Viata Rom. (R.), 1934, 26

4 I P : O - ji 


iata Rominească 


4 


F REVISTA DE LITERATURA 

f ARTA ȘI IDEOLOGIE 
t z "ES 

/ IORGU IORDAN 


ALEXANDRU PHILIPPIDE 


| L M. MARINESCU 

j ER E P WSS CTL 
IGENABFLORU | 
5S: Ç E E 


Ex A l 


E 
L CEUŞIANU | 
i i 


A M E A 


(8) 
M. PRĂUKER 


CARTEA, EDITURA ȘI CITITORUL 


+ 


MISCELLANEA: Aurel Esca, Dr. REVISTA REVISTELOR Romim 
Ilie Daianu. Boabe de gris, Publicaţiile „Ast:e) 
CRONICA LITERARĂ: Ione Societatea de mine. Viata Basara 
Teodortanu (Golia), G. Călinescu bici, Orientări, Glas tinăr, Abec' 
CULTURA: Istorie literară! Livili dar. /Străine! Dezacmarca şi Soci: 
Rebreanu: Răscoala, Emil Puş „tatea Naţiunilor, Literatura si pi 
riu; Ştiinţe sociale) 1907-1933, blicul, Pirandello către pubhei 
N. Tatu; Stăpinirea intermediarăiă american, Emile Meyc:son, Dict 
` biurocraşia, I, Felea. T torii trebue neapărat să-şi ţi? 


CRONICA CINEMATOGRAFICA: cuvîntul ?, Apel la orgoliul naţi 


Den Quichotte, A uous la liberté, nal, 
obinson Crusoe, D, I. Suchianu, CARICATURA. 


> 


REDACȚIA R CONST. MILLE 5 


Ee e 


1 Per A Li e | P 


"ud A ETSEAN SARTA R 


f R aN | 
; e tz, ` 
j X = 4 A. Y v 1 
VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
REVISTA BILUNARĂ 


Bucureşti, Str. Const. Mille No. 5—9 
ANUL XXVI 


prn eere 
+ 
y 
. 
a 
- 


IN ȚARA: 
Pe unan . see i . . sei -250 
Pentru Bănci şi ÎInstituţiuai (Şcoli, 


Biblioteci, etc.), anual 
IN STRĂINĂTATE: 


Pe uah . se e E, e. „Lei 900 


. - IA w 
Viața Rominească 
Abonamente se pot face dela orite număr, trimițind suma 4 
prin mandat poştal administrației din Bucureşti, Calea Doro- ig 
banților 216, sau depunind-ọ la „Librăria Cultura Poporului“, 


B-dul Academiei 2, Bucureşti. 


f 


"vorbea bucuros de această călăta 


HILIPPIDE 


îî o. D A n 


S'a născut la 1 Mai 1859, dn 
Gree, Această origine n'a căuta 
dimpotrivă, ca o reacție față le patriotismul ieftin al atitor 
Homini, adesea foarte recent d scotea la iveală orideciteori 

„avea prilejul. Mi-amintesc o se ă extrem de interesantă în a- 
ceastă privinţă. Mă găseum în ro zi, imediat după războiu, a- 
„casă la el, pentru a-i asculti ob rvațiile asupra tezei mele de 
doctorat, Abia incepuse discuti: tind vine în vizită d. N, Bă- 
nescu, astăzi profesor la Univer Matea din Cluj, care se inte- 
resa pe vremea accia de familiă Philippide. La întrebarea, 
care, așa cum era pusă, conține in ea şi un răspuns afirma- 
tiv, dacă anume această famil ste de origine macedoromi- 
nă, Alexandru Philippide fă ulin gest de protest seuturin- 
du-și haina şi adăugă: „Nu, nu At Grec curat”. Desigur că 
în această atitudine trebuia să w dem una din exagerările cu 
„care eram obișnuiți la marele sist învăţat, dar ea izvora. 
foarte probabil, şi dintr'un sent ment de mîndrie, Căci bunicul 
său după tată era nepot de rată al celebrului Dimitrie (in 
călugărie Daniil) Philippide, acel care, după ce sa stabilit în 
Moldova, a publicat, între altele istorie a Romîniei și o Geo- 
grafie a Romîniei, ambele la Leipzig 1816. în grecește (v. A, 
Philippide, Arhiva IV Y18931. pag 162 urm, N Bănescu, A- 
nuarul Institutului de istorie ne Honală I, Cluj 1924. pag. 119 
urm, și A. Philippide, Originea minilor I, pag. 678-9, nota). 
Şi avea de ce să fie mindru. cînd fe gindea la acest strămoș al 
său, dela care a moștenit cu siguranță pasiunea pentru studiile 
istorice şi filologice, în special pentru istoria și limba Romi- 
nilor, care avea să-l ducă la cea mai măreață operă din in- 
Taan noastră literatură istorico-fil gică, la Originea Romi- 
nilor. 
În aceias ordine de idei merită si 
tul că, în vara anului 1885, Alexand 
lătorie în Grecia spre a vedea locul € 
satul Milies depe muntele Pelion 


orașul Birlad. După tată era 
nici un fel să şi-o ascundă. 


fie menţionat si amănun- 
Philippide a făcut o că- 
baștină al familiei sale, 
Tesalia. Cu foştii săi elevi 
¢ iar la bătrineță își amin- 
+ eu humor de impresia pe 50 făcuse asupra rudelor de 

cunoștințele sale de greacă antică. Deşi oameni cu puţi- 
ultură, erau toţi iți de elenism, aşa cum la noi nü- 
meroși romîni erau stă niți de latinism, și trebuiau, prin ur- 


————__ a 


U PHILIPPIDE 


å VIATA ROMINEASCA RE g . 
\ 5 
mare, să se emoționeze, cind vedeau că tinăra lor rudă dintro prinderii în comuna Cerţeşti udeţul T ia 
țară indepărtată continua să cultive limba străluciţilor ler vărat cu o familie grea, s'a silit să dea sopies % Deși impo- 
strămoşi. : —— i r EOR È leasă, chiar în sensul monden al cuvintului alaian i a- 
Bunicul lui Alexandru Philippide sa căsătorit cu fiica rà- mintea, tot rizind, lecţiile de vioară pe aah musd: işi a- 
>an cCOpi- 


acuma În literatură grație ro- 
ma revoluției". Este vorba de 


patria celor mai fru- lärie cu un violonist intrat di 
aj 
ea e Philippide știa o mulțime 


dar totodată sat ve- t manului lui C, Stere, „In preg 
vestitul „lāutar” Lemeş desp 


zășului Alexandru Geană din Nicorești, 
moase podgorii de vin roş depe vremuri, 


cin cu proprietă pp ae ale C armine j hrăpărtie 

i Costache Conachi, celdintii t moldovean, cim stă scriE de : cart fra 

A istoriile noastre literare. Se Pode că moşia de 28000 fălci. Į EE aerer şi pentru acest nefericit artist şi 

adică 42.000 hectare (v, Radu Rosetti, Pămintul, sătenii si Cursul pri -$ : | 

stăpinii în Moldova, vol. |, Bucureşti 1907, pag, 311), care = ire 1866 si R D şi pe cel segündar le-a făcut la Birlad, ån- 

întindea în cele trei judeţe extreme ale "Țării de jos (Putna. Facultate, > de Lit upă trecereg bacalaureatului, se inscrie la 
a de Litere din laşi, unde-și ia licenţa în 1881. Pu- 


Tecuciu şi Covurluiu), avea nevoie să se rotunjească în par- lin dnai A 
1 înainte de asta : i i : : 
este numi custode (iar mai tirziu sub- 


tea dinspre Nicorești. Aşa se fate că răzăşul Geană pierde nrf sta l 
tea C00 falci de påmint ale sale În folosul lui Conachi. Phi- bibtiotecar) la Biblioteca Coi actuala: Bibliotecă a Uni- 
lippide, pe care-l provocam să repovestească această intim- j po ~a UA ) Y 
plare, căci mă interesa da pron sint şi eu de prin par- A rei ani după aceia demidonează, fiindcă dobindise, i 
tea locului, — nu uita totuş nidodată să adauge că, de la n a unui concurs special. catedra de Limba Romină a ama 
un timp, Costache Conachi a început să aibă grijă de fiica ṣi mire eine dela Liceul Naţional, pe care o avusese filol ¢ 
ginerele răzășului deposedat, Pe unul din copiii acestora, gul Alexandru Lambrior, mort chiar atunci, Este inigieaaat 
lancu Philippide, tatăl savantului, 1-a ajutat mereu şi f ără să amănuntul că succesorul lui Philippide la Biblioteca Centrală 
fi fost solicitat în vreun chip oapecare. dp Eminescu, pe care, dealtfel l-a cunoscut bine şi déine 
Astfel asimilarea urmașilor jui Nicolae Philippide, cel a- ipa spune multe lucrum inedite, pierdute a dez şi 
dus din Grecia de unchiu-său Dimitrie. sa desăvirșit în scur- Hatle aS ea altele, pentru deauna. In 1888 se duce la 
tă vreme. Deja tatăl protesorulti nostru nu ştia de loc gre- tre pină å pentru complecta i studiilor și stă patru semes- 
ceşte. Singur fratele mai mare al lui, adică un moș al lui ilusiri ă seca anului 1890, ascullind lecţiile unor învăţaţi 
Alexandru Philippide, învățuse limba maternă a părintelui Sievers (f Ago Suchier {filologia romanică), Eduard 
său, Cât despre a treia generaţie, en pierduse orice legătură dru Phili onetică), etc. Trebue arătat de pe acum că prozei 
sufletească cu Grecia. Căci lanen Philippide sa căsătorit şi el e ipali pesen se formase la Wmiversitatea noastră maj mult 
cu o Romincă neaoşă, din familia Curt dela Dorohoiu. Nu- a 0-a rofesorii depe atunci erau lipsiţi de o pregătire 
mai ortografia numelui a ramas grecească, Alexandru Phi- Phili s A men ara iar cit privețle filologia romină, în care 
lippide, partizan convins al serierii fonetice, simțea nevoia, Vasea i avea să producă millirziu opere de așa E paz pasă 
mai ales la cursuri, să explice pentruce face excepţie de la Tinus E7 nu exista cu obiect de învățămînt la Universitate 
principiile fonetice tocmai cu propriul său nume; această i- + pe brior o bucată de $reme nişte cursuri libere Co 
batere o atribuia... tradiţiei ortografice, care este întradevăr nal biy pana şi urmaşul lui la catedra dela Liceul Nati 
foarte puternică în domeniul D A Dealtmintrele: ? In heart ei lucru, „6 
numele Alexandru Philippide ea ocazie profeșorului sii străinătate Philippide si i EEN 
glumească, şi tot pe socoteala originii sale greceşti, fücindu-l f le filologice, potrivit spiritul tul piy discipline- 
să spuie că-l chiamă ca pe... Alexandru cel Mare, care și el "y marea lui curiozitate pentru dl ee constitue Geri me se 
ora un Alexandru, fiul lui Filip (regele Macedonici !) * bizare pm filologie clasică şi modernă si iile: is metiri a 
Tatăl lui Alexandru Philippide a fost subprefect în tim- l s soa grecești ș. a, Cu profesa său de romaniste p 
pul domniei lui Cuza. După abdicarea acestuia, părăsi ad- N itä d un prietin: dela ediţia V pinăla a VIII, ultima in i. 
ministraţia şi se apucă de agricultură, fixindu-şi sediul intre- $ liie ai ora aan Prut bvestire din. isieeatii sa ES 
De îi re Aucassin şi Nicolette, publicată de către 
1 La fel cu Heinrich Heine, cure, născut în preajma anului 1800. Daer, a fost edicată lui Ale arate A meri Se Sie 
| Moraşi relaţii amicale acest filolog german, cu tina și cel: 


afirmă undeva că-l unul din... primii oameni ai secolului! l : 
gine franceză, s'a interesat de. noastră 


Pany bisa 7 


è VIAŢA ROMINEASCA 


In 1890, Philippide se întoarce la lași, unde-şi reia ocu- 
pațiile de profesor liceal şi continuă activitatea ştiinţifică, pe 
care dealtfel n'o întrerupsese nicio clipă. Reputația câștizată 
încă mai dinainte, prin lucrările sale, ca și prin puternicu-i 
personalitate, ajunge acum mare şi necontestată. Prietenii 
și admiratorii, printre ei mulți Junimiști, în frunte cu Titu 
Maiorescu, se gindesc să puie această forță în serviciul Învă- 
țămintului superior. Astfel se creiază în 1892 catedra de filo- 
logie romînă, a cărei suplinire este încredințată lui Philip- 
pide. După trei ani devine profesor titular. In 1898 Academia 
Romină, după ce îl alesese de curind membru corespondent. 
il însărcinează cu alcătuirea Dicţionarului limbii române. Se 
ştie că sarcina aceasta o avusese pină atunci B.-P. Hasdeu, 
care, n curs de 14 ani, publicase e adevărat, 4 volume, dar 
nu trecuse de cuvintul bărbat. Philippide se apucă serios de 
lueru și timp de $ ani, zi de zi, aş putea spune şi noapte de 
noaple, se consacră unei munci istovitoare, care nu dă, nici 
nu poate da altă satisfacţie decit aceia de a săvirşi o operă 
absolut necesară. (Cine este citug de puțin inițiat întrun do- 
meniu ca acesta ştie că nu exagerez deloc). Numai lecţiile 
dela Universitate îl făceau să întrerupă, pentru scurtă vreme 
şi cu intermitențe, această muncă excesivă şi plictisitoare. Re- 
nunță la vacanțe şi la cea mai neinsemnată odihnă. Totus. 
după 8 ani, trebuie să părăsească lucrarea, nu pentrucă n'ar 
fi vrut so ducă pînă la capăl, ei fiindcă Academia îl soma 
necontenit să termine dicţionarul cu orice preţ, adică mai 
precis, cu prețul atitor principii şi scrupule științifice. Este 
drept că Academia se temea să nu se repete experienţa pe 
care o făcuse cu Hasdeu, dar fără vreun temeiu obiectiv, căci 
Philippide adunase, împreună ¢u colaboratorii săi (printre 
ei G. Ibrăileanu, I. Botez şi C. Botez), un material imens și 
începuse redactarea. Manuscrisul există încă şi are aproape 
12.000 pagini (jumătăţi de coală), mergind pină la primele 
cuvinte ale literei D. Graba Academiei n'a folosit nimănui. 
decît doar lui Philippide însuș, care, cu toată supărarea 0- 
mului neînțeles şi împiedecat să ducă la bun sfirşit o între- 
prindere odată pornită, sa simțit ușurat de o mare povară 
şi a putut să-și reia activitatea strict ştiinţifică, părăsită a- 
proape cu totul atita timp, 

Dieţionarele sint lucrările cele mai capricioasc din dome- 
niul lingvisticii: știi cînd le incepi, dar nu poţi şti cînd le vei 
termina. Intr'adevăr, dela 1906 au trecut 27 ani, şi Dicţiona- 
rul Academiei se prezintă tot ca un torso: a apărut din el nu- 
mai ceva mai mult de o treime. (Este adevărat că, la greută- 
tile inerente unei asemenea opere, sau adăugat războiul. cu 
toate urmările lui imediate, şi criza economică generală, care. 
__ mă refer la această din urmă cauză, — nu justifică totuș 


Pa 


vy“ 


ALEXA PIDE 7 
dezinteresarca guvernelor 
național). ; 

"După 1906 nu se mai petrece nimic in viața exterioară a 
lui Alexandru Philippide. Nici la şedinţele Academiei, care-l 
alesese membru ordinar încă din 1900, nu mai participă decit 
extrem de rar. Intre 1908, data cind i-am devenit elev, și 
1933, cind moare, nu-l știu săfi participat mai mult de două 
ori le sesiunile acestei institițăi (în 1910 la Bucureşti şi în 
1918 la laşi). Aceiaș rezervăli în ce priveşte contactul cu 
oamenii. Astfel sau scurs ani, pină nu tare de mult, chiar 
fără boală și suferință. In lanbarie 1926 are un atac de para- 
lizie, pe care, graţie unei conțlituţii foarte robuste, îl biruie 
cu ușurință: în 24 ore își revii aproape complect, iar după 
o odihnă mai îndelungată (d fapt, un concediu dela ca- 
tedră, căci cealaltă activitate Wa întrerupt-o mai deloc), su 
insănătoşit deplin. Dar paralizia fusese numai un avertis- 
ment. Starea generală contin să se șubrezească, fără a se 
träda însă prin vreun semn vidn de atenţie. In 1991 se ma- 
nifestă cele dintiiu tulburări provocate de o arterioscleroză 
destul de avansată, dar nu-l inipledică să-și ție lecţiile. Incepe 
un tratament, care părea că-l ameliorează starea, pe cînd în 
realitate deabia incetinea, siiieă prea puţin, un proces 
organic fatal. După vacanţa Orăciunului 1932—33, este ne- 
voit să-şi ceară concediu dela Mtedră (unde, măcar că impli- 
nise limita de vristă, continuasă funcţioneze prin votul Fa- 
cultăţii şi al Senatului), el cate în cei 40 ani de profesoral 
la Universitate nu lipsise dedii În mod cu totul excepţional. 
Boala se agravează în Murtie 1933, după moartea tovarăşei 
sale de viaţă. Ultimele luni dim existența fizică a lui Alexan- 
dru Philippide au fost un adețărat chin, Durerile deveneau 
din ce în ce mai insuportabile, pănă cind, după o agonie pre- 
lungită peste puterea de rezistență a unui om obișnuit, „acel 
monstru nevăzut și atotputernib”, cum se exprima el adesen 
despre misterioasa forţă condiătătoare a lumii aceștia, l-a eli- 
berat din lanţurile suferinţei în după-amiaza zilei de 12 
August. y 

„Aceasta a fost viaţa matë Hä a lui Alexandru Philip- 
pide. O viaţă nu se poate mai săracă în evenimente. Compa- 
rați-o cu a oricăruia dintre santemporanii noștri și veţi a- 
junge la aceiaș constatare. rad n'i adevărat înțelept, care 


entru o chestie de amor propriu 


ata 


a stiut din vreme să se retragă în sine, să se destacă de lu- 


mea înconjurătoare în măsură maximă pe care i-o ingăduiau 


"obligaţiile sale didactice și științifice. Intr'o ţară ca a noastră, 


ünde activitatea politică stă pe primul plan al preocupărilor 
si unde punctul de vedere politic, adică zbuciumul aproape 
TR fizic, amestecul individului in viața colectivităţii și 
al acesteia în existența fiecăruia dintre noi, intrece orice in- 


8 VIAȚA ROMINEASCA 
OOO OO oaa a 0 CEI = 


chipuire, Philippide a izbutit să se izoleze pină la ignorare 
aproape deplină. Și dacă w'ar fi fost indisereția uazetărească, 
ea însăș produs al uceleiaş atmosfere, acest filozof antie din 
zilele noastre ar fi păşit pragul lumii pămintești lot aṣa de 
necunoscut, precum a fost și în viaţă, pentru cei mai mulţi 
contemporani și concetăţeni ai săi. 


Personalitatea omenească a lui Alexandru Pilippide a 
fost nu numai neobişnuit de puternică și originală, ci si foarte 
complexă. Deaceia încercarea de a o analiza prezintă difi- 
cultăţi, chiar dacă ni se pare că o cunoaștem bine, şi sintem 
expuşi, prin urmare, so înțelegem greșit. Trăsătura cea mai 
caracteristică constă, cred, într'o pronunțată tendinţă câtră cx- 
cesiv, produs mai mult al temperamentului decit al educaţiei 
în acceptis largă a cuvîntului (deşi nu trebuie să uităm că 
sa format într'o epocă de adinci frămîntări în toate dome- 
niile de activitate). Avea firea unni luptător, mai exact spus 
a unui polemist, veşnic în luptă cu alții, ca şi cu sine insuș. 
Din această particularitate organică a sufletului său izvorau 
contradicții şi manifestări, care surprindeau chiar pe cei mai 
apropiaţi de dinsul. Timid in fond, el acumula nemulţămiri 
peste nemulțămiri contra oamenilor și lucrurilor din jurul 
său, iar cînd nu mai putea suporta această încărcătură prea 
puternică, izbucnea cu rapiditatea şi vigoarea unui explozibil 
de calitate. Am pomenit mai sus de Dicţionarul limbii ro- 
mâne, pe care-și luase angajamentul să-l lucreze, şi spuneam 
că muncea cu o îndărătnicie extraordinară, Renunţase da 
orice răgaz cure i se păreau de prisos, şi înțelegem că era dis- 
pus să aprecieze nevoia de odihnă, — de distracţie nu poate 
fi vorba, — cu cea mai mare pareimonie. Colaboratorii săi de 
atunci povestesc lucruri de necrezut pentru un om obişnui. 
Intr'o zi vine la el un vechiu prietin, profesor la un liceu din 
localitate. Philippide îl întimpină destul de amabil, pentru 
situaţia în care se afla, şi-l întreabă ce doreşte. La răspunsul 
vizitatorului că ar vrea să stea puţin de vorbă, replică ime- 
diat: „N'am vreme, n'am vreme!” Prictinul înțelegător se in- 
teresează cînd s'ar putea intilni mai pe îndelete, Şi Philippide 
răspunse imediat, cu o seriozilute aproape tragică: „Peste 10 
ani!” Tot pe atunci, după ce muncise la Dicţionar câţiva ani 
de zile fără întrerupere, profitind de cererea unui colabora- 
tor care trebuia să lipsească din oraş în ajun de sărbătoare, 
exclamă cu aceias seriozitate: „Am să-mi jau şi cu o vacanţă 
de... trei zile!” (pe care, firește, nu şi-a luat-o). 

Alexandru Philippide a fost un idealist iremediabil. De 
astă dată sint de vină nu numai anumite predispoziţii eredi 


a 


-F F E 
tare, cişi întreaga lui formaţ 


< 5 
i pi ES 
ALEXANDRU P IDE 
ut E TE 
ecluală. Un istoric, un fi- 
lolog şi alți oameni care cultivă ştiinţele cele mai lipsite de 
interes practic nu pot fi decit idealişti, dacă bineînțeles, simt 
inei chemarea necesară pentr astfel de studii. La Philip- 
de este vorba de o adevărată voc cum probează, între 
ele, faptul că nu sa amesteca dipă în luptele politice. 
„Dar idealismul acesta i l-au pus la încercare vicisitudi- 
nele vieţii noastre, Prilejurile menite să-i arate deosebirea în- 
tre ce credea el şi ce era în realitate se iveau din ce în ce mai 
«les şi mai brutal. Urmarea au fost scepticismul și mizantro- 
pia. Când am început să-l cunose Mai bine, de pe la 1918 în- 
coace, aceste două trăsături, și mal en seamă ultima, erau de 
„tot marcate. Necontenit căuta să Bimonstreze că ncîncrede- 
"vea În oameni şi în lumea uccasta! ste caracteristica bătrinu- 
lui, adică a înjeleptiitie şi  binegivinta cerul că, pe zi ce 
trece, îi creşte Înţelepciunea. Războiul cel mare, a cărui iz- 
buenire l-a surprins în străinătate, avut o profundă influen- 
W asupra lui, Este drept că între 1916 şi 1918 a trebuit să su- 
tere personal brutalitatea unui militar încartiruit la dinsul. 
dar această experiență trecătoare k contribuit prea puţin la 
crearea acelei stări sufleteşti amintite mai sus și care nu l-a 
mai părăsit pină la moarte, ba, didipotrivă, s'a accentuat me- 
reu. Cind trebuia să iasă în oraş fupă treburi şi să-și facă 
loc prin mulțime la piaţă, la percepție, pe străzile frecven- 
tate, abia-și stăpinea revolta cured copleşea la vederea sau 
atingerea „gorilei omenești”, cum) plăcea să spuie despre 
partea animalică din om, aşa de izbitoare pentru ochii lui 
mizantropi. i 
De sici izolarea sa de lume, cate culminează în faptul eu 
adevărat extraordinar că vreme dE19 ani( din 1914 pină la 
moarte) n'a mai părăsit Iașii nici pentru o clipă. Este drep! 
că tendința aceasta se putea observa la el şi inainte de ră- 
boiu, dar atunci izvora nu atit dinto atitudine filozofică, ci 
mai mult din teama că relațiile cu pamenii îl stinjeneau dela 
ocupațiile sale ştiinţifice. Şi totuş cë bucuros era sau devenea, 
cind primea o vizită mai puţin plictisitoare, deși trebuie så 
declar că teoretic avea despre toată lumea aceias părere. 
lar în anii din urmă, cînd presimiea sfirşitul, pe care deall- 
fel îl aștepta cu seninătate și chiar eu bucurie sinceră, el în- 
suș te poftea să prelungeşti şi să i vizitele. In fond, ni- 
mic contradictoriu în această atitudine, Căci, dacă sensaţia 
rții ne împinge să căutăm tovăzăşia semenilor noștri, izo- 
voită duce, de fapt, la acelaş rezultat: omul este într'a- 
to ființă socială şi deaceia nu se poate dispensa la in- 
h „contactul cu lumea înconjurătoare, 
3 iizâhirapia lui Philippide părea exagerată și neinţelea- 
acelora care nu-l cunoștea mai de aproape. Totodată, da- 


mare no 


10 VIAȚA ROMINEASCA 
e E DER == =———— 


torită puternicii și originalci sale personalități, se crease nu- 
meroase legende în legătură cu mizantropia lui. Mai ales pe 
tineri, adică pe studenţii lipsiţi de experienţa vieţii şi în ace- 
laş timp plini de respect pentru profesorul lor, îi impresionat 
şi-i atrăgenu asemenea lucruri, Eu însumi am căzut pradă 
acelei atmosfere, înainte de a-l cunoaste mai bine. Deaceiu 
am rămas surprins şi emoţionat, cind intro zi, imediat după 
războiu, păsindu-mă în camera lui de lucru, am asistat la o 
scenă care contrazieeca violent toate legendele în circulație. 
Fiica unui mare om din viața noastră culturală și politică 
trebuia să plece din Iași, fiindeă se mărita, Și a venit să-și 
ia rămas bun dela familia Philippide. Nam să uit niciodată 
bucuria cu care „mizantropul şi ursuzul” învăţat şi-a striga! 
soția din odaia vecină. pentru a-i anunţa această vizită, şi lot 
așa îmi revine mereu în minte adinca înțelegere cu care a 
vorbi! el atunci despre viaţa familiară, despre legăturile din- 
tre membrii unei familii și despre durerea care cuprinde su- 
fetele, cînd, cum era cazul, împrejurări de tot felul risipesc 
pe cei ce au trăit şi crescut laolaltă ani dearîndul. Să mai po- 
menese de duioşia pe care, cei drept, se silea să și-o ascundă, 
fără a izbuti însă, orideciteotă se gindea la copiii săi duși de 
acasă? Sau de tragedia dezlănțuită în el la moartea aceleia 
care i-a fost tovarășă de viață? i AX 
Scepticismul lui Alexandru Philippide se manifesta si în 
atitudinea sa față de stiință. Era conştient în tot momentul 
că. oricit de înzestrat ar fi un om, opera pe care o poate el 
infăptui este relativă și. inho măsură mai mare sau mai 
mică „pieritoare, Cu cit trecea vremea, cu atit punctul acesta 
de vedere se accentua mai tare. Și deseori lăuda pe Dumne- 
zeu că i-a dat si aici înțelepciunea necesară pentru a aprecia 
după cuviinţă Inerurile. Nu-i nevoie să mai adaug că seepti- 
cismul acesta se întindea şi asupra propriei sale activităţi şti- 
inţifice. Dar trebue să precizez, cciace poate părea de pri- 
sos acelora care-i cunosc Iuerările, că modestia lui înceta 
bruse în fața pretențiilor atitor nechemaţi, șarlatani şi far- 
sori ai științei. Nimie nu-l supăra mai tare decit fudulia şi 
selifoseala, ca să întrebuinţez nişte termini care i-ar fi plă- 
cut lui: încrederea oarbă şi neîntemeiată pe nimic în pro- 
priile forţe, morga pe care deobiceiu știu s'o aibă tocmai on- 
menii de pseudoștiință. lipsa de spirit critie şi de bun simţ, 
farsa și opereta cu aparenţe de seriozitate, mai scurt și cu o 
formulă acceptată de mult în istoria culturii noastre, formu 
fără fond. Se cunosc polemicile pe care le-a purtat Philippide 
incă din primii ani ai activităţii sale contra acestei boli a in- 
telectualității, romineşti, iar cine le are încă în minte știe cu 
ce humor, adesea crud și sareastie, dar mai totdeauna bine 
meritat, dezbrăca pe adversari de zdrențele unei stiinți pre- 


PP - E 
care sau de contrabandă. Și daci 


_ frază caracteristică pentru întreă 


„a greșit citeodată, cum nici 
entru adevărul pe care-l a- 
ne, de cele mai multe ori 
mai ales de natură can- 
i cîte lucruri neplăcute a 
isa operă, Originea Romi- 
um al acestei cărți cetim o 
aga altitudine în materie de 
știință a lui Alexandru Philippide: „Nu tot ce-i nou este și 
maibun!” (dind parcă a înţelege că mai degrabă afirma- 
ţia contrară exprimă adevărul). Dacă avea numaidecit drep- 
tate, este altă chestie, şi tot așa rămine de discutat ostilitatea 
lui mai mult sau mai puțin mattată față de atitea doctrine 
din lingvistica actuală. i 

Dela disprețul pentru forma fără fond şi pină la dispre- 
tul pentru formă în general, indiferent dacă acesteia îi cores- 
punde fondul respectiv, este numai un pas. Și acest pas l-a 
făcut adeseori Philippide. Dealtmintrelea era fatal să-l facă. 
şi din cauza tendinții sale spre e , dar și din cauză că a 
trăit într'o țară unde exagerare ci depăşeşte orice li- 
mită, și devine șarlatanie pură. Această fobie contra formei 
era mai puțin vădită în vorbă, base poate spune că, mai ales 
la curs, ca se transforma într'o adevărată calitate, căci mă- 
rea farmecul expunerii. In schimb cărților și studiilor știin- 
țifice le strică, intrucit îingreuiază indiscutabil lectura. Aţi ob- 
servat, desigur, că Philippide nu face aproape niciodată pau- 
ză dela prima pănă la ultima pagină a unei opere, oricît de 
voluminoasă ar fi (cf, Originea Răminilor 1). Am discutat cu 
el despre acest lucru, pe care-l pitzentam ca un dezavantaj, 
şi am căpătat următorul răspuns semnificativ: „Vrei d-ta ca 
cetitorul să nu se trudească? să {se pară că ştiinţa e un lu- 
cru ușor, ca poezia?” 

Din aceiaș concepţie severă 
pre munca intelectuală în general, despre pedagogie, În care 
vedea un produs cu adevărat patologic al slăbiciunii noastre 
pentru forma goală, și despre alte chestii, din Specialistul ro- 
min, unde spune, de pildă, că școala nu trebuie să fie un azil 
de infirmi mintali, nici prilej de joacă, ci un atelier de mun- 
că grea și deprinderi serioase pentru viaţă, adăugind apoi a- 
ceastă formulă lapidară: „Cine se limpeşte de multă carte. 
acela era timp de acasă”. Alexandru Philippide se conforma 
acestei concepţii antice, mai ales romane, despre muncă (cf. 
labor improbus) și în activitatea sa ştiinţifică. Lucrările de 
specialitate care i se păreau vre de interes nu le studia. 
le învăța; scotea din ele note, adesea foarte amănunțite. 
cu observaţiile de rigoare, — așa a procedat, intre altele, cu 

"mele Die Sprache din operele lui W. Wundt, Vălkerpsy- 


nu-i posibil altfel în toiul lupt 

păra, trebuia să-l apere cu 
a lovit în plin, şi chiar greșelile 
țitativă. Deasemenea știu cci initi 
spus el despre unii și alții în ultim 
nilor. La pag. 507 din primul v 


rnit și aprecierile des- 


F-a 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


chologie (manuscrisul există încă), — iar. cind era vorba de 
o limbă necunoscută şi mai îndepărtată oarecum de cele cu 
care avea el deobiceiu a face, lucra ca un adevărat școlar 
sirguincios (limba albaneză, de pildă, care i-a trebuit pentru 
Originea Rominilor, a învățat-o, declara el singur, de trei ori 
in cursul celor 25—30 ani cit l-au preocupat obirşiile limbii și 
poporului nostru). 

Excesivă și, deci, în aparenţă contradictorie a fost atitu- 
dinea lui Philippide și față de poezie. Această evadare din 

realitate a unor oameni special înzestrați dela natură i se pà- 
rea un soiu de înșelăciune. Cred că a și scris, sigur este însă 
că la lecţiile sale şi în convorbiri particulare definea poezia 
ca o minciună spusă cu meșteșug. Evident că exagera, dar își 
da sama și chiar voia puţin să exugereze, Deaceia se intim- 
pla să revie supt altă formă asupra părerilor sale în cursul 
aceleiaş discuţii şi să arate ce cunoștinți întinse şi variate 
avea despre literatura diverselor popoare. Cunoştea foarte 
bine, şi totdeauna din lectura originalelor, operele poeţilor 
greci (intre ei pe a lui Pindareel alit de obscur) și latini, ca 
să nu mai vorbesc de literaturile romanice (în primul rind 
frnceză și italiană, — îi plăcea să reciteze în glumă primele 
strofe din Orlando furioso, aşa cum le învățase la liceul „Co- 
dreanu” din Birlad), germană, romină, rusă și engleză (ulti- 
mele în traduceri Iranzuzeşti), Dintre poeţii noştri admira în 
gradul cel nmi înalt pe Eminescu, cu care se și cunoscuse de 
aproape. Ştia pederost versuri multe şi printre cele mai fru- 
moase de-ale acestuia. Să mai spun că, în ciuda noutății, îl 
atrăgea și opera fiului său Alexandru și că primea cu mare 
bucurie aprecierile favorabile ale criticilor despre dinsul? Și 
totuș, în ochii celor ce stăteau departe de el ori nu-l înţele- 
geau, Philippide trecea drept un ignorant în ale poeziei, iar 
unii îi luau aşa de tare în serios ieșirile antipocetice, incit cret 
deau că trebuie să se conformeze lor şi să renunţe la orice 

lectură literară. Lui nu-i displăcea deloc să apară în acest 

ipostus, după cum iarăș simţea o mare satisfacţie, cind lumea 

îl judeca altfel decit era in realitate. Și aici putem observa 

tendinţa lui spre excesiv: urind forma fără fond, avea în 

mare cinste fondul cu formă şi, printr'o reacţie firească la 

un om ca dinsul, chiar, ba mai ales, fondul fără formă, sau 

fondul îmbrăcat în altă formă, într'o formă vrednică de dis- 

preţ, fiindcă nu convine majorităţii oamenilor. 

Al domeniu, în care utitudinea lui Philippide părea con- 
tradictorie, şi din aceias pricină, este politica. Am spus mai 
sus că o probă iretutabilă de idealism În viaţa acestui învăţat 
o constituie şi neamestecul său în politica militantă. Greu de 
imaginat un om cu aversiune mai profundă, aș putea zice 
mai instinctivă, pentru această sferă de activitate, Ştiu că sint 


a 


mulți oameni de perfectă bună 


AI. 


„A ALEXANDRU PHILIPPIDE 13 


edință. politiciani sau nu, 
faţă de politică o mani- 
ppide, această afirmaţie 
u, în practică se pare că ea 
ipabilă) nu se potrivește 
inuu pe care-l purta el 
cum oamenii noștri 


care văd în pasivitatea sau ostil 
festare egoistă. In cazul lui 
(destul de contestubilă în prine 
chiar contrazice realitatea cea m 
deloc. Dovadă este interesul viu 
vieţii politice adevărate, adică ] n 
politici de toate categoriile se egi i față de țara pe care 
sint chemaţi la un moment dat sp conducă. Trebuie să recu- 
nose că nici părerile sale nu erat numai aparent contradic- 
torii. Pedeoparte izolarea de lumi il împiedeca să cunoască 
viața şi oamenii aşa cum sînt ei, pedealta politica rominească 
însâș îi ingreuia enorm orientareă (şi nu numai lui, ci chiar 
“unora din cei pregătiți să urmăr dedalurile intereselor 
şi combinațiilor, care alcătuesce măi tot fondul activităţii po- 
litice dela noi). Astfel aprecierile sale erau mai mult impre- 
sii, produse ale momentului și, deci, subiective, adesea ne- 
drepte. Deasemenea ele variau, tobsupt imboldul sentimente- 
lor si al condiţiilor în care avea Ige discuţia, Mai interesante 
decit afirmațiile de natura această erau părerile lui despre 
curentele politice nouă, democratie ori reacționare, dela noi 
şi de aiurea. Deastădată contradieia părea mai vizibilă, dar 
şi mai scuzabilă, nu numai penimicã-i greu să se pronunțe 
cineva cu deplină siguranță despi evenimentele netermina- 
te, care se destăşură supt ochii nagri, ci şi din altă cauză. 
Spre democraţia cinstită şi curată indemna idealismul său 
nedezmințit, contra „ridicării nordădelor” îl îimpingea dispre- 
tul pentru ceiace îi plăcea să numeăsecă „gorila sau bestia om- 
menească”, dezgustul pentru gălăgie şi pentru tot ce poate fi 
respingător în manifestările mulțimilor nepregătite şi nedis- 
ciplinale. Dar în această situație Bă se găsea numai el: tot- 
deauna și pretutindeni, oamenii căre nu vor, fiindcă nu pot 
să închidă ochii asupra realităţii, vor avea de luptat și de su- 
ferit depe urma acestei contradi arecum fatale, 
O ultimă caracteristică impõflantă a personalității lui 
Alexandru Philippide este dragostea pentru adevăr, pasiunea 
pe care o punea in descoperirea ui şi curajul cu care știa 
să-l apere, Din această calitate eminentă a spiritului său, pro- 
dus al unei anumite constituţii lice, dar şi al deprinderii 
cu munca științifică severă, au izvorit de fapt lupta lui con- 
tra formei goale, adică a minciunii, aversiunea pentru poli- 
"lică şi ironia tăioasă contra atitor manifestări ale superficia- 
ăţii general omeneşti și specifie rominești. Datorită acestui 
al adevărului, a avut tăria săi bată joc de patriotismul 

us în lucrările științifice eu scopul de a înşela pe oa- 
meni și a le întuneca minţile. Mă refer iarăși inainte de toate 
la Originea Rominilor, unde natura subiectului l-a silit să se 


Îi 


A 


14 VIAŢA ROMINEASCA 
E PE a 


ocupe de „ştiiaţa” pusă în slujba unui naționalism rău înţe- 
les. Și totuşi (acest cuvint este nepotrivit pentru punctul de 
vedere al lui Philippide şi al atitora dintre noi), cine a înăl- 
tat neamului rominese un monument mai nepieritor decit 


acest dușman al patriotismului de paradă ? Cit privește cura- 


jul cu care susținea adevărul, nu mă pol opri de a cita o afir- 
maţie extrem de elocventă. În cursul unci polemici răsună- 
toare își... permisese să spue lucruri nu tocmai favorabile des- 
pre nişte iluștri filologi străini. Reproşindu-i-se, mai tirziu, a- 
ceastă atitudine, Philippide ripostă că în ochii săi toţi oame 
nii sint deopotrivă, mai ales cind i se pare că greşesc; dece 
sar sfii atunci să dea pe faţă erorile fic ṣi ale celui mai ge- 
nial învăţa! din lume? Și adăugă apoi. cu humorul său obiş- 
nuit, care deastădată se dovedeşte așa de profund, spre a ex- 
plica... fricoșilor acest curaj: „Doar nu-s Trae degeaba!” 


Ca profesor, Alexandru Philippide a fost un model în cea 
mai frumoasă accepţie a cuvintului: model de seriozitate în- 
țelegătoare şi de conștiinciozi dusă pină la sacrificiu. In 
cei trei ani cit i-am urmat cursurile n'a lipsit absolut nici- 
odată. Şi dacă acest fapt pe ofienii mai În vristă nu-i prea 
surprinde, căci numai pentru Yremurile de astăzi a-i face 
datoria cu severitate însecmnează o excepţie aproape dezono- 
rantă, trebuie să precizez imediat că afirmația mea se po- 
triveşte pentru întreaga lui activitate didactică, Am spus deja 
că nu şi-a luat concediu dela catedră nici cînd lucra, pănă la 
istovire, Dicţionarul Academiei, Şi iarăşi am arătat cu câtă 
greutate și numai în fața imposibilului s'a hotărit să stea a- 
casă în ultimul semestru al anului şcolar precedent. Mai im- 
presionuntă, ducă se poate, a fost atitudinea lui în 1926, cînd 
a avut atucul de puralizic: la ordinul medicilor a trebuit să-şi 
ia un concediu de citeva luni, dar în prima zi de curs liberă 
după vacanța Paştilor sa și prezentat la lecţiile pe care le in- 
trerupsese asa de puţin bucuros Și, constatind atunci această 
arubă la un profesor de 67 ani, mam putul să mă stăpinese 
a face anumite aprecieri si comparații, pe care e mai bine să 
le trec acum sub tăcere. Evident că trebuie să vedem şi aici 
unul din efectele acelei cxcesivităţi asupra căreia am insistat 
mereu, maj cu samă că și numărul orelor de curs săptămi- 
nale (şase de toate, cite două în şir, fără intrerupere) şi fap- 
tul că nu respecta nici sărbătorile legale vorbesc în acest 
sens, Dar ce exces vrednic de admiraţie și totodată mustrător 
pentru tendința exact opusă a atitora ! 

Exerciţii de seminar Philippide nu făcea, şi constatarea 
surprinde la un om care și-a desăvirşii studiile în Germania, 


=i 


15 


i mijlocul principal de i- 
Foarte probabil că la 


inde seminarul era şi mai este în 


ițiere a studentului în tainele stii 


înce putul carierei sale didactice universitare nevoi inţe- 
lor seminariale nu se simțea, pentru motivul că Ma e jiu 
dengilor era foarte redus, Pe dealtă parte calitatea celor mai 
mulți din ei se ridica deasupra mijloeiei. In vremea aceia un 
absolvent de liceu se înseria la o segţie determinată a Facul- 


tăţii de Litere şi Filozofie, aşa cum altul se inscria la Mate- 
matici: simțea în el aptitudini pentet acea specialitate, iar nu 
e e fiindcă i s'ar fi părul mai ușoară. Dar cred 
că ide Wa vrul să introducă ex ițiile de seminar şi 
din altă pricină. Am pomenit de di l lui pentru forma 
fără fond. Sint convins că veden în sedi atele seminariale, asa 
cum aveau ele loc în condiţiile déla noi, satisfacerea “unei 
forme, și atita tot, Nu știu dacă. dind această explicaţie, gre- 
esc prea mult și în ce priveşte aprecierile lui. drd: 

Cu toate acestea, Philippide își eunostea bine elevii și 


şiia să-i cîntărească cu mare precizie Preţuia în deosebi ca- 


$ 


„mai apărut în rominime”, Din această 


lităţile pe care le puteți bănui usor a m. d e j- i 
țat personalitatea; preţuia seriozitate JA Aenne periere 
țelepeiunea), munca si modestia. Ave: oroare de „genii” 
cum rezultă, între altele, şi din afi tatin, surprinzătoare, 
dacă vrefi, prin severitatea şi excluzivimul ei, pe care o face 
tot în Specialistul romin, unde supună unei critici nemiloase 
intreaga viață culturală a Rominilor din sce. XIX: Să ne 
tot mai tare în cap ideia, spune el la un moment dat, 
că dela Ştefan cel Mare pănă astăzi nic umbră de geniu n'a 
„Care aveau altă concepție despre... geni iat ema 
tat de dinsul, şi tot pentru asta numărul celor ce l-au sic 
Pină la sfirșit nu-i din cale afară de mare. In conformitate 
cu Întreaga sa filozofie, Philippide căuta să stimuleze munca 
acelor studenți care i se părea că Slă la încercări mai 
grele; le arăta foarte lămurit incă dela Început că activitatea 
ştiinţifică nu poate fi nici distracție, nici satisfacerea unei 
ambiţii, ci însemnează muncă neintrezaptă şi adesea nu toc- 


„mai plăcută; că, inainte de a trata o pemi oarecare, se 
Li 


„Mine, cit și în acela al disciplinelor ijutătoa re, 
„Meroase din cauza influențelor străine e 


impune o pregătire temeinică, atit în 


eniul filologiei ro- 
ire, așa de nu- 
e ] care Sau exercitat a- 
ra limbi astre "t étc. Şi i i 
I “era A noastre, ete. éte. Şi numai dupăce un tînăr 
ea cu succes aceste probe preliminarii obținea u- 


rea să studieze ie însuși ori fi 
da studieze o chestie aleasă de el însuși ori fixată 
faptului deja amintit, că pe vremuri 
La dapu „că pe ur în - 
oilor Mae i la Filologia Romină era Furt male. tt 
ave Posibilitatea să-i cunoască bine cu prilejul exame- 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


nelor, care se prelungeau cu mult peste limita obișnuită şi st 
transformai adesea în adevărate colocvii. Cine se distingea. 
se bucura de un tratament special, își putea, de pildă, permite 
să-] viziteze acasă şi să stea de vorbă cu dinsul. (Astăzi, cing 
nu se prea respectă distanța care trebuie să existe, într'o & 
numită măsură, dela profesor la elev. acest amănunt poate 
surprinde şi provoca chiar zimbete. Inainte de războiu nu 
era aṣa. Toţi profesorii, ca şi toţi studenţii, se purtau unii faţă 
de alții în chipul arătat aici, Dealtmintrelea, după răzbuiu. 
Philippide însuș şi-a schimbat atitudinea, cedând... ritmului 
celui nou). Deaceia discipolii lui contează in știința filologică 
rominească și, ținind samă de condițiile mai puţin favora- 
bile în care au fost nevoiţi să lucreze, ei, în special cei ce au 
izbutit să-si facă un nume, sint mai numeroși decit ai celor- 


lalţi învăţaţi români de aceiaş specialitate. 
i] 


Imi mai rămine să mă ocup de activitatea pur ştiinți- 
fică a lui Alexandru Philippide, adică de opera sa scrisă, 
Voiu incerca şi aici o caraderizare generală, în care să aşez 
apoi, ca întrun cadru, dive le lui lucrări. Pregătirea ştiin- 
țifică şi-a fācut-o în vre atotputerniciei junimiste, adicii 
in jurul anului 1880. Dau termenului „junimist” o accepție 
largă, înțelegind prin el mal ales criticism: lupta contra tutu- 
ror produselor artificiale şi false din domeniul intregii ews 
tre activităţi intelectuale, lupta contra formei fără fond. ) 
atmosferă usămânătoare exista însă mai de mult. Se ştie câ 
incă de pela 1840 scriitori moldoveni ca Russo, Kogălni- 
ceanu, Alecsandri, au luat faţă de chestiile care se puneau 
atunci la ordinea zilei atitudine critică. lar cind „Junimea 
era pe sfirşite, fiindcă cei mnai însemnați reprezentanți ai ci 
se stabilise la Bucureşti, se Îvește mișcarea dela „Contempo- 
ranul”, şi mai îndirjită contra racilelor timpului. Accastà 
stare de spirit convenea de minune temperamentului bătâios 
al lui Philippide. Aşa se explică deee polemica alcătuește o 
hună parte din activitatea lui ştiinţifică. Nu numai în e ră 
propriu zis polemice. cum sînt discuţiile cu Hasdeu, Spec o i- 
stul romin, Un specialist romin la Lipsca $. a. € şi în gară 
pozitive punctul de vedere critic se manifestă cu putere. Să 
se compase, de pildă, numeroase pagini din Principii de 
toria limbii sau partea finală extrem de întinsă din Originea 
Rominilor I, unde discută părerile învăţaţilor romîni şi slri- 
ini care au cercetat aceiag problemă. e E A AA i 

Polemicele lui Philippide se caracterizeaza prin vervă $ 
humor sănătos, prin logică strinsă și printr'o viziune căii u 
slăbiciunilor adversarului, pe care știe să le exploateze Și sä 


Di mea o > 


ALEXANDRU PHIL 


17 


LR. BE — - ALIT 


te, Deasemenea tre- 
pre curajul mare pe 
juncea pentru ade- 
cercuri mai largi, 
pentru foarte mulţi 
pntestat, al ştiinţei 
a făcut să se ridice 
reţul său pentru for- 
om extraordinar de 
țifică severă, întrucât 
aci), cădea adesea în 
pla cu atit mai uşor, 
eu dispus să cam 


hiciuiască cu o ironie adesea ni 
buiesc reamintile cele spuse mai $ 
care i-l dădea, in primul rînd, fir 
tinăr, aproape necunoset 
e nu sa sfiit să atace pe Ha 
din timpul acela suveranul 
j filologice (şi istorice). Ceis 
impotriva acestui savant a fost iarăg 
ma fără fond: Hasdeu, incontestabil 
înzestrat, dar lipsit de o pregătire şi 
wavea scoală, cum se zice (era auto 
exagerări fanteziste, lucru care se ini 
cu cit era şi poet, și totodată se arălă mi 
jongleze cu vastele însă nu tocmai solidele sale cunoştinți în 
multe domenii. pi 
Altă caracteristică a pregătirii Iul. 
"este următoarea, Pela 1880, cind își 
şi ceva mai tirziu, când se duce în steăinătate, știința limbii 
era dominată de scoala necogramaticilor, Philippide s'a for- 
mat în spiritul acestei şcoli, şi ducă-l Bbvoie de o probă pal- 
pabilă, ajunge să citez prelucrarea alibde originală, sub titlul 
Principii de istoria limbii, a cărții Prinzipien der Sprachge- 
schichte de Hermann Paul, întrun admit sens adevăratul 
teoretician al neogramaticismului. = 
„Se ştie că această şeoală asimila fenomenele lingvistice 
„elor naturale: fiind un organism viuslimba se conformează, 
„în evoluţia ei, unor legi determinate, foarte asămânătoare, 
ba chiar identice cu legile din natură adică oarbe şi meca- 
nice, intocmai ca acestea. Fa 

| Deasemenea se observă la neogra 
dință spre istorism: lipsă de interes, cë 
stările lingvistice actuale, în schimb atenție mare pentru epo- 
cile trecute ale limbajului omenesc. T 
Alexandru Philippide a fost. în general vorbind, toată 

viaţa un neogrumatic, Și dacă a făcut mai puţin caz de legile 
fonetice şi lingvistice, decit ncogramalieii din Apus, punctul 

de vedere istorie a predominat în achvitateu sa ştiinţifică 
pină la excluderea aproape compleeciă a stărilor lingvistice 
 metuale. Este drept că lua des în considerație graiurile romi- 
nesti de pretutindeni, așa cum se prezintă ele în timpul de 
Šată, însă întoldeauna numai pe bază de texte, iar in raport 
portanța pe care o acorda fazelor anterioare ale limbii 
i, atenţia pentru graiul viu este neînsemnată. Mai 
ni se pare faptul că, în dis sale lingvistice, nu 
făcea aproape de loc apel la limba vorbită, comună sau po- 
pulară, pe care o cunoştea aşa de bine Trebuie stărui! totuş 
asupra umănuntului foarte important că, printre corifeii ne- 


aeaee ca 


= 


Alexandru Philippide 
mină studiile, precum 


atici o puternică ten- 
puţin practic, pentru 


18 "VIAŢA ROMINEASCA 
= 


ogramaticilor, Alexandru Philippide și-a ales drept model pe 
Hermann Paul, cel mai puțin neogrumatie, adică cel mai filo- 
sof dintre toți: în contradicţie flagrantă cu școala căreia a- 
parținea, acest lingvist s'a interesat necontenit de factorul psi- 
hic al limbajului omenesc, a înțeles că limba nu trăește decât 
prin indivizii vorbitori şi că, prin urmare, evoluția ei atirnă 
in primul rind de sufletul omului. Constatarea aceasta nu 
surprinde pe cei care au urmărit deaproape activitatea știin- 
țifică a lui Philippide: în loată opera lui se vede învățatul 
preocupat de idei generale şi bucuros să descopere întro se- 
rie de fapte lingvistice elementul mai mult sau mai puțin per- 
manent. Citez în special Principii de istoria limbii,- polemi- 
cile și articolul Coincidențe din „Viata Românească” pe 1915, 
Tot ca o influență neogramatică trebuie socotită insem- 
nătatea pe care o acordă Philippide fonecticii. Din moment 
ce udmiţi legile fonetice, legi conform cărora se modifică su- 
netele unei limbi date, este firesc ṣi necesar să cunoşti bine, 
din acest punet de vedere, mecanismul limbajului omenesc, 
să-ți dai precis şi sigur sama de modul cum funcționează or- 
nunele vocale. Aşa au făcul numeroşi neopgramatici, aşa a fă- 
cut si Alexandru Philippide, Iar dacă studiul aproape exclu- 
ziv al sunetelor, ca si cum întreaga vorbire sar reduce la ele. 
Irebuie condamnat cu tărie, ca orice exagerare, ostenelile pe 
care şi le-au dat atiţi reprezentanţi ai scolii neogramatice 
pentru lărgirea și uprofundarea cunoştinţilor de fonetică 
merită toată lauda, Philippide a fost cel mai mare fonetist al 
nostru, desi n'a publicat lucrări speciale de fiziologia sunete- 
lor, —- tinen însă, din trei în trei ani, un curs admirabil, care 
putea fi imprimat în orice moment. fără nici o modificare, 
si cu siguranță unul din puţinii buni fonetisti ai Europei, 
Altă notă distinctivă în formaţia științifică a lui Philip- 
pide este erudiţia-i aproape enciclopedică, produs al almos- 
ierci în care şi-a desăvirşit pregătirea. dar și al curiozității 
sale nemărginite. Bogăția, soliditatea și felurimea cunoștin- 
ților acestui învăţat uimeau cu drept cuvînt pe oricine. Con- 
cepea filologia în sensul cel mai larg posibil: „Acea parte a 
Istoriei, care are cu ohiect de expunere viața omenească în 
toate manifestările sale”, spune el în Introducere în istoria 
limbii și literaturii romiîne, pag. 7, si se conforma cu stric- 
teţă acestei definiţii, Orice ramură a științei filologice îi era 
familiară. Cu deosebire îl atrăgenu limbile și literaturile an- 
tice, pe care le stăpinea ca un adevărat clasicist și le-ar fi pu- 
tut preda cu aceiaș competință și strălucire ca și propria sa 
materie de învățămînt. ‘Fot așa filologia romanică, de care 
nu trebue și nici nu poate fi despărțită filologia romînă. De 
aceia Philippide avea oroare de specializarea strimtă și exa- 
gerată, pe care o observa la marea majoritate a filologilor ro- 


“mini şi străini. Nu-i o simplă intin 


st În asemenea condiţii apare 


19 


timplare că două Ric ol mat 
celebre scrieri polemice ale sale poartă titlul Spe ro- 
min, respective Un specialist r să la Lipsca, şi, dacă înţele- 
sul pe care-l are aici termenul „specialist” diferă întrucitva 
de cel curent, disprețul pentru specializare, pentru mărgini- 
iea aceasta Într'un domeniu tot mai restrins, nu-i mai puțin 
vizibil. | Mai 
Mină în mină cu calităţile enumerate pină aici merge 
încă una, cea mai importantă, poale, la un filolog care-și me- 
rită numele. Este acribia, grija pentru exactitate și precizie, 
atenția deopotrivă de vie pentru Merurile mari, ca și pentru 
ele mărunte, informaţia sigură şi bogată, care să epui- 
izeze complect problema în discuție. La Philippide această 
acribie se extindea și asupra formei, lucru iarăș cam rar la 
confrații noștri de pretutindeni. Mirmația că stilul este omul 
se dovedeşte a fi în cazul lui, forie adevărată: nu se poate 
inchipui un stil mai original, după cum este greu de găsit o 
personalitate mai puternică decit lui. In felul de a scrie al 
tui Philippide se oglindește miniial cultura sa enciclopedi- 
că: din elemente străine, mai alegelasice, adaptate la spiritul 
limbii noastre și îmbinate cu rominești, în special po- 
pulare, el a știut să creeze un stilă cărui amploare aminteşte 
de fraza latincască şi a cărui frăgezime este tot atit de plă- 
_cută ca la Creangă sau Neculce. T 
rească întinderea relativ 
mică a operei lui Philippide. Unwm, care ține să studieze și 
să mediteze indelung tot ce spună nu poate serie mult, chiar 
dacă ajunge la o vristă înaintată Cărţi propriu zise are nu- 
mai patru: Introducere în islorialimbii și literaturii romine, 
Principii de istoria limbii, Gra ta elementară a limbii ro- 
mine și Originea Rominilor (în dä mari volume) Adăugind 
la acestea studiile (unele din el&dhtinse), articolele, recen- 
siile, etc., numărul paginilor lăsată de Philippide se ridică de 
abia la câteva mii, Este drept că du rămas dela el și manus- 
crise, în primul loc Dicţionarul limbii romine (literele A. B, 
€ şi o mică parte din D), Curs defiziologia sunetelor şi Curs 
«le introducere in știința limbii, poale ṣi alte lucrări necunos- 
cute mie. Dar chiar cu acestea, Philippide stă. supt raportul 
“cantitativ, în urma ultor filologi romini. 

In schimb. valoarea operei săle este neobisnuit de mare. 
Evident că diferite afirmaţii și concluzii răspindite dealun- 
agul scrierilor lui nu se mai pot menținea astăzi, înainte de 
te pentrucă se bazează pe un material prea redus și nesi- 
așa cum i-l punea la îndemină staren din acel moment 
adiilor noastre filologice. Aceasta si este soarta, întrun a- 

sens nedreaptă, a lucrărilor științifice: să fie, grație 
legii firești a progresului, depășite după o trecere oarecare 


f KA 
20 VIAȚA ROMINEASCA : 


de timp, şi nu numai în domeniul filologiei, mai puțin solid, 


fiindcă-i prea subiectiv, Dar alături de lucrurile fatal pieri- 
toare, cite altele pe care avem dreptul să le socotim defini- 


4 


tive! Mā gindese mai cu samă la Originea Rominilor. lată o 1 
operă pe care n'o putea duce la bun sfirșit decit Alexandru 


Philippide, pentrucă nimeni nu poseda În acelas grad ca ci 
culitățile pomenite mai sus și care, eu deosebire pentru o lu- 
crare ca aceasta, aşa de grea in toate privinţele, sint indis- 
pensabile, Se poate spune, fără teamă de dezminţire, că prin- 
cipalele concluzii ale lui Philippide cu privire la originea po- 
porului și limbii romineşti (unde, cînd și cum Sau format) 
vor răminea, Numai admiţind că s'ar descoperi izvoare ne- 
cunoscute astăzi și în contradicţie cu cele existente, părerile 
expuse în Originea Rominilor ar putea fi zdruncinate, Dar 
nu sint motive de îngrijorare: am emis o simplă ipoteză, 
care nu se va realiza, cu siguranță, niciodată. Absolut nou şi 
extrem de fecund în consecinţă este următorul procedeu uti- 
lizat de Philippide. In lipsă de documente istorice, relativ la 
condițiile in care sau dezlipit dela locul lor de baştină 
diversele ramuri ale Rominilog, autorul a trebuit să se bazeze 
pe limbă, comparind între ele toate dialectele romineşti, Re- 
zultutul este surprinzător, deşi concordă, în general, cu anu- 
mite indicaţii de natură istorică, Strămoșii Bănăţenilor, ai 
Ardelenilor de vest şi nord, ai Bucovinenilor, Moldovenilor și 
Basarubenilor au străbătut, în total sau în parle, aceleași 
drumuri, pănă s'au fixat ucolo unde găsim pe descendenţii 
lor de astăzi, şi au pornit din acciaşs regiune a Peninsulei 
Balcanice ca si cei mai mulţi dintre Olteni. La rindul lor, 
Muntenii. Ardelenii de sud si Oltenii răsăriteni au urmat iarăş 
un itinerar identic, dar diferit de al celuilalt grup de Ro- 
mini, . 

d 


Nu pot sfirşi această unaliză fără să insist puţin asupra 
intimplării, i-uș putea spune chiar minune, care a jucat, mi 
se pare, un rol holăritor în soarta marelui nostru invățal şi 
profesor. Am văzul că bunicul său după tată cra străin cu- 
ral. Şi lotuş, în curs de două generaţii, nu numai că asimila- 
rea sa făcut în chip desăvirşii, dar un descendent al acelui 
băetan, plecat dela poalele Pelionului, pentrucă nu se sim- 
ea bine între ui săi. — nga spunea Alexandru Philippide. 
cind se gindea, in clipe de amărăciune. că ar trebui și el să 
se expatrieze, dacă l-ar fi lăsat inima, — a dăruit neamului 
rominese opera cea mai națională din punctul de vedere al 
obiectului şi al preocupărilor. Să binecuvintăm Providența, 
care pune la cale astfel de lucruri, iar cei ce cred orbeste în 
teoria fiziologică a rasei să ia aminte, IORGU IORDAN 


? 


"E ziua de Floralii, e Romada flori gâtită, 
Spre circuri se revarsă mulțimi a nveselită, 


Trec cete'nlânțuite în dans de bacanale : 
"S 
O Taliarche, vino: trec albele vestale!.., 


- 


Sub văl o buclă blondă şi x! de ametistă, 
Cu galeşă privire pe fața pală tristă 
O să-ți rechieme iarăşi nop pu uri neuitate, 
Cind tu sorbeai cu sete, pe buze'nvăpăiate, 
Acea iubire câre! nici zeii mu rezistă : 
Iubirea de vestală cu ochi e am tistă. 
ia 

e fildeş trimis ţie, 
lui Mars cimpie, 


A fost un vis, prin poarta 
Sau fost-a chiar aevea, când 
Mai falnic ca un Febus c e ucis balauri, 
Tiecuşi în carul mindru şi 'nc aunat cu lauri? 
In jurul tău efebii, cuprinşi a de beție, 

Îţi aclamau triumful în a! i Mars cimpie. 


lar tu, frumos ca zorii Ol ; i, pe față 

Purtai nestins tot dorul de dragoste şi viaţă. 
Pe buzeie-ți carmine sbu zi 
Pe când pe alba-ți togă se ea o floare, 
O floare din acelea ce'n 
O floare ce-ţi dă sete de 


22 VIATA ROMINEASCA 


Í ES EI E DE e EC E RE 


Cite de-atunci schimbat-au a Parcei negre fire!.. 
Şi tu, o Taliarche, din sacra ta iubire 

Sorbişi mereu cu poftă şi veşnică'nscetare. 

Fără să simți cum viața din trupul tău dispare, 
Sorbişi, pină cînd jalnic grozava ofilire 

Iți stinge-acum şi viața şi sacra ta iubire. 


Dar iată fata pală cu ochi de ametistă!.. 
Vin. Taliarche, lasă-ți orce gândire tristă 
Şi spune-al tău adio frumoaselor vestale. 
Dă-ţi ultima'nchinare iubirei triumtale, 
Acelei iubiri cărei nici zeii nu rezistă : 
Iubirea de vestală cu ochi de ametistă!... 


L M. MARINESCU 


O sufragerie ca toate suf: iile, In fund ușe cu două 
canaluri, din care unul e de “În dreapta ușă. Tot spre 
dreapta + masa pusă cu două t i, unul in cap, altul la 
dreapta. In stinga o mare fereastră deschisă prin care se re- 
parså soarele. Ceasul 12 și % saut r 4. s 


IONICA (se intoarce Soane cu 
și gălăgios). — Mamă!... Mamă!.., 
MAMA (placid din odaia din d 
IONICA. — la vino 'ncoa să 
MAMA (calm). — Stai niţel! 


IONICA (enervat). — Ei, astediStai nițel!... Haide vino, 


nu mă face să te aştept, H 
MAMA (apare în pragul ușii e pat cu ochelarii pe 


nas, e mioapă ca și [iul dar ca și poartă ochelarii în pu- 
blic, cu o bucată de madipolon într'o mină şi cu foarfecile în 
alta, calm). — Ce-i dragă? ipe 

IONICA (punindu-și mîna în fold şi aruncind capul pe 
spate intr'o atitudine de cuceritor), Ce zici? 

MAMA (vesel), — A! Ţi-ai luat pălărie? 

IONICA (tot așa). — Hm? Cum mă găsești? 

MAMA (ca să-i facă plăcere). — Straşnie!... Cit ai dat 

ea? ? 


IONICĂ (evitind întrebarea). — Ce zici? O să-i plac? 

MAMA, — Cui dragă? n 

IONICA (îmbrățișind-o, iute). — Ţie, măicuţă ! 

MAMA (îl amenință cu degetul şi-l priveşte lung, apoi 
intoarce pălăria în mină și o privește în fund). Dela Old En- 
gland (pronunţă franțuzește, cu actent foarte elegant). Are 
lucruri bune acolo, cit ai dat pe ca? 

IONICĂ (parcă-l ciupeşte cineva). — Mamă! 

MAMA (repede, îngriiată). — Te doare ceva ? 

IONICĂ (calm). — N'o mai ` așa, că mi-o strici! 
„MAMA (zimbește), — Păstrătot mai esti! Văz eu că nu 
vrei să-mi spui cât ai dat pe ea, oi fi aheltuit mult. 

TONICA (răsfăţat). — Vrei nemi faci să pling, măicuță? 


IZA 


, .— Nu dragă, dar nu-mi place să te ascunzi de 
mine, Parcă cine știe ce face. (Ușa din fund se deschide 
şi în ea se arată servitoarea Marița). 


24 VIAȚA ROMINEASCA i 
a ERA a i ZE E ERE IE 0 a E IEI CA MIE a e 

IONICĂ (sărind dela loc). — Marița! Fă bine și serveşte 
la masă! (plingător). Mamă, mor de foame! (luindu-i foarțe- 
cile din mină), Lasă astea! 

MARIȚA (care-i servitoare nouă). Conijà, mă rog, ce 
să servesc mai întii la mas, zupa cu găluști sau friptura? 

IONICĂ (eu explozie). — Bravo, Mariţo! Aşa, Mariţo!... 
(crescendo). Bravo, Mariţo!... (ăi aruncă un miez de pine în 
cap, rizind cu hohote, Marija rămine im pietrită, lonică, făcin- 
du-se deodală serios și indulgent), Adu friptura, Marito! (se 
așruză la masă). 

MARIȚA (Irezindu-se, se precipită spre uşă), — Da, dom- 
nule ! Ă 

MAMĂ (jumătate supărată, jumătate amuzată). — lo- 
nică)... (cu autoritate). Mariţo! 

IONICĂ (cu un aer de disprej caraghios, spre Marița). 

Ce oameni suciţi! Așa, Marito? f sbucneşte iar în hohote). 

MAMA (dogmatic). — Mariţo, să știi de-acum înainte: 
cind e supă, supa o aduci întii la masă, apoi minearea care 
mai e şi tocmui la urmă de tot friptura. Auzi? 

SERVITOAREA (/ascinată de Ionică, cu ochii la el, fără 
să fi auzit ce i sa spus). — Da, mă rog! 

IONICĂ (serios, firind-o). — Ai înţeles, nu-i asa? Acum 
adu friptura! 

MAMA (emervală, dela locul ei). — lonică, le rog să le 
linișteşti ! 

IONICĂ (fără să-și ia ochii dela servitoarea împielrită). 
Aşa, Muriţă. friptura întâi! i 

MAMA (autoritar, lovind puţin în masă). — Marito, adu 
supa |! 

SERVITOAREA (irse bruse, trintind ușa şi mormăind), 
Dracu să vă mai înțeleugă! 

MAMA fințepată, sărind dela locu! ei). Marito! Te rog 
să n'o ici dela 'nceput cu obrăsniciile! Mic nu-mi plac servi- 
toarele care răspund! Dacă vrei să stai la noi, ai să fii cuviin- 
cioasă, ducă nu... 

IONICĂ (calm, punindu-i mina pe braţ). — Predici în 
pustiu, miman! 

MAMA (montată). -—— Să ştii, lonică! Incepi să mă aga- 
sezi. Ce sînt aerele astea pe care le iei? Te joci eu servi- 
torii ? 

IONICĂ (cu un suspin şi-o strimbătură, punindu-şi şer- 
vetul jos). — Uff! (montindu-se și el). Dacă te cerți cu toate 
servitoarele şi le schimbi la două săptămâni! 

MAMA (eu greutate şi amenințare în glas). 
rog să nu-mi faci tu mie observaţii! 

IONICĂ fobrasnic). — Da, nu-i uşa? Să-mi faci numai 
tu mie! 


lonică, te 


i 


"cuminte! la să-ţi văd ochişorii! ( 


MAMA (foarte iritată) 2 
IONICĂ (gata de lupă) 
MAMA (aducindu-și subit 
puțin). — Cât ai dat pe pălări 
IONICĂ (cu o erclamaţie 
minile la cer întrun gest de 
mânile să-i cadă peste masă, 
După atita osteneală (stă un bu 

MAMA (face pe indiferenta, 
nică! (lonică tace). lonică!... 


mișcală dela loc, se pleacă peste 
tea). lonică!!,. Ce sint pra 


ai uitat? (ridică 
are mută, apoi iși lasă 
ppasă NA pe ele). — 


mp aşa 
subit, cu grije). — lo- 
pățit fonică? (se scoală 
iih lui, cearcă să-i ridice 
astea? Haide, mamă, fii 
Hä cu el ușor). Lasă că 
me să-ţi dea mama alți bani după masă. Cât îți trebue ţie ? 
ai ? Să 
IONICĂ (răsfăfat, fără să ridice capul), — O hirtie. 
MAMA, — Bine, dragă, lasă, Bu mai fii supărat. Dacă nu 
ţi-o da mama țiel.. Parcă mai pr altcineva? (il min- 
gie şi-l sărulă pe p z3 
IONICĂ (intro mişcare bruscă, c 
bucnind intrun hohot de ris). 
zău, măicuţă dragă! (o sărută eu f 
(Cortina. Ce s'o mai fi întim plai 


AE de după talie, is- 

-Proastă mai ești, măicuţă! 

fenezie). 

pe urmă nu mai știu). 

IGENA FLORU. 
> 


CO PP FELSA 


ELEXA NDER U 


Iţi pleci căpşorul tău spre mine'ncet, 
Infiorare moale de atingeri ; 
Catifelată blană, ca de ied 

Şi-un vag suris din țara ta de îngeri, 


Imi rup hirtiile pe cari însemn 
Fugarnica plămadă de gindire ; 
Răşina înghețată'n răni de lemn 
Tu mi-o topești cu vocea ta subțire. 


Un bazm,—cu nu ştiu cine l'a urzit 
Atit de cizelat în stil și formă. 

Ochi scumpi, — doi stropi din înfinit,— 
Dumnezeirea'ntr'o sublimă ciornă. 


Zadarnic tcriu ; observ că mă repet ; 
Mi s'au ascuns şăgalnicile muze. 

Cum îți pleci capul înspre mine'ncct 
Simt şoapta unei rugăciuni pe buze. 


ALEXANDRU CEUŞIANU 


M E A 


CEUŞIANU 


Strigătului „Scrieţi băcţi, numai scrieți", scos de Eliad 

rare ca în zilele noastre. EA 
Astăzi „băeţii” scriu, nu se i 
şii scriu bine: alții, — bine de f 

Intre ei si miile de cititori 
nu editorii? 

lată dece către editori s'au indreptat de curind toți 2- 
ceia pe cari soarta cărții romineşii Îi interesează. 

Abia înapoiaţi dela Bruxelles dela marele Congres ce-a 
întrunit pe reprezentanţii atitor Însemnate institute de e- 
ditură din capitalele Europei, — edit romini au fost 

uşi în fața unor chestiuni pe care au trebuit să le dezbată 
microfon, în prezența invizibilă a zeci de mii de ascul- 


acum un secol, niciodată nu i si uns cu atita infrigu- 


ñ. Unii dintre din- 


a cine su facă. dacă 


iti întreaga luare- aminte. 
esien si rețete pentru tămă- 
duirea crizei de care — pe ulocurta — pătimeşte și cartea. 
Dar din remediile acestea, unele m pol fi desprinse din 
marea operă de locuire de care are nevoe întreaga socie- 
tate, cu atit mai mult la noi, unde analfabetismul stăpi- 
neşte o imensă parte, din populația rurală cu deosebire. 
Totuş, din răspunsurile pe cari noi, înfățișind institutul 
de editură ul „Adevărului”, le-am dat la Hadio se va vedea 
— sperăm — cari sînt sfaturile ee — confruntate şi com- 
plectate cu cele ale confraților întru editură — pot fi de 
pe acum aduse la 'ndeplinire, și cari sint, pentru moment, 
numai material documentar și experiențe pentru remedii 
definitive viitoare: 
— Ca editor de carte rominească, cum vedeţi rezolva- 
rea problemei cărții, din punctul de vedere al răspindirii 


„ei în massele populare? 


= — Este o problemă care priveşte atit instituţiile de cul- 
tură, care sint editurile, cit și statul însuși. Editorii cunosc 
bine condiţiile literare şi technice, pe care trebue să le înde- 
plinească o carte spre a trezi interesul pentru lectură și e 
satisface gustul, odată deşteptat, faţă de cuvintul tipărit. Prin 
indeletnicirea lor, ei sint în contact permanent cu publicul 


24 15 VIAŢA ROMINEASCA! | CLA 


care citeşte şi cu cel care ar voi si nu poale să citească, Nu- 
mai o colaborare între stat si editor poale duce la o mai 
mare răspindire a cărţii în massele populare. Cunoaștem 
toate greutăţile financiare ale statului. Totuşi, din puţinul 
de care dispune, sar putea găsi sumele necesare pentru a 
se cumpăra volume, care zac astăzi — sumedenie — în de- 
pozitele editorilor, Aceste volume ar trebui trimise în spe- 
cial şcolilor rurale, care asaltează toate editurile cu cereri 
de cărți gratuite, ecreri care din nenorocire nu pot fi satis- 
făcute. Sar obține şi un preţ mai redus al cărţii și sar a- 
juta, într'acest chip, la răspindirea ei, învățătorii căpălind 
instrucțiuni de a răspindi cărțile primite printre săteni. Un 
exemplu lam citit de curînd: d, lacovlov, fostul primar al 
Botosanilor, a cumpărat un număr de peste 1500 de cărți 
pentru bibliotecu comunală populară din localitate, Cărţile 
cumpărate, spune d-sa, „reprezintă aproape tot ce sa scris 
original in româneşte, căci o bibliotecă nu trebue să cuprin- 
dă cărţi selecţionate numai prin conținutul lor literar in- 
trinsec, ci și dintre cele ce au valoare sub raportul docu- 
mentării istorico-literare”, D. Incovlov își arată mulțumi- 
rea de-a fi pus „jalounele unii început, care va trebui să 
continue pentru cinstea orașului Botoşani”. 

Răspindirea cărții la sate este o poruncă a culturii, 
Ce soluție vedeți în această privință? 

Hăspunsul In această Întrebare l-am dat adineauri. 

Stocuri întregi de literatură minunată dela „Povestea Vor- 
bei” lui Anton Pan pină la culegerile de povestiri reconfor- 
tante și hazuri din zilele noastre, aşteaptă în magaziile edi- 
turilor să fie distribuite, prin primării, sătenilor ştiutori de 
carte și bibliotecilor scolare și pe unde sint — şi spita- 
lelor rurale. 
Sufletul şi mintea lumii din fabrici, din ateliere, dela 
periferiile orașelor sint sccătuite de fascicole pornografice, 
fascicole de roman senzaţional sau de aventuri banditeşti. 
Dos. cum vedefi un mijloc de a stirni acest flagel al con- 
ruperii cititorilor şi de a se răspindi în mijlocul muncitori- 
lor cartea cea bună, cartea literară, cu substrat moral și 
educativ? 

In ce priveşte faseicolele pornografice, lumea trebis 
să fie de acord că răspindire» lor este un flagel, Există o 
lege împotriva pornografiei şi în multe cazuri a și fost a- 
plicată. Sanecţiunile în această privință ar trebui să fie cit 
se poate mai severe, Acest gen de literatură nu găsește însă 
multă căutare. Sa putut observa, în ultimul timp, câ pir 
cerea romanelor așa zise pornografice a cam încetat. Alia 
este situația în cecace priveşte fascicolele de roman seti- 
zațional sau de aventuri. Capodoperile lui Alexandre Du- 


g 


\ 


= contribuție la bibliografia unei perio 


y 


nerva” au pierdut și pierd zilnic 

bliotecile de aventuri, ciștigă te a 

„de prisos. Trebue să fim în pasul vmii. Și depinde numai 
de editori şi autori ca să nu se dep scască limitele de unde 
| 


„4 


CARTEA. ă DI e J A: | io 


mastatāl, ale lui Eugene Sue sin 

europene. Cine n'a citit „Contele i 
Muşchetari”, Misterele Parisului”, 
d. Şi romane scrise de Dickens 
cum „David Coopertield”. 

— Nu mam gindit la aceste 
fascicolele romanului senzaţi 
păriturile prezentate într'o li 
subiecte care îmbolnăvesc suflei 
Nu găsiți că din pricina răsp 

ătoare, suferă şi cărțile bune 
larizare ? 

= — Desigur. Bibliotecile eftine a 
„Bibliotecii pentru toţi”, „Bibli 


X 


raduse in toate limbile 
Monte-Cristo”, „Cei trei 
ovul rătăcitor” ş. a. m. 


t în fascicole, pre- 


ere cind am pomenit de 
4 de aventuri, ci la ti- 
minească schiludită, cu 
secăluesc imaginația. 
arestor fascicole dău- 
i ales cele de popu- 


popularizare, în felul 
| Dimineţii” sau „Mi- 
interes. În schimb. bi- 
le osindim? Ar fi 


literatura incetează cu totul şi înce numai aventurile. Este 
cam acelaş lucru care se întimplă W film, O operă cu oricît 
de bune tendințe pedagogice, dacă este aridă și neliterară, 
nu se poate compara nici pe dede 
care se slujeşte şi de materialul § 
carea unor lucruri menite să insi 
checrea morală este bine so lasi c 
gur. Cititorul de romane senzaţioi 
tor de literatură superioară si € 
breanu sau Ionel Teodoreanu a 
că prin literatura de haiduci a 
prin cea a lui Panait Macri. Aș 
mai mult ori mai puţin deochiată, este apanagiul unei pã- 
turi zisă mai subțire, decit al pălurii muncitoreşti. 

— De cind aţi înfiinţat editur 
tipărit? F 

— Dacă ar fi să Înşirărm nume 
mini şi titlurile acelora dintre open 
tate de noi, am rupe prea mult diy 
drul jurnalului radio problemei e 
în scris, am ocupa un enorm Spa 
Dar cum şi bibliografia este 0 ş 


e cu un roman viu, 
tional, pentru remor- 
ască și să educe, In- 
iorului să şi-o tragă sin- 
le devine cu timpul citi- 
a către Sadoveanu, Re- 
iebuit fatalmente să trea- 
HN. D. Popescu și chiar 
iai adăoga că picanteria 


ce scriitori romini ali 
+ 


“minutele rezervate în ca- 
Ar e a n 


“dle revistă sau jurnal. 
Hä, iar un catalog e p 
ide de timp, încercăm 
„9 enumerare: | 
Regina Maria, C. Ardeleanu, E C. Atanasiu, Jean Bart, 

N. Balzaria, Martha Bibescu, A. Bădăuţă, G. Călinescu, Lu- 
dovie Daus. Victor Eftimiu, Gala Galaction, G. Ibrăileanu, 
„4 St loachimeseu, Barbu Lăzăreanu, lon Minulescu, T. Mu- 
- şatescu, Marta Rădulescu, Liviu Rebreanu, M. Sadoveanu, 


Pap a 5 > 


30 VIAŢA RUMINEASCA 


PERETI re PI E RU e 


H. Sanielevici, Damian Stănoiu, Const. Stere, T, Teodorescu- 
Braniște, Dem. Teodorescu, Dr. Ygrec. Dacă am omis cumva 
pe cineva, îi cer ertare. Majoritatea operelor editate sint ro- 
mane. Voi releva totuşi volumul d-lui Atanasiu, „Pagini din 
istoria contemporană”, splendida lucrare a d-lui Bădăuţă, 
„Privelişti Rominești”, piesa „Titanic Vals”, care a obținut 
succesul cunoscut la Teatrul Naţional, studiul d-lui Barbu 
Lăzăreanu „Umorul lui Hașdău”, lucrarea stiinţifică a d-lui 
Henric Sanielevici. 

Ați avut vreodată incidente cu scriitorii ? 

Cu vreunul editat de noi, nu. In afară de micile in- 
cidente absolut inerente legăturilor dintre editor şi scriitor, 
Siguranţa scriitorului că volumul lui va avea un sueces de- 
sāvîrşit; teama că se tipăresc prea puțin exemplare; pro- 
testārile că volumul nu este lansat cu destul brio şi... re- 
zervu explicabilă a editorului. Intr'o polemică avută de eu- 
rind cu un scriitor dintr'ale cărui lucrări încă nu am avut 
prilejul să publicăm, spuneam: „Războiul între editori şi serii- 
tori va fi existat în trecut, cind se citea foarte puţin... Azi 
insă. problema nu mai există. Scriitorii trăese în bună ar- 
monie cu editorii. Unii scriitori pol avea iluzia că sint în răz- 
boi cu editorii, în realitate însă, sînt în războiu cu... publicul 
cititor”. 

Aţi editat vreun scriitor absolut necunoscut? 

- Pînă acuma, nu, Dar avem sub tipar. Aş putea totuși 
cita pe d-nii Const. Stere şi G. Ibrăileanu. Lumea îl cunos- 
tea: pe cel dintii, ca pe un fruntaş al scrisului nostru poli- 
tic; pe celălalt, ca pe maestrul crilicei şi istoriografiei lite- 
rare romineşti. Și iată că editura „Adevărul” dă la iveală o 
lature absolut necunoscută a talentului lor: meșteșugul de 
romancier. Lucrul acesta echivalează — ered — cu releva- 
rea a doi scriitori cu desăvirșire inediţi. 

AȚi pulea să ne spuneti care ar fi numărul total al 
exemplarelor e cărți pe care le tipăriți întrun an? 

Editura noastră de cărti fiind încă tinără, v'as putea 
da numai cifrele pe anul 1932. Am tipărit 35 volume romi- 
nești, 7 traduceri, în total 260.000 exemplare. 

— Spuneți-ne citeva cuvinte despre activitatea edi- 
turii dv, 

— Desigur, despre activitatea noastră viitoare, vreți să 
vă vorbesc; căci asupra celei trecute vam răspuns prin lun- 
ga şi totuși incomplecta enumărare pe care am făcut-o. 

Avem în curs de tipărire: „Memoriile d-nei Agatha Birses- 
cu”, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de teatru. „Nadia: ro- 
man de Olga Monta. Citeva fragmente au apărut în „Adevč- 
rul Literar”. „Destăinuirile colonelului Mihu”, de colonelul C. 
Manolache. „In căutarea mea”, note de călătorie de Demostene 


“volumului „Țărani şi Tirgoveţi”, care a epuizat trei ediţii. 


y 


Botez! Apoi „Prispa vraciului” del. St. loachimescu, autorul 


„Răzvrătirea lui Dionisos”, două Îuerări ştiinţifice de H. Sa- 
nielevici. Unele capitole din aceste două volume au apărut în 
ziarul „Adevărul”. „Aventurile din str. Grădinilor”, roman de 
M. Sevastos, conducătorul „Adevăr Literar”. D. T, Ar- 
ghezi, maestrul versului, va p „Cuvinte potrivite poe- 
zici şi. încrucișate cu Rebus”, D. Petru Comarnescu, „Ame- 
rica văzulă de un tinăr de azi”, romanul d-lui Ce- 


ristice de Ion Pribeagu. Aşteptăm mi isul d-lui Liviu Re- 
brenu; un roman pentru care autorii nare încă epilogul. D. 
Const. Stere urmează să ne predea manuscrisul volumului 
al dica din seria „În preajma iei”, intitulat „Nostal- 
gie”. Mai avem contracte semnate eu d-nii C. Ardeleanu, Da- 
mian Stănoiu şi Camil Petrescu. Sint sub tipar două volume 
ale unor autori care nu sau p Încă sau prea puţin: 
D-na Margareta Moldoveanu și i Anișoara Odeanu, Ca 
volume pentru copii, vor apărea Îndinte de sărbători „Lir şi 
Tibişir” de N. Batzaria, mai cunoseut în lumea copiilor sub 
numele de „Mos Nac”, „Pe unda fermecată”, cronicile spuse 
la radio de d-na Titela Colonel at si „Cartea celor 7 bas- 
me”, de d-ra Marta Rădulescu, tinăra studentă, care a obţi- 
nut marele succes cu volumul „Sunt studentă”. = 
Care este rostul premiului pe care l-aţi organizat? 

— Emulaţia. Nu se poate obictla că publicarea unui 
premiu pentru romane este de prisos, căci și așa literatura 
romanelor este destul de bogată. Asemenea premii se publi- 
că şi acum în Occident, unde nu se seriu mai puţine romane 
deci! la noi. Ziarul „Le Temps”, a cărui seriozitate este arhi- 
cunoscută în tot ce întreprinde, a acordat acum un an un 
asemenea premiu tot pentru romane și acelaș lucru îl face 
şi anul acesta. Evenimentele de după războiu sînt de o ase- 
menea gravitate, încît, oricît s'a nă acum, credem că 
facem un real serviciu, stimulind icarea de noui opere, 
care să se ocupe de toate frămin de astăzi din ţara 


noastră. 
EM, PAUKER. 


t Acestea qu și upărut în prima jumătate n lunii Decembrie, 
2 Toate volumele pentru copii, enumărate nici, au apărut in De- 
cembrie trecut, 


M I'S OE D EA NE A 
DAP tă. A, E ac a a E Aa, 


AUREL ESCA 


L-am cunoscut depe la 1906. Intro zi de toamnă mi se 
prezenta un_tinăr sfiicios, cleric înalt, care căuta ocu aţie 
pe lingă „Răvaşul” meu, unica revistă rominească in Cluj. 
ca să poată urma literele la Universitate. Din două Barsi 
ne-am înţeles. Aveam lipsă de un ajutor, care să țină seamă 
de micile Iucrări de administraţie, mărunțişuri de bucătărie 
tără de care nu se putea trăi. Cu redactarea mergea destul de 
uşor, colaboratori aveam, dar administraţia nu-mi plăcea 
cum merge. Spuneam tinărului ce nvea să facă, în fiecare zi 
un ceas, două, cind Îi convine, şi ce avea să primească în 
schimb, El asculta, cu privirile pierdute în depărtări, parcă 
nu-l prea interesa, dar primi fotuşi şi-şi făcu slujba vreo 
citeva zile, ca să nu vorbese de săptămini, dar odată încetă 
sa mai vie, fără să fi spus ceva. Am înțeles pe urmă dela al- 
tii, că nu-i plăcea să facă evidențieri de restanțieri, și că 
Și-a găsit rosturi mai bune pe lingă Luceafărul” si ziarul 
„Lupta”, din Budapesta. oig 

Peste 9 vreme ne reveni colaboratorul dispărut, nu în 
persoană, ci în sericrile sale Hlerare. Imi trimise, spre pu- 
plicare, citeva poezii ale sale şi uncle culese din popor, — 
rapae cita satul său Porumbacul de sus, just. Făgăraş. 'Am 
S$ .. $ TY i » X y d 
Dinei citeva din ele, sub semnăturu: A, Seca. Aşa do- 

După războiu l-am intilnit iarăşi. La Cluj, în calitate 
de directorul sucursalei unei mari bănei din Bucureşti. 

i Deşi absolvise literele, după teologia dela Blaj, Escu mai 
făcuse ȘI un curs comercial ja Graz, și intrase în serviciul 
„Albinei” dela Sibiu. In timpul războiului, trecând Carpaţii 
la București, îşi continua studiile lu litere. dar nu părăsea 
nici banca, care-l trimisese mai întiiu, după război, în Ame- 
rica, pentru 2 crea acolo o sucursală a Băncii Marmorosch- 
Blank. De aci marea lui autoritate în ale băneilor. In 1927 a- 
junse director al Băncii Agrare din Cluj, dar accentuindu-se 
criza, se retrase din nou la banca anterioară, care se răstur- 
nă însă și mai grozav. 

„De cîțiva ani astfel rămase în asteptarea unor vremuri 
mai bune, care întirziau prea mult să vină. 

In așteptarea asta vagă, lungă si zadarnică, i-a venit 
boala, și, după vreo trei luni, moartea. Mi se pure că este o 


a În i 


ammi y 


i 


legătură mai mult decit 
era un suflet cu mult mai 


suporta atita criză. 


ă, între acestea, Și Esca 
le poet duios, şi nu putea 
+ P) à i 
pe iw inceputul lui Octombrie. 
w că e condamnat, el 
n stat mult de vorbă, noi 
iică a elinicei. Ne comu- 
ă din cărțile cetite, El îmi 
milici Brătianu”, memo- 
te cetise, se vede, și în care 
ie note ṣi completări de 
dul meu, îi spuneam de 
e marele „Papini, si ÎȘI 
" solid. 

serios”, cum doria, 
nu l-am mai găsit. Era 
nicle de amare desi- 


L-am văzul mai pe urmă, pe! 
în clinica din Cluj. Desi med 
mai avea nădejde de întremare 
de noi, frățeşte, în cămăruţa” ace 
nicam reciproc impresiile maj r 
recomanda să cetese „Din viat 
riile d-nei Sabina Cantacuzino, 

n cetit. zilele acestea, interesa 
M. Theodoreanu Carada. Eu, la 
lectura mea din „Scara lui lace 
exprima dorința să ceteuscă e 

li promisesem o carte de 
Dar cind l-am cercetat a doua 
dus ucusă. Nu l-am mai văzui, 
luzii, ce-mi răsunuu încă, din ultima conversaţie, nu le voi 
uita. Era nemulțumit de politica, de economia, de literatura, 
chiar și de poezia „modernă”, și mel îi dam si eu dreptate, 

La 16 Decembrie și-a dat sufletul, iar azi a fost depus în 
mormint. Heţinul în casă-de o grip, mam putut asista măcur 
la actul funebru, dar tocmai de aceta parcă simt lipsa de a 
mai vorbi cu acest delicat poel ul pămîntului nostru olte- 

nese. Recitese, deci, versurile lui publicate în „Hăvasul” din 


1907 : Li 


Tin fruntea în P ata 


Şi ochii pironiți în carte, 
Dar gindurile mele ale 
Departe, undeva, de, 
Căsuţa albă din poiana 
Duios din nrguri se desface. 
O! de-a putea să stiu, acuma, 
Sărmana maica medie face? 
Poate priveşte tristă n zare, 
Poale-i cu acu "n mini şi coasă, 
Și cine-mi poate spune mie 
De nui ud firul de mălasă. 
3 i 
A Cit de mult spune nedumerire fiului depărtat: „ude 
= mbi ud firul de mătasă”,.. a 
mer de sat, duioasa mi de familie, și în sensul 
ai al neamului, iată notele ce se regăsesc in toate poe- 
lată acum și o poezie ocazională a răposatului: 


m VIAȚA ROMINEASCA 
e e e DRE, 2 2 E ET 37 EEE SIE e IEEE 


NOAPTEA DE CRACIUN 


Un ger năpraznic e qan 
Şi ceru-i limpede, oglindă, 
Răsună ne 'ntrerupt de-asară, 
Vioaie glasuri de colindă; 
Sub coperişele de paie 
S'ascund căsuțele mărunte, 
Atita svon de zurgălaie 
Şi-atita syomot, ca la nante. 
Băeţi neastimpărați sadună 
Si-aleargă chiotind pe stradă, 
În veselia lor nebună 
Se bat cu buigări de zăpadă. 
La geamurile mici, surate 
Privesc în ulije tăcule, 
De dragoste înfiorale 
Şi de dorinţi necunoscute. 
Tresar la sgomolul de pasuri 
Cind jal-a dă să le cuprindă; 
Pe sub ferestre 'n mindre glasuri, 
Porneşte vesela colindă. 
Atila veselie în satul 
La care gindurile-mi zboară. 
Feciorii trec cu colindatul 
In sunet dulce de vioară, 
Şi bucurie în orice parte 
Şi fețe înveselitoare. 
De feciorașul «dus departe 
‘ Şi-or mai aduce aminte oare? 
Cetind aceste strofe ale colaboratorului meu de oare- 
cind, mă supără şi mai mult că nu pol asista la înmormin- 
tarea lui în cimitirul Clujului. Sint numai câţiva paşi și n'am 
voie să-i fac. Mă pierd în ginduri asupra nestatornicici vie- 
ţii păminteşti... 
Un vint de miază-noaple bate, pare... 
Tresar... O undă lină de cintare 
Şi-un glas, ca şi de clopot de vecerne... 
Se desluşeşte... „Sfinte [ăr' de moarte... 
Indură-te spre noil..." Cum bate vintul 
Şi vijiie... abia s'aude cintul... 
Ca o doinire lină de departe 
Cintarea creşte iar şi scade iară 
Pină 'ntrun timp... şi-apoi îl îngropară.. 
In suflet îmi răsună 'n taină șoaple : 
„lar omul e ca iarba 'n traiul lui, 
Şi zilele lui... ca floarea cimpului '... 


PN 


Așa citesc în „Răvașul” meu dela 1907, p. 797, 1 
astfel peste paginile în care af it şi si heini idealki a 
i agram i bunului român, A Eoen o > Oaza ia 
ersurile acestea nu sint semnate, așa că nu ştiu, dacă 
pat de Esca sau de Dafin, — alt poet pb G i 
e se potrivesc de minune cu aceste triste clipe. 


Cluj, 18 Decembrie 1933. 
DR. ILIE DAIANU 


CRONICA LITERARA 
SP a a e e e S 


IONEL TEODOREANU: GOLIA 


D, lonel Teodoreanu este un seriitor cu mult prea cu- 
noseut, pentruca să fie nevoie să-l prezentăm şi să-l caracte- 
rizăm. Ne vom märgini în cronica asupra ultimului său ro- 
man Golia, să facem o scurtă analiză si prin ca o recapitulare 
a cecace aleãtueste adevăratul său merit. Un scriitor de va- 
loare ponte fi, alternativ, mare sau mic, după unghiul sub 
care îl priveşti. Dacă în roman cauţi numai împletirea fapte- 
lor şi deci, întrun fel, satisfacerea curiozităţii. multe opere 
de adincime şi de analiză rămin neințelese. lar dacă dimpa- 
trivă nu ești sensibil decit la luminile mărunte de stele inde- 
părtate ale vieţii sufletesti abseonse, scrierile epice, construc- 
tive, iți vor părea facile. Cititorul să nu se grābească a zicc: 
Romanul cutare este interesant, plin de observaţie, dar e lip- 
sit de intrigă, ori: Romanul acesta e bine construit, dar mare 
adincime, Sint ape mari în întindere și ape mari în adine. 
Intrebarea este dacă cantitatea de udevăr e apreciabilă. In- 
grădirile pe care le pun unii romanului, în virtutea căror 
scrieri de mare vocaţie devin deodată lipsite de orice merit. 
pentrucă uu contruvenit unor reguli de nimeni impuse, sint 
de natură să altereze dreapta judecată. lată de ce o cronicii 
despre curtea d-lui Tonel “Teodoreanu. care ar incerca så sta- 
bileaseă pe rind ducă opera în chestiune are intrigă, perso- 
nagii viabile ori capitole bine legate între cle, nu ar fi la lo- 
cul ei. „Golia”, cu şi ulte serieri ale autorului, produce plà- 
cere estetică. Adevărata erilică constă in descoperirea cau- 
zelor obicelive ale ncestei plăceri. 

Din punetul de vedere al ufabuluțici. „Golia” cuprinde 
intimplarea nefericită a tinărului Adrian Arabu, eare, îndră- 
gostindu-se de o tinără fată de extracție dubioasă şi ilegală, 
Tia, mai mult dintro confuzie cu copia desăvirşită și aristo- 
cratică pe care o înfăţişcuză sora ei, Nilda, ajunge să desco- 
pere, după căsătorie, că tinăra lui soție cate o depravată jos- 
nică. în vinele cărcia clocoteste încă sinele țigăneii cure, în 
colaborare cu bocrul Golia, îi dăduse naștere. Cea mai mare 
parte a acțiunii se petrece intrun azil de bătrine din Buc- 
rești, prilej pentru awor de u ne înfățișa citeva figuri sira- 
nii pină la fantastic. 

Zugrăvirea mediului este făcută de d. lonel Teodoreanu 
nu prin acumularea de note provenind din funcţionarea tu- 


6 ia S 


37 


Wa 8 
turor simțurilor, ci printre reacțiune in deosebi tactilă 
la lumea din afară. E aici un simț de apropiere sànu de re- 
pulsie faţă de fenomene, care le constată sănătatea sau in- 
compatibilitatea cu viaja orgunică normală. Intrun covint, 
măsura fenomenelor este capacitatea lor de a spori elanul 
vital al seriitorului. De aceea am putea împărți imaginile 
săle în stenice, adică active, şi astenice, adică deprimante. 
Cind bunăoară eroul intră în azilul de bătrine, ¢ cutremurat 
de fiorul încetării vieții calde animale, exprimată ușa de ni- 
merit prin noțiunea de reptili: 

„Din prag mirosea a zid vechi, a mucegai, a şoarece şia 
arhivă. Șacolo intuneric, dar mu cel provizor şi superficial 
al caselor cu electricitate. Un- intunerec dens ṣi adine îm- 
binat cu o. umezeală care-l întregea. devenind un atribut 
direct al ființei lui opace, ca singole cel rece din trupul 
reptilelor”. | i 

Interioarele bătrine şi prăfuite îi sugerează idei de steri- 
litate şi infirmitate, de groapă, extinție a luminii și cadavru: 

„Ajunseră. Un gang lung, boltit, de plafonul căruia atir- 
na un candelabru fără luminări. Prinsă cun cirlig de zid, o 
lampà afumată mai mult colora întunericul în gălbui de co- 
moară desgropată, decit îl lumină. Dealunvul zidului, citeva 
canapele, stind acolo pentru nimeni ca în pod, unele şehioa- 
pe, toate şubrede, cu telurile sparte atirnind pină'n le ca 
nişte ugere sterpe, căplușite cu catifele rouse şi decolorate, —, 
erau adiucite ca şi cum ar îi ad tit trupuri nevăzute ca- 
re-și întipăreau conturul greutății, a 

„Un bufet desehis arăta rafturi deşarte, citeva pa- 
hare, farfurii desperechiate, și o bucată de pine pe care strā- 
luceau ca nişte ochelari negri doi gindaci scortoși. 

„Câteva eufere de lemn cu capac bombat, o umbrelă 
spartă.” 

i Mobila din azil este fără îndoială o mobilă bolnavă, cu 
leziuni adinci, simbol al decreptiludinii, iar ginducii negri 
sint elementele ecle mai apte să producă repulsie de vechiu 
şi canceros, l : i 

Cu alt sentiment se apropie erpii de natura vecinie vie. 
Iarba verde le dă beții şi puls activ. f 

„Parcă fusese clădită pe alt påmint decit al Bucureştilor, 
— cetim in altă parte, — casa lui Golia. Un pămint cu seve 
robuste, din care iarha țișnea intens verde, deasă ca în in- 
cinta minăstirilor dela munte. T üpul culcat în ca, nu intil- 
nea duritatea osoasă a pămintului, ci moliciunea unui păr 
de femee, bogat despletit. Glasul păsărilor neturburate in 

paci, mărea impresia de sălbatecă singurătate pe care o 
cai acolo ca în pustă, cu cerul deasupra şi iarba sub tru- 
put cdlcat în dulcea ei desime suplă, vegetal parfumată de 


38 VIAŢA ROMINEASCA 


ÎN e 


sucul verde, și cîmpenese îmbinată cu naivitatea florilor 
mărunte...” 

Muşearea din fructele cărnouse, zemoase. este la Ionel 
Teodoreanu un gest antitetic strivirii fetide a unui gindac. 
E regenerarea trupului în apa vie a naturii rodnice: 

„Cu mina stingă scosese din sin o cuisă verde. Muşcase din 
plinul ei. Carnea aguridă serișnea sub dinţii ci tari. Min- 
case ronțăind. Din rana acrişoară a fructului adine mușcat, 
venea o ucidulare care șfichiuia mirosul blind al ierbii eo. 
site. Se ridicase parcă un abur verzui de jur împrejurul pi- 
cioarelor ei goale. Și trupul ci avea dulceaţa frustă a mustu- 
lui nefiert şi miros de pine caldă”, 

Și fiindcă a venit vorba de imagini alimentare, mulți vor 
fi observat în opera d-lui Teodoreanu voracitatea de fructe 
şi dulciuri a eroilor, sănătatea poe ră cari muşcă, semn al 
unei mari vitalităţi. Babele din azile fură şi ele fructe, pen- 
tru a suge din ele o ultimă sevă proaspătă. 

„Băbuţa culegea caise verzi. Dar nu smulgea cu gestul 
tinăr și crud al celui care vrea să muşte nodul de suc verde 
care ţipă în dinții străpeziţi. Igi îndrepta degetele tremură- 
toare şi sbircite spre rotunzimea dură u caisei crude, și parcă 
o ruga să vie În mina ei”. 

Eroii D-lui Teodoreanu din „Golia”, ca dealtfel din toate 
romanele sale, se împart în două categorii; de o parte dife- 
rite trepte de sănătate, pe de alta multiple grade de infirmi- 
tate, exemplificate printr'un cocoşat, printr'o oarbă, şi prin 
un număr de bătrine, 

Şi cînd face portrete, autorul le determină după aceeaş. 
măsură a vitalității. 

Golia ¢ un ghebos cu sîngele alterat, rece, un palid mon- 
struos, o greșală a naturii în elanul ei vital, jar senzația aste- 
nică se concretizează în soarecele mort și în nocturnul liliuc: 

„Spin și palid ca scopiţii, cu buze subțiri, avea şi el păr 
roș, aur goliesc: culoare dată neamului ca o stemă. Umerii 
obrajilor proeminenţi, şi oblicitatea ochilor deseori Încruci- 
şați, îi alcătuiau o mască morbid mongolică. dominată de o 
frunte țuguiată,. creață. Disproporționată, falca de jos atir- 
na greoae, ducind mai departe buza ei decit cea superioară. 

„Și minile şi picioarele erau prea mici. în armonie dealt- 
fel cu statura lui pitică, dar oricum, penibile pentru un băr- 
bat. Aveai impresia că-s lăbuţe de liliac, aparent numai de- 
venite mini şi picioare gata să-şi recapete ghiarele membra- 
noase. 

„Purta ghete cu tocuri femeești, din cale-afară de inalte, 
ceeace- dădea un mers mărunt. sacadat, țapăn, — neome- 


pese. Niciodată nu gesticulu, deși era de o nervozitate bol- 


N a PR e n n a 


39 


năvicioasă. Minile-i atirnau mereu neinsuflețite, palide, reci, 
ca degerate. Cind dădea mina cu cineva, mânuța lvi rămânea 
în mina celuilalt, ca un șoarece mort”. 7 

Priviţi acum pe Nilda. Frumusețea ci este sinonimă cu 
sănătatea tinerească și animalică, exprimată în imaginea 
pisicii de Angora: y it 

„Avea un cap mic şi perfect rotund ca ul pisicilor 
de Angora, și ca și ele, un fel de trufie întrebătoare in 
portul capului cu ochi mult mai negri decit ai brunelor 
fiindcă părul ardea de jur împrejur ca un aur de salbe în jā- 
ratec țigănesc. Era imbrăcată cu o rochie lungă de mătase 

care aluneca pină deasupra virfurilor pantofilor de 
bal abea întrezāriți, ca două capele de rindunele gata să 
sboare din acelaş cuib, dind trupului înălțimea sprintenă 
a unei dimineţi de primăvară”, ati d 

Tia are şi ea un singe abundent și o tăictură cu coasa la 
un picior îi provoacă o hemoragie care preface batista legată 
de Adrian într'o tuntă roşie. t i - 

Acesta este vasăzică meritul esenţial al romanului d-lui 
lonel Teodoreanu: bucuria de a trăi, intuiţia frumuseţii tinc- 
reții și a iubirii, oroarea de pulreziciune și decreptitudine. 
toate acestea exprimate, în afară de cazurile de exces, în 
imagini fericite, ca de pildă aceasta: z 

„Ne-am oprit la ora dejunului întrun loe „pe care toți 
păunii lumii — cei verzi — își lăsaseră cozile”. 

Sau aceasta: 

„Pornisem toţi trei să ne plimbăm prin munţi; în drum, 
am întilnit întiii cosaşi. Ne-am oprit să-i privim. Florile şi 
iarba se răsturnau subt pașii lor ca spumele în urma elicei”. 

Sint în paginile romanului momente puternice, sub ra- 
port epic: brusca schimbare a Tiei, revelarea dureroasă a 
structurii ei atavice, Remarcabile şi acestea si constituind un 
vădit progres faţă de producția trecută, ele mi trebue să ne 
aducă în starea de a ignora că ceeace este mai bun în opera 
d-lui Ionel Teodoreanu e tocmai acea expresie înaltă a vita- 
lităţii. 

G. CALINESCU. 


LIVIU REBREANU: RASCOALA 


Dramaticul episod al răscoalelor ţărăneşti din 1907, una 
din cele mai caracteristice pagini din istoria contemporană 
a societății noastre din vechea țară, își căuta de mult scriito- 
rul care så utilizeze În cadrul unui roman. bogatul material 
psihologie și social ce i-l oferea conținutul său sbuciumat şi 
inviforat de patimi. 

Admirabil prilej pentru afirmares valoarei unui roman- 
cicer, 

Această sarcină şi-a luat-o d. Liviu Rebreanu. prin pu- 
blicarca ultimului său roman „Rāscoala”. Vom vedea, în 
care măsură a reuşit, 

Este interesant să redăm în primul rind metoda de lu- 
eru a seriitorului și technica folosită în crearea roniimtlui. 
astfel cum credem că se desprinde din citirea acestuia, În- 
nainte de a trece la critica propriu zisă a operei sale, 

„Hăseoalu” apare ca o cronică fidelă a revoluţiei țără- 
neşti din 1907, zuurăvită de romancier cu deosebita grijă de 
a respecta adevărul istorie, utilizind bogatul material do- - 
cumentar, pe care l-a strins eu pasiunea unui sociolog. = 

Această dorință de documentare, ca metodă de lucru, ce - 
ni-l aminteşte pe Flaubert, este credem cea mai indicată, a- 
lunci cind vrei să redai sufletul unei epoci, cum năzueşte d. 
Rebreanu, prin punerea în actiune a tuturor claselor sociale 
din timpul revoluției, a țăranilor răsculați, a micei burghe- 
zii şi a elasvi culle, în care întră puţin diferențiați, boerii 
stăpinițori ai păminturilor ce prilejuese răscoala şi pătura 
conducătoare, oamenii politici, eare guvernează tara în a- 
cea vreme. 

Desigur că la baza metodei de lucru a d-lui Rebreanu, 
in romanul de cure ne ocupăm, este, în primu linie, observa- = 
ţia directă — şi d-sn este un minunat cunoseător şi profund 
abservutor al clasei ţărăneşti, așa cum îl cunoastem şi din ro- 


manul „lon” completată însă printr'o remarcabilă docu- 
mentare. 


In ee privește technica construcției romanului, autorul a 
situat În „Răscoala” două personagii centrale, boerul Miron 
Iuga, ca reprezentantul cel mai autentic al boerimei legată 


SS 


` prin tradiție de moșiile sale şi 


FE 
un alt personagin. țăranii din 
satul Amara de pe moșia boerului Miron, priviţi în ansam- 
blul lor, ea grup social, animati de voința colectivă de a n- 
vea pămint, în antagonismul “dinşii și boerul Miron, 
la început surd, mocnit, nehotărit, apoi tot mai răspicat, pină 
la isbucnirea răscoalei. ma a ei 
„Deşi romanul îmbrățișează dimumiea revoluției din in- 
treaga țară, autorul însă a localizal-o În special în satul A- 
mara, pentru a putea concretiza şi inchega personagiile sale 
și a reda fiecare ctapă a evoluţiei răseoalei, pe planul unei 
acțiuni bine definite a romanului. 
Este evident că cel de al doilea personagiu central ul 
= romanului, țărănimea din Amara, păstrind unitatea unui 
cor din tragediile antice în manifestările sale colective din 
cursul revoltei, se diferenţiază in alte personaaii, țăranii 
capi ai răscoalei, care în afară de suflul impetuos al voinţei 
colective în care se integrează si care-i domină, au persona- 
litatėa lor proprie, unii mai reprezentativi, alții. simple per- 
sonagii secundare, de care se serveşte autorul în mod inci- 
\ dental, în redarea acțiunci de ansamblu a revoluției. 
` Comflietul dintre boerul Miron Iuga tipul boerului 
care-şi iubeste moşia eu înfrigurare, voluntar, autoritar, re- 
r în concepţii, dar drept, muncitor, posedat de ideia 
că pămintul trebue să rămină al bocrilor în virtutea tradi- 
fiei, ncințelegãtor al principiilor noi sociale de emancipare 
a ţăranului ce-şi deschideau drum lancea epocă şi a vitalci 
nevoi a acestuia de pămint, pentru ca o Întreagă clasă so- 
cială să nu fie destinată picirei — şi țăranii din satul de pe 
moşia boerului Miron, chinuiţi de mizerie, obsedaţi de do: 
rinja de a avea pământul pe care-l muncesc pentru alții, este 
redat în toate proporţiile sale epice, de luptă fără speranţă 
pentru ţărani, cu rădăcini adinci în irecul. 

Evoluția revendicărilor țărănești, avind ca punet de ple- 
care dorința manifestă a țăranilor fruntași de a cumpăra pã- 
mint din moşiile boerilor. alături de speranța altora, a celor 
mulți şi săraci, ca pàmintul boercse să le fie atribuit făra 
plată, nemărturisită la început. planind doar în mod vag în 
atmosfera saturată de nemulțumire, însă prinzind cu timpul 
consistență,  pină ajunge leit-motivul revoluției, — mistica 
răscoalei astfel cum e concepută de țărani, ca o luptă între 
voința lui Vodă de a li se împărți păminturile și împotrivi- 
“rea bocrilor, anunţată de călăreţi pe cni albi ce cutreeră sa- 
tele — scenele de revoltă în care patimile se deslănțuiese vi- 
jelios in acţiuni anarhiee şi destructive ale massei ţărăneşti 
minate de instinete, fac parte integrantă din actiune şi-i dau 

romanului un pronunțat caracter social, 

D. Rebreanu, în zugrăvirea acestei violente civeniri între 


Puf 


42 VIATA ROMINEASCA 
JP E E RE CACI NR i E E E RE 


boeri sau reprezentanţii lor, — arendaşii, — și țărani, încear- 
că să fie perfect obiectiv și reușește, Redă realitatea eveni- 
mentelor cu indiferența cu care oglinda reflectează obiec- 
tele înconjurătoare, fără a Ina vre-o atitudine, impersonal, 
aproape impasibil. Nu se mulţumeşte însă să nareze eveni- 
mentele, ci le și explică, urmăreşte cuuzele, desprinde efec- 
tele, însă numai în această măsură interpretează realitatea, 
abținindu-se a purta judecăți asupra personagiilor, a ac- 
țiunilor lor. 

Deși această atitudine a romancierului Rebreanu este 
în funcţie de temperamentul său, şi de concepția sa de serii- 
tor, ca este credem, una din calitățile fundamentale ale „Răs- 
soalei”, aceia de a lăsa conflictul dintre boeri și țărănime, 
care reprezintă două forţe sociale opuse, să se desfăşoare în 
cadrul acțiunei romanului conform logicei fireşti a lucruri- 
lor, fără a interveni în favoarea vre-unuia dintre protago- 
nişti, 

In afară de cele două personagii centrale ale romanu- 
lui de cure am vorbit, dl. Rebreanu pune În mişcare pe al 
doilea plan al acțiunei şi câteva personagii reprezentative, 
cum sunt: tinărul Grigore Iuga, fiul bocrului Miron luga, ca- 
re face tranziţia între intransigențu ireduetibilă a bătrinilor - 
boeri reprezentaţi prin prototipul lor Miron Iuga și revendi- 
cările țăranilor; tinărul poet ardelean Titu Herdelea, cure-i 
serveşte autorului de a pune în secnă şi clasa micei burghezii - 
a Capitalei cu care Herdelea vine în contact direct, în dorinţa 
romancierului de a înfățișa o frescă cit mai completă a so- 
cietății rominesti din epoca răscoalelor ţărăneşti; Nadina 
luga, soția lui Grigore luga, femeia cochetă şi frivolă de o 
drăcească frumusețe, apartinind clasei boereşti, necesară - 
redărei moravurilor acestei societăţi; Boerescu și Balolcanu, . 
prefecții de Judeţ ai celor două partide politice, care së sue- 
ced la cirma țării în timpul răscoalelor, egal de neințelegă- 
tori ai evenimentelor sociale ce le trăcesc, demagogi in opo- 
ziţie, reacţionari la guvern, prin care autorul zugrăvește 
viaţa politică a vechiului regat în 1907: apoi o serie de per- 
sonagii secundare, cu care di. Rebreanu isbutește să înfâţi- 
şeze intrun conţinut dens şi reținut, uncori eliptic e drept, 
intreaga viață socială din acea epocă. 

DI. Rebreanu, in prezentarea acestui tablou viu al socie- - 
tăței rominești, dă dovadă de o deosebită putere de imagi- 
nație sintetică, 

D-sa apoi excelează în punerea în mişcare a mulţimei, 
în redarea psihologici masselor, cînd patimile pornesc din 
adincul sufletelor involburate, a acelei forțe oculte care le 
indeamnă la distrugere și la acte de anarhie, a nebuniei co- 
lective deslănțuite, care nu mai cunoaşte zăpazuri. 


i» 


——————————— 


43 


Agitațiile țărănești au mişcarea spontană a viețci, tră- 
esc, Sani adevărate sub condeiul diui Rebreanu, de o impre- 
sionantă forţă descriptivă. A 
Scena pregătirei luptei dintre țărani și armată, este de 
un dinamism excepțional și de epică remarcabilă, 
Este iarăşi de relevat energia dramatică a scenelor de revol- 
tă: împușcarea ţăranului Trifon Guju de către boerul Mi- 
ron, apoi omorirea acestuia de țărani, violarea boeresci Na- 
dina de țăranul Petre Petre, castrarea fiului arendaşului 

tamonu. Toate aceste scene, grele de barbarie, sunt zu- 

grăvite cu o siguranță desăvirşită, în trăsături vii, scurte, 
„expresive. 

DL. Rebreanu, avind înțelegerea intimă a vieței de la 
-jară, reuşeşte să creieze o atmosferă autentic rurală, in ca- 
re se desfășoară drama răscoalei — din care desprindem 
imagini admirabile, ca hora de Duminică, sfaturile ţărani- 
lor în bătătura cărciumei, tot mai dese în preajma revolu- 


— ţiei — şi să redea cu forță şi preciziune tipurile țărănești, 


care participă la răscoală. 

Insă în înfățișarea vieței sociale a păturei culte, orăşe- 
neşti, d-sa se mărginește s'o caracterizeze, privind-o aproa- 
pe exclusiv prin prisma sterilelor agitații politice, fără a 
căuta s'o aprofundeze, să-i prindă esențialul. 

Romancierul omite de asemenea să se ocupe de fră- 
mintarea intelectuală a epocei. să releve puctele de contact 
ale acesteia cu mișcarea socială de la țară, ceia ce întrun 
roman social, cu pretenția de n reda toate aspectele vicţei 
românești, este orişicit o lipsă. j 

Chiar Nadina, unul din personagiile feminine repre- 
zentative ale romanului, de care autorul face o largă utiliza- 
re, spre a servi anecdoticul revoluției şi a-i da astfel carac- 


- terul real, trăit, nu este suficient interiorizată, în analizarea 


~ stărilor sufleteşti ce i le provoacă evenimentele la care pur- 
ticipă și a mobilelor intime ce o decid să acţioneze întrun 
„anumit fel. : 
In schimb, în crearea lui Miron Tuga redat cu o claritate 
‘de viziune surprinzătoare, romancierul a isbutit să realize- 
ze un personagiu cu viaţă interioară intensă, înzestrindu-l 
“cu acea forță de caracter și de intransigență, care-i dă o grun- 
doare deosebită în lupta inegală cu revendicările ţărăneşti, 
— eu toată lipsa sa de adaptare şi de înţelegere a unei epoci 
în care emanciparea socială a țăranilor cra imperativ cate- 
gorie — şi face din acesta un exemplar de elită al clasei boe- 
— resti, încă de atunci în decadenjă. 
„Am spus că țăranii d-lui Rebreanu din „Răscoala” sunt 
“impresionant de reali şi de veridici, dar mai ales cind rămîn 
și acționează în spiritul psihologiei colective. Avem însă cazul 


si VIATA ROMINEASCA 


CEPE A i Te PER EP "e PETE = SILITE [= PRE CI FEED IE 


lui Petre. Petre, ùn țăran tinăr, din care romancierul voeşte — 


să facă un cap al răscoalei, un erou al revoluţiei, al cărui 


suflet este de o structură psihologică mai complicată. Mai _ 


ales autorul îl transpune în stări sufletești delicate ca acelea 
ce-i sbuciumă bietul său suflet de om primitiv. după viola- 
rea Nadinci, lu aceste situuținni cel puţin, ni se pare că a- 
nalizu lui Petre Petre este şovăelnică. lipsită de claritate. şi 
de pătrundere. 

Nu putem închein uccustă cronică. fără a ne opri asu- 
pra stilului atit de mult discutat al d-lui Rebreanu, 

Fără îndoială că acesta nare ritmul armonios al fraze 
lor, nu posedă simțul culoarei şi al formei. ştiinţa de a folosi 
cuvintele ca sunete şi ca imagini, calităţi stilistice pe care le 
stăpinește întrun atit de înalt grad d. Sadoveanu. 

Fraza d-lui Rebreanu e oarecum sencă, strict narativă. 
uneori monotonă, lipsită de eleganță artistică. 

Şi totuși se observă la di. Rebreanu o evoluţie în bine în - 
stilul său, pe care și l-a corectat milt în decursul carierei 
sale literare de la „lon” pină la „Rāscoala”. 

Aceste lipsuri ale stilului d-lui Rebreanu sunt însă din 
plin compensate de valoarea sa intrinsecă de romancier, cu 
simțul arhitectonic în construcția romanului, cu conceptia 
sa largă şi comprehensivă în înfăţişarea stărilor sociale din 
1907. cu acea siguranță a viziunei în tălmăcirea frămintărei 
masselor ţărăneşti redată cu forța și luciditatea unui mare 
scriitor. A 

EMIL PUŞCARIU. 


e E IN E E O: € ANA 


1907 — 1933 
Actualitatea unor „note“ ale lui I. L. Caragiale — 


Anul de sumbră amințire 1907, anul răscoalelor țărăui- 
mii biciuită de mizerii, revoltată de cascada nedreptăților, sã- 
virşite de o burghezie cinică si inconștientă, care nu avea ni- 
mic din părţile bune ale surorei sale din lumea civilizată a a- 
pusului, progresism, toleranță, laicism, a prilejuit şi creatoru- 
tui comediei satirice romineşti, citeva reflecții-asupra realită- 
ților care au dus la tragicele frământări de atunei. 

lon L, Caragiale n'a avut studii speciale de sociologic şi 
ma fost ceeace se cheamă „sociolog” în zilele noastre. Dar Ion 
L. Caragiale a înțeles realitatea socială a acelui limp mai bi- 
ne decit ar putea-o face un sociolog cu presumpțioasă pregă- 


tire ştiinţifică. "E CPR 


"slituirea fidelă și minuțioasă a trecut 


Sigur că superioritatea sa se datoreşie și faptului că a 
trăit tragedia acelui an roșu, după cum a trăit intreaga co- 
medie a moravurilor unei burgh superticiale, pe care a 
pictat- în micimeu, ridicolul infinit şi meschinăria ei spe- 
eifică. to 

Comediile lui Caragiale sint cele mai autentice şi in- 
structive documente asupra vieţii sociale de la începuturile 
burgheziei citadine românesti, “Tipurile sociale, psichologiza, 
morala, curacterul, cultura de fațadă a acelor vremuri, sint 
atit de elar și ilustrativ intuite incil eel mai erudit studiu is- 
toric și sociologic le poate echivala. Teatrul lui Caragiale este 
dintr'odată studiu sociologic și operă de artă. 


Junimistă ori nu, critica socială cuprinsă în opera sa de 
“eatru este profund adevărată. + 


seris vreo trei articole reunite intro broșură de 32 pagini cu 
titlul: „1907 din primăvară pină în toamnă” (Citevu note), 
"Părerile mui aşa de mare scriitor și modul de a veden 
cauzele convulsiunilor sociale ale ummi an atil de important 
pentru istoria noastră politică și social, au o deosebită vwa- 
lowe. wy 
Nu asupra acestei valori a notelor lui Caragiale, vom in- 
sista însă. Poate că ustăzi, după două decenii, aceste însem- 
nări ar inleresa doar o mină de oameni preocupați cu recon- 
. Ci vrem să punem 
În lumină curentă strania actualitate a unor observaţii pri- 


Despre evenimentele din 1907 şi tari lor, Caragiale a 


„vind realităţile sociale şi politice din 1907, şi făcute în acel 


an. Raportate la situaţia de acum, ele Îşi păstrează intactă a- 
cecaşi valoare și semnificaţie caracteristică. Nu este greu de 
stabilit concluziile, pentru înţelegerea momentului actual eco- 
nomic, politic şi psichologic. Comparația stărilor din 1907 si 
1989, va dovedi identitatea aproape perfectă dintre aceste 
două date. 

Structura economică a ţării în 1907 (e vorba de Vechiul 
Regat} era aceasta: pămîntul cra stăpânit de trei categorii de 
proprietari: d 

1. marii proprietari, printre cari se prenumără statul. Co- 


-roana cu domeniile ci nesfirşite. fundaţiile de binefacere (E 


toriu Spitalelor) și cele culturale (Academia), 
„2. proprietarii mijlocii și i 

$. proprietarii mici, massa enormă a țărunilor impropri- 
etāriți in 1864 şi 1888. - R? 

+ Încolo „eåteya începuturi de industrie, protejate întrun 
mod scandalos de către stat”. zii 

Pe această infrastructură economică se ridica o supra- 

, 


46 VIATA ROMINEASCA 


„PR E E RE RC E RR EREI SI, 


structură politică, administrativă şi intelectuală caracteris- 
că. 

lată cum defineşte Caragiale momentul politic: „Par- 
tidele politice, în înţelesul european al cuvintului, udică 
intemeiate pe tradiţie, pe interese vechi sau nouă de ela- 
să şi prin urmare pe programe de principii şi idei, nu există 
in Rominia. Cele două așa numite partide istorice care alter- 
nează la putere, nu sint, în realitate decit două mari facţiuni, 
avind fiecare, nu partizani, ci clientel. Capii facţiunilor sînt 
mai mult sau mai puţin ambiţioși politiciani. Fireşte că nu 
punem la îndoială nici patriotismul, nici curatele lor inten- 
țiuni: „toţi, toţi, cum zice Antonius, sint bărbaţi onorabili!”" 
lar clientela este plebea incapabilă de muncă şi neavînd ce 
munci, negustoraşi și precupeți de mahalale scăpătuți. mici 
primejdioși agitatori ai satelor şi imprejurimilor orașelor, a- 
genţi electorali bătăuși; apoi productul ibrid al școalelor de 
toate gradele, intelectualii semiculți, avocaţi şi avocăţei, pro- 
fesori, dascăli și dăscălaşi, popi libercugetători şi răspopiţi. 
învățători analfabeți — toţi teoreticieni de berărie: — după 
aceştia, mari funcţionari şi impiegați mititei, în imensa lor 
majoritate amovibili. (Comerţul e cea mai mare parte în 
miinile străinilor: în Moldova, evrei; în Muntenia, greci, bul- 
gari, albanezi, romîni supuşi unguri, toți streini fără drepturi 
politice, nici comunale)”, p. 10-11. 

Situația administrativă nu era mai roză : 

„Administraţia e compusă din două mari armate. Una 
stă la putere și se hrăneşte; alta așteaptă flăminzind în opo- 
ziție, Cind cei hrăniţi au devenit impotenţi prin nutrire exce- 
sivă, iar cel flăminzi su ajuns la complectă fomină, încep 
turburările de stradă... Plebea, clienţii, cu studenţii universi- 
tari şi școlarii din licee, conduşi uncori de profesori univer- 
eitari, cer numaidecit răsturnarea guvernului. Facţiunea de 
la putere, supranutrită, este incapabilă a mai ținea piept to- 
rentului popular, adică facțiunii răsbite de foame: iar Re- 
gele, gelos de reputația europeană de liniște şi ordine a statu- 
lui său, este silit să concedieze, avec force compliments, cabi- 
netul, care avea aproape unanimităţi în Parlament, pentru a 
însărcina pe capul opoziţiei cu formarea unui nou cabinet, cu 
disolvarea Parlamentului şi a tuturor consiliilor judeţene, 
urbane şi rurale, cu convocarea colegiilor electorale pentru 
constituirea unui nou Parlament și unor noni consilii, — care 
toate după bunele obiceiuri consacrate, sint fireşte aproape 
unanime partizane ale noului guvern, 

Care va să zică, în loz să derive guvernul din majoritatea 
reprezentaţiei naţionale, derivă unanimitatea acesteia de la 
guvern”, (p. 12). : 


Mecanismul schimbării guvernelor, ca și motivele cari 
duc la schimbare sint cum nu se poale mai clare. Ce schim- 
bări se făceau ? X. 

„O clientelă pleacă, alta vine; fläminzii trec la masă, sã- 
tuii la penitenţă, Și asta aşa mereu." (p. 13). 

Oligarhia, fabrica, educația şi cultura publică în conse- 
cință, cu scopuri de auumentare a serviciilor publice. Toate 
şcolile dela primară pînă la Universitate, pregăteau pentru 
aceste funcţii publice. De aci a provenit acea „oligarhie de 
aventură” care stăpinea fara. O floră cu totul specifică. 

„An cu an, apar proaspeţi pe arena publică, în poze tea- 
trale, teoreticienii, reformatorii şi patrioțjii, placizii făuritori 
de sisteme noui, instigatorii exaltaţi, şoi i, naționaliști, ire- 
dentişti, antisemiți, xenofobi, călărind pe intrecute fiecare pe 
calul său de bătae, spre uimirea naivei trindave plebe, ser- 
vanta oligarhici”, (p. 15). ș 

Despre aceiaşi oligarhic, Caragiale mai serie: 

„Și oligarhia asia, semicultă sau, În cel mai bun caz, fals- 
cultă, pe cât de incapabilă de producţie utilă or de gîndire, pe 

atit de lacomă la ciștiguri şi onoruri, Își arogă puterea întrea- 
gă a Statului: cu o crudă şi revoltătoare neobrăzare, ca tă- 
gădueşte țăranilor (imensei mase, supusă și cuminte produ- 
cătoare a avuţiei naţionale), sub pretextul ignoranței și lip- 
sei lor de maturitate politică, orice drept de amestec, fie mă- 
car pur consultativ, la cîrmuirena intereselor lor, la dirijarea 
destinelor lor. Impărţită în două bande, ce se numesc cu pre- 
tenție „istorice” — liberal şi conservator, — bande mai neso- 
cotite decit nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de 
lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumneezu, — acea- 
stă oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe 
care le-a făcut eri, preface mine legile făcute azi, ca poimâine 
să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără altă 
sistemă decit numai împăcarea momentană a exclusivelor ei 
interese, pentru perpetuarea sacrei organizațiuni numite aci 
democratice”. (p. 17). 

In acele conjuneturi specifice, cu asemenea oameni şi 
moravuri, nu e de mirare că „lumea uimită asistă la prăpăs- 
tiosul faliment al oligarhiei de strinsură din Rominia, la ca- 

` tastrofa care era inevitabilă”. (p. 17), 

Atunci s'a desfundat gura vulcanului de jos, dind dru- 
mul lavei revoltelor, declanșind „revoluția oarbă”, ca un eve- 
niment inevitabil. 

Ce soluţii întrevede Caragiale? 

Fără pregătire în problemele dialecticei istorice şi so- 
ciale, numai bazat pe excepționala perspicacitate a bunului 
simț și intuiţiei naturale, nu putea înțelege sensul adinc şi 


48 VIATA ROMINEASCA 


mai îndepartat al evenimentelor. Caragiale credea în eficu- 
citatea unci lovituri de Stat pornită de sus, pentru reconsti- 
ivirea din temelii a Statului, „pe temeiul indreptăţirii ra- 
tionale şi echitabile u producătorilor”. Numai aşa se putea 
termina cu „despotismul bizantin al oligurhivi de strinsură”. 

Nu putem face un eap de acuzație împotriva geniulului 
artist, pentrucă atunci. fără perspectivă și fără nici un punet 
de orientare, ereden că un „bärhnt intreg” (rceuele, în ere- 
dinja lui) ar putea îndrepta jalnica stare de lucruri. 

Poziția sociologică a criticismului junimist nu putea lăsa 
să se întreviudă alte soluţiuni. 

Am selecționat pusagiile cele mai caracteristice din con- 
ținutul broşurii, pentru actualitatea lor demonstrativă. 

Din cuprinsul lor se degajează impresia limpede că în 
Hominia, între timp întregită, nu sa schimbat nimic în de- 
cursul celor aproape Irei decenii, dela 1907 la 1933, Aceleaşi 
simtome de descompunere persistă, 

Intr'adevăr, nimic nu s'a schimbat, în mentalitatea, pro- 
cedeele, moravurile politice şi capacitatea de comprehensi- 
une a burgheziei oligarhice, care a guvernat neîntrerupt din 
1907 pină astăzi. Nu s'a schimbat aproape nimie, niej În psic- 
hologia clientelei cleclorale şi a acelei specifice flore de teo- 
reticieni de berărie”. 

S'a schimba! însă altceva, Modificările subterane din in- 
frastuciuru economică sint profunde. lar izbnenirea crizei 
mondiale a sistemului economie. echivalind cu plisoluția 
structurală a temeliilor edificiului capitalist, a avut repereu- 
siuni numeroase si în România. 

Pe latura politică, se observă un progres real. al consti- 
inței de clasă la țărănime și muncitorime, diferențiate treptat. 

Psihologie, masele sint pregătite pentru actiuni de mare 
rază si radicale lransformări verticale în constitutia socială. 

Splendida continuitate se observă. deci, mmai in cercul 
priieticelor de guvernămiut ale burgheziei române. 

Acele împrejurări deserise de Caragiale au dus la iz- 
bucnirea revoluţionară din 1907. Nu sa produs nici o schim- 
bare radicală de structură, Sistemul e acelaş. Moruvurile, cre- ` 
dintele, valorile și praetieele sint aceleaşi. 

In partea lor efectivă, împrejurările se menţin nealte- 
rate, În plus se ndaogă o serie de cireumstunle agravante, in- 
dicate mai sus. Un nou eveniment similar nu trebue conside- 
rat ca o imposibilitate şi cu un non-sens. 


Justificări și pledoarii pentru burghezia romînă din 1938- 


ÎN O a 


Pi 


1954 sint inutile. Există o fatalitate a schimbărilor incluse în 
oii societăţii capitaliste, pe care observatorul social 
trebue numai să le urmărească În scopul limpezirii lor. 
In această privință, reîmprospătarea textului din broșu- 
ra lui Caragiale, este instruetivă şi utilă. 
N. TATU. 


STĂPÂNIREA INTERMEDIARĂ: BIUROCRAȚIA 


Intr'o noapte de August — spune istoria, — pe străzile 
Parisului sau revărsat mahalalele, conduse de vilvălaia tor- 
țelor, ca să aşeze între oameni trei cuvinte cu rădăcini în 
viaţa primilor ginditori. A fost, întradevăr, o revoluție: o 
clasă nouă, activă, viguroasă, participind direct la procesul 
de producţie şi-a upropiut puterea statului, pină atunci nu- 
mai răsboinie, de-aci "nainte copărlaş la ingenioasa captură: 
plus-valoarea. Burghezia a triumfat. „Zdrenţeroşii” — în 
limba lui France cu evocări epice — au tinut strîns armele 
lingă inimă, cu gind de înfăptuire a unor noui raporturi so- 
ciale. Fraternitatea şi libertatea, care au fost înţelese de stă- 
pinii revoluționari de flancul doi prin stringeri de mini, 
zimbete și cot la cot lingă urna de unde trebuie să iasă tot ei, 
— au devenit, pentru plebe, o farsă. Egalitatea insă, a fost 
trompeta cu înțeles de participare la bunuri—ecite or fi, Pină 
la 1848 s'au încăpăţinat să nu creadă că nu fost inşelaţi: sin- 
gele curs — de data aceasta foştii tovarăși au fost ochitorii— 
i-a liniştit. Morţii proletariatului au convins pe cei vii că ome- 
nirea a intrat într'o nouă epocă: s'au schimbat slăpinii, 

Sirena industriei vestește schimbări revoluţionare şi în 
procesul producției. Maşinismul răstoarnă raporturile. O re- 
voluţie technică a urmat celei politice. Metodele tradiționale 
— serie Ofto Rühle în extrem de interesanta sa lucrare „Karl 
Marx” — au fost răsturnate și transformate. Secretele naturii 

„au fost străpunse, forțele sale au fost aservite, legile sale au 
fost puse în serviciul producţiei... 

In 1781 Watt făcu ca vechea sa pompă de aburi să puie 
în mişcare mașinile, In 1785 Cartwright revoluționă intreaga 
industrie textilă prin aplicarea mecanicei. Bumbacul îşi făcu 
intrarea în Europa. Bumbac! Bumbac! deveni cuvîntul de or- 
dine al capitalului. Fabrici au ieși! din pământ. Armate de 
bărbaţi, femei şi copii au fost îngrămădite în aceste uzine... 

in 1819 primul pachebot străbătu Oceanul. Maşina de a- 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


ÎN 


parea cekurilor. Biroul de administrație, grupul de specialişti 
in afaceri, onmeni-stundard, fără imaginaţie, fără putere de 
creație, de inventivitate, spirite cu orizont ingust: — micul 
burghez a ajuns la cirmă. 

„lutreprinderile — scrie Polenski — tind din ce în ce să 
scape din mîinile căpitanilor de industrie, şefi şi posesori 
primitivi ai afacerilor, Èra cuceritorilor este de domeniul tre- 
cultului. Am intrat într'o epocă pe cart o putem numi èra 
technicienilor de conducere, şi aceşti technicieni sunt tot așa 
de îndepărtați de ingineri şi capitalisti ca şi muncitorii. Şe- 
ful nu mai este un capitalist stăpin al întreprinderii, el este 
inlocui! de un consiliu de technicieni”, i 

Şi aici e vorba de un fenomen intrezärit de Marx. Pe 
vremea aceea capitalistul participa incă in producție, iar per- 
sonalul administrativ nu era decit o echipă de funcţionari, 
Micii acţionari de uzi duc o viață parazitară, cei mari diri- 
jează bursa, iar „corpul technicienilor” sa instăpinit de- 
finitiv. Din această realitate a isvori! o filosofie simplistă şi 
pretențioasă: „technocraţiu”. America maşinismului per- 
fecționat revendică paternitatea, deşi primul care a arun- 
caf jaloanele e un aventurier cu un trecut dubios: M. Howard 
Scott. Producţia galopantă trebuie să fie ajunsă de consumul 
stimulat; deci salarii mari, Dela consumul de 2000 calorii pe 
zi de om cînd munca se făcea cu miinile s'a trecut la 4000, 
cind au fost puse la contribuţie animalele, aj ungindu-se azi 
în Statele-Unite la o putere de consumaţie „provenind din 
cărbuni, petrol, gaz şi căderi de apă echivalind cu o consuma- 
ție zilnică de 154.000 calorii de persoană. Statele-Unite po- 
sedă astăzi aproape un miliard de cai putere”, 

Se poate prevedea — serie Maurice Druesne în „Pro- 
blemes économiques et la ftechnocralie” — că, intro socie- 
tate „technocrată” cum indică etimologia cuvintului, techni- 
cienii şi inginerii vor forma clasa guvernantă. Economistul 
Veblen în cartea sa: Enginers and the Price System admite 
că un guvernămint de ingineri este şi logic şi probabil, Știin- 
ja se bucură de un prestigiu enorm în zilele noastre şi dacă 
mulţi oameni privesc cu oroare comunismul şi un guvernă- 
mint! proletarian, dinpotrivă, toate aceste persoane ar privi 
cu bunăvoință trecerea puterii în minile acestor oameni. 

Cind se face știință „pură” aberaţiile abundă. Fenome- 
nele sociale însă, sint analizate cu îndrăzneală. Americanii 
ăştia spun lucrurilor pe adevăratul lor nume, Ei nu sînt co- 
virsiti de lestul tradiţiei europene, de bagajul scolastic, cu 
interpretările învăluitoare şi stiințismul abstract, Gindirea 
lor virgină analizează contradicţiile regimului capitalist. Ei 
recunose că repartiția e nodul cu bucluc, în vremea cînd mi- 
lioane de oameni nu consumă deloc, Și totuş technocrația 


buri a lui Watt servea deacuma locomotiva din anul 1804 şi 
aducea servicii importante. In 1825 primul drum de fier a 
fost pus în exploatare, Capitalismul a 'nvins spațiul şi tim- 
pul, Primul telegraf electric funcționa din 1835. Randa- 
mentul muncii omeneşti s'a ridicat pin’ la miracol, Bur- 
ghezia triumfa. „Ea a produs minunății mai mari ca Pi- 
ramidele din Egipt, apeductele romane. catedralele gotice : 
en n făcut explorări mai importante decit migrafiunile şi 


a 


cruciadele... Ea si-a aservit forțele naturale, a aplicat chimia 
la industrie şi agricultură și a defrișat continentele; ea a fà- 
cul ca fluviile să devic navigabile, să răsară popoare din 
pămint! Maşini, vapoare, căi ferate, telegrafe., care secol 
anterior ar fi îndrăznit să presupue că o asemenea putere 


de producţie dormita în sînul muncii colective ?* 


factor subordonat în exploatarea masselor, Punctul nevral- 
gic al exploatării muncitorului nu mai este momentul cind 
îşi vinde puterea de muncă, ci, faptul de dincolo de pragul 
uzinei: stringerea omului de antenele de oţel electrificat : 
mașinismul. Se ivește pe arena istoriei factorul caracterizat 
într'o teribilă formulă: pe vremea artizanatului şi a manu- 
facturismului, muncitorul se servea de unealtă; în fabrică el 
este în slujba maşinei. Are loc acea despărțire catastrofală 
între forțele spirituale din procesul de producție şi munca 
manuală, Muncitorul care gindea lucrul în momentul efec- 
tuării, îl desăvirşeşte cu talentul, cu simțul estetic, cu pasin- 
nea, se retrage sub cortină şi lasă loc învirtitorului de ma- 
nivelă sau apăsătorului atent al unor butoane. Artizanatul, 
cu acei artiști creatori ai unor valori veșnice, făurarii cu 
imaginea unui Crist cgalitar în ustensile, cioplitorii catedra- 
lelor gotice, au fost acoperiţi de fumul uzinelor. 


Oamenii care-si vind puterea de muncă capitalului, ser- 
vese muşinu, Stăpinii capitalului nu mai sînt însă și condu- 
cătorii întreprinderilor. In țările înapoiate există încă o cate- 
gorie de muncitori care, fiind salariați, nu sunt încă simple 
ruage vii în serviciul maşinelor, ci exercită munca utilizind 
maşina cu aceiași libertate de inițiativă și inteligență ca ar- 
tizanul unealta sa: lucrătorii calificaţi. Uzina s'a împărțit 
însă în două: deoparte. minuitorii de mașini şi, în: acelas 
timp, subordonații lor, executorii docili ai muncii, iar de cca- 
laltă parte, diriguitorii muncii fără a participa la ea. Un om 
ca Ford, în acelaș timp capitalist și sef de întreprindere, 
este un exemplar rar. Specialitatea capitalistului sa desăvir- 
şit în puterea de consumație, datorită dexterităţii, în decu- 


52 VIATA ROMINEASCĂ 


preconizează cu seriozitate, pentru absorbirea stocurilor: o 
mașină pentru tata, unn pentru mama şi una pentru fiica... 
Se poale avea deasemenea o baie în fiecare cameră, o vilă 
la țară și o casă la oraș... A, dar automatismul face paşi 
uriași. La Milwankee, în statul Wisconsin (Statele Unite) tot 
„technocraţii” se duc ca la Meca să observe ultra-fenomenul 
din uzinele A. O. Smith-Corporation. Intr'un holl mare, ma- 
şini uriaşe fabrică zece mii de şasiuri pe zi; 208 oameni a- 
jung la această operație, Materiile prime pătrund într'o par- 
te a hollului, sunt controlate, acceptate sau aruncate de către 
veritabili monştri mecanici şi șasiurile, gata a fi expediate, 
merg în mod automat în vagoanele care așteaptă în cealaltă 
parte a hollului. Cînd oamenii sunt înlocuiți de roboții lui 
Ceapek, eine să consume milioanele de calorii ?... 

Un Lafargue ar răspunde: oamenii care au muncit şi 
care trebue să se bucure de dreptul la lene... Aceasta e. în de- 
finitiv, finalitatea socialismului intelectualilor şi realizarea 
ei mar fi decit firească ṣi... științifică, 


Technicienii, diriguitorii fabricei, și-au precizat conturu- 
rile pină la specificul unei clase, Caracterul, mai întîi func- 
țional administrativ, se transformă și se întinde pină la cir- 
muirea de stat, Deviza leninistă: fiecare bucătăreasă să poată 
participa la guvernarea statului, — trebue amînată. Birou- 
rile ministerelor şi ale sovietelor guvernează. Aparatul biu- 
rocratic din statul fascist, sovietice și burghez-democratie are 
trăsături comune și pompează plus-valoarea. 

„Vechnicienii” aceştia cari agită actualmente lumea cu a- 
mericunismul lor, nu participă nici ei la procesul producţiei. 
Eşiți din şcoala politeehnică, intră deadreptul în binrou, pe 
baza titlurilor, Ei formează administraţia şi nu înlocuese pe 
căpitanii de industrie, cuceritori şi creatori. 

Miscarea muncitorească și-a creiat şi ea „teehnicieni” du- 
pă exemplul uzinei și al statului. Proletariatul occidental a 
urmul fidel mersul burgheziei ca umbra stăpinul, în loc să-şi 
accentueze caracteristicele. Biuroeraţii s'au specializat în tra- 
tative şi toată lupta de clasă se desfăşoară în biurou de către 
jonglerii technocraţi cu gambetă, mapă la subsoară şi tra- 
buc în colțul buzelor, reprezentind capitalistul, statul şi pro- 
letariatul, 

In evul mediu — spune Simone Weill — producția era 
subordonată cimpurilor de luptă; etapa următoare, produc- 
tia devenită industrială. este subordonată circulației. Va fi 


socialism cind funcția dominantă va fi însăşi munca pro- 
duetivă. 


Sindiealismul este filosofia producătorilor. El concepe 


A ZA isa amd: 


AK U LTURA ę a d 


societatea pe planul unui atelier fără stăpini, iar tot ce nu este 
în legătură cu acest atelier, cu viața productivă, trebuie să 
dispară, deci în prima linie statul, care reprezintă prin ex- 
celenţă organismul neproductiv, parazitar. Se poate spune că 
pentru sindicalism ceiace primează este imperativul catego- 
ric al producţiei, o produeţie care se periecționează din ce 
în ce, scopul fundamental al filosofiei sale de viaţă. Se recu- 
noaşte acolo spiritul însuşi al capitalismului — şi sindicalis- 
mul este întradevăr copilul legitim al capitalismului. Dele 
el sindicalismul va moşteni atelierul progresiv și dela el dra- 
gostea unci productivități din ce În ce mai perfecte, Se eu- 
noăște magnifica apologie a capitalismului, făcută de Marx 
în Manifestul Comunist. 

Dar dacă sindicalismul se consideră ca moștenitorul e- 
conomiei capitaliste, pe ce premize fondează el speranţele 
sale asupra trecerei posibile de la atelierul capitalist la cel 
socialist ? şi cari sunt caracteristicile acestuia ? Intrun cu- 
vint, se poate spune că atelierul capitalist este o cooperatie 
de muncă forțată, bazată pe o cooperație liberă; trecerea de 
la un regim la celălalt, înseamnă trecerea dela un regim de 
constringere la unul de libertate, faimosul salt dela necesi- 
tate la libertate, de care se vorbeşte în manifestul comunist. 
Este aceasta o utopie? nu! înlăuntrul capitalismului, în 
marele atelier modern perfecţionat, cu o disciplină de muncă 
automatică, asemănător unei cazarme, unde se cere o aseul- 
tare oarbă, se substitue o disciplină voluntară, bazindu-se pe 
sentimentul datoriei, dorința de cresție. Prin lupta sindicală 
de zi cu zi, corp la corp cu capitalismul, clasa muncitoare se 
formează ca însăşi, trece dela pasivitate la activitate şi ca- 
pătă toate calităţile necesare pentru a dirija ea Însăși, fără 
tutelă, marele atelier modern pe tare capitalismul l-a creat 
şi trebue să i-l lase moştenire. 

Sindicalismul datorește capitalismului nu numai bogăţi- 
ile materiale pe care acesta le-a creat, dar şi transformările 
morale şi spirituale din sînul maselor producătoare, care. 
grație disciplinei de fier, au fost sustrase lenevici primitive, 
pentru a deveni capabile de o muncă colectivă din ce în ce 
mai perfecționată, Sindicalismul recunoaşte că civilizația a 
debutat şi debutează prin constringere, că această constrin- 
gere a fost sulutară, binefăcătoare şi dacă se poate spera la 
un regim de libertate, fără tutela patronală, ca și fără tutela 
statului, este grație acestui regim de constringere care a dis- 
ciplina! umanitatea şi a făcut-o capabilă de a se ridica la 
munca liberă și voluntară. 


I. FELEA. 


Li 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 
— EISA a 


DON QUICHOTTE, A NOUS LA LIBERTE, ROBINSON 
CRUSOE 


Căutind bine, singurele filme, de o lună incoace, meri- 
tind să fie menţionate, sînt două filme făcute in Franţa. 
Pare curios, dar este uşa. Ceeace, bineînţeles, nu însamnă 
nicidecum primejdia — sau speranța — unei întietăţi. a fil- 
mulni francez, sau măcar a unei ridicări a lui la nivelul ce- 
lni american. Acesta va rāmine, pentru multă vreme, ine- 
galabil în autenticitate şi în bogăție de invenţie cinemato- 
grafică curentă. Un mare regisor francez poate da bucăţi o- 
riginale și impresionante, ca „Milionul” lui René Clair; în 
schimb, regisorii americuni, cînd îsi dau osteneala, produc 
capodopere, ca „If I had a Million” al casei Paramount, 


Dar să revenim la cele două filme făcute în Franţa, U- 
nul e „Don Quichotte”, realizat de Pabst, cellali „A nous la 
liberté, al lui René Clair. 


Mă întreb de ce au aşteptat cineastii atita vreme pină 
să întrebuințeze povestea lui Cervantes. Cu atit mai mult că 
în genere „legenda” e un subiect cu deosebire potrivit pentru 
cinematograi. Legenda rezolvă una din prelele probleme ale 
vorbitorului, chestia întrebuințării cuvîntului. Intr'adevăr, o 
legendă « o poveste veche, nu numai cunoscută de toată lu- 
mea, dar transformată, în sufletul oamenilor. dintro simplă 
poveste cu vorbe, într'o succesiune de imagini relativ fixe, 
exprimind simbolic anumite atitudini mentale. Aş îndrăsni 
chiar să spun că legenda e o poveste foarte parliculară, o 
„Poveste care și-a pierdut cuvintele”. Vorbele sau şters, şi 
indărătul lor a început să se zărcască, lepene cu nişte statui 
impietrite în mişcare, imagini de gesturi, de privelisti, dego- 
ruri, exprimind sentimente, trecute dein în patrimoniul mo- 
ral obştese. Povestea bătăliei lui Don Quichotte cu morile de 
vint sau cu turmele de oi a încttat, de peste o sută de ani. 
să mai fie o poveste de vorhe, și a devenit un tablou ilustrat 
care se fotografiază, dela virsta de opt uni, În memoria și 
imaginaţia Albilor, lată de ce legenda oferă, prin definiție, o 
temă ideal apropiată technicei cinematografice. 


Un regisor neamț, împreună cu un mare tragedian rus, 
au făcut un excelent film francez. Acei ce au văzut „Don 
Quichotte” ale lui Pabs-Chaliapine au fost, sint sigur, zile 


e—a aM ŘŇ 


. ha VAS E g 
CRONICA CINEMATOG NEMA TOGRAFICA 5% 


Îi a d te a i E 


intregi urmăriţi în ginduri de masea tragică a nobilului ca- 
valer al tristei figuri. 


Cellalt film franțuzesc remarcabil am spus că e „A nous 
la liberté”. Este — dacă îmi este permis să mă exprim ast- 
fel — este „je m'en fiche”-ismul (în romineşte „jemanfişis- 
mul”) tradus în limba ecranului, O persiflare foarte spiri- 
tuală a tot ce există pe lume, minus un singur lucru: dreptul 
omului de a hoinări,'de a visa, de a duce o viață de azi pe 
mine, de a-şi umple ochii cu tot universul exterior şi de a 
se bucura în voie de plăcerea simplă de a trăi. Eroii sint doi 
„vagabonzi de stele”, doi înţelepţi care știu să ridă, să se 
plimbe, să se dispenseze de onoruri sociale şi de toate avan- 
tagiile deşarte pe care le oferă tristele civități omeneşti, So- 
cietatea constituită este redusă, În acest film, la nişte vaste 
şi solemne maimuţării. lar vorbirea articulată ne este redată 
subt forma mei bolboroseli intenționat confuză şi indistinc- 
tă, care ne umple de o încintare erescindă, căci ne face să 
aflăm, încetul cu încetul, cit de inutil e să vrem să înțelegem 
ce spun din gură oamenii, pentru bunul motiv că tot ce spun 
ci e perfect neinteresant. 


Este, după cite se. vede, un film oarecum anarhist, dar 
de un anarhism blind și dulce, clădit pe suris şi pe bună dis- 
poziţie. 

Cei doi actori care fac pe cei doi vagabonzi joacă cu o 
naturaleță remarcabilă, și sint tot timpul drăuuți şi cara- 


Hotărit lucru, René Clair este un talentat regisor, și, 
lucru rar la acest soiu de meseriași, un fin intelectual. 


Am încercat un adevărat sentiment de doliu ieşind dela 
„Hobinsonada” lui Douglas Fairbanks, Este un film în care 
autorul tot timpul sare dincolo de şeă. Avem impresia că se 
abuzează de noi, Ni se prezintă sub numele de isprăvi robin- 
soniene, niște lucrări absolut neverosimile, care ar fi necesi- 
tat o muncă manuală, de o sută de salahori lucrind un an de 
zile, şi care, în film, sint presupuse a fi fost făcute in vre-o 
două luni de un singur om. Apogeul naivității este atins de 
episodul fabricării unui aparat de radio. Cele două lămpi 
det găsite la gâtul unui sălbatec bătut măr de eroul nostru, 
dur bătut așa de sistematic incit lămpile au rămas neatinse. 
Cit despre pile — care ni sînt doar arătate — nu ni se spu- 
ne cum au fost umplute cu acizi. Suc de fructe? Sau acizi a- 


gi - VIATA ROMINEASCA 


A er re a e r aj 


nimali fabricați direct de autorul aparatului? 

Deasemeni particular de agasant e rîsul lui Douglas 
Fairbanks. Pe vremea cind acest ris era mut. avea ceva 
foarte frumos; semăna cu triumful unui tigru tinăr şi puter- 
nic. Acum este un ha-haa! monoton, de prestidigitator profe- 
sionist. Şi este o mare tristețe. 

Sint totuşi citeva lucruri nostime. Aşa bunioară mo- 
mentul cind Fairbanks, care se află pe puntea yacht-ului, şi 
care a încheiat cu amicul său pariul, — se «descalță, îsi scon- 
te ceasul şi-şi dă drumul, vesel şi simplu, în mare, plecind 
direct spre insulă. Este poate singurul moment de Douglas 
bun, de Douglas — de-altă-dată. 

Păcat, Cu atît mai mult cu cât ar fi putut face un film 
cu adevărat fermecător ducă, în loc de a ceda acelei idei de 
americanism ieftin cure l'a impins să introducă, pe insulă, 
mximum de „confort modern”, ar fi păstrat mereu filmul 
într'o atmosferă de rudimentar, de succese technice modeste, 


care ar fi redat mult mai bine sentimentul de dificultate în- 
vinsă, Păcat. 


„Comediile muzicale” germane au inceput să ne slă- 
beaseă. Dar cînd oare vor face la fel filmele cu lupte aerie- 
ne sui navale? Sunt sigur că publicul s'a săturat de bubui- 
turile, sempitern aceleaşi, prin care studio-urile americane 
redau războiul, precum și de toate acele amoruri spasmodice 
şi sacrificii integrale care sint presărate printre gloanţe gi 
dărimături. 


Un film curios a fost „Mâşti de ceară”, Este, împinsă pină 
la naivitate, o idee gravă, şi care dă de reflectat, S'ar putea 
formul» aşa: feriţi-vă de oamenii exagerat de nenorociţi. Oa- 
menii care au fost victima unei prea mari nedreptăţi, care au 
fost victima unei pierderi din cale afară de nemeritată trebue 
nu numai plinşi, dar şi puşi subt stricta supraveghere a po- 
liției. O decepţie, dela o anumită dimensiune în sus. produ- 
ce, înlăuntrul sufletului celui ce o suleră, o revoluție care 
samānă cu o năruire generală de statui; toate credinţele se 
prăbuşesc. Și de orice nebunie, de orice faptă demonică e 
capabil omul ce nu mai crede în nimic. 

Gindiţi-vă bine. Inchipuiţi-vă un mare violonist căruia i 
se taie o mină. Dacă acest om ar ști că, omorind nepedepsit 
un milion de oameni, şi-ar putea prin asta recăpăta braţul 
amputat, credeţi că ar ezita? Din fericire. asemenea proble- 


OO 


e nu se pun des, Dar cine știe? Si m strică să ne oprim pu- 
țin gindul la ele. Nenorocirea poate duce la un fel de nebu- 
nie mascată şi rece, capabilă de cele mai perverse acțiuni. 

Filmul „Măști de ceară” conţine tocmai „un asemenea 
caz. Un sculptor în ceară extrem de talentat, și care mai era 
un om blind şi de treubă, îşi vede pierind în flăcări nu numai 
opera sa, lucrată într'o viață întreagă de muncă și amor ră 
tistic, dar chiar instrumentele vre-unei munci viitoare: mii- 
nile îi sunt distruse, iar fața aşa de frumoasă, devine o mas- 

îi uoasă. 
Ş, eterice el găsește un mijloc de a se răzbuna pe 
nedreptate, de a-și reface muzeul şi de a-i reconstitui fața 
pierdută. Va purta o mască de ceară perfect asemānātoare 
chipului lui de altă dată, și va purcede la o serie de anii: 
nate pentru ca, acoperind cadavrul eu ecară, să poată fabri- 
ea expeditiv statuia pierită odinioară în flăcări, s 

Fireşte, spectatorul filmului nu află toate aceste prosa 
vii decit progresiv, după canoanele misterelor filmelor poli- 

e. r 
ia La sfirşit, cu toată naivitatea fniregci poveşti sintem 
totuşi zdroncinați. Zdruncinați nu de macubrul grand-guig- 

nol-ese al anecdotei, ci de problema sub-jacentă, care, repel, 

e o problemă gravă şi profundă. Să respeetăm suferinţa. Dar 

să mereu cu ochii în patru acolo unde ştim că această 

suferinţă a fost din cale afară de nedreaptă. Omul e capabil 
de clanuri ce-l apropie de Dumnezeu, Dar şi perversitatea 
lui atinge uneori abisuri înfiorătoare, Poveștile adevărate re- 
latate de gazete sînt uneori tot atit de demoniace cât şi po- 
vestea absurdă a sculptorului răzbunător din „Măşti de cea- 


Şi fii orbi e i 'bue să mai a- 
Şi fiindcă am vorbit despre acest film, tre 
dăogăm ceva, Este un film colorat, și primul film care face 
din culoare nu o curiozitate technică, ci un supliment real 
de frumuseţe. 
D. 1. SUCHIANU. 


-n-e 


REVISTA REVISTELOR 


Huoabe de griu, 
Un album lunar, a că 
ghiată de Direcția Educa- 


Societatea de mine, no. 
o revistă pe 
insuflețit de bune gin- 
părește Ja Cluj. Fiecare 


rui alcătuire ce 


E singura publicație de acest fel 
Toate instituțiile lungă de v 
nu fost pe rind Însă afirmă, î 
oareu istorică 


cure upare la noi, 
noastre de cultură 
prezentate, sub val 
studii ample, 
Numărul ultim date av 
Muzeului de cultural ve mu se 
sub semnătura Iransilvane. 

ali, conducăto- 


ariale colaborări, 
n unele notițe, uceastă 
este un regionalism rău 
care ià aspectul unei cin- 
faţă de fenomenul 
cuprinde mono iveşte pe plaiurile 
antichităţi din 
profesorului O. Tafr 
rul acestui valoros muzen. 
de interesantā este istoria 
Cārjilor bisericesti” 
un capitol din is- Pab 
lor grafice române, 
cum şi a culturii noastre, 
inceputuri au fzvodit de s 
rile imprimeriilor ortodo 
O cronică bogată 
despre vărțile 
din Capitală, in 
ghiurile ţării cărara li se 
nceastă revistă de cuk 


ja Basarubiei, Decembrie 1933. 
licație lunară, destinată 
pre- melor regionale. 
ale cărei incheiat 
ub teascu- poeziile 


- P. Păcesvu: e 


revista aceasta a 
doi ani dea apariție. Dacă 
sau schițele pe care le ti- 
nu ne spun nimic, studiile 
asupra trecutului și prezentului Ba. 
și confe- Arabiei sau monografiile şi artico- 
toate un- tele poanmice sint de un folas ne- 
In acesi ultim 


! număr, directorul 
revistei, d, Pan 


Halippa, arată că o 
publicație este 

pentru cunoașterea adevăr 
rabii, mai ales cind peste 
pare o revistă de cuprins tenden- 
„Basarabia Ro 
răspândită acolo în zeci de mi 


Publicațiile mdatrei”, 1933. Ce 
insemnat sAsociaHunea™” 
pentru unitatea sufletease 
nilor, înainte de marel 
istoria s'a rostit, e 

După Unire, rostul acestei 
Huni nu s'a irosit, Con- 
liotecă mare la Sibin 
ind mereu cărti pent 
eținind un muzeu 
tivitate prin confe- 
Se, „Astra” mu obo- 


moase Asocia Urientări, Noembrie 1933. Se răz- 


t, cu cine îi jesä în 
ctimele lipsesc, se ia 
cu poşta, cu 
revistă creşte 
ititorului prin 


cale, şi cînd vi 
la harță cu a 
librăriile,.. uitind că o 
sau scade În ochil «e 
nivelul materialului [i 
întoarsă după canoas- 
hi, trebue sem- 


rințe și congre 


In fiecare an, 


pe lingă cărtheelele 
pentru popor, 


se tipăreşte un Ca- 
este in acelaş ti 


atā lui Păstorel T 
activități desfă- 


X scri ronie 
șurată de această are a seris „Hronicul 


Azi, una miie şase sute nouă, i praful uitării le ucoperă ina- 


3 tul 
Sfințitu-sa această mânăstire IE mi ndee dit de wtngaciu 


A z ă 
Cu busuioc și picături de rouă, ari ușa acolo unde- 
Să fie pinsn mesi pomenite TESE n gae" x PE ai, oare 


va . - + 
Fu de-ajntor biv Vel Sărdar Birsan nu sint visurile tinereții noastre, 


e isuri inite, prin neâmplini- 
i dumnealui, biv Vel Medelnicerul viaa s; oermgorb i ăi 


rigorie, Argint dădu Soldan ogr ray act: 
dumnealui biv Vel Slugerui — Romantism 4 i 
ra n «le ni Dr triere. inflorit într'o singură dorință: cău 


i imiti Din an 

ie „ dādui e tarea formelor primitive, 
penine SE e e ona Pitar Ie. in un, dispoziția apos pi Și alt 
veni, Domaitorgiei ante > mea, Sareal E, S 
se igue caine. căutarea formelor sienio: dn t veas 
Dela interiorismul sfint, la 
Do a fe, stear nostru, ere: i Pi cere erei ndh ee 
așul isi p n lu - 
Biy vtori A ul Barbu a zis ison, tul ce era pa ahari oen fr e pa 

dască t jăent pe prosin, lor. Iată cum sa 

Hoag in Dinni a pe să fie prafajă jucăriile în acea puritate 


in care trăesc numai 
La urmă, spre obșlească veselie, = Skol amintirilor”. 


Asa a fost. Dect, tun pân e cel Ș. i m. d. 
i Ā entru i 

e abea cca ale Domnul, E 
“să fim sab temelie-aci ugs ; 
perie ne-o aduce semnul Am mai avut wil ul să ovia 
să ne fie sufletul senin atol, omre. pub orgă m re e, 

re' i arte co 

An aieas ze peria VNA li ee activitate nu se măr- 
[4 uineşte numat la exerciţii poetice, 


cu totul  peapoir te Acta rara 
är, 15 Septemibrie—15 No- însă vastă a înfățișa și pune t 
Biard ss. Dista. tipăriturile re de sae anue, Sa herra sui 
ANR Bate singure: rigon rate Mpi. trini” constituirea intr'o tinără 
fătisează disciplinat şi m L tipă- fi 5 ia ire Saia 
i literare şi seur- generație, care în re 
E ră rară peri ra phia vår- ao pă gasesti tere cele 
- 3 n Š ru 
ae ce PO Sp: e pe a 
» n Romineaseă” va arpe 
2 brie 1933, Cul- tra, unu, ceeace vor aduce ti- 
Firre si pă ait cantimpors- ear Poues, soi priza de 
ii i i re de 3 
er Area lenea ez Aa acea obiectivitate care este semnul 
eset » edia jucăriilor vonstă în fap- primar al adevăratei critici. 


s T R A ş i z 

EPES ȘI) aționale şi a execu- 

Dezarmarea şi Societatea ereu Pagani comună, a 
Naţiunilor îndatoririlor internaţionale, 


„Problem fost cau- Cind o conferință generală a fost 
za mai ne bear genă Societății convocată spre a săvirși acest lu- 
Naţiunilor. Consiliul trebue să e- cra, Sa urmărit, în e unea t 
laboreze planurile de reducere s ceasta vitală, colaborarea statelo 


HU 


ve nu 
Convocarea Conferinţei a dat - Pure, mai sincere 
tința participării Americii şi u Ru- această vastă anchetă asupra su- 
siei. Conferința dezarmării a discu- 
tat mai cu seamă o chestiune: pină lucit perioada contimporană, este 
aproape incheiată... Şi dacă literaţii 
statelor învinse de către tratatele n'au luat incă în seamă acest fe- 
de pace, este compatibil cu o con- 
venție generală de dezurmure? Cu 
cuvinte, problema  dezarmării A urmat astfel o ruptură, un di- 
ți drep vort intre literați şi public; isr a- 
vestiune cesta din urmă a arătat o indife- 
dintii, precum gi 
lor, care îi apar 


la ce 


ale 
s'a redus În aceeu a egalilă 
turilor, Era vorba de o c 
tumai europeană, dar acessta a do- 
minat intr'atit Conferința, încit che. 
stiunea reducerii armamentului s'a 
lăsat în ultimul plan, În vreme ce 
problema egalității a fost singurul 
fapt pe care l-au tratat marile pü- nadeslușii, fără s 
timpul negocierilor dintre 


teri în 


ele, Urm 


au văzut 
E) pa 


tional 


punet statutul militar, impus 


» urmind ca de-acuma incolo 


VIATA ROMINEASCA 


sint membre ale Societății, revelat, prin ei, sunetele cele mal 
i mai noui. Dar 


substituit 


nem unul examen, E drept că vu riața unei 


latul 


multe 


sec , 


tions, 


1933), 


a bre 1933). 


Literatura şi publicul 


„Scriitorii noştri au dat, dela in- 


ceputul 


secolului acesta pină azi, 
îueruri de seamă, Sufletul omului s „Âm să vă 


Netului, care a ilustrat în mod stră- 


nomen, cititorii însă l-au întrevă. 


zut, deşi el nu l-au formulat, 


rebță pentru cei 
față de exereljiile 
adesea ca niște acrobatii gratuite, 
Omul de astăzi, chiar atunci cind 
Mare decit o cultură mijlocie, simte 
ă poată încă pre- 
că ceva s'a sehim- 
area a fost că celelalte pu- bat, EI socotește «că structura lumii 
teri care luan parte ln Conferință este accea cure s'a schimbat; 
aproape totodată eşecul gindeşte apoi ka prefacerite politi- 
negocierilor dintre marile puteri ce, economice, sociale, Totuşi, 
precum şi hotărârea Germaniei de 
răsi Societatea Naţiunilor.., 
parte din opinia publică soco- 
teste însă că, fiind uminată această De zeci de ani, 
Conferinţă a dezarmării, țările au rioasă caut să preschimbe adine 
fost eliberate de controlul interna- pe meest animal rațional, responsa- 
bil şi stăpân atotputernic al desti- 
să reinceapă discuțiile directe si nului său, pe care Renasterea l-a 
negocierile diplomatice. Această pă 
rere nu rezistă însă, dacă o supi- diu. Influența aceasta îi iroseşte do- 
libertăţi absolute 
fi cu putință «eu viitorul Societăţii dă sentimentul supranaturulului, 
să depindă în bună parte de rezul- Spimind că popoarele sint 
acestor negocieri. D. Eden. cale de a avea o religie nouă, 
intr'un discurs recent, a arătat că exagera, Dar un 
din criticile îndreptate im- ridicat Rusia, 
potriva Societăţii Naţiunilor se în- Chiar în re ca Franţa, unde n'a 
temeiuză pe necunonşterea naturii pricinuit 
acesteia. D-sa n subliniat faptul că planul politic, economic sau social, 
Societatea Natiunilor nu este leacul acest elan se presimte, Fenomenul 
pentru tonte baalele și nici comon- este general. 
ra intregei înțelepeiuni, Valoarea ei După un vene ce 
depinde de felul cum este folosită malt materia, 
şi înţelepciunea ci nu poste fi mal libera, uându-și 
mare decât înțelepciunea colectivă tăria înăltimilor. 
a oamenilor de stat care-o folo. Ducă întradevăr o lume 
: - este în plămădire, 
(Societe des Nations, Informu- ne fat să credem că en va fi o In- 
Genève, novembre-alecembre me mistică”, 
(Le Mois, 


ciza și formula, 


tul esenţial nu este acesta, 

Se pare că structura sufletească n 
omului e pe cale de a se modifica. 
o influență miste- 


creștinului din 


clan de credință a 


ncă nici o perturbare în 


a adorat prea 
sufletul caută a se e- 
avintul său către 


sunt semne ce 


1 novembre-l décem- 


Pirandello câtre publicu] ameri- 


răspund la întrebă- 


rile ce mimi pus.. asupra litera: 


turii şi teatrului și chiar asupra a 
ceee se spune că ur fi gindirea 


a “DN 


e ei, de filosofin generală, căci 
i iințele implică postulate 
Sacara am pe cute numai fiolsofia 


mea filosofică, deși n'am socotit că 4 elor ie poate lămuri. Şi tot ast- 


am vreo responsabilitate filosofică, 
căutind a face totdeauna numai ar- 
tă, atit cit am putut, şi nu filosofie, 

Negreșit că din toată opera meu 
fantastică, se poate deduce felul de 
osebit cum am considerat eu lumea 


i viaţa, 

Acest fel de a lucra, care mie 
mi se pare natural și exprimat în 
chipul cel mai propriu şi mai lä- 
murit, a părut însă altora, udesea, 
ciudat şi obscur. 

Domnilor, vineva este original 
sau nu este, Nu poţi fi original 
dacă voești să fii aşa. Cine doreşte 
să fie pre per prin propria-i Sal - 

„ va fi extravagant şi nu original. 
Nu trebue să faci mare lucru spre 
a fi deosebit de lume: este de g- 
juns_să ieşim În stradă cu minecile 
pe dos și cu pălăria pusă cu fun- 
dul în sus, — vă asigur că toți ne 
vor lua în seamă, Dar va fi aceasta 
o originalitate? Vom fi extrava- 
gan 

“ine este cu adevărat original 
nici nu-și dă seama de aceasta, 

te original fiindcă vede lumea și 

cu ochi noni; și cum vede, 
aşa va vorbi şi va serie, Spune şi 
serle cuvinte nouă, cuvinte ce-i a- 
pari şi nu ale altora, 

Şi nu face nimie într'adins. 

Domnilor, vă jur că teatrul meu 
nu l-am făcut întradins aşa. 

Aș fi voit să nu-l fac astfel, ca să 
nu mai aud spunându-se că este 
nou”, 

(Nuova Antologia, 1° nnalo 
1933). ai = 


Emile Meyerson 
„De curând » murit Emile Me- 


yerson, la o virată înaintată, cind mi 


împlinise şaptezeci şi patru ani. 
Cartea sa ultimă şi totodată cea 


mrii completă, Propăplrea gîndirii, ră 


apăruse acum doi ani, 


ron a întreprins prefacerea țări 


aurar a și Mai exact, nr Enna 
si » A intreprins o filosofie a 


Invățații nu se pot lipsi, cum so- 


el, alei filosoful ce voeşie să dea 
O explicație a universului, nu se 
va lipsi de științe: în jiaie vā a- 
fla oglinda, in aparență rece, în 
te vea mai limpede, a spiri- 
dul omenesc. 
Dacă Stuart MII, în secolul tre- 
a lărgit domeniul logicei, n- 
du-i metoda ştiinţelor, Me- 
yersan a făcut tot atit pentru crea- 
rén unei ştiinţe a științelor, pentru 
a bunăoură, În Identitate şi 
Realitate, principiul identității sub 
HO, de forme şi desfășurarea 
consecințelor. Şi epistemologia sa 
se Siitșeşte printr'un imn adus ra- 
Hunii: „Realul ne lămureşie veva 
numai peniru că intrebuințăm pen- 
tru el rațiunea... ŞI trebue să folo- 
sim căi mai mult intelectul. pen- 
tu cunoașterea lucrurilor, 
In măsnra în care isbutim să de- 


raționalitatea realului, 
vom A deplini datoria cea mai înal. 
tă a omului”, 
esta este cel mai bun mesagiu 
și testament al său”, 
(la Nouvelle Revue Française, 
1 jantier 1934). 


Dictatorii trebue neapărat să-şi 
țină cuvântul dat? 


„Poate un dictator, care a ade- 
menit massele, să svirle de-aparte 
inomealu, fără să-l doară mācar va- 
pul? Sau massele desamăgite işi 
vor indrepta uirbaciul de oțel îm- 

lui Hitler, condamnindu-l 
n lipsă ca dușman al statului, şi 
CA evreu marxist, care sabotează 
consolidarea germană. Se uită că în 
Du există nimic excepțional; 
că un dictator, venit azi la Dutere, 


nimic din cele trimbitale ieri drept 
culmi ale înțelepciunii de stat, fă- 
Că prin aceasta capul dictutoru- 
lui, sprijinit de toate baionetele 
= hotinni i 
aci cuvintul unui cunoscu 
specialist pe tărtmul dictaturii, wa- 
re fre să ne spună ceva în } 
tură cu această temă. Realizările 


62 VIAŢA ROMINEASCA 


practice ale ideilor lui sint prea cu- 
noscute, ca să mai fie necesar a le 
opune concepțiilor teoretice. 

Nimeni în Italia nu se poate gin- 
di să răpească clasei muncitorești 
drepturile ciştigate şi organizațiile, 
pe care le-au dobindit în zeci de 
ani de luptă şi sacrificii. Dacă to- 
uşi se vu întimpla aceasta, atunci 
locul nostru va fi de parten clasei 
muncitoare italiene. (1! popolo 
d'ale, 16 Malu 1920). 

Pentru libertatea noastră sintem 
gata la orice jertfe, Sintem dense- 
meni gata să ne ridicăm impotriva 
oricărei dictaturi. Vrem desvolta- 
rea neincețată a musselor lucrătoa- 
re; dar dictatura oamenilor politici 
ai partidelor, nu, niciodată! (M 
popolo d'ltalia, 18 Aprilie 1919). 

Nu căutăm nu voim nici un 
fel de violenţă. Căci noi voim ca 
exprimarea ideilor — chiar cele 
protivnice nouă — să se facă fără 
ciocniri şi fără vărsări de singt- 
Nimeni nu e în posesia adevărului 
absolut, dar fiecare idcie poartă in 
sine un grăunte, o scinteie de u- 
devăr, 

Noi „fascişiii” sm arătat ieri 
seară câ sintem demni de liberta- 
tea noastră, încit am fi capabili de 
orice sucrificii, indiferent dacă ele 
sint făcute în interesul nostru sau 
ul altora. Declarām că, dacă adver- 
sarii nostri cei mal aprigi ar cădea 
jertfă unui regim excepțional, am 
da semnalul revoltei, pentrucă sin- 
tem pentru deplina libertate și im- 
potriva oricărei tiranii, (Il popolo 
d'Italia, 11 Noembrie 1919). 

Soeotim necesar să amintim, că 
nu sintem impotriva proletariatu- 
lui, nici măcar împotriva socialis- 
mmului, deoarece sintem de părere 
că însăşi existența socialismului e 
o dovadă a necesităţii ei istorice. 
(Cuvintare ținută la o intrunire, 
la Milano, la 10 Noembrie 1919), 


Nu vrem să fim konsideraţi ca o 


“pavăză a unei burghezii — mal cu 


seamă în ceiace priveşte nouii bm- 
bagătiji -~a eare e pur şi simplu lip- 
sită de demnitate şi Dă. Dacă m» 
cești oameni nu-s in stare să se a- 
pere singuri, atunci nici să nu spet- 
te că-i vom apăra noi. (Cuvintare 


renja, la 9 Octombrie 1919). 


Atât de puţin ne preocupă pe 
noi fuseiştii buna stare a burghe- 
ziei, încit unul din punctele esen- 
tiale ale programului nostru cere 
decimarea bogățiilor, confiscarea 
supraprofitului înavuţiților de răz- 
boi și o riguroasă impunere a va- 
pitalului,  (Cuvintare finulă la in- 
trunirea de propagandă electorală 
dela Milano, la 10 Noembrie 1919). 


Fasciştii vor lupta pentru adu- 
cerea la îndeplinire a celor mai 
stricte reforme şi anume: pentru 
lăngirea dreptului de vot şi a eli- 
gibilității femeii; pentru cuborirea 
virstel alegătorului la 18 ani pen- 
tru Cameră şi 23 de ani pentru Se 
nat; pentru depunerea listelor și a 
alegerilor pe bază regională. Ale- 
gerile pe liste şi sistemul propor- 
tional oferă garanția împotriva dic- 
taturii si dau posibilitate tuturor 
ideilor să fie reprezentate după pu- 
terea lor. (Ii popolo d'Italia, 4 lu- 
tie 1919). 

Mai atragem atenția că organi- 
zmiunile economice, spre care tin- 
dem, trebue să fie independente de 
partidele politice”, (1! popolo dI- 
alia, 20 Februarie 1920). 

Das nene Tage-Buch 


a 
Apel la orgoliul național 


„Dela venirea la putere a lui 
Hitler, apelurile la orgoliul națio- 
nal au devenit atit de dese încit nu 
mai merită osteneala să fie înre- 
pp dest Din noianul manifestărilor 

e acest fel, ne vom opri la un ar- 
ticol de fond, interesant prin fon- 
dal lui, şi publicat de deputatul na- 
țional-socialist Wilhelm Börger, în 
„Dortmunder General-Anzeiger” din 


de 15 August. 


Vechiul tovarăș de luptă al lui 
Hitler scrie: 

„Şi ca să termin, mai am de spus 
următoarele, pe cure vă rog să le 
transmiteţi mai departe, ca fiecare 
să-şi den seama de puterea ce 
svieneşte în noi, atunci cind ne tre- 
zim. Însemnaţi-vă aceste cuvinte, 
iar copiilor serieţi-le in cărțile lor 


ținută la congresul fascist dela Flo- de scoală, Ce Sar fi ales din Fran- 


Ap, ! 


e pumai cu ea? Am fi răsucit-o 
su o mână, am fi lăsat-o să info- 


meteze, apoi am fi svirlit-o la ca- 
că Lucrul ăsta l-au știut adver- 
sarii. 


Ce Sar fi sles din Anglia? Dar 
ee să mai vorbim degeaba; Anglis 
singură nu ne-ar fi atacat nicioda- 
tā; o cunoaştem doar mai bine de- 
cit ne cuna pe noi înşine. Şi 
acum, gândii-vă măcar două mi- 
nute pe zi, inainte de a vă duce la 
lucru! Cind sinteţi în sălile de in- 
truniri, cind beji un pahar de bere 
sau cind vă duceţi la apelul bata- 


in 1914, dacă am fi avut de-a lioan 


„de asalt: numai două mi- 
f i să vă intre în con- 
știință etince azi vă apare doar ca 
un vis turbure, Noi germanii am 
rezistat ani împotriva intre- 
gului 

pământ un al doilea 


şi nam fost învinşi. 

por, re să ne poată imita?” 
evār, În privința acestui 
vnal, n'au pereche! Dar 


şi senină cu care recunost că 
„ar_fi răsucit Franța cu o mină, că 
ar fi infometat-o și apoi ar fi svir- 
lit-ọ la €, orice s'ar spune, 


o nouă specialitate strict germană. 
„Dos neue Tnge-Buch 


a 


CA SI CAT Up ȘI 
sai ie a Cd S 


A c T U A 


= 
ei 


1934. ANUL XXVI. 31 IANUARIE, No.2 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


L E 


DIALOG CORDIAL 


Dr. S> IRIMESCU 
IN AMINTIREA PROFESORULUI 
IOAN C ANT TECUZINO 


= 


N: DA VIE 5SCU 
4 $ E 


D A N E & AR -WwW :s 
D. Madgearu. — Tot d-t D. luca: Ki, d-le primar, n : : 
mai orb ăi yy Brătianu: pici simți sub guvernul H LE R M A IN N K E S T E N 
tat t i, stru Pu, S mAAR 
free SPRIE 9 Apă. ci D. Dem. Dobrescu. — Exact MO A R 1 EA uU N E I 
n cum se simte guvernul cu PERECHI INDRAGOSTITE 
mine la primărie! 


GHINION 


Intre”primele pro- 
rele, ae va depue şi 
n Două jego pentru 
vrgnuizarea Învăţă 
mintului sceundae, S. P. P. 
(Ziarele). 9 


ELENA EFTIMIU 


LITERATURA DALMATȚA 


AL. O. TEODOREANU 


CATEVA CONSTAT RI. 


G.: CALINESCU 


EUTHANASIA EMINESCIANA 


MISCELLANEA: S.O.S. lasi REVISTA REVISTELOR /Romine 
$.0.:8. 41. Q. Teodaréznn. Revista de Filosofie, Gindul Vre- 
0 —. e > h : å z ít = 
CRONICA LITERARĂ: M. Seva- mii, Şantier, Almanahul învăţăto 


i 3 E rilor din Cetatea Albă 1934. 
štos (Aventurile din strada Gră- Străine! Războiul în 1934, Un 


= 


De ce a rămas fiul tău 


cerigent? dinilor), G. Călinescu. plan economic, Wagner şi Calde- 
pune că el a invățat după D. Dem. Dobrescu. — Poate E Fi i i b ~ 

legea din Iulie şi la jadana că era bine dacă inființam CULTURA: Literaturi străine ron, Literatura în UR 5 

l-a intrebat după legea din din vreme o societate pentru Princesse Bibesco: Lettrea d'une Raţiune şi materie. 

August, protecția primarilor! 


fille de Napolton, D. I. Suchianu. CARICATURA. 


REDACŢIA / STR. CONST. 


MILL E 


5—9 
E =. pr . > 


“VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bucureşti, Str, Const, Mille No, 5—9 
ANUL XXVI 


Preţul Abonamentelor : 


IN ȚARA: 
CARA pia aie dna: AR e zii 27230 
Pentru Bănci şi ÎInstitaţiuni (Şcoli. 

Biblioteci, etc.), anual. . . „ 500 è A zi 
IN STRĂINĂTATE: Viaţa Rominească 
Pe':un aa .. .. n dit e. e; e el 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal administrației din Bucureşti, Calea Doro- 
hanților 216, sau depunind-o la „Librăria Cultura Poporului", 
B-dul Academiei 2, Bucureşti. 

Administrația. 


IN AMINTIREA PROFESORULUI 
IOAN CANTACUZINO* 


D R. S, I R II. N E S c U 


Ați avut gindul pios de a comemora, cei din generaţia 
tinără pe un mare om care a fost un mare dascăl şi vaţi 
adresat la mine, primul lui asistent care am fost atit de le- 
gat de cl ca să-mi deapăn amintirile şi să evoc marea lui 
figură, deşi, cum cra atit de complexă cu bogatele ei în- 
fățişări e foarte greu de a o prinde şi prezenta chiar in ca- 
racteristicele ci esențiale. Ca în ri antice, ne trecem ast- 
fel torfa din mină, în mină, dela o generaţie la alta ca să 
fim lampadotorii unui cult. Cantacuzino întră deja în istorie 
şi în legendă. L'am îngropat, fără discursuri şi fără flori, 
ea să împlinim dorința lui, deoarece vanitatea și deşertă- 
ciunile omeneşti îi erau străine și voia să evite cum spunea 
el, comemorind pe un prieten iubit doctorul loan Ra- 
dovici (pe cesta marea l'a în t sa sinucis întrun 
gest de tragic eroism) „manifestațiunile barbare ale doliului 
omenesc”, La înmormintare a răsunat aria morței lui Sieg- 
fried pe care ca un suprem omagiu pentru acest om de o 
rafinată artă orchestra filarmonică a executat-o. Era cel mai 
bun acompaniament pentru durerea noastră mută. Imnul 
păgin celebrează un erou. In miturile germanice ca și în te- 
tralogia lui Wagner, în inelul Niebelungilor, Siegfried e nu- 
mai veselie, sprintenă exuberanță de forțe, spontaneitate bi- 
nefăcătoare. El ştie că lumea îi aparține. In mîinile lui tot 
devine viață, mişcare, acțiune. Cantacuzino era întrun anu- 
mit fel un Siegfried şi ca în poemul lui Wagner își călise 
o sabie din credințele şi entuziasmul lui ca să cucerească 
un univers de simţire şi de gindire. EI îi semăna mult, ori- 
cit cu capul lui leonin de o plasticitate impunătoare avea 
ceva din Wotan, jupiterul germanic, zeu filosof meditind 
asupra enigmei lucrurilor şi a oamenilor. Aceste două ti- 
puri ca şi la Wagner, cum spune Schurt analizind opera şi 
personalitatea marelui compozitor — în cultul pe care Can- 
tacuzino îl avea pentru Wagner intrau și afinități elective — 
se fuzionau în el. Era o imbinare fericită a unei reflexiuni 
profunde asupra împrejurărilor felurite ale vieţei omenești 


* Textul exuunerri făcute cu ocazia şedinţei comemorative a in- 
ternilor şi foştilor interni de sp'tate la 2f Iauuarie 1934. 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


şi a unei spontaneități în continuă isbucnire. Excesul de 
gindire nu locise la el resorturile vieţii. Inteligența sa vie 
şi pătrunzătoare îmbrăţișa toate marile probleme pe care 
viaţa le pune, cu bucuria însă și neastimpărata tinerețe a 
unui temperament creator. 

Emerson și Carlyle au evocat viu şi puternic tipuri de 
oameni reprezentativi. Biografiile lor sunt ca cele ale oa- 
menilor lui Plutarch. Sunt icoane pentru tineret şi ele ar 
putea să-l inspire pentru fapte mari de o nobilă vitejie. Nu 
sunt oare pilde care ar putea provoca imitații, mai bune şi 
mai demne de urmat decit cele ale unor falși eroi care nu 
încălzesc imaginaţiile decit prin patime barbare pe care ştiu 
să le exploateze? In tineri zac puteri latente pentru bine şi 
frumos și meşteşugul educatorilor — cei mai buni educa- 
tori ar putea fi ei însăși — e să le dea putinţa de desvoltare, 
ajutindu-le să se manifeste. 

Ce admirabilă pildă de viaţă, plină şi frumoasă a fost 
viața lui Cantacuzino! El avea o ascendență strălucită. Stră- 
moșii lui domniseră în Bizanț și în țările rominești. Tatăl 
lui era un jurist eminent și fusese ministru sub Cuza. Ma- 
ma lui era fiica lui Mavros, demnitar înalt, şeful vămilor și 
carantinelor pe vremea lui Kisseleff, om de o superioară 
cultură şi mare amator de artă. Donind colecţiile lui, a con- 
stituit primul simbure al muzeului nostru național. Femee 
de un spirit și o inteligenţă sclipitoare citea în textul ori- 
ginal copilului ei tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide, co- 
mediile lui Aristofan. Influenţa mamelor a fost totdeauna de- 
terminantă — biografiile oamenilor de seamă sunt doveditou- 
re în această privință — pentru formarea oamenilor mari. 
Cind s'a dus la Paris să-și facă liceul, tinărul elev a uimit pe 
dascălii lui prin cunoașterea perfectă a vechei limbi eline. In 
astfel de condiţii, avind inteligență şi avere, fiind un răs- 
fățat al soartei şi părinților lui putea să crească comod şi 
ușor în diletant care să guste viața în tot ce cu atita priso- 
sință putea să-i ofere fără so aprofundeze ca să-i ceară tot 
ce în urmă i-a dat, după multe sforțări, pentru formarea 
lui complectă şi prin altruism şi a celorlalți. Era însă în 
el un isvor sacru interior, un imbold sfint care-l împin- 
geau la acţiuni de seamă ca să desăvirșească marile lui 
calități înăscute. Toată viaţa a fost un om de muncă, la 
care un idealism înalt sa asociat cu o acţiune continuu 
productivă, în toate cimpurile de activitate omenească. 
Elev ul liceelor din Paris, el reușea la concursul ge- 
neral să fie clasat în primele rinduri, și dascălii și colegii 
lui recunoșteau în el mari capacităţi. Cantacuzino a crescut 
sub înriurirea culturei clasice franceze si în sufletul lui, ca 
să-l înalțe au vibrat acordurile sublime ale muzicei lui Wag- 


IN AMINTIREA PROF. IOAN CANTACUZINO 5 


ner pe care in pelerin pasionat o ascultà, urmărind an du- 
pă an, pină înainte de marele răshoi reprezentațiile dela 
Bayreuth. Cultura lui muzicală era vastă. Beethoven şi 
Wagner au contribuit să-i desvălue o lume de adincă simţire 
şi înaltă poezie. Tot ce svienea în el cà aspirații către infinit 
a găsit o rezonanță complectă în compoziţiile acestor doi 
titani. wa fost un simplu amator cum n'a fost amator 
în nici întrun alt domeniu al științei și al artei cind l-a a- 
tras, deoarece adincea totul, ci un cunoscător desăvirşit 
al tainelor pe care sunetele le cuprind în ele cind sînt dis- 
ciplinate de un mare artist ca să exprime armonia naturei, 
întrun puntheism dominator. Cea mai bună reculegere a sa- 
vantului și a omului de acțiune era să se refugieze în hi- 
mea magică a compozițiilor marilor genii muzicale pe care 
le executa, el însuși cu o artă infinită. In orele triste cind 
după un teribil accident de cale ferată a fost imobilizat 
luni întregi, cea mai mare desfătare a lui era să i se execute 
compoziţiile favorite. Omul acesta care ştia şi înţelegea totul 
şi mai cu deosebire simțea totul ar fi putut cu siguranță, 
dacă ar fi găsit timpul pentru ele, să dea compoziţii proprii 
de o mare valoare, 

Cultura lui literară şi artistică — era şi licenţiat în filozo- 
fie — a desăvirşit-o prin cea științifică. A făcut studii de 
medicină, după ce a dobindit o solidă pregătire biologică 
trecînd pe la Sorbona pentru licenţa în ştiinţele naturale. In 
studiul fiinţelor vii din toată scara zoologică găsea o prefa- 
ù pentru cunoaşterea stărilor patologice, boalele fiind în 
definitiv fiziologia deviată a unui organism alterat în func- 
țiunile lui normale, Era la el o neinfrinată dorință de a tăl- 
măci tainele naturii pe care a şi reuşit în bună parte să le 
tălmăcească şi la organismele sănătoase şi la cele bol- 
nave. Medicul mare, biologistul genial a fost şi un zoologist 
şi un botanist de seamă putind susține comparaţia cu cei 
mai competenţi spocialişti. Era însă şi alteeva. Omul de su- 
premă sensibilitate urmărea şi un alt scop, ca prin cu- 
noaşterea resorturilor intime ale vieţii să aducă o contribu- 
ție utilă pentru realizarea unui echilibru al forţelor fi- 
zice cu însuşirile morale care zac latente în toate fiinţele 
omenești, menținerea în bunăstare a unora permiţind 
armonioasa desvoltare a celorlalte, Generaţia de medici 
de astăzi, care socotește deseori, pripită să ajungă la si- 
tuații, că pregătirea biologică pentru studiul stărilor pa- 

constitue o încărcare inutilă de programe să ia e- 
xemplu de ceeace poate să dea în desvirşirea formaţiei unui 
medic, cind e făcută cu sirguință și o curiozitate atentă, dela 
ceeace a dat la acest mare om care a fost un mare medic 
pentru că a fost un mare biologist. 


O 


6 VIAŢA ROMINEASCA 


Cantacuzino astfel pregătit prin cultura lui ştiinţifică 
avea tot ce-i trebue ca să păsească la studiul medicinei. Ca 
student sa impus şefilor lui care rămîneau Înmărmuriţi de 
toată bogăţia de daruri cu care era înzestrat acest om excep- 
tional. In serviciile de spital pe unde trecea ca să-și facă sta- 
giile, faima lui cra răsunătoare. Terapeutistul de rassă care 
era Dujardin — Beaumelz — Cantacuzino a fost unul din cei 
mai harnici elevi ai lui — îi prezicea o carieră glorioasă în 
cimpul medicinei practice. 

Cantacuzino avea întradevăr tot ce e necesar ca for- 
maţie științifică și sufletească — Nothnagel a spus o vorbă 
profundă că adevăratul medie trebue să fie înainte de toate 
un om bun — ca să fie un mare medic. Om bun a fost în 
cea mai desăvirşită accepţie a cuvintului, înţelegător şi 
compătimitor, al tuturor durerilor pătrunzind pînă a se 
identifica cu el sbuciumul în care se frămintă cei ce se sbat 
în lupta aprigă pentru trai devenită de multe ori tragică 
cind boalele îi scad ca puteri şi rezistență. Cantacuzino a 
ajuns să fie un mare medic pasionat de studiul organismu- 
lui bolnav de oarece cunoştea perfect pe cel sănătos. Cei 
ce au colaborat cu el au putut aprecia discernămintul lui 
clinic şi terapeutic. Cercetarea diagnosticului boalelor îl a- 
trăgea ca o problemă de mare interes şi prin felul lui de 
a privi stările patologice în cadrul biologici generale avea 
viziuni largi de o vastă amploare. Imi reamintesc în ce fel, 
la laşi a condus un serviciu de boale epidemice şi cât de 
mult interes punea în analiza fiecărui caz, în care vedea 
o problemă biologică şi terapeutică pe lingă partea de a- 
sistență căreia îi se devota cu un adinc sentiment de com- 
pătimire pentru bolnav. Tot ca să rămînă la studiul apro- 
fundat al medicinei — aceasta a fost adevărata lui vocație 
— a trecut, sub influența marelui lui prieten Kovalevsky, 
care l-a iniţiat în lucrările lui Metchnikoff, la cercetările 
de laborator care îi permiteau să adincească problemele 
aşa cum se prezintau spiritului lui serutător. In acel for 
de înaltă intelectualitate care este institutul Pasteur a 
utut să  desvolte şi mai complect marile lui calități, 
uînd contact cu alţi colaboratori deveniți în urmă ilu- 
strații ale bacteriologiei franceze — Roux, Nicolle, Cal- 
melte etc, grupați în jurul marelui Pasteur. Numai un 
om cu întinsele lui cunoştinţe în științele naturale şi în bio- 
logie era capabil să întreprindă pe lingă cercetări aprofun- 
date asupra unor teme speciale de un mare interes, lucrări 
de o vastă sinteză, cum au fost cele asupra imunității inspi- 
rate de Metchnikoff dar amplificate în erecrul lui puternic ca 
să dobindească o importanţă, care urma să se afirme defini- 
tiv în admirabilele cercetări din ultimii zece ani asupra imu- 


IN AMINTIREA PROF. I "CANTACUZINO 


mităţii la nevertebrate. Cei ce au citit publicațiile lui — în ele 
claritatea formei şi factura literară desăvirșită pun în evi- 
dență profunzimea de gindire — au putut să-şi dea seama ce 
capital imens de cunoștințe posedă și în ce tel ştia să le uti- 
lizeze. AR 

Drumuri noi erau deschise, privind problemele evolu- 


tiv, plecind dela simplu ca să la complex pentru a 
căuta deslegări, permițindu-i apoi generalizări care să se 
resfringă asupra totalității fenomenelor vieții. Va trece încă 
multă vreme, pină ce un alt ae, de o umanitate atit 
de superioară, ca el să apară. lui e de aceea ire- 
parabilă și un mare vid s'a produs în gindirea științifică 
a epocei noastre. 

Teza lui asupra holerei din 1894 e o lucrare de mare 
valoare și în ea cei ce Pau urmat au găsit imbolduri — su- 
gestia le cra dată — pentru descoperiri fundamentale. Sunt 
acolo observaţii și sugestii noi care au servit ca bază de 
studii pentru problema intoxicații holerice. Printre cei din- 
tii pune în evidență producerea unei imunităţi locale prin 
formarea de anticorpi chiar În mucoasa intestinală, Ro- 
lul fagocitelor în apărarea organismului contra vibrionilor 
holerici e demonstrat cum îl arătase cu puţin timp înainte şi 
pentru spiriloza pasărilor. Termenii în care e arătată această 
luptă în organism — era în momentul cînd teoria fagocitozei 
deabia pătrundea în biologie — sînt de o admirabilă preci- 
zie și întrun stil epic care o invoacă viu și animat, Fenome- 
nul pe care Pfeiffer Pa descris în urmă şi care poartă numele 
acestui autor e deseris, fără însă să-i fi dat interpretarea pe 
care cercetări ulterioare trebuiau să i-o dea, prin bacterioliza 
vibrionilor şi transformarea lor în granule în peritoncul ani- 
malelor imunizate. Lucrarea aceasta şi altele care i-au urmat 
ca să o complecteze consacraseră reputația lui Cantacuzino şi 
cele mai strălucite situaţii i se deschideau la Paris. Totul îl 
tenta să rămină în acest mediu de Înaltă și rafinată cultură, 
Alături de cercetări de laborator care-l interesau aşa de mult, 
el putea să-şi satisfacă pasiunea de a colecta opere de artă, 
Omul acesta superior căruia nimic din ceeace era omenesc 
nu-i era străin, își întrebuința momentele libere cu să strin- 
gă tablouri, gravuri, desenuri, estampe. El a ajuns — pa- 
siunea aceasta a păstrat-o toată viața — să poseadă una 
din cele mai bogate colecţii, a cărei importanță era apre- 
ciată şi de cunoscători de mare competință din apus pe 
care îi uimea prin gustul lui luminat și prin discernămintul 
sigur cu care descoperea şi alegea lucrurile de artă, Unul din 
cei ce l'au insotit în călătoria pe care a făcut-o în 1932 ca mi- 
nistru al sănătăţii la Atena. unde a fost invitat să dea con- 
ferințe la facultatea de medicină—una din ele asupra influ- 


PN 


8 VIAŢA ROMINEASCA 
ATB RE = IEI RIA DE DIE E a E e 


enței medicilor greci în medicina noastră e o admirabilă 
schiță, crudită și de o formă impecabilă pe care n'a voit 
însă so publice — îmi povestea, că atunci cînd un savant 
arheolog delegat de guvernul grec să-i arate muzeele şi mo- 
numentele Pa însoţit, arheologul a mărturisit că putea să 
primească lecții de la acest fin om de gust care cunoştea 
arta greacă mai bine decit el, din tot ce citise și văzuse, desi 
nu fusese încă la Atena, în marile muzee curopene pe care le 
vizitase în repetate rinduri. Cantacuzino cu să împace toate 
tendinţele naturii lui de artist şi savant putea să râmină la 
Paris. El nu şi-a uitat însă de patria de origine spre care-l 
împingea un dor nostalgic şi față de care-şi simtea îndato- 
riri pe care se credea obligat să nu le eludeze. Fiul de 
mare boer se simțea legal de glia strămoşească și voia să-şi 
plătească îndatoriri morale, care pulsau imperios în el. prin 
cultivarea tinerelor generaţii. Era în el un mare talent de 
pedagog şi toată viaţa, încă din tinerețe, Cantacuzino a fost 
şi a rămas un mare dascăl. Era încă o formă a infinitei lui 
bunătăţi. Imi reamintesc. cînd eram asistentul lui și colabo- 
ratorii lui ulteriori au făcut acecaşi constatare, cîtă nesfir- 
şită răbdare punea să explice celui mai începător elev un 
preparat microscopic și cum ştia să deştepie interes în el 
pentru problemele de biologie. El socotea că în felul acesta 
provoacă curiozități care pot să fie fructuoase pentru for- 
marea științifică a viitorilor medici. A stimulat astfel multe 
vocaţii latente. E o compensație că a încurajat și pe cei ce 
ştiau să profite de marele lui suflet, nrătindu-i devotament 
şi admiraţie la care renunțau uşor cind examenul care se 
apropia era trecut sau cînd ajunşi medici, concursul la care 
se prezintau era terminal. 

Toţi cei din jurul lui, elevi tineri și bâtrini îl numeau 
cu dragoste și venerație „profesorul” si în titulatura aceasta 
puneau nu un omagiu convenţional dar expresia unui sen- 
timent sincer de recunoaştere a marilor lui însuşiri 
«didactice. 

La laşi, unde a fost chemat la catedra de morfologic 
a facultăţii de ştiinţe, studenţii care au ascultat cursurile lui 
au rămas viața lor întreagă sub farmecul unor prelegeri în 
care cele mai înalte orizonturi ale ştiinţei erau privite cu 
o documentaţie bogată şi variată. Cantacuzino nu uita, fiind 
dascăl că e și medie şi asistența lui în internatele diferite- 
lor şcoale şi la cei ce se îndreptau încrezători câtre el se 
producea largă şi generoasă. Faza lui de activitate profeso- 
rală la lași a fost de scurtă durată, nici doi ani dela 1894-96. 
Cadrul Iaşului era prea strimt pentru această puternică inte- 
ligenţă. A revenit la institutul Pasteur la apelul colegilor și 
prietenilor lui care aveau nevoe de colaborarea lui și de 


Da sa A 
IN AMINTIREA PROF. IOAN CONTACUZINO 9 


schimbul de idei cu omul de mare inteligență care ştia să a- 
ducă problemelor de biologie cele mai bune interpretări și 
cele mai potrivite rezolvări. Epoca aceasta de complectare a 
formaţiei lui ca biologist, cînd personalitatea lui se afirmase 
deja în mare parte i-a permis să dovedească ce enorme 
capacităţi de lucru şi de creație existau în el. La 1902, el 
nu poate însă rezista la chemarea pentru catedra de me- 
dicină experimentală din Bucu Cantacuzino venea de 
rindul acesta la un loc de m unde concomitent putea 
pune În aplicație cunoștințele şi experiența lui de medic. 
biologist și naturalist. Am fost primul lui asistent și zece 
ani aproape am lucrat zi după zi în apropierea lui imediată, 
El şi-a făcut din catedra lui un apostolat. Era la o epocă 
de tumultuoasă efervescenţă a aetivității lui cînd voia să o 
extindă pe toate terenurile. Aristocrat prin naştere şi creş- 
tere dar un mare democrat prin cultura lui sociologică şi 
biologică şi prin simțirea lui de largă compătimire pentru 
păsurile mulțimilor, el a crezut atunci, că te activa în 
cadrul politicei militante pentru revendicările muncitorești, 
intervenind să se netezească multe din nedreptăţile sociale. 
El privea raporturile dintre oameni, În cadrul dezvoltării 
lor istorice şi economice, cu ochiul naturalistului ca feno- 
mene explicabile în funcţie de un mediu viciat prin întoc- 
miri așezate pe multe nedreptăţi. Logic cu gîndirea lui ple- 
ca urechea la imensul vuet de durere al mulțimilor setoase 
de dreptate şi întrezărea forme noi de viață socială de mai 
multă armonie şi de împăcare a intereselor care se ciocnesc. 
Cantacuzino ajunsese la concepțiile lui de politică socială 
pe o bază etică. Sunt caracteristice În privința aceasta con- 
sideraţiile pe care le exprima întrun articol din „Viaţa Ro- 
minească” din 1908, scris în amintirea d-rului Ioan Radovici- 
Citez citeva pasagii din el de oarece dovedesc cit știuse să 
aprofundeze şi raporturile dintre diferitele clase sociale şi 
in ce fel înțelegea să se ajungă la aplanarea conflictelor 
dintre ele. Intro sinteză luminoasă, el situa astfel proble- 
ma: „Evoluţionismul în biologie. în domeniul științelor fizi- 
cc, trunsformismul forțelor și identitatea între energie şi ma- 
terie pe de o parte, pe de alta panteismul hegelian şi pu- 
ternicul criticism social al lui Karl Marx... In felul acesta 
vedea el aspectul stării intelectuale a epocii. Ca o consecinţă 
a acestei stări „se aud — continua el — strigătele de durere 
şi de desnădejde aruncate din adincul conștiinței lor de 
poeţi, de Beethoven și de Richard Wagner, acel formidabil 
uragan de idei şi de sentimente care spre mijlocul secolului 
trecut a sguduit Europa intelectuală”. El constată, mai de- 
parte răsunetul puternic pe care această stare de gindire l-a 
avut în sufletul tinerei generaţii de romini dintre anii 1880- 


iu VIAȚA ROMINEASCA 


1890. „Față de materialismul ambiant se ridica din centrele 
noastre universitare un tineret vibrant, însetat de înaltă 
cultură şi de criticism științific, insufiețit de un nobil ideal 
de justiție socială”. Cu spiritul lui de analiză obiectivă con- 
secinte cu crezul lui politic şi social se simțea atras într'o 
mișcare de organizare a proletariatului pentru a-l face con- 
ştient de forțele sale, 

Sbuciumul politicei active nu convenea insă firei lui de 
artist de o sensibilitate prea fină ca să-i suporte asperităţile. 
Și pe urmă, politica ca să fie făcută en folos-—el judeca toate 
problemele cu metoda omului de știință —— e prea absor- 
bantă şi cere prea mult limp pe care-l găsea greu, prins de 
lucrările lui de laborator şi de cursurile la facultate căro- 
ra le-a dat tot deauna o deosebită grije. Omul de ştiinţă în 
concordanță cu credințele lui sociale şi politice a căutat să 
o difuzeze cât mai mult ca să risipească întunericul care stă- 
pineşte Încă massele, Conferințele de  vulgarizare la clu- 
burile de muncitori erau făcute În acest scop. 

Ulterior, la atence populare, prin cursuri la universi- 
tatea liberă, în conferințe publice, la Radio a știut să răspin- 
dească limpede cu marele lui dar de expunere sprijinit de 
autoritatea şi prestigiul pe care le dobindise noţiuni asupra 
problemelor biologice importante la ordinea zilei. Conferin- 
tele sale asupra vaccinului Calmette s'au repetat în diferite 
ocazii, în ultimii ani şi au contribuit foarte mult să facă cu- 
noscută cu să se acrediteze moteda. Pentru pătura țărănească 
aven o deosebită tragere de inimă. Aspiraţiile lui erau cum 
a arătat în articolul comemorativ asupra d-rului Radovici 
„cultura morală, intelectuală şi igienică a țăranului, libe- 
rareu sa politică prin introducerea votului universal”. E 
incă mult de făcut pentru realizarea acestui program, că- 
ruia chiar în afară de politica militantă, Cantacuzino îi ră- 
măsese credincios. 

Profesorul se impusese la catedra pe care o ocupa. Pa- 
siunea și interesul pe care le avea pentru problemele so- 
ciale — ideologiilor lui căuta să le dea o realizare — Pau fă- 
cut să primească să conducă direcția sanitară între anii 
1908—1910. Munca pe care a depus-o avind aceste atribuţii 
a culminat în legea care-i poartă numele și a rămas temeiul 
tuturor organizărilor sanitare ulterioare. Lege de opinie pu- 
blică a corpului medical, cum spunea el, prin ea cîteva mari 
principii au fost consfințite: inițiativa medicilor, în chestiu- 
nile de igienă publică, scoțindu-i de sub dependența admi- 
nistrațiilor locale invadate de politicianism, stabilitatea me- 
dicilor în funcțiunile pe care le ocupă. El a incercat mai 
tirziu încă o incursiune în politică fără ca pentru aceasta 
să deroge dela principiile sale și a crezut că întrun gu- 


IN AMINTIREA PROF. no 11 


vera de techniciani, cum a fost eel dintre anii 1931—1932 
nu poate refuza să-şi aducă contribuția. Am fost alături de 
el în parlamentul din acest timp,cind ca ministru al sănătă- 
ţii publice a venit cu legi pe care le socotea de mare folos — 
cea a Loteriei de Stat e opera lui — pentru apărarea sănătă- 
ţii publice. EI își propusese să -o nouă lege sanitară 
pentru modificarea și complectarea celei încă în vigoare din 
1930 şi lucrase mult la alcătuirea ei. În comisiile de parla- 
mentari şi de specialiști, îmi reaminlese cu cită ardoare ex- 
punea diferitele părți ale ucestei legi pe care o pusese a- 
proape la punct. 

La departamentul muncei şi-a legat numele de legea 
muncei în porturi, prin care se introduc dispoziţii umani- 
tare, înlăturind exploatarea neomenoasă a vătafilor. Ca un 
ultim omagiu, într'o scrisoare publică, lucrătorii din porturi 
cerind să se mențină dispoziţiile ei aduceau zilele trecute 
prinosul admirațici și recunoștinței lor ministrului care a 
ştiut să apere justele lor revendicări, 

Ministeriatul lui a fost de prea scurtă durată ca să dea 
rezultatele pe care le urmărise, Se lovea de multe dificultăți. 
Bugetul sanitar așa cum il prezentase în parlament fusese 
considerabil amputat, cu 500 milioane și posibilităţile de a- 
plicare ale programului lui erau foarte reduse, 

Intr'un banchet care i-a fost dat, în Aprilie 1932, cu o- 
cazia alegerei lui ca membru corespondent al Academiei de 
ştiinţe din Paris, el şi-a afirmat cu tărie programul şi a fā- 
cut apel la corpul medical — mai mult de 200 de medici au 
participat la acest banchet — ca să-l ajute să-l realizeze 
El răminea astfel în primul rind solidar cu corpul medical 
care îi arătase şi de rindul acesta lot devotamentul şi dra- 
uostea lui. l-am spus atunci, în cele citeva cuvinte pe care 
ii le-am adresat că venind la minister a căutat să îmbine 
ştiinţa cu politica şi am citat exemplul lui Goethe — se ser- 
ba tocmai atunci centenarul morţii poetului — care a ştiut 
să împace o activitate literară, filozofică şi științifică care 
nu si-a uvut pereche cu accea a unui dregător public de 
care marele duce de Saxa-Weimar sa declarat foarte mul- 
lumit. Din faza lui Goethe ca om politic n'a rămas totuşi 
decit un amănunt biografie dar opera lui de o atit de pu- 
ternică creație trăește întreagă. In omul de ştiinţă şi de 

făcînd politică, ideologiile care constitue noblețea 
sufletului lui riscă să se ciocnească de realităţi, suferind din 
aceste atingeri. Ca în dramele filozofice ale lui Renan, Pros- 
pero se loveşte de Caliban, visul înalt de realitatea de un 
nivel etic de multe ori destul de scăzul. 

Dorim, terminam eu, să-l păstrăm pe Prospero intact ca 
exedințe şi îi urăm să nu și le altereze. Prospero însă pentru 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


aceasta, nu trebue să renunțe să ia contact cu situaţiile așa 
cum împrejurările sociale și economice le impun  vremei 
noastre, ca să caute să le conformeze crezului lui de o lume 
mai dreaptă și mai bună. Cantacuzino ca ministru wa pu- 
tut să împlinească decit foarte puțin din programul pe 
care voia să-l conformeze ideologiei lui. El n'a încetat nici- 
odată să fie un mare cetățean. 

In viltoarea produsă de marele răsboi. n'a putut sta 
departe de ea. Cu tot avintul unei profunde credinţe, el a 
luat atitudine ca să intrăm în acțiune alături de cei ce repre- 
zentau pentru el cultura şi dreptul amenințate să fie apă- 
sate și strivite de forța oarbă a violenței. La Paris, unde a 
mers in timpul neutralității noastre, ca să ia contact cu sfe- 
rele conducătoare, întrun banchet care i-a fost oferit a rostit 
cuvinte prin care exprima adine şi gindit, sentimentele care 
ne leagă de Franţa şi de cultura ei. După ce răsboiul sa 
deslănțuit a rămas, făcîndu-și datoria de mare conducător 
sanitar neclintit în încrederea lui în victoria finală. Il re- 
văd la laşi în anii de refugiu urmărind cu emoție situaţia pe 
frontul nostru și al aliaților şi multiplicîndu-se ca să comu- 
nice tuturor convingerea sa că victoria nu va întirzia. De 
citeori, în camera laboratorului lui, în lungi convorbiri cu 
el și cu Robert de Flers, în care marele literat ne ținea sub 
farmecul spiritului lui nu ne impărtăsşeam preocupările dar 
şi nădejdile chiar în zilele grele cînd ştirile de pe fronturi 
păreau atit de amenințătoare! Intr'un articol vibrant din „Fi- 
garo”, de Flers a omagiat pe marele savant şi pe marele om 
de inimă — avea pentru el o profundă admiraţie — căruia 
republica franceză i-a conferit în 1918 legiunea de onoare în 
gradul de comandor. A venit apoi pacea care ne-a dat hota- 
rele noastre etnice fireşti, Cantacuzino a fost la conferința 
păcei unul din delegaţi şi a ştiut să ne susțină revendicările 
cu autoritatea și prestigiul marei lui personalități. A revenit 
apoi acolo unde era adevărata lui vocaţie și unde-l atrăgeau 
pregătirea şi pasiunea lui de cercetător și de mare dascăl. 
A ilustrat încă un număr de ani catedra pe care o avea şi 
prelegerile lui au fost pline de temeinice învăţăminte. 

Cantacuzino a fost înainte de toate un biologist genial. 
Intr'un studiu pe care-mi propun să-l public mai tirziu voi 
inceren să expun cît de mure şi importantă e contribuţia pe 
care a adus-o şi cum prin cercetările lui a suscitat numeron- 
se alte lucrări şi a provocat în multe privințe orientări noi 
în biologia generală. Colaboratorii lui din anii din urmă — 
unii dintre ci (Slătineanu, Danielopol, lonescu-Mihăeşti, fra- 
ţii Ciucă, Bălteanu) sint la rindul lor profesori și alţii, Tupa 
Combiescu, |. Nicolau, Marius Nasta, Magheru, Marbe, ete. 
şi-au însemnat şi ci numele prin lucrări de seamă — sînt pe 


———————————————— i 


IN AMINTIREA PROF, IOAN CANTACUZINO 13 


“+ 
cale, întrun volum omagial — el era destinat să sărbătoreas- 
că cei 70 de ani ai maestrului şi acum va apare cernit de 
marea lor durere — să facă o expunere amănunțită a operei 
lui de biologist şi de igienist. Răstoind din nou cu pietate în 
ultimele zile publicaţiile lui — aveam astfel iluzia că sunt 
lingă el și era un mod de a-mi deriva mihnirea — am găsit 
92 memorii conținind lucrări capitale pe lingă numeroase 
altele a căror importanță e și ea destul de mare. 

In afară de lucrări proprii, el era un mare animator, 
întreţinind în institutul lui o atmosferă de muncă încordată 
şi de entuziasm pentru cercetări, în care iradia marele lui 
suflet. Cantacuzino sc poate spune categoric, hotărit și ni- 
meni, dacă-și va da osteneala să-i cerceteze opera nu poate 
să conteste acest epitet a fost un biologist genial. Omagiile 
amet care se adresează, după moartea lui, din lumea 

treagă sub semnătura celor mai de seamă personalități ale 
vremii noastre sunt dovada imensei pierderi pe care ştiinţa 
actuală o încearcă prin dispariția lui neașteptată. Un om ca 
el a fost întruparea cea mai desăvirşită a celor mai inalte 
gindiri și simțiri ale epocci noastre și prin moartea lui ne 
găsim diminuaţi și o mare scădere se produce în ele. 

Am arătat că de la început, de la teza lui asupra hole- 
rei a pus În discuţie şi a rezolvat în parte probleme mari 
de biologie. Lucrările lui asupra serurilor hepatolitice sunt 
dintre cele făcute la începutul activității din țară. Concomi- 
tent cu ele a publicat — am colaborat cu el la aceste lucrări 
— cercetări pretutindeni citate asu acțiunei bacililor tu- 
berculoși și paratubereuloşi desbräeati de învelișul lor de 
grăsime prin anumite technice de laborator şi asupra parn- 
tuberculinelar. 

Pentru serul hemolitic a arătat rolul paradoxal în apa- 
rență pe care-l au injecţiile de cantități mici de ser în sti- 
mularea hematopoezei. 

Producerea de precipitine, experimental, prin injecții 
de ser normal de cal, locul unde iau naştere, modul lor de 
acţiune a făcut obiectul unor îndelungate cercetări. 

In scarlatină, lucrările lui sunt capitale. Cel dintii a 
reuşit să transmită boala experimental la animale. EI a stu- 
diat complect leziunile produse de boală cu observații amă- 
nunțite asupra reacţiilor din pachetul limfatic şi bacteriolo- 
gia scarlatinei: germenii izolaţi în afară de streptococ căruia 
nu-i acorda rolul etiologie presupus de şcoala americană. 
Orice mierob, în contact cu produse scarlutinoase poate do- 
bindi, cum a stabilit e], proprietăți pe care americanii la so- 
coteau specifice pentru streptococ. 

In morvă a studiat acțiunea toxică a bacililor introduși 
pe cale bucală. 


———————————— 


14 VIAŢA ROMINEASCA 
PORTAT RA VE RER RE ee E PRE 


In lepră a arătat recent existența unei forme filtrabile a 
bacilului lui Hansen care poate determina o caşexie mortală 
la sobolani, explicindu-se astfel multe din aspectele clinice 
ale boalei, 

A inspirat o serie de lucrări asupra acţiunii factorilor fi- 
zico-chimici în imunitate. A publicat un memoriu foarte im- 
portant asupra rolului epiploonului ca apărător al infecțiilor 
de tot felul din cavitatea abdominală, studiind minuţios, cu 
o admirabilă eleganţă şi precizie de technică mecanismul a- 
cestei apărări prin fenomene de electrostatică. 

El lăsa să se întrevadă un vast cimp de cercetări în a- 
ceastă direcţie, atribuind forţelor de acelaș fel care se pro- 
duc în ţăsuturile şi umorile organismului, un rol foarte ma- 
re, de abia bănuit pină acum. Avea un vast program de lu- 
ceru pe aceâstă lemă şi cu imaginatia lui fecundă controlată 
de rațiunea rece a omului de știință sugera lucrări colabora- 
torilor și elevilor lui. 

Asupra reacţiilor de imunitate la nevertebrate în afară 
de raportul său fundamental, care înseamnă o dată în biolo- 
gie, prezintat în 1923, la a 75-a aniversare a Societăţii de bio- 
logie din Paris a publicat numeroase note şi memorii. Cel 
din urmă apărut în 1928, asupra rolului urnelor din sîngele 
sipuncului (aglutinarea particulelor străine din lichidul ca- 
vilar pentru a înlesni fagocitoza) în Archives de pathologie 
expérimentale — avea în manuscris un al doilea memoriu 
asupra aceluiași subiect care va apare postum — e un mo- 
nument de fapte şi de date care dovedește ce formidabilă 
cultură biologică avea. Numai un cercetător ca el, înarmat 
cu enorme cunoștințe putea să dea la iveală contribuţii de 
acest fel. 

Analiza amănunţită a reacțiilor provocate experimental 
îi permitea deducţii de un mare interes de biologie generală. 

La nevertebrate a arătat — lucrările lui în această di- 
recție sunt celebre şi fac autoritate în materie — că există 
reacţii de apărare identice cu cele ale vertebratelor, înlătu- 
rind astfel aserțiunile celor — Metehnikoff era printre ei — 
care negau existența unei imunităţi la ele. Cu marele lui 
spirit constructiv, el socotea că aşa cum arătase Metehnikoff 
pentru fenomenele de inflamație, stabilind importanța fago- 
citozei prin studiul făcut la animalele inferioare—dafniile— 
şi pentru imunitate, se poate ajunge la cunoaşterea mai 
complectă a mecanismului ei, cercetindu-l evolutiv în toată 
scara ființelor vii şi începind cu cele mai simple din ele. 
Modul după care se produce imunitatea la nevertebrate e a- 
celaş ca şi pentru animalele superioare: fagocitoză şi anti- 
corpi şi în plus o acţiune de apărare paracelulară care se e 
xecută în afară de celule dar numai în contact cu ele. 


N i 


IN AMINTIREA PROF. IC 


Marea problemă a imunităţii la care îl inițiase genialul 
lui dascăl Metehnikoft l-a pasionat toată viaţa. Publicaţiile 
lui pe această temă sunt foarte numeroase, Cercetările pe 
care le continua cu o mare rivnă şi care-l duseseră deja la 
constatări foarte importante erau numai pietre de temelie 
la marea clădire pe care proiceta să o ridice pentru studiul 
imunității sub diferitele ci înfățișări, Intro serie de cursuri 


date cu 3-4 ani în urmă, un an înt care le-am ascultat, 
elev bătrin, cum le-au ascultat toti aălaboratorii lui de oare- 
ce aveam încă mult de învățat dela acest minunat dascăl — 
cursurile acelea pe care-și propusese să le publice m'au a- 
părut Încă și va trebui să fie reconstituite după notele luate 
e lui asupra imunităţii au fost expuse limpede 
şi complect cu acea bogăţie de vederi generale care făceau 
caracteristica lecţiilor lui. Moartea care i-a curmat firul vic- 
tci nu i-a permis să-şi împlinească pramul şi e o mare 
Dome pentru știința romincască şi pentru știința univer- 


In toate felurile a fost un animator şi un iniţiator. Inte- 
meiază la 1905 Societatea romină de biologic. h acelaş an 
face să apară Revista științelor medicale şi de la 1906 pină 
în preajma războiului mondial, la 1914 e unul din directorii 
revistei „Viaţa rominească” alături de Const. Stere. La 1928 
înființează „les Archives roumaines de pathologie experimen- 
tale et de microbiologie” în primul număr al cărora, Roux a 
dat o prefaţă în care omagiază marile merite științifice ale 
lui Cantacuzino, 


Opera lui cea mai importantă ca organizare e Institutul 
de seruri și vaccinuri fondat în 1923, care-i poartă numele 
și poate rivaliza cu cele mai mari instituții similare din alte 
ţări. Doctor honoris causa a multor universități din Europa 
— Lyon, Bordeaux, Montpellier, Bruxelles, Atena — a fost re- 
prezentantul ţărei la Secţiunea de igienă a Ligii Naţiunilor 
dela Geneva unde dobindise o mare autoritate. In anii din 
urmă a fost Efor al spitalelor civile. 


A fost preşedintele Societăţii pentru istoria medicinii. In 
cadrul ei crease secțiunea de folklor pentru studiul credin- 
telor populare asupra naturei boalelor și leacurilor lor. Spi- 
ritul acesta universal vedea și în această direcție un cimp în- 
treg de explorat şi începuse deja investigații în această pri- 
vință. A fost printre principalii fondatori ai Societăţii pen- 
tru profilaxia tuberculozei, a celei a combaterii tuberculozei 
la copii şi pas studiul tuberculozei. La crearea sanatoriu- 
lui Filaret În 1906 a contribuit foarte mult prin intervenția 
lui stăruitoare pe lingă Dumitru Sturza pe atunci prim mi- 
nistru de care era deaproape legat. Sanatoriile Bisericani, 


16 VIAȚA ROMINEASCA 
PERI ST E SI RE T R 


Birnova, Nifon și Petrești au fost înființate de el în 1908, 
cind avea direcția Serviciului sanitar. 

Problema tuberculozei, căreia i-a acordat totdeauna o 
mare importanță — ea îl interesa pentru latura ei biologică 
şi socială — a fost marea preocupare a anilor lui din urmă. 

Graţie lui, acțiunea preventivă prin vaccinul Calmette a 
luat o mare extensie la noi. Cel puţin, în această privință 
pentru latura profilactică de oarece pentru cea curativă şi 
de asistență se face foarte puţin, cu cei 200 de mii copii vac- 
cinaţi suntem clasați imediat după Franţa şi depăşim cu 
mult numărul vaccinaţilor din alte țări. La congresul națio- 
nal de tuberculoză dela Cluj, din Iunie 1933 a propus în a- 
clamaţiile frenetice ale tuturor ce participau la el înființarea 
unei ligi contra tuberculozei. S'ar federaliza astfel toate, pu- 
ținele organizări de luptă existente şi toate fondurile dispo- 
nibile, la care s'ar adăoga altele noi — bugetele actuale sunt 
derizorii — ca lupta să poate fi dusă mai metodic şi mai 
sistematic şi să se ajungă la reale înfăptuiri de asistență. 

In boala din urmă care l-a ucis, elevii lui care făceau 
straje lingă el, ca să-l smulgă din ghiarele morţii, l-au auzit 
În clipele lui lucide cum se informa de soarta ligii și de mo- 
dul cum poate fi realizată. 

Omul de mare inimă, care se pătrunsese de gravitatea 
problemei îi purta o grije continuă care l-a urmărit pină în 
ultimele lui zile. E ca un testament moral al marelui dis- 
părut. 

Cei ce se gindesc la el să-şi depună ofranda — a fost do- 
rinja lui așa cum şi-a exprimat-o, înainte de a muri — la o- 
pera de ajutorare a tubereulosilor căreia îi sa devotat cu 
tot entuziasmul unei nobile credinte. 

Oficialitatea i-a făcut funeralii naţionale ca să cinsteas- 
că pe un mare fiu al tărei. 

En a dispus ca alături de aceste funeralii reduse la un 
minimum de pompă, ca să respecte cecace el ceruse, sumele 
pe care le-ar fi destinat în acest scop să meargă la liga pen- 
tru combaterea tuberculozei 

E un angajament că liga aceasta a cărei infiintare prin- 
tro lege specialā lucrase la elaborarea acestei legi pînă 
în ziua cind a căzut bolnav — era marea lui preocupare, se 
va înfăptui. In felul acesta, se va aduce cea mai bună pros- 
lăvire memoriei lui Cantacuzino. 

Profesorul mare care ajunsese să se impună tuturor — 
prestigiul lui trecuse peste granițe şi în ultima vară fusese 
chemat, cum a fost chemat şi în anii anteriori să dea cursuri 
la principalele facultăți din Franța — şi era cea mai repre- 
zentativă figură a culturei noastre, dispare fulgerător după o 
boală de cîteva zile. Cutremuraţi pină în cele mai adinci 


2 _ 5 
F: 
RIE E 


IN AMINTIREA PROF. IOAN CANTACUZINO 


n 


z=% 
fibre şi cute ale ființei noastre nu ne putem încă reveni din 
marea durere ce ne zdrobește și né eapleșeşte. Nobilele femei, 
care sint soţia și surorile lui şi cei doi fii — unul e un distins 
inginer și celălalt un medic care prin formaţia lui sufletească 
şi intelectuală anunţă că va fi un demn urmaș al marilor ca- 
lităţi ale tatălui lui — vor găsi o consolare în manifestaţiile 
de za jale ce stăpineşte pe toți cci ce l'au cunoscut și a- 
pre 

Moartea e un sfirşit natural ca să închee'o existență ome- 
nească. Cind însă firul vieţii e tăiat în plină vitalitate și vi- 
goare intelectuală — virsta nu i ci din contra cind e 
mai înaintată reprezintă o acumulare de experienţă şi de cu- 

noștințe — curmarea aceasta bruscă apare ca o cruzime şi o 
nedreptate, deși cum spune bătrinul cronicar nu sunt vremu- 
rile sub om ci e bietul om sub vremi așa încît orice revoltă 
în această privinţă devine absurdă şi inutilă, Profesorul Can- 
tacuzino moare la virsta de 70 de ani. Nu e încă virsta ca- 
nonică pe care o cerea ecleziastul, cind ceasul cel din ur- 
mă poate să sune cu resemnarea înțeleptului care trebue să 
se supună unor legi fatale şi inexorabile. El avea încă un 
vast program de lucru de realizat şi cei ce au colaborat cu 
el ştiu cită amploare proiecta să-i dea, Cu puterea lui de 
muncă care nu suferise nici o scădere ci din contra se ma- 
nifesta din ce în ce mai mult, cu prestigiul şi autoritatea 
legate de numele lui, el l-ar fi dus cu siguranţă la un bun 
sfirșit. Cantacuzino apărea tuturor celor ce-l iubeau şi a- 
veau pentru el consideraţia care se datorește unui mare om 
de știință și de bine, ca un adevărat patriarch, ca un mare 
patron care reuşise să grupeze în jurul lui energii şi conlu- 
crări pe care le suscita, le anima ka le încuraja fiind astfel 
un mare şef de şcoală şi un fecund inițiator, 

Omul acesta de o impetuozitate care desfidea boala și 
suferinţele fizice — el a putut cu 7 ani în urmă să reziste u- 
nui teribil accident de drum de fier şi urmărilor Îmi care 
i-au pus în repetate rinduri viaţa în pericol — cade victima 
firei lui intrepide. El ne apărea tuturor ca o forță a naturei, 
dind dovada unei robuste sănătăţi, Increzător în ea, cu ma- 
rea lui inimă a crezut de datoria lui să ducă pînă la ultimul 

pe un om de valoare şi de talent, primul ministru al 
țărei dispărut în condiţii tragice. 

In gerul aspru al iernii, gigantul acesta care asvirlea 
paltoanele şi blânurile de oarece era prea multă viață și căl- 
dură interioară în el şi o socotea de ajuns a contractat boala 
care trebuia să-l omoare, E ca un simbol şi felul acesta de a 
muri. ldeologul cu un înalt simţ de altruism social, căruia îi 
repugnau violențele şi nutrea himera lui de înfrățire ome- 
nească aşa de puţin împlinită pînă acum cade indirect vic- 


——————————————————————— 
2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


tima curentelor de ură şi de învrăjbire. Sunt discordanţe 
care alterează simțul de armonie și de echilibru pe care el 
le voia în stările organice și în raporturile omenești. Cu ma- 
rea lui toleranță, de dincolo de mormint, cl ar ierta şi aceas- 
tă nouă anomalie, cu condiția însă ca să fie trasă din ea o 
lecţie contra brutalităţilor de orice fel şi ale naturei oarbe 
şi ale oamenilor înrăiți şi dușmănoși. 
O mare forţă creatoare ne-a fost răpită. 

El iradia în jurul lui consideraţie şi simpatie căreia ni- 
meni nu putea să-i reziste. Comunicativitatea lui, acel im- 
puls de exteriorizare derivat din energiile unei firi impetu- 
oase provocau în jurul lui dragoste şi respect şi numele lui 
devenise popular. Faima de om de știință e greu să pătrun- 
dă în mulţimi, 

Lucrările speciale de laborator — e domeniul în care ac- 
tivitatea lui Cantacuzino a fost enormă şi de o importanţă 
recunoscută de toţi oamenii competenţi — nu pot să fie în 
deobște apreciate, de oarece cer o anumită pregătire pe care 
puţini o au. Cantacuzino n'a fost însă numai un om de ştiin- 
ță dar şi un mare binefăcător al omenirei suferinde şi al ce- 
lor apăsaţi de griji și nevoi. El i-a ajutat şi în cazuri parti- 
culare şi pe terenul mai general al combaterii epidemiilor si 
boalelor sociale. O bunătate larg înțelegătoare care descin- 
dea în adincurile mizeriilor pe care le descoperea sau îi c- 
rau semnalate îl făcea să asculte cu dorința cit mai vie de a 
le veni în ajutor pe cei ce se prezentau la el ca să-i supună 
o cerere sau să-i solicite un sprijin. Marele lui rol a fost cind 
a salvat mii de existențe amenințate de epidemii prin mă- 
surile care au fost luat sub imboldul lui și după chibzui- 
tele și înțeleptele lui directive, așa cum rezultau din expe- 
riența de laborator a savantului, mare biologist și mare igic- 
nist pe care știa să o pună în practică. 

Nu sa spus şi nu sa cunoscut destul că prin îndrumă- 
rile care au pornit de la el, epidemia de holeră din campa- 
nia din Balcani, în unul 1913 care amenința să ia proporţii 
a fost stinjenită şi la inceputul marelui război o epidemie 
identică a fost înăbușită dela primele ei manifestări. Expe- 
riența aceasta, care a rămas celebră în analele epidemiolo- 
giei sub titlul de „experiența romină” i-a dus şi peste hotare 
faima de igienist și de mare organizator pentru apărarea să- 
nătăţii publice. 

In vîrtejul marelui război, cind după atitea restriște ne 
refugiasem în Moldova, în populația deprimată care se sbă- 
tea în mari nevoi ca și printre soldații de pe front care nu-şi 
pierdeau speranța unor zile mai bune şi luptau energic să 
apere pămintul care le era dat în pază dar îşi cheltuiau for- 
tele cîte le mai rămăseseră şi şi le mențineau greu sub apă- 


=. 


IN AMINTIREA PROF. IOA 19 


sarea boalelor şi lipsurilor, febra tifoidă, exantematicul, re- 
curenta făceau multe ravagii. Cu viziunea lui limpede, ar- 
mat de cunoștințele solide pe care îi le dase cercetarea cau- 
zelor epidemiilor a fost unul din factorii de căpetenie care 
ne-a permis rezistența pină la victoria finală alături de vic- 
toria aliaţilor. Vaccinările contra tifoidei, paratifosului, 
cuptoarele de deparazitare pentru combaterea exantemati- 
cului sunt şi ele mijloace stra tot att de importante 
dacă nu şi mai importante decit cele direct militare. Dacă 
war fi decit actiunea de mare combatant în lupta contra boa- 
lelor de tot felul și încă ar fi de ajuns pentru a păstra lui 
Cantacuzino amintirea recunoscătoare a tuturor, 

Cantacuzino dispare cu nimbul celei mai curate glorii. 
Un umanist, în înțelesul marilor oameni ai Renaşterei care 
imbrățişau toate cunoştinţele și toată simțirea omenească, el 
a putut în vremea noastră complexă să cuprindă toate pro- 
blemele şi aspiraţiile epocei. Viaţa întreagă și-a consacrat-o 
pentru a traduce în fapte un înalt idealism, muncind fără 
preget en rivna neobosită a unor cii mai mari impliniri. 

Tinăra generaţie de medici ca şi tineretul în general să 
ia de la el o pildă care-i poate vi că cea mai bună îndru- 
mare. Pentru marele maestru care a contribuit atit de mult 
la formarea ci să-și arate pietatea continuindu-i cit mai bine 
şi mai mult opera. 

Lozinea ei să fie solidaritatea în muncă şi în ideal pen- 
tru alinarea a cit mai multor suferințe şi pentru pacea şi ar- 
monia socială printro desăvirșilă cultură a minţei şi a su- 
fletului, ca înțelegînd toate durerile să ajute să le înlăture. 

DR. S. IRIMESCU, 


z 


DANAE & ZEWS 


Danae, liniştit, a stat 

In turnul depărtat şi 'nalt, 

Şi numai aur a plouat 
Şi-albastru proaspăt de cobalt. 


Sărutul cald al unui nor 
A coborit ca un zefir, 
Cu răsuflare de cuptor 
Pe gura ei de trandafir. 


De după el Zews a privit 
Ca să şi-o aită mai din plin 
Cu toate stelele'nmulţit 

Pe cerul ca un vis de fin. 


Iar sînul ci a tresărit 
Apropiindu-se de zeu 
De parcă-ar şi fi presimţit 
Ivirea'n cl a lui Perseu. 
N. DAVIDESCU 


g 


MOARTEA UNEI PERECHI 
INDRAGOSTITE 
eere IEI PERNE DAI RO A j ION 


HER MM A N N RE SiT- EN 


Părăsiră oraşul. Noaptea cobora cu nori grei. Fusese o zi 
ca atitea altele — o zi de toamnă. Au mäsurat-o pas cu pas, 
printre frunze veştede, Picioarele lor deveniseră greoaie sub 
povara zilei mohorite. Cum cerul se înseninase pentru un 
ceas, Înainte de lăsarea amurgului, strălucind albastrul prin- 
tre nori, li se păruse că totuși s'ar mai putea ivi salvarea, că 
sar mai putea ivi vre-un ajutor, Dar vintul se înteţea, deve- 
nind tot mai rece; nu mai licărea nici o stea pe cer. Trecură 
de ulițele cele mai mărginașe, iar casele deveniră tot mai 
izolate, pinăce dispărură cu totul, Nu se mai întindeau în ju- 
rul lor decit ogoarele părăginite, Cind ajunseră pe o potecă 
a cimpului, de unde se zăreau, la distanțe mari, pilpiirile 
gălbui ale felinarelor cu petrol, orice nădejde. Ei 
iși desprinseră minile, pe care le strînse, aşa cum îşi 
țin copiii banii. Ridicau picioa cu greu, caşicînd poteca 
ar fi fost cleioasă şi i-ar fi tras în jos, spre ea; păşeau, pri- 
vind între ei și întuneric, iar la mijloc vedeau amarul nesfir- 
sit al desnădejdii lor, zăreau moartea, 

Amîndoi erau de cite optsprezece ani; şi aveau, în urma 
lor, nesfirșita viaţă a tinereții — cea mai aventuroasă, mai 
grea şi mai lungă cale a existenței omenesti. El ținea în bu- 
zunarul sting al hainei un revolver încărcat; din cînd în cînd 
mîna lui pipăia arma, a cărei răceală o simţea cum simte un 
credincios pe Dumnezeu, ca ultim refugiu. Era elev de li- 
ceu.. 

Ea, fără să știe cit de mult prețtieşte fecioria, se culcase 
cu el douăzeci de nopţi în acelaşi pat; dar abia acum înțelese 
că a păcătuit, pentru că sorocul nu se mai ivise—semn că era 
blapgoslovită, Dar, vai, ea simţea dumnezeese ca un bles- 
tem. La început părea uimită, nu-i venea să creadă că este 
așa: de parcă ar fi fost în afara ursitei tuturor fiinţelor ome- 
neşti, de E ete s'ar fi petrecut cu ea ceva iuspăimintător sau 
“ar fi aciuat în ea o boală ciudată, schimbiînd-o, așa după- 
cum în basme vracii răi schimbau prințesele în orăcăitoare, 
în broaște riioase, Mai tîrziu, îl imploră pe Dumnezeu să să- 
virşească o minune; acum însă, nu mai întrezărea decit 


Pe ea o chema Liza şi era fiica unui grefier de tribunal. 
Mamă-sa muris€ acum zece ani. De-atunci, Liza a înce- 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


IE PS PE, EEE RD RE ZA LEII PE IP PESE E ERE 


tat să se mai joace cu păpuşa ei: făptura aceia caraghioasă cu 
părul de pain şi obrajii roșii de porțelan. A trebuit să se du- 
că la școală, să gătească, să deretece odăile și să spele rufele. 
Tatăl ei o iubea, dar îi intrase în cap că dsagotea şi min 
gierea părintească sint vătămătoare, și că trebue tăinuite 
sub o înfăţişare acră şi o purtare aspră. Prea tirziu prinse el 
de veste că subchiriaşul pe care-l ținea în pensiune un 
elev de liceu ai cărui părinţi trăiau la țară, la o depărtare 
de oraş de citeva ceasuri cu trenul — că acest elev — băiat 
drăguţ. dar leneş — şi fiică-sa se priveau mai drăgostos 
decit ar îngădui un părinte, 

Fără a sta mult pe ginduri, el o chemă pe fiică-su înain- 
tea lui, o iscodi pe biata fată, palidă ca moartea, care bine 
înțeles că minţi, lremurind ca varga. caşicind ar fi căzut in 

nile unui ucigaș. El o amenință cu cele mai groaznice 
blesteme şi cu şcoala de corecție, dacă minte sau dacă aven 
cumva legături trupeşti cu elevul. Tăgăduirilor ei curajoase 
le dădu crezare bătrinul tată, care uitase că legile, moravu- 
rile şi convenţiunile nu puteau avea decit scopul de a face 
mai sigură şi mai frumoasă viața societății omeneşti, iar nici- 
decum acela al pedepsei, al pocăinței și al ispăşirii. O ere- 
zu pe fiică-sa, pentrucă uitase de anii tinereţii sale, și pen- 
trucă uitase că el însuşi îl minţise pe tată-său. 

Dar era destul de prevăzător; astfel lăsă încrederea 
deoparte, şi îl dădu afară pe elev, chiar în ziua aceia. Elevul. 
care se numea Albert, era desnădăjduit. El o iubea pe Liza 
şi nu putea trăi fără ea. Era cu neputinţă — simţea profund 
acest lucru -— să-şi imagineze o viață fără Liza. In teorie, 
știa că există oameni, care trăiesc fără Liza. Dar, fără so 
mărturisească. în adineul sufletului său nu credea că această 
viață a celorlalţi, că această viaţă fără de Liza ar mai pute: 
prețui ceva, ca să fie trăită sau ar mai putea preţui ceva ca 
să se vorbească de ea; căci trebuia să fie o viaţă jalnică, fä- 
ră noimă, neghioubă, vulgară, o viață fără Dumnezeu, 

Nenorocita pereche se înțilni în după-amiaza următoare, 
cind tatăl Lizei era dus la tribunal. Tainic, se grămădi în 
inima lor certitudinea că trebuiau să moară. Tremurau, k 
era teamă de moarte, le-ar fi fost drag să trăiască fericiţi. 
uniți prin dragoste, ca toți oamenii, de bună-seamă, sau ci 
cei mai mulți dintre ei, sau cel puțin ca unii din ci. Dar nu 
exista nici un drum de scăpare. Unul fără celălalt nu puteau 
trăi, şi laolaltă nu li se îngăduia să trăiască. 

Trebuiau deci să moară. 

Aşa le-a fost ursita. 

El îşi cumpărase revolverul dela un telal; îl încărease. 
Putea să şi țintească; era doar membru al unei asociații 
pseudomilitare. 

Merseră peste ogoare înțelenite, merseră peste pășuni 


Eig 
umede, merseră sub cerul intunecat, dar fără vre-o nădejde 
pentru ei. “A ? 


Plingeau înfundat şi le era ruşine de propriile lor lacrimi. 
Işi mai potoliră plinsul. Ajunseră la o colină; suiră; ajun- 
seră intro pădurice plăpindă; acolo îi străbtu un fior rece; 
încetară de a mai plinge; vedeau numai copacii destrunziți 
din apropiere; se așezară pe niiata cleios, pe care fre- 
mātau grămezile triste de frunze moarte; se ghemuiră unul 
într'altul, se sărutară şi le svieneau buzele cînd reci, cînd 
fierbinţi, cînd uscate; își aţițaseră simțurile; se desprinseră 
unul de celălalt. 

Atunci se auzi un foşnet printre ramuri; era vre-o fiară? 
vintul? nu putură desluşi. Liza Îngheță; simți o senzaţie bi- 
zară, o stringere de inimă, o stirșeală ca de moarte. Dar nu 
trebue oare să sfirşese și cu, să mor? îi străfulderă prin gind. 
Repede, zise ea, repede Albert, nu mai pot rabda, hai, hai, 
repede, acum Albert, mai bine acum; trebue să fic? Trebue 
să fie! Acum, acum! 

Albert viri mîna în buzunar, scoase revolverul, zise: 
trag... intii „în tine... 

Va avea apoi curajul să se împuște el? îi năzări de-oda- 
tă prin minte, Lizei. 

Albert zise: — După ce te-oi împuşca pe tine, mă im- 
pus şi eu; căci nu voi putea să mai rămîn în viaţă, aş fi un 
ucigaș. 

— Da, — şopli Liza, — sărută-mă încăodată, 

Albert o sărută, dar simţi de-odată un desgust, sărutind 
gingiile umede ale acestei fete; adulmecă mirosul trupulul ei 
şi își ieşi din minţi; dela o clipă la alta, ura împotriva ei 
creştea cu o intensitate de simtire cum n'o simţise încă nici- 
odată în viaţa lui. Pe Liza, pe bestia asta însărcinată, o ura, 
trebuia s'o ucidă; asta era, apoi... Era neputincios să gindeas- 
că ce... era... apoi., simțea doar o pp tare grea, ca un coş 
mar, ca o lavină prăbuşită peste un alpinist. Ii pipăi sinul, îl 
strînse cu aşa putere, încit o [ăcu să geamă; propti revolve- 
rul de inima cei, care sviecnea cu furie, simți cum ea se smuce- 
şte, cum miinile ei îl ciupeau convulsiv de picior încât îi ve- 
nea să urle, apăsă pe trăgaci, apăsă... apăsă.,. dar nu auzi 
nimic, nu simţi nimic, vreme fără de sfirșit, oprită locului, 
care nu mui voia să treacă. 

Insfirşit, pricepu că revolverul nu luase foc. Liza începu 
să scoată strigăte puternice, ca năpădită de dureri, strigăte 
ascuţite şi scurte, repelute aidoma din clipă în clipă. E ră- 
mită, se gindi cl; dar asta-i cu neputinţă; am dat doar greș, 
arma a dal greş; trage, trage ată, El o isbi pe fată — 
care începu de-odată să se apere — cu revolverul peste băr- 
bie; se auzi un piriit de oase crăpate; se smintise de furie, 
nu era în stare să îndure strigătele ei; urlă ca o fiară și apă- 


24 VIATA ROMINEASCA 
PT D200” SEA II eee Pre TED EC SR DON E CI ERE DECE 


să pentru a doua vară pe trăgaciul revolverului, direct în 
gura căscată de răgetele Lizei. 

Arma nu luă foc nici de data asta. Atunci, Liza îi repezi 
dintr'odată un pumn în pinlece; el scăpă revolverul din de- 
getele-i chircite; se năpustise unul asupra celuilalt; se lup- 
tau pe viață și pe moarte, se gituiau, se sgiriau, se scuipau, 
muţi, fără să scoată o şoaptă, ca niște fantome, pinăce Liza 
izbuti să-i dea lui Albert o lovitură crincenă, să se desmeti- 
cească și să fugă într'o goană năpraznică printre copaci -— 
ce goană minunată — fără să-și zdrobească ţeasta de trun- 
chiurile de lemn. 


Albert holbă ochii după ea; de-odută se ridică, tocmai 
cind ea alerga la poala colinei, departe peste miriști, abia 
vizibilă. El o luă razna după ea, izbind braţele şi strigind : 
o împușe, o impuşc, trebue so împuşe; dar revolverul zăcea 
printre frunzișul roş-stacojiu al toamnei, pe virful colinei. 

Albert o pierdu pe Liza în bezna ogoarelor. 

El alergă spre oraș, ajunse pe străzile întunecoase ca 
noaptea, alergă prin oraș, buimac, asudat, înfrigurat, mort 
de oboseală, ajunse, prin cealaltă parte a orașului, din nou 
pe şosea, pe ogoare, se prăbuși, rămase lungit, urlă spre în- 
naltul cerului, care se însenina încet. Un vint îmbrinci norii, 
se iviră stele, apoi se stinseră din nou; era frig; ziua se că- 
țăra cu soare rece pe albastrul spălăcit al cerului. 

Albert porni mai departe, ajunse la nişte ţărani, pe ju- 
mătate înfometat, căpătă pine şi ceva lapte, dormi într'o 
şură; porni la Hamburg, de unde voia să ajungă în Ameri- 
ca. Se furiṣă hoțeşte pe un vapor de mărfuri. Descoperit 
in plin Ocean, fu bătut groaznic, In America fugi depe va- 
por, ajunse la țărm, Năminzi la New-York, găsi, Însfirsit, de 
lucru intro fabrică; dar a treia zi, mina dreaptă îi scăpă în 
mașină. I se ampută mîna; căpătă la aceiași fabrică o slujbă 
de portar; incepu să bea; fu concediat, căci ṣi inima miloa- 
să a unui fabricant are o măsură, Flăminzi din nou; începu 
să iure, să se îmbete și iar să flăminzească. La douăzeci de 
ani arăta ca unul de patruzeci şi cinci Intro bună zi căzu 
în mîinile poliției, și intră la închisoare pentru o spargere pe 
care o săvirşise un altul, După patru ani fu eliberat, bolnav 
de tuberculoză şi surghiunit. Poposind în Statele din Sud, fu 
înjunghiat întrun bordel de nişte negri din San-Francisco, 
pentrucă furase unuia o jumătate de dolar, din buzunarul 
hainei. I se făcu autopsia, ca unui cîne; era de douăzeci şi 
opt de ani, tuberculos, luetic, ciung de o mină. cu inima 
moartă încă înainte de moarte, fără a fi deveni! ucigaș, fie 
din lipsa prilejului, fie că nu era dovedit să fi sâvirşit vre-o 
crimă; rămășițele lui fură îngropate — îşi trăise viața! 

Liza, Liza, sărmana fiinţă îndrăgostită, această fetiță 
dulce, ajunse în acea noapte la ora trei din zori în fața casci 


MOARTEA UNEI A GOSTITE 25 


Bi 


părintești, ca să zicem astfel; o locuință luată cu chirie, la 
etajul al treilea al unei case p ase, Tatăl ei o întimpină 
la uşă, o pălmui cu mina dreaptă — mina păroasă a unui 
grefier de tribunal, cu o leafă de 320 de mărci pe lună — 
peste obrazul drept şi peste cel sting și o prăbuși la pămînt. 
Acolo, rămase nemişcată; mai tirziu se lîri în patul ei. 

Dimineaţa, justiţiabilul tată fi dădu toate economiile 
lui în sumă de 680 de mărci, îi spuse poruncitor să se ducă 
cu eiì la Berlin sau unde o vrea şi să nu mai dea niciodată 
ochi cu el. 

Cind îl întrebă, urlind şi tinind banii în mină, ce să cau- 
te la Berlin, că e doar blagoslovită, tatăl o privi fix, fără să 


Li 
Insfirșit, Liza își luă inima "n dinţi și spuse că e însăr- 
tă 


Atunci, bătrinul — un om de peste cincizeci de ani, cu 
figura submijlocie, îndesat și cu ari înaintea ochilor o- 
bosiți — prinse culoare în obraji si smulse banii din mina 
fetei. Părea că vrea să sfirtece bancnotele. 

Dar se răsgindi. Il cuprinse bunătatea inimii de tată, 
bunătate fără de margini, ca şi duopa i milostenia lui Dum- 
nezeu. El împărţi banii, îi dădu fi Liza 500 de mărci şi 
un picior în șezut de sbură pe ușă afară, apoi încuiă ușa pe 
dinăuntru, Asta era la șapte fără un sfert dimineața. 

La șapte și jumătate, cînd prefierul o porni spre palatul 
de justiţie, Liza mai stătea înaintea ușii; tot astfel şi seara, 
cînd el se întoarse acasă. In schimb, În dimineala următoa- 
re, ea dispăruse, Tatăl era aproape uimit cînd n'o mai zări 
la șapte şi jumătate înaintea ușii; atit de repede se obişnuește 
omul chiar cu cele neobisnuite. Unsprezece ani mai tirziu. 
grefierul ieşi la pensie şi muri trei luni după accia. 

De dragul pensiei intrase odinioară în slujba statului, în 
mijelea pik prevedere și grijă de  bătrinețele lui fără alt 
sprijin. 

Liza plecă întradevăr la Berlin, deveni cusâtoreasă la o 
fabrică de cămăși, născu un copil, avu o naştere anevoioasă, 
fusese nevoie să i se facă o operaţie grea. așa numita opera- 
ție cezariană, 

Copilul, dupăcum se dovedi mai tirziu, era din păcate 
surdo-mut şi idiot; el muri la virsta de şapte ani, în orfelinat. 
Liza, bolnăvicioasă și debilă după naștere şi în urma suba- 
limentării, nu găsi de lucru, se duse pe stradă, nu pricepu a- 
ceastă îndeletnicire, se îmbolnăvi, ajunse într'o casă de pro- 
stituție, fu dată afară de către patroana stabilimentului, flă- 
minzi literalmente, fu îngropată, bine "nţeles dupăce i se fă- 
cu mai intii autopsia: un schelet de douăzeci şi opt de ani, 
luetică, cu tumoare la creier; nu i se puse nici o piatră la ci- 
mitir, nici un preot nu-i ceti la groapă — își trăise viața! 

In rom. de Ad B. 


LITERATURA DALMATA 


BL EN A PA T E E. IT :0 


Cea mai de seamă contribuţie pe care cultura slavă a 
dat-o lumei este epica Sirbilor şi a Croaților, care se poate 
compara cu poemele homerice, Este nemuritorul cintec al 
haiducilor şi al „useocilor”, cari personifică dragostea pen- 
tru libertate. Este strălucitoarea cultură medievală a Ra- 
guzei. 

Poezia populară sirbă, a cărei origină este seculară, su 
păstrat pină astăzi transmisă din grai în grai, de oameni 
simpli cari nu știau carte. Femeile le povesteau nepoților în 
nopţile lungi de iarnă, la şezători. Būtrinii le cîntau din 
uuslă la sărbători, fetele și flăcăii le șopteau la nunţi sau la 
muncă pe cimpul auriu al holdei de griu. In aceste creații 
populare se cintau eroii sirbi Kralevici Marco, Brancovici, 
despotul Ştefan, Iancu Sibianul, Zmai — despotul Vuk, re- 
gii sirbi, zeii mitologiei slave, lupta dela Cosova, scene din 
vechiul şi noul Testament. 

Dragostea e descrisă sub toate manifestările «i,plato- 
nică şi pămintească şi în toate tonurile ei: gelozie, tristeţe, 
veselie, tainică şi exaltată. Poezia populară sirbă s'a răspin- 
dit în toate provinciile iugoslave și, astăzi, se intilnesc, chiar 
prin sudul şi insulele Dalmației, bătrine şi guslari cari po- 
vestesc amintirile moștenite de la străbuni, evocind epoca 
aceia cind, în timp ce ei povesteau, poetul Gundulici, supra- 
numit şi „regele poeziei sirbe", împletea coroana libertăţii 
cetăţii în care a trăit el, Raguza. 

Raguza, Dubrovnicul iugoslav, scăldat de marea cu re- 
flexe de safir și smarald, cu țărmul bogat în plante tropi- 
cale, cu insule însorite cari o înconjoară ca un dans elegant, 
cetatea cu ziduri seculare şi turnulețe romantice, este lea- 
gănul celei dintii literaturi iugoslave, din secolul 15. Raguza 
a dat pe cei dintii poeţi şi filosofi vestitori ai idealurilor na- 
tionale. In timpul năvălirii şi al dominației turceşti, cu a 
păstrat germenul civilizaţiei şi al libertăţii naţiunei iugos- 
lave. Aici şi-a scris Gundulici pastorala alegorică „Dubray- 
ka” în care cîntă libertatea cea dragă şi dulce, apoteoza și 
imnul libertăţii. Aici a creat, tot el, poema istorică „Osman” 
cea mai luminoasă carte a literalurei sirbe, scrisă într'o lim- 
bă curată, naţională și frumoasă. 

Dubrovnicul, supranumit Atena slavă, este rezumatul 
viu al istoriei Adriaticei iugoslave. Și nu numai Raguza, dar 


aaaea 


întreaga coastă a Dalmației, cu grotele, fiordurile şi insulele 
ei, din sec. 15 pină azi, a fost izy viu de inspiraţie al poe- 
ților. De secole, Dalmația palpită mistic, inspirindu-se din 
misterele şi miracolele sfinților, suspină gindindu-se la fe- 
meile cintate de poeţi, în genul lui Petrarca, se împodobește 
cu eleganța umaniștilor, e orbită de strălucirea secolelor tre- 
cute şi-şi păstrează conștiința naţională ca pe cel mai adine 
și călduros sentiment. 

sec. 15 pină în sec. 18, Hteratura Dalmației se des- 
vollă neincetat, Poczia lirică, epică şi „maree Moab la 
apogeu. Se traduce mult din literatura italiană şi din cea 
clasică, greco-romană, Scriitorii Raguzei, în strins contact cu 
cei italieni, sint influenţaţi de + În poezia lirică ci 
cîntă clanurile sufleteşti. Poezia epică deserie faptele vite- 
jeşti ale eroilor sirbi sau slavi. In poema lui Gundulici, „Os- 
man”, e deserisă lupta dela Hotin, de la începutul sec. 17, la 
care a participat şi un gincre a lui Eremia Movilă, domnul 
moldovean, luptă dată între Polonezii lui Sigismund şi Tur- 
cii lui Osman. Admirabil sint deserise în această poemă 
cimpiile bogate și nesfirșite ale Dobrogei și Moldovei, par- 
curse de armata lui Osman, în drumul ei spre Hotin. Poe- 
zia dramatică descrie scene din Biblie sau din viaţa sfinţilor. 
pastorale şi scene istorice. Din sec, 18 a început să se desvol- 
te genul narativ, romanul şi nuvela, iar în sud, prin Munte- 
=A anecdota cunoscută sub numele de „price” (anec- 

ă), 

După epoca Renaşterii şi a umanismului dalmatin, ur- 
mează o lentă decadență a centrelor culturale, care-şi con- 
servă totuşi caracterul national, transformindu-se apoi în 
puternicul curent, de origină romantică, a ilirismului lui 
Ludevit Gaj. După aceasta se aşterne o tăcere care cores- 
punde înfloririi iterare a Croaţiei şi Sloveniei. Din cind 
în cînd revista „Zora online mai amintește că nu sa 
stins cu totul flacăra creatorilor dalmaţi. La lumina roman- 
lismului se încălzesc poeții Liubici, Puciei, Matia Ban, Botici 
pleiadă apărută înainte de 1860, dar care deschide calea 
unei generaţii de poeţi lirici, conștiineioşi şi creatori de ar- 
tă adevărată, cu inspiraţie variată, 

Pavicici, Voinovici şi Nazor au adus mișcărei moderni- 
ste grupată în jurul revistei „Hrvatska moderna” note de că- 
lătorie, scrieri patriotice, probleme umane; cîntă întimplările 
locale, măslinul și busuiocul. Occidental este Voinovici, po- 
vestitor şi dramaturg, cu inspiraţie psihologică și omenească, 
acela care a exaltat trecutul raguzan şi național. Raguza a 
inspirat şi pe Krleza care în „Akordi” şi „Sonetele dela La- 
pad” rezumă cultul patriei lui. E veşnicul revoltat contra 
cruzimei şi stupidităței răsboiului, contra construcțiilor po- 


23 VIAŢA ROMINEASCA 
AI PORTIE E PREDEAL TE oe e e e ARIE IESE 


litice şi a convențiilor sociale, revoltă pe care o exprimă prin- 
trun stil brutal, greoi, dar expresiv şi cu mult efect, 

Poeme lirice a scris Kranjcevici, preocupat de probleme 
mari şi inspirat de orizonturi largi, Cinti pămîntul natal, ra- 
sa mindră şi viguroasă, în „Elegiile uskocilor”. Ca şi pe Goc- 
the şi Schiller, îl inspiră și pe cl teama cosmică gi legendară 
a infinitei mări, care, pentru el, este evocarea morţii şi a re- 
pausului etern. 

