tici nu a fost tocmai un om politic. 

Pentru politica pozitivă, ti lipsea răbdarea, supunerea la 
obiect, cum se zice în literatură, simțul practic, adaptarea la 
împrejurări. 

In schimb, ce admirabile insuşiri de ginditor şi de artist! 
Poate că nici unul din oamenii noștri mari n'a fost inzestrat cu 
aşa de variate însuşiri... 

Dar epoca în care a trăit, împrejurările vieții şi tempera- 
meniul nu i-au Ingăduit să-şi desvolte toate acele insușiri prețioase. 

Ar fi putut să fie un foarte mare istoric acela care, in nop- 
țile de insomnie ale unei teribile boli, a seris, fârâ a fñ specia- 
list, o vastă lucrare istorică, din care, chiar după spusele adver- 
sarilor, citeva capitole vor răminea. 

Ar fi putut să fie un foarte mare psicolog acela care a ana- 
lizat atitea stări sufleteşti şi care, probabil fără să fi cetit măcar 
pe Romanes, a scris atitea pagini pătrunzătoare asupra sulletu- 
lui animalelor, 

Ar fi putut să fie un foarte mare estetician acela care, ca 
diletant, a răspindit atitea consideraţii suggestive asupra artei. 

Ar fi putut să fie un foarte mare romancier acela care, In 
Tipuri parlamentare, în schițele din Săptămina, în Amintirile dela 


30 VIAŢ \ RONINEASCA 


Junimea, in articolele şi discursurile sale, a zugrăvil cu o așa 
vioiciune atitea tipuri şi atitea siluaţii—cum puţine exemple se 
găsesc in paginile cele mai fericite ale literatorilor de profesiune, 

Un singur lucru poate i-a lipsit acestui spirit clar și logic, 
acestui volterian : sentimentul pentru poezia romantică, pentru 
ceia ce este nelămurii, duios, pentru ceia ce este dincolo de 
orizon. Acesta este singurul defect de fond al Amintirilor sale 
dela Junimea. Incolo — repetarea unor lucruri, datorită faptului că 
şi-a publicat fără să mai revadă articolele scrise in vreme de 
şapte ani, neolopgismele, meldovenismele, cic., care i sau impu- 
tat—acestea pot fi evitate de orice serib care-şi lustrucșie pielea 
fotoliului, cizelind și càutind cuvintul... rar! 

Gheorghe Panu a lost un crealor şi un sămănătur de idei, 
Nimene, la noi, n'a avul o minte atit de bogală In considerații 
asupra lumii, Pentru omul acesta vibrant, cu ochii neliniştiţi, ni- 
mic nu era banal. Ei vedea în orice lucru aspectul nou şi original. 

Acei care l'au urmărit şi lau admirat, se vor deprinde greu 
cu lipsa lui. De cind ţinem minte, cram obişnuiţi să ne 'ntrebări: 
ce va zice Panu ? ori de cite ori se punea o probicimă. 

Dar, mai presus de toate, Panu a fost un polemist 

După cum Eminescu a fost Poetul, Conta Filozoful, ete.— 
ia Panu a fost Polemistul. 

Inarmat cu atitea cunoştinți variate, cu o logică impiecu- 
bilă, cu o ironie nimicitoare, cu un incomparabil spirit de ob- 
servaţie, care, impreună cu darul de a zuprăvi oameni și siluații, 
alcătuiau irezistibilul său humor, Panu a fost un polemist fără 
samân, 

Din acest punct de vedere, poale că scena a fost prea mică 
pentru el, cum sa zis. Căci, dacă a avut acmiratori lervenţi, 
foarte puţini l'au înțeles în adevâr, foarte puţini au gustat ceia 
ce spiritul său avea rar, fin şi superior, 

Panu a fost lăudat mai ales ca ziarist, Dar acest polemist 
infricoşat era incă un şi mai admirabil vorbitor. Bine înţeles, de 
mult, cînd era pasionat pentru un ideal ! 

Cu o mindră stingăcie, cu o admirabilă şi bărbătească url- 
tenie de om robust, cu ochii aceia care se uitau cu un fel) de 
ură dureroasă, cu glasul sacadat și răgușit de pasionat, Gheorghe 
Panu venea la tribună parcă din mijlocul celor obijduiți şi in- 
tunecaţi, ca un răzbunător al lor. 

Căci acest om a fost, in cei mai irumoşi ani ai maturității 
sale, un democrat intransigent, un „duşman al societății”, unul 


GHEORGHE PANU 21 


din oamenii care au stirnit cele mai nobile pasiuni şi cele mai 


indrăzneţe idei. 


Şi cine, din generaţia noastră, poate uita acele seri, cind, 
„comme la meute au cor*, alergam la glasul lui, chiar şi acei 
“care li eram ndversari ireduciibili, 

Multă vreme a iost în lași obiceiul Intrunirilor politice con- 
tradictorii, care, prin natura lor, nu ingâduiau injuria, calomnia 
şi neadevârul patent, (Poate şi lucrul acesta a lost una din cau- 
zele distincţiei intelectuale şi morale a laşului—sau un efect al 
acelei distincţii), 

Acum vre-o douăzeci de ani, cele două partide istorice din laşi 
se uniseră într'o „ligă moldovenească“, impotriva partidelor nouă, 
care pe-atunci erau in toată puterea lor: radicali, junimişti, so- 
cizlişti, coalizați şi ei la rindul lor. 

Şi Gheorghe Panu era oratorul nostru al tuturora, mindria 


f noastră, răzbunarea noastrā, triumful nostru ! 


Pe-atunci erau mulți oameni de samă in cele două partide 
istorice din laşi, Dar Paau le ținea piept tuturora. El nu era 
dintre acei oratori, care au nevoe de aerul călduj al unui public 
amic, Din contra, Duașmănia 1I! Intärta, 

Mi-aduc aminte de-o sară de pe-atunci. Vorbeau in sala 
Pastia oratorii „ligei moldovenești*, Noi ceream să i se dea cu- 
vintul lui Panu. După vre-o două ceasuri, Panu a lost lăsat la 
tribună și a vorbit. Nu! Sint lucruri care nu se uită niciodata! 

Rupea omul acesta. Slișia, Avea un așa talent de a reduce 
la absurd, de a ilustra prin comparații fulgurante și de a ridi- 
culiza prin humosul său nesecat; dădea o aşa impresie de sin- 
ceritate prin vorbirea lui pasionată şi fără retorică; alcâtuia un 
așa de colosal monument grotesc din ideile adversarilor —incit 
“entuziasmul nostru atingea delirul |... Şi pe omul acesta, care 
mavea nimic demagogic in suflet, aplauzele şi strigătele noas- 
tre | impacientau, 

in Lupta era acelaşi, Cu o singură deosebire poate, In ziar 
nu se vedea chinul de a găsi imagina şi cuvintul suggestiv, 
chin care te făcea să asiști la zbuciumul sufletului său tumultuos 
şi care era unul din farmecele oratorici sale... 

Dar toate acestea au fost! 

Şi odată cu dinsul, am ingropat şi noi o parte din tine- 
-teja noastră, 


G. Ibrăileanu 


Din lumea balcanică 


Penčo Slavejkov, şeful curentului literar modernist din Bulgaria 


Dintre cele trei curente, cari alcăluesc mişcarea literară bulgărească 
da astăzi, cel „țărănist* e cel mai mic, acela „najionalist* cel mai pu- 
temic şi mal fnlns, iar curentul „modernist* ocupă, prin întinderea sa, 
un loc de mijloc între celelalte două. 

Fiindcă creatorul şi sufletul acestuia de pe urmă, Penco Slavejkov, 
a fost, în vremea „Congresului neoalav* ținut la Sofia intre 24 lunieşi 
1 Iulie c., obiectul multor atacuri din partea „naționaliștilor“, să ne in- 
deletnicim acum cu acest indrumător al literature! modemiste bulgare, — 
de astă dată caracterizind mal precis decit în No. din Iulie a! Revistei, per- 
sonalitatea poetică a lui şi a curentului înjghebat de dinsul. Pentru a- 
ceasta Insă, cred că ar îl bine ca mal întăt să arăt una, care-i poate cea 
mai Insemnată, din notele mediului sociai în care s'a produs şi ităeşte 
Slavejkov şi curentul său: lupta dintre substratele filo- și antiruses= trans- 
plantată In domeniul literaturii. 


Născut la picioarele năpraznicilor Balcani,—unde tată! său Petko 
Siavejkov, literat şi el, a fost, în tinerețe, învăţător şi de unde apoi, 
pentru norocul fiului, s'a ridicat a îi bibliotecar şi ministru de in- 
strucţie,—fiul Pengo Slavejkov întrupează 'n sufletul său două lumi, 
Măreţia munţilor, în verdeața şi la izvoarele cărora şi-a trâit anii zglobii 
ai copilăriei, legănindu-şi bogata-i fantazie în vraja poveștilor poporane, 
i-a sădit In suflet o nemărginilă dragoste pentru natură, simpatie pentru 
simplitatea şi curăţenia sufletului poporan. Dar cultura modernă, pe care 
a putut-o căpăta mulțumită situaţiilor de llerat şi mai cu seamă de bi- 
bliotecar şi ministru ale tatălui său, a înrădăcinat în sufletul fiului Penzo 
Slavejkov năzulrea de a nu se mulțumi numai cu cultivarea străvechi 


DIN LUMEA BALCANICA 3 


simplităţi bulgăreşti, ci, mai cu seamă, de a picura în această simplitate 
şi ţărănism Inăscut noul elemente ale vieţii moderne, şi aşa, de a nu 
se scobori el cu totul cătră popor cl de a ridica pe acesta spre sine. 

Pe cind cei din jurul lui, incepind chiar cu literatura tatălui său 
Petko Slavejkov şi sțirşind cu șeful curentului naţionalist-literar de astăzi, 
Vazov, se mulţumesc a admira productele literare ale minţii poporane 
şi a se adăpa mai cu seamă din ele, Pengo Slavejkov se dă la o parte 
din acest drum şi vrea să bătătorească un altul, pe care mergind, —şi 
poporul, la rindu-i, să-şi hrănească mintea şi sufletul, 

Din clocnirea acestor două lumi, cari alcătuesc sufletul creator al 
lui Penzo Slavejkov, scapără opera lui poelică şi curentul literar moder- 
nist al cărui șef și îndrumător este. Tot din aceasta se desprinde şi in- 
dividualitatea Iui socială, care duce luptă nu numai Impotriva robirei li- 
tetare față de mulţime, ci incă şi Impotriva demagogiei politice faţă de 
lorusism, în care curentul najionalist impinge pe cei mulți, împedecin- 
du-i dele modernizare, adică dela apropiere cătră cultura apusului, 

De aci şi lupta violentă Intre curentul modernist al lui Pengo Sila- 
vejkov şi curentul naționalist al lui Vazov. Cel dintii e antirusesc şi 
crede, ca Stambulav, că Bulgaria va merge 'nainte nu ținindu-se de Ru- 
sia ci intrind in torentele de idei ale apusului cultivat; cel de al doi- 
lea însă e filorusesc, se teme de apus şi crede că numai o cit mal strinsă 
solidarizare cu Rusia va păstra Bulgarilor perspectiva unei măriri poli. 
tice şi individualitatea bulgărească a sufletului lor. Deci modernismul 
jerar at lui Slavejkov face parte, în acelaş timp, dintr'un curent şi ca- 
dm politic antitusesc, iar naționalismul literar ni lui Vazov face şi ei 
parle din alt curent şi cadru politic stavofil şi filorusesc în deosebi, 
Astfel că lupta Intre aceste două curente literare are şi cîte un substrat 
politico-social, dintre cari cel naționalist e mult mai vechiu, pe cînd 
substratul politic al curentului literar modernist condus de Slavejkov e o 
creație: nouă a vremurilor lui Stambulov. 

Şi aşa, în lupta politică şi literară dintre aceste două curente, se 
Intimplă în Bulgaria ceia ce vedem In politică şila noi, numaică în altă 
direcţie acolo; moderniştii Invinovăţesc pe naționaliști că țin Bulgaria 
inapoi prin goale declamații patriotice şi ascultarea oarbă de inapolata 
Rusie care le dă bani,') iar pe ce! mai mare poet al curentului națio- 
nalist, pe Vazov, il consideră drept un scriitor de vorbe goale şi de- 
magog literar; pe cind, la rindu-le naționaliștii învinuesc pe modernişti 
de vinduţi politiceşte străinilor, In deosebi Austriei dar şi Turciei, iar pe 
cel mai mare poet al acestora, pe Penčo Slavejkov, Il socotesc de un i- 
mitator fără talent a! străinilor, „pisar“, adică versificator lipsit de inspi- 
taţie poetică şi străin cu totul de sufletul şi aspiraţiile poporului bulgăresc. 

in ajunul lui 1 Iunie a. c, cind era săse deschidă Congresul neo- 


1). Večerna Poşta dela 6 Septembrie 1510 învinovâţeste pe generalul 
Paprikor, fost cod axtorne chiar în cabinetul demoerat al iui Malinov 
pină zilele neontea in Septembrie, apoi pe partidele Tancovist si al narod- 
niarilor, vă fao Interesele Mustei si sint partide rusofile. 


254 VIAȚA ROMINEASCA 


slav la Sotia (vezi No. din lunie al revistei) se intimplă acolo o miş- 
care prolivnică Congresului latre unii studenți, profesori. universi- 
tari şi institute ri. Aceștia, impreună cu Slavejkov, combat ținerea acelui 
congres, ca unul ce ar Îl opera necivilizațici moderne, a Rusiei, Inapo- 
iate ‘n cultură. 

Ziarul filorusesc al partidului politic al „narodniaci-lor*, Mir (dela 
16 Iunie 1910), numeşte „haită“ pe studenţii şi acel cari aşa s'au râs- 
culat şi spune : „ciiva socialişti studenţi, în urma invitării unui contra- 
comitet format de Slavejkov, Teodorov şi C-ala, hotărăsc în clubul stu- 
dențesc ca să se convoace o adunare studențească în care să se ia ho- 
țăriri cu privire ia Congresul neoslav*, 

lar după ce această adunare studențească s-a ținut, acelaş ziar 
spune: „ieri dupe prinz s-a {inut adunarea studenţilor, la care au luat 
parte cam 100 de inşi exclusiv socialişti. In această adunare, la care 
a luat parte însă numa! '/„ din întreaga studențime, s-a luat hotărirea 
ca să se boicoleze congresul slav şi, afară de asta, ca studenții să ia 
parte la demonstrațiile cari se vor face cu prilejul congresului şi pe cari 
le vor pune la cele lagărele socialiste şi democrate [ale guvernului] In 
frunte cu functionarii P. Slavejkov, P. Teodorov şi alţii”, 

Trebue să spun că P. Slavejkov e frate cu actualul ministru de 
justiție bulgar, Chr. Slavejkov, şi are slujba de director al Biblio- 
teci Nationale din Sotia, iar Teodorov e unul din subaiternil iui la Biblio- 
tecă şi autor drematice modernist de frunte, 

Şi fiindcă Slavejkov şi alţi ceriltori modernişti ca lavorov, in afară 
de Teodorov, scrise chiar în ziare împotriva acelui Congres, lată ce pu- 
blică asupra mişcării acestea a lor cei din curenlul protivnic literar na- 
ționalist, în Mir dela 19 Iunie 1910: 

„Rila şi veselie au stirnit la nol aṣa numiții scriitori, cind am citit 
scrisul lor în ziarul „azefovţilor* „Kambana“, în potziva Congresului 
slav, Un P. lu. Teodorov face cererea de a se amina congresul; un P, 
Slavejkov, cu stilul său de uliţă, ameninţă cu bastonul pe tofi oaspeții 
slavi cari vin In Sotia; şi P, K. lavorov, macedonean din Cirpan, vor- 
beşte în numele... Macedonenilor (se ințelege că din Cirpan) că bine ar 
fi dacă aceştia ar fi dați uitării, cu toale că Teodorov e de părere con- 
trarie.— Ris şi compătimire au stirnit Ja noi aceşti eroi scoşi pe scenă 
de cunoscutul socialist Kr. Rakovski"), Acegti funcționari susțin că con- 
gresul slav e operd politică ; ei uită că tuncționarii n-au dreptul de a 
face politică activă şi cu dela sine putere es, în numele scriitorilor bul- 
gari, să convoace adunări publice Impotriva congresului slav“. 

lar în număru-l dela 2 lulie, adică după ce se terminase congre- 
sul slav, Mir scrie, fireşte din partea literaților naţionalişti, următoarele : 
„Intre cei cari au boicotat congresul irebue să deosebim 3 elemente: 
socialiştii, ruso-cadeții, şi elementul bulgar al lui Pengo Slavejkov. 


1) Acasta e, mi se pare, acotu caro s fost expulzat dela noi din Rominia. 


N 


= = e 


DIN LUMEA BALCANICA 255 


Aceste trei elemente, erau reprezentate ; întâiul de Rakovski şi „Kam- 
bana“, al doilea de Kalina în ziarul „Demokralizeski pregled“ şi în presa 
rusească, şi al treilea element de jalnicele scrisori ale celor trei „pi- 
sari* Pendo Slavejkov, P, Teodurov şi P. lavorov*, 

lar mai în urmă, în No, dela 4 Juile, acelaş Mir, declară că acești 
boicolatori ai congresului sint pur și simplu instrumente ale Austriei şi 
Germanilor în deobşte şi ale politicei filo-germane dar antinaționale 
slave a farului Ferdinand al Bulgarici. „Un fenomerPinteresant e—zice 
Mir-—acordul unanim intre ziarul „Kambana*, Nemţii şi Maghiarii din 
Austro-Ungaria şi țarul nostru cu privite ta sărbătorile congresului“ +). 

Intr'adins am făcut aceste citați, din manifestările vieții zilnice bul- 
gare, pentru ca să se vadă mediul intelectual în care trăește literatura 
et pia air şi e fiecare din cele două puternice curente Jite- 

e un substrat politico-socia - 
latr-o strinsă impletituri organică, Dee (Coop eee, si ES 

lar, cu acest prilej, e insemnat a accentua însă şi faptul că de 
sentimentele substistului politico-social atirnă chiar judecata cu care lu- 
mea bulgărească cîntăreşte personalitatea fiferară a lui Slavejkov sau 
Vazov. Căci, curentul naționalist al lui Vazov scrie şi propovedueşte 
despre Slavejkov că acesta e un simplu „pisar”, adică copist, dar nu 
poet; aşa criticul Atanasov in „Bălgarska Shirka* din lanuarie 1910, sau 
lordan Matinopolski într-o broşură cu titlul „Criticii apărută tot în acest 
an. lar, pe de altă parte, alt critic, K. Krăstev din curentul modernist, 
merge pină acolo, cind oprecisză literatúra bulgărească de acum, incit, 
nu numai că pe Slavejkov I declară cel mai mare poet ai Bulgarilor, 
dar, atară de asia—in un număr din Neue Freie Presse din acest an— 
deşi vorbeşte de mulţi alți literați bulgari mai mărunți, nici nu pome- 
neşte măcar de Vazov, Pentru Krăstev și şcoala modernistă a iul P. Sia- 
vejkov, Vazov nu e altceva deci! un legător de vorbe goale şi dema- 
gog literar, 

Dar tocmal aceste aprecieri aşa de contradictorii ne arată cit de 
mult se îuşein ziarul nostru „Voința Naţională“, cind, lo număru-i dela 
8 Sept, c, reproducind mai sus pomenitul articol al lui Krăstev din 
Neue Frele Presse, Îl însoțea de observarea că: „deşi d, lile Bărbulescu 
a publicat în „Viaţa Rominească* un articol! asupra acestei chestii (adică, 
Hteratura bulgară astăzi), socotim că nici notițele unui bulgar, specialist 
în materie, nu vor fi de prisos“, 

Sublinlerea cuvintelor „specialist în materie” e a mea, şi sint de 
acord cu „Voința Naţională” că „nu vor fi de prisos" notele acelui 
domn Krăstev; numai că ele ne-ar da o idee absolut falşă despre ca- 


1) în vromes congresului, țarul Fordinanil era plecat în Anatro- 
Sat ina oricate (5 să: Mir) 'neorpesiak această absență en i i 
+ spre a nn lua parte ln congres, fiindeă, prin o rtici- 
pire, s-ar Ñ pas rău ca Nomţii și politica germană pe ez oag kpe a Bok 


245 VIAȚA ROMINEASCA 


racteristica „literaturei bulgare azi“. Aceste note cel mult ne-ar sluji ca 
o metodică invățătură că: dacă voim a cunoaşte exact lucrările bulgă- 
reşti, nu numai în această chestie de IMteratură, dar şi In altele de altă 
natură, trebue să căutăm a le cunoaşie prin noi înşine dar nu prin 
„specialist în materie* Bulgar. 

De aceia să prindem noi acum notele cele mai caracteristice din 
personalitatea literară a lul P. Siavejkov, pe care, cum spuserăm, cu 
zeutul naţionalist al Jui Vazov I! socoteşte nu poet ci un simplu „pisar”. 
Voi căuta însă ca să fiu cit mai scurt în această disecare, din care—le- 
gind-o cu citațiile din Mir de mal sus—se va vedea tot deodată patima 
politică cu care se cintăresc personalităţile literare şi, In deobşte, Itera- 
tura în Bulgaria. 


Văzutâm din cele arătate, că două lumi sociale şi sufletești se cioc- 
nesc, Inptindu-se, în jurul lui Slavejkov: una lumea veche, a tradițiilor, 
în cea mai mare parte rivnitoare de a păstra trecutul slav şi apropie- 
rea de Rusia, şi alta lumea nouă a prefacerilor, care năzueşte să se scu- 
ture de prosolâniele tradiţiei şi de stavismul primitiv întrupat în politi- 
cianismul rusesc. Amindouă aceste lumi se răstring şi în sufletul iui 
Slavejkov, 

Cu toate că adversarii inventează pe seama lui Slavejkov că s- 
cesta nu ar avea nici un simi pentru sufletul poporului bulgăresc, pe 
care nu Tar înțelege, şi cu toate că fi mai născocesc că el nu urmă- 
regte altceva deci! artă pentru artă, —activitatea literară a şefului curen- 
tului modernist insă ne arată că acele invinulri sint nedrepte şi tenden- 
joase. Câci Slavejkov se entuziasmează, ca oricare suliet mare de Bul- 
gar, În fața aspectelor în adevăr estetice şi frumoase ale naturei bul- 
gare, fizice şi sufleteşti. Numai că el, pe lingă aceasta (intocmai ca 
Constantinov, alt mare scriitor bulgar modem în „Bai Ganiu”) dispre- 
(ueşte părțile brutale, primitive şi urite ale vieţii sulteteşti a poporului 
său şi a omului în de obşte. Aceasta insă nici intrun caz nu poate 
insemna (cum i se atribue) că el nu înțelege pe poporul bulgar şi că 
mu simte duterile şi fericirile lui, In cîntările sale Penzo Siavejkov nu 
se entuziasmează inaintea beţiilor monstre ale eroului legendar bulgă- 
resc Marcu Crăișorul, ca poporul care le povesteşte cu o nespus de säl- 
baltică piăcere, Slavejkov, cu sutletul său modern, elimină chiar, acele 
betii urite, cind vrea să zugrăvească pe crăizorul Marcu. Această pre- 
tacere a sa însă, nici intrun chip nu poate însemna, pentru judecătorul 
obiectiv, că Slavejkov nu simte cu suflet de Bulgar pe acel erou le- 


Personalitatea poetică şi fondul sufletesc al acesteia la Peačo Sta- 
vejkov o înţelegem mai lămurit, dacă o comparăm cu Eminescu al 
nostru cu care ea prezintă multă asemănare. 

Ca şi Eminescu, Slavejkov e poet cugetător, îndeobşte sceptic, dar a- 


K DIN LUMEA BALCANICA 287 


„desea şi pesimist faţă de mulţimea dimprejuru-i şi de ori-unde; e aristocratic 


în gîndirea sa, şi, ca urmare, nu rar disprețultor al celor mulți, pe care Il 
socoteşte răi, pizmași şi vanitoşi cu toate că mediocri dacă nu josnici 
la minte şi inimă. De acela, Slavejkov se simte cel mai mulţumit : sau 
pe intinderea largă dar singuratică a cimpurilor, sau în ascunzătorile 
umbroase şi tăinuite ale pădurilor, ori noaptea Intre florile mirositoare 
ale livezilor de sub scinteerea cerului. Dar, tót din pricina sufletului 
mediocru al oamenilor, nu mai puţin bine s-ar simţi el dincolo de vä- 
mile văzduhului, în împărăţia cerurilor a cărei viaţă rivnitor o aşteaptă, 
ca Milion care definea moartea: „poarta de trecere la o nemuritoare 


ŞI cu toate acestea, Slavejkov nu e In totul dispretuitor 
mei, ci, în sufletul neintinat al neamului său kibi A darea 
popoiane ale lul, adeseori găseşte mărgăritare curate: numai că şi pe 
acestea nu le primeşte decit cu simplitatea lor nevinovată, pretăcindu-le 
Insă grosolănia primitivă In forme nezgronțuroase. Ba une-ori, el, în 
avintu-i pentru operele sociale mari ale veacurilor, cu mulțumire işi i- 
duce aminte de oamenii însemnați ai trecutului istoriei bulgare... 

Altea probe, chiar ale muzel lui, că sint şi nedrepte şi răulăcioase 
invinuirile cari, spre a-l injosi, se aduc de „Naționaliştii* literari lui Sia- 
vejkov, că : el nu simte ca poporu! său, durerile şi bucuriile acestuia, 
ci că trece nepăsător pe lingă ele, numai copiind sau Imitind fără sim- 
jire cultura din apus, 

Dar să ilnstrâm—iie şi numai în treacăt—aceste caracterizări şi ne- 
alteptatea invinuirilor prin chiar cite-va pilde din lucrările lui Sever. 

In ale saie „Lăcrămloare* Slavejkov e încintat de lrumuseţea na- 
turii şi nicãeri nu se simte mai liniştit şi mal bine decit în lumea ctm- 
piitor, în mireasma florilor, departe de pizma şi rântatea omentască. Nu 
e vorbă că uneori el vede pizma trăind şi intre flori. Dar asta îi dă 
mingierea, că râul e în alcătuirea firei chiar, şi că, deci, nici pe om să 
nu-l rapi cu prea mult pesimism. 

ar sufletul lui Penčo Slavejkov şi tantazia-i se 'ntrari 
numai In fața splendorilor naturel şi a florilor, departe de pane i 
mediocritatea pizmultoate a oamenilor, ci încă şi dinaintea cintărilor sau 
a poveştilor poporane bulgăreşti. 

Pe acestea Insă Slavejkov nu le păstrează 'n ia sa aşa 
le-a găsit. Poetul crede in curăţenia şi simte ei aeves ideală a sep 


totuși pentru că acest idealism e incă, întru citva, primitiv şi brutal—ca 


şi primitivilatea culturii poporului bulgăresc Slavejkov 
— preface < 
tile şi poeziile acelea popo'ane; le păstrează cu stăruință cimapitotea și 
eu tinerească a sufletului poporan, dar le toceşte asperitäțile şi 
e dă un lustru modern, subțire, ridicindu-le, astfel, în spre „mai frumos*, 
i Faai aceasta a sufletului poporan dar şi tendința lui Slavej- 
moderniza, subția, se vede, între altele, în bucata-i „Culele 


238 VIATA ROMINEASCA e 


lui Marcu Crăişorul“ (Markovi Kuli). Poporul bulgăresc povesteşte că 
în valurile de multe ori furtunoase ale Vardarului din Macedonia se arată 
palatele Criişorului Marcu, vechiu voevod al unui principat siav-mace- 
donean care a trăit pe vremea lui Mircea cel bătrin ai nostru din ves- 
cul XIV. Poetul Slavejkov modelează această simplă povestire după 
safictul său. Gindul lul sboară la acele palaturi sau cule, cari acum 
sînt mai mult ruine şi peste cari au crescut muşchii şi iarba; în ele 
vede pe legendarul Marcu împreună cu întfia-i dragoste, Angelina, care 
"i toarnă vin spumos şi roșiatic în pahare sunătoare de argint. lar Cră- 
işorul bea, mereu bea, cum spune povestea poporului, îndrăgostindu-se 
cu Angelina lui. 

Trecutul acesta, idealizat de însăşi poezia poporană bulgărească 
vrăjeşte sufletul deseori mistic al lui Slavejkov, Şi, cu toate că el gë- 
seşte poezia curată numai în acel trecul, pe cind prezentul cu răutatea 
oamenilor Il amărăşte, Slavejkov, totuşi, lustrueşte aceasta povestire a 
poporului, indepăriind din ea beţiile ordinare în cati spune poporul că 
Marcu Crăişorul îşi infiripa dragostile, 

Numai atit se cuvine ca arta să se inspire din ale poporului, zice 
Slavejkov, dar nu ridicind în luminile frumosului veşnic asperităţile, slă- 
biclunile şi bădărăniile poporane! De aceea, tot potrivit cu această gin- 
dite, modernistu! acesta scormoneşie, dar lustruind, sufletul naţional bul- 
găresc in „Colindătorii* (Koledari), în care, inspirindu-se dela obiceiu- 
rile poporane sle Colindării la Crăciun, făurește splendide ghirlande de 
poezii. 

Der înclinarea lul Slavejkov spre sufletul naţional se vede nu nu- 
mai în aceste producții, pe cari | le inspiră literatura poporană, ci încă 
şi în încerscările-i de a scrie subiecte istorice, Căci, deşi mult mai slab, el 
3 compus şi lucrarea „Ţarul Samuil“ al vechiului Imperiu bulgăresc. 

Toate dovezi că e nedreaptă şi curată nâscocire învinulrea ce o 
aduc şefului curentului modernist acel din curentul naționalist al lui 
Vazov, cari spun că Slavejkov nu simte şi nu înțelege sufletul popo- 
rului bulgăresc şi că nu se inspiră din el, (Vezi No. din lulie 1910 al 
acestei reviste p. 116). 

Aceste născociri însă desigur că nu şi-ar fi găsit nicăeri sprijini- 
tori, dacă aceştia nu s-ar fi putut agăța de evidenta inclinare a lui Sta- 
vejkov de a introduce în poezia bulgărească (atături de simplitatea po- 
porană şi în afară de acel lustru de care am vorbit) tncä alte noui ele- 
mente de cultură modernă. In adevăr, pe cind alţi poeţi (mai ales din 
cutentul naționalist) se mărginesc a căuta numai cela ce poate fi la inàl- 
țimea minţii şi culturii de acum a Rulgarilor, Slavejkov nu se stieşte 
de a răspica şi zugrăvi năuntrul sufletului de artist şi geniu al lui Mi- 
chel Angelo, Beethowen, Lenau, Sheliey,—ceia ce, fireşte, nu pot in- 
țetege nici chiar oamenii de cultură mijlocie din Bulgaria. 

Deci! tocmai acestea constituesc o notă caracteristică poeziei nouă 
a lui Slavejkov şi a curentuiui modernist al său. În această direcţie el 


DIN LUMEA BALCANICA 23 


ede seamă nu numai prin faptul că cel dintäiu s-a pus impotriva curentu- 
lui general de dinainte de dinsul, impotriva curentului literar naţiona- 
list, care era sprijinit nu numai de necultura sau semicultura mulţimei ci 
încă şi de substratul politico-social filorusezc, dar mat e insemnat aici şi 
prin creațiile noni, de un gen deosebit de restul poeziei bulgărești de 
pînă la dinsul, 

Să luăm, de pildă, din această direcție, pe al său „Cis-moli*, în 
care sculptează anumit moment din viața lui Beethowen, anume mo- 
mentul cînd marele muzicant asurzise, în anii de pe urmă ai vieţii sale 

Slavejkov alege pentru tabloul său noaptea de vară cu Inluneci-. 
mile ei, cu vedanii vesele şi miresme de flon rătăcitoare 'n văzduh, cu 
ghirlande scinteeloare de stele pe ceruri... o noapte, ‘n stirşii, din acele 
cari întraripează sufletele născute pentru poezie. In această frumuseţe pune 
să rătăcească sufletul deznădăjduit al marelui Beethowen, care, surd, ni» 
mic nu mai auzea şi pentru care, de aceia, nici celelalte spiendoil ale 
naturei nu mai aveau vre-un farmec, Şi rătăcitor astfel, geniul acesta 
muzical, în deznădejdea sa nu poate decit să strige: „totul s-a sfirşit*, 
lar vedeniile din acea splendidă noapte, vesele că-şi pot ride de un rä- 
tăcitor al cărui suflet nu erau în stare să-l ințeleagă, fac să răsune văz- 
duhul de risul şi strigătul lor brutal: „Creatorul armoniel—surd.., surd... 
surd...* Şi strigarea aceasta de mulțumire a lor se rostogoleşte valuri- 
valuri, cu straşnice ecouri, departe 'n scinteerile nopții... 

Atunci poetul intervine cu reflecţiile sale, îndurerat şi ei că aiţii 
trăesc din viața creaţiilor marelui artist, iar că artistul însuşi, creatorul 
armoniilor, rătăceşte surd, ba chiar luat în ris de cei pentru cari a creat, 
Şi nu vede altă mulțumire pentru geniu decit moartea, singura care-i 
dă liniştea unor tainice împărăţii şi veşnica uitare a străduirilor în cari 
se zvircoleşte sufletul pe pămint. Acolo, în acele impărăţii ale morţii, 
nu-l vor mai urmări nici risul batjocoritor al vedeniilor, adică a mulţi- 
meil: „creatorul armoniilor—surd...* 

Dar deodată, „geniul, păzitorul sufletului“, cum Îi zice Slavejkov 
vine să într'aripeze pe marele surd, căruia "i şopteşte că: 


Homer, şi el, a fost un orb, 
Dar totuşi, în a lui orbire, 
Mai bine decit mii cu ochi, 
El singur limpede a văzul“, 


Atunci, mindrul suflet al lui Beethowen reinviorat, jlescătuşindu-se 
din lanţurile de foc ale neincrederii în sine, se scutură biruitor şi strigă 


„În veci trăeşte spiritul atotputernic, 
Şi, prin artă, eu cu el trăesc deasemeni”, 


lar apoi, cu avintul reimprospătat al fantaziei sale, reintors acasă, 
genialul surd, creator de armonii, incepe o altă nouă Sonată, ale cărei 
8 


290 VIAŢA ROMINEASCA 


note izbucnesc ca o furtună de pe clapele pianului. Ziua, înstirşit, se 
scoboară pe pămint, şi sufletul nemuritor al lui Besthowen îşi cîntă 
spovedania rostului său pe lume: 


„Tu n-al de ce citi pe soartă, 

Căci ai un rost al tău, deosebit, în lume: 
Flacăra lui Prometeu din cer să smulgi, 
Aci, în ale oamenilor inimi s-o a K 

Și pe cei ce-aprinzi cu ea, în sus să ‘nali, 
ar în ale acestora inimi, veacuri, tu singur 
Nemuritor trăi-vei În lumea muritoare“, 


In acelaş fel ia Slavejkov felurite momente din viaţa sau de după 
moartea lui Lenau, Shelley, Michel Angelo, le pune în natură, le zu- 
grăveşte în ea, şi izbeşte in mediocritatea mulţimei care nu înțelege 
măreţia geniului, dar care, totuşi, îl batjocoreşte, Şi în toate aceste creații 
poetice ale sale, modemistul acesta pune În evidență pe „supra-om“, 
pe care-l intăţişează deosebit de restul creației sociale de pe påmint... O 
idee pe care o şi rostește expresă, atunci cind zugrăvește clipe din viața 
creatoare a lui Shelley; 


Iar timpul îl întreabă: de unde 

Vii tu ?—hRăspuns e numai unul: din sine! 

ŞI mergi încotro ? spune, —In sine! Lumea mea 
lumea şi expresia mea însăşi, 

Pentru supra-om nu este o altă lege scrisă. 


Ce-i pentru alţii moarte e viaţă pentru dinsul. 


Astfel dar, şi în aceste creajii moderniste ale sale, pentru care e 
aşa de mult lovit de cătră cei din curentul literar naționalist, Slavejkov 
apare mare, In ele e mare cu deosebire prin puterea filozofică a gindi- 
tei caşi prin vigoarea stilului sculptural în care-şi imbracă această gindire. Că 
mulțimea nu’! va îi inţelegind, (cela ce i se aduce ca Invinuire de cătră a- 
ceia) se poate. Decit aci ar trebui să se înțeleagă şi concepția lui de 
viață socială deosebită de a celorialji. Slavejkov crede că rostul omului 
de seamă e nu de a se scobori el mereu cătră stadiul cultura! al el, cl 
de a căuta ca această mulţime să fie ridicată spre dinsul, spre cultură , 

E şi în această privire, aşa de mare asemănarea sufletească dintre 
Pento Slavejko+ şi Eminescu al nostru ! 


Dar modernismul lul Siavejkov se vede încă şi în versiticaţia sa, 
prin care el se apropie oare-cum de simbolişti şi se deosebeşte de E- 
minescu, Căci, în adevăr, versurile-i sint mal ales albe, fără de rimă, el 
nevoind să-şi jertfească vigoarea cugetării pentru nişte convenţionale atmo- 
nii de sunete. Astfel, iată în limba şi versul lui (dar aci transcrise nu cu 


DIN LUMEA BALCANICA 291 


cirilica ci cu litere latine) unele din cele traduse mai sus (anume: „Tu 
m-ai de ce cirti pe soartă elc): 


Ti na sădbata näma şto da răptaej 

Ti imag svoj osoben dèl.. Ti sns 

Ot nebesata plamăt Prometeev 

Da go zapalig vă horskită sărca 

| văzgoreni da gi văzvizii ;— 

I v tez sărca edin pržz vekove 

Ti šte živžeş bezsmărten vă smărinij mir. 


Astfel e dar personalitatea poectică a şefului curentului modernist. 

Pengo Slavejkov e, deci, adevărat poet iar nu „plisar“, şi curentul mo- 
dernist, înjghebat în deosebi de dinsul,nu numai că nu e un non-sens şi 
boală în viaţa culturală a poporului său (cum desigur greşit crede criticul Ga- 
nev), dar, dimpotrivă, e chiar o cerinţă organică a mişcărilor acestei vieți 
spre progres. 


lie Bărbulescu 


o 


CRONICA LITERARĂ 


TOLSTOI 


Romancierul Tolstoi n'a fost contemporan generației noastre. 
Cu noi a fost contemporan reformatorul social, 

Cu Ana Karenin, isprăvită la 1877, marele scriitor şi-a in- 
cheiat activitatea literară. Cind scria ultimele pagini ale acestui 
roman, el era deja sbuciumat de acele chinuri ale conștiinței care 
au făcut din el mai pe urmă un apostol, Problemele pe care şi 
le pune Levin, la sfirșitul romanului, sint problemele care-l agi- 
tau atunci pe autor, Caşi Tolstoi, Levin descopere adevărul în 
vorbele simple ale unui țăran. Sutaev al lui Tolstoi e deja in 
Ana Karenin, 

Mai tirziu, cind pătrunsese la noi, Tolstoi a mai scris două 
opere literare, Sonata de Kreutzer şi Înviere, dar operele aces- 
tea, care nu mai au măreția celor dintăiu, erau scrieri de pro- 
pagandă, autorul voia să dovedească teoriile sale, şi, dacă aceste 
romane sint admirabile, aceasta se datorește geniului colosal al 
lui Tolstoi, care era aşa de stăpinit de viziunea vieţii reale, incit 
ea Il invingea, cu toate teoriile sale! 

Dar marile lui romane au pătruns în țara noastră, şi chiar 
în Europa, cind Tolstoi iși analemiza operele-i nemuritoare, 

Şi, fără indoială, că zgomotul ce a făcut reformatorul şi a- 
postolul a contribuit enorm la răspindirea operei literare, pe care 
0 renega, 

Şi, de sigur, moartea lui ar fi trecut cu totul altfel, dacă 
Tolstoi ar fi fost numai creatorul operelor care ti vor asigura 
gloria în indepărtata viitorime. 


CRONICA LITERARA 293 


In Tolstoi a vorbit sufletul poporului rus.  Aspiraţiile, cre. 
dințele și contradicţiile sale oglindesc starea suiletească a haoticei 
societăţi ruseşti, care Incă Işi caută calea şi limanul, 

Pentru noi, această manifestare a sufletului unui mare şi 
nefericit popor este foarte interesantă. lar figura acestui teribil 
apostol al unei evanghelii nouă ne impune prin măreția ei morală. 

Dar ceia ce ne interesează mai mult, ceia ce e şi al nos- 
tru, ca şi al Rusiei, ceia ce e al omenirii intregi, este marele 
romancier, acela care a scris Răsboiu şi Pace şi Ana Karenine 

Toistoi a fost prințul romancierilor. E atit de adevărat că 
literatura e oglinda vieții, incit a o spune e o banalitate, ŞI, din 
toate genurile literare, romanul e, prin excelență, această oglindă. 
E chiar datoria şi gloria lui. 

Dar cit de rar reflectează exact această oglindă! De foarte 
multe ori, ea samână cu acele oglinjoare concave ori convexe, 
care schimbă atit de mult realitatea, lungind lucrurile, lățindu-le — 
diiormindu-le intrun sens sau altul, 

Observaţia necomplectă, lipsa de pătrundere psicologică, pa- 
siunile observatorului, fac adeseori din oglinda asta un ciob ne- 
trebnic, 

Şi, vorbind la dreptul, sint puţini scriitori în mintea cărora 
realitatea să se fi reflectat în adevăratele ei proporții. 

Marele Balzac, care a creat o lume atit de variată, ne-a 
lăsat o admirabila colecţie de documente omenești, dar romanti-, 
cul din el a exagerat atitea tipuri, a creat atiția oameni-monștri, 
dominați, liranizați numai de o pasiune, jucării în mina unei fa- 
talități psicologice... Şi tot așa Dickens, a cărui insuşire genială, 
imaginația incendiară, la lăcut adesea să dea lucrurilor propor- 
ţii de vis, 

În romanele lui Tolstoi, oamenii sint caşi In natură: ames- 
tec de bunătate și răutaie. Şi cum in natură predomină medio- 
critatea morală, la cele mai multe din personagiile lui Tolstoi 
bunătalea şi răutatea se precumpânesc, Are rar, dacă are, oa- 
meni excepționali—in care o însușire să fie puternic întrecută 
de cealaltă. 

Şi tot așa și in privința subiectelor. 

“Desigur, în lume sint de multe ori Intimplări şi situaţii ex- 
cepționale, dar, tocmai pentru că sint excepţionale, sint, aşi pu- 
tea zice, mai puţin reale. Să mă explic. Viaţa, în genere, şi 
deci a noastră, a tuturora, este foarte banală, deşi este atit de 


204 VIAȚA ROMINEASCA 


tragică, Şi cind găsim In opera unui seriilor viața noastră, sim- 
jim mai bine opera, o trăim, o suferim. 

Şi-apoi viața asta banală e atit de greu de „scris“! Presu- 
pune o aşa de mare putere de observaţie! Excepţionalul soli- 
citează atenţia şi celei mai obtuze minţi ; pe lingă banal trecem 
mai toți fără să-l băgăm în samă. 

Şi romanele lui Tolstoi sint atit de lipsite de subiect! Ce 
subiect e in Ana Karenin? O lemee care-şi lasă bărbatul pen- 
tru un amant, cu care este nefericită! Dar e atit de dureros a- 
cest roman, atit de „palpitant* prin „peripeţiile“ stărilor sufleteşti ! 
In Răsboiu şi Pace e şi mai banal Tolstoi! Eroinele lui sint 
nişte fete de duzină care, la siirşitul romanului, ajung nişte gos- 
podine depoelizale, ce se indeletnicesc cu doicile, cu spălâtore- 
sele, cu dregerea ciorapilor,.. Dar e așa de trist acest sftrẹit! 
Cel mai trist sfirşit de roman. Mai trist mult decit sinuciderea 
Anei Karenin, pentrucă sinuciderea e ceva accidental, şi cetilo- 
rul işi poate zice: „orice mi Sar intimpla în viață, nam să 
mă sinucid“, pecind trecerea tinereţii, pierderea iluziilor, inlocui- 
rea lor cu prozaica realitate (din Răsboiu şi Pace) ne așteaptă 
pe toţi! Din zece fete de 16 ani, probabil că nici una n'are să 
isprăvească cu sinuciderea. Dar toate, după 30 de ani, işi vor 
fi perdut visurile, iluziile, candoarea fericită a celor 16 ani. 
Toate-şi vor fi întors privirea de la stele, vor îi plecat capul 
spre påmint, apâsate de greutatea vieţii l.. Cu cit mai tragic este 
acest obişnuit stirşii decit acela, mai excepțional și mai roma- 
` nesc, al Anei Karenin ! 


Această insuşire, prin care Tolstoi se ridică deasupra tutu- 
ror romancierilor, este in acelaşi timp şi unul din factorii realis- 
mului său. 

Un altul, este atitudinea sa In fața vieţii ce zugrăvește. 
Tolstoi este singurul scriitor care a zugrăvit cu nepărtinire, cu o 
egală indiferență pentru toate tipurile sale. D. C. Şărcâleanu, în 
studiul său din această revistă, a relevat citeva simpalii şi an- 
tipatii ale lui Tolstoi. Dar trebue să le cauţi cu lupa. Şi ele, 
ca "'ntotdeauna, confirmă regula. Regula: Tolstoi vede pe oa- 
meni parcă din Sirius. Chiar şi pe dinsul lot așa se vede. In 
Ana Karenin, Leyin este el, şi Kity e nevasta lui. Şi nicio 
părtinire. Levin e arātat uneori chiar ca ridicol. Această atitu- 
dine a lui Tolstoi se datoreşte mai Intăiu puterii sale de obiec- 
tivitate, şi In al doilea rind concepţiei sale asupra vieţii. Pe vremea 


CRONICA LITERARA 295 


cind și-a scris marile sale romane, el era, cum a mărturisi sin- 
gur, nihilist—nu credea in nimic. 

Șatunci, el vedea In oameni nişte biete marionete, con- 
damnate să-și joace rolul între două infinituri. 

Că a judecat și el, ca orice scriitor, ca orice om, aceste 
marionete? De sigur! Dar nu dilormindu-le, în bine sau in 
rău, din cauza simpatiei sau antipatiei | 

Această nepăsare de zeu, se observă pănă şi 'n descrierea 
naturii, Tolstoi are deseripții de natură admirabile prin exacti- 
tatea şi suggestivitatea lor, dar sint absolut lipsite de lirism. Sä 
se compare cu Gogol și Turghenev, 


Un lucru este extraordinar: Cum a putut să apară in Ru- 
sia un Tolstoi? Ba incă o Intreagă pleiadă de romancieri, cei 
mai mari romancieri ai Europei ? 

Romanul este incoronarea literaturii, genul cel din urmă, 
cel mai greu, care presupune intilnirea unor insușiri artistice va- 
riate şi o lungă tradiție literară. Şi cum a apărut în Rusia? 

De abiceiu toate sint într'o ţară la acelaşi nivel. Princi- 
piul fizic al vaselor comunicante se aplică şi societăţilor ome- 
neşti. Ştiinţa, arta, viața politică, etc. sint de obiceiu cam la 
aceiaşi innâlțime. 

Rusia n'a produs nimic de valoare curopeană decit roma- 
nul. Cum se explică? 

De ce numai ca, dintre țările orientale, şi nu şi noi, Bul- 
garii, Sirbii, Turcii, Grecii, etc. ? 

Sā fie acea sută de milioane, din care a fost mai cu pu- 
tință să răsară citeva genii ? 

Să fie cultura mai veche In Rusia decit aiurea In Orient? 
Influenţa, incă dela 'nceputul veacului al XVII-lea, a culturii ger- 
mane şi apoi franceze, asupra clasei bocreşti, din care au eşit 
cei mai mari, Turghenev şi Tolstoi ? 

Probabil că şi una şi alta—şi altele! 

Originea lui Tolstoi ne explică pentru ce el na zugrăvit 
decit boeri şi țărani, Atita a cunoscut el bine—aşa de bine, cit 
e necesar unui artist ca să sintetizeze tipuri. Burghezia rusească 
lipsește din opera sa (cași din a lui Turghenev) și cu atita mai 
mult lucrătorul industrial. 

Această necunoștință a vieţii de oraș şi dezinteresare ar- 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


tistică de ea, ar putea explica măcar în parte filozofia socială a 
lui Tolstoi. Se ştie că el a lost un fiziocrat şi un dușman al 
civilizaţiei moderne, cu toate ideile şi cu toate invențiile ei. Se- 
niorul, care n'a cunoscut decit proprietari și muncitori ai pâmta- 
tului, a ignorat problemele puse de viața orăşănească, clasele 
orăşâneşti, revendicările lor. 

Originea aceasta boerească ne mai explică un lucru. 

Romanele lui Tolstoi sint admirabile prin decenţa lor. Ana 
Karenin e povestirea vieţii unei femei care-și inșală bărbatul, și 
cartea poate fi cetită cu folos in orice pension, 

Desigur că decența nu e o insuşire excepțională in litera- 
tură. Din contra. Decoltajul și pornografia e o excepție, e sem- 
nul caracteristic mai mult al literaturilor latine, şi mai cu samă 
moderne, Dar, oricum, acest realist care a lost influențat de li- 
teratura franceză, poate n'ar Ë fost atit de cast, dacă ar fi lost 
un bohème. Fiind insă senior, ducind o adevărată viață de fa- 
milie, inconjurat toată viața de femei distinse, a trebuit să aibă 
respectul lemeii-om, condiția esențială de a fi decent. 


Deiectele lui Tolstoi... | 

S'a zis că Tolstoi, impreună cu alți ruși şi scriitori en- 
gleji, abuzează de dreptul lungimii. În adevăr, Ana Karenin are 
700 «e pagini petit, iar Războiu şi Pace are peste o mie! Și 
incă In traducere lipsesc multe pasagii. 

Dar lungimea,—nu ea e o excepţie. Cind romanul rusesc 
şi englez e lung, cind o mare parte din romanele franceze din 
prima jumătate a veacului trecut erau lungi, şi cind numai ro- 
manul latin, mai ales modern, e scurt, atunci lungimea nu este 
o excepție. 

Lungimea romanului rusesc şi englez e ingăduită, mai mult, 
condiţionată, dacă nu chiar cerută de psicologia publicului ceti- 
tor, care è, şi el, un factor,—al doilea factor,— determinant al u- 
nei literaturi. 

Cetitorul-tip din Franţa, atit de bine zugrăvit de Taine, e 
Parizianul grăbit, nervos, cu totul deosebit de echilibratul An- 
glo-saxon, tip mai mult rural, care are și vremea și răbdarea şi 
plăcerea de a ceti miile de pagini alec lui Dickens; şi deosebit 
cu totul şi de cetitorul rus, locuitorul foarte puţin grăbit al marei 
şi primitivei Rusii, 

Si, dacă bâsăm bine de samă, lungimea aceasta nu se da- 


CRONICA LITERARA 297 


toreşte nici complexităţii intrigii, nici digresiilor inutile. Ea se 
datorește ingrămădirii de detalii caracteristice, clădirii pe 'ncetul 


„a vieţii şi, uneori, contopirii într'o singură operă a mai multor 


romane. 

Ana Karenin, de pildă, e compusă din două romane şi din- 
tr'o schiță de roman. E, mai întăiu, romanul Anei şi al lui 
Wronsky, istoria unei iubiri extraconjugale ; e, apoi, romanul 
Kityi şi al lui Levin, istoria unei iubiri permise, a unei fericiri 
conjugale, cam mediocră, ca toate fericirile acestea, pe care 
Tolstoi o opune celeilalte iubiri, nepermise, pentru a arăta, şi 
prin contrast, că iubirea pentru iubire e imposibilă, ca iubirea 
numai atunci nu duce la durere, cind e un „momeni*, cum zic 
Nemţii, al căsătoriei, Și, înstirşii, o schiță de roman, familia 
Oblonsky, unde e vorba de o femee, care, inşelată şi chinuită 
de un bărbat ușurel şi fără scrupule, își găsește, totuşi, o palidă, 
nu fericire, ci mulțumire, în Indeplinirea datoriilor de mamā. Şi 
viața asta de sacrificiu, Tolstoi o opune tot vieţii Anei Karenin, 

Toate aceste trei romane au rolul de a se lumina unul pe al- 
tul, de a scoate in relief înțelesul vieţii din fiecare, 

ş lar în Răsboiu şi Pace... Dar Raăsboiu şi Pace e o epopee, 
Epopea poporului rus. Eroul e Rusia, Rusia acasă şi'n râsboiu 
cu străinul cotropitor. 

Acest roman e ca o pădure tropicală imensă, care mişună 
de viață... Mai puţin luxuriant, celălalt are avantajul de a-ți In- 
gădui să te orientezi mai bine pe bogatele lui Intinderi... 

Desigur, nu „compune* geometric Tolstoi, ca Francezii, dar 
romanele lui dau o mai mare impresie de realitate și prin a- 
ceastă compoziție. 

I s'a mai bânuit lui Tolstoi că nare stil. Şi marele său 
admirator Melchior de Vogui recunoaște aceasta, dar el zice că 
prin această „lipsă“, realismul lui Tolstoi capătă un prestigiu 
mai mult, 

Lipsa de stil, este lipsa de căutare, Între realitate şi Intre 
cetitor, nu se pune, ca un văl, autorul cu pretenţiile sale, 

Tolstoi mare stil, Şi e remarcabilă coincidența, că nici 
celălalt mare romancier, Balzac, n'are stil, cu tonte silințile lui 


„de a avea, 


Dar lipsa de stil a lui Tolstoi, insamnă, desigur, lipsa de 
armonie, de eleganță, de claritate, de sintaxa, de limbă chiar 
(se zice că e „iranțuzit* In limbă), dar nu şi de proprietate, 

D. Şărcăleanu a zis că în traduceri Tolstoi e stilizat Aşa 


298 VIATA ROMINEASCA 

e. După ce d. Şărcăleanu a seris articolul amintit mai sus, i-am 
arătat un pasagiu admirabil din ediţia franceză. Dar cind mi-a 
tradus pasagiul din rusește d. Şărcâleanu ! Ce galimatias ! 

Si cu toate acestea ! 

Fiecare cuvint spune ceva. Observaţii prolunde după obser- 
vaţii profunde! Observaţii cum nu s'au mai făcut! Necontenit 
iți vine să spui: „așa el“ dacă ai simţit vreodată lucrul despre 
care e vorba, sau: „aşa trebue să fie, altfel nu se poate !*, dacă 
e vorba despre ceia ce n'ai avut ocazia să simți ! 

Cine n'a admirat, inspăimintat, acea colosală evocare de vi- 
aţă din Răsboiu şi Pace și acea minuțioasă disecare, zi cu zi, 
a sufletului nelericitei Ana Karenin ! 

Sint peste treizeci de ani de cind cel mai mare prozator 
al veacului său s'a renegat ca romancier, tocmai în momentul 
cind dăduse toată măsura geniului său. 

Şi nimene nu i-a mai putut strămuta hotărirea, in 1883, 
de pe palul de moarte, Turghenev i-a adresat acea scrisoare ce- 
lebră, în care-l implora să se Intoarcă la lucrările literare. „A- 
cest dar, li scria Turghenev, ţi-a venit de-acolo, de unde ne vin 
toate*... 

Dar Tolstoi n'a putut indeplini rugăciunea din urmă a ma- 
relui său innaintaş... 

Şi totuşi, posteritatea, care poate va uita pe apostol, va 
admira veac după veac pe acela care a zugrăvit chinurile Anei, 
moartea lui Andrei şi divina simplicitate a nevinovatului Karataev... 


G. Ibrăileanu 


i mp e 


bi -i 


Aitilolanra Universit Atil 


Cronica ştiinţifică 


Apele eruptive şi guşa 


in momentul începerei lucrărilor pentru aducerea apei la laşi, a 
provocat oarecare emoțiune şi mulie glume teama, exprimată de unii 
medici şi oameni politici din a doua Capitală, că izvoarele dela Timi- 
şeşti (jud. Neamţ) aparţin unei regiuni populată de guşaţi. Emoţia leşe- 
nilor, care de mai multe decenii aşteaptă o apă bună de băut, era jus- 
tificată prin constatări, des repetate ori confirmate, că există relaţiuni în- 
tre unele ape şi guşă. 

Anchetele făcute la faja locului au depărtat temerile; dar, chiar fără 
anchete, leşenii puteau fi liniştiţi: efectele particulare ale apelor ce pro- 
duc guşa se pierd, după citeva zile dela ieşirea lor din pămint. Intir- 
zierea apelor dela Timişeşti prin cisterne şi conducte ar îl înlăturat peri- 
colul, chiar dacă ar ti existat pentru localitatea unde sint izvoarele. 

Relaţiunile dintre guşă şi unele izvoare de munte sint cunoscute 
încă din anticitate ; chestiunea gusel a rămas totuşi pujin studiată până 
acum vre-o 25—30 de ani, deşi interesa în cel mai Inalt grad unele re- 
giuni, în care populația atinsă de guşă se cifrează la zeci şi sute de mil, 
Deşi, din pricini pe care le voi arăta mai jos, numărul guşaţilo: devine 
tot mai mic, nu e însă mal puţin adevărat că în Elveţia erau, la 1908, 
peste 100.000 de guşaţi, că în Austria numai tn regiunea Leitha erau 
13.000 de cretini, că în Franţa sint peste 350.000 de guşaţi şi 120.000 
de cretini, că în Rominia numărul lor e de asemeni considerabil !), 

Aceste cifre sint destul de importante, pentru ca această afecțiune, 
guşa, şi consecințele ei myxcedemul şi cretinismul, să atragă serloasa 


1) Nu pot numărul grusuţilor dela noi, Toste silințele mole de 

a dee în t redea publică V. A. Urecho* din Cainii- outi numără 

Yra-a de volume—o statistică n guşaţilor din Rominiu, au rămas in- 

fructavuse. E posibil chiar ca o asemene statistică să nu existe; ca nu exista 

cu a că acam 12 sni, după cum rezultă din broșura d-ralui Sutrin : Cara 

ar cauzele care dezvoltarea guei în Romînia, laşi, 1895, Auto- 
Tadeamă statistică 


adunaţi În un congres anual, să facă o a gü- 


300 VIAŢA ROMINEASCA 


atențiune a igieniştilor. lată dece, In 1908, Elveţia a creat o comislune a 
guşei, dece Italia a urmat exemplul, pentruce institutul Pasteur e pre- 
ocupat, dela 1895 încoace, de această problemă, 

Graţie comisiunilor instituite de guverne, sau trimise în locurile 
contaminate de cătră institutul Pasteur pe de-oparte, grație pe de altă 
parte descoperirilor fizico-chimice din ultimul deceniu, chestiunea pato- 
geniei guşei a intrat în faza care precede definitiva ei deslegare. 

In cunoscuta revistă francezi Revue Génerale des Sciences, d-rul 
Ch, Repin, dela institutul Pasteur, publică un studiu foarte documentat 
asupra „patogeniei guşei endemice“ şi emite o ipoteză interesantă asu- 
pra cauzelor acestei afecțiuni, ipoteză ce va imboldi, de sigur, la noi 
cercetări, Această ipoteză va îi expusă in cronica de faţă. 

Inainte de a expune însă argumentaţia d-rului Ch. Repin, vol in- 
troduce pe cetitorul puţin familiarizat cu studiile anatomice, fiziologice şi 
patologice, în descrierea glandei tiroide, a funcțiunilor ei şi a fenomenelor 
care însoțesc modificările patologice ale acestul organ. 


+ 


Două fenomene sint rezultatul distrugerii glandei tiroide: cretinis- 
mul şi myxcedemul, afecțiuni considerate altă dată ca deosebite, 

Cretinismul este o boală cronică ce apare din cea mai fragedă vristă 
(dela 6 iuni după naştere), La aceşti copii tiroida lipseşte, sau e într'o 
stare foarte degenerată, In primele luni după naştere copilu! nu prezintă 
nimic anormal, cele dintăi manitestaţiuni se arată dela a şasea lună ina- 
inte: din gura copilului curge necontenit salivă, pielea ia un aspect gal- 
ben-cajeniu caracteristic, mişcările membrelor devin greoae, încheeturile 
înțepenesc, creşterea se opreşte, In curind oasele se întăresc şi copilul 
rămine pitic, avînd 65—80 cm.. Numai capul creşte, ajunge volumul nor- 
mal şi apare cu totul diform pe corpul de pitic. Cretinul ajuns la 10—15 
ani e bunduc—gros şi scurt la trup—are membrele scurte şi subţiri, 
fața largă cu un aer de bătrineţă înaintată şi lipsită de expresie ; limba 
de culoare albăstrie e groasă şi atimă din gură; buzele sin! groase şi 
răstrinte, Piticii aceştia sint indiferenți la tot ce se petrece In jurul lor, 
sint de o inerție absolută: decăzuţi în rindul vegetalelor, El nu trăesc 
mult, căci nu trec peste 30 de anl; cei mai mulți nici nu ajung această 
vristă, lipsiţi fiind, în genere, de cele mai elementare îngrijiri igienice. 

Cretinismul nu e totdeauna aşa de grav: sint semi-cretini care au 
puţină voinţă, sint sensibili la alintări şi ameninţări; unii au accese de 
furii nestăpinite ; inteligența lor este cu totul slabă, 

Cretinii sint descendenţii guşaţilor; cei mai puţin atinşi, căsătoriţi 
între dinşii, pot avea o descendență de necretini, dacă trăesc în regiuni 
neatinse de guşă. 

Myxcedemul apare la copii şi la adulţi după distrugerea glandei 
tiroide. El se manifestă prin o umilare şi îngroşare a pielei din pricina 


p, 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 30t 
Sannaa Aa aa a EE E E ai a 


adunării în țesutul ei lăuntric a unei mucozităţi. Pielea, astfel infiltrată 
este galbenă, uscată, se cojeşte ; trăsăturile feței şi liniile trupului se de- 
formează, pleoapele groase acopăr mai tot ochiul, nasul e turtit, minile 
şi picioarele umflate sint albăstrii şi reci, unghiile fărimicioase şi rău 
desvoltate, părul rar se rape lesne, genele cad. Din pricina aceloraşi in- 
filtrațiuni mucoase coardele vocale devin groase şi vocea e aspră. O 
slăbire a memoriei, o indiferenţă totală faţă de cele ce se petrec în lumea 
Datarea, o lipsă de voinţă, vădesc că sistemul nervos central este 
ns, 

Myxcedemul poate apărea în timpul copilăriei sau la adult prin 
acţiunea apelor „de uşă"; el poate apărea şi după o operațiune prac- 
ticată asupra glandei tiroide, atinsă de o afecțiune oarecare. Cu cit guşa. 
apare la vristă mai înaintată, cu atit afecțiunile nervoase sint mai slabe. 
Sint şi la noi guşaţi vioi şi inteligenţi. 


Fenomenele de mai sus erau cunoscute mai demult; relațiunile 
între ele şi glanda tiroidă au fost fixate mal tirziu. La 1856—57 fiziolo- 
gul genevez Schiff, experimentind pe cine, arată că distrugerea tiroidei 
la acest animal e urmată de moarte; dar această experiență fu uitată, 
Cu mai mult interes fu privită tiroida dupăce chirurgii elveţieni au tu- 
cercat operațiuni asupra glandei tiroide a guşaților, din anume regiuni 
alpine. In particular fraţii Reverdin, prin 1882 şi 1883 au semnalat că, 
după distrugerea totală a glandei tiroide a guşaților, se produc tulburări 
în nutriţiunea generală, temperatura corpului se moditică: mîinile şi pi- 
ciosrele se răcesc, mucoasele şi pielea se ingălbenesc, părul cade şi, în 
sfirşit, apare mai ales o serie complexă de fenomene psihologice, între care 
dispariţia aproape complectă a memoriei, o slăbire remarcabilă a inteli- 
genţii. Individul are convulsiuni ca în tetanos, are amețeli. In rezumat, 
prezintă toate fenomenele de myxcedem, pe care le stabilise mai demult 
Charcot, 

In 1884, Schiff experimentă din nou asupra cinilor şi constată iarăşi 
că distrugerea tiroidei la acest animal e mortală. Din 60 de cini operaj? 
59 au murit; cel care a scăpat a avut o lungă boală. Fiziologul elve- 
ian a urmărit cu toată atenţiunea fenomenele ce urmează după distru- 
gerea tiroidei, Aceste fenomene erau: răceala generală a corpului, o a- 


„patie tutală, contracțiuni epileptitorme, deci o serie de fenomene ner- 


voase. 

Dar Schiff contribue şi mal mult la îndrumarea chestiunii pe calea 
experimentală, altoind la unii cîini, în cavitatea abdominală, glande tiroide 
scoase dela alți cini. Animalele astfel preparate sufereau operațiunea dis- 
trugerii guşei, dar nu mai prezentau fenomenele nervoase descrise mai sus, 
cel puţin un timp oarecare după operaţie. In operaţiunile lui, Schiff nu 
reușea să alloiască definitiv glanda tiroidă; aceasta, prinsă în abdo- 


302 VIAȚA ROMINEASCA 


men, nu se regeneri şi vieţula, ci se altera şi era absorbită de organis- 
mul cinelui treptat-treptat. Cită vreme mai răminea o parte cit de mică 
de tiroidă prinsă în cavitatea abdominală, cinele operat suporta foarte 
bine distrugerea tiroidei sale; fenomenele nervoase apăreau mai tirziu. 
Alți operatori au reuşit să facă aitoiri permanente, deci să înlăture feno- 
menele ce urmează distrugerea guşei. 

S'a dovedit apoi că chiar injecţiunile repetate cu extract apos din 
gi anda tiroidă su acelaşi efect cuşi altoirea, 

Odată intraţi pe această cale, experimentatorii au urmărit mai dea- 
proape chestiunea şi în particular au căutat să precizeze rolul glandei 
tiroide in organism. În prima fază experimentală, s'a susținut că sucul ti- 
roidian distruge substanțe toxice, fabricate prin funcțiunile normale ale 
corpului, că distruge în particular toxine ce au intluenţă asupra sistemu- 
lui nervos, Această părere nu e însă in totul justilicatā. 

Operațiunile fäcute asupra omului au dat ocaziune să se urmă- 
rească apariţia tuturor fenomenelor de myxcedem ; ele au putut îi însă 
împiedicate prin injecţiuni de extract apos de tiroidină. S'a dovedit apoi 
că, in locul injecţiunilor, se obțin aceleaşi rezultate mincind tiroida proas- 
pătă dels unele animale, In particular dela oaie. Prin unui din aceste 
mijloace, întrebuințat continuu, se înlătură efectele deplorabile ale distru- 
gresii firoidei, iar guşatul operat prezintă semnele insănătogieii : „înteli- 
genja renaşte, apatia dispare, figura îşi reia mobilitatea şi expresia de 
mai Inainte, tulburările viscerale dispar, tulburările In nutrirea rara 
încetează, perii ies din nou, temperatura se ridică, rinichii elimină ma 
multă uree, mai mult azot, mai multă clorură şi acid tostorie, Plăminii e- 
limină mai mult acid carbonic; valoarea totală a schimburilor e mai mare ; 
numărul hematiilor (globulelor roşii ale singelul) sporeşte 1)“, Din neno- 
rocire aceste mijloace de a combate rezultatele distrugerii tiroidei pre- 

ele pericole. 
a Electo foarte bune are şi iodul, care e medicamentul suveran în 
afecțiunile tiroidei; dar, cum se ştie, şi cura de iod are destule dezavan- 
taje. Vom vedea mai jos rolul iodului în organism şi relaţiunile dintre 
acest metaloid şi glanda tiroidă. Deocamdată să vedem situați, forma şi 


structura acestui organ enigmatic, 


+ 


Gianda tiroidă e situată, la om, sub laringe, aproape de rădăcina 
gitului, lipită de beregată şi nu e mai grea de 25—35 grame, Ea a 
forma de potcoavă cu ramurile ridicate în sus pe laturile beregatei; 
partea mijlocie a potcoavei se prelungeşte de asemeni în sus ajungind 
pănă la osul dela rădăcina limbii (la osul hioid). În structura ei se re- 

„cunosc mai multe loburi, separate de puţin țesut conjonctiv, prin care 


1) Morat et Joyon, Traitt de physiologie. Vol. |, pag. 487. 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 303 


rec vasele sangvine şi limfatice, Acest țesul formează o Inveliloare ex- 
lerioară pe toată suprafața organului, Fiecare lob cuprinde un număr 
„oarecare de beşicuţe (vezicule), cu peretele subțire, format din celule a+ 
şezate pe un rind. Beşicuţele nu comunică unele cu altele, nici nu se 
deschid întrun cana! colector, cum se deschid giandele cu secrețiune 
externă (glandele scuipatului, de pildă). Fiecare beşicuţă e plină cu o 
secrețiune gelaliuoasă, cu o „materie coloidal” cum se spune, materie 
care difuzează în torentul circulator limfatic. 

Pentru a asigura fabricarea acestei substanțe şi diluziunea ei, apa» 
ratul circulator prezintă o dispozițiune particulară şi anume: un număr 
mare de arteriole, provenind din ramuri arteriale diterite, pătrund în or- 
gan şi se imprâşiie în el intro bogată rețea de capilare. Prin această 
vascularizare, circulația sangvină e asigurată în tiroidă, chiar cind unul 
din vasele arteriale ar fi pus în neputinţă de a funcţiona; atunci singele 
ajunge la tiroidă pe alte căi. Asemenea vascularizare, prin artere de o- 
rigini diferite, e în toate organele foarte activă, 

Capilarele încunjură fiecare beşicuţă într'o adevărată reţea, aducind 
astfel în contact cu celulele substanțe nutritive, pe sama căror se va fa- 
brica substanța coloidală. Mai bogată reţea incă formează vasele limfa- 
tice. Aceste au capilarele enorm de largi, capilare ce incunjură loburile, 
dar se viră şi printre beşicuțe, incit endoteliul lor delicat e lipit direct 
de epiteliul veziculelor glandei. Aceste capilare sint considerate ca nişte 
canaluri de scurgere a glandei, de parece în ele se varsă secrețiunea 
glandei tiroide, precum dovedesc reacțiunile limfel din aceste capilare. 

In mod normal secreţiunea tiroidiană se varsă în limiatice pe mä- 
sură ce se fabrică. Această secrețiune conţine un principiu activ, frolio- 
dina, care are în compozițiunea sa iod, Cantitatea de iod variază din 
mal multe pricini, între care nevoile organizmului şi regimul. Persoanele 
ce iau iod (intern sau extern) au o proporţie mai mare In tiroidă decit 
oamenii normali, Animalele ce pasc erburi din apropierea coastelor mării 
au de asenenea mal mult iod în tiroldă. Cind glanda e bolnavă, n'are 
deloc sau are prea puțin iod. Fapt curios e că oile din regiunile unde 
populația e guşată au de 30 de ori mai puţin iod în tiroidă decit acele 
care pas: în alle regiuni, 

Din studiile întreprinse rezultă că ori de cite ori e un deficit de 
iod în organizm, tiroida îşi exagerează funcțiunea; secrețiunea ei abun- 
dentă, dar saracă în iod, nu mai poate îi vărsată în torentul limfatic In 
intregime ; veziculele, presate de secrețiunea lor, se umilă şi apar rup- 
turi în ele. Țesutul conjonctiv ce separă beşicuțele se rupe, şi mai toată 
glanda se transformă întro pungă chistică. Din epiteliul secretător al 
glandei nu mai rămin decit porţiuni pe marginile pungii. Dezorganiza- 
rea tiroidei ne apare deci ca o consecință a structurii glandei. Dacă 
glanda ar fi deschisă, atunci secreţiunea el s'ar scurge În alară; așa 
cum €, se găseşte în neputinţă de a-şi goli conţinutul, cind secreţiunea 
devine cu totul abundentă. In timp ce apar simtomele degenerării, se 


304 VIAŢA ROMINEASCA 
P o a 


formează beşicuţi nouă din celulele embrionare ce sint prin glandă şi 
astfel organul creşte, dind gușa. 

Aşa fiind, acțiunea apelor producătoare de guşă se manilestă In e- 
xagerarea funcţiunilor normale ale tiroidei, desigur indirect, producind 
insă direct modificări în rescţiunile de nutrire, Dacă tiroida guşaţilor ar 
fi alterată de toxine (cum e ia cancer, tuberculoză, sifilis}, atunci în ea 
s'ar recunoaşte leziuni particulare ale celulei secretitoare. 

Exagerarea secreţiunii este, cum am văzut, în legătură cu lipsa 
iodului. Tiroida are putere electivă asupra acestui metaloid, în ea se 
grămădeşte mai tot iodul adus prin alimentație; el nu se consumă însă 
în ea, ci în organizm. Acest metaloid, ca şi toate celelalte elemente ce 
contribue la formarea ţesuturilor, „circulă“ în cele trei regnuri, El se gä- 
seşie în aer, în apa de ploaie, în ape dulci sau marine, in stinci şi în toate 
terenurile. Din aceste locuri Il iau plantele şi apoi animalele. Din aceste 
din urmă—precum şi din plante—iodul se întoarce in lumea anorga- 
nică. Animalele îl elimini prin piele, sudoare, peri, unghii şi foarte pu- 
țin prin urină. Constatarea acestei „circulații“ a lodului ne lămureşte în 
primul loc necesitatea continuă de iod în alimentaţie; alte constatări 
ne pun pe cale de a înţelege rolul considerabil pe care acest metaloid 
îl joacă in organizm. Vom spune insă de pe acum că fenomenele 
intime, intracelulare, în care joacă rol iodul, ne sint necunoscute. 


Iodul şi în particular substanţa activă a secrejiunii tiroidiene, io~ 
dotirina sau tiroiodina, joacă in organizm un rol considerabil, asigurind 
reacțiunile nutritive, metabolismul general. „Pentruca schimburile să se 
facă regulat, liroiodina trebue să se verse în singe în cantităţi determi- 
nate, Dacă e în exces, lie în urma unei secreţiuni supra-abundente, tie 
că s'a introdus iod în mod artificial, apar fenomene de dezasimilare : se 
consumă grăsimile şi albumina, apare febra şi celelalte tulburări nutri- 
tive ce caracterizează hipertiroidismul; dacă ea lipseşte, se observă sim- 
tomele contrare; domolirea combustiunilor, scoborirea temperaturii, to- 
ropeala, myxædemul, 

„Cind se constată la o persoană o impuţinare a iodului, trebue să 
conchidem că organizmul consumă mai mult decit trebue pentru a rămine 
în stare de echilibru normal. Fenomenul primordial al formării guşei este 
deci, după noi, o deviare a nutririi, care necesitează o secreţiune de suc 
tirolodian mai bogat în tiroiodină, spre a înlătura efectele stricătoare. Insă 
iodul nu e adus în alimentaţie decit cu sgircenie, Atita vreme cit ne- 
volle organizmului au crescut puţin, organizmul rezistă, Intrebuinţind mai 
bine iodul de care dispune: aşa e cazul locuitorilor din Friburg, care, 
fără să fie guşaţi, au un deficit în rezerva de iod din organizm; ei au 
„gușa larvată* (ascunsă). Dar dacă nevoile organizmului cresc încă, 
glanda titoidă nu va găsi materia primă necesară pentru a elabora un 
suc aşa de bogat, cit ar trebui, în tiroiodoină: ea se va sforța să inlo- 
cuiască calitatea prin cantitate, secretind în citime mai mare acest suc 


CRONICA ŞTIINŢIFICA „905 


prea sărac; mai mult, ca orice organ surmenal, ea va reacţiona pri - 
pertrofie (prin o creştere ne normală), care va putea eines, cere 
citea graţie elementelor embrionare nefolosite pină atunci, cu care 
E na tă glanda.  Guşatul în expectalivă trece în stare de guşat 

„Acum, dacă guşatul ia doze mici de iod, activitatea sucului său 
tiroidian se va spori şi ce aici încolo totul intră în ordine: glanda rela 
volumul său primitiv, starea generală redevine perfectă, nimic nu mai 
trădează o perturbare in economie. Agentul, care tinde să provoace a- 
ceastă perturbaţie, se exercitează totdeauna surd; el este insă combătut 
prin iodul adăugat în rajia alimentară, tiroida luind din singe iodul. 
lată cum iodul e specificul suveran al guşei, atita vreme cit elementele 
secretătoare nu sint complect distruse“ (dr. Repin, în R. g.d. S.) 

Probabil că tiroiodina neutralizează o substanță produsă în nu- 
cleii celulelor, fe a celulelor din organismul nostru, fie a celulelor din 
carnea ce consumim. Este constatat că o alimentație mai carnivoră gră- 
beşte apariţia guşei. 

Ce rol au insă apele de guşșă? 

„Pentru a stringe într'o formulă scurtă toată fiziologia patologică 
a guşei, s'ar putea spune că acţiunea apelor de guşă e, direct sau in- 
direct, anlagonistă funcțlunii tiroidiene. Această funcţiune, oricare ar fi 
intunericul de care e încunjurată, e de sigur o funcţiune de regulari- 
zate a metabolismului general. Că e aşa, că aceste ape provoacă o con- 
sumare puternică de iod, avem o dovadă în faptul că ele sint curative 
de supra-lodism, (hiperiodism)*, ca în maladia lui Bassedow, în guşa ex- 
oitalmică (dr, Repin. loc, cit.) 


Odată stabilit câ unele ape sint cauza guşei, se pune intrebarea: 
ce fel de ape? La această întrebare s'au dat mulțime de răspunsuri, ti- 
mele mai nesatisfăcătoare decit altele, 

Se pot deosebi trei grupe de teorii: geologice, chimice şi micro- 
biene. După partizanii teoriilor geologice, guşa ar fi datorită terenului. 
Apele ar lua ceva din terenuri şi acel ceva ar avea efecte asupra tiro- 
idei. Fiecare învățat, condus a se ocupa de guşă intro localitate cu 
ape de guşă, a căutat în natura terenului observat de el cauza afecţiu- 
mii. Unii au căutat să atribue unei substanțe chimice, din constituţia te- 
renului, agentul provocator al distrugerii tiroidei, Părerile acestora întră 
în seria teoriilor chimice care n'au luminat mai mult chestiunea, 

Apele de guşă au fost de nenumărate ori analizate, Toate au în 
compoziția lor carbonat de calciu şi magneziu, cu foarte neinsemnate 
variațiuni ; toate sint, deci, incrustante, adică depun materia minerală pe 
pămint, plante, etc. Dar a atribui acestor minerale vre-un rol în produ- 
cerea gușei, ar fi trebuit să se uite că atitea ape minerale cu acelaşi 

9 


205 VIAȚA ROMINEASCA 


compuziție nu produc guşa. Sint, pentru a nu cita decit un exemplu, 
lingă Paris puțuri cu acelaşi compoziție minerală ca şi oele de puşă şi 
cu toate aceste apa lor este inofensivă. Apoi apele de guşă işi pierd efec- 
tele lor prin încălzire şi stind citva timp expuse În aer, cela ce întătură 
bănuiala că o materie minerală din cele cunoscute ar fi cauza guşel. 

A treia serie de teorii o formează teoriile mticroblene. Aceste au 
provocat mulțime de lucrări ce au avut că rezultat tocmai negarea unei 
infecțiuni prin vre-un microoganism. 


Teoria d-rului Repin s'ar putea aşeza între teoriile geologice, deşi 
punctul său de vedere e foarte deosebit de al predecesorilor săi. Inainte 
de a o expune să vedem unde e răspindită gușa. 

Este lucru cunoscut că la noi sint guşați şi cretini mai în toate 
judeţele de munte, că în unele numărul lor este chiar respectabil; în 
„crierii“ munţilor însă gușa lipseşte. Guşaţi sint Insă pe cealaltă parte a 
Carpaţilor, în Transilvania şi Bucovina. Foarte mulți guşaţi siat apoi pe 
laturile munţilor Alpi şi a ramurilor lor, a munţilor dura şi Pirinei, a 
munţilor din Spania şi nordul Africei. Apoi în Balcani, Crimea, Caucaz, 
munţii Urali, munţii Persiei şi ai Afganistanului, tot masivul himalalan 
pină în pintoul Tibetului la nord și delta Gungelul la sud. Nu lipseşte în 
Birmania, basenul Fluviului a'bastru, în Formoza, Camciatica, Japonia. 
Dela sudul Asiei regiunea cu guşă se intinde prin insulele Sonde, lava, 
Sumatra şi mulţime de insule din oceanul Pacific. In America de-alungul 
Munţilor stincoşi şi Cordilieri Anzilor pină în Tara de înc. Privind un 
planiglob, ne convingem că gusa e răspîndită pe liniile lanțurilor princi- 
pale muntoase cela ce ne sileşte a căuta relaţiuni între aceste acei- 
dente geologice“ şi guşă. Sint numai pujine excepțiuni, aparente şi a- 
cele, Astfel există guşă în Franţa de nord, pe o linie ce trece la nord 
de Paris şi se intinde, prin Champagne şi Lorena, în Germania, prin 
Eiffel, Taunus pină în munţii Metalici şi munţii Harz, O altă linie incepe 
din Ţara Galilor, se întinde prin munţii Grampiani, coniinuindu-se apoi 
în Scandinavia prin regiuni unde nu mai sint munţi Inalţi. Aceste ex- 
cepțiuni nu sint decit aparente. Studiile geologice au stabilit pină la e- 
videnţă că în epoca formării cărbunilor de pămint exista un lanţ muntos, 
de vre-o 4000 m, innăițime, lanţul armorican-varisc (hercinic), cart incepea 
din Normandia, trecea prin Champagne şi se întindea pină în munții 
Harz şi Metalici de azi. Acest impozant lanţ de munţi a dispărut, prin 
eroziuni, aproape în întregime. 

Pe linia Ţara Galilor, Scoţia, Scandinavia a fost un lanţ de munţi 
şi mai vechi, lanțul caledonian, care a dispărut din aceleaşi pricini. 

In sfirit o a treja excepțiune se credea că o formează regiunea a- 
fricană ce se intinde din Transvaal pină In Abisinia, pe direcţia Nord-Sud. 
Studiile din urmă au dovedit că pe această regiune de munţi înalţi, de 
ras şi depresiuni adinci, gușa etot aşa de răspindită ca In regiunea 
alpină. 

Prin urmare rămine bine stabilit că apele de guşă se găsesc pe 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 307 
unde sint, sau au fost munți însiți. Ea e însă mai răspindită pe liniile 
unde sint munţii cel mai noi, apăruţi mal tirziu In istoria globului nos- 
tru, şi explicaţia se va vedea mai jos în considerațiile de tectonică, a 


„căror scurtă expunere este necesară pentru a justifica- părerile d-rului 


Repin. 


In era terţiară s'au ridicat o serie de lanţuri muntoase în America 
şi vechiul continent, pe linii notate pe harta alăturată, ce ar putea fi 
luată drept o hartă a guşei, dacă rar fi notale nişie continente ce nu 
mal există astăzi, 


R 
P ia dos ai 


id 


AE CERE ÎN, 


stefans 


Fără a intra în amănuntele formării munților, ne putem mulţumi 
cu constatarea că, din pricina răcirii, simburile fierbinte al pămintului se 
stringe şi coaja e nevoită să se încrețească, formind lanţurile de munţi 
şi văile adinci, văi în care se poate aduna apa spre a forma mări şi 0- 
ceane. Dar coaja pămintului nu e omogenă şi deci nu are aceiaşi Ilexibi- 
late. Din această pricină în mişcările de încrețire ce produc crăpături 
enorm de adinci, unele terenuri se scufundă, altele se ridică, unele se 
răstoarnă peste altele, unele sint tirite zeci şi sute de chilometri din lo- 
cul lor, ete. Aceste frămintări le putem urmări în regiunile unde s'au 
format munţii mai noi, munţii din era terţiară, şi acolo se pol observa 
nenumărate falii, adică crăpături unde o parte de teren a rămas mal sus, 
pe cind alta s'a scufundat cu zeci şi sute de metri. Desigur că aceste 


203 VIAŢA ROMINEASCA 


crăpături merg sau au mers pină la miezul fierbinte. Prin unele din ele 
a țişnit uneori lavă, alteori numal ape fierbinți şi încărcate cu minerale, 
aşa numitele isvoare termo-minerale. Prin aceste crăpături şi apele su- 
perficiale, care s'au infiltrat în teren, au putut ajunge pină la adinc, unde 
s'au încălzit şi găsind alte crăpături, prin care au fost împinse în sus, au 
apărut din nou pe suprafaţa pămintului, 

Regiunile, unde persistă aceste fenomene, sînt mai ales pe margi- 
nile munţilor, pe aşa numitele Jinii de fractură, şi tocmai pe aceste linii 
e mai răspîndită și gușa. Aşa fiind, trebue să alăturăm apele de guşă 
de apele minerale şi in particular de cele termo-minerale, Aceste din 
urmă aduc din interiorul pămintului minerale dizolvite, minerale pe care 
nu le scot insă în totul la suprafaţă, dar le depun în mare parte pe pe- 
rejii canalurilor sau crăpăturilor prin care se ridică. Uneori aceste depo- 
zite astupă crăpăturile şi atunci apa nu mai poate ajunge la suprafaţă. 
Cu clt faliile sint mai vechi, cu atit rămin mai puţine din ele libere cir- 
culațiunii apelor, cu atit mai puţine ape ajung la suprataţă, fapt care 
trebue pus În legătură cu raritatea relativă a focarelor de guşă în regiu- 
nile munţilor mai vechi, 

Care e însă origina acestor ape, minerale sau de guşă? Din pã- 
rerile asupra acestei chestiuni, cea a chimistulul francez Armand Gautier 
este mai în concordanți cu observaţiunile geologice, culese dupăce 
neintrecutul geolog vienez Suess a alras atenția asupra surselor dela 
Carisbad şi asupra apei degajată din erupțiunile vulcanice, 

Suess a dovedit pină la evidență, că mineralele scoase la supra- 
taţă de apele din Carlsbad nu pot fi luate din rocile prin care s'au pu- 
tut infiltra apele superficiale, că aceste minerale trebue să fje luate din 
regiuni mult mal adinci şi nu de apa de intiltraţie, ci de apă formată 
din elemente degajate de simburele fierbinte al pămintului, deci de apă 
eruptivă, Tot el a dovedit că e inadmisibil ca apa ce e aruncată de 
vulcani să fie apă de infiltrație. După Suess au confirmat şi alji geo- 
logi aceste păreri, 

Armand Gautier a dovedit experimental că nu e nevoe să admi- 
tem că „apa eruptivă“ rezultă prin sinteză din hidrogen degajat din 
miezul fierbinte şi oxigenul venit din atmosteră — punctul slab In teoria 
lui Swess. Chimistul francez a arătat că apele eruptive sint ape ce se 
destac din combinaţiunile în care întră In roci. In roci este aşa numita 
apă de stincă, umezeală care se poate goni încălzind pietrele foarte u- 
şor; există însă în combinaţia lor mineralogică apă de combinaţiune, 
pentru degajarea căreia trebue temperaturi foarte urcate, chiar peste 1000 
de grade. S'a obiectat că această apă e In prea mică citime pentru a 
găsi în ea origina apelor termo-minerale, Următorul calcul simplu do- 
vedeşte că obiecjianea nu e întemeiată : un chilogram de granit conține 
7 grame de apă de combinație; un nimic, care insă pentru un chilo- 
metru cub de granit se ridică la valoarea de 26 milioane metri cubi de. 


CRONICA ŞTIINȚIFICA 309 

spi aa AAEN poloboace de cite 65 vedre), cantitale sulicientă pen- 
a alimenti, vreme de un an, toate 

cu un debit de 48.000 liiruri e ae 10 0 odăi măr Siza 

Prin urmare este foarte probabil că mai toată a 
teriarul fierbinte al pămintului e apă de combinaţie, si a R 
mită? După teoriile geologice recente, scoarța pămintului se scufundă 
treptat-treptat, în toate regiunile acoperite de mări, unde se grămădesc 
depozite enorme de pietriș şi nămol adus de apele curgătoare. Părţile 
scufundate se încălzesc tot mai mult—in măsură ce se atundă—şi une- 
ori chiar se topesc, Se înțelege uşor că apa de combinaţie, din rocile 
astfel Incălzite, este prefăculă în vapori, ce se ridică prin toţi porii, prin 
toate crăpăturile stincilor unde se condensează, dizolvă tot felul de mi- 

nerale, pe care le tirăşie prin crăpături, unde în parte le şi depune. 

Dar in afară de aceste substanțe pe care le aduce apa, mal sint 

scoase din interior şi substanţe radioactive (de ex. radiu şi toriu), Aceste 
substanțe au format, desigur, filioanele radiere şi torifere, care se gë- 
sesc în crăpături prin care se ridicau altădată ape termo-minerale. Ema- 
națiunile de radiu şi torlu împregnează pămintul, apele, aerul; ele însă 
se pierd cu vremea şi ar îl dispărut de muit, dacă n'ar fi mereu împros- 
pătate de transporturile nouă pe care apele native, apele eruptive, le 
aduc din simburile fierbinte al globului nostru. 

Analiza dovedeşte că apele de puşă sint radioactive, o asemănare 
mai mult cu sursele termo-minerale. N'ar îi prin urmare nejustificat a 
căuta in această proprietate pricinele guşei, lucru pe care d-rul Repin 
nu-l afirmă cu toată tăria, păstrind rezerva omului de ştiinţă în faţa unel 
probleme de atare importanță. Invăţatul francez afirmă insă cu hotă- 
rire că în aceste ape native, în aceste ape eruptive trebue căutată pricina 
guşei. El caută apoi să lămurească şi modul de acțiune al acestor ape, 
ape sui generis, cum sint de altfel toate apele minerale în felul lor, 

Căci apele minerale curative, oricare ar fi natura lor, au trei atri- 
bute caracterisiice : 

„1. Au o acţiune fiziologică sui generis, greu de deiinit, dar a 
cărei natură o putem Inţelege spunind că are influenţă asupra metabo- 
Jismului general”, asupra reacţiunilor neintrecute ce se petrec în ortga- 
nismul nosiru: 

„2. Zaâcămintele acestor ape jalonează, fără excepţie, liniile de 
tractură mai recente ; 

„3. Au un index radio-activ ridicat, ce dovedeşte origina lor 
profundă”. 
` Dacă apele de guşă sint în adevăr ape minerale, atunci ele au o 
acțiune aspra metabolismului general, şi în anume împrejurări pot de- 
veni curative. Această concluziune se impune. Este ea confirmată de 
tapte? Am văzut mai sus că da; în cazurile de hiperiodism apele de 


210 VIATA ROMINEASCA 


guşă sint curative, căci ele grăbesc consumarea iodului în organism, 
deci împledică acumularea lui în tiroidä, 

Cârul clement din aceste ape minerale trebue să-l atribuim aceste 
efecte? Deoarece analiza nu descopere nici un element mineral, de- 
oarece aceste ape vin din teren în aşa condiţiuni:) că o infecțiune mi- 
crobiană e foarte neprobabilă, deoarece efectele lor sint trecătoare —căci 
expuse citeva zile la aer devin inofensive— ; deoarece au o radio-acti- 
vitate pronunțată, sintem îndreptățiii a atribul acestei din urmă insuşiri 
efectele particulare aie apelor de guşă. 

Aceste sint concluziunile logice la care conduce teoria d-rului Ré- 
pin, rămine numai ca experiențele să coniirme sau să infirme acest punct 
de vedere. Oricum, un punci rămine cişligat: se poate Inpta contra 
guşei fără mari cheltueti: Sistemu! costisitor ai aducerii apei din de- 
părtare, sistem ce se poale aplica numai comunelor urbane, a dat tot 
ce poate da. *) Pentru a apâra pe locuitorii satelor, trebue să se dezac- 
țiveze apele de guşă pe loc, printr'un procedeu simplu, economic şi de 
o eficacitate îndeajuns de probată pentru a învinge indiferența şi scep- 
ticismu! populațiunilor. Aceasta e o operă care cere multă răbdare, Pen- 
tru a o scoate la ciipăt, „o cooperaţie Internaţională, analoagă cu acela 
ce s'a creat pentru studiul tuberculozei, cancerului sau leprei, ar fi cu 
totul de dorit" (dr. Repin, în R. g d. s). 

Cum guşa e destul de răspindită la regiunile muntoase dela noi; 
cum cretinismul tace numeroase victime; cum fatalismul stăpineşte In 
satele noastre poate mal mult decit aiurea; cum e foarte răspindită la 
țăranii noştri Ideia că „gușa prinde bine, căci scapă de miliţie“ şi in 
acest scop ei consumă intenţionat apele cunoscute ta producătoare de guşă, 
este foarte probabil că apelul d-rului Repin va găsi un puternic ecou la 
învățații noştri, care vor aduce însemtiate contzibujluni la definitiva des- 


legare a chestiunii guşei patogene. 
T. A. Bădărău 


1. In oxeursiunilo ştiinţifice la care am duat parto ca student, am S- 
pezi gant soe 


CRONICA EXTERNĂ 
— Alegerile din Anglia — 


Privirile lumii întregi sint indreptate inspre Anglia, Toţi 
aşteaptă cu o febrilă nerăbdare rezultatul legată, findcă n 
simi că de verdictul pe care națiunea britanică Îl va da, depinde 
indrumarea viitoare a Intregei societăți englezeşti. 

Evenimentele se cunosc, Conferința dintre fruntaşii celor 
două mari partide de guvernâmint nepulind ajunge la nici un 
rezultat, d. Asquith a cerut Camerei Comunelor să voteze pro- 
ectul de lege, prin care se mârginește dreptul de veto pl lorzi- 
lor. Comunele au votat imediat acest proect, dar, fiindcă lorzii 
l-au respins, d. Asquith a făcut apel la singurul judecător care 
putea hotări între cele dovă Camere, la corpul electoral. Nu e 
vorba, conservatorii văzind că situația devine gravă pentru lorzi 
şi inţelegind că, intro chestiune de o asemenea insemnâtate, nu 
se pot prezenla innaintea țării numai cu o politică negativă, s'au 
grăbit să inlocmească şi ei un program, să propue şi ei o solu- 
ție a crizei constituționale. In acest scop cei au adoptat, in Ca- 
mera Lorzilor, un proect de modificare a acestei adunări, inspi- 
rindu-se de cunoscutul proect al lordului Rosebery, așa incit 
azi lorzii singuri recunosc că principiul eredității nu se mai poate 
apara şi că nobila Cameră trebue să se compue din reprezentan- 
ţii aleși ai aristocrației, din demnitari numiți de Coroană şi din 
persoane desemnale de corpul electoral. Pe de altă parte, sub 
indemnul lui Lord Lansdowne, care este astăzi cel mai dibaciu 
şi cel mai capabil reprezentant al nobleţei engleze, Camera Lor- 
zilor a renunțat de bună voe la dreptul ei de velo In materie fi- 
nanciară şi a propus referendul ca mijloc de rezolvare a tutu- 
ror conflictelor ce s'ar putea ivi pe viitor In raporturile dintre 
ambele Cameri. In sfirsit, bânuind că chestiunea protecţionis- 
mului este în multe straturi sociale mai puţin populară deocam- 
dată decit chestiunea constituțională, partidul conservator, Intr'un 
interes de tactică electorală, a scos din alegeri chestiunea protec- 
Baana In discursul pe care l-a rostit, la Albert-Hall, d. 

ifour a declarat, in numele intregului partid unionist, că, dacă 
vor eși învingători în alegeri, nu vor adopta protecționismul de- 


312 VIAŢA ROMINEASCA 


cit după ce vor consulta din nou națiunea asupra acestei ches- 
tiuni, printr'un referendum special. 

Așa find, alegerile s'au dat numai In jurul conflictului con- 
stituţional, și acest problem fiind, prin atitudinea partidului con- 
servator, cu desăvirşire dezbarat de orice chestiuni ce-l puteau 
intuneca sau complica, lumea era cu atit mai mult indrituită să 
se aştepte, din partea poporului englez, la un răspuns lămurit. 
Speranţele lumii au fost însă amăgite. 

Deşi alegerile nu sint incă terminate, toluşi e sigur că par- 
tidele vor păstra poziţiunile pe care le-au avut innainte de dizol- 
vare. Cel mult, daca între unionișii şi liberali va fi o deose- 
bire de ctteva scaune. Judecind după ultimele telegrame, se 
poate chiar intimpla ca rezultatul final să fie identic cu cel din 
Ianuarie trecut, 

Nici nu credem să mai f fost nişte alegeri, în care corpul 
electoral să se fi rostit, In două rinduri, cu așa de mici și de 
neinsemnate deosebiri,  Dealtminteri. caracteristica actualelor a- 
legeri stă tocmai în această isbiloare similitudine. Anglia nu 
se poale intoarce In spre trecut, dar nici nu se hotărăşte să pä- 
şească pe câile viitorului, Nu poți să spui că nu se leapădă de 
trecut, dar să leapâdă încet, cu greutate, cu şovăiri, cu părere 
de râu, cu oarecare grijă a zilei de mine, cu o ciudată, dar in- 
vincibilă frică de necunoscut. Toată psihologia poporului en- 
glezesc se tradează In această atitudine. 