Cultul mării se simte ca un ecou și în poezia lui Katali- 
nici, obsedat și de succesele poetice ale barzilor patrioți, din 
generaţiile unterioare, dar ardoarea sentimentelor sale îl du- 
ce la idealizare, la declamaţie. Vladimir Nazor „poetul în- 
conjurat de basme”, e un mare liric, Pentru el orice este o 
poemă; nu e pagină care să nu se scalde în poezie, iar in 
nuvele descrie viata cea mai umilă n insulei dalmate, în care 
poveştile sint redate cu simboluri măreţe. In „Legende sla- 
ve” (Slavenske Legende) sint teme epice, evocaţiuni păgi- 
ne, mitologie primitivă, entusiasm şi oplimism încrezător. 
Multe din poemele lui amintesc pe V. Hugo și Leconte de 
Lisle, In aceste legende redă aspiruțiunile, suferințele şi pa- 
siunile poporului său. In personagii simbolice, robuste, pri- 
mitive şi revbluţionare pune toată vigoarea rasei sale patrio- 
tice, In „Poema poporului croat” (Pjesma naroda chrvats- 
koga) deserie epopeia slavă medievală, după sosirea Slavilor 
pe coasta Dalmației, iar în „Cartea Regilor croaţi” şi „Cetăți 
istriene” descrie suferința şi constiința populară slavă a pă- 
mulului istrian supus itilianismului favorizat de Austriaci. 
Face o paralelă între forţele nalurei și energile omului, și 
redă, într'o limbă bogată, reliefuri puţin comune. Nazor n 
fost considerat drept apostolul reinvierei naţionale. 

Problema mării preocupă si pe prozatorii Ţarici şi Pe- 
travici, inspirați şi de trecutul Raguzei, cînd corăbii mari, în- 
cărcate cu stofe si mătăsuri plecau spre răsărit, iar marina- 
rii vestiți străbăteau toate căile Înmei, aducînd cu ei produ- 
sele noi ale industriei și civilizației. 

Ín sec. 19 în literatura dahmată sint două curente: unul 
realist, dar cu multe influențe populare şi altul de tranziţie, 
spre sec, 20, 

Vodopici aminteşte pe Manzoni, Hakotici descrie sufe- 
rința Bosnici sub Turci, Subiectele sale, cu eroismul huidu- 
cilor şi mizeria creştinilor supuşi Turcilor, au influenţat și 
obsedat pe scriitorii de mai tirziu. 

Seria de scriitori realisti aduce un patriotism regional 
şi naţional, cu multe curiozităţi locale, Matavulj şi Novak, 
au părăsit cariera lor eclesiastică, au intrat în literatura rea- 
listă, aducind însă cu ei un parfum de melancolie, ca un e- 
cou al pămîntului lor natal unde mor amintirile epocei eroi- 
ce a „uskocilor”, 


„Ali realişti rezumă tragedia 
zici care se desvollă acum. E inten romanul lui 'T'arici 
„Răsbunarea singelui la Cattaro (Krvna Osveta), în care e- 
voacă obiceiul aproape dispărut al vendettei corsicane. Sint 
admirabil descrise peisagiile aspre ale Boechei di Cattaro. 
(Boka Kotorska), muntele Loveea, Olimpul Zeilor slavi. un- 
de te aștepți să vezi upărind nimfe şi ; vezi portul Bud- 
va, refugiul piraților de odinioară, turnat în stilul venețian 
şi pe unde au trecut în decursul secolelor, civilizații peste 
civilizaţii. In „Familia căpitunului Opoviei” şi „Fiica pesca- 
rului” evoacă sărăciu satelor din insulele dalmate, pasiunile 
şi certurile aduse de politică. Simte nevoia de a nota exact 
fapte şi detalii şi îi place atmosfera surizăloare a coastei dal- 
orra CA Carie se inchee o eră de inspirație patriotică şi ro- 
Generaţia „modernă” este aceia născută după 1 j; 
care la Praga şi Viena a căutat sugestii, île A a 
S'au inspirat din autorii ruși, sint imbåtaļi de parfumul mä- 
rei şi al pămintului. Dinco Şimunovici este admiratorul no- 
stalgic al forțelor epice ale trecutului, al simplicității, al mā- 
reției și al forţei fizice, Fără didaclism şi teorie face să trâ- 
jascã afinităţile gi neînțelegerile generațiilor trecute, prin- 
cipiile lor, spiritele diferite. toate pornite unul contra celui- 
pa a se Piru şi înțelege, Pe aristocratul Nehajev 
rează viaţa de toate zilele, ic e si i 
„Îi pu avănd e dea e veşnic chinuit și dornic 
După răsboiul mondial, acelaş soare care a i i 
încălzit pasiunile romantice a încurajat şisusținut peros y 
a oaliste, Literatura sa pus în serviciul convingerilor po- 
tice, în loc să perfecționeze opera Începulă de înnintaşi. 
Generaţia modernă ezită, e dezorientată. Realizarea aspiru- 
țiunilor naționale a temperat pasiunea unora, Altora decep- 
tiile le-au inspirat opere pumiletare şi satirice, Subiectele 
lui Miliciei sint dramele vieții şi ale solului dalmat, ale bār- 
batului care vrea un fiu şi al femeii care i-l dă, sacriticin- 
du-și viața. zau dg pentru pinea de toate zilele a inspirat de 
asemeni pe mulți realiști, Vera Ilici descrie certurile familig- 
re, Vilovici destinul femeilor condamnate unei singurătăți şi 
unei munci supraomeneşști care le ruinează — dragostea dra- 
matică și tragică cu plecări şi fără reveniri, destinul trist al 
unei provincii silită să trăiască pe apă și pe uscat din aven- 
turi și expediente, Poetul nu mai este inspirat acum numai 
de soarele, bucuria și visul Dalmației, ci de dramele istorice 
şi ale vieţii. Naturalismul a cerul o societate și o lume plină 
ca griji şi suferinţi. Dukici în „Jurnalul unui măgar” cele- 
gre animalul istrian prin excelență, Pregelj în „Frontie- 
rele lui Dumnezeu” evoacă frontierele Dalmației cu munţi 


———. a A 


uției sociale a burghe- 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


impresionanţi, martorii unei drame misterioase, cu morţi vi- 
lata. Maren zăvorită între golfuri şi insule nu le mai apare 
în toată amploarea ei. E 1 

Rezumind, literatura dalmată de eri, privită în cadrul 
intregei literaturi iugoslave, aduce cu ca mireasma portoca- 
ilor, adierea mării, romantismul oraşelor pierdute în păduri 
de măslini, bogate în amintiri istorice şi artistice, ecoul unei 
vieţi sociale şia unei linişti politice. 1 Dei 

Literatura dalmată de astăzi este puţin relicfată, se con- 
fundă cu cea croată şi numai citeva reviste ca „Dubrovnik 
„Korablia” şi „ladranska Straza” își păstrează caracterul 
dalmat — patriotismul şi naționalismul lor — și aşteaptă 
cu încredere reînvierea trecutului medieval. 

ELENA EFTIMIU, 


CÎTEVA CON 


aai- 


TATARI.. 


AL, O. E E ANU 


CATEVA CONSTATARI TRISTE, CATEVA SUGGESTII UTILE, 


Cultura rominească a mers în progresie geometrică, civi- 
lizația, în progresie aritmetică. i 

Aceste noțiuni, aiurea cind nu cumulate, cel puțin co- 
nexe, la noi sînt însă antinomice. Punerea lor de acord tre- 
bue să formeze obiectivul principal al instrucției noastre pu- 
blice. Cei care poartă această grea răspundere, au avut sufi- 
cient timp să remarce că Romiînul e foarte accesibil culturii 
si paradoxal de refractar civilizaţiei, t dela coarnele plu- 


"gului şi instruit în școli, după douăzeti de ani de învățătură, 
el poate combate pe Kant şi polemiza cu Bergson, poate con- 


cura în minuirea bisturiului cu Roux, şi să se măsoare cu 
Mackensen, dar pentru a învăța să se radă, să se spele, să 


“mănince, să discute şi să se comporte în societate, nici con- 


lactul cu occidentul și nici mai multe generații de bună stare 
materială nu-i ajung. Pi e desigur întristător şi din punct de 
vedere naţiona! umilitbr spectacol să vezi un om de înaltă 
cultură sau ! un ministru al țării, comportindu-se ca un valet, 
cînd se pol vedea (și foarte des), valeti, prezentindu-se cu 
mai multă distincţie. 

Fără îndoială că o adevărată civilizaţie rominească in- 
cepe să scoată lu lumină, ca puiul din ou, un cap zăpăcit şi 
că În această privinţă, nu sîntem cei din urmă. Chiar satiri- 
cul Bernard Shaw, recunoaște în Bucureşti, faţă de stările 
de lucruri de-la vecinii noștri de la sud, un colț de occident. 
Dar din atita nu putem bate monedă şi nici să ne declarăm 
satisfăcuţi. Avem toate drepturile şi în acelaşi timp datoria 
să formulăm aspirații mai mari. Faţă de veacul în care trä- 
im şi faţă de cultura pe cure um isbutit so asimilăm, pseudo- 
civilizația în care respirăm e un pa anacronism. 

Dar nu despre civilizaţia romină mi-am propus să seriu, 
ci numai despre o latură 'a ei, cea mai isbitoare și cea mai u- 
şor de remediat: higiena. Aşa cum sa predat şi se predă în 
scoli, nu e de mirare că se află în faza ei actuală, sau, mai bi- 
ne zis că nu se află de loc, e de mirare însă că nici un semn 


de ameliorare nu se arată de la cei în drept (nu arată, nu 
sarată!), 


1 Acest san, nu e pus la întimplare. 


3z VIAŢA ROMINEASCA 
IAR E CC PE e E E PA E TO IP E E E 2071 ZANE E 7 IERE 


Remediul stă în primul rind în puterea celor două mi- 
nistere cu primordial rol educativ: al Instrucţiei publice şi al 
Armatei și bine înţeles şi a celorlalte, în măsura în care au, 
sub a lor oblăduire, căminuri şi școli. 

Atita vreme cît Scoala nu va avea ca deviză: 

Spală Rominul si pe urmă dă-i cartea 

şi Armata 

Spală soldatul şi pe urmă dă-i pușca şi cind pune puy- 
can cui spală-l iar, 
nimic de făcut ! 

— Prin asta vrai să spui că Rominul « murdar ? ar putea 
interveni iritat un susceptibil. 

— Exact! i-aş răspunde, 

Dar, pentrucă e preferabil să demonstrezi decit să a- 
firmi, voi demonstra. 

Inainte de a purcede însă IM această operaţie, fie-mi în- 
găduit a face cîteva necesare consideraţiuni preliminarii, de 
ordin general. Pentru a proceda metodic, să începem prin a 
defini noțiunea, la lumina căreia vu să examinăm acest as- 
pect al necivilizației noastre, Aşa dar, 

Higienă = Acea parte a medicinei, cuprinzind totalitateu 
regulelor care asigură conservarea vieţii. 

E deci, o ştiinţă preventivă. Ea se ocupă de om în mă- 
sura în care îl poate pune în maximum de apărare faţă de 
mediu şi de mediu, în măsura în care îl poate modifica în 
sens util vieţii. Prin urmare, cimpul ei de activitate e vast 
Dar, nu ne vom ocupa în prezentul articol nici de latura lo- 
cuință, nici de cee vestimentară, nici de cea alimentară, ci 
exclusiv de latura higienă corporală, stricto sensu, nu pen- 
trucă celelalte ar prezenta o importanță mai mică, ci numai 
pentrucă aceasta e cea dintii şi cea mai ușor de observat și 
nu cere din partea nimănui decil.. bunăvoință (nu voi ne- 
glija să dovedese şi temeinicia acestei afirmaţii auxiliare, în 
demonstraţia de mai jos). 


E fapt notoriu că în ceiace privește confortul în general 
şi higiena corporală în special, popoarele nordice (Englezi, 
Germani, Danezi, Suedezi, Norvegieni), dețin. întiietatea, 
Constatarea aceasta a indemnat mulți teoreticieni să susție 
că murdăria ar fi unul din defectele care întunecă străluci- 
rea, din atitea puncte de vedere inegalabilă, a rassei latine. 
Dacă e aşa, atunci avem încă o dovadă (și peremtorie!), că 
sintem latini. Dar, cum în privința latinității noastre avem 
suficiente dovezi, îndrăsnese să afirm că aceasta e prima la 
care putem renunţa, fără primejdie istorică. Ș'apoi (în hipo- 


ir 
teza că alegația e justă), chiar de o fi adevărat că popoarele 


latine sint murdare, nu sînt singurele, nici cele mai 


In zilele noastre nu cred să existe om pe lume mai mur- 
dar ca soldatul Rus. Unui escadron de Cazaci căruia nu i-ar 
ajunge, ca să-şi astimpere setea zece butoaie de alcool, îi e 
destul, ca să se spele, o cană de apă. l-am văzut, cu ochii mei, 
în timpul războiului, pe toţi urlători combatanți, luind 
apă în gură, dindu-i drum palmele aduse'n scoică, sub 
formă de șuviță, care, in ultimă emisiune exploada sgomotos 
și răspindind-o apoi pe hirsuta lor fisionomie, cu răcnete de 
vădită satisfacție. Operația terminată, bărboşii cavaleri ai 
haosului, erau gata să-și dea viața pentru Țar, sau pentru un 
clondir de vutcă. ý a 

Dar, (ca să reluăm firul întrerupt), dacă pentru a susți- 
ne vocaţia latinităţii pentru murdărie, ne-am osteni (puţin!), 
suindu-ne pină la origini, afirmaţia ne pare cel puţin p pită. 
Urmele grandioasei concepţii edilitare a Romanilor sfidează 
şi astăzi omenirea şi e cunoscută tendința lor spre curăţenie 
şi confort. 3 

Patricianul în piscină proprie, plebeul în băi publice, dar 
toți se spălau. Prin urmare, nu în predispozițiuni de  rassă, 
ci întrun concurs de impre jy ări trebue căutată explicația. 


Şi nu e greu de găsit. 

Ca'o reacțiune împotriva desfriului din epoca decadenţii 
romane, catolicismul a preconizat cultivarea sufletului şi ne- 
glijarea celor trupeşti şi trecătoare, pînă la dispreţ și com- 
plectă uitare. Replica era firească, dar a mers prea departe 
şi a durat prea mult, Datorită acestei noi orientări, Exul Me- 
diu a fost o pepinieră de idealişti şi eroi nespălaţi. Au spe- 
riat Bizanţiul cu murdăria lor. Numai gindul la efectele ol- 
factice ale sălbatecii centuri de castitate e suficient să scir- 
bească pină la vomitare, ambele Americi. Bineînţeles că acest 
detaliu nu avea cum să împiedice menestrelii şi trubadurii să 
închine galante compoziţii nevinovatelor victime și nici 
superbii cavaleri să moară cu gindul la ele, dar cred că pici 
cel mai infect ciolovec din pedestrimea moscovită mar putea 
dormi astăzi în aceiaşi încăpere cu nobilul „cavaler fără fri- 
că şi fără de prihană”, răpus ca un viteaz la Abbiategrasso, 


scu faţa la inamic şi am motive să cred că vampirul din Dü- 
'seldorf, ar fi cruțat-o pe Monna-lisa. Miroseau castelanele, 


miroseau Cardinalii şi Papii, miroseau Regii și Impăraţii, 
toţi, toți, Suzerani şi Vasal, madone şi paji, maeștri şi uce- 
nici, occidentul în întregime, ca țapul mirosea. 

Renaşterea (fenomen cultural şi artistic), pune contim-— 
poranii în contact cu gindurile anticilor, nu cu obiceiurile 
lor (procesul nostru actual). 


34 VIAȚA ROMINEASCA 
E EREI SR III E E N N RE IA ED 


Murdăria se menţine pină în timpurile moderne, persis- 
tind pe alocuri şi în contemporaneitate. De ce şi cum se vor 
fi pus mai repede d la page Anglo-Saxonii, decit Italienii, 
Spaniolii şi Francezii, e o întrebare pe care o las fără răs- 
puns, Fapt e că în Italia de la 1914, intr'un port ca Brindisi 
(localitate în care a murit Virgiliu), nu se găsea decit un sin- 

ur hotel cu instalaţie de bae, adică avind o singură instala- 
ție de bae pentru tot hotelul (ca astăzi la Bacău sau Roman), 
că în Spania actuală foarte m oraşe de provincie nu sînt 
mai avansate şi că în Franţa Wai există încă ceiace se nu- 
meşte acolo bains d domicile (ceteşte: o societate care trimite 
acasă celui ce doreşte să facă bae o cadă, cu apa caldă res- 
pectivă). Prin urmare, nu după menţionatele țări trebue să 
ne orientăm, în această privință. Ar fi de dorit să procedăm 
cu higiena, aşa cum am procedat cu telefoanele de pildă, 
căci e oportun să amintesc că Rominia e cel dintii stat din 
Europa care a instalat telefoane în toate comunele rurale. Că 
funcţionează şi acum ca şi atunci, e altă poveste. 


Saint-Simon raportează că Ludovic al XIV-lea invitind 
un seigneur la Curte, acesta nu s'a prezentat, scuzindu-se că 
făcuse cu o zi înainte, bae. Scuza a fost acceptată ca firească 
şi suficientă, întrucit în acel grand siccie, care îi poartă nu- 
mele, însăşi Majestatea Sa, Regele Soare, Roi très chrétien, 
n'a făcut decit o singură bae, În tot decursul glorioasei lui 
vieți. Dar, de atunci au trecut mai bine de două veacuri. Eu 
am cunoscut însă, în copilărie, un apreciat magistrat supe- 
rior, care nu ieșea din casă în ziua în care se spăla pe pi- 
cioare, ca să nu răcească, zicea el. Dacă ținem seama că în 
fiecare zi avea slujbă şi că în fiecare Duminică era invitat, 
concluzia e de prisos. Așa dar, iată un om al legii, cu înalte 
studii şi deţinind o mare demnitate în stat, el însuși creator de 
legi, la curent poale cu tot ce e nou în materie de legislaţie, 
perpetuind superstiții de acum două sute de ani. Acest om 
cult, nu e numai necivilizat, nu e numai murdar, e foarte 
murdar, e superlativ murdar, € scirnav, e parşiv. Dar, pentru 
că am dat acest exemplu de cultură fără civilizaţie, e timp să 
dau şi unul de civilizaţie, fără cultură. 

In fabricile de șocolată şi alte produse alimentare din 
Rominia, lucrătorii care de cele mai multe ori nu au alte stu- 
dii decit cele patru clase primare, conformindu-se unei salu- 
tare legiferări a Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor 
Sociale, nu pot intra la lucru înainte de a se spăla sub un duș 
cald. In Suedia, unde noţiunile s'au contopit de mult, la toate 
şcolile primare sînt instalate dușuri. Inainte de a începe cursu- 


îmbrăcaţi la fel, cu haine 
esle cineva că în asemenea 
„că mortalitatea infantilă 


rile,copiii sînt trecuţi sub 
păstrate în școală. Se mai în 
condiţii epidemiile sînt excluse. 
e intro sensibilă descreștere? 
La noi, unde epidemiile dp are şi murdăria la a- 
„ceiace Ministerul Muncii a făcut pentru lucrătorii ali- 
mentari, Ministerul instrucției publice nu a făcut încă pentru 
conducătorii de mine, dintre care se recrutează și profesorii. 


Li 


Aceste incursiuni în timp și nu le-am făcut din în- 
demnuri agresive, ci numai dintro sinceră dorinţă de tămă- 
duire. Faptul că în Sfatul Ţării nu m'a chemat incă nimeni, 
nu mă împiedică să zugrăvesc o jalnică stare de lucruri, su- 
punind dela această tribună orizontală, judecății celor aleși, 
care mes totdeauna şi cei chemaţi, elteva utile suggestii. 

Am definit mai sus higiena. Ținind seamă de faza ei ac- 
tuală, să căutăm acum o definiţie a omului care înţelege să 
trăiască în condiţii higienice, adică a omului civilizat (deci 
curat), valabilă pentru vremea în care trăim. 

Inteleg prin om curat, omul care își spală cu apă caldă 
şi săpun corpul în întregime, cel puțin odată pe zi şi care îşi 
perie dinţii după fiecare masă. 


Am subliniat mai sus pe cel puțin, pentrucă îndeobşte 
oamenii se spală dimineața și în centrele mari, asta nu-i su- 
ficient pentru păstrarea unei desăvirșite curățenii. 

Dovadă. 

Facă oricine următoarea experiență: după o prelungită 
bae de vapori (cel mai radical mijloc de curăţire trupească), 
să se plimbe nu mai mult de-un ceas, prin oraș. Intors acasă 
să ia un colţ de şervet curat, sau o bucată de vată, să-l (sau 
s'o) moaie în alcool şi să-și frece obrazul. 

Va vedea pe şervet sau pe vată urme negre, la fel cu ace- 
lea pe care le lasă funingenen locomotivelor în călătoriile cu 
trenul. Prin urmare, logica însăși ne indică să facem bae 
seara, pentru a intra în pat curați. Dimineața, un duș rapid 
ajunge. Pentru acei ce nu au instalație de bae, un tub cu apă 
caldă seara şi fricțiuni cu o mănușă aspră dimineaţa cu apă 
călduţă şi, pentru cine suportă, rece. 

dar, aşezindu-l în limitele riguroase ale acestei de- 
finiţii, îmi rămîne să dovedesc: 

I} Că romînul e murdar. l 

I1) Că poate înceta de a fi, fără cheltuială. 


$ 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


E AP IS SERE SIE DE = Pe NENEA PRE E A 


Pentrucă murdăria nu e apanajul unei singure categorii 
de cetăţeni, so luăm de jos (de la popor), pornind de sus 
(sus la munte, la izvor) şi haida-ha haida-ha, prin toată țara, 
pînă la cele mai piramidale așezăminte culturale, pină în, 
vorba ceia, virful piramidei. 

Imi închipui că nu e nimănui necunoscută zicala popu- 
lară: numai mortul nu face păduchi, 

Optimiştii extremiști îşi vor închipui poate că zicala ci- 
tată e o simplă reminiscență a unor vremi de mult apuse. In 
cazul acesta nu le rămîne decit să facă o mică anchetă pe ori 
care „picior de plai şi gură de rai” şi să întrebe pe badea lon 
sau pe lelija loana (direct şi fără nici o jenă), dacă au sau 
nu păduchi. Să nu se îndoiască cumva că i se va răspunde 
altfel decit cu menţionata zicală, care, ca toate proverbele şi 
zicalele, oglindește înţelepciunea poporului și experiența de 
veacuri adunată. 

— Da ce-s mort (sau moartă) să n'am ? vor obiecta ne- 
dumeriţi de bizareria chestiunei. 

Şi dacă anchetatorul nostru îşi va arunca în treacăt privi- 
rea pe satul din vale, nu se poate ca în clipa feerică în care 
mândrul soare apune pe holdele de aur, să nu fie oprit locu- 
lui de această pitorească privelişte: pe prispa din faţa casei, 
în timp ce vitele se întore dela pășune şi oamenii de la 
lucru, o bătrină gîrbovă, sbireită şi, cum zice poetul, încăr- 
cată de ani, căutînd păduchii din capul sprijinit pe ai ei ge- 
nunchi, al unei descendente nevristnice. Îl pot asigura că în 
această clipă eminamente poetică, pe miile de prispe din mi- 
ile de sate ale țării, mii de bătrine scotocese în miile de ca- 
pete ale miilor de nepoate, în căutarea milioanelor de minus- 
cule hemiptere, întrun grandios şi perfect sincronism, nere- 
alizat încă pe asemenea scară, de nici una din marile case de 
filme din Hollywood, Curiozitatea îl va împinge desigur pe 
călător să intre și în casă. Se va convinge uşor de firea blin- 
dă și primitoare a ţăranului nostru, de istețimea lui, dar va 
fi silit să ia act În acelaş timp şi de starea de primitivă ina- 
poiere în care trăeşte, De cele mai multe ori, o numeroasă fa- 
milie se adăpostește în două camere scunde şi cu lut pe jos: 
una, în care primeşte musafirii (cea mai bună) şi alta în care 
mănîncă, doarme... şi se reproduce. Pe paturi de scinduri, la 
pămint, pe cuptor, doarme fiecare pe unde apucă, la un loc 

cu porcul, viţelul şi diferite orătănii. Cu toate acestea, atiţia 
domni poeţi ne-au cîntat pe cele mai variate metrici curățe- 
nia ţăranului romin. Vederile acestor literatori apologetici a- 
supra higienii nu merg mai departe de cămașa albă și fru- 
mos brodată care, în adevăr, e de un minunat efect plastic, 
mai ales în adunări, ca hora și hramurile (în Oltenia, nedei). 
Acestui elegant pori strămoşese îi datorim suggestiva expre- 


pus 


CITEVA CONSTATARI,- 37 


sie de lume albă, prin care vioiul Oltean indică o mare mul- 


{ime de oameni. E clar că și domnul poet e murdar, dar are 
scuze că e murdar fără să ştie. 

Citadinul care nu vrea sau nu € În măsură să se depla- 
seze, îi ofer un isvor de informa „mai comod şi desigur mai 
plăcut. Cetească domnia-sa inimita ele Amintiri din copilă- 
rie ale neântrecutului nostru povestitor Ion Creangă. Acele 
pagini magistrale îl vor edifica asupra felului de viață al 
fruntașilor satului din acea nu pi îndepărtată epocă (şi 
nu sa schimbat nimic de-atunci!), Recomand în special a- 
tenți cetitorului pasagiul în care autorul ne descrie, cu 
mult humor ce-i drept, cum a căpătat riie. 

La aceste pilde, la îndemina oricui, voi adăugi și citeva 
observaţii personale. 

Vorbeam la începutul ucestui articol despre oarecare re- 
calcitranță la civilizaţie, din partea anumitor compatrioți. 
Pentrucă satul Pam luat de jos, să luăm şi oraşul, tot de- 
acolo, 

La cererea prefectului de poliţie al capitalei, proprieta- 
rul unei băi publice şi-a pus la dispoziţia prefecturei stabili- 
mentul, odată pe săptămînă, dind astfel putinţă sergenţilor 
de oraș să-şi curăţe anatomia, pusă în slujba ordinei şi sigu- 
ranței statului. Pentru a controla dacă dispoziţia e executată, 
fiecare sergent trebuia, să prezinte şefului ierarhic o viză, 
din partea casierului băiei. Rezultatul prim a fost că cea mai 
mare parte din paznicii vieţii şi avutului nostru se prezentau 
la casier, stăruind să le pue viza fără să mai facă bae şi fă- 
găduind să-l mulţumească în schimb pentru acest serviciu. 


O atitudine similară am observat pe vremea epidemiei 
de tifos exantematic, la un spital de triaj. 

Pentrucă această cumplită boală se propagă îndeobşte 
prin păduchi, primul tratament la care era supus pacientul 
era despăducherea. 

Fiecare nou venit era tuns cu maşina (pe toate părţile a- 
coperite cu păr, după cum suna ordinul), schimbat de rufe 
şi dus la bae. Ei bine, mulţi din cei care înfruntaseră cu vi- 
tejie gloanţele vrăjmaşului, cereau să dezerteze în faţa să- 
punului. 

— Eu n'am nevoie de bae, îi auzeai spunind jigniți, că 
sint curat. £ 

Concepţia curăţeniei fără apă și săpun e dealtfel foarte 

răspindită şi nu odată am auzit oameni eu studii superioare 
susținind că ţăranul romin nu are nevoie să se spele, deoare- 
ce e îmbrăcat foarte uşor şi trăiește în plin aer. 


N 


38 VIATA ROMINEASCA 


Exemplul acesta, îmi aminteşte însă, de-o conversație la 
care am asistat odată la o tutungerie periferică, pe cînd pa- 
troana imi schimba niște bani. 

Un fercheş plutonier de cavalerie glumea cu două dom- 
nișoare plinute, desigur din partea locului. 

— De ce n'ai fost Joi la Cişmigiu, întrebă una ? 

— Joia nu vin niciodată, că mă duc la bae! 

— La bac ? interveni a daua pulnind de ris. 

— V-auzi, Lenjo, reluă prima, adresindu-se unei a treia, 
care intrase în grup: domnul Jenică se duce la bael 

— Poate că are nevoie, replică ironică aceasta, muşeind 
dispreţuitoare buze subțiri. 

Aceste exemple nu trebue să mire pe nimeni. Ele pot fi 
luate în aceiaşi măsură din lumea oamenilor cu dare de mi- 
nă și a intelectualilor. 

Iată citeva: 

Mă aflam în cabinetul unui profesor de la facultatea de 
litere, aşteptind să-și termine tualeta. Se nimerise zi de ale- 
geri la Senatul universitar. Servitorul introduse un coleg de 
facultate care se interesă: 

— Ce face domnul? 

— Vă roagă să-l aşteptaţi puțin: e în bae. 

Omul şcoalei, avu un gest de nemulțumire: 

— Bine, domnule, tocmai azi şi-a găsit ? 


Proprietara unei pensiuni din București mi-a spus despre 
o profesoară pe care o avea şi despre care ştiam că 
are o conduită exemplară, că-i o stricată. La  protestările 
mele, mi-a ripostat congestionată: 

— O femeie cinstită nu [ace bae în fiecare zi, ca dum- 
neaei, 


La conacul unui proprietar venise un vecin şi el proprie- 
tar de pămint, pentru niște socoteli care aveau să dureze cite- 
va zile. Dimineaţa, musafirul ceru feciorului cele necesare 
spălatului. Acesta îi indică, după obiceiul casei, odaia de bae, 

— Nu, nu, adu-mi mai bine aici, insistă el. 

I s'a adus un lighean, o căldare și o cană cu apă. după 
cum a cerut. Amfitrionul, punînd această comportare pe sea- 
ma timidității, a trimis a doua zi dimineața pe unul din co- 
piii lui, să-l anunţe că baea e gata. 

— Mulţumesc, nu-i nevoie | 

A treia zi, s'a prezentat gazda însăși: 


——————————————————__————————————————————_—————————— — 


= AY O S 
EEA E na 
CITEVA CO ARI 


— Poate că vrei să faci o bae? 
— Mulţumesc, muljumese, nu fac azi. Fac cu bae acasă, 


poimin i i ; 
Intlinindu-l peste citva timp la Bucureşti, mi s'a plins: 


2 V i- 
— Frumos, frumos, n'am ce ră leii la amicul dum 
tale, dar prea te pisează cu baea lui. neata, care eşti ma 
intim, ai putea să-i atragi atenţia. Par'că ce ? eu n'am bae la 
țară ? Dar fac cind vreau ! 


í tru a dovedi încă odată că opulența nu-i numai 

FI oa idiak de trai civilizat, woi mai da un exemplu, eu 
puţin tot atit de de caracteristic, Condusesem un cunoscut pt- 
nă la poarta casei (un palat!), pe-o arșiță mare, 

— Ce bun ar fi acuma un duș, suspină el! 

— Ce, dumneata n'ai bae ? îl întreb mirat. 

— Am şi n'am | 

Xa oii şi n'ai ? Ori ai, ori n'ai ! y 

— Să-ţi explic, urmă el, nevinovat. Am o instalație splen- 
didă: faianţă şi marmură, tot. Dar nevastă-mea ține n ea 
rufe murdare, le mai moaie femeia înainte de a le spăla, așa 
că nu prea e chip să te apropii! 


L-am auzit pe un profesor al meu, om foarte inteligent 
şi de mare cultură, dojenindusi un fost coleg de şcoală, ai 

i fii fi u elevi: 
raain antait că duci băeții la baea de abur. Rău faci! E 
foarte periculos! O pneumonie, doamne fereşte şi se prăpă- 
dese copiii. Nu te potrivi la farafasticurile astea moderne, 
Uite, bietu tată-meu, Dumnezeu să-l ierte, a trăit pînă a- 
proape de nouăzeci de ani și n'a făcut niciodată bae! 


E drept că profesorul de mai sus era un om foarte bă- 
trin şi de proveniență modestă. Voi lua însă un exemplu din 
corpul didactic superior, citind cu exactitate surprinzătoarele 
cuvinte ale unui tinăr profesor universitar, cu doctoratul 
luat în străinătate şi aparţinind unei familii de oameni bo- 
gaji și cu rădăcini în trecutul ţării. ] 

_Răspunzind -invitaţiei pe care mi-a făcut-o, am vizitat 


impreună o şcoală model. , 
In adevăr, sofrageria, sălile de studiu, sala de gimnasti- 
că și dormitoarele, erau toate sp se, aerate şi bine între- 


ținute. Dormitoarele erau d te de încăperi lungi, des- 


40 VIAŢA ROMINEASCĂA 
(earn auem AEE  EI e 


tinate spălatului elevilor şi avind scris, deasupra uşilor, la in- 
trare: Spălător, 
De-alungul celor doi pereți laterali se aliniau cuvete, 
strălucitoare de curățenie. 
— Cheltuială inutilă şi ilogică, îi șoptese. 
- De ce? 

Nu-ţi dai sumă că banii cheltuiţi pe două cuvete nu- 
mai, ar fi fost suficient pentru instalarea dușurilor întregei 
săli ? (lată exemplul de higienă economicoasă). 

O cuvetă mult mai simplă ar fi putut servi foarte bine 
pentru spălatul pe mini şi pe dinți. 
- Şi unde să se spele elevii dimineaţa? 
— Sub duş, zic. b 
Tovarăşul meu mă privi scandalizat: 
Cum adică, să facă elevul duș, în fiecare zi? 
Şi de ce, nu ? 
De astă dată, mi-o tăie, scurt: 
- Asta-i sibaritism și efeminare ! 


O astfel de replică din partea unui asemenea om, mă 
dispensează de a mai vorbi de simplii imbecili, de calibrul 
acelui bogătaș, locuind o casă în care nu lipsea nimic din tot 
ce-i mai modern ca instalaţie şi care mi se plingea într'o zi: 

— Am auzit că Englejii fac pină și copiilor bae, în fie- 
care zi! 

- Dar, er te impiedecă pe dumneata să faci la fel? il 
întreb uluit. 

— E grecu, domnule: trebue să faci foc şi vara (avea ca- 
loriter, se înțelege), stropeşti pe jos şi se face apărie,.. e 
deran). 

De altfel replica tinărului profesor şi o recentă infim- 
plare de la o şcoală secundară m'a determinat să seriu ace- 
ste rinduri: 

La un cunoscut liceu, un elev intern a fost pedepsit 
pentrucă, plingindu-se de regimul din şcoală unui pedagog, 
acesta l-a reclamat directorului că sa lăudat, că la el acasă, 
făcea bae În Fiecare dimineață, 

Astfel de concepţii şi astfel de fapte nu trebue să demo- 
ralizeze, ci să îndirjească pe acei care doresc o îndreptare. 
Astăzi, cînd atitea boli contagioase bintuie prin toate colțu- 
rile ţării, secerind atitea vieți omenești, astăzi, cînd în atitea 
așezăminte publice, pe lingă molimele stabilizate, scabia, 
tricofiţia şi alte scirbe, se ivesc, ca tot atitea stimgate ale nor- 
melor perimate, ustăzi cind se clădese atitea şcoli, socot ri- 
dicarea chestiunei, cel puţin oportună. 


TT A aE E E A 


gi 


CITEVA CONSTATARI.. í 
„Pe EP E EEE T 


= 

Ştie oricine că primele noţiuni de higienă pe care, cu 
aprobarea ministerului, le-am primit în şcoală încă din abe- 
cedar, pentru o mai uşoară reţinere (dovadă că nu le-am 
uitat), au fost, precum urmează, versificate: 

Dimineaţa cum mă scol, 
Mă 'mbrac iute şi mă spăl! 
Fața 'ntreagă, gitul tot 

Şi minele pin' la cot. 

Evident că în cele mai multe şcoli se găseau şi şcolari ai 
căror părinţi nu impărtăşeau același dispreţ pentru restul 
anatomiei umane, Dacă s'ar fi încredințat acestor copii re- 
dactarea menţionatului capitol din abecedar şi dacă ei ar fi 
avut oarecare aplicație la versificare, ar fi fost îndrituiţi să 
scrie : 


Dimineaţa, cum mă scol 

Nu mă 'mbrac: întii mă spăl, * 
Faţa 'ntreagă, trupul tat, 

Nu minele pin’ la cot. 


Dar, indeobște, la virsta de șapte ani zeflemeaua ia for- 
me mai simple, mai violente şi mai nocive. 

Neajunsurile unei astfel de învățături sint uşor de re- 
marcat și deci, uşor de înlăturat. 

In primul rind, ea împarte elevii în categorii, ceiace e 
0 gravă eroare pedagogică. Celor ce urmează să-și formeze 
educația exclusiv în şcoală li se impune o falsă noțiune, des- 
pre higiena corporală. Cei care au avut avantajul să pri- 
mească o educaţie de la părinți, se află, de la primii paşi 
încă, în conflict cu oficialitatea. pe care vor avea destule mo- 
tive s'o nesocotească mai tirziu, pe măsură ce se vor lumina. 
Ei vor dispreţui, atit profesorul care le dă asemenea învă- 
țături, cît şi pe colegii lor, care cred in ele. 

O astfel de stare de spirit, nu poate decit dăuna bunului 
mers al școalei. 

Dacă adăugim la aceasta şi faptul că mai sint profesori 
de higienă care în anul de la Hristos 1934, iară de la facerea 
lumii 7742 şi de la Pasteur 112, propovăduese de pe cate— 
drele statului, elevilor de curs secundar, că e bine ca omul 
să-și spele trupul odată pe săptămină (facultativ!), e inutil 
să afirmăm că rolul instrucției publice în civlizarea Bomi- 
nului nu e numai nul, ci deadreptul dăunător, 

Şi dacă sub regimul unor astfel de principii de bază că- 
pătate în școală funcţionează astăzi liceele, căzărmile, cămi- 


DR 
') Rima, după cum se vede, nu-i toemal rimă. dar, mărturisesc 
pă sea ia n fragedă, n'am bâgat de seamă. Fondul însă (nu-i 
ss K] é 
') Quod lioet-bovi, non licet Jovi, Ż 


42. VIAȚA ROMINEASCA 


nurile, spitalele, atita vreme cit aceste prineipii nu vor fi în- 
locuite, nu avem nici motiv să sperăm în ameliorare şi nici 
drept să ne mai mirăm că întrun penitenciar romînesc, un 
deținut chiar politic, trăeşte în condițiuni mult mai puţin 
higienice decit o vacă dintr'o fermă elveţiană. 

Dar, la această cauză a cauzelor, care e instrucția publică, 
se adaugă și altele, secundare, cu mult mai ușor de înlătu- 
rat, repede. Citez două, din cele mai aparente: 

1) Hotelurile; 

2) Casele de raport. 

In hoteluri, camerele cu bae se menţin În prețuri ina- 
bordabile unci pungi mijlocii. Dar dacă faptul acesta îşi 
poată găsi scuză, e inexplicabil ca prețul unei băi să fie atit 
de scandalos urcat, încît să egaleze ades preţul unei ca- 
mere. Să se fi constituit hotelierii în Ligă în contra oameni- 
lor curați? Işi închipue ef că au ceva de cîștigat condam- 
nind la murdărie forțată pe proprii lor clienți? Şi dacă vor 
fi căzut în asemenea uimitoare aberaţie, cine poale impie- 
deca Ministerul Sănătăţii să oblige pe toţi proprietarii de ho- 
tel să aibă, asemeni cabinelor de telefon şi altor încăperi co- 
mune, cel puţin două sau trei camere cu duș cald şi rece pe 
etaj, permiţind călătorului avind halat şi săpun propriu să 
se poată spăla, fără să plătească nimic? 

Cine și ce poate împiedeca acelaşi minister să introducă 
obligativitatea băii, pentru toți călătorii veniţi din gară, îna- 
inte de a-și ocupa camerele? 

Dar dacă in hoteluri, plătind, se înțelege, omul se poate 
spăla, sint case de raport în capitala ţării, în care omul e îm- 
piedecat să se spele. Există unele case, odată cu trenurile 
C.F.R. în ceiace priveşte încălzitul, intră, în cciace priveşte 
apa caldă, sub regimul programului de vară, afişat de altfel 
la portar și introdus nu după capriciile climatului, ci la date 
prestabilite, după anotimp. 

Prin program de vară, unii proprietari de imobile de ra- 
pt ințeleg să întrerupă curgerea apei calde, nepermiţind 
ocatarilor să se spele cum trebue, decit în anumite zile din 


i iată cum, din încălzirea centrală, element de econo- 
mie şi de progres, speculantul romin, educat de şcoala romi- 


parai d l 


nească şi tolerat de moravurile a reuşit să facă un 
obstacol în calea progresului. Da, veţi zice, dar un om de- 
prins să trăiască omeneşte, adică făcindu-și zilnic baia, va 
prefera să o facă rece, decit de loc. Aşa este, dar în cazul că 
e reumatice, apa rece îi e interzisă, că el nu va putea 
trăi higienic întrun imobil de raport d Bucureşti decit cu 
condiţia ca acel imobil să nu fie tocmai modern. Intr'un 
imobil nu tocmai modern, adică fără încălzire centrală, e] 
îşi poate încălzi nesupărat cazanul de la bae, cînd vrea. In- 
trun imobil dernier eri însă el e oprit din primăvară şi pînă 
toamna tirziu să se spele, de către proprietar. 

Şi dacă așa stau lucrurile, cine pe te împiedica Ministe- 
rul Sănătății şi Ocrotirilor sociale oblige pe toţi proprie- 
tarii de imobile de raport să dea drumul zilnic la apa caldă 
în tot cursul anului, dacă nu neîntrerupt, măcar la anumite 
ore ? 

Și cine poate impiedeca acelaşi minister, dacă nu să des- 
[iințeze apometrile şi să acorde prime de încurajare pe con- 
sumul de apă, să intervie măcar la o serioasă reducere a ta- 
xelor, punind apa la îndemiîna tuturor? 

Şi cine îl poate împiedeca să organizeze şcoli de misio- 
nari care să stimuleze în acest sens? 


Nu neg, că pe acest negru tablou se ivese din cind în 
când și datorită hazardului sau iniţiativei particulare, puncte 
luminoase. Așa, un distins medic mi-a mărturisit că în casa 
unui preot dintr'un sat oltenesc a găsit o frumoasă inslala- 
jie de bae, cu rezervor în pod şi tot ce trebue şi că preotuj 
i-a spus că mai sunt opt gospodari în sat care, nu numai că 
şi-au instalat și ei bae, pentru a nu se lăsa mai prejos, dar că 
o utilizează. Faptul acesta e făcut să bucure mai mult pe 
acei ce doresc propăşirea acestei țări, decit înființarea unei 
noui Academii. 


Dar, faptul care a contribuit mai mult la civilizarea 
condițiilor de viaţă a ţării, a fost tocmai necivilizatul imbo- 
Bățit de răsboi, milionarul subit, proprietarul de cai de curse 
de alaltăeri, gentlemenul nou-nouț, comicul nouveau riche. 

După ce felul în care s'a executat exproprierea a ruinat 
majoritatea marilor proprietari, clasă de oameni evoluaţi şi 
adevăraţi stilpi ai economiei naţionale, singurii deținători şi 
cheltuitori de bani au rămas ei, samsarii, Epataţi de noile 
posibilități de viaţă picate pe negindite şi cînd se așteptau 


aL 


44 VIAȚA ROMINEASCĂ 
STATE ee i nTa e o SI TISE CI IE ZI 


mai puțin, ei s'au simțit sguduiți de ambiții care, de cele mai 
multe ori le depășeau mijloacele, aşa că astăzi mulţi se pot 
împăuna cu titlul de fost nouveau riche. 

E un început de trecut. Unii, au căpătat chiar cu vre- 
mea În urma bunelor relaţii oarecare patimă, Dar dacă, în 
comparaţie cu foștii conducători, oamenii aceştia ne apăreau 
naivi, primari şi ridicoli, nu e mai puţin adevărat că au fost 
şi folositori fermenţi de civilizaţie. Nimeni mai mult ca ei n'a 
introdus în ţară frigidere, patefoane, telefoane, aparate de 
radio... şi săpun. Tot ce au văzut aiurea, au poftit să aibă 
imediat la ei în casă. Şi dacă o maimuţă poate învăţa în cîte- 
va luni să meargă pe bicicletă, nu e de mirare că un parve- 
nit ignar, dar ambițios și oricum om, să înveţe intr'un sezon 
la Ostanda saiu Aix-les-Bains, să se spele. 

Ambiţia a provocat imitatori, așa că, de la apariţia aces- 
tui troglodit cu automobil şi frigidaire, săpunul rominese in- 
tră într'o perioadă de inflaţie. 

Din motive lesne de înţeles, contactul acestei lumi cu lu- 
meu intelectuală nu s'a făcut, De altfel, e şi firesc ca ambi- 
tiile acestui strat nou să se indrepte mai mult (deocamdată), 
către politică şi mondenitate, decit către intelect (politica i-a 
primit cu braţele deschise şi mondenitatea rezistă ușor). De 
aceia, unii au rămas cu săpunul şi ceilalţi cu cartea. 

In chip de concluzie, pulem spune deci, fără a fi acuzați 
de exagerare că, atita vreme cit Instrucția publică nu-şi va 
lua asupră-și o sarcină ce-i revine de plin drept şi atita vre- 
me cit efectele acestei intervenţii nu se vor simţi, pătura con- 
ducătoare rominească va rămine despărțită în două categorii 
de cetățeni: 

Cei care nu cunosc baia şi cei care au descoperit-o. 

~ Prima nu se spală. A doua nu vorbeşte decit de noua ci 
descoperire. 

Ambele sint infrequentabile. 

AL. O. TEODOREANU, 


Dira să 


EUTHANASIA EMINESCIANA 


G. C A''1' SRT e v 


Prezintă un deosebit interes faptul că în poezie, pesi- 
mismul lui Eminescu este invers proporțional cu virsta. 
Mureşan e compunere tinerească, cam de pe vremea cînd 
poetul se agita cu alila frenezie națior ă în vederea ser- 
bării dela Putna. Nici sănătatea nu-i era atunci sdruncinată 
ca să bânuim o deprimare, nici de vreo maturitate a cuge- 
tării, care să justifice o filosofie încheiată, nu poate fi ches- 
tiunea. Eminescu era nici vorbă înriurit de cugetarea la mo- 
dă, și tinăr fiind şi sănătos simţia o voluptate deosebită să 
cînte vanitatea lumii, aşa cum toți cu mai multă sau mai pu- 
țină sinceritate o cintau pe atunci. In aceste compuneri tine- 
rești,da, pesimismul își are cea mai complectă şi grandiloc- 
ventă expresie. Găsim aci concepţia răului ca substrat al na- 


turii: 
Rău şi ură 
Dacă nu sunt, nu este istarie; sperjură 
Invidioasă, crudă, de singe Însetată 
E omenirea 'nlreagă... 
voința oarbă de a trăi: i 
' Orbirea? nepăsarea?... Nevinovat' orbire 
Cit de frumos șanume tocmil-a a lui fire! 
Creat-a mielul aprig el pentru lupul blind, 
Carne cu ochi creat-a el pentru cel [lămind. 
şi un ateism (faţă de punctul de vedere creştin) care e de 
fapt panteism; E j : 
Dar vai, tu știi prea bine, că nam să mor pe veci, 
Că vis e a ta moarte cu slabe mini şi reci, 
La sorți va pune iarăși prin lumile din cer 
Durerea mea cumplită — un vecinie Ahasver, 
Ca cu acelaș suflet din nou să reapară 
Migraţiei eterne unealtă de ocară — 
Puternice bătrine, gigante — un pitie, 
Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic, 
Cugetarea poetului nu trebue s'o căutăm însă în ver- 
suri, ci mai ales în scrierile cu caracter teoretic. Aci vom 
afla o variantă mai personală a pesimismului schopenhaue- 
rian, la baza căruia stă exaltarea instinctului. A 
S'a făcut încercarea de a se concilia „pesimismul” şi 
„optimismul” lui Eminescu  printro a iere de Ed. von 
Hartmann. Acesta căutase a reabilita știentul arătind 


46 t VIAȚA ROMINEASCA 


că el are o astfel de orientare încît lucrează ca şi cînd ar 
fi determinat de cauze finale, lucru pe care nu-l tăgăduise 
de altminteri nici Schopenhauer. Că Eminescu l-a cunoscut 
pe Hartmann nu poate fi cea mai mică îndoială, dar că a 
stat sub înriurirea lui e greu și inutil de dovedit, de vreme 
ce navem aci de aface cu texte filosofice organizate. Și la 
Eminescu vedem totuşi pornirea de a reabilita instinctul, 
care nu mai este dureroasa agresiune a speței, cit forţa de 
conservare, lupta pentru “existență în forma mai nobilă a 
selecțiunii naturale, exprimată aşa de frumos în această a- 
plicare a darwinismului la faptul creației poetice: 


Multe flori sunt, dar puţine 
Rod în lume or să poarle: 
Toate bat la poarta vieții, 
Dar se sculur mulle moarte. 


Cauza răului în natură nu este instinctul ci conştiinţa. 
Instinctul e mijlocul cel mai sigur al naturii de a ajunge la 
scop şi dacă acceptăm finalitatea aparentă a Cosmului, adi- 
că viața, unica formă posibilă de fericire. Peste desăvirşi- 
rea oarbă a acestei lumi omul aplică goala lui inteligenţă. 
Dar ideea nu e decit un epifenomen, care se adaugă peste 
cursul naturii fără a-l înriuri. Cultura e frază şi lustru, 
minciună şi ipocrizie. Societăţile de animale şi de oameni 
primitivi au organizațiuni desăvirşite, iscate pe cale instine- 
tuală, cu lipsa oricărui element de conştiinţă. Cind peste 
întocmirea automată se aşează rațiunea cu iluzia ei de a 
determina lumea, apare istoria, adică „parada, pompa”, 
minciuna liberului arbitru peste unicul substrat: egoismul. 
Pentru a ilustra acensta atit de antihegeliană și pină la un 
pune! rousseau-inană concepţie, Eminescu ia cu predilecție 
drept pildă statul albinelor. 

„Imblu la școală. Ştii la cine: La albinele mele. Am pă- 
rerea cum că toate ideile ce plutesc pe suprafaţa vieții oa- 
menilor sunt creţii ce aruncă o manta pe un corp ce se 
miscă. Ele nu sunt altceva decit mişcarea corpului însuși, 
deşi atirnă dela ca. Mai întîi statul albinelor. Ce ordine. 
miăestrie, armonie în lucrare. De-ar avea cărţi, jurnale, u- 
miversități, ai vedea pe literați făcînd combinaţii geniale a- 
“supra acestei ordine sar gindi că-i făptura inteligenței, pe 
cînd vezi că nu inteligența, ci ceva mai adinc aranjează 
totul cu o simţire sigură, fără greș. Apoi coloniele. In toată 
vara vedem cîte două sau trei generaţii colonisindu-se din 
statul matern, şi ceia ce ne bucură este lipsa de fraze şi re- 
zonanțe cu cari la oameni se 'mbracă această emigrare a 
su pertinepiei locuitorilor, Apoi revoluțiile. In tot anul o re- 
voluțiune contra aristocrației, a curtizanilor reginei — mi- 


= pate 4 

nus contractul soţial, oraţiunile parlamentelor, argumente 
pentru dreptul divin şi dreptul natural. Cinis et umbra 
sumus, til 

„Dar — vei răspunde — părinte, duci idei și cugetări în 
natură după analogia împrejurărilor omenești, judeci așa 
dară organizațiunile de stat ale animalelor numai întrucât 
le vezi asemănătoare cu cele omeneşti şi incifrezi lumea 
noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșiși duc o viaţă instinc- 
tivă. De obiceiuri şi instrucţiuni, crescute pe temeiul na- 
turei, se lipesc reliziuni subjective, fapte rele și mizerabile, 
însă foarte cu scop și tocmai aco te la strimtoarea de 
minte a celor mai mulți oameni”, 

Intrucit priveşte inteligența, trebue neapărat să facem 
distincție între conştiinţa terestră activă, care e un mod 
vulgar de fericire, o prezumție de a participa la cursul lu- 
mii, stăpinit în fond de cel mai rigid automatism şi conștiința 
apatică, contemplativă. Cea dintii constitue ceace am numi 
întrun cuvint cultura. 

„Doctrinele pozitive, fie religioase, filosofice, de drept 
ori de stat, nu sint decit tot atitea pleduarii ingenioase ale 
minței, ale acestui advocatus diaboli care e silit de viaţă ca 
să argumenteze toate celea. Acest mizerabil advocat e silit 
sii pue toate intro lumină strălucită, şi fiindcă existența este 
în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori şi 
co aparență de profundă înțelepciune mizeria existenţei, 
peniru a înșcla în şcoală şi în biserică pe tucanii cei mici 
cari intră abea în scenă, asupra valoarei vieței reale. Pentru 
lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru 

cerul, și astfel o aeneraţiune înşală pe cealaltă prin 
acest advocatus diaboli moştenit. prin acest sclav silit la 
şireție şi sofisme, care aicea se vacră ca popă, colo face mu- 
tre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, din- 


"colo tae fete mizerabile ca cerșetor. Acest din urmă o face 


printr'un pahar de vin ce-l are în petto, altul pentr'un titlu, 
altul pentru bani, altul pentru o coroană dar la toţi în e- 
sență este aceeaș, un moment de beţie”. 

Dearupra acestui „cerc strim!” al egoismului stă con- 
ştiinţa metafizică, a eternei deveniri, a inutilității oricărei 
sforțări ideale. In faţa legii eterne sufletul e cuprins intii 
de zădărnicie, apoi de ataraxie, se desbracă de personalitate 
i cade într'o indiferență apollinică. Bătrinul dascăl „cu 
Daian coasă 'n coate”, magul călător în stele, asceţii asemeni 
lui losf şi Euthanasius, Luceafărul, sint apollinici, precum 
apollinic se mărturisește Ieronim: 

„Simburile: vieţei este egoismul şi haina lui minciuna, 

„Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea cind mă 
sui pe o peatră naltă, îmi pare că În creții mantalei arun- 


48 VIAȚA ROMINEASCA 
E TI E E e DEE ESI EEE E a 


cate peste umăr, am încremenit şi um devenit o statuă de 
bronz, pe lingă care trece o lume, ce ştie că acest bronz 
nu are nici o simtire comună cu ea... Lasă-mă în mindria 
şi răceala mea. Dacă lumea ar trebui să peară și cu aş pu- 
tea s'o scap printr'o minciună, eu m'aș spune-o, ci aș lăsa 
lumea să peară. De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal 
şi să mă amestec cu mulțimea? Eu mă uit în sus, asemenea 
statuei lui Apo”... 

Și în starea instinctuală trebue să deosebim două mo- 
mente: al instinctului curat animalic, cuprinzind toate făp- 
turile înainte ca rațiunea să le fi dat deşertăciunea libe- 
rului arbitru, cum e cazul cu Cătălin și Cătălina; și al re- 
presiunii conștiente spre pămint şi prin el spre Cosmul di- 
vin. Acest din urmă moment e un act dionisiac care e mai 
aproape, antetic, de stadiul apollinic decit de conştiinţa te- 
restră. Şi într'adevăr în sufletul Luceafărului se sbat două 
puteri, a căror antinomie e necesară echilibrului cosmic: 
spiritul pur transcendental şi voluptatea de a se topi în na- 
tură, şi dacă Hyperion rămine nemişcat în sfera lui siderală, 
este pentrucă în Cătălina nu clocotește viața Cosmului ci 
fumegă numai aspiraţiunile mărunte ale omenirei mediocre. 

Putem așeza universul eminescian în două mişcări con- 
trare, una descendentă şi alta ascendentă, sau în termeni 
neoplatonicieni întrun proces şi într'o conversiune. 

Desfacerea teoretică a spiritului universal în ochii e- 
terni care-l compun, realizarea succesivă a acestora în timp 
şi spaţiu ca curi concrete în lumea aparențelor determinate 
de egoism alcătue procesul descendent. Ajuns în această 
fază telurică, individul instinctual tinde să se întoarcă spre 
principiu. In forma lui cea mai întunecată el are o nostal- 
gie a spiritului din care a pornit și care în termeni comuni 
se numeşte idealism. Și fata de împărat şi Cătălin au scurte 
apetiţii siderale: 

Eu mor de noi vedea seninul, cerul, 
De n'oi privi nemărginirea vastă, 
Răceala umbrei n'a pătruns cu gerul 
Şi nu mai duc, nu pot — viața asta. 
Oh! ce ferice-aşi fi să văd eterul 

Şi să văd lumea, codrii din ereastră, 
Şi de voiţi ca viața să mai sufle, 
Deschideţi uşi, ferestre, să răsuflu... 


Aspiraţia comună este însă participarea prin idei la 
istorie care duce la acea înşelare de sine fără de care oa- 
menii war fi fericiţi. 

„Ce seacă şi neplăcută ar fi o istorie, care ar arăta pur 
şi simplu pe om desbrăcat de închipuirile, cu care-și îmbra- 


N l ILLĀĀSŜŚSŚSSŠŜÕĒÉHãÕHĒH 


EUTHANASIA EMINESCIANA 49 


că voința, un motor orb şi surd care sdrobește sau e sdro- 
bit, în fine această dinamică a puterilor naţionale, desbră- 
ceată de filosofie și politică, — de formele, vorbele, pom- 
e exterioare strălucite. Prin urmare chiar în istorie ne 
teresează paradele ei, pompa, haina — minciuna — însă 
nu acea rădăcină întunecoasă a tuturor acestor nerozii: e- 
goismul”. 

Spiritele superioare, în elanul lor regresiv, transcend 
istoria și se așează pe planul unei conștiințe a devenirii u- 
niversale În cadrul ideei eterne, san, Hyperion, Iero- 
nim sint astfel de spirite sterilizale cărora prea multă 
conștiință cosmică le-a dat o apatie apollinică: 


Trăind în cercul vostru siriml, 
Norocul vă petrece — 

3 Ci eu în lumea mea mă simt 
Nemuritor şi rece. 


Ajunşi la această treaptă a conversiunii, am putea să 
facem pe cari mulţi o fac, să socotim anume stadiul 
Luceafărului ca o soluţie, la Eminescu, a problemei existen- 
jei. Aceasta ar fi întradevăr o încheere din cele mai i- 
miste și cu un vădit caracter leopardian. La au + e 
drept, incapacitatea de a lua parte la viața cosmului, opreşte 
pe poet intr'o seacă mindrie a jei. Dar Eminescu e 
departe de această ataraxie lucidă, În sufletul lui se clatină 
lin pădurile și suspină apele. El are ca și păcurarul din 

ţa, o viziune concretă a 'Totului. Nirvana „ein ewig sich 
bewegender Tod” cum o numeşte intro însemnare ms. 2269 
f. 142), fiind anularea eurilor concrete, nu însă neantul. 
Moartea e gindită ca o regresiune pe seara regnurilor ară- 
tate în cercul isiac, ca o revegetalizare și remineralizare. 

Nuvela Cezara este expresia cea mai limpede a acestui 
naturalism cu elanuri dionisiace. Claustrat, a rupt de 
universul raționalist, în rasă aspră de şiac, ca să simtă du- 
ritatea naturii, ori gol, Ieronim caută o reconvertire în Tot 


„prin factorul geologic. E atita clocotire în acest Hyperion 


apollinic față de umanitatea diurnă, dionisiac faţă de Cosm, 
încât înțelegem numaidecit că Zagreus este numele adevărat 
al Luceafărului şi că, sub acest raport se poate vorbi de 
orphism, cu atit mai mult cu cît şi la Eminescu iniţierea in 
voluptăţile cosmice e unită cu pornirea ascetică. Sintem de 
altfel în plină ţară traco-getică, în plin cult al morţii vecinic 
creatoare. Dacă ar fi să generalizăm faptul necontestat al 
opener numelor ii păi pulea pretinde că Dionis 

e Dionysos, după cum e cert că Euthanasius 
Înseamnă să dute de moarte”, Dar sint lucruri pe care 


4 


» VIAȚA ROMANEASCA 


nu le putem dovedi, după cum nu s'a putut dovedi că Lu- 
ceafărul  îmchipueşte mai mult decit alirmă poetul. Apro- 
prierile ncestea trebue să rămină simple imagini ordona- 
toare, de o valoare mai mult practică. 

Dacă prin urmare — acesta e înțelesul — Luceafărul 
reprezintă o atitudine a poetului, atunci e de observat că 
apollinismul nu are durată, ci tinde să se spulbere într'o 
frenezie de viaţă cosmică, din a cărei negare ieșise şi starca 
ataraxică. Dionis-Dan se smulge din timp şi spaţiu spre a 
se urca în acea lună ce simbolizează spiritul pur, abstras 
de ipostazele sale obiective, Luna lui Dionis ar trebui să fie 
nici mai mult nici mai puţin Nimicul neformat, Nirvana, 
In realitate este un Eden de voluptăți panteistice, o natură 
de pleistocen fecric în care stăpinește vegetalul şi din care 
lipseşte însă umanitatea, 

„Insulele se înălțau cu seorburi de tămie şi cu prund de 
ambră. Dumbrăvile lor întunecoase de pe maluri se zugră- 
veau în fundul rîului, cit părea că din una și aceeaș rădă- 
cină un riu se înalță în lumina zorilor, altul s'adincește în 
fundul apei. Şiruri de cireşi seutură grei omătul trandafiriu 
al înfloririi lor bogate, pe care vintul îl grămădeşte în troeni, 
flori cintan în aier cu frunze Îngreuete de gindaci ca pietre 
scumpe, şi murmurul lor umplea lumea de un cutremur 
voluptos... , 


„Fluviul lat se adincea în păduri întunecate, unde apa 
abia mai selipea din cînd în cind atinsă de cite o rază, trun- 
chii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor de-asupra riu- 
lui şi formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută. Numai 
pe ici pe colo cite o dungă fulgerătoare deasupra apei. Vai 
lurile rid şi mină întunecoase lumea lor albastră, pină 
cînd deodată riul împiedicat de stinci și munți sadună în- 
tre codri ca marea oglindă a mărei, şi se limpezeşte sub 
sori de poti numără în fundu-i toate argintăriile lui”. 

Dan şi Maria trec prin acest paradis selenar simțind 
în trupurile lor răcoarea eterulă asemeni plantelor ce sug 
seva din pămînt. Tot astfel Ieronim se culcă gol în ierburi 
ca să doarmă somnul burnenilor: J 

„Adesea în nopţile calde se culca gol pe malurile la- 
cului, acoperit numai co ă de in — atunci natura 'n- 
treagă, murmurul isvoarelor albe, vuirea mărei, măreţia 
nopții, îl adinceau într'un somn atit de tare şi fericit în care 
trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorinţă”. 

lar Cezara se afundă  culremurată În ocean: 

„In zilele calde ca se desbrăca şi lăsindu-și hainele în 
boschet, se cobora la mare. Prin transparenţa generală a 
unei peliți netede se vedeau par'că vinele viorii şi cînd pi- 
ciorul ei atingea marea, cînd simţea apele muindu-i corpul, 


EUTHANASIA EMINESCI MI E: T ANA ET] 


surisul său devenia iar nervos şi sălbatec cu toată copilăria 
ei, în luptă cu oceanul bătrin ea se simte reîntinerind, ea su- 
ride cu gura încleștată de energie, şi se lasă îmbrăţişărei 
sgomotoase a oceanului, tăind din în cînd cu brațele al- 
be unde albastre, înotind cînd pe o coastă, cind pe spate, to- 
logindu-se voluptos pe patul de valuri”. 

Izbirea trupului Cezarei de valurile oceanului are încă 
drept urmare un sentiment prea accentuat al eului propriu. 
De obiceiu însă natura eminesciană are asupra conştiinţei 
efecte hipnagogice. Spiritul obosit doreşte stingerea şi a- 
ceasta capătă un început de realizare in somnolență şi as- 
ceză. Eremiții sint destul de frecvenți în opera poetului, 
prin raport la întinderea ei. Ieronim, Euthanasius, Magul, 
M caută cu toții să se depărteze de universul uman 
şi să se apropie de cel geologic, iar calea pe care se reali- 
zează această nouă degradare e somnul. 

Mureșan este un poem folosofic care, cu înriuriri schopen- 
hateriene evidente, face elogiul somnului și prin el al vi- 
sului „me ficţiunii. După ce desgustat de vanitatea existen- 
Ei a încercat o alinare în elementele naturii exprimate prin 

Ondina, Vint şi Izvor, Mureșan devine călugăr: cau- 
tă vasăzică întrun minimum de vitalitate, o imitație a Ni- 
micului. Atunci apare un chip care-l fascinează și căruia 
Regele Somn îi dă toate atributele artei: 

Nu ştii cine e dinsa — un capăt e de aţă 

Din sufletul naturei care ni dă viață. 

In orice ființă este, deşi nu ştiu aceste, 

Nu poți să ștergi viața cua gindului burete — 
Reneag' a la viață, disprețueşie-o 'n piept — 
Din raze se închiagă și-ți vine înderept. 
Renunţi la fericire? — dar ea-i un vecinic vis, 
De fuge ziua — vine cînd ochii ţi-ai închis. 
Oricit te scuturi oame, nu-i eşi din piele 
Căci te fac jucăria sburdălniciei mele, 
Acopere tu ziua cu-a gindului tău ceață 

Eu vecinic treaz din visu-ţi voi [ace o viață. 


Povestea magului călător in stele nu este şi ea altceva de- 
<it elogiul somnului, ascesei şi al ficţiunii. Visul înfățișează 
ultima treaptă a conversiunii către Spiritul absolut, fiind de 
esența acesteia și risipind orice iluzie a realității lumii ma- 
teriale. După el urmează  extințiunea totală și a acestei 
pseudo-existenţe onirice, dar într'un chip care e de-adreptul 
panteism. Euthanasius, care exemplifică schopenhaueriana 
euthanasie îşi pregătește cu ebrietate dispersiunea în natură: 

„Simt că măduva mea devine pămînt, că singele 
meu è înghețat și fără cuprins ca apa, că ochii mei abia mai 


ae VIAȚA ROMÎNEASCA 


reflectează lumea 'n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămine 
decit urciorul de lut, în care a ars lumina unei vieți boga- 
te. Mă voi așeza sub cascada unui piriu; liane și flori de 
apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu şi să-mi stră- 
tesc părul şi barba cu firele lor... şin palmele-mi întoarse 
spre isvorul etern al vieţii, „Soarele”, viespii să-și zidească 
fagurii, cetatea lor de ceară. Riul curgind în veci proaspăt să 
mă disolve şi să mă unească cu întregul naturei, dar să mă 
ferească de putrejime. 

„Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul cur- 
gător, ca un bătrin rege din basme, adormit pe sute de ani 
într'o insulă fermecată”. 


G. CALINESCU. 


MI SC E CIA NE A 


S. O. S. Iaşi S.0.8. 


In împrejurări egal de vitrege, unele orașe ale țării 
au isbutit să-şi păstreze intact patrimoniul moştenit, altele 
să ze chiar, bucurindu-se, prin reprezentanții lor 
politici de bunăvoința stăpinirii, din absolut toate 

de vedere, decade, se ueșie, moare. A murit, 

mumia Faraonului, mortul se răsbună pe toți cei ce-l 
ating. Centrul de cultură pe vremuri, simplu oraș patriar- 
bal, întrun trecut mai apropiat, laşul nu e astăzi decit un 
municipiu insalubru şi fără umbră de îndoială, cel mai pri- 
mejdios focar de infecţie de pe întreg teritoriul Romîniei- 
Mari. In occident, guvernele trimit medici în colonii, pentru 
a studia anumite boli contagioase, mult prea rari dacă nu 
compleet dispărute acolo. Noi, nu avem nevoie de atitea 
cheltueli. Avem la laşi de toate şi permanent. Scarlatina, 
corii și angina difterică, de o neobișnuită virulență anul a- 
cesta, au secerat şi seceră zilnic nenumărate vieţi de copii. 

Febra tifoidă se ştie că e în stare endemică şi că va con- 
tinua să fie atita vreme cît conducta de apă dela Timişeşti 
nu va fi pusă în măsură să funcţioneze fără întreruperi. De 
la canalizarea oraşului, apa nu se mai poate bea la Iaşi, 
fără primejdie (subiect de epigrame!), Ieşanul trebue să-şi 
facă anual injecții anți-tifice, sau să ia cel puţin Bily-vacein. 
Altfel, bea apă pe răspunderea lui, E drept că municipali- 
tatea, conştientă de primejdie, a dispus de ani de zile ceea 
ce se chiamă verdunizarea (dela Verdun), sau javelizarea 
apei, aşa că la cursul de chimie elevul care ar răspunde că 
formula apei e H, 0+ (Cl)n nu va comite nici o greşală. 

Un medic al primăriei m'a asigurat că acel clor adău- 
git e inofensiv. Bine, bine, zic, şi aghiazma e inofensivă, 
dar nu-i antiseptică. Ba-i antiseptică, imi răspunde. Atunci 
e şi nocivă, obiectez. Nici de cum, e inofensivă. O fi ştiind 
el ceva, îmi ziceam, că doar nu degeaba e doctor, dar eu, 
ca omul ignorant în ale ştiinţei medicale, sint în dreptul 
meu să mă întreb:-dacă e lucru stabilit că acest clor atacă 
ţevile metalice, prin ce minune nu atacă el pereţii somachu- 
lui şi intestinele? Şi dacă le va fi ataciud cumva, îmi poate 
mp primarul și toți medicii primăriei, că în procentul 

ulceroși şi canceroşi ce eventual sar ivi printre locuitorii 
municipiului, clorul acesta n'a jucat nici un rol? 


53 


5 VIATA ROMINEASCA 


FETAN an E E ATA e A EAR e E E 


Nu ştiu nimic. Știu însă că pe lingă pomenitele molime 
s'a adăugit şi o rușine care constitue în acelaş timp şi o se- 
rioasă primejdie pentru întreaga ţară: tifosul exantematic. 
Da, este. Ziarele locale anunţă patru cazuri în strada Păcu- 
rari (stradă centrală și foarte frequentată). Naiv, acela ce-şi 
închipue că se va localiza. Nu e nevoie să fii profet ca să 
poţi spune cu amară certitudine: se va întinde, Cauza? Mur- 
dăria. Atit, Eu nu acuz: constat, 

Ba, ceva mai mult. Sint silit să recunosc că de la răsboi 
încoace, indiferent de culoarea politică, laşul a avut primari 
destoinici şi un serviciu sanitar la înălțime. Altfel, n'ar fi 
putut fi nici măcar ceeace este. Nu odată fostul primar, 
d-l Petre Bogdan, a trebuit să retribue din bani proprii, e 
chipele de lucrători care urmau să repare pe orice vreme şi 
de multe ori noaptea, conducta plesnită la cine ştie ce dis- 
tanță de oraș. Dacă nu sar fi ocupat zi de zi și personal de 
starea conductei, poate că apa, așa javelizată și atit de in- 
suficientă, mar mai fi curs de loc, 

Dar dintr'o cutie de chibrituri nu poți face revolver și 


nici cu o visterie goală, politică sanitară. Spitalele sint sã- 
race, laboratoriile de higienă nu au nici măcar fondurile 
necesare pentru a-şi hrăni cobaii, societăţile de profilaxie 
deabia îşi duc zilele. Exantematicul vine ca un ultim 
teribil argument în contra acestei jalnice stări de luc > 
Se ştie că această cumplită boală se propagă prin păduchi 
şi de păduchi (slavă Domnului), nu e criză în țară. Higiena 
individuală nu prezervă de contagiune, din moment ce mi- 
nusculul agent propagator vizitează spectacolele, asistă la 
desbaterile proceselor în palatul de justiție și face naveta 
în toate trenurile și în toate clasele, fără bilet. Nu-i nici o 
mirare deci ca o asemenia epidemie ivită azi în laşi să ful- 
gere mini Chișinăul, capitala sau Braşovul și cred că nu e 
om lucid cure să nu-și dea seamă de gravitatea situaţiei. Ding 
alarma, mi-am făcut o datorie de cetățean. Paliativele nu 
servesc la nimic. Pentru măsurile radicale, imperios recla- 
mate de împrejurări, trehuese bani, bani mulți, foarte mulţi 
Se vor găsi oare cît mai e vreme? 
De profundis clamavi! 


AL. O. TEODOREANU, 


"Pa 


CRONICA LITERARA 


M. SEVASTOS: AVENTURILE DIN STRADA 
GRADINILOR 


. Sevastos incepe să scrie la o virstă care, socoti- 
tă kai ca inceputul declinului oricărei activităţi creatoare, 
reprezintă în occident adevăratul moment de debut al scrii- 
torului. Şi nici n'ar trebui să fie altfel, deoarece fără expe- i 
riență temeinică și fără o conştiinţă literară satisfăcător des- 
voltată proza e o spumă care se svintă repede. Să nu se in- 
teleagă de aci că d. Sevastos n'ar fi linăr, dar nu e de ulti- 
mă generaţie. Şi, vedeţi, asta pare să devină la noi o piedică 
serioasă pentru orice seritor de oarecare maturitate. Nu nu- 
mai întirzierea debutului denotă la d. Sevastos simțul des- 
voltat al răspunderii, dar chiar întocmirea timidă a cărţii în 
partea ei de pură prezentare a materiei, care ar vrea să insi- 
nueze că intenţia autorului nu a fost decit aceea de a întări 
pe hirtie nişte amintiri ce pot fi multora folositoare, E cu 
mult mai mult decit atita, firește, Dar nu se poate tăgădui 
d-lui Sevastos o anume deferență faţă de opera de artă, care-l 
îndeamnă să ridice întii case cu un singur etaj înainte de a 
înălța clopotniţe, în scopul de a se observa pe sine și de a 
pune stăpinire pe adevăratele sale mijloace. 

Infăţișindu-ne un număr considerabil de chiriaşi ai unei 
curți de mahala intelectuală din Iaşi, d. Sevastos ne-a dat nu- 
mai în aparenţă o culegere de întimplări și anecdote. Rațiu- 
nea acestor anecdote este portretul tipic, adică ceeace se me 
meşte caracter. Sint în această carte toate zii dir 
sice. In primul rind intilnim în citeva exemplare pe celeb 3 
„eocu”, naiv şi transacțional ca d, Vrinceanu, nefericit şi în 
chip rusesc umil ca Stanislau. Intilnim pe avar, în persoana 
d-lui Dragomir care e capabil să reziste o zi întreagă unei 
cereri de bani din partea unei surori, spre a i-i da în ultima 
elipă, pe Tanistru care este un „facheux”, pe Coana eo 

coch d-ra Maragareta Mavromate care este o 
Sondi puwa pierd pari ca MI Voronca, geloşi ca fostul 
soţ a Caliopiei Costandache, indiferenți ca Madam Șoltuz. 
Fiecare capitol din cartea d-lui Sevastos cuprinde în linii 
oricit de sumare un alt om, cu desăvirșire altul. O atare ca- 
pacitate de a intui unită morale este remarcabilă și pre- 
vestește la autor putinţa de a se întreține îndelung cu un sin- 


Ő 


| e S 
58 i aF 


VIAȚA ROMINEASCA Cc U L 3 A U R A 


gur erou. Rar, într'o carte rominească, se v ; 

laltă atiția indivizi caracteristici. Te crezi în Taja praeri Sai o, teie en 
ţii pentru un tablou vast de atmosferă. în care fiece parti- 

culă opreşte ochiul şi-l uimeşte.A venturile din Strada Grădi- 

nilor e o lectură nu numai agreabilă, dar un mijloc de a me- 

dita pe fiece pagină la eternul omenesc, E o carte frumoasă 
în sine, imbucurătoare pentru ceeace ti poate urma. 


G. CALINESCU. 


„sl 


PRINCESSE BIBESCO: LETTRES DUNE FILLE DE 


i. terast: uli puukin au N TATEA NAPOLEON (Flammarion) 
| v KEEN 
laa Loar ză RĂU „E vorba de fiica bastardă a lui eon cu Emilie Leroy, 
a, ; 
] E o frumoasă burgheză din Lyon, una din femeile care 


Lau iubit cu adevărat pe Napoleon, şi a cărei amintire — 
serie Frederic Masson — „venen uneori să goncască necazu- 
rile caplivităţii din Sfinta Elena, prin imaginea sufletului şi 
frumuseții ei”. 

Această fiică a Impăratului se numește și ea Emilie, 
Emilie Louise Maric Françoise Josephine de Pellapra, conte: 
să de Brigode apoi prințesă de Chimay. Frumoasă, deșteap- 
tă, ea a cunoscut Curtea lui Carol al X, a lui Louis-Phili 
a regelui Belgiei, a lui Napoleon IM şi a reginei Victoria. 

tot e primită cu „onorurile datorite unei fiice 
a marelui Impărat. Şi scrisorile ci către copiii săi sint nu nu- 
mai un document moral pentru sufletul plin de iubire al celei 
care le-a scris, ci şi un document istoric al acelor vremi. 

Această fiică a Impăratului, pe care marele maestru al 
„Micei Istorii”, D-. G. Lenâtre o numeşte „L'Aiglonne”, era 
mama mare a Valentinei de Riquet, contesă de Caraman 

Chimay, prinţesă Bibescu, moartă la Bucureşti în 1914 — 

mătuşe şi soacră a Doamnei Marta Bibescu, Aceasta din ur- 
mă stăpineşte azi nu numai scrisorile Emiliei, precum şi di- 
verse obicele provenite dela Împărat, dar, pe lingă toate 
astea, mai poartă în sufletul ei amintirea prestigoasă a po- 
veștilor despre Napoleon pe cure le auzise, fiind copil, din 
gura directă a strănepoatei Impăratului. Există o psihoză 
proprie vîrstei copilăriei, pe care a Încercat-o aproape fie- 
care din noi, pe care o descrie bine Stendhal în „Le rouge 
et le noir”, şi care e psihoza napoleoniană. Destinul lui Na- 
poleon va fi — scrie prințesa Marta Bibescu — „totdeauna 
mai tare decit rațiunea în sufletul copiilor — care sint 
nişte poeţi — şi în inima popoarelor — care nu sint de- 
cât niște copii”. Cu atit mai puternică şi mai răscolitoare va 
fi epopeea napoleoniană pentru un copil înzestrat cu o sensi- 
bilitate şi o curiozitate neobicinuită, şi care află toate infor- 
mațiile din gura aceleia care se trage în linie directă din 
sîngele Lui. Doamna Bibescu ne povesteşte cum, fiind copil. 


VIAŢA ROMINEASCA 58 


aires şi făcea acolo o vagă politică socialistă, voia să dove- 


ască micei sale nepoate că Napoleon era un răufăcător al 
ear în acest scop, i-a pus următoarea întrebare: Intre 


) Pasteur, care a făcut mai mult bine irei 
Cu riscul e a părea nebună sau timpită, fetița de roată 
zece ani a răspuns, stringind din dinţi: Napoleon. Şi asta a 
fost sfirşitul oricărei prietenii între ea şi unchiul său. 

i Destinul — serie Prinţesa Bibescu — seamănă adesea 
mai mult cu o ironie decit cu o întimplare. Astfel, el a vrut 
ca această Emilie, fiică a împăratului, să devină nora Prin- 
posi de Chimay, care nu era alta decit fosta Madame Tal- 

n, eroina Kevon franceze, aceea care, goală, a intru- 
echipat în piața publică pe „Zeița-Rațiune”, aceea care făcea 
cind vrea, cuțitul ghilotinei să nu mai cadă, aceea pe care 
pereu din Paris a, supranumit-o „Notre-Dame-de-Ther- 

Regăsim in această carte a Prințesei Bibescu acel far- 
mec, atit de personal, pe care autoarea îl pune în tot ce serie. 
Este o manieră literară cu totul originală această amestecare 
de două biografii, biografia altuia, împletită în biografia 
proprie. Căci în sufletul acestei scritoare există un întreg 
muzeu de evenimente întimplate altora și retrăite de ea ca e 
venimente ale ei. De aci poezia pătrunzătoare de „trecut asi- 
milat” care se degajează din cărțile Principesei Bibescu, 


D. 1. SUCHIANU. 


REVISTA 


cd 


REVISTELOR 


R O M 


Revista de Filosofie, Tulie-Decem- 
brie 1933. Este închinată profesoru- 
ini P. P. Negulescu, la 60 de ani din 
v 

Pe lingă articolele semnate de per- 
sonalități de seamă ale gindirii ro- 

d. Al. Posescu publică un 
amplo studia intitulat: P. P. Nenu 
lesen ca ginditor și istoric al filoso- 
fiei. Desprindem aceste rinduri asu- 
pra procedeului pe care l-a urmat în 
istoria filosofiei profesorul sărbăta- 
rit ma de mult: sud. Negulescu re- 


constitue filiația logică a ideilor fun- 
damentale ntrul sistemelor fi- 
losofice, determinind, cind este ca- 
zul, condiţiile sub influența căroru 
au evoluat. Trebue subliniat alci fap- 
tul că, În asemenea împrejurări, d-sa 
nu face niciodată uz de influența di- 
rectă a precursorilor, cari adesea 
constitue mijlocul unic de a explica 
origina ideilor care alcătuesc diferi- 
fele sisteme de gindire. In expune- 
rile d-sale filosofii nu susțin nici- 
odată o idee pentru simplul motiv 
că a mai fost susținută mai înainte 
de alţii. Iată e Su in ara E sade, 
ei nu apar n ată s compi- 
litori, — cum se întimplă adesea in 
unele expuneri de istorie a filoso- 
fei, unde se pane toată stăruința, 
pentru a se identifica în operele 


ginditorilor anteriori concepțiile fi- La 


tosofilor luaţi în considerație, — du- 
pă cum ci nu apar ca plăsmuitori 
de idei originale, la care nimeni ina- 
inlea lor nu s'a mai gindit, — așa 
cum iarăși se întimplă adesea cind 
explicarea prin „influenţă” nu are 
ce căuta. La d. Negulescu corespon- 
denja de idei nu se explică nicide- 
cum printr'un pasiv împrumut, 

Ev acest gen de explicare fa- 
eilă a concepțiilor filosofice, care 
face din capetele cele mai aplicate 

la rsonală oameni cu 
convingeri de imprumut şi necuge- 
tare, d-sa arată, prin desfășurarea 


A N E 


a men fiecărui. tie T 
losofie geneza şi sensul i r 
de pr era 


in acest mod, convingerile acelu- 
iaş ginditor, adesea în opera origi- 
nală fără o legătură vizibilă între 
ele, — a ca articulații solid în- 
cheiate unui impunător edificiu 
de gindire, în care totul lasă impre- 
sia unei desăvirşite armonii logice, 
-— jar autorul el însuşi apare In lu- 
mina unei minţi ce se străduește in- 


tens să , Înlăturind toate di- 
ficultăţile minind toate Întune- 
cimile, toare problemă a 


existenti. Şi această măiastră pre- 
Iuerare devine o adevărată artă, cind 
este vorba de sistemele din antichi- 
tate, din care, afară de rare excepții, 
nu ne-au mai rămas decit prea pu- 
ține frinturi. Trecind peste acest 
neajuns, d. Negulescu, întemeiat de 
altfel pe o adincă cunoaștere a anti- 
chit reconstitue, din sumarele și 
risip indicaţiuni rămase, în chip 
minunat, ca pe niște admirabile edi- 
ficii logice, sistemele de gindire ast- 
fe! dispărute aproape urmă În 
nonptea trecutului îndepărtat.” 


Gindel Vremii, 15 lanunrie 1934. 

apare, sub o întocmire fru- 
nroasă, datorită d-lui Mihui Uţă, re 
vista de ideologie „Gindul Vremii”. 
Pornind dela constatarea că „Duca 
a fost un artist rătăcit în politică”, 
d. Sterle Diamandi face în paginile 
acestei reviste, un remarcabil por- 
tret al Nustrulni dispărut: 

„Aproape ra au deplins pierde 
rea lreparabilă a bărbatului politic, 
răpus În împrejurări tragice, tocmai 
cind era chemat să dea măsura Ca- 
La mere Noi ape Eon egrest 

ntem să ngem pier- - 
derea lä a artistalui Duva. 
Pe acesta din urmă îl socotim supe 


üo VIATA ROMINEASCA 
= 


rior omului politic. Pe mulţi poate îi intenții au fost realizate. Dacă res- 
a grai miere pene miaj a gre pingem insinuarea că aceste intenții 
uși aceasta e realitatea: Duca a fost sint si ele mi loace reclam - 
un artist rătăcit în politică. In do- a - md > ce 
meniul înfâptuirilor si al acțiunilor, festări ca încercăr 
Duca n'a impregnat pecetia perso- ln antica fervenţă creat E 
nalității sale, Toată viața n'a fast închina toate Bai pe e inaia a 
decit un strălucit aghiotant al mare- dințe colective, Insul-artist se. con- 
lui bărbat de stat care a fost Tonel topia în mulţim „e 
Brătianu, Atit şi nimic mai mult. Sa piatră sculptată În catedrala gigan- 
mulțumit să servească cu conştiin- tică in care era centralizată 
ciozitate şi indeminare, sub coman- etică şi estetică a veacurilor p 
da marelui căpitan. Cind acesta a nate de absolutism  eclestiastie şi 
dj ărut, Duca s'a ap paoriainit monarhic, 

cmperament de artist, emotiv şi Ki 

inclinat spre meditație, ci mu era 6 pju remen acestor opere a apus Ar- 
rău van genere care do" tajile sociale și spirituale, Piramida, 
ps ver creat aa şi rial Roa litice, templul, catedrala erau opera popoa- 

ra AANA OAF San DONG ralon: si a milenia Omul „trăia in 
care înfruntind bărbătește vijelia veșnicie” Piatra ceren efortul tăcut 
luptei, flutură în bătaia glounțelor, şi linate. al generațiilor succesi 
steagul credințelor sale. Vlăstar ala- Dar de cind na ivit tiparul, as 
ristoerației romina, el aducea cu sine colectivă a înce ut să. pir die ia 
însuşirile clasei căreia aparținea; ra- resin care dia pini tote — sina. 
finament, cultură, manieră, avinturi holică şi elementară — a devenit tot 
generoase. T lipsea însă era vi- mai complexă, mai lăuntrică. In lo- 
goarea și fanatismul credinții. Ca şi cul expresiei lente, mereu ascenden- 
mulți alti tineri : din pătura uristo- te, s'a dat putință unei alte expresii: 
erată, Duca a simţit nevoia sufle- imediate, personale, interiorizate. Ti- 
tească de a lupta pentru ridicarea parul a scos pe ins din mulțime 
poporula. jao mar ppan Ceci tuera cela, rosti călugărul lui 

că a fost pe tărlmul cooperației, Y° area r 
a muncit cu rivnă și spor, convins Victor Hugo, arătind înții prima car- 


sabiei i te eşită de sub teascul lui Guten- 
fiind că pe calea economică se poate berg, apoi silueta masivă şi fuxuri- 


imbunătăți soarta țăranului romin. 3 
A fost unul din cei mai preţioşi eo- rară a eatedralei  Notre-Dame-de- 
laboratori ai lui Haret, a cutreerat i 5 
țara în lung și laf ca să Invioreze Munca de azi, colectivă, viata 
mişcarea cooperatistă, Aceasta ponte standardizată, este întemeiată pe 
că a fost perioada ceu mai frumoasă technică, iar aceasta pe ştiinţa supu- 
a vieții sale, perioada tinereţii cu să imperativului Profitului, ladus- 
avinturi și activitate fertilă.” tria, cu toată specializarea ci migā- 
loasă, n ajuns la coluşii de beton şi 
de fier, înfipți deasupra minelor de 
IE) cărbuni sau plutind pe oceanul ză- 
darnic răsvrătit, Credinţa de azi e 
Şantier, 12 Ianuarie 1934. Cu alta decit cea veche, deși au rămas 
preocupări în deosebi sociale, acea- şi Christ şi Jehova și Budha... Hanul 
stă revistă se înfăţişează totdeauna aureoleaz „Ansă vechile divinități, 
la un nivel ridicat. În afară de arti- Arta pură s'a izolat în sanctuare ig- 
colele care privesc. probleme de ac- norate. Mulţimile sint jertfite zeilor 
tunlitate, economice, sau sociale, o singeroşi: Capitalismul şi Războiul, 
cronică literară bine întreținută individualismul etic şi estetic 
complectează numărul prezent, este deci o firească reacțiune impo- 
Sint interesante observațiile pe triva vulgarului materialism, nivo- 
care le face d. Eugen Relgis în ce lator, opresiv, „Arta anonimă” mo. 
priveste „arta anonimă”, despre a dernă este, ca orice p în 
cărei realizare s'a vorbit cindva, în serie, lipsită de semnificația pe care 
străinătate: „N'am aflat dacă aceste o avea În alte vremuri”, 


E SES 


REVISTA REVISTELOR ina 
E PE E E PE LE ID IRI PI TIE E 


Almanahul învăţătorilor din Sint aci a mule on perei 
: ă. 1934 te spațiul, my p ea 
Cetatea Albă, cate iitla mereu în activitatea în 
ă : cur sup > 
răim ă în care entu- ~ lismului, foarte dis- 
sianar și. indemnurile orare Dra se t la război incoace, 
sint ofilite de vicisitudinile vieții și i societăților de propa- 
Na camere mei scape ce gandă co-culturală, ete, A 
cite un glas izo ntati- 
mii a rca eră note calde şi Se săsesc ORNI VOA 
adinci o pornire desinteresată și u- Ye, sope 7 caini uimita. ale 
Hlk e jectivitäții. Astfel e inițiativa ai op air d 
harnicilor învățători dela Cetatea- fruntașilor școale 
Albă. In primul rind e portretul celui 
Doi dascăli din această parte a ngj mare om ul şeoalei romineşti: 
țării, d-nii M. Espir şi Lazăr Ştefă- spira Haret, 
nescu au întocmit în lăudabile con- Almanahul mai prezintă şi alte 
diții editoriale şi literare, un alma-  „conalități: C. Angelescu, D. V. 
nah, al Invățătorilor din Cetatea- Font L Simionescu, S, Mehedinți, T. 
ac „Ap, PR 
Alman iiloc și formă iei 
ce Eat ea poat de răi: lacom et! ca, mie 
largi, a fost folosit și statistici, pps 
retete ii cărturari si neamului no- tereson pe învățătorul de p 
şcoala ardeleană, pre- tin > 
oim “i Se oiturari din epoca de Ar mai lipsi încă multe figuri din 
efervescenţă literară din prima ju- cimpul activității şcolare, dar să ns 
mătate a sec. XIX-lea. uităm că avem în față un alai 
Almanahul Invăţătorilor din Ceta- regional, care, din ncest area SR 
tea-Albă are meritul de a înfățișa o vene şi-a ajuns scopul cu pr 
magi lei nesti sință. 
din tinutul ce atita timp a fost su- Lăudăm activitatea laborioşilor i- 
înstrăinat de noi. „_ nițiatori şi colaboratori ui apea 
itori entuziaşti, aceşti ti- hului Cetăţii-Albe”, şi dorim ca in 
acri s'an duit să adune un ma- piativa lor să fie pildă şi indemn la 
terial bogat şi bine selecționat, muncă pentru colegii lor. 


R Ă I N E 


S e 
$ Unul din prietenii mei, călătorind 
Războiul in 1934 di prin cret a test un are ce 
i care ne încredin- îndrepta spre Neckar şi trecea 
pa el Carmania nu este nici de- pină în malul celălalt ca o barcă, 
armati și nici nepregătită pentru Nu ered că am cunoaşte tot cecuce 
războiu... Armele au fost fabricate în onodi Germania pentru. râzholu. 
taină in diferite locari şi sînt gata cane Bai: aial, aperas Ale 
* Exista o nouă arma. mi ta spus, lungate pentru intrebuinjarea pro- 
atit de puternică, incit gloanțele ci SEEN aiita -Greiss Doriha”. care 
pana prin armătura  tankurilor. tri e le pink la 75 mile, 
lică în artile- im p 
rincipiul Bar creşte con- D'Ar insemna nimic. 
a ma e on borz 
=- cărei siguranță am citeva dovezi. In- 
RN are „cea raaa Baii trun nou războiu, Germania nu va 


poate prese fi lipsită de materiile prime de bază, 
sită ok e le Ponta IP precum sint bumbacul, arama şi mu- 


* VIAȚA ROMINEASCA 
za 


niţiile. Aceste necesități au fost pre- înfățişind poarta de ieşire in Asia, 
văzate şi aprovizionările au crescut... 4) antagonismul raselor din Europa 
Participarea Angliei ar fi inevita- yg dispărea în mod automat, 5) re 


bilă. Ea are prea multe interese iit i Statele d 
nu va rămine neutră. Dealtfel se . lajia ecusemiea cn e 


f 
că Germania vrea să aibă Rhinul,— ran e rect itinerar kies 
ezita, 9! Instalarea Cântă. Alica Antantă nu pete construi gi 
. „ brospera pro- 

Sater ritaldi. Anglia n'ar in gram de realizare continuă a ideei 
” Războiul european, care pare ine. economico”, 

vitabil în 1934, se poate deslăntui (La Petite Entente, 15 janvier 
oriunde —şi nu numaidecit pe Rhin. 1934), 

„Cauza" se va ivi şi in altă parte, ca 

şi în 1914, Acest râzboiu va fi cu zi 

mult mai îngrozitor decit cel trecut. 

Avioane încărcate cu bombe de Wagner şi Calderon 


ist z | 
Pi atrae orașe și: poală „in misterul religios, În care pă- 


R : mintul şi cerul, cele văzute ca şi 
cozii pd ar on i lotul te cele nevăzute se string armonios la- 
un nou conflict; şi nu vedem nimic, Olt, muzicanții acelei vremi vé- 
de nicãeri, care ar putea amina acest deiu flacăra revelatoare a lui Calde- 
dezastru”, ron. Iar Hans von Bülow, cînd face 
(Le Mois, 1 décembre 1933 — f critica oratoriului Sfânta Elisabeta a 
janvier 1934). lui Liszt, se gîndeşte là acele repre 
zentații numite „autos” ale „div 
m lui Calderon”. In taină, timp de zeci 
de ani, se pregătea marea dramă 
wagneriană a regenerării şi mintui- 
y rii prin crizele continue ale gindirii 
wldealul unui mare plan econo- şi ale inimii, intensificind toste for- 
mic modern.. este Mica Antantă, la fele şi absorbindu-le spre a rezulta 
care se udaogă cooperația economi- acen credință în ivirea unei alte vi A 
că n Poloniei, Bulgariei, Greciei, Au- —prin virtutea durerii, iubirii, mi- 
strici, Statelor balcanice şi Finlan- losteniei—şi a beatitudinei datorită 
dei, cart alcâtuese blocul economie sucrificiului acelui neprihănit copil- 
al Spropel reran ʻi ai erou, Această înaltă operă este un 
le. Numai economia de repar: ister” prin care Wagner îşi luă 
argare ponte forma baza planu- retete bai dela lumea ~ care o ne 
ul economic și prosperitatea apro- sase şi o blestemase: un „mister” 
zimalivă a tuturora poate garanta care are solemnitatea şi substanța 
o viaţă asigurută,.. religioasă simfonică a. Siintelor 
Cea mai de samă datorie a epo- Reprezentaţii din Evul Mediu. Cal- 
cli noastre este: 1) formarea unui deron, În sferele tăcute unde se o- 
bloc economic de către Statele Eu- dihnese spiritele creatoare... va fi 
rupei centrale și sud-orientale; 2) salutat cu bunăvoință pe eroul sim- 
formarea planului economie" pe ba- foniilor noui şi-l va fi numit frate 
za repartițici; 3) munca şigponstruc- al idealurilor sale, tovarăș al artei 
tia. sale, părtaş a lumii sale plină de 
Cind se va forma blocultecono. farmece şi minuni... 
mic ul Statelor Europei centrale şi Cind in pDiăvara anului 1881, 
sud-orientale, Mica Antantă astfel se înălțară în Spania imnuri de glo- 
mărită va avea menirea să impună rie lui Calderon, iar soarta voia ca 
directivă a sa în Europa, inr acest cea dintii reprezentare spaniolă a 
Pive va incepe oueparajia după pla- lui „lobengrin” să coincidă cu a- 
nul economie unitar: 1) cu Statele cele sărbătoriri, Wagner cugeta, în 
de Nord, 2) cu Rusia, 3) cu Turcis, singurătatea și 'n părăsirea in care 


Un pian econonomic 


&. 


qi es 
REVISTAR EVISTELOR 


afla, la valoarea simbolică a in- italist, nu aha pr - pe un pre: 
se aa, la TA spirite, Văzu iarăşi u- leta nici măcar să. aimbească. $i 
fai d rari Ea Er: et so ioiei, declara 
r 1e - 
ze ppsa pe cei doi cre- grav: Da, satira ră og re de 
nord Sea ginden să trimeată prieto- trebuincioasă ca ş Dome Pie „De 
me ri său Maursillach, care-l nopne trebue o astfel sser ră tate ak uea 
colo, tograf, pentru a pe luerătorul „R.S.S. 

e age ata sa în ceremonia iar la Paris şi Roma să se scrişneas- 
se re, Cosima l-ar fi urmat şi că din dinți”. săi da: 
mezi ggee us acele frumoase cuvinte (Rewe des denx 

ar fhor Dinge”) care pilpăiau în vier 1034). 

aa lul Părăsi ideia aceasta și a 

tăcu. Doi ani după aceea murea”. 


ss „ate ea a Raţiune şi materie 


; secole Germania caută să tw- 
s i lumea ideilor. Rasismul com- 
Literatura in U. R. S. S. i tenaaa ae pierzi pere = 
e fizice 

ea roma ae: eri) 1 că a naon spiritual, cu preponderanţa nea 
ceteze + perar a cum este: „eherne Naturgeseta” (lege nec nd 
poezii m ae ihologie “redeştep- tā a naturii) al lui Hitler esupro. 20: 

y lear P gr șăre a mora- ilor inteligenții şi vie mier bre s 
măr nt e, toate acestea cito constințire u cai zaţi 2% 
fat de te moşteniri ale Dealtfel, cu Germanii de a pi 

se e dr sa letar să se mai poți găsi mijloace de a f, 
pe A ora oeo lege. Intreaga structură internă u 


rgimease 1 je 
hal pe A hairan feo Îi Care ra concepțiilor lor a devenit deosebită 


į- 
celeaşi ? » de aceea a popoarelor civilizate. H 
jia maie prerane gih Porna iroa tler R t aaron n gh A apă Sea 

pr ” - mü o ri 
ja în uzine gi acele „kolhoz. Pole 3 'tacere de secole intregi. Dacă hi- 
NI se aci Caa de minune in tiertsmul n'ar fi ces te pp pă 
teratura, şi au t nu poate să caute tism „å Vamericaine”, p ropa lei 

amarar pia in sirenele uzine. Un sos de demagogie, ea i e a 
Dre ca d far tei Toate a a de uşor sad) cucarense ia A 
Bi epic ponit on asenin ai t aiaa n miit tan aat pali 

i ? i un mo 

owski, cu tonte că sau afir- n „age darea look Ganit. 
vam ca peur zeloşi, au sfirşit 2o a: havina nicielnd mati 
le Apt ră unde ridi ritatea necesară sp 
me paint A ese E idioata) Hzaţia, a dobindit rr ae rS a apa 
Aut ce eoaucarii bolyevici, re, tegenin da „principial și pet 
r rus deveni- . în 
= a ba roti pe cala să poemos nea micului bu , proaspăt 


. In- bogăţit, care a suferit în lumes 
Sea A e S ata de mare un afront usturător, ca urma- 


propag i nitate, ea Își 
„a lansat un re a lipsei lui de urba n 
rap Art ea ziariş- spune: „In egean -m n yo mas 
Ta ie de editură: „să organi- de toți aceștia, vechile m rr 
ln ee a" ; țiuni erau mai puţin siriacă oră 
air n mare o dificultate. In intimi, sint j oa mai infer 
i fi upă părerea dv. 
pe ii ax e ciot Pen da str (Mereure de France, 15 janvier 


mește risul unui burghez şi unui ca- 1934). 


1934. ANUL XXVI, 15 FEBRUARIE, No. 


iața Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


MEDITAȚIE NCS IDSA 
MANIU-VAIDA 


IOAN CIOCÎRLAN 


PRIMAVARA TN GRADINA 


MIRCEA STREINUL 
e ra 


E S p E R À L Á 


D. G. Tătărescu. — Conver- D. Mihalache. — Nu ieşiţ? MOTIVE F GELIENE 
siunea rurală, datoriile urbane, de-aci, pină nu vă întreve IN SCRISUL MINESCIAN 
destinderea şi toate celelalte deți ! 


le-aş rezolva cu. Vorba e: ce o, E i 
fac cu primăria ? A p O S H O L H O R INN 


AU TOBI OGRA FIE 


RADU PERIANU 


SCOALA NATIONALA PUBLIC 4 


RENDEZ-VOUS PRECIS LA FEL... 


MISCELLANEA: Dela reportaj la CRONICA ECONOMICA: Incote 


literatură şi înapoi, Liviu Teodoru. merge Roosevelt?, T. Cristureanm 
CRONICA LITERARA: Ton Pillat REVISTA REVISTELOR: Romi 
(Scutul! Minervii), V. Voiculescu ne: Cultura poporului, Libert 
(La pragul minunii), G. Călinescu, tea. Cadran, "Litere, Gind rom 


CULTURA: Biografii! Benjamin nese, /Străine O săptămină | 
Franklin, Petru Comarnescu. 


B at evree 
D.G. Tătărescu. — Ca să: erlin, Un stare cvreesc, Un roma 


— Cind vă veţi mai intilni mine cu blocul partidelor CRONICA POLITICĂ : Din jurna: şi o comedie cu cheie. 
cu d. Maniu, d-le Vaida? mici? lul unui teparter: N. Titulescu, 

— Anul viitor, când o fi D. Argetoianu. — Cum a D. Srela, CARICATURA. 
iarăşi săptămina Unirii. rămas şi cu destinderea par- 


tidelor mari! 


RER CE SPRIE N sI NILE a 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ BILUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille Na, 5—9 
ANUL XXVI 


Preţul Abonamentelor : 


IN ŢARĂ: 

Pe un an . ie. o> » Ba e „dei 250 

Pentru Bânci şi Instituţiuni (Şcoli, 
Biblioteci, etc.), anual . . . » 508 

IN STRAINATATE: 


Pe un an .. ss 1 TEN da a taia ei, 900 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal administraţiei din Bucureşti, Calea Doro- 
banţilor 216, sau depunind-o la „Librăria Cultura Poporului”, 
B-dul Academiei 2 Bucureşti. 

Administraţia. 


Viaţa Rominească 


PRIMAVARA IN GRADINA) 


1 0 A N C T EEE A RL A N 


In anii din urmă, de cind în casa lui Crintea se ridicase 
Odrasla ceea tinără de fată, rostul aşezării de mai înainte 
se schimbase văzind cu ochii, 

In coasta din fundul văii, tre izvoare şi livezi, ace- 
iaşi casă bătrindască; dar st irea din preajmă, şi chi- 
‘pul seme| cu care cu se înfăţişează acum, privind în jos 
peste tot cuprinsul, nu fusese cunoscută nici cind de cei 
din Dumbravă. 

Erau de data asta de veghe atiţia ochi şi atitea miini 
pornite pe lucru. 

Pintilie, purtat de interese prin alte sate, văzuse fel şi 
chip de așezări gospodărești și, în sfat făcut laolaltă cu A- 
nisia și fata lor, rinduiau în fiecare primăvară ce schimbări 
să facă în cuprinsul aşezării. 

Țineau şi unii şi alții, ca vechiul cuib al Sorocenilor să 
aibă aceiaşi faimă ca pe vremuri, Și pentru asta, miini spre 
“lucru erau oricite şi_ori_ cînd; iar nelipsit în toată bună 
vremea, în curte şi grădină, badea Costea cul meșter la toate, 

Astfel, în primăverile anilor din urmă, cum se lua ză- 
pada iar soarele zvînta pămintul chemind spre lucru, toţi 
ai Crinteștilor erau în grădină, 

In primăvara ceea, umblind cu toți de colo pină colo. 
din vale unde se udăpostia prisaca și pină'n spatele casei 
spre vii, fieștecare găsise cite ceva de spus, spre tocmil 
de iznouvă, 

Vezi, bade Costea, izvorul ce vine de supt coasta vij- 
lor prea ocoleste pe departe de stupină. Cată și-l îndreap- 
tă Încă din vreme, ca să-și poarte unda chiar pe-aproape 
printre stupi, grăi stăpînul ca și altă dată, cind trecură prin- 
tre biziitul de albine. 

Am pr or stăpine, şi-mi dau socoteala cum va 
sta să fie treaba, răspunse la rindu-i Costea. 

— Și de nu-i uita, bade, să mai dregi pe ici pe colo şi 
cele poteci... Presară pe ele puţintel pietriș, căci pe vremi 
ploioase prea se duce tină multă *n casă, adăugă Anisia! 

— La asta chiar că mă gindeam și eu, stăpina mea cca 

! 


— 
*) Fragment din romanul „Dragoste învrajbită. 


DID E e 


4 VIAŢA ROMINEASCA 
e E ARIDE PIE a TA DI ERE e 


— De-o fi să-ți fac și ceu vre-o rugăminte, Îi ţine minte 
*o'mplinești, moș Costea. ori măcar să mă ajuţi? grăi la 
rindu-i şi codana, făcînd moșşului cu ochiul. 

— Numai S'auzim, gura badii! 

— Să răsădim ceva din tufe mari, ce stau să facă flori 
ca podoabă în grădină... şi Încet, ca saudă numai moșu, 
nu uită sadauge: și găteala pentru fete mari)... Pe căra- 
rea spre cerdac, s'ar cere par'că liliac și iasomie, iar pe supt 
ferestre trandafiri... 

— „Despre asta-i vorba? Tot ce este mai usor! Ba ož 
presăra pe ici pe colea, tufănele. rozmarin și culapăr... șă 
de toate... las'că stie mosu!” 

— Ai să faci bădică, tot ce ţi se spune...; atit numai să 
porți grijă și de garduri... intră Pintilie iar în vorbă, Cind 
stau să fie flori frumoase în grădină... se cere negreşit şi 
pază... nu-i așa? Și grăind, priveşte nu atit la moșul, cât 
spre soaţă și fată... Ştia că în curind ca va fi ispita care să 
momiască atiți flăcăi, so cate noaptea prin grădină.. cum 
e obiceiul... | 

» Despre asta, grijă să nu porţi stăpine!.. A pune 
Costea cătiniș, de să fic greu şi smeilor să sarà! grăește 
moşul ca răspuns stăpinului iar apoi trăpindu-se în urmă, 
cam în preajma fetei el şopli: 

Ge crezi, mindra noastră ?,. Pentru feţi frumoşi n'oi 
avea ce facel... 

Şi ce su pus atunci la cale sa făcut întocmai şi, pe 
de-asupra încă, ce-a mai spus și rinduit codana. 


Astfel, în faţa caselor, din vremi îmbrăcaţi în alb de 
sus şi pină jos, aceiași doi bătrini mesteacăni dedeau bi- 
nete celor oaspeţi... Decit, cine-i văzuse odată și-i mai ve- 
dea și-acum, lua seama negresit, că, deşi bătrîni, ei fusese 
îngrijiţi ca pentru vremuri noi ce-uveau să vină cu pe- 
litori şi nuntă după aceea!... Cu ajutor de mini ghibace, le- 
pădaseră tot ce-ar fi putut să spună de anii din vechime 
şi păstraseră numai rămurişul fraged ce se legăna domol 
in boareu primăverei, Teii, ce le fuseseră nedespărțiţi to- 
varăși în straja casei din bătrini, asemeni avuseseră partea 
lor de primenire şi găteală; iar acum se arătau cu nou bel- 
șug de foi şi altă mireasmă în bogăția de flori ce vor sta 
să vină, 

Tulpinele groase de vițe cari petrecuseră atiţia ani în- 
colăcindu-și curpenii împrejurul stilpilor și pe la streşini. 
nici ele nu fuseseră uitate, In fiecare primăvară, coardele 
vechi cădeau curăţite, iar cele noi nu mai creșteau în nes- 
tire, ci abătindu-se în cale numai după placul Liei... 


a a a N NI 


ES 


PRIMAVARA IN GRADINA 5 


Și astfcl, impodobiau nu numai cerdacul de j i 
urcau pină spre ferestrele iatacului de ete i T ERORAR 

Pe ici pe colo, prin luminişurile ce tot mai rămineau 
pe subt copaci, pe lingă prispă şi ferestre, se rinduiseră de 
;znouvă tufe de trandafiri, cari în primăvara asta aveau 
să înflorească în vecinătatea atitor alte tufe de liliac şi 


lar la fiecare pas, intro e ori altu, su i 
de ramuri, nu mai creșteau ici ci flori, sura arenda 

Dela porțile cu ceardac, pină spre ogradă, ori în sus 
spre livadă, se "mpleteau tot neamul de curpeni de tidve şi 
tărtăcuţe ce-și atirnau podoabele în felurite chipuri: rotun- 
de Ta an în felii; iar amestecate printre ele, priviau 
oa ia diferite culori, pilnioare de zorele şi rochița 

Pășind dela intrare spre cerdacul cu stilpi i 
de-oparte şi de alta, străjuiau indrăsneţele ura 3 pina 
påcei și ochiul boului, în fel de fel de culori... 

N red tot locul în ie pe cany se rinduiau brăzdiţe şi ră- 
zoare, fiecare cu neamul său ri i 
try al vrejilor de merişor, TEEN eat. chenarul vecinle 

Și cum din grădină privirea oricui s greşi 
spre cerdacul și prispa din faţă, nici casa nu rea ia 
cu înfăţişarea ei din bătrini. Astfel, ușile de gratii, cari în- 
chideau gura pivniţei de sub cerdac, pervazurile ferestrelor 
precum și ușa cea mare din faţă, erau întotdeauna proaspăt 
vopsite întrun albastru slab, ce se'nbina de minune cu ver- 
dele viței din preajmă. Stilpii de lemn ai prispei cum şi 
florile căpriorilor ce se sprijineau pe ei, spălaţi cu galben 
de şofran, îşi arătau în lumină mai plăcută, migala de cres- 
tături În care fuseseră lucraţi; iar pe la colțuri și în josul 
păreţilor, străluciau brie subțiri trase cu lutişor. 

Dar mintea cea iscusită și mina meșteră a odraslei, ce 
se ridicase în gospodăria lui Crintea, începuse ca să-şi în- 
tindă urzeala prefacerei şi dincolo de grădiniță, în pometul 
din livadă, Călăuzul cel meşter şi nelipsit de fie ce zi fiin- 
du-i un chip drag de flăcău, fata ştia bine că odată și-o dată 
pașii lui, in amurg de sară, ori În nopți tainice cu lună pli- 
nă, n aveau să rătăciască atit prin potecile de lingă casă 
ci! mai ales pe cele singuratice, cari, pornind de la ciuciu- 
rele din muche, coborau în prisacă prin desișul pomilor, 

Astfel, moș Crintea, prisăcar priceput cum se lăuda că 
este, ascultind de sfatul stăpinului, dar mai ales de îndemnul 
codanei, a tocmit lucrurile în cetatea albinelor aşa cum le 
cereau rnern finere din vremea cea nouă... 

: ul imbătrinit, ce nu-şi mai - 
nilor uitaţi. a fost rărit şi e t, iar Ca tag bara a. 


a E 


ê VIAŢA ROMINEASCA 
s f Îi dn 


alte hultoane tinere, de cari numai moş Costea şi cu tata 
știau de unde fusese aduse... Prin luminișurile ce mai rà- 
măseseră pe ici și colo, s'au mutat tufe de iasomie și lemnul 
Domnului, din tovărăşia cărora nu lipsea niciodată melis» 
ori busuiocul stupilor, flori menite să dec cimp de lucru al- 
binelor harnice. f ia 

Stupii, asemeni fuseseră aşezaţi cu mai multă rindu- 
ială pe sub pomi, în vreme ce piriiașul, care pornea de la 
şipote de sus, nu mai dedea acum ocol livedei pe de mar- 
gini, ci, chemat de mîinile harniee ale moșului, își tňiase 
cale nouă, şerpuind printre florile prisăcii. aşa cum de alt- 
fel se și cuvenia, pentru ca albinele să nu mai alerge și 
după apă. | 

lar tocmeula cea nouă, care an de an se vedea bine cum 
se "făptuiește în preajma gospodăriei lui Crinteu, nu mira 
de altfel pe nimeni, căci toată lumea saștepta să-i vadā 
fata eşită la joc... Și asta, ca wn bun prilej de chef ṣi bu- 
curie... i f 

Fetele aveau să prindă o lovarăşă mai mult în horă. 
cu care se putea Tăli oricând şi oricui, Flăcăii aveau să 


joace mândră, cum de mult nu enise satul lor... și poale. 
chiar să facă sfat cu ea, pe la re și noaptea prin gră- 


dină L., lar cei mai virstnici, bărbaţi și neveste, se nindeau 
la nunta ce avea să fie poate nu atita de tirziu. și la care 
să se "'ntindă joc și să curgă băutură, preț de-o săptâmină, 
ca ?n vechime, la strămoși. 7 09 UB 
In toată viaţa lui de pin’ acum e drept eù după Crinten 
s'a ținut norocul, cum se tine umbra lingă paşii cari-i faci, 
„Mai răsărit ca toți de seama lui şi cutezător din fire. 
in copilărie, ori si cînd a fost capul tuturor, în cetele de joc. 
Cind sa ridicat flăcău cu ochii lui căprii şi plini de 
foc, dar mai ales cu vorba dulce, pe fete le vrăjia, iar pe 
flăcăii toți din horă îi stăpinia, avindu-l ca vătav tot tim- 
pul pin'la "'nsurătoare... SA Rat a 
Ba în vremea cit a fost holtei, îi ştiau de frică si cei 
din satele vecine... Cind se punea la cale să fure Dumbră- 
venii vre-o fată din alt sat, făceau cu îndrăzneală si toţi 
sorții de izbindă, căci aveau în fruntea lor pe Crintea... 
lar de încercau şi alţi voinici la fel în spre Dumbravă, 
nici odată maveau parte să ducă cu ei vre-o fată în spre 
satul lor...; în schimb însă, mulți dintre voinicii cari in- 
drăsniseră, rămineau însingeraţi între hotare. 
După ce se asezase mai tirziu, ca stăpin în casa veche 
a Sorocenilor, el n'a făcut ca alţii ce se insuran la fel. Intrând 
in casa socrilor... el tot Crintea a rămas...; iar din timp in 
a fost ales de obşte să le fie vornic. i Ete 
Şi-astfel, dacă m'avusese parte să lic cap de oşṣti. ca cei 


d NT 


PRIMAVARA IN G 


F ia >= Di — 


mai vechi din neamul lui și a nevestii, ajunsese totuşi frun- 
tașul tuturora din Dumbravă. 

Dar în vremea asta, atit la ei În sat, cit și peste dea- 
luri pină pe departe, Pintilie Crintea era vorbit şi cunoscut, 
nu atita pentru bogăţia şi mărirea cea din vremi şi cea de 

„azi, cit în deosebi pentru faima ce-o zvonise odrasla lor. 

De-ar fi avut cineva prilej so vadă in gospodărie, voi- 
nică şi sprintenă, cu minecile cămeşii sumese pină sus la 
umeri, eu colțurile fotei prinse în cingătoare de bete și a- 
lergind ca o căprioară de colo pină colo după treburi, n'ar 
fi mai putut so uite nici odată... 

Impodobită cu bunătatea de suflet a maică-sii. Lica cres- 
cuse intro prietenie curată cu toţi copiii satului de-o seamă 
eu ea, Și-atunci, cind ii venise vremea să fie scoasă la horă. 
cînd fetele mai ales uită legăturile frățeşti ale surăţiei şi în- 
cep să se dușmănească imboldite de l dragostei, ea ră- 
măsese tol surata Licu, cea bună şi blindă pentru toate co- 
dăniţele de seama ci, ba chiar și pentru cele mai mărunte 
cari se grăbiseră să-i iese înnainte la joc. 


Cu firea ei domoală, rușşinoasă şi cuminte, fata lui Crin- 
tea nu se grăbise la joc. Se ridicase fată voinică, iși lucrase 
zestrea din casă de stătea în clituri ce băteau în prindă, şi 
totuşi, nu pomenise nici odată de horă. 


Și astfel, cum se arătase pin” atunci, fata părea să fie 
chiar pe placul lui badea Pintilie, care nu scăpa de altfel 
nici un prilej să-i dee a'nțelege tovarășii sale, că fetele ar 
putea să se mărite doar și fără joc şi horă... Şi asta cu atit 
mai mult, cu cît Lici îi sorocise altă ursită și nu de-opotrivă 
cu a celorlalte fete, Anisia, femee care în vremea ei lumeață 
nu fusese, dar nici atit de rușinoasă, se bucura şi ea, e drept, 
că Liea nu se aruncuse în neamul iute al vornicului Crintea. 
totuși, nu sar fi gindit să mărite fata fără să-și petreacă ti- 
nerețea, cu un an ori doi de horă... 

Şi ţinea la obiceiul vechiu cu atit mai mult, cu eit în 
tinereţea ci cu minte crudă, se lăsase prea uşor ademenită de 
ochii lui Crintea, de vorba lui dulce momitoare, şi a fugit 
după el înnceindu-și în atitea griji cei mai frumoşi ani ai 
vieţei... E drept că n'a dus casă grea cu voinicul care-o fer- 
mecase și cu care se grăbise să-și lege viața, chiar fără voca 
părinților, dar cum tinerețea, cu toată îngrădirea ochilor 
de pară, rămîne tot tinerețe, cu dor de ris și voc bună, tare 
se simjea incătușată în legătura căsniciei... Ascunzind în su- 
flet atita dor nevinovat, a tăcut şi a răbdat fâr' să 'ncerce 
vre-odată, să iese din spusa celui pe care ea şi-l alesese de 
tovarăș... Acum însă, cind el voia să stea chiar și 'n calea 
fetii, ma putul să rabde, și, măcar că stă în lege scris că 


N a a 


s VIAȚA ROMINEA SCA 


e M M O O O 


„lemeeu s'asculte de bărbat”, totuşi ea s'a 'mpotrivit Serip- 
turei şi botărirvi ce vedea că stă s'o iee Crintea. 


De Pastile acela, cind mai toate codănițele de seama 
Liei se grăbiuu să ese la joc, Pintilie ca de obiceiu, în una 
din zile, luă iarăşi vorba de joc şi de Liea lor. In drumul ó 
ce-l făceau de colo pină colo, după treburile cari se cereau 
să fie rinduile și in ziua ceea, tilie, întilnindu-și soața. 
a "ntrebă la fel cu şi altă dată: 

— Nu-i aşa, Anisia, că Liea noastră mai poale să aştepte 
cu eşitul ei la joc? 

Femeia l-a privit o clipă fără să răspundă şi apoi a 
încercat să plece mai departe în grădină, 

Era întiiași dată cind işi dădea şi Pintilie seama că to- 
varăsu-i supusă i Sarătu potrivnică. 

Prins de întimplarea asta fără veste, se opri în loc şi 
eu miinile  umindouă înfipte în şerpur, o strigă pe nume, 
țintuind'o cu privirea! 

Femeia se întoarse din cale şi-l privi tăcută, 

Te-am întrebat, precum bine nuzişi, Anisie, şi tu 
nui nimic de spus? 

- Nimic! îngînă femeia, în timp ce ochii şi-i plecă 
În jos. 

- Vu să zică mi te "mpotrivești? 

Nu pot spune asta, deşi ar trebui!... Cit vorba a fost 
numai de mine, de inima și sufletul meu, m'am supus fără 
'mpotrivire:; dar de data asta.. 

Ei. de data asta ?.. îi taie vorba scurt bărbatul... 
- De data asta... la mijloc se află tinerețea alteniva!... 
E tinerețeu Liei, tinerețea fetei noastre a amindoruru, 
şi inima ci! 
Şi eşti potrivnică grijilor ce pun și cari toate numai 
spre binele ei sunt? ud 
Nu, dar... 

„Și farsă spună cuvintul hotărit, căci îi era ruşine de 
usi “ndrăzneală, a pornit căutindu-şi undeva de lucru... în 
timp ce Pintilie rămase 'n bătătură ca de stană, Intimplu rea 
asta îi dăduse de gindit... 

Văzuse, că femeia-i tot femec, fire-ar fi fost chiar fata 
ori nevasta unui Crintea.., 

Dar a tăcut şi el la rindul lui, mingiindu-se cu gindul 
că poate îndirjirea asta nu va ține mult... Şi totuşi, de va fi 
să se intimple altcumva, atunci va îngriji ca să ferească 
paşii fetii de atitea alte lunecuşuri, ce bine le ştia că stau 
in prinima jocului din horă. Şi astfel, stăpinindu-și gin- 
duri și minie, porni ca 'n zi de sărbătoare ce era, să vadă 
ce mai este prin livadă și prisacă!... IOAN CIOCARLAN 


T aen E a 


V-EB sp BiR AiE 
MIRC E A STR I g 


n| > 


U 


Stai aşa! Să nu stirneşti cu cotul stele — | 
şi-aşa destui cunosc azurul înainte 

de-a face semnul cuvenit, ca toate cele 

să şerpuie durerea lumii în cuvinte. 


Aştept cu teamă soneria, nd 
ca farmecul så nu-mi alunge: 

să-mi arăţi argintăria 

din suflet, timpul niciodat' nu ne-a ajunge. 


Pe-obraji îţi picură 'nserarea 
tristețea iernii stinse 'n întuneric. 
Departe, luptă 'n dealuri zarea 

si vîntu'n uşă chiue isteric, 


Pe mine domn mă ai, cum m'a adus 
iubirea asta spusă pe tăcute. 

Din iezer stins, de sus, 

luna razele de geam şi-ascute. 


Se tirie şopirle cenusii pe duşumea 
iar tu, fricoasă, i 


priveşti la cer, în suflet ca să-ți prinzi o stea — 
şi 'n întuneric ştiu că esti acuma mai frumoasă. 


Eu simt sub inimā că ai 

— ascuns în dimineață — craiu; 
al serii, eu îți sînt, furis 

şi dat de noapte luminis. 


Te string în braţe şi-ţi ghicesc 

prin pînza proastă de dugheană 
lumina trupului împărătesc 

şi luna-ți dă luceferi mici sub geană, 


Te ţin întreagă, cum pămintul o fintină 
şi-aş rupe cerul în făşii 

ca 'n jurul trupului să-l ţii, — 

iar discul soarelui ți-aş da zălog în mină. 


MIRCEA STREINUL. 


———————————————————————————— 


MOTIVE  HEGELIENE 
IN SCRISUL EMINESCIAN 


A , DA à D I M A 


Printre ideile filosofice ce Eminescu impărtăseste de 
foarte timpuriu, încă din acel „Andrei Mureşianu” datat la 
1569 şi pină tirziu în evoluţia operei sule, găsim afirmarea 
in foarte diverse forme a unui monism metafizic. „Un prin- 
cipiu aprinde-o lume” nota poetul în „Andrei Mureşianu” 
(1869), iar în fragmentul „Natura si statul” (1870-74) vorbia 
de o „bătătură” ce dă consistență umbrelor riului lumii. Cum 
comeepea Eminescu structura şi caracterele acestui principiu 
unic şi permanent al universului? In foarte multe pasagii din 
textele epocii studenţeşti mai ales, atit în poezie cit și în pro- 
ză, trecînd apoi chiar la fragmente datate în ediția Scurtu 
1874-77, acest principiu al lumii e caracterizat ca fiind „špiri- 
tul universului”. In „Împărat şi proletar”, poemă publicată 
în 1874, dar creată după toate probabilitățile (ipoteza G. Bog- 
dan-Duică) încă din 1871, găsim în strofa 38, versul 747. 

„Bătrinul Demiurgos se opinteşte'n van 

Versul are însă şi o variantă caracteristică in formula- 
ren; 

„St spiritul universului se o inteston pan” (ans. IV; 2262; 
12) Pe verso af. 42 ca o explicare. Eminescu anotat în 
nemţește: „In jedem Mensche versucht sich der Weltgeist”. 
Sā fie acest „spirit al universului” numai o vorbă fără conți- 
nut, un termen de filosofie curentă insemnat la intimplare 
de Eminescu? In varianta de mai sus ñoi vedem însă că poc- 
tul indentifică pe „Demiurgos”, zeul creator al lumii. cu «spi- 
ritul universului”, iar în notița germană vorbeste de un 
«Weltyeist” ce se caută pe sine însuși, Să nu fie deci aci o in- 
riurire hegeliană cînd filosoful german socotește de asemeni 
că „Weltgeist”-ul, principiul unitar al lumii. crează univer- 
sul în cunoscutele sale faze dialectice în setea lui continua de 
a se regăsi pe sine? Dar cum spuneam expresia „spiri- 
tul universului” se întilneşte fonrte des în textele eminescie- 
ne din epoca studentiei mai ales. 

Foarte apropiat de această vreme şi caracteristice hegeli- 
an e si pasugiul din „Despre Const. Bălăceseu” (1874-77), des- 
pre care Eminescu ne spune că „a desvălil cu o claritate nai- 


1) Fragment din studiul; „„Bmineseu gi Heyer’ 
S 


F T ” 
4, 
MOTIVE HEGELIENE IN SCRISUL EMINESCIAN tt 


E 


vă acea părticică de filosofie, pe care spiritul universului o 
sădise în el”, In „Prelegerile di priza filosofiei istoriei” ale lui 
Hegel găsim foarte asemănătorul pasagiu: „Die W'elthistari- 
schen Individuen sind die Jenige in deren Zwecken ein solches 
Allgemeine liegt” (od Dr. Ed. Gans. Mi-a aufl; Berlin 
i848: pag. 37) „Acea părticică de filosofie" din Eminescu este 
credem — ecoul lui „ein solches Allgemeine” din Hegel. Un 
astfel de fragment asemănător, mai semnificativ poate, prin 
cultivarea aceleași componențe la Eminescu precum şi la He- 
scl — pare a fi „Archaeus”, înrudit prin gen și stil cu „Sär- 
manul T „E unul și același punctum saliens — serie 
Eminescu — ce apare în mii de oameni desbrăcat de timp şi 
spațiu, întreg și nedespărțit, miscă COMLE, LE MANA una 
spre alta, le părăsește, FORMEAZA ALTELE NOUA... ete. 
(ed. Scurtu, pag. 374). In Hegel găsim propoziția ce glăsuie- 
Aer ee „Spiritul distrugindu-și INVELISUL, CALA- 
REȘTE nu numai intrun alt INVELIȘ.. ete” („.Vorlesun- 
gen”, pag. 97). Metafore analoage precum „coajă” si „Hülle” 
(înveliș), ee intilnim de mai multe ori în textul eminescian, 
„părăsirea cojilor” și „formarea altora nouă” asemănător cu 
„wandert în cine andere Hülle”, sint concidențe izbitoare ce 
indică precise înriuriri hegeliene. 

Este interesant să observăm că urma acestui „spirit al 
universului” — Demiurg și călător prin formele lumii, o gă- 
sim chiar în epoca maturității scrisului eminescian în Seri- 
soarea IV (1881) în versurile: 

„Căci a voastre vieţi cu toate, sunt ca undele ce curg 
„Vecinie este numai riul: riul este Demiurg”, 
cu varianta caracteristică: „Demiurg se mişcăn mine” 

Dar spiritul acesta al universului — Demiurgul — nu a- 

numai pe indivizii izolați, ci și miezul istorie însuși. 
„Istoria lumii cugetă, deși încet însă sigur și just” insemna 
Eminescu în serisoarea către D. Brătianu din 3/15 August 1871. 
In „Înger şi demon”, publicată ceva mai tirziu în 1873. notea- 
ză apoi versul cu un conţinut asemănător: 

„Vecuri sunt de cugetare, o istorie, un popor. 

In fragmentul „O problemă a istoricului” din aceiasi e- 
pocă, ni se spune de asemeni că metoda istorică constă în a cer- 
cel „ideea in ea însăşi”, Această identificare a vieţii istorice cu 
„Spiritul universului” sau „cugetarea”, cu „ideca” în sfirșit 
— e răspicat helegiană. DI, G. Călinescu interpretează însă 
în mod deosebit propoziţia „istoria lumii cugetă”. Pentru 
d-sa cugetarea aceasta „nu poate să aibă alt înțeles decit că 
orice fenomen este manifestarea unei necesităţi, a unci or- 
dine pe care în orice caz — şi aci stă antihegelianismul. spu- 
ne dl, Călinescu — noi o descoperim inductiv şi care nu e sub 
nici un cuvint ordinea spiritului ci a naturii reprezentată în 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


el” (Antihegelianismul lui Eminescu”: „Viața Rominească”, 
1933, No. 10, pag. 30). Dar concepția „cugetării hegeliene pre- 
supune și en o strictă ordine fenomenală, o lege adincă pe ca- 
re e drept, noi o ignorăm, dar care este anticipată nu însă în 
spiritul omenesc — cum pare a crede dl. Călinescu — ci în 
cel absolut. Interpretarea d-lui Călinescu e nefirească din 
pricinu metodei cu care ține să explice idei din epoca stu- 
denţiei lui Eminescu prin prismu evoluţiei sale filosofice de 
mui tirziu, 

Că această concepţie despre „cugetări” are într'adevăr 
un sens hegelian, se poate deduce din faptul identificării ei 
cu Dumuezeu, aşa cum filosoful german o utirmă. In acei- 
ași mai sus citată scrisoare către D, Brătianu din 1871, Emi- 
nescu precizează astfel înţelesul propoziției „istoria lumii 
cugetă”: „istoria omenirii e desfășurarea cugetării lui Dum- 
nezeu”, Extrem de analoagă e şi ideia, ba chiar formularea 


zeu conduce lumea: cuprinsul stăpinirii sale, realizarea pla- 
nului său, este istoria omenirii” (op. cit. pag. 45), 

Această imanență a lui Dumnezeu în lume e și mai bogat 
exprimată in următorul fragment din. „Sărmanul Dionis”, 
publicat tot în epoca studenţiei lui Eminescu: „Dumnezeu le 
are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul 
cuprinde un loc în vreme; Dumnezeu e vremea însăşi cu 
tot ce se întimplă în ca, dar vremea la un loc, asemenea unui 
isvor ale cărui ape se întare în el însuși, or asemenea rații ce 
deodată cuprinde toate spițele ce se intorc veşnic” (Ed. Cuza, 
pag. 200). Partea din urmă a fragmentului menţionind iutoar- 
cerea în el însuşi a spiritului sau a lui Dumnezeu cu plastici- 
zarea roții ce cuprinde deodată toate spiţele ce se întore ves 
nic — imagine des utilizată în textele eminesciene — e încă 
si mai caracteristic hegeliană. Se știe intr'adevăr că după 
Hegel simbolul mișcării infinite și universale nu e linja 
“dreaptă, indefinită, ej cercul, 

În legătură cu această imaneneţă a lui Dumnezeu în lu- 
me care învăluie, cum s'a văzut, întreagă vremea — Emi- 
nescu mai susținea încă foarte frecvent ideea „etern-prezen- 
tului”. In orice moment al istoriei, se află cuprins trecutul si 
chiar viitorul în stare latentă. In aceiaşi scrisoare către D. 
Brătianu, din 1871, scritorul notează astfel ideia: „Este as- 
cuns în fiecare secol din wata unui popor complexul de cu- 
getäri care formează idealul lui cum în simburele de ghindă e 
cuprinsă ideea stejarului întreg”. In prima frază a basmu- 
lui „Făt-F'rumos” chiar. publicat în aceiași epocă la 1872. E- 

t rostește bătrineşte dar cu un iz de intelectualitate: 
„În vremea veche cind oamenii cum sint ei azi, nu erau 
decit în germenii viitorului...” Dacă prin urmare toată „desfă- 


se 
Pi - 
E a 


MOTIVE HEGELIENE IN SCRISUL EMINESCIAN 13 


şurarea” istorică se află concentraţă în orice etapă a ci ca 
„stejarul în ghindă” sau ca planta în ne”, atunci con- 
chide Eminescu în fragmentul „0O problemă a istoricului” 
(1870-74): „Vom citi cu o singură aruncătură de ochi toată 
opera istoriei”, Ideca aceasta a „Vesnie-prezentului” o susține 
însă poetul şi în epoca maturității sale. In articolul „Indepen- 
denja romină” (din „Timpul” 19 Februarie. 1880) Eminescu 
scrie despre neatirnarea noastră că „Na venit ex abrupto, în 
mod fragmentar ca din senin, ci ca toate tendinţele adevăra- 
te a fost PURUREA PREZENTA și întunecată numai de ne- 
votle lui”. Mai tirziu apoi în „Glossă”, publicată la 1884, a- 
vem expresia aceleași idei în versurile 33-38: 


„Viitorul si trecutul 

„Sunt a filei două feţe, 
„Vede'n capăt începutul 
„Cine ştie să le'nvete: 

„Lot ce-a fost ori o să fie 

„În prezent le-avem pe toate. 


In varianta la „Cu mine zilele-ţi adaugi” (1884) gūsim 
deasemenei ideea etern-prezentului: 


„Lăci ceeace inchipuirii 
„S'arată 'n şiruri și în joc 
„In univers sunt deodală 3 
„Și sunt cu toate la un lac”, 


In Hegel, aflăm aceias idee cu şi sensibilizarea ei organi- 
cistă în darea sau a i Sa un rege pass 
ian edificator în această privință: ÎE se oc 
ne ri filosofia are de a face cu ETERN-PREZENTUL. 
Nimic din trecut nu este însă pierdut, căci IDEEA ESTE PRE- 
ZENTA, spiritul nemuritor,nici n'a fost adică şi nici nu este 
încă, ci este esențial ACUM. Cu aceasta am și spus că forma 
prezentă a spiritului (ponce în ea toate treptele anterioare. 

„Vorlesungen”, i j siana 
y Ideea ete aye IE e desigur implicit baza a- 
celei „legi a continuității” care apare atit de des in textele v- 
„ Mineseiene gi pe care n fundat-o apoi şi pe organicismul cu- 
prins, şi în Hegel, dar pornind —cce drept — dinainte și 
continuind și după filosoful german, i i 
e rare a cugetării lui Dumnezeu”, realizare i 
spiritului universal — Demiurg ce se'ntoarce în sine însuși 
intrun simbol circular, pururea prezent În mod sintetic în 
fiecare moment istoric, concentrind embrionar stările tre- 


a 


14 VIAȚA ROMANEASCA 


Îi ea, 


cute şi viitoare, principiul acesta al lumii nu se revelează to- 
tuși — in concepţia eminesciană umanităţii. In textele c- 
pocii studențești, a celei vieneze mai ales, ideia e — nu odată 
— afirmată. In „Împărat şi proletar”, versurile 190-192 in- 
crustează astfel gindul de care vorbim: 


„Al lumii 'ntregul simbur, dorința-i și mărirea, 
„În înima oricărui i-ascuns şi trăitor. 


In „Sărmanul Dionis” apoi ideene prinsă în următoarea 
formulare: „Nu cumva îndărătul culiselor vieţii e un regisar 
a cărui existență n'o putem explica? E drept că după fundal 
nu suntem în stare a vedea” (Ed. Cuza, pag, 209). Concepția 
© apoi şi mai tirziu reluată în „Tinerimea franțuzită” (1874- 
77) de pildă in care ni se vorbeşte de „scopul tăinuit al natu- 
rii”. Mai caracteristică însă e expresia ideii în textele capo- 
d'operilor sale, precum în eSerisoarea IV” din I881- 


„Povestese ca papagalii mii de glume gi povesti 
„Fără ca să le priceapă... După ele un actor 
„Stă de vorbă cu el însuși. 


Hegel a exprimat udesea În forme diverse. aceiaşi idee. El ne 
spune astfel odată „că planul (lumii) e ascuns ochilor naştri” 
(„Vorlesungen” pag. 18), iar altă dată că spiritul divin reali- 
zează scopuri „despre cari (oamenii) nu știu nimic şi pe 
cari le implinesc fără conștiință”. (op. cit. 32). 

In legătură cu această idee însă Hegel mai desvoltă şi 
o alta ce-i este şi mai caracteristică. F acea „List der Ver- 
nanft", „viclenia raţiunii”, după care „rațiunea” sau Welt- 
neist-ul utilizează „massa de voințe, interese şi activităţii o- 
menești ca instrumente de realizare a scopurilor sale” (pag. 
152) pastrindu-se totuși neatins și nepăgubit pe planul din 
fund: aceasta este viclenia raţiunii care lasă ca suferinţele 
omenești să activeze pentru ea”. Ideea „vicleniei rațiunii” u 
fost identificată şi în Eminescu de dl. 7. Lupaș („Universul 
7 Februarie 1932) și anume în serisoarea câtre D. Brătianu. 
Ni se pare însă că textul citat nu cristalizează destul de clar 
ideea, Mai limpede o aflăm însă în următoarele versuri din 
„Împărat şi proletar”, serise cam în aceiași perioadă 


„În multe forme-apare a vieții crudă taină, ` 
„Pe toți ea îi înşeală, la mine se destaină, 
„Dorinţi nemărginite plantind întrun atom. 


în „Scrisoarea IV” de mult mai tirziu (1881) găsim ur- 
mele aceleaşi idei în: b 


a RR N 


A; r 
MOTIVE HEGELIENE IN SCRISUL EMINESCIAN 15 


„Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră — el trăiește 
„EL cu gura voastră ride, »t se'neruntă, el şopteşte, 


iar În poema „Desgust” din care au trecut multe versuri în 
„Scrisoarea IV”. „viclenia rațiunii" e și mai răspicat expri- 
matà: 


„Vă ered stăpini pe soartă cind vă duce ea de păr 
„De trăiţi, trăește altul, robi de Demiurg învinși... 
sau tot aci: 


„Lotu-i mască pentru mine, însu-mi eu îmi par o mască 
„Demiurg se mișcăn mine, vrind să mă ademenească 

„Imi oferă bucurii şi să [iu cu voi de-o seamă, 

„Numai să-mi orbească mintea și să nu spun cum îl chiamă. 


De asemeni: 


„Să "mplinese si eu o cursă tot fugind cu mare foc și să 
j treier in zadar 
„Ca nn tal legat la ochi-mi imprejurul unui par”. 


O urmă a aceleași vielenii se ascunde poate şi în versurile 
din „Glossă (1884): 


„Ca un cintec de sirenă 
„Lumea "ntide lucii mreje 
„Ca să sehimbe-actorii "n scenă. 


In seten de a-şi realiza scopurile, rațiunea hegeliană utili- 
7ează după cum am văzut „Yoinţele, interesele şi acti- 
vitățile omenești”, „Indivizii și popoarele — spune Hegel 
sunt numai mijloacele şi instrumentele unui scop mai înalt și 
mai depărtat” (op. cit. 32), Individualitățile istorice ca şi ge- 
nerațiile au deci o importanță secundară dominate fiind de 
țelurile Ideii absolute, 

Şi această concepție o găsim exprimată de Eminescu tol 
in epoca studenției sale, Scrisoarea către D. Brătianu din 
1871 ne furnizează — cum s'a observat şi de alți cercetători 
— şi de data uceasta materiahul ilustrativ. lată astfel diminu- 
area meritului istorie al individului, „Numai ezxpresiunea 
exlerioră, uumai formularea cugetării și faptei constituese 
meritul individului sau generațiunii”. In „O problemă a isto- 
ricului” apoi: „Oamenii mari ce vor fi exprimal-u (ideea) nu 
vor fi decit organe; personalitatea lor se va nimici in perso- 
nalitatea ideii”. Termenul „Organe” are aci semnificația de 
„instrumente” corespunzind exact cu „Werkzeug” din fraza 
hegeliană. 


a _________ 


= 


19 VIAȚA ROMINEASCA 


Urmele dialecticei hegeliene se întilnese deasemenei sub 
diferite forme în textele eminesciene din aceiași epocă a stu- 
dențici poetului. În afară de fragmente de di. Vianu a şi in- 
dentificat în „Influența lui Hegel” în cultura romină”, mai 
cităm încă și altele, în „Geniu pustiu” uflăm astfel pasagiul 
sensibilizării procesului dialectic în următoarea formă: 

„Cugetam asupra acelor misteruri din viața popoarelor 
din mersul generațiunilor cari asemenea FLUXULUI şi RE- 
FLUXULUI mării due cu o teribilă consecință ici la INALTA- 
RE, colo la CADERE". In fragmentul „Natura și statul” ca- 
racteristica hegcliană si prin imaginea cercului, este fraza: 
„Schema cursului naturii este un cerc de forme prin care 
materia trece ca prin puncte de transițiune”, In scrisoarea că- 
tre T. Maiorescu din 1874, pasagiul citat și de ceilalți cerceti- 
tori este prea semnificativ spre a nu-l înregistra şi noi, în ča- 
re grupează „opiniunile şi sistemele doveditoare ce întovără- 
gesc fiecare fazā de evoluție în antinomii în jurul intempora- 
lului in istorie, drept și politică, dar nu in sensul evoluțivi 
ideii lui Hegel”, Rezerva sfirşitului de frază arată cum a 
în această epocă Emineseu își cernea cu mult spirit critic 
ideile și că la această cernere dialectica hegeliană a rezistat. 

Trecem acum la prezentarea înrluririlor filosofului ger- 
man asupra filosofiei politice a lui Eminescu, 

Noţiunea de bază ce trebuieste mai întiiu evidenţiată 
este la Em. „poporul”, iar la Hegel „Valksgeist'-ul. După 
concepţia eminesciană, „poporul” e rezervoriul energiei im- 
terioare din cure isvorăse toate formele de cultură şi orgu- 
nizare ale societății. In „Natura și statul” citim astfel: „în 
societatea privită din orice punct al desvoltării ei sunt con- 
tinute fazele vi viitoare, legile, dreptul, religiunea care nu 
sunt decit tocmai organele de viaţă ale pare ti In artico- 
lul din 1870 „Echilibrul”, Em. notează că legile unui popor 
purced din el însuși sau cum serie el: „drepturile şi legile 
ce au de a ne guverna pe noi, ni-s imanente nouă”. Imanen- 
tismul acesta va deveni însă o idee permanentă a scrisului 
politic eminescian, depăşind cu mult epoca studenției poe- 
tului. Din pasagiile de acest fel din epoca maturității salo. 
citâm unul foarte răspicat: „Civilizația adevărată constă în 
desvoltarea organică a propriilor puteri, a propriilor facul- 
tăți ale sale”. Imanenţa aceasta o găsim și la Hegel pentru 
care „spiritul poporului” era o substanță din adincimea cå- 
reia se desvoltau religiunile, artele, instituțiile politice, filo- 
sofia, In violenta sa luptă împotriva importului instituţiilor 
străine, Em. s'a intemeiat şi pe imanentismul hegelian ca şi 

Ser vpi care-şi are de altfel, printre precursori şi pe 
egel. - 

Inriuriri hegeliene întilnim la Eminescu şi în concepția 


= rm ae RE E E RN aa 


MOTIVE HEGELIENE IN SCRISUL EMINESCIAN 17 


BIT] 

ce o formulează asupra statului. Caracterul firesc al statului 
„ca product al naturii”, reprezentant pe de-oparte a vieţii 
istorice, iar pe de alta a armoniei intereselor, solidarismul 
şi „organizarea strictă”, importanța ce o dă clasei de mij- 
loc mai ales, considerarea individului ca un instrument al 
colectivităţii, sunt idei frecvente exprimate de Eminescu în 
toate e scrisului său politic şi cari sunt locuri comune 
şi ale filosofiei politice a lui Hegel, Statul ca expresie a voin- 
tii divine şi ca unitate a intereselor particulare din concep- 
țin hegeliană se întilneşte de pildă în afirmarea eminescia- 
nă care esența statului „este — serie poetul — religiu- 
nea şi simțămintul aparținerii laolaltă („Natura şi statul” 
18774). Concepţia naturalistă, anticontractualistă a statu- 
lui pe care o împărtășește Eminescu, işi va fi avind de ase- 
meni originea și în Hegel, în propoziția acestuia, după care 
stitul e o realitate ce depăşeşte voința individului, indepen- 
dentă de vreo „înțelegere contractuală”, produs al „spiritului 
obiectiv”, 

Acolo însă unde intilnim o şi mai precisă înriurire he- 
geliană, e în strălucita pledoarie ee Eminescu desvoltă pen- 
tru principiul conducerii monarhice a statului, Caracterele 
de unitate, stabilitate și dreptate ale monarhului sunt des a- 
mintite atit în Hegel cit şi în Eminescu ce ne vorbeşte — nu 
odată — de simţul de dreptate al tronului” („Să facem un 
congres” 1870) de „inima dreaptă a suveranului”, de aco 
rirea „voinţelor poporului cu ale monarhului”  („Echili- 
brui” 1870) care și în concepția helegiană trebuie să repre- 
zinte constituțional interesele statului, adică ale generalului 
fuzionat în particular. 

Că Eminescu e deaproape înriurit de Hegel în această 
deosebită preţuire a monarhului, ne-o arată şi caracteri- 
zarea suveranului ca find „virful statului”. In „Împărat şi 
proletar”, găsim astfel expresia „BI — virful mindru”, în 
articolul „Echilibrul (1870) de asemeni „birful întimplări- 
lor istorice”. In „Filosofia dreptului” lui Hegel aflăm exact 
aceiași metaforă în „puterea princiară este deci virful şi În- 
cepulul monarhiei constituționale” (op. cit, 3-a edi. 1854, 
pag. 348), iar altădată o socotește ca „un virf individual” 
(op. cit., pag. 362). 

In caracterizarea prerogativelor monarhului constitu- 

al considerat numai ca un factor al execuției formale, 

urirea hegeliană este iarăși evidentă la Eminescu. Pen- 
tru acesta într'adevăr „sancţiunea suveranului nu e condi- 
țiunea de existenţă a unei legi, ci numai formalitatea cu ca- 
re acea lege se inaugurează”. „Sancţiunea e un simbol pre- 
cum Domnitorul însuși e un simbol, e personificarea [ireas- 
că a națiunii, virful întimplărilor istorice, titlul ce se pune 


a a 


2 


18 VIAȚA ROMINEASCA 
Á- l pg 
carte, acel titlu nu poate fi în contrazicere cu cele cu- 
aadA in carte” („Echilibrul” 1870). Apoi mai departe, în 
acelaş articol, suveranul e numit „brațul legilor ce ni le fa- 
cem noi înşine”, In „Filosofia dreptului” lui Hegel intilnim 
păreri asemenea, expuse in forme analoage, Şi acolo se ac- 
centuiază cà monarhul nu trebuie să acţioneze după voința 
sa proprie, în mod arbitrar, ci urmează numai să pună nume- 
le lui pe deciziile luate în conformitate cu interesele statului. 
Monarhul e „virful deciziei formale”, spune Hegel (op. cit, 
365) fourte apropiat ca idee şi expresie cu „virful întimplă- 
rilor istorice” sau cu „formalitatea cu care se inaugurează o 
lege” din textul eminescian de mai sus. Hegel adaugă apoi 
că „monarhul e un om ce zice da” (idem, 365) ceeace cores- 
punde exact cu sensul formulei din Eminescu: „monarhul e 
titlul ce se pune pe o carte”, 


Urmărirea înriuririlor hegeliene în opera eminesciană 
fiind acum încheiată, e timpul să esplicităm concluziile noa- 
stre. 

A fost Eminescu un hegelian? — iată întrebarea pe care 
în mod filosofie ar trebui să ne-o punem. Din desvoltarea 
studiului nostru, faptul apare — socotim — cu destulă lim- 
pezime. Dacă totuşi unele din elementele textului hegelian 
al cărui ecou în opera eminesciană l-am urmărit nu sunt 
caracteristice originalității filosofului german precum ar fi 
de pildă imanența lui D-zeu în lume sau spiritualizarea u- 
niversului și u procesului istoric, proveniența lor e lămurită 
prin cadrul ideologie specifie hegelian în care sunt plasate 
ca şi prin formele stilistice în care cristalizează. 

E de asemeni locul să aceenluăm că inriuririle hegeliene 
asupra operei lui Eminescu se situiază cu prea puţine aba- 
teri. în epoca studenţiei poetului mai ales. Cum era şi firese, 
încă neformat, spiritul lui Eminescu își apropia lesne ele- 
mente filosofice din cele mai diverse, înșelindu-se adesea n- 
aupra temeiniciei lor ideologice. în scrisoarea din 1874 către 
Maiorescu, poetul mărturiseşte singur cum a căzut odată 
„JeriȚă timpurie a prea marei mele idei despre un profesor 


1874 chiar către un antihegelianism parțial mai intiiu, prin 
negarea identității dintre cugetare şi existență deviind spre 
spinozism În considerarea „silogismului”, deci a cugetării ca 
un „mod al existenții", către un antihegelianism global apoi, 
în articolul din 1888 („Fîntina Blanduziei”) în care acuza 


L EMINESCIAN 19 


pe Hegel de a fi introdus „dominația acelui filosofism, o 
goală şi stearpă [razeologie” — este, ne place să credem 
tot atit de firesc. Mai trebuie observat însă că anume idei 
hegeliene din tinerețea poetului, au rămas ca un motiv per- 
manent al scrisului eminescian. Sau bucurat de această si- 
tuație concepția „etern-prezentului” în istorie, a incognos- 
cibilităţii principiului lumii, a „vięleniei rațiunii” şi mai 
ales ideologia sa politică, în speţă filosofia statului. 


AL. DIMA 


născut în anul 1908, în oraşul Iaşi. Părinţii locu- 
iau acu şase stații de tramvai depărtare de topat su 
fundat. Cartierul se chema Siloif, aşa îl numesc locuitor 
i ajoritate evrei. j i 
e "Acai Ghetto se întinde şi se ramifică de „jos de tot, 
prin străzi diferite, cu o mune de artere şi culminează 

ăspîntia a trei străzi principale. E AA 

22 “Jos după deal — un bulgari mare şi neîngrădit, care 
ce prelungeşte dela un capăt pină la marginea cealaltă a o- 
raşului, taie strada centrală în două, Ă 

Pe măsură ce intrăm în inima bulevardului, casele apar 
mai împrăștiate ochiului care svîrle o privire din depărtare, 
şi resfirate în ambele părţi, ca nişte cutii, se scufundă cu 
birna înpinzită de un muşchiu verde, iar pe alocuri cu aco- 
periş cu tot, sub ridicăturile de pământ. > è 

Cu fruntea îndreptată spre răsărit, cât ar cuprinde pri- 
virea depărtările, se întind cele citeva străzi mai ordonate 
din jurul podului de lemn. z R 

Scara si zilele de sărbătoare, ca un fluviu împrăștiat 
prin mii de guri, se scurge din toate colțurile mulțimea că- 
tre răspintia de care am vorbit mai sus. i 

Acolo e centrul de gravitate unde vin oameni de toate 
vristele; dela mama care-și poartă sugaciul în. braţe, pină 
la bătrina care tremură după copii, căci presimie că vor 
sbura curînd ca fluturii şi se vor risipi ca flacările, fără să 
culeagă fărimele de scrum. 

Ca o verigă în lanţul de prăvălii cu galantare ultra 
moderne,rinjește cite o cafenea, iar la fereastra aburită tot- 
deauna, cițiva bătrini discută, în timp ce unul, printre 
pleoapele care-i acoperă pupilele, risipeşte privirea-i dea- 
supra etajelor; sint cinci, cîte odată trei şi altă dată mai 
mulţi, iar acela care priveşte deasupra lor pare că dormi- 
tează şi-l străfulgeră veșnicul Ahaşverus. _ 

Inăuntru, pe scaune în jurul meselor, se rinduiesc cei 
trecuți de vrista mijlocie şi la o porţie de ceni discută ches- 
tiunile sociale şi economice din toate timpurile. 

Afară, tineri cu primele semne de bärbäție pe obraz, 
deşi voioşi şi plini de viață, pe frunțile lor de timpuriu apa- 
să ca un bloc de neguri; rece şi greoi, nemărturisite şi în- 


n S 


AUTOBIOGRAFIE 21 


Îi 


gropate nostalgii, și tinere fete cu gropiţe în obraji cîte 
două, cite patru la braț, ocupă lărgimea trotuarului, iar du- 
pă ele, rînduri, rînduri, vin tinerii. 

Cintece, risete şi voie bună, tinereţea sglobie soarbe ca 
întunericul. „Această larmă uriaşă — mi-a spus bătrinul 
dascăl — e reflexul unei mari dureri”. 

De aceasta oricine se poate convinge că nu e de loe mi- 
lă, în aceşti ochi, ci o privire în care se resfringe ca întrun 

— exilul celor ă milenii. 

Siloif, e numele cartierului — în traducere ar suna 
„Curtea Templului”, Imprejurul acestui nume circulă o 
mulțime de legende, care crese în amploare cu fiecare ge- 
neraţie care își îngroapă năzuinţele în jurul celor citeva 
zeci de sinagogi îngrămădite pe locul unde cu citeva sute 
de ani în urmă se afla un templu măreț. 

La sărbătorile de toamnă, pe acelaș loc unde înainte ò 
dihnea harul Domnului, se adună toată suflarea din împre- 
jurimi și în cîntece de jale visează în trecut — de al cărui 
adevăr ei singuri par a se îndoi. 

Cu toate că fiecare vine aci îndemnat de tainice forţe 
interioare, aproape nimeni nu mai crede în revelații. 

In drum, chiar se ironizează unul pe altul și aici poate 
prin intermediul mistic al credinței se întimplă minunea 
contopirei sufletești între acești fii care se desbină şi se u- 
răsc mai mult decit cei mai înverşunaţi ai lor. 

Dacă se întimplă că părinții sint certaţi cu copiii, că in- 
tre neamuri mai apropiate există o desbinare, dator este 
după lege, ca cel mai mic dintre impricinați să se ducă în 
ajun de Roș-hașană (anul nou) şi să ceară ertare. 

semenea și celălalt e dator să ierte — dacă nu, e 
sortit să cadă sub semnul sfint şi să nu capete deslegarea 
păcatului. 

Femeile, dacă nu au o cameră separată de rugă — cam 
rar se întimplă asemenea caz — ocupă balconul din inte- 
riorul sinagogii și pling cu ochii în oglinda poşetei, pînă 
ce ruga se sfirșește. Dacă sar întimpla, mă gândii într'una 
din acele zile, ca cineva să aibă indrăsneala și să întrebe 
pe aceste femei: dece plingeţi? sînt sigur că nu vor şti să-i 
răspundă, mai ales femeile din generația post-belică. 

Există aici o lege bine stabilită, o tradiţie; fiecare eno- 
riaș cumpără un loc pentru toate zilele sărbătorilor, asta, 
pentru că fiecare vrea să aibă întiietate şi să șadă pe pri- 
mele bănci dinaintea altarului. Enoriaşul oferă un preţ, se 
toemește negustoreşte, apoi dacă alții oferă acelaş preț, în: 

măsura, şi aşa mai departe, pină cînd prețul unui 
loc poate să ajungă cite odată la o sumă fantastică. 

Rare sint acele cazuri cind un enoriaș are locul său de 


II RE 0 A N N NN 


22 VIAŢA ROMINEASCA 
E E E E a n a E 


veci, în faţa altarului, cumpărat de el — sau e fondatorul 
sinagogei şi atunci locul acela e intangibil. 

Am spus mai sus că împrejurul acestui templu scufun- 
dat cu toate că i se mai văd unele urme aproape în dispa- 
riție, — circulă o mulţime de legende. ei 

De la bunica am auzit şi eu una care diferă nu mult de 
celelalte, că pe captate se adunau aici comentatorii bibliei 
din toate orăşelele Moldovei. 

Vestea desore faima lui cresceu atit de repede incit strā- 
bătu pină la cei mai învățați talmudiști din Galiția și Li- 
tuania. 

Aici venea învățații și cei săraci cu duhul să asculte 
cum se contrariau comentatorii zile și săptămini pentru des- 
legarea unci fraze biblice. D 

Dacă se întîmpla ca vreo frază să nu poată fi desle- 
gată, se ţinea post și nimeni dintre comentatori nu dormea. 

Fiecare bătea cite un cuiu cu propria sa mină în păre- 
tele din spatele său şi împletea în jurul cuiului citeva fire 
de păr. Și dacă, trudit de somn san obosit, îşi pleca capul 
pe masă — atunci firele de păr împletite în jurul cuiului îl 
trezeau. 

Altă dată se ținea post sfint; un post sfint se prelungea 
40 de zile, convinşi că în cea din urmă zi se va înfățișa ce- 
lui mai bătrin, profetul Elie, şi-i va deslega enigma. i 

Pină cind, intro zi, oamenii se înrăiseră, se vede — şi 
cel de sus. (Bunica nu pomenea niciodată în afară de rugă- 
ciuni numele Domnului: zicea că omul e totdeauna plin de 
păcate și cînd îi rosteşte numele ar trebui să fie pur ca zo- 
rile), ca să-i pedepsească, scufundă templul în inima pä- 
mintului. 

Spre apus, la cîțiva paşi de acest loc, se află două 
morminte din piatră brută, pe frunţile cărora, spre partea 
de răsărit, e săpat cu litere ebraice, ziua cînd o familie cu 
ginerele şi mireasa sau scufundat cu baldachin cu tot în 
ora cununiei. 

Se mai întilnește și azi cite un talmudist, rămăşiţă din 
alte timpuri, ca o lumină palidă scormonind încă în frazele 
biblice cite o revelaţie, 


TI 


La citeva săptămini după naşterea mea se inbolnăvise 
mama și cum tata n'avea timp s'o îngrijească pentru că tre- 
buia să plece în fiecare zi la lucru, hotăriseră că ar fi mai 
bine să ne mutăm la Bivolari, un orășel situat pe malul 
Prutului, la câteva zeci de Km. depărtare de orașul laşi ; a- 
colo locuiau părinţii mamei. 


Î A 


AUTOBIOGRAFIE 23 
Ami o ZE TE RE E O Pe LPT T E N 


Astfel hotărit, parte din lucrurile casei fură vindute — 
iar pe camionul t, vecinii au aşternul un pat din 
citeva perne, pe care fu culcată mama, ca să mo vateme 
sguduirile camionului. 

Tata, sora care avea pe atunci șase ani şi fratele care a- 
vea nouă ani, se aşezară pe margini și astfel porniră la drum, 

Bivolarii e un mic tirguşor, centru mai multor sate 
din împrejurimi. Are patru străzi, dintre care una e cea 
principală, pentru-că acolo se află Primăria, maidanul şi 
see 


Adesea se face şi tirg mare pe maidanul din mijlocul 


Cind priveşti comuna din partea de răsărit, pare că este 
un uriaș legendar culcat cu braţele întinse înainte şi cu ju- 
mătatea trupului înfiptă în pământ, 

In partea cealaltă e un freamăt care adoarme și soarbe 
în imensitatea necuprinsă a pădurii care se contopeşte, colo 
103, departe, pină în albastrul cerului, eu viriurile po- 
milor, 

Sus, la margine, cum intri de pe şoseaua naţională, 
care se încolăcește ca un șarpe imprejurul văilor, pină pe 
virful dealului cel mare, unde rămine cu fruntea îngropa- 
a = nori, se află spitalul — totdeauna cu pereții vopsiți 
n alb. 

Restul, o mulţime de ulicioare întortochiate. Una sin- 
gură vis-ù-vis de maidan se întinde ca o gură de fluviu spre 
cimp. Aici a fost pe vremuri o şcoală dar în timpul războiu- 
lui a ars — se zice că rușii în retragere i-au dat foc. Singur, 
gardul a mai rămas în parte rupt ca o poartă de intrare a 
tuturor vinturilor. La reintoareere, după ce străbaţi mai- 
danul dealungul şcoalei — un labirint de case populează 
cimpul pînă la prundișul depe mal. 

In acelaș loc, pe o ridicătură mare de pămînt se afla 
înainte pichetul de grăniceri. Aici venea, cînd eram mie, 
bunica, să spele rufele, iar mai tirziu, cind m'am făcut mai 
mare, veneam cu prietenii și treceam înnot Prutul, pină la 
malul celălalt și ne înfundam în pădurea care începea de 
la țărm şi se întindea pînă departe... 

Nu numai noi treceam Prutul înnot; îl mai treceau gi 
oameni mari, cari aveau interese dincolo, mai ales acei 
care se ocupau cu negoțul tutunului, 

Cit ţine liziera comunei, Prutul are pe alocuri o lărgime 
cel mult dacă ajunge pină la zece brațe de înnot — aşa 
măsuram noi apele şi lungimea străbătulă — un braţ varia 
de la un metru jumătate pînă la trei metri şi aceasta de- 
pindea a foarte mare măsură de mărimea şi de rezistența 

rului. 


—_ —— CR E 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 
RI DEE 5 2 E E 2 EC PORC A E CD 


Toamna însă cind plouă mult şi primăvara, când se to- 
E ae Prutul se întinde pină sub coastă, dar numai 
în partea noastră, căci în partea basarabeană pămîntul e 
mai ridicat şi pe alocuri îngrădit de niște blocuri de piatră. 

Vara, în partea noastră cil cuprinde ochiul numai pie- 
triş inundă vederea, pare că pe acest loc au crescut mărgă- 
ritare. i A LIA t 

In partea de jos, unde apa e mai puțin adincă, se scaldă 
femeile, iar lingă pichet la vreo două sute de paşi depărtare 
se scaldă bărbaţii. = 

Noi, ca să vedem mai deaproape cum se scâldau fe- 
meile plecam îndată după masă, pentru că oamenii mari ve- 
neau pe înserale. Făceam hainele pachet și legate deasupra 
capului cu cureaua dela pantaloni treceam pe, celalt țărm. 

Cind soseau în grupuri câte cinci, sau mai multe im- 
preună cu bărbaţii lor. noi aşteptam încordați momentul 
despărţirei, pitiţi sub ridicăturile de pămînt, sau ducă eram 
prea mulţi, şi ca să nu fim zăriţi, unii ne agățam printre ra- 
muri sau ne ascundeam prin frunziş. 

Cind ajungeau la țărm, începeau să se desbrace pe rind, 
alene; noi admiram tăcuţi contururile corpurilor care se pro- 
filau în valuri şi pe ultimele fire de soare. j 

De atita frumusețe răscolitoare, rîìmîneam muţi, in- 
gālbencam, și o tăcere sfintă coborită între noi, făcea pe cei 
mari să tremure. 

Cite una, după ce se desbrăca, ridica braţele şi întinsă 
ca un arc acoperea toală zarea; atunci goliciunea viguroa- 
să a corpului linăr răsărea ca un nimb de lumină şi frumos 
ca păcatul, Apoi încolăcea braţele deasupra pieptului cu 
palmele lipite de umeri iar cu virful piciorului netezea spu- 
ma valurilor și ca o şerpoaică se asvirlea în apă. Ele inno- 
tau altfel, nu înnotau voiniceşte, cu brațele întinse înainte, 
ca bărbaţii, plescăeau ca rațele şi înnotau d'andăratelea is- 
bind cu picioarele deasupra valurilor. Altele se prindeau 
de mini așa cum se obișnueşte la horă şi înnotau în formă 
de cere spre mijlocul apei, pînă cind apa ajungea sub sfir- 
curile sinilor, După aceea auzeai deodată un strigăt: „Inchi- 
deți gura”, şi se aflundau de mai multe ori, pină oboseau, 

Astfel făceam în fiecare zi, pină ce ne-am mărit şi apoi 
am lăsat-o altora moștenire, căci moștenire am primit-o şi 
noi dela frații noștri mai mari, 

Mama, deși a fost culcată pe perne, au sdruncinat-o ho- 
purile şi din această cauză — boala i s'a agravat. Doctorul 
chemat a doua zi o asigurare — povestea bunica — că nu 
era decit o lovitură la osul piciorului şi pentru aceasta e 
destul dacă sar odihni o săptămină sau cel mult două. Du- 
pă aceia prescrise un medicament pentru frecționat piciorul. 


a i 


AUTOBIOGRAFIE 25 
În a] 


După citeva luni, pe colțurile buzelor î se  încreţise 
două brazde negre și adinci. Cind începea să tuşească, o 
roşeaţă vic îi acoperea fruntea și corpul se frăminta in 
convulsiuni dureroase, 

Tot timpul pină ce a închis ochii, se väita, nu atit de 
durerea-i, cit de noi că vom râmine singuri şi nu va avea 
nimeni grijă să ne crească, şi astfel la nouă luni după naş- 
terea mea, mama sa stins. 

După trei săptămini a plecat şi tata şi deatunci n'a 
mai fost văzut. Se înțelege de la sine dar, că nu mi-am cu- 
noscut părinții, şi cu toate acestea, nu-mi aduc aminte să 
mă fi mistuit măcar o clipă după ei, sau să-mi fi dat oste- 
neala so întreb pe bunica de tata sau de sfirsitul mamei, 
dacă nu-mi povestea ea singură, Poate dacă nu mă compă- 
timeau babele nu m'aş fi întrebat niciodată ce rost au avut, 
dacă există sau nu, ori cu ce s'a făcut vinovat acest tată des- 
pre care habar nu aveam, precum nu avea nici el de mine. 
Abia mai tirziu, cînd m'au izbit primele greutăţi, incepu- 
seră să mocnească în piept durerile și să singere prin vine. 
Atunci aşi fi dorit să am și cu un tată. care să mă bată şi 
să mā tăvălese melc şi însingerat la picioarele lui, — nu- 
mai stăinii nu — numai ei să nu se atingă de mine, seriş- 
neam din dinţi . — singur, — sub umbra neguroasă a pum- 
nilor străini. 


im 


Cind fiecare clipă ridică eșafodul unei alte clipe şi fic- 
care zimbet, un hohot umar și pustiu, bunica mă înscrise la 
bătrinul dascăl, 

Parcă” văd, deși răsare dintr'o mulţime de neguri, şe- 
zind în capul mesei, cu arătátorul ridicat în aer şi cu ochii 
adinciți în Biblie evocind profeții, Tinguirile lui se situau 
ca o punte între lacrimă și durere. Dar nu înțelegeai dacă 
se tingue, nici cînd ajungea la punctul împrăștierii. Fră- 
mîntările puteau fi observate numai atunci cind trecea dela 
o maximă la alta, Cind exclama: „Sufletului i-e dat în 
vremuri triste reazăm sfint”, şi în cealaltă cînd striga cu 
miinile ridicate spre tavan: „Și drumul drept, e o povară!” 

Noi, de ambele părţi, pe bănci lungi, citeodată mai 
lungi decit masa, ședeam înghemuiţi unul într'altul şi as- 
cultam. Căci el, — după cum spunea bunica — comenta cu 
rațiunea omului care trece dincolo de limita îngăduită. 

Casa În care învățam era anticamera unei școli în de- 
venire, mică şi cu pereţi jilavi. Jarna cind se făcea focul 
în sobă, de pe pereți curgeau necontenit şiruri din aburi, 
dar asta mavea nici o influență asupra bătrinului dascăl ca- 


—————————————————————————— 


25 VIAȚA ROMINEASCA 
PI E 


a între aceste ziduri de cînd Pam apucat'eu. 
N Pere, muta masa şi băncile în curte. Am zis 
„curte”, pentru-că aşa îi ziceau enoriașii, dar ea nici îngră- 
dită nu era. Un singur gard avea pe stinga şoselei, pe cînd 
celelalte părţi erau mărginite cu cile un stilp de hotar. 

In acelaş an, într'o noapte de toamnă, tirziu după mie- 
zul nopții, orăşelul fu trezit de alarma unui cornist care 
străbătea ulicioarele comunei, i . 

Toată suflarea se adunase pe maidan în jurul dascălu- 
lui care, urcat pe o ridicătură de pămint, porunci să i se a- 
ducă cartea Psalmilor. 

Un tînăr se desprinse repede din cere şi nu trecu mult 
că se reîntoarse cu ea în mină, gifiind. 

Cartea trecu din mină în mină, deasupra cercului, 
căci de pătruns nu mai putea nimeni pătrunde. Bătrinul o 
apucă cu stinga, iar cu dreapta răsfoia primele pagini. 

imprejurul nostru, luna descrisese un cere mare de 
lumină galbenă. Feţele, pălite și descompuse de groază, se 
priveau si din cînd în cind un plins sfăşietor turbura tūā- 
cerea. 

EI, cu mina ridicată ca un sfinx îndemna cu glas liniș 
tit mulţimea — ca să înalțe o rugă care să lopească norii în- 
ghețaţi, să rupă zăgazurile şi ca un şivoi de flăcări să spar- 
ză cele șapte ceruri de unde ne-a venit sprijin și mântuire 
in toate timpurile, 

După ce termină şi cea din urmă frază, ridică şi stinga 
în aer și amindouă miinile țineau cartea deasupra capului 
in forma unci coroane ocrotitoare, Se silea să-şi imbărbateze 
cuvintele, să le dea accentul cuvenit timpurilor mari. 

Poate în adincul lui se credea un apostol în acest fund 
de lume, al acestui neam sfidat și împrăștiat pe toate căile 
şi răspintiile lumii, 

Nu ştiu cum mi-a venit să rotesc o privire în juru-mi, şi 
să văd dacă bunica nu e lingă mine. Nu mă feream chiar aşa 
de tare de bunica cit mă feream de pumnii ei, — respir uşu- 
rat — şi rostesc încet, fără să fiu auzit de care-va: Bunica 
nu ë aici! deşi simțeam cum interiorul încins creştea, pină 
dincolo de mine. 

Cind a încetat bătrinul dascăl, se făcu o linişte de moar- 
te. Se auzeau numai răsuflări greoae, ca răsuflatul greu şi 
înocordat al unui animal după o zi de muncă. 

Deasupra mea, sus de tot, mult timp mai vijiiau frazele 
dascălului, ca un ecou sălbatec prin urechi, deasupra frunții, 
şi se resfirau prin toate mădularele. 

Ridicai brațele deasupra capului și privii în juru-mi. Nu 
mai era nimeni. Nimeni! Am rămas singur! și pornii grăbit 
spre casă, 


În e o 


AUTOBIOGRAFIE 27 
E RE e m E een DIE T E II DE IE 


După citeva zile, cu toată strategia primarului, a canto- 
nat un regiment rusesc. Degeaba bătuse o tăbliță pe stilpul 
de telegrai dela margine pe care sta scris, „Bintue holeră”, 
cazaci sau oprit aici și incartiruiţi în toate casele cite patru, 
ie şase, după cum era casa de mare, — au stal aproape o 
iarnă. 

In casele noastre ocupaseră o cameră din două. Într'o 
seară dormeau zece, altădată mai mulți, unii peste alţii, ca 
niște buturugi și sforăiau greu, poate pentru că nu se trezeau 
niciodată din beţie. De aceasta era convinsă bunica, dacă 
beau ca neoamenii! 

După încartiruire, ne-am mutat în salon și dormeam in 
patul cei marc. Bunica, înainte de a se culca, încuia camera 
şi, ca să fie mai sigură, trăgea și zăvorul. Deşi nu înţelegea 
graiul lor, răminea atentă, uncori pină tirziu după miezul 
nopţii, cînd obosită de veghe o fura somnul. 

La cea mai mică mișcare în camera vecină, Sărea spe- 
riată din pat şi cu braţele ridicate spre tavan, ne trezea 
din somn cu cuvintele veşnice uceleaş: „Ce el ce sa in- 
timplat copii?” şi abia după ce se convingea, cu mina pe 
clanța ușii și inspectind pe rind ochiurile ferestrelor, una 
care dădea în curte, iar cealaltă în camera cazacilor şi dacă 
se aflau, garderoba, subpaturile, absolut toate lucrurile casei 
în acelaș loc şi goale ca în ajun, se culca din nou și înghemu- 
iţi unul într'altul, ca un singur corp cu bătăile inimei nere- 
gulate, răminea așa de veghe, căci nu mai putea să adoarmă 
pină în zori zilei cind plecau cazacii, 

r asemenea nopți se consumai numai atunci cînd fratele 
nu dormea acasă. 

Frate-meu dormea trei nopţi pe săptămină acasă, iar 
restul şi le risipea pe drumuri cu stăpinul lui, care făcea ne- 
goț cu sătenii. 

Cind dormea împreună cu noi, radiam de bucurie. Bu- 
nica, deși nu mărturisea, i se putea citi pe obraji și în ochii 
care rămineau fixaţi dincolo de fereastă și de întuneric, dacă 
se întîmpla să întirzie un ceas sau mai puţin după ora cind 
ştiam că trebue să sosească. Atunci, o paloare îi acoperea 
obrajii; întorcea privirea către noi și ne priveam fiecare des- 
nădăjduit. Nu mai vine L.. 

Un freamăt încins, dulce şi tăcut simțeam furnicind în 
jurul pereților pină sub paturile umbrite de cearceafurile al- 
he, cind uşa se deschidea și apărea pe prag. Nişte poveri, 
grele ca plumbul, cădeau de pe inimile noastre, iar senină- 
tatea radia din nou în toate colțurile salonului. De ce nu-ţi 
dă drumul stăpinu-tău, — îl întreba bunica de cite ori venea, 
— să dormi în fiecare seară acasă? Ştia bine că aceasta nu se 
poate, totuși, ea insista, El, în loc de răspuns ridica umărul 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 
ma o n M S T PE IE NI DEE i E SEE e, r E 


drept câtre bărbie, parcă ar fi vrut să spună: „Eu știu!” 

Cind apărea pe prag, părea de două ori mai înalt decit 
mine, vînjos şi cu niște muşchi de oțel, cari se încordau agre- 
sivi, sub pielea bronzată. 

Da! Întrinsul aveam încredere, în numele lui mă bă- 
team cu copii şi sub aripa lui eram puternic, ades, în serile 
triste cind lipsea fratele, și venea la noi bătrinul dascăl. Era 
şi ciobul acesta de om bine venit, slab şi pipernicit, aşa spu- 
nea bunica și nu numai ea, ci toți locuitorii orășelului erau 
de aceaşi părere, că deşi e sucit, e deștept ca ziua. Ba alții 
susțineau că de cînd s'a pus temelie la primul bordei de pe 
aici, un om ca acesta n'a avut încă orăşelul. 

Ca să stea cît mai mult la noi, bunica, îl ruga să ne po- 
vestească vre-o legendă, că el ştia multe. 

Dealtfel pe bunica nu o refuza niciodată; era și el obiş- 
nuit ca s'o asculte orbeste, se așeza tacticos pe scaun, cu o 
parte a caftanului ridicat (am uitat să spun că nu avea 
importanță dacă era vechi, găurit și mincat de molii ; totul 
era să nu se şifoneze), şi începea. 

Acest vorbă lungă, cum îl poreclise bunica. nu obosea 
niciodată povestind. Odată Început, putea să vorbească zile 
întregi, chiar dacă nu-l mai asculta nimeni. 

Dacă de exemplu, bunica o certa pe Miriam, povestirea 
îşi urma cursul, căci poveștile lui n'aveau început precum 
mavea nici sfîrşit. 

Incepea cînd era rugat şi sfirşea cind îl năvălea tusea. 

Dar de cind au poposit cazacii în camera vecină, cînd 
il năvălea tusea trebuia să plece ca să nu ne pricinuiască 
vreun rău. În asemenea momente povestea lua sfirsit Stia 
şi el, precum ştia tot orășelul, că era destul să trezească 
pe unul dintre cei cari dormeau în camera vecină şi gata 
era scandalul, că cel deşteptat din somn trezea şi pe cei- 
lalţi. Speriaţi, băgau degetele în gură şi fluerau aşa de tare 
de spărgeau pereţii. Nu trecea mult şi răsăreau cazacii ca 
ciupercile şi ca să evite — bătrinul dascăl — deschidea ince- 
Uuşou uşa şi pleca surizina. 

Erau tricoşi cazacii, cum eram şi noi şi dascălul. 

După citeva săptămini nu se mai plingea nimeni de nea- 
junsuri; ba străbătuse un curent de simpatizare, Singur eu, 
am surprins pe citeva femei discutind despre un cazac voi- 
nic şi frumos. 

Mai venea în casa noastră, în afară de bătrinul dascăl, 
o fată săracă numită Eva. 

Părinţii ei au fost cei mai săraci oameni din orășel. 
Mama îi murise în ultimul timp, dela moartea ci obisnuise 
să ne viziteze zilnic, uneori dimineaţa, alte-ori seara. De la 
un timp însă nu mai dăduse pe la noi. 


aaae 


AUTOBIOGRAFIE 29 


Îi) 


Bunica, îngrijată, mă trimitea mereu să o caut, mai a- 
les că în ultimul timp circulau o mulțime de zvonuri şi toa- 
te pe socoteala Evei. Toată patima deslănțuită şi răul care 
se consuma în umbra zidurilor se concentrase asupra ci; 
intro dimineaţă, nu ştiu din ce cauză, m'a sculat din somn 
si m'a trimis s'o caut. 

Atură, la ciți-va pași depărtare, în faţa casei lui Favel, 
se îmbrinceau o mulţime de copii. Privirea-mi alerga nedu- 
merită în toate părţile; căutam un prieten, de la care să aflu 
de ce s'au adunat cu toţii acolo, dar niciunul nu întorcea 
capul, Să fi venit Favel? şi rămăsei pe ginduri, 

— Uite-l cum a rămas acolo, nu te-ai mai dus să o cauţi! 
mă trezi vocea bunicăi. Am mai privit odată cercul de copii, 
care creştea dintr'o clipă întralta, apoi am întors spatele, 
hotărit să o găsese mai intii pe Eva, după aceia să aflu dacă 
a venit Favel. 

Găsii ușa încuiată. Ciocânii de cite-va ori, pină cînd o 
voce dinnăuntru îmi răspunse. N'am înțeles ce anume a zis, 
dar am recunoscut glasul; era al Evei. Zăvorul dinăuntru se 
trase intro parte și ea apăru pe prag. 

Cînd am zărit-o cu părul ciufulit, iar o rochie veche şi 
ruptă ucoperindu-i umerii, mi se năzări deodată tabloul sfi- 
şietor de acum un an, cind la ferestrele casei lor cra adunat 
aproape lot orășelul. 

Parcă o vedeam pe mama- cind am ajuns lingă ferea- 
strā, după ce ca un disperat, îmi făcusem loc cu coatele prin 
mulţime; hainele-i erau sfişiate, părul desordonat se resfira 
pe spate, pe umeri şi pe sinii goi; ochii-i erau turburi, cum 
e cerul în furtună, iar gura-i ronțăia virfurile degetelor. A- 
poi, nu ştiu cum — poate avusese un moment de luciditate 
— ridică fruntea şi speriată se ascunse după garderobă. N'a 
trecut o săptămînă și o veste străbătu ca o uşurare prin co- 
mună: „A murit nebuna”, 

Se zice pe aci, că mistuită de dor după un fiu plecat in 
lume, căci după ce așteptase ani de zile şi neprimind nici o 
rare cu toate că postea şi ținea cu severitate toate sărbă- 
torile. 

In acest timp, o negură s'ar fi coborit deasupra frunţii 
şi i-a întunecat minţile. 

De atunci Eva a rămas singură, nimeni nu se mai îngri- 
jea de ea, umbla zile întregi fără țintă, în ultimul timp se nă- 
ruise şi casa, în așa hal, că era imposibil de intrat înăuntru, 
iar dacă cineva ar fi avut îndrăsneala să-i calce pragul îl iz- 
bea un miros acru de mucegai, și a doua oară sigur nu mai 


Inainte de moartea bătrnei, Eva era o fată curățică, deşi 


———————————————————————————— 


s VIAŢA ROMINEASCĂ 


PN 


ă te acestea, ci- 
i ipărise faţă o tristeţe adincă. Și cu toa 
te iar adit cā lucrurile vor ajunge aici. 

Toți oamenii o compătimeau cînd o vedeau trecînd pe 
sosea. Atunci, ca și mai tirziu, am observat că oamenii Sa 
buni numai atunci cînd nu trebue să-i coste decit un oitat. 

Unde te gindești, Ionathan?" mă trezii deodată Eva. 
Cu capul plecat, am îngăimat citeva cuvinte fără şir, după 
aceia, Eva puse degetul pe buze și imi spuse: 

— Nu spui la nimeni, 

— Ce să nu spun? g R f 

— Te faci, okil, păi ai uitat, ştii aseară, Uite-te la mi- 
ne! nu mă asculți? 

— Ba da. 

— ?? ) 

— Aaa a! izbucnesc, îmi aduc aminte; soldatul de a- 
seară, nu? : Yk 

E ină în ceafă, apoi strigă infuriată. : 

ar Th, mai încet, să nu ne audă cineva. Apoi 
dia TSAR 

— rumos soldatu A 

Privirea îi alunecă în jurul nostru; ochii scînteiau ca re- 
flexe de cristal. j 5. 

Aştepta cu pumnii strinşi pe pieptul care fremăta sub 
zdrenţele subțiri. E i 

Tacerea ua incordase agresivă şi monosilabele agonizau 
pe virful limbei. Nu știu ce mi-a venit, că deodată, pre tai = 
strig cit mă ținea gura: ră sol-da-tul E-va-şi-sol-da-tul. 

O paloare se întinse pe faţă-i, = 

— Taci! strigă ea, şi cu braţele întinse se repezi spre 
mine. 

— Nu, Eva, iartă-mă, nu mai strig! 

— Niciodată? răcni ea, E 

— Dacă te răstești, voi striga mereu! 

— Atunci, te rog... i 

- Dar vii? ca să nu mă mai scoale bunica din somn, cu 
noaptea în cap, ca să te chem. A 

Plecă afirmativ capul; mă depârtai cu paşi greoi, ca un 
om care are de îndeplinit o misiune gravă. 

Mă oprii la ciţi-va paşi de casa vopsită în verde, unde 
m'am ascuns după un perete, ca să nu fiu zărit de nimeni, 
mai ales de mama lui, Pentrucă auzisem din gura-i că eu 
purtam răspunderea faptei. i 

E vorba de unul, din acei prieteni sufleteşti, de care te 
simţi legat printro forță interioară, chiar dacă împrejurările 
te despart de el, nu poţi să-l uiţi niciodată. ) 

Il chema Favel. S'a întors de la lași după şase luni; a ză- 


a CS e i o e A N CN 


AUTOBIOGRAFIE 3i 
Îi eneee r e e A i) 


cut acolo intrun spital, ca să-i vindece ochiul, să-i redea lu- 
Observ bine în cercul care se îmbrincen, că de faţă erau 
copii care acum șase luni făcuseră o horă în jurul lui, cînd 
ochiul i se scursese... 

Să întru în cercul lor? dar cum să intru? cînd eram si- 
gur că mă va privi rece, cu străfulgerări care singeră, care 
anihilează entuziasmul depus ca nişte straturi de muşchiu 
verde pe stinci. Simjeam răbufniri vulcanice, pe lingă triste- 
fea care mă copleșea, precum simt şi astăzi rostogoliri în a- 
dincuri de mult îngropate. 

Ne aflam pe maidan, jucam oină. Trecuse mult dela in- 
ceputul jocului, cind un strigăt il curmă deodată: căzuse Fa- 
vel. lar din orbita-i curgea singe. 

Cu toţi ne-am îngrămădit în juru-i şi îl priveam îngro- 
ziţi, cum se zbătea pe pămint; poate de frică, poale de groa- 
za păcatului care cădea pe spatele fiecăruia dintre noi, sau 
ra A aline durerile, cîţiva inși încinseră îimprejuru-i o 

oră. 

Intii se mişcau agale. sfioşi și după multe rotații entuzi- 
asmul crescu pină ce se învirteau ca Telele şi se făcuseră una 
cu pămîntul, 

Dintr'un grup s'a desprins Alexandru; — îl strigai încet 
şi. ca să nu fiu auzit decit de el, şoptii: l-au vindecat? 

— Da’ de unde, e bandajat! şi descrise un cere, cu mîna, 
deasupra capului. 

— Ai fost înăuntru? 

i — Nu se poate intra, nimeni nu are voie să vorbească cu 
e 

Simţii cum bătăile inimii mi se fixară ca întrun eni şi 
deacolo trecură printr’o mulțime de filiere pînă în virful de- 
getelor, şi strigai: Nimeni! 

Nu-mi aduc aminte să mă fi trezit cu mina pe zvor sau 
cînd ședeam lingă el în colțul patului, dar ştiu că atunci cînd 
i-am atins fruntea, tresări. 

Nu mă privea, era cu capul răsturnat pe spate. 


— Favel. îl întreb, — te doare? Nu îmi răspunse; apoi 
urmni: 


Ce ti-au făcut la spital? — Nu mi-a răspuns nici a 
doua oară. S'a închis, observ cu glas tare, într'o tăcere care 
mă durea. ' 


— Bine, Favel, eu am stat la o depărtare bunicică de ti- 


ne, lingă bara de lemn, și în afară de asta mă aflam în spa- 
tele tău. 


— Ce să-mi facă, m'au chinuit!.... 
— Şi... 
Părinţii lui se roteau imprejurul nostru cu o atenţie gra- 


———————————————————————————— 


= VIAȚA R "MINEASCA 
E E 


vă. Inteoreeam mereu fuiorul de ginuri, care dădeau năvală 
și se cereau rostite. 

Favel începu să plingă. 

_ Te vei imbolnăvi mai rău, se rugă mama lui, de ce 
plingi? 3 

Işi cuprinse palmele ce tremurau nervoase şi se întinse 
dealungul patului. 

Imi făcură semn să-l îmbunez. 

Favel, ştii că avem un joc nou? am făcut o cazarmă 
lingă Moară, unde ne adunăm și ne jucăm de-a soldaţi. Cînd 
isprăvii cele din urmă cuvinte, el întoarse capul de pe pernă 
si mă privea mirat. Faţa-i se întunecase. 

— Plec, Favel! 

— Mă duc şi cu, nu-i aşa mamà? 

Nu se poate, fiule, lasă, mai vine Ionathan pe la noi, 
apoi, îndreptindu-şi faţa către mine, rosti cu oarecare dul- 
ceată în glas: 

— Nu-i aşa, lonuthane, că vei mai veni? 

— Da! îi răspund cu mîna pe clanța uşei. 

Acasă o găsii pe Eva şezind ca întotdeauna pe scaunul 
din colțul cumerei; fața-i era sbircilă, savea cearcăne a- 
dinci în jurul ochilor. Raza lor stinsă se fixă asupră-mi. Du- 
pă mine sosi și Madam Aglaie. 

Era vecina noastră. Bunica și Madam Aglaie îşi impăr- 
tășau necazurile ca două prietene din tinereţe, care au văzut 
și simțit multe împreună, 

— Ce faci, Eva? întrebă Madam Aglaie, după ce se așeză 
pe pat. 

Ce să fac! şi un zimbet i se contractă pe colţul buzelor, 

— In ultimul timp, continua ea, circulă o mulţime de 
zvonuri despre D-ta. 

— Nu, nu-i adevărat! întrerupse Eva, şi plecă faţa spre 
pămint. 

Incepu să tremure. 

— li vine criza, lămuri bunica, apoi către ca: 

— Cine te-a adus tocmai acum? ducă-se pe pustiu, ptiu. 
pliu, ptiu, ducă-se pe pustiu ptiu, ptiu, ptiu, ducă-se pe pu- 
stiu, ptiu, ptiu, pliu! si scuipă la fiecare repetare, de trei ori 
în pămînt, 

Madam Aglaie îşi făcu trei cruci mari, iar sora mea fu- 
gi în curte. Mă apropii şi privesc nedumerit cînd spre Eva. 
cînd spre bunica, Nările-i se dilataseră, ochii i se umflau în 
orbite, faţa îi înverzise, în timp ce minele şi picioarele se 
sbăteau, apoi corpul se prăbuşi la pămint. 

— Nu te apropia de ea, lonathane! striga mereu bunica. 
deşi mă aflam lingă ea. 


„Abia după o jumătate de oră sa trezit, dar a plecat in- 


da 
Ar trebui să nu-i mai spunem nimic, continuă bunica du- 
pă ce plecă Eva, E singură, și cit o fi suferind! He, oftă ea, 
aşa pe vremurile! 

„za vremea noastră, era altfel, urmă Madam Aglaie, 
azi cind priveşti faţa unui tinăr, îți vine rău, — său Ser fa- 
a-i gălbejită şi dacă bate un drum de citiva kilometri, abia 
își mai trage sufletul. Ce flăcăi erau pe atunci, ce fetet.. 

— Da, da, aprobă bunica, și repetă incet: Ce flăcăi, ce 
age ii e pe atunci, in sticle noastre ne luam la întrecere 
, părul nostru F 

Jül trandafiri. n era mătăsos ca frunzişul. 
mai cintă, cine se mai între valu- 
rilor!... Pe vremea noastră era altfel.. facea pre 
— Aşa-i! așa-e, complectă Madam Aglaie. 


APOSTOL HOR IN 


ŞCOALA NAȚIONALA PUBLICA” 


Er D. U Pat AAEM A U 


In 1844 şcoala centrală, înțelegind prin aceasta coats 
naţională publică, la care se adăogase şi cursurile normale 
şi cele comerciale, număra 278 şcolari *). Sălile fiind prea 
mici pentru cătäļimea şcolarilor cè intra la învățătură, se 
inu. în acelaş an, măsuri pentru refacerea clădirei ?. Nu- 
mărul mereu crescînd al şcolarilor, mulţimea cursurilor şi 
sarcinile impuse prin funcţia de inspector al şcoalelor, sili 
pe lon Penescu să ceară mărirea salariului cu 300 lei, peste 
suma de 250 lei, ce avea. Pentru a forța autoritatea şcolară, 
Penescu, odată cu această cerere prezintă şi demisia *. De- 
misiunea i se primeşte pe ziua de 1 Noembrie 1844 *, 

Nu lipsa Eforiei de a-i spori leafa, era singurul motiv 
al demisiei lui Penescu. Deși anumite sarcini materiale in- 
doise sufletul lui Penescu, nu prețuirea lefei sublinia ho- 
tărirea definitivă. Pretenţia aceasta era numai picătura de 
nădui ce ineca şi sleia de puteri. Brăila era astfel pâră- 
sită de cel dintii și cel mai vajnic fondator cultural al ei. 
Intețita luptă dusă în pustietatea și sălbătăciunea ce dom- 
nea în sufletul puținteilor locuitori ai Brăilei, dela prima 
aşezare en dascăl, continua ei zăvorire la orice pus de a- 
firmare u sufletului rominesc şi a năzuinței lui spre pro- 
gres, sbuciumul entuzinzmului cu repetate tăieri, oficiala ne- 
ințelegere a celor bune, au dus la istovirea morală şi su- 
grumarea avintului lui Penescu. 

Incă din Octombrie 1844, rapoartele oficiale sunt sem- 
nate, pentru profesor, de Vasile A. Milinovici*, Acesta era 
profesor la cursurile adăogate. In locul Imi Penescu este o- 
rinduit „ca încercare” N. Nenovici, cu 250 lei pe lună, înce- 
pind dela 1 Decemvrie 1544 sin 1845 şeoala centrală publică 
avea 97 elevi la cursul de limba romînă, 18 ta cursul de eli- 
neste, 62 la cursul de grecește și 14 la cursul de italieneşte și 


slavonește *. r 


*) Din „Istoria Scoalelor din oraşul! și judeţul Brăila: 1833—15", 
1 Dos. cit. 1771/844, pg, 79 verso. 
2 N. larga, Cei dintiiu ani. p£. 91. 
2 Dos. cit. 1771/844, pa. 101. 
+ Ibidem, pg. 134, 
3 Dos, cit. 1771/844 pa. 120. 

Ibidem, pg. 134. 
7 Arhivele Siatului, Dos. 1706/845, roşu, Țara Rominească, Mi- 
nistrul Cultelor și Instrucțiunii, p. 76 verso. 
PN Dap E 


e 


p 


ŞCOALA NAȚIONALA PUBLICA 35 


Efori ` ă 
adaos de 100 Ii pe să se plătească de corpul me i 
pacate aa ci pe lună la leafa profesorului şi ie sep 
nasi, ANA arais e fesor la cl, T gi II, cu leafa de 200 lei lu. 
- s. y Li oria pă 
cini ui „Penescu și drept serial pe: arg scă greutatea sar- 
n se dā profesorului scoalei i 
SEa pentru chiria casei, deoarces chiniile i e e sees 
3 oa grani numărului streinilor *.. etate i 
ci, H pentru |. romînă este i 
kiai SERE 
pta la 14 Maa 1847 şi Pis >o psan gel ri de 
eră aug ocamdată este adăposti! în cancelaria ani 
Cheltuelile școalei se plă 
; 1 se plăteau de Maghi i 
pr te pa, mercantilă. Se Di cel, oragalui 
cheltui dura de Maghistrat suma de lei 7500 ere 
erp e pere cii, Comitetul de inspecţie cere să penele 
male sia dei leputațiunei mercantile ceeace +a (eta 
streine $i alte i Aden Le niru cheltuelile claselor de limbi 
n Iunie 4 este i 
lam Mae ste numit profesor al “i ice 
raid: dinfase eang raportează că nu are kzi ra mare 
OA a enk pentru chiria casei lui N. Nenovici del 
DEEE: e imbi. Nu se ştie dacă el a închiriat daia. de 
n pane acest timp a fost înlocuit în urma unei a cete. 
ami, sere avusese pină la numirea lui Massim pi ra 
o pp pede nu Áe prezentat să dea în primire penis i 
eu area, actele de corespondenţă și nu poate face hi 
In luna Iunie fii i ie Í 
.. a Iunie fiind epidemie în ora 
şit Van s nu aminat pentru ineen prani oa e 
me ata ý rep manae la Brăila se reduce la simpla lui 
i ctovrie 16, el nu mai e ăi 
tamentul Logofeției tr i APE de ăia. Debtie 
p ebilor bisericești co ică E 
Doe, e ge Apo tului Cirmuirei judetuhii Brain e 
sorul de cl. I, I. assim, „s'a dosi? luînd 
E nA . Cirmuirea in raportul către Logoleia = tă ek 
ze ri pes parte activă la revoluție ṣi pentru ahrs 
ra pasahe : de a avea îndeletnicirea de profesor 15, $ cica 
pii altui profesor. Massim, Îndată ce s'a aşezat legiui. 


" Dos. cit, 1706/845 
" Arhivele Statului De Si 
r Sı 8. 1301/847, 
pistrul Cultelor și Instrucțiunii, p. 14. E EA PREE: I 
n, p. 19. 
2 Dos. cit, 1301/847 p. 151. 
5 idem, p. 174. 
4 Ibidem, p. 251, 
Dos. cit. 1301/847, p. 252. 


"S Arhivele Statul 
nisterni Instrucțiunii. ui, Dot ASA MAR Ta, Tara Rominească, Mi- 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


tul guvern, s'a făcut nevăzut. Unele ştiri îl arată la Buzău. 
Sa seris Cirmuirei de Buzău să in cuvenitele măsuri con- 
tra lui 1%, 

In urma revoluției, școala u fost inchisă. Poate și cităva 
vreme după stabilirea ordinei, In 1848 Decemvwrie 24, Cir- 
muirea de Brăila arată Eforiei că Obiectele și mobilierul 
şcoalei, cât sa mai găsit in urma revoluţiei, sa aşezat în 
biserica Sf. Nicolae, în primirea protopopului, iar cărțile 
s'au închis de serdarul C. Hepites în două catedre şi sau #- 
şezal tot în biserică. Nu s'a făcut nici un inventar '7, 

In 1850 lunie, şcoala era încă închisă, Cu prilejul vizi- 
tei ce a făcut Domnitorul la Brăila, locuitorii oraşului i-au 
prezentat o jalbă, cerindu-i să ordone deschiderea şcoalei. 


Domnitorul a pus rezoluția: „Au tot cuvintul. Se va 
face poruncă la Eforia Şcoalelor ca să deschidă Şcoala Na- 
țională”. 

In vremea aceasta, în localul şcoalei era spital 5. La 
1$ Octombrie 1850 Comitetul de inspecţie al şecoalei înştiio- 
țează Eforia că spitalul s'a mutat și Maghistratul se îndelet- 
niceşte cu raparaţiile necesare. Cere Eforiei un profesor 
pentru clasele de rominește, iar pentru clasele de limbi strei- 
ne urma să se îngrijească Comitetul. Provizoriu este Însăr- 
cinat Gh. lconomu, fostul profesor al clasei începătoare de 
grecește şi Ignat Peso, fiul fostului profesor al clasei înce- 
pătoare de rominește. Aceștia trebuiau să adune copii şi să 
facă cataloagele pină va sosi profesorul hotărît de Eforie **. 

Şcoåla acum se întreținea in largă măsură din fondurile 
Maghistratului şi mai cu osebire din contribuţia particula- 
ră şi a corpului mercantil ™. . 

In 1854, Februarie 8, era învățător al cl. IV, la Şcoala 
publică din Brăila, sau cum i se zicea acum — şcoala nor- 
mală — N. Calebonianu!. În intervalul dela 1850—1854, 
şcoala incepuse cursurile si Eforia numise pe Calebonianu 
ca profesor conducător. Abia deschisă şcoala, se ivesc din 
nou greutăți. Dintr'un raport al lui Calebonianu, se consta- 
tă că Maghistralul a hotărit să ia şcoala iar pentru spital. 
De data aceasta pentru impărăteştile oști rusești. Şcoala ur- 
ma să se aşeze întrun local cu chirie *. 


1 Dos. cit. 1301/847, p. 256. 
1 Dos, cit, 1301/847, p. 257. 
18 Ibidem. p. 291. 

1» Dos, cit, 1301/847, p. 304. 


= Arhivele Statului, Dos, 1502/848, roşu, Tara Rominească, Mi- 
nisterul Cultelor şi Instrucțiunii, p- 3. 

= Arhivele Statului, Dos. 4023/854, rosu, Țara Rominească, Mi- 
nisterul Instrucțiunii, p. 1- 

s ibidem, p. 4 şi 5. 


Wi 
+ 


ŞCOALA NAȚIONALA PUBLICA 


In adevăr, i 
la 3 Maiu 1854 ik 


ucureşti, roagă 
Pompiliu Pizo, 


el. IHI și el. IV ara să i se facă lecțiile astfel: 
cite o oră , 
Pentru cl, 
„rețese : dela 23 

Jescu, Lui Creţescu i se datorește rit cae Iai 
y . este la post. Cere lemne și 


tabele lancast 
Bielei alia Peniru şcoală >s, 


militar 
op l rusesc este evacuat j J i 
k pig p turcești și austriace, A evazate: 1080 


„ Seo. a funcți | 
rul număr ane funcţiona cu cele 4 v avind ema 


CLIşi n: i 
l. T și TI 203 elevi. el. III 15 elevi, cl. IV 11 elevi 22 


i 


RADU PERIANU 


| 


Dos. cit, 4023/854 
Ibid p. 1 E 12. 
Ibidem, p, 20. n N. lorga, Cei dintii... p. 9, 


N. Jorga, Ca din n i Il, p- 2489, 


Dos. cit, 4023/854, p. Pi 


zyx rt 


MISCELLANEA 20 


ML. S.C R.PL A NBA 


Paginile, de 3 
aici ar A puternice, despre Jonel Brătianu, adie 
; serioasă a romanului rest, prea efemer şi ușuratec în bea: 
tuş intra in literatură san calitatea politică recentă poate io- 
-sale, e-o dovedește tot restul romanului 
Aceleaşi moravuri și i 
temă sid T şi mai aproape de noi 
Seanas A Î. adlorcacu-Beanipie in Bäiatul Popii "Ca A 
intr'o zi de alege electorale pare desprins dintr'un reportaj 
prab piu Și totuş: artă autentică. Modul reportaj 
impresia vizunii sintetico. a Dad poele diverse, iti dă imediat 
că scena aceasta n’ stiai o valabilităţii generale. Chiar da 
reale, al a ace 4 5 fi decit transcrierea unei intim lări 
o sa aA 4 Stela, angrenarea ei în ansamblul af pla 
Diaceroärhini discernămint artistic desăvirșit panaia: 
3 k nt sau intuiție? Adică è ” RIES a 
imn, în. procesul creiației Med ASP raționalism sau misti- 
i e — desigur; t i ; 
reliefarea si Igu; pentru sesizarea unui fi 
das ile D ren acestuia, pentru sondajul arat seu 
tuiției e abia aa a anhel substanțiale, Produsul. in- 
lul de construcţie pent Vizu va 
Eal uneori potrivit alteori dim ari gae gin 
devie niiksi sa se integreze unui raport armonie (da ape 
dap ceia e de anumită intensitate) unci t x 
tivitatea arhit u. Aici gustul artistie se lasă cond spusă 
í eanan de legi severe, de o logică met scri 
de ere piopi erea unui raționament just nu e conditie ică 
În ceat mesa nţe în disciplina Logicei). onp 
acceptabilă . ns rosiajia faptului brut din realitate devi 
iat an a m a SMOC și trasarea reporterului in 
destul, e prohibitā. Pe urmă fenomenul su intim lat. D 
alae. in ultimul timp in literatura noastră ca sL 
sr k Ta tea şi la eliberarea unui padana a 
eñnitiv, ec este criticul literar i ` 
pere de extracjie Superioară aşezat 1a un post de oier 
Á udinea supremă și i terra 
cel mai bogat de cxpaiteață E dcr pag folosește materialul 


DE LA REPORTAJ LA LITERATURA ȘI INAPOI. 


Faptul divers, brut şi brutal, nesulemenit şi neconvertit, 
îşi cîştigă din zi în zi mai multe drepturi de intrare în litera- 
tură. Decadenţa compoziţiei epice, pe care o semnalam mai 
dăunăzi aici, nu este decit o consecință imediată n acestei in- 
vazii de elemente reportericești pe planul creaţiei artistice. 

Cine acuză însă de această situație naturalismul şi rea- 
lismul de la sfirşitul veacului trecut comite o nedreptate evi- 
dentă. Şi în această scoală literară, prețuitoare a documentă- 
rii în realitatea concretă, intervenea un principiu organiza- 
tor. Arta era doar în teoria literară naturalistă o felie de re- 
alitate văzută prin prisma unui temperament. Filtrul acesta 
apele, analitic, disociator, exclude teoria receptării fotografice. 

rele merit al naturalismului rămine că a permis intrarea in 
literatură a vieții şi evenimentelor contemporane. De acum 
incolo nu mai era necesar pentru luarea În serios a unei teme, 
a unui conflict psihologic sau a unui caz patologic, ca ambi- 
anța să fie situată pe un plan social elevat, iar eroii — aristo- 
crați sau mădulare regale, Nici nu mai devine obligatorie 
transportarea acțiunii in altă epocă istorică. E drept că ro- 
mantiea poate fi considerată precursoarea acestei inovaţii, 
deşi passeismul și poetizarea evului-mediu așează contem- 
poraneitatea pe trepta cea mai depreciată a tablei ci de va- 


lori. 

Odată cu realitatea contemporană a intrat in literatură şi 
frămintarea ei pe tărimul ideilor. Scriitorul devine și luptă- 
torul social și părăseşte turnul de fildeş al eleganței este- 
tice, absente şi visătoare,. Discutarea problemelor sociale 
devine posibilă numai prin naturalism. Dar ideia nu este 
artă decit prin întruparea ci individuală. Individualitatea, 
particulurul la rindu-i are atita valoare în artă cit universal, 
cită putință de generalizare, de tipizare circumscrie. 

De accin inovaţia ruşilor contimporani de a prezenta în 
cadrul epic evenimente şi personagii din realitatea imedis- 
tă a revoluției rămine o incercare interesantă. 

D. N. D. Cocea a încercat în „Fecior de slugă” după a- 
cest model, introducerea unor personngii ale politicei noas- 
tre contimporune. Portretele acestora distonează  neorganie 
cu ambianța tipizată, deci transfigurată estetic. 


DERSE aa a a 


Dar drumul invers i 
; s — al literaturii s i 
i sr 11 spre reportaj ? 
ax îi fost inadmisibil enim decenii de atunci 
m r i Ci : or să « 
rage ei pur în contact cu realitatea! În pper gi 
est pp egiu. Călătoria pe meleaguri străine era in an fon 
chiului, matitalnd a ai 7 i d Serul cânta să tragă 
RAET aici — din demnitat > 
na aie, zuwa = 
Binaţia în locul observaţiei. Chateaubriand, rar gps 


e 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


literaturizau ţinuturile parcurse. Cel mai bun exemplu i 
the în Italia, dacă urmărești paralel 


oferă călătoria lui Goe 
Stein cu textul impresiilor publicate, Li- 


serisorile câtre d-na 
teratul în reportaj aduce cu sine, aşa dar, un element de sus- 
piciune pentru adevărul celor comunicate. Reporterul în lite- 
ratură nu numai că degradează estetic epicul, dar îi dizolvă 
şi curentul firesc al afabutației. Ar trebui să medităm serios 
dacă mult lăudata dispariţie a gradaţiei dramatice in roman 
- lăudată pentru că ne-ar apropia de idealul purist al unei 
configurații proprii, specifice — dacă nu cumva această dis- 
pariţie nu-şi are originea tocmai în invazia faptului divers 


reportericesc. 

Drept revanșă reportajul literatului caută senzaţionulul. 
il năseoceşte (introduce deci, idei, imaginaţia pe planul ade- 
vărului) în elemente parţiale, subliniază, prin comentar, sen- 
timentul, dramaticul şi tragicul pină şi în obiectele decorati- 
ve ale faptului povestit. Umila sumisiune la obiecte necunos 
cută literatului, care pentru o metaforă corectează evenimen- 
tul și de dragul unui paroxism dramatic romanțează un final. 
acolo unde viața curge banal şi fără culoare. 

Publicul cel mare este, însă, pe această cale cucerit artei 


şi criticul literar, care nu cunoa 
sului mare de ce să facă reproşuri ace 


putem fi insensibili cînd în artă p 


care nu e ni 
nu interpenetrarea genurilor. 
LIVIU TEODORU. 


şte alt adevăr decit al frumo- 
stei activităţi. Dimpo- 
rtericească ii îimbogă- 


CRONICA LITERARA 


ION PILAT: Scut 
i ul Minervii; VOIC 
AP U $ 
minunii. LESCU: La pragul 
Deşi există opini 
e piniunea, di Ur 
ultimile «ee s. X haia n ce în ce Ae 
eter subtil sson ges poezia este un m ie Fe de ps aere in 
decantarea suf A ri formule complexe prin f i aa ae 
exti din ri sue Saare poeți moderni s'au es rea şi 
zice În deriziune cel din urmă reziduu de viaţă, ae 2 duit să 
alchimii sau a a Sep poata şi să dea strofei apare ane ae 
ve arată că mare ei algebre superioare; tego merse e unei 
şi amară pe | i poezie a crescut ca o buruiană f AEE 
chinuită de olies. O ideni cra mai clocotitoare și mai 
cu adevă e. Orideciteori s'a ivi à 
rieit pes acer și mare, acela a fost pi ni un poet 
cu o pătre sbuciumat, un om cu ochii deschisi un nefe- 
lair. iapa a erat ne ei, ajungătoare urn şi spre lume, 
escu e pa ar i ovalis sau Hölderlin peer Bau- 
ia este amia ar sint nişte bolnavi şi nişte aeaa E- 
probleme nu e de. bună seamă, și punerea simulată ericiţi. 
nu-i este Spat i ajuns spre a o crea, după cum ires 
poet mare däm de fra naipe. RR orideciteori intilnim + a 
Devoie de : » atita sinceritate a stri n 
De de e Due. in ritm numeric și ela rog vă atit 
ie S i Pa șa incit nu mai încape îndoială A ge i lui 
ae oriras na, intrun. pri e orieite nd (romei 
ai se, piesa nete oile Leena acel puls al vieții adevărate, 
Nu-i locul acum de a dise 
d-lui e a discuta valoarea d “ E 
nene ag come despre a cărui ultimă hdi RAe poteci 
si are see ace nè izbeşte dela început, în toată activi ne 
LASE et mmf ope seca E ageri iang dibuitoare cu iai era 
Bi țiunea de adevăr a v E~ 
te ersului său, 
Tea pe cete rege e tei De a 
nemaifolosite, ci în mer ate căutind forme referi nene 
adevărate, nu i întoreindu-se la gindurile sale, care fiind 
Aii nurori la puteau decit să simbolizeze s tanna 
Akee Ma Lonea casa părintească ra e umanitäții 
Hei dn care faca Darte. Gan as. ANA anl sectie e farsk. 
A e parte, d-sa se afla l a 
oricare - = mult mai 3 
tape bai noi, decit poetul unei poezii pure spa pe de 
sens uman. Acest criteriu autobiografic ră cale = 


— 


n VIAŢA ROMINEASCA 


d. Pillat în toată activitatea sa. Nu e mult de cind ne cînta 
în admirabile elegii conștiința labilităţii vieţii şi identității 
ei în absolut, privind capul blond al copilului său, care 
pare originalul portretului din perete, al portretului tatălui - 


la fața mea, la masă, băiatul meu citește 

Cu fruntea încreţită puţin de incordarea 

Ce-l face să urmeze povestea. Raza lămpii 

Uşure îl atinge pe păr bălui şi geoana 

Lui lungă dă o umbră. E fiul meu. Deasupră-i 

Mă văd, copil de-o vîrstă, în cadrul dealtădată 
Citesc şi eu la lampă, Mi-e fruntea încrețită 

Puțin de încordarea povestei începute 

Am păr bălai. Am gene prea lungi umbrind privirea. 
In ape limpezi rumul mai bine nu'şi răspunde 

De cum viaţă nouă oglindă poza veche. 

Sunt cu acel din faţa? E el cel din perete? i 
Cum? Glasul meu de-atuncia, imi spune astăzi: tatā. 
Dar vremea? Unde-i vremea? O caut și e lipsă 

Sunt ca un om ce urcă pe munte și se-oprește 

Sub zid de stinci să strige ecoului un nume 

Şi 'nfricoşat aude ecoul că-i aruncă 

Alt nume, 


Frumuseţea acestor versuri stă în profunditatea lor ne- 
alterată de nicio podoabă inutilă, scutită chiar de rimă, în 
acea imagine a omului reînoit, care e o intuiţie ascuţită a 
noțiunii de timp. Dar technica, culoarea, îndeminările ar- 
tistice. unde sint? Sint în puterea de represiune a oricărei 
declamaţii, în deplina pasivitate față de adevărul cosmic. 
Lirismul poetic dealtfel nu e sgomol, ci paşi în ierburi uzi, 
săleii desfășurate spre cursul argintos al apelor. 

Noua culegere de versuri n d-lui Jon Pillat, Scutul Mi- 
nervei e inspirată de o călătorie în Grecia. Ne-am aștepta la 
a procesiune de mituri clasice şi de amintiri de cultură elină. 
Poetul însă, mereu. întors spre sine, a intuit în lumea străve- 
che ce se înfățișa inainte-i în chip de blocuri de marmură, 
coloane retezate şi statui fragmentare, unele adevăruri eter- 
ne pe care vrista le-a adus la înțelegere. In casta Diană, di- 
vinitate a pădurilor, şi a luminii selenare, el vede iluzia, iar 
în Minerva, cuminţenia omului pătruns de gindul morții. 
Ochiul alb al zeiței și împietrirea liniilor, sînt un semn al u- 
BAUS NA gindurilor sale ce depăşesc lacrima noastră 

ilnică: 


Nespovedită mie ce grijă iți apleacă 
Profilul pur pe brațul in lance răzimat? 


CRONICA LITERARA 


Ce chin tăcut, Zeiță, i 
` „1 
Ţi-a adumbrit record d 


Credeam că numai 
Divino, se frămintă 
Ce săpetare-ascunsă 
Chiar rănile lui E. 


armură săpat 
lacrimi pururi seacă ? 


omul cu mintea lui săracă 
de patimi turburat. f 
un zeu duşman ţi-a dat? 
TOS CU vremea an să troucă, 


Mi-a spus nemuritoarea : 
Sub alte legi stă neamul 
El n'are-amurg, nici noap 


„larăeşti ca muritorii, 
din care m'am ivit, 
te și nu cunoaște zorii. 


Ce m'a durut odată. mă 
1 . mă doare pe vecie 
E jron senina pace şi chinul Arii pi 
nvăjat cuvintul înalta-i simetrie.” 


T R R“ 
ik) ie E ma spra ce se ridică asemeni unei cețe septentrio- 
r ala ă si a ei statui pe care poetul a contemplat-o pe 
repeta ei rm ii definiția poeziei meditative, a aoaia 
an a cu ochi deschisi problemele reci ale e- 


A doua lucrare des i x 
A ` spre care voim să spunem citeva c 
„vamă ară nat „mie, La pragul areale ge V. 
-arrin Par ulindu-l poem, autorul a dat a înţelege că 
i rii nu e reprezentarea pe scenă i nouă 
i pira ek A aui aaar palet pe scenă, deşi nouă 
edi praslea port compunerea merită tot in- 
sul. à s te numi ă 
n Sega se poa un mister, adică o a- 
at ore re a chipului în care se naște în noi senti- 
Un tînăr evreu basarabean : 
l € abean venit de peste Nist 
iaraa in care fugise cu doi ani inainte, e în seebtuiiel ru 
jese A ae Saroiie pr bolşevic, Nimic din toate ace- 
. Tin reu e un uminat, un profet. Faţă de repre 
contanti a două religii înrudite prin raport de bd ea 
a adică a preotului creștin și a rabinului, el ex lică 
tran erele în Rusia prigoniloare a oricărei cxediațe,. sa 
pila la o credinţă ce le-ar depăși pe toate: tă 
Su să văzut atunci, m zice el, — că zadarnie dărimu- 
prg ipee: şi sinagogile: puterea lor nu şedea în cără- 
red i suflete, Dărimam templul de zidărie și în locul 
Biseri. tuia în adine, unul din suflete, nevăzut. neatins. 
și pa a, scăpată de turle şi de clopote, ușurată de odăjdii 
Laden arca curățată de bogății, a ajuns nevăzută dar 
a ame mlădioasă ca o mireasmă puternică, ca un 
t pătrunzător. Ce fericire peniru biserică ! E ca o 


e E Se pe mi, „d ANII i a e a 


n VIAŢA ROMINEASCA 


de povară, care alcargā slobodă, ia is- 
istiului, peste ruinele Bate A 

Este aci întrun stil nervos şi pepe pa 
eombei şi a creştinismului par er “aspecte politice. Un 
tru Isus, fără scopuri seculare și trece prin rîndurile a- 


î stolică umanitate i 
sare pad apada merită denumirea prin acea poezie 


in alb 
inei şi a devoţiunii ce creşte de-alungul lui ca un crin 
in mințile îngerului vestitor., 


cămilă scăpată de | 
voare, sub palmierii pu 


G. CALINESCU 


RODNICA VIAȚĂ A LUI BENJAMIN FRANKLIN 


Sint unii oameni care cu energia lor spirituală ncobiş- 
nuită ilustrează nu numai o țară și o decudă, ci o cultură şi 
un secol. Aceasta este adevărat en privire la Americanul 
Benjamin Franklin, care întrupează mai plin şi mai viu de- 
cit oricare alt Anglo-Saxon spiritul secolului al XVIII-lea. 
Sa născut și a murit în limitele secolului raţiunei și ul pro- 
zei morule, politice şi literare, secol în cure intelectualii nu 
rau oameni depărtaţi de viaţă, ci dimpotrivă oameni de 
lime, inspirindu-se din lume şi dorindu-i binele prin lumi- 
nile rațiunii. In acest secol nu se formase prejudecata, atit 

respindită astăzi, că filosotul trebue să fie un spirit retras 
at, ignorind acţiunea și dragostea, dispreţuind proezia şi 
usețea. Nu crezuseră în această prejudecată nici Des- 
cartes, călătorul-rătăcitor şi nici Leibniz, om de știință şi de 
totdeodată, oameni ai secolului de dinainte şi nici con- 
temporanii lui Franklin: Rousseau, Kant, Voltaire. Idealul o- 
mului din secolul al XVIII-lea cra tocmai cunoaşterea cit 
mai diversă a vieţii, răscolirea cu ajutorul rațiunei a tutu- 
ror valorilor şi realităților ascunse, E epoca marilor in- 
cursiuni în știință, epoca marilor confesiuni, epoca marilor 
aventuri, epoca marilor revoluții. Rațiunea din dogmatică 
devine criticistă, adică cercetează totul prin îndoială, lär- 
gindu-şi imens sfera ei de influenţă și dizolvare a unor stări 
sociale, pină atunci admise În virtutea inerției „Cunoașterea 
pentru omul secolului al XVIII-lea devine un şarpe care cu- 
treeră subteranele şi rineşte liniştea de pină atunci. E vre- 
mea în care spiritul se confruntă pe sine şi-şi analizează ra- 
porturile cu ceilalți oameni. 


Viaţa lui Franklin e plină de dramatism, ca mai toate 
viețile marilor ginditori şi realizatori, pentru care gindul 
este n la acţiune; iar acţiunea obiect de gindire. Năs- 
cut la Boston, oraşul puritan al Americii coloniale, în anul 
1706, Benjamin este al zecelea fiu al lui Josiah Franklin, un 
f t venit din Anglia. Destinat preoţiei, Benjamin iu- 


e E O 


i VIAŢA ROMINEASCA 


beşte marea, cartea şi viața. Incepe să serie la ziarul unui 
frate al său, dar ideile sale de liber cugetător îl fac să nu se 
simtă bine nici în familie, şi nici la Boston. Fuge la Philadel- 
phia, unde își alege cariera de tipograf. Incepe să devie cu- 
noscut. Pleacă în Anglia pentru a aduce material tipografic 
mai bun. Acolo serie un pamflet pe care mai apoi l-a socotit 
o greşală a tinereții lui avîntate. Pamfletul acesta combătea 
religia, declarind-o ceva absurd și inexistent. Inapoiat la 
Philadelphia, se apucă de afaceri, dar continuă și îndeletni- 
circa de tipograf, precum şi cea de ziarist. Scoate Pennsylva- 
nia Gazette, cure este apreciată îndestul, In 1732 publică, sub 
pseudonimul de Richard Saunders, primul almanach, pe ca- 
re-l va continua timp de un pătrar de veac, Poor Richards 
Almanacks (Almanachul sărmanului Richard) şi care anual 
se vinde în fabulosul număr de zece mii de exemplare. Sin- 
gur învaţă frantuzește, italieneşte, spanioleşte şi latineşte. E 
celebru, acum. Devine şeful poștei din statul Pennsylvania, 
ude desfăşoară o activitate plurală, care nouă oamenilor de 
azi, stăpiniţi de prejudecata unei specializări strimte, ne-ar 
putea pare contradictorie. Se ocupă de organizarea poliţiei. 
de spitale, de îngrijirea străzilor şi totodată de ştiinţă, mo- 
rață. îiosotie. Stabileşte o academie, care mat tirziu devine 
Universitatea din Pennsylvania, fundează impreună cu alţii 
Societatea americană de Filosofie. E ales membru al adu- 
nării generale a statului său, iar în 1753 este numit inspec- 
tor ul întregii poştii coloniale, dovedindu-se şi aici capabil. 
Franklin sporeşte comunicaţia poştală dintre New-York şi 
Philadelphia dela o dată pe săptămînă la trei ori. 

Devine din ce în ce exponentul poporului din colonii fa- 
jā de stăpinii dela Londra, Pleacă în Anglia să ceară drep- 
turi ca Însăși coloniile americane să-şi taxeze după puteri 
păminturile. Rămine în Anglia cinci ani şi acolo se împrie- 
teneşte cu Hume şi Adam Smith, dobindind numeroase dis- 
tincții maxime dela diferite universităţi. Se inapoiază în A- 
merica, dorind să se decide fizicii, dar greutăţile societății 
il cheamă din nou ca diplomat şi soldat. Din nou are de me- 
diat între Anglia și colonii, autoritatea: sa de intelectual gi 
de om celebru făcîndu-l deopotrivă ascultat pe cele două 
maluri ale Atanticei. Protestează in numele locuitorilor. 
Pennsylvanici împotriva noilor taxe impuse de Englezi şi ho- 
tărâte de un parlament din care, ei, cei interesaţi, nu făceau 
parte, Spirit plin de humor şi inteligenţă, Benjamin Fran- 
klin, după obiceiul secolului, își spune simţirile sub formă 
de povești fantastice și de pamflete pline de aluzii directe. 
deşi petrec acțiunea într'o lume ireală. Pamfletul „Un edict 
al Regelui Prusiei” este celebru. Regele Prusiei vroește să 
taxeze pe Englezi „considerindu-i o colonie prusiană, pen- 


TEN NA IROII a. 


CULTURA 47 


piva era pi à fi germanică, pentrucă i-au fost aliați în 
done ai să diculiza mg pace rude, In aceste pretenţii pru- 
loniile americane. apt, pretenția Englezilor de a taxa co- 


i ae ao d înjeleu valoarea lui personală și vor să-l ciștige 
ră ge see Di y Kroan sc intorcea la Philadelphia FĂ 
care GARA udeo ip zeu ee el ru apa un războinic, 
are, pendenţa patriei g » stăpinire 

gleză. In acest scop e trimis în Taenia ce pieri! de. 


termină pe Francezi ă : alia y 
z ] zi să devie atii ii i 
Fai i Fra 2 4 € li hi coloniilor americane, 


ł acum imensă, E 

demii € nsă, E membru ; 5 

paragr şi mire, cei opt străini membri ai pir ler pă 
Si pă N Nae af irmă că reputația lui era mai 

nn datai ke Io on şi Voltaire, iar caracterul său 


1781 e dele ături 
na j i elegat alături de ş i 
ni americani să închee puce cu Anglia, Asa a ari 


cunoaște independenţa Statelor-Uni 

i Statelor-Unite ale Americii 

vA i XE papi participă la redactarea pair aer crini 

e aa pentru o federalizare necentrulizatoare. Se 
4 semenea, împotriva selavajului. Moare la 1790. 


După cum se i 
Du un se poate vedea din această scurtă iță bi 
matale E dai este un om de-o urari 
irituală, asemeni oamenilo D 
ca la un reprezentant EAEk oaae ae 
aun or zentant al secolului XVII-lea t 
ea și A reia de Suvi adine. Pină și [udă puli i 
teste „ci se îndoeşte de ea, t i i 
a a rime ei € pentru ca în cele din 
o, oinor nA ast, preocupat mai mult de morală d 
14 de ernă. Pentru el. Dumneze i i 
dmt, adică rațiunea, care c irita. Da nd, A 
unii, a, conduce la virtute, In această pri 
vință este purtătorul unor idei ceciiiei secohiki á 
„4 pg? aee oh cara idei comune filosofiei secolului şi 
vara Mo e protestanți, frămintați de problema cre- 
1. Morala sa se apropie însă mai mult de ce: “reci 
i inci a Creion cu toate că la finele itih ge 
c : Și le propunea de tinăr să le urmeze 3 
ine toate rain, el ași recomandă, din umilință, să 
ă s stos şi pe Socrate, L-a urmat i j 
că tes doilea pentrucă bunătatea și mila Papaa ra 
i Da ua In această privinţă pasaniile de morală di 4 
a ila sa Autobiografie, care este lucrul cel mai de eR 
Panas din activitatea lui literară și filosofică, si gemă 
> apa e: captivante, desvăluind un suflet armonios şi de arsă 
pertecție integrală. Dar felul cum pune e] prolleiaa desă- 
i piral7-mr cum încadrează viața după un plan strict ră 
arată drept un American tipice. Printre cele trei- 


—————————.—___________ 


45 VIAŢA ROMINEASCĂ . 


sprezece virtuți pe care şi le propune, Franklin notează tem- 
peranţa, moderația, frugalitatea, recomandindu-ṣi, in ordine 
succesivă, să nu mănince si să nu bea peste măsură, Să nu 
piardă vremea vorbind şi cerindu-și să fie mereu activ și 
harnic. „Nu-ţi pierde timpul; întrebuințează-te totdeauna În 
ceva util: alungă orice acţiune inutilă”, serie el. Exereiţiul se- 
xual, susține el, trebue să fie foarte limitat, atit cit cere sã- 
nătatea şi continuarea speţei. 

Şi Franklin şi-a propus să urmeze aceste virtuţi, notin- 
du-și zilnic cele pe care le realizează şi dindu-și seama cil 
de uşor este să-ţi faci un program frumos şi cît de greu e să-l 
urmezi. Nu-mi amintese să existe un loe în Autobiografia sa 
în care să ne spue dacă a fost mulțumit de rezultate şi dacă 
su apropiat suficient de desăvirşirea morală la care năzuiu. 
Dar. iarăşi, biografii săi nu ni-l arată a se fi depărtat de 
idealurile tinereții sale. Dimpotrivă, sinceritatea, justiția, cu- 
rățenia par a predomni in trăsăturile caracteristice ale i 
cestui American din secolul al XVII-lea, năzuind idei şi ac- 
țiuni mari și continuindu-le printr'o activitate susținută, gres 
şi legată întotdeauna de viaţă. Această permanentă legare 
de viaţă l-a ferit de greșeli mari, el fiind asemeni atitor En- 
glezi, un empirist, adică un om de un imperturbabil bun- 
simţ. 

A lăsat, deasemenea, lucrări de economie politică, în ca- 
re se găsesc multe intuiții juste, care anticipează pe alți eco- 
nomiști mai sistematici decit el. lar in știință, deşi mai mult 
un amator, este preocupat de cutremure, vinturi, electrici- 
tate, sau de agricultură, medicină şi navigaţie. Geniul său îl 
face în 1749 să studieze electricitatea şi să conceapă fulgerul 
şi trăznetul ca manifestații electrice, El inventă paratrāzne- 
tul şi ochelarii bifocali. lar ca izvor ultim al electricităţii 
Benjamin Franklin vedea marea, asemeni acelor filosofi 
din antichitate pentru care marea eră substanța eternă a lu- 
mii, 

Astfel, în acest spirit raționalist și criticist, tipic pentru 
veacul al XVIII-lea, empirist ca un Englez, grațios și elastic 
ca un Francez, utilitarist ca un American, insetat de idei ca 
un German şi dornie de desăvârșire morală ca un Grec din 
antichitate, — tipograf, pamfletar, literat, filosof, fizician, 
urbanist. politician, diplomat, se configurează viaţa întregu- 
lui univers civilizat al unui secol întreg. Americâneasca lui 
dragoste de lume și de veac se vede mai bine decit oriunde 
în pasiunea sa de tipograf. Oamenii acestui secol obișnuiau 
să-și exprime gindurile și simţirile prin scrisori, care rămin 
întrun cerc închis şi intim. Franklin, tipărindu-și gindurile 
și simţirile el însuși, dovedi prin aceasta un mai larg simt 


PA NI 3 ANI 


CULTURA 
40 
social decit alţi conti 
: tim 
rațiune şi lect niimporani, precum și î 3 s 
şi spune la finele omenirea se poate înțelege și imba Că prin 
na al tău unui esseu. „Cetitorul unătăţi. O 
Şi Pennetta kaa te slujese” e... sint ca întotdeau- 
nem nin Franklin slujeş : 
uriloare și nobilă energie spiituslg tai a 0 pildă de 


PETRU COMARNESCU 


CRONICA POLITICA 
CRUIN ino OOL 


DIN JURNALUL UNUL REPORTER: N. TITULESCU 


La stirşitul unui an, obișnuiesc să închei şi jurnale par 
Tot astfel un bun negustor ca și un reporter «ri har a: 
însemne bunurile spirituale adunate in calea: e pe 
pe Ei în mod just și veridic. Humain ant repo ergo 
clișeul intelectual al piere az eye i A poponrh cmr: 

i > mondiale şi politice se i lături i i 
ile dă condue Data omenirii. Omul răsfoeşte doar me 
reu filele îngălbenite. EERE RE 

Din cele trăite aș vrea să ov amteca pu 

agace îl înteresează mai mu aa 
por za AMNA ani, părăsisem Amsterdamul peire for câlă 
torie fără scop precis. ine ales A prae E < a 

işnuiam să ne întîlnim zilnic £ his A 
noi ia A statelor gr da plini set d sie 
i s st 

olegi, aci luase de fapt fiinţă bi : zag 
Toţi colegii de breaslă, în trecere prin Paris, sopan ea 
feneaua noastră. Intr'un rînd ne-a vizitat ua np eap ranbas 
pondent al unui ziar mondial. Venea deadreptu Ealo sie 
unde reprezenta gazeta lui pe lingă Liga Ponuur sA 
mea acea spiritile erau foarte agitate la gena a De 
lasem cu întrebări şi ne informam prin ete de paaa A vă 
actual; știam doar că aye ae a pareke me PAD i 
lei şi că opinile lui erau foarte aprecis : badiak 
Unul din Clag. care aştepta să fie chemat la ir pi tea 
să știe părerea lui despre personalităţile a ae feast AA 
gii Naţiunilor, Imi amintesc perfect cuvintele lui, p : 
am însemnat în jurnalul men. A , TAK 

Oamenii cei mai de vază de la Liga Aypan] et pm 
fost pînă în ziua de azi: Doctorul Benes, contele Ppony, 
Briand, Stresseman şi Titulescu. Eu unul cunosteam ro 
aceste nume, în afară de ultimul. Colegul nostru a pn i 
conferință improvizată despre oamenii de stat rr SE pe 
meniţi. Despre Stresseman spunea că e cel mai e ra: i A prea 
stat din vremea noastră, care rile pacea pentru 
menținere şi asigurare își pune viața în joc. j 

Pe Doctorul Benes îl caracteriza ca fiind r bolta e: 
minent, cel mai bun cunoscător al chestiilor dun re ară dea 
pricinui multă bătae de cap oamenilor politici din „ S 
urmnd ca tot pe el să-l consulte cu plăcere pentru rezolvites 


————————————————————————————————————————— 


———————— 


dc 3 { 


CRONICA POLITICA 51 
C 


lor. Contele Appony, spunea col nostru e un adevărat 
patriot şi orator de seamă. Brian şi Titulescu sint inainte 
de toate diplomaţi şi abea în rindul al doilea oratori, 

Trebue să-i fi auzit odată pentru a-ți putea da seama de 
însuşirile lor, E de stabilit cine e cel mai mare diplomat. 

Poate că Briand stăpineşte mai bine instrumentul oratoriei 
prin cuvintele lui de duh; poate că timbrul glasului e mai 
potrivit pentru a atenua unele expresii, care altminteri ar 
cîntări greu; dar în ce priveşte nivelul intelectual, cuvântări» 
le atit de gindite şi pline de miez ale minstrului Titulescu ră- 
min incomparabile. 

Dela această convorbire au trecut iarăși câțiva ani. 

De atunci am mai voiajat mii de kilometri și am văzut 
lumea întreagă. Pe drumul de serpentine al carierii mele am 
ajuns Însă într'un rind şi la Geneva, unde mi-am amintit de 
cuvintele colegului meu. 

Stresseman, marele pacifist. a devenit victima operei 
vieţii sale; se săvirșise din viaţă. Intimplător am putut asista 
la o cuvintare de mare anvergură a lui Titulescu. In sala ar- 
hiplină domnea o tăcere impresionantă. Toţi urmăreau cu 
încordare discursul lui Titulescu. De la locul meu puteam 
observa foarte bine pe adversarul său politic, contele Appo- 
ny, care îşi dădea asentimentul, înclinind capul. După ce 
ministrul Titulescu şi-a terminat cuvintarea, părăsind tri- 
buna oratorilor, lumea năvălea din toate părţile, fiecare 
voind să-l felicite cel dintii. Dacă nu mă înşel, contele A- 
ppony a fost primul care s'a grăbit să-l întimpine cu o 

ă felicitare, Acest mie episod îmi va rămîne veşnic în 
memorie ca o mingiere. 

Tot mai există oameni cari, desbărați de orice slăbiciu- 
ne omenească, se pot inchina oricind faţă de un spirit larg. 
Viaţa unui reporter se poale asemui cu acea a unui călă- 
tor pribeag, cu deosebirea că, pe cind drumeţul străbate 
tacticos ţările, reporterul trebue să fie intotdeauna cit mai 
repede la faţa locului. Mai cu seamă astăzi, cînd evenimen- 
tele politice vin ca o avalanșă, 

Frumoasele zile dela Geneva au trecut repede, Acum 
venea rindul Europei Centrale. Speram să găsim o oază 
unde să putem trăi mai liniştit, dar în locul oazei atit de 
mult dorită, am găsit un Infern a lui Dante. 

Aproape nu era zi fără agitaţii. Manifestaţii de stradă. 
goană politică, apoi încureata situaţie economică, transferul, 
închiderea devizelor, războiul vamal, contingentarea, ete. 

A trăi ca ziarist intro astfel de atmosferă. nu poale 
fi o plăcere a vieţii. Eram foarte mulțumit cind am putut 
pleca spre Europa Răsăriteană. Balcanii nu-mi erau necu- 
noscuţi, dar nu fusesem incă niciodată în Rominia. Cu- 
noștințele mele despre această ţară erau foarte reduse. Ştiam 


52 VIATA ROMINEACSĂ 


x ne să 
-atit că e o ţară bogată, a cărei politică externă e 
er efta apreciatului ministru Titulescu. După ce Bar regara 
tele mele au fost revizuite la legația romînă din spe a, 
nimic nu m'a mai împiedicat să plec în Rominia. u- 
dapesta mă spona ha eara cu un coleg danez, care 

si petrecea concediul în Ungaria. 
ră INe cunoşteam dinainte. De fapt fusesem multă vreme 
impreună la Viena. Ştiam că e un cunăscător al Balcanilor. 
Lam cerut deci unele informaţii importante pentru mine, 
In conversaţie a pomenit de Titulescu, pe care îl cunoştea 
: bine, de la Londra. i 
foarte DE a că după spusele unui coleg suedez, mini- 
strul Titulescu era cel mai sigur candidat al premiului No- 
bel, pe care-l merita pe deplin prin politica lui ce asigură 
Europei. = , 
7 Eee pitaji să comunic acest lucru ministrului în 
Rominia, în drum de la Giurgiu spre București, unde am 
vorbit pentru prima oară cu Titulescu, în vagonul ministe- 
rial al premierului Vaida. i 
Colegul danez mi-a spus că la ministerul de externe voi 
găsi întotdeauna o atmosferă occidentală. „Acolo „oamenii 
lucrează în linişte, cu politeță şi precizie. Mă sfătuia să mă 
stabilesc acolo, pe cit voi putea. Să nu uit însă un lucru: 
e cu neputinţă să afli un lucru important đe la Titulescu; 
nici cel mai iscusit reporter nu-i poate veni de hac. Mini- 
strul îţi va povesti citeva anecdote sau se va eschiva cu o 
frază politicoasă. ă à 
Nu-ţi poţi da seama de munca gigantică a unui mi- 
nistru de externe, decit după ce cunoști măcar în parte com- 
plicatul mecanism politic al Romîniei. Marele filozof chi- 
nez Kung Ise, spune: „A deveni domnitor, e greu, dar a fi 
cancelar e mai greu”. Eu unul declar că cel mai greu dintre 
toţi o duce ministrul de externe. Cit despre gratitudine, el 
nu are parte decit de inaratitudine. Mereu se adevereşte zi- 
cătoarea că nimeni nu-i profet în țara lui. Reproșuri şi 
imputări caută să diminueze covîrşitoarele merite ale ma- 
relui om de stat în patria lui, în timp ce străinătatea nici 
nu-şi poate imagina o Hominie fără Titulescu. Ce ştie ma- 
rele public despre adevăratul sens al politicii! De fapt, ni- 
mic. E indus în eroare de demagogi şi crede că îşi serveşte 
țara defăimînd-o. Știu oare cei mulţi, ce înseamnă să te bu- 
curi de încrederea străinătăţii? Să obţii rezultate satisfă- 
cătoare pentru o țară înglodată în datorii? 
Ziaristul o ştie precis, avind mereu de a face cu cei care 
finanţează statele. Doar el poate aprecia, la justa lor valoa- 
re, arta şi talentul necesare pentru a schimba mentalitatea 


celor încăpăținaţi. Demagogii nu pomenesc doar niciodată 
despre acest lucru. n 


CRONICA POLITICA 53 
Îi a ia 


După deplorabila asasinare a lui Duca — mă aflam toc- 
mai în Banat la săvirşirea ei — nu știam ce să fac. Am 
cerut să mi se dea dispoziţiuni în consecință. Redactorul 
meu şef, un publicist cu faimă internaţională, mi-a declarat: 
„Dacă Titulescu nu primește ministerul de externe pără- 
seşte ţara, socotind misiunea d-tale ca terminată”, 

De prisos să mai spun că porunca draconică nu prea 
era pe placul meu. In meseria noastră sintem deprinşi să 
fim azi într'un loc, mine cine știe unde, De astă dată Însă, 
lucrurile se prezentau cu totul altfel. Omul obosește după 
ani de pribegie, şi mi-ar fi venii tare greu să părăsesc țara 
ce o îindrăgisem şi de a cărei soartă mă simt leit E ade- 
vărat că proectata „via transcontinentalis” care legă nor- 
dul Europei cu Răsăritul, încă nu e terminată. Dar aceasta 
se va înfăptui într'o zi, In epoca dinaintea războiului, norii 
aducători de furtună porneau de la răsărit către apusul 
Europei. 

Ar fi de dorit ea, de-acum încolo, pacea să străbată de 
la Est la Vest. Dar pentru realizarea acestei dorinți, Europa 
mai are nevoe încă de cîțiva oameni de stat ca Titulescu. 


D. STELA. 


CRONICA ECONOMICA 


INCOTRO MERGE ROOSEVELT ? 


In mai multe feluri, întrebarea de mai sus poate fi con- 
siderată pe cât de naivă, tot pe atit de banală. 

S'a scris atit de mult şi am văzut că tot ce s'a scris era 
atit de mult lipsit de valoare permanentă și obiectivă în fa- 
ţa măsurilor mereu noi şi proaspete ale lui Roosevelt, încît 
cu drept cuvînt ne întrebăm, la ce să ne mai punem Între- 
barea „încotro merge Roosevelt?” Ar fi poate că mai bine 
să așteptăm şi să analizăm: „unde a ajuns Roosevelt”. 

Pe de altă parte, „încotro” implică o direcţie. lar în 
materie politică, socială și economică. mai ales astăzi, o di- 
recţie bine stabilită, dinainte trasată şi plănuită. 

La sensul acestui „încotro” cred însă că ar zimbi chiar 
d. Roosevelt, căci oricită silință şi-ar da el să ne răspundă 
la o astfel de intrebare, sunt sigur că n'o poate face din sim- 
plul motiv că el n'a ştiut „încotro” o ia, şi „incotro” conti- 
nuă să dirijeze statul ce-l conduce, ci numai încotro vrea 
să-l aducă, ca țel final şi definitiv: refacere, reorganizare, 
prosperitate. 


Chiar dacă suntem familiarizați cu situaţia de fapt în 
care se găsiau Statele Unite ale Americei în preziua „erei 
Roosevelt”, totuşi cred că am prefera să facem comparaţia 
acestui popor cu lordul englez, care după cum merge vorba, 
într'o bună zi aţipind după prinz, a visat că se adresa prin- 
trun discurs casei Lorzilor și trezindu-se, îşi dădu seama, că 
aşa era chiar: el vorbia în casa Lorzilor, 

Aceasta este ceeace sa întimplal în America cu popo- 
rul american. 

De-un deceniu încoace, dar mai ales sub Hoover, nu 
era club, nu era societate, nu era asociaţie politică, profe- 
sională, religioasă sau sportivă, în care să nu se fi discutat 
planurile cele mai fantastice de la conservatorism muced 
pînă la comunism integral, spre a pune în ordine această u- 
niune de state americane. 

Republicanii prevedeau o fascizare ultracapitalistă spre 
a preintimpina un marş triumfător al celor 20 milioane de 
şomeuri, alții erau siguri că lucrurile se vor normaliza de 
sine întrun scurt interval iar cei mai mulţi, în majoritate 


CRONICA ECONOMICA pa 
e a PE PE în E RE Ea PER E Re E 


democraţii, sperau că Roosevelt, prin desființarea prohibi- 
ției şi intensificarea raporturilor cu străinătatea, 2g aduce. 
în orice caz mai multă viaţă în organismul american, decit 
predecesorul său. Scepticii în cele din urmă, îşi exprimau 
numai deziderate: „ce bine ar prinde vre-un fel oareşcare 
de, pain jes ne: Bu atat ga intervenţionism care să rupă gi- 
catei noa e dictatori industriali inanciari; 
asta, n'om trăi-o noi”. ana pear 
noo, an un alt indiciu. 
z4 nțarea prohibiţiei”, „jos cu prohibiția” crau sin- 
aurele lozince, cari îi curătau destul de bi 
ae a a sanaga lecturi hr hai nea 
atetic, invalid cu o vorbă simplă i 
nat cu un nume istoric, venit cbian în aibe eng în. 
rientarea făcea ravagii anarhice în acest stat imens, noul 


adauge captivase masele ca nici un ale preşedinte înain- 


„Detaliile de guvernare, programul amănunțit rinci- 
piile cari îl vor călăuzi, oricit de rudimentare și pere ran 
dt d w, ele la început, le știa numai el și doi-trei prieteni 

Modest, calm, conștient că vremea lucrează pentru 
el, Roosevelt mavea niciun zor să tulbure înainte de vreme 
diversele pături sociale din țara sa, cu atit mai mult cu cit 
el ştia că după ce popularitatea îl va fi întărit bine în locul 
ei atu ies poeu pentru un timp determinat aceeas 

ritate îi va şansa să-şi pună în 
Benorile. per vă redresare scoli, meu dle 
nțelegem totuşi cit și ce înseamnă în America, 
mg png de politica lui Roosevelt, ar trebui să ne reamin- 
pea şi s rmah economică şi socială a acelei „republice 

Organismul politic american, obişnui ï 

} l „ obișnuit cu două partide 
rea republicanii și democrații, îşi păstrase j acuma 
: ru pi sa exterioară nealterată. Maşina parlamentară 
cre si funcționa la suprafață cu acecaş impecabilă rutină 
existind un tacit consens Între ambele tabere politice să nu 
dărime factorii de buză cari susțin statul american. Dacă 
„jos cu prohibiţia” nu însemna dărimarea statului, pe de 
altă parte această lozincă se dovedi destul de vivace cu atit 
rai mult fo pa chiar bi republicani începeau să se con- 

ngă, că identificarea lor cu hibiţioni 
acum numai inerțici instituționale. vaze ss piane 

Cu toate că Roosevelt era conştient de puterea enormă 
de care dispune preşedintele Uniunii, red independentă 
de cea legislativă, totuşi ca să nu provoace o tulburare prea 
mare în organismul politic, cum am văzut, el se mărginise 


———————————————————— 


55 VIAȚA ROMINEASCA 


ă ige „partida” cu un program ca să-l numim așa, me- 
ri ei ienuit. Programul său electoral putea tot atit de 
bine fi acceptat de câtre republicani, fără ca să li altereze 
nuanţa şi coloritul politic. ; "is * 

Realizarea și înfăptuirea acestui program minimal i-ar 
fi fost poate chiar suficient să se considere achitat de dato- 
ria şi obligația luată faţă de masa electorală. : 

In timp oportun însă el își dădu seama şi de celălalt 
aspect al vieţii americane care işi urma cursul dramatic 
dincolo de casa Albă, în Wall Street, în fabricele din Chica- 
go, în fermele din Virginia şi pe plantațiile din Florida. 
"Dotat personal cu o nemărginită sete de a cunoaște rea- 
lităţile prin cele mai mici amănunte, înconjurat de un mă- 
nunchiu select de oameni pătrunzători, bine informați și la 
curent cu toate ce frămintă omul de știință, producătorul, 
consumatorul şi pe muncitor, lui nu i-a fost greu să identi- 
fice simptomele desagregării sociale şi economice. 

Din toate actele sale de pînă acum se vede că el şi-a dat 
seama de anarhia groaznică care domneşte în toate ramu- 
rile de activitate economică, anarhie demonică însoţită de 
exploatarea excesivă a muncii, de înşelarea criminală a 
maselor, de goana după monopol. 

In marii regi neîncoronaţi ai fierului, ai oțelului, 
ai banului, ai griului, ai cauciucului, ai hîrtiei, ai electrici- 
tăţii el avuse intenţia să vadă lupi nesăţioși cari deşi aveau 
toată comanda în minile lor, totuși rămîneau nepăsători la 
suferințele masei și nepăsători la nevoile statului pe care-l 
credeau asigurat de pe urma datoriilor de războiu contrac- 
tate de beligeranţii europeni. 

Prin puterea formidabilă economică de care dispuneau 
acești căpitani capitalişti cit şi prin bandele de gangsteri 
pe cari ei le puteau întreține cu lefuri bune, el ştiuse că 
orice mișcare muncitorească era sortită să fie lichidată cu 
mitraliere şi gaze lacrimogene. Aparatul de stat ajunsese 
să fie prizonierul acestor „căpitani” fără ca vre-o altă forță 
politică să poală interveni efectiv ca să restabilească echi- 
librul. 

Legile, asprele legi sociale şi economice îi arătau am- 
plu că magnații banului pierzindu-și minţile, sau cuprinși 
de isteria groazei şi a rapacităţii, nu-și mai pot da seama 
că 20 de milioane de şomeuri vor izbuti totuşi în cele din 
urmă să ocupe victorios casa Albă și Wall-Street-ul şi că 
țărănimea proletară şi sărăcită nu mai avea ce să piardă 
făcind front comun cu aceşti roboți înflăminziţi. 

Imi vine să cred că el însuşi a fost cuprins de panică 
în fața viitorului furtunos care se desena pe firmamentul 
politic şi social al Americei. Căci numai panica poate să-i 


CRONICA ECONOMICA 3? 


dea unui om curajul de a acționa atit de violent în apăra- 
rea unei ordine sociale care a fost abuzată şi itä. 

Munca, producția şi distribuția au devenit degi pentru 
pelin trei pirghii cu care organismul american poale fi 
salvat, 

„Finanța și banul, pur şi simplu un instrument care tre- 
buie manevrat așa cum o vor cere interesele celor trei fac- 
tori de mai sus. 

„În extern, politica de pînă acum a Statelor Unite, nu 
mai putea să continue fără să aducă prejudicii serioase co- 
merţului şi economiei americane și fără ca să adincească 
şi mai mult prăpastia morală dintre acest stat și celelalte re- 
publici de pe acelaşi continent. Rusia se dovedi în anii din 
urmă nu numai un bun consumator de produse americane 
ci şi un eventual preţios camarad în cazul unei aventuri 
nevoite: Oceanul Pacific, 

„America Latină, desnădăjduită complect în „sora” sa 
mai mare „U. S. A”, prin desele incursiuni, bombardumen- 
te, ocupări militare și acaparări puţin oneste în virtutea 
„politicei dolarului” începuse să se orienteze economiceşte 
şi politiceşte în alte părți. Era destul de semnificativă apro- 
pierea sau începuturile de apropiere dintre Japonia, Mexi- 
co, Peru şi Brazilia. 

In consecință: o enormă scădere în comerțul exterior, 
deficite bugetare, chaos financiar, suproproducție anarhică 
şi ea meae a Se personificată în nesfirşitele coloane de 
Măminzi din New-York, Detroit, Chicago, preţuri ferme in- 
dustriale, dezastre în agricultură, spolierea muncii cum nu 
sa cunoscut vre-odată în istoria capitalismului prin faptul 
că contractele de muncă se făceau numai individual şi erau 
angajați de preferință femei și copii (muncă ieftină), şi per- 
aneis îndărătn ie a celor vre-o citeva mii de potentaţi 
peer ui moraru “a Saai dezastrului vroaiu să-şi 

acumu ă vi imi 

ajutor Heem cae e lor, fără să vină cu nimic în 

stăzi, aproape lumea întreagă îl urmăreşte cu atenție 

pe Roosevelt, sperind să v iti entual 

ghid de sim sp nise ec are În politica sa un eventual 

4 cei ce-au încetat să credă în liberalismul şi individua- 

lismul economic, acei ce văd clar că structura clasică a d 

pitalismului nu mai poate funcţiona cum a funcţionat pînă 

acum și acei ce se tem sau detestă socialismul integral și 

vîrşit, vor că creadă că providența l'a adus pe acest cu- 

rajos Roosevelt care într'un mod dibaciu știe să-i dea lumii 
E anhu salutar. 

e adevărat, Roosevelt și-a propus să refacă Ameri- 

ca, cu scopul însă de a salva capitati-mul şi utilizind acest 


Ooa l 2 p E EEE RE e e N NIN a. IN 


p8 VIAŢA ROMINEASCA 


italism pină la maximum de randament. Căci în special 
rece capitalismul a ajuns la un astfel de stadiu, cînd 
in limbaj popular zicem că „și-a pierdut capul”. Stătea 
cramponat pe poziţii, fără ca să-și dea seama ce-l aşteaptă 
şi cît de aproape a venit asupra lui, avalanșa cutropitoare 
a revendicărilor masei sociale. 

In momentul acesta critic, a intervenit Roosevelt. 

Grandoarea actelor sale, entuziasmul de nedescris pro- 
vocat de atitudinele sale şi formidabilul succes pe care-l re- 
coltă pe zi ce trece, sunt explicabile pur şi simplu prin fap- 
tul că:din punct de vedere social, America în ciuda supra- 
modernismului ei tehnic, a rămas în urmă exact cu un se- 
col; iar din punct de vedere economie, deci al potenţialului 
de refacere şi redresare, America dispune ca nici un alt stat 
de un desăvirşit echipament tehnic şi economic semi-auten- 
tic şi de o vastă sursă de finanță acumulată şi tezaurizată, 

Bazat deci pe enorma sa popularitate, bazat în fine şi 
pe coloanele nesfirşite de şomeuri, lui Roosevelt i-a stat 
deschisă calea să dicteze „codurile” industriale şi comer: 
ciale, după cum le concepea el împreună cu „braintrust . 
său. 

„Aboliţi munca infantilă!” : 

Toată muncitorimea îl aplauda, fiindcă în locul fiecă- 
rui copil, putea să intre în fabrică un sşomeur. Industriile 
cari se opuneau, erau luate cu asalt de către muncitori. Roo- 
sevolt tolera pină ce respectivul industriaș consimţea să 
semneze codul respectiv. 

„Stabiliţi salarii minime!” 

A doua poruncă din codul-tip. Muncitorul va şti atunci 
cît să consume, cum să-şi alcătuiască bugetul şi în cele din 
urmă un echilibru raţional va putea fi stabilit între produc- 
ție şi consum, 

„Dreptul la contracte colective de muncă!” Al treilea 
deziderat. 


Pină în 1932, de cînd există industria americană, acea- 
sta a refuzat să trateze colectiv cu muncitorii, ci făcînd con- 
tracte individuale, îi spolia şi-i exploata pînă la sclavaj, 

Cit de mare a fost îndărătnicia industriaşilor şi a lati- 
fundiarilor, o devedeşte faptul că aproape fiecare industrie 
în parte d putut fi forţată la acceptarea acestor principii 
numai prin teroare şi presiune exercitată de către masele 
muncitoreşti și de către reprezentanţii oficiali ai „Adminis- 
trației”, sau în limbajul nostru, ai statului, 

Concomitent, fireşte că noile măsuri se întețiau după 
cum i se ivia cazul şi împrejurările. 

Campania a pornit însă întracolo ca să-i forțeze pe ca- 
pitaliști să cedeze cite ceva spre a pune din nou În mișcare 


CRONICA FCONOMICA 59 
ITI EA II IEEE AA E Ia 


mecanismul eare părea că se prăbușește în orice clipă. 

Unele măsuri erau considerate anticonstituţionale și ca 
atare combătute de unii magnați ai presei. In toate cazurile 
însă după cum spune și W. A. Orton în excelentul său stu- 
diu „Groping for Recovery” (vezi Current History, Decem- 
vrie 1933) oamenii cari începeau să vocifereze despre drep- 
turile lor de pină acum, o îngelegeau în cele din urmă că 
sele lor individuale pecuniare. 

„Dacă ei erau totuşi obligaţi să cedeze 10-20% din veni- 
turile lor de pină acum, înțelegeau în cele din urmă că 
sunt chemaţi să facă această „jerifă”. Tot numai În intere- 
sul lor: spre a-și salva restul de 80 la sută, 

Celelalte măsuri nu fac decit să complecteze campania 
inaugurată cu altita vilvă: Salvarea Americei din „ghiarele” 
unei revoluții sociale și economice și modernizarea ei in 
spirit european, Căci dacă în Europa situația este mizera- 
bilă cu toate că măsurile introduse de Roosevelt astăzi în 
America au fost acceptate aci cu multe decenii înainte, nu 
este mai puţin adevărat că în America, prin faptul că sunt 
noi, prin faptul că potenţialul economic și financiar e in- 
comparabil mai vast, situația va fi salvată pentru moment 
și nu este exclus ca pentru un timp oarecare Uniunea să se 

ucure de o conjunctură favorabilă. 

„Intreaga acțiune se caracterizează prin energie, idea- 
lism, provincialism și naivitate secondate de un extraordi- 
nar suport public. Bazat pe acestea în scurt timp se speră 
că va fi forțată să cedeze și finanța din Wall Street, pretin- 
du-se volens-nolens la finanțarea acestei campanii de refa- 
cere capitalistă, nouă ca aspect și loluși veche ca structură, 


T. CRISTUREANU. 


REVISTA È 


R o M 


Cultura poporului, Decembrie 1933 

Este singura revistă învăţăloreas- 
că a cărei înfăţişare o aşează prin- 
tre cele mai bune publicaţii din 
provincie, Pe lingă articolele de 
specialitate, un bogat material lite- 
rar împodobește fiecare număr. 

In paginile ultimei fascicole a- 
[lăm aceste rânduri ale d-lui C. Ste- 
re, pline de înțelegere a apostolutu- 
lui învățătorului. Şi în acelaş timp, 
e cel mal frumos elogiu adus operei 
lui Spiru Haret: 

„Și din toate elementele, pe cari 
orașele le aruncă în sale, cel mai 
numeros şi poale cel maj interesant 
sint elevii şcoalelor noastre normale, 

Şase ani de zile în mijlocul unui 
oraş mare, cu toată atmosfera lul 
„europeună”, Pestalozzi şi Herbart, 
repetitoare şi dormitoare spalioase, 
lumină electrică, calorifer, băi, şi 
lavoarele „dernier eri” al higienei 
şi esteticii, 

Şi apoi... © existență „africană” ! 
Nu vorbesc de condiţiunile mate- 
riale. Acestea se cunosc: pină eri 
opt zeci sau chiar patru zeci lei pe 
lună, adesea frig şi foame, aproape 
întotdeauna durerea neputinței de a 
da copiilor o ereştere mai bună. Dar 
bietul ucenic al lui Pestalozzi și 
Herbart, e silit să-şi exercite aposto- 
latul, veșnic expus dulgerelor pre- 
fectului, subprefectului, primarului, 
ecrane rasp neve ar şi chiar ale 
circiumarului şi, dacă nu are noroc 
omul, şi înțepăturilor  otrăvite ale 
unui prea cuvios părinte, meșter în 
denunțări calomnioase. Nu mă mai 
opresc asupra proprietarului sau a- 
rendaşului vecin, pentru tare, ade- 
sea, orice intrus de pe „cellalt tă- 
rim” pe moşia Iwi „apare dela sine, 
ca un răsvrătitor” şi un „socia- 
list”... Pentru toți aceștia, 1h țară. 
Constituţia însăși e „o scriere sub- 


versivă”, 


Şi acestui rob, Spiru Haret a stiut 
să-i vorbească nu ca ministru S 


EVISTELOR 


A N E 


al şcoalelor”, ci ca om, va ce- 
Esan. ca Romin şi intrind in re- 
lații personale şi directe cu el 
trezească fn inima Jui apere 
demnităţii omenești, să-i insufle 
mindria înaltei sale misiuni sociale 
şi naționale, chemându-l la munca 
comună pentru cultura și propăşi- 
rea neamului, şi ridicându-se el fn- 
saşi, ministrul, ta protector şi scul 
impotriva tuturor urgiilor”. 


Libertaiea, 5 Februarie 1934 

Bine îngrijită de d-nii I, Gigurtu 
şi G. Strat, revista aceasta, preocu- 
pindu-se în deosebi de chestiunile 
sociae şi economice, aduce acum 
un interesant material. 

D-l Tudor Vianu semnează un fru- 
mos esseu despre „Fr. Nietzsche şi 
filosofia ca formă de viață”, în ca- 
re personalitatea  ginditorului ger- 
man este prezentată sub tipul clasic: 

„Prin ul raportului dintre via- 
A şi ră, pe care ni-l înfăţişează, 

tunete aparține mai degrabă suc- 

pepadis antici, a oen 
învățătură se prelungea prin uki- 
mele ei consecințe in viața lor. Pen- 
tru filosoful antic, filosofia nu era 
atât o ramură a specialităţilor știln- 
țifice sau o profesiune, cit o formă 
eroică de viaţă. Un Empedocie, un 
Socrates, un Platon puteau trăi şi 
muri pentru doctrina lor. Doctrina 
antică a fost de atâtea ori asvirlită 
în balanța vieții wa greutatea cea 
mai mare, Secretul riscurilor supre- 
me ale gindirii fusese pierdut cind 
Nietzehe l-a aflat din nou, Cine ur- 
mărește viața lui Nietzsche nu poale 
să nu se convingă că sfirsitul său 
tragic decurge Into mare măsură 
din cutezanța experiențelor intelec- 
tuale ge care lea învercal. În nicio 
clipă Nietzsche nu s'a cruțat sau e- 
conomisit. „Viața este un mijloc de 
vunoaşilere”, scrie el, în Ştiinja ve- 


cesiunii 


- 


REVISTA REVISTELOR si 


selă. Aplicind acest precept, el n Litere, lanuarie-Fehruarie 1934 
trăit-o cu o intensitate unică, pentru Deschide sub semnătura unui ti- 
a smulge cunoștinței tainele ei cele năr un proces al romancierului Ce- 
mai adinci. Am văzut că suferinței zar Petrescu, Ceeave voegle să do- 
el li cerea o adincire u cercetării vedească autorul acestui articol, în 
sale. Chiar în nebunie el spera să chestiunea „plagiatelor Cezar Petre- 
găsească revelații esenţiale, scu” nu prezintă nicio seriozitate 
Dar i Nietzsche aparține prin ştii t mai intii de bună 
stilul eroice al vieţii şi gindirii sale „ probele sale nu arată alt- 
tipului antic, o deosebire de seamă ceva decit faptul că aceleași teme 
îl separă de ginditorii vechi. Mai sau ginduri pot circula la mai mulţi 
toți, printre aceştia din urmă, cău- autori, fără ca locurile comune su- 
tau să prelungească doctrina în via- fletului omenesc să fie socotite ma- 
tă, dindu-i acesteia ceva din armo- terial de împrumut. Noutatea este 
nia rațională a celei dințiiu. Aşa a de cele mai multe ori culoarea per- 
apărut în untichitate idealul ințelep- sonală pe care un scriitor ştie so 
tului, adică ai omului care obține aceluiaş aspect al lucrurilor şi 
pentru viaţa sa o stare de stăpinire, aceloraşi forme de gindire, 
de echilibru, de liniște, deopotrivă 
cu a sasira raționale, F fia 
pare pentru toți aceşti ginditori un Ta 
instrument in slujba instinctului lor . 
de conservare morală. Nietzsche n'a „Gind românesc” 
dorit însă nici odată să-şi conserve 1 s'a distins totdeauna 
viața prin filosofie, ci tocmai s'o SS Piblleiettos, de categorie se- 
piardă. „Cecace nu mă omoară mă ' Reviste mari, alimentate din- 
face mai puternic” exclamă el în tr'o bogată tradiție culturală, au e- 
Crepusculul Idolitor. Mişcat nu de xistut totdeauna În trecutul său frä- 
Direca Nictateie, m Aaa a a AR 
ntrece, Nietzsche a îndrăznit e eiaşi vie şi tă activi ; 
rienfele cele mai primejdioase, pină observat şi Ati războiu ceda 
la limita la are il aștepta dezastrul În afară de citeva cotidiane de cu- 
personalităţii sale.  Conştiinţa pri- loare locală și de gazete săptăminale 
mejdiilor care îl aşteptau nu l-a foarte numeroase cari sint dovada 
tăsit pe Nietzsche niciodată. Dar unei bine dezvoltate conştiinţe poll- 
pentru acest motiv el n'a ocolit nici tice, apar in Ardeal şi o serie de 
odată aceste primejdii”, reviste cu ținută și preocupări sim- 
patice în literatură, viaţă sociniă şi 


E cultură generală, 
„Societatea de mine” este destul d 
Cadran, Februarie 1934 veche şi bine cumoscultă slor "eari 


La laşi, prin osirdia cunoscutului 
. citesc. 
saor: dramatic Sandu Teleajen, se Mai noui sânt „Abecedar” gi re- 
n a o gazetă literară tu acest vista lunară „Gind rominesc" dela 
i Peagi piara în jurul ei o sea- Cluj. Această revistă, sprijinită de 
ame a griion In afară de Asociaţia de cultură „Astra”, a do- 
paart y le ic m prea modest intreţi- vedit prin tele apt numere bine In- 
Ante Dai cat pină acum bu- zestrale cari au apărut pină acum, 
i Aaa zor e. x că in Ardeal mai pot apare şi astăzi 
Hota n i ma a d-lui Titus organe serioase de cultură cari să 
alt her 23 ale cărui nuvele, tipărite susțină tradiția spirituală presti- 
tă în „Viaţa Rominească”, stä- gioasă a provinciei. 

Tue încă în mintea noastră, — se „Gind  românest” a publicat nu- 
i ar acum sub forma unor a- merogse studii de istorie literară, de 
gi n prizonieratul german. sociologie (amintim „Metafizică şi 
Zia ecul unti greer, cu toată vraja Sociologie” de Traian Herseni), de 
e are o răspindeşte în ceasurile critică literară. Cronici variate: li- 
repaos, este aici o obsesie care terară, științifică, pedagogică, ex- 

porn e ființa unui ofițer din memo- ternă şi sociologică, publicate în fi 
lagăr de pe insula Dânhokn. care număr, informează asupra pro- 


E ——— 


62 


blemdor curente. Rubricile „Mica: 
rea culturală” şi „Buletinul Astrei 
cuprind peer A e te mirean 
cărți apărute și 1 sații asup - 
tivat f rep s aşezăminiului de 
cewterā din Ardeal. 

Sigur că revista arddeană apă- 
rind sub auspiciile „Astrei”, mecen- 
tuiază caracterul istoric al preocu- 
părilor sale. Credem însă că, fără a 


S T R A 


O săptămână la Berlin 


„Puţină lume în teatre, cinemato- 
grafe, restaurante, magazine, Pe 
străzi trec necontenit detașamente 
ie nazişti, care merg şi cîntă intr'un 
ritm puternic şi @-sëvirşit, 

Sărăcia  se'ntinde peste tot. Lu- 
mea îmbelşudată, nervoasă, epicu- 
riană, uferată, pe care am cunoscut-o 
la începutul secolului, siăbește, se 
otileste şi-i în'epenilă în încă uşa- 
rea n sute de graniti, sote de vămi, 
Germania, acest faimos monstru in- 
dustrini, care a distrus capi'alismul 
internațional, zace aci lividă, 

ŞI spun că sărăcia e un lucru bun, 
Se cșcază in rânduri câte patru şi 
pornese_cintind. Germania hitleri- 
stă cin'ă din toată inima, se imbată 
de îr.mosul ei cint lăvdându-se cu 
pinlecele ei lipii de coaste. 

Caohaliamul a renunțat la ambiția 
lui de economie universală, de liber 
schimb, de diviziune a muncii in're 
pupoare, de exploatate rapidă şi to- 
ială a întregei planete. 

Putin wite pulin, ela pierdut şi 
din îndrăzneală. Băncile, trusiurile, 
au devenit mari administrajluni care 
nu mai lucrează, care au pierdut 
gindul şi orgoliul de a cuceri viito- 
rul, Doar câțiva escroci de se mal 
mișcă intr'ascuns, 


Capitalismul n'a îndrăzni! să stră- 
Dbută in totul barga cale pe care şi-o 
«eroi, aceea a liber-achimbismului, 
a concurenței. El a renunțat să [ră- 
fime agra Cod Aee yr e să des- 

ilnjeze v „fi 

inssi aa că vămile sin? 
apl'alismul s'a îngrozit In fn* 

îndepâriatei, dar neaşteptatei ca 


a 


VIAȚA ROMINEAS(CA 


onsbdera ca lipsite de valoare stu- 
dillə istorice, supremația şi precum- 
pănirea preocupărilor de literatură 
şi problemele novi ale vremil, prin- 
tre care cele sociale stau pe primul 
plan, ar da mai multă viață și aetua- 
litate acestei reviste, care este me- 
ni'ă a oglindi nu numai trecutul ci 
Eperona actuală a Ardea- 
ui. 


I N E 


sècinje a efortului său, cecace era 
ratiunea sa de a fi, cecace ar fi tre- 
buit să fie justificarea sa: Interna- 
ționalu. Fiecare capitalist şi-a dus 
mina la inima sa, care bătea mai in- 
"et şi a spus: țara mea, Era deci a- 
devěrat, cind un capitalist ducea 
mâna la inimă şi spunea; fara mea, 

Orice capitalism național se te- 
semnează a exploata un mic socia- 
lism de stat. D. Thyssen este cO- 
misar al poporului pentru industria 
grea, avind apuntamente de 100 mi- 
lioune pe an, 

Cu cele o sută de milioane ale 
sale în buzunar, el este un învins 
cure stă la fereastră, ridică perdesaan 
şi priveşti: cum trec naziștii cari 
cîntă, vrăjiţi, zăpăciţi, cu s'omacul 
gol. Aceş'ia, îşi zic şi ei sociolişti, 
şi sânt deasemenea a ei invinşi”, 

(La Nouvelle Revue Francaise, 1 
fevr. 1934), 


Un stat evreesc 


„trebue să creem o naționalila- 
le ewieească, nu numai morală (a- 
ceasta există de pe acum), ci şi 
una juridică. Or, în practica nc- 
tuală a drap'ului, o naționalitate im- 
plică noțiunea de Sat, 

Cu toată dorința sa fierbinte de a 
face un stat «vreese din Palestina, 
sionismul nu va izbuti. Anglia se va 
opune, din motive strategice, Arabii 
p-lestinieni din rațiuni naționale, 
bisericile creștine din rațiuni reli- 
goase. Dar s'ar putea imita lovitura 
de gniu a lui Mussolini, care a re- 
zolvat 'hestiunea romană, făcind 
din Vatican o Cetate suverană. Sar 


REVISTA REVISTELOR n 


putea constitui, în Stat evreesc, ora- Sus germană. Nu poate fi vorba de 
şul Tel-Aviv şi cu împrejurinile lui, n anexa la noul “printr'o legă- 
centru al nieării evreeşti din tură juridică pe ed. pe evreii 
Palestina și regiune, unde nu sint declarați ce ldcuese în aceste țări. 
de loc Arabi. Acest stat, absolut in- eee pie au, uneori, de generaţii in- 
dep-ndent şi pe deplin suveran, ar Iregi, naționalitatea Statelor unde 
fi să aibă o neutralitate pe care ar trăese şi sint, În genere, iți 
garun!a-o, bunăoară, cele trei mari de ea. ace 
puteri Miberale din lume: Franja, lora cari vor, să devină cetățeni ai 
Anglia şi Statele Unite. Statului evreesc, fără să [ie totodată 
k igioaliidan a mem re- Seer ia aceasta”, 

lui evreese ar ap e a poseda (Mercure de France évrior 
un numâr nelimitat de cetăteni, lo- 1934). oE 
cuind în străinătate. Cazul, de altfel 

n'ar fi doar unic. In felul acesi IE] 


fci. Astfel ur fi, în ocelaș mod, ce- Jene Ee apei ia 
aa et ena $ 
uncezilor şi ricanilor, 
sa Cetătenii ee n'ar locui în noul Pan on ÎI) imi rosia sua 
Sat bt Îi ne rio din diin ces, este isepira Pi mă e dei ie 
limba şi tradi face 
ahetto-ului original acerea Stavisky... Dar volumul d-nei 
rara altora agree a a apărui in Octombrie tre- 


olosi i Ramos 
limba nalională a Plone ain Estai cot Sise ine inte; de: descoperirea ex- 


european, şi celor e - 
urari» anai der pă a Nu se știa însă că fostul director 
indicii autentice ale dorinții de a Și detii pour pre it arat ae 
nu se lästa confundați cu popoarele sent în mintea tuturor, Georges An- 

, siziunea copii- s e rata 
lor esis poate india mai pin dutina ele © cveugle în patru 

„ căci, lceru ciudat, s'an ` i financi 

văzut evre! asimilați în totul și cari poe eng ilinca ea e 


respectau incă un obiceiu ce t iri i 
datează, fără îndoială, dintr'o vreme e ge pernele ia ringn en p p 


cind i 
ai ponoru israelit nu era Incă jn prezența a doi foşti miniştri 
notei s Anquetil, la plecarea de la 


VORBE ŞI FAPTE 


PERMIS 


Biletele de intrare ln 
Cameră se vor lua dala 
un biron special. 

(Ziarele). 


„Contribuabilii trebue tra- 
taţi cu blindeţe îngerească." 
D. Victor Slăvescu 
(in dineuraul rostit la 
Uniunea Camerelor 
de Vomerţ) 


MARILE REPORTAJE 


— Vă rog. domnule. nu 
cumva sinteti d-v. monstrul 
dela Loch-Ness? 


D. C. Argetoianu, — Vă rog 
să-i dați şi nenorocitei aces- 
teia un permis de intrare la 
Cameră! 


ACORDUL LOR... 


Goering. — Nu crezi că se 
inchee prea multe acorduri 
în Europa? 

Gocbbels.— N'are nici o im- 
portanță; noi sintem de acord 
să sfărimăm toare aceste a- 
corduri! 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacţie, nu se înapoiază ; în schimb, acei autori ale 
căror lucrări urmează să se publice în revistă vor fi Înştiin- 
tati despre aceasta cel mult într'o lună dela data primirii 
manuscrisului, 

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații 
tehnice şi editoriale. 

Autorilor nu li se pot trimite corecturile şi prin urmare 
sînt invitaţi să-şi redacteze manuscrisele definitiv şi citet. 

Deoarece revista urmăreşte în fiece număr realizarea 
unui plan sintetic al articolelor, colaboratorii sint rugați a 
lua mai dinainte înțelegere cu redacția: pentru partea ideo- 
logică şi politică cu d, M. D. Ralea (Tel. 2.2550) ; pentru 


cea literară, artistică şi redacțională cu d. G. Călinescu 
(Tel. 2.0054), 


SE E E E ERE E E a a 


Pentru tot ceeace priveşte redacția: a se adresa la Re- 
dacția Revistei „Viaţa Rominească“ Strada Const. Mille No. 
5-9, Bucureşti. Corespondența, cărțile, revistele, etc. se vor 
trimite dl-ui G Călinescu. Calea Dorobanţilor 216. 


1934. ANUL XXVII. 31 MARTIE No. 4m 
G A ce 
|| Viaţa Rominească 
| REVISTA DE LITERATURA 


AVIZ IMPORTANT | ARTA ȘI IDEOLOGIE 


PENTRU DD. ABONAȚI. 


DR. ERNEST ENE 


INTOCMIREA ECONOMICE 
A STATULUI ȚĂARAĂNESC 


AL. O. TEODOREANU 


SA DMI DE CIORI 
DEMOSTENE BOTEZ 

A Ș.TE PT A n E 

| IZABELA SADOVEANU 


DUP NISE Te sc As 


M. C A R P 


| PROGRAMA DE LIMBA ROMĀNĀ 


Revista „Viața Romineăscă“ nu se mai trimite decit 


persoanelor care au plătit abonamentul cau cart Îşi iau an- 
gajamentul a-l plăti cit mai curind. 

Abonaţilor cari nu achitat ceeace datorează şi nau pri- 
mit încă chitanța respectivă o vor primi în cel mai scurt 
timp cu putință. Rugăm deasemenra pe abonaţii cărora din 


greşală nu li sa expediat revista, să ne intormeze cind ui 


cui au plătit abonamentul, spre a îndrepta unele dezordini 
pricinuite de fostii administratori, Astfel vom fi în măsură 
să reluăm legăturile exacte cu cititorii. 

Cu noulan intră în vigoare abonamentele scăzute, pen- 


tru toți cititorii, indiferent de data abonării, 


$ 


= Pa 


MISCELLANEA: Pe marginea unei pole- Nenorocirea, Elin Pelin: Pamilia cea 
mici, S. F. mare, Pantelimon Romanov. 

CULTURA: /Istozie literară! Versuri ne- CRONICA ŞTIINŢIFICĂ: Lupta contra 
“cunoscute ale lui V. Cirlova. Al. Cio- tuberculozei, Dr. S. Irimescu; Teoria 
tânescu, Vasile Alecsandri. inspirato- chromozomică în biologie, M. Bera. 
rul lui T. Aman, 47. Iordan. Filosofie) CRONICA PEDAGOGICA: Polițism pe- 


Istoria esteticei în texte, N. Tatu, /Călă- dagogic, T. Loewenstein; Ed ie şi 
pri Ludo: si poate să aștepte, T A pacifism, Elena Chilom. ' ucape gi 
4. literaturi străine! Saionul d-nei Au: CRONICA SOCIALA: Cri ial-de- 
tel, F. Igiroșianu: Pau! Morand: Rococo. mocraţiei, Mircea a ge PERNES 


erior zoal națională publică. Ra- CRONICA POLITICĂ : Țara regelui 
3 . ' Alexandru, Barbu Brădescu. 
LITERATURA VECINILOR NOȘTRI: REVISTA REVISTELOR 


O mp NI N E 
REDACȚIA / STR. CON ST. MILL E 59 


BIBLIOTECA UNIVERSITĂȚII IAŞI 
n iii 004 |] 


VIATA ROMINEASCĂ 


REVISTA BILUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille No. 5—9 
ANUL XXVI 


Preţul Abonamentelor : 


IN ŢARĂ: 
Pau aa: ii sie ee + ee «Lei 250 
Pentru Bănci şi Instituţiuni (Şcoli. 


Biblioteci. etc.), anual . . „509 
IN STRĂINĂTATE: 
DU aA an sg aa pia ue alia S Lei 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal administraţiei din Bucureşti, Calea Doro- 
banţilor 216, sau depunind-o la „Librăria Cultura Poporului“, 
B-dul Academiei 2, Bucureşti. 


Administrația. 


Viața Romincască 


INTOCMIREA ECONOMICA 


A STATULUI ŢARANESC 


DR E R N E Ss 7 RN E 


CAPITOLUL 1 
Citeva momente din evoluția chestiunei ţărăneşti, 


istoria complectă și adevărată a poporului rominese nu 
a fost încă serisă. Cei mai mulţi istorici ai noștri au înţeles 
numai să înșirue şi să lămurească faptele conducătorilor a- 
sezărilor romineşti, să-i proslăvească pentru vitejia lor în răz- 
hoi sau SR DD ndărine a ţării. Nici unul nu sa coborit 
— dela prs asa şi dela boeri — ca să ridice vălul ce 
acopere viața întunecată și ascunsă a adevăratului 
rominesc, care a fost în toate timpurile lumea oma. + asi 
şi necăjită a satelor. Deabia, in urmă, după publicare 
de către Academia Romină a monumentalei colecții de do- 
cumente „Acte şi legiuiri” privitoare la chestia țărănească, 
adunate de Sturdza-Scheianu și după apariția lucrării lui 
Radu Rosetti: „Pămintul, Sătenii și Stăpinii în Moldova”, a 
inceput să se zărească puţină lumină în întunericul ce a- 
operă de veacuri frămintările, luptele şi suferințele tă- 
răneşti. Această muncă de prospecțiune a unui teren isto- 
așa de nou e destul de grea, pentrucă însăşi cronicarii 
vremurilor trecute, fiind domnitori sau hoeri, nu se intere- 
sau decit întimplător de interesele și năzuințele „prostimei”. 
Alte documente și însemnări se găsesc rar, iar studiul lor 
e şi migălos. El cere o muncă de creațiune, pe cind 
mai din aşa zișii noştri istorici se mărginesc a face operă 
de compilațiune. Pentru aceste motive realităţile economice 
şi sociale din trecutul îndepărtat sau apropiat nu au fost 
„niciodată indestulător de cunoscute. Cei ce aveau — de alt- 
„fel — conducerea țării, nici nu aveau interes ca ele să fie 
„Prea cunoscute. Lu conducere ei reprezentau categorii so- 
„ ciale cari beneficiau tocmai de exploatarea — sub diferite 
terte — a norodului numeros şi anonim. Ei ascundeau 
E tările şi nevoile poporului după decoruri aurite şi 
înăbuşeau glasul suferințelor prin sgomotul trimbiţelor răz- 
boaelor permanente — în trecutul îndepărtat — și prin vue- 
tul luptelor politice în trecutul apropriat şi chiar în vre- 
noastre, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


ā nu a cunoscut deci adevă- 
enţă hrănită numai cu îspra- 
victoriile politice 


Opinia publică rominease 
rul istoric şi a fost in perman 
vile războinice ale domnitorilor sau cu 


ale conducătorilor mai recenți. 


d 
1 adevărului şi frica de a privi problemele so- 
rizeazā de altfel permanent clasa noa- 
timpurile. O scurtă desfășurare 
ale problemei ţărăneşti, din 


Dosires 
ciale în faţă. caracte 
stră conducătoare din toate 


a celor mai însemnate momente 
ultimul veac, este îndestulătoare ca să ne arate lipsa de 
înțelegere a marilor interese naţional-economice şi sociale 

cari sunt uneori mai importante decit unele interese na- 
țional-politice şi refuzul permanent de a le cunoaşte 
si adinci. 

Incă din anul 1820 Dinicu 
vestirea călătoriei lui în Germania. unde, contrastele celor 
väzute faţă de cele din țară, il cutremură, Astfel, după o 
comparație între starea unui țăran german şi aceea a fä- 
ranului romîn, el spune: 

„Se cutremură mintea omului cind îşi aduce aminte 
că frații noștri au fost cite 10 aşternuţi pe pămînt cu ochii 
în soare şi o birnă mare și grea pusă pe pintecul lor, cu 
muscîndu-i muştele și țințarii nici să poatà a se feri”. 

„Alţi creştini, tot pentru dare de bani, au fost spinzuraţi 
cu capul în jos și alţii iarăși închiși în coşare de vite, unde 
le-au dat fum”. 

La evocarea acestei jalnice stări. cuprins de remuşcare, 
boerul muntean adãogā: 

„Pricina acestora este căci Domnii și noi boerii nu-i 
vedem pe aceștia niciodată, ci ii văd numai aceia care merg 
să-i siluiască, să-i pedepsească și să-i împilească, cari au 
suflete otrăvile și fără nici o cunostință de datoriile către 
omenire” 1). 

Aceste accente sânt însă rare şi, în orice caz, ele nu 
schimbau de loc purtarea celor ee le scoteau sau a seme- 
nilor lor faţă de cei cari — tot Golescu o spune — „fugeau 
prin munţi și păduri, cu picioarele goale pină în genunchi 
si cu mânile negre și pirlite”. 

Truda şi suferința nației urma înainte, Irosind in lip- 
suri şi munci grele puterea de rezistenţă, slăbind din ecas în 
ceas, ne-a pregătit zilele de astăzi, în care, învinși în lupta 
economică şi culturală a lumci, am rămas cu decorurile de 
carton aurit si continuăm în desgustul tuturor lupte sterile. 

Dar, dacă nu putem cere generației lui Dinicu Golescu 


Golescu o constată în po- 


1 Citat de Ionescu Quintus în „Cei de sus si cei de jos”. 


mr 


INTOCMIREA ECONOMICA A STATULUI ŢĂRANESC 5 
Í AE y EEE ES EE 


să aibă o pereepțiune limpede a realității sociule din acea 
vreme, nu tot atit de iertători putem fi pentru generaţiile 
următoare. 

Este doar de netăgăduit pentru oricare cercetător, oricât 
de superficial al istoriei romineşti, că problema dominantă 
in Rominia dela 1848 încoace a fost aceea a raporturilor in- 
tre săteni şi stăpinitorii de moşii. O adevărată şi sinceră 
iubire de țară ar fi cerut celor ce pretindeau a o sluji să 
Incă toate storțările pentru a libera pe țăranii iobagi și 
a-i aduce lu o viață economică şi culturală, care să permită 
întărirea fizică şi morală a poporului rominese. Vitind că 
Marea Revoluţie avusese un substrat economic liberarea 
țăranilor şi a micei burghezii de sub exploatarea nobilimei 
și a Statului absolutist acei boeri înaintați — cari for- 
mau „Strălucita” generație dela 1848 au lucrat numai 
pentri dobindirea de libertăţi politice, ținind în acelaş timp 
sub apăsarea „vecinătății” și „rominescului” întreaga nație 
romineuseă, 

Şi la 1845 și mai în urmă, dobindirea de victorii politice 
de suprafațā ascundeau iobăgia, mizeria satelor şi exploata- 
rea țării deo clasă de domni și boeri, în ceca mai mare 
parte de origină străină şi fără alt gind decit al îmbogățirei 
grabnice pe spinarea obștei. 
metan lupte politice marea massă a nației nu lua 

pie. i bena tăcut şi ducea mai departe greul menirei 

De abia în 1857 la Divanurile ad-hoc din Muntenia și 
Moldova. alese din hotărirea celor 7 mari puteri europene 
råzbeşte plusul țăranilor prin acei delegaţi trimeşi de obştiile 
sătești. Spre surprinderea revoltată a boerilor şi tirgoveţilor 
„unioniști — deci preocupaţi numai de chestiunea național- 
Dacă a Unirii Principatelor, acești delegaţi îndrăznesc a 
S o opio ine şi a poata reclamaţiile și reven- 

- ănimi care n o: i rorbise şi 
> loa pină atunci nù vorbise şi 
RI Delegatul moldovean depune în Divan o plingere, cure, 
` pă a arată însemnătatea țārănimei în viaja Statului, de- 
rie suferințele ci ṣi cere recunoașterea drepturilor la pū- 
mint şi la facerea legilor. 
E aeien in intregime în „Pămintul, sătenii şi stāpinii 
Moldova”, această jalba serisă întrun stil patetic și mi- 
sunat ea formă a uimit pe ascultători, cari nu puteau crede 
a fi opera unor aspri țărani, Autorul ci presupus mat 


tirziu a fi un tinăr inginer (?) Chinezu !) a fost multă vre- 


me căutat fără a fi insă gùsil. 


"Vezi Radu Rosetti, Amintiri din copilărie, p. 108. 
În a Á- 


` 


t VIAŢA ROMINEASCA 
PN e S E 

„Din buni şi străbuni nol am uvut dreptul de a ne lucra pâmintul 
trebuitor pentru hrana noastră sia vitelor noastre, fără să ne poată a- 
lunga nimeni depe dinsul, Toate uricile ţării, toate aşezămintele vechi 
şi noi, ne sfințese acest drept, precum şi acela de a se da copiilor 
noștri pămintul de hrană la acoperirea a 2/3 din moşie, iar pină la 
regulament, aveam dreptul de n lucru cît vom puten. De asemeni boe- 
rii de moşie nu avut dreptul de a ne cere boerese. 

„Să [le deci o Adunare obştească, nnde să avem şi noi oamenii 
noştri, să se cearnă şi să se desbată drepturile boerilor şi drepturile 
noastre, şi ceeace o țară va găsi că suntem datori, cu sudorile noastre 
vom plăti: că omul, ca să scape din robie şi să fie stâpin la casa, vatra 
si ogorul său, cu tragere de inimă va lucra şi se va răscumpăra. 

„Pină astăzi toate sareinele cele mai grele numsi asupra noastră 
au fost puse, ṣi nol mai nici de unele bunuri ale Țării nu ne-am in- 
dulcit; iar alţii fără să fie supuşi la nici o povară, de toată mana ei 
“au bucurat; că noi biruri grele de cap am plătit; oameni de oaste 
numai noi am dat, ispravnici, judecători, privighetori şi jandarmi nu- 
mai noi um ținut; drumuri, poduri și şosele numai noi am lucrat; 
beilicuri, podvezi şi havalele numai noi am făcut; boierescuri, zile de 
meremet numai noi am îndeplinit; elacă de voe şi fără de voe numai 
noi am dat: lu jidovul orindar, ca să ne sugă toată vlaga numai noi 
am fost vinduti; băutură scumpă şi otrăvită numai nol am băut; pline 
neagră şi amară udată cu lacrimi numai noi am mincat; bătălii „și 
răsmerițe cind au fost tot greul numai noi l-am dus; oști cind au ve- 
nit noi le-am hrănit, noi le-am slujit, noi le-am purtat; căci cel cu pu- 
tere ţara Îşi părăsia, peste hotare trecea; nevoia şi greutatea o duceau 
cei ce rămneau la vatra lor. Țara aceasta nici băi, (adică mine) nici 
măestrii, nici meşteşuguri multe ca alte dia nu are, toată bnbelşuga- 
rea, brațele și sapele noastre o aduc, Citāti Dunărea de mare și de 
largă curge riul sudorilor noastre, se duce pesle mări si peste holare, 
acolo se preface în riuri de aur şi de argini şi curg iară inapoi de se 
revarsă în țara noastră; iar noi dela ele nici că ne îndulcim. 

„Cind ne-am jeluit, cînd ne-am tinguit, păsurile cind ne-am spits, 
ispravnicul ne-a bătut, privighetorul ne-au bătut, jandurmul ne-au bă- 
tet, zapelul ne-au bătut, posesorul ne-au bătut, boierul de moşie ne-au 
bătut; cine s'au sculat mai de dimineaţă, cine au fost mai tare, acela 
ere mai mare, 

„Nol nici la facerea legei acesteia, nici lu celelalte nu am fost 
chemați, nici întrebaţi, nici la vre-o involală nu am stătut. Domnia lor 
bolerii de moşie singuri le-au făcut, le-am urmat deşi gren si amar 
ne-au picat”, 


Acest strigăt de revoltă a rămas înăbuşit între zidurile s- 
dunării. EL wa avut niciun efect practic. In punctele hotă- 
rirei Divanurilor, nu sa trecut nici o hotărire privitoare la 
cererile ţăranilor. 

Mai tirziu, după înfăptuirea Unirii Principatelor, preo- 
za ra opiniei publice sunt îndreptate iarăși spre luptele 
politice dintre partidul conservator și progresiști. Reven- 
dicările sociale sunt mereu pe planul al doilea. Dacă Ale- 
xandru lon Cuza nu ar fi avut personal intuiţia primejdiei 
de a se lăsa în stare de iobăgie majoritatea populaţiei țării 
în acelaș timp cînd se cereau drepturi politice și instituții a- 
semănătoare celor din occident, unde eliberarea țărănimei 
se produsese de 70 ani, desigur că nici de astă dată nu sar 


INTOCMIREA ECONOMICA A STATULUI ŢARANESC 7 


a în. CEEA * ry E Ş 


fi realizat nimic, Aceasta cu atit mai mult, cu cit progresiștii 

înaintați lon Brătianu și C. A. Rosetti se relrăseseră din 
lupta ce se da în Adunarea legiuitoare şi lăsase ca adversari 

lui Barbu Catargiu — care avea atunci guvernul - numai 
pe liberalii moderați, în frunte cu Mihalache Kogălniceanu. 

care înțelegea, ca şi Cuza Vodă, necesitatea unei reforme a 

raporturilor între săteni și boeri. Dar reprezentantul boeri- 

mei conservatoare Barbu Catargiu nu înțelegea să părăseas- 
că atitudinea din trecut a stăpinitorilor pămîntului. Vrind 
să inăbuşească strigătele și pornirile celor ce cereau împă- 
mintenirea țăranilor, el căuta să impună necesitatea liniştei 
hrana publice, spunind, în repetate ori la Adunarea le- 

„Pacea, Domnilor, pacea şi odihna e scăparea tării” ! 

Rămas să conducă singur lupta, Mihalache A iao PR 
a desfășurat toată gama talentului şi energiei sale spre a 
convinge majoritatea de dreptatea cauzei țărănești deşi el 
însuși „DU avea idee cit de mari şi cit de întinse erau rep- 
„lurile țăranilor asupra păminturilor lucrate de ei 2)”. To- 
„tuși, cl găsește acele accente patetice: 

i „0! nu drămuiți implora Kogălniceanu brazda de 
pămint trebuitoare hranei țăranilor. Gîndiți la durerile, la 
patimile, la lipsurile trecutului lor. Gindiţi la origina ave- 
rilor dvs, gindiți că cea mai mare parte din ele o datoriți 
muncei şi sudoarei lor”. 

era sub impresiuneu asasinării misterioase i 
Barbu Catargiu, „ca o batjocură a aniversării zilei pinas 
va decretat la 1848 marile principii politice şi sociale re- 
clamate de poporul romin, majoritatea adunării, speriată 

o crimă fără exemplu, nu mai ascultă glasul dreptății, ci 
i gara ură Pa răzbunare către țărani” 1) votă la 11 lu- 

ingerea reformei i dă isereţi 

a Guvernului. ei agrare și dădu puteri disereționa- 

uza-Vodă păstrind calmul şi convingerea necesității 
reformelor sociale, nu sancționă Soi rurală şi Sua Sé 
constată că pe calea obişnuită adunarea legiuitoare — adu- 
nare de proprietari de moşii — nu poate obține cecace el 
considera absolut necesar pentru binele țării, face lovitura 
S Emt, decretind impămintenirea sătenilor în condițiile 

cute. 


a 
Dar impămintenirea de la 1864 nu a rezolvat decit par- 
tial şi pentru scurtă vreme problema agrară. Istorici, ca Ra- 
du Rosetti și însuşi Mihalache Kogălniceanu 1}, autorul re- 
' Discurs publicat în Analele Academiei, T. X 
' Radu Rosetti, Amintiri, ap. a RA TIK rc 


= In jurul asasinării Ini Barbu Catargin, op. cit, 
* fhidem. 


n 


k. 


bi VIAŢA ROMINEASCĂ 
DE E, ANRE E E EEE 


formei, au judecat-o aspru. Dacă împămintenirea mulļumea 
o parte din generaţia muncitoare de atunci, ca răpea — 
„pentru un blid de linte” —— dreptul la pămîntul de cultură 
al generaţiilor viitoare, care, după vechile aşezări, aveau 
drept să ocupe pînă lą două treimi din fiecare moşie, drept 
numit în Moldova „al însurăteilor”. 

Totuşi, nu se poate tăgădui, că pentru întiia oară se în- 
cearcă o rezolvare a problemei ţărăneşti pe calea unci mă- 
suri de Stat cu caracter dictatorial şi că pentru întiia oară 
accustă problemă e pusă în primul plan al preocupărilor 
conducerii țării rominești, 

Acest eveniment de o covirşitoare însemnătule nu a 
menţinut însă multă vreme încordată atențiunca publică. 
In scurt timp toată atenţiunea este dată din nou chestiuni- 
lor pur politice. Toate partidele şi toată lumea conducă- 
toare, convinse că o piatră grea u inchis dreptul istoric al 
țărânimei sau dedat acelei opere de „civilizare şi moder- 
nizare a Hominiei”, care u fost, în acelaş timp cea mai ma- 
re falsificare a așezămintelor politice, sociale şi economice 
din vreo tară, Cred că numai „civilizarea” republicilor din 
America Centrală poate fi comparată cu a noastră, Inde- 
pärtindu-se complect dela realitățile romineşti, conducă- 
torii de atunci au făcut din Rominia o caricatură a statelor 
apusene, cari, aveau allă structură economică, socială, altă 
usezare si alti istoric decil a noastră. Hominia trebue să 
devină o „Belgia Orientului”, aceasta era lozinca din seco- 
lul al 19-lea. Cu sforțări enorme sa reușit a se imbrăcu fa- 
ru într'o lucitoare haină de împrumut. Sub dinsa insă. în 
adincuri naţiu întreagă căzuse în acea stare de mizerie și 
servitute, mai proastă chiar decit acea dinaintea împămin- 
tenirei dela 1564, stare pe care C, Dobrogeanu-Gherea a. nu- 
mit-o așa de bine „Neoiobăgia”. 

Istoria, literatura, arta plastică, şcoala, viața politică 
işi dădeau însă mina spre a prezinta imagina falṣã a unei 
țărănimi sănătoase, voioase şi preocupată de „estetică”. 
Versurile lui Vasile Alecsandri, picturile Jui Grigorescu, le- 
genda bogățiilor Romîniei a „Hominului cure în veci nu 
piere”, a „Hominului cu şeapte vieţi în pieptu-i de aramă”, 
înșelau opinia publică, conştient sau inconstient, De abia 
în 1906 mişcarea poporanistă.. grupată în jurul revistei 
„Viaţa Homineaseă” dela laşi, ridică o protestare indig- 
nată şi energică împotriva falşităţii vieţii de stat din Romi- 
nia. În studii cari și astăzi sunt fundamentale ') pentru cu- 
noașierea şi înțelegerea stărilor dela noi, Constantin Stere 


! Cu deosebire studiul „Sociul-democratism sau poporanism™, care 


curmā definitiv şi magistral posibilitatea sustinerii unei „soctalizări 
integrale" a Rominiei, 


C 


A? 


INTOCMIREA ECONOMICA 


TULUI ȚARANESC 9 


denunţă primejdia spre care 
mea sā se sbată in „Neoiobă 
fundiari, cari împreună cu clic 
ționărească stăpineau ţara, nu 


gem ducă lăsăm țărăni- 


Belşugul celor 4000 lati- 


> altfel şi azi, cînd se sus- 
pină după timpurile „normal naintea războiului, 

Starea fărânimei era dispâzăli, după cum o arătau în 
alte studii sociale documentate D-rii Cazacu, Carp, V. Sion 
Manicatide și alții. 

Strigătul de alarmă al „poporaniştilor” dela Iaşi s'a pro- 
dus tocmai în momentul cind Expoziția națională din Bu- 
cureşti sărbătorea în 1906 implinirea a 40 de ani de domnie 


a Regelui Carol |. Arătind adevărul asupra stării majorită- 
tii națiunei care nu progresuse deloc — acest strigăt a tur- 
burat neplăcut entuziasmul sferelor conducătoare, cari din 
serbări în serbări incepuse să creadă cu adevărat că in Ro- 
minia domneşte fericirea deplină, pentrucă devenisem gri- 
narul Europei și pentrucă eram pe cale de a deveni și rezer- 
vorul ei de petrol. Că alături de exportul acestor bogății 

ţia producătoare se prăpădea din lipsă de hrană su- 
ficientă şi din lipsa locuinţelor sănătoase și a unei higiene 
cit de simplă nu interesa pe nimeni, 


Mişcarea poporunistă de la laşi a pus astfel, atunci, te- 
melig doctrinară a țărănismului economie. El poate fi rezu- 
mat în următoarea frază n lui Constantin Stere: 


„Evoluţia economică, ca și întreaga structură a statului 
„hustru va trebui să păstreze caracterul său specific țără- 
siese, Deci progresul economic trebue să tindă în special la 
„organizarea vieţii economice a națiunii pe baze ţărăneşti; o 
„țărănime viguroasă, stăpinind pămîntul pe care il munceş- 
„le şi unind printr'un larg sistem cooperutiv, toate virtuțile 
„Micii proprietăţi cu toate avantagiile tehnice care astăzi nu 
„sunt accesibile decit marilor proprietari”. 

Pe un plan mai practic, dar în contact mai direct cu cei 
interesaţi, se desvolta în partea de deal a Munteniei o mis 
care de deşteptare a clasei ţărăneşti prin activitatea lui Do- 
breseu-Argeș. Satele încep să înțeleagă că ele nu mai pot fi 
reprezentate prin țărani de carnaval și nici prin „tinerii ge- 
neroşi” trimişi dela Centru ca să candideze la Colegiul al 
Il-lea, Cum azi candidează încă în unele județe ale Basara- 
bici, delegaţii dela „Centru” ai unor partide politice. Incepe 
deci o înfiripure a ideci de a aven reprezentanți proprii şi 
de grupare în jurul lor. 


Lă 


Dar glasul patetic ul poporaniștilor dela „Viaţa Romi- 
nească” si agitaţiile lui Dobrescu-Argeș uu avut tot aṣa de 


$0 VIAŢA ROMINEASCA 


puţine piua ca şi glasul delegatului țăran din Divanul 
ad- H Hdovel. 
E oc atele politice pentru dobindirea guvernului, dar 
fără nici un plan de realizări sociale, luptele interne din 
partidul liberal (1. Brătianu contra D. Sturdza) şi din parti- 
dul conservator (Take sau Petrache) au continuat chiar 
după ce focul răscoalei din 1907 dăduse cea din urmă a- 
larmă. 4 E. 3 i 
Formula lui P. P. Carp: „Mai întii represiune şi pe Ur- 
mă vom aviza”, a fost aplicată cu asprimeu cunoscută, dar 
numai în ce priveşte represiunea; De avizat nu sa avizat, 
decit votindu-se noua lege a invoelilor agricole şi a islazuri- 
lor cari au lăsat însă pe țăran în aceeaș situație ca mai m- 
nainte. i à | 
Războiul din 1915, războiul mondial. au indepărtat ori- 
ce putinți de punere în discuţie pe larg și cu consecinţe prac- 
tice a problemei țărănești. Şi dacă revoluția rusă mar fi tre- 
zit teama de molipsire a Romîniei, cine știe cită vreme sar 
mai fi aşteptat reforma expro rierii, mai cu seamă că pre- 
blema națională şi politică a 'nirei celei mari ar fi creial 
cel mai bun prilej de diversiune și de acoperire a gemele- 
lor din adincuri. m 

Exproprierea și impămintenirea sau fàcut așa cum se 
ştie. Țăranul declarat proprietar pe lotul său, mai mic sau 
mai mare, a fost lăsat în aparenţă liber, însă fără unelte, fă- 
ră capital, fără credit, fără nici o organizaţie de producere 
sau desfacere, Era deci fatal, date fiind lipsa lui de expe- 
riență şi turburärile economice ce au urmat marelui război. 
a el să nu isbutească a se întări în gospodăria lui, De altfel. 
toată politica bancară și fiscală, toată politica exportului şi 
a taxelor de export erau îndreptate anume impotriva tāra- 
nului agricultor pentru ca să-l împiedice în storţarea sa sti- 
premă de a se ridica deasupra mizeriei și aservirei sale se- 
culare. 

Anii din urmă, cari au adus scăderea catastrofală a pre- 
țurilor produselor animale și agricole, în raport cu cele in- 
dustriale şi cu sarcinile fixe ce apăsau asupra uospodăriei ți- 
rănești, au dat noi lovituri acestor celule cari adunate cons- 
tituese neamul și țara rominească, 

Dacă reforma agrară din 1918 nu a schimbat fundamen- 
tal starea economică a tārānimci, din cauzele amintite mai 
sus, totuşi trebue să constatăm că prin cealaltă reformă, u- 
ceea a votului universal, situaţiunea generală s'a imbunătă- 
tit. In adevăr, de unde pină la această reformă, după cum 
am văzut, partidele politice se interesau în realitate prea 
puţin de nevoile şi năzuinţele satelor, acestea trec acum pe 
primul plan. cel puțin în manifestările publice ale partide- 


MIREA ECONOMICA A STATULUI ŢARANESC LH 


lor. Este evident că nu cu ucecaș sinceritate şi cu atit mai 
puțin, istorind din acceaș concepţie. De cele mai multe ori 
această grijă nu are de scop decit captarea voturilor sau 
prelungirea indolenţei satelor. Interese industriale şi ban- 
cate sau de dominaţiune permanentă au fost de cele mai 
multe ori singurele determinante în acțiunea de legiferare şi 
de guvernare. De-abia prin nästerea și închegarea partidului 
țărânese, devenit mai tirziu naţional-țărănese, se poate vorbi 
de începutul unei organizări temeinice a țărănimei şi de o 
preocupare sinceră pentru nevoile ei, nu în sensul patriar- 
hal — al bunului părinte ci în senzul democratic al do- 
bindirei unei conștiințe de clasă și a unei voinţi reale de u 
domina m poneo prin oree majoritare ale satelor. 

i are, deabia azi se pune problema i 
refacerii așezămintelor de Stat falsificate rih pci Dir 
— în așezăminte corespunzătoare vieţii cu totul specifice a 
unui popor de țărani. Deabia astăzi — odată cu cunoştinţa 
definitivă a însemnătăţii primordiale a satelor, nu numai 
din punct de vedere economie (agrar) dur şi din punct de 
vedere social st poate vorbi de realizarea unei organiza- 
fiuni de Stat specific, numit de noi Stat țărănese. 

Obligați astfel ca să revizuim întreaga noastră organi- 
zare de stat, inainte de a trece la partea ce ne preocupă și 
anume la „întocmirea economică a Statului țărănesc” ne-am 
simțit datori să ne întoarcem la o examinare nouă, docu- 
mentată cu cifre, a situațiunei ce ocupă în economia naţio- 
nulă satul şi ţăranul, 

„Cu alte cuvinte avem să răspundem în capitolele mici 
cari urmează: 

1) Care este direcțiunea de desvolțare 
populaţiei țării? Spre oraș sau spre sat? 

2) Cum trăese sutele? 

4) Ce produce țărănimea? 

4) Cum se pot incadra interesele celorlalte categorii so- 
ale în planul necesar de propăşire economică a Romîniei. 

DR. ERNEST ENE 


scluală a 


(va urma) 


SA LMI D E „alai DEL a Ve "st i 


A L O, e n E 9-0 RR e Ba Ai EU 


Lui Traian Ulea 


Inalt ca un felinar, bun ca o pine, jovial și comunicativ, 
căpitanul Nacă Vasluianu, poreclit Ceahlăul. era cel mai iu- 
bit comandant de escadron din, regiment. Cu averea pe 
care o moştenise, ar fi putut trăi liniştit. fără să facă nimic. 
Dar începînd cu domnia lui Vodă Cuza, toţi ascendenţii lui 
paterni se distinseseră în arma cavaleriei, Pe Nacă nu-l lăsa 
inima să fie lipsă la apel. Sănătos şi verde ca un stejar în 
plină expansiune, băiat cu somn, poftă de mincare şi sete 
mare, speriase garnizoana cu apetitul lui fabulos, Minca 
cit doi şi bea cit patru. La fiecare dejun sufla o sticlă de vin 
intreagă şi seara cel puțin două. Cu toate acestea era foarte 
punctual la serviciu şi escadronul lui era dat plidă la toate 
inspecţiile. Cind se miru cineva cum de poate suporta fără 
neajuns atita băutură, Nacă răspundea totdeauna cu un pro- 
verb, care îi plăcea foarte mult: 

Personne ne boit beacoup, an ne boil que trop. 

Stie el Francezul ce spune, adăuga Nacă invariabil. 

Uite, Gigel de-o bea două tuici adoarme tun (de-aici vi- 
ne probabil vorba beat krupp), Costică plinge ca o vacă, Ti- 
cu ride ca un bou, iar domnul maior Petrescu ciupeşte cu- 
counele pe stradă (beat crupă). Eu, deabea de la a zecea în- 
cep să mă simt bine. Și ce-i drept, nimeni nu se poate lăuda 
să-l fi văzut pe Nacă beat, Și chiar de se va fi întimplat 
vreodată să se întreacă și el cu băutul, cind vru Nucă beat, 
ceilalți erau morţi (morţi beţi), aşa că nu-si puteau da sea- 
ma. Cind începea să se încălzească, Nacă recita, la fiecare 
sticlă: 


Voevodul cere să mai bea puţin: 
Căpitanii toarnă în pahare vin! 
S'atunei Mircea Vodă, zice câtre ei: 
Respectaţi beţia, căpitanii mei! 


lar dacă se intimpla să desehie o copeă la guler, să-și 
bage minele în buzunare și să vorbească din picioare (ma- 
ximum de beţie), circiumarul știa bine că nu mai e rost de 
inchis prăvălia. pină în ziuă, adică la ora serviciului, cînd 
Nacă îşi evicuu camarazii după grade și în ordinea În care 
trebuiau să se prezinte la unităţi: 


SS 


` SALMI DE CIORI 13 


Cine nu-i serios la beție, nu-i serios nici la slujbă, le 
nea el, La posturi, marş! 

Pe cind făcea școala de războiu pe care a terminat-o cu 
brio, lui Nacă i s'a spus că fratele lui mai mare, Vasile, cà- 
ruia îi zicea bădie, si ora să vindă unui băcan din locali- 
tate, ȘI vinuri străine, lăsate în pivnita părinteus- 

tatăl lor. Cum a aflat, Nacă și-a pe gel ae de 
trei zile, pentru chestiuni de familie şi deubea debarcat in 
gară sa și dus la băcan. 

„== Cite sticle ţi-a vindut bădia Vasile? 

— 0 sută domn căpitan. 

— Cite ai vindut tu? 

— Puţine, domn căpitan. că-s scumpe, 

— Cite? 

— Cinci! 

— Bun! Şi crezi tu deochetule, că vinu’ acesta e pentru 
haimanalele tale de clienţi? 

— Ce-s vinovat eu domn căpitun* 

— Vorba!... Astea le bea Nacă! Impuchetează-le toate, 
Cit le-ai plătit? 

— Nu le-am plătit nimie. că doar conu Vasile le vinde. 
Eu am douăzeci la sută. 

— Bine. Uite ai douăzeci la sută din preţul convenit. Le 
cumpăr eu. 

Băcanul îşi revenise în fire. Nacă îi recomandă să le 
impacheteze bine, se sui în brişcă și porni acasă. Și-a găsit 
fratele în pat. 

Nacă ridică storul. Vasile se frecu la ochi: 

Ce cuuţi tu aici? 
- Am venit să-ţi spun, bădie. că ești o mascara. 

Vasile sări din pat şi cu minile în şolduri răcni: 

— Cui vorbeşti tu astfel, măgarule? 

— Chiar matale, precum vezi. 

— Eşi afară! 

— Nici gindese! 

— lar te-ai îmbătat, nemernicule! 

— Apoi, bădie Vasile, eu cred că-i mai bine să-ţi bei vinul, 
decit să-ți măninci reputaţia. Tătuca ne-a lăsat via și pivni- 
ta, să le stăpinim cu cinste, ca şi el, nu să ne facem cireiu- 
mari. Dacă mata socoţi să te faci, n'ai decit, dar nu fă neamul 
de ris pin'acolo încit să vinzi în văzul lumei sticle pe care 
cu trudă și cheltuială le-a adunat bătrinul. Dacă le-am moş- 
tenit, noi trebue să le bem şi să-l pomenim, nu să le specu- 
läm. Ce, nu-ţi ajunge rodul de pe saizeci de hectare, plus 
ceia ce-mi șterpeleşti mie în fiecare an? Trebue să mai seor- 


moneşști și beciurile și să pui tot la mezat? 


VIAȚA ROAMINEASCA 


Bădia Vasile se făcuse roș ca para și numai din masele 
serioena rog şi unde vrei sajungi cu necuviințele tale? i 
Nacă scoase din veston un pachet de bilete albastre și-l 
flutură batjocoritor la nasul bādiei: ) 
Uite, am venit pregătit, că ştiam cu cu cine am aface. 
Pină la prînz să-mi dai socoteala exactă: cite sticle de vin 
de Rin, cite de sampanie, cite de Bordeaux, cite de Bour- 
gogne, in fine cil mai e in pivniță din ce-a rămas de lu tă- 
tuca. Îţi cumpăr tot pe prețul băcanului, A 
Bădia Vasile era prea Harpagon pentru a nu se inmuia 
pe dată în fața acestei propuneri. Numărătoarea fu pe loc 
făcută şi suma achitată. Pe cind îşi număra banii însă, min- 
dria lui adormită, se trezi un moment: 
— Nu-i păcat de tine sajungi un beţiv ? i j 
- Nu mă căina, bădie și nu birfi bețivii, că slavă dom- 
nului. nu trăești rău de pe urma lor. 


Colonelul Spiridon Burlacu, comandantul regimentului 
de roșiori în ea servea Nacă, era un om mărunt, spinatec 
şi rău. În afară de Nacă, toţi tremurau în fața lui. $ 

Și măcar că pe Nacă nu-l pierdea din vedere, nu-l gä- 
sise incă nici odată în cusur. Și cum era să-l găsească? Din- 
tre toți comandanții de escadroane Nacă venea cel dintii şi 
pleca cel din urmă, la şcoala de război se clusase printre 
primii, caii cei mai bine îngrijiţi și oamenii cei mai bine ins- 
truți tot în escadronul lui Nacă, cit despre concursurile hi- 
pice, Nacă lua cite premii vroia, ajungind fala cavaleriei. 
Nacă nu era de felul lui fanfaron, dar nu putea suferi ne- 
dreptatea şi nici fanfaronda altuia. Aşa odată, Colonelul 
Burlacu ordonase adunarea intregului regiment pe platou 
la orele şase, după amiază. Cind sa zărit trăsuru colonelului 
cotind drumul, escadronul lui Costică Dobrescu tocmai so- 
sea. Colonelul avea lingă el pe maiorul Petrescu, care îi era 
nepot. ', 

A oprit caii din trap întins şi s'a scoborit enervat in fața 
regimentului, urmat de maior, in timp ce vizitiul înlemnise 
în livreaua lui albastră. 7 A ari 

Apoi, cu vocea lui pițigăiată şi excesiv nasală a firniit: 

— Comandanții de unităţi, la mine! 

In pas alergător, căpitanii sau prezentat, aşteptindu-se 
la cine ştie ce gravă comunicare, : 

Numai Nacă întirzia, înaintind calm în mersul lui nor- 
mal. Colonelul îi măsură în tăcere pe toţi. Tăcerea era evi- 


dent pentru Nacă. Cind sosi și el, Spiridon Burlacu îl fixă, 


SALMI DE CIORI 15 


ceeace era destul de comic, dat fiind disproporția dintre ei 
şi articulă scirbit: 
- Cum nu Sa uita ofițerul român la ceas! 


Urmaţi! 
— Vă îninlează ceasul, replică Nach prompl. mai avem 
trei minute pină lu incheierea frontului. 


Burlacu se întoarse fără să-i răspundă şi se 
urcă in trăsură pornind direct lu cancelarie. 
Altădată. cu prilejul patronului regimentului, colonelul 
se š 
= Nu mai e armata de altădată, domnilor! 
Nu mai e conștiinciozitate. nu mai e disciplină! 
Uite, eu, pină la gradul de maior nam venit niciodată 
mai tirziu de orele șapte la cazurmă. 
— La şapte? interveni Nacă surizind. 
~ La şapte, domnule căpitan! 
— Vă cred domnule colonel, dar cu la orele şase am gi 
furgonarii bătuți! 
„ Stielele de şampanie însă puse” la dispoziţia regimentu- 
lui de Nacă l-au mai imbunat pe colonel căruia de băutură, 
cum zice cronicarul. nu îi este greață. Pe la sfirsitul 
mesei, se stabilise chiar între ei oarecare intimitate. Aşa se 
că Nacă, a fost rugat de şeful lui să-i încalece din cind 
în cînd calul care se cam sălbătăcise și-i făcea pozne la pă- 
răzi. Nacă nu-și putea refuza comandantul care nu încăleea 
ată, dar nici nu se putea hotări să-şi piardă vremea 
Su un animal nărăvit şi de proastă calitate. 
și pe pren il paea. În soani unui sergent instructor. 
„Peste citva timp. la sfirsitul unei conferinţi, colonelul se 
înteresă: 


T — Ei, căpitane, ce face calul meu? Are calităţi? 
„— Ponte sufleteşti, domnule colonel. i-a răspuus Nucă 
spre hazul şi spaima tuturor. da 'ncolo i-un globan cum mam 


mai ionii. 
piridon Burlacu a înghiţit în sec şi iar a tăcut, 

De atunci însă a prins pică pe Nacă. 

Între colonel și căpitan, au urmat fricţiuni zilnice, care 
au culminat atunci cînd acesta din urmă, exasperat de ati- 
lea siciieli și-a insultat şeful, în patru ochi e drept, dar 

v. 


< Nacă venea de la cimp cu escadronul de recruți. nemul- 
şi iritat de felul cum incălecau. 

„Cind intra pe poarta căzărmii colonelul intra şi el, cu 

i „ Pe poarta opusă. Fie că distanța între plutoane nu 

perfectă, fie că alinierea nu era bună, fapt e, că Spiridon 

cu sa ridicat în picioare în trăsură şi l'a ameninţat cu 

l. Nacă a comandat imediat trap pină la grajd şi lä- 


£ 


jö VIAŢA ROMINEASCĂ 


sindu-si calul în primirea brigudicrului trompet, sat dus glonţ 
in cabinetul colonelului. 

Fără nici un preambul i-a spus hotărît: 

Mie să nu-mi mai faci eu degetul că ţi-l tai! 

După care, a salutat şi a plecat. Instinetul de conserva- 
re l'a sfătuit pe Spiridon Burlacu, al cărui memoriu era in 
suferință, să nu dee urmări acestui incident cu un ofițer atit 
de bine notat si capabil de orice nebunie, Un ultim argu- 
ment venea să întărească această ințeleaptā hotărire. Decind 
sosise în localitate, pe Spiridon Burlacu îl rodea ambiția să 
se prezinte la Jockey-Club, unde Nacă era membru vechi și 
foarte simpatizat. Dacă sprijinul lui Nacă nu i-ar fi asigu- 
rat cu certitudine alegerea, opoziţia lui i-ar fi închis pe ve- 
cie uşile acestui cerc, în care rivnea să intre, Numai nya se 
explică, dece, tocmai după această scenă. care corespundea 
cu inceputul sesiunei de alegeri, raporturile dintre şef şi sub- 
altern au suferit sensibile modificări. Nucă a mirosit moti- 
vul După abile sondagii făcute în club. Nacă i-a spus intro 
zi lui Spiridon Burlacu: 

. Domnule colonel, de ce nu vă prezentaţi dumneavoit- 
strā la Jockey? Sunt sigur că toată lumea var vota şi am a- 
flat că generalul leşanu şi Mihăiţă Borcea ar fi bucuroşi să 
vă propui! 

Două săptămâni de la această convorbire, colonelul Spi- 
ridon Burlacu a fost proclamat ales, cu trei voturi contra, 99 
pentru. Din momentul acela Nacă crescuse considerabil în 
ochii sefului. 

Frequentind clubul. a văzut repede de cite simpatii se 
bucură căpitanul, si işi dădu seama că intro asemenea 
cerc, considerația care ti se acordă e în funcţie de educație şi 
calități personale și nici de cum de grade, sau de rolul so- 
cial pe care îl joci. Asta explică de ce, din ziua alegerii. Spi- | 
ridon Burlacu îl invita aproape zilnice pe Nacă în trăsuri | 
lui, pentru a merge impreună lu club, și că în fiecare noaple 
petreceau împreună la varieteu, Dar Nacă, orice sar fi in- 
timplat, lu orele cinei dimineața părăsea localul şi se prezen- 
ta la serviciu, pe cind Spiridon Burlacu se antrenase serios 
in acest nou gen de viaţă și începuse a-și neglija regimentul. 

E L-a dat gata Nacă si pe limbrie (așa-i spuneau ofif 
rii colonelului), auzeai prin toate colturile căzărmii, de cite 
ori Spiridon Burlacu lipsea de la serviciu. 

_ Prietenia aceasta n'a ținut însă mai mult de-un an. Na- 
că nu juca bine cărțile şi nici nu-i plăcea să joace. Spiride 
Burlacu, lacom de bani şi jucător iscusit, înnainte de a începe 
jocul de chemin de-fer, îl provoca la partide de ccarte M 
care Nacă totdeauna pierdea, Pierderea nu-l supăra pe N 
că. dar colonelul nu putea juca fără să vorbească vrute 


E: 
SALMI DE CIORI 17 


nevrute, aşa că-l zăpăcea tol tim 'o zi 
; a to pul. Intro Z è 
concentra asupra jocului din cauza riin gpa iag 
Nacă, aruncă din distracţie, atout-urile zic 
Iritat zise: i 
— Dracu să vă ia! 
Susceplibil ca un ce si i : 
E ee n curcan și tot atit de perspicace, colo- 
— Cu cine vorbeşti. cu mine sa ărțile? 
aa gătit ni u cu cărţile? 
PS mia, această uluitoare gopomânie, Nacă ridică 
Urmările a 
J e aeestei scene nu s'au arălat deci 
- - p ” e t 
ees k in În cabinetul comandantului, care discuta cu 
rotend; h iar sma direcției „unui marş, proectat de 
ei Aa nterveni în discutie, Colonelul îl apostrofă, 
— Cu dumneata nu discut, că esti 
i scut, $ “bun! 
___— Şi dumneavoastră "ți mi i i; 
Nacă lipindu cite sunteți mic, urit si prost! 
Spiridon Burlacu ţișni în picioare "sti 5 
2, Maior Petrescu 3 np dare, congestional: 
Prieten devotat al lui ă şi de i i j 
unchiul, maiorul Petrescu pere Mennien PR 
— i să aud, domnule colonel ? 
um ce să auzi? Ma insultat! M'a fă ! 
„== Nu mi-ași închipui ca l | căpăta a MoA 
Abit Cred că ze a met sanii na 
— ? Bine! Bine, domnule maior! F 
; , ! Frumos! 
Foarte frumos! Halal oştire și aferim nepot! 
oea căpitan, poţi pleca. 
acă ieși, deabea ținindu-și risul. A urm i 
că a sul, at, intre unchi 
doza o ceartă în lege, In cele din urmă. colonelul în- 
— Mă rog, să lăsăm asta. Dar să-mi ră i 
> i sta, -mi răspunzi, te rog, 
ui dacă e adevărat sau nu că în seara de 1i anea 
t aţă fiind intregul corp ofițeresc, căpitanul Nacă Vaslu- 
ianu a cîntat cuplete ironice la adresa mea, compuse de el? 
— Bine, unchiule, dar şi dumneata erai de faţă. 
— De faţă de nefaţă, eu atit tentreb: e-adevărat sau nu? 
— Adevarat! 
- Bine. Asta nu poţi s'o negi, Să-mi râs i 
„Să- spunzi acum, ro- 
gu-te, dacă e adevărat sau nu că ofițerul e ireverenţios faţă 
cu şefii şi în special cu comandantul regimentului? 
- De asta ești mai în măsură ca mine să te pronunți. 
— Foarte mulţumesc. Am să mă pronunţ, 
Altceva: E adevărat sau nu că Nacă Vasluianu bea în 


a doua zi. 


răspunse 


2 


p VIAŢA ROMINEASCA 


fața subalternilor lu fiecare dejun două chilograme de vin 


şi la masa de seară patru? 

- Asta, nu. 

— Cum, nu? > 

_ Bea în adevăr o sticlă de vin la dejun şi două la ma- 
să, dar le suportă. 

Asta nu te-am întrebat! 2 . 

Băiat deștept şi bun camarad, maiorul Petrescu a in- 
teles uşor cam care e rostul acestui interogator și pe bună 
dreptate su alarmat, 

Ținîndu-şi în deaproape supraveghere unchiul, l-a gä- 
sit umblind în dulapul în care erau memoriile ofițerilor. Bā- 
nuind că memoriul lui Nacă l'a luat acasă să-l prelucreze, l'a 
găsit în adevăr într'un sertar al biroului. La toate notele e- 
logioase de cure era plin, Spiridon Burlacu adăugise: 

După menţionatele nole, căpitanul N. Vasluianu ar pu- 
tea [i prapus la avansare excepțională. k . 

Dar oficerul se constată că: e beţiv, nu respectă superio- 
ru' şi mai ales face poezii. De aceia sunt de părere că trebue 
notat bun în grad, pină se va îndrepta de aceste urite defec- 
te, necompatibile cu gradul de oficer superior. 

Toate insistențele de a-l face să revie răminind zadar- 
nice, maiorul Petrescu si-a informat prietenul de cele in- 
timplate. Nacă şi-a redactat demisia și a ieşit la raport. 

— E adevărat, domnule colonel, că mi-aţi seris în me- 
moriu că sunt bețiv? 

— Purul adevăr! 

— Bine, domnule colonel. dar n'am băut noi părți egale 
un un de zile în fiecare noapte? Cine se îmbăta, eu, sau 
dumneavoastră? 

Cinie de felul lui, Spiridon Burlacu a fost, tără să vree, 
şi spiritual: 

— Aşteptaţi, că o să vă însemn şi eu numai să mă văd 
civil, 

— Lusă, că de mine au grijă alţii. eu pe dumneata te 
însemn. 

Depuse demisia pe birou și eşi. 

La soluţia aceasta Spiridon Burlacu nu se gindise şi nici 
nu-i tocmai plăcea. Intervenind și generalul, comandant de 
corp, om înţelegător și cu mult tact, memoriul a fost modi- 
ficat și Nacă a rămas în regiment, alegindu-se numai cu ci- 
teva zile de arest. Intimplarea aceasta îl desgustase însă. 
Nu mai venea deloc pela popolă şi cum nici cu mincările de 
la birturi, sub-mediocre în acel oraş sărăcit, nu se împăca 
şi-a angajat bucătăreasă și minca acasă. Neplăcindu-i să 
mănince singur, Nacă sa gindit să se însoure. Ar fi dorit o 


| SALMI DE CIORI 19 
E, 
femeie sănătoasă, veselă, bine-creseută, care să iubeuscă vi 
nul şi să înțeleagă miîncarea. Cercetind, a aflat, fiii 
i n dimineața celui de-al treilea bal la care luase parte 
n capitală, se afla în concediu, după citeva tururi de 
n o amănun a sită discuţie asupra preferințelor comune, 
trei st a cerut mina de curind divorsatei doamne 

l-a fost acordată pe loc. Din motive care | pri 
DE £3 > La 7 b :. riv > tr- 
sonal, Nacă elimina din evenimentul căsătoriei slonia 
ra Unii susțineau că numai un deficitar sentimental şi 
sa ai poate concepe asemenea erezie, dar asta e trea- 
y pr că o lună după nuntă, întrebat de o a lui mă- 
tușă dacă e fericit în căsnicie, Nacă a răspuns acestei respec- 
tabile vara e scandalizată: 
v Foarte fericit, mătuşico. Niniţa mănincă bine, be 
see g știe 9 mulțime de drăcii. E o adorubilă convivă. jich 
si adevăr, Niniţa care se apropia de treizeci de ani, 
rume pă plinuță, era numai vervă și haz, fără să-și piardă 
al, n autoritatea şi distincția care făcea din ea o gazdă 
despre cunoştinţele ci gastronomice,  depă 
man așteptările lui Nacă. Primul ei bărbat, un on egida 
gar străin, o plimbase prin toate capitalele continen- 
ului, Par ii plăcea să mănince bine s'a întors cu o impre- 
sionan an a Piseţie de rețete subtile şi inedite. Cognacul fin 

Și vinurile rare erau articole obișnuite în bucătăria ei, pe 

role ul lui Nacă din Bucureşti o aproviziona regulat 

andale și tot ce e mai de preț în comestibilile exotice 


| f indigene ca: brinzeturi, pește, vînaturi şi crustacee. O ma- 


Nacă se comenta o săptămină în to oraș ; 
r t l. 
papia y arm să mănince la cazarmă, în nel pers Pe 
ȘI în prima perioadă de instructi t - 
epia „foarte des), Niniţa minca la ae igual ine 
; „a trimită porția de vin şi citeva mincări alese în su- 
Au mers lucrurile aşa multă vreme, pină ci d, într - 
nă zi, ofițerul de serviciu, inspectind bucătăria. a pi Se pa 
marginea maşinei un homard întreg. Cerind explicaţii a luat 
cunoştinţă că făcea parte din dejunul lui Nacă. Vestea sa 


„Tăspindit repede în regiment şi cum Nacă întirzia totdeauna 


grajd, camarazii au hotărit să mănince crustaceul ă-i 
pue în loc două porţii de sarmale de la popolă. Nu ai 
mirat de modificarea menu-ului şi explicindu-şi după = 
interesat acasă ce s'a întimplat, n'a suflat ii pre rit 
Asa se face că altădată ofițerii regimentului, prinzind cu- 
raj, Sau regalat cu un excelent pathé de Sarcelle şi altă 
dată cu o imensă și savuroasă porție de gituri de raci d la 


a 


209 VIAȚA ROMINEASCA 


ise, fără Nacă să dee vre-un semn doveditor că ar 
re pi big bec poak işi avea socotelile lui, fu găsit A 
are i de Niniţa care se intorcea dela un ceai, împuapelna 
siori in grădină, cu o puşcă de salon. Spre mirarea ae ae 
leá trimis la bucătărie, Pe urmă, intrind în casă, Naca 
m -> T ätä te şi sperioase, 
— Niniţo dragă, bucătăresele sunt proaste și sp 
de ue i-a suge ki ai tu grijă ca aceste nouă ciori pe care 
iata împuşcat azi, să fie curățate și puse la mirodenii ca 
‘le sălbatice. AL AER 
zi a Ce, ai de gînd să măninci ciori? f : T 
— "Ţi-am spus eu că am de gind să le mănînc? 23 
fă cum te-am rugat şi nu mai "o rai de comedia 
„ Peste o săptămină vom sta de vorbă. à ia 
asia i ionik estate Niniţei, sperind să obţie ge o 
murire. Nacă a rămas mut. Trecind săptămina, Nacă a i 
‘bal: > è > 
ji p“ Crezi tu că se vor fi frăgezit .: 
— C zrei să frăgezești cioara? 
— Nu ale că se a pea ois de tot, ca fazanul. dar cit 
> mit 7 j E 
zi T Bine, aşa desigur că se vor fi frăgezit puţin, dar ori- 
um, cioara tot cioară, carnea e tare. i 22 
Ratele bine, făcu Nacă bucuros. e: am să te rog să 
- faci salmi şi să mi le trimiţi la cazarm t + ÎN Pa A 
: "Niniţa nici nu râdea. Se speriase. Credea că a inebunit 
Nacă: , ri 
- Cum dragă, vrai să-ţi fac salmi de ciori ai 
— Intocmai, dar să nu-ți închipui că e pentru mpa Lpa 
Şi Nacă îi povesti cpr ret de la cazarmă, punin 
- t cu proectul lui de răzbunare, Ta 
a “Pe Ninita o bufni risul cu tot apei pe care Íl sim 
» *ntru gentilul Gigel, care dansa atit de bine. 
A odată e sa terminat programul, Nacă a intrat în grajd. 
de unde nu dădea semne că intenționează să plece rope: 
Când a sosit ordonanța cu sufertaşul, ofițerii care erau p 
curte i-au şi ieșit înainte: - Ă 
Ce bunătăţi mai aduci aaa mă? 
Soldatul, dresat de Nacă, răspunse: i 
— la niște păsări, trăiţi domnule căpitane, nu ştiu ce-or 
fi, că pe mine nu mă primeşte la bucătărie. E o crai pma 
de gătit, de bună seamă, că văd că de dimineaţă de la ṣas 
le tot bolmojeşte duduia și bucătăreasa. , : 
Imi pare că-i spunea salmi, da poate greşesc, că eu nu- 
pot zice bine. | | At 
— Salmi? făcu locotenentul Paicu, lingindu-și buzele. 
Să-l cercăm fraţilor, că bine-l mai prepară duduia Niniţa. 


SALMI DE CIORI 21 
E e, 


După ce Pau încălzit, au pus în locu-i în sufertaş o mo- 
vilă de varză cu carne, au venit cu farfuria la popotă și sau 
pus pe mâncat, 

— Curios, făcu Paicu, parc'ar fi și parcă w'ar fi vinat. 

-- Eu cred că-i pui, tratat ca vinatul, zise căpitanul Io- 
nescu, mincău vestit, 


— (e pui, domnule, rise căpitanul Oancea, nu vezi ce 

oase subțiri are? 

— Subţiri, ce-i drept, dar Nacă are toate rasele de pui. 

— Or fi de cei japonezi sau chinești, dracu-i mai ştie, 
rezumă căpitanul lonescu, mincind lacom. 

— Ce-or fi, nu știu, dar mie mi se pare carnea cam lare, 
interveni Gigel. 

— Tu nu te pricepi filfisonule, se supără căpitanul fo- 
neset, mai servindu-se odată, 

Tocmai atunci intră şi Nacă: 

— Bine mă, căpcăunilor, mi-aţi mincat pathcul, mi-aţi 
mincat homardul, mi-aţi mincat giturile de raci. acum îmi 
mincaţi și salmiul? Cum, adică nici cioară nu mă lăsați să 
mäninc? 

— Cum cioară? 

— Cioară! 

Şi ca să-şi dovedească afirm 
de hirtie, e acea ri negrele capete pe faţa de masă. 

Gigel, a leșinat. căpitanul Oancea se făcuse livid şi bea 
pahar după pahar, iar bietul căpitan lonescu, care ce-i drept 
mincase și mai mult şi e și obez, n'a avut decit timpul să-şi 
pae måna la gură şi să iasă afară. 

Le-am spus toate acestea, pentru a dovedi cetitorului, 
că dacă îi vine fantezia să ofere salmi de ciori, e în interesul 
lui să nu spue invitaţilor din ce-a fost făcut salmiul. 


AL. O. TEODOREANU, 


atia, Nucă deşertă un cornet 


Îi r 


lată, 

Văd ochii noştri îngroziți care fixează 
Timpul care trece. 

Tăcuţi ne strângem unul în celalt 

Ca 'n fața unei fiare, sălbatecă şi rea. 
Te-aştept 

Te-aştept. Să simt atuncia mina ta 'ntr-a mea. 


In mine totu-i viu şi tulburat. 
Sunt ca pămîntul şi ca pomii DEMOSTENE BOTEZ 


In zi de primăvară. 

Urmăresc cu ură clipa care trece; 

Vreau să prelungesc nădejdea revenirii tale 
Şi să'ndepărtez tristeța despărțirii noastre. 
Ceasu'n care ne uitam unul la altul 

Cu groaza timpului ce trece 

Bate'n mine odată cu inima mea. B 
Vii şi dispari într'un vis 

Şi rămin singur cu umbrele amintirii. 
Viaţa toată merge prea repede spre adincuri 
Şi mintea mea-i singură şi slabă. 

Nu ştiu cînd să mă bucur şi cînd să pling: 
Vin lacrămi de pretutindeni. 

Nu ştiu ce mai este şi ce a trecut, 

Te aştept pe tine: 

Tremur tot de spaima fericirii mele. 

In mine-au venit vorbele talc de-altădată 
Ca rindunelele ce se întorc. 

Peste tot e numai aşteptarea mea, 

Eu nu's decit acel ce-o poartă, dacă sunt. 
Cind te voi vedea, cu chipul tău de-odată 
Va veni la mine gindul despărțirii 

Ca un gind al morţii, 

Şi va fi nespus de tristă intilnirea noastre. 
Acolo unde eşti acum, 

In sufletul tău, 

Ca un ecou al poemului de-aici 

Aceeaşi tristeță plinge prelung... 


POE O, ME iai ale E AURA +, AŞTEPTARE Cia 
D 


*) Din volumul de versuri „Cuvinte de i T 
Editura Fundațiilor Regele Carol al Ilki. Sea a 


Ban RTS 
O JNR EC TAIMSE] 


ofn G -e a A E o r 


SA DO VE ANGU 


DUPA 


LL 4 PE a 


In opera sa „Consideraţii Intempestive” Nietzsche afirmă 
că nu mai există filosofi în Germania. Filosofia a căzut a- 
tit de mult în opinia publică încît nimeni nu mai are curajul 
să se dea drept filosof. Unii se ascund după știință făcînd 
psihologie experimentală, Alții fac Istorie ca să fie luaţi în 
serios. Toţi par ruşinaţi de a fi prinşi făcînd vre-o specula- 
tie și caută să se scuze Într'un fel sau altul. Citind aceste și 
alte pasagii din opera lui Nietzsche, ai în adevăr impresiu 
că asişti la agonia filosofiei şi a fost în realitate agonia și 
moartea unui fel de a filosofa. g 

Filosoful, pînă la Nietzsche, dorind să dea opiniilor sale 
puterea de a trăi prin ele înseși şi a a-şi dovedi stabilitatea, 
caută să aşeze doctrinele pe un plan supra individual. Ele 
trebuiau să apară ca rezultatele logicei pure a gîndirii, sau 
al unei reci şi abstracte dialectici, în fața căreia „eul” tre- 
buiu să dispară complect, căci numai cu această condiție se 
poate găsi „Adevărul”. ` 

Ceia ce lipseşte unor asemenea filosofi, zice Nietzsche, este 
simțul relativului și simțul istoric. Cercetările lor au de obiect 
„adevărul absolut”, „faptul etern”, aspirațiile lor sunt către 
o lume cu durată veşnică, Efortul lor vrea să ne impună vi- 
ziunea unei lumi care să nu se poală schimba nici odată și să 
[ie una și aceiași pentru toţi, învingând instabilitatea lucru- 
rilor. Filosofii vechilor sisteme au vrut să izoleze cugetare, 
privind-o ca o putere care poate să se interpreteze în afară 
de orice datà şi a creiat astfel iluzia cunoștinței pure, 

Ei par a cere lumii să se oprească o clipă, din desfāşu- 
rearea ei neîncetată, spre a fi prinsă şi fixată întro formă 
odată pentru totdeauna. Grija lor cea mai mare era să pară 
cît mai imparţiali și mai dezlegați de ori ce urmă de subiec- 
tivitate, căci aceasta era condiția, sine qua non, de a putea 
concepe „Adevărul” în toată puritatea sa. Pentru a prinde 
înțelesul lumii, filosoful căuta un punet în afară de viață, 
de unde să o poată contempla, In acest scop el îndepărtea- 
ză ori ce judecată de valoare. 

Totuşi ce poate alta să ne dea filosoful în sistemul său 
de cit propria-i viziune despre lume? Căci a interpreta nu 
înseamnă alta de cit a trăi. Interpretarea este funcțiunea e- 
sențială a ori cărei fiinţe organice, eu este acea care-l face ceia 


a ———— 


DUPA NIETZSCHE 25 


ce este, Nu există „evenimente în sine”, ci numai evenimente 
ca subiecte de interpretare. Viaţa înseamnă a interpreta 
adică a da un înţeles lucrurilor în raportul lor cu noi înşine. 
Tot ce există nu ne este prezent şi cunoscut de cât sub forma 
unui ansamblu de fenomene, pe care le legăm între ele, in- 
terpretindu-le întrun fel sau altul. De aceia, zice el nu se 
poate vorbi de interpretare justă. Interpretăm lucrurile nu 
după un anume tipar sau normă generală, ci dintr'un anu- 
me punct de vedere, după un anume fel de a le măsura, din- 
tro anume perspectivă, care este condiţia esenţială a vieți 
Nu există o lume în sine, ci o lume sub forma pe care i-o 
dau preferințele noastre, selecţionind și climinind obiectele 
după cum le socotim importante sau neglijabile pentru noi. 
Viziunea însăşi a unui lucru este o apreciere, o acceptare, o 
luare în considerare a unui obiect dintre miile asupra cărora 
a căzut privirea noastră. Se poate oare reduce filosofia nu 
mai la efortul de a ni se da cunoașterea adevăratei naturi a 
universului și a ori cărui lucru? Dar oare prin faptul că fi- 
losoful pune întrebarea „ce este lumea?” nu are el un răs- 
puns al său, pe care vrea să-l impună şi să-l dovedească 
drept cel mai bun între toate celelalte răspunsuri la aceiași 
întrebare ori cit de bune sar arăta? In realitate ori ce sistem 
filosofic nu este de cit aspirația autorului său de a aplica 
lumii o nouă măsură, o nouă valoare descoperită de el, 

De fapt aceasta constituie chiar valoarea tuturor siste- 
melor filosofice şi justifică existenţa şi necesitatea cugetării 
filosofice, căci spiritul ştiinţific i-a dovedit deșărtăciunen 
pretențiunei de a ajunge la cunoştinţă și în ineapucitatea 

rentă pe acest teren cure este numai al științei. 

Aprofundind sistemele filosofice, zice Nietzsche, trecînd 
peste formule şi învățămîntul logic, vom întilni în definițiile 
sale asupra lumii, nu lumea așa cum este, ci lumea așa cum 
vrea filosoful să fie. Cereetind textele vom întilni nu numai 
fapte ci şi aprecieri. Printre elementele ontologiei sau hipo- 
tezele ştiinţifice sau pseudoștiinţifice, la care se poate reduce 
sub unele puncte de vedere un sistem filosofie vom descoperi 
o ideologie de alt ordin, care să se poată discuta ca atare și 
care este creația cu care filosoful participă la cultura umană 
şi-i dă adevărata şi nedisculabila valoare a operei sale, 

Se naşte întrebarea dacă, prin faptul că filosofia și-a 
pierdut valoarea ştiinţifică, nu și-a devalorizat şi efortul ide- 
dlogic, diferit ca origină și obiect, ce se poate urmări în toate 
sistemele filosofice. 

Dacă primim părerea filosofilor că ei nu au stabilit „va- 
lorile” de cît ca urmări necesare şi evidente ale faptelor 
fundamentale, puse de ei în prealabil, atunci valoarea ideo- 
logici lor este nulă. De pildă în cazul acesta tot pesimismul 


26 VIAȚA ROMINEASCA 


lui Schopenhauer se va nărui cînd se va convinge că a comis 
o eroare psihologică utirmind caracterul negativ al plăcerii, 
De asemenea si optimistul va renunța la formula sa: „totul e 
cit se poate bine, într'o lume cit se poate de bună”, dacă i se 
va dovedi că lumea nu este condusă de o rațiune univer- 
sală. , 

Este însă o lipsă de veracitate şi de sinceritate la aceşti 
filosofi, care-i face să pună fapta înaintea valorii. Ei n'ar 
trebui să zică „Lumea este astfel cum o cred eu”, ci: „Lu- 
mea este astfel pentru că aşa o cred cu”. Numai în cazul a- 
cesta filosofia acestor ginditori ar fi o ideologie care creiază 
un univers, filosofia unui ginditor creator de valori. 

Acesta e punet de vedere greu de primit de către a- 
cei ginditori care au iluzia că ei redau lumea în mod obice- 
tiv, care ered că aprecierea, judecata de valoare, vine în sis- 
temul lor după constatarea faptului, a adevărului neclintit 
existind in el însuși. 

După Nietzsche, menirea filosofului nu mai este de a 
găsi „o lume în sine” construită în idee după ce am înlăturat 
tot ceia ce este al nostru, un univers abstract care, creat pen- 
tru a fi al tuturor, nu este de fapt al nimănui. A fi, a exista, 
insemnează a fi şi a exista pentru noi, Însemnează a avea o 
valoare. Dar o valoare nu se constată, nu se poale verifica 
pur şi simplu cu ceva ce ar fi preexistat înainte de a o fi cu- 
noseut noi. Ca să fie în adevăr ea trebue să fie afirmată, stabi- 
lită, impusă oare cum de noi. A concepe lumea însemnează 
a 0 procrea, a o scoate din neant dindu-i o valoare. Nu mai 
poate fi vorba aci de gindirea pură şi de cele ce se petrec în 
capul unui filosof, ei de lucruri trăite şi interpretate după 
valori şi măsuri noi de un filosof. 

Inţeleptul de odinioară socotea universul ca un tot ordo- 
nat, în care lucrurile există în funcţiune de tot. Lumea pen- 
tru el era un sistem din care înțelepciunea trebuia să scoată 
principiile fundamentale şi invariabile ale „Adevărului”. E- 
chilibrul sufletese nu se putea găsi decit într'o certitudine la 
adăpost de ori ce turburare. Tot ce nu se putea ordona şi cla- 
sifica însemna eroare. 

Inţeleptul de azi pare a se împăca cu ideia că nu va şti 
niciodată de unde vine și unde merge, El trăeşte întrun uni- 
vers nelimitat, într'o lume multiplă, ce nu există ca tot de 
cit în funcţiune de acţiuni și rencţiuni multiple, care sunt 
esențialul vieţii. Lumea a devenit infinită pentru noi pentru 
că implică infinite posibilități de interpretare. 

„Pentru ginditorul care a înțeles lucrul acesta nu mai 
există formă sau spirit veșnic, după cum nu mai există ade- 
văruri veşnice. „Lucrul în sine”. „Cunoaşterea” ca atare și 
toți idolii care obsedau spiritul metafizicienilor, sint pentru 


b” 


' DUPA NIETZSCHE ' ETI 


II E PE L A PE 


el ficțiuni. Conceptele și tot ce este spiritual îi vor apărea sub 
formă de devenire. i 

Inţeleptul de azi înțelege necesitatea valorilor care se 
opun, se simte atras de jocul contrastelor, ştie că lumea nu 
este una și aceiași, pe vecie și pentru toți. Fiecare reprezintă 
un punet de vedere pe care nimeni altul nu-l poate poseda 
in întregime. Universul. ca ansamblu, nu este de cît obice 
tul, ce nu se poate defini prin sine. al acţiunilor si reacțiuni- 
lor pe care ni le reprezentăm sub formă de valori. 

Dar Nietzsche, recunoscind eroarea multor sisteme de fi- 
losotie nu înțelege să le disprețuiască. Dacă mărețele con- 
strueții ale cugetării lor s'au dărimat, materialul de care ti 
sau servit își păstrează valoarea pentru totdeauna. Ceia ce 
omenirea a învățat de la ci alcătuește cel mai prețios patri- 
moniu pentru cultura su. Ceia ce condamnă Nietzsche este 
ese aa dogmatismul, „detestabila unitate” a d-lui P, Zari- 

opol. 

Filosoful viitorului după Nietzsche trebuie să fie „omul 
experiențelor”. E] trebuie să ia asupra sa riscurile unei 
vieți care se înfiripează spre a se preface fără încetare des- 
coperind altora feluri de a simţi şi a trăi neîncercate încă 
de nimeni, Viaţa, după Nietzsche, este a experiență cosmică 

ce se petrece în decursul generaţiilor, istoria e laboratorul 
În care se făurește şi se verifică această experiență, fără să 
se poată ajunge la concluzii şi rezultate definitive, 

Rolul filosofului este a rezuma experienţele trecute și a 
incerca altele noi, exercitind însă un control sever şi lucid a- 
supra celor ce se petrec în sufletul său, zi cu zi, oră cu oră, 
pentru a nota exact și conştiincios rezultatele experienţelor 

» Deci va trebui să parcurgă seria tuturor valorilor pen- 
tru ca să-și apropieze nenumărate și variate puncte de vede- 
re și să rezume, în viața sa individuală, mii de alte vieți 
trăite pină la el, și numai după ce se va fi pătruns de tot ce 
au dobindit generaţiile anterioare şi va fi măsurat toate po- 
sibilităţile lor poate să reînceapă pe comp! propriu, expe- 
riența umană. creînd alte valori noi. 

In operele sale Nietzsche arată care erau valorile sale 
speciale, Dar ceia ce este mai important de cit chiar aceste 
valori noi revelate de el şi de cit chiar caracterul special al 
ideologici sale, este eliberarea cugetării ideologice spre a se 
eretia și recrea sub ori ce formă s'ar manifesta. 

Antagonist inăscut, el gindeşte în reacțiune cu timpul său, 
In adevăr atit triumful determinismului, cât şi impresionis- 
mul, fie sub formă de naturalism. ori de simbolism, nu este 
decit consimţimiîntul sufletului a se lăsa stăpinit, covîrşit de 
starea lucrurilor. Chipul lumei moderne era modelat de 
Pantheu, Nietzsche ridicindu-se împotriva fatalităţii, introdu- 


——————————_——————————————————— 


og VIAȚA ROMINEASCA 


- 


a RS IS ID EEE RE 


ce pe Prometheu în luptă cu Pantheu. -Problemele pe care şi 
le pune Nietzsche sunt problemele oamenilor de totdeauna. 
Ca şi genialul său predecesor Goethe, el este preocupat de e- 
ducarea personalității. Ori cit de adincă şi complicată este 
gindirea sa, ca poate totuşi să fie centrată în jurul unei idei: 
depășirea naturii de către om şi a omului de om el însuși. 
Ce este supraomul, în adevăr, dacă nu răspunsul la chestiu- 
nea veşnic nerezolvată, cum ar putea omul să se ridice la 
nivelul la care să merite numele de om? In tradiţiile trecu- 
tului, în pildele şi virtuțile eroilor, sfinților, artiștilor, el nu 
a căutat ca şi Goethe, de cit puterea eraltantă prin care ome- 
niwa creştea şi se înălța în frumoasele epoce ale tuturor 
civilizaţiilor. 

In timpul entuziasmului său pentru drama muzicală şi 
«dionysiosmul Greciei presocratice, el şi-a pus credința în de- 
monul interior”, instinctul, care să dea mărețul său elan și 
să ridice ființa umană în magnificul său avint. Apoi în tim- 
pul raționalismului său el a crezut că găseşte mijlocul de u 
se depăşi omul pe sine, în inteligența lucidă, care dominind 
haosul tumultuos al instinctelor să dea omului libertatea. 
In timpul lui Zarathustra, el căuta ca, depășind şi instinctul 
și rațiunea, omul să-și găsească elanul de intrecere pe sine 
însuși, intro inspirație izvorită din natura sa elementară, 
dar care, revenind şi căutind să exercite asupra ci constrin- 
geri, să-i înzecească forța orientind-o în înălțime. Puterea eral- 
tantă a fost pentru acest imoralist voinţa constantă de a a- 
tinge o treaptă din ce în ce mai înaltă, o altitudine nouă în 
inălțarea morală. Libertatea spre care tinde omul ori cure 
ar fi variațiu extremă a ideilor lui Nietzsche, este privită 
mereu de el ca o cucerire de sine însuşi, cu sacrificii din 
cele mai grele, iar Zarathustra, în evanghelia su, nu este de 
cit o lentă și eroică sublimare. 

Curentele dominante în Europa pe acea vreme, religia 
ştiinţei, darwinismul, materialismul istoric, socialismul, in- 
dustrialismul, imperialismul, străbat contradictoriu personali- 
tatea lui Nietzsche. Opera sa este în general împotriva lor, 
dar cu toate că le respinge, participă la forța lor. Ori ce ener- 
gie care are importanţă este primită de el, dar nu în mod pa- 
siv și ca impusă de istorie sau de știință, care să-i falșşifice 
valoarea, ci căutind să-i dea o calitate creatoare care să nu fie 
impusă nici de lucruri, nici de fapte. Destinul, fatalitatea, 
necesitatea nu sunt pentru el în exterior ca pentru determi- 
nişti. In evoluţie, după el, ascensiunea se produce nu luptind 
pentru existenţă, ci pentru accesul într'o viaţă superioară. 
Hierarchia trebuia să fie spirituală, ordinea trebuie să se in- 
fă tuiască prin rațiune şi nu o rațiune dialecticiană şi rece, ci 
o logică a pasiunei, o rațiune depășind rațiunea oamenilor re- 


ÎI 


"DUPA NIETZSCHE 29 
PI Ee e 08 SE PE E EI 


zonabili și căutind a-și asimila mereu iraționalul. Nerefuzind 
cercetarea În nici o direcțiune rolul său a fost să degajeze 
din toate aceste cercetări valoarea. Dar pentru a răspunde 
unei astfel de misiuni trebuia bogăția extremă a experien- 
(elor şi inteligență-pasiune de care a dat dovadă Nietzsche. 

Exemplul cel mai eficace pe care l-a dat Nietzsche a fost 
acela de a se lepăda de formule și a face să corespundă la ne- 
incetata îmbogățire a totului schimbător care este universul. 
neincetata îmbogăţire a conștiinței. In comunitatea supusă 
fără murmur la primirea pasivă a stării lucrurilor din afară, 
Nietzsche afirmă dreptul şi datoria omului de a se elibera de 
această dominație care era pe cale de a-l înăbuși. 

In cultura germană el a readus în sensul ideilor lui 
Goethe, pe oamenii convinși de ideia că pentru a realiza o 
urtă, o civilizaţie, o etică superioară, trebuie mai întii să rea- 
lizezi rca pia și ră gina ari as stil interior. Lihe- 
neron, mel, Stefan George, frații Mann s'a s 

rimp g t u format sub 

Filosofia şi-a recîștigat prin Nietzsche puterea, dar sub 
un unghiu de privire cu totul nou. Ea şi-a găsit un domeniu 
care este ul său propriu şi în care se cuprinde tot ce nu este 
fapt. Acest domeniu este situat între faptele psihice pe deo- 

orei și cele fizice pe de alta, între faptele reale şi ficţiune, 

se ocupă cu fenomene care nu sunt imaginare, se pot 
discuta, dar nu au existență proprie și nu se pot constata 
pur şi simplu. 

Pentru a urmări influenţa lui Nietzsche în acest domeniu 
ar trebui să urmărim cercetările metodice ce sau realizat 
eu Dilthey, Simmel, Husser şi alții, asupra valorilor — de- 
venite „lapte” din moment ce au fost concepute ca existind 

a și au fost puse în acţiune. 


IZABELA SADOVEANU 


PROGRAMA DE LIMBA ROMINA 
PENTRU GIMNAZII ȘI LICEE 


M. C A R P 


5 


Zilele trecute Ministerul de Instrucție publică a trimes direcțiuni- 
lor şcoalelor secundare, pentru a se pune in discutia profesorilor, un 
nou orar cu împărțirea ceasurilor de curs, pe obiecte, pentru liceul 
cu § clase. 


Cum, de sigur, noul orar împuene alcătulrea unei programe cores: 
punzătoare, la tare probabil că se lucrează in Minister, credem că 
este în interesul bunei ei alcătuiri să se cunoască vederile oamenilor 
care de mult experimentează. programe... 


De aceea îmi permit să dau publicităţii raportul pe care l-am 
făcut, ca delegat al profesorilor de Limba Romină din lași, asupra 
proectului de programă alcătuit sub ministeriatul d-lui D. Gusti, 

Socot că poate servi cu buză de discuții şi că va înlătura unele e- 
rori care de mult perzistă în programele alcătuite fără o largă şi rea- 
lā consultare a profesorilor de specialitate. 


RAPORTUL 


sub-comisiunii de Limba Romină din Iaşi asupra „Proectului de 
programă pentru gimnaziile şi liceele de băieți şi de fete, 1933” E 
Examinind „Proectul de te gara pentru gimnaziile şi 
liceale de băeţi și de fete” din 1933, ce ni se trimete spre a ne 
da părerea, nu putem fi de cit adine surprinşi de contrazice- 
rile, ciudăţeniile, confuziile, lipsurile şi scăpările din vedere 
de care abundă, — cind ne gindim că această programă este 
alcătuită, pe baza tuturor programelor de pină acum, de că- 
tre o numeroasă comisiune de inspectori şi profesori de spe- 
cialitate, din care mulţi sint și autori de cărți didactice. 
Nu este gindul nostru să facem o critică amănunţită a a- 
cestui procet de programă, dar. de vreme ce greşita distribu- 
ție a materiei pe clase, cum şi însuşi quantumum materiei pe 


care el o propune pentru studiul Limbei Romine se datorese 


incompetenţei cu care este alcătuit, — nevoiţi suntem să arā- 
tām, prin citeva exemple, scãderile strigătoare ale proectului 
acestuia de programă, la specialitatea noastră. 

Spicuim dar din însemnările ce ne-am luat, 


I. CONTRAZICERI 


1. Proectul de programă prevede la Compuneri, pentru 
clasele superioare „Caracterizări” de personagii și de opere 


—————— aaa 


` 


„PROGRAMA DE LIMBA ROMINA 31 


citite, — dar intre formele literare ce se studiază nu este pre- 
văzută şi „caraeterizarea”. Aşa dar, elevii vor face caracte- 
rizări — fără să ştie ce este... caracterizarea! 

2. Tot i piograma propusă impune: „Se vor face e- 
xerciţii pentru aflarea termenului cel (1) mai propriu”: dar 
la calităţile stilului, ea nu prevede proprietatea... Aşa dar, e- 
levii vor face aplicații peniru o calitate de stil pe care nu o 
cunosce În 

3, La clasa a IV-a, proectul de rogramă specifică: „Se 
rin re ein pe de pre a teoriilor stilistice: iar cu două 
rinduri şi continuare, el cere „familiarizare g 
formele literare și calitățile de stil”... Ț yip 
PP cog să se familiarizeze elevii cu cle, decit invăţin- 


4 II. CIUDAȚENII 
1. Proectul de programă cere : 
mult pulverizate prin analize”... 
Bun, — dacă ar fi vorba de nişte... şezători literare. In 
școală însă elevii trebue să învețe. Şi ceeace prevede aici pro- 
grama este ca și cum ai impune profesorului de Botanică $ 
morile nu vor fi desfăcute în elementele lor... se vor studia 
așa, pe de-asupra, la vedere”, 
„Var cum să înveți un lucru decit analizindu-l, disecîn- 
du-l pentru a-i pătrunde tainele ? 

2. Programa prevede : „Dela clasa IH înainte, se vor da 

şi n uni elementare de teorie literară”. 
eorie literară la cl, IT, — fie și noțiuni elementare ? 

Dar cum să dai elevului cunoştinți pe care nu le poate 
pricepe, din lipsă de material uperceptiv ? Cum să dai noţiuni 

De literară br de cl. HNJ, cind el nu cunoaște încă 

e de concret și abstract în stil (nu în ramatică), pe care 

Învață de abia în cl. IV-a şi fără de caii DN se eliS bagi 
car noţiunile de știință şi poezie ? 

2. Procctul acesta de programă, urmând de altfel alte 

programe, alcătuite de alte comisiuni tot atit de bine o- 

tate, desparte pe Alecsandri (pe care-l pune în cl. VIl-a) 

fiopăiniceanat, C. Negruzzi şi Alecu Russo, care se studiaza 

. VI-a, 

Dar acești patru scriitori sunt fruntașii curentului critic 
moldovenesc; ei formează un tot inseparabil; au aceleaşi con- 
tepții literare, politice, culturale. Mai mult: activitatea lor, la 
un joc, marchează o nouă etapă în desvoltarea literaturii ru- 
mine, o ruptură bruscă si tranșantă cu trecutul, 

Cum pot fi studiaţi separat ? 

Să nu ni se obiecteze că Alecsandri a lucrat și în „Juni- 


mea”, căci se încurcă rău cel ce va face o astfel de obiec- 
e. 


Meci i ii a ia e 


„Poeziile nu vor fi prea 


E 


VIAŢA ROMINEASCA 


= 
III. CONFUZII PROGRAMA DE LIMBA ROMINA 33 
1 La cl d eumpozifilor programă, previee: pünțificä, pgPIobabil ca să scape de această imputare; proectul de 
tir Ae programei conf undă „literar” cu elice — simplifica! en nemiluita. simplifieat și n redus, & redus și «a 
Nu ştiu ei oare că o compoziţie ştiinţific poate fi IN A- „casă zeitatea la Limba Romină a sărit peste cal... 
CELAŞ TIMP şi literară (dar nu si poetică 7) Pi vară x programă nu a ti nut ob: ra bar ARE 


Ce fel de clasificare ar fi aceasta ? i l 1 7 l 
E drept că terminologia vulgară opune pe literar lui ști- matérie şi lucruri care formează ter înă, aşa că a tăiut din 
ințific: dar noi socotim că elevii trebue tocmai feriţi de ter- cultură a unui absolvent de liceu. 
minologia vagă, aproximativă şi trebue deprinși în studiile 


lor, cu termenii riguros ştiinţifici. i 1 
Cred autorii proectului de programă — contrariul ? ce ee o hiperbolă, prasopupee, antiteză, reticeață: fără 


Deci, compoziţiile nu sunt decit: științifice, poetice ori haina ce este puritatea (deci, ce este un neologism, un ar 
araia pen: un provincialism, in limbă); ce este naivitatea, arm A 
9. La aceeaşi clasă proectul prevede: 5 de Pina ap fără să știe ce este o paralelă (deşi, de si ga ü- 
„Specii de descrieri: tabloul, portretul, pastelul”... Sari ă la bacalaureat va fi vre-o... paralelă!) s y op 
Aici autorii amestecă formele literare (moduri de redare) acterizare; tol astfel, elevul va putea eşi din liceu fără să 


cu speciile literare (subdivizii ale genurilor) şi, pe de asupra mă cati H fără de Popi verbe sa rug ro raD 
cu speciile literare (subdivizi ră iu sl za e ei, cineva nu poate deschide gura fn- 
mplă, fără de care nu poate lua în mină 


Nu. > ; 
Tabloul şi portretul sunt, în adevăr, forme de deserieri o revistă literară... 


în nici un caz „specii” de descriere, căci descrierea nu-i un bil că, în gindul autorilor + PE 
nt telul pe este o specie a genului liric — deşi se ba- ia r katane sunt de categoria să p-ta priză a rs pegas 
Bega „De deeirtetă, (Explicarea se găseşte în orice bun ma- Saan atie „“Bipteană, ori a cutărui ia i 
nual di > 4 j a mii de ani 
i i, not fi puse la u- 2. O altă lacună N eat “ 

Aga dar, agonia a pie na răi pere sa faae progra- este lipsa de priviri poe. e rs r o are proeetul de programă 
ceeași aer Aug titlul comun de „specii » | cep o o nouă epocă néral uji i y raran eh la autori care in- 
ma ce analiz . S d eralurii, 

3. La Teoria literară dela cl. V-a, procctul de programă „Din pricina aceasta, autorii x : 
pune proverbele şi ghicitorile la genul liric. fiară cu epoca lor şi cu spiritul aie: aiei in aer, fără le- 

Ce lirism au găsit autorii lui la aceste specii ale genului vă rămine o enigmă pentru elevi, — p re ra lor, noua 
didactic (cele mai depărtate nu numai de lirism, dar chiar de Tește, din proprie iniţiativă și Deste i, — dacă nu-i lămu- 
poezic!...) nu putem înţelege. b „Programa ar trebui să prevadă osia 3 P &, profesorul lor. 

4. Tot aşa, fabula ṣi anecdota sunt trecute la genul epic. pre nu se pot înțelege cum trebue hu fose ASAT pată 

De ce? s , Kogălniceanu Pe sări ere ap i, ki-Elia- 

Nu vedem alt motiv decit că autorii proectului de progra- fescu — Eminescu - Caragiate Sag cozi iii 
mă au voit să desființeze genul didactic. 5. In sfîrșit, credem că ' i ; o 

„Adică, pe La Fontaine ṣi pe Gr. Alexrandrescu!... tipografie, proectul a Endre datorită unei greşeli dela 

Dar, Dumnezeule mare, ce lipsă de înţelegere a însuși partea corespunzătoare de Sin zy are, locmai la ojas H-a, 


fundamentului creațiunii poetice !.-. 

| 

IV. LIPSURI a a 
1. Se cunoaşte obiecțiunea ce se aduce de obiceiu progra- Cu astfel de cunostinti si e asa 

melor: că sunt prea încărcate din cauză că sunt făcute de pro ma alcătuită ca proect mu putea fi de si aș aln é at 


fesori de specialitate care nu pot renunța la cele mai nein- | 1. In clasele I, II și III se repetă mereu aceeași gramati 
| 


semnate amănunte din obiectul lor. S cu navais şi amplificări: în toate clasele, egal, morfolo- 
e și sintaxă, așa că elevii au impresia că sunt fim 
că au de-a face cu lucruri Rece n anti malaia 


į 


34 VIAȚA ROMINEASCA 
DN e D 
S ot pricepe în clasa la care sunt prevăzute, la 
ei zoo ga Ea elevii, cutare şi cutare chestiuni, paru 
de programă nu se întreabă. Astfel, el prevede atributul, su 
stantival în genetiv la cl. I, cînd elevul nu poate înțelege ra- 
porturile de genetiv subiectiv, genetiv obiectiv, ggenetiv expli- 
caliv, ete, De asemenea comparația adjectivelor, prevăzută 
la cl. ], nu poate fi înțeleasă de elevii acestei clase în toate 
subtilităţile ei de „superioritate”, „inferioritate”,  „absolut”, 
elativ”, etc. 

j In clasa a Il-a proectul de programă prevede de aseme- 
nea chestiuni care trec peste puterea de înțelegere a virstei 
elevilor acestei clase cum sunt: scurtarea subordonatelor, u- 
nele circumstanțpiale, etc. ; ko 

Proectul de programă pune apoi genul liric in cl. V-a, 
cind elevii nu au sufletul pregătit pentru toate categoriile li- 
rismului, şi mai ales pentru cele mai însemnate... 

2, Se prevăd în proectul de programă lămuriri scurte a- 
supra unor specii literare, incepind chiar din cl. II-a, cind e- 
levii nu au materialul aperceptiv pentru înțelegerea lor, du- 
pă cum am arătat mai înainte. Dar mai ales, întru cit acele 
specii vor fi studiate temeinic în clasele următoare, este inu- 
til să li se dea elevilor, mai înainte, cunoştinţi incomplete și 
deci, fatal, inexacte, 

De asemeni, în cl. IV-a se anticipează asupra unor specii 
ce se vor studia în clasele următoare, ca pastelul, nuvela, etc., 
care nu pot fi bine înţelese decit pe baza unui complex de cu- 
noștinţe, 

3. Unele chestiuni nu sunt puse la locul lor. i 

Astfel în cl. V-a, după ce s'au studiat deja genurile: li- 
ric, epic, dramatic, ete. este prevăzută chestiunea deosebiri 
de fond și formă dintre compoziţiile științifice şi cele poetice, 
chestiune care-și are locul înainte, la clasificarea genurilor, 
dar nu după ce ele au fost studiate. 

De astă dată aici, mărind confuzia şi haosul, procctul de 
programă vorbeşte de „proză și poezie”, tot după limbajul 
vulgar, în loc să facă opoziţia exactă: proză şi vers... 3 

Ca încheere generală asupra relei alcătuiri a acestui 
proect de programă, vom observa că autorii nu au, asupra 
studiului limbii romîne în liceu, o conceptie clară, care să le 
dea putinţa de n prevedea în programă toate cunoștințele ce- 
rute de rostul acestui obiect de învăţămînt şi de a le distribui 
pe clase în proporţiile cele mai potrivite şi în ordinea impusă 
de virsta și puterea de înţelegere a elevilor. 


a 
Aceste constatări ne impun sarcina de a da un alt pro- 
ect de programă, pentru Limba Romină, care să corespundă 
nevoilor învățămîntului. 
————————————————————————— 


PROGRAMA DE LIMBA ROMINA 35 


In linii generale, materia teore 
E peri a tică socotim că trebue ìm- 
In primele trei clase Gramatica. 
În clasa IV-a Stilistica. 
In clasa V şi parte din a VI-a Teoria genurilor literare. 


d) In restul clasei VI şi în clasele VII si VIII Istori 
bii şi literaturii romine A REP 


E a distribuim cursul de Limba Romină, pe clase, în 
dul următor: 


È. 3 și Noţiuni generale şi elementare de Morfologie şi Sintaxă, 
i II: Morfologia (cu Fonetica strict necesară), 


III: Sintaxa generală. 
CL. IV: Stii şi compoziţie. Sintaxa specială (în legătură cu stilul), 
EL. V: Genul epic şi cel didactic. Compozițiile oratorice. 

CL. VI: Genul liric şi cel dramatic. Istoria limbii şi literaturii 

vechi, pină la Şcoala Ardeleană, 

CL. VII: Istoria literaturii dela Şcoala Ardeleană pâni la „Ju- 
a CL. VIII: Literatura nouă. Sinteza generală, 

„Nu intrăm în discutarea mai amplă a acestei repartizări 
a materiei; ea rezultă în parte din obiecțiile ce am adus pro- 
eclului de programă ce ni s'a prezentat. 

Vom arăta aici numai următoarele considerente: 

Nu am prevăzut genul liric şi cel dramatic la cl. V-a, ci 
le-am trecut la cl. VI-a pentru că elevii de cl. V-a nu au, o re- 
pelăm, desvoltarea psihică pentru înțelegerea cu sufletul a 
poeziei lirice, și nici maturitatea de gindire şi cunoştinţele ne- 
cesare ca să înțeleagă conflictele dramatice. 

De altfel, dind mai mare extindere în programă studiului 
genurilor literare, nu o facem în detrimentul istoriei literatu- 
rii, ci din contră, în slujba ei, pentrucă lecturile şi analizele 
făcute cu ocazia teoriei genurilor vor folosi elevilor pentru 
istoria literaturii. 

Am prevăzut originea limbii în cl. Vl-a pentru că eu se 
„poate înţelege de elevi pe baza cunoștințelor lor de la Istorie 
„despre originea poporului romin. Plusul de cunoștinți filolo- 

gice de care au nevoie pentru studierea originii limbii romi- 
ne în legătură cu limba comună latină nu constitue o dificul- 
tate pentru elevii acestei clase, căci nu li se cer cunoștinți in- 
linse filologice, ci citeva noţiuni elementare. 

De altfel, experienţa de pină acum ne arată că se poale 
face studiul originii limbii române şi a dialectelor în cl. Vl-a. 


Și acum, dăm în detalii proectul nostru de programă, pe 
clase, cu următoarele lămuriri preliminarii: 

1. Nu ne ocupăm aici decit de quantumum și repartizarea 
materiei teoretice şi deci 


A 


ja VIAȚA ROMINEASCĂ 
aeree a E ASEE i A OA O PE ED UN E ERE 


2. Lăsăm aşa cum sunt în proectul de programă paragra- 
fele: Citire, Lectură particulară, Exerciţii de vorbire și Com- 
puneri, afară de clasele unde e cu totul altă materie. 


Aceasta, pentrucă: 

a) Ne-a lipsit timpul să le modificăm pe toate unde vste 
nevoie. 

b) In cea mai mare parte pot rămine aşa cum au fost 
prevăzute în proectul de programă. 

c) Lectura particulară e mult mai bogată, de fapt, la e- 
levi decit se prevede în proectul de programă. Ceeace-i pre- 
văzul acolo ar fi mai curînd lectura obligaloare particulară 
a elevilor. 

d) Dacă se va admite programa noastră, fireşte că va 
trebui să se pue de acord cu ea și celelalte paragrafe. 

lată programa ce propunem: 


CLASA 1. 


A, MORFOLOGIA. Părțile de cuvint. Cuvinte flexibile. 
Ideea de cuvint invariabil. 


Substantivul: număr, gen, caz, Substantiv comun şi pro- 
priu. Declinarea nearticulată a substantivului, după genuri. 

Articolul nehotărit. Articolul hotărit enclitic, Declinarea 
articulată a substantivelor. 

Adjectivul. Adjectiv de două şi de o terminaţie. Deelina- 
rea adjectivului singur şi cu substantivul, 

Pronumele. Pronumele personal şi declinarea lui. Cu- 
noaşterea rațională a formelor seurtate. Pronumele posesiv, 
demonstrativ şi relativ-interogativ. 

Numeralul cardinal şi ordinal. 

Verbul. Forma activă și pasivă. Modurile și timpurile. 
Conjugările. Verbele auxiliare a fi şi a avea. 

B. SINTAXA. Propoziția. Cunoaşterea subiectului şi a 
predicatului. Ideea de atribut. Ideea de complement. Comple- 
mentul drept. Circumstanțialele de loc şi timp. 

Fraza. Cunoașterea propoziţiilor principale şi secundare. 


NOTA, Din Sintaxă se vor da numai simple și ușoare elemente, 


atit cit trebue elevului ca să înțeleagă ideea de gindire şi legăluri de 
gindire. 


conjugările. Inviţarea acestora, odată înţelese, se va face mecanic, 
bazindu-se pe memorie, Tabelele conjugărilor, in special, vor fi ştiute 


= 


PROGRAMA DE LIMBA ROMINA 


CLASA IL 


Gramatica, In clasa M-a studiul gramati 
j t mati 
mai ales stăpînirea deplină a Morfologiei. De ar 
in această clasă toate chestiunile de morfologie, cu formele 
n late și excepţiile de tot felul, - 


Je si înțelegerea şi raționamentul stă 
diului formelor gramaticale dar şi Învățarea pkada yopa ga 


cauna acolo unde îşi are locul, mai ales, de pildă, 
A. MORFOLOGIA, Părțile de cuvint flexibile și neflexi- 


Substantivul. Felurile substantivului i 
t 5 | 5 ului: comun şi propri ~ 
concret și abstract; colectiv; material. Numărul, Substantive 
ective: singularia şi pluralia tantum. Substantive cu forme 
DN enri Sin n plural. Substantive cu forme multi- 
rile. stantive epicene şi mobile. C i - 
narea articulată şi nearticula : Pe Dacă 


i tă. Declinare R 
åri fonetice la declinări. E aaa 
l aosi nehotärit, enelite, ud]ecuval şı posesiv. Deeli- 


Adjectivul. Felurile, Declinarea, singur şi cu substanti- 


vul. Gradele de comparaţie. Intrebuințarea substantivală a 


adjectivului. 
ronumele personal, posesiv, demonstrativ, relativ-inte- 
li, nehotărit. Toate date întrebuințate şi deciinarea, 


Numeralul cardinal, ordinal, distributiv, adverbial - 

tiv, nehotărit. Declinarea, toate formele şi fntrebuinis. 
Verbul. Forma- activă pasivă, reflexivă ( i 

| , , vă, şi reciprocă). 

ă şi număr. Moduri şi timpuri. Verbe tetalitea şi = 

praire. Con jugările. Forme speciale ( perifrastice, popu- 

‘are, inverse). Verbe ajutătoare. Verbe neregulate. Verbe uni- 


idverbul. Felurile adverbelor. Comparaţia. Locuţiuni ad- 


Prepaziţia gr 


lă şi ȘI 
onjuncția. Fe Și compusă, Locuţiuni prepoziţionale. 


urile conjuncțiilor, Locuţiuni conjuneţio- 


Interjecţia. Intrebuinţările ei. Locuţiuni interjecţionale. 
Formarea cuvintelor. Derivare şi compunere. Schimbarea 
i ron gramaticale. Familii de cuvinte, 
pepene şi omonime. 

mologii populare. 
Idiotisme, Mi 


B. SINTAXA. Propoziția principală şi secundară. Com- 


! 


ră VIAŢA ROMINEASCA 


iptică, si ă i i tivă şi negativă. 
s ; eliptică, simplă şi desvoltată, afirma i 
Licee a adica. Predicat verbal şi nominal. garde Aici 
Peart exbrimat prin substantiv, adjectiv, verb ori adverb, f ze 
subimpărțiri. Complementul drept şi nedrept. Circumstanţ 
în de bn, TERT : şi Propoziţiile secun- 
Coordonare şi subordonare. Propoz a 
die aA, completive drepte şi nedrepte. Circumstan 


i i i mod. f 
pe iin ha ales cu prilejul sintaxei și al compune- 


rilor. 
CLASA III. 


i „Cilirea” se eliminează din proectul de 
aaa NORA ai ca tot şi sfirşitul aliniatului al patrulea 
(„Noţiuni de versificație”). 

Gramatica. In clasa a I-a scopul studiului la Limba Ro- 
mină este cunoaşterea deplină a Sintarei generale. : 

A. MORFOLOGIA. Repetarea, cu mici completări, a ma- 
terici de cl. Il-a, mai ales prin analiza gramaticală şi cu oca- 
zia studierii sintaxei. PI te ta 

B. SINTAXA. Propozițiunea principală și seci £ 
pozițiile principale dapă tonul vorbirii. Propoziţii rea ete 
şi eliptice, simple şi desvoltate, afirmative și napere u sa 
și predicat. Prin ce se exprimă ele. Predicat verbal ş manaa . 
Acordul dintre subiect şi predicat. Atributul şi felurile ui; 
adjectival, substantival în genetiv (posesiv, crese A 
cauzei, explicativ, subiectiv şi obiectiv), prepoziționai, sp 3 
tional, verbal şi adverbial. Complementul drept şi nedrep 
Circumstanţialul de loc, timp, mod cauză, scop, condiție, con- 
cesie, consecuţie. 

Ordinea cuvintelor în propoziţie. = lea 

ea Felurile propo Miia secundare: subiectivă, pre- 
dicativă, atributivă, obiectivă dreaptă și nedreaptă, circum- 
stanțială. (De loc. timp, mod, cauză, scop, condiţie, concesie, 
consecuţie). Scurtarea și substituirea propoziţiilor secundare. 
Propoziții eliptice. Coordonare şi subordonare. 

Varbirea directă și indirectă. 

Corespondenţa timpurilor. 

Ezpresiuni impersonale. 

Perioada. | 

Punctuaţia studiată în raport cu gindirea. 


CLASA IV. 


A. Rămine neschimbat paragraful „CITIREA”, dar'se a- 
daugă: „Se vor citi poezii lirice culte şi populare, epice culte 


PROGRAMA DE LIMBA ROMINA 38 


si poraa, Possi didactice, schițe, o piesă uşoară de teatru, 


B, COMPOZIȚIA. Fazele compoziţiei: invențiunea, dis- 
(planul) ct părţile sale (introducerea, tratarea, 
[eheerea) stilizarea. 
mpărțirea compozițiilor: științifice, poetice, oratorice. 
Poezia pop şi cea cultă. Ciasijica a compozițiilor poe- 
tice: genul liric, ese glisetia dramatic, 
nart generale asupra compoziţii 
3 om spera p poziţiilor cu ocazia şi în 
Calitățile stilului. Calităţi generale, (clarita- 
tea, puritatea, proprietatea, naturalul, preciziunea, nobleţa, 
armonia) și particulare (armonia imitativă, energia, fineţa, 
nuivitatea, vehemenţa. măreţia, sublimul). Stilul figurat. Fi- 
guri de vorbă (inetafora, metonimia, sinecdoca) şi de cugeta- 
re, (comparația, perifraza, apostrofa, interogaļia, exclamația, 
na, enumeraţia. gradația, blestemul, hiperbola, ironia, 
3, prosopopecu, antiteza, reticenţa). 
Noţiuni de versificaţie: ritm, rimă, măsură. cezură. Sirota. 
D, FORME LITERARE. Descrierea (științifică, poetică, 
oratorică). Tabloul, portretul, paralela, caracterizarea. Nara. 


_ Hunea (ştiinţifică, poetică, oratorică). Dialogul. Analiza: arti- 


„ recenzia, esseul, sarja, cronica. 
E. GENUL ISTORIC: biografia, autobiografia, memorii- 


le, amintirile, legenda istorică, cronica, istoria propriu zisă. 
Isvoarele istorice. 


NOTA. Rāmin cum sunt prevăzute in proectul de programă 
paragrafele Lectura particulară și Gramatica. 


CLASA V-a 


TEORIE LITERARĂ, a) Genul epic: balada populară, 
balada cultă, colindul, cintecul de stea, pluguşorul, oraţiile de 
nuntă, legenda epică, poema eroică, epopeea, epopeea eroi- 
comică; povestea, nuvela, schița, romanul. 

1 b) Genul didactic: proverhul, ghicitoarea, fabula, satira 
că, anecdota, poema didactică, scrisoarea literară. 

c) Compozițiile oratorice. Genul deliberativ: discursul 
politic, militar, judiciar cu subdiviziunile lor. Genul deman- 
strativ: discursul academie şi religios cu felurile lor. Discursul 
ocazional, 


NOTA. Cu ocazia şi în vederea compunerilor se vor da Indru- 
mări generale asupra Dării de seamă şi asupra Analizei literare. 


CLASA VI-a 
A. TEORIE LITERARA. a) Genul liric: doina, bocetul, 


———————————————————————————————————————— —_— 


În | 
4 VIATA ROMINEASCA 


iii iii ian 


cintecul de lume, strigon ra oda, pastelul, idila, me 
itatia, cintecul, satira lirică, epigrama. A 

sara tr Genul dramatic: Tragedia clasică veche, tragedia cla- 

sică modernă, tragedia  Shakesperiartă, drama romantică, 

drama modernă. Comedia. PCA i | 

B. ISTORIA LIMBII. Originea limbii romine, Elementele 
constitutive ale limbii romine: fondul latin, elementul băști- 
naş. Influențele străine. Paralelă sumară între formele romi- 
nești şi cele latine pe baza cîtorva principii de limbă şi a cî- 
torva indicații asupra latinei vulgare. 

Dialectele limbii române: lecturi şi principalele caracte- 
ristice, 

Vechiul alfabet. j 

C. ISTORIA LITERATURII, 1. Literatura religioasă. In- 
troducere asupra apariţiei culturii la Romini. Cele mai vechi 
manuscrise: Codicele Voroneţian, Psaltira Scheiană. Tipărilu- 
rile romineşti ale lui Coresi. Insemnătatea lui Coresi pentru 
inceputurile limbii scrise la Romini. Introducere asupra rolu- 
lui cultural al domnitorilor (Matei Basarab și Vasile Lupu, 
Constantin Brincoveanu). Mitropoliţii şi rolul lor cultural. 
Simion Ştefan. Varlaam. Dosoftei. Biblia dela 1688. Antim 
Ivireanu, 

2, Literatura istorică, Introducere asupra epocei eronica- 
rilor şi a apariției cronicei la noi. Ureche, Miron Costin, Stol- 
nicul C. Cantacuzino, lon Neculcea. Rolul cronicarilor în des- 
voltarea limbii noastre scrise. Dimitrie Cantemir. 

3. Literatura populară ne serisă, ca cea mai veche litera- 
tură rominească, Cărţile poporane. 

D. LECTURA PARTICULARA. Citiri din Onciu, Xeno- 
pol, Pirvan. Philippide pentru originea poporului si limbii ro- 
mine. Citiri din cronicarii Miron Costin, lon Neculcea și Stol- 
nicul Cantacuzino, din D. Cantemir. Antim Ivireanu, Didahii. 


CLASA VII-a 


A, ISTORIA LITERATURII. 1. Scoala Ardeleană. Intro- 
ducere asupra împrejurărilor care i-au dat naștere. Samuel 
Micu, Gh. Şincai, Petru Maior, Budai-Deleanu. 2. Curentul la- 
linist. Introducere asupra stării culturale în Principate. Gh. 
Lazăr, T. Cipariu, Laurian. Rezultatele curentului latinist. 
Rolul lui în viața limbii literare. 3. Inceputurile literaturii în 
Principale. Văcăreştii, influenţele exercitate asupra lor. Co- 
nachi. Cirlova. 4. Marii importatori de cultură. Introducere 
asupra epocei lor: contactul cu literaturile Apusului. Gh. A- 
saki, Eliade Rădulescu, Gr. Alexandrescu, N. Bălcescu, D. 
Bolintineanu, N. Filimon. 5. Curentul critic moldovenesc. In- 
troducere asupra cauzelor ivirii lui, M. Kogălniceanu, C. Ne- 
gruzzi, Alecu Russo, V, Alecsandri, |. Ghica, Al. Odobescu, 


Saa a i 


` 
- 


PROGRAMA DE LIMBA ROMINA - 41 


Hasdeu. Luptele pentru directivele n i 

nee aeaea “irectivele culturale și pentru lorma- 
B. LECTURA PARTICULARA. 

Mee E e made Rădulescu, Bălcescu (istoria Romni- 

br al E ea, aj ii Puterea armată), Gr. Ale- 
"escu, Aogălniceanu (critică, discursuri „ Alecu R 

(Caga itice, Cintarea Romîniei, rece Else tara 
andr: n, prozā, teatru). C, Negruzzi, (Nuvele Se i- 

sori), L ca (Scrisori) ), „Odobescu (Pseudokyneghuticoa 

7 eu (pagini de istoric, etimologii, poezii). 


Citire din Şincai, Petru 


NOTA, — Rămin neschimbate Brercijiite de vorbire și Com- 


CLASA VII-a 


A: ISTORIA LITERATURII, Introducere asupra stării 
e la apariția „Junimei”. Maiorescu, Eminescu, Crean- 
 Lambrior, Gh. Panu, Caragiale, Vlahuţă, Dobrogeanu- 
r eră oag a Delarasse, Slavici, V. Conta, 

; „ Hogaş, Sandu-Aldea, P. C nD: ` 
h ide” Jean mă a erna, D. Anghel, Al. 

B. LEC I ȘI ANALIZE asupra lucrărilor scriitorii 

în viață, incepind cu Brăteseu-Voineşti şi Sadoveanu, până is 
mai noi. Lucrările se vor face după înclinările și alegerea 
(aprobată de profesor) a elevilor, putindu-se analiza şi seri- 


încă neconsacraţi. 
C. LUCRARI DE SISTEMATIZARE pentru evoluția lite- 


raturii romine, pe epoci, pe” i 
i z pe genuri literare, curente ori 
şcoli literare, ete. ei 
t A EXPLICATIVA: Aa Comğariiiite oratorice (nu „Genul 
Tepi cum greşit spun wnii), am înlocuit vechea clasifice a - 
curs deliberativ. demonstrativ şi judeciar”) prin ir rata ar (a 
fapt fiv si gen demonstrativ pentru că discursul judeciar este de 
| Rea a genului deliberativ (doar că se ține în faţa instanţelor 


„În vee clasificare se îmbinau după cum lesne se vede, două 
€ diferite de împărţire n discursurilor: Acel al țintei urmărite 
pentru eliberutiv şi demonstrativ) şi acel al locului unde se ține 
diass cel judeciar), — ceea ce nu se poate admite într'o bună cla- 


M. CARP 


Intr'una din numeroasele. sale grinări artistice în 
străinătate, neobositul cercetător și iubitor de artă d. Anasta- 
se Simu a achiziţionat la Neapole în 1907 un splendid granit 
egiptean, reprezentind un fragment de statuetă feminină. 

Statuia aceasta fusese adusă probabil din Egipt acum 
2000 de ani ca să împodobească lemplul zeiței Isis din 
Pompei. 

Odată cu distrugerea templului a fost sfărimată şi sla- 
tueta, din care s'a păstrat numai fragmentul care se află în 
Muzeul Simu. 

Arheologii străini care au trecut pe la noi s'au oprit ade- 


sea uimiţi în faţa acestui superb exemplar sculptural, dar - 


nici unul pină în vremea din urmă n'a isbutit să-i identifice 
cu preciziune origina şi nici să descifreze misterioasa inscrip- 
ție heroglifică care-l împodobește. > 

Intr'un recent studiu publicat de savantul egiptolog din 
Hikdesheim, profesorul Günther Roeder, se arată pentru in- 
tiia dată epoca arheologică căreia îi aparține torsul, cunoscut 
astăzi în lumea arheologică sub denumirea de „torsul Simu”, 
cercetătorul isbutind să descifreze şi inscripția care sinteti- 
zează în semnele vremii următoarea rugăciune: 

„aceia care în ceruri merge pentru că nici o greșală nu 
i se poale afla, | 

aceia pe care surorile ei Isis și Neftes o landă... 

preoteasa templului, Mehnet numită, 

fiica maimarelui templelor, 

a celui ce învălue mădularele Domnului, 

născută din preoteasa... 

Ea spune: O, voi ciți pășiți în minunatele locuri, 

voi ciți treceţi spre mindrele ținuturi verzi 


spre a vă închina la sărbătorile începuturilor de ano- 


timpuri, 

întoarceți privirea către această figură 

și dăruiți-i regeasca ofrandă. 

Dacă veţi spune ori veţi înfăptui pertța ce mi se cuvine, 

pentru că suni o servitoare a Domnului, 

vi se va da și vouă la fel de către acel ce va veni apoi 

şi de către acel ce pămintean trăește.... 

Statuia ridicată a fost pentru a pomeni pe tatăl și pe ma- 
ma sa în acest templu. 


Ec a E o A S ~ 


X. t TORSUL SIMU 4 
În o 
Şi tot astfel lingă mama zeilor care se afiă in... 
(Restul inscripției s'a pierdut). 
Profesorul Günther Roeder arată că torsul acesta, a cărui 
| ste de 25.5 em., este lucrat în granit negru și apar- 
ține unti femei în mers, ale cărei braţe sint lipite dealungul 
In partea de sus, statucta e retezată între şolduri şi pie t; 
pe aey ap în dreptul genunchilor. oai. e Ar Lar 
ro fişie subțire de vestmint, care înveleşte formele atit 
de aproape, încît lasă să strălucească desluşit toate contu- 
rurile. Coapsa stingă. scoasă puţin în afară, e limitată în 
poziția ei de o linie curbă. mergind spre şoldul sting. Silueta 
e svellă, dar împlinită cu carnaţie tare; formele rotunde sint 
„ale unei femei nu prea tinere. Totuși, braţele sînt subțiri şi 
Mniinile inguste, cu degetele neobișnuit de lungi. i 
„Pe stilpul de reazim se află săpată adine inscripția, lată 
„de 45 em; (lăţimea fiecărui semn e de 13-14 mm.), Contu- 
„rul neascujit al semnelor este în contradicție cu execuţia 
5 „metalic de dură și întărită de luciul șlefuelii. 
nai i opoziţie se întilneşte şi la alte lucrări din epoca 
“Suită şi Piolemaică timpurie. Mai ales la aceasta din urmă, 


„Însă rareori la același obiect. O ceașcă de ardezie a lui Psa- 
„metic al Tiea din Heliopolis, are heroglifele adine săpate pe 


pereții plaţi. Deasemeni, o ceașcă de bazalt a lui Ptole- 
maios |. 


Spre deosebire de aceasta există reprezentări și inscripții 

cu margini neingrijite pe un ceas de apă din granit cenușiu, 
„La sareofagiile de granit din epoca Saită se întilneşte ace- 
iaşi opoziție de notorietate publică între felurile pietrei Între- 
ES te: granit puțin dur, şi granit aspru, uşor netezit, pe 
care reprezentările și heroglifele se obțin uşor și cu contururi 
moi. Granitul pietros şi fin este lustruit pină la strălucire; 
ile și semnele sint săpate cu contururi tari şi adinci. A- 

ctiaşi observație se poate face şi pentru Stelele romano-pto- 
», spre exemplu la Stela Satrapului, extrem de aspră 


„În opoziție cu caracterul nehotărit al Stelei Piton. 


După conţinutul inseripției şi după caracterul ei, torsul 
se poate considera ca datind din epoca Saită, deci între epo- 
ca regilor Nubieni (din dinastia a XXV-a) şi Plolemei, apro- 
ximativ 700—300 înainte de Cristos. Mai precis nu se poate 
pronunţa autorul studiului de care ne ocupăm, din cauza lip- 
sei unei paleografii heroglifice. 

Tipul şi particularităţile arheologice ale piesei dau insă 
un neînsemnat punct de orientare. 

O femee în mers, cu haina strîns lipită de trup, şi cu 


44 VIAŢA ROMINPASCA 
een oee A 7 EEE A e EEE e APE A IE DECO 


miinile atirnind în jos nu constitue nimic deosebit şi nu con- 
ține nici un moment de artă mai însemnat, 

Esenţialul este, făcînd abstracţie de braţele neobisnuit de 
lungi si de îngustimea miinii, forma pintecelui, cu ombilicul 
mult adincit, și proeminenta foarte desluşită, deşi învălită în 
haină, n părții inferioare a pintecelui, 

Pintecele nu-i al unei fete, ci este puţin ascutit ca al fe- 
melor care au avul copii. Ombilicul este aşezat pe partea su- 
perioară n bazinului, 


Unde se mai întilnese aceste particularități ? 


Nu s'au găsit prea multe statui feminine bine conservate, 
din toate epocile artei egiptene. Această statuă a femeii în 
mers înfăţişează o marcată adincire a trupului mai jos de 
piept, care deobicei e redus. Unmează apoi o umilătură în 
dreptul goldurilor rotunjite, apoi una mai pronunțată peste 
arcul întins al coapsei inferioare. 


Cicatricea ambilicului nu-i aproape deloc vizibilă Cobo- 
rirea pintecelui, foarte puţin suplu, spre partea inferioară, 
este marcată de un triunghiu ce se relietează deasupra hai- 
nei şi care e puţin vizibil în zilele slab luminate, dar apare 
desluşit la lumină mai puternică, 


Piciorul sting este aşezat puţin înaintea celuilalt, dar nu 
atit de departe ca la statuile masculine. 


Acest tip sa menţinut dealungul timpurilor fără a se 
schimba prea mult. 


Statuia unei fete tinere din Amarna arată insă ce conp 
insufleţit poate crea un sculptor independent şi personal. 

Demnă de atenţie este statuia Nopihret-ei din Berlin. 
sculptată în piatră calcaroasă, cu formele feminine apărind 
lămurit, cu toată învestmîntarea strictă. 

E totuşi departe de trupul idealizat al fetei tinere. 

In vremea dinastiei a XXV-a, pe la 700 inainte de Chris- 
tos, dintre numeroasele curente artistice parcurse se des- 
praa un nou ideal de frumuseță feminină: trupuri pline, cu 
orme moi şi rotunjite, cu sinii aproape semisferici, bine 
prinși de bustul vinjos. 

Acest tip iese lu iveală din timp în timp în secolele urmă- 
toare, iar sub Ptolemej e remarcat în statui şi reliefuri. In re- 
alizările plastice ale acestui lip e caracteristică tratarea rea- 
listă a pintecelui și înfăţişarea părții superioare a trupului. 

Pintecele nu e proeminent şi muntele lui Venus nu e mar- 
cal. Ombilicul se desenează însă mai desluşit ca pină aci, A- 
ceste figuri au o înrudire neindoiasă cu torsul Simu, şi după 
ele îl putem reconstitui și pe acesta. 

Figura de bronz Takuşit din Atena, este una din cele 


m pini ii E E A 


Fig. 1 — Torsul .,Simu” văzut din faţă. 


Fig. 2 — Torsul „Simu“ văzut din profil. 


EECH 


> Tis -f 


— AI 


en 


=7) 


- 


NENN EEDA e nPar 


A i fi a a 
SRI A dia 
EA 


E oi M 13403 
Op {F 
Py EP ER 


s79 n 


asm aiir 


demde 


ţii 


Fig. 3 — Torsul „Simu” văzut din spate, cu inscripția 


heroglifică, 


Fig. 4 Statuetă din Alexandria, foarte asemănătoare 


cu torsul 


„Simu”. 


Fig. $ — Statueta din Alexandria văzută din profil. 


46 VIAȚA ROMINEASCA 
po 


acoperit de haina femeii. Din aceleaşi motive şi pintecele este 
puţin modelat, mai ales atita timp cit picioarele sînt aşezate 
unul lîngă altul. Muntele lui Venus e însă deslușit marcat 
prin triunghiul de deasupra hainei. x 

Aceste caractere se întilnesc la soția lui Mikerinos, iar 
in vremurile mai noi la statuia de lemn a reginei Ahmose din 
Turin. Piciorul sting fiind plasat mai înainte, se intă- 
reşte şi reprezentarea încheeturii coapsei superioare, ca În 
figura de lemn a reginei Ahmose din Cairo. | 

Renunţarea la o mai pronunțată modelare a corpurilor 
feminine se menţine şi în dinastia XXV, ca în figurile zei- 
telor, puternice și nu prea svelte, avind sinii potrivit de ro- 
tunzi, 

La soția zeului Anchnes-Nofer-ab-RE apare deodată re- 
prezentarea naturalistă a unui trup feminin cu forme rotun- 
de şi pline, mai puţin atent la tratarea pintecelui decit da for- 
ma mijlocului, cu proeminența mai pronunțată a șoldurilor, 
şi cu forma aproape semisferică a sinilor. 

Este primul exemplar al noului tip. b 

Faţă de statuile zeițelor epocii ptolemaice, statuia de gra- 
nit din Berlin e naturalist tratată, cu toate că-i legată de o se- 
veră stilizare. 3 

Ombilicul este abia marcat, plat. Şoldurile sint bine relie- 


fate. Haina e foarte strinsă pe trup, chiar şi pe picioare, unde 


nu e de loc lărgită. Sinii sint rotunzi, dar nu mai plini decit 
la statuile vechiului regim. Din profil se vede spatele plin. 


In şirul statuilor citate, torsul Simu ocupă un loc de sea- 


mă, atit prin misterioasa lui inscripție, cit şi prin arta cu care 
această inscripție a fost săpată. : 

Nu se poale spera ca părțile ce lipsesc să mai existe În 
alte colecţii. Figura pare să fi fost spartă, spre a fi complect 
distrusă, 

A fost adusă, cum am arătat, din antichitate în Italia, la 
Pompei, 
pirea cultului zeiței Isis. 


Profesorul Günther Roeder, director al Muzeului de e | 


giptologie din Hildesheim (Pelizaeus Museum) n rămas pro- 
fund impresionat de frumuseţea torsului preotesei din Sais, 
achiziționat de d. Anastase Simu, şi şi-a publicat observațiu- 


nile in volumul omagial tipărit cu prilejul unei recente ani- h 


versări a marelui arheolog F. L. Griffith. 

Atrăgând atențiunea asupra acestui studiu, am ținut să su- 
bliniem valoarea deosebită a unui exemplar dintre cele mai 
preţioase ale colecției realizate de d. Simu cu sacrificiul unei 
vieţi întregi închinate numai artei. 

H. BLAZIAN 


———(————_—_— 


- iar fărimarea s'a produs probabil odată cu stir- 


Plecat din laşi inainte de războiu şi stabilit în Franța 
care luptă în războiul mondial din 1914—1918 (Marna 
Verdun) fiind de două ori rănit, primit, graţie lui E. Bou- 
În cercul intim de discuţii al lui Bergson care-l aprecia 
Albert Spaier moare înainte de a-și fi spus ultimul 
nt în filosofie. 
E greu de spus care ar fi fost cursul urmat de gindirea 
i Spaier, dacă acesta ar mai fi trăit. In ultima vreme, l-au 
pat probleme de logică pură, de filosofie matematică 
PE mofattiică. 
in ceeace a scris pină la prematura-i dispariţie, putem 
e că Spaier, depăşind dualismul ivirea i Se 
ul epistemologic tindea, cum o remarcă de alilel J. Ben- 
i1) către o sinteză a intuiționalismului şi intelectualismu- 
iri a sensualismului şi raționalismului, a calităţii, şi a canti- 


7 Sursele din care s'a hrănit cugetarea sa au fost: curentul 
psihologiei gîndirii din Germania (Denkpsychologit). îndeo- 
„sebi şcoala descriptivă dela Wârtzburg (Marbe, Ach, Bühler}, 
fenomenologia, realismul englez şi metafizica franceză. Aces- 
te varii influenţe, l-au dus poate la acea poziţie intermediară 


“Între raţionalism şi sensualismul empiric. Toate acestea se 


între raționalism şe sensualismul empiric. Toate acestea se 
vor intilni în filosofia lui Spaier, îmbinate însă într'o concep- 
tic personală, omogenă şi originală. 

Problema esențială care l-a preocupat în mod constant, 
absorbindu-i puterea de meditaţie, a fost analiza „gindirii 
concrete”, a raporturilor dintre imagine și gindire. Ea stă ca 
un privot central în speculaţiile sale, dind întrun fel măsura 
pătrunderii sale filosofice. 

Pentru a explica psihologic gindirea judicatorie, Spaier 
analizează relaţiile dintre imagine ca dat sensibil, şi concept, 
ajungind la concluzia că vechiul dualism psihologic, care fă- 
cea distincţie între materia (imaginile) din conştiinţă şi func- 
țiunile sufletesti, nu era întemeiat, întrucit orice imagine im- 
plică totdeauna o semnificaţie şi orice concept cuprinde ele- 
mente sensibile, concrete. 


1 „Les sources et les courants de Ja philosophie contemporaine- 
en France”, tom I, p. 930. 


9 

4 VIAŢA ROMINEASCA 
mea o e na META PDL" e EREI MIERE ere EREI TE AZUR 
Pentru æ dovedi că în ultimă analiză nu există decit 


„gindire concretă” şi „imagine gindită”, Spaier arată că 
nu există separal imagine pură și concept pur, curat de orice 
calități concrete. El ajunge la încheierea că nu avem dovada 
existenței unei gindiri pure asa cum o crede scoala Würtz- 
burg. Nu există aceustă constiință pură, pentrucă în aṣa zisele 
stări pure ale constiintei vom găsi totdeauna elemente im- 
pure. 

La baza gîndirii stau imaginile, cari constiluese substra- 
tul sensibil al constiintei. 

Orice judecată, orice abstracţie porneşte dela imagine, 
Aceasta nu este însă un element exterior, ci face parte din 
substanţa şi structura gîndirii vii. 

Imagini în stare pură nu vom intilni insă nicicind. Ima- 
gine şi gindire se confundă. coexistă, alcătuese o unitate per- 
fectă, 

Pentru a demonstra această unitate indestructibilă a con- 
științei, Spaier arată că imaginile sunt de natură conceptuală. 
iar conceptele au caracter concret. 

Orice imagine are o semnificație care e dată În con- 
ținutul gîndirii odată cu aceasta. Imaginea nu preexistă ințe- 
lesului, cum o afirmă Bergson, nici nu apare În urma semni- 
ficaţici cum o crede Husserl. Funcţia sa este denotarea obice- 
telor ce cad în raza percepției noastre sensibile. Aceasta în- 
scamnă că este gîndită, că natura sa e conceptuală. Studiul 
experimental al testelor şi introspecţia confirmă, după păre- 
rea lui Spaier, caracterul conceptual al imaginilor, cu ajuto- 
rul cărora gindirea noastră îşi construește universul. Faptul 
decisiv care confirmă însă acest caracter conceptual al ima- 
ginilor este altul: orice dat al conștiinței, definit de propriile-i 
calităţi, poate fi înlocuit cu altul asemănător, Din această în- 
sușire rezultă posibilitatea formării abstracțiilor, $i orice 
abstracţie la rindul său ponte fi punctul de plecare al alteia. 
Spaier creiază noțiunea de „abstracţie substitulivă”, care dă 
posibilitatea urcării din abstracție în abstracţie pină la cele 


mai înalte ierarhii, aparent străine de datul concret, Pentru ; 


tehnica raționamentului ṣi progresul științei, abstracția sub- 
stitutivă este necesară si valoarea ej esențială, 

i După cum nu avem imagini pure, ci numai „imagini gin- 
dite”, conceptuale (denotarea, interpretarea, reconstituirea o 
arată), lot aşa nu avem gîndire pură, stări pure de conştiinţă, 


ci numai „gindire concretă”, gindire cu elemente impure, cu 
caracter sensibil. 


1 


In studiul psihologic al conceptului, Spaier arată că pune- 
tul de plecare al acestuia este imaginea. Pentru a se ajunge 


la concept, mintea noastră face generalizări, 
unitate logică, conceptul arată calităţile comune unui grup de 


a E O N II | 


abstracții. Ca 


ALBERT SPAIER 49 
Îi 


obiecte pe care-l observăm, oferindu-ne putinţa înţel 
acestora, Oricit am înainta în ordinea abstracti or, datorită 
abstracţiei  substitutive, conceptul rămîne însă concret în 
esența sa. Inţelegerea nu e posibilă fără a ne referi la ima- 
gini. Fără acestea, nu se A im forma concepte, idei generale, şi 
nici nu se poate judeca. Noţiunile, toate au denotaţii concrete. 

Conceptului îi putem substitui valori determinate, mul- 
se dublei sale funcțiunin: propozițională şi conceptuală. 
„Cea dintii priveşte sfera, extensiunea conceptului, adică nu- 
„m obiectelor la cari poate fi aplicat. A doua se referă la 
„com rehensiunea conceptului. 

4 urmare nu avem nici imagini pure, dar nici con- 
teple pure. Orice imagine e gindită, e o judecată (judecata 
remerge conceptului, acesta fiind în funcţiune de judecată), 

concept degajat sau nu. lar ideia generală este condensa- 
mai multor imagini, nechemate în minte. 

După Spaier între imagine și gindire, coexistente, nu 
tă diferență de natură. Imaginea verbală, e totdeauna 
ată gîndirii. Un cuvint nu exprimă întreaga gindire ; 
dar nu exprimă nici toată imaginea la cari se referă. Cuvin. 
“tul este substitutul simbolic atit al gîndirii cât şi al imaginii. 
„In esenţă, aceasta insamnă că nu avem nici sensaţii, nici 
imagini, nici înţelesuri, ci numai concepte concrete. Genera- 
litatea judecății şi sensibilitatea imaginei deosebite de 
pf, nu spun nimic de o diferenţă de natură între ele. 

Dimpotrivă, pentru Spaier între imagine şi gindire este o per- 

fectă identitate, Conţinutul sensibil al coștiinței se asimilează 

" gindirii, dind acesteia o natură concretă şi abstractă deo- 
potrivă. 

k: Dacă totuşi nouă ne apare contrarul, aceasta se explică 
prin automatismul gindirii, 

k Gindirea automată se datorește habitudinilor formate în 

„Spiritul nostru în urma A arta a reprezentărilor subsumate 

„conceptului, şi identice în fond. 

| Această automatizare care condensează un imens număr 

de experienţe intelectuale şi care face posibilă știința, aruncă 

in umbră imaginile. De aci provine acea discrepanţă apa- 
rentă între imagine și idee. Rezultat al unui efort de atenţie, 
memorie și voinţă, automatismul nu înlătură conștiința și 
prin urmare imaginile care intervin orideciteori gindirea este 
derutată. Conștiinţa face în aceste ocazii apel la experiența 

concretă. AT a 

Spiritul nostru e impregnat de aceste automatisme cari 
apropie conceptele şi îmbogăţese cunoștința omenească prin 
simplificarea, uşurarea și substituirea ansamblurilor, dato- 
rită cărora e posibilă gîndirea logică. 


Metafizica lui Spaier se limpezește Însă numai în partea 


a 


50 VIATA KOMINEASCA 


a doua a analizei gîndirii judicatorii, acolo unde vorbeşte de 
i intuiție. x 
jia arate an e nibi de Spaier intelecție. Intelecția este 
gindire. Şi nu e alteva decit o iluminare, o ordonare spon- 
tană, străină de voință, a haosului de reprezentări. In inte- 
lecţie sint condensate un număr considera il de stări de con- 
i ă. LI + 
a iind o funcţiune logică, o gindire de substituire, suma- 
ră, intelecţia are un caracter abstract; amănuntele lipsesc, 
cercul luminos e redus, cele mai multe imagini răminind în 
umbră. Ea devine concretă numai cînd semnificaţia iese din 
comun, şi percepția sensibilă ocupă un rol mai mare. 
Inieleciia, care e o judecată, pentrucă a înţelege insem- 
nează a judeca, fiind o victorie a minţii noastre asupra bao- 
sului “de reprezentări, produce bucurie şi fericire spiritumiā. 
Evident, nu întotdeauna, și nu prea intens. Rn 
Această bucurie și fericire este însă inerentă intuiției, 
care este o descoperire, o revelație fulgerătoare a realității. Și 
pentru intuiție sunt indispensabile datele sensibile şi concep- 
tuale ale conștiinței, deşi pare cu totul independentă de aces- 
tea. Spaier precizează că de multe ori intuiţia este incorona- 
rea unor lungi eforturi, a unor reflexiuni neîntrerupte, Spa- 
ier îşi însuşeşte cuvintele lui Brunsehvieg : „intuiţia nu este 
altceva decit munca profundă a inteligenței”. j 
Intuiţia dă certitudine metafizică despre existența unei 
realități independente de conștiința în care sar oglindi acea- 
stă realitate. În aceasta constă caracterul său ontologic. Ea 
descoperă, ordonează, pătrunde (fiind înţelegere) și creiuză. 
Ca orice descoperire, e o eliberare a individualităţii noastre. 
Ca viziune revelatoare, intuiţia este entuziasm, Încintare, bu- 
curie, fericire şi putere spirituală, 


In problema libertăţii, deşi nu este de acord cu Bergson, 
Spaier se inspiră totuşi din bergsonism. Dela Bergson reţine 
grija constantă de concret, și ideia că libertatea este o putere 
creatoare. Dar oricit intuiţia ar fi liberatoare, totuși, rațiunea 
găsindu-se şi în miezul intuiţei, trebuie să încercăm explica- 
rea invenţiei prin rațiune. Cel mai eficace element de inteli- 
pibilitate rămine inteligența. 

Eliberarea pe care ne-o dă intuiţia nu este completă de- 
cil prin rațiune, prin învențiunile acesteia, cari au darul de 
a ne mântui şi de teama de infinit. Prin aceste descoperiri ale 
rațiunii, afirmăm în plan spiritual personalitatea noastră, e- 
galā clanului vital al lui Bergson în ordinea biologică. 

Metafizica lui Spaier se apropie, prin uceastă apreciere 
a virtuților creatoare ale raţiunii, de intelectualism şi feno- 


menologie, Chiar și conceptul său de intuiție, înseamnă o in- 
telectualizare a intuiţiei bergoniene. 


ALBERT SPAIER 51 
Îi a 


Spaier nu reuşeşte să se degajeze complet de explicările 
g pana filosofică a psihologismului modern, ale pese e- 

le ia asupră-şi prin înţelegerea genetic-psihologistă a gin- 
dirii, confundind procesele cu formele logice pure. Este pro- 
babil ca această eroare să provină din îndelungatul contact 
cu psihologia şi practica continuă a textelor psihologice. 

Filosofia „gindirii concrete” care afirmă unitatea conți- 
nuturilor de conştiinţă, abstractă şi concretă deopotrivă, uni 
talca funciară a facultăților de cunoaştere, este una dintre 
concepțiile originale din filosofia franceză contimporană. 


N. TATU 


S biografice. — Albert Spaier s'a născut in lași la 1883. A fost 
r ului Național. Mai târziu ajunge profesor şi director al şcolii 
romine. Publică articole şi cronici literare în „Pagini libere”, 
tondusă de B, Nemţeanu, şi în „Convorbiri critice” de sub con- 

icerea d-lui M. Dragomirescu, sermunând A, Spiru-Bacău. 

dÍ un timp, pleacă la Paris, studiind filosofia cu Dumas, Levy- 
Bmhi, Lalande ṣi Bergson. 

După războiu este profesor de filosofic la liceele din Laval şi 
Poitiers. Ajunge conferenţiar la Universitatea din Caen, iar mai tir- 
zi profesor. 

A publicat: „La pensée concrete” (ed. Alcan 1927) lucrare premiată 
de Academia Franceză; „La pensée et la quantité”; şi studiile: „Pensée 
pir universaux et par individus” (în „Revne de Metuphisique et de 
Morale”, Oet.-—Dec. 1928); „Remarques sur la maladresse” (în „Revue 
Philosophique”, lan.-Febr. 1929); „De la nature de l'instinct” (în a- 

revistă, Mai-lunie 1930); „Sur ln notion de Virrationnel” şi 
„Pensée et étendue”, în marea revistă „Recherches Philosophiques” 
al cărei conducător a fost. 


N. T. 


Ri S CRECI A-N BES 


PE MARGINEA UNEI POLEMICI 


Citeam zilele acestea în „Nouvelles littéraires” amintirile 
in care Henri de Régnier evocă pe Laurent Tailhade ṣì în 
„Mercure de France” un epizod din atitudinile polemistului 
acerb şi virulent care era Octave Mirbeau, 

Tailhade a fost un teribil pamfletar, cum a fost şi Mir- 
beau. Viaţa chiar cînd cade în banalul cotidian, cum se în- 
timplă aşa de des are de multe ori înfăţişări în care un obser- 
valor pătrunzător surprinde multe ridicole. Ridicolul, despre 
care franțuzii spun că omoară e în foarte multe cazuri perfect 
suportat şi de cei ce se expun la el şi de cei ce asistă ca spec- 
tatori ai acestora. Sunt personagii socotite importante pe care 
ridicolul în loc de a-i omori le îngădue şi-i ajută chiar să 
prospere. E atita toleranţă faţă de el şi de ei, încit cei ce-l 
constată la alţii — e greu să şi-l recunoască singuri — îl 
privesc cu o amuzare dusă pină la simpatie. Rolul pamile- 
tarului e să descopere aceste ridicole la cei ce umilaţi de 
importanţa lor stau situați sus în ierarchia socială şi să-i 
reducă la vidul care numai el e real — cit vidul poate 
fi real — în ființa lor. 

Ce e lamentabil însă, e ca acela ce-și ia rolul de pamfle- 
fletar să fie la rindul lui ridicol și de un ridicol pretenţios 
pină întru atita încât își ia aere de censor — censura de felul 
aceasta ca să fie reuşită și atrăgătoare se cere să fie și spiri- 
tuală — dar dovedeşte numai o sărăcie de duh deplorabilă. 

Sareasmul, virulența, violența sunt mijloace pe care un 
pamiletar inteligent ştie să le minuiască şi să le utilizeze cu 
succes. Depinde însă cum şi în ce fel sunt întrebuințate. Ex- 
cesele de limbagiu, cind nu degenerează în vulgarităţi, dacă 
pleacă dela o pornire 
mai tolerabile dar găsese ecou în opinia publică ca să fie ad- 
mise şi încurajate, 

reamintesc de polemicele pe care Jaurès le avea, pe 
vremuri cu Urbain Gohier. Gohier îl ataca pe o temă delica- 
tă, voind să descopere contraziceri șefului socialist care îngă- 
duia să fie crescut religios un pes Y al lui. Jaurès riposta cu 
vehemenţă dar cu multă demnitate. Gohier punea banderile, 
ca un matador impetuos pe grumazul taurului, însă le punea 
cu eleganță. Era un schimb de rachete din care ieşau selipiri 


de spirit și chiar cînd se puneau răutăţi, ele nu devenea gro- 
solane, 


e — ra a S SE a a ea 


dictată de o revoltă sinceră sunt nu nu- | 


PE MARGINEA UNEI POLEMICI 53 


Jaurès a avut atunci o replică care a rămas faimoasă 

vorbind de ure ce pot să fie superbe şi să ajungă creatoare. 

E ura spunea el contra nedreptăţilor sociale întrupate în 

cei ce le apără, din care pot isvori imbolduri pentru schim- 

bări și prefaceri în alcătuirile raporturilor dintre oameni, ca 

şi cea Pangi atitor privilegiați ai soartei care abuzează de 
or, 


De o ură de acest fel s-a prevalat și el în procesul inten- 
tal lui Gerault—Richard, acuzat că a atacat Se Casimir-Pe- 
ner pe atunci Preşedinte al Republicei franceze. Găsind în 

doaria lui pentru Gerault-Richard expresii de un ton ri- 

dicat care biciueau pînă la singe pe Casimir-Perier a obţi- 
mt achitarea acuzatului. Casimir-Perier a demisionat după 
acest proces dela presidenţia Republicei. 

la noi, unde anomaliile sociale sunt atit de frecvente, 

malerialul pentru pamfletari e foarte bogat. Polemica chiar 
sub forma de pamflet ia însă rareori o formă mai înaltă de 
indietă socială, ca să sune ca o execuţie cu largi ecouri în o- 
pinia publică. Se schimbă de cele mai multe ori numai inju- 
rii triviale. In fiecare partid sunt destule elemente dubioase 
care oferă multe puncte vulnerabile. In campaniile de presă 
tate se produc contra acestora, replica nu Întîrzie pe un 
diapazon egal de ridicat, citind cu argumente identice şi tot 
atit de motivate pe alţii din partidul advers. 
, „Galeria ride, ca să nu plingă, cum ar fi zis Beaumar- 
Cînd o problemă de etică socială, de artă, de știință se 
pune în discuție, e natural ca descori părerile să difere, dar 
in ciocnirea lor poate să rezulte limpezirea punctelor liti- 
jose. Nu trebue să pară de loc anormal şi extraordinar, 
că în avintul discuţiei, cînd cei ce o duc au un temperament, 
combativ, expresiile să depăşească o anumită limită 
i să ajungă la un ton mai ridicat. N'ar trebui totuşi să fie 
duit, ca cel puţin pe aceste teme, să degenereze în groso- 
care le scoboară la un nivel de extremă suburbie. 

Reflecţiile acestea sunt de actualitate. 

O polemică a fost angajată la mormîntul unui om care 
era o glorie a țării noastre şi a culturii universale. Ea a por- 

de la o veche ură cu nimic motivată — ura astfel ma- 
nifestată ia o aparenţă de josnică răutate — deslānțuitā sub 
0 formă nepermisă, din timpul cit trăia omul acesta de știință, 
care avea atingeri prin vasta lui inteligență și adinea lui 
simțire cu toate problemele de artă. 

Cind la moartea lui sa făcut o comparaţie, care se im- 
punea, că a dispărut un mare umanist, ura aceasta tenace 
— de obicei în faţa morții, dintr'un sentiment de elementar 
bun simţ, urele şi cu atât mai mult cele manifestate prin 


54 VIAȚA ROMINEASCA 
pon PR O CP OCR E 


injurii dezarmează — sa redeșteptat. Un nou potop de 
invective s'a revărsat asupra omului pentru dispariția că 
ruia durerea era generală. Canibalismul devenea necrofagie. 

Directorul ziarului — e de mirare cum, el, care duce de- 
seori polemicele pină la o extremă violenţă dar ține să le pă 
streze totuşi o formă literară poate suporta să se publice, în 
foaia sa îngăimările unui colaborator, ce nu ştie decit să în- 
jure cu expresii care voind să fie violente sunt numai groso- 
lane — unde acest colaborator îşi revarsă bila scotea pe vre- 
muri o revistă intitulată „Hiena”,. N'ar socoti oare potrivit 
să o pună, dacă o va face vre-odată să reapară sub egida #- 
cestui polemist care desgroapă cadavre pentru a le sfişia ? 
Cînd sa reacționat contra unei atitudini de o revoltătoare 
cruzime, discuţia asupra definiţiei celei mai exacte a oame- 
nilor Renașterei a degenerat în insulte triviale la adresa ce- 
lui ce crezuse că are datoria, cu atit mai mult că fusese direct 
atacat să protesteze pentru memoria unui mare om. 

In cele din urmă, deoarece s'a arătat acestui polemist vul- 
gar şi feroce că devine odios şi provoacă un sentiment de re- 
probare generală — chiar directorul ziarului unde-şi trecea 
invectivele găsise cuvinte elogioase pentru cel ce dispăruse 
— a renunţat să-l mai injure, 

Sunt însă oameni la care ura și riutatea devin organice 
şi se identifică cu făptura lor, așa încît trebue să le îndrepte 
contra cuiva, pentru că altfel i-ar înăbuși. Polemica a ajuns 
la cancanuri şi cind aceste cancanuri au fost dovedite că sunt 
ridicole şi absurde a luat o altă formă cu totul neprevăzută, 
Polemistul care întrehuinţase şi în discuţiile vechi şi în cele 
noi termeni de o trivialitate atât de respingătoare încât n'au 
putut fi reproduşi a devenit bruse de o fină sensibilitate și 
cere în scris o elementară politeţe şi distincţie”. Diversiunea, 
în polemica în care sa angajat atit de nenorocit a găsit-o for- 
fecind o broșură, unde se elogiază omul de seamă ce murise, 

Ar fi şi aceasta o digresiune îngăduită — era singura 
poartă de scăpare pentru el — dacă o făcea corect. Lecţiu- 


nile de stil și de distincție pe care însă le dă sunt de o vulga- | 


ritate şi de o rea credință atit de mare încît nu pot fi trecute 
cu vederea. 

Omul de distincţie de stil debutează în răspunsul lui cu 
o replică pe care o erede spirituală şi tăioasă, dar este nu- 
mai de o adincă vulgaritate., La adresa celui ce-i arâtast 
că a fost tirit în această polemică găsește expresia distinsă 
„ea şi cum ar fi o tiritură” şi apoi cu aceeaşi eleganţă „că 
se cere ca femeia din popor să fie bătută ca să tacă”, E de 
o revoltătoare ignominie această ieșire. După o caracter 
zare, În care sculptorul vrea să devină portretist, dar face 
un portret cu intenţia să fie caricatural și e numai trivial şi 


PE MARGINEA UNEI POLEMICI 55 


după insulte ordinare, ca să dovedească că brosura despre 
dispărut are părți ridicole — ipostaza patron critic. li- 
terar e nouă la el şi de aceia bilbiie şi se impletieeşte in ca 
— iar fraze răslețe, ca să le analizeze, dar în care chiar triun- 
chiate, cum le citează nu se poate găsi nimic pentru a motiva 
ärile lui greoaie. Ceia ce se invederează însă e numai 
de orice pricepere a tilcului acestor fraze și o rea cre- 
d totală. 

= Omul acesta excelând în expresii surugiești vrea să de- 
„vină un purist al limbei, ca să discute i ae unor anumiți 
„lermeni care însă wau nimic impropriu, în felul cum au 
fost intrebuințaţi. Unde duce lipsa de scrupule pînă la ulti- 
ma ei limită, e cînd taie fraze din broșură, ca să arate că 
Wau nici un înțeles. Nu e nevoie de exemple de oarece acea- 
stă ție nu merită prea multă amploare. Cum şi-a 
făcut un sport din injurii nu li se dă nici o atenţie și toţi le ig- 
norează. Cei ce au citit broşura — e un extras dintr'un arti- 
col apărut în „Viaţa Rominească”! — şi critica acestui fin 
„estet! își vor da seama de procedeul acesta de discuţie care 

„intră în mijloacele lui obişnuite de polemică. 


$ Frazele în care, ca să se convingă pe el de oarece pe alții 


nu-i poate convinge de ridicolul conținut în ele — nimeni 
altul nu poate descoperi acest ridicol — acumulează în 
paranteze „sic” şi iar „sic? — acest „sic” ar fi mai potrivit 
să şi-l adreseze lui — sunt luate fără cele care le precedă sau 
le urmează, aşa incit apar fără mult sens. 

Grosolănia finală, luând un paragraf unde e vorba de so- 
ţia, surorile şi de fiii celui ce a murit — li se adresau cucinte 
de consolare, dar sentimentul acesta depăşeşte priceperea 
lui — pentru a susține că nu e de înţeles, e şi un act necinstit 
varece îl reproduce fără a-i da sfirşitul care-l face foarte 

ar. 

Polemica dusă cu astfel de procedee e o dovadă pa- 
tentă de sărăcie intelectuală şi de micime de suflet. E impo- 
sibil de a fi continuată — terorizarea prin brutalități mar fi 
o piedică deoarece prin grosolănii nu reuşeşte să intimideze 
— pentru că ar fi pierdere de vreme inutilă şi sunt lucruri 
mai serioase de făcut în viaţă şi de aceia cel ce a trebuit să o 
ducă contra unui sculptor care, cînd ia condeiul manevrează 
ca un spărgător de piatră și dă bolovani în loe de a găsi ar- 
gumente, a declarat că a închis-o, în ziarul unde a fost nevoit 
să răspundă. 

Cum articolul pe care a crezut că-l poate persifla a apă- 

'In amintirea profesorului I. Cantacuzino (numărul de la 31 la- 
nuarie 1034). 


aaa ———————— 


58 VIAŢA ROMINEASCA 
re EET TU CE A a IEEE E RE 2 PIE E 

această revistă — el n'a putut un moment înţelege du- 
aaa l-a provocat în asentimentul celor ce au participat 
la comemorarea pentru care a fost scris, — cei ce sunt de bu- 
nă credință pot să-l confrunte cu polemica acestui critic im- 
provizat şi-şi vor da seama de felul lui de a discuta în care 
vulgaritatea nu e întrecută decit de reaua credință. 

$. I. 


.. 


e mart La o 


VERSURI NECUNOSCUTE ALE LUI V. CÎRLOVA 


„Din activitatea oșteanului-poet pe care literatura l-a 
pierdut atit de curind, posteritatea n'a păstrat decit prea pu- 
țin, mai puţin chiar decit a avut, în scurta lui viață, răgazul 
să alcătuiască în stihuri tinărul inspirat. Ediţiile noastre de 
astăzi nu conţin decit un număr cu totul redus de poezii: 

nile Tirgoviștei, Păstorul intristat, Inserarea, Rugăciu- 
nea și Marșul, iată tot ce ne mai rămîne din opera lui. 


Că această operă era mai întinsă, ne-o spune contempo- 
ranul său, și cel care l-a încurajat pe calea atit de puţin um- 
bată a poeziei, Eliade Rădulescu, în notița pe care i-a în- 
dhinat-o în acel număr al Curierului Rominesc în care veste- 
şte și timpuria plecare a poetului dintre ai săi. Eliade ştie 
+ Cirlova că „în vrista de 18 ani au făcut poema in- 

tă Păstorul întristat, la 19 ani Ruinele Tirgoviştei, Ro- 
e rad ra (fular, Rugăciunea şi altele; la 21, Marşul Ro- 
„ Ero şi Leandru, şi au început traducţia vestitei tra- 

sedii Zaira” 1), y i ; 


Acele „alte versuri” despre care pomeneşte notița lui 
de, au rămas pină astăzi necunoscute, datorită fără în- 
ă manuscriselor conținînd adunări de versuri în care se 
vor fi găsind copiate şi ele, şi în care copistul nu obişnuin 
să neze și numele autorului lor. Totuși o cercetare a- 
tentă a acelor manuscrise, dintre care multe au intrat în 
ca Academiei Romine, ar isbuti poate să le dea la 
lumină, prin indicaţiile suficiente pe care titluri ca Răsunetul 
tnui fluer sau Ero și Leandru le dau asupra cuprinsului lor. 
Cu 30 de ani în urmă loan Raţiu, autor al unei mono- 
grafii aspra poetului muntean?) încercase pe altă cale să 
de urma acestor versuri pierdute, intrind în legătură cu 
Gheorghe al lui Constantin Cirlova, strănepot al poetului, şi 
astfel află dela el între hirtiile rămase dela acesta se găsesc 
și unele poezii necunoscute ale lui. Două din aceste poezii îi 
fură comunicate şi au fost publicate de el într'o revistă teolo- 


su Curierat Romiadie, 18341, p. 275; reprodus și de Bucovina, 
, p. 77, N 

2) Dr. 1. Rațiu, Vasile Cirlova, 1809—1831. Studiu istorie-literar. 
Biaj, 1905, 


58 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ieană, la 19082) Dar împrejurările în care se făcu 

asia, rame e ră anii metoda clasică a cercetărilor într'o 
arhivă de familie, arhivă care în atitea alte cazuri sa dove- 
dit a fi închipuită ad maiorem domus gloriam, şi de altă 
parte puținul spirit critic de care dăduse dovadă cercetătorul, 
ridicară suspiciuni împotriva pretinselor opere ale lui Vasile 
Cirlova. De aceia cea mai nouă ediţie a acestui poet, ediţie 
îngrijită cu sirguinţă şi pricepere de dl. I. Negoescu, nu face 
decit să amintească aceste două poezii, „pe care însă nu le 
putem ţine în seamă” 4), declară editorul, tocami din teama 
de a nu se lăsa înşelat de o falsă atribuţiune, Totuşi proble- 
ma nu e Încă închisă, şi merită osteneala unei discuțiuni. 

Pomenind de corespondența sa cu strănepotul poetului. 
I. Rațiu arată că grație ei „intre hirtiile familiei s'au mai gă- 
sil încă două poezii, pînă acum nepublicate și necunoscute 
de nimeni. Una dintre aceste poezii, scrisă la 1829, poartă ti- 
tlul Parapon, și este aceasta: 

PARAPON 

Blăstămat să fiu în lume, 
Să n'am parte de-al meu nume, 
De-oi mai da vreun crezămint 
Sau temeiu de voi mai pune 
Pe-al femeii jurămint. 


Bie ştiu a se preface, 
Fac, cînd vor, război sau pace, 
Rid sau pling cu meșteșug: 
Sunt prietene cu lumea, 
Dar nu au prieteşug. 
V. Cirlova, 1829 

„Aceia care a inspirat aceste versuri pline de mihnire 
şi ironie lui Vasile Cirlova”, udaogă primul lor editor, & 
fost doamna Lahovary, mama miniștrilor Alexandru, Tacoh 
și loan Lahovary”.*) 

Nu știm dacă această ultimă presupunere are vreun te 
mai istoric, deși o tradiţie de familie, dacă a existat, ar fi pu 
tut prea bine să păstreze asemenea știri. Unde însă loan Ra- 
tiu se înşela fără îndoială, era în credința că aceste versuri 
nu mai fuseseră publicate înainte de el. Intr'adevăr loan 
Gherasim Gorjanu, dascălul prahovean şi traducătorul Va 


limalei, ajuns la bătrineţe alcătuitor de calendare populare, 


a publicat într'al său Calendar pentru toți, profetic, amu 


_3) Dr. I. Raţiu Două poezii inedite de a lui Cirlova, în Uni 
Riaj, XVIII (1908), p. 171-2, 

1) V. Cirlova, Poezii, ed. I. Negoescu, Tirgoviste 1931, p. 22. 

5) Dr. Rațiu, Două poezii inedite. p. 171, 


$: 


CULTUR + 59 


zant şi popular, pe anul 1864, o serie de mai multe ime şi 
neve vadă femei, între care şi-au găsit pet R EnaA 


Blestemat să fiu în toate 
De-oi mai da vreun crezămint 
L'a femeilor ziimbire, 

L'al lor veșnic jurămint 


a 


Ele ştiu a se preface, 
Ele pling cu meșteșug, 
i prietine cu lumea, 
le nau prieteșug. 
(V. Cirlova) 


Versurile, şi semnătura lor, au trecut nebăgate în seu- 
mă, deoarece Calendarul acesta a devenit foarte rar.) A- 
lăturate de cele publicate de I. Rațiu, ele se arată a nu fi alt- 
ceva decit o comprimare a lor, o stringere mai fericită a ele- 
mentelor alcătuitoare; schimbări atit de însemnate nu pot să 
mire, cînd se cunoaște libertatea cu care tratau copiștii ver- 
sul din faţa lor, vers care de altfel ar putea să fie reprodus 
de Gorjan din auzite sau chiar din aduse aminte. 

Oricum ar fi, prezența aceleiaşi poezii la un interval de 
peste 40 de ani, în două publicaţii din care e sigur că ultima 
ma cunoscut pe cea dintii, iar prima se datorește unui con- 
temporan e hotăritoare. Poezia, fără îndoială în forma publi- 
cată de Raţiu mai curind decit în cea modificată, a lui Gor- 
jan, trebue să intre definitiv în opera lui Cirlova. 

Dar constatarea aceasta ridică şi o nouă problemă. Da- 
că sa dovedit în felul acesta că Raţiu a avut dreptate şi că 
invinuirea ce i s'a adus a fost nedreaptă, nu cumva dreptatea 
e de partea lui şi in cazurile celelelulte? Căci atit în anexa 
monografiei sale despre Cirlova, cit şi în articolul amintit, el 
mai împărtăşesc şi alte poezii căpătate pe aceiaşi cale, și la 
fel puse la index de cercetătorii următori. E adevărat că une- 
le dintre aceste versuri n'ar adăoga nimic la faima de poet 
a lui Cirlova, cum e recea plingere asupra soartei Munteniei, 
TSEN în articolul mai sus pomenit, și în care se declară 


Numai Francii ne doresc 
Binele nostru obştesc; 
Ce folos, că sunt departe... 


6) Am utilizat un exemplar din biblioteca d-lui prof, N, Iorga. 


40 VIATA ROMINEASCĂ 
ma De PD RO T AOR TIPI E 2 de EU E E PR REP i 


In orice caz, cu toată lipsa lor de valoare, nimic nu 
ne împiedică să credem că şi acestea sunt autentice. Despre 
cele publicate în monografie, dl. Bogdan-Duică s'a pronunțat 

rin Sămănătorul, la apariţia lor, considerindu-le ca apocrife. 
Bar opera lui Cirlova aşteaptă să fie reîntregită, şi în oare- 
care măsură aceasta stă în puterile noastre. 
AL, CIORANESCU 


VASILE ALECSANDRI INSPIRATORUL LUI THEO- 
DOR AMAN 


Nu rare sint cazurile cînd în publicațiuni străine se gă- 
sesc informaţiuni preţioase pentru lămurirea anumitor ches- 
tiuni de istorie literară rominească sau de influențe exerci- 
tate asupra unui scriitor în săvirșirea operei sale poetice. 

Un caz cu totul aparte ni-l desvălue revista franceză 
„IL Ilustration” din anul 1854, unde se poate vedea influen- 
ta ce a avut-o În crearea unor opere de artă, literatura. 

Mă refer la trei tablouri ale pictorului Theodor Aman, 
a căror aia de inspiraţie a fost schița „Balta Albă” a lui V. 

ndri, . 

Subiectul schiţei fiind cunoscut nu voi insista decit a- 
supra anumitor pasagii, pe care le reproduc pentru o mai 
deplină evidenţiere a influenţei exercitate în crearea tablou- 
prea a căror reproduceri însoțesc textul francez al „Bălții 

La pagina 77 din „L/Ilustration” e reprodus tabloul (No. 
1) lui Aman care e însoţi! de următoarea legendă: „La ca- 
routza de poste valaque. D'après M. Aman de Valachie”. 

Dind acum o copie fotografică, pentru documentare o 
inso a şi de fragmentul corespunzător din schița lui Alec- 
sandri: 


„In loc de mal-post sau de diligenţă, o cutioară plină de 
fin, pe patru roți de lemn cu tele stricate. Patru cai 
mici, numai oasele şi pielea, pe care crau săpate urme a- 
dinci de biciu şi un om sălbatee, bărbos, strențeros, şi inar- 
mat cu un harapnie lung de un stinjen!... Acesta era echipa- 
jul meu” (pg. 71. Ed. Marcu). 

„De cînd sint nu mi-am închipuit o alergare așa de in- 
fernală, un lucru atit de original. 

Intr'un nor de colb ce sbura pe fața pămîntului, caii a- 
lergau ca și cînd ar fi intrat dracul întrinşii; căruța fugea 
incit nu mai avea vreme să scirție” (pag. 72-73). 

Numărul următor al revistei la pagina 35 cuprinde re- 
producerea unui tablou reprezentind pe un străin care se 
apără cu bățul de o haită de clini ce-a năvălit asupra lui în 
mijlocul satului. (No. 2). 


o o Ra N a N 


. 


Po. 


"7 
ao ex 
od inati 


F} 
FR 


e Aia CULTURA ú 


rr d pusagiile ce au stat la baza compunerii tabloului: 
„Un biet străin, un francez, carele sosise de - 
colo [in Balta Albă) şi care de un ceas se peeumbla pe uliți 
încungiurat de o clae de cîini căutînd un tractir” (pg. 84)... 
cai în somer re veti sin descărca minia asupra cii- 
se o niceau t în pri = 

roza 77 mai mu privirea persoanei mele 
In sfirșit cel de al treilea tablou se află - 
gina 100 din revista amintită. a E EET ce 

„Subiectul tabloului a fost inspirat din următoarele 

 sagii ale schiţei: „Balta era plină de scăldători şi Vuta de 
răcnete și de risuri. Toți, din toate părțile, bărbaţi şi femei, 
VWeneau de se aruncau în apă, la un loc, cu o nepăsare vred- 


şi înaintaiu ca 
trun glod negru și unsuros, în care mă culundam pină 
genunchi la fiecare pas. 
„Cum mă depărtam de mal, deodată mă trezii intre pa- 
„tru femei, care întocmai ca nişte Naiade, erau coperite nu- 
mai cu valul cristalin al apei!... E, de prisos să adaog că mă 
„ depărtaiu iute de ele, ruşinat, cerindu-le „pardon”. 
F- „Maladroit”! Ziceam în mine, se vede că am intrat toe- 
„mai la locul de scăldare hotărit pentru sexul frumos! şi a- 
„ pucai în stinga, cu gind de a eşi din hotarele împărăției fe- 
„ meieşti; dar în curînd mă găsii iarăși faţă'n faţă cu trei si- 
_ rene albe şi vesele ce se împroșea una pe alta... imprejurul 
„meu auzeam fel de fel de glasuri, unele bărbătești, altele 
„tă şi armonioase care cîntau melodii străine pe cuvinte 
necunoscute n gari i cu cit păşeam înainte mă întilneam cu 
„fiinţi de sexul nefrumos; și cu cit făceam acele intilniri a- 
„Propiate, rămineam încredinţat de starea sălbatică a Vala- 
„hiei, pentrucă numai într'o țară sălbatică puteam vedea a- 
„cel amestec nevinovat de sexuri” (pg. 82-83). 

__ Prin alăturarea pasagiilor respective din „Balta Albă” 
“la tablourile lui Aman, reese clar identitatea subiectului, iar 
„menţiunea „D'après M. Aman” e o dovadă în plus că inspi- 
ratorul a fost Vasile Alecsandri. 


È Evidenţiind acst fapt am vrut să adaog încă o mărturie 
la dovezile existente tiv la infrāțirea dintre artă şi lite- 
ratură, care în cazul de faţă, pune alăturea doi dintre ispi- 
rații fiicelor lui Apollo, în țara rominească, 


ALEXANDRU IORDAN 


az VIATA ROMANEASCA 


F Li L O Z o F I E 
ISTORIA ESTETICEI IN TEXTE 


D, Tudor Vianu a alcătuit o foarte interesantă antologie 
de texte alese din istoria esteticei dela Kant pină azi. Paginile 
acestea antologice sunt în așa fel alcătuite, încât întrunirea 
lor ilustrează desvoltarea esteticei în această vreme. 

Textele alese dela Im. Kant pină la Paul Valery, sunt 
precedate de un studiu introductiv în care se arată, justifi- 
carea unei istorii a esteticei, curentele moderne ale științei a- 
cesteia înţeleasă din perspectiva succesiunii kantiene, şi con- 
tribuţia rominească in estetică. Citeva note bio-bibliografice 
asupra autorilor cuprinși în volum, completează uceastă ori- 
ginulă lucrare, — fără echivalent chiar în literaturile streine 

- care va fi un util izvor de informaţie pentru studenți și pu- 
blicul cititor, 

Pentru desvoltarea culturii filosofice la noi, utilizarea 
acestei lucrări este excepțională. Cum se poate înjgheba o 
cultură filosofică serioasă, fără lectura cel puţin a unora din 
operile fundamentale ale cugetării omeneşti? Cursurile uni- 
versitare, aproape totdeauna simple breviare istorice, nu pot 
forma o cultură filosofică; ele pot da cel mult o orientare rudi- 
mentară în istoria filosofiei, ceeace nu e tol una. Lectura u- 
nor opere capitale este o necesitate imperioasă, Aci apare ne- 
voia traducerilor din filosofii clasici, cari au lipsit publicului 
nostru, Avem pină acuma traduse opere din Spinoza, Ber- 
kelei, Kant, Descartes și Lucrețiu (Poemul Naturii, tra- 
dus de prof. D. Murăraşu). Munca aceasta trebue continuată, 
pentru motivul esenţial că este cel mai bun mijloc de stimu- 
lare a gîndirii dela noi și de formare a unei atmosfere pro- 
prie filosofiei. 

Paralel cu aceasta, ar fi bine să se imite iniţiativa d-lui 
Tudor Vianu şi să se alcătuiască selecțiuni de texte sintetice 
pentru fiecare disciplină filosofică independentă. Ar fi o 
muncă mai utilă și pozitivă, decit improvizarea de „siste- 


me” personale neisprăvite, 
N. TATU 


c Ă L Ă aş o R I i 
1. LUDO: Mesia poate să aştepte — Cu maşina pe urmele profeților 
Editura Adam. 


Literatură noastră de călătorie ne îmbogățește prin vo- 
lumul d-lui I. Ludo cu o ogsa de o frumoasă ținută şi supe- 
rioară realizare artistică. Palestina nu e pentru întiia oară 


CULTURA e3 
D CA tinda dd i i E 


ținta unei călătorii literare. Amintim astfel volumul părinte- 
lui Gala Galaction, purtat spre Ţara Făgăduinţei de nostal- 
gia-i religioasă, fără să ignoreze, insă, fenomenul resureeţiei 
unei națiuni, eare se întimplă acolo printrun miracol poate 
unie În istorie. O populaţie urbană, de neguţători sau intelec- 
tuali, se întoarce la coarnele plugului, printr'un efort volun- 
tar de o tensiune patetică. Materialul acesta te constringe oa- 
recum în tonul liric la sentimentalism, D. I. Ludo era cel mai 
indicat să se dedice acestei teme, Cariera d-sale literare de 
pină acum d-sa a mai publicat un volum de fabule politice 
„[Soada lui To” şi unul de nuvele „Haim Dijă”) ne-a contu- 
rat fizionomia unui ameorist. Adică a unui sentimental mo- 
dern, pudic, care-şi subliniază în zimbet emoția vibrantă, E 
în arta d-lui Ludo ceva din arhitectoni ca muzicală a jazzu- 
lui, Sincopa, ca metodă principală. Un timp tare, altul slab. 
Fraza muzicală pornește în arabescuri sentimentale uneori 
slişietoare — și deodată e întrerupte — de o cascadă de acor- 
duri asonante sau de o lovitură bruscă de tobă. Dela primul 
capitol unde călătorul se află în fața relicvelor antichităţii 
judaice, mecanismul asociativ se deslănțue și autorul ne ân- 
fățişează, halucinat, istoria suferințelor evreeşti dealungul 
mileniilor. Capitolul acesta e o uvertură oarecum patetică de 
sentimentalism reţinut, pe care zadarnic încearcă să-l învă- 
liie două poante spirituale. 


Palestina e înfăţişată, — apoi, în acest aspect nou, de 
santier trepidant, de sate în construcţie, de probleme sociale, 
de preocupări educative, sub aspectul cite unui tip sau a unei 
intimplări sugestive. Deci procedee care ridică reportajul, 
itinerarul de călătorie la valoare literară pură. lată bunăoară 
faimoasa probimă  personificată de Ahmed, unde arta lui 
Mido, reuşeşte să muleze portretul perfect pe toate simuzită- 

argățiilor — am spune talmudice — cu care arabul își 
mlo-dovedeşte nevoia partidelor de somn prelungite din 
apte în zi. Portretul pictorului Rubin, originar de aici din 
Rominia, cel mai celebru minuitor al penelului astăzi în Pa- 
lestina, merită să fie redat, măcar fragmentar: 

„L'am revăzut. E un Rubin nou. Fără contorsiuni. Fără 
probleme psihologice. Fără acel aer limorat al eroilor săi — 
oameni, vegetație, animale — toți şi toate uitindu-se peste 
umăr, înapoi, de frică, parcă să nu-i atace cineva pe la spate. 
Am în faţa mea un Rubin destins, potolit, recules. Un Rubin 
sănătos şi liric. Cu un colorit gras, plin de răcoare şi adin- 
cime. Revelația noului Rubin e mai ales această adincime. 
Rubinul actual e optimist, dar fără exaltare. Şi calcă zdravăn 
pe pământ, cu toată talpa, sigur de sine, dar fără agresivitate. 
intelectualitatea lui încilcită de astădată — leziunea aceasta 


i4 VIAȚA ROMINEASCA 
as oo nense De e i LOSS e E 


spirituală... care răpește artei tocmai esenţialul: spontaneita- 
tea — a dat loc unei simţiri calde, gingașe, comunitative”. 

Dacă artistul e reprezentativ pentru o epocă, atunci Ru- 
bin rezumă admirabil evoluţia aceasta în urmă realitatea ps- 
lestineană. lar Ludo rămîne un interpret sensibil, cu antene 
subtile de artist — nu numai pentru arta lui Rubin, şi pentru 
ceeace exprimă ea. 


L: T. 


LIESER AoT r ERA ŞT RĂU NS 


SALONUL D-NEI AUREL 


Este oare cineva din acei ce urmărese — cu interes real 
sau numai de paradă — mişcarea literară din străinătate şi, 
cu deosebire, din Franţa, care să nu fi întilnit, măcar odată, 
prin revistele şi gazetele, sorbite cu patimă sau numai frun- 
zărite ostentantiv, numele d-nei Aurel? 

Mă indoesc. 

Dar mă îndoesc, cel puţin în egală măsură, şi ca cineva 
să-și fi făcut o idee exactă, fără să-l fi frecventat, despre sa- 
lonul din Rue du Printemps (unde, în fiecare Joi seara, d-na 
Aurel „fine birou” — cum se spunea pe vremea lui Cyrano) 
chiar dear fi citit verdea, nemiloasa, dar delicioasa pagină 
în care acum șapte, opt ani, neastimpăratul André Lang de- 
scria minunile acelui salon. 

Dacă nu ar fi fost parizian şi încă parizian mincat de o 
anumită viaţă gazetărească ce predispune — prin antrena- 
ment cotidian — la un exces de aciditate şi causticitale, poa- 
te că Andre Lang sar fi arătat mai indulgent faţă de unele 
slăbiciuni şi manifestări cari, oricit de comice, de protești, 
chiar, ar fi, privite mai de aproape revelă nu numai dede- 
subturi dramatice, dar chiar unele aspecte de nebănuit inte- 
res general. Adevăr este, pe de altă parte, că reuniunile din 
Rue du Printemps sint prilej de scene, de întilniri, apropieri 
şi discuţii savuroase. 

Dar să nu anticipez. 

Cine este d-na Aurel? 

In fond, o femee foarte cumsecade, și animată de cele 
mai nobile şi generoase SApS ei Cred că e cazul de a spu- 
ne că nu este întotdeauna adevărat adagiul conform cărui 
bunele intenții nu ar servi, în genere, la nimic. Căci gînduri- 
lor bune ale amfitrioanei din pomenita stradă i se datorează. 
apariţia și lansarea multora din cărțile ce contează în litera 


CULTURA 5 


tura franceză precum şi incurajarea, sub toate formele 
multora dintre scriitorii şi artiștii astăzi consacrați. apa 
, Ueeace nu împiedică ca d-na Aurel (la mere Aurel, cum 
i se spune mai ales și pe drept, în cercul celor cari au 
profitat mai mult de pe urma ei) să fie, în majoritatea ca- 
zurilor, profund ridicolă și pe drept considerată ca cea din 
urmă Preţioasă a secolului. 

In tinereţea ei — care se pare că a fost tragică — d-na 
Aurel trebue să fi fost foarte frumoasă, devreme ee şi astăzi, 
la o virstă care trebue desigur să se situeze între 50 şi 60 de 
ani, este încă departe de a fi un obiect neplăcut pentru privi- 
re, De viţă aristocrată, îndrăgostindu-se de un pictor cu care 
Sa căsătorit fără învoirea părinţilor şi care s'a stins curind 
devorat de tuberculoză, nu a putut să îşi concentreze drago- 
stea îndurerală nici asupra copilei născută din această căsă- 
torie căci familia pictorului a făcut tot ce i-a stat în putință 
ca să o îndepărteze, convinsă că femeea aceasta cu singe al- 

1 a fost geniul rău al nefericitului poet de linii şi cu- 

“lori. Se pare — sau în tot cazul, se şopteşte — că echilibrul 

sufletesc şi chiar cerebral al d-nei Aurel a rămas oarecum... 

sdruncinat din acea epocă sbuciumată. Astăzi este soția d-lui 

„Alfred Mortier cel mai brav dintre avuţii zaharisiţi ai Pari- 

"sului, autor de tragedii în cinci acte şi limpezi alexandrini 
și italianizant (zice-se) de reală valoare, 

După ce ai fost prezentat d-nei Aurel (prezentare care 
nu este absolut indispensabilă, principiul casei fiind: „les a- 
mis et les amies de nos amis el amies sont nos amis”) pri- 
mești un carton pe care sint imprimate următoarele: 


| 20 rue du Printemps Jendi le (urmează data) 


MADAME AUREL | 
vous conri d ses réunions du soir (Si 90 précise) | 

Une heure de bavardage privé 

Une heure de conversatiom générale 

Et T here du poète 

Cette sóance sera consaerée d (urmează numele fericitului) 

Largument sera furt par (urmează numele nefericitului) 

Récitations par~- 7 

Les dumea : robes du soir 

Les hommes: à volonté 


Primul lucru care te frapează în liniştita Rue du Prin- 
temps este şirul de automobile particulare care staționează 
dealungul trotoarului, ocupind toată scurta și îngusta stradă. 
Printre Hispano-uri şi Renault-uri de lux, Rolls-a d-nei de 
Faucamberge, sora amfitrioanei, posesoare de latifundii in 
Tuni 

Hotelul soților Mortier — în stil rococo şi cu vitralii de 


5 


Linii VIAŢA ROMINEASCA 


ate ~ i deschide ușile intrării, direct din stradă. Un 
ae one PA pitere în tavan (învăluit în boiserii mai ing 
sau mai puţin preţioase şi încărcat de lanterne, reci şi 
bibelouri direct înfiorătoare) lasă să se vadă în umbra ere 
nului al doilea, şi spre stinga, primele trepte ale scuti or 
teste și duce la primul etaj. Sub indoitura ci, în fund, prin = 
şile deschise se întrevede o sală de mincare în stil normand, 
‘adevăr foarte frumoasă. i 
scai ki priol plan: în stinga, o cămăruță pirmaa SA 
vestiar. In dreapta o altă cămăruţă unde te primeşte o = 
surizătoare şi durdulie, îmbrăcată în pitorescul pare pe 
ton (rochie de catifea neagră cu corsaj ce sculptează sinii, 
mincci și fustă bufante, bonetă albă scrobită, asemănătoare 
cornettei călugărițelor) și care te invită să înscrii într! un re- 
gistru: numele şi pronumele, țara de origină, adresa şi nu- 
mele persoanei care te-a invitat — chiar dacă această per- 
soună este însăşi d-na Aurel sau soțul d-sale. Formalitatea 
aceasta odată îndeplinită, cînd dai să urci pe scara, prin poe 
chizătura căreia vine un murmur indistinct, dacă po € 
trosnese — şi încep întotdeauna să trosnească — eşti intim- 
pinat de sisiituri anonime ce vin — ca în piesele de teatru — 
e undeva de sus...” ie : 
A In serile de senzație şi de mare afluență, dacă vii mai 
tirziu de nouă și jumătate, ultimele trepte sint ocupate de 
intirziații cari urmăresc, în picioare, „ora poetului”. La spa- 
tele lor, încep atunci să se populeze restul treptelor cu pe- 
rechi și grupuri, așezate deadreptul pe covorul moale, cari 
dezinteresindu-se complect de ceeace se petrece sus, se di- 
strează de minune, făcind cunoştinţă, discutind aprins, flir- 
tind si mai aprins, ba chiar organizind pentru „după d-na 
Aurel” partide de bridge şi altele... S oa 

Dacă te duci mai de vreme, atunci îţi este dal să asiști la 
scene si mai neobicinuite. i 

La orele nouă — adică o jumătate de ceas mai tirziu de- 
cit vremea indicată „foarte precis” pe invitaţie —eşti absolut 
primul sosit. Şi urci scara în voe fără să fii întimpinat de 
nici un sisiit, primit fiind, la etajul intii, doar de așteptarea 
solemnă a încăperilor goale unde luminile ard, variat și 
„artistic” distribuite. Acest etaj se compune dintrun aparta- 
ment care în ciuda dimensiunilor, destul de generoase, ale 
celor două saloane şi a salonasului, are aparența, mai curind 
a unei cutii de chibrituri. 

In capul scării se află un minuscul spațiu pătrat în care 
se deschid trei uși și dintrun colț al căruia seara îşi contis 
nuă spirala spre etajul superior. In dreapta acestui soi de 
platformă, privirea îmbrățișează un salon roşu unde, alături 


de unele mobile de preţ, se etalează o profuzie de orori din- 


CULTURA 67 


Dela ușă la cămin se lasă drum liber căci în faţa cămi- 
nului se desfăşoară solemnitatea. In dreapta și stinga sînt 
aranjate fotolii, canapeluțe — şi chiar simple puturi — 
cari dacă ai nefericita inspiraţie să te aşezi ești sortit să În- 
ghiți totul pînă la sfirşit căci salonul aglomerîndu-se, eşirile 
se tae dela sine. Din fericire aceste locuri sint, în genere, 
Tezervate obicinuiţilor de mare strălucire şi mai mare fi- 
delitate: o Întreagă galerie de babe simandicouse, (scanda- 
lizate de toaletele şi atitudinile excentrice ale d-nei de Fau- 
tamberge) un înalt prelat (care înghite cu multă seninătate 
discuții şi puncte de vedere ce nu au nici în clin nici în mi- 
necă cu idealul şi cu atit mai puțin cu morala catolică) și 

erși reprezentanţi ai Academiei şi Institutului, 

In stinga este un alt salon, acesta cufundut în penum- 
bră, luminat doar de cîteva becuri astfel dispuse ca să pue 
in valoare tablourile cu rame somptuoase, tablouri dintre 
tari două priveliști provensale sint remarcabile. 

E be altfel, întreg acest salon este armonios şi agreabil 
najat cu covoare şi mobile de o eleganță diseretă, cu 
un pian cu coardă peste care este aruncată o draperie de 
un efect întradevăr frumos. In spatele unei canapele şi 
unui rind de fotoliu întoarse cu fața spre uşe şi dispuse 
ca la teatru pentru a servi spectatorilor, pe un „chevalet” stă, 
înrămată bogat, o pinză neterminată care servește admi- 
rabil de paravan acelor ce nu îşi mai pot stăpini nevoia 
furioasă de a ride pe îndelete. Un salonaș mai mic uneşte. 
prin spatele platformei, aceste două saloane. Şi în fund, la 
Întretăerea lor, comunicind cu ele prin arcade largi, o în- 
căpere stranie, în care te opresc să intri, fringhii de mătase 
împletită, O încăpere cu pereţii ripolinaţi în verde palid, 
Roi, în mijlocul mozaicului depe jos, a căreia, se află o vască 
de piatră. In mijlocul peretului din fund, un fel de altar. 
din aceeaşi piatră dar în forma neașteptată a clasicelor la- 
vabouri cu apă caldă şi rece. Pe marginea acestui bizar o- 
biect, se află înşirată o ghirlandă de trandafiri roşi — tot 
artificiali sub care se ascunde un bec electric. De altfel, 
prin colțuri se mai ascund becuri ce trimel, tot de jos, o 
lumină voalată, verde-Nil pe pereţii unde sint pietate 
un fel da spaliere verzi ca pentru invizibile plante agăţă- 
toare. Pe un carton — asemănător acelora din standurile 
expozițiilor de mobile și de automobile - aa tur: bine la 
vedere pe mozaicul lustruit, stă seris cu litere albastre: Jar- 
din privé şi dedesupt. cu litere mai mici: Chasse gardee. 


—————— 


68 VIAŢA ROMINEASCA 
sta PETE ASE or PE PE E Es E E Eee aie eee 


După ce te-ai plimbat prin toate saloanele, îţi alegi în 
voe fotoliul cel mai bine plasat (pentru a vedea totul cât mai 
bine posibil, fiind însă, în acelaș timp cit mai puţin văzut) 
şi aștepți. 3 } 

Imi amintesc că prima oară eram întovărăşit de tână- 
rul conte Krassinski — nepotul marelui poet polonez cu a- 
celaş nume şi rudă de foarte aproape cu familia regală a 
Italiei — un personagiu extrem de atașant şi curios despre 
care sper să am prilejul să vorbesc mai pe larg cindva. 
(Elev al lui Darius Milhaud, al lui Houneger şi Jacques Ma- 
ritain, a intrat de curind în Ordinul lezuiţilor dispărind, 
cit va dura noviciatul, cu desăvirşire din lumea celor vii). 
Venea și acolo pentru prima oară și tot ce vedea îl umplea 
de o minunare care nu știa dacă trebue să fie dezolată sau 
scandalizată. După câteva minute sa auzit trosnet de trepte 
„venind de undeva, de sus”. Şi a apărut, coborind din a- 
partamentele private, o femee decorativă într'o rochie roz 
ce aducea tot atât de bine cu costumele siluetelor din Devc- 
ria cât şi cu acelea desenate pentru filmul celor trei Musque- 
tari şi anume pentru M-me de Chevreuse sau M-me Bonna- 
cieux. Figură obosită, trădind, nu atit îmbătrinirea fizică 
cit o îmbătrinire sufletească inconștientă. Ochii prelungiți 
de trăsături albastre de creion; ochi în cari se citea o in- 
diferenţă profundă, zadarnic mascată. Bucle coborau pe un 
git armonios legat de umeri larg decoltaţi ce suportau un 
fel de coleretă-pelerină de aceeaş mătase roz, de sub care 
rochia cădea pină la pămînt, pe un corp reamintind pre- 
stanța și eleganța d-nei Lucia Sturdza Bulandra. In ciuda 
romanescului ținutei, înainte de a scoate vreun cuvint, apa- 
riția aceasta era firesc impunătoare. Ne-am ridicat şi ne-am 
înclinat corect. Atunci, însă, s'a petrecut ceva, cel puţin, ne- 
așteptat. 

Krassinski se aştepta să îl prezint eu căci de mine era 
adus acolo. 

Or, cu o voce şi un ton — adevărat, foarte agreabil - 
dar egal de steraotipe ca și surisul şi privirea, d-na Aurel, s- 
prope fără să ne vadă, intinde mina lui Krassinski și îi 
spune: 

Spune-mi te rog numele; trebue întotdeauna să îl 
spui și mai ales să îl serii... 

Apoi Întoreindu-se spre mine îmi repetă cuvint cu cu 
vint aceeaş recomandare, După care se îndepărtează pen- 
tru a se opri cîțiva pași și întorcind capul, să adauge cu 
aceeaş voce: 

— O să vă trimet numai decit pe cineva! curind saloa- 
nele încep să se populeze. D-na Aurel circulă, fantomatică 
şi absentă, printre invitaţi, 


e 


CULTURA m 


— Dy. sunteți singură? O să vă trimet imèdi A 
va. Domnule, te rog, treci de distrează pe d-na var ue rasi 
na mi paad racea — sen domnişoară — vă prezint pe prie- 

1... Spune te rog numele, trebue 

spui numele și, mai Frosa Soga întotdeauna să 
da aaa naji delicioase se creează, astfel, dela sine, e uşor 

In sfirșit, saloanele sint pline. In primul rind, cel e 
căminul cu urnele de metal susținînd jerbele de die rr 
artificiali. 

Galeria de babe, de academicieni — complectată cu 
prelatul este în păr. Ora de „bavardage privé” sa ter- 
minat. S'a terminat şi cea de „bavardage general”. Urmează 
„ora poetului” (în timpul căreia, însă. abea începe adevă- 
ratul „bavardage privé”). 

In genere sc vorbeşte despre opera unui scriitor — sau 
necunoscut sau nedreptăţit. Se mai discută şi despre teatrul 
său poezia unei țări streine. Senzaţia însă o fac anumite sti- 
biecte „de ordin generat”. De pildă: cu prilejul apariţiei ul- 
timei cărți a d-nei Aurel, intitulată: „La vierge învolontaire”, 
problema care s'a pus a fost aceea pusă de însuși romanul 
în chestie: o fată, trebue sau nu să își cunoască bărbatul îna- 
inte de căsătorie? 

După o serie de expuneri neutre şi lăbărțate, prelatul, 
cu violet pe pintecul impozant, se ridică și pune chestiunea 
arzătoare: „care este adevăratul sens ce se dă în aceste 
diseuţii, cuvîntului „a cunoaşte?” 

__ Imgrijorat, Alfred Mortier, în jachetă impecabilă dar 
zirbovit de ani, de succese remunerate gras şi de cine mai 
ştie ce alte păcate, intervine afirmînd că ar fi vorba de o 
cunoaștere spirituală”. 

— Pardon, pardon, mon ami — se ridică, pentru prima 
dată energic, glasul d-nei Aurel. Este vorba de cunoaşterea... 
biblică, absolută... Şi se intră în plin în problema sexualităţii. 
In această vreme, în spatele celor ce se îmbulzese la intra- 
rea salonului cel mare şi a celui adiacent, la adăpostul ace- 

stui paravan viu, seara se organizează ca de obiceiu. 

ă fete încîntătoare și un simpatic autor dramatic — 
jucat de atitea ori la noi, și, mai ales, în Germania de că- 
tre Reinhardt — a cărui soţie, egal de fermecătoare a ră- 
mas blocată în salonul de tortură, s'au retras comod şi senin 
sub pian de unde apar pe covorul ce le pune în valoare. 
două perechi de picioare elegant strinse în argint şi mătase. 

n auster profesor universitar încearcă, la umbra che- 
valet-ului cu pinza neterminată, să convingă pe o adoles- 
centă, cu tru strins întrun smoking impecabil, să se în- 

serie la cursul său de drept roman. Pe o canapea, generalul 


70 VIAȚA ROMINEASCA 
e PI DE IE e 


Maurice de Beaubourg — seriitor și el, din păcate — asa- 
sinează pe bătrinul Rosny care pare să doarmă și al cărui 
aspect de epavă omenească este demoralizant. Pe altă cana- 
pea trei tineri cu părul „mis en plis”, buzele carminate şi o- 
brazul savant fardat, în fracuri impecabile, povestesc impresii 
dela ultima întrevedere — probabil imaginară — cu Andre 
Gide. In capul scării, un temut polemist discută aprins cu 
un deputat cu ataşe socialiste și cu un tinăr scriitor dela 
Action Française, Discuţia este atit de serios literară, cu 
totul neașteptată întrun salon „literar”, încît un ministru 
plenipotenţiar strein care, pe citeva trepte mai jos, explica 
încintătoarei Valentine Tessier — interpreta preferată a lui 
Giraudoux — mecanismul Societăței Naţiunilor, ridică ne- 
dumerit capul și exclamă furios: 

— Bine, dar dacă nici aici nu putem scăpa de obsesia 
literară, unde o să ne mai refugiem? 

- La Academie, Domnule Ministru! îi răspunde Renė 
Fauchois, strecurindu-se liptil spre eşire. 

Cine vine şi pentru ce se vine în Rue du Printemps? 

Lume surprinzător de bine. Surprinzător însă, numai 
pentru cine nu cunoaşte complicatele şi straniu combinatele 
resorturi ale vieții literare şi chiar ale vieţii — pe şi sim- 
plu. Parizicne în care toate mijloacele de reclamă sint 
bune şi nici un prilej de a se face văzul, auzit şi comentat. 
nu este neglijat. Poate de aceea, indiferent de realele lui 
calități şi, mai ales, defecte, salonul d-nei Aurel a implinit 
funcția lui, socialo-artistică, bine definită, contribuind în 
mare măsură a face cunoscuți și chiar a lansa — cum am 
mai spus — cărți şi seriitori de reală valoare, : 

O dovadă este şi volumul omagial ce cuprinde câldu- 
roase atestări chiar din partea întregei generaţii de copii te- 
ribili Cocteau. Morand, Delteil, Piesso, Max Jacob, Carco 
şi alții — cari în general nu respectă nimic. 

Socoleala celor ce vin acolo (şi chiar iau parte activă, 
organizind seri de poezie streină şi altele) este simplă. De- 
sigur, se ştie precis că la d-na Aurel se vine în primul rind 
pentru distracţia sui generis, pentru amuzamentul scenelor 
neaşteptate, ridicole, bizare, pentru întilnirile şi mai ne- 
aşteptate ce se pot face, în sfirşit pentru o seamă de lucruri 
de un interes d rebours dar care rămîne totuși interes. Insă, 
indiferent care ar fi motivul adevărat al venirei, faptul rā- 
mine. „Tot-Parisul” literar care contează este intotdeauna 
bine reprezentat în salonul d-nei Aurel. Și aceşti reprezen- 
tanţi, vrind nevrind, deschid o ureche, oricit de distrată, 


asupra celor ce se vorbesc, citese sau recită. Datorită unei ui 


astfel- de seri, de poezie romînească, multe luni în urmă. 
Jean-Richard Bloch care nici nu asistase, mi-a cerut textul 


CULTURA 71 
S e 


original al versurilor de Arghezi cari făcuseră im resie pro- 
fundă, în traducerea excelentă a d-nei Margo Kasterska Ser. 
gescu precum și textul faimoasei „Noi vrem pămint”, 

Este adevărat că, dela o vreme, salonul d-nei Aurel este 
mult mai puţin frecventat ca altădată. Gurile rele pretind 
că lucrul sar datora suprimărei butetului. Intradevăr, criza 
universală începînd să se resimtă probabil şi în finanţele 
soților Mortier, aceştia sau hotărit să renunţe de a mai oferi 
invitaţilor, pe lingă hrana spirituală şi una materială. Ace- 
leași guri rele mai pretind însă că suprimarea bufetului 
sar datora nu atit crizei cît constatării că majoritatea pu- 
blicului imbulzindu-se în sala de mincare, salonul de con- 
ferinţe, „buvardaje privi”, ete., răminea scandalos de pustiu, 
însuși decorativul monsenior părăsindu-și fotoliul Aubusson 
pentru taburetul barului improvizat. Oricum ar fi, bufetul 
nu mai este oferit decit odată pe an, „d la rentrée”, cind se 
şi dansează. Atunci galeria de babe își aduce nepoatele şi 
strănepoatele cari trebue să plece cu amintiri neșterse din- 
t'un salon unde în ciuda decoraţiei 1830 și a oratoriului" 
cu „chasse gardée”, sa adoptat maniera, de a face cunoş- 
lință cu cei dimprejur, curentă în toate dancingurile din 
Montmartre și Montparnasse. Desigur, însă, că vina e numai 
pe jumătate a d-nei Aurel. 


I. IGIROŞIANU. 


PAUL MORAND: Rococo. Paris, Bernard Grasset. 


Cceace a adus nou Paul Morand în literatura frunceză 
sunt romanele sau nuvelele sale, cuprinse întrun singur ci- 
clu, al căror motiv este totdeauna o călătorie a autorului în 
cele mai depărtate şi mai puţin cunoscute ținuturi. Dar căr- 
tile sale transfigurează realitatea, se depărtează de reportajul 
simplu şi nu respectă nici genul clasic al jurnalului de voiaj. 
Apoi, însuşi titlul, simbolic sau cu un sens deosebit de conți- 
nut, face astfel ca scenariul pe care ni-l înfăţişează Paul Mo- 
rand să fie şi mai plăcut. 

Rococo este o culegere de nuvele ce nu se depărtează de 
maniera cu care ne-a obişnuit acest scriitor, 

Nuwvelele sale apar ca niște fragmente ale unei arhitec- 
turi, care în toate liniile sale aminteşte stilul sugerat de nu- 
mele cărţii. 

In introducere, autorul explică strinsa legătură a bucă- 
ților din „Rococo”, 

— „Suntem cei din urmă romantici” — spune un personaj 
din Focul, Astfel, un tînăr frumos, elegant, prinț al snobismu- 
lui, îşi chiamă prietenii la un banchet a cărui atracţie dela 
sfirşit trebue să fie sinuciderea amfitrionului. 


72 VIAȚA ROMINEASCA 
a EI SERE Pe PE SEE E SEES E 


La masă însă, se aflau adunaţi, din întimplare, treispre- 
zece oameni. Convivii sunt acum în căutarea unui nou oas- 
pete, şi-l găsese însfirşi! în persoana unei grisete care trecea 
în clipa aceea pe acolo. Femeea aceasta coboară peste corup- 
ţia şi disperarea acelor tineri, bucuria de a trăi, sănătatea 
morală şi veselia. rm e 

Acel Petronius modern, care se pregătea pentru sinuci- 
dere, se schimbă încetul cu încetul și, la sfirşit, scena se in- 
chee cu nevinovate sărutări. ; 

Totul se petrece în 1929. Data aceasta este caracteristică 
pentru autor. Ea înseamnă sfirşitul epocii moderne, în care 
sufletul a fost în miinile diavolului. Paul Morand i-a rostit e- 
logiul funebru. Un manifest asupra vremii noastre, publicat 
anul trecut, este lămurit acum pe deplin de către atmosfera 
ce se desprinde din nuvela Focul, care este, în acelaş timp 
un mic roman, cu un dialog strălucit şi un decor minuţios. 

„Moartea Lebedei” cuprinde un reportaj naturalist asu- 
pra Operei. O dansatoare rusă care se mișcă în lumea intri- 
zilor din culise, înfăţişează prin viața ei pitorescul parizian 
pa geaca azi ce-și dau intilnire în acest centru cosmo- 

it, 
x) Din întreaga carte se desprinde o sumedenie de perso- 
nagii simpatice, care au fost stilizate de autor sub acelas as- 
pect baroc al eroilor principali. 


I S T O R I E 


ȘCOALA NAȚIONALA PUBLICĂ 
CAP. IV 


1. Schimbări de dascăli. 2. Şcoala în stare rea. 3. Semne 
bune. 4. Curs de muzică vocală. 5. Școala publică susține 
școala reală. 


In 1855, Pompiliu Piso cere transferarea la Bucureşti, tot la 
clasa HI. Invoacă motive de sănătate, La clasa IV, în locul lui 
Calebonianu, este adus Grigore Vlădescu, care fusese la Foc- 
sani. ? 

Lui Piso nu i sa aprobat transferarea. Grigore Vlădescu 
nu sa prezentat numai decât la post. Locul lui Calebonianu a 
rămas vacant mai multă vreme, Piso funcţionează și la cl. II 
şi la cl, IV. El serie Eforiei, intrebind cum va rămîne pe viitor. 


* Dos. cit, 4023/854, p. 49. N. Iorga, Cei dintii... p. 9. 
a 


i 


CULTURA 73 


1855. La 2 lan. 1856, funcţiona la el. IV, Grigore Vlădescu, * 
Cere însă plata legiuită pentru aceste 2 clase. în 19 Noemvrie 
1855, și anume pe trei luni. Funcţiona deci din Septemvrie 
In Martie acelaș an, profesorul de cl, | și H, 1. Creţeseu cere 
concediu. + N. Calebonianu apare iarăși ca profesor la cl. IV, 
la 3 Aprilie 1856.” Pompiliu Piso demisionează la 7 August 
1856, din postul de profesor la cl. I, ca să plece la Paris. * 

Rămineau la 14 Sept. 1856 următorii profesori: 

1. Ton Creţescu, institutor la el. T şi II. Era fără rang, de 
31 de ani, născut în București, începuse cariera la 20 Aprilie 


2. Grigore Vlădescu, institutor la cl. IV. Era fără rang, a 
mai fost institutor la Tîrgovişte, şi doi ani conductor de po- 

In locul lui Piso, este numit la cl. III Dimitriu Valerianu. 
Acesta nu s'a prezentat, Fiind învățător la şcoala din Pante- 
limon, a cerut să rămiie tot acolo. Eforia a luat dispoziții să 
lrimetă un altul. * 

Bugetul şeoalei pe 1856 era: 

Leafa Institutorului de cl. I şi I 350 lei lunar — 4200 
-= Leafa Institutorului de cl. ITI 400 lei lunar — 4800 anual. 

= Leafa Institutorului de cl. IV 450 lei lunar — 5400 anual. 

„Cheltuelile şcoalei pe 6 luni de iarnă cite 200 lei pe lună 
și pe 6 luni de vară câte 130 lei pe lună, în total lei 2340 
anual, ? 

In 1856 Dec. 25, şcoala publică din Brăila se găseşte în 
stare de plins. Comitetul de inspecţie constată „cu părere de 
„tău starea deplorabilă în ce se atinge de progresul şeola- 
„rilor la învăţătură şi la disciplina lor, care provine din lipsa 
„institutorelui de cl. TII, post vacant de 16 luni, şi din lipsa 
„institutorelui de cl. IV, care este plecat de 3 săptămini la 
„București. rămînînd școala întrun galimatias, în cit copii 
„Bu uitat tot ce învăţară. Revizorii cari vin din cînd în cînd 
„nu decid nimic cu privire la regulele şcolare. Ca să se puie 
„capăt și să se ajungă la un progres şi cuviință la învăţătură, 
„mai cu seamă întracesi oraș unde privirea streinilor este 
„atentă cu osebire la rezultatul învăţăturii publice, dela care 
„alirnă reputaţia Țării Rominești, roagă Eforia să ia mă- 


3 Dos, cit, 4023/854, p. 52. i 
3 Ibidem, p. 59. N. lorga. Cei dintii. p. 25. 
duri și șosele. 7 
* Ibidem, p. 09. 
> Ibidem, p. 78. 
* Ibidem, p. 91. 
7 Ibidem, p. 98. 
* Dos. cit, 1025/854 p. 116, 120. 
” Arhivele Statului, Dos. 4406/856, rom. Țara Rominească, Mi- 


a ————— 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


E E E E 


„suri. ?* Eforia şeolelor aranjează ca institutorele de cl, I 
să facă şi clasa IV. Ă i 

La începutul anului 1857—58, Grigore Vlădescu este per: 
mutat în Bucureşti *!. In locul lui este adus Gheorghe Patriciu 
dela Călăraşi (Stirbeiu). La 5 Octomvrie 1857, Patriciu era 
în Brăila. '2 La el. HI este adus lon Petrescu dela Turnu-Mă- 
gurele, 13 A 

Cu chipul acesta anul şcolar 1857—58 începea în condi- 
liuni promițătoare. Institutorul Ion Creţeseu dela cl. I şi H 
nemulțumeşte comitetul de inspecţie. Acesta se plinge contra 
lui, pentru neindeplinirea datoriei, 24 

Chiar revizorul, inspectind şcoala din Brăila, lu 16 Noem- 
vrie 1857 a notat rău pe Creţescu. Institutorii Petrescu şi Pa- 
triciu au fost notaţi buni. 14 bis. 

Eforia îl înlocueşte pe Creţescu cu Mateiu Ciutescu, în 
Noemvre 1857. La 7 Decemvrie Ciutescu era la datorie. 14 

In lanuarie 1858, lon Petrescu a cerut permutarea la 
Ploeşti. Cererea nu i sa luat în consideraţie, 15 

AN avea în lunie 1858 următorul număr de elevi : 

n cl. 1I erau 165 elevi; în cl. TI erau 37. Din totalul de AZ 
elevi în ambele clase, au urmat regulat 166, iar 36 s'au retras. 

In cl. IH erau 24 elevi, din care urmau regulat 17 și 7 sau 
retras. In cl. IV crau 7 elevi, cari urmau regulat. 1 

Cu începerea anului şcolar 1858-58 se încearcă o inovaţie. 
Comitetul de inspecţie, urmărind necesitatea ameliorării in- 
strucțiunii în orașul Brăila, nu scapă din vedere a da impulsul 
cuvenit, pe cit mijloacele îi îngăduese. Cere să se introducă 
cursul de muzică vocală, ca şi la școalele elementare din Ca- 
pitală. 

Municipalitatea dă pentru acest curs 200 lei lunar şi 23 
lei pentru hirtie și note. Comitetul propune pe Matei Tomescu, 
institutorele dela școala publică sucursală No. 2. :* Nici pină 
în Sept. 1863 nu se înființase această catedră de muzică. ™ 

__ Sumele prevăzute pentru cheltuelile de întreținere nu 
ajung, Era nevoie de 100 sacale de apă, care costau 80-90 lei 
îndași cu 80-100 lei lunar nu se găsese. Şcoalu are ne 


iara Arhivele Statului, Dos. 3807/857, rom. Țara Romineoseã, Mi 
nisterul Cultelor şi Instrucțiunii, p. 19, 
m e aie p. 24, 
idem, p. 60 şi 97, N. lorga, Cei dintii. 2. 
ia ibida p: ar g ei dintii... p. 26 
" Ibidem, p. 121. 
" bis Dos, cit. 3807/857, p. 137. 
'* Ibidem, p. 122 şi 145. 
10 Ibidem, p. 173, 
ui Dasem. nan verdo; 
„cit. i 857, p. 422, N, lorga, Cei dintii.. p. 26 
x i 7 sa P. 26. 
x Arhivele Statului, Dos. 5107/863, roşu, Ministerul Instrucțiunii 


CULTURA 73 


ÎN 


voie de rindaşi, deoarece erau școlari mulţi și trebuiau in- 
grijite şase saloane. 2 


Eforia este înştiințată că institutorele Ton Petrescu dela 
cl. HI este atins de paralizie, iar G, Patriciu nu-și face da- 
toria. Ei întimpină că sunt calomnii. + 

In 1860 funcționau ca profesori: M. Ciuteseu la el. | şi Il; 
I. Petrescu la cl. HI şi Gh. Patriciu la cl. IV. =: 


La 24 Oct. 1861 însă se publică concurs pent t 
institutor la cl. IV, =! i pentru postul de 


Comitetul de inspecţie cere să fie numit |. Petrescu dela 
el. IE + Vintul franţuzismului atingea şi vechea scoală na- 
țională din Brăila. La 1860, institutorele Petrescu anunța Ìm- 
părțirea premiilor în această limbă: 

Liste des élèves qui ont gagné le prix. = 

Eforia numeşte la 7 Dec, 186], pe A. Oncescu ca institutor 
la el. IV. ** Inspectorul Vasile Popescu se plinge după scurtă 
vreme, contra lui Oncescu. Se pare că a fost un conflict mai 
vecentuat, căci la 1 Maiu 1862, Oncescu demisionează. 2? 


„In 1862 Noemvre 12 erau în clasa I și TI 190 elevi, în cl. II 
40 şi în cl. IV, 26. =* 

Faţă de numărul şcolarilor din cl. I şi I, se cere mărirea 
ele! cu un etaj.** Eforia aprobă să se ridice acest etaj. 


nicipalitatea însă arată că a cumpărat un local alăturea 
de cel existent. Cere să se prevadă doar institutorii în buget. 2 
In 1863 numărul şcoalelor crescuse. In cl. | şi Îl erau 200, în 
cl. HI 100 şi în cl. IV 32.» 

Institutorele superior nu locuia la școală. ** In 1862 era 
institutor superior, la cl. IV, Ton Petrescu, *™ In 1862 Aug. 
era institutor superior Ștefan Sona. ** La 1863 Feb. 11 era tot 


% Dos. cit. 3807/857, p. 516. 

= Ibidem, p. 570. 

= Arhivele Statului, Dos. 290/860, roşu. Țara Hominească, Mi- 
niterul Cultelor şi Intrucțiunii, p. 3 ṣi 91, . 
Ibidem, p. 320, 
2 Dos. cit. 290/860, p. 323. 
2 N, Iorga, Cei dintii.. p. 26 ṣi 121. 
21 Dos, cit. 2907/160 p, 329, 
= Ibidem, p. 362 şi 418. 
Arh. Statului, Dos. 395/862, roşu Ministerul Cultelor și Instruc- 
Hunii, p. 11, 

= Ibidem, p. 19. i l 

3 Arhivele Statului, Dos. 442/863, rosu, Ministerul Cultelor şi In- 
strucțiunii, p. 14. 

1 Ibidem, p. 145. 2 

31 Dos, cit. 442/863, p. 145. 

3 Arhivele Statului, Dos. 431/862, roşu, Ministerul Cultelor si In- 
strucţiunii. 

3 Arhivele Statului, Dos, 1145/862, roşu, Ministerul Cultelor și 
Instrucțiunii, p. 34 


15 VIAȚA ROMINEASCA 
a ERE E E PE e Da EEE 


Sona. %* Ştefan Sona fusese admis şi ca director al Şcoalei 
reale și profesor de matematică şi romină 3* i 

E. Butoianu era în 1863 institutor la cl. II și IV * şi pro- 
vizoriu de st. naturale la şcoala reală, ** 

In 1864 Iunie 6 iscăleşte ca institutor superior E. Buto- 
ianu, ** Altă dată iscălește Ion Sperchezeanu. * 7 

In 1864 Aprilie 20, Ştefan Sona murise la Focşani. *! In 
locul lui se recomanda Pavel Fliade, care era profesor de con- 
tabilitate la școala reală. GIN i 

Şcoala reală era un gimnaziu-comereial, pregătit din 1863. “ 
Caşi celelalte şcoale din orașul Brăila, şi acest Gimnaziu lua 
ființă în legătură cu Şcoala națională ublică, care îi dădea 
profesori şi elevi. Pînă la 1865 elasa IV primară dela şcoala 
națională a funcționat la şcoala reală pentru a-i procura 
elevi. + 

Institutorul Sperchezeanu a fost şi el numit profesor de 
limba romînă, istorie şi geografie la școala reală. 

In 1864 Nov. 15 Sperchezeanu a murit. ** In locul lui este 
numit Mihail Gheorghe. +* Acesta funcţionează şi ca institutor 
la cl. IV primară şi ca profesor de istorie şi geografie la şcoala 
reală. În vremea lui, clasa IV primară sa mutat dela şcoala 
reală în localul şcoalei naţionale. Fiind şcolari prea mulți, 
abia mai aveau loc. * Mihail Gheorghe este destituit pentru 


neîmplinirea datoriilor, *7 
RADU L PERIANU 


3» Dos, cit. 442/863, p. 8. 
38 Ibidem, p. 192. 
" Dos. cit. 442/863, p. 304. 
** Ibidem, p. 308. 
Dos, cit. 4317862, p. 174. 
Ibidem. p. 178 şi 186. 
„N Dos. cit, 442/863, p. 314. Arhivele Statului, Dos. 701/864 roşu. 
Ministerul Cultelor și Instrucțiunii p. 14 verso. 
* Vezi capitolul respectiv. 
13 Dos, cit. 442/8563, p. 343. 
+4 Dos, cit. 442/863, p. 368. 
*% Ibidem, p. 368. 
w Ibidem, p. 391. 
" Ibidem, p. 408, 


ERE) 


| 


` 


NENOROCIREA 


Ce se întimplase că acel vesel, radios, veșnic zimbitor pă- 
rinte Piomie, ca niciodată stătea în pragul chilici . Pai 
"A prag iei sale trist și 

Oare pentru tristeţe era făcută acea frumoasă zi de vară? 
Da. Prin larga curte a minăstirii, învăluită cu soare şi 
bucurie, pașnic şi liniștit se scurgea viața monotonă a f raților, 
„eu toţii mulţumiţi şi fericiţi. Bătrinul părinte Sisoe, pe care 
fraţii l-au botezat baba Aglida, ca intotdeauna liniștit şi maşi- 
mal își toarce fusul înaintea marei porți a minăstirei. Cele 
două domnișoare — oaspete ale acelui lăcaş sfint — se plim- 
bă grave la braţ prin curte şi-şi povestesc vesele. Foarte des 
trece pe lingă ele tinărul părinte Ignatie, care se înclină sme- 
Tit înaintea lor şi fața lui se deschide de zimbet pină la u- 
fechi. Pe acoperişul de plumb al bisericii porumbeii fac dra- 
pe- In curte doi păuni frumoşi se mîndresc în fața soare- 
lui şi strigă vesel. Imprejur cădea și vîrful de munte, mă- 
fef și liniștit se scaldă în azurul curat al cerului. Totul se 
scurge după ritmul vechi şi la voia soartei; şi se bucură cu 
recunoştinţă de frumoasa lume a Domnului. 

. Şi în mijlocul acestei linişti dumnezeeşti se aude deli- 
cios murmurul uniform al celor două cişmele ale minăstirei, 
care şoptesc delicat urechei, inimei, gindului şi sufletului, cîn- 
tind dulce: dormi, dormi, dormi!... 

„Numai părintele Piomie este departe de această bucurie 
și cu totul cufundat în tristețea sufletului său, stă pe pragul 
chiliei și gindeşte. Trec, trec mereu fraţii pe lingă el. — toti 
după treaba lor, iar el abea le răspunde la salut şi nici nu ri- 
dică ochii să-i privească. A trecut un ceas, două, trei, se apro- 
pie prinzul şi el nici nu se mișcă din locul său. 

Egumenul, cu o mare undiță în mînă, tocmai se întorcea 
dela pescuit. Era roşu şi transpirat. Trecind pe lingă el scoa- 
se din sac doi păstrăvi încă vii, şi cum era vesel, îi arătă cu 
un ton glumeţ. 

— Părinte Piomie, uite cum mişcă! 

Părintele Piomie ridică capul şi se uită la egumen cu o 
privire atit de jalnică și abătută încît îl sili să facă doi pasi 
înapoi şi deodată să devie serios. 

— Ce este, părinte Piomie, ce sa întimplat ? — intrebă 
speriat şi cu compătimire egumenul. 


În 


78 VIAŢA ROMINEASCA 

Dr E EEE E EP E IE E 5 Pe Fe 
Părintele Piomie se ridică oftind. Faţa îi era palidă ca o 

icoană. Și el părea aşa ca şi cum l-ar fi călcat o căruţă. 

-— Ce ţi sa întîmplat, părinte Piomie, nu cumva eşti bol- 
nav ? repetă şi mai speriat egumenul. Stai, te gindești şi of- 
tezi ! Ej, se poate una ca asta ? Așa voinic îmi ești ? 

Ştii ce, părinte ? — vorbi părintele Piomie ca din mor- 
mint. Să consacri atita muncă. vreme, grijă și cînd să te bu- 
curi de ceiace ai făcut... 

— Doamne, îndură-te de noi păcătoşii ! — îşi făcu cruce 
egumenul, cu totul aiurit. Ce s'a întîmplat, părinte Piomie ? 

— Sint distrus, părinte egumene, sint disperat!... Cât de 
puţin sigur este omul în nădejdile sale, oftă părintele Pio- 
mic. 

— Linișteşte-te, părinte... Poate că nu e pierdut tot. 

— Nu, totul, totul este pierdut ! — pronunţă cu o voce 
tremubrătoare Piomie. 

— Nu fii disperat, părinte... Spune, spovedeşte-mi-te !,.. 
E păcat ? „e ispită, e boală ? 

— Ceva şi mai rău părinte | 

— Doamne, Dumnezeule! Nu cumva le-ai îndrăgostit din 
nou? 

Ptiu, măi să fie al naibei! Dar spune odată!,.. 

— Aşa pierde omul credința şi în bine şi în Dumnezeu 
şi în muncă şi în tot, — îşi lăsă mina în jos părintele Piomie 
şi se aşeză din nou în prag. 

— Vi-i-nul, vinuleţul de trei ani sa dus şi nu s'a mai vă- 
zul — începu deodată să plingă și adăogă cu lacrămile în 
ochi: Ştii, părinte, ce era să fie el?... dar a curs a curs de 
tat)... 

— Oare să fie așa ? — plezni din palme moș egumenul... 

Şi amindoi călugării tăcură îndelungat fără să se pri- 
vească. Unul îşi mărturisea nenorocirea, celălalt cu totul îl 
înțelese. 

După aceia egumenul se ușeză lingă părintele Piomie şi 


il întrebă cu o emoție proprie sufletelor care iubesc un lucru, 


cred în ceva, se intilnesc şi cred în acel ceva. 
— Măi să fie al dracului! Şi cum s'a întimplat asta?... 


— Azi noapte sa spart un cerc la butoi şi vinul a curs tot 


pină la picătură ! 
— Pină la picătură ! 
— Pină la picătură, picăturică | 
— Nenorocire |! 


—- Vino, vino numai să vezi — se ridică părintele Pio- d 


mie... 


De durere nu l-am mișcat, l-am văzut, l-am pipăit şi ama 


fugit ca să nu-l mai văd! 


LITERATURA VECINILOR NOȘTRI 79 


Atunci trecu pe lingă ci grăbitul pāri 3 

h E ing părinte Gherasim. Cum 

văzu pe cei doi frați agitați si tristi i întrebă 
kopr igion pei ți și trişti, se opri si int cu vo- 

= că sa intimplat mă rog... 

— Ce sa intimplat! butoiul sigilat a lui Piomie s'a 
= ee io rea) cam înțepat moş egumenul. de 

= U-u £.. ee |... şi acum ? — îsi ali : 

MI O cani ş şi alătură şi durerea sa pă» 

După puţin veni părintele Nichifor, după părintele 

J , după el ; 
Macsim, după el Teodosie, s'au strîns toți frații dela minăsti- 
a; rari și pa sr rr îşi lăsă fusul şi veni. Toţi clânțăneau 
np, toți se necăjeau si toți își tea i i 
Eeoae ie ți își șopteau ceva ca şi cum ar 

Părintele Piomie ii conduse în micu pimniță unde se in- 
timplase nenorocirea. Toţi, cu curiozitate, se adunară în jurul 
butoiului, care lăcrămu încă între doagele lui desfăcute. 

o lumină slabă pătrundea prin singura fereastră şi lumi- 
aa melancolic butoiul decedat. Mirosul parfumat al vinului 
vărsat umplea întreaga pimniţă. Părinţii se grupau lăcuți în 
jurul butoiului și pe feţele lor bărboase se citea o adincă du- 
wre, ca și cum sar fi găsit nu în faţa unui butoi pleznit, ci 
imintea unei mari inimi omeneşti, lovită de nenorocire. 

— Dumnezeu să-l ierte ! — pronunţă cineva cu o voce 
gravă. 

__Și toţi într'un suspin priviră pe părintele Piomie, care 
stătea distrus într'o parte, şi-şi pierduse credința şi nădejdea, 
Toţi tăceau şi nimeni nu putea găsi să-i spună, cel puţin. un 
cuvint de mîngiiere. 

ELIN PELIN 
Traducere din bulgăreşte de ELENA EFTIMIU. 


FAMILIA CEA MARE 


LA 
lată a trecut a doua primăvară, dragă Verusea. A lrecut 
in an întreg de cînd ţi-am scris scrisoarea aceia disperată. 


Nu ţi-am mai seris de atunci, fiindcă am trecut prin momente 


foarte grele şi în starea aceia nu-mi venca să vorbesc cu ni- 
meni, Acum îţi scriu, fiindcă săptămîna trecută am avut o în- 
tilnire neașteptată. 

Tii minte pe studentul despre care ţi-am seris? Ți-amin- 


testi prin ce turburare morală am trecut eu? Ei bine, săptă- 
mâna trecută ne-am întîlnit. Primăvara trecută el a terminat 
Universitatea şi a plecat pentru lucrarea practică; de aceia 
iu ne-am întilnit atita vrame. 


În viața mea a survenit un mare eveniment: am un co- 
mai aan ai ia o a E a ii 


80 VIAŢA ROMINEASCA 
p 
pil de trei luni — un băeţel, Eu am întinerit acuma. Îţi pure 
curios? Mai am să lucrez o lună în clinică şi în curind voiu 
fi femee independentă. Toate prin cîte am trecut anul acesta 
m'au făcut să fiu complect alt om. 

Totul a început însă prin nişte momente groaznice pentru 
mine — atunci cînd am înțeles că aveam să fiu mamă. Pri- 
mul lucru, mi-am închipuit ce ruşine mă aştepta, cînd uveam 
să apar acasă în așa stare. a. pren răutăcioase și cìte 
şoapte din partea vecinilor şi fără asta porniţi contra mea, 
pentru că am ieşit din făgașul obișnuit al muhalalei şi am 
învățat la Moscova, în loc să car lapte la tirg. Dar cînd vara 
trecută mă duceam la mama și cînd în zorii zilei din măbuş4- 
la vagonului m'am suit în căruță, am uitat de toate. : 

Era o dimineață frumoasă de lulie, răcoroasă şi imbăl- 
sămată după o noapte de ploaie. De jur împrejur iarba fra- 
gedă încă, ioviorată de ploaie, înverzea cimpul. Cerul era 
acoperit de nori. Undeva departe cântau ciocirliile, Cind că- 
ruța atingea erăcile nucilor de pe marginea drumului, pică- 
turi mari se scuturau depe frunze şi-mi udau obrazul și mî- 
nile, aducind un puternic miros de mesteacăn. 

Aceiași simțire de curățenie și nemărginire, care domnea 
în aer şi în vastele cimpii dimprejur, o aveam par'că şi în mi- 
ne însimi, Acelaș sentiment mă stăpinea și cînd am zărit a- 
coperișul casei noastre și tufa bătrină de scoruş alături de 


Uitasem complect de toate. Şi când am intrat iu tirguşo- 
rul nostru, cu casele lui înșirate toate pe o singură uliţă, am 
început să mă uit imprejur, cu bucuria copilului care se in- 
toarce acasă. 

Pe uliţă de-alungul unui zăplaz vechiu şi cirpit am re 
noscut potecile care duc la fintină, şitute de mine încă din 
copilărie şi m'am bucurat. În momentul acela s'a ivit ṣi soa- 
rele din ceață şi a învăluit cu lumina blindă a dimineții găi. 
nile care scurmau în gunoaie și prin garduri și a scînteiat în 
picăturile de rouă de pe iarba pitică și creață de pe drum. Hi 
clipa aceia aruncindu-mii ochii spre fintină, am zărit apro- 
piindu-se o veche cunoştinţă. o eta tinără şi desghețată, 
nevasta poteovarului. Eu, sub stăpinirea aceluiaş sentiment 
de bucurie a întoarcerii vroiam să-i fac cu mina. Dar deo- 
dată am surprins cum, intoremdu-şi ochii în altă parte. ea & 
căutat să-și ascundă un zimbet 

Ai văzut vr'odată um astfel de suris? Ce trădează el? U- 
neori e chiar inexplicabil. Dar în el par'că sa concentrat tos- 
tă ura şi ironia răutăcioasă şi nejustificată a mahalalei față 
de lucruri care depășesc nivelul lor de înțelegere, care se ri- 


LITERATURA VECINILOR NOŞTRI si 


dică deasupra lor. Cing surprinzi un astfel de suris îndrep- 
tat ta, chiar fără să ai vr'o vină, ti se stringe 
ar totul pa oi se stinge în gre Par 9 ie 

atunci impulsul dureros din in i aminti - 
truce mă intorecamm eu... i-ai Leii 

Și cind am intrat în curtea casei noastre cu trei ferestre, 
cu prispa pe care se vedeau ca şi altă dată, scurmături de 
găini, m'am uitat împrejurul curţii unde, în iarbă sta svirlită 
o vadră fără fund, iar din pragul casei se vedeau zoile cu 
spuma de săpun, am simțit o tristeță nemărginită. Aceleaşi 
zoi, aceleași cirpe ca și acum zece, cincisprezece ani. 

Mama, cu fusta veche şi cu mînicile suflecate pînă la cot 
şi cu vătraiul în minile ei vimjoasa şi bătrâne, stătea la sobă, 
cu spatele la mine, aşa că nu ava văzut dintr'odată. Intorcin- 
„Apei a bătut din palme de bucurie și a scăpat vărtaiul 

Şi eu care cu un minut înainte cu atita nerăbdare şi bu- 
E opta s'o văd, stăteam acum lingă dinsa şi mă sim- 
jeam ca şi cum m'aş apropia s'o sărut, avind in acelaș timp 
un cuțit ascuns la spate pentru dinsa. 

E il să ascunzi ceia ce se petrece în time chiar fa- 
tā de persoanele cele mai lipsite de observaţie cu care trăeşti 
impreuna., ama după o săptămină, mama a început a se uita 
pe furiș la mine, iseoditoare, îngrijorată. Și cînd eu fără 
să-mi dau seama, stăteam fără gind precis lăngă fereastră 
sau mă uitam într'un singur punct, ea trecînd, se oprea şi mă 
examina, cu grija ei de mamă. lar cînd eu mă întorceam, ea 

că nu găsește ceva, ieşea din odaie. Dar 

eu o auzeam cum ofta adine, pe furiș. Mai tirziu, cam după 

vreo două săptămîni, pregătindu-se să se ducă undeva, cu 

uja albă pe cap, ea s'a așezat lingă mine și a început 

să-mi spună, cu o şiretenie naivă, că eu am deja 25 de ani şi 

că ar fi mai bine să las învăţătura și să mă mărit cu un om 
bun, care m'ar asigura. 

— Unele şi-au eşit din minţi şi se terfelese, unele mai rău 
ca altele... Am văzut eu de astea. Ele ar fi gata să scuipe la 
toate, dar cum să se arăte în fața mamelor lor?... In fiecare 
noapte mă gindesc la tine... 

Şi deodată buzele ei bătrine au început să tremure, sau 
sbireit și a început din nou să-și șteargă nasul cu pestelea. 

Eu cu buzele strânse, tăceam. Litindu-se la mine ascuţit 
și cercetător, ea continuă: 

— Ticăloşi sunt mulţi. Te batjocorese pentru toată via- 
ţa... şi oamenii mu te iartă. Indată, nu ştiu dece, mi-a răsărit 
în minte surisul nevestei poteovarului. Cum are să zimbească 
ea atunci? 

Şi deodată m'am gindit: „Ce-ar fi dacă i-aș spune ei — 
mamei mele — totul? Nu se va ivi în locul chipului ei de ma. 


G 


82 VIAŢA kLOMINEASCA 
Pa 
á alt chip, acela al fricii şi al urii contra mea pen! 
pet pe onre i-o fac? Nu se va lepăda ea de mine? Cu ce air 
vinte va întimpina ea viaţa nouă pe care o port în mine? 
Si m'am hotărit. 


iii. 


Intr'o zi, când ca, cu aceiași tristă ingrijorare și preocu- 
pare sa aşezat lingă mine, iam spus, uitindu-mă drept în 
ig M t insārcinată 

— Maică, eu sunt insārcë i ; ; 

Ea, în primul moment, a zintbit nu ştiu cum prosteşte și 
jalnic în acelaș timp, cum zimbeşte omul cînd sa ridicat to- 
porul asupra lui şi cind el crede, încă, că poale e numai o 
glumă. Pe urmă chipul i sa îngălbenit şi ca a spus încet: 
— Mai bucurat maică... frumos dar mi-ai adus... mulju- 

seu, dar te-ai terfelit.... | j 
r” iie spus nimic, sa sculat și a eşit din odaie, lovindu- 
se cu umărul de mul uşii. i i : 
i — Fă «cu dasal ce pa cu mie să nu-mi faci rușinea 

—— am auzit glasul ci de după paravan.  — 
Deodată ferna arna aminte că, 15:ani ani mai inainte, spu- 
nea aceleaşi cuvinte. Frate-meu, care avea atunci 12 ani, o- 
crotise o căţea rătăcită. Mama era foarte nemulțumită din 
pricina acestei guri în plus. Intr'o zi el veni giflind şi strigă 
plin de bucurie: 

— Tiganca a fătat! j ij i 

Mama și-a eşit din sărite şi a tipat la el că poate să facă 
ce vrea cu ei, dar să nu-i vază pe la noi. Á : 

o zi de lacrimi și de ceartă, el a luat un sac şi sa 
dus la Tiganca. Ea s'a înghesuit întrun colț, acoperindu-și 
căţeii cu trupul ci şi se uita ta frate-meu cu așa ochi, că nu-i 
voiu uita niciodată: în éi se citea şi supunerea fără margini 
şi o ultimă implorare. Pe urmă frate-meu a legat căţeii în 
sac și cu lacrămile în ochi. i-a înnecat într'o groapă de după 
casă, iar cățeaua se tinguia, se tira lingă el, îi lingea mânile și 
ochii ej erau plin de lacrimi, ca la om. ; 

Eu am simţit că acuma, după aceste cuvinte ale mamei, 
nu mai am nici casă, nici familie. Mama m'a renegat. 

Mi-era imposibil să suport asta şi am plecat la Moscova. 


IV. 


Ţin minte şi dimineața in care, întorcindu-mă de acasă, 


am ajuns la Moscova. Era Iulie. Căldura era așa de mare, că 
încă la 9 dimineața, soarele frigea ca în cuptor. Moscova se 
zărea de departe în ceața albăstrie cu fumul fabricilor. cu tur- 
nurile bisericilor aurite, cu geamurile strălucind în depărta- 


LITERATURA VECINILOR NOȘTRI sa 


re, Se simiea deja mirosul greu al oraşului, dar în Vagon suf- 
la încă vintul răcoritor al cimpului, am ajuns meer je- 
ps e peron. pa Seal, căldura străzilor prăfuite, fumul 

a benzina automobilelor şi inima, nu stiu Pi 
strins de tristeţe. 4 N ASE IFA 

Peste tot reparaţii, duhoare dela cazanele cu asfalt, în 
care cu niște drugi lungi de fier, mestecau cu gren oameni 
cu obrajii afumaţi. 

In căminul unde m'am dus. rămăseseră numai două fe- 
te, care nu avuseseră unde să plece si un tovarăș. Fetele nu 
erau acasă şi eu o bucată de timp am stat şi m'am uitat în- 
E singur panet, 

Și aici se făceau reparaţii. Mirosea a vopsea şi a var, zu- 

vi cu şerțuri pline de var umblau în toate pänile, pe po- 

a era vărsată cretă, a cărei urme albe erau cărate pină şi 
în cea mai depărtată odaie, în care ne adăpostisem noi. 

„Niciodată wam să uit eu dimineața aceia în care m'am 
hotărit să scap de ruşine și căutam spitalul. E de mirare cum 
su, care eram lipsită de prejudecăţi — cel puţin așa mi se 
părea mie — luam situaţia mea drept o adevărată ruşine și 
tenorocire. Mă înspăimânta gindul ce are să fie atunci cind 
su, singură și fără adăpost, în mijlocul molozului şi varului 
dela reparații, voi aduce pe lume o fiinţă căreia îi era ursită 
9 existență tot aşa de lipsită de adăpost. In aṣa stare sufle- 
lească m'am hotărit să fac şi eu ca şi celelalte. M'am sculat, 
am stat pe loc multă vreme sign gta dui-mi capul între mini și 
apoi am plecat... 

Străzile de curind stropite erau mai inviorate și mai rā- 
coroase pentru moment. Pe trotuare mergeau grăbiţi oameni 
fundati în gindurile lor, ale căror chipuri erau şi ele oare- 
cum înviorate de răcoarea străzii. lar cu mergeam străină 
de tot ce se petrecea în jurul meu, cu conştiinţa dureroasă a 
unei existențe ilegale, se părea că toți văd unde mă duc 
cu. Cu sinițirea aceea dureroasă a unei vieţi ruşinoase și de 

epit mă uitam la firmele smălțuite de pe uşi. Par'că 
fi fost bolnavă de vr'o boală urită, așa mă cam respinsă 
și stizmatizată. 

In sfirşit am găsit spitalul. De cîteva ori am ocolit poarta 
cu grilajul de fier, par'că aş fi vrut să mă mai gîndesc, iar 
în realitate pentru a mai amina măcar cu un minut momen- 
tul hotărftor. Şi iarăşi mi se părea că toți ghicesc pentruce 
umblu prin faţa spitalului si mă suspectează, lar eu mă fă- 
ceam că parcă n'as avea nimic de a face cu acel grilaj de 
fier. Pe urmă deodată mi-am adus aminte cuvintele mamei. 
— „Fā cu el ce vrei” şi mi-a răsărit în minte imaginea căţei. 
lor în sac, cum se sbăteau ei şi se ridicau în sus, iar fratele 
meu îi afunda cu băţul Şi mi-am adus aminte de iganta. 

Deodată, fără să-mi dau seama m'am întors şi, aproape 


gi VIATA ROMINEASCA 


am ajuns acasă. Şi aici am avut o simțire pe care n'o 
uita toată viața; deodată am simţit mișcîndu-se in 
mâne ceva străin dar viu şi am avut o îmcurie nespusă. Eu 
m'am ghemuit atunci întrun colţ, voind par'că să acopăr cu 
ersoana mea ființa care trăia în mine şi, cu ochii nemişcați 
A care probabil era zugrăvită frica de oameni, de ogmenii 
care-mi porunceau să ucid pe acela căruia îi dădusem viață, 
mă uitam fix întrun punct, ' 
Au venit cele două prietene — Fanea şi Gașa — s'au 
uitat la mine ṣi au început să mă întrebe ce am. De ce m'am 


ma: îndu-mi ul îi ă, le-am spus totul 
îngro: ca n „ le- > 
5 Dar y. aa plingi? Asta-i mare fucru! a exclamat Fanea, 
cea mai vioaie, apoi a sărit şi a fugit sus. Peste o clipă ea trä- 
gea după dinsa cineva, spunindu-i repede și t fător: 
— Constantin, are un copil! > 
Constantin mergea fără să înțeleagă nimic și oprindu-se 
lingă mine a 


Unde preia i? Ca pil? 

ai e u re co 

— El încă nu există, dar în curind are să fie — spuse gi- 
fiind și uitindu-se la mine Fanea. 4 j 

Fetele ședeau lingă mine și se uitau cu niște ochi exci- 
taţi şi plini de încredere, par'că în mine se petrecea un mi- 
ster care le umpluse viața cu ceva important şi nou uitind 
pentru moment cel puţin că impre urul lor e var şi moloz și 
că trăesc fără familie, undeva um oraș mart, în mijlocul 
prafului și a căldurii de vară. À 

lar la mine a dispărut complect acel simţ chinuitor de 
jertfire de sine și de izolare de viață pe care-l avusesem cind 
m'am întors de acasă și cind în groaza disperării umblam pe 
străzile sgomotoase căutînd spitalul. Parcă ași fi găsit o nouă 
familie, cu adevărat deaproape legată de mine, care se bucu- 
ră de ceia ce a îngrozit-o chiar pe mama mea. 

În timpul naşterii am stat la Maternitate. Mă jena gîndul 
că ce vor crede de mine cînd voi veni acolo ṣi vor afla că cu 
sunt nemăritată. Cit de nesuferit mi-ar fi să surprind asupra 
mea privirile disprețuitoare și ambigue, aruncate pe furiș de 
surori. Dar acolo nimeni nu s'a mirat, nimeni nu m'a între 
bat al cui e copilul, ci m'au primit cu totul liniştit și simplu, 
ca şi cum ar fi fost ceva foarte natural. Aici mi-se recuno- 
şteau drepturi egale cu celelalte mame, pe cînd acasă vedeau 
mu un t a] meu, ci numai rușine. Colegele mele veneau 
să mă vadă, stăteau mult timp cu mine și îmi arătau multă 
grijă delicată şi interes pentru tainicul proces al vieții. 

In tot timpul acesta eu m'am văzut nici o privire ironică 
sau rămtăcioasă din partea prietenelor şi colegelor de Uni- 
versitate. Din contră, erau par'că bucuroși că au ocazia să a- 
rāte că-s mai presus de morala obișnuită şi ca un fel de bra- 


| 


LITERATURA VECINILOR NOŞTRI 85 


Îi 


vadă faţă de ceilalți, luau drept „nommală” o situație care 


poate revolta numai pe mahalagiul îngust la minte.” Şi 
baza aceasta relaţiile lor cu mine erau deosebit de ral a 


la vestiare pe mine nu mă împingeau ca celelalte, ci îmi 
făceau loc, fără să arate că fac asta eră MARE Dee faţă 
de alte fete nu prea se jenau în expresii; îndată ce intram eu 


incetau orice glume grosolane — parcă ar fi intrat mama lor. 
Mi se pare că dacă aș fi avut soț, colegii mei nu mi-ar fi a- 
rătat atita inconștientă atenţie cită îmi arătau acum. Parcă, 
în lipsa lui ei simțiau o datorie colectivă faţă de mine. 

£ 1 încă odată am simțit că familia mea este aici şi nu a- 
casă. Aici n'am simţit niciodată că sunt lepădată și că exis- 
tența mea este nu ştiu de ce ilegală. Dimpotrivă, mai mult 
ta orcind aveam simţirea că stau cu amindouă picioarele 
pămint, tocmai prin faptul că sunt o părticică din familia 
tea mare, că am legături cu ea, iar nu cu un singur om, cu o 
mică celulă izolată a «i. 

Oamenii ceilalţi şi chiar mama, care s'a lepădat de mine, 
iar pe urmă şi-ar fi revărsat disprețul lor asupra mea, mi-ar 
îi arătat în cel mai bun caz o milă plină de condescendenţă, 
ca față de omul care sa înrbolnăvit de o boală ruşinoasă. lar 
doua mea „mare familie” nu numai că nu m'a renegat, dar 
Wa și ajutat: mi-a mărit bursa. Nu numai că nu m'a osindit, 
dar m'a înconjurat cu respectul ei. 

„Și cine știe, poate că generaţia noastră, care a trecut prin 
criza de creștere, va readuce totul în ordine, în momentul a- 
parației pe lume a unei generații noi. Şi poate că ea nu-și va 
mai rupe gitul în rejurările de care am avut parte moi. 

„Dar în momentul de faţă „generaţia nouă” — rezultatul 
crizei de creştere — este culcat în fața mea și se uită la 
mine cu ochii lui limpezi în care se reflectă cerul — şi ri- 
dicind in formă de colac picioruşele, îşi bagă în gură a- 
mindoi pummnișorii... 

„Comoara mea... 


y A = 


Tu aştepţi să-ți povestesc intilnirea noastră. Dar eu in- 
tradins ţi-am povestit toate prin cite am trecut, ca să înțe- 
legi mai bime de ce întilnirea noastră a fost așa cum a fost... 

t trecută eu îmi luasem mititelul dela creşa 
unde-] las în timpul lucrului. Ședeam cu el în grădina pu- 
blică şi mă pregăteam pentru a doua zi, citind și făcînd în- 
semnări. Era începutul primăverii, cînd sgomotul străzilor 
din oraș, îți isbește pentru prima oară auzul după liniștea 
iernii, Pe aleele noi şi umede se mișcau umbrele coțofe- 
nelor, în aer biziiau muștele, deşteptate și ele din sammul 
de iarnă, iar copiii, cu scufițe croșetate şi cu ciorapi pină 


„86 VIAŢA ROMINEASCA 


la genunchi, se plimbau țipind și rizind, cu lopăţele de lemn, 
cu care se jucau în rm 

Eu îmi simțeam sufletul plin de bucurie, par'că luam 
şi eu parte la sărbătoarea naturii și a vieții, cind mă ui- 
tam la mititelul meu, care în bucuria lui inconștientă in- 
tindea mânuțele lui lumină și soare. 

Intorcînd foaia, fără să-mi dau seama am ridicat capul 
și inima mi-a svicnit cu putere: privirea mea sa intilnit 
cu a lui... 

De departe am cunoscut mersul lui, seriozitatea si li- 
niștea hui, cari mă atrăgeau întotdeauna. Am recunoscut ma- 
njera lui de a merge cu capul plecat așa cum umbla prin 
culuarele Universităţii, obiceiul lui de a privi pe trecători 
printre gene. Am recunoscut cismele lui înalte și cămașa 
albastră sub haina lui de toate zilele. 

Cind ochii mei sau intilnit cu ai lui, obrajii i sau im- 
bujorat brusc, așa cum se înroșesec de obiceiu tinerii sã- 
nătoși şi smoliţi. Ochii lui au căpătat o expresie de neli- 
niște şi ezitare, ca la orice om luat pe neașteptate și care 
nu ştie cum să se poarte — să salute sau să treacă mai de- 
parle și să se prefacă că n'a văzut sau ma recunoscut, 

Asta a durat doar o clipă. In momentul următor el și-a 
scos pălăria și eu singură, nu știu dece, zimbind am dat 
din cap. 

Ma salutat, dar n'a avut curajul să se apropie. 

Se vede însă că l'a impresionat faptul ch nu l-am oprit 
şi nu i-am făcut reproșuri, ca unui datornic necinstit, care 
se ascunde. Trecînd cîțiva pași mai departe, el și-a întors 
capul și fiindcă şi eu în momentul acela m'am întors înspre 
dinsul, el sa oprit şi. apropiindu-se de mine, cu aceiași ro- 
șeață de jenă mi-a întins mâna. 

_ Şi eu, fără să vreau, am observat privirea lui aruncată pe 
furiș asupra hainelor mele, asupra ghetelor, urmărind in- 

ient să-şi dea seama dacă sunt în nevoie sau nu- 
Par'că cu asta vroia să-și cîntărească riscul acestei intilniri. 


Eu, fără să vreau mi-am strîns picioarele sub scaun, căci 


aveam ga mart cirpitură la gheată. 
— nu ne-am văzut... a spus el jenat şi a adăogat: 
AOT OEN 
toetre Ai re zi c e timp frumos — i-am răspuns eu. 
uitindu-mă la el de jos în sus și micșorind ochii din pri. 
cina soarelui. i 
In tonul lui ma fost siguranță, ci o timidă încercare de 
relaţii prieteneşti între oameni cari cu nimic mu sunt lé- 
gați între ei. i 
— Atunci mâne, dacă are să fie timp frumos — a. 
spus el zimbind silit — că acuma mă grăbesc. i 


LITERATURA VECINILOR NOŞTRI 87 


Şi eu vedeam cum privirea lui aluneca asupra mitite- 
lului meu; dar n'a nimic despre dinsul şi 
ee spus l şi se făcea că 
Nu cred că în adevăr se grăbea. Se vede însă că singur 
nu era sigur că are să poată susţine o conversație mai lungă, 
Și de aceia el părea foarte mulțumit că totul a trecut cu 
bine, că nu sa ascuns, ci a venit la mine şi chiar a vorbit 
și se grăbea să plece sub impresia asta. În timp ce vor- 
bea cu mine l-am ascultat cu zimbetul vioiu cu care asculți 
pe un bun cunoscut, pe care nu l-ai văzut mulţi ani şi ești 

curos să afli că la dinsul totul e bine, Despre mine nu i-am 
spus nici un cuvint. Nu mam plins de viaţă, nu i-am spus că 
mi-era greu, simţindu-mă lepădată, Nici un moment nu i-am 
dat a înțelege că el are directă legătură cu fiinţa asta nouă. 
nu l-am oprit cînd a plecat. 

Intoreindu-mă acusă, am avut o simţire necunoscută pină 
atunci, aceia că forțele mele au crescut. Mi-era plăcut mai 
ales că nu făcusem nici cea mai mică aluzie la legătura din- 
tre noi și că el este un dezertor. Și cu deosebită plăcere îmi 
aminteam că în primul moment al întilnirii numai el s'a 


Înroșit şi s'a turburat, Eu numai m'am mirat şi, împotriva 


ărei logice, m'am bucurat. Mi-era deosebit de plăcut să-i 
arăt că atit îngrijorarea lui cât și teama vădită de scandal 
«rau complect zadarnice. 

Pl a simţit asta și în chip vădit sa liniştit complect. 


VI 


A doua zi el a revenit. Trecind prin alee pe lingă scau- 
ne, m'a văzut de departe și sa apropiat zimbind. Acum nu 
mai avea ezitarea ṣi ingrijorarea din ajun. Era complect li- 
niștit că eu nu pretind nimic dela el şi nici n'am să-i fac sce- 
ne neplăcute. 

Noi am vorbit prieteneşte şi foarte liniştit. 