De două ori intrun an, clasele ocirmuitoare chiamă naţiu- 
nea engleză sa spue dacă vrea să meargă innainte, sau să râmie 
credincioasă așezămintelor ei de veacuri, In orice altă țară po- 
porul ar fi ascultat vocea unora, sau vocea celorlalți, şi cu entu- 
ziasm, cu oarecare exagerare chiar, s'ar fi asvirlit In direcțiunea 
aleasă. Poporul englezesc trebue să facă altfel. Se pipăe; con- 
servatorilor care il trag Inapoi le răspunde că trebue să ţin seamă 
de viitor ; liberalilor, care |! trag innainte, le răspunde: nu pot să 
nesocotesc tradiţiunile trecutului. Groaza pe care i-o inspiră 
revoluțiunea e atit de adincă, atit de organică, incit ezită să dea 
un răspuns prea afirmativ intrun sens sau într'altul, numai fiind- 
că i se pare câ, procedind astfel, ar violenta legile evoluţiunii. 

Nimic nu arată mai bine echilibrul care există astăzi în su- 
fetul poporului englez, intre forţele de progres şi forțele de re- 
acțiune, decit faptul că şi la lanuarie și acum corpul elertoral a 
trimis în Cameră tot atiția conservatori caşi liberali, 

Intr'adevăr, dacă lăsăm la o parte pe lriandeji, care nu se 
preocupă decit indirect de chestiunea constituțională, a cârot u- 
nică grijă este dobindirea Home-Rulului şi care azi combat Cü- 
mera Lorzilor, fiindcă văd intrinsa o piedică pentru reahzarea 
visurilor lor, dar mine ar susține toate privilegiile ci Invechite, 
toate drepturile ei inadrhisibile, numai să declare cA votează 
Home Rulul; dacă Inlăturăm din calculele noastre şi pe socia- 
lişti, pentru care chestiunea puterilor ambelor Camere n'are dech 
o valoare relativă, intrucit scopul lor adevărat e dărâmarea tn- 


CRONICA EXTERNA 313 


tregului sistem parlamentar caşi a intregei societăți capitali 
şi dacă privim numai partidele care intr adevar ră n opere 
blemul constituțional, observăm că nici unul, nici altul nu se 
bucură de preferințele națiunii. Prima oară, aceasta putea să 
treacă drept o simplă coincidenţă ; repetindu-se insă cu o preci- 
ziune atit de matematică, sintem nevoiți să considerăm acest re- 
zultat ca o oglindire a stării sufleteşti prin care trece Anglia 
astăzi, 

Bine înțeles că, după aceste alegeri, Anglia va f 
Innainte pe calea democratizării. Caen Larik, dopa pa: e 
sinucis in extremis prin propunerile lui Lord Lansdowne şi prin 
proectul de reformā al lui Lord Rosebery, va fi omorită şi, de 
măsurile pe care le va propune guvernul d-lui Asquith,— dar in- 
fringerea nu va fi desăvirșită. Partidul liberal nedispunind, in 
afară de Irlandeji şi de socialişti, de o adevărată majoritate, nu 
va putea intreprinde schimbările constituţionale cu energia voită. 
Va trebui să ţie seamă şi de voința partidului conservator, Vom 
asista poate la o nouă conlerință, în care conservatorii vor fi mai 
puţin intransigenți, dar din care şi rezoluțiunile liberalilor vor 
eşi puţin ciuntite, Se poale ca însişi lorzii să găsească o for- 
mulă de semicapitulare, cu care liberalii să se mulțumească, 
Nu e exclusă nici ipoteza ca liberalii să adere la o Cameră a 
Lorzilor, care să acorde ambelor partide garanții Indestulătoare 
de nepărtinire, şi ca astfel soluția creării unui organ intermediar, 
care să rezolve conflictele dintre ambele adunări, să nu mai fie 
necesară. In orice caz, chiar dacă liberalii vor merge mai de- 
parte decit se prevede, nu va fi din cauza aprobării ce le va fi 
dat Anglia ; va fi din cauza unor factori, am putea zice străini 
de dinsa, din pricina Irlandejilor şi socialiștilor. Aceasta ne ex- 
plică marea indignare pe care a stirnit'o în tot cuprinsul Angliei 
vestea că d-nul Redmond gelul najionaliștilor irlandeji au obţinut 
dela Irlandejii din America subvențiuni pentru o campanie în 
favoarea Home Rulului. Dacă a fost un strigăt unanim in ace- 
ste alegeri, apoi desigur că a fost strigătul: „nu voim ca bani 
“străini, ca dolarzi americani să hotărască de destinele Imperiu- 
lui britanic“, 

Dară iai faptul în sine şi! cercetezi In mod obiectiv, vezi 
că mare nimic revoltătur. Dece Irlandejii, care acum 20—30 de 
ani au emigrat în America. fiindca nu se puteau hrâni pe pămin- 
tul patriei for şi care s'au Iimbugaţit pe noul continent, n'ar tri- 
mite fraților de acasă bani ca să lupte pentru îmbunătățirea soar- 
tei for, pentru crearea în ilanda a unci stân de lucruri, care pe 
viitor să nu mai constringă pe copiii verdei Erin să se expatri- 
eze ca să nu moară de foame? Mai mult, de ce ar fi o crimă 
să primeşti de Ja fraţii tai din America subsidii pentru scopuri 
politice, şi ar fi foarte explicabil, foarte lâudabil câ aceiaşi fraţi 
să'ți trimită, cum au făcut-o Intotdeauna, bani ca să plătești a- 
renzile land-lorzilor ? La urma urmei, după cum observă cu foarte 
muitā dreptate şi cu foarte mult spirit In una din ultimele sale 


Hisa VIAȚA NOMINEASEA 


cuvintări d. Lloyd George, de cind banii americani sint aşa de 
rău văzuţi de nobleța engleză? Pină azi aristocrația britanică ne 
a obisnuit mai mult cu spectacolul unei goane după dolari. Cu 
banii Americei, azi allt de huliţi, s'a scuturat pralul de pe multe 
blazoane mucegăite şi sau reclădit multe castele, a căror fațadă 
se dărimase şi a a căror laimă se stinsese, Şi totuşi această 
ură se explică: Englejii simt că In afară de ei, in nevoile Irlan- 
dei, în sprijinul Americei stă soluția frămintărilor lor politice. In 
potriva acestei presiuni, În potriva acestei incâlcări asupra libe- 
rului lor arbitru (sau asupra ceia ce cred ei că constitue liberul 
lor arbitru) ei se ridică, protestează şi se revoltă. 

Dar dacă acest simţiminte legitim, poporul englez ar trebui 
să tragă şi învâțâmintele cuvenite din faptul că lucrurile se pre- 
zintă sub un asemenea aspect. El ar trebui să recunoască că 
dacă soarta lui este astăzi in minele Irlandejilor, nu e aci nu- 
mai o crudă ironie a soartei, ci este consecința fatală a unei con- 
cepțiuni politice greşite, şi a Incăpăținării Enalejilor dea nu se a- 
dapta cerințelor vremurilor de azi. In loc să asculte pe oamenii 
ei de stat luminaţi, care l-au spus mereu de 20 de ani, că in 
Starea actuală a lumei civilizate, un popor nu se poate guverna 
cu forța, In afară de voinţa lui, că sistemul de asuprire sistema- 
tică e o formulă medievalică, e un anacronism în veacul nostru. 
Enalejii au ascultat glasul tuturor intereselor înguste de clasă, tu- 
turur prejudecățilar seculare şi n'au vrut să recunoască nici unul 
din drepturile, nici una din năzuințele Irlandei. 

Tot în aceiaşi vină cad Englejii și cu lorzii, E firesc ca 
poporul englez, care a găsit, în actuala sa organizare constituția- 
nală, putinţa de a săvirşi alitea fapte mari, să nu se poată des- 
părți de ea cu inimă uşoară, dar nu trebue nici că dragostea trie- 
cutului să fie atit de puternică, incit să se transiorme intrun lel 
de imposibilitate de a mai înțelege noile curente sociale. Mode- 
rațiunea este fără Indoială o calitate. Fa fereşte popoarele de 
sbuciumările exagerațiunilor şi de deziluziile multor utopii, dar 
impinsă la exces ca devine o formå e reacţionarismulgi și ca 
atare un germen de decadență. Astăzi a devenit greu să 
despleteşti in Anglia partea de moderațiune necesară de partea 
de reacționarism funest, şi de aceia ultimele alegeri lasă să plu- 
tească o mare nedumerire peste viaţa şi viitorul Imperiului bri- 
tanic. Cifind rezultatul acestei consultațiuni naționale, fără voe te 
întrebi, dacă In loc să'şi consolideze evoluţiunea prin prudența 
cu care înaintează, poporul englezesc nu compromite interesele 
lui cele mai vitale, prin greutatea mereu crescindă cu care se 
converteşte la toate idealurile, care cirmuesc destinele omenirei ? 


I. G. Duca 


-r arn 


CRONICA TEATRALĂ 
IAŞI 
„Mama*.— Revizorul“ —,Prostul*. 


Vorbeam in numărul trecut de sforțările serioase pe care le face 
direcţia actuală a teatrului nostra şi de simpatia binevoitoare pe cure a 
intimpinat-o, Frumoasa sală a Teatrului Naţional incepe a îi populată 
ca în timpurile cele bune şi aspectul el înviorează parcă jocul artiştilor. 

E drept câ psihologia acestul public, destul de eterogen, nu e tot 
deauna edifiantă. E un public care-și ocupă locul după ridicarea cor- 
tinei, cure vorbeşte în timpul reprezentaţici, care luşeşie des, care 
aplaudă uneori sgomolos la scenele de comic vulgar şi la aluziile picante, 
pe care-l mişcă mai degrabă piesele spectaculoase decit acele de idei 
sau de analiză ceva mal profundă. Dar nu trebue să-i cerem prea mult 
deocamdată. Educaţia artistică a celor mulţi nu se poate face decit cu 
încetul şi, ca să le-o poţi face, trebue mai întăi să-i ai. De aceia, lumea 
aceasta, fără de care un teatra nu poate trăi, trebue privită cu simpatie 
indulgentă şi pănă la un punct menajată chiar în susceptibilitatea şi 
preterințile sale, oricit ar îi ele de comune sau de naive, 

A doua piesă originală care s'a reprezeulal în această stagiune 
„Mama“, de d. Miclescu, a fost, desigur, urmărită cu mai multă plăcere 
şi interes decit „Chinul“ d-lui Florescu, Şi, mărturisesc, am fost chiar 
mişcat la unele scene impreună cu publicul. O problemă morală seri- 
oasă, drepturile unei mame vinovate asupra copilului, e dezbătută în ea. 
lorgu Tolpan a fost trădat de soția sa, pe careo iubise cu pasiune. Ea a 
părăsit căminul, lăsind o copilă de ciţiva ani, Judecata a pronunţat di- 
vorsul şi copila a rămas soțului. Dar Tulpan vrea să-şi răzbune asu- 
pra femeii care-l trădase şi pe care o crede nedemnă de iubirea copilei, 

Piecind din ţară, el se stabileşte ca ministru al țării la Haga, A- 
colo îşi creşte singur fata, oprind orice legătură cu mama ei şi nepo- 
menindu-i nimic de dinsa. In zădar soția vinovată caută să se apropie 
de fată, implorind ertarea soțului şi trimiţindu-i scrisori umilite. Tolpan 
e nelndurător, Dar sint situaţii pe care cu toate stforțările noastre nu le 
putem evita, 

Au trecut mulţi ani, Tolpana încărunţii, copila e acum mare, Re- 
chemat In țară pentru nişte afaceri de serviciu, soseşte cu lala lui Ja Sinala, 

Aici e şi Eliza Rareş, fosta lui soție. Incunjurată de un roi de 
tineri, ea duce de mal mulţi ani o viaţă de destrinare şi de petreceri, 
Inştiințat de amicul său, Golea, de prezenţa ci, Tolpan e cuprins de o 
grozavă nelinişte. Hotărit să evite cu orice prej o apropiere între mamă 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


şi fată, el recurge la un mijloc drastic, destăinueşte fetei trecutul, ară- 
țindu- scrisoarea pe care o lăsase Eliza, atunci cind părăsise căminul, 
Cerindu-l să judece şi să aleagă între el şi mama vinovată, Tolpan o 
face să jure că va răminea indiferentă la orice incercare a mamei. In 
acelaşi timp trimite pe prietenul său, Golea, la Eliza Rareş, cerindu-i să 
se depărteze cit mai repede din Sinala, căci altfel el s'ar vedea silit să-şi 
părăsească postul, plecind imediat In străinătate. Eliza, care-şi zărise 
fala şi vroia cu orice preţ să se apropie de ca, ascultă cu revoltă şi cu 
disperare această propunere. 

Prietena ei, Zoe, indignată de cruzimea lui Tolpan, aranjează o 
intrevedere la o serată a contelui Pitti, ministrul Italiei, şi cu ajutorul ei 
mama şi fata se intilnesc. Dar cind Zoe destăinueşte fetei că Eliza e 
mama el, fata, aducindu-şi aminte de făgăduinţa pe care o dase tatălui, 
fuge Ingrozită spre dinsul. 

Intro scenă care nu-i lipsită de putere, Eliza, sfişiată de durere, 
cere lul Tolpan să nu calce drepturile ei de mamă; s'o lase măcar din 
cind în cind să-şi vadă copila. Ea ameninţă şi imploră, dar el rămine 
neinduplecat, In actul ultim, Eliza e greu bolnavă de inimă în urma e- 
moțiilor suferite. Doctorul, un amic devotat al casei, văzind că stirşitul 
se apropie, lasă pe prietena Elizei să vegheze la căpătălul ei şi el se 
duce la Tolpan să-l înştiințeze de starea Elizei şi să-l înduplece să lase 
fata să se apropie de mamă măcar acum. Dar Eliza moare fn braţele 
prietenei sale și Tolpan impreună cu fata sosesc prea tirziu. Piesa sflr- 
şeşte cu un strigăt de durere şi de mustrare al fetei, față de asprimea 
neindurătoare a tatălui. 

Cu toate că e pujin adincit, caracterul lui Tolpan, cu severa şi ne- 
miloasa lui intransigență, îmi pare logic şi viu. E omul unei singure 
iubiri şi, în egolzmul sălbatic al iubirii lor inșelate, asemenea oameni 
nu iartă. Caracterul Elize! nu mă mulţumeşte şi rămin destul de neiš- 
murit asupra ei. Viaţa destrinată pe care o duce de atiţia ani e o con- 
secinţă a temperamentului, e un efect al împrejurărilor? Inţeleg pute- 
rea sentimentului ei de mamă, cu toată isbucnirea lui dureroasă, dar mi 
se pare curios cum a putut să se resemneze cinsprezece ani şi să în- 
dure absența copilei. Ştiu că a încercat să se apropie de ea în primul an 
şi n'a renunțat decit silită de atitudinea neinduplecată a lui lorgu. Dar 
o mamă nu se lasă uşor învinsă in asemenea impiejurăui și averea Ell- 
zel li permitea să infrunte toate piedicele care se opuneau nnet dorinţi 
legitime. Celelalte personage ale piesei, fata Elizei, prietena ei, Zoe, 
Golea, amicul lui Tolpan, doctorul—sint cu toiul şierse şi lipsite de orice 
notă individuală deosebită. Afară de citeva stingăcii şi slăbiciuni de e- 
xecuţie în primul act şi mal ales în ultimul, prea lipsit de mişcare, acţi- 
unea e condusă cu o relativă abilitate şi interesul susținut creşte mal cu 
samă în actul al ll-lea, unde sint citeva momente dramatice fericite, 

Dialogul, In multe părţi înteresant şi viu, poate cu prea multe ar- 
haizme, cuprinde și mniie lucruri de prisos, care nu proectează multă 


EEn 


CRONICA TEATRALA 317 


lumină asupra caracterelor, Trăsăturile de satiră socială şi săgețile de 
spirit ale autorului nu le-am putut gusta, Ele mi s'au părut greoae şi 
uneori comune. Sint unele inteligenţe serioase şi masive, pentru care 
minulrea acestei arme tăioase a ironiei e primejdioasă, 

Deşi cel mai muiţi din artiștii noştri nu sint tocmai la largul lor 
în dramele realiste, piesa a lost in general satistăcător interpretată. D-na 
Pruteanu a avut, în rolul Elizei, câldura sa obişnuită. D. Dragomir a 
fost corect, dar prea puţin nuanţat şi expresiv in manifestarea sentimen- 
telor. D. Cirjă şi d. Momuleanu s'au achitat bine în rolurile lor se- 
cundare. 

Nu ştiu dacă „Revizorul“, cunoscuta comedie a lui Gogol, a mal 

a mai figurat în repertorul Teatrului Naţional dela 1876, cind a fost te- 
prezentată în localizarea d-lui P. Grădişteanu. Eminescu, care seria pe 
atunci cronica teatrală a „Curierului*, a vorbit cu mult entuziasm de ea, 
Tăudind jocul artiştilor şi mai ales acel al neuitatului Bălănescu. Nu voi 
inzista asupra subiectului acestei cunoscute piese, care, scrisă la 1836, 
işi păstrează eterna ei tinereţă, Ş'apoi intriga e aici ceva secundar, so- 
sirea presupusului revizor, care tulbură liniştea orășelului de provincie, e 
numai un prilej care ridică vălul asupra Rusiei administrative, asupra 
moravurilor micilor stăpinitori ai marelui şi putredului imperiu. Toate 
notabilităţile locale defilează înnaintea noastră: primarul abuziv, fricos 
faţă de cei mari, brutal cu subalternii, dijmuind din răsputeri negustorii, 
judecătorul cu pretenții de savant, intendentul cu conştiinţa încărcată şi 
profesorul tremurind de teamă în fața stăpinirii, telegratistul vesel, care 
se distrează deschizind scrisorile pe care trebue să le expedieze, nevasta 
şi fata primarului, sărmane provinciale îngimiate şi ameţite de tot ce le 
aminteşte de Petersburg şi de societatea innaltă, In fața lor, falşul revi- 
zor, tinărul boer deprins să petreacă, să cheltuească şi să împrumute, 
şirengar neintrecut, care ştie cu verva lui îndrăcită să intoarcă toate 
capetele, atunci cind povesteşte succesele lui de curte, apoi ser- 
vitorul său, Iosip, care-şi dă samă de Imprejurări mai bine decit 
stăpinul şi caută să se folosească cit se poate mai cuminte de ele.. A- 
ceste tipuri sint, cele mal multe, schițate numai in citeva trăsături, dar 
condeiul teribil al satiricului a reuşit să le dea un relief şi o intensitate 
de viaţă uimitoare. Nu ştiu dacă un occidental ar gusta mult acest crud 
tablou de moravuri locale. i s'ar părea o farsă lipsită de fineţă, care, 
după împrejurări, poate fi luată ca grotescă sau ca sinistră, Orientalis- 
mul moravurilor noastre, relaţiile personale Intre cei puternici şi cei slabi, 
slăbiciunea şi lipsa de independenţă a individului față de autorităţile ad- 
ministrative, regimul de ilegalizm, atit de bine caracterizat de d. Gherea, 
sub care trăim apăsaţi de fatalitatea Imprejurărilor, ne lac să înțelegem 
mai bine această operă şi să-i pătrundem rostul. 

Şi dacă situațiile ei comice ne îndeamnă la ris, venalitates, lăco- 
mia, egoismul, brutalitatea, laşitatea, prostia personajelor în care marele 
satiric a întrupat tot ce e mai mic şi mai josnic din firea omenească, 
lasă în risul nostru ceva amar... 


318 VIAȚA ROMINEASCA 


Piesa a fost bine interpretată şi costumele ruseşti compleclau impresia 
de culoare locală, D, Cuzinski a studiat cu multă îngrijire şi în toatea- 
mănuntele rolul difici! a! primarului, şi a avut multă viaţă în jocu! său. Nu s'a 
putut feri totuşi de citeva exagerări în mimică şi în glas. In primul act- 
vorbea prea repede şi, în ultimul, gesturile şi desperarea sa aveau ceva 
falş. D. Peila a avut momente excelente în rolul falşului revizor, D-sa 
e interpretul ideal al tipurilor exuberante şi insolente de triumiă, 
tori. D, Momuleanu a fost natural şi expresiv în rolul judecătoru- 
lui. D. Radu Demetrescu, un artist care se afirmă din ce în ce mai 
mult, a redat cu muită lineţă pe intendent. Minunat a lost d. Petroni, 
în servitorul losip. D-sa a ştiut să dea unui rol neînsemnat o viaţă 
deosebită, 

Un mare şi repetat succes a avut „Prostul*, comedia lui Ludwig 
Fulda, piesă care ca finetă a observației şi ca adincime psihologică nu 
cuprinde nimic remarcabil, dar care va plăcea totdeauna publicului, 

Iată subiectul său, 

In actul întăi sîntem la judecătorie. Trebue să se deschidă 
testamentul unul bogătaş care a murit de curind. Cele şase rude 
ale defunctului aşteaptă cu emoție şi nerăbdare. Dar testamentul ti pune 
în mare încurcătură ; toată averea va fi moştenită de cel care va fi de- 
semnal ca cel mai prost prin votul celor şzse, Fiecare se votează pe 
sine, afară de Justus Hiiberlin, singurul care se abține, indignat de ho- 
tărtrea unchiului defunct.  Neintrunind nimeni majoriiatea, se deschide 
al doilea testament şi Hăberlin e declarat moştenitor unic al întregei a- 
veri. Toate rudele sint dezolate, dar Hiberiin nu e deloc încîntat, el 
sufere din cauza insullei aduse şi apol nu știe ce să facă cu banii. Mă- 
tuşa sa, d-na Schirmer, văzindu-l bogat, ti face curte, căutind să-l cuce- 
rească pentru fiica sa Lisbeth; verii säi, avocatul istet Engelhardt, ingine- 
rul cu capul plin de invenţii, Gerhardt Beck şi poetu! vinzător In libră- 
rie Wilibald Beck, profitind de bunătatea naivă a lui Hăburlin şi de lip- 
sa lui totală de simţ practic, îl fac să le cedeze în chip legal toată ave- 
tea, În zădar americanca Doris Wienard, frumoasă. bogată și înconjurată 
de adoratori, mişcată de originalitatea Ini Hăberiin, caută să-i deschidă 
ochii. crede in bunătatea omenească şi nu Înțelege nimic atunci cînd 
e gonit din casa măluşei sale şi e trădat de verişoara sa Lisbeth, care 
se mărită cu poetul, nici cînd e dat afară dela banca pe care o conduce 
acum vărul Engelhardt. Rămas pe drumuri ca vagabond, starea lui Hă- 
berlin îngrijeşte pe verii săi şi, pentru a scăpa de dinsul, ei se înțeleg 
să-l interneze într'o casă de sănătate. Dar doctorul Inţelege caracterul 

lui Hăbetiin și frumoasa americană soseşte la timp pentru desnodămin. 
tul fericit al piesei. Ea iubeşte pe Hilberlin şi se căsătoreşte cu dinsul. 

Piesa lui Fulda satislace în grad innalt cerințile imaginaţiei şi 
senzibilității marelui public.  Urmărim cu un interes mereu crescind soarta 
personajului simpatic, nalvul visător Hiberlin, Dacă în lupta aprigă a 
vieţii privim visătorii cu ironie, dacă nu cu dispreţ, nu ne displace să-i 


CRONICA TEATRALA 319 


vedem din cind în cind pe scenă. Ş'apoi acest visător e persecutat de 
toată lumea cu care vine în atingere şi lovit fără cruţare, I) vedem a- 
proplindu-se din ce in ce ma! inconştient de prapastia care-l aşteaptă 
Dar aici, cind paipităm pentru dinsul, o temee îl iubeşte şi îl salvează, 
ŞI triumful iinal al inocenţei faţă de neprele elemente conjurale im- 
potriva sa, lăsă în noi o mulțumire dulce, Ne place in unele momente 
să ne lăsăm inşelaţi de iluzii în care nu credem. 

Unii vor spune că Hiberlin nu e un tip real, nici logic, şi, cîntă- 
tind imaginația şi senzibilitatea lui delicată cu miopia Iui intelectuală, 
vor avea asupra caracterului său mai mult părerea personajelor piesei 
decit acea a autorului. Alţii vor fi izbiți de caracterul convențional al 
americancei, de banalitatea dialogului, de unele efecte dramatice eltene sau 
uzate. Dar această comedie patetică, In care scenele de sentimentalizm 
duiceag şi fad alternează abil cu situaţiile comice, dacă nu ne dă mult 
de gindit, ne inveselezte şi ne înduioşează şi, după vorba unul critic 
sintem totdeauna recunoscători scriilorilor care ştiu să atingă în acelaşi 
timp mai multe coarde ale sufletului, chiar cind mijloacele întrebuințate 
de dinşii sint de o calitate îndoelnică. 

Interpretarea piesei a fost, fără de rezervă, excelentă şi rareori am 
văzut un ansamblu mai bun. D. Cuzinski, cate e neobosit şi a ţinut 
pînă acum tot primele roluri, ne-a redat un Hâăberling visător incorigibil, 
pe care realitatea nu-l poate face să părăsească o clipă lumea bogată a 
fantaziei sale. Nu e poate adevărata interpretare a tipului, dar, aşa cum 
Ta inţeles, d-sa a ştiut să-i dea sutiu şi să nuanţeze cu fineţă diferitele mo- 
mente. Dar aici, caşi în „Revizorul”, deşi mai puţin ca acolo, nu mă pot 
opri de a observa că gesturile sale mi se par uneori exagerate, şi mi-ar 
plăcea să văd jocul său mai sobru şi mai concentrat. D, Pella a fost 
foarte bine în rolul avocatului Engelhardt, deşi fără verva sa obişnuită. 
Multă naturaleţă a avut d. Momuleanu în inginerul cu invențiile, d. Pe» 
troni în rolul poetului care caută în zădar inspiraţia, d. Radu Demetrescu 
în acel al simpaticului doctor. In rolul mic al judecătorului, d. Boldescu 
a avut o notă comică foarte reuşită. Tin să fiu just faţă de d-na lo- 
nescu şi să recunosc că de data aceasta a fost mult mal bine ca alteori 
şi a interpretat nu fără pătrundere şi graţie rolul americanei Doris. D-na 
Profir a avut multă viață în Lisbeth, D-na Dimitriu a fost o minunată 
soacră, jovială şi vulgară. Aşi putea spune că a rivalizat în această pi- 
esă cu d-na Atena Georgescu, veterană artistă, care a incintat atitea ge- 


neraţii In asemenea roluri, 
Octav Botez 


Scrisori din Bucovina 


Noua lege electorală pentru dietă. Cadastrul naţional. 


In ziua de & Octombrie s'a stins, nejălită de nimeni, dieta 
Bucovinei. Această dată nu inseamnă insă numai incheiarea u- 
nui period legislativ, ci şi incheiarea unei perioade de dezvoltare 
politică. Bucovina a primit constituţiunea sa prin patentul din 26 
Februar 1861, Prin acest patentse Inființeazā şi pentru Bucovina 
o dietă provincială, care in marginile trase de constituţia funda- 
mentală a statului avea să se ocupe cu problemele legislative 
ale țării. 

Dicta Bucovinei avind ca principiu fundamental respectarea 
claselor sociale privilegiate, fiind expresia intereselor de clasă 
ale populaţiei țării, se compunea din 31 deputați şi anume 29 a- 
leşi și 2 virilişti (unul dintre virilişti, rectorul universităţii, abia din 
1875). Din cele 29 mandate, 10 mandate erau ale curiei proprie- 
tarilor mari (curia I a proprietăţii mari formată de fondul reli- 
gionar, cu 2 mandate, şi curia H a proprietății laice cu 8 
mandate), iar 12 mandate ale curiei rurale, 2 ale camerei de co- 
me 5 ale oraşelor. BAe 

d old cel a! compact și mai bine disciplinat din dietă 
era grupul proprietarilor mari și în jurul lui trebuia să se cris- 
talizeze dacă nu îndată, apoi peste scurtă vreme, majoritatea gu- 
vernamentală. Această repartizare a mandatelor era o mare ne- 
dreptate socială, căci cei vr'o 100 şi ceva de proprietatari alegeau 
aproape tot atiția deputaţi ca și cele cttava sute de mii de țărani. 
Această nedreptate se măria prin faptul că nici cele 12 mandate 
țărănești nu erau exercitate de mandatari ai poporului, ci de vasali 
ai guvernului. ; : 

Intr'un interesant articol publicat în revista „Wahrheit“, de- 
putatul Aurel Onciul vorbind de vechia dietă (Der alte Landtag, 
IV Jahrg. No. 99), inzista asupra evoluţiei politice în țară şi deo- 
sebeşte în timpul dela 1861, inceputul erei constituționale în Bu- 
covina, şi pănă în prezent trei faze mai remarcabile în evoluţia po- 


SCRISORI DIN BUCOVINA 321 


litică. Constituția introdusă era mai mult o constituție de formà 
decit reală; dieta färii era la dispoziția șetului guvernului pro- 
vincial pentru votarea legilor propuse de guvern. Pentru acest 
siirşit guvernul a comandat în dietă, la Inceputul erei constituţio- 
nale, pe ministerialii săi, pe funcționarii străini de țară, care în 
alianţa cu Evreii conduceau destinele țării în aşa numita eră li- 
herală. Schimbinduse mai tirziu, pela 1879, cursul politicii în im- 
periu, se petrecu o schimbare radicala şi în dieta Bucovinei ; locul 
luncţionarilor liberali il luară proprietarii mari romini, care im- 
preună cu deputaţii romini ai cercurilor rurale aveau majoritatea, 
Ei nu inaugurară Insă o politică rominească națională, ci o poli- 
ica conservatoare, care, neglijind interesele tuturor celorlalte clase 
sociale, ascultau de ordinul guvernului şi ingrijiau de interesele 
clasei lor. 

Astlel în locul dietei de ministeriali veni o dietă a vasali- 
lor guvernului. Cind prin anul 1892 se ivi un conflict politic vio- 
lent Intre guvernorul țării, contele Pace, şi grupul proprietarilor 
mari romini, acesta, spre a slăbi puterea de opoziție a proprieta- 
rilor, inventă pe Ruteni ca element politic, pe care 11 introduse în 
dieta țării. Tot de atunci datează favorizarea extremă a Rutenilor 
din partea uvernului în dauna Rominilor, favorizare care astăzi 
e o dogmă de guvernămint. 

Din frămintările ce sau nascut la Romini după 1892, din 
trebuința de a avea în dietă o reprezentanță naţională care sa 
se umpotrivească Rutenilor, sau născut In cursul ultimelor două 
decenii partidele romine, care au dispărut lot atit de iute pecit 
de neaștepial sau născut de multe ori: Partidul naţional romin, 
partidul poporal, partidul democrat, cel apărărist şi în silrgit ac- 
toalul partid naţional unit. Din aceste lrămintări au străbâtut în 
ultima dietă reprezentanți ai poporului, eșiţi din primele alegeri 
libere, În înțelegere cu reprezentanții proprietății mari, ci au ho- 
tării o serie de relorme folositoare pentră păturile largi ale popu- 
tației țării. 

E uşor de înțeles, după ce cunoaștem compoziţia ei, de ce 
dieta Bucovinei n'a contribuit in cei 40 de ani de existență a ei 
—exceplăm ultimii sase ani în care sa lucrat mult—cu aproape 
nimic la progresul ţării. a ţârii adevărate. Căci de fapt partea cu 
care a contribuit dieta e aproape nimic. În marea sa ruvintare bud- 
zetară din 7 Oct. 1907, deputatul Aurel Onciul, analizind această 
activitate, spunea următoarele : „De lucrat nu sa lucrat pur şi 
simplu nimic. Cu ocazia unui articol ce aveam să-l scriu pentru 
„Viaţa Rominească* asupra evoluției politice in Bucovina, am 
cercetat Foaia legilor provinciale dela 1862 incoace și am consta- 
tat ca operă a dietei : o lege comunală, care a fost actroaiată după 
un formular al guvernului și o lege a apei, care sa primil Incă 
după un formular al guvernului cu loată supunerea. Am mai 
descoperit două legi despre propinație. Una a introdus, sub titlul 
desființării, propinaţia. S'a zis cå se desființează propinaţia, care 
de drept nu exista şi astfel prin această supoziție i s'a dat o bază 

10 


322 VIAŢA ROMINEASCA 


Pt 


- ——— 


u: ințat di deja desființată o- 
lege a desființat din nou legea deja 
per plera ia acemttă ocazie $y din pia: oe mea per 
C inație. Incolo am aflat tn 3 
taşilor la dreptul de propinafie- € 1 i legiera 
i obligatorică, apoi apro 
o şosea districtuală cu bariera y g 
i i i in vre-un oraş oarecare. : 
impozit pe băutun alcoolice. R oi peer Aa i 
legislativă a dietei bucovinene în i 
= pr teeny administrativ dieta sa mulțumit să urce în de: 
care an impozitul provincial cu mai multe procente, până ce 
ajuns la un stadiu că o progresare era exclusă“. l E. 
Această sterilitate se explică, după cum am văzut, rosie 
ziția dietei, care era în cazul cel mai bun un aparat yh id 
care a legilor propuse de guvern. Țărânimea expusă des A 
konalizarii din partea Rutenilor, brutalizată de biurocrați şi 
natà economiceṣte de cămâtari, n'avea apărători pier erei 
i, şi nici i ibă cit vreme 
duplecaţi, şi nici nu putea să alil i eee 
i «tă şi orală. O reme 
sistem de alegere cu votarea indire Br rege ea 
i numai prin schimbarea sistemului electo i 
os ei ore ai dreptului de alegere e veche; paza 
ei s'a putut insă face abia după o luptă pan gi de mg mn Le 
rogramul partidului democrat, creat in anu 70% 00. 
Rt, ia Fate dreptulu de segen tn punctul 09, ară Aer 
~ rimi și majoritatea dietaiă compu S 
-eg Nemt şi Evrei in programul ei, es pi oeieteite pie 
, i i i reformā electorală. . 
ale programului democratic, şi reforn eira Dan maree 
i reformei nu s'a putut obținea atit de repede, ] 
ae în DODA, Aderenţi sinceri ai reformei au rămas numai 
Rominii democrați, pecind celelalte partide din majoritate seu o 
punea prin fel de fel de pretexte gap in i rea a 
i nesi ități şi a altor piedeca - 
de vot. In urma acestei nesincerit iktor pi : e Aa 
; 1904 a devenii lege abia In : 
vit pe urmă, reforma propusă în 19 Teese pi qm art 
Primită în dietă, ea a fost de mai multe o reigu dă mite, 
i se face mici corecturi; în 26 Mai ; p 
abate 1mpârătească şi a devenit lege. Pe baza prea posa 
lepi electorale se vor face alegerile generale pentru dieta. Legea 
electoralä pentru dieta Bucovinei orena pe R E 
ìi i joritāții democratice a die - 
tre dorințele şi tendinţele majorității d seanoa 
ii ietații mari. Tendinţa politică a popoare 
neia re rjpuntă votul obştesc, O astfel de reformā nu se putea 
realiza in dieta Bucovinei şi cred că nu se va putea realiza incă 
multă vreme în nici o dietă din Austria. Proprietatea mare are în 
mina ei puterea de a zădârnici orișicind reformarea dreptu- 
lui de alegere, dacă nu-i convine ielul cum se proectează a- 
ceasta reformare, Intr'un astfel de caz deputații n'au decit să ză 
răsească şedinţa ca să Impiedece orice propunere ce ținteşte la 
reformarea dreptului de alegere, deoarece pentru o astfel de pro- 
punere se cere o majoritate calificată, pe care n'o mai are dieta 
gerea proprietarilor mari, i 
ză Nanaia Sta er electoral în sensul votului piele 
nu era nici In interesul națiunii romine din Bucovina, ce ar 


SCRISORI DIN BUCOVINA as 


pierdut vre'o 5—6 mandate, şi nici nu s'a gindit nimene la intro- 
ducerea lui. Nici trecerea nepregătită dela o dietă feudală, guver- 
namentală, cu alegătorii comandați de jandarmi, circiumari şi pri- 
mari, la dieta votului obştesc n'ar fi fost de folos. Totuşi nova 
Jege electorală e un progres mare față de trecut. Prin noua lege 
electorală se lărgește într'o măsură mare dreptul de alegere, se in- 
troduce o curie a votului universal, se desființează alegerea in- 
directă și votarea orală, prin care se puteau influența alegătorii 
și se inmulțesc mandatele deputaţilor. Deși se păstrează şi în legea 
nouă structura socială a țării, după care se repartizează manda- 
iele, dicta viitoare va fi cu mult mai mult decit cea anterioară 
expresia adevărată a țării, 

Dieta viitoare va avea 63 de mandate, care se vor impărți 
după structura lor socială în trei clase: clasa proprietarilor mari, 
clasa comunelor și clasa votului obştesc. Aceste trei clase s0- 
ciale au fost dotate în modul următor: cu 13 mandate proprie- 
tatea mare, cu 25 mandate clasa comunelor şi 18 mandate clasa 
votului obştesc. Mai sint și doi deputați ai camerei de comerț şi 
industrie și doi virilişti, mitropolitul și rectorul universității, A- 
ceastă repartizare a mandatelor arată la evidență marea deose- 
bire dintre structura dietei vechi față de dieta nouă. În dieta 
veche aveam din 29 deputaţi aleși 10 ai proprietății marii, sau 38%, 
sar în dieta nouă avem dintre 61 deputați aleşi 13, adică 21°, 
ai proprietăţii mari, În privința socială noua lege electorală ede- 
sigur un progres mare in direcția revendicârilor mulțimei. 

Reforma electorală a fost combătută in mod foarte violent 
şi de Romini, de râmâșițele partidului poporal şi mai tirziu de 
apărărişti, cu motivarea că această reformā e o „tradare națio- 
nală” şi e făcută numai cu scopul de a întări și mai mult po- 
ziția Rutenilor, destul de puternici şi aşa. Ce a lucrat dieta veche 
pentru cauza națională rominească am arātat mai sus: zero. 
Deşi proprietarii mari au avut aproape 40 de ani puterea po- 
litică In mini, ei au făcuto politică conservatoare şi m'au ingrijit 
de Intărirea elementului romin, Intro vreme cind despre Ruteni 
ca factor politic nici nu se vorbia. Că legea electorală, decretată 
ia 1871 şi modificată în unele părți neesenţiale la 1876, trebuia 
reformată, o recunoaștem cu toții, iar că această reformare nu se 
putea face împotriva Rutenilor, care prin un exod puteau zădaăr- 
mici sancţionarea orişicărei reforme, o va înțelege orişicine. Deci 
urma să se facă in inţelegere cu ei. Că reforma electorală e un 
mare progres social, am arătat mai sus. Să vedem deci dar cum se 
prezintă ea In privința naționala, Mai întăi raportul nostru faţa 
de Ruteni. După vechea lege electorală, decretată într'o vreme 
cind Rutenii nu existau politiceşte, ei aveau de regulă 6 man- 
date din cele 29, sau 20.69%, şiputeau să mai cucerească Yre-o 
2 cu ajutorul guvernului, după cum s-a și intimplat In distric- 
tele național-amestecate, cum e districtul Siret și Cernăuţi şi va 
fi nu peste multă vreme districtul Storojinețului. Rominii aveau 


bii VIAȚA ROMINEASCA 


6 mandate din curia rurală, 4 din curia II a proprietății mari sı 
2 din curia | a proprietății mari, deci 12, sau 41.38°/o. 

După noua lege electorală, Rutenii vor avea 10 deputaţi din 
clasa comunelor, 6 deputați din clasa votului obştesc şi un de- 
putat ales de clericii ruteni, deci la un loc 17 deputaţi, sau 28%, ; 
iar Rominii vor avea 4 deputaţi din curia proprietarilor mari, 
un deputat cleric, 10 deputați din clasa comunelor, 6 deputaţi 
din clasa votului obştesc şi 1 deputat din colegiul mixt romino- 
rutean, deci la un loc 22 deputați sau 36%0., 

Numeric este deci dar o mică slăbire a elementului ro- 
min şi o înnaintare a celui rutean. Cine nu cunoaște imprejură- 
rile din ţară dela noi, ar putea uşor să condamne pe autorul re- 
formei electorale, judecind după rezultatul numeric arătat mai sus. 
Am arătat innainte că Rutenii aveau 6 mandate sigure și puteau 
cuceri cu ajutorul guvernului orişicind cel puţin încă un man- 
dat. Din cele 6 mandate romine, cel puţin unul nu era sigur şi 
trebuia ciştigat în luptă cu Rutenii, iar celelalte 5 erau un fel de 
„zestre guvernamentală“, ca să intrebuințăm un termin cunoscut 
şi în politica Rominiei. Cu alte cuvinte, poporul tomin din Bu- 
covina, înțeleg țărănimea, area nici o reprezentanță sigură in 
dieta țării. Si mai puţin sigure erau cele 2 mandate ale fon- 
dului religionar, anume ale consistorului cu superiorii celor 3 mà- 
năstiri. În fața progresului ce-l fac Rutenii in biserica noastră şi 
in consistorul arhiepiscopal, e mai mult ea probabil că un man- 
dat din cele două şi mai Urziu poate că amindouă Incāpeau pe 
mina lor. Și proprietatea mare rominească ? Aceasta a descres- 
cut in mod ingrozitor şi nu mai reprezintă azi în proprietatea 
mare din Bucovina decit o minoritate disparentă. Cele 4 man» 
date se obțineau numai in baza unui compromis cu proprietarii 
rari armeno-poloni. Un compromis se poate insă tot aṣa de ușor 
desface pecit de greu afost fâcul. și proprietarii mari Romini se 
puteau trezi intro zi fără reprezentanță sau cu o reprezentanţă 
redusă. Faţa de aceste 13 mandate nesigure, dependente de gu- 
vern, de compromisuri şi de lupte electorale cu Rutenii, noua 
lege electorală ne dă 21 mandate sigure și unul probabil. Să nu 
se uite că Rutenii au în privința numerică paritate cu Rominij, 
ba după statistica oficială 68.000 de suflete mai mult decit Ro- 
minii, iar influența lor in administrație e deja azi preponderantă, 
Considerind aceste imprejurări reale, iar nu fantasmagoriile u- 
nor utopişti, e evident că nici un năsdrăvan nu putea să asi- 
gure Rominilor alte drepturi decit cele cuprinse In noua lege e- 
Jectorală, E drept că unii fanatici mergeau aşa de departe, Inci 
susțineau că, deoarece nu putem face o reformā fâră să dăm 
și Rutenilor dreptul lor, să nu facem nimic. Insuliciența poli- 
lică ce se tradează din această afirmație nare nevoie să fie 
relevată in special. Reforma electorală trebuia să se lacă odată, 
acum sau mai tirziu, cu deosebirea numai că cu cit mai tirziu 
cu alita mai rea pentru Nomini. Rutenii au şi declarat In repet- 
tite rinduri, după admiterea principiilor reformei?electorale, că re- 


SCR ISORI DIN BUCOVINA 


m- 


325 


gretä dea fi lost prea concilianți față de Romini şi 
na proteina RA a tara ad capo, n'ar ei dle aal de 
Í. ne inchipuim chiar că situația ar fi fost 
S rosii nu puteau să obfie reforma seceta decit eri 
pese u Rutenii, și In cazul acesta cred că nu trebuia să se 
PE Das, te largirea „drePiului de alegere și libertatea alege- 
votării indirecte. si 
aye destul de valoroasă, dindu-ne e pb ron DE ue cn pă 
Pate i aie = popora nu marionete ale guvernului, 
vera yi ka e pia de upta pentru drepturile noastre şi cu gu- 
lasa electorală u proprietății mari dotată cu 13 
se desface în é colegii : 1) colegiul consistorului, cu un cra 
alegătorii sint membrii cu vot ai consistorului şi superiorii mă- 
năstirilor Putna, Suceviţa și Dragomirna : 2) colegiul clericilor 
romini, cu un mandat; alegători sint toți clericii romini hiroto- 
nifi din intreaga Bucovina; 3) colegiul clericilor ruteni, cu un 
madat; alegători sint toți clericii ruteni hirotoniți din intreaga 
Bucovină ; 4) colegiul proprietarilor mari romini cu 4 mandate : 
alegători sint proprietarii romini din intreaga Bucovina, care au 
implinit vrista de 24 ani şi plătesc un impozit cātră stat asupra 
proprietāților de cel puţin 200 cor. ; 5) colegiul proprietarilor mari 
armeno-poloni, cu + mandate ; 6) colegiul celorlalți proprietari 
mari (ovrei) cu 2 mandate ; alegători sint pentru cele două co- 
legii mane aceiași ca şi pentru colegiul proprietarilor mari. 
susul ei a de alegere al proprietarilor mari n'a suferit nici o 
Clusa electorală a comunelor, dotată cu 28 ma . 
face In colegii cleciorale romine, rutene, a ME KOIA M 
anume ; 10 colegii electorale romine ; 1) Cernânţul cu suburbiile 
şi oraşele Rădăuţi, Suceava şi Siret, 2) judeţul Vatra-Dornei 3) 
judeţele Cimpulung şi Stulpicani, 4) judeţul Gura- Humorului, 5) 
județul Solca, 6) judeţul Radâuţi şi Seletin, 7) j dețul Suceava 
fara oraşul Suceava, fară oraşul Radăuţi, 8) judeţul Sirete. fară 
oraşul Sirete, 9) judeţul Storojineţ cu Stănești, 10) judeţul Cer- 
năuți, fără oraşul „Cernăuţi, şi judeţele Boian, Sadagura, Zastavna 
Coţinan, Văscăuţi, Vijnița şi Putila; 10 colegii rutene: 1) Cer. 
năuțul cu suburbiile și orașele Rădăuţi, Suceava, Sirete, Storo- 
jineţ, Coţman şi Vijniţa, 2) judeţele Sirete, Suceava, Rădăuţi 
Solca şi Gura-umorului, fără oraşele Sirete, Suceava şi Râdâuţi, 
3) judeţul Cernăuţi, fără oraşul Cernăuţi, şi judeţul Boian, 4) ju- 
dețul Sadagura, 5) judeţul Zastavna, 6) judeţul Coţman, fără o- 
rașul Coţman, 7) județele Stănești şi Storojineţ, fără orașul Sto- 
rojineţ, n județul Vascăuţi, 3) judeţul Vijnița, fără oraşul Vijnița, 
şi jud tila, 10) judeţele Seletin, Stulpicani, Cimpulung şi 
Vatra-Dornei : 5 colegii nemţești, formate din alegătorii nemți şi 
jidovi ai capitalei, ai orașelor şi ai comunelor răspindite In in- 
treaga ţară, Aceste cinci colegii aleg 7 deputaţi și adica Cer- 
năuţul 2 mandate, oraşele 2 mandate şi celelalte 3 colegii cite 


326 VIAȚA ROMINEASCA 


un mandat; ! colegiu polon, in care aleg alegătorii poloni din 
intreaga țară. 

Dreptul de alegere în clasa comunelor se fixează după cum 
urmează: in clasa electorală a comunelor au dreptul de ale- 
gere toți membrii comunei de genul bărbătesc, care sint cetăţeni 
austriaci, au implinit virsta de 24 ani şi au în virtutea legii co- 
munale sau a unui statut special comunal dreptul de alegere 
pentru comitetul comunal, în colegiul prim sau al doilea, sau in 
colegiul al treilea de comună, şi plătesc 2 coroane bir direct la 
stat. Aceasta e curia censului. Alegerea se face în comună, 
ceia ce însamnă încă un mare avantaj față de trecut, 

Clasa votului obştesc, dotată cu 18 mandate se desface ia- 
răși în colegii electorale romine, rutene, nemțești și polone și 
anume: 6 colegii electorale romine, care corespund cercurilor 
de sus, cu excepția că s'au contras citeva județe pentru un sin- 
gur mandat, aşa județul Vatra-Dornei cu judeţul Cimpulungului 
şi al Stulpicanilor, adică prefectura Cimpulungului are un man- 
dat, judeţele Solca și Gura-Humorului un mandat, judeţele Su- 
ceava şi Sirete un mandat, judeţul Cernăuţi cu toate celelalte 
judeţe ale färii (in mare parte Ruteni) un mandat; neschimbate 
au rămas și In această clasă judeţul Rădăuţi cu Seletin şi ca- 
pitala cu orașele Rădăuţi, Suceava şi Sirete; 6 colegii electo- 
rale rutene, corespunzind în mare parte cu cercurile electorale 
rutene de clasa electorală a comunelor; 4 colegii electorale nem- 
teşti cu 5 mandate, şi | colegiu electoral polon, care cuprinde in- 
treaga țară. 

Dreptul de alegere în clasa votului universal se fixează In 
modul următor: în clasa electorală a votului ubştesc are drep- 
tul de alegere orice cetățean austriac, de genul bărbătesc, care 
a implinit virsta de 24 ani şi nu este exclus dela dreptul de a- 
legere şi anume în acea comună unde în ziua publicării ale- 
perii este domiciliat de cel puțin jumătate de an. 

După cum s'a văzul din expunerea de mai sus, împărțirea 
cercurilor electorale nu s'a făcut după teritorii, cum era înnainte 
vreme, ci după principiul naționalității. Noua lege electorală in- 
ivoduce colegiile sau cadastrul național. Cadastrul național este 
o inovaţiune de cea mai mare importanță și cred că va da roade 
bune. In Austria, bintuită de certe naţionale vehemente, numa: 
antonomia naţională poate să aducă pacea mult dorită şi aștep- 
tată, Și cadastrul național e un începul de antonomie naționala. 
Pentru prima dată el a fost introdus In Moravia prin legea din 
27 Noembrie 1905 şi a dat roade destul de bune, cu toată ob- 
strucția ce bintúia Jn timpurile din urmă dieta moravă. Și rec- 
torul universității din Viena, prof. Bernatzik, unul din cei mai 
de frunte jurişti, s'a ocupat In discursul său de inaugurare cu 
anionomia naţională şi a recunoscut importanța cadastrului na- 
țional pentru rezolvarea problemei naţionale din Austria, 

Pentru formarea cadastrului național s'a ordinat Introduce- 
ea fiecărui alegător în unul din cele 4 colegii naționale : romin, 


r IS 


SCRISORI DIN BUCOVINA 327 


rutean, nemţesc sau polon, Formarea unui colegiu național e- 
vreesc n'a fost admis din partea guvernului şi alegătorii evrei 
trebue trecuţi in cadastrul nemţesc. Pentru a evita conflicte in 
acest colegiu, s'au creat mandate de majoritate și de minoritate. 
In listele pentru cadastrul național se introduc toți alegătorii care 
se alā in comună, fără considerare ori de au dreptul de a: 
legere ori ba. Din aceste liste se eliminează mai tirziu cei ce 
mau drept de alegere, formindu-se astiel listele electorale. Fiind 
formarea listelor electorale de mare importanță pentru situația 
pitică a țării, legiuitorul a căutat să creeze cit mai multe må- 
siri pentru a garanta libertatea alegătorului de a se introduce în 
lista care-i convine. Introducerea in listele electorale o face repre- 
zentanța comunală (adică primarul cu notarul, mai exact nota- 
rul) in măsură ce cunoaște imprejurările fiecărui alegâtor, adică 
or. de-i Romin, Rutean sau altceva. După incherea listelor, fic- 
cere din cei Introduşi poate reclama contra Introducerii în listă 
O declaraţie simplă a alegătorului e suficientă ca să fie şters din 
lista in care afost introdus şi trecut in lista altei naţionalităţi. 
Se a evita o majorizare prin introducerea de elemente străine 
Iiro listă naţională și prin aceasta pierderea unui mandat, le- 
guitorul a hotărit că un singur alegător dintro listă naţională 
poate cere eliminarea altui alegător care a tost pe nedrept intro- 
dus în acea listă. Ca să se înțeleagă mai bine ceia ce vrau să 
spun, vom da un exemplu : în districtul Cernâuţului locuiesc Ro- 
mini și Ruteni, deci sint 2 colegii naționale, unul romin și altul 
rutean. Sint în districtul Cernăuţului mai mulți Ruteni, cam vr'o 
11.000 alegători şi Romihi numai vr'o 6.000 (cifrele nu sint e- 
xacte, ci alese arbitrar) și atunci s'ar putea intimpla ca Rutenii să 
agiteze ca 4—5.000 de alegători ruteni să se Inscrie în cadastrul 
național rutean, iar restul de 6—7.000 să se declare Romini şi 
să se inscrie în lista romină, avind astfel şi în această lista mn- 
joritatea şi putind astfel cuceri şi un mandat romin. Pentru ae- 
vita astfel de cazuri, s'a întrodus dispoziţiunea de mai sus. Con- 
tra hotâririlor primarului se reclamă la prefectură şila guver- 
norul ţării. Mai amintim că Ungurii, imprâșiiaţi în țară, se întro- 
duc în lista romină şi Lipovenii în lista ruteană, iar celelalte 
fracțiuni mai mici în lista acelei națiuni care are majoritatea in 
comună. k 
Indată dupa sancţionarea legii electorale s'a procedat la 
facerea cadastrului național. Innainte cu citeva zile sa inchejat 
procedura pentru inscrierea in cadastrul naţional și guvernul a 
publicat rezultatul in organul oficios „Czernovitzer Zeitung“, Cu 
bucurie am costatat că Rominii au obținut cu ocazia facerei ca- 
dastrului național o mare biruinţă, biruință care se datoreşte 
activității conştiente a unei părţi: a preoțimei şi învățători- 
mei noastre şi unirii ce domnia în sinul neamului nostru, În 
semnul uririi am invins! Bucovina avea după conscripția dela 
t900: 297.798 Ruteni, 239.018 Romini, 159.486 Nemţi și Jidovi 
şi 26.857 Poloni. Dacă statistica guvernului ar" corespunde rea- 


225 VIAȚA ROMINEASCA_ 


ităţii şi n'ar fi o fabricație artificială, atunci Rulenii, care erau cu 
gr pl ba mai mulți, ar trebui să aibă și mai mulţi alegā- 
tori. Spre mirarea Rutenilor, care in urma acestui rezultat au des- 
chis o şi mai violentă campanie de terorizare a satelor mixte, şi 
poate şi a guvernului, rezultatul constatat e invers, Din cei 
180.414 alegători constatați în Bucovina la facerea cadastrului, 
s'au introdus 66,569 alegători în cadastrul romin, 64.673 in Œ- 
dastrul rutean, 39.495 in cadastrul nemțesc şi 9.680 in cadastru! 
polon, Şi dacă considerâm toate reclamaţiunile Rominilor, cita 
alegătorilor noştri se urcă la minimum 70.000 alepători. Aceasta 
inseamnă că Rominii au în Bucovina față de Ruteni o majon- 
tate de cel puțin 10.000 suflete. Dacă adăugăm la acești 10.040 
plusul de 68.000 cu care Rutenii sint innaintea noastră in s&- 
tistica oficială, atunci putem constata cit ne costă pe noi sObict- 
tivitatea“ guvernului austriac și ne va costa desigur şi în timpul 
cel mai apropiat. Majoritatea Rominilor ar trebui să rezulte și 
In urma recenzemintului ce se incepe peste două luni, dacă gi- 
vernul n'ar proteja pe Ruteni și dacă a'ar exista confuzia inè- 
dins introdusă de guvern cu limba de conversație In loc de me- 


+ 


] 
5596) 11862, 
10189) 2969 
| area 


Cimpulung 
Coman 
Rădăuți 
Sirete 
Sturojinaţ 
Snetava 
Vascăuli 
Vijniţa 
Zastavna 


ționalitate. La facerea catastrului național sa văzut că sate, ba 
regiuni întregi, care treceau de rutene, nau vrut să știe nimic 
de Ruşi şi s'au declarat Romini. Şi s'a văzul şi comune, în care 


SCRISORI DIN BUCOVINA 30 


după statistica oficială nu exista niciun Romin, avind numai a- 
legători Romini. 

Publicăm aici o statistica generală a cadastrului național, 
după care se poate vedea situația politică a țării, 

„Această statistică ne poate servi ca să facem cite-va con- 
cluzii asupra raportului in care stau diferitele naţiuni faţă de nu- 
mărul ce li s'au acordat prin noua lege, deși statistica aceasta 
nui încă definitiva în ce priveşte dreptul de alegere al celor tre- 
cuți in cadastrul naţional, 

Din cele 63 mandate ale dietei, numai 46 sint mandate po- 
potale—restul sint mandate privilegiate. Din cele 46 mandate, 
Rominii au 16 mandate, adică ceva peste a treia parte, iar nu: 
märul alegătorilor de 66.569 e ceva peste a treia parte a totalu- 
lui alegătorilor ; Rutenii au 16 mandate, tot a treia parte, deşi nu: 
mărul alegătorilor lor e ceva peste a treia parte din totalul ale- 
gătorilor ; Nemţii şi cu Jidovii au 12 mandate, adică ceva mai 
mult decit a patra parte, și numărul de aproape 40.000 alegători 
corespunde aproximativ, deși acest grup de alegători e ceva pri- 
vilegiat față de celelalte, iar Polonii cu ale lor 2 mandate față 
de cei 9,680 alegători sint ceva nedreptățiți. La Romini, aleg cam 
4.160 alegători un deputat, la Ruteni cam 4.042 alegători, la 
Nemţi şi Evrei cam 3.291 alegători, iar la Poloni 4.860 de ale- 
gâtori. Ca să nu se pară câ e o mică contrazicere între cele ce 
am scris mai sus și cele constatate pe baza cadastrului național, 
trebue să amintesc că repartizarea mandatelor s-a făcut pe baza 
Statisticei dela 1900, iar după ea Rominii cu 220.014 suflete cu 
16 mandate apâreau favorizați față de cei 297.7798 Ruteni tot cu 
16 mandate. 

Un astfel de rezultat la facerea cadastrului național nu se 
putea prevedea şi chiar după facerea lui, repartizarea corespunde 
aproape pe deplin stărilor reale din țară 

Cernduţi, 11, Noembrie 1910, 

G. Bucovineanu 


~ men a 


Scrisori din Ardeal 


Rezultatul tratativelor partidului naţional-romin cu Ungurii. 


Tratativele partidului naţional romin cu guvernul unguresc 
au dat un rezultat negativ. După un an de nesiguranță, de ne- 
dumeriri, de deziluzii şi de lupte, ne găsim tot acolo unde ne lā- 
sase guvernul coaliției: in opoziţie declarată, în războiu pe moarte 
şi pe viaţă cu guvernul unguresc. A fost un epizod amăgitor, 
prelungit in mod meșteșugit. Acum el s'a sfirşit, lupta reincepe 
şi mergem iarăşi inainte, cum scrie Tribuna. 

Ar fi de mare interes a cunoaşte și a da în vileag peri- 
peţiile şi amânuntele acestor tratative de împăcare între Unguri 
şi Romini. ? 

S'ar invedera din nou lipsa de sinceritate şi perfidia cinică 
a guvernelor ungurești. Să citez numai un amănunt foarte ne- 
însemnat, dar extraordinar de caracteristic, Se ştie prea bine că 
cel ce a luat iniţiativa tratativelor, cel ce a invitat pe reprezen- 
tanții partidului naţional la negocieri, e guvernul insuşi și se ştie 
că d. dr. lon Mihu niciodată nu ar fi prezintat primului ministru 
Khuen un memoriu de impăcare, dacă nu ar fi primit invitația 
lui directă și personală. Zilele trecute insă, cind d. Mihu a de- 
clarat unui redactor al Tribunei că tratativele s'au isprăvit, zia- 
rul oficios al guvernului, Az Ujsdj, adaugă la declaraţiile d-lui 
Mihu următorul comentariu laconic : 

„După informațiile ce am primit din Joc competeni, guver- 
nul nu a căutat nici pacea, nici războiul cu Rominii, dar dacă 
cineva are să-i facă vre-o comunicare în această privinţă, el Il 
va asculta cu plăcere“, 

Cit cinism şi cită neruşinare trebue să caracterizeze aces! 
guvern, care e în stare să tăgăduiască pină şi faptul că a avut 
tratative cu noi şi că a dorit pacea și care ne prezintă pe noi 
ca pe cerşetorii de mila „păcii“ ! 

Dar credem câ partidul național va da socoteală publică 
despre tratativele sale cu guvernul, iar inainte de această versi- 
une autentică ar fi oțios să ne dedăm la combinații şi ipoteze 
puțin fondate asupra amănuntelor „impăcâiii* zădărnicite. Tot 


SCRISORI DIN ARDEAL 33i 


ce s'a publicat pină acuma sint: convorbirea cu d. Ion Mihu și 
articolul d-sale, apărute In Tribuna, amindouă destul de vagi 
şi de diplomatice și invălite în aluzii nelămurite. Din ele aflăm 
doar un singur lucru pozitiv: că tratativele cu guvernul s'au 
zădărnicit. Este şi acesta un ciștig, căci opinia noastră publică, 


amăgită atita vreme de ştirile vagi şi misterioase, ale ziarelor, 
orbea în intunerecul neorientării. 


Care-i cauza nesuccesului acestor încercări de împăcare ? 
ea 2 pace sinceră şi trainică intre Unguri şi Romini cu pu- 
in 

E După d. dr. Ion Mihu, pacea intre Unguri și Romini e cu 
putință și vina pentru nerealizarea ei o poartă în mare parte şi 
partidul naţional, care nu a avut curajul de a asuma răspunde. 
rea pentru fixarea condițiilor de impăcare. Avem tot respectul 
cuvenit unui om de personalitatea d-lui Mihu. Credem insă că 
d-sa greșeşte. După părerea noastră, atitudinea partidului naţio- 
nal a fost determinată de un factor de ordin inconştient: un sen- 
timent nelămurit, instinctiv, dar foarte puternic, de neincredere 
față cu sinceritatea intenţiilor de impăcare ale guvernului. Şi 
sentimentul acesta nu era numai al membrilor comitetului naţi- 
onal, el a lost impărtăşit de întreaga noastră cărturărime, de po- 
porul intreg. Aici, în punctul acesta, dacă comitetul a fost 
condus de aceste sentimente subiective, ela fost expresia 
credincioasă a opiniei noastre publice întregi și are deplina ei 
aprobare, 

Dar de unde acest sentiment atit de puternic al neincrede- 
rii, faţă cu gindurile ascunse ale guvernului ? Nu se putea ca 
guvernul să aibă de data asta intenţia cea mai curată de a găsi 
o formulă de impăcare cu noi? 

Nu, guvernul unguresc nu a avut intenția de a se impâca: 
in mod cinstit. O pace reală şi trainică nu se poate inchipui, 
decit prin concesiuni politice de ordin național, făcute din partea 
ungurească, iar aceasta ar fi fost impotriva celor mai clemen- 
are interese de existență națională ale neamului unguresc. 
Atita vreme cit poporul unguresc exercită asupra celorlalte po- 
poare din țară anume drepturi de cirmuire politică, de leziuire, 
de administraţie, de justiţie şi de invățămint In limba sa naţio- 
nală și prin fiii săi, numiţi ca funcționari publici, sau impuşi prin 
„alegeri* mincinoase ca deputaţi, atita vreme cit el este în po- 
sesiunea acestor privilegii naționale, o pace Intre Unguri și ce- 
lelalte neamuri e absolut cu neputinţă. Ceia ce vor Rominii, 
Slovacii, Nemţii, Sirbii şi Rutenii este tocmai desființarea aces- 
tor privilegii şi restabilirea egalității, a drepturilor naționale, de 
cirmuire în limba proprie. Aceasta ar insemna însă sfirsitul 
<tăpinirii pe care azi Ungurii o exercită asupra lor și reducerea 
domeniului stăpinit de Unguri şi de limba ungurească dela Un- 


332 VIAȚA ROMINEASCA 


garia întreagă la un teritoriu şi o poporație care constitue abia 
o treia parte a ţării, Vedem deci ciacnindu-se două năzuinţi 
diametral opuse, de-oparte năzuința de stâpinire a poporului un- 
guresc şi de alta năzuința celorlalte popoare de a scutura acest 
jug naţional, 

Spre a infringe rezistența nemaghiarilor, Ungurii nu găsesc 
decit un singur mijloc: deznaționalizarea lor. Cind Rominii, Nem- 
ţii, Slovacii și Sirbii vor fi maghiarizați, impotrivirea lor Incetează 
dela sine și visul imperialismului unguresc e infăptuit : Ungaria 
ungurească cu 30 de milioane de Unguri adevărați, cilra la 
care se va fi ridicat pină atunci țara prin sporul natural al po- 
porației. 

Atunci centrul de greutate al monarhiei austro-ungare se 
va muta dela sine din Austria poliglotă şi sfaşiată, In Ungaria u- 
nitară, Poporul unguresc fiind deci cel mai numeros şi mai hota- 
rilor, va avea rolul conducător în lăuntrul acestei monarhii, ca- 
pitala ei se va muia din Viena la Budapesta, dinastia se va 
maghiariza spre a ciştiga simpatiile poporului pe care se razimă 
in rindul Intti, şi imperiul austro-ungar se va transforma treptat 
intrun mare imperiu unguresc. Poporul și limba ungurească vor 
avea față cu popoarele Austriei rolul preponderent, precum Îl are 
astăzi Intre popoarele nemaghiare, pină atunci dispărute în marea 
topitoare ungurească. 

Acesta e idealul politicei ungureşti, mărturisit pe față de u- 
nii oameni politici ca Banffy şi Apponyi, Inscris ca punctul intii 
în programul celui mai influent și conştient ziar unguresc, Bu- 
dapesti Hirlap, şi urmărit in mod constient sau inconștient de 
toţi oamenii politici unguri, de toate partidele, de presă și de 
sistemul politic dominant, dela 1967 incoace, Intre acest ideal din 
viitor şi între sistemul privilegiilor naționale asupra celorlalte 
neamuri e o legătură strinsă. Una condiționează pe alla, sint in- 
two conexiune de fier. Spre a păstra privilegiile şi spre ale asi- 
gura pentru vecie, Ungaria trebue maghiarizată, iar spre a ma- 
ghiariza Ungaria servesc prerogativele naţionale, asupra nema- 
ahiarilor, Cine sacrifică sistemul politic de azi prin concesiuni 
câtră nemaghiari, renunţă la visul imperiului unguresc şi la rolul 
de mare putere europeană a Ungurilor, Cine va realiza egalitatea de 
drepturi naţionale introducind administraţia, justiția și invățămintul 
nemaghiar in ținuturile respective nemaghiare, reduce puterea pò- 
litică ungurească la teritoriul mărginit dintre Tisa şi Dunăre şi 
citeva comitate mărginașe. 

El ar reteza aripile fanteziei ungurești, care se avintă in 
zbor îndrăzneţ spre idealuri mari şi nu se poate muljāmi să se 
lrască în ţărina prozaică a realității inguste, in care destinul a 
cercuit pe Unguri prin numărul şi teritoriul lor redus de astăzi. 
Orice drept acordat Rominilor ar insemna un drept mai puţin 
pentru Unguri, orice funcție sau autoritate publică judeţeană sau 
comunală rominească ar À un teren pierdut pentru limba ungurea- 

scă ; alitea posturi date la Romini ar creia tot atitea existențe și ati- 


SCRISORI DIN ARDEAL 333 


iea voturi româneşti In locul celor ungurești. Fiecare ban din 
bugetul statului sau al judeţelor și comunelor, dat slujbaşilor 
romini, instituțiilor, şcoalelor rominești, ar fi o pierdere pentru 
Unguri şi peniru instituţiile care azi susțin și răspindesc limba un- 
aurească, maghiarizind pe nemaghiari. 

Se poate admite că un partid, sau un singur om politic un- 
zur, ar consimţi de bună voe la toate aceste ? Şi nu ar fi aceasta 
un act de sinucidere națională, pe care ar impiedica-o protesta» 
rea unanimă şi formidabilă a opiniei publice unguresti? Unde 
sa văzut un general, care in fruntea unei oştiri mari, bine inar- 
mate și echipate, în poziţii strategice superioare, să capituleze 
fără nici-o luptă în fața unei oştiri pe care o crede mult mai 
slabă, adesea dezorganizată și lipsită de proviziile și muniţiunile 
bogate ale buduetului ? 

lată pentruce o timpăcare sinceră, făra luptă, intre Romini 
si Unguri e cu neputinţă. Ar fi o anomalie, o ciudățenie nees- 
plicabită, potrivnică tuturor legilor firii şi minţii sănătoase, Eä 
nu s'ar realiza decit doar printr'un guvern unguresc inconştient, 
prin tradarea intereselor naționale ungureşti—deci niczedată. 

Nu, lupta naţională între Romini și Unguri e fatală, inevita- 
Hilă, precum, după teoria socialistă a /uplei de clase, cioc- 
nirea celor două clase sociale, burghezimea și proletariatul, «e 
neevitabilă. Cele două neamuri frobue sa se lovească în 
luptă, câci nu pot trăi impreună, cum, în virtutea principiului 
fizic de impenetrabilitate, două corpuri nu pol ocupa în acelaşi 
timp, același cuprins de spaţiu. E o lupta care trebue luptată și 
unul din cei doi potrivmici trebue să fie biruilul, iur celălalt 
biruitarul. 

Atunci abia cind Ungurii, bătuţi și Intrinți, se vor convinge 
de zădărnicia aġresiunii lor Impotriva noasirāa, ulunci și numai 
atunci se va realiza pacea și egalitatea națională. 


Se va înţelege deci pentru ce nimeni nu a avut la noi in 
Ardeal Incredere In realizarea” unei păci sincere şi trainice, a- 
ceasla pentrucă interesele naţionale ungurești o interzic, In fața 
alternativei de a stăpini In viitor monarhia întreagă și de a duce 
un rol in concertul european, sau de a se retrage de bună voe 
in hotarele etnografice ale limbii ungurești, la rolul unui popor 
mic şi obscur, între Dunăre și Tisa, rămășiță ciudată și intirziată 
 invaziunii popoarelor din Asia, —In fața acestei alternative si- 
gure, nu vor putea şovăi niciodată să aleagă pe cea dintâi. Cita 
vreme ei vor vedea deschisă posibilitatea de a-şi realiza Visul 
de mărire naţională, caracterul unguresc ambițios, deșert şi ne- 
astimpârat, nu se va resemna de dragul unei păci, dictată doar 
de interesele unui factor străin de ei, ale dinastiei şi monarhiei 
întregi. Nu vor ceda convinşi, ci numai invinși, 


zu VIAȚA ROMINEASCA 


Opinia noastră publică din Ardeal iși dă prea bine seama 
de aceasta, cunoaşte prăpastia ce se deschide Intre Unguri şi Ro- 
mini şi nu şi-a făcul niciodată prea multe iluzii de „impăcare“. 
Multele încercări de impăcare, dela faimoasa propunere de pace 
a lui Kossuth, făcută prin Dragoș în anul 1848, dela acţiunea 
ministrului Lónyay până azi, ne-au făcut sceptici. 

| Nici-o asigurare de prietenie, oricit de călduroasă şi de e- 
tuzivă din partea ungurească, nu este in stare să ne încălzească, 
Nu spera şi nu ai leamă,—e starea noastră sufletească. Decep- 
țiile şi deziluziile ne-au impictrit şi ne-au răpit naivitatea ama- 
girilor ușoare. Experienţa că, retrași după parapetele rezistenţii 
noastre, sintem invincibili ne-a dezobicinuit de sentimentul temeri. 
Nu ne emoțţionâm şi nu ne dedăm la speranțe deşerte, Luptăm 
cu indirjire liniştită şi In luadul sufletului privim cu dispreţ a- 
tacurile şi opintirile cele mai năbădăioase, Stäm la postul nostru 
fără șovăire şi fără entuziasm, în soare caşi în crivăţ, în tăce- 
rea uriașă a nopților de iarnă, cind totul se odihneşte și numai 
noi veghem, câci asta este soarta noastră : luplă, veşnică luptă. 
Cine ştie dacă, într'o dimineaţă, sentinela nu va fi găsită dreaptă, 
țeapână şi rece, stringind arma In mină, cum pe pinza celebră 
a lui Veresciaghin sentinela rusă din pasul Șipca e ingropată 
incetul cu incetul de nămeţii ce se aştern rinduri-rinduri. 


Gh. Poenaru 


MISCELLANEA 


O LĂMURIRE 


N'am spus pănă acum niciun cuvint asupra disensiunilor 
ce s'au manifestat prin presa de peste munți, 

Nu că noi nam fi regretat aceste disensiuni, sau că nu 
ne-am fi format o părere In această privință. 

Dar am socotit, că prima datorie a noastră, a celor din Re- 
gat, este de a contribui, în măsura puterilor noastre, la păstra- 
rea bunii înțelegeri și a unirii în acțiunea tuturor Rominilor din 
Ardeal, şi orice intervenţie prin publicistică poate numai să inve- 
nineze aceste disensiuni, 

Din nenorocire, o parte din presă, de aici şi chiar de peste 
munți, a pomenit și numele „Vieţii Romineşti* și a d-lui Stere, 
invinuindu-ne că am fi susținut acțiunea „Tribunei* din Arad, 

Această confuziune, credem, voită—nu ne convine, și sin- 
tem siliți să facem o declaraţie categorică. 

Nu numai că nu simpatizăm cu acțiunea intreprinsă de „Tri- 
buna“, şi nu numai că o socotim neintemeiată (şi în această pri- 
vinţă cei interesați se pot informa chiar dela fruntașii comitetu- 
imi național), dar credem că această acțiune nu poate folosi de- 
cil duşmanilor cauzei naționale, indiferent de motivele iniţiato- 
rilor ei, 

Dacă oriunde o acțiune politică nu poate reuşi fără disci- 
plină şi fără unire, în condiţiunile speciale ale luptei politice din 
Ardeal şi Ungaria, disensiunile de natura aceasta pot avea ur- 
mări dezastroase. Am ţinut numai ca atitudinea noastră să fie 
lămurită pentru oricine. 

Şi nu vom mai reveni. Sa 

Iar ieşirile impotriva noastră ale unor oameni mici la su- 
Met, cari caută să se folosească şi de acest trist prilej pentru 
micile lor răsbunări,—le trecem cu vederea, acum şi pururea, 


PRIGONIRE ? 


Mai mulţi literați şi critici ne invinuesc că am „prigoni*, 
din motive personale, pe tinărul nuvelist d, Em. Giricanu, pe 
care nici nu avem onoarea de a-l cunoaște person 


. 


al. 
Cetitorii pot uşor constata că, afară de o singură excepție, 


VIAŢA ROMINEASCA 
noi nici n'am vorbit pănă acum despre d, Em Girleanu, decit 
ctu prilejul volumelor d-sale ce ne-au fost trimese la redacție. 

N'am avut incă ocazia să consacrăm un articol intregei ọ- 
pere a acestui literat, 

Singura excepție la care am făcut aluzia de mai Sus, se 
releră la articolul d-lui Girleanu, în care se propovăduia bătaia 
ca mijloc educativ al țărănimii. Pentru cetitorii „Vieţii Romt- 
nești“, atitudinea noastră In acest caz, sperăm, se poate explica 
și fără motive personale. 

De aceia nici n-am relevat toate aceste învinuiri, 
natura lor, ies din sfera literară, 

Facem o singură excepţie : 

intrebăm pe talentatul nostru colaborator, d. D, Anghel: 
care sinl motivele personale, care crede d-sa cà au determinat 
atitudinea noastră? Il rugăm chiar să ia informații dela d. Gir- 
leanu, căci sintem convinși că nici cea mai inventivă imaginaţie 
nu va putea inchipui vre-un conflict personal intre vameni, care 
nici nu au plăcerea de a se cunoaşte măcar din vedere. 

Oricare va fi răspunsul d-lui D. Anghel, sintem siguri, că 
chestia va fi pe deplin elucidată pentru toată lumea şi definitiv, 


tare, prin 


DIN_ADMIRAŢIILE NOASTRE... 
—— 2 


Incă unul pe care-l admirăm in secret. E marele scriitor, 
care a colaborat de atitea nri la coşul nostru şi care s'a făcut 
vinovat de un plagiat lucrativ (Vorba lui: „un scriitor adevărat, 
taşi regele mitic, preface în aur tot ce atinge“), 

Colectorul acesta de scrisori este recidivist. 
ani a exhibat o scrisoare „elonivasă“, prin care d 
fuza coloanele „Sămânătorului“, 

Omul acesta e gloria coșului romin 

Cind a fost respins dela Sămănătorul putea face pe naivul 
Dar cind s'a prezentat la noi, nu mai era incepâtor în ale co- 
șului, Nu mai avea dreptul să se „lase“ inşelat de „elogiile* 
noastre, cu attt mai mult că „Viața Rominească* risese de tot 
ce publicase până atunci acest intelectual, care ameţeşte la premisa 
a doua și leşină la concluzie. 

Cind scrie cineva, fiindcă are de spus ceva, nu-l aruncâm 
noi la coș, chiar dacă nu scrie in senzul vederilor noastre. D., 
N, D. Cocea ne e mai mult decit un adversar, şi totuşi i-am în- 
credințat o foarte importantă rubrică, unde nici nu l'am putea 
controla, dacă am voi. Dar o cronică a d-lui Cocea face mai 
mult decit toate cele 48 de volume cu care a inundat librăriile 
precocele nostru graloman. 


Atum clțiva 
lorga îi re- 


P. S. Avem și noi scripte elogioase, emanate dela subti- 
lul colector de anecdote. Şi doară el nu fusese constrins, ca 
noi, de nici un caz de forță majoră.—Să le publicăm ? 


 ———— — -— 


PENTRU GRAMATICII DELA „VIATA SOCIALĂ" 
a 


Noi laudasem 

Voi laudaseți 

Ei laudase 
-Elementa Linguae daco-roma- 
nae sive Valachicae“, de Klein 
şi Sincaiu, 1780). 

Noi tăcusem 

Voi tăcuset 

Fi tăcuseră 


(Observacii sau Băgări-da-Sea- | 


mă asupra Regulelor şi Orindu- 
elelor Gramaticii Rumineşti,..* 
de lanache Văcărescul, 1787). 
Noi lusesem 
Voi fuseseți 
Ei fusese 
(„Gramatica Rominească" 
Radu Tempea, 1797). 
Noi avuseseräm, şi avusesem 
Voi avuseserāți, şi avuseseți 
Ei avuseseră, și avuseră. 
(„Băgări de seamă asupra ca- 
noanelor gramaticeşti* de Vor- 
nicul Iordache Golescul, 1840) 
Noi luseserăm 
Voi luseserăţi 
Fi luseseră ` 
(„Gramatica romineasca" de |. 
Eliade, 1828). 


de 


Noi lăudasem 
Voi lăudaseţi 
Ei laudase 


„Adaugerea silabei ra şi la a- | 
cest timp, precum ci laudaseră | 


este de prisos“, 
(„Gramatec'a limbei romane* 
de Tim. Cipariu, 1869). 


| Noi läudasem—laudavissemus 


| Voi | i—laudavissetis 
Ei lăudase—laudavisseni 


„Persoana 1 şi 2 plur. sună dia- 
lectal și lăudaserâm, läudase- 


(„Istoria limbii romine“ de A- 
lexandru Philippide, 1894). 


| „Mai puţin bune sint rostirile mo- 
| deme noi juraserăm, voi jura- 
serăți, ei juraseră“. 
(„Gramatica Romina, Etimola- 
| gia* de H. Tiktin, 1895), 


Noi allasem 
| Voi aflaseţi 

Ei aflase 
| („Gramatica elementară a lim- 
| bii romine* de Alexandru Phi- 
| lipide, 1897). 


Noi jurasem 

Vai juraseţi 

Ei jurase 
(Gramatica Romină, partea e- 
timologică* de |. Manliu, 1897), 


Noi lăudasem 

Voi lăudaseţi 

Ei lăudase 
(„Citire şi Gramatică“ de |. Su- 
chianu şi M., Stroescu, 1910). 


| 


Dacă gramaticii dela „Viaţa Socială” voiau să facă pe- 


dantism gramatical, nu trebuiau să 


lementară. 


desprețuiască gramatica c- 
| 11 


a: VIAȚA ROMINEASCA 


D. A. TEODORU 


Cu adincă durere încercăm azi pierderea unui vechiu şi de 
aproape prieten, dispărut pe neașteptate dintre noi, în Impreju- 
rări care măresc incă grozăvia morţii. 

D. A. Teodoru a fost un om de muncă, un temperament 
de luptător şi un spirit organizator de mina întâi, Studiile, de 
toate gradele, şi le-a făcut în mod strălucit, lupiindu-se in ace- 
laş timp cu nevoia şi chiar cu mizeria, Incă din liceu el ia loc 
in rindurile acelora pe care suferințile celor mulți ii adunase 
sub cutele steagului roş. In universitate, el ajunge conducătorul 
studenților de acum douăzeci de ani, In lupta lor pentru i- 
deal—pe atunci era altă atmosferā in universitate. Pentru ideile 
lui, Teodoru a făcut sacrificii şi a primit lovituri. A fost re- 
dactor la «Contemporanul» și la «Literatură şi Știință»; a co- 
laborat la nenumărate reviste şi ziare romineşti și străine— 
el a scris capitolul despre Rominia in Marea Enciclopedie Fran- 
ceză. A scris broşuri de propagandă şi cărţi de scoală; a ținut 
conferinți şi cursuri publice de educaţie; a vorbit în numele ță- 
rii la congrese străine ; a intemeiat cluburi politice şi a organi- 
zat cercuri culturale şi era In plină şi prodigioasă activitate la 
Ministerul de Instrucție, cind o moarte năprasnică l-a smuls din 
virtejul vieţii... Memento mori 

P. Nicanor & Co. 


— De ce s-or fi certind boerii ? 
— Reforme pentru noi, mă! — nu 


'ntălegi ? 


Recenzii 


N. lorga. Viața femeilor în trecu- 
tul romineae. 1910, Vălenii-de-Munte, 
Pr. 1:75 L 

E ò carte, in care se găsesc bucăți into- 
resante pentru oricare Romin, fo clt de 
profan în ale Istoriei. Autorul socoate 
nedreaptă uitarea, în care au fost lăsate 
doamnele cure nu stat ulâturi desaţii lor, 
în mijlocul furtunilor unui trai sbuclu- 
mat. Destul să ve gindim la Maria 
din Mangup, soția lui Stefan, pe lu 
1473! De doamne și domniţe se ocupă 
in capitolul |, arâtind, pe cit ia permis 
sărăcia isvonrelor, origina și rostul lor 
la carțile domnești. Mult mai atrăgă- 
toare sint capitolele relative ln imbră- 
văminte, locuinţă şi la viața socială 
din trecut. Acestea nu se referă insă 
numai la femei, ci oglindese traiul po- 
porului întreg, vu dutina vecne, cu in- 
uenja slavo-hizantină din sud şi cea 
n vecinilor dela nord, a Italienilor 
ete. Și aici insă, erod că a inzintat mul 
putin decit trebuia asupra influentei un- 

guresti și leseşti. Apoi se destășură 
admirabil influenţa noo-bizantină (gre: 
eo-tarcă) şi cea europeană nouă, venită 
cu Roşii, Anstriucii, consulii, călătorii, 
profesorii, ete. Foarte multe ilustraţii 
insotesc desenele: case, portrete, lucruri 
da urtă, ete, și d. Forga știe să vadă 
bine, să interpreteze si să complecteze 
"ui imaginația undo trebue, E plăcut 


să te duci cu gindul la vremea anto- 
reului și u îslieului; a străzilor podite 
cu scinduri și luminate cu masalule, a 
chefurilor cu peblivani și tabulbana ; a 
meselor fără furculiți si a ghivocotui; 
să revezi o judecată domnească sua o 
peimblare cu alai a Domnului, care a 
siiratat firmuanal cu slove aurite, si a- 
poi să vezi cum s'a introdus moda fran- 
țuzeuseă, cum san sehimbat eastumele 
gi moravurile, de uu venit mânușile to- 
lorate și strimpiti si demuazelele cu cla- 
vir, ete, Alt capitol e un utudiu asu- 
pra învăţămintalui femeesc la Romini, 
a culturii fomoilor romine in genere, 
incheiat jwdicios prin îmlicarea scolilor 
de fete, de cure am uvea nevoe, Car- 
tea se termină ru viața aventuroasă a 
Doamnei lui Ieremia Movilă și eu elteva 
interesanta scrisori vechi femeesti, 


N. lorga. Istoria armatei vominegti, 
vol. I (până iu 1599), 427 paw. Vălenii- 
de-Mante, 1910. Lei 2.50. 

Istoriu Rominilor s'a întățisar mul 
timp ca un pomotnie “the domni si o In- 
şirare de războae, în cure me da un 
zerò mal mult oștilor turcesti sau unul 
mal puţin celor rominesti, se vărsa mai 
mult ori mai puţin singe, dar se urătaa 
prea puţin, sau de loc, elementele care 
luptă, soviotaten care le produre, ar- 


mele, după titup.— condiţiile strategi 
ule pămintului și alte dute cure te-ar 
ajuta să vezi evoluția poporului ramin, 
între celelalte ule lumii. Istoria srmn- 
tel, publicată de (l. Jorga, torij in 
parte seost rău, și, cu toate că autoral 
pare n fi vrut să den mai mult o ori- 
ontare istoricilor militari, n dat o carte 


ilo folos tuturor. Incepe prin n arăta - 


conditiile naturale ale luptelor în ţara 
noastră : orice război, la părțile mora- 
tre, e botărit do vadurile apelor dola 
margine, eare vin în legătură eu ira- 
murile de pe văile riurilor din țară si, 
prin isvoarele nepstoru, en pasurile 
Carpaților.  Străbunii noștri nu păzi 
valurile si pasurile: multe le-an intărit 
cu cetăți. Apoi urntă ilin ce elemente 
a fast alcătuit sistemul militar romi- 
nese, Upele nu fost străine, de model 
bizantin, direct san indirect (prin Bul- 
guri), ungurea sau polos; altele de 
veche datină rominească. Capitolele re- 
Intive la modelele străine sint Insă me 
suficiente; cam sărace în amănunte, jpu- 
țin elire şi neilustrate: foloseae donr 
es indicaţii pentru alt- voreotări. Or- 
panizaren mititiră ie datină veche, vo 
evoilală, e mai clarificată si Interesantă. 
stasti, armele (tunuri do lemn pe la 
1445], luntrile, cetăţile (d. e. Giurgiul 
Ini Miroeul, steagurile, sint deoserise: 
părerile gresite asupra oștirii veehi,— in- 
ătnrate. Urmoazā mai multe enpitole 
en dešerioroa luptelor pină ce intră MI- 
hai în Ardeal şi cunoaste osti de sis- 
tem apasan: tonte eu bogate amănunte 
si arturo de îsvonre. Interesant si re- 
indiv non e eapitolal despre reducerea 
paterii militare a Moldovei si un fel de 
reorganizare a tării dapă moda tnr- 
ceaseă, pe vremea lui Ales. Lăpuşneanu : 
apoi acel al luptelor cu Casneii, care 
silese pe domni, Incepind dela Petru 
Sëhiopal, să ţie ardă de Unguri, Ar- 
năați si Groci, și să'și mărească jar or 
tirea de țară, Aceasta deprinde atit de 
bine tactica și nenstimpărul Cuzacilor, 
incit stirșeste prin a-i biroi și alunga. 


- RECENZII sit 


Pe vremea Ini Mihai, päränines, de- 
căzută economiceşte, e nitată și mili- 
tăroște. Domnul se razimă pe gurdi. 
pe boeri (curteni sau roșii) și pe mer- 
cennri; Cazaci, Unguri, Poloni, Italieni 
și ehiop Silezieni in zulm. 

V. D, 
* 

L Ursu, Cum se face critică la aoi, 
Extras din Convorbiri Literare, Becu- 
rești, Rasidesca, 1010, t brog. în & do 
12 pag. pretul 50 bani. 

C. Giurescu, Un Råspuna instructis, 
Extras din Convorbiri Literare. Buen- 
resti, Nusidescu, 1910, t broy, în 8 ila 
15 pag, fără pret. 

D, Ursu n publient în 3908 o carte 
despre politica externă a lai Petra Bu- 
reg. Pentru această earte D, Ursu si-a 
atras grave reproșuri din partea d-lui 
Giureseu, ia 

Sub titlul „Cum se faco eriticãă în no 
D. Ursu incearcă să se apere. 

In replica sa D, Giurescu probează 
că D. Ursu: nu răspunde ia toate o- 
bieeţiile adresate: Tar ln acele la enre 
se încearcă a răspunde. răspansnl săi 
este lipsit de temeti. 

D. Giuresea probează din nod cå D. 
Ursu: se contrazice in ce priveste n- 
procinren caracterului lui Rares este 
pesdamerit asupra woopului pe cure! 
urmărea Rareş, n-a studiat relaţiile hsi 
Rareş on Turcii, a interpretat gresit o- 
titudinen lui Rares față de crestini, n-a 
studiat vina ni Rares inninte de sui- 
rea sa pe tron, ate. 

D. Giuresen îşi inchee astfel doem- 
montatel sÄñ articol: „Am urmărit punet 
cu punet Răspunsul d-lui Ursu eu con- 
vingeren că, ducă istoria rominească 
n-are nimie ide vigtirat dintr-o asemene 
discuţie, ea nu va răminea totug fără 
folos pentru atmosfera noastră științifică. 
Prin pătrunderea și pregătirea de cure 
nutorul dă ssa de convingătoare dovezi, 
prin spiritul de onestitate stiințifiei, de 
care e străbătut dela un capăt la ndtul, 
răspunsul neesta constitue an laminos 


242 VIAŢA ROMINEASCA 


o — ———— - 


exemplu de ce siat capabili anume cer- 


tători In domeniul ştiinţiie, caro, nea- , 


vind insusirile intelectuale trebuitoare 
pentru aflarea adevărului, consideră 
știința ca o simplă anexă n unel cariera”, 

Cotind “Mocumentatul răspuns al d-lui 
Giuroscu, un cetitor serios s-ar fi putat 
intreba: cum n fost cu putință ca re- 
vinta Convorbiri Literare să publice a- 
părarea interesată şi peștiințitică u d-lui 
Ursu?! Aceasta întrebare a fost pro- 
venită de redactia numitei reviste prin 
ummătourea notă uncaută lu articolal 
d-lui Giarestu : 

„la No. trecut al revistei noastre, am 
tăcut lon unui răspuns al d-lui Ursu la 
eritica d-lui Giurescu, Regretăm mult 
vă în scel articol—necetit de director, 
care lipseu din capitală—s-aii strecurat 
unele aprecieri neudmisibile faţă de uu 
seriitor de probitatea şilințiiică a d-lui 
(Haresca și de cxomplara sa măsură în 
modul de a ve exprima“ 

å. R. 
s 

Victor Anastasiu. Aonografia fom 
durilor Rāducanu Simonidi pi losif 
Niculescu. București, Gobl-Rasidesca, 
1909, 1 vol, în § mie de 277 pagini, 
fără prej (A se adresa la Casa Șeoa- 
lelor). 

Conţinutul ucestui volum esate foarte 
instructiv, intrucit ue relevează modul 
adeseori curios, în caro se înțelege la 
nol a ue dispune de fondurile, pe care 
mă rinimoși donatori le-a lăsat spre a 
se iutrebuința în scopul col mai inalt 
al culturii romine, 

Pentra a da o imagină cit mai fidelă 
despre ucest lucru, oste suficientă ot- 
tirea și controlarea modulul în eare 
Casa Şeoalelor procodouză cu distri- 
boiron fondului luai! Niculescu. 

Intr-adovăc testumentul mărinimosa- 
lul donator sună astfel: 

„Dorind u veni in ajutorul studenți» 
lor romini fără mijloace, cure s-ar dis- 
tinge prin examene date uici şi caro 


uz dori să-si dubindească vreo specii- 
litste la universităţile din străluătate, 
se va fixa pentru fiecure student cite 
234) galbeni și cel mult pănăla 507 gal- 
boni pe an, şi să Be atiția studenti ci! 
+a fi venitul, fără a se mal razervg sai: 
propri vreo sumă pentru alte trebuinţi”. 

Din testament rezultă ugadar urmī- 
toarela: 

1. Bursele se pot da pontru orive o- 
biect s-ur simti nevon. 

2. Se pot obține de cătră liconțiatii 
dela orleare din cele dobă universităţi 
żle noastre, 

3, Se pot acorda fie prin concurs tie 
si numai prin decizie ministerială. 

4, Se pot obținea muma de stuedlemți- 

îi. Vor 6 „atiția studenți (bursieri: 
cit ca fi venitul, fără a me mai ri- 
zerva sañ propri vreo sumă pentru 
alte trebuinţi*, 

Fundul Niculescu estè în cifră ro- 
tundă de 900.000 lei, care, depusi ru 
rentă de 5%, ndue un venit anual de 
45.000 loi. Cu ncoastă sumă s-ar putes 
introținea in străinătate un număr dè 
12 bursieri, neordindu-se Gocürui hur- 
vier cite 3.600 lei pe an, şi ar fùmines 
incă disponibilă suma de lei 1.500, 

Ce constatăm insă? Din cauza unui 
clonc juridic (intre moștenitori si mi- 
nister a intervenit, pe vremuri, o trai- 
zaeţle), Ministerul nu este obligat a se 
ținea de litera testamentului, asa că iu 
ne de n uvea în străinătate 12 bur- 
sieri, avem numat 6, Banii rămași dis- 
ponibili dela restul do 7 burse se in- 
trebuințeuză pentru ajutoare. S-a seur- 
dat pân acuma ajutoare lu 27 persoane, 
intre care numărăm b7 nume fominine 
peatru muzică, pietură, artă dramatică 
şi pedagogie pe timp de o Jumătate de 
av, mult un un. 

Dar ar fi de dorit cu macar statul 
să respecte obligațiile morale. Ar îl de 
dorit deci cu ministerul să ia odată o 
botărire ea cole 12 burse Niculescu să 
se acorde in totul si numai studenților, 


LE 


-. = 


RECENZI 943 


vontorm dorinţii testatorului. Ministerul 
ér scăpa astlei de bânulalu gravă 
vă bursele sint mai puţin o răsplată și 
masi mult o favoare, 

Concursurile de bursă se ţin la in- 
tervale cu totul neregulate şi uneori 
se amină din motive ea cele următoare ; 
„In 1906 s-a publicat coneura pentru 
ocuparea a 4 burse. Se numise şi comisi- 
unile oxaminatoare, însă, în urma re 
foratalul secretarului general al minis- 
torului, prin care se arată, că, pe doo- 
parte timpul pentru ţinerea concursu- 
mi esto foarte inaintat, tar pe de alta 
mai ales că fondul pentru pluta burso- 
lor fusese in intregime distribuit sub 
'ormă de ajutoare, s-a aminat fără dată 
inerea concursului”, fun 1900 și 1901 
uiti nu sa mai anunțat concurs. Bar- 
sale aü foat direct repartizate sub lonnă 
de ajutoare. 

lu ce priveşte natura obiectelor pen- 
tru cure aceste bursa se acordă, obser- 
vă că în udevăr ele se acordă pen- 
tru tot felol de discipline stilințifiea, A- 
legerea lor nu corespunde însă totdea- 
una improjurărilor dela nol. Astfol lu 
1845 a-ub scos la voneura trel burse, 
ane pentru chimie, una pentru fizică și 
una pentru agronomie, Nu sa prezin- 
tat insă niciun candidut! Acelag lucra 
sa intimplat la 1901 cu o bursă pen- 
tru limba turcă și persană, și, putem 
„dăuga, la 1310 cu doiă burse: una 
pentru chimio fizică aplicată și una 
pentru chimie biologici. 

Dhbieetul burselor este uneori ridicol. 
Asttol la 1905 s-a acordat o bursă pen- 
tru memasiologie şi nnematalogie, Mal 
iutălă noematologie este un tormin 
prin caro Hasdeu ințolegoa tocmai ceia 
"e noi toți işttalulți Inţelezem prin ar 
masiologie. Semasiologie și noemato- 
logie insamnă deci semasiulogie și se- 
masiologie, Apoi, semasiologia este un 
infim fragment din istoria wnol limbi și 
ma ajuns încă a se constitui ca disci- 
piivă aparte,—alnt cblar filologi care 
contestă posibilitatea stabilicei unei 


ştilnți semasiologice. Din acenată cauză 
lu nicio universitate din lume nu existi 
catedră specială pentru somusialogie, 
si niciun filolog din lame nu sa gin- 
dit să facă din semaniologie obiectul 
preocupărilor sale exclusive. 

Ls noi obiectul burselor —si tată par- 
tea coa mal delicată a chestiunii !-—tre- 
bue în mod futa] destinat în vederea 
unui anumit tînăr competent, Din me- 
fericire tinerii care se añ și sañ avant 
in vedere, atunci cind s-ah croat burse 
tu anumită destinație, nu sint și m-at 
foat totdeauna dintro cei meritoşi, Prò- 
fosorii din Bucureşti, aproape singuri! 
in eurent cu asemene chestiuni, reco- 
mandaii adeseori favoriţi, euro trobulat 
să reuşească cu orice preţ, chiar dacă 
concurentul ieşun ara întimplător su- 
perior. Astfel se explică faptul că din 
cele 57 de burse acordate păun acuma, 
nici 10 nu s-au acordat licențiaţilor din 
laşi; apoi în general faptul că cel mai 
mulţi dintre bursieri în cultura romînă 
sint figuri sterse. 

Ca un corolar al faptului că bursele 
trobue ereate in vederea unor anumiţi 
tineri, avem faptul că bursole se acordă 
uneori chiar fără concurs (Din 57 burse 
acordate păn neuma, Îl að fost acor- 
date în acest clip). 

Cind ministerul poate dispune la un 
moment dat de i? burso, a so acorda 
tără concurs o bursă uani finăr cu 
titluri şi lucrări, despre care vamenii 
competenţi se exprimi eu cea maf mure 
căldură, este cea mai nobilă răsplată 
care se se ponta du la moi, ande po- 
menii de adevărotă stiință sint extrem 
de razi, Din nefericire, persoanele, la 
care până neuma s-a acordat bursa 
fără concurs, maŭ fosi totdeauna la 
înălțimea ononrei ce li s-a făcut. 
| [Bursele se acordă de obicoiù pentru 
trei sañ patru ani. La mal mult de ju- 
ntătate din bursieri s-aă ucordat însă 
prelungiri considerabile. Unula i +3 a- 
cordat o prelungire de pese ani! Woceste 
prelungiri abuzive sint ovident In jlaunu 


HH 


studenților buni, care se îvese in timp 
ce favoritul huzureste cite gre nmi ln 
steăinatute. 

In sfirsit „lu annl 16598 se în dispo- 
zitiupea ca concursul pentru bursele 
din străinătate din fondurile losit Ni- 
culeseu si Riducanu Simonide să se 
ție alternativ lu Umversitatea din Bu- 
curosti zi laşi, în proportio de 2] 1*. 
Dela 1897 până astăzi sañ acordat 17 
burse Niculescu, Numa! pentru însă 
coneursul de obtinere s-a ținut la laşi! 

Retele dezvăluite din cervetarea mo- 
dulul de  Intrebuințare u fondului Iosif 
Niculescu sint foarte ingrijitoare, Tri- 
mețimlu-se în străinătate studenți în ge- 
neral mediocri, se prepară terenul pan- 
tru profesori universitari care nu vor 
corespunde inaltel lor misiuni științifice 
si educative, 

Soluţia pentru remodiarou acestor rele 
este evidentă: 

f. Să so svoată ln eoncurs toate vale 
T burse vacante. 

$ În ce priveste obiectu! nvestor 
burse, cit si îu generul pentru totalul 
de 43, ministerul să se adreseze sein- 
telur ambelor universități, respeetindu-se 
proportia stabilită lu 1898, 

3. Bursele să se acorde pe timp de 
"de 4 ani si snb niciun motiv să na se 
admită prelungiri. 

> D MN 
uto 

N. Băneseu. [ui capitol din istoria 
metuintivii Neamtului, Starețul Neonil, 
Tip. Neamul Rominese, 1910, Väjewii- 
de-Munte, 99 pæ. 1 lon. 

Mânăstirea Neamţului avea o vinj 
monahală foarte decãzută in veacul ni 
XVIen Sub atărația Rusului Paisie, 
lucrurile se indreptară, dar el no putu 
unpiedeca oa, după moartea Iui, mă- 
nâstirea să decadă din ce în co. Din 
viral ntareților răi sau fără energie ce 
au urmat după el se distinge persoans 
starețului Necnil. 

Vn călugăr, care u vlețuit 35 da ani 
în mănăstirea *Neaminloi, a lăsut o 


VIAŢA ROMINEASCA 


IMronologhie, din care se poate re- 
noaste mul in amăoaunţime viața neer- 
twi ales slujitor, „Controlată en alta 
ştiri, istoriu anonimului dela Neamţul se 
dovedeste exuctă și nepărtinitoaro“, 
zice d. Bănescu. Intemeindu-se În oe» 
mal mare parte pe această //ronolaghic, 
i-si reconstitue viața starejolni Noonil. 

Neonil, zice d, Hănescu, era Moldo- 
vean, de loc din Suceava, Ð. Rada 
Rosetti însă (Conflictul dintre puter- 
nul Moldovei gi mänâstirea Nemţii 
lui, 1, p 25) ne spune că era Entans, 
din Bacovinu. 

Călugărul biograf vorbeste eu doo- 
sebită căldură despre starețul Noobii: 
„Căci, peatru bunele lui partări, la toți 
era mare numele lui, Peontrucă e] por- 
tul cel smerit călugăresc, care îl avea 
dupre rindaiala mănăstirii, nu și l-au 
sehimba!, Și era în tot Iasul la ranale 
rele sufletesti fiestecăruia cure venea 
vătră dinsul, cu un doltar tare Fseasit, 
că ora dulce ln cuvint si tutror pri- 
mit și Iubit: dar în faţă nu căuta ni 
mărui, căci, pentru vreo neireptate, nu 
numi pre boeri, ci şi pre mitropolitul 
il mustra, Și priimea toți en dragoste 
inastrările lui. cunoscini că este dnpre 
Dumnezeu”, 

Neoni! a stărețit în trei rinduri la 
mănăstirea Neamţului. ln întâia stărs- 
ție a avut să îndare mnlte din partez 
Domnitorului Mibal Sturdza şi u mi- 
tropolitului, care totați el il pusese 
staré Veniamin, bătrin ncuma si In- 
conjurat fe oameni eare stinu să se 
folosească de bunătatea si de rudenia 
cu el, nea nevoe de bani, în deosebi 
pentru |uerărila restaurării bisericii ea- 
tedrala din laşi. Starețul, nevrind să 
dea ajutorul cerut de mitropolit, fu si- 
iit să demisioneze, 

Peste patru uni Nenil veni iarăși ma 
stareţ a! mănăstirii Neamţului. Intrini 
din nou în condiet eu Veniumin și ou 
Mihai Sturdza, acesta din urmă dădu 
măntistirilor Neamţul și Secul azari- 
mintul din 1539, prin care se întărea 


RECENZII 


autoritatea mitropolitalui asupra mä- 
văstini. Starețul călei asezămintul, ceia 
coj atrase aurghiunirea la Slatin. 
Noonil totuși e pms stareț de vătră 
Mihai Sturdza. Răminind vacant seau- 
nul da mitropolit, 1u multă vreme vorbă 
despre chemarea În scaun æ starețului 
Neonil. Trimisul imypărătese stăruia de- 
isemanea pentru alegerea acestuia ca 
mitropolit. Domnitorul lasă se impos 
trivi, avind insemnate obligaţii bănesti 
lasă de episcopul Meletie dela Roman. 
Inzadevăr, Molotie fu ales mitropolit, 
iar Xeonii fa îndepărtat si dels senu- 
nul episcopiei de Romän, rămas vacant, 

In timpal celei de a treia stăreții, 
Noonil făcu multe îmbunătăţiri, Avu în 
deosahi o mare rivaă pentru tipografin 
mănăstitii, Sub ol se celărdi şi spitalul 
din Tirgul Neamțului. 

Şi acuma avu nocurmate supărări 
din parten Domnitorului, Se- pare insă 
ră lucrarile nu stâtenu tocmai nsa cum 
le deserie il. Hănescu, după autorul 
Ironolaghiei. Cu toută infrinarea lui 
Neonil, abuzurile în administrația averii 
mănăstirilor Neamţu! si Socul se țineau 
lnot. „Aceste abuzuri, sice d. Radu 
Rosetti (op. eit, p 20) încurajară pe 
Mihai Sturdza, lacom si puţin serupu- 
los vum orn, să dan ului său mài mic, 
héizadea Grigorie Stnredza, prilej să se 
imbogătească el, din averen māpisti- 
rilor, fa locul ediprtoniilor călugărilor 
din sobor“, 

„Risipa ce dumnen în timpul jui în 
nâminiatrareu averii rezultă si dintr 
nfs al mhtropolitulni Sofronie cătră ur- 
mișul sân, prin eare mitropolitul de- 
nunță si eritică sămile ultimilor ani ni 
stăreției lui Neonil, din enuza neregulri 
în rare se nina“, (R. Rosetti, op. 
cit, p- W). 

Paata că la aceasta a contribuit și 
bonla din vremea din urmă a lui Neonil. 
Totusi el în nul din cei mai de sumă 
ntareți al vechei mânăstiri a Neamţului, 
EI s'a Impotrivit pe cit a putut curen- 
tulni nesănătos ce amenința vinta mo- 


s5 


nahal a mânăstirii. Mai mult mu se 
putea face de nn singur om. 

Lu sfirsitul expunerii interesante și 
serise eu căldură a d-lui Bliinescu se 
ndă corespondenta avută de Neonii eu 
Conntantin Hurmuzachi si cu Andrei 
Saguna, episeapul deln Sibiu. Prin a- 
test sehimh do scrisori o adevărată le- 
gătură de prietenie se născu intre cels 
două feţe bisericeşti, vare, probabil, ne 
san văzut niciodată, 

Intilnim in două rimluri In broyars 
d-lui Bănosen cuvintul râzrirtiți, tran. 
scris astfel in ortografia noastră. dapă 
textul IZronologhiei, Să existe envintul 
acesti in limbă 2 Nu stiu, dar ered ce 
mai multă probabilitate cuvintul pris- 
rrâtiți, seris astfel în urma deozenerării 
unei regule ortograñen, care se intil- 
neşte încă in cele mai vochi texta pa- 
leòslovenice ‘v. Jio Bärbhuleseu, Fo- 
netica alpnbetului chiritie), In toxtolo 
nonstro deseori găsim cuvintul păi 
seris pisimdt. Cimi trunseriom doci in 
ortografia noastră, dò ce să păstrăra 
forme caro picioalută nu s'au pronuntat 
aga? fenerniizinn-se aceasta, ae w- 
junge lu o limbă romineasră imnginarā, 

VA 
ste 

Prof, be, V. Babes a făcmi în A- 
endemis romină o dare do samă des 
pra oa doua conferință iniernafio- 
nalä pentru combaterea leprei, ținută 
la Bergen (Norvegin), în 16—19 Am 
gust 1900.  Acenstă dare de samă a 
publicată in analole Aendemiel și In 
brogură separată. 

Savantul romin fusese invitat de wu- 
vernul norvegian și insăreinat a re- 
tera despre Ispra în Rominia şi des- 
pra Reacjinnile specifice ale leprei. 

Lu sfirşital unului 190% erau iy țara 
noastră 539 de leprosi (cam 1 la 15,000), 
din caro 6 în Moldova, 3? in cimpia 
Valubiei, iar restul in două focare fa- 
proase: unul din delta Dunārei si i» 
Danăres ie jos (54 cazuri). Ținind 
sama de unmărul leproșilor din 1897, 


Ho VIAȚA ROMINEASCA 


de coi morți şi de cei pină la 1908, se 
constată o insomontă augmentare, ceia 
ce cate foarte ingrijitor, lepra fiind o 
boală ingrozitoure. Cu toate aceste, a- 
vem o singură leprozerie, la Tichileşti 
lingă Isuccea, care, neputind primi da- 
elt 30 de leproġi, este cu total insuti- 
clentă. Aceştia sint singurii leprosi i- 
volați, căci asa numita izolare la do- 
miciliu e tu desăvirşire iluzorie. Ast- 
fel atind Iuerurile, e noroc că uceastă 
boală teribilă nu e mai contagioasă, 
altfel, cu starea igienică co se păzeşte 
ja noi, um avea un număr cuorm de 
lepruai. 

Dia constutările prof, dr. Bubes, bonla 
duroază in mijlociu 4—15 ani și e foarte 
deseori complicată cu tuberculoză si 
cu afectiuni nervoase. 

„Tratamentul leproșilor s'a făcut şi 
is noi în mai multe cazuri cu bäi sul- 
turoase, cu pumezi, cu petrol brut şi 
măi ales cu medieaţianei interne și ex- 
torne, cu oleu de chaulmoogra“. Acest 
din urmă medieumout dă uneori ame- 
Horări, dar nu o suportat da toţi le- 
prosii. Alte tratamente n'au dat rezul- 
tato mai buno. 

Dar malt nu se poate aştepta dela 
tratumentul medicamentos i de aceia 
trebue impiedicată infecțtiunea. B. a 
stabilit, prin cercetări proprii, că supri- 
fața pielei și mucoasele leproşilor sint 
acoperite cu bacili și că „răspindasc a- 
cesti bacili prin expirațiuna, cind vorbesc, 
cind tusese, şi prin dejecțiunile lor, 
incit singurul mijloc de u combate le- 
pra ca boală populură rămino izolarea, 
zu In familii, ci în leprozerii san colo- 
nii care trobues să ofere leprosilor 
condițiuni de viața agreabiiš, căci alt- 
fe! e imposibil n-d putea reţine“, 

După concepțiunea satorului, „bacilul 
intră prin căile digestive și respiratorii, 
istocmei ca bacilul tuberculozei, eu care 
vamănă. Acest bacil nu produce leziuni 
la poarta de intrare, el intră in gan- 
gīūonii limfatici, unde duce ani de zilo 


— 


o viață lentă, pină cind se manifestà 
producind plăci și ulcere pe piele și 
pe nas.“ 

Relativ la specifiritatea loproi, F. sus- 
ține in primal loc că bacilul loprei e 
specific, că nu e o simplă varietate a 
bacilului tuberculozei; că acest bacil 
secretă o toxină particulară și specifică, 
prin care dă roaețiuni enracteristice. 

Dintre reseținnile particulara ale le- 
prei, B. susține că en reacționează tot- 
Jesunu cu tuberculins și caută să in- 
lăture—uneori cum violent—afirmaţiu- 
nila unor Inrățați, intre cure Slàtines- 
uu şi Danielopolu, care susțin că le- 
prosil reacționează laţă de tubereulină 
numai cind vint și tubareuloși, 

Chestiunea reacțiunilor specifice ala 
leprei preocupă mult pe învățatul no- 
stru, cure e o uutorilate mondiali in 
chestiune, și In colaborare cu dr, V. 
Basilă a studiat o mulțimea de reactiunii, 
caro vor contribui desigur la clarifica» 
rea chestiunii leprei, de care sint preo- 
cupaţi învăţaţi din tonte țările. 

Un lepros dă unume reacţiunii speci 
fice, pe care nu le mai dă rind se vin- 
decă. Vindocările sint raro, „êle nau 
fost obiinute cu medicamente, ei sin- 
guro”. B. a văzut doi indivizi însănă- 
topiti, care au trăit în bune condițiuni 
igienice şi s'au ingrijit bine, După X-— 
50) de ani nu mai aveau slecit resturile 
boalei, caro nu mai prezenta de altiei 
nici un simptom, La ci na Wau objinut 
reacţiunii specifice. 

Pe baza corcotărilor sale, B. declară 
eù lepra e vindecabilă prin o bani i- 
gionă, prin evitarea exceselor, 

„Aceste sint în scurt rezultatele cón- 
ferimței dola Bergen, Ka a adus pe 
do o parte probe nouă de infecțioai- 
tatea leprei, pentru importanța izulă- 
rii leproşilor ca mijlocul cel mai qfi- 
ceace pentru stingerea boalei, la pare 
însă trebue adausă izolarea prin i- 
sile şi vidicurea atării igienice a țării 
bintuite; de altă parte sa convins, 


RECENZII T. 


grație reacțiunitor de specificitate, de 
posibilitatea unel complecte vimdecdui 
a acestei teribile boaile." 
T. A. B. 
ie 

E. Paguet. La culte de l'incompé 
tence, B. Grusset editeur, Paris. 

Cu această nouă lucrare distinsul 
scriitor francez continuă studiile sale 
sociale. El voeste să arāto că ideia 
generală, că principiul însuși al demo- 
erațioi ea formă de guvernăminut, e cuf- 
tul inconpetinţei, 

ȘI neeanta, indek nsţiuneu, poporul 
în totulitutea lui, care Intro democra- 
ţie e menit a se guverna prin sine in- 
sani, adică prin delegatii săi, va fi pe 
de o parte incapabil de n-si alege re- 
prerentunții dintre oamenii In udevăr 
vompotinți, iar pe de alta va fi totdea- 
usi aplecat a judeca valorile morale 
după mijlocia sentimentelor ce-l stăpi- 
mese și în măsuru în care toţi ambitio- 
şii se vor supune pasiunilor lui. Aceş- 
tia îi vor îl reprezentanţii. 

Ri, tntr'o demoeruţie reprezentativă, 
pūtere: legiuitoare, prin interpelările 
depataţilor si prin putinta te are de u 
dăriina orice guvern cei sur impotrivi, 
dietează acestuia, zi cu zi, co trebue 
să facă, adică puvernenză cu însăși. 

Fioeare deputat supraveghează nami- 
rile ce se fac în rircumseripția sa; în 
realitate puterea legiuitoare numeşte și 
revocă po functionari. Și nu-i numește 
pentru meritele lor, po care niște re- 
yrezentunți aleşi lui vola tuturor pati- 
miilor populare și tuturor intareselor do 
partid, nu vor îi competinţi a lo judeca ș 
«i vor fi numiţi pentru supunerea lor 
iingușitoare $i pentru părerile lor po- 
litice. 

Legislutori intompetinţi : legi subrule 


dictate de imprejarările zilei și sekim- 
bate după variațiile atmosferice; poli- 
tielanizmul trinmtător ; nevoia de fano- 
ţii tot mai numeroase spre a indestula 
pa partizani; înmulțirea sinecurelor şi 
ingrouiarea intregului aparat adminis- 
trativ į statul Inind usupra sa toste ser- 
viciile, dela exploatarea căilor ferate 
și pină la organizarea pompierilor; ne- 
vola de bani determinind creşterea 
impozitelor, inmalţirea monopolurilor, 
transiorimaroa statului intro instituţie 
comerelală sau de industrie; o admi- 
nistruție incapabilă ; lipsa oricărei re- 
cunoașteri a meritului si n virtuţii, —cu 
un cuvint cultul incompetințai,—lată 
principiul organizatiilor democratice, 

Intreaga lucrare upure ca o erilieă 
severă s Frantei contimporuue. Obser- 
vaţii totdeauna intoresunte, vederi uno- 
ori originule, se succed intr'un stil lm- 
pede vioi, ironie. 

In ultimul eapitol, F. cuută indrep- 
tares tuturor relolor și realizarea idea- 
tului, într'o organizaţie care sä Intru- 
ueuscă și să contopenscă cele două e 
lemeuta : democentism și aristocrutism. 
„Un pouplo sain est celui oii l'ariata- 
oratie ost dimophile et ou le peuple 
est aristocratie.” F. singur intitulenză 
acest capitol „Le rève“, Dar visurile 
dintrun cabinet de lucru n'au determi- 
nat niciiiată evolutia lormelar sociala, 
Ele nase din frāmintares veşnică, din 
lupta care nu incetează niciodată, n tu- 
turor fortelor, a tuturor suferinților, a 
tuturor nevoilor materiale sau sulloteşti. 
Orice organizație omenească ure păca- 
tele ci; și, ducă viţiile democrației mo- 
derno pot avea o indreptare, nui ere- 
dem că aceasta nu poute sta devit toe- 
mai lu mai desăvirsita ei infăptuire, 

C. G. Sa 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare (No 9) 

Cap. XIV din „Ceia ce nu se poate“ 
de d, Duiliu Zamâreseu, Nici din a- 
cest capitol nu se vede cine e sman- 
tul Porției, soției căpitanului Comă- 
nișteanv, amantului Anei, soției gene- 
ralului Vilara, amantului cintâreței 
Herta, care, Bind o salină și aproape 
o necesitate ideala, care nu devine 
suferință decit In expresia ai fizica, 
eslo in acelaşi timp și amanta acelu- 
iuși eBpitan Comâănișteanu $.. 

la schimb il găsim pe acest cäpi 
tan ascuns jarna la Sinaia cu o.. a 
treia amantă, —Urania! Al dracului 
căpitan ! 

Dar Uraniei îi datorim im sfirsit 1a- 
murirea rolului providențial nl Rees- 
tui căpitan, 

Iată o conversație între amanti: 

— „Sint rânita — crede-ma. Nu-mi plae 
„antitezele, ci am nevoa să inteleg. În 
„amorul cel mare, trebue să f rămas 
„din fundul vremilor, necesitatea mo- 
„leculei de a se distruge, dupa ca s's 
„reprodus, 

„Tinârul (adica enpilanul) se vită la 
„en, eu sărainţă. Urania plecă o- 
„chij, 

— „Stiu ee vrei să ziei. E allceva, 
„Eu Mi vorbesc de amor, nu de funt- 
„ţiunea lui brutală, Harbatul ei. 
„Sau soția d-tale, sint necesități fai 
„logice Po dp. 979). 

Inchipuiţi-va o amanta, care—cind 
ti-e jumen mai drugă—spune amantu- 
lui, và iși păstrează pe... sot, en „u me- 
cesitate fiziologiea"... 

Dur, vedeţi, amantolui î se atribue 
o misiune mai innalta, tot de Urania: 

U dorința neinfrisată de a-l incalzi, 
„de a-l apăra, de a-i face bine li um- 
«plea suñatnul. Nuşi inchipuise nici- 
„lată ca un om poate ascunde în 
-muşchii săi eleganți alita putere, si 
„Mai eu seamă în firea sa, oarecum 
„&feminată, utita barbăţe, Vorbe calde 
„ii veneau po buze, dac nu indrăzaea 


„A je spune, Acesta ern tipul bărbă- 
„tese curat... Era si cam ștrongar.. și 
„atunci /Urunia}) pâru a găsi o et- 
„plicare firească aceslui părav bărbă- 
„lese, care, intro vartenre măsură, 
„devenea o Sarcină publică, o necessi- 
„late şi o hucurie naţională” 1... 
01... Ati înțeles: bärbatul— peniru 
„necesitate liziolugică”, şi amantul 
pentru... „bucurie națională”... 
si bietul Maupassant, pe care aulo- 
rul „bucuriei* il numea acum doi ani 
un „soin de erotic”! 
Dur un lucru: Urania e in com- 
pleei,—pe lingă amant are si pe sop 
Dar soțul? Are el parte de... „bu 
curia națională“, in ufură de „necesi- 
tatea fiziologică“ a căminului conju- 
gal? 
Nu ne spune nimic acest capitol! 
Indrăznim o propunere: să dea aa- 
torul sărmanei Porții pe soțul Ura- 
miei, pentru „sarcina publică” a amen- 
tului, și så se sfirgească odali acest 
scandal, circuitul find complect £.. 
in numārul #8 {de cind a apărut Na, 
nostru trecut, am primit două numere 
din „E. 1.*), revista delai Mehediali 
publică un splendid studiu de istorie 
literară. Nu spunenu numele autorului, 
ca să nu pe injare în cofetaria d-lui 
Motru. Să-i zicem X.—D, X. mtndiază 
problema gindirii In poezie. În stu- 
dinl sàv, d. X, face o confuzie absolut 
regtelabild iotre idei, concepţie asu- 
pra lumii şi sisteme filozofive, Si u- 
tupel evident că tot enia ce spune nu 
iasumnă nimi€.—Dar acest domu X. 
are o mică iulrnducere la profundal 
său studiu: gindirea la poezia romi: 
meaacă, D. X. constată că gindirea a 
progresul dela nu poet la altul. Msi 
iotăi Bolintineanu, care nu gindegste 
deloc. Apoi („nu e neron de o ero- 
nolegia proa strinsă”, zica d, X.) ur 
mează Alecsandri, care incepe să gio- 
dauseă. Pe urma vine Alexundraseu, 
care gindeste mult şi care precede pe 


Emineseu.—loarle frumos, după toate 
canoanele „evoluției“ ! 

Dar oricit de labârțala ar ñ o cro- 
uniogie, lot nu poţi pune pe Aleesan- 
dri (1540) dup Bolintineanu (1542), 
lar cind pui duri aceştia, ca trecere la 
Eminescu, pe Alexandreasu (1533), n- 
tunci mai bine... i-am spune d-lui X.: 
mai bine să se intoarca la ancedolr, 
dar ne temem să nu ne injure in malt 
mapitulierul local al d-lui Motru, 

Din nefericire peniru d, X, toută 
lumea stie că poezia nouă (dacă nu 
tinem samă de Cirlova), a început cu 
un paterni: gimlitor, Alexandrescu, 
peniru a deveni dio nou gindiloare: 
mult mai tieziu, eu Eminėercu. 

Vinga Nocinliă (Octombrie, No- 
embrie). 

Remarcäm bucăţile d-lui Galaction 
„Dionis Grecoteiul” şi mai ales „Copea 
Hadvanalui”. Totul e original şi pu- 
ternie la acest seriilor, cel mai insemna! 
“are a apărut in Regat dela Sadoveanu, 
inebuce. Ce pâcat că uneori (numai în 
wnele bucati) intrebuințează neolo- 
zisne inutile și (uceazta mult mai rar) 

intursâturi de fraza garetareşii ! 

ln No. 10. d. Topireoanu tipăreşte 
dwa pagini de versuri admirabile 
4„Nopţi”), 

D, Topireeanu este poel în toala 
puterea cuvinlului, 

Citeva pagini — „Democraţiei ger- 
mane”—de m rele idealist Jaurès. 

Revista Democraţiei Romine 

(No. 32, 33). 

D. G. Diamandi retipăreşte o bro- 
șură a sa din 1598, caro esto o con- 
tribație intoresanta la istoria erizei 
socialiste din Nominia. Brogura scrisă 
pe vremea oastei mizcări socialiste, 
atrăgea ateulia asupra inutilitaţii miş- 
rării socialiste, copiată dupa mişearile 
din Apus, 

Hemarcâm, din alte numere mai 
dincoace, polemicile d lui Diamandi 
eu eriticii „Bestiei* sale, pline de ob- 
servaţii interesante si adesea foarte 


spirituale. 


REVISTA REVISTELOR 349 


Mercure de France (Xoembrie, 
1310), 

Articolul intitulat „d. Seignobos și 
Istoria” al lui Pierre Laguay we da 
o scurtă expunere a activitații cunos- 
cutului istorie frameer și o caracteri- 
zare u metodei și tendinţelor lui la 
studiul istoriei, Trecind in revistă di- 
feritele opere istorice ale lui Seignobos 
şi analiziod mai po larg lucrarea sa 
„Histoire politique TEurope contens- 
poraine“, lwguay arata spiritul ştiia- 
țifie in cure e scrisă aceasta curte, lipsa 
de „literatură“, putina ingrijire pentru 
stil, dar marea atenţie ce se da fap- 
tolor şi interpretării lor, pasiunea eu 
care e urmării adevărul. In cola ce 
priveşte pedagogia istoriei, autorul ar- 
ticolului senate in relief rolul, pe care 
Seignobos l-a jucat in schimbarea mo- 
dului de a înțelege şi de a preda în 


* toria, făciad-o slinir'un exercițiu ma- 


şinal, bazat mai mult pe memorio, cum 
era iunainte,—o diseiplină care contri- 
bue la formarea judecatii, lu desvol- 
larca simțului critic, şi cure e unul 
dia cele mai buna mijlouce de educa- 
ie politica. Autorul articolului ca- 
ructerizeuză opera islorica a lui Seigno- 
bus : „Sforțările unui om care are in 
totdeauna cea mai scrupulouză grijă 
de adevăr şi aproape mania praetieu- 
lui și a utilului“, 

Asupra raporturilor sufleteşti din- 
tre Joseph de Maistre şi Alfred de 
Vigny, vbsersă Fernand Baldenaper- 
ger că intre aceşti doi scriitori este 
oure cure „inrudire intelectuala”, care 
ereiazà intre ei „perristenţu acoloraşi 
probleme, Irausmiloron secretă a unai 
idei, a unei curioritați, a unei formule”, 
dar tot odată este şi „o unliputie de 
instinct sau refexiuno“, care se ma- 
nifestà prin „rāspupsori diferite date 
lu viteva chestiuni capitale, la tortura 
asupra sensului adine al vieții”, Au- 
torul articolului dovederează aceasta 
observaţie, dind citații din ambii seri- 
itori, atit din acele în care vi se tu- 
tilnese (cum de exemplu; La Prison 


3:9 VIAȚA ROMINEASCA 


a lui Vigny şi Couvorbirea Il-a din 
Serile de la Petersburg a lui Maistre, 
Le Deluge şi Convurbirea IV-a, Satan 
sauvé şi Moise şi Convorbirea a IX-a 
ete.), elt şi din acele in care ei sint 
cu totul opuși (cum, de pilda La Saw- 
vage şi Convorbirea JIa, ideile lui 
Vigny asupra soldatului, gi acele !lui 
Maistro otc). 

La Revue (Decembrie, 1910). 

Nicolas Ségur pablică un articol 
elogios asupra lui Tolsto!, „intrupă- 
torul sufletului omenesc”, din care 
extragem incercarea de caracterizare 
a marelui scriitor: „Ca milenarii, ca 
Ioachim de Flora, ca visătorii din evul 
mediu, si ca sertarii moderni mistici 
din Italia şi Rusia, Tolstoi a tost Junt 
«le dulcele aberaţii ale fanatismului... 
Pretutindeni, câutind ultimele consec- 
xențe ale principiilor sale, a ajuns la 
aetu furie do ascetism, la acel fel de 
ipertrafie a sentimentului religios, care 
sficșeşta prin a deveni incompatibil 
eu viaţa şi prin a se arâta duşman 
oricării bucurii omenesti, Tolstoi n 
negat rind pe rind idein de patrie ca 
ostila frației omenaţii și principiile 
da educație, po care o privea ca o 
zădarniea sclavie și o alterare n ne- 
vinovăție primitive. A desprețuit pro- 
greul, a condamnat știința, a renegat 
aria, a mieşurat şi ucis iubirea... 

Voces sa in vltimii ani ne misca 
incă prin măreție şi accent, dar ne 
părea tol mai depărtali. Devenise au- 
prauman si neuman din cauza tendinții 
continue «pre perfocţie. Dar n'a putut 
căpăta liniştea şi calmul. Şi această 
oroare de neant, această tainică gi 
misterioasă rană, pa care credința 
schimbata sau stinsă o lasă în inimi, 
il sehimbase, arsese, il transâgurase 
până a-i da cova din intoleranța stl- 
batica“, 

Sub acelas titlu, Continuatorii lui 
Abdul Hamid, sub care a adus o se- 
rie de grava seurări in contra diroc- 
ġieli politice interna a imperiului oto- 


man, condusă de comitetul Tinerilor- 
Turci, generalul Serif-pașna ataca din 
nau acest comitet şi politica sa externa, 

Acuzaţiile privitoare la modul jeum 
acest comitet s'a impus opiniei pe- 
blice, după inceperea revoluției și șia 
format majoritatea in parlamentul o= 
loman, ni se par greu de crezul și 
potrivite mai mult capetelor roman- 
tiee si iubitorilor de aventuri frane- 
masonice; critica sa nu pare o critică 
serioasă și profunda a faptelor şi idei- 
lor. Mai multă seriozitate ne oferă 
partea ce se ocupă cu ultimul eveni- 
ment politic, neizbutirea imprumutu- 
lui ture in Franța și Anglia, Acest 
eşec il explică prin abilitatea diplo 
matiei germane, care în timpul revo- 
luţiei a știut să profite de lipsa de 
experiență a noilor ambasadori ai 
Franței și Angliei, de rivalilaţile din- 
tre banca franceza şi cea engleză, pro- 
cum şi de faptul că armata, ai cărei 
„fiteri erau elevii entuziaști ai gene- 
ralului Von der Goltz, uvea puternice 
simpatii pentru Germania, și a putut 
astfel alraze pe conducatorii politicei 
tureești în sfera de infimența a Germa- 
niei, folosindu-se pentru uceanta si de 
politicu teadițională germano-fis a lui 
Abdul-Hamid. Astfel ca eşecul impri- 
mutuiai işi are cazale in jiguires, inca 
din perioada revoluținnara, a intero- 
solor franco engleze, jignire care eon- 
slitoe o greşula politiek, căci Anglia 
şi Franța au fost din primul moment 
protectoare sincere n regnnerârii tur- 
cești. Docit, speră Șerif-paza, tendința 
germano-[ilă nu va putea dimai, de 
oarece Germania nu are binii nace- 
sari Turviei pentru reformele imediate 
ce sint do roalizat şi opiniu publică 
nu va putea tolera mullă vreme in- 
Mueața comitetalui [nire și Progrès, 
care lucrează in contra intereselor 
permanente alo patriei. 

Manuel Ugarte in nelicolul O ali- 
anță sud-americană, susţine ideia 
unei alianțe a tuturor popoarelor de 


REVISTA REVISTELOR Á 351 


rasă intivă din America de sud, eare 
sÁ lupte contra tendinţii imperialiste 
a Statelor-Unite. Această tendință de 
mult manitestată şi urmărită cu tena- 
citate de diplomaţia Americii de nord 
a inceput să facă atento popoarele de 
rusă lalina asupra primejdiilor ce le 
amenință ; semne de această 
tare sint discursurilo unor delegaţi 
sud-americani în al IV-lea congres 
pan-umerican, aiticole de presă se- 
rioasă şi in fine inchoorea alianței in- 
tre Argentina, Brazilia şi Chili, care 
reprezinta un teritoriu de 12 milioane 
kilometri patrați şi o populație de 25 
milioane locuitori. Scopul acestei ali- 
anțe, in ufară de apărarea intereselor 
ezonomice, e păstrarea civilizaţiei şi 
culturii latine in contra civilizației 
anglo-saxone. 

La Revue dn Mois. (Noam: 
brie, 1910). 

Intr'un lung articol, intitulat „Poll- 
tica externă a Japoniei moderne“, 
Félicien Challaye, se ocupă eu rapor- 
tarile diplomatice dintro Japonia şi 
celelalte puteri mari sle lumii, dela 
1555 pină în prezent. Dupa co arata 
cum În inceput Japonia, socotita de 
țările civilizate pe acelaşi picior ca yi 
China şi celelalte pnpoare de alte rase, 
era tratată nu numai ca o cantitate 
neglijabilă, dar chiar ca o naţiune care 
nu poste inspira decit dispret și că- 
rela trebue să i so impue de câtra 
rasa albă tot ce era În interesul po- 
pourelor Enropene,—autorul expune 
sforțările naincetate facute de Japo- 
nis, lupta fără preget şi fară cea mai 
mică şovăire pe care această ţară a 
dus-o, tn cursul celor din urma trei 
zeci de ani, pentru a ajunge acolo unde 
se ald ea astăzi: la insemnatatea şi 
rolul unei puteri de primul rang. Dela 
1824, cind Anglia a revizuit tratatele 
sale cu Japonia, primul mare succes 
al politicei Japoniei, după cura în cu- 
rind şi celelalte puteri (Rusia, Germa- 
nis, Statelo-Un'to și Franţa) acorda 


Japoniei toată independența, —sforţa- 
rilə politice ale Japonejilor s'au In- 
dreptat spre o singură ținta: să cs- 
pete suprematia asupra Coreei şi a 
Mandejuriei. la seesle două regiuni, 
Japonejii aveau interesele de-o foarte 
mare insemnitale, coia co explică im- 
dirjirea cu care ei s'au opus Ruşilor, 
care voiau să le acapareze, indirjire 
care a mers pină ln declararea răz- 
boiului. Autorul arată rezultatele a» 
cestui războiu, lupta dusa da Japonia 
pentru a-şi apăra pe emigranții din A- 
merica, şi inchee constatind ca sfor- 
țarile enorme ule Japonejilor, în cursul 
lor din urmă treizeci de ani, au fost 
incoronato de cel mai desăvirşit suecea, 
Nuova Antologia, Sofia Bisi Al- 
bini. „Copii exploratori“, (Oet. 1910} 
In urma războiului cu Burii, gene- 
ralul englez Baden-Powel, dadu ideia 
unei organizări militarea tuturor stu- 
denţilor, supt comanda a veebi oferi, 
pentru a dezvolta in poporul englez 
spiritul militar, Se pare că lipsa ser- 
viciului “militar obligatoriu, revelase 
in războiul sud-afiican o lipsă da pre- 
gätire primejlioasn, ideia fu imbrà 
țişată cu mult entuziasm şi se formă 
chiar şi un corp de domnişuare, A- 
cest joc însă de-a războiul are insă o 
lature primejdioasă şi aceasta lature a 
fost aratata de Sir Francis Vane, un 
ofițer care a luat parte in răzbuiul a- 
triean. E o crimă, n spus el, dea 
sădi in copii ideia că războiul e ine- 
vitabil, de oarece prin aceusta se idez- 
volta in sufletele lor sentimente sălba- 
tice. Trebue să se formeze batalioane, 
nu de războiu ci de pace, in care să 
sa sădrarcă deprinderea de a vedea 
in orice om nu un dușman ci um a- 
mie, Astfel a formut el batalioanele 
salo de pace— Boya Scouts--care no- 
mără azi in Anglis 400000 de copii. 
Exemplul a lost imitat de Elveţia, care 
are 300.000 de copii organizaţi dnpă 
aceleaşi principii, Aceste batalioane 
sint formate de capii din orice clasa 


socială, care fu ziua cind işi imbracă 
simpla și simpatica lor uniforma gri, 
se simt toți egali. Ei se leagă prin 
jurămint : „a servi pe D-zeu, regele şi 
patria: a ajuta pe alţii cu orice saeri- 
Sci; a spune totdeauna adevarul; a 
îi politicos eu toți; a f bun cu anima- 
Jele şi a le scăpa de suferiaţi; a su- 
porta, atit durerile cit şi placerile cu 
faţa senină ; a fi economi, dar nu a- 
vari*, În zilele da var, pădurile și 
“impiile din Anglia şi Sritera sint i- 
inundate de acești copii, care vin să 
petreacă în corturi, supt cea mai re- 
gulatā disciplină. Astfel această ins- 
tituție a venit să des bucuria vieții 
de tará, uaor enpii, care poale altfel 
niciodală n-ar fi gustal-o. Exemplul 
acesta incepe a îi imitat şi im Italia, 
mulțumită mai ales sfortärilor profe- 
sorului Canti şi doctorului Rossi-Doria. 
Ei au imflințat aşa numitele lagāre 
seolastice, plină azi în număr de şase. 
Fiecare se compune din 15 copii, in- 
re 11 şi i$ ani, care supt conducerea 
unui invățator şi a unui cüsiode, pe- 
trec şase săplămini, in aer liber, supt 
vort, in sase localitați diferite. ln tim- 
pul săplăminii ei fae oxcursii în loca- 
litāțile vecine, explorează teritoriul, 
scot schițe topografice, ele. 

Rivista d'Italia. (Oct. 1910). U. 
Gabbi. O problemă urgentă de să- 
nătate publică In Italia meridio- 
nală. 

Recente sludii medicale au probal 
existenia in regiunea calabro-siciliană, 
a o sumă de bonlo care siot proprii 
nordului Afrieei. Printre acestea, una, 
care duce totdeauna la moarte, secera 
in fiecare an sute de copii. De oarece 
nu se cunoațte calea pe care miero- 
organismul ce n provoacă—de curind 
deseoperit—se introduce in corpul o- 
menese, mijloacele de combatere sint 
pină acum pule. Su denumit această 
boală mal intai „anemie spleaică ia- 
fantila*, acuma însă, după ce se cu- 
noaşte cuuza prorocâtoare, î se dă a- 


a52 3 VIAŢA ROMINEASCA 


ceiaṣşi denumire caṣi in regiunile afri- 
cane, unde e endemică: Hala-asay. 
Boala seamănă in simptomele sale cu 
malaria, cu carea fost la inceput con: 
fumlala, Începe cu lemperaluri ridi- 
eale și după citra limp provoacă o 
umilare pronunțată a splinel şi a fi- 
calului, insoţila de o puternică anemie. 
la faza ultimă apar emoragii violente 
care aduc moartea. Cursul ei dureazi 
de la şase luni pină la duj ani: ea e 
tinge numai copii, in vristă de șase 
luni pină la opt ani şi e totdeauna 
mortală. Cauzatorul boalei e un proto- 
zoar, care a lost numit Leishwiasia, 
după numele învățatului care l'a des- 
coperit in anul 1903. Parazitul pā- 
trupde In singe şi se localizează in 
splina şi in ficat. E de sigur inoculat 
in corp de câtră o insectă, cure se 
presupune a îl Cimer leetularius, dar 
sigur nu se ştie nimic in prriuța a- 
aceasta, Boala se găseșle prelulindeni 
tu Sicilia, mai alea în jurul nefericitei 
Mesina, si in sudul Italiei, in faţa a- 
eestei boli, medicina w'are pină acum 
mici o putere. Se impune prin urmare, 
zice autorul, ca asupra acestei boli sa 
se concentreze interesul cercurilor ști- 
ințibre şi filantropice, Trebue să se 
formeze institute științifice, anume 
pentru studiarea si peniru a se gāsi 
mijloacele de combatere, și spitale 
speciale in care să se aducă toți co- 
pili atingi de eu, 

Deutsche Revue (Oct. 1910). 

Generalul von d. Hoeck, intrun ar- 
tiecol intitulat „Slăbielunea militară 
a Rusiei” examinează planurile de re- 
organizare militară, cu care se ocupă 
cercurile respective ruseşti şi pentro 
care S'ar cere enorma sumă de 1300 
de milioane de ruble. Concluzia la 
cure ajunge v. d. Boock e că, eu toata 
această cheltuială, prin cure sar „nări 
cu mult numărul actual al soldaților, 
nu së ra putea obține un rezultat sa- 
tisfăcător, de oarece principalul la o 
armută nu e numărul, ci forţa morală, 


iar această forța morală, care lipsește 
ru totul corpului ofițeresc rus, nu se 
poate enpăta de azi pe mine, Pentru 
n ilustra aceasta, el da citeva exemple 
scoase din lucrarea de rurind aparută, 
u loentenentului rich şi intitulată 
„Botezul da foc al armatei ruse", A 
cest ofițer a lunt parte aproape lot 
timpul la războiul ruzo-japonez, ca c- 
fițor de stat major, în corpul genera- 
lului Orloff. Ulrirh dovedeşte elt de 
defectuoasă a fost conducerea opera- 
(iilor de cătră generalii ruşi şi eit de 
lipsiţi erau aceştia de sentimentul ras- 
ponderii şi a indeplinirii datoriei, In 
bătălia dela Sandepu, ponerulul Grie- 
penberg, s'a răsleļit de statul stu ma- 
jor pe cimpul de luptă şi n galopat 
toată zitu singur, Isra së în vreo dis- 
poziţie. Numerosi olițeri superiori päs 
răseau oștirea, fără concediu si fară 
nici un motiv serios, tocmai în aju- 
nul luptelor, Cind sa simţit ca Kuro- 
palkin vrea din nou să ia ofensive, 
doi comandanţi de brigada au ple- 
cat, unul spre Rusia, fiindcă, cum 
n spus-o el însuşi, „el e vonira raz- 
boiulai*, ier celalalt la Charbin, de unde 
“a intors după batalie, derlarind ca 
„lotdenauna are să facă aşa. Cum va 
simţi că e vorba de lupta, vu pleca 
in voiaj“. Odata, lu o garā, în mo: 
mentul plecării lrenului, un om im- 
bracat în manta soldâțeasei, saro pe 
locomotivă spre a fugi. Un general 
îl vede şi-l trage de manta indarat, 
numindu-l „aş“. Omul se intoarce în- 
dignat inapoi şi raspunde cù nu per» 
mite să fie insultat de oarece el e co- 
mandant de regiment si enlonel, ŞI 
uşa ern, Pe usa salii de aşteptare 
din stația Guntsehalin era urmâlorul 
aliş: „Mai jos numiții ofițeri de stat 
major si superiori, care au pârasit Iru- 
pele lor fară coneediu în limpul bä- 
lăliei dela Mukden şi despre eare se 
stie că nu sint nici morți, nici riniţi, 
nici prinsi şi eare de atunci inroure 
au fost de multe ori văzuţi, sint in- 


REVISTA REVISTELOR d3 


ştiințuţi de a se prezenta imediat la 
Guntsehulin spre a pleca de acolo ln 
trupele lor"; In josul acestui afis ura 
man numele a 53 de ofiteri, incepind 
cu Li ofijeri de stat major! 
Sozinlistisehe Monnishefte 
(Octombrie 1910) Ed. Bernstein : Noua 
situaţie de drept a partidului. In 
Magidebare s'a Inst, in privința rhes- 
tianii votării budgetolor, de călra de- 
potsti socialişti, o hnlärire, menita, 
dupa acen majoritate earea luat-o, de 
a curma pentru toldenuna cearta. S'a 
hotarit anume că deputații socialişti 
trebue din priacipii să voteze totdea- 
una contra budgetelor guvernelor bur- 
pheze şi că neel care nu se vor con- 
forma acestei hotàriri pot ñ excluşi 
din partid, Bernstein examineaza si- 
tuația de drept a deputaților socin= 
lişti, îm urma acestei hotăriri. Daez, 
intr'un slat german usrecare, deputa- 
Vi socialişti, ori majoritatea lor ajung 
la convingerea ră din punelul lor de 
vedere,—cu reprezentanți ai muncito- 
rimii,—irebuese votate budgetele gi 
le votears, ce se intimpla? Cererea 
de excludere, conform statulelor, nu 
poata fi facută decit de comitetul n- 
pei organizaţii şi e prea probabit ca 
orice comitet să stea mult la ginduri 
înnainte de a cere excludere: unri gru- 
pa intregi de depuluți, Dar vhiar dacă 
se inlimpla sga ceva, tol, conform sta- 
tutelur, mai rămine deschis drumal u- 
noj apel câtră congresul partidului, 
Deci hotărirea dela Magdeburg va a- 
vet de rezultat cà orice eaz de votare 
a budgelelor să provoace şi mai mare 
ecurtă In partid, edri acolo unde è 
pusă alternativa „ori excludere, ori 
nimic”, se 'uțelege ușor că discaţiile 
vor lua un caracter cu totul pasionat, 
Apoi In hotarirea dela Magdeburg se 
zice că „se poslo“ proceda ln exclu- 
derea nesubordonaţilor, nu că tre- 
bue*. Congresul partidului se poate 
märgini deci numai la o dujana şi a- 


tunei ee peroe malera de av as ă nouă 


12 


35t VIAŢA ROMINEASCA 


hotarire, deoarece toldeauna congre- 
sul partidului a avut dreptul de a ex 
prima o dejana, cind credea de euvi- 
inţa. In rezumat, rezoluția dela Mag- 
deburg va fi numai un prilej de veg- 
nicle confiete in sinul partidului, 

The North Americun Re- 
view. (Xoenibrie 1910). 

Franța este o veche admiratoare a 
sistemului pa educaţie englez, şi ne- 
vontenil ea raula să indrumeze orga- 
niz rea invățâmintului publie spre idea- 
țarile, cure vălănzese organizarea re- 
gimulni iolar din Anglin; dezvolta. 
ron individualităţii pentru o viaţă in- 
dependeniä, in; fară de tutela stalu- 
lui. Cu toate sfoiţările ei, Franţa e 
inea dreparle dea fi învins obsincalale, 
ee implederă realizarea unui sistem 
de educaţie publică, care să formeze 
celsțeni cu pasiunea independenţei 
personulo n Auulo-saxonilor, Ş-onla 
nu ponte face orice: ea influențează 
formaren ruracterelor Hnorelor gene- 
rajii, dar şi èa resimte influența ca- 
raclerului și Iinsngirilor naționale ale 
poporului alo cărui iutoresa cullu- 
rule şi mducatirn le serveşte. 

D, Paul Sahatier—„Şeoala primară 
in Franţa In 1810*—se uvupă numai 
de ramura elrmentară a incâţămin- 
tului publie din Franţa care, crede el, 
a ajuns la idealul urmarit: „Șeolarii 
voştri, «pune autorul, sint mai puțin 
Inrărcaţi cu cunoştiali practice, me» 
moria lor e mal puţin mobilată, mina 
lor mai puțin exercitată ; dar inteli- 
gențu lor e mul darnică de muncă şi 
de +forțâri. Marea preocupare a in- 
slitule rului nui, ca în Germania, de 
a preguli pe Āeecare copil să sjungă 
un gurob bine adaptat intrun mare 
Imperiu, ei de n dezvolta în elev nota 
personală şi de a procura apnrirea 
energiei individului“, Autorul arată 
istoriceşia ci! rău a facut Franței ele- 
ricalizmul catolie şi duşmâuia pe care 
el o arată şi acum Invă țămintului luie ; 
anticlericalismul insa nu trebue să se 


confunde cu spiritul de ireligiositate 
care intotdeauna e un simlom ide s 
atecţiune morală n unui popor. 

D, Subatier, elimineară din studiul 
său oriee date statistiea pi citați de 
regulamente și programe ; pentru au- 
țar aceste dale un serrase da'oe pen- 
tru a lamuri insazi spiiltul şcolii, 

Cu să-şi dea seamă elneva de spiri- 
tul genlii primara franceze, de rolul 
do educator al insitutarului francez, 
ircboe să trhinscă ia chiar vera at- 
mosteră, Atunci va pătrunde influența 
şi prestigiul institutorului feţa de 
preot şi va înţelege do ce palru rin 
cimi din populație sau deslipit de 
orice biserică, nu prin necredință, ci 
loemai dimpolrivă, nu prin lipsă de 
ideal ci din enuză că idealul re le c- 
ferea biserica, nu era lu înalțime, 

Saturday Review (Noembri)- 

Apelul direct. Se ştie eñ phlforma 
electorală a partidului unionist din An- 
glia a fost, cu ocazia noilor alegeri, 
propineres, ea tefurma tarifara pro- 
tecționistă intre ullele=să nu lie a- 
dusă în dezbaterile corpurilor legin- 
itoare, plină co poporol insuşi uu se 
va ñ pronanint asupra ci printe'un re- 
ferendum. Areastă propunere a fost 
«ombâtulă ste liber-li eare nu vedeau 
in ea derit o manoperă electorală. 
Reprodurem ra lilin de document its 
revista n astra din numărul neesta 
un articol in care sa anal zraza rind pe 
rind, eriticimlu-se, prinripalein argu- 
menta pe cura d. Acquith, primul mi- 
nisten şi geful liberalilor, la-a adus în 
potriva acestei propuneri de apel di- 
rect la popor, 

Cel dintai argumental d lul Arquilh 
e că poporul nu e in stare să expri- 
me cu exactitate ceia ro voeşte deci! 
prin gura aleşilor săi. Dar achusta in- 
samo, spune aulnrul anoniin al sees- 
tui articol, a disprețul inteligența po- 
pulară şi a arala o lucredere prea 
mare in caracterul şi caparilatea mem- 
brilur parlamentului. Deviza oameni- 


REVISTA REVISTELOR 565 


lor de sint radicali fiind „vox populi, 
vox dei”, Ingic e sa nu sa opoe nees- 
tei propuneri de referendum. Dacă re- 
ferendul nu vu da rezultate buna pen- 
tru stat, nu apelul direct vu putea Ñ 
invinuit ei intreaga forma de gurer- 
nămint popular, D. Asquiih nu poate 
eşi din aceasta dilema: ducă ai inere- 
dero in popor, poti să-i ceri cu inere- 
dere st-ți dea un răspuna direct la o 
inlrebure speciala si directă; dacă nu 
le iucrezi în el spre a-i coro nu râs- 
puns direct lu o intrebare sperială si 
direct, atunci nu te poţi Inerede In 
el de loe. Dar 7, Asyuith mai spune 
că e o prezuimplie foarte pulernira că 
Camera Comaonalor reprezinta în mad 
credincios voința poporului, Afirma- 
tin e in parlo ndevārats. Totuşi se 
poate spune că chiar ia o Camera in 
ega mai ntrinsă legătură cu fera. luca 
sint molti rotanți şi chiar secţii in- 
Iregi de votunţi, cure ni siol repre- 
zentați în razi particulare, Asu e 
cszul cu un om politie cure e în nee 
laşi timp partizan al Reformei Tari- 
fara şi a Home Rulelpi sau a unui 
Unionist |ber schimbist ate. Cu ajuta» 
rul epelului direc! oricare din uceșiia 
işi va pulea spune părerea sa tol añ- 
lit de libor şi da Jèmurit caşi un li- 
berai sau ronservaltor vbişauit. 

Un sit argument al d-lui Asquith e 
ed referendul va slabi responsabilita- 
tea parlamentului. Areasta probabil 
din cauză rå in anume chestii aperiale 
parlamentul, sab regimul refereudu- 
lui, ar fi nevoit să primească unume 
soluții admise prealabil de bură. Dar 
intru-it aceasta ur foce mai puţin res- 
ponrnbile corpirile legiuitoare deelt 
astăzi, cind in fupt ele nu pot f obli- 
gate să se +xplice, sint in fapt bso- 
lut libere faţa de tară pina lu dizul- 
varea lor? 


A mal spus d. Anquilh că referen- 
dal vu micşora puterea parlamentalui. 
Aceasta e drepi, dur e o măsură ne- 
cesară, Supremaţiu nerespon-abila și 
nodiseutată a parlamentului englez, de- 
gi poate fi nn semn iniduişetor do in- 
eredere ln putrializmul zi bunul simţ 
al membrilor ncestula, e toluzi un 
mare pericol Deşi unli plorilieă in 
sepasta o minunalá instituție engleză, 
totuşi mulţi oumeni de stat na an us 
censlă frumoasă incredere in puterea 
netufrinată a parlamentului, şi vor pri- 
mi bine o mâsură care va rontrula si 
va rontrabaluusa puleres lui, 

Colelata argumenta: sa rferendul 
ar fi un cuvint străin desemoind o 
instituția de origină strèinð, vă ar fi 
a reformă risati, o pren mare ino- 
vație, că la sfirsit vonservatorii nu 
sint sinceri propuniad roterendul, nică 
nu merită a fi discutate, ele find xim- 
ple expedienla fară nici un femela 
logic. Auturul declara singur, ca sa 
indueşte dacă enpsurraluril ar N adop- 
tat vreodată avrat punri în programul 
lor, darà n'ur ti fest sil do impre- 
jurări și mărturisezte eù probabil rà 
nu. Dararesta on e un argument im- 
potriva reformel insăşi, cum nu simt 
argamento serioase nici motivele in- 
vocala de liberali, nişte sinple pre- 
texte spuse spre a mawa adevărulul 
motiv, eare mu prale A epus, Raili- 
diculii se tem, dar nu iadrêznese să 
mărturisească, că prin ri ferendum po- 
potul se va pronuula impotriva re- 
formelor, pe esre ci În sustin i îşi 
propun să je realizeze in numele poe 
porului, De acria sint m vii să ae 
ducă nato nrgumuntele ima ginnbila 
impoti va referendului, mamai pe ue 

cel adevarat pu; si do acela org 
menlurea lor e lipsita de un temei sa- 
lid şi serios. 


Bibliografie 


Vico Mantegazza, N conflitto Green- Rumeno. | precodenti-ltaliu e Ru- 
meniz. 1910. Roma. Cooperativa tipografica Manuzi. $' 10 p. 

Dr. Onisifor Ghibu. Der moderne Utraguismius oder diè Zaceiapra- 
chigkeit în der Volkaachide. 1910, Langensalza, Hermann Bayer & Söhne. 
i'r. 1.. M, 60 Pi 

Petru Girboviceanu. Dare de meamă despre mersul Societății pentru 
învățătura. poporului ranita „Biserica sf, Ecaterina’, cum despre mersi? 
w-aulelur ei frhbelianð, primară gi normală, pe anul 1909—1910 (intocmită 
de: 1910, Bucureşti, Tip, cărţilor bleoricești. Fără preţ. 

G. €. lonescu-Sişeşti. Cuprinsul şi caracterul agriculturii ca Nti- 
înță, (studiu eriție). 1910, Bucuresti, Bib, Vinţii Agricole. Fără preţ, 

C. Filipescu, Griw? nostru pi dericutele ha, egit din analize gi cons 
tatäri în cumpămi en alte grâne, 1910, Ducuresti, Bib, Vietii Agricole (No, 
D. Fără pret. 

B. Stepanov, Acns). leoană din viaţa poporului ria. No, 1. Pr. 2ă bani 

Constantin (Dinicu) Golescu. Jusemnare a edătoriei mele făcută în i- 
mul 1834. 183, 1820. Tipărită din non și însoţită do o introducere de Narva 
Hodos. 1910, Bucarosti, Cooperativa”. 

N. Hănescu, Sirrejul Neanil, Corespondenta an tu C, Hurmuzachi şi 
Andrei Sazunu, IMO, Vălanii de Munte, Tip. „Noamul Mominese*, Pr. 1]. 

Ivan Ivanitsch. Jas Roumains de la Macédoine et de PEpire. 191, 
Novi Sad, 1 Denar. (In Sirbestel. 

Vasile M. Kogălniceanu. Politica Romiuitor față de Unguri. 1910, 
Bucureşti, Carol Göbl. Giataită. 

N. Cartojan., Alexundiia în literatura voalare, 1910, Bucureşti, 
Gibi-Basidosen. 1 bros, de 100 pag, Fără prot 

Anuarul! XIII-lea wl Societátii ntr Pond. de Teatru Romin. 1910 
Brasov, Tip, A Mureaiana, 

Preot, Atanasie Gherman, Sfaturi prietenegti pentri țăranul ramin, 
1940, Comhuţă; Soelat. tipoge, bhucovinnană. E 

Dr, Christo Abadiiefi. Die Hamidspolitik Bulgariens, Stuats-und so. 
cintwissenschaftieha Forschungen, Horuusgegeben von Gustav Behwoller and 
Max Sering, Hoft 145, 1010, Leipzig, Duncker & Humtllot, 4 M. 

Dr. M, Cimpeann, Jän priñalogia militară, Fili Lumen (No. 5S5). 
Pr. 15 h. 

N, Dobrescu, Traja și Faptele lui Antin Trireanul. 1910, Bucuresti, 
Sfotea, 1 bros. Stenta, 20 b, 

D. Vasilin- Racin. XVII. Instrorjia si educotia —X XVII. Dumă 
rea — X XIN, Educatia estetică. Bib. Naţionulă (Nus 27-29). Pr. 30 h. 

George A. Scorisesem. Cos Rurală în Franja gi în Romtnid: 

Delazilişte, Jicäriri.. (porzik 1990, Buzeu, Tip Toan Cãtincseu., Pr, 
150 l 

Petru Vulcan. Jon Bòngæwn. 1910, Constanta: Tip „Aurora“, L N. 
(loorzuin, 

Seietatea pentru protecțiunea animalelar. Dare de seama pe anul 
(900—1910. 1910; Bucuresti, #oret & Co. Pr. 30 h, 

A. arae Durerile lumii. (Trad. de A. Luca) Bib. Lumes (No. 
di), Pr. 5 bh 

Maxim Gorki, Du jertfele iubirii. (Trat. de lonesca-0lt). Bib. Lumen 
iNo. 5f. Pr. 15 t 

Const C. Diculescu, Vechimea creștinismului la Romini, Argumen- 
tul Rlotogie, 1810, Bucureşti, Tip, cărților bisericesti, Fără preţ, 

Dr. P. Zosin. Ciera considerațiuni pentru libertatean de cugetare. 
1910, Tasi, Tip. „Progreaul”. Pr. 50 b 
i i-au acea Romin., Observaţii vritica, 1910, asi, Tip. Progresul. 
oh, 


ISTORIA și GEOLOGIA 


(stirşit) 
VI 


După ce am cercetat asemănările care există Intre Istorie şi 
Geologie, trebue să trecem la deosebirile care le despart, pentru 
ca astfel să se poată bine pătrunde raporturile care Intervin intre 
aceste două ramuri de cunoştinţă științifică a faptelor care se 
succedă, 

Cea dintăi deosebire care ne loveşte este, că desvoltarea fiind 
compusă din trei mari stadii, acel al materiei brute, acel al ma- 
teriei organice şi acel al spiritului, cele două dintăi stadii au 
fost cu totul depășite, şi desvoltarea formelor nu se mai urmăreşte 
astăzi decit ca Istorie a omenirii. Este adevărat că geologii cred 
că trecutul pămintului tinde a face să se creadă, că „Istoria ge- 
ologică nu este incă shirşită ; că nici măcar nu e intrată cu apa- 
riția omului, în o fază particulară de liniște şi de odihnă*.!) Dar 
această ipoteză a mişcărilor viitoare ale scoarței păminteşti nu se 
întemeiază pe nimic; căci ingroșarea neincetată a acestei scoarțe 
a sporit trăinicia ei, şi fiindcă în cursul Istoriei omenești, de mai 
bine de 6000 de ani de cind ea se desfășură intovărășită de docu- 
mente scrise, nici o mişcare mai insemnată a acestei scoarțe 
nu a fost notată, noi credem că nu este nici un temeiu casă se 
mai producă astfel de mişcări de acum înnainte, Mișcările sismi- 
ce sau marile erupții vulcanice care se inttmplă din cind în cind, 
nu au decit o însemnătate absolut locala. Prezicerile d ră 
cirea soarelui, în afară de puţina lor probabilitate, nu ma ating 
Istoria şi transformările pămintului, ci acelea ale cerului şi se 
îndepărtează de obiectul cercetărilor noastre. E adevărat că luna, 
cu aspectul ei de zgură stinsă, lipsa ei de apă și de atmosferă, 


1) De Launay, L 6 p. 7%. 


358 VIAŢA ROMINEASCA 
ar 


a indica părintelui ei, pămintul, viitorul inspăimintător — din 
tiite de să aci omenesc—care-l așteaptă; dar dacă omenirea 
trebue să piară, ştiinţa cel puţin în forma pe care i-a dat-o o- 
mul, va pieri impreună cu el, şi atunci omenirea va putea zice 
cu drept cuvint: după mine, potopul! Ceia ce este insă mult mai 
incheetor pentru stabilitatea formelor materiale, este sleirea la 
care au ajuns speciile vegetale şi anim ale care nu se mai schimbă 
cel puţin de cind omul a inceput a lua cunoştinţă de ele și a fixa con- 


tururile lor prin desemn în grotele preistorice. Amintirile cele mai 
vechi ale omului constată, nu e vorbă, dispariţia oarecâror animale, 
dar această dispariție a speciilor se petrece și în zilele noastre care 
au văzut stingindu-se între altele drontul, Şi calul este ame» 
nințat a fi păstrat numai ca exemplar de muzeu, prin desvoltarea 
automobilismului. Dispariţia insă a unar specii vechi, cu toată în- 
semnătatea ei din alte puncte de vedere, nu are nici una in ceia 
ce priveşte evoluţia formelor vieții animale, Pentruca această 
evoluţie să'şi urmeze mersul, ar trebui ca forme nouă să se a- 
rätte, ceia ce nu se vede nicăiri. E 

Transformările materiale par a fi încetat de a se ma: pro- 
duce In afară de mici tresăriri, pentru a zice astfel postume, şi 
evoluția nu se urmăreşte decit prin desvoltarea spiritului ome- 
nesc care absoarbe acum toate puterile ei. 


s 
Lă 


O a doua deosebire ce trebue notată este aceia care se ra- 
poartă la felul individualizării in faptele Istoriei şi in acele ale 
desvoltării materiale. 

In Geologie, formaţiile individuale în timp și, pentru epocile 
posterioare inceputurilor, şi in spaţiu, provin din combinarea tot- 
deauna reinnoită şi particulară a unor acţiuni obștești, asemână- 
toare combinărilor matematice ce se pot forma cu citeva elemente 
date. Formațiile geologice variate ce se întlinesc la fiece pas, 
nu vor constitui deci individualităţi deosebite decit prin combinarea 
deosebită a elementelor generale. O formaţie geologică va fi 
descrisă totdeauna după schema următoare: „Fenomenul (e vorba 
de creasta solidificată a zonei polare) este provocat prin tremu- 
rări din ce în ce mai rostite care, pe cit zona fâlduririlor s'a res- 
trins, au adus pe aceste a se tnelrjoia tot mai mult asupra lor 
inseşi, a se răsuci în adevărate virtejuri, a se viri în crăpăturile 
deşarte ale boltirilor preexistente, producind mișcări de amănunt 
in direcţiile cele mai deosebite, care contrastează cu unitatea di- 
recției crestelor primitive*,!) Tocmai aceste mișcări de amă- 
nunt de direcţii atit de variate, unite cu elementele pretutin- 
deni deosebite asupra cărora lucrează, dau fiecărei formaţii ge- 
ologice un caracter particular, individual, ; : 

In Istorie, individualizarea faptelor derivă din aceia a per- 
soanelor prin care ele se indeplinesc. Fiecare om alcătuește o 


1) De Launay, |. e.,p. 358. 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 39 


lume psihică a parte, tot așa de deosebită ca și figura ceo râs- 
fringe. Această individualitate omenească desemnindu-se şi ca spi- 
rit pe temeliile corporale și fiziologice pe care se razimă. ur- 
mează că țesătura particulară a acestui spirit individual, alcătu- 
eşte unul din elementele de căpitenie ale Istoriei omenirii, şi 
tot odată ŞI nota cea mai caracteristică care o deosebeşte 
de Geologie; căci pe cind in această din urmă individua- 
litatea formațiilor nu este decit rezultatul intrecrucișării acţiunii 
forțelor—1n Istorie această individualitate este concentrată in spi- 
ritul omenesc, care este agentul Istoriei, şi această individuali- 
tate este ea însăşi o putere care contribue la desvoltare. 

Sub terminul de spirit individual, nu trebue înțeles numai 
acel ce este alinit pe fiecare om In parte, ci incă şi acel ce 
creşte pe temelii mai largi, dar tot strict individuale, precum 
sint: rasele, popoarele, triburile, clasele sociale, corporaţiile, școa- 
lele. Pentru a expune Istoria omenirii, va trebui să luăm în 
consideraţie starea spiritelor prin care pâtrund forțele care fau- 
resc Istoria. Va trebui deci făcut un studio special de Psiholo- 
gie individuală a fiecărei formații omeneşti care intervine în jo- 
cul Istoriei, 

Această Psihologie individuală, singulară sau colectivă, este 
deosebită de legile Psihologiei şi ale Suciologiei absolut obștești, şi 
comune tuturor grupelor omeneşti, legi care, precum am văzut, 
imping, prin acțiunea lor, faptele la suprafața Istoriei. Starea su- 
fictească a fiecărui individ în carne şi oase, a fiecărei colec- 
tivități mai mult sau mai puţin întinsă de indivizi, alcătueşte una 
din condițiile, şi poate cea de căpitenie, prin care lucrează legile 
psihologice şi sociologice. Pe cind in dezvoltarea materiei, for- 
țele lucrează asupra formațiilor acestei din urmă pentru a pro- 
duce schimhbările—in acea a minţii, forje şi condiții își amestecă 
colaborarea in aceleaşi elemente, pentru a produce evenementele 
istorice. Forţele psihologice şi sociologice, care sint forţe psihice, 
lucrează asupra constituției particulare a spiritului, pentru a da 
naştere lormelor civilhzapri. 

intrucit legile Psih logici şi ale Snciologiei nu contribue la 
cunoştinţa lanţului de cauze succesive, şi intrucit ele sint pe de 
altă parte cuno-cute in modul lor de lucrare, ca unul al cărui 
mecanism lăuntric poale fi pătruns de minte, cauzalitatea Isto- 
riei nu va cerceta atita natura legilor cit aceia a condiţiilor date 
de complexiunile psihologice individuale, spre a-şi ingira verigile. 
Am văzut insă ca şi In desvoltarea materială, cu toate că le- 
gile fiind aici exterioare spiritului, nu pot fi tot atit de adinc pă- 
trunse în chipul lor de lucrare ca acele de ordin psihic, şi expli- 
carea cauzală in Geologie se rapoartă mai mult la condiţiile 
prin care lucrează legile, decit la aceste legi Inseşi. 

Nu se poate insă stabili o deosebire fundamentală intre Geo- 

Jogie şi Istorie din natura legilor care lucrează in ambele do- 
menii, cum o crede d. Gotil, care zice, că „pe cindin Geologie 


360 VIAŢA ROMINEASCA 


legile naturale sint acele ce imping transformările la lumină, in Istorie 


aceste transformări sint indeplinite de legile logice ale gindirii* '). 


Nu pot sta lucrurile astfel; căci fiecare provincie a universului 
este ocirmuită de legi potrivite cu natura și cu nevoile ei, şi nu 
este mai afară din cale ca In Istorie alte legi să-şi exercite ac- 
țiunea ca in desvoltarea pămintului, decit ca In cele două ra- 
muri ale Geologiei insăși, in desvoltarea materiei brute şi in acea 
a celei organice, tot legi deosebite să prezideze la indeplinirea pre- 
facerilor : in cea dintăi legile astronomice, fizice și chimice, în 
cea de a doua legile biologice şi cele fiziologice. 


Am atins mai sus o altă deosebire între Geologie şi Isto- 
rie, în ceia ce priveşte acțiunea mediului. Am constatat, că pe 
cind pentru formele existenței materiale acest mediu era unic, şi 
constituit de incunjurimea exterioară în sinul căreia un fenomen 


se manifestează, el este dublu pentru spirit care este incunjurat 


pe de o parte de locul in care trăește, pe de alta de societatea O- 
menească In sinul căreia se desvoltă. Nu este insă decit prea 
firesc lucru ca să fie astfel; căci „materialul? Istoriei ome- 
neşti fiind dat mai ales de stările psihice, atmosfera intelectuală 
care incunjură plăzmuirile ei va determina formele și prefacerile lor. 


Pe de altă parte însă spiritul fiind intr'o foarte strinsă relație cu 


corpul care este supus Inriuririlor naturii Incunjurătoare, urmează 
că desvoltarea spiritului va avea a suferi aceste două soiuri de 
inriuriri. 

Mediul exterior fiind de caracter material, pare a apropia 
Istoria de Geologie, tot atit pe cit o indepârtează mediul interior, 
particular numai Istoriei. Dar cum în Istorie acţiunea acestor două 
medii se combină adeseori în una singură, rezultă efecte cu to- 
tul deosebite de acele pe care elementele exterioare care incunjură 
fenomenele materiale le intățișează. Aşa bunăoară o aşezare ma- 
ritimă va izola pe oarecare popoare, precum a fost cu Japo- 
nejii cei vechi, pe cind pentru altele o aşa aşezare devine o îm- 
boldire câtră viaţa comercială și relațiile cele mai intinse (Feni- 
cent. Greci, Engleji). In zilele noastre Japonejii, in urma unei 
“rhimhări a mediului lăuntric, au Inceput a merge și ei pe ur- 
„ele popoarelor comerciante. Mediul exterior nu lucrează deci, 
cain matura materială, numai în chip mecanic; el provoacă reacții 
in spiritul individual, și mai ales In acel colectiv. Este adevărat, că 
unul din elementele mediului exterior— clima—cu greu se lasă a fi 
stăpinit de mintea omenească. El este modificat în chip măes- 
trit In ceia ce priveşte inrlurirea lui asupra agriculturii, prelăcind 
prin irigaţii şi drenajuri păminturile pe care aşezarea lor cli- 
materică le-ar lovi cu stirpiciune ; apoi clădiri potrivite şi mijloace 
de incălzire fac cu putință locuirea unor regiuni a cărora climă 
nu pare a ingădui adăpostirea oamenilor. Dar în alară de 


1) Die Grenzen der Geschichte, p. 37. 


ISTORIA ŞI GEOLOGIA 861 
aceste mijloace de apărare contra eli 
unul care să poată Inriuri sau prefac 
ioe le e al doilea element al 
granica, cu toate că este tot atit de nestrăm iți 
! A A utat în co 
pe care le impune existenței popoarelor, el determină la raza 


iuni, care tind a se folosi ha | 
peah e lo: dionitskok. si de aceste condiții sau a neutraliza e- 


mei, oamenii nu posedă nici 
e clima Insäşi. 
mediului exterior, aşezarea 


Altă deosebire intre desvolta iei 
rea materiei şi acea a minţii 
DE Sfidare : a natura neorganică, evoluția airna age aka 
; ete sau pripite, transformările epidermei pămtntesti 
. zi . ti 
i 0 mișcare neintreruptă şi totdeauna propigitcare. adică 
gind pururi dela simplu la compus, dela omogen la etero- 


a E epica pr a deci totdeauna o perfecționare. In viaţa 
servă însă o deosebire în pro iei 

1 | cedarea 

deosebire care constitue trecerea între e ec 


DS A 4 chipul de a i a - 
terici neinsuflețite şi acel al spiritului, Forasele ză ai ag s i 
mne nu s'au desvoltat intrun chip neintrerupt, trecind treptat 
ela forma inferioară la cea superioară. „Hiparionul (Eohippus) 
=» a devenit gradat și pe nesimţite calul din zilele noastre: ci 
un moment dat, specia calului s'a desfăcut din străbunul co- 
mun, hiparionul. Puțin cite puţin ea s'a deosebit, până cind s'a 
aia cu si de stirpea rămasă neschimbată“ '). 
n regnul vieţii materiale, ceia ce se inlocu 
altul, este tipul, Se va intilni deci fără Der n a a aa 
paralelă ; un tip care ajunge la siirşitul existenței lui; un altul 
care iarna aură aer. dee ea pentru a-l înlocui, 
omeniu spiritu ui, lucrurile se petrec întru i . 
log: „Nu doar că imperiul cel mare sia, sau Aerie pe 
roman şi-ar schimba năprasnic instinctul şi forma, şi că dacă i 
presupunem tirindu-se, s'ar apuca deodată de zburat, sau de fä- 
cut picioare, sau de prins aripi şi fiți peniru a-şi alăpta urmașii 
Transformarea speciei omenești este cu totul alta. lată în o re- 
giune necunosculă un tip părăsit, pierdut, a cărui desvoltare a 
fost pănă atunci peste putință; iată un neam necunoscut care cu 
toate acestea exista, dar pe care nimeni încă nu-l zărise. Este fä- 
rămitura de nație evreiască; este un trib german ascuns în pä- 
duri; este o familie arabă rătăcind prin pustiuri, care aduce o 
nouă formă, o lume nouă, în care setopesc organizațiile antice, 
Din ele esă o nouă față omenească“ 2). 
Dar această analogie intre desvoltarea vieţii materiale şi 
acea a spiritului este in curind lăsată în urmă de acea de a doua. 


„ Transformările minții omeneşti se deosebesc de acele ale ma- 


teriei organice in două puncte de căpitenie: 
1) In evoluția minții forma cea nouă menită a inlocui pe 


——————— 


1) Edgard Quinet, La Ortati |. 
S laias det nhe: 


362 VIAŢA ROMINEA SCA 


veche, nu o face numai cit să dispară. Ea şi-o asimilează, 
o inghite, se hrăneşte și se întăreşte din singele pe set î 
substrage. Nu se poate deci spune cu d. Mougeolle, că , ra 
formele activităţii mintale se desvollă una după alla, se z © 
pun una peste alta pentru citva timp, pănă ce una progres na 
fără incetare, pe cind cealaltă decade, cea dintăi sfirşeşte PER 
lua locul celei de a doua*!). Această caracterizare se poti mc 
pentru desvoltarea speciilor animale, dar nu pentru societăţile o- 
meneşti. Aceste de pe urmă se inspiră şi se hrănesc pe s50- 
coteala celor vechi, Evoluţia omenească nu juxtapune numai 
formele nouă celor vechi; cale allorşte pe dinsele. i i 
2) Această deosebire în chipul desvoltării Intre viaţa mate- 
rială şi a spiritului are drept urmare o alta incă şi mai pei a- 
nume tragerea inaphi aparentă pe care civilizația pare a o es 
uneori, până ce ea se aruncă iarăşi înnainte, Formele mada 
fie brute, fie vii, nu se dau niciodată indărâpt pentru a inna rai 
Acele ce rămln în urmă pier spre folosul acelora care le-au Intre- 
cut. Dimpotrivă, mintea pare din cind în cînd nu numai a se 
opri, dar chiar a se intoarce din mers, răminind a-şi lua iarăşi 
zborul. Așa Egiptul cade, Innainte ca Grecia să fie coaptă p 
tru ai culege moştenirea ; Grecia iarăşi väzu intunecindu-se cele 
din urmă raze ale soarelui ei strälucitor, cu mult timp peiseai ra 
veacul lui August sà fi dat strălucitoarele lui roade In cimpul li- 
terilor şi al poeziei; dar indărăptarea?) cea mai însemnată pe 
care omenirea a făcut-o in calea propâșiri a fost acea determina i 
de năvâlirea barbarilor şi căderea Imperiului Roman; şi arm a 
procedarea este Intocmai aceiaşi. Romanii tură pentru De Na 
ceia ce Grecii fuseseră pentru Romani şi ceia ce Qp l- 
seseră pentru Greci. Dacă răstimpul, strecurat până ce barbarii 
ajunseră să asimileze cultura antică şi să urmeze mai ln progre- 
sul început, fu mai lung; dacă indărăptarea puterii evo Jonae 
fu mult mai intensă, şi săritura pe care civilizația era so lac 
trebuia să fie mai puternică. Ea pare a fi chiar cea de pe urmă 
pe care omul a făcut-o câtră regiunile progresului fără hotar, N 
semenea unei pajuri care-și incearcă întâi puterea aripilor, innainte 
-5i lua zborul cătră cer. r 
viu lori minţii se deosebeşte deci chiar de acea a mate- 
rici vii, prin împrejurarea că ea se indeplineşte prin unde pat 
innaintează şi apoi dau indărăpt, pentru a innainta din nou m 
departe de cum o făcuse undele precedente. 


otăm în sfirşit o ultimă deosebire ce trebue însemnată 
intre a ara aici şi acea a minţii; deosebire ce am a- 
tins-o mai sus, cind am tratat despre asemănarea evoluţiei met 
tor două forme ale existenței, anume că evoluția lor se indepli- 
neşte totdeauna prin elementele lor superioare. 


Problèmes de l'Histoire, p. 92, P 
3 masă lant din Ureche şi eare inseamnă a da, a se trage îndârăpt- 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 363 


In societățile omeneşti, desvoltarea urmează i - 
la superior. la inferior. Cultura intelectuală In he loga 
coperirile, iscodirile, sint totdeauna opera unor indivizi mai bine 
inzestrați care reprezintă partea cea mai inteligentă, şi numai cit 
mai tirziu ele ajung a fi impărtășite, dar niciodată pe deplin, de 
clasele mai de jos. Instrucţia se coboara şi ea din focarele su- 
perioare in masa populară, şi este cunoscut că universitățile au 
precedat pretutindeni în Europa intemeerea școalelor inferioare. 
Dacă un popor propășeşte, aceasta se intimplă din pricină ca 
„Suma cunoștinţilor, a talentelor, a oamenilor săi de seamă spo- 
reşte, și capitalul intelectual al nației se măreşte neincetat, Nu 
masele fac să innainteze un popor. Dimpotrivă, dacă spiritul său 
ar fi coborit la nivelul acelui al maselor sale, propăşirea lui 
sar stinghiri. D. Le Bon observă cu drept cuvint că „mica fa- 
langă de oameni eminenți pe care o posedă un popor civilizat 
ŞI pe care ar fi de ajuns a o nimici la fiecare generație, pentru 
a cobori în chip insemnat nivelul intelectual a acestui popor, al- 
câlueşie adevărata incarnare 3 puterii unei rase. Ei este datorit 
progresul realizat în ştiinţi, in artă, în industrie, Intr'un cuvint 
In toate ramurile civilizaţiei*!). 

4 Este cu toate aceste o mare deosebire intre chipul cum se 
schimbă formele organice şi acela căruia este supusă mintea o- 
menească. In cel dintăi, formele superioare rămin neschimbate în 
cimpul vieţii și nu sint inriurite de acele ce se mişcă câtră re- 
giunile superioare. Evoluţia nu este supusă decit la legea că ca 
o îndeplinește prin susul ei. Altfel stau lucrurile cu productele 
minţii. Aceste din urmă, deşi nu se prefac decit tot prin ele- 
mentele lor superioare, rămin totuşi pururea în atigere cu for- 
mele inferioare din care s'au desprins, Ele exercită asupra aces- 
tor din urmă o inriurire care se intoarce spre binele lor. Ele- 
mentele inferioare beneficiază de urmările practice ale agonisi- 
tului intelectual, dobindit de elementele superioare, Aşa iscodi- 
rile, producte ale ştiinţii, propăşirea economică a neamului o- 
menesc, drumurile de fer, telegraful, procedeurile chimice, au con- 
tribuit toate in mod insemnat la Imbunătățirea condiţiilor vieţii, 
Toate aceste insă sint produclul unei minorități foarte restrin- 
se a neamului omenesc; toji oamenii, cu toate acestea, se fo- 
losesc de ele. In alară de aceasta, principiile toleranței religi- 
oase, a indulcirii pedepselor, a egalității și a libertății publice 
au incolțit în oarecare crieri de seamă, înnainte de a deveni bunu- 
rile comune ale unei mare părți din omenire. Indata ce un ade- 
văr este proclamat, un principiu poate fi formulat, omenirea In 
deobşte și-l insuşeşte, fără a se gindi de loc la munca intelec- 
tuală ce a fost cheltuită pentru a-i da ființă. Ea işi pune toate 
silințile pentru a-l realiza în viața practică, pentru a trage din el 


iai 1) Gustave le Bon, Lois psychologiques du developpement des peuples, 
p. 151. 


SA VIAŢA ROMINEASCA 


cele mai mari foloase cu putință. Această tendință de rapa re 
în viața noastră oarecare idei, aaao E air E ga parea 
! mai puternic al mișcării A k 
sară perene le-a fost pus la îndămină de elementele ră 
perioare ale evoluţiei. legea abstractă a desvoltării prin 


a 


devine in societățile omenești acea a desvoltării prin sus şi de 
sus In jos)). 


VIII 


4 cercetâm acuma metoadele pe care aceste dovă ştiinți, 
te ai Geologia, le urmează pentru a stabili alerăcurile poz 
viduale ca timp şi, în formaţiile lor mai nouă, și ca spațiu, 

sc, | 
à pri băgare de seamă se impune, anume că că a. 
ca şi In Geologie, acțiunile datorite puterilor zāmislitoare caps, 
au dispārut, şi că nu a poeci Egee pé ÎL 

iuni le-au lăsat după ele. ṣi d 5 
area alesilor cu jutoral urmelor ce le-au lăsat în ceaunaşul *) 
aria Su insă Istoria posedă două soiuri de izvoare en e 
poate scoate cunoştințile trecutului : monumentele, părţi ei ar 
de acest trecut însuşi şi care ni-l aduce, pentru a zice astie Jia 
înnaintea simţurilor noastre, şi documentele care conţin ig i e 
date asupra evenimentelor de cătră mintea omencască i a zece 
ele s'au răsirint,—Gedlogia nu-şi poate Intemeia explorările A 
pe nişte râmaășiți analoage cu monumentele Istoriei soye : 
Dar aceste urme ale timpurilor trecute asupra cărora storia ui 
Geologia intemeiază cunoștințile lor se aseamănă din Ci e bn ra 
părți. Mai intăi nu este exact a se zice cu d. Gottl Eh ră k 
șițile geologice nu ar fi decit obiecte ce trebue consi eve priza 
ele inseşi, pentru ale orindui în sinul timpurilor în care e s eao 
produs, pe cind monumentele Istoriei ar îi mşte semne ce uta 
interpretate pentru a le pătrunde înțelesul ; că, bunăoară, u fu 
nument istoric, o statue, o clădire, poate să uree ge a 7 
de a lucra al unui sculptor, pecetea unei arhitecturi şi deci i 
cuviința incheeri asupra spiritului unui artist, al unui popor, s 
unei rase“. Rāmäşițile geologice nu sint nici ele omon i 
solut mute. Si ele ştiu să răspundă cind ştii cum să le între k 
Nu este vorba numai de a transiorma orinduirea lor gi ai 
in o succesiune de timp. Şi ele alcătuesc niște semne ale reci n- 
teles trebue pătruns, pentru a putea descoperi cauzele fenome- 
nelor. Aşa cărbunele de pămint şi intipăririle de plante mono- 


i Théorie de Histoire p. 225—227, 
3 bhag tin ră că trebue dat în romineșto cuvintul francez creuset. 


kig 


>: 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 36b. 


cotiledonate ce s'au regăsit In zăcămintele lui, conduc la inche- 
erea existenței unor păduri uriaşe, ceia ce presupune la rindul 
ei un aliment aerian foarte răspindit care să le fi putut inlesni 
creșterea. Apropiind această împrejurare de faptul, că insectele 
şi reptilele işi fac apariţia in urma epocei carbonifère, se inchee 
din această imprejurare, că atmosfera trebue să fi lost în timpul a- 
ceslei epoci supra-incârcată cu acid carbonic, ceia ce se explică 
la rindul său prin un vulcanism foarte puternic care ar fi um- 
plut aerul cu acel gaz nerespirabil pentru animale. Iată, desigur, 
incheeri care, cu tot caracterul lor ipotetic, nu arată mai puţin ro- 
lul pe care rocele şi fosili, precum şi aspectul päturirii tări- 
murilor 1l joacă in construcţiile geologice, D, De Launay stabi- 
lește o apropiere foarte fericită intre „eşantilioanele Geologiei şi 
bucăţile arheologice: Un eșantilion, zice d-sa, nu este nimica 
prin el insuși dacă nu se cunoaşte provenirea lui cuo siguranță 
absolută. Toată valvarea ti vine dela origina lui, dela putinţa 
pe careelo dă ile a caracteriza un tărim, Incepâtorii în Geologie 
comit aceiași greşală ca și săpătorii neexperimentați în Arheolo- 
gie. Eicaută obiectul de artă pentru el Insuși și, izolindu-l de me- 
diu, îi răpesc tot interesul” 1). Şi pentruca analogia intre aceste 
doua feluri de rămăşiți, acele ale pămintului şi acele ale minții, să 
reiasă și mai bine, aducem aminte cele ce am spus mai sus 
asupra rapoartelor aşa de intime care există intre Arheologia pre- 
istorică pe de o parte şi Geologia cu Paleontologia pe de alta. 

Dacă însă izvoarele din care Istoria şi Geologia işi trag 
faptele lor, inlâțişează o asemânare, ea se regăseşte şi în metoadele 
puse in lucrare de minte, pentru a pătrunde aceste fapte în ade- 
vărata lor fire. 

Această analogie reesă nu din o întrebuințare în proporţii 
particulare a metoadelor logice obișnuite, deducția şi inducția, caz 
în care ea nu ar avea o mare Insemnătate. Dar pentru științile 
succesiunii, aceste două melonde sint neindestulâtoare, şi analogia 
care există între Geologie şi Istorie, constă tocmai în aplicarea 
pentru cercetările lor a unei alte metoade particulare de raţionare. 
Această meloadă asupra căreia, dacă nu ne înşelâm, sintem cel 
întâi care am atras luarea aminte, constă in concluzia dela in- 
dividual la individual prin mijlocirea unor propozitii mai mult 
sau mai pulin generale, pe cind deducţia argumentează dela 
general la particular, iar inducția se urcă dela cazurile indivi- 
duale la legile generale. Metoada specială știinților succesiunii şi 
asupra căreia voim să stăruim, este lot un fel de inducţie care 
are şi ea de temelie credința In mersul regulat al naturii, pentru a-şi 
putea întemeia Incheerile, raporiindu-se tocmai la această credință 
prin propoziţiile obşteşti pe care se Intemeiază raţionamentul ei; 

ea nu mai slujeşte ca inducția, la stabilit sau la descoperit 
legi, ci dimpotrivă numai adevăruri asupra unui fapt sau acțiune 
individuală. Insemnăm această metodă nouă prin terminul de 


1) Science géologique, p. 21 


316 VIAŢA ROMINEASCA 


inferență, întrebuințat de obiceiu ca sinonim cu acel de inducţie, 
dar pe care am voi să-l aplicăm în deosebi acestui procedeu 
logic particular. i 

Această metoadă, interenţa. este in deobşie acea a cercetării 
faptelor succesive, pentru stabilirea cărora nu se poate Intrebu- 
inţa decit excepțional inducția şi deducţia. Ea este metoada Is- 
toriei per excellentiam, din pricina adevărurilor pe care ea tre- 
bue să slujească a le stabili şi care sint, cum am väzut-ọ, totdeauna 
individualizate ca timp şi, în cele mai multe cazuri, și ca spaţiu. 

Deducţia conchide dela principii generale la cazuri indivi- 
duale prin mijlocirea argumentării silogistice. Inducţia se ridică 
dela individual la general, la lege, în urma credinții noastre în 


regularitatea procedeurilor naturii. Trebue făcut insă o deosebire 


intre generalizare și lege. Orice lege este o generalizare, insă nu 
şi orice generalizare este o lege. De exemplu noțiunea de cal 
este generalizarea reprezentărilor animalelor individuale de a- 
ceastă specie ; dar această noţiune nu este o lege. O lege nu 
există decit atuncea cind se generalizează un fenomen, adică re- 
zultatul acțiunii unei forțe naturale. Insuşirea de căpetenie a 
unei legi este, că ea nu este expusă Inrluririi timpului; că se 
îndeplineşte şi se repetă fără incetare și fără excepție. D. De 
Launay ne pare că inseamnă prin terminul de lege, generalizări 
de fapte care nu au nimic comun cu această noțiune, precum bună- 
oară cind d-sa califică de lege propoziţia, că „rocele par în prin- 
cipiu, cu atit mai diferenţiate cu cit s'au cristalizat mai aproape 
de supralață*"). Este invederat, că este vorba in acest caz de 
generalizarea unui fapt şi nu a unei acțiuni, şi că rezultatul ope- 
rației logice ne dă numai o noţiune generală, abstractă, iar nu 
o lege. 

Sa Istorie ca și in Geologia istorică nu poate fi vorba de 
legi de producere ale lenomenelor, aceste din urmă nu Sau in- 
deplinit decit o sinwură dată în complexitatea lor particulară şi 
nu se vor mai reproduce niciodată în decursul timpului, Nu 
se poate deci aplica inducția la descoperirea faptelor trecute care 
sint tocmai individualizate in timp, adică nu au mai fost repro- 
duse, pe cind inducția conduce totdeauna la generalizarea unei 
legi care s'a petrecut şi se va petrece în toate) timpurile, şi 
deci este neatirnată de elementul duratei, Este deci o disparitate 
desăvirşită Intre procedările reale ale Geologiei şi istorici şi a- 
cea logică 2 inducției. Concluzia dela prezent la trecut, dela 
cunoscut la necunoscut în ştiințile succesiunii va avea de obiect 
de a stabili fapte individualizate în timp, prin alte fapte iarăși indi- 
vidualizate în timp. A 

Cum se procede oare spre a se ajunge la această incheere ? 
Se intrebuințează legile pe care se razimă producerea fap- 
telor, în Geologie ca și in Istorie, ca propoziții generale mijloci- 
toare care slujesc a lega laptele cele necunoscute de cele cu- 


1) Seienee odologiguie, p. 552. 


ISTORIA ŞI GEOLOGIA SAT 


noscute; a stabili prin o concluzie dela individual la individual 
existenţa acestor fapte necunoscute. ” 

Sa luăm citeva exemple in Istoria omenească şi in Geologie, 
pentru a spiijini această demonstraţie logică, 

Care este cauza teroarei jacobine ? Se intilnesc mai multe 
fapte individuale dovedite și intărite care arată că oamenii care 
voiau să apere principiile din 1789 se aflau in cea mai mare 
primejdie : uneltirile emigraţilor care voiau să înnâbușe mişcarea 
prin armatele străine ; inlăuntru acele ale preoților nejurați, pur- 
tarea trădătoare a lui Ludovic al XVI-lea şi a incunjurimii sale, 
mai ales acea a reginei care era Austriacă, manifestul ducelui 
de Brunswick care amenința şi insulta Franța— toate fapte indi- 
viduale care trebue să slujească a explica faptul şi el absolut indi- 
vidual al măsurilor singeroase ale teroarei, Pentru a stabili între 
aceste două fapte o relaţie dela cauză la efect, se intrebuinţează 
rațiouamentele generale întemeiate pe legile psihologice şi socio- 
logice derivate din forța instinctului păstrării şi din Innebunirea prin 

molipsiri sugestive a oamenilor care se aflau In fruntea ocir- 
muirii în acele vremuri. 

> S'a găsit în fundul unor lacuri urme de existenţă omenească, 
şi se conchide că aceste lacuri au trebuit să slujească In timpurile 
preistorice la adăpostirea oamenilor, prin nişte clădiri ridicate 
pe piloţi. Se interează deci dela un fapt individual, uneltele 
aflate în fundul apei, la alt fapt iarăşi individual, că unele lacuri 
posedau locuinţi lacustre; aceasta prin mijlocirea premiselor ge- 
nerale care stabilesc această concluzie dela cauză la efect, anu- 
me prin considerațiile asupra vieţii precare a oamenilor în sinul 
pădurilor pline cu fiarele săibalece care erau o veșnică primej- 
die pentru ci şi animalele lor, prin urmare prin legi care derivă 
din instinctul păstrării. 

Se găsesc mârge:muri în tărimurile devonicne, și este a se 
şti ce temperatură puteau să aibă apele mărilor in care trăiau. 
Se știe că astăzi mărgeanurile cresc numai în apele călduțe, de 
o temperatură de cel puţin 20 de grade. Se conchide că tempera- 
tura mărilor geologice In care trăia mărgeanul trebuia să fie a- 
proape aceiaşi cu acea din zilele noastre, Concluzia este trasă din 
un fapt absolut individual, temperatura actuală, la un alt fapt iarăşi 
individual, temperatura unei mări geologice. Elementul general 
care a slujit a stabili concluzia este legea biologică a existenţii 
mărgeanurilor, 

Tot aşa ar fi cu toate faptele geologice ce sint de stabilit 
istoriceşte.  Trebue în adevăr observat că pentru a înțelege struc- 
turile geologice ale unei regiuni, ea recurge la mișcări şi la feno- 
mene generale numai pentru a stabili relații Intre faptele indivi- 
duale ce se constată de visu, cu faptul iarăşi individual care a tre- 
buit să se petreacă pe regiunea studiată, Căci oricit sar ra- 
porta constituirea unui munte, a unei văi, straturile infațişate 
de o mină, stratificările date la lumină de o ruptură—la mişcări 
tectonice, la sedimente ridicate sau prăbușite mai mult său mai 


368 VIAȚA ROMINEASCA 


utin năprasnic, şi oricit ar avea aceste fenomene un caracter mai 
ii rue mai intinse, combinarea acestor mişcăn, 
cooperarea lor particulară ca lorţă și ca efecte asupra elemen- 
telor deosebite ale regiunii cercetate, au drept rezultat formații 
absolut individuale pentru fiecare regiune geologică. „Concluzia 
se stabileşte prin urmare totdeauna dela individual la individual, 
trecind prin propoziţiuni mai mult sau mai puțin generale, pre- 
cum sint In cazul nostru, mișcările interne, culundările sau ridi- 
câturile păturilor intului, 

Geblogia i atu deci şi ea inlerența pentru a-şi a- 
şeza adevărurile istorice cu care se indeletniceşte, adică acele ce 
se rapoartă la lenomenele care nu s'au indeplinit decit o singură 
dată pe globul nostru. 


O altă chestie de metoadă cu acelaș caracter în Istorie ca 
şi in Geologie, este aceia care se rapoartă la ipoteză, Această 
operație logică constă întrun avini indrăzneţ al minţii, dus pe ari- 
pele imaginației, în scopul de a stabili raporturi dela fapt la fapt 
sau dela cauză la efect prin un singur salt, și mai curind prin 
intuiție decit prin raționament. Ipoteza nu este decit o incercare 
de a descoperi adevărul; căci el-nu este dobindit desăvirșit de- 
ctt atunci cind ipoteza a fost controlată şi adeverită prin mij- 
loacele pe care rațiunea le oleră minţii. Trebue bagat de seamă 
că inducția şi forma ei specială, inferența, nu pot niciodată sta- 
bili deodată adevărul, cumo face bunăoară deducţia ; căci con- 
cluzia dela particular la general sau la alt particular nu poate 
avea niciodată prin ea insăși o putere constringātoare. Numai 
in cazul cind această concluzie se poate întemeia pe axioma ne- 
conştiută a uniformității mersului naturii, ea poate stabili ade- 
văruri veşnice, De altfel acest chip de a rajiona nu poate con- 
duce, prin el insuși, decit la ipoteze care se schimbă in adevă- 
ruri atunci cind ele pot fi adeverite. A 

Mijloacele de adeverire ale ipotezelor sint de două feluri, 
după cum e vorba de fenomene universale în privirea spațiului, 
sau de acele care, deşi universale In ceia ce privește timpul, a- 
dică repetindu-se totdeauna, sint individualizate în spaţiu, adică 
nu se intilnesc decit în un singur exemplar în sistemul lumi- 
lor cunoscute. Am văzut cum aceste fapte individualizate ca 
spaţiu, pot cu toate acestea să devină zemislitoare de legi—lucru 
ce nu fusese observat pănă la noi. Așa bunăoară trebue să 
existe o lege a mișcării umbrelor proectate pe planeta Saturn de 
inelele sale care sint corpuri unice între cele cerești. Inclina- 
rea particulară pentru fiecare planetă a axe! sale de rotaţie de- 
termină la fiecare din ele, legi deosebite de împărţire a zilelor şi a 
anotimpurilor. Orbitele cometelor, din cauza excentricităţii lor a- 
üt de variate, cer pentru fiecare din ele alte legi de revoluție, şi 
așa mai departe. ') Pentru fenomenele individualizate in spațiu, 


A omene individualizate ca spaţiu, dar universale în timp, 
Aa mierea ne du ihi wera în ee să dar individualizate în 


DC 
———————————————————————— 


ipoteza va fi adeverită intr'un alt chip decit acel ce convine ipo- 
tezei care poartă asupra unor fenomene universale ca spațiu. 