Dar în purtarea lui se simțea încă oficialitatea, ca la un 
om care se simte vinovat şi încă nu-i sigur de iertare, ca 
să poată lua aerul complect liniștit al unui om de aproape. 

, poate că se şi temea să ja tonul care ar fi putut aduce 
o umbră de apropiere, tonul care ar fi putut duce la com- 
plicaţii şi îmcurcătură în relaţii, care să coste parale. 

Intrebindu-mă apoi, cum întreabă un student dela o fa- 
cultate pe un coleg dela altă facultate, despre lucrarea mea, 
el a ridicat ochii şi-a întâlnit zimbetul meu. Și, parcă biruind 
ceva, pe figura lui sa ivit acas simbel. 

— Tu eşti minunată.. a spus el cu o umbră de mirare, 
parcă însă nu putea să mă înţeleagă pe mine și relațiile faţă 
de dinsul. Simţea însă că nu mai am nici un sentiment pen- 
tru dânsul, 


83 VIAŢA ROMINEASCA 
pn 


Dar între noi mai era o chestie, pe care n'am atins-o. 
Chestia copilului. Despre dinsul, nici el, nici eu, n'am spus 
nici un cuvint. Se vedea că chestia asta îl preocupa mai mult 
decit toate. Observam cum ochii hui, fără să vrea, mereu se 
opreau asupra copilului nostru. Pe urmă el se uita pe furis 
la mine, cu o privire care spunea că este ceva care nu intră 
in înţelegerea lui. La el era vizibilă curiozitatea faţă de mine. 
de viaţa mea, de ceia ce sunt eu la urma urmei. Am eu le- 
gături cu el ca nevasta lui, ca mama copilului lui, sau nu... 
Ce-i sunt eu lui? Cineva sau nimic?... 4 

Fiecare dată cînd mă uitam la el cum ținea privirea a- 

țintită la copil, el se prefăcea îndată că se uită în altă parte, 
»ar'că i-ar fi fost rușime să-i surprind privirea. Și eu mi-am 
luat aerul că nu observ privirile lui şi iam spus că vreau 
să plec pentru o lucrare undeva la sud, unde este mai mult 
soare. Se spune că deobiceiu taţii tineri se simt cam  jenaţi 
şi par'că au un sentiment de pudoare la vederea copiilor lor. 
pînă cînd se deprind cu gindul că au copii. i 

Lå dinsul desigur că wa fost asta pricina. Acest copil cra 
mărturia „vinei” lui față de mine și de aceia probabil că 
n'a avut curajul să vorbească chiar atunci cînd a înţeles că 
nu-i cade această răspundere atit de neplăcută pentru orice 
bărbat. El a stat cu mine o oră întreagă și apoi a plecat. 

Iuindu-şi rămas bun, el mi-a pus mina pe umăr şi ui- 
tindu-se tăcut citva timp în ochii mei, mi-a spus: 


Curajoasă mai ești tu! 
VII 


leri în sfirșit a venit vorba despre ceiace forma o sta- 
vilă între noi. 

La un moment dat am luat copilul în brațe și acesta 
stringind și desfăcind minuţele lui durdulii, pline de gropiţe. 
a întins una din ele spre obrazul tui Alexandru şi pe neaștep- 
tate l-a apucat de nas. 

— Nu se poate... pe nenea îl doare — am spus eu, din- 
du-i mânarţa la o parte. Și am observat cum la cuvintul „ne- 
nea” Alexandru a aruncat repede privirea spre mine şi citva 
timp mă privea pieziș, printre gene. Eu m'am făcut că nu 
bag de seamă privirea lui, 

— E posibil să fie al meu?... a întrebat el zimbind. 

— Desigur, i-am răspuns simplu. 

— Ce ciudat... dar'i cogeamite cetățeanul — a spus Ale- 
xandru, cu ton exagerat de ironic. 

El credea, se vede, că cu moi folosi de momentul a- 
cesta înduioșător și mă voiu adresa lui ca la tatăl copilului 
nostru şi ca la un șoț care Sa întors la mine. Dar eu am 
așezat mititelul în cărucior, l-am amenințat cu degetul şi 


În o 


LITERATURA VECINILOR NOŞTRI 89 


am început vorba despre altceva, despre planuril 

lativ la viitorul copilului, fără să pori ul a eri pred 

a ar ri El a ha timp cu capul plecat și a in- 

miște nervos v ismei ă deoda im- 

2 atins. cimei, par'că d tă se sim 
— r eu nu-i sunt „nenc — a spus el deodată, — muş- 

cindu-și buza și fără să ridice capul: i 

rs Caături ageri ice capul: oricum, am și eu oare- 
— Yoarte mică — i-am răspuns eu, şi în ori 

legătură de care mare să-i facă plăcere să afle. cind pa fi 

mai mare, 

em cind ai de gind să pleci la nowa ta... (aici s'a oprit) 


„„— Peste vr'o două săptămâni... cînd are să înflorească 
aa — fer, Diete zimbind. 
va a tresărit în figura lui, par'că nu vreau 
să spun cu asta. a zi opus ea 
— Poate c'ai să-mi trimeţi adresa ta? a întrebat el şi, 
În aşteptarea răspunsului îşi tot mușca buza, fără să ridice 
tapul, iar cu botul cismei desena un arc de cere pe nisip. 
Eu n'am răspuns imediat. 
à Se ya că el a luat tăcerea mea drept refuz şi imediat 
— Pur şi simplu, m'aș vrea să-ți pierd urma... 
— Nu, n'ai pentru ce... i-am răspums eu, 
El sa uitat lung la mine, dar n'a mai spus nici un ei- 


Ne-am luat rămas bun, căci el trebuia să plece cu pri- 
mul tren la lucrarea lui. 

Mi-am luat rămas bum dela el fără nici un pic de re- 
sentiment, dar mu știu dece, nici nu l-am intrebat dacă-l 
voi mai vedea vr’ . Tar el mi-a oprit mina în mâna lui 
şi sa uitat de-aproape cercetător în ochii mei, voind par'că 
să găsească în ei cheia enigmei surisului liniștit şi prietenese 
cu care mă uitam la el. 

n sfirşit el mi-a strins mina tare, ca la un bărbat, n’a 
mai spus nimic şi a plecat încet, fără să mai întoarcă capul, 

En m'am întors scara acasă. 

Toată seara am trăit sub impresia acestei întilniri și 
mă tot gindeam: oare am făcul eu bine?... Şi nu ştiu... Dar 
după plecarea lui, eu nu simţii nici neliniştea pe care ţi-o dă e- 
chivocul, nici tristeţea nemărginită a singurătăţii; dimpotri- 
vă, o inexplicabilă forţă de a trăi și o senzație de libertate şi 
plenitudine îmi umplu sufletul. 

PANTELIMON ROMANOV 
Din rusește de ELENA Sp. POPESCU. 


CRONICA ŞTIINȚIEICA| 


LUPTA CONTRA TUBERCULOZEI 


Un mare conducător şi animator în această luptă: Profesorul 
I. Cantacuzino. 


E obiceiul acum, ca vieţile de oameni mari peptru a le 
face cunoscute şi ca să devină mai interesante să fie prezin- 
tate întrun cadru romanesc şi anecdotic. Biogratiile sunt ro- 
manţate. Ele apar astfel încadrate într'un decor de teatru si 
diferitele lor epizode şi incidente se reliefează și impresio- 
nează și mai puternic pe spectatorii unui film sau pe cititorii 
unei cărți. = 

Viaţa lui Cantacuzino e atit de bogată şub diferitele ei Í 
făţișări — omul acesta complect a îmbrățișat toate ramuri) 
de activitate şi cu atita simţire şi înţelegere ca să fie în toal 
superior — încit povestită, așa cum a fost e de un interes ca 
re se menţine continuu, fără să fie deloc nevoe de a pune în 
lumină unele laturi și a lăsa în umbră şi estompa pe celelalte 

Cantacuzino a fost un om mare, în sensul strict al ace 
tui cuvînt şi unul din cei mai tipici oameni reprezentativ 
putînd prin valoarea sa intelectuală și morală, prin energi 
şi entuziasmul lui să fie dat drept pildă şi model nouilor ge- 
zale si ca să le conducă pe calea unei vieţi înalte și frumoase. 

radiind în jurul lui lumină și viaţă, numai prin simplu 
act de prezenţă al lui — și acum, cînd nu mai este, un vit 
imens s'a produs în jurul nostru — cu optimismul robusi 
care respira din ființa lui, animator pentru acțiune, îndrumă 
tor pentru cercetări, din toată făptura lui fizică şi morală 
isvorau aspirații și imbolduri pentru tot ce e bun şi frumos 
S'a spus despre el că a fost un mare umanist şi caracterize 
rea aceasta se impunea prin toate calitățile sufletului și mit 
tei lui, căreia nimic din ceiace era omenesc nu i-a fost străin 

In timpul Renașterii, cînd cultura antică desgropată dt 
pă obscurantismul evului mediu provocase o efervescenți 
şi un tumult al imaginaţiei și gîndirii, în creerele bine în 
zestrate, ca şi în veacurile care i-au urmat, într'un ritm mai 
domol însă au apărut oameni care îmbrăţișau ca să se p 
trundă de ele simţirea și cunoștințele epocei lor. Cind ere 
“am aceste mari figuri, vremea în care trăit apare prin €l 


`} Expunere făcută cu ocazia comemorării profesorului Cantat: 
xino de Societăţile de combatere a tuberculozei, la 19 Februarie 199% 


NN NN N Pe 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ Uli 


quintesențiată, la cel mai înalt potențial al desvoltării sale, 

le, inevitabilele mizerii, strîns legate de o mînă de pă- 
mint dispar şi ei ne răsar În minte ca exemplare de umani- 
tate superioară, desbrăcați de tot ce micşoreuză, banulizează 
și trivializează traiul. Sunt culmi pe care le atingem prin 
ei, de unde se domină vaste orizonturi și se deschid largi 
perspective. Ori cit de puternică era însă personalitatea lor, 
cunoștințele pe atunci fiind, în toate domeniile limitate era 
mult mai uşor de a le cuprinde. Chiar luînd pe cel mai tipic 
dintre ei pe Leonardo da Vinci, pictor genial, sculptor ma- 
re, arhitect, inginer — făcea lucrări importante și din însem- 
nările lui reiese că a avut intuiţia clară a sborului aerian — 
el ne apare ca un fenomen. Un spirit enciclopedie în epoca 
noastră însă, cînd pe toate tărimurile, știința a făcut atitea 
cuceriri impune încă şi mai mult. 

Cantacuzino era naturalist — botanist tot atit de compe- 
tinte ca și zoolog — biologist, medic și profund cunoscător 
al literaturii universale, artelor, muzicei. La o puternică in- 
teligenţă, la un creer aşa de minunat construit care asimila 
t se asocia o simțire caldă pentru tot ce e suferință si du- 
rere omenească, Tocmai, pentru că prin condiţiile prielnice 
în care se desvoltase a reușit să ajungă la o intensă cultură 
devenită organică la el, se simţea dator, derivind obligaţia a- 
ceasta din situaţia lui de privilegiat al soartei să o împârtă- 
șească la cît mai mulți. Avea simţul armoniei şi năzuia să o 
vadă împlinită în stările organice ca şi în raporturile dintre 
oameni. Anticipind vitorul — viziunea lui socială depăseu 
contingențele actuale — cînd omenirea conştientă de realele 
sale interese va şti să aplaneze conflictele economice aṣa de 
dese ori cauză de mizerie fiziologică provocătoare de boale, 
el voia să se mobilizeze toate energiile pentru a diminua în- 
că de acum întinderea acestor boale. 

Tuberculoza ca cea mai tipică din boalele sociale tre- 
huia să suscite atenţia lui. El studiase de aproape bacilii 
de tuberculoză în laborator. Structura lor prezintă particula- 
rităţi care-i diferențiază de restul microbilor și cercetarea 
ei prezintă un deosebit interes. Invelișul lor de ceară le 
constitue o carapace solidă, aşa încit e greu să fie digeraţi de 
globulele albe, care sunt agenţii de apărare ai organismului. 
Desbrăcîndu-i de acest înveliș. prin anumite technice de la- 
borator socotea că s'ar reuși să fie mai ușor rezorbiți — de 
fapt, ei devin astfel şi mai toxici — şi astfel prin reacţia vic- 
torioasă a organismului anticorpi să ia naştere. Am fost cola- 
boratorul lui cînd a întreprins aceste cercetări care puteau 
deschide căi noi în studiul imunităţii în tuberculoză. 

Boală infecțioasă, ea diferă foarte mult de boalele acute, 
prin felul cum se prezintă și prin modul cum organismul s 


92 VIAȚA ROMINEASCĂ 
IDE ————= 


apără contra ei. In infecțiile acute, dacă vindecarea se pro- 
duce, ea e totală şi imunitatea care rezultă e durabilă. In tu- 
berculoză, cum vindecarea e relativă, imunitatea e vremelni- 
că. Ea durează numai atit cit persistă in organism un focar 
în care bacilii diminuaţi în virulența lor, inglobați în globu- 
lele albe, dacă au reuşit să-i fagociteze trăesc în simbioză cu 
acestea și întreţin prin prezența lor producerea de anticorpi. 

Viziunea aceasta complectă a laturei biologice a problemei 
tuberculozei pentru stabilirea căreia Cantacuzino a adus şi 
el contribuţii importante arată ce enorme greutăți întimpină 
combaterea tuberculozei, ca să fie efectivă, în cadrul social. 

Boală lungă, insidioasă, incidentele se succedă în cursul 
ei. Incidentele acestea reprezintă lupta între impregnarea 
toxică, anterior produsă a organismului — senzibilizarea — 
şi imunitate. Totul trebue să fie pus in joc, ca in momentul, 
cind rezistența organismului slăbeşte şi senzibilizarea pre- 
domină, ceiace ar permite focarelor latente să intre în acti- 
vitate să se opună o împotrivire atacurilor bacilului. Fiind 
date cauzele care provoacă această scădere a rezistenței — 
tuberculoza e înainte de toate boala celor ce se sbat În lipsuri, 
în lupta aprigă pentru trai — terapeutica cea mai eficace e 
cea socială, dacă privim combaterea ei pe un plan de genera- 
lităţi aplicată la massa populaţiei, 

De fapt, imensa majoritate a adulţilor e tuberculizată, 
cum rezultă din reacţiile pozitive la tuberculină, pină la 
90—95% dintre ei, în oraşe şi acum deseori şi la sate, unde 
boala a pătruns întrun ritm rapid, împlăntindu-se pe un te- 
ren nou care nu i se poate impotrivi, deoarece imunitatea nu 
sa produs anterior în urma unor mici infecţii la intervale, 
care ar fi putut provoca reacții de apărare. Cea mai mare 
parte din adulţi sunt la orașe imunizaţi, de oarece deși infec- 
ap, a unul, aproximativ din șapte moare de această 

alà. 

Dacă s'ar interveni energic, in focarele de tuberculoză, 
tratind bolnavul și izolindu-l, cind nu poate fi căutat la do- 
miciliu, s'ar face şi operă terapeutică, dar sar întreprinde şi 
o acțiune preventivă stingind focare de molipsire. Pentru a- 
ceasta, e nevoe să existe organizări care să permilă ca bol- 
navii să fie asistați. Calculele făcute de statisticiani arată că 
ar trebui un pat în spitale şi sanatorii pentru fiecare deces 
de tuberculoză. 

__ La noi, cind sunt 1600 paturi şi mor 50.000 tubereuloşi pe 
fiecare an, suntem încă foarte departe de împlinirea acestui 
punct esenţial de asistență. Pe de altă parte, toţi cei din 
preajma imediată a bolnavului — aiurea cercetarea se întin- 
de pe o rază și mai mare şi în unele localități din Germania 
şi Italia se face examenul radioscopic în massă al populației 
— familia lui, în primul rind, ar trebui să fie de aproape e- 
PS e PN ră Zap PEN oa E i E Lit su CE eur Psi 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 23 


xaminați. Contaminarea care in maj i 

a joritatea cazuril 
dus nu trebue lăsată să meargā mai departe. Suprainfechile 
massive sensibilizează focarele existente şi tubereulosul la- 


ale pe care o descoperă în toate tainițele ei. Dispen 
sare trebue deci să fie instituite, prevăzute cu toate rare msi 
cele de investigaţie, laborator, radioscopie, ca să fie cercetaţi 
toţi cei ce convieţuiesc cu tuberculoşii. Pătrunzind în locuin- 
ja în care trăește bolnavul, cercetind-o, infirmiera vizitatou- 
re poate da îndrumări cum să fie modificată în interesul şi 
al lui i m i cedat ce-l înconjoară. 
acţiune care e sarul, de oarece de la 
el pleacă toate directivele de prevenire şi asistență e la noi 
ca și neexistent. Dispensare sunt abia citeva şi se pot număra 
pe degete. Un dispensar cit de activ, cind pare legături cu 
„rac sanatorii, spitale rămîne un simplu biurou de 
trare. E situaţia chiar şi a puţinelor dispensare, câte 
am reușit să le avem. Bolnavii catalogați și clasaţi prin ele, 
că au nevoe să fie internaţi nu găsesc decit rare ori locuri în 
cele citeva sanatorii. care sunt disponibile. Lacuna mare care 
face iluzorii multe din rezultatele obținute, cind bolnavul is- 
butește să găsească un pat în aceste sanatorii e, că după ce a 
ieșit din ele reintră în cimpul muncii și recidivează de cele 
mai multe ori. Dispensarele trebue să aibă rolul de a ține în 
observaţie pe acești bolnavi ca să se surprindă primele ma- 
nifestări ale recidivelor dacă se produc. Printr'o organizare 
sistematică, tuberculoza poate fi considerabil redusă. cum se 
dovedește din ceia ce sa obţinut în alte țări, în afară chiar 
de orice tratament specific pe care pină acum nu-l avem. Pla- 
nul acesta de combatere ca să fie realizat cere mijloace muri 
bugetare şi rămîne numai pe hirtie cind, cum se întimplă la 
noi, sumele ce se acordă pentru combaterea tuberculozei sunt 
derizorii. Ele reclamă însă şi credinţă şi entuziasm pentru o 
mare cauză mai cu deosebire cind mijloacele bugetare nu 
există. In felul acesta, luptind dirz şi energic pentru a sem- 
nala pericolul s'ar mişca opinia publică şi sar crea curente 
pentru a scutura inerția oficialilor și a scoate din toropeala 
lor pe atiţi particulari rămași impasibili, făcindu-i ca direct 
sau indirect prin contribuţia lor materială sau prin aportul 
lor de muncă să ia parte la răsboiul care trebue să fie dus 
contra tuberculozei. 
Planul acesta de lucru — şi la el ca să fie complect se a- 
dăogase un mare avint pornit dintr'o adincă convingere 


si VIAŢA ROMINEASCA 
a i i end 


era cel al Societăţii pentru profilaxia tubereulozei. Cind Can- 
tacuzino a venit în țară în 1902 a găsit Societatea aceasta de- 
ja înființată. Ea datează din 1911. Un om cu multă putere de 
muncă, care fusese greu lovit intro afecțiune scumpă — un 
fiu al lui murise tuberculos și durerea lui proprie îl făcuse să 
înțeleagă şi mai bine durerea atitor alţii, a nenumăratelor 
familii care trecuseră prin aceleaşi grele încercări — profe- 
sorul Petrini-Galaţi fusese inițiatorul ei. S-au scurs mai mult 
de 30 de ani de atunci. E multă melancolie, cînd ne ducem 
cu gindul înapoi la acest trecut. O bună parte din cei cure 
ne grupasem să înființăm Societatea aceasta nu mai sunt. 
Pe rind, mulți dintre ei au dispărut. Omul de mare inimi 
şi inteligenţă care a fost d-rul Ion Radovici, secretarul ei 
general a sfirşit prin sinucidere, în 1908; printr'un gest de 
tragic eroism. Minat de tuberculoză, crezindu-se stinjeni! in 
elanurile lui, el care era numai acțiune a preferat să moară. 
In citeva pagine de adincă simţire apărute în Mai 1908, în 
„Viaţa Romineaseă”, profesorul Cantacuzino a ştiut să come- 
moreze pe un prieten iubit găsind cuvinte atingătoare ca să-i 
caracterizeze devotamentul pe care-l aducea cauzei comba- 
terii unei boale a cărei victimă trebuia să cadă și el. A fost 
o mare şi dureroasă pierdere pentru Societatea de profilaxie. 
Profesorul Proca care l-a înlocuit a ştiut să aducă în impli- 
nirea atribuţiilor sale, contribuind și cu autoritatea omului 
de știință aceiaşi caldă convingere și aceiaşi muncă neobosită 
pentru promovarea scopurilor Societăţii. Botescu, Felix, Zi- 
gura, Ciru Iliescu au murit la laşi în timpul răsboiului, în 
hecatomba pe care exantematicul a făcut-o printre medici, 
Miron acum 5 ani în Bucureşti. Profesorul Petrini pină să 
moară în 1926 a fost imobilizat pe patul lui de suferințe ani 
întregi — el se tira bolnav la adunările generale ale Societăţii 
ca să-și afirme pină aproape în ultimele lui clipe nețărmu- 
rita-i dragoste pentru acţiunea pe care o desfășura — şi în 
timpul acesta, profesorul Cantacuzino a condus Societatea. 


De atunci, de la 1926, profesorul Cantacuzino a devenit 
președintele ei titular. Societatea pentru profilaxia tubercu- 
lozei, care a rezumat în activitatea ei, aproape tot ce s'a făcut 
la noi pentru lupta contra tuberculozei datorește foarte mult 
profesorului Cantacuzino pentru tot ce a putut întreprinde 
ca să caute să aducă la împlinire programul său. 

Prin marea lui personalitate cu prestigiul necontestat al 
omului de știință, prin situația lui socială şi demnităţile pe 
care le-a ocupat, prin atmosfera de încredere creată în jurul 
lui și acel curent de simpatie ce iradia de lu el, a contribuit 
foarte mult, ca programul de lucru al Societăţii să ajungă 
= de cunosent și să provoace cit mai multă rîvnă să fie rea- 
izat. 


CRONICA ŞTIUNŢIFICA 15 


„Am trăit alături de el toate fazele prin care a trecut So- 
cietațea de profilaxie, Imi reamintesc de inceputurile ei, cînd 
la spitalul Colțea, alături de un grup de colegi printre care 
unul din cei mai inimoși era actualul preşedinte al ei, d-rul 
Costinescu dam consultaţii, într'un dispensar improvizat, in- 
truna din camerele acestui spital, Se făcea, cînd se putea — 
şi se putea foarte puţin de oarece bugetul dispensarului era 
= sem +- asistenţă la domiciliu. Sanatorii n'aveam nici 

nul. 

__ Litcram ca asistent la laboratorul profesorului Cuntacu- 
zino și tăceam alături de el cercetări tocmai in domeniul tu- 
hereulozei, studiind reacţiunile organismului față de anumite 
forme ale bacililor tubereuloşi și faţă de paratuberculoşi. 

Cu marele lui suflet, în vremea aceia, cind problemele 
sociale îl preocupau foarte mult, mizeria bolnavilor, lipsurile 
în care agonizau îl mişcau adine. Parcurgeam citeodată cu 
el, în anchetele sociale pe cure personal le făceam, locuinţele 
insalubre, lipsite de aer și lumină în care țintuit pe patul lui 
de durere zăcea bolnavul. Infernul acestor vizuine ne apă- 
rea în toată oroarea lui. Tragedia se desfăşura întreagă. Bol- 
navul care înainte era sprijinul familiei, desființat ca factor 
de producţie întreține în jurul lui mizeria şi ne mai avind 

ţa să-i procure mijloacele de subsistență e un prilej de 
molipsire. Tot ce crease legătura între el şi ai lui, sub teroa- 
rea sărăciei şi a morții care-i pindește pe toți se fărămiţează 
pină să degenereze într'o crudă învrăjbire. Elanurile de tan- 
dreță găsesc o inhibiţie în spaima contagiunei şi bolnavul 
devine o gets Moartea e așteptată ca o izbăvire şi de el şi 
de cej ce-l înconjoară. 

Anchetele le duceam şi mai departe in colcetivităţile o- 
menești, în uzine, fabrice, ateliere, biurouri. Găscam acolo în 
condiţii igienice deplorabile o mare uzină a morţii. Biurouri 
sinistre unde pe rind funcţionarii mor tubereuloşi le avem 
şi noi și toţi le cunosc, chiar în afară de anchete amănun- 
tite, ceiace nu împiedică ca ele să continue să macine victi. 
Şeoule, în care dascălii tuberculosi se succedă — se cita a- 
nul trecut una în care în cîțiva ani, a patra profesoară mu- 
rea de tuberculoză — fără să se ştie exact ciți copii au mu-, 
lipsit, în orice caz trebue să fie foarte mulţi, avem si noi dts- 
tule și sunt și ele uneori pepiniere de boală, în loc de a fi pil- 
de de igienă, prin sfaturile care se dau de pe catedră şi pe 
care elevii e nevoe să le vadă realizate în clasa lor, ca să nu 
mai fie locașuri care să udăpostească boala și moarlea, 

Cazărmile în care flăcăul de la țară drept ca bradul și 
rupt din munte găsește ocazii de molipsire şi după ce-şi gău- 
reste plăminii, reformat e trimes la vatră. creînd acolo focare 
de boală, făcuseră pe Cantacuzino cînd constatase această 


96 VIAŢA ROMINEASCA 


anomalie — mergind prin sate împreună, cu el, cind urmă- 
ream epidemiile ura malarie descopeream vaduri de boală 
de acest fel — să stăruie energic ca ele să devină, în loc de 
morminte, filtre mari roca rece elen cazurilor = boală, 

um spunea foarte judicios, școala și cazarma ar putea servi 
s So deavepere i-a manifestări ale tuberculozei pulmo- 
nare şi plecînd dela cei dovediţi cu semne de boală s'ar cer- 
ceta focarul în care au fost molipsiţi, unde alte cazuri noi ar 


putea fi te. El obținuse, cind Dumitru Sturza era ministru 
de ră , să se alcătuiască un proiect de lege după care sol- 


daţii constatați cu leziuni pulmonare să fie obligator asistați. 
ocara e mai departe. Soldaţii tuberculoși seamănă 
încă în jurul lor molipsirea, cind reintră în satul lor, svirliți 
din cazarmă fără să fie cel puțin dați în grija autorităților 
sanitare civile, semnalindu-i pentru a fi asistați. Semnalarea 
aceasta ar rămîne dealtminteri, in starea actuală de lucruri 
platonică, de oarece cu lipsa instituţiilor de cură n'ar exista 
posibilitatea să fie trataţi şi izolaţi. 
Pe un alt plan social, sus, în ne S popore căreia 
rin naştere și situaţie îi aparţinea ș pe care-o cun 
pi atit de i aka în casele somptuoase, unde domneşte bel- 
sugul, „drama într'o sută de acte diverse” care e tubercu- 
loza se joacă pe o altă scenă cu aceleași dureroase epizode. 
Un servitor, o servitoare, o îngrijitoare de copii, cind sunt 
bolnavi introduc acolo germenii morţii. Și nu rare ori, dela 
această obirșie, un copil molipsit se sbate în asmele teri- 
bilei meningite ducînd cu el în groapă și tele pentru 
totdeauna moarte ale părinţilor lui. y 
Văzută pe un plan social, tuberculoza solidarizează ast- 
fel pe bogat cu sărac, confundindu-i în aceiași jale, care ar 
trebui să creeze o apropiere, cel puţin pe această temă, 
intre ei şi să-i determine, ca printr'o sforțare comună, să se 
ia măsuri de apărare pentru a se stăvili întinderea ei. 
Diagnosticul clinic al boalei care se face la dispensar 
se complectează prin cel social cind se pătrunde în locuința 
bolnavului. El poate fi dus mai departe pină la acela al alcă- 
tuirilor societăților omeneşti atit de bolnave în complexul 
lor, încît îngădue cu o mare lipsă de prevedere încuibarea 
bacililor, fără nici o stinjenire, în locașuri groasnice ca sără- 
cie şi de acolo prin repercusiune, din cauza interdependenţei 
de raporturi între diferitele clase sociale, transplantarea lor 
din bordee în palate. Ne dam astfel seama, cînd reflectam 
asupra condiţiilor în care boala se ivește, că drogurile cal- 
mante și tonifiante pe care le-am fi prescris, n'ar fi avut nici 
o valoare și nici un efect, dacă nu reușeam, concomitent cu 
ele să schimbăm mediul în care bolnavul trăește, dar că a- 
cest mediu nu poate fi transformat — duceam astfel logica 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 97 


findirii noastre pină la ultimele ei consecințe — decit 
printo modificare a raporturilor economice prin forme noi 
de viaţă socială. Ideologiile noastre pentru o lume mai dreap- 
tă și mai bună dobindeau astfel noi argumente ca să luptăm 
pentru împlinirea lor. Societatea îritreagă ne apărea cu multe 
stări morbide., Era epoca, cînd credea că inlrind in mişca- 
rea politică, devenind un exponent al revendicărilor minei 
torești ar întreprinde cea mai eficace terapeutică contra cau- 
zelor boalelor sociale. Politica nu l-a reținut însă prea mult, 
Sa mulțumit pină la realizarea cetăților viitorului — era un 
inalt crez care i-a rămas scump si de cure nu sa despărțit 
niciodată — în care raporturile dintre oameni să fie mai ar- 
monioase, să-și concretizeze visările în organizări de asistență, 
atit rs erau posibile cu contingențele actuale «conomiee și 
sociale. 


Incă din 1905—1904, alături de profesorul Petrini-Galaţi 


` şi de d-rul Radovici, ca factori proeminenţi ui Societăţii pen- 


tru profilaxia tuberculozei au activat să se creeze sanalorii 
pentru tuberculoși. Graţie stăruinţii lor — profesorul Canta- 
cuzino era strîns legat de Dumitru Sturza pe atunci prese- 
dinte de consiliu — sa cedat terenul și s'au acordat fondu- 
rile necesare pentru construirea sanatoriului Filaret. n 
1906, sanatoriul a fost inaugurat realizind o instituţie model 
cu un dispensar unde bolnavii erau descoperiţi cind se pre- 
zintau la consultaţii, cu un spital pentru formele deschise ale 
boalei și un sanatoriu pentru cele închise. Imi reamintesc de 
prima adunare generală a Societăţii de profilaxie, după des- 
chiderea sanatoriului, în 1907, cînd am expus rezultatele ob- 

nute în primele zece luni ale funcţionării lui. Dumitru 

turza asista la această şedinţă. Omul de stat care ştia să in- 
țeleagă că grija apărării sănătății publice, așa cum spusese 
Beaconsfield trebue să fie una din esențialele îndatoriri ale 
conducătorilor îşi dase seama, că inceputul care se făcuse 
prin sanatoriul Filaret cu rezultate atit de îmbucurătoare 
trebue să fie compleetat prin înființarea de alte noi instituţii. 
Cantacuzino a luat direcția serviciului sanitar, în 1908, Una 
din primele sale realizări a fost crearea a patru sanatorii, la 
Bisericani, Birnova, Nifon și Petrești. In legea care-i poartă 
numele promulgată în 1910 a acordat combaterii tuberculo- 
zei o deosebită atenţie, Declarația obligatoare a formelor de 
tuberculoză deschisă e prevăzută în această lege şi pentru ca 
declaraţia să fie urmată de sancțiuni de asistenţă și institui- 
rea de sanatorii. Pină la înființarea lor. un număr suficient 
de săli speciale trebuia să le fie rezervate în spitalele gene- 
rale, ca să se evite promiseuitatea tubereuloşilor în săli co- 
mune cu bolnavi de altă natură. Incă de atunci, Cantacuzino 
aducea astfel un spirit de largă înţelegere problemei tuber- 
culozei și ştia să o privească sub loate înfățişările ei, 


i. VIAŢA ROMINEASCĂ 
E REZ 7 E a a 


i iile legei — e soarta celor mai multe din legile 
de “i eh au ice în mare parte numai pe hirtie. La a 
dunările generale ale Societăţii de profilaxie, unde an ari 
an, am prezintat rapoarte ca să strig păsurile bolnavilor 
cît de tare, cu nădejdea că vor fi auzite, deși nu sunt surzi 
mai complecți decit cei ce nu voesc să audă. astupindu-şi u- 
rechile, Cantacuzino cu marea: lui autoritate sprijinea pro- 
gramul de lucru pe care-l propuneam, fără însă să-l putem 
împlini din cauza bugetelor de mizerie în care ne sbăteam. 
A venit încercarea marelui răsboiu, La laşi, unde ne refu- 
giasem, Cantacuzino după ce oprise holera dela primele ei 
manifestări atit de amenințătoare era acelaș combatant ener- 
gic în lupta contra tifosului, paratifosului, exanthematicului, 
Constata însă, cu ocazia peregrinărilor sale în sate şi o- 
raşe — venea deseori şi pe la spitalul pe care-l conduceam, 
unde se instituise un centru în: tind și pir 88 şi ob 
ea numeroase relaţii prin navii internaţi în. - 
re pes catastrofală r boalei. Sub influența mizeriilor de tot 
felul, fizice și morale pe organisme obosite pină la istovire, 
la cei slăbiți prin denutriţie şi mai cu deosebire cînd în ur- 
ma exantematicului sau recurentei aveau o rezistență foarte 
scăzută, tuberculoza apărea cu forme acute și grave. Am dat 
atunci semnalul de alarmă. Hegina Maria. președinta de o- 
noare a Societății de profilaxie cu marele său suflet, mişcat 
de proporția dezastrului a primit să ne dea sprijinul, cu să 
găsim mijloace să venim în ajutorul nenorociţilor care-şi 
găseau greu adăpost în cele două sanatorii ce mai functio- 
nau, Bisericani şi Birnova, Apelul făcut către, publicul mare 
ca să-şi aducă ofranda pentru tubereuleși — inauguram ast- 
fel, la Rusalii, ziua de chetă pentru ei — a găsit un larg ecou. 
La un congres al Asociaţiei medicilor, în primăvara anu- 
lui 1918 am prezintat un raport în care srătam după consta- 
tările făcute, împreună cu profesorul Cantacuzino, întinde- 
rea enormă luată de tuberculoză. Cu fondurile mici — ele 
aveau o valoare mai mult morală, de oarece in vremurile a- 
celea de restriște, sufletele vibraseră pentru o mare durere 
şi suferință și obolul celor mulţi venise alături de cel al bo- 
gaților care-l puteau mai uşor da — realizate din opace. şi 
chetă, am putut pe ici, pe colo, în câteva oraşe — Roman, Ba- 
cău, Piatra Neamţ — să înființăm dispensare, unde pe lingă 
consultații veneam cît puteam mai mult în ajutorul bolnavi- 
lor, distribuindu-le nu numai sfaturi dar și alimente, 
A urmat Noembrie 1918, cînd victoria noastră alături de 
cea a aliaților, ne-n permis să reintrăm la Bucureşti. La bu- 


curia generală, că visul mare al neamului dobindise împliniri 


— hotarele etnice fireşti erau restabilite — se adhogau și 
multe umbre ca s'o întunece. 


CRONICA ŞTIINSIPICA 39 
SU eA u e 


mult, că e un duşman 
Id. Victoria pe care o ci- 
J trebuia obținută şi con- 
gur — el nu acordă ar- 
pe face, an după an, 
Bi omoöritor din  răsboaie. 
5 ă ăi multe adeziuni pentru 
campania noastră. Am reuşit însă foarte puţin, Chiar în 
anii de belşug, cînd era dans de miliarde in vistieria țării, 
bugetul combaterii tuberculozei era tratat ca cenuşereasa 
din poveste şi îi se dau fărămiturile, cite mai rămineau, de 
la un ospăț destul de copios din care se înfruptau atâţia, 
poftindu-se singuri la el. 

Vegetam şi rămineam pe loc. Tot ce enunțam în pro- 
gramele noastre de lucru răminea platonice. Am crezut a- 
tunci, că printr'o lege specială, care să impună obligaţiuni 
oficialilor şi să scuture inerţiile culpabile ale atitor autorități 
vom determina o schimbare în starea aceasta nenorocită de 
lucruri. Am lucrat la alcătuirea unei legi de combatere u tu- 
berculozei. Legea aceasta a fost promulgată în 1926. La ela- 
a ei, profesorul Cantacuzino a adus o contribuţie im- 
ati. Cum îi alcătuisem și un buget, de acord cu oficia- 

tea sanitară de atunci, socoteam că legea va fi viabilă. 
Ea sa născut însă moartă, de oarece chiar dela votare îi s'a 
amputat bugetul. Au trecut opt ani şi deşi încă în vigoare, 
cum o declară sentențios legea sanitară din 1930, sub regi- 
mul căreia ne aflăm, ca a rămas cu totul neaplicată. 


La fiecare buget, în fiecare an, numai după multe sfor- 
țări reușeam să durăm. Președintele Societăţii de profilaxie, 
care era profesorul Cantacuzino intervenea cu marea lui 
autoritate şi eu cu una mult mai mică. dar cu persistența 
şi tenacitatea de a nu ceda, ceiuce ce-mi ercase o teribilă at- 
mosferă de recalcitrant indezirabil, cînd apăream în cabi- 
netele miniștrilor de sănătate, ca să smulgem cel puțin su- 
mele derizorii — ele scădeau dela un an la altul — care să 
ne permită să nu desfiinţăm şi puţinele sanatorii existente. 

Viaţa acestor instituţii răminea totuşi precară, de oa- 
rece şi sumele mici înscrise în buget nu se acordau decit 
incomplect şi cu foarte multe greutăţi. Căutam la fiecare 
adunare generală a Societăţii de profilaxie, cum am făcut 
şi la primul congres naţional de tuberculoză din Iulie 1931 
să mișcăm opinia publică şi s'o facem să reacționeze asupra 
primej diei boalei şi asupra neputinței în care ne aflam, 
din lipsa de mijloace s'o combatem. Profesorul Cantacuzino 
luase la epoca, cînd s'a ținut primul congres de tuberculoză 
ministerul sănătăţii. Dacă ministeriatul lui ar fi durat mai 
mult, cum lucra la modificarea legii sanitare din 1930 ar fi 


100 VIAȚA ROMINEASCA 


găsi! modalitatea să pună lupta contra tuberculozei pe un 
teren de mai multe realităţi și realizări. A isbutit totuşi, încă 
de la început, cind a luat în primire departamentul său, să 
alcătuiască și să facă să fie votată legea Loteriei de Stat, Du- 
pă dispoziţiile acestei legi, 60 la sută din veniturile loteriei 
trebuiau să meargă la combaterea hoalelor sociale, tuber- 
culoza în primul rind, deoarece pentru paludism şi sifilis 
reclamind mijloace mult mai restrinse de combatere, fon- 
duri puteau fi găsite în bugetul ordinar al ministerului. In 
ultimii doi ani, cînd constatase că veniturile loteriei capătă 
o altă destinaţie — în 1932, din 112 milioane sau dat numai 
18 milioane pentru tubereuloşi — insista să se modifice le- 
gea, ca să se introducă dispoziția precisă, că 60 la sută din 
venituri să fie exclusiv rezervate pentru tuberculoşi. 

Ceiace n'a putut să realizeze, ca ministru, a căutat să 
obțină în urmă. La congresul de tuberculoză dela Cluj din 
Iunie 1933 — toţi cei ce au fost la acest congres îşi reamin- 
tesc voioşia şi entuziasmul cu care a participat la el, asistind 
la toate desbaterile şi intervenind în discuţii — ca o con- 
cluzie la un raport pe care l-am prezintat, asupra luptei 
contra tuberculozei, cu marea autoritate însă a personalităţii 
lui a depus o moţiune pentru înființarea Ligii naţionale 
contra tuberculozei. Moţiunea aceasta a fost primită cu acla- 
maţii frenetice de toţi cei ce au luat parte la congres. Mo- 
tivarea creării ligii era repeziciunea înspăimintătoare cu 
care epidemia de tuberculoză se întinde în țară şi datoria 
imperioasă de a intensifica, lărgi şi sistematiza mijloacele 
de luptă. Scopul ligii e de a federaliza societățile actuale de 
combatere care nu dispun decit de mijloace materiale cu 
totul insuficiente, Sprijinul efectiv al statului care trebue 
să înțeleagă importanța problemei e nevoe să vină, aşa cum 
se face în ţările de reală cultură igienică şi sanitară, să a- 
jute acțiunea ligii. Asociarea la opera aceasta a autorităților 
regionale, participarea corpului medical şi a marelui pu- 
blic, printr'o colaborare din ce în ce mai activă ar contribui 
ca acţiunea ligii să fie cit de efectivă. Liga ar urma să-și sta- 
bilească acțiunea după un număr de puncte bine precizate: 
1) un program metodic de activitate, 2) directive unitare în 
conformitate cu acest program, 3) procurarea şi distribuirea 
fondurilor necesare campaniei contra boalei, 4) intensifica- 
rea propagandei, insistind şi ca să se institue un învăţă- 
mint oficial la facultăţile de medicină pentru formarea de 
medici specialişti, 5) asigurarea colaborării instituțiilor au- 
tonome, cum sunt Casa muncii, Căile ferate, diferitele regii, 
Direcţia sanitară a armatei. 


Liga urmărind conlucrarea tuturor energiilor pentru in- 
grădirea boalei nu înțelege însă să știrbească autonomiile 


aaa a DRE DO ti O NN e 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 101 


societăților de luptă existente entru ca pu ini 
țiativă să nu fie micşorată cu Pl Ama iz: aia 
„Societatea pentru profilaxia tuberculozei al cărei pre- 
şedinte era „profesorul Cantacuzino vedea prin înființarea 
Ligii implinit un mare deziderat al ei; aşezarea luptei con- 
tra boalei pe o bază metodică şi sistematică. Ea trebuia, pen- 
iru a rămâne în programul ei, să activeze în toate felurile, 
să se ajungă la înfăptuiri. Profesorul Cantacuzino a ştiut 
după congresul dela Cluj să pună în joc marea sa autoritate 
şi marele său prestigiu ca liga să treacă la realizări. 
Prezintind moţiunea congresului, regelui Carol a obținut 
înalta sa adeziune. Regele a primit să fie preşedintele Ligii. 
In numeroase conciliabule pe care le aveam la locuinţa şi 
la laboratorul său, căutam să găsim modalitatea, ca în scurtă 
vreme, întocmindu-i un progrum bine precizat, liga să-şi 
înceapă activitatea. Vara anului 1933, Cantacuzino a trecut-o 
la Roscoff lucrînd, ca în toți anii, să complecteze opera su 
monumentală a studiului imunităţii la nevertebrate, incon- 
jurat acolo, unde ajunsese să fie o figură populară prin sim- 
lia pe care o iradia în jurul lui, de dragostea şi admira- 
fa tuturor cum arăta directorul staţiunii, profesorul dela 
Matea de ştiinţe din Paris, Perez, într'o atingătoare scri- 
soare adresată Academiei romine. Prima lui grije cînd s'a 
inapoiat în ţară, în Noembrie a fost să ia contact cu cej 
ce-l puteau ajuta la formarea ligii şi să dea două confe- 
rinje publice în care să enunţe programul ci, El era atit 
reocupat de problema combaterii tuberculozei, — îşi 
da ce în ce mai mult seama de marea Întindere a boa- 
lei şi avea o mare nădejde, că după atita timp pierdut, un 
mare progres se va realiza prin înființarea ligii în comba- 
terea boalei — încât pină în ziua cînd a căzut bolnav a lucrat 
cu reprezentanţii Ministerului sănătăţii la proiectul de lege 
prin care trebuia să ia ființă şi care urma să fie depus în 
parlament. În zilele de boală, în clipele lucide, el vorbea ele- 
vilor lui care stau de strajă ca să-l smulgă din ghìarele morții 
de soarta ligii şi de modul cum ar putea să fie mai repede in- 
făptuită. E ca un testament moral al marelui dispărut. El va 
fi ascultat. 
Oficialitatea actuală sanitară din care fac parle oameni 
de inimă, înţelegind gravitatea lemei tuberculozei a a- 
nunțat din nou, că proiectul de lege pentru creiarea ligii va 
fi întocmit și legea de rindul acesta, ca o compensație faţă de 
cea din 1926, care stă în cartoane va fi aplicată. Se va aduce 
astfel cea mai bună proslăvire memoriei lui. Cum în lege, va 
fi trecută și vaccinarea preventivă contra tuberculozei pen- 
tru care a luptat atit de mult. ea va cuprinde astfel dispozi- 
ţii ca să corespundă unui program complect de luptă, aşa 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 
E RICO ELE EREI E E T aa 


cum îl concepuse, de la măsurile preventive pină la cele de 
asistență. 

Cantacuzino a fost cel mai energic campion pentru in- 
troducerea vaccinului contra tuberculozei în țara noastră. 
Biologist de vastă comprehensiune, care studiase experimen- 
tal boala în laborator și cînd găsea limp și mare clinician, 
el ştia că tuberculoza debutează aproape totdeauna În copi- 
lărie și că manifestările ei la adulți sunt de cele mai multe 
ori redeşteptarea unor vechi focare rămase latente. Lupta 
contra tuberculozei trebue deci să înceapă în copilărie. De 


la 1919 era şi preşedintele Societăţii pentru combaterea tu-, 


berculozei la copii. Societatea aceasta căreia d-na Maria Balş 
cu marele său suflet, identificindu-se cu ea, i-a adus o con- 
tribuţie de muncă şi devotament de toţi recunoscută și apre 
ciată a găsit la Cantacuzino un larg sprijin, 

Cind Calmette a obținut vaccinul care-i poartă numele, 
Cantacuzino care cunoştea modul cum se ajunsese la a 
ceastă metodă — mare pasteurian, cl urmărea lucrările In- 
stitutului din Paris şi deseori participa la ele — si-și da sea- 
ma de temeiul ei științific, verificându-i și rezultatele a im 
trodus-o şi la noi. O mare concepție a lui era realizată. I- 
munitatea fragilă pe care majoritatea adulților o posedă, de 
fapt aproape toţi sunt tmberculizaţi, cum dovedesc reacțiile 
pasive la tubereculină dar care nu se poate doza — cind an- 
ecţia e massivă, boala se produce cu forme acute şi pere — 
era obținută artificial, la o vîrstă, cind organismul virgin de 
o infecţie anterioară nu e încă sensibilizat și poate răspunde 
cu succes prin producerea de anticorpi specifici. Prin ener- 
gia lui datorită unei convingeri care pe fiecare zi sc întărea 
mai mult (una din ultimile lui conferințe publice, în De- 
cembrie 1933 a fost asupra vaccinării) suntem actualmente 
în al doilea rind după Franţa. țara în care un mare număr 
de copii au fost imunizaţi. De la 800 copii vaceinaţi în 1926 
sa ajuns la finele anului 1931, la 100 mii și acum sunt 200 
mii. Dau citeva cifre, ca să arăt, în ce proporţie, repede cres- 
cîndă, vaccinaţia s'a întins. 

Numărul orașelor în care se face vaccinarea e acum de 
74. In şase județe, ea e generalizată la toate comunele şi în 
15 aproape la toate. Sunt oraşe (Piteşti, Tirgovişte) în care, 
90% din copii noi-năseuţi sunt vaccinaţi și în general în 
oraşele unde sa adoptat vaccinarea, 65% din numărul to- 
tal al nou-născuţilor sunt imunizaţi. Actualmente, pe fiecare 
săptămînă se distribuie de Institutul de seruri şi vaccinuri 
36-38 litrii de vaccin, ceia ce reprezintă o muncă considers- 
bilă pentru prepararea lui. O singură vaccinare nefiind si- 

nlă, ea se repetă la virsta de 1% an şi oa treia se face 
între 3-4 ani. Impregnarea țesuturilor cu vaccin, ceia ce do 


——————————————————————————————— 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ E 10 


vedeşte perfecta lui rezorpţie se constată, cînd se face radio- 
grafia plăminilor copiilor tratați cu el. O ușoară reţea fi- 
brilară apare, reacţie de apărare puternică, seleroasă, cure 
întreţine, imunitatea. E un fel de inscripție anatomică a unui 
proces fiziologic foarte activ pentru apărarea organismului, 
Inocuitatea vaccinului, lipsa lui de ori ce proprietăţi dăună- 
toare e complectă, Vaccinul are pe lingă ucţiuneu sa specifi- 
că și una de stimulare a nutriții, o acțiune eutrofică. Greta 
tea corporală la copiii care au fost vaccinati creste mai re- 
pede decit la cei nevaccinați. Mortalitatea generală infantilă, 
de la naștere la un an, care variază la noi. la cei nevaccinați 
între 15-25% seoboară la copiii vaccinați intre 4-115. Bene- 
ficiul rezistenței nespecifice conferit de vaccinatie depăşeşte 
primul an al vieții si e încă foarte apreciabil la sfirşitul ce- 
lui de al treilea. 

Intrun mediu bacilifer, la copii trăind în contact cu pă- 
rinții lor tubereuloși — statistica făculă pină acum e pentru 
3000 copii — mortalitatea de tuberculoză variază între 0-3.8% 
pe cînd la cei nevaccinaţi e de eel puţin 25%. Nesuecesele, 
oricât de mică e proporția lor sunt datorite și faptului, că în 


"unele cazuri, vaccinarea nu e conştiincios făcută. Cind prin 


lege, vaceinareu vu fi reglementară si va fi cât de exact apli- 
cată, cea mai mare parte din aceste nesuccese vn fi evitată, 

Posibilităţi sunt întrevăzule, din experienţele făcute, ca 
în unele cazuri vaccinul să aibă și o întrebuințare terapeu- 
tică. Observaţii sunt citate, la unii copii, la care se iviseră fe- 
nomene evolutive pulmonare şi după a doua vaccinare le- 
ziunile au fost oprite. In anumite afecțiuni ale pielei, lupus 
ulceros, psoriasis (afecţiune care după toate probabilitățile 
e de multe ori de natură tuberculoasã), endotoxina prepara- 
tă din vaccin a avut efecte foarte apreciabile, 

O altă perspectivă îmbucurătoare e că la adulţi care nu 
sunt încă infectați şi nu reacţionează la lubereulină, vacci- 
nul e eficace, introdus nu numai subeutan dar şi pe cale bi- 
cală. Chiar la cei cu reacţii pozitive la tuberculină. cind au o 
stare generală bună, vaccinul a fost aplicat cu succes, 

Experienţa care e încă in curs la noi rezultatele ur 
mează să fie constatate definitiv după un termen mai lung 
de observaţie — s'a făcut pe o scară întinsă, la mai mult de 
25 mii de soldaţi. Vaccinarea e astfel o metodă al cărei cimp 
de aplicare devine din ce în ce mai mare. 

pre dreeb a avut marele merit de a fi demonstrat a- 


aniţie ei Au 
ă însă ce vom putea prepara noi generații imune 
contra boalei trebue luate măsuri pentru actualii bolnavi cu 
leziuni deschise care zac în sărăcie și promiscuitate — mulţi 
dintre ei prin noile metode de tratament, pneumothoraxul 


104 VIAŢA ROMINEASCA 
PI TEA, 5 E E PI AC IE IE CEI 


artificial în primul rînd ar fi recuperabili —- fără căutare gi 
molipsese pe cei din jurul lor. Creiarea de spitale de izolare, 
unde sar face şi o terapeutică, atit cit mai e posibilă, așa 
cum liga le prevede, în programul ei de lucru va şti să co- 
respundă şi acestei nevoi care e unu de profilaxie, alături de 
cea de terapeutică dar şi de elementară umanitate. Societa- 
tea pentru izolarea tubereuloşilor care şi-a dat de la început 
adeziunea la federalizarea pe care liga o institue îşi va ve 
dea astfel complectat programul de acțiune. Ea face gi a- 
cum o operă cit de utilă, dar insuficientă din lipsă de mijloa- 
ce, sub preşidenția d-nei Sabina Cantneuzino care n stiut cu 
multă energie să-i asigure existența si continuitatea. 

Gindul pios pe care l-au avut acestei trei societăți În 
ele s'a asociat şi cea a studiului tuberculozei, Cantacuzino 
ca mare biologist aducînd contribuţii de mare importanţă 
pentru cercetarea reacțiilor produse în organism de bacilul 
tuberculozei — arată, că prin ele cel puțin. tuerind de co- 
mun acord, liga e în parte înfăptuită. 

S'a spus şi cu destulă dreptate că mulțumirea, bucuria, 
incîntarea nu există decit în amintire, de oarece prezentul 
alterează impresiile, amestecînd în ele multe sentimente per- 
sonale prena egoiste. À 

Cind evocăm pe Cantacuzino, eu marea lui personali- 
tate, atit de variată și bogată ca însușiri, ieşim din prezent 
şi din preocupările banale de toate zilele. Viaţa lui plină şi 
frumoasă ne apare ca o pildă de nobile indemnuri, 

Prin gindirea lui luminoasă, prin sentimentele lui inalte, 
el era tipul desăvirșit al umanistului, dar mai mult decit atit, 
era omul complect așa cum ni-l reprezentăm în viitor. înţe- 
legînd şi simțind totul, îmbrățişind timpul şi spațiul, apărind 
ca imagina radioasă a supraomului dar nu orgolios și dur, 
după concepţia lui Nietzs ci de totală bunătate şi de vastă 
comprehensiune pentru tot ce e suferință omenească cu nă- 
dejdea fermă că luptind contra lor le va putea înlătura. 

Opera mare de combatere a tuberculozei căreia fi sa 
devotat, cu toată puterea minţei şi sufletului lui e pe cale să 
fie acum înfăptuită, după un program de lucru, aşa cum l-a 
propus, cind a cerul înființarea ligii. 

Trebue mai mult decât oricind, de oarece cl nu mai este, 
să muncim, ca să aducem la implinire o acţiune de înaltă y- 
manitate, a cărei importanţă pentru igiena publică și socială 
Si 

Va ti modul cel mai bun, că aşa cum e pentru lotdeau- 
na Înscris în inimile noastre, numele lui să nuse şteargă 

x din amintirea recunoscătoare a tuturor, 
' Dr. $. IRIMESCU. 


f:t 


DD ((—————— aĖ—ČČ 


A 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 105 


TEORIA CHROMOZOMICĂ IN BIOLOGIE») 


Problema eredității. — Determinarea sexului. — Ginandromorii și 
intersexuați. — Proporția sexuală. 


Premiul Nobel de stiință a fost decernat anul acesta sa- 
vantului american Th. H. Morgan pentru ansamblul Imeră- 
rilor sale în domeniul embriologici, Este imposibil azi pen- 
tru un biologist care atacă problemele complexe ale gene” 
zei și eredității să nu ţie seama de opera realizată de Mor- 
gan. Impresionant în aceasta este extraordinarul număr de 
experiențe dela care ea porneşte. Obiectul de predilecție al 
studiului fiind Drosofila sau musca de oțel (pentru motive 
pe cari le vom vedea mai jos), în cursul ultimilor douăzeci- 
şi cinci de ani an trecut sub obiectivul microscopului lui 
Morgan şi al coluboratorilor săi peste 20 milioane de aseme- 
nea insecte. Frumos și titanic exemplu de perseverență 
în lupta seculară pe care o duce omul pentru a smulge se- 
cretele naturii. 

Pentru Înțelegerea teoriei lui Morgan este necesar să 
știu mai întiiu ce sunt chromozomii, „aceste particule al că- 
ror nume ar trebui şi omul de pe stradă să-l încorporeze în 
vocabularul lui findcă ele fae din noi ceeace suntem” (Ju- 
lien Huxley). 


Se știe că orice ființă vie este constituită din celule, O 
celulă este o infimă cantitate de protoplasmă care încon- 
joară un corp interior, de cele mai multe ori rotund și re- 
fringant, numit nucleu. 

Examinat la microscop puternic nucleul se revelează 
constituit dintr'un lichid (suc nuclear) în care pluteşte un 
filament impregnat de „grăunţe de chromatină”, numite ast- 
fel fiindcă absorb puternic diferiți coloranţi, după ce în preas 
labil nucleul a fost fixat cu un reactiv special. 

„Orice organism se naște, crește și moare. Evoluţia lui 
progresivă se face prin înmulţirea celulară și nucleul este 
teatrul celor mai importante transformări în momentul di- 
viziunii. Fenomentul începe prin unirea grăunțelor de chro- 
matină, — cari în mod obișnuit sunt răspindite pe filamen- 
tul neclear, — într'un filament continuu, învălătucit ca un 
ghem. Acesta se segmentează într'un anumit număr de frag- 
mente, și aceste fragmente sunt chromozomii. 


Numărul lor este fix pentru specie și pentru individ. O- 


” Cetilorii interesaţi de chestiune pot consulta: GUYENOT E. 
L'Héréditė; JEAN ROSTAND, les ehromosomes: E. BARAWD, L'Hé- 
redile, precum şi cărțile lui TH. H. MORGAN, The Physical basis of 
heredity, The theory af Gene şi Experimentat Embriology. 


—(—————————— 


må VIATA ROMINEASCA 
mea — ce 0 E PERI EE i OET ra 


mul posedă in toate celulele sale constitutive 48 de chromo- 
zomi, simetrici (însă nu identici) doi cite doi. 

Să urmărim mai departe procesul diviziunii: îndată ce 
chromozomii sunt separați, ei se scindeuză longitudinal. Vom 
avea În acest moment în nucleu un număr dublu de chro- 
mozomi. Jumătate din aceștia emigrează spre un pol al mu- 
cleului, jumătate la polul opus, Aici ei reformeuză filamen- 
tul chromatic; substanţa nucleară se separă şi îi înconjoară: 
filamentul nuclear proliferează o rețea din ce în ce mai 
deasă și formează peretele despărțitor: celula s'a divizat: ar- 
ganismul a crescut, 

O primă concluzie se ivește: orice fiinţă are acelaşi nu- 
măr de chromozomi in toate celulele ci. 

Diviziunea celulară expusă mai sus este diviziunea sim- 
plă evolutivă a celulelor ordinare. Celulele sexuale fac ex- 
cepție şi se înmulțese altfel. Pentru a ajunge la maturațic 
o celulă sexuală suferă o reducere pe jumătate a număru- 
lui de chromozomi, aceștia se împart în douñ grupuri, fără 
ca în prealabil să se fi scindat longitudinal. Celulele sexuale 
fiice au deci numai jumătate din chromozomii părintești. 
Haţiunea faptului este ușor de sai oul «mbrionar luind 
naştere din contopirea a două celule sexuale, uns mas- 
culină și alta feminină, va avea în constituția lui nu- 
cleară un număr normal de chromozomi. Cu alte cuvinte din 
două jumătăţi de celulă va ieși celula întreagă a oricărei 
fiinţe vii, 

Tonte ncestea fiind spuse, putem acum schița teoria 
chromozomică, 

_ Din cercetările călugărului ceh Johan Mendel, intre- 
prinse în secolul trecut, sau putut stabili legi de-o preci- 
zune matematică in domeniul eredității. Prin încrucișări de 
rase diferite de mazăre, păsări, şopirle, DNS etc. răbdă- 
torul și genialul călugăr a ajuns la concluzii capitale pen- 
tru embriologie. Prima lege pe care a formulat-o este ur- 
mătoarea: caracterele de rase diferite se confundă la hibri- 
d din prima generație şi se separă din nou În generația 


j Să dăm un exemplu: există două rase de păsări anda- 
uze, foarte asemănătoare între ele, cari diferă prin colo- 
rafia penelor; una este complect albă, — cealaltă complect 
gegra. Incrucişind o găină albă cu un cocoș negru, păsările 
prima generație vor fi toate de culoare albăstrie, cu- 
oare care examinată atent se dovedeşte a fi un mozaic de 
minuscule pete albe şi negre 

si ocifnd acum doi din acești hibrizi între ei, jumă- 
tate numărul păsărilor cari se vor naște vor fi albăstrii 
ca părinţii, un sfert vor fi complect albe şi alt sfert complect 


O 


CRONICA ŞTHINTIFICA 107 
EEE Erei A CEE TADICI 230, EREI IM EA 2 


negre. Caracterele alb-negru cari sau confundat în prima 
generaţie, au „divorţat” în generaţia următoare. Rezultatele 
acestea se verifică pe un număr foarte mare de încrucișări 
şi proporţia de divorţ mai sus enunțată, 1—2—1, este ri- 
guros 
Legea doua a lui Mendel și cea mai importantă este 
aceia a divorțului independent al caracterelor, Să încruci- 
şäm de pildă două exemplare de rase diferite cari diferă 
printrun cuplu de caractere bine definite: să luăm un co- 
bay mascul de culoare neagră, cu perii așprii și să-l unim 
cu o femelă albă cu perii netezi. In prima generaţie hibrizii 
prezintă un complex de caractere, unind pe cele paterne 
cu cele materne. După prima lege ar urma ca în generaţia 
a doua să avem: cobai hibrizi, cobai negri cu părul aspru și 
albi cu părul neted. Ori lucrurile se petrec altfel, Caracte- 
rele divorțează independent şi în afară de cele trei tipuri 
de mai sus, mai găsim în generația a doua exemplare negre 
cu părul = (patern-materne) şi albe cu părul aspru (ma- 
tern e). 
piul acesta al divorțului independent este valabil 
şi pentru cinci, șase, opt, o mic de caractere... Totul se pe- 
trece ca şi cum în celulele sexuale ar exista parcele eredi- 
tare bine definite, purtătoare a caracterelor de rasă, cari 
se. unesc şi se separă după legile combinațiilor algebrice a 
mai multor obiecte diverse. 

In biologie acești atomi ereditari se numesc factori și 
cel mai desăvirşii mister domnea asupra constituției lor 
intime pină la lucrările lui Morgan. 

Marele merit al savantului american este de a fi locs- 
lizat factorii în elemente celulare precise şi anume în chro- 
mozomi. Numeroasele lui experienţe asupra Drosofilei (ma- 
terial execelent pentru studiul problemelor de ereditate de- 
oarece numărul chromozomilor ei este de patru perechi) l-au 
făcut să ajungă la concluzia că cel mai desăvirșii paralelism 
există între jocul combinațiilor mendeliene și variațiile com- 
binațiilor chromozamice. Chromozonii se comportă ca ade- 
văraţii atomi ereditari și ca depozitarii caracterelor biolo- 
gice vitale, ci sunt „unităţile materiei ereditare”, 

Cea dintii lege mendeliană se explică în teoria chromo- 
zomică prin disjoncţiunena perechilor chromozomice cu pri- 
lejul maturaţiei celulelor sexuale, Să presupunem, in exem- 
pilul dat de noi, că la păsările andaluze albe şi negre, carac- 
terul coloraţiei este dat de o pereche de chromozomi. 

Celulele vitale ale rasei albe de pildă ar avea toate doi 
chromozomi albi (iar celulele sexuale unul singur). Prin in- 
crucișarea cu rasa neagră, oul va » un chromozom alb 
patern şi unul negru matern: hibrizii vor fi de culoare al- 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


Î 


băstrie. Celulele sexuale ale hibrizilor vor fi de donă feluri: 
unele cu un chromozom alb, altele cu un chromozom ne 


gru. Din unirea a doi chromozomi „albi” va eşi un exemplar. 


de rasă albă, doi chromozomi „hegri” vor da un exemplar 
negru și combinaţia între un chromozom alb şi unul negru 
va da un exemplar albăstriu, lată pentru ce hibrizii încru- 
cișindu-se fac „să divorțeze” caracterele cari o elipă sau 
confundat în ei, 

Legea divorțului independent se explică în acelaşi mod, 
factorii independenţi determinaţi ai caracterului făcînd par- 
te din chromozomi diferiți. 


O evidentă verificare a teoriei ar consta în posibilitatea 
modificărei voluntare a unui chromozom urmată de o schim- 
bare bine determinată în structura biologică a generațiilor 
ieşite din organismul astfel experimentat. Experienţa acea- 
sta, care ma fost realizată în laborator pină azi, natura În- 
săși a săvirzit-o. In nucleul Drosofilei există o pereche de 
chromozomi mici și rotunzi în cari Morgan a localizat ipo- 
tetic prezența organelor vizuale ale muștii. Realitatea i-a dat 
deplină dreptate: unele muşte nu posedă în compoziția lor 
nucleară decit un singur chromozom rotund. Celule sexuale 
ale acestor muște anormale urmează să fie jumătate din 
ele lipsite de chromozom rotund iar din încrucișarea unui 
cxmplar normal cu un exemplar anormal urmează să se 
nască muşte cu organe vizuale perfecte, şi muşte cu ochi 
rudimentari impertecți. Ori jumătate din numărul mugzte- 
ler ai se nasc astfel sunt complect lipsite de organe i- 
tuale. 

Vedem dar că structura oricărei ființe vii este determi- 
nată chiar din nucleul conceptual. Este evident că mediul 
influențează în mare măsură evoluția unui organism, esența 
lui însă este anatomic şi fiziologie preformată în celula imi- 
țială, — oul, — din care se va dezvolta. Şi chromozomii sunt 
în totul responsabili de caracterele particulare ale ma- 
teriei vii. 

Prin teorie chromozomică ne putem explica extraordi- 
nara variație a exemplarelor unei aceleaşi specii, Variaţie 
În uniformitate, oarecum, căci elementele constituționale 

fixe cu toată diversitatea individuală. 


fiilor R atingind 225 de trilioane, Un mic calen} ne 
va edifica asupra hazardului legat de apariția noastră pe 
lume. Fiecare celulă omenească este înzestrată cu un „stoe”. 


„aa E RR aia 


CRONICA ŞTIINȚIFICA > 108 


de 48 chromozomi simetriei (simetrici însă nu identici). Ce- 


lulele sexuale prin reducerea de maturație vor conţine deci 
fiecare cite 24 de chromozomi. Care anume însă? Aici in- 
tervine cel mai pur hazard: chromozomii se impart in gru- 
puri de cite 24 fără a urma nici o lege precisă. Pentru 48 
de chromozomi există 16.777.216 feluri de a se grupa in lo- 
turi diferite de cite 24 fiecare. 

Ținind seama acum că apariţia unei fiinţe vii depinde 
de contopirea a două celule sexuale. una paternă si alta 
maternă, ştiind pe de altă parte că diversitatea celulelor se- 
xuale este de peste 15 milioane la fiecare din părinţi, rezultă 
că numărul combinațiilor conceptuale posibile este de 225 

ilioane. Fiecare din noi este deci un exemplar ieşit la sorţi 
din 225 de trilioane de exemplare cari ne-ar fi putut inlocui, 
conceptual este prezentă în întregul nostru corp şi pentru 

Combinația chromozomică individualizată în momentul 
Întreaga noastră viață. Dezvoltarea oului făcindu-se prin 
simpla secționare longitudinală a chromozomilor, toate ce- 
lulele noastre constitutive au aceiași formație chromozomi- 
că. Suntem „identici cu noi înşine” din cap pină în picioare 
şi orice celulă organică, din splină, rinichi sau creier pose- 
dă același patrimoniu ereditar. 

Determinarea sexului este și ea opera chromozomilor. 
Valuri de cerneală au curs pentru desluşirea acestei enig- 
matice probleme. In general savanții se impărțean în două 
grupuri: preformaționiști cari susțineau că sexul este de- 
terminat de celula sexuală (unii susținind că ovulul singur 
joacă aici un rol, alţii că spermatozoidul singur e determinant) 
şi e, iștii cari afirmau că ființa conceptuală este umorfă, 
d fară sex şi că sexul se formează în timpul vieții foetale 
sub influența mediului înconjurător. Teoria chromozomică 

ambele presupuneri. Celulele oricărei fiinţe vii con- 
pin o pereche de chromozomi a căror simetrie nu este per- 
ectă: sau numit acești chromozomi, unul X şi celălalt Y. 
In structura chromozomică a Drosofilei sa constatat că fe 
melele posedă doi chromozomi X iar masculii un chromozom 
X ţi unul Y. Toate celulele sexua$e ale unci femele vor avea 
deci cite un chromozom X. La bărbați jumătate din celulele 
sexuale vor fi purtătoare de X şi jumătate purtătoare de Y. 
contopirea unei celule sexuale materne cu o celulă pur- 
tătoare de X, va lua naştere un ou cu doi chromozomi X. 
deci o femelă. O celulă sexuală masculină cu Y va da naştere 
unui mascul, s 

Sunt unii autori cari sustin că la om diferențierea se- 
xuală se face prin lipsa unui chromozom, bărbații avind 
47 chromozomi nucleari iar femeile 48. Explicația determi- 
nării sexului rămîne însă aceiaşi ţinind senma că prin re- 


a N N 


1 VIATA ROMINEACCA 


ducerea de maturație celulele sexuale masculine vor fi de 
două feluri: cu 24 şi 23 de chromozomi. 

Se întimplă, atit la oameni cit şi la animale că unii in- 
divizi prezintă caractere masculine şi femenine în acelaş 
timp sau că structura lor este intermediară între ambele 
sexe. Primii sunt numiţi ginandromorii şi ceilalți interse- 
xunți. Ginandromorfii provin dintrun ou cu compoziţie fe- 
menină (avind deci doi chromozomi X) care în cursul dez- 
voltării a pierdut pe unul din ei. Morfogeneza inițială fiind 
femenină, ruperea echilibrului chromatic a provocat apari- 
țin cnracterelor masculine. 

Cit privește de intersexuați, compoziția lor chromozo- 
mică este triploidă, oul din care au luat naștere în loc să 
conţie două stocuri de chromozomi, conține 3. Se ştie că doi 
chromozomi X dau naştere unei femei, raportul dintre chro- 
mozomi aceştia sexuali şi ceilalți dhromozomi neutri este 
de 7/, (la două stocuri cari se vor separa în două celule sexu- 
alc, avem 2 chromozomi X) pentru bărbaţi raportul este de 4 
(In două stocuri neutre un singur chromozom X). La ginan- 
dromorfi la 3 stocuri de chromozomi neutrii avem 2 chro- 
mozomi X, raportul este deci 3% gi 34 este o cifră interme 
diară între 14 şi 17, de unde rezultă că acesti indivizi vor 
prezenta caractere sexuale intermediare Între cele masculi- 
ne și femenine, 

In fine prin teoria chromozomică se poate găsi o expli 
cație a proporţiei sexuale omeneşti, Se nase pe întreaga su- 
prafuaţă a pământului mai mulți bărbaţi decit femei, cam 110 
bărbaţi la 100 femei. Pe de altă parte bărbaţii dau un pro- 
cent de mortalitate mai ridicat decit femeile. De unde vine 
acest paradox? Proporția mărită a bărbaţilor se explică prin 
faptul că celula sexuală masculină care va da naștere unui 
bărbat are numai 23 chromozomi, deci o posibilitate mai ma- 
re de motilitute şi sanse mai multe de a ajunge întiia la ovul, 
Cit priveşte mortalitatea bărbătească ca se explică prin fap- 
tul că structura lor celulară este mai puţin perfectă decit 
cea femenină, bărbaţii avind în toate celulele organismului 
lor cu un chromozom mai puțin decit femeile 

lată dar cum teoria chromozomică, pe lingă numeroa- 
stle ei rezultate științifice, aduce in plus un argument bio- 
logic în favoarea cauzei femeniste. 

MIHAIL BERA, 


= | CRONICA ` PEDAGOGICA 
ji | e i 


POLIŢISM PEDAGOGIC 


Nu odată profesorul este tentat în practica şcolară să 
devie judecătorul unei infracţiuni comise de un elev. Pena- 
litatea aplicată învăţăcelului este, într'adevăr, modul cel mai 
comod de sustragere dela obligațiile educative. 

Pe ton patetic declami atunci ceva despre dreptatea ab- 
solută, despre nevoia de a statua exemple şi minimum de pe- 
deupsă cerută de demnitatea ln de procuror pedagogic este 
eliminurea pentru totdeauna din toate şeonlele. lar cind Tu- 
dor Arghezi iți spune, iubite coleg, în deridere „domnule 
Pedagogèa” pentru prezumţiozitutea și suficiența ta, te superi 
— dacă eşti între puţinii din tagma ta care obicinuese viciul 
rușinos al cititului. Căci dacă lectura ti-ar fi intrat în singe, 
ca să suplineaseă măcar ca vocația absentă ti-ar spune infor- 
mația științifică up to date cit eşti de inapoiat, 

Dreptate ? Asta să fi chemat să faci in scoală ? Adică 
jurism unde nu se potriveşte şi de cine nu se pricepe. Cum 
altfel să-i spun decit polițism, upucăturii acesteia? Pentrucă 
şi juristul ştie că trebue să aplice circumstanțe atenuante, că 
între o faplă cu premeditare şi alta involuntară, din impru- 
dență există deosebirea de nuanţă. Cine nu știe aceste gra- 
daţii subtile e polițistul, care aplică, fără cercetare și fără 
discriminări, „constituția” oricui e adus pe la secţie. 

Dar psihologul, iubite coleg, psihologul a descoperit de 
mul! metoda diferențială, pentru investigaţiile deosebirilor 
de la individ lu individ, de la categore la categorie, de la sex 
la sex, de la vristă In vristă. 

Pot nplica pentru aceias faptă, aceias pedenpsă unui co- 
pil şi unui adolescent ? Nu se cere o deosebire de apreciere 
pentru fiecare din aceste virste în parte ? Poate profesoara, 
de pildă, să iunoreze tulburările psihologice legate de unele 

ări fiziologice lunare la şcolărițele dela o vristă În. sus? 
Sau să facă abstracție complet de coordonatele precise psiho- 
logice ale individualităţii unui școlar ? 

E drept că astăzi, din păcate, latura educativă, deși in- 
semnătatea ei a inceput să fie reliefată — e încă practic tra- 
tată cu multă stingăcie. Predica moralizantă a profesorului, 
muştruluiala etică san represiunea prin leroure — toate aces- 
tea nu-și ajung scopul. ~ 


a _ 


Hu VIATA ROMINEASCA 


uz . 
U ý O E LI G EEE LI E D 


Profesorul, el in primul rind, trebue să ştie ce vrea și să 
nibă pregătirea necesară. Intreaga educație morală ar trebui 
încredinţată În şcoala secundară numai profesorilor de filo- 
xofie. Ora de dirigenţie, de educaţie, — astăzi mai puţin de 
cit nimic,pentrucă nimeni nu ştie ce să facă acolo, ar avea 
atunci întradevăr un conţinut. Profesorul de filozofie ar a- 
vea atunci şi o ocupuţie cure să-i permită o specializare se 
riousă, căci obligația de astăzi — din pricina orelor puţine 
de filozofie — de a face şi romina şi dreptul îl obligă la un 
triplu diletantism profund neserius, Ora de educaţie ar tire- 
bui să fie un curs de etică teorelică, cu exerciţii practice de 
uuto-comducere, auto-disciplinare şi auto-controlare a elevilor. 
D. prof. G. G. Antonescu a încercat pe vremuri ceva asemă- 
nător la un seminar preoțese în Capitală. Orele acestea i-ar 
îngădui apoi profesorului de filozofie să elaboreze fişa psi- 
logică individuală a elevului, care astăzi, deşi introdusă 
prin lege, este încă un frumos deziderat. Fireşte că în acest 
caz ur trebui ca numărul orelor de dirigenție să fie de cel pu- 
țin două pe săptămână de fiecare clasă. Jar peda pogul adevă- 
rat va reuşi să aplice programul schițat mai sus din clasa in- 
tiia chiar. Desigur că aici n'ar fi posibil un curs de etică teo- 
retică, dar în legătură cu învăţămintul religiei şi cu cel lite- 
rar, prin lecturi de bucăţi adevărate s'ar desvolta încă de pe 
atunci sensibilitatea etică. 

Pentrucă, în definitiv, la ce țintește educaţia, de atitea 
ori opusă instrucției ? Dacă instructie este transmiterea cu- 
noștințulor, educația năzueşte să formeze caracterul. lar ca- 
racter înseumează consecvență în aplicarea normelor etice. 

Un rezultat exterior se poate obține, e drept și cu me- 
toda polițistă. Intimpinind fiecare mișcare a elevului cu pa- 
rugrate repulamentlare, cu sancţiuni şi penalităţi, luindu-le în 
series și uplicindu-le cu severitate, nimic mai uşor decit de a 
avea, in aparență, un om cure se comportă ca un caracter. 
Kant incă observase că prima condiţiune pentru calificarea 
drept etică a unei ucțiuni este libertatea ci, pornirea ei spon 
lună, fără constringere. 

„Din punet de vedere pedagogic, insă, consecinţele aces- 
tui sistem nu pot fi decât dezastruoase. Individualitatea tină- 
ră a şcolarului, căruia accesul pe drumul caracterului îi e în- 
totdeauna străjuit de măsuri polițiste, individualitatea a- 
ceasta iubitoare a libertăţii va fi tentată de căile contrarii. 

Polițismu] pedagogie izvoräste dintro superstiție pesi- 
mistă despre sufletul şcolarului. Nu e, deci, mirare că un pe 
dugog de largă viziune şi cu orizont aerisit ca FrW. Förster, 
sub influența catolicismului — leorie pesimistă despre sufle- 


uman — cade uneori, destul de rar e drept, în acest sistem 
polițist. 


ÎN 


13 


Uneori. chiar ducă elevul îndreptățește prin năseare, din 
motive ereditare sau palologice, acest pesimism, profesorul 
nu are altă armă terapeutică decit încurajarea. 
căci orice subliniere, orice apăsare pe o adincește şi în 
loc s'o vindece o agraveuză, 

m 


Dar nu cumva prin această evinportare profesorul iese 
cu demnitatea șifonată în fața elevului ? Dacă un profesor 
își închipuie că prin terorizurea elevului, prin severitatea 
excesivă, îşi cucerește un ascendent, se înşeală. Despre efec- 
tul educativ cu totul negativ al acestui sistem nu se poate su- 
ficient vorbi. Suspectarea continuă a elevilor, brutulizarea şi 
bruscarea, Îi abrujizează,iar pe cei puţin mai sensibili îi 
dezaxează. 

Ascendentul profesorului e de o compoziţie puţin mai 
complicată decit această lineară violenţă. Cartea pe care o 
ştie profesorul este prima piatră de construcţie în edificiul 
acesta al respectului şcolarului, judecător foarte sever în 
acest domeniu. lar tactul, înţelegerea sufletului elevului, care 
toate conduc la un tratament panus individualizant și cu 
adevărat pedagogic, constitue cheia de boltă, 

Metoda nuielii pedagogice și a pedepselor exemplare 
cere, aaa -- com puţine însușiri din partea profesorului — e 
mai mai economică şi mai practică, In schimb e 
needucativă, ba chiar antieducativă. 


TH. LOEWENSTEIN. 
EDUCAȚIE ȘI PACIFISM 


Societatea Naţiunilor în frumoasa ei propagandă paci- 
fistă, publică un buletin pedagogic, care apare de două ori 
pe an, cuprinzind interesante probleme de educaţie. | 

Cartea aceasta arată, fără exagerările obișnuite în ase 
menea recapitulări sau hilanţuri culturale, cum se face ins- 
trucția școlară, în diferite state şi sub deosebite 

şi cum e cultivată ideia de pace şi de înfrățire a 


Trei sunt chestiunile capitale ce se pun de această dată 
și la care răspund oameni competinţi în educaţie şi probleme 


Eaa Relaţiunile internaționale şi şcolalele publice ame- 
ricane, 

2. Pacea şi învățămîntul istoriei și geografiei, 

3. — Dezarmarea morală. 
Ea 
*) Rec ail pădagogique. publié pir in Soe das Nations, Dâe, 1992. 


ÎN 
S 


IH VIAŢA ROMINEASCA 
Ca A R E A 


Soluțiile propuse de Societatea Naţiunilor, dovedesc stră- 
duinţa ei de a pondera patimile și ambițiile popoarelor. Au- 
torul primului articol, d-l Heber Harper, profesor de peda- 
gogie In Teachers College dela Universitatea Columbia 
i cl York), face o anchetă în şcoalele din Statele-Unite, 
constutind cum se lucrează pentru consolidarea relațiunilor 
internaţionale, Dela început d-sa spune categoric că una din 
caracteristicile şcolii americane e absența unci organizări 
naţionale: libertate deplină din partea guvernului în alcătu- 
irea programelor şi aplicarea lor. Şcolile se adaptează cerin- 
telor regiunii; de aici rezultă varietatea manualelor. | 

In Statele-Unite sunt şcolile cele mai bine organizale, 
deşi ele sunt administrate diferit, dela stat la stat, Se remarcă 
în deosebi caracterul lor social, Invățământul este astfel im- 

ărțit: 
z i - Invățămintul primar care durează 6 ani (dela 
6—12 ani). 

2. — Junior high school ține 3 ani (dela 12—15 ani). 

3. — Senior high school ţine 3 ani (dela 15—18 ani. 

4, — Junior College ține 2 ani (dela 18—20 ani), 

5. — Senior College ține 2 ani (dela 20—29 ani), 

Şi apoi Universitatea, 

Cu tot caracterul ei liberal, nici Şcoala din America nu 
prevede în programa ei ca un obiect special relaţiile inter- 
naționale; acestea au dovedit-o cu prisosință statisticile fā- 
cute în Statele-Unite, 

lei, colo, însă, se observă o foarte serioasă preocupare 
în acest sens. Astfel merită să fie menţionate și urmărite în 
programa lor de lucru, școlile publice din orașul Denver şi 
cele din statul Kansas. 

In oraşul Denver s'a organizat un curs de ştiinţe socinle, 
preocuparea de căpetenie fiind relaţiunile internaţionale. 

Programa prevede cunoaşterea tuturor ramurilor de ac- 
tivitate omenească, înțelegerea stadiului actual de desvoltare 
economică, prin studiul istoriei, geografici și științelor poli- 
tice. 

Iată de exemplu ce cuprinde programa pentru clasa 
VII, la obiectul geografiei: = 

„Dependenţa Angliei faţă de celelalte state, urmările 
războiului mondial asupra Franței şi imperiului ei colo- 
nial, repercursiunile răsboiului cel mare asupra Germaniei”. 

In clasa VII-a se tratează probleme mai importante in- 
că pentru înţelegerea situației economice mondiale: 

Răsboiul mondial, Conferința păcii. Societatea Națiunilor 
şi Versailles, Chestiuni de politică externă, 

ursul de instrucție civică din clasa IX consacră un ca- 
pitol studiului comparat al felurilor de guvernare şi relațiu- 


Îi 


CRONICA PEDAGOGICA n5 


nilor internaționale, El cuprinde aceste probleme: Necesi- 
tatea evidentă a unei Uniuni mondiale. Noua interpretare a 
doctrinei lui Monroe, Situaţia actuală a Americii în ansam- 
blul mondial: acordurile comerciale cu diferite state. 

Pentru elevii din „Senior high school” s'a instituit un 
curs special asupra relațiilor mondiale. 

Şcoala Dalton din New-York-city preconizează și des- 
voltă, prin învățământul istoriei, spiritul de înfrățire mon- 
dială. Se învaţă în această școală privată istoria tutror popoa- 
relor şi astfel se cunose ţările cele mai îndepărtate şi mai 
deosebite, 

Școlile din America su un aspect variat, datorită liber- 
tății pe care Statul o acordă in gospodărirea lor. Dintr'un 
chestionar trimis de către departamentul Instrucției publice, 
la care au răspuns directorii de şcoli din 100 de orașe din 
estul Mississipi-lor, s'a constata! următorul fapt: 

Cunoștințele și informaţiile asupra relațiunilor interna- 
tionale nu aleătuesc o disciplină aparte în şcolile secundare, 
ci se tratează ocazional, la cursul de istorie, sau pe lângă 
chestiunile de democrație americană. 

In ceeace priveşte şcolile superioare, se semnalează exi- 
stenţa cluburilor internaționale, făcindu-se astfel un pas mai 
departe pentru consolidarea ideii de înfrățire a popoarelor. 

In statul Kansas, un grup de studenţi, sub direcția d-lui 
L. W. Brooks, a publicat o broșură ale cărei preocupări sunt: 
pacea, prosperitatea mondială și Antanta internațională, 

In ultimul timp, anchetele de acest fel s'au înmulţit sim- 
titor; dela 1924 pină acum ele au dovedit că aceste probleme 
interesează tot mai mult lumea şcolară. 

In Statele-Unite, în special, vedem preocuparea aceasta 
din ce în ce mai accentuată. Dar toate aceste frumoase de- 
ziderate rămin nerealizate în pructică, datorită cerinţelor 
utilitariste, printre care desigur prima este programa. apoi 
manualele care mai au încă un rol preponderent, 

Pregătirile pacifiste se face mai cu temei in şcolile nor- 
male şi în „high school”. Piedica mare o constitue însă gru- 
pările patriotice, cure sunt combătule de marea propagandă 
pe care o fac şcolile în Adunările lor generale, 


Pacea și învățămîntul istoriei și geografiei: E. capitolul 
„mai interesant pentru autorităţile şcolare, fiindeă, după 
părerea noastră: 

1. Această disciplină, acum mai ales, trebue să veupe lo- 
cul de frunte în educaţia tineretului, 

2. In eE i tre popoare numai deplina cunoa- 
ștere a a L i AE şi înţelegerea trecutului şi 
T aap ranis "Vifsicari vór duce la o deplină armonie 

tre ele, 


sa.” VIAȚA KOMINEASCA 


In cursul „săptămînii păcii”, care a fost organizată astă- 
toamnă la Geneva, comunicarea făcută la Universitatea din 
acest oraș, de către dl. Maurette, subdirectorul Biroului in- 
ternaţional al Muncii, a lămurit în ce măsură invățămân- 
tul istoriei și geografiei poate să călăuzească spiritul tinere- 
tului spre concepţii mai umanitare. D-sa afirmă atot-puter- 
nicia acestor obiecte de educaţie, căci „istoria e descrierea 
vieţii omeneşti în timp, iar geografia e descrierea ei în i 


tiu”. Dar oare aceasta să fie istoria, care predată copil 
să-i trezească sentimentele nobile de înfrățire a Neamurilor, 
atit timp cit manualele de astăzi abundă în episoade singe 
roase și, intrun cuvint, în glorificarea răsboiului?... 

Nu! — Nu istoria care înflăcărează şi întreține ura, cu 
frumoasa scuză de a ojeli sentimentul național, ci prezenta- 
rea episoadelor reale din lupte, fără nimbul partiotismului. 
Astfel, generaţia nouă va putea să ajungă la învățătura că 
„Făsboiul nu este nici eroism, nici victorie, arcuri de triumf 
şi eroi decoraţi, ci distrugere și moarte; şi că Hăzhoiul odată 
inceput nu se mai sfirşește; fiindcă învinsul caută revansa; 
nu există învingător şi nici un invins definitiv: cine a luptat, 
va mai lupta odată"... 

Desigur că în învățământul normal trebuie să dăm na- 
țiunea ca centru al obiectului istoriei, după cum în geografic, 
luăm în considerație mediul, țara. Istoria este o disciplină 
complexă; ea trebuie să imbrățișeze problemele sociale, e- 
seriei politice și să explice fără părtinire, orice eveni- 
ment, 

Albert Thomas a seris numai o singură carte de istorie: 
Histoire anecdotique du Travail. E cel mai bun model pen- 
tru un manual de istorie. Viața omului, în diferite timpuri, 
în luptă cu natura, pentru a o stăpini, e cel mai instructiv 
curs de istorie. Din acest fel de a prezenta faptele şi evo- 


luția omenirii, tinerii se deprind să aprecieze munca și spi- 
ritul de echitate, 


Geografia va urăta că viața omenească, în genere, este 
un necurmat efort întru cucerirea naturii; iar rezultatele 
acestor sforțări, In popoarele cele mai îndepărtate, arată Ci- 
vilizația în progresele ei şi deşteaptă simpatia noastră pen- 
tru acele poopare, 

Geografia prezintă spectacolul varietății umane: zo- 
ale, condițiile de viaţă upă regiuni, adaptarea la mediu, 


Relaţiile între popoare evidenţiază spiritul de ajutor re- 


tiproc, care în societățile ne treaptă mai ridicată Ace 
lizaţie, ia form fle pe o apt g ridicată de civi 
te, f 


^ solidarităţii, Atit de binefăcătoare pentru 


r CRONICA PEDAGOGICA 117 
CC, E 


Geografia și istoria arată că pacea trebuie dorită, f iindcă 
ea pregătește, Încet dar temeinic, prosperarea omenirii prin 
ajutorare reciprocă, 

Dezarmarea morală. — |n acest capitol se comentează 
articolul d-nei Corbett Ashby, delegată în Conferinţa De- 
zarmării, care scrisese că prin învățământul istoriei, așa cum 
se face în Anglia, nu se poate ajunge lu dezarmarea mo- 
rală *). 

Ciasitiul lui English Historical Association răspunde la 
învinuirile d-nei Ashby, declarind că acestea nu sunt înte- 
meiate, deoarece autoarea nu aduce argumente pornite din. 
cunoaşterea reală a școlii engleze. 

„English Historical Association” e instituţia cea mai in 
măsură să dea informaţii precise în această privinţă; din 
investigaţiile sale reiese că o mare libertate domnește în in- 
vățămintul secundar, şi chiar în cel elementar. Istoria nu țin- 
teşte cultivarea sentimentelor patriotice, ci prin ea se obține 
cunoaşterea trecutului Angliei şi a evenimentelor universale. 
Din expozeul d-rului C. B. Firth se desprind următoarele 
constatări: Caracterul esenţial al şcolii engleze este varieta- 
tea. Sunt diferite categorii de școli: 1) primare şi secunda- 
re publice, instituite de autorități și subvenţionate de Stat; 2) 
şcoli particulare subvenţionate numai în parte de Stat; 3) 
scoli l a eaa cu totul independente, fără niciun sprijin 
dela Stat: 4) „public schoola”, care deasemeni nu primese 
nicio subvenție dela stat. 


Asupra şcolilor subvenţionate de stat se exercită contro- 
lul departamentului de către administraţia centrală (Board 
of Education), care nu impune însă programe şi metode, 
Invăţămintul istoriei se sprijină pe cunoașterea istoriei bri- 
tanice În primul rind. In şcolile secundare se atrage atenția 
elevilor asupra problemelor actuale, iar într un mare numâr 
de școli normale, istoria urmăreşte progresul civilizaţiei, de- 
la Începuturi şi pină azi. Atit de mare e importanța ce se dă 
studiului istoriei, încît şi în scolile primare se predă istoria 
universală, Numeroase publicații recente, răspindite de 
„Board of Education” deşi nu dau decît sugestii, se impun 
și sunt o călăuză prețioasă pentru institutorii care le urmă- 
resc, 

Utilä, pentru cunoașterea străduințelor ce se fac în țările 
din apus întru cultivarea ideii de pace, publicația aceasta a 
Societăţii Naţiunilor este și un bun manifest de pacifism. 
Poate că generaţiile ce ne vor urma, crescute În aces! spirit, 
vor realiza În întregime ideea generoasă a Înfrăţirii popoa- 
relor, care rămine, deocamdată, doar un frumos deziderat. 


ELENA CHILOM 
*) Acest articol n fost publicat în 1982, 


, 


CRONICA SOCIALA 
In Eifel E cau AA 


CRIZA SOCIAL-DEMOCRAȚIEI 


„Succesul actual al hitlerismului a adus, în discuţia opi 
niei publice de pretutindeni, probleme noui în EDot A ct 
sibilitatea de organizare rezistenţă a regimului democrat, 
în ţările, in care naţion -socialismul încearcă să pătrundă. 
5 surprins în tome, lipsa de rezistență a proletariatului 

erman organizat in sindicatel i 
Daan panis atele muncitorești ale partidului 

Problema astfel pusă este lipsită de spirit critic, Căci cri 
tica nu Însemnează distrugere și co d i în 
justă, ci mai curînd o atitudine a nalis gi obava a 


E, mai intii, nedrept a pretinde, că evoluția istenţii 
+ > VS ? r 
muncitoreşti in Germania, a luat stirşit. Nici taca îi 


chează o evoluţie lentă, al cărei rezultat îl vom 

cu mult mai tirziu. Pentru sociolog triumful hitlerine ata ala 
numai forma politică a instaurării noului regim, ale cărui ac- 
cese de reacționarism militar su rimă orice manifestare de- 
mocrată. Succesul naţional-soci ismului, bazat pe o imensă 
sere de acte teroriste in opoziție, caracterizat tr'o „cursă” 
e inarmare și o totală renuntare la controlul poporului față 
s E nelele mverane ale actualului cancelar, rezumă toată tech- 
nia pa ogia şi concepția de stat contimporan a regimului 

Dar indiferent de concepţia şi conștiința politică a n 
îi regim, ce nu însistă prea mult Pisa az ră npea aped 
Sor de guvernäriint, o primă problemă se impune analizei 
rae : Oruui imparţial: Instaurarea regimului hitlerist e da- 
vug ARE unci mişcări de revoltă a opiniei publice germa- 

să re ae între mizerie şi demnitate națională, unei exa 
pa o a concepției raporturilor dintre învingători şi 
re a caca pre drac sau în acelaș timp, unei 
n nabilă indulgență și pasivitate > 
nelor Reich-ului, ce au precedat Sea apr ? zei 
pma devin cu atit mai pasionantă, cu cit de la război 


P + 


măi 


CRONICA SOCIALA 119 


și pină în cursul anului precedent conducerea Germaniei a 
fost exercitată de partide, în care busola politică o ținea so- 
cial-democraţia, devenită ulterior „la bête noire” a regimului 
hitlerist. Dacă acest partid a făcut dovada unei atitudini de 
indulgență faţă de național-socialism, această atitudine îşi 
poate avea explicația în condiţiile şi împrejurările speciale, 
in care a fost silit să po yerase, preferind infringerea în lo- 
cul abandonării complecte a luptei politice; dar ea poate fi, 
în acelaș timp, expresia unei infirmităţi a concepției de gu- 
vernare, în virtutea căreia social-democraţia a pierdut tere- 
nul — fiind înlăturată din însuşi exercițiul practic al ideilor 
sale politice. In acest caz, ea trebuie să-și revizuiască princi- 
piile şi mai ales să-și reinoiască mijloacele de luptă şi de gu- 
vernare. 


Acei cari indică slăbiciunea social-democraţiei în faţa cu- 
rentului naţional-socialist, constitue două categorii deosebite. 

Unii, cari prezintă drept naturală această atitudine prin 
acțiunea de intimidare, exercitată de vălul crescind al hitle- 
rismului. Pentru aceştia instaurarea regimului actual al Ger- 
manici e un fenomen perfect natural, iar rezistența în faţa 
lui ar fi fost inoperantă și puerilă, Masele, surprinse la un a- 
numit moment de o dezorientare datorită condiţiilor politice, 
în care se sbătea Germania de după război, au fost canalizate 
în sensul unei politici de revendicare, ce şi-a găsit cel mai au- 
tentic reprezentant în tribunul naţional-socialist, 

Imprumutind numele celui mai popular partid al ele- 
mentelor de muncă și creaţie pozitivă din Germania de ieri, 
simulind o intensă indignare în faţa tratamentului pe care e- 
rau constrinse să-l suporte masele populare, — şi exaltind 
ideia de demnitate națională, au reuşit să obție încrederea 
poporului orgolios şi dornic de dominație prin natura carac- 
terului său. 

E mult adevăr în aceste afirmaţii, dar — mi se pare — 
nu e totul. 

Există încă o a doua categorie de „critici” ai atitudinii 
social-democraţiei germane; dacă primii nu aveau nici o le- 
âtură cu acest partid, aceştia sunt adesea elemente proemi- 
nente din partidele social-democrate sau simpatizanți ai a- 
cestei mişcări. 

Observatori atenți ai progreselor rapide realizate de na- 
țional-socialism printo politică de forţă, intimidare şi teroa- 
re, ei susțin că socialismul e vinovat de prea mult respect al 
libertăţii individuale și al legalității însăşi. Din clipa în care 
partidul hitlerist a început acele celebre „putch”-uri, asasi- 
natele în bandă și organizarea quasi-militaristă a batalioane- 


ÎI 


120 VIATA ROMINEASCA 


Îi a i a 


lor de asult, guvernele în care sociuliştii germani aveau in- 
contestabil un rol predominant — trebuiau să ia măsuri de 
stăvilire a mişcării naţional-socialiste. Mijloacele de luptă nu 
trebuiau îngrădite in practica strict constituţională. Măsurile 
de rezistenţă nu trebuiau inchise în cadrele legalităţii, In faţa 
forței nu rezistă decit forja, Apelul la formele legale, lu res- 
peclul legilor, nu are sansă de penetrațiune şi de convingere 
în faţa oamenilor exaltaţi, ce nu aleg mijloacele de luptă. 

Şi aruncind o privire furișă asupra regimului sovietic, 
a cărui imensă pată e instaurarea unui regim de dictatură 
abuzivă, ci amintesc că însuşi Marx justifică dictatura prole- 
tariatului, imediat după instalarea regimului muncitoresc în 
fruntea statului comunist, 
tifi E aci o confuzie şi poate puțină lipsă de onestitate ştiin- 

ică, 

In primul rind Marx a vorbit despre dictatura proletaria- 
tului, intrucit ea exprimă voința majorităţii unui popor, cla- 
selor lui muncitoreşti, In sens nu se poate argumen- 
ta în favoarea unei dictaturi a minorităţii, Dar, în momentele 
de gravă criză, național-socialismul reprezenta o mişcare i- 
junsă la apogeul ei, iar partidele de guvernămînt reprezen- 
tau abia o mică majoritate în faja opoziţiei rasiste, coalizată 
cu celelalte partide naţionaliste, Ar fi rămas, ca aceste mä- 
suri excepționale să fie utilizate în prima perioadă a desvol- 
tării  naţional-socialismului, Dar, oricit de bun observator, 


„Dar oricit sar argumenta in favoarea măsurilor excep- 
lionale practica constituțională înlătură prin definiție — a- 
buzul şi ilegalitatea. E aceasta, dealtfel, una dintre esențiale- 
le deosebiri între regimul democrat ce asigură libertatea de 
expresie şi manifestare, şi regimul dictatorial ce nu își face 
scrupule in alegerea mijloacelor de luptă și dominare. 

Dacă socinl-democraţia germană a greşit prin prea mul- 
tă legalitate, ca a dat un exemplu de sacrificiu în slujba ide- 


r ce constituie patrimoniul intangibil al democratiei 
- rațici con- 
temporane, at 


Imprejurările at voit, ca ă asi 
1 „ ca — prea curind poale — să asis- 
tüm la rezistența forțată a socinl-democrației austriace îm- 
e inciamului, O atitudine, al cărui admirabil eroism, 
estim, dar a cărei utilitate s* — 
ÎN e eam, da rei utilitate s'a dovedit pentru 


po cca II II III III 


CRONICA SOCIALA * i21 
„PR PR A ERP E y 


Provocală de agitații continui, al căror substrat îl con- 
stituia tendința de dictatură, care tenta egal pe naţional-so- 
cialişti ca și Heimwehr-ul militarist, social-demoerațiu din 
Austria şi-a păstrat calmul, cu demnitate şi hotărire, un timp 
care — ținind seamă de zilnicile inechităţi şi desele conflicte 
cu adversarii — apare astăzi de necrezut. Timp de aproape 
un an de zile, ea a asistat la pertraetările cancelarului Dollfuss 
cu forțele conducătogre ale Heimwehr-ului și la prea indul- 
genta lui indiferență în faţa hitlerismului, ce devenea din zi 
în zi mai ameninţător, Aceasta atitudine a culminat cu hoti- 
rirea de dizolvare a partidului socialist și a organizației re- 
publicant „Schulzbund”, 

In clipa aceasta zăgazul nemulțumirilor sa sfărimat, şi 
socialismul austriac a pășit la apărarea directă și imediată a 
dreptului său la existenţă. Atitudine eroică prin sacrificiul, 
pe care l-a imprimat din primele momente ale rezistenţii 
sale, „revoluția” muncitorească din Viena a răzbunat dure- 
ros calmul şi spiritul de accentuată disciplină al socialismu- 
lui de pretutindeni, 

Ce a urmat, se știe. Operaţiile de „purificare” a cartiere- 
lor muncitoreşti au restabilit ordinea, reducind la tăcerea 
mormintului — prin superioritatea techuicei distrugătoare 
miile de muncitori revoltați. 

Dar actul râmine. Viena a fost teatrul celei mai singe- 
roase represiuni, pe care au cunoscut-o ultimii ani în Euro- 
ps, şi căreia marea ambiţie a cancelarului de minime pro- 
porţii, i-a redat o dureroasă şi îndoliată amploare. 

E locul să menţionăm aci, că social-democrația austriacă 
reprezenta un trecut politic de necontestată valoare, mar- 
cind chiar o scurtă perioadă de guvernare. Fa a dat, în de- 
cursul ultimilor ani, doctrinari ca: Fritz Adler şi Otto Bauer, 
animatori ca Julius Deutsch (aceştia din urmă luptind pe ba- 
ricade la Florisdort) ; ea a constituit de zeci de ani consiliul 
municipal al Vienei, realizind o admirabilă operă construe- 
tivă, azi — din nenorocire — distrusă dela pămînt, grație 
fi de pacificare ordonată de Dolfuss ṣi condusă de frun- 
He heimwehr-işti. Şi nu e cred, inoportun, să amintim, că 

ultimile alegeri situaseră partidul social-democrat cu mult in- 
năintea tuturor celorlalte grupări politice — cu toată politica 
de duplicitate exercitată de sociali-creştini — ohținind numai 
la Viena aproape 700.000 de voturi. 

Viena nouă reinviată în urma teribilei crize destănțui- 
tă către sfirșitul războiului mondial, păstra ampreinta roșie, 
constructivă, a regimului socialist. 

Dar în afară de regretul, pe care îl trezeşte jertfa miilor 
de vep: suprimate in lupta pentru un crez infinit mai justi- 
ficat decit acel al adoratorilor socialismului, — în afară de 


122 VIATA ROMINEASCA 
EOE E SP E > RECI E G 


lipsa de umanitate, manifestată faţă de fiinţele ce constituiau 
familiile muncitorilor austriaci, atitudinea cancelarului Dol- 
fuss nu apare deplin justificată nici din punctul de vedere al 

reviziunii politice, cu care e în genere înzestrat omul de stat. 
ln adevăr, partidul social-democrat dublat de organizaţia 
„Sehutzbund”, era singurul sprijin serios al regimului repu- 
blican. Hitlerismul austriace — desvoltat sub tutela directă a 
naționul-socialismului din Germania — reprezintă o egală 
primejdie pentru libertățile constituționale ca şi ..Heim- 
wehr”-ul militarist, constituit de elementele reacționare, pro- 
fund nemulțumite de progresul instituțiilor democrate. Astfel 
Dolfuss, care e — cel puţin în aparență încă — reprezentan- 
tul regimului republican, servește cauza actualei forme de 
stat, sprijinindu-se pe adversarii republicei austriace şi arun- 
cind în focul celei mai crunte represiuni pe singurii ci susți- 
nători de perfectă sinceritate. 

Socialiștii austriaci au înțeles această dublă atitudine şi 
i-au oferit în nenumărate rinduri concursul pe baza unui 
program de realizări minimale. Dolfuss a refuzat. A fost aci 
incapacitate de conducere? A fost o atitudine de machiavel- 
lism politic ? Inclinăm pentru această din urmă ipoteză, 

Pentru un mesehin calcul de partid, Dolfuss a refuzat 
colaborarea social-democraţilor, care ar fi reprezentat ade- 
vărata forță de conducere a regimului republican, rezistind 
printr'o desăvirșită organizare politică fascismului de curînd 
importat în Austria. In locul lor, Dolfuss a preferat sprijinul 
„Heimwehr”-ului militarist, pe care spera să îl conducă cu a- 
bilitate, reducindu-i în parte exigenţele, dar abundonind în 
acelaş timp — în avantajul lui — o lungă serie de revendicări 
democrate. Şi abia azi incepe a vedea, că e din ce în ce mai 
mult prizonierul acestui organism politie, 


„Sumarul rezumat al faptelor expuse aci, exprimă atitu- 
dinea pentru absența căreia a fost criticată social-democra- 
ti2 germană. Lipsa de rezistență, pasivitatea, excesul de lega- 
litate, reprezentau punctul vulnerabil al atitudinii conducă- 
torilor socialisti din Germania. In Austria faptele s'an petre- 
cut dimpotrivă. Socialismul şi-a reclamat aci dreptul la viaţă, 
luptind pe baricade, Rezultatul a fost cu mult mai dureros, 
căci rezistenţa muncitorimii era dela început condamnată la 
infringere, Social-democrația austriacă 2 oferit un exemplu 
de jertfă și a servit desperat o practică şi o idee. 


Dar eroismul nu reușește să unifice întotdeauna vietoria 
tu sacrificiul, 


Ë 
Asa dar nici unu din atitudinile udoptate pe rind de so- 


i 


- 


CRONICA SOCIALA 123 


cialism — în împrejurări atit de tragice — în lupta împotri- 
va tendinţelor dictatoriale, nu își are utilitatea respectivă în 
domeniul faptelor concrete. Scepticii vor inclina capul în fa- 
ţa acestor fenomene, ce aduc cu ele ceva din caracterul fata- 
lităţii inexorabile. Dar, pentru cercetătorul obişnuit cu seru- 
e eee evenimentelor politice, problema nu mi se pare inso- 
lubilă. 

E mai întiiu o chestiune de nuanţe. Rezistența categorică 
a social-democrației austriace a impus cancelarului o reti- 
cență şi o anumită intirziere in traversarea tuturor ilegali- 
tăților necesare pentru introducerea unui regim de dictatură. 
Nimeni nu se ală azi, cînd întrevede îndărătul energiei 
cancelarului uss — forţa. „Heimwehr”-ului și tendinţele 
sale de fascizare ale Austriei; o fascizare formală, imprumu- 
tind întreaga technică a loviturii politice cu tot cortegiul de 
mijloace — a căror lipsă de caracter moral nu odată a fost 
denunţată. Dar lupta socialismului austriac a atras atenția 
Europei occidentale și odată cu ca o sumă de dificultăți în 
calea acestei transformări rapide, Dolfuss a prezidat repre- 
siunea Împotriva elementelor republicane şi democrate; azi 
insă împrejurările îl domină. Și viitorul ne va arăta, dacă se 
va opri la monarhia, lipsită de prerogativele constituționale, 
sau va ajunge la organizarea statului fascist. Spre deosebire 
de socialismul austriac, atitudinea de renunțare n social-de- 
mocraţiei germane la rezistența armată a cruțat vieţi ome- 
nești, dar a lăsat drum liber hitlerismului pornit pe calea 
transformărilor politice, menite să suprime fundamentul de- 
mocrat al instituţiilor republicane. E o deosebire, cred, ce nu 
se poale neglija. 

Problema iniţială însă, problema de fond, apare din nou. 

In Încercarea de a răspunde acestei probleme, vom face 
mai întiiu, o distinețiune, 

E social-democraţia incapabilă a rezista tendintelor de dic- 
tatură, manifestate în ultimul timp ? 

In mod armat, socialismul nu va putea niciodată rezista 
guvernelor ce tind spre diclitură, sprijinite pe forta militară. 
Grupele de apărare, organizaţiile sportive, milițiile socialiste. 
atit de necesare în lupta curentă împotriva adversarilor po- 
litici — pentru a asigura propriu libertate de manifestare 
politică, perfect constituțională, — nu se vor putea opune cu 
succes unităților militare, Tunul, blindajul și cuirasa vor tri- 
umfa întotdeauna în lupta contra muncitorilor revoltați, ori 
cîtă forță, ardoare şi eroism ar manifesta ci, 

Singură, greva generală e forma de luptă, cea mai dirză 
și eficace, Pentru ea — și împotriva defecțiunilor în masa 
sindicalistă, trebuie să activeze socialismul de pretutindeni. 
Căci sindicalismul, realizind coeziunea tuturor, aduce prin 
solidaritatea clasei proletare — triumful ei final și decisiv. 


— — ———__——— 


124 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 
Îi E ep E 


Al H-ica aspect al problemei, îl constitue lupta pentru 
menţinerea legalităţii. 

Să nu se uite, că primul pas în fară de legalitate, declan- 
şează ofensiva arhitrariului şi a exceselor nejustificate, 

Apropiate sau nu, din punctul de vedere al ideologiei 
lar — partidele, al căror crez garantează respectul legalităţii 
şi al formulei constituționale, trebue să constituie pentru so- 
cialism un auxiliar preţios în lupta contra dictaturii. Deose- 
birile de doctrină, antagonismele dialectice, trebuie să 
dispară o clipă pentru a asigura funcţionarea regimului le- 
gal. In acest sens e vrednic de menţionat exemplul pe care îl 
oferă lumii politice lupta socialismului francez. Impotriva 
reacţiunii — adică centrului republican — partidul social- 
demọcrat a renunțat adesea la proprii candidaţi, asigurînd 
pătrunderea în parlament a candidaților radicali-socialişti. 

Astfel, deşi nu apare drept prima forță politică de gu- 
vernare, partidul S. F. |. O. a devenit arbitrul situaţiei poli- 
tice şi factorul determinat în luptele parlamentare. Devota- 
mentul pentru cauza democraţiei şi-a impus nu odată ampu- 
tări dureroase. Dar prin ele, socialismul francez a dat exem- 
plul jertfei utile şi fecunde, realizind perfecta „disciplină re- 
publicană” şi „frontul comun în fața reacţiunii”. De aceia, 
Franța — patria democraţiei profunde şi adevărate — nu a 
oferit recent tragicul spectacol al social-democrației aus- 
triace. 

Aşa dur rezistența lu provocările reacţiunii, greva gene- 
rală şi respectul legalităţii desăvirşite, trebue să constitue li- 
nia de conduită a social-demoeraţiei contemporane. 

Dar am putea adăuga un cuvint cu privire la fondul doe- 
trinei socialiste, 

Conform tradiţiei proletare, Întreaga ideologie socialistă 
poartă „empreint”-a marxistă. E o necesitate logică şi natu- 
rulă, utilizarea dialecticei marxiste care a întrevăzut sub 
formă de legi exacte evoluția fenomenelor politice şi econo- 
mice în ultimile decenii. Dar rigorismul marxist, căruia i se 
aduce un bine meritat elogiu, se îndepărtează pe alocuri de 
formele organizării practice. Mara nu a prevăzut ultima re- 
acţiune în calea regimului socialist, care se dovedeşte inex- 
pugnabilă pentru moment: iar criza finală — atit de mult 
discutată azi — întirzie de a se manifesta în formele-i de 

vizare decisivă, 

Pentru acei ce urmărese — ca dogmă — concepția ma- 
terialismului istoric, e necesară o explicație complimentară : 


Marx a prevăzut evoluția fenomenelor, ce duc fatal la revolu- 


La 


į dar i 
Îi istoric — factorul uman trebuie să fie activ şi determi- 
ÎN a 
v E a 


dar în această ultimă perioadă — în locul determinismu- 


Adaptind marxismul la nouile forme politice — hibride 
și efemere în fond, dar puternice te ep ie bate pentru mo- 
bi 


ment — socialismul se actualize devine incomparabil 
renovat şi reconfortant. El va i ţia regimului ex- 
cepțional de pretutindeni, căci dicta nu apar decit în 
momente de carență şi uncori derută, a instituțiilor democra- 
tiei constituționale, 

In acea clipă criza social-democrației va fi trecut. Cap- 
tind energii tinere, democraţia revoluției franceze — astăzi 
deja bătrină — va trezi elan nou pentru idealurile umani- 
tare, în sufletul tinerimii capabile şi generoase. 


MIRCEA MANCAS 


CRONICA POLITICA 
CRONICA POLITICA 


ȚARA REGELUI ALEXANDRU 


Spre deosebire de alianțele dinainte de război, alianțele 
moderne sint concepute în vederea păcii, Alipirea Inţelegerii 
Balcanice la blocul Micii Inţelegeri a extins, astfel, grupul ţă- 
rilor antirevizioniste din Germania pină în Persia. Organiza- 
rea pone şi economică a păcii a devenit fatal obiectul prin- 
cipal al activității internaționale. De aci derivă şi caracterul 
pragmatic, de fiecare clipă, al alianțelor contimporane, 

Evident, însă, că întrunirile periodice, conferințele tehni- 
ce sau politice, oricit de active, nu put şterge dintr'odată vea- 
curi de izolare istorică, iar nobilul ideal de „Spiritualizare a 
truntariilor”, propus de d. Titulescu, nu va putea fi dintr'o- 
dată atins, cu toate sforțările serioase de colaborare perma- 
nentă în toate domeniile. 

Se cere, pentru aceasta, o răbdătoare epocă de pregătire, 
de cunoaștere şi prețuire reciprocă, de propagandă umană. 

Legată de noi printr'o dublă alianță, Iugoslavia ne este 
sufletește mult mai apropiată decit sar crede. Din punct de 
vedere politic, en este opera Regelui Alexandru, care în ul- 
timii cinci ani a isbutit, prin reforme radicale, s'o transforme 
desăvirşit, inchiegind o națiune unitară. 

Motivele loviturii de Stat din 6 Ianuarie 1929, — prin 
care Regele a desființat Constituția dela Vidovdan din 28 Iu- 
nie 1921, a dizolvat Skupştina i la 11 Septembrie 1927 
Ma instituit un regim personal absolutist, — sînt precizate 
chiar În proclamația regală dată cu acel prilej *, 

Stigmatul negativ al ordinei parlamentare iugoslave, 
care stirnise patimi regionale, confesionale şi sociale dato. 
rite condițiilor geografice sau istorice ale provinciilor com 
nente, pusese in primejdie instituțiile fundamentale ale Sta- 
tului şi desvoltarea vieţii naţionale, provocind destrămarea 

sufletească și sabotarea oricărei opere de unificare. Tendin- 
jele separatiste, exploatate de ţările dușmane prin grupări 
arenito, amenințau Statul cu dislocarea. Veşnicele cer- 
oi parlamentare, atentatul din Skupştina dela 20 Iunie 

» simptom tipic de haos, în fine incapacitatea guvernan- 

r de a remedia deprimarea cauzată de doi ani agricoli 


— 


1 Reprodu: pi sa : 
Da us ja i Yovanoviteh, Le règime nbsolu yougoslave, 


ÎN 


i, 
nenorociţi, clătinaseră increderea poporului în instituția par- 
lamentară. EA 

Conștient de datoria să salveze prin orice mijloace uni- 
unitatea națională și Statul său, Regele Alexandru suprimă 
intermediarul dintre El și popor, asumă intreaga răspundere 
şi dădu ţării Sale, după un deceniu de lamentabile frămin- 
tări parlamentare, o cirmuire de strictă legalitate, dreptate 
și egalitate desăvirșită, prin înscăunarea unui regim personal, 
popular și tranzitoriu, 

a) Personal, fiindcă prin legea organică din 6 Ianuarie 
1929 asupra Puterii Regale şi a administraţiei supreme a Sta- 
tului, Regele cumulează puterile legislative şi executive, mi- 
niștrii executanţi fiind răspunzători numai față de Rege, 
care-i poate trimite în judecata Tribunalului de Stat, (art. 
16) ?. Deci, instituirea unei monarhii absolute, lovitură de 
Stat din partea Suveranului, iar nu — cum s'a zis greşit — 
dictatură în profitul unei minorităţi, a unei camarilee mili- 
tare denumită „Mina albă”, al cărei executor ar fi fost Re- 
gele Alexandru, 

b) Popular, uriașul prestigiu al Regelui erou; prin 
obirşia Lui f H Sri miopie îndrăzneala și drep- 
tatea Sa; prin mirajul exercitat, asupra unui popor istovit de 
politicianism, de o hotărire promptă şi salutară; prin necesi- 
tatea psihologică a unei cirmuiri imparţiale și oneste; prin 
manifestații de recunoștință tot mai dese. ? 

c) Tranziloriu, fiindcă nu odată — și în proclamația 
dela 6 Ianuarie 1929, şi în cunoscutul interview acordat zece 
zile în gmi d-lui Jules Sauerwein * — Regele Alexandru a 
arātat e lamentarismul fiind o tradiție a Casci Sale, are 
de gind eej îndrumeze cu vremea poporul spre adevărată 
democrație, făcindu-l să-și manifeste voinţa cu mai multă 
ing ență. A dovedit, de altfel. curind că se ţine de cu- 

t. 


Opera de „salubritate politică” incepe chiar la 6 Ianuarie 
printr'un ciclu de legi preliminare. Legea pentru ocrotirea 
sigu i și ordinei publice : dizolvă partidele politice şi or- 
ganiza cu caracter religios sau etnie determinat, prevede 
pedepse severe contra celor ce ar propaga schimbarea ordi- 
aci politice sau sociale, ocrotește pe funcţionari, dar le inter- 
zice greva. Altă lege modifică regimul presei, ? restrîngin- 
du-i libertatea; alta prevede numirea consiliilor comunale de 


1 Mon, Of. iugoslav din 6 lannarie 1929. 
* H, F. Armstrong, Where The East Begins, New-York-London 
1929, p, 27, 
* „Le Motin” din 16 lanunrie 1929. 
= ie On: iugoslav din & lannarie 1929, 
. id. 


ÎN o 


r 


128 VIATA ROMINEASCA ; 

E e Me E O EO ET E IEI 
către jupani (prefecți); ” alta instituie Tribunalul Public 
pentru ocrotirea Statului ca o secție a Curţii de Casaţie 4; ul- 
tima, din 31 Januarie 1929, înființează Consiliul legislativ su- 
jo. organ consultativ al Președinției Consiliului pentru e- 
aborarea legilor. ?, 

Guvernul generalului Jivkovici na avut caracter mili- 
tar; afară de Ministrul de Război, care într'o țară cu tradiții 
vitejești nu putea fi civil, ceilalți colaboratori ai săi au fost 
oameni politici sau experţi cunoscuţi: șase sirbi, patru croați, 
trei bosniaci și un sloven, dintre cari doi foști Președinți de 
Consiliu și opt foşti miniștri, toţi aleși cu majorități sdrobi- 
toare și fără poliție sub regimul parlamentar. Prin legea ad- 
ministrației supreme, ë numărul ministerelor fusese redus la 
12, înlocuindu-se subsecretarii prin înalți funcţionari denu- 
miți „miniștri-adjuneţi” şi lăsindu-se sarcina coordonării lu- 
crărilor, Preşidenţiei Consiliului, (de care depinde Consiliul 
ati, Biroul central al presei, Statistica generală a Sta- 
ului). 

Piatră de încercare a noului regim a fost reforma admi- 

nistrativă din 3 Octombrie 1929,* pe care prof. Achille Me- 
stre a putut-o compara, ca realizare politică şi naţională, ca 
instrument de cegalitarism teritorial şi mijloc de unificare, cu 
reforma udministrativă a Revoluţiei franceze. Problema era 
găsirea unui regim administrativ destul de clastic, care, şter- 
Bind particularismul regional, să satisfacă aspiraţiile unei 
populaţii cu tendinţe şi religii atit de felurite, fără a compro- 
mite principiul fundamental al unităţii Statului, cucerit cu 
atitea jertfe. Inspirată de Regele Alexandru, urmărind în 
primul rind contopirea sufletească a țării, legea administra- 
tivă declară în articolul 1 că „numirea oficială a Statului 
Sirbilor, Croaților si Slovenilor este „Regatul Iugoslaviei”, re- 
înviind astfel o noțiune familiară romantismului panslavist, 
ce înflorise în Croaţia acum un veac și ajunsese curentă la 
inceputul secolului nostru!), La ţară nouă, stemă nou, 
steag nou, 

Aceiaş lege desființează cele 33 jupanate (judeţe) ale 
Constituţiei din Vidovdan, — în care prefectul politic, simplu 
delegat al puterii centrale, nu putea să deslege practic ni- 
mic, — și le înlocuieşte cu 9 unități geografice şi economice, 
purtind numele apelor ce le alimentează (Drava, Sava, 


> 1d. id. 
' Mon, Of. iugoslav din 8$ lanuurie 1929, 
Mon, Of. iugoslav din 1 Februarie 1929, 
Broc Mon, Of. iugoslav din 6 Ianuarie 1929. 
Mon. Of. iugoslav din 4 Octombrie 1929, 
St. Stanoveviteh. Histoire nationale des Serbes, des Croates et 


des Slovènes, Ed. Bloud et Gry 4-— —115; [ 
Op. cit, p. 122—127 d et Gry, p. 93—H, 114—115; M. Yovanoviteh. 


4 


E 2 


CRONICA POLITICA i29 
e me nme a A E o L a. o S ia aa a 2 


Vrbas, Litoral, Drina, Zeti, Dunăre, Morava, Vardar), 9 mari 
regiuni udministrulive incãlecind vechile hotare previnciale, 
botezate „banovine” şi avind în frunte un înalt demnitar Re- 
gal, egal în grad cu miniștrii, numit prin ukaz dintre perso- 
nalităţile distinse ale țării şi  exereitind, nu numai puterea 
politică supremă, ci administrația regiunii pentru toate afu- 
cvcrile, afară de cele privitoare la Război, Finanţe, Comuni- 
capii si în parte Justiţie şi Postă. Coneentrindu-se pe de o 
parte în mina Banului puteri administrative multiple şi înlă- 
turindu-se astfel independenţa  Tuneţionarilor din resorluri 
«diferite, sa operat pe de altă parte o apreciabilă descentrali- 
zare, căci Banul hotărăşte în ultimă instanţă pentru afacerile 
de compelința sa, judecind în apel deciziile administraţiei ge- 
nerale a banovinei. Sistem mixt, amintind provinciile olan- 
ilcze, preconizat şi in Franja pentru înlăturarea inconwe- 
nicentelor administrative şi economice., Persoană morală, ba- 
novina îşi are bugetul, primeşte din „Fondurile comune” 
centime adijiopale și cota-parte din impozitul pe consumatie, 
percepe impozite suplimentare cu autorizația Ministerului 
de Finanţe, îşi administrează propriile intreprinderi şi pro- 
prietăţi, Banul, care pină la legea din 24 Martie 1930 de 
intemeiere a Consiliilor banovinule consultative, implineu 
şi funcțiunile fostelor Consilii uenerale (judeţene), dispune 
de numeroşi funcţionari, dintre cari numeşte o parte. Inspec- 
tori banovinali, delegaţi de ban, mai ales în chestiunile de 
ordine publică, inspeetează plăşile (srez), a căror uleătuire 
n'a fost modificată, Administraţia banovinei cuprinde 7 di- 
recjiuni specializate, intruchipind laolaltă un adevărat gu- 
vorn regional, | Astfel, la politica Statului, tinzind spre des- 
voltarea generulă u tuturor activităților, s'a juxtapus politica 
vconomică a banovinelor, care urmăreşte de aproape nece- 
sitățile fiecărei regiuni. Bine primită în cercurile juridice și 
economice, reforma administrativă a fost prilej de manifes- 
taţii entuziaste, mai ales din partea Croaților (bin banovinele 
Savei și litoralului) cari, ln 17 Decembrie 1929, veniră in 
masse compacte lu Belgrad să-si exprime recunoştiința faţă 
se Rege, ? 

A doun grijă a noului regim a fost ameliorarea stării 
funcționarilor, prin reducerea numărului lor eu 10% şi spo- 
rirea salariilor cu 15—35%. * Criteriul de congediere fiind de- 
fectuas, se pare că, pe acest lărim, sa ujuns, dimpotrivă, la 
urmă, la sporirea numărului functionarilor, 

După aproape trei ani de administrație ordonată, Tuto- 


1! M. Yovanovitrh. La Réforme Administrative en Yougaostavie, 
Ed, P, Bossuet, 1931, p, 37-71. 

2 „Le Temps" din 18 Decembrie 1929, 

3 M. Yovanoriteh, Le Régime nbsolu Yougoslavin, p, 143-144. 


e 
u 


130 VIATA ROMINEASCA 


rul Regal simţindu-si pupilul copi pentru pospodărirea tre- 
bilor țării, îl emaneipează, acordindu-i o nouă Constituţie (3 


Septembrie 1931), 


Această Constituţie consacră definitiv organizarea unita- 
rismului de Stat iugoslav pe buza unci largi descenlralizări 
administrative şi economice, sancjionind regimul legii din 3 
Octombrie 1929 şi declurind banovinele unități administra- 


tive uutonome, 
Sistemul reprezentativ este restubilit, insă e 


siliul hunovinul, ? 


Acest Consiliu nu mai e consultativ, cu în legea din %4 
Martie 1930; e un corp reprezentativ, ules pe patru uni în 
aceleasi condiţii ca Skupștina și care-și deleagă puterile unui 
organ executiv, numit Comisie bunovinală. Lu propunere 
Comisiei, Consiliul banovinal face regulamente cu lorță le- 
galā, suneţionute de ban; votează bugetul banovinei; în fine, 
in parte lu alegerile senatoriale. 

Alegerile legislative dela $ Noembrie 1931 primele 
dela 1927 incoace — aprobară cu 87% din volanți organiza- 
lin administrativă si unitatea Statului iugoslav, > 


Guvernul Milan Srgkici, format la 3 Iulie 1932 după c- 
lemerul guvern Marinkoyici, făcu un nou pas in educarea 
progresivā i poporului, prin legea comunelor, Comunele. or- 
Rane autonome de cel puţin 2000 suflete, sint persoane juri- 
dice de drept public şi civil. Consiliul comunal, ales pe patru 
ani, dintre localnicii avind cel uţin 30 uni, prin vot univer- 
sul, direct si public, cu serutin de listă şi majoritate relativă. 
alege un organ executiv, Biroul Consiliului. Capul listei alese 
e de drept primar. 

Nona Constitutie opri alcătuirea asociațiilor de orje: 
šen pe baze de trib (sirb, eroul, sloven), regiune sau confe- 
tune, in scopuri politice sau sportiv educative, dar partidele 
fiind totuși 0 necesitate n vieții parlamentare, legea asocia- 
țiilor veni să precizeze condițiile de înființure a viitoarelor 
partide politice; buză naţională unitară iugoslavă, cu depu- 
nere prealablă n programului semnat de cel puţin o sută de 


„AM Yovanoviteh. d.e Régime absolu Yausostave, p. TAL. 


menibri fondatori și autorizație 
sterul de Interne. Pe PET 
partidul napay jiria mo 
cnlé ţărăneşti iugoslave + “zi lwi iugo- 
rac iei Kramer, Demetrovici), partidul poporu e 
Max . 

slav (Hog : 
si Mire social-democrat iugos 
u două Ca- 
mere: Skupştina, aleasă pe patru ani, dintre cetățenii avind 
cel puțin 30 ani, prin vot universal, direct, dar nu secret, ci 
public, cu serutin de listă pe țară și panașuj de * în favon- 
rea listei cu majoritate relativă; Senatul, partial numit de 
Rege, parțial ales pe șase ani şi pe banovine, dintre cetăţenii 
de cel puţin 40 ani, de un colegiu restrins, format din depu- 
taţi, din primari, din anumiţi consilieri comunali şi din Con- 


CRONICA POLITICA si 


a de Mini- 

funcționare dată de Mi 
i fai constituite pe rind 
ntal, fost al „democrației uri 
Vzumoviei. Marinkovieci, Șrskici. 


ER : al socialist (Pr. Tanici) 
era, Metikoş), partidul age: A Topalovici), uone 
„y fa PN ʻi . PMi- 
lonă fără importanță numerică, Tentativa arabi e A a 
ecua fostului partid popular radicul paşicis a digelis 
vici) Wa lovit de refuzul Guvernului de a-i acor 
vici 


pe A Eo E an + parţial în August, parțial 
: : ile, efectuate pa i , -i 
G sie 1933. deci după aleñtuirea noilor poraa gr 
n n ini. guvernului Srskici majorităţi variind în 
si 03% cu o medie generală pe țară de 9. 


j a 
Opera de consolidare naţională, lufaptuită pri» reorua 
ah ivă de câtre cele trei guverne ce : > : 

au a Sl dublată, încă dela inceput, ke iA rag 

tre 1929 AR astă de apropiere sufletească, tame A Pe rds 
> iza legislativă. Codul pennl,?. procedura € limeatului, 

pi úra civili 3 legea advocaţilor. * legea OOpa AT S 

e nin tru reglementarea căilor de Eene Piy boia 

ai decit pe cele mai importante — ia e iodail ais. 

: ; ; sau şapte 

uridice i inte se loveau sase si 1 

- rat iiei iiki a împiedecal totuşi unificarea co- 

perate. C 


s .. . . ax i | P fi i 
«ului civil, Or todoxii majorit: 


nică religioase pentru valabilitatea că PL ui e 

S'a procedat însă metodice la pre tă apesi 
ro lege tip. dindu-i autonomie dep td sere ie a 

ase şi materiale, dar interzicîndu- pl os e er 

nisiratia Statului, care asiguri oricărei br pauza Mite 

egali “In lipsa unui Concordat, ea Sai de ierta 

- i ca » 3 

“i sa putut pune in aphe 1 oe e, 

anky miky ee trebuia să facă legătura necesara j 

confes h 


tărim, ! 


- + Veraly, 
K Dr. W. Hoffmann Sidost-Eurapa, W., P. Lindner Ve 
Te . e 


Lă + | a 
keent, a, De iteh La Reforme Administrative, p. 99-10 
È ; 1 
\ promulgat ln 27 Ianuarie azi A 
= promulgati Ie 16 Februarie 29. 
è promulgată la 13 lulie n de e 
* promulgată In 27 Tanuarie 1029. 


ai 1930. - 
: aut tel, Ma IP Rélorma Administrative, p. 99-102. 


t Yovanoviteh, Le Régime absolu, p. 147-8. 


e a RN 


=> PI aa ANA 
iS 
* ri a 


132 VIATA ROMINEASCA 


Sub regimul vechiu. întregul învă 
gratuit. se creiau nenumărate școli secr 
liticienilor, Noul regim a suprimat vre 
cat şi etatizul învățămintul normal, > e 
obligatorii. cel superior şi cursuril 
«dată monopolul Statului in editarea cărților şcolare, + So- 
vietatea Sokolilor a fost ridicată. prin legea din 3 Decembrie 
1929, lu rangul de instituție sportivă iugoslavă unică, sub 
controlul Statului, reglemenitat pe prin acevas lege pregă- 
lirea militară a națiunii, De curind însă. legea edu sației fi- 
zice obligatorii. de inspiraţie Regulă, care transformă satele 
in focare de educație civică şi patriotică, lasă acest rol Mini- 
sterului Educaţiei fizice, tranșind astfel prin mijloace legale 
luptu surdă intre sokoli şi organizațiile catolice sportive 
„Soimii 3, 

Politica socială sa manifestat prin reglementarea mun- 
ciji, de acord cu corporațiile interesate; prin înființarea unor 
noi Burse de muncă: clădirea loenințelor muncitoresti şi n 
azilurilor de noapte; revizuirea invalizilor, văduvelor şi pă- 
rinților eclor morţi în răsboi, eu sporirea pensiilor unteriou- 
re” ocrotirea emigratilor iugoslavi: ajutorarea regiunilor 
devastate, prin obligativitatea Statului de a executa acolo lu- 
cräri publice, spre a da de lucru populației; © scăderea chirii- 


d, construirea de spitaluri si case de Sănătate absolut mo- 
terne, ele. 


țămint iugoslav fiind 
dare, la cererea po- 
-0 N) din ele, 2 n unifi- 
el primar cu opt clase 
e de adulți, stabilind tot- 


„Faţă de situnțin mondială a productiei cerealelor, noul 
resim — doà ce a soluționat chestia creditului agricol prin 
intemeierea Băncii Agricole Privilegiate, In care sau sub- 
scris 700 milioane dinari, * — a orientat producția ugricolă 
câtre desvolturea intensivă a creşterii vitelor, a producții 
fructelor și plantelor industriale, ! Numeroase enoperative 
pentru selectionarea vitelor şi a păsărilor fură înființate, Se 
crelază seoli de cooperatie, afară de cursurile de agricultură 
Hinţind pe lingă fiecare subprefectură, Contribuţia Statului 
in semințe selectionate, în aparate- agricole şi viticole e ceon- 
siderabilă. In sfirsit, s'a procedat la lichidarea reformei n- 
grare — al cărei minister constituia, sub regimul anterior, un 
vesnic scandal, impărțirea  păminturilor făcindu-se pe 
baze mai echitabile $. S'au expropriat cirea 1.400.000 ha., im- 
proprictărindu-se 370.000 familii. Mai puţin fericită a fost po- 

TEA s 
$ Legen din 24 Angust t029, 

A Legen din 27 Septembrie 1929, 

t feilen din 97 Septembrie 1929, 

p on din €padentbrie 1933, Să 
Vitesse din 20. c 24 August si $ Decembrie 1929, 


annarie 1929, 
1 Legea din 6 Septembrie 1929, 


din 22 Talie 1931, 


WSE i 

"PN 

4 CRONICA POLITICA 133 
II RE, e e 


litica griului: stabilirea unui preţ somatie H eeN aaa cnp 
rarea și revindereu în străinătate a recolte ej il 4 SI cecenă 
tatea privilegiată de Export, nu putea duce ia “ Pom $ 
pentru Stat. In 1933, monopolul Societăţii A os Tengin a 
cotele de cereale obținute prin tratate preferențiale, 
comerțului de grine redevenind liber. Ps 
Pădurile. care ucoperă 412% din suprafuța kapau ko 
constituie o bogăție importantă, se concesionuu pe vre mezi în 
schimbul bacsişurilor. Noul regim a revizuit toati si racla > 
pe termen lung. a unificat legislaţia pomakni (1 : cá Pex 
legislații diferite) si a procedat la reimpăc ari PESA a 
mare * Produețin minieră (cărbuni, cupru, p DE, jud i 
sporit, grație comercializării întreprinderilor și interesi 
-apitalurilor străine, mai ales franceze. (mins balbat a 
bauxită, huilă albă), engleze (mine de plumb şi er $ 
giene (piritā). all Mă 
"aa comerciali, s'a pňşil ls unifi aven Jetta) 
(legea Burselor. a concurenței deloniale, ete.) A în ; taren 
unor şcoli profesionale pentru formaren isteria borilar SE 
cati (comerţ. metalurgic, tesãtoric, tonnien a cr iara sta 
relațiilor exterioare prin tratate de comeri şi Dau bat l 
pariului prin scăderea tarifulii vamal; lu ai spini raa 
stitut pentru propăsirea comerțului fm a ; mc 
E, arbitrale pe lingă Camerele de, «umeri, rad 
"Comerţul inteior, mai ales in ingoma. pere pp a 
muri şi căi ferate, Legen şoselelor naiona zi dub e ee 
ga drumurilor locale, a dal nu pumai de uter pe srp es 
ci a constituit, în mira înfăptuirii, vel mai pre eri ea 
de apropiere sufletească. Grandionse pentru mu A DE: (e 
arud-- Pancevo şi Belgrad KETON, Mii BOATE Ja tt 
ri de beton armat, tunete sany gi 
„Sea cu coasta udriatică, toate nu font gina php 
pramul de lucrări publice în curs de executie a rike “ ae 
glijeze lucrările e ear be pg săpat w s: evi 
vei, Vardarului și Drinei, navigat: ție de EI 3 
najarea porturilor şi electrificarea aarde i Garani a 
nisterclor din agred: Bios ena e Aa yp ata 
rnele, Agricultura, Pădurile st tor e E- j k 
aer pre Facultatea tehnică sînt e pă DOA OE E ară 
capitale, Reorganizarea postelar, pre pren canumi 
ea avere ie prin servicii aistomaile mie eaim 
iguțici interioare, organ a: | în 
oi pAr legāturilor telefonice hninrnafipaak. e te ; 
greazā în neelas program, Tendinţa căilor ferate și a trans 


s i 
3 Legen din 21 Decembre 129, 
1 Logen din 8 Mui 1920. 


1% VIATA ROMINEASCA 


porturilor maritime, sentite de 
zare deplină, e evidentă, 
kih Politica financiară a noului regim a avut drept lozincă 
s tinerea dela orice nou Imprumut străin. Prima transă și 
eee pr ar 22 milioane dolari cu 6.25% al Companiei 
suedeze de chibrituri „Stah” fiind i entă penh 
i ae nsuficientă pentru 
rirea aricratelor de un mili i pu 
f ard dinari datorite de St 
c - ] > Stat antre- 
pr norilor, furnisorilor și funcționarilor, Gnyernul Jivkovici 
tra ai să sconteze următoarele două tranșe la Casa Rot- 
ea . 5 a veni pentru lichidareu urgentă a acestei părți 
a ări că aeti mn Ministerului de Finanţe * 
5 ai cținor financiare banoviale avură 
e ] A ï drept re- 
zultat descongestionarea biurourilor din Belgrad, Stabilizn 
cini Sii ar a TONAR devoi definitivă printr'o lege spe- 
] tal. elaborată de acord cu Banca N ali 
: Mai l; Naţională. 
arici ri vs me a a i Statului inaoslaw mininin 
i al s urii dinnrului, ! Tneasare "aulată 
zitelor dădu excede ia e Tep carare av 
i ` nte, Datoria de răshoi că 
ex t shot câtre Franta Fă 
k i ente, n feu 
cip Convenții ceu anuități medii de 35 i a 
mobadire ad ari bop cana din vărsămintele datorate de 
i pianului Young. Un al doite adu 
z ; wm | n acord did 
rio g „purtătorilor împrumuturilor sirbesti dinainte de 
trei ne ii pa în Franța, O lege specială a lichidat prin o- 
elena pu tigri ta 43 ani, despăgubirile datornte 
4 x c benicale cuprinse în fi 1 ï 
Consolidaren ică Adige ali a 
grabnică a situației financiare minat 
participarea enpitalurii A vii ei far adn, e 
or străine la economi i 
sluvă cu sute de milioane franci zic ai ia, NOR 


Politica fiscală a debutat prin unificarea impozitelor di- 


recte, * rezultatele au fost apreciabile. cu tonte i 
Aiie R concomitenta cu reforma ndmiiniisiratiel Tia 
dastralai ates paperientă a perceplorilor si din absenta en. 
user ds ro hunā parte a țării. Reforma fundamentală n 
supra taxel spal n © Dus capăt înconvenientelor legii n- 
canza dive sită E 1920 a cărei aplicare devenise dificilă din 
tară treptat în ti materiei înglobate. Legi speciale reglemen- 
porturi. pe mii pe-a pe consumatie, pe spectacole, pe trans- 
fiie taxei par pe transmisiunea valorilor imobiliare. în 
NI bere ai e clare, „Fondurile comunale”, impozitele pe 
beer erei MO Amnestierea contraventiilor fiscale 1- 
telor Himola ER impozitelor. Legea antorizind plata impozi- 
e prin recipisele eclor 20%, reținute en prilejul 


schimbului A : 
este 400 midi a lor 4, îngădui lichidarea unei noi părti de 
oane dinari din datoria flotantă. 


impozit, către o comerciali- 


1 W, Hoffmann, Up, cit. p, 45 


> Legea din 8 Decemt 
* Legea din 10 Aprilie 1999 


CRONICA: POLITICA 133 
E E 
Caracteristici situaţiei economice e ameliorarea balanței 
comerciale, datorită mai ales bunelor recolte, Scaderea pre- 
țurilor mondiale a dus la selecționurea grinelor, Puterea eco- 
nomică a ţăranului a sporit, industriile agricole sau desvol- 
tat, alimentele au scăzut (1063 în 1929; 608 în 1930), Expor- 
tul lemnului, vitelor și produselor miniere u întrecut în vu- 
toare exportul cerculelor. în domeniul ugreoi, producția lu 
hectar a crescut, ca şi supralața cultivată. Impărțirea țării 
in banovine, reforma invățămintului profesionul şi fondurile 
inuintute de Banca Agricolă Privilegiată. au contribuit lu des- 
voltara economici rurale, 


Repercusiunile crizei cconumice şi carenja Germaniei În 
domeni! reparațiilor a obligat Guvernul Xrşkici să-şi con- 
cenia toată atenția usupru problemelor tinanciare și oco- 
nomie, Bugetul anului 145 a fost un buget de economii, cu 
1.600 milioane mai mic decit cel precedent, bazat pe situaţia 
efodtivi a anului trecut şi comprimat chiar in cursul anului, 
potrivit incasārilor lunare respective. Pentru acoperire res- 
tauțelur nelichidate din bugetele trecute, ridicindu-se la 500 
milioane dinari, Su recurs lu mijlouee extraordinare, rezul- 
tind mai ales din baterea monezi, Duşman al inflaţiei, Gu- 
vebiul Srşkici s'a străduit să menţină în interior puterea de 
cunpărare a dinarului şi să-i redea paritatea legală a valorii 

“re; uceastă valoare înec puse să oscileze din cuuzia bii- 

jei comerciale pasive, dutorită crizei agricole mondiale și, 

i ules, din pricina încetării plăţii reparațiilor, Scăderea 

exportului aducind lipsa devizelor, Guvernul a blocat la Ban- 

(E Nalională 802g din devizele provenind din export, Acordul 

su creditorii străini pentru plata cuponului sa încheiat dupi 

"negocieri abile, aceștia mulțumindu-se cu obligaţii de loun- 
ding pentru 440% şi primind 105% devize. (Martie 1K). 

Preocupări analoage au determinat pe Președintele Con- 
sibiului să intoemească programul de restauruție economică 
pe 1933, de curind dat la iveulă, Paliativele întrebuințate în 
ultimul timp în domeniul datoriilor ugricole, ca prelungirea 
termenului de mediaţiune între creditori şi debilori, ame- 
hinau să parulizeze viața economică, sporind lipsa de in- 
eredere şi distrugind creditul. Sa recurs atunci — pe baza 
ari, 6 din legea ocrotirii agricultorilor, care îngăduie Guver- 

nului să dea decrete urgente sub rezerva sanețiunii ulterioare 
u Parlamentului — la ronversiune, în favoarea agricultorilor 
cultivindu-și singuri, cu familia sau în „zadruge” familiale 
pămintul pină la o întindere de 75 hectare, acordindu-li-se 
un termen de 12 uni pentru lichidarea datoriilor, cu o do- 
bindă de 2,5% câtre stabilimentele funciare și Br către par- 


ju VIAŢA ROMINEASCĂ 
„De n E a L A DIR DE E E Ra 


liculuri. Prima Irans de plată cuprinde Aa din dutarie (ca- 
pilal şi dobinzii), iar a douăsprezecea 19%. Sechestrele şi po- 
pririle nu mai sint permise decit pentru plata anuitàților. 
Chelhuectile de procedură privesc pe creditor; cele de execu- 
lic sini suprimate, Neplata anuităţilor timp de trei ani sau 
iustrăinareu uverii rāpeste debitorului beneficiul conversiu- 
mii. Plata cu anticipație u unuităţilor echivalează cu o bonifi- 
cafje de 2, asupra capitalului datorat; pluta integrală ime- 
dimū reduce capitalul cu 24%, 


Pentru menţinerea lichidităţii creditorilor agricoli, ace- 
sila pol să seunteze ereunţele convertite sau să le lomburdeze 
in proporție de 0 la instituţiile de credit sau privilegiate 
ale Statului, scop în care Guvernul a asigurat ziselor institu- 
ii credite de un miliard dinari din ceonomiile făcute în ge- 
slinnen Statului, 

Huţionalizarea bancară, cu lichidarea intreprinderilor 
nesănitoase, fuziunea celor şubrede şi menţinerea celor ac- 
tive, dur nelichide, sau u celor de interes general, s'a impus 

după blocarea vremelnic a depozitelor cu soluţie ne- 
cesură, Ministrul Comerţului urmind să hotărască dela caz 
lu caz, după anumite norme prestabilite, Sau prevăzul tot- 
odată suncțiuni severe impotriva consiliilor de administrație 
vinovate, dle neputind incase în nici un caz dividende sau 
ONDCNTH, 


Pentru curmares somajului, ivit pină acum numai in re- 
giuni pasive ca Herţegovina, Lika sau Muntenegrul, s'a re- 
nunţul la ajutoarele Statului şi sa întemeiat, printrun de- 
erel special, o regie autonomă u Imcrărilor Publice, menită să 
intreprindă o acţiune socială de ajutorare w tuturor regiu- 
nilor iugosluve, dublată de o acțiune de ridicure economică 
zenerulă. Comitetele speciale formate pe plăşi de reprezen- 
lanțij comunelor vor supune anual banovinclor situsția 50- 
majului şi planul lucrărilor urgente de cfeetunt in regiunea 
lor; delegații acelor comitete, stih direcția banului, vor sta- 
bili planul definitiv de lucrări, ev va fi supus Consiliului de 
Miniştri, Lucrările vor fi finanţate prin Fonduri speciale au- 
lonome, alimentate din imprumuturi proprii, dar mai ales 
din execdentul bugetar, din ajutoarele de pină acum ale Sta- 
tului, din taxele de consumaţie pe benzină şi ciment, care 
prin destinaţie naturală trebuie să contribuie la lucrări pu- 
blice; în fine, din taxele banovinelor pe vin si rachiu, 


Măsuri de scădere n scontului, facilităţi de plată acor- 
date meseriușilor şi negustorilor datornici, suprimarea carte- 
Muritor, decretul asupra băncilor si acela nl cooperativelor, 
complecteazà această legislație de decrete, care va fi, desi- 
gur, aprobată de Parlamentul iugoslav, Recenta retragere n 


——— P 


CRONICA POLITICĂ 137 


d-lui Srgkici și inlocuirea sa prin d; Uzunovici n'nu schimbat 
politica economică a guvernului jugoslav, 


Ti e dela Nottuno din 1925 fuseseră ratificute cu 
mare gicutute de Skupștină, abia la sfirsitul anului 1928, 

ln lanuaric 1929, adică a doua zi după lovitura de stut 
u Regelui Alexandru, Italia, pretextind că alianţa lugoslaviei 
cu Franţa (îl Noembrie 192,) ar scădeu valoarea prieteniei 
italoiugoslave, refuză să reinnoiască tratatul de amiciţie cu 

saviu. Fie in opinia publică mondială şi finanța 
opală, fie în Albania, unde tratamentul colonial 
W să dea rezultate contrare așteptărilor, fie finan- 
igrați politici ca Perceţ şi Pavelici, patronind politica 
late pe granița ungară sau de prădăciune pe cea bul- 

ind la revizionism sau la pretinse restaurări ale Hu- 
intrale, Guvernul din Roma a avut ca obicetiv des- 
a lugoslavici și a Micei Inţelegeri. 
ofa cu aceste manevre, noul regim iugoslav şi-a ciștigul 
ül rind stima Franţei și concursul capitalului fran- 
ensabil înarmării moderne şi refacerii economice 
ei. Dar, alături de fidelitatea ei către Societuteu 
+ & prețuit tot mai mult organismul sănătos al Mi- 
geri, participind intim la toate manitestaţiile sale, in 
sei pactul de organizare şi la intemeierea Micei Inţe- 
geni economice, In aceiaș ordine de idei, a ţinut să lichideze 
rinito serie de acorduri şi aranjamente chestiunile pen- 
nte cu Cehoslovacia și Rominiu, luind față de aceste ţări 
i te proiectate în viitor. 
Hevizionismul de inspirație romană, devenind umeninţă- 
upă încheerea Pactului celor Patru, a indemnat lugosia- 
la o politică de înțelegere cu Statele balcanice, preconi- 
Bucureşti. Desele întrevederi ale Regilor cumnaţi, vi- 
egelui Alexandru şi ale d-lui Titulescu în Balcani, au 
să opună revizionismului belicos un bloc compact de 
cifiste, credincioase Tratatelor: Rominiu, Iugoslavia, 
ci și Turcia — fostă duşmană — şi-au manifestat intii 
prin te bilaterale de amiciţie, neagresiune și arbitraj, a- 
poi prin Pactul de înțelegere balcanică semnat la Atena, vo- 
infa să trăiască în linişte şi să nu-și calce angajamentele in- 
ternaționale. Miine, Albania va urma, poate, ueceş cale, nete- 
pe misiuneu economică a d-lor Koniţa şi Berati lu Bel- 
grad, 

Atragereu Bulgariei în gripa arie de activitat inter- 
naţională implica din partea viei o politică de destin- 
dere. Comisiunile dela Vrniacka Bonia, cure au reglementat 
astă vară lichidarea dublelor proprietăți și procedura anche- 


tor 
via 


ib 
S 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


telor pe o gruniţă păzită încă prin sirmā ghimbată, vizita Re- 
gelui Alexandru la Euxinograd, a Regelui Boris lu Belgrad 
şi manifestațiile de apropiere culturală ce i-au urmat, n'au 
rupt încă ghiaţa între două țări slave, politie diferit orien- 
tate. Și aci, rolul de inspirator al Italiei joacă impotriva Ju- 
sosluviei, fărā a mai vorbi de fraternizarea d-lui Goembors 


cu comilagiij bulgari. 


Nimeni nu poate nega le évidente izate 
I ugoslavin, în mai toate domenii e: Să depășeşti Martina Aaa 
litico-socială contimporană și să te înalți ln gindul suprem 
ul mintuirii țării; să ici asupră-ţi toate riscurile îndrumării 
unui neam în pragul anarhiei; să transformi o ideie literară 
intr'o realitate politică  internuţională, ştergind vechile no- 
Huni istorice ṣì zidind o alcătuire administrativă cu totul 
Hot, care să satisfacă necesițăţile economice cele mai di- 
verse; să mārgineşti libertatea politică a unui neam întreg, 

nu de plăcerea de a-l împila, ci spre i-l intoarce, spre folo- 
sul lui, la muncă produetivă, să-i lărgești cimpul de activi- 
tate ši posibilităţile de lucru prin studii temeinice asupra 
problemelor economice și sociale, prin realizări serioase 

grăind viitorimei; să cresti un popor în dragoste de ordine şi 
să-l pregătești, prin educație stărnitoare şi utilaj modern 

pentru censurile de grea cumpănă, — iată opera Regelui Ale- 

xandru și a ultimelor trei guverne iugoslave, 


"BARBU RRADESCU 


REVISTA. REVISTELOR 


S T R A 


„Cind eşti cineva”, de Pirandello 


aUitima piesă a lui Pirumdellv, 
jucată în această stagiune, a fost de 
vurind tipărită în volum, în editu- 
ra Mondadori din Milan. 

Cele trei acte, din care e alcătui- 


tă piesa fi socotite și ca um do- 
a a o şi ca operā de 
artă, Jasi 

im sotol intii asistāäm îa triumful 
unul seriitor, care publicase, 
numele altuia, o curte de mare suc- 
Dă = 2 

Norocul Îl urmăreşte pretutindeni, 
in iubire, în relațiile lui de priete- 


LLET ZPA 

lin Jui incearcă să readucă 
la vine modestā, dar poşnieñ, de 
mai . 
In actol al doilea asistăm la cat- 
Arodfala descoperire a adevăratului 
autor. Acum, mdmiratorii de odinioa- 
ră părăsesc subit pe pseudo-aulorul 
cărții atit de slăvite, 

“tul al treilea, cu un ceremo- 
menia (episodul acesta se pe- 
trote în culise şi numai auditiv se 
: scena ascunsă privirii) fal- 
sul autor este transformat în statue 

sle marmoră, și, peste tăcerea mpiâsă- 
kaire, cortina cade, 

Dran lipseşte din această piesă 
Ni ceeace a contribuit la suecesul ei 
e slesăvărșita technică teatrală, pre- 
cut g strälutitele dialoguri ce ex- 
pr indiren acestui profund 
se Pilar”. 


i 
O operă inedită a lui Dickens 


„Publicarea unei cărți inedite a 
“lui Charles Dickens, Life of Our 


Lord, se tutorește familiei dul Sir 
e 


nry Dickens, vhiznul fiu al cele- 


„ului romancier englez, 
„5 Testamentul lui Henry Dickens, 


œ 


I N E 


Me curind desfăcut, menţionează că 
ibunuserisul să rămână soţiei sale şi 
inpăduie ca famlija să hotărască cu 
majoritate de voturi, publicarea san 
nepublicarea Awi, Fusnzlia ini Henry 
Dickens, intruninduse anul acesta, 
a dispus imprimarea mannserisului, 
„Ca fiu, mă simţeam dator să Inde- 
plinese dorinţa expresă a tatălui 
meu, ca manuscrisul să nu die tipi- 
rit, — spune Henry Dickens în tex- 


sub tameniui său; dar socolese că nu 


trebuie să impun şi copiilor mei a» 
ceiași obligație, mal to seamă că eu 
insumi no gäsese o rațiune in nme- 
publicaren Jui. Deaceen las soției si 
copiilor mei soluționarea acestei 
thestiuni, nestinjenindu-i intru ni- 
mie in hotărirea pe care èj o vor 
lua”, 

Cercurile literare engleze așteaptă 
cu nerăbdure apariția acestei apere 
E vorba, de altfel, de o noutate în 
scrisul anarelul umorist, e nl se 
prezintă ocum sub un ait aspect”, 


Tainica viață a Katherinei 
Mansetield 


„O viuţă” a RKalherinei Nass- 
died... Serisorile sale, jurnalul «i, 
penu arătat personalitatea intimă 
şi geneza operei sale; în limitu po 
sibolităţii, mdlică lăsând între razele 
ale lumină, mari zone de umbră... 
Către doisprezece sau patrusprerdte 
ani, predispozițiile hutherinel s'au 
manifestat şi, într'o oarecare mâsu- 
ră, s'au recunoscut bine. 

Muzicu s'n sălăşiuit in viața el și 
«dată cu muzica s'a ivit și un minu- 
nat tânăr de ucecaș vârstă cu en, 
Arnahl Trowel, 

Puțin timp după aceasta, totul se 
schimbă peptru Katherine, Silrşise 
tocmai studiile ta Londra, la Queen's 
College. Aici şi-a desvålnit en ade 


140 REVISTA REVISTELOR 


vărutu ei fire, aici a trăit toale oxpe- 


H a iui; în primăvara anului 1909, 


riențele muri ale virții ei din care Katherine, sleită de luptă, se câsă- 


sa desprins materiatul pentru vii- toreste din 


loureu operă de artă, 

Aici mp plat preh cu bio Baker, 
fantomatică şi „galbenă ca o lš 
lie”, pe tare 0 vom regăsi uniį tir- 
ziu sub numele de L. M, Aici va citi 
ca în libertate; va publica în Qu- 
ven's College Magazine, primele sale 
povestiri; aici va ajunge o udevă- 
rată muzhiană, viitoarea tovarăşi u 
lui Arnokd, 

Tot aici vu pătrande, datorită 
profesorului ei de germană, întrun 
univers nou, in Londra estetă și de 
cadentă u anului 1900, de sab influ- 
enja Jui Oscar Wilde, sub zodia Iwi 
Dorian Gray. Sufletul ej se va otră- 
vi, Ori se va intuneca o clipă și vu 
deveni apoi o limpede oglindă. 

„N'ai teamā de nimic.” “pune 
Oscar Wilde. „Nicio influentă nu 
este imorală, 

Ea cupătă insfirşit dela tatăl æi 
ingăduința de n pleca şi lat-o la 
Londra din nou unde trăi din sla- 
bele mijloace materiale ce poseda, 

Alci întâlnește pe Arnold... şi deo- 
dată povestirea umplă devine de o 
voncisiune neobișnuită. In  iâteva 
pagini, În clteva rinduri, aflăm că 
această iubire din copilărie, nutrită 
vu visuri, n'a suportat prezenta res- 


interes 17); 

insă îndată pe soţul său, ia parte lu 
turnee teutrale; refuză propunerea 
făcută de către mama ss, venită u- 
nume pentru asta dela Wellington, 
ca s'o facă a se intoarce la soțul pe 
tared părăsise. 

Pentruce! pentrucă trebuia să ai- 
bă un copil, care nu era al lui, care 
se va naşte prematur, în 1910, in- 
= sat din Bavaria, unde x şi mu- 
rit 

Asupru acestor intimpläri, atit 
de grave, nivi o precizare, niciun 
comentariu. Un ultim capitol rela- 
tează intilnirea, pae abani aane Color 
două vieți, a Katherinei şi 
a lui John Middleton Murry, şi se 0- 
preste in clipa cind camarnderia 
(ace loc iubirii. Această di 7 
urmată de un mare gol, al t 
Eran se impunea fără indo- 


Din nefericire tăcerea face loc in- 
trebărilor și investigaţiilor. 

Dar acestea nu duc ja nimic, Stră- 
fuluerările lor indoelnice, falsele re- 
flexe nu prejuese nimic pentru u- 
noaşierea Katherinei, a portretelor 
av RA jurnalului său, a scrisorilor 
sale”... 

11934, 31 janvier 1984). 


1934. ANUL XXVI, 


15 APRILIE No. ? 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


VIRGIL MADGEARU 


ECONOMIA DIRIJATA 


MIHAI D. RALEA 


CULTURA IN: CRIZA 


AUREL MARIN 


T R I S T I A 


DEMOSTENE BOTEZ 


P L E c A R E 


PETRE PANDREA 


A N A L I Z E 

MISCELLANEA: Grădina cu tran- 

ri; Şcoala violenței, P, Nica- 
nor & Co. 

CULTURA: /Filosofie! Psihologia 
gîndirii copilului, N. Tatu. /Istorie/ 
I. Lupaş: Cronicarii şi istoricii 
romini din Transilvania, Alior, 


|Istorie literură/ 1I. E. Torouțiu: 
Studii şi documente literare, 


Bălcești, Prour pentru porți uitat 
CRONICA EXTERNĂ: Acorduril 
dela Roma, Pavel Pavel, 
CRONICA ECONOMICĂ : Strat 
gie în politica economică, T. Cris- 
tureanu. 
CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 
Noul regim, D. I. Suchianu. 
REVISTA REVISTELOR: Romi- 


Alior, |Literaturi străine! Jean 
Mortas, AJ. Ciorânescu. /Cărți! 
Gr. Tăuşan: Dincolo de cotidian: 
Contsantin Kirițescu, Cenzura 
filmelor cinematografice; Ștefan 


REDACȚIA / STR CON ST. 


ne! Familia, Viața Bucovinei, Pä- 
mint şi suflet oltenesc, Figuri 
reprezentative dela noi, Revista 
germaniştilor romini, Gind romi- 
nese. /Străine, 


MILL E 5—9 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ BILUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const, Mille No. 5—9 
ANUL XXVI 


Prețul Abonamentelor ; 


IN ȚARĂ; 
Pa unan = ocs aa rtie A "+ . Def 250 


Pentru Bânci şi Instituţiuni (Şcoli, 
Biblioteci, etc.), anual. . . „ 509 


IN STRĂINĂTATE: 
PD Nan: iii ae ala ai Lei 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal administraţiei din Bucureşti, Calea Doro- 
banților 216, sau depunind-o la „Librăria Cultura Poporului", 
B-dul Academiei 2, Bucureşti. 


Administraţia. 


Viaţa Rominească 


ECONOMIA DIRIJATA*) 
SAARIA T.A) 


TWR G ii MA DGE A R U 


Economia dirijată este o lozincă foarte răspindită în 
toată lumea. Dar pe cit este de răspîndită, pe atit este de ne- 
precis conţinutul noţiunei acesteia; fiecare din cei cari o n- 
runcă În diseuțiunea publică, politică şi științifică, ti dă un 
înțeles, potrivit concepţiei sociale. pe care este menită să o 
deservească, 

Ideea în sine, a apărut în diferite forme. mai ales în pre- 
ocupările de reconstrucție social-economică de după război: 
In planurile de reconstrucție pe o bază quusi-socialistă, ale 
lui Von Mălendori și Wiessel, Miniștri ai Reichului german 
din 1920; în ideile de planificare înlăuntrul întreprinderilor 
individuale sau înlăuntrul grupelor de întreprinderi. cari 
s'au desvoltat după faza încercărilor de socializare neizbuti- 
te în Germania; în mişcarea de raționulizare, care a cuprins 
spiritele oamenilor politici şi a conducătorilor de intreprin- 
deri in Statele-Unite ale Americii de după război; în ideile 
cari stau la baza noului regim economic corporatist din Italia, 

Dar magia. care a dat forță de propulsiune acestei lo- 
zinci a fost fără îndoială planul cincinal al Rusiei Sovieti- 
ce. În special, în opinia publică din Statele-Unite ale Americii 
s'a discutat eventualitatea ca Rusia Sovietică, prin planul de 
cinci ani, să nu cumva să reușească a descoperi o formă de 
organizare a societății, superioară formelor capitaliste de 
pină astăzi. Această întrebare era cu atit mai seducătoare, 
cu cit se punea intrun moment, În care strălucirea dogmei 
„prosperității perpetue" care fusese ropagată cu mult ta- 
lent şi cu foarte multă amploare în Statele-Unite ale Ameri- 
cii, incepuse să upună, în urma dezechilibrului social, provo- 
cat de împrejurările catastrofale ale depresiunii economice 
mondiale, 

Economia dirijată ne apare astfel ca o loziucă desprinsă 
din pări de ordin diferit, ce Sau manifestat adouazi 

războiul mondial, care este punctul culminant al apo- 
geului capitalismului mondial şi o piatră de hotar între două 
epoci din istoria omenirii. 
A 
—_— 


*) Contariu uţă in cadrul de preiegeri ale Seminsrului de 
EA, H paete: la ppt + de Înalte Studii Cotmereiale 
și Industriale ”, în ziua de 3 Martie 1934. 


nl R 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


ÎN 


Dacă voim să clarificăm conţinutul noțiunii de economie 
dirijată din tendinţele, curentele de opinii și programele po- 
litice contimporane, trebue să începem prin eliminarea tutu- 
rör elementelor străine. Astfel ideile generale de raționali- 
zare industrială în diferitele forme de manifestare, cari au 
fost aplicate și au dat rezultate, înlăuntrul unei singure in- 
dustrii, sau înlăuntrul unui grup de industrii, această plani- 
ficare a activităţii individuale a unej'industrii. sau a unui grup 
de industrii, nu pot să fie confundate cu noțiunea economiei 
dirijate, Tot deasemenea, nici sistemul apitalismului mono- 
polist, bazat pe organizarea vieții economice În mari unități 
de producție şi de desfacere, cu caracter de monopol, nu poa- 
te să fie identificat cu economia dirijată, pentru că dacă in 
viața economică a unui Stat se reuşeşte a se organiza pe baze 
monopoliste și a se raționaliza un sector din viaja economică, 
rămân alte sectoare, care nu pot să fie organizate în acelaş 
fel. Concurența este în acest caz înlăturată dintr'un sector, 
din cel monopolist, dar rămîne mai departe în celelalte sec- 
toare și între acestea și sectorul monopolist și continuă a pro- 
voca dezechilibre economice, ca și în ipoteza cind concurența 
ar fi factorul dominant în organizarea economică. Dar faptul 
insuşi că există două feluri de sectoare, unele in care concu» 
renja este exclusă. și celelalte, în care domini concurența, 
agravează dezechilibrele economice şi împiedică lichidarea 
crizelor prin procesul automat de adaptare, care are loc în 
regimul liberii concurențe. Acelaş lucru se poate spune de- 
spre cciace se denumeşte deobicei planificarea descentraliza- 
tā, cure se Întilneşte atit în ideea sindicalismului, cit si în 
ideea socialismului de guildă și în ideen economiei corpora- 
liste, în formularea ţelului unei organizări autonome a vieții 
economice pe baza sindicalizării producătorilor și coopera- 
rea tuturor sindicatelor de producători în vederea restuurării 
ordinei şi asigurării echilibrului în viața economică, Mai de- 
srabă, în această idee, descoperim o formulă de organizare 


economică, pe care am putea-o denumi economie concertată, 
înrudită de aproape cu conceptul de eco jati. 
e 


Economia dirijată presupune o stăpinire asupra mij lon- 
celor de producţie în mina centrului, care dirijează toată 
activitatea economică, Această idee nu poate fi realizată per- 


fect, decit numai În sistemul socialist, care se întemeiază pe | 


excluderea ideci de proprietate privală ca bază a organizărei 
sociale; în economia colectivistă avem deci forma cea mai de- 
săvirșită de economie dirijată, O asemenea experiență de | 
economie colectivistă se cunoaște pină acum numai în Rusia, 
Sovietică. J 


a —————————————— 


ECONOMIA DIRIJATA 5 


Dar curentele de opinii și direcțiunile politice din cele- 
lalte părți ale lumii, care sau preocupat de această proble- 
mă, att conceput organizarea unei economii dirijate, în cu- 
drele sistemului economie actual, întemeiat pe proprietate 
privată, asupra mijloacelor de producție. In acest sens, prin 
economie dirijată, înțelegem un sistem economie, în care Sta- 
tul insusi își asumă rolul de a indruma și de a reglementa 
activitatea economică a întreprinderilor private, orientind-o 
în mod conștient întrun sens determinat. Cu alte cuvinte, 
este vorba de un sistem economic, care tinde a înlocui me- 
canismul spontan şi automat, din organizarea economică 
contimporană. cu un mecanism dirijat în mod conştient în- 
tr'o direcțiune precisă, astfel încit să funcționeze regulat, să 
evite dezechilibrele economice şi să asigure cel puțin un 
anumit grad de stabilitate în dezvoltarea vieţii veonomier. 

Economia dirijată, apare astfel în primul rind în opuzi- 
fic cu sistemul economiei liberale, care se bazează pe auto- 


matismul spontan şi automat al vieții economice; dar este 


in opoziție și eu economia colectivistă, pentru că admite pro- 
prietatea privată, cu toate consecințele ci, Dacă Însă, din 
punct de vedere teoretic, economia dirijată este o noțiune 
opusă pe deoparte economici liberale şi pe cealaltă parte 
economiei colectiviste, dacă cereetăm realitatea structurii 
economice contimporane, constatăm între sistemul economie 
actual și între sistemul economie ul economiei dirijate, un 
alt antagonism, 


Viaļa economică contimporană nu este oruunizată în 
cadrele liberalismului economie. Sistemul economic actual 
este sistemul economic al intervenţionismului de Stat. Prin 
urmare, În realitate nu există un antagonism intre economia 
dirijată şi economia liberală, ci îutre economie dirijată şi 
sistemul economic al intervenţionismului de Stat. 

Ca urmare, se impune a se cerceta în prealabil funda- 
mentele sistemului economie al intervenționismului de Stat 
şi evoluţia sa, pentru a se vedea cauzele şi împrejurările, 
care au putut determina apariția tendințelor de inlocuire 
prin sistemul economiei dirijate, 


In cursul secolului al XIX-lea. omenirea străbate peri- 
oada de sira pap şi de dezvoltare vertiginoasă a sistemu- 
lui capitalist. [n uceastă vreme, făgăduielile liberalismului 
economic, că prin libera concurență se va ridica bunăstarea 
generală şi se va asigura o viaţă fericită pentru toţi, nu s'au 
realizat şi au creiat în massele populare o stare de deza- 
măgire. 

In” aceste imprejurări, încă din deceniul al lea din 


m e, ae 


6 VIAŢA ROMINEASCA 
FSE IESE SE OP PC 0 N ZE 


secolul trecut, se observă o întunecare a strălucirii libera- 
lismului economie şi de atunci se constată În continuu o 
extindere din ce în ce mai mare u cercului de uctivitate a 
Statului în politica economică, ` 

Şcoala liberală afirmă că dacă in primele timpuri ale 
desvoltării capitalismului industrial, s'au desvoltat unele 
stări de mizerie in massele muncitoare. aceasta nu se da- 
toreşte sistemului liberal, ci locmai unor anume RASNE P 
ale Statului și a unor împrejurări fortuite, independente de 
sistemul economie, Astfel, prin unele măsuri de politică a- 
rară, cari s'au luat în Analia, sa erciat un proletariat agri- 
col, care a contribuit la agravarea condiţiunilor de existență 
ale lucrătorilor industriali, sporind oferta de braţe în piaţa 
muncii. Apoi tot în această perioadă de timp se constală o 
sporire a populaţiunii întregii lumi, întrun ritm necunoscut 
pină atunci. Este de netăgăduit că amindonă aceste fapte 
independente de funcţionarea sistemului economic liberal, 
au avut partea lor În procesul de proletarizare și de exacer- 
bare a conflictelor de clasă, dela inceputul desvoltării capi- 
talismului industrial. 

Şcoala liberală nu poate nega însă că intervenţionismul 
economie nu-şi are origina numai În mizeria socială din se- 
colul al XIX-lea. Intervenţionismul economic este un produs 
al unor împrejurări mult mai adinci, este un rezultat al 
schimbărilor fundamentale cari au apărut în structura vieţii 
veonomice către sfirşitul secolului al XIX-lea ṣi au creat o 
atmosferă protivnică dogmei: „l'aisser faire, laisser niler”, 

In primul rînd, in desvoltarea organizării economice ca- 
pitaliste se observă o grupare În asociații tot mai numeroa- 
se şi mai puternice a partidelor, cari acționează in piaţa 
veonomică, Intreprinzătorii industriali, întreprinzătorii co- 
merciunţi, patronii, salariaţii şi consumatorii se organizează 
in asociaţii cu tendinţa de a elimina tot mai mult jocul liber 
al concurenţii, printr'o cooperare organizată. În al doilea 
rind, în aceiaşi vreme se produce fenomenul concentrațiunii 
industriale; unităţile industriale capătă proporţii din ce în 
ce mai mari şi marile unități de producție industriale, marile 
unităţi de distribuţie și marile unități financiare, dobindese 
o asemenea putere, incit intervin și ele direct pe piaţă, pen- 
tru a schimba cursul liber al procesului economic în favoa- 
ren lor. 

Aceste împrejurări creiază un dublu impuls pentru in- 
tervenția Statului în viața economică, Grupele economice 
organizate încearcă și reusesc să influenţeze cercurile poli- 
tice și parlamentare. pentru ca cu ajutorul legislaţiei Sta- 
tului să-și întărească şi să-şi consolideze si mai muli poziţia 
în viața economică, influenţind prin aceasta tot mai mult 
cursul liber al raporturilor economice de pe piață, 


În o 


ECONOMIA DIRIJATA 
RR 


Unităţile monopoliste împiedică funcționarea mecanis- 
mului automat al pieței, ingereuză direct asupra formaţiunei 
preţurilor, dictează asupra condiţiunilor de muncă şi impie- 
dică prin aceasta ca prin jocul liber al forțelor să se stabi- 
lească şi restabilească echilibrul din viața economică, Des- 
voltarea monopolurilor private determină astfel a schimbure 
a concepției ginditorilor şi a oamenilor politici, cari constată 
că din moment ce prin monopolurile private se tinde la o 
manipulare conştientă o forțelor economice în locul cursului 
automat al vicţii economice, se impune cu o forţă elementară 
o intervenţiune a Statului, care să reguleze activitaleu eco- 
nomică în interesul colectivităţi, 

Aceștia sunt factorii principali, cari au dat impulsurile 
intervențiunii Statului în viața economică şi au condus la 
formațiunea sistemului economie intervenţionist, 


Sistemul economie intervenţionist n ajuns la paruxism 
în timpul războiului mondial, cind din cauza necesităţii în- 
săşi a conducerii războiului, toate statele au trebuit să ia 
în mină conducerea activităţii economice, pentru a polenţiza 
pină la ultima limită forța de rezistenţă și de acțiune a na- 
țiunei armate. lar după demobilizarea cconomică a urmat 
un ritm încet. Mecanismele cconomice creiate au uvut nuto- 
matismul lor propriu, care subt impulsul inerţiei. dar şi subt 
influența ideilor călăuzitoare ale economiei de război, an 
contribuit la acceptarea intervenţionismului de Stat în viața 
economică a j a r. 

In afară de aceasta, sfirsitul războiului a fost socotit de 
mulți ginditori ca încheerea unei epoci și în această atmos- 
feră de sfirşit de epocă şi de început al unei noui epoci 
s'au făurit planuri de reconstrucție economică şi socială a 
omenirii, Aceste planuri convergeau către ideea intensifică- 
rii acţiunii economice a Statului. Amintim planurile de so- 
cializare din Germania, planurile de reconstrucție din An- 
glia, lupta impotriva „risipei în industrie” şi pentru organi- 
zarea „eficienţii naţionale” din Statele-Unite ale Americii, 

In această atmosferă, după război. sau desvoltat noui 
curente de opinii, din cari au germinat nouni serii de inter- 
vențiuni ale Statului în viaţa economică a popoarelor. După 
războiu s'au perindat în opinia publică a diferitelor țări cu- 
rente democratice cari cereau o intervențiune udincă a Sta- 
tului în raporturile sociale; curente naţionaliste, cari recla- 
mau o întărire a forței Statului prin organizarea unei econo- 
mii î a unei autarehii economice; curente militariste. 
care postulau o potenţiare a acţiunii Statului, în vederea pre- 
pari războiului de revanșă. Apoi crizele cari Sau abătut 

pă război asupra omenirii: criza de reconstrucţie, criza 
obișnuită a ciclului economic și însfirșit perioada de depre- 


mea O 


8 VIATA ROMINEASCĂ 


ÎN 


siune economică din ultimii cinci ani, au scos la iveală pen- 
tru întiia oară, ca un fenomen de proporții catastrofale: ṣo- 
majul; 30 de milioane de şomeri zac astăzi în mizerie in lu- 
mea întreagă. 

Și în stirșit sporirea cotei de participare a Statului din 
venitul naţional, cu urmare a creşterii bugetelor tuturor sta- 
telor în comparaţie, faţă de situația înainte de război, a de- 
terminat Statul, din grija de a spori venitul național, pen- 
tru ea să poată lua o parte mai mare, la noui intervenţiuni 
în viaja economică, 


Am schiţat împrejurările, din care a izvorit si s'a des- 
voltat sistemul economic al intervenționismului de Stat, 
Inainte de n trece la examinarea rostului și eficacității sale, 
să încercăm să-i precizăm natura şi obiectivele, 

Nu orice ingerință a Statului asupra vieții ceonimice, 
poate fi cuprinsă în cadrul sistemului economic intervențio- 
nist. Astfel, Statul, prin legislația de toate categoriile, fixează 
cadrul de norme, înlăntrul căruia se desfăşoară toate mani- 
festările activităţii economice individuale. Funcționarea a- 
paratului de Stat, presupune un buget, colectarea de impozi- 
te şi alte venituri şi impărțirea lor între diferitele servicii 
publice. Prin aceasta Statul exercită indirect o influenți pu- 
ternică asupra vieții economice. Dar politica financiară nu 
are nici o legătură cu sistemul intervenţionismului. Statul lì- 
beral însuşi cunoaște toate aceste feluri de influențe indiree- 
te ale Statului asupra vieţii economice, 

Intervenţionismul economic constă intr'un sistem de mā- 

suri de politică economică, care caută să modifice cursul 
producției, distribuției şi consumației in economia națio- 
nală, fără a înlătura ca socialismul sistemul economic al pie- 
lei, întemeiat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de 
producție, 
„Nici chiar ctutizarea unor întreprinderi economice nu 
intră prin definiție în sistemul intervenționismului. Numai 
dacă intreprinderile Statului sunt organizate în așa mod, 
incit prin activitatea lor să influențeze într'o anumită di- 
recțiune mecanismul formațiunii prețurilor sau alt factor 
însemnat pentru cursul vieţii economice, pot să fie socotite 
ca instrumente de intervenţionism ale Statului în viaţa eco- 
nomică n popoarelor. 

Insfirșit, măsurile intervenționiste se deosebese după a- 
dincimea intervențiunii, după cum ating laturile esenţiale 
sau mai puţin esențiale ale vieţii economice, În genere inter- 
vențiunea în procesul de producție, se distinge de aceen în 
procesul formaţiunii preţurilor şi ul distribuţiei. 


oa m pe E S 


ic intervenţionist este în- 
să contestată de economia lilțerală, Orice măsură luată de 
către Stat atit în raport cu p cţia, cit şi în raport cu di- 


a sau dacă se aplică și atinge 

țelul imediat, de cele mai multe ori produce efecte neurmă- 
rite, contrarii scopului final al Fidicării bunei stări generale. 
Ca exemplu clasic se citează a a experienţa maximalizării 
dobinzii. Dacă se fixează o dobindă maximală, care este sub 
nivelul dobinzii naturale, rezultatul este că sau nu se poate 
aplica măsura şi camăta infloreste pe căi dosnice, sau dacă 
măsura se aplică, se ajunge la o disproporție între cerere şi 
ofertă, cure poate avea trei ieșiri: sau se ridică măsura. sau 
este aruncată peste bord, sau în urma rarificării ofertei de 
capitaluri, Statul trebue să vină cu o nouă intervențiune, şi 
să raționeze creditele, fără ca Statul să posede vre-un erite- 
riu pentru o repartiție justă u creditelor, care în sistemul 
liberal, se face în mod natural: creditele mergind acolo unde 
există necesitatea, 

Alt exemplu: protecţia vamală. Protecţia vamală este 
un mijloc de ocrotire a producţiei naționale, la adăpostul 
căruia se creiază cartelurile industriale. Cartelurile industri- 
ale au tendința de a stăpini şi de a monopoliza piața şi de a 
urca prețurile, ceiace conduce la o nouă intervenţie a Sta- 
tului: reglementarea sau controlul Statului asupra curtelu- 
rilor, 

Alte exemple date de scoala liberală sunt: politica de 
maximalizare a chiriilor, preturilor şi a salariilor, 

Concluzia generală a şcolii liberale este, că orice impit- 
dicare a libertăţii de mișcare economică printo interven- 
tiune a Statului, nu rezistă la analiza economică: sau se 
sparge imediat în contact cu mașinăria economiei pieții, sau 

că produce efecte imediate, crecază şi rezultate neurmă- 
rite și păgubitoare, cari impun noni intervențiuni și mai n- 
dânci ale Statului, cari nu fac decât să auraveze situaţiunea 
de criză, în loc de a o îndrepta. Sistemul intervenționismului 
de Stat duce astfel dela o intervenţie la alta. fără nici un fel 
de directivă şi fără nici o garanţie de realizare a rezultatu- 
lui urmărit, fără ca acesta să nu fie însoțit de consecințe pă- 
gubitoare pentru bunăstarea generală, 

Dar această concluzie a şcolii liberale nu mulţumeşte as- 
tăzi pe nimeni, cu toată aparența ci de adevăr absolut. Chiar 
economiștii liberali, au trebuit să recunoască rind pe rind, 
că intervenţiunile Statului în viaţa economică, oricit de pù- 
gubitonre ar fi în formele in cari sunt făcute, nu sunt de- 
cit o consecință a funcţionării anormale însăşi a sistemului 
economic liberal. Pentru că după cum sa arătat — şi faptul 
acesta nu-l neagă nici economiștii din şcoala liberală — Im- 


 ———_ ___— aaaaaaaaaaħŘŮĖŮ—_— 


'u VIAȚA ROMINEASCA 


prejurările cari nu împins Statul câtre intervenționism, s'au 
desvaltat în sânul economiei liberale, Deaceea chiar ccono- 
miştii din școala liberală recunose că există motive îndreptă- 
tite a intervenției Statului si anumite intervențiuni pot să 
aibă efecte favorabile vieţii tennomieo, 


Cari sunt motivele de îndreptățire a intervenţiunii Sta- 
tului în viaţa economică? 

În cazul cind o anumită ramură de industrie se păseşte 
in mod trecător, într'o stare precară, dacă prin intervenţiu- 
nea Statului situația ei poate să fie ușirată, cconomia na- 
țională nu are decât de cîştigat, Apoi o asistență temporară, 
necesară pentru a înlesni unei ramuri economice plăpinde, 
aflată în prima ei fază de existență, să treacă peste greută- 
tile inerente oricărui inceput, Monopolismul, poate atinge 
buna stare generală pe două căi: prin urcarea preţurilor 
dincolo de marginea unui profit indreptățit şi prin reducerea 
producției, ca urmare a unui nivel de preţ ridicat. Inter- 
venţia Satului este dictată în asemenea cazuri și de motive 
sociale și de motive economice. Alt caz: În economia libe- 
rală ideea călăuzitoare este profitul. Intreprinderile sunt în- 
clinate astfel la exploatarea maximă u bogățiilor, pentru ca 
să acumuleze maximum de profit. Intro țară anume isvoare 
de bogății se pot găsi în cantități insuficiente și pot să fie 
umenințate să se epuizeze printr'o exploatare prădulnică. 
Conservarea lor printo economie rațională, pentru ca să 
servească nu numai scopurilor actuale, ci şi scopurilor vii- 
toare, este o datorie naţională. Dacă sar lăsa în asemenea 
imprejurări libertatea intreprinderilor private, ele s'ar pu- 
tea deda la o exploatare prădalnică. Statul trebue deci să 
intervină şi să organizeze un mod de exploatare rațional, 
inaugurind o politică de conservare a bogățiilor naţionale. 

Deasemenea, lupta împotriva „risipii economice”, care 
nu se poate nega că este un apanaj al regimului economici 
liberale, este un nou motiv de intervenţie a Statului. 

Insfirșit, un îndemn puternic pentru intervenţiune, este 
funcţionarea insuficientă a mecanismului formaţiunii pre- 
urilor pe unele pieţe în economia liberală. Chiar dacă facem 
abstracție de impărțirea pieţii, în organizaţia economică con- 
limporană, întrun sector monopolist și întrun sector liber, 
se cunosc şi alte fapte, cari dovedesc aceasta, Astfel, de ex. 
formațiunea preţurilor agricole, In domeniul producţiunii 

e, oferta este foarte neregulată şi cererea neelastică, 
oferta depinzind de condițiuni climaterice, iar cererea este 
neelastică, pentru că consumul de produse agricole nu spo- 


e —————————— 


a e 


ECONOMIA DIRIIATA u 


reşte decit întrun ritm foarte lent. Se produce astfel un de- 
zechilibru, care impune interventia Statului din motive so- 
ciale şi economice. Alt exemplu, În piața muncii, chiar ina- 
inte de apariţia formațiunilor sindicale cari au introdus un 
anumit grad de rigiditate în mişcarea salariilor. a existat o 
tendință naturală, după care salariile se mențin atit in 
„haussă” cit şi în „baissă” o bucată de vreme, și nu urmează 
Huctuaţiunile prețurilor decit cu întirziere, pentru că, sau 
rezistă patronii la urcare, sau rezistă lucrătorii la scoborirea 
salariilor și pină cînd se face acordul, există un decalaj în- 
tre salarii şi preţuri şi se produe conflicte, care și acestea 
impun intervenţiunea Statului, 


După ce am rezumat împrejurările recunoscute chiar 
de şcoala liberală, care justifică intervenţionismul de Stat, 
să expunem direcțiunile în care se manifestă intervenţionis- 
mul de Stat în viața economică contimporună. 

Statul apare ca întreprinzător, nu numai în monopo- 
lurile fiscale, prin care influenţează formațiunea unor pre- 
turi, ci intilnim Statul întreprinzător în scopuri economice, 
Statul întreprinzător în scopuri culturale, Statul întreprin- 
zător în scopuri militare. 

Cundaștem apoi Statul regulator al prețurilor, în toate 
direcţiile: stabilizare, revalorizare sau devalorizare. Politica 
de maximalizare a preţurilor a făcut „fiasco” în toate timpu- 
rile și pretutindeni și totusi nu se renunță la ca, orideciteori 
alte considerațiuni ca de pildă cazul prețurilor de monopol, 
o impun, Deasemenea şi politica de revulorizare a prețuri- 
lor cerealelor şi a altor materii prime, practicată mai ales 
în vremuri de depresiune economicà. 

Politica subvenţiilor de Stat în toate formele ci: prime 
de import, prime de export, prime de producţiune, reduceri 
de impozite sau pe calea ferată, acordarea de credite de fu- 
voare. Prolecționismul vamal, constituie o inperință adincă 
a Statului în mersul vieţii economice, care schimbă cursul 
normal al activităţii economice a unui popor. 

Unele metode de economie colectivistă, ca de pildă ofe- 
rirea de către Stat a unor bunuri subt preţul de cost pentru 
stimularea producţiunii (ex. unelte şi mașini agricole, semin- 
łe selecționate) sau pentru înlesnirea traiului unor categorii 
sociale (ex. distribuire de piine sub cost). 

Chiar în politica de repartiție, în vederea reparării unor 
inegalităţi în structura yeniturilor şi averilor, intervenţia Sta- 
tului este activă. Dense bii în această privință un interven- 

nism direct și altul indirect: direct în politica preţurilor, 
a salariilor, a dobinzii și a rentei, adică în toate elementele 


———————— oU 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


fundamentale ale procesului de repartiție; indirect pe cale 

ă, de ex., prin regimul taxelor succesorale, Regulurea 
pieţii muncii prin politica orelor de Iueru, a salariilor mini- 
male, a contractelor de muncă şi așa mai departe. 

Hegularea pieții monetare și de credit, este cen mai im- 
portantă intervenție, chiar atunci cind Banca Naţională nu 
este o Bancă de Stat. intrucit Statul indică liniile principale 
ale politicii monetare şi a politicii de credit. 

Insfirşit, chiar în domeniul nou al politicii conjuneturii, 
Statul a încercat o serie de ingerințe, pentru a micşora am- 
plitudinea oscilaţiunilor şi a impune o anumită stabilizare, 

In toate aceste direcții și alte multe, Statul a intervenit 
in cursul liber al vieţii economice și astfel Sa crciat sistemul 
economic al intervenționismului de Stat, care domină în ul- 
tima etapă a capitalismului modern. 


Din caraelerizarea manifestărilor multilaterale a inter- 
venţionismului Statului în domeniul activității economice, 
se desprinde impresia unui sistem economic fără sistem, re- 
zultate dinto multitudine de intervențiuni ale Statului, lip- 
site de orientare, spasmodice şi accidentale, impuse de in- 
terese variate și adesea contradictorii din cauza forțelor po- 
litice în joc: cind intervenţiuni plutocratice, cind interven- 
Huni democratice, cind interyențiuni demagogice; o întrea- 
să gamă de intervenţiuni variind de azi pe miine, cari se 
găsesc Înregistrate în tomuri groase de legi, regulamente şi 
ordonanțe, 

Acest sistem economic a avut să înfrunte fenomenele 
depresiunii economice, care s'a abătut asupru omenirii în- 
tregi și de cinei ani asistăm în toate statele, fără nici o 
excepție, lu falimentul sistemului economie intervenționist, 
pentru că măsuri s'au schimbat unele după altele, întrun 
riim vertiginos, organisme de Stat sau întemeiat şi au dis- 
părut, pentru a fi înlocuite cu altele şi cu toată această ac- 
Hune a Statului în toate ramurile vieții economice, rezulta- 
tul este: 30 milioane de șomeri, stagnarea activității econo- 
mice internaționale, catastrofa sistemului de credit, distruge- 
rea etalonului internațional de aur, scăderea catastrofală n 
volumului comerțului internațional şi criza generală de in- 
credere, În ordines socială actuală. 

Structura organizației economice conlimporane este în 
primejdie să se prăbușească. In această situație se pune în- 
trebarea, ce alternativă avem? Inapoi la liberalismul econo- 
mic? Dacă liberalismul economic ar fi fost un sistem econo- 
mic capabil de a asigura bunăstarea popoarelor. nu sar fi 


năruit și n'ar fi fost inlocuit prin sistemul economie al inter- 
venționismului de Stat. 


pia ac a O III 


ECONOMIA DIRIJATA 13 


Nimeni nu se mai gindește la o eventuală intoarcere 
spre liberalismul economie. afară doar de un grup de eco- 
nomişti din școala neo-liberală, dela unele universități. Dar 
nu există în toată lumea nici un conducător de Stat şi nici, 
un om politic cu răspundere. care să creadă în soluţia în- 
toareerii la liberalismul economie. 

Maşina este pornită, forțele de distrugere a sistemu- 
lui actual sunt foarte puternice, pentru ca să ne putem in- 
chipui că dacă conducătorii de State ar declara rind pe rind 
că incrucișează braţele şi lichidează toate centrele, de unde 
se produc intervenţiunile Statului in viața economică, sar 
lichida prin aceasta criza și lucrurile sar orindui în vechile 
făgașe ca şi cînd nu sar fi intimplat nimic, iar omenirea 
ar intra pe calea fericirii. 

Lozineu majorităţii oamenilor politici este astăzi eco- 
nomia dirijată. Unii o gindese, alții o elaborează si afirmă, 
iar alţii o aplică, Inainte de a se fi incercat a se întocmi 
un plan complet de economie dirijată, sau creiat chiar in 
statele capitaliste îmbibate de individualism şi liberalism, 
embrioane de economii dirijate. Astfel, în Franța liberală 
incă dela 1931, avem un embrion de economie dirijată în or- 
uaniznția pentru salvarea viticulturii, printr'un sistem de mä- 
suri pentru reducerea producțiunii și susținerea preţului; 
apoi în politica grului, prin introducerea prețului minimal 
și în politica de ranfluare n unor întreprinderi bancare a- 
meninţate de faliment, prin mijloacele Tezaurului. In Sta- 
tele Unite ale Americii, inainte de revoluția Roosevelt, în 
Farmboard-ul întemeiat pentru a menţine prețul griului cu 
mijloace extraordinare, În Corporaţiunea de reconstrucție 
financiară, destinată să asaneze situaţia întreprinderilor ban- 
care şi celorlalte întreprinderi financiare, avem deasemenea 
forme embrionare de economie dirijată, 


Este exact că aceste organizări n'au ajuns complect la 
rezultatele urmărite, Acest fapt se datorește însă imprejură- 
rii că aceste creațiuni au fost uşezate în afară de axa princi- 
pală a sistemului economic, care a fost lăsat să funcţioneze 
mai departe nestinjenit. Insă este uşor de văzut că nu se 
pot stabiliza preţurile într'un anumit sector, cînd în eclelalte 
domină mai departe haosul. O politică economică fragmen- 
tară este intotdeauna menită lo esec. Cu atit mai mult în- 
lro epocă de depresiune economică, în care sunt atacate 
toate angrenajele mașinărici economice n popourelor, De- 
aceia, în urma experiențelor nereuşite din Statele-Unite ale 
Americei, noul Presedinte Franklin Roosevelt, a recunoscut 
că nu mai este timpul măsurilor parțiale și a inaugurat un 
sistem de economie dirijată, cu tendința de a renunța la 
funcționarea automată n sistemului economie şi a institui o 


n O e e NN 


14 VIAȚĂ ROMINEASCA 


ordine economică, capabilă de a augmenta volumul națio- 
nal al puterii de cumpărare, de a repune banii şi mărfurile 
În circulație, de u restabili activitatea economică şi de a în- 
lătura șomajul ingrozitor, care pune în discuție însăşi fun- 
dumentele sistemului economie actunl, 


Care sunt obiectivele economiei dirijate? Telurile gene- 
rale ale unei economii dirijate nu pot fi decit iniocuirea hao- 
sului prin ordine şi a dezechilibrului printrun echilibru. 
Restaurarea ordinei în lumea economică, implică şi restau- 
rarea echilibrului, care este astăzi distrus. Ordinea în sensul 
absolut al cuvintului, implică restabilirea echilibrului în me- 
canismul ci: echivalarea producției şi consumaţiei, compen- 
sarea soldului balanței comerciale, conformare: schimbului 
monetelor cu paritatea puterii de cumpărare u monetei nu- 
tionale, 

Economiştii liberali se întreabă: Oare aceste teluri sunt 
oportune? In ce priveste restaurarea ordinei şi ei sunt de a- 
cord, in a recunoaşte că ordinea in viaţa economică ar creja 
condițiuni de producţie și de desfacere mai fuvorubile şi ar 
inlesni o normalizare mai mare a cursului vieții economice. 
In ceiace priveşte însă dezechilibrul, reprezentanții scolii l 
berale socot că acesta nu numai că nu poate, dar nu trebue 
să fie înlăturat, pentrucă este un factor de progres, In isto- 
ria economică a omenirii, se pot găsi în această privință 
pilde numeroase. Nu există invențiune lechnică, care să nu 
fi fost năseocită ca urmare a unei stări de crize; orice pro- 
gres În organizarea internă a intreprinderilor, s'a realizat in 
perioadele de criză, care nu impus o raționalizare a între- 
prinderilor. in viața fiecărui om, un eveniment important, 
din care a rezultat o situație fericită, nu se poate să nu fi a- 
vut cu stadiu precedent o situație de suferință, care să-l fi 
indemnat la iniţiativă şi acțiune. Fără a contesta partea de 
adevăr a acestor constatări, cel puţin în ceiace priveşte in- 
venţiile technice, observăm că astăzi acestea sunt mai mult 
rezultate ale unor cercetări ştiinţifice de laborator, decit 
produsul acelor im rejurări, datorite situațiunilor de deze- 
chilibru economic. Prin aceasta nu voim a nega că este de 
necontestat că progresul economic s'a făcut prin alternanță 
dela faza de prosperitate la faza de depresiune, şi acest pro- 
gres nu sar fi produs, nici dacă am admite stabilitatea com- 
pletă a vieţii economice, nici dacă am pulea să indicăm o li- 
nie ascendentă uniformă în desvoltarea vieții omeneşti, 


in această privinţă, rezultatele cercetărilor economistu- 
lui francez Simiund sunt concludente, 


Dar se pune întrebarea: poate să mai fie considerat de- 
T CN a N 


ca 


ECONOMIA DIRIIATA 15 


ÎN o 


zechilibrul ea factor de progres, cind atinge asemenea li- 
mite în cit ajunge să amenințe cu prăbuşirea în haos a ordi- 
nei economice şi sociale? Faţă de proporțiile catastrofale ale 
dezechilibrelor, apărute în actuala depresiune mondială, 
oare nu se impune a se incerca construirea unor mecanisme 
capabile să micşoreze amploarea oseiluțiunilor, dela prospe- 
ritate la depresiune, pentru ca să nu se mai poată ajunge lu 
situațiuni de dezechilibru, în cure însuşi sistemul economic 
și ordinea socială să fie amenințate a se prăbuşi? 

Această întrebare crucială se pune astăzi tuturor oame- 
nilor de Stat. In această privinţă însă, trebue să ne dăm sea- 
ma dacă economia dirijată este realizabilă şi dacă prin acest 
sistem omenirea poate să fie scutită de repetarea unor deze- 
chilibre de proporţiuni catastrofale, ca cele îintimplate în 
cursul actualei depresiuni economice mondiale. 


Prima condițiune pentru organizarea unei economii di- 
rijate, este previzibilitatea fenomenelor economice, Este n- 
ecasta posibil? Avem în toate ţările Institute de conjunctură, 
cari cercetează osciluțiile vieții economice, Aceste institute 
de conjunctură caută să se organizeze ca un fel de „observa- 
tor economic”. Desigur că pină astăzi progresele făcute în 
această privinţă sunt încă reduse, Dar oare această situație 
nu se datorește și faptului că Statul contimporan este aser- 
vit marilor organizaţiuni economice private, cari au interes 
de a zădărnici adunaren și clusificuren sistematică a unor 
date statistice obiective, cu privire la cursul mişcărilor eco- 
nomice sau de a procura indicaţiuni eronate, pentru a înlesni 
speculațiuni de bursă? 


Deși recunoastem impreună cu Profesorul Charles Rist 
seria de erori, cari s'au făcut în politica economică interven- 
ționistă în ultimii 10 ani, pe buza previziunilor institutelor 
de conjunctură, aceasta nu înlătură posibilitatea unor previ- 
ziuni în domeniul economie. Chiar Prof. Simiand, in discuţiile 
cari au avut loc în anul trecut la Asociația Economistilor de 
limbă franceză asupra, problemei economiei dirijate, receu- 
noaşte că anumite prognoze pot să fie stabilite şi folosite cu 
prudenţă pentru îndrumarea de câtre Stat a cursului vieţii 
economice. Dacă Statul va organiza institutele de conjunc- 
tură în ușa fel ca să poată avea la îndemină elemente sigure 
pentru a putea să recunoască mersul vieţii economice, el ar 
fi capabil să o îndrumeze. Recunoseind astfel că insuficiența 
instrumentelor actuale de previzibilitate a evenimentelor e- 

e este o dificultate serioasă În calea organizării unei 
economii dirijate, aceasta nu însemnează că dificultăţile sunt 
insurmontabile și nu trebue să fie înlăturate cu orice preț. 

Dar admițind posibilitatea unei previzibilitāți a feno- 
menelor economice, este oare posibilă prevenirea dezechili- 


e 


40 VIALA RUMINEASCA 


brelor sau dirijarea si limitarea amploarei oscilațiunilor? 
Ne aflăm în faţa unei probleme complexe. De exemplu, exis- 
tă alternativa unor dezechilibre produse din insuficienţa o- 
fertei, și atunci acțiunea trebue să fie indrumată în așa fel, 
încit prin prețuri maximale, prin raționarea consumului gi 
stimularea producției, să se ajungă la înlăturarea dezechili- 
brului; alteori, dezechilibrul este rezultatul unui exces de o- 
fertă, care duce la prăbuşirea preţurilor și atunci trebue să 
se ia măsuri, pentru restringerea roducțivi, disciplinarea 
ci și stimularea cererii prin alte carți teo In strinsă legătură 
cu politica de micşorare a oscilaţiilor economice, este pro- 
blema formării preţului. Odată ce prețul încetează de a re- 
zulta din jocul liber al cererii și ofertei. din cauza prezenţei 
celor două sectoare: cel monopolist si cel liber, problema 
modului de formaţiuni a preţurilor se pune cu acuitate, I- 
„Heia introducerii unui mecanism conștient, care să înlesneas- 
că formarea unui preț just sau a unui preţ social, constitue 
o problemă a cărei rezolvare se impune în cadrul unui sis- 
lem de economie dirijată, 


Deasemenea trebue să fie amintită problema ctalonului 
monetar, Odată ce etalonul de aur internațional este distrus, 
se pune Întrebarea: se va organiza un etalon monetar in- 
tern, sau se va restaura etalonul internațional? Pe ce baze? 
Și intro ipoteză şi în alta. în cadrul unui sistem de econo- 
mie dirijată, se pune problema posibilităţii de n dirija mo- 
neda; problemă complexă, cea mai complexă problemă. 
Dacă experiența ne arată că cel mai bun sistem de organi- 
zare a monedei este etalonul de aur, odată ce funcţionarea 
untomată a acestui sistem nu mai e posibilă, nu numai în ca- 
drul economic internaţional, dar nici în cadrul economic na- 
tional, cum înlocuim automatismul, pentru a raționaliza e- 
conomiu monetară ? 

Aceste chestiuni nu pot fi însă deslușite, fără a se cer- 
cete în prealabil dacă economia dirijată se poate organiza 
pe scară naţională sau trebue să fie organizată şi pe scară 
internațională ? 

Autarehie naţională, economie națională închisă a fic- 
căruit Stat, sau restaurarea vechiului sistem al economiei 
internaționale, sistem care este compatibil numai cu o eco- 
nomic cit mai liberă, sau creiarea unui nou sistem de econo- 
mie internnțională. bazat pe unități economice mari regio- 
nale? 

Complexitatea acestei probleme nu se poate ilustra mai 
plastic, decît prin reamintirea faptului, că dacă temelia fun- 
dumentală a economiei mondiale, etalonul de aur interna- 
tional, sa prăbusit, aceasta se datorește rigidității introduse 
în viața internațională prin organizarea de monopoluri na- 


o. gi E 


ECONOMIA DIRIIATA 17 


tionale şi internationale si prin politica proteefionismului na- 
tional, atit în eciace priveşte comerțul de mărfuri, cit şi în 
ce priveşte mişcarea de capitaluri şi mișeareu de oameni, 

Limitindu-ne, în acest cadru, numai la indicarea com- 
plexității acestei întrebări, constatăm că in Statele-U nite în 
lupta ce s'a dat între orientarea internatională și natională 
a acțiunii de redresare economich, Președintele Roosevelt 
sa hotărit pentru linia natională si organizează o economie 
dirijată naționnlă. Acest exemplu nu dovedeşte însă că ar 
exista o fatalitate, care ar condamna omenirea la divizarea 
in economii naționale închise sistem generator de conflie- 
te politice și de războaie între State, 

Dar este oare Statul capubil să dirijeze viața economică? 
Care Stat? ÎI cunoaştem: Statul intervenţionist. Dar Statul 
interventionist a dat faliment. Deci — afirmă adversarii eco- 
nomivi dirijäte — Statul nu csto evpubil de învite şi de pri- 
menire, pentru a se presupune că ceince nu n fost capabil a 
realiza Statul de astăzi, vu putea întreprinde cu succes Sta- 
tul de miine, 

După cum Statul liberal a făcut loc statului intervențin- 
nist, pentru ce oare Statul intervenţionisi, n'ar face loc Sta- 
tului ceonomiei dirijate. Dar cure Stat? Statul democratic? 
Sau Statul dictatorial? Este o tendință de asimilare n econo- 
mici dirijate cu Statul autocrat. Economia dirijată insem- 
neazā stabilitate. Regimul politie democratie este prin defi- 
nijie nestabil, Deci economia dirijată este în ordinea politi- 
că dictatura. Exemplul revolutiei lui Roosevelt dovedeste 
contrariul. Democraţia americană nu si-a schimbat întru ni- 
mic structura, dind „plein pouvoir” Preşedintelui Roosevelt 
care acționează pe liniile unei economii dirijate, Nu există 
deci o identitate între economia dirijută şi între sistemul dic- 
taloriul, Economia dirijată «este compatibilă si cu sistemul 
politie al democraţiei, bineînţeles al unei democrații conş- 
liente, capabile să-și aleagă conducătorii şi odată aleşi de 
votul universal să-i lase a lucra o perioadă mai îndelungată, 
nestinjeniţi de oscilatiile vieții parlamentare saw de intrigile 
elicilor. 

O ultimă întrebare. Dirijare încotro? Accustă intrebare 
nre astăzi un aspect dramatic. Sistemul capitalist pe care se 
bazează întreaga civilizaţie modernă, este pus de sceptici la 
îndoială, iar de spirite tranșante este considerat ea mort. 

Sistemul capitalist a dispărut, iar sistemul opus capita- 

ului, socialismul, s'a dovedit a nu fi pregătit să-i ia locul. 

Această problemă inurijorează cu drept cuvint pe eci ce cred 

în posibilitatea dispariţiei unui sistem economic. | 
credem însă că acest punet de vedere este greșit, 

Priviţi realitatea vieţii economice și veţi constata înlăuntrul 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


ÎN 


organizării fiecărei economii naționale, forme economice 
care aparţin Evului de mijloc, forme de organizare economi- 
că cu caracter quasi feudal, alături de foarte numeroase şi 
puternice forme de organizare economică capitaliste şi alà- 
turi de aveste forme de viață din trecut si de formele de via- 
ță contimporane, se întilnese forme de organizare cooperit- 
tivă si colectivistă, şi toate conluerează luolaltă, în cadrul 
economici naționale; sistemul de ieri, cel de astăzi şi cel de 
miine. 

Evoluţia vieţii economice a popoarelor nu urmează o li- 
nie regulată si nici transformări catastrofale, prin prebuși- 

a unui sistem şi substituirea altuia în locul său. Numai 
cind formele superioare de organizare economică. desvoltate 
in sinul organizării existente, ajunge la dominuţiune, prin 
torja lor materială şi spirituală, vele impreanează nota lor 
sarieleristică sistemului economie si ordinea economică st 
schimbă. Insă pină cind formele de activitate economică 
considerate în spiritul timpului ca superioare. nu sau des- 
voltat și nu au izbutit mu numai să creeze forţe de producție 
cu un ramdlument mai mare ca unităţile precedente, dar şi 
o ideologie nouă în viaja socială şi politică, noul sistem eco- 
nomie nu ajunge la suprematie. 

Ceiace interesează însă colectivităţile nuţionule în gra- 
dul cel mai mare, nu este nici lupta între economia nouă și 
cea veche, nici lupta între ideologia nouă şi cca veche, ci pu- 
lința de menţinere şi desvoltare a capacității de acţiune na- 
tionalā a Statului, în cursul vicisitudinelor. prin cure este 
sortită să treacă omenirea, în drumul ei spre progres, 

In economia dirijată nu avem un sistem economie construit 
pe baza unui plan, pentru a înlocui sistemul economie actual, 
dar avem un instrument propice pentru a indruma, în mod 
constient, viaja economică naţională, pentru a grăbi sfir- 
şitul depresiunii economice. a micşora proporțiile catastro- 
fale ale efectelor ei și a pregăti bazele unui nou echilibru 
economie. În statele agrare, ale căror economii naționale au 
fost secătuite prin urmările depresiunii economice mondiale 
$ scoase din făgașurile normale ale organizațiunii economi- 
ce internaționale, economia dirijată apare ca singura meto- 
dà pentru lichidarea pasivului crizei, reclădirea vieții eco- 
nomice pe temelii noui şi orientarea ei in raport cu nona 
situație a economiei mondiale, - 

VIRGIL MADGEARU 


CULTURA EN CRIZA *) 


Moe E A f D. E O LL REA 


E caracteristic şi explicabil în acelaş timp, că un popor 
ca Germanii, despre care Nietzsche spunea că nu au ajuns 
incă la un stil cultural, Ja un tip specific şi orginal de civili- 
zațic, să vorbească mereu, pină aproape de obsesie despre 
cultură, să incerce mereu o definiție a acesteia, să creeze 
chiar o stiință a culturii. Toate insuficiențele se justifică în 
teoretizări, Și după cum, puţin înzestrați în ce priveşte gu- 
stul artistic. Germanii au vorbit și seris mai mult decit orice 
popor despre estetică, tot ușa, necristalizați încă într'o speță 
lămurită de cultură, s'au întrebat excesiv asupra ființei şi ro- 
stul acesteia, 
= Aşa dar, dacă mar fi decit literatura germană şi încă 
im aven nenumărate definiţii în această materie. Nu urmă- 
rim un scap didactic, instructiv şi, prin urmare, nu vom dis- 
cuta diferitele teorii asupra culturii. Flora e extrem de bo- 


gută: : i 
Pentru unii (pentru antropologii rasisti ca Gobineau ori 
Chamberlain) — reveniţi siniștri la modă. de la Hitler în- 


coace, ca e un apanagiu al rasei, pentru alţii — pragma- 
tiștii —, ea se confundă cu progresul tehnice, la altii — mar- 
xiştii—, cu buna stare materială, pentru alţii din contră cu 
victoria spiritului asupra materiei, cu triumful voinţei, al 
rațiunii, al științei de carte, al produetivităței artistice, al e- 
liminării eaoismului, ete.. ete, 

Dacă ne uităm bine la toate aceste definițiuni, observăm 
îndată că toate presupun mai întii un dualism si mai în ur- 
mă existența unor inhibiţii. Cultura e un raport, o confrun- 
tare între două elemente în luptă. o ciocnire între două ten- 
dinţe dintre care una e învingătoare, iar cealaltă învinsă, 
refulată. Definiţiile raţionaliste presupun comprimarea ig- 
noranţei şi victoria inteligenţei, cele morale reuşita altruis- 
mului contra egoismului, a spiritului contra malerici. adică 
contra instinctelor josnice, contra poltelor fizice, n trebuin- 
țelor organice și aşa mai departe. y 

E și drept ca orice delimitare u noțiunii de cultură să 
cuprindă această ideie de luptă şi de refulare. Cultură in- 
seamnă secoli de sbucium, de aspirații, de veleităţi către sco- 


` Introducere lu o lucrate mai mare asupra crizei culturii con- 
teinporane, 


ina VIAŢA ROMINEASCA 


puri superioare, realizări penibile obţinute prin sforțări pe- 
nibile și uriase, prin renunțări, prin sacrificii, prin infrin- 
geri și vietorii succesive, Cultura e o stare ultimă şi rară a 
genului omenese căpătată prin dibuiri milenare, prin lente 
şi grele pèrfectionāri. 

Cum Însăși numele său o indică, ca « foarte aseminä- 
toaro cu arta urădinăriei unde spețele rare de flori ori de 
Îruele se obțin prin mii şi mii de inccreări rābdātonre, Jn 
pepiniera Societăților speța cultivată e omul, Cultura e reali- 
zurea în gradul cel mai inalt al umanităţii, adică a valorilor 
omeneşti. Se cuvine însă să avem mai intii o lămurire 4 ca- 
ltăței de om, 

Ceence se omme omenici, e noţiunea de natură. Natura e 
directă, rectilinie, Legea cea mure după care se conduce e 
conservarea vietii, Logica vi e simplă, fără complicații și fă- 
ră înconjur. 

Calitatea de om, să o numim omeniu —. invinuu, de- 
păseşte natura, l 

Am arătat altă dată! că ceenee curacterizează omul e 
fenomenul ubsurdităţei sale. Ele primul animal care merge 
contra instinctului de conservare, primul animal care opreste 
reflexul, instinetul și impulsia, care nu răspunde instanta- 
nen la tendințele de păstrare ale vieţii. E primul animal cure 
se sinucide, considerind sinuciderea ci o hotărire cons- 
Henti, cure st lorturează in ascetism, care ingurgiteazi 
loxice: alcool. coenină, opium, deşi e lucid asupra dezastru- 
lui care poate urma, desi stic că otrăvurile îl distrug, Omul 
ueleseari disprețueste upărurea su imedintă si irmeuză căi 
mai întortochiate, desigur nu zădarnic. dar obținind, —_ p 
udevărut, fără să vrea numiitlecii —, succese mai tarilive, dar 
și mai apreciabile, Tot ceence se chiamă in etică: obieclivi- 
tute, nobleţă, imparțialitate, justețe, generozitate: tot ce se 
chiamă in știință: economie, prevederea viitorului, sirate- 
Bic ele, sunt efecte nlë acestei aminări n instinctului imediat 
de conservare. Cristos a fost cel mai uman dintre oameni, 
fiindcă din punet de vedere biologic, a fost cel mai nbsurd. 


„Cultura e forma colectivă a omeniei, e cXprimurea sò- 
ciulă a calităţii specifice de om, Şi ea, în limbajul grupu- 
lui social, inseumnă refularea naturii și asigurarea acestei 
aäbsurditāți superioare. „in care o societate îsi uită impulsiile 
imedinte, pornirile lacome, instinctele animale, pentru a le 
sublima in ucțiuni și principii spirituale de nobleţă şi mä- 
rinimic™, 

Rostul oricărei culturi e asigurarea vmenescului şi înlă- 
lirureu naturalului, Evident că acest proces poate lua apa- 


1 M Ralen: „Definiţia omului”, Viaje Rominească, 1927, 


Doaa a A_i 


CULTURA IN CRIZA 21 


renfe diverse, se poate turna în stiluri diferite după popoare 
și după epoci, după caracteristici naționale şi după momente 
istorice, 

Cecace se întimplă sub ochii noştri e disoluția unui stil 
și n unui moment de cultură, O serie de valori care consa- 
crase o anumită înțelegere g omului, n destinelor şi misiuni- 
lor sale aici pe pămint, apun, Altele, năvalnice, se inghesuese 
să ia locul elor moarţe. 


Nici un vene n'a prezintut o mai mure bogăţie, o mare 
variaţie de bunuri culturale ca cel trecut. Creaţia a fost Iu- 
xuriantă. Produsele abundente şi copiouse ne-au zăpăcit f- 
desen prin diversitatea lor. Și totuşi, în nceastă pădure tro- 
piculă a tuturor bunurilor spirituale, încilcite în opulenta 
lor, se pot deosebi tendințe, directive, voințe clare, 

Trei mari idei au dat o culoare purticulară culturii se- 
colului ul XIX-lea: individunlismul, relitivismul si mecuni- 
sismi], ; 

Individualismul datează ce a mai de mult. El co moş- 
tenire a Renaşterii care Pa luat la rindul «i din civilizația e- 
lină. Concepţia după care în centrul societăţii omenești stă 
individul care e în acelas timp temelia și scopul ultim al 
Hcesteia, concepția după care ultimul rost al moralei si pe- 
dauogici este perfecționarea personalităței, înglobarea În ea 
u tuturor idealurilor era, fără indoială, o predilecție n Re- 
nașterii, Dar niciodată nu s'a visat mai grandios: mai mons- 
tru ln noţiunea „omului total”. a omului integral cure să 
cuprindă în complexitatea lui, tonte aspectele, toate atribu- 
tele omeneşti ca in romantismul sec, XIN-leu Individul deve- 
neu o deviză. un ideal, un Scop suprem, o insulă izolată în 
mijlocul societăței. cu o evoluție aparte, cu legi de desvol- 
tare anarhică. Liberalism veonomie. individualism pedago- 
gic, individualism etic, cultul eului exeesele originalităței, 
ale singularitătei au fost principii supreme ale secolului tre- 
cut, Ibsenismul, wagnerismul, nitzscheismul, au- consacrat a- 
Xioma că omul e cu atit mai puternice cu cil e mai singur, 
Supraomul era viziunea monstruoasă, cancerul care trehuia 
să roadă orice coheziune colectivă, In politică asigurarea 
alrepturilor divine ale omului. In economie liberalismul 
manchesterian cu: „laissez faire, laisez passer”, In Etică: 
„caută și devină o personalitate” san: „Suprema lege e să de- 
vii tu”. In Estetică căutarea morbidă a bizareriri voite cu : 
»epätons le bourgeois” adică n elementului social comun, În 
Pedagogie: „respeelați individualitatea copilului”. In Psiho- 
logie: concepții diferenţiale, individuale, structurale, ete. 

Socialul incepuse să se surpe. Solidaritatea grupului se 


ÎI 


22 VIATA ROMINEASCA 
a aaa e 


clătina, Atunci revenire, bruse pendulară, frenezie opusā 
cum ar zice Bergson —, pentru valorile adverse. Cultura de 
azi afirmă un punct de vedere net colectivist și socinlizunt. 
Vom vedea mai departe diferitele lui modalități. 

Relativismul a fost o consecință a individuulismului, H 
dividnalism înseamnă particularism diferențiere. Secolul al 
XIX-lea a scoborit pe pămînt toate valorile absolute. A intro- 
dus variațiunile de timp si în locul lranscendenței, a introdus 
istoricismul cu condiţiile sale de moment și epocă sau evolu- 
ționismul cu variațiile sale succesive, 

In locul eternității a apărut temporalul, In locul noţiu- 
nii abstracte de om în sine, egal și omogen peste tol, la care 
linca în mod deosebit see, XVIII-lea a introdus ctnografiu. _ 
știința popoarelor și principiul naționalităților. In locul tto- 
riei cunoașterei şi a logicei impersonale şi abstracte um avut 
psihologismul, In locul moralei universale n upărut relativis- 
mul etic după care un lucru „e bun dincoace de Pirinei si 
rău dincolo”. Speţele animale nici ele nu mai sunt fixe: dar- 
winismul și lamarekismul le-a sdruncinat. Contingenţele de 
timp şi de loc erau amestecate în orice punct de vedere, Sti- 
infe întregi cu caracter relativist: Geografia, Etnologia, Isto- 
ria, Psihologia. Sociologia, Biologia evoluționistă nu acu parul 
dominant şi despotic cimpul cercetărilor, Incheind seria aces- 
tei tendinte, malematica ca însăşi s'a relutivizat, 

Dar excesul de relativism — care e o formă de serpti- 
cism a uscat sufletele. Bagatelizarea și zeflemizaren cos- 
mosului, a existenței, nu pot dura nepedepsite.  Credinţul 
năruite trebue să facă loc altora. Și deodată omenirea sta 
trezit însetată de eternitate, de absolut, de fixitate. de ima- 
nență. Cultura care se încheagă sub ochii nostri se defineste 
Printio puternică năzuință către absolut. 

Mecanicismul a insemnat apoteoza raționalismului și a 
instrumentului său suprem: ştiinţa, Cucerind viaţa, ştiinţa 
sa realizat în uriaşe aplicații practice, Nevoia de confort si 
furia productivităţii economice a industrializat lumea, Tot 
ce e natural idilie, a fost alterat, mutilat în legi inexorabile 
de maşină. Un determinism înăbusitor fără nici o speranță 
de surpriză. de mister. de poezie, n apăsat lumen. Hazardul n 
murit. Spontaneitatea a fost stirpită. Continentele, rind pe 
rind — cu excepția Asiei poate —, Sau americanizat. Su- 
fetul omenesc cu enigmele. frăgezimele şi duioşiile lui sa 
taylorizat. 

A Început atunei și aici o reacțiune câtre spontaneitate. 

Ca gi lucrătorii dela începutul sec. XIX-lea, Mahatma 
Gandhi a preconizat distrugerea maşinilor și revenirea la 
industria virtelniţei, iar Bergson preamărind forţele primiti- 


E EI DI n a a 


CULTURA IN CRIZA 23 


ve ale sufletului ca şi Tolstoi ori Rousseau a cerut intoarce- 
rea la viața simplă a naturei. Revenirea la spontaneitate e 
evidentă, 

Astfel trei serii de valori: individualism, relativism, me- 
canicism tind să fie înlocuite cu alte trei: colceetivism, nb- 
solutism, spontaneitate, 

Trecerea nu e încă efectuată, Suntem situaţi în timpuri 
de dibuire, de tranziție. Suntem așezați între hotare mişcă- 
toare care se schimbă. De aici criza morală lu care asistim. 


MIHAI D, RALEA 


Ajunseră la țărmul neaşteptatei ape. 
Mergeau tăcuți alături. Nu se ştiau aproape. 
In noaptea întomnată şi albă să se 'ngroape. 


Pe lumea adormită plutea o 'ncremenire 
Și spaimă de tăcere. Văzduhul din boltire 
Rupea albastre stele şi le zvârlea'n neştire. 


Aceiaşi paşi hipnotici, egali, ca o părere 
li atrăgea in mersul cu magică putere 
Ca ora într'un ornic purtau câte-o durere. 


O stincă le primeşte povară de uitare 
Un gest îi leagă — acelaş — de calmă renunțare 
O clipă-i luminează un şir de gînduri clare, 


Somn ca o besnă fringe pe unul. Liniştea 
Le flutura pe frunte palori de vis şi nea. 
O rană fiecărui şi amindorura. 


In zori trezia sparge tristețea dinnainte 
Prietenul niciunde. Ca seva în cuvinte, 
Și dragostea nălucă, în toamnă, Şi fierbinte, 


AUREL MARIN 


> 


z 


rr De 


O călătorie în străinătate incepe inevitabil și invariabil 
cu un preludiu la prefectura de poliție pentru confections- 
rea pașaportului. Cum le-ai decis pentru un voiaj trebue să 
te duci li lotograt, să le prindă exact cum apari în accea eli- 
„pă supremă, pentru ca astfel să fii prezentat tuturor legaţiilor 
cute nu se uită niciodată la fotografie. Nu există călător fă- 
ră fotografie deeind s'a inventat pașaportul. 

Dacă în viața D-tale modestă ni! ui figurat la asemenea 


“operaţiune, nici macar la căsătorie, de data aceasta nu poţi 


scăpa, nici cu stăruință Un voiaj peste graniţă întrece cele 
mai solemne momente din viata d-tale de indigen. Va trebui 
prin urmare să pozezi. să rămii in laja fotografului citeva 
momente, cît se uită el printrun tunel artificial de postav 
negru ca un steag de doliu. fără să te mişti, adică aşa cum 
nu stai niciodată in viaja d-lale de toate zilele, Dacă te ni- 
meresti și la un fotograf estet acesta Îți vu aşezu si minele cu 
degetele corect resfirate, pe genunchi, cu două degete ele- 


Munte îți va muta capul la dreapta sau la stinga, de parcă 
-ni fi așezat pe un gât de elastic, pină ce poziția de irois-qquarts 


sau de faţă va putea satisface ochiul lui de artist. Pe urmă 
chiar înuintea perspectivei cure le așteaptă, (acesta doar 
nu-i nici măcar începutul începutului) iți va dicta să 
zimbești puţin, cam fața unui barometru al bucuriei, 
In fine, nici nu trebue să te uiţi aşa cum ti-i privirea de fic- 
care zi, Estelul-fotograf are grija să-ți indice un cui din per- 
vazul ușei, sau un colț de părete, În care va trebui să pri- 
veşti tintă ca un halucinat. pină ce va număra trei, şi vei fi 
astfel fixat pe clișeu, în cen mai ridicolă şi mai anormulă 
poziţie din viața d-tale, Ai impresia o clipă că nu mai eşti a- 


celaş, că ceva din d-ta a rămas undeva. inmormintat în cu- 


lin uceiu neagră prin care mina fotografului incepe a umbla 
săcrilejă ca printrun sarcofag.: Două momente îți mai simti 
parcă mişcările dictate de ochiul suggestiv al „artistului”, 
pină ce cu greu redevii iarăși stăpln pe D-ta, şi pe ritmul in- 
terior al vieţii D-tale. Sa terminat cu fotograful, Ideia câ 
trebue să pleci te persecută, te urmărește ca o febră. Peste 
două zile fotograful îţi prezintă întrun plic „dubletul”, Da- 
că nu ţi-ai recunoaşte gulerul şi cravata ni pune mina în foc 
că nu eşti D-ta. Vei fi sămânind aşa de mult cu un npaş?! 


— 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


Vei fi avind chiar aşa aerul unui miner de baston? Vei fi 
trecind cu ochii asa de speriaţi prin viaţă ? Vei fi fiind asa de 
Încintat de D-ta sau aşa de plouat? O mulțime de întrebări la 
care nu mui știi cc să răspunzi. Tainele artei fotoplastice sunt 
un mister pentru D-ta, care nu te uiţi nici în oglindă decit lu 
bărbieri unde pari a fi întrun fel de demi palais de 
glaces”, Dar in sfirsit bine că seamănă pălăria şi cravata, 
Vei fi obligat să pleci cu pălăria asta, contrar intenţiilor 
D-tale, numai să nu ai dificultăţi cu pașaportul. Şi noroc că 
dunga albă din mijlocul cravatei a reusit admi abil 

„Cu aceste ginduri ingrijitoare m'am indreptat spre pre- 
lectura de poliție unde trebuia să-mi compleetoze „identita- 
lea” după realitate, Asta mă umplea de bucurie. In litere 
cu tot caracterul lor grafie, voi fi mai bine identificat. Voj fi 
e cu acest brevet descriptiv dat de autoritatea compe- 

ne, 

Aşteptările mele însă sunt făcute prat, Un comisar bi- 
trin, miop, trecut doar eu o diviziune dincolo de analfabetism. 
după Le ma privil preocupat prin ochelarii mari si rotunzi 
vre-o 20 de 7), (pupilele ochilor lui îmi apăreau cit niste pru- 
ne) mi-a luat nume, pronume şi toate celelalte indicatiuni de 
rigoare, printre care și data nașterei pe care o uit totdeama, 

După asta, personajul în n cărui talent și serupulozitate 
descriptivă imi pusesem toată nădejdea, fără să se mai uite 
la mine începe a complecta in fuga’ condeiului. deprins 
parea să serie acelaş cuvint, indicațiunile din pasaport: ta- 
lie potrivită, fruntea potrivită {bine că n'a pus îngustă! 
nusul potrivit, gura potrivită, bărbia potrivită, obrazul jo- 
trivit, tenul alb. 

In fine incepusem să fiu identificat. Era acum mai mult 
ea sigur, era chiar aproape un pleonasm, că sunt un om po- 
'rivit, şi că fac parte din rasa albă, ceiace de alfel comisarul 
n indicat fără măcar să se mai uite incãodată la mine. Zadar- 
me mam mai înturnat în profil în fața comisarului cure că- 
uta cu privirea fixă lu mine, pentru a-i demonstra „de visu” 
ci cel puţin nasul nu e chiar aşa de potrivit. Zadarnic: Co- 
misarul trecuse de mult peste acest capitol, Pupilele lui mari 
căutau prin ochelarii convexi ca nişte lupe, ceva semne par- 
ticulare. 

„Semne particulare?” 
sata e salvärea mea, mi-am spus, și răspund foarte 

a „Da! — O cicatrice la pulpa piciorului drept”, 

Și dau să tac gestul spre a'i arăta. 

- „Numai atit 7” — răspunde interlocutorul meu mi- 
ral, și desamăgit, — ăsta nu-i semn particular, cu te întreb 
de semne particulare vizibile”. 


— 


PLECARE 27 


Şi în dreptul acestei chestiuni comisarul Irase pe paşa- 
port o linie groasă pe care sugativa ultrasaturată, o lăţi e- 
norm. 

Prin urmare nici de data accasta nu seamăn cu paşa- 

portul meu! Dar după vre-o jumătute de ară În care comisa- 
rul ticăit și tremurind oficia alte farmalităţi a căror adincă 
taină mi-a rămas nedeslegută, fui invitat să semnez pe pa- 
saport, 
Mi-a pus în mină un condei muiat pe jumătate intro cer- 
neală violetă şi cleioasă, Incep. prefăcindu-mă că nu bag de 
seamă, nnufrauiarea consecutivă a trei degete. După primele 
două litere, penița cu o parte mai mică de cit alta, se opre- 
şte bruse înfingindu-se în hirtie en toată viteza si improş- 
cind cu cerneală toată pagina. 

Sunt dezolat. Vina nu era n meu. Peniţu cra mai rea de 
cit cele dela poștă, bune numai de seris telegrame. Incep din 
nou şi cu o precauţie angelicã isbutese să-mi sfirşese semnă= 
tura. Arune a privire lungă asupra ansamblului, Nu-i semnă- 
lura mea! Desigur că niciodută nu mam iscãlit şi nici n'o 
să mă mai iscălese asa, Am pierdut ullima ocazie de a mă 
identifica. Catastrofa îmi pare nigantică, tocmai cind comi- 
sarul cit-o admirabilă încredere în fotograf şi in mine cer- 
tifică subt propriu lui semnătură pe care nu io mai poate 
nimic altera că fotografia si semnătura de pe paşaport sunt 
ale mele. Sulvatoare certificare! Admirubil şi ervdul comisar, 
O stampilă mare care a încăput numai trei sferturi pe pagi- 
nă dă tăria nestrămutată în faţa oamenilor şi a lui Dumne= 
zeu, 
Și pașaportul e gata, Ar trebui să mă simi cât de puţin 
dedublat, să simt ținindu-l în mină, că țin un „alter ego”, că 
intre filele ucelea mici e închisă măcar umbra mea. Nimic, 


De două zile a început în cusă bejenie, Parcă m'as muta, 
Nu mai ştiu nimic unde este, anumite lucruri simpulice ca- 
re-mi împodobese colțul biroului au dispărut undeva intro 
ladă mare. Păreţii sau jupuit de covoare yi au rămas pustii 
și mari, 

A început să miroase a nultalină ca întrun muzeu cu si- 
nimule şi păsări împăiate. Un miros artificial, bolnăvicios, 
aproape otrăvitor, Nu mai pot sta în casa mea, am impresia 
că stau într'o casă străină de unde aştept să mă dea afară 
stăpinul, dintr'un moment în altul. Trebue să plec, E inevita- 
bil. De waş uita ceva. Paşaportul: am impresia că fără din- 
sul m'aș mai fi complect; e ca şi cum aṣ pleca fără un picior, 

. 
Ora cinci dimineaţă, Ce dezagreabilă oră pentru ple- 


28 VIATA ROMINEASCA 


cure, Somnul promite mult promite enorm. E lueru sigur 
acum că În vis toate sunt mai frumoase de cit în realitate. 

Incep a deveni un personaj mecanic, Afară simt aerul 
dimineţii prătui! de lumina soarelui, umblind pe obraz, ră- 
čoritor si aproape aspru. Subt adierea lui, mă simt fragil si 
artificial, Parcă as fi a creaţie de laborator care va «dispărea 
li contactul cu acrul, Parcă am febră. Mă simt cu scos din- 
tun învelis de vată, cnld. fierbinte. Imi vinc'n minte ulti- 
ma privire pe care am aruneal-o în toată casa, eu dujoşiia 
pe care mio sugyeră o întrebare in mine: oure-um să mai 
våd toule lucrurile acestea? 0 intrebare pe care mi-o pun 
de cite ori plec undeva. 


Acum simt că mi-am reveni. Sunt un personaj mecanic. 
Am mişcările mai accelerate, tu o tendință spre mai multă 
grubă, De-aceia incetincala trăsurii care mă duce lu gară 
mă sconto din răbdare, Am Însă şi dreptate: trăsura e o Irä- 
sură de noapte gi deci cu un cal ale cărui contururi şi for- 
lä motrice nu sunt exponibile la lumina zilei, 

Subi bolta sării, fum negru, miros de lignit, două femei 
cu mălurone se plimbă eurățindu-și calea inainte, un 
căruț cu bagaje care hurue asurzitor pe route de fer. vagos- 
ne cu inscripții ungare, bagaje, ziare, ziare multe pe care 
odată suit în tren nu le maj citeşti; plecarea, 

Domnul guraliv din fața mea care ne-a spus atitea, a 
adormit, inestelic, cu gura casati ca o răsullătoare de piv- 
niță, O pereche tinără de alături a adormit mină'n mină, 
cu capiele răzimute unul pe umăral celnilalt: Fu singur 
veghez. Din zaren întinsă ca un are pornesc săgeți lumi- 
nonse pe de-asupra pământului pină'n virful unei clo- 
poinije care rùmine'n urmă, prinsă de raze, Pe de-asu pra 
ogoarelor cu orz aproape copt un fum subțire si alb ca un 
voul delicat se trage spre pda prefăcindu-se liniștit în- 
t'o fâşie ulbă ca un drum prin aer, prătuil. Ogoarele în 
«lungi regulate. alabene de grîu, și verzi de porumb necopt, 
se nvirtese din mersul trenului în jurul unii punet fixat de- 
asupra dealului, Din sate, peste cure fumul pluteste de-asu- 
pra ca un acoperis îmbrumat, copii duce vitele la cireadă, în 
marginea cîmpului sur de rouă. Mugetul lung al vacilor strā- 
bate prin zpomotul de fierărie ul vagoanelor. Și poetica pe- 
reche de-alături doarme... 


În gura vastă dela Burdujeni poposim puţin. Aici a fost 
vechea graniţă, Acum clădirea mare răsună a gol, ca o casă 


im... o ii E RE RI O N e 


PLECARE i 2p 


în cure-au murit stăpinii, ṣi n'o mai locueşte nimeni, Ciţivu 
oameni călătoresc de-alungul peronului, ca un şes de asfalt, 
şi cadenţa tocului ajunge răsunind tot mai tirziu după fie- 
care pas. In celălalt capăt oamenii apar mai mici, Oprirea 
aici începe a plictisi, garn, peronul, sălile mari, totul e en 
un decor rămas pustiu, după o serbare care a fost pe-aici 
și pentru care lotul se făcuse anume. 

La Ițcani impresiile se repeti. complectate cu finuri so- 
lemne de acari de gară si frinuri cu chipie nustriuee ridicate 
in față și turtite la spate, deghizați pentru o farsi in pără- 
teaseă, toţi, în Frantz loser, Poporul îşi mai asuză Încă 
barba după cadrul care-o mai Hi rămas pe părete, Bătrinul 
monarh rătăceşte ușa dar multiplicat, pentru ca să învețe 
cum se unge trenul în fosta lui monarhie, Şi cum se cară api 
în gări. Dacă tonte acestea n'ar nyw a În ele ceva aşa de ome- 
nese şi trist, te-ai putea crede într'o comedie in plin aer; 
toți vor s'o tacă pe Impăratul... și biletul nostru dreptun- 
fhiulur mai este găurit încăodală și de maşina unui Frantz 
losef care në înțelege mai bine pe nemţeste, De-aici chiar, 
pentru raporturile eu oficialitatea cu care ai de-uluce, e 
aproape necesară limba lui Goethe. Mitel-Europa incepe, de- 
aici; i-am trecut hotarul. 

Vecinii mei sau schimbat şi ci pe nesimţite, si în lo- 
cul bocrului moldovean cu pălăria cu bordurile largi, care 
ne-a spus snoave pină-acum, a apărut de-odată o nemțoai- 
că cu pălărie neagră cu flori de muselină, cu ochelari, cu gu- 
ler pină la urechi, şi cu o sacoşă cit un sac, de care atirnă 
cartea de vizită: Frau Dr. Schutzmun din Rădăuţi, 

Această Frau Schultzmun mi-a bătut în urechi primele 
guturale, 

Privcliştea minunată a Sucevei, eu cetatea, cu bisericile, 
n'a răzbunat, Imi venca să intru în polemică cu Madum 
Sehultzman, care era, saraca, o femee necăjită pornită să-și 
vadă un băct ce umbla la școală, în Cernăuţi. 


Trenul trecea cu foşnet vijiit prin gări mici, hurducat de 
macazuri. Pe peroane inguste si pustii rămineu un şef de gară 
mirat și ofensat, un țăran cu traista în mină, 4i nevasta lui cu 
mina la pură și cu cotul răzimat «de-asupra burtei în cea- 
laltă palmă. 

In alte gări trenul opreşte. Asta se simte fourte viu. 
fiindeă ești deodată scuturat temeinic, trintit cu sputele de 
perna vagonului, şi apoi cu intermitență aruncat insinte ca 
într'o stranie închinăciune. Cum lumea stă pe băncile aşe- 
zale faţă'n faţă, un moment se pleacă unii spre ceilalți in- 

t'un spasm de furie, sau ca'ntrun cadril violent, O mină 
nevăzută te upucă de umeri şi te sentură parcă pentru a tè 


VIAŢA ROMINEASCA 
ÎL S 
trezi din somn. Asta-i poate anume pentru ca nu cumva să 
treci dormitinul prin stația în care trebue să te dai jos. 

In stațiecițiva oameni febrili se apropie de tren. pe 
cind marea mulțime rămine pe peron uitindu-se la vagon- 
ne. Oamenii cari stau astfel ṣi se uită la tren sunt tot asa 
de caraghiosi ca şi cinii cari aleargă lătrind după aceele- 
rat, Din coada trenului cineva aruncă jos pachete variate, 
ca pe-un balast pe care trebue să-l lase pentru ca să se poa- 


tă merge mui departe. x 
a zi: ? DEMOSTENE BOTEZ 


Între poetul moldovean și poetul Serghei Esenin de din- 
colo de Nistru (tradus excelent în nemțeşte, pină la venirea 
lui Hitler, de cercul poeților proletarizanţi din jurul revistei 
„linke Kurve”) sunt similitudini structurale frapante, con- 
sanguitäți probabile, evolutii paralele, asemănări de vocabu- 
lar, procedeie stilistice ana oage, frăţie de cruce. 

In „Cuvintele de dincolo", 1 Demostene Botez închină de- 
altminteri sinuciguşului Esenin o «moţionantă oratie funebră: 
“Aş vrea să te întreb cum ai avut puterea 

Să treci dincolo” 
Cind ai iubit asa de mult 
larba, pădurea şi pământul, 
„Aş vrea să mă înveți a muri. 
(Scrisoare pentru Serghei Esenin) 

Din epitalamul vieţii, acesti poeţi ai deprimărilor abisale 
și wle suprumelor euforii dioniziuce, au luat întradevăr pär- 
tea cea mai suculentă şi mai lconină: erotien stavā sau päti- 
maşe, nebunia sfintă a ritmului, muzicalitatea. hoinăreala sub 
taina selenară şi printre sufletele oamenilor, pe care le fură. 
măsurinedu-le cu metrica versului pentru u le păstra ca gin- 
găniile în chihlimbarul poetic sau pentru a le zidi umbra în 
catedralele ciclurilor. 

Intr'unul din momentele sule obişnuite de idealizare a re- 
fuzului formei de viață mediocră „cetățenească” (cum le ca- 
racterizeuză strălucit Plechanow. unul din marii critici lile- 
rari ai veacului), Baudelaire u exclamat cu trufie, că nu există 
decit trei profesii onorabile: preotul, militarul şi poetul! 

Tristeţea incurubilă a acestor pont este tristetea sacerdo- 
tului în faţa spectacolului lumii şi a bileiului laje de metehne 
în așteptarea izbăvirii, cure va veni „de dincolo”, Indrăzneala 
de ofițer mujic a lui Esenin, care își așează cismele sale unse 
cu t pe catifeaua respectubilității mediocre și disprețul 
profund al lui Demostene Botez pentru tabla optimistă de vu- 

curente ne oferă un extract din cele frej profesii alese, 
Esenin și Botez sunt sacerdoți prin suflul elegiac şi prin 
tristețea cărnii (Mallarme: la chair est triste, helax...). militari 
E a 

*) gamostene. Botez: Cuvinte da dincolo (poezii). 

| Serghei Esenin: Talmiciri de Zaharia Stanan (poezii), 


a VIATA ROMINEASCA 
Îi 


prin îndrăznealu cu care siluiese opinii convenționale și tihna 
iaşe u unei păci josnice, porți prin irezistibilă vocuție. 
De unde provine tristețea pătrunzătoare si desnădejden 
iremediabili a acestui soin de poeti? Unde situăm enuzele? 
Demostene Botez ne prezintă, de pildă, aşa „poemul cea- 
sului de-acum", poemul Tinul, testamentul actualei sale etape 
lirice : 
lată urletul meu, 
Räcnetul gol de gorilă 
Barbar si huidus 
In ceasul acestu cind totul mă doare 
Gel mai frumos vers, cel mul frumos; 
Singurul pers ul amalui singur, 
V'rlat spre Dumnezeu; 
Urletu? men 
Fără... nicis 0. aș-teplure,.. 
(Urlet) 
Adica: nuditate extremă în prezentarea unor prăvăliri in- 
terioare; notarea voit stinunee a geamătului și u gifăitului 
uzonie; sleslânţuirea de fiară lovită mortal si retrasă În peş- 
eră pentru a-şi linge rănile. s 
FTraducātorul lui Esenin în romineste a sles poeme din 
faza oworicã a vieţii sale, Dar aşteptäm si acele magnifice 
pagini ale disoluțici interioare, cure bau îmbrineit pinā în 
pragul ncantului, în ucel „dincolo fară reiutoarecre si (pen- 
tru noi) fără izbăvire, fără speranță. P 
Cum u fost posibilă nceastà întorsătură de dezamăgire si 
de nemingăiere în care se shal atitea capete «le chti ale cultu- 
rii curopene În care se inseriază si uceşti doi poeţi — Esenin 
si Bolez unalizaţi aici? 
Procesul este mai vechiu, i 
Eu ay uvea trei ipoteze, care pol elucida problema acestui 
nihilnism (Nietzsche  prevestise deja la sfirșitul secolului 
trecut marşul nihilismului în sinni intelectualităţii europene) : 
o ipoteză de untropologie filosofică. alta de istoria ideilor și 
a treia de natură sociologică, j ) 
In cazul Esenin și Botez există o predestinatie u suferin- 
(ei dintr'un pren plin biologie. Ana de Nonilles, alt poet frene- 
tic ul deprimărilor şi al înălțărilor carnale, a definit blazo- 
nul acestei categorii nițelus convenjional-franeez, dar nu lip- 
sit de justețe: „onoarea suferinții”, In chinurile ngonici, le- 
bda scoate cel mai melodios țipăt. Pelicanul își hrăneşte pu- 
iul su singe. după imaginea splendidă (ştiinţifie falsă) a ro- 
manlicilor, In alți termeni limpezi: nvem de-aface cu tipul 
tragic ul omului, din care se recrutează profetul, dervișul ur- 
lător și revoluționurul temperamentul, Nu degeaba poetul n 
fost la Romani și vates. Acest tip are funcție în societate de lo- 


Ėė 


x 


ANALIZE 33 


comotivă a Istoriei. Prin tipul tragic Istoria glăsucste impera- 
tivele sale. 8 alăsueşte impera 


” În istoria literaturii moderne ruse, Serghei Esenin a jucat 


À exprima lumea ve- 
che şi plămadă pentru lirica lumii noui. (In prima fază a fost 


și AL A. ippide, alāturi de Tudor Arghezi. G. Bacovia și 
Adrian Maniu, au jucat un rol hotăritor. = E 

Poeţii experienței moderniste romine au cu toții drept 
numitor comun nihilismul spiritual. Incercările de ancorare 
În e (fie religioase, fic tradiții naționale, fie reformism 
i sau soldat pină acum interior cu faliment, La toți le 
lipsește un nisus formativus, o axă de polarizare. Polimorfis- 
mul E: a desenat cele mai ciudate şi mai dizolvante ara- 


„Nici Serghei Esenin n'a putut să-şi ia drept... stea luară 
acel „Luceafăr roșu” (Tălmăciri de Zaharia decta E 32), 
e odr fi însemnat o ancorare serioasă în cea mai gigantică 
riență socială a vremii. 
_ Prima strofă arată dezacordul său individualist cu expe- 
riența colectivistă, neîncredre timidă, dezabuzare: 
Cimpul cules, codrul pustiu, 
Stuhul alungă stol cenușiu. 
Munţii sunt fier, balta aramă, 
oarele scamă. 

3 de Revoluţie are o atitudine de neaderență volup- 
toasă. li acordă, însă, credit: 

O, şi eu singur aseară-am văzul: 

Luceafărul roşu cobora tăcut 

Și ca un minz sălbatic se înhămă 
N La sania mea, la sania ta... 

Creditul i l-a retras Esenin prin sinucidere, ca şi emulul 
său Majakowski. Nu şi-au putul difuza tipul și sufletul tragic, 
prea plin de sine însăși, în noua atmosferă de optimism ro- 
bust, uneori de sfintă candoare şi mai ales de tatonări ultra- 
practiciste din Impărăţia de dincolo de Nistru, 


^ Esenin și Botez sunt spirite moderne, însă cu un balast 
val prea puternic (sacerdotalitatea, aspirația spre infi- 
snit), Aici se naște conflictul. Şi aici este ipoteza mea de isto- 
ria ideilor, 
Panait Cerna a făcut în 1913, mi se pare, o interesantă 
teză la Lipsca despre „Gedankenlyrik”, 
Lirica filosofică a lui Cerna, Sully-Prudhomme, Klopstock 
sau chiar are, În genere, un caracter insuportabil de 
didacticitate, un fel de spanac conservat, 


mo e O. A IN 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


„Cuvintele de dincolo” ale lui Demostene Botez şi „Täl- 
măcirile” din Serghei Esenin pol fi considerate ca cicluri reu- 
şilte de lirică a ideilor, Se tratează despre pesimismul cunoaş- 
terii, despre generaţia leninistă, despre problema morții, 

„ete, 
se Lirica filosofică îşi infige rădăcinile, cind e veritabilă, în 
măruntaiele omului, care își cîntă destinele fragile sau măreţe 
pe această planetă. Dar împletirea dintre ideie şi emoție tre- 
buic să fie organică și fuziunea aliajului se face la înaltă tem- 
peralură. Pc x 

Putem reveni la u doua ipoteză asupra dramei nihiliste în 
cure sa sbătut Esenin şi în care trăiește Demostene Botez: 
lupta spiritului modern cu reziduurile lumii feudale, (Ambii 
sunt născuţi în țări cobai clase de kulaci), E 

Spiritul modern îşi trage originea din Henaşterea italiană. 
Această fericită perioadă a Istoriei a descope rit pentru prima 
oară că spectacolul omului şi spectacolul naturii pot fi tot atit 
de pasionante ca şi reflexia asupra destinelor religioase; că 
operația denumită „palimpsest”, adică răzuirea cu cuțitul sau 
cu substanțe chimice a textelor biblice depe pergamente, pen- 
tru a redescoperi capodoperile uitate ale antichităţii, poate fi 
uneori mai utilă decit prelungirea șederii în umbra confesio- 
malului; că metoda de cercetare a ştiinţelor naturale rămine 
de erciat şi nu se poate găsi nici la Aristoteles şi nici la Toma 
din Aquino, 

Epoca și oamenii Renaşterii au avut intuiţia că ideile nu 
cad din cer, ci sunt epifenomene, flori crescute în trupul 
viața omului, uneori pureci a ain așternutul lui fetid, alte- 
ori pusări albastre ale nostulgiilor. 

Omul antic, mai apropiat de natură şi de mama Geea, 
decit omul evului mediu, nu ajunsese totuşi pină la înţelep- 
ciunea că ideile nu cad din cer. Intre om și ideje interpunea 
sau capul lui Jupiter din care ieșea incoifată zeiţa Palias-A- 
thena sau pe vates, inspirația ieșită din aburii transei hipno- 
tice, proren jucând rolul canalului ombilical pentru primi- 
rea Majestății Sale Ideea. r 

in timpul Renașterii, Leonardo da Vinci și Machiavelli au 
fost cele două capete care au trăit cu intensitate schimbarea 
perspectivelor gîndirii europene şi f metodei de cunoaștere, 

Ruperea definitivă cu „ideile căzute din cer” şi ancora- 
rea în biologie, în natură, în carnal sau social, pentru creiarea 
unei noui culturi păgine se face cu fireşti dificultăţi. 

Nihilismul e o ultimă etapă de lichidare a valorilor. 
(Nietzsche spune „eine Umwertung der Werte”), 

După lichidare va veni construcţia. a 

A treia ipoteză explicativă a dramei nihiliste — luată din 
"arsenalul ştiinţelor sociale — se întilnește cu aceia de istoria 


Dn 


ANALIZE 35 


filosofiei, dar are un izvor deosebit, anume în di 
selur și in legăturile ei cu creiația artistică.. dis coală 
r Pesimismul poeților e o atitudine protestatară faţă de 
stalus ma, Refuză uctualul sistem de producție şi repartiție a 
bunurilor, de organizare a societăţii, 
F uturismul antebelic al lui Serghei Eser 
„1905 (insurecţiile populare după pierder 
Japonezii) in poezia rusească, adică o repetit 
tru Octombrie 1917, Pesimismul şi sinucidere 
incapacitatea unei adaptări la noua con 
nei odrasle individualiste de kulaci, 
Nihilismul lui Demostene Botez este, fără indoi 
destinație biologică, dar şi un elegant refu 
generatoare de diabolică euforie a re 
actuală, cum ar spune Plechunow, 
Evoluția ultimă a lui Botez spre o poezie socială luptă- 
toare (vezi colecţia „Stingii” și a „Cuvintului Liber”) ne în- 
dreptățește a crede, că se află pe drumul cel bun al unei im- 
păcări a destinelor tragice cu f râmusețile acestei lumi mo- 
me spectaculoase, plină de ritm, de culoare și de surprize, 


vin cra un fel de 
a războiului cu 
ie generală pen- 
a au exteriorizat 
figuraţie socială a u- 


alā, pre- 
z, plus o idealizare 
fuzului formei de viață 


Poezia romină contimporană a început să se îmbogă- 
jească fericit cu citeva tălmăciri care nu mai trădează tex- 
tul original, cum spune proverbul italienesc. Amintim — 
cezmpli gratia — predoslavia „Florilor de otravă” a lui Tu- 
dor Arghezi (publicată în revista „Cugetul Rominesc”) şi 
traducerile lui Al A. Philippide (publicate in colectia 
„Adevărului Literar și Artistic), care vor apare curind în 
volum la editura „Cultura Naţională”, 

Traducerile din Esenin ale lui Zaharia Stancu — el in- 

poet, poet autentic, cu o rară măestrie în minuirea me- 
tricei și cu o claviatură emoţională înrudită poeticei eseni- 

e — sunt retrăiri ale originalului. 

Cităm această Toamnă (pg. 21) 

Liniştea a potopit cringurile cu ploi. 
Toamna, iapă roșie, își scarpină coama în foi, 


Pe deasupra malurilor rupte ale riului 
Zângănitul poteoavelor albastre, clinchetul friului. 


Păsările sunt toate cenușă, cerul nomol, 
Vintul prin veștejiri calcă domal, 


Şi pe măceşii roşii sărută mut 
Rânile Hristosului nevăzul, 


——_—————————— 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


In „Cuvintele de dincolo” ale lui Demostene Botez gă- 
sim aceiaş stare sufletească de „sărut mut” al „rănilor Hri- 
stosului nevăzut” în prima „Rugăciune”: (pg. 5) 

lată, Doamne, sufletul meu greu, 
Pasăre ce mi-a murit in mini, 
lată tot cen minr-i Dumnezeu 
lată tot ce-i de-aruncat la cîini. 


lată, Doamne, sufletul meu mort. 
Singur nu știu unde să-l arunc. 
Nu mai pot de-acum să-l mai port 
Cum aş duce'n brațe-un prune 
Mort, 


lată, Doamne, sufletul meu; ie-l 
Cum ai stringe de pe cimp un snop. 
Nu ştiu singur ce să fac cu el, 

Nu știu unde să-l îngrop. 

„Bugăciunea” și „Urletul” pot fi considerate ca stațiuni de 
maximă tensiune ale nihilismului în poezia românească, Rea- 
lizări la această tensiune n'a mai dat decit G, Bacovia. 

Peste acest punct nu se mai poate trece decit în imperiul 
halucinaţici sau al tăcerii unei disperări carlyleene. Și încă 
filosoful Istoriei Carlyle era capabil să vorbească, cu rănile 
deschise, patru ceasuri despre „tăcere”, iar filosoful danez Sö- 
ren Kirkegaard s'a închis în cele trei camere paterne, aşezind 
trei pupitre, sa plimbat trei decenii, ca un leu rănit, şi a lä- 
sat o cantitate uriaşe de manuseripte aducind cele mai de 
seamă contribuţii la fundarea unei filosofii existenţiale şi 
patetice, adevărata catedrală unde oficiază preoţii elitelor 
europene nihiliste. 

Au fost cazuri, alături de Nietzsche, de uriaşă vitalitate 
şi de imens noroc, datorită structurii spirituale a protestan- 
tismului, care deschide stăvilarele Eului și Îi creiază cimpul 
libertăţii interioare, 

La ne-protestanţi, nihilismul naște dificultăţi intime in- 
surmontahile. 

Se cunoaşte destinul „Inteligenței” ruse pe trei decenii 
(1880—1910): disperarea bombelor; luxura tristă a lui Artzi- 
başev din Sanin; despletirea personalităţii şi chinurile in- 
fecunde ale lui Rozanov;; divagaţia și refugiul în exterism al 
lui Merejkowski — singurul artist care ar fi putut egala pe 
Tolstoi şi Dostoiewski —; îndobitocirea lentă a altora în ac- 
ceptarea unor dogme copilărești, etc. 

In Bominia, G, Bacovia a rămas eroic pe piscurile nihi- 
liste. Drama sa este una dintre cele mai sumbre și, dela Emi- 
nesci, fără asemănare. 


PN 0 


————— ee Ù 
Demost A i 
calato și ilorischi trebui să se reîntoarcă pe potecile 
numeşte Thomas M ate din „Muntele fermecat” (cum il 
misiuni: în furnica ma. acolo unde-l cheamă nouile l 
tată a comunității cei massclor anonime, în suferința neci 
cu nja în ini anh deocamdată, aflată in pustie, dar 
n „Salt în gol”? a (hanaanului înverzit, 7 


Putem răspund ri À 
PENE ee Eeki cu cuvintele Scripturii: „cine se pierde 


PETRE PANDREA 


wa Ss C.R CAL ATIE. À 


GRĂDINA CU TRANDAFIRI 


inări i iu, consiliul profe- 

y zia asasinării prefectului Maneciu, consi i fe- 
E al Facultăţii juridice din lași, a ținut o erupe aa 
conferință: era vorba de un AD ci = Lane a pr pe 

3 3 des 
care apuca tineretul universitar, în con e Albe mer Ala 

i în, Bătrinul civilist şi om de on Mate 
A popor To ridicat și într'o scurtă epaia pia a țintuit 
cu arătătorul la stilpul Ere pe autorul moral: 

— Cuza, tu eşti asasinul! y i A _ 

Polemi de Boca catia Politică A. C, Cuza sa apărat cu 
sii eg ape cap dezaprob, ci constat! Dumneala, et 
nule Matei Cantacuzino, ești prea ocupat cu emaki, eA 
dinuței de trandafiri pentru a pricepe mecanismul rev 

i liu Zelea-Codreanu,,. i ; 3 

e ieoa aee seniorul scria Matei B. Canta 
i acestui cinism hortico i 2 

N Er a ricin a fost plimbat pe la citeva curți cu 

j i şi, i, achitat. i A 

sie e pie şi această achitare au Arată Kira p 

unor stranii transformări în peisajul politicei nE NC 

Dela prefectul de lași s'a sărit direct în cepa: X sia ha 

Ministru Duca, după cîţiva ani şi după o orga 
ilă rării catilinare, E 
azi ua discuta penalizarea gloanțelor gre. a 
justiţia civilă cit şi justiția militară şi-au sri e aa 
titia militară a yine la nina act Ma pă nea bel 
tatori şi a negat existe i de 
apan ih a Au lipsit numai jerbe de trandafiri albi și 
i ien PRE şi oamenii de genie Proc a ură 
mai mult în grădinile private înflorite, cu oh so er rase 
tristării, busuiocul mortuar şi alte plante į spe m gene 
pentru a alunga din nări mirosul prafului de p 
ră. -. LL] E 
j urarile 4 membrilor „Gărzii de Fier”, iai at ai 
tori morali ai atentatului dela Sinaia, ca ete n-a 
xiuni asupra tacticei politice în actualul m navei 
In afară de doi, trei intelectuali de capace îns ads 
grupul de tineri politiciani din jurul „Gărzii de 


MISCELLANEA PR 


zintă prea puţin sau aproape nimic prin substanța lor (con- 
cepție, cultură, orizonturi, energie creiatoare), Dar «i pot 
primi o plenipotență din partea evenimentelor, care nu are 
nimic de-aface cu valoarea lor intrinsecă, 

Prelungirea, intensificarea şi ritmul ascuțit al crizei 
mondiale, cu atit de grave repercusiuni in Rominia, au o- 
bosit şi au dizolvat răbdarea și raţiunea normală a tuturor 
categoriilor sociale. Ori lipsa de nădejde și incapacitatea 
așteptării creiază mediul firese al tuturor psihozelor colec- 
tive, bulionul celor mai virulenţi microbi politici, 

Disoluţia structurală a sistemului economic actual este 
simțită de toată lumea. Reforme fundamentale devin o a- 
cută necesitate. 

Fascismul utilizează momentul critic, face cele mai 
largi promisiuni, fără a aplica vreuna din reformele anun- 
fate, După ce a pus mina pe putere, cu greu mai poate fi 
urnit, din pricina organizării represiunei cu o tehnică mili- 
lar-războinică dintre cele mai rafinate. 

Fascismul reprezintă, din această cauză, tot balastul 
reacționar al actualului moment istoric și tragicomedia prin 
excelență a epocii. 

„Garda de Fier” este una din sucursalele fascismului eu- 
ropean. Ea crește ca o imensă mătrăgună în cimpul crizei 
economice și e hrănită cu singele clorotie al partidelor, care 
nu se pot decide a purcede la realizarea reformelor cerute 
de vremea noastră. 

Se vor repeta oare şi în Rominia greşelile din alte părţi? 

In general, puţini oameni ştiu să citească şi să faloseas- 


Din această pricină majoritatea dintre noi, trecem orbi prin 
veac, deşi avem ochi, trecem surzi, deşi avem urechi să au- 
zim, minte să analizăm, spirit pentru a sintetiza şi a da în- 
drumări, 
Care sunt reformele veacului? Lichidarea economiei li- 

iste, mărimea şi organizarea sectorului de Stat, botniţa 
pentru trusturile bancar-industriale: citeva adevăruri ele- 
mentare pe care economia politică modernă le trimbițează 
zadarnic de cîteva decenii!... 

justarea organismului economic nu poate întirzia 

fără turburări profunde politico-sociale. 

In caz contrar se deschide „uşa aventurii” şi se pregătesc 
condiţiunile celor mai deșănţate diversiuni. Tactica politică 
a lui Cunctator nu mai poate fi aplicată fără grave pericole... 