Această divergență in modul adeveririi ipotezei are o mare 
insemnătate pentru logica ştiinților. Pentru a adeveri o ipoteză 
care se rapoartă la fapte generale, sint de ajuns noțiunile gene- 
rale, concordante şi statornice ; pentru adeverirea unei ipoteze pri- 
vitoare la un fapt individual, trebue ca acest fapt individual ca 
spaţiu, presupus ipoteticeşte, să fie descoperit în urmă; iar concor- 
danța faptelor generale nu mai este indestulătoare., 

Aşa bunăoară pentru a adeveri ipoteza primordială arun- 
cală incă de Pitagoriciani asupra rotunzimii pămintului, a fost 
de ajuns a se coordona toate observările făcute în urmă şi dea 
se pecetlui prin circumnavigarea globului. Această ipoteză nu 
este doar confirmată prin descoperirea rotunzimii insăşi, lucru, 
ce era peste putinţă de dobindit de-a dreptul. Cu toate acestea- 
astăzi nimeni nu se mai poate indoi de acest adevăr, dobindit 
pentru ştiinţă, în urma adeveririi generale a unei simple ipoteze. 

Sa cercetâm acuma cum poate fi adeverită o ipoteză de a 
doua categorie, adică acea care ar presupune existența unui corp 
individualizat ca spaţiu. Să luăm ca exemplu vestita ipoteză 
a lui Le Verrier asupra existenței unei planete incă necunoscute 
care ar determina  perturbările in mişcările planetei Uranus, 
Calculele marelui astronom francez nu au slujit decit pentru a in- 
chipui ipoteza ; dar toate concordanțele lumii nu ar fi adeverit 
această ipoteză, adică existenţa unei noui planete, dacă un as- 
tronom berlinez nu ar fi descoperit In adevăr In regiunea ceru- 
lui indicată de Le Verrier, această nouă planetă care s'a numit 
Neptun. Adeverirea ipolezei pentru cazul de corpuri individual 
determinate ca spațiu, mu se poate face decit prin descoperirea 
acestor corpuri Înseşi. 

In ştiințile succesiunii, ipoteza în prima ti formă işi gä- 
seşte aplicarea In cele dintăi timpuri ale desvoltării, cind faptele 
cuprind spaţiul intreg. Așa, bunăoară, In Istoria omenirii, pen- 
tru a reconstitui, prin mijlocul urmelor de activitate omenească, 
starea spiritului, civilizația, cunoștințile, patria originară şi 
migrațiile omenirii primitive, se vor întrebuința ipoteze care vor 
ti adeverite prin concordanța fenomenelor generale, Indată insă ce 
faptele incep a se cercui în spaţiu şi dobindesc sub acest raport 
un caracter individual, adeverirea ipotezei nu se mai poate face 
pe această cale şi trebue ca fapta presupusă să lie ea Insâși des- 
coperită pentruca ipoteza să se poată schimba întrun adevăr 
dovedit Aşa ipoteza locuinţilor lacustre a fost adeverită mai 
tărziu prin cetirea unui text din Herodot care pănă atunci nu 
fusese băgat în seamă, şi In care istoricul grec spune, că „Paeo- 
nienii lacului Prusias şi-au clădit în mijlocul apei un pat ar- 
tificial compus din un pod de lemn sprijinit pe lungi tarași, şi a 


timp, precum sint bunăoară apocole geologice care se petree pe toată su- 
pralata pâmintaui, dar nu s'au produs doelt odată şi nu savor mai repro- 
uce cind. 


3w VIATA ROMINEASCA 


u comunică cu pămintul decit prin o şosea ingustă 
şi Ta. paoe. 1) De atunci sa descoperit locuinţi sera 
existente şi astăzi la oarecare triburi americane. In gi aie 
mele asupra Istoriei Rominilor, am găsit că in timpul cind hiser 
negustoreau tronurile Moldovei şi a Munteniei, o e prea 
romincă, Kiajna, fiica lui Petru Rareş Domnitorul Maore; cr 
mee intrigantă şi ambițioasă, intreprinse a-şi pune ură ambii 
Jii şi mai tirziu pe nepotul ei pe tronurile Ţărilor Romine, pe 
calea conrupției otomane. Din faptul că o lemee erogene 
intrigile, am inferat că Kiajna trebuise să se indrepte mai ales pe 
tră sultanele haremurilor, Această ipoteză, rezultatul inferenţei, fu 
mai tirziu adeverită, prin allarea şi publicarea mai multor pa: 
turi ale ambasadorilor venețieni care mărturisesc acest fapt, 
admis ipotetic. Innainte ca acteie fraților Arvali să fi fosi ne ae ef 
vite, se infera după medalii, că Traian plecase in expediţia ui 
contra Dacilor câtră inceputul anului 101. Descoperirea acestor 
acte care atestează sacrificiul făcut de Traian în ziua de 25 Mar- 
tie 101 pentru fericita izbindire a intreprinderii lui, confirmă şi 
j izează această ipoteză. E d k 
sai gurita ipotetică in Istorie slujeşte a stabili provizor, caa 
fapte, cind izvoarele lipsesc; cele de mai multe ori ea slujeşte 
drept mijloc pentru descoperirea cauzelor. Nu trebue sa nici- 
odată uitat, că cea mai puternică argumentare generală nu 
poate niciodată să adeverească ipoteza unui fapt sau a unei ca- 
uze individuale, dacă nu se ajunge la descoperirea reală a acestui 
fapt, nu acestei cauze presupusă ipotelicește. 


Se vedem ce se intimplă în Geologie. În această știință, i- 
poteza joacă un rol absolut precumpânitor şi d. De Launay con- 
stată şi d-sa „marele greutăți în pom cărora trebue să lupte o 

liință In care intră atitea ipoteze” "h É 

ł Pesis primele perioade ale desvoltārii scoarţei păminteşti care 
se indeplinesc prin lenomene obşteşti, ipoteza urmează in Geologie, 
regula adeveririi coincidenţa faptelor generale. Aşa bună- 
oară ipoteza fluidităţii originare a pâmintului este apriga ta 
tăi prin legea mecanică a învirtirii unui glob licvid care trebue 
să se umile la ecvator şi să se turteasca la poli; apoi prin den- 
sitatea Insemnată a pâmintului In raport cu apa, explicabilă numai 
dacă se admite fluiditatea primordială a sferoidului nostru care ar 
fi lasat să cadă la fund elementele mai grele ; In slirşit prin dejec- 
ţiile vulcanice care şi ele intăresc fluiditatea incandescentă a sim- 
burelui său, J | 

Dar am văzut că cu timpul, formațiile geologice Imbracă o 
“formă individualizată ca spaţiu, și potrivit cu natura ipotezelor 
închipuite prin inferență pentru a explica aceste formaţii, adeverirea 
-nu se mai poale tace decit prin descoperirea faptelor presupuse 


1) Herodot, V, 16, 
-2) Science géologique, p, 400. 


ISTORIA ŞI GEOLOGIA 371 


înseși. Cum insă să ajungă să o facă studiul pămintului, Intru- 
cit aceste fapte şi cauze au dispărut? În Istorie lucrul e cu pu- 
tință, prin atestarea documentală, despre care am adus un exemplu 
oarecum clasic în chestia locuinților lacustre; căci confirmarea 
unui fapt dispărut echivalează cu descoperirea lui reală în 
cimpul naturii existente. Ceia ce ochenele, eprubetele şi expe- 
sienţile sint pentra ştiințile faptelor de repeţire, atestările mai 
mult sau mai puţin desluşite ale documentelor sint pentru Istoria 
omenească. Pentru Geologie însă, acest mijloc de confirmare, 
singurul cu putință, lipseşte ; câci interpretarea ipotetică a fapte- 
lor geologice sugerată de urmele, şi ele mute, ale pâmintului, nu 
poate fi adeverită tot prin aceste urme. Aceste monumente nu pot 
sluji de două ori: odată pentru a sugera ipoteza în mintea noas- 
tră şi a doua oară pentru a o adeveri, Pe de altă parte însă a- 
ceastă adeverire nu se poate indeplini pe calea concordanţei intre 
faptele generale, deoarece fenomenele de stabilit sint individua- 
lizate în spaţiu, şi acel mijloc ne stă la Indămină numai pentru 
faptele de spaţiu universale, cum am văzut-o bunăoară in cazul 
sfericităţii pămintului. In Geologie verificarea ipotezelor este pen- 
tru o mare parte de fapte, mai toate acele individualizate ca spaţiu, 
cu totul peste putință ; căci ele nu pot fi verificate prin concordanță, 
întrucit se rapoartă la fapte individualizate in spaţiu, iar pe de altă 
parte adeverirea lor prin descoperirea ulterioară, se poate face numai 
excepțional), Intrucit ea nu poate [i înlocuită, ca In Istorie, prin 
atestări documentale descoperite în urmă. De aceia Geologia va 
răminea mai totdeauna o știință in care „vor intra foarte multe 
ipoteze“. 

O celire cu luare aminte a oricărui tratat de Geologie va 
dovedi acest caracter ipotetic în culme á ştiinții istorice a pă- 
mintului. Şi cu toate aceste Geologia nu se poate abţinea de a 
face ipoteze; căci ea trebue să reconstitue cauzele acțiunilor dis- 
părute, pentru stabilirea cârora ea nu dispune decit de urmele 
care inspiră tocmai aceste ipoteze. 

Voim să transcriem o pagină numai din Shinta geologică 
a d-lui De Launay pentru a arăta cum Geologia Ințelege să-şi 
aștearnă cunoştinţile : „O primă faldurire (plissement) posterioară 
Jurasicului şi anterioară Cenomanianului pure a se fi intins de- 
odată în întregul apus american, deşi In Munţii stincoşi Insem- 
nătatea lui este de a doua mină, O a doua mare mişcare s'a 
produs câtră stirşitul terţiarului şi a Inceput o eră de dislocări 
care poale se urmăresc şi aslăzi, și care cel puțin se crede a fia- 
fectat Pleistocenul în Utah şi în Colorado, In America sudică, 
lanțul faldurit se intinde deasemenea de-alungul Pacificului de 
care el jare a se [i sfârmat; apoi se bănueşte existența unei catene 
fäldurite mai vechi, fără îndoială herciniană, care ar pleca din 
Guiana engleză pentru a eşi la capul Corientes In Brasilia, şi In 


1) Bunăoară descoperirea unor fosile caracteristice unui tărtm ca- 
asoteristic pănă atunci numai in chip ipotetic- 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


täuntrul acestei foarfe problematice catene herciniane, se ajunge 
la masivul brazilian. Precum în America de Nord, unde o miş- 
care insemnată s'a înfăptuit dela Inceputul Cretaceului,—mişcarea 
de căpitenie a Andelor,—şi care a provocat eşirea rocelor è- 
ruptive numite „Andezite“,—pare a fi mai veche decit acea a Alpi- 
lor; adică ea pare a se [i produs la slirşitul Cretaceului şi poate 
chiar, în Chili, la sfirşitul Neocomianului* ). 

Şi să nu se creadă că aceste indoeli neincetate care Into- 
vărăşesc „povestirea“ Invățatului geolog provin poate din faptul 
că tărtmurile americane au fost mai puţin explorate decit acele 
din Europa. Pentru acesta din urmă chipul de rostire a d-lui De 
Launay este absolut acelaş. Ca un învăţat sincer ce este, el nu 
vrea să dee ca adevăruri neindoelnice ceia ce nu există decit 
ca simple ipoteze. Astfel pentru exemplele de cărături (charriages) 
d. De Launay zice, că „cele mai frumoase ce se cunosc până 
acuma (este vorba deci de un interesant fapt geologic) sint a- 
cele ce mărginesc, in Scandinavia şi In Scoţia, o veche catenă 
de fălduriri intermediare între Silurian şi Devonian, şi care au fost 
numite catene caledoniene. Prezența actuală a acestor cărături 
pe ambele coaste ale acestei catene pe care avem toate temeiu- 
rile a o crede roasă (erodee) adinc, este de fel a ne face să 
ne gindim că aceste cărături au trebuit să se facă la o destul 


de mare adincime, şi prin urmare sub apăsarea altor tărămuri 


suprapuse care au lrebuii să contribue la aşternerea lor“ °). 

Pretutindeni limbagiul geologului sincer trebue să fie inso- 
țit de aceste rezerve, de acești termini indoelnici, căci el nu înna- 
intează în spre cauze decit pe calea ipotezelor, şi aceste ipoteze 
sint mai totdeauna neverificabile. 


Cugetarea fundamentală cuprinsă în cercetarea de față este, 
că desvoltarea universului, sub imboldul puterii evoluției, ur- 
mează acelaș mers, şi că deci se vor regăsi în tot lungul lui | 
aceleaşi principii care, bine înţeles insă, că se vor modilica şi 
imbogâţi cu creşterea complexităţii faptelor ce aparțin celor trei 
trepte ale existenței: materia brută, materia vie şi spiritul; că 
de aici rezultă numai decit o apropiere între cele două ştiinți 
care se ocupă cu desvoliarea: acea care cercetează desvoltarea 
materială, Geologia cu Transformismul, şi acea care cercetează 
desvoltarea minţii omeneşti, Istoria. Numai din această firească 
apropiere pot răsări principiile care stăpinesc cimpul desvoltării 
in tot lungul lui, şi numai din cercetarea metoadelor aplicate 
atit de geologi cit şi de istorici, se va putea alcătui logica cea 
nouă care aşteaptă clădirea ei peste logica deductivă şi induc- 
tivă a ştiinților repeţirii : logica succesiunii. 

A. D. Xenopol 


1) Li c p 439. 
2 L. cs p 362. 


SONETE 


Comoara neamului 


Poporul meu cunoaşie-o sulerință 
Xemârginit de dulce şi de blindâ, 
Cen vremuri grele ca şi de isbindă 
l-a mingãiat sărmana lui ființă 


Durere e sil chin ṣi e dorință, — 
Dar inima de dinsa pi-i Nâmindă, 
lar taina sa -alita de pläpindā 


Încit te soarbe ‘n ea cu uṣumnjä 

Din vai și munți şi valurile-albastre 
Se'nalță'n sbor «le suine câtre astre 
Co pingzăşie-ali de-armoninasă, 

Cum nici un neam mu i simțit forul 
Si n'a pătruns comoara cea duivasă 


Din sfintul și supremu-i farmece * Darul, 


VIAŢA ROMIXEASCA 


Sfinxul 


Si Labirint şi temple și palate, 
Osiris, Boul Apis, Crocodilul... 

Si Memfis, Teba, Sais, pân'şi Nilul, 
Par azi momii în secole 'ngropate, 


In fața piramidelor bogate, 

Doar Sfinxu 'ndreaptă, zimbitor, profilul: 
Suride c'un sarcasm etern, copilul 

Cel răstățat al vremilor uitate. 


Lumina claselor sacerdotale 
Si pompele măririlor regale, 
De-acest suris sint toate cintârite: 


Căci, de-a pierit Egiptu'n noapte-adincă, 
Pe urma gloriilor lui cernite, 
Eternul Sfinx și-acum suride încă. 


Migrenă olimpică 


„Mal dos pprauis es 
its — n'y a due 
es imbneeilea quis un 

pluignent*. 


Durerile-ml de cap nesuferite 

Mă "ncintă mult, —cări, Jupiter, odată, 
Avu şi el o criză blestemată: 
Vulcan îl vindecă pe nesimţite. 


Cu muchea unei barde ascuţite 
Lovit-a'n creştet pr cerescu-i tată, 
Dar, fulgerind, din dva "'nsingerală 
Țișni Minerva 'n seinteieri subite, 


Fieraru 'ncremeni văzind minunea 
Si fruntea 'şi prosternă. Înţelepciunea 
Rosti atuncea strania sentință: 


„De mine'n lume n'ar fi fost nevoe, 
De n'ar fi lost suprema Sulerinţă 
Şi capul nu l-ar fi durut pe Joc. 


Mihai Codreanu 


mn ` 


Coman Petra 


I 


— Jar eşti supărată, Anastasio. lar plingi. Ar fi vremea 
cred, să'mi mai dai odată pace. Să am gi eu o cli eny 
o clipă de bucurie. a : Zye ve tine; 

Omul se ridică dela masă, îşi săltă o bondiţă pe umeri. 

„Mä reped și eu pe-un ceas-ulouă acasă, Mă gindesc cu 
ceasuri înnainte ; Azi am so aflu voioasă pe Anastasia. Dar la 
mine 'n casă e veşnic Irig şi întunerec, Spune-mi odată ce alte 

Femeia, cum dercteca prin casă, se opri o clipă, îşi tm- 
toarse capul spre bărbat: 

„N'am nimic, Comane, de cite ori ţi-am spus că n'am nimic. 
Piling după mama. Mi-e dor de ea“. Ochii mari, albaştri i se u- 
meziră de lacrimi. 

— Hei, asta-i, ofta Coman, indreplindu-se spre uşă. Dac'ar 
ñ să ne plingem morţii cu anii, ce s'ar alege de lumea asta ? 
Mi te-ascunzi tu, muere, mereu, mi te-ascunzi cu Sufletul, Nu 
mi-ar pâsa dacă de iloi ani nași bânui ce'mi ascunzi, Aşi zice: 
aşa i-i firea, plingătoare. Şi aşi şti sá allu un farmec şi In tristeţa ta, 

Anastasia se opri iar, măsurindu-l acum din ochi: 

— Tu spui câ'mi ştii taina? atunci pentruce mâ'ntrebi + 

— Pentrucă uşi vrea să mă lnșel. 

Femeia-l privi cu ochii plini de dispreţ şi'şi văzu de lucru, 
Coman Petra se apropie ince! şi cercă so lmbrâțişeze. Femeia 

O clipă, zvicni din minile lui. 

— Lasa-ma. Nu mi arde mie de dragoste acum. 
ochii lui Coman o priviră flăminzi, cu ură, 

— Niciodată nu ţi-a fost drag de mine, Nu-ţi mai întoarce 
capul. Eu vâd în suflete 

—  Ceteşti tu in suflete? Sărace Comane! 

inima bărbatului se muis Indată, ca o cirpă: 

— Anastasio, mă chinui, ințelegi tu? Prea mă chinueşti şi 
are să fie păcat. Mare păcat. 

F rise, cu'n zimbet de lumină pe fața alba: 

— Păcat? Tu vorbeşti de pacat? Tu nu ştii ce-i păcatul 


su VIAŢA ROMISEASCA 


m —— M -.- 


iți aduci aminte cum băteai slugile cu biciul de curele? Tu nai 
milă. Comane, şi cine nu cunoaște mila nu ştie ce-i păcatul 

Un zimbet sărac se strecură pe buzele groase ale lui Coman 

— Cu slugile e altceva. Dacă nu ridici biciul, ridică ei 
parul. Aici nu te pricepi tu, Anastasio. Dar, iată ce era să-ţi 
spun : ai putea să fii mai bună cu mine. Tot ce lac eu, e pen- 
iru tine. 

— Pentru mine * 

- Da. 

— tai nemincat cite-o zi, degeri de frig. iarna, în blastă- 
mäta ti baracă de scinduri, despoi pe tot trecâtorul de cele două 
parale, ca un cerşetor, pentru mine °? 

— Da, da, Anastasio, pentru tine. 

- “Te 'nşeli sărmane, zise oltind Anastasia. Pentru tine, pen- 
im patima ta, ţii și acum uricivasa Slujbă de vameş. Am eu 
nevoe ile banii tai, de averea tu? Ce mi-a rămas dela tătuca, 
mi-e deajuns. Copii n'am —adause infiorută. Crezi că pentru mine 
e o plăcere să stau aici în pustietatea cimpulu, ca să fiu mai a- 
proape de baraca ta, de arama şi argintul ce-l cerești trecătorilor + 

- SI tot pentru tine muncesc cu, Anastasio. Crezi că cu 
nam băgat do samă că ţi-e urit in pustielatea asta? Ce vrau 
eu * Vrau să adun bani, bani mulți, ciţi ne trebue, și să ne mus 
üm la oraș. Să petreci, să al bucurii, SA mai răsară soarele şi n 
casa noastră, 

Anastasia I) privi Intunecată, cu'n zimbet amar, 

Asta nu va fi cu putinţă, Comune. N'are de unde răsan 
soarele“. Si ea işi luă o horhotă, şezu pe-un scăun, şi, palidă, 
incepu să lucreze 

Pe fața lui Coman trecură umbre repezi, Apoi din ochii lui 
licări o ură alinca. Sta nemișcat, cu fapa aspră, cu răsuflarea 
prpită, fise, ru glasul schimbat, răguşii: 

„Nu-ţi mai uiţi de tieâlosul de Florian, nevastă El arh 
pentru tine soarele”, 

Ochii cei senini, alhaşin ai femeii se uscară, se intunecară 

— Ceai zis, Comane ? Şi-şi lăsa cusâlura, rdicindu-se. 

Coman Petra na mai apucat săi repete. Esi în aerul 
umed, rece al toamnei, și, stringindu-şi bondiţa, se ară spre 
baraca lui de vameș 

Anastasia rămase singură în odaia pustie, Inserarea se cer- 
nea mohorită prin geamuri, Şun lor de frig o ficu să se ru- 
tremure. 

Venia a treia bwamnă decind e măritată după Coman Petra 
Vremea se scursese'ncet, greoaie, ca n hinţă ce se tirăște, In 
pustietatea cimpului zilele erau neslisșite și nopțile chinuitoare 
Coman Petra de doi ani trăcşte mai muli in baraca de scinduri, 
lingă podul fiului, decit acasă. Anastasia nu l-a putut suleri mitin- 
dată. E puţin la trup, cu ochii mici, cu privirea nestatormea, a- 
dulmecă parcă mereu urmele trecătorilor, Merge grăbit, cu capul 
vesnic plecat ca sub n povonră. 


_____ OMAN PETRA yti 


Anastasia citeodata cearcă anume să-l minic, Sti 
cea - 5 Ştie că. pen- 
a ca, nare så urmeze Mmic râu. A doua, ori a ca-l ave 
a veni umilit, linguşitor, să-i cergească o vorbă bună Aşa l-a 

ESRA pe Coman, decind era fata. Kazbunător cu cei mici 

pi te venin, ca viespea, pentru cei ce-i țineau calea, dar umi 

k porn la injosire aţă de cei mai mari, ce-i puteau face un bine 

ni cel mai harnic muncitor in prăvălia tatălui ei, şi bâtrinul loa. 

thim ținea mortis s'o dee pe Anastacia lui după Petra 

-Din asta as să se aleägā om. fetito!* 

-oman umbla de muli cu ochii după fata. Cin hii da 
ae de lup. cind cu privirile umilite, relee Baa ireala 
ncunjura, și nu putea pricepe pe tatăl său, se inchidea ziua in- 
cart oc să scape de privirile lui Petra. 

ȘI în Sara aceasta de toamna lirzie, Anastasi 
recul, cu inima plină de tristeța. Cu cinci ani mai lanana prea ep 
man Petra in slujbă la Ioachim, Era așa intro sară de toamnă, 
ca acum, Tatăl său intirziase c'o jumătate de ceas deia cină. 
Cind veni, era voios și porunci să s'aducă vin pe masă, 

- Am lăcul ispravă bună, nevastă, zise el Am luat in slujbä 
un am, care plăteşte cit zece. La 'nceput nici nu voiam să-i as- 
tpit propunerea. Dar, cit ce-a intrat în prăvălie, din pasul întăi 
çare l-a făcut, din iuţimea ochilor, am văzut că-i un om de pret, 
Și, iri cere l-am tocmit foarte ieftin, 

Anastasia avea atunci 3 i i è i 
TIE mierea drd eri ponce ani Îşi aduce uminte 

„E frumos băiat 7* 

Sau rise şi fata se 'nroşi văzind abia acum ce intre bare 
— Nu-i pot zice lrumos, fetița. Dar deştept şi vioiu 
Dimineaţa Anastasia tsi facu de ea prävālie să-l vadā. 

rar Intāia 3 za Anastasia şi acum: i-a părut grozav de ri- 

drcol. Coman cind o zări, stătu uimit, isi s ; j 

E ele şi scâpase buza de jos, 
Li de-aici in colo ochii lui o urmăreau pretutindenea. Si, larg 

sa poată ceti ce-i într'inşii, fata incepu să-l incunjure. Peste un 

an, insă, il înțelese, Era o zi călduță de Octombrie, cu cerul se- 
nin, verziu de-asupra culmilor. Anastasia cetea la fereastră, cu 
capul răzimat in palma albă, Deodată simți o durere la frunte, 
şi-şi ridică ochii. Din curie, in jos, o privea Coman Petra, Nu 
mai avea ochi, avea două picături fierbinți, topite, de metal. Fata 
păli, se retrase și de-atunci, de chte ori pomenea tată! <ău de Co- 
man Petra. se lăcea ca de ceară, 

intro iamă Anastasia se 'mbolnăvise. Bătrinul Ioachim t- 
nea mult la fată. Aduse în grabă doctori, leacuri, ingrijitoare: 

Sara, la cină, era veşnic nemulțumit, Vorbia cu nevasta des- 

pre nenorocirea cu fata, şi'n fiecare sară pomenea și deo altă 

nenorocire, 

„Inchipue-ți, zicea femeii, Corman Petra, decind mi-e bol- 
navă lata, nu mai plâteșie o ceapă. Se 'ncurcii în socoteli, şi era 

cei mai tare aici, nu mai poate serie o comandă, nu mai aude 


373 VIAȚA ROMINEASCA 


n 
ii a ae 


————— 


-i terji. Umblă ca beat, şin răstimpuri se zgudue. 5ā-i 
vei odă ere slăbit, Ah! pe cinstea mea, așa cum e acuma e.n 
fiarător. Nu trece-o clipă să nu caute In ochii mei, mereu Vrea 
să'mi spună ceva, să mă 'ntrebe. Dar nu cutează, Nu este insă 
băiat din prăvălie pe cate. sa de-i desenasc : Ce-i sus? I-e mai 

ine ?— adevărată nebunie aici“, i ii 
e Ta oala vecină, bolnava auzea at nan pever på- 

ind-o să-i pară cå'n pernă mişună mii vi A 
cazi N trecuse iata, cind se sculă din pat. Nu pate st 
mal audă pe Ioachim vorbind despre Coman, Cu ridicarea ci din 
pat, incepu să invieze însă și Coman Petra. Bătrinul loachim nu 
se mai putea minuna destul, bătea în palme, ridea. a 

„Era jigărit, soro, SR un căţel, şi acum să-l vezi, cam $° 

ază, văzind cu ochiu”, 
miren dati doei aduseră lăzi multe dela garā, La descârea: 
le alunecaseră doud lăzi cu sticlărie. (Coman se inturie, lua bi- 
ciul şi incepu să-i imblătească. Se strinsese lume şi pr sapte 
cum cuteză omul acesta să se prindă cu dòi uriași. Abia l-a 
putul domoli an ppi tău 

S irtnul spuse întu ; sar 

e psi mir pe omul acesta, Cite-odată are un curaj gto- 
zav, În prăvălie are mare tragere de inimă, Dar e cefa tainic 
în e], Cind tună, ingălbinește şii vine să se pituleze după ră 
rabă. Priveşte speriat cind fulgeră şi-și face mereu la cruci, E 
se pare că și vorbeşte singur. Atunci cred că nui în toate 
minţile, Are o slăbiciune, dar incolo foarte bun băiat”, N 

Cind povestea despre firea lui îricoasă, erau singurele clipe 

entru Anastasia. i 
sete, piine al treilea—decind era Coman Petra în slujba lor— 
bătrinul loachim dădu faliment. Era văduv acum, şi nenarocj- 
rea căzind năptaznic asupra lui, îl apropia cu paşi repezi ce 
groapă. Abia putu mintui, puțin, pentru zestrea fetei. si 

loachim îi vorbea acum Anastasiei, în flecare sură. ic: 
razimul täu, fată, e Coman Petra. Adevărat că nu-i imamos ca 

Florian, dar Florian e sărac lipit, Poate nici nu-i în stare să o 

jerticască pentru tine, Pecind Coman, ah, ăsta se aruncă In oe 

pentru tine, Elare să fe cinele pe care-l vei duce de lanţ în 
toată viața, Privind numai la cl, nu va cuteza nici så mirie 

Fata, până atunci, nu s'a gindit la căsătorie. Dar in sē- 
rile acelea grele şi mocnite, cind tatăl său cerca s0 apropie tt 
Petra, cunoscutul ei încă din anii şcolii, Florian, ji apărea deodata 
luminos şi zimbitor, ca un zău al mintuirii. 

— Ce zici, fata ap e i 

— suspina Anastasia, 

— S D an iubeşti, Asta insă nu trage muit fn cun- 
până. E om de afaceri, Coman ăsta. Să-l fi avut de mult în 
„prăvălia mea, n'ajungeam aici. Odată, poate să aveţi o prāvāiie 
mai bogată ca a noastră, sfirşia oitind bâtrinul, 


į „a 


COMAN PETRA 319 


— Cum crezi d-ta să-i iau pe Coman ? N'aşi muri? 

— Nu, fetijo, Tiam spus ca-l poţi duce de lanţ toată viuţa. 
Dar de-ocamdată e singurul tău razim. 

Incet, Incet Anastasia şa inchis inima, Asculta, cu buzele 
sirinse, seri după seri indemnurile lui loachim. Nu mai räspun- 
dea, nu mai suspina. Sta nemiṣcaià pe scaun, 

Intr'o sară-i zise: 

„Chiamă-l pe Coman, să isprăvim ndatâ“. Răceala glasului 
străpunse pe bâtrin ca o sulița, 

— Ce să isprăvim ? 

— Să ne cununâm, răspunse Anastasia îngheţată. 

„loachim n'a mai trăit mult. La dova luni după cununia 
fetei se stinse, O intrebare-i incremeni în ochii sticloşi, cum pri- 
via la Anastasia, care-i veghia la pat. 

Anastasia !și aminti apoi cei doi“ani decind Coman Petra e 
vameș. În toată viaţa ei din urmă numai chipul lui loan Florian 
"mai da lumină, I| vedea din cind în cind, în oraş : el o saluta, 
ea trecea ca'ntr'un vis pe lingă dinsul. În inima ei se pogora lumina 
și căldură și obrajiii se făceau trandafirii. De trei ani n'au vor- 
bit o singură dată, și Anastasia ‘i cetește, în pustictatea odăii. 

* scrisorile lui decind era fetiță la şcoală. loan Florian e astăzi cu 

diploma'n mină, poate nici nu se mai gindeşie la dragostea co- 
pilăriei. Anastasia de citeori se windeşte la el îşi simte tot mai 
adinc nenorocirea. 

Coman Petra simți îndată unde "i umblă gindul femeii, şi'n 
pulerea nopții venia de multe ori, părăsindu-şi baraca, să isco- 
dească în jurul casei, să asculte pe la fereşti. Odată, cine știe 
ce i sa fi părut, pătrunse In casă și și aprinse felinarul de noapte. 

Anastasia sări din pat țipind: A 

— Cine-i? Ce-i aici? Ah, Comane, tu erai ? 

— Da, nevasta. Am venit să-ţi turbur petrecerea. Pe cine 
ai In casă? 

Anastasia-l scuipă : „Dobitocule, nu ţi-e ruşine ? Ce ginduri 
ai tu? Să-mi eși afară, alară că mă innăduşi. Cum ai şi cutezat 
să intri în odaia mea? Nu ne ştii Ințelesul ? Alaral* 

Coman Petra se muie indată. Incepu să-şi ceară ertare, 
tremurind, şi se strecură in noapte, 

Anastasia ştie că Petra o păzeşte și acum nopţile. Dar 
în casă nu mai cuteză să intre. Coman Petra rar indrăzneşte 
sä facă un pas spre nevastă-sa. Ar lăsa să-l calce in picioare, 

sa-l zdrobească, numai să o poată săruta odată, 

Dar Anastasia il supunea numai cu privirea, 

In sara aceia de toamnă Anastasia aprinse tirziu luminarea. 
De mult nu mai vorbise cu Coman Petra, şi el de mult n'a mai 
fost cutezălor ca astăzi. Se simțea cu inima amară, obosită, 
N'avea nici o hotărire, şi-i păru, intro clipa de desnădâjduire, 


că pentru ea s'a isprăvii viața. Cind se culcă, avu senzația ca 
intră Intr'un mormint, 


33 VIAȚA ROMINEASC A- 


Coman Petra, în baraca lui de scinduri, la capea potoli, 
i ţi ile de urit. Un come 

are un ortoc, care-i ține în toate serie E | a 
scăpătal, care stă la marginea oraşului, vine în fiecare pri ke 
Petra, la un pahar de vin. Coman i se tingueşie mereu z 
iul ce-l duce cu nevasta, şi prietenul cearcă să-l imbune, In 
Pelri o incredere nemărginită. , | ; 
PESA e inima femeii te apropii cu aurul, prietene. Spunin- 
du-ţi insă drept, cu in locul tău ași părăsi-o. > Silence p va 
aur in calea ci? Cu banul poţi face altceva mai bun. Mi 
gan Am, dar nu's destui încă. Peste un an cred ră pot 
să-ţi urmez sfatul. 2 

— So răseșu * 7 K 

== Nu pen e se poale. Ci să mä apropii de ea cu aur. 
AŞ zi cà s'ar putea? 7 4 
jia zii “Nu-i lation care să nu se închine bogāpiei pane >: 
mai ales că-i a ta: fată de oameni avuţi, deprinsă cu cot 
Sint chiar Incredinţat că numai pentru sărăcia ta te desprețueşte. 


] ruşine că ţi-e soție, Nevasta unui vames, care adună para cu 


ji i i în oraşo casă 
are se ceartă cu trecătorii. Dar ia să ai 4 casă 
bopati, sări cumperi pietre, săi comanzi rochii, Hehei, atunci 
s'ar schimba indată lemeia. Ca frumuseţa nu-i în mare cinste 
innaintea muerii. Ea se 'nchină la ceia ce o poate face pe ca 
e e ori cuvintele acestea ale prietenului iau pos re 
Coman Petra un ghimpe la inimă, Dac or fi adevärate ? E 
de-ar avea dreptate! S'o vadă, odată, zimbind în casa lui! id 
vadă că-l priveşte o singură dată. blind, cu ochii ei mari, in 
cande da un bal in oraşul de peste riun, şi ci hotări s'o ducă 
N 4 tasia, Mra i 4 | 
” anale privi mirată, Voi mai întâi să nu primească, dai 
ca un fulger i trecu prin minte că se va întilni cu loan Florian 
Coman Petra văzu roşata ce i se ridică in obraji, 
— Vreai să mergi * 
— Da, i i : 
ii i 1, Sá ic gāteşti 
— Atunci, iată, tti dau palrusute de Iranci. Sá zatest 
cum îţi va plăcea ţie. Şi-i intinse, tremurind, respirind des, banii. 
‘emei feri; i 
i Tau, aice de agonisala ta. Auta voi f avind și eu. 
Coman Petra se intunecă. „Or fi ele unele femei care se 
bucură de bani, dar nu toate? işi zise el mergind spre baraca 
lui. Un gind nou însă "i lumină deodată Trecu podul, aoso 
in oraş şi cumpără aurituri pentru lemec: o brățară și un în 
Se intorcea spre casă stringind comoara ceo pura, caşi a 
ar fi furat-o. Căzuse necaua. şi Coman Petra lăsa urme mărun 
cimpul alb, ; ; ză k 
e > par zvicnea, și in răstimpuri, bătăile či ti opreau paşii, 


P > 


i 
j 


n á 


OMAN PEYRA 31 


Dar Anastasia nu primi aurul 

— Du-le ‘napoi, nenorocitule. Are să-ți pară râu toată 
viața după ele. Ai să degeri incă două ierni, pină ai să pui la 
loc banii ce i-ai risipit, 

Coman Petra se intunecă mai tare, privi cu ochii tulburi, 
imgheţați ia muere, ca la un duşman de moarne. | se părea că 
o singură coardă a mai fost întinsă in trupul lui, că acea sin- 
ură Il mai ținea în viață. Acum se rupse si aceia, Eşi inco- 
voiat de spate, in gerul de-afară. Nu se mai opri la pod, ci 
trecu iar in oraș și se strecură intro crișmă. Pină'n ziua petre- 
cerii n'a mai dat pe-acasă. Atunci, spre sară, veni, slab şi aba- 
tut. Anastasia se infioră de el. Era așa cum spusese tatăl său 
că slābise cind era ea bulnavă. Umerii obrajilor i eșiseră, im- 
pungeau prin pelița vineție. Ochii i se infundaseră în cap. Umbla 
ca heat prin casă, şi nu zicea nimic, 

= Ce-i cu tine, Comane ? FEsti bolnav 9 

— Am venit să te duc la bal. 

— Şi pe unde-ai fost de vre-o patru zile ? 

-— Am fost în Slujba mea. E Irig afară E per 
Și el incepu să'şi frece pumnii înroşiți, 

In sara aceia Coman nu şa mai luat ochii dela nevastă- 
ša. In adierile muzicei trecea dela un jucător la altul, uşoară, 
mlădicasă, imbujorată, fericită, In rochia ei albă, cu umeri goi, 
cu sinul bogat, lui Coman “i părea ca răspindeșie in intreaga 
sală o beţie ameţitoare. Ah! frumoasă era Anastasia. El incă 
mo văzuse aşa niciodată. Mulţi ochi o urmăreau, mulţi tineri 
se apropiau de ea, îi cuprindeau talia. FI nici cind na cu- 
prins-o așa! In virtejul jocului. capul — hei, acuma vede el 
cine-— capul lui loan Florian se aplecă aproape de umărul ej 
gol, El niciodata nu s'a apropiat așa de umărul ei! Şi, iată, 
că de-aici înnainte, Anastasia e mereu lingă loan Florian. In- 
t'un ceas i-a vorbit mai mult decit lui Coman in trei ani de 
zile. Şi ce vorbă! Şoaptă! Calda, dulce, surizătoare ! Viaţă, 
au vorbă. Şi, uite, ochi: ei, ochii Anastasiei. Niciodată m'au 
strălucit atit de frumos. Şi, iată, dup'un joc Florian "i sărută 
mina ! Ah! ce frumoasă e această sărutare de mina. In urmă i-a 
perdut din vedere. Coman cra gata să strige, s'alerge, să'i 
caute, dar picioarele nu-l mai slujeau. Doi vecini tl ținură să 
nu cadă. Cind se desmeteci, îi văzu intrun colț. șezini lingă 
olaltă, şoptind. 

Atunci în inima lui Coman Petra zvicni ceva, Si indată 
simţi în trupul lui slab și ofilito putere de uriaş, care-i oțeli 
Sote ființa. Işi simțea supt lrunte alţi ochi, care îl ințepau. Eşi 


Aştepta de mult subt pod, în gerul ce îngheţa răsuflarea, 
până ec auzi şoapte. 
~ Vine de-o duce-acasă, işi zise Petra. 
„Se opriră innaintea bărâcii. Uşa se deschise. 
„Nu-i aici* se auzi glasul Anastasiei, 


ase VIAŢA ROMINEASCA 
Dn iei e pe pe 
+ 

— „0 fi acasa“ spuse celălalt, Ra 

— Nu. OA intro criṣmā. Te rog să mă Insojeṣti cifiva 
paşi Incă. Sosesc şi eu Indatā, Nimic rău nu facem.  Deaiilel 
bărbatul meu n'are curajul sâ'mi spun'o vorbă aspră, Ah, Dum- 
nezeule |* Şi se auziră suspine, ş | 

Porniră. Scirţiitul zăpezii se impuţină, nu se mai auzi 

Coman Petra veni acum In baracă. li era grozav de cald. 
Prin trup îi umblau flacări, f pāru că insâşși baraca-i în flacän. 
Ochii îi ardeau, usturindu-l, h . 

in curind se auziră iar pași, Era numai unul, Era Fio- 
tian, Cind să treacă pe dinnaintea bărăcii, Coman Petra 1 sări 
in piept, îl prăvăli pe podele, azvirlindu-i în faţă o răsullare dt 
loc, grea. Degetele lui subțirele, de ojei, vineţii, se înfipseră ce 
nişte ahiare în grumuzii lui Florian, Ascultă apoi să vada de 
mai răsaflă. Murise. Trupul lui deșirat se incorda din nou 
luă pe mort In spate şi porni spre casă Bălu tare la ușă, 

— Cine-i? Intrebă Anastasia 

— Eu, Coman. Deschide căi Frig. 

Femeia deschise. | 

— Nasţi-], strigă el răgușii, aruncind în casă leşul, L-ai tä- 
sat prea de vreme, Ştiam eu cai fi vrut să mai fiţi la olalta, 

| veni să ridă cu hohot. Dar risul i se schimbă grabnic 
intrun schelaldit, intrun urlet de fiară rănită de moarte. Plân- 


d asa, pieri în noapte, 
a Mp piei |. Agirbiceanu 


POP 


Ideile filozofice ale matematecului 
H. Poincaré 


Speculațiile filozofice ale unui om de știință specială sint 
totdeauna foarte interesante. Omul de știință cunoaşte cel puțin 
o categoric de fapte—pe acelea ale sperialității lui—bine şi a- 
dine. Atară de asta şi mai presus de aceasta, el posedă 0 se- 
rie de exigenji intelectuale, un spirit de cercetare, intrun cu- 
vint o mentalitate, care I va impedica să filozoleze eftin şi su- 
perficial, fără temeiuri şi fără contro!,—prin urmare fără metodă 
stiințilica adevărata. Chiar dacă va ajunge la concluziunea că 
metoda în filozolie trebue să fie alta decit acea a ştiinţilor spe- 
ciale, afirmarea aceasta la dinsul în nici un caz nu izvorăşte din 
imposibilitatea de a-si A insusit metoda ştiinţifică, din dorința 
de a conchide tară încordare,—dinsul care cu incordarea este £- 
tita de deprins. În price caz, cu educaţia şi disciplina lui va 
fi mai rezistent asalturilor „rațiunii practice“, iar dacă I vom 
vedea că sā inchină ei, să fim convinși că nu o face fârăo rä- 
liune „teoretică“ serioasă, 

Cind am spus Insă că cexcursiunile filozofice ale cameni- 
lor de ştiinţă sint interesante, nu m'am gindit attta la aceste a- 
vantagii pomenite (cărora ar putea să se adauge de altiel și o 
lista de dezavantasii), nu am avut atita in vedere valoarea in- 
trinsecă a acelor excursiuni, cit importanța lor indirectă, docu- 
mentară. Ceja ce e insemnat mai intliu de toate în asemenea 
'mprejurări, este faptul insusi că un om de ştiinţă specială, 
cu convingerea că-şi serveşte interesele propriei sale ştiinți, trece 
zruniţa speciahtăţii lui, pătrunde intrun domeniu de probleme 
generale, unde se intiineşte şi cu alte feluri de specialişti şi se apucă 
a vorbi de chestii care pot să pară deodată că depăşesc pres- 

sale naturale, Această trecere a hotarului specialități — 
tie că se [ace cu linişte, lic că se execută cu teama șşcolarului 
ce sare zidul șenlii, gata să recunoască faptul ca un păcat —este 
de n im documentară, ce ilustrează mai multe lucruri de- 
dată. Mai inţiiu aceasta insemnează că specialităţile, sau știir- 
tile speciale, nu consumă în intregime vechiul domeniu äl filc- 
enfiei, care cuprindea toată știința omenească efectuată şi posi- 


El) VIAȚA ROMINESSUA 


-ao - -—— 


biltà; al doilea, că și pe terenul râmas filozofel se poate meret 
intr'o măsură oarecare cu aceleaşi garanţii de siguranță cu care 
se străbate ținutul ştiinţilor speciale, intrucit oameni de știință 
exactă nu socot cercetări de natură lilozelică, ca o vreme per. 


dulă ;'in stirşii —dată fiind mai cu seamă frequenţa acelor excur 


siuni—se mai ponte trage şi concluziunea că ştiințile speciale 
au reală nevue de cle, și pentru dezvoltarea lor mai talluritoare 
Spus in mai putine 


sint necesare discuţii de ordine filozofich 
cuvinte, valoarea documentară de care am vorbit, priveşte pro- 
blema legitimităţii actuale a fMozolici şi a utilității sale penis 
progresul științibe în general 

Căci este lucru stiut că filozofia are adversari ce li tăgă 
duese dreptul de viață  l'nul din motivele, pe care dimşii se ia- 
temeiază, este faptul că din vastul ci domeniu de udinicară, larg 
cit întreaga cercetare nmenească, sau desiăcul rind pe rind ra 
muri diferite de știința. asa că pe locul filozoliei avem astăzi un 
mânunchiu de ştiinți speciale. Si, odată aceasta divizare efes- 
tuatā, filozofiei nu ia mai rămas nimic, Intocmai ca legendary- 
lui rege Lear (compararea èe a lwi Windelband), care dupi ce 
şi-a tlistribuit jara la copii, ia rămas... să rălăcească pe drumuri, 

Că a existat istoriceṣte un asemenea proces de diferenjiare, 
și că multe lucruri, care odată erau In cadrul filozofiei, astăzi 
sint chestii de ştiinţă specială, —este foarte adevărat şi nimeni 
nu se ccarcă a tågätdui O prima diierențiare a avut loc chiar 
din Evul Mediu, cu toată servilitatea intelecinală pe care aceaste 
epocă o arăta antichității. Atunci i s'au luat lilozoliei adevărurile 
eterne, privitoare la lucrurile cerești. dar a continuat să reprezinte 
știința tuturor acelor adevăruri, care pol Ñ cunoscute cu luminile 
naturale ale inteligenți. A lost desigur cea mai neinsemnată 
dintre toate despoerile ce le-a indurat Ilozolia, intrucit păstra mai 
departe intreg domeniul experienţii N'a trecut insă mult, si— 
imbozăţindu-se laptele ubserrate—a trebuit treptat sa cedeze si 
din el cite o parie, Şi prin această succesivă cedate s'au 
constituit ştiinţile speciale, care studiuză, fiecare din ele, cite-o 
serie de fenomene, sau, mai corect exprimat, cite un aspect al 
tenomenelor lumii, intrucit se inlățişează calitativ deosebit Aṣa 
că reia ce in antichitate trecea subt eticheta comună de Hlozolie, 
astăzi e matematecă, sau fizică, sau zoologie și aşa mui departe, 

Că a existat un asemenea proces de dilerențiare, că dom- 
niul filozatiei a scăzut considerabil din ceia ce a lost, e lucru, 
cum am spus, ce nu se poate contesta. Atta numai că uniian 
exploatat acest eveniment pentru a conchide câ după treptata tn- 
făptuire a Şliinţilor speciale, care coincida cu necontenita dimi- 
nuare a domeniului filozofiei, acesteia nu ia mai râmas nimic, 
in loc de o singură ştiinţă gencrala am avea astăzi o sumă de 
ştiinți speciale. lIn orice caz, acestea din urmă istovesc ținutul 
cerceiărilor cu adevărat valabile, şi chiar dacă a mai râmas a- 
lăturca de ele şi alte posibile Intrebări, asupra acestora nu se 
pot face speculări de un cameter obiecih Noroc câ nu sintde 


Ț 


f 
bor 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI I, POINCARE 43 


nici-o utilitate pentru cercetările științifice adevărate ! Cam aşa 
vorbe răsună adesea prin atmosfera culturală a momentului. Ei 
tine, faţă de astie] de pretenţii și impotriva lor, speculaţiile fi- 
loznfice facute ṣi mai mult sau mai puțin recunoscute ca atare 
de oameni de stiință specială, au o netăgăuluită valoare docu- 
maentară, Pe cind atiția se grăbesc să sacnaţă astăzi lilorolia ca 
n Polonie intelectuală desâvirşit împărţită, vin inşiși impărțitorii 
să alirme că ci n'au luat şi n'nu putut lua lot, că au mai râmas 
terenuri intinse și mănoase asupra cârma flutură un steag deo- 
sehit— vechea flamur a străvechi filozofii la care ei inşişi vin 
să se închine şi să se adăpostească citeodată.... 

De altel, atari marturisțri de existența unui domeniu pro- 
priu Hlazoliei e firesc sa se producă, pentru simplul cuvint că 
un asemenea domeniu există de fapt  Oricit se va sili cineva 
să arate că științile speciale au impărțit intreg terenul faptelor 
văzute, şi admițind chiar că va izbuti, rāmin ţinuturi subterane, 
mai puţin izbitoare dar elective, care nu întră In lotul nici-uneia 
dintre ştiinți. Aşa una dintre problemele ce nu pot [i rezolvite de 
nici una sin. aceste științi, nici de toate impreună, juxtapunin- 
ihesi rezultatele lor, o problemă care rămine atuncea in alară 
de ştiinţele speciale, este tocmai prublema știiuții în genere — 
ce temeiuri avem anume să facem știință, ce garanţii de succes 
prezintă această veleilale a noastră? Toate ştiinţile presupun de 
la sine, că Sintem Inzestraţi cu această posibilitate, şi nu discută 
asupra ci Cu toate acestea discuţia e oare nelegitimă, fără te- 
meiu inventată, și in stirşit e fără de utilitate ? 

CHA vreme te lași tirit de curentul obişnminții, cit timp pri- 
meşti ca bune toate cite le-ui văzut intotdeauna, ṣi socâţi <ă un 
lucru ce n'a dispărut niciodatà e prin chiar aceasta destul de ga- 
rankat, CHA vreme nu eşti atent decit la ceia ce te silegte din a- 
fară. prin noutate sau raritate, atita limp această problemă nu ți 
se Va pune, şi vei continua să crezi nezlruncinut innainte, ca in- 
irun lucru indiscutabil şi ințeles dela sine, In puterea ta de a 
face știință şi totodată în desâvirgita valoare a ei. Dar cind in- 
tepi a reflecta şi asupra vhestiunilor ubişnuite şi te intrebi fie 
măcar ọ clipă și asupra temeiurilur lucrurilor evidente, atuncea 
Vei pricepe că situația nu e așa de simplă, câ avem în fapt o 
problemă, o mare, serioasă şi fundamentală problemă, 

De cleori se vorbeşte despre viitor, aproape Intreaga lume 
are puțină înfiorare, Dar acest sentiment izvorăşte din reia ce 
este necunoscut, misterios, in desfasurarea de evenimente care 
Incă n'as sosit, Intran cuvint, sa format deprinderea ca viitorul 
să Infivare, în orice caz să emoţioneze prin partea lui obscurã, 

prin välul de negură în care infâşoară atitea lucruri ce pe inte. 
resensi de aproape, şi care stau in legătură cu conservarea naas 
trå individuală. Dar dacă stai să te gindesti o clipă, o parte 
numai puțin vrednică de a te mişca, o parte stranie gi tucmai 
de aceasta capabilă y te răscoli, este tocmai partea sa luminoasă, 
faptul, atit de simplu peniru cine cuget automatic, dar atit de 


350 VIAŢA ROMINEASCA 
REIES E E be aie? ace si aaa pr cart E 


ciudat pentru cine se opreşte asupra lui, faptul că ai de ustazi, 
subt chip de spectru, informa unci halucinări cognilive ca să 
mă rostesc aşa, lucruri care ru au ființă, plină mine sau chiar 
mai tirziu. Ce simplă pare o prevedere, și totuși cit de stranie 
e! Si cine va fi cit de puţin sauduit de această întrebare, va 
face din ştiinţa ca atare, o problemă ce are nevoe a se lămuri, 
iundeă îndată se pun o serie de chestiuni. De unde această 
posibilitate de a avea în lormă de nălucă, un obiect care nu 
există, de unde putinţa de anticipare, de unde dreptul de a a- 
firma un lucru pe care nu l-ai putut vedea, de oarece nare binţă 
incă ? Oare nu cumva ne amâzgim noi înşine, oare toată știința 
omenească nu e o născacire arbitrară —ce temeiuri are ştiinţa ? 

E drept că și spiritele cele mai dogmatice caută să dea 
convingerii lor şi oarecare temeiuri externe. Posibilitatea de a 
iace ştiinţă, de a prevedea, se dovedeşte—zic dinşii —prin inde- 
plinirea atitor prevederi făcute, prin confirmarea experienţii. A 
sesi fapt ar A suficient pentru a garanta valoarea şiiţi, ŞI n ar 
mai fi nevoe de nici o cercetare suplimentară a bazelor ştiinţii, 
intrun cuvint de o (rare a ştiiuții. 

Cu toate acestea, cit de slabă e această legitimare, cit de 
insuficientă c inlocuirea unei teorii a ştiinții, prin Simplu con- 
statare a unui acord realizat intrun număr n de cazuri, Intre 
ideie şi fapte! Dar oare s'a uitat că există şi coinciden ? E 
drepi că acei care socot realizarea unui număr de prevederi ca 
un argument categoric pentru valoarea şiinții, adaugă că dacă 
prevederile implinite sint numeroase, e exclusă ideia unei simple 
coincidenți, Dar cind te gindeşti câ viitorul este infinit, că cele 
ce s'au vâzut pină acuma sint nimica față de cele ce vor i, pofi 
să vezi ce superficială este toată pretenția de mai sus, La ln- 
ceputul experienții—şi faja de cele ce au să se experimenteze 
de acuma, experiența existentă e un simplu Incëpit—legāturile 
reale şi coincidenţile se pot adesea confunda. Nu s'a crezut 
atta vreme, şi nu părea că lucrul e confirmat de experiența, câ 
numărul sapte are în univers o importanţă excepțională? Aceas- 
tă teorie asupra numărului şapte se gâsca verilicată de expe- 
riența vremii, printr'o serie de surprinzătoare coincidări, Erau 
saple colori, saple tonuri muzicale, şapte planete (atitea crau a- 
lunci descoperite), şapte metale (atitea se cunoșteau, Din acest 
exemplu, la care s'ar putea adăuga multe altele se poate vedea 
insuficiența de care am vorbite De lapt conlirmările experienţii, 
ele, au nevoe de un criteris pentru a se distinge intre coinci- 
dente şi legături reale. Nu voim a lăgâdui prin aceasta orice 
valoare în faptul realizării unei prevederi; susţinem numai că 
pentru a se legitima ta mod temeinic știința ca atare (şi mai cu sen- 
mă pentru a pae adevāratul ti caracter), e nevoc de baze 
mai solide. Nu ajunge să o juterăm după succesul prac- 
tic al acțiunii sale—care poate fi citeodata numai aparent— 
ci după temeiul postulatelor şi al punctelor sale de plecare, pe 
care neincetat le presupune valabile, fără a le cerceta. 

Firește, postulatele şi axiomele dela care porneşte știința, 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 487 


au îndeobşte o certitudine nemijlocită, apar şi se impun ca eyi: 
dente. S'ar părea că e o cercetare gratuită, inutilă, a căuta baze 
superioare unor adevăruri care se infățişează adesea cu simţimintul 
evidenții, a stabili temeiuri de certitudine pentru lucruri care par 
obligatorii pentru inteligența noastră. Fără îndoială, pentru unele 
persoane o astfel de cercetare este inutilă ; sint insă și altele pen- 
tru care dinsa este necesară şi așa se explică cum alturi de oameni 
de știință, care coboară liniștiți dela axiome și postulate in jos, mai 
sirt şi de aceia care se ridică dela ele in sus, oameni, care după 
ce au lucrat pe tărimul conserquenților, se întorc în acela al prin- 
cipiilor şi işi consacră munca pentru a-şi da seamă de valoarea 
reală a Şliinții lor. Pentrucă gricită certitudine imediată ar pre- 
zenta unele axiome şi postulate, există o mare deosebire între 
acea atitudine pasivă care le primeşte ca atare şi intre acea ati- 
tudine, fie chiar tot aşa de conlientă, dar care izvurâște din înte- 
meire lor superioară, Intre certitudinea oarbă și siguranța 
luminată este aceiaşi deosebire de natură şi de rezultate, ca 
acea care se găsește in domeniul fericirii intre omul care e fe- 
ricit Eindcă nu se gindeşte la ziua de mine, fiindcă inteligența 
lui nu trece dincolo de marginile zilei de azi, —şi acel care simte 
fericirea fiindcă a chibzuit şi cunoaște toate, Hindeă Intrevede 
șirul! evenimentelor viitoare, Si cită deosebire intre aceste două 
specii de fericiri! Cea d'inttiu e nestabilā, expusă surprizelor, 
cea de-a doua e temeinică, asigurată. La fel cu cele două cer- 
titudini. Prima e nestabilă, expusă şi dezarmată faţă de un e- 
ventual scepticism, Cealaltă e astfel solidă și gata să Inirunte 
vijeliile indoelii. lată motive sericase pentru a se legitima o 
teorie a ştiinții, cure să discute şi eventual să Intemeeze axia- 
mele şi postulatele, motive suficiente pentru a nu f mulțumiți 
ru acea certitudine oarbă a unei necesități psihice. 

E adevărat acuma că omul de știința e obligat intro pri- 
vință să se resemneze a nu dovedi toste, să-și aleagă puncte de 
plecare în care să creadă fără a le discuta, altfel, căutindu-şi prea 
mult locul de pornire, nu ajunge să mai plece, Si sau văzul 
cazuri, în care oamenii de știință ce stâruiuu prea mult asupra 
bazelor lundamentale, au fost lăsaţi In urmă, ca rezultate pazi- 
live, de alţii care nu făceau aşa.) Că omul de știință își poale 
compensa adesea abținerea de a discuta principiile șiiinţii sale, 
cu dobindirea unor lrumoase rezultate de fapt, aceasta nu o tåg- 
duim: dar de aici e departe pină la a conchide că acea cercetare 
a principiilor e inutilă și cu atit mai mult dăunătoare, Savanţii 
care primesc postulatele ca atare, pot realiza interesante desco- 


1) Berthelot — relatează, In vulumal sñu,Scionco et Philosophin*, cela 
ce ù seris ln IATĂ muvantul perman Kolbe, eu privire lu chimin trancevă ei 
la cea pgerurană, Pe vind chimistii germani înzâstă în eerectAri si discuţii tn- 
Melangute usupea pestulatelor chimici, se ocupă ca probleme ca „poziţia ru- 
lntivă n stomelor* mau atomieitatoa elomentelor”, și nu execută în schim! 
nic] o combinare snu analiză chimică interesantă, cei francozi, lăsind în paco 
acele chestii de principiu, realizează frumoase rezultate de fapt (p. DES bus, 


wE VIAŢA ROMINEASCA 


periri de umânunt, niciodată nu vor fi aceia care să deschida 
perspective nouă, şi drumuri nebäivte Incă, Acei care discută 
postulatele şi îşi dau seamă de exacta lor valoare, chiar dacă 
nu execută nici o descoperire de fapt, aruncă lumini ce fac mai 
tirziu posibilă descoperirea a sute de fapte interesante, Din e- 
xacla valorificare a ştiinţii, din aprecia:ea justă a postulatelor și 
axiomelor, pot eşi rezultate de o extraordinară importanţă, nu 
mai vorbesc pentru viața suiletească a individului, dar pentru 
progresul științii insași. Intrzierea unor descoperiri de detaliu e 
cu prisos compensată de speculații momentan sterile poate, dar 
din care vor reesi odatà, fie acum şi indirect, mulţime de apli- 
caţii fară preţ. In orice cuz, alături de munca acelor oameni de 
stiință care descopar fapte nouă, lăsind în pace discuţia puncte- 
lor de plecare, e foarte legitimă şi insemnată străduința acelor 
ve caută să-şi dea scamă ide valoarea lor, schimbindu-le certilu- 
dinca oarbă intro siguranţă luminată, sau, cu o formulă ce nu 
anticipează Intr'o direcţie anumită rezultatul unei astfel de cerce- 
tări, stabilind şi precizind adevăratul caracter al intregei ştiinţi o- 
meaeşti. In rezumat, numai o discuţie asupra genezii postulate- 
lor ştiinţifice, numai o cercetare făcută pe acest teren puale să nască 
p exacti orientare şiinţifică, Dacă sufla un puternic vint dein- 
doială In valoarea ştiinţii. mai puternic decit se cuvine- capabil să 
paralizeze uvintul cercetării — numai printr'o astfel de cerce 
tare el poate fi stăpinit E ceiace a făcut Kant In Critica 
rațiunii pure, Dacă dimpotrivă conliența Ir puterile ştiinții, 
depăşirul marginile juste, riscă să provoace un absolutism pri- 
mejdios, tot prinir'o astlel de cercetare e readusă în limitele drepte, 
Cu această intențiune e executată opera lui Hume, îndile- 
rent acuma dacă este dreaptă sau nedreaptă, fiindcă, se înțelege 
dela sine, cercetările de această natură pot și dinsele gresi, Ches- 
tia e câ pe baza excluzivă a succesului practice de pină astăzi, 
nu se poate hotări nimic definitiv. asemenea pe mărturisirea 
înșelătoare a unei relevâri nemijlocite, iar eeiace dă adevărata 
măsură, destăinueşte senzul și repulcază rostul ştiinţii, este nu- 
maj acea cercetare a bazelor sale—de ordinar acceptate fără dis- 
cuție— cercelare care reprezintă un domenin de seamă rămas 
filozofiei 

Autorul, de care ne ocupam in scrierea de Tajā, in opera 
sa filozalică 1a Valeur de la Science, are pagini frumoase asu- 
pra astronomiei, nu fără analogie cu ceia ce am afirmat nici, 

„Guvernele şi parlamentele, spune Poincaré, trebue să pā- 
scuscă că astronomia e una din ştințile care costă foarte scump: 
cel mai mic instrument costă sute de mii de lranci, cel mai ne- 
insemnat ohservatoriu costă miloane ; fiecare eclipsă atrage rupă 
dinsa credite suplimentare, Si toate astea pentru astre care sint 
aşa de departe, care rămin cu desăvirşire străine de luptele 
noastre electorale şi la care probabil n'uu să participe niciodatà 
Desizur că oamenii noştri politiei au conservat n rămăşiţă ile 
idealism, un vag instinct de ceia ce e mare: hotărit au fosi ca- 
lumniaţi ; se cuvine să lie Incurajați şi să li se arăle ră acesi 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 389 


instinct nu-i amăgește—şi că n'au fost păcăliți de acest idealism. 

„Am putea foarte bine să le vorbim de marină, a cârei tn- 
semnătate nimeni n'o nesocoteşte, şi care are lrebuință de astro- 
nomie. Dar asta ar insemna să luâm chestiunea pe partea ei 
meschină, 

„Astronomia e utilă pentrucă ea ne ridică deasupra noastră 
înşine ; este utilă pentrucă e mare; e utilă pentrucă e frumoasă; 
iată ce trebueşte zis. Dinsa este aceia care ne arată cit este o- 
mul de mic prin corp și cit de mare prin spirit, de oarece a- 
ceastă imensitate strălucitoare unde corpul sâu e numai un punct 
obscur, inteligența sa o poate imbrățişa întreagă și ti poate sorbi 
tăcuta armonie, Prin aceasta ne mijeșie conştiinţa puterii noastre, 
şi asta nu va fi niciodată prea scump plătită, pentrucă această 
conştiinţă ne face mai puternici, Dar ceia ce aşi voi să arăt Inna- 
inte de toate, este la ce punct astronomia a înlesnit opera ce- 
lorlalte ştiinți, care sint mai direct utile, pentrucă dinsa a fost 
aceia care ne-u format un suflet capabil să intelegem natura, 

„Îşi inchipue cineva cit de mult ar fi omenirea micşorată, 
dacă subt un cer constant acoperit de nori, cum trebue să fie 
acela al lui Jupiter, ea ar fi ignorat pururea astrele ? Credeţi că 
într'o astfel de lume, am fi aceia ce sintem? Imi dau seamă 
că subt această boltă posomorită, am fi fost lipsiţi de lumina 
soarelui, necesară erganizmelor pămintului. Dar, dacă voiți, să 
admitem că aceşti nouri ar fi fosforescenți şi că ar răspindi o 
lumină dulce şi constantă, De oarece sintem pe drum de i- 
poteze, una mai mult ne va fi ingăduită, Ei bine, repet Intreba- 
rea: credeți că intr'o astfel de lume am fi aceia ce sinlem ? 

„Chestiunea e că astrele nu ne trimit numaiacea lumină 
vizibilă şi grosieră care isbeşte ochii trupului, dela ele ne mai 
vine o lumină neasemuit mai subtilă, care ne luminează spiri- 
tele şi ale cărei efecte voi căuta să le arăt. Ştim cu toții ceia ce 
era omul pe pămini, acum citeva mii de ani şi ceia ce este as- 
tăzi. Izolat in mijlocul unei naturi, unde totul era pentru dinsul 
mister, speriat la fiecare manifestare neașteptată a forțelor nein- 
felese, el cra incapabil să vadă în conduita universului altceva 
decit capriţiu ; el atribuia toate fenomenele — acţiunii unei mul- 
fimi de genii arbitrare și pretențioase, şi pentru a putea să se 
miște in lume, câuta să le ciştige prin mijloace analoage cu a- 
celea care se întrebuințează pentru a ciştiga bunele grații ale u- 
nui ministru sau deputat. Nesuccesele sale nu-l edilicau, tot aşa 
după cum astăzi un solicitator refuzat nu se descurajează pină 
acolo incit să inceteze a solicita. 

„Astăzi nu mai rugăm natura; astăzi li comandăm, pentrucă 
i-am. descoperit citeva din secretele sale şi li descoperim altele 
zilnic, li comandăm în numele legilor pe care dinsa nu le 

recuza, pentrucă sint ale sale ; aceste legi nu-i cerem ne- 

să le schimbe, ci sintem cei dinttiu a ne supune, Wa- 
turae non imperatur misi parendo. 

„Ce transformare au trebuit să primească sufletele noastre 


390 VIAȚA RUMINEASCA 


pentru ă trece dintr'o stare in alta! Dar nare fără lecţia astrelor, 
sub cerul Intotdeauna nourat pe care il presupuneam adineauri, 
această schimbare s'ar fi petrecut aşa de repede? Metamorfoza 
ar fi fost posibilă, sau cel puțin n'ar fi fost considerabil mai 
inceată ?*. 

La aceste întrebări pe care Insușşi le pune, Poincaré răspunde 
hotărit : 

„Astronomia este aceia care ne-a invâțat că există legi, 
Haldeenii, care cei dintliu au privit cerul cu oarecare luare a- 
minte, au băgat bine de seamă că această puzderie de puncte 
luminoase nu este o mulțime conluză, râtăcind la intimplare, ci 
mai degrabă o oaste disciplinată. Fară indoială, regulele acestei 
discipline le scâpau, dar spectacolul armonios al nopții înste- 
late ajungea pentru a le da impresia regularității şi aceasta cra 
mult. Aceste regule apoi Hiparc, Ptolomeu, Copernic, Kepler le-au 
discernal una după alta, şi, în shrşit, e inutil să mai amintim că 
Newton a fost acela care a enunțat cea mai veche, cea mai pre- 
ciză, cea mai simplă, cea mai generală din toate legile naturale. 

„Și asfel informaţi prin acest exemplu (al astrelor), am pri- 
vit mai cu atențiune micul nostru glob terestru şi, subt neorin- 
duiala aparentă, am descoperit și aicea armonia pe care studiul 
cerului ne-a făcut s'o cunoaștem. Şi lumea terestră e regulată, 
şi ea se supune la legi nestrămutate, dar ele sint mai complexe, 
în aparent conflict unele cu altele, așa că un ochiu ce n'ar fi 
fost deprins şi cu alte privelişti, mar fi văzut decit un haos, o 
domnie a hazardului sau a capriciului. Dacă n'am fi cunoscut as- 
trele, citeva spirite Indrăzneţe ar fi căutat poate să prevadă feno- 
menele fizice; doar nesuccesele ar îi fost frequente și n'ar fi ex- 
citat decit risul plebei; dar vedem subt ochii noştri că, dacă 
meteorologiștii se inşală citeodată, sint persoane gata să ridă. 

„De citeori, lizicianii, hārțuiți de atitea eşecuri, m'ar fi ajuns 
la descurajare, de n'ar fi avut, pentru a susține increderea lor, 
exemplul strălucitor al succesului astronomilor! Acest succes 
le arâta că natura se supune la legi; le răminea numai să alle 
la care legi; pentru asta nu aveau nevoe decit de răbdare, şi 
aveau dreptul să ceară scepticilor să-i amine.“ ') 

Prin analogie cu cele spuse în aceste pagini citate -pagini 
care totodată pot servi ca primă inițiare in cugetarea şi stilul 
lui Poincart--prin analogie, putem la rindul nostru spune : După 
cum fără spectacolul cerului nu s'ar fi putut constitui cu temei- 
nicie ştiinţa pămintului, după cum cunoştinţa astrelor depărtate 
a servit ca garanţie In studiul faptelor mai apropiate, tot aşa fără 
cunoaşterea temeiurilor superioare ale bazelor ştiinții (adică fără cu- 
noștința originii, conexiunii şi limitei lor) le lipseşte tuturor legilor 
ştiinţifice garanția deplină a validității. Fără astronomie, deși 
caracterul ei practic pare infim la inceput, nu am fi putut des- 
luși în invălmășala fenomenelor incunjurătoare dacă există o or- 
dine sau o armonie ; fără filozofia științii— cercetarea astrelor din 


1) Za Valeur de la Science, p. 158—161. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 3% 


cerul cugetării—a cărei practicitate imediată pare și mai re- 
dusă, nu putem ști cu certitudine dacă avem posibilitatea să cu- 
noaștem, nu sintem in măsură să pricepem sensul şi adevărata 
insemnălate a legilor și descoperirilor ştiinţifice, nu știm, intr'o 
vorbă, cum in primul caz nu ştiam dacă in naturăe dezordine sau 
armonie, dacă ceia ce stabileşte ştiinţa e știință adevărată sau numai 
amăgire, Fără observarea regularității astrelor, ar fi descurajat pe 
cercetător dezordinea aparentă a fenomenelor pămintului ; fără adin- 
cirea conexiunii şi tomeiniciei axiomelor, putem fi pradă scepticis- 
mului la cel d'intiiu eşec, sau ne putem inchide într'un dogmatism 
ingust, lipsit de elasticitate şi de immlädiere, care ne face să luăm 
relativul drept absolut şi chiar coincidența drept legătură. Şi mai 
lipsită de practicitate In aparență decit astronomia, filozofia ştiinții 
e și mai mult ca aceasta o chezășie a posibilităţii ştiinţilor, un 
principiu directiv al cercetării şi un stimulent al ei. Cea d'inttiu 
se socotea direct utilă numai exploratorilor îindrăzneţi ce se a- 
vintau în largul mărilor ; cea de a doua cel mult să călăuzească 
nava cugetării unor visători inutili. Dar la amindouă, ală- 
turi de slaba practicitate a rezultatelor directe, intilnim o covir- 
şitoare importanţă practică cit priveşte consequenţile trase indirect... 

Problema ştiinții ca atare nu este insă singura chestiune 
care rămine filozofiei. Alături de acea problemă şi mai mate- 
rială decit ea, intilnim o alta, care deasemeni depăşeşte cadrul 
oricărei ştiinţi speciale, E vorba de problema existenții în ge- 
neral. Oricit ştiinţile speciale işi motivează separarea ținuturi- 
lor lor, rămine stabilit că toate se referă la o singură lume, la 
acelaşi univers. Aşa că după dezvoltarea lor separată se pune 
problema întrunirii rezultatelor tuturora. E nevoe fireşte ca a- 
ceste rezultate să se unilice laolaltă pentru a se dobindi o cu- 
noştință unitară despre lume,—care, cum am zis, e una singură. 
Căci oricit ar fi de variată la vedere, are şi aspecte comune, şi 
nu sa mers niciodată pină acolo ca să se înlăture cu totul vorba 
lume și să se zică numai „lumi“. 

Această de a doua menire a filozoliei—şi în această cali- 
tate ea primeşte de regulă numele de metafizică sau ontologie— 
se infățişează ca organizarea rezultatelor de ştiinţă specială In- 
trun întreg armonios, cu legi generale, elemente şi ipoteze co- 
mune, Nu avem simplă juxtapunere, ci împreunare electivă. Aşa 
că neam putea folosi de o vorbă din citata afirmare a lui Win- 
delband, de altfel acordind afirmării sale cu totul alt ințeles. Fi- 
lozofia şi-a impărţit, ce e dreptul, vechea ei moşie ştiinților spe- 
ciale şi a rămas cu... drumurile ; însă nu în înțelesul că cer- 
şeşte pe ele, ci In sensul că le creiază, legind științile speciale, 
altfel izolate. Metalizica caută să cunoască acele artere care 
străbat de-opotrivă prin toate ţinuturile ştiinților speciale, le im- 
preună şi alimentează cu aceiaşi substanță generatoare, —și des- 
pre a căror existenţă mărturisește unitatea externă a universului. 

Metafizica urmăreşte să elaboreze o concepţie de ansamblu. 


392 VIATA ROMINEASCA 


eaa — 


Obiectul ci este lumea şi fireşte Iṣi va pune față de Intregul cos- 
mos aceleaşi întrebări pe care ştiinţile speciale şi le pun cu pri- 
vire la categoria lor de fenomene. Anume care este origina, 
care sint ultimile elemente şi soarta viitoare. Că succesul aces- 
tor Intrebări, indată ce se aplică la intregul cosmos, este mai mic 
decit atunci cind se referă la clase de fenomene limitate, e un 
lucru ce nu se tâgădueşie, dar care nu constitue un motiv se- 
rios pentru a se renunța la ele.1), 

Ceia ce Intreține vie necesitatea explicânii metafizice este 
pe lingă faptul că ştiinţile speciale, ca orice membra disjecia, 
au tendința lăuntrică de a se imbina, imprejurarea că o astfel 
de explicare este puternic cerută de aspirațiile inimii omeneşti. 
Problema destinului nostru, a menirii noastre, nu poate fi ştiinți- 
ficeşte rezolvită (oricit de aproximativ) decit de o teorie metafi- 
zică, ştiinţific elaborată. Adevărat că problema destinului nostru 
nu se mai pune astăzi cu aceiași acuitate cu care se punea O- 
dinioară, In orice caz se pune cu totul altfel. Innainte se căuta 
a se citi destinul In afară de noi, cum ai citi intr'o carte ale câ- 
rei scrise sint absolut strâine de intervenţia noastră. Astăzi des- 
tinul nostru e socotit In atimare de noi înşine, și nu invăţăm a- 
tita a-l citi, cit invățăm a-l crea. 

Fireşte, cită vreme omul era sclavul naturii, atita timp des- 
taşurarea existenții sale era determinată din afara, pe de-asupra 
capului său. Un reflect al acelei situaţii este concepţia greacă 
despre destin, şi o dovadă a tragicului sâu sint marile opere 
dramatice ale unui Eschil ori Sofocle. Nu poţi scâpa deo te- 
ribilă impresie pesimistă citind acele tragedii, cind vezi că oa- 
meni buni, oneşti şi bravi—un Oedip-Rege, un Oreste—trebuesc 
să sufere, să se torture,— fiindcă aşa a vrut destinul. Calitățile, 


1) Din capul locului cercetarea motafizică trebue să-şi mărginească tn- 
trebărilo ca so roteră la origină—contrar exigenților mintale—la carea acelor 
elemente ale cosmosului ce nu se pot deriva din nitelo. Din ucostoa doca 
şi so explică universual,—dur ele insele rămin neexplicata. Proveniența ele- 
mentelor ultime este o chestie insolubilă, şi cu toate că după unii critici 
constitue o problemă eronată, ce na trebueşte de fel pusă, totuși lumoa se 
întreabă, iar tovätați de talin unni Maxwell declară categorie că esteab- 
surd să sa susție eternitatea acestor elemente, nṣe cum se mărginesc să afirme 
filozofii eo nu văd aicea o problomă. Ei bine, o asttel de pro ă—pe care 
nici noi n'o credem eronată —este însă insolubilă. Pontraca metafizica să 
deslega această întrebare finală, ar trebui să pontă una din două: ori să 
arâte cum din nimic poate egi cero, pura Bă arca deduce pe ultimul din cel din- 
tiiu; sun să demonstreze că eate o ca să nu existe nimie şi atunci a 
dovedit logiceşte necesitatea oxistenţii universului Nivi unu, nici alta din m- 
coste căi nu este posibilă de urmat. Dacă a putut odată Seheili rintr'o 
dialectica subtilă să reducă pe „nimic* ln „ceva* (zicind că uimicul mo- 
ment ce există, este și el ceva}, apol nu va puten nimeni cu orleită abilitate 
să oxocute contrariul, să rodacă fio măcar o clipă pe „ceva” la „nimio, În 
co priveşte a doua cale, e tot așa de infruetuoasă, Că „ceva“ există nu se 
poate logicaşte deduce din rinsal noţiunii sale, existența o un datum ag- 
tarilor, un fnpt cure se dar esre ar fi putut să nu fie,—şi de aceia 
totdenuna existența nnui lucru reclamă explicare cauzală. 


d 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 393 


nobleța caracterului lor, toate acestea nu au nici o tnariurire în 
alcătuirea soartei... 

Despre destinul tău te informezi atuncea ca de un lucru 
străin, Breşte n'am vrut să zic cu aceiaşi indiferență, ci am vrut 
să spun că după aceiaşi normă vei căuta să-l descilrezi în lumea 
din afară, Şi desigur locul care a fost crezut innaintea tuturora 
că o carte a uestinelur, ca un indicator al celor ce !c-aşteaptă, 
a lost regiunea atribuită de-acapul divinităţilor cirmuitoare, cerul 
cu astrele sale, Jucind rolul de slove—pe care evident nu poate 
oricine să le citească — astrele au fost la un moment socotite ca ves- 
titoare ale destinelor fie individuale, fie sociale, Imhinindu-se această 
idee cu alta vecină, anume cu ideia unei influenţi a astrelor asupra 
cursului vicții—ceia ce presupune tot concepția destinului exte- 
rior nouă —şi făcindu-se o clasificare în astre prieinice şi nefaste, 
sa constituit ştiinţa (astiel considerată) a astrologiei, o ştiinţă 
cultivată cu sirgaință şi: uneori cu patimă dela depărtata antichi- 
tale haldee—cu vremuri de pololire —pină după epoca Renaşte- 
rii, În faimoasa trilogie a lui Schiller, ce are de erou pe 
Wallenstein, generalul războiului de treizeci de ani, || vedem 
pe accsta înnainte de luplă consultind situația astrelor, intirziind 
acțiunea pină s'or petrece unele mişcări pe cer, îl vedem cerce- 
tind in cortul său de comandant nu harta poziţiilor dușmane, ci 
pe acea a corpilor cereşti. Dar astrologia nu era numai o spe- 
culație privală, Cetățile italiene aveau la universități, în timpul 
Renuşteri;, catedre de astrologie, socotite adesea ca find cele 
mai importante dintre toate, şi nu arareori Alozofii erau atunci şi 
astrologi (după cum unii erau și medici!). Am menţionat faptul 
acesta ca o mărturie de strinsa legătură ce se ala între proble- 
mele filozofice (metafizice) şi știința destinului nostru, reprezen- 
tată atuncea în mare parte de astrologie, 

Cu timpul lucrurile s'au schimbat Din sclav al naturii o- 
mul a ajuns stăpinul ei. Forțele naturii atita vreme dușmane 
lui şi le pune în serviciu, le face substanțe ale forţei sale. Si- 
tuația e translormată. Svarta noastră nu ni *se mai impune ab- 
solut din afară, fară participarea noastră. S'a incetat a se mai 
citi în stele, astrologia a decăzut, de altminteri şi din altă cauză 
insemnată, care este constituirea unei astronomii ştiinţifice. Pen- 
tru a avea informații asupra soartei intreprinderilor noastre şi a 
chipului în care ne vom dezvolta, nu se mai simte nevoe de o 
cunoaştere a intregului cosmos, cu zările și corpurile sale—In 
care să citim eventual—ci ajunge să ne cunoaștem pe noi ngine, 
viaţa psihică şi cel mult mediul social. S'ar părea cA cu această 
schimbare, cu convingerea că destinul ne şade In mina noastră, 
grija soartei noastre—care In orice caz perzistă—nu măi are nici 
0 inriurire, nu mai serveşte ca stimulent, nu numai pentru spe- 
culâri astrologice (In cazul cind ar mai fi posibile), dar nici pen- 
tru cele metafizice în Ințelesul definiţiei date *). 


1) A se vedea: P. P. rp roa Filozola Renaşterii, Vol. |, Cap. MI. 

2) Spéeulirilo astrologice lo socotim ea un caz special, ai acelor cer- 
cetări :aetafizice fieute cu privire ln destinal nostru, Caducitatea consta- 
tată a primelor na atrage caducitatea acestor din urmă, Primele sint o speţă, 
nltimale genul. 


394 VIAȚA ROMINEASCA 


=. 


Cu toate acestea, cu puţină relecțiune se poate vedea că 
oricii am sporit ca putere şi oricit de mult am scăpat de jugul 
de fier al naturii inconjurâtoare, Intorcindu-i jugul pe grumazii sái, 
puterea de a ne lăuri destinul singuri are margini holărite, care 
nu se pot subt nici o formă depăși. Niciodată nu vom putea 
eşi din cadrul biologic in care sintem aşezaţi, avem o minte cu 
anume tipare şi limite, un corp cu certe organe alcătuitoare. Tre- 
bue să ne dezvoltâm și noi ca toate spețele animale pe un a- 
nume drum, ce ni se impune din afară, nu putem sări alături, 
„Grădina zoologică, spune Emerson, colecţia formelor şi a for- 
telor coloanei vertebrale, este o carte a destinului; ciocul pase- 
rii, craniul şarpelui, determină In mod tiranic limitele lor. De 
asemeni, gpradațiunea raselor, a lemperamentelor, a sexului, a 
climatului, reacţiunea talentelor ce canalizează forța vitală în a- 
nume direcţiuni, Fiecare spirit își clădeşte locuinţa sa, dar pe 
urmă locuința intemniţează spiritul“ 1). lată-ne reveniţi la ideia 
unui destin exterior. Şi asta e un lucru de altfel fatal intrucit 
adevărat şi deplin stăpin al destinului său nu poate să fie decit 
numai Dumnezeu, Dintre acele momente ale destinului nostru 
care nu stau în puterea noastră este fără Indoială moartea și tot 
ce poate să şadă în legătură cu ca. Moartea firește e fapt ce se 
constată în experiență. Destinul nostru ultim n'ar mai constitui 
fireşie o problemă, dacă in fața morţii nu i-ar fi trecut omului 
prin minte ideia că acea stingere a semenilor săi e poale o si- 
tuație provizorie. Pentru a răspunde la această intrebare, pen- 
tru a ne fäuri o idec despre situaţia adevărat finală a finţii noas- 
tre—de e moarte sau viață—trebueşte să adincim problema ori- 
ginii noastre, şi chiar problema elementelor ultime ale universu- 
lui. Numai cercetind şi rezolvind această problemă, vom putea 
să ne dăm seama cu oarecare aproximație dacă este loc In lume 
pentru o supravețuire, sau dacă se poale admite principial o su. 
pravețuire după moartea constatată, şi In ce formă s'ar putea ad- 
mite. Citä vreme pe întrebăm asupra unui moment tranzitoriu 
al destinului nostru, îl putem explica din cauze derivate; dar a- 
tunci cind vrem să ne facem o icoană despre un moment final, 
ultim, atunci, pentru a răspunde cit de puţin valabil, trebueşte să 
cunoaştem chiar esenţa lucrurilor, elementele fundamentale. Si- 
tuația finală a soartei noastre, legată şi de soarta universului in- 
suşi, atirnă lără indoială de natura ultimă a lui. lată cum ne- 
cesitatea de a avea răspuns la nişte Intrebări ce agită inima 
noastră, face nevoia de metafizică mai vie, ială pentruce cind se 
enunță definiţia acestei speculări şi se spune că dinsa urmăreşte 
o concepție asupra lumii, se adaugă invariabil „şi asupra vieţii“. 

Problema cunoştinţii şi acea a cosmosului sint două lanuri 
bogate rămase hlozofiei după larga distribuţie a proprietăţilor sale, 
două direcţii In care se poate filozofa. Problemele sint firește 
deosebite. Dacă insă se pot admite cercetări asupra cunoștinţii 
care să nu fie intovărășile şi de speculări metafizice, contrarul, 


1) La Conduits de la Vie, trad, frane. Dugard, Cap. |. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 3895 


cel puţin astăzi, nu se poate ingâdui. Construcţii metafizice va- 
labile nu se pot presupune lâră o prealabilă cercetare a cunoş- 
tinții, fără a ne da seama de caracterul şi de limitele puterii 
noastre de a şti. E drept că speculaţiile metafizice sint cronolo- 
giceşte mai vechi decit cercetările sistematice asupra cunoștinţii 
însăși, despre care nu se poate vorbi în adevărat injeles decit 
dela infăpluirea unei teorii a cunoaşterii, In felul in care a rea- 
lizat-o pentru Inilia oară Locke’) Dar tocmai aceasta lipsă con- 
stitue insuficiența acelor explicâri, iar pe de altă parte tot găsim, 
deși nu sub formă sistematică, paralel cu cercetările metafizice 
ale antichităţii şi chiar in inima lor, considerâri asupra cunoaş- 
terii, O mărturisește, alături de Dialectica lui Platon, Melafizica 
lui Aristotel, care, deşi destinată problemei cosmosului, cuprinde 
şi discuţii asupra valorii cunoștinții, Aceste discuţii ce nu le 
găsim In operele pe care filozoful le-a consacrat cunoştinții in- 
sâşi, dar le Intlinim în aceia pe care a destinat-o explicârii exis- 
tenţii, dovedeşte incă odată cit sint de necesare pentru o vala- 
bilă executare a acesteia din urmă, —lucru care a lost simțit in- 
Slinctiv, mai Innainte de a fi pătruns cu claritate. 

Trebuește să adăogăm câ dacă cercetarea cunoştinţii se 
poate efectua ntintovărâșită de speculații metafizice —adică neur- 
mală de aste! de speculații, căci meprecedată trebue să fie—de 
ordinar insă această intovărăşire se constată, pentrucă o anume 
atitutidine in teoria cunoaşterii atrage o determinată atitudine 
metafizicã, pe care de multe ori o si schițează tără voe, dela 
sine. Aşa, de pildă, teoria cunoașterii aşa cum se pâseşie cx- 
pusă în Critica rațiunii pure a lui Kant— unde se afirmă subiec- 
tivitatea lenomeneior naturii, apriorismul legilor fundamentale ce 
le cîrmuesc—atrage dela sine indicaţii metafizice imaterialiste, 
Materia rămine fireşte o realitate derivată, cită vreme presupune 
pentru a ei infăptuire funcționarea subiectului percepâtor, Aşa 
se explică în cazul de faţă că există oarecare nedometire in ju: 
decarea filozofiei lui Kant şi In definitiva ei etichetare: e cri- 
tică a cunoaşterii sau metafizică innainte de toate? Pecind Paul- 
sen, în frumoasa monografie ce-a scris asupra lui Kant, tipăreşte 
in frantea unui capitol: „Kant cin Melaphysiker* %), un alt autor 
ce sa ocupat de Kant, anume Vaihinger, dind unui articol ca 
titlu aceiaşi frază, dar în formă interogativă (Kant ein Metaphy- 
siker ?), conchide că nu a fost, accentuind că analiza cunoştinţii 
este partea fundamentală şi țelul strâduinții lui Kant ”,. 


1) Operele logice alo lui Aristoteles, deși studiază cunoaștarea, lasă 
arad în afară sujesiatea problemelor care lormează centrul cercetărilor de 


Filozotul se cop in scoe mană erei de noțiani exis- 

tente [eutegoriile) ; despre ju Și proportii; opu 
și do tele două aa Pa aloe se pro bile (în T ; 
sofiamelor, așa dar chestiuni eare nu cercetează pr a xis 


valuarea 
Lie N Date. ai slas Zaha, pi SIP arabai; 
volumul ; Philosophische Abhandlungen gwar 
—su seinem slebuigeteu, Geburtstage 400, „je 


399 VIAȚA POMISEASCA 


Oricum ur sta lucrurile insă, oricit o teorie a cunoștinții 1şi 
prelungește dela sine liniile sale, desemnind un contur metafi- 
zic, şi mai cu seamă oricit o concepţie metafizică are nevoe de 
o prealabilă critică a cunoştinţii, totuşi o direcţie sau alta poale 
fi în mod precumpănitor urmată In opera unui filozofi, Pot fi 
simple critici de cunoaștere Îâră o dezvoltare metafizică aderentă, 
ba incă cu respingerea oricărei metafizici, cum este opera lui 
Riehl sau a lui Mach; tot așa putem Intilni metafizici care—de 
altfel compromițiadu-şi toată munca—nu lac şi o critică a cu- 
noaşterii sau nesocotese rezultatele cele mai probabile ale ei, 
cum se petrece de pildă în operele lui Biichner sau Haeckel. 
Sau chiar dacă se ocupă şi cu problema cunaștinții In filozofia 
lor, aceasta in mod accesoriu şi restrins, Hcind partea cea largă 
cercetării metafizice, cum e de pilda Paulsen)). 

După cum cineva se poate ocupa de preferinţă cu una din 
cele două mari probleme filozofice, tot așa trebueșie să spunem 
că indeletnicirca precumpânitoare cu una dintre ele variază după 
epoci. Sint timpuri in care teoria cunoaşterii se cultivă zelos şi 
infloreşte, iar metafizica stngnează ; sint altele în care construc- 
tiile metafizice se clădesc la Inlrecere, pecind problema cu- 
noştinții e lăsată in umbră, ori staționcază liniștită pe ba- 
zele vechi. Această oscilare atirnă de apariția de fenome- 
ne nouă care vin să pună în discuţie principiile stabilite, de 
fapta că aceste fenomene uneori interesează mui muli critica 
cunoştinții, alteori metafizica. Aşa, de pildă, cind au apărut a- 
cele fenomene, nouă ca infâţişare, care sint geometriile monen- 
clideane. cind un Rieman şi un Lobulscheswski au inlocuit pe 
cite una din cele trei axiome geometrice aie lui Euclid—pe care 
se întemeiază geometria obişnuită —şi după această inlocuire au 
izbutit să alcâtuească toluşi sisteme geometrice coherente, care, 
deşi deosebite de acea euclideană, se puteau ajusta naturii, nu- 
mai prin formule mai complicate, atunci fireşte s'a pus În discu- 
țiune natura axiumelor geometrice pe care cei mai mulți le so- 
cotiseră necesare şi legate de insâşi constituția spiritului nostru, 
Aceste geometrii au turburat liniştea soluțiilor filozofice date 
fară ele, in absenţa lor, şi au servit ca ferment pentru dezvolta- 
rea filozofiei in direcția problemelor de cunoaştere, 

Fenomenul nou al radioactivităţii ar fi dimpotrivă un fer- 
ment pentru direcţia metafizică.  Constatarea energiei interato- 
mice arată ca derivate elemente carc in domeniul lumii externe 
erau socotite ultime. Fireşte această descoperire, Intovărâșită de 
constatarea unei pierderi treptate de materie, a dizolvării sale 
in eter, a pus In discuţie şi unele postulate, a scormonit și pro- 
blema cunoştinții sau a științii. Tot așa, in mod indirect, desco- 
perirea in chestiune a mai redeşteptat reluări de critică a cunoaș- 


1) Paulsen, subt titlul modest de „Einleitung in die Philosophie”, ex- 
pune de fupt a concepție filozofică aşa că se poate vorbi—rele- 
rindu-ne ls această carte—despre o filozofie a lui. 


| 


kh i 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI Il. POINCARE 397 


terii, pentru a se preintimpina abuzuri metafizice eventuale, care 
ar lace din eter elementul ultim al tuturor fenomenelor. Faţă 
de această perspectivă s'a afirmat din nou subiectivitatea ireme- 
diabilă a oricârei existenți spaţiale, sporindu-se astfel articolele 
filozofice de critică a cunoştinţii!). Dar in mod principal această 
descoperire imboldeşte mai mult spre reinnoirea construcțiilor me- 
tafizice, deci câtră speculații de acest fel. Întran cuvint, potri- 
vit cu fizionomia şi natura apariţiilor nouă ale unei epoci —adimiţind 
fireşte totodată că sint apariţii de-o însemnătate filozofică — direcţia 
studiilor filozofice oscilează cind spre o problemă, cind spre alta, 

Mai avem de atins o ultimă chestiune preliminară. Oare 
nu constatăm vre-o legătură, la oamenii de știință specială care 
se apucă de filozofie, Intre specialitatea lor și problema filozofică a- 
supra căreia Incep a specula ? Sau, cu alți termeni, ştiințile spe- 
ciale, după natura lor, nu împing de preferință cătră una din 
cele două probleme filozofice mai mult decit cătră cealaltă, şi 
care stiință, câtră care problemă? De ce supucă mai degrabă, 
cind trece hotarul specialității și pătrunde în filozofie, un mate- 
matec, de ce un chimist, de ce un biolog ? 

Afirmind deslușit de-acapul că nu poate fi vorba de o re- 
gula absolută, avem insă impresiunea că există oarecare legă. 
turi. Scaţind dela inceput din cauză ştiinţile spiritului, care nu 
sint incă destul de degajate de filozofie, şi de regulă prin faptul 
că cineva se ocupă cu dinsele a şi primit rang de filozof, —maār- 
ginindu-ne la ştiinţile naturii, acestea deplin destăcute de filo- 
zolie şi neatirnat constituite, vom stabili următoarele trei grupe, 
pe care le vom examina pe rind: ştiințile matematice, fizico-chi- 
mice şi biologice, 

Luind cele două grupe extreme, avem impresiunea că ma- 
tematicul care se apucă de filozofie e imboldit mai mult spre 
problema  cunoștinții, pecind biologul câtră metafizica. ln ce 
priveşte matemateca, lucrul nu a fost intotdeauna aşa. Cind odi- 
nioară unii filozoli—şi încă de prima mârime—au nutrit deşarta 
speranță de a alcâtui metafizica more matematico sau geometrica, 
cind matemateca era un modrl al metatizicii, şi se credea că 
fenomenologia universului se poate rezolva într'o serie de defi- 
niții, de elemente matematece și quasimatematece (din această 
pricină se şi socolia metalizica drept o ştiinţă deductivă), atunci 

un matematec ar fi putut, pornind dela normele şi elementele spe- 
cialității sale, să aibă velritatea de a explica universul în des- 
iăşurarea lui concretă, Se explica atuncea cum Descartes a lost 
matematec și metatizician. Astăzi insă Intre matematecă —care 
este o ştiinţă de relații posibile—şi metalizică—care este o știință 
de rapo reale —nu mai poate fi aceiaşi apropiere. Matemateca 
nu mai este un model al explicării universului şi eventual o 
bază a lui, ci un simplu instrument de cercetare, © prețioasă 
unealtă mintală, De aceia ştiinţa matematecei, care a pierdut nă- 
dejdea să cuprindă date de explicare a lumii—cit priveşte des- 
făşurarea ei concretă—conţine insă un material insemnat pentru 


1) Imi amintese intre ultale de un articol al lui 
| SAA Balfour în Revue 


E = o = WIAȚA ROMINEASCA 


înțelegerea mijloacelor noastre de cunoaștere, a valoarei şi a li- 


mitei lor. Așa dar nu e greu să se ințeleagă intimitatea în care | 


se află matematecele —un instrument de cercetare a universului— 
cu problema cunoștinții noastre și să se vadă pentruce mate- 
maticul Incepind să filozoleze e firesc s'o abordeze astăzi pe ta. 
Exemplu pentru timpurile nouă este insuşi H. Ponicare. 

De ce insă biologul, filozolind, face mai degrabă metafizică? 
E lesne iarăşi să se înțeleagă, dacă ne amintim că unul din im- 
boldurile capitale ale metafizicei este problema destinului nostru, 
asupra căreia biologul posedă un număr de date şi cu care e 
fatal a se ocupa. Căutind apoi să-şi dea seamă de rostul speţii 
noastre şi a acelor care ne inconjoară, sau, mai strict, căutind să 
cunoască originea vieţii, se coboară din elemente în elemente, 
retrogradează necontenit şi pe linia timpului şi pe acea care sco- 
boară în adincul lucrurilor, așa că orizontul lui pe nesimţite se 
lărgeşte, pină cuprinde cosmosul întreg. Dela originea vieţii trece 
la a lumii. Această tendință o mărturiseşte bogata literatură filo- 
zolică-metajizică ce a decurs din darvinism, unde intilnim alā- 
turi de mulți alţii pe popularul Haeckel, care după ce a scris 
„Istoria creațiunii ființilor organizate“, unde e mai mult natura- 
list, a dat la iveală „Enigmele universului“, unde e metafizician, 
Datele biologiei sint date reale, priviri asupra lumii; ele pot in- 
corpora în orice caz bucăţi de univers, pecind cele matematece 
se releră la lumi posibile, fără să ştim dacă's reale !). 