şi pe Hermann Goering din Germania, şiretenia ra- 

jiunii istorice, a ales pe un general dela Jockey-Club pentru 
a ajuta la întemeierea fascismului în Valahia 

Sub masca demagogii patriotarde, tot clubul select con- 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


i i în frun- 
ierilor aliat cu ciţiva bogătași, aşezaţ Ă 
ete reia jeseni pentru terorizarea masselor gaga 
ies abile de auto-apărare eficientă sau de dărimare 
zur mica EPA raptului de clasă a luptat soldatul 
i t p nonim şi şomeurul din Weddingul pirr h r 
taret ei deștepta oare în ultimul moment cetei sa a pă 
nescu şi Popescu, entuziasmați peste măsură de do 
key-Club? l) i ; 
ai pb tt de exploatare și diversiune? 


ŞCOALA VIOLENȚEI. 


le un studiu asu- 
è Gide era pe vremuri pasionat í 
pra Andre aţi la Sopi. Pornise chiar o culegere de fapte 
Ş A itit, p3 n + - q 
n ia Drak ehg AS fiorul crimei comise în ate s> 
neral Anghelescu de trei elevi de liceu. Sunt ihk ae tepe 
familie bună, care graseiază, care-s eleganți, ori aaee 
lipsit nimic în viață, care trăiau bine, fără nevoi ș 
i iate. f i 
cesta am er făceau chefuri, ag pei noe. m o 
iață de băcţi de bani gata din leafa bieţilor p rai Sl 
ice Dăunăzi la laşi un elev trage cu piece pn arhi eat 
rul şcolii pinoy ca Lapit pir aa Apacer halep achită- 
i atoriul un hi o 
Dea să saile prin ele diplomă de erou. trai A 

Zilele trecute, o elevă de clasa a cincea = arte dh n-a 

latină, probabil subt presiunea emoției că va fi pusă s 

3 in Horațiu. 7 A Sidi 
i pg răpiri % lipsă totală de respect si AR a a 
viinţă. Tinereţa suficientă și cu chipiul prs pee eli 
dează, te calcă pe picior, te înjură, te k poupa 
Nu mai are nici un respect de mga hi ua e 
fundaşul dela Juventus sau de aa Spaa à 

Eroii ci sunt rm poa si a ` 
nematograf. 

ANA erp notes reviste literare rd Arog 
oe eote pe cale care APO E A A merican și fac ban- 
manele senzaţionale see ee x roia EN EEIN at 

ri, ja ; p 
y B aink a ticile lui Maiorescu şi Gherea, acum isprăvile 
lui Nic-Whinter. 

Pentua, „e NIONE cutare, umblă rin aue ye ere pe 

în dreapta și în stinga, pentr devi 
a paie tr md cutare a lipsit dela catedră fiind 


Pi 


„ MISCELLANEA i 


implicat în complotul Gărzii de fier, pentrucă suplinitorul 
suplinitorului este tăinuitor de ecrasită și granate; pentrucă 
elevul nu mai poate trăi de ruşine și este aproape dat afară 
din toate școlile din țară dacă nu-i șampion... cel puţin la ca- 
tegoria muscă; pentrucă nu-i sală de cinematograf în care 
să nu se adăpostească elevii f ugari cu respectivele eleve, cele 
care nasc apoi în ora de latină, după ce au sărutat ca Mar- 
lene Dietrich, pentru că școlăriţele vin la şcoală coafate 
à la Greta Garbo; pentrucă o serie de colecţii și biblio- 
tecuţe apar subt coperţi pe care un bandit mascat ochește 
din vitrină un cititor, şi cu un conţinut care aprinde ima- 
ginația şi desvoltă un fel de frenezie sinistră a unui 
eroism criminal; pentrucă profesorii în orele de romină 
analizează organizația dictaturei, statutul sindicalizărei şi 
dreptul la grevă, pentrucă toată această psihoză a violenţei 
şi a destriului a ridicat tinereța la o valoare în sine. 

Ca mine, elevii de liceu vor declara pe studenţi, ramoliți, 
invechiţi... şi vor lua ei frinele de conducere a spiritului o- 
piniei publice, şi vor proceda la congrese regionale şi gene- 
rale, curs inferior şi curs superior, pe clase. 

La aceasta a dus cultul violenţei şi al incapacității, 

Iar, pe de-asupra, acum cind elevul trebue virit cu na- 
sul în carte, scos de pe ringuri şi din cinematografe, mai vi- 
ne și programul instrucției preregimentare cu stilizarea şeoa- 
lei de violență şi altă nebunie. 

Cei care au răspunderea trebue să se decidă ce vor să 
scoată dintr'un băet la 18 ani: un bun „back” sau un om de 
cultură cu un bagaj de cunoștințe generale. 

Altfel, să se ştie: de totdeauna copiii au fost mult mai 
înclinați spre jocuri, cinematograf şi crimă, decit spre învă- 
țătură. 

Să nu le mai dăm și noi vînt cu cercetăşie, ©. N, E. F, şi 
altele spre cealaltă parte. 

Pe urmă nu mai ayem drept nici să ne plingem nici să 
mai fim consternați. 

La procesul celor trei elevi asasini trebue să apară, subt 
inċulpare, și citeva zeci de mii de autori morali, 


P. NICANOR & Co. 


i 
= 
ps 
Le) 
wm 
o 
= 


PSIHOLOGIA GANDIRII COPILULUI. 


Cunoaştem pe d. Const. Georgiade din studiile publicate 
pină acum în „Hevista de Filosofie,” studii cari îl arătau ca 
pe un cercetător animat de spiritul științific, de pasiunea o- 
biectivităţii stringente şi a experienței metodice în cunoaște- 
rea şi interpretarea problemelor psihologiei contemporane, 

Psihologia gindirii copilului! este prima lucrare de di- 
mensiuni a acestui rece observator al vieţii sufleteşti, care se 
conturează tot mai mult ca un pozitivist ce disprețueşte spe- 
culaţia psihologică facilă, neintemeiată pe fapte şi expė- 
riență, 
Lucrarea d-lui C. Georgiade iese din comun, din mai 
multe puncte de vedere. In primul rind, pentrucă este prima 
operă de sinteză din literatura psihologică penerulă, care 
să imbrățişeze toate aspectele desvoltări sufletești a copilului. 

Psihologia infantilă, una din dintre cele mai delicate ra- 
muri ale psihologiei constitue un capitol nou în cercetările 
contimporane și se găsește în faza primelor tatonări. Pro- 
bleme izolate de domeniul acestei psihologii au mai fost cer- 
cetate de către savanții străini, de a căror contribuţie d, 
Georgiade aminteşte necontenit. O psihologie complectă, ca- 
re să cuprindă întrun tot sistematic intreaga desvollare su- 
fletească a copilului, dela cele mai simple fenomene pini 
la cele mai complexe aspecte ale psihismului său, nu a fost 
scrisă pină acuma. Lucrarea d-lui Gcorgiade se rezintă ast- 
fel ca un adevărat tratat de psihologie infantilă. Valoarea 
ei este îndoită, în această privință: prin exceptionala ci ho- 
găție de informaţii, această carte cuprinde lot ce sa seris 
mai insemnat în domeniul psihologiei gindirii copilului în li- 

teratura contimporană de specialitate, Prin aceasta, ne pu- 
tem forma o idee precisă despre întinderea şi stadiul de des- 
voltare în care se găsese problemele de psihologie infantilă. 

Pe de altă parte, lucrarea d-lui Georgiade, fiind prima 
înmănunchere sistematică a acestor probleme, atit de inte- 
resante pentru cunoaşterea şi educaţia copilului, duce mai 
departe această cunoaştere prin interpretarea sistematică per- 


1 Editura Societăţii romine de Filosofie, Bucureşti 1934, 


e —————————— 


CULTURA 43 
sonală a unui vast material strins în cercetările făcute Lu- 


crarea, departe de a fi o si rob 
obținute, este o contribuţie prar Ery a rezultatelor deja 


frarea l. 

iasi e ascunse de gindirea copilului, la lumina 

inainte de a p e au fost analizate şi inter ret t sa. 
se sublinia importanța Ty relativă? ate critic, 


„Confruntarea lor com 
. c rativă ne-a oferit d aka 
3 Aed ta perim părți labe nefundate pă Erkol A 
mii lor cercetători”, cuzi nouă, nebănuite chiar de pri- 


Am putea spune chiar, pe bună drep- 
in literatura psi- 


si , * .. A i 
tringerea documentelor vieţii sufleteşti, ci esa ger n 


in - » 
k T agr rapperi să pe paie A materialului existent, 
Pentru literatura rominească,. ju Preia rela Ap ek 
tic osia ieni ] asupra acestor pro- 
are eorgiade este deadre ` 
ă. Valoarea ei exactă n'ar putea fi pe ae pradei 


După aceste consideraţii 
uk aţii, încercăm să schiță i 
cr îl Via rezuma Însă, pentrucă o carte E poor irma 
să a dA observaţii, şi reflexii asupra unor Probleme 
2 aosd : prima dată ridicate, nu poate fi rezumată, 
Bira în re al conținutului ci, l-ar putea întocmai nü- 
în u d Ce og apecializat, cel puţin tot atit de bine lămurit 
în igicareă problemelor RE ra urmare, ma mu 
A r abordate, lăsînd alt i 
tiy ir găini, adică exact, melodie i poti 
x reorgiude a utilizat, ă y 
stiute to na Să prassa an și datele he robe 
ias e iceste probleme, Astfel 
fi rogis, eri şi anatomia cerebrală. rile 
ro-biologică a copilului. Şi întrucit studiul ine. 


lul, pentru 
d esa a pătrunde mai profund psihismul a a, au- 
til * 


„În lumina unor nsem ocum 
/ enea d ent i 
normal sau patologic au fost cercetate Gokai. aletes or 


4i VIAŢA ROMINEASCA 


aspecte ale gindiríii copilului, diferitele probleme pe care ea 


le ridică”, ve : 
D. Georgiade pornește delu cercetarea condiţiilor fizio- 
logice nervoase ale desvoltării mintale a copilului, subliniind 
însemnătatea proceselor mielinizării, ale cărei faze condiţio- 
nează ordinea de apariţie a diferitelor activităţi psihice ele- 
mentare. Intre desvoltarea fiziologică şi cea psihică este o 
strinsă înlănțuire. Gindirea copilului se diferenţiază, dega- 
jindu-se din pihismul general şi ambianța afectivă, pe mă- 
sură ce se diferenţiază variatele sale organe și funcțiuni ner- 
voase. Autorul studiază în primul rînd formele structurale 
ale acestui psihism la nive urile corespunzătoare ale des- 
voltării fiziologice, Astfel corelaţia strinsă dintre sistemul 
nervos, ca substrat organic, și viața sufletească, este eviden- 
tă în cursul evoluției acesteia pină la punctul final al adap- 
tärii sale sociale, şi chiar mai tirziu. z s i 

După limpezirea acestui capitol, după apariţia zorilor 
gindirii copilului din mediul vital, biologic, sunt cercetate 
formele primitive ale acestei gindiri și anume: gindirea ani- 
mistă. finalistă, magică, egocentrică, şi sineretică. Analiza 
lor minuțioasă este extrem de interesantă, și întrun studiu 
mai mare asupra acestei cărți, care nu poate fi cuprinsă în- 
tr'o cronică simplă, ar putea fi relevată, ip i 

In partea a treia, sunt studiate, cu aceiași bogăţie de 
informaţii şi reflexii proprii, fenomenele mai complicate, 
cum sunt memoria, atenţia și voința copilului. ME 

Uu capitol aparte îl formează cercetarea modalităţilor 
de înţelegere a noţiunilor de timp, spațiu. număr şi cauzali- 
tate în gindirea copilului. Aceasta dupăce sa arătat perse- 
verarea, uniformitatea şi discontinuitatea aceleaşi gindiri, și 
cauzele sale specifice. 

In ce priveşte caracterul interogativ şi explicativ al gin- 
dirii infantile, analiza lui dovedește odată mai mult corela- 
ţia dintre psihic şi fiziologic. Acelaş lucru se evidențiază şi 
in cercetarea procesului complicat de formare al conștiinței 
de sine. Pe lingă rolul factorului neuro-biologic aci mai in- 
tervine şi factorul social, remarcat de altfel şi în cercetarea 
obiectivizării noţiunilor şi explieaţiilor cauzale. T 

După fixarea rolului limbajului în desvoltarea gândirii 
infantile după analiza a va copilului şi după o com- 
paraţie instruetivă şi conc udentă a acestei gindiri cu cea a- 
nimală, d. Georgiade insistă mai mult asupra formării gin- 
dirii logice infantile, a cărei cristalizare constitue incontesta- 
bil cea mai interesantă etapă în psihologia omenească. Con- 
ceptul, judecata, raționamentul, inducția și abstracţia la co- 
pii, sunt analizate magistral. z ; 

Intrun ultim capitol, după lungul drum tăiat şi străbă- 


„5% ANN GC a eee 


CULTURA 4: 
s 


i în Pip aproape virgin, d. Georgiade aruncă o 
ale dezvoltării copil lei E retete esa, a za torul apoi 
ri Es vreo i ă + ie 
pici această desvoltare ? S'au Pica too oela teorii, d A 
către pad DN Piaget, Pierre Janet, Spearmann, Isac re D. 
cea „pe „An discuţie valoarea acestora, făcînd o cri- 
alee = e e graner şcoalci engleze, care susține „uni- 
aa i int ana cpăjintasalăi uindirii copilului dealungul 
saihe] a ap rai ate”, negind orice stadii, orice forme de 
ei coo abea s 5 ei peri aa biologic, şi reducind toată des- 
Mr Taice p a experiență, la acțiunea reali- 
jatelațiila funeţiilor biologice și psihice in desvoltarea 
nl iea na dovedite chiar și experimental. Autorul 
wyi | miere dyrer na aa cre ec „dintre creșterea 
taliei ca arilor psihice care o însoţese” 
5 Pee iaar legii determinismului foc in iara 
E TOE gindirii infantile, şi pentru a conchide că 
pe fra mereu organic, social şi al experienţei imediate sunt 
ispensabili pentru lămurirea desvoltării intel 
copilului clectuale a 
altă care este, cit se poate de se i 
zi are , ` scurt schițat, i - 
ce cică gi pure 5 densitate piei ear A ag Fean pai 
a excepțională a acestei lucrări | 
studiu larg, care să arate toată ionieni pe 
pentra stilata akerai oată profunzimea şi utilitatea ei 
n ceastă cronică, noi n'am făcut decit să o semnalăm. 


N. TATU 


I S T o R I E 


I. pică Cronicari şi istorici romini din Transilvania 
vol. 11. Colecţia „Clasicii Romini Comentaţi”, Craiova, Ti 
Scrisul Rominesc, XXXIX-/-472 pag. E 


Datorită profesorului 1. Lu 

A D ofes A paș, Ardealul i 
tă prate creatoare şi istoricilor săi, peer polua ră 
d Transilvania. poartă titlul „Cronicari şi istorici romîni 

icind fragmente din scrierile istorice 
R i » ale a 

E Lupaș dă cea mai completă antologie e. 
vale S apar iar studiul sintetie care deschide primul 
eee o documentată expunere a evoluţiei istoriografiei 


_ Faptul că, lucrarea Prof. |. Lu cum a 
cătuită e destinată mai ales publicului! porik ms pog că a 


48 VIAȚA ROMINEASCA 
Æa T e E E E 


gr fi fost necesar ca in fruntea fiecărui fragment de operă 
să se fi găsit citeva dale biografice asupra autorului. 

Dar chiar cu această lipsă, cartea prof. I. Lupaș, este 
utilă şi poate fi consultată cu folos, 


II BP IL O Ri E Lb IT E RA RA 


I. E. TOROUȚIU: Studii şi documente lite are, vol. IV 
„Junimea”. Bucureşti, Tip. Bucovina 1933, XCV 4-534. 


Continuind munca sa de albină, d T, E. Torouţiu a dat 
la iveală cel de al patrulea volum din colecția „Studii şi do- 
cumente literare”, al căror total va cuprinde douăsprezece 
volume. _ $ 

Ce reprezintă pentru cultura romincască această operă 
sa spus cu ocazia apariției primelor trei volume, de aceea 
nu voiu face acum decit să subliniez faptul că datorită 
idealismului d-lui I. E. Torouţiu, multe momente din viața 
şi opera unora dintre scriitorii noştri din secolul trecut, au 
putut fi clarificate şi multe din erorile ce au persistat ani 
de-a-rindul, pînă şi'n manualele de şcoală, vor putea fi in- 
dreptate. =- Ă 

Căci prin munca de culegător, mai ales a corespondenţei 
scriitorilor şi cercetătorilor n tri din trecut, d-l Torouţiu 
ne dă prilejul de a cunoaște intimități interesante, cunoscute 
pină acum unui restrins număr de cercetători ni manuserip- 
telor dela Academia Romină sau a membrilor din familie, 

Prin acest al patrulea volum, d-l Torouţiu dă la iveală 
preţioase documente dela și despre M. Eminescu (pg. 1—312), 
precum şi numeroase mărturii dela; D. Xenopol, A. D. Xe- 
nopol, V. A, Ureche, I. Bogdan, V. Alexandri, D. Onciul, Ca- 
listrat Hogas, ete. H 

Menționind acum apariția acestui important volum, de 
care mā voi ocupa pe larg cu altă ocazie, îmi fac o plăcută 
datorie de a-l recomanda tuturor cercetătorilor noștri în a 
căror preocupare intră cunoașterea personalităţilor din via- 
fa noastră culturală în secolul trecut. 

ALIOR. 


bd TERA T URI SFR A EN E 


LIRICA LUI JEAN MOREAS. 


lubitorii dela noi de poezie franceză, numeroşi ca în pu- 
ține alte țări europene, cunosc totuși prea puţin numele lui 
Jean Morcas. Poate pentrucă opera cea mai de seamă a poe- 


a 


l 


A CULTURA 43 


tului nu se integrează în şcolile cu care cititorul nostru s'a 
obișnuit, poate pentrucă nobila şi voita lui izolare nu e fä- 
cută pentru a atrage un public prea numeros; poate iarăşi 
această uitare se datorește faptului că, în afară de puţine 
traduceri, nimeni pină astăzi n'a atras asupra lui atenţiunea 
acestui public. El merită totuși să ne fie mai bine şi mai de 
aproape cunoscut; de o parte pentrucă tribulaţiile inspira- 
tiei lui sunt caracteristice pentru o căutare de sine şi o neli- 
niște fin de siécle pină astăzi, mai cu seamă la noi, prelungi- 
tă, şi de altă parte pentrucă versul lui nu e cu totul străin de 
anumite ecouri ale liricei contemporane romiuești, 

Poetul trebue să-şi fi simţit din cele dintii clipe o mi- 
siune de reformator. Tinărul şi necunoscutul Papadinman- 
topoulos nu făcea, deburcind în Paris la o virstă şi la o dată 
În care mirajul activităţii poctice din capitala lumii era ce e 
lumina lămpii pentru un fluture de noapte, decit să dea un 
prim răspuns chemării pe cure o simțise într'insul. Abia la 
citeva luni după această descălecare, el se găsea amestecat 
in cele mai noi cenacluri și în cele mai extremiste mișcări, 

Parisul vremii era pentru literatură o arenă de luptă şi 
un cimp de fertile sugestii. Incolţind din sămința aruncată 
cu atita dărnicie de Baudelaire, şi din pilda recentă a lui 
Himbaud şi a lui Verlaine, armadi bere iși făcea pe atunci 
primele arme; în anul chiar ul apariţiei primului volum de 
versuri al lui Mortas, la 1884, Verlaine făcea să apară, în 
Jadis et Nagutre, îndreptarul lui către o poezie nouă, cerind 
muzică înninte de toate, şi pe lingă muzică nuanțarea şi in- 
distinctul, Ca o reacțiune faţă de marmura olimpică și inal- 
terabilă a Parnasului, o frondă tinerească începuse, mai 
mult în glumă și poate şi ca o mistificare, o mişcare decs 
dentă, susținută prin Le Décadent, și abuzind de toate liber- 
tăţile pe care şi le putea închipui împotriva unci poetici so 
colite burgheze, 

In această ultimă tagmă se socoti înglobat Mortas la a- 
pariția primei sale „ulegeri de versuri, Les Syrtes. Dar cum 
decandentismul nu era o mişcare de o esenţă poetică proprie 
şi adevărată, ea se confundă în curind cu simbolismul victo- 
rios, În a cărui ape se spală şi păcatele extremismului ei. 
Cu al doilea volum, Les Cantilenes, Moréas îsi revendică tit- 
lul de simbolist, pe care îl merita poate, deşi se întilnesc şi 
DA horităţi şi cizelări care-l apropie de dușmanii parna- 


Simbolist este, nu în înţelesul cuvintului, care e de alt- 
fel u pentru toată mişcarea numită astfel, ci prin 
Ev şi sugestiuni ce încep să apară ca un principiu al 
poeziei lui, 

Considerat ca unul dintre fruntașii nonii mișcări, Mo- 


——————————————— 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


DI o SEE SE SEE EI SI 


i se socotea ca alare el însuși; așa se expli- 
inkort ig 1888. a unui manifest, in ziarul Figaro, pa 
care sc lămurește pete sa şi Ra orar ră sei, eine cea sea 

inuă încă să-i mai spună „s stă”, J 

> bere bene şi nu sunt aplicabile decât lirei penea e 
poetului, păstrind puţine lucruri comune cu sim 
devărat, 

Criace vrea poetul e: „vêtir Vidée d'une forme rage 
qui néanmoins ne serait pas son but à elle-même, israe w 
en servant à exprimer l'idée, demeurerait sujet í ran za 
e poate simbolist, dar procedeul prin care se fr peron În i 
fecționarea formei îi e particular; în locul aa vii pe ae ai 
mult prea proprii care e franceza modernă, e = Mater a foi 
vie „la bonne et luxuriante et fringante lanme, dea n fo 
vant les Vaugelas él les Boileau, la langue de AE P eg 
lais et de Philippe de Commines „şi nu rare a Leca Es 
ritmul, rima și formele fixe anterioare codului po 

mulat în epoca marelui clasicism. A PIPER 

pp eo Apertura 

ie li ăi ideră şi ac A i 
pg simbolistă D ANOA să ocali: numai vaan urmätor 
al lui Moréas, Le Pélerin passionné, aien w a91, pe po 

triveşte. Poeziile de aici sunt scrise În rs a, ae 4 

xuriantă, dar laborioasă și dificilă, a lui Ronsard: 


N'est-tu pas fleurante pomme, 
O Francine de renom, 

Et tant frétillarde comme 
Tourterelle en sa saison! 
Bientôt tu n'auras foison 

De plaisance, chef doré, 

Ni visage coloré. 


Din pricina acumulării acestor arhaisme, prag n aa 
adeseori aspecte rebarbutive, şi inchipuirea nu = pote a 
luneca la fel de uşor. Dar Francine aminteşte ati r uta 
prea meșteșugit epoca glorioasă a oază si od s prea 
de multe ori prea fericită ca să fi trecut ne gi nnen 
s eri i s per ale Pelerinului pasionat; poeţi 
gre Ssd A Ta Tailhède, Maurice du Plessys şi Charles 
Kirrin, — acesta din urmă și teoretician al mișcării, — 

5 i i . coarde vecine, a 
i mrd: enua pe nou, și de data aceasta fără putință 
de contestare, şef de şcoală, Dar poetul, care a nions apos- 

la cincizeci de ani, simte totuşi că n'a aflat i ncă a Se 
rata esență a poeziei, şi că tot ce a scris nu e decit o uce 


CULTURA 49 


în aşteptarea revelației definitive. A incercat în tinerețe să 
guste acordurile cele mai brutale, şi le-a părăsit pentru a 
căuta în nedefinire și în estompare melodia adevărată: ne- 
a poezia modernă, a trecut 
peste clasicism, la modulările nesigure si nu lipsite de stri- 
dențe, ale muzei Pleiadei. In toate glasul lui a izbutit să în- 
chege cintare, fără ca spiritul, vecinie nemulțumit, să se o- 
prească asupra vreunuia din aceste moduri; în toate se ve- 
dea a fi poezie, dar niciuna nu era întreagă, definitivă, poe- 
sia aa în alt sens decit acela pe care alții l-au căutat mai 
Ceiace a înţeles Mortas dintro cercetare atit de îndelun- 
gală, a fost că poezia adevărată e mai presus de forme şi 
şcoale. Pe patul de moarte, ca un testament literar, el îi va 
spune lui Maurice Barrès: „Il n’y a ni classiques ni romanti- 
ques. Tout cela, c'est des bêtises”, Şcolile sunt numai feres- 
prin care se vede din artă un singur aspect; dar de-asu- 
pra clădirii pe care toate o alcătuese, trebue să se deschidă 
vederii priveliștea necuprinsei întinderi a creațiunii. Singu- 
rul principiu poetic valabil e deci lărgimea de orizont, ridi- 
carea peste marginile vederii comune, contemplarea unitară 
a formelor multiple ale vieţii, și cristalizarea ci în forme de 
artă potrivite cu sufletul particular. 


Pe această temelie se ridică opera cea mai de seamă şi 
titlul de glorie al Iui Jean Moreas, pia Stances. Mai multe se- 
cole de poezie franceză sunt concentrate în această cule- 
gere de versuri, cu care Mortas a început să fie considerat 
ca un clasic, E însă mai mult decit un clasic, ¢ o concentra- 
re și o sublimare a tot ce e valabil ca principiu poetic din 
clasicism, din romantism şi din simbolism, e un fel de reca- 
pitulare și de sinteză a evoluției poeziei lirice în Franţa, 


Şeful şcolii romane nu putea să se uite așa de uşor. In 
Stanţe continuă să apară amintiri mitologice: Pean şi gla- 
sul cyrenaic, invocaţiile adresate clasicilor divinităţi, şi per- 
sonificări de stări sufletești. Vechea esență simbolistă a ins- 
pirafici lui se vădeşte în versuri lăsate să plutească în vag, 
n Sugerări care nu dau icoana definitivă a ideii urmărite, ci 
doar o semnalează, lăsind-o pe jumătate ghicită. 

Ceiace e însă mai cu seamă caracteristic în Stanţe, e n- 
mestecul perpetuu al unei vine poetice romantice cu una 
clasică, amindou. colaborind şi echilibrindu-se între ele. Ro- 
mantic e Mortas prin pesimismul desgustat, prin senzația de 
amar și de cenuşe pe care i-a lăsat-o viața, prin conștiința 
neconsolată a labilităţii. Anumite atitudini ale poctului a- 
mintese desnădejdea lui A. de Vigny; înstrăinarea lui de 
viață e atit de profundă încît ajunge aproape la o insensibi- 


i a 


4 


an VIAȚA ROMINEASCĂ 


litate fizică, și la dorința cu totul romantică de a se şterge 
fără urmă în sînul naturii : 


Quand je viendrai m'asseoir dans le vent, dans la nuit, 
Au bout du rocher solitaire, 

Que je n'entendrai plus, en tecoutant, le bruit 
Que fait mon coeur sur cette terre, 


Ne te contente pas, Ocean, de jeter 
Sur mon visage un peu d'écume: 

D'un coup de lame alors îl te faut m'emporter 
Pour dormir dans ton amertume. (V,12) 


Dar insensibilitatea poetului e mai mult o voință decit 
o realitate. In fapt sufletul lui e de o fragilitate pe care el 
cel dintii o condamnă, şi pe care o atacă și o copleşesc cele 
mai neînsemnate și mai străine dureri: f 
Mon cocur est trop chargt d'ombres et de mystère; 
Le spectre d'une fleur este un fardeau pour lui, (VII, 2) 


Romantică e şi mobilitatea acestui suflet veşnic nehotă- 
rit și nesigur, pentrucă nestatornicia realităților îl împiedi- 
că să se mai sprijine sau să se Încreadă în ele: 


Triste jusqu'à la mort, en même temps joyeux, 
Tout m'est concours joyeux et sinistre présage; 
Sans cesse l'allégresse a pleuré dan mes yeux 
Et le sombre destin sourit sur mon visage. (I, 15) 


Romantică şi celancolica lui constatare a ulunecărei u- 
niversale spre descompunerea al cărei germen se vede în 
toate: 


Les roses vont éclore et nous les cueillerons; 

Les feuilles du jardin vont tomber une a une. 

Adicu! quand nous naissons, adieu! quand nous mourons, 
Et comme le bonheur s'envole l'infortune. (1,17) 


Romantică şi melancolica lui constatare a alunecării u- 
enumerările aducind grabnice şi diverse succesiuni de ima- 
gini: 


Les branches en arceaux quand le printemps va naitre, 
Les ronces sur le mur, le pâturage herbeux, _ 

Les sentiers de mulets, et cet homme champêtre Š 
Qui, pour fendre le sol, guide un couple de boeufs, 


CULTURA 


T 


La nuit sur la jetée où le Phare s'allu 

Et l'horizon des flots, lorsqme le jour parati; -= 
Qu'importe! je respire, ô ville, dans ta brume 

La montagne ct les champs, la mer ct la forêt. (1, 8) 


Procedeul e fecund si adeseori pli 
și ades plin de efect, d è 
mal cen ori e prea ceftin; el vine direct dela ze ie 
afecționa întrun chip deosebit, şi a abuzat necontenit de 
rea „animal se uot DAG din punctul său de vedere, și 
| suc 1 intânțuite, diferitele aspecte ale ce- 
lar < Ca și Morus era obișnuit să contemple și să ob- 


Les ondes que toi seul, ô dieu com 
A es qi ° tes et ~ 
da aut fuit; A caillou par le asai TIC giga 
ot ce que, rges des vains projets des hi 
Le roc dit dit au sillon et la EAE AN org ii 


Et la barque, où dans l'ombre on entend une Ivre 
ui passe, et loin du bórd s'abandonne an courant 
t orgue des forêts qui sur les monts soupire j 

Et cette voix qui sort des villes en pleurant. 


(Prelude aux Chants du Crépuscule) 


Moréas nu e totuşi un romantic Dacă v 
B ue ` salul d - 
dii şi amărăciunii îl leagă de iluștrii poeţi dela eee 
unui veac care el atit de glorios îl încheie, în schimb în- 


raa i impersonalitate, e mai mult o chestiune de cultură 


entru Moreas, clasicismul e în primul rind i 
acelei divine clarităţi a naturii elenice, cu re aorcgie 
cu tragicele ei resturi şi cu toate reminiscențele glorioaselor 
Yremuri, toate elemente în acelaşi sens vorbitoare, şi către 
care deopotrivă se adresează poetul: 


Oliviers du C&phise, harmonicux feuillages 

ge Siagi e Spor agite avec le i 3 
A res S, qui. malgré tant d! : 
Seuls gardez dans vos trous tout l'avenir ieri aa 


e e pe ei 


sa VIAŢA ROMINEASCA 


Pamts, Hymette fier qui, repoussant les ombres, 
Retiens encor le jour sur les flancs enflammés; 
Monts, arbres, horizons, beaux rivages, décombres, 
Quand je vous ai revus, je vous ai bien aimés. (11,9) 


Aceasta e atmosfera în care poetul a inceput să ințelea- 
uă viața, şi căreia i-a vorbit mai întii; de aceia mar fi putut 
să ereuscă într'insa un alt temperament decit făcut din do- 
rinta de echilibru şi de forme definitive. aape n peisa- 
giului clasice o recunoaşte el singur, arătind în ce fel dure- 
ros şi statornic i-a rămas gravată în suflet icoana acelui „su- 
blim promontoriu” care e Sunium: 


Jadis, bien jeune encor, lorque le jour splendide 
Sort de l'ombre vainqueur, 

Ton image a blessé, comme dun trait rapide, 
Les forces de mon cocur. 

Ah, qu'il saigne, ce cocur! et toi, mortelle vue, 
Garde toujours doublé, 

Au-desosus d'une mer azurte et chenue, 
Un temple mutile (IV, 4) 

Din asemena impresiuni definitive, dintr'o lungă expe- 
riențā artistică personală și dintr'o inăscută noblețe care ex- 
clude tinguirea de esență romantică și se cristealizează prin 
durere într'o resemnare plină de mindrie, rezultă clasicis- 
mul lui Mortas. Fl e o posibilitate de impăcare cu viața, o 
acceptare a ei, fără a însemna, ca pentru romantici, o abdi- 
care pricinuită de neputinţă. Durerea nu are întrinsa nimic 
emolient; poetul își făgădueşte s'o considere ca atare şi s'o 
preţuiască în ceiace nici ea nu lipseşte de a avea bun, și toate 
valorile vieții vor fi socotite de el cu obiectivitatea care-i fn- 
gădue să le înțeleagă pe toate. Astfel, precum chiparosul pe 
care îl cîntă, cl se va hrăni din cimitirul suferințelor ome- 
neşti, dar fruntea lui mindră se va ridica peste crucile sub 
care le suportă ceilalți muritori, spre azurul intra cărui uni- 
tate îşi caută contopirea, Soluția la care ajunge astfel poctul 
e deslegarea sa ca subiect de o realitate de care totuşi va con- 
tinua să atirne ca obiect, şi împăcarea cu ca, prin această 
despărţire de factorul sufletesc: 


Que, sans m'inquicter de ce qui trouble Phomme, 
Je croisse verdoyant 

Tel un chêne divin. et que je me consomme 
Comme le feu brillant! (IN, 12) 


Parcă răsună prin versul poetului glasul prea de mult 


uitatului Malherbe: 


CULTURA 53 


Ne te lasse rasă aey d laptilee complaintes, 
e à l'advenir 

Aime une ombre comme ombr i 
grae re, et de cendres ésteintes 


Dar frumuseţea poeziei lui Morė 
i e as stă în mai = 
a pe adăogată unei lire destul de ii ra 


prolundă, logică, intrun cuvint îmoli 
, I plineşte toate ile 
pentru a mulțumi rațiunea, dar rămine idana burii pisaa 


stantă; intinsa, cum am s 
i; îi „cu pus, coarda romantică, adică = 
maia  f:Aopibetieă, se îngină și răspunde la retetei ii 
e; o mihnire personală se lasă legănată şi se alină 


oieri rep realitate separate numai printro nuanță. : In 
vede mai bine decit oriunde că a pune un hotar ca 


cele două esențe; în ca intră si 

€ ă e; În ȘI tot ce e comun omenesc 

dată a e suferință si dor personal, şi astfel se aces Sere 

adera aspirația intimă cu soarta universală, pentruca din 
preunarea lor să nască unul dintre cele mai nobile şi mar 


Poate nu vor fi nelalocul lor citeva cuvi 
a i - inte > lămu- * 
tar celor afirmate la început, că lirica lui „rin ele ai 
ar Străină de evoluţia mai nouă a poezici romineşti. Poe- 
în DA fost cunoscut, multă vreme, la noi, decit prin puţine 
raduceri; printre tălmăcitorii lui mai vechi putem insem- 
rar pe C. Beldie. D. Anghel şi |. Ciorănescu, 2 In două din 
za 2 cal noi culegeri de versuri ale sale, în Limpezimi și în 
ga erde, dl. I. Pillat ne-a dat citeva traduceri din Stan- 
ii sot ingăduim o judecată asupra lor, deoarece in mo- 
R in care apăreau elc, aveam şi noi în săltar o tălmă- 
că integrală a acestor versuri, Asupra unui alt fapt am voi 

atragem atențiunea aici. i 
— me, 


! „La mâme idee, en a 

s A e, pparence, est romantique 

to tent a Finspiration, comme en algebre ste im de clesiae; sut 
3 Sga ve ou pomiva": E. Marsan, Instance, Paris, 1930 TT ai 

Poemele singurătăţii. Orastie, ipla, 50 ginoartea luf Jean aorées, în 


——_ aa 


34 VIAJA BKBOMINEASCA 
DE E ea E e 70 


Recentul studiu asupra poeziei d-lui 1, Pillat, publicat 
de di. T, Vianu în Pleiada, ne scuteste a mai înfățișa evolu- 
lia inspiraţiei acestui poet. Se va vedea acolo cum sa cău- 
lat el prin atit de diverse maniere, cum a debutat ca parna- 
sian pentru a înstruni apoi o coardă simbolică, metamorfo- 
zată şi aceasta Într'o muză tradiționalistă, de nuanţă de o 
parte autohtonă, şi de alta influențată de Rilke, în vreme ce 
versurile mai noi, din volumele citate, amintesc maniera inti- 
mistă a lui Francis Jammes. Dela început isbește asemăna- 
rea destinului acestui poet cu acela a lui Jean Moréas; acci- 
aşi continuă căutare, care, în loc să fie o trădare, cum au 
considerat-o unii pătimaşi, e o dovadă de conştiinţă artistică 
de o specie rară, îi caracterizează pe amindoi. Traducerile 
d-lui I. Pillat din Mortas nu sunt deci intimplătoare, ci dove- 
dese şi anumite, poate nesimţite, afinități. 


Lucrul se dovedeşte definitiv pentru cel care u avut în mini 
cea mai nouă culegere de versuri a lui, Scutul Minervei. Cei 
cari au vorbit de ca au remarcat cu toții desăvirşirea prin- 
tr'insa a unui proces de clasicizare, dar au uitat să amintească 
şi să compare pe Mortas. Această comparare ur fi fost totuși 
revelatoare, Clasicismul d-lui I, Pillat e de aceiaş era en şi de 
aceiaşi nuanță cu acela al poetului francez, şi de altfel e con- 
siderat şi de d-su ca o formă definitivă, peste care nu se poa- 
te trece mai departe, de vreme ce socoate că după acest cintec 
de lebădă, o liră atit de activă poale să tacă. | 

Amintirea și cultul lui Mortas se intilnesc pretutindeni 
în aceste ultime versuri, Și unul și altul au cîştigat această 
statornicire a inspiraţiei în contactul cu pămintul elenie, pe 
care și poetul nostru l-a cunoscut şi din care a tras aceleaşi 
invăţăminte de frumuseţe echilibrată şi calmă. Ca şi Morâas, 
el a ajuns la aceiași suprainălțare, la ridicarea din sine pen- 
tru serutarea deslegată de contingenţe a adevărului etern, 
ca şi el se simte trăind sub zodia zeiţei înțelepciunii, n cărei 
priveghere o simte apropiată şi propice, ca şi €l găseşte în 
poezie o funcţie sufletească menită nu să interpreteze, ci să 
creeze forme stabile de viaţă. | 


Astfel, după o evoluţie asemănătoare, poetul romin a 
junge la aceleaşi concluzii la care Mortas se oprise cu trei- 
zeci de ani inainte, Lucrul nu lipseşte a fi semnificativ, de o 
parte pentru valoarea de îndreptar a creaţiunii celui din 
urmă şi de altă parte pentru substanța inspiraţiei neoclasice 
care le este comună, şi pentru munca şi greutatea cu care ea 
se obține. 


AL. CIORĂNESCU 


GR. TAĂUȘAN, Dincolo de cotidian, Bucureşti, Cugetarea, 
1934, 


D. Gr. Tăuşan e cunoscut publicului cititor prin lucrările 
anterioare. Cunoscător adine al filosofiei, domnia sa a dat 
la iveală studii documentate asupra ginditorilor, curentelor 
si şconlelor filosofice. 

Cum un Fabre (marele analist al vietăţilor mici), un 
Gustave Le Bon (marele erudit), un Lubbock, un Flammarion 
su muncit creind fără a rivni onorurile unui rang didactic, 
d. Gr. Tăuşan, muncitor harnic. minte isteață, competenţă 

incontestabilă, care prin talentul expunerii, prin cantitatea 
informaţiei, prin puterea de a selecta argumentele unei de- 
monstrații ar fi putut să ciștige o superioritate universitară, 
se mulțumește totuşi, izolat, tăcut, să lucreze fără a aştepta 
vreo răsplată de la stat. Cu atit mai frumos, cu cit foarte 
rare la noi cazurile acestea. 

Noua Domniei sale carte „Dincolo de cotidian” înmănu- 
chiază unele conferinţe ținute la radio. Sunt aci probleme 
cari Î ir valabilitatea lor, trec de granița efemerului şi coti- 

ianului, 


Cu înlânţuirea expunerii clară, cu stilul solemn, neor- 
namentat, cu tăetura articolelor liniară, cartea d-sale se ci- 
teşte ușor. Iar prin problemele pe care le disecă, trebue citi- 
tă de orice intelectual, 


CONSTANTIN KIRIȚESCU, Cenzura filmelor cinema- 
tografice. Bucureşti, Cartea Romîneascā, 1934 


O conferință la radio cu acest subiect care, amplificată, 
a devenit studiul de astăzi, iată ce este broşura d-lui Kiri- 
tescu. 

D. Kirițescu fixează în acest studiu funcția socială a ci- 
nematogratului. Desigur, cinematograful, ale cărui posibi- 
lități tecnice și de conţinut devin din ce in ce mai mari, nu 
poate rămine simplu mijloc de amuzament, Influența co- 
Yirşitoare pe care o exercită asupra spectatorului nu poate 
fi lăsată la bunul plac al oricărui. Pentru a nu da 
prilej patronilor întreprinderii cinematografice de a execula 

cari să fie instrumente de transmisiune a senzaţiilor 
perverse, a anarhiei şi decadenţei morale, s'a intervenit din 

partea statului cu această măsură a cenzurii. 
cenzurii cinematografice este de a pune filmul în 


me a E 


A VIAŢA ROMINEASCA 


E m EI EI E PEPE tea nt e 


serviciul marilor interese naționale, de a sădi în suflete prin- 
cipii sănătoase şi a înlesni triumful virtuţii. 

Să educe distrind și să distreze educind, — cum închee 
d. Kirițescu, acesta e rolul cinematografului. 


ȘTEFAN BALCEŞTI, Prour pentru porți uitate. Craiova 
„Ramuri ', 1934, 


D. Ştefan Bălcești, cunoscutul colaborator al revistei „Ra- 
muri” şi-a strins poesiile în volum, Prin tecnica poetică, prin 
tonalitatea sufletească, prin conținutul artei, prin aderenţele 
spirituale, domnia sa se integreză în acea mare mișcare li- 
terară: traditionalismul. A d 

Poesia Domniei sale este deci un accent din alte vremi. 
Un accent frumos, 


"Ae 


CRONICA EXTERNA 
Pi i a i a 


ACORDURILE DELA ROMA 
— Un plan de impărțire a României şi a Jugoslaviei — 


Impresia profundă provocată în lumea diplomatică prin 
încheerea acordurilor între Italia, Austria și Ungaria în ziua 
de 17 Martie la Roma, este departe de a se fi risipit. Dimpo- 
trivă, d. Mussolini face tot posibilul ca tensiunea creiată de 
discursul-comentar, rostit cu două zile în urma semnării 
„Acordurilor”, să se menţină intactă, avind nevoe de acest 
lucru, nu atit de mult pentru viitoarele sale manevre di- 
plomatice, cit mai ales pentru consolidarea politicei sale in- 
terne, 

Textul „Acordurilor” este cunoscut, suntem convinşi, 
tuturor cititorilor acestei reviste, deaceia nu socotim necesar, 
să-l reproducem aci. 

Dealtfel, afară de o frazeologie convenţională, ele nu 
conţin decit două puncte clare: menţinerea independenţei 
Austriei, ceiace însemnează, că realizarea Anschluss-ului a 
fost din nou aminată; şi un al doilea punct, acesta negativ; 
hu se menționează nicăeri Geneva, ceiace Însemnează, că d. 
Mussolini ma renunțat la lupta sa contra Societăţii Națiuni- 
lor, și că ceiace nu i-a reușit, în mare, cînd s'a încheiat Pac- 
tul celor patru, i-a succes deastădată în mic, la o cupă de 
șampanie, băută cu dd. Gâmbăs şi Dollfuss, în „sănătatea 
Europei danubiene”, de grija căreia dictatorul dela Roma, 
suferă de insomnie cronică. 

Impresia mare nici n'a fost dealtfel provocată atit de 
mult de îneheerea „Acordurilor”, cît mai ales de discursul 
Ducelui rostit în ziua de 19 Martie, cu ocazia inaugurării 
„Boului regim” corporatist, care a indispus aproape toate 
statele din Europa, din cauza tonului nejustificat de agre- 
siv. 

Cu toate elementele de senzațional insă ce conțin dis- 
cursurile şi acordurile d-lui Mussolini, ele nu mai pot induce 
pe nimeni în eroare și cu atit mai puțin ele nu pot intimida. 


cit, atit explicaţia Pactului celor patru, cât şi explicația Acor- 
durilor în trei. Baza de acțiune a diplomaţiei fasciste a fost 
conturată de citre d, Mussolini îndată ce a venit la guvern, 


Å—— i ħŘħĖÁ 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


Într'un discurs în care între altele a spus că „Italia are deja 
un rol foarte mare în determinarea nouilor destine ale lumii. 
Este necesar — a zis d-sa — să punem capăt guerilelor noa- 
stre civile, În aşa fel, ca atențiunea cercurilor noastre condu- 
cătoare și a opiniei publica italiene, în ansamblul ci, să fie 
purtată dincola de frontiere şi concentrată asupra acelor eye- 
nimente cari sunt în desvoltare i cari sunt destinate să trans- 
forme inc'odată harta Europei. Pentrucă dilema este aceasta: 
ori un nou război, ori revizuirea tratatelor”, 

Cine nu vede prin urmare în acordurile italiene inchei- 
ate de doisprezece ani încoace, ca şi în discursurile Duce- 
lui, urmărirea cu o perseverentă tenacitate a unei ambiții 
mari, dar care întrece mult puterile slabe ale Italiei, şi anu- 
me: răsturnarea statutului european stabilit în 1919? 

Pactul celor patru? Dar cl n'a fost altceva decit un răs- 
puns dat statutului de reorganizare a Micei Inţelegeri — care 
dealtfel l-a şi inspirat — cum insuși şeful guvernului italian 
recunoaște aceasta întrun articol de fond din „Popolo d'lta- 
lia”, reprodus de către toate ziarele italiene. „Cari sunt deci 
— serie d, Mussolini — mobilele și cari sunt obicetivele pac- 


al unui protocol, nu va fi suficient pentru a o opri;:, 

Italia nu vrea din capul locului, ea în Europa Centrală 
să se găsească un bloc de state, care să se opună manevrelor 
sale diplomatice. Mica Înţelegere sc reorganizază ? D, Musso- 
lini inițiază şi duce la bun sfîrşit Pactul celor patru. 


Tageblatt” într'o corespondență primită din Roma — ca ma- 

re putere, d. Mussolini a vroit să restabilească gradația hie- 

rarhică între state. Astfel, Ducele a conceput și dus la bun 

ri a Pactul celor patru, care face orice hegemonie imposi- 
a”, 

Sublinierile ziarului „Tevere” dela Roma, nu sunt mai 
puţin sugestive în această privință: „Franța — serie el — a 
reuşit, pe hirtie, să ridice Mica Inţelegere la rangul puterilor 
mari. Ea nu va reuşi însă, nici pe hirtie, să identifice trata- 
tele proaste cu statutul politic al Europei noui, Există cineva 
care veghează”, 

Rolul Pactului în patru care în concepția Palatului Chi- 
gi vroia să fie „codul şi instrumentul misiunei europene a 
Italiei fasciste”, era înainte de toate, cum a declarat-o şi d. 
Suvich, „adaptarea tratatelor, la exigenţele realității”, 


Cu toată larma asurzitoare pe care o produe gesturile 
şi discursurile d-lui Mussolini, mulţi cred, că nu este totuş 


a n ia O E O NE S 
Å ——_——L 


z3r 


CRONICA EXTERNA 39 


vorba decit de o mişcare „Principială” şi generoasă; şi că 
Italia nu se va gindi niciodată să ia arma in mină, pentru 
a repara „injustiția” creiată de citre Tratatele de pace. Cu a- 
tit mai mult, cu cît voinţei de menţinere a păcii pe bazu lui 
statu quo, Ducele vrea să opună voința sa de pace, prin revi- 


ismul acesta însă, cu nimie justificat, a fost des- 
minţit de către publicitsul cu renume mondial, d. Wickham 
Steed, care după o intrevedere intre d. Mussolini și reprezen- 

Germaniei și ai Ungariei, a publicat în Sunday Times 
un articol, afirmind, că se prepară o cooperare întinsă in- 
tre Italia și Germania, in Europa Centrală. 

„Sau hotărit să acționeze în acest scop — serie d-sa — 
atit cit Rusia Sovietică este încă ocupată în Extremul Orient, 
Se crede, că momentul prezent este deosebit de favorabil, 
din cauza situaţiei periculoase ce se creiază în Jugoslavia şi 
din cauza apelurilor de ajutor pe cari Ungaria le adresează 
Romei şi Berlinului”, 

„Unitatea romînă — continuă d-sa — ar fi eventual mic- 
poa tinind seama de aspirațiile U. R. R. S. de a se cuceri 

asarabia”, 

„Transilvania, Bucovina şi o parte a Jugoslaviei ar fi 
anexate unei Confederații danubiene sub hegemonia Germa- 
niei şi a Ungariei”, 

„Ungaria, al cărei teritoriu ar fi mărit, ar intra în acea- 
stă Confederație cu Croația, Bosnia-Herzegovina și cu o par- 
te din Slovenia. Aceasta ar necesita dislocarea unității ju- 
goslave”, 

„Această nouă Confederație danubiană sar constitui in- 
tro Uniune vamală, şi ar încheia convenţii şi tarife preferen- 
tiale cu Germania, Austria şi Italia. Mai repede sau mai 
tirziu, Cehoslovacia ar adera şi ca”, 

„Trieste și Fiume ar rămîne Italiei, însă Germania de 
Sud, şi Austria sar putea bucura de anumite privilegii in 
portul Trieste. Confederaţia danubiană ar avea avantagii 
analoage în portul Fiume”, 

„Vechiul Regat al Rominici, ca şi Serbia, Bulgaria şi 
preca, ar constitui o Confederație balcanică sub influența 

taliei”, 

„Germania ar renunţa la ideea uniunei politice cu Au- 
stria, deasemena şi la Tirolul meridional; ea sar angaja să 
nu-și întindă penetraţia economică în Sudul Alpilor sau la 
Est-ul Carpaţilor”, 

„Germania sar abtine deasemenea dela orice ingerinţe 
în interesele politice sau economice ale Italici în Mediterană 
sau Adriatică”, 

„Nu sar incerca Restaurarea dinastiilor căzute”, 


—— 


6u VIAȚA ROMINEASCA 


D. Wickham Steed, şi-a publicat articolul în ziua de 20 
Noembrie 1932, și desigur, că de atunci raporturile între Ita- 
lia şi Germania s'au schimbat mult. Dar nu e mai puţin ade- 
vărat, că în ședința de la 8 Februarie a Comisiei externe a 
Camerei franceze, d. Eduard Herriot a pus în discuţie acest 
plan îndrăzneţ, ca formînd și astăzi una dintre preocupările 
esenţiale ale diplomaţiei fasciste. 

Pactul Mussolini-Hitler vizează mai ales Mica Inţelegere. 
Acordurile dela Roma sunt îndreptate deasemenea contra a- 
cestui bloc de state. cu deosebire, că el nemulțumește şi Ger- 
mania, din cauza clauzei referitoare la menţinerea indepen- 
denței Austriei. 

In concepția noustră, Acordurile dintre Italia, Austria şi 
Ungaria, nu sunt decit un răspuns pe care d. Mussolini a ļi- 
nut să-l dea pactului baleanie, din motivul foarte simplu, că 
el porneşte dela statu quo pe care Ducele vrea să-l răstoar- 
ne; statele semnatare ungaj indu-se reciproc de a-şi respecta 
frontierele, şi de a nu trata izolat cu nici o ţară balcanică, 

Oricine îşi poate imagina, că prin ucest pact s'a restrins 

din nou zona de influență a fascismului, ceiace nu putea să 
nu provoace o explozie de supărare la Roma, 
E adevărat, că şi Italia a obținut un succes parțial, con- 
vingind Bulgaria şi Albania, să nu adereze la pactul balca- 
nic. In Bulgaria, d. Mussolini manevrează cu revoluționarii 
macedoneni, inr în Albania cu întreg guvernul, care este 
stipendiatul Romei, în frunte cu regele Ahmed Zogu |. 

Succesul Italiei în Balcani, sperăm însă, că va fi de scur- 
tà durată. Opinia publică bulgară se va convinge, că discor- 
dia dintre Belgrad și Sofia, artificial alimentată de Palatul 
Chigi nu serveşte decit ambițiile fascismului, $ că Roma, lu- 
ind locul Vienci dinainte de război, nu poate să aibă prin oc- 
troarea forțată a „simpatiei” sale față de bulgari, decit re- 


PAVEL PAVEL 


ms 
~ - 


CRONICA ECONOMICA 
n ai Si aa MR 


STRATEGIE IN POLITICA ECONOMICĂ 


Mulţi ar fi dispuşi să creadă poate că — din bună credin- 
sau ținind să-și afirme ideile pină la nd absurdum — 
h materie economică, politica odată fixată, trebuie să ur- 
meze un drum drept, ortodox şi rigid, spre deplina satisfac- 
jie a ideologiei „investite” in respectiva politică economică, 
Fireşte că în acest caz, se uită complect că economia nu 
este o speculație științifică abstractă, ci o funcţie reală și or- 
ganică care ca și viața însăşi — are nevoie de ajustare, re- 
ajustare şi armonizare generală cu nevoile elementare nle 
dreptului la viaţă. în 
Pentru ambele cazuri, cind economia € privită „ca ceva 
real şi organic sau cînd e considerată mai degrabă drept 
„disciplină științifică” de birou şi laboratoriu, avem două 
exemple eclatante: unul cunoscut sub numele de N. E. P. 
şi celălalt reprezentat de partidul liberal din Anglia care nu 
se îndura să renunțe la secolul trecut şi la figura simpatică 
a părintelui lor... Cobden. = 
In cazul Rusiei Sovietice, am văzut cum organismul po: 
litic, pornit cu inverşunare să creieze o nouă ordine socială 
economică, la un moment dat — şi ce e mai important, 
Seevar oportun — a făcu! o pauză, un mic armistițiu, 
spre a-i da răgaz organismului economic să-şi revină în fire 
spre a putea apoi porni din nou la drum în acelaș tempo cu 
noile măsuri ale politicei economice cva ini 
ceastă mișcare tactică, această stratagemă paradoxi 
nu ou fi totuşi privită altfel decit ca o perfect geer 
măsură din partea conducerii politice, care cum am amintit 
mai sus, n'a uitat că economia este şi ca vic, este și ea or- 
ganică, tot atit de mult ca şi organismul viu politic, numit cu 
alte cuvinte, stat. | 
Pe de altă parte, iată partidul liberal men; A K 
ersonal am luat parte la conferințele pu lice ale a- 
cestui im vă cînd conducătorii săi, în fața publicului cău- 
lau să-şi găsească o orientare precisă faţă de valul protecţio- 
nist și imperialist din Anglia. Am văzut atunci, ce inseamnă 
cind oamenii politici sunt inveriiiță cind doctrina unui partid 
este o stafie ideologică, cînd spiritul lugubru al unei doctri- 
ne planează fără incetare ca un duh rău, scoțind prin acea- 


de VIAŢA ROMINEASCA 


stă perimare, întregul partid din cadrul organic al 
și al națiunii. „Lloydgeorgiști” impreună or eat molii i 
Don Quijote cu tovarășul său, transfigurați de patos și du- 
ar, cu aton ening intipărită pe feţele lor de frica pro- 
ccHonismului, se luptau în fa > ițe şi : 
gi ra a p ţa maselor... cu sulițe și spade 
O viaţă întreagă, ci au crezut în idealul libertății indivi- 
duale, în comerțul liber, în dogma sonoră: lalen dea îti. 
ginaţi-vă, ce tragedie în sufletele lor, cind dintr'odată o lume 
întreagă se intoarce dela crezul lor şi-i pune în faţa anti- 
poat protectionism ȘI economie planificată și dirijată 
nzadar, „leul din Țara Galilor”, vajnicul Lloyd George, 
erou al războiului mondial, striga şi căuta să convingă ma. 
sele că lumea întreagă a încbunit, Inzadar, încercase el pe 
alie căi mai subtile şi mai discrete, să convingă farurile con- 
ducătoare engleze că eroica epocă a cobdenismului — epo- 
ca de aur a Britaniei —— nu trebuie sacrificată după cum nu 
se cuvine să răstorni chipul eroului tău naţional, 
Ék sa Adi cete el în die să-şi țină partidul la un 
E a apăra salidar reduta britanică į- 
spa schimbistä. amel pentru cauza li 
„„ “Fecuse totul peste el, parcă n'ar fi existat vre-odată 
rai Sobe, ride George sau partidul liberal. Astăzi, o 
14. „iberalii sunt ca şi inexistenţi în politica î ternă 
Britaniei şi a Imperiului britanie. à - PATINES SEMRA A 


Nu știu și ered că nu putem ști dacă strategia în politi 
economică din America, va fi acelei țări de stă falsa PA d 

j Dacă vorbim insă de „Strategie economică” efectuată în- 
trun stil grandios şi pe fronturi imense, nu putem să găsim 
alte exemple mai strălucite şi clisice, decit Rusia Sovietică 
şi Statele Unite ale Americei. 

Primul exemplu, f] voiu sdliscuta poate altădată. De- 
altfel, în cazul Sovietelor, această strategie nici nu se pre- 
zintă în forme atit de violente şi variabile. Acolo, pati ră 
strategice se prezintă oarecum condensate şi limitate intrun 
cadru bine trasat de o ideologie şi de o formidabilă putere 
cocrcitivă şi omnivalentă a colectivităţii și n Statului. 

„În America insă, politica economică face salturile cele 
mai formidabile şi preşedintele Roosevelt impreună cu tru- 
a a datelectiral ao dau impresia unui stat major antrenat 

sas a arta strategică propriu zisă, ci gi i 
EA artă de echilibristica. Jy Kaat og 

„Sunt state şi guverne şi aci poate fi încadrată niune 
Sovietelor, unde lupta eesti i se desfăşoară. d și 
concentric ca din citadele şi fortărețe, după planuri dinainte 
stabilite și dinainte trasate. In Statele Unite însă vedem mai 

` 


CRONICA ECONOMICA 43 


degrabă cum acest atac se desvoltă intr'o formă vibrantă și 
exuberantă, condus de „generalul” Roosevelt şi desfășurat 
prin tactica unor șarje vioaie de cavalerie volantă. ` 

Politica economică de-acolo, acuzată de unii ca pur co- 
munism, demascată de alții ca ipocrit fascism, nu este de 
fapt altceva decit o politică de ad hoe. 

Se atacă aci, se atacă dincolo: aripa stingă bate în re 
tragere spre a întări aripa dreaptă; sau ambele se retrag 
spre a porni o nouă șarjă violenţă, zgomotoasă, spre a-l ului 
pe dușman, spre a-l demoraliza şi a-i stoarce concesiunile 
ca rezultat al capitulării și al înfringerii, 

Ce urmăreşte în fond d. Hoosevelt, o știm: refacerea €- 
conomică și reintoareerea vremurilor de prosperitate; injec- 
tarea unui virus energetic care să învioreze pulsul economic; 
stabilirea unui echilibru just între păturile producătoare, 
muncitoare şi consumatoare; agitarea continuă a maselor 
spre a le ține trează conştiinţa și determinarea ce-au luat-o 

e a lupta şi de a se încadra în campania de refacere. 

Nu importă, pe ce baze ideologice, în virtutea cărui plan 
şi de partea cărui sistem social-politic. 

Profesorul Palyi, astăzi poate că cel mai competent și 
mai În măsură să cunoască mecanismul intrinsec al acestui 
formidabil atac şi laboratoriu economie, de la Universitatea 
din Chicago, ne dă următoarea caracterizare, care cred că ne 
redă perfect imaginea Americei de astăzi, în prefacere şin 
fierbere: 

„Preşedintele Roosevelt ¢ gata de fapt să ajute libera 
concurență sau să ia măsuri quasi socialiste; să promoveze 
inflația sau să se reintoareă la o monctă stabilă: să li se dea 
bancherilor un nou răgaz sau să naţionalizeze întregul sistem 
bancar; să fie conservator sau radical; să ia, în fine, orice 
fel de măsură care promite să învingă depresiunea econo- 
mică”, ~ 

Stabilindu-şi pirghia acțiunilor sale pe problema difi- 
cilă, dar capitală, a preţurilor, prin accea că vrea să menţină 
uterea de cumpărare a publicului, să stimuleze spiritul de 
ntreprindere şi să reducă volumul producţiei, Președintele 
Americei, cum am zis, încearcă tot, atacă peste tot, nu se 
jenează să bată în retragere azi, spre a ataca din nou, miine. 
El nu ştie ce e dreapta sau stinga; el ştie numai să lupte, 
uitilizind orice fel de tactică, orice sistem de strategie, arice 
procedură de intimidare sau terorizare. 

Cu o rapiditate uimitoare, el a înființat o sumedenie de 
organe oficiale cari se ocupă cu comerțul, cari distribuie 
ajutoare, cari minuese milioane de dolari, cari inițiază noi 
intreprinderi de utilitate publică, cari limitează producţia 
ţăranului și a industriașului, cari fixează preţurile, se ocupă 


6i VIAȚA ROMINEASCA 


de cumpărări şi vinzări, supraveghează bursele şi-i scruti- 
nează pe bancheri. < 


timă expresie şi perfectă manifestare, 
Orice chestiune abordată, se incheie deobiceiu cu o con- 


ė - 


cluzie. In acest caz îl voiu lăsa pe cititor nesatisfăcut, fiind- 


„Prima, dacă prea multă strategie, sub forma unor hăr- 
țuieli continue, nu cumva trece dincolo de limita utilului? 
___A doua, dacă strategia în materie de politică economică, 
singură strategia, e suficientă şi ajunge să înlocuiască siste- 
mul și sistematica economică atunci cînd îi lipseşte coloana 
vertebrală; ideologia? La prima întrebare, nu putem să răs- 
pundem încă, fiindcă nu putem şti cit de mare și cît de de- 
purte se practică strategia în America. - 
La a doua întrebare, n'avem alt răspuns decit acela 
că numai prin „Strategie”, fără suport ideologic, înseamnă să 
faci echilibristică; şi atunci, oricit de bun şi dibaci ar fi jon- 
gleurul, odată şi odată... farfuria din virful baghetei sprijinite 
pe bărbie, i se va sparge dacă nu în cap, atunci în orice caz 
in concreta existență a pământului. 


T. CRISTUREANU 


NOTA. — D4 T. Cristureanu, va incepe în numărul viitor, publi- 
“area unui studiu documentat asupra raporturilor anglo-romine din 
ultimii ani, a perspectivelor carl se deschid economiei noastre națio- 
Dale prin intensificarea și amplificarea acestor relațuni şi asupra mõ- 
surilor ce se impun pentru economia noastră de a face față unor șanse 
cari nu trebuiesc neglijate sub nici un preţ. 

t de importantă este această problemă rezultă din faptul că as- 

tizi Britania este clientul nostru cel maf bun. Intre statele importatoare 

e produse rominești, Anglia primul loc. Iar noi, Rominii, im- 
» la rindul nostru, cel mai mult din Anglis. 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 
a IN BMATOGRAFICA 


NOUL REGIM. 


Trec săptămini întregi fără ca vre-un singur film să me- 
rite întradevăr a fi văzut. Proasta calitate a mărfii aduse la 
noi în țară este evidentă. Aşa incit ințelegeți de ce am rămus 
uimit cetind într'o gazetă bucureşteană o notă prin care im- 
portatorii de filme, plingindu-se de noul regim instituit de 
guvern, amenință populația cu un fel de grevă. Dacă — spun 
aceștia — li se impune filmul cultural într'o atit de masivă 
doză, atunei beneficiile lor vor descrește și nu vor mai putea 
aduce din străinătate tot ce ecranul produce mă rog — 
mai „fin”. mai la modă, mai excitant, mai fastuos, ele, Este 
aceasta o ameninţare? Credem că nu. Am fi Încîntați să se 
renunțe În drogarea publicului cu toate ñceste „fineţe”. Nu 
mă gindesc la efectul moral al filmelor. ci numai la cel este- 
tic. Şi mi se pare că mai ales acesta din urmă este dezastruos. 
O mină de analfabeți pervertese zi de zi bunul gust al pu- 
blicului, fără să mai vorbim de păcatele comise împotriva 
logicei și limbii române. Agramatismul acestor negustori pt- 
riculoși răsare cu deosebire limpede în articolele de reclamă 
pe care ei le redactează şi le publică — mogenant finances 
— prin ziare, Astfel um avut prilejul să citesc o notă anun- 
tind filmul „Liliana”, unde — scriau autorii — ni se înfăţi- 
șază femeia-vampir „chinuită de vraja aventurilor la care o 
obligă împrejurările vieţii, Această superbă cugetare am 
văzut-o proectată pe ecranul unei săli ticsite de lume, unde 
nimeni; dar absolut nimeni n'a observat nimic, Am ajuns 
deci în starea de ubrutizare mentală cînd omul nici nu se re- 
voltă, nici nu ride, şi nici măcar nu observă că a spune „vrit- 
ja la care te obligă împrejurările” insamnă a-ţi bate joc de 
mintea omenească. Un proverb francez spune că limba jul i-a 
fost dăruit omului pentru a-şi ascunde gindul. I se mai poate 
găsi o întrebuințare: „vorbirea i-a fost dată omului 
pentru a batjocori gindirea”; nu pentru a-și ascunde gindul, 
ci — iartă-mi-se expresia — pentru a-l „porcăi”. A asista ne- 
păsători la spectacolul unor sumsari inculti care  timpese 
populația insensibilizind-o faţă de logică şi față de orice de- 
cență verbală —, este exact ca şi cind am privi fără să cric- 
nim cum cineva prostituează pe cineva din propriu noastră 
familie, 


Nu mă refer la greşelile de limbă. Acelea-s alt capitol în 


BEOR ...—————— 


[i VIAȚA ROMINEASCA 


istoria indignării noastre. Ne referim la greşelile de logică şi 
— ceta ce-i uneori acelaş lucru — la greşelile de stil. Imi a- 
mintese de un film recent unde eram duși lu grefa unei ju- 
decătorii şi ni se prezenta un dosar, pe care în loc să scrie 
„Testamentul Cutare”, seria „În jurul testamentului lui Cu- 
lare”, Asta pentru că „In jurul”... face eminamente literar. 
lată o greșală de stil care è şi o greşală de exactitate, făcută 
de hatirul unei totale neștiințe în minuirea limbajului arti- 
culat. Noi înțelegem pină lu un punct ca un tinăr mag, ca un 
june mistic — publicist şi profet — să vorbească halandala. 
Dar un negustor onest, un simplu samsur să facă literatură 
proastă „porcăind” limba rominească şi gindirea în genere, 

- asta ni se pare revoltător, Tinărul mag nu-i o primejdie. 
De îndată ce imbătrineşte (și magul romin îimbătrineşte pela 
29 de ani), el capătă o sinecură şi se retrage ln cafenea, Pe- 


=x 


cind vinzătorii de filme „activează” pină la adinci bătrineţe. 

Lucrul cel mai grav în toate acestea este că toţi comer- 
cianţii cinematografici din țara noastră sunt convinşi că 
ceeace place Rominului este filmul construit pe bază de 
excitante sexuale și pecuniare, filmul de „fust-lux” unde fe- 
mei din ce în ce mai goale înnoată în bogăţie, se scaldă în 
băi de smaragd, dorm intrun pat de aur, beuu în pahare de 
diamant, ete, ete.. Şi toate astea nu dela început. Căci este 
ubsolut indispensabil ca eroina să debuteze prin a fi dacti- 
lografă, servitoare, coristă, lucrătoare de fabricà sau Încasa- 
toure de tramvai. Dar fericirea — o inevitabilă fericire — 
face ca ca să întilnească exael miliardarul care se va excila 
în deajuns pentru a-i pune toți dolarii la picioare, Luaţi pro- 
dueția Martha Eggert, Lilian Harwey, Renatte Müller, Magda 
Schneider, — și aproape tot ce se aduce dela Hollywood la 
noi; pretutindeni, povestea fetei sărnce care exercită asupra 
sistemului genito-urinar al Domnului Milionar exact influen- 
ja necesară pentru a trage viața pe sfoară şi pentru a truca 
destinul, Este mai mult decit o Întimplare; este o intenţie 
conștientă. Producători de filme sunt încredințaţi că publi- 
cul are această »W'eltanschaitng” potrivit căreia omul se naște 
cerşetor, dar dacă e femeie şi are şolduri apropriate evoluea- 
ză automat la situaţia de milionar. Este filozofia bazată pe 
sex şi pe fatalitate, o filozofie n norocului, ieftină, obseenă 
şi — este nevoie oare so mai spunem? — complect imagi- 
narā, Inr artisticeste, — această filozofie se traduce prin tot 
acel ansamblu de trucuri mimice şi regisorale pe care le-am 
numit „estetica fast-luxului”, 

Acum înțelegem cit de vizibilă este amenințarea precu- 
peților de filme atunci cînd vor să înfricoşeze pe partizanii 
filmului cultural. Asa dar, dacă cinematografistii se supără, 
atunei odată taie robinetul tuturor „superhelor supereapo- 


III e ai e Ve 


gi CRONICA CINEMATOGRAFICA 67 


Dae de lux fenomenal şi fast orbitor“? Asta e sancţiunea? 

risim că ne-am bucura foarte. Unde e norocul ca im- 
portatorii de femei scumpe și goale să se supere în acest ex- 
trem de cultural fel? 

Publicul rominese este un publie jumătate minor jumă- 
tate barbar, Ce dovadă mai bună de instabilitate mentală 
decit docilitatea cu care a permis citorva samsuri agrumaţi 
să-i „formeze gustul” şi să-i impună acea „estetică a fast-lu- 
xului” de care vorbeam? Un publie pe care ciți-va comis- 
voiajori analfabeți il pot influența cum vor, este un publice 
amorf, capubil să se orienteze orişicum și orişiunde. Sun- 
tem contra coerciţiunei în materie de artă, după cum sun- 
tem contra împușcării. Dar cind cineva ne amenință cu 
moartea, e mai bine să-l omorim noi decit să-l lăsăm să tra- 
gă el. Dacă formarea gustului artistic rominese a rămas în 
grija unor curtieri ce nici nu ştiu să încheie o frază, tot miri 
bine este atunci să trecem puterea în mina guvernului, Da 
că-i vorba de forţă, mai puțin poate fi stricătoare aceea a 
guvernului, mai ales în materie de cinematograf unde sovi- 
nismul — principalul cusur al etatismului cultural nu 
poate strica prea mult. 


Să li se dea Rominilor filme culturale, adică filme „plic- 
licoase”, Să se desveţe publicul rominese de a se mai „plie- 
tisi” In spectacolele unde nu ni se descriu peri eţiile genito- 
urinare ale unci femei fatale sau domnişoare 1 „Să se de- 
zobicinuiască lumea de a veni la cinematograf pentru a asis- 
ta la povestea falsă a norocului şi la mirajul unor istorii 
care nu se întimplă niciodată in viața reală. Să evolueze 
gustul publicului — așa cum a evoluat în literatură dela foi- 
letonul cu „mii de bombe” la romanul englez contemporan. 

din toată inima ca publicul nostru prin filmul „cul- 
tural” să piardă prostul obicei de a adormi de îndată ce nu 
i se arată un sin gol, un şold în exercițiul funcţiunei sau un 
milionar peste noapte. Aşteptăm cu un nespus interes ince- 
perea noului regim. 
D. 1. SUCHIANU. 


Oana i lea ai VA A SL OR 


R o M 1 N E 


Familia, Martie 1934, Vecheu re- Peprezentative din scriitorii actuali 
vistā u lui Iosif Vulcan, n reapărut pe care i-a dat Oltenia, Sirguința 
intr'o frumoasă infăţişare, sub in- dlui N. Plopgşor, inițiatorul şi con- 
arijirea unui grup de tineri scriitori. ducătorul acestei publicaţii, este Ii- 

Trebue Tăudat nu numai efortul udabilă. 
pentru tipărirea unel reviste bune, Din textele primite la redacție 
ci si incercarea de a contrapune pu- Const, Jaleş, I. C. Popescu-Polyclet 
blicaţii serioase, gazetelor şi ro- și H. Dobridor, — sjeprindate aceste 
vistelor străine, ul căror primat stă- aspre incrustații din lirica d-lui Do- 
rue Încă la granița de Vest, bridor: 

Redactarea unel reviste, ucalo, 
este și astăzi tot „o luptă“, cum du- „E'n lucruri vite-an suflel 
reros mărturisește cuvintul de in- si cite-un epitaf ; 
troducere al Familiei. ar tot pad up medalia lor pură, 

lin oluborarea din Capitală, un poriret pe care s'așternură 
a pă „ta Furtună. AI, Rr er: Epal: un strat de timp şi-un strat 
tiad, Octav Suluţiu, George Acsin- de pral, 
coat să arca A it zor „Culegi în ochi imagini si nen 
din paginile acestei reviste, = A ureche; 

Men criza pini nn provincie, ȘI de te uiţi în viaţă mai de-aproape 
d, A. Cosma-Junior, înseamnă judi Vezi numai umbra ta pintind pe ape 
cioase observaţii, care pot alcătui CE 0 meduză moartă; nepereche 
un Indreptar pentru gazetarii noştri 
He oriunde. O cronică bogată şi mai afo 
ales bine serisă, Incheie primul mi- Ca'ntr'o caraf veche trandafirii: 


mīr al Familiei întinerite. Tu, râsucind un ritm pe nervii lirii, 
a ti dărui [floarea sfintă si amară. 
Viața Bucovinei, Martie 1934, mw ! 
lites ma bogat mietere economie, “EN Inerari cite-un suflet yi pjer 
social şi cultural, atit de interes re- d 
gional Cit si general. In „Regiona: Imaginile seacă pi se prefac pF 
sm”, d. T. Cristureanu face o just ATE j 
paeas a nome perieme. iar d-nii In piată ën fintină vezi SE, 
ave ave N. Tatu. atacă cu . -= r 
multă vioiciună, unele din cele mai Ca siluete Merse'n oglinzile o » 
acute probleme externe, ais 


Pe lingă interesantele contribuţii y z 
ule unor scriitori bucovineni tinei, Maipit titia, ate AR Peni a 
ca Mircea Streinul, E. Ar. Zaharia mine din Ardeal și Banat tipărește 
şi alții, merită să fie relevată cro- ù serie de cârticele menite a face 
nica internă, culturală și socială, cunoscute personalităţile  gazetăriei 
de peste munți. Din monografia s- 
z mpre iaag A Saale Goldis, 

scrisă de d, lon Clo ' i 

Pămint și suflet oitenese este o bi: cest succint portret: At ele 
bliotecă ce upare bilunar, en pagini „Inalt, robust, impunător, plin de 


na II a tree scaune 


„În minte se usucă lumina din 


REVISTA REVISTELOR ab 


prestunță, brunet, meditativ, sobru, 
vu chipul niciodată turmentat de du- 
reri sau bucurii. vesnic egal şi mā- 
sumat, taciturn, d. Vasile Goldis pare 
un raționalisi În stare să se abstrac- 
tizeze, să se ridice din pulbereu fră- 
mintărilor comune. In dosul acestei 
măşti nemiscute şi stăpinite eroic, 
insă bate un suflet neodihnit, un di- 
namisni elocotitor, E prototipul o- 
mului dela ses: potolit la suprafaţă, 
insă capabil de mișcări iuți, de h 
tăriri fulgerătoare, de avinturi extra- 
ordinare.. 


Serisul d-lui Goldiș se cnracteri- 
zează printr'o vigoare și preciziune 
a termenilor cum rar se întilneste 
peste munți, Publicistica politică 
este o îndeminare, o artă de a in- 
trebuința un vocabular erudit, de 
termeni tehnici. Un atare vocabular 
poseda în mod deplin d. Vasile Gol- 
diş: Şi printre datoriile monografi 
tilor săi va fi și aceasta, de n se stă- 
rui asupra frumuseții specifice sti- 
lare ascunse In ziaristica d-sale, În 
sociologia sa iticñ... 

„De cite ori citeam manuserisul 
d-lui Goldiș, de atitea ori aveam im- 
presiuneu, că acele cuvinte nu sunt 
setise, ei sunt rostite, Conformaţia 
frazei, gradarea argumentelor, tonul 
tot mai convingător si a ăsat, de- 
Hunțau imediat pe oratorul pregătit 
să miște, să mobilizeze. să solidari- 
zeze. Respecta modul său particular 
de a începe un discurs cu s moale 
yi scăzut, pentru ca apoi vocea să 
uree și să crească treptat în volum, 
ronfiseinil atenţiile si electrizinul vo- 
inele”. 


Revista germanistilor Romini, No. 
1, 1934, A părăsit, se pare, unele pre- 
ocupării ce se strecurau În cronica 
sa, țintind promovarea unei ideologii 
politice de proveniență străină si 
mni ales primejdioasă țării noastre. 

Cuetul ultim e închinat complexe 
figuri a poetei, prozatoare} şi gindi- 
inarei Ricarda Huch, la jubileul de 
70 ani, sărbătorii de curind, 

Despre traducerile în germană din 
Eminescu, d. Ion Gherghel scrie un 
studiu, eu prilejul publicărei unei 
noui tâlmărciri datorită d-lui V, O- 
rendi-Hommenau, 


Sunt interesante cercetările d-lui 
Victor Morariu în ce privește soarta 
Lucecațărului tradus în nemţeste, pe 
care autorul arestul articol le rezu- 
mă ustfel: 

„Fiind vorba de „Luceafărul. a- 
ceastă piatră de incercare n tradu- 
cătorilor, cu subtilități ce nu se pot 
tălmăci decit de către spirite conge- 
nisle, cu o muzicalitate specific e- 
minesciună ce nu se Insă să fie tur- 
nată în formele oricărei limbi străi- 
he, cu o bogăție de imagini ce 
constitue farmecul principal ul ori- 
ginalulul, farmece ce nu-l regăsim 
decât parțial in cele mai norocoase 
traduceri, pe când în altele este a- 
proape dispărut, credem că nu va fi 
lipsit de Interes să dâm, În rezu- 
imat, rezultatele cercetărilor d-lui 
Victor Morariu, privitoare lu cel pa- 
tru traducători ni „Luceafärului", cu 
scopul de u ne face o ideie cit mai 
lämurită despre entităţile shu nea- 
junsurile ultimei traduceri tipărite 
ce ò datorăm d-lui V. Orendi-Ham- 
menan, 

Intiiul  tălmăcitor. deja sfirsitul 
veacului trecut, —— Edgar von Herz, 

- mu se ilustrează nici prin preci- 
ziune nici prin temperament poetice. 
Trăsăturu fundamentală n traducerii 
sale este jertfirea imaginilor poetive 
şi substituirea lor prin idei abstrac- 
te, incolore, arbitrare adeseori, ce 
nu pot să contribue decit lu slăbi- 
ren efectului, Herz are, cei drept, 
şi unele momente bune de inspira- 
tie. redind textul adecvat. De cele 
möi multe ori însă recade în pro- 
zaism şi libertatea prea mare ce 
şi-o în îl duce la superficialitate și 
inexactitate, Astfel prima traducere 
a poemei „luceafărul” este o incer- 
cure nelsbutită. 

Traducerea a doun datorită lui 
Sehroti se ponte caracteriza prin- 
trun singur cuvint: exactă. E ade- 
vărut că | se Intimplă şi lui Schroff 
SĂ  greşească fundamental sensul 
(de ex. in ste. 10 locueşte trestiile 
cu mlăzi de salcie), Se mni Întimplă 
să he roca și el vreun accent suu 
să neglijeze vreo imagine. ŞI lui îi 
scapă multe nuanțe poetice subtile, 
și el cude uneori în ureseala nbstrac- 
tizării, ȘI el tălmăceste pe alocuri Hi- 
ber, dar se străduește să ne dele l- 

ni echivalente. Caracteristica 


————————_—_ ___________ 


i0 VIATA ROMINEASCA 


generală » tälmăāciril sate rămine 
Însă exactitatea, însușire ce slăbe- 
Ste, ce-i drept, farmecul poezii. To- 
tuși traducerea lui Schroff repre- 
zintă un progres considerabil față 
de prima incercare, 

N.N, Potez nu respectă rima din 
original: a b a b, ci o modifică in 
ab e b., Alte păcate mărunte ale ri. 
mei găsim si Ja el, E mai putin e- 


mente izvorite din imaginație pro- 
prie, Muhe pietre de incercare 
din poemă le rezolșă Botez mai 
bine decit toţi ceilalți (de ex. 
cind traduce „mai hu vroa și 
mai se lasă" prin „Und wehrt 
sich noch un Jässt es doch zur 
Hiâife schon Reschehen”). Dar 
nu regăsim nici la Botez farmecul 
ronciziunii din original uzând de e. 
lemente poetice, ca de ex. postpu- 
Netea adjectivului atribuit, alitera- 
tiunen ete.. N, Rotez dă dovnda că e 
însufiețit de un remarenbil spirit 
poetic, Astfel tălmăcirea sa, În ue- 
neral mai puțin exactă decit a lui 
Schroff, are meritul să fie maj poe- 
tici, E o traducere liberă în înțele. 
sul bun ni cuvîntului, 

Cea mai isbutită tălmăcire u lu 
venfărului” este însă după con- 
stutărite competente și obiective mle 


+ 


din condeiul lui Reinhold Scheibler, 
Nu redă nici el originalul Intotdeu- 
una adecvat, Observăm şi în tradu- 
cerez su unele umpluturi metrice şi 
dăm şi peste citeva inadvertente de 
sens, Totuşi, fată de prestuțiunile 
celorlalți se eyii ențiază aproape la 
fiecare strofă superioritatea relati- 
vă a lui R. Scheibler. Văzindu-l me- 
reu triumfind, mereu inălțindu-se 
de-asupra celorlalți tălmăcitori, desi 
nu e ireprosabil nici textul traduce- 
rii sale, deși vedem adeverindu-se 
şi aici teoria intraductibilitāții ca- 
pödoperilor literare, totuși navem 
mulțumireu sufletească să apreciem 
0 muncă iscusită, pricepută, frumoa- 
să. Traducerea lui Scheibler se poa- 
te considera astfel o truducere bună 
cu tonte micile ei neajunsuri. Deşi 
în deplină libertate, el pătrunde şi 
redă fidel ideile și imaginile din 
poemă, intro limbă frumoasă, mu- 
ziemā, uvintată, poetică”, 


Gind rominese, Martie 1934: Ila- 
tin Dobridor: Degradarea inteligen- 
leis Victor Papilian: Matternitate 
inuvelă); Gherghinescu Vania: 
Moartea lăstunului (versuri); Ovidiu 

ima: Miracolul modern; Al 
Dima: Harie Chendi: Stefan Meteş: 
Domni din principatele romine pri- 
begi în Transilvania: Jon Chinezu: 

tonrcerea din ral” de Mircea E- 


Cronici literare, externe, scolare, 


“lui V. Mornriu a patri, izvorită politice, cărți și reviste, 


S T R Ā I N E 


Pentru muzică. 


pierd nimie din valoarea lor. Pe de 


sită parte, o pleiadă de tineri în- 
„În Franța, subvenția datā Ope- drăsneţi, ca rins Milhand, Pou- 


rel a fost ridicată, pe rând, dela 800 


lenc, Samazenilh, ne avimtā în for- 


de mii de franci, ln trej milioane, Mele cele mal noul, 


iar dela trej milosne, la nouă mi- 


Hoane de franci, Societăţile pentru scum doi ani, 4 miliarde de iei cu 
organizarea concertelor se  inmul- subvenţiile pentru muzică. Figura 
țese și un publie întradevăr muzi- lui Richard Strauss Tămine ca un 
cal se ivește de Pretutindeni, Intă- punct de reper in evoluția muzicată. 
turind tot ceeace nu este muzică pe cind Hindemith înfruntă ultra. 
pură. Şi nume ca ncelea ale lul Ra- modernismul, Vin apoi figurile des- 
vel, Sehmitt, Rous l, Paul Dukas tul de interesante ale lui Berg şi 


inr operele lui Krenck În Cehoslovacia. 


In Husia, după eminenta figură a 


REVISTA REVISTELOR Ti 


trawinsky, urmează Prokofieff; piedicut desvoltureu instituțiilor 
aeni tăi simfonică a in- teatrale și muzicale cure sunt susți- 
ceput să se afirme, sub dominația nute indeosebi de particulari, Pen- 
tinărului Markeviteh, ces „Im Dreai- tru concerte rămin însă orchestre de 
rin geniul său în invențiu- p rang. 
opt sita oră. In Anglia, Beecham a făcut sfor- 
In Rusia, de altfel, pasiunea pen- țări uriaşe pentru organizarea unui 
tru muzică a fost totdeauna vie, în teatru liric naţional, inzestrat cu 
toate clasele sociule, Schimbarea re- subvenţii mari, pe care indreptățit 
uimului politie n'a îndepărtat ten- este să le socotească absolut necesa- 
ilinja aceasta. re în desvoltarea unui teatru liric, 
rebue să recunoaștem că Regit Muzica corulă se afirmă din ce în 
mul sovietic s'a ingrijit In mod dèo- ce mai mult şi în această privință 
sebit, de educația muzicală în şcoli, sunt insemnate asociaţiile din Bir- 
în teatru, În concerte şi'n cinemata- mingham”, (Nuova Antologia, t A- 
graful sonor. prilie 1934). 
In organizarea teatrelor, Sovietele 
an imprimat ideologia lar prin pu- A 
terea absolută n regisorului. Acesta À 
alege și operele, El este Preşedinte- Germania pregăteşte desarmarea? 
le ath. societăți alcătuite din actori, 
scenografi, croitori, electricieni, „5e știe că Incepind din Uctom- 
precum şi o delegaţie de spectatori, prie trecut, Germania a primit din 
După ce opera a fost aleasă, regiso- Olanda un numeros material foarte 
rul se îngrijește de toate mijloacele important, menit fabricaţiilor de 
prin care se poate pune în valoare război. Cercetările intreprinse în 
caracterul estetic, educativ şi social. Inboratoarele militare şi în uzinele 
După ce a obținut aprobarea acelui de război. au avut ca rezultat sta- 
mie consiliu, regisorul rămine in- cu totul nou. Este cunoscută forța 
vestit cu puteri nelimitate, Autorita- bilirea prototipurilor unui material 
tea lui este absolută. Insuşi autorul industrială a Germaniei și de acecu 
trebue să-l asculte, introducind mo- nimeni nu se poate indoi de faptul 
dificările pe care le cere regisorul. eğ Reichsheer-ul va fi în scurt timp 
Neureşit că tot acesta conduce sce- inzestrat cu maăleriulul de care are 
nografia şi costumele, suprave= nevole. Unele informații, venite de 
ghind şi dând îndrumări pentru in- acolo, ne îngădue să wfirmām că fa- 
terpretare, bricațiile de războiu s'au intensiti- 
Trebue să recunoaştem că absolu- cat în ultimele luni, și că incepind 
tismul acesta a dat rezultate uimi- din Ianuarie, Germania dispune de 
toare, Sunt negresit, și abuzuri, dar material de artilerie şi mitraliere 
lvatrui din Republica sovietică se a- pentru inarmarea u donâzeci și unu 
fà într'o eră de prosperitate şi de de Divizii! Germania i sustras 
perfecțiune. minunată. apoi vreo 3000 de tunuri investi- 
Teutrele sunt astăzi în număr de fiilor Comisiei de control, Ast- 
819, dintre care 64 numai Ia Mosco- fel, va putea înurma nu numai 21 
va. Nu este fară in care teatrul să de Divizii cu cite 120 de tunuri fie- 
fie mal respectat si mai onorat de care, ci va fi în stare să constitue o 
cit în Republic» sovietelor... artilerie pentru corpuri întregi de 
Elveţia ne-a dat pe Bloch şi pe armată, precum și o rezervă gene- 
Honegger. Ungaria aduce o străluci- rală importantă... Ă 
tă contribuție prin Bartok, Dohua- De curind, trupele Secțiunilor de 
Bi, ay „si Kodaly, Polonia este Asalt au primit livrete militare şi 
reprezentată de ortăhen, Lunssens, foi de mobilizare, care lasă să se In- 
Quinet, Sehoemuger, De Vocht și trevudă rolul pe care-l vor aven m- 
alţii. Chiar în Statele Unite începe u ceste formații in cazul unui con- 
se ivi o interesantă şcoală de simfo- flict", f 
nil și opere, lată citeva nume: Jans- (Mercure de France, l-er Avril 
sen. Hanson, Copland, Sessions și al- 1934). 
ii. Aici însă, criza economică a im- = 


a 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


Istoria şi romanul, 


„Ü distinsă conferențiară vorbea 
de curind despre acele romane 
scurte, apărute În mare cantitate 
intre 1920 și 1930, şi în care nuto- 
rul, de obiceiu tinăr, povestește ex- 
periențele sale din viață, Un roman 
le acest fel, era foarte rar urmat de 
un al doilea. Scriitorul, după ce pu- 
sese în prima carte tòl ceeace sim- 
tise, ern epuizat pentru multă vre- 
me,  Conferenţiara, printr'o argu- 
mentare ciudată, opuneau pe roman- 
clerii amatori romancierilor profe- 
sioniști, spunind că aceştia din ur- 
mă, cunoscindu-și meseria, pot să 
creeze, ln nesfirşit, noni personagii, 
pol inventa situaţii noui şi da opere 
care să nu fie amenințate unei dis- 
Pariţii imediate, 

Ducă uceastă teorie este justă, cum 
se explică atunci că unele din capo 
doperele literaturii franceze, La 
princesse de Cleves. Dominique, A- 
dolphe, sunt operele unor urmatori, 
în care autorii nu-și propun altceva 
decit să vorbească de propria lor 


persoană, zugrăvind întimplările lor, , 


pe cure ubia dacă le transtigurează 
puțin, 

Ín realitate, meseria nu trebuie 
luată În seamă in nevastă privinţă. 
Sensibilitatea este totul, Şi dacă o- 
perele citate nu ajuns pină la noi, 
aceasta se datoreste calităţii emoţiei 
pe care o deşteaptă în not.. 

André Billy pretindea într'o cero- 


nică, că veritubilul romancier sepa- 

din neant creațiile sale şi că ro- 
mancierii moderni, cari se aşează, 
mai mult sau mai puțin în scenă, nu 
sunt adevărați romancieri. Andre 

ssenux a rostit pg mb acelaş 
lucru. Georges Duhamel se ri- 
dică pe bună dreptate, impotriva s- 
cestor păreri, „Nu accept intru ni- 
mic, serie el, pe creatorul olimplan, 
enre-i absent în operă. Creditorii 
din Marcadet sunt creditorii lui Bal- 
zac, lar Comedia umană este ca şi 
viața autorului, o lungă dramă a ba- 
nului. Smerdiukov și principele Mu- 
ichkin sunt epileptici amindoi ca şi 
Dostoievsky, Şi Flaubert ? „li Bo- 
Vary, c'est moi!” Şi Conrad, care se 
preumblă visind printre toate per- 
somagiile sale ? 


Vinţa pe care o aflăm într'un ro- 
man exte viața refractată de o sensi- 
bilitate.  Intr'un roman găsim, În 

, istoria întregei omeniri, ca nä- 
dejdile, neliniştile, pasiunile, dure- 
rile, mărețiile si stăbiciunile ei. Nu 

imine îndoială că această umanita- 


e, am spune sintetică, este mal ade- 


tă, mai reală decit uceea pe ca- 


te ar zugrăvi-o istoricul sau mero- 
rialistu. De aceea, disprețuind ro- 
manele şi necitindu-le, Înseamnă să 
pierdem contactul cu viața, să nu 
Yim n avea o largă viziune a uni- 
versului”, 


Le Mois, ter Fevrier-— Mars 1934) 


j 


1934. ANUL XXVI. 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


mM DI NE A LE A 


DECĂDEREA FORMELOR 


TUDOR ŞOIMARU 


INTAMPLARE CU INGERI ȘI SFINȚI 


M BANTAS 


NEL MEZZO DEL CAMMIN 
DI NOSTRA Vă TA. 


DEMOSTENE BOTEZ 


SPRE TRES CUT 


EMIL COLIU 


JURNALUL UNEI FEMEI 


DR. ERNEST ENE 


INTOCMIREA ECONOMICĂ 
A STATULUI ȚĂRĂNESC (II) 


M D  RAĂAIBA 


AUL ZARIFOPOL 


Y 


MISCELLANEA: „Năpaste“ ţărăneşti 


30 APRILIE No. 8 


SCRISORI DIN PARIS: Viața publică 


Petre Pandrea; Săptămina cărții, D. B 

CRONICA LITERARA: Despre sociolo- 
gia literaturii lui Ionel Teodoreanu, 
Petre Pandrea. 

CULTURA: [Filosofie] Hegel în cultura 
romină; Psihologia clipei de spaimă, N. 
Tatu; Spiritul și forțele telurice, Ia- 
riu Dobridor, jistorie literară! Cupa 
dela Montpellier, Al. fordan. 


franceză, V. V. Stanciu, 

CRONICA ECONOMICĂ: Europa agrară 
şi Europa industrială, Exploataţi şi ex- 
ploatatori, T. Cristureanu. 

CRONICA CINEMATOGRAFICA: Etic 
şi Estetic, D, I, Suchianu, 

REVISTA REVISTELOR: Străine! 


În O N 
REDACȚIA / STRADA CLEMENCEAU, 9 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ BILUNARA 
Bucureşti, Str, Clemenceau, 9 
ANUL XXVI 


Prețul Abonamentelor : 


IN ŢARĂ: 

Peun an oii si a i i . Lei 250 

Pentru Bânci şi Instituţiuni (Şcoli, 
Biblioteci, etc.), anual. . . » 500 

IN STRĂINATATE; 

Pe una: i, e a a a... Lei 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal administrației din Bucureşti, Str. Cle 
menceau No, 9. 

Administrația. 


Viața Rominească 


ZU, 


DECADEREA FORMELOR 


ES H A I D. DIA. E. Y > 


In cartea sa asupra „Risulwi™ Bergson, pentru ca să evi- 
„lențieze teoria sa, după care comicul e o aplicare a unui fe- 
nomen mecaniza un fond viu povestește o anecdotă cn- 
racteristică pentr formalismul excesiv al mentalităţii birou- 
eratice, Un vapor naufragiase unde-va aproape de coastele 
Bretaniei. Un călător care știa să inoate sa dezbrăcat, a să- 
rit în apă și cu mare greutate, sleit, gol și înfrigurat a ajuns 
la țărm. Dar abia a pus piciorul pe pămint, iată că a şi sosit 
vameșul. Și cu o voce de o rară cundoare a invitat numai de- 
cit pe omul în pielea goală la vamă ca să spue dacă mare ce- 
va de declarat, imbecilitatea beoţiană a atumatismului func- 
ționărese desigur, Dar şi semn ul unei epoci în care legile £- 
rau legi şi formele forme, Astăzi în cele mai rigide țări, legeu 
» încetat de a mai fi un postulat axiomatic, sacrosani, un 
principiu de esenţă divină, care trebue acceplat așa cum este, 
fără interpretare posibilă, Legen a deveni! azi, aproape pre- 
iutindeni, un pretext de discutie. Apelurile sunt multiple şi 
jurisprudenţele infinite. Am puten deosebi două tipuri de ci- 
vilizație: civilizație cu legi și civilizație cu jurisprudenţe, 

Vechiul drept roman, rigid, autoritar, imuabil a insemnat 
domnia nesdruneinată a formalismului. Dreptul roman din 
ultimii ani ai imperiului a fost invadat de buruenile contro- 
verselor, àl exegezelor. „lus pentium” larg și umanitar a inlo- 
cuit legea civilă implacabilă și definitivă a vechilor timpuri 
patriarcale. 

Ţările şi epocile bine inchegate, unitare şi organice po- 
sedă puternice osaturi juridice. Cum apare criza în Drept, 
apare şi stigmatul transformărilor, decadențelor ori revolu- 
țiilor, Juridicismul e barometrul stabilităţii lor, diagnoza‘ so- 
lidităţei societăţilor. Astăzi Dreptul nu mai are prestigiu. Ma- 
jestatea imuabilă a- statuilor legate la ochi, care împart fără 
slăbiciune și fără umanitate legea, nu mai impune nimănui. 
Conduita juridică ne apare ca ceva perimat, găunos și selero- 
zat. Ca ceva contrar vieţii, contrar realitāților vii, mereu 
schimbătoare, Și fiindcă cudenţa istoriei e accelerată pină n 
lua și răsuflarea omenească, nu mai avem ce face cu codu- 
rile, bune pentru realități astăzi depășite. E adevăral că flo- 
ra abundentă a legiuirilor speciale îneacă, acopere cu totul 
utilitatea codurilor, rămase doar ca îndreptare vagi și gene- 


Ą 


IAŢA ROMINEASEA 


e mentalităţei juridi- 
+ analogii de cum ar 
care intentează pro- 


or ci o stare me 


cație, de ma- 
oliteţa alambi- 
pul lui Ludovic- 
le mirare şi dis- 
„POșṣtri, cu re 


niere — cum s 


sunt huiduiți, 


codificate. Un rom 


tici răbdători Boileau la Y 


obișnuit să c} 
ctă azi genuri 
nță hibrid, a 


rile pe numele lor, 
undat, ameste 


DECADEREA FORMELOR 5 


triumfat, iar romanul conține de toate, ca un fel de enciclo- 
pedie epică a timpului. Stilul lucrat nu mai contează „Ecri- 
ture artiste” care a entuziasmat secolul trecut e considerat ca 
ceva artificial, făcut, elaborat. O literatură directă, brutală, 
spontană înlocueşte chinurile divine ale unui Flaubert, Ana- 
tole France ori Barrès. A rămas izolat, într'o restrinsă aristo- 
craţie ca un semn demodat al altor timpuri — un Paul Va- 
léry, 
Sā mai considerăm încă un exemplu. Dintre toate disci- 
plinile filozofice, dintre toate mi jloacele de discuție ideologi- 
că, dialectica logică e în criză. In polemici şi confruntări de 
idei, instrumentul principal de luptă, raționamentul, e în 
afară de întrebuințare. 

Să ne aducem aminte de polemicile de la sfirsitul seco- 
Tului trecut. Felul cum polemizau socialiștii, Karl Marx sau 
Engels față de adversarii lor, Clemenceau ori Juures, suu la 
noi Gherea cu Maioreseu ori G. Ibrăileanu in campaniile sa- 
le. Regulele strict formale ale jocului logic erau respectate, 
Adversarul era minat cu o sirategie deosebită ca la jocul de 
şah către un impas final, El era strivit în artificii abile, So- 
tismele sale surprinse după toate canoanele aristotelice. Po- 
lemicile s'au schimbat acum. Citiţi pe Léon Daudet, modelul 
actual al polemicei, din țara cca mai polemică. Invectiva, 
apelul la sentimente, afirmaţia pură, insulta şi amenințarea, 
toate sunt utilizate. O singură armă e lăsată la o parte: due- 
Iul logio, confruntarea, bătălia după tipicul formal al gin- 

irii. 
O adincă transformare s'a efectuat şi în ce priveşte atitu- 
dinea faţă de trecut. Tradiţia, datinele, moravurile sunt în 
genere forme fixate, fără conţinut sentimental direct ci doar 
asociativ, In iureșul transformărilor, în nevroza tuturor re- 
Înoirilor, în goana după modernism, nimeni, decit doar din- 
tr'o superficială şi diletantă atitudine artistică, nu mai pă- 
strează respect pentru aspectele moarte ale vieţii de altă 
dată. Conformismul cu ceeace au făcut strămoșii nu mai În- 
călzeşte şi nu mai entuziasmează. 

E 

Cind Aristot descrie dialectica „enteleveheilor” sale, 

după care mişcarea neîncetată a existenţei tinde de la vir- 
tual la real, dela latent la exprimat, dela inform la consolidat 
şi configurat, el se situiază în istoria filozofiei ca un pre- 
cursor al lui Bergson, Acest din urmă ginditor a arătat că ni- 
mic în lumea aceasta nu e săvirşit, ci În săvirșire, nimic nu-i 
fixat ci în fixare, în devenire, „rien n'est fait, mais en train 
de se faire”. Cind pentru o clipă, care pentru noi constitue 
iluzia prezentului, un aspect definitiv, o configuraţie oprită în 
loc, o încremeaire, fixează cursul curgerii universale, existen- 
ÎN E N a a OU DRINA 


`, VIATA ROMINEASCA 


fa ne apare moartă itä 
amaorțită. Lucrurile 
ial tA, ; "urile nuse pot păstr Q 
ax ar e, aas € ceva conservator. Calek pearl AA 
aain conduce lumea aceasta se ponte opri un m 
ariy i figură. Dar în timp ce abia perte o- 
altă ia Sea e r sau strimbat, conturul ei s'a deforis ăi e pe 
alt a se indică să-i ia locul, F, i j k 
E a gre tea A eul Forma e apanajul 
mei ii al pete + Fondul e al EDTA i gac 
k ha toare. sa poţi obține permanentă. fie si m3 
a aa are: € | anenţă, fie s P - 
Ara ein instantanee de durată, ea să modales i 
a a E, haaa reċis, Deaceia hătrinii au carac 
i ecis, ale bine încheoată. Di îi ii 
Akui CUNE ah pată, Din contr? 
kiN: imită sufletească, sunt fugitivi, mereu „ţii fi ri 
voia lor în afirmare eni m aeei fira 
ceva. Deaceia popoarel 
Dea "le vechi, bătrine, an sti 

$ i rech „au stil e - 

priu: Chinezii şi Francezii sunt mult mai bine a! pn 


G n . b AJ - iți À 
sermanii ori Roşii, Epocile de fermentare, ca păr lise 


cenii, omenirea 
orile pe care le 
a lor, respecta semnificația lor. Astăzi, 
O lume nouă se ză. 
"a realiza revoluția 
(uim formalismul, să fer re 
idrain i t spiritului, 
vr ges i enases gl i aie Saipa liberă şi nestinjenilā de 
ve tii. Ca să tă i i 
ne : l poată iesi, 
oa: a period noastră de fermentație oni 
„ce manieră, , orice canon ni se y ian. 
tificiale, inventate înadins ca să necăjească ş perii 
ce sul de întinerire al lumii, Ceeace 
constituia securitate şi previziune 


i să inăbuşe pro- 
pentru înaintaşii nosiri 
pentru noi apare ca as- 


MIHAI D. RALEA 


INTIMPLARE CU INGERI ŞI SFINȚI 


TUDOR SII A: AR U 


A tras după el poarta străjuită de sfinți și ingeri — şi n 
descins în vale, fulg, ca să se înfrățească cu porumbul şi ma- 
cii, Descărnat şi uşor părea că scoborise cele şapte vămi ale 
văzduhului — după ce lăsase în fiecare, obol — o parte din 
propriu-i trup. Şi cum plutea, nerian aproape, contactul pi- 
cioarelor părintelui Deodat cu pămintul avea ceva din flutu- 
rarea aripilor de înger și din pasul inaripal ul dănțuitoare- 
lor cari par că sfidează legile ureulăţii, 

Inaintea lui şoseaua se pierdea pe după coline cu dru- 
murile destinului şi arşiţa — deşi era în începul de diminea- 
ță — topia galbenul griului și piatra drumului în aceiaşi căl- 
dură prăfuită, 

Era prin postul Sfintei Măria, cînd ploaia refuză să cadă 
nechemată, iar strigările ci se fac cu rugăciuni preoțești 
și dansuri de paparude nebune, În acea vară însă moliftele 
sfinților și jocul sălbatec și gol al ţigăncilor se dovediseră 
deopotrivă de inutile — cu si cum religia se cartelase 
cu vrăjitoria spre a alunga minunea de pe lume. lar sufle- 
tele țăranilor secase, în acea vară, de neincredere, ca piatra. 
In această dimineaţă chiar, soarele se seulase pentru a şaize- 
cia oară dezolat pe un cer fără măcar un nor care să-i pună 
cursa cotidiană la adăpostul indisereţilor. Și tot pentru a şai- 
zęcia cură, în această dimineaţă, starețul minăstirii alergase 
spre chilia părintelui Deodat, ca să-i spună în loc de bineţe: 

— Părinte, se prăpădese caii de nemincare.,. 

Pentrucă mai puţini filozofi decit oamenii şi cămilele de- 
șertului, caii din dealurile Vilcei credeau că destinul lor re- 
zidă într'o masă copioasă și tinjau după plăceri pe cari filo- 
zofii le consideră josnice. 

Părintele Deodat / care le veghea păşunea — se simţi de- 
odată mic în fafa starețului. Primul lui gest, în faţa miniei 
destânţuită a superiorului — trebue să-l fi incercat şi Da- 
nic dind ochii cu leii din groapă — şi pentruca reproducția 
să fie și mai fidelă, Deodat se oferi, resemnat, pradă, Doar 
atit, mai ridica miini sbireite spre cer ca și cum implora al- 
bastrul să coboare și să depună mărturie: 

— Ce-s cu de vină, părinte Starej? 

Si-atunei minunea, care se refuzase rugăciunilor preo- 
teşti și danțurilor svăpiiate de paparude — se împlini: o 

ploae de sudâlmi și ocâri țişni din gura starețului — o ploae 
din care, bucăţi de grindină, răsunau: 


— Banditule... mi-ai i 
doabă de di! E. Mi-ai omorit caii... bunătate de cai... po 


» banditule,.. 
lar sub grindină — i a de opä testi. 


părintele Deodat se curbă intrățind fire le ușdreptate și furie, 


riile pămîntului. n barbă cu bălă- 


A în atit intru tirziu ca Părintele Deodat deşi b 

i os — să du ăt depa A 

prane aproape uitată a mânăstiri, aee i e eParie, la o 

„fi aproape — posac si escărn i 
cu caii costelivi după el ce erei mni le dna 
mer imţi 

var. Da gea a cu drumul, se simţi de-abinelea vino- 

> patra anii avusese te: era un bandit, E] 
ncăpăținarea și bătrineţea lui — îi omo- 


rise, t d 
ransformase bunătatea de cai în nişte mizerabile fiinţe 


ină de promisiuni pă ä și 
è A É h p: une PE: pi Pärtatä ȘI 
lui, două animale costel şi aaa avat acum, În urma 
ŝi întindeau capetele dezamăgite spre sanțu Ari. Se clătinau 


ss Deodat, murmură un ouale i Doamne” — 0% Părinte. 


vorbise cu Düm. 
artea părintelui: Dia. 
lta „Si s'a în- 


ŞI SFINŢI 


însuş starețul care îl 
lecăciune și își va lipi 
d iertare — de mîinile 
gindind la uimirea pă- 
va trebui să recunoas- 
sfint. Domnul i s'a ară- 


pate vor fi sărutate de călugări 
umilise și îl ocărise azi — va f 
buzele păcătoase, în umilinţă, e 
lui. Deodat simte bucurii de de 
rintelui stareţ — la ispășirea lui, 
că: „fraţilor, părintele Deodat e 
tat lui — şi el a vorbit cu Domn și Domnul l-a ascultat, 
Fi, da... dar unde să-l găsească Domnul, unde să-i vor- 
bească? „Pămintul acesta, pe care îl privesc — gîndeşte _ 
Deodat — crapă de sete, caută Ploae — şi în ploae caută și 
el pe Dumnezeu. lar sufletul meu e insetat de Dumnezeu 
ca pămintul de apă”. Erau doi tovarăşi cari ridicau feţe 
coapte, brăzdate și rugătoare spre cer, Şi Deodat — neputin- 
cios — cum călca uşor pe pămint — ca să nu-i facă o du- 
rere În plus — îngină un psalm rămas de demult prin minte: 


Lincezește sufletul meu după ajutorul tău 
Zicind: Doamne cînd mă vei mingiia. 


Apoi — se opri din drum — se tolâni puţin să se odih- 
nească — şi cum se întinsese pe pămint cu urechea lipită, 
părea că ascultă dacă sufletul brazdei ingina și el aceiaș ru- 
gāminte, 

= 


S'a numit Deodat — pentrucă, dar dela Dumnezeu — a 
fost adus pe braţe, într'o dimineață, — de un călugăr. Sunt 
aproape optzeci de ani — și era tot o dimineaţă de vară. 
cind cantarida căzută din frasini. te noapte, dă voluptate 
aerului şi fecundează pămîntul. De-abia limba clopotelor 
chemind la slujbă, gonise păsările aciuiate în hanul de a- 
ramă — că un călugăr, cu suflarea scurtà — aduse un copil 
nou năsent. Spunea că peste noapte îl adăpostiseră mărăci- 
nii — iar pe carnea lui dolofană niște furnici poznaşe se 
amuzaseră brodind, mai ales pe pintecul lat de-o palmă — 
puncte de vărsat. Dar noul născut nu le luase în seamă — 
nu plingea — ci ridea cu buze țupguiate spre cer şi işi oferea 
soarelui buricul, să se oglindească. Cu miinile ce vroiau să 
cuprindă, să poseadă ai fi zis că micuțul vrea să vire 
în sufletul lui pe toţi acei călugări gravi — cari din stuf 
de barbă — îl priveau cu sperială, cu neincredere. lşi spu- 
neau că nu este lucru curat, că e o incercare a Diavolului — 
şi nu cea dintii, nici cea de pe urmă. Apoi unul își dete 
cu părerea că ar putea fi şi un semn dela Dumnezeu. Şi- 

atunci, înduioșaţi, călugării se apropiară — iar Deodat — ca 
prin farmec — adormi liniștit. 

A crescut sălbatec ca bălăria, iar spatele a împrumutat 
sălciei încovoierea plingăreață — şi privirile cu tristeţi bo- 


= VIATA ROMINEASCA "== a 


vine — au imbrățișat orizontul fă ă 
r £ Lă 3 
să se oprească, ball teara 
Deodat nu a avut incli 
r narea spre învăţătură, si lite 
| i a spre -5 ‘Ta ceas- 
uit ua e pentru el nici cît cele trei straturi cu pă 
ro bt en ui Nicodim, grădinarul. Tar credinţa lui se 
pis rd Space ie a P vint ce trece peste frunză, fără 
$ Site, EA nu cunoștea simbolul — si räme uji 
A Pete ȘI rumăscse — slujitor 
pe ra ia ie regul care due "are adevărata credință Deo. 
: 1i, cu ochii. se ruga Sfintului Ne 
- omul cu barbă vopsită pa îi Sfintei pie ali 
; scînduri — şi Sfintei Feci 
ași cum o reprezentase zugrav | îi dădea: 
À E ul, care, sompt ii dă 
milni de sider si bai ugra x ptuos, îi dăduse 
„de aine de aur, uri i De 
orz den A, bucuria lui Deodat — în 
Rr pere re eg gina Ee, de-ntita strălucire, si se în. 
una s aja aurului şi sidefului — cs F beci 
nic. Călugării bătrini îi s à mi ap zoana 
i : spusesera minunile făcute de îi 
hanee: pnl p e läcute de această 
ascultase cu atenție la pereurinări 
eme i a . rezrinările acestei mi- 
steriouse şi mindră sfintă iri S AN an 
ntă de-alungul țărilor 
ae: Aita arse de soare 
i reia ei pe muntele Alos unde ceruse învoire unor că- 
age A e omieaa. El şi-o închipuia în stracle ci de aur 
p. ega € in sandale tot de aur. și aceleaşi văluri Breoae 
Pap: ăsindu-se ostenită la umbra unui cipres — un ci- 
ra aiies ca er. din curtea minăstirii — cerind 
€ X oasele obosite şi apă pentru buzel 
că înduioşat mai mult ND. a 
i de povestea acestei vieţi 
J tn N „Se căsni 
ÎL iale orea ali căror cintare îl mai Macea si 
. Lăei umbla ac toată zi x 
ar pie 1 i ziua. Cum cu vocea 
tia şi neştiința de earte nu-l puteau f ă 
părintele Deodat deveni slujito ia aere 
s r. Alerga prin bucătări 
ntele i si ă arie, a- 
ea k mne la arhondărie, şi căra apă pentru stareț, Intre 
so mune mai schimba. câte-o vorbă cu părintele Nicodim 
ri eat Ari ca prigigra aa a Te gata de arta cu care 
ări n ufe pline cu aghi à i 
păr A i ; Bhiasmă eri 
pei e: rar şi bucățele de muschi verde — sticluțe n 
iri be ua = vindea vizitatorilor cari in vară treceau pe la 
lobala [sora iezi se curăța eo nostiseia, sfeşnicele şi 
i . reca la cu ceilalți. Cind ; 
ioare a odah fi rind i zi tjungea la 
sera cere Fecioare, miinile lui aspre deveniau rari ge- 
> Brusce se domoleau, Trecea cu atita duioşie şi înceti- 


ntreze, fără 


trupul — să n'o doară e 
> carnea și cind praful era risini 
Maeti O targa on lui se îmbătau de această peneira 
Mineri a Da mindria de ceinee mîinile lui butucănoase 
ip aneze a învăţa! să-l cunoască și să-l teamă mult 
mai zmei ip nagina lui vopsită pe tavanul tindei, la in- 
5 psită de strălucire, fărămițindu-gi chiar petece 


i INTIMPLARE CU INGERI ȘI SFINŢI u 

E e e y RI 
din haină în ploaia care pica prin crăpături. In înserări de 
vară, liniştea cobora de pe munţi, încremenind frunzele. In- 
petreau şi sfinții pe ziduri, și voevodul cu barbă neagră care 
sprijinea pe mina dreaptă bisericuța întinsă de-o jupăniţă 
bilae — iar coconii domnești se agățau speriați de cafta- 
nul tatălui lor. Doar tăind tăcerea vre-o vrabie svicnea din 
barba lui Dumnezeu — sau un greer, scăpat dintre degetele 
picioarelor Sfintului Petru pornea să tine de bucurie în 
ner, Se adunau încet călugării şi sub cearcănul lunci, prin- 
deau la vorbă, Citeodată tălmăceau pentru părintele Deodat 
cele patru evanghelii, epistolele către Romani sau Corin- 
tieni, Un călugăr mai ştiutor între toţi povestea din Apocalip- 
sul lui Toan, purtind prin faţa călugărilor tronul lui Dum- 
nezeu înconjurat de douăzeci și patru de bătrîni, și cartea 
cu cele şapte peceţi. Pe măsură ce se desfăcenu pecețile cari 
vestean suferințe, omoruri şi jafuri, ochii călugărilor se di- 
latau de groază. Trecea moartea pe un cal galben verde, se- 
cerind capele şi trupuri. Şi nu se potoleau călugării decit 
cînd deschizind ultima pecete, îngerii trimbiţau din argint 
pacea. Se risipeau atunci la chiliile lor, mai liniștiți, dar cu 
un simbure de teamă încă în suflet. Si nu rare ori se intim- 
pla ca Deodat, pe patul tare de scindură, să se svircolească 
ceasuri lungi, să i se pară că soarele se face negru ca un 
sac de păr şi luna de singe, iar stelele se prăbuşesce peste el 
ca smochinele bătute de vint, Atunci se repezia pe podele, 
se lovea cu capul, şi striga desnădăjduit — aşteptind lumina, 
dimineaţa și scăparea, — crimpee de psalmi rătăciți prin 
minte... 

Pe măsură ce îmbătrinea alți călugări veniau la treburi, 
iar părintele Deodat rămăsese numai cu grija celor doi cai 
ai starețului. Se ducea cu ei prin preajma minăstirii, unde 
erau păşuni bogate, şi ziua toată tolănea, Caii odată pironiţi, se 
intindea fără grijă, şi somnul ca venit din pămînt cuprindea 
capul lui Deodat greu, cu braţe de iarbă. Stracle pe el se 
răpănise. Femei miloase îi mai dădeau cite-odată, care o că- 
mase de sufletul unui copil mort, care niște opinci aduse de 
la tirg. Pe cap, iarnă ṣi vară. avea o căciulă de oae. şi în 
loe de sutană nişte pantaloni de postav gros, verde, milită- 
resc; iar cămașa veşnic despicată pe piept läsa dintre cei doui 
sîni să sviencască un stuf sălbatec de păr. Aşa, cum cobora 
acum, lirind caii de funie, era mai mult o întruchipare dia- 
volească. decît un om. Și totuși era un om, naiv şi simplu, 
care plingea cu pămîntul ars, cu iarba uscată, cu piatra cră- 

pată, şi căuta pe Domnul. 

Se ridicase din odihnă şi pornise spre păşunea minu- 
nată. Mai avea doar puţin — şi în drum, privirile lui se că- 


PS SAI RIL ASGĂ i 


INTIMPLARE CU INGERI ŞI SFINȚI 13 


tărau pe porumbi, prin pomi și pe cer, în căutare. Pentru- 
că Dumnezeu — ştia — este pretutindeni. 

Se făcea acum un loc deschis, străjuit doar dintro parte 
de un zid — rămășiță tristă a unui conac boerese din vre- 
muri. Părintele Deodat, mulțumit că ajunsese, slobozi caii 
— le mingiiă spinarea și ĵi Încurajā blind, Apoi lăsă să-i 


i i i singele îi cade, Simte cum se prăbușește, 
el arsi ceva i cade cu fruntea pe „maner pe 
prag de altar, pemind doar atit: „Doamne... Doamne... p 
— ca şi cum din pămînt şi-ar fi luat sevă — sare ca aie a 
strigăt de fiară atinsă în carne-i — și mai cere, nebunu 


= LI] 1 

— „că nu este înşelăciune, că într adevăr Domnu 

odihni in m ptul capului Ua ali moro ds rai pate pair care l-a strigat adinioară — cere să ştie, să nu se 
odihni în ruptul capului, Un neastimpăr straniu fi prinsese a fos | 
îi anda le — şi îl sfredeleau nelinig paio brațe şi picioare, ndoiască 


Dacă tu eşti Doamne — urlă el — spune-mi un da... 
ă PA e spune-mi da"... 
j pipa trape ba. din zid — său poate din cer 
— îi răspunse prelung, ca să-l convingă: 
we ssb N >= & : : zit 
"a întors cu caii la minăstire, sau îngro 
ra ae duo con aer ra ara fel Dotat. 
- i: are friguri — si, în pez 
a yei e rd Doar tirziu opaa, Părintele i rari 
ărintelui Ilie, chi i — 
să ia ile ata erei părintele come: aie 
um Íl s : 
totul: cum Dumnezeu se afla pe păsune, oie Keri gp 
i „ toate acestea, povestite precip i 
te Snie nrn maia pärimtela Marion rămase să-și aes 
ses ntru liberarea lui Deodat din ghiarele Diavo pr 
PAR ju credea că fusese, — părintele ger a a ak 
diio în chilie — şi sparse plosca sufletului prea plină, 
tare seurse toată bucuria, într'un şuvoiu: 


1 ardea capul ca pămintul şi toate vrăbiile cerului țișneau, 


lungul și latul Pășunii, şi rostea cuvinte, netrebnicul, de 
ceartă. Se minuna că Domnul nu-i stă la dispoziţie să-i audă 
ruga, să înceteze seceta, să det Ploaia, așa de dragul lui, 
„Doamne de m'ai auzi, desigur nu aj sta la îndoială. Uite 
cum piere frunza şi caii — pină şi furnicile mor nevinovate, 
pe muşuroae, De ce Doamne nu uuzi strigătul pământului şi 
al fiinţei, dece nu auzi glasul mey?” Apoi tare, fără să ştie 
cum — ajunsese poate la mijlocul ogrăzii pe care se Între- 
tăiau toamna vînturile — și totdeauna ecourile — părintele 
Deodat strigă: 

— Doamne îndură-te,., Auzi-mă... 

Si Domnul — minune! — tare şi lingă ureche, spuse: 

— Māä... 

Chemare familiară care ar avea de ce să surprindă, dar 
nu pe Deodat care auzise că Dumnezeu cind vorbeşte alegi- 
lor lui se întreţine cu ei, în prieten. 

Deodat, ciuli urechile, ridică ochii. Auzise cind il stri- 
gase Domnul — și privirile lui se pregăteau acum să-l re- 
cunoască. Dar ochii — poate de bătrinețe — nu descoperiră 
nimic. Stia dela călugări că Dumnezeu este Pretutindeni — 
că poate sălăşlui într'o frunză sau întrun zid, în scorbura unui 
stejar sau întrun fir de iarbă. Il chinui deodată ideia că 


Doamne, candelă fu azi cuvintul tău 
Şi lumină cărării mele. 


In aceiaș noapte, părintele stareţ nu a putut “a neant 
Remușcările cad ca stelele în August — na iris prop a 
— şi părintele stareț, se perpeleşte pe pan A ~ p E 
odată prea îngust, prea scurt și prea cald. Da Da jr ao 

= — ştie prea bine părintele stareț — ce Daca 
SA B cae este ploșniţa de remuşcare, gA Sor hex r 
şi liniştea. „Nu, nu se purtase prea bine cu grila 
bătrin, neputincios şi bolnav. — Pășunea era a i T 
ărtată şi picioarele lui atit de slabe! Sar putea F se A ră 

Dădeanci bătrinul — şi toată lumea va ști în go apa 
tării ăștia au guri de văduvă — că părintele Deoda a 
faurit di cauza starețului care îl trimetea la a prd s 
ere rep raci ay popii redarea a Ras 
oala z mai : 

omu Aa a mânăstirea să aibă cai frumoşi — ci 


răspunsese, Dar acum că il simţia lingă el, îl temea, şi nu 
ştia ce să-l] întrebe, ce să-i spue. Dacă spaima nu l-ar țintui 
locului i-ar povesti, în genunchi, viața lui — serile de sbu- 
cium şi plinseţ in chilie, răutatea stareţului — şi glumele ce- 
lorlalți călugări. l-ar spune cit l-a căutat în viață și cum i-a 
bătut cărările, cum sa vrut miclușa pierdută ca Domnul 
regăsească şi pe el şi să se bucure, fiu rătăcitor și po- 
căit în cinstea căruia, la întoarcere. se înjunghie mică graşi 
— servitor cu talanți al căror argint să fructifice credinţă. 
L-ar spune toate, grăbit, intrun glas — dar acum de i 


ti 


VIAȚA ROMINEASCA. 


Po RI B = A VIE Br e REPERE 5 p 
pentruca în trăsura trasă de ci să se plimbe nepoatele sta- 
rețului care vin după postul Sfintei Mării, în fiecare an... 

Ce nepoate...” Aici mintea părintelui stareț se turbură — 
refuză să mai gindenască. Lumea era rea, iar slujitorii bi- 
sericei la fcl cu lumea. Și-upoi cine ştie de partea cui e drep- 
tatea? Astfel — zorile Tau surprins pe părintele stareţ fără 
să fi închis genele — d ï i 


Cind s'a îmbrăcat şi-a 


r, mieros ṣi pocăit, părintele st 
— Părinte Deodat, m'am it... 
Deodat a ridicat privirile, stupid, ncînțelegind. 
— Da, părinte Deodat | continuă starețul — eri am 
fost erud cu sfinția ta. O reeunose și de-aceia îți zic: frate, 
iartă-mă că nu ştiu ce fac”, 
Părintele Deodat simți lacrimi în ochi, de atita umilință, 
ȘI gîndi: „Doamne iartă-mă la rindu-mi că l'am blestemat 
eri”. Apoi, tot el Bindi: „nu, nu se poate. Starețul este un 
bătăuș, un păcătos. Ştie toată lumea. D 


arej, îi tăiă calea: 
it 


e ce se umilește așa 
de-odată ?” Şi îl străfulgeră gindul că părintele arion s'a 
dus cu vorba la stareț și i-a spus taina 


— încredințată numai 
lui, aseară 


— Hi cer iertare — continuă in acest timp starețul, Tre- 
buia să mă gindese la bătrineţele tale. De-aia, m'am hotărit, 
caii rămin aici". 


— Asta e — îşi spuse, pălind, părintele Deodat. A aflat 
că Dumnezeu mi-a vorbit şi acum se teme — Îşi cere iertare... 
Fi, dar nici en nu mă las”. Culegind puterile, părintele Deo- 
dat şi le aduse pînă în glas: 

— Nu, părinte staret, nu mă simt obosit, n 
să-mă să mă duc. E păcut de bietele 

dească aici de foame — şi Acolo iarba să stea neatinsă”... 

— Nu, părinte Deodat — se opuse cu hotărire starețul — 
nai să te duci. Chiar de m'ai ruga în genunchi. Să se prăpă- 
deaseã de-o fi aşa scris, caii, dar viața stinției tale mi-e mai 
scumpă” 


ici bolnav, La- 
animale să se prăpă- 


— Ah, fățarnicul — gemu în sine Deodat. Nu mai poate 
fi îndoială, ştie că Dumnezeu mi-a vorbit și vrea să mā 
mpicdice să-l mai văd. Se teme să nu-i spun că a fost rău 
cu mine... Că mia tinut ani întregi în sudălmi. l-e frică să 
nu povestesc că este iubitor de-arginți şi preacurvar — că 
muncim toți ea robii, cu el să cumpere cadouri femeilor gi 
acestea să umple în fiecare vară minăstirea cu risul păca- 
telor lor”... Gindea repede — apoi traducea ipocrit, tare: 
— „Nu părinte stareţ, ești prea bun că te milostivești cu 
mine. E adevărat că minia e dela Diavol — dar fiecare din 


noi suntem oameni şi supuşi greşalei. De ce să fiu supărat? 


e. 


INTIMPLARE CU INGERI ȘI SFINȚI 15 
„E N DT EEEE, e E E EC E 2 A 


r 2 . Ps e > ” m > la -S 
noi de oasă pășunea actis tlacil oste nea 
Ea E eA sipa e A goana Las părinte stareț, nu 
Pi ii netile mele”... : i 
a pei ni Deea sad şi bună — ca şi cum în cenaa: 
i Deodat şi-ar fi găsit prețul liniştii proprii; — ee 
țarea vază odat, e păcat să te chinuim şi obosim looma p : 
pare E păcat”... Și luind caii de căpăstru, îi trase sing A 
pia rii jd, unde îi dădu unui călugăr tinăr să-i păsepară: 
pina Si "rămas trist — a văzut cum caii se depăr ra 
aies vut putere să spună vre-o vorbă, S'a waropia 
ar i rigla sa zăvorit înăuntru — şi sa tolănit pe pat, 
spre chaia a Starețul se teme de mine, A aflat că s xe 
goeng aa vorbii cu Dumnezeu. Altfel n ac FĂ Dus: ai 
iza: i i pe stinția ta”. „ a 
afi an fa ris deodată Bi mr pei orgoliu părintele Deo- 
roy roi isbueni în gemete, ca să se pedepsească. i 
dat, apo asă nu a mai venit, nici la prinz, nici aeara, eiie i 
5 tan ă, oprit să meargă în căutarea lui | atasa a pat 
w Alle cuvintul — viaţa pentru el nu mai avei 
cu sì- 
ik '0 dimineață, nemai putind răābda — a Smile 
Mda juită de sfinţi şi îngeri — şi a plecat în că totul, 
poena Saita ă-l cerceteze, neobosit, să-i spună ea 
Dom pii eroi ascunde. Dar de-abia dādu e en 
ae i dati Catia voluptoasă a torope $ ys 
lt iini gi un măr din marginea ia eg poe 
o ce ideea de-alungul scoarței lui -~ moale, pe p 


zaț să par 
în umbra rotundă. Mere răzlețe — carea roci out pipi 
deau aerului aroma lor descompusă — și, 


= le 
> își dădură drumul jos, de 

care i Deodat, alte mere își « i dat 
pe so Si o "alea cae e MORE eat: ied Are: 
ată i se păru că merele care “sc rea ID KA 
biti ap era acestea sunt de gi sine. petit ied: 
cer Tar umbra iteme: dai E e Şi iată o carte 
i ` se o ru ca un „Da che 
că soarele se roe hali şi Deodat le tupe Întprosit una ei an 
una și defilează ceea > arie Papa a Apoi se face 
i război i moartea, pe calul ei verde galben ă din nr- 
îi irapa FS aÍ de lume, şi mi SAJE Ana petală 
int izbindă Deodat vede — în dimineața s e jupănița bă- 
În eria pe voevodul cu barbă neagră i A Ă e me e să 
K da ai ninie o apropie f erica 
: ` De F i, cum se ap | ; : 
laie, de pe 290 leat acum rindul coconilor Saent aE 
dacă i severa drăgălaşe și să i se a h BER 3 PR 
unul cite unul. E și ia — “i É it Aer e na stiut să 
ie ce 00 beruvim = | i $ năstrii 

mesi bule k. Şi de-odată, pare că icoanele mi 


i E 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


au pornit spre el, iar din cadre se desprind sfinţii şi sfintele. 
Fericit Deodat, deschide bine ochii — minunează-te şi crede: 
iată pe sfinta Paraschiva care se apleacă şi-ţi spune: „Deo- 
dat — pentru tine — pentru ca tu să poți muri creştinește, 
cu mi-am părăsit familia mea şi luxul, și am împărțit toate 
straele şi bunurile mele”. Și iată pe sfintul Ilie, care coboară 
din tindă: „Fericite Deodat, ce te-ai fi făcut tu în viață dacă 
eu nu m'aș fi jertfit — dacă nu mi-aş fi lăsat pustietatea în 
care un corb năzdrăvan îmi aducea de mincare şi nu m'as fi 
dus să mă Împotrivese regelui Ahab și idolului său Baal” ? 
lată pe sfintul Georghe că desealecă — şi se înclină: — 
„Deodat, nu trebue să plingi. Tu ești al nostru — și pentru 
mintuirea ta și a tuturor ce de-o teapă cu tine, m'am răz- 
boit cu Dioclețian şi am prefăcut în cenușă idolii din templul 
lui Apolon”. Şi-au urmat unul după altul Sf, Ion Bote- 
zătorul şi Sfinta Tatiana, Sfintul Spiridon şi Sfinta Ecateri- 
na, Sfintul Ștean și cuvioasa Elena — şi a venit însfirșit 
Maica Domnului, învestmintată în aur, si a pus miinile ei 
de sidef — „ce miini reci are Maica lui Dumnezeu” — indi 
Deodat — pe fruntea lui, Şi veniau sfinții în goană — şi so- 
seau cete de ingeri — care cu trimbițe, care cu flori — şi 
arhangheli cu săbii de foc — şi toți se înclinau în fața lui 
Deodat — ca în fața unui puternic. lar părintele Deodat, 
gemu, pentru ultima oară: 

— Mulţumesc... Mulţumese... ce frumos vă purtaţi toţi 
cu mine... dar... părintele stareț nu vine? 

lar Dumnezeu — care le vede toate — a răspuns zimbind 
și iertător — din stuf de barbă: 

— Nu, părintele stareț nu vine... pentrucă i-au venit ne- 
poatele. Și îngerii, au trimbițat, ecou: ...şi ce nepoate! 

TUDOR ŞOIMARU 


NEL MEZZO DEL CAMMIN 
DIZNOSTRIE VITA... 


M. B A N T A Ș 


Cind mă cobor in mine ca 'ntr'o criptă, 
Pe care nici măcar o cruce nu-i înfiptă 

Şi 'n care zac de atita vreme fără de prohod, 
In mucezeală, dorurile stinse, 

Aud cum carii gindurilor rod, 

Icoana fericiților, pe care nu pot să-i urăsc, 
Simt cum invidiile se tirăsc 

Prin scrumul năzuinților învinse, 

Şi putrezesc părările de rău fără de rost 

Că mam pu'ut să fiu tot ce n'am fost Y 
Și remuşcările c'am fo:t ce n'aşi fi vrut să fiu. 


Uitarea stăpineşte ca'n pustiu 
In bezna sufletului orb 
Şi jalea lung palpită ca o aripă de corb. 


Doar luminița dragostei d'intii 
Stingheră arde străjuind la căpătii, 


M. BANTAŞ 


Su Pie BR TR ECU T 


DEMOSTENE BOTEZ 


CONSIDERAȚII PESIMISTE 

mee emerge 
se pare că preocuparea literară a trecut pe un al doilea 
plan, chiar pentru cei pe care, pină acum îi interesa exclu- 
siv. Există o destindere literară; un fel de desinteres, Lite- 
raturu continuă parcă dela sine, fără un înregistrator şi fără 
ca cineva anonim să mäi alcătuiască fişe. Despre orice carte 
se ia act numai de amici ; inamicii s'au blazat și nu mai 
înjură, E o stare de acalmie şi de marasm. Un autor tînăr, 
cu speranțe romantice Şi exagerate, trebue să fie consternat 
în faţa nepăsării pe care universul prin taţi reprezentanţii 

săi o „manifestă pentru nouile sale opere. 

Nu ştiu ducă, literatura se poate menţine astfel. Aproa- 
pe toate revistele au devenit sociale şi economice, Literatura 
e numat o garnitură cerută de un vechiu obicei digestiv. 
Toată lumea este preocupată de sport si de dictatură, de 
dreapta sau de stinga. Aceste îndeletniciri acaparează şi 
viaţa interioară pe unde mai este si toată vinja exterioară 
și mat pie intime și nevoile materiale, i i 

sste drept că apar numeroase romane, Oricine i 
roman sau o amintire romantizatà găseşte un editor. “da di- 
şeu, o vitrină, citiva prieteni rečenzenți, mai mulți cititori in 
tren, şi chiar, ceiace se cheamă un succes, E 

Legătura dintre scriitor și lector nu mai este însă aşa 
de pasională ca odinioară; eg este mult mai rece, mai ame- 
ricanizată. Nu mai există entuziasm literar pentru nici o 
pii oricit de nouă și de tulburătoare ar fi. 

k umărul romanelor insă și ponte nici calitatea lor ṣi chiar 
iici numărul de cetitori, oricât de paradoxul sar părea, nu 
sint deajuns pentru a marca o mișcare literară. Lipseşte, cu 
e spre S EE e de hirtie tipărită, o pasiune litera- 
Aad vea vo tepe Me Pentru literatură, Lipseste mai ales 
ea dl m $ eg uri maj durabile intre seriitor, carte 
ar, Lir ra hu se mai practică, nici activ și nici pa- 
En. dn ibliotecă ci în tren, în tramvai., Pentru a fi în per- 
segn Semone er trebui ca volumele să fie mici. eftine şi 
sd erei began să pont fi abandonate după lectură, 
tul este papua «e p ouar sau uitate pe o reţea de vagon, To- 

este parcă o chestiune de moment, de sensatie trecătoare. 


e 


tie * 
SPRE TRECUT 19 
2 e e 


de eveniment efemer fără nici o „priză” asupra cetitorului. 
Cartea se uită imediat nu numai în amănuntele fabulei sale, 
dur chiar în tonul ei sufletese și în ponderea aceea insesisa- 
bilă care trebue să o claseze pentru marea bătălie a vremei, 
Există parcă şi în autori și în cetitari o inclinațiune moder- 
nă pentru o industrie literară, iar nu pentru o artă literară. 

De data aceasta însă am impresia că cetitorii prin cali- 
tatea lor și prin graba lor au impus această nouă concepție 
pe care o simt toţi cei care-au iubit altă dată literatura și 
cure i-au urmărit operele cu o fierbinte stringere de inimă. 

Parcă nici aulorul nu se mai opreşte atit de mult și de 
serupulos asupra operii sale, și nici cititorul nu-l încurajează 
la aceasta, 

In curind cartea literară nu va avea nici un sezon și 
nici o viaţă mai lungă decit revista literară. Poate evoluţia 
merge într'ucolo încît viața cărții literare să fie efemeră 
ca aceia a unui bun articol de ziar: O zi... două... si apoi, să 
devie veche, şi prin viața din cu, și prin tonul stilului. 

Această evoluţie vertiginousă, acest caleidescop de apa- 
riții şi dispariţii bruște, este probabil determinată de incon- 
stanța psihologiei de viaţă a lumii de astăzi, E o gamă ne- 
bună după nou, după ceva care se caută febril și grăbit, me- 
ren, care însă nu se găseşte și lupă care o omenire hipnoti- 
zală de ceva necunoscut şi neprecis aleargă mereu, 

Conflictele sociale şi psihologice din Paul Bourget, ca 
și cele albastru-aristocratice din D'Annunzio. sint perimate 
demult. Operele lor sint mai vechi şi mai streine de sufletul 
nostru decit opera lui Virgiliu. Dar chiar Anatole France, 
cu preocuparea lui strict şi riguros artistică, ni se pare cam 
inoportun, preţios şi puţin artificial pentru mentalitatea de 
astăzi. Orice roman apărut acum zece ani, dacă tratează un 
subiect de viată reală, contemporan apariției lui, — citit azi 
are un mic gust de naftalină, iar intriga şi esenţialul contlic- 
flictului valabil atunci, ne scapă şi nu ne mai interesează, 

Prefacerile sociale şi economice, cu diagrama lor nebu- 
nă. cu latitudini anormal îndepărtate, cu zigzagul lor de 
creşteri şi descreşteri, au ridicat din psihologia tuturor sen- 
timentul unei permunenţe, şi au pus în loc o conştiinţă fe- 
brilă de elemer și neprevăzut. 

Romanul cu conflictul logic si cu desfășurarea bazată pe 

o viață statică e vechiu ; e mai mult chiar decit atit atunci 
cind sa limitat numai la tratarea unor conflicte strict con- 
temporane şi născute din situația de lucruri de-atunci. El a- 
pare mai anacronic și mai strein de simțurile noastre decit 
istoria proslăvirei boului Apis în care tot mai găsim ceva din 
tragismul ridicol al necunoscutului care ne inspăimintă si 
pe care-l sintetizăm concret în zeități succesive. 


su VIAȚA ROMINEASCA 


Din cauza sentimentului de nesiguranță care predomină 
toată viaţa de astăzi, am ajuns la idolatrizarea prezentului, 
la arderea lui totală şi fără rezerve; la înstrăinarea de tre- 
cut care nu ne mai poate reține, şi la disprețul de viitorul pe 
care nu-l putem întrevedea şi pe care ne temem să-l cerce- 
tăm, 

Literatură şi posteritate?! 

Dar dacă a murit în noi noțiunea de posteritate, sau 
dacă ea nu mai are nici o valoare ctică și nu mai poate mă- 
guli cu nimic amorul propriu?! 

Dacă i se preferă succesul momentan. cit un film de ci- 
nematograf, cit un șlagăr de film sonor?! Nu mai spune ni- 
meni: „după mine potopul”, ci, mult mai practic şi, poate, 
mai filosofie şi mai în alb: „după fiecare clipă, potopul!” 

Posteritatea și viitorul sunt ficțiuni. Aproape că simțim 
lot astfel și trecutul cu toate că el ne-a lăsat urme netăgădui- 
te. Singura realitate vie este prezentul care trebue trăit în- 
treg cu toată intensitatea cu care s'ar trăi ultima clipă, a- 
tunci cind ar avea conștiința că este ultima. 

Am impresia că nici tradiționala și străvechea  patimă 
de a stringe averi, nu mai are în vedere viitorul şi imposibi- 
la lui asigurare, ci juisarea clf mai bogată a prezentului. 

acă aceasta este psihologia colectivă a unei epoci, lite- 
ratura nu poate s'o neglijeze şi să se facă n nu o înţelege. Fa 
nu poate râmine Ja crinolină, cînd societatea întreagă um- 
blä în maiot de bal, Trebue să fie la madă. 

Moda a învins nu numai În arte, dar și în viața socială 
şi economică, Fără raționament, fără cercetarea condiţiilor 
locale şi specifice oricărui națiuni, se adoptă dictatură sau 
bolșevism, după cum e moda, care [ine puţin. 

In economia politică: economie dirijată: modă, In viața 
politică: dictatură: modă; În viața internațională: pacifism 


date artele au decăzut sau s'au înălțat după modă. Li- 
teratura nu mai putea rămine în făuașul ej tradițional. A 
dispărut, bine ca dispărut, — expresia patetic literară, stj- 
iul preţios, cuvintul voit şi forțat rusticizat, afeclațiunea în 
scris, Scrisul de azi e ușor. Mine poate fi altfel. El trebue să 
trateze actualitatea imediată, să speculeze sportul, efemeri- 


„ „Din această cauză sa rupt firul unei tradiţii literare. 
Nici nu mai vrea să ştie cineva, cine anume a scris şi ceg 
scris acum 20 de ani. A seris Vlahuţă, Coşbuc, Anghel, Iosif ? 
Bine! La arhivă, Istoricii literari îi vor ivea în vedere pentru 


„Caleidoscopul lui A. Mirea” nu se mai poate găsi şi citi, Si... 
poate mai sint cițiva veterani ai scrisului şi ai cetitului ca- 


SPRE TRECUT.  . 21 


re-l caută şi care l-ar ceti cu multă pasiune. Nu se poate, 
Trebue tiraj mare; de-o lună, de două... şi... să fie romany A 
Poate, pentru frumuseţa gestului de A scoate, € cad i 
gropu din trecut, oameni şi vieţi, lucruri de artă și eg A 
scumpe, ar trebui să se piisească cineva care Să ucă o e 
tură sistematică de orinduire a trecutului nostru lite rar. .. 
S'ar putea ca in el, cu puțină oprire pe loc, să ap că 
și noua PORRES acel ceva halucinant după care a cargă cu 
i ipitat re, | 
atita pie e Fundațiilor Regale Carol al I-lea rege 
poate permite un mai lung suflu editorial, ar fi anms: a 
realizeze uceastă operă grea şi să editeze, eftin şi curate “a 
torii dela 1890 încoace, care-au insemnat ceva în ev o ut AA 
teraturei noastre, ṣi a căror opere nu se mai găsesc re : 
Enumerarea numelui lor în untologii sau istorii Ja rar 
nu-i de ajuns. Nimeni nu mai păstrează prestigiu numai pen- 
à S in această revistă, din volume şi din tevi ine 
voi scoate pentru două săptămâni la lumina soare Să ep 
chipurile înaintaşilor noștri intru, ale scrisului, cu oa ie 
via şi cu grija de a nu le strica intfățișareu lor nebulo ş 


mistică. DEMOSTENE BOTEZ 


JURNALUL UNEI FEMEI 
lada Pa i a — a ti 


E M I L c o L I U 


16. Sept. 19... 


Două zile s'au și scurs. Două zile de vis rău: una de abru- 
tizare, de neființă sufletească, în care am căutat zadarnic să 
mă recunosc și să mă smula din această desnădăj duitoare 
amărăciune; a doua de curaj, Dar în seara aceasta curajul 
imi lipsește Desnădejdea mă infringe, mă îndoaie ca pe o 
trestie firavă și sbueneşte afară din mine prin porți sfări- 
mate de suflet în aceste rinduri. Ar putea oare să fie altfel? 
Liină și invăluitoare ca o mingiere, noaptea e mai străluci- 
toare ca oricind. Şi mai mult ca orice ca face să răsune în su- 
fletu-mi gol acelaș strigăt, care de două zile sa cuibărit in 


mine ca o pasăre de noapte într'un turn părăsit: el nu mai 
e aici. 


El nu mai e aici! Și totuși farmecul liniştit şi sigur de 
sine ul fiinţei sale şi mingierea caldă, catifelată a privirilor 
mă urmăresc neostente, victorioase. lar glasul cu rezonanțe 
surde, grave și nespus de dulei îmi răsună necurmat în urechi, 
ca un ecou înăbușit de clopot ce vestește de departe, de undeva 
de dincolo de ape, o vecernie. 

les afară şi mă cufund în baia de intuneric a nopții tot 
mai adinc, tot mai departe de casa care cu ochii cercetători 
ui ferestrelor luminate mă iscodeşte, cerind parcă să-mi pă- 
trundă taina. Cu fata către Sud, spre acolo unde o aurcolā de 
lumină confuză și palidă indică marele oraş din cimpie, cu 
ochii pe jumătate închiși și miinile impletite a rugăciune re- 
pet ultimile versuri din Tristan: 


Doux ami, ainsi va. De nous, 
Ni vous sans moi, ni moi sans Vous! 


Nu m'aș fi crezut niciodată aşa de romantică. Nas fi 
crezut nici atit că în inima mea ar putea fi loc pentru alți 
fiori decit ai prieteniei, pentru alte bucurii poate mai puţin 
curate, dar de mii de ori mai adinci, mai desăvirşite. Ce sim- 
plu ar fi fost să nu fie așa! Şi poate mai bine pentru amindoi. 
Dar poate că nu e încă prea tirziu să incerc a îndrepta și 

imba acest sentiment născind intro mare şi frumoasă prie- 
tenie, care să țină tot atit cât însăși existența noastră. 

„„Ar trebui să nu mă mai gindesc la cele ce-au fost. Ar 
trebui să incerce să-mi zăgăzui, să-mi curm exaltarea. Și apoi 


a 


ÎI 


JURNALUL UNEI FEMEI 23 


să uit. Dar fi-va oare cu putință? Căci cele ce sau intimplat 
imi par atit de ciudate și nefireşti, inlănțuirea lor atit de 
extraordinară, încit nu le-as putea da decit un singur nume: 
acela de miracol. E poate o urgie divină ce sa abătut asupra 
noastră, o răzbunare a cine știe căror zeități misterioase a 
căror liniște milenară am inlburat-o fără voia noastră, um- 
plind tăcerea tuinicelor lor locașuri de larma pasilor și a pre- 
zenţelor noastre. Și atunci, la ce bun să mă răzyvrătese și să 
lupt, cind nu-mi rămîne de făcut altceva, deci să mă supun 
şi să aştept. 


18 Sept. 


Alte două zile trecute ca în vis, Nădejdea renaşte in mine 
stăruitoare, incăpăținată, ca un colț de sămînță ce străbate te- 
nace ţărina grea de deasupra-i pentru a iesi in lumină, A- 
celeași icoane îmi trec și retrec necurmat pe dinaintea ochi- 
lor. Cel ce a avut odată minunata vedenie a unei zine, cel ce 
a fost învăluit de aureola vi tainică de chemări și de vrăji, 
nu poste să nu o viseze neincetat, noapte si zi, obsedantă pinā 
la halucinație... 


19 Sept 


Dimineața e minunată. Furtuna de azi noupte sa lasat 
undeva peste mare, dincolo de zări. Văzduh calm, fără nici 
o adiere. Pădurea a Încremenit nemişeată; lacul a vitat să 
mai fluture flamuri de valuri și elipeste în soare prin mii 
de ochi somnoroşi, orbit parcă de atita strălucire, In acest 
peisagiu mort, în care totul e tăcere și nemișcare, păsările = 
mari mucte marine şi pescărușii argintii — par ireale, arti- 
ficiale, tocmai pentrucă ieșind din comun fac zgomot si se 
jar EC timp către Sud într'colo unde, dela plecarea Imi, 
mi-am făcut obiceiul de a privi fără incetare, „Liniştea de 
afară pătrunde incet-incet și în mine, se insinuiazi ca un abur 
sau ca un parfum. Și poate că aceiași linişte, formată din re- 
nunjare sau din nădejde, scaldă și sufletul lui. Dacă „price 
tenia" noastră e sortită să existe ca nu poate să fie decit pe un 
plan cu totul superior, Nobilele simţiminte pe care le-am 
ghicit în cl, delicateţa lor deosebită şi măsura lor alcătuese 
rațiunea pentru care nădăjduese că va putea fi așa. Dar în 
acelaș timp ele sunt un motiv primejdios de ul iubi și mai 
mult. 

„Indoeli... Dacă el vrea să se aindească la mine, ar putea 
să mă urmărească in actele vieții mele actuale, toate pline 
de el sau inchinate lui. Şi ar putea ceti in mine ca într'o carte 
deschisă mărturisirea și strigătul de chemare al sufletului 


ÎN 


2i VIAŢA ROMINEASCA 


C 


meu, Eu, în schimb, eu nu cunosc aproape nimic despre 
dinsul afară de prea puțin. Dar acest „puţin” constitue nde- 
vărnta lui ființă ponte. i 


21 Sept 


In seara aceasta se vor împlini opt zile dela plecarea lui 
şi parcă ar fi fost eri. Tot acest trecut apropiat e atât de 
prezent încit iți vine să strigi şi în acelaş timp îndepărtat, 
şters, ca un vis pe care nu ţi-l mai poți aminti dimineaţa. Da! 
nu mai departe decit acum opt seri, în scaunul acesta gol in 
care de atunci nu s'a mai aşezat nimeni. el stătea cu fața 
către stele şi către nebină ral aii: alături de mine, Era o 
noapte cu ceață lipicioasă și rece, una din acele nopți lugubre 
cind sulurile de lumină ale farurilor de pe coastă se învirtese 
ampullate și inutile, în timp ee în porturi nevăzute — cu- 
prinse de panică — sirenele îşi trimbiță chemarea lor me- 
talică, uriaș geamăt la căpâătiiul unui mort închipuit. Nu știu 
de ce, dar ceața aceasta, cure despărțindu-ne totul de lume, ne 
înfășura în mantia ei ocrotitoare unindu-ne prin aceasta 
parcă şi mai mult, mi s'a părut simbolică. Si mă simțiam plină 
de un ciudat curaj. de o bărbătească hotărire, gata de cuvinte 
şi de mărturisiri fierbinţi, pe care cu nici un pre maş fi in- 
drāsnit a le rosti mai înainte, | 

De ce a trebuit oare ca tocmai în clipa aceia să sbue- 
nească de undeva, din înălțimi, strigătul rupi în două note, 
strigătul sperios de copil al unui cocor rătăci! pe care noaptea 
și ceața îl despărțiseră de cird? Ne ghicise, deşi nu ne vedea. 
Și începu să se rotească necurmat deasupra noastră, cerşind 
ajutor şi încurajare, strigindu-şi lot mai precipitat. tot mai 
desnădăjduit, tot mai prelung, teama de imensitatea bolților 
de întuneric ce-l acoperiuu. Am simțit atunci că tristețea mi 
se lăsu și mai grea pe suflet şi cuprinsă ea de o presimţire 
am întors capul spre tovarășul meu, Și nu l-am mai recu- 
nöscut, Figura lui, plină pină atunci de o deplină stâpinire 
de sine, de un curaj bărbătese pe care voia parcă să mi-l in- 
sufle și mie, era acum descompusă. Trăsăturile î se săpaseră 
dintr'odată nadinc, alcătuindu-i chipul unui om incercat de 
o mure sdesnădejde sau de o suferință, In jurul buzelor se 
iviseră, arcuite, eutele obidei, Și la colțurile pleoapelor — 
pleoupele lui subțiri, delicate, asemeni unor petale de tube- 
roză — se adunan în ciorehini, picuri grei de lacrimi. Am 
înţeles atunci că si el era chinuit ca şi mine de gindul des- 
Pārțirii de a doua zi și al zilelor deșarte ce aveau să-i urmeze, 
cînd fiecare din noi, asemeni bietei păsări rătăcite, avea să 

„bijbiiască în bezna golului şi desnădejdei lui lăuntrice, za- 
darnic cercind so străbută şi s'o învingă. Am mai înţeles că 
mărturisirea ce-mi tremura pe buze trebuia închisă în mine și 


Pe E N N N 0 N N 


JURNALUL UNEI FEMEI 23 
— mia pa i 
lăsată în adincuri deocamdată, dacă nu voiam ca sfişieren de 
a doua zi să fie și mai plină de obidă. 
„Şi iată de ce atitea cuvinte frumoase de spus au fost tot 
atitea tăceri În seara aceia: pentrucă un cocor rătăcit trecuse 
pe sus tinuuindu-se sperios n plecare și a singurătate. 


25 Sept, 


Mereu aceleași ginduri, înnibușşite, lăsate pe al doilea 
plan astăzi, pentrucă prietenii mei sunt nici. Ei imi vorbesc 
de „Oraşul mort” ul lui D'Annunzio, pe care li-l evocă şirul 
nesfirşit al dunelor care cu pantele lor desgolite și albe par 
tot atilca corturi din lagărul unci armate. Da ce oare nu 
ne-am gindit impreună la aceasta? A gindi şi a visa impreună, 
ce minunate lucruri, ce delicată mingiere dela suflet la suflet! 
Este o asociație de idei sau numai un pur hazard”? Dar in 
clipa aceasta icoana Francescăi și a lui Paolo îmi trece fu- 
gară pe dinaintea ochilor, Să recitim pe Dante, scumpe 
prieten... 

„Simt uneori în mine o putere ciudată, venită nu stiu de 
unde nici în ce scop. dar de a cărei realitate nu mă pot îndoi. 
căci Îi văd efectele asupra celor ce mă înconjoură, E un fel 
de fluid de energie, care a izvorit în mine dintro dată și care 
trece În ceilalți prin nu ştiu ce misterios mecanism, invio- 
rindu-i, însufleţindu-i, slujimilu-le de sursă de idei şi de cu- 
raj. Fie ca ca să ne poată servi și nouă într'o zi! 

Seara. 

Clipă minunată aceia în care må cule, Totul doarme pină 
și stelele ce sau învestmîntat întrun văl usor de ceață stră- 
vezit, Jumătate negre, jumătate orbitor de ulbe, dunele au 
spinările tivite de un chenar poleit de lună. Inchid ochii si 
mă gindesc la nesfirșit la mingicrea blinzilor ochi de culoarea 
castanei descojită proaspăt, 


24 Sept. 

Mi-e cu neputinţă să fac altceva decit să visez. Totul mi-e 
complect indiferent afară de amintirea lui. Inlănțuită de en 
ca Andromeda de stinea chinului ci. singura mea preocupare 
este de a păstra, în puritatea lui primitivă ncest sentiment 
născut ca printrun miracol divin. 

„Prietenii mei au plecat chiar în dimineața asta. R... 
pare să fi ghicit chinul meu, lucru care a transformat în a- 
devărată binefacere şederea sa aici. Tonte cele ce ca mi-a 
povestit despre diferite legături pasionale din aristocrația pe 
care — spre deosebire de mine — ea o frecventează si o cu- 
noaște bine, m'au impresionat ading, o mărturisesc, Cine ar 

putea crede, dacă sar ști, că noi am fost atit de puri? Dar 


—————_———————— 


og VIAŢA ROMINEASCA 
ÎN e ea 


această puritate n'a fost poate decit o imensă teamă de noi 
înși-ne, 


27 Sept, 


Cincisprezece zile în seara aceasta. Aceleaşi ginduri mă 
bârțuese fără răgaz, Nădejde, desnădejde, stări sufletesti o- 
bligatorii, Cite odată, mai res decit toate. nesiguranța si în- 
doiala, Am întradevăr uneori senzaţia că cl nu se mai gin- 
“este la mine, că viața şi Inmea au izbutit să mi-l răpească de- 
săvirsit si pentru totdeauna. 

Chiar dacă totul trebue să se Sfirşească atit de repede, 
ce sărbătorească feerie a fost pentru suflet cele cc sau pe- 
trecut! Orice sar intimpla să nu negăm niciodată aceste ore, 
aceste zile pe care en le numiam „Duminici”, Prieten scump, 
ştiu că nu ai să pui la îndoială niciodată — nu-i așa. nici- 
ndată! — minunatul dar pe care ni l-a făcut Destinul. acor- 
dindu-ne acele clipe neprețuite, unice poate: sau dacă le vei 
indoi vreodată de valoarea lor, nu o spune nimănui ci in- 
chide deziluzia în tine și taci, Tăcerea e piatra funerară cea 
mai frumoasă, căci se potriveşte lu orice mormânt şi la orice 
durere. Mormintul unei dragosti ca aceia a noastră n'ar me- 
rita-o decit cu prisosință, 

„Imi vine în minte — prin ce hazard oare? - gindul 
acelor serisori sosite de curind dela prictenii aflați in cu- 
prinsul altor hotare, acele serisori ce pe drumuri deosebite 
au venit să mă găsească nici pe meleaguri pustii și depărtate, 
în timp ce eram împreună, Puteri disparate convergiml pen- 
iru a da clipe de bucurie senină, cle alergau grăbite ca și cum 
sar fi simițt amenințate de o mare prime jdie. Și aveau drep- 
tate, Dar graba lor a fost zadarnică căci. drumar mai harnic, 
o altă putere pornise la drum Înaintea lor și ajungind Fa capăt, 
luase tot ce era de luat. 


2 Octombrie. 


Eri, aniversarea nașterii mele şi scrisoarea lui. Destinul 
oferă el singur simboluri fără să fie nevoe să le mai căutăm 
noi. Am răspuns, 

Cu o zi mai înainte, beznă sufletească şi desnădejde; azi, 
orgie de lumini și de bucurii, Intr'adevăr, în clipa cînd acolo 
in marele oraș din cîmpie, e] seria rindurile sale, cu depănam 
aici grele fire de ginduri intunecoase. Dar după mihniri. ce 
izbuenire de bucurie sălbatecă, ce freamăt nebun cure în loc 
să țină citeva clipe durează şi acum după ore şi ore întregi! 

frază din paginile lui mi-a făcut mai ales mult bine: „Am 
incredere şi astept”. Căci eu țin la această încredere, poate 
că mai mult la orice. Trebue să ştii, scumpul meu Tristan, 


e 


s l 
JURNALUL UNEI FEMEI 27 
Îi 


(cum aceste pagini îi aparţin de ce naș întrebuința în defini- 
tiv tonul acesta direct, mult mai cald şi mai prietenos?) că 
eu socoteam de nepătruns turnul de fildeş al izolării mele 
sentimentale. Mă închisesem în el pentru totdeauna, mă în- 
chisesem în el ea un pustnic În scorbura sihăstriei lui, cu săl- 
batică incredere în mine și în crezul meu, mă închisesem in 
el pentrucă așa eeruse inima și sufletul meu si pentrucă așa 
îmi poruneea rațiunea, Și mă legasem cu amarnic jurămint, 
să nu mă lepăd niciodată de viața aceasta de izolare și sin- 
gurătate sufletească, să nu deschid niciodată aceste porți atit 
de greu lăcătuite decit bucuriilor prieteniei. Şi simţimîntul 
acesta ce azi e în mine, ca un urhore tinâr şi puternic, cerin- 
du-și dreptul la viaţă, simlimintul acesta sa năseut în sti- 
fletu-mi tocmai sub înfățișarea prieteniei, lar cind dragostea 
și-a aruncat masca aceasta însolătoare şi sa arătat cu adevă- 
rata ci ființă și cu adevăratul ci nume era prea tirziu ca să 
pot da îndărăt. : | 
De aceia, scumpul meu Tristan, (ce dulce îmi sună în 
urechi impereeherea acestor trei cuvinte, pe care seriindu-le 
le şi pronunţ, cu jumătate de voce!) dacă ai îndocli despre 
realitatea şi forţa simțimintului meu înlătură-le, uoneşte-le 
repede, Căci dacă a avea astfel de îndoeli efemere este cit se 
poale de firesc şi de lesne de iertat, a le păstra inseamna a-mi 
uduee o nemeritată şi o inutilă injurie. Dacă am vorbit aşa 
cum am făcut-o, dacă seriu cciace serin in aceste rinduri, e că 
puterea care mă insufleţește si må mină este mai tare decit 
mine, este de neînvins, stind deci mai presus de îndovli și de 
nimicnicii, mai presus de azi și de miine, de viață şi de moar- 
te chiar. 


6 Octombrie. 


Credeam că ziua de azi va fi una de singurătate dar mii 
de griji și de lucruri mărunte m'au răpit inactivităţii si visā- 
rii în care nădăjduiam să mă cufund. Plictisită, inciudată pe 
viaţă și pe mine însă-mi m'am îndreptat către seară pe că- 
rarea intortochiată dintre dune, spre malul lacului. Apa îşi 
incetase frămintarea și murmurul, și liniștea era desăvirșită: 
o liniște lugubră, funerară, liniștea ce o găsești în preajma 
unui mort. Crepusculul sau poate furtuna care se pregătea 
sub orizont dădea peisagiului un aspect ciudat și ireal, un as- 
pect de părăginire și totuşi parcă de nu stiu ce amenințare, 
Ai fi zis că te afli în pragul unei lumi noui, în care nimeni 
nu avusese indràzneala să pâscaseă pină atunci, i 

«Enervarea și-a atins culmea. Nu mai pot nici să continui 
aceste rinduri. Nimic nu mă mulțumește, totul mă irită și mă 
umple de o minie surdă, nepulineioasă, cea mai rea dintre 
toate. În tot acest coșmar nici un obiect, nici un gind care sã- 


ÎN ÞÞaeaaaaaaaamamamamaaaaamamamamaeaaIMl 


. ra 


i . VIAŢA ROMINEASCA 


mi poută reține atenția o clipă, spre a-mi calma virtejul spi- 
ritului. Doar ideea că cl trebue să fi primit cele două scrisori 
ale mele îmi face puţin bine. Cu ochii În lacrimi o recitese pe 
a lui, la nestirsit, 


7 Octombrie. 

Ceince mă face să sufăr îndeosebi e că nu pot spune, nu 
pot striga lumii întregi ceiace îmi clocotetse în suflet, Şi totuşi 
cu toată tăcerea mea mi se pare că o parte din cei ce se găsese 
în preajma mea mau ghicit întrucitva. Nu e oare acesta mo- 
tivul pentru care ei îndrăsnese să-mi incredinţeze în chip de 
mare taină tot binele ce îl gindese despre dinsul? Miscător 
omagiu, sfioasă aprobare a unor suflete simple adusă încli- 
närii mele, 

„Incă o zi minunată; ultimă, neputincioasă zvircolire a 
naturii inainte- de iarna ce nu mai e departe, Dimineaţa, 
priorii și ciocirliile şi-au cîntaț imnul lor către soare îmbătate, 
înşelate de seninul şi de lumina aproape primăvăratice a n- 
cestui Început de Octombrie. Vulturul marin a trecut pe lingă 
mine aproape atingindu-mă cu aripile, aripile lui lucitoare, 
desfăcute Jarg spre lumină și spre nemărginiri cu două mari 
evantalii negre. Nu este oare acesta încă un simbol? 

„Ca de obiceiu gindurile Imi sunt iarăși fugare îndărăt, 
Imi umintese cele mai mici gesturi ale lui întreg jocul figurii 
sale şi cel mai nelnsemnat cuvint schimbat între noi. Cu pre- 
enuțiuni de detectiv ce n descoperi! o pistă, caut să-mi amin- 
tese chipul în care această stare nouă a pus stāpinire pe mi- 
ne. Retrăese bucuria intoarcerii de acum două luni şi lipa 
sosirii în casa dintre dune. Revăd silueta lui încadrată în tisi 
deschisă și figura-i gravă. luminată de ultimile raze ale cre- 
puscului şi de un început de zimbet cald, prietenescă urare 
de bun sosit. Imi amintesc că totuși nu mi-um putut stăpini 
o mişcare de contrarietate şi de necaz impotriva acestui străin 
ce aven să-mi tulbure liniștea de care eram atit de dornică. 
Și regretam ușurința cu care cu citeva luni mai înainte nuto- 
rizasem pe fratele meu să ofere ospitalitatea casei mele aces- 
tvi prieten ul său, pe care ocupațiile îl obligau să rămînă cit- 
va timp în ținuturi în care pe o întindere de zeci de kilometri 
proprictatea mea era singura locuință. Atunci, în zarva plecă 
rii, nu reflectasem citus de puțin la neajunsurile ce mi-ar fi 
putut aduce șederea străinului, căci nu-mi închipuiam că ea 
avea să se prelungească şi după sosirea mea. La drept vorbind 
şi uitasem din primul moment de dinsul, Mi-am adus aminte 
mimai în clipa sosirii cind, în pragul ușii date de perete, unde 
de obiceiu nu mă aştepta nimeni, mi-a iesit înainte o figură 
necunoscută, luminată de ultimile raze de crepuscul şi de un 


put de zimbet grav și măsurat, prictenească urare de bun 
sosit Li 


ii 


JURNALUL UNEI FEMEI 29 


Imi amintesc apoi cea dintiiu masă de seară a noastră, 
Eu, absentă, preocupată, vibrind interior de trepidaţiile lun- 
gulni drum și în acclas timp de bucuria sosirii între ziduri 
atit de seumpe mie, ignorind cu mult dincolo de limita poli- 
teții prezența acestui străin, care era totusi vaspetele meu, El 
concentrat și grav părind a înțelege cauza stării mele și gata 
de a o scuza, diseret, politicos, de politeța uceca calmă, neso- 

‘Ritoare și neexagerată, caracteristică adevāratulni om de 
lume, Nu ered să fi schimbat zece fraze în tot timpul me- 
sei. Eu aproape că nici nu l-am privit. Privirile lui le-am 
simțit însă plimhindu-se de citeva ori cercetătoare și totuși 
discrete asupra mea. Ce-o fi gindit el în seara aceia de mi- 
ne? A doua zi imi și ziceam că ar fi plăcut să-mi fac din el 
un prieten; căci din prima clipă m'au cucerit fineţa spiritu- 
lui său și uimitoarea-i sensibilitate, 

Și apoi, apoi nu mai stiu nimic, Imi vine însă în minte im- 
presis bizară ce am avut-o cind, în prima Duminică, la nun- 
ta acea țărănească la care luasem si noi parte ni s au pus pe 
umeti șervetele acelea albe, dar al miresei, Mi s'a părut atun- 
ei că undeva — în luminile stelelor poate, dacă acolo se hotă- 
răse destinele omenești — se făuria o legătură nevăzută dar 
veșnică şi de nesfărmat, care ne unin intr'aceens soartă, Tea- 
ma şi bucuria m'au înnăbuşit în clipa aceia rind pe rind, Tea- 
ma, pentrucă pășiam pentru prima oară În lăcașul sfint al 
unui zeu necunoscut a cărui bunăvoință sau minie puteau de- 
opotrivă să mă piardă, Bucurir. pentrucă imi simțium sufle- 
tul deschizindu-se ca o floare de seară. spre o nuuă viață şi 
spre o nouă lumină, Și pe urmă, in eea dintiiu clipă de de- 
plină singurătate, lacrimile au venit tumultoase, de nezăgii- 
zuit: primele iacrimi de neliniște. l 

Totuşi, multă vreme În urmă, am continuat a nutri do- 
rința sinceră de a păstra acestui sentiment forma de prietenie 
pură, din bi în zi întrucitva mai pasionată, poate. El ar fi pu- 
tut să se mențină mult timp usa fără aceustii bruscă sfişiere, 


$ Octombrie. 


Cu cit mă gindese la scrisoarea tui, cu atit îmi dau mai 
bine seama că en răspunde în totul ideii pe sure mi-o făcusem 
despre diusul: calitatea sentimentelor, chipul in care ele sunt 
exprimate, sufletul şi bunul gust sunt înfățișate deopotrivă 
in acele puţine rînduri. Nu! nu m'am înșelat! Sufletul lui e 
n adevărată piatră prețioasă, dinti'acelea ce nu se pot cintări 
și nu se pot plăti cu nimic. Altfel, pacea din mine nu sar fi 
involburat dintr'odată fără voia și tără știrea mea în furtună 
cu zbucniri de nestăpinit, pentru a mă aduce pe aceste înăl- 
fimi a căror existenţă nici nu o bănuiam măcar, Inălţimi mi- 


 —————————__________ 


0 VIAŢA ROMINEASCA 


nunate, dar care învecinează te — ca toat alțimi 
= hori poa e înălțimile — 

„„Și totuşi, eîntărind bine lucrurile, privindu-le chiar în 
culorile cele mai negre, îmi este cu neputinţă să renunţ. De-ar 
fi lingă mine infiorător căscate nu una, ci chiar mii de pră- 
păstii. Intimplă-se ce s'o intimpla! 


11 Octombrie, 


Două zile m'am scris nimic. Ciudată oboseală si slăbici 
ne fizică; febră. Mai bine zis, am putut ceti puţin. Y Dela iba. 
carea lui, pentru prima oară, astăzi. am putut face acest lu- 
cru). Semn că odată cu convalescența fizică, cea morală vine 
şi ea, Dar celiam pentru el, pentru a-i putea împărtăşi cele 
cetite, pentru a gindi apoi Împreună usupra lor, 

El, mereu el... 


12 Octombrie 


5 Lacul e în dimineața asta de culoarea opalului. S'a im- 
brăcat pe semne în haina de iarnă, haina lui de culoarea lunii 
L'ai văzut vreodată aşa, scumpe prieten? De l-ai vedea in cli- 
pa asta, te-ai înminunu, sunt sigură. Și odată în fața lui ai 
rămne in acea nemişcare, în acea incremenire gravă, respec- 
tuoasă, pe care o ai totdeauna înaintea miracolelor naturii 

„Pelicanii care sburau În această atmosferă ireală på- 
reau un şir de mari fantome albe. ER 


13 Octombrie 


Ciudată contrazicere a inimii! Venisem în dimineata asta 
dealungul țărmurilor linistite şi snauratee, ca o pasăre de larg 
venită sů se oalindească o clipă la adăpost de furtuni spre a 
mă gîndi mai in voe la el. Şi xăzind albastrul cerului intune- 
cos, adine, aici deasupră-mi, palid lu orizont parcă pentru a 
se uni și mai desăvirşit cu apa de nceiaş culoare acolo, am 
simţit în mine un freamât E, cita care m'a uimit cu totul 
Cum e dure cu putință ca, avind o inimă aşa de plină de din- 
sul, să fiu Xrăjită dintr'odată de o senzație atit de exterioară, 
atit de străină dragostei mele? Cum e cu putinţă ca ginduri 
incleştate vesnic şi neschimbat deasupra amintirii lui ca un 
aa aneii de raze de soare adunate de un ochi de oglindă, 
pediatra e dintr'odată ca un stol de vrăbii risipite de o 
A dia Alu seama în fiecare clipă mai mult că îl iubesc cu 

SI osie, ne Demăsurat, Simt, fără putinţă de desmințire, 
da iei le zar arnice şi cu o Inspăimintătoare simplicitate, 
Ste viața mea, că fără el totul e umbră, durere sau — 


re R a 


JURNALUL UNEI FEMEI Ji 


5 


mai rea decit toate — sumbră indiferență premergătoare 
„ţii, Şi totuşi, în faţa ta, lac scump, al cărui murmur dulce 
ca cel al lagunei venețiene mă face să caut, fără voe în de- 

, o cumpanilă roşie și albă, în fața apei tale cu mii de 
ochi ce fulgeră sclipiri — aurii aici, negre dincolo, de o cu- 
loare fără nume aiurea — gindul că te voiu părăsi curind mă 
umple de amărăciune. Eşti frumos azi ușa, liniştit, ca un 
smn de copil. Dar îmi ești mult mai drag în furtună cind, 
megru şi spumegind, te svircoleşti frămintat de pumnii grei 
ai vintului de iarnă printre strigătele păsărilor de larg, țipe- 
tele acelea răgușite, sperioase, plingătoare ca o chemare de 
naufragiat. 


«Si cu toate acestea va trebui să mă despart de iel = 


Căci eunose dinainte sfirşitul luptei ce s'a încins acum inver- 
şunată în sufletul meu, între dovă forțe numai în aparență 
egale: de o parte dragostea, de alta celălalt sentiment, iubirea 
nestirşită de natură şi de singurătate. lzbindu va fi fără in- 


„doială a celei dintii, dar cu aceasta lupta nu e mai puțin a- 
prigă. Le simt — aceste două puteri — hărţuindu-se in mine 


crincen și fără răgaz. ca țărmul si valul care îi dă veşnic d- 


salt. 
. Cum e și firesc lupta nceastu mă uimeşte. Dar la urma 


urmei nu mă înșel oare? Nu e dinsa numai o iluzie? Aş iubi 
eu atit acest peisagiu dacă n'ar aven prețul pe care l-a cisti- 
gat deodată in ochii mei, din clipa în care dragostea mea s'a 
născut intrinsul? Maș simți pătrunsă intr'atit de farmecul 
lui. dacă n'aş avea sufletul fremătind şi plin de fericire si de 
nemârginit? 

Desigur, această stepă cu margini numai de aripile vin- 
turilor de iarnă, cunoscute, acest dedal de ape despărțite priu 
grinduri roşii. acest cer de Septembrie cu suris şters şi stiel- 
nic au alcătuit un cadru de vis căreia dragostea noastră ti 
datorește mult, adică toată puritatea şi tăria ci, Cine ştie dacă 
acolo, în fortotul marilor oraşe, în scursoareu de lumină a unui 
soare bolnav, a unui văzduh lipsit de limpezimi şi de bucu- 
rii, infăşurat de cele mai adese ori în piele innecăcioase sau 
žebrat de firele lungi ale ploilor, sentimentul acesta nu sar fi 
ofilit incă dintru început cu o floure întirziată sau prea tim- 
purie. Aci, el a crescut viguros și a înflorit apoi desăvirşit 

dintr'odată ca o crizantemă ce se desface, ce se despleteşte 
larg într'o singură zi de soare, toamna. Aici el a fost pătruns 
de toate parfumurile tari, sărate, ale stepei, de toată puterea 
Vinturilor septentrionului, de tot freamătul cu rezonanțe me- 
talice al nesfirşiturilor de ierburi uscate. Aici el sta nutrit în 
sfirşit de atita spaţiu, de atit nemărginii, că e gata să infrunte 
toate furtunile care, nevăzute, se pregătesc poate dincolo de 


. 


O 


sa VIATA ROMINEASCA 
E = a—— = 


„„lată-mi deci stişicrea lăuntrică îndreptățită și explica- 
bilă, Dacă tristeţea şi amărăciunea mă cuprind la gindul că 
voiu părăsi aceste locuri, e numai pentrucă ele sunt pline de 
dinsul. pentrucă simt că ceva din ființa lui rămine aici, în ur- 
ma mea. Și lu acest ceva trebue să renunj| pentru totdeauna. 
Trebue să renunţ... dar spre a alerga către alţi fiori, spre alte 
bucurii nu mai puţin adinci, nu mai puţin desăvirşite, 

„Și acum, că sufletul mi sa limpezit de temeri şi de in- 
doeli, că sa oțelit de zbuciumări și de veghi, de așteptări și 
de suferinți, e timp să pornesc întru întimpinarea miraco- 


lulu. 
EMIL COLIU 


INTOCMIREA ECONOMICA 
A STATULUI ȚARANESC 


DR. ER N EÈ ep E N E 


II. 


CONTINUAM A FI O NAȚIUNE DE RURALI 


Socoteala generală a populației țării făcută in 1930, du- 
pă normele celei mai noi technici statistice, arată că Romi- 
nia avea în acel an 18.052.896 locuitori. In comunele rurale 
Sau găsit aşezate 14.420.710 persoane, iar in comunele ur- 
bane numai 3.632.178. Prin urmare după aceste date 799% 
din populaţia Rominiei este rurală şi numai 20,1% locuieşte 
În comunele urbane. 

Dar, cea mai mare parte din „comunele urbane” nu sunt 
in realitate decit sate mai mari și nicidecum „oraşe” în inje- 
lesul occidental al cuvîntului, adică centre de industrie şi 
negustorie, vibrind de o activitate intensă. E îndestulător să 
ne amintim că Paşcani, Tirgu-Frumos, Huși, Cimpulungul 
Bucovinei și Balș sunt socotite de lege drept comune urbane 
şi deci „orașe” pentru a ne da seama că o bună parte din 
populația considerată de recensămint ca locuind în „orașe” 
è în realitate aproape rurală. 

Pe de altă parte, dacă examinăm naționalitatea 
populaţiei orăşeneşti din ţara noastră, constatăm o mare 
proporție de elemente nerominești, cari prin aşezarea lor 
concentrată în comune urbane măresc procentul de urbani- 
zare pe ţară. Un sondaj etnic asupra populației satelor și o- 
raşelor Transilvaniei ne arată că numai 35,3% din populaţia 
urbană este rominească, restul fiind alcătuită din unguri: 
38,4%, germani 13,3%, alte naţionalităţi: 13%. 

Prin urmare caracterul de ruralitate a poporului romi- 
nesc este şi mai accentuat decit îl arată cifra statistică. 

Faţă de așezările populaţiei din țările apusene, ruralita- 
tea noastră apare cu totul excepţională. Comparativ, procen- 
tul populaţiei satelor și a oraşelor în 1925, era următorul: 


La sate La oraşe 
Anglia 20,3%) 79,7% 
Germania 35,6% 64,4% 
Franța 50,9% 49,1% 
Homânia g0 % 20 % 


— 
1) A. Birnie, — Histoire économique de I'Burope. 
————————————————————————————————————————— 


äi VIAȚA ROMINEASCA 
STR e asa e E RR E 


Dacă examinăm tendința generală a mişcării populaţiei 
înăuntrul țărilor civilizate constatăm o scădere continuă a 
ruralității. 

In Franța, în 1851, populaţia rurală reprezintă 75% din 
total, iar în Germania 72.2%, După 75 de ani proporția rura- 
lităţii scăzuse în Franţa la 50,9%, iar în Germania la 46,4%. 

In Rominia, un fenomen asemănător nu se constată de- 
cit într'o măsură foarte redusă. In unele provincii consta- 
tăm dinpotrivă un fenomen invers. 

Astfel, de unde în 1932 Transilvania (cu Banatul) — re- 
giune socotită ca cea mai industrializată a țării — avea o po- 
pulație rurală care reprezinta 81,5% din total, în 1930 acea- 
stă proporție în loc să scadă se urcă la 84% : 

Pe provincii repartiția locuitorilor era în 1930 urmă- 
loarea 1: 


La 100 locuitori a 
Populaţie | Populaţie 


urbană rurală 


PROVINCIA 


Banatul 17,9% 
Basarabia 12.9%% 
Bucovina 26,6% 


Crişana-Maramureș 17,8% 
Dobrogea 23,8% 
Moldova 24,3% 
Muntenia 27,1% 
Oltenia 13,0% 
Transilvania 16,0% 


In vechiul Regat, singura regiune pentru care avem date 
comparabile, procentul de ruralitate era în 1915: de 81.4%, 
iar în 1930, cu toată desvoltarea de după război a Bucureşti- 
lor, acest procent a scăzut deabia la 76,4 2. 

Pe întreaga țară însă, din cauza fenomenului de creştere 
a ruralității observat în Transilvania şi Basarabia ritmul ur- 
banizării este mult mai încet, aproape nul. 

Cifrele „Indicatorului Statistic” citate mai sus, accen- 
tuate încă de corectările necesare derivind din caracterul 
nenațional al populaţiei dela orașe, precum şi  neexistența 
unei tendinţe susținute de urbanizare ne dau dreptul să afir- 
C 


2 A Indicatorul statistio al Satelor și Unităţilor administrative din 
nia. 


2 Anuarul stuuistie al României din 1925, 
3) Anuarul statiatie al României pe 1991-1932, 


În N 


INTOCMIREA ECONOMICA A STATULUI ŢĂRANESC 35 


măm că: continuăm a fi o naţiune de rurali. Şi dacă — eco- 
nomiceşte — nu mai putem spune că Rominia este o țară 
„eminamente agricolă”, demografic trebuie să recunoaştem 
că e o țară aproape eminamente rurală. Prin urmare, intru- 
cit mai mult de 80% din populaţia țării locueşte grupată în 
sate, este natural a socoti problemele lumei satelor ca fiind 
de o însemnătate, care trebuie să covirșească cu mult pro- 
blemele lumei orăşeneşti. 


CUM TRĂESC SATENII 


Cei 14.420.718 de locuitori rurali se adăpostesc În 
3.232.434 case. In fiecare casă locuiesc deci patru sau cinci 
persoane. 

Indicatorul statistic, dindu-ne numărul caselor nu ne a- 
rată și cite încăperi locuibile au. Dar arhitectura caselor de 
țară este prea cunoscută. Foarte rar casă care să aibă mai 
mult de două camere şi foarte adeseori numai una din aceste 


„camere este locuită. Este deci ușor de constatat că populaţia 


rurală trăește înghesuită în încăperi neindestulătoare, pe 
cari de multe ori le împarte şi cu animalele domestice mai 
plăpinde, Cubajul de aer, încălzirea, acrisirea, curățirea a- 
cestor case — condiţii cerute de cea mai simplă higienă — 
nu sunt deloc îndeplinite. 

Cele mai multe clădiri sunt construite din nuele cu pă- 
mint sau din chirpici. Ele sunt, în mare majoritate, pardo- 
site cu lut. Materialele lor de construcție sunt deci și astăzi 
— în bună parte — aceleaşi pe cari le folosese popoarele ne- 
gre din Centrul Africei, 

Deşi săteanul nu stă în casă decit noaptea sau pe vreme 
rea, totuși sănătatea sa este sdruncinată din cauza locuinţei. 
Situaţia (oculnjelor — care în anii 1920—1927 incepuse să se 
mai îmbunătățească — s'a înrăutățit iarăși, din cauza mize- 

satelor, Azi a reînceput — la marginea satelor — con- 
siruirea de locuinţe din cele mai proaste. Proprietarii lor 
sunt însurăţeii lipsiţi de pămint de cultură şi de orice alt 
mijloc de a-și ciștiga cele necesare pentru o viaţă omeneas- 
că. Legaţi de un lot strimt — ca nişte noi „adscripti gle- 
bae” — ei nu-l pot părăsi şi nici nu pot merge la orașe, de- 
oarece nici acolo nu este cerere de brațe de muncă. Ei au 
început să alcătuiască un semi-proletariat agrar. Această 

nouă categorie socială formează cel mai bun mediu pentru 
desvoltarea fermentului de revoltă adus la sate de acei semi- 
intelectuali, cari, nemaigăsind întrebuințare În organizaţiile 
de stat supraincărate de personal, şi nici în întreprinderile 


ționale, seamănă nemulțumirea și sădese — pe temeiul ci — 
ideile revoltei de miine. 


SP 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


Nu mai insistăm pentru a face o comparație între locuin- 
ta rurală rominească cu locuințele spațioase, clădite din pia- 
tră și lemn de stejar ale țărănimei din statele apusului. Cea 
mai rapidă călătorie în Occident ne dă totuși răgazul de a 
observa, că, şi din acest punct de vedere, suntem pe treapta 
cea mai dejos din Europa şi că această inferioară situaţie a- 
menință sănătatea nației, 


Buna sau reaua stare a unui popor se măsoară şi după 
felul cum el se hrănește şi după cum el îşi luminează casa. 

Şi pe acest teren legenda a falșificat multă vreme rea- 
litatea. La orice împrejurare economică proastă, la orice 
criză. se repetă formulele: „Țăranul are ce minca” și „in 
Rominia nimeni nu moare de foame”, Este adevărat că nu 
am văzut pină acum locuitori din Romiînia pierind cu miile 
de foame, ca în India sau în China, în anii de secetă sau de 
mari inundaţii. Totuşi, dacă examinăm cari sunt elementele 
de nutriţie ale țărănimei, oricine poate constata că ele sunt 
neîndestulătoare pentru a întreține şi face să se desvolte pu- 
terea fizică a unei naţiuni vigurouse. Dar, în afară de cerce- 
tarea aceasta personală, cifrele statisticei comparate ne ara- 
tă cit de tristă este situația din punctul de vedere al alimen- 
tației. Serviciul statistic al Ligei Națiunilor dă pentru 1931, 
următoarele cifre 1: 


CONSUMUL ALIMENTELOR DE ORIGINA ANIMALA 
IN DIFERITE ȚĂRI PE CAP DE LOCUITOR ŞI PE AN 
(Anul 1931) 


România 


6,5 
Anglia 49,4 
Austria 29,7 
Cehoslovacia 26,9 
Danemarca 51,0 
Elveţia 43,0 
Franța 27,5 
Germania 26,0 
Olinda 32,5 
Polonia 25,0 
Ungaria 13,6 

e 


1) Citate din „A lîncind brazda“ de Ion Mihaiache, 


eaaa. 


INTOCMIREA ECONOMICA A STATULUI TARANESC 37 


Cifrele de mai sus ne învederează că Rominul are cea 


mai proastă alimentare din Europa. El consumă carne şi 


ouă mai puţin de jumătate decit orice stat cu o civilizație 
mai înaintată, şi consumă deabia o cincime din cantitatea 
de zahăr ce întrebuințează un englez, şi mai puţin de jumă- 
tate din ceeace consumă pe cap de locuitor din acelaş ali- 
ment. un ungur. 

Dacă facem însă corectarea cifrelor prin deosebirea 
consumului orășenesc faţă de cel rural ajungem la o conclu- 
zie și mai întristătoare, decit aceea trasă din analiza tablou- 
lui citat. 

Cercelind consumaţia de produse industriale diverse si- 
tuațiunea apare tot aşa de gravă. Din tabloul ce reproducem 
mai jos după lucrarea „Politica Industrială”, întocmită de 
Cercul de Studii al Partidului Naţional liberal, constatăin, 
pe de o parte, micimea cantităței de mărfuri consumate pe 
cap de locuitor și, pe de altă parte, scăderea însemnată n a- 
cestei consumaţii dela 1927 la 1931. Iată cifrele: 


CONSUMAȚIA DE PRODUSE INDUSTRIALE PE CAP 
DE LOCUITOR IN ROMANIA 


MARFURI 


Ciment 18 Kgr. 1 Kgr 
Zahăr 6 " 5 „ 
Conserve 0,33 „ 0,24 „ 
Bere 0,45 L 0,28 1, 
Țesături bumbac 0,56 Kgr. 0,62 Kgr 
Tesături lână 0,30 ,, 0,27 „ 
Încălţăminte 0,3 1. 0,27 » 
Lemne de construcție 9,6. u $, n 
Fer laminat TA. 98 , 
Hirtie 2,7... 23 ù 


Criza agricolă a lovit adinc gospodăria țărănească şi a 
redus aşa de mult standardul ei de viaţă, încît după cum se 
vede mai sus, consumul de zahăr şi bere deşi cel mai redus 
din Europa a scăzut 20%, iar acel al cimentului, ferului și 

de construcţie cu aproape 50%. 

Dacă examinăm consumaţia de petrol pentru lumina- 
tul locùinței constatăm că în Rominia — țara cea mai bogată 
de petrol din Europa — consumația de lampant este una din 
cele mai reduse din lume. Pe cind în Danemarca se consumă 
anual 27 kgr. lampant de fiecare locuitor, în Rominia aceas- 


—————————_———————————— ——————————— 


38 VIAȚA ROMINEASCA 


tă consumație nu e decit de 9 kgr. ?, adică de trei ori mai mi- 
că, deşi desvoltarea luminatului cu electricitate și gaz aerian 
este mult mai înapoiată decît în Danemarca. 

Ce este mai îngrijitor e faptul că consumuția absolută 
anuală scade, în loc de a crește şi a ține pasul cu creşterea 
populației. 


Astfel: 

In 1927 s'a consumat 150.218 tone 
„1928 „ v 148.803 „| 
r 1929 ” e 188.758 „ 
„ 1930 p se 154.558 „ 


_ Din cauza proastei nutriții și a lipsei de orice higienă în- 
fățişarea popolaţiei satelor dovedește un început de decă- 
dere fizică pronunțată. Flăcăii nu mai sunt chipeşi şi voinici. 
Versul „Romind verde ca stejarul” a rămas o legendă. Co- 
piii sunt rău crescuţi, slăbănogi. Femeile par îmbătrinite la 
30 de ani. Bărbaţi în puterea virstei se declară „Moşi” sau 
sa -sp s ji ià å 

-u buna dreptate a putut deci d. Ion Mihalache să decla- 
re in discursul său dela Cimpulung: ia 

„Socialmente avem o laţie rurală subnutrită în țara 
piinei și a nutreţurilor cari hrănesc animalele Europei; la 
noi consumindu-se pe cap de locuitor cea mai mică cantitate 
de piine, carne, lapte, zahăr”; iar mai departe „nu există un 
debuşeu mai mare și mai firesc pentru produsele țării decit 
stomacul chireit al ţăranului romin”. 

Un cercetător străin dar cu vederea ageră a observat 
starea trupească rea a țărănimei rominești şi a seris rindu- 
rile ce reproducem mai jos, rinduri cari pun pecetea ruşinei 
pe tot ceeace noi ne mindrim a numi „opera de civilizaţie și 
propășire” a Rominiei. 

lată ce scrie economistul Lucien Romier, în cartea sa: 
„Au carrefour des Empires morts" (pag. 213) după ce a vi- 
zitat în lung şi lat Rominia. 

_„Slăbiciunea ţăranului romin este caracteristică, asemă- 
„hătoare cu aceea a fellahului din Egipt și a Indianului. E! 
„hu muncește pentru plăcerea de a munci, cum fac popoa- 
„rele bine hrănite: lui îi este teamă să nu-și cheltuiască så- 
„raca lui rezervă, El nu consimte a face s/orțare decit în ve- 
„derea unui folos imediat. Din aceasta derivă obișnuința de 
„a trăi de azi pe miine... Aceste defecte nu sunt ale minții — 
„care este vioaie — ci al unui temperament pe care i Pa creat 


„Necesitatea de a-şi m rile î 
ineindestulătoare ărgini sforțările în raport cu o hrană 


aaa E 
1) M. Pizanty. — „Lè petrole en Roumanie", p. 17. 
aaau 


INTOCMIREA ECONOMICA A STATULUI TARANFSC 30 


Existenţa şi desvoltarea pelagrei — boala mizeriei ru- 
rale — confirmà şi ea constatările de mai sus. 


Este normal ca în condițiuni proaste de locuinţă, hrană, 
luminat şi încălzit să nu ne putem aştepta la o stare fizică 
satisfăcătoare a populației satelor. Bolile sociale atacă, din 
ce în ce mai puternic, tăria trupească a naţiei. Procentul de 
mortalitate — unul din cele mai ridicate din lume — consta- 
tările făcute cu prilejul recrutărilor militare, cari arată o 
scădere continuă a proporției tinerilor în adevăr „buni” pen- 
tru serviciul armatei, ne arată o micșorare permanentă a vi- 
goarei populaţiei. Combaterea acestor flagele nu se poate 
face decit prin o îmbunătățire a vieţii materiale a locuitori- 
lor și prin o îngrijire medicală stăruitoare şi dispunînd din 
belșug de mijloace de tot felul, 

Din nenorocire îndreptarea vieţii materiale atirnă de 
îmbunătățirea stării economice, ceeace pentru moment este 
foarte grea. 

Ingrijirea medicală este și ea iluzorie. In loc să aibă 140 
medici la 100.000 de locuitori Romînia nu numără decit 35 
medici. lar aceştia sunt concentrați mai mult lu oraşe aşa că, 
în unele judeţe (Romanați, Hotin, Dolj, Tulcea, ete.) avem 
un singur medic oficial la 40.000 locuitori ?, 

„La sate medicii sunt foarte rari şi au de parcurs dis- 
tanje enorme, pe drumuri impracticabile, personalul ajută- 
lor al medicului ori lipseşte complect (cum e cazul în Ar- 
deal și Banat) ori e în număr insuficient.”* Si în loc să se 
cheltuiasă 120 milioane pentru medicamentele strict necesa- 
re combaterii bolilor sociale şi infecțioase nu sa putut pre- 
vedea în 1933 decit 32 milioane lei deci abia un sfert din 
strictul necesar. 

După o statistică recentă a Ministerului sănătății rezultă 
că avem 1656 agenţi sanitari pentru întreaga țără, ceeace in- 
seamnă un agent pentru 7000 locuitori, din cari cel puţin 
20% adică 1400 de fiecare agent au nevoie de îngrijiri me- 
dicale. 

Medici de stat rurali avem 1074. Pentru oraşe avem 1184 
medici. Prin urmare, în raport eu aşezarea populaţiei, 
populaţia sătească are de cinci ori mai puțini medici de stat, 
decit populația orășenească. Şi trebuie notat că la sate nu se 
acra medici particulari, pe cînd la oraşe ci sunt chiar prea 
mulți. 


1) Minist. Sănătăţii. Expunerea de motive la procetul de buget 
pe ger de d. D. R. loaniţescu. 
om, 


40 VIATA ROMINEASCĂ 
ÎN 


Nu este deci surprinzător că medicii oficiali nu au avut 
nici măcar posibilitatea de a face numărătoarea exactă a 
bolnavilor de boli sociale. Cu atit deci mai puţin au putut ei 
să-i trateze şi să-i vindece. După o statistică oficială se cons- 
tată un fapt şi mai dureros; ei n'au avut nici măcar putinţa 
să vadă o singură dată pe cei ce trag să moară. 

In Oltenia 86% din decese s'au produs fără ca deceda- 
tul să fi fost văzut — odată măcar — de doctor. Pentru Mun- 
tenia proporţia e de 79%, pentru Moldova de 78%, pentru 
Transilvania de 63%, pentru Banat de 55%. 

In asemenea condițiuni, cifrele apărute în „Anuarul sta- 
tistic” cu pretenţiunea de a arăta că în Rominia nu aveam 
in 1931 decit: 87.556 bolnavi de tuberculoză, 136,431 bolnavi 
de tifos și numai 46.872 bolnavi de pelagră, sunt mult infe- 
rioare realităţii. D. Dr. S. Irimescu — mun cunoscător desă- 
virşit al tuberculozei sociale — socotește că numărul bolna- 
vilor de tuberculoză e în Rominia de cinci ori mai mare de- 
cit îl arată statistica oficială. Dintr'o anchetă limitată la sa- 
tul meu Muncelul din jud. Roman, am constatat că din 460 
capi de familie, 322 — adică 70% sunt atinşi de sifilis şi alte 
boli grave, de multeori sifilis peste pelagră şi tuberculoză, 

Consecințele acestei situațiuni nu pot scăpa nimănui. 
Vitalitatea și vigoarea poporului rominese este atinsă la o- 
birşie. Lipsa unei hrăniri indestulătoare, lipsa unui bun adă- 
post, lipsa unei îngrijiri medicale reale, subminează trupul 
naţiei. 

Un distins medic Prof. Dr. Danielopol spunea dăunăzi 
în Senat: 


„Și să nu vă închipuiți că situațiunea noastră de acum 
„este ca aceia dinainte de război și că soldatul de miine va 
„fi acelaș ca forță fizică cu soldatul din 1916. Nu: Eeste un 
„soldat decimat de tuberculoză, de sifilis și de paludism ne- 
„Îngrijit”, 

Sub imperiul desvoltărei rapide a vieţii industriale şi 
sub acel al profitelor de cuceriri teritoriale prin războaie din 
secolele trecute. sa născut ideea că un popor e cu atit mai 
bogat şi mai puternic cu cît este mai prolific adică cu cit se 
înmulțește mai repede. Insă, din constatările statisticei com- 
parate putem vedea că, în vremea în care trăim: 

a) Cu cît un popor este mai jos pe treapta civilizaţiei 
ae atit are un procent mai mare de născuţi şi de morți; și 

eci 

b) Un popor civilizat se distinge prin procentul mic de 
nașteri și de decese. 

In ]930 cel mai mare procent de natalitate din intrea 
Europă l'a avut Rominia şi anume 35 nașteri anual la mia 


INTOCMIREA ECONOMICA A STATULUI ŢARANESC 41 
PI DI PS IC E Pre 0 DD 


loeuitori.! Statele apusene se menţin toate între 17 şi 19 la 
mie. Din întreaga lume numai Chili, Malaezia, Jamaica, 
Costa-Rica, Ceylan și Egipt întrec proporția rominească ! 

In acelaș timp însă, Homiînia e în frunte şi cu mortalita- 
tea de 20 decese pe an la mia de locuitori. Toate ţările euro- 
pene sunt cu mult în urmă, între 11 şi 16%. Nu ne întrece pe 
tot globul pămintese decit Ceylan, Costa-Rica, Chili şi popo- 
rul de felahi din Egipt! 

O asemenea situaţie este cu adevărat înspăimintătoare. 
Nașterile prea numeroase dovedesc primitivitatea vieţii dela 
țară, iar mortalitatea tot aşa de exagerată, slăbiciunea fizică 
a populaţiei rurale și relele ei condiţii de viață. 

In mediul rural mortalitatea anuală e de 19,98%, iar din 
20 de morţi un sfert se dovedesc a fi murit de „debilitate con- 
genitală”. | 

Din cei 109.995 copii sub un an, morţi în 1930, nu mai 
puțin de 69.786, adică 70% au murit de „debilitate congeni- 
tală” (Vezi Buletinul demografic al Romîniei din Februarie- 
Aprilie 1932). ; 

In nici o statistică internaţională nu găsim denumirea 
de „debilitate congenitală” ; e 

Acesta este aportul Rominiei celei bogate, unde nimeni 
nu piere de foame. 

Un simptom mai îngrijitor pentru viitorul acestui neam 
deci! moartea din slăbiciune fizică, nu vedem. El ne dă 
dreptul să strigăm toată revolta noastră pentru tot ceeace 
nu sa făcut în Rominin, deşi interesul suprem al păstrărei 
ființei naţiei o cerea, 

Prejudecata satisfacției generale pentru marele procent 
de nașteri trebuieşte numai decit părăsită, Natalitatea ac- 
tuală nu serveşte decit la mărirea numărului copiilor morţi 
în primul an al vieţii, pentru că slăbiciunea și sărăcia ma- 
melor nu-i pot hrăni şi creşte. EES ; 

Pentru familia țărănească de azi nașterile şi morţile nu- 
meroase sunt prilejuri de pagube economice însemnate, fă- 
ră a mai vorbi de depresiunile psihice ce ele provoacă. 

Pe de altă parte, fărămițirea pămînturilor țărănești a 
ajuns așa de departe, încît e probabil că, în cîţiva ani nu- 
mărul populaţiei rurale care nu va avea pămînt de hrană şi 
nici alte mijloace de trai, să crească în proporții aşa de în- 

semnate, încît să se ridice probleme de o gravitate pe care 
azi nu o putem încă bănui, 


Starea economică proastă a determinat nu numai o hră- 
nire neindestulătoare, o adăpostire nehigienică și o îmbol- 


1) Annunire statistique de la Soci6t6 des Nations 1932/33. 
SC —————————— 


4 f VIAȚA ROMINEASCA 
MEE END PR On ELE AC — 00 E 


năvire a țărănimii. Ea este cauza principală a lipsei de cul- 
tură și a predominării analfabetismului în mediul rural, 
După zeci de ani de obligativitate a învățămîntului primar, 
iată ce constată o lucrare oficială: 

„Ceeace s'a prelucrat din materialul cules cu prilejul re- 
censămâîntului general al populaţiei din 1930, îngăduie afir- 
maţia că în mijlocie, Transilvania are procentul de analfa- 
beţi cel mai mie cu valoare medie 32,3%, Basarabia pe cel 
mai mare, cu 59,3%, Vechiul Regat urmind cu 39%", 1 

Ca pretutindeni populația rurală prezintă şi la noi un 
procent mai mare de neştiutori de carte, decit cea urbană. 

In judeţe ferite, rămase la forma de viaţă arhaică, pro- 
centul de neştiutori de carte din mediul rural atinge 725% 
in jud. Lăpuşna și 68,6% în jud. Maramureş. 

Media pe ultimii 4 ani a recruţilor romîni analfabeți este 
de 31,1% din totalul contingentului anual, recruţii urbani 
neştiutori de carte constituind numai o treime, celelalte două 
treimi fiind implinite de recruţii țărani. 

Pentru recruții germani din Rominia media neştiutori- 
lor este deabia de 84%, iar pentru Unguri de 16,1%. 

Desigur, Statul nu şi-a făcut datoria complectă către 
școala rurală, Dar trebuie să se ştie odată că țărănimea nu 
merge la școală — așa proastă cum e — nu pentrucă nu vrea, 
dar pentrucă gospodăria redusă a ţăranului nu mai poate 
hrăni, îmbrăca și îngriji copiii în vîrstă de şcoală. Bietul 
gospodar se găsește obligat ca cu singurele sale braţe şi cu 
un lot de 3 Ha. să hrănească şi să îngrijească cîte 4-5 copii 
de școală timp de 7 ani, cît durează cursul primar de azi. Nu 
e de mirare deci că din cei 2.793.181 de copii în 'virstă de 
şcoală numai 2.053.634 au fost înscrişi în şcolile primare, a- 
dică deabia 73,52%. Din cei Înserişi nu frecuentează regulat 
decit 70,86%, ceeace ne duce la rezultatul astfel rezumat de 
d. D. Gusti în prefața la Anuarul Invăţămintului primar: 

„Proporția copiilor cu frecuență regulată a populaţiei 
„școlare, faţă de totalul copiilor care ar fi obligaţi să urme- 
„ze cursul primar este deci de 32,09% in medie pe țară fiind 
„de 51,75% în cazul şcolilor rurale şi de 54,16% în cazul şco- 
lilor urbane”, 

Cifra de 52,09% dată de d. D, Gusti — după o serioasă 
anchetă — este inferioară celei de 59,8% comunicată în 1932 
Societăţei Naţiunilor. Ea ne aşează deci şi mai jos decit ne 
arată tabloul comparativ următor: 


FREQUENȚA ELEVILOR IN ŞCOALA PRIMARA 
IN DIFERITE ȚĂRI EUROPENE 
Austria 100% | Germania 100% 


r 1) Anuarul Invățămintului Primar din 1999 — Preiaţă de D. Gusti 


INTOCMIREA ECONOMICA A STATULUI ŢĂARANESC 43 


Cehoslovacia 100% Danemarca 90% 
Fiveţia 99% Italia 77% 
Polonia 96% Grecia 75% 
Ungaria 95% Rusia 70% 
Bulgaria 94% Yugoslavia 69g 
Franța 93%, ROMANIA 59815 
Anglia 91% Turcia 33% 


Cercetind cauzele care fac ca deabia jumătate din eo- 
piii țării pot căpăta învăţătura cea mai simplă, organele șeo- 
lare se grăbesc să acuze lipsa de aplicare a sancţiunilor legii 
învățămintului. 

În prefața citată, d. Profesor D. Gusti, fost Ministru al 
Instrucției, serie: 

„Amenzile şi pedepsele sunt măsuri salutare, întrebuin- 
„fate cu destul efect în cele mai deosebite tărimuri ale vie- 
„ţii de Stat; prescripţiile legii actuale a Invăţămâîntului pri- 
„mar atrage însă după ele un număr de infracţiuni atit de 
„mare și cer sancțiuni așa de multe încit totalul cazurilor 

onabile covirșeşte numărul celor de respeclare a le- 
gii", Şi mai departe: 
ce impune concluzia că neajunsul nu se găseşte 
nici în sistemul de sancțiuni, ci în însăși legea”, ! 

Părerea noastră este însă că nu legile sunt de vină, ci 
sărăcia majorităţei familiilor țărănești, care neputind îm- 
brăca şi hrăni pe copii — cum trebuie — nu-i trimite la ştoa- 
lă, mai ales cînd trimițindu-i trebuie să le cumpere cu bani, 

ce În ce mai rari şi mai scumpi, cărți şi rechizite şcolare. 

Dealtfel — fără a da importanța ce se cuvine în expli- 
carea cauzelor analfabetismului situațiunei economice proa- 
ste a satelor — d. D. Gusti recunoaște cu un marcat optimism 
de altfel, că: ? 

„Dacă hrana şi imbrăcămintea nu lipsesc în general (7?) 
„marei majorităţi la ţară, sumele de bani moderate cerute 
„pentru cumpărarea celor trebuincioase învățăturei lipsese 
„însă de cele mai multe ori”. 

La starea materială proastă a părinților se adaugă de- 
sigur şi celelalte cauze speciale: lipsa de clădiri potrivite 
pentru şcoli, lipsa de căldură iarna, lipsa de material şcolar 
şi — uneori — lipsa de devotament a unor învățători pentru 
misiunea lor. Aceasta face ca rezultatele şcoalei primare din 
Rominia să fie dintre cele mai slabe, chiar asupra celor ce 
s'au inscris, lată ce spune acelaș raport oficial, folosit de 
mai multe ori, raport semnat de Ministrul Şcolilor: 
————————_————— 


D gaya earal Învățământului Frimar din 1993, Profuţa de dl. Prof. 


2) Op. tat p. XI. 
—— —ĖŐĖŐĖŐĖŐŐ—ŐĖŐ/Ő/Ő/Ő/Ő/Ő/”ĖŐőŐĖ/ 


Li VIAŢA ROMINEASCA 
NE E ae DER ST IE ea RE E Ea 


„Dintre cei cari se înscriu destul de puțini urmează sîr- 
„Buincios, prea puţini termină cu succes şi chiar și aceştia a- 
„Jung cu ușurință să uite aproape tot ce au deprins, nea- 
„Vind cum să-și păstreze cunoștințele dobindite și cum să și 
le „împrospăteze”. 

In asemenea condițiuni putem să ne dăm seama că lu- 
mea satelor nu are încă școala primară care îi trebuie şi că 
orice sforțări şi orice jertfe pentru ridicarea clasei ţărăneşti 
vor rămine fără rod, atit timp cit bezna satelor nu va fi im- 
prăștiată, atit timp cit nivelul cunoștințelor și al conștiințe- 
lor țărănești nu va fi ridicat de o adevărată şcoală populară. 


(Urmează) DR. ERNEST ENE 


PAM. LL A NIL FROPOL 
Ea e N 


M. pi A: I D. N. ALB... A 


A dispărut dintre noi, pe nesimţite, într'o calmă seară 
de Mai cu aceiaşi discreție delicată cu care a trăit. Mereu 
desmințiți și mereu naivi crezători într'o ordine naturală a 
firii, ne-am întrebat consternați şi de data aceasta cum de 
a fost posibil ca unui om cu care ai vorbit ieri, care scrisese 
alaltăeri un articol, care a vorbit cu atita vervă numai cu o 
seară Înainte Ja cafenea, să i se taie bruse firul vieții. 

Dar instinctul vital e mai tare decit orice desminţire, Şi 
ne-am mirat şi de data aceasta, 

Paul Zarifopol sa topit ca o boare în vint, fără cea mai 
mică prevestire. 

Omul acesta trăia de mult într'o societate postbelică nă- 
valnică, robustă şi bestială, cu care nu avea nicio potrivire. 
pe care cel mult o înțelegea dar n'o putea accepta. Delicat şi 
ascuţit peste măsură, numai inteligența sa îl apăra, aducin- 
du-i în pradă de observaţii, comicării sinistre care formau 
pentru pofta sa de contemplaţie artistică un regal desăvirşit. 
Aceasta Va ferit să devie un protestător sau un revoltat, ceea- 


cum patru decenii: pozitivist, critic, libertar, ateu. Valori acre 
şi amare în aparenţă, care ascund, de cele mai multe ori struc- 
turi sufleteşti extrem de delicate și de amabile, Paul Zarifo- 
pol, lucid şi robust în pricepere, cu toată fineţea şi complexi- 
tatea lui, disprețuia grimasa, strimbătura şi mofturile, Acest 
tip urban prin mobilitatea şi ascuțimea lui, era, în această 
privinţă, un direct, un bucolic aproape, iubind lucrurile sim- 
ple şi nefăcute. Compunerea sa sufletească în liniile ei mari 
era atică: raţionalism, criticism, sarcasm, gust pentru aspectul 
umoristic al vieţii, individualism. li repugnau obscuritățile 
mistice în care mirosea dobitocie şi barbarie. Il amuza e- 
norm caracteristicul anectodic, plin de semnificaţie filozo- 
fică, aşa de abundent la un popor în formație ca al nostru. 
L'a adorat atunci pe Caragiale. Dacă i-am fi căutat un mediu 
natural, firesc naturii sale, cred că i-ar fi fost potrivit seco- 
lul al XVIII-lea francez, rafinat şi galant, ferit de mojicii, de 
grosolane contrafaceri, grațios şi autentic, Acolo ca un Cham- 

ort sau ca un Saint-Simon ar fi găsit un enorm material de 
delectare filozofică și umoristică. Compus din aceste porniri 


48 VIAȚA ROMINEASCA 


aristocratice, el s'a raliat din vreme la concepti i 
> a - t t 
vieții, A combătut pentru o Estetică, merita Dus del 
asa influențelor. morale, ideologice, utilitare, ete. Ca și 
erai Baudelaire, Fromentin, a vrut un estetic specific, 
satisfăcut prin el Însuşi, Și în studiile sale, din cele mai re- 
marcabile din literatura romînă despre „Publicul şi arta 
iut Caragiale » Dobre meio lui Proust", Pentru explica- 
ochefoucauld”, it e i 
A riică ere magie ame a dovedit că se poate întemeia 
ar dacă aceste trăsături suflet ti ca și 
se mai pot intilni şi la alfi oameni, la Paul Zarifanimația lor 


cureșteană a ultimilor zece ani, în care orici i 
r ce icine a făcut poli- 
tică, ela rămas un „clere” în senzul lui Benda. L’a oinas 


găr, departe de ispitele ordinare și vanitoase ale vieții cetă 
țenești. Nu Pau atins cu nimic! ase ale vieţii cetă- 
verşunate pentru putere. ie luptele cînd meschine, cînd în; 


stră. 
In rezumat, Paul Zarifopol a fost un ii 
ma 
mare cărturar al culturii noastre, La POpOArA nere ait 
| rapete prea de vreme să îndepărteze de pe ea zgura 
pripe piilor utilitare, El, printre puțini, ajunsese la stadiul 
cu turii dezinteresate, al culturii artă pentru artă, al culturii 
joc Aa în plină gratuitate. Azi, din toate adevărurile se 
sai nepoată patriotice, politice, educative. Cultura de 
martir) tă a cere numai reflecţie și talent, ci singe, 
ar el a murit, crezind că formele superioa 
re al - 
ia Sa ating în senitătatea care nu cunoaşte scopuri ri Agra 
» Spiritul se ia drept propriul și unicul său idol. i 
MIHAI D, RALEA 


TR Cor RI i m A 


M.1.83 CR: 3 A NB A 
a A 


„NAPASTE“ ȚARANEŞTI 


Pictor, regisor, dramaturg, cronicar plastic, nuvelist și 
astăzi romancier cu Velerim şi Veler Doamne, d. Victor lon 
Popa a abordat cu dezinvoltură şi de cele mai multe ori cu 

os succes domenii variate de cultură, dovedind un 

temperament agil de veveriţă și o personalitate complexă. In 
epoca specializărilor timpurii și a închistărilor în carapace 
numerotate farmaceutic, d. Victor Ion Popa tinde la reali- 
zarea unui alt tip uman, a acelui tip universalist al Renaşte- 
rii (poate una din cele mai fecunde şi mai impresionante e- 
poci ale umanităţii în dăruirea de tipuri creiatoare). 

Domnului Victor Ion Popa îi lipsesc, fireşte, umanitățile 
clasiciste şi cei zece ani de demonie a cunoaşterii intrun me- 
diu select de capete şi biblioteci apusene, fără de care neo- 
umanistul modern rămîne un diletant revistolog sau o cari- 
catură pretențioasă. Dominarea și asimilarea imensului pa- 
trimoniu al civilizaţiei nu se putea întreprinde în promoto- 
riul cu metehne ţigăneşti şi moravuri autohtone; în mod fa- 
tal, un temperament atit de impetuos și de multilateral dotat 
ca al d-lui Popa poartă pecetea indelebilă a destinului naţio- 
Debutul de romancier (Velerim şi Veler Doamne, două 
volume, „Cultura Naţională”) poate fi considerat ca prefaţă 
curajoasă la un nou gen ai romanului rominese. Nu e o res- 
lizare, ci numai o schiță, o îndrumare într'un domeniu necer- 
cetat și neutilizat — viaţa țărănească. Intr'o țară cu-82%/s tra- 
ni, literatura modernă rominească se plimbă cu automobilul 
și avionul, prizează cocaină, dansează în baruri americane, 
dejunează cu priz-fire homar şi înghețată tutti frutti, dar nu 
“a apropiat şi nu conţine în filele ei durerile însingerate ale 
masselor anonime, nu are nici o înţelegere pentru specifi- 
cități şi autenticitate. 

„Sa vorbit şi se dizertează pină la saturație despre „expe- 
riență” și „autenticitate”, 

Dar literații țării au rămas tot în aer. Rivnese mereu la 
titlul de personalitate şi nu vor să cunoască fluidul vital al 
exrponenței. Ce experienţă poate trăi Eul orgolios necufun- 
car în comunitatea unanimă prin Încadrarea într'o tablă de 
alori 


aa O SOD SIDE E A 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Îi a e o E G a ......j 


Pascalianul „le Moi est haissable” wa fost niciodată mai 
actual și mai aplicabil decit literaturii romineşti de ultima 
oră. 

Contemplarea buricului practicată cindva dogmatic de o 
sectă constantinopolitană este metoda favorită a literaturii 
noastre psihologizante și intimiste. 

Catolicismul consideră orgoliul şi concupiscenţa printre 
păcatele capitale sle omului, această imagină a dumnezeirii, 
ispitită permanent de Satan, 

Tâiaţi orgoliul şi concupiseența creiației de azi şi va ră- 
mine neantul!... 

In afară de aceste două izvoare ignobile, restul existenței 
şi al creaturei le este total necunoscut sau cu voință expulzat 
din orizontul preocupărilor. 

Metoda a avut drept urmare o pauperizare fără prece- 
dent a surselor inspiratorii, o penibilă îngrădire a reînoirilor 
şi o decădere a virtuozităţii tehnice (virtuozitatea se naşte 
din plenitudine, iar nu din sărăcie), 

Puerilităţile analitice şi subiectivismul atroce, atit de ge- 
neralizate, au fost înlăturate cu folos de către d. Victor Ion 
Popa care a încercat desțelenirea artistică a unei lumi noui 
pentru romanul contimporan: lumea țărănească. 

Aceciaşi lume rurală face obiectul romanului d-lui Teodor 
Rișcanu (Ileana Lupului, editura Alcalay); poziția artistului 
este însă mai nesigură și oscilează între fotografie şi creio- 
nare neîndeminatecă a unor realități necaracteristic selectate, 

Atit Ileana Lupului cât şi Velerim şi Veler Doamne reiau 
o veche temă a lui Caragiale: tema „Năpastei” în mediul tà- 
rănesc, 

Poziţia ideologică a lui lon Luca Caragiale faţă de cla- 
sele sociale a fost dintre cele mai interesante, iar influența sa 
se continuă subteran pină la acești doi romancieri, lipsiți de 
altminteri de lui. Atunci, cind a vrut să pără- 
Seat si ainu umor pentru a aborda drama, Cara- 
giale a simţit nevoia să-şi mute obiectivul inspirației din viața 
micei burghezi orășenești în lumea țărănească. Singura clasă 
serioasă, ne ge de gravitate și de profundă suferința, 
era în ii săi — numai țărănimea. Restul categoriilor 
sociale se bălăceau în jovialitate, caricatură de tranziţie şi 
superficialitate lipsită de graţie. 

D. George Mihail Zamfirescu a încercat să schimbe acest 
punct de vedere, luînd ca model pe Zola şi Maxim Gorki, 
care an găsit motive de inspirație tragică și de dramatism În 
lumea măruntă a oraşelor. Aceiaș operaţie o regăsim la d. 
Carol Ardeleanu. 

Punctul de vedere al lui Caragiale demonstrează con- 
cepția sa sociologică asupra realităților din Rominia şi atitu- 


— 
r 


MISCELLANEA 49 
S 


dinea luptătoare a unui junimist influențat de poporanism 
(broşura despre „1907"!) și de socialismul utopie franco-ger- 
man (probabil prin intermediul romanelor lui George Sand, 
pein iai și Lassalle, iar din stjour-ul berlinez prin 


Din această interferență de junimism (refuzul formelor 
intermediare sociale) și de poporanism progresist a ieșit 
„Năpasta”, 

Tema „năpastei” țărănești s'a dovedit fecundă. Este în 
orice caz foarte simptomatic cazul acestor ultimi doi roman- 
cieri — d. Victor Ion Popa ṣi Teodor Rişcanu —, care au 
găsit de cuviinţă s'o desvolte din nou, 

Cred că avem de-aface cu o splendidă intuiție a litern- 
ilor noştri în privinţa raporturilor existente dintre țărănime 
și aparatul de Stat (Justiţie, Şcoală, Armată, Perceptie). 

Țărănimea consideră Statul ca ceva factice, inutil supra- 
pus, străin de substanța sa morală, ca o „năpastă” oarecare, 

Maxim Gorki defineşte aceste raporturi în „Lenine et le 
paysan russe” amintind de basmul țărănesc cu „fara lui O- 


pone”, în care se exprimă nostalgia unei țări fără cocreițiuni 
administrative, fără inmixtiuni organizatorice şi fără apa- 
_ fatul de Stat. Spirit occidentalizat şi cu conștiința necesită- 


ților unei vieți moderne de aglomeraţiuni umane, Maxim 
Gorki işi arată net refuzul faţă de aceste nostalgii orientale, 
dind preferință formelor organizatorice de tip occidental, 

Țärănimea romînă a păstrat față de administrația și de 
Statul liberalist mefianța veche orientală, derivată din de- 
zordinea quasianarhistă și cutumele juridice ale economici 
naționale: 


E simptomatic că pină astăzi gospodarii de frunte se a- 
pucă cu greu să facă politică, lăsind-o în seama elementelor 
flotante ca învăţători, foşti plutonieri, faliți, negustori de piei 
de cloşcă, ete. 

Romanul d-lui Teodor Rişcanu este foarte instructiv în 
privința sedimentării tipurilor țărănești în faţa fenomenului 
politic și a Statului. 

Sentimentul de oroare, vizibil atit în țărănimea d-lui Vic- 
tor Ion Popa cit şi la țăranii d-lui Rășcanu, născul la auzul 

şi văzul exponenţilor puterii executive, legislative şi chiar ju- 
decătoreşti ne demonstrează înstrăinarea organică a acestei 
lumi milenare, care continuă a trăi în valorile ci instituțio- 
nale, refuzind integrarea în nouile forme, 

Romaneierii de ultima oră exprimă realitățile lumii ţă- 
rănești, 

PETRE PANDREA 


———————————— 
+ 


30 VIAȚA ROMINEASCA 
T 


SAPTAMANA CĂRȚII. 


Opera de proteguire a cărţii şi a scrisului rominese se 
realizează în accese, Stările de criză sint rari, şi durează o 
săptămină. 

Şapte zile pe an se dau avantagii pe C. F. R. şi S. M. R. 
ca pentru o expoziţie zootehnică. Cenzura permite să se vor- 
bească despre carte, iar cenzura cărților literare devine mal 
blindă în această săptămină a patimilor. 

La vitrinele librăriilor se inbulzese toate cărţile, ca fe- 
tele la o casă galantă; — care de care mai indecentă, mai 
decoltată, mai sugestivă prin vaze, sau mai promițătoare, 

Scriitorii care au perdut de mult iluziile, şi le mai adu- 
nă pe o margine de tejghea unde așteaptă clientul pentru un 
autograf strict personal şi dulce ca un lied", 

Cetitorul „in spe”, pozitivist, va avea ocazia unică de a 
vedea pus la dispoziţie, pe orice scriitor „în carne şi puse”, 
De cele mai multe ori, mai mult oase. 

Cititorul va mai căpăta siguranța că, asistind cu toată 
fiinţa sa păminteană, la elaborarea unui autograf ad-hoc, a 
jucat o clipă rolul divin de muză inspiratoare a autorului 
respectiv. 

După aceste formalităţi mistice între creator şi consu- 
mator, cititorul va ieși din šñptämina cărții, cu sufletul cres- 
cut ca de-o împărtășanie striet spirituală, și se va simți mai 
mindru: aproape el însuşi autor. Va socoti chiar putintel că 
tot meritul serisului i se datorește lui, ca cititor, şi că cel 
care serie cartea este un fel de uzurpator. 

In afară de această specie importantă de cititori, cei- 
lalţi vor considera săptămîna cărţii fără aureola de lumină 
pe care trebue să o presupue, 

Este bine totuşi ca cel puţin apte zile, cartea să sară în 
ochii tuturor, în toate vitrinele şi la toţi vinzătorii ambulanți, 
la fel cu zarzavaturile adică la fel cu hrana trupească. 

Se mai pot obține cititori prin persuasiune şi prin tenta- 
ție. Și apoi se pot prinde în admirabila patimă a lecturei spre 
fericirea și a lor și a celor interesați direct. 

Cind te gindești că sunt oameni care nu ar simți nici o 
lipsă dacă scrisul nu ar exista, şi alții care fără el nu ar pu- 
tea să trăiască decit cu multă stringere de inimă și nostalgie! 

D.B. 7 


CRANI CAL LLTERAR A 
Sana 


DESPRE SOCIOLOGIA LITERATURII 
LUI IONEL TEODOREANU 


In „Biblioteca Socială” de sub conducerea d-lui L. Ludo 
ai upărut două studii excelente: unul al d-lui C. Stere 
despre „Judaismul și elenismul în civilizația omenirii”, care 
reprezintă o privire generală de sinteză asupra unei proble- 
me, mult studiate în istoria, filosofia şi sociologia europeană; 
şi altul al d-lui M. Ralea despre „Fenomenul rominesc”, care 
este o încercare de analiză şi de defrişare a unei probleme 
deloc cercetate serios, deşi atit de des pomenite, 

D. L Ludo publică patru pamflete în aceias colecție de 


o valoare cam inegală, dar — în genera! — utile din punctul 


| 
| 
| 


de vedere al propagandei culturale: 1) Pogrom sau Revolu- 
ție? 2) Hitler salvează echilibrul istoric, 3) D. Nae Ionescu 
apără pe Ebrei împotriva jidanilor, 4) Au Evreii dreptul să 
se amestece în politica țării? 

Cu tot ceeace publică d. St. Antim, contribuţia sa In- 
dără! spre Evul mediu” din aceinş colecție este întradevăr 
remarcabilă prin ţinută, limbaj ales și documentar. 

In „Biblioteca Socială” ni se prezintă şi studiul d-lui 
Geri Spina intitulat „Evreii în opera d-lui lonel Teodoreanu” 
(57 pagini, preţul 6 lei), 

D. Spina întreprinde o analiză sociologică a operii lui 
Ionel Teodoreanu limitind-o la un aspect (evident dintre 
cele mai suggestive pentru un romancier romin), anume la 
atitudinea pe care o are scriitorul (în mod conştient sau in- 
direct exprimată) faţă de „chestia evreiască”, 

De prisos să spunem, că pentru sociologia literară, care 
demonstrează legătura permanentă dintre creiația artistică 
și societate, indicind motivele pentru care structura operei 
a fost determinată într'un sens anumit și nu în alt sens, ase- 
menea cercetări parţiale sunt de cel mai mare interes. 

D, Geri Spina vrea să scoată antisemit cu orice pre| pe 
d. lonel Teodoreanu. O operaţie îndrăzneață, care nu e lip- 
sită de riscuri. Putem spune dintru început: comica tenta- 
tivă a eșuat. 

Ca toți sectanţii și dogmaticii — d. Spina face impresii 

citeodată a unui sionist şovin din armata brună a lui Vladi- 
mir Jabotinsky — taie firu "n patru, răstălmăceşte frag- 


E na 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


mente disparate, izolează o afirmaţie din contextul ei, aşea- 
ză lupa măritoare a bănuielii, aruncă anatema deandouse- 
lea și îşi face un singe rău pe care l-ar fi putut utiliza la 
vreo ocazie mai proprice. 


Și — slavă lui Mefisto! — nu lipsesc ocaziile în ultima 
vreme]... 
Textele din opera d-lui Teodoreanu — puţine la nu- 


măr — strînse de d. Spina pentru a demonstra antisemilis- 
mul sunt de natură mai ales lexicală şi sintactică, 

Sub pana d-lor A. C, Cuza sau dr. Trifu, acele sehimo- 
nosituri de sintaxă romînească puse în gura Evreilor de că- 
tre romancierul ieșan ar fi avut, fireşte, intenția de ieftin 
pamflet huliganie. 

Semnificaţia lor se schimbă între paginile unui roman 
social care face o descripție fidelă a vieţii moldoveneşti, după 
cum greșelile de limbă ale lui Zelig Schor nu mai sunt gre- 
şeli, (Nu se poate spune acelaş lucru despre limba romanu- 
lui „Ghetto veae XX” al d-lui Ury Benador). 

D. lonel Teodoreanu, romancier psihologizant şi în ma- 
re măsură romancier al stărilor de tranziție din Moldova — 
tranziția dela stilul de viaţă feudală și neoiobagă la stilul 
modern — a portretizat cîteva tipuri semite, necesare în re- 
darea complectitudinară a unor crimpeie din epocă intrate 
ca material în creația artistică, 

Evident, dintr'un singur roman, poate dintr'o singură pa- 
gină, poţi deduce și atitudinea filosofico-politică a autorului 
faţă de viață şi societate. Cu atit mai mult d. Ionel Teodo- 
reanu poate fi răstignit în multiple rinduri de-alungul vastei 
sale opere în ceiace privește punctul său de vedere față de 
„chestia evreiască” şi de „chestia socială”, 

Cele trei volume ale Medelenilor, Turnul Milenii, Bal- 
Mascat, Uliţa copilăriei, Fata din Zlataust şi Golia ne pot 
furniza toate instrumentele necesare unei operaţii de chi- 
rurgie sociologică, psihanalitică, etc. 

Critica sociologică face, în această privință, paleontolo- 
gie aplicată la fenomenul literar, Din citeva onse reconstilu- 
iește scheletul mamutului, din texte alese și ştiinţific inter- 
pretate poale deduce întreaga concepție despre lume şi via- 
fä a literatului. Această concepție a înriurit însăși creiația. 
Osmoza permanentă dintre societate şi scriitor face obiectul 
criticei sociologice. 

Pentru psihanaliză, de pildă, sunt anumite  lapsus-uri, 
care pot condamna pe cineva la ocnă, ca şi pentru sociologia 
literară. Oferim provizoriu o ipoteză psihanalitică pentru o- 

‘pera d-lui Teodoreanu: Olguţa, nu este altcineva decit Pă- 
store]. Ranchiunele din copilărie derivate din diferența de 
vîrstă și din minuireu măiastră a satirei și ironiei (dovedită 


E n N 


CRONICA LITERARĂ 53 


ulterior şi la maturitate) refulate de sentimentul lui Dănuţ, 
au izbucnit prin costumarea adversarului în fată şi prin uci- 
derea lui cu cancer și gloanțe... 

Textele alese de d. Spira nu pot fi interpretate nici mă- 
car drept lapsus-uri psihanalitice, care arată existența unor 
complexe antisemite, cu ajutorul cărora să cerem condam- 
narea romancierului în numele bunci-cuviințe sufleteşti şi 
a unei higiene mintale, 


Dacă judecăm atmosfera de clasă şi mediul literar la 
cart a fost educat acuzatul, nu găsim îndreptăţite bănuielile 
d-lui Spina și trebuie să cerem achitarea d-lui Teodoreanu. 

S'a spus despre antisemitism că este un socialism al pros- 
tilor, D. Ionel Teodoreanu nu este — vai, de mine! — nici 
prost. nici chestia socială nu l-a preocupat intens ca să ajun- 
gă pe căile eronate ale semidocţilor şi ale celor slabi de 
minte, 

Atitudinea sa politică (de-altminteri foarte pololită), aşa 
cum se reflectează în romane, este aceia a unui poporanist 
din faza ultimă a poporanismului. adică din fază de adap- 
tare la mediul politic și de dizolvare în cele două muri par- 
tide progresive. (Inainte de războiu, liberalii, după războiu, 
țărânismul). Rămășițe din poporanismul utopic, din acea 
caldă apologie și iubire neţărmurită a ţăranului, se găsesc 
în portretele suave, lucrate numai cu roz și alb de zarzăr în- 

ale bunicilor rurali, adoptați de eroii săi burjui. 

Ca toţi scriitorii grupaţi în jurul acestei reviste, d. Tonel 
Teodoreanu se dovedeşte în creaţia sa, atunci cînd exprimă 
artistic atitudini social-politice, un elev al d-lor Constantin 
Stere şi G. Ibrăileanu: adică sinceră iubire sau cel puţin 
simpatie larg comprehensivă a poporului, progresism, ad- 
veritate pentru formele de viaţă reacționară. 

D. Geri Spina caută, cum se spune, nod în papură. 

D. Ionel Teodoreanu nu poate fi antisemit și din cauze 

de clasă, 

Antisemitismul fascist este politica recentă a micei bur- 

ezii, aflată în febra pauperizării, incapabilă de a găsi 
ieşire întro politică hotărită de clasă asuprită, căutind un 
ventil sufletese în palinodii rassiste şi pretindu-se la diver- 
Sum sgomotoase politice. 

In opera d-lui Ionel Teodoreanu, mica burghezie este 
mereu sutirizată, continuind cu vervă linia lui Caragiale. 
Faţă de această clasă şi de prejudecățile ei morale sau po- 
litice, romancierul a dovedit un adînc dispreț organic. 

Poziţia sociologică specifică se poate defini cu trei ele- 
mente, din care elementul mic burghez este complect ab- 
sent: 1) nostalgia latifundiilor, 2) amiciția țărănimei, 3) in- 


e... 


54 VIATA ROMINEASCA 


cadrarea în burghezia luminată a profesioniştilor liberi și 
Spreppeoimaţi. 

ipurile evreiești satirizate sunt înglobate în categoria 
mic-burgheză a negustorimei mărunte pe care un popora- 
nist, cu pasiunea „Medelenilor” şi romantica afecțiune a lui 
Io. Gheorglie, nu-i poate vedea decit sub unghiul ridicu- 
ului. 

Să cităm personagii din mica burghezie rominească bi- 
ciuite crunt de scriitor? Am putea aduce citeva zeci de e- 
xemple. Un exponent critic al acestei clase romine ar putea 
tot atit de bine să ia cuvintul cu aceias violenţă ca şi d, 
Geri Spina, sărit în apărarea clasei sale ofensate, Nu cu- 
noaștem pe d. Spina, dar îl bănuim un legionar (care se ig- 
horă) de-ai lui Jabotinsky. 

Diseuţia ar fi oțioasă, continuată în această direcţie. 

Printre oamenii de ştiinţă socială, mica burghezie nu 
mai poate găsi apărători. Destinul ei este pecetluit. Oricit ar 
fi de activă poliliceşte, disoluția ei rămîne iremediabilă. Pau- 
perizarea nu se va opri. Lichidarea de clasă nu va Întirzin, 
In ajunul morţii, provocate de ultima criză mondială. cin- 
tecul ei de lebădă a fost fascismul, antisemitismul, rassismul 
şi alte triste diversiuni. 

Un romancier, ieșit din altă clasă, educat la sinul doc- 
trinelor elaborate de clasele de viitor ale societăţii — popo- 
ranismul țărănesc colorat cu fermenţii anticapitalişti ai mun- 
citorimei — nu poate cădea în capcana întinsă de ideologii 
micei burghezii turburate de ciclonul utimei crize structu- 
rale a sistemului dominant, 

Ingrijorările d-lui Geri Spina sunt fără obiect, 

Concluzia acestui essen dovedeşte o stranie incompre- 
hensiune: „d. Teodoreanu îi vede pe_Evrei, ca şi fraţii Tha- 
raud: păduchiași, puchinoși” (pg. 57); „le adoră şi d-sa 
ceeace Andre Billy denumeşte pitorescul psihologic” (pg, 57). 

Exceptind din discuţie cazul fraților Jerome și Jean 
Tharaud, pe baza acestor texte aș putea acuza pe d. Spina 
de diformare sociologică huliganică, Sunt toţi Evreii milio- 
bari și nu se mai găsesc păduchioşi printre ei? 

Probabil că d. Spina nu cunoaște mizeria Evreilor din 
tirgurile moldoveneşti, Dorește o drapare a realităților triste. 
economice? Nu i-ar fi vrut descriși în toată crunta lor mi- 
zerie materială, ci „Qhighert”, scoși ca din cutiile cu confec- 
țiuni ale magazinului ayette? Nu știe oare d. Spina că 
Păduchii şi ploșnițele sunt incă embleme ale higienei naţio- 
nale în provincie, în locuinţele micei burghezii paupere fără 

ire de rassă? 

Dezideratele d-lui Spina, (in literatură să nu mai apere 
insectele şi nici lipsa de spălare!) mi se par reacționare și 


-e eaa Aaa EA a 


CRONICA LITERARA 55 


Îi 


ipocrite, atita timp cit acest „pitoresc economic” nu a fost 
extirpat. Din „pitorescul economic” iese „pitorescul social 
şi de-aici „pitorescul psihologic”... 

Interpretarea personajului Toil Hună din Golia „dove- 
deşte la d. Geri Spina regretabile omisiuni informative de 
sociologie elementară in privința rolului economie şi social 
— progresist! — pe care l-au jucat Evreii în dizolvarea for- 
melor de viața feudală, ca purtători ai economiei de schimb 
înlocuitoare a economici naturale. Sau uită să facă aplicația. 

loil Hună este misitul, omul de afaceri al leneşilor bo- 
ieri moldoveni, risipitori pină la nebunie (cure şi-an mincat 
moșiile ca pe masline) cum spune d. Al. O. Teodoreanu în 
„Hronicul măscăriciului Vălătuc”). i | 

Eroul din „Golia” este conştient de rolul său încredin- 
fat de destinele istorice. 

Se recomandă așa: > . 

— „lmi pare bine. Eu: loit Hună din Darabani. Omul 
boierilor, Dumnezeu să-i ierte”. 

Prezentarea unui asemena persomagiu, de către un ro- 
muncier legat sufletește prin nostalgii de clasa latifundiarilor 
putea fi ocazia nimerită a unei orgii satirice, f 

Pentru un reacţionar, care vede idealul social in trecut, 
nu poate găsi aderențe cu prezentul şi nici nu posedă antene 
subtile sau miros de copoiu pentru adulmecarea viitorului, 
bietul Toil Hună — instrument al unui proces obiectiv so- 
cial — ar fi ajuns o gâscă jumulită pină la singe, un tip 
de samsar mai odios decit Shylock, o rigolă de revărsare u 
tuturor dejecţiunilor, miniilor şi resentimentelor, . 

Romancierul moldovan a învăţat ceva din metoda impa- 
sibilităţii faţă de materialul uman utilizat a lui Flaubert, 
Metoda e o înşelure de sine și această obiectivitate Pe zici: 
tă, Dar ea preintimpină acele fraternizări sau inamiciţi 
puerile cu eroii ale romanticilor, atit de inadecvate în ro- 
manele sociale, Bitki cer sală 

; 1 Teodoreanu găseste distanța necesa i 
realiste Et de Toil Hună cu tot destinul lui de fer- 
ment de descompunere al unei lumi iubite. 

Activitatea misitului este rapid aa ; AER 

„Acest Hună din Darabani fusese omul de afaceri al lui 
Băii Galia. EI îi administrase moșiile din Moldova. Avea 
pasiunea boerilor, prin averile lor. O cucoană de pe vremuri 
îl poreclise „păduche borresc”, şi el acceptase insulta ca un 
titlu de nobleță neuzurpat. 

„Întradevăr, nu ruinase decit pe boeri. Mai ales pe 
cei moldoveni. Păduche ul declinului lor, le rămăsese cre- 
dincios și în sărăcie... 


56 VIAȚA ROMINEASCA 


„Babele îl considerau protector — și asta-i plăcea — ra 
pe un [el de rudă subalternă, rudă totuși, 

„ll tutuiau, vorbeau familiar cu el, evacind amintiri in- 
direct comune, comentind cu el vechi fotografii îngălbenite. 
Și loil, după ce le furase pe toate, le iubea pe toate...” 

, doil Hună au e Zelig Schor, ci... Fischer, guvernator în 
Fischerland, adică unul din exponenții capitalului financiar 
care expropriază latifundia înapoiată, 

i Si vana spune: 

m eşulem și Aron Rosentzweig, si Noiki. si Debora 
Grünberg, şi Stella Leibovici, şi Mimi Wexler muz ae prisos, 
după cum inutil este şi loil Hună care putea fi ușor inlocuit 
cu un erou arian” (pg. 55). 

Se inşealä d. Spina. 

Toți ceilalți eroi puteau fi de orice nație, dar Ioil Hună, 
arendașul moșiilor boerilor moldoveni şi cucuvaia lor isto- 
rică nu putea fi decit aşa cum l-a descris d. Tonel Teodo- 
reanu, Aceasta in conformitate atit cu adevărul istoriei eco- 
nomice din Moldova ultimilor 100 de ani, cit şi cu rolul de 
castă comercial-capitalistă, agent de descompunere al rela- 
țiilor organice din lume, pe care tipul loil Hună l-a avut 
pentru a uşura nașterea bie contractualiste autohtone 
şi a implini cu un ceas mai de vreme un proces fatal. 

Ioil Hună în Moldova era evreu; în Muntenia, grec sau 
vreun oltean, fost negustor de Bucureşti, în adolescenţă, 

D. Ionel Teodoreanu a respectat în Ioil Hună adevărul 


ciar, recrutaţi dintre Evreii care aveau aceste legături şi ex- 
perienţe. „Phatosul distanţei” pe care-l are orice om de ştiin- 
$š socială, cind tratează, fără pasiune dar gi fără ipocrizie 
iritantele probleme, fI regăsim și In romancierul ieșan. 


Nu am fi insistat asupra broșurei d-lui Geri Spina, dacă 
nu mi sar părea caracteristică în privința orientării unei 
părți din elita înțeleg a, mozaice din Rominia. Am 
urmărit citva moi g ziarul „Ostjiidische Zeitung” dela Cer- 
nauti, iar romanul de documentaţie socială şi psihologică al 
d-lui Ury Benador (întitulat cam prea esseistic „Ghetto veac 
XX „ editura Alcalay, prețul 60 lei) ne-a desvăluit citeva din 
frâmintările și nouile tendinţe. 

Misiunea lui Israel pe care d. C. Stere o găsea în ţinerea 
făcliei progresului social, în mijlocul stihiilor reacționare, 
pare a fi treptat, treptat abandonată. 

ub presiunea loviturilor berbecelui huliganic se petrece 


CRONICA LITERARA 67 


un fenomen molecular in sensul accentuării etnicităţii judni- 
ce şi al unui şovinism doctrinar semit, Avem o perfectă în- 
jelegere pentru acest proces de psihologie colectivă, 

Chiar un intelectual luminat cum pare d. Geri Spina 
(vezi esseuri în „Șantier”) devine de o sensibilitate de mi. 
moza naționalistă și ia în brațe pină în pînzele albe pe Toil 
Hună impotriva d-lui lonel Teodoreanu, ca să nu uităm pe 
vorbăreața eroitoreasă Mimi Wexler şi pe abila Debora 
Grünberg, precocea reporteră şi financiară din scandalul 
„Fetei din Zlataust”, pe care le-a îndrăgit mai mult decit 
pe Roza Luxemburg. 

Idolul tineretului intelectual mozaic nu mai este nici 
Herriot, nici Paul Boncour, nici Marx, ci tot mai mult... Vla- 
dimir Jabotinsky. 

Vechile judecăţi în chestia socială prin perspectiva pla- 
netară sunt abandonate. Locul „perspectivei planetare” a 
fost luat de „perspectiva palestiniană” spre fericirea fascis- 
tilor, care atita așteptau şi așa ceva le era țelul, 

Politica oficială palestiniană din ultimii ani era cu în- 
țelepeiune orientată spre o înţelegere cu Arabii pentru ere- 
iarea unei noui Elveţii în Asia-Mică, cu două ramuri etnice. 

Dar pe lingă naționaliştii arabi, la şcoala colonelului en- 
glez Lawrence, mai sunt şi fascişti intransigenți evrei organi- 
zați de Vladimir Jabotinsky. 

Fascişti Evrei? De ce ne-am mira? Ca pretutindeni în 
lume, tot mica burghezie este purtătoarea acestei mişcări po. 
litice. 

Fascismul este o pontențare a naționalismului. Febra 
pauperizării şi refuzul înglobării în proletariat ii indeamnit 
să se agaţe de ultimul copac puternic intilnit în invălmâăşa- 
gul apelor furioase. 

După cum se ştie, fascismul palestinian poartă numele 
de „revizionism”, iar „Ducele” sau „Fiihrer”-ul se numește 
Vladimir Jabotinsky. a 

Ce fel de revizuire vrea Jabotinsky? O revizuire a sio- 
nismului. Ce acuzaţii îi aduce? Cele obişnuite ale unui fas- 
cist oarecare european sau sud-est-european: „trădare naţio- 
nală”, „pericolul bolşevizării”. 

Cităm: „revizionismul luptă pentru creiarea unei legiu- 
ni iudaice, ca purtătoare a forței eruptive din revoluția popu- 
lară sionist-evreiască, a voinţei deslănțuite şi a elementelor 
hotărite şi gata de jertfă din sinul poporului evreiesc”, 

ul combate „influența cotropitoare a orga- 
nizaţiilor muncitoreşti”, acuzate cind de „aplicațiuni dogma- 
tice ale conceptului european al luptei de clasă”, cînd de 
„dansuri în jurul vițelului de aur”, adică forme tipice de hi- 


În N N N a NI 


= 


58 VIAȚA ROMINEASCA 
II IS e 


tlerism care vrea să împace şi capra capitalistă și varza 
socialistă. a 

Din punct de vedere organizatoric, revizionismul s'a în- 
firipat în April 1925, Ca şi național-socialismul german, furios 
antimarxist, revizionismul palestinian tot atit de furios anti- 
muncitoresc, a furat ceva din socialism: termenul de „revi- 
zionism” al lui Ed. Bernstein şi David. 

Băieţii lui Jabotinsky, care bat la Tel-Aviv şi Ierusalim, 
marxiști şi Arabi, poartă centiroane, cămăși brune și hăţuri 
militare. (Ei pretind că hăţurile le-au împrumutat dela ar- 
mata Antantei înaintea lui Hitler, iar cămaşa brună simbo- 
lizează țărina Jordaniei). 

Vladimir Jabotinsky a fost ziarist sionist în Rusia țaristă. 
In timpul războiului a organizat un corp de voluntari evrei, 
recrutați din Whitcepel, cu o politică neclară; cînd impo- 
triva Tureilor, cînd impotriva Englezilor. A fost expulzat din 
Palestina în 1920. Intrat, totus, În executiva sionistă a fost ex- 
clus cu scandal fiindcă a tratat pe cont propriu și a pactizul 
cu un ambasador al huliganului Petljura. 

In 1925, împreună cu alţi 10 prieteni, printre cari şi ad- 
mirabilul corespondent pentru Orient al ziarului „Vossisehe 
Zeitung”, d. Wolfgang von Weisl, au întemeiat un partid fas- 
cist, organizat milităreşte cu tineri, avind la bază principiul 
„Fiihrer”-ului (ierarhie şi diseiplină oarbă). 

O bandă a lor se numește caracteristic „Egrot”, adică 
„Pumnul”, 

După venirea lui Hitler la putere, Jabotinsky a ținut o 
conferință la Berlin cu atacuri furibunde împotriva Evreilor 
socialişti şi democrați, ceeace, fireşte, a fost pe placul lui 
Goebbels și a adus apă la moara marelui Dalai-Lama Adolf 
Hitler. Revista lor palestiniană „Chasith Haam” a făcut în 
Martie 1933 chiar o apologie a „strălucitorului nume Hitler”. 

Fără să-și dea seama, intelectualii și luptătorii evrei a- 
doptă prejudecățile, limbajul și atitudinile dusmanilor lor 
de moarte. 

In anatema d-lui Spina şi în romanul d-lui Ury Benador 
am găsi! ecourile lui Jabotinsky. 

Melodia nu este încă pură. 

Aşteptăm cu anxietate ea blestemul istorici contimpora- 
ne să ia şi aceste arabescuri curioase, 

Atunci, d, Spina, din acuzator va deveni un banal acu- 


zat pe banca şovinismului. 
PETRE PANDREA 


HEGEL IN CULTURA ROMÂNA 


Dela Aristot încoace, străbătind douăzeci de secole de a- 
gituție aspră și intensă, cultura europeană nu cunoaste un 
geniu mai fecund decit Georg Wilhelm Friedrich Hegel. 

Istoria acestei culturi cunoaşte şi alte puncte cardinale 
în ramificația ei. cum sunt de pildă Descartes și Kant. Gindi- 
rea lor este însă oarecum rotundă, dintr'o bucată, unitară. 

Fecundă, în sensul propriu al cuvintului. nu este decit 
gindirea Hegel, pentrucă aceasta a deschis în preocuparea 

lumii contimporane cele mai variateşi răscolitoare curente, 
ila conservatorismul romantic pină la marxismul revolu- 
ar. 

Geniul lui Hegel umbreşte întreg secolul trecut, iar re- 
Mășterea hegelianismului, afirmată de un Kroner, vine să 
enfirme inepuizabilul acestui tezaur filosofic care este dia- 
lectica spiritului absolut. 

„Toate culturile sau resimţit de adierile acestui curent 
spiritual. Şi e sigur că virtuțile lui creatoare, puterea de Te- 
_cundare a spiritului nu sunt nici pe departe sleite. 

A arătat-o printre altele şi serbarea centenarului lui He- 
gel în 1931. 

Se putea ca tinăra şi frageda noastră cultură, ale cărei 
„zori, apar tocmai în vremea gloriei culminante a lui Hegel, 
„să rămină închisă şi mută în prezența unei atit de irezisti- 
bile forţe spirituale? 

Un studiu sistematice și chintezenţial al d-lui Tudor Via- 
nu * arată că unda hegeliană a pătruns și spiritul culturii 
noastre. Pătrunderea acestei influențe este cu atit mai mare 
cu cit gloria hegelianismului dela mijlocul veacului trecut 
coincide cu epoca de modernizare a organismului nostru po- 
litice şi de prefacere a principatelor. Momentul istorie era 
prin urmare cît se poate de favorabil unei înrîuriri hegeliene. 

Intr'adevăr, această înriurire s'a produs. Pecetea spiri- 
tului hegelian o vom întilni în opera celor mai proeminente 
nume reținute de istoria noastră, 


uh tui Hegel în cultura romind: Editura Acendemiei Ro- 
mü, București, 1934. 


+90 VIAȚA ROMINEASCA 


Ecoul hegelian străbate direct sau indirect în atmosfera 
noastră spirituală, coborind mai intens sau mai slab opera 
unor I. Eliade-Rădulesecu, M. Kogălniceanu, Titu Maiorescu 
şi M. Eminescu, 

Trecind peste numele unui Radu Ionescu, publicist uitat 
cu desăvirşire, primul ecou mai puternic al atmosferii he- 
meliene a veacului îl găsim în opera lui Ion Fliade-Rădulescu, 
imitator al lui Hegel pină şi în titlul lucrării sale: „Echilibru 
intre antithesi sau Spiritul și Materia”. Cu tot răsunetul ter- 
minologiei, la Eliade influența hegelianismului nu înseamnă 
o asimilare a metodei dialectice, a spiritului său, ci se vede 
mai mult în orientarea filosofic-istorică specifică liberalis- 
mului european al vremii. Această înriurire hegeliană, mai 
degrabă formală, se exercită prin mediul francez în care _ 
trăit Eliade-Rădulescu. 

Influenţa directă a isvorului şi atmosterii hegeliene au- 
tentice, o găsim la Mihail Kogălniceanu. Prin acest student al 
lui Savigny, a pătruns în cultura noastră istorismul juridic 
desvoltat în legătură strinsă cu hegeli 'nismul. Influența școn- 
lei savignyene asupra lui Kogălniceanu este vizibilă în ideile 
și reformele sale politice. 

Dacă I, Eliade-Răduleseu şi M. Kogălniceanu au împru- 
mutat din Hegel sau din atmosfera colorată hegelian a ace- 
lei vremi, ideia triumfului final al libertăţii, dogmă scumpă 
liberalismului, Titu Maiorescu şi M. Fiminescu au reținut 
ideia evoluţiei organice a societăţilor omeneşti. 

Principiul paralelismului dintre faza de desvoltare a 
conștiinței poporului și instituțiile corespunzătoare stă la te- 
melia criticismului junimist. Toată caracterizarea şi critica 
pe care Maiorescu o face civilizației romineşti se inspiră din 
gindirea filosofiei hegeliene a istoriei. In afară de critica so- 
cială, o influență hegeliană activă mai trădează şi ideile es- 
tetice ale lui Maiorescu, 

In articolele sale politice, Eminescu dovedeşte aceiaşi 
inițiere hegeliană ca și criticul Junimii. Ziaristul şi scriitorul 
politic a avut ca isvor de inspiraţie filosofia hegeliană a is- 
toriei, prin care-și justifica naționalismul conservator mili- 
tant, 

In „O discuţie hegeliană”, d. Tudor Vianu mai aminteşte 
de d-nii Şt, Zeletin, E. Lovinescu şi C. Rădulescu-Motru, al 
căror caz dovedeşte că înriurirea hegeliană s'a produs în o- 
rientarea curentelor de dreapta și stinga, deopotrivă. 

In anexe, autorul redă textul unei comunicări ținută de 
Maiorescu la Berlin, despre „Vechea tragedie franceză și 
muzica lui Wagner”. Cu acesta se inchee studiul util al d-lui 

ianu, care arată că dialectica spiritului absolut a avut o in- 
semnată contribuţie în orientarea culturii române. 


—————————————————————————————— 


m 


i 


CULTURA fi 


PSIHOLOGIA CLIPEI DE SPAIMĂ 


Studiul de psihologie experimentală al d-lui I. M. Nestor 
încearcă să lămurească o problemă deosebit de interesantă, 
nu numai pentru cercetările psihotehnice, ci şi pentru psiho- 
logia leoretică pură: „explicarea naturii spaimei, a influen- 
hei rra asupra vieții sufletești şi consecințele acestei tră- 

p. 3. 

Punctul d-sale de plecare în analiza psihologică a emo- 
tiei spuimei este profesiunea conducătorului de vehicul (au- 
tomobil, avion, locomotivă, tramway, ete,), 

Observind numeroase cazuri reale de spaimă, cercetind 
accidente întimplate în realitate, autorul a ajuns la unele 
conchizii foarte interesante pentru cunoasterea unor as- 
peele ale vieţii sufleteşti. 

Pornind dela constatarea câ în profesiunea conducăto- 
rului de vehicul, aptitudinile participă toate în mod activ 
din cauza activităţii, complecte, formînd un bloe psihic com- 
pact, unitar și actual, d. Nestor caută să surprindă schimbă- 

cari se produc în structura acestui bloc în cazurile de e- 
molie violentă, trăită în clipele de spaimă. 

In aceste clipe unitatea vieţii sufleteşti este distrusă, des- 

tă cu mai multă sau mai puțină greutate, după natura 

siniclurii interioare a individului. Starea de spaimă, care 

éste o puternică criză emoțională, se caracterizează printr'o, 
re complectă a unităţii psihice. 

„La trăirea spaimei blocul psihic este distrus, destrămat: 
de intensitatea și violenţa excitaţiei subite, şi cu cît blocul — 
„adică dispoziția — a fost mai puternic, mai consistent, cu 
“ati! mai mult va fi necesar un timp mai lung pină cînd să 
A constitue o nouă dispoziţie care să aducă înţelegere pen- 
tru situaţie si care să determine reacţiunea potrivită”. In 
tlipa distrugerii blocului psihic, s'ar părea că funcțiunile nu 

cooperează pe linia unei înțelegeri totale și unitare, cei 
are își trăește separat clipa ei. Raportarea funcțiunilor la 
funcţiunea-structură de înțelesere — pe care o definesc ad- 
hoc „Super-conştiinţă” — nu mai are loc, In clipa de spaimă, 
[filie își au o viaţă ciudată, particulară, şi izolată”. 

- 35.). 
> Constatarea de ordin general arată că fenomenul spai- 


mei are drept consecinţă o zăpăceală subicetivă şi trecătoa- 


re, însoțită de simptome fiziologice particulare, specifice. 


„tentu a arăta întregul proces psihic declanşat, d. Nestor se 
ocupă indeaproape de aceste simptome, 
In continuare analizează consecințele spaimei (nevroza). 
şi diferitele reacțiuni, insistind asupra rolului instinctului, 
peramentului şi iritabilității. 


= 


e VIAȚA ROMINEASCA 


In afară de valoarea ei pentru psihologia teoretică, lu- 
rarea d-lui Nestor este de o netăgăduită utilitate pentru psi- 
hologia practică, în deosebi pentru examenul psihotehnic al 
aptitudinilor protesionale. 

N. TATU 


SPIRITUL ȘI FORŢELE TELURICE 


Tristeţea şi neliniştea contemporană sunt semnele sub 
cari deosebim fenomenele de gestație ale unor noui forme 
spirituale, Tendinţele violente în cari se îmbracă sufletul o- 
mului modern, apetitele nesatisfăcute, lipsa de frină a unei 
voințe mereu agitată indică asupra procesului de lentă in- 
ge 

ără a putea diserimina, in cimpul desordonat al atitor 
torţe cari mocnesc haotic, liniile certe de regrupare viitoare, 
filosofii culturii se menţin deocamdată pe planul germinal 
al devenirii istorice. Atenţia lor nu se fixează asupra contu- 
rurilor, cari, prea vagi, se pierd în nucleul învăluit de 
perdelele unei nebuloase de nepătruns, — fiindcă niciun 
punct de lumină nu se desprinde din obscurităţile în cari se 
încurcă mintea omenească. Şi neputind contempla arhitec- 
tonica cea nouă a formelor năseinde, ci se mulțumesc să e- 
xamineze fermenţii cari deslănțuese procesul şi să localizeze 
ra aa în care se elaborează obscuritatea şi tăcerea germina- 


Sa căutat, astfel, a se descifra mănunchiul de forțe in- 
trate în aliagiu; şi a se citi în testeaua cauzelor cari provoa- 
că această clocotitoare înoire. Fiindcă de un lucru sunt si- 
guri: ebuliția contemporană e un centru de noui determinări 
istorice, 

Și au fost atribuite aceste fierberi ale veacului, rînd pe 
rind: amestecului culturilor, decadenţii valorilor, trintei pri- 
matelor politice şi spirituale, invaziei de elemente alogene în 
structura vechei civilizaţii. 

Şi după cum aveau a se opri asupra unui punct sau altul 
al problemei, cercetătorii sau dedat la analize de o cuceri- 
toare dialectică, perfectă în obositoarea ei frumuseţe, 


In faţa cazanului istoriei, fiecare ascultă clocotul surd 
şi înăbuşit, îşi dă seama că se prepară ceva, dar nimeni nu 
poate preciza ce unume. Ce stihii ieşite din orinduirea lor 
întie, din puterea lor de coesiune şi statornica armonie, se 
caută între ele şi năzuese a se angaja În echilibre noui, în 
formule noui, după valenţe încă necunoscute? Nu ştim. 

e aceia toţi constatăm ceiace se întimplă. Dar ce face 
să se întimple așa și nu în altfel, — ignorăm. Mişcării ele- 


DD e a oa 


CULTURA 


63 


se mai împacă pe dualitatea lor certă din începuturi. reedi- 
lează antica priveliște a conflictului tragic între Oedip (ne- 
sițioasn ispită carnală) și Sfinx (enigma permanentă). Dog- 
mele indiscutabile se disolvă şi decad, înțelesurile umane se 
scund, principiile nu mai explică nimic; și se crează, nst- 
il, pretexte pentru voluptăţile materiei, declanșată întrun 
apetit al innoirii cu o urgie fără margini. 

Fără îndoială, încleștarea forţelor nu poate rămîne fără 
final, Un armistițiu psichologic al omului modern va veni, 
— de acord, 

De unde, însă? și cum? 

midată, suntem înţeleşi: o mare revoluție se petre. 
ce. Viaţa noastră spirituală curge frămintată sub semnul a 
estui mare cataclism. Un cataclism atit de profund că poate 
fi comparabil cu un desastru; o revoluție atit de răscolitoa- 
re că este comparabilă cu o eră geologică. Criza actuală se 


“ datorește unui cutremur istoric căruia nu i se poate preciza 
„centrul, vibrația și unda: dar care ne coboară pe un povit- 
< niş al istoriei, — clintită în temeliile ci, — asemănător unci 
mari catastrofe. 


Aceasta e cu deosebire părerea lui Keyserling, 


In noua lui carte (La révolution mondiale et la réspon- 
šabilité de l'ésprit), Keyserling pleacă dela constatarea exis- 
tenței unei faze noui în procesul de irupție a spiritului: re- 
volta forţelor telurice. 

Inţelegind sufletul omenese ca o stratificare lentă şi se- 
culară de stări de conştiinţă, refulate sau puse in evidenţă, 
Keyserling se inserit pe linia psichologiei contemporane ilu- 
strată de Jung. Numai avind credința că sufletul omului e 
o ierarhie de sedimente cari pot suferi cataclisme asemenea 
celor cosmice, se poate vorbi (cum face Keyserling) de ma- 
rele proces de ordin spiritual care coincide cu o metamorfo- 
ză geologică. 

Aci poate, stă şi marea lui eroare, 


Deci, deoparte spiritul pierzind responsabilitățile, pu- 
terile de control şi de verificare; de alta, insurecția energii- 
or pămâîntene, — ele se incleştează şi se luptă. 

Keyserling e totuşi optimist: sub Inriurirea forţelor te- 

rice cultura se va metamorfoza, cum sub influența lavelor 
Wileanice calcarul se transformă în marmoră. Atomii se 
s capătă coesiuni mari și intrați in armonii noui dau 
Wati o compoziție cu sclipiri de lumină și durități de 
s fă 


o O — „+ ÎN 


6t VIATA ROMINEASCA 


Forţele telurice? — Priviţi în Germania, în Rusia, in 
Turcia, în Italia, ne sfătueşte Keyserling. Acolo e elan, e bu- 
curie, e vitalitate frenetică şi tinerețe exuberantă, e opti- 
mism robust și entuziasm nelimitat: glorificarea războiului 
e noul cult al eroismului şi spiritului de sacrificiu. Factorii 
activi ai sufletului omenese îi constitue, prinurmare, forțele 
telurice cari se revoltă. Massele, agitate de o sugestie, miş- 
cate de o umăgire, de un mit, se înseriază în marele avint al 
pornirilor oarbe şi se revarsă năpustitor peste disciplinele 
impuse. 

În ţările revoluționare e virsta masselor. Propriu vor- 
bind, e virsta conducătorilor, a agitatorilor și răscolitorilor 
de energii amorțite. Prototipul șefului modern e Führerul 
şi Führerul nu e o călăuză sprituală, ci un salvator. El se g- 

ză totdeauna regiunilor periferice ale fiinţei omenești, 
nu inteligenței; lucrează prin sugestie, nu prin convingere; 
constringe să fie ascultat, nu demonstrează. Intre conducă- 
tor și mulțime, cum zice Hans Hesse, « o relnțiune de polari- 
late: şeful salvează, masa are conștiință mesianică; cel din- 
tii dirijează și mulțimile sunt apucate de delir. Entuziasmele 
crescute şi panica psihologică a masselor, — silite să încapă 
pe linia de voință a conducătorului, — stabilesc între acești 
termeni polari un raport de misterioasă participaţie. Incor- 
porind vrerea mulțimii anonime, vrerea ei obscură, oarbă, 
(dirză în obscuritate şi înverşunată în orbia ci,) conducăto- 
rul reprezintă expresia emil joe însumate, nodul voinţelor 
anonime potenţate și elevate la luciditate. Un imperiu, un 
conducător, — cum zice Gerhard Pantel, Ceiace înseamnă: 
cîmpul cel mare de voințe fărămițate — deoparte; sediul 
magnetic care să coalizeze în uriașul marș al disciplinei 
creaţiei, — de alta. In țările revoluționare există o tinereţe 
isbucenindă și entuziastă care luptă şi lucrează; şi creiază, 
fiindcă e dirijată în asalturile ci juvenile. 


Prototipul Fâhrerului? — E Hitler, spune Keyserling. 
El e mediul de sugestie al sufletului german. Inzestrat 
cu arta de a Însufleți ṣì conduce, cu pasiuni răscolitoare po- 
sedate într'un grad pe care nimeni nu l-a atins pină la el, 
Hitler incorporează impetuozitatea forțelor telurice. 
Revoluţia modernă coincide cu o înlăturare a concep- 
telor vide cari tiranizau. Forme noi se încheagă și se călesc în 
cuptoarele istoriei. Și poporul constitue principiul cel nou al 
spontancității, ursit să umple cu fluidul vitalităţii lui formele 
cari nasc. A 
Revoluția modernă înseamnă: a pune în drepturile ei 
dinamica firească a voințelor populare, Messianism și revo- 


e ———————— 


CULTURA 65 


luție, — iată punctele cardinale între cari pendulează epoca 
noastră, Revoluție: intrucit o prefacere totală modifică for- 
mele; mesianism: intrucit poporul își asumă rosturi trans- 
formatoare și vocații istorice. În noua concepție (vezi Janko 
Jaueit: Bulgarien und der deutsche Geist) poporul nu e nu- 
maj o realitate politică ṣi socială, ci un organism dumne- 
zeesc, un fragment al Absolutului. E putere mistică, epos, 
voință sălbatică şi dioniziacă, desfăcută într'o aspră dialec- 
tic a instinctelor. Şi această dialectică a instinctului pri- 
mar de viață al poporului echivalează cu un destin istoric. 
Fiindcă, organism dumnezeese, forțele populare, energiile 
erescinde, și dinamica lor este tot una cu dialectica lui Dum- 
nezeu in timp. In noua concepție, Dumnezeirea a părăsit 
irinscedenţa ci imutabilă, pentru a cobori în istorie şi a de- 
termina destine şi misiuni. (Soloviev și Berdiaev sunt pur- 
litorii acestori idei). Ace 
Dacă puterea de viață a noului stat stă fixată pe forţele 
poporului, înseamnă că pentru a-i asigura temeiurile trebue 
să întărim susținătoarele de jos. Roboritatea reală a popo- 
tului trebue crescută, interioritatea  înavuţită şi ordonată 
virtutea muncii şi a disciplinii, fizicul întărit prin sport. 
et sănătate corporală deplină, tărie a vieţii, caracter dur 
şi voinţă fermă, — numai astfel pregătit poate intra poporul 
a element fundamental în betonul armat al Statului mo- 
Hermann Schegg). 
Pen (Ele de rasă per i are sursa şi legitimarea, Şi tot de 
aci isvorăşte marea admiraţie pentru acel „kollectiven 
Kräfte”, revărsate puhoi, cu un patos revoluționar nebănuit, 
peste înțepenitele forme ale culturii, peste civilizația meca- 
nică, peste convenţia burgheză, deşertul vieţii și înşelătoa- 
E Di aa şi pămint (Hans Kinkel: Revolution des Geis- 
tes) creşte spiritul cel nou şi puterea lui creatoare”, In pă- 
mint, în istorie şi în Dumnezeu unitatea învălue stihiile şi 
creşte cuprinzind totul dela rădăcini pină la euronamentul 
existenţei. Cultura, deci? — expresie a vieții interioare a 
poporului. 
Singe şi pămînt, — adică forţele telurice, uit: 
Dar o intrebare: care e garantul generalității fenome- 
i ie teluricã? 5 f 
E iei al epocii noastre, spune Keyserling. 
Oarecum posibilă pe planul material, autarehia e cu nepu- 
tință în domeniul sufletului. 
Omul deci. e sinteză de elemente spirituale și telurice. 
Spirit, pămint şi singe. ja 
Esența sa profundă este, însă, spiritul pur. Şi spiritul pur 
trebue să constitue nucleul ființei omenești. 


6G VIAȚA ROMINEASCA 


Dar nu spiritul domină astăzi sinteza umană, ei elemen- 
tul teluric, 

In legătura indisolubilă dintre spirit şi singe, stă temeiul 
rasismului și revoluției moderne, Omul ecumenic, predicat 
de profeţii ruși, reprezintă, prin structura lui, tensiunea din- 
tre bestia umană şi scinteia divină. Dostocvsehi e un amestec 
bizar de străfunduri infernale şi virtualităţi celeste; iar 
Tolstoi reprezintă revolta mujicului impotriva valorilor cul- 
turale. 

Şi omul ecumenic este modelul epocii noastre, 

Fiindcă el trăește într'o ordine elementară, „ganică”, 
unde se deslănţuese forţele oarbe ale vieţii emoţionale, In a- 
ccastă ordine panică a existenței, temeiurile fiinţei se revar- 
să, clanurile vitale viforese, impulsiile primitive cresc, cmo- 
tiile organice sporesc: pe seurt, înflorește bucuria trăirilor 
vulcanice. Ca în „voința cosmică” a lui Schopenhauer (care 
încă tiranizează veacul nostru), — în a căreia rădăcină cui- 
bează şuvoiul telurie al lui Keyserling, — in ordinea ganică a 
vieții intilnim numai avint irezistibil de impetuozități ener- 
getice cari acţionează dinăuntru inspre afară. 

Naturismul rousseau-ist, materialismul murxist, volunta- 
rismul schopenhauerian, şi telurismul sunt nume felurite 
pentru unul și acelaş lucru. Ele pun accentul pe datele eco- 
nomice, pe hrană, pe pămint, pe singe, pe rasă, pe mediu, pe 
contingențe istorice şi sociale, 

De cind cu prejudiciul progresului, existența forţelor 
pâmintene a fost refulută în subconștient. Refularea n'a pu- 
tut să nu provoace indiguirea pe încetul şi să augmenteze pon- 
tenţialul lor 

Și forţele telurice astăzi inundează şi se revoltă, inseriin- 
du-se în viaţa istorică, Pretutindeni. în Europa revoluţio- 
ară, mulțimile intră în ordinea elementară a existenţei; se 
„re-păginează”. Păgini unii (italienii), atei alţii (rușii), ra- 
sişti (germanii), omenirea devue exuberantă, dogmatică, şi 
increzătoare. 

x 


Ce e de făcut ?— Să acceptăm natura umană aşa cum 
e: În toată diversitatea centrelor ei şi straniul său desechili- 
bru? Să încorporăm valorile spirituale în contingențele natu- 
rale și istorice, oricare ar fi ele. după cum gindirea se incor- 
porează într'o limbă, oricare ar fi ca? Să aspirăm la integra- 
rea tuturor puterilor vitale în conştiinţa noastră? Să creem 
o sinteză echivalentă pe temeiul achiziţiilor pozitive depozi- 
tate în sufletul uman de secole scurse? 

Keyserling, încehind reportajul său spritual (prea mult 
plimbat prin digresiuni şi argumente laterale: mai mult de- 
scrise decit demonstrate) — devine optimist: 


= ri m pa EI SE SE De A 


aE ag 


CULTURA 67 


„O civilizație nu intră niciodată in decadenţă; crează o 
» 


De unde rezultă: revoluția forțelor telurice va duce la 
un nou echilibru sufletesc. In istorie se petrec deplasări de 
„centre spirituale”, cum zice Berdiaei. Sau schimbări de do- 
minante, Accentele fundamentale, cadențele şi tictacurile 
istoriei își dispută egemonia. și nimie mai mult. 


Și așa, 

Numai că: spiritul trăeşte în altă dimensiune decit con- 
tingenţele telurice. Cine zice spirit zice permanenţă și vita- 
lizare a permanențelor. Cine zice telurie zice evoluţie; evo 
luţie inseamnă a tinde către altceva, inedit, nou, Deci, telurie 
înseamnă efemer şi înoire. 

A respecta „natura umană”? — de acord. Dar esenţiali- 
tatea omului întreg consistă în spiritualitate nu în sureseita- 
rea fondului biologic. 

Intre „activitatea vitalităţii” şi „pasivitatea spritualită- 
ţii” nu se poate statornici un raport de opoziţie, ci o ierar- 
hie ca de flacără la cenuşa ei. A pretinde deci, că noua 
formulă de echilibru a sufletului uman va proveni din meta- 
merfoza spiritului pur şi a forțelor telurice, e ca și cum ai 
pretinde că transparenţele flacărei nu periclitează luminozi- 
tatea ei. 


Unde poate fi fixat inceputul de revărsare n forţelor te- 
lurice? 
Precizează însuşi Keyserling: epoca lui Luther. f 
Luther este intiiul evocator violent al forțelor vagi amu- 
țite în fundurile ființei noastre carnale, El stă la sursa vo- 
luntarismului modern. Voința demonică şi oarbă, delir al 
exuberanței și orgia eului sunt proectate intrun cosmos de 
intinată spiritualitate, Viciat în esența lui de păcalul ori- 
ginar, omul e un punct întunecat în rețeaua de influențe cos- 
mice, vegetative şi animale și tinde la mintuire tocmai prin 
aureolizarea acestora. Interiorităţile organice excitate și 
spontaneitățile rep paaa Et p P animale revoltate, — iată li- 
bertāțile pe care le predică lutheranismul. 
Reforma? — In acest senz, — da: e o restaurare: intru- 
tit, sufletul naţiunii germane ia contact adinc şi fecund cu 
irile sale primure. La originea rasismului stă Luther, 
Luther e voinţă dioniziacă, excrescență a eului, singe care 
inu iritul, 
> ata nu este deci atit o erezie, o abdicare de la punc- 


68 VIAȚA ROMINEASCA 


tele dogmei creştine, cît o degradare a omului de la propria 
sa esenţă, 

Viciat de tradiţia culturii germane, Keyserling coordo- 
hează raționamentele și le concertează înspre o concluzie 
care îi e dragă: amestec de forțe pămintene şi sprit pur. 
Echilibrul cel nou nu poate veni de aci. Cumpăna va fi finu- 
tă numai şi numai de către spirit. 

Deci: primatul lui, preponderența raţiunii, așezarea o- 
mului în adevăratul lui prestigiu pe soclul superiorității lui 
indiscutabile; — adică: sufocarea forțelor ganice şi organice, 
înlăturarea intuiţiei şi praxa viciilor umane. — iată ĉe va 
trebui să cuprindă noua spiritualitate. 

Ce sunt forțele telurice? — vibrări organice, tensiuni ale 
materiei. Materia e noutate, e perpetuă primenire, 

Efemeritatea lor ne va lăsa pradă aceluiaș măciniș al 
nesiguranței. 

lar în patos şi în confuzie, nu poate găsi sufletul con- 
temporan marea calmă a seninătăților statornice, 

Astfel: tot de o tranziție e vorba, 


ILARIU DOBRIDOR 


ui. O I.L E tie To B E AR A 


CUPA DELA MONTPELLIER 


Şase zeci de mii de cetățeni au ascultat în ziua de 1092 
Mai 1878, la Montpellier, fanfara ce executa „Cîntecul Gintei 
Latine” al lui Vasile Alecsandri, armonizat de compozitorul 
Marchetti, 

Poezia fusese premiată de către juriul „Societăţii pentru 
studiul limbilor latine”, care se compunea din următorii re- 
prezentanţi ai ţărilor latine: Frédéric Mistral, Charles de 
Tourtoulon, Alfons Roque Ferrier, Albert de Quintana y 
Combis și dr. M. G. Obedenaru, şi care conferiră autorului 
o cupă de bronz, donată de Albert de Quintana spre a fi 
decernată celui premiat. 

Neputind să participe la concurs, unde urma să se ofere 
premiul, Alecsandri primește atit vestea premierii sale eit 
și cupa, la Mircesti. 

u această ocazie sa produs o interesantă coresponden-- 
ță între V, Alecsandri şi Albert de Quintana, corespondenţă 
care marchează importanța evenimentului, şi pe care o voiu 
reproduce fiind puţin cunoscută, 

La 16 Mai 1878, Alecsandri trimite amicului său, Iacob 
Negruzzi, următoarea scrisoare: 


ÎN a 


CULTURA ga 


CCD 


„iubite Negruzzi: Viu să-ţi comunic o veste care ştiu 
că te va bucura. Ai aflat din ziare că la Montpellier sa con- 
stituit o societate a limbilor romane, care a pus la concurs 

erca unei poezii întitulate „Cintecul gintei latine” cu 
scop de a-l traduce în toate idiomele romane *, de a-l pune 
pe şi de a-l populariza în întreaga lume latină. 

Intro bună dimineaţă din jarna trecută, m'am trezit cu 

ideea de-a concura și eu la această operă, şi fără intirziere 
am şi trimis la Montpellier patru strofe sub titlul de: „Cîn- 


Gintei Latine şi după obicei ile dasem-aitărei, 
cind de-odată primesc următoarele depeşi: 
19/5 1878 
Alecsandri-Mirceşti 


„dury composé de Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obe- 
denaru et Ascoli vous décerne unaniment le prix du chant 


A ca are pre B 
RES, Yous attendons: ROQUEFERRIER” 


22/5 . . . 

„Recevez avec mes félicitation cordiales, les voeux que 
nous formons pour la Roumanie. | . E 

Vous qui êtes un grand poète, veuillez être Pecho des 
symphaties des poètes latins réunis à Montpellier. 


ALBERT DE QUINTANA 
(e. fr: V. Alecsandri: Scrisori. Buc. 1904 pg. 106). 
Alecsandri neputindu-se duce la Montpellier, ca să asiste 


la serbările felibrilor si în acelas timp să peimieancă di i 
na juriului cupa ciștigată la concurs, adresează lui Alber 


“ode Quintana următoarea scrisoare: 


h 5 ės au milieu de vous m'etait deja bien cher et 

les ae r Sole qu'il a fait éclater dans le pays entier 
m'apprennent chaque jour la valeur qu'on entend lui donaa 
ici au point de vue de nos liens avec notre grande, noble > 
antique famille, Votre discours rehaussera bien Ar 
la part qu'il a été donné à la Roumanie de prendre à la A 
organisée par vos soins, et surtout importance şi jVotensent 
attribuée par vous d'avance à ce tournoi. Grāce à necesa 
sous l'invocation de notre chère Rome, nous aurons, å hia re 
appel, cimente nos liens d'avenir. Soyez personnellement me 
reux et fier, cher monsieur el confrère. „Le Mistral a por é 
loin, bien loin, vos poetiques accents”. A cette heure, la l e 
manie, d'un bout à l'autre, en ressent les effets maguer et 
ses manifestations témoignent hautement du prix qu elk pok 
che aux sympathies de ses soeurs latines, sympathies 


70 VIAȚA ROMÎNEASCA 


preciables dont elle nimera à vous voir l'organe dans votre 
lettre à mon adresse. Cette lettre sera publice en même temps 
e votre brillant discours, et la presse roumaine vous dira 
enthousiasme qui aura acuelli ces deux pièces ainsi que les 
espérances qu'elles auront fait náitre chez vos frêres du Da- 
nube. Pour ma part, vous devinez combien je m'associe d'a 
vance à ce mouvement bienfaisant pour notre avenir latin 
et si opportun pour nous, Roumains, dont le sort este menacé 
d'être livre peut-être aux convenanees de certaines puissan- 
ce. Quoi qu'il arrive nous souviendrons ct et nous serrons 
nos rangs”, ! 

Şi sub impresia trofeului cucerit, pe care îl avea înain- 
tea sa, poetul continuă: 

„Elle est lă devant moi, avec sa forme élégante, ses re- 
liefs symboliques et ses inseriptions éloquėntes. Flle me parle 
du pays du soleil, de la grande pensée du latinisme à la- 
quelle vous avez rouvert les ailes dans tne heure de sublime 
inspiration, de votre précieuse amitié ct de lavenir de mon 
malheureux pays, 

„Qui sait, me dit le rêve auquel je m'abandonne avec 
predilection, qui sait si, un jour, cette coupe ne s'élévera pas 
vers le ciel pour porter un toast ù la suprematie et a Pomni- 
potenco retablie de lu race latine? 

„Et ce jour là, nos deux noms se trouveront plus €troi- 
tement unis par la consécration glorieuse de la victoire, 

„Espérons et buvons à la måme coupe, avec tous les en- 
fants de la grande souche: aussi bien, mon malheureux pays, 
si indignement sacrifié par les partageux du congres de Ber- 
lin, regarde avec anxiété du câtt de Occident au sein du 
naufrage qui le menace", 2 

De doi ani cupa se află în păstrarea Academici Romi- 
ne, căreia i-a fost donată de d-na Bogdan, fiica lui Alecsan- 
dri, împneună cu alte cîteva obiecte, printre care se gäseşte 
şi portretul poetului din 1852, pe care l-am reprodus, fiind 
necunoscut, 

Publicînd şi cele două clișee reprezentind ambele fațete 
ale cupei, găsesc că nu e lipsită de interes şi o descriere mai 
amănunțită a înfățișării sale. 

Înălţimea totală este de 39 cm, dintre care 4 jum, em. 
reprezintă inelul de deasupra capacului. 

Interiorul este masiv pînă la gitul cupei, în jurul că- 
ruia se disting patru albine — simbol al s rguinţei. 

Pe faţena principală (No. 1) imediat dedesuptul gitului 
sunt reliefate cuvintele latinești „surge luce” (inalţă-te spre 


t'ofr. Prietenii Istoriei literare, Buc, 1931, pag. 44% 9. 
* Prietenii Ist. lit, p, 449. 


— la 


€ 9ld 


Ma 4 0. 7, e n 
z CULT A fa 


sub care se distinge simbolica lupoaică cu Romul 


Ti cupei (No. 2) pe aceiaș linie cu inscripția la- 
tină poartă dedicația donatorului Quintana: 

nid a dins del vell casal”. A. de ddan aipa 
3 La Cango del Llati 
Sh (un popor) ține să-si aibă cuibul său în vechiu-i 


Opus lupoaicei se disting emblemele „Societăţii pentru 
„studiul limbilor romane” precum și aceea a „Felibrilor”. 
Emblema „Societăţii...” e prezentată cu ambele fațete 
„mprezentind deoparte un răsărit de soare pe mare, încercuit 

de inscripția „Ses ascondoutz mas mon ses mortz” (Sunteţi 
„ascunși dar nu sunteţi morţi), deasupra căreia se citeşte: 
Societé pour Petude des langue romanes”, iar de cealaltă 
arte intrun dreptunghi e chipul Sfintei Fecioare, avind în 
braţe pe lisus Christos. Acest tablou e încadrat de două ra- 
„muri de „dafin” (?) iar în colțurile de sus ale dreptunghiu- 
„lui sunt literile A. M. probabil o prescurtare din Ave Maria. 
Intre aceste două fațete ale emblemei „Societăţii” e cu- 
„prinsă efigia Felibrilor, reprezentată printr'un dreptunghiu 
„a cărei latură superioară are la mijloc o albină, iar în mij- 
locul dreptunghiului un răsărit de soare pe mare, În mij- 
locul căruia se disting: o ancoră şi pajura libertăţii. 

Sub efigie, pe o aa are reliefată ies în evidenţă cuvin- 
tele: „Ahi a vuy sempre” (Ah, cu sufletul la voi totdeauna). 


E: d, poate pe zeul Pan. ocrotitorul țarinelor, care 
făcea să răsune, cu fluerul său, munţii şi văile cind pleca 
la vînătoare, | : 

Alăturind această descriere, celor două clișee reprezen- 
tind cupa, cetitorul va avea între imaginea primului tro- 
feu cucerit de un romin iti r ws literară, la care au 
participat fruntaşii tuturor țărilor latine, 

Ca încheere a acestei expuneri voi reproduce patru ver- 
suri ocazionale, alcătuite de V. Alecsandri, la un banchet un- 
„de se găseau printre alţi, M Jora şi N. Grecianu, Aceste ver- 
suri mi-au fost comunicate de regretatul Paul Zarifopol. 

e E 


„ineiiiee, ineca cau Latine” s'a 
ntre care menționez: 
Pelibrige Latin” din 1892, ma in limba fran- 


in 1878 Mareo 


că datorită Rabinului Taubes, 


Cupa se sprijină pe patru picioare de fap — ce vor fi 


72 VIAȚA ROMINEASCA 
EEE — eem 0 O IE i E ERE N T E ZE 


Viaţa fie-vă senină! 
La copii faceți mereu! 
Inmulţiţi ginta latină 
Ca să am ce cinta cu, 
AL. IORDAN 


SCRISORI DIN PARIS 
na m n a ha n i 


VIAȚA PUBLICĂ FRANCEZĂ 


Dorind a cunoaște viaţa publică franceză, nu aceia care 
apare în reportajii, ci reală viaţă care se desprinde din fap- 
tele cotidiane, suntem desigur atenţi la tot ce vedem, dar 
mai ales la faptele mărunte. Caşi sonda în erupție, care 
aruncă la suprafaţă produsul subteran, faptele diverse, ace- 
ste explozii de subconștient, aruncă la lumină cîte ceva din 
subsolul sufletului colectiv. 

Astfel, ni-a fost dat să vedem, pe Avenue d'ltalie, un in- 
divid care își făcea singur dreptate. Ca sancţiune împotriva 
unui şofer care era să-l calce, l'a dat jos din mașină şi l'a dus 
la gardianul public cărindu-i picioare în spate. După ce am 
intervenit, în favoarea celui slab, mi-am şoptit desamăgit: — 
Ca și la Bucureşti, Am privit apoi intervenţiile reprezentan- 
ților autorităţilor pentru împiedicarea manifestaţiilor cetă- 
țenești. Și, am făcut constatarea că se procedează caşi la Bu- 
cureşti. 

La cursul domnului Jeze, dintro digresiune a sa, am a- 
flat că şi în Franţa, în timpul alegerilor autorităţile admi- 
nistrative săvirşesc abuzuri. Ca și în Rominia. 

A venit scandalul afacerii Staviski, cu multiplele-i ra- 
mificaţii ascendente, Ca şi la noi, 

Am avut norocul să pot asista la prima ședință n came- 
rii deputaților în care s'a desbătut chestia Staviski. Adver- 
sarii politici se gratilicau cu expresiuni cu „sal type, escroc”, 
şi huiduielile, care sunt internaţionale. Lipsea doar pitoreas- 
ca noastră înjurătură de mamă, care nu poate fi tradusă in 
limba lui Voltaire, Am plecat din parlamentul francez, cu re- 
frenul consolator: ca şi la noi. 

Și am fost martorul unei scene, deprimantă fiindcă se 

trecea În Parisul, devenit astăzi Meca libertăţii, sub pavi- 
[ionu facultății de drept. Aci, la intrarea din Saint Jaeques, 
un grup de vre-o zece studenți. 

Doi dintre ei, avind un teanc de ziare la subțioară, stri- 
giu provocator: „L'action française”, „jos guvernul repu- 
plicei putrede”... 

Ceilalţi erau cu bastoane și eravaşe în mină. Unii echi- 
pați ca pentru călărie, alţii, în costum de logofăt de moşie. 
Doi studenți și o studentă care intrau, au fost loviți cu pum- 


VIAŢA ROMINEASCA 


nul și bastoanele. Unul dintre ei, un blond firav. a fost lovit 
peste obraz cu cravașa pină i-a dal singele. 

Am înţeles. Erau zece studenţi regaliști, cari băteau pe 
cei doi, fiindcă... aceştia erau socialiști. Şi pentru a complec- 
ta cavalerismul, nu au exceptat dela maltratare nici pe stu- 
dentă. Massa studențească asista la spectacolul barbar iner- 
tă, ca o ceată de cetăţeni romini, şi, ceiace este mai grav, fā- 
ră să se indigneze. Semn că se obişnuise cu astfel de scene. 
Așadar, şi aci oamenii de dreapta dau bătaia, iar cei de stin- 
ga o mănîncă. Ca şi la noi. 

lută însă că a survenit demisia guvernului Chautemps,— 
Preşedintele consiliului, pe care l'am auzit în cameră, vor- 
bind cu siguranța celui care va guverna Încă mult, promi- 
tind că vu da sancțiunile, fără a menaja nici prieteni şi nici 
relaţiiile de familie, prmul! ministru Chautemps, pe care l'am 
văzut ovaţionat în parlament de o majoritate sdrobitoare, şi 
care avea şi încrederea factorului constituțional a trebuit să 
demisioneze. Aceiaşi soartă a uvut şi următorul presedinte 
Daladier. Acest lucru, recunoașteți, este puţin banal. Pentru 
noi, Rominii, aceste evenimente sunt extraordinare, 

Noi suntem obişnuiţi cu guverne care nu pleacă decit go. 
nite de rege, şi cu miniştri avind obrazul atit de gros, încît, 
deși în tovărășia excrocilor calificaţi, deşi ei înşişi bănuiți 
de toată lumea, acuzaţi pe fafă în sfatul țări, nu se indură să 
demisioneze, contind că mâna procurorului nu li se va înfige 
în ceată, pentru a-i tiri după banca ministerială, direct pe 
banca inculpaţilor. Aparent şi formal cele două guverne 
Chautemps nu au fost trintite, ci au plecat de bună voie, 

In realitate, guvernele Chautemps şi Daladier nu au fä- 
cut un gest de eleganţă etică, ele au trebuit să plece, au fost 
trintite. De cine? De opinia publică. In parlament, guvernul 
avea aprobarea majorităţii. 

Dincolo însă de parlament, în lumea largă a opiniei pu- 
blice, erau desaprobate Cetăţenii, acasă. în piaţă. în cafenea. 
pe stradă, îşi manifestau lipsa de încredere în guverne, îşi 
arătau scepticismul în aplicarea sancţiunilor promise şi, fără 
a aduce acuzări precise ministrilor, îi suspectau pe toți. Acea- 
stă bănuială care, aci la Paris, nu este necesară să fie inso- 
țită de calificări penale și probe, a creiat o atmosferă impo- 
sibilă. Un om politie nu trebuie nici măcar să fie bănuit. Sub 
guvernul Chautemps, manifestații de stradă de cirea 50.000 
oameni, desfăşurate În aplauzele publicului din balcoane şi 
localuri publice, au creiat un curent atit de puternic că nici 
un guvern nu se mai putea menține impotriva lui, 

Un triumf al opiniei publice. Domnul Chautemps a şi re- 
cunoscut-o. Preşedintelui republicei, care-i reînoia încrede- 
rea, primul ministru răspundea astfel: „Opinia publică este 


o a N N aţi 


SCRISORI DIN PARIS 75 


a RN E 


in acest moment surescitată. Pentru a readuce liniștea în 
spirite, noi, trebuie să dispărem imediat”. lar guvernul Da- 
ladier nu mai putea rămîne după faimoasa zi de 6 Februa- 
tie, Era o imposibilitate morală. 

Oamenii după mio au raana} ambele guverne, deși 
i joritatea în parlament. À | 
E Ce zice de asta d. Mussolini, care de curind întrun arti- 
ironiza opiniile oamenilor după stradă și afirma că ea 
uie să se țină scama decit de corpurile constituite. Crer 
eu, Fiindcă acele corpuri constituite nu an altă opinie de- 
E locul d-lui Chautemps, d. Mussolini ar fi incercat să 
miie 20 de ani la guvern. Ar fi incercat doar, Nu ar fi isbu- 
însă, Fiindcă ce se poate în Italia și în Germania nu se 
pinilor a de ce am Văzut câ la Paris omul după ereas 
astournă guvernul, ce face tizul lui la Bucureşti? dear e 
acestuia a rămas dela „paşop!” aceiaşi, Nici chiar $a pala 
mondial, care a transformi globul, pe el nu l'a schim aa a 
10 Mai și la manifestaţiile partidului dela guvern, (omu du- 
pă stradă are principii guvernamentale), strigă cit mai tare şi 
3 iv identificat, A 
teen e şi „huo”, ba înjură şi de mamă. eri 
sta mai rar: utunci cînd e sigur că nu-l cunoaşte nimeni k; 
"nu-l vede nici un agent dela politie ori dela a leaga A 
dacă war fi instituția asta a Siguranţii, ce revoluționar ar 


ă stradă! 
omul nostru după stra eo dată Rua 


CRONICA ECONOMICA. 
CRONICA ECONOMICA 


EUROPA AGRARĂ ȘI EUROPA INDUSTRIALĂ 
— EXPLOATAȚI ŞI EXPLOATATORI — 


In studiul general al statului, privit ca ansamblu şi ca 
sinteză a factorului geo-politic și ctnic. sau stabilit criterii 
cari prin forța lucrului, astăzi nu mai pot fi negate de ni- 
meni, afară doar de aceia ce vor să facă pe... struțul. 

Dacă vremurile ne-au determinat să nu mai acordăm a- 
tita atenţie factorului religios, dacă împrejurări anumite 
ne-au făcut să uităm de intermediare forme de guvernă- 
mint, dacă în acest secol am învățat să uităm unele din for- 
mele mistice și romantice, cari îmbrăcau statul politic în se- 
colul trecut, astăzi. suntem forțați să gindim nu altfel decit 
in termenii de clasă socială, oprimală sau dominantă, de dic- 
tatură sau democraţie integrală, de state industriale şi agra- 
re, de creditori și debitori. 

Nici nu se pune deci în discuție dacă există state agrare 
și state industriale, după cum nu se mai discută nici ducă 
mai există sau nu clasa muncitorească, state exploatate și 
puteri mari și mici. 

Ce şi cînd este un stat. agrar? Dacă um face abstracţie 
de elementul etnic și de evoluția economică a omenirii cât 
și de consecințele sociale provocate de această evoluție, sin- 
gurul criteriu rămas ar fi acel al structurii solului. 

In acest caz, Suedia de exemplu ar trebui considerată ca 
stat forestier, Britania, ar trece drept stat pastoral, iar Ame- 
rica, stat eminamente pastoral și forestier. Căci din teritoriul 
Suediei, 58% aparține zonei forestiere și numai 9 la sută 
zonei agricole, iar 54 la sută din suprafața Britaniei e desti- 
nată pășunatului. In America, pe de altă parte, numai 19 la 
sută din teritoriu aparţine zonei agricole, pe cînd 36 la sută 
e pădure şi 30 la sută, păşunilor și finetelor, 

Cu uşurinţă ne dăm însă seama că acest criteriu este ina- 
deevat şi ireal, Utilizindu-l, ajungem la acelea i anomalii ca 
şi În cazul cind am vrea să acceptăm numărul de populație 
ca just criteriu în identificarea } arilor Puteri. Atunci, Chl- 
na ar rezulta că este cea mai mare și cea mai puternică pu- 
tere de pe suprafața acestui glob. Or, ştim cu toții, cum toate 
puterile imperialiste, mari şi mici, işi bat joc de această „pu- 
tere”... eclestă. 


a E i S 


CRONICA ECONOMICA m 


Prin urmare, altul trebuie să fie criteriul, care să ne pu- 
nă in posibilitatea de a identifica în mod obiectiv statele a- 
grare şi industriale, 
Întiiu, se pune problema dacă structura solului este sau 
nu factorul omnivalent în viața unui popor? 
Dacă am lua de exemplu cazul Norvegici. la care numai 
2 la sută din teritoriu. este „zonă agricolă”, 25 la sută zonă 
fomstieră și 74 la sută, teren neproductiv, nicicînd nu vom 
să nutrim speranța că acest stat va deveni vre-odată, 
at agrar. 
Fă E usat elin exemplele „în extremis”, cînd intr'adevăr na- 
nu poate fi învinsă şi nici schimbată, oricît de ingenioa- 
ar fi posibilităţile tehnice cari ne stau astăzi la indemină. 
In schimb, Britania, ne va dovedi altceva. În secolul 16 
17, dar chiar şi în secolul 18. Britania era un stat emina- 
nte agricol. Zona agricolă de atunci, cuprindea aproape 
la sută din teritoriul ei — deci cam în acecaş proporție 
si în cazul Rominiei de astăzi — si viața se desvolta lentă, 
ică și romantică pe valea Tamisei, pe şesurile din Norfolk 
Kent. 
y maşinelor textile, a adus cu sine însă cea mat 
profundă revoluţie. Intr'o perioadă relativ scurtă o mare 


parte din populația agricolă a fost absorbită de centrele in- 


dustriale şi cea mai mare parte din cimpiile mănoase au fost 


destinate pășunatului. Industria textilă engleză nu se putea 


Ā i i traliene, 
încă alimenta cum se face astăzi prin linurile austr i 
ci era nevoită să-și procure materia primă de pe piața in- 
ternă. i Pie: 

cesul de industrializare continua în plină ascensiune, 
soia Africa de Sud şi Canada începură să furnizeze 
lină, cereale și alte materii prime și astfel, paradoxic cum e, 


„Anglia din stat agricol şi națiune crescătoare de oi. a deve- 


nit un stat industrial, cu pășuni imense, fără țărani însă și 


mai puţin, fără păstori sau ciobani. 


ră ca să mai comentez mult cele de mai sus, rezultă 
în Et evident că structura unui stat nu este pepon = 
gată și condiţionată de structura solului său; mpa ni - z 
verse, ca invențiunile, descoperirile de minereuri şi alte e, 
Ve propriul său teritoriu sau ca urmare a unor gaini 
similare în alte părţi ale globului, pot să schimbe curacteru 
“nui stat atit de mult incit din stat agricol, să-l facă stat = 
dustrial, sau dintr'un stat de păstori și pescari, să-l facă sta 
comercial și industrial (cazul Norvegiei), i 
Să mai elucidăm încă şi altă problemă, Este postal de 
exemplu ca un popor de comercianți și marinari să dorin : 
un popor eminamente agricol? Cu alte cuvinte, îşi poate 
schimba un popor şi ocupaţiei in senz invers? Răspunsul ¢ a- 


CRONICA ECONOMICĂ 79 


E, 


parte. lată dece, în definiţia care am dat-o am și accentua! 
că respectivele ramuri de producţie trebuie să constitue baza 
economică a statului în sens vital, dinamic şi activ. 

Cu totul altceva reprezintă, de exemplu, pentru Dane- 
marca, agricultura ei, decit acecaș ramură economică, în 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


firmativ. N'avem decit să ne reamintim de Burii olandezi, 
pirați curajoși şi aventurieri ai mării, cari odată debarcaţi 
pe solul fertil al Africei de Sud, sau acomodat pe deplin 
vieţii rurale, dind Uniunii Sud africane cel mai robust popor 
de veritabili țărani. 

Toate ucestea de pină acum ne dovedesc deci următoare- 
le: a)că structura solului nu condiționează întrun mod ab- 
solul structura economică a statului şi a unui popor: b) că 
nu există popoare predestinate agrare sau industriale: c) că 
structura economică și caracterul economic al unui stat de- 


De bine, de rău, însă, acesta ar fi singurul criteriu de 
mre ne putem servi, ținind cont şi de tendinţele fiecărui 

în parte, în activitatea sa exterioară, pornită fie pe ex- 
pansiune industrială, agricolă sau financiară. 


iva arma) T. CRISTUREANU 


ind este, sau cind poate fi numit un stat, „stat agrar”? 
Cind cea mai mare parte din populaţia sa este angajată în 
agricultură şi cind producţia agricolă, lorestieră şi piscicul- 
tura constituie baza economică a acestui stat, 

Distingem state agrare, state industriale, state industrial- 
comerciale și diferite variante formate din aceste trei carac- 
tere distincte, agricultură, industrie şi comerţ, 

Sunt considerate în mod obișnuit ca „state industriale” 
şi industrial-comerciale, acele state în care cea mai mare 
parte din populaţie nu este angajată în agricultură. 

După un tablou alcătuit de profesorul Hickmann, ar re- 
zulta următoarele: 

Sunt angajați în: 


cultura Induntrie yi r 
Tamilar similare = mată a 
Britania JE ie esa Loa 52% 22% 
Belgia Îmi e H 49%, 19% 
Olanda , .. =. Mh 38% 21% i 
a E E N 26% 45% 17% 
S.A „ 26% 34 27% 
Germania .,.... 31% 41% 17% 
Danemarca s e 2 o OU 285% 17% 
Norvegia . , . v. 37% 29% 20% 
Cehoslovacia , |..." poa 37 10% 
Sei S E . 41% ïi 14% 
a.. SAS FOA 42% 35% 109% 
MINERIT I E, OONA 43% 30% 16% 
Italia 559%% 28% 3% 
S N E a a 56% 15% 5% 
ngaria . 58% 20% 5% 
vietele „ 65% 15% s% 
Finlanda .». 71% 134% 6% 
Dolon, die dia 78% 10% 4% 
Bulgaria . , .: . . 82% 8“ 3% 


Vedem însă că nici acest tablou nu poate fi acceptat ca 
reprezentind imaginea fidelă a caracterului fiecărui stat în 


>> Ta > = 


Marele eveniment cinematografic al ultimelor două săp- 
tămini a fost interzicerea piesă a elevilor de liceu de a 
frequenta sălile de cinema. Cum sa ajuns la asta? Este aci 
a aria problemă de psihologie colectivă destul 
santă. 

Rominia este o țară ciudată în care crimele sunt relativ 
rare, Aceasta ține poate de gustul pe care indigenii îl au 
pentru voluptățile mult mai sigure ale inerţiei. Pentru a o- 
mori trebue — nu-i aşa — aproape totdeauna să ne dăm o 
enormă osteneală, lucru la care se opune, cînd e vorba de 


de intere- 


Romin, aplecarea lui naturală către un sentiment de linişte- 


integrală şi sistematică şi organizată. Morand — mi-se pare 
— pusese o dată delicata problemă a crimei matată de o vio- 
lentă poftă de a nu face absolut nimic. Este, în această vir- 
tute domestică nedreptăţită, pe care o numim pejorativ lene, 
un fel de ndevărată frină împotriva deliquenţei. 

Dar, ori şi cit, tot trebue din timp în timp să existe crime 
chiar şi în Rominia. Sunt aproape douăzeci de ani de cînd 
Durkheim descoperise că o societate fără infractori este un 
organism patologic. Căderile în ispită ale hoțului, trădătoru- 
lui şi asasinului nu pun ele oare în relief — aș zice chiar că 


fac perceptibile — meritele celor ce n'au sucombat tentațiu- 
nei? Altminteri onestitatea — virtute pur negativă ar trece 
neobservată, spre profunda păguubire a Dreptului şi Moralei. 

In ultimul timp, sa produs o crimă stranie şi odioasă, Un 
grup de şcolari, fii de bună burghezie, unii din ei elevi emi- 
nenți, s'au dus noaptea Ja un om de afaceri, cu gîndul de a-l 
jefui. Dar prădarea nu s'a putut face, şi, în zăpăceala sur- 
prinderii, liceenii an tras cu revolverele pe care le aduseseră 
cu ci poate dintr'un sentiment de romantism prost mai mult 
decit dintrunul de criminal consumat. Dar, însfirşii. nu 
Vreau aci să „pledez în proces”, deşi tulburarea mentală ine- 
rentă vîrstei pubertăţii credem că trebue serios luată în 
samă.Vreau să spun numai că această crimă a stirnit o vie 
emoție în opinia publică. Și cum opinia publică este în gene- 
ral o opinie extrem de filozofică, s'a vrut a se cunoaşte cat- 
za precisă a acestui fapt oribil şi divers. Nu era de ajuns să 
se spună: „În orice societate există criminali minori şi ma- 


3 r. 


P CRONICA CINEMATOGRAFICA 81 


gri care tocmai au funcțiunea de a comite crime”; încă 
luth, în Romiînia asasinatul e o carieră puţin cercetatā şi 
o conduită în principiu incomprehensibilă. Trebuia deci o 
explicare mai puţin vagă. 

În genere rominul cind vrea să explice științificesle o 
pmorocire, recurge la două teorii favorite: dacă e vorba 
catastrofe economice, è vint Îpdanilor; dacă e vorba de 
nomene morale, e vina cinematografului, Şi cum cea mai 
re parte din actori, producători și antreprenori de filme 
isrucliţi, cele două teorii fuzionează într'o splendidă fi- 
fie a Istoriei, 
Aşa dar încă odată s'a căutat explicația în această mar- 
eminamente senilă care este cinematograful, Decit 
tru odată, făcindu-se aşa, dreptatea ceru de partea acuza- 
torilor. 
Departe de noi gindul de # introduce criteriul moral în 
materie estetică. Arta nu cunoaste, şi nu trebuc să cunoas- 
că altă cenzură decit accea a bunului gust. Nu există decil 
filme bune și filme proaste. Din intimplare însă, filmele 
proaste urtaticeşte sunt totdeauna și primejdioase morar- 
mente, şi invers, nu există film cu adevărat artistic care să 
fie cu adevărat imoral. Această coincidență dintre etie si 
estetic a fost de altfel consideruția determinantă care m'a fi- 
cut să accept a fi membru în comisia de cenzură a filmelor. 

In artă criteriul fundamental e realismul. Se numeşte 
film bun acela care e făcut cu oameni, cu oumeni udevărați. 
O poveste plină de situaţii care, în viaţă, nu se petrec nici- 
odată, o poveste unde caracterele sunt de carton şi sentimente 
năseocite doar din închipuire, nu «ste artă ci grosolan 
foileton, Cu toată bogăţia de picioare şi de vederi de pe 
Coasta de Azur, filmele în cure de pildă domnişoarele Marta 
Fagerth sau Henatte Müller, dactilografe în momentul star- 
tului, devin în doi timp și trei mișcări Impărătese de Ceca- 
gonia, nu au nimic realist. } ; 

La drept vorbind, există un fel de psihologie in aceste 
producțiuni. o psihologie fabricată pe bază de „baflă” si de 
„ceasu-rău”, unde personugiile nu-s decit rezultante mecs- 
nice ale unor împrejurări ambiante. Eroii nu sunt oameni, 
ci doar nume și firme. li cunoaştem bine pe toţi aceşti eroi 
de mucava: este regele incognito, este „marşanda sexupeli- 
că, este arhiducele „băiat-bun” şi gata la mezulianță, este 
plurimiliardarul intercontinental, Am găsit într'o gazelă un 
prea frumos anunţ care este un execelent rezumat al esteti- 
tei „fuls-lux” de care ascultă toate aceste capodopere clădite 
pe principiul superlativului; iată: | 

„Este incontestabil că adevăratul regal artistic „de Paşti 
ilva constitui grandiosul film muzical „Cîntă inimă” pe cart 


. i 


p 


VIAȚA ROMINEASCA 


ni-l anunță cinematograful Regal (deosebirea între regal-sub- 
adjectiv, se 
film are cea 


stan i c acesta, ca orice 
serie în limba romînă cu majusculă), Acest 


mai formidabilă distribuție din cite Sau reunit (1) 


compus (el, plusul. — 
lizat într'o atmosferā de 
lux extraordinar. Este 
acțiune se petrece pe bordul unuia din cele mai 
transatlantico gi apoi În feerica regiune M 
abundă luxul cel mai orbitor”, = 
Asemenea lilme nu numai că's nule 
timplător mai sunt si primejdioase 
Xagerat a spune 
vreme ee totul, pe lumea asta, este o chestiune 
ghinion; de vreme ce n mică excrocherie sau un început de 
prostituție ne pol face să cüm Norocul de neo, 
penru. ce e abtine? Putem de sigur să fim peki sau 
i decidem definitiv, — dar putem și să „dă itura” 
Aotasta este În ordinea eiior. în ordinea ra a 
grata pe hazard. și bunul plac al unui destin de ruletă, 
şi adolescentul de ambe sexe va adopta cu ușurință o asc- 
za re ia „imasă-veniie”, din care va puiza disprețul 
rută ten & pentru posibil. pentru efort şi realitate, gi 
e€ va contracta o încredere Aproape mistică in tot ce e 
aventurà de foileton. scai 
f lată de ce există O cetlă legătură cauzată intre crimă 
A n anumit gen de cinematogru! (care, vai, înseamnă cam 
'M la sută din producția totală) ; iată peniru ce e perfect k 
Kica Măsuri ministrului de instrucție care interzice scolari. 
lar frequentarea sălilor de cinema: şi iată însfirşit «e i 
cei trei elevi care an comis erima de dăunăzi, pe lingă 
azi alte circumstanțe atenuante ce țin de biologie si de 
zei ogie (ambianța falsă şi politiciunizată în care se des- 
nşoarā aşa zisa „cultură romină) — mai are încă o im- 


prejurare usurătoare: responsabilii 
5 t re alea covirs - 
matografului prost, iii pei 


fast neegalat, de 


de şansă sau 


D. L SUCIHANU 


Eae E 


o urtă sublimă 14 
1 m 4 sau poale ele, melo- 
diile) de inegalabilul Robert Stolz. Intreg filmul a fost rea- 
fas e grandoare, şi de 
suficient să notăm că mare parte din 
ti elegante 
Monte-Carlo. unde 


artisticeşte, dar in- 


i moralmente, şi nu este e- 
că pot impinge la aventuri deictuoase. De 


lor săi credinciosi, 

Metamorfoza sn este poale delini- 
tivā ȘI cind etalonul aur va stâpini 
iarăşi , el va fi cu totul preschimbat: 
nu va mai fi instrument de schimb 
universal, palpabil, direct, partiti- 
lar, ci monedă au monedelor, o mo- 
nedă fără figură, fără patrie si fä- 
ră rusă, 

Astfel, retras în tubernacolele s2- 
le, lipsit de orice contact omenesc, 
aurul nu va pierde oare din influen- 
ţa sa msupra credinței, lipsită de 
sens, a imaselor, și ca o urmare, din 
puterea sa efectivă de măsură? 

Sar putea, însă, să cîştige si să 
insă mult mai puternic, Există zel 
palpubili, populari, fără importan- 
tā; dar sunt și din cei nevăzuţi, in- 
depărtaţi, solemni. E cu putință ca 
uurul să fie dintre aceștia și că, is- 
gonit din toate «figiile, din toate 
miinile, din toate pușculițele, prizo- 
nier al tezaurelor si al riturilor sale, 

In uceeaș seară cind su acordat să devină mai măreț, cu mai mure 
premiul Bagutta, a luat ființă un alt uuwtoritate simbolică şi putere de 
premiu, intitulat Otello Cavara (în vrajă. 
vulonre de 2500 lire), care n fost Vom vedea oare, în acest cnz, po- 


Premiul literar Bagutra. 


„Marele premiu, de 5000 de lire, 
acordat lui Raoul Radice, pen- 
romanul Viaja comică a Corinei, 
rut anul trecut, Hotătireu juriu- 
u fost bună. Radice este tinâr, 
r sa afirmat cu mari calități de 
rozatur, 
A debutat en Educaţia sentimen- 
tală, o culegere de povestiri de dra- 
gaste, scrise într'un frumos stil, In 
romanul premiat, Corina este o fe- 
mee vigae yi sensihiliă, urmărită 
insă de fatale evenimente. Stirneşte 
totusi risul, meren, și nicidecum 
mita. Radice rugrăveste cu abilitate 
figurile delicate ale femeilor din 
povestirile sale, Arta sa înclină cind 
spre sentimentul, cind spre ironic 
Rabal Radire este redactorul pu- 
ginei literare a ziarului Ambrosia- 
no, in care publică săptâminni fri- 
moase rronici literare, 


dat lui Massimo Delj, pentru o cule- porul trecina smerit prin faţa 

Bere de nuvele, numită  Stagiori al Băncii Franţei, ca prin fața mor- 

Sirene”. mintului Eroului Necunoscut ? Sau 

(Pan, 1 Marzo. 1934). il vom vedea cum defileuză în piv- 

a nițele Băncii, prin faţa lingourilor 

= - din ualuntarele ile sticlă, aşa cum 

Soarta aurului. defilează mulțimea la Moscova, în 
„Hevoluţia monetară n's ajuns in- fata mumiei Iui Lenin % 

că să coboare de pe tron aurul, Nu, (La Nouvelle Revne Française, 


aurul nu va abdica, el nu va fi do- d-er Avril 1994), 
apere fja in răsmerițu nnana, n 
prestigiul lui se alterează, și cine : 5 Pi 
cele două monede revoltate 1i vor Reforma Praga pna ntului secun 
redu puterea, în ce situaţie marală ar in Ungaria, 
o va relua ? ce Indoeli se vor ivi în „Reformele introduse în ultimii 
cugete cu privire la fixitatea lui vi- ani în învățămintul secundar timat- 
itoare * resc... au cuprins În ele, după päre- 
Ducă vu consimţi să părăsească ren ommenilor de meserie, germenii 
tezaurul, spre a ieși la lumină, tre a noai reforme, Aceste noui refor- 
“ind în buzunarele noastre apoi, cu me au fost prezentote Camerei da- 
"Mate erorile din trecut, va atrage putaților de către ministrul de in- 
Poste iarăși masa obscură a vechi- strucție publicà.. Urmind calen unl- 


t 


>i VIATA ROMĪNEASCA 


tății și universalității civilizației na- 
ae ad cej cari au redactat prolec- 
tul de lege trebuiau să ajungă, ne- 
gresit, şi la ideen unificării, Minis- 
trul Instrucțiunii publice a fost in- 
dreptății să restringă această unifi- 
care la cele patru clase inferloure, 
Bifureaţia, care are loc în clasa 
u cincea, asigură, În cele două tipuri 
We gimnazii (literar şi ştiinţifice), 
pregătirea pentru carierele cele mai 
diverse, 

Toţi uceia cari socotesc chextiu- 
nea  învățămintului secundar ca o 
problemă de frunte pentru națiune 
şi cari sunt tonvinşi că elita inte- 
jectuală a societății noastre trebuie 
să île crescută în aşezăminte care 
să continue vechiul liceu clasic, res 
tautat dar nu denaturat, vor saluta 
eu bucurie dispoziția nouei reforme, 
ce păstrează tipul clasic in institu- 
tiile învățămintului secundar, Dealt- 
fel, elitu nctuală a Ungariei nu se 
indoiu o clipă că se va proceda ast- 
fel; Invăjutul istoric Homan nu po 


leu renunța usor ln tradiția liceului 
clasic, Pe de altă parte, in calitatea 
sa de entuziast  medievalist, nu pu- 
tea să nu orienteze instituțiile ce 
i-au fost încredințate către ideea 
creștină, comunitatea intelectuală a 
Europei occidentale şi solidaritatea 
omenească, 

Nu putem decit să uprobăm pro 
iectul, care este de acord cu spiritul 
epocei şi în acelaş timp cu acela ul 
concepției conservatoare, în loc de 
t da mtiietate unei culturi exclusiv 
umaniste sau științifice... uceea 
materiile ușa zise naţionale: istoria 
şi literatura ungară, cele două mate 
rii de învățământ mai neglijate, tree 
acum pe primul plan, Aceste disci- 
pline, predate cum trebue, exercită 
asupra sufletulvi tinerimii cea mai 
mare influenţă, înflăcărindu-l și før- 
tificindu-l, pregătind in acelas timp, 
tipul omului constient, ținta invit- 
mintului pe care cu toţii o dorim”, 
A „(moi Revue de Hongrie, Avril 


1984. ANUL XXVI, 


Via 


4 
Lă 


“ 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


VIRGIL MADGEARU 


REVOLUȚIA ROOSEVELT 


ERNESI BERNEA 


P O E Zz l I 


TUDOR VIANU 


ARTĂ, TEHNIC: ȘI NATURA 


DEMOSTENE BOTEZ 


DOMNUL ED.S TICA 


YZABELA SADOVEANU 


ORIENTĂRILE CARACTEROILOGIEI 


MIHAIL MOȘANDREI 


v E R S5 U R I 


15 MAI No, 


ta Rominească 


H. 


MISCELLANEA : Bătălia dela Marna, 


Petre Pandrea: Corporatismul în Re- 
minis, Octav Livezeanu. 

CULTURA + IFilosotie! Introducere la 
teoria tenaurii transcendente, N. Tatu 
storie tară! Gr. Alexandrescu, tra- 

cători so, AL Ciorănescu, 
Ilstorie] Din istoricul școalei brăilene, 
Radu I Periang; Documente privitoare 
la domni Mihail Radu, C. N. Negoiţă 
jbiteraturi străine! Pietro Mignosi, C 


Niculescu. |Cărti| Ghettoul-teritoriu 


oY . 


spiritual, Liviu Teodoru; Lascar Se 

bastian: Oameni, C. N. Negoiţă. 
CRONICA SŞTIINȚIPICA: Vaccinarei 

preventivă in tuberculoză, Or, S, iri 


mescu. 
CRONICA PEDAGOGICA : Tineretu 
rus, Stanciu Stojan 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ: „Co 
media de situații psihice. D, 1. Suchianu 


R PA REVISTELOR: Romine 
ne 


REDACŢIA / STRADA CLEMENCEAU, 


prin mandat poştal administrației 
menceau No, 3. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


REVISTA BILUNARĂ 
Bucureşti, Str, Clemenceau, 3 
ANUL XXVI 


Prețul Abonamentelor : 


IN TARA: 


Pe 4. E. + os e + Lei 250 
Pentru Bănci şi Înstituţiuni (Scoli, 
Biblioteci, etc.), anual E . . » 500 


IN STRĂINĂTATE: 
Tosa .:. : sr oile ca e Met. 300) 


Abonamente se pot face dela orice număr, 


Administrația. 


trimițind suma 
din Bucureşti, Str. Cle 


-e — 


Viaţa Rominească 


DI RG ar MĂ DGE AR U 


S'a împlinit un an de cind a întral ia Casa Albă, Fran- 
in Roosevelt, noul Preşedinte al culci mai muri republici 
lin lume: Satele-Unite ale Americei. Şi de un an omenirea 
e găseşte în fața spectacolului unei mari experiențe sociale, 
are are caracterul unci adevărate revoluţii. Roosevelt insuşi 
În timpul campaniei electorale pentru presedintie, n pronun- 
fat cuvintul revoluţie, exprimindu-și dorința ca din alegeri 
i nu iasă numai o victorie, ci proclamarea inceputului unei 
revoluţii în înţelesul unei prefaceri adinci a actumlului si- 
slem economic; o revoluţie potrivită firii şi tradiției poporu- 
E lui american, o revoluţie care să insă din cabina de vot. 

După ce Roosevelt şi-a precizat programul de guvernare, 
mulți. scriitori americani și străini, urmărind transformă 
„rile adinci cari se săvirşese în Statele Unite, întrun ritm pre- 
cipitut, au vorhit tot mai mult de revoluţie, De fapt este o 
revoluţie, dar o revoluţie fără vărsare de sînge. fără inter- 
venția forțelor armate oficiale sau oculte, o revoluţie în care 
wau jucat nici un rol cămăşile negre sau cămăşile brune, 
o revoluţie în cadrul unui regim democratic constituțional. 
Chiar cei cari soco! că nu ne-am afla decit în fața unei ex- 
F periențe economice si sociale, sunt totuși impresionați de 

magnitudinea proporţiilor revoluționare, iar în țelurile ci 
de reconstrucție a sistemului economic, se recunduşte ci 
racterul revoluționar. 
Fireste, o revoluţie în Statele-Unite nu poate să fie im- 
bibată de alte ideuluri decit cele conținute în principiile 
> formulate în declaraţia de independență americană: Secu- 
> ritatea generală, buna stare răspindită în mod egal asupra 
tuturor straturilor sociale și un standard de viață decentă 
pentru toți cei ce muncesc. 

Deaceia, dacă examinăm punctele principale ale filo- 
zofiei politice a conducătorului revoluției americane, Fran- 
klin Roosevelt, în ele vom găsi şi urme din democrația lui 
Jefferson, părintele democrației americane, şi anume idei 
din progresismul și naționalismul lui Theodor Roosevelt şi 
"inriuriri ale conceptului „libertăţii nowi” din ideologia ulti- 
“mului preşedinte democrat al rèi republici americane, 
“Woodrow Wilson, a 
= deffersionism descoperim în concepţia lui Franklin Roo- 


' 


m” 


| 


| 


* VIAȚA ROMINEASCA 


sevelt, în încrederea sa în bunul simţ al omului de rînd şi 
dreptul oricărui om de a-și găsi o posibilitate de existență 
care să corespundă cu un anumit standard de viaţă civili- 
zată, precum şi în ridicarea „unui bun mai mare”, unui 
bun social deasupra privilegiilor. Nota cea mai caracterizat 


jeifersoniană este în tendința lui Roosevelt de favorizare a | 


agricultorilor mici şi mijlocii și a formelor industriale des- 
centralizate, cari corespund cu idealurile unei societăţi e- 
galitare, ca aceea existentă in vremea lui Jefferson. 

Dela Theodor Roosevelt, în afară de credința În pro- 
gres, Franklin Roosevelt a moştenit un naționalism solid, 
o concepţie de Stat, despre un interes mai larg naţional, ri- 
dicat deasupra despărțirilor de clasă, precum şi ideia con- 
servării resurselor de boțgăţie națională, 

lar din ideologia lui Woodrow Wilson a păstrat concep- 
țin că societatea în faza ultimă a capitalismului, este impreg- 
nată de mari deosebiri de interese de clase; și mai mult de- 
cit atit, înlăuntrul organizaţiei societăţii s'au format noui 
feudalități, s'au desvoltat unități economice aşa de puter- 
nice, incit au ajuns să constituie „mici State” în Stat şi să 
subordoneze viața oamenilor muncitori unor forţe econo- 
mice arbitrare, în afară de orice 
situaţie îi apărea lui Woodrow W 
in urma procesului de concentrație, care a dus chiar în Sta- 
tele-Unite, — unde există legi împotriva trusturilor, — la 


tică a lui Roosevelt. 

In 1928, cînd „laissez faire”, era încă doctrina domi- 
nantă în Statele Unite, cind se considera ca o axiomă că 
„cea mai bună guvernare este cea mai puțină guvernare”, 
Roosevelt spune: „Ideia după care cea mai bună guvernare 
„este cea mai puţină guvernare, este o ideie sănătoasă, dar 
„Se aplică numai la simplificarea mașinărici guvernamen- 
„tale şi la prevenirea intervenției, necorespunzătoare acti- 
„vităților legitime ale cetăţenilor. [Dar națiunea sau Statul 
„care nu e dispus să se ocupe de nouile probleme, cauzate 
„de imensa creştere a populaţiei și progresele surprinzătoare 
„ale științei moderne, este menită la declin și moarte prin 


„Îna îti à 

„Ceiace afirm, lucru pentru recunoaşterea căruia ple- 
„dez, este faptul că în 30 de ani din secolul al XX-lea sau 
„Produs mai multe schimbări vitale în întreaga structură a 
„civilizaţiei decit în cei 300 de ani precedenţi”. 

Roosevelt a observat în cursul depresiunei economice, 
paradoxul fără sens al sărăciei şi al dezintegrărei economice 
şi sociale, cu toate că, mijloacele capabile să producă cele 


oo aa e 2 E DE e MERE SA ai 


REVOLUŢIA ROOSEVELT 5 


mai imense bogății sunt la dispoziția poporului american. 
Şi cercetind această situație, el a înțeles că există ceva fals 
în organizația sistemului capitalist. Mecanismul de distri- 
buţie funcționează perfect în epocile de prosperitate, dar în- 
cetează de a funcţiona ori de cite ori apare cite o depresiune 
economică. Și acest fenomen este cu atit mai periculos cu 
cît ilitățile de expansiune ale capitalismului sunt astăzi 
i de cînd, mai ales după război, tendința de indu- 
strializare a străbătut toate popoarele înapoiate şi a Îngu- 
siat în modul acesta putinţa de scurgere a fabricatelor din 
marile State capitaliste industriale. 

Intemeindu-se pe această constatare, Roosevelt a ajuns 
ln concluzia că desvoltarea industrială din Statele-Unite este 
așa de puternică, încît aparatul de producție industrial, ur 
fi capabil să producă în abundență, incit să asigure buna 
slare generală întregii populaţiuni, cu condiţiunea să se des- 
opere un mecanism de distribuţie eficace. O vagă aprehen- 
siine despre această situaţie au avut-o dealtminteri chiar 
oamenii de afaceri, îndată după război, cind în 1919—1920, 
sa instituit în America politica salariilor mari. S'a intre. 

"Văzut atunci necesitatea ca prin salarii mari să se sporească 
tapacitatea de consum a masselor, şi cind nici această 


Îitică n'a fost suficientă, s'a trecut la creiarea artificială de 


mijloace de consum, prin generalizarea sistemului winză- 

pe credit în rate, sperindu-se că prin aceasta se va 
putea asigura un debușeu intern pentru industria, a cărei 
capacitate de producţie creştea necontenit, 

Dar cine cercetează în Statele-Unite, paralel creşterea 
“salariilor şi sporirea profiturilor industriale, constată că pro- 
“Hiturile industriale au urmat un ritm cu mult mai pronun- 
pi decit salariile, ceiace dovedeşte insuficienţa politicei si- 

riilor mari şi desvălue unul din isvoarele principale ale 
crizei actuale, zi suie aa 

Din expunerea ideilor călăuzitoare ale politicii lui 
sevelt, ai patoa trezi impresia că Hoosevelt ar fi un doc- 

trinar. Dar în realitate Roosevelt nu e doctrinar, El nu im- 
părtășeşte nici credința oarbă în puterile de autorestauraţie 
ale capitalismului, deci nici în fatalitatea ciclurilor econo- 
mice, după cum nu crede nici în apusul sistemului economic 
capitalist. Roosevelt este un realist, Soluțiunile din planul 
său de reconstrucție, departe de a fi aplicaţiuni ale unor 
doctrine, cum se afirmă deseori, sunt desprinse din cerce- 
tarea realităţilor şi dictate de acestea. ri | 
Republicanii au fost totdeauna adepţii politicei capitu- 
lismului internațional. Cind a apărut unea economi- 
că, ei au explicat-o în primul rind prin împrejurări de or- 
din internaţional. Atit de adinc era înrădăcinată credința 


J 


y 


B VIAȚA ROMINEASCA 


republicanilor în origina internaţională a crizei, si în posibi- 
litatea eşirei din haosul provocat de depresiunea econaniok, 
numai printr'o acţiune internațională, incât Sir A. Salier, 
fostul director al secțiunii financiare a Societăţii Naţiunilor, 
autor al unui program de reconstrucție economică pe pla- 
nul internaţional, devenise la sfîrșitul anului 1932, una din- 
tre figurile cele mni populare din Statele-Unite. lar căpila- 
ui! marei industrii şi conducătorii marei finanţe americane, 
in 1932, abdicaseră dela orice încercări de redresare eco- 
nomică pe plan național, deşi pină In Roosevelt, în Statele- 
Unite, în treburile economice guvernarea propriu zisă se 
[găsea mai puţin în mina guvernului dela Washington de- 
cit în mina marei finante dela New-York. Şi în loc de orice 
inițiativă naţională pentru redresarea situaţiunii, cercurile 
plutocratice propagau ideia, că Statele-Unite sar afla subt 
stăpinirea unor forțe cosmice, dincolo de puterea de acţiune 
a instituțiilor democratice, 

In această atmosferă, în preajma ascensiunii lui Roase- 
vel, în Statele-Unite exista o puternică propagandă in fa- 
voarea introducerii unui regim dictatorial. 

Roosevelt a respins ideia că depresiunea economică tre- 
bue să fie acceptată ca o penitență periodică a naţiunei în 
schimbul generozităței capitalismului în timp de prosperi- 
tate, El a recunoscut că depresiunea economică a fost n- 
gravati de unele moşteniri nle războiului mondial, cari au 
ramas Încă nelichidate, ca şi de alte împrejurări de ordin 
internațional, dar n'a impărtășit convingerea quasi-unanimă 
a cercurilor plutocratice despre caracterul fatal al depre- 
suny economice şi n'a acceptat polities brațelor incrucisate, 
ȘI nici politica: aṣteptării mintuirei dela soluțiile: interna- 
tionale. 

Roosevelt a afirmat cu tărie — şi aci se întrevede fondul 
naționalist al convingerilor sale — că o fară ca Statele-Unite, 
înzestrată cu bogății imense și cu up aparat industrial pus 

la punct pină la ultimul detaliu nu poate să se retuze dela 
un efort naţional pentru redresarea situnției: economice, 

In campania electorală pentru Preşedinţie, Roosevelt 
şi-i desvoltat treptat filosofia sa economică și a precizat 
ă jenti acțiunii de Stat, trebue să fie realizarea unci noui 
pr ne economice constituționale, care si restaureze echili- 
brul economie, şi să asigure propășirea națională. 

Cu acelaş prilej, Roosevelt a dat în definiția „contrac- 
tului social mui mare” („a greater social 
cca mai caracteristică a programului său revoluționar: „Fie- 
„care om — zice el — nre un drept la viață şi aceasta în- 
„Seatmnă că e] are asemenea un drept să-și facă viaţa confor- 

mpiabilă. El poate prin lene sau crimă să decline exercitarea 


1 97 E gi E N Dv 


ke 
W 


Py 


REVOLUȚIA ROOSEVELT ` 3 


DR 


„acestui drept, dar nu į se poate refuza. Noi nu avem reul- 
„mente ọ foamete sau sărăcie; mecanismul nostru industrial 
„Şi agricol poate produce destul ca să şi economisim. Guver- 
„Du nostru formal sau informal, politic şi economie, este 
„dator să deschidă un drum oricărui om ca să poată obține 
„Prin munca sa proprie o parte din acest belsug, suficientă 
„pentru nevoile sale”, 

„Fiecare om are un drept la proprietatea lui, care în- 
„Semnează ca un drept să fie garantat în limitele cele mai 
„ärgi posibile de securitatea economiilor sale. Prin nici un 
„mijloc nu pot oamenii suporti sarcinile acelor perioade din 
„viață, cari după natura lucrurilor nu oferă nici o sunsă de 
„lucru: copilăria, boala şi bătrineţea. In oriee concepţie de- 
„Spre proprictate, acest drep! este suveran: orice alte drep- 
suri de proprietate trebuie să renunţe în favorul acestuia, 

ă potrivit acestui principiu trebue să restringem ope- 
„rațiunile speculatorului şi chiar ale financiarulni, cu cred 
„că trebue să acceptăm restricțiile necesare, nu ca să se în- 
lăture prin aceasta individualismul, ci să se protejeze”, 

“Opinia publică americană n'a sesizat în timpul campa- 
Mei-electorale preşedinţiale, caracterul revoluționar al pro- 
mului Roosevelt, în care Fiecare pulea să găsească ceince 
voia. Conservatorii erau mulțumiți pentru că în acel pro- 
gam era vorba de echilibru bugetar prin economii severe, 
precum şi de o monedă sâniitoasă; deusemenea, peniru că 
_Testuurarea economică se concepen În primul rind cu măsuri 
„ roată şi apoi cu măsuri internaționale. Nimeni nu ob- 
servu însă că cheta programului lui Roosevelt este revolt- 
 ționnră, pentru că se urmărește în primul rind restaurarea 
= puterii „consumatorului uitat şi a pieții uitate” din regiunile 
ÎN pericole ale Statelor-Unite si echilibrarea intregului sistem 
F economie pe baze noul, drej transformarea ordinei ceno- 
N mice și înlocuirea ci cu ordine economice in care autori tis 
mul să fie substituit print'un sistem de cehilibrare con- 
ştientă. “i 
Întradevăr, lozinca era: „New Deal” — „nouă aşezare” ; 
reconstrucţia sistemului economic american, ò lonzincă re- 
voluționară. Dar programul nu are nimic doctrinar, cu toate 
că în elaborarea lui, trustul înteligențelor „Brains-trust” — 
deveni! celebru în toată lumea — a avut partea sa, Este 
adevărat că Roosevelt este unul dintre rarii conducători de 
„Stai, care a pus în serviciul Națiunii munca de cercetare 
a profesorilor şi savanților. Astfel, un grup de oameni de © 
ltă au colaborat cu Roosevelt la prepararea programului 
său, înainte şi în timpul campaniei electorale, he 

Caracteristică este metoda de lucru n Președintelui Roo- 

sevelt: „experimentare curagioasă continuă”. „Este bun simț 


———————————_——— ———— 


—— 


_ 


8 VIAȚA ROMINEASCA 
ÎN ag 


„zice el — a adopta o metodă şi a încerca: dacă nu se reu- 
„şte, n se admite frane şi a incerca alta. Dar mai presus 
„de toate a încerca ceva”. 

Și programul şi metoda aceasta a fost impusă însă lui 
bogati de situația catastrofală in care se aflau Statele- 
Unite în primăvara trecută. Statele-Unite — nu este exagerat 
a O spune — se găseau in apropierea proximă a abisului. De- 
zuxarea completă a sistemului social-economic, care ame- 
ninfa ca o revoluție socială, este forța creatoare a programu- 
lui şi a metodei de lucru. 

Sistemul bancar era prăbuşit. Peste 10.000 de falimente 
de bănci avuseseră loc. Domnia o complectă lipsă de încre- 
dere în bănci. Securitatea clasică în această țară dispăruse 
complet, Și cine îşi imaginează forța formidabilă a marei 
finanțe dintr'o țară capitalistă de proporţiile Statelor-Unite, 
poate să aibă inaintea ochilor spectrul dezastrului, ca ur- 
mare a dispariţiei sentimentului de securitate economică. 
Cifra de 14 milioane de șomeri, constitue un fenomen necu- 
noscut în Statele-Unite, necunoscut chiar în proporții mai 
mici, ceiace explică şi lipsa oricărei organizaţii sociale pen- 
tru combaterea şomajului. Și insfirşit starea disperată a agri- 
cultorilor, manifestată prin revoltele agrare cari se succe- 
dau continuu amenințător. 

In această situaţie trebue căutate imboldurile planului 
de redresare și reconstrucție economică ale lui Roosevelt. 

In critica regimului economic american, pe care o face 
Roosevelt în celebra sa carte „Looking Forward” deseope- 
rim și țelurile şi etapele de realizare ale programului său, 
„În anii cari au precedat lui 1929 — constată Roosevelt — 
„preţurile plătite de către consumatori n'au suferit decit o 
„Scădere minimă, dacă nu deloc, pe cînd costul de produc- 
„ție a scăzut considerabil. Astfel beneficiile realizate În a- 
„ceastă epocă de către industrie, au fost enorme. Numai o 
„mică parte din aceste beneficii a fost consacrată reducerii 
„preţurilor: Consumatorul a fost uitat; o foarte mică parte 
„a fost deasemenea întrebuințată la augmentări de salarii: 
„L-ucrătorul a fost uitat; însfirşit, partea rezervată dividen- 
„telor nu a fost ceiace ar fi trebuit să fie: acționarul însuși 
„a fost uitat”, 

Ca o consecință a acestei constatări, prima condiţie de 
redresare este mărirea puterii de cumpărare a consumato- 
rilor, printr'o nouă repartiție a venitului național, care să 
lărgească debușeul național, pentru asigurarea desfacerii 
producţiei industriale şi agricole. 

Dar o asemenea acțiune nu se putea începe, inainte de 
a se fi restaurat încrederea. In acest scop velt a luat 
de îndată două măsuri preliminare: Prima măsură este un 


a a Ca N NIN e O A e a 


ROOSEVELT 


iz] 


sistem pentru repunerea în t rculație a depunerilor, prin de- 
gajarea depunerilor înghțfale dela Bănci: a doua măsură 
este autorizarea „Corporaţici inanciare de reconstrucție”, 
ereiată încă din timpul perăgedintelui Hoover, de a cumpăra 
acțiuni privilegiate de lal Ẹistituțiuni financiare, pentru ca 
În modul acesta să se liherdze noui fonduri pentru amelio- 
tarea trezoreriei bărcilor. n aceste măsuri, cari au urmat 
după inchiderea Băncilor în timp de două săptămini, po- 
porul american a trecut dela panică la speranță şi la re- 
stabilirea încrederii în institutele financiare. Pentru conso- 
darea acestor măsuri, ele au fost completate cu un sistem 
de garantare de către Stat a depozitelor aflate la Băncile 
E cipale şi cari au intrat în vigoare cu începere dela 1 
Tanuarie 1934. 

„Dar cele mai importante acte, cari caracterizează İncer- 
@rea de revoluționare a sistemului economie american, sunt 
fără îndoială: N. R. A. — National Recovery Act — „Actul 
de redresare națională a industriei” şi apoi A. A. A. „Actul 
de ajustare a agriculturii”. 

j rin „actul de redresare națională a industriei” s'au in- 
todus în organizarea industrială schimbări profunde prin 
„Codurile de concurență loaială”, 

Prin aceste coduri se urmăreşte a se organiza in așa fel 
munca industrială în toate grupurile de industrii, încît să se 
realizeze o cooperare a întreprinderilor şi să se amelioreze 
situația lucrătorilor, pentru a se echilibra mai bine produc- 
lia și consumația şi a se stimula activitatea industrială, In 
scopul echilibrării producţiunii și consumaţiunii, se dă o 
deosebită atenţiune în special organizării muncii în ramurile 

iale, cari produc „ instrumente de producţie”, cu ten- 

dința ca prin încetinirea procesului de desvoltare a nouilor 

investițiuni industriale, să se pună in acord cu producţia bu- 

lor de consum și să se indrumeze astfel activitatea indu- 

strială către o stare de echilibru în diferitele categorii de 
producție industrială. ; 

lar pentru a mări gradul de ocupaţie În industrie şi 
pentru a asigura o sporire a capacităţii de consum a lucră- 
torilor, în codurile industriale s'a introdus regimul parado- 

Prima vedere, al salariilor minimale şi al orelor de 
muncă maximale. Codurile industriale au urmărit astfel să 


asigure un salariu vital pentru toate categoriile de salariaţi, 
Potrivit cu situația din fiecare ramură din industrie și prin 
aceasta să stimuleze consumul de produse industriale, 

In afară de aceasta, introducîndu-se sistemul negocia- 
țiunilor colective, s'a reușit a se pacifica Intr'o largă măsură 
raporturile dintre patron și lucrător. 

N. R. A, echivalează cu o mobilizare generală a întregei 


n a i ii 


w VIAȚA ROMINEASCA 


industrii suh indemnul şi controlul conducerii de Stat, ac- 
țiune care venind în coliziune eu interese si privilegii pu- 
ternice și cu psihologia înrădăcinată a individualismului, 
este de natură revoluționară. 


A doua parte a programului, care întregeşte pe cea an- 
terioară, este politica pentru întărirea puterii de cumpărare 
în întreaga economie americană. În fața unei asemenea ac- 
tiuni, Hoosevelel și-n dal seama că se opun dificultăți orga- 
nice și obstacole urey de învins În primul rind, din cauza 
instabilității dolarului, ameliorarea piuţii valorilor mobilia- 
re prin plasmmente noui în nowi erențiuni de întreprinderi, 
nu mai poate constitui un punet de plecare a unei sportiri a 
consumaţiei, așu cum sa intimplat regulat în toate crizele 
ciclice anterioare. Prin instabilitatea dolarului şi prin mā- 
surile legale pentru controlul emisiunilor de acţiuni, urmă- 
rindu-se a se asigura banul plasat în valori mobiliare, prin- 
trun control asupra seriozității ereațiunilor noui, se întirzie 
înviorarea nclivilății economice. 

Dar piedica cea mai importantă este, desigur, excesul 
utilajului industrial, cure opreşte în loc uctivitatea într'o 
serie de industrii, producătonre de instrumente de produc- 
ție. (De pildă industria clădirilor care in Stalele-Unite u dus 
la o vertiginoasă scădere n chiriilor si In pierderi mari ale 
Societăților de construcții și industria de căi ferate, unde-su- 
pia investiţiile au ajuns la proporții extraordinare, încât 
Roosevelt a trebuit să numenseă un coordonator cu capaci- 
tate dictalorială pentru a'opri cntastrofa întregului sistem 
de transport), 


In fața acestor obstacale, Roosevelt u fost pyizat să ola- 
boreze un program de măsuri, cu caracter de nlifei artificial, 
pentru a provoca o sporire a enpacității de consum fun inte- 
riorul țării. Este vorba de vastul program de lucrări publice, 
pentru care în anul trecut s'a destinul o sumă de 3 miliarde 
și jumătate de dolari și în bugetul snühr curent s'a des- 
tina! o nouă sumă de 5 miliarde dolari, deci în tatal 8 mi- 
liarde si jumătate de dolari, Prin această acțiune se ur- 
mărește a se lărgi posibilitățile de lucru și indirect n se spori 
capacitatea de consum a mnasselor. Faţă de cilrn mare de ṣo- 
meri, Roosevelt a mai pus la dispoziţie o primă sumă de 500 
milioane dolari, care ulterior a fost sporilă, pentru n se or: 
ganizu vsistența prin muncă a şomerilor. Și în sfirsit, pentru 
a uşura sittiația agriculturii dela început a inaugurat un 
sistem de preluare de către Stal n ipotecilor supra explou- 
tărilor upricole si asupra enselor locuite de către propric- 

tari, pină la cifra de aproape 4 miliarde dolari, pentru ca 
uşirindu-i în modul acesta snreina, dealtmiñteri imposibil de 


REVOLUȚIA ROOSEVELT P 


suportat a unor dobinzi mori, să contribue şi în modul a- 


cesta la sporirea capacității de consum a musselor 


A treia categorie de măsuri se ï 
, orie referă la restaurarea e- 
chilibrului în agricultură. Situaţia în ngritultura ME FiGANA 
este în multe Privinţi asemănătoare cu aceia dela noi. Este 
destul să se amintească faptul că între anii 1929—4933, va- 
parea produselor ugricole, în raport cu prețul produselor 
rele ue iza agricultori, sa redus la jumătate, 
i a Să se constate caracterul deficit ` iei a- 
ie gi sr N ar al economiei a 
Pentru a se salva agricultura, s'a int 
: 7 ocmit un program 
coneretizat în actul pentru ajustarea agri ii (Agric 
ral Adjustment Aci) „A. A. A." Ciao ca caci i 


Caracterul programului, cuprins în Agricultural Adiust- 
r Act i ra atit din preambul, cit şi din conținutul sän, 
„tgea ince intro declaraţie de nfà . : 
E a oa sil: traţie de urgenţă, care are 
ş „Acuitatea crizei economice actuale fiind în parte con- 
secința unei disparități pronunțate şi creseinde între pre- 
țurile produselor agricole si cele nle celorlalte articole, dis 
paritate care a dal o gravă lovitură puterii de cumpărare a 
agricultorilor pentru produse industriale, pn revoluționat 
schimbul de mărturi ordonat și a slăbit în mod grav activu- 
rile agricole, cari suportă structura creditului național, se 
declară prin cele ce urmează că aceste condițiuni ale activi. 
tăţii fundamentale, care este agricultura, nu atins tranzae- 
țiunile în produse agricole, cari prezintă un interes public 
național, au supraincârcat și obstinat curentele normale nle 
comerțului de asemenea produse şi au făcut imperativă a- 
plicarea imediată a titlului I al acestei legi”, 

Urmează apoi precizarea politicii ce se intenţionează a 
se realiza şi care esta: 

1) „De a stabili și menţine o balanță între producțiunea 
şi consumațiunea de articole agricole şi deci de condițiuni 
de vinzare apte a restabili pentru agricultori preţurile la un 
nivel care va da articolelor agricole și în raporti cu artico- 

„pe care agricultorul trebuie să le cumpere, o putere de 

irare echivalentă puterii de cumpărare, pe care o a- 
veat produsele agricole în perioada de bază. Pentru toate 
pro e agricole, cn excepţia tutunului, perioada de bază 
me ceg alinin de război, August 1909— lule 1914. Pentru 
1010." ulie i bază va fi acecu de după război, August 

2) „De a se apropia de această egalifale i puterii de 
cumpărare prin corectări treptate ale inegalităților prezente 

aceasta cu toată rapiditatea. considerată udmisibilă tinind 


OOOO 
E 


IN 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


e DD II E CR RI ET IE CEEA 


seama de cererea consumațiunii pe pieţele naţionale şi 
străine”, 

3) „De a proteja interesele consumatorului, restabilind 
producţia agricolă la un nivel, care să nu augmenteze pro- 
centul cheltuelilor pe care le face consumatorul pentru pro- 
dusele agricole sau derivate, peste procentul care revenea a- 
gricultorului în timpul perioadei dinainte de război, August 
1909—Iulie 1914”, 

Această precizare a conţinutului politicii de redresare 
agricolă, arată atit scopurile urmărite, cât și principiile fun- 
damentale ale economiei dirijate. 

| Obiectivul principal al programului este de a restabili și 
menţine echilibrul economic. lar punctul de plecare este pre- 
țul produselor agricole, care trebuie să ajungă la nivelul 
dinainte de război, socotit „normal”, pentru a se determina 
o situaţie de echilibru în sistemul economic. 

Actul de ajustare agricolă cuprinde trei părţi: 

Prima parte se acupă de reducerea culturilor. Agricul- 
torii sunt încurajați a coopera la reducerea culturilor prin 
acordarea de avantagii financiare directe. Fondurile nece- 
sare pentru a se acoperi cheltuielile necesitate, se adună 
printr'o taxă impusă asupra industriilor, ce se ocupă cu 
transformarea produselor agricole. 

Partea a doua, se acupă de ușurarea datoriilor ipote- 
care, ce grevează asupra agriculturii; de lichidarea bâncilor 
ipotecare şi de asistenţa directă dată agricultorilor, în vede- 
rea conversiunii datoriilor lor actuale; de răscumpărarea ex- 
ploatărilor scoase la licitaţie şi de procurarea de capital de 
exploatare necesar. Aceste măsuri au fost completate prin- 
trun sistem de soluțiuni pentru ameliorarea organizării fi- 
nanciare a agriculturii, prin creiarea unui număr de 12 cor- 
poraţiuni de credit de produeţiune şi 12 bănci pentru coo- 
perative, cite o corporaţiune şi o bancă în fiecare oraș, care 
posedă cite o bancă federală funciară. Pentru a se servi de 
uşurările de credit oferite de către corporaţiile de credit de 
producţiune, agricultorii trebuie să se grupeze in asocia- 
țiuni de credit productiv, prin intermediul cărora obţin ace- 
{ te credite. S'a mai intemeiat apoi şi o bancă centrală pentru 
ş pede ze Însărcinată a acordat imprumuturi asociaţiilor 
cooperative, 

In sfirşit, a treia parte din actul pentru ajustarea agri- 
culturii (A. A. A.) cuprinde dispozițiuni cari conferă preşe- 
dintelui republicii, puteri disereționare, ca să ia orice mă- 
sură În domeniul monetar, 

Prima măsură monetară a fost luată în primăvara anu- 
lui 1932 prin abondonarea etalonului de aur. Dar în amen- 
damentul Thomass, din 20 Aprilie 1933, la legea pentru a- 


REVOLUȚIA ROOSEVELT 13 


Justarea agriculturii, s'au prevăzut măsuri pentru deprecie- 


„rea monetară și ridicarea prețurilor pe această cale. 


_ Amendamentul Thomass cuprinde următoarele di i- 
Huni: Expansiuñea creditului Băncilor de rezervă federală 
(Federal Reserve Bank) prin autorizarea unor operaţiuni de 
cumpărare de titluri de Stat în tirgul liber (open market o- 
pene loa) Sa adr sroinecaep de a cumpăra chiar direct de 
a tezaur bonuri de tezaur sau obligatiuni F 
cifra de 3 miliarde de dolari, Riu OAE pă în 

In al doilea rind, autorizarea pentru tezaur de a emite 
hirtia monedă: („greenbacks”) pină la suma de 3 miliarde 
dolari, dar numai pentru răscumpărarea hirtiilor de Stat, 
cumpărate de băncile de rezervă federale. 

In al treilea loc, autorizarea de reducere cu pină la 50 
la sută a valorii unității monetare, deci devalorizarea dola- 
rului pină la 50 la sută. 

Odată legiferate aceste măsuri, a început perioada de 
inflație monetară și urcarea prețurilor. Nimeni nu putea 
insă reciza direcţia politicii monetare inaugurată în Sta- 
tele- nite. Citva timp, sa socotit că prin deschiderea pers- 
pectivei deprecierii monetare nu se urmăreşte decit un efect 
psihologic, echivalent cu acel al inflaţiei, pentru u se provoca 
o ridicare a prețurilor. Caracterul politicei monetare ameri- 
cane, a fost pentru întiia oară precizat, în atitudinea pe care 
a luat-o preşedintele Roosevelt faţă de Conferința monetară 
şi economică din Londra. In mesagiul pe care l-a trimis în 
lulie 1933, s'a ridicat impotriva stabilizării artificiale a 
schimburilor monetare, şi a formulat necesitatea creerii unui 
dolar, care să-și păstreze puterea de cumpărare și de plată 
a datoriilor. 

„Primul obiectiv are ca scop să restaureze preţurile la 
un nivel la care industria şi mai presus de toate agriculture 
să poată lucra cu profit şi eficienţă. Al doilea obiectiv este 
să păstreze stabilitatea acestei realizări odată obținute”, 

Trei luni după acest mesaj, politica monetară a rămas 
neschimbată. In acest interval, din lulie pină în Octombrie, 
nu sa făcut uz decit numai parţial de mașinăria amenda- 
mentului Thomass. Acţiunea principală a guvernului sa con- 
centrat în aplicarea mecanismelor creiate de N, R. A. şi A. 
A. A. S'au făcut operațiuni largi de cumpărare în tirgul li- 
ber (open market operations) dar mai mult din inițiativa 
sistemului de rezervă federală, decit a Tezaurului. Dar nu 
s'a făcut nici o emisiune de hirtie monedă (greenbacks) și 
nici un pas în direcţia devaluării dolarului, Intre timp însă, 

din cauza situațiunii de incertitudine monetară, care nu se 
putea să nu aibă repercursiuni asupra intregii vieţi econo- 
mice, speculaţia a adus la un „boom”, o expansiune bruscă, 


i 


) 


li VIAȚA ROMINEASCĂ 


prin sporirea activităţii industriale şi ridicarea rețurilor. 


Aceasta s'a întimplat în prima jumătate din Iulie 1933; a 


urmat în a doua jumătate n aceleiaş luni o cădere a prețuri- 
lor pentru ca să intervină apoi o nouă repriză în Septembrie 
şi n nouă cădere în Octombrie. 

In această situaţie agricultorii au intrat în acțiune, au 
acuzat pe preşedintele Republicii că face o politică mone- 
tară slabă și au cerut să se emită „areenbacks", hirtie mo- 
nedă, pentru ca să se grăbenscă procesul de ridicare a pre- 
tūrilor. In urma acestui fapt, politica monetară a intrat in- 
tr'o nouă fază, crestalizată în noul mesagiu pe care l-a a- 
dresat omenirei întregi, la 22 Octombrie 1033, Roosevelt, 
EI n afirmat din nou că politica monetară americană urmă- 
reşte necontenit ridicarea prețurilor. In ul doilea rînd, a pre- 

izat că în momentul de faţă nu poate fi vorba de o fixare 
a valorii dolarului, deci o stabilizare a dolarului, Cu acest 
prilej a fixat rostul obiectivului urcării prețurilor: pentru 
a se da de lucru şomerilor, a se facilita plata datoriilor şi a 
se restaura echilibrul în structura prețurilor şi anume agri- 
cultorii să ajungă în situația de a-şi schimba produsele lor 
contra produselor industriale, pe o bază mai echitabilă, In 
acest scop, sa elaborat un plan nou care urmăreşte depre- 
cierea monctară a dolarului de hirtie față de nur. Acest ro 
zultat urmează a se obține prin controlul preţurilor ame- 
ricune, liberate de orice influență internațională, prin cum- 
părarea de către Stat a aurului produs de minele americane 
pe un preţ determinat de Stat. In aplicarea acestui plan, s'a 
procedat și la cumpărarea de aur și pe pieţele străine, 

Prin aceustă nouă politică monetară, prețurile nu în- 
ceput să se urce din nou. Dar nici acesta n'a fost ultimul sta- 
diu al politicii monetare americane, La inceputul lunei Fa- 
nvarie 1934, s'a inaugurat o altă fază: fără ca să se stabi- 
lizeze dolarul, se cosolidează deocamdată deprecierea dola- 
rului la eca. 40 la sută, răminind astfel încă o margine de 
10 la sută pentru depreciere. Acest lucru sa fåcut mai ales, 
pentru ca să se calculeze de pe acum reevaluarea stocului de 
aur și să se poută utiliza de Tezaur diferența pentru actiu- 
nea de reconstrucție, pentru a cărei continuare se cereau 
noui resurse financiare. Din această diferență o sumă de 2 
miliarde dolari a fost destinată, însă, pentru creiarea unui 
fond pentru controlul fluctuațiunilor monetare ale dolaru- 
lui, 

Ce reprezintă uecastă politică, nu se poate ști încă pre- 
cis. Dar se vede clar că nu este o fază definitivă, ci un nou 
provizorat, este un palier nou de depreciere, Căci nu se 
poate trece cu vederea că Roosevelt a afirmat categoric că 
nu renunță la creiarea unui dolar marfă, adică a unui do- 


————————————————————————  —— 


REVOLUȚIA ROOSEVELT 15 


lar care să-şi păstreze cîteva generaţii aceiaşi putere de cum- 4ga” 


părare și uceiaşi pulere de plată a datoriilor. 

Acesta este țelul politicei monetare americane, la care 
Roosevelt n'a renunțat și nu poate renunța, fără să primej- 
duiască Întregul său sistem. 

In faţa acestei politici monetare, cate locul să ne între 
bim: poate să fie obținută o ridicare definitivă şi dinainte 

recizată a prețurilor, printr'o anume depreciere a monetei? 
xperienţa pe care ne-o înfăţişează istoria «deprecierilor mo- 
netare, arată că nu există o ridicare generală sau orizontală, 
reprezentind o ajustare automată a tuturor prefurilor la 
„schimbările preţului aurului, Modificările prețurilor încep 
„cu mărfurile care tree dincolo de graniţă în comerțul inter- 
“naţional, dur nici aceste schimbări nu corespund exact de- 
| precierii monedei, Efectul lar usupra nivelului general al 
"prețurilor dinlăuntrul țării este indirect și în cazul cel mai 
bun încet, Măsura urcării nivelului genera! al prețurilor in- 
terne, este influențată de factori economici şi fiscali cari 
sunt proprii fiecărei țări. Şi odată ce s'a ajuns la un nivel de 
preţuri prin orice mijloace, nu există nici o evidenţă că a- 
vem posibilitatea cu să controlăm acest nivel prin schimba- 


"rea prețului aur. 


Dar prin aceste constatări, 
istorice, nu se 
lurile prin 


făcute pe buza experienţii 
pate nega posibilitatea de n se dirija prez 
in Sistem combinot de măsuri monetare si eco- 
nomic sistemul lui Roosevelt există locmai un com- 
plex de măsuri, cari conlucrează la dirijarea preţurilor. Di- 
rijarea monetară este un mijloc, dar este completat bnr dome- 


__niul agricol prin politica de reducere a producţiei şi deci de 


micşorare n ofertei; prin politica de degrevare a apricultu- 
rii și deci prin sporirea capacității de consum; iar în indu- 
strie prin măsuri de echilibrare a producției în diferitele vi 
ramuri; apoi prin urcarea salariilor şi prin sporirea ocn- 
pațiunilor în toate ramurile de producţie, prin sistemul de 
organizare a unor lucrări publice de mare amplonre. Prin 
urmare, ne găsim în faja unui complex întreg de măsuri mo- 
notare şi economice şi nu putem încă să pronunțăm un ver- 
dict asupra acestei mari experienţe, judecind-o numai prin 
latura ci monetară, 

Rezultatele aplicării politicii lui Roosevelt, în primul an, 
fără a fi coneludente, sunt totuși încurajatonre, mai ales da- 
i se ține seama de dificultățile economice şi financiare cari 
perzistă în toate celelalte ţări din lume, După boom-ul din 

ie 1933, activitatea economică a pierdut o treime din te- 
Tenul cîștigat în intervalul Martie-lulie. Acţiunile industria ie 
au scăzut cu 20 la sută; griul a scăzut la 90 cenți, dar sa 
menţinut la peste îndoitul cursului cel mai scăzut din timpul 


a II 


i 


kind VIAJA KOMINEASCA 


depresiunii. O situație asemănătoare oferă preţurile tuturor 
celorlalte produse agricole, 

Dar în afară de acest joc al prețurilor, trebue să ob- 
servâăm că Sau realizat anumite lucrări fundamentale. In 
primul rînd, disparitățile indicând răbușirea sistemului e- 
conomic, au Început să dispară că g pe rind şi în orice caz 
sau micșorat. Mecanismul N. R. A. a dat desigur rezultate, 
cu toate dificultăţile de aplicare, cari sunt din ce în ce mai 
mari. lată citeva date: în Iulie 1933, producţiunea industrială 
reprezenta 100 la sută faţă de indexul din 1923—1925. Gra- 
dul de ocupațiune în fabrici era de 70,1 la sută. Rolurile de 
salarii arătau numai 49,9 la sută din normal; în August pro- 
ducția scade la 92 la sută şi gradul de ocupaţiune se urcă 
la 73,3 la sută, iar rolurile de salarii arată 55,7 la sută, In 
Septembrie producţia industrială scade din nou pină la 85 
lu sută, însă gradul de ocupațiune și salarii se urcă pină la 
sfirşitul anului. 

Dovada corectării disparității nivelului prețurilor şi ni- 
velului datoriilor, o putem avea dacă luăm în considerație 
indicele departamentului muncii. Observăm că din Martie 
pină în Octombrie, indicele producţiei industriale s'a urcat 
ra S iar indicele producției agricole se urcă dela 


Este adevărat că experiența n'a reuşit încă să ridice su- 
ficient preţurile agricole, care sunt la un nivel inferior faţă 
de acela al produselor industriale, Totuşi s'au obținut re- 
zultate și în această dires, Potrivit estimațiunei Biurou- 
lui economic agrar dela ashington, se constată că venitul 
agricol din 1933 se ridică la 6.360 milioane de dolari, față de 
5.143 milioane dolari în 1992. Prin urmare, s'a realizat un 
sjor de un miliard două sute treisprezece milioane dolari, 
care deși este în parte anulat prin urcarea prețurilor indu- 
striale, totuşi rămine un plus net, care constituie un cîştig 
pentru agricultori. 

Alt rezultat important este faptul că cirea 4 milioane 
din cei 14 milioane de lucrători şomeri au intrat la muncă, 

Să încercăm a caracteriza programul lui Roosevelt. Roo- 
sevelt urmărește două serii de obiective: redresarea econo- 
mică şi reconstrucţia economică, 

Aceste două obiective ale politicii economice americane 
nu merg În aceiași direcţie. Deaceea, uneori mergind spre 
unul se îndepărtează de celălalt. De exemplu: N, R. A., care 
este principial instrumentul de reconstrucţie a întregului sis- 
tem economic, desigur că a încetinit şi întirziat procesul de 
redresare industrială, mai ales că s'a bazat reducerea 
producţiei într'o seric de industrii. Iniţialele N. R. A. Na- 
tional Recovery Act, actul de redresare națională, sunt în- 


REVOLUȚIA ROOSEVELT 17 


şelătoare, pentru că după ele redresarea ar trebui să fie soo- 
pul acestui mecanism și nu reconstrucția. cum este însă în 
realitate. 

Programul de reconstrucție este şi economic și social. 
Lozinca este echilibrul pe toată linia. Echilibrul economie 
intre agricultură și industrie, prin ușurarea datoriilor agri- 
cole şi prin ridicarea preţurilor produselor agricole prin po 
litica pe care am amintit-o; echilibrul social între capital gi 
muncă, pe de o parte, prin pacificarea raporturilor dintre 
patroni şi muncitori, pe de altă parte prin sporirea posibili- 
tăţilor de lucru şi prin normalizarea producției industriale, 
Echilibrul în sistemul cconomic. intemeierea prosperității 
industriale în primul rind pe cererea de bunuri de consum gi 
numai în subsidiar pe cererea bunurilor de capital, a mij- 
loacelor de producţie, pentru ca să se evite in modul acesta 
criza de supraproducție care este cauzată. mai ales prin su- 
prainvestiţiile de capitaluri în industrie. 

Reconstrucţia socială include și măsuri de control asu- 
pra avuţici concentrate in puţine miini, asupra emisiunilor 
de capitaluri şi asupra speculutorilor de bursă. Statul parti- 
cipă la fundaţiunea băncilor prin cumpărare de acțiuni pre- 
ferenţiale, ceiace echivalează cu un pas spre capitalism de 
Stat, deşi prin această măsură se urmărește în primul rind 
restabilirea încrederii în sistemul bancar şi asigurarea depo- 
nenților. 

Roosevelt, desigur câ nu poate să urmărească numai 
„Recovery”, numai redresarea temporară a vieții economice, 
căci el a condamnat sistemul economic. care se prăbuşise la 
1929, pentru că este un sistem social rău, fiind clădit pe pri- 
vilegii şi economie fără stabilitate, fiind minat de tot felul 
de dezechilibre, 

Roosevelt urmăreşte reconstrucția întregului sistem eco- 
nomic, Dacă la început opinia publică americană a urmărit 
poale numai redresarea economică, astăzi ca este cistizată 
pentru reconstrucție, pentru că nu mai erede in redresarea 
pe vechile baze, In primul rind „boom”-ul, provizoratul în- 
dreptării din Iulie 1933. a arătat că nu se poate spera la o re- 
dresare temeinică, fără o schimbare a sistemului economic. 

In acelaș timp starea psihologică, cure Sa erciat în opi- 
nia publică din Statele Unite, în urma vastelor cercetări ban. 
care, cari au dus în fața judecătorilor de instrucție pe cei 
mai de seamă conducători ai marei finanţe americane și au 
descoperit proceduri lipsite de onestitate nebănuite pină a- 
tunci, a creiat pină şi în straturile cele mai adinci ale 
populaţiei americane, convingerea că sistemul economie tre- 
bue să fie transformat. 

Țelul revoluţiei Roosevelt este creiarea unui nou sistem 


2 


| 


pa VIATA ROMINEASCA 


economice. Ce sistem economic? Roosevelt l-a definit în mod 
generic: „0 nouă ordine economică constituțională”, S “creta- 
rul său de Stat dela Agricultură, Henry A. Wallace l-a defi- 
nit mai precis: „ereiareu unui Stat social echilibrat”, lar 
Mussolini a criticat sistemul văzind întinsul tendințe de so- 
cialism de Stat. Alţii au intrevăzut în acest sistem economie 
un Stat cooperativ (nu corporativ): iar alții au întrezărit în 
acest sistem economic o tendință de democraţie economică 
disciplinată, 

N'are mare interes cum va fi denumit noul sistem eco- 
nomic, ce se va desvolta din revoluția Roosevelt, Important 
este a se constata că se urmăreşte construirea unei noui or- 
dini economice în care automatismul spontan să fie înlocui! 
printrun sistem echilibrat în mod constient. In acest scop 
Roosevelt n creiat un sistem de economie dirijată, prin care 
a lichidat ultimele vestigii ale economici liberale și ale inter- 
venționismului de Stat, fără plan şi orientare, 

Roosevelt însuşi dirijează viața economică ;- pină la el 
n'a existat în Statele Unite ale Americei, nici un preşedinte, 
care să fi centralizat la el toate puterile Statului. 

Pentru dirijarea politicii economice în diferitele ramuri 
ale vieţii economice, sau ereiat 10 vaste administrații de Stat 
şi un număr mai mare de subdiviziuni ale ucestora. 

Sa vorbit mult de chestiunea puterilor disereționare pe 
cari Congresul american le-a dat lui Roosevelt. Acordarea de 
puteri disereționare era absolut necesară. Legile si măsurile, 
pe care n lost silit să' le elaboreze Roosevelt întrun an în rit- 
mul obicinuit al lucrărilor Congresului, nu puteau trece nici 
in timp de 3 ani, Și Roosevelt n'a avut decit un an ca să o- 
prească prăbuşirea ordinei economice şi sociale, 

Congresul a acordat Preşedintelui două serii de puteri: 
unele sunt puteri ale Congresului în legătură cu administra- 
tin monedei şi a bugetului, In ce priveşte administratia buge- 
tului, puterile i s'an dat cu foarte mare largheţă, pentru că 
este foarte nobil să se propage o politică de economii buge- 
tari, dar este foarte greu să se realizeze. Aceasta explică 
pentru ce congresul su degajat cu desinvoltură de aceste sar- 
cini. Și este tot atit de adevărat că Roosevelt şi-a început ac- 
țiunea prin realizarea unor radicale economii în Bugetul Re- 
publicei, ajungind în cele din urmă chiar în conflict cu Con- 
gresul, pe această temă. 

O a doua serie de puteri, pe care le-a obținut Presedin- 
tele Roosevelt, puteri pe cari nu lè-a cerut nici un alt Preșe- 
dinte în timp de pace, sunt puteri dictatoriale, concentrate 
în cele două direcțiuni economice: N. R, A. şi A. A.A. Aces- 
eri iat puteri pe cari le exercită numai ca agent al Congre- 
su 


aa aa RE ERE RER i a a AR 


REVOLUŢIA ROOSEVELT 19 


Dar revoluția Roosevelt nu poate fi interpretată pentru 
aceasta, ca o dictatură; ea nu are absolut nici um fel de ase- 
mănare cu dictatura. In această privinţă, este interesant că 
cercurile plutocratice, cari în 1932 reeclumau dictatura, astăzi 
sunt în fruntea acelora cari aruncă lozinca: „inapoi la Coris- 
tituție”, 

Dar Preşedintele Roosevelt wa eşit din Constituţie, pen- 
trucă Statele Unite trăiesc subt sistemul puterilor delegate. 
Congresul a delegat unele dintre puterile sale preşedintelui, 
întocmai ca în timp de război, dindu-și seama de pericolul 
național în care se găsea țara. Prin urmare, revoluția Roose- 
velt nu s'a depărtat cu nici o iotă dela Constituţie. Deultmin- 
teri au fost respectate toate libertățile constituționale, fără 
nici un fel de excepție. Apoi, Roosevelt. în lipsa congresului 


colabo cu poporul prin radio şi prin presă: vorbeste 
pentru aN a aE politice” şi supune această politică 
la critica întregului popor. Colaborează în toate domeniile cu 
reprezentanții presei, pe care îi primeşte în fiecare zi, supu- 
nindu-le toate chestiunile pentru critică și răspunzind la 
toate chestiunile, iar la chestiunile pentru care răspunsul nu 
este hine să apară in presă, explică pentru ce, răspunsul la 
aceste chestiuni trebuie să fie aminat, Deaceia presa în gene- 
ral este favorabilă noului curs şi numai presa interesată, Ex- 
ponenta unor grupări plutocratice, este impotriva politicei 
lui Roosevelt, ; 

Oare o asemenea politică s'ar fi putut încerea ori unde? 
Nu trebuie să se piardā din vedere pozițiuneu eu totul spe- 
cialā a Statelor Unite, In primul rind nici o fară n'a ajuns la 
o organizație industrială ușa de avansată, ușa de completă 
şi raționalizată, şi în acelaş timp să continue u produce şi ex- 
porta un mare excedent de materii prime gi produse sgri- 
cole. In al doilea rind, nici o țară din lume nu prezintă mai 
flagrant paradoxul între mizerie și belşug ca Statele Unite 
ale Americei. Şi în al treilea rind în nici o țară din lume i- 
dealul inițiativei private si concureţei libere nu este atit de 
înrădăcinată în spiritul public ca in Statele Unite, y 

Această situație specială explică şi obicetivele şi meto- 
dele Revoluţiei Roosevelt, | 

Obiectivul ultim al revoluţiei Roosevelt rămine creiarea 
unui sistem economie echilibrat, care nu se poate realiza fă- 
ră construirea unei maşinării pentru distribuția produselor 
Statelor Unite, care să funcţioneze, continuu, in mod normal, 
O problemă complexă și delicată. Atacarea ei n'a început de- 
cit de foarte curînd, dar obstacolele ce trebuese să fie învin- 
se sunt considerabile, Inainte de toate, supraproducția agri- 
colă generală, ingreuiază refacerea structurii prețurilor, prin 
aducerea preţurilor agricole la nivelul prețurilor industriale. 


CN 


T 


— 


a VIAŢA ROMINEASCĂ 


Apoi progresul technologic creiază în sistemul actual de or- 
ganizare un şomaj, care nu poate fi înlăturat decit dacă se 
transformă şi se descentralizează sistemul de producție, sau 
dacă se încetinează mersul progresului technologic sau apli- 
cațiunea rezultatelor invențiunilor technice. 

Insfirşit. mai este un obstacol de ordin technic: creia- 
rea unui etalon monetar dirijat, la adăpost de fluctuaţiunile 
care modifică puterea de cumpărare și puterea de plată a 
datoriilor. 

Fireşte, cei cari caută a se orienta în viitor, exclusiv prin 
experiența trecutului, vor ajunge la concluzii pesimiste. Dar 
acei, cari cunosc revoluția technică, care sa produs în toate 
domeniile de activitate ale omenirei, își întemeiază pe ron- 
dela continuu sporite ale technicei, credinţa în progres si 
nu se lasă abătuţi de complexitatea problemelor; aceştia nu 


VREME 


De două zile vintul n'a mai stat, 
Copila cu ochi negri s'a'ntristat, 
Lumina de argint s'a risipit, 

Și mugurii cei moi n'au mai vorbit. 


„pot privi nici această problemă ca irezolvabilă. 
2 lată pentru ce, deși cu toată rezerva, noi nu putem să 
© negăm posibilitatea de reușită a revoluției Roosevelt. 


De două zile vremea e cernită, 
Copila cu trup fraged, obosită; 


In orice caz, dacă nu putem, astăzi, să tragem o conclu- 
zie definitivă asupra revoluţiei Roosevelt, putem totuşi să a- 
tirmăm că experiența de un an a marei republici america- 
ne, este o dovadă că o revoluţie ordonată este posibilă în ca- 
drul democraţiei constituționale și nu este nevoie de sisteme 
dictatoriale, nici pentru transformarea ordinei economice și 
sociale, 


VIRGIL MADGEARU 


Iar gindul meu e'ntins şi e pustiu 
De par'că firul vieți'abia-l mai piu. 


Tristeţea s'a întins ca o maramă 
Pe fața zilelor coclite, de aramă ; 
Un vaet lung s'aude'n depărtare 
Din cerul încărcat cu roade-amare. 


LUME ŞI GÎND 


Lumea e mare, 
Steaua se pierde în zare; 
Gindul e viu, 
Fapta se stinge'n sicriu. 
Lume şi gind: 
Cine suntem şi ce'om fi vrind?! 
ERNEST BERNEA 


sd LI A +" "d "PY = yr í 


ARTA, TEHNICA ŞI NATURA 
LLL 7 


T U D (8 R Pi | A N Uu 


intruna din poeziile sale, Goethe închipue un mit al artei, 
a cârui semnificație trebue reţinută, Poezia, care poartă titlul 
„Die Nektartropten”, evoacă pe Minerva aducind din cer lui 
Prometeu un potir cu nectar menit să fericească pe oameni şi 
să trezească în sufletul lor instinctul artelor frumoase. Mina 
Minervei tremură, cind Zeița atinge pămintul şi din picătu- 
rile revărsate vin grabnic să guste albinele şi fluturii. păian- 
jenii şi atitea din animalele care împart de-atunci cu oamenii 
fericirea artei, Arta este aaş dar, pentru Goethe, darul unei 
puteri care străbate întreaga fire. Oamenii o primese dela 
natură, celebrind în operele lor, amintirea unei porniri ce- 
resti, activă chiar în straturile cele mai umile ale creației. In- 
stinetul plastic care străbate intreaga lume, „sufletul lumii” 
despre cure vorbise altădată Platon şi a cărui noțiune revine 
acum în titlul uncia din poemele lui Goethe, ne este înfățișat 
prelucrind pămintul amorf, preseriind forme chiar pietrelor 
ascunse În tainiţele lui. adinci, i 

Cit de caracteristică este pentru Goethe uccusiă înţelegere 
imanentistă a puterii artistice, ne apare mai limpede dacă o 
comparăm cu concepția corespunzătoare a marelui său:emul, 
a lui Schiller. In poema „Die Künstler”, Schiller a ridicat 
deasemeni un cintec de laudă puterii artistice, pe care el o nu- 
tribue însă numai omului, în toată intinderea firii. „Albina 
te poate învăța hărnicia, Yesteşte Schiller, un vierme poate de- 
veni maestrul îndeminării tale, ştiinţa o imparți cu duhurile 
superioare, doar arta, omule, o ai pe sea ”. Dacă astfel 
pentru Goethe, arta era veriga capabilă să pe om cu în- 
treaga natură, pentru Schiller ca devine funețiunea prin care 
omul se izolează din mijlocul ci, în sublimitatea caracterului 
său moral. Deosehirea dintre T aam Gocthe și idea- 
lismul lui Schiller apare deci şi în aceste ri asupra artei, 
ca în atitea alte imprejurări în care prietenia și colaborarea 
lor lua forma unei armonii complimentare, 

Dacă am citat aceste două păreri felurite. este pentrucă 
fiecare din ele înfăţişează cite o parte din adevărul lueruri- 
lor, intregimea lui refăcindu-se însă abia din întrunirea lor, 
Opera de artă ne poate apărea, în adevăr. ca un produs ul pu- 
ca ez 


S% ah Fragment dintr'o „Estetică”, al cărei prim ve ñe găseşte 


etai În 1 d Tu | în ai 
DĂ + apni 


ARTA, FEHNICA ŞI NATURĂ ` :3 


terii plastice a naturii; dur in acelaşi timp ca este un rezultat 
al aptitudinei tehnice a omului. prin care sunt introduse în 
“realitate o lume de obiecte, deosebite de natură. Ca mani- 
“Testare naturală, opera de artă face parte «lin clasa de feno- 
mene în care intră toate sintezele. asimilārile, asocierile de 
clemente în combinații noni şi cărora li se opun fenomenele 
„de descompunere, de desasimilare, de Întoarcere a complexe- 
lor în elemente. Tendinţa naturală care conduce la operi de 
„artă se manifestă mai inainte in instinctul constructiv al 
> atitor animale, apoi în faptul biologie al gestațiunii si creșterii 
și chiar în fenomenul anorganice a] cristalizărilor, stratificări- 
lor, combinațiilor himice, cte. Comparată cu astfel de pro- 
ecse, arta ne apare şi ea ca o nouă modalitate de organizare 
a materiei, cind este vorba de arte care prelucrează anumite 
materiale. cum sunt artele plastice sau ca un fel special 
de compunere a datelor conștiinței, cînd este vorha de arte 
čare pun În mișcare reprezentări de-ale vi, cum este poezia, 
Dar aci ne apare ceeace cu bună dreptate sar putea numi 
paradoxul artei, Căci opera de urtă este pedeoparte un fupl 
natural, ilustrind o forță activă în intreaga serie a formelor 
şi proceselor naturii, iar pedealtă parle ca este ceva izolat din 
natură şi opus ei, ca tot ce este produsul tehnicvi omenesti, 
Tehnica reprezintă în udevâr aportul omului in realitate. Ea 
intăţișează apoi ceva opus naturii, ca una care fată de me- 
cunismul firii, reprezintă produsul activităţii finaliste a spiri- 
tului, Tocmai această opozitie a artei faţă de natură, o făcea 
suspectă în ochii lui Platon şi determina renumita condam- 
nare metafizică a artei, pe care o pronunța marele filosof 
grec. „Inşeläciune și iluzie. serie Platon (in Sofişti), ale luese 
esența artelor şi scamatorii trebudsc puși în acelaș rind cu 
sculptorii şi pictorii, cu toți deopotrivă constituind categoria 
imitatorilor”, Faptul de a fi în acelaș timp natură și anti-nu- 
tură alcătueşte fondul așa zicînd contradictoriu ul fenomenu- 
lui artistic și precizează loculu lui in mijlocul vealității. 


Anti-naturalismul artei rezultă maji Înttin din faptul că 
operele ei par a fi imitaţia naturii, Dar imitația uni lucru 
nu îl dublează în toate cazurile. Imitația unui obiect nu este 
aceleaşi obiect, produs pentru a doua oară, decit în robert he 
ocazii determinate, Astfel între o sută de cărți imprimate ini 
serleaşi condiții sau o sută de monede din acelaşi aliaj şi r 
aceiași efigie nu putem stabili originalul şi copia. Taate sasie 
obiecte alcătuese o serie absolut omogenä. Nu lot astfel în ci 
priveşte raportul dintre un portret san peiságiu și omul pin 
colțul de natură care te-au stat drept model, latre unele și nl- 
tele există completă eterogenic. Tabloul nu este natura intr-un 
al douilea exemplar. Nefiind însă natură, el este ceva în a br 
de natură şi opus ci. Dar arta este ceva în afară de natură $ 


——————————— N —— 


A n VIAŢA ROMINEASCĂ 
a Re DI e RI, CR 08 A E E 
pentru faptul că producerea ei o simţim dependentă de apti- 
tudinele omeneşti şi de finalismul lor, iar nu de mecanismul 
forțelor naturii. O floare este pentru noi un produs mecanie 
al naturii, intrucit nu ne reprezentăm o conștiință care s'o fi 
gândit înainte de a o fi creat și care în acest scop să fi mobi- 
lizat și să fi condus anumite forțe şi procese sufleteşti legate 
de o individualitate. Aceasta este însă cazul operii de artă, 
care din această pricină ne apare ca ceva opus naturii. Apoi 
opera de artă este un întreg care își ajunge pe deplin, incit 
el pare cu adevărat izolat din natură. Am arătat în capitolul 
precedent că valoarea estetică şi prin urmare bunul estetic, 
adică opera de artă, sunt scopuri absolute. Pentru punctul de 
vedere estetic, înlănțuirea evenimentelor pare că se opreşte 
în faţa artei și nu se contnuă după ea. Opera de artă ne dă în 
adevăr impresia unei totalități necondiționate, trăind prin 
sine, incit valoarea ei se păstrează chiar atunci cînd toate o- 
bicetele şi stările care o înconjurau odată şi au contribuit efec- 
tiv so producă au dispărut, aṣa cum o dovedesc exemplarele 
artistice scoase la iveală din pămintul unei vechi civilizaţii. 


Cu acestea um precizat însă numai jumătate din suma 
însuşirilor care întregesc ideia artei. Căci arta nu este numai 
anti-natură, dar și natură. Pentru u ne da bine seama de a- 
ceustă stare de lucruri, este necesar să comparăm arta cu ma- 
șina, produsul anti-naturalistic prin excelență. Maşina este şi 
ea ca o plăsmuire izolată din natură şi în care spontaneitatea 
procedeurilor firii este înlocuită printr'o finalitate sprijinită 
de conștiință. Maşina lucrează numai dupăce elementele şi 
funcțiunile ei au fost coordonate conştient în vederea unui 
scop. Finalitatea maşinii este din această pricină extrinsecă. 
Mașina lucrează după o finalitate, fără a fi ea însăși un scop. 
Mașina este un mijloc către un scop. Am văzut însă că opera 
de artă nu slujește niciunui scop extrinsec, ea este un scop În 
sine; finalitatea ei este intrinsecă. Aci ne apare din nou, spre 
deosebire de maşină „afinitatea artei cu natura. Căci în defini- 
tiv nici natura, pentru un punet de vedere strict naturalist, nu 
pare a avea vreun scop extrinsec. De ce există fenomene me- 
canice şi electrice, corpuri şi combinaţii himice, plante și ani- 
male, este o intrebare care nu poate primi niciun răspuns câtă 
vreme menţinem o reprezentare despre natură necontaminată 
de idei religioase sau morale. Indiferenţa etică și religioasă a 
naturii revine ca într'un ecou în aceia a artei. Amoralitatea și 
păginitatea ei fac dintr'o operă de artă o existenţă înrudită 
metafiziceşte cu un viguros stejar al pădurii sau cu un jaguar 
al pustiei. Apoi faptul că, spre deosebire de mașină, arta are 
o finalitate intrinsecă, face din en o imagine a cosmosului na- 

istic conceput ca un sistem închis de forţe şi relaţii. Nici 
o bucată din natură nu revine aidoma într'o operă de artă. 


-e RI 


e DD eee m. 


Fiz 


ARTA. TEHNICA ŞI NATURA 24 


Arta nu este niciodată simpla reproducere a unui fragment 
al naturii, Numai natura ca intreg, ca totalitate necondițio- 
nată, se poate spune că se oglindește în microcomosul artei. 
Adinca afinitate a naturii cu arta, spre deasebire de maşină, 
poate fi limpede resimţită în unele imprejurări. Un automo- 
bil părăsit intro pădure sau cimpie rămîne acolo totdeauna 
străin și neincadrat. Nu tot astfel un moment plastic sau arhi- 
tectural. Cind priveşti aşa numitele ziduri ciclopeene dela 
Mycena sau Tirynth, fortificațiile întocmite din blocuri colo- 
sale de piatră încă din epoca pelusgciană. așa cum ele odih- 
nese pe temelia lor de stincă, ai impresia că munca naturii 
nu sa oprit odată cu apariția omului. Straturile geologice 
continuă cu cele arheologice. Acţiunii puterilor naturale ṣi 
rezultatelor lor li se adaugă operele artei. Tot astfel un monu- 
ment al pietății şi amintirii situat între copaci sau un castel 
dominind o culme solitară, ca un simbol al puterii care a stră- 
juit acele locuri, sunt creaţii ale omului care consună cu pei- 
sagiul, pe care natura le primește şi le asimilează. In stinca 
nesguduită și în cutezătorul castel care îl domină simțim uni- 
tatea aceleiaşi forţe, identitatea aceluiaşi elan al naturii, Arta 
nu né apare în aceste condiţii cu ceva străin de viața firii. O 
mărturie u facultăţii artistice a omului ne vorbeşte în mijlo- 
cul naturii, cu o nouă formă a puterii ei plastice şi active, 


Dar cu toate aceste apropieri de natură, se cuvine a arăta 
că arta are ceva şi din mașină şi tehnică. Căci întocmai ca 
aceasta din urmă, chipul cum se desvoltă o operă de artă do- 
vedeşte că ea nu este toată vremea dependentă de pulsația 
forțelor sufleteşti în creatorul ei. După cum maşinu tinde să 
devină neatirnată de om, funcționind nu după variațiile su- 
fletești ale aceluia care a pus-o În mişcare, dar după propria 
ei legalitate devenită autonomă, tot astfel se poate spune că 
dacă este adevărat că artistul își conduce opera, este tot atit 
de drept a spune că opera conduce pe artist, Artiştii au adese- 
ori ocazia să simtă în desfăşurarea lucrării lor că inițiativa 
propriu zisă le-a scăpat și muncea lor constă acum in confor- 
marea la o lege care cmună dela opera in preparație. O dra- 
mă sau un roman, o statue de marmură sau bronz nu devin 
numai ce dorește artistul, dar și ce pretinde dela el genul pe 
care și l-a ales sau materalul pe care îl manevreuză. Tehnica 
artei face astfel independentă opera de artist și o apropie de 
tipul mașinistic al activității umane. Dar opera de artă poate 
apărea ca un produs tehnic și atunci cînd înlăturăm conţinu- 
tul ei expresiv, pentru a nu o mai considera decit ca un re- 
zultat al îndeminării omeneşti. O astfel de disociere în atitu- 
dineu cu care întimpinăm arta Isbutește totdeauna să lumi- 
neze în ce măsură este ea o lucrare tehnică. 

Examinarea situaţiei pe care o ocupă în mijlocul realită- 


2 VIATA ROMINEASCA 


ţii. permite înțelegerea artei ca opera puterii plastice t natu- 
rii conținîndu-se în tehnica omului, Fiind-in aceelasi timp na- 
tură și tehnică, arta reprezintă punctul unei incrmreișări. do- 
meniul unci interferente. Dar cum poate să existe o realitate 
atit de contradictorie, uparținind unor regiuni metafizice o- 
puse, este o întrebare care prezintă greutăți numai pentru ci- 
ne socotește că gennrile realului, ordinea lui imanentă. cu- 
prinude in sine ceva ireduetibil. Intro demonstratie rămasă ée- 
lebră, H. Bergson (în L'Evolution créatrice) a arătat că ot- 
dinen este un anumit acord între subicet şi obicet: spiritul re- 
găsindu-se în Incruri”, Iar dacă spiritul se poate oglindi în 
Ineruri fie prin caracterul lui de activitate spontună şi incon- 
stientă, făurind genul naturii, fie prin facultatea lui de a lu- 
cru după cauze finale constiente, făurind genul tehnicei, este 
legitimă aspirația de a-si <atisface nevoia de unitate, recunos- 
cind între vle domeniul intermediar al artei. Dealtfel Im. 
Kant sa oprit în „Critica Judecăţii” în fața problemei esteti- 
ce numai din nevoia de a mijloci între domeniul naturii și 
libertăţii, pe care celelalte critice le Isase fără nicio lecãtu- 
ră, În căutarea terenului de apropiere, i sa relevat în cele din 
urmă arla ca „opera geniului care are aparența naturii, Ire- 
ductibilitatea planurilor realului. cedează îndată ce arta ma- 
nifestind îndoita ei apartenență la natură și tehnică, sprijină 
prin dovada ei conștiința unităţii Ini. 


Tocmai din pricina aparţinerei ci la natură şi tehnică, ni 
se par exagerate păreri ca aceea recentă elui Et. Souriau 
(L'Avenir de TEsthetigur), urmărind o identificare ci! mai 
completă a artei cu o anumită formă a muncii. Interesantele 
considerații pe cure Souriau le consacră acestei teze, privite 
ca o reactie, pot fi pină lu un punet bine primite. Estetica 
mistică a perpetuat prea îndelungă vreme reprezentureu artei 
ca produsul așa numitei inspirați, adică al unor conditii di- 
sociate total de imprejurările generale ale muncii omenești, 
Formă a activității omenesti. dar în acelas timp manifestare 
fără nicio legătură cu celelalte produse ale muncii, caracte- 
rul intim al artei devenin de fapt eu neputinţă de definit. Dar 
insăși oportunitatea unei astfel de concepții a trebuit să apară 
pină la urmă contestabilă. Disociind între artă şi celelalte 
forme ale muncii se anula posibilitatea conlucrării lor. Postu- 
larea unei arte izolate de muncă atrage după sine o muncă 
fără artă, Inferioritatea estetică a mediului în cure trăim se 
datareşte în bună parte și concepției despre sine a unei arte 
retrase in cerul inspiraţiei și presupusă a pune în mişeare shte 
forțe nte sufletului decit acelea pe care le reclamă indeobste 
munca. Faţă «le această situaţie sa produs reacția amintită, 
constind din accentuarea inrudirii dintre artă Şi tehnica crea- 
toare, Teoriile Ini Et. Souriau alcătnese un moment al necstei 


iii 


ARTA. TEHNICA ŞI NATURA 27 


reacții, Pentru ginditorul francez, arta este fumeţinnea sker- 
poetică a sufletului, funcțiunea creatoare de lucruri. Evident, 
în munca omului există elemente numeroase şi variate, Exis- 

Tiä mai întiiu muncea productivă, adică acea formă a activității 
constind din fructificarea unui agent natural si a! cărei tip 
este agricultura. Există forma comercială a muncii. n cârei 
funcțiune este creşterea valorii unui Iueru prin aducerea în 
locul unde nevoia lui se face resimțită. Există apoi activitatea 
transportului însuşi şi în fine acile modalități ale muncii, 
constind din împlinireu unor acțiuni a căror urmă materială 
se șterge odată cu consumarea lor. pledoariile avoentului, con- 
sultațiile medicului, lecţiile profesorului, ete. cu un cuvint 
cuprinsul ușa numitelor profesiuni liberale. Faţă de toate a- 
ceste varietăţi ale muncii, arta este, pentru Souriau, tipul ac- 
livității care urmăreşte producerea unui lucru determinat, a 
unei quwidifäți reale și singulare, Activitatea munufacturieră 
nu devine artă decit în aceste condiții. In complexul unei in- 
dustrii. se pot distinge toate formele enumărate ale muncii, 
acțiunea artistică revenind aceluia care le concepe în conexi- 
tatea lor iş ştie să le îndrumeze către creația finală a lucrului. 
Ori ce creator de lucruri este un artist. Muncitorii cari cred 
că pot să-şi rezerve acest titlu, arhitecții si artistii plastici, 
compozitorii şi poeţii. constituese numai o speţă distro èla- 
să mai generală, 


Oricare ar fi meritele concepției lui Suuriau în vederea 
inlănţuirii artei cu alte forme ale muncii, ea rămîne totusi Cx- 
cesivă şi în parte inexactă. Mni intiiu. accentul pe care el îl 
pune pe caracterul de lucru al operii de artă (la thosete, die 
Sachhaftigheit), nu poate pune în evidență particulurițățile 
ti, Am văzul intrun capitol anterior că arta nu este un lucru, 
ci aparența unui lueru. Valoarea care o organizează ca un bun 
nu este o valoare reală. Vom reveni şi mai tirziu asupra rea- 
lității artei, adică asupra însușirei ei de a fi sustras si izola- 
tā din planul practice ul lucrurilor. Arta aparține regiunei je 
deale a aparenţelor. Pe de altă parte, prin opera de artă în» 
trevedem personalitatea artistului, un bun personal, nu real, 
in lucrarea artistică, preţuim pe lucrător, îndeminarea lui, vi- 
gourea și originalitatea sufletului său, Nu tot astfel cind apre- 
ciem produsele unei tehnice manufacturiere, o bucată de sto- 
fă, o unealtă agricolă, ete. Astfel de obicete, comparate cu o- 
perele artei, sunt mult mai opace, Sufletul producătorului lor 
nu transpare prin ele. Momentul originulității este cu totul 
neînsemnat în producerea lor. In sfirsit, dacă unora dintre 
i produsele tehnice manufacturiere sau mașiniste le recunoaş- 

tem o valoare artistică, împrejurarea apare numai atunci cind 
| cle ating un' anumit grad de perfecţiune. Un automobil este 
mai perfect decit un car cu boi și mai artistic. Un e “asornic 


O 


äg VIATA ROMINEASCA | 


este mai perfect și mai artistic deci 
tre ceasornice, o pendulă de precizie este mai artistică, tocmai 
fiindcă este mai perfectă, decit un vulgar ceas de buzunar, 
funcţionind cu aproximație și avind nevoe să fie îndreptat în 
fiecure zi. Înţeleg în toate aceste cazuri prin perfecţiune in- 
suşireu unui lucru de a exista şi funcţiona prin sine însuși, 
fără sprijinul sau cu sprijinul cit mai limitat al unor factori 
străini de organizația sa. Carul cu boi şi ceasornicul cure tre- 
bue necontenit indreptat sunt în acest înțeles niște intocmiri 
imperfecte, Perfectiunea cea mai mare, idealul perfectiunii, 
îl atinge pentru reprezentarea științifică natura ca totalitate, 
mucrocosmosul, adică sistemul închis al elementelor, forţelor 
și relațiilor din natură, Inch din evul-mediu, a apărut ideea 
de a obţine o intocmire tehnică deopotrivă prin independenţa 
şi perfecțiunea ei cu macrocosmosul. Planul unui perpetuum 
mobile, închipuit mai întiiu în secolul al XIII-lea de călugă- 
rul dominican Petrus Peregrinus, n'a fost de fapt niciodată 
părăsit de umanitate şi el alcătueşte, după O. Spengler, teme. 
lia pe care s'a ridicat întreaga tehnică modernă. Dar în timp 
ce partea cea mai însemnată a roduselor muncii omeneşti 
rămine la un nivel foarte redus e perfecţiune, există o cate- 
gorie anumită de opere care realizează perfecțiunea cea mai 
înaltă pe care omul o poate atinge. Operele de artă, conside- 
rate ca pure organizații estetice, sunt rezultatele cele mai au- 
tonome ale muncii omenești, Convergența elementelor ci, uni- 
tatea, izolarea ci ideală în mijlocul realității. îi conferă o in- 
dependență deopotrivă cu uceeu 

i. Prin aceste 


t o rişniță, Dar chiar prin- 


i sunt mai perfecte decit a- 
inile de transportat care 
ā a unor puteri străine. 
lăsmuiri ale tehnicei le recunoas- 
ică, faptul decurge din apropie- 
artei. Din acest punct de vedere 
că arta este idealul întregei tehnice omeneşti, 
timp ea este produsul tehnic care a atins per- 
fecţiunea naturii, 
TUDOR VIANU 


DOMNUL 


DEN OSTENE 


COSTI CA 


Rai T E g 


Domnul Costică este sofeurul prietenului meu Eugen. 
lar Eugen este nefericitul proprietar al unui automobil. Și în 
fine eu eram invitatul lui. 

Din acest trie, eu constituium desăvirsitul calm şi feri- 
cirea fără umbră, — căci eu eram invitatul, Poziţia mea «ra 

modestă, dar binefăcătoare şi lipsită cu totul de griji. Pe 
cind pentru proprietar fiecare kilometru făcut constituia o 
victorie mai mult asupra spațiului și o ingrijorare mai pu- 
țin. pentru invitat această scurgere de teren apărea normală 
ca Însăși mişcarea universului, realizată fără nici un efort 
şi fără cheltuială. Există ăi anene această ideie, că totul se 
i i *rmite invitatului i 
Ea p pitt aer urmare singur În fundul automobilului, 
intins ca în atitudinea doamnei de Récamier, sau picior 
peste piciot, permițind naturii să defileze prin faţa panor 
mei cu aere de indiferentă In acest timp bietul Eugen stu a 
harta pe care o tot păturea pe genunchii indoiţi, se uita la 
dreapta și la stinga de teamă sā nu rătăcim drumul, pay 
„nivelul de benzină să nu răminem în pană. se interesa de u- 
lei, de gresaj, de temperatura radiatorului, suferea pagan 
și parcã-mi cerea scuze le fiecare pană de cameră, a ca 
eu o iertam fără cuvinte, numai printr'o bună dispoziție to- 
tală ` 
Domnul Costică, aproape dolofan, cu, fata e pe rr 
cheș, cu părul și musteaţa neagră, simula asupra o anu z 
si a drumului din fată o prânz a ec fe arnic ; 
| ï “rețitură feţei sale luc . 4 
E Fe DA ca şi Viena curgea repede prin 
sute uniforme şi orăşele cu aspect vechiu, cu arcuri de porți 
şi pieţe dreptunghiulare. ny > 
Eugen ținea harta ca pe-o cirmă rigidă, căci severa | 4- 
stică era veşnic dispus să apns pe, keas drumurile care tra- 
> apta şi la s . AR i 
Sea Tate ori ireala spini cu praf mult, cu flori şi iarbă 
pedelături, „ca la noi”, Costică suggera direcţia inspre el, oa 
intrebarea cam tirzie: „nu-i la dreapta?” a Și nu era nicio- 
dată la dreâpta ci drept înainte, după principiul meu sănă- 
tos, om fără hartă și fără simţ geografie, i 2 
Și drumul drept înainte, aṣa cum susțineam cu, ne-a du 


O ——— 


W VIATA ROMINEASCA ~ 


drept la Viena, verificat de grafica savantā a lui Eugen, 
care experimenta par'că pentru întiia oară în omenire apli- 
carea hărții pe glob, și se bucura cu naivitate de descoperi- 
rea in realitate a oraşului însemnat cu circomferență mare 
pe harta cu nuanțe galbene. 

De pe o creastă de deal sa destăcul inaintea noastră o 
depărtare ca un fum prin care se desluşeau cu greu, ca rā- 
mase dintr'un cataclism, un virf uscuţit de biserică, un cos 
de fabrică, ciţiva copaci. 

Cu vremea fumul acela parcă s'a rărit și am intrat prin- 
tre case muri, 

Din primul moment, domnul Costică a devenit un perso- 
aaj. Nu stia niciun cuvint nemțeşte. Eugen începu exerciţiul 
forțat al puterii sale tutelare. Ce facem cu Costică, unde 
doarme Costică. unde mănincă Costică. — să nu se piardă 
Costică, 


Eugen ajunsese aproupe la o totală uitare de sine, la un 
fel de altruism exagerat. EL exista şi nu exista. Toate li erau 
indiferente: odaia, masa, Unde ayen insă să doarmă domnul 
Costică, şi ce avea să mānince? Costică aștepta deciziile cu 
un zîmbet resemnat, mai mult de ironie decit de mulțumire 
în colțul musteţii lui negre. tunsă drept. ` 

Cum însă se rezolvă toate problemele depe pămint, s'a 
rezolvat şi chestia Costică”, 

Fără ajutorul meu desigur, căci cu eram invitat, şi orice 
amestec s'ar fi putut socoti chiar ca o impoliteță. Și astfel, în 
timp ce invitatul îşi făcea toaleta cu deliciu, spălindu-se de 
praful drumului lung, proprietarul alerga la un garaj, căuta 
să lichideze ncolo toate chestiunile, astfel ca domnul Costică 
să poată rămâne liniștit şi să aibă tot ce trebue pentru auto- 
mobil, — studia cu portarul problema unei camere ieftine, 
la acelaș hotel, pentru domnul Costică, problemă care în tot 
timpul voiajului căpătă caracterul de perpetuitale, reînoin- 
du-se zi cu zi ca o forță naturală. 

Eugen nu mă ajunse în odaie decit după ce găsise satis- 
făcută o soluție: Costică avea să doarmă în daia de bae n ho- 
telului; și va costa numai cinci şilinai, 

Se păreu că venise timpul ca Eugen să se ocupe si de el. 
Urmă însă curind ora mesei și Costică trebuia hrănit, cu toate 
că nu știa să vorbească neneşte. 

In faţa hotelului, subt arcada cu acoperis, Costică privea 
aiurit la case şi la oameni, cu aceiaşi seninătate zimbitoare 

parcă toată Viena nu fusese creiată dela începuturile ci 
decit ca astăzi să-l satisfacă și să-l necăjească totuşi pe el. 

Avea nerul că zimbeşte şi că vrea să spue ceva fiecărui 
trecător. O englezoaică eşită dela hotel, cu bedekerul sub- 
țioără, îl întrebă ceva. Costică auzi citeva sunete rotunde și 


To N e a 


DOMNUL COSTICA si 


rămase în faţa ei, inroşindu-se de pur'eă i Sar fi făcut o scan- 
duloasă propunere. 

El nu-i inchipuise pină atunci că vorbi tea este un gir de 
sunete disparate, Şi că poale fi fără înteles. 

y Faptul ca nu piitea pricepe nimic iH necăji peste măsu- 
ră, pină la lacrimi, Se simțin prin asta necomplect, ca un 
om invalid, par că n ar fi auzit, parcă ar [i fost mul, şi sănă- 
tatea și amorul lui propriu nu se împăcau cu această stare 
de inferioritate şi umilință. 

De-aceia Costică stătea izolat, se feria de toți oamenii 
care păreau că se apropie de el, şi de fapt suferea în tăcere 
De la un timp însă în el născu un ult sentiment. Costică in- 
cepu să-i disprețuiască pe toţi, El era cel superior şi neinte- 
les, limba lui era superioară şi nepricepută de ceilalți, 

Incepu să-i disprețuiascã chiar ea oameni, fiindcă pur 
tau pălării cu bordul îngust, findcă purtau pantalonii scurți, 
și mai ales fiindeă vorbeau nemţeşte, 

Și Costică incepu să uibă o atitudine de sfidare, umbla 
cu minile în buzunări, urmărea cu ochii cercetători și cu un 
zimbet de dispreț pe toţi trecătorii, intra la „Palace” cu ges- 
turi degajate şi suia scările spre odaia de bae fredonind: a- 
costa oamenii vorbindu-le romineste. 

In mintea lui țara rominească era indiscutat superioură. 
taţi Rominii erau mai deştepţi decit toţi Nemţii pe care-i ve- 
dea şi cărora fiecăruia în parte îi găsea cusur: si mai ales 
toate restaurantele n'aveau borş. 

Căci Costică îi dispreţuia mai ales pentru mîncările lar, 
care į se păreau fade, și în deosebi pentru inexistenta borşu- 
lui, pe care cl îl aprecia cu puțin ardei, 

Fugen, pentru ca să nu fie ocupat lu fiecare dejun și 
masă cu alegerea „menu”-ului domnului Costică, ii scrisese 
pe o bucată de jurnal lista dejunului si u mesei. care pentru 
cl era astfel invariabilă : 

Eine nudel supe: Ein wiener-sehnitzel. 

Costică a mincat asta pînă s'a rupt bucăţica de jurnal 
pe care o prezenta muteşte chelnerului, și pină ce Eugen i-a 
dat alta, cu o variantă: Ein bouillion: Ein riener-schnitze! 

Cred că 'n tot voiajul, Costică n mincul vreo şaptezeci de 
Mifele; o vacă întreagă de șnițele, — că njunsese să nu le 
mai poată suferi, desi denumirea lor constituia singurul lui 
cuvint nemţese pe care ajunsese să-l cunoască, cein ce În- 
seamnă că limbile streine se învață totdeauna cu suferinţă ; 
suferința lui însă fusese numai gastrică, 

In ziua sosirii Ja Viena, după ce dădu maşina la garaj, 
condus de un băiat de hotel imbrăcat ca un ofițer de murină, 
cu şapea strinsi cu galoane de aur, Costică intră in odaia de 
de baie. Era plin de praf si obosit. Deschise robinetul să se 


aaae M 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


———— 2 3 ME” OD EP E II SEE REA E E EC, 


spele, și-i veni o idee: dacă ar face o bac? şi ideia deveni rea- 
litate. Costică eşi din odaia lui rumen și curat. 

A doua zi de dimineaţă, Costică spălă și unse maşina cu 
satisfacţie, simțind în această ocupaţie „denacasă” o mingiere 
sentimentală în izolarea lui. Si se intoarse la hotel murdar 
si obosit. Mai făcu o baie. 

După amiază, Eugen vroi să meargă la Baden. O plim- 
bare, ȘI de oarece avu consimțămintul invitatului, fără de care 
in asemenea împrejurări proprietarul automobilului nu face 
niciodată nimic, am plecat la Baden. 

Am eşit din Viena pe o stradă lungă și dreaptă, am tre- 
cut prin orășele care se țineau lanţ, cu străzi întortochiate 
înrișindu-se pe după colțuri de case ieşite în drum, am făcut 
un ocol sub o coastă de munte, și am ajuns la Baden unde 
am luat o cafea prozaică, intro grădină publică cu femei 
urite şi copii murdari. 

La întoarcere, iarăși praf. Și Costică mai făcu o bae. 

După trei zile, cind am plecat, Engen care era încintat 
de eftinătatea odăii lni Costică, văzu cu surprindere un cont 
de cincizeci şi cinci de șilingi numai pentru șofeur, ceiace în- 
trecea costul propriei lui camere. Bictul Fugen trebuia să 
plătească cele cinci băi pe care le făcuse Costică. 

Pentru el a fost oarecum un prilej de întristare; pentru 
mine, ca invitat, întimplarea avea haz, 

Dar de atunci, orice a fost, Costică n'a mai dormit în 
nicio odae de bae. 


DEMOSTENE BOTEZ 


ORIENTARILE CARACTEROLOGIEI 


I ZA BEL A SADOVEANU 


Numim caracter felul de a fi special imprimat, cu o pe- 
cete, Într'un lucru sau într'o ființă, dar iea ma din eda 
tujia însăși a acestora. 

E o de mp pariti constitutive ale caracte- 


„Altă dată se raporta caracterul la voinţă. Omul de carac- 
era omul înzestrat cu voinţă tare, credincios hotăririlor 
statornice şi tenace. Omul slab era privit ca fără ca- 
„ Aceasta înseamnă că e vorba aci de o concepție ridi- 
tă la rangul de principiu. Dar caracterologia trebue să se 
ască de judecăţi de valoare în cercetările sale, ea nu tre- 
să aibe preocupări morale. Ea trebuie, de pildă, să cerce- 
caracterul criminalului, fără a se preocupa dacă e bun 
rău eroul, fără a căuta semnificarea morală a eróismu- 
- Atitudinea fundamentală a caracterologului este efortul 
„a înțelege”, iar pe ceia ce el a înțeles se pot în urmă gre- 
orice consideraţii morale, care insă n'au nimic in comun 
caracterologia. 4 

Din punct de vedere caracterologic deci slabul, nehotă- 
ritul nu poate fi pus mai prejos de omul de voinţă tare și nici 
tendințele, patimile și înclinaţiunile nu pot fi excluse din do- 
meniul caracterologiei, căci marginile coprinsului său sunt 
numai tendințele moarte, acolo unde individualitatea se de- 
stramă, ca în cazurile alienaţiei mintale. 

Totuși nu vom putea zice că obiectul caracterologici ar 
fi „tendințele”, cel mult am putea zice „tendințele personale”, 
adică personalitatea considerată din punct de vedere al ten- 
dințelor sale sau încă am putea-o numi știința tendinţelor 
considerate în semnificarea lor pentru personalitate, așa cum 
o defineşte Utitz în interesantul său studiu „Die Caracterolo- 
gie". Numai cercetind senzul tendinţelor punem probleme cu 
adevărat caracterologice, iar caracterologia nu poate fi pri- 
vită altfel decit ca o secţiune a științelor personale, 

Să luăm un exemplu și anume acel folosit de Utitz în 
tratatul său: Cineva minte. Unul minte pentru a yya și a-şi 
procura un avantaj sau a evita un inconvenient. Altul minte 
pentru a-şi dobori in adversar şi a-şi procura plăcerea de a 
se găsi superior. Altul minte de frică, minciuna este pentru 
el un refugiu, în desperare de cauză. Un altul, în special ado- 


3 


o VIAȚA ROMINEASCĂ i 


lescentul, din pydoare şi dorința de a-și ascunde turburările 
sufleteşti de care se ruşinează. Altul minte la căpătăiul unui 
bolnav spre a-i ascunde primejdia sau sfirşitul apropiat. In 
fiecare din aceste situaţii minciuna e diferită, iar semnifica- 
fia definitievă îi e dată de ansamblul din care face parte. In 
acest ansamblu valoarea caracterologică a minciunei nu este 
aceiaşi. Mai mult, ea nu ocupă aceiași situaţie, ci îşi poate 
schimba git i deveni din periferică, centrală în ansamblul 
în care se produce. Pentru a determina legile acestor „muta- 
ţii”, caracterologia nu trebuie să se miârginească numai la 
procesele conştiente, ci trebuie să cerceteze dispoziţiile, pro- 
prietăţile și direcțiunile, căci este mare deosebire între un ca- 
racter În care minciuna ia naştere dintr'un impuls irezisti- 
bil al naturii sale, care poate fi corectat prin măsuri educati- 
ve energice, și altul care deşi prin natura sa nu e înclinat 
spre minciună, dar s'a format întrun mediu în care minciu- 
na este privită ca cel mai bun expedient în toate ocaziunile. 

Nu e vorba deci a stabili un principiu fundamental! al 
caracterului, căci caracterul nu poate fi privit ca o statuie 
sau un desemn static, ci, dacă vrem să ducem analogia mai 
departe, ca o dramă plină de evenimente, de şocuri şi de miş- 
care, Ce urmăreşte caracterologia-este stabilirea conformită- 
p caracterului cu anumite legi, conformitate prin care să 

telegem perfect ce este sì ce face acest caracter. Unii urmă- 
resc conformitatea caraterului cu legile heredităţii, alţii cu 
posibilităţile educaţiei. Alţii transcedind preocupările peda- 
gogice, observă că dacă dispoziţiile sunt hereditare, adică în 
posibilitate, viața singură hotărăște dacă ele se dezvoltă sau 
nu. Wilhelm Stern e de părere că ambele aceste surse contri- 
buese deopotrivă la formarea caracterului şi numai puterea 
accentului pe una sau pe alta din ele dă tipurile extreme: 
caraclerul endogen în care dispoziţiile originale sunt atit de 
puternice Încit se împotrivese la orice e exterioară şi 
caracterul exogen ce apare ca o jucărie sub i uenţele exete- 
Tm Iar Între aceste două se eşaloncază tipurile interme- 

are, 

Caructerologia este o ştiinţă nouă deşi cercetările carac- 
terologice datează din vremuri vechi, Primele ei inceputuri 
sau manifestat în poezie şi în limbă. Cu Platon se schiţează 
marele trăsături ale caructerologiei, de şi este încă foarte 
rudimentară. Tipurile umane descrise T heophrast şi Aristotel 
sunt impresionant de vii. Aristotel cel dinti subliniază ambi- 
guitatea trăsăturilor enracterologice. Temperanța, zice el, 
poale veni sau dintr'o carență a puterilor instictive sau din- 
tro disciplină severă care să infrineze aetastă putere ori cu 
cită violență sar manifesta, Studiile fizionomiee, tempera- 
mentele, etc. au fost pasional cercetate de cei vechi, 


În pia 


| 
| 


ORIENTARILE CARACTEROLOGIEI 35 


In vremurile noastre cercetările caracterologice au fost 


reluate, dar sau oprit numai la lucrări prepralorii. Lipsa de 
interes pentru ele se explică în primul loc prin caracterul 
cercetărilor ştiinţifice care au schimbat într'o vreme foarte 
scurtă aspectul lumii moderne. Psichologia a devenit experi- 
mentală disprețuind orice metafizică. Ea nu s'a mai preocu- 


pat de „natura” sufletului, ci şi-a dat ca misiune deserierea 
în chip precis a infinitei mulțimi de fenomene psihice, spre 
a descoperi pe această cale geneza lor, Atunci s'a procedat 
de la simplu la compus, începind de la studiul senzaţiilor, ce 
păreu simple, şi terminînd cu funcțiunile cerebrale. Această 
metodă a dat fără îndoială unele rezultate definitive. 

Dar astăzi s'a ajuns la certitudinea că, pe această cale, 
problemele capitale ale caracterului și personalității nu-și 
vor găsi niciodată soluţia. 

Căci realitatea este va oare astfel construită incit plecind * 
de la simplu, presupus la buza ei, să putem construi compu- 


sul cu elementele ce o alcătuesc? A cunoaşte o melodie nu tn- 
_seamnă a avea cunoștința parțială a diferitelor note ce o com- 
pun. Putem cinta melodia în ori ce tan, ca va fi aceiaşi 
< melodie, Dar dacă schimbăm ordinea notelor, melodia se 


distruge. Locul şi valoarea unei note nu au înţeles de cit în 
vorbele dintro frază, dacă le amestecăm fără nici un rost, 
avem o „grămadă” de vorbe, dar nu o frază cu ser ie 
stă problemă a „calităţii formule a ansam ului”, 
puai e a robe şi studiată de Wertheimer, Koffka, coste 
ete. sub numele de „Gestalt qualităt „a făcut mare pi 
în lumea psihologilor acum patru, cinci ani în urmă. Cercet - 
rile lui Jaensch, Krüger, ca să nu vorbim decit de cei mai cu- 
noscuţi, au contribuit, dimpreună cu o întreagă arag a 
studiului formelor, complexelor, structurilor, la o noa LpA 
zentare a proprietăţilor fundamentale ale ceara ui. 4 ra 
sta nu înseamnă o nesocotire a vechii psichologi „ci aer i 
rea studiilor spre alte probleme care nu ar fi putut fi rezo 


vate de ea. A e. 
ia „comprehensiunei” cărei promotor 
Din pian gate zi fundamentală: ezplicăm natura, dar 
„ințelegem” prin rase mere nice mu 
blul psihic în totalitatea sa ca o aplicare la iza ea eppes 
ă - : è pulu 
tā. De ex.: Inţelegem o operă de artă ca expresie 
i stări i ii, adică în semnele sen- 

său. a unei stări definite a umanităţii, adică i 

ibil : ritualități, Se poate vor- 
sibile recunoaștem prezența unei sp poeto 
i rehensiune” cind vrem să spunem cu vor 8 
arae a citim obstinația pe o figură, sau elanul pios in- 
trun gest. Mai putem întrebuința termenul de comprehen- 
siune cînd zicem că înţelegem că frica dă naeștere la minciu- 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


nā, ceiace insemnează aci nu numai o simplă înlănţuire, ci o 
formă a raportului dintre personalitate și act, o formă a 
unui raport de semnificare. „A înțelege” mai poate insem- 
na a prinde raportul de orientare a unei structuri sufletești 
spre o finalitate: înţelegem de ex. că un om intră în acţiu- 
ne din ură sau răzbunare, de şi nu mărturiseşte sau nu-şi 
dă seama de aceasta. De îndată ce prindem orientarea sa 
spre un scop, întreaga țesătură a conduitei sale se luminea- 
ză și o coprindem în amănuntele structurei sale celei mai 
complicate, Ceia ce este clar din toate aceste consideraţiuni 
este concluzia că „nu se mai pol înțelege senzațiile izolate şi 
în ele înseși, ci numai ca momente ale unui ansamblu, Pro- 
blemele aceste, ce nu pot fi atinse aci de cit în treacăt spre 
a lămuri caracterologia și metodele sale, au fost tratate pe 
larg și magistral de Dilthey și Spranger, ginditorii cei mai 
„reprezentativi ai unci întregi mişcări filosofice, ce s'a desfă- 
șurat după Nietzche. 

Freud şi discipolii sài disidenţi, Adler, Jung etc., pre- 
cum și tinăra generaţie actuală de psihanaliști în frunte cu 
Heinz Hartmann, a dat cel mai puternic impuls tendinţii 
marg ay de a se apropia cit mai mult de viaţă, conce- 
pind-o totalități şi apropiind-o pe acestă cale de carac- 
terologie, care este totuşi o ştiinţă cu totul deosibită. Cea 
mai mare contribuţie însă a fost adusă caracterologici de 
psichiatrie, care mai pronunțat decît oricare alt gen de 
cercetări şi pe primul plan, sa orientat spre „viaţă şi tota- 
lităţi”, creind mişcarea psiho-caracterologică cu reprezin- 
lantul său cel mai de seamă, Kronfeld. Marea sa întreprin- 
dere, psyhagogica, nu se poate concepe fără o caracterologie 
vastă şi complectă. Apoi cercetările lui Kretschmer asupra 
structurei corporale, care a făcut atita zgomot, nu-și va pu- 
- tea da măsura de cit punind în legătură anume structuri 
corporale cu marele ciclu al psichozelor, ceiaee ne pune În 
situația de a constata mersul în domeniu de explorat al a- 
cestei ştiinţe abia născută. 

Peters, Hermann, Hoffmann, au întreprins cercetări ca- 
racterologice asupra  heredităţii. Cercetările lui Walter 
Jaensch, Bergmann sunt pe cale de a crea, Syzygiologia, ur- 
cînd astfel pină la izvorul problemelor in medicina internă, 
din punct de vedere al personalității. 

ai mult decit atit, William Stern, între alții, a declarat 

că testele de inteligență nu sunt suficiente pentru a deter- 
mina capacităţile şeolarului. Se întimplă adeseori ca testul 
de inteligență să fie trecut, pe cind copilul se dovedeşte în 
să elev rău. E leneș, lipsit de atențiune, nu se adaptă 
la organizarea şcolară, pentru că are momente caractero- 
logice importante care nu-i îngăduie să-și pună în valoare 


N N 
e e NI 


ORIENTARILE CARACTEROLOGIEI E 


dispoziţiile reale, despre care testul intelectual a fâcut do- 
vada, Aci se ridică marea problemă a relaţiilor dintre carác- 
ter şi inteligenţă, care se exemplifică în mod evident în ca- 
sul elevului criminal Dinescu ce e incă în mintea tuturor. 
Legătura între educație şi caracterologie este indiscutabilă. 
Nu vom putea niciodată forma un copil după un tip de 
umanitate, după un ideal moral, fără a cunoaște materia pe 
care trebuie să o modelâm. Trebuie deci în primul rînd să 
luăm În considerare personalitatea individuală şi caracterul 


său, 

Fără cnracterologie, toată psihologia diferențială a lui 
Wiliam Stern rămine ineticace și a progresat foarte puţin 
tocmai din cauza unei concepţii strimt intelectualistă. care 
dădea numai testelor de capacitate grija de a orindui exer- 
äjlile şcolare. In prezent Henning e pe cale de a construi 
0 caracterologie experimentală și Ziehen este acel cé a c- 
iborat diverse metode în acest domeniu spre a remedia 
majunsurile. Se încearcă chiar o caracterologie a profesiu- 
Milor care să complecteze orientarea in alegerea carierei. 

Deoarece s'a definit caracterologia ca o ştiinţă a tendin- 
țelor în raport cu personalitatea, se înțelege de la sine că 
mijlocul său de studiu va fi felul de a se comporta al omu- 
lui adică obiectul sau nu va fi studiul omului ca individ izo- 
hi, ci al individului în mediul său inconjnrător, deci nu ca 
ii fenomen izolat, abstract, ci ca o totalitate, așa cum se pre- 
aintă în viaţă. À A , 

Caracterologia deci nu este numai știință a psihicului, 
ci o depășește, fiind totuşi înrudită cu ea. Ca orice ştiinţă, 
caracterologia trebuie să-și găsească singură principiile, 
prin reprezentarea clară a esenței sale, de accia trebuie să 
se ferească de a admite fără restricţie elementele psiho-lo- 
gice în domeniul său cu toată strinsa ei înrudire cu aceasta. 

Dar trebuie să recunoaştem că doctrina elementelor ca- 
racterologice este încă la debuturile sale, Adeseori se con- 
fundă elementele caracterologice, adică acele clemente care 
îndeplinesc o funcţiune caracterologică în structura carac- 
terului, constituind caracterul însuși, cu simptomele, adică 
manifestările sau semnele pr eleron ra care cunoaş- 

er în felul său de a se comporta. 

a e elementelor curseterologice trebuie să stabi- 
lească într'o tendință: 1* caracteristici formale, de ex, un 
oarecare dinamism, un ritm, o tensiune și o destindere, 2 
un material psihic utilizat de această tendință și 3* orien- 
tarea sa către un scop, orientare teleologică. 

Aceasta înseamnă că ar trebui să avem de a face cu o ca- 
racterologie formală, una materială şi altu teleologică.. Dar 
processus-ul lor, pe care-l dividem pentru a-l studia, consti- 


aaaeeeaa amasal 


3 VIAŢA ROMINEASCA 


tuie de fapt o serie de processus-uri în interdependenţă şi nu 
sunt posibile de cit unele prin altele şi unele în altele. Astfel 
în caracterologia formală, primul moment caracterologic este 
dimensionalitatea. Să luăm un exemplu, exemplu de care se 
serveşte şi Utitz în tratatul său. Un om tinde din toate puterile 
sale spre știință. Orice alt scop al vieţii se supune acestuia. In 
cazul acesta avem o unidimensionalitate. Dar presupunem că 
această tendinţă către știință se întilnește cu tendinţa spre o 
viață confortabilă şi înstărită. Atunci individul va face con- 

uneia sau alteia din aceste dimiraensiuni sau va sacri- 
fica cel puţin temporar pe una celeilalte sau, dacă are noroc 


şi cercetările științifice. Dar sar putea să fie și oameni cu po- 
Iydimensionalitate, aceştia vor urmări diverse scopuri cu a- 
celaş zel și iubire. O educație fericită şi un ideal bine ales 
ar putea menţine o armonie acolo unde e nevoie de mari 
sacrificii materiale. La alții e nevoie de o biciuire din timp 
în timp pentru a-și menținea acordul între diferite tendinţe 
sau dimensiuni, printr'o puternică constringere. Toate ace- 
ste exemple ne dovedesc caracterul- dinamic al caracterolo- 
giei formale. Am putea vorbi atunci de convergenta tendin- 
felor într'un caracter cînd ele se acordă unele cu altele, sau 
de divergență cind se lovesc şi se combat. Această conver- 
genţă sau divergență nu depinde numai de felul tendințelor 
şi de direcţia lor, ci și de caracter luat în totalitatea sa, aşa 
cum se mnifestă prin armonizarea tensiunei cu deiitinderea 
sau prin imposibilitatea de a le echilibra. 

Tot astfel și cu ritmul, care se manifestă sub forma asa 
numitului „timp natural”, El poate fi schimbat sub influ- 
ența vîrstei şi a exigenţilor profesiunei. Se poate să fie im- 
pus individului un timp ce îi e strein, ceiace poate provoca 
turburări şi explica multe stări patologice. Adesea el nu ob- 
servă această constringere decit prin osteneala chinuitoare 
ce o resimte sau poate să-și dea seama de ea ṣi atunci e co- 


pri de un fel de grabă şi teroare de a nu putea termina la 


p 


Aceste exemple arată necesitatea unei caracterologii for- 
SRR, aici Ulitz în tratatul de care am vorbit. 


t 
rialul psihologic al tendinţilor, vom avea de observat în pri- 
mul loc preferința ce se acordă unei categorii de materie de- 
terminată căreia se supun celelalte. Această preferinţă se 
acorda altădată voinții şi cugelării, iar acum se acordă „ten- 


cultura dintr'o epocă şi orientarea sa asupra conţinutului 
psihic al caracterului, Dacă se atribuie o valoare specială 


În N N N L 


ORIENTĂRILE CARACTEROLOGIEI 39 


raționalului, atunci voinţa şi cugetarea sunt materialul cen- 
tral, restul e, sau cu totul înlăturat, sau considerat ca grade 
obscure şi inferioare ale psihicului. Dar dacă epoca e prinsă 
in peraţional, atunci se proslăveşte inconştientul şi subconşti- 
etul, iar tendința și pasiunea sunt adevărate puteri ale su- 
fletului. Caracterologia însă nu se preocupă de asemenea 
prejudecăți. Ea nu se poate ocupa decit de punctul de vedere 
al valorii caracterologice în acest material şi nu de tipuri de 
un caracter determinat.Teleologia caracterologiei a fost ți- 
nutà multă vreme în suspiciune de oamenii de știință, cure 
socnteau introducerea ei in caracterologie ca o reintoar- 
tere la vechile erori ale finalismului de altădată. Dar câtă 
vreme se elimină elementul metafizic nu este nici o primej- 
die. E incontestabil că omul tinde spre diferite scopuri şi că 
acele scopuri pot fi ascunse şi lui însuşi şi că de vreme ce 
ceva prin acţiunile sale trebuie să-şi dea seama 
cum și de ce a realizat. Dar e adevărat asemene că nu 
baie tendinţele merg spre valori pozitive, iar caracterologia 
s interesează „de ori care alte tendințe. nu numai de cele 
œ nd către o valoare. De ex. e foarte artificial să consi- 
derim o tendință conştientă către omor, urmat de tilhărie ca 
o sorțare inteligibilă către o valoare. Totuşi ca poale avea 
gsmnificare și poate fi implicată în altele pe care la rindul 
său le implică, în interdependenţa în care se găsese şi despre 
tare am pomenit, x Bi 
Caracterologia urmărește deci a pune la dispoziţia cer- 
etătorului pe toate aceste linii de direcție un sistem de con- 
tepte cit-se poate de bogate şi desăvirșite. De îndată însă ce 
acest material ar fi dobindit se pune o altă problemă : cum 
ajungem pe liniile de orientare, pe care ea le-ar stabili, la 
caracter, el însuşi? : sine? AP uta A 
l uzează aci de metoda tipologică. In ce 
irean ge a ata Să presupunem, zice Utitz, că vrem 
să determinăm caracterul tipic al „studentului”. Va trebui 
În primul loc, să examinăm caracteristicele proprii unui nu- 
măr cit se poate de mare de studenţi prin anchetă şi chestio- 
nare, vom compara apoi studentul actual cu cel al epocelor 
anterioare pină în epocele cele mai depărtate în care voi 
afla documente. Vom găsi atunci, prin comparația valorilor 
individuale şi colective, trăsăturile decizive care vor con- 
veni, dacă nu tuturor studenților, majorității dintre ei. Sau 
nu voi găsi de cât vre-o citeva forme tipice la care va trebui 
să ne oprim şi care vor avea puţine trăsături comune, căci 
nu trebuie să căutăm o unitate tipică cu orice preț. Aceste 
forme tipice sunt empirice, după Mar Weber care a ep 
plină lumină diferența dintre tipurile empirice și ideale. a 
purile empirice sunt reale pentru că au fost abstrase din 


w VIAȚA ROMINEASCA 


voie de un material imens și trebuie să fie gata în ori ce 
cazuri reale. V lor depinde de validitatea materialu- 
lui intrebuințat şi de inteligența elaborării acestuia. 

Putem insă proceda și pe altă cale. Vrem să stabilim 
determinarea caracteristică a studentului. Nu considerăm 


ca studenți de data aceasta decit pe ucei.ce aparțin Învă- . 


țămintului superior. Ce capacități le vom cere pentru ca 
ei să corespundă cercetărilor noastre? Adică cum trebuie să 
fie studentul ideul, un tip care să aibă neapărat o valoare in 
limita determinărilor pe care i le-am impus și a cărui ade- 
văr să ne fie garantat prin raporturi evidente. In cazul a- 
cesta nu va fi de loc contradictoriu dacă studentul de tip 
empiric nu va coincida cu prefigurația sa ideală. Tipul ideal 


tățile reale, în ce constau, care e cauza lor şi care le sunt 
principiile. Totuşi tipul ideal trebuie neapărat să fie justifi- 


iar nu pur şi simplu construită, Tipul ideal ca postulat tre- 
buie să ine servească drept hipoteză de lucru, iar nu drept o 


Criteriul general în diviziunea tipurilor se găseşte în 
funcțiunile pe care le îndeplinesc în serviciul unei atribuţii 


E destul să situezi un caracter individual într'o serie 
tipologică pentru ca să poţi pretinde a-l cunoaște? Abia 
după ce l-ai seriat începi să-l cercetezi în totalitatea carac- 
terului său. Iar acest studiu nu se poate face decit prin 
„intuiție“ spre a prinde caracterul dinlăuntru şi a-l lumina 
în toate particularită e sale. Incă un motiv de a pune În 
cumpănă valoarea ş ințifică a cercetărilor caracterologice, 
Nu se depăşeşte limita ştiințificului prin întrebuinţarea ace- 
lei metode? Cum putem controla dacă intuiţia noastră a ni- 
merit just? Pe ce criteriu? La aceasta, caracterologia şi par- 
tizanii intuiției răspund: Necesitatea, dreptul şi bogăția re- 
zultatelor intuiției sunt necontestabile, dar conținutul intu- 
iției are nevoie de o bază care să nu fie scoasă din intuiţia 
insăși, 

Aci è vorba de anticul „cere hermencutic” de care se 
împiedică toate științele în legătură cu istoria. In adevăr in- 


ao tinja ca metodă de cercetare, cercetătorul are ne- 


ORIENTARILE CARACTEROLOGIEI 4i 


moment a-şi abandona concepția şi a şi-o corija dacă ma- 


ialul nou i-o impune. Intuiţia nu face proba adevărului 
dee concepţia trebuie să se verifice dimpotrivă prin 
materialul acumulat. ş 
Intuiția a fose deci admisă ca metodă de lucru ce poate 
fi prin diferite alte metode consolidată sau respinsă ca hipo- 
teză, Sub numele ei însă nu este îngăduit să se introducă 
o fantomă mistică în știință. g e i 
Elementul dubios în această nouă ştiinţă este, pe lingă 
cele indicate, necesitatea unei oarecare puteri artistice de 
e. Dar caracterologii obiectează că arta este aci 
întrebuințată numai în serviciul ştiinţei și consistă in aceia 
că se sileşte a găsi formulele cele mai fericite, ceiace nu 
intru nimic controlul raţional şi caracterul său 
c nu e întru nimic alterat prin aceasta. . 
„ Ceiace este incontestabil, este prestigiul pe care l-a ciîş- 
ligut şi îl ciștigă caracterologia pe zi ce merge prin nene 
bogată i variată a unor spirite valoroase şi zeloase, 
stfel Klages a utilizat cu un talent şi o măestrie incompa- 
mhilă în folosul acestei ştiinți noi, un imens material AN 
din studiul caracterului oamenilor mari, al operei insemna e 
ul poeţilor şi al limbajului popular. O ret qi te-a sama : 
epe cale de a se înfiripa, după cum arată Davi Sa gi 
' gart în lahrbuch der Characterologie” a lui Bar 
Încearcă o caracterologie în stil mare a marilor ni îm 
umane, Epocele, Popoarele, Civilizaţiile, Statele. Max îi e : 
„ler mort tinăr, făcuse planul unei Antropologii nai ja a 
9 întreagă pleiadă de tineri lucra pe acest teren inainte... 


Da important pentru mişcarea cugetării actuale, 


trod i ii logice 
j firmarea prin studiile caractero 
f din ios în agite anii e a considerării omului în rapor- 


‘nt izolat, 

i umea şi nu ca un elemen = 
agir ul ca aci die cugetării moderne, parnana ap 
presionismul şi expresionismul, au pus problema omul SE a 

ee poras acuitate: Ce este omul şi ce trebuie să fie ce 

îl distinge de bestie? Incercurea de or acra ore odă 

e i ştiinţă ce se găseş e la in ; 

I pă păi = sufletului, e În emir eta” 

- emele use În A 

"i curiozități cu care problemele au fost p . 

W a i din toate timpurile şi mai ales a celei mo 

sii i legătură cu eu se pun chestiuni bătute de furtunile 

discuţiilor, se revizuesc concepte și păreri pentru aie K RI 

dat crîncene bătălii de idei timp de mai multe decen > Sate 
mai ales se nasc speranțe pentru mari progrese viitoare 


cimpul sociologiei şi a psihologiei anive. SADOVEANU. 


——————————————____—————————————————————— 


IA o u OSA Nb a Ei 


DI Îi ÎL LA NE A 


STOR 


In diamantul zilelor 

In ochiul lung al soarelui, 
In splendoarea vilelor, 

Și pacea minutaurului, 


Prin geamul solz de ghiață 
Nu înţelegi tristețea, 

La care han din viață, 
Suride bătrinețea...? 


Pe trupul viu de palmier 
Acel:ş cer, acelaş vin, 
Rotesc eternul giuvaer, 
Și viața'nchisă de destin. 


ZIUA MORȚILOR 


Mozaicul primăverii din zambilă 

Și soarele în geana de fintină, 

Ti le-am adus în frigul de reptilă, 
S'alunge nosptea în gestul alb de mină. 


De risete e plin pămîntul, tată! 
Şi de uitări şi de nădejdi şi de iubire, 
Ecoul lor prin ziduri de agată, 
Il mai presimți în stearpa mucezire?... 


Ne mingiiem cu flori şi cu merinde 

Te vrem rizind prin flacăra de ceară, 
Şi să priveşti pămîntul cum s'aprinde, 
„Dar un alt înger, ne aşteaptă afară. 


MIHAI MOŞANUREI 


= „> AD TR A ROI ae tal 


EI 


já] 


BĂTĂLIA DELA MARNA 


Doctrina umoristului A. C. Cuza recrutează numeroși şeo- 
lari în aceasta mizerabilă epoca a șomajului prelungit, a pa- 
nicei războinice şi a visărilor celor mai abracadabrante. Cind 
paru de antisemitism dela laşi și profesorul Paulescu, 
lla Facultatea de Medicină din Bucureşti, scriau despre con- 
mie universală a Cehalului şi a francmazoneriei, oamenii 
uminați ai țărișoarei noastre dădeau din umeri și făceau haz 


„bun pahar cu spriț. Romancierii au inceput însă să introdu- 


că pe adepţii cuziști sub forma unor tipuri grave. „Zilele și 
„Bopțile unui student întirziat” de Gib, I. Mihăescu consem- 
“muză două tipuri din această cohortă. 

A trebuit să intrăm în era nocturnă a umanităţii pentru 
a vedea învățăturile veselului semidoect ieșan A. C. Cuza dis- 
dilate serios în librăria unor popoare de veche şi înaltă cul- 


„bră, cum sunt Nemţii şi Franţuzii, nu numai la literaţii noș- 


iri de ultimă oră. 
E drept că situaţia economică a acestor neamuri a Înce- 


put să capete aspecte româîneşti. Febra unui pauperism ende- 
mic, sine aie clase întregi, parcă am fi în Moldova ultimilor 
50 de ani. Odată cu distrugerea prosperității materiale şi a 
Sguranjei, clasele respective din Germania și Franța cad în 

antilism doctrinar. Logica nu mai funcţionează. Bunul 
simţ este aruncat la hala cu vechituri. Visările și fantasma- 
goriile cele mai abracadabrante îşi fac pe nesimţite loc în su- 
fetele oamenilor. 

Dreapta franceză acuză cu mult ecou, în urmă vărsării 
de singe pe asfaltul Parisului dela 6 Februarie 1934, francma- 
soneria trădătoare, care ar fi vindut interesele Franţei. 

Cui le-a vindut? - 

Evident: dușmanului secular, Germania. 

Pentru doctrina hitleristă, francmasoneria se identifică cu 
iudaismul. Franemasonii şi Evreii sunt trădători prin vocaţie. 
Au vindut, interesele Germaniei. 

Cui le-au vindut? Franţei! 

Aşa, de pildă, bătălia dela Marna, ciștigată de Joffre, n'ar 
fi fost decit o manoperă a francmasoneriei universale şi a A- 
lianţei israelite, Aceste două cercuri au determinat pierderea 
bătăliei dela Marne de către trupele germane În favoarea 


Franţei, 


44 VIAŢA ROMINEASCA 
De ce? 


Nu căutați raționamente. Prin explicaţii ca cele 


de avide, 


lise-—) : generalul von Molke era u 
+): n adept al teosofului R 
Steiner; în afară de teosofie, Steiner aven următoarea rara 


„Rosenkreu- 


ție: dela 9 Ianuarie 1906 mare maestru 
zer"; apoi la „Misraim, 


Al doilea „ar ument”: „Maiorul 1 i 
e pene oachim era Pa 


pasare intre 
secție a marelui cartier eneral. In 19 

Fa însurat cu violonista ` SE D 
a intemeiat la Paris, împreună cu fostul 
rancez Picquart, o editură de 
dus în loja marelui 


Joachim a devenit seful secției cartografice a marelui cartier 


Acest Joachim avea un prieten: 
] : pe colonelul H : 
Hentsch ar fi fost un instrument în mina lui totii 
ó a ordinul colonelului Hentseh şi pe proprie răspundere, 
A pri a E ordinal de retragere, care a adus victoria franceză 
In 1916, după bătălia pierdută, și inaintea sinuciderii di 
1917, Joachim ar fi fost pae francmasoneria moa din 


) recompensa 
Franței prin influențarea prietenului sa, 


german sau e- 
dela Marna, 


: E t cu „teorii” 
v. Moltke şi m ceata cae pe generalul 
colonelul Hentai Joachim, care a înșelat cu vorbe dulci pe 


Marele Stat maj 
Jor german anno 1934 a dat un i 
prin care nu desminte as at un comunicat 
doar insuficient fundate! "CA fantasmagorii, ci le socotește 


E 


l de sus se 
misterios, de care mințile 


i Templi i is; 
Moltke a primit pe Rudolf Steiner in timpul re etala 


supgestiile necesare. 


P 


45 


MISCELLANEA 


Istoria se poate scrie numai cu anecdote. 

Culisele au pasionat întotdeauna pe femei şi pe mahalagii 
iritului. Chiar oamenii serioşi, în momentele acelea de slă- 

IE ue, cînd cîntă cocoșii (adică noaptea, din trei în trei cea- 
suri) sunt dispuși să asculte anecdota fantastică în locul argu- 
mentului grav și peremtoriu. 

Există epoci cînd țipătul cucoşilor se intensifică. Trăda- 
rea lui Isus de către apostoli a fost acompaniată, probabil, de 
un cor masculo-galinaceu caracteristice vremurilor de depre- 
siune şi de anxietate. 

Aşteptarea şi primirea senzaționalelor este una din carac- 

islicile lumii moderne, 

Sufletul colectiv devine tot mai mult o pastă amoriă și 
desgustătoare. 

Evenimentele mari, asemeni apelor furtunoase, poartă pe 
valurile lor cadavre interesunte, copaci desrădăcinaţi, capre 
de munte înecate şi aruncă pe maluri o spumă sordidă. 
Dar apele s'au turburat din alte motive şi n'au fost condu- 


se de caprele moarte|... 
PETRE PANDREA 


CORPORATISMUL IN ROMÂNIA 


Ne-am fi compromis iremediabil şi prestigiul nostru de 
— care ține să fie la curent cu tot ce se petrece în lume, 
tind de îndată în forme ce ne aparțin, orice inovaţie din 
i importă ce domeniu — Är fi fost grav atins, dacă n'am fi 
t, printre formaţiile noastre politice şi o „Ligă corpo- 
stă”, 
Cred că cea mai formidabilă afacere, ar face-o cineva 
tare și-ar lua sarcina să facă pe impresarul, în țara noastră, 
al tuturor lucrurilor noui din lume. Nicăeri nu va intilni, mai 
mare posibilitate de acțiune şi entusiasm mai cald, chiar 
pentru lucruri ce nu au nimic comun cu viaţa noastră, i 

O invenţie nouă, poate nici nu şi-a căpătat forma defini- 
tivă şi înainte de a-şi fi confecţionat hainele, cu care să se 
prezinte publicului, şi-a şi găsit pe plaiurile noastre susți- 
nătorii, = dt | 
O schimbare politică, în orice țară a globului, nici nu-şi 
va fi epuizat toate fazele ci şi, aici, la noi, își va fi găsit nu nu- 
mai adepţi, dar chiar „doctrinarii”, capabili să înveţe pe ini- 
țiatorii mişcării, adevăratele rosturi e lor. ă 

Ultimile evenimente din Bulgaria, au stirnit printre paş- 
nicii noştri cetățeni, un entuziasm de nedescris. Apucaţi subit 
de o dragoste nemărginită pentru vecinii noştri dela sud, îi 
copleşesc pe aceştia cu felicitări exagerate, pentru marea fe- 
ricire ce a căzut pe capul lor şi pe care ei — popor inferior — 


NDS Pic parai ae În e pa e a! 


nu o prea apreciază așa cum merită şi cum, numai noi, sun- 


tem în stare s'o preţuim, 
Era logic deci, să avem şi admiratori ai d-lui Mussolini și 
u cred să fie tocmai 


corporatişti cu convingeri şi doctrină. N 

mulţumit, Ducele, de felul cum este interpretat şi susținut, în 
Romnia, corporatismul său. Trebue însă să ştie, că aici în ţară, 
arice lucru de import trebue să sufe 

De unde dreptul pentru 
pere că le-am tranformat 
barul automat cu adevărat... 
derat drept un local de alimentare rapidă a unor oameni gră- 
biţi. Dar dacă noi nu suntem grăbiţi? De ce să 
mese În bar, de ce să nu punem jazz şi să nu facem chefuri? 
Și la urma urmei, ce, e absolută nevoc să fie în local, aparate 
„automate? 

D. Mussolini n'are dreptul să se 
cu îi modifică doctrina. Să învețe şi d-sa dela noi 
facă bine să se adapteze. In materie de 
zice şeful guvernului italian, dar tot d. 

Aşa că, pînă una, alta, revista „Lumea Nouă” poate fi so- 
cotită un îndreptar al corporatismului nou. 

ocot, În ceeace mă priveşte, că în afară de 
și de familia d-sale, care ele n această revistă, 
asiduu cititor al ei. 

Publicistica romine » nu-mi oferă nicio revistă umo- 
ristică, bună. Și atunci mă „adaptez” şi en cum pot. Printr'o 


supere, dacă d. Manoiles- 
ceva şi să 
„udaptare”, orice ar 


Manoilescu este saa”, 


d. Manoilescu 
sunt cel mai 


indisereție, am aflat de existența unei reviste „Lumea Nouă”, 
organ al „Ligii corporatiste romine”, în care — se spune — 
sunt o mulțime de lucruri „amuzante”, 

in acel moment, mă distrez odată pe lună, citind revista 
d-lui Manoilescu 

Am avut prilejul, să public într'o revistă, citeva lucruri 
de toată nostimnda, găsite acolo. 

De data aceasta, fiindeă ultimul număr al revistei e grav 
şi se ocupă de lucruri serioase, de doctrină, va trebui să-i fa- 
cem recenzia potrivită, 

Povista se găsetşe în al treilea an de existență, la numă- 
rul 4, 
Totuși, după 28 de numere sau — 


ca să întrebuințăm me- 
— după 1792 de 
pagini, în care e criticată democrația şi glorificat corporatis- 

citi întrun articol, care vrea să fie un 
nouei doctrine, 

După ce se ocupă niţel de democraţie şi de 
ce aceasta le-a abătut, asupra omenirei, autorul 
rească pe cititorul nedumerit. Şi serie: 


„Denorocirile” 
vrea să lămu- 
„După cum am 
şti ce e contrariul ci. 
deci ceva, care poate 


MISCELLANEA s7 


i tea 

conştientul nostru, dar care cu toate aces i 

kib epi p» Genai că e contrariul a ceia ce nu voiam”. 

` Scurt, clar şi precis. Aţi înţeles deci, cred, ce este corpo- 

tismul. Este şi nu este, fiindcă nu există dar, totuşi, rari 
Supă bănuelile d-lui Manoilescu. Şi dacă spune d-sa asta, 

bună „că trebuie să fie. $ Pi 

Fiică reala Nouă” ne avertizează : pE den, GPMM 

ntru a demonstra un lucru care pentru cititorii nL- 

Sper şi pentru cei care urmăresc activitatea noastră, este 
abimuit, și anume că noi totdeauna avem dreptate“. 
 Poltim să mai contrazici! 2 
: Dă r la formularea acestei clare doctrine, d. Ma- 
Milescu s'a sbătut mult. A fost nevoit să facă sacrificii pr 
Ca un adevărat inochentist politic, a fost obligat notre A 
ilicarea, prin păcat. Ne-o nb ina ie bene e ind: 

i trecut prin purgatoriul politieci de id, înett 
ag se 9 e la concepția superioară a pontes pe 
tare o susține, a fost necesar de a cunoaște și politica ngus 
i închistată în margini strimte ale partidului”. 

i domn Manoilescu! r jimat 
ca A picături, şeful pporal bentatut, arzi aa ră pi 
i i d e vorba să definească doctrina sa, par 
dic E A din concepțiile mp PA ERE E S Hin 

tie entrucă nu răpește niciunul din drepturile ciş ga ; 
a ois Aarah la privilegii de clasă, nu èe reacționar ș 
nici chiar votul universal nu-l știrbește”, i ca Ea 
Vedeţi, democraţia e păcătousă, e rea, garon po ia 
totuşi democrat — şi nici nu vrea să distrugă votul un 
e a. ȘI 


sal, 


) 


i i ssolini, sunt rezolvite 
ile cu doctrina d-lui Musso ' re ii 
E. parapet cu d. Ralea, aaa gri sei 
Pi deile pe care le aere eri A aoon an 20 pS 
.. A = A . i ii PR o P l `: j . 
Con pc pian ca fascismul include, ca punct de re 
penp al doctrinei sale, corporatismul i sai 
i Vu să zică, nu c aşa? Conflict doctrinar cu Mus mr 
Mult adept decât celălalt, de politică ctre peă 
inerea d-lui Manoilescu se va aranja mu i m i spre E 
sii i e ne priveşte, am mai spus-o și aităda Reen eta 
d-lui Mussolini în politica ger sebes e că 
` C: k Li £ A ca E o) hi ~ vă A 
cist pac vel ep eur be ne-ar putea fi adversar ( sarea a 
De er: pi i vor merge aşa de departe şi că neînţe gari 
că duet limpezi) dar admirabilul său sistem de ar Atomi “ 
eo admirabil, oricari ar fi raporturile de viitor 
a aa să întrebăm numai un lucru: care sistem, 
Ne- 


fascismul care nu include” corporati 
--cegapenpe bar deasa ap rporatismul, sau corporatismul 
ce lumina cei 0 Concepții sunt studiate — cu promisiu- 
nea de a se reveni — două robleme, i i 
regie dec a p eme, a studențimii şi a mun- 
Relativ la primu, se discută congresul dela Herculane, din 
punct de Vedere corporatist, „Despre acest congres — serie 
„Lumea Nouă” — opinia publică n'a putut afla — în afară de 
citeva rinduri asupra desbalerilor — decit de incidentele fa- 
tale unei asemenea situații”. 
ă rog, de ce fatale? Nu se poate congres studențesc fără 
poate, în programul d-lui Manoiles- 


Numărul mare de studenţi nu-i place nici d-lui Manoiles- 
cu. D-sa preconizează congrese studențești „restrinse la ce] 
mult o mie de membri, avind însă fiecare calitatea reprezen- 


hservați că democrația « o nenorocire, fiindcă pretinde 


conducerea celor 18 milioane de cetățeni prin circa 600 de re- 
cesta 


Poenentanţi. Num a 
pr studenți însă se rezervă 1000 de delegaţi, 

n ce privește munca naţională, aflăm lu ri intr'adev 
extraordinare, Astfel consiliul profesoral a] PR ohne 
ia a dat titlul de arhitect la 36 „streini” (evrei, bine in- 

es). 


Observaţi că nu e vorba nicidecum de 36 evrei, plasați i 
vre-o funcție, Ci pur și simplu de oameni cari au Ă area ra 
în urma examenelor — un titlu academic. 


reu 
1917 pină la 1931, figurează în Baroul de Ilfov 2340 av j 
dintre cari 607 evrei și 90 de alte ori ini, deci ra 
oprise i și gini, deci 37e/, evrei şi 
„O simplă rectificare: 607 evrei) raportat la 2340 fi 
ii spy rocent de 260/, a: 370/0, i tă 
ar e alte origini) ra at la acelaş ţ 
un procent de 4, nu [VĂ päi pi Ta “ 
Cu sistemul acesta de a se aplica imediat studiul - 
tist, oricărui fenomen, era im il să scape revistei dlu Ma 
puri Prasada elevilor-asasini, 
n părinte corporatist, se răz te cu toat 
următoarele rinduri de un aa mul pica cai aia 
„Ele trăncănese, totuşi, zina întreagă, contra „violenţe- 


$. MISCELLANEA 9 
ÎI 


lor”, n educaţiei sportive H tineretului, a tendintelor de distu- 
tirà, ete. Nu suflă însă nici un cuvint conira ra vinuri cari 
raționale sau a filmelor cu criminali şi detectivi, pi n A rin 
w editează pe cea dintii și trag mari profituri mutoriule g 
ele de-al doilea. din 
pr in e priveste faptul de a se aruneh intrengi vină e dia 
teratura şi Filmele de senzaţie, ni se pare o prostie dl tra 
mai mare dect accen n precocilor criminali. Lit iii 4 E ete 
zație am eilit cu loţii în copilăria noastră, dii e ir un } yo 
lut să ne destepte instincte criminate, Țiindeă ny; t ram y f 
Fierului rău poţi să-i interziei orice și să-i imi ee: 
turi morale, și el tot va aluneen atunci cind instinct e Și “e 
trezi în el. Credem însă că familin, in primul rind, şi goss dan 
al doilea rind, mt face nimie pentru educatia și o gb capia 
copiilor, Aci trebue căutat răul, și nu în altă ye Apr esa 
să-l caute şi, mai ales, cine să-l intătune, cine pār SRE 
toată ziua și toată noaplea la masa di ñr sau În e i 


s.at pre r r? 
politice? ln parinte 


Deci, cum nu se poute mai logic: yarei bu igăeee oe 
i ii ionale sau ; melor cu erimi- 
i E T ii senzaţionale sau a fi 
cuvint eontra literatur E NA e Ie- 
nali, dar comit o prostie cu mult mai mari di cit a ince p A 
cucilor criminali, cînd aruncă Întreaga vină pe literatură s 
' filmele de senzatie“, l i Sa 
à Nn zece la eluritale si cxprimare corporau usii, Nea 
u 5 i i tu ȘI i í di 
Nu zii, dece nu citiți si d-vorstrå regulat „Lumea Nouñ 


OCTAV LIVEZEANU 


INTRODUCERE LA TEORIA CENZURII TRANSCEA/- 


DENTE 


De cită vreme discută omenirea legăturile de ordonare, 
supra ordonare, subordonare, paralelitate, reciprocă influ- 
enii, sau libertate dintre metafizică şi ştiinţă? De cind apare 
şti nja -ea vcleitățile éj de unică instanță în cu- 
noașterea lumii, de singură disciplină „rigu ” sexactă” 
eae p Buronă”, „exactă", 

S In avintu-i orgolios. motivat de neaşteptate cuceriri, 
tiința a cňutat să conteste metafizicei drept de existență. 
iscreditul în care căzuseră sterpele speculații seolastice, 
Îi netezea drumul, 

Dar iată că după atita vreme de eclipsă. asistăm la o 
adevărată restauratio magna n melatizicei în drepturile sale. 
Secolul nostru cunoaste cele mai calde pledoarii pentru o 
disciplină socotită de complexul Aristotel ca „prima philo- 
sophia”, 

Această restitutio în integrum trebuia să se întimple, 
dată fiind diferența de natură dintre cele două discipline 
socotite. antagonice: diferenţă care întemeiază dreptul de 
liberă fiinţare al fiecăreiu în parte. 

Geniul plastic-intuitiv, de autenție vizionar al lui Lucian 
. | Vontinuind firul muncii noestre de semnalare u lucrărilor de 
sindire ce apar, intentionam ca în această cronică n filosofiei Tom 
esti să ne oprim de data aceasta asupra recentulni studia al lui Fu 
cian Blaga „Censura trunscendentă” (Incercare metafizică), 

Lectura studiului ne-a relevat însă o operă de o neobişnuită den- 


prezentă vom insista asupra considerațiilor din „Întrodueere”, în 
care Blaga aşterne deosebit de interesonte reflexii asupra științei şi 
imetufizicei, urmind ca în cea viitoure să ne venă ti 
teoria censurii transeendente, Impărțirea aceasta este posibilă, şi 
chiar utilă, doonrece „Introducerea” + un capitol relativ autonom în 


incit meriti p discutie mai amplă. Consideruțiile de nei vor servi toc- 


moi bine cu introducere în analiza viziunilor mef y 
trinseendentă”, nitel diy Chiasa 


a zica manga a DR S S n die 


CULTURA 5t 


Blaga găseşte argumente inalterabile pentru legitimarea me- 
tafizicei, acest „cel mai nobil rise al spiritului uman”, 

Intre metafizică şi ştiinţă se cască o insondabilă prå- 
pastie, ținind seama de natura lor, caru trebue să ne dea de 
gindit cum a font oare posibil ca ştiinţa să se incumete a ne- 
gi dreptul de existență al unei discipline ieşite din nevoi 
inextirpabile ale spiritului uman. Numai faptul că expe- 
riența e domeniu comun pentru amindouă, nu era un argu- 
ment. din o mie şi unul de motive. Una e funcţia „experien- 
tei” — înţeleasă ca teren tangibil — în știință, și alta, cu 
totul alta-in metafizică. Integrarea funcţională a experien- 
tei în angrenajul fiecăreia se face pe alte căi. 

In ştiinţă, experienţa e punet de plecare, supremă în- 
stanţă de control şi scop ultim. Aci, ca condamnă sau justi- 
fică o construcție teoretică, fără a ingădui opunerea din par- 
tea cercetătorului, 

Deşi în cudrul metafizic îşi are o funcție determinată, 
ca și în cel al științei, experienţa are aci un alt înţeles și 
alte semnificații: nu este nici punct de plecare. nici instanța 
de control, nici țintă de atins, ci „factor implicat” care fi- 
xează © altă funcţie. Metafizica. neinteresată la lărgirea ex- 
perienței ca atare, urmăreşte „incadrarea experienței Într'o 
viziune mai largă decit ca”. lar o viziune metafizică, in pers- 
pectiva experienţei, e rezultat al unei „libertăţi constructi- 
ve” ignorată de savant, îngrădit de țărmurile faptului em- 
piric. Rolul experienței in calculul metafizic — pentrucă 
şi nci cu poate răsturna viziunile cari nu o pol încadra -— 
este altul decit in cel ştiinţific. Pe câtă vreme experiența 
întră într'o viziune metafizică, ca mina În mănuşe, în știință 
ra încadrenză o teorie, o construcție, a ipoteză, Faţă de 
acestea e ca o matrice, Suverană În știință, unde măsoară 
rezistența unei construcții teoretice — in metafizică expe- 
riența decide numai în pens negativ, Spontaneitatea ideii o 
absoarbe cu desăvirşire. Ea poate respinge o viziune meta- 
fizică. Aceasta însă niciodată nu va fi „confirmută in sens 
positiv prin experienţă”. De aceia față de știință, experien- 
ta e aproape univalentă. pe cind în raport cu metafizica e 

ivalentă, 4 
i por deosebire de funcţii arată pentruce „riscul e 
inerent actelor de gindire metufizică în cel mai aspru grad” : 

O viziune metafizică aste e ep ala pra de otan 

iin tează prea puţin, cum se poate vedea câ 
eră pariere să inalte atitudini spirituale, elanul 
singelui, dedesubturi temperamentale, necesităţi imanente 
momentului istoric, în care apare viziunea, citeodată nevoia 
de a compensa insuficiențe totdeauna fatalitatea 
şi capriciile inerente individuațiunii, și nu în mică măsură 


E 


- 
3 


VIAȚA ROMINEASCA 


$ 


z =m em 


magia cuvintului şi efectele Supreme ale graiului în care e 
oferită viziunea”. Ideile metafizice isvorăse vlin chinul sin- 
„gelui, se sprijină pe spaimele și îndrăsnelile duhului, se lan- 
seuză spre stihiile «le dincolo, în „patria nopţii”. 

Experienţa pentru melafizician e numai „tragic tūrm de 
salt în gol”, 

_Prejudecata seiențistă n secolului trecut. după care me- 

tafizica ar aven ca Obiect totalitatea existenței, jar știința 
părțile, Lucian Blaga o consideră drept o părere „reareiu- 
bil de superficiulă”. 
, Deosebirea dintre ştiinţă i metafizică este „de mod 
şi de articulație interioară g construeţiilot”, Ideia sau vizin- 
nes metafizică posedă implicațiile unui „Sens”, provocind 
reacţiunea spirituală a omului fn faja existenţei, 

Tezele metafizice au prelungi ecouri launtrice, ncardă 
sens faptelor de excperiență sau de imaginație, si au hotă- 
ritoare resonanțe și consecințe ntitudinnle, i 

Hezonanţele icesteu atitudinale stau în intimă legătură 

cu o dimensiune specială a ideilor sau viziunilor. pe care 
Lucian Blaga o numeşte dimensiunea verticalităţii. Ea in- 
stumnă udincimea sau altitudinea unci idei, şi caracteri- 
acnză orice concepție pnetafizică. Dimensiunea aceasta uni- 
că, „la ideile ştiinţifice se upropie de limita zero”, 
„Ea nu depinde de adevărul sau neadevărul ideilor. „O 
idee poate să fit „adincă” sau „inaltă”, adică „Verticali”, 
fără să fie în acelaş timp și „adevărată”, sau indiferent că 
ta suu nu, adevărată”. Ideile științifice n'au nevastă dimen- 
siune, prin natura lor fiind plate”, desfășurindu-se „Orizon. 
tal ; Ele snnt incapabile să trezesțică acel halo de rezonanțe 
»pirituule care constitue ecoul lăuntric al viziunilor metn- 
fizice, Un gind vertical, adică un gind inalt SH artine, o- 
bligă la luarea unei atitudini sufletesti, putind să deplaseze 
„chiar centrul existențial al omului”, „Printr'o dezaarenbilă 
minunată isbire”, Prin nceste ginduri vertieule, cari dau 
sens existenței, un om poste fi dintro dată smuls din rostul 
său obişnuit, căpătind alt ubghiu «le înțelegere a lumii. Ele 
pot schimba radical viața omului, Această calitate nu o nu 
ideile cu cari lucrează ştiinţe: „Știința su imunizat melodie 
faţă de ispitele înaltului și udincului. Această aseyi ori- 
zontulă e tăria şi slăbiciuneu ei”, 

Dacă mar duce mai departe aceste pe cit de subtile, 
pe alit de adinci distinețiuni, am putea spune că Lucian 
Biaya asimilează concepția pragmutistă despre rostul filo- 
sotiei, James (intse aproape acelas limbagiu expresiv, Di- 
stincțiunea este însă impinsă mai departe, Ideile verticale 

Blaga, nu sunt circumscrise la „vitalitate”, nu sunt în 
dependenţi direelă de viața umană. „Yerticulitatea aparține 


E NNE ee iii sala 


CULTURA A 


ideilor. ea viziuni”. Blaga se gindește, cînd spune aceasta, 
ia uinditorii „viziunilor ontice”, viziuni do factură foarte 
abstractă și devitalizată. Aceste viziuni ontice pot da un sens 
de transfigurare, de polențare san de negare vieții, 

Aceiaşi ireductibilă originalitate o păstrează metafizica 
față de ştiinţă, și sub aspectul uttropologie. Din cauza Yre- 
melniciei isbinzilor sale, metafizica posede „eontactul, și in- 
viorător, şi tragic, cu fatalitatea creatoare a omului! Pe 
măsură ce se apropie de scopul său, științu se depărtează de 
acest învăluit de mister destin creator al omului, 

Dimpotrivă, metafizica antrenează acest destin pe mà- 
sură ce înaintează, inteurindu-se în el. şi păsindu-și ustfel 
ultima justificare. Orice faptă omenească. dela cea mai 
simplă la cea mai complicst-ramificatñ, presupune o meta- 
fizică, şi este expresie n ei. Știința nu cunoaşte această „fe- 
cundă corespondenţă cu destinul ereator al omului”, Știință 
şi metafizică se orientează şi merg În direcţii divergente: 
una în suprafaţă sau orizontal, alta în adincime sau În sens 
vertical. Știința nu păstrează intim şi permanent contact 
cu puterile demiurgice ale omului. „Dacă omul are Însă 
şi o altă menire decit aceea de satelit al propriei sale um- 
bre”, menire care constă în n creiu, ştiinţa nu va putea in- 
locui niciodată metafizica. „Metufizica e demiurpie inteme- 
iată în ființa omului, ea va avea deci și un rost demiurgie A 
Această disciplină, cum închee cu un bergsonian avinl Blaga, 
e legată de „destinul prin care viața e îndemnată să-și in- 
treacă necontenit rodul de fiecare moment si în cele din 
urmă să se întreacă pe sine însăși”, zu 

Odată implinite aceste introductive A limpeziri asupra 
diagnozei diferenţiale dintre metafizică Și ştiinţă, cari rai 
tesc în egală măsură de Bergson, marii Iragici, și Hei meri 
ger, toţi scutieri inflăcărați ai metafizicei, adine icoana dă 
disciplină a celor cu sufletul dincolo de orizontul bio ogie, 
cu rădăcinile întoarse „spre azurul în care nu pol respira 
decit stelele”, — Lucian Blaga trece la despicarca sensului 


izic al cunoașterii. - 
pie rajet a ir ideri ii vom urmări pas cu pas gindurile 


de mare tensiune interioară. u iana 


I S T E 31 E D ETERRA EA 


GR. ALEXANDRESCU, TRADUCĂTOR AL LUI TASSO 


Ierusalimul liberal n'a avut o soartă prea bună in litera- 


mină, Tinerii poeți cari începeau să scrie pe la 1830 
pie simțit fără îndoială atraşi către această poemi de vsentā 


D VIAȚA ROMINEASCA 


mai mult lirică, şi inspirată de o romantică morbiditate. Astfel 
ştim că la o virstă care trebue să fi fost destul de iragedă, 
Costache Negruzzi, cel care îl cita pe Metastasio în italieneşte 
şi va fi cunoscut această limbă binişor, incepuse să traducă 
pe Tasso, renunțind însă destul de curînd la o muncă peste 
puterile lui t), 

De altfel, în această încercare de puteri nu aveau să ishu- 
tească nici oameni mai bine pregătiți si mai bine înzestrați 
poeticește decit tînărul Începător moldoveni. lon Eliade Rā- 
dulescu, solemnul si confuzul cîntăreţ al deltei biblicelor sfin- 
le. avea să abandoneze ispita acestei traduceri, după zadar- 
nice Încercări pentru care ne stă mărturie al său Curs intreg 
de poezie generală. Cu mult mai tirziu avea să se lase furat 
de farmecele octavci și Nicolae Ţine, harnie şi mediocru tru- 
ducător de poezii franceze și italiene, traducerea lui, intrucit- 
va incoloră, dar îmbrăcată intro haină poetică destul de de- 
centă, nu e lipsită de merit, şi nu se poate dacii regrela că n 
fost întreruptă atit de curind 3}, 

Gerusalemme liberata nu rämine astfel să fie reprezen- 
tată în literatura noastră decât printr'o singură traducere in- 
tegrală, aceia pe care o lucra şi o publica Atanasie Pieleanu, 
cam pe timpul silințelor lui Eliade $). E o traducere onestă, 
şi nu fără oarecare meșleşugire; se vede insă dintr'insa că täl- 
măcitorul nu e un poet și povestea lipsită de ecoul anumitor 
sonorități, şi de fierhințeala sentimentală a originalului, de- 
vine adeseori destul de puțin interesantă. 

Imprejurările au vrut ca traducerea celui mai uutentie 
port dintre toți țălmăcitorii lui Fosso, să fie dintre toste cea 
mai puţin isbutită, De altfel traducerea lui Griuore Alexan- 
drescu a rămas ci totul necunoscută pină acum; deşi publi- 
cată de mai bine de cincizeci de ani, ea a rămas îngropată în 
revista destul de obseură în care à apărut, şi datorite tristei 
stări în cure se găseşte bibliografia literaturii romine, bioura- 
fii poetului n'au putut ține seamă de eu. 

Şe știe că, necontenit bolnav dela 1800 pină la moarte, 
Grigore Alexandrescu a lucrat foarte puţin în acest răstimp 
al vieţii; din partea cercetătorului ar fi poate mai prudent 
să recunoască numai că nu știe decit puţine lucruri asupra 
activității lui în vremea aceasta: Ceiace se ponte afirma cu 


' E Negruazi. Ineeputurite literare ale lui C. Negruzzi, B CNR, 


Urtiz, Per iù storila della Cultura Iuliana în Romania, p. 274-9. 

eA > Sa publicat În Hevitta Literară XXIII (1902), p 43—, 534, 
a lèrusolimul liberul, Povmă epică in două volume. Traducţiu In 

es precedată de o noticie exactă asupra viejei famosolui el sutor 

areuate Tasso, adornată et portont său, și cu douăzeci aruvure Im- 
e pe cinturi, de Atanasie N. Picleanu. Bucureşti, Tipografie lui 

asef Kopainig, 1852, 


CULTURA 55 


C RR A 


toată siguranța, e că toate cele publicate de poet după 1860 
alcătuesc partea cea mai slabă a operei lui, Versurile ocazio- 
nale scrise la proclamarea regatului suni numai niste silinţe 
vrednice de plins: Giştele bunnlui Dumnezeu, publicată fn 
1868 în Albina Pindului, ca şi Lorelei; sau stinca Lorelei, fru- 
moasă fermecătoare și Inmormintarea porziri, apărute în 
Rominul din 1872, sunt niște fade traduceri, pe cure poetul 
nici nu le înfățișează ca atare +7, 

Din verbul poetic atit de puternic in cele dintii alcătuiri 
și scăzind vizibil cu mergerea vremii încă inainte de anul 
tatal al nebuniei, nimic nu mai rămîne în această mină zăbo- 
vită în viaţă. Mintea odinioară atit de fecundă în idei, nu mai 
poate concepe nimic, şi obosită de cugetare, nu mai încearcă 
vechiul meştesug seriitoricese decit pentru a copin si traduce, 
Cercetareu dë uproape a acestei decrepitudini nu e cît de pu- 
țin reconlortantă ; ea nu duce decit cel mult la o nouă alătura- 
re cu Eminescu, al cărui destin îi e atit de apropiat, şi la de- 
plingerea pustiirii acestui munte capubil de acum încolo nu- 
mai de ridicule rezultate. 

În aceste imprejurări se inţelege dela început care vu fi 
preţul traducerii lui după /erusalimul! liberat. De altfel, după 
toate probabilitățile, Grigore Alexandrescu nu ştia itulienește, 
aşa încit și în privința aceasta, tălmăcirea lui avea să-și adno- 
Be o nouă scădere. 

Ea e anunțată întrun număr din lulie I8S2 al puțin cu- 
noscutei reviste Cimpoiul: „In numărul viitor vom incepe pi- 
blicarea frumoasei poeme a lui Torquato Tasso, lernsalinul 
liberat, tradus de poetul Gr. Alexandrescu s). Obţinută fâră 
indoială de redactorii acestei foi dela ginerele poetului, care 
i-a îngrijit tristele bătrineţe. traducerea a început să fie publi- 
cată întradevăr, fiind precedată de o biografie a lui Torqunta 
Tasso, lucrată după un text pe care nu l-am putut identifica ) 
Urmează poema propriu zisă, din care numai primele trei 

cînturi s'au publicat, în răstimpul dintre Iulie și Noemhrie 
18827); dacă poetul va mai fi scris ceva In nfară de aceste 
N Tae MT ta în proză, astfel alcătuită incit subs- 
tanja fiecărei octave e închisă intrun paragraf. Redarea idei- 
lor e în genere credincioasă, deși îşi ingădue unele libertăţi 
pentru care nu Alexandrescu trebue făcut răspunzător, ci in- 


ă din urmă, prima s'a reprodus jn Colums ini 
Traian Ail i aa 63, cealaltă in Trunsuoţiani literare gi stiinţij ice, 
(1872), p. 24, Cf. E. Lovinescu, Grigore Alexandreseu, ed. 1T, Buen. 
resti 1928, p, 71-2, a 9 

* Cimpoiul, | 2488) era 

- > ý ` 

Map 251-5 (cintu Ir; pe 268-9, 283-4, 2050 teint) I}: 
p. 4124, 597-8 (cintol MI), 


E i 


Da Asu E TREI 


VIAŢĂ ROMINEASCA 
MĂ au 


CULTURA 57 


termediarul de care s'a folosit, Intr'adevăr, poetul, incapabil 
de orice inițiativă personală, nu iese niciodată din cuvîntul 
textului pe care il are în faţă, de aici unele expresiuni şi intor- 
sături de frază care lasă indută să se ghicească intermediarul 
francez; astfel, în înfăţişarea lui Goffredo: „Maestatea lucegie 

fruntea sa, o nobilă elocință isbueneşte în discursurile sn- 
e”, şi „eu o frunte senină, cu o privire lină şi modestă el răs- 
puiule la dovezile iubirii lor și protestațiile supunerii lor” 


Din aceste citevu rinduri se poate veden și lipsa de inte- 
res literar a tălmăecirii lui Grigore Alexandrem; ca și mini- 
mul de efort pe care Îl cere o asemenea lucrare. Singurul in- 
teres pe cure il mai prezintă o traducere ca actnsta e de cit- 
riozilate, si poate prilejul pe caro ea îl oferă, de n constata 
că un adevărat poet nu uită Viciodută, nici chiar în carcera 
nebuniei pe care a îndural-a acesta, să-şi înevrev, [iv si cu 


. 


De altfel un original franțuzesc se întrevede mai limpede încă 


din fuptul că eroii poartă încă numele pe care le purtau în 
timba aceasta: Goffredo e pentru Alexandrescu un Godefroi. 
Baldovin se numeşte Baudouin, Rinaldo e Renaud; în loc de 
Guglielmo el ştie pe Guilom, după cum ştie de Pay in loc de 


Poggio, şi de Gaston in loe de 


Sforee în traducerea lui. 
Intermediarul de care sa 


Guasco, pină şi Sforza devine 


servit Alexandrescu e traduce- 


ren publicată nu cu mult înninte de Le Prince Le Brun 5). Lar- 
crul ucesta se vede limpede din cele dintii cuvinte, şi o mñ- 
turare numai n primei octave în cele trei l'orme, e de ajuns 
pentru a o dovedi. Enunţaren subiectului sună astfel în origi- 


nalul lui Tasso: 
> 


Canto larmi pietose e "l Capitano 

Che'l gran sepolero liberò di Cristo: 
Molto «ali oprò col senno e con ln mano; 
Motto sofri nel aloriose acquisto; 

E invan TInferno a lui s'oppose, e invano 
Sturm d'Asia e di Libia îl popol misto; 
Ché il Ciel gli diè îmvore, e sotto ni satiti 
Segni ridusse į snoi compagni erranti. 


Ceiace se înfăţişează astfel in aducerea fi ranceză şi ovn 


rominească ; 


de vhante les pieux combats, et le 
Buerrier qui délivra le tombeau de 
Jesus-Christ, De nombreux ex plita 
signilerent sa prudente ot sn vuleur, 
des travaux nombreux éprouvérent 
să paticnoe dans cette gloricuse con 
qucie, Eu vain J'Enfer se  sonleva 
conire lui; en yain Sartre con- 
tro lui jes peuples réunis de l'Asie 
et de l'Afrique; le Ciel protégen ses 


efforts, el il raména sours les saints 


étenidurils ses coiupngnons. errants: 


Cint sfintele lupte, yi pe răsboini- 
cul care liberă mormintul tui Isus 
Cristos, Numeroase izbinzi semnaln- 
ră Injelepciunen şi vitejia sa, lucrări 
Dutmernise încereară răbdarea sa în 
această îninică cucerire, In zadar In 
farnul se răsculă în contra sa, În zn 
dar se înarmnră în contra Ini popoa- 
rele unite ale Asiei și ale Africa. 

Cerul ocroti silințele sale, şi el re- 
wluse. sub sfintele stindarde pe to- 
varăsii săi rătăciţi, 


* La Jerusalem dălivrăe. poème du Tasse, traduit en français pur 


“Le Prince Le Brun; Paris, Firmin. Qidot, 1874 


I S T 9 R I 


atit de ncinsemnat răsunet, vechiul añu mestes 


AL, CIORANESCU 


wi 


+ 


DIN ISTORICUL SCOALEI BRHILENE 


CAP. X 


A DOUA SCOALA PUBLICA 
|, Inceputal, 2, Primii profesori. — J; Local 


Datorită sforțărilor lui lon Penescu, nevola de invâță- 
tură era tot mai simțită în oraşul Brăila Seoulu naţională pu 
blică sporise mereu prin dragostea lui, - Ni : 

in 1846, cind Penescu nu mai era, Nenovici n cerut si s 
închirieze încă un local de scoală !, - | 

Sunt semne pentru Începutul unei seeale. ss jetul de 
inspecție. constatind numărul mare de elevi ln cl. l aio ră 
a cerul Elorici să aprobe ea un profesor de cl. i şia He £ 
mentară să funcpioneze în vreun punet ul oraşului sau să st 
adauge un ajutor profesorului iba ei a. rod Pi agp 
proiesor sau ajutor să fie in grija municipalităţii, edr u 
prubă înființarea unei noi şeoale cu ci, I si a H, cu rare itia ca 
Ministerul de Interne să cerceteze dacă Municipalitatea are 

pi 
gi uproape 10 uni de pregătire, a doun şcoală popit- 
că nu a început să funcţioneze. In 1856 Aug. 4, incă nu exista 


această şcoală., * i MOS 
Oct. 1556. sa cerut din nou că re dir tü- 

rii herdo Se pare că se iuu unele măsuri, In Aprilie 
1857. se află o publicație pentru un profesor de ct. 1 şi H, care 
urmă să funcţioneze în semestrul ul doilea din 1856-1857." 
ln 1857 Oct. 25, Ad-ţin Brăilei faee cunoseut Ministerului 


IN. Iorga, Cel dintiiu uni, p. 29 si 
Dos cit. AO A, pă 
Ibid. p. 61. 
Dos, cit. 4023/83, p. 9, 
Dos. cit 2807 /5a7, p- 5 
Mid: p. bsi 21, 


E vata 


E) VIAȚA ROMINEASCA 


de Interne că Municipalitatea a inchiriat de 6 luni, casele bi- 
sericii Sf. Maria, din Str. Galaţi, pentru şcoala publică su- 
cursală cu cl, T și TI. Eforia trebuia să ia măsuri să trimeată 
un profesor. Primăria afirmă că s'a cumpărat acele case. * 

Eforia numește profesor pe Matei Tomescu, fost custode 
la hiblioteca Colegiului. » 

S'au prezentat la şcoală la 7 Decembrie 185719 In Iunie 
1858 avea 60 elevi, din care 45 în cl. T şi 15 în cl. II, Urmau re- 
Rulat în ambele clase numai 46,1! 

In 1860 Octombrie 19, biserica din curtea şcoalei a ars, +3 
In 1861 Maiu 22, Matei Tomescu demisionează, fiind numit, 
impreună cu soţia sa, de catre Epitropiu Asczămintelor Brin- 
covenești, la Externatul Așezămintelor din Brăila. Soţia sa 
cra şi directoarea Fxternntului. 23 In locul lui Tomescu. la 
şcoala publică, este recomandat preotul Mihail Dichiofilux, 
fost protopop al orașului. Ne avind concurs, Eforia nu-l nu- 
meste. ™ Totuși în 1463 Martie 22, M. Dichiofilax este profe- 
sor la această scoală sucursală, + 


CAP, XI 


hñ TREIA SCOALA PUBLICA 
I. Local. — 2, Profesori 


Sa inchiriat local pentru altă şcoală publică de băeţi, 
în suburbia Sf. Gheorghe. La 1 Noembrie 1865 sa deschis 


să fie numit la el. |, Dumitru lonescu, 

Acesta se obligă să predea lecţii pratiut în unul 18866.17 
Dumitru Ionescu era seminarii dela Seminarul din Buzău. 
Terminase patru ani la Seminar. Consiliul permanent ia 
act cu mulțumire de propunerea lui Dumitru Ionescu şi apro 


1 Ibid. p. 230, 232. 
1 Dos. cit 442/863, p. 10. 
" Dos. cit, -aae p- 438, 506 şi 506 verso, 


n Ibid. p. 58t. 
22 Dos. cit, 3807/857, p. 1. 


CULTURA 39 


CAP, XII 


PRIMELE ŞCOALE DE FETE 
1. Pregătiri. — 2. Cea dintâi şcoală. — J}. A doua Ntuală 4. Corp 
didactic 


Intr'un raport din anul 1856, Decembrie 25, al Comitetu- 
lui de inspecţie, asupra stării șeoalei publice din Brăila, se 
arată pentru prima dută nevoia înființării unei şcoale publi- 
ce pentru fetele sărmane. * Mai tirziu s'a cerul Ministerului 
de Interne să dispună cu maghistratul oraşului să dea fon- 
durile necesare pentru această şcoală. = Ministerul in măsuri, 
însă deputăția mercantilă declară că unu are fonduri. * Totuşi 
municipalitatea arată că există un legat al arhimandritului 
Horezeanu, lăsat cu scopul de a se întemeia o şcoală de fete 
din venitul unei case si a șapte magazii. ** Pregătirile și stă- 
ruinţele ce au urmat n'an adus la nici un rezultat. 

In 1861, Epitropin Asczămintelor Brincoveneşti inteme- 
iuză un externat al Aşezămiutelor, sub directiunes sotiei 
lui Matei Tomescu, fost institutor la şcoala sucursală de bä- 
eţi.*+ In 1862 şcoala de fete a Aşczāminlelor, este numită 
şcoala de fete, fostă Brineoveneaseă. lastilutorul superior al 
scoalei publice arntă că lu școula de fete se Intrebuinţează 
abecedarul lui F. Aron. Că religia se preda practic, fără text, 
de două ori pe săptămînă. de la 10—12 dimineuța, de un pre- 
ot catihet, plătit cu lei 300 lunar. Avea şi un medic care vizita 
şcoala de dovă ori pe săptămînă. dela 8—12. 

Profesorul primea 126 lei lunar. Lucrul in orele dela 
2—ħ sau 2-A iarna. Simbăta după masă nu era şcoală, Erau 
în acest timp numai Bă eleve. Elevele luau masă in comun, 
avind mincare de acasă. Școala funeţiona in casa închiriată 
cu 100 galbeni pe an. Avenu o firmă de muşamu cu inscripția: 
„Școala gratuită de fete a Asezâmintelor Brincoveneşti”. Casa, 

proprietatea Epitropici Bisericii Maica Domnului, aflată pe 
str. Galaţi, Mahalaua Galbenă, era mică și ncincăpătoare. 


Directoarea şcoalei și institutoare era S, Tomescu, 
Institutor era Matei Tomescu. 

Preot catihel era Cosma Moşeseul. 

Profesor de muzică era Matei Tomescu. 

Doctor era E. loruanopol. = 


% Ibid. p: 7. 

* Ibid. p. 21, 

= pa d “50/460 210 

= Dos, cil, t e p 210. 

+ Dis, cit. 305/862, a K şi Dos. 4947/8062, p, 4, 

“> Thid, p. 9, Dos, 494/862, p. 1—3 și Dos. 996/863. p. 1. 
* Dos. cit. 494/862, p. 5. 


to VIATA ROMINEASCA 


Directoarea şi Institutonrea 600 lei pe lună 
Institutorul 500 lei pe lună 

Preotul 300 lei pe lună. 

Muzica 120 lei pe lună, 

Direcţiunea 80 lei pe lună, 

Servitor 50 lef pe lună. 

Cheltueli 50 lei pe lună. 

Lemne 60) lei. 

Chiria 3150 lei 


In Decembrie 1862, este numit institutor Teodor Dohres- 
cu, în locul lui Matei Tomescu care murise, *? În 1863 functio- 
neuză Ecaterina Crisoscolco, în locul lu; Dobrescu. Institutoa- 
reg cere să locuiască în scoală, fiind ocupată toată ziua în in- 
teresul instrucţiunii şi educației fetelor. După masă ar face 
lucrul, ** Se prezintă la post abia la 23 Aprilie 1863, 

La 11 Aprilie 1863, demisionează «directoarea Tomescu. 
Se publică conerrs. * 

După moartea lui Matei Tomescu. cei numiți nu sau 
prezentat la post sau au venit přes tirziu, In cele citeva lumi 
ce uu trecut pină ln stubilirea unui institutor, postul a fost 
suplini! de preotul Moseseu. Acesta își cere sulariul de suplini- 
tor delu 19 Decembrie 1802, un 

In urma concursului a fost numită directoure, Smaranda 
Cicvleseu. La FR Aprilie 1863, ceruse postul Maria Constanti- 

nescu, “™ Ch, Economu, fiind informată de numirea Smaran- 
dei Cienlëseu, protestează şi cere så fie numită sora sa, Ac- 
rivița Fconomu, care a eşit întiia- la concurs, avind note mui 
mari. Arată că notele Smarandei Ciculescu uu fost îndreptu- 
te! Punindu-se la îndoinlă cunoștințele sale, Smaranda Ci- 
culeseu dovedeşte cu atestat că posedă cunoştinţele lucrului 
de mină şi că trăeşte chiar din lucru. In tabloul cu rezulta- 
tul examenului se vede indreptarea notelor la lucru. >: Exa- 

minatoarele declară că la lucru i-a pus nota după examen. *^ 
S'a publicut al doilea concurs. Și în urma acestui concurs 
este numită directoare, tot Smaranda Ciculeseu, Ta postul în 
primire ty 19 Iulie T863, na 

In 1865, Smaranda Ciculeseu era încă directoare, | se a- 
drescuză mulțumiri. 27 Şcoala fumeţiuna tat în cxsele bisericii 


+ Das, cit. D108, p. 1. 
= Fbi p, 4. 


= lbid. py 18 yt Dos. cit. 396/864, p. 2, 
25; 


= 


i Ibid, p. 126 si 140, Dos, 963, p. 5. 
= W Dos, cit. 510 “SAI, p. 155. 2 


0 aa RE E E ENI e e NA 


` m m . i 
7. - VaR EF. A a 
D t -4 


i CULTURA 5i 
S 


Maica Domnului, ** In 1864/65 se constată că dragostea de în- 
vățătură s'a întins şi că în cursul celor trei ani ide Tuneţiona- 
re n şeoalei Sa ajuns la 300 cereri de inseriere, In localul 
şcoalei nu ereu decit 150—160 locuri, Primăria propune 
o şcoală sucursală de fete. Se ingrijeste de gisireu localului. 


Se aprobă ținerea concursului chiar lu Brăila. Este numită 


- g ._ + = pi ? y k 
la această a doua școlă de fete. Elisabeta Chiriac. in Noem 


brie 1804, 
RADU L PERIANU 


AL. CIOR'NESCU, Dötumente privitoare 13 Comnia lai 
Mihail Radu (1658—1659), culese mai cu seamă din arhivele 


Veneţiei. 


istoria lilerară e socotită de O seumă din tinerii at 
drept o ocupație utilă, preocupările lor ipotetice n 
spre o estetică şi o ideologie literară fără suportu stiinț ; 
cercoțării, care cere siräduințã. organizare a papa şi 
multă disciplină. In bună parte, acest rețea pnu 
istoria lilerară se datorește ṣi unor anumite scoli 2 și 
sau filokofice, care de pe catedrele universitare răsp a cu 
disprețul pentru munca onesti intru cunougierea Appa e 
nostru, Estetica nu se pore aT A pea racer ikee a 
i sui studiul intreg s : 
tiee i lterire ponte conduce la o deplină înţelegere ṣi apre- 
tiere a unei opere actuale., i BS 
s Al. Cici aste printre puļimii rd ine ai gratar 
noastre literare, şi studiile sale, publicate p Sen 20 să 
nească”, în revista „Roma” sau ayben h sete or: 
gale”, dovedesc nu numui silința de - da a ii ză arca 
necunoscute astăzi, ascunse in reviste e ei cei za pier 
oară, dar şi însuşirea de a integra cerce a: E Ui 
comparată in istoria e za Card ro Ñ 
o va serie, poate, cineva, maA iu. BARE.. 
În e Azi de documente. pe care o sir pop Mohora 
cercetarea sa îndreptat către aore poet i flora pă 
cu Occidentul, la jumătatea secolu u i sap and rca plută 
Raporturi politice, despre n căror ex ta nMi a n Sap 
acum date vagi, tipărite în culegerea F Eroh ran Beri a 
„Documentele istorice descoperite în arhivele Italiei”, 
câtre C. Esaren. 


"n Thid. p. 142, Dos. cit. 442/863; pu 00 şi verso, 


e VIATA &OMINEASCA $ 


Documentele privitoare la soliile valahe in Apus, alè 


lui Gabriel Thomassy şi Grigore de la Chiprovaţ, miscela- 
neele venețiene, precum și documentele interne din epoca 
lui Mihai Radu (culese din Arhivele Sibiului, apoi din actele 
Băsite la Academia Romină și în Arhivele Statului din Bu- 
curești), vor alcătui materialul cel mai util pentru scrierea 
unei monografii a domnitorului muntean din secolul al 
şa ptesprezecelea, 


C. N. NEGOITA 


LITERATURI STRAINE 


PIETRO MIGNOSI: Gioia d'Agave, Catania, Studio 
editoriale moderno, 1934, 


Delu L'Azzalora şi P. "rfetta Letizia piuă la Gioia d'Aga- 
ve, ultimul său roman, Pietro Mignosi, reprezentant actual 
al repionalismului sicilian, — a arătul, în linia ascendentă a 
artei sale narative o transfigurare tematică de adincire şi de 
evadare în domenii pirandelliene mai conturate decit se pu- 
tea intrevedeu în romanele anterioare. 

Dacă L'Azzalora şi Perfetta Letizia mluceau în structura 
lor intimă un substrat evident de inspirație religioasă, — în 
intenţii, franciscană aproape, — Gioia d'Agave gravitează În 
jurul unei spiritualități care este brodată pe tema imanenței 

estinului. 

Romanul gravitează în jurul dragostei vinovate, dar can. 
ştiente și inăbuşite, cu nuanțe delicat hamsuniene, a hui Giue- 
ehi pentru Siribella, al cărei soț este plecat pe front, poste 
pentru a nu se mai întoarce. 

Dacă sub raportul intenţiilor tematice, fondul din Gioia 
d'Agave tinde către formula pirandelliană, fără îndoială sub 
acela al unalizei proceselor sufletești, cel puțin a eroului 
Principal, cumpăna introspecțiilor psihologice ale lui Mig- 
noni înclină către arta de simfonie nordică a marelui Ham- 
sun. 

Rind pe rînd trece prin fața noastră viziuni renlisțe, scene 

dramatice, descrieri dinamice ale ororilor apocaliptice ale 
răsboiului şi pagini de rar avint poetic, 

asiunea lui Giacehi pentru Siribella, înfăţişată la in- 

ceput, sub aspectul ei uman și firesc trece, în momentul sã- 
virşirii păcatului, prin situarea ei în atmosfera aceea de dra- 
malism funebru, introdusă prin moartea unui om, în vecină- 
tatea celor doi vinovaţi, — în cadrul Destinului necruţător, 
care va conduce de acum intrea desfășurare a resurselor 
narative din romanul lui Pietro ignosi, 


conștiința eroului principal ponte din pricina acelei 


63 


| CULTURA i 


„bontă” (bunătate) care îl face să exagereze importunța re- 
dusă a faptelor, îşi face loc vemuscurea ca 0 manifestare a 
Justiției imanente pe care o simte și-o recunoaşte. apăsinul 
asupra existenței sale, încă din ziun păcatului. 

Sunt în ultimul roman al lui Mignosi pagini care, prin 
descrierea sbuciumului peorsonugiilor, a melancoliei si oro- 
rilor răsboiului si prin adincimeñ de analiză şi de confup- 
dare spontană cu invidunalităţile psihice ale eroilor săi, ue 
fac să subseriem cuvintele lui Pupini ce definea astfel pt 
Miunosi ca narator: „un Verga più nervoso, più rapido e pro- 
fondo", (Un Verga mai nervos, mai rapid, și mai ndine), 

N'am putea totuși să omitem paginile de adevărată pov- 
zie, de contemplatie lirică, de transfigurure poetică n tuturor 
fluctuațiilor sufleteşti ale personagiilor, care utmosferizează 
întreagu arhitectură. a romanului şi subliniază cu isbutite e- 
fecte estetice momentele lirice, destul de abundente. intro- 
duse cu artă de bun povestitor, în fondul dinamic şi sobru 
al romanului, Nu altfel decit printr'un firese contact al artei 

tului cu aceea a naratorului ne-am putea explicu predi- 

ecţia autorului pentru „verde”, epitet care - exteriorizat 
plastic pe coperta volumului apare în cuprinsul cârţii de 
peste douăzeci de ori (..verde muffa”, p. 270; sluet verde „p. 
163; „verdi occhi", p, 166; „penomibra verde”, p, 167; „baleno 
verde”, p. 205, etc). i 

Pietro Mianosi, pornit odată cu cele dintii opere narative 
în căutarea sn, se regăseşte — port, sinditor şi povestitor — in 
paginile acestui ultim roman, de o arhitecturi amplă in ca- 
re întrevedem, pe lingă însuşirile de incontestabilă artă na- 
rativă. și un fond de mari resurse poetice 


C., H. NICULESCU 


c A si $ i 


GHETTOUL TERITORIU SPIRITUAL 

re îl publică d. Ury Benador sub titiul 
aa A a dachide lare fereastra înţelegerii spre un 
mod de existenţă, în aparență exotic, în renlitate uman, pren 
uman. S'a remarcat, cu surpriză de unii, cu prilejul unui ro- 
man anterior dedicat gheitoului bucureştean, că şi între gra- 
niţele lumii judee oamenii suferă şi pling, se bucură și rid — 
ca oamenii de aiurea. In asemenea măsură autorul acelui ro- 
man a urmării în cele două volume ale sale să demonstreze 
epic teza aceasta — că sufer ința şi bucuria devin universale 
şi fără culoare diferenţială și Calea Văcăreşti ar putea fi 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


oricind schimbată cu un cartier mizer de lu Hamburg sau 
aris, de la Bucuresti sau Londra, Cit timp este ațintit ast- 
pra biologicului exclusiv, romancierul nu pozite da persona- 
litate personagiilor sale. Biologicul ¢ generalizant si nive- 
lator, Deaceia Calea Văcărești văzută biologie trăeşte vege- 
tal — si nu e judaică, 
“izionomiă individuală se conturează din clipa în care 
transcendem regiunen această pe ceață si urcăm citeva trep- 
le spre spiritualitate. E ceiace i-a Sueces d-lui Benadar în ro- 
manul d-sale, Reţeta e drept, nu-i a tl-sale, ei aparține unor 
Precursori: A. L. Zissu, şi f, Ludo, nuvelisti de factură deose- 
hită, stind pe trepte diferite. freeventine Senuri disparute 
dar inruditi printr'o optică nsemänãtonre 
D. Benador na descoperit, deci, în literatură romină 
thettoul ca teritoriu spiritual, — dar « cel-dintii ture l-a ex- 
ploatat şi realizat epic, Baruch Landan, eroul romannlui, 
depăşeşte Bhettoul material, pitorese. lu care au rămas serij- 
torii cu gust pentru decorativ şi lotus fâră înțelegere pentru 
specific diferenţial. Baruch Landau e evreu, fără să fie ne- 
voie en autorul să-] constringă la sirimbături lexicale sau la 
ciudăţenii vestimentare, Ajeji e miracolul artistic, pe care ni-l] 
serveşte d, Benador, pictor de culoare locală eu elemente uni. 
versale, 
ȘI tot astfel cum hu face concesiuuj modei pitoreseutui, 
d, Benador nu se lasă prins nici de romanul modern care se 
desfășoară mai mult în verticalul psihologie. „Ghetto veac, 
XX", cuprinde atita adincime cit e necesar pentru funda- 
menl, Domină, însă, “voluarea orizontală. În suprafață Taruà, 
Pärcurgind cele mai diverse parcele Sociale nle ghettoului, 
viață proletară a croitorul Mendel Landa, părintele lui Ba- 
ruch Landau: casa burgheză n luj Mirunsky ; bordeiul hui 
Zalman În Hanul Bisericei; clubul sotia list; întrunirea în si- 
nagog 
Și apoi pu rsunugiile nenumărate: Di Heoak si hitin Popp, 
Miru Miranskj si doctorul Strassberger, rabinul: Tukob Mi- 
ranski și doctorul Bucu De Mavo un furnicar agitat ši to- 
tuş atit de bine regisal, încit fiecare evoluiază dealungul 
tnui fir unedaţie perfect ascendent. Aj impresia uneori că e 
namai gesticulație în vid. dar observi imediat că orice gest 
e o linie dintr'un contur psihologic. Alădată acțiunea se În- 
trerupe hruse, pentruca.să i se intercaleze o biografie, lată-] 
bunăoară pe Strassberger urcind spre tribuna sinagopală și 
prezentat, In aparență spre paguba curentului epic, cu o di- 
Versiune biografică, — în realitate o sondă psihologică plim- 
bată atit de adine cit trebuie, fără a negliju o clipă aria intin- 
i acestui peisaj sufletese. Portretul acesta dinamice se in- 
tegrează acum fără dificultate trepidației întrunirii. Ceiace 


CULTURA o5 
e 


a naraţiunei devine virtute epică şi tranfor- 


i tren de lector 
mă cea mai miri dorință de şicană critică în an 
pasionat. Baruch Landau trăind 


LIVIU TEODORU 


LASCAR SEBASTIAN, Oameni: Editura „Adevărul”, 
Bucureşti, 1934, 


cule inti lie litteraire”, 
de foiletoane, intitulată „Vie raire 
A e în — pori me tă odinioară despre adevăratul iiie 
natote care-l poţi recunoaşte şi după felul cum ua ; 
erro p ad esc un volum. Dragostea, exteriorizată tactil, 


; degetele 
ă legătura în piele sau pinză; 

sora sp ia agp A plimbă cucernice pe perii pery 
ee 3 şi nu îndrăsnesc, mai intii, să detchidă cu 

dorei. , 


asemen al că bănuim că a prezidat şi la 

PRE nea pater Crez, de porini literare, pe care ne-o 

înfăţişează, recent, Lascar Sebastian. E i cea ui 
Oamenii săi sunt personalităţi asus uzat sa-si 

i cela care au o viaţă reală, dev ete 

ar Sa note eroic de care-i întsuflețeşte autorul, i ei 

i a Titivillus, simpatic, deşi. uneori p ora e, 

conduce pe învăţăceii săi în vasta blibliotecă a 4 


chipa partretele Iui Eu- 
de scoate saon, pr bati nora AA jire de aam 


gène Lambal, i ortodox, pe nume Gala Ga- 
aa er era bac rr eo genii ale burgheziei, 


Spaniei, Don 
° lui spiritual al Spaniei, 
Apor ageri du e sau portretele în rave 
i de bo Panzini, „prefectul epicuren”, oo i 
robe copite sate alcătuia neobosit, neîntrecutele sa 
j i apei aie Beria, acum cinci secole... | ea 
mir: stă preumblare printre cărţi, oameni și ara ati 
Acea: b oblăduiica învăţăturii cronicarului mo dovas; 
este pusă su i însemna învățătura sa, în acest pi 
pin pere trebi, să aibi vreme şi cu cetitul cărților a face 
„pe lin 


practică ferată pneg 
sirbi pin mai div re arier i t Spiritual unde »e 
na reg erse personalități ale cu turii, din toate 


C. N. NEGOIȚA 


CRONICA ŞTIINŢIEFICA 


VACCINAREA PREVENTIVĂ IN TUBERCULOZĂ 


Ellen Key, marea scriitoare suedeză prorocea că veacul 
al douăzecilea va fi veacul copilului, Grija pe care prin- 
trun simț din ce în ce mai desvoltat al dragostei de copiii lor 
ar arăta-o părinţii şi mai cu deosebire putinţa de a-i creşte 
cit mai bine, după cele mai bune regule de igienă făceau ca 
această proorocire să apară realizabilă, 


Ellen Key vestea epoca de aur pentru copil, în anii dina- 
inte de război, cînd orizontul social se arăta luminos şi zările 
unor raporturi mai armonioase în relaţiile dintre oameni se 
întrevedeau apropiate. De atunci insă, în vălmășagul unor si- 
tuaţii în care dezorientarea în aşezările economice e atit de 
mare, copilul se împărtășeşte şi el de instabilitatea generală. 
Tirit în sbuciumul care e caracteristica epocei noastre, el 
creşte în continue frămintări. Cel puţin însă, dacă nu poate 
fi ţinut departe de tumultul și agitaţiile în care toți se sbat, 
resfringindu-se și asupra lui, avem datoria să-l păzim de 
boale, deoarece acestea și dacă nu-l omoară, cum se intim- 
plă destul de des apasă asupra vieţii lui intregi. Slinjenit, să 
se desvolte normal e impiedicat să devină ceiace ar putea să 
ajungă prin atitea virtualități care există în el pentru reali- 
zări uneori superioare în evoluţia lui fizică și morală. 

Dintre toate boalele este una care mai mult decit toate 
celelalte crează o continuă amenințare asupra soartei lui ul- 
terioare. 

Boala aceasta e tuberculoza. 

E stabilit astăzi că aşa cum a spus figurat dar foarte e- 
xact Behring, tuberculoza adultului e de cele mai multe ori 
ultimul acord, deseori tragic dintr'un cîntec intonat la leagă- 
nul copilului. Dacă am împiedica contaminarea copilului, am 
înlătura în mare parte — sunt totuş cazuri în care boala, în- 
cepe mai tirziu — şi tuberculoza adultului. Forma pe care 
tuberculoza o va lua mai tirziu e determinată de felul cum s'a 
produs prima infecţie. Cind e massivă și frecvent repetată o- 
moară repede, dacă se produce mai cu deosebire în primul 
an al vieții. La această epocă, infecția de tuberculoză e echi- 
valență cu o sentință de moarte. In cazul unei infecții ce nu e 
pres intensă și nu se repetă prea des, organismul avind timp 
să se obișnuiască cu ea rezultă o stare de apărare, de imuni- 


& > VIAȚA ROMINEASCA  . 


tate, aşa incit ulterior reinfecţiile nu mai rovoacă fo 
grave de boală. Totul trebue deci să fie pus 4 joc, că şi dacă 
molipsirea nu poate fi oprită, ea să se producă cât mai tirziu. 


numărul derizoriu de mic de paturi în sanatorii şi spitale. a- 
sistența tuberculoşilor e actualmente forțat foare parese fhos 
nevoie să se despartă copiii de părinții lor cînd sunt tubereu- 
urarile alte țări o întreagă organizare există în această pri- 


Grancher în Franţa, luind drept lozincă apelul lui P. 
punigi ennhi. să br o. cei tinaa a instituit 
care- numele, pentru îndepărta e 
tr'un mediu de tubereuloși. gi: calcar cea 
E ceiace se făcuse de mult, cînd în grajduri, unde -= 
flau vaci tuberculoase, viţeii erau ținuți departe de ele. Cres 


vaci sănătoase, Pentru oameni, viața e mai puțin 
Calmette a socotit-o la 25 mii franci de individ RP căra 
lienii, cu ridicarea valorilor, pentru tot felul de materiale şi 
prin urmare şi pentru cel uman. În orgoliul lor naţional o 
evaluează la 45 mii lire — dar cum nu e cotată la bursă, va- 
loarea ei nu e negociabilă, așa în cit e puțin apreciată. 

Se continuă de aceia să se practice un adevărat masacru 
al inocenților ca în vremurile biblice. In ceiace priveşte tu- 


Cind bolnavii nu pot fi izolați ca să nu mai fie în - 
tact cu copiii, separarea acestora de ei permite să se intre. 
dă o mare acţiune salvatoare, E ceia ce s'a realizat aiu- 
rea. Separarea se face acum imediat după naştere. In mäsu- 
ra În care a fost realizată, şi sunt mii de copii astfel asistați, 


ca a NR NON e, e a ae ca 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 69 


rezultatele sunt excelente. Copiii aceștia, cum dovedese sta- 
tisticele făcute cu toată grija rămin sănătoşi. Se îndeplineşte 


In problema combaterii tuberculozei, pină ce vom ajun- 
ge la un tratament specific — e încă piatra filozotală pe care 
cercetătorii din toate laboratoarele lumii o caută cu pasiune, 
fără s-o găsească pină acum, așa incit tot ce se anunță cu 
surle şi trompete din cind în cind în această privință e operă 
de naivi sau de șarlatani — trebue să nu lăsăm ca infecția să 
se produc massiv la o epocă a vieţii — în primii patru ant 
ai copilăriei — cînd ea e foarte gravă, 

Nu suntem însă stăpini, ori cite măsuri de igienă şi pro- 
filaxie am reuși să punem în practică, și nu e cazul la noi, pe 
toate circumstanțele vieţii indivizilor cînd sunt bolnavi. Nu 
putem de aceia să le conducem în așa fel, ca ei să înceteze să 
fie un isvor de molipsire pentru cei cu care conviețuiesc. 
Ceiace trebue să urmărim e să întărim rezistența organismu- 
lui la cei încă sănătoși ca să se împotrivească cu succes să 

fie molipsiţi. 

A fost o mare cucerire a biologiei, cind Calmette și Gué- 
rin au dovedit că au găsit un vaccin care poate conferi orga- 
nismului putinţa să se apere contra atacurilor bacililor de tu- 
berculoză. Ei au plecat dela observaţia, că în mod spontan, 
organismul îşi creiază o stare de imunitate deoarece deşi toți 
sau aproape toți adulţii sunt contaminaţi, numai unul la sută 
din ei au manifestări evidente de boală. Concluzia logică 
era de a provoca artificial aceste reacţii, dozindu-le însă, în 
așa fel ca să nu fie dăunătoare dar suficiente totuși ca să pro- 
ducă reacţiile de apărare. Încercări se făcuseră şi Înainte. 
Din ele rezulta că numai cu bacili vii care rămîn constant În 
organism, creînd un depozit care stimulează producerea de 
nui omera vaccinante, imunitatea apare. Greutatea era de a 
găsi, de a ajunge la o rassă de bacili, asemănători cu cei ce 
dau boala, atenuaţi însă, ca să nu mai fie toxici dar păstrin- 
du-şi proprietatea de a provoca producerea de ceiace se chea- 
mă anticorpi, substanțe care reprezintă un antidot capabil să 
neutralizeze la un eventual atac al bacililor virulenţi, efec- 

Pentru a obţine acest rezultat a fost nevoe de o muncă 
migăloasă dusă or o răbdare şi cu o tenacitate pe care nimic 
să nu le descurajeze, Bacilii nae og sa „para sunt bacili 
de origină bovină, progresiv atenua succesive 
pe cateii giuria ai în biați: ME de Bana. A fosă mosesar 
un timp de 13 ani — culturile pe mediul special se fac la Tie- 
care 25 de zile — şi un număr de 230 treceri succesive pentru 
ca bacilul primitiv să fie dus la o stare de atenuare definitiv 


fixată. Experiențele făcute pe animale de laborator, cobai 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


sau iepuri au arătat că bacilii ace 
Infecţiunea este cu totul inofensivă 


„Resultatul a 
> - - e r i 
ha p zueneen ak peat apiga a Sane mariorele sent ia e 
i > parte muriseră. Į 

cestea, toate cele vaccinate erau intro stare Sar sson e 


fă identică, realizată Jeani RES ta 
peslier tot atit de favorabile a x înaltei și 
na franceză, mâimuţe antropoide — la Kindia, în Guis. 


Numai cind un mănunchi de dovezi, experimental în la- 


a fost adunat și a rezultat 
) $ i cin erau inofe i 
prin ei, după ce au fost inoculați se obţine o nora a peria 


e minuni apar 
tai i iau 
ui sunt dăunătoare și pentru sănătate 

ara a aav care-şi pierd timpul inutil, cind tratamente 
omogena Si putut incă să lie fie de folos și pentru 

ala celor mâl mult că tubereuloza e d hee 

săraci care se sbat în mari li 
ceput boala bine a a 
A arme ierilită se vindecă rela ușor, cind e in- 


evoios l deseori 
E de aceia cu mult preferabil de i o preveni. patati nala: 


OO 


l 


carea rezultatelor o 


CRONICA ŞTIINȚIFICA 71 


mette e un excelent mijloc în acest scop. Primele vaccinări 

“au făcut la copii, la Paris, între anii 1921-1924. După publi- 

ute eare evidenţiau marele foloase ale 

vaccinului, metoda sa răspîndit foarte repede. Actualmente, 

dg şi coloniile ei, numărul vaccinaților a depășit un 
ion. 

Acum cînd au trecut zece ani dela întrebuințarea vaccinu- 
lui la oameni, putem privi în perspectiva timpului, cu o do- 
cumentaţie deja foarte bogată realizările la care sa ajuns, 
Scăderea mortalității la copiii vaccinaţi chiar cind trăiesc în 
contact cu părinţii lor atinşi de tuberculoză deschisă este con- 
siderabilă. Pe cînd la cei nevaccinaţi, ca variază în Franța la 
copiii sub un an între 36 şi 24 la sută, la vaccinaţi nu depă- 
șeşte doi la sută, chiar dacă aceşti copii n'au fost îndepărtați 
de contactul mamei sau tatălui atinși de tuberculoză deschi- 
să. Ea tinde spre zero la copiii vaccinaţi și izolaţi imediat du- 
pă naştere. Statisticele care se dau pentru Belgia, Grecia, 
Germania, Canada, Spania, unele orașe din Rusia sunt egal 
de favorabile, In ceiace ne priveşte avem un material foarte 
important de observaţii culese la peste 200 mii de copii care 
au beneficiat de această metodă, de cînd am introdus-o, în 
1926. Numai în București pînă acum sunt 48 mii copii vacci- 
naji Un om de mare inimă și inteligenţă, profesorul Canta- 
cuzino și-a legat definitiv numele de aplicarea vaccinului în 
țara noastră. Cu o tenacitate isvorită dintr'o adincă convin- 
gere, el a impus această metodă. Mare pasteurian, el câre ur- 
mărea şi participa la lucrările institutului din Paris şi asis- 
tase la geneza metodei, cercetindu-i rezultatele a devenit un 
fervent partizan al ei. Igienist de vastă pătrundere, privind 
problemele de epidemiologie sub latura lor biologică şi socia- 
jä, el avea o largă înțelegere a lor. nducînd şi un adine simţ 
de compătimire pentru atitea nenorociri provocate de boală 

şi îşi da seama, că mai cu deosebire lu noi, unde izolurea bof- 

navilor se loveşte de piedici enorme din cauza numărului ex- 
trem de redus de paturi în instituţii de cură, vaccinarea pre- 
ventivă, dacă am reuşi să o extindem cît de mult e o măsură 
capitală de combatere. După statisticele noastre, intr'tn me- 
diu de tuberculoşi, la copiii trăind în contact cu părinții lor 
bolnavi, la 3.000 dintre ei, mortalitatea de tuberculoză varia- 
ză între zero şi 3,8%, pe cînd la cei nevaccinaţi e de cel pu- 
țin 25 la sută Sunt încă oarecari nesuccese, dar mici şi ele 
sunt datorite faptului că metoda nu e totdeauna conştiincios 
aplicată și imposibilității de a păstra tepe ii de izolare în 
perioada pină cînd imunitatea se sta leşte. odul de intre- 
buinţare al vaccinului e din cele mai simple, asa încit metoda 
ar putea fi pusă în practică cu multă regularitate. Se dau no- 
ului născut a 5-a, a 7-a gi a 9-a zi după naștere trei doze, în 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


cantități foarte mici, fiecare de un centigram de bacili vii in- 
tro linguriţă cu citeva picături de lapte. Nici o inaciie ri 
brilă şi nici un neajuns nu se observă in urmă. După un in- 
terval de 25 zile, imunitatea e dobindită. Intervalul acesta 
constitue, o perioadă critică. Cind va exista o organizare sis- 


rămine ca ele să fie definitiv confirmate după o perioadă 


ține. Vaccinul e pus la dispoziție de institut ruri şi 
- . . - ul d 
vaccinuri Cantacuzino şi se procură foarte uşor pi ăia 


institutul de seruri şi vaccinuri din Bucureşti distrib sa ul 
arda de vaccin, cel di lași 5 litri, ceiace reprezintă o ae 
oarte dia pentru obținerea lui și dovedește răspindirea me- 


Sunt oraşe (Piteşti, ) în care 90% di i 

scai mt aceia în aer ră ete sa e 

pasat Mere ua n n l total al nouilor născuți 
Vaccinul nu are numai o acțiune specifică ci 

stimulare a nutriţiei, La cei vaccinaţi, și sri emir 

tuberculoză, dar şi mortalitatea generală e mult mai scăzulă 


berculozei copiii la virsta şcolarității, ado nții şi chi 

dulții dindu-le vaccinul tot pe cale dai: paul chiar z 
constate, prin proba pe piele cu tuberculină că nu sunt deja 
infectați. Pentru personalul din spitale şi. sanatorii cum 
“'a dovedit prin experienţele făcute la Oslo în Norvegia şi re- 
petate şi in alte părți, vaccinul constitue un mijloc de apă- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 73 


rare efectiv contra boalei. La noi. vaccinarea adulților s'a fä- 
cut deja la 25 mii de soldaţi. Experienţa e încă În curs, şi pi- 
nă acum rezultatele sunt foarte încurajatoare. Vaccinarea 
după metoda Calmette nu se reduce deci numai la nouii năs- 
cuţi şi poate fi tot atit de eficace în multe cazuri şi la adulți. 
Mai mult decit atit, posibilități sunt întrevăzute, ca în unele 
cazuri — leziuni ale pielei de natură tuberculoasă mai cu de- 
osebire — vaccinul să aibă și o întrebuințare terapeutică, 

Vaccinarea şi-a făcut probele eficacităţii sale. Ea are 
consacrarea unor observaţii care se extind acum, dacă le so- 
cotim în lumea întreagă la mai mult de două milioane de 
copii și a unei durate deja apreciabile prin care se constată 
că imunitatea e solidă. Obiecţiile care se aduc metodei nu re- 
zistă la o discuţie serioasă. Perfecta inocuitate, lipsa de orice 
acţiune vătămătoare a bacililor atenuaţi e stabilită. 

Eroarea funestă de la Lubeck — sau intrebuințat acolo 
culturi de bacili toxici umani — care a provocat dezorienta- 
re în spirite nu are nici o legătură cu aplicarea vaccinului. 
insuccesele vaccinării al căror număr e foarte mic se pot ex- 
plica: sunt sau cazuri de boale socotite ca tuberculoză dar 
de altă natură sau chiar cînd sunt de tuberculoză, conta- 
minarea sa produs, fie pentru că vaccinul n'a fost admini- 
strat cum trebue sau pentrucă întrun focar mare de boală, 
cei vaceinaţi n'au fost izolaţi în prima lună, plină ce imunita- 
tea se stabileşte 

E necesar, ca vaccinarea să fie aplicată la toţi copiii, nu 
numai la cei din familiile de tuberculoşi, deoarece de multe 
ori isvorul de molipsire e în afară de familie — după unele 
statistice in mai mult de jumătate din cazuri — şi cum me- 
toda e inofensivă, toţi copiii trebue să beneficieze de avanta- 
giile ei, ca să evite riscurile de contaminare. 

Prin vaccinarea preventivă o mare măsură de apărare e 
pusă În practică în lupta contra tuberculozei, Rivna trebue să 
fie, să o extindem cit mai mult și să ajungem să o generali- 
zăm. Liga contra tuberculozei ia ființă acum. In programul 
ei figurează dispoziţia ca vaccinarea să se aplice cit „de a- 
proape și cit de mult. Pe de altă parte, cind vom reuși prin 
instituții de asistență mai numeroase să izolăm, pentru a-l 
căuta, bolnavi socotiți pină în timpul din urmă incurabili dar 
pe care prin nouile metode de tratament îi putem indrepta 
și uneori vindeca, vom duce la realizări un program com- 
plect pentru stăvilirea boalei.  Intrevedem astfel zările nu 
prea depărtate cind pentru copii cel puţin — generaţia actu- 
ală a fost sortită pe toate terenurile să fie o generaţie de sa- 
crificiu — virsta fericită pe care o proorocea Ellen Key să de- 
vină o realitate, în sensul că una din cele mai răspindite și 
omoritoare dintre boale, care-i ameninţă atit de mult, să trea- 


RM _ VIATA ROMINEASCA 


A în i 3 j 
j n donteaiu) trecutului și să rămină o tristă şi tragică a- 


Și de înființarea Ligii contra i 

e ren vaccinului orare numele profeuieați ea, Și de s ră 
-O ultimă dorință a lui, cerînd să îi 

înmormintare, cum se exprima, vanițăţile deșert rep den 


o constatau în jurul lor provoca care 
că un mare om de inimă şi de re me price 


oprită să nu mai fie „Pustiitoare, dci cerea 


Scepticismul și indoiala măcea 
p 4 » Provotind bui 
mature apti mulţi de complac trehue lăsate. pariere pre pă 
nui „e o metodă avind toate garanţiile de ă iE 
agas ptiintitică şi a cărei eficacitate a fost dovedită, e 4 
şi clinic cu date extrem de numeroase, datat 


Cu 
Stalp ponvingerea pe care ne-o dau fapte bine stabilite, tre- 


mult. Cel puţin, dacă 
-l pu pînă acum — să nădăi 
reuşi prin Liga contra tuberculozei să schimbăm situaţia a- 


ceasta lamentabilă — am lăs 
ental at boala să se 
pregăti aa Peinire adulţi, într'o proporție Înețieae Aproa ei 
pregăt viitoare care să fie la adăpost de atacu- 


E. o datorie de e š 
trebue să se dos armenta umanitate dela care nimeni nu 


Dr. S. IRIMESCU. 


CRONICA PEDAGOGICA 


TINERETUL RUS 


Definiţia educaţiei ca o transmitere a zestrei culturale 
dela generațiile adulte către cele ce se ridică nu mai e vala- 
bilă şi nu mai are nici un sens, pentru Ruși, astăzi. Pentru sta- 
tul sovietic, educaţia nu mai este de asemenea nici şcoală în- 
jelepciunii străbune — respect pentru tradiţii. teama de țar 
și de Dumnezeu — ci şcoala curajului, a dorinţii de innoire şi 
a dispreţului pentru tot ce se leagă de amintirea pravoslavni- 
cilor aşezări dinainte de 1917. Bătrinii cari erau obișnuiți să 
creadă că orice gînd de înnoire este o inspiraţie necurată sunt 
arătaţi tinerilor ca niște nenorocite exemplare ale unui timp 
de cumplită ignoranță şi apăsare. 

Partidul comunist venit la cirma statului a făcut chiar 
ceva mai mult. Statul creiat de el se îngrijește nu numai de 
educaţia în alt spirit a copiilor şi tinerilor, dar şi de reeduca- 
rea adulților. Iar lucrul ucesta din urmă îl face cu ajutorul 
tinerilor. Revista franceză „Lu vie Htltraire”, închinind în 
1931 unul din numerile sale Rusiei, a intitulat cum nu se poate 
mai plastic capitolul care se ocupă de învățămint: „Le educa- 
tion en U. R. S. S. ou les poussins qui élèvent la poule”; iar 
Contesa Karoly, care a vizitat Rusia în 1930, ne vorbește de o 

plucardă, foarte des întilnită în grădinile de copii, pe care stă 
seris: „Mamă, poţi să ne laşi să ne jucăm aci în liniște, iar tu 
du-te de-ți lichidează mai de grabă analfabetismul”. ; 

Copiii sunt aşa dar educatorii, părinții educații. In ce pri- 
veşte propria lor educație, aceasta şi-o fac prin ei înșiși, su- 
pravegheaţi de departe de organizația partidului prin institu- 

e sale speciale. i îti 

PA Sunt trei feluri de instituții ns pere ai noe ron 
care au ca scop formarea tineretului rus în spirit comunist: 
copiii lui Octombrie, pionierii şi Homsomolii. Primele două 
au un caracter pur educativ. Komsomolii însă au și un rol po- 
litic foarte important, ei formând avangarda partidului şi spri- 
jinul cel mai însemnat în lupta de prefacere a statului și a 
societății ruseşti. 

Cal iii lui Octombrie au între 7 şi 9 ani și sunt de regulă 
fiii şi fiicele membrilor partidului. Au fost numiți așa pean 
că societatea a luat fintă cn fiii revoluționarilor din m- 
brie 1917, care, neputindu-se ocupa de ei, i-a lăsat în seama 
statului. In 1932 ei numărau șase milioane. 


78 „VIAȚA: ROMINEASCA 


atașați de unii dintre ei. Ea trebue să teracă aproape neob- 


tă vîrstă chiar sunt desobișnui i 
şnuiți de a fi se * alții 
ză în comun şi se veselesc în comun. Ei şt gr sofer 


In sfirşit viața de familie şi i 
i 3 şi sentimentele |] 

inji Ie einoscute, In timp ce ei fac educația Epica E 
stie oepa de ai li aurg J alujba statului neavind ii 
să-i pas şi să-i imbrățişeze in fugă PEMET P SAJA în ați 

Societatea pionierilor continuă 
i t t Opera începută de ,, 
ui Octombrie ' Ea înglobează copii şi tineri pipe 91 y 


Societatea pione qi 
si f poate fi asemănată 
punct cu aceea a cercetasilor din țările capia E a, in 


dagogia burgheză revoluționară, zi 
ce el, metodele i 
reason e ear revoluționare. Ele răstoarnă sat rara șa 
gheză copilul ma fest deelt otaa În prezent n detalia bare 
€ ucaţiei, e - 
Set ie ke obiect și subiect, Colectivitatea at iure 
Erigan ie factori pozitivi ai Practicei educative. Dacă 
ere LA ucaţia (școli re, învățămînt de meserie, 
cea pe copil şi pe tineri pasivi (a învăţa fiind 


cu a 
scutistă (cercetăşia) ace pe | acti 
e pe copil activ, — a învă - 
și jelabora în comun „A cuceri, a avea o ac rima 


CRONICA PEDAGOGICA n 
D 


in comun şi se conduceau singuri. Număul s'a mărit probabil 
astăzi. Libertatea de care se bucură este libertatea grupului; 
individul suferă constringerea acestuia. Tutela adulţilor este 
invizibilă. Mai mult amestec în trebile lor au Komsomolii. pe 
care ei îi admiră şi îi ascultă ca pe niște fraţi mai încercaţi 
şi mai desăvirșiți în viaţa cea nouă. 

Un loc important în viaţa lor ocupă adunările în care se 
discută şi se fac planuri de viitor. Oricine poate cere aci cu- 
vintul; şi se discută cu foarte multă aprindere. O ideie despre 
ce se petrece în aceste adunări ne putem face din romanul 
lui N. Ogniev, „Costia Riabţev”. Se discută de multe ori la în- 
timplare, dar de regulă există o ordine de zi, iar cînd ches- 
tiunea pusă Ín discuție s'a clarificat se redactează un plan 
care se cetește pentru aprobare. Obiceiul de a se alcătui pla- 
nuri este așa de răspîndit astăzi în Rusia incit adesea se mer- 
ze pină la uhsurd, 

De cind s'a pus de către stat în aplicare primul plan cin- 
cinal (piatiletia), Rusia toată are cultul planului crezind în 
virtuțile lui miraculoase. Copiii, după cum vedem, sunt obi- 
șnuiţi să-l folosească de mici. 