Mai pe scurt şi punindu-ne strici din punctul de vedere al 
omului de știință care urmărește — filozotindt—să-şi intemeeze mai 
de departe adevărurile ştinții sale proprii (şi nu face filozofie 
pentru filozofie), şituaţia celor două grupe de ştiinți este a- 
ceasta.  Matematecile fiind de natură formală, cind nu se res- 
tring în granițele obişnuite, se vor Intemeia eventual pe baze lo- 
gice, pe necesităţi formale, firește superioare postulatelor lor pro- 
prii; ştiințile biologice, care sint de natură reală, şi vor întemeia 
adevărurile, cind nu vor să se mărginească la constatări experi- 
mentale, pe date, desigur ipotetice, dar tot reale. De aceia pri- 
mele imping spre studiul formelor cunoașterii, pecind cele de-al 
doilea de preferinţă spre speculaţii metafizice. 

Nu uit acuma că unele concepte biologice au inriurit și co- 
lorat in timpul din urmă şi teoria conoştiinţii, că există o dire cţie 
biologică în această disciplină. Este tipic In această privire cazu) 
lui Mach, care stabilește ca principii cardinale ale cunoștinţii 
noastre : economia de cugetare, adaptarea ideilor între dinsele şi 
cu datele experienții,—toate concepte biologice care, puse la te- 
melia cunoşiinții noastre, dau acesteia din urmă o tinctură cu 
totul practică. Chestiunea noastră însă nu este dacă biologia 
poate să dea contribuţii la teoria cunoştinţii, sau dacă a dat sau 

nu de fapt; chestiunea a fost în ce direcție un biolog de profe- 
sie, preocupat de nevoile ştiinții sale şi stimulat de rezultatele 
e va porni filozolind. Căun cugetător ar putea eventual să uti- 
lizeze date biologice pentru a se orienta in teoria cunoștinţii, asta 


1) Ca o mărtarie a aceloiaşi tendinţi pe care ziceam că o manifestă 
stadiile biologice e p cita şi lucrările recente de filozofie naturalistă ale 
medicului Elie Metchnikoff, „Etades sur la nature humaine“ (ed. 3. 1905) 
„Essais optimistes” (1 


"Jy 


TEMATECULUI IL POINCARE 


nu tăgăduim, dar, cum amtäs e o altă chestiune, Şi cind cineva 
s'a apucat de critica cuno i avind cu totul alte stimulente și 
alte puncte de plecare decit de biologie, şi numai in tratarea 
problemei s'a servit de con biologice, prin aceasta nu des- 
minte într'unimica afirmar voastră de mai sus. E cazul lui 
insuși Mach, ex | 
Acest distins savant şi ginditor, de specialitate fizician, a 

fost îndrumat spre critica cunoaşterii independent de specialitatea 
lui. După cum singur mărturisește, la vrista de 15 ani a găsit 
in biblioteca tatălui său „Prolegomenele* lui Kant. Sa familia- 
rizat astfel curind cu ideile kantiane, în care insă de-acapul n'a 
aprobat un punct, anume aşa zisul „lucru în sine“. Nu poate să 
existe, a crezut Mach, lucruri neatirmate de conştiinţa noastră, 
corpurile materiale se rezolvă fără rămăşiţă in complexe de sen- 
zaţiuni. Avind această convingere, impărtășind în această privinţă. 
un punct de vedere strict subiectiv-—lumea fizică este pentru 
dinsul o inlânţuire de senzaţii, care reprezintă toată realitatea, şi 
dincolo de ele nu mai este nimic—avind această convingere, a 

devenit loluşi ca specialitate fizician. Dar această știință a fizicei, 

ca să se poată constitui, are nevoe de uncle concepte care pre- 

supun transcedența lumii externe, adică îi socot o realitate nea- 

tirnată de noi, Aşa, de pildă, noțiunea „masă“, indispensabilă în 

fizică, nu se poate raporta la senzaţii ca atare, nici la legăturile 

lor. Se presupune ceva mai mult decit ele, ceva dincolo de ele. 
intrun cuvint, din simple senzaţii (tonuri, colori, mirosuri, im- 

presii tactile), care pe de-asupra se infățişează In conștiință, frag- 

mantare și discontinui, nu se poate constitui o fizică valabilă; 

aceasta se face întregind senzațiile, complectindu-le şi atribuin- 

du-le un substrat care există independent de percepțiunea noastră. 

Mach se găsea intro contrazicere sufletească, Reflecţiile- 
sale filozofice îi sileau să reducă corpurile fizice la complexe de 
senzațiuni ; ştiinţa specialităţii sale, pe care o cunoştea adine şi: 
o făcea el Insuşi ca să propășească, întrebuința cu necesitate o 
sumă de complectări transcedente, inaplicabile fenomenelor de 
conştiinţă. 

Pentru a împăca această disonanță, fără a jertfi punctul de- 
vedere filozofic adoptat--anume complecta subiectivitate a cor- 
purilor— Mach a utilizat următoarea concepțiune : e drept că fi- 
zica face prelucrări și intregiri, dar aceste complectări nu au: 
menirea să reprezinte adevărul şi să oglindească realitatea — care 
e numai cit apare in conștiință —ci sint numai imagini comode 
pews a rindui in mod economicos experiența, de a cunoaşte 

ră osteneală, Atunci principiile supreme ale cunoştinții sint de 
resortul biologic, au în vedere scopuri practice, iar noţiunile ştiin- 
piei sint numai imagini pentru orientarea practică. E drept că 

ach a incercat intăi să elimine din ştiinți tot ce nu este um 
datum experimental şi a propus ca ideal de ştiinţă descrierea, 
nu explicarea. Pentru fizică considera ca ideal să nu existe de- 
cit legi ice (adică fâră adaosuri de elemente ce nu 


400 VIAŢA ROMINEASCA 


sint In experiență). Dar în aceasta izbutind tot așa de puţin ca- 
şi in străduința de a găsi un punct de vedere pe care să nu-l 
părăsească lrecind dela fizică la psihologie, trebuind atunci să 
recunoască necesitatea ca Ştiinţa să intregească datele conştiinţii, 
i-a râmas ca subterlugiu, pentru a concilia imanența universului 
cu elementele transcedente cu care ştiințile naturii operează, să con- 
ceapă cunoştinţa ştiințilică in mod strict biologic şi so consi- 
dere în fundamentele ei ultime ca un instrument de adaptare, 
iară veleitatea cunoaşterii adevărului. Acesia bânuesc a fi lost 
— intrucit se poate ghici sufletul altuia—mobilul care l-a tăcut 
pe Mach să apeleze la contribuţii biologice în tratarea teoriei 
conoştinţii şi să formuleze acel principiu economic, pe care îl intil- 
nim expus atit ln cele două opere curat tilozofice: „Analyse der 
Empfindungen* (ed. 4 din 1903), „Erkenntnis und Irrium* (ed, 
2 din 1906), precum şi în scrierea de vulgarizare științifică : „Popu- 
lir-wissenschaltliche Vorlesungen* (ed. 3 din 1903), 

In rezumat, Mach, care construeşte teoria cunoaşterii pe baze 
biologice, n'a abordat acea materie filozofică Intrunimie stimu- 
lat de ştiinţa biologiei, ci numai a alergat la biologie ca la cel 
mai bun mijloc pentru a suprima contradicția dintre rehecţia sa 
filozofică şi starea de fapt a știinţilor. 

Sa continuăm acuma expunerea mai departe, 

Dacă tendinţa filozofică a matematecei se Indreaptă de pre- 
ferință câtră teoria conștinții, iar acea a ştiinților vieții câtră 
metafizică, ştiințile fizico-chimice au o situaţie intermediară, 

Aceste ştiinți am putea spune că se afā la egală distanță 
de cele doua probleme filozofice, În cercetările fizice se găsesc 
destule impulziuni cătrā speculaţii metafizice, Aşa este In primul 
rind o emanare a cercetărilor fizice, o prelungire a lor, problema 
dacă universul e infinit sau finit, ca spațiu, bmp sau masă, in- 
trebare susceptibilă de mai multe răspunsuri, dintre care cel mai 
radical din toate— ipoteza că universul e finit din clteşi trele 
punctele de vedere -se inlemelază pe nova teorie mecanică a 
căldurii, exploatată în această privire de Thomson (Lord Kelvin) 
şi Clausiųs 1). 

De asemeni, puterea chimiei de a crea corpuri, uneori re- 
producind, alteori ajungind la combinaţii nouă, are tendința de a 
păși spre intrebarea creațiunii prime, deci spre metafizică. Ele- 
xirul şi piatra Alozotală, vechi iluzii deșarte ale alchimiei, arată 
totuşi afinitatea dintre preocupănle chimiei şi aspiraţiile me- 
tafizicei, 

Pe de altă parte şiiințile fizico-chimice cuprind impulziuni 
suficiente și spre critica cunoştinții. Principiile cunoașterii apar la a- 
ceste șlinţi intr'o simplitate mai mare decit la altele. Postulatele sint 
mai străvezii, dispoziţiile mintale mai clare. Din cauza certitudinii 
superioare a acestor discipline, putem să ne dăm seama de elemen- 


1) A se vedea Wundt, Kleine Schriften, Uber das kosmologische 
Problem, p. 10, 11, 21—28, 


i dă 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POICARE sui 


tele certitudinii noastre mai bine decit aiurea. Teoria inducţiunii 
și principiile ştiinții empirice se datoresc în bună parte studiului a- 
cestor ştiinți. In siirşit, în aceiaşi ordine de idei pot cita niște rinduri 
caracteristice ale Ini Berthelot, pentru a se vedea ce idei pot să 
sug zereze sinteza chimică: „Chimia ciştigă din sinteză un carac- 
ter propriu. Ea dă omului asupra lumii o putere necunoscută 
celorlalte ştiinți naturale. Prin aceasta ea imprimă concepțiilor și 
clasificărilor sale un grad mai complect de realitate obiectivă, 
În adevăr, legile generale pe care ştiinţa le stabileşte aici nu 
sint simple creațiiale spiritului nostru, perspective a câror conformi- 
tate cu legile generatoare ale lucrurilor pot să fie puse la in- 
doială. Legile și clasificările chimiei există aevea în lumea ex- 
ternă : ele produc în fiecare zi Intre minele noastre obiecte ase- 
mănâătoare cu acele pe care le produce natura însăşi. Ori, aceasta 
este singura demonsiraţie riguroasă a identităţii intre legile con- 
cepute de spiritul nostru și cauzele necesare care lucrează în 
univers* '), 

Aşa dar, indrumâri spre teoria cunoştinții, izvorite nemijlo- 
cit din rezultatele chimiei. 

Putem cita totodată, ca pildă a celor spuse, pe fizicianul Hertz, 
care filozolează asupra problemelor cunoaşterii (In introducerea ope- 
rei „Principien der Meckanik*),și pe chimistul Ostwald, protagonis- 
tul Energiei, ale cărui „Vorlesungen über Naturphilosophie* cuprind 
şi discuţia problemelor cunoaşterii şi o privire filozofico-metafizică. 

Cu aceste amânunte putem sfirşi această revistă a ştinților” 
naturii. N'am urmărit a stabili o regulă absolută; am cântat a 
schița nişte tendinți numai, care am avut impresia că sint 
reale. De altiel orice om de ştiinţă, prin urmare și biologul, se 
poate interesa de metoadele ştiinții sale şi a reflecta atuncea a- 
supra postulatelor specialitâții lui. Şi din biologie pot fi Indem- 

nuri cătră critica cunoaşterii, dar tendința câtră metafizică repre- 
zintă numai impulziunea cea mai lrequentă, tot aşa după cum a 
matematecei va fi inspre critica cunoştinții. 

După aceste preliminare ne putem restringe la opera filozo- 
ficà ce ne-am propus a o schița, acea a matematecului francez 
contemporan H. Poincaré. 


I. Petrovici 


1) Science et Philosophie. Méthodes générales do Synthèse, p. 95, 96.. 


„DESĂVÎRȘIRE...I“ 


A visul desăvirşirea 

Şi-a visat-o ca lemee, 

Şi el vrea desăvirşirii 
Trup in marmoră să-i dee. 


Dar, cum mina lin de grunjii 
Stanei aspre i s'atinge, 
Umbra tainicei vedenii 
Ca o spumă 'n vint se stinge. 


Covirşit de desnădejdea 
Trudei îără de folos, 
Sculptorul de visuri lasă 
Dalta silnic iarăși jos, 


Şi pe blocul alb de Paros 
Pinza trage 'n văl greoi, 
Nābuşind sub ea lumina 
Unor sini rotunzi şi goi. 


Nu 'şi-a dat el sfat adesea: 
„Nebunie-i şi păcatu-i 

Sa-ți intuneci o vecie 
Pentru spuma unei statui.. ?* 


„DESAVIRŞIRE..1 


Şi acum,— cu minți topite, 
Iar tinjește 'n vechiul jeţ, 
Dindu-se robit visării— 
Singurul vieţii preţ. 


Şi de-atita 'nduioşare 
Gene umede 'şi Inginä 
Să-i râsară luminoasa 
Gindurilor lui stăpina: 


„0, despoae-ţi crinul formei 
Din vestmint de sure ceţi, 

Tu, unicul vieţii farmec 

Și blestemu 'ntregei vieţi ! 


„lartă-mi sufletul— şi ochii 
Iarăşi lacrima să 'şi scalde 
În atit deplin şi veşnic 

Adevăr de forme calde...* 


„Şi lumina, prin unghere, 
Lin spre stingere coboară, 
Fiilirile-i din urmă 
Aiurite bat să moară ; 


Şi din umbre 'nliorate, 

Şi din raze ce 'ntirzie, 

Prinde licăr şi 'ntrupare 
O minune străvezie. 


lat'o !— vine 'n orbitorul 
Val al pletelor desprinse 
Zina, ce-i zimbea din lumea 
Dorurilor necuprinse ! 


VIAŢA ROMINFASCA 


Ca un vis al undei urcă 
Şi măreaţă-i stă 'nainte, 
lar pe frunte-i arde nimbul 
Miturilar mari şi sfinte, 


Ochii-i dulci te cer spre zarea 
Unor lumi ce nu au nume, 
Cum pe mări sur'd luceleri 
Peste-abisuri să te 'ndrume, 


ÎI orbesc cu-atita noapte 
Şi cu-atita soare-l miră, 
Cind tăcuta lor putere 
Peste dinsul se restiră :— 


— „Sutferinţa ta, artiste, 

Jalea 'ntregei Firi restringe, 
Cum în slabul plins din scoică 
Surdul chin al mării plinge. 


„L-a visat întâi Natura 

Visul pentru care singeri, 
Îndrăgită de uimirea 

Umbrei sale în resiringeri ;— 


„Şi, ca 'n clipa cea nebună, 
Cind in clar adinc learunci 
După chipul drag,—tot astfel 
Firea, 'n gol, porni de-atunci;— 


„Şi cintind aiuritoare 

În de-apururea rotire— 
Veșnicii sint de cind tae 
Cale spre— «Desâvirșire ;>— 


o mmm 


„DESAVIASIRE*,... 


„Urca treptele schimbarii 
Spre nâluca unei ţinte, 
Căutind finalul formei— 
Visul sfint ce, poate... minte! 


„lar mirajul dalb. spre carc 
Firea 'n mers hipnotic sue, 
Înnainte ţi stă: căci Eu sint — 
Ceia care, poate, nu e... 


„M'ai trezit din netiinţa 
Unei vremi etern departe, 
Însetat sorbind viltoarea 
Lumilor ce ne desparte ; 


„Dar de vrei a mea himeră 


S'o 'mpietreşti in marmur rece, 


Dacă vrei să dai vecie 
Unei umbre care trece, — 


„Toată patima de viaţă, 
Ce în talazuri tot mai pline 
Din străbuni spre tine urcă 
Şi talaz se bate n tine, 


„Tot eternul tău tezaur, 
Da-l pe visul tiu-—și mori : 
Fiu risipitor, dar falnic, 


Dintr'un neam ce-a strins comori !* 


EI ascultă, — mut ascultă, 


Prins de friguri, prins de jele, — 


Din tăinit alund de suflet 
Glasuri urcă, glasuri grele :— 


Dn ———————>—>—>—) 


VIAŢA RONISEASCA 


„Nu te da Ispititoarei !— 
Nebunie-i și păcatu-i 

Sa 'ţi intuneci o vecie 
Pentru spuma unei statui..!* 


Dar cu trişti-i ochi Æa "| mustră, 
Biind 1 mustră, şi "1 imbie, 

Şi işi tremură cuvintul 

Şi marâma strâvezie— 


Dureros şi lin Il roagă, 
Lin—un plins de vint pe apă, — 
Nu pot ochii lui de greul 
Lacrimii să mai încapă, 


Şi 'nir'o lacrimă topindu-şi 
Tot norocul, pe vecie,— 

El, cu 'nfrigurate buze, 
Stins şopti osinda: „Fie..!* 


Vrajă îu:— Pe naltul soclu 
Vis plutind Ea se ridică, 

Şi desprins din umăr —vâlul 
De pe trupul gol îi pică. — 


II 


E pierdut de-atita sbucium, 
Dar de sine'şi nare ştire — 
Vede fierul doar sclipindu-i 
Şi născând desăvirșire. 


Mina-i scapără pe stană 
În spasmodic joc de dalta, 
Țărmurind in vraja formei 
Veşnicii de viaţă 'naită. 


„DESAVIRŞIA E", 


lar în ochii lui ce sutăr 
Ard puteri intunecate 
Par'că vor cu-a lor vilvoare 
Nudul formei a'l străbate— 


Şi un vis a fost? Sau dalta, 
— Lunecind pe sinii goi 
Cea din urmă netezire — 
A svicnit încet napoi ?... 


Aurit, ţintind statuia 

Prin fiorul genei ude— 
Tremură 'n desăvirşirea 
Albelor contururi nude. 


Şi 'ndoindu'şi un genuche, 
Tinde braţele 'nainte 
În delir păgin, estatic, 
Înnebunitar de minte... 


„Rumena "nserare crește, 
Şi tn stinsa lui privire 
Larg reaprinzind toți zorii 
Viselor de nemurire, — 


Varsă pe artist și marmur 
Valu-i de lumină roză, 
Ca o dulce, orbitoare, 
Magică apoteoză ! 


A. Toma 


Femeia în pictura franceză de- 
la sfîrşitul secolului al XIX-lea 


Cind vizitezi muzeele şi colecţiile celebre de picturi, ţi se 
intimplă foarte des să te gindeşti la lunga serie de portrete de 
femei, ce ni le-au lăsat marii maeştri, şi să te întrebi ce mai poate 
răminea incă nou de spus asupra efernului femenin, Putem noi 
oare azi mai bine exprima naivitatea leciorelnică a figurilor ie- 
menine ca Botticelli şi Luini, ori ca primitivii Mamanzi ? Ce opere 
vor mai putea încă exalta frumuseţea femeii după Leonardo de 
Vinci cu Gioconda şi La belle Ferronière, după Rafaello cu For- 
marina şi Gravida? Putem noi oare reda intrun corp lemeesc e 
irumusețe mai somptuoasă ca Tiziano în Venera din Tribuna, 
in Bellu, sau in Flora? Vom putea oare exprima o viață mai 
intensă decit Rembrandt în portretele lemeri sale, Saskia? Spe- 
tàm oare să întrecem pe Chardin în realism sincer, ori pe Fra- 
gonard in delicateță uşoară şi ştrengărească * Sau, pentru a lua 
exemple mai apropiate de noi, ne gindim oare că am putea zu- 
grāvi mai bine eleganța aristocratică decit Raehurn și Gainsbo- 
rough ? 

Si n'am citat decit puține nume şi mai mult la intimplare. 
Femeia, zugrăvită pentru ea insăși, a venit destul de tirziu In 
artă ; cu toate acestea ea posedă deja un trecut doboritor pentru 
artist. Mulţi pictori au renunțat a-i mai consacra operele lor, 
poate simțindu-și în secret neputința de a mai fi In stare să gä- 
sească un drum nou, ori cărări nebătute incă, Cu toate acestea 
femeia a păstrat adoratorii săi In artă mai mult sau mai puţin 
sinceri şi talentaţi, care gindesc că subiectul râmine veşnic ne- 
sHirşit de bogat şi se poate reinnoi la infinit. Şi nu vorbesc aici 
decit de pictorii care au tratat subiectul pentru el Insuşi, careau 
reprezentat lemeia, portret sau simbol, pentru ca Insăşi, pentru 
trumuseța sa proprie interioară sau exterioară şi nu ca un ac- 
cesmiu la peisaj, la interior, sau ca motiv de decorațiune. 

Pictorii de femei, care înțeleg astfel misiunea lor, sint cu 
mult mai rari decit s'ar crede la prima vedere. Nu sint pictori 
de femei, acei care ca maestrul Carriére Invâluesc forma sub 
sentiment; ori ca Rene Ménard care adumbregte nimiele sale sub 


FEMEIA IN PICT. FRANC, DELA SFIBŞIT. SEC. AL XIX-LEA 409 


aimusiera aurie a soarelui de apus; sau ca Lucien Simon care 
in tabioul său „Pardon de Tronoan-Lanvoran“ ne redă cu rea 
nergie sălbateca acele tipuri stranii de bretone, „cu pometele în 
afară, cu ochii de alice, cu infățișarea aspră“. Nu vom câuta 
pictura femeii, aşa cum am definit-o, nici In opera lui Toulouse 
Lautrec, acest genial dușman al femeii, care n'a văzul in ea de- 
cit tot ce e urit, degradant şi vițios,— nici în opera lui Gauguin 
inspirată de... clegantele din Tahiti! Şi acelaşi lucru vom spune 
de picturile lui Aman Jean, Maurice Denis, etc... 

Cu toate acestea ne rămine să studiem, chiar limitindu-ne 
la cei treizeci din urmă ani ai secolului XIX-lea, un considerabil 
număr de opere, căci mişcarea artistică In Franţa în această pe- 
rioadă a fost extraordinar de rodnică în toate direcţiile, Un stu- 
diu complect insă ar fi de altiel pe cit de lung pe atit de plicticos, 
şi nici trebuincios nu este pentru demonstrarea tezei ce urmărim. 
Trăsurile în adevăr moderne, nuanțele realmente noi, pe care 
arta iranceză dela sfirsitul secolului al XIX-lea le-a înţeles şi ex- 
primat în frumuseţa lemenină, nu sint atit de numeroase şi 
nu există în adevăr ca o manieră originală și caracteristică, de- 
cit intr'un destul de restrins număr de opere. Aici, ca in toate ches- 
tiie de artă, nu se poate ține socoteală in adevăr decit de primii 
pași. Geniul constă mai ales in incercarea originală, chiar im- 
perlectă incă in execuţia ei. Restul nu e decit imitație, meserie 
şi aproape totdeauna decadenţaă, 


Arta lranceză sa silit în ultimii ani ai secolului al XlX-lea 
să definească şi să exprime fizionomia modernă a lemeii. Cel 
mai greu lucru, bine înțeles, a fost să o definească, să dUeose- 
hească toate trăsurile noi şi în adevăr caracteristice. 

Desigur că fizionomia femeii evoluează şi se schimbă sub 
influențele multiple, adesea misterioase, dar incontestabil reale 
idealul variază cu epocele şi femeia a fost totdeauna gata să se 
identifice cit mai mult posibil cu acest ideal. Ea a iost de un 
senzualism sänätos, viguros, în timpul Renaşterii ; plăcută, rece şi 
aşuratică In secolul al XVill-lea ; cocheta, dornică de plăceri, dis- 
trmtă, sub Imperiu, In zilele noastre se invălue cu mai multă plăcere 
intr'o graţie gingaşă, vag melancolică şi adesea bolnăvicioasă, Și 
această schimbare nu vine numai dela diferenţa de costum, cum 
s'a spus; ea insâşi s'a schimbat. Incercați numai să imbrăcaţi o 
iemee modernă intrun costum Louis XV. Veţi avea desigur un 
încîntător travesti, dar se va simţi totdeauna deghizarea, 

Aceasta evoluţie a fizionomiei femenine se petrece de alt- 
fei mai repede in realitate decit în operele pictorilor. Sculptura 
in particular este totdeauna râmasă indârăt. La salonul din 1869 
se putea vedea două opere cu lotul instructive în această privință- 
Ophélia lui Falguière şi La femme au gant de Carolus Durasa. 
Opera sculptorului era un portret, un adevărai portret, M-elle 


su VIAȚA ROMINE 


ei etape marim amente 0006 38 8808 00000 în roemeens tamaaa 


Nillson pozase şi toată lumea era de acord să găsească asema- 
narea pertectă. O viaţă intensă, un mare farmec reeșea din operă. 
Cu toate acestea, „ceia ce-i lipsea acestei opere, zicea Paul Mantz, 
era accentul modern. Acest accent particular al fizionomiei fs- 
menine se găsea din contra strălucitor pe pinza unui tinăr pic- 
tor Carolus Duran“, 

La jemme au ganta lost în adevăr o notă In istoria idealului ie- 
meesc. Farmecul particular al acestui tablou şi al numeroaselor por- 
trete următoare, consta mai ales In mişcarea atit de simplă, 
att de fără poză, atit de nalural explicată prin amănuntele 
costumului, incit ni se pare familiară, obișnuită. Cu tuate că 
portretele de femei, ce a făcut după aceia, sint inferioare ä- 
cestei note, totuşi vom găsi In ele aceleaşi calități de moder- 
nism, care tocmai pentrucă era atit de căutal, făcea ca arta sée- 
vărată să păcătuească, 

Dela această dată, nu numai pictorii, ci toată lumea Int ă- 
jase să vadă lemeia modernă, Adesea bărbaţii treceau pe lingă 
ea, o iubeau, o posedau fără să se pindească prea mult a o privi 
Ei se obişnuise cu prezența ti ca a unui obiect familiar, la a cà- 
rii formă nu mai dâm nici o atenţie, Femeia redevine o plăcere 
a ochilor, cum a mai fost în oarecare perioade privilegiate ale 
istoriei artelor, dar cu un accentuat caracter de actualitate, O ar- 
zătoare curiozitate s'a deşteptal nu numai pentru mişcările sale. 
ci şi pentru sufletul său, pentru toată ființa sa mobilă şi miste- 
rioasă, enigmatică și seducâtoare, o clipeală a pleoapelor, o In- 
crețire a sprincenelor, paliditatea obrajilor, stringerea sau mobili- 
tatea nărilor, miădierea liniilor, atitudinea familiară, expresia n- 
bișnuită, —Intr'un cuvint tot ce este individual și concret a luat un 
loc precumpânitor in arta de-a zugrăvi femeia. Sintem departe 
de Watteau, ceremonios şi discret în galanteria sa studiată; de- 
parte de Greuze, senzual, cochel şi artificial ; departe de Frago. 
nard, prețios şi dulceag. La toți acești maeștri e prea multă gin- 
dire și prea puţină observaţie, prea mult tip şi prea puţin individ, 


Mediul, în care artişti dela stirşitul secolului al XIX-lea obis- 
nueau să pună lemeia, a avut In evoluţia de care vorbim un rol 
absolut deciziv. Cei vechi nu-i dau importanţă, cu condiţie să 
nu vatăme icoana femeii, nici prin linii, nici prin tonalitățile in- 
trebuinţate,—era aproape tot ceia ce-i cereau, Intenţionat îl tratau 
întrun mol mai sumar, cu oarecare dispreţ chiar. El de- 
vine delicat şi prețios ; nu mai e un cadru,e o ambiance ce vor 
să creeze In jurul femeii, care să fie ca o radiere a ei insâşi, 
ca o explicaţie a lizionomiei ei. Nu vom putea trece sub tăcere 
preocuparea artiștilor de a studia mobilierul, bibeloul, stotele, 
covoarele, intre care trăesc eleganțele lemenine şi cu care ele 
trebue să se armonizeze. Gustul în toate aceste lucruri e lrecă- 
tor, moda le transformă fără incetare, de aici trebuința de a ști 
să le prinzi şi să le fixezi. Mediul modern oferä de altfel picto- 
rului admirabile izvoare de culoare. Stolele produse de industria 


FEMELA IN PICT. FRANC, DELA SFIRŞIT, SEC. AL XIX-LEA MI 


actuală n'au desigur mai multă strălucire ca stofele bogate de 
wlinioară, care ne uimesc în tablourile vechilor maeştri flamanzi 
sau venețieni. Ele au devenit mai indecise, mai mingtioase intru- 
elva, Culorile se înmulțesc la infinit, se armonizează, se degra- 
dează cu o ştiinţă migăloasă. Stofele Liberty au pătruns in artă 
cum au pătruns în modă, Uşurinţa lor, plasticitatea, cu care mode- 
lează contururile, notele lor vesele în mobilier și garnituri, au 
creat pentru femeia modernă un mediu curios de viu şi nou. 
Patima florilor curioase, rari, cu nuanţe stranii,—orehidee, tri- 
zanteme, hortenzii,—a înviorat Incă şi a subțiat simţul delicat al 
culorii și al nuanței, Portretul doamnei Colette Willy de Jacques 
Bianche e o adevărată simfonic In gris şi rose, în care tuate to- 
nurile de gris și rose contribue să ne incinte ochiul, aducindu-ne 
aminte prin frou-Jrou-l mătasei și dantelelor că sintem In fața 
unei arte moderniste. Dacă am uitat secretele lui Veronese şi 
Rubens şi nu mai putem reda culoarea cu atita intensitate, trebue 
insă să recunoaştem câ un Carolus Duran, Gandara, La Touche: 
lară să întreacă pe maeştrii de altă dala, au ştiut să descopere 
acorduri noi, ritmuri neaşteptate in culori, Şi aceste acorduri 
si ritmuri, ci le intrebuințau de preferință ca să dea un cadru 
corespunzător cu lrumuseța actuală a femeii. Portretul domnişoarei 
Pair. de Antonio de la Gandara este in special tipic al aces- 
tei tendinți, Pare chiar că artistul a sacrificat mediului orice ex- 
presie prolundă a fiinţii, Pictorul se arată tot atit de cunoscător 
cit putea fi modelul său în poull de soie, satin sau point de Venise, 
El a zugrăvit toate acestea minuţios, cu iubire, cum ar fifăcut-o 
o femee cochetă care-şi cunoaşte cleganţele. 

Nu lrebue să se creadă că numai mediul artificial ul sa- 
loanelor şi budluoarelor pot avea o notă modernă, Vom regăsi 
acest caracter chiar în natură, în plin aer. Fără iadoială, natura 
e totdeauna aceiaşi, dar ea va fi altfel ințeleasă și mai ales se 
incearcă fâră incetare de a o reda în all mod ca odinioară, Ni- 
meni nu se gindeşte să nege proiunda originalitate a cadrului în 
care Henner pune mărețele sale nudităţi lemenine. Aceste pei- 
saje întunecate, peste tot aceleași, cu liniile lor simple şi nuan: 
tele lor triste şi profunde, deşteaptă o mentalitate melancolică şi 
pasionată, care e cu totul din epoca sa și pe care rar cei vechi 
su căutat s'o exprime. 

S'a vorbit despre influența citorva maeştri din şcoala dela Ba- 
sel, o amintire din indelungatele contemplâri ce Henner le fäcuse 
Innaințea marelui Holbein ; dar acestea nu sint decit presupuneri. 
Artistul nu s'a supus decit propriului său temperament, sa pus 
in armonie cu gustul ce predomina epoca, cu senzualitatea ex- 
tremă a vremei lui. E ceia ce alăcul Manet cu mai puţină poe- 
zie aparentă, cu o preocupare arzătoare de realism și de adevâr. 
După (lympia sa, unde alegerea fondului, armoniile stranii de 
verde, albastru, alb și negru, joacă un rol atit de mare, Manet a 
voit să rugrăvească femeia In plin aer. Și acest plin aer e cu- 
lezător de modern în portretul doamnei Berthe Murisot, ca de alt- 


sie VIAŢA ROMINEASCA 


DN D 


iel în toate ultimele opere ale maestrului. Şi tendința aceasta va 
merge din ce în ce mai departe pănă la dulcituri cu 

Collin, Acesta a luat formula plein-airismului, fără să-i priceapă 
senzul larg și adevărat, a scos ceia ce plăcea din ca pentru a 
inconjura femeia de un cadru dacă nu original, dar destul de poetic, 


Pare ciudat poale să cauţi în gest, în atitudinea femeii ceva 
nou. Cind studiezi sutele de statui de Tanagra, pe care arheo- 
logii le-au descoperit in ultimul timp, îţi inchipui că a fost sleită 
tema, ru toate variațiile sale, încă din timpul Grecilor. Cu toate 
acestea este posibilă o infinită reinnoire. Marii maeștri ai Renaș- 
terii, sub influența ideilor de ordine şi curvihmie, voiau gestul 
cumpătal la exces, îl desființase aproape. Trebuia să pozezi pen- 
tru un portret. Artistul nu se mulțumea să observe modelul în 
mişcare, să-l lase să vorbească, să se mişte familiar Innaintea 
lui și să noteze in treacăt şi fără ştirea sa o expresie, o atitu- 
dine fericită și semnificativă. —lui îi trebuia o poză. Acum ne-am 
invățat să zugrăvim femeia cum zugrăvim valurile mării, Valu- 
rile trec, se nasc, se sparg şi se refac, veşnic neostenite, Artis- 
tul fixează, pe pinză, zugrăvindu-le, o impresie extrem de lugitivă, 
nereală in sine, dar care ne dă cu toate acestea o senzaţie de 
realitate puternică. Pentrucă adevărul sincer e aici condensat, rezu- 
mal de cătră artist care a știut să vadă ceia ce ein adevăr ca- 
racteristic şi expresiv în seria de atitudini infinil de variațe ale 
modelului ce a observat. Datorim poate acest mod nou de a 
pricepe lucrurile caricaturiştilor, care ne-au format o educaţie 
foarte riguroasă, un simţ de pătrundere extremă şi ne-au obișnuit 
cu ọ metodă de observaţie absolut precisă, 

Pentru ceia ce priveste In particular arta de a zugrâvi te- 
meia modernă, unul din precursorii imediați ai analizei gestului 
şi atitudinii pare a f Stevens, ale cărui mici porlrete au incinta! 
ultimii ani ai celui de al ll-lea Imperiu, Chaplin à continuat s- 
ceastă tradiție într'o manieră specială, foarte convenţională, puțin 
indecisă şi banală, Femeia are la el atitudinile voluptoase de bu- 
duar, poate prea excluziv, dar ea ne este familiară în strălucirea 
puțin sulemenilă a carnațiunii sale, cu ochii săi incondeiaţi, Ir 
cadrul stolelor uşoare : gases, falles şi linons. Whistler va avea 
şi el la exces preocupâri de eleganță, dar la el preocuparea de 
gamă şi culoare Ilva Impiedeca să cadă In ladilăţi și procedeu. 

Marele maestru al gestului şi atitudinii este poate Helleu. 
El a căutat mai puţin să redea profesionulele, dansatoarele ca 
Degas și Renonard, midinelele ca Steiulein, ori incintătoarele vo- 
luptăți din demi-monde ca Willette. A căutat să lacă o operă mai 
generală, mai in gustul și priceperea publicului, -mai puţin in- 
teresantă din punct de vedere curat artistic, dar cu o notă mo- 
dernă infinit mai pronunțată, Aceasta nu va să zică că na avut 
prelerinţile sale personale şi că n'a reprodus cu mai multă dra- 


FEMEIA IN PICT. FRANG DELA SFIRŞIT SEC. AL XIX-LEA ‘Atè 


goste oarecare tipuri care i-au plăcut mai mult, Dar aceste pre- 
ferinți, aceste tipuri erau tocmai acele care concrelizau gustul 
zilei, De aici succesul său extraordinar, El a prins cu multă a- 
bilitate ceia ce socictatea ințelegea prin psihologia lemenină, a 
simțit gustul şi dorința lumii in mijlocul căreia trăia, Toate fe- 
m sale sint înnalte şi subțiri, cu capul fin, cu gitul mobil; 
linia umerilor e obiectul unei cochetării speciale ; talia e lungă, 
curbele pieptului și ale șoldurilor discret atenuate. Minele tot- 
deauna frumoase, degetele subțiri, unghiile ascuțite, —indiferent 
care-i poza, indiferent de caracterul individua! al fiecărui portret. 
Cautind un stil, cade în reţetă. E de altfel stilul căutat de moda 
iemenină de mulţi ani deja ṣi care este incă în gustul actual al 
elegantelor din toate le.—aproape un jurnal de mada. Şi n- 
cest corp femenin, atit de departe de acel visal de Rubens, Ve- 
ronese sau Giorgione, arc o mobilitate curioasă, gesturile sale 
sint esenţial lrecătoare şi cu toate acestea destul de expresive. 
Braţul se rotunzeşte şi pune în evidență curba sa elegantă, arā- 
tind familiar pgreaua cască a părului, sau punind un pieptene in 
buclele aurii. Ochii surid într'un suris provocălor alectind o ne- 
vinovăţie virginală. Buzele se intredeschid pentru un suris uşor, 
ironic şi batjocoritor, cu un pic de sceplicism. Și toate acestea, 
redate cu o sobrictate extremă, adesea afectată, albastrur șterse, 
gris neutre. El desprețueşte culoarea plină la a o înlocui cu de 
senul, un desen cu linii sumare, pe ici pe colo inviorate cu rt 
teva tonuri colorate. i 
Operele lui Helleu sint poate expresia cea mai caracteris- 
tică a ceia ce numim eleganța modernă. Nu noi desigur am 
inventat eleganța temenină, dar noi am precizal:o, suhțiat-o și 
i-am dat o pecetie particulară epocei noastre. Ea se distinge, 
pentru a rămine în domeniul picturii, de maniera măreață din 
secolul lui Ludovic al XIV-lea ; canu este nici grația aleasă a unui 
Boucher, Watteau sau Fragonard din secolul XVI-lea, Eleganța 
noastră actuală nu este nici acea e Renaşterii italiene, # lui F 
Lippi sau Botticelli, nici a pictorilor din primul imperiu. Ea este 
totdeodată mai conştientă și mai mlădioasă, mai spirituală şi mai 
minuțioasă. Ea tinde din ce In ce mai mult să se separe de fru- 
museţă şi de caracter: o femee frumoasă nu ceste numaidecii 
elegantă, şi reciproc. Acest larmec particular şi atit de dezvoltat 
in epoca noastră, att de greu de prins, a fost văzul şi redat de 
pictorii contemporani cu © rară măestrie 


Eleganţa nu există însă fără spirit, ea nu este în fond decit 
o manifestare a acestuia, Pictura a trebuit dar să incerce a se 
ridica la cauză, pentru a face să se ințeleagă mai bine ciectul. 
Spiritul modern şi esențialmente francez, trebue s'o spunem, este 
în special făcut la lemec din lineţa detaliilor amănunțite ale gă- 
telii, din modul de trai, din ușurința cu care trece lără forțare 
dela o gindire la alta, adesea dela o pasiune la alta,—din vioi- 
ciune in sfirsit In concepție caşi In expresie, Acest spint uşor, 


o" VIAŢA ROMINEASCA 


subtil, desgheţat, pe care pictorii femeii s'au căsnit să-l redes, 
a fost foarte rar mai bine prins ca în Franţa. Sa spus câ în 
istoria artelor, în afară de Jan Steen în Olanda şi Hogarth in 
Anglia, zădarnic l-ai căuta aiurea decit la maeştrii francezi, A- 
ceastă părere poate părea exagerată, cu toate acestea e inteme- 
iată, Lucru destul de curios : Un sculptor, Falguière, pare cà 3 
înțeles mai bine spiritul femeii franceze moderne, a ştiut ma: 
bine a-l face să reeasă din portretul concret în busturile doam- 
nelor Mounet-Sully, Lemaitre, Pierre Véron şi al domnişoare:; 
Kalb, Pictorii s'au inspirat dela el, sau au fost inpinși de aceiași 
tendință uşor ironistă innuintea eternului femenin. 

Spiritui excesiv a condus la nevroză. Femeia n'ar fi cont- 
plectă, dacă pictorul n'ar studia stările sale patologice obişnuite 
Nevroza în arta franceză este cu toate acestea,—trebue să notăm 
in treacăt, —de importaţie străină. Ea pare să fi venit în special 
din Spania, unde Zurbaran, El Greco şi Ribera pare că nu « 
desprețuiau. Ea s'a modernizaţ la Goya, la care a atins un graó 
bolnävicios, care cu greu va fi intrecut, căci ne face să ne glt- 
dim la operele lui Edgar Pot şi Baudelaire, Această senzibili- 
tate extremă va fi aclimatizată In Franța pentru reprezintaren 
femeii de câtră Boldini şi La Gandara. Acest din urmă îşi va 
iace chiar un gen Intrucitva excluziv din reprezintarea acestei 
nevroze, dar cu toate acestea dinilu-i totdeauna un caracter aris- 
tocratic. Această tendință de altfel va deveni repede franceză cu 
indrărneţul Félicien Rops, elevul lui Goya, „le plus impudique 
de nos artistes*, cu Pater şi cu Degas. Şi această nevroză In 
arta exprimată mai ales în cei din urmă ani ai secolului trecut 
prin pictorii femeii, a cuprins tontă arta pină la Carrière, plină 
la Rodin, 

S'a ajuns la nevroză printrun exces de eleganţă şi intelec- 
tualitate, dar nu numai prin această cale s'a ajuns aici; studiul 
carnaţiei, care a fost una din marile preocupări ale celor mai 
mulţi artişti, a contribuit şi cl la aceasta In mare parte. Henner s'a 
consacrat chiar excluziv la acest studiu. El admirase și studiase 
cu pasiune maeștrii vechi, înnainte de a-şi găsi drumul său pro- 
priu. După Holbein, care a lost în adevâr primul său maestru 
la Basel, el a studiat indelung pe Rubens, dar sufletul său vi- 
sâtor şi neliniștit n'a putut să-și asimileze vioiciunea exuberaniă, 
mobilă și senzuală a maestrului flamand. El a fost mai mult ele- 
vul Veneţienilor şi în particular al lui Giorgione şi al lui Cor- 
regio, dar mai mult ca ei incă a exprimat viața sub transparenţa 
țesuturilor, sub culorile carnaţiunii, viața arzătoare și pasionată 
care a fosi cercetarea continuă a acestui pictor, ce pare atit de 
calm şi visător la prima vedere. Femeile lui Henner par molatic 
pasive In leneșele lor atitudini. Ele par creaturi de ideal, cum 
de altfel de multe ori şi titlul operei o indică: Biblis, Diana, 
Naiade, Maria Magdalena, etc. In realitate sint femei vii, reale, 
ca portretele contemporanelor. Și modernismul aici nu mai este 
în accesorii,—costum, mediu, gest sau privire; el este In insâși 


FEMEIA IN PICT. FRANC, DELA SFIRȘIT, SEC. AL XIX-LEA H% 


————— — 


gindirea artistului, în dragostea aproape religioasă, cu care pe- 
nelul său iîmpietreşte pasta grasă şi planturoasă a culorilor sale, 
cu care mingle contururile, se joacă cu nuanțele de sidef şi de 
aur, cu catiielatul pielei, Ceia ce atrage în special atenţia în càr- 
nația zugrăvită de Henner este mobilitatea vioae cu toată fixita- 
tea atitudinii. In adevăr, această carne poate suferi, vibra, iubi. 
Fa nu este strivită sub intelectualitate ca la alți pictori, de care 
am vorbit; ea nu este numai găteala „frumosului animal“, de 
care vorbeste Th. Gautier. E. carnea alorificată prin ea și pentru 
ea în complecța ci splendoare. 

Herner a avut numeroşi elevi, prea numeroși chiar, Sau 
tacut nenumărate imitații mediocre, fără stil, unde se reproducea 
tot, afară de esenţialul operei maestrului,— carnea, carnaţia lui. 
E] a fost, este incă ln modă, caşi Helleu, cași Gandara, cu 
toate că a fost mai sobru, mai generalizator și In fond -mai pu- 
tin reprezentativ al epocei sale, Cu toate acestea el este, poate, 
care a făcut mai bine legătura tendinţilor actuale cu maeștrii 
trecutului, veriga lanțului logic şi așteptat de acela căruia ti 
place să urmărească in artă evoluția mediului și gustului, caşi 
acea a idealului. 


Epoca noastră este caracterizată In domeniul artei tot atit 
de bine caşi în al gindirii printr'o libertate extremă, printr'o 
sete arzătoare de originalitate. Nu trebue deci să credem că tèn- 
dințile ce am semnalat se găsesc în toţi pictorii din cei treizeci 
din urmă ani ai secolului XIX-lea. Toate genurile şi toate stilurile 
au fost incercate şi geniul a ştiut totdeauna a rupe lanţurile me- 
diului şi a domina epoca sa. Cu toate acestea e cu neputinţă să 
nu recunoaştem În mulţimea curentelor diverse și adesea con- 
tradictorii. oarecare direcții mai generale, oarecare grupări mai 
favorizate de public, de moda însăşi, ȘI Care vor servi mai tirziu 
a clasa operele pe care le considerăm acum allt de deosebite, 
Cu toată contrazicerea extrema a tendinților şi temperamentelor, 
caracterele unei şcoli, unei epoce, se impun chiar acelui care 
mare decit cunoştinți sumare în chestiile de artă, Cu uşurinţă 
putem fixa un portret de femee sau un nud in şcoala preralae- 
nta, flamandă sau engleză. Adesea sint amânunte destul de se- 
cundare, care ne permit sigur să facem această clasificație, Noi 
n'am căutat altceva in aceste note, decit a semnala citeva din 
trăsăturile care vor permite fară Indoială mai Urziu să se rect- 
noască femeia așa cum a fost văzută şi ințeleasă in general, aşa 
cum publicul şi moda au voit-0 In generația ce ne-a precedat, 
de acum zece ani, 


Francis Lebrun 


GH. TOPĂARCEANU 


MUSCA 


Cum s'a ridicat ea pină la ferestrele dela rindul de sus?,,. 
De obicei o muscă banală — musca vulearis—abia atinge o alti- 
tugine de trei-patru metri. 

Ar trebui să fii un muscoi, un bondar, ceva... magna spe- 
cia, ca să te Incumeți pină la etajul al treilea, 

Altminteri, iţi vine ameţeală ! Sau te ia fără veste un cu- 
rent de aer şi le aruncă cine ştie unde... 

Cu toate acestea, musca mea a ajuns acolo pe nesimţite, 
fară multă trudă: probă că şi cei mici se pot Iinnâlţa uneori foarte sus 


Prin crăpătura ferestrii, a intrat intro odae palrată şi sa 
coborit de-adreptul, nepoltită, pe farfuria din mijlocul mesei 

Farluria era goală, 

Totuşi după miros, —numai după miros,— puteai ghici că a- 
colo fusese o porție de „ghiveci călugăresc* 

Cu picioruşele de dinnainte iși netezi repede pliscul, apoi 
se cobori binişor de pe marginea farluriei şi incepu o excursie 
de explorare pe fața mesei. 

Mergea de colo pină colo, în zigzag, cu intreruperi mici, cu 
popasuri scurte. Nu-i vedeai picioarele. Părea că alunecă, trasă 
de un fir nevăzut, 

Aşa, trecu peste un chibrit ars pe jumătate, se opri cun- 
oasă lingă un capăt de țigară, işi murdâri virful unei aripioare 
intr'o picătură de cerneală violetă care strălucea pe hirtie ca un 
sindac cu reflexe aurii, se urcă pe o carte inchisă, lingă lampà 
şi de pe colţul indoit al copertei, contemplă nepâsâtoare cimpul 
din faţa sa 

Titlul era scris mare, in mijloc: „..--.. Lp A 
= (Musca nu ştie să cetească), Dupăce-l o- 


sie VIAȚA ROMINEASCA 


coli odată cu luare aminte, poposi din nou, Intre litere, ŞI păru 
că se gindeșşte la ceva... lar cind porni mai departe, în urma ei 
rămase un mic punct, negru. 

Totuşi, vietăţile acestea mărunte n au inteligență, —au numai 
instinci, La ele, prin urmare, nu poate fi vorba de... eveni- 
mente sufleteşti, de firească legătură intre gind şi fapta, 

Ea ajunse tocmai sus, în colţ, unde scria cu siove inflorite : 
„Ex meis libris. Th, Cirtzoiu-Ciumeşti*, apoi se cobori, grațioasă, 
şi trecu foarte repede peste „|. f urgent? scris sub adresa unui 
plic mare, rupt la un capăt,—şi rămase aninată de marginea me- 
sei, de-asupra abisului. 

Spaţiul o invita. 

Se desprinse ușoară și, cu un biziit fin, neintrerupi, cum 
ar face un aeroplan în miniatură, incepu să scrie linii capri- 
țioase în văsduhul liniștit al odăii. 

Aşa trecu, plutind în sbor distrat, prin fața scrinului, pe 
lingă o cadră cu „Vinătoarea de urși albi*, invălmăși citeva fire 
de praf din „imperiul unei raze“ de soare, porni drept spre ©- 
glindă, unde se lovi cap în cap cu o muscă aidoma, trecu pe 
de-asupra patului și, în slirşit, se hotări să... ateriseze pe un 
promotoriu ciudat. 

Era nasul lui Th. Cirtzoiu-Ciumeşti, care dormea cu minile 
sub cap. 

O clipă rămase nehotărită ; nu știa ce să lacă; cu precau- 
ție, se cobori spre colțul gurii, se impiedecă in citeva fire aspre 
de mustață, —și buza lui Cirtzoiu făcu o mişcare scurtă, ne- 
asteptată..., 

Dar peste citeva clipe, musca se aşeză in acelaşi loc. A- 
cum părea mai veselă, mai sigură de sine. Jubila. Din toată fi- 
zionomia ei, se desprindea un aer de ințimă satislacţie, mărturia 
celui mai simpatic optimism, Cu două lăbuţe fine, părea că se 
spală pe faţă, —așa cum fac pisicile cind trag a vreme rea, 

Cirtzoiu strimbă puţin din nas, Intro parte, Şi ea sbură, 
tâcu o piruetă elegantă In aer, apoi, cu acea perversitate incon- 
ştienta de care sint capabile uneori chiar şi lucrurile neinsulle- 
țite, se aşezä in același loc, 

Atunci Th. Cirtzoiu-Ciumeşti deschise un ochiu. 

Indignat peste măsură, o privi de aproape... 

Si, abia ștăplnindu-se, își trase binişor mina de sub cap... 
apoi ca fulgerul o repezi pe de-asupra nasului, stringind iute de- 
petele, şi—o izbi cu putere de părete. 


MUSCA 419 


| Aşa se intimplă : cind dorim prea mult să facem ceva, toc- 
mai atunci nu facem nimic. E povestea celui care sare dincolo 


de cal, cind vrea să tncalece, E, cu alte cuvinte, prea multă ben- 
zinā la motor.... 


Cirtzuiu sări jos din pat. 

Musca lua proporţiile unui duşman personal. 

Ea zbură întii la masă, dela masă la sobă, dela sobă la 
oglindă, dela oglindă la uşă. Nicăeri m'avea timp de repaos: 
pretutindeni o mină înverşunată o urmăria... 

In cele din urmă, incepu să sboare la intimplare, fără ţel, 
Așa, intră pe sub scaun, trecu sus de tot pe lingă tavan, pe 
“e-asupra dulapului, se cobori, se lovi de clieva ori cu capul 
de geamul limpede care „pastişa* transparența aerului. 

Era plictisită, demoralizată. 

Abia o mai ţineau aripile. 

Şi nu pricepea nimic. inconștientă, sbura, cind simţia că se 
apropie mina aceia brutală. 

Deodata insă, pârind că uită primejdia, se opri jos lingă 
o ghiată mare, cu bizeţuri. 

Descoperi o coajă de mår, cărămizie, și incepu să sugă cu 
aviditate... 

Dar pecind se ospāta astlel, fără grijă, o nāpraznicā lovi- 
tură căzu de sus, 

A fost un dezastru, un cataclism, ceva asemânâtor cu des- 
iănțuirea forțelor oarbe ale naturii. 

Nimic na mai rămas din ea. 


Şi aşa pieri lără urmă, contopindu-se în marele Tot, așa 
tecu în ţinutul pustiu al Nirvanei,— această făptură inocentă, pen- 
iru care viața n'a fost decit un scurt prilej de destatarr. 


Gh. Topirecanu 


NEOIOBĂGIA D-LUI GHEREA 


t 
„Cuvinte uitate" 


in prefața „Neoiobägici* d. Gherea ne spune că acest vo- 
lum împreună cu articolul „Cuvinte uitate* din „Viitorul Social, 
în care polemizează cu subsemnatul, nu sint decit fragmente 
dintro lucrare mai vastă asupra chestiei sociale In Rominia, pe 
care nu ia lost dat să o scrie. Şi autorul „Neoiobăgiei”, pen- 
tru a-şi sprijini argumentarea, citează adesea, cu vădită satisfac. 
țiune, acest articol de polemică, pentrucă, spune d-sa: „nimeni 
n'a încercat măcar să combată arâtările mele“ („Neoiobăgia”, 
n» 412), 

Pentru d. Gherea, se pare, articolaşul din „Viitorul Social“ 
cuprinde premisele „Neoiobăgiei* ; şi faptul că .nimeni* na 
indrăsnit să discute aceste premise, li dă multă siguranţă, 

Ni se impune deci o analiză mai atentă a acestui răspuns la 
„Social-democratism sau poporanism ?*, inainte de a intra în fondul 
discuţiunii noastre. 

Cea dintăiu condiţiune ce se impune unui „răspuns este 
ca el în adevăr să... răspundă la argumentele adversarului, Şi 
nu la cele imaginate de insuşi polemistul, Altfel, polemica 
degenerează ușor în genul discuţiilor cu „diavolul* ale călugări- 
lor din Evul mediu, cari se destătau de triumlurile ușoare asu- 
pra prostiilor ce le puneau ei inșişi în gura... „diavolului“, Daca 
această manieră de discuţie poate procura satisfacțiuni ieftene 
adversarilor „diavolului“, ca este cu desăvirşire inutilă pentru 
elucidarea unei probleme. AA 

Din nenorocire procedeurile polemice ale d-lui Gherea pret 
adesea se aseamână cu ale călugărilor medievali, — iar rolul „dia 
volului* cu multă prațiozitate mi se hărăzeșie mie. 

Voiu incepe cu un fapt, care poate lumina şi pe cei mai 
arbiţi. Să-mi fie certat chiar să insist asupra acestui fapt, care 
prin simplicitatea lui ne poate vădi mai bine decit oricare al- 
tul „maniera* d-lui Gherea. 

Intre argumentele Impotriva posibilității la noi a unui par- 
tid social-democrat am câutat să dovedesc că, atit faţă de pro- 
blema ei națională, cit şi prin situaţia ei internaţională și prin 
imprejurările istorice, Rominia nu-şi poate permite luxul unui 
partid revoluționar. 

D. Gherea la aceasta răspunde: 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 421 


„mu. d. Stere se strădueşte să dovedească social- iei 
„Şi democraţiei In general, că in ţară la noi pir agp es 
„lențelor revoluționare nu poate şi nu trebue să fie întrebuințată. 
„Şi nu că d-lui p'are dreptate, aici dimpotrivă are pertectă drep- 
„tate — decit, dacă e ceva care e zis, rezis, făcut, dovedit, şi cu 
„altiel de puternice argumente dovedit, cu argumente hotăritoare 
„dovedit definitiv, apoi desigur e aceasta... i 

„Se știe că social-democraţia tutulor țărilor constituţionale 
„nu admite micăeri tactica violentă revoluționară, iar social-de- 
„mocraţia germană a inventat chiar un termen special de bat- 
„jocură pentru o astfel de tactică, zicindu-i «revolutionärer Putsch» 
„unde cuvintul «Putsch» Insemnează un amestec de blufi şi in- 
„scenare ridicola*...*) 

„Şi apoi d. Gherea consacră nu mai puţin de o treime din 
articolul d-sale (8 pagini din 241...) pentru a se scutura de „put: 
şism* şi de „tactica putșisto-revoluţionară“... (Ce cuvinte 1...) 

Nu vi se pare extraordinar ca cu să fi adus acest argu- 
ment împotriva social-democratismului, dacă toată chestia e re- 
zolvită prin faptul, că social-democraţii romini „au zis, au rezis, 
au dovedii* tot ce se putea zice, rezice şi dovedi impotriva... 
„putșismului* (Ah 1...)? 

„Să admitem că, după d. Gherea, eu nu cunosc literatura 
socialistă rominească. Dar d-sa însuși constată, că social demo- 
crația „Hicăeri nu admite tactica violentă revoluționară“, — şi, dacă 
„hicăeri*, ce fel de argument e acesta Impotriva social-demo- 
cratismului ? 

_ Lucrul se explică foarte simplu: d. Gherea,—in loc de cu- 
vintele „partid revoluţiona“, „acţiune revoluționară“, „politică 
revoluționară*,—a pus în gura... „diavolului“ expresiunile „tactica 
şi calea violențelor revoluționare“, „tactica violentă revoluțio- 
mară* sau „pulșisto-revoluționară*, „pulşism*, etec... 

Şi cu ajutorul acestei operațiuni a putut să treacă liniștit 
alături de toată argumentaţia mea, şi să scrie opt pagini inutile, 
o treime Intreagă din articol, triumiind asupra... „diavolului, 

Desigur, social-democraţia din ţările constituționale „nicăeri* 
nu admite calea violențelor revoluționare (vom vedea Indată şi 
marginile acestei afirmāri). Dar, in zădar „Manifestul comunist“ 
spune că socialiștii („comuniştii“) trebue să susțină „peste tot 
orice mişcare revoluționară impotriva raporturilor actuale sociale 
şi politice*? **) Şi ceva mai jos că: „Socialiștii proclamă sus 
şi tare că aceste scopuri nu vor putea fi atinse fără răsturnarea 
violentă a intregii ordine sociale actuale ?* Şi in zâdar se spune 
mai departe: „SA tremure clasele dominante la ideia unei revo- 
luţiuni comuniste“ ?... In zădar Fr. Engels proclamă, in 1895, că so- 
cialiștii „nu pot renunța la de revoluție: dreptul de re- 
voluţie este unicul, realminte, drept istoric"?...**) In zădar toate, 


*) „Viitorul Social”, Mai, 1908, p. 267- 8. Sublinierile sînt ale mele. 
++) „Manifeste communiste", ed. din 1901, p- 62—83 
+) „Die Klassenkämpfe in Frankreich", introducerea de Engels, p. 17. 


5 


iz VIAȚA ROMINEASCA 


dar absolut toate, congresele declară că „social-democraţia este, 
prin esenţa ei, revoluționară“ ?.... In zădar, în sfirşii, cel mai „or- 
todox* dintre social-democraţi, în polemica lui recentă cu Ed. 
Bernstein, alirmă că social-democrația „nu poate răminea un 
partid ce se mărgineşte la reforme democratice socialiste, ci tre- 
bue să fie un partid... revoluținnar*?....*). 

Şi iată cum explică K. Kautsky acest caracter revoluţio- 
nar al social-democraţiei: 

„Fiecare partid trebue să aibă un scop final, nu ca un ter- 
„men al evoluțiunii sociale (aceasta din urmă nu are nici ter- 
„men nici scop final), ci ca mu scopal activității sale practice“... 

Şi care este scopul uctizități: pr tcea social- democraţiei ? 

„Revoluția socială—râspunule Kautsky —este scopul fatal 
spre care tinde orice organizație autonomā a proletariatului“ (de 
aceia In citația de mai sus, in locul punctelor lăsate de noi, el 
spune chiar „partid al revoluţiunii sociale“); şi de aici „cine or- 
ganizează proletariatul pregăteşte revoluța socială” şi nu reu- 
șește in această organizaţie, decit in măsura în care „lâmurește 
„clasa lucrâtoare asupra necesităţii revoluțiunii sociale“. 

Dar în ce constă această revoluțiune socială —scop practic 
al partidului, şi pe care el trebue să-l realizeze prin propriile-i 
puteri ? „la intrebuinţarea paterii politice pentru distrugerea mo- 
dului de producțiune, pe care se bazează ordinea socială actuală”, 
(In treacăt: „E clar că un partid popular, în care predomină 
interesele țărânimii şi ale micei bu-ghesimi, va răminea intotdea- 
una pe terenul organizațiunii sociale actuale, a propriețăţii indi- 
viduale“, etc.) 

Dar, bine ințeles, „aici nu este vorba despre revoluție in 
sensul polițienesc al acestui cavint, adică răscoală armată“. „Re- 
voluția soc'ală şi revolta sint două idei cu totul devsebite*, pre- 
cum şi „termenul de rezvoluțiune polilică nu esie sinonim cu o 
răzvrătire“... „Revoluţia socială este un scop pe ‘are un partid 
şi-l poate propune în principiu, pe cind răscoala este numai un 
mijloc, despre care nu se poate judeca decit ercmindu-i opor- 
tunilatea*. „Un partid politic ar fi inept dacă var hutări fn 
principiu pentru răscoală, cind i-ar sta la dispozitie chile mai 
sigure şi mai pulin groäsnice*...**) 

Aşa dar, social-democrația e un partid revolution or. in pri- 
mul rind, prin faptul că işi propune. ca seob ul act- vitdjii sale 
practice, revoluția socială, distrugerea lemeliilor taseṣi ale sü- 
cietății actuale, 

Dacă, in al doilea rind, ea nu admite în principin „calea 
violenţelor revoluționare“, ea mici nu o respinge „in principiu“, — 
fiindcă, cum foarte bine observă Kautsky, chestia mijloa-elor e 
totdeauna o chestie de oporhunilate, şi ar Îi o inepție să se pre- 
dice violența, când „stau la dispoziție mijloacele mai sigure și 
mai puțin groaznice“, 


*) E. Ka „Le Marzinmna*, p, 3585. 
* Op. cit, p- , passim. 


NEOIOB GIA D-LUI GHEREA 423 


„Spre a lămuri şi mai bine această chestie, apostolul ortodo- 
xismului marxist spune In altă parte: 

„Partidul socialist nu are nici nu temeiu de a se slăbi, in- 
„dreptându-și tactica după o situațiune particulară, după eventua- 
„litatea unei catastrofe, dar el nu trebue de asemenea să o re- 
„ducă pentru totdeauna la lucrarea măruntă a timpurilur de 
„Pace (in textul german: die friedliche Kleinarbeii für alle 
„Zeiten), O tactică care din principiu nu ţine nici o socn- 
„teală de crize, de catastrole, de revoluţiuni, pentru el este tot 
„atât de dăunătoare, ca și tactica care speculează numai asupra 
„acestor eventualități. Partidul socialist trebue să profite de 
„bate siluațiunile şi niciodată så nu-şi lege minile*,..*). 

Dar social-democrația e un pariul revoluționar nu numai 
prin faptul, câ scopul activității sale practice e revoluționar, nici 
numai prin faptul că pentru ea Intrebuințarea de mijloace vio- 
lente e o chestie de nportunitate. Caracterul ei revoluţionar apare 
mai cu evidenţă din atitudinea ri revoluționară, din punctul pi «de 
vedere revoluținnar, in acțiunea politică de toate zilele, 

„Chestiunea de a ști—spune Kautsky—care este scopul fi- 
„nal al politicii noastre, revuluția sau numai reforme sociale, este 
„intim legată cu chestia de organizație şi de propagandă a pro- 
„letariatului ca partid politic în timpul de față. — Alei, stăruința 
„de a afirma punctul de vedere revoluţionar, pe de o parte, ar 
„fi fost tot aşa de puţin explicabilă, ca şi, pe de altă parte, vio- 
„lentă atacurilor reformiștilor impotriva aşa numitelor firade re- 
„voluționare*... Şi el explică că numai uceastă atitudine revo- 
luționară justifică diferenţiarea proletariatului de celelalte grupări 
democratice: „politica de concentraţiune democratică, fuzionarea 

„proletariatului intr'un partid al tuturor claselor populare, implică 
„renunțarea la revoluție, obligațiunea de a se mulțumi cu re- 
forme sociale"). 

Aceasta este doctrina oficială a social-democraţiei, şi ca a 
fost formulată de nenumărate ori la congresele partidului, pentru 
a lămuri atitudinea lui faţă de celelalte partide,—aşa de pildă, 
incă între rezoluţiunile congresului din Berlin (1892) cetim : 

„Social-democraţia nu a refuzat niciodată sprijinul ei sau— 
„dacă ele porneau din cealaltă parte— consimţimintul ei la acele 
„măsuri legislative, cari ar putea Inbunâtâţi starea muncitorimii, 
„In actualul sistem economic, Insă ea consideră astfel de mă- 
„suri numai ca mici aconturi, cari nu pot nici întrun caz dis- 

„trage partidul dela năzuința lui de a reconstrui statul şi socie- 
„tatea pe baze socialiste. Social: democrația e în esența ei re- 
„voluționară* .. : E 

Si numai această atitudine revoluţionară ne poate explica 
pentru ce social-democraţia nu admite colaborarea In opera de 


Ibid., p. 308-9, 
ras) bid, p 339. 


su VIAȚA ROMINEASCA 


guvernămint chiar cu elementele cele mai inaintate ale burgheziei. 

Această chestiune s'a pus In Franța și în Anglia intr'o 
formă specială: dacă socialiștii pot intra intr'un minister „bur- 
ghez* ? Ea este la ordinea zilei în Belgia şi in Italia, şi in cu- 
rind, desigur, se va pune şi în statele Germaniei de sud, 

Dacă social-democraţia n'ar năzui decit la reforme sociale, 
oricit de adinci și radicale, refuzul ei de a colabora în aceste 
imprejurări la opera de guvernămint ar constitui o inepție şi o 
monstruozitate. 

Reformiștii pun doar social-democraţilor intrebarea : Credeţi 
că se pot aduce inbunătăţiri serioase in folosul muncitorimii, chiar 
in cadrul societăţii actuale? Atunci pentru ce refuzați să le rea- 
lizaţi voi înşivă, odată ce noi acceptăm colaborarea voastră ? 

Dar din punctul de vedere revoluționar refuzul este cel 
puţin logic, 

Astăzi nimeni nu mai crede in armonia de interese sociale, 
cum o înţelegea un Bastiat. Antagonismul între diversele interese 
sociale e o realitate, de care işi dau seamă şi oamenii de știință 
şi bărbaţii de stat. Acest antagonism insă nu există numai in- 
tre capitalişti și proletari, dar şi intre capitaliști şi proprietarii 
fonciari, şi chiar Intre diferitele forme ale capitalului,—capital in- 
dustrial, capital comercial, capital de bancă, etc. 

Dar totuşi statul şi societatea nu ar putea propăşi, dacă în 
fiecare moment dat nu s'ar menținea oarecare echilibru nestabil 
intre forțele antagoniste. Formula acestui echilibru, determinată 
de raportul real de putere, variază dela un timp la altul şi dela 
v ţară la alta, şi atirnă foarte puţin de voința oamenilor, 

Acest fapt face cu putință colaborarea între reprezentanţii 
intereselor antagoniste, dacă se face abstracție de punctul de ve- 
dere revolu(ionar. 

Un om de guvernămini, oricită simpatie ar avea pentru 
vre-unul din elementele sociale in luptă, oricit i-ar recunoaște 
chiar dreptatea din punctul de vedere al filozofiei sociale abstracte, 
în cazul unui conflict violent, nu poate inainte de toate scăpa din 
vedere necesitatea de a menţine echilibrul, In condiţiunile şi tm- 
prejurările concrete ale unei epoci şi societăți date. Aceasta este 
de esența unei opere de guvernămint, fie ea animală de năzuinţe 
de reforme cit de radicale, fiindcă ruperea echilibrului poate opri 
in loc toată viaţa socială şi naţională, şi periclita insăşi exis- 
tența statului, De aceia cuvintele „pacea socială” se aud aut de 
des din pura bărbaţilor de stat, şi de aceia compromisul e me- 
toda de căpetenie a oricării acțiuni de guvernâmint şi a oricării 
opere de reformā, 

Dar din punctul de vedere revoluţionar, reformele—aceste 
„aconturi nelasemnate* —au un interes cu desăvirşire secundar 
față de scopul real al uchivității practice, cum se exprimă 
Kauisky,—revoluţia, iar conilictele şi chiar ruperea de echilibru 
— oricum s'ar aranja ele de oamenii de guvernâmint,—se prezintă 
ca prilejul cel mai prielnic pentru agitație, pentru propagandă, 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 42 


pentru organizarea forțelor revoluţionare, 
pregătirea revoluțiunii, care, repet, e scopul real al activităţii practi 

Tura Afii practice, 

1 acest punet de vedere este foarte suggestiv conflictul 
recent dintre A, Briand, primul ministru francez, şi social-demo- 
crația franceză cu prilejul grevelor dela câile ferate. Şi e indi- 
ferent daca Briand și-a făcut toată datoria în cazul de fața. Cred 
personal, că nu şi-a făcut-o. Dar chiar dacă nu i s'ar fi putut 
imputa nimic, dacă el ar fi făcut tot ce-i sta în putere să facă, 
ca şei de guvern, în folosul muncitorimii,—situaţiunea în fond 
ar fi râmas aceiași. Fiindcă un socialist, intrat Intr'un guvern 
de astazi, oricit de sincer ar fi, şi oricit de devotat intereselor 
clasei muncitoare, e silit să renunțe la punctul de vedere revolu- 
ţionar şi la atitudinea revoluţionară, şi să rămină numai pe tere- 
nul de reforme şi, prin urmare, de compromis, tinind seamă 
de raportul concret de putere dintre diferitele forte sociale in fie- 
care moment. Şi atunci ciocnirea cu politica revoluționară ajunge 
inevitabilă. 

_ Lämurind inţelesul cuvintului „revoluționar“, in deosebire 
de interpretarea „poliţienească*, cum se exprimă el, K, Kautsky 
spune: „Roșesc că sint silit să repet aceste locuri comune“, 

Şi d. Gherea mia silit la aceste desvoltări... 

„Aşa dar, cind am spus că atit problema noastră naţională, 
clt şi situațiunea internaţională şi imprejurările istorice nu ne in- 
gădue luxul unui partid revoluționar, am înțeles, că nu putem 
avea un partid, care să-şi propună ca „scop al activității sale 
practice“ —-revoluţia socială ; câ nouă ne este inchisă calea vio- 
lenţelor revoluționare nu numai din considerațiile de oportunitate 
ale social-democraţiei europene (acest al doilea punct, Il recu- 
moaşte şi d. Gherea, lără insă să tragă concluziile fatale); că, în 
consecință, nici un partid din Rominia nu poate urmări o politică 
revoluționară, nu-şi poate permite atitudinea revoluţionară şi nu 
poate sta in fața conflictelor sociale pe punctul de vedere re- 
voluționar. 

Poate d. Gherea pretinde că nu mam exprimat destul 
de clar ? 

Dar nu numai că am vorbit despre acest lucru, amintind și 
de criticile lui Ed. Bernstein la adresa revoluționarismului, ci 
am opus expres „politica de reforme*— „acțiunii revoluţionare !*,., 

lată, de pildă, citeva rinduri: 

„Imi dau seamă tot aşa de bine ca şi orişicine de toate 
„scâderile şi de toate nemerniciile vieţii noastre de stat... Dacă 
„insă ele ne indeamnă spre o politică hotărită de reforme adinci 
„şi largi,—ele nu ne pot ierta, în împrejurările concrete, o ac- 
„liune revoluționară, care ar alinge la râdâcină puterea insăși 
„a statului“ *).... 

Mai mult. Comparind din acest punct de vedere situațiunea 
internaţională a Rominiei şi a Rusiei, am scris tot acolo: 


—intr'un cuvint, pentru 


+) „V. Re, 1908, vol. VIII, p. 51. 


san VIAŢA ROMINEASCA 


„priviți cele ce se petrec chiar acum în Rusia, unde par- 
„tidul de guvernămint al Rusiei constituționale de mine, parti- 
„dul constitufional-democrat -are curajul să adopte In chestia 
„agrară un program allt de apropiat de naționalizarea pămintu- 
„lui. Biruinţa sau Infringerea acestui partid. vădit, atirnă inainte 
„de toate de raporturile sociale interne din Rusia, Şi oricit ar 
„pulea Inspăiminta naționalizarea pămintului chiar pe cele mai 
„inaintate partide de guvernâmint din Apus, partidul constituțio- 
„nal democrat rus poate hrăni nâdejdea, că biruinţa lui în țară 
„poate determina o nouă indrumare in politica agrară a statelor 
„civilizate şi, deci, poate privi cu oarecare indiferență această 
„spaimă“... 

Este vorba de „putşism* aici ?.... 

In „Neoiobânia* d. Gherea, el însuşi, ne spune: 

„proprietarii ştiau loarte bine (la 1864) că nici prin gind 
„nu-i putea trece lui Cuza ca să le mai ia moşiile (afară „de 
„partea stabilită prin lege) ṣi să le dea țăranilor; şi dacă i-ar 
„fi venit în gind aşa ceva. mur fi permis-o Europa”... (p. 65-6). 

Cum vedeţi, d. Gherea işi dă seamă de deosebirea, in 
acestă privinţă, a siluaţiunii noastre internaționale. In Rusia „Eu- 
ropa* n'ar putea „să nu permită” ţarului o nouă improprielărire, 
cum ar fi putut face aceasta faţă de Cuza. 

Din cauza „putşismului* lui Cuza? El avea doar la dispo- 
ziţie „calea legală“ a articolului 18 din „Statutul* aprobat prin 
plebiscit, — articol, câruia dainrim nu numai legea de improprie- 
tărire, ci şi toată legislaţia noastră civilă şi penală, ca şi toată 
organizația administrativă. 

Dar am lost şi mai deslușit Ceva mai la vale puteţi ceti 
In studiul meu: i 

„pentru orice om serios e lămurit că pentru Rominia 
„orice politică revoluţionară, în ce priveşte bazele înseși ale 
„vieții sociale, e o lantasmagorie uiltă nu numai din cauza si- 
„luaţiunii internaţionale. x 

„Ţara noastră nu poale avea prezumţiunea de a deschide 
„cărări nouă în istoria universală. 

„Nici imprejurările noastre sociale, nici gradul de cultură, 
„nici insuşirile morale ale unui popor, În a cărui (ărânime trä- 
„eşte încă sufletul de iobagi, iar in clasa diriguitoare sint Incă 
„vii tradițiile fanarului,—nu pot indreplăţi năzuința de a ne pune 
„in fruntea omenirii In ce priveşte premenirea formelor sociale. 
„Sa fim fericiţi, dacă ne vom putea ţine nu prea departe în urma 
„inaintaşilor noștri*.,, 

Şi în altă parte: 

„In aceste condițiuni... este cu desăvirşire exclusă, prin 
„firea Insâşi a lucrurilor, orice politică revoluționară şi, deci, 
„Rominia din principiu nu-şi poate permite luxul unui partid 
„revoluționar... 

In sfirşit citind un pasagiu din „Ce vor socialiștii romini“, 
cu urmez: 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA + 


„Atunci ? Dacă chiar cu toții fiind socialişti, «dela opin 
„pâna la vladică», incă n'am putea realiza «o ge A: de kesa 
„socialiste»,- iar, pe de altă parte, «realizindu-se» în Europa 
„ăceastă «stare», vädit că nici cei mai feroci emincători de so- 
„cialişti» mar mai putea impiedica introducerea ei şi la noi (daca 
„Du Sar transiorma chiar de a douazi ei înşişi in socialiști... 
„târă voe) :— ce rost mai poate avea atunci un partid erevolu- 
„ționar», social- democratic“ *),.. 

„Putșism*, „tactică putşisto-revoluționară ?*.... 

Se poate, bine înțeles, discuta dacă am sau nu am drep 
tate in fond. Şi aceasta era de datoria d-lui Gherea să discute, 

Injeleg ca d-sa să-mi fi arâtal cà greşesc in ce priveşte analiza 
situațiunii noastre din punctul de vedere al problemelor sociale, po- 
litice ori naţionale, sau din punctul de vedere internațional. şi al 
imprejurărilor istorice; sau că, fiind această analiză exactă, ea 
nu impiedicā formarea unui partid, care ar urmări, ca scop prac- 
tic, revoluținnea socială ; sau, in sfirsit, că, deşi sintem reduşi la 
aşteptarea sā ne cadă „societatea viitoare“ ca o... pară mâldiață 
din Apus, „atitudinea revoluționară“ nu degenerează totuşi intr'o 
poză ridicolă şi inofensivă, care poate numai atrage indulgența și 
buna-voinţa elementelor reacționare, tocmai fiindcă slăbeșie ac- 
țiunea de reformă. (Vom avea ocaziunea să arătăm, că, In reali- 
tate, consecinţile ei sint şi mai urite). 

Dar d. Gherea nu ne spune mimic din toate acestea. Nici 
un cuvint! 

In schimb jertieşte disertaţiunilor... „pulşiste*, o treimein- 
treagă din „răspunsul* d-sale, deși mărturiseşte că ele au mai fost 
„Zise, rezise, dovedite şi răsdovedite*.... 

Poate f un exemplu mai clasic de deplasare a obiectului 
unei discuţiuni ? 

Şi dacă d. Gherea procedează astfel Intro chestie attt de 
simplă şi limpede in sine (avind în vedere pe social-democrati, 
nici nu credeam că am nevoe de atitea lămuriri l), la ce ne pu- 
lem aştepta acolo unde problema, prin firea lucrurilor, e mai 
complicată şi mai grea ?... 

Să urmărim dar cu băgare de seamă cotiturile logicii d-lui 
Gherea. 


In „Cuvinte uitate“ d. Gherea zice că se mărginește să răs- 
pundă numai la obiecţiunile, sau numai la o parte din obiecțiu- 
nile, ce am adus In ce privește justificarea unui partid social-de- 
mocrat în Rominia. 

Pentru a improspăta în memoria cetilorilor argumentaţia 
mea, voiu rezuma-o aici In puține cuvinte, 

Am căutat în această argumentatie, —intrucit mă adresam, 
In primul rind, socialiștilor, spre a nu complica inutil discuţia, — 


*) Ibid, p. b0—52, passim. 


428 VIATA ROMINEASCA 


să mă sprijin pe doctrina marxistă oficială, citind peste tot 
chiar cuvintele proprii ale marilor dascăli ai social-democratismu- 
lui, şi am imâtat că ea poate fi formulată In urmâtoarele teze: 

1) Un partil politic din orice țară nu poate urmări decit 
rezolvirea problemelor născute In această ţară, și pentru a câror 
rezolvire sint faţa condifiunile materiale necesare. 

Pentru a dovedi această afirmaţiune, am citat numai pe K. 
Marx insuși şi pe discipolii săi. Voiu reproduce aici o singură 
citație din Fr. Engels: 

„Rezolvirea de câtră o societate ce se află pe o treaptă in- 
„ferioară de desvoltare, a acelor probleme, cari se pun, și nici 
„nu se pot pune decit Inir'o societate cu mult mai desvoltată, — 
„e o imposibilitate istorică... Orice formaţiune economică trebue 
„să rezolve problemele ei proprii, ce se nasc in ea Insăşi. Dacă 
„cineva ar tinde să rezolve nişte probleme, ce s'au născut în- 
„tr'o formațiune economică cu lotul străină, aceastu ar consti- 
„tni culmea absurdității* *). 

2) Problema pe care tind să o rezolve partidele social-de- 
mocratice din Apus e revoluția socială: distrugerea societății ca- 
pitaliste şi Intemeiarea „societăţii viitoare* pe baza de sociali- 
zare a tuturor mijloacelor de producție. 

3) Realizarea acestui scop presupune: a) un anumit grad 
de desvoltare a societății burgheze și b) organizarea proletaria- 
tului, ca partid politic autonom și revoluţionar. 

Şi acest partid nu se poate naște decit în anume condiţi- 
uni. lată cuvintele lui K. Kautsky, citate de mine: 

„Orice partid trebue să urmărească cucerirea puterii poli- 
„lice, pentru a organiza statul In conformitate cu vederile sale 
„Şi spre a utiliza in acest sens acțiunea puterii statului asupra 
„formelor sociale... Un partid, care dela început ar declara, câ 
„el nu poate lucra cu folos decit in opoziţie, că el tinde numai 
„să capete influență şi nu puterea,—un astlel de partid, prin a- 
„ceasta chiar, s'ar paraliza singur şi şi-ar instrăina cu desăvir- 
„Şire orice increderere a maselor populare*...**) 

Citind mereu autoritățile marxiste, am arătat mai departe că 
asemenea partid nu-l poale crea orice muncitorime sâracă, nici 
măcar orice proletariat **). Mai mult: chiar proletariatul, care 
ar avea toate insuşirile necesare, nu se poate diferenția într'o or- 
ganizaţie politică autonomă, nu poate „tăia —cum spune Kautsky— 
„firul ombilical ce-l leagă polificeşte cu societatea burgheză“, de- 
cit în anume condițiuni, —din cari, In primul rind este „inră- 
dăcinarea în viața publică a institupilor şi a moravurilor demo- 
cratice* ****), 

4) In Rominia nu se pune, ca o problemă actuală, däri- 


e „V. R“, 1907, vol. VI, p. 174 
E) EV. Bey 1908, vol. VITI, p. 53. 


Sa i „pe 54. 
*9%%) Ibid., p. 60 şi urm. 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 429 


marea societăţii burgheze, care nu s'a desvoltat incă, şi deci nu 
poate fi un partid care să urmărească revoluția socială, ca scop 
practic al activității sale. 

Capitol după capitol al studiului meu analizează proble- 
mele noastre naţionale, sociale, economice şi politice, spre a in- 
vedera toată deosebirea intre faza actuală a vieţii noastre de 
stat, şi acea din Apus, Şi ca rezultat, ajungem la concluzia, că 
a năzui la crearea unui partid social-democrat in Rominia ar 
constitui, vorba lui Fr. Engels, „culmea absurditâții“, 

5) Dar nici nu avem elementele sociale necesare pentru cre- 
area unui astfel de partid,—şi chiar intrucit le-am avea, ele nu 
se află în situația in care, după K. Kautsky, proletariatul se 
poate diferenția întrun partid politic autonom şi revoluţionar,— 
condiţiunea esențială a social-demaocralismului, (Pe lingă că nu 
ne putem, în genere, permite luxul vre-unui partid revoluționar). 

Ce răspunde d. Gherea la toate acestea? 

Tăgădueşte d-sa, că un partid politic nu se crează decilin 
vederea problemelor existente intr'o țară ? Tăgădueşte afirmarea 
lui Engels că năzuința de a rezolvi problemele sociale, ce nu 
s'au născul incă, ce pot izvori numai dintro altă formațiune 
economică cu totul străină, „constitue culmea absurdităţii* ? Nu, 
d. Gherea nu spune nici un cuvint despre aceasta, 

Tâgăduește d-sa, atunci, că partidele social-democratice 
apusene sint produsul unei anumite faze sociale şi urmăresc re- 
voluția socială ? larăşi, nu! 

Dar poate d. Gherea se ridică impotriva lui Kautsky, în 
ce priveşte rostul oricărui partid politic, sau în ce priveşte con- 
diţiunile speciale, cari lac cu putință organizaţia proletariatului, 
cind el posedă Insuşirile indicate, intr'un partid revoluționar şi 
autonom ? De loc! 

Sau d-sa crede că în țara rominească dărâmarea societăţii 
burgheze poate constitui o problemă actuală a vieţii noastre so- 
ciale şi poate deci forma obiectul practic al unei acţiuni poli- 
tice? Şi mai puţin. (Aţi văzut, cum d. Gherea a ocolit această 
întrebare), 

Dovedeşte d-sa cel puţin, că in Rominia există ele- 
mentele sociale necesare pentru crearea unui partid social-demo- 
crat analog celor din Apus? In zădar aţi câuta o astfel de do- 
vadă in articolul din „Viitorul Social“, 

Prin ce minune, atunci, acceptind aceste premise, sau la- 
sindu-le neatinse, teoreticianul social-democratismului romin reu- 
şeşte totuşi să ajungă la concluzia, că un partid social-demo- 
crat se poate naște și In Rominia și poate avea vrun rost po- 
litic serios ? 

Sa cercetăm, pas cu pas, argumentaţia d-lui Gherea, 

Pe o jumătate de pagină d-sa, mai intăiu, repetă de vr'o 
cincisprezece ori aceiaşi idee, variind chiar foarte puţin cuvin- 
tele : 


+30 VIAŢA HOMINEASCA 


„N'avem substratul social care să-i fi dat naștere [socia- 
lismului)*; „n'avem proletariat industrial ca In occident”; „aşa 
e, faptul e adevărat, n'avem acest substrat social, n'avem pro- 
jetariat ca In occident*; „n'avem proletariat, dar burghezime a- 
vem ?*; „burghezimea şi proletariatul, sint strins şi indisolubil 
legate*; „nu se poate burghezie fără proletariat*, „cum nu se 
poate proletariat fără burghezie“; „cu cit mai puternic ca clasă 
e proletariatul, cu atit şi burghezia, și vice-versa*; „burghezimea 
şi proletariatul sint tot aşa de indisolubil legaţi unul de altul*...; 
„deci, în aceiaşi măsură în care n'avem proletariat.. n'avem nici 
burghezime*; „d Stere ştie asta... un proletariat neexistent... o 
burghezime neexistentă“; „Aşa dar, în aceiaşi măsură in care n'a- 
vem proletariat, n'avem nici burghezime..* *}. 

Pentru ce această repeţire ameţitoare, până la ipnoză, a a- 
celoraşi cuvinte, mai ales câ şi „d. Stere știe asta“ ? 

Pentru a pregâli o... „lovitură de teatru“, lat-o: 

„Ori, expresia teoretică a burghezimei e liberalismul— în 
„politică partidul liberal—și deci, dacă nu putem avea socialism 
„neavind proletariat, nu putem avea nici liberalism şi partid li- 
„beral ca în occident*...”*). 

Abil t... 

Sa presupunem, pentru moment, că d. Gherea are in totul 
dreptate, 

Dar, cine a susținut câ noi avem „un partid liberal ca in 
occident* ? Am spus eu undeva că vre-un partid la noi Intru- 
pează concepţia clasică a liberalismului din Apus (care, fie zis 
in treacăt, astăzi dispare chiar acolo) ? 

Insă orice societate umenească, dela cele mai sâlbatice 
horde din intunecimile Africei sau ale Australiei, până la cele 
mai civilizate state din Europa, presupune mișcare, desvaltare, 
propâşire. Şi, prin urmare, în orice societate omenească se găsesc 
elementele sociale interesate In conservarea vechilor instituţiuni, 
şi altele, cari nâzuesc la schimbarea acestor instituțiuni. Lupta 
dintre aceste elemente, tn varietatea ei infinită de forme, consti- 
tue chiar unul din factorii esenţiali ai progresului, Şi iarăși 
prin urmare, peste tot se poate vorbi.—chiar acolo unde nw 
există viaţă politică propriu zisă, —despre un „partid conservator“ 
şi „un partid progresist“, pentru a caracteriza tendinţile diferite- 
lor elemente sociale, In fapt, bine înţeles, cuprinsul concret al 
acestor lupte, — „programele politice“, dacă voiţi—vor varia 
enorm de la un timp la altul, dela o ţară la alta. Visul unui 
„progresist* din Patagonia sau Eschimosia poate ar lace să ro- 
şească pe reacţionarul cel mai negru chiar din Turcia. Dar 
aceasta nu schimbă esența lucrurilor, 

Şi in societăţile cu o viață politică relativ foarte desvol- 
tată, cuprinsul concret al noţiunii de „progresist“ se poate deo- 
sebi foarte mult. 


*) „Viitorul Social“, Maiu, 1908, p. 253. 
s+) Îbid., p. 253. 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 43% 


| Dacă, deci, d. Gherea ar fi dovedit, că partidul progresist 
din Rominia nu are dreptul de a se intitula „liberal“, in sensul 
european al cuvintului, intrucit aceasta ar avansa discuțiunea 
noastră ? Vrea oare d-sa să ne spună, că iñteucit un partid işi 
uzurpează, pe nedrept. acest titlu, pentru ce nu ar face şi relalt, 
lot aşa pe nedrept, şi cu elicheta de social-democrat ?.... 

Ori d-sa poate deduce din faptul, că noi nu avem „un pär- 
tid liberal ca in occident“, concluzia extraordinară, că totuşi pu- 
tem avea un partid social-democrat „ca în occident* ? 

Ce fel de logică e aceasta ? 

Şi oricit de extraordinar s'ar părea, acesta este, în fond, 
silogismul d-lui Gherea! 

„Ce avem noi ca în occident ?*, se întreabă d-sa. Şi după 
ce pare a râspunde că nu avem nimic „ca în occident*, logi- 
cianul nostru substitue acestei Intrebări, pe nesimţite, o alta : rele- 
vind obiecţiunea, câ „socialismul mare ia noi acele condițiuni 
sociale, cari iau dat naştere în occident“, autorul „Cuvintelor 
uitate“, triumlâtor, ne somează să răspundem-— dar ce are la 
noi aceste condițiuni 2* 

Şi 4 Gherea arală apoi că nici Intocmirea noastră „politi- 
co-socială*, nici acca „juridico-socialâ*, nici insbtuțiumle şi ma- 
nifestările noastre culturale (bine ințeles, săgețile Impotriva uni- 
versilăţilor noastre erau aici de rigoare, —antagonistul fiind un 
profesor universitar...) nici rezultatele progresului tecnic nu s'au 
desvoltat la noi numai din condiţiunile vieţii noastre interne, ci 
şi sub inrlurirca din afară. 

Toate acestea pentruca d. Gherea să poată afirma,— cu a- 
cea emlază obicinuită la d-sa orideciteori descopere vre-o Ame- 
rică... după Columb,— „0 lege a desvoltării societăţilor înapoiate“, 
lege, pe care d-sa o formuleaza astfel : 

„Ţările rămase în urmă intră în orbita ţărilor capitaliste 
„inaintate, ele se mişcă în orbita acelor ţări şi întreaga lor viaţă, 
„desvoltare şi mişcare socială e determinată de epoca istorică 
„in care trăim, de epoca capitalisto-burgheză. Și această deter- 
„minaţiune a vieții şi mișcârii sociale a ţărilor Inapoiate prin cele 
„inaintate e însăşi condiția necesară de viaţă, şi în această aler- 
„gare ele sint nevoite să facă de multe ori în ani ceja cu celelalte, 
„cari le-au distanțat așa de mult, au fâcul in secole; tempo deci, 
„Şi de multe ori însuşi caracterul mişcării lor țeursivul aici Imi 
„aparţine mie,—d. Gherea dimpotrivă strecoură această rază 
„parcă „in surdină“ 1...) trebue să fie altul decit al ţărilor inain- 
„tate capitaliste, de aceia mișcarea lor şi toate manitestaţiunile 
„lor sociale se fac de multe ori prin sărituri, prin zi zaguri, sinf 
„Său para fi anurma/e*...*) 

Acestei „legi* d. Gherea ii acordă atita Insemnătate, incit o- 
altă treime din „Cuvinte uitate", alte opt pagini (253 —260) sint 
consacrate nenumăratelor variaţiuni pe această temă. Se pare că, 


+ „Viitorul Social”, Maiu, 1908, p. 256. 


4322 VIAŢA ROMINFASCA 


pentru d. Gherea, rezultă din ea insâși, fārä nici o analiză ulte- 
rioară, că deşi nu avem nimic ca în occident, şi deşi toate s'au 
desvoltat la noi In alte condițiuni, totuşi ni se impune un partid 
social-democrat ca... în occident. (D. Gherea se exprimă peste 
tot,—-printr'o conluziune asupra cărcia vom reveni, — „Socialism* 
in loc de „partid social-democrat*, care este obiectul discuţiu- 
nii dintre noi)... 

Dar această lege, dacă vom lăsa la a parte exagerările de 
limbaj şi salturile de logică, pe cari le vom releva indată, se 
rezumă in două propoziţiuni foarte simple: 

In faza noastră istorică, viața economică transformă intreg 
rotundul pămintese intrun singur complex, in care diferitele re- 
giuni ale globului sint într'o atirnare reciprocă mai mult sau mai 
puţin strinsă. 

Si, în al doilea rind, țările inaintate influențează puternic 
mersul evoluţiunii sociale din cele inapoiate. 

Amindouă aceste propoziţiuni sint absolut adevărate. (Nu- 
mai că d. Gherea uită că şi țările Inapoiate pot avea doza lor de 
inrlurire. Ca să nu vorbesc decit de un singur fapt: d-sa ar 
putea alla dela... K. Kautsky cum situaţia țărilor înapoiate poate 
inrluri chiar asupra mersului evoluțiunii sociale din cele inain- 
tate,--cum anume, aceste ţări tind a transforma Anglia, de pildă, 
din „labrica lumii" In „lada de fer a lumii*. Dar trecem), 

Nu cunosc un singur economist, un singur sociolog, un 
singur istoric care să lăgăduiască astăzi aceste udevăruri. 

In ce priveşte aplicarea lor la evoluţia socială a ţărilor ina- 
poiate, din punchul de vedere socialist, imi aduc aminte, că 
acum vre-o 25 de ani a apârut o lucrare a unui socialist ger- 
man, Paul Weisengrin, originar din Rominia, care anume le ilus- 
trează prin pilda Japoniei și a... Rominiei!... (Din nenorocire n'am 
la indămină această carte), 

Am contestat cu aceste adevăruri ? 

Chiar cetitorii, cari nu ar cunoaşte din scrierile mele decit 
studiul „Socialdemocratism sau poporanism ?*, incă iși pot aduce 
aminte, că, pe de o parte, tocmai din acest punct de vedere lâmuream 
eu rolul „capitalului vagabond: şi precizam, după A. Marx, situa- 
ţia specială creată țărilor Inapoiate prin desvoltarea capitalismului 
din Apus; iar pe de altă parte, In ce priveşte Intocmirea „polilico- 
juridico-socială“ cu arătam acolo, până la brutalitate, insemnâtatea 
influenţilor apusene, vorbind chiar despre „intervențiunea directă 
a politicii internaţionale“ şi despre „rolul lui Napoleon al Il-lea**). 
Mai mult, chiar din cuvintele reproduse în prima parte a acestui ar- 
ticol, se poate vedea-că, după părerea mea, dacă socialismul 
va triumfa în Apus, transformarea socială se va impune şi în 
hominia. 

Pentru ce dar această solemnă şi zâdarnică cheltuială de 
cerneală și hirtie, pentru ce toate aceste săgeți indreptate Impo- 
triva „sociologilor noştri“ ? 


+), „V, R.*, 1306, vol. IM, p. 52. 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA +33- 


„Pentru a acoperi acele salturi de logică, la care am făcut 
aluzia şi pe care urmează să le desvâlim acuma. 

E Desigur toate ţările intră astăzi „In orbita țărilor capitaliste 
inaintate“, şi desigur in evoluţia lor socială se resiringe puternic 
„Viaţa şi mişcarea ţărilor inaintate“, 

„Dar, mai îintăiv, oricit de puternică ar fi inrturirea țărilor 
inaintate, ea nu poate face, şi nu face niciodată, fabula rasa 
de tot trecutul ţărilor înapoiate, ci Inriurirea externă se com- 
bină cu antecedentele şi condiţiunile interne, chiar după legile 
simple ale mecanicii, intr'o rezultantă oarecare. Şi deci nu nu- 
mai „tempo“, ci şi, cum cu discrețiune se exprimă d, Gherea, 
„de multe ori însuşi caracterul mişcării lor trebue să fie altul 
decit al țărilor inaintate  capitaliste*,—şi citeodată chiar foarte 
mult „altul“, 

lată o pildă. Se descopăr în Africa bogate mine de aur ṣi 
alte bogății naturale. Indata capitaliştii engleji formează o „Char- 
tered Company“, care construeşte drumuri de ler, face instalați- 
uni şi uzine ultra-moderne, organizează administraţia, justiţia, 
poliția. Se poate o mai caracteristică „intrare In orbită* şi in- 
riurire asupra „vieții şi mişcării sociale* ? Dar—straniu rezultat-— 
prin „delerminaţiunea vieţii şi a mişcării sociale“ la triburile negre, 
de câtră cea mai splendidă „societate capitalisto-burgheză”, se des- 
voltă sclavia în toată puterea cuvintului, chiar acolo unde ca de 
mult nu mai exista! Presa germană şi franceză e plină de rëve- 
laţiuni senzaţionale asupra acestor grozăvii ale capitalismului ørt- 
glez; ca şi, de altfel, presa engleză asupra isprăvilor capitalis- 
mului... belgian in Congo! Şi descrierile maşinăriilor complicate 
şi ale clădirilor imense, iluminate cu electricitate, capătă o deo- 
sebită savoare prin contrastul cu inchisorile, unde sint ținuți în 
lanţuri, în afară de orele de muncă, „prolelarii* africani ai a- 
cestui „capitalism*,.. Dar intrind tn „orbita ţărilor capitaliste 
inaintate“ popoare intregi de atitea ori au putut ajunge la dege- 
nerare desăvirşilă şi chiar la picire de istov! Aşa de „altul“ 
poate fi „caracterul mişcării lor“... 