Două lucruri îi pasionează pe „pionieri” mai mult decit 
adunările: compunerea gazetei murale săptăminale în care 
iși descarcă de g iu nevoia de critică şi „colțul lui Lenin”, 
care pentru orice bolşevic înlocuește altarul şi icoana. 

Ceeace interesează însă mai mult decit toate acestea este 
opera socială a „pionierilor”. Aceeaş contesă Karoly povesteș- 
te un lucru care a minunat-o într'un sat. Pionierii de aci își 
puseseră În gind să ducă o campanie energică împotriva mur- 
dale lucru de care se achitau cu entuziasm și neastimpăr 
co 

Se împărţiau în grupuri, şi fiecare dintre ele purta seris 
pe steguleţul său: „noi căutăm locuinţa cea mai murdară”. 
Casei găsită în stare de murdărie i se decerna ordinul unui 
parazit, făcînd astfel de ris pe proprietarul ei. Din nou puii 
cari dau lecţii găinii; ceeace se poate face foarte bine sub 
oblăduirea şi incurajarea autorităţilor. 

Un lucru care ar părea mai puţin natural la prima ve- 
dere este spiritul răsboinic care animă asociația „pionierilor”, 
ca de altfel toată tinerimei rusă. Pentru că pentru ei nu există 
de cît o pace: pacea proleară, — în sensul În care în antichi 
tate se vorbea de pacea romană. Aceasta este plasată însă un- 
deva în viitor, cînd burghezia dinlăuntru şi dinafară va fi 
desființată, cind Kulakul — țăranul înstărit şi retrograd — va 
fi şi el definitiv ingenunchiat. Unul din spectacolele cele mai 


interesante care isbește pe orice vizitator al așa ziselor 
„parcuri de edr gar nm în oraşele mari, este să vadă 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 


angajate între copii diferit parti nice 
unii dintre beligeranţi PADNE e ier 


vărate parade militare sau la 


Să se aprindă nopţile albastre! 
Veugtntem pionieri, fii de lucrători 
mea anilor luminosi 
Strigătul pionierului esy yane 
Cercetașul nostru spune t i 
„gata oricind!” 
că Intrupează În gind şi În aa a poporului. Pi 
pna o este crescut prin organizația sa de artidul să 
n fara sa în mindria că el intru să qied 
letariatului din lumea întreagă. j 
— Acelasş lucru se poate 
v l t spune d T i 
3 Komsomolii Aceştia sunt și mai mult spere Comunist 
ui sovietic, pentrucă au gi i a 
importante în politica militantă, 


Asociaţia Kom - 
hotărit ca: a) órginizatia [cler 


Organizaţia lor se aseamănă 
i CU Heee 
la bază celula (iaceika), deasupra căteaa stă „conferința ce- 


lulelor”* dimtr'un o 
rás sau umse : 
aceasta „congresul a Se i. premii is de sate, iar peste 


partidului, avind 


CRONICA PEDAGOGICA 79 


fusese pe cind trăia. Nu-i discuție serioasă ìn care numele şi 
operile sale så nu fie citate; toți tinerii au despre ele o cuno- 
tință precisă”. De unde la inceput numărul membrilor din 
omsomol scădea pe zi ce trece, incepind din 1925 el a crescut 
din nou, ajungind astăzi la aproape 6.000.000. 

Pină În 1928 scopul asociaţiei lor era destul de vag: să 
se pregătească pentru societatea viitoare comunistă. Activi- 
tatea lor se mărginea la discuţii interminabile, la alcătuirea 
de planuri care mai de care mai utopice sau la studii ale în- 
făptuirilor și operilor celor adulţi. Uneori, cițva membrii se 
intovărășeau şi alcătuiau o „comună”, ducind viață în co- 
mun, asemă cu aceea din minăstirile creștine. 

Erau Încercări naive şi fără rezultat practic. 

Dela decretarea planului cincinal, Komsomolul a căpătat 
un rost precis. Pentru realizarea lui, el îşi asumă sarținile ce- 
le mai grele, mîndria lui fiind să facă parte din brigăzile de 
šot, care se angajează în întreprinderile cele mai grele. 

Entuziasmul quasi militar de care am văzut că este ani- 
mată toată tinerimea rusă își găseşte aci o întrebuințare din- 
tre cele mai pline de consecințe bune. Cimpul realizărilor 
din planul cineinal este socotit un vast cimp de luptă. Lu tot 
pasul ai să auzi vorbindu-se de „bătălii” ciștigate sau pier- 
dute, de „stat major”, de „sector”, „dezertori”, iar articolele 
din gazete, mai ales din cele locale, nu tonul comunicatelor 
oficiate din timp de răsboiu. Cuvintul „front” este deaseme- 
nea la modă: front economic, front cultural, ete. 

Antrenul ce se naște din emulaţie este cultivat şi exploatat 
cu artă, Cei mai vrednici sunt distingi cu diferite decorații, 
ceeace le măreşte și mai mult entuziasmul. Pentru cei leneşi 
este rezervat ordinul „bun de nimic”. 

Timpul liber Komsomolii și-l petrece orpanizind diferite 
intreceri sportive. Mulţi dintre ei se înrolează în armată. 

Una din urmările acestei vieţi de luptă şi intrecere n fost 
creearea unei ierarhii cu totul originale în sînul tineretului 
comunist. In lucrarea sa „Le Probleme du Comunism”, Ber- 
diseff își exprimă convingerea că de pe urma acestei vintu- 
rări de oameni şi situații sociale care n fost revoluția ruseas- 
că, se va aleeg în mod natural o aristocrație în sensul bun al 
cuvîntului: aceea care să guverneze efectiv şi să ocrotenscă 
pe nevoiaşi. Vechiul regim sa prăbușit după él; pentrucă, 
clasa conducătoare nu mai era În adevăr „aristotrată” — cei 
buni. 

După spusele celor ce au vizitat Rusia, o alegere a in- 
ceput să se facă acolo depe acum, O anumită categorie se 
desprinde din pătura proletară, care arc oarecare asemănari 
cu aceea care în antichitate conducea Sparta. Ca şi aceasta ti- 
neretul rus — Komsomolii în primul rând — se consideră mo- 


80 VIAŢA ROMINEASCA 


bilizați în slujba statului. Au aceeaș atitudine aristocratică 
faţă de restul Populaţiei, simțindu-se unși pentru o mare o- 
peră și responsabili moralmente şi cu viața lor de înfăp- 
tuirea ci. 

Elita cea nouă se simte strins legată de massă, dar nu e 
mai puţin elită. Pentru cei ce nu fac parte din clasa prole- 
tară, pentru burghezii decăzuţi sau fiii de preoți, Komsomolul 


ă 
nu mai este întru totul comunist-egalitară. In iși stăpinitorii 
o încurajează, impăcindu-se probabil cu gindul că, în defi- 


ducaţici pe care a primit-o. Şcoala propriu zisă își are şi ea 
partea ei; nu mai puţin insă şi asociațiile acestea (copiii lui 
Octombrie, pionierii şi Komsomolii), care, după cum am putut 
arăta au format cadrele vii ale statului sovietic, 

Pentru noi, ceeace s'a petrecut în Rusia, ceeace se petre- 
ce de altfei şi în alte părţi, este un indiciu de ceeace se poate 
see dacă tineretul este înțeles și organizat potrivit iînelinări- 

r lui, 

De altfel, dacă observăm bine, tineretul din toate statele 
civilizate, indiferent de forma de guvernământ a acestora, are 
trăsături comune: preferă sportul în locul poeziei, activitatea 
practică în locul divagaţiilor teoretice, viața i societate în 


nic de viață. Ambiţiile livreşti di de savantlic au trecut pe al 
doilea plan. Şi lucrul « explicabil. S'a seris atit de mult şi 
s'a descoperit şi studiat în aşa măsură, încît şi ştiinţa şi lite- 


de mult autorul — şi uneori chiar opera e indiferentă, Tine- 
fia ajungeri- 


Tinerii de azi sunt bu i să se simtă că lucrează unii 
alături de alții la a operă comună, şi anonimatul nu-i mai 
sperie; după cum celebritatea n'o mai apreciază decît ca 
un trecător „Sucees”, care mine, în întrecerea veşnică, poate 
să treacă altuia. 

Lucrurile acestea şi altele trebuese înțelese. Pedagogi 
cari cîrtese Împotriva tinerimii de azi se arată de două ori 
neînțelegători: odată pentrucă nu vor să-i cunoască aspira- 


fiile; al doilea, pentrucă, ignorindu-i strutura spirituală, o 


Bi 


l „CRONICA PEDAGOGICĂ 
a a a 


rmeze ă i u devieri 
singură, oarecum la întimplare, e vieri 
aore dna ulsivitatea care o caracterizează, cu risipă 

nergic. ` S 
ae a e rus ne e aaa pară 

cu folos în slujba soc etăţii, pe care os 
pasta paga Tolan: Aprecierea noastră Miine RR apap 
aaa tului rus, posteritatea nu va avea ce face cu age ae 
„ea l care nouă ne poate folosi ca un exemplu x ap 
penen tului nostru şi societății noastre, să putem ş iși A ra 
ÎN ialantuim energii, care altfel vor sta amorţite sau 


puca ărări, fără voia noastră, greşite. 
air STANCIU STOIAN 


i o a 
CRONICA CINEMATOGRAFICA 
A 


COMEDIA DE SITUAȚII PSIHICE 


: De două săptămîni se reprezintă la București o comedie 
americană intitulată „Intimităţi” (casa producătoare: Metro 
Uoldwin, text: Noel Coward, actori: Montgommery, Norma 
Shearer, Reginald Denny, Una Merkel). Este exact subiectul 
re cu acelaș nume care a fost tradusă în mai toate lim- 

ile, inclusiv rominească,. Filmul e jucat impecabil, aşa cum 
bunii actori americani ştiu să joace, şi este foarte amuzant. 
Dar nu asupra meritelor particulare ale acestui film vrem să 
ne oprim, ci asupra unui fenomen de Istorie a Artelor în le- 
gătură cu acest film. 

Acum un an, Lubitsch făcea „Trouble in Paradise” (în 
rominește: „Contesa Lily”), Astă iarnă, tot el,ne dedea „De- 
zign tor living” (în rominește: „lrei şi una”. Primul film 
inaugura un gen nou. Cel de al doilea — artisticește încă şi 
mai bun decit cel precedent — aplica exact aceeaş formulă 
estetică. Genul era creat; nu mai răminea decit să se lucre- 
creze înlăuntrul lui. Ceea ce tocmai s'a intimplat cu filmul 
„Intimităţi”, care e construit exact după modelul celorlalte 
două de care vorbeam, și fără să mai fie nevoie ca autorul 
să fie Lubitsch. 

Aşu dar, genul cel nou, creat de Lubitsch, a prin și a În- 
ceput să prolifereze, Nimic mai interesant ca aceste apariţii 
de speţe nouă în fauna artelor frumoase, spețe care pot fi e- 
femere sau trainice, efemere În ciuda bunei lor calități artis- 
lice, trainice în ciuda inferiorităţii lor estetice. Aşa, bunioară, 
genul lansat de Douglas Fairbanks, gen pe care l-aş putea 
numi romantism gimnastic sau acrobatism sentimental, — 
acest gen, după ce a strălucit citva timp (găsise chiar la un 
moment dat continuatori excelenți, ca Bebe Daniels) — a 
dispărut. Alte speje, ca bunioară comedia, vai, muzicală, 
opereta de cîntece, şi joc, şi fast, — a avut o viaţă mai lungă, 
ba chiar trăeşte şi azi spre otrăvirea bunului gust din cele 
cinci continente, 

Nu putem şti dacă genul cel nou inaugurat de Lubitsch 
este destinat unei durate îndelungate. “Tot ce putem spune 
este că e de o excelentă calitate, și ce avem mai bun de 
făcut este să căutim a-l defini, 

In manualele pe poetică e disting trei soiuri de come- 


— = Ei e: 2 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 83 


dii. Comedin de caracter, comedia de moravuri și comedia 
de situaţii, Cea dintii e bazată pe psihologie, Evenimentele 
poveștii n'au importanţă. Sunt doar pretexte pentruca per- 
sonalitatea eroilor să se manifeste; în comedia de caractere, 
faptele anecdotei sunt un cadru general şi conventional, 
fără altă importanță decît aceea de a da personagiilor p- 
cazin să se „realizeze” pe sine, să-și pună în funcțiune o a- 
numită psihologie proprie. Iată de ce în comedii de caracter, 
ca Alcest saù Avarul. nu ne supănă de loc faptul că „sfo- 
răria” scenelor e naivă şi verosimilitatea ancedotică foarte 
aproximativă, Accentul fiind pus pe psihologie, desfăşura- 
rea istorică a evenimentelor nu mai are nici-o însemnătate. 
În așa zisele „comedii de situaţie” avem exact contra- 
riul. Acolo psihologia este, ea, simplistă, convenţională și 
sumară. Toată atenția e dată înlănțuirii faptelor, interferen- 
tei de evenimente care se atrag și resping. care se încalecă 
unele pe altele, se încurcă şi se descurcă, se complică şi 
apoi subit se limpezese. Și toată această censornicărie este 
condusă cu o grijă de matematician și cu o preocupare ex- 
clusivă de verosimilitate istorică. Psihologia personajului 
nu joacă nici un rol. Tot centrul de gravitate al comediei stă 
în situațiile istorice rezultate din încrucișarea şi ameste- 
carea evenimentelor. Acestui pen aparțin multe din come- 
diile lui Labiche, aproape tot teatrul francez din a doua ju- 
mătate a veacului trecut și Inceputul secolului al douăzeci- 
lea, și fără excepție, toate vodevilurile și piesele de hulevard 
pariizan. Este un gen desigur amuzant și mai ales foarte, 
gegi rent le două genuri mai sus schi 
= V une — cele don s schi- 
te mag râu ÎN le împrumutindu-și calitățile și neutra- 
frina reciproc cusururile? Credem că nu. Dacă o Aa 
medie de mare profunzime psihologică este în acalag îi p 
şi foarte bine construită din punetul de vedere al ve i 
lității anecdotice, — asta departe de a-i adăoga, ma A 
grabă fi scade din valoare. Arhitectura prea perfectă a upe 
piese este supărătoare, atunci cînd tema piesei este Fa iai 
sentiment profund sau subtil. Structura de orlogerie a 
scenelor contrastează prin perfecția ei cu tot ce are ae 
sarmente vag și impetuos „sufletescul” pe care vrem ca 
sugerăm spectatorului. Acest sufletesc apare mult me Rip u 
întrun cadru anecdotic de genul Shakespeare sau eat 
cadru făcut din bucăţi care nu-s obligate a se lega între ele 
cu o coherență cauzală absolută. Cu alte cuvinte verosimi- 
litățile psihologice a caracterelor nu-i convine o prea ee 
verosimilițate istorică a evenimentelor. Dovadă piese le v 
Bernstein, care au și oarecare psihologie — nu cine zik a; 
dar oricum mai consistentă ca în piesele de bulevard — $ 


————————————————— 


s VIAȚA ROMINEASCĂ 


unde sforăria tehnică a înlă i = 

ile ampteahil, E bine, această percepe” de afati a 
par ologic 

în sîrmele unui ir iti mea otita pparecum încătușată 


mai bine realitatea decit t A 
partea anecdotică este pierit miră bunul motiv că 


astfel incit „sufletul” 
tudinea snontaneități; Peirona piór să apară în toată pleni- 


dar o colaborare între cele două rețete artistice, 


între comedia de psi £ 7 
cilă dacă nu chiar imponita comedia de situații este difi- 


Am reamintit toate aceñtea pentru ca să se înțeleagă 


mai bine originalitatea noului 
gen de comedie i 
poa ya pe care am propune să-l numim: poioema de 
paza DI eihologice”, După cum vedem, noul gen că s 
con peiie e psihologie și situație, deci un fel de Bras te 
' eoiaborantă a celor două genuri prece e. In 


fond nu-i cedent analizate. In 
nouă. 9 amestecare sau rare, ci o sinteză cu totul 


. 


In asemenea comedii, ace Psiho 
entul i 
nu pe psihologia individuală a culărul pene ie gre ga er 
mos era psihică rezultată din mai m it age 
ologii individuale, puse laolaltă şi producînd a it ic 
Îi a aeli Dina determinată. Este o toma: det 
r de situaţii curat sufleteşti. Situaţii 
istorice, exact ca si în purele comedii de pim „ab ţa = 


ca și în „Intimități” f ; 
aa, istoria fe y E pic aro Teee, ante 
è se reslizeze sufleteste, D ecas 
realisite nu este individuală, i; colectivă Picoaală. acc J 
ervine, cu psihologia lui, pentru a contribui la numis 


atmosfere mentale, la anumite situațiuni psihologice totdea- 


pentru i ; 
paN viitor, şi, în fauna genurilor de artă, un gen cu totul 


D. I. SUCHIANU 


REVISTA 


REVISTELOR 


R 


o M I N E 


Revue de Transylvanie, Mai 1934. odată, de către un pensionar al lor, 
Intro vreme cînd publicaţiile re- compoziții serise pe bucăţi de ziar, 


vizioniste, pornind dela Budapesta, care nu diferă de materialul oferit 
clamează injustiția Trianonului în rde filologul ieṣan în „Reviste Criti- 
toate graiurile, falsificind istoria şi că”, lată un exemplar, din seriea 
enogrăfia, unei reviste, ca aceea pe d-lui Giorge Pascu: 


care au inaugurato d-nii Silviu Dra- 


„Zidarul Traian Bratu mă înștiin- 


gomir i De SR a de cavin taie țenză că posedă în adevăr o frumoa- 


sează „cititorilor din Occident, pre- 
zentindu-le diversele aspecte nle vie- 


limba. tri „Să colecție de mate pestrițe, dar că 
Scrisă în franceză, se adre nici nu se gindeşte s-o expae la pro- 


iectata expoziţie, deoarece el n'a ex- 
niciodută nimic, nici chiar 


ovia us 
tii unei p cii importante a Ro- s E Ludmilla l-a apucat de ëu- 


miniei nouă”. 


„Revista noastră, — spune cuvin. Vint vehement”, 


tul de introducere, — vu oferi date m 
precise asupra problemelor etnice 


ale Transilvaniei, R> in deosebi asu- 
pra chestiumsi n 
stu 


orităților. Vom Revista seriitoarelor și scriitorilor 


„ romini, Martie-Aprilie 1934. Aduce 
Dia cn pe n material frumos, sub semnătura 


ească: rătăm u 1 
entre ri zale pi tre- mat on seamă n Vga tineri gram 
b lvată Trehue remarcată versiunea „Cin 
oe a ER 1 ship. Joglo. (n rii Cintărilor”, datorită  compozito- 


cadrele Rominiei nouă”. 


n- rulni Marcel Bresliska, — din care 
dă sunt înfățisate ciinva fraamente de 


Prima fascicolă a Revistei 


niste, „natie a pop reok Bar uutentică savoare biblică. 
supra atitudinilor contradictorii din i 


trecut și de astăzi ale contelui Be- 
yarr. față de problema atrage esta 
4 i. ii L s, S. Menu- 
g S ahi cra t ac, şi N, Dră- din însemnările critice nle acestei 
ganu semnează articole de 
artă şi demografie. 


Litere, 15 Mai 1934. Heproducem 


istorie, gazete literare, sfaturile pentru un 
debutant literar: 


a „Să enlee adică să, cre tra pi: 
a cioarele, Dacă ar călca intrun pl- 
P hag er Critică, Januirio Marie cior ar fi exact ca muzicantul într'a 
sli e numele unei tipâr sri orul ureche. De fapt, a călca o hirtie 
i, r care o răspindește pe de tea Slbă în două picioare nu Însemnează 
Oil o ore Pasou; Aan tite si decit a fi de „donl „ei (care, se con- 
! „C trabalansenr ntro ureche, Ni- 
najustificaig sa scriere (seria, ag sa meni nu înțelege bine acest lucru: 
(aleasă 12 ee dr grena yi dacă ar înţelege ar fi In defavoarea 
geo a reciamă o onami sre EEE oa acestor 
TE 
ae EOE A ee rinduri este mai intii o asemenea 


In ospicii, ți se înfăţişează cite- afirmație într'o ureche. 


PN 


VIATA ROMINEASCA | Wa 


S T R Ă ia! N 


„Le Mois” 


Sarayi pablicație lunară, esta 
n adevărată encle opedie, care se g- n i rin faptul că ind de 
dresează tuturor entegorillor de citi- Rpolizate prin Dinică dep 


mări, și tot mai mult vom cumpăru 
din strai 


i țări d iul i 
tori. Nu este domeniu al culturii sau a unei țări sau de geniul po- 


al oricărei activităţi omenesti, care vom fi oare atit de naivi. ca să ne 


să nu fie înregistrat, comentat o- pi weste le, de dragul 
biectiy gi Ižmurit tuturora. Aceas psim de îi 240 Articale, de d 


tă i ? 
„Sinteză a activităţii mondiale”, cum pa arali ut ir pă ipy paper 
se intitulează publicația franceză, al- căci ascetismul nici nu este cuvin, 
câtuește, eu al patruzecilea tom (1 
Aprilie—1 Mai 1934), o frumoa 
ərhivă u culturii vremii noastre, 


partizat clar pe diversele discipline 
ae culturii, rovia ră Mois Poti 
n acest număr, articole semnate f 
Franz von Papen („Neceshatea u- Saag a k a aa, crease vie. 
pei noi, politici”), Valentin Dovga: ii de toate zilele, strictul necesar, să 
levsky {Politica economică a So- poată mai cu seamă să-și asigure n- 
A Priestley (,„,Ches- taren sa, 

tiunea sterilizării”), Antonio Anian- ste oare un perico); pentru elne- 
nunzio”), Luigi Pernier C Säptia. va. acest lucru 7 1a cipa ia ar a 
tile din Creta”), Sir Oliver Lodos iul onal Maros fara noastră, pe teme- 
(uDe ce cred în supraviețuirea MI viaţă nouă, în momentul in care cău- 
fletului”), tim să îndreptăm sforțările noastre 

Interesante sunt, — prin noutatea Întru garantarea, __ pentru massele 
chipului cum sunt prezentate dife- populare ale imensei noastre țări, — 
rite personalități literare, artistice condițiilor materinle, intelectunie si 
san politice, — biografiile pe care morale necesare spre a clădi o viaţă 
s aflăm regulat în această publica- demnă, nu trebue să fim acuzați că 
ție, 

Astfel este. acum, portretul ciu- 4 Dem spre ip dependența economică 
datului Maurice Utrillo, al lui Jean 
Corteau, adolescentul perpetuu. san trfya celor ce ar cuteza sů ne atace 
Acela al geometrului Gaston Julia, sau ar încerca să ne tu munca 
cel mai tinăr membru al Academiei noastră, dacă am încercat să garan. 
de stiințe, ales de curind pentru fo- tăm independența noastră, contribu- 
ai ao an prin moartea lui Paul ind la menţinerea păcii” 
ainlove, 

Redăm o parte din articolul am- 
basadorului U. R, S. S.-ului Ja Paris; — 


Spinoza şi cabala 
Valentin Dovgalevsky, 


să creem şi să inventăm de toate. lei. S'ar putea g 
nşi că pe măsură doctrina Eticei şi Invăţăturile Caba- 
ce viața economică se va  desvolta, lei. 
U. R. S. Sul va prospera mai Aş cita la intimplare: teoria spi- 
mult, industria şi agricultura noas- nozistă a substanței fcuprinzind 
Vor progresa și ele, schimburile „ideile sub specie aeternilas"...) se 
comerciale cu celelalte țări se vor aflā în Zohar sub o e şi o for- 


í si RI 


REVISTA REVISTELOR 57 


mă posis ou mai puţin de procek: Romanele polițiste 
pre Hanania z arin ră fin „Paul Moraud publică Reflezii asu- 


imper Su- Pru romanului detectiv. Un seriitor 
peri Lara ioan E e reas pons Ri raci ră size e 
| - termen 1 a de p» 
pea aan Aata: pF tectiv”, luat ca adjectiv, Evenimen- 
rent = ra ărțile acesten tele actuale (afacerea Stavisky-Prin- 
al i ne p C0...) au făcut ca un sat oangie 
yp Lahir, T 52 buinjeze pe un scriitor belgian ca ş 
foan rA Pe a a ici pe piei Scotland-y urd-uiui, nu in 
5 perieciei unități a lumet de-aici căutarea asasinilor, cl a peverear G 
meir: oii: i găseşte, ca ilor... Toută lumea este  incurcată. 
H Avr ggat 4 or ceara că u- Busola spiritelor caută pretutindeni 
i ` oamenilor maa poate face de un pol, pe care insă nu-l găsește de- 
prd Adevăr, care le este comun loc, i ala 
(U, 416—217} ' Acecaş analogie in „Paul Morand om te nsă ser 
“doctrina răului, Ó „privaţie” a fiinţei rele Parusunul ŞI pe tugene Sue, > ra 
după Spinoza, şi după Cabală, o des- fauce istoria romaniai popis 
"buzătură in care singură des- kranja. vrinţul nudot era un iei de 
S de Schekinahul său, poupst-amator, cure incinta irma 
aer: Re, in iubirea lor ne- DATE pe cititori, inainte de a fi tacu 
nn ti cmMoşunja cu subiiul Dupin, Hu spi- 
pi Asemăn este mai mică in Titu ai lui tagar Allan oc, 
foal pa perla Acesti Dupin este 
exp 


colecpe a lui Lecog 


d muie Gaborian..” 
rul „au Gual să provoace o gindire (Mercure de France, l-er Maj 


roape la fiecare veţi gāsi o 
era dr ar, intii, o a 
inlànjuire logică care vă ingădue' să 


Plan şi realizare 
ere, Aceasta pine cite odată mal 
umalt, Şi decta o simplă frază dă- 


ban ae tori au fost impresionați mai cu ses- 
timplat în spiritul täu, singurul lu- 


se poate lega de spiritul înțelepeiu- de faptele esenţiale, două lucruri 
eE sa “a eg apar sigure 4 he peor Die 
i Solul sân e cunoscut ra eră ale Pianului cincinal em price 
ep ih adică de către inte rabile, dar ele au fost p: = sari 
ra 2 erai c yir a e joump, pein lipsarile şi suferințe 
Pain ee and sa A Ui FUS., 
danie cena divină, = ie: ră aim Mequet... într'o carte inti- 
propi i deaji “ni $ E Ps “a twati Lecţiile Planului jeg rr Fa- 
prop napana Ay nOs B) ris, Felix Alcan), ajunge la a staf 
ir Pg Abia Mi A Française rea că planul de echipare (în B A 
1 2 Petite " ală şi agricolă) a fost „realizat, dai 
nior OH). cu prețul unei sforțări zdrobitoare. 
EJ In ce priveşte producţia, nu sa in- 


= ——————— 


88 VIAȚA ROMINEASCA 

—_ OOS: CE, IE 
făptuit ceeace izase $ 5 

prețurile pre iara îi e, și ae Viața şi filosofia lui 
şte imbunātāțirea vieţii dopoleiial. Kierkegaard 
rezultatul este insuficient. „În viața lui Kierkegaard nu sunt 


Guvernul sovietic, se afla In 1927 nici aventuri, hici evadări. Moartea 
intro situație ateimânătoate cu a Siiitorii 1a Berte hngul ADA, dot 
primăvara anului 1933, acei p ridiculului intr'o Copenhugă provin 
mediate erau de rezolvat, dar trebuia De tată SARAS evenimente 
să se determine şi o direcţie pentru Sann exis as pustii, Dar a fost 

următori, Planul cincinal al Sò- pre a intuza in opera lui con- 
vietelor este New Deal-ul preşedin: jinutul unei vaste experiențe o 


celui democrat, bin ti pagi 
D etare nă a cărţilor sale 
auPAXă Jinem geama, d, deosebirile Iranspare anxietatea, "carei “arate 
cană, metodele datei li In A „hául negru”, in care din vreme 
bele cazuri infäjişeazá mai mult de saua mi pre aruncat. „MA tirăse, 
cit o analogie. Recunoaşterea Sovie: Mimie, nier zmei ala rr on dri 
telor de cătr => Á 4 rca sie = 
vel! ne arată 0 ini Sfint e Hag a ee oz rc onora mate 
dus în spirite, numai între un an. Se pret ei castrarea it pelean 
e pete giorni „Se mai incercut niciodată, deşi nu-mi 
tele economice au utirnat mai t a gathanna Apne e sac e 
in balani. depor. Statala. UAIG En ceasurile sale de desgust, Kler- 
în Rusia au scãzut dela 114 milioane cure- ir akiak nang eor horan 
dolari în 1930, la 12 milloaneta mu poruncește să capituleze in 
1932, importul Rusiei dela 24 mills pitaros AAMI camullată în imuta- | 
oane dolari la 9 milioane.. arar annta mă ne Decani pa grii să 
Š In acelaş fel cu Statele Unite suy deneralului. Eroismul Askar ieg p 
Franța, scăderea exportului englez eroismului pasiv al martiriului, care 
a determinat pe Marea Britanie ca, CONSICrĂ triumful definitiv al nece- 
după cincisprezece luni de negoci- sității, transfigurată întrun Dumne- 
eri, să încheie la 16 Februarie un n- 260 Îmuabil... Dumnezeul pe care-l 
cord comercial cu Sovietele. Toate BHunță Nietzsche şi Kierkegaard di 
aceste acorduri sunt intemeiate pe vine un monstruos l|dol căruia la 
principiul reci rocității, Cecace a- siirşit îi sacrifică totul acești filo- 
rată că tonte ţările caută să se inde- í 
pirine de autarhia absolută, şi că, Pasiunea de a distruge işi face loc 
usia Sovietică este insuflețită, ea ÎN ei, tot mai necruțătoare, lacomă 
niciodată după război, de preotii- de jertfe. Dumnezeul imuabil al lui 
pări internaționale”, Kierkegaard, din ultimii săi ani, divi- 
Le Mele, lar Maniar A nitatea dionysiacă a lui Nietzsche, 
1934) dinainte de nebunie, nu sunt decit 
E încarnarea unul atotputernic in- 
Mine! de cruzime”, 
a idee Philosophique, mal-juin 


934, ANUL XXVI. IUNIE No. 10—12 


Viaţa Rominească 


PANAIT ISTRATI 
O SERATA TEATRALĀ LA DAMASC 


DR. ERNESI ENE 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA 
DATORIEI PUBLICE 


CONST. KIRIŢESCU 


CONGRESUL INTERNATIONAL Al. 
CINEMATOGRAFIEI 


ALEXANDRU MARCU 


FRAGMENT INEDIT DIN 
PARADISUL LUI DANTE 


IORGU IORDAN 


PARA BR Să LI NEA wU 


DEMOSTENE BOTEZ 


O VINATOARE LA BOROSEȘTI 


GEORGE LESNEA 


SE RGHEI ESENIN 
E E a 


MISCELLANEA : Realizările ru- surii transcendente, N. Tatu 
seşti; Un principiu de conducere "Cărţi! Machiavelli şi Machiavel- 
de partid: ferocitatea, E. E. „Vicţi lismul, Z, Dobridor. Filologie 
romanțate”; „Existenţa tragică” — Un nou dicționar latin. Iorgu 
stindardul unei generaţii? P. Ni- Stoian. 
canor & Co. CRONICA CINEMATOGRAFICA: 

CRONICA LITERARĂ: Ion Pilat: „Have you everseen a dream wal- 
Pasărea de lut, Demostene Botez. king? well, y have !". D. I, Suchianu 


CULTURA: /Filosofie| Teoria cen- REV. REVISTELOR: [Romine 


E ae CC te eee 
REDACŢIA /'STRADA CLEMENCEAU, * 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


DIRECTORI: 
MIHAI D. RALEA Dr. ERNEST ENE 


Bucureşti, Str. Clemenceau, 9 
ANUL XXVI 


Viaţa 


Prețul Abonamentelor 


IN ŢARĂ: 

ÎN ua i si Ei i "e A VEDE Lei 250 

Pentru Bănci g Instituțiuni (Şcoli, 
Biblioteci, etc.), anual . . . » 500 

IN STRĂINĂTATE: 

Pe unan .... sa 3... si. o Lei 300 


Abonamente se por face dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal, administraţiei din Bucureşti, Str. Cle 


menceau No, 9. 
Administraţia. 


Rominească 


NWA I- T LNS ERA F i 


Vasul pe care se imbarcase bietul meu prieten, Musa 
răsi Beyruth-ul intr'un sfirşit de Sopiembrio, ekir amiază, 
n luă cu dinsul și ceva din sufletul meu. De data asta 
rămineam singur de tot, fără Mihail, fără Musa, Să ră- 
min asa, lipsit de o prietenie eroică, şi încă printre străini, 
iată un gind cu care nu credeam să mă pot obişnui, 
Am luat, îndată, trenul de Damasc, 


$ să mā depărtez de Mediterana, care-i ṣi ea 
o altă parte a sufletului meu. Căci ce mai eram eu fără de 
ni și fără de Mediterana? Am mărturisit totdeauna: 
eu singur mu sunt bun de nimic. Eu trebuie să iubese mult, 
să iubesc pe cineva, să iubesc ceva, ca să nu mă simt „un 
"ca să nu mă simt gol, ca un dovleac uscat, uitat intr'o 
porumbiște, după cules. Aşa sunt eu făcut, 
şi lorind singur, dela Beyruth la Damase, suspinam 
tot Mi gindeam cînd la Musa, pe care o corabie ne- 
îndurătoare Îl clătina în largul mării, cind la Mihail, care 
se ruga ca un fățarnic, la muntele Athos, în vreme ce cu, 
trist ca un cline alungat de stăpin, sărecaum din hop în hop, 
prin munți şi văi, într'o îngăimare de fier şi scinduri ho- 
dorogite, care se chema tren. Acest tren m'a lăsat într'o 
după amiază, întrun Damase care trebuie să fie oraşul cel 
Sia. părul din tot imperiul lui Abdul-Hamid. Cel mai urât 
şi cel mai murdar. A fost destul să dau o raită prin el. 
Şi-mi era tare urit să rătăcese prin meleagurile acelea 
ale Anatoliei. lar cînd un om sărac se simte prea nenorocit, 
apoi el face lucrurile tocmai pe dos de cum l-ar povăţui în- 
țelepceiunea, Aşa am făcut și eu. M'am descotorosit de bu- 
clucurile mele, în primul han unde se vorbiu grecește, apoi 
uitind că o jumătate de liră turcească ' era singurul mij- 
pe care cerul mi-l oferea atunci contra foamei, am cău- 
tat îndată să mă distrez, sau mai curind, să mă ameţesc, să 
mă tinguese şi să mă induioşez de mine insumi în faţa unui 
păhărel de rachiu şi a unei narghilele bune. În vremea non- 
stră aceasta e singura mingicre pe care o mai are sentimen- 
talul desnădăjduit şi sărac, cînd se vede murind de urit. 


> 


f 


EEEE ae 
* Fragmeni inedit din Méditerrante („Vie d'Adrien Zograffi“) 
2 volume; — Copyright by Les Editions Rieder, Paris. 
Pe vremea aceea, cam 12 franci. 


n 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Eram în centrul orașului, intra piață mare, unde vir- 
tejurile de praf urcau în jurul unei monumentale coloane de 
bronz, care purta în virf o mică moscheie aurită. m afară 
de bazarurile mari, bogate în culori și pline de mişcare, 
pe care deabia le zărisem în grabă. totul îmi părea un vis 
urit în orașul acesta; toate străzile acelea ca niște tuneluri, 
clădirile dărăpănate, cu intrări Suspecle; pînă și piața aceea 
goală cu coloana ei hidoasă, și cu praful care-mi intra în 
ochi, Dar acolo era o cafenea turcească, cu o terasă ade- 
menitoare, de unde se putea privi acel „du-te, vino”, al lu- 
mii prin faţa clădirii poştii, şi prin faţa unui mic teatru ve- 
cin, ale cărui afișe mari, scrise cu mina şi pline de carica- 
turi multicolore, vesteau nu știu ce spectacol amuzant.. Afi- 
şul acesta stupid mă utrăgea grozav. Erau pe el oameni ca- 
raghios primaţi şi în haine comice, iar femeile, numai în 
fuste scurte, cu sinii goi și picioare frumoase. dominau a- 
fisul cu atitudinea lor provocătoare. Jos. în dreptul fiecăreia, 
se lăuduau farmecele şi talentele femenine. 

Greci, Turci, Arabi, se opreau în loc, contemplan trupu- 
rile voluptoase, şi plecau apoi, scărpinindu-se. 

N'am voit să mă mai uindesc la mizeria ce mă pindia. 
Am băut cîteva păhărele, mi-am fumat narghileaua, și după- 
ce mi-am schimbat gulerul cu un altul mai curat din bu- 
zunar, m'am dus încă dela șeaple și jumătate şi m'am in- 
stalat în primul rînd al „fotoliilor de orchestră”, Li se spunea 
„fotolii de orchestră”, dar nu erau decit nişte biete scaune, 
ca şi „orehestra”, un pian de rind, în teatrul acesta care se- 
mâna mai degrabă cu o baracă de bilei, 

Mă așezasem chiar la mijloc, în spatele pianistului, ca 
să văd mai bine toate acele comori trupești zugrăvite pe afiş, 
Imi curgeau balele de plăcere, ca unui căţel. Și nu mă inge- 
lam, căci o mulțime de bărbaţi foarte intăritați, umplură 
sula, îndată după sosirea mea, că n'au mai lăsat nici o stra- 
pontină liberă. 

Eram încîntat, c'am venit mai devreme; şi curiozitatea 
mea senzuulă crescu în faja parterului acela de fesuri, — 
armăsari cu nasurile coroiate, cu ochii strălucitori, aţintiţi 
ca niște faruri, cu gurile de căpcăuni adulmecînd carnea. 

Sala, destul de mare, m'aven decit acest parter şi un 
rind de „loji”, care se umplură de familii bogate, în cea mai 
mare parte europene, Desigur că „lojile” erau ca și restul: 
cutii de lemn cariat, din care numai balustrada era tapetată 
cu catifea roşie şi roasă, 


Ceeace nu împiedica publicul să se agite, cu nările dila- 
tate, să ceară ridicarea cortinei Înainte de ora fixată, și să 
ris nume, să improvizeze diminutive caraghioase, ară- 
tind dorinți precise: mai ales Grecii: 


Ac NR A NR e e RONI 


O SERATA LA DAMASC š 


RR RI 


— Mămiţică, cuibăruţele tale! 

— Podarachi — mu *), ieşi odată că mor! s 

Dar așteptarea noastră a fost lungă, chiar după ce-au 
sunat ceasurile nouă, Și cum toată lumea se uita mereu spre 
o „lojă” din avant-scenă, care singura mai rămăsese goală, 
am întrebat pe vecinul meu din, ane, un grec, dacă era 

plat vreun personaj important. i i 

aan iai şi nu stil? Totdeauna din cauza parşivului 
ăstuia de consul rus! lepădăturii acesteia îi place să vie tir- 
ziu, ca să ne chinuiască pe noi, să facă să ne crape ficrea 
"n noi. i cleo 
— Şi teatrul aşteaptă sosirea lui, pentru ca să ridice cor- 
SA a A, înțeleg. tu mai habar, se vede ni esti 
proaspăt sosit în Damasc, Nu știi că el plāteşte tot, si e i 
duce trupele cele mai bune Şi le ţine cit mai mult, de gri 
îi și suntem cu toții foarte indatorați, Din fericire, e pio 
se plictiseşte. si noi folosim, Dar. însfirşit... orice-or aer 
scoate din sărite cu intirzierea lui! Işi bate joc de exe sar 
te, toți mor de nerăbdare! Și cu o mişcare largă a LASĂ i, 
vecinul meu imi arată un parter intreg de feţe zi e prea 
Apoi, întinzind un deget ce nu se mai sfirsia, pasi mij rire 
cortinei, unde era o gaură enormă, pe care un ochi machi 
x p A el; nici actorii nu mal au astimpār! În 
seara asta prințul prea-si bate joc de nof! 

— Da'ee, consulul rus e un prinț! 2 ES 

— Da.. Un prinț tînăr destrinat, pe care cai aa n zar 
ruit să-l numească la Damasc, ca să-l pedepsească. Dar i N 
rămină mult aici, că-i prea nebun. In fiecare zi a cu per 
'n birjarii care nu se dau repede la o parle cind trece 
trăsura. Ba chiar şi n gardisti. 


O ploaie de aplauze salută apariţia, in loja populară. a 
unui adolescent imberb. înalt, fin și Ceara Sa er rimă A 
prea grav, şi prea palid, în superba-i ma zeta Ke rider, A 
bia se învrednici să răspundă la salutu public pa Ke ea 
ză cu un aer supărat in cusca lui de e armei t= A ra 
cortinu se ridică aşa de scuturat de parcă ar 


ago boul înfăţişează o sală de tribunal, Pianistul, cu 


spatele la mine, aproape atingindu-mă, ataa un marg de 
circumstanță, O jumătate de duzină yo ju eca NI se Dire 
unul după altul, apoi acuzata, o femee rumora "a 
zintă o pantomimă plictisitoare, dar din fericire se ; 


*) Piciarugul meu, 


x —————————————————————— 


6 VIATA ROMINEASCA 


| 


Nu înţeleg nimic din drama ce se desfășoară prin ges- 
turi și mimică. Publicul înţelege tot, și plinge. Dar actorii 
nu joacă pentru public. Cind vor să citească efectul unei 
scene, privirile lor se îndreaptă spre „loja” princiară. Cer: 
șesc mereu un mic semn de aprobare. 

Nimic, Prinţul este o grațioasă dar aspră statue, ca- 
re priveşte fix, cu capul rezemat pe mîna dreaptă, Gura lui 
voluptoasă, fruntea lui frumoasă, ochii albaştri, sunt ca de 
marmoră, O cărare impecabilă în mijlocul creştetului, des- 
parte două frumoase bucle blonde. Poţi să-l priveşti ori- 
cît ca să-i surprinzi o mișcare cit de mică: el rămîne mercu 
neclintit, E tot aşa de indiferent şi nesimţitor, ca un prinț, şi 
atunci cind cortina cade și se ridică pentru el, de cinci ori la 
rad, Şi cind actorii vin în grup să se prosterneze în faţa lo- 
jii lui, 

Deodată pianistul se întoarce spre mine, şi atunci mă 
văd faţă în faţă cu Bianchi! Da, da. cu bunul Bianchi, pia- 
nistul dela „Cinema Mignon” din Cairo, unde lusesem, prin 
stăruința lui, distribuitor de afişe timp de cîteva săptămîni. 
Italianului acestuia cu inimă de romin, îi place să-și amin- 
tească cu duioşie de țara unde a văzut lumina zilii şi unde 
a crescut, pină la virsta milităriei, cind după moartea ma- 
mei lui, a fost luat și dus în Italia. Vorbeşte limba mea, 
fără o urmă de accent străin Dealtfel ered că-i poliglot, ca 
toți aventurierii cosmopoliți, 

N'avem timp să stăm mai mult de vorbă, căci cortina se 
ridică şi, de data aceasta, avem o revistă, şi cintece, Degetele 
grase ale lui Bianchi fac să răsune „La Tonkinoise”, în cli- 
pa în care o femee frumoasă şi oacheșă, năvăleşte în scenă, 
primită cu un ropot de aplauze, Cintă în fran uzeşte. Bian- 

„fără a se jenă, în timp ce acompania pe tăreață, îmi 
suflă la ureche: 

— E amanta mea! Ce zici: e frumoasă”? 

Am recunoscut în ea pe una din femeile voluptoase, zu- 
grăvite pe afiş. 

— O franțuzoaică? l-am întrebat. 

— Nu, napolitană, 

— Imi place... 

Bianchi cîntă cu îndeminarea-i profesională, îmi şop- 
teşte un cuvint, se strimbă şi stirneşte risul cîntăreţei, rotește 
ochii mari către loji. 

— Iți place?... Ei... poţi sto ai... 

— Cuml.. Atunci tu n'o iubeşti? 

— Noi nu trăim ca să ne iubim, dragă! Am să-ți explic 
eu... 

Mă uit la spatele acestui om curajos, cu profilul sculptat 
de neliniștea unei vieţi nesigure, şi mă întristez. La fiecare 


* 
CE OR e e SE Sa Se SIT Pe 


„O SERATA LA DAMASC 7 


pas, viața se descoperă și mai rea. lată: Bianchi mare nici el 
o meserie plăcută. 

Dupin amanta lui a sfirșit „numārul” ci. el se'ntoarse 
spre E 
y — i spuneam deci, că nu-i vorba de dragoste. Marieta 
nu duce o viață uşoară. Eu, la fel. Avem în schimb o oare- 
care experienţă, care ne învaţă să nu ne lăsăm păcăliţi. In- 
țelegi? Ne-aducem servicii reciproce. Datorită ci, cîştig aici 
o liră sterlină pe seară, pe cînd la Paris, pianiști în faţa că- 
rora mi-ar fi ruşine să-mi exhibez știința mea, cîntă pentru 
cinci lei în cinematografele de periferie. La rindul ei, Marie- 
ta face mai bună impresie asupra gogomanilor acestora de 
prinți, atunci cind iese la braț cu mine, decit dacă ar ieși 
singură. O femeie tinără şi frumoasă din lumea noastră... 
„artistică”, nu se impune decit atunci cind poate să intre- 
buinţeze într'o conversatie aceste două cuvinte: „soțul meu”, 
Vezi deci; nu e vorba de dragoste, ci de viaţă. Haide, nu mai 
face mutra asta de școlar dojenit: odată, cînd viața nomadă 
Îţi va mai fi dragă decit morala burgheză, ai să în și tu ne- 
voit să faci ca toată lumea! Și-acum ascultă: asta-i numai 
pentru noi doi. eri 

Pe octava cea mai de sus a pianului, cintă în surdină 
populara noastră Ciocîrlie. Degetele lui goncau  năpraznie, 
ca ciocanele pe o tobă. Notele se 'mbină, Pare că ar fi o vi- 
vară. Trupul lui se pleacă pasional pe pian, pieptul acoperă 
mina care cîntă lauda aceasta matinală a păsărelei plugaru- 
lui. Obrazu-i se îmbujorează şi ochi-i mă întreabă: 

— Vezi? n'am nitat patria mamei mele. e 

i oamenii pot fi un amestec de iubire și de 

E ar NA Gura oameni Adinenuri, cind îmi grăia ca un 
Solomon Klein, rufian expert, îl disprețuiam aproape. Apoy 
iată-l gata să plingă la un cîntec care-i amintește de pe 
tul copilăriei Iui!... Ce poţi înţelege din toate acestea!... A 
îndoială că greşim atunci cînd ridicăm bariere atit de pe 
intre bine şi rău, între frumos și urit. Nu. energii ni es 
mai bine ființa omenească, sau, dacă vreţi „făptura lui Dum- 
nezeu”, și de aceia i-a iertat atita omului. 


După le franţuzești, foarte aplaudate, dar nein- 
peleas de rele de me ră din spectatori, Sa jucat o 
mică farsă în turcește, care a plăcut şi europenilor, In ra 
mă apăru scenă steaua trupei, soția directorului, o c- 
meie îndrăcită, bine făcută, dar de loc frumoasă, cu o sosa 
slabă, care însă mo împiedica să miște întreaga ni, ari 
tindu-și cupletele în trei limbi: grecește, italieneşte pare 
beşte. Asta se mai datora jocului, farmecului, vioiciunii, 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


improvizațiilor nāstrusnice și uneori curat obscene, care cu- 
cereau publicul. 

Ținea pe braţ un coş plin cu flori şi — în pauză, cînd 
numai pianul mai repeta refrenurile. — se apropia de spec- 
tatorul cel mai prost îmbrăcat și mai timid, îi arunca o floa- 
re și cîteva vorbe: 

— Şi 'n seara asta ești aici? Nu ţi-e frică de nevastă-ta? 

Nici prinţul nu scăpa de glumele ei. 
— Ce mindru ești! E caraghios, îți dai seama? 
Şi întorcîndu-se spre public: 


— Crede că şi aici e consul, și ne ia drept supuşi ruși! 

Diplomatul nu înțelegea nimic, căci ea îl tachina pe gre- 
ceşte, Prinţul deahia zimbia actrițelor carc-i plăceau, şi nu- 
mai uneori le aplauda, incet, N'ai fi putut spune că acest 


personaj se distra sau se plictisea, ci doar că era prezent din 
amabilitate, 


In antractul ce urmă. Bianchi ducindu-se să-şi vadă iu- 
bita, vecinul meu, grecul, începu să-mi vorbească despre no- 
bilul acesta enigmatic şi despre puterea lui: 

— Autorităţile nu-i refuză nimic. Obține tot ce voeşte: 
pedepsește pe unul, ocroteste pe altul, dar niciodată pentru 
bani. Nici n'are nevoie, Tatăl lui plătește tot. Dar pasiunea 
lui este să-și arate puterea. Ponte că e bun și milos, pentrucă 

repatriază pe toți nenorociţii din intreaga ortodoxie, care 
bat la poarta consulatului, Unii au și abuzat de recomanda- 
țiile lui și Sau îmbogățit în chip necinstit. Aşa, bunăoară, în- 
treagă această bandă de ingineri şi antreprenori exeroci ai 
construcției drumului de fier... 

— Excroei?! 


— Chiar aşa, Unii sunt aici, în loji. Poartă fes, pentru că 
așa se cere cînd lucrezi pentru statul turcesc, dar sunt curo- 
peni, Ei bine, hoţii ăștia au abuzat de înalta lor proboja şi 
au înşelat guvernul, Au obtinut concesiuni, adică parcele de 
drum de fier în construcție, spun că terenu-i peste tot acci- 
dentat şi cheltuelile de nivelare uriașe; și rinduese experti- 
ze prin comisiuni binevoitoare, care stau la un kilometru de 
movila pe care ci o aruncă cu dinamită: pif-pat aici, pif-paf 
colo, si'n realitate colinele”s de nisip, și o lovitură de tirnăcop 
doboară tone întregi; iată exerocheria. De sigur, turcii nu 
sun! nici ei proşti, dar, săracii, trebue să închidă ochii, în ţa- 
ra lor, în faţa unui mucos de consul rus. Şi aşa aventurieri 
veniţi la Damase cu picioarele goale, sau îmbogățit pină a 
doua zi. Acum s'a sfirșit şi cu asta. Drumul de fièr a ajuns la 
Medina, și ci nu pot merge mai departe;orice ghiaur ar fi 
tâiut acolo ca o varză, Dela Medina pină la Mea este țara 
sfintă a musulmanilor. Constructorii, de la inginer pină la 


ii i a 


O SERATA LA Damasc 9 
E 

cel din urmă lucrător de terasa aent, trebue så fie musul- 
mani. = 


Omul vorbia fără nici o ; mai curind ca un revoltat 
impotriva nedreptăţii universale, Şi graiul său era plăcut, şi 
l-as fi ascultat mult, dar Bian veni să-și reia locul său la 
pian şi cortina trebui să se ride pentru ultima parte a pro- 
pe Ce faci după spectacol? mă întrebă el, . 

— Mă duc să mă lupt toată noaptea cu plosnițele 

— Vino, să ici masa cu noi! 

"9 
E pă care mîncăm și bem sdravăn, căci plá- 
l. 
me P fiu deci... invitatul lui? | 
— Nici ware să te bage în seamă. Aşa facem în fiecare 
seară; intii la „L.eon”, apoi prințul tirăște după el toată avi 
da și cheful ține pină în zori, In fiecare seară se asia p se 
tre noi cel puţin un pripăşit ca tine, pe care-l le o: a 
icre negre şi șampanie. Prinţul nu-l vede Kinona. n 
uită decit la femei, Bărbaţii nu există pentru dinsul, 3 = 
Ultimul act a fost o mobilizare a intregei trape și o = 
gie de veselie generală, pe care wo poți intilni decit e Da 
orientalii, pe care nu ne-a blasat încă nicio ae ate Tn e da 
asuduu ca să biseze cupletele. Cea mai mare parte f a rai ă 
tatori, în picioare, beli de plăcere, repetau în gas ea n de 
preferate, Unii se imbrăţişeau. Numini consulu satele de api- 
mișcat, în noblețea lui distantă, cu toate pie t si 
rit cu care-l copleşen eintăreuța. greco-italo-ar că M-A 
— Ah! îi spunea ca spre sfirşit: taică-tău ţi-a ai s 
faci mutra asta de filosof? Sau eşti din firea ta iea e bikai 
Pe urmă, dind din umeri și indreptindu-se - Spa e: 
— Să nu credeți nimic! Cind e singur eu o fi N 
mai face aşa fasoane, știu cu! i S D 
La dragi vorbind, ea nu știa nimic, se i004, Jore a da 
rectorului trupei şi mamă a unui copilas, gri E Er A sos 
era dintre tonte camaradele ei, singură rr parere pri 
dică chiar şi evluvioasă, în viața ei particulară tă, aake 
mă ineredințez chiar in scara accià, ca $I In 
toare, - i Lui da 
La „Leon”, unde ne-am dus intii, era o luxoasă pede 
lie-cabaret, singurul local curat, cu adevărat preia Pe 
Damasc. Patronul. un evreu bogat din Rusia, eg E RE 
răutăcios, primi pe prinţ și pe actori cu cepe ouves i ii 
nor astfel de oaspeţi, iar pe mine, care v eneam a coadă, 
măsură întrun mod special. Bianchi îi spuse: 
— Domnul este cu noi. 


———————————————————————— 


10 VIAȚA ROMINEASCĂ “a 4 


IPP 


Leon admise, cu o privire ironică: 

— Tot artist? 

— Da, și şomeur! zise Bianchi Iuindu-mă la braţ. 

El începu să-și bage nasul îndată într'o mulțime de bu- 
nătăți și să comande icre negre și peşte afumat, produse ve- 
ritabil rusești, proaspete, aromate, apetisante. Comandase ca 
pentru sease persoane. 

— Cine o să mânince atita? l'am întrebat eu. 

— Noi, jumătate, Restul îl trimetem la hotel, ca'n fieca- 
re seară, Prințul plăteşte fără să se uite. De o săptămînă de 
cînd suntem în Damasc, eu nu mănîne decit specialităţi ru- 
sești şi nu beau altceva decit şampanie. Da! un tip ca prin- 
tul nu întilneşti oriunde. Negreşit că el se despăgubeşte cu 
femeile noastre (afară de a directorului), dar ce are a face! 

Trupa număra nouă persoane, dintre care patru femei, 
Consulul le așeză pe toate în jurul lui, Şi aşa a fost tot tim- 
pul cît am petrecut în cabaret, Ignora, ca un adevărat prinț, 
ceeace făceau ceilalți bărbați în capul celălalt al mesei. 

Aceştia beau ca niște sparți, vinuri de Caucaz, șampanie, 
licheuri, una peste alta. In deosebi. comicul trupei era cel 
ce bea mai mult; era un om din aceia născuți ca să stirnea- 
scă risul, fără să se străduiască. 

Grec, de fel din Odesa, tovarăș bun al Vodkăi celei gro- 
zave, pe care o înghițea parc'ar fi fost apă, Prințul schimba 
doar cu el citeo vorbă pe rusește, invitindu-l să mai spue fe- 
meilor cite-o glumă, ca să le facă să ridă. Comicul o făcea pe 
supăratul, şi-i răspundea că juca el destul pe scenă „pentru 
dobitoci”, La cabaret voia să fie „un om ca toți oamenii”. Dar 
cu cit căuta să fie mai serios, cu atit stirnea mai mult risul. 
Căci era mic ca un pitic, şi mai avea şi o mutră de cocoș. 
Pină și glasul lui amintea glasul cocoșului, Se spunea că ma 

mai ris din ziuu cînd își pierduse pe singurul său fiu, în nau- 
fragiul unei corăbii pe care călătoreau mpreună, Totuși, nu 
părea nenorocit; dar ce putem şti noi din toi ce se petrece 
întrun suflet de om? 


Cred că era ceasul unu după miezul nopţii, cînd am 
părăsit cabaretul. Afară, în strada întunecoasă, grupul se 
strînse, ca să vadă ce-i de făcut. Hainele miroseau tare a al- 
cool; și m'am dat puţin la o parte, că îmi făcea rău. Și tigara 
mä scfrbea şi o asvirlii, Pe dată însă o umbră se desprinse 
din besnă şi a înhăță. Era pardistul. Curăţă mucul, trase din 
el cu poftă. zimbindu-mi mulțumit, apoi îmi spuse ceva din 
care nu se amara nimic. Bianchi îi aruncă un ban. 


Grupul se îndreptă către locuința prințului Am vrut să 
mă duc acasă, Mi-era frig. 


PE II te a 


O SERATA LA DAMASC 11 
2 NE A ED E OA C ean 


— Nu! zise Bianchi, luindu-mă de braţ; vino și tu, ai să 
vezi ce lucruri caraghioase ! 

Mam lăsat dus așa cum eram, cu capul greu; şi peste o 
jumătate de ceas de umblat pe jos, prin noapte şi praf, o 
poartă masivă se deschise și ne înghiți pe toţi. In sală, doi 
cazaci uriași se repeziră la hainele encoanelor și la pultoa- 
nele domnilor. Pe-al meu, cam jerpelit și jegos, căutam să-l 
ascund de ochii voinicului servitor, dar acesta tinu eu orice 
prej să mi-l smulgă din miini. Dar a și fast pedepsit pentru 
asta, căci l-am văzut agăţindu-l cu o strimbătură de desgust, 
întrun colț. la o parte. izolat de celelalte haine, ; 

Ne văzurăm cu lofii într'o cameră mare, plină cu divane 
moi, taburete, perne bogat brodate si covoare scumpe. In 
mijloc, mai departe de noi, o lampi cu petrol ardea pe o 
masă rotundă, Abat-jour-ul verde inchis intuneca lumina, 
Abia dacă n€ mai vedeam, De altfel conmesenii moţăinu, beți 
și obosiţi. Numai prințul mai voia să mincăm un borş vestit, 
care părea să ne aștepte de mult. Actorii au răspuns că „nu 
erau în stare să înghită decit o cafea turcească, care ne și fu 
servită, Dar cu toată cafeaua, adormiră unul după altul, in- 
tinşi pe divane. Nu rămăsese. cu să ţie tovărăşie prinţului, de 
cât Bianchi și metresa lui. Tovărășie mută. Din timp în timp, 
fiecare căsca discret, > iasi 

Simțeam că prințul începea să mă descopere şi mă 
trebam ce căutam cu acolo și unde erau lucrurile „cara- 
ghioase” de care-mi vorbise Bianchi. El îmi înțelese Încur- 
cătura şi se așeză lingă mine, în cealaltă parte a odăii. 

— În seara asta au băut prea mult. Păcat! Prinţul ate 
un vultur îmblinzit, foarte nostim, dar azi spectacolu-i ratat. 

Și ridicindu-se, aome din ete ie 

— Hei șilor! să merge să! A 

Taa bee e Adică buimăcită și năvăli în pri a 
zărit cum prințul lua de mină pe prietena pinia a şi 
forja să stea în colțul cel mai întunecat al salonu parl 

— Nu, nu, protesta naposan: cleste să mă cule, 

— ! iga aristo TO 

iri gr pa pietaz plecă. Bianchi îmi dădu cu co- 


— Cred că rusul vrea să se culce eu amanta mea, Să 
ne facem că plecăm. . : 

— Eu, retea spus, — aș prefera să plec într adevăr, 
mai ales acum, că am rămas numai noi trei; prințul își va da 
seama că sunt aici. Aşi fi foarte încurcat dacă m'ar întreba, 
pe neașteptate, cine sunt. 


== -i ră u. eer - 
-y Da rasg cari ci nu e aici. N'am obiceiul să mă 


vir printre nobili, şi mă simt stingaci într'o casă ca asta. 
i oii = 


12 f VIAȚA ROMINEASCA | 


M'am ridicat. Bianchi mă opri: 

— Uite, spuse el, arătindu-i pe ceilalți doi; au inceput 
un écarte, Nu, rusul nu se gîndeşte la dragoste, în astă seară. 
Nu ţi-e sete? Mă duc să cer şampanie. 

Nici nu deschise bine gura şi doi valeți intrară aducind 
o masă cu sandwich-uri şi băuturi; o aşezară lingă prinţ, ca- 
re se şi grăbi să-şi servească frumoasa italiancă. 

— Să mergem să vedem ce-au adus, spuse pianistul. 

— Eu nu mă mişe de-aici! 

Am mai răbdat o jumătate de ceas, apoi, Wam mai pu- 
tut sta acolo. Nu-mi era somn. dar mā plictisisem, sau mai 
degrabă, plictiseala celorlalți mi se transmitea şi mic, 

Jocul de cărţi dură numai cît ai fuma o țigare; şi prin- 
ful aruncă pachetul de cărţi. Nu părea de loc obosit. Privirea 
lui, deşi vagă, și mintea-i mereu absentă. nu-l arătau mai 
puțin treaz şi dornic de o tovărăşie, 

Eu cred că se plictisea, și absenţa lui nu însemna că-i 
împotriva vorbăriei şi ngitației celorlalți, 

Prințul acesta exilat era un tip foarte interesant, Incepen 
să-mi devie simpatic văzindu- acolo, incapabil de a se ho- 
tări să lase pe biala lui tovaräşe să plece și mulțumindu-se 
cu uşi de puțin, el care trebuie să fi cunoscut cea mai stră- 
lucită lume, care ponte să existe. Apoi, faţa lui, una din cele 
mai deschise pe care le văzusem vreodată, îmi plăcea. Părea 
că nu are nimic de ascuns pe lume: albă, netedă, luminoasă, 
ca un nufăr. Şi mereu la fel, la fel în amabilitate, în distinc- 
ție şi'n toleranță, de şease ceasuri de cînd îl priveam. Ah, 
cum era cu putință ca omul acesta să bată pe birjari în 
stradă! 


Mă gindeam la toate acestea în loropeala aceia plieticoa- 
să, cînd un cazac intră pe neașteptate, se plecă în faţa stăpi- 
nului, și-i spuse ceva la ureche. Prinţul holbă ochii, apoi, 
uitindu-se la ceas, zise: 

— Uite, de opt ore, o femeie cu ochii în lacrimi, venită 
să-mi ceară audiență, mă așteaptă în sala consulatului. A 
fost uitată acolo și a adormit, 

Femeia fu introdusă, O greconică foarte frumoasă, de 
vreo treizeci de ani, care nu ştia decit limba cei. Hainele-i cu- 
rate, dar destul de modeste, erau încă în desordine ca gi 
părul. Ca să le pună în rinduială, mîinile ci pipăian totul, 

a cap pină in josul fustei, învirtindu-se ca aripile unei 
mori de vint. Se vedea bine că servitorii o cam repeziseră 
puţin, furioși cînd au auzit că sună cineva din sala consu- 

ului laora trei dimineaţa, și fiind siliţi astfel să mărturi- 
sească stăpinului lor, prezența unei străine în casă. la ceasul 
acesta „imposibil”, 


a ci oa A N a a a 


O SERATĂ LA DAMASC 13 


E N E N E RR e E E 


Nu păți însă, nimeni, nimic, Căci stăpinul fu numai mi- 
rat şi voia acuma să afle ce spunea nepoftita aceia; aşa-mi 
veni rolul neprevăzut de tilmaciu. J raduceam lui Bianchi, 
cuvintele tinerei femei, și pianistul le lămurea în franțuze- 

` noastre. A 
t pe riezea bine crescut mai presus de toate, dar și Don 
Juan, o polti mai întii pe străină să in loc la masă şi să gu- 
ste ceva. Pentrucă grecoaica șovăia, sălbatecă și cochetă tot- 
odată, prințul îi veni în ajutor, şi-i scoase cu eleganță pălă- 
ria uriașe pe care o purta și pe care niște ace mari o fixau 
t ca abanosul, A 
i pis eu spui vizitatoarei acesteia, — rosti el, — că 
aici nu sunt consul, ci amfitrion? 

Intimplurea asta ne amuză pe toţi, se i 

Incepurâm din nou să mincăm și să bem iar tinăra fe- 
mtie tot povestindu-și odiseia, manifesta o foame impresio- 
nantà. Prințul îi urmăria povestirea cu un ochi de expert, 
dar se vedea bine că grecoaica nu minţea. ra 

Venea din Alep. Soţul ci, supus otoman, o părăsise de cl- 
teva luni și nu mai da niciun semn de viaţă. Ea-l credea ple- 
cat în Grecia, căci traiul lor nu prea era bun, din pricina 
bărbatului, care asvirlise toți banii la jocul de noroc, . 

Acum, cind economiile erau reduse la citeva zeci de lire 
turcești, ea se străduin să deschidă o prăvălioară în Damasc, 
dar autoritățile o şicanau fără milă, Și se ruga în genunchi 
de Excelența Sa, să-i vie în ajutor. 

Excelența Sa o întrebă: 

— Asta-i tot? 

= Bun M i autorizațiu 

— Bun, Miine ai să ai aulorizapa. 

Ea dădu un țipăt de bucurie ṣì voi să sărule miaa con- 
sulului. Acesta o trase lingă el şi făcu un semn cazacului ca- 
re dis i ciak Ă 
i pa NI acum! imi spuse Bianchi. Ai să vezi vultu- 
rul. | | 

In i, iță măreaţă de talia unui vultur, fu A- 

ată pica ir afla singura lampă ce lumina odaia, 
Pasărea sta liniștită. La lumină, ochii ei uriași, de culoare 
albenă chihlimbarie, se uitau în gol cu o ciudată fixitate. 
eoapa interioară, albăstrue, trecea din cind in cind peste 
ochii aceia, care păreau de sticlă, şi tocmai cînd gata a 
văd mai bine, prinţul șueră deodată ascuţit. Pasărea ia 
din aripi, o singură dată, și gem lampa. În clipa aceasta, 

un să cricul adine. ; ă 

$ a Aoa aaan mariri noi suntem de prisos aici. Sā 

mergem. 


ATI 
Trad. de C. N, Negoiţă. PANAIT ISTR 


———————— 


TORIEI PUBLICE FLOTANTE A 
STATULUI ROMIN 


DR. RVE ON Dig E. E N B 


La 1 Ianuarie 1934 datoria publică consolidată a Statului ro- 
min se ridica la suma de 125.654.548.000 lei. Pentru imprumu- 
turile contractate in străinătate, şi deci în monedă străină sau 
aur, se datora un capital de 112.122.309.000 lei sau 89,25°/s, iar 
pentru împrumuturile contractate în țară capitalul datorat 
insuma numai 13.532.239.000 lei sau 10,750% din total. : 

Plata cuponului și amortismentului acestei datorii cerea. 
în ultimul an (1932) cînd sa prevăzut în budgel achitarea 
contractuală integrală, o anuitate de 6.764.018.081 lei. din care 
5.834.099.139 lei reprezenta contra valoarea de schimb a cu- 
poanelor în devize sau aur ce trebuiau plătite în străinătate, 
inr în țară urma a se plăti suma de lei: 929,.918.942. * 

Din totalul creditelor budgetare deschise pe 1932, plata 
integrală a anuităților cerea 2%,700/0. 2 

Alături însă de această datorie publică consolidată, adică 
rezultată dintr'un contract de împrumut liber consimțit între 
Stat şi împrumutători, cu condițiuni de dobindă, de garanție 
şi de amortizare bine stabilite şi în genere încheiat pe un ter- 
men lung, asupra Statului romin apasă încă o altă datorie 
publică, care nu îndeplinește condițiunile unei datorii conso- 
lidate. Aceasta constituie „datoria publică flotantă”, capitol 
rămas foarte întunecat, al finanțelor noastre de Stat, cu toate 
expertizele repetate în ultimii ani. 

In concepțiunea clasică datoria flotantă este definită ca 
fiind totalul deticitelor acumulate din diferite exerciţii budge- 
tare sau mai bine porțiunea din aceste deficite care nu a fost 
acoperită prin imprumuturi consolidate sau prin exceden- 
tele altor exerciţii, + 

Această definiție pune însă accentul pe origina datoriei. 

Profesorul Gaston Jize crede a preciza mai bine no- 


t La situation économique de la Roumanie et sa capacită de paie- 
ment, — Ministerul de Finanţe, 
* Charles Rist, Rapport sur les finances de la Roumanie. 


* Virgit Madgearu, La capacité de paiement et de transferi de la” 


Roumanie. 
* P, Leroz Beaulieu, La Science des finances, cap. VIII, 


ÎN n 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DA- 


m -. 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 15 


ţiunta, lărgind-o și definind-o: „totalul datoriilor financiare 
ale Statului, a căror scadență este a bropiată, oricare ar fi. 
cauza acestor datorii” !, Este bine înțeles că această definiţie 
cuprinde — a fortiori — si toate datoriile scăzute, dar nea- 
chitate, În niciun fel, ceeace poate în concepția finanţelor pu- 
blice apusene nu există, dar cari, în Romînia alcātucse cea 
mai mare parte a datoriei Flotante. 


Elementele esenţiale ale datoriei flotante sunt astfel ur- 
mă : . 
a) o obligațiune, un angajament de plată al Statului: 
b) o seadenţă expirată sau apropiată a plăţii: 
c) lipsa de prevederi sau de disponibilități în budgetul 
ordinar pentru plata acestor angajamente, 

Totalul capitolului datoriei publice consolidate poate fi 
cunoscut cu o aproximaţie redusă la variația cursului aplicat 
monedelor străine, în care sunt libelate împrumuturile ex- 
terne, şi là interpretarea diferită ce poate fi dată contracte- 
lort, Totalul datoriei flotante nu poate fi însă stabilit cu a- 
ceiași preciziune. 


In adevăr, dacă statisticile financiare ne arată cu o a- 
pruximaţie suficientă deficitele rezultate din ultimele exer 
ciții bugetare, ele însă nu dau lămuriri complecte nsupra 
creanţelor ce grevează Tezaurul public, în afară de cifra Bo- 
nurilor de Tezaur şi de cifra conturilor debitoare ale Tezau- 
rului dela Instituțiile financiare publice și dela Banca de 
Emisiune, 


Dificultatea se măreşte şi prin faptul că o bună parte din 
creanţe sunt contestabile, pentru că cele sar fi creat fără for- 
mele solemne ale contabilităţii publice, deşi plata lor nu poate 
fi evitată, Din aceste motive şi din altele ce vom expune mai 
jos, pină acum, cercetările oficiale făcute de diferite guverne 
şi de diferiți experți romîni sau străini nu au putut ajunge 
să stabilească, pentru o dată recentă, care este totalul exnet 
al acestor angajamente. i! 

Greutatea acestei contahilizări provine de asemeni din 
lipsa unei concepţii clare de ansamblu a contabilităţii statu- 
lui, de neindeplinirea la zi a tuturor operaţiilor de inregis- 
trare şi de întrebuințarea de tot felul de sisteme (plăţi dela 
portofoliu, avansuri de ordonanţe, ridicări de sume dela di- 
ferite instituții autonome, fără nici o formă, etc.), pentru a se 
face faţă unor plăți pentru cari nu sunt niciodată mijloace 
suficiente. 

Din lipsa de claritate şi din întrebuințarea acestor sisteme 
neregulate s'au născut numeroase categorii de creanţe asupra 
—— 

' G, Jăze, Cours de Sciences des finances, ed. 1934, p, 10. 


e—a 


1 VIAŢA ROMINEASCA 


Tezaurului, care impiedică şi mai mult o vedere clară a si- 


Auaţici. 

Asti complexul datoriei flotante publice cuprinde ur- 
maătoarele elemente: 

1) Bonuri de Tezaur; 

2) Imprumuturi regulate și neregulate la Banca Naţio- 
nală a Rominiei; 

3) Imprumuturi la diferite Instituţii publice cari admi- 
nistrează fonduri private (Casa de Depuneri, Casa de Eco- 
nomii, etc.) ; 

4) Imprumuturi din fonduri eu destinații precise, dar de- 
turnate pentru nevoile imediate ale Tezaurului (Avansuri de 
la C.A.M., idem dela Regiile publice şi autonome, ete.). 

5) Depuneri provizorii şi artificiale la Tezaur (Recipisele 
de depozit): 

6) Ordonanţe emise, dar neplătite (unele regulat, altele 
neregulat angajate); 

7) Angajamente de plată neordonanțate, capitol care cu- 
prinde și el nenumărate subimpărţiri; și, în fine: 

8) Deficitele Căilor Ferale și a altor Administraţii cu 
autonomii financiare; 

9) Restanţele anuităților datoriei publice consolidate, năs- 
cute din suprimări de amortizări şi diferențe de cupoane. 

10) Despăgubirile de război; 

11) Bonuri de rechiziţie. 

In afară de aceste creanţe, Statul mai are obligaţiuni de 
plată pentru o serie de operațiuni financiare a căror execu- 
tare a garantut-o prin diferite legi. In această categorie intră 
garanția sa pentru plata annităților obligaţiilor Creditului 
ipotecar agricol, ale Socictăţei Naţionale de Credit Industrial, 
ale Societăţii Copșa Mică-Cugir, ete., cari in parte sunt astăzi 
scadente, 

Nicăieri însă nu găsim întocmită o listă exactă a acestor 
garanţii și cu atât mai puțin o socoteală a sumelor ce sunt de 
plată. 

Cu toate acestea nu putem să rentințăm a ne întreba: 
Care este totalul datoriei publice flotante a României? 

La această intrebare ar trebui să găsim răspunsuri pre- 
cise în cifrele publicate de autorităţile publice sau în afir- 
maţiile făcute de miniștrii de finanţe, specialiști în uceastă 
materie şi obligaţi cu prilejul prezintării bugetelor, ca să lă- 
murească Parlamentul asupra situaţiunei financiare a țării, 

In „Expunerea de motive a Bugetului” pe 1933/34, d-I 
Virgil Madgearu declară (pag. 99): 

„Totalul întregii datorii flotante a Statului la 31 Decem- 
brie 1932 este de lei 17.774.192.097”. 

-_ Actualul Minstru de Finanțe, d. V. Slăvescu, afirmă însă 
că deficitele neacoperite ale Statului pină la 1 Ianuarie 1933 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 17 


se ridică la suma de lei 17.332.400.000 , în care se cuprinde 
deci și deficitul pe 9 luni, a budgetului 33/34 in sumă de lei 
1,732.900.000. Din aceste rămășițe de plată, dinsul afirmă că 
sau acoperit în cursul perioadei 1929—1933 suma de lei 
4.777.700.000, ceeace îl face să declare că: „astăzi! rămine 
de acoperit creanţe de lei: 12.554.700.0007". 

Prin urmare, după d. Slăvescu, datoria flotantă ar fi cu 
aproape 7 miliarde mai mică decit aceea indicată de d. V. 
Madgearu. | i 

Noi vom vedea însă că dacă facem o aplicare exactă şi 
complectă a definiţiei datoriei publice neconsolidate, cifra 
reală este cu mult mai mare și decit aceca indicată de d. 
Madgearu, şi deci, cu atit mai mult, mai mare ca cea indi- 
cată de d. V. Slăvescu. 

In adevăr, dacă, referindu-ne la analiza conținutului da- 
torici flotante făcută mai sus, încercăm să cifrăm fiecare ele- 
ment component, ajungem la rezultatele următoare, pentru 
data de 1 lannarie 1934. 

BONURILE DE TEZAUR M 

T Bonurilor de tezaur aflate în circu- s 
pe la 1 lanuarie 1934 se ridică la lei 1.050.956451.— 
IMPRUMUTURI LA BANCA DE EMISIUNE 

Imprumut rămas dela operaţiunea stabili- 


Sării momelate . i m. Î. . . +, A 3.681.087.283.— 
Imprumut temporar . . . . . . . - „  2000.000,.000.— 


Imprumutul zis „elveţian” „a 1.719.000.000.— 


Avans asupra beneficiului monedelor 


meialica . . . . . p . ss e e e m  1.101.000.000,.— 

Preluări din diferite sume cu destinații 
speciale . . . . . - a e > e m 1.389.000.000.— 
9.590.087.283,— 


IMPRUMUTURI DELA CASSELE AUTONOME -i 

Imprumut dela C. A. M, . „lei 007.000000 — 
de Depuneri . . - .000.000.— 
866.000.000.— 
Ordonanţe neplătite, recipise de tezaur, Ci Zizi 
angajamente neregulate . . . . lei perete pr 
Deficitul C, F, R. pe anii 1929—1931. . „ per i 

Despăgubiri de război . . eee a m 5800 Ş 
Restanţe din anuităţile datoriei publice 


consolidate , . 0 300000.000.— 

PITULAȚIE i aa te ae '2050:950.451.— 

Bonuri de Tezaur. . . ia gard 
Imprumuturi la B. N. R. . . . = >» =» 9.790, | 


t Monit, Of, No, 62/34. 
2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


CT DE DP a E E E E 


Imprumuturi la Casse Autonome . . . „  866.000.000,.— 
Ordonanţe neplătite, recipise de tezaur, 

PIE, asi eta e ai ei ue aaa 1555470900003 
Deficitul C. F. R. 1929—1931. , . . . „ 4158.863.808.— 
Despăgubirile de război către particulari „ 5.800.000.000.— 
Restanţele datoriei publiee consolidate . „  3.500.000.000.— 


Lei 37.715.607.632.— 


La acest total de aproape 40 miliarde lei ar mai fi de adău- 
gat creanțele rămase asupra cîtorva Regii autonome care au 
avut, în 1 și 1933, deficite, precum și obligaţiunile Statului 
rezultind din diferite garanţii pentru împrumuturile comu- 
nale şi ale creditelor funciare, pentru care încă nu posedăm 
date statistice, 

Proporția datoriei flotante y de totalul datoriei publice 
este anormală. Ea reprezintă — față de cele 125 miliarde lei 
datorie consolidată — o cotă de peste treizeci la sută, pe cînd 
cota admisă ca normală ar trebui să fie sub 10%, 

Deci, după cum am văzut, cifra datoriei flotante a Romi- 
nici oscilează în jurul cifrei de 39 miliarde lei, din care lei 
10.656.087.283 sunt datoraţi Băncei de Emisiune și diverselor 
Instituţii financiare publice, iar restul de 29.700.000.000 lei 
sunt datoraţi particularilor. 

Este de observat că întreagă această sumă nu provine din- 
trun e irens făcut de Stat dela particularii, cari ar fi cău- 
tat nn plasament pentru banii lor. Dimpotrivă, ne găsim în 
fața unui împrumut forțat, pentru că Statul, după ce a primit 
mărfuri sau prestaţiuni de servicii sau și-a luat asupra-și obli- 
gațiuni, nu a achitat furniturile primite şi nici nu a respectat 
obligațiunile. 

Dacă această datorie flotantă ar fi constituită din datorii 
către bănci, din bonuri de tezaur deţinute de mari capitaliști, 
răul nu ar fi prea mare, deoarece aceştia ar fi pus astfel în 
circulaţie prin creditele acordate Statului, însemnate sume de 
numerar, răminînd ei creditori ai Tezaurului. De altfel, acea- 
stu este situația normală în ţările capitaliste cu o structură 
financiară bine închegată. In Franța, în Anglia, în Italia, în 
Statele-Unite ale Americii, cind budgetul este în deficit, cînd 
Cassa Tezaurului este goală, Băncile particulare, marii ban- 

cheri, marile întreprinderi acordă Tezaurului împrumuturi pe 
termene scurte, cu ajutorul cărora se plătesc la zi toate obli- 
gațiunile Statului: salarii, furnituri, dobinzi şi amortismente 
ale datoriei publice consolidate. Prin acest mijloc, toate pres- 
tațiunile primite de Stat sub formă de servicii, de mărfuri, de 
lucrări şi de credite sunt achitate, primese contravaloarea lor 
În numerar, numerar care este Spui întrebuințat la produc- 
țiunea nouă sau la consumațiune. În orice caz, curentul econo- 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 19 


mic nu se întrerupe nici un moment şi nici un producător, nici 
un salariat, nici un creditor nu rămine fără contravaloarea 
muncii, mărfii sau creditului său. 


Această situaţiune permite continuarea în bune condițiuni 
a activității și consumațiunei fecăruia. Statul profită şi el de 
această menținere a tensiunci economice, încasindu-și partea 
sa din produsul și munca fiecăruia, 

Cu toate acestea, o datorie flotantă prea mare prezintă o 
înteeită primejdie: financiară, economică şi politică, chiar în 
aceste state. In adevăr, un Stat ameninţat cu prezentarea la 
plată a unei asemenea datorii va fi nevoit, pentru a face față 
angajamentelor sale, sau să se împrumute din nou, în condi- 
țiunile ce i le fixează creditorii, sau să recurgă la concursul 
Băncii de emisiune și astfel să provoace inflațiunea monetară, 

Pe de altă parte, existenţa însăşi a unei prea mari datorii 
Motante este o cauză directă de inflațiune ṣi o amenințare de 
agravare a acesteia, 


Bonurile de Tezaur, dacă sunt în bucăţi prea mici — ca 
valoare — şi dacă creditul Statului este perfect, circulă alā- 
turi cu moneda și măresc astfel volumul circulației monetare. 
Fenomenul acesta s'a observat cu preciziune în Anglia, Franța 
şi Statele-Unite, a căror piaţă a fost inundată cu Bonurile de 
Tezaur emise pentru nevoile războiului mondial. Totdeodată, 
teama că Statul nu le va putea achita la scadenţă şi va fi silit 
să recurgă la emisiune de hirtie monedă, accentuiazā infla- 
țiunea începută. 

Din punet de vedere politic trebuie să constatăm că con- 
trolul finanțelor publice se face mult mai greu şi mai super- 
ficial cînd Statul întrebuinţează prea mult şi pren des recur- 
gerea la datoria flotantă pentru acoperirea necesităților Te- 
aurului. ia 

Dar, ceia ce este mai periculos pentru conducerea țării, 
este faptul că deținătorii de creanţe scurte asupra Statului pot 
exercita influenţe şi presiuni pentru apărarea intereselor lor 
specifice în dauna interesului general. Fostul Prim ministru 
i pie spunea: „Politica internă nu mai este liberă dacă este 
dominată și mărginită de amenințările Banului”. 

Pentru a evita asemenea grele situaţii și consecințe, toate 
Statele cu o politică financiară serioasă au făcut în trecut și 
fac şi astăzi cele mai mari sforțări pentru a suprima datoriile 
lor flotante şi a le transforma în datorii consolidate, chiar 
ducă, din punct de vedere budgetar, ar costa mai scump. 


Profesorul Wagner, încheind expunerea esetei pre 
scrie: „O datorie flotantă importantă, care ameninţă să de- 
vină permanentă, este mult mai primejdioasă decit o datorie 


—— 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


consolidată, chiar dacă uceasta din urmă costă mai mult — 
in dobinzi și amortismente — pe Statul debitor”. 1 

In Rominia situațiunea se prezintă cu totul sub alt aspect. 

Datoria Statului sub formă de Bonuri de Tezaur este 
foarte redusă, Din totalul de 39 miliarde deabia un miliard 
lei sunt datorați sub formă de Bonuri de Tezaur, Şi dacă pu- 
nem deoparte deocamdată şi datoria către Institutul de emi- 
siune de lei 9 miliarde, rămîne o sumă de 28 miliarde lei da- 
torată către particulari sub formă de lefuri, furnituri, do- 
binzi, ete. 

Astfel, particulari fără disponibilitāți de numerar se gà- 
sese a fi prestat Statului munca sau economiile lor, produ- 
sele lor, fără a fi primit nimic în schimb. Nu numai că nu li 
s'a achitat în monedă ceiace li se cuvenea, dar nici măcar nu 
au un titlu de credit în mînă circulabil, prin scontare sau 


lombardare, sau care să facă o dovadă definitivă a dreptu- _ 


rilor lor, 


Inlăturind procedeul liberării de Bonuri de Tezaur, Sta- 
tul romin a găsit un procedeu mult mai simplu, în aparență, 
acela de a nu plăti pur şi simplu, ceiace era obligat să plă- 
tească. 

Au fost călcate astfel cele mai elementare reguli de drept 
și dreptate, distrugindu-se nu numai creditul Statului, dar şi 
grice ideie de credit, căci orice debitor putea spune: „Dacă 
Satul nu plăteşte, dar eu un simplu particular?" 

Consecințele acestor procedeuri a fost pentru Stat din cele 
mai rele, deoarece au provocat o scumpire a furniturilor ce i 
se fac și i s'au făcut in ultimii ani, cu o cotă de dobinzi şi rise 
de încasare mult mai mare decit ar fi costat un imprumut în 
Bonuri de Tezaur sau alt mijloc financiar de acoperire a ne- 
cesităților financiare. 

Pentru multă vreme s'a închis astfel Statului romin po- 
sibilitatea de a mai recurge la ayy internă, pentru a găsi 
capitalurile de cari ar avea nevoie. Această consecință este cu 
atit mai regretabilă cu cât şi înainte de război şi imediat după 
război, piaţa internă reuşise „pe deoparte să acopere Impru- 
muturile denumite „naţional” şi „al unirei”, iar pe de altă 
parte reuşise să absoarbă în bune condiţii emisiunile continui 
ale Rentei de expropriere şi obligaţiunile judeţene, comunale 
şi funciare. 

Pe de altă parte, ceiace este şi mai grav, prin procedeul 
neplăţii sa produs în economia națională, slăbită de criza 
mondială şi internă, un gol economic de douăzeci și cinci mi- 
liarde lei, cași cum o catastrofă ar fi înghiţit bogății reale de 

această valoare, Ca să putem vedea ce Înseamnă această 


1 A. Wagner, Trait de la Science des Finances, vol. III, p. 15. 


———— 2 


` 
O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 21 


dilră este suficient să arătăm că ea reprezintă valoarea a 
două milioane vagoane porumb, aproape deci cit producţiu- 
mea Rominiei pe patru ani. Să ne dăm seama ce ar fi în țară 
dacă patru ani nu s'ar produce porumb deloc şi atunci vom 
da însemnătatea cuvenită răului economic produs în țara noa- 
stră prin crearea unui gol economic aşa de mare, produs de 
neplata datoriilor nenumărate ce Statul are către muncitorii, 
salariaţii şi producătorii acestei țări. După ce răsboiul a dis- 
trus o cantitate de bunuri particulare și de Stat, evaluate la 
peste două sute de miliarde lei, după ce astfel rezistenţa eco- 
nowmică și posibilitatea de producţiune au fost micşorate, orice 
turburare În viața economică plăpindă, infiripată cu mari 
greutăţi, poate pricinui căderea definitivă a economiei romi- 
nești prea slăbite. i i 
lu ce privește cele 11 miliarde ce Statul datorează către: 
Banca de Emisiune 9.790.089.283 
Inst. finance. public. 866.000.000 
Trebuie să facem observaținnile următoare: Prin împru- 
mutarea dela Banca Naţională, Statul a absorbit aproape o 
treime din totalul emisiunei şi prin aceasta a redus la două 
treimi volumul emisiunei destinate activităţii economice li- 
bere. Mișcarea economică și financiară este astfel stinjenită 
in necesitățile sale de credit. Menţinerea stabilizării cerind 
o proporție fixă a acoperirei cu aur, sutisfacerea cerinţelor de 
credit este fatal limitată la potenţialul de emisiune ce-l îngă- 
duie acoperirea metalică statutară. d, Mi 
Datoria Statului la Banca de Emisiune a devenit incom- 
presibilă. Pentru jocul liber al politicei monetare, această 
massă ireductibilă este un greu balast. Existenţa ei obligă 
Banca de a-şi exercita politica de restringere — necesară une- 
ori — numai asupra celor două treimi din angajamente şi, 
astfel, această comprimare aplicindu-se pe o suprafață mai 
redusă, este mai puternică şi mai păgubitoare. an 
imprumuturile făcute la Casa de Depuneri, la Casa Ge- 
nerală de Economii, primejduese situația acestor instituții, 
cari ar trebui să aibă o lichiditate perfectă și le impiedică de 
a întrebuința disponibilităţile lor în operaţiuni libere, care ar 
aduce un numerar preţios activităţii economice generale, 
Considerentele de mai sus ne dau dreptul să afirmăm că 
nu se poate pregăti o refacere u situaţiunei financiare a țării 
ae a se da o soluţiune definitivă problemei datoriei publice 
otante, 


Cari sunt mijloacele pentru micșorarea sau stingerea 
acestei datorii? ş 

In primul rind, trebuesc aplicate cu cea mai mare străş- 
nicie mijloacele puse la dispoziția conducerii financiare a 
Statului, pentru <a această datorie să nu se mai mărească an 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


a, E RI E 


de an. Realizarea unui echilibru budgctar real și perfect tre 
bue să paranteze limitarea acestui capitol financiar la cifra 
lui de astăzi. Asigurarea veniturilor, limitarea cheltuelilor, 
controlul preventiv întărit, decretele lunare de repartiție, im- 
piedicarea cu orice preţ a angajamentelor neregulate sunt 
măsuri cari, puse în aplicare cu toată vigoarea, pot da rezul- 
tatele așteptate. 

Acestea formează capitolul politicei budgetare de 
care nu avem a ne ocupa aici. 

Problema ce ni se pune nouă este următoarea: 

Cunoscind componența și cifra actuală a datoriei publice 
flotante, considerînd că existența acestei datorii este o primej- 
die pentru politica financiară a Statului şi pentru economia 
națională, cari sunt mijloacele optime şi posibile pentru lichi- 
darea ei? 

Insinte de a intra în analiza mijloacelor actuale, să ve 
dem ce su făcut în trecutul apropiat pentru rezolvarea unei 
probleme identice. 

In 1928 — preziua stabilizării — datoria flotantă a Statu- 
lui romin se ridica la o cifră foarte însemnată. Ea era com- 
pună din următoarele elemente: 


milioane lei 

Datoria la Banca Naţională, rezultată din avansuri 
făcute Tezaurului . . 9,659 
Idem din operaţiile de unificare monetară . . . 7.026 
Datoria flotantă a Tezaurului . . . . . . . 4500 
Datoria flotantă a Căilor ferate . . . . . . . 3507 
18.686 
Despăgubirile de răsboi . <. . .. s. . ı B800 
24.486 


Refacerea financiară a ţării prin stabilizarea monetară 
cerea ca o condiţie esenţială lichidarea datoriei flotante. Ea 
a și fost făcută pe două căi. 

In primul rind prin creditarea Statului la B. N. R. cu be- 
neficiul recalculării stocului de aur și devize la noua pari- 
tate legală. 

Această operație a produs 7.900.000.000 lei. 

In al doilea rind, arieratele tezaurului şi datoria C. F. R. 
au fost acoperite din împrumutul de stabilizare (6.182 mi- 
lioune lei), 

Aceste mijloace extraordinare nu au fost însă indestulă- 
toare şi — pentrucă nu se prevăzuse dela început o sumă su- 
ficientă de acoperire, căci cifra datoriei flotante nu era cu- 
noscută, — gu mai rămas de plată, după stabilizare, în 1929, 
încă 1.768 milioane lei creanţe ordinare şi 5.800.000.000 lei 


despăgubiri de răsboi. Aceste resturi, precum şi suma de 4 


O SOLUŢIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 23 


miliarde lei, datorie rămasă la B. N. R. au ingreviat şi impie- 
dicat dela inceput o echilibrare perfectă a budgetului, consti- 
mind un nucleu de datorii menit să ia desvoltarea pe care am 
constatat-o la inceputul acestui studiu şi care a crescut în mod 
constant prin deficitele budgetare ale anilor din urmă. 
In rezumat deci sau întrebuințat pentru stingerea dato- 
rici flotante: 
1. Beneficii rezultate din scăderea valorii aur a monedii 
și recalcularea stocului de acoperie al Băncii de Emisiune. 


2, Produsul parţial al unor împrumuturi externe. 


In 1932 — abia după 4 ani — datoria flotantă se ridica. 
după cum am văzut, din nou la 39 miliarde lei. Acţiunea con- 
stuvtă care sa dus de d. V. Madgearu, în timpul ministeriatu- 
lui său, pentru însănătoșirea finanțelor publice, a impus și 
necesitatea unei soluţii pentru lichidarea acestui post pasiv şi 

In primăvara anului 1933, cind s'a întocmit bugetul 
1993/1984, conjonctura financiară internațională şi naţională 
nu permitea o lichidare totală, pentrucă marile mijloace : 
imprumuturile externe sau interne erau imposibile, iar o ope- 
rafie monetară pentru reducerea valorii aur a monetei naţio- 
nale nu părea nici posibilă, nici folositoare. D. V. Madgearu 
a observat Însă faptul că în faţa pasivului datoriei flotante, 
Statul avea un activ: impozitele, taxele, amenzile și alte veni- 
turi cari i s datorau — unele de zeci de ani, altele de o dată 
mai recentă, sotii 

Aceste sume — după Expunerea de motive a Buge ului pe 
1933/34 — se ridicau a 31 Martie 1933 la cifra de 10.426 mi- 
lione lei. (Trebuie să constatăm însă că și asupra cifrei ră- 
mășițelor de incasat există o diferenţă dela dubla la simpla 
față de noile date ale Ministerului de Finanţe, In adevăr, în 
ultima publicaţie oficială a acestuia, Fabiola sie încasat pe 
exerciţiile închise se ridică numai la 5.04 milioane lci, deşi 
în această cifră sunt cuprinse şi rămăşitele întregului an 
1933. :) Intemeindu-se pe existența acestui activ, d. V. Mad- 
gearu, după ce a dat o largă posibilitate de compensații di- 
recte pentru cei ce aveau de primit şi de plătit Tezaurului, a 
modificat organizaţiunea ce se dăduse Casei de faoortinare şi 
a creat, pentru a înlesni compensaţiile indirecte, aripii i 
Impozite. Toți creditorii recunoscuți ai Statului pot cere de a 
Casa de Amortizare, ca să fie plătiți în bonuri de impozite. 
Aceste bonuri sunt oferite apoi celor ce au de plătit tezauru- 
lui rămăşiţe rezultate din exerciţiile închise inclusiv 1931. Prin 
această operaţiune se achită o parte din creditori şi se Înca- 


* Op. cit., p, 83. 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


sează o parte egală din rămășițe, fără alte cheltueli decit a- 
cele de emisiune a titlurilor. 

Pînă la 1 Ianuarie 1934 Casa de Amortizare emisese însă 
numai 670 milioane lei nominal bonuri. Astăzi emisiunea 
trece de 1.300.000 lei, dar din cauza cursului din ce în ce mai 
scăzut (40—42/,), creditorii cei mai importanţi ai Statului nu 
se decid a cere plata în bonuri. Pe de altă parte, din cele 10 
sau 5 miliarde ce sunt de plătit de către debitorii fiscului, acei 
ce puteau plăti au executat plata prin cele 1.200 milioane lei 
bonuri emise, Este puţină probabilitate să se poată realiza — 
chiar prin acest sistem care scade suma rămășițelor cu 58%/s 
— să se poată reduce cifra acestora cu mai mult de 2 miliarde. 
Restul de 8 sau 3 miliarde va constitui un post mort în activul 
Tezaurului. 

Soluțiunea parțială ce s'a dat achitării datoriei flotante 
prin Casa de Amortizare şi cu sistemul Bonurilor de Impozite, 
a fost de un real folos pentru micii creditori ai Statului, 
cari aveau de primit resturi de sularii, pensii sau plata pen- 
tru mici furnituri. Ea nu este suficientă pentru o lichidare 
radicală, lichidare care să dea posibilitatea începutului unei 
ere de finanțe publice sănătoase în Romînia, De aceia tre- 
buie să examinăm cari sunt — în conjonctura de azi — cele- 
lalte mijloace de lichidare ale datoriei flotante. 

Deşi, după drept și după echitate, Statul ar trebui să plă- 
tească imediat, după cum am văzut, 39 miliarde lei, totuşi 
faţă de enormitatea acestei cifre trebuie să ne dăm seama că 
o achitare integrală — leu pentru leu — este imposibilă. O 
lichidare în 10 ani, fără dobindă, ar cere cîte 3.9 miliarde pe 
an, pe cind Statul după noile cercetări făcute, nu e În stare să 
plătească mai mult de un miliard pentru întreaga datorie 
publică. 

Ce este de făcut? 

Procedeul clasic al stingerii datoriei flotante publice era 
şi este, pentru Statele cu piață de capitaluri interne ṣi cu cre- 
ditul neştirbit, transformarea ei în datorie consolidată prin 
emiterea unui împrumut intern sau extern. Produsul acestui 
împrumut achită în numerar pe acei creditori cari nu ar fi 
vrut să schimbe creanţele lor ajunse la termen sau aproape 
de scadenţă cu titluri ale împrumutului de consolidare. 

In cursul lunei Aprilie 1034, Marea Britanie a lansat un 
oprima de acest gen de 150 milioane lire sterline — sau 84 
miliarde lei — pentru achitarea sau retragerea bonurilor de 
tezaur cu scadența scurtă. Franța prepară emisiunea unui 
împrumut similar, menit, în primul rind să consolideze bo- 
nurile de tezaur, întrebuințate pentru obținerea de numerar 
dela bănci, numerar cu care s'au făcut plățile ce nu le aco- 

pe Tezaurul, din cauza deficitelor budgetare din ultimii 
2 an Pila 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 25 


ste posibilă în Rominia o operaţie asemănătoare? 


i E 
Condiţiunile de reuşită ale unui imprumut de Stat sunt 


cunoscute: ete seama, a de numerar, credit de Stat puter- 
nic, incredere in moneda împrumutului. 

Deşi în Rominia există azi tezaurizată suma de 5—6 mi- 
lande lei, care în conjonctură normală ar putea să fie pla- 
stă parțial în titluri de Stat şi să acopere astfel o parte din 
necesitățile operaţiunei de consolidare, trebue să constatăm 
că celelalte două condiţii, tot aşa de esenţiale caşi abundența 
de numerar, nu sunt îndeplinite. 

In primul rind, din cauza repetării deficitelor bugetare 
şi a existenţii datoriei flotante, în al doilea rind din cauza re- 
gimului excepţional al operațiunilor de schimb cu străină- 
tatea, din cauza nesiguranței valutare internaționale şi din 
cauza comstatărilor făcute în privinţa scăderei constante a 
soldului activ al balanței de plăţi, și în al treilea rind din 
cauza problemei datoriilor particulare, încrederea în moneda 
națională este puternic sdruncinată. 

Nimeni nu mai e dispus a-și angaja capitaluri în sub- 
seriere de titluri cu dobindă fixă, cînd aceste titluri nu re- 
prezintă drepturi directe asupra unor valori susceptibile de 
a-și menţine valoarea aur în caz de schimbări monetare, 

In acelaș timp, trebue să recunoaștem că Statul nu mai 
are nici un credit financiar în faţa purticularilor, 

Independent de preocupările monetare, neincrederea se 
manifestă prin cursul scăzut al rentelor de Stat. Unele titluri 
dinainte de răsboi au suferit pe lingă ză tere de ca ze 
60% şi o depreciere valutară de 97%. Titlurile emise după 
råshol au suferit şi ele scăderi de curs dela 50—7/s. Dobinda 
produsă azi de unele titluri este de 14—15/a, Din această 
cauză emisiunea unui nou imprumut ar trebui să se facă la 
cursuri care ar anihila valoarea financiară a operaţiei, Toate 
aceste constatări conduce la înlăturarea hotărită a unei posi- 
bilităţi de lichidare, prin emisiunea liberă a unui împru- 
mut intern. : ; 

2, Lansarea unui împrumut extern este ṣi mai puţin po- 
sibilă în împrejurările actuale, cînd Statul tratează moda- 
litatea de a nu plăti împrumuturile contractate în străinătate 
acum cițiva ani şi care erau garantate cu gajul veniturilor 
sale celor mai sigure, acelea din Monopoluri, Cursul impru- 
muturilor de stabilizare şi desvoltare care au pierdut şi ele 
peste 70% din cursul de emisiune ne indică limpede această 
imposibilitate. je , : i 

Pe de altă parte balanţa plăţilor Rominiei numai poate 
Îngădui încărcarea ei în pasiv cu noi obligații de plată în de- 
vize. 


3. Remiterea de titluri de Stat, cu o dobindă determinată, 
amortizabile pe termen lunar, tuturor creditorilor, nu e po- 


T 


26 VIAȚA ROMINEASCA | 


sibilă chiar dacă s'ar face la un cure apropiat de al zilei, de 
oarece acești creditori au nevoie de numerar şi ur fi nevoiţi 
să le arunce în bloc pe piață, reducindu-le astfel valoarea ln 
cote care tind către zero și distrugind totdeodată valoarea tu- 
tulor împrumuturilor de Stat emise pină azi. 

In acelaș timp, budgetul Statului s'ar încărca cu plata unor 
anuități la un imprumut de 100 miliarde care, presupunind 
că titlurile ar fi predate creditorilor la cursul de 30% cu o 
dobiîndă de 30% anual, sar ridica la cea. 4 miliarde anual, 

Este lesne de remarcat că această operaţie ar fi în reali- 
tate o expropriere a creanţelor și în orice caz ea ar fi greu 
i oa de Banca de Emisiune și de creditorii străini. 

rocedeul a fost întrebuințat de Statul german odată cu 
realizarea ultimei reforme monetare, prin care s'a desființat 
Renten Bank, cînd toți creditorii statului au fost obligaţi a 
primi titlurile; şi de Italia, unde, prin Decretul din 6 Noem- 
brie 1926 s'a lansat Imprumutul Littoria, cu ajutorul căruia 
sau lichidat 85 miliarde lire datorie flotantă din care 20 mi- 
liarde bonuri de Tezaur scurte. 

4) In ipoteza unei acțiuni pe plan monetar, lichidarea da- 
toriei flotante pare technicește mai uşoară. Prin reevaluarea 
stocului de aur și devize, Statul ar profita de o însemnată 
sumă în semne monetare noi, care ar putea fi întrebuințate 
pe de o parte la stingerea conturilor debitoare la Banca de 
Emisiune și pe de alta la achitarea creanţelor deţinute de 
particulari, 

Dat fiind însă că datoria flotantă se ridică la 39 miliarde 
lei, devalorizarea monedei trebue făcută la o cotă cure să a- 
sigure Statului această sumă şi să-i mai rămînă un capital 
disponibil pentru acoperirea deficitului bugetar din epoca a- 
daptărei veniturilor Statului şi pentru începerea de mari lu- 
crări care să învioreze activitatea economică națională. 

Pentru aceste considerente, beneficiul Statului ar trebui 
să fie circa de 50 miliarde lei la noua paritate, Aceasta ar 
Ponpa o restabilizare a leului la un curs egal cu cel mult 
1/5 din cursul actual, ceeace ar produce Statului, prin recal- 
cularea stocului de aur, un beneficiu de circa 44 miliarde lei. 

Leul viitor ar trebui deci să aibă o valoare de 0,50 ct. aur 
în loc de 3,10 cent. aur. 

In altă ordine de idei această operaţiune se traduce prin 
achitarea unei cincimi din valoarea actuală a creanţelor im- 
potriva Statului, restul fiind anulat. 

5) Dacă o lichidare prin restabilizare monetară nu ar fi 
posibilă sau nu ar fi oportună, se poate ataca prohlema prin 
0 reorganizare și desvoltare a Casei de Amortizare. 

Intocmirea şi mijloacele actualei Case de Amortizare nu 
ori deloc menirei ce ar avea de îndeplinit această ins- 

e, 


ST ——————————————— 


nări 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 2? 


In adevăr, prin articolul 1 i se dau următoarele însărei- 


a) Dea executa budgetele extraordinare, privind lichida- 
rea datoriilor flotante ale Statului, astfel cum se va prevedea 
legile budgetare; | i Aa 
b) De a înlesni amortizarea datoriei publice; 
€) De a lichida, în măsura posibilităţilor, daunele de răs- 


4) De a administra valorile mobiliare, proprietatea Sta- 
tului și participațiunile lui în întreprinderile private, 
Pentru efectuarea acestor vaste operațiuni i se pun lu 
dispoziți in art. 6, mijloacele următoare: 
ren dati Fondurile Casei de amortizare se compun din: 
a) Eventualele subvenţii ce i se vor prevedea prin buge- 
tul general al Statului; l 
b) Sumele rezultate din cupoanele şi amortismentele tit- 
lurilor de rentă cumpărate de Casă, ziy te şi cele obținute 
in operațiunile arătate la art. 1, litera d; 
ce c) Economiile ce vor rezulta din cupoanele și amortis- 
T ră rezultate ca beneficiu din operaţiunile de li- 
chidare, ce sar încredința Casei prin legi şi convenţii: 
e) Emisiuni de titluri aie egirl pen 1-52 tii 
i donațiunile ce sur face Casei. veni iei 
4 O, Ta Bansin său pe 1933, Casa nu a prane ne 
unul din veniturile prevăzute la al. i, C, d, e şi f, singurul ve- 
nit real a fost cel dela p. b, pe baza căruia sa făcut opne 
dere budgetară de 16.000.000 lei! Acesta este întregu ina 
al Casei pentru executarea menirei sale de a lichida o dato- 
riẹ flotantă de 39 miliarde şi de a înlesni adr o hoc aaa 
datorii publice consolidate, care se ridică la 125 iara să 
Mai mult încă, în cursul anului 1933, ministerul n à 
nanțe a întrebuințat, pentru nevoile sale ee dieie, ie i os 
mele incasate pe contul Casci, așa că aceasta dea B ară pe 
tut plăti cheltuelile de administrație şi nu a putut deci u 
nici un leu pentru îndeplinirea rolului său, 


: i ‘asei > a servi 
Singura funcțiune reală a Casei a fost aceea de a ceh 


emisiunei Bonurilor de impozite, 
ont Ja RA. me ai ale ministeru de finanţe, și nu cons- 
tit Casei de Amortizare, 

"Åm văzul că soluțlunile radicale şi clasice, care ar putea 
suprima dintrodată datoria flotantă a Statului romin şi apă 
me: un mare împrumut intern sau extern de consolidare, « E 
valorizarea massivă a monedei, remiterea de titluri la cursu 
na aril pie cacao nel A încă în necesitatea unor rep 
publice și a unei situațiuni monetare sănătoase, ducă pe: gi 
dem in necesitatea unci activități economice întemei 


DR 


T 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


respectul drepturilor individuale şi în necesitatea creditului 
neștirbit al statului — rezervă prețioasă pentru timpuri grele 
—— nu ne putem feri de a căuta o rezolvare a situațiunei, Pri- 
ma condițiune care se impune însă tuturor este aceea de a 
crede în cele de mai sus şi a avea voința de a plăti ceeace sta- 
tul datorează. 

„Condiţiunea esențială a amortizării datoriei publice — 
„serie profesorul Jeze — nu este casa de amortizare, nici o 
„dotare inițială considerabilă, ei voința perseverentă de a 
„Plăti toate impozitele necesare pentru achitarea datoriei”. 

„Creaţiunea unei case de amortizare autonome poate să 
„aibă un efect psihologic binefăcător, dar totuşi pasager. 

„Piatra fundamentală a amortizării este şi va fi totdeau- 
„Na voința perseverentă a guvernelor de a amortiza, voința 
„perseverentă a contribuabililor de a consimţi, atit timp cit 
„Ya trebui, la facerea sacrificiilor necesare”, Presupunînd 
creată și păstrată voinţa de a plăti şi convingerea că amorti- 
zarea sc face cu contribuţiunile continue ale contribuabililor, 
putem porni la crearea unui sistem propriu pentru asigura- 
rea acestei operațiuni. 

In țările în cari instituţiunile și legile nu sunt ancorate 
în viața poporului printr'o tradiție puternică, nu se pot aş- 
tepta rezultate dela o instituțiune care să nu fie consolidată 
împotriva încercărilor de schimbare și reformare permanen- 
tă. Pentru acest motiv, Casa de amortizare trebue să fie o ins- 
tituțiune constituțională. 

Această necesitate s'a resimți! și în Franţa — unde insti- 
tuţiunile sunt totuși mult mai stabile ca în Rominia. Cind gu- 
vernul Poincaré, incepind acțiunea de asanare a situaţiei fi- 
nanciare, à creat „Casa pentru gestiunea Bonurilor Apărării 
Naţionale și de amortizare”, el a convocat Adunarea națională 
la ies și a făcut să se voteze legea din 10 August 1926, 
dindu-i astfel caracter constituțional și asigurindu-i resurse 
de circa 7 miliarde fr. pe an, din care 2 miliarde fr. fr. numai 
pentru amortizări. (5% din buget). Această procedură trebue 
urmată și în Rominia, așa că în proiectul de modificare al 
Constituţiunei trebueşte prevăzută și instituţiunea Casei de 
amortizare, Greutatea cea mai mare este însă în dotarea a- 
cestei instituţii cu mijloacele necesare și În stabilirea planu- 
lui ei de lucru. Quantumul datoriei rominești este prea mare, 
pentru a-i găsi o formulă de amortizure ușor de aplicat. 

Cred că va trebui în primul rind să procedăm la o „ven- 
tilare” a posturilor cari o compun, 

In primul rînd, întreaga datorie a Statului către Banca 
Naţională, trebue considerată ca un avans permanent către 
Stat şi amortizarea ei încetată. Această operațiune ar reduce 
datoria cu aproape 10 miliarde lei. Rămine deci un rest de 
circa 2) miliarde lei de amortizat. 


3 


K» 


| 


O SOLUȚIUNE PENTRU PLATA DATORIEI PUBLICE 29 


Presupunind o amortizare în 20 ani, cu o dobindă de 4/0, 


anuitatea de plată ar fi de circa 2 miliarde şi jumătate anual. 
Situația tezaurului însă nu permite angajarea unei asemenea 


awitāți, care ar face iluzorie echilibrarea budgetară și aşa 
destul de grea. Ce este dar de făcut? Dacă am examina mai 
adine fundamentul și mecanismul de emisiune al Băncii Na- 
tionale, în urma stabilizării, am constata următoarele: 

Statul, gajind veniturile sigure ale Cassei Autonome n 
monopolurilor, a obținut un imprumut in dolari aur. , 

Devizele astfel dobindite au fost cedate Băncii Naţionale, 
care a dat Statului lei, iar Statul a rămas dator devize către 
creditori, cari au subscris împrumutul. 

În realitate, deci, leii remişi Statului sunt garantați de 
un drept regaliun şi de o avere mobiliară şi imobiliară deter- 
minută a Statului: Casa autonomă a monopolurilor, Operația 
costă însă pe stat o dobîndā reală de 8,25%, in afară de chel- 
tuelile de emisiune şi altele. 

Ce ar fi dacă Statul, repetind operaţiunea, cu excluderea 
insă a bancherilor intermediari, ar constitui o nouă Casă au- 
tonomă, Casa de amortizare — instituție constituțională — 
care ar primi în administrare alte patrimonii ercedentare ale 
Statului, sau alte drepturi regaliene producătoare de venit! 

Regia redevențelor, a pădurilor, a porturilor și a conduc- 
telor de petrol reunite ar putea constitui un patrimoniu pro- 
ducind un venit net de aproape 800 milioane lei. 0 

Această instituțiune ar putea garanta emisiunen ao 
let de stat, pină la concurența sumei de plată a datoriei o- 
tante după ventilarea ei severă. Amortizarea sau rāscumpň- 
rarea biletelor sar face întrun număr anumit de ani, prin o 
retragere egală cu venitul net al casci de amortizare, | 

Aceste bilete — cari în realitate constituese un imprumut 
intern, fără dobindă — ar cireula paralel cu moneda Băncii 
Naţionale, aşa cum au circulat în Franţa, Bonurile Apat 
Naţionale, în Anglia, Bonurile Tezaurului, în Austro- agate, 
Bonurile Ipotecare, în Statele Unite, Bonurile genera ie 
Germania, Bonurile Tezaurului imperial, in Italia, - pe 5 
ipotecare, iar în Romînia, Biletele ipotecare ṣi Biletele Băn 
za oara, că o asemenea emisiune ar ridica toate zar vi 
nile ce sau adus din abundență împotriva biletelor « es ri 
Istoria finanțelor universale ne arată însă că, după cum al 
ne Wagner: „Teoria a condamnat în mod sever Si pe o7 
„cestui fel de hirtie monedă, cu toate acestea nu există nic : 
„un stat modern, care să fi evitat asemenea emisiuni in curs 

i i & 3 p . - 
Pe CR DE a celor mai moderate şi chibzuite pă- 


—————— 
i A. Wagner, Traité de la Sc. des Fin, vol. IM, p. 101. 


aI 


30 VIATA ROMINEASCA 


reri, Charles Gide, tratind despre moneda financiară, spune: 

„Experienţe repetate de sute de ori în toate țările au do- 
„vedit că sub anumite condiţii substituirea monedei metalice 
„prin o monedă de Stat este posibilă şi că popoarele se aco- 
„modează cu ea destul de bine”, Rusia şi republicele sud-a- 
mericane sunt sub acest regim de mai multe generaţii, 

Dacă examinăm însă condițiunile în care s'ar face emi- 
siunea propusă, constatăm că ea prezintă următoarele garan- 
ţii, cari înlătură bună parte din obiecțiunile cunoscute ce s'ar 
putea ridica: 

1) Emisiunea ar avea caracter constituțional, deci nu ar 
putea fi mărită sau anulată prin o dispoziție legală ordinară; 

2) Cantitatea de emisiune este strict limitată la suma da- 
toriei flotante; 

3) Emisiunea corespunde unor prestațiuni economice få- 
cute cari nu şi-au primit contravaloarea. Deci e vorba — cel 
puţin în parte — de creaţiunea naturală a unor instrumente 
de circulaţie. 

4) Retragerea biletelor este asigurată prin caracterul con- 
stituțional al dotărei Casei şi prin siguranța veniturilor nete 
ale celor trei întreprinderi publice: Porturi, Regia redeven- 
telor, Regia conductelor; 

5) Influența periculoasă asupra schimbului, care în eco- 
nomia liberă era cea mai puternică obiecţiune, va fi limitată 
prin faptul că trăim sub regimul controlului schimburilor 
monetare şi comerciale cu străinătatea, reglementare care im- 
piedică evaziunea de capitaluri sau un import exagerat; 

6) Necesitatea de numerar a pieţii, dat fiind volumul re- 
dus al circulației actuale, viteza ei micşorată şi imobilizarea 
prin tezaurizare, va face ca influența noilor bilete asupra pre- 
țurilor să fie mai redusă decit sar putea crede. 

7) Realizarea acestei emisiuni, alimentind piața econo- 
mică cu noi instrumente de circulație monetară, va înlesni în 
parte şi lichidarea problemei datoriilor private îngheţate; 

8) Experienţa unor circulații monetare paralele, făcută 
în epoci și condițiuni mai puțin potrivite decit cele actuale, 
ne pot indreptăţi a crede în buna reușită a soluțiunei propu- 
se, Dacă excludem o vastă operațiune de restabilizare a leu- 
lui la cota indicată mai sus, de o cincime, altă modalitate de 
achitare a datoriei flotante nu vedem. 

Deci, dacă în adevăr avem intențiunea şi voința de a 
plăti, iar nu voința ascunsă de a face să se anuleze prin fali- 
mentul financiar al Statului creanţele asupra sa, trebue să 
alegem şi să ne hotărim la una din aceste două măsuri. 


Dr. ERNEST ENE 


CONGR. INTERN. AL CINEMATOGR. 
DE EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚĂMÎNT 


ROMA 19 — 25 A PRI L 1 E 1934 
CO N S T E 1: n 320 a ce p 


Institutul internațional al cinematografiei educative (I. 
C. E), care funcționează la Roma, ca organ al Societăți 
Naţiunilor, a devenit centrul către care converg toate in- 
formațiile și care tinde să îndrumeze acțiunea mondială 
pentru progresul cinematografiei educative. Organul său 
principal de comunicaţie şi de propagandă, este: Revista 
internațională a Cinematoprafului educativ, care apare. lu- 
nar in cinei ediții: franceză, italiană, germană, engleză şi 
spaniolă, Prin instituirea de „Comisiuni naţionale” in di- 
ferite țări, Institutul a putut stabili legături mai strinse cu 
personalitățile și instituțiile care poartă interes desvoltării 

ii cinematografului educativ; o astfel de comi- 
siune sa înființat şi în țara noastră. Aşa fiind, era natural 
ca Institutul din Roma să ia inițiativa şi să organizeze Con- 
gresul internațional. A făcut-o cu entuziasm şi compelinţă ; 
de aceea pot spune că congresul a fost excelent pregătit și 
organizat, iar rezultatele lui sunt multumitoare. 


Congresul a reunit la Roma 423 membri, reprezentind 
65 de state, dintre care, 43 reprezentate prin delegaţi ofi- 
ciali ai guvernelor lor. El a fost împărţit în trei secțiuni: 
învățămînt, educaţie, cinema și viaţa popoarelor, Fiecare 
secțiune s'a subîmpărțit în mai multe comisiuni, şi nume: 
Secţiunea întiia, în patru comisiuni: 1) metodologia fil- 
mului de învățămînt; 2) învățămîntul superior şi cercetarea 
ştiinţifică; 3) cinema și viaţa profesională; 4) cinema şi vin- 
ză 5 darea a doua, în cinci comisiuni: 1) higiena şi pre- 
Yențiunea socială; 2) educaţia populară; 3) prevedere şi e- 
conomie; 4) stat şi cinema; 5), technica cinematogra icã. 
Sectiunea a treia, în cinci comisiuni: 1) cinema şi a 
neretul; 2) încurajarea filmelor consacrate sporturilor; 3) 
Problema cinematografului în prezența diversității de mer 
puny şi culturi; 4) cinema şi presa; 5) rolul internaționa 
cine : g.. | 
Pentri S mesi materialul necesar discuțiunilor şi a 


Îi 


32 VIAȚA ROMÎNEASCAĂ 


sistematizării lui, Biroul Institutului s'a adresat din vreme 
la diferite personalități din toate țările, cu competință re- 
cunoscută în materie, cerindu-li-se a face cite un raport in 
care să se pună la punct o anumită chestiune; aceste ra- 
poarte, publicate în citeva numere ale revistei, apoi colecțio- 
nate în două mari volume, — Cinéma et enseignement (452 
PA.) şi Cinema d'éducation (307 pa.), — au constituit pune- 
tul de plecare al discuţiunilor din congres, servind în cele 
din urmă la redactarea rezoluțiunilor definitive, Ni s'a făcut 
și nouă cinstea să ni se ceară un raport asupra chestiunii: 
„Utilisation du cinema suivant les différents degrès scolai- 
res”; raportul a fost publicat în numărul din lanuarie al 
Revistei, şi la pag, 188 ș, u, ale volumului „Cinéma et eseig- 
nement”; în acelaș timp am fost desemnat ca raportor gene- 
ral al secțiunii I; învățământ. 

Lucrările Congresului au avut loc în localul Institutului 
(Vila Medioevale Torlonia) şi au constat din şedinţe plenare 
(în marea sală) și mai ales şedinţe de secțiuni şi comisiuni 
(în săli mai mici). Şedinţe festive, recepții ori demonstra- 
liuni s'au ținut în alte localuri, Seara, şi în orele libere, s'au 
ținut conferințe de personalităţi de seamă, şi sau proectat 
filme educative de diferite case producătoare. Lucrările con- 
gresului au alternat cu vizite făcute la instituțiuni, sau în 
localități, care aveau de scop să arate con iștilor rezulta- 
tele obținute pe diferite terenuri de regimul fascist. (Astfel: 
Expoziţia revoluţiei fasciste: Vizitarea nouilor orașe, Littoria 
şi Sabaudia, precum și lucrările de asanare a Bălţilor Ponti- 
ce; stadionul Mussolini; o reprezentaţie la un teatru Dopo- 
lavoro). 

Congresul a fost deschis la 19 Aprilie, 11.15, în sala Ju- 
liu Cesar din Capitoliu, de către Capul guvernului italian, 
d-l Mussolini, care a ținut să exprime marele interes cu care 
urmărește lucrările congresului; d-sa a accentuat că cine- 
matograful a devenit „cea de-a cincea putere”. Tot d-sa n 
ținut, la incheierea lucrărilor, să primească în biroul d-sale. 
din Palatul Veneţia, consiliul de prezidenţă (biroul congre- 
sului), să ia cunoştinţă de lucrări şi de rezultate, 


Lucrările cele mai importante ale congresului, au fost 
cele ce sau făcut în comisiuni; în şedinţele plenare sau 
făcut comunicări cu caracter general şi Sau citit, aprobin- 
du-se, rezoluţiile încheiate în şedinţele comisiunilor. Sub- 
scrisul am lucrat, cu deosebire în secțiunea I, comisia l-a 
(Metodologia filmului de învăţămînt) și în secțiunea III, co- 
misia l-a (cinema şi tineretul). Rezoluţiunea privitoare la 
Metodologia filmului educativ. a fost redactată de raporto- 


CONGRESUL INTERNAŢIONAL AL CINEMATOGRAFIEI g3 


rii generali ai secțiunei I, cari au fost d-l. Barrier, directo- 
rul Gavali primat din Franţa şi subscrisul. 
Darea de seamă oficială ce se va publica de Institutul 
din Roma va cuprinde, desigur textul complect al rezoluțiu- 
nilor adoptate de congres. Aci mă mărginesc a reproduce, în 
extenso pe cea privitoare la metodologia filmului de învă- 
țâmint — care cuprinde de fapt elementele de bază ale unui 
nou capitol de pedagogie școlară; apoi extrase din rezo- 
luțiile relative la cinematograful educativ pentru tineret şi 
premi populare, precum şi citeva rezumate din celelalte re- 
u 
Secţiunea I (invăfämint). 
Comisia I-a. Metodologia filmului de învăţămint. 
In ce priveşte problema întrebuinţării cinematografului 


a) Cinematograful trebue să fie considerat ca un auxi- 
liar didactic de cea mai mare importanță; el trebuie să fie 
întrebuințat în învățămîntul tuturor disciplinelor care-l 
comportă, ținînd seama de caracterul particular al fiecăreia 
din ele a gradul de desvoltare al elevilor; 

2. Nu trebue să se excludă a priori nici o materie, orica- 
re ar fi ea, dela întrebuințarea proecţiei fixe sau însuflețite; 
totuși, dacă cinematograful găseşte normal intrebuințarea sa 
în invățămitntul științific, din cauza a însuși caracterului a- 
cestuia, este necesar să nu fie întrebuințat decit cu prudență: 

a) în învățămîntul istoriei, sub toate formele: politică 
rel artistică și literară; trebue stabilit principiul că 

esorul trebue să comenteze filmul, făcind să reiasă suc- 
cesiunea logică şi continuă a faptelor, să opereze sinteza as- 
pectelor particulare, subliniind caracterele lor, ilustrind mo- 
tivele psihologice, dind însfirşit narațiunii puterea sugestiu- 
nilor morale, naţionale, umane şi a aspiraţiunilor ideale; 

b) în ce priveşte sentimentul religios, a cărui importan- 
fă este atit de considerabilă în evoluţia spirituală a copilului, 
trebue să subliniem importanţa pe care poate s'o ia intre- 

buințarea cinematografului şcolar, dar in acelaș timp și 

tatea de a realiza filme apte pentru a fi Anje Eee în 
nvă ntul religiei; filmele cu acest caracter vor eci 

zăcea deosebită grije, necesitind colaborarea şi aproba- 
rea autorităţilor răspunzătoare; 

c) în ce priveşte matematicele, intrebuinţind cinemato- 
graful pentru a înlesni intuiţia unor noțiuni concrete sau 

niru studiul aplicaţiunilor technice utile, este necesar 
ainte de toate a desvolta facultatea raționamentului rigu- 
tos și abstract; i 

j in ce priveşte învățarea limbilor moderne, intrebu- 
ințarea imaginei poate să ajute la studiul elementar al lim- 
bilor şi la cunoştinţa. țărilor interesate; 


sa VIAȚA ROMINEASCĂ 


3. în sfirșit, si întrun chip general, întrebuințarea pro- 
ecțiunii ca auxiliar didactic, trebue să respecte în ce pri- 
veşte frecvența și durâta limitele impuse de putinţile fi- 
siologice şi psihologice ale copilului în diferitele grade ale 
desvoltării sale; . 

B) În ce priveşte metodele de adoptat în întrebuințarea 
filmului de învăţămînt: 

1. Întrebuinţarea cinematografului nu trebue să pună 
piedică acţiunii educative a profesorului și efectului vorbi- 
rei sale; profesorul trebue să pună problemele, să lămu- 
rească pe şcolari, să comenteze faptele, să provoace sau să 
dirijeze activitatea şi reflexiunea elevilor; 

2. prin urmare filmul de învăţămînt nu trebue să fie 
un film sonor sau vorbit, ci un film mut, al cărui comentariu 
incumbă profesorului, cu excepția cazurilor in care filmul 
sonor sau vorbit poate să complecteze sau să întărească util 
impresia produsă de viziune; 

3. întrebuințarea filmului nu trebue să arunce copil 
întrun flux tumultos de imagini, ci trebue să fie prilejul de 
a stimula activitatea sa în toate formele de exercițiu; 

4. profesorul trebue să poată interveni în cursul prope: 
țiunii însăși, pentru a-i lămuri punctele cari cer explicaţii 
particulare; el trebue să-şi dea seama de valoarea pe care 
o prezintă adeseori proecțiunea fixă, fie independent de 
proecţia însuflețită, fie în unire cu ea: 

5. subiectele filmelor de utilizat în şcoale, trebue să fie 
integrate întrun plan didactic organic, studiat prealabil de 
technicienii școalei și aprobat de autorităţile școlare în con- 
formitate cu a-l agate şcolare, injelegind că acestea ar 
putea fi modificate in vederea posibilităților noni oferite de 
aplicația cinematografului. 

C) În ce priveşte problemele de organizaţie: 

1. Elaborarea filmelor de învățămînt trebue făcută întot- 
deauna din punct de vedere didactic şi în colaborare strinsă 
cu pedagonul; 

2, toţi profesorii, primari şi secundari, trebue să primen- 
scă fie în şcoala care-i prepară pentru Învățāmint, fie în 
cursuri speciale, o preparaţie în acelaș timp tehnică, psiho- 
logică şi didactică, care să-i deprindă cu intrebuințarea a- 
paratului şi intrebuinţarea filmului de invăţămint; 

3. trebue să se facă toate sforțările pentruca toate cla- 
sele să nibă la dispoziția lor un aparat cinematografic şi 
pentruca orice şcoală, secundară ori primară, sau, cel pu- 
țin, orice centru scolar, să fie înzestrat cu materialul indis- 
pensabil, fie ca filme, fie ca proecțiuni fixe, 


Comisia 2-a sa ocupat cu intrebuințarea filmului în şti- 


CONGRESUL INTERNAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI 35 


ință, mai ales cu crearea unei enciclopedii cine-medico-chi- 
rurgicale, care să fie, pe cit posibil, expresia larg interna- 
țională a progreselor atinse de technica chirurgicală. 

Comisia 3-a a subliniat utilitatea producțiunii filmelor 
pentru alegerea profesiunilor, în special a protesiunilor fe- 
minine, precum și pentru ucenicia în meserii: de asemeni 
pentru prevenirea uccidentelor. 

Deosebit de importante au fost discuţiile din comisia 4-a: 
cinema și viața agricolă. S'a pus în evidenţă că cinematogra- 
ful poate contribui într'o largă măsură ca să combată exodul 
rural, arătindu-se că condiţiile vieţii la țară pot fi ameliora- 
te în privința higienei și a sănătăţii, că plăcerile vieții cim- 
peneşli sunt mai sănătoase decit cele orăşeneşti şi că viața 
de familie este acolo mai intensă. In decursul unei cuvin- 
țări în şedinţă publică, senatorul Marozzi a demonstrat ne- 
cesitatea apărării populaţiei rurale impotriva  primejdiei 

citadine cu spectacolul vieţii de lux şi depravare, 
Populaţia rurală trebue să rămină baza socială a naţiunilor; 
de aceia ea trebue să fie păzită. In acelaş sens a vorbit fostul 
ministru al agriculturii din Franţa, d-l, Massé, arătind că nu 
trebue să se servească publicului dela ţară lucruri senzaţio- 
nale, ci să se constitue filmoteci cu subiecte ce interesează 
viața rurală, Cinema rural trebue să dea lucrătorului agri- 
col sentimentul demnității sale, arălind că munca lui nu 
e întru nimic inferioară aceleia a muncitorului dela oraş, și 
să-l instruiască în procedeele technicei agricole, 
Sectiunea T-a: Educația. ; 
Comisia 1-a; Higiena ṣi prevenirea socială i, afirmat 
superioritatea propagandei ṣi a instrucției higienice prin 
cinematograf faţă de toate celelalte mijloace de învățămînt. 
Ea trebue să imbrăţişeze toate problemele apărării rasei: 
propagandă în favoarea maternității și a copilului, educaţia 
lizică a tinerimii, prezervarea împotriva boalelor sociale şi 
pentru higiena propriu zisă. Administraţiile publice şi jv: 
stituțiile ori asociațiile ce au de scop apărarea erei Se 
să tindă spre o întrebuințare mai organică și mai discip astă 
a proccțiunii cinematografice. Rezoluţia secțiunii Cupra 4 
o seric de recomandaţii de ordin practic, referitoare la pr 
'ducția şi circulația acestor filme; I. C. E. din aeeoa ur 
să devină un organ de coordonare a see mg tăți, 
isia 2-a: Cinema şi educația populară clasează a- 
ci a A filme documentare, cure trebue să facă, pro 
ba celei mai perfecte exactităţi și a celei mai scrupu oase 
öbiectivități, din punct de vedere al adevărului Hona, ge 
grafic, etnografic; filme cu subiect religios, care mis cp 
preparate şi reprezentate cu aceiași uectipalloaă: exact nas 
pub sa lucru pentru filmele cu caracter politie şi fi osofic. 


N i e 


36 VIATA ROMINEASCA É 
ÎN h 


Se preconizează incurajarea cluburilor de amatori a căror 
acțiune e foarte eficace pentru difuzarea filmelor care au 
o reală valoare intelectuală, înlesnind circulația lor inter- 
națională. S'au mai exprimat deziderate în privința intre- 
buinţării filmului pentru cunoașterea artelor populare {in 


mutuală a popoarelor, pentru desvoltarea spiritului sportiv, 
pentru ocuparea timpului liber al muncitorilor, pentru des 
voltarea cit mai mare a reportagiilor de actualități interna- 
tionale. In legătură cu această preocupare, sau ridicat în 
ședința plenară unanime proteste Impotriva acestui intrus, 


tacolul de varieté, licenţios și imoral; interealat în progra- 
mele reprezentaţiilor cinematografice, el neutralizează cele 


Comisia 3-a: Prevedere socială şi economie, a fost una 
din cele mai cercetate, mai active, şi mai interesante. Au 
participat reprezentanţi de seamă ai unui mare mumăr de 
Case de economii, de instituţii de stat ori asociaţii private 
de prevedere și asigurări. Cinematograful e recunoscut ca cel 
mai bun mijloc de propagandă pentru a face educaţia pu- 
blicului în sensul asigurărilor şi economiei; literatura cine- 
sată a țărilor din occident cuprinde numeroase filme, dintre 
care unele au o celebritate mondială (de ex.: filmul fran- 
cez „L'ange du fover”, filmul italian „Omul, animalele şi 
banii”, tilmul suedez „Talismanul victoriei” ete.). Rezoluţiile 
comisiunii cuprind o serie de recomandații asupra acestei ex- 
trem de importante chestiuni, spre a face educaţia publicu- 
lui — în special a lineretului şi a populaţiei rurale — asupra 
ințelegerii vieţii economice, a monetei, creditului, economiei, 
a interdependenţii economice dintre individ și situaţia eco- 
nomică generală, împotriva tezaurizării sau a cheltuelilor 
inutile ori de lux, asupra binefacerilor economiei; dă indica- 
țiuni practice asupra organizării acestei campanii de pro- 
pagandă prin filme; recomandații cu atit mai oportune, cu 
cit e constatat că cea mai mare parte a filmelor ordinare 
e concepută întrun spirit de natură a desvolta, mai ales. 
la tineret, gustul cheltuelii şi al luxului, Rezoluția emite de- 
zideratul ca acest fel de filme să facă parte obligator din- 
spectacolele de cinematografie publică, şi roagă Institutul 
internaţional de economie din Roma să ia inițiativa unei ac- 
țiuni internaţionale, care să dea impuls fabricării de filme 
de acest gen şi eficacitate propagandei — cu ajutorul lor, 


Comisia 4-a: Statul și cinema preconizează înfiinţarea. 
de Instituţii naţionale pentru Cinema educativ şi de învăță- 
mint, pe lingă guvernele diferitelor state, în legătură cu I. 


ÎN e O N 


CONGRESUL INTERNAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI 37 


€. E. din Roma; roagă guvernele să ratifice şi să pună în 
aplicare convenţia internațională pentru libera circulație a 
filmelor educative, iscălită pină acum de 24 de state, rugind 
în acelaș timp pe celelalte să adere la ea; enunţă o serie de 
măsuri de luat în legătură cu aplicarea ei. Insărcinează |. 
C.E cu editarea unui catalog internaţional al filmelor e- 
ducative, sub formă de fascicole periodice. Constată că che- 
stiunea Cenzurei cinematografice, considerată în special din 
punct de vedere al protecției copilăriei şi tineretului, preo- 
cupă din ce în ce mai mult guvernele tuturor statelor: cea 
mai mare parte s'a oprit la ideea cenzurei cu două grade: 
generală şi pentru tineret. I, C, Eč a primit mandatul să 
examineze metodele în vigoare În toate statele si să caute 
a stabili un regulament tip, care ar putea fi adoptat pe cale 
de convenție internațională; dispozițiile lui generale vor 
putea fi aplicate în fiecare țară cu modalităţi de adaptare, 
după iile fiecărui guvern. a 
Chestia protecțiunii tineretului, a fost apoi transmisă 
unei comisiuni speciale, formată din delegaţiuni dela cele- 
lalte comisii, care va lucra în cadrele secțiunii II (a se ve- 


patina 5a; Technică, a stabilit necesitatea unei stan- 
dardizări a formatului filmelor, ceeace ar favoriza enorm 
difuziunea filmului educativ. Neputindu-se ajunge la un a- 
cord Între marile case producătoare, chestia a fost încredin- 
fată studiului unei comisiuni technice a I. C. E., urmând ca 
şase luni, să fie convocată o nouă întrunire a 
grupurile interesate, spre a ajunge la ocrdul dorit, 
nea III-a, — f 
Secțiunea I-a, Cinema şi tineretul, a avut de examinat 
această problemă atit de arzătoare. | 
uția pornește dela  consideraţia că desvoltarea 
crescindă a cinematografului are ca urmare o participare 
te în ce mai mare a copiilor şi tinerilor, nu numai la 
spectacolele care le sunt special destinate în şcoli și fn 
farna, dar şi în cele ce sunt destinate totalității publicu- 
Li 


că această situație comportă în ea însăşi inconveniente 
în ce cuprinde erei la publică a copiilor şi tinerilor, dacă 
nu se iau precauțiuni speciale în interesul lor; 
dealtfel cinematograful poate să constitue in acelaș 
timp, prin impresiunea profundă pe care o exercită asupra 
simțurilor şi asupra imaginaţiei copiilor şi tinerilor, o foar- 
te puternică acţiune de influență morală, dar tot așa şi o pri- 
mejdie serioasă. š = 
Dezideratele exprimate de congres, sunt de trei feluri: 
a) din punct de vedere al igienii vederii; 
b) din punet de vedere al securității; 


O 


SR VIAŢA ROMINEASCA 
DD E 

c) din punct de vedere al formaţiunii intelectuale şi mo- 
rale a copiilor și tinerilor; aceste din urmă deziderate sunt 
larg desvoltate, Cinematograful educativ slujeşte in acelaş- 
timp ca să dea tinerilor o cunoştinţă mai exactă a vieţii in 
complexitatea și bogăția ei şi să desvolte în ei calităţile de 
inteligență şi caracter; trebue să evite a le da tot ce ar putea 
avea ca urmări, odată cu pasivitatea spiritului, superficiali- 
tatea cunoştinţelor, lipsa concentrării, tendința la neatenţie; 
întrebuințarea cinematografului trebue să tindă mai puţin 
a da cunoştinţe, cit a desvolta obișnuința observaţiei şi a 
reflexiunii personale. El trebue să caute a desvolta în copil 
respectul şi trebuința adevărului; pe de altă parte, atit in 
spectacolele distractive, cit şi în prezentarea filmelor pro- 
priu zis educative, să se abțină de a prezenta copiilor și 
adolescenților filme care, prin compoziția și ritmul lor, ar 
fi de natură să tocească sau să pervertească simțul lor ar- 
tistic, Exploatatorii de cinematografe trebuese obligați ca, 
în afară de spectacolele în întregime educative, să introdu- 
că în programele lor obişnuite o anumită proporţie de pro- 
eețiuni educative. Printr'o înţelegere între reprezentanţii 
puterile publice sau organele ce au în grija lor educaţia, 
pe de o parte, și întreprinzători de altă parte, să se stabi- 
ească programe de familie, de reprezentat în anumite zile 
și anumite condițiuni. În orice caz, o storțare trebue să se 
facă în lumea întreagă, spre a se prohibi reprezentația ori- 
cărui subicet care îndeamnă la cruzime, la crimă, la imora- 
litate, precum și la tot ce ar putea să vateme opera de civi- 
lizaţie și de bună înţelegere Între popoare. Congresul atrage 
atenția nu numai a puterilor publice, dar a tuturor acelora 
pe care îi preocupă formațiunea morală a copiilor şi a ti- 
nerilor, asupra necesităţii de a cere editorilor să realizeze 
un număr cit mai mare de filme educative, iar pe marii scrii- 
tori să întocmească scenarii care să tindă la întărirea vieții 
de familie și la desvoltarea forțelor morale care stau la te- 
melia societăţii. 

Din punct de vedere al organizaţiei, această comisiune 
adoptă un deziderat asemănător cu acela al Comisiei 4-a din 
Secţiunea I, relativ la cinematograful rural şi agricol, pre- 
cum şi la necesitatea înființării de centre de distribuţie a 
filmelor educative şi recreative, O atențiune deosebită trebue 
să se dea la alegerea filmelor recreative, care trebue să-și 
aibă locul în orice şedinţă; să fie proscrise filmele care arată 
viața sub aspele inexacte, fără a lăsa să se întrevadă dificul- 
tăţile și primejdiile reale, arătindu-i numai persepectivele 
ademenitoare, foarte adeseaori înșelătoare, 

In comisiunile ce vor avea de ales filmele la care sunt 
admiși copiii şi tinerii, un loc esenţial va fi rezervat nu nu- 


CONGRESUL INTERNAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI 39 


mai educatorilor propriu ziși, dar încă și reprezentanților 
organismelor care se interesază în chip activ de educaţia li- 
neretului, şi în chip cu totul particular părinţilor și mamelor 
de familie. Aceste comisii nu-și vor limita activitatea lor la 
stabilirea listelor filmelor la care pot fi admişi copiii şi ti- 
nerii; pentru a inlesni sarcina organizatorilor spectacolului 
cinematografic, fie public, fie procctat de către patronagii, 
ele vor da indicații asupra valourei morale a acestor filme şi 
supra adaptării lor la trebuințele intelectuale a diverselor 
virste și medii. 

Congresul constată că actiunea ce trebue dusă in favoa- 
rea copilăriei și a tineretului nu trebue să fie numai de 
prezervare, şi deci oarecum negativă; dar că ca trebue să fie 
în acetas timp constructivă. Trebue ca filmul, ca toate inven- 
tiile științifice, nu numai să nu strice, dar să slujească, 
fie ca instrument de desvoltare armonioasă, de distractie 
sănătoasă, de difuziune a tuturor ideilor, susceptil să că- 
lăuzească pe tineri spre un ideal de viaţă înaltă, de largă in- 
jelegere și concordie naţională şi internaţională, 

Ca urmare a anchetei internaţionale deschisă de I. C.E. 
asupra sistemelor de cenzură aflate în vigoare in diferite 
țări, şi în unire cu concluziile Comisiei 4 din Secţia H-a (a 
se vedea mai sus), Comisia a cerut elaborarea regulamentu- 
lui tip, care ar putea fi adaptat în diferitele țări, cu rezerva 
modificărilor necesare pentru a-l adapta la diferitele men- 
talități și culturi, 

Comisia 2-a: Incurajarea filmelor consucrate sporturilor, 
a dat sugestiunea instituirii unui concurs internaţional al 
aaia de sport, în legătură cu Jocurile Olympice din 


Comisia 3-a: Probleme ale cinematografului în prezența 
diversității de mentalități şi culturi. Importantă problemă, 
care reclamă ca să se vegheze ca filmele propagate în dife- 
rite țări sau regiuni să nu exercite o influenţă pernicioasă 
și să răspindească concepțiuni eronate despre caracterul ci- 
vilizațiunilor dela un popor la altul. Anchete în curs, dau re- 
zultate interesante; materialul lor e adunat, în special de o- 
perile misionarilor educatori şi organizaţiile laice cu scop s0- 
cial și  ptințirie. 

Insfirșit, Secţiunea M-a a acceptat două moţiuni, una 
prin care se face apel la Presă şi la Radiodifuziune, spre a 
contribui la opera Institutului de cinema educativ şi a-i uşu- 
ra executarea sarcinelor pe care i le-a încredințat Congresul, 
și a doua relativ la rolul internațional al cinematografului 
care, prin larga posibilitate de circulație a filmului educativ, 
favorizează înțelegerea și apropierea dintre popoare. 

Cenzura și restricțiile administrative sunt totuţi necesa- 


VIAȚA ROMINEASCA 


re pentru a preveni difuziunea prin producători şi exploa- 
tatori puţin scrupuloși a filmelor susceptibile a provoca 
animozitatea între popoare. Congresul doreşte ca guvernele 
să poată ajunge a lua măsuri ca să favorizeze difusiunea 
filmelor concepute în sens de imparțialitate şi să o împiedice 
pe a celor tendențioase. Această acțiune se va face pe baza 
unor principii care urmează a se stabili de I. C. E, în înţele- 
gere cu Organizaţia Cooperaţiei intelectuale. 


Diseuţiunile Congresului au reușit să coordoneze pă- 
rerile deosebite care existau în lumea celor ce se interesează 
de problemele cinematografului, şi să găsească formulari 
comune pentru cele mai multe dintr'insele. Ele au reuşit să 
familiarizeze pe mulţi cu unele probleme, despre care nu a- 
veau decit idei vagi sau să sugereze idei și preocupări noui. 
Deaceea am putut declara dela început că rezultatele Con- 
gresului sunt mulțumitoare. Negreșit, ceeace a predominat. 
în toate lucrările, a fost ideea directoare a cinematografului 
pus în serviciul educației în general și a învățămîntului. For- 
mularea fericită a unuia din membrii congresului: „Le ciné- 
ma ne doit être considere comme une marchandise, mais 
comme un instrument de formation spirituelle”, rezumează 
ideea fundamentală a congresului; ea poate figura ca motto 
a acestei dări de seamă. 


Incercind acum să examinăm punctul de vedere al in- 
teresului rominesc, astfel cum se lămurește la lumina consta- 
tărilor, discuţiunilor şi rezoluțiunilor congresului, putem a- 
firma cele ce urmează: 

Rominia se găseşte într'o stare de mare inferioritate 
sub raportul cinematografului educativ, pentrucă este cu de- 
săvirșire lipsită de o industrie cinematografică: ceeace face 
ca pe piaţa ei internă să nu se găsească decit filme de impor- 
tație. Preocuparea importatorilor fiind exclusiv comercială, 
ei nu aduc decit filme așa zise de succes, din care intere- 
sul educativ e exclus. Aşa dar suntem lipsiţi de filme 
asupra țării şi vieţii romîneşti, precum și de filme cu con- 
ținut educativ. 

Casa Școalelor cuprinde o mică filmotecă, cu filme cu 
conținut educativ, pe care le distribuie şcoalelor; deasemeni 
citeva institute de cultură specială au citeva filme în legătu- 
ră cu activitatea lor. Menţionind aceste onorabile excepţii, 
Reni spuse totuși că filmul educativ e ca şi inexistent În 

ma. = 

1) Ceeace se impune În prima linie este a produce sau a 
încuraja producția filmului rominesc; aceasta e o chestiune 
de stat. Am putut constata atenţia ce se dă industriei filmu- 


CONGRESUL INTERNAŢIONAL AL CINEMATOGRAFIEI 41 


lui educativ, nu numai în ţările mari, dar în țările mai mici 
din jurul nostru, cari au mai multe case producătoare 
unele de stat, altele private, — de filme care servă la scopuri 
de instrucție ori educaţie în interiorul ţării, şi ca filme de 
propagandă în afară (Cehoslovacia are 8 case producătoare, 
Pol 3, Ungaria, Iugoslavia 1. Grecia 1). Ajutorul even- 
tual al statului trebue să fie condiţionat de producțiunea ex- 
clusivă a filmului educativ. 

2) Importarea de filme educative de caracter general din 
străinătate. Aceasta se poale face atit de instituțiile de stat, 
pentru trebnințele lor, cît și prin obligaţia teatrelor cinema. 
tografice, de a introduce în anumită măsură și condițiuni. 
filmul educativ în programele lor. Pentru înlesnirea acestui 
import e necesară o politică de protecţiune a filmului edu- 
cativ, manifestată prin scutiri vamale şi degrevări fiscale, 

3) Elaborarea unui program de acțiune de către fiveare 
instituție, a cărei activitate are nevoe de ajutorul filmului. 
Acest program trebue să tindă la alcătuirea unei filmoteci 
speciale, alimentată atit de industria străină, cât ṣi de cen 
națională. Impulsul pentru aceasta se va putea da de comi- 
sia națională a filmului educativ. 

4) Cel mai mare cimp de activitate, îl are în această di- 
recfie, Ministerul instrucției, întrucât el este autoritatea de 
învățământ şi cea îndrumătoare a educației generale. In ce 
privește învățămîntul, filmul trebue să fie considerat pa 
„material didactic”, de care şcoala nu se mai poate dispensa 
astăzi, Achiziţionarea şi distribuirea filmelor de învățământ, 
incumbă Casei Şcoalelor. Este o sarcină grea, complicată și 
costisitoare, dar dela care învățămîntul nostru nu se mai 
Poate sustrage, fără riscul de a rămîne la procedee inve- 
chite, Aceiaș instituție e indicată să se organizeze spre a sa- 
tisface nevoia acţiunii de educaţie generală, făcută de aso- 
ciaţii sau instituții de cultură, cu ajutorul filmului 

5) Protecţia tineretului este o problemă socială de cea 
mai mare importanţă; oricare ar fi organul prin care statul 
Îşi exercită dreptul de control general al spectacolului cine- 
matografic, Ministerul Instrucțiunii trebuc să participe la 
el în măsura în care e necesar, spre a asigura această protec- 

ne. 


Un incident, Poate că nu e lipsit de interes a menţiona 
un incident provocat de tendinţa de a se face propagandă po- 
litică prin cinematograf. Profitind de prilejul adunării la un 
loc a atitor personalităţi cu interes ori competință pentru 

atograf, au venit la Roma reprezentanţi a numeroase 
case producătoare de filme, spre a prezenta congresiștilor, 
fie perfecţionări in technica industriei filmului, fie filme e- 
ducative. S'a organizat de birou un serviciu de triare a ace- 


CD — 


b2 VIAȚA ROMINEASCA B 


stor filme, care totuşi. cum se poate vedea, n'a funcţionat 
bine dela început. Astfel, în seara celei de a doua zile a Con- 
eresului, după conferința senatorului Bodrero: „Le cinéma 
el la vie des Peuples”, sau rulat citeva filme educative. Prin- 
tre acestea, o casă ungară a strecurat un film „educativ” 
intitulat: Hungaria. Spre marea noastră surprindere, fil- 
mul incepea cu o manifestare revizionistă; un titlu vorbea 
de: „Ungaria mutilată prin tratatul dela Trianon” care se si- 
leşte să-și păstreze locul de frunte prin cultură şi civilizație. 
Apărea apoi harta vechii Ungarii, din care un cuţit ciopir- 
lea cele trei felii, încorporate țărilor vecine. Desfășurarea 
filmului căuta să prezinte Budapesta în splendoarea ei mo- 
numentală, iar viața rurală în culori idilice, Era evident că 
filmul urmăreşte mai mult tendinţe de propagandă politică, 
decit scopuri educative. Filmul n'a putut rula în întregime, 
căci, manifestindu-ne surprinderea, DI. De Feo, secretarul ge- 
neral al Congresului, a suspendat rularea, exprimindu-ne 
regretele sale pentru această procedare, care constituia un 
abuz de încredere, față de comitetul de prezidenţă. Totuşi a 
doua zi, am socotit necesar a depune la birou o plingere seri- 
să al cărei text l-am comunicat prealabil şi d-lui ministru 
Lugojanu, reprezentantul țării la Roma. Chestiunea a fost 
adusă în discuţia comitetului de prezidenţă, unde s'a dat ci- 
tire protestului meu şi “au dat explicaţii, atit de subserisul 
cît şi de d-l Feo, după care biroul a reînoit regretele sale, 
care mi-au fost comunicate în scris. 

Incidentul dovedeşte încãodată, pe de o parte cit este de 
prețuită propaganda prin film, pe care unele popoare o în- 
trebuințează chiar fără serupuluri, pe de altă parte slăbiciu- 
nea propriei noastre situaţii, care ne obligă a ne rezuma la 
atitudini de protestare neputincioasă, în lipsa miloacelor u- 
nei contraacțiuni, care ar fi mult mai eficace, 


CONST. KIRIȚESCU 


AGMENT INEDIT DIN 
RADISUL LUI DANTE 


E XA N DR y MA RC O 


CÂNTUL CERULUI LUI MARTE 
FLORENȚA STRABUNILOR 


m„Pierbinte rogu-te pe tine, topaz aprins, 
tt-aurăria nestimată o'ngemănezi, 
cu numele-ți să-mi astimperi foamea”. 


„O, frunza mea, de care drag avut-am astă) 
şi numai aşteptind-o, eu rădăcina fostu-ți-am”: 
atare început, cind a răspuns, făcut-a. 


Mi-a a spus pe urmă: „Cel din care se trage 
aj tău toina X care-un veac, ba chiar mai bine, 
indiul cerc al muntelui l-a ocolit, 


a fost feciorul meu şi ție străbunicul; 
pt drept cuvine-se ca tu, prin fapte, 
mai scurtă lunga-i osteneală s'o faci. 


Florenţa în lăuntrul străvechilor ei ziduri, 
de d ceasur'le de dimineață şi după. masă-i 
mai bat încă, stătea în pace, cumpătată şi cu ruşine. 


N'avea brățară, nu cunună, 
nu fuste cu zorzoane şi nici Poze 
la vedere mai-mai ca cine o purtă, 


-| umplea, născîndu-se, 
De Nain ban ece nici timpul, nici zestrea 
nu'ntreceau, în nici un fel, măsura. 


Nu avea case de familii goale; 
în: Ahhaa încă pe acolo Sardanapal, 
ca să arâte ce se poate în încăpere. 


Invins nu era încă Montemălo 


de către-al vostru Uccellatoio, el care, după cum e'nvins 
dinspre urcare, aşă va fi la coboriş. 


SR —————— 


VIAȚA ROMINEASCA 


Pe Bellincione Berti văzutu-l-am umblind încins 
cu os şi piele, iar pe femeia lui 
venind dela oglindă cu-obrazul nevopsit; 


şi l-am văzut pe al-de Nerli şi pe Del Vecchio 
că-i mulțumit cu pielea neacoperită 
“şa lor femei la fus ori la fuioare, 


Oh, fericite! orişicare nu se'ndoia 
de-al ei mormint şi părăsită'n pat 
niciuna, nu eră încă pentru Franța. 


Cu sirg veghea la leagăn una şi, 
alintind, vorbea în graiul 
ce'ntiiu le bucură pe mame şi pe părinți; 


cealăltă, din fuior trăgind şuviţă, 
spunea poveşti cu toţi ai casei, 
despre Troieni, Fiesole şi Roma. 


Minune ar fi fost atuncia 
o Cianghella, un Lapo Salterello, 
precum ar fi Cornelia acum şi Cincinătus. 


La o aşă tihnită, frumoasă viață 
de tirgoveți, într'o atit de sigură 
cetate, într'un lăcaş atita de plăcut 


adusu-m'a Maria, chemată'n țipetele mari; 
şi în străvechiul vostru Batister 
creştin am fost şi, totodată, Cacciaguida, 


Moronto fost-a al meu frate şi Eliseu: 
din valea Pădului nevasta mi-a venit 
şi din aceea numele-ți se trase. 


In urmă pe'mpăratul Corrădo l-am urmat; 
iar el cu-a lui cavalerie mă încinse, 
atita m'a'ndrăgit de tare pentru a mele vrednicii, 


Pe urma lui am mers eu împotriva nelegiuirii 
legii aceleia al căreia popor încalcă 
dreptul vostru, din a păstorilor pricină, 


Acolo de spurcăţii ceia scăpat 

am fost de lumea'nşelătoare, 

ce pingăreşte cu iubirea-i atîtea suflete; 
şi am venit dela martir la astă pace”, 


ALEXANDRU MARCU 


= 


LAZĂR ŞAINEANU*) 
r EP CO 2 E ăi Suie is Aegir YA 


E o ESE E FONR rii. în 


La mai puțin de un an după Alexandru Philippide, se 
stinge din viață alt filolog romin de mare valoare: Lazăr 
Şăineanu. Între acești doi savanţi există unele puncte co- 
mune, şi deaceea am crezut că le pot alătura numele, S'au 
născut amindoi în acelaș an, 1859, şi sau format cam în a- 
ceeași atmosferă științifică, mai ales în timpul studiilor din 
străinătate, Dar nu la simple coincidenţe de acestea mă gin- 
dese, ci la altceva, mai esenţial. Ca și Philippide, Lazăr Șăi- 
neanu së trăgea dintr'o familie de origine străină, ceeace însă 
nu la impiedecat să-şi pue forțele în slujba ţării unde a vā- 
zut lumina zilei şi a crescut, adică, mai precis, să se consacre 
din toată inima studiului limbii şi folclorului rominesc, ele- 
mentele ecle mai intim legate de fiinţa sufletească a neamu- 
lui nostru, Dar pecînd Philippide n'a avut de îndurat nicio 
ne depe urma originii străine a bunicului său patern. 

a fost silit, pînăla urmă, să se expatrieze, Este drept 
că, indiferent din ce motive, asimilarea învățatului ieşean se 
făcuse ect, şi deaceea n'a îndrăznit nimeni, afară doar 
de., el să-i amintească ascendenţa grecească. Săineanu, 
dimpotrivă, se pare că făcea impresia unni străin, cel puțin 
supt raportul înfățișării lui exterioare, poate şi al chipului 
cum vorbea rominește. Cauza adevărată însă care l-a făcut 
să sufere a fost alta: originea lui străină purta o anumită pe- 
cete, pe care de multă vreme numeroşi oameni, dela noi şi de 
aiurea, n'o pot trece cu vederea. Şi doar în domeniul filologiei 
romine *) numărul Evreilor de samă este impresionant. A- 
junge să citez pe Moses Gaster, autorul Chrestomaţiei 

romine şi al unor studii de istorie literară, pe H. Tiktin, 
cunoscut și profanilor graţie acelui admirabil Dicţionar ro- 
min-german, tipărit de Casa Şcoalelor, pe DI I. A. Can- 
drea, profesor la Universitatea din Bucureşti și autor al 


* Comunicare cetită în şedinţa dela 20 Maiu a. €. 8 Institutului 
de Fi lingă Universitatea din laşi. . B 

r ar paria De fri. Acolo Evreii formează legiune. Voin 
pomeni cițiva dintre cei mal iluştri: G. L Ascoli, creatorul filologiei 
taliene şi al diulectologiei romanice, Paul Mayer, director la Romania 
alături de întemeetorul ei, Gaston P a r is care era, se pare, el însuşi de 
origine evreiască, Eduard Wechssler, profesor la Universitatea din 
Berlin, Oskar Walzel, profesor la Bonn, Leo Spitzer, fost pro- 
fesor la Colonia ș.a. 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ i. | 


celui mai recent dicționar rominesc. Totuşi, chiar dacă n'au 
tos complect scutiți de neplăceri, — Gaster a fost la un mo- 
ment dat expulsat, pentruca după rāzboiu să fie primit cu 
cea mai mare curtoazie chiar de oficialitatea noastră — a- 
cești învăţaţi au putut trăi printre noi, ba li s'a recunoscul, 
intro formă ori alta. ostenelile deosebite pentru îmbogăţi- 
rea culturii naţionale, 

Asupra lui Șăineanu a upăsat, dela o vreme, un adevărat 
blăstem, Inecepindu-şi activitatea ştiinţifică supt auspiciile cele 
mai favorabile, sa bucurat din capul locului de stima şi pro- 
lectia marelui Hașdeu. Astfel obţine a bursă pentru studii în 
străinătate, este lăsat de fostul său profesor să-i ție locul la 
universitate, ia premii academice pentru lucrările sale. Şi, eu 
toate acestea, cind cere înpămintenirea, i se fac ani îndelun- 
gațļi cele mai cumplite mizerii. Cetăţenia romină, care se u- 
corda deseori cu cea mai mare uşurinţă unor străini fără alte 
merite decit că izbuleau să cîştige bunăvoința oamenilor po- 
litici influenţi, i Sa refuzat lui Şăineanu, autorul atitor opere 
importante în domeniul limbii şi folclorului nostru. Din bro- 
şura publicată de el însuşi relativ la incercarea nereușită de 
a fi primit în sinul naţiunii romine *) aflăm nenumărate fap- 
te, care insemnează o adevărată pată pentru viața noastră pui- 
plică depela sfirsitul veacului trecut. Nu cred necesar să dau 
amănunte, mai ales că le poate afla oricine din această serie- 
re, Încă accesibilă, ca şi din traducerea cei franţuzească, ** 
Trebue să arăt numai că în fruntea celor ce au condus lupta 
mai mult ascunsă contra lui Şăineanu stătea V. A. Ureche. 
un om despre care istoria şi-a spus cuvintul chiar depecind 
era în viaţă: un ignorant şi un farsor în disciplinele ştiinţifice 
pe care pretindea că le cultivă. Odată mai mult valoarea per- 
sonală necontestată a căzut victimă intrigilor puse la adăpos- 
tul naționalismului, 

Astfel Șăineanu părăseşte pentru totdeauna Rominia în 
anul 1900, stabilindu-se la Paris, unde a rămas pināla moar- 
te. Dar nici acolo n'a fost cu totul scutit de deziluzii. Dacă 
originea etnică nu i-o mai reproşa nimeni, în ce priveşte re- 
cunoaşterea efectivă a meritelor sale a avut parte de multe 
nemulțumiri. Nu sa putut găsi pentru el un loc în învăţămin- 
tul superior, fie la Sorbona, fie la Hautes-Etudes, nici dupăce 
publicase studii de valoare despre argot şi alte produse lin- 
guistice franţuzeşti. O soartă nemiloasă l-a urmărit pinăla 
capăt, făcind din el un izolat, chiar atunci cind aparențele 
ară fi dat dreptul să crezi altfel, Vom vedea că de oarecare 

olare_n suferit Șăineanu şi în activitatea sa ştiinţifică, o i- 


” O carieră [ilologică (1885—1900). |: Istoricul unei tmpämi ntie- 
niri. Memoriu uutobiograțic, București 1901. 
** Une carrière philologique {1883— 1900), Bucureşti 1901. 


SI 2 


LAZAR ȘAINEANU 47 


zare deastădată voită, adică impusă de pregătirea şi con- 
cepția lui asupra problemelor studiate. 


Opera lui Lazār Şňineanu este foarte bogată şi feluritā. 
A seris lucrări de filologie, de lingvistică, de folclor şi de 
istorie culturală, Se pot constata două epoci bine distincte, 
separate prin anul 1900, cînd părăseşte Rominia, spre a se 
duce la Paris. În prima avem studii care se referă aproape 
numai la țara noastră, pecind după aceea locul principal, 
dacă nu excluziv îl ocupă limba franceză, Afară de üsta, in 
epoca a doua cercetările lui Şăineanu sint mai toate pur ling- 
vistice, deosebindu-se astfel de cele precedente, care tratea- 
ză chestii foarte variate. 

Să le vedem mai de aproape. Cel dintiiu studiu impor- 
lant al lui Șăineanu este teza de licenţă: Incercarea asupra 
semasiologiei limbii romine, Studii istorice despre transi- 
țiunea sensurilor (cu prefață de Hasdeu), Bucureşti 1887, un- 
de se ocupă de modificările pe care le suferă înțelesul unor 
cuvinte tominești: plecînd dela constatările făcute de alţii în 
domenii străine, autorul caută să aplice la limba noastră 
principiile disciplinei lingvistice numită semasiologic snu se- 
mantită, Trebue precizat că lucrările predecesorilor nu dis- 
cutau problema în intregime, ci atingeau numai unele puncte, 
căci tratatul clasic al lui M. Bréal, Essai de sémantique a- 
pare deabia zece ani mai tirziu. După o introducere de or- 
din teoretic, Şăineanu trece la analiza cîtorva transformări 
semantice din limba romină, la baza cărora stă fie influenţa 

ismului (așa-i cazul cu pedepsesc, păgin, sfint, rusalii, 
comindare, strigoiu, ete. fie metafora „în accepţia cea mai 
extinsă a cuvîntului (lărgiri şi strimtări ale ințelesului la ter- 
mini de felul lui arunc, cutreer, infarc, smulg, solomonie, 
' pa ni eră (în 1889), Săineanu publică lucrarea 

cu care şi-a luat doctoratul la Leipzig: Les jours d'emprunt 
ou les jours de la vieille (zilele babei). Dupăcum rezultă deja 
in titlu, autorul studiază aici o chestie de folclor, şi anume 
credința populară, curentă atit la popoarele orientale vecine 
cu noi, cit şi la cele romanice din Apus, despre perioada de 
tansiție dela iarnă la primăvară. Ceeuce Rominii numesc zi- 
babei, în alte părţi se cheamă zile de imprumut. Ajunsă 

la limita puterilor, iarna este sfidată de oameni, bucuroși ci 
se apropie vremea călduroasă. Ca să se răzbune și mai ales 
să le dovedească ce-i în stare să facă, iarna cere imprumut 
dela sora-i primăvară citeva zile, în cursul cărora izbutește 
să pedepsească după cuviință îndrăzneala semeţilor muritori. 
Așa explică poporul rostul primelor zile din Martie, cînd are 
loc trecerea dela iarnă la primăvară, cu schimbări bruște și 


4E VIAȚA ROMINEASCA 


variații extraordinare de temperatură, precum şi, a ir im- 
prejurări, existența unor anumite accidente ale sol S) 

Din lecțiile pe care Şăineanu le-a făcut la Universitatea 
din București, ca suplinitor al lui Hasdeu, a ieșit volumul Ra- 
porturile dintre aborpergg=r și logică, cu o privire sintetică asu- 
pra părților cuvintului. Studiu de linguistică generală, Bucu- 
rești 1891. In anul imediat precedent își publicase, tot acolo, 
prelegerea inaugurală, Linguistica contemporană. Discurs de 
deschidere a cursului de Filologie comparată la Facultatea 
de Litere din București, unde tratează despre şcoala neogra- 
matică, întemeiată de H. Osthoff fi K. Brugmann în 1878, g 
baza ideilor exprimate incidental mai inainte de cătră W. 
Scherer, A. Leskien ș, a, Şi în acest studiu, ca şi în Raportu- 
rile dintre gramatică și logică, Şăineanu se arată nu numai 
la curent cu teoriile asupra originii şi naturii limbajului ome- 
nese, ci şi pregătit să discute probleme de lingvistică genera- 
lä. Depe acum observăm unele păreri care mai tirziu vor sta 
la baza celor mai importante opere ale compatriotului nostru, 
şi anume: luarea în considerație a idiomelor primitive, pre- 
cum și a vorbirii copiilor (foarte apropiată, în multe privinţi, 
de acestea), atunci cînd vrem să înțelegem firea limbii în ge 
neral, lupta contra amestecului logicii in studiile lingvistice 
pentru motivul că între limbă şi logică raporturile sint de 
cele mai multe ori opuse, ete. 

In 1892 tipăreşte la București /storia filologiei romine, 
care, trei ani mai tirziu, apare într'o nouă ediție, operă foarte 
bogată în informaţii de tot felul asupra studiilor de limbă ro- 
minească, luate în sensul cel mai larg al cuvîntului, căci alā- 
turi de un adevărat istorie al filologiei romine, unde se urmă- 
reşte pas cu pas aclivitaten desfășurată în acest domeniu dela 
1780, data Gramaticii lui Clain şi Şincai, pină la sfirsitul se- 
colului trecut, găsim o mulțime de lucruri, care au numai o 
legătură foarte slabă cu filologia, depildă limba romînă în 
Occident (cum şi de cine a fost cunoscută), poligloți romini, 
învățămîntul gramatical supt Fanarioţi, ete. Dar aceste infor- 
maţii nu sint de prisos pentru specialiști, dimpotrivă aduc 
şi astăzi cel mai mare folos tuturor acelora care vor să cu- 
noască de aproape multiplele manifestări ale străinilor, ca 
și ale Rominilor, cu privire la limba noastră. 

Opera următoarea a lui Șăineanu se referă iarăşi la fol- 
clor, intocmai ca și teza de doctorat: Basmele romine incom- 
parațiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele. 
popoarelor invecinate și ale tuturor po elor romanice. 
Studiu comparativ, Bucureşti 1895, premiată şi tipărită de A- 


” Ca la noi baba Dochia şi oile ei depe Ceahlău. Amănuntele (nu- 
mărul zilelor împrumutate, numele lunilor care şi dela care se im= 
prumută, etc.) variază după regiuni. 


LAZĂR ŞAINEANU 49 


cademiu Romină, care scosese la concurs, Încă din 1889, o lu- 
crace cu acest subiect. *) Intr'un volum de peste 1000 pagini. 
autorul epuizează pină în cele mai mici detalii problema 
dată. Dupăce arată că poveștile există din timpuri imemo- 
riale şi la toate popoarele, deoarece îşi au originea în sufle- 
tul omenesc colectiv, simplu și primitiv, predispus spre visure 
și fantastic, Șăineanu urmăreşte aceste producții la popoa- 
rele vechi și moderne, peniru a trece apoi la Romini. Aici in- 
cepe partea principală a cercetării sule. Basmele roman ști 
dat grupate pe cicluri și tipuri, dindu-se pentru fiecare. in 
intregime varianta cea mai complectă, iar în rezumat toate 
variantele pe care osteneala şi curiozitatea autorului le-au pu- 
Wit găsi nu numai în colecţii propriu zise, ci și prin reviste, 
iiare, etc. Odată cu basmele noastre sint lunte in considerati 
attle ale popoarelor vecine şi ale popoarelor romanice, ori- 
delteori, fireşte, se constată analogii între unele şi altele. 
Ele greu de imaginat o monografie mai serios şi mai bogal 
data decit aceasta, chiar în literaturu specinlă a strii- 


Anul imediat următor aduce alte două opere ale filolo- 
om acestuia, întradevăr unic supt raportul produetivităţii. 
Wim mai întiiu Studii folklorice. Cercetări în domeniul lite- 
mirii populare, București 1896, de fapt o culegere de studii 

rute deja mai înainte. şi anume: Zilele babei (vezi mai 

i Les jours demprunt...), Legenda meșterului Manole la 
(itecii moderni, **) lelele sau zinele rele (publicat, încă din 
in Revista pentru istorie, arheologie şi filologie a lui To 

teu și ca broșură aparte, intitulată Jelele, dinsele, vintou- 
se, ete. Studiu de mitologie comparativă), Căpcini, răpră- 


"Un amănunt caracteristic pentru atmosfera care începuse u se 
bma în jurul lui Şăineanu este următorul. Dupăce membrii Acide- 
Miel uu aprobat în unanimitate raportul favorabil făcut de părintele 

an, folcloristul consacrat al epocii, și s'a flat cine este autorul 
Madliuini (prezentat în manuscris şi nesemnat, firește, conform nor- 
frlor obisnuite în asemenea cazuri), putin a lipsit ca Academia «ñ 
dea un răzvot, 

“ In 1902 Şâinecanu reia uceastă chestie, lăruindu-i cadrul şi ur- 
mârind-o Ja toate popoarele vecine cu Hominii, supt titlul Les rites 
ie la construction d'après la poésie populaire de CEurope orientale 
tin Revae de l'histoire des religians). Se ştie că pretutindeni în jurul 
nostru există credința că pentru reusita deplină a unei intreprinderi 
te natură arnie sh este necesară sacrificarea unei fiinte omenești, 

Mă credință a căpătat expresie poetică în legendele despre Mi- 
dăstirea Argeșului la woi, despre podul depe Arta la Greci și cul depe 
Narta la Aromini, despre zidirea oraşelor Skadar la Sirbi, Sculari la 
Albaneji, Sulonie la Bulgari, Deva la Unguri. Peste tot avem a face 
TU o credință unimistă: în pămint trăese spirite, care, nemulțumite 
tă muritorii le încalcă domeniile, atunci cind aceştia construesc case, 

ri s. a, nu pot fi liniștite decit aducindu-li-se jertfe omeneşti. 


SR 
+ 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


uni, căteduni şi Jidovi sau tätari sau uriași `) (ambele tipă- 
rite în Convorbiri literare). A doun lucrare din anul 1896 este 
Dicţionar universal al limbii romine (apărut la Craiova), îm- 
potriva căruia deasemenea sau dus campanii... patriotice, #- 
dică antisemite. **) Să se compare, înainte de toate brosura 
D-rului Ureche, Săinisme. București 1898 şi a lui V. Så- 
ahinescu, Scruatare „Dicţionarului universal al limbii ro- 
mine” de Lazăr Şăineanu, laşi 1895, urmată aceasta din ur- 
mă, de lucrarea aceluiaşi nutor Vocabular rominese de vreo 
citeva mii de cuvinte cu o crilică minuțioasă și cu îndreptar 
erorilor „Diciţionarului universal al limbii romine” de Lazăr 
Săineanu, ete. ete., laşi 1901. Este evident că multe din obiec- 
tiile aduse de acești critici, ca şi de alții, pe care nu-i mai po- 
menese, sint juste. Dicţionarul lui Şăineanu are destule erori 
de tot soiul: definiţii falşe sau chiar comice, înţelesuri greşi- 
te, forme necorecte, ete. Există însă opere similare complect 
lipsite de asemena cusururi? Să-și amintească cetitorul critica 
lui A. Philippide contra Dicționarului lui Tiktin ca- 
re rămine totuşi pină in momentul de faţă (așa credea de 
altfel şi Philippide însuşi) cea mai bună lucrare lexicogra- 
fică rominească dintre cele terminale, sau obiecțiile aduse 
excelentului Dicţionar al diui L A. Candrea, apărut acum 
trei ani la „Cartea Rominească”. Aş putea înmulţi exemplele, 
referindu-mă la cazuri străine de acecaşi natură. Urmează 
deci, că un dicționar este oarecum de mai înainte condam- 


* Acest din urmă studiu a fost utilizat de adversarii lui Şâineanu 
ca o dovadă a lipsei lui de... patriotism: din explicația pe care o dă 
faptului că In credințele poporului nostru, ca și în toponimia romt- 
nească, expresiile jidov, tătar şi uriaș sint adesea sinonime, V. A. 
Ureche et Ca. au tras concluzia că autorul susține întietaten cronolo- 
gică a Evreilor [aţă de Romini în Dacia! 

* Din nefericire, nici astăzi n'au dispărut cu totul asemenea apo- 
cdturi la aşa zişii oameni de știință ai noştri. Citez aici, pentru a-l 
înfieru precum merită, Un răspuna şi o punere la punct, Cluj 1933 
(ca un rezumat în franțuzeşte: asta mai trebuia!) de Dr. Radu I. Paul, 
care, la critica serioasă şi obiectivă a D-lui A. Graur (în Bulletin tin- 
guistique I, pag. 113 urm.) despre cartea D-sale Fleziuneu nominală 
internă in limba romină, Bucureşti 1932, crede că poate răspunde în 
termini ca aceştia: „orgoliul de filolog al unei anumite prese” (pag. 
4), „impertinență şi infamie iudaică” (pag. 9), „d. filolog dela Dimi- 
neața și Adeverul” (pag. 10), „savant pistruiet”, „[ecușteţul dela A- 
devârul” (pag. 15), „spiritul iudaic”, „jargonul evreesc”, „acest cu- 
vint este „diju” un comparativ” (pag. 17), ete. Să nu credeți însă că 
acestea sint singurele perle stilistice și singurele probe de înalt tma- 
nism al tinărului filolog” clujan. Cine doreşte și poate înghiţi o astfel 
de producţie... Joines, le va i lesne şi pe celelalte, An să pre- 
vin pe D-l Paul că este cel puţin imprudent să invoace, la pag. 17, 
unde vorbește cum ant văzut, o apreciere favorabilă a lul Leo Spitzer- 
Incă nu știe că ucest într'adevăr „mare filolog german” se găseşte as- 


ln... Constantinopol, unde l-an silit să se expatrieze tovarășii de 


idei... național-socialiste ai D-lui Paul? 


LAZAR ŞAINEANU ei 


SI 


nat să prezinte lacune, mai mari zau mai mici; după impre- 
] . p a prima lui ediție, şi cine le exagerează 
importanța pinăla negarea oricărei valori a operei În dis 
cuție dovedeşte ori ignoranță ori rea credință ori d ea 
două. Că diverşi adve i ai lui Să i esa 
: diverşi adversari ai lui Şãineanu, care măcar nu 
erau linguiști de profesie, sau înşelat, ca să zic aşa, se vede 
A murea din amănuntul că Dicţionarul lui a ajuns astăzi la 
Ultima lucrare însemnată a lui Săinean spre noi este 
Influența orientală asupra limbii f culturii pri pepe eo 
rești 1900. Incă dela inceputul carierei sule științifice mani- 
festase preocupări pentru această problemă de importanță 
tovirșitoare în viața noastră etnică, publicind studiul Elr- 
mente turceşti în limba romină, București 1885 (extras din 
Revista pentru istorie, arheologie și filologie a lui Tocilescu). 
Deastădată reia discuția pe baze mult mai largi, cum probea- 
ză chiar numai constatarea că opera din 1900 are trei mari 
wlume. Primul conţine „Introduceren” şi tratează, in gene- 
tal, despre influenţa turcească asupra limbii (autorul privește 
chestia și din punctul de vedere al idiomelor învecinate), fol- 
rului și celorlalte domenii de activitate (viaţa politică, so- 
lă şi economică). Volumele II şi III alcătuese, de fapt, un 
bular al cuvintelor rominești de origine turcească, grupa- 
pe categorii: deoparte „vorbele populare”, cum le spune au- 
acelor elemente care au existat sau continuă să existe în 
„vorbirea zilnică a Rominilor, dealta „vorbele istorice”, care se 
i deobiceiu, mai mult în izvoare istorice (documente și 
srieri de tot felul), deunde au trecut apoi parțial în litera- 
lura populară. Şi aici ne întimpină o erudiție cu adevărat ui- 
_mitoare. La fiecare articol ni se dau toate sensurile cite au 
putut fi scoase din enormul material cercetat, sprijinite cu 
citate bine alese; deasemenea sint explicate cuvintele din 
nct de vedere etimologic, arătindu-se prototipurile lor din 
ba turcească. 


L 
Am spus mai sus că după 1900 * yi E data aseęzārii sale defi- 


—— 


* Celor ce l-au atacat le răspunde autorul în broşura Cum se 
etilică la noi în (ară un Dicţionar elementar al limbii romine, Craiova 
wi, unde arată, între altele, reaun lor credință și falşurile pe care 

săvirşit pentruca să li se pară că lovesc în plin. Discutind nume- 
rasele lor obiecţii, Şăineanu insistă asupra noutății operei sale, adică 
upra imprejurării că anumite greşeli erau inevitabile, mai üles În 

ete ma definițiile, fiindcă toate dicționarele anterioare conțin nu- 

traducerea intro limbă străină sau echivalentul rominesc al cu 
vi , pecînd el, în conformitate cu nutura lucrârii sale, a trebuit 
să le dea definiția, să facă, deci, un lucru nou, pentru cure n'avea nivi 
uw model în limba noastră, A i 

* Dintre operele anterioare acestei date ar mai fi de amintit Stu 
din dialeetotogic asupra graiului evreo-german, Partea I, Bucuresti 
1859 și loan Eliad Rădateseu ca gramalic şi filolog, Bucuresti 1892. 


52 VIAŢA ROMINEASCA 
m EP E E e 1 
nitive la Paris, Șăineanu se consacră, aproape excluziv, stu- 
diilor de lingvistică franceză. Așadar limba noastră d 

din preocupările lui, parcă ar fi vrut prin aceasta să ia o ati- 
tudine oarecum politică faţă de ţara unde n'a putut trăi, deşi 
se născuse şi-şi făcuse studiile în ea. De fapt explicaţia aces- 
tei schimbări fundamentale în activitatea ştiinţifică a lui Şăi- 
neanu este mult mai simplă: în Franţa nu putea conlinua cer- 
cetările asupra limbii rominești, din lipsa unei biblioteci po- 
trivite, pe cind mijloacele de investigaţie în domeniul filolo- 
giei franceze îi stăteau din belşug la dispoziţie. Allă caracte- 
ristică a lucrărilor sale de după 1900 constă în interesul per- 
manent pe care-l arată pentru probleme lingvistice speciale. 
Vom vedea că în toule operele franțuzeşti ale lui Şăineanu 
materialul studiat este, deobiceiu, produsul afectului ṣi fanta- 
ziei, adică fie argot-ul, fie vorbirea populară, fie limba lui 
Rabelais. Trebue spus depe acum că aceste cercetări, indife- 
rent de criticile care li s'au adus și li se mai pot aduce, sini, 
in majoritatea cazurilor. fundamentale: acei care au tratat, 
după Șăineanu, chestii identice sau asemănătoare au trebuit 
vrind-nevrind să se întemeeze pe lucrările lui. Dealtfel, în 
materie de argot, el ajunsese o adevărată autoritate; cum do- 
vedese, cu prisosinţă, aprecierile învăţătorilor care s'au ocu- 
pat şi ei de limbajele speciale. 

Inceputul activității sale ştiinţifice din Franţa il consti- 
tue lucrarea La creation iaa en français ét eniro- 
man, 2 volume, Halle a. S. 1905 şi 1907. In introducerea la par 
tea | găsim citeva idei care stau la baza tuturor operelor de 
mai tirziu ale lui Șăineanu, Cine a avut în mină un dicţionar 
etimologic al limbilor romanice a fost izbit de faptul că nu- 
merovase cuvinte franțuzeşti, italienesti, spaniole, ete. sint de- 
rivate din tipuri latinești neexistente, adică neinregistrate de 
izvoarele limbii latine. Cu ajutorul corespondenţelor fonetice 
dela un idiom romanic la altul se reconstrueste un etimon la- 
tinesc, a cărui existență n'o pulem proba, dar credem că a- 
vem dreptul s'o presupunem. Astfel de creaţii poartă înainte 
un asterisc (*), spre n se deosebi de elementele latinești într'a- 
devăr atestate. Procedeul acesta, împrumutat din lingvistica 
indoeuropeană, unde el se impune prin forţa lucrurilor, de- 
oarece acolo limba comună este necunoscută, s'a dovedit nela- 
locul lui în romanistică, cel puţin în murea majoritate a ca- 
zurilor. S'a văzut anume că o mulțime de cuvinte explicate 
in chipul arătat aici aveau, în realitate, altă origine, foarte a- 
desea erau produsul original şi spontan al fiecărei limbi ro- 
manice uparte. Aşa se face că dela un dicționar etimologic la 
altul, precum şi dela o ediţie la alta a aceluiaşi dicționar, cu- 
vintele latinești cu * se mpuțineazi mereu, şi dacă oamenii 
de ştiinţă n'ar fi prea tare stăpiniţi de rutină, ele ar trebui să 


LAZAR ŞAINEANU 58 


dispară cu totul, sau aproape. Porni 
A . A rnind dela această consta- 
aA emean combate cu energie procedeul reconstruetiv și 
apără drepturile creatoare ale fiecării limbi în parte, implicit 
pe limbajului omenesc În general, de n produce, cu pro- 
roza mijloace, care sint, în primul rînd, fantazia şi afectul 
ivizilor vorbitori, nenumărate cuvinte și expresii nouă, in- 
dependente, prinurmare, de orice tradiţia latină. Ideia este 
WM se poate mai justă, iar cercetările ulterioare au confir- 
mat-o şi o confirmă neîncetat, 


Altă părere, la fel de îndreptăţită, urmare firească a celei 
use cmar acum, este separarea strictă a elementelor lexi- 
üle dintr'o limbă pe baze cronologice: să nu se amestece cu- 
vintele vechi, moștenite sau împrumutate de timpuriu din 
limbi străine, eu elementele relativ nouă, care au, evident, o 
origine diferită. Tot așa cere Șăineanu să se acorde mare a- 
lenţie dialectelor și graiurilor populare, vorbirii copiilor şi, în 
tarul limbii franceze, scrierilor de orice fel aparţinind seco- 
Wor XIII-XVI, adică epocii cînd faptele ne arată că această 
ă sa îmbogăţit extraordinar de mult. Și pentru motive 
identice: în toate „aceste produse lingvistice putem observa 
manifestarea nestingherită a forţelor creatoare amintite mai 
„Sus, 


Cele două volume din La creation métaphorique stu- 
diază, potrivit acestor idei generale, produsele lingvistice fran- 
juzeşti și romanice, la baza cărora se află metafore din lumea 
animalelor (miţa, cîinele, porcul, apoi, supt formă de anexă, 
lupul, vulpea şi batracienele), 


Dela asemenea preocupări, Șăineanu trebufa să ajungă 
la cercetări asupra argot-ului. Se știe că cerșetorii, vagabonzi 
ți răufăcătorii de toate speciile au un mod al lor de a vorbi, 
ntinţeles de cealaltă lume. Izvorul acestui limbaj este de 
căutat, cel mai adesea, tocmai în cele două facultăţi sufle- 
teşti de care am pomenit mereu în discuţia de faţă, afectul 
şi fantazia, şi care la oamenii aflători în marginea societăţii, 
cum sînt pungașii, vagabonzii, cerşetorii, etc., lucrează cu o 
forță mult mai mare decit la ceilalți, Astfel iau naştere luceră- 
rile L'argot ancien (1455-1850), Paris 1907, Les sources de l'ar- 
got ancien, 2v o Lu m e. Paris 1912, L'argot des tranchées, Ta- 
pres les leltres des poilus et les journaur du front, Paris 1915 
şi Lelangage parisien an XIX-e siècle, Paris 1920. Primele două 
și ultima alcătuese, în fond. o singură operă. Prin 'argot an- 
cien’ autorul înțelege vorbirea specială a categoriilor sociale 
menționate mai sus, dela primele ei începuturi şi pinăla mij- 
locu! veacului trecut. așa cum o putem cunoaște din docu- 
mentele timpului. Volumul apărut în 1907 ii studiază elemen- 
tele componente. privite şi în sine, dar și n legătură cu argot- 


5i VIAŢA ROMINEASCA 


ID PR E EET eee 
urile popoarelor din Europa meridională, iar cele ieşite în 


1912 pun la dispoziţia cetitorilor însuși materialul cercetat 
de autor, Le langage parisien trebue considerat drept conti- 
nuarea operei precedente. Intr'adevăr, după concepţia lui Şăi- 
neanu, argot-ul vechiu, cit a putut rezista uzurii, se păstrează 
supt o formă ori alta în vorbirea de după 1850 a populaţiei 
pariziene din păturile inferioare ale societăţii: graţie condi- 
țiilor nouă de viaţă, care apropie din ce în ce categoriile so- 
ciale unele de altele, limbajul răufăcătorilor a fost adoptat, 
intr'o măsură mai largă sau mai redusă, de cătră soldaţi, mun- 
citori, prostituate, etc. Rezultatul a fost o schimbare profundă 
în aspectul limbii populare pariziene, mai ales că la elemen- 
tele argotice s'au adăugat expresii tehnice din terminologia 
meseriilor și cuvinte de origine dialectală. 


Din cauza aceloraşi transformări sociale, produse ale de- 
mocrației, graiul poporului parizian sa răspindit şi în pro- 
vincie, la categorii similare de oameni. Scopul autorului este, 
cum mărturiseşte singur în prefaţă, să urmărească mersul 
progresiv al acestei vorbiri populare, să scoată în evidenţă 
creațiile nouă, construcţiile expresive şi imaginile originale, 
care-i dau vigoare şi relief, să înregistreze extinderea ei din- 
colo din zidurile Parisului şi să-i arate influenţa asupra limbii 
comune. Căci mulți termini de argot, în sens larg, sint primiți 
încet-încet de straturile sociale mijlocii și superioare, care, 
datorită afectului si fantaziei, simt adesea nevoia unor cu- 
vinte şi construcții mai expresive. Astfel, ca să citez citeva 
exemple, duper şi piper, care au intrat în limba comună încă 
din veacul XVI, sint la origine expresii de argot (primul de- 
rivat dela dupe, care, la rândul lui, provine din huppe "pu- 
păză'), Tot uşa fourbe si pigeon.lată cum îl defineşte pe acesta 
din urmă A. Oudin, Recherches italiennes el frangoises ou 
dictionnaire italien et françois, Paris 1640: „Un pigeon, une 
dupe, un homme qui se laisse altrapper ou tromper en quel- 
que breland ou bordel. Metaphore, Le pigeon est au colom- 
bier, il est attrappe, îl est pris”. Fără voe ne vine În minte ro- 
mânescul boboc, eu aceeaşi însemnare şi avind aceeaşi ori- 
gine socială ca fre. pigeon, 

Anumite păreri ale lui Şňineanu asupra argot-ului pro- 
priu zis nu pot fi acceptate. In primul rind, afirmația că a- 
ces! limbaj special a fost creat cu scopul de a protegui pe 
răufăcători împotriva oamenilor celorlalţi, care nu-l înţeleg. 
Este sigur că argot-ul permite cunoscătorilor lui să vorbească 
în toată libertatea de faţă cu reprezentanţii autorităţilor (mă- 
carcă deseori nici acest lucru nu-i posibil, căci polițiștii se 
inițiază astăzi şi în secretele lingvistice ale pungașilor), dar 
nu se poate susținea că aceasta este rațiunea de a fiu ar- 
not-ului. Deasemenea se înşeală Şăineanu, cînd spune (în pre- 


Sei 


LAZAR ŞAINEANU 55 
d N e 


faţa la Le langage parisien) „Fargot moderne, autre appella- 
tion donnée au vulgaire parisien de nos jours”. Această idee 
au combătut-o mai toți specialiştii, şi pe bună dreptate. Ca- 
racteristica principală a limbajelor speciale este că se uzează 
foarte repede. Produse ale afectului și fantaziei, ele nu pot sa- 
tisface la nesfirşit nevoia mereu vie a indivizilor vorbitori de 
a recurge la termini cit mai expresivi cu putinţă, şi atunci 
tendința generală este inlocuirea cuvintelor uzate prin altele 
mii viguroase ṣi mai pitoreşti. Cele eliminate astfel dispar în 
mare parte, dar unele intră în graiul popular, iar mai apoi 
diar în limba comună. Cu chipul acesta se salvează dela pic- 
ina totală un număr de elemente argotice, nu toate însă şi nici 
măcar majoritatea. Prinurmare, numai într'o măsură relativ 
mică vorbirea populară poate fi identificată cu argot-ul, 

Limbajul militarilor din timpul războiului mondial este 
şal un argot, întrucît are la bază aceleaşi trăsături carac- 
teristice ale psihologiei omenești şi a luat naştere în impreju- 
tări determinate. Afară de asta, numeroase expresii de-ale 
argol-ului propriu zis se găsesc și în limba soldaţilor, cum 

nu se poate altfel, deoarece indivizii vorbitori sint in 
bni parte aceiași. O observaţie interesantă pe care o face 
Şiimeanu în L'argot des tranchées este că războiul a pus în 
tireuluțice, graţie tocmai vieţii comune a unor oameni adunaţi 

toate unghiurile Franţei şi din categoriile sociale cele mai 
rse, numeroşi termini uzitaţi pină atunci numai in me- 
diuri speciale. 

In strinsă legătură cu studiile asupra argot-ului stau ul- 
mele opere ale compatriotului nostru. Una se cheamă La 
langue de Rabelais. |: Civilisation de la Renaissance, U: Lan- 

et vocabulaire, *) 2 volume, Paris 1922-1923. Importanţa 
Îui Rabelais în istoria culturii franceze este nu numai literară, 
ti şi filologică. La niciun alt scriitor nu găsim un vocabulur 
atit de bogat: numeroase creaţii proprii, apoi împrumuturi 
făcute din limba diverselor categorii sociale, în special pro- 
fesionale, ete, dau operelor lui Rabelais un aspect linguistic 
savuros şi curios totodată. De aici atenția mare care se acordă 
acestui seriitor, dela o vreme încoace, mai ales că din cauzele 
indicate chiar acum înţelegerea lui nu-i deloc uşoară, Aşa se 
explică intemeerea cunoscutei Société des études rabelaisien- 
nez, eare publică, începind din 1903, Revue des éludes rabe- 
laisiennes, transformată apoi în Revue du seizitme siècle, yi 
a îngrijit de tipărirea intro ediție cu adevărat monumentală 
u operei lui Rabelais. Conducătorii societăţii, apreciind pre- 
pătirea excepţională în materie a lui Şăineanu, l-au însăr- 


* De adăngnt comentariul filologice la cărțile | și IL din feupres 
complètes de François Rabelais, édition critique publiie sous la di- 
tection d'Abel Lefranc, Paris 1912 urm, 


a —————————— 


ii | 


36 VIAŢA ROMINEASCA LAZAR ŞALINEANU 57 
cinat să scrie comentariul amintit în notă și lucrarea citată Aceasta a fost, pe scurt, activitatea dunni. 
mai sus despre civilizația secolului XVI și limba marelui triotului nostru *. Nu-i greu. de văzut imită a cu ade- 
scriitor. j vărat neobișnuită, atit pentru filologia romină, cit şi pentru 
A doua, care poartă titlul Les sources indigènes de léty- cea romanică. Dacă lucrările anterioare anului 1900 se distin 
mologie française, 3 volume, Paris 1925-1930, insemnează în- mai cu samă prin erudiție, celelalte trehuese apreciate pa 
cununarea activității științifice a compatriotului nostru, in- primul rind, pentru ideile personale și fecunde e care le 
trucât conține rezultatul studiilor yi meditaţiilor întregii sale conțin. Graţie acestora din urmă Şăincanu a ii rih in 
vieți. Ideile generale expuse de mine în paginile precedente | mare măsură la reînoirea studiilor de specialitate şi, indirect 
apar şi aici, în special afirmația că studiile lingvistice fram- la progresul lingvisticii generale, Atitudinea lui originală şi 
„ țuzeşti țin necontenit samă de Romani, Germani (în sens independentă faţă de problemele în discuţie i-au atras, este 
larg), ba chiar de Greci, Celţi, tte., numai de Franceji, adică drept, numeroase critici, dar i-au putut da satisfacția rară că 
tocmai de oamenii care vorbese limba franceză, nu, precum multe din afirmaţiile sale, combătute adesea cu înverșunare, 
Şi aceea că fiecare cuvint îşi are starea lui civilă, pe care sin- au fost încet-încet acceptate chiar de cătră adversari. Cu atit 
tem datori so luăm în consideraţie eu toată seriozitatea, Pi- mai adincă trebue să ne fie părerea de râu că un astfel de 
rerea ultimă aminteşte foarte bine de a lui Gilliéron, că învățat n'a putut rămînea printre noi, pentruca În galeria oa- 
fiecare cuvînt îşi are istoria lui, iar Şăineanu declară singur menilor iluştri ai științii enropene să figureze un Romin mai 
că sa inspirat din lucrările marelui dialectolog francez, ca mult. 
şi din ale lui Abel Lefrane şi Ferdinand Brunot (au- IORGU IORDAN 


torul vestitei Histoire de la langue française). 
Obiectul propriu zis al acestei opere îl formează studiul 
unui mare număr de cuvinte franțuzești obseure, atribuite, 
de cătră lingviștii tradiționalişti, unei latinităţi suspecte. (ti- 
puri reconstruite, cum am arătat mai sus). Săineanu caută, 
dimpotrivă, să le explice prin mijloacele limbii franceze tă 
însăși sau, ceeace-i tot una, prin psihologia indivizilor vorbi- — 
tori, pe care-i stăpineşte în largă măsură nevoia unei expri- d 
mări spontane şi metaforice. Etimologia, cum o face autorul 
nostru, este o adevărată istorie a cuvintului, potrivit princi- 
piilor expuse altădată de Hugo Sch uch ard tca să afli mai 
ușor și mai sigur originea unei expresii oarecare, trebue să-i 
cunoşti formele dialectale actuale, atestările din texte, cit și 
din lucrări lexicografice, avind la bază limba pariziană, dar 
şi pe cea provincială, și, însfirşit, toate accepțiile-i semantice. — 
Printre izvoarele indigene ale vocabularului francez, așa cum 
le concepe Șăineanu, avem lumea animală, vegetaţia, natura 
neinsullețită, anumite îndeletniciri omeneşti, viaţa socială, 
tradiţiile populare, dialectele şi argot-urile, istoria şi civiliza- 
ţia, creaţia spontană, vorbirea copiilor, limbajul imitativ. 
Lucrarea aceasta a fost primită cu elogii de cătră spe- 
cialiștii nepreveniţi şi cu multă rezervă de cătră spiritele ru- 
tinare, cum se întimplă deobiceiu cu cercetările care revolu- 
ționează metodele unei discipline ştiinţifice. Indiferent de a- 
ceste aprecieri, este 7 ai că drumul bătut de Șăineanu şi pe 
care au încercat să-l deschidă diverşi alți savanţi înaintea lui 


—— 


* Ar mai fi de amintit Notes d'étymologie romane (trei serii) din 


se va lărgi necontenit și va servi pe viitor în mod aproape ex- Zeitschrift für romanische Philologie, vol. XXX şi XXXI (1906 yi 1907), 
i > rui titlu cunosc, a presă 
casiy pena oparoa atitor Unutari rămase necunoscute T si postum, al, ărui | unose, afl t supt 1 presă (va 


e Ri | 
O VÎNĂTOARE LA BOROSEŞTI 


D.E M 9.8.7 3 RX: i 0. ES 3 


Boruseşti, e un sat sărac pe niște coaste de deal, subt 
margini de pădure, călare pe ripi adinci şi ponoare. Pă- 
durea care-i poartă numele se întinde dela Sanatoriul Bir- 
nova, cu piscuri şi văi adinci, cu gropi şi cu pirae, înspre 
Vaslui. Regiunea aceea este ca o prelungire de munte care a 
eşit la suprafață printre dealurile îngălbenite ale Moldovei. 

Dacă oricine poate cunoaște satul şi pădurea Boroseşti, 
foarte puţini pot ști și aprecia ce-i aceea o vinătoare la Bo- 

ti. Acesta este evenimentul vinătorese cel mai impor- 
tant din cursul unui an. Aş putea spune chiar că pentru un 
vinător. anul ca și sezonul de vinat este împărțit în două: 
inainte, şi după vinătoarea dela Boroseşti, Un „inainte” plin 
de febră, de așteptare şi de speranţe, în genul în care se aș 
teaptă tragerea unei loterii de către unul care a cumpărat 
bilet, şi un „după” plin de desamăgire și demoralizare, care 
inseamnă uciderea oricărui entuziasm. Din ziua în care # 
fost vinătoarea dela Borosești, tot ce urmează este fad şi lip- 
sit de interes. Sezonul de iarnă se consideră închis, chiar 
dacă vinătoarea a avut loc în Decembrie sau în Noembrie, 

Rezultatele acelei zile se așteaplă de prieteni şi de vi- 
nători cari mau luat parte, ca rezultatul unui match. Unii 
chiar vin la pară să vadă ce um făcul, 

De aceia comitetul cercului vinătorilor din laşi hotără- 
şte cu multă chibzuinţă și gravitate ziua în care acest eve- 
niment urmează să aibă loc. Și sunt o serie de împrejurări 
cosmice ce influențează fixarea zilei, care, după modelul zi- 
lelor de Paşti, nu cade niciodată În acelaş timp. Se anali- 
zează lungimea toamnei, abundența ghindei, recolta de po- 
rumb din vecinătate, opoarele de cartofi, pronosticurile asu- 
pra iernii. informațiunile congresului de brigadieri silvici 
şi pădurari, şi deabia după aceia se anunță: Vinătoarea de 
la Boroseşti va avea loc la 6 Decembrie. Data accasta se 
comunică vinătorilor din Botoşani, Vaslui și Birlad. E sin- 
sura noastră vinătoare cu musafiri. Și e necesar ca oamenii 
să ştie mai dinainte ziua precisă. 

„După accea lucrurile se liniştese ap în preajma SI. 
„Niculae cind începe o agitaţie mai vie, cind lovarăşii se 
aglomerează la Club, cind se string și se comentează primele 


O VINATOARE LA BOROSEŞTI i] 


informaţii; — căci Boroseştii e singura d SĂ 
aus japi, lupi și vulpi. în Potato A R (deceda 
n codri aceia cu ripi, cu desisuri mlaşti i ţi 
ap î ad . a t i ` hi f 
care se prelungesc și în județul lași ca și în județul Vasli. 
Í e Coroanci dela Dobrovă a i ăxzite. se 
ține Mee mare şi variat. Sp pe 
i În iarnă vinătorul este cam plictisit de iepuri. Are 
un fel de indigestie psihică în care entuziasmul carni ce 
linjeşte. 

_In jurul Iașului, nu este prea mult vinat mare. De a- 
ceia tot ce-i suflare de vinător prin partea locului, tinde să 
meargă la Boroseşti; şi fiecare cu hotărirea și cu speranța 
de a impușca cel puțin un mistreţ, care să nu fic, bine 
ințeles, mai ușor de două sute kilograme. Nici unul nu se 
dindește decit Ia lotul cel mare, iar celelalte cîştiguri mă- 
runte plictisese cu anticipație, ca o bătae de joc a norocului, 

Pe tabela neagră dela sediul clubului vinătorilor lista 
celor înscriși crește exagerat, 30, 35, 40... 


Deja incepe o rumoare surdă. Sunt prea mulţi! Unde-or 


t sà incapă? „Liniile” nu permit mai mult de 30 de puşti. Şi-or 
„să mai vie invitaţi și invitaţi de invitaţi... Asta-i scandal, Ci- 


ne Va invitat pe Corjescu?! Poftim! Trebue să se revizuias- 
că invitaţii. Altfel plătim cotizaţiile degeaba, Eu nici nu 
mai merg în condiţiile acestea... declară altul. 

Discuţiunea «e înfierbintată. Sunt pe scaune, la mese și 
În picioare: avocaţi, medici. ingineri, proprietari, ofițeri... 
Unii se plimbă agitati şi fumează, alţii nu spun nimic. Parcă 
am fi în ajunul unei bătălii. Fiecare simte instinctiv că o- 
dată cu creşterea numărului participanţilor scad și sursele 
de a împuşca „porcul”, fiindcă şansa se împarte, se divizea- 
ză, se îndepărtează... se volatilizează, pină la ceva impereep- 
tibil, cu totul problematic şi ireal, 

Enervarea creşte şi mai mult după ce pădurarul Po- 
pescu, este introdus ṣì explică viața şi drumurile cirdului 
de porci. 

= Cucoane Robert, spune pădurarul, n'a fost ghindă in 
județul Vaslui şi nici în pădurile dela Roman, şi au venit 

din alte părți. Aţi văzul, la Tăcuta, s'a făcut un feac 
de vinătoare şi au căzut trei porci. Un cird şi doi solitari au 
scăpat, 

Toţi vinătorii stau în picioare, Au fetele puțin contracta- 
te de un rictus aprig sau de un zimbel uşor de bucurie, 

— Da lupi sunt? întreabă altul, nemulțumit numai cu 
porcii, 

— Sunt, în Duruitoarea. Saud noaptea urlind pină'n 
sanatoriu, His "1 
Daia i a 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


Ideia că se aud urlînd la sanatoriu, deși nu are în sine 
nimic excepțional, pentru că sanatoriul e în mijlocul pă- 
durii, dă totuşi impresia agreabil primită, — că nu mai În- 
cap lupii în pădure și năvălese prin părți locuite. 

Asta excită și cere explicaţii. Se încing discuţii lungi. Se 
nasc controverse cu privire la felul cartuşelor, la mărcile de 
carabine; arme și munițiuni sunt analizate si puse la punct 
în vedereu marei campanii dela Borosești. 

Neculai Stroescu, cel mai pasionat dintre toţi, e concen- 

trat în sine şi nervos, Inconștient şi la intervale scurte îi 
tresalță umărul drept ca și cum trupul lui singur ar visa şi 
„ar lresări în vis. Acesta este insă ticul lui in ceas de acută e- 
moție vinătorească. Parcă cineva Var trage de umăr înapoi 
şi în, jos, și el îl pune brusc la loc, 
j eculai însă este preocupat Îndeosebi, pentru că el are 
răspunderea gonii. El o organizează. El a fost în pădure, a 
înconjura! toate bătăile, a văzut toate urmele: „intrări și 
eşiri”: stele mari de labă de lup şi copite de porc... rimături 
în hirtoape... 

El e mai aproape de viziunea vinătorii de miine. 

EI a văzut ceva din semnele lăsate de inamic. 

Se gindeşte acum singur, bătind cu degetele în masă, 
cum se ia bătaia dacă vintul bate dela Nord. şi cum s'o facă 
dacă se schimbă la noapte, — căci bătaia trebue să urmeze 
după vint, pentru ca vintul să nu miroase vînătorul şi prá- 
ful de puşcă. 

Pe stradă, vinălorii se acostează dela distanță: 

— Mergi? | 

ie Mg! Ini toit ROLAN l 
Cu două zile înainte a nins. Afară e senin și ger. Va fi 
o vinătoare minunată. 

Toate hăcăniile şi toți armurierii știu că mine-i vinătoa- 
rea la Borosești. 

Știu şi birjarii. Că se cumpără ue i „breneke”, 
glonte pentru carabină, Astea nu se vind decit odată pe an: 
cînd e vinătoarea dela Boroseşti. La băcănii se cumpără 
provizii: o jumătate parizer, erenvurști, salam de Sibiu... 
tăiat... tăiat, sigur, în felii subţiri... ai și cașeaval?... bun... 
dă-mi o jumătate. Pune și un kilogram de alva... şi o cutie 
de nisetru... şi pastramă. E proaspătă? 

— Sigur, cucoane Neculai... se poate!... Miine aveţi vi- 
nătoare la Borosești; merge și Cuconaşu Bazil, a fost la noi... 

Cintarul de alarmă depe tejghea face „pac-pac” cind pe 
un taler cînd pe altul, după cum se nimereşte mai mult sau 
mai puțin decit trebue. şi apoi hirtia subţire impermeabilă 
se pătureşte artistic. Toţi băieţii din prăvălie sunt ocupați 
şi grăbiţi. Sunt deja patru vinători... A venit și Şerban... 


O VINATOARE LA BOROSEŞTI 61 


— Aa, ha, ha,... vinătorii : > 
de obicei el nu aduce Dalai ia i e za pentru că 
nisește atunci, dela unul e la vinat şi ago- 


i dela altul i 
data asta cumpără și el ră „ Ce se nimerește, De 
festaţia. 3 are eveniment. De aceia mani- 


Pină se fac 
A mai fost in 
tică. 


pachetele să luăm o |uică. Neculai e obosit. 


pădure să ia ultimele dispoziţii... Să luăm o 


- Cinci ţuici 
— Indatăă,,, 


Vinătorii s'au aşezat la mesuţa di 
j n colț, pe scaune mici, 
Dude. Orice cunoscut vine înăuntru, ia loc şi intră fn 
— incă o ţuică, — Ştiţi băieţi c'afarā-i ger, S ă 
4 i -i ger, Se intāreşte. 

In adevăr, pe geamul uşii sunt flori Bri și kanao Mai 
de cristal mate și aburii i ine dia eate, a 

a ate şi aburii. In lumina care vine din stradă scli- 
pese zei parcă ar fi bătute cu mii şi mii de pietre mici și 

— Incun rind de ţuici, 

y kas să aaea şi un litru de vin! 

| un „Cosmovici”.., Dă şi nişte jambon... dă o jumă- 

wi. Unde-i Ata? iş şte Jambon... dă o jumă 
$ Atmosfera se încălzește. Incep amintiri, anecdote, istorii. 
i Sa făcut de mult ora 9. 

n Cucoane Neculai, nu vă supăraţi, dar trebue să jn- 
ch în faţă, Poftiți, vă rog, în adăița din dos unde mer- 
ii de obicei, 

— Nu se poate!!... Refuzul este hotărit şi chiar agresiv. 

Pe ușă intră un domn scurt, gras, cu faţa simpatică. 

— Aaa! Domnul Prefect! Vin-aici Todiriţă... 

Să facă șase fleici. 

— Şi vro cincisprezece mititei. 

Prefectul se așează şi el la masă. Ceasurile trec., altă 
sticlă... să aducă niște brînză de Brăila... și două serumbii... 
și ceasurile trec. 

In ușă bate sergentul. Andrei deschide dind cirligul lao- 
parte. Mantaua sergentului e bătută de ninsoare. 

A ~ 


l Sergentul vorbeşte agresiv lui Andrei. Acesta se uită 
A sergent şi apoi la masă. 
tul bate brusc din câlciie, salutind militărește: 

zF. tăiți domnu Prefect! 

— Vezi să nu ne deranjeze nimeni! 

Sergentul care intrase ca să facă proces verbal de con- 
travenție, eşi cazon. după ce salută și „trăi” încă odată la 
adresa lui Todiriţă. Din cînd în cînd, umbra lui apărea tre- 


VIATA ROMINEASCA 


cind prin fața geamului cu flori de ghiaţă ca o umbră chi- 
nezească, 

La masa rotundă limbile sau deslegat şi apoi, după 
temperamente şi rezistență, au Început să se lege la loc, 
mai cleios şi mai nehotărit, 

Neculai răzimase spatele de părete şi privea la toți, im- 
prăștiat şi multiplu. Tovarășii deveneau cenușii, fumurii, ca 
un abur, se înmulțeau, jucau, se făceau ca nimic, din unul 
doi, şi iarăși veneau la loc. Şi defilau prin faţa ochilor lui 
impăiejeniţi, copaci înalţi pe care-i însemnase el în pădure 
şi lingă care trebuia să rămînă miine cite un vinător, și. 
întrun regiment întreg, mistreţ după mistreţ, după mărime, 
desereseind... şi haite de lupi cu covrigi în coadă. 


— Neculai! Miine-i ziua ta... Urra! 

Neculai tresări, strigat la viață tocmai când cirdul de 
mistreți se apropia de el şi cel din faţă începu să ridă la 
dinsul cu doi colți mari eșiți pedelături, cari-i suflecau bu- 
za de sus ca pe o perdea de tuci. 


Să bem! 
mA eee goli încun pahar... 
fectul era mai proaspăt şi vroia să-i ajungă pe cei- 
ialți, Cu această ocazie invitațiile se îndesau insistente 
pentru că vinul nu se poate bea de unul singur. 

Căpitanul Traian istorisea despre o patrulare și o ur- 
mărire a Ungurilor; — ceilalţi ascultau cam indiferenți. 

Neculai iar aţipise pe scaun, cu spatele rezimat de pă- 
rete. Neculai e obișnuit să doarmă și în trăsură și călare... 
numai mergind pe jos nu poate adormi. 

Acum vorbeşti cu dinsul, și deodată vezi că la intreba- 
rea următoare nu-ți mai răspunde. Și cind te uiţi la el, îi 
vezi capul atirnind peste bărbie şi puţin aplecat peoparte 
şi-i auzi răsuflarea ca o scăpare de sifon, Dacă-l scuturi. e 
în stare să reia conversaţia, imediat, de unde o lăsase, pen- 

tru ca apoi după o altă clipă să le părăsească din nou, 
Neculai, istovit și ameţit era În apogeul acestei alterna- 
te între cele două lumi. Cind se trezea, mai trăgea un pahar 
pentru a se alimenta de o nouă perioadă de somn, și iarăși 
cădea în letargie. 

Traian nu-l slăbea de loc. li cinta „veşnica pomenire”, 
şi-i cădelniţa cu o pereche de „crenvurşti” pe la nas. 

Inăuntru se încălzise. Umbra chinezească de mull nu 
mai trecea pe la geam, Sticla dela ușă se umezise şi florile 
de ghiaţă deveniseră uleioase. 

— Andrei, Andrei. Ingo. sticlă, | 

Printre co-mesenii vinători începuseră să se stabilească 
din cînd în cind tăceri prelungite și compromițătoare. 


| 


O VINATOARE LA BOROSEŞII t 


e supt ări StOkitaiea P 
nic şi hot t și la o asemene; “a bă 

„_Intrun timp, Andrei a reni ră Dă teju 
pie de masă și se adresă lui Traian: PR Pg IER, e ajto- 
x a nec Căpitan, îi ceasul cinei. Mai 

S'a mai băut un rind, 
u ora 6 dimineața. Trupu 
rre 

achetele cu provizii de cu seară âte 
lingă ușă, A luat fiecare pe e Pa dar Nine a i 
rca să pe opuic sau să facă măcar vre ia 

Totuşi, la ora 6 fără un sfert erau pe peron “i: Ne- 
sulai, Căpitunul Traian, Şerban şi ceilalti. cu pr e 
tt scãunage. Neculai, ca de obicei, purta intreg arsenalul: 
pușcă şi carabinā, precum şi un automat cu cinci focuri, 
ai erp rezerva lui tactică, pentru loc deschis, la poiană, 

ghiceai după repețirea precipitată de mitralieră. 
prki ca război mare, 

„De douăzeci de ani nu lipsise niciodată dela vină - 
oroseştilor. De douăzeci de uni regulat se ae pac ge 
un pore; de douăzeci de ani lui nu-i venise niciodată, 

Dar cu o filosofie într'adevăr vinătorească, de douăzeci 
de ani venea regulat cu cele trei puști, pe care le tot aburca 
În spate. 

„Pe peronul gării era pustiu, intuneric. Numai ciţi-va vi- 
mtori se plimbau gravi ca nişte copii de Tartarini, în drum 
spre o Africă hibernală, Ger, calm şi senin. 

Citeva lumini dormitau roşietice. Era o atmosferă stra- 
nie de taină, de insomnie și de tăcere, O femee începu 
să măture peronul. Stelele scînteiau sus, puzderie. Pe 
pian de mașini, zăpada proaspătă era și ca înegrită de 

„Trenul personal „laşi-București” dormita *şi el pe prima 
linie. Un vagon de clasa Il-a se umplu încet cu vinături, 
geban fuma din pipă, Neculai arăta cartuşṣele şi carabina. 

vot bună și se aruncau glume peste speleaza de lemn 
care despărțea băncile. Unii crau exagerat de vioi, alții însă 
somnoroși. Doi mai bătrini, în umbră, vorbeau şoptit şi nṣe- 
zat, răsucind țigări, întorși unul spre celălalt, pregătiți par- 
că pentru un voiaj lung. 

Din gara Birnova săniile ne-au ridicat fişiind cu tălpile 
de lemn pe zăpadă. Intinşi pe paiele din sănii urmăream în 
lumina pe jumătate a zilei și pe jumătate a lunei care era 
noii urmele proaspete pe zăpada căzulă în timpul 

ii, 

La pădurărie, hărmălaie mare. Un foc enorm în poia- 


refectului, care cra un om vred 


aveţi o oră pină 


de 
să ersonalul” spre Birnova pleca 
rile sculate în picioare erau grele 


masi, 
mavca 
ar vre-o obicețiune, 


În N 


Li] VIAŢA ROMINEASCA 

NE e ETA E ENI DER Pe e PRE 
nă, și în jur oameni şi copii răzimaţi în bețe sau aşezaţi pe 
buturuge, ne aşteptau. 

S'a sunat din corn, şi au început preparativele. Oamenii 
pe două rînduri, numărătoarea lor, dispoziţii... jumătate de 
bătae se merge fără să se strige... bătae mută... sunt porcii 
în „Fundul Holbocenilor”. Acolo facem prima bătae, inain- 
te de amiază 

Soarele răsare, ros, dind un aspect de roz ideal crengi- 
lor încărcate cu'zăpadă. Parcă un abur alb şi îngheţat, ca 
o pinză transparentă şi fină între cer și pămînt, se dă u- 
şor la o parte şi soarele înaintează. 

Fire de beteulă gălbii şi roşietice se împletesc printre 
crengile uscate. E o minune limpede şi rece, cu vro mireasa- 
să din cer, cu un mire îmbrăcat în zale scînteetoare; și-i rece 
și pustiu, şi clar şi sunător; totul parcă ar fi undeva în ghe- 
țari... în deșerturi polare... şi soarele vine spre noi de demult, 
de şase luni, şi se redeşteaplă azi. 

E ger, dar gerul acesta ne face bine. Nu-şi dă nimeni 
seamă de ceasul minunat pe care-l trăim. Pe sus, ghețari 
ireali se topesc şi după ei apare cerul albastru şi senin; sunt 
rai calme aeriene în zare, şi deasupra lor soarele, impresio- 
nan 

_ Copacii parcă s'au împietrii, tācuļi ṣi nemișcaţi. Pes- 
te zăpada căzută jos, trunchiurile de fag lucii se numără ca 
coloanele de marmură cenușie care țin deasupra cerul și 
înalță candelabrele uscate ale erengilor goale, Copacii se 
gindesc prelung în pădure. Gălăgia noastră trebue să-i su- 
pere, inestetică și inoportună. s 

Vinătorii fac grupe de cite patru, cinci, şi discută; 
cearcă arme; se uită la cartușe; fac glume. Ciţi-va, mai prac- 
tici sau mai nervoși, stau în picioare, uplecaţi deasupra sä- 
niei şi au inceput să mănince, Se trece din mină în mină un 
păhăruț de ţuică... și... ceai dintr'un termos. 

Neculai, autoritar, dă ordine, strigă, ia ultimele dispo- 
ziţii, Arată cu mîna spre dealurile împădurite, pe unde tre- 
bue să apuce gonașii si de unde să pornească. 

— Popescu, auzi, suni din corn o singură dată ca să 
plece, şi apoi nici o vorbă. Şi mergeţi în liniște ca să nu vă 
simtă lupii. 

— Sunt urme proaspete intrate în „Fundul Holboceni- 
lor”... un solitar, şi un cîrd de vro cinci ci cu scroafu... 
sunt coboriți spre ochiuri prin țihla lui elnicu; dinspre 
Cocoura. 


Agituţie, nerăbdare... 
Căpitanul Traian a pus într'o căciulă numerile serise 


„O VINATOARE LA BOROSEŞTI c 


ingrijit dela Club şi a trecu i 
tragă numărul. pala Si 

Lat aan ap i-a rămas numărul 13. 

m pornit pe urmă spre linia de vinători Neculai 
; re : ai e 

in capul coloanei, gros, cracanat, cu bastonul-scăunas e 
Urmat pe şoldul drept. A 

Umărul lui se scutura des, tre 
eta semn din umăr, 

Ne-am oprit pe o ere 


a fiecăruia ca să-și 


sărind bruse, parcă fâ- 


astă. In `“ i sg 
chidea o vale bruscă. In fund Ba Sei OMA T Oa T 
dintr'un aeroplan. Şi dacă ceva ar fi umblat prin pep Aae 
sar fi văzut. Pe cealaltă coastă o pădurice de brad punea o 
pată verde peste albul zăpezii şi cenusiul pădurii uscate. 
e eug un tren fluerind în gara Birnova, 
Gi ie pr re fsd prindă in crengi, la copacii insemnaļi 
€ fole de hirtie cu de calendar mare cu nume- 
rile respective, Fiecare vinātor urma să sẹ oprească auto- 
E la locul lui. Vinătorii însă erau amestecați, vorbeau, ri- 
u. 
Neculni se răsti la ci supărat: 

— Aşa vreți să împușcați lupi?! 

Și începu să fluere scurt şi în surdină pe eci care pleca- 
sri înainte, 

In sfirşit, anarhic ṣi cu greu, ne-am aşezat. Linia por- 
ma depe o culme dinspre răsărit şi cobora drept pe un ho- 

; tăia între parchete, pină în sula. spre apus. Pe o lăţime 
i doi metri copacii crau tăiaţi; fiecare vinâtor putea să 
dă la dreapta şi la stinga alti doi, trei, 

Neculai rămuse la numărul 13. După ce n tăiat citeva 
trenguţe care-l încurcau în față, se aşeză pe un scaun cu cele 

puști orinduite în faţă. Luă pe genunchi carabina: In 
Wană erau porci. 

Soarele era acum sus şi bătea drept în faţă. 

Razele lui încălzenu dulce și ademenitor, ca o mingiere. 

ulai se simţi bine. Il frigeau parcă pe genunchi, pe mii- 
di, pe față. Se aşeză mai bine pe scăunaşul de piele cu trei 
Picioare în buchet, care scirțiia sub cele ale lui 120 de kilo- 
grame, 

__ Puse mînile în buzunări. Carabina rămase pe genunchi, 
Mngură, 

Soarele era cald şi bun. Neculai închise o clipă ochii. 
Parcă genele erau reci, Le tinu mai mult lipite pină le simți 
calde și apoi fierbinţi. Din el urcă o bună stare grea și apă- 
sătoare. Soarele încălzea și era bine, Genele erau acum cal- 
de şi lipite. 

„7 Obosit, Neculai cedă tentaţiei. Veni în cap ca o ameţea- 
lă dulce, apoi ea un fum cald, şi capul se simți greu de tat. 
Umărul mai tresări de citeva ori, elătinind puțin carabina lă- 


———— 


D 


68 VIAŢA ROMINEASCA e | 


sată unchi, și apoi totul se linişti. Capul rămase drept, 
şi sil ge aplecat înainte, Soarele îi bătea obrajii. 

Cornul sună prelung departe. O singură dată. Apoi to- 
tul se linişti, Gonașii însă porniseră, 

Incepu o aşteptare lungă și enervantă... prea lungă... 
tăcere, mereu tăcere... şi nimic, nimic... 

Vinătorii. cei care se vedeau între ci, se uitau din cînd 
în cînd unul la altul ca să vadă dacă nu cumva vecinul nu 
pune pușca la ochi. 

'Tăcere, linişte... o ciocănitoare bătu întrun copac, undeva 
sus... şi lemnul răsună; răsună ca 0 toacă... Toc, toc... toc... 
toc... repede... şi iarăși liniște. Era o zi caldă şi soarele era 
insistent şi cald. Cite un vinător se ridica enervat de aş 
teptare depe bezea pati ca după două minute să se a- 

iarăși... numai Neculai era cu totul nemișcat. 

Pieptul lui masiv şi burta rotundă, eşită deasupra ge- 
nunchilor, se umflau şi se desumflau singure, regulat și 
greu. Nu dormise toată noaptea!... Acum dormea adinc. 

ȘI soarele era cald, şi era o linişte ca de început de lu- 
me. Parcă nu era creiată încă nici o vietate, nimic... numai 
copaci, copaci... şi cei care așteplau. 

Cit timp trecuse? Poate 5, poate 10 minute... cineva sa 
uitat parcă la ceas!! dar trecuse un timp îndelungat — cum 
e timpul cînd aştepţi vinatul. 

eculai, poate visa, poate nu. Deodată avu impresia 
că-i cade carabina de pe genunchi şi tresări apucind-o brusc 
în miini. Cînd deschise ochii, drept în faţa lui pe o culmișoa- 
ră între două gropi mari din pădure: cîrdul de porci, 

Aproape. Se vedeau numai două capete mari şi negre. 
Unul din ele ridea cu doi colţi rinjiți, suflecind buza deschi- 
să. Neculai, buimăcit de somn și speriat, strigă inconștient 
şi stupid; „poreii”... Indată îşi veni în fire și voi să ducă ar- 
ma la ochi, dar în clipa aceia porcii erau după culme, ne- 
văzuți... Se auzea numai pădurea troznind din ce în ce mai 


stins... 
. Şi Neculai așteptase clipa aceia douăzeci de ani în 
gir cu cele trei arme, cu „doisprezeciul”, cu „expresul” şi 
cu automatul „Manliher”. 

Douăzeci de ani... 

In ziua aceia nu s'a împușcat nici un porc, Nici nu au 
sas Tas alții. Fusese rîndul lui Neculai, şi il găsiseră dor- 

n 


A fost prima vinătoare la Borosești în care nu s'a îm- 
pușcat nici un porc, 
Dar de atunci, la vinat, umărul lui Neculai tresare mai 
des și mai violent. 
de cite ori vede vr'un porc domestic, negru, cînd tre- 
cem prin sat, întoarce capul în altă parte.. 
DEMOSTENE BOTEZ 


I. 


Nu-mi parea tău, nu tîn E 

y gui nu rumeg răzvrătiri, 
Ca fumul depe zarzări va trece cea toată, 
Cuprins de aurirea sporindei vestejiri, 
Eu nu voi mai fi sprinten şi tînăr niciodată, 


N'ai să mai baţi voioasă aşa ca pin' 
„si pin'acum, 
Tu inimă de geruri si toropiri atinsă. 
N'o să mă mai momească să plec desculț la drum, 
Mestecenii cu stamba de soare proaspăt linsă. 


Dor de vagabondare! Din ce în ce mai rar, 
Pe-a buzelor văpaie nu-i flacăra pornirii, 

O, dusa-mi tinerețe cu-al limpezimii har, 

Cu ochii plini de-avinturi şi clocotul simțirii! 


Cu tot ce-i năzuinţă încep sgircit să fiu. 
Trăitu-te-am acvea sau te-am visat doar, viață? 
De par'că la plimbare pe-un cal trandafiriu, 
Am galopat zburdalinic în zori de dimineaţă, 


Cu toţii, ch, cu toții suntem putreziciuni. 

Se scutură jugaştrii de frunzele deşarte. 

Fii binecuvintată minune 'ntre minuni, 

C'am înflorit pe lume şi că mă duc spre moarte. 


II. 


Cite puțin plecăm, plecăm mereu, 

Către tărimul unde e tihnă şi tăcere. 
Poate curînd, de ducă, va trebui şi eu 
Să-mi pregătesc aceste bulendre efemere. 


O, dragi mestecănişuri foşnitoare! 

Pămintule! Şi voi meleaguri fără fund! 

In preajma sorocitei plecări adormitoare, 

Eu n'am puteri tristețea să pot să mi-o ascund! 


———————————————————— 


VIAŢA ROMINEASCA 


Nespus de mult eu am iubit pe lume, 
Toate cite sufletul în trup mi-l străvedeau. 
Pace sălciilor despletite-anume, 

Ce'n apele trandafirii se oglindeau! 


Multe ginduri în tăcere-am depănat, 

Despre mine multor cînturi le-am dat şir 

Şi pe-acest pămint întunecat, 

Sunt fericit c'am putut să dăinuesc şi să respir. 


Sunt fericit c'am sărutat femei, pe-aici. 

C'am strivit flori şi-am tolănit pe iarba parfumată, 
lar fiarelor ca unor frați mai mici, 

Nu le-am strivit capetele niciodată. 


Știu eu, că dincolo, nu 'nfloresc tufişuri, nu-s zări, 
Nu foşneşti cu giîturi de lebeda, secară! 

De asta, în preajma adormitoorei plfcări, 
«Totdeauna mă cutremură-o povară. 


“Stiu eu, că dincolo, nu-şi mai leagănă fâgăduințele 
Aceste lanuri aurindu-se 'n ceaţă şi vint, 


De asta, îmi şi sunt aşa de scumpe ființele 
Care trăiesc cu mine aici pe pămînt. 


TIT. 
TOAMNA 


Colo'n mărăcinişul dintre ripă şi clin, 
Toamna — iapă roaibă — coama şi-o scarpină lin. 


Deasupra malurilor riului, pe tăpşanul ud, 
Tropotele potcoavelor ei albastre s'aud, 


Schivnicul-vint, furişindu-şi vraiştea fumului, 
Macină frunzele depe albia drumului. 


Şi sărută pe crengile măcieşului spinos, 
Rănile roşii ale nezăritului Hristos, 


GEORGE LESNEA 


NINO E € LA NBA 
E iii E E LAN E A 


REALIZĂRILE RUSEȘTI 


Călătoria în Uniunea Sovietela i azi 
} S r Ruseşti este astăzi tot 
ai de normală, cași in oricare altă țară. Societăţile interna- 
me de turism organizează „șapte zile in Rusia”, caşi cum 
ar vorba de trei zile în Elveţia” sau de „0 săplămină în 


Ce pol vedea însă călătorii agenţiilor „Coak” s n- 
toarist” decit înfățișarea extericaa i vieții ruseşti i br 
milt incă, înfăţişarea acelor părţi din viaţa rusă, pe care 
regimul Sovietic o permite? Citeva orașe, citeva mari uzini, 
ctes cooperative de consum, un kolhoz sau un rokhoz 
bine alese, ete. Doar maestrul călătoriilor mai dinainte pre- 

tu peisagii frumoase, cu ţărani veseli şi frumoşi a 

ün rus: Potemkin. 

a noastră de a cunoaște realitatea adevărată şi a- 
i Cum trăește, cum munceşte țărănimea rusă, ce ginde- 
şte za despre regimul dictaturei bolşevice, cari sunt rezulta- 
tele reale ale cartelului în agricultură, ete., nu putem afla. 
accea, încercăm a ne potoli setea de adevăr în infor- 
mafile ce ni le dau călătorii cari au putut vedea mai mult, 
mai de aproape și mai ager, 

„Unul dintre aceştia este d, Edmond Herriot, fost prim- 
ministru al Franţei, care, întors din o lungă călătorie în Ru- 
sa, a concentrat întrun volum „Orient” — observaţiile și 
constatările sale. 

Mai inainte de toate, un călător care cunoaște istoria și 

tura Rusiei. Apoi, un cercetător care nu sa mârginit 
la ceeace a putut vedea personal, dar care s'a documenta! 
cu tot ceeace s'a scris despre Soviete de alții, 

carte complectă, poate prea sumară, dar În orice caz 
9 examinare generală şi din toate punctele de vedere a marei 
noastre vecine, 

„Ea poate forma un punct de plecare pentru o cercetare 
mai adincă şi mai amănunţită. Dar o asemenea cercetare ce- 
Te trei condiţii: 

1) Cunoaşterea perfectă a limbei ruseşti, 2) libertatea 

mișcare, şi 3) obiectivitatea desăvirșită a cercetătorului. 

Pină acum nici o lucrare asupra Uniunei Sovietelor nu 
ne-a fost prezentată de cineva care să fi întrunit uceste trei 
condiții, 


ÎN N 


70 VIATA ROMINEASCA 


Suntem insă datori a cunoaște noile stări din Rusia. Nu 
putem rămine În eroarea de pină acum. 

Reluarea legăturilor diplomatice, şi să sperăm şi eco- 
nomice, cu puternica noastră vecină, ne impune şi obligația 
de a fi perfect informaţi asupra ei, cum ea e informată asu- 
pra noastră. 

Trebuie să ne gindim cu seriozitate la satisfacerea ace- 
stei necesităţi, şi cît mai urgent, 


UN PRINCIPIU DE CONDUCERE DE PARTID: 
FEROCITATEA 


Păstrarea poziţiunilor dobindite de revoluția rusă se 
datorește numai perfectei şi severei organizațiuni a partidu- 
lui comunist din Uniunea Sovietelor, 

Numărind abia un milion de membri activi, acest par- 
tid a reuşit, pe deoparte, să sdrobească definiliv urmele ţa- 
rismului secular, iar pe de alta a impus unei naţiuni de 168 
milioane de oameni, un program economic şi cultural făurit 
din birou, şi — mai mult încă — a isbutit să antreneze întrea- 
gă această populaţie la o activitate intensă pentru realiză- 
rile comuniste. 

Nu judecăm azi rezultatele sociale ale acestui program. 
Totuși trebuie să constatăm că toate partidele politice cari 
urmăresc — firesc şi necesar — izbinda politică pentru În- 
făptuirea unui program, au foarte multe de învăţat dela or- 
ganizațiunea partidului comunist rus. 

In primul rind: ferocitatea. 

Ducă socotim că un instrument de luptă cum e un partid 
trebuie să fie construit şi condus numai în vederea scopu- 
lui final: succesul şi dominațiunea politică, atunci nu putem 
decit să recunoaştem drept perfectă aplicaţiunea ce Stalin — 
Secretarul general al partidului comunist din U. R, R. Sọ — 
a dat acestui principiu cu prilejul celui de al XVII-lea Con- 
gres al partidului său, $ 

Tată ce a spus (și, desigur, a și pus în practică fără intir- 
ziere, severul conducător al Republicei ruse) la acesa con- 


„In afară de biurocraţi și iubitori de hirțoage, a căror 
„dare afară o dorim cu toţii, mai avem încă două categorii 
„de partizani cari împiedică opera noastră, o încurcă şi o 
„opresc de a propăși. 

„Una din aceste categorii este formată din oameni cari 
„au adus oarecari servicii în trecut și au devenit astfel 
„boeri mari”, oameni cari cred că legile partidului şi a gu- 
„vernării sale sunt făcute pentru proşti, nu şi pentru ei. 
„Aceşti oameni nu se cred obligaţi să execute deciziunile 


MISCELLANEA 1 
„CD 


„partidului și-i înfring disciplin : 

mg peer Ei bine, e dn ara piene pla ger 

SĂ „Fără. nici o ezitare trebuie să-i destituim din posturile 

„din tre iune pe cari le ocupă, neținind seamă de servicii 
e, 
G n a doua categorie. Vreau să vorbesc de a 

tagi. aa palavragii. Sunt oameni Öhesti arae 

„partidului, dar incapabili de a conduce şi de a ` organiza 


„Am avut anul trecut o convorbire e cam: 
Atest fel, un camarad foarte onorabil, dar ză pien 
„ità pereche, capabil să înnece în vorbărie orice chestiune 
„lată care a fost convorbirea noastră: 
„EU. Cum staţi cu semănăturile? 
EL Semănăturile, camarade Stalin, au mobilizat toate 


„Eu. Ei, și apoi? 

EL. Am pus chestiunea cu toată energia. 

EU. Ei, şi pe urmă? 

[EL Am avut o schimbare favorabilă, 

EU. Bine, şi pe urmă? 

„EL. Facem proiecte de ameliorare, 
A IA ascultă, apune odată cum staţi cu semănăturile? 
: u semănăturile, camarade Stalin?, de ñ 
Po s sase alin?, deocamdată 
i de făcut cu aceşti incorigibili palavragii? 
trebuie daţi afară din posturile de direcţiune”. 

Ferwitatea de care dă dovadă Stalin este o necesitate 
pentru păstrarea revoluţiei bolșevice. Ea este deci justă, 

Ce bine ar fi dacă sentimentalismul și slăbiciunea ome- 
Htască a noastră, a Rominilor, sar molipsi, măcar puţin, de 
erocitatea rusă, Partidele ar fi atunci partide şi lupta poli- 
tică ca și izbinda politică, ar fi realităţi serioase, 


E. E. 
„VIEŢI ROMANȚATE” 


Editura Fundațiilor Regale anunţă un interesant ciclu 
vieți romanţate, inaugurat recent de către cel mai de 
seamă prozator moldovean, asupra celui mai mare domnitor 
al Moldovei: Mihail Sadoveanu serie întro înmiresmată lim- 
de cronicar modernizat asupra lui Ștefan cel Mare. 

Din acest ciclu vor apare la toamnă, Viaţa lui Aurel 
Vlaicu de Victor Ion Popa, Viaţa lui Bogdan Petriceicu Hij- 
deu de Mircea Eliade, Viaţa lui Simeon Barnuţiu de Petre 
Pandrea, ete, 

Editura citată se anunță ca un imens și interesant trust 


——————————— 


7 CN 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


mat ar fi insemnat o catastrofă. Conducerea o are prof 

AL Rosetti, care sa dovedit şi la călăuzirea „Culturii Naţio- 
nale” că dispune de inspiraţie editorială şi de tact admini- 
strativ. Pină acuma editura „Fundațiilor Regale” a scos a se- 
rie de colecţii cu autori romini, — literatură şi filosofie — 
şi traduceri străine dintre cele mai utile unei pedagogii na- 
tionale în sensul nobil al cuvîntului. 

Colecţia „vieţilor” se încadrează in acelaş domeniu de 
culturalizare a masselor. Ea cuprinde personalităţi intere- 
sante din trecutul rominesc, care trebuiesc reactualizate. Dealt- 
minteri, cum spunea Goethe, orice moştenire trebuie din nou 
câștigată, pentru a fi realmente posedată în toate virtualită- 
tile ei. Fiecare generație trebuie să retrăiască sufleteşte cite- 
va din aventurile trecutului, să asimileze sau să respingă va- 
lorile lui. Numai în acest caz torța experienţelor seculare tre- 
ce din mină în mină cu rodnicie. Fără această retrăire, tre- 
cutul e sterp, simplă cenuşă a unui foc... 


EXISTENȚA TRAGICĂ” — STINDARDUL UNEI 
GENERAȚII? 


In Editura Fundațiilor Regale n apărut cartea de filoso- 
fie a dui D. D. Roşca despre „Eristența tragică”, Un tinār 
publicist — aflat actualmente în Germania — d. Emil Cio- 
ran, a scos 0 pluchetă cu esseuri intitulate „Pe culmile dispe- 

Coincidenţa acestor studii — de factură diferită — dar 
incadrindu-se aceluiaș curent de filosofie contimporană, (ca- 
re face ravagii în țările Apusului şi avind drept zeu tutelar 
pe Kirkegaard — acest Pascal al Nordului curopean), devine 
simptomatică pentru cultura rominească în ultimele ci 
aspecte. 

Inainte de a ridica piatra sau de a face apologiu acestui 
soiu de indrumare ideologică, merită să ne oprim o clipă 
asupra cauzelor care au prezidat la nașterea curentului. 

Filosofia tragică optiacaps admirabil dezaxurea pro- 
fundā a intelectualității în vîrtejul crizei mondiale econo- 


Categoria socială à clere-ului este tot mai mult lipsită 
de o onorabilă bază economică şi de o funcţiune creiatoare 
indispensabilă în sinul societății actuale. 

Cultura este considerată ca o marfă oarecare şi încă 
una de lux. In toiul crizei, de vreme ce se inchid fabricile 
şi băncile, cu atit mai mult se concediază scriitorul laolaltă 
cu servitorul. Intelectualul intră în zodia şomajului virtual 
sau efectiv, 


a 


de Stat. Aflat sub conducerea unui cap biurocratic şi neche- 


MISCELLANEA 
73 


pu ate Ti rată E 
osferă generală ca negată. Eu 
Be și omoară speranţele. generală, care castrează ener- 


xisten a pi ne a 

yea va deveni Inira ant unirii 
4 e profun r s rdul generații ac- 
a lucrurilor. d triste. Ar fi în ordinea ta ăla 


P. NICANOR & Co. 


U, R S. S. şi ROMANIA 


Despre importanţa reluării raporturilor diploma- 


tice 
m. atena air = riste Rominească” va pub- 
e de cole, tratini 
k urin robi 
conomice şi culturale pe care le ivește acesi apt pg 
u 
Studiul intitulat „Spiritul englez in ştiinţele econo- 


„ 
» semnat de dl. Ion Răducan 
ral viitor al revistei noastre. iaaa 


ION PILAT: „Pasărea de lut”. 


a de lut” poetul lonel Pilat şi-a strins 
şi cald, poemele din „Pe Argeș în 


In volumul „Pasăre 
în snop luminos, bogat 
Sus", „Satul Meu”, „Limpezimi” și „Caetul verde”. 

Cartea este menită să dea publicului cititor o privire uni- 
tară asupra liricei lui lon Pilat. Acesta ar fi un scop quasi- 
didactie. Pentru mine însă cartea a fost un prilej de amintiri 
şi de înduioşare, Nu ştiu de ce, dar versurile care ți-au plă- 
cul, îţi apar cînd le recitești, aducătoare de bucurie proas- 
pătă. 
Am avut impresia că-mi regăsesc vechi şi tineri prieteni, 
căror sonoritate o purtam în suflet şi în urechi. 
ne port atitea chemări dela poetul Ion Pi- 
emoție de amintiri să mă trezească, pen- 


tru ca versuri care stăteau în inconştient ca O componenţă a 
detaşeze şi să-mi apară ca fructele din- 


Imi vin, îmi revin în minte, cu toată evocarea altor ani. 


de entuziasm şi de visare deplină: 
„Se lasă iar amurgul pe parcul din Miorcani 
Şi zgomotul pe care lam auzit de ani, 
Cu pulberea luminii ajunge pin'la mine: 
E mugetul cirezii cencet cu 
Sunt sorie de care pe drum 
E tunetul cāruții ce trece peste pod. 
Acest Miorcani, evocat mereu, cu amănunte rustice, sin- 
cere şi veritabile, cu emoţii omeneşti, prin veracitatea lui, 
rin acea atmosferă de simbol și de basm, a devenit puţin şi 
locul meu natal, sa confundat cu el, s'a contopit. 


Şi altele: 

„Prin ulmii de sub vie, pe deal, mai știi tu casa ?,.. 
Ii mai aduci aminte pridvorul prins de viţă, 
Şi cina cea de taină, tacim lingă ta 
De-o fi să fie raiul, să fie un zăvoi 

s PEE 
* Editura „Adevērul"; iei 00. 


URUINICA LILEKAKA T> 
Cu săleiilen muguri și ierburile moi- 
Acolo unde'n Argeş se varsă Riul Doamnei 
D enk ae RDA CRURA a 
pcem amintirii cu-obloane şi pridvo 
- zece zăbreliră și poartă şi zăvor x 
Ai rr lor spre zare îmbătriniră plopii 
i pe vremuri bunica-mi Calyopii 
„iti ra pindise dela scară 3 
egănată prin lanuri de săca 
; fi za paste ră... 
ee Aa tă île angnile raskel do MU a 
wi I Pilat n paginile „Pasărei de lut” a 
citisem altă dată. Il citi 
T ; itisem cu acea cal ire 
pe pă o i eura Paan lui lon Pilat. pr eg pot ppt 
cpr Ă i cm înce oc nostalgie după ceva trecul, i 
oa bogată cu i ap rasi enzaţia unei după amiezi de 
D- Pilat este, mai presus de orie i şi 
A teste, £ e, poetul trec ; 
tree Privelişti, oameni, locuri şi întimplări pirak a 
pai p său, fantomatice şi conturate fumuriu, purtind 
nificație Aa unor agonii venite la vreme, fără vreo sem- 
Garner ai ca o împrejurare de mult așteptată şi 
D-l Ion Pilat est iric À 
oamenilor i - că “a liric care acceptă marea trecere n 
n raniu lucru: vremeu!... Deodată pe ste 
E aeren numai în ştersele asn că. i 
ceente nici de disperare, ni ide ădej 
nici de panic aie o ua e, nici de desnădejde, 
vieţii este în această universală trece i 
ii recere. | 
pr în, mai E în ea, trece în rînduri la timpul său, m ea 
praa pas 2 părinți, în satul natal, alături de Argeș sau la Mior- 
3 at supus şi disciplinat al unui destin tiranic. 
Sf pac Ion Pilat nu a avut nevoe nici să spargă forma 
aa versului, nici să forțeze limbaj sau expresii. 
pă mba îi este curată, cu aduceri aminte din cronici, iar 
case ti este directă şi clară. Versul lui Ion Pilat este co 
„ aproape parnasian; lipsit totuși de preţiozitate şi de 


Ceiace constitue marele merit al d-lui Pilat 
y . - este > s 
ia poeziei care fusese com romisă de si ăokțarisan, cur mij- 
„tă Kyras şi proprii. D-l lon Pilat şi-a împrumutat, spre 
tin n ire de aproape toată generația sa de poeţi, — prea pu- 
ei y metoda „argheziană” care a ars toată lirica nătăfleață 
: er oară, şi i-a dat lovitura de grație printr'o reacțiune vio- 
a o recrudescenţă de limbaj și de expresie. 

“Pilat a modernizat, şi a promovat la rang de artă ade- 


a —— 


16 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dg 


vărată, poezia autohtonă pe care o compromisese un rusti- 
cism factice și ieftin. 

Motivele de inspiraţie ale d-lui Pilat sunt legate de pă- 
miîntul acesta, de natura de-aici, de trecutul nostru, Motive, 
înainte uzate şi perimate. D-1 Pilat, prin sinceritatea simţirei 
sale și a expresiei, a izbutit să le valorifice, şi să le aşeze în 
muzeul motivelor artistice. 

D-l Pilat ştie să vorbească despre Trecut, și să-l evoace 
ca nimeni altul în poezia rominească. Pentru d. Pilat trecutul 
trăeşte ca o amintire proprie, ca un suflet al vieţii care a ră- 
mas și este prezent. D. Pilal este parcă un reincarnat care a- 
duce, din amintirile altei vieţi, viziunea sa proprie şi limpede 
de martor ocular. 


Chiar lucrurile şi oamenii care sunt; — peisagii de azi,, 


sunt privite de d-l Pilat, parcă după ce le-a depășit, după ce a 
__ trecut dincolo de ele, şi se oprește uitindu-se în urmă, și pri- 
vindu-le la spate, îndepărtate. l 

La uccasta îl ajută un puternic simţ al naturei şi o rară 
abilitate de a folosi amănuntul de peisagii, evocativ şi plin 
de sugestie. Și natura este doar fondul, panoul pe care se face 
perindarea umbrelor în trecut. 

Pe acest fond fix cu variațiile lui lente şi pline şi ele de 
tristeți profunde, mersul îndărăt apare mai evident şi mai 
tragic. 

Cine ştie ce scit glăsucște în d-l Pilat: 

„De-mi sună'n cer intiiul tunel goarna 

Şi bubue din depărtări în depârtări, 

În singe mi se desmorțește iarnă 

Şi ce-a fost mort învie din uitări”, 

„Atunci înfricoșat desealec iute 
Lipind urechea de pămîntul viu 
Şi din afund de lumi răspund pierdute 
Popoare răscolite din pustiu”. 


„Aud prin vreme scirţiit de care, 
Galop adine venind spre răsărit. 
Și inima îmi bate tot mai tare 
Chiemindu-mă cu singele meu seit”. 
D-] Pilat are parcă inconștient, sentimentul încarnărei pe 
care i-o atribui. | 
Atmosfera poeziei d-lui Pilat este calmă. Ea ne impacă, 
liniştit, cu regretul trecutului, cu conştiinţa efemerităţii, cu 
tot ceiace este tragic În existența conștiinței noastre. 
E parcă un izvor de filosofie greacă. i 
Elemente ale naturei, aceptăm soarta pe care o avem şi 
pe care ne-o cunoaștem, nu numai pentru că nu avem ce face 
altceva şi pentru că orice reacțiune este zadarnică, dar pen- 


DO 


-) 


CRONICA LITERARA 
7 


trucă regulele normale 
A şi unive 4 
AM porn aae stoicism pe ras e 
i îl au cerebral şi rece presa 
tat D-1 Pil : ce, ceiace este mai , 
fa olre să E pini de emoție și totuşi A uri ai fils. 
Sentimentul lui ca și Brani clasic şi în formă şi în fond. 
fără fotoin neaşteptate. n care se exprimă sint egale, 
identi aceana mie moldui n poemelor sale, face şi 
personalitatea poetică a d-lui fe srerietică in care stă toată 
iar prin această ideie şi întruni 
D Pi Ă ie şi întrunire re 
rei, post aaea ostaa o auto-viziune în trecut 
rii de Erin sa operă, din urmă, are pentru d-l Pilat un col 
vocarea bunicilor. prisme de trecut ca și amintirea sau i 
Ă e scoasă di i : ză 
CERE leac da seara. oasă din ani, la lumină, cu acelaş 


D- Pila ă à 
„DA Pilat a făcut pentru opera sa ceiace trebue să facă şi 


alții opera altor poeţi. 
rea d-lui Pilat este un gest de răzeş cuminte de la 


ani, înfrățit cu natura şi cu elementele ei, care-și stringe 


unei vieţi ca so lase steni 
p ca moştenire nean is 
daoge elitoriilor artei din trecut. i pc ui să 


i sint în noi. 


irospectivă a ope- 


DEMOSTENE BOTEZ 


TEORIA CENSURII TRANSCENDENTE 


După explicația prealabilă în care am fixat înțelesul me- 
tafizicei, natura şi funcțiunile ei așa cum le-a fixat Lucian 
Blaga în „Introducere”, putem intra în însusi miezul teoriei 
cenzurii transcendente, 

Deși îi spune încercare metafizică, acest studiu este de 
fapt încercarea de fixare a sensului metafizic al cunoașterii. 
Teoria despre censura transeendentă este o viziune metafizi- 
că „menită să încadreze rezultatele analizei, desfăşurate în 
„Cunoasterea luciferică”,” fără a decurge cu necesitate din 
aceasta. Această viziune metafizică. despre tileul ultim al cu- 
noaşterii, rod al unei „ochiri riseate dincolo de tot ce poate 
da riyna analitică”, se întemeiază pe o largă expanziune me- 
todologică. Toleranţa aceasta de ordin metodologic i se pare 
lui Blaga deschizătoare de perspective și posibilităţi de gind 
nebănuite, 

In esență, tema studiului acesta este incercarea de „0 
nouă determinare a raportului dintre „principiul metafizie 
absolut” și „cunoașterea individuată”.” Să precizăm termenii! 

Ce este principiul sau factorul metafizic absolut? Este 
ceeace imaginaţia metafizică a numit în decursul timpului, 
„substanţă”, „eu absolut”, „rațiune imanentă”, „Inconştient”, 
„Conștiinţă”, ete. Toate aceste expresii privesc acelaș factor 
originar, pe care Blaga îl numeşte printrun termen mai „alb”, 
mai simplu: Marele Anonim. Caracteristica lui de căpetenie 
este că ocupă locul central în sistemul existenţei. „Marele 
Anonim e locul intenţiilor permanente boltite peste lume”. 
Mitice numit, acest loc e o „ființă”, Teza despre existenţa st 
are caracterul unei viziuni metafizice, „iar viziunile metafi- 
zice ştim că nu sunt un produs de absolută stringenţă logică, 
ci de salt”. 

Prin „cunoaşterea individuată” Blaga înţelege „faptul 
„cunoaştere” realizat de un ins existențial oarecare”, 

Problema e așadar aceia a raportului dintre Marele Ano- 
nim ca principiu metafizic absolut, şi cunoașterea ind 
duată — şi a sensului acestui raport. 

Teza pe care o desvoltă Blaga cu privire la acest raport, 
„e formulată astfel: „Din motive cari țin de domeniul echili- 
brului existențial Marele Anonim se apără pe sine şi toate 
misterele derivind din el de aspiraţile oricărei cunoașteri in- , 


CULTURA 29 
RR CR 


dividuate, creind între aceasta si miste xi i 
tea de factori izolatori. Rejesta. Sacre ep a pia 
sterele existenţiale şi cunoașterea individuată Z se ma sit stă 
în forma specială a unei „censuri”, De vreme ce pes mea 
aceasta își are centrul iniţiator dincolo de orizontul oaza 
Spo spafial, o numim „censura transcendentală”, Prin poe 
sura opine sa. intercalată, înadins şi din superioare 
ir, 3 re misterele existenţei și cunoaşterea individuatä, 
s refuză cunoaşterii individuate orice cuprindere=pozitiv- 
adecvată a misterelor existenţiale”, (37). jie 
Aceasta este teza ale cărei articulații caută Blaga să le 


e. 

Prin locul larg ce-l acordă misterului existențial i 
cesul de cunoaștere, subicctivităţii căruia-i dă g în pro 
cenlral-ontologică, înlăturind explicaţia prin fatalitatea indi- 
viduațiunii, Blaga răstoarnă vechile poziţii. 

Această răsturnare constitue începutul metafizicei sale. 
Dacă pină acuma nu sa putut serie o metafizică mai com- 
plesia cunoaşterii, aceasta se explică prin supoziţia despre 
pasivitatea misterului faţă de actul cunoaşterii. Obicetul cra 
văz ca ceva neutru și indiferent faţă de cuprinderea cogni- 
tivă dinafară, De aceia nu sa putut trece dincolo de episte- 
mokiţie. Atitudinea misterului faţă de cunoaștere nu este pa- 
sivă, În sensul că misterul existenţial central (Marele Ano- 
nim) și misterele derivate se apără de a fi cunoscute întocmai. 
Şi peatrucă Marele Anonim apără misterele existențiale de a 
fi eumoscute întocmai, pozitiv-adeevat şi nelimitat, de alt- 
cineva decit sine însuşi, — cunoaşterea individuată în toate 
e ei este definitiv şi irevocabil „transcendent cen- 

„Censura transeendentă e act atemporal şi veşnic prezent 
al Marelui Anonim”. Aceasta însemnează că toate modurile 
pozitive ale cunoşterii individuate, sunt supuse structural 
censurii transcendente, Ele sunt de aşa natură incit prin mij- 

lor nu se poate ajunge decit la o „revelare disimula- 
foare a misterelor existenţiale”. Sub formele ei de „cunoa- 
ştere-pozitiv” şi „cunoaştere-negativ”, cunoașterea indivi- 
duată înseamnă, pe plan ontologie „o infinită apologie a 

ului existențial”. Pentru cunoaşterea individuată nu 
sunt decit două posibilităţi: sau disimularea misterelor exis- 
tențiale, sau instalarea multiformă în mister și acceptarea lui 
ca atare. Astfel misterele nu sunt niciodată cunoscute în sens 
absolut, cunoaşterea individuată fiind supusă permanent şi 
structural censurii transcendente, care are rostul tocmai de a 
le apăra. Ontologic, misterele sunt convertite upolonic. In 
nici-un caz,dizolvate ecvaţional în non-mistere. 

Care este sensul, rațiunea profundă a acestei censurări 
a cunoașterii? Interpolarea cenzurii transcendente între mi- 


N N N 


W . VIAŢA ROMINEASCA a 

p 
sterele existențiale și subiectul cunoscător individuat trebue 
să-şi aibă o explicaţie mai adincă. Aci Lucian Blaga se mişcă 
in sfera probabilului. E probabil deci ca atingerea „adevăru- 
lui transcendent” sf însemne o mare primejdie, care ar ame- 
ninta echilibrul existenţial; care ar amenința adică „sati ros- 
tul lăuntric al subiectului cognitiv sau rostul lăuntric impli- 
cat de raporturile pentru care au fost făcute subiectul și 
obiectul”, (43). Ca orice transeendență, această gravă pri- 
mejdie e de natură cu totul ascunsă. Putem so bănuim Însă. 

Aceasta e ideia censurii transcendente prinsă în termeni 
generali. Mai putem adăuga că cenzura trancendentă e un 
fapt metafizic, al cărui sens Blaga caută să-l rotunjească şi 
să-l prezinte amănunţit. 

Să lămurim acum conceptul amintit de revelaţiile disi- 
mulatoare, ca unul central teoriei. 

„Revelaţie” este orice „isbucnire sau arătare pozitivă a 
unui mister existenţial în conul de lumină ul cunoașterii in- 
dividuate”, Insă, pentrucă nici un mister existenţial nu poate 
fi cunoscut adecvat, trecînd pragul conştiinţei, care-l trans- 
formă, Însemnează că nu există decit revelații disimulatoare; 
sau că în lumina cunoașterii, misterele se arată mascate, ori 
ca „mistere”, 

Luciun Blaga distinge din p. d. v. al censurii trancen- 
dente mai multe moduri de cunoașteri individuate: concretă, 
înțelegătoare, mistică și ocultă. Trecind dela una la alta, vom 
observa o accentuare şi radicalizare a disimulării misterelor. 
lu detaliul descrierii şi analizei acestor moduri ale cunoașterii 
nu vom intra, pentrucă ar insemna să extindem prea mult a- 
ccastă croncă, al cărei scop e numai sugerarea unei idei despre 
conţinutul lucrării. Putem spune însă că toate sunt construite 
după acelaş principiu, fiecare avind „semnificația unti reve- 
laţii disimulatorii a misterului existențial”, 

Afirmînd că raportul dintre misterul existenţial şi cu- 
noaşterea individuată, este reglementat dintro inițiativă onto- 
logică anonimă, că interpolarea censurii transcendente între 
obiectul transcendent şi subiecul individuat, toate concepţiile 
metafizice ridicate pe ideia veracităţii Marelui Anonim cad 
dela sine. Teza despre censura trancendentă deschide posibi- 
litatea revizuirii sistemelor metafizice, 

Spuneam că cenzura cunoașterii este impusă ontologic, 
pentru a se evita primejdii pentru echilibrul şi intenționalita- 
tea misterului existenţial. Făcînd ontologia censurii, Blaga îi 
găseşte trei motivări: minimală, medie şi maximală, 

Motivare minimală: o cunoaștere inviduată absolut „o- 
bicctivă” care ar duce deci la prinderea adevărului transcen- 
dent, ar condamna viața şi spiritul creator la „stază”, la repe- 
toţie”, la încremenirea oricărei tensiuni, dinamice şi efort- 


CULTURA st 
DR 


Pentrucă ni se refuză cunoasterea adev 
suntem creaturi destinate creaţiei. 
ragbi Aer gposai probabil că o 
i-ar în vina ph ice egl R aderențele sale creaturule, și 
soru rul, prilejuind o emancipare a indivi 
duațiunii, care ar deveni insuportubilă, Primeidie ar fi poe 
tru obiectul cunoscut, care ar ajunge la diser lic ar fi și pen- 
AA erecire. secreția puterii non- 
aE meivaron ziar 3 printr'o cunoaștere individuată, ab- 

l obiectivă, Marele Anonim ar putea fi scãzul in potenja 
sa și zādārnicit in intenţii, Dacă orice punct existențial ur uveu 
această posibilitate, ar fi pericol de descentralizare n exis- 
tenței, 

A z Aril: ea g oara cbjyegr Prima e in legäturň 

maire Fg debt cea apa la aoua cu angrenajul r- 
oi Aim r Aa ap cag . ar a treiu priveşte ra- 
p r ca centru ubsolui şi indivi- 

Barierele censurii fac prin urmare parte integrantă din 
ființa noastră. Ele țin de natura noastră cum țin malurile 
de rin. Fără maluri, riul n'ar mai fi rîu, 

Blaga precizează însă că prin censură, dacă este oprită 
Însăși cunoaşterea deplină, pozitivă, absolută, nu sunt o- 
prite anumite cunoașteri, accesibile. 

Despre natura acestor primejdii metafizice, nu se 
poale vorbi mai mult «decât în sensul probubilului, tocmai 
din motivul că o determinare mai intimă ar presupune de- 

şia „disimulărilor” imprimate structurul cunoașterii 

ividuale, Intercalarea censurii provine dintro insonda- 
bilă grijă a Marelui Anonim pentru echilibrul şi sporul c- 
xistențial, şi nu din gelozie. Censura are rostul de a opri ac- 
cesul în mod adecuat şi absolut la transeendență, pentru a 
nu deschide poarta spre adevărurile metafizice primejdi- 
oase. Ea are un caracter totalitar şi preventiv. 
„Precizăm că două sunt formele posibile ale cunoaşterii 
individuale: forma revelaţiei disimulutoare şi forma inte- 
grării în mister ca atare. Amândouă sunt forme de conver- 
tire apologică a misterelor existenţiale în cadrul ontologici 
censoriale, Citeva cuvinte despre a doua formă sunt nece- 
sare. 