Ce rezultă de aici? Rezultă, pur şi simplu, că „legea* d-lui 
Gherea, prin sine Insâși, Incă nu ne poate lâmuri asupra carac- 
terului şi a mersului concret al evoluţiunii sociale dintr'o ţară tna- 
poiată anumită. 

Aşadar inrturirile externe se Iimbină cu condiţiunile inter- 
ne, putind da astfel în țările inapoiate rezultate citeodata cu totul 
neașteptate. Dar nu e numai atita, Din faptul că o țară „intră în 
orbita țărilor inaintate*, de loc incă nu urmează că orice feno- 
men din viaţa socială a acestor din urmă poate fi transportat și In 
ea, fie el cit de diformat prin răsiringerea în alt mediu. (Las la o 
parte aici Intrebarea dacă Intotdeauna este de dorii ca să fie 
transportat acest fenomen). 

Desigur, sint multe lucruri ce se pot transporta oriunde. O 
idee poate pătrunde, de pildă, In jara cea mai Inapoiată, dacă 
acolo se găseşte, din orice Imprejurare, un singur creer capabil 
să o conceapă. Rezultatele progresului tecnic, de asemenea, nu 


434 VIATA ROMINEASCA 


intimpină prea multă împotrivire: cu ajutorul capitalului străin 
şi al inginerilor străini s'au putul doar construi căi ferate, tele- 
grafe şi teleloane prin deşerturile Alricei şi printre gheţurile re- 
giunilor sub-polare. Chiar intocminile „politico“ sau „juridico- 
sociale* se aclimalizează relativ usor sub toate cerurile ; sint staże 
de Negri in Africa şi In Antile (Liberia, Haiti, Republica Domi- 
nicană), inzestrate cu conastituțiuni scrise ṣi corecte, care nu lasă 
nimic de dorit, din punctul de vedere al teoriilor de Drept Con- 
stituţiona]. Aceste importaţiuni, In combinațiune cu imprejurările 
locale, pot produce efecte sociale, după timp și lac, mai mult 
sau mai puțin deosebite de cele din țările inaintate, dar ne- 
contestalui vor avea o puternică Inrlurire oriunde 

In sfirşit toate se pot introduce din afară Dar un lucru este 
cu neputinţă de importat Intro țară: lupta între elementele So- 
ciule meexistenle şi punlru rezolvirea problemelor ce nu S'au 
născut incă în ca, (Rog pe cetitori să mă erte pentru enunțarea 
unor ast-fe] de „axiome*,—nu sint cu de vină.) 

S'ar putea, de pildă, importa oriunde anti-clericalismul, a- 
tit de caracleristic pentru unele din statele cele mai inaintate ? 

Inchipoiţi-va o ţară Inapointă. dar în care, din diferite 
imprejurări, nu s'a desvoltat clericalismul şi nu există problema 
separațiuni bisericii de stat, unde clerul nu constitue a forţă a- 
pâsătoare a conştiinților individuale şi unde, prin urmare, nu 
există mci conştinți revoltaie impotriva acestei apăsări S'ar pu- 
tea prinde In această țară anti-clericalismul ? 

Toţi cercetătorii ne descriu Japonia ca un astlel de stat; 
prin urmare intrebarea noastră nu e o simplă fantezie, Desigur, 
mulți Japonezi s'au format sub inriurirea culturii laice europene; 
„irelipgiozitatea”, cum s'ar exprima M. Guyau, e foarte răspindită 
printre ei. Un fost profesor la Universitatea din Tokio, H. Du- 
molard, ne spune chiar: „să nu întrebaţi pe un Japonez care 
este religiunca lui, el nu vå va înțelege măcar, (Japonezul, din 
poporul de jos chiar, își schimbă adesea, şi TAră nici o supărare, 
„rel giunea” după sezoane 1).*) Dar tocmai de aceia anli-clerica- 
lismul este cu neputința avvolo.. faule de combattanis ! 

Şi acest lucru e adevărat pentru price luptă, —culturală, po- 
litică şi socială. Ea nu poale fi nicrodată importată intr'o țară, 
oricit ar fi ca „in orbita ţărilor inaintate“, dacă fie imprejurările 
locale, fie inrluririle dim utura, n'au creat în ca însăşi condiţiu- 
nile necesare pentru această lupi, 

Aşa dar, incă odata: „legea* d-lui Gherea nu ne poate scuti 
de indatorirea de a cerreta realitatea noastră socială, pentru a 
răspunde la intrebarea, dacă sint la noi elementele sociale cari 
ar putea da materialul necesar pentru formarea unui partid so- 
cial-democrat, şi dacă se pune la noi, ca obiect al unei activi- 
Hai practice de partid, problema Insâşi care ar justifica această 
ormare, 


*) H. Dumolard-—La Japon, p- 221. 


iè 


 NEOIOBAGTA D-LUI GHEREA 435 


Pentru a motiva răspunsul, pe care l-am dat la aceste in- 
trebari, nu numai că am facut analiza situaţiunii noastre concrete, 
din punctul ile vedere naţional, cultural, politic, economic ŞI so- 
cial, dar, pentru mai multă plasticitate, am pus socialiștilor NOŞ- 
tri intrebarea : se poate oare organiza oriunde un partid social- 
democrat,—chiar la  Hotentoţi, la Eschimoşi, sau in Patagonia ? 
Şi daca, vădit, nu se poate ori-unde, atunci nu ni se impune sar- 
cina de a cerceta unde se poate şi unde nu se poate? Şi de a cerceta, 
în special, dacă sint pentru aceasta condițiuni necesare in Rominia ? 

`, Am câulat să previn obiecțiunile intemeiate pe analogia cu 
mișcarea revoluți nară dela 1848, Am arâtat că instituțiile moder- 
ne ni s'au impus numai după ce ele au triumfal definitiv în Apus. 
Sub inrturirea din afară, elementele progresiste din ţara, — boeri- 
naşii, negustorimea, meseriașii, tirgoveţii de rind (şi chiar ele- 
mentele mai răsărite de la sate), cari sufereau sub jugul ma- 
rilor boeri,—au putut asifel imbrățişa cauza liberalismului, (Ca- 
ragiale a putut să-şi bată joc de formele pe care le lua entuziasmul 
lor „revoluționar, dar acestui entuziasm nu i se poate tăgâdui reali- 
tatea). Aceste elemente, deşi nu constituiau „burghezimea“, in sensul 
marxist al cuvintului, Insă, ca elemente progresiste, au putut să 
ajungă a lorță Indestulătoare de renovare In țară, mai cu seamă 
că marea bocrime, sub presiunea din Apus, nu putea să le 
opună o rezistenţă serioasă, şi a fost silită ca insăşi să intre în 
mișcare, Astfel partidul progresist de pe vremuri a putut cu 
drept cuvint să revendice numele de „liberal“. Si totuşi, d. Ghe- 
rea insuși nè spune, că succesul lui în multe privinţi a fost nu- 
mai o aparență InșelAtoare, 

Dar ca să existe vre-o analogie între mişcarea „revoluţio- 
nară burgheză“ şi mişcarea social-democratică ce se incearcă 
astă-zi în ţară, am arâtat că ar fi trebuit să ni se dovedească, că 
in Rominia ar fi fost cu putință nainte de marea revolulie fran- 
ceză vreun „partid revoluţionar burghez* serios, numai pentru 
cuvintul că și atunci s'ar f putut găsi cițiva inşi, cari să fi ce- 
tit pe Montesquieu și pe J. J. Rousseau! Așa însă cum stau lu- 
crurile, revoluționarii deia 1848 nu vor putea avea imitatori so- 
cialişti, decit dacă eventual va f triumfat socialismul în Apus. 

In zădar toate acestea: în loc de orice răspuns mi se a- 
runcă fraza despre „intrarea In orbita ţărilor Inaintate*.., 

Putem acum recapitula argumentația d-lui Gherea : 

Punctul de plecare: nu avem nimic „ca In Occident”, nici 
proletariat, nici burghezime, nici industrie, nici partid liberal, nici 
cel conservator, —nimic ! 

Primul sali de logică: nimic nu s'a desvoltat la noi în 
aceleaşi condițiuni ca in occident, —instituţiunile noastre politice, 
desvoltarea culturală, progresul tecnic se datoresc Inriuririi Apu- 
sului (Va să zică avem ceva ca In Occident, mulţumită acestei 
importațiuni ? Săritura era necesară, spre a nu mai cerceta: ce 
anume, în ce forme şi în ce condițiuni s'a putut introduce prin 
inrlurirea Apusului), 


438 VIAŢA ROMINEASCA 


Al doilea salt de logică : „intreaga lor (a țărilor Inapoiate) 
viață, dezvoltare şi mişcare socială e determinată de viața şi 
mişcarea țărilor inaintate“, (Ca și cum condiţiunile interne nu ar 
intra în rezultanta mişcării sociale : totul, „Intreaga viaţă“ e „de- 
terminată* mumai de inriurirea Apusului? Prin această săritură 
se înlătură cu multă eleganță necesitatea de a studia caracterul 
real al unei evoluțiuni sociale date). 

Al treilea salt de logică şi concluzia : un partid social-de- 
mocrat are rațiunea de a fi şi in Hominia. (Dar acea „determi- 
națiune“ a creat pentru aceasta condiţiunile necesare? Nu mai e 
nevot de nici o discuțiune !...), 

Ințelegeţi, pentru ce în zădar aţi căuta In „Cuvinte uitate“ 
vre-o analiză a elementelor sociale in luptă sau a problemelor 
vieții noastre economice. (In „Neoiobăgia* s'a facut în parte a- 
ceastă analiză, —cu ce rezultate, vom vedea mai tirziu). Prin cele 
trei salturi totul e dovedit şi de o potrivă pentru lumea întreagă, 
— pentru Rominia, ca și pentru Alganistan, pentru Zululand sau 
pentru Polinezia; „nimic ca în occident, dar partid social-de- 
mocratic... ca In Germania“ |... Dacă țările inapoiate „Intră in or- 
bita țărilor capitalisto- burgheze inaintate“, —s'a slirşit 1... E „lege“... 

Dar d. Gherea e prea inteligent şi prea Iinvățat, ca să se 
increadă numai în puterea doveditoare a acestor salturi magice, 
şi de aceia, în ultima treime din „Cuvinte uitate“, d-sa revine 
asupra chestiunii pe altă cale, 

Sa-l urmărim, 


„In cit priveşte cele ce se afirmă, —incepe d. Gherea aceas- 
„lă parte a răspunsului său,—asupra exotismului socialismului, 
„ca o concepție, ca o credință economică şi etico-sociala, aces- 
„lea sint şi mai greşite*...*) 

Cine afirmă acest „exolism al concepției“? Eu? 

Dar iată ce afirm eu: 

„Socialişti (şi chiar social-democraţi !)—adică oameni cu o 
„anumită concepţie asupra scopului final al mișcării sociale, pre- 
„cum şi cu o anume filozofie a procesului istoric,—pot fi In Ro- 
„minia, dar partid social-democratic, mu. Ideile trec peste loale 
„hotarele, dar partide nu se Inființează decit sub presiunea ne- 
„Yoilor reale, şi nu pentru speculațiuni filozofice sau sociologice 
„(precum nici pentru admiraţie mutuală), ci numai pentru acțiune, 
„Şi numai pentru o acţiune ce poate avea rezultate pozitive; te- 
„Oria ce duce la neputinţă şi sterilitate nu poate fi adevărată“...**) 

E clar, nu-i aşa? 

: Şi cum ași fi putut cu „afirma* contrariul, cind eu am sus- 
ținut chiar In același articol că în sfera științifică „socialismul... 


*) Ibid., p- 260. 
e A aci 1908, vol. 1X, p. 79—30. 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA 437 


eene 


a eşit învingător din lupia"... cu „școala clasică a liberalis- 
mului“ *), şi cind, prin urmare, cu cred că astăzi orice progre- 
sist, dacă se ridică pănă la motivarea filozofică a acțiunii sale, 
trebue să fie socialist? (Nu zic: „discipol“ al lui K. Marx), 

Ce inseamnă dar această invinuire ? 

Nu, Dar eu nu identific noţiunea de „socialism, ca anu- 
mată concepție de filozofie politică şi socială, cu noțiunea de 
„partid social-democrat* sau .social-democratism* în sensul ade- 
vențui la acest partid. 

D. Gherea insă confundă peste tot aceste două noțiuni. Aici 
«ste rădăcina greşelilor d-sale. 

O concepţie filozofică are menirea să ne lumineze cărările 
incilcite ale lumii, să ne dea un fir conducător în labirintul vie- 
pi, să ne indrepteze in acţiunile noastre, —iIn cazul de față, în 
acțiunea politică, 

Desigur, o concepţie filozotică, o teorie pur ştiinţifică, dacă 
sint adevărate, sint adevărate pretutindeni, Dar condițiunile ma- 
teriale ale acţiunii politice, precum și problemele, a căror re- 
zolvire i se impune, variază până la infinit, după timp şi loc. 

Un partid politic, in special, nu se organizează decit în ve- 
derea unei acțiuni şi pentru rezolvirea unor probleme practice. 

Dacă dar o concepţie filozofică ne poate da un fir condu- 
câtor In viaţa, oricind şi oriunde, forma materială a acţiunii po- 
litice va varia după imprejurările timpului şi ale locului, 

Cind unul din terminii silogismului, -- concepția filozofică, — 
e constant, iar celalt, —condițiunile materiale ale acțiunii şi pro- 
blemele,—variază până la infinit. concluzia va varia fatal pănă 
la infinit şi ea 

Agricultura rațională e astăzi cu neputinţă fără cunoştinţi 
chimice. Chimia—e o singură ştiinţă pentru toată lumea, Cine 
insă va Indrăzni să impună aceleaşi rețete la toate solurile şi 
pentru toate climele ? 

Aplicarea unei concepțiuni adevărate, cu cit e mai rigu- 
roasă şi mai logică, va duce cu atit mai sigur la variaţiunea de 
concluzii, faţă de varietatea de condițiuni. 

Şi dacă in faţa realității o teorie dă greș, nici un spirit ști- 
ințific nu va spune astăzica şi Hegel: „cu atit mai rău pentru 
realitate”. , 

Prin urmare, dacă ideile socialiste pot pătrunde oriunde, 
fiindcă e destul pentru aceasta, cum am spus, să existe un creer 
capabil să le conceapă, acest fapt nu înseamnă incă, fără altă 
cercetare, că pretutindeni se poate organiza un partid social-de- 
mocralic. Sa spus că omenirea se prezintă ca o istorie şi pre- 
istorie in spațiu. Şi desigur sint țări în cari un partid social- 
democrat e tot atit de imposibil astăzi, cum ar fi fost imposibil 
la Etrusci, in Elada antică sau In Evul mediu. Se poate insă 
inchipui un socialist rătăcit și intr'un trib de antropofagi, ca și intro 


s Thid., p TL 


438 VIAȚA ROMINEASCA 


societate inlemeiată pe sclavie sau pe caste feodale şi servagiu, 
El va fi dator, prin urmare, să lupte, după imprejurari, pentru 
desființarea antropofagiei, a sclaviei sau a servagiului, Impreuna 
cu ciementele sociale chemate să rezolve aceste probleme, In 
condițiunile şi in formele concrete ale acestor organisme sociale. 
Dacă el ar fi incercat să organizeze un partid social-democrat, 
ar fi săvirșit, vorba magistrului, „culmea neruziei*. 

Dar pentru d. Gherea „socialismul“ (concepție) e sinonim 
cu „social-democraţia* sau cu „partidul social democratir*, care nu 
este decit o formă de aplicarea lui practică, specifică unor anu- 
imite țări (contestată astăzi de altfel cu putere chiar acolot) 

Şi chiar atunci cînd d-sa se apropie mai mult de adevăr, 
II învălue imediat în această conluziune şi pierde din nou cà- 
rarea. 

Aşa, Indată după cuvintele citate de mai sus, prin care pro- 
testează impotriva „exobsmului* concepției socialiste, d. Gherea 
scrie: 

„E moda acum la noi să se zică: în occident, în Germa- 
nia ași fi socialist, iar in Rusia liberal, Dar cum se poale una 
ca asta ?*,. şi peste citeva rinduri: „Cum poate această con- 
cepțiv să fie adevărată in Belgia și lalşă In Bulgaria ?*,, şi incă 
peste citeva rinduri: „cineva să fie socialist intr'o ţară şi liberal 
in alta, asta e un non-sens, după cum ar li un non-sens ca cinte- 
va să fie darwinian intr'o ţară și antidarwinian în alta“, ete. *) 

Desigur, intrucit este vorba despre o concepţie pur filozo- 
fică sau ştiinţifică, ea nu poate fi „adevărată în Belgia şi falşă în 
Bulgaria“, şi dacă cineva ar fi spus ca ar fi avut altă filozofe 
socială intro țară decit in alta, ar f spus o nerozie, Dar se 
prea poate spune, că Intro ţară eu aşi lupta In mijlocul proleta- 
riatului pentru socializarea mijloacelor de producţiune ; iar în 
alta, —unde leodalismul şi servagiul ar fi incă în toată puterea, 
şi nici o urmă din condiţiunile celeilalte,—ași lupta pentru dès- 
ființarea feodalismului și a servagiului, împreună ru toate cla- 
šele populare ; şi în atreia, aşi lupta impotriva antropalagiei, a- 
lături de acei, poate, cari ar voi să o inlocurască prin sclavie, daca 
nu este chip altfel, etc, Şi prin urmare se poate ca intr'o țară cineva 
să facă parte dintrun partid socialist, iar în alta dintrun partid l- 
beral, —in a treia nici măcar atita, —cu toate câ nu şi-a schimbat con- 
cepția socială, sau chiar pentrucă nu şi-a schimbat-o. Darwinismul 
nu este decit olcorie asupra lormării speciilor, nu o concepţie de flo- 
zofie practică dar şi aici in ce privește, să spunem, aplicațin- 
nile teoriei la zootecnie, un darwinist, plecind in altă țară, Isi 
poate schimba toate procedeurile, dată hind deosebirea de con- 
dițiuni și de probleme practice, cu toate că sau mai bine zis 
tocmai pentrucă râmine darwinist. 


Cum vedeți în toate aceste pasagii d. Gherea intrebuințează 


+) i~ cit, p. 361. 


NEQIOBAGIA P-LUi GHEREA 439 


cuvintul „socialism“ cind în înțelesul de „concepție“, cînd jn in- 
țelesul de „partid social-udemocratic“. 
Dar, spune d-sa: „socialismul e o concepție intreagă a 
vieţii..... care obligă la o anumita activitate practică“ t.. 
Ce înţelege d-sa prin aceste cuvinte ? Dacă intelege numai că 
această concepție, ca ṣi oricare alta de alifel, impune o conse- 
d logică şi morală, —are dreptate. Dar dacă dimpotrivă, d. 
rea crede că socialismul obligà la o anumită formă concrelă de 
lupta politică, indiferent de condițiunile timpului şi ale spațiului, 
d-sa cade intrun fel de ritualism mistic, care recunoaşte unor a- 
numite gesturi o valoare intrinsecă, 

Poate oare o concepție „obliga la o anumită activitate prac- 
tică*, aceiaşi peste tot, față de varietatea condițiunilor? 

D. Gherea Insuși răspunde : 

„Ceia ce variază in adevăr sint împrejurările reale, istorice, 
„ale diferitelor ţări şi după ele aplicabilitatea pruclică a concep- 
„ției socialiste şi de aici activitatea practică a socialistului.... 
„Împrejurările reale dela o țară la alta find Insă deosebite, şi 
„activitatea praclică dela o ţară la alta poate să se deosebeas- 
„Că; şi poale să se deosebească uneori aşa de mult încit să 
„pară aproape opusă“... ”)] : 

Atunci ? Incă un pas, şi se pare că d. Gherea va ajunge, 
tn sfirşit, la o concluzie logică. 

Insă nu se poate!-—D-sa conchide: = 

„De aceste imprejurări variabile depinde felul activităţii u- 
„hui socialist, nu insă socialismul lui... Dela schimbarea obiec- 
„tivului luptei, u împrejurărilor ei, dela variarea materialului a- 
„supra căruia lucrează socialismul, se conchide la schimbarea și 
„variarea a însuşi socialismului — aici e greșala* ... 

Intreg acest pasagiu e întemeiat pe un echivoc: peste tot 
aici cuvintul „socialism* e întrebuințat în cele două inţelesuri, 
în inţelesul de conceplie, ca şi in ințelesul de aderență la un 
anumit partid,— partidul social-democrat. 

In primul caz, ni se spune un lucru adevărat, dar adevă- 
rat.. până la extravaganță inutilă şi absurdă, —iar in al doilea 
caz sintem faţă de o grosolană contrazicere ṣi eroare de logică, 

Felul activității unui socialist nu schimbă socialismul — rcon- 
cepția? Este tot aşa de adevărat, cum este adevărat că felul 
îngrășămintelor chimice Intrebuințate de un chimist nu schimbă... 
chimia ! 

Dar ce rost are această solemnă alirmare? Pe cine com- 
bate aici d. Gherea, „areşeala” cui o desvâlue? 

D. Gherea insă, sub invălișul acestui „adevâr* înțelege 
aici, In acelaş timp, că orictt de mult, sub presiunea Imprejură- 
rilor, ar varia felul activității, obiectivul luptei, împrejurările ei, 
materialul omenesc din care se poate recruta un partid, — toate 
acestea, cu toată variațiunea infinită de condițiuni concrete, nu 


+ L. cit, p 20—14. 


o VIAȚA ROMINFASCA 


pot pune în chestiune însăși posibilitatea unui partid social-de- 
mocralic. (Pentru d-sa toate variațiunile, chiar cind activitatea 
„pare aproape opusă“, pot atinge doar un detaliu de program, — 
d-sa citează pentru pildă atitudinea față de... taxele vamale)... 

Dar tocmai acesta este obiectul discuţiunii noastre, aceasta 
trebuia dovedit: este cu putinţă un Pra social-democrat ori- 
unde, față de varietatea împrejurărilor ? 

In logică această operație se numeşte petitio principii... 

Este şi o contrazicere: dacă se admite că varietatea de 
imprejurări poate determina variațiunea de activități practice, a- 
tunci împrejurările, variind la infinit, pot duce la infinit și va- 
riațiunea activităţii practice, și deci-—o concepție, oricare ar fi 
ea, impunindu-ne consequența logică şi morală, nu ne poate totuşi 
„Obliga la o umunită activitate practică“. Şi ce este un partid 
decit „felul“, forma de activitate şi de luptă practică, cu un 
anumit „obiectiv* şi cu un anumit „material* ? Și dacă acestea 
toate variază?.... 

Astiel d. Gherea reuşeşte aici, intrebuințind In aceiaşi pro- 
poziție un cuvint In două ințelesuri deosebite, să acopere cu un 
iruism searbăd un fantastic sall mortal de logică. 

O adevărată prestidigitație.... 

Aici este cheia întregii argumentaţiuni- a teoreticianului so- 
cial-temocraţiei romine. 

De vreme ce—socialism=— partid sacial-democratic, atunci 
înțelegeţi că nu mai e nevoe de cercetat, dacă există sau nu 
elementele sociale necesare pentru formarea unui partid social- 
democrat: o dată ce o țară „a intrat în orbită”, se polgäsi in- 
totdeauna un număr de „băcți buni“, care, după un stagiu pe bu- 
levardurile Parisului sau în inchisorile ruseșu, și-au insüşit— 
sau își inchipne că şi-au insuşit—ideile socialiste, şi un partid 
social-democrat e înființat, deşi—,calla de cismar nu e prole- 
„tarul in sensul proletariatului european, care a dat naștere şi 
„conţinut luptei socialiste, după cum şi ţăranul nostru fără pă- 
„mint e încă un semi-iobag, nu proletar agrar în sensul occiden- 
„tal— aici il Stere are dreptate” |... *) 

In sfirşit L.. 

Dar care sint problemele ce va avea de rezolvit acest par- 
tid social-democrat, compus dintrun număr mai mic sau mai 
mare de „băeţi buni* şi de „calfe de cismar*, deghizați în pro- 
letari ? 

In „Cuvinte uitate“ (vom vedea mai tirziu ce se spune și 
in „Neoiobăgia*) d, Gherea ne indică două din aceste probleme. 

Mai intâiu, „desvoltarea capitalisto-industrială a țării”, sau, — 
cum se exprimă mai plastic In „Neoiobăgia“, — crearea „bazei in- 
săşi a socielății capitaliste“. „Dacă n'avem, ne spune d-sa, baza 
insăși a unei societăți capitaliste desvoltate, trebue să lucrăm, 
să muncim ca s'o realizăm*,,,, **), 

*FL cit, p. 299. 
m) „Neiobăzia”, p. 1%. 


NEOIOBAGIA D-LUI GHEREA su 


„În Apus oare-cari Marx şi Engel au arătat că partidul so- 
cial-democrat nu s'a putut naște decit în sinul societății capi- 
taliste desvoltate, In care se diferențiază pe deo parte burghe- 
zia, iar în potrivă-i se ridică proletariatul şi luptă sa o distrugă, 
impreună cu societatea insăși capitalistă, socializind mijloacele 
de producţiune, 
| Dar în Rominia un club de „social-democraţi* de importa- 
fune are a indeplini o misiune mai prandioasă : neexistind aici 
mâcar „baza societăţii capitaliste, nici burghezime, nici proleta- 
niat, în sensul european al cuvintului, cl va crea această bază, 
va da naştere burzhezimii şi proletariatului, pentruca apoi sa 
aibă supremul deliciu de a năpusti aceste clase neexistente incă 
una impotriva alteia, şi in acelaşi timp să incoroneze edificiul, pe 
care el se pregăteşte numai să-l construiască, distrugindu-l până 
in temelie, 

Fie! 

In al doilea rind, — „lupta impotriva regimului de ilegalitate... 
„pentrucă regimul de ilegalitate impiedică desvoltarea demo- 
„cratică a țării şi e funest tuturor claselor ZJemos-ului* *) 

In Apus, iarăşi, pontifii marxismului ne spun, cum am æ- 
rătal In studiul meu, că instituţiile democratice şi legalitatea con- 
stitue, chiar în societățile capitaliste desvoltate, in cari există 
proletariatul, o condițiune prealabilă, condițiune indispensabila 
„ca aerul“, pentru organizarea proletariatului intrun partid 
autonom, 

Dar dacă „băeţii buni* pot lua asupra lor misiunea, ca 
partid social-democrat, de a crea societatea capitalistă, — nu-i vom 
mat şicana şi pentru această dificultate ! 

Tot d. Gherea ne spune insă că aceste probleme sint după 
natura lor „burgheze“, că in cea dintăiu soctaliştii se intilnesc cu 
„liberalismul luminat“, iar în ce privește lupta impotriva regimu- 
lui ilegalităţi. „in această luptă, social-democraţia (=—,„băeţii 
buni“) ar putea să meargă alături: şi împreună cu toate grupa- 
rile şi elementele adevărat democratice din țară“... 

Pentru ce dar să mai inființeze „băeţii” pentru niște proble- 
me burgeze un partid social-democratic ? 

„Este ceva adevărat* în această întrebare—, mărturiseşte şi 
d. Gherea, — „dar fațjà cu aceste probleme social-democratul are 
„propriul lui rost, propriul lui rol necesar, deosebit de al tuturor 
„celorlalţi şi determinat de concepția și convincțiile lui socialiste“... 

Care rost? 

„Mai intăiu,—ni se răspunde,—c o deosebire profunda în 
„inseşi motivele sociale şi etice, In indemnurile sufletești ale 
„activității unuia și altuia“, 

Cari motive? De clasă? Dar cind o clasă luptă pentru 
realizarea unui probleme ce cade în direcția evoluțiunii sociale 
generale, atunci.—după chiar doctrina marxistă ortodoxă (am 
arătat şi aceasta !),—eca reprezintă societatea întreagă, nu săvir- 
șeşte vre-o escrocherie in folosul său. 


v) „Cuvinte nitato*, p. 278. 


n VIAŢA ROMINEASCA 


Motivele psicologige individuale? Dar odată ce este con- 
stant faptul adeziunii la un program politic concret, motivele in- 
dividuale, cari au putut determina pe cutare sau cutare individ 
la această acţiune politică, sint indiferente, Din milioanele de 
social-democrati germani c se urcă până la motivele filozofice 
ale acțiunii de partid? Majoritatea covirşitoare e determinată de 
instinctul orb de clasă (deci reintrăm în cazul de mai sus, al mo- 
tivelor de clasă), alţii—de un vag sentimentalism sau umanitarism, 

Bine inţeles, e un mare avantaj, din punctul de vedere indivi- 
duai, pur psicologic şi moral, dacă cineva își intemeiază acţiunea 
politică pe o înalta filozofie sacială,—pe o concepţie ştiinţifică 
adevărată (aceştia formează o intimă minoritate în foafe parti- 
dele}. Un „socialist* (de concepție), de pildă, In mijlocul unei 
societăți pur feodale, lupiind pentru desliințarea leodalismului, 
„alături şi impreună cu toate elementele democratice“, poate fi, și 
chiar trebue să fie, un mai adera! „liberal“ (de partid), mai 
consequent, mai devotat, şi mai sincer, decit oricare altul, 

Dar aceasta este, cel mult, o „ideologie“, care intrucit priveş- 
te acjiuncea maselor, cum sint toate mişcările sociale serioase, 
nu joacă un rol mai mare decit oricare altă ideologie. O mare 
problemă socială, cum vom vedea Indată, nu poate fi rezolvită 
decit de mișcarea maselor, determinată de momentul istoric, în 
ciocnirea intre elementele sociale positive (în care intră toate 
clasele progresiste, faţă de această problemă) şi cele negativr. 
Şi motivarea sufletească individuală a celor ce iau parte la a» 
ceastă mişcare de mase arc o Insemnătate cu totul secundară, 
din punctul de vedere sociologic, Un marxist are nevoe de a- 
ceste lămuriri ? 

Dar ne întreabă d. Gherea : deosebirea de indemnuri sufle- 
teşti nu poate determina o deosebire de atitudine ? Desigur, 
în oarecare măsură. Numai,—dală fiind unitatea de problemă 
și comunitatea de interese ale tuturor elementelor sociale chemate 
sā o rezolve (şi cari reprezintă aici sociefatea întreaga), —ră- 
mine de cercetat până unde poate merge această deosebire de 
atitudine, şi —mai cu seamă —dacă ca poale molitva wgani- 
zarea unui partid social-democralic ? 

Cel mai bun răspuns ni-l pot da chiar exemplele aduse de 
d. Gherea însuşi. 

Luptind alături de „liberalismul luminal* pentru industria- 
lizarea ţării, ne spune d-sa,— „rolul social-democrației e să lu- 
„mineze muncitorimea, să-i ridice nivelul cultural şi moral, să 
„organizeze rezistența ci impotriva acestei exploatări deşanțate 
„(se presupune, în măsura In care se va desvolta capitalismul), 
„pentruca astfel să capete mai bune condiții de traiu*... 

Dar acesta de loc nu este, în sine insuşi, rolul unui 
partid social-democratic ! In cea mai capilalistă țară din lume, 
în Anglia, acest rol l-au indeplinit, şi l-au indeplinit atit de stră- 
lucitor timp de mai bine de 80 ani, celebrele „Trade-Unions", 
sindicate profesionale, — în afară de orice organizație de partid 


NFOIUBAGIA D-LUI GHEREA Ma 


folitic ! (Şi acum cînd ele s'au organizat în partid, acesta ne 
este măcar un partid socialist, cu atit mai puţin social-dr- 
mocralic). Același lucru e adevărat pentru puternica „American 
Federation of Labor din Statele-Unite, cu milioanele ci de 
aderenți 1 

n In legătură cu aceasta putem răspunde şi la intrebarea ma- 
liţioasă a dlui Gherea din altă parte: „Aşi Intreba însă: calfa de 
„cismar sub ce formā să-şi apere interesele sale ®.. el le apără 
„sub ultima formå occidentala a sindicatelor muncitoreşti“, şi 
aici d, Gherea adaogă prin acel abuz caracteristic argumenta- 
ției d-sale ; „socral-democratice*. 

~ Pentruce „social-demoeratice*? Nu numai in Anglia si în 
America sindicatele acestea nu sint social-democratice, dar şi în 
Germania ele până eri au fost in luptă cu partidul social-democrat 
care le privea cam chioriş, Şi chiar ta ultimul congres din Capenhaga 
a trebuit să se voteze o rezoluțiune, menită să aducă armonie 
intre aceste două forme de organizaţii muncitoreşti. Nu mai 
vorbesc despre lupta Intre sindicatele „roşii* şi cele „ualbene* 
din Franța, și atitudinea negativă a ambelor categorii lata de 
social. democrație, — din motive diferite, In adevăr. 

Atit e de adevărat, că sindicatele profesionale nu se pot 
identifica cu social-democratismul, incit Sombari explică succe- 
sul unic al sindicatelor engleze (Trade-Unions) tocmai prin fap- 
tul cà ele au stat în afură de orgamzațiile de partid ! 

Dacă dar un socialist va fi fireşte indemnat să ia o alitu- 
dine de simpatie pentru muncițorime şi pentru sindicatele profe- 
sionale, el mai intâv se va intilni cu toate elementele democratice 
inaintate, şi in al doilea rind, arcasta în orice caz nu poate motiva 
formarea unui partid social-democrat, dacă îi lipseşte rostul tut 
propriu în lupta politică, propriu zisă. *) 

Dar pentru d. Gherea această chestiune de „atiindine”, 
motivată de o concepţie, arc o insemnatate mult mai adincă, şi 
pot spune chiar... mistică. 

În studiul meu eu nu am căutat numai Să arăt cà în pre- 
rent nu avem condițiuni necesare pentru formarea unui partid 
social-democrat, ceia ce, ia drept vorbind, ajunge pentru argu- 
mentare,— dar mi-am permis şi un lux.—de a dovedi că nici chiar 
în viitor nu putem avea aceste condițiuni, intrucit o mare in- 
dustrie nu s'ar putea desvolta in Romina. 

lată cum răspunde in această privinţă d. Gherea in „Cu 
vinte uitate* (in „Neoiobăgia” e mai combativ): — 

„D. Stere nu e un poporanist consequeni și pricepe im- 


+) Aceasta o udevârat și pentra proleteri în ape, În măsura ių caro iar 
produee „clubul, indastrializind eventual țara. În ca privește colo cltova mii 
de maucitori, concentrați astăzi în donă sau trei oraşe mai mari,—nlei vorbă 
eà sindicatele lor nu pot forma un partid. Dar pentru upărarea intereselor 
profesionale, um avut ocazia să lămurese că şi en socot sindicatele ca un 
mijloc utii şi chiar necesar, Cu o condiţiana însă. ca ele să nu fe organi- 
zata po-o buză reroluțiomard, care le-ar compromite chuza sigur și iremediabil, 


Bă VIATA ROMINEASCA 


„portanța unei desvoltări industriale în sensul cele: occidentale, 
„lar nu crede în posibilitatea unei atari desvoltări la noi; şi în 
„sprijinul părerii lui aduce de altfel foarte serioase argumente 
„Pobhoraniste“ ... 

Ce inseamnă aceasta ? Dacă argumentele aduse de mine 
dovedesc imposibilitatea industrializării, —atunci ele sint pur și 
simplu „serioase“, nici de cum poporaniste sau nepoporaniste ; 
dacă insă nu o dovedesc, atunci d. Gherea le poate boteza, dacă 
voeşte, „poporaniste*,—dar ele nu pot fi „serioase“. In logică 
nn sint cunoscute decit arsumente—bune sau proaste, 

Citeva rinduri mai jos ne explică enigma : 

„Ca social-democrat marxist.—spune d. Gherea, cred că... 
o desvoltare capitalisto-industrială e posibilă“ !... 

Cum aşa: „ca social-democrat cred că... e posibilă“ ? Bå- 
gaji de seamă, d. Gherea nu ne spune numai, că, în calitate de 
social-democra!, doreşte industrializarea țării (ceia ce ar fi lost 
legitim),—dar crede în posibilitatea ci !... 

Dar posibilitatea sau imposibilitatea industriei nu este ea oare 
un simplu fapt, care trebue să rezulte, pentru oricine, din cerce- 
tarea condițiunilor concrete ale unei ţări, ci un... articol de credință 
socialistă ? Credo quia absurdum 2... Dar nu e clar şi pentru so- 
cialistul cel mai marxist, că nu peste lot se poate desvolta industria, 
că ca In orice caz nu s'ar putea incă multe veacuri desvolta, să spu- 
nem, în tundrele Siberiei de nord (iar pănă atunci, pentru un 
marxist, va fi triumfat socialismul)? 

Aceasta „atitudine? e foarte caracteristică pentru d. Gherea, 

Altfel d-sa ar îi putut să-şi pună întrebarea: să admitem 
un moment, ca ipoteză, că în fapi sar dovedi imposibilitatea 
industrializării Rominiei. Nu se prăbușește atunci toată argu- 
mentaţia „Cuvintelor uitate“ ? Nu se impune atunci apărătorului 
<ocial-democraţiei romine să analizeze realitatea, spre a găsi 
răspunsul adevărat ? 

Dar așa,-—loarte comod: unul aduce argumenie serioase, 
incă poporaniste, iar cu ca social-democrat—cred. Și punct. 

Aici ni se vâdeşte furnura metafizică și chiar mistică a 
intelectului d-lui Gherea, atit de strălucitor de altfel, care ne ex- 
plică foarte multe. 

Pentru d-sa, precum In sfera acţiunii concepția socialistă 
prestabileşte „o anumită activitate practică”, o anumită formå 
de acţiune politică, indiferent de condiţiunile de timp şi de loc, 
tot aşa in domeniul cercetărilor științifice ea prestabileşte „posi- 
bilitățile*, indiferent de fapte şi de cercetarea lor, şi conclu- 
ziunile— indilereni de premise... 

Nu e de mirare, că în răspunsul ce mi-l dă, d. Gherea se 
rătăceşte în labirintul tutoror acestor „probleme burgheze“ şi „ati- 
tudini socialiste“, incit îi scapă din vedere chestiunea cea mai 
importantă peniru discuțiunea noastră, singura decizivă. 

In fiecare ţară și in fiecare moment istoric se pune o pro- 
blemă, care se ridică de-asupra tuturor celorlalte, și care le do- 


XPIHOBAGLA LUI GHEREA “ts 


mină pe toate, și faţă de care ele, oricit de insemnate ar f in 
sine, nu sint decit simple consecinți sau mijloace. 

Această problemă, —1n adevăr problema problemelor, —pri- 
veşte direct însuși raportul de putere intre diferitele elemente 


Dacă In fiecare fază istorică se stabileşte un anumit echilibru 
intre elementele sociale in luptă, bazat pe raportul real de prte- 
re între aceste elemente, mici un progres social nu se poate rea- 
tiza decit prin schimbarea efectivă a raportului de putere intre 
ele, şi, in consecință, așezarea echilibrului și a societăţii insâşi 
pe o nouă bază, 

Toate revoluţiunile şi toate relormele adevărate nu sint de- 
cit rezultatul schimbărilor in raportul de putere intre elementele 
sociale *), 

Dar la rindul lor, schimbările. in raportul social de putere nu 
sint decit un rezultat al mișcării maselor sociale, in care constă 
insuşi substratul procesului istoric,—şi mai trebue adâugit ?—al 
maselor sociale vii, reale, existente în fiecare fază istorică, 

Un „sachem“, un „îințelept* al ginții primitive, un patrici- 
an proprietar de sclavi, un latifundiar roman, un senior feodal, 
un monarc absolut, un „burghez capitalist*, un „proletar* socia- 
list—simbolizează cite un moment al acestui proces, 

Nimeni n'a alirmat mai cu tărie acest adevăr decit tocmai 
K., Marx. (Se poate discuta mecanismul prin care el explică miş- 
carea maselor sociale, nu însăşi realitatea ei istorică), 

In această mişcare de mase, unele elemente sociale repre- 
zmtā forțele de progres ale societăţii, — celelalte pe cele de con- 
servațiune sau de regres, şi elementele progresive poartă, cum se 
exprimă Kautsky, pe umerii lor interesul societății intregi într'o 
epocă dala. 

Lupa între partidele politice nu este decit o formă a 
acestei ciocniri de interese sociale. Și oricare ar fi, după vremun, 
lozincile şi metodele de luptă, ea intotdeauna are in faj ace- 
laşi obiectiv—schimbarea in raportul social de putere din pre- 
zent, şi aceiași bază—mișcarea maselor. 

Rostul unei concepțiuni sociale, — singurul ti rost, —este de 
a ne uşura orienlarea in acest proces istoric (şi puterea ei de 
orientare este şi singurul criteriu al adevârului ei). 

In faţa unui sociolog, ca ṣi a unui om de acţiune care 
vrea să-şi dea seamă de rostul acţiunii sale,—stau intotdeauna 
aceleaşi întrebări : 

Cari sint elementele sociale in luptă, în momentul istoric 


*) Toate „problemele burgheze“ despre enri ne vorbeşte d, Gherea în 


„Cuvinte uitate“, —admitind că sint sau e,—nu fno nici e 
excepție în această privință. S'ar putaw, de dă, inlătura „regimal de ile- 


gatitate“, tără schimbarea actualului raport de putere intre elementele se- 
riale din Mominia 7... 


46 VIAŢA ROMINEASCA 


e e ŘĖŮ 


de față ? Care este formula echilibrului Intre aceste elemente ? 
In ce direcție trebue sau se poate urmări schimbarea în rapor- 
tul de putere între ele? 

Această problemă a raportului de putere colorează o epo- 
că istorică dată după matura ei,—leodală, liberală, socialistă, 
etc, De aceia e „culmea absurdităţii* de a transporta o pro- 
blemă dintro epocă latr'aita, A 

Şi singurul lucru, pe care îl poate face un individ, este— 
să-şi aleagă conştient postul de luptă, in condiţiunile din vre- 
mea și din ţara lui, 

Această intrebare, in termenii concreţi pentru faza actuala 
a istorici noastre naționale, am adresal-a eu socialiștilor noştri. 

Şi ce-mi răspunde d. Gherea în „Cuvinte uitate ? (Cu 
pentru „Neoiobâgina“ nu vorbesc pentru moment). 

Trece pe de lături!.. 

Mai mult. Reduce toată argumentarea mea la celebra „plan- 
tă exotică“: se căznește să-mi dovedească că se poate planta 
şi în solul ingrat al Rominiei citeva legume de importaţie, cu 
ajutorul cărora să se creeze un fel de laborator de alchimie sọ- 
cială pentru fabricarea viitorilor membri ai viitorului partid cu 
adevărat social-democrat... 

Nu. Hi va fabrica „liberalismul luminat”, căci problema e 
„burgheză“. Alchimiștii vor păstra numai „rostul lor propriu“... 

Dar se discută însăşi posibilitatea unei astfel de iabricări! 
Dar nu se ştie dacă „liberalismul luminat“ vaaccepta colaborarea ! 

Ei? Tot rămine „rostul propriu al social-democraţiei ro- 
mine“, 

Şi acest rost după d. Gherea insuşi se reduce în fond la 
„atitudinea“ — s4 spunem cuvintul adevărat: la poza revoluțio- 
ară +. „Noblesse oblige !* n... 

Dar e nevoe de un partid, numai pentru a impodobi are- 
na vieţii noastre publice cu aceste siluete superbe ? 

D. Gherea ne mai vorbeşte incă de „lucrarea și influența 
morala“... 

Dar destul... 

Daca există o concepție a rostului unui partid politic abso- 
lut necompatibilă cu fondul doctrinii marxiste, ca şi cu oricare 
filozofie socială, —este tocmai această idee de laborator alchimic 
sau de şcoală de... poseuri pentru „lucrarea şi influența morală“... 

Şi tot aşa de puţin se poate justifica, pentru un marxist, 
disprețul pentru rezultatele practice ale activităţii politice sub 
pretextul, că „social-democraţia.... trebue să considere activita- 
„tea sa sub acel aspect şi cu acel criteriu pe care Va dat ma- 
„rele Spinoza pentru orice activitate omenească—estetică, elică 
„sau politico-socială: Sub speciae Aeternilatis*..... a 

De altfel, marele Spinoza ma spus acest lucru, şi nici 
nu l-a putut spune,—el, pentru care „judecata binelui şi a rău- 


č) L. cit, p 267. 


NEOOBAGIA D-LUI GHEREA WT 


lui se intemeiaza pe comparațiune* ; 4 i 
; ;—precum n'a 
greșala de gramatică ce aici pe nedrept i se Kopala A. e 


* 
e. + 


Acesta, este răspunsul ce mi l-a dat d, Gherea în arti 
. + 4 + e n % i 
din „Viitorul Social“, care de altfel se începe şi a meio 


cu declaraţia, că d-sa „n'are pretenția“ 
argumentele mele. p ţia“ de a răspunde la toate 


Dar după trei ani i se pare că „mi-a răspuns 
= ai i a - atit d - 
E pn nimeni n'a incercat măcar sā'l Prim ao căi 
setitorii sint puşi acuma în situația de a j i ei te- 
meinicia acestui răspuns. e juo 


Sā vedem intrucit Il complectează „Neòiobägia*., 


C. Stere 


a =+) Pentru Paasa on aa aeei oae pereepțiunea lucrurilor 
specio aeterni, upă el, raportul m i tru cunoș- 
tinţa udevărată. În al doilea rînd, adiectivul aeternus al Iui tă pepe m ară 
al nostra, nu aste vorba aici de continuitate, întracit raportul de timp mare 
nici o Insemnătate. Lucrul sub ie aeterni esto, în fond, o noţiune de 
aceiaşi ordine ca şi „idea“ lni Platon, „uamennl* sun „lucrul în sino” ul lui 
Kant. Tocmai de aceia pentru Spinoza toate chestiunile de etică, dn scopuri 
practice, de activitate—intră în sfera în care raportul de timp e valabil (CE. 
Hölfding—Histoòire de la Philosophie moderne, vol. I, p. 306—350). 


Moș Crăciun 


Moș Crăciun cu barba albă, Moș Crăciun cu traista plină, 
Oaspe vechiu şi-atii de darnic al copilăriei mele, 

Azi la noi In sat te-așteaptă toată casa cu lumină, 

Ca colindă si cu cintec și cu crai ceteți «le stele, 


Tu mi te strecori în taină pe la fiecare poartă, 
Cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă, 
Dar te simte-acoperișul oropsiților de soartă, 
Cind laşi binecuvintarea peste capul lor să cadă. 


Tu cobori şi 'n sara asta, tu cobori ca altădată, 

Pe pămialul greu de rele, sol bătrin de ginduri bune, 

Şi 'nveştminți c'un văl de pace răzvrătirea 'nviiorată... 

— Cum te-așteaptă 'n sat la mine !.. Du-te, du-te, Moș Crăciune! 


De nu ţi-o fi peste mină, treci şi pe la casa nvastră, 
Biată mama 'ngindurată azi e sinuură la casă; 

Tu măcar o rază 'n suflet îi trimite pe fereastră, 
Cind vezi neatins şi vinul şi colacul de pe masă. 


Ş'apoi pleacă 'n largul ţării... pe oriunde-şi duce darul 
Batrineasca şi curata și cinstita noastră lege... 

Numa 'n lumea mea străină nu ncerca să treci hotarul, 
Căci şi sufletul și casa fi-s inchise-aici, moşnege ! 


Octavian Goga 


ANALFABETISMUL RURAL 


Răspindirea culturii în masele populare din Occident in- 
cepe să fie recunoscută ca un principiu de Intărire al existenți 
naționale abia în veacul al nouăsprezecelea; ea formează chiar 
una din caracteristicele secolului trecut, care, din acest punct de 
vedere, cu drept a lost numit de unii secol? cdnealinnii 
naționale. 

Pină in veacul trecut nicio fară n-a recunoscut, că a fn- 
sirui pe toți cetățenii ei este o datorie naţională de stat, astazi, 
aproape toate statele din Europa și America, pe deoparte 1şi im- 
pun această sarcină, oricit de mari sacrificii ar cere ea: iar pe 
de alta impun deopotrivă un anumit grad de invățămint tuturor 
locuitorilor țări. 

Invățămintul elementar e considerat dar ca o datorie pu- 
blică a tuturora, a cărei neindeplinire, ca orice altă iniracţie, se 
pedepseşte, Chiar în țările în care serviciul militar nu e consi- 
derat ca o datorie publică, şi deci nu e impus de stat -cum sint 
Anglia şi Stalele-Unite de pilăa—invățămintul elementar e con- 
siderat ca atare: fiecare e obligat de stat să dea copiilor săi in- 
vățâmintul elementar, iar statul, la rindul său, se recunoaște da- 
tor a pune la dispoziţia fiecăruia mijloacele necesare, în mod cu 
totul gratuit, 


Din punct de vedere ideal, educațiunea maselor a fost u- 
nul din acele visuri frumoase ale cugetălorilor din evul mediu, 
care te fac intotdeauna să admiri puterea de privire peste vea- 
curi a geniilor omenirii ; adincile reforme sociale insă nu se pro- 
duc niciodată de idealuri personale ci de necesități prezente, 
de forţe sociale imperative, care impun lranslormări ori pro- 
voacă catastrole. 

Dar dacă idealurile cugetătorilor nu pot singure determina 
schimbări sociale adinci, nu se poate afirma că ţările civilizate 
işi continuă astăzi evoluţia istorică împinse numai de forje oarbe, 
Conştiința huominală a omului e şi ea un factor esențial al evo- 


ti VIAȚA ROMINEASCA 


luţiei societăților omenești și pină la un punct, se poate spune, 
se ge popor este ceia ce vrea să fie. Dacă e adevărată afirma- 
rea că omenirea a t în veacul al nouăsprezecelea—vea- 
cul constituțiilor—mai mult decit in toate miile de ani de mai 
inainte, nu se poate atunci tăgădui că progresul societăţilor o- 
meneşti se determină în mare măsură şi de principii impuse de 
lumina conştiinţii. 

Cauzele complexe ale progresului social cer concurența a- 
titor factori încit lipsa unora poate zădărnici puterea de influență 
a altora, fără a se dovedi prin aceasta permanenta lor nepu- 
tinţă de a impresiona mersul societăţii, în imprejurări anumite. 

Cu patru veacuri in urmă, Luther se mira de nepriceperea 
importanței educaţiunii publice în Germania : „Fiecare oraș, spu- 
nea el, e supus la mari cheltueli In fiecare an pentru construiri 
de drumuri, ridicări de metereze, cumpărări de arme și echipări 
de soldați.  Pentruce nu s'ar cheltui o sumă pentru întreținerea 
citorva institutori ? Prosperitatea unui oraş nu atirnā de bogă- 
tiile lui naturale, de soliditatea zidurilor lui, de eleganța caselor 
lui, de abundența armelor și arsenalelor lui, ci siguranța și tä- 
via unui oraş stă mai presus de toate în o bună educație, care 
îi procură cetățeni instruiți, cu judecată dreaptă, cinstiți şi bine 
educați“. 

Prei veacuri au trecut fără ca oamenii de stat din Germà- 
nia să recunoască evidența orbitoare a acestui adevăr. Abia în 
urma stârmării Germaniei de Napoleon și sub presiunea unor 
nouă necesități de viaţă naţională, regele Frederick Wilhelm, 
după dezastrul dela lena, recunoaşte că: „Germania trebue să 
reciştige prin puterea intelectuală ceia ce a perdut in puterea ma- 
terială. Pentru acest scop este dorința mea, zice el, ca tot ce-i 
posibil să se facă pentru a se întinde și perfecționa educațiunea 
poporului“, 


Germania este cea dintâi țară, care a impus obligativitatea 
invățămintului elementar ca o datorie publică a tuturor locuito- 
rilor ci, şi de aceia neștiulorii de carte au ajuns astăzi nişte rari 
accidente in această ţară !). cz - 

Dacă am clasifica țările după criteriul råspindirii culturii în 
popor, Germania stă în fronie: ea a isbulit să stirpească cu to- 
tul analubetismui. Din acest punct de vedere, țara noastră, 
după cum vom vedea, continuă să stea la polul opus Germaniei. 

Germania are marele merit de a fi ințeles cea dintâi rolul 
şcolii in desvoltarea şi întărirea națională a unei ţări. Cu drept 
cuvint s-a spus că Germania modernă e opera Invăţătorului și 
profesorului german. Statul german a ințeles inaintea altora ce 
instrument minunat de formare a cetățenilor ce şcoala. Ca şi Bi- 


1) la Germania si Elvetia numai 1 În mie dintre recruți na stie carte ; 
in Franţa proporția se ridică la 4jș, adică 40 la mio; în Rominia erau 1, 
adieñ S10 la mie neytiutari de carto, în 1896. a 


ANALFABETISMUL RURAL Pi 


serica, statul german, în o mai largă măsură, a căutat ca fie- 
tare cetățean să fie format în şcoala publică după concepțiile și 
idealurile naționale ale statului, Acel strimt patriotism de` stat, 
caracteristic cetățeanului german, care face din el „0 parie din 
maşina publică“, poate provoca critici drepte din punct de ve- 
dere al unui anumit ideal de educațiune individualistă, dar el e 
cea mai strălucită dovadă a eficacitâţii şcolii germane. Se poate 
critica concepția educativă a statului german, dar aducerea ei la 
9 indeplinire practică atit de perfectă nu poate provoca decit ad- 
miraţie. Şcoala germană a ajuns să fie ceia rea voit statul: 
„0 fabricà de cetâțeni ai statului“, 

„__ Fiecare popor are anumite insuşiri naționale, şi numai in 
tirecţia acestor insuşiri, el îşi poate desvolia formele de viață 
socială şi politică, Şcoala este și ea o instituție politică creata 
şi susținută de stat pentru cultivarea idealurilor lui naționale, 

i Dacă şcoala germană are, după cum am arătat în alte ar- 
ticole, defectul de a ucide personalitatea pentru a forma discipli- 
naţi ai statului, aceasta nu arată decit o Insuşire a poporului, 
care sa organizat sub forma celui mài absolutist şi reacționar 
stat din Apusul Europei; după cum, dacă şcoala engleză are ca- 
litatea de a desvolta pină la cel mai inalt grad individualitatea 
"ndependentă a omului, aceasta se explică numai prin pasiunea 
naţională pentru independența personală a acelui popor anglo- 
saxon, care a format cele mai democratice state din lume. 

Puterea statului german stă mai mult in şcoală decit în ar- 
mată ; şcoala e un instrument de luptă al statului mai puternic 
decit armata : iată de ce „statul, spune Rein, voceşie să conducă 
educaţiunea din şcoală ca pe un aliat al lui pe cimpul de luptă 
impotriva curentelor distrugătoare, care li surpă pulerea“. 

Germania cea dintâi a dovedit in mod practic puterea scolii 
ca factor de progres și de victorie in lupta vieţii; exemplul ei 
a dat un mare impuls desvoitării organizării şcolii in diferitele 
țâri din Europa şi America. Anglia, ale cârei interese concurează 
cu ale Germaniei,n-a lost inspăimintată de numeroasa armată a Ger- 
manici, cit de temeinica organizare a şcolii ei: de aici acel avint, 
fără pereche în istoria lumii, în organizarea şcolilor din Anglia, 
pentru a-şi ajunge rivala, Nu odată s-au spus de oamenii de 
stat ai Engliterei că „supremația Angliei e o chestie de bună or- 
ganizare a şcolii“, Analia m-a Introdus serviciul militar obliga- 
tor, dar a impus obligativitatea invățâmintului dela 5—14 ani, 
şi n-a cruțat nimic ca să ajungă pe Germania în organizarea 
regimului ei şcolar, 

Dacă sistemul de educaţie german găseşte astazi protivnici 
de o inaltă competință pedagogică în Germania chiar, şi dacă 
sub raportul desvoltării personalității intregi şi independente a 
mulut, el are mult de imprumutat dela sistemul englez de e- 
ducaţie, organizarea tehnică a şcolilor insă, in vederea aplicării 
sistemului susținut de stat, e neintrecută. 


ye VIAŢA ROMINEASCA 


Intervenţia statului in organizarea regimuloai şcolar în ţările 
din Apus şi impunerea invățămintului elementar obligator ajunge 
un fapt general în veacul trecut: o necesitate de existență na- 
țională a fiecărei țări, Marile şi multele descoperiri tehnice ale 
veacului ul nouăsprezecelea, puterea aburului și a electricității, a 
> turilor omului* şi a presei zilnice au sporit producția, au 
mărit circulaţia produselor și a ideilor, au intensificat viața, au 
inâlțat demnitatea omenească şi au impus statelor nevoia „de a 
adăuga, prin o educație sistematică, la experienţa copilului, €x- 
perienţa rasei omeneşti“. 

Statele absolutiste din Europa apusană, inainte de Marea Re- 
voluţie, se reduceau aproape exclusiv la nişte instrumente de domi- 
nare ale uneioligarhii restrinse asupra unei mulţimi indolente, Marea 
industrie nu trezea viaţa orașelor; şuerul fabricilor nu aduna 
milioanele de lucrători; trenurile, telegrafele, telefoanele nu dis- 
trupgeau distanțele ; vapoarele nu brăzlau oceanele, problemele 
sociale nu frămintau minţile oamenilor de stat: pentru cei pti- 
țini viaţa era trindavă şi liniștită, pentru cei mulți era asuprită 
și animalică, pentru toți aceiaşi amorţire a minții și a sufletului. 

Marea Revoluţie deschide perspective nouă : orașele cresc, 
producţia naţională sporeşte, clase sociale nouă sint chemate la 
viața publică, statul nu se poate märgini numai la rolul unut 
instrument de dominare politică al unei clase, ci, sub influența Demo- 
craţici, iși desvoltă din ce in ce mai mult functiunea de armonizare a 
diferitelor interese sociale, Formele nouă de viață socială şi caracte- 
rul aprig de concurenţă al luptei pentru trai Intre indivizi și intre 
state, nevoia națională de sporire a puterii de producție.. toate 
cer ridicarea nivelului intelectual al maselor—o sporire a capa- 
cităţii productive : statul e silit din interes de existenlă să intro- 
ducă obligativitatea şi gratuitatea invățâmintului elementar și să 
contribue cit mai mult la răspindirea Invăţămintuiui de grade 


superioare, 


La noi ondulaţiile Marei Revoluții n-au ajuns decit foarte 
tirziu şi foarte la suprafață; ele nici nu puteau avea o influ- 
enţă adincă, din cauza imprejurărilor istorice specifice de des- 
voltare a țării noastre. 

Țară aproape exclusiv agricolă, în care 2" din populația 
intreagă + formată de muncitori agricoli, cu agricultură extensivă 
şi aproape în neputinţă de a-şi desvolta in mod natural marea 
industrie de export, țara noastră totuși a imprumutat multe din 
fermele de viață apusană ale statelor cu civilizaţie produsă prin 
desvoltarea uriaşă a marei industrii. Lipsa substratului material 
al acestor forme de viață e una din contrazicerile civilizaţiei noas- 
tre. Oraşele noastre sint In cele mai multe cazuri niște maha- 
lale, în care pătura conducătoare e lormală în cea mai mare parle 


Q ANALFABETISMUL RURAL 453 


de latilundiari lonciari, înlocuiţi in exploatarea agricol 

rendași, şi de reprezentanții oficiali ai Patului. ae i e 
pate de aceste orașe, isvurăsc în special din exportul de " grine, 
Data inceperii Infloririi oraşelor noastre coincide cu tratatul de 
Adrianopole— data inceperii exportului nostru de grine șia intin- 
e a AEE a suprafeței cultivate a solului, Nu indus- 

a|ă orașelor noastre ci tot agricu i 
o da k dauna celor mulți dela sate. d ct recita ca za 
„Dar pecind în țările apusene, statul, impins de pr 

realizat In tehnica producţiei naționale și de „redă cs se 
publică a mulțimii, a fost silit să impuce In chip forțat ridicarea 
nivelului cultural al maselor, la noi productivitatea mânoasă a 
solului, cu coro'arul ei natural al culturii extensive, nu cere de- 
osebire de cultură intelectuală între boul care trage plugul şi In» 
tre țăranul care i mină; mai mult incă: creşterea ciștigului pro- 
prietarului şi arendaşului nostru, alirnind in foarte multe cazuri, 
după cum au dovedit nenumărate anchete și intervenţii oficiale, 
şi de oarecare procedeuri la incheerea contractelor, la mâsură- 
toare ori la răluială, ridicarea nivelului cultural al ţăranilor ar 
impedeca chiar unele mijloace de producţie naţională. lată de 
ce nevoia răspinuirii culturii in masele țărănești, la noi, nu e 
recunoscută, de fupi, după cum vom vedea, ca o grahnică necesi- 
tate naţională de stat—după cum nu e recunoscută nici nevoia 
de a lărgi cercul vieţii publice—ci mai mult ca o chestie de re- 
sortul Ministerului de Instrucție, 

Cu toate formele moderne de viață politică, realitatea, în 
parte medievală, a obiceiurilor noastre, face din stat incă un in- 
strument de stăpinire in mina unei oligarhii, care exclude dela 
viața publică şi dela luminile civilizației, şase şeptimi din po. 
pulaţia întreagă a ţării. 

Dacă statul nostru ar fi aplicat cu seriozitatea cuvenită le- 
gea obligativitații Invățămintului elementar la sate, şi ar fi inje- 
les că nici un sacrificiu nu e prea mare pentru luminarea sate- 
lor, n-am fi ajuns astăzi ca, după aproape cincizeci de ani de a- 
plicare a acestei legi, să avem un coeficient de 65a» de anal- 
fabeţi In pătura rurală a ţării, iar in unele județe numărul anal- 
faheţilor să atingă cifra de 74." sau chiar de 749", după cum 
arată statistica oficială a Ministerului de Instrucție. Şi trebue să 
ne lăudăm cu aceste cifre, căci cu zece ani tn urmă ele se ri- 
dicau, pentru unele județe, la enorma proporție de 90.n% şi 91% 
de analfabeți ! 

Şi la ce ştiinţă de carte se reduc cunoştințile celor 25 —35e 
dintre ţărani? În cele mai multe cazuri nu intrece ştiinţa de a 
iscăli. Şi chiar acest minim rezultat n-a putut fi obținut de- 
cit în anii din urma, prin sforțările personale ale unui ministru 
democrat; pe care țara a avut norocul să-l aibă în mai multe rin- 
duri in capul Departamentului Instrucţiei, ca astielel să poată 
spori, prin tot felul de restringeri bugetare, numărul şcolilor să- 
teşti, şi să reinființeze şcolile normale desființate de predeceso- 
rul său, 

7 


st VIAŢA ROMIXEASCA 


Din analiza bugetului statului, a statisticei Ministerului de 
Instrucție, şi a Raportului Inspectoratului Învățămintului Primar 
rezultă unele date şi concluzii care aruncă o deplină lumină a- 
supra mersului şi perspectivei invățămintului nostru primar rural. 
Ua fapt te izbeşte dela inceput. F un lucru știut ca în ţările din 
Apus, cu invățămint public, suma alocată anual pentru Invăţă- 
mintul primar, in bugetul statului, e de citeva ori mai mare decit 
suma alocată pentru toate celelalte ramuri de invățâmint la un 
loc. In Anglia, care a introdus invățâmintul obhgator cu şase 
ani In urma noastră, această proporție e de nouă la unu. La 
noi proporția e aproape exart de unu la unu: adică intreg învă- 
țâmintul primar consumă din bugetul Instrucțiunii Publice numai 
50; şi din această jumâtate, invâțămintul primar rural, adică 
învățămintul a şase şepiimi din întreaga populație a ţării, con- 
sumă mai puţin (8.559.868 lei) decit de două ori suma alocată 
invățămintului primar urban (4.737.403 lei), adică invăţâmintul 
primar al unei șeptimi din intreaga populaţie 1). lar dacă com- 
paraţia se face Intre populația şcolară dela sale şi cea dela o- 
raşe, atunci contingentul şcolar sătesc se ridică la opt din nouă 
părți, fața de cel urban, 

E caracteristică această repartizare a bugetului Instrucţiei 
Publice, şi ea dovedeşte nelndoios părtinirea statului nostru în 
intervenția lui pentru răspindirea invâțămintului elementar, 

In toate țările cu invățâmint elementar obligator și gratuit, 
răspindirea acestui invățămint e rezultatul unei intervenții de stat; 
pretutindeni Insă statul, în această înaltă intervenție a lui, na 
lucrat ca instrument părtinitor al unei clase, ci ca un adminis- 
trator echitabil al intereselor superioare naționale; de aceia in 
fiecare din aceste ţări, suma, pe care statul o cheltueşte pentru 
învățâmintul elementar al mulţimii, intrece de mai multe ori suma 
alocată pentru Iinvățâmintul claselor suprapuse mai avute. 

In opera lor de a cultiva masele, diferitele state din Apus 
şi-au co-asocial comuna, Pină la un punct același lucru s-a in- 
timplat şi la noi, nu Insă acelaşi fel de conlucrare. În Apus, 
suma dată de comună pentru școli creşte proporţional cu spori- 
rea veniturilor ei, rămininid ca statul sa contribue mai mult a-, 
colo unde comuna e mai săracă La noi, ancheta din 1885, fä- 


1) Deşi o comparație concludentă nu se poate face între cifro ab- 
stracte, totuşi credem suggestive următoarele dute: Franța are 112.000 insti- 
tutori, recrutați, în coa mai mure parto, din 175 şcoli normale, cu salarii în 
bu statalui în sumă de 120.000.000 lei anual, pontra o populație şcolară de 
5.600.000 copil. Germania are 9.790.000 eo sii inserişi în scolile elomontare, 
isr Anglin 7.520.000. Statul germun intervine cam cu '/s, adică cu 150.000.000 
lei anual, din costul total de jumătate de miliard de lei, pentru invăţămintul 
primar („Volksschulen“), Statul englez Pr păr pe din două cu comunele, 
cheltuelile pentru gi r petit (l ay Publie Schools“), con- 
tribaind anual cam cu 25 lei, cheltuiala totală tru acest In- 
văţămint. La noi bugetul Instraaţiei Publico tsi „Casa Soonlelor*) se urcă a- 
proape la 30.000.000 lei anual, din această samă invățămintul primar absoarbe 
numai 14.000.000 lei, Avem o populaţie școlarăcam de 90 copii (din care 
mai malt de 800.000, adică opt din nouă părți, sinteopii de săteni), pantra caro 
nu avem decit vreo 40%) institutori şi învăţători, rocrutuţi, numai in parte, 
din şapte școli normale, singurele pe care le aveam. 


ANALFABETISMUL RURAL t55 


cută după douăzeci de ani de funcționare a legii obligativitāții 
invāțāmintului, constată dimpotrivă. că: „Comunele urbane nu 
plăteau decit 13.5" din costul şcolilor lor primare, sau 3 din 
veniturile lor bugetare, pecind comunele rurale contribuiau cu 
32.40 din costul școlilor lor, sau aproape 5" din totalul venitu- 
rilor lor*. 

Dar părtinirea reiesă evidentă din starea actuală de organi- 
zare, pentru intreg acest period de 46 de ani de intervenție a sta- 
tului nostru, pentru răspindirea invățămintului primar. 

In adevăr statistica Ministerului de Instrucție arată câ avem 
un invățâmint primar urban, care nu lasă nimic de dorit: nici 
din punct de vedere al localurilor, nici din punct de vedere al 
numărului şi pregătirii personalului didactic,  Ciădirile sint toate 
de zil; corpul didactic întreg e format din titraţi ai şcolilor spe- 
ciale, definitivi; iar vacanțele se ocupă de cei mai buni 
dintre invăţătorii satelor — stabilindu-se astfel principiul că ele- 


. mentele cele mai bune din corpul învăţătoresc sătesc sint date 


tot oraşelor.  Taţi copiii In vristă de şcoală găsesc loc in scoala 
primară urbană, şi, deși legea invăţămintului primar reparlizează 
pină În 80 elevi de fiecare institutor, proporția generală pentru 
întreg invăţamintul primar urban e numai de ól capii de institutor. 

Netapărduit că avem un suficient şi foarte bun Invățămint 
primar urban. | 

Aceiaşi statistică ne arată insă pentru invățămintul primar 
rural — luat in totalitatea lui—o stare cu desăvirşire detestabilă, 
care poate fi privită ca tolerabilă, comparată numai cu istoria 
absurdă a desvoltării anterioare a acestui invăţâămini, Starea lui 
trecuta şi actuală ne explică pentruce sintem una din țările E- 
uropei cu cei mai mulți analfabeți, şi pentruce vom continua să 
ocupăm acest loc de ruşine cit timp statul nu va interveni în spri- 
jinul acestui invățămint decit cu mijloacele cu care intervine astăzi. 


Prin legea obligativităţii invâțămintului din 1864, statul 
işi recunoaşte implicit datoria de a procura invățămintul primar 
in mod egal şi gratuit tuturor copiilor în vristā de şcoală, 
Pentru copiii dela oraşe statul de mult işi Indeplinește complect 
şi bine această obligaţie. Din cei 810.222 copii de săteni, In 
vristă de școală, statul nu poate insă primi în şcolile lui decit 
480.000, adică un procent de 53%» din numărul total al copiilor, 
Şi cu toate aceste avem invățâmintul obligator pentru toţi copiii, 
încă dela 1864! Legea prevede chiar sancţiunea amenzii pentru 
părinţii care nu'şi trimet copiii la şcoală şi „Casa Școalelor* are 
un venit anual regulat din produsul acestor „amenzi: în 1909 ea 
a incasat 304,556 lei, iar inainte de Inființarea acestei instituţii 
uneori „amenzile se transformau În muncă manuals pentru lu- 
crările publice“, spune d. Arghirescu, In statistica oficială. Din 
procentul de 59." al copiilor inscrişi la școală, statistica con- 


455 VIATA ROMINEASCA 


— 


stată că In acest an nu a frecventat regulat şcoala decit un pro- 
cent de 66.a, ceia ce inseamnă că din peste 800.000 copii de 
şcoală ai sătenilor numai 300,000 (mai puţin de 40) urmează re- 
gulat cursul primar, 

Chestiunea Îrecventării şcolii rurale a preocupat Intotdeauna 
administrația noastră şcolară, fără să i se poală insă gâsi o sọ- 
luţie practică. Numai prin desperare de cauză se poate explica 
soluţia propusă anul acesta prin Raportul Inspectoratului Primar ; 
„Pentru a activa frecventarea regulată a şcoalei, consiliul in- 
spectorilor apreciază autoritatea pe care şi-a ciştigal-o jândărmăria 
printre săteni și concursul ce l-ar putea da jandarmii pentru a- 
ducerea copiilor la şcoală, De aceia e de pârere să se ceară 
autorităţilor in drept acest concurs plină cind trimiterea copiilor 
la şcoală ar intra în deprinderile sătenilor, aşa cum a pâtruns 
în ei datoria de a face serviciul militar“. 

Propunerea aceasta extremă şi extraordinară pune o între- 
bare mai adinca: E in adevâr săteanul atit de relractar şcolii tn- 
cit după 46 de ani de Invățâmint obligator trebue să-i iai copi- 
lul la şcoală cu jandarmul ? In colonii Englejii n-au intimpinat 
atita repulzie pentru şcoală, din partea unor popoare aproape sal- 
batice. Şi-a făcut statul nostru deia inceput datoria, toată dato- 
ria, pentru a deprinde pe sâtean să capele Incredere In şcoală ? 
Statistica arată că, dela început, mai conştiincioase au lost co- 
munele în indeplinirea obligaţiilor câtră şcoala rurală decit statul. 

Raportul Inspectoratului Primar constată că cu 15 ani în 
urmă frecventarea școlii rurale era mai bună decit acum. In 
1894 numai 29.4" din numărul total al copiilor de şcoală erau 
inscrişi, dar din aceştia frecventau şcoala 77%, Raportul spune 
că atunci erau înscrişi numai copiii fruntașilor, şi câ în anii ur- 
mători, inmulţindu-se inscrierile, au fost Inscriși şi copiii săteni- 
lor din ce în ce mai săraci. Explicaţia scăderii Irecventării re- 
gulate e dar evidentă şi concluzia naturală ar fi intervenția sta- 
tului pentru procurarea gratuită a intregului material didactic, a 
unei clădiri confortabile, a unui bun invăţător și chiar mijlociri 
oficiale pentru procurâri de haine şi hrană gratuită pentru cei 
lipsiţi de mijloace—aşa cum se face în statele cu învățămint gra- 
tuit!). Statul trebue să facă ca şcoala rurală să fie iubită de sä- 
teni, ca copiii să fie atraşi de școală nu aduși cu jandarmi. 


1) Congresul Tustitatorilor francoji, ținut la Nancy în 1909, pare să fi 
fost condus cu totul de alte considerații decit Consiliul Inspectorilor Învă- 
țămintului Primar dela not, cind a votat rezoluția că: „Pentru a asigura 
frecventarea şcolară se va da familiilor novoiaşe, care an nevoo do munci 
copiilor lor, o pr pipa 73 

Proectul da lege al d-lui Briand, dopus la Cameră în 190%, şi care, 
după cum se anunță, se va lua în discuţie în curind, lu art. bspune precis: 
„In fiecaro comună se va înființa o Casă a Scoalelor cu menirea de a în- 
curaja, ajuta şi deavolta mersul şeoalei publice“, Statul prevede în buget 
1.000.000 loi anoni pentru a ajuta aceste instituții în comunele rurale ca mai 
pațiu de 1000 locuitori. Aceste „Case ale Şeoalelor* există deja în 17.000 co- 
muno; ele sint „un ful do biurouri de binefacere școlară, cca a veni în 
sprijinul copiilor sărael, procurindu-le baine ori hrană enldă în timpal ierni”. 
Dols ale un Inat naştere Cantinele şcolare, 


ANALFABETISMUL RURAL 47 


Statul insă nu şi-a indeplinit decit foarte anevoe și parțial 
datoria ce o are câtră şcoala rurală, Ancheta din 1885 găseşte 
eă din numărul total al localurilor de şcoală numai 29", erau 
de zid, iar restul erau de nuele, vălătuci şi lemn durat, şi cà 
starea lor reclama numai decit o restaurare in valoare de cel 
puţin '/s din valoarea lor totală pentru „a le pune In condiţiune 
mai acceptabila“, Astazi, Raportul Invățămintului Primar con- 
stată că, din numărul total al localurilor școlilor rurale, numai 
57"; sint bune, restul sint mediocre şi rele; iar din numărul to- 
tal al invăţătorilor 27" sint suplinitori, Zugrăvirea acestor su- 
plinitori, de Raportul oficial, e atit de neagră incit e imposibil 
să nu exclami, cu convingere, că e mai bine pentru săteni să 
nu se mai inființeze şcoli, decit să se incredințeze misiunea de 
învăţător unor astfel de scursori ale orașelor. S-a intimplat să 
fie angajat ca Invăţător şi un fost pușcăriaş, cu ştiinţa revizorului 
=. „pentrucă tu găsea pe altul“. Despre acesti învăţători impro- 
vizaţi, cu totul nepregătiţi ṣi nestabili, spune Raportul: „In urma 
trecerii lor pe la o şcoală, localul rămine ruinat, arhiva in neo- 
rinduială, materialul didactic nimicit. Mulţi au dispărut fără de 
urme dela şcoală, dupăce au incasat sumele pentru lemne, pen- 
dru servitori sau bani dela elevi pentru carte“, 

La astfel de şcoli frecventarea regulată desigur nu poate 
fi obținută decit cu jandarmul, 

Sint şi şcoli bune şi invăţători exemplari, dar nu sint atit 
cil trebue şi cit statul e dator să procure. 

Statistica oficiala nu-l arată pe sătean retractar şcolii ; ca 
declară că: „Cereri stăruitoare sosesc la Minister din o mulțime 
de câiune ca să li se inființeze şcoală. Sacrificiile insemnate, pe 
care le oferă peliționarii, arată cil de serioase sint aceste cereri“. 

Dar la asemenea cereri statul nu poate trimete decit cite 
unul din acei suplinitori zugrăviți de Raport, de oarece numărul 
anual al absolvenţilor şcolilor normale nu ajunge, după cum vom 
arăta, nici pentru a ocupa vacanţele ivite In rindul titularilor şi 
a inlocui în o proporție mai ridicată pe suplinitorii de care 
vorbeşte Raportul. 

In asemenea Imprejurări nu-i de mirat dacă săleanul nu 
poate înțelege menirea şcolii. | 

Apoi, statistica arată, că pecind la oraşe pentru fiecare in- 
stitutor se repartizează numai cite 6! copii, la sate pentru fic- 
care Invățător, această ciiră abia a fost scaborită in ultimii cinci 
ani la o medie de 81.», iar In unii ani anteriori ea se ridicase pină la 
87.4 de Invăţător, . acel 

Menţionăm mumai introducerea la sate a invățămintului pri- 
mar de jumătate de zi, o inovaţie condamnată în toate țările unde 
sa incercat, găsită rea de Ministerul nostru de Instrucție, dar 
totuşi păstrată pentrucă Ministerul nu are mijloace să facă altfel, 

E evident dar că, deşi avem Invâțămint primar obligator, 
egal şi gratuit incă dela 1864, pentru toţi copiii țării, statul nos- 
tru nu procură acest Inväjämint decil la jumătate din intreaga 


458 VIAŢA ROMINEASCA 


populație şcolară rurală, și aceasta o face în condițiuni cu totul 
inferioare, și ca local şi ca personal didactic şi ca distribuţie a 
copiilor pe clase, față de invățămintul primar urban. Și această 
inichitate a statului se făptueşte faţă de acea populaţie, care pros 
duce nouă zecimi din intreg produsul național, care formează 
zidul viu de apărare al țării, care reprezintă continuitatea istorică 
a neamului nostru, 

E drept că statul a simţit odată fiorul datoriei neindeplinite, 
în 1896—cind în capul Departamentului Instrucţiei se afla unul din 
cei mai democrați bărbaţi de stat ai noștri— şi atunci a luat fi- 
ință „Casa Şcoalelor*, instituție cu menirea specială de a lucra 
pentru răspindirea culturii naţionale. Statul se obliga să verse in 
visteria acestei instituții un fond de 30.000.000 lei, pentru a in- 
terveni astfel in sprijinul comunelor la Inmulţirea şcolilor. Acel 
fond insă n-a fost vărsat nici astăzi, cu toate că bogatele holde 
muncite de săteni, ani dearindul, au produs excedente de sute 
de milioane în visteria statului, 

Astăzi această instituție, cu menire atit de înaltă, abia îşi 
poate agonisi veniturile din taxe şi din amenzi; şi în timp de 
13 ani de existență, ea, cu anevoe numai, a putut împriomula co- 
muncile cu suma de 8.591.649 pentru clădiri de localuri de școală ; 
pecind şcolile rurale, numai In cei şase ani din urmă, i-au dat 
importanta sumă de 1.170.792 lei, adunată din amenzile şco- 
lare plătite de săteni, 

Raportul Inspectoratului Primar calculează că, pentru a procu- 
ră sălile de clasă necesare intregei populaţii şcolare rurale. luind 
in samă şi sporirea anuală a numărului copiilor, ar trebui, ca 
in curs de 15 ani, să se clădească In fiecare an cite 583 săli de 
clasă : ceia ce în total s-ar ridica la suma de 57.000.000 lei— 
socotind 6.500 lei costul mijlociu al unei săli Această sumă 
s-ar ridica la 70.000.000, lei dacă am avea în vedere scoborirea 
numărului elevilor dela 80—60 de fiecare clasă, numai pentru 
școlile ce se vor clădi de acam Inainte. 

In privința sporirii numărului învăţătorilor, Raportul con- 
stală că dacă Ministerul va spori anual numărul lor, numai in 
proporţia mijlocie din ultimii 15 ani, atunci va finevoe de 103 ani 
pentru a se putra obținea învățătorii necesari pentru cei 330,229 
copii, care azi nu au loc în şcoala primară rurală. 

Dacă ținem samă că pentru sporul de populaţie şcolară 
anuală avem nevoe, în fiecare an, de 170 invâțători noi; că pen- 
tru a procura şcoli populației şcolare, care acum nu are şcoli, 
avem nevoe de un spor de 280 invăţători, pe fiecare an, în 
timp de 15 ani; că 150 învăţători sint ceruți anual de vacanţele 
provocate prin deces şi eșirea la pensie a Invăţătorilor titulari, 
şi că Incă 100 invăţători titulari ar fi necesari pentru a inlocui 
in 15 ani procentul de 27" de suplinitori—ajungem la cifra de 
700 învăţători pe fiecare an pentru o campanie de 15 ani de 
luptă impotriva analfabetismului rural. 

Dar dacă mai ținem samă că astăzi, apronpe în toate țările civili“ 


ANALFABETISMUL RURAL 459 


zate. numărul de elevi Incredințați unui inväțätor e mai mic de 
50, şi am dori să-l reducem şi noi dela 80 măcar la 60--pen- 
tru toți invăţătorii— atunci am avea nevoe de peste 900 absol- 
venţi de şcoli normale pe fiecare an, In timp de 15 ani. Şco- 
lile noastre nurmale insă nu produc nicio treime din acest nu- 
măr. N-am mai considerat aici faptul că și invățămintul primar 
urban tot din rindul invățătorilor işi recrutează institutorii. 

Pentru o campanie de 30 de ani de luptă pentru stirpirea 
anallatretismului, am avea neve de 600 învățători pe an, 

Strategia luptei impotriva analiabetismului impune dar, in 
primu! loc, inmulțirea scolilor normale—sacrificii băneşti deci 
din partea statului, Dar acest sacrificiu e de fapt o înaltă dato- 
rie națională a lui, nelndeplinită incă in măsură complectă pină 
acum, 


Administrația cinstită şi devotamentul, pină la abnegaţie, 
al citorva oameni puși în capul Departamentului Instrucției şi 
instituțiilor dependinte de el, nu pot singure schimba starea ac- 
tuala de lucruri. Chestia analfabetismului trece peste răspunde» 
rea Ministerului de Instrucție şi chiar peste răspunderea unui 
singur guvern; nu e o chestie de administrație de resort ci o 
chestie de politică națională a statului romin. Nu putem fi o 
țară pulernică—oricit de mult am întări armata —dacă vom con- 
tinua să numărăm 65% de analfabeți in masa celor şase şeptimi 
a locuitorilor ţării, Desigur nu e o simplă coincidență intim- 
plâtoare faptul că, răscoalele din 1907 au izbucnit intâi şi au 
fost mai violente tocmai în județele cu cei mai mulţi analfabeți, 
care, prin o crudă ironie, sint în același timp şi cele mai bogate 
judeţe agricole. 

Ridicarea nivelului cultural al satelor e lot așa de insem- 
nată pentru viitorul nostru naţional ca şi ridicarea nivelului lar 
economic; mai mult : e chiar o strinsă legătură intre aceste două 
direcţii de propăşire ale neamului nostru, Răspindirea cit mai 
mare a culturii în masele populare sporeşte capacitatea produc- 
tivă a intregei națiuni. Aşa numitele bogății naturale indoresc 
starea economică a unei țări numai prin sporirea acestei capa- 
cități de producţie a locuitorilor ei; iar puterea de rezistență şi 
de prosperitate a unui stat nu se razimă atit pe armată cit pe 
valoarea personală ridicată a cetăţenilor lui. Sa ne gindim incă 
odată la cuvintele lui Luther spuse acum patru veacuri, A 

Renaşterea Rominiei moderne n-a aruncat decit o rază din 
strălucirea civilizaţiei apusene asupra orașelor noastre ; formele 
acestei civilizaţii, care pot produce iluzia realităţii, se susţin nu- 
mai prin puterea materială a satelor, deasupra cărora intunericul 
medieval incă nu s-a risipit. , è 

Lumina trebue să străbată la sate, cit mai multă, nu în in- 
teresul lor numai, ci tn interesul viitorului istoric al neamului nostru 


480 VIAŢA ROMINEASCA 


intreg. Formele de viață ale civilizației moderne nu pot da 
roade, nici nu pot intări vitalitatea poporului nostru cit timp 
şase din şapte părți ale lui intirzie Incă în isloria evului me- 
diu ; cit timp fara întreagă nu participă la luminile şi binefacerile 
civilizației. 

Astăzi, Intre satele şi oraşele noastre, o epocă întreagă de 
civilizație se interpune ; și pentrucă înseși caracteristicele etnice 
ale unui popor sini influențate de epoci istorice deosebite de ci- 
vilizație, putem spune că, dintr-un anumit punct de vedere, în 
țara noastră, avem două popoare, două istorii, două psihologii şi 
chiar două limbi diferite. 

Ridicarea civilizaţiei satelor, trecerea lor din istoria medie- 
vală în cea modernă şi amestecul acestor două popoare In unul 
singur, călăuzit de idealurile unei largi democraţii, sint condiţiile 
de viaţă ale poporului nostru ; şi intrucit nimeni nu poate tăgă- 
dui influența culturii ca factor puternic de transformare a unei 
societăți, răspindirea ei, In prima ci treaptă, in intunericul satelor 
se impune ca o datorie superioară şi pgrabnică a statului ro- 
mln, 


I. Botez 


oa 


Dr. L CANTACUZINO 


Note pe marginea cărților 


TOLSTOI 


Sint zece ori doisprezece ani decind am citit intăia oară 
opera de căpetenie a lui Tolstoi: Războiu şi Pace. Am avuto 
impresie grozavă, deși nedeslușită, Pe urmă, cartea aceasta nu 
m'a părăsit multă vreme, o tineam supt căpătâiu, o deschideam 
deseori, la intimplare. Citeam citeva pagini, ori citeam un capi- 
tol, eram mulțămit; n'aveam nevoe de „cea lost“, nici dece „va 
urma“ ; puţinul pe care mi-l improspâtam în fugă Imi părea nou, 
printr'un gest al unui personagiu, printr'un cuvint, printrun as- 
pect nou al naturii. 

Mullä vreme n'am putut să-mi desluşesc impresia ciudată 
pe care mi-o făcea această operă. Nu găseam în ea senzațiile 
rare de stil ale marilor scriitori francezi; nu eram ispitit să in- 
văţ pe de rost ca pe o melodie armonioasă, un capitol, precum 
am făcut cu capitolul al V-lea din Doamna Bovary a lui Flau- 
bert: „Elle avait lu Paul et Virginie..* Cuvinte săpate parcă 
intr'a placă de aramă, pe vecie, cuvinte care aveau un farmec 
propriu al lor, cuvinte care traduceau intr'un chip aşa de artis- 
tic stări de suflet ori întimplări, In cartea scriitorului rus parcă 
nu erau cuvinte; mi s'a părut că primesc totdeauna impresiile 
direct dela natură. 

Intimplările şi intrigile unui roman, ale unei povestiri, de 
obiceiu le uiţi ; au fost impresii care au durat un timp, apoi s'au 
șters, s'au stins. Mi s'a intimplat lucrul acesta cu romanele lui 
Turgheniev de pildă, ale lui Dostoievschi. După ani şi ani, ci- 
teşti cartea ca pe ceva nou. 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 463 


Cu Războiu şi Pace a fost altfel. Am intrat cindva in pa- 
ginile cărţii aceştia ca intr'o țară. Am văzut peisagii nouă, am 
auzit vorbind, am privit mișcindu-se, lucrind, oameni după oa- 
meni; am auzit glas de durere, țipăt de plăcere, zbuciumul răz- 
boiului, am simțit liniştea păcii şa veşniciei. 

Am lost şi eu de față la multe împrejurări din Räzboin şi 
Pace, Aşi putea spune că am impresii personale. De multe 
ori stau la indoială: imi aduc oare aminte de intimplări ale mele, 
petrecute în altă parte, în viaţa mea, ori de intimplări de din- 
colo, din ţara străină In care am trăit un timp? 

Mi-a lost dragă Nataşa, fetița aceia zglobie și plină de 
viață. Tot aşa odată un prictin Imi mărturisea că a iubit cu pa- 
siune pe Ana Karenina. 

Am luat odată parte la nişte petreceri de anul nou, cu un 
tineret sburdalnic, plin de credință Je iluzii, imbâtat de viața. 
Cu cită placere Imi aduc aminte de risete, de glume, de goana 
cu săniile, de lumini, de licărirea zăpezii. de cintecul clopotelor 
şal zurgalăilor dela cai! Şi altădată a lost o vinâtoare, In- 
t'un peisagiu de toamnă; şi după vinâtoare copiii s'au dus un- 
deva la un nnchi siätos şi poetic, Acolo sau spus poveşti, 
s'a băut ceaiu,; era Intro odae prietinească, şi moşul a Inceput 
a cinta din ghitară; şi Nataşa a prinsa juca uşurel, ţinindu-şi 
cu cite două degete rochia, Dar altădată, la un bal, cind sa 
jucat o mazurcă nebună, în zuruitul pintenilor,—cu ce ochi am 
privit eu atunci pe Nataşa! Dar cind Nataşa aceasta a inimii 
mele a fugit dela părinţi, după un om pe care socotea că-l iu- 
beşte, ca intrun vint de nebunie. Cita patimă, cită putere de 
viaţă ! 

Şi de prietinul meu, prințul Andrei, mi-aduc aminte; parcă-l 
văd ş'acuma, simpatic și trist, c'un obraz de Hristos! Era in- 
tr'o primăvară şi răsulla pâmintul aburi, brazdele negre-lucii se 
intindeau pină tn zare, şi cinta ciocirlia In Inâlțimi. un stejar 
uriaş intinerea pentru a suta oară, sorbind din pâmint putere, cu 
nenumăratele-i ramuri vinjoase indreptate spre cerul curat, Şi 
Andrei trecea pe sub stejarul acela, plin de ginduri ca totdea- 
una. Şi privindu-l dela nişte ferestre, dela al doilea rind al u 
nei curți boereşti, nişte fete zglobii rideau,—apoi s'au dosit după 
perdele cind şi-a ridicat el ochii spre ele. 

Văd şi pe Maria, sora lui Andrei, cu aeru-i de mucenică, 
Şi pe bătrinul tatăl lor, aspru, vorbind rar. 


a VIAȚA HNOMINEASCA 


Şi iată şi războaele cele mari dela 1812. Văd bine cum- 
“plita victorie a Francezilor la Austerlitz. Şi-mi aduc aminte cum 
la un pod treceau regimente după regimente, amestecate, pedes- 
trime şi cavalerie şi lunuri, şi In tavălmășeală un soldat oare- 
care, un Rus resemnat, spunea ceva, Nu mai ştiu ce spunea, 
“dar am impresia că era ceva profund și ciudat, 

S'odata iarna, în luptele retragerii marei armate, la un foc 
mare de lemne, intre soldații ruşi, un prizonier francez, mic şi 
vioiu, un Parizian care nu mai Invăţa a fi trist nici tn cele mai 
grele imprejurări, se incălzea, minca şi cinta c'o voce subțire: 

` 


Vive Henry quatre 

Ce roi vaillant 

Qui cut le triple talent 
De boire, de battre 

Et d'ètre un vert galant! 


Ş'un oștean de-al farului făcea mare haz. Era puţin amt- 
şit de vodcă și voia şi cl să Inveje a cinta ca Franţuzul, și urla 
cit putea; 


Vivarică 
Saravală... 


lar altădată, un Cazac care rinjia larg, cu ochii spălăciţi, 
spunea cu nepăsare cum a ucis cu toporul pe un soldat francez, 
cum acesta se ruga să nu-l ucidă şi zicea că-i fecior de general. 
Şi Cazacul ridea prosteşte şi-şi arăta toporul şi imita pe cellalt: 
«Spunea că-i fecior de ganarul !» 

Şi noaptea aceia in care Andrei, rănit, sta cu ochii spre 
stele și se gindea la măreţia veșniciei, pecind un pitic umbla 
pe cimpul de răzbuiu, printre morți şi răniți. Piticul acesta era 
marele Napoleon. 

Dar pe Petrea Buzuhov cit de bine mi-l amintesc, pe Rusul 
acesta pgreoiu, lrămintat de neliniști necontenite ! El simbolizează 
parcă intregul popor slav, aut de ciudat, Irâmintat de probleme 
religioase, de aspirații spre necunoscut. 

Şi după atita tinereţe a tuturor, a sutelor de oameni cari 
trec prin sute de imprejurări, după atita zbucium, după atita 
vorbă şi Irămintări, după ani şi ani, toate se liniştesc. Toate rä- 
min amintiri, tinerețele au murit, risurile au amuţit, —iată pe 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 485. 


oameni ajunşi de virsta care nu iartă, iată-i ducind viaja ca pe 
o povară zilnică, iată-i muncind silnic, iată-i impăcaţi, adică. 
zdrobiţi, târă să fi aflat înţelesul şi rostul vieţii. 

«Nu cunosc siirșit mai trist decit sfirşitul romanului Răz- 
boiu şi Pace...» spunea un prielin, şi avea dreptate desă- 
virşită. 

N'am citit de mult romanul acesta mare al lui Tolstoi, 
Cind m'am pus să scriu aceste rinduri, m'am păzit să scot vo- 
lumele din rafturi și să le răsioesc. Nu ştiu de ce. Ş'acuma am 
o indoiala: poate lucrurile de care-mi amintesc nu sint intocmai 
cele din roman. N'am nici-o curiozitate să verific. Se poate să fi 
amestecat chiar amintiri personale, cu acelea pe care le-am vă- 
zut In țara aceia străină, unde am petrecut, călăuzit de un 
mare maistru. 


Omul acesta mare, scriitorul acesta care a izbutit să dee 
cu atita putere viața întreagă, cu ciudățeniile, virtejurile şi ade- 
vărul ei, scriitorul acesta care nu avea în opera lui nici oameni 
buni, nici râi, ci oameni adevărați, așa cum sint ei in realitate, 
parcă n'a fäcut literatură, parcă a creat viață. A dat cele mai 
mari opere literare ale veacului, Räzboiu şi Pace și Ana Ka- 
renina, şi pe urmă a devenit cel mai mare creştin, 

Retras in pusinicia lui la lasnaia-Poliana, se imbrâca în 
strae de ţăran, cerca să-şi lucreze singur cizmele şi visa un neo- 
creştinism care ar aduce lumea pe calea binelui, a milei şi a 
ertării. Inriurirea lui a lost mare; a slirnit furtuni in impărăția 
țarului ; în ceia ce a scris, în retragerea lui, trece n suflare de 
apostol. Propovăduitorul acesta mare a renegat pe scriitorul de- 
odinioară, pe Tolstoi care scrisese Ana Karenina și hRăzboiu şt 
Pace.—lL-a renegat şi şi-a dus viața de siint, propovăduind mila 
şi inerția, lucrind cizme, Imbrăcindu-se în cojoc şi cugetind la 
relele lumii in saloanele luxoase ale castelului său; cu toate a- 
cestea, cellalt, scriitorul, işi făcea un drum de nemurire In toate- 
sufletele şi minţile omenirii. Pentru pustnic, scriitorul era mort, 
cu toate acestea scriitorul trăeşte şi va trăi, Pustnicul trebuia sä» 
nu moară, şi cu toate acestea a murit așa de simplu și cregi- 
nește, intre personagii zugrăvite altădată de scriitor. Bunâlatea 
şi creştinismul lvi se duc cu el; s'a dus cu el şi cel care a- 
fost cel mai mare creator artist al veacului al XIX-lea. 


-488 VIAȚA ROMINEASCA 


Pentru mine însă incă n'a murit. Prielinul meu, cu care 
am văzut atiția oameni şi atitea Imprejurâri, trăește. E tinăr, cit 
imi va fi tinăr suletul, Îl am alături cind vreau ; atitea Impreju- 
râri extraordinare renasc iarăşi; şi regăsim în jurul nostru pe 
aceiaşi minunată Nataşă, pe aceiaşi Ana Karenina, de care sa 
amorezat alt prietin al meu, și pe toți cari mi-au dat senzaţia 
multiplă a nesfirşitei vieți, 

Scriitorii sint cei mai ideali prietini ai noştri. Prietinul a- 
cesta al meu n'a murit! 


M. Så, 


EPILOG LA VOLUMUL „FANTOME* 


Fiind unul dintre aceia ce nu mai primese daruri și In a 
„cărui casă in locul veselului pom de Crăciun străjueşte o tristă 
Aruncaria, am hotărit să stau cu voi și să vă rechem pentru cea 
din urmă dată, dulcele şi tristele mele fantome. 

Vam purtat atiția ani pretutindeni cu mine pe unde m'a 
bătut vintul intimplărilor, pe pămint și pe ape vam dus, prin 
străine țări şi în depărtate locuri, şi iată că acuma iarăşi vă tul- 
bur somnul, 

Singur şi trist Imi reiau filele Inegrite peste an, şi recitind 
cele ce am scris, o neinchipuit simţire de impietate Imi stringe 
inimă. 

Cu ce drept am dat eu piatra mormintelor voastre la oparte 
şi v'am trezit somnul innaintea judecății din urmă ? Prieteni ori 
străini ființi scâpate de povara vieţii, umbre de mult invăscute 
in giulgiuri, ce stranie dorință m'a impins să vă redeștept cu 
risul şi cu lacrimile mele? 

Cu rivnă am răscolit un trecut, am deschis porţi pe care le 
zăvurise Vremea, m'am strecurat nevăzut prin case părăsite răs- 
colind praful așternut peste lucrurile vechi, şi iată că praful răs- 
colit, astăzi tot peste mine recade, 

Cautătorul de amintiri, pe el singur se căuta, de viața lui 
i-a fost dor şi voi toţi aţi trăit odată cu el laolaltă în tăcutul şi 
liniștitul oraș al copilăriei lui. 

Pentrucă i-a fost dor de el, a trezit multele clopote în tur- 
nuri şi le-a pus să plingă. Pentrucă i-a fost dor de voi, a ales 
cuvinte care dor şi care vibrează și ele în felul lor, în anumite 
ceasuri cind sufletul și-aduce aminte, 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 46T 


„toledo con Ada ce fac drumuri de catifea, 

x sa A „ tonuri crepusculare a imprăştiat, 
imagini indoliate a găsit, sclipirile le-a adumbrit, și voi ați ve- 

nit cu drag să-i ţineţi tovărăşie. 

şi Pia og) Fa zugrăvit apoi, cum se cade morților, 
: plins iar de alții a ris, e că așa e läcută i- 
nima omenească, aplecatä spre patimi. . 

F iecare mi-aţi spus povestea voastră în grabă şi apoi v'aţi 
dus, mi-aţi mărturisit o durere ori mi-aţi incredințat o lacrimă, şi 
eu le-am adunat pe toate ca într'o urnă lunerară, căci e urnă 
funerară mi se pare cartea aceasta a cărei ultimă pagină o 
scriu, 

Teancul de file Inegrite sint zilele mele de trudă și nopţile 
de nesomn, Dela. cel dintâi cuvint şi pin' la cel din urmă ini- 
ma mea a bătut şi ochii mei adeseori au lăcrimat cind a trebuit 
să vă tragă pgiulgiul de peste faţă 

Ţintirimele unde dormiţi m'au umplut de funcbra lor in- 
tristare şi paginile albe pe care am incercat să scriu istoria voas- 
trä, a fiecăruia, mai triste mi s'au părut decit lespezile pe morminte. 

Mine, cum lespede lingă lespede inchipuesc un cimitir, ele 
vor face o carte pe care poate mulți oameni trişti ca mine, în 
seara aceasta, o vor deschide şi se vor Induioşa de voi, fanto- 
mele mele. 

In tristul şi tâcutul oraș pe care l-am evocat, va merge poate 
cartea mea şi va pătrunde In casele unde am trăit noi cu toții, 
Mică, aşa cum e, o va lua un tinâr căruia i-e drag să viseze 
şi o va purta cu dinsul pe străzile unde am trecut și noi, 0 va 
deschide poate subt adăpostul unui ram ce-şi va juca umbra vi- 
orie pe file, şi In timp ce un clopot va plinge din multele tur- 
nuri, va răminea pe ginduri auzind cum pling şi clopotele mele... 

Nepăsătoare şi tristă va crește vremea apoi, aşezată intr'un 
salt va răminea biata carte, şi poate nimeni nu va mai vorbi de 
ea, ca de atitea multe altele. 

Alte şiruri voi scrie eu, alte cărţi, urmind acolo unde må 
chiamă viaţa, voi zugrăvi alte figuri şi alte privelişti, alte dureri 
şi alte lacrimi voi aduna poate, 

Seara aceasta însă, vouă v'o dau, vouă Imi inchin sufletul 
trist, caci voi aţi fost viaţa mea, şi astfel voi face Intotdeauna, 
pină ce voi veni şi eu s'adaug un giulgiu mai mult în lumea 
voastră de fantome... 

D. Anghel 


i i 


Documente omenești 


PE DRUMURI INCURCATE 


Acu doi ani imi lucra la grădină Ifrim Tulbure, un gospo- 
dar blajin, foarte cum se cade om, dintr'un sat din imprejurimile 
Folticenilor. La ceasul odihnei, cind punea pe pirostrii, la un 
foc de găteje, ceaunul dogit, ca să-şi facă «oleacă de mămăligă», 
stăteam cu dinsul de vorbă. Gräia moale, şi focul ti lumina din 
cind în cind obrazul pămintiu, brăzdat de sulerinți.  Răspunzind, 
—clteodată intorcea şi ochii spre mine. Ochii aceia verzi, gin- 
ditori, nu i-ar putea zugrăvi nimeni. Cind intilneau pe ai mei, 
aveam totdeauna o simțire de milă, și fără voe se deslușea în 
minica mea un nume pentru ei: «ochii resemnării». 

O ducea tare greu, omul. Avea vreo șase copii; abiai 
incă peau in căsuţa veche de birne, Pămint n'avea decit șase 
prăjini: grădina de lingă casă. 

«Hei, cucoane, Imi zise el întrun rind, greu trăesc o samă 
de oameni pe lumea asta. laca, eu numai şase prăjini am,—și 
șase copii : clte-o prăjină de fiecare. Apoi scoate dumneata locul 
pe care-i aşezată casă, locul șurii, al poeții, bătătura, şi umbra 
gardului; —nici cite-o prăjină de suflet nu rămine.. Ş'adică pen- 
tru mine şi pentru nevastă, nu mai tiu socoteală: noi de-acu, 
cind a da Dumnezeu, ne-om mulțămi cu cite trei coți—intrun 
colţ, la ţintirim. 

— Şi ce faci cu şase prăjini, moş-llrime ? 

— Apoi ce să lac? ce poate face oricine. Te mieri ce și 
mai nimic, 

— Şi cu ce trăeșii? 

— Apoi tot cu pămintul, că el e mama noastră. lau dela 
boer. Plătesc cam scump, dar n'am ce zice, pămintu-i bun. A- 
poi mai lucrez şi la boer, şi 'n alte părți, cu femeia şi cu co- 
piii cei mai mari,—şi tot eşim la un capât. Ne facem popușoi 
de iarnă, ş'o leacă de strinsură pentru văcuţa pe care o avem... 
Ne mai indulcim şi noi cu laptele ei, că alt frupt, dă, cam greu!» 

Cum vorbea cu mine, umbla prin jurul ceaunului; își orin- 
duia un fund, un șştergar, o lingură de lemn. 


„DOCUMENTE OMENEȘTI 


+19 
“ sla vuitäte dumneata la mine, vorbi el; ul mii 
şi, dupa cum vezi, am şi inceput să mă asi ruleta "Ai 
zice că's bătrin, şi n'am decit patruzeci şi trei de ani. 

— TOETAN, pati om in virstà... 
`. — Apoi da,—şi zimbi privindu-mă: da’ cin ~ 
bine pe lume, precum am dus-o eu, tinerețele sy alikana Ta 
Stătu a clipă gindindu-se. Voia să-mi sp a Şi 
indoială.— şi scutură uşor pletele. PESEE 

«Să vezi dumneata, zise el deodată, mie drag mi-a fost på- 
mintul în viaţa mea și n'am avut parte de el... Acu trei ani, cu 
multă trudă aveam eu adunate citeva parale. S5S'am găsit o bu- 
cata de pămint de vinzare: patruzeci de prăjini. Pămintu-i scump. 
Am plătit eu bani numărătoare patrusute cincizeci de lei. A- 
tuncea am vindut ş'o păreche de juncani, şo văcuță ca să in- 
jabeb cit imi trebuia. Fac eu acte, fac tot; și nu trece anul și 
se scoală un frate al celui care-mi vinduse mie pâmintul şi-mi 
face un protes, ca să-mi cie pămintul.., Şi iaca, de-atuncea, de 
doi uni mă judec, —și vâul că inălbesc judecindu-mă... Mult ve- 
nin, mi-a pus mie profesu ista la inimă, că eu in judecaţi n'am 
nici o credinţă... Du-te 'ncolo, du-te dincolo, du-te să-ți faci jalba, 
du-te la avocat, du-te la judecători, scociorăște-te în pungă,— 
și la urma urmei n'ajungi la nici-un capăt. Tare-i greu. N'am a- 
vut noroc. Am socotit şi eu să dobindesc, după atita trudă, o bu- 
cățică de pămini, să fie a mea, şi so muncesc cum ştiu cu. 
da iaca, nau vrut oamenii.. Și tot mă poartă prin judecaţi de 
mi-i lehamite,,.> 

Maos-lfrim era mihnit lare; parea vorbea despre părinţi ori 
despre copii morţi, 

«Si cum e afacerea ? intreb cu, De ce s'a sculat fratele ce- 
lui ce ţi-a vindut pămintul ? 

— Eu ştiu? zice că-i partea lui. 

— Dar moştenirea lor nu sa împărțit > 

— Da da. 

- Ei atunci ? 

— Eu ştiu? zice că el nu-i mulțămit. Frate-sâu, care mi-a 
vindut cele patruzeci de prăjini, li şi cl un om amărit, co «puză 
de copii. Istalait, care s'a ridicat asupra noastră, li crișmar ln 
sat, şi-i om cuprins... Și pe semne că sa gindit el că dacă se 
simte tare In pungă—apoi s'a da dreptatea de partea lui... Şi iaca, 
ne poartă, vai de capul nostru ! 

- Şi tot nu sa descurcat +, 

— Nu. Mi-a eşit și părul prin câciulă, şi projeşu tot nu-l 
väl descurcat.» 

Moş-lfrim incepu à ride Incet Vedeam In risul şin privirea 
lui o jale fără nume. 

Mi-a istorisit tot năcazul, în amurgul acela; după aceia sa 
culcat pe-un mâldar de fin, pe pămintul cald, Şin alte zile şi-a 
urmat tăcut şi resemnat munca lui, 

. K 


470 VIAŢA ROMINEASCA 


Acu, nu de multă vreme, îl îintiinesc intruna din zile in 
sala cea mare a Tribunalului. ; 

Era Ingrijat, cu căciula'n minä, Privea In juru-i cam spe- 
riat. Barba-i era nerasă de mult, pletele nepieptānate. Pornise In 
grabă de undeva, dela munca cimpului, după ce trecuse pe-a- 
casă şi-i pusese nevasta în traistă două cepe şun mâlaiu invă- 
tit Intr'un ștergar. Traista ti cra atirnată la şold, peste sumanul 
vechiu, roșcat; mălaiul și cepele se cunoșteau in ea. 

Mă apropiai de el, 

«Ce mai faci, moş-lirime 7» 

Tresări şi se uită la mine pieziş. Apoi zimbi blind. Mä cu- 
nuscuse, 

«Dumneata eşii ? Am crezut căi avocatu... Stii dumneata, 
tot cu proțesu meu, cu pămintul cela... 

— Tot cu pămintul ? incă nu sa siirşit? i 

— Apoi dă, eu ştiu? Avocatu a zis că azi !! slirșeşte,.. Și 
taca am pornit de pe cimp, aṣa... Eram să uit, şi mi-a adus a- 
minte muerea; a trimes un copchil după mine... Şi mi-a trimes 
şi traista cu mâlaiu,,. (Aici zimbi iar) Ştii povestea omului sărac, 
—cind li face nevasta mălaiu şi i-l pune in traistă, și-l trimete 
pe ceia lume, să găsească pe Dumnezeu, şi să-l întrebe cind are 
să-l scâpe de sărăcie... Aşa şi eu...» Cu acelaşi zimbel îşi lunecă 
privirea spre traista cu mâlaiu şi cu cepe, Apoi oftā și privi 
în juru-i, 

Il intrebai: 

«Dar sa judecat, moş-lirime ? 

— Apoi da, mi se pare că sa judecat. Ne-a strigat inuntru. 
M'am dus şi cu; a intrat cam fudul şi crişmarul, cu care am 
bucluc. Stau cu, mă uit, aştept.. Vād că avocatu lui incepe a 
spune, şi spune, şi spune; nu 'ațelegeam, da' ma apucat un fel 
de groază... Pe urmă tace, Zice un judecător ceva, şi 'ncepe n 
meu... Spune vre-o două vorbe, —şi tace... Apoi îi rău, mă gin 
dese cu.. Şi mă uil, să văd ce-au să faca? 

— Şi ce au zis? ce-au făcut? 

— Hm, apoi i-am văzut eu, că mă tot uitam la ei... Avo- 
catul meu a zimbit câtră avocatul lui. Şi crişmaru se uita țintă 
la judecători și tot bătea incetișor cu degetele în chimir,,. Mă uit 
eu la judecâtori—se uitau şi ei unul la altul, pe urmă s'au uitat 
la avocaţi, şi dintr'o privire Sau înțeles... S'au spusnu știu ce 
din gură, Şi pe urmă mi-a spus şi mie unul că să cs afară, 
Ş'acu stau şi eu aici, vai Ue păcatele mele... Curat c'am a- 
jons pe celălalt târim, da pe Dumnezeu tot nu-l vä...» 

Zimbi iar, ca ochii dureroşi; vechiul lui zimbelt. 

Mă gindii să-i cercetez afacerea, să vâd la ce rezultat a i- 
juns. Il Intrebai: 

«Cine ţii avocat, moş-llrime ?,. 

— Tst.. Imi şopti el deodată, coborindu-şi ochii în pâmint. 
lacātā-l-ñi 1» 

Venea avocatul: era un cunoscut al meu, Dadu mina cu 


DOCUMENTE OMENEŞTI yii 


mine, grăbit ṣi vesel ca totdeauna. Apoi se indrepiă spre Romin : 
«Bade Tulbure, zise el, gata! ai ciștigat | poți să te duci 
ārasă.,.» 
Moş-lfrim nu se clinti din locul lui, Igi ridică Incet ochii 


spre avocat: li cerceta cu neincredere. 


«De-acu niște orme mai ai numai... 

— Da' crișmaru ce zice? intrebă deodată Ifrim Tulbure. 
x — Crişmaru are să plătească o suta de lei chelturli de 
înecată...» 

Moș-lirim se indreptă şi ne privi pe rind. Işi cobori ochii 
spre traista cu mâlaiu. Apoi mă ținti pe mine drept: ințelesei că 
mă 'ntreabă printr'un semn mut şi disperat. 

„*Ai ciștigat, moș-lfrime, ai ciştigat>, zise-i eu... Ş'abia a- 
tanci li Inci pe față o rază de bucurie. Ințelesei că-i bucurie 
dar obrazul tot trist li rămase, plin de increţiturile durerilor şi 
dezamăgirilor trecute. 

«Șacu cum om face?» zise incet. lar advocatul incepu să-i 
'amurească incurcatele lucruri ale dreptăţii. Şi moş-lfrim il asculta 
cu gindul la bucuria lui, puţin plecat din șale,—cu sumanul și 
traista lui, cu băţul lui vechiu şi cu câciula-i roasă, ca sârmanul 
din poveste, care a pornit pe «ceea lume...» 


M. Sd. 


O PROTESTARE POSTUMĀ 


Terminasem afaceea pentru care mă dusesem la tribunalul 
«din orașul C.. Era o zi moborită de toamnă. Afară incepuse 
o ploae rece, iar pe sălile de aşteptare ale tribunalului, curentul 
și umezeala te pătrundea pănă la oase, Mai mult ca să mă a- 
Hăpostesc, întrai în sala de era Imi aduc bine aminte că e- 
a un proces intre doi arendaşi foşti tovarâşi la o moşie. 

De patrusprezece ani în şir advocații piritului reuşiau sa gā- 
sească, la fiecare Intâţoşare, cite un motiv de aminarea judecății. 

„In liniştea rece şi solemnă a sălii de şedinţă se auzea nu- 
mai glasul advocatului, care ridicase un noù incident și căuta 
se convingă pe Onor, Tribunal că trebue să se amine procesul 
și de astădată. Cum stam pe colţul meu de bancă, lingă 
ușă, ascultind cu sfințenie, deodată aud răsunind nişte fluerături 
haiduceşti şi o izbucnire de...huideo L. Hot.. Hol.. Chioarol.. 
Hot.. nişte strigăte aşa de groaznice, că zuurduiau clădirea din 
temelii. Nu înţelegeam ce putea să fie: vreun scandal, vre-o 
imcăerare intre lumea din sală? 

Mi se părea foarte ciudat faptul că nimeni nu se sinchisise 
de Intimplarea asta. Numai preşedintele, care dormita, răzâmat 
intrun cot, a tresărit puţin si-a Incruntat sprincenele, dar n'a fä- 
cut nici-o mişcare, Aprodul de lingă ușă nici nu s'a clintit 
Advocatul şi-a continuat pledoaria inuainte, cași cum nu s'ar fi 


n VIAŢA ROMINEASCA 


i 
ii a 


intimplat nimic. N'am putul răbda, eram curios să știu ce se 
intimpla afară, Am eşit pe uşă în virful picioarelor, a 

Pe sală lumea își câuta de treabă ca de obiceiu. Nimic 
deosebit Vre-o doi advocaţi, în robele lor Nuturătoare, se plim- 
bau vorbind, căulind să'și convingă clienții. Intrun colț mai 
mulţi țărani, șezind pe vine, răzămaţi de perete, ascultau pe un 
misit care le vorbea ceva. Un gardist îşi făcea figara liniștit in 
fața unui jandarm rural, lingă o lereastră, AA 

—— Mă rog, întreb eu pe gardist, n'ai putea sâ-mi spui ce-au 
fost huiduelile acele mai adineauri pe sală? 

— la nimic, domnule... un faran țicnit care are năravul ista, 

MA uil pe fereastră și văd aproape de poartă un țăran cu 
sumanul sur murdar de noroiu, cu o căciulă lată in fund, cum 
poartă de obiceiu ciobanii. Tocmai se oprise să-şi lege aţele de- 
la opinci, căci i se liriiau pe trotuarul ud de ploae, 

Era un om slab, uscat, cu barba ncingrijilă, cu niște ochi 
albaştri tulburi, 

Răspunsul gardistului In loc să mă lămurească, îmi ațițase 
mai mult curiozitatea. 

— Mă rog, dar pe cine huidue el? Din ce cauză face asta ? 

— Apoi nui spusei că aşa-i nâravul lui, N'ai ce-i lace, 
Dacă găseşte deschisă uşa sălii de şedinţă, trage o injurā- 
tară ţapână judecătorilor şi pleacă. Dacă nu, apoi se oprește în 
fața statuii celei de colo, de sus, deasupra scărilor, femeia ceia 
legată la ochi și cu balanța în mină. Pe aceia are el năcaz mare, 
cică e sfinta dreptății. După ce strigă la ea: Ho! chioara dra- 
cului 1... pleacă liniștii iar la baltă, că el ti tocmit acum la vite, 
pe moşia domnului Costică Apostoliu, | 

Dar din ce cauză face cl asta? mă Incerc din nou a 
discoase lucrurile, i 

— Cică a avut el o chestie aici la tribunal şi de-atunci a 
rămas cu patima asta, Ce anume o fi fost, nu ţi-ași putea spune, 
dar c aici domnul Tache Bulegiv, cel mai vechiu om din tribu- 
nai, el le știe toate, | 

Am plecat pe sală. In capăt, după camera advocaţilor, sala 
era despărțită prinirun paravan de scinduri, acoperite cu gazele 
ilustrate.  De-asupra uşii, pe un carton, era scris cu litere de mină: 
Local de Debit şi Bufetul Onor. Tribunalului. 

Am intrat innăuntru. La tejghea, cu spatele spre rafturile 
pline cu rinduri de pachete, sta o fetiţă balană, cu părul buelat 
Aşa de adincită era în citirea unei fascicule de roman, incit 
nici nu şi-a ridicat ochii de pe rinduri cind mi-a întins pachetul 
de țigări pe care il cerusem, Mă așez pe un scaun și desfac 
un jumal. lingă lereastră, un bălrin citește Universul, ii observ 
cu atenție. Un cap mare, pleşuv, o frunte Increţită, barbişon ail 
şi nişte ochi mici, pâtrunzătari, care lucesc prin sticlele ochela- 
rilor rotunzi, incălecați pe un nas coroial. 

Imbrăcat intro redinuotă lustruită, cu poale foarte lungi, 
domnul Tache Bulegiu, cel mai vechiu om din tribunal, are o 
infăţoşare interesantă. 


—- 


mA ___ DOCUMENTE OMENESTI sa 


Astept pănă termină de citit 
intreb: 

SS Pie ee lore menu de mult pe aici, trebue să ştiţi ce-i 
` e huiduia mai adineauri pe sala tribunalului? 

E Domnul se vede că nu-i de prin partea locului 7. par- 
don t... cu cine am onoare? 

Şi după ce li spun numele, domnul Tache Bufegiu își tra- 
ge scaunul lingă mine şi strigă cu glas poroncitor: „Mâniţa L.. 
două cafele turceşti cu căimac. 

- Domnul meu, nu ca să mă laud, dar pot zice, fără ita 
mă de a fi combătut, că sint cel mai vechiu om din tribunalul 
local, ca să zic aşa, iedecul tribunalului. Am schimbat optspre- 
zece prezidenţi, cunosc pe degete toate chestiile de drept care 
au trecut pe aici, dar incă o speţă așa rară, cum a fost cu pro- 
cesul omului isiä, n'am pomenit. 

„Mă rog, ce-l zice d-ta, dacă bunăoară, intro bună zi, auto- 
ritățile ffi fac toate actele în regulă, prin care se arată precum 
că d-ta eşti mort 7... 

— Nu prea ințelegeam bine ce voia să-mi spue, totuşi îi 
răspund scurt : „Am să dovedesc că sint In viață”, 

— Het.. făcu inţepat domnul Tache Bulegiu, nu zic ba, ai 
să pofi dovedi, dar ţăranul săracu iacă nu poate şi pace.  Caşi 
boul, are limbă lungă, dar nu poate să vorbească 

„Mă rog, sâţi spun cum se prezintă cazul, nu zău eo 
speță rară. Individul în chestie, țăran dinir'o comună de-aproape, 
u cmamă Andrei Penişoară, neştiutor de carte, dar nu prost, i- 
vea pămini cu chirie dela stat vre-o zece hectarii 

„Cum şi ce felsa intimplat lucrurile, nu ți-aşi putea spune, 
dar atita știu că a intrat In duşmânie cu perceptorul şi cu se- 
cretarul comunal. 

„Ce-au fäcut ei, ce-au dres, că au intocmit o hirtie cătrå ṣe- 
ful ocolului domenial, precum că numitul locuitor fiind decedat 
şi neavind moştenitori, mare cine plăti dările cătră stat şi In con- 
secință să lie deposedat de cele zece hectare de pâmiaL. 

„Numitul decedat, care habar n'avea că duşmanii l-au în- 
gropat de-albinelea, să duce intro bună zi la perceptor să plă- 
tească dările, după obiceiu. 

„Perceptorul nu-i primeşte paralele şi-i răspunde scurt că 
pentru dinsul locuitorul Andrei Penişoară nu mai există, Omul 
de-odată nu s'a cam domerit cum stă lucrul, dar In primăvară, 
cind să bage plugul în țarină, se pomeneşte că-i deposedat de 
pămintul din care se hrânia de-atiţia ani, 

„S'a plins omul la unul şi la altul, dar cine să stea säl 
asculte şi să-l creadă. In faţa autorităţilor el era considerat ca 
mort. 


jurnalul și mA hotărăse să 


„S'a dus şi la şeful ocolului domenial, precum ca să dove- 
dească în ființă că este viu şi că pe nedrept l-a deposedat 
„Seful oculului ce era så lacă ? Cum să-l creadă pe cuvin! 


47t VIAȚA ROMINEASCA 


a 


că este viu, cind el avea la dosar acte in regulā că omul è 
mart, lără moștenitori, 

„l-a spus să facă o petiție pentru a se cercela cazul. 

Ă „Şeiul ocolului trimite petiția, conform legii, subprefectului 
spre cercetare, Subprefectul o innaintează, pe cale erarhică, secre- 
tarului comunal care, de data asta, dovedeşte cu acte că omul 
este dispărut din comună. 

„La urmă, omul o ia pe calea judecății Face proces celui 
care luase pâmintul pe care îl lucrase el. Era un cumnat al 
perceptorului. 

„Apoi, dă In judecată statul, mă rog, ca omul târă carte, se 
abundă din ce în ce mai rău. A perdut peste tot, față cu actele 
doveditoare aflate la dosar. 

„l-a toată urma, cind a văzut omu! că nu-şi poale dovedi 
dreplatea şi că a perdut tot ce mai avea, s'a exaltat puţin la 
minte şi in şedinţă a tras o injurâtură zdravănă în fața tribuna- 
tului în complect. 

„La arestat, l-a condamnat, dar cind şi-a terminat pedeapsa, 
cel dintăi drum l-a făcut iar la tribunal, şi iar a tras o Injură- 
tură și o huiduială justiției. 

„L-a arestat din nou, l-a bătut la poliție, l-a trimes la jandarmi 
să-l] innapoieze la urma lui, dar după citeva săptâmini, cum s'a in- 
tors în oraș, sa arătat iar la tribuna! ca să-şi facă obiceiul, 

„Acum a intrat la o moşie, păzeşte vitelete la baltă şi, de 
cite ori vine prin oraș, dă clte-a raită la tribunal, şi, după ce trage 
cite-a huiduială tribunalului, se intoarce înnapoi cuminte la irea- 
ba lui, 

„N'are ce-i face, acum s'a învățat toată lumea cu el, nu 
face la nimeni rău, atita patimă are şi el... ce să-i faci? 

„He!.. domnule... crede-mă că's bătrin, cu administraţia så 
nu te pui niciodată, că dacă a vrea să te frece, te freacă, dom- 
nule, că nici justiția nu poate să te scape”. 


Bari 


æ e Á< — Pg 


CRONICA IEȘANĂ 


Biblioteca Centrală 


Este unica bibliotecă publică din lași Prin laptul că este 
aşezată in palatul Universităţii şi este frecventată în prima linie 
de profesori și studenji, Biblioteca Centrală este de fapt Biblic- 
teca Universității, 

Prin cantitatea şi valoarea cârților, manuscriselor și obiec- 

tior, pe care le cuprinde, ca este, după biblioteca Academici, a 
dota mare biblioteca din țara noastră. 
, 1. in adevăr Biblioteca Centrală cuprinde aproximativ 
50.000 opere in 300.000 volume, Aceste volume umplu vasta 
sală de lectură, o parte din bașcă şi din pod. Ceia cese vede 
deci în sala de lectură nu este decit pundiate din cela ce po- 
sedă biblioteca. 

Valoarea bibliotecii se poale intrezări după următoarele lu- 
cruri pe care ca le posedă: . i 

Colecţii întregi de reviste şi ziare romine, Și reviste străine. 

Publicaţii mari ca enciclopedii, dicționare, repertoare, atlase, 
piaașe pentru tot felul de discipline științifice. Se remarcă in 
specia! mari publicaţii arheologice. i aa Ba 

Carţi rare privitoare la cultura romină veche şi la Bizantini. 

Manuscrise romine importante ca Ceasornicul Domnilor de 
Neculal Costin (un exemplar admirabil), copii după Cronicile cro- 
picarilor Moldoveni, Urechi, Miron Costin, Neculce, apoi Radu Gre- 
ceanu, Şincai ; — manuscrise bizantine, ruseşti, polone, turcești, 

Citeva documente romine. 

Obiecte vechi, o colecție de monede, medalii, plachete. 

2. Biblioteca Centrală, așa de mare şi de prețioasă, este 
totus departe de a fi o instituţie culturală în sensul modern al 
acestui cuvint, R Pn ] 

1. Mai intăiu sălile rezervate riza sint y aoan 

i improprii, Toată biblioteca se reduce la o sală vastă, 
dh ate i 3 de lectură, şi un numâr de odăi In subsol, 

Atit sala de lectura cit şi subsolul sint insă așa de um- 
plute de dulapuri, incit pedeoparte în subsol nu se mai pot pune 


En _ VIAŢA ROWISEASCA 


altele, iar în sala de leclură se ingrămădese lot mai male în 
dauna spațiului, aerului și luminii. Va veni desigur un timp 
cind nici în sala de lectură nu se vor mai putea pune dulapuri. 
Pentru a amina acest timp fatal anumite ziare şi reviste se ri- 
dică la pod, unde stau trintite clae peste grămadă. 

Carţile din pod și din subsol, fiind supuse umezelii, varia- 
tiet de temperatură şi colbului, sint evident menite a se nimici. 
Această nimicire va insemna o pierdere culturală ireparabită, 
deoarece unele cărţi sint din acele care nu se mal pol procura, 
pierderea băncască pulindu-se evalua la citeva sute de mii de teL 

2,  Coniorm legii Academia Romină este obligată a trans- 
mite Bibliotecii Centrale toate cărțile pe care le are de prisos. 
D. |. Bianu, bibliotecarul Academiei, mi-a declarat că are de 
transmis 20,000 de astfel de volume,—in cea mal mare parte 
privitoare la vechea cultură romină, dar că nu le transmite, de- 
oarece știe că Biblioteca Centrală nu are unde le pune. 

3. Catalogarea cărților este facută după condici, pe ani şi 
pe specialități, și după fişe. Numai condicile sint puse în uz, 
(De cataloage tipărite nici nu poate fi vorba!). 

Minuirea acestor condici se face greu -ṣi se va Face tot 
mal grea—atit din cauza numărului lor (sint pân acuma i5), 
cit și mail ales din cauză că aranjarea cărților după specialități 
este făcută Intr-un mod oarecum analfabet: 

Astfel, un volum de nuvele intitulat Triumful Crucn este 
trecut la... religie,— Jurnal de Bord, nuvele și schije marine, de 
Jean Bari, este trecut la... militârie,—un volum de studii de fi- 
lologie neogreacă al lui Psichari este trecut la... economie poli- 
tică. — Sub rubrica „Glosare şi Lexice* găseşti dicționare latinești, 
industriale, geografice, istorice, ule.—Nume de editori sint tre- 
cute uneori ca nume de autori,—Nume de reviste sint trecute 
uneori ca nume ie cărți şi numele directorilor respectivi ca nume 
de auturi -- Numele autorilor străini sint uneori oribil mutilate.— 
Titlurile greceşti pur și simplu nu se Inţeleg. 

Dar catalogarea manuscriselor! Mai intăit lbate titlurile, 
iar absolut toate, sint ori incomplecte ori inexacte ori pur şi 
simplu fără indicație. Apoi, supl o categurie oarecare gâseşti 
manuscrise aparținind unri altei categorii. Astel, sub 'manus- 
crise romineșii' se găsesc dobă manuscrise grecesti ṣi onh 
turcesti. 

4.  Aranjarea cărţilor In dulapuri nu este indiferentā, Pa 
bibliotecile străine, unde există o sală de lectură potrivită şi vas- 
le magazii, aranjarea cărților In dulapuri se face după frecvenja 
intrebuințării lor şi după specialități pentruca cetitorii sa se poată 
servi chiar singuri. Astle] in sala de lectură se pun cărţile de 
întrebuințare zilnică, ca enciclopedii, dicționare, gramatici, ma- 
nuale, etc., iar în magazii cârţile se repartizeaza după marile 
specialități cunoscute. 

„a Biblioteca Centrală cărţile sint aranjate in cea mai groaz- 
nică dezordine: nu se face deosebire între cărţi de întrebuințare 


CRONICA TEŞANA Li 


zilnică şi cârţi de intrebuinţare mai rară, Intre cărți, să zic, de 
matematici şi de literatură, —toate cărțile se așază după format 


şi după hazardul intrării în biblioteca! 


5. Oarele de lectură sint numa! dela 9--11Ẹ şi 2—4 x, 
total 51g ore. Aceste ore sint insuficiente Sint cetitori care ar 
ceti bucuros şi sara. 

6. in timpul oarelor de lectură publicul nu este servii in 
mod satisfăcător, Biblioteca are numal doi custozi. Unul din 
ei, sub pretexte inventate ad-hoe şi devenite stereotipe — „cartea 
e imprumutată*, „cartea e la legal”, „cartea e la bagcà*— evită 
cel mai mic deranjament. 

7, Serviciile bibliotecii sint insuficiente. 

1, Biblioteca nu poseda un personal suficient de. suprave- 
ghħiare a cetitorilor in sala de lectură, Din această cauză se pol 
ușor sustrage cărți şi manuscrise, Astfel am constatat că dela 
un manuscris a dispărut o stampă, lar dela altul coperta, 

2. Biblioteca Imprumută cetitorilor cărți acasă pe cauțiune 
or pe garanţie personală. Nu există însă un serviciu special 
care să ţie controlul riguros al cărţilor imprumutate şi sa se in- 
urijească «de restituirea lor la timp. Din această cauză sint unii 
cetitori care rețin cărțile cu anii, și nici măcar din nevoe, ci din 
simplă neglizenţă. 

Astfel un profesor secundar a reținur, tot timpul ċita trăit, 
imbispensabilul Lexicon paleo-slovenicum al lui Miklosich. A Ire- 
buit să moară pentruca biblioteca să-l poată recăpăta. 

Dela familia unui răposat profesor al Universităţi? din lasi 
inbliioteca face slorțări spre a recăpăta anumite cărți imprumu- 
tate din el în timpul vieţii. dar... lâră succes, 

Pe de altă parte se sustrag exemplare prețioase şi se in- 
locuesc cu exemplare simple. Astfel din Carte de Cetire a iui 
l.ambrior, ediția I, laşi, 1882, biblioteca poseda exemplarul lui 
l.ambrior însuşi. Acest exemplar, preţios fiindcă cuprimilca nu- 
meraase adnulații ale autorului, a fost sustras şi inlocuit cu un 
exemplar simplu. 

3, Conform legii privitoare la atelierile de arte grafice, ti- 
pourafii sint datori a trimete Bibliotecii Centrale cite donă exem- 
plare din orice lucrare tipografică electuată de el (cari, broşuri, 
reviste, ziare, hărţi, plange, afişe, fol volante, etc.) Această In- 
«intorire se råsfringė şi asupra autorilor romini care tipăresc lu- 
crări In străinătate, zur 

Grație acestei legi poşta aduce zilnic la bibliotecă o canti- 
tate considerabilă de lucrări grañce. Biblioteca nu posedă insă 
un serviciu speciai pentru primirea, controlarea şi urmărirea a 
a tot ce se trimete san trebue să se trimeată la Bibliotecă. A- 
cest fapt a fost uşor observat de calră tipografi şi autorii romina! 
care tipăresc in sthăinătate. In consecință aceștia au căutat, și 
cantă necontenit, pr cit e posibil, a se sustrage indatoririlor le- 
zale, netrimeţind decit o parte din cela ce publică ori netrime- 
tiad chiar nimic, 


475 VIAŢA ROMINEASCA 


i a S 
e e 


Din această cauză la Bibliotecă lipsesc anumite cărți, lip- 
sesc adeseori numere răzlețe din reviste şi ziare, — chiar din Mo- 
nitorul Oficial! 

4. Toate bibliotecile civilizate posedă un serviciu special 
pentru alcătuirea cataloagelor și publicarea lor științifică. Cata- 
Jogul tipărit este un instrument științific indispensabil, căci et 
este singurul mijloc prin care învățații, romini ori strāinj, pał 
lua cunoștință de cărțile şi manuscrisele aflătoare într-o biblio- 
tecă, şi de care eventual ci ar avea nevoe. Biblioteca Centrală, 
care primeşte deseori cataloagele tipărite ale cărţilor şi manus- 
criselor ahătoare prin diverse biblioteci străine, nu cunoaşte to- 
tus acest serviciu modern, 

Din cauza lipsei atitor servicii biblioteca este veşnic In ur- 
mă cu lucrările care de bine de rău se fac, Cea mal funesta 
intirziere este acea privitoare la alcătuirea cataloagelor manus- 
crise. Se pune cite 2—3 ani pănăsă se alcătuiască un catalog, 
aşa că cetitorii nu pot beneficia de ultimele cărți intrate în bi- 
bhotecă. 

8. (Cetitorii din lași pot consulta manuscrisele, Insă numai 
in sala de lectură. Cetitorii din Bucuregti le pot consulta chiar 
la domiciliu. 

1. La 9 Mart 1854 Ministerul de Instrucție cere Bibliotecii 
să-i lrimeată manuscrisul Ceasoruicul Domnilor de Neculai Cos- 
fin, iar la 20 August 1884 cere telegrafic să-i lrimeală manus- 
crisul Cronica lut Şincai. Primul manuscris s-a inaintat la 12 
Mart, al doilea la 21 August 1884. Ambele manuscrise au fost 
insă restituite abia la 10 Julie 1907, adică după un interval de 
28 de ant! 

2. La 13 lulie 1909 s-au trimes Comisiunii Istorice dia 
Bucureşti, în urma cererii, următoarele manuscrise : 

Letopisiţul Țării Moldovii, 1 vol. br, laşi, 1825. 

Neculai Costin, Ceasornicul Domnilor, 1 vol. 2, laşi, 1700, 

gara tuturor letopisiților lui Urechi, Miron Costin, adno- 
taţiile lui N. Costin şi anonimul, 1 vol. 8, 

Copie depe Letopisițile luf Damian și Tudosie Dubău, 1 vol. 
8s, 1716. 

Copie depe Cronica lui Neculcea, scoasă depe copia pes- 
țeinicului Hurmuzachi, 2 vol. 8°. 

Copie depe Letopisiţile lui Urechi şi Miron Costin, 1 vol. 2. 

Copie depe Letopisiţul lui Miron Costin, scrisă pentru logo- 
fățul foan Țintila, 1 vol. 20, laşi, 1825. 

Istoria Greciei, | vol. 8, 

Letopisiţul lui Eustratie Dascalul, 1 vol, 2°, 

3. Dacă pentru recăpătarea celor doiă manuscrise biblio- 
teca a depus un timp de 23 ani, cil timp va depune ea pentru 
a recăpata aceste 9? 

Dar oare le va recăpăta vreodată ? 

La 13 Noembre 1868 Ministerul de Instrucție dârueşte Bi- 
bliotecii a Evanghelie în iimba rusă, legată in argint, cu portre- 


CRONICA IEŞANA 479 


tele în miniatură ale Domnitorului Matei Basarab şi a Doamnei 
Etena, aflată In biserica Sit. Neculai din Chilia (jud. Ismail din 
Basarabia). După zece ani dela donare, la 26 Septembre 1878, 
Ministerul „avind trebuință* de Evanghelie cere Bibliotecii fete- 
grafic a o inainta „urgent*, A doua zi Evanghelia pleca la Bu- 
curești, dar, val, pentru totdeauna...: după aproape trei săptâmini 
dela inaintarea ci (14 Oct. 1878), Ministerul face cunoscut Bi- 
bliotecii „spre a regula scoaterea Evangheliei din inventar, de- 
oarece s-a depus de Minister la muzeul de antichităţi din Bu- 
cureşii*. 

Manuscrisele, incunabilele şi cărțile rari constituesc fala ori- 
cărei biblioteci, şi ca atare ele nu se servesc decil numai in 
sala de lectură şi numai la persoane avizate, căc! deplasarea lor 
din bibliotecă poate aduce deteriorarea ori chiar pierderea lor,— 
in ţara noastră, dupâcum se vede, chiar hrăpirea lor— ceia ce e 
o adevărată nenorocire pentru oamenii care ştia să le prețuiască. 

9. Biblioteca Centrală nu este Biblioteca Universității şi 
nu dispune de un regulament oficial, Un inconvenient rezultat 
din această stare de lucruri este că studenţii nu pot căpăta cârți 
acasă decit numai pe cauțiune. Dacă Biblioteca Centrală ar â 
Bibliateca Universităţii, studenţii ar putea căpăta orice carte din 
bibliotecă în baza unel adeverinţi de inmatriculare, şi In baza 
unui regulament care ar prevedea penalități severe pentru cazul 
deteriorării cărţilor ori nerestituirii lor la timp. 

10. Personalul superior al bibliotecii nu are locuință in 
chiar localul bibliotecii. Din această cauză o supraveghiare ri- 
uuroasă a bibliotecii, precum şi un contact continui cu cetitorii 
tare-ar dori lămuriri bibliografice, nu pot exista, 

11. Budgetul bibliotecii pentru cumpărare şi legare de 
cărți este abia de 7.000 lei, sumă absolut insuficientă pentru a 
satisiace cerinților chiar celor mal modeste ale celor patru facul- 
lăți ale Universităţii locale.  Budgetul respectiv al bibliotecii Fon- 
daţiunii Universitare Carol J din Bucureşti, bibliotecă menită a 
satisface modestele cerinți ale studenților, —atinge cifra de 12,900 
lei ;—budgetul respectiv al bibliotecii Academiei Romine este de 
20.000 lel. (D. 1. Bianu, bibliotecarul Academici, intr-o convor- 
bire particulară, mi-a spus că acești 20.000 let sint departe de a 
fi suficienți), 

t2. Neregulele semnalate sub No. 3, 4, 5, 6, 7, precum 
şi altele pe care le trec sub tăcere, provin din marea cauză câ 
personalul bibliotecii este insuficient atit ca număr cit și ca pre- 
gătire ştiinţifică. i k 

1. În adevăr personalul bibliotecii se compune din 6 per- 
soane: | bibliotecar, 1 bibliotecar-ajutor, 2 custozi, | curier, | 
servilar, 

Un singur servitor este absolut insuficient pentru: a face 
curăţenia zilnică a vastei sale de lectură (de başcă și pod nici 
nu mai vorbesc !),a servi cu cărți a supraveghla pe centuri 
in timpul oarelor de lectură. 


150 VIAŢA ROMINEASCA 

Doi custozi sint larăş insuficicnți pentru: a servi cu 
cărţi pe cetitori atit in sala de lectură cit și In afară, a face fişe 
şi cataloage de cărţi, a primi şi controla imprimatele trimese 
conform legii, a supraveghia restituirea cărților imprumutate, 
etc., ete. —În ce priveşte pregătirea științifică a custozilor observ 
că unul e absolvent a patru clase primare, iar celalt, deși pro- 
fesor secundar, e totuș mult mai pre jos decit colegul său. 

2, Dealtfel, In actualele imprejurări, este imposibil ca Bi- 
blioteca Centrală să albă un personal vrednic de o instituție mo- 
demnă. In adevâr budgetul personalului bibliotecii este (sub for- 
mă lunară) : 


1 Bibliotecar . . <:i 225 
1 Bibliotecar-ajutor . . 200 
2 Custozi liecare a 140 . 2680 
i Curier MENTO T 100 
1 Servitor . S 60 


Total 6 persuane, budget anual 10.380 lel 


Lefurile actuale pentru bibliotecar, bibliotecar-ajutor şi cu- 
siozi la Biblioteca Centrala sint deci pur și simpu mizerabile. 

O comparaţie cu lefurile functionarilor similari dela Biblio- 
teca Fondaţiei Carol din București va fi mai elocventă decit orice 
argumentare : 


Dibliotecarul . . . . 450 
Primui-tustode i 250 
> Custozi fiecare a , 200 


Comparația devine și mai tristă cind ne gindim că biblin- 
teca Fondaţiei are ahia 23.000 volume, pe cind biblioteca noas- 
trå are 300,000, —trei sule de mii! 

Biblioteca Centrală nu este mult mai mică ecit biblioteca 
Academiei. Pentru a arâta deci personalul, de care are nevoe 
Biblioteca Centrală, precum şi lefurile adecvate, volu cita perso- 
nalul Academiei : 


|. Funcţionarii. 


1 Biblioteca „ > . lei 600 , . 7.200 
st Alutore. NI: ca 0 5,040 
2 Ajutori a lei 420 „640, 7.680 
Ajutor . . - . . » 900 . . 3.600 
2 Ajutori a lei 250 . „ 500 . . 6.000 
2 Custozi a lei 220 , , H0 . 5.280 
i Copist , . . s: G Aa . 3.000 
E AS T nuaa a o Ae 
4 Copişii a lei 180 „720 , , 8.640 
t Copist 2 22030 1.800 


16 50.880 


CRONICA TESAXA ii 


o 


Sa 


H Oamenii de serviciu 
2 Supraveghetori a lei 110 . 220 


2.040 

t Supraveghetor . . , . 90 . 1,080 

4 Odagii a lei 100 . . . 400 . 4800 
PCR, a e eo e O OUALOR 

3 Odagii a lc 30 . _ . 240.. 2880 

! Rindaş . S le fe e. MA e. 880 
URIAS i e e e a Neu). D 
9 14.040 


Total 29 persoane cu 64,920 tei 


Pe lingă că sinl mizerabil plåtițī, funcționarii dela Biblioteca 
Centrală nu stat nici macar inamovibili, cum sint colegii lor deta 
orice bibliotecă străină şi chlar dela Academie şi Fondaţie. 

In vreme ce deci în străinătate bibliotecarul și bibhiotecarul- 
ajutor sint totdeauna doctor? în lilere și autori de importante lu- 
crâri ştimţifice, iar custozii sint cel puţin licenţiaţi ori absolvenţi 
de scoli speciale, ca Ecole des Churtes,-—la noi aceşti luucţio» 
nañ se crede că se pol recrula şi din absolvenţi claselor pri- 
marc! În vreme ce in sirăinătate funcționarii citați sint bine plă- 
tiți, sint inamovibili, şi se bucur de un inalt prestigiu,—la noi 
sint asimilați, în leaf, în movibilitate şi în consideraţie, cu co- 
pişti administrațiilor obisnuite ! 1.. 

lată de ce prestigiu se bucură, în jara noastră, știința, şi 
in general cultura, in faja autorității superioare! t.. 


Pentru remediarea unora dintre gravele neajunsuri relevate 
mai sus, direcţiunea bibliotecii a intervenit în repetate rinduri 
pe linuă autoritatea in drept, dar fără succes. Cauza principală 
a insuccesului trebue căutată in starea de părăsire în care a fost 
lăsat laşul în ultimii treizeci de ani, 


13, Evident, o schimbare se impune la Biblioteca Centrală. 
Această schimbare se poate rezuma în următoarele puncte esenţiale: 

1. Biblioteca Centrală să fie transformata in Biblioteca U- 
niversității, 

2, Personalul bibliotecii să se compue din acelaș număr 
de fuacţionari cum ce compus şi la Academic, 

Bibliotecarului să i se ceară tiluri similare cu ale colegi- 
ior săi din străinătate şi cunoştinți care să-l lacă in măsură de 
a putea lucra cu manuscrise și cărți vechi romineşti ; — primei 
categorii de bibliotecari-ajutor să li se ceară licența în litere, In 
special in filologice ori istorie. 

Funcţionarii sa fie retribuiți după normele adoptate de A- 
cademie, 

Bibliotecarul să fie numit de Ministru în baza titlurilor şi 
lucrărilor şi in urma recomandaţiei senatului Universităţii din, 


82 VIAŢA ROMINEASCA 


laşi, iar cellaiţi funcționari să fie numiţi de Ministru în urma 
recomandaţiel bibliotecarulul. 

3. Să se acorde o subvenție de cel puţin 20.000 lei pen- 
tm cumpărare şi legare de cărți. 

4. Să se interzică deplasarea manuscriselor. 

5. Sā se lacă un local propriu, insă nu un local cu zor- 
z0ane picturale și arhitectonice, ci un local simplu, dar solid, 
incăpător şi conform ultimelor cerinţi ale tehnicii moderne. 


Soarta oricărei Universităţi este strins legată de bibliotecă. 

Pentruca profesorii unei Universităţi să poată fi la curent 
cu ştiinţa, în scop de a o stăpini, dea o propaga și de a o duce 
mai departe, şi pentruca studenții să poată urma cu succes re- 
comandațiilor intelectuale ale profesorilor, —intr-un cuvint pentruca 
o Universitate să poată corespunde inaltei ei misiuni culturale, 
trebue ca biblioteca acelei Universități să fie o instituție intr-a- 
devâr modernă. Fără o bibliotecă modernă slorțările oricit de 


tenace ale profesorilor şi oricit de entusiaste ale studenților vor 
răminea paralizate. 


laşi, Decembre 1040, 


G. Pascu 
Bibliotecar-ajutor la Biblioteca Centrali 


a m m 


CRONICA TEATRALĂ 
IAȘI 


„Guérin notarul*.—,„Ana Karenin"—„Gura lumii“. 


In stagiunea curentă, Teatrul Naţional a avut citeva succese neti- 
zăduite, cu comedii ca Bibliotecatul, Revizorul, Prostul. 

In aceste piese, cu caractere şi situaţii relativ simple, artiştii te- 
żeni, bine utilizaţi, datorită unei pricepate distribuții a rolurilor, au dal, 
cel puţin unii din ei, toată măsura talentului lor. Dar în piesele in 
care caracterele şi situaţiile sint mai complicate, în piesele de analiză 
sufletească fină sau în acele care pun probleme ceva mai adinci, în 
piesele in care interpretarea rolurilor cere pătrundere, cultură, studiu se- 
vios şi indelungat, trebue să recunoaşiem cu sinceritate că artiştii noștri 
sint departe de a dovedi aceiaşi forță. Am avut această impresie la re- 
prezentarea Notarului Gutrin. Dacă publicul a gustat prea puţin această 
-omedie,—am auzit un vecin de stai, intelectual şi amator de noutăți, 
protestind impotriva nefericitei alegeri pe care o făcuse direcţia cu a- 
ceastă comedie demodată şi plictisitoare, — cauza principală a fost desigur 
jocul artiştilor. In privinţa valorii piesei însă, vecinul meu şi cei de o 
părere cu dinsul desigur se inşelau, Am recitit după reprezentaţie plesa 
iui Augier, În traducerea d-lui Brăiescu, și acum, caşi odinioară, ea imi 
pare una din comediile cele mai bune aie secolului al XiX-lea, In piesele 
iul Augier nu găsim desigur puterea de invenţie dramalică, abilitatea 
scenică, logica viguroasă, adincimea psihologică, din piesele lui Dumas 
tiis, dar nici defectele acestula; tezismul moralist şi paradox: sau sim- 
volismul abstract; Angier nu e un cugetător, nici un moralist, ci un ob- 
servator minuţios, plin de un robust bun sim| şi de o rară agerime. El 
au vede lotdeauna departe, dar vede lucrurile apropiate în tosið com- 
piexitatea lor, şi, aplicind In teatru procedee inrudite cu acele intrebuin- 
te de Balzac în roman, el reușește să dea o viaţă intensă creațiilor sale. 

iată în citeva cuvinte subiectul acestei comedii, plină de sevă şi 
de adevăr psihologic, Notarul Guérin, bâtin, bogat, istej şi ambițios, 
vrea cu orice prej să însoare pe fiul său, bravul colonel Gatrin, cu fro- 
moasa dnă Lecoutellier, de scurt timp văduvă. El speră că prin această 


kiak VIAȚA ROVINEASCA 


căsătorie să-şi înobileze familia şi să-şi satisfacă, caşi Polrier, visurile 
lui politice. Dar Gutrin înțelege că aristocrata şi pretenţioasa văduvă 
nu va lua niclodată pe fiul său, numai pentru calităţile sale personale, 
De aceia se hotărăşte să pue mina pe un castel, Valtaneuse, pe care 
ştie că îl rivnea d-na Lecoutellier, şi să-l treacă în posesiunea colone- 
lului, Acest castel aparținea unui bătrin nobil maniac, Desroncerets, A- 
cesta sutetea de patima invențiilor şi cu ele îşi cheltuise mai toată a- 
verea. Castelul şi puţinul avut care-i mai rămăsese era administrat cu 
multă chibzuinţă de flica sa, Francina, Fără ştirea ei, Desroncerets Im- 
prumută, prin intermediul notarului său, Guérin, © sumă considerabilă 
pentru invențiile sale. Dar creditorul nu e decit un om de paie al lui 
Guérin. Peste un an e termenul scadenței şi dacă Desroncerets nu răs- 
punde suma, pierde castelul. Cu o zi înnainte de termenul scadenței, 
bătrinul Guérin, sigur de victorie, se prezintă în mare ținută la d-na 
Lecoutellier, fără să ştie că ea cu citeva ore mai înnainte refuzase pe co- 
lonel, lăsind oarecare speranțe unei rude a sale, Arthur. Notarul cere 
mina văduvei pentru fiul său şi, arătind cu multă elocvenţă situația ma- 
terială şi viitorul strălucit al colonelului, reuşeşte să decidă pe ambiţioasa 
d-nă Lecoutellier să revie asupra hotăririi sale şi să accepte propunerea. 
Dar celalt pretendent, Arthur, îndată ce află, caută să-şi răzbune şi dă la 
lumină chipul cum bătrinul Guérin ştiuse să profite de Desroncereis, 
Colonelul, care nu cunoştea nimic din afacerile tatălui său, care era in 
legături de prietenie cu familia Desroncerets şi iubise chiar odinioară 
pe Francina, rămine plin de indignare şi de revoltă. El se imprumută 
ca să plătească datoria lui Desroncereis şi renunță la căsătoria cu d-na 
Lecoutellier. O scenă violentă are loc între fiu şi tată. Bătrinul notar nu 
poate înțelege purtarea generoasă a fiului său şi la început nici nu 
crede în sinceritatea lui. Deprins a fi stăpin absolut în casă la dinsul, 
e! strigă şi ameninţă, dar de data aceasta soţia sa, care-i fusese totdea- 
una roabă supusă, e de partea fiului şi impreună cu el părăseşte 
căminul. 

Injghebarea logică a piesei nu-i fără defecte, intriga e desigur prea 
compilcată şi difuză. Actul întăi e prea lung şi lipsit de interes. Dar 
personajele sint atit de complexe, atit de interesante, atit de vii! Pe 
primul plan, bătrinul Gucrin, cu inteligenţa lui practică, cu cunoştinţa 
lui de oameni, cu tenacitatea şi lipsa lui de scrupule în urmărirea pla- 
nutilor, Pentru conştiinţa elastică a acestul om de legi, poţi profita de 
bunul altuia, dar cu codul în mină, păstrind respectul formelor şi al te- 
galităţii. Morala lui nu-i decit morala curentă a burgheziei din timpul Im- 
periului al Il-lea şi în mare parte şi acea a timpului nostru. In fond, Gué- 
tin nu e un personaj antipatic, mobilul acţiunii sale e solicitudinea pen- 
tru at săi, şi mulți oameni cărora le stringem mina îi sint desigur cu 
mult inieriori din punct de vedere moral. 

Pe al |l-lea plan, Desroncerets, plutind în lumea de vis a invert- 


CRONICA TEATRALA 425 


(lei sale, de o miopie desăvirşită în viața practică, condus aici ca un 
copil de îlica lul, revoltat împotriva el dectieori îl readuce la realitate. 
D-na Lecouteliler, femela rece, calculată, iipsită de orice sentiment pro- 
fund, punind toate artiticiile cochelăției şi ale grație! sale în serviciul 
ambiţiei şi al vanităţii. Francina şi colonelul Guérin nu lasă desigur a- 
ceiaşi impresie de viață. D-ra Desroncereis e un tip prea ideal, prea 
abstract, are prea mulie şi prea mari insuşiri pentru a fi reală. Colone- 
iul e mai convenţional încă, Încrezător În misiunea socială a burghe- 
zici triumlătoare, Augler a vrut să întrupeze în bravul colonel sentimen- 
tul onoarei, pentru a arăta că această clasă nu are numai cultui banu- 
lui şi că e capabilă şi de virtuțile care făceau podoaba vechii nobleţi. 

Cum am observat la început, piesa a fost destul de slab jucută, 
Distribuţia rolurilor nu era de loc fericită, unii artişti nu studiaseră şi nu 
pătrunseseră indeajuns rolurile. D. Memuleanu a avut viaţă în bătrinul 
Guérin, fără a fi reuşit să redea toste nuanțele acestui rol dificil şi com- 
plex. D. Radu Demetrescu 2 interprelat cu artă rolul lui Desroncerets, 
D-sa è intrun progres continuu şi rolurile cele mai neînsemnate le com- 
pune cu pătrundere şi cu fineţă. In actul al IV-lea, în scena În care sere- 
voltà impotriva Francinei, mi s'a părut însă exageratin mişcări şi miba a- 
mintit unele gesturi ale d-lui Notais. Nu pot găsi nici un cuvint bun 
pentru d-ra Cenduratu. Rolul principal al d-nei Lecoulellier nu era de- 
sigur de talia sa, căci cela cei lipseşte e tocmai supleța felină, eleganța 
şi grația, 

in rolul Francinei, d-ra Chjă a fost de un realism delicat. D-sa 
are insuşiri serioase, scbrietate în mişcări, maluraleță. Vocea sa însă e 
cam ingrată. 

A alcătui o piesă după un roman e 0 Incercare grea şi mai tot- 
deauna imperieciă Din cauza convențiilor care-i sint inerente, teatrul 
nu poate reda caracterele decit în memenlele lor de criză, şi numai stä- 
rile sufleteşti conştiente şi luminoare sint de domeniul său. Deslăşu- 
rarca caracterelor, analiza aprofundată a sentimentelor care se formează 
în regiunile clar obscure ale suiletulul, sub presiunea lentă a mediului, 
descrierea şi evocarea acelui mediu, —alitea lucruri care formează insuşi 
esența romanului, şi peatru care teatrul dispune de mijloace atit de insu- 
ficiente. Şi oricilă abilitate lecnică ar avea un scriitor, oricit de feri- 
cit ar fi în alegerea situațiilor drematice tăspindite Intrun roman, oricită 
astă ar pune el ca să le dea o stiuctută interesantā şi unitară, în piesa 
tui se vor găsi momente sufleteşti nelšmurite, lucruri neexplicate, carac- 
tere simplificate sau deformate în chip arbitrar, 


Adaptarea teatrală a Anei Karenin, opera profundă şi împunătoare 


X le peni- 
į mai mari scriitori ai Jumil, mi-a lăsat o impres 
genele eniul unei impietăţi. Şi piesa, 


bilă, am avutchiar, 2şi putea spune, sentimenii d 
alcătuită de Guiraud, nu e fără calităţi, şitaţiile dramatice sint alese a 


desea cu ghibăcie, interesul e bine susținut. Dar în ea nu mai 


Liu] OCTAV BOTEZ 
a a 


nose decit prea puţin personajele romanului, personaje care pentru mine, 
caşi pentru acei care au trăit cu eroii lui Tolstoi Intro intimitate maiin- 
delungată, luase un aspect aproape familiar, Nu recunosc în Ana din 
piesă decit o umbră a Anei care o cunoştcam din roman, a acelei Ane 
cu care suferim şi pe care o deplingem, superbă şi nefericită ființă, 
care lasă o impresie neultată de viaţă, de nobleţă, de sinceritate, de sim- 
tire profundă şi caldă. 

Pentru a explica chinurile Anel şi a motiva stirşitul ei tragic, au- 
torul e nevoit să deformeze caracterul lui Karenin şi acel al lui Wron- 
sky, sau să recurgă la mijloace exterioare. Karenin apare în plesă cu to- 
tul antipatic, faţă de Ana el s'arată perfid, meschin şi neindurător. In 
romam era un personaj calculat în manifestări, cu un respect exagerat 
pentru forme, dar suferința lul adincă, Innălţimea lui morală în faţa du- 
serii, impuneau, Wroasky, deasemeni, apare ca uşuratic, mobil, lipsit de 
sinceritate în relaţiile sale cu Ana, În roman, caracterul lui are ceva 
rece, ceva În care se simte influența mediului în care trăise, dar tață 
de Ana el se arată totdeauna plin de nobieţă şi de cavalerism. Micşo- 
rind personajele şi uzind de unele mijloace exterioare care nu sint un 
elect al acţiunii, autorul plesei a făcut să dispara tocmai ceia ce dădea operei 
lui Tolstol Innalta ei semnificare. In romanul marelui scriitor, personajele 
principale au desigur părțile lor siabe, dar moralitatea lor e desigur supe- 
rioară mijlociei, şi sfirşitu! lamentabil al Anei e datorit unel forţe care e 
mal presus de ființa noastră, e rezultanta unei logici iminente şi impla- 
cabile, care loveşte fără cruţare, caşi fatalitatea tragediilor antice, Nu mai 
inzist asupra celorlalte personaje: Dolly, Oblonsky, Levin, Kitty, mi- 
cul Sergiu. Ele nu apar decit prea puţin și nu mai păstrează aproape 
nimic din înfăţişarea lor cunoscută. Din contesa Lydia, mistica şi trista 
amică a lul Karenin, autorul a făcut o femee odioasă. N'am rămas toc- 
mai satisfăcut de interpretarea piesei. _ In rolul dificil al Anei, d-na Pru- 
teanu a pusca întotdeauna multă pasiune şi viaţă. Dar în primele acte, 
scena dela mai ales, era atit de depa eleganta şi nobila 
Ana, pe care o aveam în minte! Spre sfirşitul piesei, a avut citeva mo- 
mente sguduitoare, în care, deşi s'au strecuratşi citeva accente falşe, a dat 
toată măsura puternicului său temperament. D. Popovici a fost un 
Wronsky cam afectat şi fad în primele acte, mai natural în ultimele. 
Deşi lără multă viaţă şi culoare personală, în rolul lui Karenin, d. Dra- 
gomir mi s'a părut ceva mai bine ca alte dăţi. Minunat a interpretat 
d. Radu Demetrescu rolul bătrinului profesor al lui Sergiu. D. Momu- 
leanu a avut, deasemeni, mult avint. În rolul micului Sergiu, d-na Pro- 
fir mi sa părut că a exagerat nota veseliei. Poate că s'a ţinut cu fide- 
litate de piesă, dar nu e vina mea dacă mu pot ulta romanul, şi acolo 
Sergiu e un copil atit de trist! 

Am rămas c'o impresie cam tulbure, în care e și jenă şi me- 
mulțumire, după reprezentarea piesei d-lui Găvănescu. Drama distinsu- 


CRONICA TEATRALA jas 


lui profesor de filozolie, „Gura lumii“, nu e lipsită 

care nu se intilnesc totdeauna. Ea pune o pokin DAAA piata 
santă, putereatiranică şi nemiloasă a suggestiei, şi, dacă nu găsim în ea multă 
imaginație psihologică şi putere de creare a vieţii, găsim In ea sior- 
farea unei cugetări laborioase, observații juste, trăsături satirice reuşite 
Şi, poate, tocmai de aceia defectele piese! sint mai vizibile şi ating mai 
mult. Dar să urmărim desfăşurarea subiectului. Sintem întrun oraş de 
provincie. Petre Andrian, un tinăr advocat, e logodit cu o d-ră,loseteanu, dar 
tot amină căsătoria din cauza intervenţiei prietenului său, doctorul Victor 
Muran. In actul J, acesta-i face destăinulri cu detalii destul de picante 
asupra logodnicei sale, şi îl decide să desfacă logodna. Sosind parve- 
nitul Imbogăţit, loseleann, cu d-ra, pecind acesta trecuse cu Petre In 
altă cameră, d-ra rămine cu doctorul, Pe această d-ră o cunoşicam de 
altfel înnainte de a sosi ca o isterică şi o detracată, Ea ascultă cu plă- 
cere agreabilele obrăznicii ale doctorului, fumează ţigara pe care aceasta 
io oferă şi la elanuriie lul amoroase se pamează şi scoate din corsaj 
ilaconul de eter. 

Cu toată bunavoinţă, nu pot gusta acest tip, interesant desigur 
peniru amatorii de patologie femenină. El mi se pare alcătuit din tră- 
sături convenţionale şi nu pot preţui mult efectele dramatice provocate 
de tipuri care es din cadrul psihologiei normale. Dar poate acest 
domeniu e mal puţin comod de exploatat. In actul al ll-lea, după 
desfacerea logodnei, gura lumii începe a se manifesta. Familia losefeanu 
a răspindit ştirea că Andrian a fost dat afară din casa lor şi toţi cu- 
noscuţii familiei Andrian c'o curiozitate răutăcioasă vin să cerceteze şi 
să clevetească. Actul acesta nu e lipsit de mişcare şi cuprinde citeva 
icoane realiste din mediul provincial, cu viaţa lui inferioară, cu orizon- 
tul Lui îngust, cu preocupările lui josnice şi meschine. Petre Andrian, 
nevoit să facă faţă tuturor, chinuit, surexcitat, are un acces de nervi şi 
leşină în faja oaspeţilor, 

Amicul său, doctorul, I stătueşte să plece cu el la Paris. In ac- 
tul al IIl-lea, sintem la o petrecere, unde se joacă cărţi, se vorbeşte pe so- 
coteala altuia şi se flirtează. Intrebat de prieteni despre starea amicu- 
iui său, doctorul Muran, care se întorsese din Paris, spune că a fost cu 
Petre la Charcot. Vorbele lui sint comentate şi amplificate prin colțuri, 
şi d-na Andrian, mama lui Petre, pentru a da o desminţire celor răspin- 
dite, scrie fiului său să se intoarcă acasă, poltind lumea la o serată 
oferită de ea. 

In actul ultim, Petre s'a intors. Cunoscuţii 1 observă cu curiozi- 
tate şi cu teamă, atitudinea lor îl desperează. In fața lumii Incepe a 
vorbi tutr'aiurea, a-şi perde cumpătul. Dindu-şi apoi samă de starea lui, 
vrea să se sinucidă. Asistăm la originalul monolog în fața revolveru- 
lui. In momentul suprem tasă, aruncindu-şi ochii pe un jurnal care era 
din intimplare pe masă, nelericitul erou citeşte o informație, prin care se 
anunță logodna d-rei loseteanu cu doctorul Victor Muran. Am uitat să 


4188 OCTAV BOTEZ 

spun că femila lorefesnn era vecină cu familia Andrian. Dela fereas- 
tä, Petre zăreşte pe rivalu! său care, spre nefericirea lui, fatală coinci- 
dență, era tocmai În acel moment la feresstră. El ese agitat, cu revol- 
verul în mină. Mama şi moşul său, Grinzeanu, apar pe scenă la sgo- 
motul unei descărcături. Doctorul a fost ucis şi Petre reapare pe scenă, 
strigind de mai multe ori: mizerabilul. 

Nu vreau să inzist asupra mijloacelor dramatice întrebuințate în 
acest act ultim, ele sint destul de cunoscute şi lesne de clasat. E drept 
că a slirşi urele piere pu e un lucu tocmai vşor şi că abilitatea tec- 
nică a autorului nu e totdeauna de calitatea aceasta. In actul al Illes, şi 
în al Ii-lea chiar, sint momente dramatice fericite, 

Dialogul viu, adeseori spiritual, e scris într'o limbă curată şi ele- 
gantă, Păcat că repetiţii inutile şi disertații cu o pronunţată tinctură in- 
telectuală, îi dau uneori o înfăţişare prolixă şi un aer fad, fără să ne facă 
să pătrundem tocmai departe, în sufletul personajelor. 

Citeva tipuri secundare cum e bătrinul profesor de latină, Andrian, 
o siluetă de mondenă provincială, sint schiţate sumar, dar nu fără relief. 
Datele sufleteşti esenţiale ale piesei mi se par însă neverosimile şi ca- 
racterele principale nelămurite. Injeleg puterea de suggestie pe care o 
are mediul asupra unora, dar ştiu că în cel mai mulţi dintre noi există 
şi o forţă de rezistenţă. În piesă, în orice caz, efectul suggestiei mi se 
pate cu totul disproporționat, faţă de cauza care a provocat-o. 

Aces! efect ar [i poate admisibil, dacă eroul ar avea O tară ere- 
ditară,- deşi piesa ar fi transformată atunci întwun tei de anchetă de 
psihiatrie. 

Pentru a explica caracterul d-rei losefeanu, autorul a vorbit de e- 
reditatea ei, cu un mare lux de detalii. Părinţii lui Petre Andrian sint 
insă oameni normali, aşa cel puţin sînt înfățişaţi în piesă, Imprejurări 
ca acele în care se allă Petre se pot desigur întilni în viaţă, dar ele nu 
produc tulburări patologice de felul celor întiinite aici decit în cazuri cu 
totul excepţionale, Doctorul Muran e, deasemeni, un personaj enigma- 
tic. Sfaturile pe care le dă lui Petre în primul act par izvorite din cea 
mai caldă prietenie, Abia la sfirşitul piesei, înţelegem ceva din mobi- 
jele de care fusese condus. Asupra valorii morale a acțiunilor sale, 
plutim însă într'o mare nesiguranţă. 

Cu toată silinţa lor, artiştii m'au reuşit să dea multă viaţă piesei. 
Interpretarea a fost In general corectă. Deşi studiase cu îngrijire rolul 
ingrat ai lui Andrian, d. Dragomir n'a reuşit de loc să mă miște, D. 
lonescu a fost rece, dar şi natural în rolul doctorului, „D-na Pruteanu a 
interpretat —eu—muită—pătundere._şi realism tipul atit” de artiTicia 
al domnişoarei isterice. D-nul Radu Demetrescu a avut o notă indivi- 
duală şi vie în rolul bătrinului profesor de limbi clasice. 


Octav Botez 


| 


CRONICA EXTERNĂ 


După greva generală.—Proectele d-lul Briand 


Cind vijella grevel sufla cu mal multă putere peste Franţa 1 - 
tată, toți simțeau că nu este destul s-o petolegii, că ăteagă prompt 
mijlocul de a pune pe viitor statul francez la adăpostul unor asemenea 
pericole. Însuşi d. Briand, cind cerea Camerei să aprobe măsurile prin 

„care el Inăbuşise greva, declara lămurit că el nu înțelege să se mărgi- 
nească la o acțiune represivă, că In concepția lui şi a colegilor săi po- 
litica de represiune trebue să fie complectată printr'o întreagă serie de 
măsuri preventive, care să împedice izbucnirea grevelor generale. Ime- 
diat după Incetarea grevei dela căile ferate, el s-a pus pe muncă şi 
înainte de sărbătorile Crăciunului a depus pe biroul Camerei proectele 
pe care le-a întocmit în acest scop. D. Briand a prezintat patru pro- 
ecte de legi: primul prin care dă efect retroactiv dispoziţiunilor legii din 
1909 cu privire la asigurarea impotriva accidentelor şi a bătrineței 
lucrătorilor dela căile ferate; al doilea prin care pedepseşte „sabotagiul“, 
în parte numai pedepsit azi prin dispoziţiunile neindestulătoare ale co- 
dului penal ; al treilea prin care întăreşte măsurile cuprinse în legea din 
1845 cu privire la poliția drumurilor de fer; şi al patrulea şi cel mai tn- 
semnat este proectul intitulat asupra „reglementării pacifice a diterende- 
lor colective, care rezolvă tot problemul delicat al grevei la căile ferate 
şi la intreprinderile de interes public. 

După cum se vede din chiar enumerarea titlurilor acestor proecte, 
două din ele, şi anume cel impotriva sabotagiului şi cel privitor la poli- 
ţia circulaţiunii de pe căile ferate, fac parte tut din politica de represiune 
pe care d. Briand a fost silit s-o practice cind greva generală a iz- 
bucnit. El a crezut că nu poţi veni cu o politică de regulamentare, în 
caz de neînțelegere, a raporturilor dintre lucrători şi companiile de căi 
ferate sau stat, fără ca in acelaşi timp să pue la îndămina guvernului 
toate mijloacele necesare pentru apărarea societății împotriva tentative- 
lor anarhice care s-ar ascunde sub masca unor greve profesionale. D. 
Briand a socotit că solujiunile pe care le va propune pentru prevenirea 


450 I. G. DUCA 


unorastfel de conflicte vor fi cu atit mai bine primite de opinia publică 
şi se vor bucura de o autoritate morală cu atit mai mare, cu cit ideia 
de ordine va fi mal puternic stabilită şi cu cit lucrătorii se vor convinge 
mai limpede că, numai în cadrul legalităţei şi al liniştel, puterile publice 
înțeleg să asculte şi să satisfacă revendicările lor. 

In starea actuală a lucrurilor, ceiace face cu putință izbucnirea 
grevelor este In primul rind lipsa de orice organizare în raporturile din- 
tre capital şi muncă. E aici un domeniu întreg, care, cu toată dezvolta- 
rea prodigioasă a capitalurilor, cu toate cerinţile zgomotoase şi mereu 
crescinde ale muncii, a rămas aproape viran. Din lipsa acestei orga- 
nizațiuni, din pricina anarhiei care domneşte în relaţiunile dintre capital 
şi muncă, toate nelnțelegerile dintre factorii producțiunii se rezolvă as- 
tăzi pe calea simplistă şi cam sălbatică a grevei sau a „lock out-ului“. In- 
tr-o fază economică mai înaintată aceste conflicte s-ar putea lesne des- 
lega pe cale pașnică, fâră turburarea ordinei sociale, fără amenințarea 
temeliilor şi existența Insăşi a civilizațiunii modeme. Faptul că în so- 
cietatea actuală asemeni fenomene de destrucţiune socială se pot ivi, 
dovedeşte o mare lacună In organizarea economică şi impune tuturor s- 
celora ce sint chemaţi să conducă destinele statelor moderne datoria 
imperioasă de a împlini fără intirziere un gol care ameninţă să ducă la 


o prăbuşire sigură societatea de astăzi. Aşa fiind, vom lăsa la o parte * 


cele două proecte de ordine represivă, precum şi proectul relativ la asi- 
gurarea lucrătorilor, şi ne vom ocupa numai de proectul asupra tegula- 
mentării grevei şi arbitragiului obligator, care prin obiectul său tinde 
la rezolvarea marei probleme ce domină lumea muncitoare, 

D. Briand in lucrarea sa a pornit dela două idel; dela ideia că 
legiuitorul trebue să aibă în vedere maj mult mijloacele preventive decit 
pe cele curative, şi, în al doilea tind, dela ideia că conilictul este o con- 
cepție primitivă şi Invechită, care putea să corespundă unei alte epoci a 
civilizațiunii omeneşti, dar că in vremurile noastre neînțelegerile econo- 
mice caşi cele politice pot şi trebue în marea majoritate a cazurilor să 
fie rezolvate pe calea Impăciuitoare a arbitragiului, De aceia el a in- 
tocmit un intreg mecanism destinat să impedice izbucnirea grevelor şi 
a ales atbitragiul obligator ca soluția tutulor nelnțelegerilor ce ar pu- 
tea să lurbure raporturile dintre stat sau companiile de căi ferate şi îm- 
piegaţii lor. 

Nu se poate spune că solujia practică propusă de d. Briand este 
invenţia |maginațiunii sale. E! s'a Inspirat de cele ce se lăcuseră în 
celelalte țări. Dar, pecind pretutindeni alurea nu s-au propus decit so- 
luţiuni de amănunt, privitoare la cutare sau la cutare Intăţişare a chestiu- 
nii, d. Briand a prevăzut un sistem general de reglementare a raportu- 
rilor dintre muncitori şi administrațiunile căilor ferate. Proectul său re- 
prezintă prima încercare de coordonare şi de sistematizare a diferitelor 
soluțiuni trunchiate şi parțiale ce s'au dat pină astăzi în diferitele puncte 


CRONICA EXTERNA 


w 


ale globului pămintesc, El constitue fără | 
perà de reglementare a raporturilor dintre 
virşit pină in zilele noastre, Din 
că proeclul d-lui Briand esie o d 
societăților moderne, 


Mecanismul adoptat de d. Briand esie, afară de mici i 
piat după faimosul „agreement* (acord) încheiat in IN ea 
niile de căi ferate engleze şi personalul lor. Se ştie că în acel ana 
izbucnit în Anglia o grevă pe toate rețelele de căi ferate, care, prin gra- 
vitatea şi prin proporțiile ei, ameninţa să zdruncine toată propăşirea Re- 
gatului Unit. Speriat, guvernul britanic s-a holărit să intervie, D 
Lioyd-George,care pe atunci era În capul ministerului de comer}, a tn- 
ceput negoclaţiuni cu reprezentanții companiilor şi cu delegaţii funcţi» 
onarilor şi, după citeva zile de laborioase tratative, el a reuşit să impue 
ambelor părţi beligerante o convențiune care a fost nu numai inceputul 
celebrităţii sale politice, dar incă o inovaţiune care a servit de model 
mullor legiuitor]. Această Ințelegere este obligatorie numai pentru şase 
ani. Dar ea a dat rezultate atit de bune, a Impedecat izbucnirea atitor 
conflicte, care altminteri nu s-ar fi putut rezolva decit pe calea grevelor 
incit cei interesați sint hotăriți în Anglia să relnolască convenjiunea ia 
expirarea ei, introducind numai schimbările pe care experiența le va fi 
dictat. Întemeiat pe această convingătoare încercare, d. Briand s'a cre- 
zut îndreptăţit să imprumute sistemul închipuit de d. Lloyd-George, Deo- 
sebirea cea mare între accrdul englezesc şi proectul Briand stă Insă in 
faptul că, pecind convenţia dintre companiile engleze şi personalul lor 
este o convenţie facultativă şi mărginită la un număr anumit de ani, 
esp Briand reprezinlă o soluțiune peimanentă şi obligatorie pèn- 

oji. 

Englejii au făcut o simplă experiență, Francejli Intreprind o în- 
treagă legiterare. = 

In ce constă mecanismul propunerilor d-lui Briand? In trei serii 
de instanțe, inaintea cărora trebue să se perindeze toate neințelegerile, 
sau, mai bine zis, în trei site succesive, prin care trebuind să treacă ne- 
mulțumirile, legiuitorul speră că tot ce este iritant, tot ce poate fi pri- 
cină de gilceavă, va trebui să se oprească şi nu va mai reuși să se stre- 
coare decit ceia ce poate sluji la impăcarea părţilor şi la armonizarea 

intereselor, 

Afară de aceste irel instanţe proectul prevede şi nişte conterinţi 
periodice. Legiuitorul cere ca In fiecare regiune să se |le conferinți, la 
care să participe reprezentanţii administraţiei şi ai sindicatului tuncţiona- 
tilor, şi ca În aceste conferinţi să se discute toate chestiunile ce intere- 
sează bunul mers al serviciului, precum şi toate acele care se referă la 
interesele profesionale ale îimplegaţilor. Speranța d-lui Briznd este că 
prin aceste convorbiri multe din micile revendicări ale personalului vor 


ndolală cea mai de seamă o- 
capital şi muncă ce s'a să. 
acest punct de vedere, se poate spune 
ată în istoria dezvoltării economice a 


492 1. G. DUCA 


DI 


fi ascultate de direcție şi că se vor introduce şi numeroase simplificări în ad- 
ministrație, care este astăzi prea mult stăpinită de spiritul birocratic, In genere, 
ideia ca reprezentanții statului sau a companiilor să stea de vorbă cu 
reprezentanţii funcţionarilor nu poate da naştere în practică, decit la re- 
zultate bune. Din acest contract periodic cu administraţia, personalul va 
lua fără voc o parte în conducerea Însăși a întreprinderii, 

Multe lucruri pe care impiegaţii le cer azi, el vor renunța să le 
mai reclame, cind vor cunoaşte realitatea lucrurilor şi cind vor simţi şi ei 
povoara răspunderilor. In schimb, amestecindu-se cu funcționarii, repre- 
zentanții direcţiei vor înțelege mal lesne legitimitatea multor cerinţi şi 
ne mai stind izolaţi in cercurile lor înalte, abizul care desparte azi pe 
conducători de conduși va dispare încetul cu încetul, spre cel mai mare 
folos al tuturora. 

Prima instanță o formează comitetele locale. Aceste comitete, care 
trebue să se constitue după regiune, se compun din 2 delegaţi ai direc- 
tiei şi 2 delegaţi ai sindicatului funcționarilor, Inaintea lor se vor a- 
duce Intti toate neinţelegerile ivite. 

Totuşi era de prevăzut că multe nemulțumiri nu se vor putea in- 
lătura în aceste comitete locale, fie din cauza intereselor ce sint în joc, 
fie din pricina tenacităţii cu care ambele părți vor fi apărat punctul lor 
de vedere în faja primei instanţe. Aşa fiind, sc impunea ca să se pré- 
vadă şi o a douainstanță, Ca să răspundă la această cerinţă, d. Briand 
stabileşte în proectul său un comitet central de conciltaţiune, format din 
reprezentanţii administraţiei, din cel puţin 2 delegaţi aleşi de personalul 
fiecărui serviciu și dintr-un inginer al controlului tecnic, Dacă nici aici 
impăciuirea nu se poate obține, atunci conflictul trebue să se aducă ina- 
intea ultimei instanțe, a instanţei suverane, care este arbitragiul. Arbitrii 
sint desemnaţi după cum urmează: administraţia alege dol arbitri şi re- 
prezentanjii luncţionarilor in comitetul central aleg larăşi 2 arbitri, A- 
cesti 4 arbitri aleg în unanimitate unul sau 3 coarbitri, Dacă nu 
se pot Ințelcge asupra persosnel acestor coarbiiri, atunci cei 2 arbitri 
care reprezintă pe impiegajl, cit şi arbiirii care reprezintă administraţia, işi 
aleg coarbitri după lista întocmită de Cameră şi Senat. Cei 2 coarbitri 
astfel aleşi desemnează ua al şaptelea coarbitru. In cazul în care arbitrii 
nu sint de acord pe cine să aleagă din listele întocmite de Cameră şi 
Senat, se procede prin tragere la sorţi. 

Camera şi Senatul trebue la fiecare trei ani să voteze o listă de 
arbitri. Camera alege zece persoane, Senatul numai cinci, dar nu sint 
eligibili decit anume persoane, ca vice-preşedintele Consiliului de Stat, 
membrii Academiei de Ştiinţii, ai Curţii de Casaţie, ai Tribunalului Arbitral 
dela Haga, ete. 

Această parte a legii este desigur foarte interesantă, dar era mai 
uşor de făcut decit a doua parte, şi anume acea privitoare la sancțiuni, 
Matea greutate a problemului grevelor nu stă atit de mult in inventarea 


CRORICA EXTERNA 493 


unui sislem de înlăturare a conllictelor, cit în mijloacele de a coastrin 
părţile să respecte hotăririle date de diferitele setate Şi irita să a-i 
turisim că dacă d. Briand a fost foarte fericit inspirat cind a fost 
vorba să creeze organele mecanismului său preventiv, el a lost lipsit şi 
de originalitate şi de indrăzneală cînd a trebuit să stabilească sancțlu- 
nile cuvenite, In această parte legea se resimte de faptul că a fost făcută 
de un fost fruntaş al partidului socialist. Se vede lămurit că d. Briand 
care pe vremuri a fost autorul teorici grevei generale, nu cuteza să ia 
măsurile energice pe care raţiunea lui şi nevoile cauzei i le dictan. El 
a procedat cu shala omulul care se temea să fie pentru a doua oară 
înlierat ca renegat, şi opera sa poartă pecetea sbuciumărilor suiletegti şi 
a şovăelilor prin carea trecut propria sa conşiință, Se poate spune că 
aici proectul este mai mult o ogiindă a psihologiei d-lui Briand decit o 
soluție a problemului ce el işi propusese să-l rezolve. Ceia ce tradează 
şi mai bine s'ăbiclunea proectulul este că el prevede sancţiuni chiar 
foarte drastice cind e vorba de companiile de căi ferate. Aşa, de pildă, 
legea spune categorie că, dacă compania nu execută sentinţa arbitrală, 
ministrul lucrărilor publice o va executa din oliclu şi pe socoteala ace- 
Jej companii. Mai mult: legiuitorul dă guvernului dreptul să pronunţe 
chiar anularea conceslunii, dacă el se izbeşte de refuzul companiei de a 
se conforma dispoziţiunilor arbitrilor. 

Cind e vorba insă de impiegali, proectul devine de o extraordi- 
nară indutgență, El nu prevede decit excluderea din serviciu a tuncţio- 
marului ce refuză să execute sentinţa arbitrală, Aceasta dispoziţiune există 
şi azi, ca s-o introduci, nu era nevoe să elaborezi un întreg proect de 
lege, şi în orice caz este o izbitoare disproporție între edificiul savant 
şi complicat al instanţelor în fața cărora neinţelegerile să se perindeze 
şi între timiditatea acestei neinsemnate sancțiuni. 

Dealtminteri, însuşi d. Briand a înțeles cit de vulnerabilă este a- 
ceastă parte a proectului său şi de aceia In frumoasa şi elocventă sa 
expunere de motive el s-a simţit dator să ne prezinte a justificare, Dar 
justificarea sa este atit de slabă, incil Intăreşte criticele fácute, In loc să 
je înlăture. D. Briand zice: „Ştiu că sancţiunea este Iuzorie, dar am 
„incredere în lumea muncitoare, sint convins că, atunci cind lucrătorii 
„Şi impiegaţii vor avea organe legale înaintea cărora să poată aduce re- 
„vendicările lor, cind vei constringe pe taţi cei ce azi recurg la greve 
„pentru cea mai mică neînțelegere să treacă de acum Incolo intii pe 
„dinaintea celor trei instanțe de impăciuire, grevele vor inceta aproape 
„cu desăvirgire“. Acest raționament s-ar mai putea susține dacă lumea 
muncitoare ar fi toată insutlețită de acelaşi spirit împăciuitor ce a pre- 
şăzut la întocmirea proectului Briand. Dar se ştie că ceia ce a deter- 
minat mai cu seamă pe guvern să legitereze esle că în cercurile lu- 
crătoritor sufla un vint de anarhie, un spirit de revoluțiune socială. Cum 
va zdrobi proectul Briand aceste porniri ingrijitoare ? Cu sancţiunea ilu- 


+54 1. G. DUCA 


zorie a revocării, sau cu penalitšțile stit de dulci pe care le prevede ca- 


\ 


4 
] 


pitolul final împotriva conducătorilor sindicatelor sau a crgenizajiunilor 


ce ar ațija pe impiegaţi la grevă? 

Nu trebue uitat că problemul are două feţe deosebite. Pe de-o 
parte există o lacună În reglementarea raporturilor dintre capital şi muncă, 
din care cauză grevele sint un fenomen aproape fatal În organizarea e- 
conomică actuală. Aceasta fată a problemului d. Briand a rezolvato, 
Pe de altă parle există în lumea muncitoare o mişcare cu caracter cu- 
rat revoluționar, pe care legiuitorul n-o poate tolera fără ca să pue în 
pericol ființa însăşi a civilizațiunii noastre. Această faţă a probimului, 
d. Briand a rezolvat-o în parte numai şi în chip cu totul ncmuiţumitor, 

Dar situaţia falşă, In care d. Briand se găsea cind a legiferat în 
aceasiă materie, reesă însă şi din alt punct al proectului. In expunerea sa de 
motive, d. Briand vorbeşte mereu de marea şi atit de arzăloa:ea chesti- 
nne a dreptului de grevă al funcţionarilor publici, Cu multă claritate şi 
cu o mare bogăţie de argumente primul ministru al Republicei Franceze 
dovedeşte că in asemenea cazuri dreplul de grevă este iracmisibil, 
După o srgumenlațiune atit de hotăritoare, te-al așlepta ca proectul să 
conţie interzicerea formală a dreptului de prevă. Proeclul se fereşte 
insă să pronunțe acesstă interdicţie, Prin circumlocuțiuni meşteşugpit al- 
cătuite, el se muljuimeşte să pievadă pedepse impotriva sindicatelor care 
ar participa sau ar provoca aceste greve, Şi aici explicaţia pe care ne-o 
dă d. Briand e cu totul nesatistăcătoare, Intr-o frază incidentală el stre- 
coară următorul raționament: sint Impotriva dreptului de grevă al func- 
ționarilor statului sau ai Intreprinderilor de interes general, dar cred că 
pedepsirea sindicatelor care ar ajlja la asemenea greve este singura sanc- 
tune şi o sancţiune suficientă, Atunci de ce atita lux de argumenie 
pentru a ne dovedi pericolul acestor greve şi inadmisibililatea lor în 
drept şi în fapt. Ne găsim aici cel puțin in fața unei contradicții logice, 
Adevărul este că d. Briand nu îndrăzneşte să facă ceia ce ar trebui să 
tacă. Aceste relicenți sint exptesta pudoarei d-lui Briand, o pudoire 
cam tardivă poate, dar desigur o pudoare explicabilă şi firească din par- 
tea unu! om care a avut trecutul d-sale, 

In stirşii, proectul recunoaşte ca legală existența sindicatului tuncţio- 
narilor. Avind în vedere planul de Impăciuire s! d-lui Briand, această 
recunoaştere ni se pare foarte legitimă. Deodată ce eşti hotănit să stai 
de vorbă cu impiegaţii şi să tratezi cu ei pe un picior de egalilale, e 
mult mai bine să ai In fața ta o organizare legală, cum e sindicatul, de- 
cit să al nişte reprezentanţi trecători, care nu prezintă nici aceleaşi ga- 
taţii, nici nu pot să exercite asupra funcţionarilor influența şi autorila- 
tea sindicatului, dar nu-i mai puțin adevărat că urmarea logică a aces- 
tui fapt ar ti trebuit să fie că şi sindicatul să ia asupra lui executarea 
hotăririi arbitrale. Ceia ce e cu desăvirşire nedrept e să întrebuințezi 
două măsuri față de sindicat, la foloase să i le recunoşti pe toate, la 


CRONICA EXTERNA Pr 
bin: ne: IE SI 


SUR IEI ea dela toate, Sau sindicatul nu e un Organ serios şi 
ebue să-i dai puteri egale cu acele ale reprezentanților ad- 
ministrației, sau sindicatul este un organ serios şi atunci, precum e 
părtaş la hotăririle arbitragiului, trebue să fle şi chezăş al executării lui. 
Epiese ee Parra e că proectul d-lui Briand va suferi în 
» Şi că cel puţin puţin Parlamentul va avea 
energia ce lui i-a lipsit. Oricum ar îi, proectul său este o mare lucrare, 
este incoronarea unei serii de măsuri, unele incomplecte, altele sfioase. 
ce de ciţiva ani s-au introdus în legile franceze şi care loate au de 
scop organizarea muncii în lupta ei cu capitalul şi armonizarea rapor- 
turilor dintre cei doi factori ai producţiunii. Sindicatele, bursele muncii, 
comitetele de prud' hommes, arbitragiul în întreprinderile particulare, re- 
glementarea dreptului de grevă la căile ferate, cu instituirea unui arbi- 
tragiu obligator, toate acestea aşează lumea muncitoare pe o temelie 
nouă, pe o bază de ordine, de recunoaştere a drepturilor şi a datoriilor 
reciproce ale capitalului şi ale muncii, toate acestea inlocuesc haosul 
de pină acum printr'o atmosferă de impăciuire, ale cărei roade nu pot să 
fie decit prielnice evoluţiunii normale şi linistite a omenirii. 

Fără indolală că această uriaşă operă de organizare, care naşte as- 
lăzi Incetul cu incetul din mizeriile proletariatului şi din sfăşierile dure- 
oase ale grevelor, nu se poate săvirşi fără sacrificii şi de-o parte şi de 
alta. Capitalul va trebui să se lepede de o bună parte din intransi- 
gența, din brutalitatea şi din cupiditatea Iul. Munca la rindul ei va 
trebui să renunţe la multe din utopiile şi ia citeva din pretențiile ei. Ca- 
pitalul va trebui să se imbiinzească. Dar e aici un teren destui de vast 
şi destul de rodnic pentruca pe el să Inflorească pacea dintre diferitele 
clase sociale. Dacă sforțările noastre se îndreptează cu stăruință în a- 
ceastă direcţie, dacă încordăm toate puterile noastre Intru atingerea aces- 
tui ţel, aturici desigur că nu va trebui ca acest teren să se transforme 
Intii, cum o var unii, intrun cimp de distrugere şi de jale. Ori, nu va 
mal fi necesar muncitorimii să răscolească cenuşile unei lumi distruse, 
pentruca să desgroape formula unei soarte mal bune şi mai drepte, 
Civilizația actuală este un teren destul de solid pentruca pe el să se 
poată innălța o întocmire economică care să asigure o viaţă nouă acelor 
milioane şi milioane de lucrători chinuiţi şi fără de nădejde, care se zbat 
astăzi în mijlocul sărăciei şi a anomaliilor unei organizări primitive şi 
nedemne de aspiraţiunile ideale ale vremurilor noastre. 


L G. Duca 


9 e a 


Scrisori din Ardeal 


Mişcarea culturală 


Anul 1910 a fost pentru Rominii din Ardeal un an de decepții 
pe terenul vieţii politice. Infrinți in modul cel mai barbar la alegerile 
de deputaţi, traşi pe sfoară prin fet de fel de momeli de „impăcare*” — 
ei se văd azi dezurganizaţi, slăbiţi, ba chiar cuprinşi de şovăială pen- 
tru un moment, 


In tot cazul, în anul 1910 nu putem vorbi de succese politice . 


reale la Rominii din Ardeal. 

In schimb sint semne bune pe teren cultural. Adunarea generală 
din anul acesta a „Asociaţiunii pentru literatura romină şi cultura popo- 
rului romin* şi a „Societăţii pentru fond de tealru romin* au lost de 
astă dată momente de o Importanță cu mult mai mare decit nişte con- 
grese obişnuite, ținute din motivul că trebuesc ținute. Dacă viaţa po- 
jitică n'a dat roade în cadrele sale proprii, ea a îrnctiticat viaţa cultu» 
tală, dindu-i o notă naţională msi pronunțată decit oricind In timpul din 
urmă. La rindul său şi viaţa culturală a influențat mai puternic de- 
cit oricind în ultimele patru decenii pe cea politică, De multă vreme 
nu s'a accentuat cu atita tărie cultura noastră națională, ca |n congre- 
sele acestor două societăți ale noastre, şi de multă vreme nu s'a cerut 
cu atita inzistență, ca politica noastră să aibă un caracter cultural, ca 
in anul acesta, 

In cuvintul său de deschidere a adunării Asociaţiunii, |inute la 
Dej, d. Andrelu Birseanu, membru a! Academiei romine. a concretizat un 
lucru, pe care în invălmăşagul micilor lupte zilnice mulți începuseră a-l 
uita, dar fără de care totuşi nu se poate purta lupta plină la sfirgit, a- 
nume, că cultura noastră trebue să fie naţională, că ea trebue să izvo- 
rască din noi Ingine. „Idealul năzuințelor noastre naţionale—zice d. Bir- 
s anu—de un lung şir de ani nu este altul decit crearea unei culturi 
, aţionale romineşti, potrivit însuşirilor etnice ale poporului nostru şi în 
armonie cu năzuințele culturale ale Rominilor din celelalte ţări, In care 
soarta ne-a împărțit, şi o convieţuire paşnică şi demnă cu celelalte nea- 
muri din iubita noastră patrie“. Dar, continuă d. B., această dorință a 
noastră nu e privită cu ochi buni de unii. „Pină şi legitimilatea idea- 


SCRISORI DIN ARDEAL 497 


lului nostru a ajuns să ni se discute din unele părţi“, sub cuvint că nu 
sintem îndreptăţiți a avea cultura noastră proprie în această țară şi că 
cultura noastră ar fi în contrazicere cu interesele patriei comune, 

O afirmaţiune ca aceasta e căutată şi lipsită de temelu. „Dreptul 
de a aspira la o cultură naţională proprie este unul dintre drepturile nu 
turale cele mai de căpetenie ale unul popor. El se poate asemăna cu 
dreptul individului la viaţă, la partea sa de aer şi lumină. Şi, precum 
individul ameninţat în existența sa are dreptul a se apăra din toate 
puterile sale, tot astfel un popor, a cărui viață culturală e atacată, e în- 
dreptăţit a se folosi de toate mijloacele cei stau la indămină pentru spä- 
tarea intereselor acestei vieţi, a limbei sale strămoşeşti, a portului, cin- 
tecelor, jocurilor, a religiei şi a naturii țării... 

„Dar năzuinţa fiecărui popor la crearea unei culturi naţionale nu 
este numai un drept, ci In acelaş timp și o datorie. 

„Dacă este adevărat că menirea omului pe pămint este progresul, 
fiind dator fiecare individ a face un pas mal departe decit părinții săi, 
tot astfel menirea popoarelor nu poate fi alta decit progresul, avind fie- 
care din ele datoria de a-şi perfecționa Insuşirile sale caracteristice şi 
astfel a contribui la înaintarea obştească a omenirei, sau, cu alte cuvinte 
a promova cultura generată prin desăvirşirea culturii sale naţionale, 

„Năzuinţele aceste generale ale popoarelor spre dezvoltarea culturii 
naționale o pretinde însăşi legea progresului omenitel, care nu sufere 
nici o stavilă, şi adeseori observăm că şi popoarele cele mai apâsale 
politiceşte dau semne de o puternică viaţă culturală, aşa că nu există 
putere omenească, care să le poată zădărmici zborul lor spre inaintare”. 

Prin aceasta poporul nostru nu vatămă nicidecum Interesele aitor 
neamuri. „Lucrarea noastră pentru inaintarea culturală în sens naţional 
nu este o acţiune agresivă, ci dimpotrivă o acţiune de conservare pro- 
prie în cel mai strici înțeles al cuvintului, iar din punctul de vedere 
al totalităţii cetățenilor ea nu poste îl privită decit ca salulară, avind 
în vedere că binele totatităţii se razimă pe binele părților constitutive”. 
Spre pceastă cultură năzulm, țiindcă ea e firească. Pentru crearea ei 
dispunem şi de puterea necesară— şi despre aceasta am dat dovezi des- 
tuie şi pină acum, 

in chipul acesta a vorbit d. Birseanu la Dej, destăşurind cu o e- 
nergie juvenilă steagul culturii noastre naţionale, care trebue să ne 
compenseze toate pierderile pe terenul polilic, 

Nu ca o coincidență îintimplătoare, ci ca un semn al vremurilor, 
trebue să socotim împrejurarea, că tocmai In acelaş sens a vorbit şi d. 
dr. lon Mihu, preşedintele „Societăţii pentru fond de teatru romin*, în a- 
dunarea dela Reghin. „Intăriţi prin cultură şi bună stare— spunea d-sa 
—sub paza şi în marginile legilor patriei noastre comune, in bună con- 
vieļuire cu cetățenii noştri de alt neam, dar totodată în stins şi nein- 
cetată legătură sufletească cu fraţii noştri de un singe de sub alte stă- 


"498 0, SIMA 


piniri, vrem,—mai mult, sintem ferm decişi, ca sub orice Imprejurări şi 
împotriva tuturor piedecilor fireşti sau meşteşugite, ce vom afla în calea 
noastră, să ne trăiin şi mai departe viaţa noastră rominească pe aceste 
plaiuri şi în aceste vălcele ingrăşate cu mult singe rominesc şi rămase 
nouă scumpă moștenire dela moşii şi strămoşii noştri! lar în realizarea 
acestui ideal avem acea credință tare, pe care ni-o dă simțul puterii noas- 
tre de viaţă şi de rezistență najională”. 

Un program mai firesc şi mai energic decit acesta, desfăşurat de 
ambele noastre societăţi culturale in cursul acestui an, nu e cu putinţă. 

Dar bucuria şi nădejdea noastră n'ar fi destul de legitimă, dacă 
aceste lucruri s'ar fi spus numai cu gura, fie chiar şi de cătră oameni 
de calibrul d-lor Birseanu şi Mihu, Lucrul de căpetenie e că în timpul 
din urmă s-a pornit şi o activitate pozitivă în sensul acestor idei, In 
comitetul central al Asociaţiunii au intrat, cu prilejul adunării generale, 
citeva din cele mai bune forje tinere de care dispune Ardealul, ca d-nii 
dr, |. Lupaş, lon Agirbiceanu, dr. L Borcia şi Gavril Precup. În jilţu- 
rile, în care dormitau pină acum cijiva bătrini, care şi-au trăit traiul în 
altă categorie de idei, s'au aşezat deci niște oameni hamici şi luminaţi, 
care îşi înțeleg prezenţa lor în comitetul Asociaţiunii ca o datorie ce o- 
bligă, iar nu ca o onoare ce distinge a priori. Şi această premenire des- 
tul de radicală, despre care cel mai mulți nici nu credeau să fie posi- 
bilă, e un semn că alte vinturi au inceput să bată la noi pe teren cultural 

De altfel, în timpul din urmă, sa lucrat cu multă stăruință la Aso- 
ciațiune. Astăzi ea dispune de un muzeu naţional relativ destul de 
mare şi de îrumos, numărul conferinţelor poporale creşte din an în an 
in măsură considerabilă, bibliotecile se sporesc, numărul analtabeţilor 
scade, dragostea de carte cucereşte tot mai mult. 

Dar o măsură dintre cele mai fericite, care s'au luat în timpul din 
urmă pentru răspindirea cărții în popor,a fost aceia a creării unel biblio- 
teci poporale, care să apără lunar şi ale cărei volume să se distribue gratis tu- 
turor membrilor Asociaţiei. Asociajiunea are mai multe feluri de membri: 
fondatori, pe viață, ordinari şi ajutători. Cei ordinari plătesc anual o taxă 
de 10 cor., ajutătorii 2 cor. Membrii ordinari primesc gratuit revista 
„Transilvania“, ce apare de şase orl pe an, zece broşuri din biblioteca 
poporală a Asociaţiunii şi un calendar, iar cei ajutători primesc cele zece 
broşuri şi calendarul. Prin această măsură în cîțiva ani se poate ajunge 
ca toji Rominii ştiutori de carte să primească în casa lor cite 11 cărticele 
pe an, pentru taxa neinsemnată de 2 cor., în schimbul căreia sint şi mem- 
bril al celei dintliu societăți culturale romineşti din Ardeal. 

După felul cum s'a purces la lucru, e speranță ca să se înscrie, 
fără nici o greutate, mai multe mii de membri, şi asta cu atita mal 
virtos, că au fost rugate și conzistoriile bisericeşti să indemne preoțimea 
şi învăţătorimea ca să se aboneze la biblioteca poporală, în schimbul 
taxei de membru ajutător. Mai multe conzistorii au dat şi circulare în 


această chestie, cătră toji credi 
de lascriere, aşa că e speranță 
trunde în toate colţurile unde 
paraliza influența şcoalei neferi 
lucra pozitiv pentru întărirea cu şi a conştiinţii naționale, 

„Societatea pentru fond altru“ își înţelege şi ea toi mai bine 
ditoria de „a-şi pune silințile în concordanță cu trebuințele reale“ ale 
noastre. „Noi nu avem nevoe de un teatru, în care să se facă artă 
pentru artă—a zis cu foarte multă înţelepciune d. Mihu—nu avem nevoe 
nici de un teatru cu distracţii uşoare, potrivite a satisface gusturi sub- 
tiri. Nu!  Gindul nostru trebue să se indrepteze spre un altfel de 
teatru, În teatru! doririlor noastre, sigur, încă va trebui să se facă artă, 
dar artă cu anumită teadinţă, pentrucă teatrul nostru trebue să fie o 
şcoală pentra luminarea minţilor şi întărirea inimilor ; teatrul nostru tre- 
bue să fie un tempiu, în care să se preamărească virtutea, dreptatea şi 
adevărul etern şi să se combată păcatele noastre strămoşeşti şi vițiile 
noastre moderne ; teatrul trebue să fie un cămin, în care să ardă nes- 
tinsă flacăra sacră a iubirii de neam, lege şi tot ce e al nostru; în tine 
teatrul nostru trebue să fie un altar, la care jertfa adusă să se slujească 
într'o limbi rominaască dulze ca fagurele de miere şi limpede ca apa 
cristalină a izvorului de munte“. 

De sigur că un teatru naţional stabil astăzi nu putem avea. Dar 
aceasta nu Înseamnă că, pănă cind nu-l vom avea, să lucrăm tot ca în ul- 
timi! 4) de ani, numai la adunarea de bani pentru fondul acestui teatru. 
Şi până vom putea avea teatru stabil, să facem teatru cu ajutorul unei 
trupe ambulante, compusă din un număr 10—12 artişti, pe care tre- 
bue să-i crească societatea, dindu-le bursele necesare! Această trupă 
să se organizeze cel mult pină la 1920, Organizată odată, ea va avea 
datoria să dea reprezentații în toate localităţile noastre mari şi mărişoare. 
Dar deoarece aceste planuri nu se potrivesc cu statutele societăţii, s'a 
convocat la 24 Oct, a. c, la Braşov o adunare generală extraordinară a 
Societăţii, care adunare a modificat cijiva paragrafi. Intre modificările 
făcute sint şi următoarele: pănă la ridicarea teatrului național stabil 
societatea : 

a) „Va face propagandă In scopul de a se ținea treaz interesul pen- 
tru teatru şi artele înrudite; va distribui burse pentru tinerii (de ambe 
sexe), care vor studia arta dramatică—muzicală şi orice altă artă sau 
şiiință în raport cu teatrul; va distribui premii şi ajutoare pentru piese 
teatrale bune şi alte opere alese, literare sau artistice, In raport cu 
teatrul. 

b) „Va institui sau va sprijini una sau mal multe trupe teatrale 
ambulante şi se va folosi de toate mijloacele morale şi materiale pentru 
seprezentaţiile teatrale bune la Rominii din patrie“, 

Aceste modilicări, care au intrunit mai dăunăzi aprobarea ministrului, 


ce sintem siliți să o facem, ci va 


500 0. SIMA 


vor fi în măsură de a produce pe terenul artistic un avint din cele mai 
imbucurătoare pentru cultura noastră. 

Şi altfel societatea lucrează In timpul din urmă foarte mult. La 
stăruința directorului artistic al societăţii, a d-lui A. P. Bănuţiu, care e 
un element fosrte util peniru Societate, s'au înființat în fara întreagă 
citeva zeci de „filiale* (secţii) ale societăţii, care toate lucrează Incom- 
parabil mai mult decit s'a lucrat pănă acum, 

După toate acestea putem afirma că pe teren cultura! sintem În 
Ardeal întrun pregres indiscutabil, Cearta dintre „tineri“ şi „bătrini*, 


ivilă in viaja noastră publică de o vreme încoace, şi asupra cărela nu 


ne oprim, s'a iscat şi ea, In parte, din motive culturale, 

Cine ştie, poate că problemele culturii noastre vor ajunge să in- 
Muenţeze cu timpul în mod hotărit şi politica noastră?! In tot cazul, 
sizbirea aparentă a vieţi: noasire politice derivă, în parte, şi din imbina- 
rea ei în măsură iot mal firească cu viaja noastră culturală. 


0. Sima 


i O 


| 
| 
i 
l 
M 


Miscellanea 
Politică... „literara“. | 


Un ziar politic atacă pe colaboratorul nostru d. Spiri 
. „ Spiridon 
teara cel Sica spuse de d-sa? Nu! Ci de un personaj 
| publicată acum patru ani In revista noastră! 

Extraordinar ! > 

Pentruce însă „lteratul* guvernamental se upreşie numai 
la o singură categorie de citaţii din „Moş Gheorghe* ? Moş Gheor- 
ghe e o veche cunoştinţă a publicului cetitor romin, Pe vremuri, 
el protesta impotriva scoalelor şi impotriva cărților, alcătuite nu- 
mai din „minciuni* ; Impotriva datoriilor și Impotriva spitalelor, 
unde oamenii sint uciși, ṣi din carnea lor se fac „doltorii*. Alta- 
dată Moș Gheorghe descrie holera ca o stafie şi-şi bate joc de 
măsurile sanitare, —chiar „la expoziţie“, Moş Gheorghe Işi formu- 
lează pe larg părerile asupra ministerului de finanțe, de pildă, 
care, după el, face bănărit la tarapana și umple etajul de 
jos cu ruble şi cu aur, etajul al doilea cu franci, cel de deasu- 
pra cu pologani, iar în mansardă stă Vodă şi păzeşte bănetul. 
Si Moş Gheorghe nu e totdeauna răzvrătit: laudă pe Lascar 
Catargiu (Moş Gheorghe e din Covurluiu) şi se miră că Voda 
nu stă intrun palat de cristal şi-l plinge că e stăpinit de boeri, 
care nu-l lasă să facă bine norodului... 

Pentru un profesor sint extraordinare părerile d-lui Spiridon 
Popescu : Doftoriile se fac din cadavre, domnule Popescu ? Ho- 
tera en stafie 2... Ministrul de instrucție ar trebui să-l dea alară 
şi din invățămint,,. 

Inchipuiţi-vă un critic, care ar ataca pe Shakespeare pen- 
tru spusele sau faptele lui Richard M, pe Balzac, pentru ideile 
lui Vautrin, pe Caragiale pentru concepţia politică a lui Farfu- 
ride şi chiar pe d. Duiliu Zamfirescu pentru sentinţile lui Ta- 
nase Scatiu... 

E nevoe de lămuriri ? 

Un nuvelist sau un romancier poate f răspunzător de cu- 
vintele şi actele eroilor săi numai dintr'un singur punct de ve- 
dere: Dacă aceste cuvinte şi acte sint caracteristice, logice și 
naturale personajului, 

Din acest punct de vedere are dreptate colaboratorul nostru ? 

Moş Gheorghe s'a Insârcinal cl însuşi cu răspunsul.. IA 
Martie. 1907. PAS 

Pentru a caracteriza pe d. Sp. Popescu, In articole de ga- 
zetă, ministerul ar putea găsi un material mai potrivit: În car- 
tea premiată de Academie, „Contribuţiune la munca pentru ridi- 
carea poporului“, unde autorul işi arată clar părerile lui asupra 


stării suheteşti a lui Moș Gheorghe. 
10 


502 VIAŢA ROMINEASCA 
"N E N An i dna cai A tz 


— 


lar dacă „Raportul“ avea nevoe de sprijinul faptelor, putea 
să vorbească despre medalia „serviciului credincios*, dată d-lui 
Sp. Popescu de Lascar Catargiu, pentru partea pe care a luat-o 
acest „răzvrătitor* la potolirea unei răscoale țărâneşti din Covur- 
luiu la 1893, prin sfaturi liniștitoare. ŞI, la 1893, d. Spiridon 
Popescu, tinăr student la Universitatea din laşi, mai curind ar fi 
putut să fie bănuit de porniri „subversive“, 

Ne simţim jenați că am lost siliţi să dăm astie! de lâmu- 
riri.. foştilor membri ai loastei Junimi literare. 


Pentru „Tribuna“ din Arad. 


Cetim in cronica literară a acestui ziar următorul pasaj: 
„Povestesc râu voitorii „Vieţii Romineşti* dela lași, că rolul ci 
cultural se va reduce în ci le viitoare, căci acum va intra în cir- 
culaţie, pe la toţi prefecții și inspectorii, vechiul organ al „Ju- 
nimii“ politice-literare, „Convorbiri Literare”, de care, atraşi de 
viața nouă, s-au apropiat şi se vor apropia mulţi scriitori de pe 
aiurea. Noi însă nu credem cà destoinica revistă din laşi să se 
fi sprijinit numai pe temeiul ei politic şi ahrmăm că ¢ mai bine 
înrădăcinată în publicul cetitor, decit să-și cedeze terenul alteia“. 

Cu toate laudele directe dela sfirşitul acestui pasagiu, insi- 
nuarea este evidentă Nu pentru intăia dată, organul naţionalist 
din Arad se face ecoul resentimentelor, mai mult sau mai puțin 
literare, ale unor anumite cercuri din București. 

Atragem atențiunea „Tribunei“, că ni s-a mai adus Invinu- 
irea de a fi sprijiniți de un partid politic. Chiar în Parlament a 
fost desbătută ndată această chestiune. De altfel, fiind dată o a- 
numită psihologie la noi în ţară, faptul că unul din directorii 
„Vieţii Romineşti* e membru al partidului liberal, aceste învi- 
nuiri sint explicabile dacă nu şi justificabile. 

„Tribuna“ însă ar putea să controleze prin sine însăşi, că 
intre colaboratorii noştri constanţi sint literați distinși din toate 
lagărele politice (şi chiar unul din membrii actualului Minister) ; 
iar în ce priveşte insinuarea că noi am fi fácut apel la „pre- 
ferţi* şi „inspectori* pentru sporirea numărului abonaților noştri, 
„Tribuna“ iarăşi ar fi trebuit să ştie că noi am făcut demult de- 
clarația că ţinem registrele noastre la dispoziția tuturor acelora 
care s-ar interesa de această chestie, pentru a dovedi; 

1) Ca „Viaţa Rominească“, care a Inceput să apară pecind 
partidul liberal era in opoziţie, nu şi-a sporit numărul abonaților, 
in timp cit acest partid a stat la guvern, decit in aceiași propor- 
ție in care acest număr creștea şi Inainte. 

2) Că in ultimii trei ani, „Viaţa lRominească* a incercat 
chiar o bruscă scădere a numărului abonaților săi, din cauza 
opririi circulaţiei ei în Ungaria. 

Dacă „Tribuna* simte nevoe de a controla aceste afirmări, 
ţinem şi pentru ca la dispoziție registrele noastre. 


MISCELLANEA 50a 


Ea poate i i i 
ona delega pentru aceasta chiar pe cronicarul ei din 
Tribuna* va face cum va voi; d 
e să i a la ; dar dacă va i 
nete ci în atitudinea aceasta maliţioasă fața panegiric Ser 
uim că oricine va şti să tragă cuvenitele concluziuni. i 


Cimileagă, leagă, oare cine-l leagă ? 


In Revue de dialectologie romane No. 7-8 í 
1911 a publicat D-! Weigand un articulaș plin de ră a 
minunății, din care exiragem un umicum, un non plus ultra de 
procedare metodică. D-l Weigand dă anume etimologiea lui ci- 
mileagă. lato : cimileagă=cine mi-l leagă. 

Sā mai discutäm ceva? Nu! S-o lăsăm baltă. Nu ne pu- 
tem însă opri de a recomanda cu tot dinadinsul această... idee 
a D-lui Weigand pe de o parte Dlui Volimoller, în al cărui 
„Kritischer Jahresbericht* ilustrul filolog este însărcinat cu dările 
de seamă asupra progresului științii rominești, iar pe de alta 
D-lui |. Bogdan, pentrucă dacă nici pomenita... idee a D-lui 
Weigand nu va face epocă, apoi atunci care alta va face? 


Fiți prudenți ! 


A Ni se trimite o broşură intitulată „Renegaţii” şi scrisă de 
d, C. Graur. 

Broşura insultă pe socialişti trecuţi la liberali acum doispre- 
zece ani, cind a trecut şi d. Graur, care a lost până mai dău- 
năzi „condeiul“, de nuanță „generoasă“, al partidului libera: din 
Galaţi. 

Dacă acuma d Graur se insultă singur, Il privește. 

Plăcerea aceasta, de autollagelație, a simțito și d. Cuza, 
cind a insultat pe socialiştii şi ateii dela „Contemporanul“, din 
care a făcut parte şi d:sa. 

Şi fiindcă a venit vorba de calomniiie unuia, vom atrage 
atenţia d-lui Gherea asupra calomniilor tuturora, 

D. Gherea este şeful intelectual al partidului socialist din 
Rominia. Presa d-sale ne insultă zilnic, hebdomadar şi lunar, califi- 
cindu-ne de vinduţi. i 

Cind eşti vindut partidelor „neoiobagiste“, insamnă că a- 
cele partide iji dau putinţa ca, Iolosintdu-te de „regimul ilegali- 
tății*, să realizezi însemnate ciştiguri pe socoteala averii publice 
şi, cu aceste ciştiguri, să-ți durezi o frumoasă avere, care, COn- 
form cu „Das Kapital“ nu e altceva decit o acumulare de „plus-va- 
loare*, „stoarsă* din munca „obidiţilor* „proletari” şi „ncoiobagi“. 

Vrea d. Gherea så ne angajâm intr'o asemenea polemică ? ? 


a m 


Recenzii 


N, Davidescu. La fîntîna Castaliei. 

Poezii, Editura „Viaţa RBocială”, Buen- 
resti, 1910. 
Autorul ncestul volim pare tinăr și e 
en decadent veritabil, un admirator al 
lui Baudelaire, al lui Laforgue, al lui 
Romain. 

In versuri foarte înegale, mui totitea 
una inuzieale şi fin ritmate, în care ima- 
gini și comparații origina le şi Ingonioit- 
se strälucese intre nitole iscate sau de 
un tealism trivini, el îşi dă o mare silinţă 
să exprima sonzaţii bizare şi să apară 
cit mal marabeu și cit mai satanle, Pi» 
delă rațelor la moră, muza sa e Tividă 
și nevrozată și, suforiuil ie un spleen 
veşnic, suspină rind pe imi după a- 
murgurile vesparale, după deliciile mor- 
fnei, după mirosul spitalului sati acel 
al cadavrelor descompuse. Uneori de- 
clamă împotriva divinității în numole 
unei cugetări confuze, lăsind o imprė- 
sie penibilă, de ceva chinuit, artificial 
şi race. E insă uneuri fericit inspi- 
rată, ciod traduce note subtile din o- 
legia vieţii interioare, regretul iubiri- 
lor moarte, nostalgia vagă n lumii do 
dincolo de orizon, durerea singurății, 
sau sentimentul inolârii și fatalel in- 
comanieabitități a sufletelor, 

E cora care vinë din adineuri și 
cure to pătrunde, un uocent sincer de 
simtire fină, diseretă, In aceste versuri: 


În etae pluteşte voluptatea vezherti, 
lar afară zăpada liniștită coboară 


Sovăind ca o soră xinditoare-a vo- 
berei 


g 
3 imvăleşte fuburgul cn bermina-i 1- 
sonará, 


Po de-saupra 'nserareu se desfăgurã n 
zato 


Platurindu-si tăeuta-l bunieră de Wolin, 
Pa cind ntrăzila goale par străvechi co- 
ridoare 


"Tapisute de veacuri tu-al tăcerii lin- 
toliu. 


Noi privim prin perdele, depărtindu-se 
amurgul 


Cu virtejul de ginduri jumătate tei 

sa "nfăsoară intro pintă de paianjen 
fohurzul, 

lar inghoţul do-afară prin suie atră- 
suta: 


Ri tirain ne euptinde desnădojilea Idi- 
vină 


De-a almţi cum uitare nevăzută co- 
oară, 


Reschimbindu-ne chipul do străin si 
străină 


Cial îndură prezența ea pe-o veche 
$ : povari. 


In talentul inegal, tulbure, in forma- 
(iune, al d-lui Davidesen, se gāsose #cin- 
teeri care un ceva din forul poeziei a- 
devărute ; olo promit. 

0. LE 


we 


Preotul Stefan Buzilă, Monografia 
comunei SÈn-losif (Poiana) din distrie- 
tal Bistriţa-Năsăud (Transilvania). 1910. 
Tip. George Matei, Bistriţa. 355 pa- 


RECENZI 500 


gini, format octav mare. (Preţul w- 
roane 2.80 nelegată, porto postul, dela 
sator). 

Deserierilo comunelor romineşti din 
oricare provincie romineuscă sint de 
foarte mare importanță pontra istorin 
i starea culturală a Rominilor. E re- 
pretabil insă că avem foarte puține mono- 
grafii de felul acesta. Monografia părin- 
telui Duzilă, „păstorul safietese* al acos- 
tel comuni, esta foarte interesantă şi 
bozată în dute: este o lucrare făcută 
vu pricepere, cu dragoste pentru tion- 
tul său, oò lucraro caro vu rămine şi va 
servi ca isvor pentru molte chontiuni 
iu viilor. Păriutele Buxilā pia făcut 
pe deplin datoria, “Cimpa! trece repe- 
do si oamenii care au trăit dispar, și 
«a dinşii ò mulțime de cunostinţi și de 
fapte din trecut, care, dacă nu sint in- 
semnate de „bărbaţi de valoare” sau 
tin contemporanii ler, se pierd pentru 
vosniele si urmaşii noştrii nu vor mai sti 
aproape nimic din cele co s'au fâptuit de 
innaintaşii nostri, Se plinge părintele, 
cu drept cuvint, de cel ce ar f font 
mal chemati —imtolostunlii nogtri—-aă 
deserio faptele săviralte de atitin oit- 
meni din timpurile abia trecute sau 
caro acuma dispar, multe interesante 
si cu wlevărat vrednice de insemnar. 

Monogeulia amintită, după ce arată 
poziția si originea comunei, tratează 
foarte amânunţit familiile comunei, din 
primele timpuri, făcindu-se chiar ane- 
alogia lor, Vorbeşte apoi despre bi- 
seriei, averile lor, ete., în detaliu, neni- 
tinii a ingira pe taţi preotii, uctivita- 
tea ior, precum si celelalte „fote biso- 
rieesti*. Urmează apol şcoaln, istori- 
cul el, mijloacele de întreținere, loca- 
lul, mobilierul, materialul didactie, in- 
văţătorii si geolarii, 

Dă un loc important persoanelor mai 
insemnate eșite din ucea tomună. Nu 
mită de ceiee au fost în răcboaele din 
1779 contra „Burcuşului“ (Prusienilor), 
17at*, în „Tabăra ces lungă“ din 1785 


—1501 contra Franţei, precum și in 
alto patru tabere din 1805, 1809, 1812 
şi 1814, tot contra „Frinenlui*; apoi 
in räzboaelo din 1546, 1548—49, 185 
— 5 gi 1866, în diferite țări, și arātind 
exact Poonarii esre ue rămastipe) cim- 
pul de luptă, care nu fostrinlti si anre 
sau intors acasă, 

Tratează despre autoritățile superl- 
care, membrii ntatalui comunal, pei- 
marii, notarii, ete. 

In stteșii, descrie hotarul comunei, pro- 
duetivitatea și preţul pământului, casala, 
drumarile, mosiile, munţii, averta ro- 
munală, vitele, preţul lor si pășuneu; 
miscarea populațiunii; ocupaţiunea sl 
portul  poporulni; pegoţul, moseriile, 
părlurile comunei si folosul ee rage 
populițin din ele. 

Calamităţiie cure an atins comuna 
(foamoto, inumilaţiuni, boale, hotii, fo 
curila, epizotii, ete.), 

Monografia Poionei merită să fie ei- 
tită și studiată de cel Interesați, pm- 
tind servi ca un bun model celor ce 
ur dori să-si descrie comuna lor. Cartea 
fiind volominoasă si fireşte cheltnelila 
fiind destul de mari pentru satfel de 
eärți, care, din nenorocire, nn prea sint 
elite Ia noi, părintele Buzilă nu s pu- 
tut să deserie si alto chestiuni, cum 
ar (i de ax. folklorul, obiceiurile, era- 
dințile, ete, Sperăm Insă că das 
va continua cu aceiași energie să Tn- 
fregrască opera mte, și ne va da în 
timp şi această parte, tot aşa de im- 
portantă cași cea Aintăi 

I M. 
t'e 

Marguerite Andonx. Marie-Cloair». 
Edit. E. Fasquelle, Paris, Pr. 1450 

Un roman în jurul căruia sa vorbit 
mult, chiar innainte de apariţia Ini. Ia- 
torin autoarei şi a împrejurărilor, la 
cure a fost seris, era de natară să dey- 
topte simpatia si interasal publicului. 
O sărmană cusutoreasă din Paris, Mar- 

guorite Audunx, tare În patruzeci de 
ani e amenințată să orbească și nu mai 


sia VIAŢA ROMINEASCA 


—_— 


poate ciştiga lucrind cu senl, serie un 
roman, care rade intimplător în minele 
ui Octave Mirhean. Acesta se entuziss- 
meaxii la cetiroa lui, ti îndreaptă gre- 
selile de ortografia gil publică cu o 
prefaţă elogioasă la Fasquelle. Din- 
tr'o zi în alta Marguerite Audoux s- 
jange celebră, portretul ei e publicat 
in marile ziare pariziene, romanul, o 
sutabiografie a autoarei, plače şi se 
vinde. 

Subiectul lui o nu se poate mai sim- 
ple. Marie-Claire aro cinci ani cind îi 
moare mama, tar tată! pi, an bătrin be- 
şiv, o părăsește, E primită intr'an or- 
felinat de călugărițe, unde petrece citi- 
va ani. U călagăriță, sora Marie Aimée 
ţi arată a dragoste deosebită, iar to- 
tița o iubeşte cu pe mama ti. La doi- 
sprezeea ani superioara o trimite es 
păstorită la o fermă din Sologno. Ms- 
rle-Clairo nu e pros nenorocită alei, 
căci fermierul, nevasta lui gi mai ales 
fratele scestnin sint oameni foarte buni, 
Totusi e necontenit muncită de dorința 
do n reveilea pe scumpa ei Marie Ai- 
mép. Anii trec po nesimţite şi 'intro 
primăvară fermierul se îmbolnăvește 
şi moare. Nevasta şi fratele lui pără- 
sese ferma si Marie-Claira întră la noi 
stăpini. Henri Doslois, fratele noil fer- 
miere, 6 iubeşte, ine ea nith poulra in- 
tăia oară pe sora Marie Aimée. Totusi 
familia afind de dragostea lor, li des- 
parte şi fata fuge înapoi la orfelinat, 
sade i st spune că sora Marie Aimée 
a plecat. E pusă la bucătărie, unde 
se imprietenoşte cu o foarte drăguță 
si tinără călugăriţă, o veche canoștință 
din timpul întăli şederi la orfelinat. 
Cind aceasta moare de tuberculoză, 
Marie-Claire părăseşte pentru totdea- 
wns orfolinatul și pleacă la Paris, 

Acesta e intreg romanul, © istorie 
simplă de toate zilele, dar caro capătă 
un preţ deosebit, prin faptul că acein 
sare o povesteşte are o admirabilă me- 
morie a lucrurilor trăile. Deşi Impăr- 
şit în trei părţi, romanul e mni degra- 


— 


bă o serie de mici tablouri, fără pres 
mare loşătură, mai ales la îmeepat, Ia- 
tra ele, în care sint redate cu un co- 
lorit viu şi pină în cele mal mici a- 
mănunțimi toate scenele din îndepăr- 
tata copilărie. Tată o călugăriță bă- 
trină, caresi viră pină la cot minele 
negre giciotoroase În salată și le sconto 
lucitoare şi umede de untdelemn, ca 
nişte crengi ascate de pe caro sa sen- 
tură picăturile đe plose. Tată cole- 
gilo ei, gospodăroasa Marie Renaud, ©- 
vlavioasa Sophie, dar mai ales mica 
ghebossă Ismérie, de o răutate bolnă- 
vivloasă, cu mersul ci legănat do rață 
pe sărmanele-;picionare strimbe, şi gls- 
su-i răguși! de băiat. Poate vel mai 
mare dar n! nutoarel e soesstă viri- 
une clară şi vio a detaliilor celor mai 
mici si mai îndepărtate, E an mare ta- 
lont descriptiv, care nm are prea multă 
pătrundere psihologică, care pare că 
avită orice analiză sufleteuscă, şi into- 
cuește în mod sistematic descrierea 
stărilor sufleteşti prin descerieres ma- 
wifestărilor lor exterioare, Nu stin 
nimie din sufletul eroinei atunci cind 
pentru întăla dată iubeste pe tenri 
Deslois. Ea nu ne spune nimic din 
ce n simțit stunói cind e despăr- 
tă do al. Deserie numai despărțirea. 
Dar ce minunată e de nitfol povesti- 
roa ucela atit de simplă s despărțirii. 
Cind añă că iubitul oi sn însurat en 
o alta, ea ne spane mumal că a lesi- 
nat In nuzul vestei acesteia. Atit! A- 
utoarea rămine întotleaunu, şi parcă 
inadins vrea să rămte, în afară si in 
pragul vieții sufleteşti n persona giilor, 
Și aceasta e nn maro râu, căci dacă 
romanul cîştigă în doserieri de multe 
ori minunate, pierde însă mai mult prin 
lipsa de relief şi de caracterizare a 3- 
cestor porsonagii. Ei apar aproape 
tot atit de şterse ta figurile de pe 
pinza nnal cinematograf. Infăţisarau, 
mimiea şi mişcările lor te fae să le 
ghieeşti într'o oarecare măsură intem- 
pilte și întro mult mai mică măsură 


chiar patimile ce-i stâpinese, dar a- 
csto mijloace sărăcăcioase nu-ți pot 
dezvălui decit un colţizar e 

șur pres mie din 
imensa și variata lor viață sufletească. 
Cetind această carte, mi-am adus amin- 
te de idilicile romane ale lui Andre 
Theuriet. Acosta e genul în curo scrie 
Marguerite Auduus. Poizagii, cure pur 
rupte din natură; tipuri văzute mai 
mult în suprafață, fără multă adincime, 
Însă foarte viu şi intens colorate; o 
mare bogăţie de detalii trăite; In sfirgit 
o întriză simplă, simplă lu exces, fără 
zbaciumuri, fără destănțuiri de patimi 
puternice, frī incidente nomeroase, 
intrigă pe care o urmăresti pinā la 
vapăt cu plăcere, dar fără a-l purta 
un interes copleşitor, întocmai cumani 
urmări o bucată de muzică uşoară de 
Oifonbach san o poezie a lui Vietor 
Hugo. 

E grou de spus ce soartă ar fi avut 
romunul d-nei Marguerite Audoux, da- 
eă interesul lumei literaro si ul publi- 
eului nu ar ñ fost destaptat de impro- 
jurårilo neobisnuite, în curo el a tost 
seris. Ar (A trecut poato neobservat, ca 
o moilestă si gingașă floare de cimp 
ce 6, printre miile de volume care se 
publicà lunar, ducă vutoarea lui nu ar 
Ú avut norocul să cunoască pe Octave 
Mirbeau. Cine stie? Cărţile eu si oa- 
menili îşi au norocul lor, 

Habent sun fata Hbellit 

E:T. 
Pa 

M. Dugard, L'Erolution contre PE- 
ducation. Puris, Hachette, 2 fr. 

Sub titlul acesta cam paradoxal, aato- 
rul ne dă o schiţă critică a modului cum 
se inteloge şi cum se fuce în genere ©- 
ducațin astăzi. El pleacă dela consta- 
taren că familia și societatea cer proa 
mult educaţiei şcolare, neţinind samă 
de legile evoluţiei; copilul e conside- 
rat Ín mina profesorului cu un lut în 
mina olaralul, pe cind observaţiile şi 
cercetările biologice ne arată că chos- 


__ RECENZII 


hoT 


tis desvoltării ființelor se reduce la 
problema evoluției gi legilor ai, 

Pentru aceia autorul îşi propune să 
ne den ideile fundamentale ale evolu- 
tiel şi logilo ce decurg din ele, eu să 
se poată vedoa „prin ce învăţămintul 
„merge contra evoluţiei și prin ce re- 
„lorme trobae roinoit, pontru ca să nu 
„mai fie divors Intro procedeele edueu- 
„livo şi logilo caro preziloază la des- 
„voltarea vieţii“, 

După ce îşi pune usitel probloma, 
Dugurd consacră al doilea capitol at 
lucrării salè îneducabililor z „există ñ- 
„inţi incapabile în total sau în parte 
„de orice evoluție progresivă“; la a- 
eestin instrucțiunea trobue să renunte, 
căel nu poate face nimic cu ei. 

Dar chinar ru cololulto ființe normale, 
se ține oare întoldenuna samă de le- 
gilo evoluţiei ? 

In al treilea capitol, autorul arată că 
in educaţie nu so ține udosnu socoteală 
de legea timpului, după care „orice e- 
voluție are nevoe de ujntarul timpu- 
Ini*, aşa că so cere cu educația să facă 
adevărate minuni, modificină într'un 
singur individ și înte'o singură vinţă 
de om lucruri pentru caro matara a 
pus zori de mii de uni, Din cauză a- 
ueasta se dă o educație și o instrucţie 
pripătă, care na numai că nu foloseşte, 
dar adesea o ohbiar primejlionsă și dău- 
nătonre. 

O altă greșulă care se fuco in edu- 
catie o aceia că nu se ține samă do 
legea sforjärii. Cu exemple din biolo- 
gie, autorul arată că pentraca o fant- 
tiune să se desvolte şi să se partecţia- 
noze e nevoe do sforțare individuală 
şi proprie: „«forțarea osto factorul ne- 
cesar, şi frä sforțare nu există evo- 
luţie“. Ori în educație, în Prantu, de 
pildă, se Luce prea puţin apel In star: 
tarea copiilor, li se dă mai totul de-a 

gatu,—greșală po care nu înțeles-o și 
o evită Englejii și Americanii. 

Nu mal puțin, chestia mediului e pa- 


-S 


bu] VIAŢA ROMINEASCA 
a ——————— 


ţin luată în sumă astăzi In educație, 
deși evoluția depinde în mere parte de 
mediu, 

Dar mediul copiilor e astăzi rău din 
toate punetele de vedere. Co fizie: 
clase mici, arbi-pline, insufciont lumi- 
nate; pupitre incomode ; curţi miei, lip- 
să de grădini. Ca moral: familie, elevi, 
profesori. —total lasă de dorit ; morala 
socială, tendințele și concepțiile ssn- 
pra vieții, —tonte tind să indrepte pe 
edi gresite suflotele copiilor. 

In ceia ce priveste inssi forja e 
volutivð, educaţia nu caută în genere 
untâzi s'o mărească. Örice evoluţie tre- 
bue să plece dinăuntru în afară: e o 
putere lăuntrieă, caro e condiţia esen- 
țială a educaţiei, tur educaţia de uzi 
nu atinge fiinţa întimă u copilului; ea 
so adresează prea mult intelectului și 
pune prea mult preţ pe întoligență, ig- 
toptind dela desvoitarea inteligenti 
totul, pe cind ea dă atit de puțin. Din 
această pricină cduenţia e abstractă, 
nu face pe copil mă pătrundă în rea- 
Hităţilo vieţii. 

In concluzie, pentru imdraptarea ro- 
leilor de care invițămintul sufere azi, 
autorul propane împărțirea elevilor în 
sectii după enpacitatea și cultura lor, 
înlătururea anomalilor $i debililor din- 
tre cei sănătoși, reducerea elevilor la 
maximum 14) pe elusă, descărcarea pro- 
grumelor de studii, selocţiunea cunog- 
tiațelor ve trohueze date, ingrijirea 
mai mare do sănătatea fizică şi morală, 
perfecţionarea metodelor și sistemelor 
de învățămint, potrivit cu cerințele lè- 
gilor evoluţiei —tonte îmbunătățirile pe 
care le cer mereu pelagogii, pe eare 
lo recunoaşte necosare toată lumea, — 
dar care, desigur, Incă mnltā vreme 
vor mat da prilej să se serie elocvente 
si documentate pagini și volume, pon- 
trucă, dapă cum ebiar autorul stabi- 
lește, „orice evoluție are uevoe de n- 
tarul timpului...” 

M. C. 


se 

Enée Bouloc. Ze „Droit de Grève” 
et les Grèves, Principoset solutions. Uu 
vol de 197 p- Artbur Rousseau, Pa- 
ris, 1910. Preţul 250 lei. 

Nimie care incă să nu se fi spus nu 
găsim în paginile d-lui Bouloe ; nou a 
numai pasiunea on caro combate gre- 
vu, pasiune, care, dacă dă viață stila- 
lui si ne Esco să eltim volumul en u- 
şurință, strică insă tezei susținute, prin 
atmosfera de superficiulitate te o im- 
prăstie în jurul ol. 

Punetul de vedere jaridic din care 
priveşte grova, ca © rupert de com- 
tract şi nu ca o suspenziune, și ches- 
tis dacă dreptul do grevă o sau nu 
stabilit prin lege, s'au pus pi s'au disen- 
tat do malte ori de jurisconsulţi şi o- 
conomişti; autorul rais discuţia şi ar- 
gumentele aduse deja în interpretarea 
potrivnică grevei a legii din 1864, sus- 
țintni că numai “roptul de coaliţie il 
acordă legea, fără a suprima obliga- 
Vile ee doeurg dintrun contrat, ña 
chiar tacit.—Argumeanta] eate însă so- 
fistic si o msi justă interpretare este 
acoiu nu lul Lerasteur, care in- Sala- 
riat et Salaires, p. 295, zice : „Coaliția 
şi grova isvorăse din principiul liber- 
tăţii individuale. Dels legos din %& 
Maiu 1864, care n şters din codul pe- 
na! delictul coaliţiei, avast Ineru e t 
ber ca oriee alt fapt a vieții de toate 
zilele. Noi adăugăm că e logitim ca. 
mijloe de u sprijini reclamuţiile anyi 
grup de salariați faţă de patroni, şi că 
a contesta lucrătorilor putinţa de a se 
pune în grevă, cum o mul fac unii pa- 
troni, esta un anaeronism ; nici inntitu- 
iilo Franţei, niel starea wenernlă a v- 
Vieelurilor economice din lumea eivi- 
lizată nu ar permito de # ridica ba- 
riera ce n lăsat-o să cadă legea din 
1864“. Şi Lovassour nu aste un par- 
tizan al grevelor, din contre. Dar, 
ebiar dacă s'ar preciza vagu! legii din 
1584 în senzul dorinții și propuseri- 


lor dui Bonloc, do ase impune con- 
traat obligator individual și de lungă 
durată, incă nn-i putem vedea utilita- 
ten, căci, în perioada de organizare n 
muncii, greva este un act de räsbolu, 
tactica ei chiar imitoază pe s războlu- 
lui, aşa că ea scapă dela orice acţiune 
a legii. 

Desigur, grava strică productiei ni- 
ionale, prin nelinistea ce o inspiră es- 
pitalalui, și nici pentru Iuerători nw e 
romoilini u tot puternic al mizeriei ; 
este însă ọ armă necesară in minele 
lor, eità vreme vu dura faza de orgu- 
niznre a muneii, en toate abugznrile ce 
sar face cu ca. De altlel, ea nu este 
aşi de vătămătoare și de inutilă uvri- 
orilor, cum susține d. B., de acord cu 
economiştii liberali; caleule făcute cu 
minuțiozitate probează, din contra, că 
priu ele claso muncitoare a câştigat, 

Greva îsi are aiurea limita ei nde- 
vărută, acolo unde un văzut-o şi em- 
satătorii socialiști: le opinia publică, 
in consumatori, pe spatele cărora în 
ebnitiv se dan luptele intro capital și 
muncă; simpatia sau antipatia seostei 
opinii publice hotărăste mai totdeauna 
do succesul sau insuccesul unei greve- 

Toate mijloacele propuse pentru a 
imblinzi caracterul grovolor autorul le 
respinge es inutile, intrucit sint în a- 
fură de postulatul său: contract seria, 
fie chin colectir, de lungă durată; în 
lăuntrul acestuia admite arbitrajul, #c24- 
ra mobilă de salarii, participarea la 
benofieii și reprezentarea lucrătorilor 
in industrie, Toute aceste măsuri, cure, 
desișur, intrate în uz şi penerulizate, vor 
ameliora soarta muncitorilur, iu fost 
de mult propase şi unele sint doja i- 
plieate ; aşa € arbitrajul obligator tn 
Nona Zelandă, și scara mobilă de sa- 
larii în Anglia, iar participarea la bo- 
noñeii are şi în Franța tot mai mulți 
aderenti. 

Dori, d. B. nu aduce nimic nou în dis- 
cutie; do altfel nici el nu are altă pre- 

rție decit să combată dreptul de gre- 


REESI zan 


vă, pe care-l numește „una din cele mui 
mari greşeli juridice şi sociule din tim- 
pul nostro,* Dar lucrul nu e aşa de 
simplu, cam erede d. Boulne, 

M.3, 


+" 


Angelo Mosso. Life oj Mon ga 
the High Alps. Transisted from tho 
second edition of the Italian by E, 
Lough Kiesow, Blit, T. Fisher Taia. 
London (fără dată!. Price 21 a.. 

Pecit ilu minto seriarea d-lui A M. 
a apărut în italeneşte ceva mui tirziu 
de serierou d-lor iri Zuntz, Loewy, 
Müller şi Caspari %), închinată lui E- 
duard Piiiger pentru jubileul său de 
34 do uni de doctorat, 

Din nenorocire, această din urmă seri- 
ere n-o mai am la îndămină, astfel că 
In recenzia de fată vol du rezultatais 
experiențelor d-lui A. M., fâră ună pot 
arată intrucit neeste rezultute siut con- 
Armate sau infirmate do experitaenta- 
torii berlinezi. 

După părerea călăuzelor şi a alpi- 
nistilor, puterea musenlară nu sonde la 
innălțimile mari, pamat respiratia ţi se 
tae. Din experiențele profosorulai A. 
M. făcute en ergograful său asupra u 
coloingi persoane la Turin (276 m. al- 
titud.) sila Artâpoxtul Regina Marghe- 
rita (4360 m. altitud.) rezultă că forța 
musculară e aproape împorceptibil seă- 
sută, dar neregularitaton curbelor ido- 
vodeste că la mari altitudini centrii mo- 
tori ai sirtomului norvos nu-şi indepli- 
mese funcțiunea cu aceiași perlerți 
une ca In cimpie (pag, 4). Deosebirex 
a mare numai cind se constată inria- 
rirea po caro o acelați netivitate mus- 
culară asupra uspirațiunii si cirenla- 
tiai, care devin cu mult mai fregaente 
la o mare #ltitudine (tabl. 1, pug. 334). 
Chiar şi aceast inriurire asupra fre- 
nuenții mişcărilor rospiratorii, profeso- 


+) Hobenklima und Hergwnnilerua- 
gen in ihrer Wirkung anf den Men- 
sehon. 


N 


510 VIAȚA ROMINEASCA 
ri. MII a a 


rul A. M. ar fi gata s-o mieşoreze re- 
semindu-se pe un singur caz negativ. 
Numai grija ca aceste creşteri în fre- 
quenţa pulsului și respirației să nu fe 
date pe sama mieşorării oxigenului din 
aer în păturile superioare ale atmosfe- 
rii, numai această grijă poate explica 
excesul său do zel. 

In adevăr, dela Saussure incoace s-a 
stabilit credinţa, întărită de cercetările 
lui Paul Dort, că necesitatea den com- 
ponsa În mari altitudini lipsa relativă 
de oxigen sileşte organismul să mă- 
reaacă frequenta mișcărilor respira- 
torii, 

Cercetările profesorului A. M. dove- 
dese că acest credo stiințitie baznt mai 
mult po logică trobue pur și simplu 
inlăturat, 

în stare de odihnă I mari altiti- 
dini nu numai freguenja respiratoris 
e micporată (8 pe minut! ! întrun caz), 
dar întreg tipul respirator è alterat: 
din profundă respirația devine super- 
ficială, (ñg. 11 şi 12, pag- 393-14) pe 
de-aparte, iar pe de alta în caracteris- 
Vica respirației Ain timpul somnului, a- 
dică expirația e mai scurtă decit in- 
spirația. Totodată panza dela sfirgi- 
tul respirației tinde så crească (fig. 15, 
pag. 35), Cit de adine poate inrluri 
marea altitudine fancţiunea respirato- 
rie ne arată varba luată cu pneumo- 
grata! lui Marey, în fig. 20: tipul cla- 
sle al respirației Cheyne-Stokes, adică 
a unui om în agonie,—tratele autorului 
care doaltlel se nimțoa perfect sănă- 
tos !—Credinţa cum că homoragille ob- 
servato în ascensinnile fie pe munte, ña 
in balon, se datorese scăderii în presi- 
enez atmosterică, această crodință pro- 
fesorul A. M. arată că-i greșită. Cer- 
catările sale făcute cu hydro-sphuyg- 
mograful său îl îndreptăţeste să spue 
că „scăderea presiunii burometrice la 
o înnălțime do 4.560 m. na modifică 
condiţiile fiziologice ale vaselor san- 
guine” (pag. 56); că „presiunea sangui- 
añ rămine aceiași la 4560 m. altitud. cs- 


şi la Turin şi (pag. 55) că singura mo- 
difcare În circulația sanguină e numai 
o fromuanță mui mare a pulsului (tabl, 
1, II, I, IV şi V, pag. 2713-217). 

Cit priveste capacitatea pulmonară 
mäsurată cu gazometrul său (pag. 33), 
profesorul A. M. o găseşte Intotilea- 
umi mai mică la 4.560 m, altitud. decit 
Turin (pag. 152), 

Toate aceste fapte care mtrancină 
teoria lui P, Bert asupra bonlei de 
munte, observate fie la alpiniști, fie la 
asconsloniştii eu balonul, și după cure 
teorie boala se dutoreşte lipaii de oxi- 
gon in cuntitute ulciontă, în mod f- 
resc an condus pe profesorul A. M. să 
caute o explicare n boalei de munte, 
cure să nm stoe în contradieţie en fap- 
tolo. 

Cercotărilo conduse în laboratorul 
său, sub camera pneumatică, îl îndrep- 
tăţese să păsească drept cauză a bon- 
lei de mante scăderea în cantitate s 
acidului carbonic din singe, deci boala 
de munte, după propria-i expresiunt, 
se dutoreşte acapnici (Pag. 27-07). 

"Teoria profesorului A. M. nui im- 
mărtășită de toti fiziologiştii, totuși ex- 
perienţele sula intinse pe o scară mul 
mare cu siguranţă vor conduce la re. 
zolvirea acestei însemnate probleme de 
fiziologie umană. 

Serieroa profesorului A. M. însă nu 
se adresează numai fiziologiştilor; es 
prezintă un deosebit interes penteu 
medicii pe care fi interesează cura de 
altitudine. 

+ 

Jerome K. Jerome. They and L 
Edit. B, Tanehnitz. Leipzig, 1909. Pret. 
2 Ir. 

Autorul lui Paul Kelver, -Three 
men on thè Bummel, Sketches in la- 
vander, blue and green ete —mi se 
pare că'n seriorea de faţă nu numai 
că s'a întrecut pe sine, dar că punain 
grea cumpănă eriticul literar care ar 
înearea să cante pe co treaptă să-l 
pue față de Mark Twain. Humornl pare 


RECENZII 


St 


ai po 5 2 IMI a E E i N IN OS 


af acelasi ensi la Mark Twain, dar 
mai fin. Tine oare dela faptul că En- 
glorului ti place mai bine să vimbească, 
na să hohotească în ris en America- 
Bul? Și totuși sint pagini unde, vrai nu 
vrai, trebue să rizi pină ls lacrimi, şi 
tot pină ls lacrimi pagini care te în- 
duioscază, „Ei şi En“ :— Et sint fami- 
lin autorului: donă foto, un bălat și 
nevasta, apoi o familie vecină şi un 
arhitect. ‘Autorul, sătul de oras, îşi oum- 
pără o casă la țară. Casg are nevoet 
de oarecare prefaceri. Intrarea în scenă 
a tinărului arhitect, începutal do dra- 
guste între el şi fatu cen mal mare a 
autorului. Diek, betul nutorului, face 
miste stadii mediocre la o universitate 
enrecare, nici Ia ţară iar plăcea să 
facă agricultură, do nerin întră In ferma 
înmilici vecine să'nvete plugăritul. In- 
ceputal de dragoste între Dick şi fata 
Termierului, Cind actorii avestia tineri 
încep să 'ntrezărească ceva mai clar 
jocul lor, intr'o senră cu lună, tatăl 
stă de vorbă vu fata ni cea mai mare: 
„Nam să mă mărit niciodată" zise 
Robina, „Cel puţin n$a spor“. 
—„De ee speri ?* am intrebat-o. 
„Piindeă spor că n'am să fu nicio- 
datā de-ajuns de Liloată* răspunse on, 
„Dragostoa! un Încru urit c'un nume 
frmmos*. „Are să-mi dee sute de nume 
îrmmouse, ara să vreo să-mi sărute pl- 
elonarole și minele. Si dacă voi fi de- 
ajuns do nebună să-l ascult, ure să du- 
rece“ —eca rise; era mni degrubă un ris 
arit—„sase luni..* „Nu pe mine mă va 
vroa, ci tinereța mea, noutatea și mis- 
terut. Jar cind aceste vor fi duse...” 
Ea sentonrse spre mino. Işi pune 
minele sale pa umerii mei, și le-am sim- 
iit reci. „Ce urmează? Trebue să știi. 
Spune-mi. Vreau adevărul”, 
Vehemenţa ei s'a ridicat dintr'odată. 
Mica fată cn care mam pas să stau 


de vorbă nu mal era acolo. Spre mi- 
rarer mea, era o fomee care-mi punea 
Intrebări, 

Am așezat-o jos lingă mine, Dar oo- 
pilărensca fată rămăsese tot serioasă. 
S „Vronu adevărul“ zisa ea; aşa că 
i-am răspuns cn toată gravitatea: 

„Cind paslunea-i inprăvită; cind gloria 
şi minunea Dorinţei — veşnicul ritual al 
Naturii pentru măritis, solemnizindu-l, 
sfinținda-l după nevoia ci—0 sfirgită; 
cind, mai de vreme san mal tirziu, te 
prinde nişte zori de zină cenușii rătă= 
cind nodumerită în locuri altă dată enu- 
nosente, căutind zădarnie piordutul pa- 
Int n) visurilor tinereții; cînd fronezia 
Dragostei e pălită întocmai ca mi- 
reazma floarei, ea splendoarea xarilor; 
îți va răminea just cein ce era mai 
înnainte — ulei mat mult, nici maf puțin. 
Dacă tot ce-ați avut n vă da unul al- 
tmin a fost numai pasiune, Dumnezeu 
să vă ajute. Aţi nvut ceasul vostru fo 
nebunie. li sfirgit. Dacă nesaț de prer- 
mărire şi adorare ţi-a fost preţul ai 
bine, ţi-ai luat pluta. Schimbul e deplin, 
Dacă numal nădejdea den hi făcută 
fericită ţi-a lost nălacirea, Mi pling de 
milă, Nu ne facem unii pe alții fericiți. 
Fericirea e darul zeilor, nu at omului. 

„Taina stă în tine, nu în afură de tine. 
Cein ce îţi rămtne va depinde nu de 
ceia ee ai gîndit, ci de ceia ce esti, 
Dacă îndărătul îndrăgontitulul era o- 
mul, dacă îndărătul zeitei imposibile a 
erlerului său bolnav de dragoste, ers 
o oarecare cinstită şi omenească fomoe, 
atanci viaţa se'ntindo nu imlărătal vos- 
tra, ci innaintea voastră” (pg. 241 — 244), 

Am citat paginile seeste nu Binde'ar 
fi unele din cele mai frumoase, ci spre 
a arăta atitudinea autorului față de 
ana din problemele cele mai prele 


ale vieți. 
Dr. X. Q. 


PP E e muia 


Revista Revistelor 


Vin ţa Socială (1910, No. 11-12), 

Mariziştii dela „Viaţa Socială” cred 
cå o seriere smeial-domocratică poale 
atrage simpatiile claselor „neoiobă- 
miste“ pentrucă autorul ar fi un re 
voluționar intransigent, iar o revistă 
poporanistă, dimpotrivă, le poale in- 
spira ura („V. 5.* spune: „şi clemen- 
telor inaintate“... Hm!...) findeă ar 
fi neeonsegueuta.... 

Cu arest prilej, «Viața Socială," bine 
înţeles, se coboară la injurii şi per- 
sonalităţi. 

Nu vom discuta cu ca. 

Repetăm însă intrebarea ce o adre- 
sam d-lui Ghoreaiaalta parte: Crede 
dsa că discuţiile noastre trebue să no 
ducă in mocirlele, în care voesce să ne 
lirasea publicațiunile ce apar sab aus 
piciile d-sale ?... 

Asiful înțelege d. Gherea „moră- 
vurile occidentale” ? 

Să stim. 

Revista Democraţiei Romine 
(Decembrie). 

D. G. Diamandi („Critiea şi limba 
moldovenească”) işi nrmează cu ener- 
gie seria de articole, In cari eu drept 
cuvint se ridică impotriva pretenţiu- 
nilor puriştilor din Delea vechio : „De 
unde pretenţia papugiului de pe Ca- 
lea Victoriei ea el esto depozitarul şi 
cennorul limbii de lentru care incă 
mu exială ?... Vă dau un covint, care 
im Muntenia lipsește. Adoptaţi-l, faceţi 
ua de el, şi mine nimâănn-i se va pă- 


rea riscat, iar limba literară va area 
un cuvint mai mult. Indata ce serveşte 
să-mi prăese gindirea in chipul cel 
mai potrivit şi mai frumos, cuvintul 
este bun. Prea puțin îmi pasă dacă el 
a sasit la Bucureşti din Birlad, dia 
Severin, din Chişinău, din Ardeal sau 
die Cernauţi. Nu exista limbă literară 
bucureşteană, cum nu trebue să fie 
una ijeşand, Artu scrisului, prin au- 
tori, chiamă en prin crainici, cuvialeie 
romiueşii spre nlegere”... 

Convorbiri Critice (Decembrie, 
4910). 

D. M. Dragomirescu („Şeoula nona”) 
declară că se retrage din „activitatea 
militantă da critică şi de direetivă li- 
terară.. cred, pentru lotdeauna”, pen- 
trocã. dupt „palru uni de lupta și 
de muncă incordala” a reuşil sa ere- 
eze o șcould nouă in literatura, 

Cind un literat, încă toar, şi pumai 
după patru ani de loptä, se poate re- 
pauza po Inuri, cu astfel de credință, 
— poale fi o soartă mai de invidiat?... 

Sub rubrica „erilicilor* găsim o re- 
cenzie foarte elogiousă n „Nroiobă- 
giei” d-lui Gherea, lut de d. Drago- 
miresecu, şi care face cinste alit eri- 
tieului, eit şi colui critical, Face cinste 
d-lui Dragomirescu penlrucă dovedegte 
asifel ca poate fi recunoscator: lup- 
ta impotriva d-lui Gherea i-a asigurat 
cariera... ştiinţifică (acealei „lupte“ ia 
losi consacrat până şi acel articol din 
numărul jubilar al „Conrobirilor Li- 


terare*, despre rare d. Dragomirescu 
ni se plinge ră a fost „dosit printre 
articole fară importanța“), Face cinste 
şi d-lui Gherea : erilicul reproduce cu 
admirație un pasagiu in care sa des- 
vâleşte „superficialitatea poporanişti- 
lor noştri”. D. Gherea astfel reuseste 
tot mai mult să conlizeze tonte ele- 
mentele demoeratice Impotriva „popo- 
ranismului... neoiobägist*... 

ea de France (Decembrie, 
1910). 

Originile captalismulul antie este 
ttini unui interesant studiu al lvi 
Paul Louts. Pornind dela ideia eñ, în 
liniile lor mari, fenomenele economice 
de astăzi au trebuit să existe şi In 
cei vechi, hine ințelea în med relutiv 
și numai intrucit se puteau impăca 
cu organizarea, instituţiile si obiceiu- 
rile popoarelor de-atunci, autorul caută 
să alle care sint originile capitalismu- 
lui in lumea veche. Ca au existat şi la 
Greci şi du Romani (mai ala de n- 
ceşlia se ocupă Paul Lonis) oameni bo- 
gaţi, că se făcenu şi la ei averi foarte 
mari în sturt timp,—luerul e bine en- 
noscul: un Atticus de pe vremen lui 
Cicerone avea Jtg milioane venit, un 
Lentulus, augur pe vremea lui August, 
adunase 100 milioane, elc. Cum se 
adunau ucesta averi? Prin aceleaşi 
mijloace easi în timpurile moderne ! 
războiul, monopolurile, camâta, frauda 
sub toate formele :—iata izvoarele ca- 
pitalismului antie, Prin conbsearea vi- 
wlentă ori ipocrita a pămintului s'au 
creat marile latifandii ; banii şi prä- 
zile din răzbuiu reveniau de drept Ro- 
mani'or invirgiitori, bine înțeles unei 
miei minorităţi ; esmàta grozava, bine 
pro'eja!lă de legi, imhogâțea de ase- 
meni foarte repede po cei ceo prac- 
tiean: cspitalismul industrial, deşi nu 
in măsura mare de ari, nu lipsea nici 
el în lumea verho: vel comercial 
de asemeni. Astfel, in esență, capita- 
lismul vechiu se deosebea prea puțiu 
de cel de azi; cagi acum el domina 


REVISTA REVISTELOR 513 


statul, folosindu-se de toate forțele 
lui şi dietiadu-i toate intreprinderile. 
Numai proletariatul da-atonci era prea 
de tol slab şi în situuţie interioară 
peutruea să-şi dea suma de starea 
lui, şi apoi nici nu era concentrat cum 
a azi in marile întreprinderi industri- 
ale, ea să poata să-şi dea sami de 
forța lui, 


La Revne (15 Ianuarie, 1911). 
Articolul profesorului Metchnicoff, iu- 
titulat Mierobii lactici și influenţa 
lor asupra sănătăţii, ne dă citeva 
lucrari interesante asupra florei noas- 
tre intestinale. Autorul sustine anume 
că sint în intestinele noastra citeva 
sperii de mierubi—pănă acum bine 
cunoscute patru sau rinci— dintru earo 
unele secrelează iodolul și fenolul, 
substanțe otrăvitoare, ce atacă arte- 
rele, ficatul, rărunehii şi erierii, iar 
altele, cel puțin trei, sint specii de 
microbi ai putrefaeției,.--In contra a- 
cestor microbi vătămatori, lupta pu 
se poale da cu sueces decit rreind 
artificial o stare de aciditate, nepriel- 
mică lor, în stomacul și intostinele 
noastre, Microbul, care provoacă a- 
coast aviditate, este bacillus lacticus, 
re se găseşte în inurtul bulgärese, în 
cumis, in laptele acru, varză, enr- 
male ele.; m afară de faptul eñ 
distruge speriile de mierubi amintite, 
dar impedirá activitatea bacililor li- 
flei şi paraliñei şi njuta să se formere 
in locul florei microbiene salbatice şi 
vălămălnare, o floră intestinală, cul- 
tivata şi binefăcătoure, Acest ofect 
insa nu-l obținem consuminid alimen- 
tele cu contin bacillus lactiens, aga 
eum so gâsese ele in comerţ. De oare- 
ce po lingă că acest mierob poale fi 
insoţit de specii vatämātoare, dar trä- 
eşte grau în intestinul greu, undei 
lipsesc alimentele răhiroase necesare, 
el trebue introdus sub forme de pra- 
parate, al câror mod rămine deshi- 


diat. 


14 VIAȚA ROAINEASCA 


Bibliothèque Universelle et 
Revue Suisse (Ianuarie 1911). D. 
Paul Stapfer in Loglea şi conștiința 
unui eugetător sincer studiaza ele- 
mentele psihologice care au delermi- 
nat ineconsecvența lui M. Zaine. Inriu- 
rit din adolescență de rnţioualismul 
lui Spinoza pe terenul metafizic, iar 
pe cel moral de Mare Aurelius, „Taino 
a fost mai alea wm logician inflexibil, 
care şi-a inchinat toata viaţa in chip 
exeluziv şi pasionat la cela ce credea 
el căi adevărat.” Vucherot, profesor 
la Şeoalu Normata, seria despre ele: 
yul shu, Talne, ormătoareie : „Intelege, 
concep, judecă şi formulează prea 
repede. lubeşte prea mult formula și 
definițiile, carora le sacrifică prea w- 
adesea realitatea, Tàra să-și deo samă, 
ce-l dreptul, căci e de o perfecta sin- 
eeritale, Alslurea vo mara blindrţi 
de carorler şi forme foarte amabile, 
o tarie sufletească neinfrinată, ușa că 
nimeni nu oxerciteszā vre-o loriurire 
asupra cugetarii salen El uu-i din 
lumea asta Deviza lui Spinoza va fi 
a sa: A trăi spre a cugeta.. Nici o 
alta pasiune decit a uduvarului“, Diu 
nenorocire insă adevărul nu poate fi 
cuprins într'o formulă logică san ga- 
ometrică, el o ceva msi complex, mai 
nuanțat, ea însăşi viaţa din euru isvo- 
regte, Do ureja sistemului raţionalial, 
da o logică infwxibila a Bilozofuiai, epa 
dintăi lovitură io da individul Taine, 
a cărui evaştiinţa e tot aga de dreapti 
cai lugira sa. „Nu-i o nenorocire 
sa-ţi schimbi părere», Nu-i © nenoro- 
cire chiar să te ‘ngeli, eu condiţia s'o 
stii şi s'o recunaşti, Cunoaşterea an 
sine Insugi, a naturii propriului său 
spirit, a limitelor sale, » slabiciunilor 
si a lipsurilor sale, e cein co ia lipail 
mai mult Blozofului nostru, Farà in- 
doiali ca ol s'a aunlizai, că-i n'a pw- 
tul serio eartea sa De l'intolligence fară 
un profund studiu interior; dar coia 
to a observat in eul lui a fost a- 
mul şi niei de cum tipul curios caro 


era Hippolyte Taine. Căutarea legilor 
generale, singurul scap al şliinții, a 
fost unicul obiest al inturor studiiioe 
sale rriticu, chiar acele po cart le-a 
făcut asupra propriei sale persoane." 
Uitind reia ce „toată lumea știe— 
sau at lrebui să ştio—că nu poale să 
oxinte o cunoaştere cu udevarat obi- 
ectivă, adică care să fe o copie exac- 
tă, o reprezentație pură şi simpla a 
luerurițur asa cum sint” în realitate, 
Taine işi face iluzii: „Punetul de ple- 
care al studiilor mole nu-i o concop- 
tie a priori. inaainte de a #crie Origi- 
nile wavoam principii politice, ci tve- 
mai spee n la căula m'am pussi arriu 
cartea. Doctrina, dacă eslo vre-uua 
n'a venit decit în urmă; metoda a 
precedat.” Aşa de puliu vine doctrina 
după metodă, că „la toate pretinsele 
chestiuni, ce'zi punea, èl uvea râspuae 
sul mat dinnaiuta, Cu dropt cuvint a 
spus d. Faguet că nu voneluzia esă 
din cereelAri, ci evreetârile es din 
concluzie.” 

Fiindca ura răul, de nceia s'a a- 
ratat dinte'odata, cu mai puţină to- 
pică desit conşiiuţi, sever pòni la 
woitceptate faţa de oamenii Revalu- 
Viei.* „La urma urmei ou pe displace 
că Taine a tăcal principiilor sale a 
cèasia ioldelitate logivă si murală, 
substituint sentimentul, studiului im- 
parțial şi obiectiv, Slabai nesiru su- 
Bot va iubi intotdeauna mai degrabă 
unom acomunea nouă, dorit ua maese 
tira supra-uman al tioii gi giodirii, 
earuiu i-ar lipsi trăsătarila jafiamitie 
ţii nouastro," 

In ncelagiarticul d. Stapler arata în 
mol foarte interesant apropirea lui 
Taino de pragmatismul molsen. 

D, G.de Reynold incepe uu stadiu n- 
sapra Epoesi oroles a vochel Srlţare. 

Numătul ¢uptludo nuvele, rumane, 
relaţii de välatorii şi diverse cronice 

Anova Antologia (Nuov. 910) 

Guglichno Ferrero —lstoria şi filo» 
zola istoriei. Esteu cuviotare (inat 


îm Florenţa ln 1 Nov. 1910, ca lecție 
imuugurală a universitații populare. 
Autorul expune intai principiul gens- 
ral care l-a condus în priceperea şi 
Alcătuirea istoriei Romei. Spiritele 
«ele mai distinse, din epoca rea mai 
alivritoare a statului roman, depling 
“e-aderen morulă a poporului. Trei vi- 
ţiuri, zie ei, avaritia, luxuria și am- 
bitia rod pațiuuea. ln ochii contem- 
poranilor deci, toemnai epoca, care noua 
ne pare cea mai glorioasă, e o epocă 
ste dveñdere, Cum se explică această 
“onlrazicere ? Unii istorici au crezut 
să o expliră, admițisd că areste la- 
mentaţii erau numai un singur motiv 
retories. Dar ewm se oxpliră atunci 
ta tul ea insăşi legislația din această 
eporă preveda pedepsa fosrte aspre 
tvemai pentru cesio Irei viţii? Cei- 
hilti istorici au primit doctrina aceasta 
a eonrupției, făra să o uxplice, făra 
să bage scamă că ndmiteau paradoxul 
“A un popor ruinat de vitji cucerea 
și avea înrâ să euevrească pentru von- 
„uri un imperiu imens, Dacă se observă 
bine fosă, se găseşte <A usemenen la- 
mentari asupra prezeninlui se găsese 
in toate timpurile, Io timpul nostru 
in=A aceasta frică do viitor e combă- 
țula de o ideo nouă: progrezul, Cor- 
welind en bāgare da seama, se vede 
ră nreleaşi fapte, pe vare noi le in- 
țerpretăm ea somno de progres, eran 
da câtră cci vechi interpretate ca sem- 
no de doradere şi conrupţie. Astfel, 
comoditatea vieţii, cu e re noi azi mä- 
„uram demnitatea poponrulor, era =- 
cotilă ca 6 moleşire ruşinoasă, Pecind 
noi uzi Mudim poporul de jos, dacă 
țuceare să se ridien şi să-şi apropie 
felul de viața ai claselor de sua, in 
vechime se faceau legi caro să oprească 
asemenen tondinți la esenţă deci, cei 
yechi denumniau „eonruphinge* wn fe 
pomen pe carel putem obsersa ugor 
şi sstðzi; eregleren en focare ganera- 
pe n trebuinţilor, a luxului, a luptei 
pentru avere şi putere. Avaritia celor 


REVISTA REVISTELOR MS 


vochi era goana dupa bani, care sta- 
pinește azi toate elasnle sociale ; luiru- 
ria, dragostea de comcdilata, lux și 
plăcere; ambitio, ceia ce numim astăzi 
arivism : tendinta de a se ridica tot 
mai sus, Astfel, la o egala distanța 
de concepţia pesimista n celor vechi 
şi de coneapţin optimistă a celor mo- 
deroil, de doctrina conrnpţiei şi de acea 
a progresului, rezulta o teorie neulrs, 
eare poale explica istoria romani en 
efect al unei ultime şi elementare forte 
motrice, al unui fenomen psicologic 
care şi astăzi se poato observa oriunde. 

Deutsche Rəvne (Nor. 1910) 

Nicolas Salmeron y Gadian — Por- 
tugalta şi Spania. Astorul Işi pune 
intrebarea dară revoluția din Porin- 
galia va avea vre-o influenți In sen- 
zul unei poriclitari a monarhiei ṣi a 
tronului Jai Alfons al XI-lea, Opi- 
via publică din Europa este râu in- 
formata despre starea reală n coron- 
telor din Spanie, chei ea primeşte yt- 
rile, În eccle mai multe cazuri, pu eale 
oficiala sau diplomatică. Statul oficial 
spsniòl Insă nu esto o oglindiru fi- 
dela a stării reale de lucruri. Pretm 
t ndevea şi in toate orariilo unde se 
manifesti adevărată opinie a poparm- 
lui spaniol, apare eonilictol dintre sti» 
tul afiela) şi vointa resli a poporului, 
Parlamentul este numi expresia vfl- 
cială, urtilirială, a volali poporului, 
nu esto reprezentarea renlă a națiunii; 
tu toate eazarile în cure roprozenlanita 
parlamentară nu o opera guvernului, 
șuturile republicane eltigi vieturis 
ru o zdrobitesre mnjoritate, Aproape 
toale orașele mari, ineluziv rapitalu, 
aleg deputati republirani. Este impo- 
aibil do negat, fuja cu faptele, că în 
Spania cen mal impozantă forță soci- 
slă oste republiraniamul, Dacă aces stă 
forță nu rrnșeşte totdeauna să ma im- 
pue, cauza este maj cu seamă lipan 
de organizare a partidului republican, 

Pentru a għsi un răspuns la tolra- 
barea de mai sus, trebue Ia al doilea 


oO 


rind considerat cà totdeauna a domnit 
deplina armonie in tendiuţile şi sco- 
purile republicanilor spanioli şi por- 
tugheji. Chiar aetualul prezident al 
guvernului provizoriu din Lisabona a 
tipărit în 1885, Intr'un ziar repubicaa 
din Barcelona, un articol ta care artta 
ea Spania monarhică va deveni o pio- 
dică 'peutru Portugalia, pecind intro- 
ducarea regimului republican ia am- 
bela state ar putea uşor aduce o con- 
federație iberică, cu complecta inde- 
pendenţă şi autonomie a aminduror 
popoarelor. Magelhaes Lima, unul din 
ambasadorii nooi republici, şa expri- 
mat de curind părerea ci mișcarea din 
Portugalia va provoca In seurtă vreme 
mizeări similare in Spania şi Catalo- 
nia, Sint încă alte mnlto semne cure 
vădesc identitatea caracterului repu- 
blican din ambele țări. E foarte na- 
tural deei ca mişcarea din Portugalia 
sa exereiteze o influență adine nsu- 
pra politicii naţionale din Spania. Ches- 
tiunea e, dacă dinastia spaniolă va a- 
voa ulita simţ de conservare, do n 
face imposibilă reinloarcerea reacţiunii 
şi de va avea curajul de a lua iniți- 
atira unei politiei liberale şi demo- 
«ralice. 

Sozialistische Monatsheite 
(Nov. 910). 

Dr. Leonida Bissolati — Socialdo- 
mocraţia italiană la răspintie. Con- 
greul partidului socialdemoerat, fi- 
mut la Milan, dela 2i—2 Ocli, a 
volat dupa viforoasa discuţii rezo 
juţia propusă de câlră Turati şi a 
respins rexoluțiile propuse de Modig- 
liani şi Lazzari. Diseuţia acestor re- 
soluții a avut o deosebită importanţă, 
findes in ele nu era vorba de atitu- 
dineu partidului in vre-o chestie osre- 
caro, ci de metoda luptei politice faţa 
de intregul complex do, chestiuni £0- 
ciale şi politice, Direcţia partidului a 
fost, In aceşti din urmă doi ani, dela 
congresul din.Plorenţa, 1903, in mina 
direcției reformiste, Fracţiunea par- 


VIAȚA ROMINEASCA 


lumentară n fost in majoritate retor- 
mistă; tot in mina acestora u fost și 
organul centrul al partidului, In tim- 
parile din urmă însă, va ivit o pein- 
țelegere intre evadueatorii partidului 
şi fracțiunea din cameră, de oarece a- 
eeasta din urmă a hotarit să sprijine 


guvernul lberal-radical, care-și Inasa 


angajamentul de a prezenta o lege #- 
loctorală spre a estinde dreptul de 
vot asupra tuturor bărbaţilor care-l 
vor cere printr-o petiție scrisă de pro- 
pria lor min. Conducătorii partidului 


au fost de părere că, prin acceptarea i 
P 


din partea fracțiunii parlamentare n 
unui drept de vol resirins se pigu- 
başte propaganda partidului pentro vo- 


tul universal, acordat şi femeilor, Ast- 


fel direcţia reformistă sa divizat și 
s-au format irei grupe in lânnirul par- 


tidutai italian: intransigenții sau res 


voluționarii (rezoluţia Lazzari), refor- 


miştii moderați (rezoluția Modigliani) 


şi reformiştii puri (rezoluţia Turati). 


Majoritatea (12341 voturi) congresului 


a fosi cu aceşti din urma, 
The Contemporary Review. 
(Decembrie, 1910, London). 


D. E Wake Cook--Anarhismul in 


literatură -- aduce eltova observaţii 
asupra caraeteristicelor literaturii do- 


cadente din Anglie. Există, după aa- 


tor, © corespondenta totro anarhismal 


politie şi cel artistic şi literar. Anar | 


hizmul literar, caracterizat prin von- 


trazicerea butala şi răsturnarea came 


plectă a tot ce găseşte admis, + de 
origina exotica In Anglia: Baudelaire 
şi Nietzsche Il reprezintă mai intăl «n 
Franţa și Germania ; Whistler, Oscar 
Wilde și Bernard Schaw sint repre- 
zentanții lui cei mai străluciți în An- 
glis. Toţi aceşti seriitori de gemm, 
drept vorbind, n au format şeoală, dar. 
prin strălucirea geniului lor au input 
imitația. Deşi aproape pentro toți, 
ştiinţa medicala poale spune cu osre- 
care dreptule că geniu- 
lui lor aparține unei perversiuni mo- 


fale, legata de o anumita degenerare 
mentală, totuşi aulorut acestui articol 
se ridică inpotriva acelor seriitori me- 
dici caro vor să alunge genlile ome 
hirii în uzituri de nebum ori in spitale, 
E mlovāral eÑ aproape luţi ncogti serii- 
lori an sfirzit nebuni, dar asta pu e 
deajuns pentru a dovedi ră simbiurelo 
ne lunlei înilinle a delerininal Bilozalia 
ior asupra bumii si vieții. Contradic- 
[ia şi parndoxnlul Formează în general 
sonja vliră a Biuzulivi meralur serii- 
tori- Osear Wilde spune: „A fin de- 
zaroti near en trei påtrimi din nn- 
miral locuitorilor Inleogii Anglii, asu- 
pra Iuluror chestiunilor, este umul dis 
rele dintif olomrinte als euminteniei™. 
E lucra știu va Wille ora seluval po 
zei, n but en avea parlumul miter- 
titii si al oxeenb iagi — mu ebespre iu 
nivi reclama oripinalilalii şi a sfidarii 
burgheziei Perisd lasă Wit avea 
un tøomperament blind, eu louti alitu- 
sinea lui războinică gi provociloare, 
George Beram Schaw o rău, erud și 
revolutionar anale, Temperamentul 
lui e de urelazi fl en al „sălbaterului 
Swin". 

Shit nu së impar en ninrie: lumea 
imrenggă ur dori si p rèstoarne en 
tolul: agu eum ea oste, o urisle lei 
huto joe dlv Ainsa Odea Englex tido- 
vărul detestă pe Englezi, ziee Shaw- 
Millen o im blat, Nelson nm las si 
„apele nn” -hl englez e nn mine mara 
şi un monsir Noa râu un singur 


REVISTA REVISTELOR 


51) 


erou național a] Angliei asupra căruia 
Bernard Shaw sa nu fi aranrat dispre- 
tul său amar. Nimeni m-a zyirlit a- 
tiltu glod în Pantheunul naţional al 
Englitorei cila Iimprosest el. Bernard 
Shaw e un icunorlasi ars ae furia fa- 
nalică a ilistrugeċii, El nu e un ana- 
list, ei ua vivisecior, care slede mus- 
ülalura corpului TAră mita ea SA senulă 
la iveată hidosenia scheletul, penru 
a vide diabolic de ca si a o declara 
singura reslitule, lubirea, frumuseţe, 
iluziile poetice... Mualroagza sferă smpe- 
rioară a sufiolului și minții omenegti 
n a minciună, după Shan 

Puterea artistică a poniului lui Shaw 
face sin el um feemacălar si un deme- 
ralizator publie. Avnthismul ui lite 
rar ajunge o primejdie, rimi truce pe 
ter nul fptelir, Jastitojiile + menesti 
ma sint cladiri, care pol A dărinale 
dendală și roctidite dupa planuri pond + 
ule siot neg anis vii, supasi legii v- 
vuluției, nu pot À sehimbate brus», 
niei nu pol Irai darà sint olrāvita, 

Anairhiunal lilerar otrSyeyle tusei 
iwoarele copgntari, parnlizind shiri 
rile spre idealuri yi mânile ener 
gia omenească in chbluuele «eeptiris 
nului moral: fala de cè Englezit ul 
mimiră en patuzissm să Il combat en 
înverșunare pe marele lor seriilor, ti 
lorini cum mu Târul să faţă de (rar 
Wild 

Si rine ar puies ronlesta drajplalra 
aevsipi wlitudimi ? 


Bibliografie 


Donado da Lezze : Historia Turchesca (1900—1514). Fliţianen 
demiei Romine, 1910, Bucuresti, Inst, Arte Grafico „Carol Găbl*, Pr, s Jei, 
Istoria Romana dọ Titus Livite. (Trad. de Ña. Locustoanu şi I. Po- 
tresena). 1910, Bucureşti, Inst. de Arto Gruñco „Carol Găbl”. Pr. 250 L 
loan A. Seriban. Contribtupiheni la Anatomia și Histologia Hirudimee- 


te maia are iri regi ac păr i RERA 
e paloniols n 


Studii geolog 
Ka > ce Triasică de ln Degli-Catra. ler 1910. Lăbrăria Socec 
T, 
Incob Negruzzi. Cîntecul sau „Stihuirea” lui Ea yid Ghica Vodă. 
1910. București, inst. de Arte Grafice „Carol GObl*. Pr, 
Dr. At. Marienescu. Jara Severinului sau Oltenia, Bucurosti, 1910, 
Inst de Arto Gratico „Carol Gabi”, Pr, 50 
A. D. Xenopol, Despre Metoda în pin și în istorie... 1910 Bucu- 
reşti, e do Arte Grafice „Carol Gb“, Pr. 
N. lorga. „lvamna tui Ieremia Voda”, 1910. Bucureşti, Inst. de Arte 
Grafice Karrig Ubbi”, 1910. Pr. 1 1. 
Dr. Th. Mironescu. Asupra deevoltării insulelor lui haha la 
embrionul de om. 1310, Bucuresti, Inst. de Arto Grabee „Carol Göbi . Pr, 20 b, 
uilin Zamfirescu. Mirid, poem eroic. 1910, București, Inst. de Arte 
data „Carol Gübi-. Pr. 11. 
Tudor Pamiile, Industria casnică la Romini. Din vista poporului 
Romin. Cagari şi studii, VII. Academia Romină, 1910. București, Socec & 


Uo. Pr. 1 
e Păsculescu. Literatura populară romîneascã. Din viaţa zinia 
poralei romia. Ca Culegeri şi studii. V. Academia Romiuă. 1910. Bucureşti, 
cee o. Pr. 61, 
Dr. lonn Simionescu. Studii logice rege Mega 
IV. Fauna triasică din mult Popins. “A A Tienin Roiiak. Pubi. 
o fondului Vasile Adsmachi. No. XXVII pt i a Roces & 
Camp. Pr, 1 leu. 
Dr. loan Simionescu. Studii geologice și palvontolagice din Dobro- 
gea. IL Lumolibran Manes gsstaropodele, mr e E o achinotormola 
din Spezia juraalee de la IHirşova. Academia Homină, Putlicaţiiie fondulni 
Ames | No. XXV. 1510. Bucureşti, Socoe & Co Pr. ð L 
A. Theobari și Dr. A. Babeş. Acțiunea apei de Sldnic. 
(Moldova a asupra secreției stomaàale, Acudomia Romlni. Extras din Ans- 
ai mine. Soris na Tom. n nior AAAA 1910. Bucureşti, ru e 80 b. 
f. Dr. V. Babeş. A doua co niernafionold petru studiul 
combaterea leprei. Estras din Analele Academisi Romine, Seria I, Tom, 


XIL rear a maagi Pr, 80 n apă hints și sh 
milor. Partea Ii- rap une: din Sie Je fete e romine. Ah Il-a, „i 
XXXII. 1%10. Bucureşti Fr. 1.20 | 


P. V. Năsturel. Luptele de la Ugretin i p Aero 
din aaa Academiei Romine, Seria Il-a, Tom, can 13 Bucureşti 
Pr. 


Radu Rosetti. Conflictul dintre guvernul Moldove: pi Mändst 
ezg mene IL. După 1 Junie 1869, Serin Ii-a. Tom. XXXIIL 1910. macanta 
Lot L 


A. D. Xenopol. Din amintirile unui boer moldovean din jumätatéa 
genera a: eta TTN ALA, Dimitrie Ghijescu, 1914,—1839, 1910, Due touti, edit, 
Ava GS . 


BIBLIOGRAFII 549 
„ie RE anu n rc E RE RI, 


A. D. Xenopol. P, 
tele Romine, 1810, A a iioa B revoluția, din 1848 tn Principa. 


V. Ba A 
Bucuresti, edit. Acad. abes. Obeervaiuni critice asupra fagocitozei. 1910, 


N. lorga. Stiri despre veacul al XVIIe stre, 
ucida oral diplomatice străine. 1910, Bueure t a hea baai. Er 
a a osetti. Conflictul dintre guvernu Moldove şi mândatirea 
2 Ls, at Sire iei tran er edit. Acad. Rom, Pr. 1.60 L 
eanu. Marele spåtar Ilie 7i 

și Falie Seeli. 1010, , Baour, eps a, Sia saga 

j i privitoare la numismat rii Romi > Bi- 
Hagrape g Fete tran 1910. Boicot, edit. each Pr. mi pi 

re nologie ment 

1910, aenema edit, Acad, Rom. Pr. 50 b. UO E PS 


Ti 
pentru toți. No, Aea A so mb er toi, ti de N, Dascoviei, Bibiloteca 


e Metchnikoff, Fried 
blioteca pentru toti ja. Traducere de Paul Ionescu No, 499 Bi- 
Leon To zy teupi ari: 
ciao, Xo. 5 516, Pr. 80 b. ufimarii. "Traducere din ruseşti de Dr. L Dus- 


ira oi No enieff. Kag î 
al a pontra N mé sirs peons Truducera de Ludovie Lelst Bi- 


EDA P (Patois. Adrianne Buquet. P torul di 
Jadon Judet Jadeeiori dropți). Trudncere de Josif Nädoji és, Biblioteca aura 


Molière. Avarul. Comodio în 5 necte. Biblioteca pentru totl No. 5H. 


Pr. 30 b. 
ale. Schițe noud. 1910, Bue t - 
Ha pe, UN f 0, ureyti, odit. Societ. Anonimo Adavă 
manoll Elefterescu. Jin toate și din toate pentru popor sau Car- 
tea Neamului (Calendar pe Led setul de,..). 1910, V - , 
Neamul Rominene. Pr, 3 lei G } Konik Ga Poeta ip 

Dr. E. Dăianu, Deroma “Pasila L. Popp, al TI loa presedinte al „A- 
ua pred (Extras din „Răvașul“). 1910, cu tip. Carmen, Fără pret, 

, Pducajia omenirei. (Trad, de Al. C. Străchinescu). Edit. Li- 
men, EmA „Lamen“, No. 62. Pr. 15 h. 
Bujor. Mi-a cîntat rueu-n față. Biblioteca „Lumen, pă o Pr, 15b. 

AL C. Florescu. Chinul, Piesă în trei acte, Bucures ti, 31 

Econom D. Popescu. Trei conrerințe. Vălenii de Mate. yS 80 b. 

Toan Andrei. Preoţii de Mir în sjôntut sinod. Ploeşti. Tip. „Izbinda“ 1910. 

Max Nordan. Unde-i adevărul. „Lumen“, 1910, Bucureşti. Pr. 20 b, 

Ernst Haeckel. Des minuni. „Lumen*. 1910, Bucaresti. Pr. 20 h. 

Maxim Gorki. Stâpini și Rəbi. „Lumen“, 1910, Bucureşti, Pr. 20 b. 

I. Ursu, Cum se face critică la noi. Extras din „Convorbiri Literare". 
1910, Bucareşti, Carol Gubl. Pr. 50 b. 

Comitetul de apărare al victimelor represiunii spaniole. Un mar- 
tir al ilor, Francesco Ferrer. (10 apa 15439—1 Oct. 1908). 1910, Bu- 
caca i it. ziarului „Uniunea“, Pr. 40 h 

I. Corbu. Ad Astra. Astronomia populară in icoane, 1910, Bistriţa, 
Tip. G. inna: Pr. 2 cor. 
zigara-Samurcaş. Discuţiuni în jurul arheologiei, 1910. Bu- 


cureti iza 
H. Botescu, Exercijiul lal medicinei (Raport prezentat In 
ultimul song rr „Asociaţiei hoten apă Medicilor din Țară”, ținut în luca 
Mai 1910). 0, Bucureşti, Tip. coop. „Poporul“, Pără preț. 
D. iaaa: Studii gi, critice, (d carte asupra Învățăturilor lul Psendo- 
N unui critic. Cărţi de bună cuviință. Un catalog de mas gre- 
cestih. 1910, Bucureşti, C. Gobl, Pr. 3 1 


TABLA DE MATERIE 


a 


Volumului XIX 


(ANUL V, NUMERELE 10, i1 şi 13) 


I. Literatură 


Apei 1. Coman Petra » 

nglel D.— Mortină ; 

Bart Jean.— În cuşca leului 3 

Brătescu- Voineşti Al. L—Privighetvarea 
Patimă A à 5 . z 

Codreanu M.—Sonete (Unei päräsite.— Povestea pä- 
serarului.- Fantoma. — Simbolism de toam- 
nă.— Amurgul solitarului), . A i 
Sonete (Dumnezeul ateului, — Scrisoare pos- 
tumä.— Patria — Testamentul unui poet ne- 
cunoscut) + > ; i 4 
Sonete (Comoara neamului. —Sfinxul.—Mi- 
grenă olimpică) ; e 4 l 

Goga Octaiian.— Coboară toamna... Mama, —Citque- 
cento.—Moştenire.—La Moarte... (versuri). 
'In muzeu /versuri). i É 
Mor Crăciun (versuri) 

Hogaş C.—G 


corghe Panu (amintiri răzlețe). 


Nadejde Sofia.—Prea tirziu! . > A 

Toma A. —Desăvirşire t, (versuri) VF 

Eepireaona h. Noapte de iarnă (versuri) » h 
usca - A š ; : 


IV. —Nindii — Articole, Werisori din {ñrile romine yi 


din străinătate 


Bärbuleseu Ilie. — Din lumea balcanică (Penčo Slavej- 

kov, şeful curentului literar modernist dia 

Bulgaria) A s : A 

Botes I—intervenția statului in organizarea educa- 
iunii publice in Anglia şi pe Continent 

amurile de invățămint în Anglia şi pe 

Continent . : b . A 

Analfabetismul rural A - A 


Ba 
40 
199; 


Pag 
Suereieni G. Seriei din Bucovina {Noua lege 
clectorală pentru dietă, -- Cadastrul na- 
tonal). ; R > i 
Culolteaus P.— Scrisori din i ; i pt 
VW /brasileanu j iheorphe Panu i IAko 
Lebrun Francis Femcia in pictura franceză dela stir 219 
, „Situl secolului al XIX-lea- . 5 408 
Petrovici [> -Ideile Hlozofice ale matematecului H 
, i oincai e v S ° r . 38 
Pornaru Gh, Scrisori din Ardeal (Rezultatul trata- 
tivelor partidului naţional-romin cu Un- 
m gurihe Sne ` ' . . 339 
Sna Q —Sisori din Ardeal (Mişcarea culturals). 496 
Rr C.— „Neoiobăgia d-lui Gherea (l. Cum şi cu 
cine, discută d. Gherea.—Il. „Cuvinte ui- 
tate“), R i A + 230, 420 
W Sdpra/reul C.—„Europa* pentru un călător romin ` a 
LA din 182 Ă i s , Caa 
Tsigara- Samurca Al — Rominia faţă de teoriile nouă E 
E ale arheologiei preistorice . A 67 
Xenopol D. A.—lIstona şi geologia 53177357 
11 1.—Note pe marginea cârţilor 
Pe im volum ce nu se mai citeşte (D. Anghel), 93 
Cin să muncim cu Spiritul? (Higiena şi estetica mun- ; 
„ii intelectuale) /H.) . . 97. 
In grădina eternă (V. Savel) . A s A 104 
„Cuuseries du lundi* par C. A, Sainte—Beuve /1. S.) 231 
Pe un volum de Charles Perrault (D- Anghel) 236 
Volstoi M. Sd). A a . . 4 
[siloz Îi volumul „Fantome” (D. Anghel) . 466 
19 — Documente omenenti 
Neincrederea iM. Sit) - i 107 
Vine holera! (Sp4.Pi . : t12 
Un amor nel giuit /// 5.) . 269 
Lu nuntă, la un smic (7, P.) 274 
Pe drumuri incurcate (M. Sud) 458 
O protestare postumi i Bart) . ' 47! 
Y¥—Croniri 
Badărău, A. T. - Cronica ştiinţifică (Apele eruptive 


şi gușa) . . 


Botes Oct. — Cronica teatrală — laşi (Deschiderea. sta- 

aiunii. — „Ovidiu*.— „Bibliotecarul*. — „Chi- 

nul* b e A ° 

(„Mama*.—, Revizorul“.— „Prostul“) 

(„Guérin notarul*.—, Ana Karenin“.—,Gura 

lumii*) z A A > 

Cocea D. N.—Cronica teatrală--Bucureşti (Henry Ba- 

taille.— „Ingerul de pază*.— „Judecătorul 

din Zalamea“,— „Femeile ciudate*.—,Ne- 

vasta lui Cerceluş* . ° . N 

Duca G. 1.— Cronica externă (Revoluția din Portugalia). 

(Alegerile din Anglia) A A y 

După, greva generală. — Proectele d-lui 

ria E i . N ş 

= Ibrăileanu G.— Cronica literară (Tolstoi) . r. 

Lebrun Francis.—Cronica literară (Algernon Charles 

Swinburne, poet al mării) E P 
Pascu G.—Cronica eşană (Biblioteca Centrală) 
Topirceanu Gh.— Cronica veselă (Bustului meu) 
Vespasian C.—Cronica vesela (Carnetului meu) 


Vi. —Miscellanea 


P. Nicanor € CokCu prilejul jubileului d-lui Gherea. 
—0 notă discordantă In critica europeană. — 

Amantul muzei a zecea . ă š 

O lamurire.—Prigonire ?—Din admirațiile 

noastre... — Pentru E ura dela „Viaţa 
Sociala*.—D. A. Teodoru E , 

olitică... „literară“.—Pentru „Tribuna“. 

din Arad.—Cimileagă, leagă, oare cine-l 

leagă ?—Fiţi prudenţi! 5 A . 


VII. —Hecenzii. 


Anastasiu Vict.— Monografia fondurilor Răducanu 
Simonidi şi Iosif Niculescu (D. M.) £ 

Andoux Marguerite —Marie-Claire (E. T) . ă 
Babeş V. prof. dr.—Lepra in Rominia şi reacțiunile 
specifice ale leprei (T. A. B) . . 

Băânescu N.—Un capitol din istoria Mânăstirii Neam- 
tului: Starețul Neonil (C. A) x - 

Boehmer H.—Les Jésuites (Trad. din limba ger- 
. mană, cu o introducere şi note de Gabriel 

Monod) (D. X) . A 7 j 

Bouloc Enée.—Le „droit de grève“ etles gréves (M. ].) 
Preot Buzilă Stefan.—Monografia comunii Sin-losif 
(Poiana) din districtul Bistrita-Năsăud (|. M.) 


594 


Caragiale. — Schițe nouă (G. L) A 
N. Davidescu, —La fintina Castaliei (O. B.) - 
Diamandi Gh.— Tot Innainte (Dramă în 4 acte) (0. Bj 
Dugard M.—L'ėvolution contre l'éducation (M. C) 
Faguet Em. —Le culte de lincompetenee (C. G. Sz.) 
Fimmen Diedrich. —Zeit und Dauer der kretisch-my- 
| kenischen Kultur (M, J) . . ; 
Givrescu C.—Un răspuns instructiv (Extras din Con- 
vorbini Literare) (A. R) . 


Hearn Lafcadio.— Glimpses of unfamiliar Japan (Dr. N.Q) 


Inama | igilio.—Omer nell'età micenea (M. Jà ; 
lorga M OA Ao romineşti. Vol, 1 (plină la 
1 M : “ : : 
Vati femeilor In trecutul rominese (V. D.) 
Jerome K. Jerome— They and I (Dr. N.Q) . Ă 
Krascheninnikow Nic.— Aurora (Tablouri dramatice 
din războiul rusojaponez, trad. de N. 
Golant) (V. S.) . i E - 
Mosso Angelo.— Late of Man on the High Alps (Dr. N. Q.) 
Pamfile Tudor.—lIndustria casnică la Romini (G. P.) 
Dr. Pascu G.—Eumologii romineşti (l) (G. P. ž 
Koselti Radu.— Conflictul dintre guvernul Moldovei 
şi Manastirea Neamţului. IH (după 1 lunie 
1859) (C. A). k A Sre 3 
Ursu I—Cum se face critică la noi (Extras din Con- 
vorbiri Literare) (A. R) . i . 


VIIL —Revisia revistelor. 


Baldensperger Fernand. —Raporturile sufletesti dintre 
petit de Maistre şi Alfred de Vigny . 
Bernstein Fi —Noua situaţie de drept a partidului 
socialist A . . . = 
„Bibliothegue Universelle ei Revue Suisse" . 
Bisi- Albini Sofia.— Copii exploratori A A 
Dr. Bissolati Leonida. — Socialdemocraţia italiană la 
răspintie . . . . 
Challaye Felicien.— Chestiunea poloneză - 
Politica externă a Japoniei moderne 
„Convorbiri Critice" . . . - zi . 
„Convorbiri Literare" $ Etap. | A 
Diamandi G.—Critica şi limba moldovenească A 
Dimmet Ernest. — Piesa postumă a lui Henry Becque. 
Ferrero Guglielmo. Istoria şi filozofia istoriei A 
Gabbi U. problemă urgentă de sănătate publică 
în Italia meridională . è $ 
Geiger Ludwig.—Cultul lui Goethe , _ » . 
Guignebert Ch.—L'tvolution du christianisme ancien 


Pag. 


vV 


Pag 
Leguay Pierre.—D. Seignobos şi istoria , t 349 
Louis Paul. —Originile capitalismului antic . 513 
Dr. Marinescu G.—Recherches sur la cyto- architecto: 
nie de l'écorce cerebrale . + 168 
Maybon Alberi.—Două opiniuni chineze asupra fatre- 
prinderilor strāine 17o 
Meichnicof — Microbii lactici şi influența lor asupra 
sănătăţii . 513 
Nosra Elo.-Organizaţia partistului social-democrat in 
Italia . , > i 172 
„Nona hevistä Romină“ a t d 167 
Revista Democrahei Romine“ 319 
Sabatier Pauli —5Ş coala primară in Franța in 1910 354 
Salmeron ]. Gadian Nicolas. — Portugalia și AO 515 
„Salurday Review* $ 354 
Schmidt Erich, —Scriitoarea Marie V. Ebner-E schenbach IŢI 
Segur Nicolas. — Tolstoi, intrupâtorul sufletului omenesc 359 
Serif-Pasa general. --Continuatorii lui Abdui-Hamid. 359 
Sooihill E. W.—Cucerirea educativă a Chinei A 172 
Stapfer da Logica şi conştiinţa unui cuge tătar 
ncer A 5I 
Ue arte Manuel. -0 alianţă sud-americană . 203 
Pina Socială* 63, 340, 512 
Vond. Boeck general. - “Slabiciunea militară a Rusiet 352 
IWake-Cook E. — Anarhismul in literatură . f 516. 
IX.— Bibliografie . ` : i 173. 356, 5t8 
X.—Hustragii (de Iser) 
loan Al. Perei: Voineşti . . - SA 225 
Din viaţa politică r l . ş 3: 
Gh. Te A stă : é . ie 
Dr. | Cantacuzino i i j A 461 = 


t Ptr 
Frà 
1 y 


PEIN, ja erei 
Bii OTECA 
A vE RSITĂ T is 


-LA XI- 


EA că ? =. 


3 IHL. 1563