Se vede destul de limpede că Lucian Blaga aşează ideia 
de mister în centrul ontologici sau metafizicei cunoaşterii, 
intocmai cum o făcuse și pentru teoria cunoaşterii, întrun 
studiu anterior. Nu se fereşte de a afirma chiar că ideia de 
mister ocupă un loc privilegiat în articulaţia interioară # 
cunoaşterii individuate. Aci e nodul vital al teoriei. Singură 
ideia de mister sparge, sau „trece frontul censurii trans- 


ărului, deducem că 


cunoaștere absolută nr 


DR e 
6 


m VIAŢA ROMINEASCA 


cendente. (111). Evident cu Îngăduirea însăşi a censurii. A- 
coastă idee are o seamă de particularităţi cari o sin i 
zează: astfel, implică un act de transcendere, circumscrie 
cadrul epistemologie al modului cunoaşterii luciferice, e ele- 
ment constitutiv, moment determinant în ontologia censo- 
rială, şi exprimă obiectul transcendent în partea sa esen- 
țială, însă în chip negativ. Actul transeenderii nu e interzis 
în general, ci numai actul transcenderii în sens pozitiv. 

Prin ideia-negativ a misterului, cunoaşterea luciferică se 
poale instala în prezenţa obiectului însuşi. Nu poate preface 
un mister existenţial în non-mister. Orgoliul luciferie îm- 
pinge însă cunoaşterea individuată să creadă că poate cu- 
prinde și în sens pozitiv obiectul transcendent. Prin acea- 
sta iese din starea de graţie. Aci începe drumul dramei in- 
terioare. Încercările acestea de a asimila şi anula misterul, 
substituindu-i poziţii de cunoaştere, au un caracter tragic, 
toate înfinitele eforturi fiind osindite eşuării. Posibilităţile 
ei se mărginese la integrarea în mister ca atare, putind să-l 
atenueze, să-l permanentizeze sau să-l potenţeze, 

Fazele dramei sunt aşadar: starea de graţie, ieşirea din 
graţie, orgoliul luciferic, eşuarea și integrarea În. mister. 

Pentru a fi completă, cronica aceasta trebue să mai dis- 
cute locul raţiunii cu formele ëi, în planul ontologic al cen- 
surii transcendente, Prin „rațiune”, ințelegindu-se intelec- 
tul cu legile lui functionale, redat propriei autonomii în in- 
tregime, Rațiunea tinde să-şi imprime structura, tuturor 
conținuturilor cognitive. „Raţionalitatea” nu poate reda o 
structură ontologică a misterelor existenţiale. Ea este un 
postulat al cunoaşterii înţelegătoare, sau o structură exteri- 
oară esenței misterelor, Nu e punet de contact, între Ma- 
rele Anonim şi om; e mai repede un izolator, Ea e impri- 
mată cunoașterii individuate în ordinea censurii transcen- 
dente, Cuprinderea prin rațiunea naturii factorului meta- 
fizic central este exclusă. Locul raţiunii e a se căuta prin 
urmare „undeva printre momentele, prin cari se realizează 
apologia ontică a misterelor exestențiale” (128). 

Esenţa, fondul ultim al acestor mistere suportă după- 
cum se vede, o întreagă serie de complicații derivative, cari-l 
ascund, Cascada aceasta de complicaţii intră în planul in- 
tenționalităţii creatoare a Marelui Anonim. Ele sunt cu un 
paravan care desparte şi distanțează cunoașterea indivi- 
duată de centrul metafizic. Rostul censurii transcendente 
constă tocmai în a servi intenționalitatea creatoare a aces 
tuia. O cunoaştere poziliv-adecvată și nelimitată, nu posedă 
decit Marele Anonim. In afară de aceasta și de cunoaşterea 
individuată, mai sunt şi alte forme metafizice de cunoaștere 
ecl puţin ipotetic imuginabile. Există o cunoaștere pozitiv- 


a 


CULTURA 83 
OO a E A E 


adecvată dar limitată. (factor in procesele formative biolo- 

E: > rin numai, și cu aceasta încheiem. 

A a tii terta A se vede clar că Lucian Blaga a- 
i j ere: sub specia misterului ca a- 

tare. Misterul e considerat ca suprem unghiu de vedere, A- 

cest inedit punct de privire crede că poate da roade atil în 

epistemologie cit şi în metafizică. 

Prin acest punet de privire, se caută ochiului un nlt 
unghiu, încă neincereat. Întrucit tentativa asta, pe cure o 
considerăm în spiritul gindirii sale, ca un nobil rise. va 
reusi pe deplin sau nu, rămîne să se cintăreuscă mai tirziu 
Cugetarea lui Lucian Blaga este încă în plină agitație. Ce- 
ince putem sublinia acum, este îndrăzneala pe care o dega- 
jează, și deosebita frumuseţe plastică a expresiei în care-si 


odihnește gindul, atit de substanţial şi dens. 
N. TATU 


c Ă R T I 
MACHIAVELLI ŞI MACHIAVELLISMUL 


Cartea d-lui C. Antoniade (Machiavelli, 2 vol, ed. Cultu- 
ra Națională) e plină de merite, E stufoasă, geme de infor- 
maţii. Deci, o carte muncită. D. Antoniade este un intelectual 
cuprins; cunoaște, Prin aceste două volume aduce bilanțul 
unei vrednicii de cîțiva ani. Insufleţită şi de multe însușiri 
de stil, (cuvintul e simplu, expresia liniară și fluentă, une- 
aa plioare şi lirică) putem spune că e o carte de elegan- 
f intelectuală şi, pentru țara noastră cel puțin, de o valos- 

re unică, 

Volumul unu expune viața lui Nicolo, Sunt povestite 

ambasadele şi plenipotențele din vremea secretariatulni la 
iorie. E urzită deci, pe rețeaua peripeţiilor înodate peste 
destinul unui om, 

„In volumul doi, sunt trecute prin examen operele: M 
principe, Discorsi sopra le Deche di Tito Livio, Arte della 
guerra, Store fiorentine, Comedii şi poeme. Bine arhitectu- 
rate, Se inchee cu un capitol: Machiavelli şi machiavellis- 
mul. Asupra acestuia stăruim. Ni se pare prea enuneiativ, 

Reținut prea mult de datele istorice, autorul a pierdul 
perspectiva. N'a văzut pădurea din cauza copacilor. 

Şi importantă perspectivă ar fi fost, Fiindcă de la cardi- 
nalul Polus pină la Regnauld (seria detractorilor) și Ame- 
lat de la Houssaye pină la Jean Gaeques (seria aclamutori- 
lor) portretul moral, — şi intelectual chiar, — al secretarului 
florentin a suferit tocmai din absența perspectivei înlăuntrul 


De NN e N e 


S4 VIAȚA ROMINEASCĂ” 


căreia să capete înţeles. Ori prea multă lumină — și-i ineca 
adevăratele culori; ori nebulozităţii voite. — şi-i ştergenu 
chenarul real. Astfel, destinul lui Machiavelli a trecut prin 
măcel, Măcar teoretic. Cind hulit, cind adorat, Ideile lui au 
mers pe sub straturile vremii, acoperile; din distanță în 
distanță apăreau. Ca acele isvoare de munte cari curg pe 
sub rocă şi străpung cine știe unde, 

Nu că n'a fost înţeles a suferit Machiavelli. In parte n'a 
fost nici înțeles; în şi mai bună parte a fost repugnat fără 
convingere. Machiavelli în sine putea fi înţeles. Și uneori a 
şi fost, Dar dependenţele care îl țin de epoca sa, acestea mau 
fost pricepute. Cind vedem in Machiavelli numai un autor 
care serie istoria unui om ambițios (Principele) şi care 
povesteşte istoria unui popor ambițios (Discorsi) — cum zi- 
ce Macaulay — înseamnă că deplusăm machiavellismul din 
adevăratele înţelesuri ce pot fi legate pe întreruperea lui 
justă. Și atunci ajungem la cresuri, 


S'a spus pur şi simplu: pentru Machiavelli, lumea e o 
arenă din care lipseşte Dumnezeu. Sau: machiavellismul e 
doctrina „indiferenţei mijloacelor în politică”. E filosofia 
practică vulgară transportată în politie. Aşa să fie? Și pu- 
mai atit să fie? 

Inainte de toate, Machiavelli e omul Renaşterii. Şi cîini 
zicem Renaștere, noi ştim ce înseamnă asta. Mai întii o epocă 
nouă de cultură; deci o schimbare de accent fundamental. 
Anticitatea apăsa pe ontologic. Precizat înlăuntrul fenome- 
nului de cultură: Renaşterea, machiavellismul poate fi judec- 
cat și apreciat; şi sezizat în esenţialitatea lui ca doctrină, iar 
nu în derivatele lui ca metodă politică. 


In Renaștere, machiavellismul nu e fapt izolat; ca sem- 
nificaţie, vorbind. Şi cum nu e fapt izolat ca semnificaţie, cl 
stă în raporturi de corespondenţă cu alte manifestări, Astfel 
apariţia lui corespunde, în filozofic, cu naturalismul şcoalei 
din Padua. Și stă în rudenie de spiritualitate cu logica in- 
ductivă. N'a sărit Bacon în calea „Principelui” cu un alai de 
elogieri? Intre logica înductivă şi naturalismul paduan, ma- 
chiavellismul e în familie spirituală, Ce este unul, ce este ce- 
lälalt, — iată: 

Pomponazzi, Cardan şi câţi vor mai fi fost, deviazā di- 
recțiile aristotelismulni. Linia dreaptă, care da în peripale- 
tismul creştin ilustrat de sfintul Thomas, este de astădată 
știrbită; în seng averoist știrbită. Averoiştii stau pe o inter- 
pretare a lui Aristot cu totul deosebită, Ei se depărtează de 
metafizic şi se menţin în spiritul fizicii lui Aristot. Se de- 
părtează de metafizic, — adică fug de ontologic, i asta e ca- 
racteristie Renaşterii. Se menţin în spiritul fizicii, — adică 


i CULTURA 2 
afirmă un Aristot naturalist si d i 

: i e un riguro » Ag T 
cu asta se fixează începuturile Stiintei iar Pate A 


În tradiția aceasta naturalistă iali 
diția 1 ti a, materialistă, re 
aare și mt og de ontologie, — tradiția, trans- 
misi p A ie ro ; An, dela Sieger de Brabant şi pină la 
Cremon _— Se integrează şcoala paduană. lar Machiavelli 
se inseriază paduan; ca forma mentis. 


ie ui Ionesti reacționează la metafizic, deci la 
ontologic. nstantul metafizice era în tradiția aristotelică 
substanța. lar analogul ei logie: conceptul, 


S În = nkri ra fundamental e conceptul, De aceia 
logică tivă. (Inducţia aristotelică are şi ea poveste 
ei). Prin Bacon, intelectul abstractiv şi clasificant al lui “A 

ristot e înlocuit cu intelectul coneretiv şi integrant, Nu e 
mai pleacă de la esenţă, ci de la fapt. Nu de la concep ci 
de la judecată, Faptul şi judecata sunt caracteristice Rena- 
șterii. s o schimbare de cadență, Dela metafizic logica 
aristotelică e plină de reminiscențe metafizice, orientările 
trec Înspre empiric. Deducţia e înlocuită cu inducția; silo- 
gismul e supleat de cercetarea experimentală. 

f kean se înseriază baconian; ca metodă, Intre cele 

ouă dimensiuni spirituale: Bacon şi şcoalu dela Padua poa- 
te fi precizată poziția machiavelismului, (Vorbim de dimen- 
siuni spirituale; fiindeă de influenţă nu poate fi vorba, În- 
trucit trăeşte mult mni tirziu de cit Machiavelli). Ne 
servesc aici ca puncte de lumină aruncate pe un tablou pes- 
le cari sau sedimentat toate confuziile, 
Și astfel fixată problema, ne întrebăm: important în 
machiavelism, procedeul de practică politică să fie? Dacă 
prin linzușiri, trădări, ruperi de jurăminte, cruzimi, abilități, 
se înțelege machiavellism, atunci el a existat, — cum spune 
şi d. Antoniade — înainte de Machiavelli; şi va exista cit lu- 
mea, Confuzia aceasta dintre procedeul de practică politică 
şi doctrină i-a creiat lui Machiavelli nume rău, polarizind în 
juru-i coaliţiile ncînfricate ale urei, 

„Există, însă în Machiavelli un principiu central, din vi- 
lalitatea căruia generează toată ar itectura doctrinară: cec- 
tice numește el: la verità effettuale dele cose”. Cu acest prin- 
tipiu, intră Machiavelli în tradiția naturalistă a paduanilor, 
lar ca metodă: observind şi cumpărind, întinde punţile spre 
Bacon. A porni dela ceiace este, dela realitatea dată, deci 
dela fapt, — a căuta apoi legăturile de condiționare, formu- 
lind asupra lor judecăţi, -— iată ceince este esenţial în ma- 
chiavellism. Cit de superficială pare critica lui Macaulay. 
cind îl învinovățeşte că nu se mai ocupă de scopuri, ci de 
mijloace. 


acționară 


„0 E E N n e SN A ae 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se ocupă Machiavelli și de mijloace; dar asta e derivat 
şi secundar. 

Cind Machiavelli spune: principele să fie crud, abil, vi- 
clean, cînd leu, cind vulpe; să nu ajute altuia, să devină pu- 
ternic fiindcă merge spre ruină; să pară că are calităţi chiar 
dacă nu le are; să se facă temul, să distrugă cetatea învăţa- 
tă, să trăiască liber dacă vrea să nu fie distrus; şi atitea al- 
tele; — esenţialul în aceste reguli de conduită consistă ? Nu, 
Ci în realitatea care le determină. Şi in realitatea care le 
determină « firea omenească; oamenii sunt răi, perfizi, la- 
comi, egoiști. Purtarea conducătorului trebue să fie însoţită 
de o armură de procedee; numai așa îşi poate implini funcția 
sa. Conducătorul e în slujba unui principiu care Îşi are mora- 
titatea lui; şi această moralitate mare nimic comun cu eti- 
ca individuală, Legea supremă: salvarea statului. Pentru 
salvarea lui, totul e scuzabil: fii leu sau vulpe. Scopul scuză 
mijloacele, dar nu orice scop. Există o ierarhie a scopurilor. 
In cele din urmă nu e decit un singur scop: îl mantenimento 
ed il benessere dello Stato, În conflictul permanent dintre in- 
divid şi Stat, etica superioară de Stat trebue să biruiască. 

Este atunci, machiavelismul transpunea in plan politic 
a filosofiei practice vulgare? 

Machiavelli crede în ideia de stal. Toate regulile lui sunt 
în funcție de acest dictamen: întemeierea, consolidarea și 
race pal Statului. Există o problemă a Statului care, es. 
umple tot capul lui Machiavelli; restul sunt artificii de cal- 
cul şi de rezolvire. Principele e dătătorul de forme ale Statu- 
lui. El e potentarea energiilor latente ale materiei ce-şi eere 
forma (ale poporului). Credincios, în acest punct, aristote- 
lismului, Machiavelli deosebește intre materie şi formă. M3- 
teria Statului: colectivitatea indivizilor şi teritoriul. Forma: 
rinduiala juridică. lar Statul: „vipere civile”. Acest „vivere 
civile” nu e cu putință decit în cazul cind materia își gâsc- 
şte forma, Materia trebuie să capete o organizare, un ordina- 
mento. Şi organizarea, forma, vine dela întemeietor, dela 
principe. El e mintea ordonatoare; el exprimă latenţele ma- 
terici care-şi năzueşte forma. 

Acum. coborind dela corie la realităţile istorice, Italis 
era pe vremea lui Machiavelli, bolnavă. Era Italia papei A- 
lexandru, cel care din Sacunul Sfintului Petru imbrăţişa, cu 
privirea lui seclerată, abisurile decadenţii generale, Era Ita- 
lia răfuelilor dintre principi și gonfalonieri. Ei transformase- 
ră tara intro arenă din care — vorba lui Tocqueville, — fu- 
gise Dumnezeu. Şi clamind în deşert, ciocănia, în bolțile ca- 
tacombei glasul profetizant al lui Savonarola. 

Aceasta era materia de stat. Pentru formă, trebuia să vi- 
nă un principe care să fie potențarea la maximum pe di- 


7 AS RAE AERISIRE ORE SEE eee ee 


CULTURA 
Pa 87 


mensiunea negaţiei. Model, C 
an ‘esar Borgi : 
țemerar, el trebuie să i rgia. Crud, viclea 
țină în friu cea page partea ul prtu toate ati Motorile si să 
= < + Avea dreptate Pie ar 
lave è p Li I 9 rpe + 
pooier ii i-a mi foare nimic, ci a ascultat sa Page: 
alori i au dictat tot ce a seris, iar nu cl a vremii 
r pentru principi. $ mw ci a näseoci 
; a mpănită. a d-lui / ; AR Er 
dida atit: frămintarea, p a d-lui Antoniade, Lipseste 
Incolo, isbute i x A 
şte de minune să redea icoana rezumativă 


a celui mai aspru destin; i 
k ud ; crunt trib i ; 
ciuirile tutror vicisitudinilor. ulat, încercat, lovit de hi: 


, abil. 


I. DOBRIDOR 


UN NOU DICȚIONAR LATIN 


Dida ETYMOLOGIQUE DE LA LANGUE 
E a Dora DES MOTS, par A. ERNOUT, Pro- 
gat aculte de Lettres de Paris, Directeur d'Etudes 
Muska e des Esir edes et A. MEILLET 
N Ins: „ Professeur au ollege de Fra A k 
pian S Ja section historique de Rooie des Hautes. Era. 

: „XIX + 1108 paz: Et C. Klincksieck, 1932; 

ri 


oF ode o lucrare apărută de peste doi ani. 

i Atei Pana n'o socotim de loc neactuală, Din 

de 2 Epai a ie C a ucrari nu se citesc, ca un roman oarecare, 

aa! amare ne putem da seama -— de cele mai multe 

pe ae „ ci se folosesc vreme indelungată, pentru a ne 

reia a ana justă despre ele, Evident, în cazul de faţă, 

ap Manea a o părere documentată şi în cunoştinţă de eau- 

a bolte rea mai mult subiectivă, intrucit numele autorilor 
» mal dinainte, o garanţie mai mult decit suficientă, 

E sui intii D-A Antoine Meillet. Preocupat În deosebi de lin- 
Buisti ă generală indo-europeană (v.: Introduction à l'étude 
comparative des langues indo-européennes, d-e éd. Paris 
in dakken ok posibilitatea de a controla dacă noua ediţie, 
ro A parație de ciți-va ani, a apărut; Linguistique historique 

inguistique générale, 2-e éd.. Paris, Champion, 1926), d-sa 
a seris insă și studii admirabile, asupra celor două limbi cla- 
=a (Aperçu Tune histoire de la langue grecque, 2-a ed. 
- = Lie apese 1920; Esquisse d'une histoire de la langue la- 

e, Paris, Hachette, 1928), solide ca documentare şi gindire 


c 


83 E VIATA ROMINEASCA 


şi elegante ca prezentare. Pagini ca cele din Esquisse, asupra 
formării humanismului latin şi prin el, al celui europena, 
grație lui Cicero, nu se pol uita ușor. Dar nu este locul aci a 
prezenta un tablou complect ul bogatei activităţi științifice a 
marelui linguist francez. 

In ceeace priveşte celălalt autor al dicționarului de faţă, 
d- A. Ernaut, d-sa este în primul rind latinist, dublat însă de 
un încercat linguist, care știe să imbine erudiția germană cu 
fineţea şi claritatea spiritului francez. Cine a avut ocazia să 
folosească edițiile sale critice ale lui Lucretius, Petronius sau 
Plautus (au apărut pînă acum numai două volume, cu şase 
comedii). sau savantul său comentariu (în colaborare cu L. 
Robin), în 3 volume, asupra lui „De rerum natura” a lui Lu- 
cretius, a putut să-şi dea seama uşor de acest lucru, (Toate 
aceste lucrări au apărut în ed. „Les Belles Lettres Paris). D-sa 
a publicat însă şi lucrări de linguistică propriu zisă — tot asu- 
pru limbii latine și anume Morphologie historique du la- 
tin, Paris, Klincksieck, 1927, și în special Les éléments dialec- 
taur du vocabulaire latin (Paris, Champion, 1909), în care 
studiază latina rurală şi graiurile osco-umbriene, care au dal 
limbii latine în special termeni de agricultură, dar și ter- 
meni religioşi şi administrativi, 

Cu această pregătire, urma ca cei doi autori, deşi mărtu- 
risese că nu au avut această intenţie, să înlocuiască sau cel 
puţin să aducă ceva nou față de cele două dicţionare etimo- 
logice latine existente. Este vorba de A. Walde: Lateinisehes 
etymologisches Wörterbuch, 2-te Aufl, Heidelberg, Winter, 
1910 (ed. Il-a, revăzută de J. B. Hofmann, în curs de publi- 
care la acelaş editor n'am putul avea, dar nu diferă probabil 
mult de aceea a lui Walde) şi M. Bréal et A, Bailly: Diction- 
naire étymologique latin (diverse ediţii, la Hachette, Paris). 

Faţă de aceste două lucrări, fiecare cu meritele sale, nu 
este tocmai ușor de precizat, într'o formulă, poziția autorilor 
noului dicţionar. Se poate totuși spune deocamdată că, dacă 
prin dicționar etimologic se înțelege un dicționar de felul ce- 
lui al lui Walde, dicționarul d-lor Meillet şi Ernout nu este un 
dictionar etimologic sau nu este numai atit. Dealtfel autorii au 
avut grije să adaoge un subtitlu modest dar semnificativ, 
„Histoire des mots”. Prin aceasta ci se apropie, ea spirit, mai 
mult de M. Bréal, ai cărui urmași se consideră, în multe pri- 
vințe, aproape toți linguiștii francezi. In ce-l privește, di 
Meillet o şi mărturiseşte undeva, 

Intr'adevăr Walde, ca şi Boisacq pentru limba greacă 
(Dictionnaire étymologique de la langue grecque étudiée dans 
ses raparts avec les autres langues indo-européennes, 2-e éd. 
1923, Paris-Heidelberg), se mulțumește aproape exclusiv să fi- 
xeze locul cuvîntului respectiv în cadrul limbii latine şi al 


CULTURA Ro 


exclusiv din punct de vedere fonetic, Punctul de vedere se- 
mantie, dacă este folosit, este numai ca un mijloc auxili l 
celui dintii. Evoluția sensului cuvintelor este fatal lă tă a 
al doilea plan, dacă nu neglijată cu totul, eadi 
Cu totul alta este metoda d-lor Meillet şi Ernout. Desigur, 
aci sa căutat să se fixeze topografia fiecărui cuvint latin, în 
felul lui Walde. N'au făcut însă numai atit. Aceasta pentru că, 
în concepția autorilor farcezi, evoluția unei limbi este un fapt 
complex. Ea nu presupune numai factori interni, pur linguis- 
tici, fiziologici şi psihologici, ci şi factori externi-socinli. A- 
ceasta mai ales in ceeace priveşte evoluția sensului cuvinte- 
lor, adică semantica. Dacă, deci, în privința foneticii şi mor- 
f linguistica este o ştiinţă în primul rind naturală, în 
semanticii, ca este o ştiinţă eminamente sociali, Asa 
se şi explică dealtfel că d-l Meillet a deţinut regulat, incepind 
cu anul al V-lea (1900-—1901, apărut în 1902, Paris, Alcan), 
rubrica „Langage” în „L'année sociologique” al lui Durkheim, 
unde studia toate problemele linguistice și cărțile npărute în 
acest domeniu, din acest punct de vedere. 
această metodă complexă, ca şi faptele studinte, 
procedează atit d-l Ernout, la începutul fiecărui articol, unde 
ni se prezintă, pe bază de texte, evoluţia cuvintului respectiv 
în epocă istorică, cît și d-l Meillet, în partea finală, în care 
schițează preistoria cuvîntului, după metoda comparativă; 
ambele părţi îmbinate într'un tot unitar, care ia uneori forma 
wor adevărate monografii (v. de ex. cuvintele: ago, pag, 
2-2; Jero, pag. 333—337, ete.). 

În partea de preistorie a limbii latine, singura care in 
realitate justifică titlul de dicţionar etimologic, d-l Meillet dă 
numui etimologii absolut sigure şi interesante pentru con- 

ile pe care le comportă; pentru celelalte, ne trimite la 
Walde, lată concluziile generale la care ajunge: „Aproape 
tate verbele radicale, numeralele, numele principalelor or- 
gne ale corpului şi ale principalelor noțiuni de rudenie, ale 
principalele unimale domestice, adjectivele esenţiale ca no- 
uita, uetus, priscus, iuvenis, senex, nudus și, natural, pronu- 
mele personale, demonstrativele, interogativele şi nedefini- 
tele, se recunosc uşor ca indo-europene”. (pag, VII). In genc- 
ral deci cuvinte abstracte şi cu caracter aristocratic, trăsă- 
turi esenţiale ale vocabularului indo-curopean, Hestul voca- 
bularului latin, cu un careter mult mai popular, are cores- 
pondențe numai în unele limbi indo-europene, nu în toute, de 
multe ori chiar nu are nici un fel de corespondenţă, 

In partea propriu zis istorică a limbii latine, cu mult mai 
desvoltată, cum era şi natural, d-l Ernout ne prezintă istoria 
fiecărui cuvînt dela cea mai veche apariţie a lui, în vreun text. 
pină la dispariția sau trecerea lui în limbile romanice, Nu 


N e o aaa e E SE a E ea 


VIAŢA ROMINEASCA 


ni se dă însă, ca la Walde, o simplă, înşirare de fapte di 


o interpretare a lor, arătindu-ni-se adică evoluția sensului eu 
cauzele ei — trecerea dintr'o limbă specială în limba comu- 
nă (v. ago) sau invers (v. fructus}. Mai mult, ni se indică 
„culoarea” cuvîntului, adică dacă este nobil sau familiar, sa- 
vant sau popular, gradul lui de frecvenţă, ete. Avem astfel, 
o adevărată stare civilă a fiecărui cuvint. Este acesta unul 
din marele merite ale acestui dicționar, care nu poate fi in- 
deajuns subliniat. 


A da exemple, înseamnă a recopia tot dicționarul. Ne 
mulțumim cu unul singur, verbul Ago, Cuvintul acesta este, 
la origină, un termen păstoresc şi înseamnă „a mina diniur- 
mă” in opoziţie cu duco „a merge în frunte”. Din limbajul 
păstorese, cuvîntul a trecut în limba comună, cu înlesul gene- 
ral de „a face”, arătind însă o activitate continuă, spre deose- 
bire de facio, care exprimă acțiunea intrun anumit moment: 
acțiune durativă deci la ago, momentană la facio, Quid agis? 
inseamnă deci „ce faci?”, în sensul de „cu ce te ocupi?” pe 
cindQuid facis? înseamnă „ce faci (acum) 7” Ago a trecut a- 
poi în diferite limbi speciale, ca limbajul juridic: agere cau- 
sam „a pleda (un proces)”; limbajul teatral: agere fabulam 
„a reprezenta (o piesă de teatru”). 


Cu deosebire important, ni se pare a insista puţin asupra 
concluziilor generale, care se degajă din studierea vocabula- 
rului latin, aşa cum se prezintă ë in epoca istorică, Avem, 
mai intii, un fond latin, îmbogăţit cu unele elemente dialec- 
tale, fond rural prin excelență, ca și civilizația pe care o re- 
prezintă (vezi, in această privinţă, pe lingă ago, citat mai sus 
cuvinte ca fruor, pag. 377; fenum, pag. 330; etc}. Peste acest 
fond. a venit o dublă influență orășenească: cea etruscă și 
grecească. Influența grecească sa exercitat pe două căi: una 
populară şi orală, tip: poena, machina, ete. alta savantă şi 
serisă, care este reprezentată de cele mai multe ori prin simple 
transpuneri latinești ale cuvintului grecesc. O remarcă deose- 
bilă trebue acordată cuvintelor de origină latină, îimbogăţite 
insă ca sens de influenţa cuvintelor greceşti corespunzătoare, 
ex.: causa. Și din studiul vocabularului, se poate vedea deci 


influența enormă pe care au exerecitat-o grecii asupra civili- | 


zaţici romane. 
In general, lucrarea d-lor Meillet şi Ernout este, din toate 


punctele de vedere, nu numai o lucrare de mare valoare știin- 


țifică, dar general culturală şi chiar pedagogică. Căci vu este 
utilă nu numai pentru linguişti, dar şi pentru alți oameni de 


ştiinţă, în special pentru sociologi, care pol găsi in ea intere- 


sante sugestii, Mai folosește apoi profesorilor de limba latină, 


Cu ajutorul ei, aceştia pot anima lecţii, prin consideraţiile pe 


PI N N a PO E 


F 


E 


CULTU 
URA si 


RE IC NR O E 2 E r e 


care le pot sugera diferitele cuvinte. deoarece icti 

ponie fi socotit fără exagerare ca o magistrala expunere a 
civilizaţiei latine, pe baze linguistice (v. în această ivin ky 
pe lingă cele citate mai sus, interesante observaţii pac im cu 
sanizării sociale indo-europene primitive şi romane a ră 
vitele: filins, pag. 344; mater, pag. 584; pater, pan 104). 


TORGU STOIAN 


CRONICA CINEMATOGRAFI 


„HAVE YOU EVER SEEN A DREAM WALKING? 
WELL, Y HAVE!" 


In ultimele două săptămini am văzut, întrun film ame- 
rican, un lucru deosebit de frumos: umbletul unei femei. 
Atragem bine atenţia: nam zis „o femee care umblă”, ci 
„umbletul unei femei”, un umblet care se slujeşte de femet 
ca de un instrument, și nici decum vice-versa: o femeie care 
se serveşte de aparatul ei locomotor pentru a se deplasa în 
spaţiu. Dar iată cum era făcută scena, Cineva, care nu se 
“vede, cîntă un vals lent ale cărui cuvinte principale- sunt 
„Have you ever seen a dream walking” — adică „Văzut-aţi 
vreodată un vis umblind”. Pe ecran o foarte frumoasă femer 
— în speţă domnişoara Ginger Rogers — merge. Merge dela 
stinga spre dreapta, lateral, nu dela sud la nord, Dacă ur 
veni din fund spre noi, atunci dimensiunile personajului ar 
creşte proporţional cu apropierea, In filmul nostru volumul 
domnişoarei rămîne constant. Acea dilatare spaţială pe care 
cinematograful o întrebuințează așa de des, acel procedeu 
al imaginei, întii mică cit un punct, care se lărgeşte năpu- 
stindu-se spre primul-plan, acest procedeu n'a fost folosit. 
Paralaxa lui Miss Rogers este păstrată invariabilă. 

Pentru că merge dela Vest spre Est, asta Înseamnă oare 
că eroina se va deplasa dinspre extremitatea stingă a ecra- 
nului în spre extremitatea cealaltă? Nici de cum. Actriţa nou- 
stră rămîne înţepenită drept în centrul ecranului. Desigur, 
ăsta e un vechiu obiceiu cinematografie de a aplica legea 
relativităţii newtoniene şi de u inversa „sistemul de referin- 
ţa”. făcînd pe alergâtor să bată din picioare pe loc, în timp 
ce decorul fuge în raport cu el. Toate conversațiile în auto- 
mobil, toate urmăririle călări sunt filmate în acest chip. 

Ei bine, iarăşi nu. In filmul nostru avem decor care 
fuge în sens contrar. În loc de asta avem un fond negru cu 
o noapte fără stele. Asta face ca domnişoara Ginger Rogers 
să fie fixată între coordoanele neschimbătoare, întrun me- 
diu izotrop, făcut din întunerec absolut, aşa cum în romanele 
lui Jules Verne sau Wells chiuleaua repezită spre lună se 
găsește la un moment dat in punctul unde atracția celor două 
astre fiind egale, proectilul rămîne fixat în spaţiile interpla- 
nelare. Dar să revenim la frumoasa noastră prietenă. Ea n 
fost „pusă în scenă” suprimindu-i-se toate procedeele care 


D N N N 


CRONICA CINEMATO GRAFICA 


SC 


ar fi putut informa pe spe 3 : 
lost confiscat deplasarea in pierd er ehian g ar seste Ea 
Sa auti prin trucaje: die ada d i iar 4 «plasarea apa- 
amputat tot ce este efectiv, tot a e ir Mi O tei 
i «dpi E ae E zace, tot ce e pruelie 
Ptr inicun pei Și sa păstrat umbletul fs des- 
ie ot i putea avea util. Sa păstrat doar me- 

m al mersului, complexul de miseări a că 
concordanță ar trebui să lucă nare pazei 
o 3 b producă o translațiune. sche 

diagrama de direcţii angrenate unele într'altele p cala 
acea configurație motrice ia pie A 
compune aai dura COA ce care se chiamă un mers 
pann dt d pa curba umerilor, după circonvoluțiile 
Perle lasal € apă opturile desenate în văzduh de dirile 
ra oră ate de privirea ochilor, după ondulaţiile piep- 
un cuvînt după informaţiuni venite exclusiv dela 
persoana fizică a d-rei Rogers, noi puteam afla că d-ra Ro- 
gem umblă, adică execută un umblet, sau mai corect dese- 
neak umbletul omenesc. Această descriere era extrem de 
veti de inceput artista umblă încet, pe urmă mai iute; 
a | oi apr atunei mergea drept, ca începe să suie 
A o an ate astea exprimate nu prin reprezentarea c- 
cotelor, ci prin arătarea cauzelor. Nu ni se înfățișau do- 
mi ir îi raport cu mediul, ci doar variațiile în lungimea 
şi în amplitudinea mișcărilor corporale, mutarea 
e de confluență dintre ciclurile braţelor și ale si- 
pe Merz dintre flexiunea soldurilor și 


Have you ever seen a dream walking! Well, I have”, 
„Vizut-ați vre-odată un vis umblind? Eu, da”. lată-l, acesta e. 
Un umble care a fost despuiat de tot ce un umblet are în 

de veghe, expropriat de toate efectele lui utile, lăsin- 

se doar ucea putere evocutivă si acea semnificație teo- 
retică pe care lucrurile reale le au în vis, De multă vreme 
Bam văzul ceva atit de frumos, Şi asta întrun film revistoi- 
unde centrul de gravitate era aşezat în elementul humo- 

. Deceit. — era un film american, ṣi încă Paramount 

în adescori înmârmurit de bogăţia de invenţie a produ- 

câtorilor americani în ce priveşte cele mai subtile efecte de 
ariä. Căci — cel puţin de data asta — nu se poate spune că 
este simplă nimereală. Toată puterea aceca de simbol pe 
cüre o are scena deserisă de noi mai sus a fosi conștient com- 
pusă; ca dovadă că i sa dat un „fond muzical” unde cuvin- 
lele exprimau limpede şi exact concluzia analizei noastre, 


Această analiză ne aminteşte de primii ani ai criticei ci- 
nematografice, Imi pare rău că trebue so spun eu, dar tre- 
bue să o spun—căci este un adevăr istoric: genul literar care 
se chiamă critică cinematografică este de origine romineas- 
că. Prima cronică de ecran este înființată, acum aproape 


e—a 


ui VIAŢA ROMINEASGA 
zece ani, în „Adevărul Literar”, In acel moment nimeni ny 
condescindea să considere filmul ca o operă de artă, vrednic 
de a i se consacra vre-o parcelă de substanță cenușie, Imi 
amintesc cum apăruse atunci un articol de Souday în „Le 
Temps, În care eminentul critic susținea că dacă pictura 

oate fi o artă. pentru că transpune realitatea, în schimb 
cinematograful — care doar o fotografiază tale quale — nu 
poate pretinde la vre-o valoare estetică. El rămine o simplă 
jucărie distractivă sau instrument de documentare didactică, 
Cred că în mare parte indignarea faţă de aceste solemn ar- 
gumentate bazaconii m'au hotărit să încep o cronică regulată 
a filmelor, Şi încă dela prima bucată, în „Cuvintul introduc- 
tiv” al rubricei, atrăgeam atenţia că nu voi face nimic care 
să semene cu o cronică dramatică. Ce Înseamnă o cronică 
dramatică? Mai intii un rezumat al piesii, al acţiunei. Pe 
urmă o apreciere a valorii literare a textului. In fine cileva 
remarce amahile În adresa inventarului viu: „A jucat viril 
și ager d-l Lică Protopopescu, cochet d-ra Popo Constanti- 
nescu”, ete, ete. Intro cronică de filme se va proceda altfel 
atrăgindu-se atenţia asupra momentelor de joc, asupra deta- 
liilor mimico-regisorale. Cinematograful construește șiraguri 
de momente. Filmul e un lanţ făcut din detalii de dimen- 
siuni fizice şi importanţă artistică aproximativ egale, Critica 
trebue să se refere în principal asupra lor. 

Acest program l-am respecta! de atunci mereu, şi-l ur- 
mez şi astăzi, lată de ce-s cu deosebire încintat cind un film 
imi oferă prilejul de a vorbi, timp de o întreagă cronică, 
despre un singur amănunt, despre o singură scenă, cum toc- 
mai s'a întâmplat în rindurile de faţă. 

D. I. SU.HIANU 


i. | 


Li ” 


REVISTA 


R o M 


Convorbiri literare, Mal 1934, ve- 
chea revistă fundată de „Junimea” 
apare, acum, în totul reinoită, D-l 
AJ. Tzigara-Satmureaș şi-a apropiat 
un grup de tineri, a căror colabo- 
rare este din ce în ce mai prețioasă, 
Publicaţiile literare  rominesti dau 
ințăetute studiilor şi esseurilor, iar 
poezia şi proza de bună calitate sunt 
distinate apariţiei în volum. Insem- 
nm contribuția d-lui Constantin 

i cu privire la lămurirea „pa- 
radoxului” fenomenologiei, din care 
desprindem concluzia: 

lema constituirii obiectelor 
in conștiință nu se poate pune decit 
momentul ul doilea ul cercetării. 
A ce această obiectivitate a fost 
mtanoscută ca atare, întrun prim 
moment. Prelungirea subiectivă u 
enologiri nu se opune aşa dar 
apei obiective , Realismul fenome- 
Mingic e o simplă eroare de per- 
eciivă, o oprire la jumâtale de 
in calea descrierii fenomene- 
, Căci dacă descrierea aceasta de 
euză cu recunoaşterea lor ca obi- 
e, ea nu întirzie să descopere re- 
ivitatea acestor obiecte, faţă de 
tele experienţii. Lumen se consti- 
e în spirit, e o unitate semantică, 
a] cărei proces de formaţiune îl pu- 
tem urmări pas cu pas in spirit. 

„Fenomenologia este studiul con- 
ştiinţei concrete, Aceasta e adevă- 
tata realitate imediată. Structura et 
e complexă, de o parte actele psihl- 
ce, de aha obiectivitatea constituită 
în ele, Studiul actelor, independent 
de al obiectelor, studiul obiectelor, 
independent de acte, sunt cercetări 
abstracte, insuficiente, Studiul co- 
relativ al lor, studiul conştiinţei, 
considerată în întreaga ei comple- 
xitate, e singura cercetare cu ade- 
vărat concretă. Ea defineşte disci- 
plina fenomenologiei aşa cum o în- 
țelege Husserl. Idealul ei e concretul, 
metoda ei, adincirea progresivă În 
concret,” A 

lar dă Mircea Florian, pornind 


REVISTELOR 


I N E 


dela o conferință u profesorului L 
Petrovici, — intitulată Ideia de ne 
ant, — respinge „ideia de neant nb- 
solut în sensul de nedat, Nedatul n- 
re o existență fantomatică sau dalo- 
rità limbajului sau datorită elemen- 
telor pozitive, introduse prin tontra- 
bandă, ca În mistică. Altminteri ne- 
datul « sinonim cu absurdul, e dar 
un ens imaginarium”, 

Recunoaşte însă „ideit de nimte 
in două înțelesuri precise: a) ne- 
real, fictiv, iluzoriy {ens rationis); 
b) ca expresia unel distinelii intre 
ceeace este și ce vrem sau așteptăm 
să fie; e nimicul practic relevat de 
Bergson", 

Romancierul Cezar Petrescu pu- 
blich un fragment din „Luceafărul 
sau romanul Jui Eminescu”, iar d-l 
Artur Gorovei un studiu despre ma- 
numele didactice sle lui Ton Crean- 
ză, Articolul semnat de Leon Dicu- 
lescu vrea să fle un comentar este- 
tie nl Serisonrei a n Ini Eminescu, 


Țara Birsri, Mul-lunie 1934, Se ti- 
păreste în bune condițiuni, dar mu- 
terialul publicat este În totul medi- 
ocru, când nu este ridicol sau hila- 
riant: 

„Se Târese prentesele câminului 
conjugal care nu ştiau ce sunt dan- 
zingurile cu petreceri degenerate În 
chefuri desgustătoare, niei mesele 
de cartulorie, distrugătonre nle nti- 
tor căsnicii, nici tăvilealu pe toate 
povirnisurile, cu skiurile 'n slavă. 
Se duc doamnele, rămân şi se Înmul- 
lese madamele”, 

Care filipică poale fi utilă, cu ex: 
presiile ei, în disputele conjugale ale 
autorului, dar nu are căutare într'o 
revistă de literatură și ştiinţă, cum 
se mai numește „Tara Bârsei”, 


B 
Societatea de mline, Aprilie-MA 


Hi REVISTA 
1934. — D-1 D. Gusti defineşte ast- 
fel monografia sociologică, care tre- 
bue să pornească dela singura rea- 
litate, în timp, a vieții româneşti, 
satul: 

„Monografia sociologică fiind o 
sinteză În timp şi în spațiu a unui 
colț de țară, o vedere de ansamblu 
menită sã- inglobeze intrun tot stit 
tradițiile trecutului, cit şi realităţile 
pivonetitei şi posibilitățile viitoru- 
ui; un instantaneu panoramie atot- 
cuprinzător, care rezumă răcămin- 
tele de bogăție și rezervele de ener- 
gie acumulate nle nuționalului, des- 
copere cu ochi ageri, sprinteni,pro- 
aspeţi şi sfredelitori pricinile de a- 
morțire, cu și principiile de vințā, 
adicã principalele caracteristici sö- 
ċiale, politice, şi etice ale satului şi 
orașului rominese. Monografia deşi 
străbătută de o ideologie sever ştiin- 
țHifică dobândeşte astfel valourea u- 
nui act de credință. Studiile socio- 
logice ne învață să descoperim și să 
înțelegem adevărul sociologic, că #0- 
tul este sanctuarul unde s'a -relugiat 
şi se păstrează manifestarea de viu- 
fä a poporului rominese; că el este 
tipul rezumativ, sintezt neamului; că 
sutul este încarnarea unei vieţi ro- 
mineşti întrun colt minuscul al u 


REVISTELOR 


manhăţii. Prin o tenacitate pante- 
istă satul este păstrătorul raporturi» 
lor metafizice ale națiunii cu vegal- 
cia, In adâncimea satului, luminează 
incă taine nepătrunse şi nebănuite, 
adevărurile pe cure el le răspindeșie 
formează cel mai nimerit simbol al 
ştiinţei naţiunii, o știință nouă, care 
se bazează pe o enciclopedie de 
științe, pentru că satul cuprinde o 
enciclopedie a vieţii. 

„Știința Națiunii, întemeiată pe 
ştiinţa satelor, deschide vaste ori- 
zonturi şi speranțe, dovedind că 
Rominii nu sunt un popor minor 
că Statul rominese şi cultura naji 
nală nu sunt un capriciu ori o inr 
provizațlie a istoriei universale.” 


O geună de lumină, lunie 1934, — 
Dintre atitea publicații lHerare, pe 
care şcolile noastre secundare se 
străduese a le tipări, numai „revista 
liceului „Gh, Lazăr” merită a fi m 


levată aici. Dar sportul, filatelia, jo 


curile distractive şi ştiinţa, care tm 

plinesc, cu precădere, coloanele m- 

cestei reviste, dovedesc preocupările 

i preferințele scolarilor de azi, cu 
webire de ordin practic, 


- 


f 


4 
j 


> 


„ANUL XXVL 


IULIE, No. 13—14 


iata Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


DR. ERNAAST ENE 
INDUSTR. ȚARANIMEA ȘI AGR, IN U.RS.S 
PETRE PANDREA 
TOLSTOI ŞI REVOLUȚIA RUSA 


N. T A T U 
LINIA GENERALA 


Ţ. CRISTUREANU 
ORGANISMUL ECONOMIC SOVIETIC 
ş 1 RD MA RI A 
GEORGE LESNEA 
DIN SERGHEI ESENIN 
VALENTIN KATAEV 


i p- Øi -U „A C E MWM CAA S 
£ ILARIU DOBRIDOR 
FENOME NUL R U 3 
N. E e m Eo 9 
[8] R A Ş P R O 9 3. T 
ION RADUCANU 
SPIRITUL ENGLEZ IN STIINTELE ECON. 
M. MA NCAA $ 


ANACRONISMUL FASCISMULUI 

Z 

RONICA PEDAGOGICA : Şcoala 

in Rusia sovietică, Stanciu Stoian. 

CRONICA COOPERATISTĂ : Coo- 
peraţia în Rusia sovietică, Gr. 
Mladenatz. 

CRONICA CINEMATOGRAFICĂ: 
Filmul sovietic. D. T. Suchianu. 

REV. REVISTELOR: Străine! 


SCELLANEA : Pe marginea unui Cc 

t din Moscova, Octav Livezeă- 
hu; Stilul de prea a DESE 
ste faraonic? p. pdr; Intre x 
imă şi impertinenţă, P- Nicanor 


Co. 
UTURA : Rusia şi visul, Għeorghe 
| orncanu. 


PUEDACŢIA / 8 


TRADA CLEMENCEAWÙU ő 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


DIRECTORI: 
MIHAI D. RALEA — Dr. ERNEST ENE 


Bucureşti, Str, Clemenceau, 9 
ANUL XXVI 


Prețul Abonamentelor : 


IN ŢARA: 

Pe unani. cre ee ce +. „Leaf 339 

Pentru Bănci şi Instituţiuni ( Școli, 
Biblioreci, etc,), anual. . . „ 500 

IN STRĂINATATE: 


Pe un an E, AE ce sue dei 390 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal, administrației din Bucureşti, Str. Cle 
menceau No, 9. 


Administrația. 


Rominească 


ih- 
-- 


INDUSTRIA, ȚARANIMEA ȘI 
AGRICULTURA IN U.R.S. S. 
TORON NT URA IN YIRS S 


EnA Î N e 8 €) Yma 


La 7 Noembrie 1934 se împlinesc 17 uni decind Comite- 
tul central bolşevic dominat de Lenin, Trotzky, Stalin și 
Dzerjinski a hotărît, în Institutul Smolny din Petrograd, să 
răstoarne prin violență guvernul provizoriu al lui Kerenski. 

Odată hotărîrea luată, sa lansat pretutindeni lozinea: 
„Pace; Uzina muncitorilor: Pămintul țăranilor: toată puterea 
Sovietelor”, Sprijinit pe țărănimea şi pe muncitorimea in- 
dustrială care părăsesc tranșeele războiului mondial stri- 
gind și ele: „Pămint şi Pace”, ajutat de numeroşii intelec- 
tuali rfi, unici prin fanatismul, curajul şi spiritul de jert- 
fă, Comitetul central revoluționar a distrus. mai repede şi 
mai uşor decit ar fi putut crede oricine, seculara aşezare a 
celui mai mare imperiu absolutist. 

Revoluţia bolşevică, devenind stăpină absolută, mai ab- 
solută chiar decit țarismul, a înlocuit această aşezare cu o 
nouă întocmire — de o originalitate şi de o proporție unică 
în istoria lumei. 

Incercările statelor occidentale, cari rămineau credin- 
cioase vechilor principii capitaliste și în parte democratice, 
de a înăbuşi focul care devora vechile așezări, prin sprijinul 
direct şi indirect dat generalilor Korniloff, Wrangel, Kolt- 
chak, Denikin și altor comandanţi de „armate albe” nu au 
reuşit, cum nu au reuşit nici puţinile şi slabele comploturi 
ale celor un milion de ruşi, cari cu nenumărați mari duci şi 
cu mulţi prinți, părăsise patria şi emigrase in străinătate, 

Răminind stăpini la ci acasă, socialiștii maximalişti — 
bolşevicii — au început clădirea unui stat nou, statul comu- 
nist rus, 

De această dată însă şi pentru prima oară în istoria lu- 
mii misiunea ce revoluția Își impunea, nu era numai de a 
da o nouă formă politică statului, cum au făcut toate revo- 
luţiile de pînă acum. Vladimir Nitehi Ulianoff Lenin, 
Trotzki, Cicerin, Joffe şi alți fruntaşi au avut ambițiunea să 
dea ceva mai mult imensei Rusii! și anume; o nouă intoc- 


1 Suprafaţa Rusiei e de 21 milioane km?, deci o şesime din su- 
prafața e ar mei intreg, iar populația ei se ridică la 168 milioane 
Jocuitori, din cari 127 milioane fā Sp l 

Pe + 


ji 


| 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


mire economică, antipodul întoemirei capitaliste burgheze, 
care domină în toate statele lumei. j 

Cea mai mare experienţă socială cunoscută de omenire 
incepea. Intreaga lume privea cu interes, cu teamă și foarte 
puţin cu speranță, desfăşurarea evenimentelor, şi mai ales, 
aştepta, cu înfrigurare, rezultatele ei,  — | : 

Crescuţi în doctrina materialismului istoric a lui Karl 
Marx şi Fr, Engels, bolşevicii ruși au vrut să tragă toate con- 
secinţele logice ale principiilor marxiste. In avintul lor revo- 
luţionar ci nu sau mulțămit să creeze un sistem modificator 
ial regimului capitalist, ci au înfăptuit un adevărat sistem 
economic socialist, cel dintii care a existat pină azi, $ 

După 17 ani de activitate intensă, turburată şi atacată 
destul de des de încercările de revoltă ale elementelor ruse 
cari mai sperau într'o schimbare a împrejurărilor, încercări 
sprijinite adeseori de State străine, și după o rezistență care 
a contrazis toate profeţiile pesimiste, nu este prea devreme 
de å încerca să facem o popa a întocmirei economice sovie- 
tice, și să judecăm rezultatele la cari a ajuns marea expe- 
riență, în cele două mari domenii economice: industria și 
agricultura. 


Scopul mărturisit al marelor reforme sociale şi econo- 
mice nu poate fi decit: îmbunătățirea materială şi spirituală 
a vieţii membrilor societăţii în care.se aplică acele reforme. 
Au realizat oare reformele bolşevice acest postulat? 

Socialiştii  maximalişti ruși, convinşi că o viaţă ome- 
nească satisfăcătoare nu se poate asigura poporului dela o- 
raşe şi dela sate, decit întrun regim socialist. au pornit prin 
a distruge temelia societății capitaliste: proprietatea şi pro- 
fitul individual. 

Proprietatea particulară — afară de aceea a lucrurilor 
de întrebuințare strict personală, nu mai există azi în Rusia. 
decit în cazuri rare, iar profitul individual ca scop și rezul- 
tat al sforțărilor egoistice, nu mai animă legalmente pe ni- 
meni, 

„În industrie, în comerț şi agricultură în bună parte, pro- 
prietatea și administrarea particulară au dispărut aproape 
complect. Beneficii, chirii, dobinzi. capitalişti, proprietari. 
speculatori, nu mai există în societatea sovietică. 

Cum se poate însă mişca imensa maşinărie economică a 
unui stat dacă lipsește acel animus dinamic, idolul socie- 
tăţii burgheze-capitaliste: profitul individual, fără de care 
şcoala liberală afirmă că întreaga organizațiune economică 
socială nu se poate mișca şi deci nu pot fi satisfăcute nent- 
măratele nevoi ale omenirei? 


Di 
i 


aege iaaa pă tt că “i a fost înlocuit imediat, com- 
rul industrial, plugarul ra aer dă pi aara raea Papa goeastă 
ii penia pă ra pr sA micul funcționar, nu mai lucrea- 
este animatorul şi diri ar roni nori pn ore ie mara 
torii și ee pet pi g ye activităţii numai a conducă- 

„apă politici ai societăței bolşevice, după 
cum mobilul industrial sau profitul este animatorul şi diri- 
guitorul întreprinzătorilor capitalisti. 

Această transformare adincă a fost posibilă numai pen- 
trucă elita revoluționară rusă a fost de o calitate şi o rezis- 
tență unică şi pentrucă pionierii ei au reuşit să crească şi 
să formeze 0 generaţie nouă, revoluţionară, s'o organizeze și 
să o incadreze admirabil în Partidul comunist rus şi s'o în- 
sufletească cu acelaș fanatism, de aceleasi idealuri sociale. 
Noua generație revoluționară a devenit la rîndul ei sprijini- 
toarea şi animatoarea noului regim. 

Mobilul social şi dorinţa de a realiza cu orice preţ pla- 
nul socialist a înarmat pe conducătorii bolșevici cu atita pu- 
tere, încît ei au reuşit să pună și să mențină în funcţiune i- 
mensul aparat economic al imperiului rus, fără proprietate și 
fără imboldul unic al profitului individual, 

In sectoarele industrial, comercial și urban desființarea 
drepturilor de proprietate s'a făcut repede şi usor sub pre- 
siunea proletariatului industrial, căruia micu burghezie rusă, 
ca şi vechea nobilime, nu i-au putut opune nici o rezistenţă. 

Toate întreprinderile industriale, toate întreprinderile 
comerciale şi proprietăţile urbane au fost declarate proprie- 
tatea Statului, Administrarea lor sa încredințat la început 
sovietelor — sub conducerea unui director functionar de 
stat și de obicciu membru activ al partidului comunist. A- 
lențiunea cea mai mare sa dat industriei, Întreprinderile 
industriale au fost grupate în trei categorii: 

a) acelea cari interesează întreaga Uniune u Sovielelor, 
puse sub conducerea Consiliului superior al economici na- 
tionale; 

b) acelea cari interesează una din cele șapte republici 
componente ale Uniunei. controlate de Consiliul economie 
respectiv, şi 

e) acelea de interes local, conduse de un sfat economic 
local, 

Industriile din prima categorie au fost concentrate În 
„Combinaţiuni, trusturi sau grupări” după natura obiectului 
lor, astfel sau constituit 28 grupări care se ocupă fiecare în 
parte de petrol, utilagiu industrial, mașini agricole, automo- 
bile: 1) electrotechnică, 2) centrale electrice, 3) textile, 4) 
pielărie, 5) metale, 6) construcții, 7) produse chimice 8) 
construcţii navale, 9) turbă, 10) zahăr, 11) cauciuc, 12) mi- 
nerale, 13) chibrituri, 14) silicate, 15) hirtie, 16) lemn, 17) 


IND. TĂRANIMEA ŞI AGR. IN URS S 5 


VIAŢA ROMINEASCA 


tutun, 18) grăsimi, 19) sare, 20 aviaţie, 21) industrii de răz- 

ete. + i i 
Po; Fiecare uzină execută programul industrial şi financiar 
(promfinplan) fixat de conducerea centrală. Directorul nu- 
mit are răspunderea personalului technie și administrativ. 
EI se consultă cu un comitet ales de lucrători şi personalul 
technic al uzinei (Fabkom), EI poate angaja orice lucrător 
şi-l poate concedia. Controlul activităţii uzinei se face prin 
„triunghiul de control”, format din: director, celula partidu- 
comunist şi Comitetul uzinei, 

Influența celulei de partid este cea mai puternică. Ea 
| execută o presiune constantă asupra personalului și lucrăto- 
| rilor pentru ă obține rezultatele cerute de politica industrială 
oficială. Preţurile produselor sint fixate de conducerea gru- 
pului de industrii. Ele lasă de obicei o mare margine de be- 
neficii pentru a se asigura desvoltarea ulterioară şi a se ali- 
menta Tezaurul public (47,5%). 

Administrarea uzinei are forma unei Regii Publice co- 
merciale. Aprovizionarea cu materii prime, desfacerea pro- 
duselor fabricate se face prin organizațiuni anume întoc- 
mite în vederea maximului de rendement technic. 

Economia industrială sub forma capitalistă a fost lichi- 
dată. Totuși, alături de întreprinderile socializate mai per- 
sistă încă să trăiască numeroase ateliere de meseriaşi sub 
forma eooperativelor de producțiune, grupind 2 milioane de 
membri și peste 2 milioane și jumătate de meseriaşi inde- 
pendenţi. Regimul bolșevic nu priveşte favorabil aceste „res- 
turi capitaliste”, Deocamdată este insă silit să le tolereze, de- 
oarece acestea produc articolele mărunte, pe care marea in- 
dustrie nu a găsit încă interes să le producă, 

Cu toată perzistența acestor întreprinderi industriale, 
Stalin a putut declara cu mindrie că industria a fost sociali- 
zată în proporţie de 99%. 

Indată ce părţile principale din acest sistem industrial, 
în vîrful căruia domină Comisariatul industriei şi Consiliul 
Superior economic, au fost realizate, Consiliul Comisarilor 
Poporului, i-a impus executarea primului plan cincinal 
1929—1934 — Piatilelka — care tindea în primul rînd ta 
complectarea organizațiunei industriale a Rusiei. Un ingi- 
ner francez, Anan Pierre, care a vizitat îndeaproape şi la 
fața locului, lucrările întreprinse pentru realizarea planului, 
dă amănunte impresionante în lucrarea sa. ? 

Rezumind constatările făcute de A. Pierre, Rousseau şi 


1 Calvin B. Hover. La vie économique de la Russie soviétique. 

(Lucrare de cea mai perfectă şi precisă documentație, folosită ade- 
seori în prezentul studiu). 

„Andre Pierre. U. R. S. $. 


IND. ŢĂRANIMEA ŞI AGR. IN U. R. S. $. 7 


alții d. Herriot, care a vizi 

j „H zitat de curînd Re i - 
iși exprimă admirația sa astfel: A petele 
Li „Guvernul Soviet 
„tilurgică, o industrie a tract 5 
„chimică, o industrie a maginelor p 2 i 
wimdustrie electrică. Nu se poate, 


„textilelor, Pretutindeni proporții uriaşe. Ne găsim în fața unei in- 


rikene wa formidabile, menite să schimbe echilibrul mondial tra- 


Mai elocvente decit aceentele d-lui Herriot si ă 

A loc - rriot și ale altor că- 
lători străini in Rusia, cari adeseori s'au putut lăsa impre- 
Eoma geo sită y model, sunt cifrele date de Stalin 
n „Raportul câtre al XXIII-lea Conar Parti : - 
al pe aefa ongres al Partidului Comu 

Stalin ia ca punct de pornire și nivel de comparație pro- 
ducțiunea industrială din U. R, S. S., şi cele mai mari State 
industriale din anul 1913, pe care o notează cu 100. Apoi sta- 
bilește producţiunea în anii 1929—1923, şi întocmeşte urmă- 
torul tablou: 

PRODUCȚIA INDUSTRIALA 
Procente în raport cu nivelul dinaintea răsboiului 


1930 1931 


[1913| 1929 1932 1933 


U. R.S.S. 100 | 194 252 314 359 392 
State Unite |100 | 170 137 115 91 110 
Anglia 100 99 gi 83 82 85 
Germania 100 113 100 gi 68 75 
Franța 100 | 139 140 124 g6 107 


Examinarea cifrelor de mai sus ne arată că industria en- 
gleză şi germană nu au revenit încă la nivelul dinaintea răz- 


boiului, industria Statelor Unite şi a Franţei a depăşit acest | 


nivel numai cu citeva puncte, pe cînd Uniunea Sovietelor și-a 
mărit producția în aceiaș perioadă cu 

Creşterea produeţiunei industriale sovietice este conti- 
nuă, cecace explică lipsa complectă a șomajului în această 
economie închisă. Din țară agricolă, Rusia a devenit o ţară 
industrială în plină desvoltare. Piatiletka, primul plan de 5 


| 


ani, şi noul plan cincinal pus în lucru, vor termina — spre | 


surprinderea întregei lumi — transformarea aceasta unică 
în istorie, prin proporţiile și rapiditatea ei. 


Publicat în U. R. 5. S. Bilan 1934. 


| 


(25 VIAȚA ROMINEASCA OO d 


„Cum s'a putut efectua aceste schimbări considerabile întrun 
„termen de câțiva ani, pe teritoriul unui stat imens a cărui technică 
„Şi cultură erau înapoiate”? se întreabă Stalin. 

La această întrebare tot Stalin răspunde: 

„Acest progres uriaș mu sa putut realiza decât pe temeiul unei 
„fericite înfăptuiri a socinlismului, pe temeiul muncii socializate a 
„zeci de milioane de oameni, pe temeiul superiorităței sistemului e- 
„conomie socialist asupra sistemului capitalist”! 

De fapt însă, cercetind mijloacele adevărate care au con- 
dus la aceste rezultate, constatăm că această imensă creațiu- 
ne industrială s'a făcut sub impulsiunea diclatorială a gu- 
vernului sovietic şi a partidului comunist şi cu jertfele nenu- 
mărate ale populaţiunei agrare, Fondurile pentru investițiu- 
nile de 60 miliarde ruble aur * cu cari se mindreşte Uniunea 
Sovietelor au fost obținute pe trei căi principale: impunerea 
forțată și masivă a producției agrare, aplicarea de prețuri ur- 
cate produselor industriale vindute de industria socializată 
şi exportul de lemne, petrol și minerale, obținute în parte cu 
munca eftină a deportaților, 

Ea a fost plătită cu suferințe grele de întreaga popula- 
ţie. „Sovietele — scrie d-l Herriot? — au preferat să impute 
anumite privaţiuni şi să se gindească mai mult la viitor”. 

Alţi cercetători * arată însă că privațiunile clasei țără- 

| neşti au fost din cele mai dureroase. Produsele ei agricole au 

“fost rechiziționate şi exportate pentru plata instalaţiilor de 
fabrici, înainte ca producătorii să-și fi astimpărat foamea. 
Repetind procesul de formaţiune al marei industrii capita- 
liste, care a exploatat coloniile şi țările cu economie rudi- 
!mentară, industria sovietică pare a se fi format din explou- 
i tarea clasei ţărăneşti din uriașa Rusie. i 

Creațiunea aparatului industrial a reușit totuşi. 

Partea industrială a celui dintii plan cincinal a fost reali- 


zată, 
Contribuţia industriei la producţia națională rusă a cres- 
cut dela 421%, cât era în 1913, la 70,4% în 1933. Peste 580.000 
de ingineri şi technicieni au. fost formaţi pentru producţia 
industrială. Al doilea plan cincinal îi pune înainte o nouă 
operă. Prin investițiuni calculate la 140 miliarde de ruble se 
urmăreşte mai deparie o adincă desvoltare a industriei și o 
industrializare a agriculturei. Sovietele se așteaptă ca după 


"trecerea acestei a doua etape bă se ajungă la o prosperitate 


superioară tuturor ţărilor din lume și din punct de vedere 
industrial, faţă de cele realizate pină acum această speranță 


1 Stalin. U. R. S. S. Bilan 1934, pag. 3$, 

> 126 miliarde lei nur. 

* Edouard Herriot. Orient, p, 378. 

1 Victor Boret. Le Paradis infernal, Calvin Hoover, ©. Schiller, 


este întemeiată. Uriaşu sforțare 
toată atenţiunea noastră. 
ȚĂRANIMEA SI AGRICUL IN Ui R S-S: 

Pentru noi, cari suntem ob 
grară să dăm cea mai mare at 
țărănești, situațiunea acestei clag 
teresează În gradul cel mai înalt, 

De altfel, şi în Rusia, țărănimea ocupă un loc aşa de im- 
portani, încit unii cercetători afirmă și azi, că reuşita sau ne- 
reușita marei experiențe comuniste atirnă de sprijinul sau 
de unana é ii va urăta această clasă. 

„Oricât de interesant — seric d-t V. wet ce ñ- 
„tor al chestiilor tārāneşti, — ar i Dl a. ro gera Firer 
„triale ruseşti, oricât de noul ar fi inițiativele sociale luate în oraşe 
„Oricit-de vaste ar fi programele de viitor din planurile cincinale. 
măcestea toate nu înseamnă decât puțin în marea problemă rusă. Lo» 
„cul de onoare trebueşte rezervat problemelor pămintului, Problem 
„dărânească esle deci, în ceasul de față, problema de temelie, zona 
„hevralgică a Întregei economii sovietice”! 

_ Imtr'adevăr, dintr'o populație totală de 168 milioane in- 
divizi, 127 milioane locuese în sate şi se ocupă în principal 
cu cultura agricolă. Intinderea medie de pămînt lucrată de o 
gospodărie țărănească, înainte de colectivizarea forţată, era 
abia de 14 Ha., ceeace desminte părerea unanimă, dar gresi- 
tă, că în lusia ar fi existind imense rezerve de pămînt culti- 
vabil, şi pune în acelaş timp problema aprovizionărei unei 
populaţii mereu creseinde, 

Țäränimea rusă, care nu stăpinea în proprietate sau în 
uzufruct perpeluu înainte de 1917 decit 68% din teritoriul a- 
tricol, a dat sprijinul său revoluţiei bolşevice, nu pentru că 
ar fi cunoscut și admis comunismul, ci pentru că revoluţia 
însemna deposedarea marilor proprietari, împărţirea a peste 
50 milioane hectare, distrugerea legăturilor de serbie ce o mai 
țineau încă încătuşată şi — în bună parte — nădejdea că, o 
dată cu dispariţia tarismului, vor dispare şi impozitele cari 
o apăsau lol mai greu. 

Lenin a înțeles din vreme ceeace nici țarii și nici sfă- 
tuitorii lor nu vroiau să priceapă, că o revoluţie in Rusia nu 
poate reuși avind pe țărani ca adversari, Deşi doctrina mar- 
xistă — cu toate corectările lui Kautzki și Bernstein — con- 
sideră țărănimea ca o massă amorfă, contrară progresului 
social (sac de cartofi”), totuși Lenin, ca un perfect tactician, 
a căutat dela început să cîştige țărănimea încurajindu-i se- 
tea de pămint” care o frămiînta, 


Prin decretul dat a doua zi după lovitura de Stat din 17 


i de structura noastră a- 
ne şi însemnâtale clasei 
regimul sovietic ne in- 


1 Victor Borel. Op. cit, p. 181, 


t0 VIAȚĂ ROMINEASCA OO 


„Noembrie, a lăsat să se creadă că regimul bolşevie desfiin- 
jează numai marea și mijlocia proprietate, dar respectă şi 
păstrează mica proprietate țărănească pre si post revohifio- 
nară. 

Țărânimea a crezut întradevăr că numai dreptul de 
proprietate al „bocrilor”, al Coroanei și al bisericei era des- 
fiinţat, nu și al său, și sa grăbit să intre cu plugul în marile 
întinderi ce le erau aproape. Guvernul sovietic a lăsat să se 
producă acest iureş asupra pămintului, luînd numai măsuri 
pentru păstrarea ccaretelor şi inventarelor de exploatare, — 
Acceptarea împărțirei păminturilor a fost însă numai o con- 
cesiune temporară. Comunismul n'a admis niciodată existen- 
ţa unei țărănimi proprietare, a unei clase țărănești consoli- 
date. „Scopul dictalurei bolşevice — a seris Lenin — este de 
a pune capăt impărțirei societăţii în clase”, 

Necesităţile de aprovizionare a orașelor, ca şi nevoia de 
a exporta produsele agricole pentru a obține devizele, nece- 
sare cumpărării instalaţiilor industriale cresteau zilnic, Dar 
stringerea cerealelor se făcea din ce în ce mai greu şi adesea 
armata roșie a trebuit să intervină cu armele pentru a smul- 
ge satelor stocurile de aprovizionare. Intre dictatura prole- 
tariatului industrial şi țărănime se declară astfel un război 
permanent, deși ascuns. Țărănimea cedă numai forţei arma- 
te; dar cu încetul, începu să-și formeze o rezistenţă. Partidul 
comunist nu putea admite — nici din motive de doctrină. 
nici din tactică politică — întărirea spiritului de proprietate 
individuală și întărirea unei clase ţărăneşti permanente, De- 
aceea, în mod stăruitor se făceau toate sforțările pentru a 
convinge țărânimea ca să se organizeze ferme colective. Dar, 
nimeni nu a avut curajul de a forța cu energie această co- 
lectivizare pentru că în primele timpuri, În necunoasterea 
exactă a inerţiei țărănimei și a imposibilității ei de a fi so- 
lidară, forța ei de rezistență fusese supraevaluală. * 

Indată însă ce „retragerea strategică” a lui Lenin încetă 
şi politica de concesiuni (Nep) fu părăsită. o acţiune puterni- 
că pentru colectivizare a început. 

O nouă repartiție a păminturilor — în raport cu numă- 
rul membrilor familiei — a fost făcută, deoarece unii țărani 
dcaparaseră întinderi prea mari, tocmai pentru a se arăta 
că nu există un drept de proprietate consolidat. Totuşi, şi a- 
ceastă măsură era numai provizorie. Antagonismul între sis- 
temul individualist al gospodăriei ţărăneşti și explotarea so- 
cialistă a industriei şi a celorlalte sectoare economice, con- 
tradicția cu doctrina dictaturii comuniste deveneau tot mai 
acute, Partidul comunist — sub impulsiunea lui Trotzki — 
denunța mereu primejdia întărirei unei clase țărănești con- 
servaloare şi deci crearea unei ideologii mic-burgheze în lu- 


i ci alvin B. Hoover. Op. cit. p. 60, 


be, 


IND. ŢĂRANIMEA ŞI AGR. IN U. R. S. 5. 1 


mea imensă a satelor ruseşti, care putea fi fătală adincirii 
şi întinderii comunismului, 

__„U acţiune directă asupra unei masse en acea formată de 
țărănimea rusă era prea grea, Pentru a infringe o rezistență 
posibilă s'a întrebuințat tactica abilă a diferențierii țăranilor. 
Cei cu o întindere de pămint mai mare şi cu o gospodărie 
mai îmbelșugală, cari aveau nevoie din cind in cind de in- 
trebuinţarea unor munci plătite, au fost trecuți în categoria 
Kulacilor şi declaraţii dușmani ai statului sovietic. Ceilalţi 
țărani, cu o putere economică mai redusă, au fost categori- 
sii în seredniaci şi biedniaci şi au fost ridicați ca inamici na- 
turali aj kulacilor, avind tot sprijinul savictelor comuniste lo- 
cale, în luptă pentru exterminarea kulacilor. Atributul titula- 
turilor de Kulae, care se dădea în urma oricărei reclamaţii, 
atrăgea: deposedarea de toată averea considerată cu În sur- 
plus, împărțirea ei la biedninci, pierderea drepturilor clec- 
torale și impunerea la un impozit de 40% asupra productiu- 
nei. Cu alte cuvinte, aruncarea în mizerie. urmată apoi de de- 
portarea în regiunile nordice. Astfel se provoacă izolarea și 
îndepărtarea tuturor elementelor țărănești mai conștiente şi 
mai producătoare. Cu această tactică abilă. |ărănimea a fost 
impiedicată de a face front comun împotriva coleetivizărtă, 
mai ales că, regimul bolşevic odată cu sfărimarea solidarită- 
tei țărănești, a pus în mişcare toate mijloacele de presiun 
şi de încurajare pentru concentrarea exploatărilor indivi 
duale în Kolkhozuri — ferme colective. Partidul comunist 
hotărit să lichideze rezistența ţărănească, u trimis la sate pu 
cei mai buni propagandiști ai săi — organizaţi în aşa denu? 
mitele „brigăzi de asalt”. O armată de 23.000 de tineri lucră- 
tori de elită și intelectuali au fost împrăștiată în satele ru- 
sești unde, cu ajutorul sovietelor locale şi cu sprijinul gene- 
ral al regiunei, „a convins” pe țărani ca să renunțe la exploa- 
tarea individuală și să adopte colectivizarea. Păminturile, 
instrumentele de lucru, vitele de muncă, stocurile de simin- 
tă, hrană şi furaje erau aduse de fiecare ţăran ca aport în 
colectivitatea denumită Kolkhoz. El își păstra în proprietate 
numai casa de locuit, grădina, o vacă și păsările din curte. 
In kolkhoz munca se face după un program fixat de comite- 
tul restrins de conducere. Fiecare țăran primeşte ca acont 
salariul muncei depuse. Produsele sunt vindute în comun. La 
finele anului se fac socotelile şi se imparte produsul în ra- 
port cu munca depusă de fiecare, după ce s'a dat partea Sta- 
tului (cirea 40%), şi sa alimentat fondul de rezervă, 

La început, avîntul dat de partid colectivizării a fost așa 
de rapid, încît în loc de o colectivizare moderată, adică aceca 
în Kolkhozuri sub forma descrisă mai sus, denumită „artel”, 
sa impus colectivizarea în „comune“, cari însemnau o comit 
nizare totală a vieţii dela sate. 


——————————————————————————————————— 


lu VIAȚA ROMINEASCA 


Era prea mult, și o revoltă surdă începu să cuprindă 
cimpiile rusești, Stalin, ca şi predecesorul său Lenin, simţi 
pericolul și întrun ordin intitulat: „Succesul ne-a zăpăcit ca- 
pul”, a pus friu comunizărei totale, mulțumindu-se deocam- 
dată cu colectivizarea sub forma artelurilor, descrisă mai 
sus, care lăsa oarecare impresie de libertate de viaţă țărani- 
lor, şi care mai respecta unele clemente din vechea întoemi- 
re din trecut: proprietatea asupra casei și grădinei de lingă 
casă. 

In 5 ani, 1929—1933, un număr de 15 milioane de gospo- 
dării țărănești au format 225.000 de Kolkhazuri, procentul de 
colectivizare ridicindu-se astfel către finele acestei perioade 
la 65%. Din 101 milioane hectare cultivate cu cereale în 
1935, numai 15 milioane hectare au fost lucrate de exploa- 
tări individuale. Restul de $4,5% au fost cultivate de Kolk- 
hozuri (73,9%) şi de Sovkhozuri! (10,6%). 

Această reuşită formulă l'a făcut pe Stalin să declare la 
al XXIII-lea congres comunist: 

„Trebuie să recunoaștem că muncitoarea clasă țărăneas- 
că sa aşezal definitiv şi irevocabil sub steagul roșu al socia- 
lismului”. ; 

Faptele spun — adaugă el — că țărănimea sovietică a 
po cae fosa, rude şi că aliată cu muncilorimeu industria- 

ă merge inainte: către Socialism, 

Dacă în industrie nu am putut să ne oprim de a constata 
rezultate cu adevărat impresionante, examinarea însă a 
rezultatelor agricole — a producțiunei agricole în regimul 
sovietic — ne opreşte să ne alăturăm entusiasmului manifes- 
tat de Stalin, în această privință, 

Intr'adevăr — chiar în „raportul” din care am citat cu- 
vintele de mai sus — găsim cifre cari ne arată limpede că 
producțiunea agricolă nu sa resimțit prea bine de schimba- 
rea formei de exploatare şi de întrebuințarea celor 204.000 
tractoare, 23.000 „combine”, 58,000 batoze noui și 5000 de au- 
tomobile, care au fost puse la dispoziția agriculturei de Co- 
misariatul poporului. 

Astfel, pe cînd în 1913 suprafața de 95 milioane hectare 
a produs 801 milioane quintale cereale, în 1933 o suprafaţă 
de 102 milioane hectare a produs 898 milioane quintale ce- 
reale, ceeace înseamnă că deşi mijloacele de cultură au fost 

| schimbate cu sacrificii enorme, rendementul lu hectar este a- 
celaș la cereale. (La culturile speciale: sfeclă de zahăr, o- 
leaginoase, etc.. acest rendement e mult inferior acelui din 


- 


1 Forma de exploatare a pâminturilor de către Stat, usemănătoare 
cu organizația întreprinderilor industriale, 


IND. ȚARANIMEA ŞI AGR. IN U. R. S. S. 13 


Dacă cxaminăm însă situaţiunea zootechniei sovietice, 
constatările sunt mult mai grave. 


BOGĂȚIA ANIMALA EN U. R. S, S. 


Milioane de cnp- te 
| 1913 | 1933 


Cai 351 16, 
Bovine 58,9 38,6 
Oi 115.2 50,6 
Porri 203 122 


Rezultă din acest tablou (asupra căruia d-l Stalin trece 
repede) că bogăţia în animale a țărănimei ruseşti a scăzut 
enorm şi că prin urmare, şi mai ales față de creşterea po- 
pulației dela 138 milioane în 1914 Ja 168 milioane in 1933, — 
țărănimea se găseşte intro stare de sărăcie mult mai mare 
decit aceea începutul revoluției, Poate deci standardul 
ei de viață de azi să fie superior celui din trecut? Stalin de 
altfel recunoaşte situația cînd spune: 

„N'om reuşit să îndestulăm nevoile materiale ale muncitorilor si 
țăranilor, E puţin probabil că vom reuşi în anii care vin, Totuşi, con- 
„tliţiile se ameliorează din an în an”, 

Lipsită de cereale și lipsită de posibilitatea unui schimb 
normal cu produse industriale, țărănimea rusească şi-a min- 
cat capitalul ei de vite. Desigur că o asemenea situaţiune| 
trebue să fi provocat mari nemulțumiri. 

Stalin recunoaşte cu sinceritate impasul agriculturei şi 
creșterei vitelor, făcînd el singur critica necesară în raportul 
său, 

Intro lucrare foarte amănunțită si documentată „Die 
Krise des sozialistischen Landwirschaft in der Sowjetunion”, 
Dr. Otto Schiller, după ce rectifică statisticele sovietice ade- 
sea În neconcordanță, arată că rendementul cerealelor la 
hectare, care în 1913 era de 8.5 quintale, scăzuse în 1932 la 7.1 
quintale. 

Culturile de plante industriale sunt ṣi în mai mare re- 
gres. 

Stalin atribuie lipsa de progres în producția agricolă co- 
lectivizată următoarelor cauze: 

, 1) Întrebuinţarea, întreţinerea și reparația defectuoasă 
a inventarului de maşini. 


—————— 
1 Op. cit., p. 49. 
assa 


i AE a NEEE 
op 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


E ————— 


2) Nerespectarea asolamentelor; 

3) Neintrebuinţarea îngrăşămintelor puse la dispoziţie; 

4) Greşita organizare a sovkhozurilor prea întinse; 

5) Lipsa de atenţie pentru creşterea vitelor; 

6) Spiritul biurocratie al conducerii. 

Dar constatarea acestor grave lipsuri nu-l opreşte din 
drumul colectivizării. Cu energia şi violența sa caracteristi- 
că, el angajează mai departe partidul într'o luptă decisivă. 

Rezultatul nu poate fi încă cunoscut, Prea mare este di- 
ferența între industrie și agriculture, între țărănime şi mun- 
citorimea orășenească, pentru a admite cu metoda comu- 
nistă să poată da aceleași rezultate. 

Dar, în definitiv, această acţiune de colectivizare a tā- 
rănimei s'a făcut fără ca ea să fi fost întrebată dacă tinde la 
rame de viaţă comunistă, sau preferă viața gospodārească 
iberă, 

Toate reformele aplicate asupra țărănimei au fost opera 
dictaturei proletariatului industrial, Atit practica cât şi doc- 
trina comunistă, refuză orice drept de liberă diriguire a tā- 
rănimei. Dictatura exercitată de regimul sovietic a fost mai 
dură poate decit accea țaristă. lar doctrina se exprimă astfel 
în programul congresului „Internaționalei comuniste” dela 1 
Septembrie 1928; 

„Proletariatul nu poate admite nici o împărțire a pute- 
„rei cu clasa ţărănească. Dictatura proletariatului exprimă 
„faptul că singuri lucrătorii industriali sunt în măsură de a 
„conduce întreaga muncitorime”, 

Desigur că, dacă dictatura proletariatului ar fi adus mă- 
car o îmbunătățire a vieţii materiale a muncitorilor dela sate, 
ea ar putea găsi — într'aceasta — o justificare, Dar o dicta- 
tură — care nu a adus asemenea rezultate — nu poate nici 
pretinde, nici spera, la adeziunea unei țărănimi conștiente şi 
care — mai mult încă — e de cinei ori superioară numeri- 
ceşte proletariatului. 

Din această cauză, soarta regimului comunist rus, sau în 
orice caz forma lui definitivă, nu este încă fixată. Reugitä 
strălucită în industrie şi comerț, infringere în agricultură, 
Faceți proporțiile intre însemnătatea economică şi socială a 

| acestor două ramuri și vom putea stabili un bilanţ provizo- 
riu, 

Un bilanț definitiv nu putem încheia astăzi, 

In orice caz, atențiunea noastră trebuie să fie indreptată 
mai mult către republica sovietelor ruseşti — țară cu o struc- 
tură asemănătoare Romîniei — decit în altă parte, 

| Trebuie să recunoaștem cu sinceritate succesele regi- 
mului, trebuie să constatăm erorile lui și — mai cu seamă — 
trebuie să învăţăm multe, = 
Dr. ERNEST ENE 


yo 
TOLSTOI ŞI REVOLUȚIA RUSA 
DNE -T R E P A N D R E A 


e 


Un scriitor epic sau dramatic reflectează totdeauna în 
opera sa sbuciumul timpului. Din Encida lui P, Vergilius 
Marro studiem pe Augustus, din Shakespeare epoca elisabe- 
tană, Dante a surprins În Divina Comedie  catolicitatea gi 
luptele dintre guelfi și ghibelini, cum surprind chihlimba- 
rele, la cristalizare, insecte sau frunze de ferigă, pe care le 
păstrează În puritatea desenului lor, de-alungul veacurilor, 

Pretenţia paladinilor „artei pentru artă” de a se elibera 
de contingențele timpului şi locului a fost - istoriceşte vå- 
zută — protestul artiştilor împotriva unei societăți unde acu- 
pau un loc prea umil şi în care creiația cra o marfă oare- 
care măsurată cu etalonul obisnuit — banul, 

„Studiul operii lui Tolstoi în perspectiva evenimentelor 
politico-sociale sintetizate în Revoluţia dela 1905 şi Marea Re- 
voluţie din 1917 cîștigă în adincime. Multe din originalitățile 
şi ciudățeniile de concepţie nu pot fi luminate și explicate 
decit prin metoda crilicei sociologice. Mersul creiației şi dra- 
ma acestei personalități rămîn închise cu şapte sigilii, dacă nu 
facem apel la mentalitatea clasei din care a purces și la situa- 
io Sep parai a acestei clase — latiflundia, și anume înalta 
noblețe a acestei categorii sociale! — dela sfirsitul veacu- 
îl XIE g ş$ cucu 

„La virsta de 28 ani, contele Tolstoi face un plan de slo- 
bozire, din şerbie a țăranilor depe moşiile sale. Era in vara 
anului 1856, A convocat, deci, adunarea țărănească, aducîn- 


> du-i la cunoștiință creştincasea, linereasca şi sentimentala sa 


hotărire, 

Contele Tolstoi nu mai vrea să fie „domn”, ci „frate” al 
țăranilor, 

Părăsirea averilor şi intrarea în ranguri... inferioare a 
persecutat mereu în viață pe Leo Tolstoi. O poftă stranie de 
umilire, care-l singulariza faţă de generalizata „poftă de pu- 
tere" a omului şi de „acumularea primitivă” n epocei, Un 
anarho-comunism de cen mai autentică speță, caracteristice 
pentru ce! care trăieşte valorile nefalsificate prin dogme si- 
nodale, ale Noului Testament... 

Tragedia lui Tolstoi a fost tragedia rangurilor sociale şi 
a averilor, pe care conștiința sa primitiv-creștină nu le a- 


0 EE E e 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


proba. Paginile scrise asupra răului provocat de Ban sunt 
dintre cele mai suculente în opera sa de ideologie. 

Destinul îl sorocise cu titluri de nobleţe şi cu posibilita- 
tea ciştigării uşoare a banului, Tolstoi sa împotrivit din râs- 
puteri la acceptarea fără beneficiu de inventar a acestor 
blesteme pe care i le impunea societatea, La 28 ani încercă 
să scape de servii moșiilor sale, eliberindu-i. La maturitate 
duce o viaţă sobră de familie şi de muncă gigantică. La bă- 
trinețe își simplifică stilul existenței, locuieşte într'o cameră 
monahală a conacului, se îmbracă țărăneşte şi se duce la 
munca grea a ogoarelor, O gravură ni-l arată cosind fin, în 
ciubote grele, unse cu dohot. Refuză chiar, mai tirziu, ono- 
rurii de autor, care s'ar fi putut cifra la sume fabuloase, 

Conştiința contelui Tolstoi a fost pusă la grea încer- 
care. 

Societatea rusă antebelică nu i-a îngăduit să-și reali- 
zeze o dorinţă atit de simplă (în aparenţă): aceia de a fi un 
țărun onest cu gindurile liber exprimate ale acestei clase. 
Sinodul l-a excomunicat. Famila i-a oprit conturile personale 
(moștenite sau cîştigate la maturitate cu condeiul), obligin- 
du-l să ducă mai departe viața de senior sau ca să îngăduie 
huzurul odraslelor, 

Dacă ar fi fost un beţiv sau un afemeiat, un chefliu şi 
un hăndrălău, un jucător de cărți sau un pasionat onest al 
politicei, contele Tolstoi ar fi ajuns repede şi fără scandal 
la țelul său: pierderea averilor, Dar el cra un om aproape 
fără necesități. Nu bea, nu minca, nu rivnea la femei costisi- 
toare și depravate. Minca, atit cit poate digera un stomac sã- 
nătos și simplu, Avea soția lui, cu care procreiase o cohortă 
de copii. 

Societatea îl dăruise la naştere cu un titlu nobilar şi cu 
moşii. Pana lui genială ii procurase venituri peste trebuinţe, 

A vrut să scape de moşii și de bani. 

N'a putut, fiindcă o societate întemeiată pe proprietate 
privată, ranguri și bani, nu îngăduia aşa ceva, fără conflicte. 

Tolstoi a vrut să calce legile elementare ale societății în 
care trăia. A făcut scandal și a îndurat chinuri mai grele de 
cit cele dela talpa iadului, 

De ce a încercat Tolstoi să calce regulile jocului? 

Tolstoi sosea sufletește din altă lume, In el trăiau valo- 
rile „Rusiei asiatice şi patriarhale” (Lenin), iar lumea 
„nouă” rusească, dela sfirsitul veacului XIX.era lumea econo- 
miei băneşti, a economiei de schimb, care se instala la con- 
ducere cu cruzime, dizolvind raporturile vechi idilice şi mo- 
ralu tradiționalist-religioasă, aducind alte criterii şi altă at- 
mosferă. In locul omului comunitar se instala omul atomizat, 
monada fără ferestre, fără sentimente fraterne, şi cu socoteli 
contabiliceşti. 


——————————————————————————————— 


TOLSTOI ŞI REVOLUȚIA RUSA 17 


La virsta de 28 ani, cînd a incercat prima experiență” 
memorabilă de derogare dela regulile Saaki social, Tos 
Tolstoi era un tinăr nobil sentimental, cu o simțită educație 
religioasă pină la 14 ani, cu o serie de aventuri şi petreceri 
pe nu intre 20—25 ară la activul său (alcool, femei, muzi- 

» Hori), cu un creier de geniu şi cu o „durere universală” 
(Weltschmerz) în suflet. ó dt A 
Era un individ ales, plin de aleanuri i cu clanuri tăi 
n > La at 
bruse de realitățile implacabile, iar nu p: brută carieristă. 
cum sint tinerii banali între 25—30 ani. ' 

In vara anului 1856, cu 5 ani înainte de slobozirea ofi- 
cială din şerbie, convoacă, aşa dar, adunarea țăranilor deno 
latifundiile sale, aducindu-le la cunoştiință bucuria libertății 
dăruite pentru a-și elibera sufletul său strivit de o piatră 
grea de moară: piatra asupririi semenilor întru Christos! 

Țăranii au refuzat net slobozirea din şerbie! 

D704 ce? 

ntr un memoriu pregătit (şi netrimis ntru şeful can- 
celariei Țarului, tinărul ofiţer spune: , Pe iii 

„Spre uimirea mea, țăranii n'au primit. Ca şi cum m'ar 
considera ficnit, m'au întrebat, dacă nu vre Ă i 
moşia, odată cu libertatea” i MAS ERN 

. Văranii primeau, fireşte, uşurări reale în situația lor so- 
cială prin propunerile concrete ale sentimentalului conte. 
Dar nu erau de ajuns. Ei ar fi vrut și pămint. La 28 ani, Leo 
Tolstoi nu s'a gindit la așa ceva. Mai tirziu, la bătrineţe, 
cind drama lepădării de sine s'a accentuat, a vrut să le dea 
gratis şi moșiile. Dar nu l-a mai lăsat familia, 

A. itene dela 1856 scrie: 

„ih cuvintele și propunerile mele, țăranii vedeau o sin- 
gură tendință, ascunzindu-se cu vorbele că ei sint și așa feri- 
ciji — aceia de a-i înșela şi de a-i fura! Sint animați de cre- 
dinja nestrămutată, că la aniversarea incoronării îimpără- 
teşti, toți iobagii vor fi sloboziţi şi nădăjduiese vag, că li se 
va rapa poate toate păminturile moșierilor”. 

ceva, nu admite contele Tolstoi, la 28 ani. 

lea W. og ipes notează just că in „idila socială” a 

T conte se descopereau „toate si 
pr: bei 00 dee p mptomele luptei de 

In Rusia, ca şi în Rominia, diferendul dintre țărani și 


moșieri devenea tot mai acut la această epocă, 
ÎN 


1) N. Lenin — G. PI A 
Sarge a — echanow, L. N. Tolstoi im Spiegel des Marr- 


2) Conferinţă ţiuută la see tru Literatură 
cer comuniste reprodusă în «< i, Tolstoi im Spiona Fay Maa 


ee a E N 


2 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


Tolstoi se miră zadarnic: 

„niciodată n'am putut înțelege, de ce ar fi im bil să 
se declare boierii ca proprietari ai pămîntului și să se elibe- 
reze țăranii fără împroprietărire”, 

Tolstoi ma fost niciodată prea tare în chestii economice, 
„de lină şi mătase”, cum le numește pitorese secretarul flo- 
rentin Nicolo Machiavelli, şi nici în chestii de istorie so- 
cială. Propunerile sale economice sint de multe ori de o nai- 
vitate exasperantă. 

Dece nu se declarau, prin zapis oficial, boierii, singurii 
proprietari ai moșiilor? | 

Boierii n'au avut niciodată, nici în Rusia, nici în Romi- 
nia, un drept absolut de proprietate, 

Asupra fiecărui ogor erau aşezate trei soiuri de drep- 
turi: 1) dominium eminens al Domnitorului și al suveranită- 
ţii statale, în genere, 2) dreptul boierului și 3) dreptul ţă- 
ranului, 

Boierul şi țăranul stăpineau moșia în codevălmăşie, Ţă- 
ranul avea un drept de posesiune ereditară, supus la două 
condițiuni: a) dijma din producte și b) claca (3—5 zile a- 
nual). El putea lua pămint din moşie spre cultivare cit îi sta 
în putinţă (şi după numărul de vite), dind în schimb dijma 
(2/10). Intre boier şi ţăran erau drepturi egale şi organice 
la moşie. 

Capitalismul sfărima organicitalea, introducînd contrac- 
tualismul atomizant, 

Care era motivul acestor transformări? 

Odată cu intrarea Rusiei şi a Sud-Estului european în 
orbita Apusului industrializat, s'a început intensificarea ex- 
portului de cereale in Anglia, Franța, Belgia, Germania, ete. 

Intrebarea era: cine trebuie să profite de aurul intrat 
în țară prin export? Boierul sau țăranul? Inainte domnea o 
economie autarhică naturală. Se cultiva numai pentru nece- 
sități interne, Acum se cultiva şi pentru export. Boierul tinde 
să înmulțească zilele de muncă la clacă, apoi să limiteze 
drepturile în moşie ale ţăranului, pentru a încasa diferenţele 
sub forma aurului obținut la export. 

Anatema din criza religioasă a lui Tolstoi asupra aurului 
și banului era îndreptățită, 

A elibera pe ţăran, fără pămînt, însemna a-l condamna 
la proletarizare, deposedindu-l din drepturile sale istorice la 
moşie, 

Dacă Tolstoi ar fi slobozit din şerbie pe ţărani, împăr- 
țindu-le și moşia, ar fi dat un exemplu progresist. Ar fi fost 
semnificația unui caz de socialism utopic „ă la Fourier” sau 
cazul bogatului industriaș englez Owen. 

Dar Tolstoi n'a reprezentat un caz original de socialism 
utopic, ci unul de socialism feudal. Toată structra personali- 


TOLSTOI ȘI REVOLUŢIA RUSA 19 


tāții și concluziile învățăturii tolstoiene sint indelebil legate 
de feudalitate. 

Asupra diferenţelor dintre socialismul utopie și socialis- 
mul feudal au atras atenția, încă dela 1%48, Kär Viak şi Frie- 
drich Engels in „Manifestul comunist”, acest hrisov de naş- 
tere al socialismului modern ştiinţific. 


II. 


In tinerețe, Tolstoi a mai cugetat si asupra destin 
proletariatului, A lăsat citeva arsă i reflexii, “mea 
tele, și-a dat sama, că eliberarea țăranilor din şerbie, in- 
semna transformarea lor în clasă proletariană (o clasă care 
nu are decit brațele de muncă şi nu posedă nimic din in- 
strumentele producției): 

„protetariatul nu și-a spus încă ultimul său cuvint şi nu 
putem pronunța o sentință definitivă ca asupra unei apariții 
istorice depline”. 

Sau: 

„Dumnezeu ştie, dacă proletariatul nu va fi tocmai fun- 
damentul pentru o renaștere a lumii în pace şi libertate”, 

Leo Nicolaievici Tolstoi s'a născut la 9 Septembrie 1828. 

„Dacă socotim epoca de formaţie a personalității între 15 
şi 30 ani, istoria Rusiei intre 1843 şi 185% nu putea furniza ti- 
nărului conte Tolstoi perspectivele şi elementele necesare u- 
nei judecăţi apropiate de realitate în privința desvoltării pre- 
zente şi mai ales viitoare a clasei muncitoreşti, care era lotuş 
menită a fi purtătoarea destinelor istorice, 

„In Leo Tolstoi plăsuiuu numai două clase: latifundia 
(prin naştere, educație, rentă) şi țărănimea (prin irezistibilă 
simpatie), 

Sociologie, Rusia se afla între 1843—1858 în faza „&cu- 
mulării primitive” a capitalului. Valul de aur şi de capitaluri 
străine din „ciorapul” rentierului francez, englez şi german 
s'a abătut mai tirziu — stol de lăcuste — asupra Economiei 
rusești pentru a desvolta şi perfecta o evoluţie istorică nor- 
mală. 

Economia naturală tradiţională se prăbuşia în mijlocul 
unor vaiete şi duioase suspine obişnuite acestor prăbușiri pe 
tot globul. Tolstoi prindea suspinele pe harfa sa. 

conomia de schimb burgheză înainta fără cruțare, lu- 
îndu-i locul, în mijlocul protestelor. Tolstoi desnădăj duia şi 
căuta mingiiere într'o religiozitate dela începutul de leat al 
iarna 

ortretul sociologic al lui Tolstoi: un senior agi 
problemele sufleteşti şi intelectuale ale clasei, pre er oc 
blimarea și echilibrul într'o muncă titanică literară, unde ex- 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


primă intro serie de romane unice în istoria literaturii uni- 
versale, viaţa şi criza clasei. După ce termină exprimarea 
dramei de clasă în „Războiu și Pace”, „Ana Karenina” 
„Invierea”, echilibrul se rupe, caută o fugă în literatura | 
ţărăneşti („Puterea intunericului”) și în religie, unde nu gă- 
seşte mingiierea, 

Viaţa și învăţătura lui Tolstoi sunt fără concluzii peremp- 
torii ca tot ce venea din sînul latifundiei: o păstaie fără fruc- 
te, un izvor secat... 

Clasa murea. Indivizii cu vitalitate puternică ai clasei 
părăseau atmosfera specifică pentru a se înrădăcina în alte 
domenii mai pline de sevă şi bătute de un soare mai generos. 

K. Marx a remarcat fenomenul ciudat: în amurgurile 
de clasă, exemplarele cele mai bine dotate părăsesc rîndurile 
ei şi se înregimentează în clasa aflată în ascensiune, 

Aşa sa întimplat cu Revoluţia franceză. 

In noaptea de 4 August 1789, un nobil a fost cel care a 

anunțat lumii abolirea privilegiilor feudale şi nașterea so- 
cictăţii burgheze: Contele de Noailles, Saloanele Parisului 
au îmbrățișat şi răspindit critica lui Rousseau, Voltaire şi a 
enciclopediştilor. 
Critica şi groapa societăţii burgheze a fost pregătită de 
trei burghezi autentici: K, Marx (fiu de avocat, el însuşi 
doctor în filosofie), Fr, Engels (fiu de fabricant) şi Lenin 
(fiu de institutor, el însuşi avocat), 

Elementele valoroase ale latifundiei feudale au părăsit 
la momentul oportun clasa muribundă, pentru a se salva in- 
terior și a BASI T nutriţie intelectuală, O clasă în agonie este 
ca un cadavru. (Clasa burgheză agonică de azi a pestiferat 
AIMI cu fascism, spenglerianism, amoralitate şi tragism 
n t). 

Contele Leo Tolstoi a luat drumul în țărănime, devenind 
țăran ca mentalitate, preocupări și simplicitate de viaţă, 
pentru a se salva dela descompunerea clasei proprii, de pu- 
stictatea morală a mecanicismului burghez, unde nu putea 
intra, de uscăciunea raționalismului pașoptist european, cu 
care nu avea afinități elective şi de dezaxarea născută fatal 
întrun regim tranzitoriu dela stilul economiei naturale la 
stilul economiei de schimb 

Poporanismul rus, în forma sa socială, a reprezentat 
dezaxarea fiilor de boieri în noua lume burgheză, fuga de 
realitate, lepădarea clasei şi plecarea în popor (sub pretextul 
ajutorării şi apostolatului) pentru a se asimila într'o clasă 
viguroasă, la viață adevărată. 

Latifundia vechiului Regat a fost absentă în acest pro- 
ces intelectual. Vremea (și partidul liberal antebelic) i-a 
expropriat în câteva decenii aproape toate privilegiile, dacă 
membrii săi nu-și mincaseră singuri mai înainte moșiile ca 


s 


Tè 


LĂ 


TOLSTOI ŞI REVOLUȚIA RUSA ' 21 


pe nişte masline. Latifundiarii moldo-valahi au simțit, pro- 
babil, adinc, tragedia dispariției de clasă. 

Cultura rominească n'a profitat, însă, cu nimic din 
acest conflict. Lipsesc pină şi documentele elementare ale 
memorialelor. 

„Latifundiarul moldo-valah se integrase în cultura fran- 

ceză. Fuga lui n'a fost fuga în proletariatul incipient ca la 

țul Kropotkin, nici în țărănime ca la poporaniștii ruși și 

a contele Tolstoi. El a fugit în... braţele dansatoarelor pari- 

ziene. Celulă slabă, cum spunea Maiorescu? Lipsă de ade- 
rență istorică cu solul? 

O singură excepție cunoaşte cultura noastră: pe istoricul 
Radu Rosetti, autorul celor mai documentate pledoarii pen- 
tru reforma agrară. In „Pămintul, Sătenii şi Stăpinii” şi 
„În de ce sau răsculat țăranii”, Radu Rosetti a demascat 
uzurpările de proprietate ale boierilor, modul cum au furat 
p turile sătenilor şi drepturile istorice imprescriptibile 
ale iobagilor. In aceste formidabile şi unice lucrări de isto- 
rie agrară, Radu Rosetti a gindit ca un fiu al țărănimei im- 
pilate, iar nu ca fiu al latifundici, cum era cazul. 

Dar cu o rindunică nu se face primăvară... 


II 


„Revoluţia dela 1905 a fost un moment crucial în istoria 
socială a Rusiei, Infringerea Imperiului în războiul cu Ja- 
ponezii a demonstrat putreziciunea în care se aflau institu- 
tiile de Stat, minima lor rezistență, .„potemhkinismul” general. 

Cu o expresie consacrată, Revoluția din 1905 a fost „O 
repetiție generală a Revoluţiei din 1917". La ca a participat 
— ea și în Februarie 1917 — burghezia progresistă, intelec- 
tualii oecidentalizaţi, alături de țărănimea care cerea pă- 
mint şi de proletariatul conștient de misiunea sa. Tot atunci 
s'au declarat primele simptome ale separaţiei dintre aliaţii 
revoluționari: elementele burgheze şi moşiereşti inaintate 
de o parte; țărănimea, alături şi sub conducerea muncito- 
rimei, de altă parte, Anul 1905 nu numai că a prevestit pe 
917, ci l-a repetat în embrion cu cele două faze din Februar 
şi Octombrie. Constituirea de „sfaturi” a avut loc și la „re- 
petiția generală”, 

Anul 1905 a fost o răscruce și pentru literatura rusă. 

Tolstoi a făcut în această epocă o critică sângeroasă 
Statului, familiei (comentarul la „Sonata Kreuzer”), proprie- 
tății private şi banului, adică celor patru instituții funda- 
mentale pe care se sprijină societatea burgheză. Critica sa 
a ajutat enorm la difuzarea ideilor revoluționare prin cre- 
tarea unei atmosfere ostile stalus quo-ului, deși se făcea din 
punctul de vedere al organicității feudale. 


———————————————————————————————————_——————————— 


2 : VIAȚA ROMINEASCA 
E Ra TITI RI DEI E 3 


Tolstoi n'a simpatizat niciodată cu liberalismul *. Incă 
din 1862 spunea întrun articol asupra Universităţilor care 
scol „numai liberali bolnavi și progresiști nervoși, fără de 
nici un folos poporului, oameni desrădăcinaţi fără rost din 
mediul lor natural și care nu-și mai pot găsi niciun ţel în 
viaţă”, 

Revoluţia dela 1905 demonstra întărirea burgheziei li- 
beraliste, amurgul autocratismului țarist şi definitiva sucom- 
bare a latifundiei prin împroprietărirea iminentă şi absolut 
necesară pe moșii a ţăranilor, pentru a-i feri de periculoasa 
alianță cu proletariatul, care apăruse viguros şi aproape 
triumfător pe arena politică. 

Care a fost atitudinea lui Tolstoi? 

Apelul emoţionant adresat „Țarului, domnilor miniștri 
şi domnilor revoluționari”, era seris pe leitmotivul non- 
violenței, a neapunerii la rău, punct programatic reluat de 
Gandhi (pe-atunci student la dra) în lupta Indiei îm- 
potriva usupririi engleze. 

Revoluţia din 1905 a continuat în jacquerii ţărăneşti 
pină în 1908. Un reflex al acestor evenimente — sămânță că- 
zută pe un teren înrudit — au fost și răscoalele țăranilor ro- 
mini din 1907, 

La 9 Maiu 1908 a avut loc la Cherson spinzurarea a 20 
de țărani. 

Cu această ocazie, Tolstoi a scris un protest intitulat 
„Nu pot tăcea!” S'au trimis copii la toate ziarele rusești şi la 
toți traducătorii operei tolstoiene din străinătate spre räs- 
pindire, intro zi convenită, textul a apărut în aproape toate 
ziarele din lume. In Germania, de pildă, protestul a apărut 
în 200 de publicații. Efectul a fost fulgerător 2. 

Substanţa filosofiei sociale a lui Tolstoi era reacționară, 
dar critica sa corosivă a avut efecte revoluţionare. 

G. V. Plechanow notează: „ca toți creștinii consecvenţi, 
Tolstoi este un prost cetăţean al Statului; el predică să nu 
se opuie nimeni lu rău cu violență, dar unele din operele sale 
deşteaptă în cititor dorința sacră de a opune violenţa revo- 
luționară, violenţei reacționare: el sfătuește să te multu- 
mești cu arma criticei, dar paginile cele mai execelente ie- 
gitimează cea mai aspră critică a armelor 3. 

Dintre literaţii cu preocupări religioase, Tolstoi a fost 


1) Într'un portret al lui Tolstoi din 1910, Lenin spune: +fiecara 
propoziție din critica lui Tolstoi înscm eazi 0 palmă pentru liberalis- 
ară burghe >. Lenin satirizează laudele liberaloizilor la adresa marelui 
-Suriitor. 

2) Detatii în «L. N. Tolstoi im Spiegel des Marrismus>, pg- 118 

3) op. cit. esseul Kar! Marz gi Lew Tolstoi, pag: 108, 


aaa 


TOLSTOI ŞI REVOLUȚIA RUSA 23 


singurul care a protestat împotriva schingiuirilor țăranilor şi 
muncitorilor. 

„Grupul „Merejkowski-Zinaida Hippius” se îndepărta tot 
mai mult de realitățile terestre înfundându-se în cele mai 
ascunse bolgii ale misticismului religios, 

, Indirect sau pe față serveau ordinea stabilită, putredă 
și nedrea tă, 

Ortodoxia și "Țarul autocrat au fost luate de către acest 
grup tcologal drept axe centrale ale spiritualității” unei 
culturi. Ortodoxia trebuia să corespundă nu numai trebuin- 
telor sufleteşti specifice ci să canalizeze rezervele de sen- 
ee e TA și de sublimă dorință a jertfei din energia tinc- 
retului, 


Teoria monarhului-Stăpin continua o tradiție de asu- 
prire socială şi oferea al doilea pilon — ierarhia — unci 
orinduieli politico-economiee fundată pe ordine oarbă și pe 
exploatarea turmelor anonime (țărănimea şi proletariatul), 
în folosul unei clase trindave, restrinse numeric, formală din 
curteni, moșieri conservatori şi o plutocrație incipientă ban- 
o i roaga care se Îmbogăţea prin rapt în budgetul Sta- 

u 

Firește, că o bună parte din intelectuali a refuzat dru- 
mul Îngenunchierii la Stăpin. 

Categoria lui Maxim Gorki a luat calea Revoluţiei, 

Altă categorie a intelectualilor europenizanți, continua 
tradiţia recentă inaugurată de Ivan Turghenefi, pe linia 
lui Petru cel Mare, în frunte cu istoricul şi omul politic Mil- 
ljukow, strinşi în partidul „Kadeţilor” (partidul constitu- 
țional-democratic). Tindeau la o Republică după tipul vestic, 
Cereau Parlament, libertatea presei, Întemeierea unui Stat- 
de-Drept. In ideologie, zeul suprem era raționalismul în for- 
ma elaboratului francez dela 1789 și 1848, plus constituţio- 
nalismul englez, 

In opera lui Tolstoi circulă multe tipuri de slavi anglo- 
fili nu numai în cultură, ci şi în maniere, tăierea hainelor, 
arta culinară şi arta frizerului, 

Pînă şi Ana Karenina citeste de predilecție romane en- 
glezesti, 

Nu știu dacă lecturile engleze corespundeau întradevăr 
structurei personalităţii exemplarei eroine tolstoiene, Am 
impresia, că nu. Lectura corespundea situației sociale prin 
mariaj a Anei soţia înaltului biurocrat Karenin, Ea rămăsese 
în fond, ca și Tolstoi, care a descris-o cu atâta afinitate, la 
cintecele populare, la doine, în feudalitate. în aventură și în 
perplexitate cu societatea nouă. Este o figură din timpul 
cruciadelor sau a haiducilor. 

Drama Anei Karenina este pendant-ul femenin la insăși 
drama lui Tolstoi. 


———————— 


24 VIAŢA ROMINEASCA 
PD Se o e e a E RE 


Ana este sora lui Stiva Oblonski, incintătoarea secătură 
masculină. Ambii descind din Ruric, normandul intemeietor 
al principatului Novgorod la 862 d. Chr. 

Stiva Oblonski s'a asimilat la sfârşitul veacului XIX în 
societatea burgheză, lepădindu-și nostalgiile şi pretenţiile 
clasei, tutuindu-se cu actorii, negustorii şi zarzavagii, accep- 
tind o funcţie în mecanismul de Stat. Se simte bine În acest 
mediu ca peştele în apă și radiază o jovialitate molipsitoare. 

Ana a moștenit splendida şi fina vitalitate a familiei, 
capacitatea de a se bucura cu intensitate de frumuseţile vie- 
ţii şi de funcţiile excelente ale lui Libido. 

Dificultăţi financiare o obligă să se mărite cu înaltul 
funcţionar Karenin, mult mai în virstă ca ea. Incompatibi- 
litatea lemperamentală a accentuat diferența de umoare 
şi a scos la suprafață reziduurile mentalității de clasă a- 
gonică, oprind procesul asimilării, isgonind-o în romantica 
adulterului şi, apoi, în sinucidere. Wronski era prea „asi- 
milat” pentru a-i mulțumi nostalgiile. Wronski era un gen- 
tileman rus, după modelul constituționaliştilor, preocupat de 
zemstwe și de poziția lui în societate. 

Din cele două mlădițe Oblonski, fratele se asimilează. 
iar sora sfirșește dramatic sub roatele trenului, după o viaţă 
de „luxurie”, 

Salvarea momentană în erotică, ca un derivativ al con- 
flictelor în psihologia de clasă, o intilnim frecvent în litera- 
tura rusă după anul svircolirilor 1905. 

Romanul reprezentativ a fost Sanin de Artzibaşew. ? 

Artzibaşev nu e un scriitor de rangul înttiu. 

Ca și Bernardin de St. Pierre care a seris idila nemu- 
ritoare şi infantilă Paul et Virginie, tipică unei epoci în- 
setată de reîntoarcerea în sînul Naturii pentrucă nu putea 
rupe lanţurile unei societăţi artificiale, tot a și Sanin a 
dat expresie cinismului disperat, apologiei bio ogicului, vo- 
luptăţii lucide și oroarei de sentimentalism după un con- 
flict social grav, plin de eri idealismului, prin fenomenul 
binecunoscut de psihanalişti al ambivalenței sentimentelor. 

Transformarea societății ruseşti sa plasticizat în opera 
lui Tolstoi în trei categorii bine delimitate psihologic: Bol- 
konski-Rostow, Wronski şi Stiva Oblonski. 

O primă caiete sunt moșieri de modă veche, 

„Războiu și Pace” mișună de aceste personagii. Diso- 


1) S'au înfiinţat grupe de - saninişti» în toată Rusia. Un camarad 
japonez de studi dela Benin mi-n relitat cindva faptul oi mai sunt şi 
astăzi «celule Sanin» printre studenţimea din Tokio: arta vieţii, anar- 
az al în sensul respingerii carierelor bine precizate, petreceri, 
nudism, 


———————————————————— 


TOLSTOI ŞI REVOLUȚIA RUSA 25 


luția provocată de capitalism nu este atit de înaintată, de 
aceia echilibrul interior nu suferă prea mult. 

In Ana Karenina, moşierul Wronski, amantul şi al doilea 
soț al Anei, nu mai păstrează ethosul clasei decit în forme 
exterioare. 

Jovialul Stiva, descendent din regele Ruric, sa asimilat 
complect. 

In descrierea tipurilor de moșieri și uneori de ţărani 
(Platon Karataief!), Leo Tolstoi rămâne neîntrecut. Nu tot 
așa se întimplă cu negustorii, pe cari îi caricaturizează per- 
manent, cu muncitorii (aproape absenţi) sau cu revoluţio- 
narii („vorbim două limbi diferite”, după propria mărturie 
a romancierului). 


IV 


Sofia Andreevna, soția lui Tolstoi, notează in Jurnalul 
intim (1877) următoarele cuvinte ale lui Leo Nicolaievici : 
„mi-este extraordinar de greu să fac o descripție a 
vieții țărănești, care mă interesează, totuș, atăt de mult. De 
ată ce descriu viața cercului meu, mă simt la larg”, 
f. W. M. Frietsche comentează așa aceste rinduri: 
„după ce aristocratul renegat n'a reușit, cu toată silința de- 
pusă, să se transforme în țăran, iar în locul unui roman a- 
ristocrat să facă un roman țărănesc; cînd a înţeles, că nu 
există nici un mijloc cu care să rezolve problema artistică 
corespunzătoare simplificării sale ideologice; cind a văzut pe 
de altă parte că literatura burgheză pe care o respinge în to- 
talitate, dimpreună cu cultura în sine, se înstăpinește tot mai 
victorioasă, atunci, Tolstoi s'a despărțit de Artă, declarind-o 
minciună şi păcat”, 

Şi mai departe: 

„Să renunţe definitiv la artă nu era în stare şi — ac- 
ceptind un compromis — a pus-o în serviciul învăţăturii 
sale ascetice, creștine, în fond asiatice”, 

Rezultatul compromisului: drama „Puterea Intuneri- 
eului”. Femeile sunt „încarnări ale iadului, în conformitate 
cu concepția budistului Tolstoi, iar idealul Omului repre- 
zentat de bilbiitul şi netotul Achim”. 

lar Lenin remarcă: 

„contradicţiile din opera, concepția, doctrina şi școala 
lui Tolstoi sunt într'adevăr strigătoare. Pe deoparte un ar- 
tist genial, care a creiat nu numai tablouri neuitate din via- 
ţa rusească, ci opere de primul rang ale literaturii univer- 
sale. Pe de altă parte un moșier și un nebun întru Christos. 
Pe deoparte un minunat, puternic, direct şi sincer protest 
împotriva minciunii şi neonestităţii sociale, iar pe de altă 
parte un „tolstoian”, adică o cirpă uzată, isterică și plingărea- 


E 


2% VIAȚA ROMINEASCA 


f 


K numită intelectualul rus, care se bate in piept in piața pu- 
ică și spune: — sunt rău, sunt scirbos, dar mă preocupă per- 
fecţionarea morală a Eului, nu mai mănine carne şi mă 
hrănesc cu cotlete de orez”. 

„Tolstoi e mare, întrucît exprimă ideile şi stările sufle- 
teşti, care au cuprins massele de milioane ale țărănimei în 
epoca izbucnirii revoluţiei burgheze în Rusia. Tolstoi este 
original, deoarece totalitatea opiniilor sale, în bloc vătămă- 
toare, dă glas specificităţilor revoluției noastre ca o revo- 
luţie burgheză şi țărănească. Din acest punct de vedere, con- 
tradicțiile din părerile lui Tolstoi sunt o oglindă fidelă a 
condițiilor contradictorii, în care a trebuit să lucreze istorie 
alee în Revoluţia noastră burgheză”. (Articol în „Pro- 
etary” din 11/24 Septembrie 1908). 

Care a fost atitudinea țărănimei? Intr'o privință „tendin- 
ţa de a mătura definitiv cu biserica oficială. cu moşierii şi 
cu guvernele lor, de a distruge formele şi reglementarea pro- 
prietăţii, a curăţi ţara, iar în locul Statului de clasă poliţist 
să întemeieze o comunitate de țărani, mici proprietari, H- 
beri și egali”. 

Din aceste tendinţe de eliberare s'au născut răscoalele. 

Dar a mai fost şi acea țărănime „care plingea și se ruga 
la icoane, vorbea blind şi visa, seria petiţii și trimetea de- 
legaţii exact în spiritul lui Leo Nicolaievici Tolstoi!” 

Semnificația istorică a tolstoianismului: „ideologie a 
ordinei sociale asiatice şi orientale. De-aci asceza şi renun- 
țarea la o apărare împotriva răului cu violența, melodia 
profundă a pesimismului, credinţa în spirit”. 

„Pesimismul, rezistența pasivă, apelul la mituri este o 
ideologie, care apare inevitabil în epocile de tranziţie”. 

(Lenin, articol în „Steaua”, 22 Ianuarie 1911). 

La 9 Septembrie 1928 sau implinit 100 de ani dela 
naşterea lui Leo Tolstoi. 

Apelul adresat de Tolstoi către Țar şi „domnii revolu- 
ționari”, ca să înceteze cu conflictele și să se moralizeze 
interior pentru a aduce progresul „Mamei Rusii” m'a fost 
ascultat de nici una din părțile apelate. 

Țarul a fost învins și decapitat, un cap din sutele de 
mii care au căzut în procesul istoric al Revoluţiei ruse. 

„Domnii revoluționari” au luat conducerea şi aplică de 
aproape 17 ani o experiență la care se gindise în tinereţe 
Leo. Tolstoi: transformarea societății după vederile clasei 
proletariene, care a preluat moștenirea burgheză, 

Opera lui Tolstoi apărea mutilată în timpul ţarismului. 
_ _ Editura de Stat din Moscova a însărcinat pe Vladimir 
Grigorievici Certeov, nobil declasat, adeptul cel mai iubit al 
lui Tolstoi, să-și petreacă ultimile zile ale vieţii cu supra- 


Ad mă 


TOLSTOI ŞI REVOLUŢIA RUSA 27 


vegherea unei ediții complete a lui Tolstoi în 90 (nouă zeci) 
de volume, în care să intre şi fragmentele intezise de cen- 
zura țaristă, dar tipărite pe vremuri de Certcov în tipogra- 
fia exilului sãu elvetian. 

Cu ocazia centenarului s'au mai tipărit citeva uriaşe e- 
diții populare din romanele apostolului dela lasnaja-Poleana, 
punindu-le la îndemiîna unui publie flămind de cunoaștere, 
cum ma mai existat altul în Istorie. 

Materialul uman al lectorilor este scos din „Puterea 
Intunericului”, dar trecut, purificat şi luminat prin labora- 
toriul lăsat de trei revoluții: 1905, Februarie 1917 şi — mai 
ales! — Octombrie 1917, 

Ce-ar spune bătrinul Tolstoi dacă sar reintoarce încă 
odată în trupul şi cu creerul de geniu stins în dimineața zilei 
de 20 Noembrie 1910 la Astapowo? 


PETRE PANDREA 


LINIA GENERALA 


N. T A T U 


Orice regim social stă pe un corp de principii, este fun- 
damentat de o concepție generală care orientează atitudinea 
şi activitatea oamenilor, $; răsturnind problema, orice con- 
cepţie filosofică, oricit de streină ar părea la prima vedere 
de viața socială, implică în ultimă analiză anumite conse- 
cințe de natură socială şi politică 

Pentru a lămuri acest adevăr, verificat de altfel de infi- 
nite ori în cursul istoriei, iau un exemplu cu totul proaspăt, 
din imediata noastră apropiere: filosofia lui Lucian Blaga, 
rezumată aci chiar de noi în două cronici anterioare. 

Este sigur că la închegarea acestei filosofii a poetului ar- 
delean_n'au contribuit motive sociale ori politice, şi că a- 
ceastă filosofie cu numeroase și adinci rădăcini germanice, 
este frunctul unei viziuni personale, cu toate aparențele de 
libertate şi cu toată aliura spontaneității sale. 

Ei bine, dacă am căuta să oan pe plan social şi 
politic această filosofie hiperteologală, am ajunge să justifi- 
căm practic şi teoretic cea mai Înverşunată reacțiune con- 
servatoare și cel mai draconic regim dictatorial de dreapta! 
Nu ştiu dacă este așa, dar bânnese că Lucian Blaga trebue 
să fie un admirator fără rezerve al hitlerismului. Ori cită 
frumuseţe plastică ademenitoare ar respira această filosofie 
de teolog protestant dialectic, trecut și prin porticul lui 
Vaihinger cu al său Als-Ob, un spirit revoluționar nu i-ar 
putea împărtăși conținutul. 

Aceste ultime implicaţii sociale şi politice, pot foarte 
bine să nu fie conștiente și intenționate. Prezenţa lor în sub- 
stanța oricărei concepții se explică însă prin legea capitală 
după care realitatea determină conștiința şi nu aceasta reali- 
tatea, 

Aşa fiind, este de prisos să mai insistăm asupra deose- 
bitei atenţii ce trebue acordată principiilor filosofice pe care 
se sprijină un regim social și o ideologie politică. Din acest 
motiv nu trebuesc deloc neglijate discuțiile teoretice referi- 
toare la bazele unui anumit regim. Lucrul acesta este cu 
atit mai necesar, cînd este vorba de un regim care în edifica- 
rea lui decurge limpede dintr'un corp de principii, cum este 

cel sovietic, 

Societatea nouă şi noul regim de civilizaţie care se creiază 


a 


LINIA GENERALA 29 


‘cu atita efervescenţă în U. R. S. S, presupune o anumită 


concepție a vieţii şi dreptăţii sociale, a datoriilor şi drepturi- 
lor omului. Planurile cincinale atit de grandioase, prin care 
se urmăreşte edificarea societăţii socialiste şi comuniste, e- 
roismul muncii, propaganda intensă antireligioasă. atitudi- 
nea constructivă și revoluţionară urmată de 168.000.000 oa- 
meni (a șasea parte a globului) ar fi de neînțeles dacă am 
ignora teoria generală, concepţia filosofică în care crede și 
după care se orientează această lume. 

Care este deci filosofia sovietică, capabilă de a genera o 
lume atit de îndrăzneață în noutatea ei? 

Această filosofie este rezumată în formula sintetică „li- 
nia generală”, 

Ce se înțelege prin aceasta, încercăm să lămurim aici în 
citeva linii sumare, 

In noua Rusie nu este disprețuit şi neglijat travaliul fi- 
losofic, aşa după cum se crede îndeobște. Dimpotrivă, în 
vremea din urmă eforturile şi încercările de a se inchega 
un sistem de filosofie sintetică devin din ce în ce mai nume- 
roase. Numărul celor cari se interesează de ideile filosofice 
deaproape sporeşte mereu, odată cu interesul tot mai viu 

ntru teoria generală. Ceva mai mult. Discuţia în jurul pro- 
lemelor filosofice, firește cu totul altele decit cele din cul- 
tura țărilor europene, a ajuns atit de departe încât să înzes- 
treze filosofia cu o deplină autonomie, eliberând-o de sub pri- 
matul științelor naturale. Prin filosofia aceasta nouă pe care 
incearcă s'o complecteze necontenit militantismul ideologic 
al tinerimii sovietice, alături de generaţia vechilor doctrinari, 
se înțelege diseuţia din cadrul marxismului şi leninismului. 
istă o întreagă şi vie mişcare, un adevărat sector care se 
ocupă să elaboreze „linia generală”, adică o filosofie în spi- 
ritul marxismului şi leninismului, o concepție bazată pe a- 
ceste două fundamente, capabilă să dirijeze munca teoretică 
şi activitatea practică a proletariatului în tendința sa revo- 
luţionară de creare a unei noui societăți. Degajării acestei 
„linii generale” a marxism-leninismului, care trebue să fie 
un sistem de filosofie integrală, s'au consacrat atenții şi cer- 
„cetări speciale. Elaborarea acestei filosofii sintetice care se 
continuă cu asiduitate, capătă o importanță capitală în ochii 
celor care conduc noul regim, Există acolo convingerea ne- 
strămutată că politica depinde de concepţiile filosofice. 

Și într'adevăr, cele mai mici deviații politice dela linia 
justă urmată de partidul comunist, şi asemenea deviații 
s'au produs, sunt explicate prin concepția filosofică greşită 
a celor deviaţi. Linia cea justă, „linia generală” este aceia a 
Partidului, și orice deviaţie dela indicaţiile sale se interpre- 
tează ca o abatere dela doctrina marxist-leninistă. Politica 
partidului este întemeiată pe această „linie generală” a teo- 


—————— 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


rici marxist-leniniste. Intre practică şi teorie este cea mai 
strinsă şi intimă legătură. Ruptura între politică şi filosofie, 
între edificația socială şi doctrina marxist-leninistă este s0- 
cotită ca cea mai gravă greșală posibilă. Acţiunea revoluţio- 
nară, este dela sine înțeles că trebue dirijată de filosofie, Le- 
nin spunea: „fără teorie revoluționară, nu există mişcare re- 
voluţionară”. Cuvintele acestea ale maestrului revoluției, au 
deșteptat un interes special pentru travaliul teoretic, 

„Linia generală” este sinteza marxismului şi leninismului. 
Elaborarea ei nu este terminată, închisă, intrucit ea este îm- 
bogăţită prin experienţa revoluționară din etapa construc- 
tivă. Teoria orientează acțiunea politică. La rindul său însă, 
experienţa revoluționară este izvor de cunoaştere teoretică. 
Teoria şi practica se fecundează reciproc, fiind astfel indiso- 
lubil legate, Aci trebue căutată sursa acelui dinamism vigu- 
ros, a activismului frenetic care caracterizează proletariatul 
U. R. S. S-ului. 

Cum s'a ajuns la necesitatea fixării „liniei generale” şi 
care sunt momentele principale pină la elaborarea ei? 

Lămurirea acestei întrebări este necesară şi instructivā. 
Pentru o clarificare deplină, incepem cu circumserierea mo- 
mentelor principale pină la „linia generală”, care rezumă şi 
încoronează o întreagă evoluţie filosofică, Vom putea obser- 
va astfel că elaborarea liniei generale, prin lungi studii 
exegetice, se face necesară în urma deselor deviații dela in- 
terpretarea strict revoluționară a marxism-leninismului, de- 
viații cari duceau apoi la atitudini politice diferite de cea a 
partidului. 

1. Hegel. Fără dialectica hegeliană, este o întrebare dacă 
mișcarea revoluționară a proletariatului ar fi avut un in- 
strument teoretic de precizia ştiinţifică a doctrinei pe care 
a lăsat-o Marx, Fără Hegel, Marx nu se poate concepe. 

De aceia opera lui Hegel, și în special Logica sa pentru 
care Lenin avea un respect deosebit, este extrem de prețuită 
în U. R. S. S., unde a fost tipărită în editura de stat. In jurul 
logicei hegeliene sau făcut studii şi comentarii întinse ani de 
e Lui Hegel i se păstrează aproape acelaș cult ca şi lui 

arx, 

Descoperirea metodei şi a principiului dialectic, care au 
dus la justificarea luptei de clasă, este un fapt de conse- 
cinje capitale. Cine anatemizează pe Marx pentru teoria lup- 
tei de clasă, dacă ar fi consecvent, ar trebui să înceapă cu 
Hegel. Acesta cel dintii a pus dinamită istoriei. Succesorii 
săi mau făcut deci! să o utilizeze. 

Marx şi Engels nu ajung la materialismul dialectic de- 
cit răsturnind poziţia filosofiei hegeliene, după ce au suferit 
și influența lui Feuerbach. Expresia celebră a acestui gîndi- 
tor „Der Mensch ist, was er isst” (omul este ceeace mănîncă) 


LINIA GENERALA 3i 


poate fi socotit ca primul moment din ceeace se numeşte „in- 
versiunea hegeliană”, Critica religiei ṣi a originilor creştinis- 
mului tie peaaă viitoarea interpretare materialistă a isto- 
rici. Sub influența lui Feuerbach, Marx si Engels părăsesc 
idealismul hegelian pentru a îmbrăţișa poziția opusă. 

Aiii 2 Marx-Engels. Cei doi teoreticieni ai socialismului sti- 
ințific păstrează din complexul hegelian numai dialectica. 
prin care Hegel înțelegea doctrina referitoare la problema 
contrariilor, Dialectica, lege a contrariilor, devine pentru 
Marx „știința legilor „generale ale mişcării atit a lumii exte- 
rioare cit şi a gindirii umane”, Desigur, caracterul revoluţio- 
nar al dialecticei hegeliene este degajat numai după ce pò- 
ziţia hegeliană este „răsturnată” de câtre Marx „descoperind 
astfel simburele raţional sub invelisul mistic”. In prefața 
az tert a Il-a a primului volum din „Capitalul”, Marx afirmă 
extual: 

„_ „Pentru Hegel procesul gîndirii, pe care-l erija chiar 
intr'o categorie specială, aceia a ideii. este demiurgul (crea- 
torul) realităţii... Pentru mine din contră, ideia nu este de- 
decit materia transplantată şi transformată în creerul u- 
man”, Iar în mult comentata prefaţă din „Crilica economiei 
politice” Marx se exprimă în termenii următori: „Nu con- 
știința oamenilor este aceia care determină existența lor, ci 
din contră existența lor socială este aceia care le determină 
conştiinţa”, Cu acelaș ton clar afirma Engels că pentru ma- 
terialismul dialectic natura are prioritate asupra spiritului. 
Fiinţa stă pe primul plan, gândirea pe al doilea. Natura e 
factorul prim, spiritul e factorul secundar. 

Natura Însăși este o confirmare a procesului dialecticei, 
Totul în sinul său se petrece dialectic, nu metafizic. Această 
afirmaţie este ilustrată de Engels prin exemple sesizante, 
sistematizate în cartea sa „Anti-Diihring”, 

Conform principiului dialectic, societatea burgheză pro- 
duce cu necesitate contrariul, „propriul său cioclu”, prole- 
lariatul, prin crearea antagonismelor de clasă. 

Aci se cuprinde simburele principiului revoluționar al 
marxismului. Asupra teoriei economice şi politice nu mai 
stăruim, pentrucă sunt destul de cunoscute. 

3. Lenin. Primul șef şi inițiator al revoluției ruse pre- 
tinde că singurul continuator al marxismului și moștenitorul 
unic al spiritului acestuia este comunismul, 

Pentrucă social-demoeraţia se consideră adevărata conti- 
nuatoare a doctrinei marxiste, între cu și teoreticiunul comu- 
nismului s'a pornit o polemică dintre cele mai interesante. 
Acum, după eşuarea tragică a experiențelor social-democra- 
te (în Italia, Germania ṣi Austria), putem spune că practic 
și principial dreptatea nu stă de partea revi onismului, 

Lenin sa războit îndelung cu tendințele revizioniste. O- 


ÎN 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 
M 


pera sa „Materialisme et Empiriocriticisme nu este altceva 
decit o severă critică a curentelor revizioniste, inspirate din 
principiile unei filosofii socotite reactionare. 

Intradevăr pe la sfirşitul secolului XIX, au apărut in 
Rusia o seamă de teorii filosofice cari duceau la negația 
marxismului revoluționar. Empirioeriticismul, empiriomo- 
nismul lui Bogdanof şi empiriosimbolismul, reprezentind un 
fel de stingă kantiană, alcătuiau o filosofie profund reacţio- 
nară, care deschidea perspective revizionismului. 

Empiriocriticismul deriva din teoria cunoaşterii a lui Mach 
(„Cunoștinţă şi Eroare”) şi Avenarius („Critica experienţei 
sensibile”), care teorie nu este decit o varietate a idealismului 
kantian. Filosofia empirioeriticistă are ca punct de plecare 
idealismul subiectiv. Or, după aceasta, realitatea este determi- 
nată de conștiință, și nu invers. Lumea ar fi sensaţia noastră, 
şi n'ar avea existenţă în afară de noi. Spiritul are întiietate 
asupra naturii, Idealismul acesta subiectiv în ordinea ideco- 
ligei politice duce la reacțiune şi conservatorism. Nu ace- 
stea puteau fi concluziile marxismului, 

Dogma fundamentală a materialismului dialectic spune 
că adevărul obiectiv nu este altceva decit existența lumii, 
independentă de conștiința noastră în care se reflectează. 
Realitatea obiectivă e dată în sensaţii. Sensaţiile sunt „sim- 
boluri”, imagini ale obiectelor reale. Corpul nu se reduce 
numai la un complex de sensații, cum o credea Mach şi cum 
o afirmă idealismul subiectiv, Sensaţiile sunt provocate de 
corpuri, a căror existență nu poate fi negată. 

După filosofia materialistă, spațiul și timpul au o rea- 
litate obiectivă. Nu sunt simple forme fenomenale, ci forme 
obiective, reale şi fundamentale pentru existență. O lume 
în afară de timp și de spaţiu e o absurditate,. Pentru con- 
cepția materialistă ideia de „transcendență” n'are nici un 
sens. Important e că există legi naturale exterioare, şi că 
există materie în mișcare necontenită. Această materie de- 
termină percepțiile şi ideile noastre. 

După Lenin materialismul implică trei concluzii gno- 
seologice: 

1. Există lucruri independente de conştiinţa şi sensaţiile 
noastre; 

„2. Nu există nici o diferenţă de principiu între fenomen 
şi lucrul în sine, Există numai o diferență între ce e cunoscut 
şi ce e necunoscut. Practica, demonstrind corespondenţa din- 
tre percepțiile noastre şi realitatea obiectivă a lucrurilor 
percepute, desminte agnosticismul, 

Pentru Marx de altfel, încercările de a deslega proble- 
mele gnoscologice fără a se apela la practica omenească, este 
scolastică sterilă și inutilă. 


S... 


LINIA GENERALA G 33 


3. Asupra teorici cunoașterii trebue să raționăm totdea- 
una dialectic, adică niciodată să nu presupunem conștiința 
noastră ca invariabilă, gata făcută; ci să analizăm procesul 
după care cunoaşterea izvorește din ignoranță, sau dintro 
cunoștință prea vagă ori incompletă. 

Așa combătea Lenin bazele filosofice ale revizionismu- 
lui, inspirat mai mult din neokantism decit din hegelianism. 
Neokantismul nu are resursele revoluționare ale hegelianis- 

mului, pentrucă e evoluționist. Fără suportul materialis- 
mului dialectic, marxismul nu e viabil. 

Opera lui Lenin, teorie şi practică revoluționară deopo- 
trivă, constitue și azi izvorul filosofici sovietice alături de 
marxism. Spunem alături, pentrucă leninismul nu e pur 
şi simplu marxism, ci reprezintă ceva în plus: este o prelun- 
gire şi complectare a marxismului, Filosofia sovietică nu 
este numai marxismul, ci marxismul plus leninismul. Acesta 
din urmă înseamnă un pas mai departe pe drumul teoriei și 
practicei revoluționare. Lenin nici n'a contrazis, nici nu a 
negat pe Marx. L-a continuat însă în acelaș spirit şi în a- 
ceiaşi direcție. Mee 

„Linia generală” este această filosofie marxist-lennistă. 
Elaborarea unei „linii generale”, care să fie singura linie 
justă, conformă marxism-leninismului, sa impus din moti- 
vul că dela o vreme s'au ivit chiar în sînul teoreticienilor co- 
muniști încercați, interpretări deosebite ale acestei doctrine, 
cari justificau deviații politice dăunătoare acțiunii parti- 
dului. Aceste deviații primejduiau unitatea ideologică, şi prin 
aceasta însăși activitatea revoluționară în faza ei construc- 
tivă. Degajarea unei „linii generale” care să fie singura doc- 
trină valabilă, se impunea cu necesitate niru a evita ere- 
ziile, Ea singură să sintetizeze marxism-leninismul, să-i re- 
prezinte spiritul adevărat. , k 

„Linia generală” reprezintă materialismul dialectic, 
pentrucă aceasta este de fapt marxismul. He: 

Şi pentrucă adevărata filosofie marxist-leninistă este 
materialismul dialectic, „linia generală” reprezintă materia- 
lismul dialectic. 

Materialism dialectic şi nu altul, deoarece s'au ivit și alte 
forme de materialism. În afară de cel dialectic, se mai cu- 
nosc două forme de interpretare. două deviații dela „linia 
generală”: i 

a) materialismul mecanicist, reprezentat de Bukharin 
şi aşa zisul grup al ştiințificilor, printre cari e de socotit 
Timoriazef ; m Pi 

b) idealismul dialectic, reprezentat de Deborin, şi disci- 
polii săi printre cari amintim pe Karef. j; Y- 

Contra acestor deviații doctrinare, filosofii materialis- 


mului dialectic duc o vie luptă de prinepii. „Linia generală 
Li 


3 


wo VIAȚA ROMINEASCA ji 
——— e A E E 
reprezentind însăşi gindirea partidului și a proletariatului 
trebue eliberată de orice opinii și inclinãri personale, 

O luptă aprigă se 'duce de către teoreticienii cei mai ti- 
neri şi cei mai mulţi, împotriva curentului reprezentat de 
Bukharin, materialismul mecanicist, care ar sprijini de- 
viațiile de dreapta ale partidului şi ideologia Aulacilor. 

Materialismului mecanicist i se aduc numeroase obiecţii, 
Este ucuzat în primul rind că are o greşită conceptie asupra 
materiei, pe care o lipseşte de viaţă si de mişcare, 

Mecanicismul nu consideră materia prin prisma dialec- 
ticei, pentrucă neagă dialectica. Din această cauză mecani- 
ciștii nu pot înţelege calitatea cea mai însemnată a mulerici 
pe care o văd moartă şi inertă: „auto-dinamismul”, mișcarea 
spontană. Mecanicismul privește lumea materială ca fiind 
eternă şi imuubilă. Definiţia dată materiei este împrumutată 
din ştiinţe, din fizică. De aci provine incapacitatea lor de a 
înțelege contradicţiile inerente materiei şi  autodinamis- 
mului ci, Or, filosofia are altă definiţie pentru materie: o de- 
finiţie proprie, care consideră materia sub unghiu dialectic, 
vie, activă, dinamică. Materialismul mecanicist nu cunoa- 
şte contradicţiile interne, pentrucă nu are înțelegere dialec- 
tică, pentrucă e scientist. Nu face deosebire între cantitate şi 
calitate, nici între simplu şi compus, tocmai din motivul că 
inlocuește dialecticul prin mecanic. El împărtășeşte opinia 
materialismului francez din sec. XVIII, este moștenitorul fi- 
losofici burgheze a luminilor. Baza sa e anterioară dialecti- 
cei hegeliano-marxiste, Bukharin este acuzat că ware nici o 
idee despre dialectică, și că stă prin urmare în afară de „li- 
nia generală” a filosofiei sovietice, cu tonte că tratatul său 
de sociologie „Teoria materialismului istoric” a fost conside- 
rat multă vreme ca operă de bază. 

Concepţia ce o are despre materie, împinge mecanicismul 
care substitue dialecticului mecanicul, să vadă origina miş- 
cării în şocurile venite din exterior, Pe această cale care ex- 
clude orice activism, se ajunge la o supra preţuire a influen- 
tei şi acțiunii mediului. Pentru Bukharin și sociologia meca- 
nicistă totul e determinat de armonia sau dezarmonia cu me- 
diul. Punctul acesta de vedere, implicind un antagonism 
fără dialectică, ajunge să dea o importanţă hotăritoare „for 
telor productive”, adică fenomenelor economice detașate de 
viaţă, și să reducă activitatea „raporturilor producătoare” 
adică a claselor în luptă. 

Aplicat fenomenelor economice, mecanicismul conduce 
la ceeace se numeşte „autoderivaţie”, teză după care totul 
se produce dela sine, în virtutea unui proces economic obiec- 
tiv, independent de acțiunea gi lupta de clasă. Mecanicismul 
ca şi naturalismul, — care reduce totul la acţiunea legilor 
naturale, justificind prin aceasta pasivitatea şi negarea ro- 


LINIA GENERALA 5 


lului acțiunii individuale, de grup, clasă şi partid nu pot 
motiva activitatea omului social. 

Teoria sociologică mecanicistă acordă claselor un rol 
pasiv faţă de procesul economic obiectiv. 

O astfel de interpretare deterministă a marxismului, 
face imposibilă lupta de clasă, dictatura proletariatului, a 
partidului, şi prin urmare nașterea unei noi societăţi. 

Această concepție, care nu motivează nici nteismul mi- 
litant, credinţele religioase în virtutea teorici „auto-derivaţiu- 
nii” urmind a dispare dela sine, împinge pe Bukharin să în 
apărarea Kulacilor şi a tendinţelor de dreapta. 

A doua deviaţie, şi mare erezie este orientarea dinlecti- 
cei către idealismul hegelian. Şcoala tinerilor filosofi-dinlee- 
ticieni formată de Deborin, un teoretician de seamă, repre- 
zintă un pericol pentru „linia generală”. Gustul excesiv al 
acestei școli pentru dialectica hegeliană, ca bun în sine, în- 
clină către idealismul hegelian. Opoziția radicală a lui De- 
borin și Karet împotriva mecanicismului greşeşte prin exa- 
gerare. Dialectica este supraevaluată ca valoare în sine, Este 
atit de accentuată această predilecție, încît se ajunge la o dia- 
lectică abstractă, formală, izolată de edificarea și lupta s0- 
cială. Dialectica aceasta este mai mult academică, decit re- 
voluționară, 

Contra acestei tendințe se obiectează că separă filosofia 
de politică, de lupta revoluţionară, şi în deosebi că nu se 
face deosebirea între dialectica hegeliană-idealistă, şi cea 
marxistă-materialistă şi revoluționară. Școala lui Deborin nu 
se interesează decit de logică, şi nu de procesul material care 
duce la lupta socială. Pentrucă înclină câtre Plekhanof și nu 
către Lenin, Deborin este învinuit de idealism menșevizant. 
Nu are o filosofie a luptei, a activismului, și sfirşește prin a 
susține prioritatea logicei asupra fenomenelor materiale, 

Din această cauză, Deborin a fost intens criticat şi com- 
bătut. Astăzi nu mai sunt tendințe de idealism logic hegelian. 

Aceiaşi critică severă se face şi altor curente, cum sunt 
agnosticismul, pozitivismul și scepticismul, considerate ca tot 
atitea curente filosofice reacționare.  Funcţionalismul lui 
Vaihinner este interpretat ca filosofia burgheziei în descom- 
punere. > i 

In ce priveşte teoriile lui Mach şi Avenarius, combătute 
de Lenin, ele sunt mai puțin luate în seamă, neavind parti- 
zani. Bogdanof şi Lunatcharsky au fost violent criticați în 
cartea amintită a lui Lenin. 

Din criticile făcute mecanicismului (condamnarea dialec- 
ticei) şi dialecticei idealiste (condamnare a materialismului) 

de către continuatorii lui Lenin, se poate vedea că „linia ge- 
nerală” a filosofiei sovietice stă între aceste două tendințe 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Filosofia sovietică este materialismul dialectic revoluţionar 

cum a fost explicat de leninism, considerat de teoreticie- 
mi liniei generale” în frunte cu Stalin, ca o nouă fază a 
marxismului, corespunzătoare perioadei revoluţiei proleta- 
riene, 

Realitatea obiectivă a lumii materiale este aceia care 
determină conștiința, şi nu, aceasta existența. Aceasta este po- 
ziţia prin care materialismul se deosebeşte de cealaltă ati- 
tudine filosofică fundamentală, după care conştiinţa deter- 
mină fiinţa (idealismul). 

Filosofia marxist-leninistă sintetizată in formula „linia 
generală” are însă o concepţie cu totul deosebită de a meca- 
nicismului despre materie. O concepție dealectică activă. 
Lumea nu e altceva decît materie în mişcare în timp şi spa- 
țiu. lar mișcarea provine din auto-dinamismul inerent mate- 
riei, și nu din existența şocurilor exterioare. Dialectica se 
opune mecanicei, arătind că izvorul mişcării trebue căutat 
în contradicţia internă care zace în esența şi adincurile ma- 
teriei. Auto-dinamismul materiei, ideie fundamentală nouă 
a materialismului dialectic, este aşa de accentuat încît se 
admite chiar spontaneitatea mişcării materiei. Această spon- 
taneitate este o formă de libertate. Auto-dinamismul explică 
evoluţia lumii, trecerea dela inferior la superior. Evoluția a- 
ceasta e dată în mișcarea materiei. 

Marxist-leniniștii sunt împotriva materialismului lui 
Büchner, Moleschott și Vogt, împotriva oricărui materialism 
metafizic şi mecanicist; acestea ignoră caliatatea și nu o pot 
înțelege, pentrucă identifică psihicul cu fizicul, Unitatea psi- 
hicului și a fizicului, nu implică numai decit identitatea lor. 
Fenomenele psihice sunt considerate ca aspectul intern al 
procesului fiziologic. Diferenţierile acestea nu le poate face 
mecanicismul simplificator. 

Filosofie a realităţii materiei, a acţiunii şi luptei, dialec- 
tica realistă a „liniei generale” nu admite nici o explicație 
prin simpla funcţionare a unor legi naturale. Legi naturale 
imuabile aşa cum le înțelege nnturalismul sociologic, nici 
nu există de fapt. Ele sunt depășite și învinse de activitatea 
omului. Omul social, singurul care există, este infinit mai 
mult, decit o simplă desvoltare și prelungire a lumii ființe- 
lor vii, El este un creator de lume nouă socială. 

Rolul hotăritor îl are dialectica luptei active de clasă, 
nu mecanismul procesului obiectiv al producţiei economice. 
Revoluţiile nu se fac prin ele înşile. Alături de necesitatea 
naturală, lucrează și libertatea omenească, adică acțiunea şi 
lupta conștientă. Viaţa este luptă, edificare activă. Expli- 
caţiile prin simpla influență a mediului sunt combătute eu 
severitate. 

~ După cum se vede esenţa filosofiei sovietice, care stă 


LINIA GENERALA 37 


la baza tuturor actelor regimului, este un dinamism şi un 
activism viguros. 

„Prin „linia generală” a filosofiei leniniste, se dă o justi- 
ficare înalt teoretică revoluției, dictaturii proletariatului şi 
partidului precum și putinței lor de existență într'o ţară cu 
economie rurală, cu capitalism înapoiat și proletariat redus, 
respingindu-se totodată argumentele firave şi mic-burgheze 
ale social-democraţiei și trotskysmului. Leon Trotzky a tre- 
buit să se despartă de partidul comunist pentrucă nu ac- 
cepta posibilitatea realizării societății socialiste intr'o singu- 
ră țară, pleda pentru necesitatea revoluției mondiale, şi ve- 
dea în țărănime o clasă duşmană revoluției. 

O atenţie specială se dă în cadrul „liniei generale” ate- 
ismului militant. 

Şi în această privinţă leninismul procură argumentele de 
bază. Propaganda antireligiousă se inspiră din opera lui Vla- 
dimir Mitch Ulianov. Definiţia dată de Lenin religiei este so- 
apa ca singura științifică și valabilă pentru „linia gene- 
rală”. 

Lenin definia religia ca un instrument de exploatare, „0- 
pium pentru popor”, otravă spirituală. De cînd există şi sub 
orice forme, religia a fost mijloc de opresiune şi exploatare 
în mina clasei conducătoare. In toată istoria, niciodată reli- 
gia ma contribuit la îmbunătățirea soartei oprimaţilor, pen- 
trucă totdeauna a susținut starea de lucruri existentă, a ple- 
dat pentru supunere și inutilitatea schimbării. A contribuit 
insă la adormirea conștiințelor. Prin fericirea iluzorie a unei 
ipotetice vieţi de dincolo, s'a deviat gindul dela o îmbunătăți- 
re a vieţii pământeşti. In speranța unei dreptăţi imaginare 
care ar urma să se înfăptuiască după moarte, se tocește vo- 
ința de realizare a dreptăţii sociale, în viaţă. Prin faptul că 
îndeamnă lu suferinţa nedreptăţii de acum, aruncă pe om în 
pasivitate. Acesta e pericolul cel mare pe care-l prezintă re- 
ligia: neagă rostul activității omenești pentru realizarea 
dreptăţii sociale, promiţindu-i o dreptate viitoare, în altă 
viață, 

Pians unul din puternicele argumente ale propagandei 
anti-religioase, dusă contra tuturor religiilor şi în special a 
creştinismului. 

In statul proletarian și partidul comunist religia nu este 
o afacere personală ca în cel burghez. Odată integrat în el, 
eşti ateist militant. Pentrucă nutrea altă opinie, Karl Kaut- 
sky a fost aspru criticat și declarat trădător al cauzelor mun- 
citorimii, cași Plekhanof. 

Tot așa de combătut şi criticat din p. dv. al propagandei 
antireligioase ca şi în celelalte puncte, este materialismul 
mecanicist, și deviația Deborin. Primul este considerat prea 
vulgar şi elementar, și prin aceasta incapabil a da satisfacție, 


wee hd 
- an iZ 


SM. pi 
33 


VIATA ROMINEASCA 


„a suplini credința la cei cari părăsesc religia. In plus, teza sa 
despre „auto-derivaţie” nu justifică propaganda activă anti- 
religioasă, afirmind că religia va dispare dela sine. AN 
lar partizanii lui Deborin, separind filozofia de politică, 

sunt acuzaţi de indiferență faţă de propaganda contra re- 
ligiei. 

za Școala marxist-leninistă a liniei generale crede că după 
complecta raționalizure a economiei, religia nu va mai avea 
nici un sens, nici o putere. Numai anarhia producției capi- 
taliste lasă loc credințelor religioase, Prin suprimarea hazar- 
dului și organizarea rațională a vieţii, va triumfa definitiv 
materialismul, Aceasta presupune însă lupta și propaganda, 
pentrucă nimic nu vine dela sine, 

Propaganda anti-religioasă nu se confundă însă cu per- 
secuţiile religioase. Se caută metode de convingere, nu de 
persecuție, pentrucă nu trebue să se facă martiri. 

Persecuţiile făcind martiri, ar provoca reacţiunea reli- 
gioasă, ceeace nu se dorește. Sunt strict împiedicate orice 
metode de persecuții, cum ar fi inchiderea bisericilor sau 
maltratarea popilor. Aceste metode sunt socotite ca deviații 
şi deformări în paguba propagandei, care, trebuie să fie o 
luptă educativă, o acţiune pentru luminarea  masselor. Şi 
propaganda ateistă, trebue să contribue la emanciparea o- 
mului social, şi la înălțarea lui, prin descătuşarea din pre- 
judecăţi şi redarea încrederii în A si 

Din această creionare fugară, se poate vedea ce este 
„linia generală”: în primul rind un weltanschauung al clasei 
proletare şi albia unui drum pe care trebue să-l urmeze pro- 
letariatul pentru realizarea unei societăţi bazată pe justiţie 
integrală şi crearea unui om nou; în al doilea, linia ortodoxă, 
justă a teoriei marxist-leniniste ca instrument de orientare 
şi luptă. Ea reprezintă forma prin care, conștiința proletară 
rupe cu trecutul, îşi creiază o filosofie, o etică și o politică 
nouă, menite să contribue la înfăptuirea societății şi omului 
nou, 

„Linia generală” motivează activismul constructiv al cla- 
sei muncitoare şi îndrăzneţele planuri de edificare socială 
în proporții grandioase, 

Am urmărit pe cit e posibil să fim obiectivi în schița- 
rea ci, 

N. TATU 

NOTA, Acest articol are ca izvoare de documentare: Lenin : 
Maieriolisme et Empiriacriticisme; N. Buchariu: Théorie du materia- 
iisme historique; N. Bendiaaf: Probléme du communisme-— (partea In- 


formativă, minus comentorul personal), Stalin: Lo revolution d'Octo- 
bre: Stalin: Les qustions: du leninisme; Stolin: URSS, bitan 1934. 


ORGANISMUL ECONOMIC SOVIETIC 
~ UER i K O M- IO Nouri 
E EAN EA 


F: C R I S T u R E A N U 


Acum cind Rominia prin recunoaşterea Uniunii Sovietice 
și prin reluarea raporturilor diplomatice, a „umplut” cel 
mai mare „gol” în angrenajul relațiunilor sale internațio- 
nale, acum cînd nici un singur stat nu se mai îndoiește de 
rolul pacific şi organic al vecinului nostru de zece ori mai 
mare ea populaţie decit Hominia şi de 73 ori mai întins ca 
teritoriu, problema cea mai importantă care rămine încă 
să fie rezolvată, e aceea a raporturilor economice dintre 
Soviete şi noi. 

Pentru ca relațiunile dintre două state, vecine mai ales. 
să fie organice și să poată [i considerate oarecum solide, nu 
e îndeajuns ca granițele lor să-și recapete funcţia ~ static- 
politică, chiar dacă acele graniţe, în cazul nostru, formează 


414% din totalul frontierelor romînești, 


Fiecare stat va căuta întotdeauna să-și „echipeze” ra- 
porturile sale mai ales cu statele vecine în așa fel incit să-și 
asigure o conviețuire trainică și caracterizată de interdepen- 
dență armonică de lungă durată. Simplele pacte politice, 
neurmate sau necomplectate cu alte baze de cooperare eco- 
nomică, culturală şi socială, sunt menite să păstreze numai 
un caracter vremelnic. efemer și artificial. Căci in cele mai 
multe cazuri pactele politice nu se bazează pe allcova decit 
pe prezența momentană a unui interes politie comun care 
se poate identifica în mod general intro amenințare comu- 

ă veni in partea unui inamic comun. W i 
K Daak eus ai raporturilor diplomatice şi politice din- 
tre Rominia ṣi Rusia se datorește în bună parte inexorabilei 
necesităţi de „punere la punct” şi sincronică stabilizare a 
întregii noastre vieţi politice internaționale, nu este mai 
puțin adevărat că recentul reviriment a fost provocat și de 
necesitatea creării unui front comun în fața umi atac sau 
a unei presiuni destul de amenințătoare venită din partea 
unor inamici comuni cari precum ştim tind fățiș la sfări- 
marea actualului echilibru politie internațional prin revizui- 
rea tratatelor și pènetațiuni teritoriale expansioniste, 

Intreaga istorie stă mărturie Însă că astfel de pacte po- 
litice durează numai atita timp cită vreme perzistă şi „peri- 


40 VIAŢA ROMINEASCA 
peaz ee = m o TD PE IRI a LEE, CE 


colul comun”. Odată cu dispariția acestuia, solidaritatea po- 
litică astfel creată, se topeşte ca zăpada, 

Prin faptul că suntem situați în această parte a Europei, 
prin faptul că politica unui stat este determinată categoric 
de realități geografice și economice, prin faptul în fine, că 
efectiv îi aparținem Estului şi nu Vestului cum mai mult din 
snobism se crede de către unii, pentru noi, se erijează ca o 
problemă vitală posibilitatea unei stabiliri organice și defi- 
nitive a unei înțelegeri efective cu vecinul dela Răsărit. 

Căci în orice caz, astăzi „Rusia reprezintă acum un În- 
semnat factor atit pentru prieteni cit și pentru dușman” 
(vezi reușita lucrare apărută în germania hitleristă: O, von 
Niedermayer, Wehrgeorgraphische Betrachtung der Sowjet- 
union p. 11). In politică, în comerţ, în cultură și civilizație, 
în timp de pace şi'n... timp de războiu, 

Cum am zis, legăturile și alianțele pur politice iau fiinţă 
sau pot dispare, cu acecaș ușurință, Nimic nu garanteză sta- 
bilitatea și continuarea lor, E și logic să fie aşa din moment 
ce aceste legături nu se bazează decit pe prezenţa unui singur 
factor, care oricum, prin funcţia sa nu exprimă totalitatea 
de funcțiuni organice ale unui stat în viața sa internă cât și 
externă. 

Deaceea nimic mar trebui să ne preocupe astăzi mai 
mult decit restabilirea unor raporturi organice cu vecinul 
nostru cel mai puternic. Dintre toate celelalte funcţii, cultu- 
rale, sociale şi economice, firește că aceasta din urmă are 
meritul cel mai mare în a stringe pe căi naturale raporturile 
dintre două state, complectind şi desăvirsind prin forma de 
mutuală cointeresare procesul durabil al cooperării şi inter- 

dependenţei internaţionale. 


RUSIA ECONOMICĂ 


Ce nu sar putea scrie astăzi de Rusia sovietică! Cit de 
multe elemente interesante şi utile ar putea identifica omul 
de administraţie, expertul financiar, cei dedicați învăţămâîn- 
tului, cei în serviciul igienii sociale, cei convertiți întru cre- 
pe acţiunilor de „întreagă măsură” și de planificată orin- 

uire! 

In cadrul celor discutate in introducerea noastră la acest 
studiu, fireste că intreaga noastră atenție va fi îndreptată 
aspectului şi potențialului economic al Uniunii Sovietice cit 
şi perspectivelor cari se deschid unci reluări de sincere ra- 
porturi comerciale dintre acel stat şi țara noastră, 

Dacă aş vrea să Încerc cel puţin alcătuirea unui număr 
condensat al tuturor lucrărilor și studiilor cari sau publicat 
dela războiu încoace asupra realizărilor economice din U- 
niunea Sovietică, ghidindu-mă în cel mai bun caz după stu- 


ORGANISMUL ECONOMIC SOVIETIC ŞI ROMINIA sI 


diile diverselor comisii şi comitete de specialişti obiectivi și 
neutrali din străinătate, zic, chiar această sintetică încerca- 
re ar întrece posibilităţile mele de redare întrun spațiu a- 
tit de limitat. Căci fără de nici o rezervă e recunoseut că 
pe cit de imense sunt cantităţile teritoriale, economice și 
etnice în acest imens imperiu, cel puţin tot atit de imense îi 
sunt realizările recente și potenţialul realizărilor viitoare. 

„Există organisme economice şi politice pe acest glob, 
cari au ajuns la o limită de saturație, Orice progres calita- 
tiv f cantitativ nu poate să mai fie realizat acolo decit în ca- 
drul unor limite insurmonlabile. 

Uniunea Sovietică, cu tot primul său plan cincinal sau 
chiar după cel de-al doilea sau al treilea, tot va mai rămîne 
încă la începutul „virstei” de „majorat” economie şi politic, 

Căci ceeace se face astăzi acolo, nu este decit „punerea 
pietri? fundamentale” şi „ridicarea sehelei”, timpul urmind 
intrun mod imperios și mecanic să săvirşească edificiul ce- 
lui mai puternic organism politic mondial. 

Cind suntem chemaţi de a da atenţia cuvenită realiză- 
rilor economice din Uniunea Sovietică, fireşte că primul 
lucru care ar trebui să-l avem în vedere este că acest stat a 
fost economiceşte aproape că anihilat prin războiul mon- 
dial, prin războiul civil, prin blocadă și prin surghiunirea 
sa complectă în primii ani ai revoluției din cadrul econo- 
miei, a comerțului şi a creditului mondial. 

Prin urmare, totul trebuia refăcut dela inceput. 

Fireşte că nici cifrele statistice, nu pot fi întotdeauna 
considerate ca perfecta oglindire a unor stări de fapt, Ră- 
mâne să se țină cont și de celălalt factor destul de important 
care stă la baza cifrelor: calitatea. Un milion de kilograme 
de țesături de bumbac din Uniune vor fi poate că inferioa- 
re calitativ unei cantități similare de produse textile din Ro- 
minia. lar un milion de kilograme de țesături de bumbac 
din Rominia nu e exclus să fie inferioare calitativ unei c- 
gale cantităţi de produse similare fabricate în Anglia. 

Oricum, atunci cînd există un plan, atunci cind ca- 
drele de specialiști se măresc din an în an, calitatea ca fac- 
tor final al unui întreg proces economic, nu e în funcţie de- 
cît de un număr de ani, 3 mi Va i 

Cari sunt posibilitățile economice ale Uniunii Sovietice, 
e greu de evaluat. Se ştie doar vag numai că acolo există na- | 


- 


gāții naturale cari întrec orice imaginație şi că cea mai ma- 
re parte din uriașul teritoriu ma fost încă pe deplin cerceta- 
tă şi examinată, 7 

Un lucru e cert, că în anii din urmă desvoltarea econo- 
mică de acolo a cunoscut progrese pe care nici un alt stat 
de pe suprafaţa intregului glob nici pe de parte ma putut să | 
le înregistreze, i 


42 VIAȚA ROMINEASCA 
E N 

Referindu-mă la producția. industrială şi raportind-o 
procentual la producția din 1929, rezultă următoarele fra- 
pante date: 


meme —————————_——— 


| 1929 | 1930 | 1931 | 1932 | 1933 


S.8.8.R | 100 | 129.7 | 161.9 | 184.7 | 201.6 


U. 8.4. 100 80.7 68.1 538 64.9 
Anglia 100 92.4 83.8 83.8 86.1 
Germania 100 88.3 71.7 59.8 66.8 
| Franţa 100 100.7 89.2 69.1 70.4 


Ceeace înseamnă că în toiul celei mai acute crize care 
a bintuit vreodată, singura Uniunea Sovietică a fost în stare 
nu numai să-și mențină producția industrială dar chiar so 
ridice la mai mult de dublu. 

Mai instructiv va fi acest al doilea tablou care arată 
procentajul producției industriale în raport cu 1913: 


1931 | 1932 | 1933 


8. S.S. R. 
U.S.A. 
Anglia 
Germania 
Franța 


Efortul depus în Uniunea Sovietică se vede prea evi- 
dent că a întrecut toate aşteptările, din moment ce a avut ca 
rezultat o producţie mărită cu aproape 300 la sută în raport 
cu producția din „vremurile bune” din 1913. 

Alte detalii interesante ar fi creşterea enormă a supra- 

iețelor cultivate, de la 105 milioane hectare in 1913 la 130 
[milioane hectare în 1933, avind mai ales în vedere cresterea 
suprafețelor cultivate a culturilor industriale de la 4.5 mil. 
ha. în 1913 la 12 mil, ha. în 1933, aceea a bumbacului dela 
0.69 mil, ha. în 1913 la 2.05 mil. ha. în 1933 şi a plantelor o- 
leginoase, de la 2 mil. ha. la 7.98 milioane hectare, N'ași pu- 
tea să nu evidenţiez şi acest „amănun!” că pe cind în 1929 
Uniunea avea la dispoziție numai 34.900 tractoare, numărul 
acestora se ridicase anul trecut la peste 204 mii! 

Cred că face să relevăm acestea, cu atit mai mult cînd 


E a n RO 


ORGANISMUL ECONOMIC SOVIETIC ŞI ROMINIA LE) 


stim că Rominia nu posedă decit 600 tractoare sau cum e şi 
mai trist în cazul județului Orhei cînd 65 mii gospodari au la 
indemină numai 35 mii de pluguri (vezi declaraţiile diui V, 
Ghenzul, preşed. fed. coop. din Basarabia în „Cooperaţia” 
din Iulie 1934). 

Cantitativ, toate condiţiile sint date ca Uniunea Sovieti- 
că să devină în curind statul care va ocupa primul loc în 
producţia mondială la aproape toate produsele de bază pre- 
cum și la multe produse de specialitate tehnică, cum ar fi 
motoare, tractoare, mașini, energie electrică, material ru- 
lant, ete. 

Unul din vecinii acestui uriaş organizm economic, este 
şi țara noastră. 


+ 


COMERȚUL EXTERIOR SOVIETIC 


Sar fi părut că prin politica economică internă inaugu- 
rată de acel stat, șansele de schimb. comercial cu alte state să 
fie reduse pină la o complectă autarhie, mai ales cind am 
auzit că Sovietele n'au întirziat să inaugureze pină şi o in- 
tensivă cultură de... cauciuc. 

Dar s'a dovedit încă odată mai amplu decit ari cind că 
întreaga lume se găseşte întradevăr într'o corelație de inter- 
dependenţă şi că industrializarea, oricît de intensivă sau ex- 
tensivă ar fi ca, nu duce decit la crearea de noni schimburi 
de produse economice, 

Deaceea, atit Uniunea Sovietică cit şi statele străine n'an 
întirziat o clipă să reia firul întrerupt de războiu şi revolu- 
ție. înjghebind pe noui baze un intensiv comerț cu Rusia. 

De a reconstrui economiceşte o țară atit de uriaşe, de a 
hrăni peste 170 milioane guri şi de a găsi în fine și posibili- 
tăţile pentru organizarea pe noui baze a unui comerț exte- 
rior, este întradevăr o prestație de prim rang, mai ales cind 
ştim că în 1931 comerțul exterior al Uniunii se ridicase la a- 
proape 2 miliarde ruble sau, în lei, la peste 170 miliarde lei. 
Cu toată criza care a bintuit în anii următori şi care fireşte 
că a influențat şi comerțul exterior al Uniunii, anul comer- 
cial 1933 (anul trecut) arată totuşi în favoarea Sovietelor o 
balanță activă, deci un sold activ de aproape 13 miliarde lei. 

Dintre vecinii noștri, afacerile cele mai bune le-au făcut 
Polonia şi Cehoslovacia de unde Ruşii au importat în 1931 
mărfuri în valoare de aproape 6 miliarde lei. 

Comerţul cel mai mare însă cu Uniunea Sovietică îl fac 
Germanii cari în 1933 chiar ocupă primul loc printre țările 
exportatoare în Rusia. La import, urmează în ordine Anglia, 
China de Vest, Mongolia, Ialia, Statele Unite din America, 
Polonia, Norvegia, Persia, Japonia, coloniile olandeze şi O- 
landa, Afganistan şi Franţa. 


—————————————————————— 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Exportul cel mai mare Pa făcut Uniunea în ácelaş an, 
după importanţă în Anglia, Germania, Mongolia, Bel 0- 
landa, Franța. Italia, Statele Unite din America, Persia, 
China de Vest, Danemarca, Japonia, China orientală, Afga- 
nistan, Grecia şi Suedia. 

Pe noi mai ales, cari sper că ne găsim în ajunul reluării 
relaţiunilor comerciale cu Uniunea Sovietică, fireşte că ne 
interesează mult cari sint articolele cari fac obiectul comer- 
tului exterior al vecinului dela Răsărit, 

Răspunsul exact ar fi: orice produs economic. Dealtfel 
acest răspuns n'ar trebui să ne surprindă căci și comerţul 
exterior al Rominiei dovedește că vindem produse petrolifere 
şi importăm uleiuri minerale, că vindem piei şi cumpărăm 
piei, că vindem minereu și cumpărăm minereu, că vindem 
produse chimice și importăm produse chimice, că facem în 
fine un schimb de produse de orice natură, în diverse pro- 
porţii şi după diverse criterii şi direcţii regionale, 

In Anglia de exemplu, Rusia exportă blănuri, păr de 
porc, piei, minerale (asbest, magnesită, manganez, etc.), 
chemicale (bicromat de sodiu, magnesiu chlorid, etc.), sti- 
clă, serobeală (de cartofi și de porumb), chibrituri, țigări şi 
tutun, cereale şi produse petrolifere, peşte conservat, fructe 
și legume conservate, pasări tăiate, cărnuri conservate, co- 
voare și broderii, lemn și jucării. 

In schimb, ea importă de acolo unelte, mașini, eleva- 
toare şi macarale, tuburi și sirmă de fier și oţel, cazane sau 
părți, turbine şi părți, motoare electrice, tranformatoare şi 
generatoare, pompe şi compresoare, mașinerii pentru indus- 
tria minieră, echipamente metalurgice, maşinerii pentru 
industria caviciuentul, echipamente pentru industria chimică, 
mașini agricole, mașini textile, echipamente pentru labora- 
torii, echipamente navale, chemicalii, gumă și textile. 

In schimb, în Turcia, Rusia exportă cele mai bune mașini 
textile, pluguri şi tractoare şi țesături de bumbac. 

In Orient, ea exportă încălțăminte, îmbrăcăminte, pro- 
duse metalice, biciclete, maşini agricole şi chemicale. 

In Lituania, tutun, lemn, petrol, cărbuni, ciment, che- 
micalii, textile, produse de cauciuc și mașini agricole. 

lar în general, dacă ținem cont de tabloul detailat al 
exportului sovietic din 1933, Rusia şi-a mări! exportul de ur- 
mătoarele produse industriale: soda, chibrituri, ciment, în- 
călțăminte, piei, articole de galanterie, tricotaje, lingerie şi 
îmbrăcăminte, îngrășăminte chimice, bicromat de calciu, 
chemicalii şi articole farmaceutice, articole pentru tenis, 
sticlării, automobile, articole electrotechnice, ete, 

Din Cehoslovacia, Rusia importă mai ales unelte. Din 
Polonia, Rusia a cumpărat imense cantități de fier şi oţel, 


EZ dă 


ORGANISMUL ECONOMIC SOVIETIC ŞI ROMINIA 45 


„Cu alte cuvinte, nu există articol util care nu sar pulea 
vinde Rusiei și tot astfel, nu există articol util care nu sar 
putea cumpăra din Rusia. 

In rimul trimestru al anului în curs, balanța comerci- 
ală a Uniunii Sovietice înregistrează un puternic sold activ 
de peste 3 miliarde lei, comparat cu un sold activ în aceeaş 
perioadă din 1933 de 1 jum miliarde lei şi un sold pasiv în 
1932 de peste 4 miliarde lei. 

În anul în curs se observă că Rusia şi-a mărit exportul de 
asfalt, parafină, minereu  maganez, chibrituri, asbest, unt, 
tutun, cărbuni, produse metalice, produse electrotechnice, 
tricotaje, lingerie şi confecţiuni și încălțăminte, 

Importul rusesc e în creştere din Polonia, Franţa, Bel- 
gia, Olanda şi Danemarca, 


ORGANELE COMERCIALE ALE UNIUNII 

Diversele organizaţii sovietice pentru comerțul exterior, 
după ultimele modificări aduse în Maiu a. e. pot fi grupate 
după cum urmează: 

1. Organe de import şi export, 

2. Organe de import, 

3. Organe de export, 

4. Organe de transport şi asigurare pentru comerțul ex- 
terior. 

Toate aceste organizaţii îşi au sediul în Uniunea Sovietică, 
iar celelalte organizaţii comerciale exterioare din Angia, 
America, Franța, Germania, Italia sau Austria, sau că sint 
organizații subordonate reprezentanței economice sovietice 
de acolo sau că au fost formate ca societăți anonime sau cu 
garanţie limitată conform legilor în vigoare din respectivele 
state. 

Cred că e util, să enumărăm aci cele mai importante din 
organizaţiile sovietice, a căror scop reiese cu uşurinţă din 
titlul ce-l poartă. 

Din prima categorie (organe de import și export), me- 
rită să relevăm următoarele: 

„Sojuzmet import”, Moscova, Mjasnizkaja 47; importă 
produse metalice şi exportă minereu mangan, fier şi chrom, 
asbest, maanezită şi opatită. 

„Textil import”, Moscova, Tverskaja 26; exportă și me- 
tale nobile, 

„Sojuzpromezport”, Moscova, Tverskaja 1/21; importă 
preparate farmaceutice, produse medicinale şi sanitare și 
exportă textile, mătasă naturală şi artificială, tricotaje, 
viermi de mătasă, produse chimice, culori, cauciuc şi măr- 
furi din, hirtie şi creioane, lămpi electrice, etc. 

„Meşdunarodnaja Kniga”, Moscova, Kusnezki Most 18; 
importă articole tipografice și de biurou și exportă cărți. 


46 VIAȚA ROMINEASCA 
EI SE PP EDD a a EI 05 EREI SI, 


„Sojuzugle export”, Moscova, Tverskaja 26; import şi ex- 
pori de cărbuni. 

„Lektechssyrjo” Moscova, Staro-Pimenovski. per. 16; 
import şi export de preparate farmaceutice şi medicinale, 
plante și materii prime. 

„Kowjorkustexport”, Moscova, Ijinka 6; exportă pro- 
duse de artă, mobile, instrumente muzicale, plăci de gramo- 
fon, brice de ras și lame de ras, tacimuri, aparate de preci- 
zie, articole de menaj, pielării şi pantofării, bijuterii, Im- 
portă diamante industriale. 

„Bybokonserwezport”, Moscova, Tverskaja 20/2; expor- 
tă peşte și conserve alimentare de orice natură. Importă pe 
lingă aceiași articole şi pești de piscicultură. 

„Export puschnina”, Moscova, Miasnizkaja 47; import 
şi export de blănuri şi animale vii. 

„Prodoezport” şi „Sojuzprodoezport”, Moscova, Libjan- 
ski Projesd 3/13; import și export de produse alimentare, 

Din grupul doi, deci numai organe de import, merită să 
citām: 

„Maschinoimport”, Moscova, Kalunteevskaja ul. 15 a; 
import de orice fel de maşini. 

„Stankoimport”, Moscova, Tverskaja 26; import de u- 
nelte şi maşini pentru unelte. 

„Technoprom import” Moscova, Projesd Cudosestven- 
nago Teatra 2; import de articole tehnice, maşini, vehicule 
mecanice, mașini agricole, rulemente, ete. 

„Sojuzintorgkino”, Moscova, Maly Guesdnikowsky per. 
7; articole fotografice și de cinema, 

„Zentrosojuz”, Moscova, Cercaski per, 15; import de arti- 
cole de consum (centrala coop. de consum). 

„Torgsin”, Moscova, Kusnezki Most 14: import de articole 
de consum pentru străinii din Rusia. 

„Sojuz-Sagotskot”, Moscova, Marosejka 3/13; pentru 
importul de vite, 

Cele mai importante organe de export, sunt: 

„Export chleb”, Moscova, Tverskaja 121; export de ce- 
reale şi produse agricole, 

„Plodoerport”, Moscova, Miasnizkaja 47; export de fruc- 
te, legume, miere şi ape minerale precum şi vin. 

= „Rasnoezport”, Moscova, Miusnizkaja 47; export de piei 
şi produse animale, zdrențe şi petice de lină, ete. 

„Ezxportlion” Moscova, Tverskaja 26; export de cinepă, 
in şi fringhii, 

„Ezportless”, Moscova, Pl. Revoluzii 1/73; export de lem- 
ne şi produse. 

„Tabakezport”, Moscova. Staro-Pimenovski per, 16, 

"„Sojuzne[teezport”, Moscova, Miasnizkaja 20; export de 
produse petrolifere, 


ş 


m di 
= 


ORGANISMUL ECONOMIC SOVIETIC ŞI ROMINIA 47 


~Mineralsilikatézport", Moscova, Petrovska 8/5. 
„Technoezport”, Moscova, Stoleschnikovy, per. 11; export 
e maşini, articole tehnice şi electrotechnice, automobile, 
ete. 
Sojuzkinoezport”, Moscova, Miasnizkaja 47; export de 
articole fotografice şi filme: Marco a 
wântiquariat”, Leningrad, Nabershnaja 9; Gojan- 
warja 18; în Moscova, Tvreskaja 26. 
„Pentru transport şi asigurări, vine în vedere mai ales 
„W neschtorgtrans”, Moscova. Staropanski per, 3. 


COMERȚ RUSO-ROMÂAN ? 


Faţă de micile detalii cu caracter informativ enumărate 
pină acum, cu drept cuvint se impune problema dacă este 
posibil un comerţ romino-sovietie? Intrebarea poate fi con- 
siderută ca ridicolă şi neserioasă, căci cum sar putea să nu 
ia naștere un comerţ ruso-romin cînd de fapt există stabilit 
de mulţi ani un comerţ romino-japonez, romino-brazilian şi 
romino-Suedez? Zic, întrebarea ar putea fi privită ca naivă 
dacă mam şti ce Înseamnă „noutatea”, scepticismul și „ideile 
preconcepute” în materie comercială, financiară şi eco- 
nomică. 

Ar fi o mare greşală să se pună prea mari speranțe în 
reluarea raporturilor comerciale dintre aceste două orga- 
nisme economice, 

Ar fi insă cel puțin o greṣală tot atit de mare dacă a 
priori vom ridica din umeri zicînd că între un stat ca al nos- 
tru și un stat socialist raporturile nu pot fi decit de natură 
pur diplomatică și nici decum şi de natură economică şi co- 
mercială. 

Defetismul şi sceptiscismul, mau ce căuta mai ales în 
viața economică. Căci pulsul economic este însuși pulsul vi- 
tal al statului. 

In al doilea rind, în criza de faţă se impune imperios ca 
cea mai mică şansă chiar, să fie expoatată în întregime, as- 
tăzi, nimic fiind mai greu de găsit decît o... piaţă nouă. 

Chiar dacă vom reuşi să-i vindem Rusiei numai pentru o 
fracțiune din ceeace-i vinde Polonia, totuși această nouă des- 
facere, acest nou export cu adevărat neașteptat și suplimen- 
tar, ar trebui considerat ca o bună achiziţie, 

Este adevărat, nu suntem pregătiţi, Ne lipsesc puterni- 
cele organizaţii comerciale, creditul financiar privat sau de 
stat, produsele standardizate și potrivite după gustul și ne- 
cesitățile Uniunii, 

ca toate acestea însă, șansa nu trebuie „Scâpată” din 


— — 


Fie că se vor înființa societăți speciale pentru comerțul 


> 


| 


s 


48 VIAȚA ROMINEASCA 


româino-rus, fie că puţinele noastre cooperative vor fi spri- 
jinite de stat în acest scop sau chiar dacă vinzările și cum- 
părăturile se vor face de către firme individuale prin inter- 
mediul reprezentantei comerciale sovietice din Bucureşti, 
oricare ar fi cazul, un schimb de produse se va face totuşi. 

La eventualele tratative comerciale, echitabil ar fi fi- 
reşte să ne punem pe baze de compensare de 1 : Î, 

Va trebui să ne fixăm asupra căror din produsele noa- 
stre să cerem un tarif vamal preferenţial, fixînd eventual a 
priori cantitatea, felul şi calitatea de mărfuri, cu alte cu- 
vinte, căutind să obținem comenzi fixe cel puţin pentru vre-o 
citeva din articolele pe cari le putem furniza. 

Ne vor întreba de exemplu rușii dacă li putem face o 
ofertă pentru o cantitate de fier luminat sau sirmă, 

Ştim doar că industria metalurgică lucrează astăzi cu 
numai 30—40 la sută din capacitatea ei de producție. Există 
deci capacitatea de producţie. Totul depinde deci numai de 
preţ. Aci fie-mi permisă această întrebare: oare nu pot in- 
dustriile noastre să renunţe la excesiva lor cotă de profituri? 

Idem, cu încălțăminte, textile, unelte, piei şi unele pro- 
duse chimice. 

Ruşii fac sezonal frumoase cumpărături de animale de 
reproducție. Sindicatul exportatorilor şi cel al crescătorilor 
de vite, își vor spune atunci cuvintul, 

Important e să reținem că Rusia nu face importul prin 
jocul liber al comercianților, Statul centralizează acolo ce- 
rerile pentru import. Şi tot statul este acela care hotărăște 
de unde să facă importul, interesul politic-diplomatic în a- 
ceastă operaţiune primind adeseori asupra consideraţiunilor 
de ordin pur economic și comercial, 

Ceeace înseamnă că dacă Uniunea Sovietică ţine să con- 
solideze raportul politic cu Rominia, nimic n'o va împiedeca 
| să ne acorde şi nouă unele comenzi chiar dacă economiceşte 

aceste plasamente de comenzi se vor dovedi pentru ea mai 
puţin favorabile decit cele făcute de exemplu în... Germania. 

In ceeace priveşte importul nostru din Rusia, cred că 
putem afirma cu certitudine că aceea ce Sovietele au într'a- 
devăr pentru export, nu va fi în nici un caz mai scump de 
cît în alte țări şi cred că nici calitativ, inferior. 

Odată cu reluarea raporturilor comerciale dintre aceste 
două state, fireşte că şi pulsul comercial în unele regiuni ale 
țării noastre va cîştiga din ritmul accelerat al circulaţiei in- 
tensificate de bunuri. 

Mă refer la întreaga zonă răsăriteană şi în special 
Cernăuţii, Basarabia, laşii și porturile maritime dunărene. 

O deosebită atenţie va trebui să se acorde politicei tari- 


4 ORGANISMUL ECONOMIC SOVIETIC ŞI ROMINIA 19 
e EEE 2 e ea 


fare feroviare în scopul unui tranzit i 
C ul u polono-rus pe linia Gri- 
gore-Ghica-Vodă-Cernăuţi-Noua-Suliţă-Mohilău, Aceeași linie 
de rea ar interesa eventual și comerțul ceho-rus. 
ventual, ar putea fi utilizate pentru tranzit şi tel 
| ] A şi punctele 
dela Rezina, Tighina şi Cetatea Albă, fără ca să mai inzist 
asupra rolului porturilor dunărene. 


T, CRISTUREANU 


TFE 0 RAG 


DIN SERGHEI ESENIN 
DIN SERGHEI ESENIN 


a .8' 9 E XS 


SCOALĂ-MĂ IN ZORI.. 


Scoală-mi în zori de dimineață, 
O tu mamă, care mă ogoi! 

Să mă duc pe bărăgan, prin ceață, 
Să primesc un oaspete de soi, 


Am văzut pe cîmp azi cum pămîntul 
Urme largi de roți purta uşor. 

Pe subt nouri scutură lung vintul 
Cercul lui de aur sunător. 


El în zori galopul o să'nceapă, 

Zvirlind cuşma lunii la ungher, 

Şi zburdind va repezi o iapă, 
oada ei cea roşie pe cer. 


Scoală-mă devreme, dragă mami, 
In odaie lampa aprinzînd» 

Căci se spune că poet de seamă, 
Voi ajunge 'n Rusia curind... 


Te-oi cînta pe tine şi pe oaspăt, 
Soba ta, cocoşul şi-aceşti maci, 

Şi pe versuri o să curgă proaspăt, 
Laptele roşcatei tale vaci. 


ȚARA MEA ! VEZI, TOAMNA... 


Ţara mea! Vezi, toamna varsă iar 
Plumbul ud al ploilor ursuze. 
Rebegit în baită-un felinar 

Işi răsfringe capul fără buze. 


Nu, mai bine-ar fi să nu privesc, 
Să nu văd ceva străin la pindă, 
Spre rugina ’n care bălăcesc, 

Să mă'ncrunt cu vorbe de osindă. 


———————————————————————————————————————————_——————— 


SERGHEI ESENIN 5i 


Totu-i rece, totul e plăpînd. 
Uite: printre casele de-o seamă, 
Umeda clopotniță ducind, 

Ca morarul, sacii ei de-aramă. 


De ţi-i foame-tu vei fi sătul, 
De eşti trist-te-i bucura'n mai bine, 
Doar deschis să nu priveşti destul, 
Frate bun şi nestiut de mine. 


Am făcut-precum m'am chibzuit. 
Insă vai! Tot una e, tot una! 

Cred, că trupul prea-i obişnuit, 

Să stea'n frig şi'n tremur totdeauna. 


Ce-i cu asta? Nu sunt singur eu, 

Mai sunt alții, mulți de tot, pe lume! 
Şi sclipind şi hohotind mereu, 
Felinarul dă din cap anume. 


Inima-mi şopteşte necurmat, 

De subt straiul firav unde-i partea: 
-Dragul meu, pleoapele ce bat, 
Poate să le'nchidă numai moartea. 


Din rusește de GEORGE LESNEA 


NOTĂ: — Pin volumul «Stihuri și Poeme» de Serghei Esenin, 


care va apare in toamnă, cu o prefaţă de d. Ionel Teodoreanu, 


a 


E o DE Tea. Sa al 2 d ea 


V-A L 5 5 TEUN EA TAE y 


INCORIJIBILUL 


Ei, dar acuma ce o să mai spui, stimate domnule? am 
intrebat eu vesel, dind buzna în cabinetul cu miros de mu- 
cegai a lui Tupiaghin. 

— Dar ce e? — făcu Tupiaghin cu mina acră şi stringin- 
du-și buzele subțiri şi violete. 

După o pauză de efect și gustind dinainte uimirea lui Tu- 
piaghin, i-am aruncat în treacăt: 

— Monedă metalică. Emisă de guvernul sovietic, 

—- Prostii! răspunse Tupiaghin. 

Cum? In numărul de azi al gazetei. 

Pe prima pagină! 

I-am împins lui Tupiaghin ziarul. Privirea lui a alunecat 
leneş peste locul subliniat cu creionul albastru, 

— Mint. Gogoşi. Au distrus Rusia, iar acum vă duc de 
nas. 

— Adică cine a distrus Rusia? 

— Bolșevicii voştri au distrus-o. Simt că şi-au trăit traiul 
şi acum păcălese pe oamenii creduli. Pot să le asigur pe d-ta 
că nu vor trece nici două săptămini şi toate Sovnarkomurile 
voastre o să se ducă deaberbeleacul, impreună cu moneda 
voastră metalică din basme, 

— Tupiaghin, ha-ha-ha! Mă uimești, pur şi simplu.Exact 
acelaş lucru ai susținut și acum doi ani, 

— Eu nu-mi schimb opiniile, Atunci am susținut şi a- 
cuma susțin iar: Moneda voastră metalică e o minciună. 

— Aşa?! Dar aceasta e tot minciună, am spus cu scoțind 
din buzunar un pol nou-nouț. 

Tupiaghin s'a uitat în treacăt la polul ce lucia între de- 
getele mele și a ridicat din umeri, 

Un pol obișnuit, de al lui Nicolae... Jefuit de bolşevici din 
monetărie în anul 1917... 

— Bine, Tupiaghin, uite-te aci: în locul Vulturului stau 
secera și ciocanul, atit de nesuferite dumitale, şi inseripția 
„Proletari din toate țările, uniţi-vă!” 

— Fleacuri, Le-au lipit pe deasupra, Eu serișneam din 
dinți. Ascultă, Tupiaghin. Uite! un bilet de cinci ruble, Am 
scos din buzunar biletul de bancă. Priveşte-l cu atenţie, A- 
cuma, chiar noi amindoi vom merge în primu prăvălie, o să 


DOUA SCHIŢE 53 


cumpărâm un sfert de tutun şi eu, Í i 
rea restul în argint. şi cu, În prezența D-tale, voiu 

— Prostii. Nici un om normal -ți i 
această hirtie dubioasă in argint: Ao hia Suatu 

Am simțit un nod în git, Mi- i 
üi zis printre dinti. am strâns toată puterea și 

— Tupiaghin, în cazul acesta ce monedă recunosti D-ta? 

— A lui nov — a scirțiit Tupiaghi N; 
Aceia-s banii veritabili. Fără niei un e paa ri 

— Aşa, scumpe tovarăș Tupiaghin, am zis eu zimbind 
dulce, — îmi pare bine. 

Dar spune-mi, te rog, ce e atirnat | id, i 
ceste wo multrespectate ferestre? piei 

— Oglinda, — zise Tupiaghin cu mirare, 

— Oglinda? Mie nu-mi place. int 

Imediat după aceasta, luai depe biuroul lui un câțeluş 
z nr şi îl aruncai în oglindă. Cioburile au țișnit în toate 

părțile, 

pare Ân îinlemnit. 

— Afară de asta, nu-mi place nici culoarea tapetului 
D-tale. Dar noi o să-l indreptăm și pe acesta acum, Luni depè 
masă o sticlă mare de cerneală și n'au trecut nici două minute 
și tapetul a căpătat o nuanţă foarte vie şi originală, După a- 
ceasta am golit perinele de puf, la iuțeală am spintecat cu 
briceagul sofaua turcească, punind în ca mizerabilele resturi 
ale pendulei, am strivit un tub de sindeticon pe pantofii de 
casă ai gazdei și am făcut focul cu fărimăturile unei mobile 
de stejar. 

— Sper — i-am spus senin — că nu o să te adresezi tri- 
bunalului poporului. A! înţeleg, dacă ar fi vechiul tribunal! 
dar face oare să te murdăreşti cu acest parșiv de tribunal 
bolşevic? Nu-i aşa, Tupiaghin? 

Mai bine am să-ți plătesc cinci sute de ruble bani ghiaţă, 
pi aranjarea interiorului în birlogul d-tale de holtei — 

şi gata, 

— Cum doreşti! — răspunse uscat Tupiaghin. 

— Binevoeşte a primi — i-am zis eu întinzindu-i cinci 
sute ruble Romanov, 

— Cum? Ipi baţi joc de mine? 

— Ce fel de bătac de joc poate să fie asta? făcui cu 
tristețe. Pentru cheful de a aranja interiorul unui vechi pric- 
ten, trebue acum să-ți plätese. Și nu cu ruble sovietice. Par- 
ie cu cusururi, Veritabile, de ale lui Romanov cum s'ar 

— Sper că glumeşti? a şoptit înăbuşit Tupiaghin. 

— Nu e nici o glumă! La revedere, Tupiaghin. Mobila so- 
vietică so cumperi în hala Suhariev. Acolo e — ştii — mai 


ÁÁÁ.“ 


54 VIAȚA ROMINEASCA 
eftin şi mai prost. Dar în schimb nu e dintr'un sefrbos trust J 
sovietic, 


UN EXEMPLAR 


Iar aci, în dulap, — spuse directorul muzeului — se gă- 
seşte unicul exemplar din intreaga U.R.S.S., cel mai rar în 
genul lui, un exemplar de cetățean din epoca anului 1905. 

— „De ceară, sau e un manechin?” s'a interesat unul din- 
tre excursionişti. 

— „Nu, dragă tovarăşe — remarcă cu emfază directorul. 
Nu. Nu e nici de ceară şi nici nu-i manechin, e absolut veri- 
tabil, neatins de molii şi de timp, un exemplar excelent de 
cetățean din epoca anului 1905, 

— „Cum asta?” — au întrebat în cor excursioniștii. 

— „Iată aşa. Unicul caz de somn letargic din întreaga 
lume. O minune în spiritul lui Wells. Cum a căzut omul în 
nesimţire acum douăzeci de ani, așa îl puteţi vedea şi acuma. 

— „Asta nu se poate!” 

— „Ba se poate. O! Și iată cum. In anul 1905, acest cetă- 
tean a fost arestat, din greşală, cu niște agitatori, şi depus la 
secție. 
— „Tu, care ești, măi?” începe interogatoriul pristavul 
de servici. „Eu, d-le şef, sunt cinovnic, clasa douăsprezecea 
și nu de-al de ăştia”, 

— mading, mă! Văd în ochii tăi un fel de mişcare de e- 
mancipare! Tine-ţi gura! In ce partid ești?” Şi deodată iz- 
beşte cu pumnul în masă, Atunci omul nostru căzu în cel 
mai adânc leşin, care sa transformat pe urmă întrun somn 
letargic. Au seris pe timpuri şi gazetele străine despre ca- 
zul ăsta. Cei mai buni medici mau putut face nimic. Şi chiar 
un profesor renumit a spus astfel: „Individul nu va eşi din 
somnul său letargic decit peste două zeci de ani”. Frumoasă 
intimplare, dragi tovarăși. 

— „Și s'a conservat într'adevăr așa de bine? Ce interesant 
şi edificator e să-l vedem!” 

——„Ăcum, îndată, o să-l vedeți.. Nostim exemplar. Nam 
cuvinte. Umbrelă, galoşi, ceas de argint — totul în ordine. Un 
remarcabil eșantion de cetățean pașnic. O să vă lingeţi dege- 
tele. Vă rog să vă convingeți”, 

Cu aceste cuvinte, directorul a deschis dulapul, dar în acelaș 
moment sări înspăimintat în sus. 

Dulapul era gol. 

— „A dispărut! — exclamă cu durere directorul. 

— „L'au apt, ere pesemne” şi-au dat cu părerea ex- 
cursioniştii. „Ce păcat!” 

"— „Nu se poate! E adevărat, se şterpelese crucile depe 


-à 


DOUA SCHIȚE 55 


morminte. Se întimplă. De 
ti plă. Dar pină la răposați nu sa ajuns 

sia E e nr erkak Ce e? ră n'o fi plecat singur?” 

— „Dați * tovarăşi, Păi i 
de anl. Pealt al e'a teca pd al au trecut exact douăzeci 

— „Să ştiţi că aşa e”, 

— „Atunci — urlă directorul — trebue s ñsi i 
N 1 > să-l găsim ime 
a M pa ae os un autobuz. Doar eu aan TaS. 

ere cineva, Cu 3 
pi iertati irh m de nu l-a văzut portarul ? 
rezindu-se din somnul letargic, omul i 

: | le A nostru şi- 
cere de toate, mina la picioare — nu-şi rm pd er 
apo îşi pipăi umbrela, îşi suflă nasul, şi eşi încetişor din 

ulap și foarte vor pătrunse în stradă. 

=- „Acasă! it mai repede acasă! — a bombănit el. — 

Doamne, ce o să creadă nevasta! Ce o să spună șeful de biu- 


e Pomi la secție — ce ruşine! Birjar, strada a Treia, 


=- pc rublişoare”. 
— „Dar ce-i cu tine, frăţioare, ai căpiat! O băncuţă 
— tri Epiat! Ce mai muşteriu am găsit!” i 
ü nP itocule! Mai eşti şi obrasnic? Ori vrei să te due 
— „Mai sperie-mă poate şi cu sergentul” 
iata „Canalie! Iţi baţi joc de autorități? Subminezi ordinea? 
ai? e ei ma su numărul tău, Ser,..pgent! 
mia te uită la el”, spuse cu respect birjarul. De und 
cr pe Lac re pază Duminica ? Nu pot i adi Şi cel 
a sticle, Nici nu se i ţi : picioare, şi mai stri 
A creeat e mai ține pe picioare, şi mai stri- 
: mul nostru şi-a notat cu băgare de seamă numărul bir- 
jarului Pin usaie şi sa dus mai departe, pe jos. piaia 
. — »kovarăgşe, spune-mi te rog pe unde soi + Di- 
mitrovca? l-a intrebat un tinăr, d AA Sa 
— „Cum? Drept cine mă ici? a țipat el. 
Mi se pure că mă crezi din aceia... 
Nu-s tovarăș eu!” 
— „Bine, seuză-mă. Să-ţi zic cetățene? 
— „Nu sunt nici cetăţean!” 
— „Atunci ce eşti?” 
„Eu sunt cinovnic din clasa a douăs 
$ su prezecea şi cavale 
nivenercar Sf. Ana, clasa treia. Şi dacă din greșală tasaa raid 
ra rea cu revoluționarii, asta nu dovedeşte încă nimic, 
Tinărul s'a uitat lung la el şi ferindu A 
se, sa dat la e 
— „lată ce neplăceri” — a bliguit omul nostru. Pilnā si 


 ———————————————————————————— 


56 VIAȚA ROMINEASCA 


pe stradă au început să-mi spună tovarăș. Te pomenești că 
aude de aceasta și şeful de biurou, Mă şi dă afară”, 

Și-a infundat mîinile in buzunare, şi-a început să cînte 
„Doamne, păzeşte-l pe jur”, 

— „Măi, cu jurnale! Ia dă-mi, băiete, două exemplare 
din „Steagul Rusiei”, 

— „Cum?” 

— „Steagul”, zic, „Steagul Rusiei”. Dă-mi două, mai 
bine trei, 

— „N'am ziarul ăsta!” 

— Nu-i? Dă-mi atunci „Vremea Nouă” 

— „Nici ăsta nu-i.” 

— „Păi ce ai atunci?” 

— „Gazeta muncitorească”, „Pravda”, „Steaua Roşie”, 

— „A! obraznicule! Subminezi ordinea? Vinzi lucruri ile- 
gale? Stai că te duc eu la secţie, pușlama ce eşti!” 

— „N'ai nici un drept. Eu plătese impozite.” 

— „Bine! Las'că-ţi arăt eu ție impozite!” 

Cetăţeanul și-a notat cu băgare de seamă semnalmentele 
şi numărul vinzătorului subversiv şi scîrțiind din galoşi, a 
luat-o înainte. 

Pe fațada unui mare imobil zări inscripția: „Comitetul 
din Moscova al Partidului Comunist”. 

— „la-te uită, bravo!... In văzul lumii, cum s'ar zice, se 
subminează ordinea. S'o notăm şi pe asta. Și strada, şi numă- 
rul, să notăm tot”, 

Cetăţeanul şi-a făcut însemnările necesare în agendă şi a 
pornit mai departe. 

— „Imi dai voie să-mi aprind tigara, tovarășe?” Pa oprit 
un cetățean gras, într'o șubă de biber, 

— „Vă rog să nu vă îndoiţi de mine. N'am nici o legătură 
cu organizaţiile ilegale subversive, cu cercurile revoluționare 
sau cu grupările politice, Şi nu sunt, cum s'ar zice, „tovară ză 
iar dacă am petrecut o noapte la secţie, rog, Exce..lenţa V... 
oastră să mă creadă... o încurcătură fatală... Imprejurări ne- 
norocite. Ex... Ex... Ex.” 

Omul în șubă s'a dat la o parte înspăimintat. 


După ce a străbătut în lung şi'n lat toată Moscova, şi după 
ce pierduse orice speranţă, directorul muzeului regăsi însfir- 
şit, tirziu, seara, spre marea lui bucurie, exemplarul dispărut. 

Exemplarul stătea în genunchi, în mijlocul Pieţii Tea- 
„trului și îngăima plingind în hohote: 

— „Ca un om cinstit... Incurcătură fatală... Cinovnic clasa 
douăsprezecea, şi nici o legătură n'am avut cu ei. lar dacă 
am dormit la secţie... din greşală numai, Dumnezeu mi-e mar- 
tor... „Doamne, păzeşte-l pe jar!” lar în ce priveşte birjarul 


d aC ing 3 


DOUA SCHIȚE 57 
Í A OE S, e O e E E E E = 


No. 4921 şi vinzătorul No. 12 (blond, 14 ani, ochi albaștri, 
semne particulare nare), pot să afirm că ei au legături cu 
mișcarea, mai ales vinzătorul de tipărituri subversive. Dease- 
meni, pot să vă dau și adresa Comitetului partidului comu- 
nist din Moscova... Şi dacă am dormit la secție... A 
Mulţi trecători se opreau şi-i dădeau cite o kopeikă... 


za NE | ii 
Două săptămini şi-a bătut capul directorul muze ului, să-i 
explice rostul evenimentelor şi a transformărilor din ultimii 
zeci de ani, E 
ge: inceputul celei de a treia săptămîni, cetățeanul a in- 
m la sfîrşitul celei de a treia, cetățeanul a intrat întrun 
trust, A 
La începutul celei de a patra, Saare aşa în treacăt, în tim- 
: ului de prinz, spuse colegilor: 
Pe rog set 1905? Cum de nu! Mi-aduc ag mae Aş paion 
une, că personal am luat parte la luptele cu au că 
on e şi stat la răcoare pentru asta. Pentru participare 
la o demonstrație... Ce mai vremuri!... Dar ce să mai won 
bim!.. Noi ăștia, vechi revoluționari, Insfirşit... Sculați, vo 
oropsiți ai vieţii... 


Se zice că odată, la o serată comemorativă a anului 1905, 
a luat cuvintul și el, nu fără de succes. 
De aceasta nu sunt sigur. 


Restul sunt, însă, fapte. VALENTIN KATAEV 


00 3 VIATA ROMINEASCA 


speranța de fericire este infinită; deci: fericirea este imposi- 
bilă”; sau: „de fericire “apropie acela care nu gindeşte, dar 
reflectează infinitul cum o picătură de apă restringe lumina 
soarelui; massele poporului vor să fie fericite; deci: să nu 

îndiască la nimic şi să nu învețe carte: sau: omenirea e 

zestrată cu o forță naturală: inerția; inerția dă societății 
stabilitate; știința omoară inerția; deci: să nu cultivăm po- 
porul"; sau: „puterea guvernanţilor vine dela Dumnezeu; 
Dumnezeu este nelimitat; deci: puterea guvernanților trebuie 
să fie nelimitată”, Şi asa mai departe, Pobiedonosțef, şeful 
„Ligii sfinte” şi cap al bisericii, arunca peste turmele sale, 
trimolate de dreapta credință ortodoxă, canoanele indiseu- 
tabile ale păstoririi. 

Atmosfera aceasta e transpusă în literatura secolului 
XIX: conștiința abisului creiat între popor și putere; scizi- 
unea dintre clerul, influenţat de rituri greco-ortodoxe, şi pra- 
voslavnici; desrădăcinarea: refugiul intrun trecut idealizat, 
antepetrinic (secta slavofililor lui Khomiacof) ; refugiul în 
Occidentul transtigurat (secta oceidentaliștilor lui Herzen) 
sau refugiul în natură și în viața naturii (secta renunțării lui 
Tolstoi); apoi tematica adevărului in viață și artificialității 
culturii şi artei (Pisaref și Tolstoi); tema destinațiunii omu- 
lui (Gogol). Dostoewschi prinde însă întreg acest tumult st- 
fletesc, în isvoarele lui permanente de neliniște religioasă şi 
inchietudine cosmică. El se face orga simfoniilor durerii, orga 
în care sunt prinse toale senzurile suferinței. Milă pentru 
durerea omului, compătimire pentru abandonarea univer- 
sului, viziunea stării de păcat a lumii, revolta împotriva de- 
stinului miser, realismul naiv rezultat din proteste etice, 
esența satanică a puterii terestre, străfundurile infernale ale 
vieţii și beatitudinile angelice ale credinței, revoltă, serişnet, 
violenţa urii şi persistența răului, împletiri de efulguraţii a- 
pocaliptice și pasiunea fierbinte a „regatului ortodox”, — 
toate se găsesc în Dostoewschi, ca o bandieră colorată de 
nuanţe fălfăite în lumina eternității. Ce a fost mai adine 
uman și mai specific rusesc, a intrat în scrierile lui. 


Prin materialul de viaţă furnizat, literatura rusă excită 
curiozitatea europenilor. Prea obișnuiți cu  ornamentările 
estetice și fraza sculpturală, lucrată, impodobită de franjuri 
artistice, de o frumusețe artificială şi o perfectie obositoare, 
europenii găsiră, în literatura unui Dostoewsehi: frămintare, 
elan, neliniște metafizică şi compasiune creștinească, sufe- 
Trință umană şi disperare păminteană; numai atit, — fără 

ci © preocupare de artă, de contur, de formă; un dispreț 
total al artiticiului estetic, Dacă se pune la socoteală şi fap- 
tul că secolul XIX apusean se caracterizează printr'o vădită 


r ee iapa ig 


— E N T 


FENOMENUL RUS 81 


ărăcie spirituală, — un secol de deficiențe certe, peste care 
pr seri trigoii trecutului, — se poate inchipui cită „ cul- 
riozitate a stirnit apariția acestor purtători ai spiritualității 
eg inati de cercetarea asiduă a adevărului in viaţă, 
punindu-și probleme de conștiință chinuitoare, şi aplecaţi să 
destrame şi enigmele cele mai insezizabile ale nelă- 
muritului suflet omenesc, literatorii ruși aduceau ecoul unui 
motiv străvechi, un „ur-slavisch” motiv; din vremile cînd 
omul se întreba asupra rostului în viaţă și tremura de ne- 
cunoscut. Operele lor erau, dacă nu piese de probă estetică, 
documente de psichologie umană, Era o literatură de loe 
artistică şi deplin caracteristică, Găsini în ea pitoresc, fiindcă 
reflecta societatea; găsini senzuri spirituale, fiindcă era ex- 
presia poporului; găsiai mirajiile deşertului cosmic și aban- 
donul Dumnezeirii, fiindcă oglindia stepa legănată și pu- 
stiile întinse pe spaţialităţi carbonizate, pline de parfume tari 
de ierburi arse. Realism crud, dar şi transfigurare spiri- 
tuală; document pur, dar și senz psichologic; pitoresc divers, 
dar și generalitate umană; cnracteristicism, dar şi emoție 
artistică, — iată ce a constituit, ca specificitate, literatura 
rusă, 
a 


Şi mai era ceva. Intrucit document „desprins din viața 
poporului, extract din substanța lui spirituală, această lite- 
ratură închidea în sine ṣi o pronunțată vocaţie mesianică. 
Pentrucă: pentru ei, poporul nu este numai o entitate politică 
şi socială, ci un organism, dumnezeese; un fragment de e 
solut, El este putere mitică, epos, din latenţele căruia tiş- 
nește, în formele ci, istoria; prin formele istorice, poporul, 
legat indisolubil cu fatalităţile și cu destinul dat de Dum- 
nezeu, nu face altceva decit să-și caute loc în devenire, în dia- 
lectica istoriei, ale căreia soroace finale sunt prestabilite, 
Fiecare popor manifestă o idee din cugetarea lui most 
ideea poporului constă nu În ceiace gîndeşte el (poporu ) 
În timp, asupră-şi; ci în cciace gindeşte Dumnezeu, în eterni- 
tate, asupra lui, Or: gindirea lui D-zeu este aurar sua 
nică; popoarele sunt voințe în cure se procctează ideile ui 
Dumnezeu; deci, şi ele trebuiese armonizate; fiindcă tre- 
buc să reprezinte, pe pămint, solidaritatea misterioasă a idei- 
lor divine, De aci misiunea istorică decare se simte încărcat 
poporul rus. De aci panslavismul, care mai înainte de a fi 
un plan politic, este o sorginte religioasă, ] PI 

3 un bun comun în lumea slavă această idee. O găsim 
la Hoene Wronschi (polonez); o găsim la Soloviev şi soda 
diaef; o găsim pînă şi la bulgarul Slawejkow şi la more 
Janeff. La aceştia, poate prin filiaţie rusească; deşi Jane 


————————————————— 


62 VIAŢA ROMINFASCA 


o pune în legătură cu spiritualitatea germană, venită prin 
Nietzsche, (Bulgarien und der deutsche Geist). Idea obir- 
şiei divine a poporului, are puncte de contemporaneitate 
spirituală cu filosofia lui Joseph de Maistre, 

Un senz mesianic străbate prin interiorul istoriei ruseşti 
și dă poporului o vitalitate gata a se risipi oricind pentru 
împlinirea sorocului prefixat. S'a răsfrint şi în literatură. 


Răsfringind, însă, în arta lor senzul mesianic al poporu- 
lui, literatorii nu fac altceva decit să condenseze fragmentele 
de eternitate reprezintate de sufletul rusesc. Ei aruncă an- 
cora În substructura eternului omenesc; acolo unde dospese 
fatalităţile şi unde zac enigmele și subințelesurile. 

In Rusia sovietică, a căreia misiune ¢ limitată la planul 
cincinal și la încordarea su remă de a tecniciza, a fost stirni- 
tă, mai acum cițiva ani, o iscuție aprinsă în sinul „Asociaţiei 
revoluționare a scriitorilor proletari”, Se punea problema re- 
uulilor de urmat: sau înlăturarea formelor de artă burgheză, 
țișnită spontaneu din adevărurile permanente ale sufletului 
omenesc (dar atunci nu se poate ajunge la o literatură esen- 
țială, calitativă, pură; o literatură a durabilului) ; sau res- 
pectarea canoanelor de colectivism proletar (dar atunci se 
ajunge la o literatură accidentală, cantitativă, impură; o li- 
teratură a efemerului). Dilema era fără ieşire, Literatura 
„Subințelesului” uman, a senzurilor adinci, nepronunţate, 
abia surprinse şi transfigurate, era în linia de apreciere a 
sufletului rus: ardent după refugii spirituale şi dornic a se 
sustrage tribulărilor destinului. Pe cînd o literatură a „inţe- 
lesului direct” era menită să Înăspriască existența proleta- 
rului, și așa destul de lipsită de conținut spiritual, 


Scriitorii cei noui au urmat drumul din urmă. Coman- 
damentul lor de artă se găseşte în doctrina partidului, după 
cum pentru filosofie, direcția cugetării trebuia căutatată în 
armura ideologică, adică în marxism. Literatura contempo- 
rană e tezistă, este expresia tematicii de clasă, e voluntară, 
impusă. Sacriticind tot ce conștiința, omenească poate ela- 
bora ca semn de întrebare, seriitorii sovietici ancorează în 
real, şi „fixează faptele”, Majakovschi serie deci poesie in- 
dustrială, face, cum s'a zis, „jurnalism liric”: Gladkov com- 
pune romane colectiviste, Sklovskij povesteşte evenimentele 
revoluției. Din mediul industrial și politic, din ritmurile fa- 
bricei şi disciplina uzinelor, din schiţările afişelor şi porun- 
cile ordonanţelor, vor fi culese subiectele; cel dintii, Unia 
chi, va oglindi, în cărțile lui, dogma legăturii dintre capital şi 


FENOMENUL RUS 63 


Faptul nu este izolat. In Rusia sovietică, după cite pare 
şi după cite ne îndreptățește logica să credem, este un sistem 
de paralele şi o rețea de corespondențe, în cultură, care 
vine din însăși ucazurile emanate dela Centru. Directivele 
partidului țin loc de adevăruri, Tinerii ginditori sovietici au 
grija de a nu depăși cu o iotă canoanele marxiste, Și după 
cum pentru vechii scolastici, sfint și drept şi adevărat era 
numai ce a zis Aristot şi ceiace se găsiu în cărțile lui Aristot. 
tot așa, pentru sovietici, sfint și drept şi adevărat este ce a 
zis Lenin şi ce stă scris în volumele lui Marx. 

Or, Marx ce a zis: că la începutul lumii n'a fost cuvintul, 
ci fenomenul economic: şi n'a fost ideia, cum se lăuda He- 
gel, ci materia. Materia, sub forma de fapt economie, este 
motorul care mină întreaga evoluţie a istoriei, Ideile, repre- 
zentările, manifestările spirituale nu sunt altceva decit „e- 
manația directă” a comportărilor materiale ale omului: ele 
sunt implicate în activitatea şi in comerțul material, cari 
acestea constitue langajul cotidian al vieţii reale. Hegel n'are 
dreptate, zice Marx, cind pretinde că ideia este dinamul 
transformator al istoriei; e ca și cum am spune că fiul naşte 
mama, rezultatul principiul, efectul causa. La începutul 
tuturor stă materia; și prin „contradicţia” pe care o inchide 
în sinul ei, materia evoluiază după o dialectică precisă, ale 
căreia trepte Hegel le-a intrevăzut destul de bine, Un lucru 
se afirmă, se neagă şi devine; adică: se pune, se opune şi se 
compune; deci, dela burghezie la proletariat și, de aci. în 
mod ineluctabil, la comunism. f i 

Marx declară: obiectul nostru este, mai întii, producția 
materială. Noi luăm, deci, cunoştiință de materie, mai intii. 

i cunoștința noastră evoluiază în raport cu sporirea pro-! 
ducției. Dar materia, conţine sursa evoluţiei în contradicția 
implicată în sînul ci; ca se desfăşoară după poruncile con- 
ținute în lăuntrul ei, deci, legile materiei sunt date în con- 
stituția ei însăşi: ele dirijează dialectica. In aceste legi se 
poate interveni prin voinţa umană. Ele nu sunt imutabile, 
fixe, eterne; sunt pasibile de modificări, de schimbări, in 
senzul in care se încordează eforturile omului, Altminteri 
mar mai avea nicio rațiune de a fi lupta de clasă, technici- 
zarea, planificarea şi cineinalismul, Deci: adevărul nu exi- 
stă decit la intersecția dintre linia de evoluţie a materiei și 
linia de desvoltare a silinței omeneşti. Rezultanta acestei in- 
tersecții: actul producției; actul producției este una și aceiași 
cu adevărul; iar calea adevărului e cunoştiința; care cu- 
noștință, nu e altceva decit raportul de adecvaţie între lu- 
cru şi conștiință. 

Această „adecvatio rei et intellectus" nare nimie de 
aface cu scolastica. La scolastici era vorba de inerucișarea 

între „existență şi conștiință”; intelectul aderă la existenţă; 


ao A 


- 


ni VIAŢA ROMINEASCA A 

iii r aiit 
rezultatul: cunoaşterea; însă această cunoaştere furnizează 
esențialitatea existenții; și, astfel, conștiința e înbogățită; 
întrucît cunoaşterea nu e altceva decit implicarea „mintală”, 
— prim intermediul lui „species” — a realului în conștiință. 
La sovietici, toată filosofia se instalează pe raportul dintre 
„producţie” şi „intelect”; sporirea celei dinții fiind un re- 
zultat al cunoașterii; deci, prin cunoaștere, producția se îm- 
bogățește. La scolastici, prin cunoaștere, intelectul se îmbo- 
găţia. E un raport răsturnat, 

Linia filosofiei sovietice are punctul de începere în 
doctrina lui Karl Marx. Cine știrbește linia, se face vinovat 
de erezie: cazul lui Bukharin. Sunt, de asemeni, combătuţi 
toți filosofii cari mau puncte de contact fecund cu ortodoxia 
marxistă. 


Insă toată această conștiință umană, absorbită de necesi- 
tățile de realizare ale planului cincinal, de sporire a produc- 
ției, de tecnicizare și industrializare la excesiv, începe să fie 
cutremurată de întrebarea chinuitoare: care este senzul omu- 
lui în lume? Nu este o simplă înlimplare că dintre scriitorii 
vechi, cel care exercită influența cea mai puternică asupra 
romancierilor sovietici este Gogol. Gogol cuprinde funda- 
mental, în scrierile lui, tema destinaţiunii omului, 

In literatura sovietică actuală, ridicolul ieşit din func- 
ționările rigide ale automatismului e frecvent. Omul s'a me- 
canizat şi, mecanizat, a devenit ridicol; „la mécanique plaqué 
sur le vivant”. Insă, dincolo de acest ridicol pluteşte o tri- 
stețe caracteristică; ridicolul derivă dintr'o perspectivă sum- 
bră, gravă, asupra existenței; e, la drept vorbind, un suspin, 
nu un suris, în opera lui Zoscenco, 

Lipsa de senz spiritual, abandonarea, disperarea de sin- 
gurătate, deşertul acestei vieţi mecanizate, sterile, absorbită 
în acţiuni dirijate după decrete oficiale, — trecute la Zos- 
cenco în humorul tragic caracteristic, — evoluiază, la Ka- 
taev, în formele plietisului exagerat, izolării desăvirşite şi 
disperării în izolare. Drept consecință, unii se refugiază în 
trecutul istoric, (eroii lui pacii i alții în adincurile cuprin- 
se ale naturii (eroii lui Leonov); fiindcă numai aci, poate 
fi rezolvată problema salvării, 

[ Paralel cu aceste devieri dela linia concepției colectivi- 
sto-realiste în artă, se înregistrează, în filosofie, lunecări în 

| spre logicismul idealist hegelian, lunecări înspre empirism, 
lunecări înspre explicaţiile mecaniciste. 

Veşnicile lunecări omeneşti Este în sufletul nostru În- 
sămințată înclinarea înspre mereu altceva. 


ILARIU DOBRIDOR 
o ———————————————————— 


ORAŞ TRUDIT 


Din zori şi pînă'n noapte caravanele de fum, 
» Pornind făr' de răgaz pe-acelaşi drum, 
Călătoresc prin nesfirşitele văzduhului pustii 
Și pier fără de urmă după veşnice stihii. 


Din hornuri de uzini, ca din altare, 
Cu noi speranţe făurite'n exaltare 
Se'nalță jertfa trudei omeneşti 

Spre Pantocratorul din siăvile cereşti. 


De sus 

Acultă şi priveşte surizind Isus, 
Ciocane'n luptă dreaptă cu ilăul, 
Și smăul 

Puterii înhamate la motoare, 
Popoare 

De pirghii învrăjbite cu biele, 
Oţele 

De roți care se muşcă între ele, 
Şuvoae 

De fire 'nvălmăşite în răsboac: 


Oraşul răbufnind ca un balaur 
Macină aur. 


M. BANTAŞ 


SPIRITUL ENGLEZ IN ȘTIINȚELE 
ŞC O N: OSM 1 CE 


E o ' X 3: "Ub A N" 


Am ales ca temă Contribuţia spiritului englez la pro- 
gresul ştiinţelor economice” +) pentru două considerațiuni : 
Una, suntem în cadrul conferințelor societăţii Anglo-Romină, 
alta : fără îndoială, din toate domeniile științei, în domeniul 
eor sociale, spiritul englez a contribuit mai mult, dind 

ucrări cu caracter permanent, 

Este minunată desvolturea ideilor economice în Anglia 
şi este firesc ca în această țară să apară o literatură specială, 
mai din vreme, pentru că aici ritmul vieței economice a fost 
mai viu şi a luat o formă modernă cu mult înainte de cit în 
țările de pe continent. 


Desvoltarea ideilor economice în Anglia s'ar putea îm- 
părți în patru mari faze, 

1. Faza I-a, pe care o putem numi a inceputurilor, ar 
fi cuprinsă în decursul veacurilor al XVi-lea şi XVIHcea, 
pină la 1776 (data apariţiei lucrării lui Adam Smith), 

In această epocă, avem citeva faple caracteristice, pe 
care le putem reține, Sunt două, de cea mai mare Înseinnă- 
tate, așa cum le amintește şi Adam Smith, care au revolu- 
ționat faţa omenirii: două fapte din lumea materială, Intii, 
descoperirea Americei și al doilea, deschiderea drumului. 
pe la Capul Bunei Speranțe, spre Indii. 

Orizontul de activitate economică se lărgește mult odată 
cu aceste fapte. , 

Dacă alte țări au cucerit cu armele terenuri peste ocean, 
Anglia, alcătuită dintr'un popor de intreprinzători, a găsit 
drum de expansiune prin desvoltarea spiritului de întreprin- 
dere. Căci în toată această epocă, inainte de a se putea vedea 
în altă parte, în Anglia se formează tipul întreprinzătorului 
modern, 

„Căpitanii, de industrie, negustorii aventurieri, dau caracte- 
risticile vieţii economice engleze. Comerțul și Moneta con- 
stituesc din această cauză obiectul principal! nl cereutărilor 
economice, 

Moneta, pentru că valoarea ei, prin exploatarea minelor 


1) Idei dintro conferin inută În cadrul ciclului nizat de 
Societatea Anglo-Romină, Cru mir 1934. ului organiza 


SPIRITUL ENGLEZ IN ŞTIINŢELE ECONOMICE 6? 


de peste ocean, a suferit fluctuaţiuni adinci, cari sar putea 
compara, În măsură maximă, cu fluctuaţiunile din vremea 
noastră. lar comerțul, fiindcă constituia principala îndelet- 
nicire a cercurilor înstărite. 

Problema monetară ca și problema comerțului exterior, 
au fost discutate pe larg de către autorii mercantilişti, 

Comerţul exterior a fost analizat din două puncte de ve- 
dere: a) din punct de vedere al întreprinzătorului particu- 
lar; b) din punct de vedere al binelui public. 

Prima încercare în literatura economică engleză cu pri- 
vire la problema comerţului exterior este datorită autorului 
mercantilist, Thomas Mun: „Buna stare a Angliei prin co- 
merțul exterior”. El arată că nu numai schimbul de mărfuri 
formează obiectul comerţului dintre state, ci şi schimbul de 
idei. Thomas Mun a fost unul dintre acei mari scriitori cari 
au influențat politica economică şi din alte țări. El spunea— 
şi acest adevăr este bine să ni-l amintim — că trebue să se 
facă deosebire între cîștigul particular şi ciștigul naţional; că 
unele ciștiguri particulare nu însemnează un produs pentru 
obştie; că ele alcătuiesc un bine general, numai cind, ciștigul 
regelui se indentifică cu acel particular. 

Prin această afirmaţie, se deschide regiunea despărți- 
toare între economia particulară și economică națională, 

Dar, în afară de ucest curent ul oamenilor de ştiinţă, 
avem alle idei care au influențat atmosfera de gindire din 
Anglia. Curentele de idei ale unei ţări sunt hotăritoare 
pentru toată viața ei culturală. Unde nu există nici o at- 
mosferă serioasă de gindire, stăpineşte anarhia. Trebuie 
să fie un bun, un bun suprem care rămîne în viața unei na- 
țiuni, Acel bun e dat de ideile călăuzitoare. Au fost şi În An~ 
glia curente distinete, care au influențat cercetările econo- 


a) Curentul spiritual religios. Există o teză a unui mare 
economist şi sociolog german, Mar Weber, care susține că 
la leagănul capitalismului modern a stat spiritul reformist, 
spiritul calvinist, spiritul nou puritan  deslegat de scolas- 
tică. Pe cînd mentalitatea scolastică condamna orice acti- 
vitate cu scop de cistig şi nu admitea dobinda la capi- 
talul împrumutat, spiritul din religia protestantă, mai rea- 
list — (acest spirit întelegător al vremurilor, după desco- 
perirea Americii) aproba cîștigul, activitatea comercială şi 
dobinda. In Evul Mediu, în epoca bizantină de ex., a lua 
dobindă era un lucru necreştinesc. In acel timp apar în An- 
glia maxime religioase cari caută să afirme, noua men- 
talitate; prin scrieri cu titluri foarte sugestive, ca de pildă 
aceea a lui Bacon, „Directive Creștine” şi „New order of 
man” (Noua datorie a omului), fn care se arată că munca 


68 : VIAȚA ROMINEASCA , 
ÎI Nae 
este venită dela Dumnezeu. Tot acolo găsim ginduri ca ace- 
stea: pierderea unei bogății nu însemnează mult; sufletul 
pierdut, însemnează că ai pierdut tot. 

Şi în afară de economiștii sau scriitorii cari priveau viaţa 
prin prizma realităților, ar fi păcat să nu amintese în a- 
ceastă epocă trei opere, construcții sociale, datorite unor in- 
dividualități puternice, care n'au trăit în acelaș timp, dar 
care au un spirit la fel. Aceştia sunt: Thomas Morus, Bacon 
de Verulam și Harington. Toţi trei sau adăpat dela cultura 
clasică dela Cambridge şi Oxford. Toţi trei, ocupînd demni- 
tăţi pe lingă Curtea regală, fie a regelui care şi-a petrecut 
viața în aventuri, ca Henric al VIII-lea, fie a regelui cu tra- 
gicul sfirsit pe ghilotină, Carol II. Toţi trei au avut o impor- 
tanță politică şi au isprăvit prin a fi condamnaţi la moarte. 
Unul, consilier al tronului, altul, mare cărturar şi membru al 
parlamentului, al treilea, ambasador. Toţi trei au ispășit pen- 
tru năzuinţa către o nouă viață și tragedia lor se înțelege din 
mersul vremurilor, Atunci a apărut doctrina lui Bacon în li- 
teratura economică, că nu este ov fericire, cind averea unei 
naţiuni este strinsă în citeva miini, De acolo se pare că se 
trage spiritul de democratizare a structurii materiale în avu- 
tia naţională, cum o găsim exprimată in legislația modernă 
engleză. Cele trei scrieri asupra cărora nu pot să insist sunt: 
„Utapia” lui Morus. Nova Atlantidă a lui Bacon şi Oceania 
lui Harington, merită să fie cunoscute. In ele reapare țesă- 
tura statului ideal, republica lui Platon şi unele sugestii cari 
astăzi sunt în parte realități, 


Epoca primă a mercantilismului englez, este admirabil 
caracterizată și cu aceasta terminăm prima fază — într'o lu- 
crare; apărută fără dată și care poartă titlul de „State mer- 
chant", prin care se înțelege statul negustor, statul care co- 
mercializează, Vă redau titlul pentrucă este esenţa politicei 
reale din acea vreme, este norma fundamentală a mercanti- 
lismului care vrea să consolideze statul ca putere centrală cu 
întărirea granițelor economice faţă de alte state, Atunci a a- 
părut ceeace se spune așa de des astăzi, că rațiunea politievi 
economice a unei țări este să vinzi cit mai mult şi să cumperi 
cit mai puţin peste hotare. 

Nu se poate însă să trec peste această primă fază fără să 
nu menționez încă un nume, un precursor al cooperaţiei 
moderne şi al politicei sociale, John Beller. Acesta observind 
starea economică lamentabilă, propune crearea unui „College 
of industry”, a unei corporații a industriei. E nimerit (pentru 
a arăta cum sa privit propunerea) să redau motlo-ul lucră- 
rii, pe care unii dintre noi l-au auzit destul de des, neștiind că 
autorul e Beller: „industria, adică activitatea economică, a- 
duce bogății: cei trindavi trebue să se îmbrace în sdrențe 


SPIRITUL ENGLEZ IN ŞTIINŢELE ECONOMICE 69 


şi acela care nu vrea să muncească, nu are dreptul să se hră- 
neasmă”. Beller este în acelaş timp, un precursor al teoriei 
socialismului de Gilde, din vremea noastră. Uncle norme 
din lucrarea lui, apărută pe la sfirsitul secolului alXVII-lea. 
sunt reluate mai tirziu de teoreticienii socialismului de Gil- 
de din Anglia. 

2) Trecem la a doua fază, care a fost inaugu- 
rată de opera lui Ad. Smith. El a dat la 1776 lucrarea „Cerce- 
tări asupra cauzelor bogăției noțiunilor” („Wealth of nati- 
ons”), Astă vară, mergind într'o călătorie de studii în Anglia, 
m'am oprit o clipă la Edinbourg, la locul unde se odihneşte 
pentru vecie acela care și-a înscris numele ca părinte al eco- 
nomiei politice, Adam Smith. M'am interesat mai deaproape 
nu numai de locurile pe unde a trecut el, ci şi de întreaga in- 
fluenţă spirituală pe care a exercitat-o. Adam Smith a trăit 
ca un filozof. Este curios pentru unii, este firesc pentru alţii. 
cari judecă mai obiectiv, legătura pe care el o stabileşte între 
filozofie și economia politică. El a stat sub influența lui Da- 
vid Hume și J. Locke, ambii filozofi cari au pus bazele indivi- 
dualismului, și au sdruncinat puterea absolutismului în fapt, 
prin calda apărare a principiilor de libertate. In Anglia „se 
observă în acel timp o evoluție puternică spre forma indivi- 
dualistă, — echivalentă atunci cu libertate, după cum în vre- 
murile noastre se poate spune că se observă o transformare 
a noțiunei de libertate. In Anglia, la început, sa înțeles în 

eniul politic: libertatea politică; acea libertate care a 
fost făurită în domeniul filosofici şi care se găseşte lu teme- 
lia „Contractului Social” a lui Jean Jaques Rousseau, libertate 
care a dus la Revoluţia Franceză în veacul al XVIII-lea. Par- 
lamentul pusese îngrădire prerogativelor regale şi abuzurilor 
Coroanei în materie de impozite, Libertatea politică se trans- 
formă încetul cu încetul în libertate economică. Libertatea 
politică individuală capătă un alt sens în vremea de desvol- 
tare intens economică. Din ce în ce mai mult libertatea eco- 
nomică ia un caracter social. Sar putea susține, așa dar, că 
există o deosebire între faza individualistă şi faza socială, 
prin trecerea dela libertatea politică la libertatea economică 
şi socială. O libertate politică afirmă „Tu, Stat, stai deoparte, 
stai liniștit”, cum susține Bentham, sau cum se adresează Dio- 
gene lui Alexandru cel Mare: „Dă-te la o parte din lumina 
soarelui, lasă-mă să fac ce socolese eu că e mai bine”, 


Statul era socotit ca o piedică n libertăţii în viata econo- 
mică. 

Concepţia din veacul al XVIII-lea a influențat adine pe 
Adam Smith, Şi acesta este o figură mare. Nu-l diminuez, 
dacă voi adăoga, că a împrumutat dela alţii idei; mai mult, a 
imprumutat chiar formule, Autorul dela care a împrumutat 


70 VIAŢA ROMINEASCA 
e, 


mai mult este acel care a publicat „L'esprit des Lois”, Mon- 
tesquieu. În anumite chestiuni, în concepțiuni chiar, Adam 
Smith împrumută ideile acestuia, ca de pildă formula asupra 
statului sau ideile în problema monetară şi diviziunea mun- 
cei. Departe de mine gindul că Adam Smith a fost un imita- 
tor servil. Nu, Adam Smith a fost un filozof, care s'a afirmat 
la început prin teoria sentimentelor morale şi a terminat în 
economia politică cu afirmarea unui liberalism revoluţionar. 
El a fost adeptul filosofiei individualiste, Individualismul său 
economie, ca și individualismul în general, n fost o reacțune 
impotriva îngrădirilor de tot felul, stabilite din Evul Mediu, 
cuprinse în structura de breaslă, care devine azi la modă în- 
tr'o țară și imediat cu iuțeala fulgerului se încearcă să se 
transpună chiar acolo unde nu se poate aclimatiza o aseme- 
nea aşezare, 

In faza a doua a ştiinţei economice, în Anglia, trebue să 
ținem seama și de revoluția technică dela sfirşitul veacului 
XVIII-lea, Un călugăr revoluționează mecanica: un bărbier 
găsește o tehnică minunată pentru a țese bumbacul. Am pu- 
tea spune că inventatorii del sfirsitul veacului al XVIII-lea, 
au avut rolul lui Teseu în viața omenirii, eliberind-o de ceea- 
ce era munca manuală prea puțin productivă. Aceşti inventa- 
tori pun bazele mecanicei, care mărește randamentul, şi care 
aduce cu ea o adincă transformare în ritmul vieţei de pe ve- 
chiul continent. Atunci apare o revoluționare economică şi 
socială in raportul dintre factorii de producție. Liberalismul 
economic, prin Adam Smith, Ricardo ṣì Maltus, Încearcă să 
fixeze legile economice după modelul legilor naturale, © 
continuare a doctrinei fiziocrate, Vedem cum spiritul ome- 
nesc e în veşnică frămintare, 

In acelaș timp, apar tot în Anglia două curente pulerni- 
ce care luptă împotriva liberalismului. Cunoastem figura ma- 
relui filantrop, Robert Owen, şi intilnim pe  teoreticianul 
Godwin, care, inspirindu-se din acelas spirit de libertate, a- 
junge în apele anarhismului. Teoria lui Godwin reapare la 
Stirner în veacul al 19-lea în Germania, în opera „Individul 
și proprietatea sa”, 

Robert Owen lasă în Anglia, ca și în afară de această 
țară, urme adinci prin idealurile lui sociale. Discipolii lui au 
fost aceia care au înființat prima cooperativă de consum, la 
1844, la Rochedale. Ei au pus bazele cooperației moderne. 
Discipolii lui — cum spune mai tirziu un economist cato- 
lic — au dat cea mai frumoasă lecţiune de politică socială 
pe care o cunoaște istoria economică. 

Liberalismul economic la început, a fost optimist și a 
progresat încrezător pină la John Stuart Mili, acel subtil cu- 
getător care prezintă un punet culminant și în gindirea eco- 


Ő“ 


SPIRITUL ENGLEZ IN ŞTIINŢELE ECONOMICE 7i 


nomică. La virsta de 13 ani putea să serie şi să traducă limba 
clasicilor greci, iar la 16 ani susținea polemici pentru apăra- 
rea lui James Mill şi Ricardo, împotriva adversarilor acestora, 
EI a fost și un deschizător de drumuri în logică, Ne-a dat sis- 
temul de logică, cu desvoltarea sistemelor inductive și deduc- 
tive la baza științelor sociale. E] reprezintă o răspintie în 
ştiinţa economică, John Stuart Mill nu mai ia drept bun orice 
adevăr sub formă de lege naturală, pentru domeniul econo- 
mic; el este influențat direct de către Auguste Comte, părin- 
tele pozitivismului, accentuînd în manualul de economie po- 
litică, concepția dinamică a fenomenelor sociale. Intrucit pri- 
veşte latura socială, este foarte apropiat de ideile care își fä- 
ceau drum în literatura socialistă. Prin Mill, se poate spune 
că liberalismul devine mai moderat iar pozițiunea lui este cu 
mult slăbită. 


3) Dela John Stuart Mill, pină In războiul mondial, avem, 
a treia epocă în Anglia caracterizată printr'un conflict între 
economia liberală, care păstrează încă autoritatea de catedră 
şi tendințele noi, Se spune în discuţie liberalismul. Dela Cair- 
nes (în 1870), pină în zilele noastre, avem o epocă ce se ca- 
racterizează prin lucrările cu tendinţe noui a celor mai dis- 
tinşi economiști enlgezi încă în vieață. J. M. Keynes simboli- 
zează prin titlul lucrării sale, sfîrşitul unei epoci: „Sfirșşitul 
lui laisser faire”. La 1870, Cairnes pune în discuţie economia 
politică a lui „Laisser faire”, iar J. M. Keynes, mai tirziu, de- 
nuntă însuși „S/îrşitul lui laisser faire”, In acest timp are loc 
o întreagă revoluționare a ideilor economice. In deosebi prin 
opera lui Marshall, se însemnează un început de drum nou, 
afirmindu-se cu putere elementul etic-social în ştiinţele eco- 
nomice, Se formulează sinteza adevărurilor liberalismului 
economic şi se acordă locul cuvenit metodei de cercetare din 
noua școală economică. Nu este mai puțin adevărat că şi prin 
știința predată la Universitate de către economiştii aşa ziși 
consacrați, am avut o mişcare de reinoire: ea a avut răsunet 
în schimbarea sufletului social. S'au manifestat curente pu- 
terhice, pe cari nu le putem trece cu vederea, intrucit ele au 
influențat mersul ştiinţei economice și în mare parte însăși 
politica economică socială a Angliei, 


Să ne reîntoarcem o clipă la prima fază ca să înţelegem 
cum a putut să apară răsunătoarea activitate a socialiștilor 
creștini în Anglia, Dela jumătatea secolului trecut, persona- 
litäți de seamă din clasele superioare—superioare nu numai 
prin avere ci și prin forțe morale — incep o mișcare puter- 
nică pentru ridicarea maselor muncitoreşti, impotriva dog- 
mei liberei concurențe, potrivit căreia individul lipsit de 
orice alt bun decît munca braţelor, avea libertatea de a con- 
tracta, adică libertatea de a fi exploatat. Mișcarea socialişti- 


—————————— 


72 VIAȚA ROMÎNEASCA E 
lor creştini are obirşia în J. Beller și numără printre condu- 
cătorii ci pe Kingsley, Maurice, Ludlow ṣì Neale. Unul dim ei 
şi-a schimbat palatul ca să trăiască alături de muncitori, . în 
mizeria din estul Londrei, Altul a fost un predicator care nu 
“a mulțumit să își spună cuvintul numai depe amvon, ci în- 
cerca să realizeze creștinismul în viața de toate zilele, Amin- 
tesc aceste lucruri penirucă este bine să cunoaştem spiritul 
poporului englez, aşa cum apare ca idei şi realizări. 


4) A venit războiul mondial, care a dat întradevăr lo-. 


vitura lui „Laisser faire”. Acum sa impus curentul nou pe 
care îl rezum, El se poate clasifica astfel: Intilnim curentul 
socialismului de Gilde, care urmărește o echilibrare, o a- 
şezare nouă a societăţii prin organizarea muncii în intre- 
prinderile economice. Democraţia politică trebuie să cedeze 
locul, dacă vrea să fie o realitate, democrației economice și 
sociale. Regret că nu pot insista asupra literaturii socialis- 
mului de Gilde. Lord Sterling, Taylor, sunt reprezentanţii ci. 
O parte din aceste idei au fost adoptate şi realizate în An- 
glia şi în Statele Unite prin aşa numitul „plump-plan” 
ca şi în Germania. Amintese că un om politic dela noi a in- 
cercat, probabil fără să pună în directă legătură cu socialis- 
mul de Gilde, să alcătuiască așa numita cooperativă de mun- 
citori agricoli, ceeace nu este decit o copie în miniatură a 
ceeace este socialismul de Gilde, „Gilde socialism”. 

A doua mişcare de idei are un colorit socialist. Ceiace a 
fost în literatura rominească, dintrun anumit punet de ve- 
dere, curentul junimist, reprezintă, ca o reacțiune în lumea 
ideilor sociale in Anglia, „societatea fabiană” „Fabian so- 
ciety”. Acum o jumătate de veac, un grup restrins de tineri 
citez două nume — pe Sidney Webb şi Bernhard Shaw. A- 
cesta este şi economisi, pe lingă literat, Sa ocupat mai ales 
la început, cu problemele sociale, Să dau titlul cîtorva lu- 
crări „Comon sens of municipal trading” (Sensul obştese 
al intreprinderilor municipale). „Lransmisiunea ideilor ca- 
pitaliste şi socialiste” şi în fine ultima lucrare apărută a- 
cum câțiva ani ca o introducere a esseurilor editate de socie- 
tatea fabiană, Putem susține că întreaga sa operă literară 
este conformă cu spiritul lui critic social; astfel, dela „Man 
and Superman”, pe care l-a seris în calitate de cores ent 
al lui „Times” pe timpul războiului sirbo-bulgar, (1886) pină 
la ultima piesă de teatru, unde găsim o profundă schimbare a 
atitudinei sale (mai mult favorabilă fascismului) — el e 
preocupat de problema socială, 

Dela Bernard Shaw reținem cîteva fraze scrise mai de, 
mult: „Poetul și lucrătorul Moris afirmă că nu există alte 
scopuri pentru clasele muncitoare decit revoluţia. Noi aceș- 
tia dela „Fabian society” socotim că în vremurile date, nu 


SPIRITUL ENGLEZ IN ŞTIINŢELE ECONOMICE 73 
E e e ii iii a E = ae — e ai 


putem decit să înlocuim revoluția muncitorească, care nu 
foloseşte la nimic, pentru a face ca parlamentul, guverna- 
rea de stat să colaboreze în sensul de a organiza cooperative 
şi sindicate muncitorești într'o formă care este în esență 
programul şcoalei fabiene”. Concepţia lui Bernhard Shaw 
— aceta de acum o jumătate de veac — poate fi luată ca in- 
dreptar pentru mulți ginditori şi luptători în domeniul so- 
cial, 


Cum se prezintă astăzi ştiinţa economică în Anglia ? Nu 
se poate vorbi deși trăim în epoca de autarhie, întrucit pri- 
veşte schimbul de mărfuri, despre o stiință economică cu to- 
tul izolată într'o anumită țară. In special în Anglia. unde le- 
găturile intelectuale au ieșit din splendida izolare a econo- 
miei politice de acum 60—80 ani, de cînd legăturile spiri- 
tuale au devenit atit de stinse cu America de Nord avem 
o perioadă nouă a economiei politice cu diferite curente ca- 
re să influențeze reciproc. Azi opera scriitorilor continentali 
este hine cunoscută în Anglia. Avem, „Economie school” 
la Londra, unde te uimeşte organizarea, programul și biblio- 
tecile, munea serioasă pentru promovarea științei economice. 
Biblioteca acestui aşezămint are 850.000 volume, crescind 
zilnic cu 180 volume, 

Spiritul englez e într'o adincă frămintare în cadrul idei- 
lor sociale. 

După cum fiecare individ se întreabă ce vu fi miine cu 
omenirea, știința cconomică. în Anglia își pune întreba- 
rea: care va fi viitorul societății? Răspunsuri sunt date după 
concepţia individuală și după cea socială, după atitudinea 
intelectual sufletească a cercetărilor. Științei nu-i este dat 

însă să facă proorociri; ei îi revine să vadă ce este şi să cer- 
ceteze ce se poate realiza. Problema care formează obiectul 
de predilecție al cercetărilor din ultimul timp este aceea a 
economici dirijate, în deosebi a rolului statului, Afhur Salter, 
Keynes şi atiția alţii, îşi pun întrebarea: care va fi organi- 
zarea societății de miine? E interesantă înrudirea de gin- 
dire a lui Keynes cu economistul german, Werner-Sombart. 
E firesc, spune cel intii, că astăzi nu se poate concepe să mai 
lași conducerea şi viitorul societății pe seama activității in- 
dividului izolat. Individul izolat are riscuri, el lucrează în ne- 
siguranță, iar calculele sale greşite se plătesc de societate, De 
multe ori nici indivizii cari sunt adunaţi în grupuri nu pot 
să vadă ceeace se petrece în organismul economic al unei 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


țări, mai puţin deci, în restul economiei mondiale. Keynes 
socoteşte că este nevoie să se organizeze viața economică, să 
se cerceteze organismul — care însemnează control al pro- 
ducţiunei, control de credit, control pentru capitalul de in- 
vestire, El merge pină acolo incit se întreabă dacă nu 
e necesar să se controleze chiar mersul poporației. Nu ori- 
ce țară în care poporația creşte este o țară bogată. De multe 
ori ţările cele mai sărace au natalitatea cea mai mare. A- 
ceasta nu este totdeauna o fericire: se caută calitatea, iar 
nu cantitatea a ceeace este factorul principal de producţiu- 
ne, — omul. 

Astăzi știința economică se afirmă ca un bun cultural. 
Fiecare naţiune, prin specificul ei, dă un anumit aspect cer- 
cetărilor, care reese din idealurile pe care le urmărește. 

Un popor care neîncetat a pom spiritul vremei a rea- 
lizat cuceriri în lumea cea nou ; un popor care în dome- 
niul științelor economice a dat un exemplu unic, țesind firul 
gindirei cu mersul realităţilor sociale, incearcă să dea încă 
o pildă de voinţă hotărită pentru împlinirea unui ideal so- 
cial, Albionul are puteri nesecate de reinoire şi adaptare, 
Repetăm cu Bacon, ce-și îndreaptă gindul către supremul ţel 
al interesului naţional, a fi deasupra interesului particular, 
înseamnă să pătrunzi noua atitudine a ştiinţei economice. O 
asemenea atitudine afirmă ştiinţa economică engleză. E dem- 
nă de lungul şi strălucitul ei trecut. 


ION RADUCANU 


ANACRONISMUL FASCISMULUI 
——————————— OULU 


N OI e. Ș.: A PE A Mae: e 


Viaţa politică a statelor de după războiu e sguduită de 
două fenomene caracteristice: imensa criză — generatoare 
de conflicte, a căror soluționare reclamă schimbarea rapor- 
turilor între clasele sociale, corespunzătoare factorilor de pro- 
ducție — și apariţia regimului de dictatură, ce afirmă nece- 
sitatea suprimării libertăţilor constituționale. 

Antagonismul dintre democraţie şi dictatură, sub forma 
tipic conservativă, e logic şi natural, Inspirat din tendința de 
a limita libertatea de doctrină şi acţiune, de a restringe mani- 
festările inodividuale și colective în cadre rigide, strict deter- 
minate, fascismul apare — din prima clipă ca o incercare de 
negaţie a regimului democrat. Democraţie şi dictatură; iată 
polii contrari ai vieţii politice contemporane! 

Actiace e isbitor pentru evoluția politică a regimului 
fascist e rapiditatea expansiunii şi organizării sale. Fascismul 
nu a avut o doctrină şi o ideologie proprie din primul mo- 
ment. Intrun discurs, ţinut în anul 1925, cu ocazia unui con- 
gres fascist, Mussolini afirmă direct şi categoric: „Ni s'a ce- 
rul să definim statul; în locul definiţiei. noi însă, am preferat 
să-— cucerim”, 

Regimul fascist nu a avut la început, nici idealul de exal- 
tare a energiilor naţionale şi desvoltare a virtuţilor cetățe- 
neşti. El a fost o declanșare de forță, oportună întrun mo- 
ment de dezorganizare, care — utilizind tactica violențelor şi 
a brutalităţii exagerate — a reuşit să puie stăpinire pe sta- 
tul italian. Lipsit de experienţă politică, imprumutind ceva 
din atitudinea dictatorilor antichităţii, fascismul a instaurat 
un regim conservator și tradiţionalist, în care vechile forme 
perimate, de economie, morală și politică, au fost reinviate 
alături de metodele cele mai contradictorii ritmului de viață 
al societăţii contemporane. | 

Formula, care a ajutat la răspindirea și popularizarea 
doctrinei fasciste, a fost ideia de ordine. Generalizind un 
fenomen pur local — procesul de anarhizare, ce incepuse în 
ltalia, datorită crizei economice, mizeriei crescinde, unei vic- 
torii neexploatate suficient, și poate puțin chiar tempera- 
mentului acestui popor — fascismul a identificat, cu con- 
damnabilă intenţie, ideia de ordine cu propriul său ideal și 
aceea de anarhie cu democraţia parlamentară. Evident, de- 


————————— 


1 VIAȚA ROMINEASGA o 4o. 


mocraţia presupune o mai largă exprimare a gindirii, o li- 
bertate a discuţiei contradictorii ce dau vieții politice parla- 
mentare, aspectul unui perpetuu desacord între idei și per- 
soane, prezentind o imensă diversitate de forme şi manife- 
stări publice, Diversitatea însă nu înseamnă dezordine. Ea 
e, mai curind, produsul unei activități continui, în care con- 
tradicția apare ca un factor esențial şi creator. Efortul de 
conciliere între idei deosebite sau contrarii reprezintă cer- 
titudinea unui progres în evoluţia gîndirii. 

Fascismul a afirmat necesitatea unei ordini rigide şi ex- 
cesive, ce a adus sterilitatea procesului de gindire ṣi unifor- 
mitatea formelor de cugetare. In locul ei, democrația pune 
pe primul plan, gindirea şi experiența politică în plină des- 
fășurare, antagonisă şi creatoare. 

Dar practica fascistă a dus la degradarea conceptului 
de ordine şi disciplină. Terorea contra adversarilor poli- 
tici, asasinarea lui Matteoti, interdicția şi exilul politic im- 
potriva acelora care nu Sau declarat fervenţi apărători ai 
unei doctrine inexistente, —nu reprezintă o conservare intact- 
tă a noțiunii de ordine, ci mai curînd o degenerare a ei. Căci 
ordinea e fecundă și naturală, atunci cind e realizată prin- 
trun concurs și ideal comun, nu prin forța constringătoare a 
teroarei fizice sau morale. | 

Fascismul a compromis această ideie, crezind că o ser- 
veşte în mod excesiv, Venit la conducerea statului italian 
prin tactica revoluţiei politice, fascismul a căutat să legalize- 
ze — printr'o formulă — violențele exercitate, Astfel, după 
deformarea ideii de ordine, urmează doctrina violer ii. 

E locul să menţionăm, că nici aci fascismul nu face ex- 
ces de originalitate. Teoreticianul violenţii, doctrinarul sindi- 
calist Georges Sorel, n explicat anterior — cu vederi deosebit 
de interesante — necesitatea violenței în sinul unei societăți, 
în care orice instituţie îşi pierde vigoarea şi forța de realiza- 
re. Ingustind însă accepţia generală, dată de sindicalismul 
revoluționar acestei noțiuni, Mussolini o utilizează în sensul 
unei constringeri matriale şi directe. În adevăr, în anul 1927. 
el afirmă împotriva generalei convingeri umane, că „singură 
violenţa e creatoare. Forţa creiază dreptul. Ea e sursa puterii 
în stat şi factorul determinant în societate”, 

Imi amintesc o amară reflexie a scepticului, care a fost 
Anatole France. Vorbind despre practica violenţii, el spune 
undeva: Şi animalele pot face politică, căci aceasta nu e 
altceva decit o formă a concurenţii vitale, a luptei pentru 
traiu. Singura deosebire între ele și om, e că acesta din urmă 
o poate face fără violenţă, căci are arma superioară a ideii 
şi forma de exprimare u cuvîntului. 

Astfel „anarhistul”, îndividualistul rigid, „comunistul” 


ANACRONISMUL FASCISMULUI 77 


France, apare infinit mai uman, mai cald si înțelegător al 
vieţii decit pozitivismul conducător al italic Fa at i 
Practica violenței fusese şi altădată acceptată, Trecutul 
istoric ne oferă exemple suficiente în această direcție. Nici 
odată însă ea nu a fost scuzată sau justificată. Violenţa era 
învăluită intro atmosferā de blam şi critică unanimă. Pen- 
tru prima dată fascismul afirmă prioritatea ei în fața for- 
melor de manifestare civilizată în societate. 

Aceasta reprezinlă o contradicţie accentuată cu întrea- 
ga evoluție a umanităţii. In adevăr, o scurtă privire asupra 
organizării sociale, dela origină şi pină azi, indică o continuă 
eliminare a forței în raporturile dintre indivizi. Altădată re- 
ligia, azi dreptul, a suprimat soluţia violentă a conflictelor, 
mioa forța cu era ei seu juridică. Reacţiunea 
uscismului, care predică virtuțile violenţei i triva orga- 
nizării bazate pe justiție, reprezintă anl ese pr apoi 
a vieţii dominată de instincte. Sub acest raport fascismul 
apare în contradicție flagrantă cu idealul epocii in care 
trăim. 

Prin suprimarea libertăţii politice individuale, prin de- 
formarea ideii de ordine și exugerarea ei practică, prin afir- 
marea rolului creator al violenţii în viața colectivă, frseismul 
devine un fenomen anacronic timpurilor noastre, cr consti- 
tuie o excepţie, pe care reacţiunea societății o va înlătura. 
Impotriva realității însăși fascismul își pledează actua- 
litatea. 

Regimul democrat fiind uzat, noua organizare fascistă 
îi va iua locul, introducind o notă nouă de vigoare și întine- 
rire a instituțiilor democrate. Prin ce mijloace încearcă fas- 

n ul această reorganizare politică, morală și economică. a 
societăţii? i 

Aci e încă o chestiunea delicată pentru fascism, Armele, 
cu care încearcă el înlocuirea regimului democrat, sunt idei 
si practici proprii doctrinelor de extremă stingă, în specie 
sindicalismul revoluționar. pe care îl deformează după o 

mentalitate sui-generis, Aşa dar, regimul fascist împrumută 
metode unei anumite doctrine de origină democrată, pentru 
a combate cu ea democraţia în genere. - 

E la mijloc o chestie de onestitate și o delicată proble- 
mă de conștiință. Orice critică presupune o deosebire de idei 
ŞI opiniuni, orice luptă presupune un inamic tactic şi ideolo- 
gic. A fi adversarul unui individ, sau unui regim. a căror 
conduită şi idei le practici singur, e un spectacol quasi-ridi- 
col reeditind puţin păţania hoțului de păgubaș. 

Dar această contradicţie nu e un impediment pentru 
fascism, care se află întrun conflict, întrucitva permanent 
cu ordinea morală. Diversiunea antisemită nefiind posibilă. 


78 VIAŢA ROMINEASCA gli 

Î 
excesul orgoliului național! nefiind oportun în urma - 
deja obținute — fascismul a intrat direct în doctrina 
calistă, alegind fără multe scrupule, anumite idei, sortite să 
constituie pionii, pe care s'a organizat ulterior statul fascist: 
organizarea sindicală şi statul corporativ. 

E locul să menţionăm aci, că tendința de a înlocui re- 
gimul parlamentar propriu-zis cu un parlament corporatist, 
compus din camere profesionale, nu e o ideie extrem de re- 
centă. Dejà Saint-Simon și Aug. Comte vorbiau de rolul 
producătorului în conducerea statului. Cum pentru ei, fac- 
torul creator de bogăţie şi viață civilizată era reprezentat de 
marea industrie, ei propuneau ca toată iniţiativa şi practica 
organizatoare să fie încredințată acestei categorii sociale, 

G. Sorel a actualizat această tendință de transformare a 
parlamentului bi-cameral, punind-o de acord cu revendi- 
cările societății contemporane, adică dind prioritate factoru- 
lui „muncă”, reprezentat prin proletariat. Sindicalismul re- 
voluţionar afirmă necesitatea organizării nucleelor muncito- 
reşti — sindicatele — care, prin reprezentanţii lor specialişti 
(fiind emanațţia corporațiilor profesionale), trebuie să reali- 
zeze opera de conducere a statului muncitoresc. La baza sta- 
tului e aşa dar corporația, care — prin sindicat — constringe 
societatea să abandoneze puterea în favoarea clementului 
producător. 

G. Sorel a avut intuiţia atitudinii indecise şi nestatornice, 
pe care au dovedil-o intelectualii în slujba clasei proletare. 
Această a doua trădare — după abandonarea preocupărilor 
de spiritualitate pură, a funcţunii de „clerc”, a făcut pe teo- 
reticianul sindicalist să susție necesitatea autoconducerii cla- 
sei muncitorești, 

Dar Sindicalismul lui Sorel e criticabil, chiar sub această 
formă, care exprimă revendicarea justă a dreptului de auto- 
determinare în favoarea elementului producător. In primul 
rind, el exclude participarea la conducerea de stat, a unui 
număr imens de cetățeni ce nu au făcut totuşi dovada inca- 
pacității lor. Limitind selecția numai la clasa muncitorilor 
propriu ziși, sindicalismul ji compromite în mod sensibil. 
rezultatul. In adevăr, cu cit selecția se exercită asupra unui 
material uman mai vast, cu atit şansele descoperirii indivi» 
zilor excepționali sunt mai întinse. Și invers, restrinsă la o 
categorie uniformă, semi-mecanizată în activitatea ei coti- 
diană, operaţia selecției nu corespunde necesității, pentru 
care e aplicată. 

Un al doilea punct criticabil al sindicalismului rezidă în 
defectul personalității „specialistului” insusi, 

Specialistul e un om Închis în activitatea lui, E.xerciţiul 
profesiunii îi răpește orizontul. El devine impermeabil argu- 


ANACRONISMUL FASCISMULUI 79 


mentelor logice „te îmbrățișează probleme general - 
sibil domeniilor de cercetare ce nu ating direct eri eri 
arse ps: Ma gura „Specialistul” sa dovedit a fi un 
ediocru, integru si ă ori 
erei orar doresc Sru și onest in fond, dar fără ori- 
„__ Spre deosebire de el, tipul , olitie” — orie i j- 
ticabil individual, e orientat în Studiul oblane raia 
de viaţă, urmărind coordonarea funcțiunilor sociale și armo- 
nizarea lor in cadrul principiilor unui anumit sistem politie, 
Sindicalismul sorel-ist ne apare astfel. sub aspectul unei 
doctrine ce tinde să instaureze un regim cu îndoielnice posi- 
bilități de soluționare a problemelor generale şi obiective, şi 
tark hat ca 7 e, vai întrucitva sectar. Această notă de sec- 
m politic a fost împrumutată si ñ p 
mare rea Îmi a S a ŞI exagerată pină la defor- 
n adevăr, fascismul a conceput organizarea politică 
statului, de jos in sus, Corporația mieh locală, — Aare 
priu zis în care își are originea sindicatul — e, prin definiţie 
o asociaţie economică ; fascismul însă. a transformat-o în ce- 
lulă politică. Nimeni nu poate face parte din corporație da- 
că nu e recunoscut, înscris și devotat membru al „fasciei” 
locale. Pascismul a suprimat mijloacele de existență — prin 
ea Însăși — a corporației. Rolul ei a devenit politic. Sindica- 
tul, „Care primeşte în sinul său reprezentanții corporațiilor 
fasciste, e astfel o forță de costringere a muncitorului de 
către stat, în loc să fie un mijloc de rezistență a muncitorului 
în fafa statului capitalist. Dar fascismul a agravat incă mai 
mult caracterul politic al sindicatului, atunci cind a proclamat 
lipsa de proporţionalitate a reprezentanței corporațiilor în 
aceste organisme, In adevăr, după o lege — falsă din punet 
de vedere logic şi juridic, lipsită de minim scrupul moral 
n punct de vedere etic — o zecime din numărul membrilor 
corporației pot constitui sindicatul și impune imensei majo- 
rități rămase voința lui. In acest mod, prima organizare po- 
litică fascistă e complect restrictivă și nu rareori compor- 
tarea ei e identică cu aceia a organelor oficiale ale statului, 
Fascismul a deformat astfel caracterul sindicalismului 


revoluționar şi rolul său organizator şi protector al clasei 
oprimate, 


Este interesant de remarcat modul în care a realizat fas- 
cismul organizarea statului italian pe baze corporatiste şi 
Încercarea de armonizare a claselor sociale, Ea denotă, în 
vera ră golul ideologic al acestei mișcări de masse şi 
NA ates absența unei doctrini politice si eco prii 
şi bine definite, 7 STOO meri 

Consecința practică a rolului excepțional, pe care îl 


aia SEES St cai iii 


m VIATA ROMINEASCA 


dobindesc în noua viață n e; a determinat 

itia formei de stat corporatist. ARE 
ni ame nu sa opus din primul moment regimului 
parlamentar constituțional. Tactica politică, tendința de a 
menţine întrucitva formele vieţii politice existente, o anumi- 
tă şiretenie capabilă de a înșela buna credinţă a masselor sur- 
prinse de lovitura de stat fascistă, i-au impus la început o a- 
titudine de expectativă. Preocupat de dominarea pe-a 
prin acţiunea directă, de guvernare, regimul fascist a căuta 
să menţie senatul, cu rol consultativ și deliberativ, Dar cu- 
rind un adevăr universal şi permanent, sa impus şi în ex- 
periența politică încercată de fascism: Intre democraţie și 
dictatură nu e posibilă concilierea; libertatea şi oprimarea, 
legalitatea şi violența nu pot coexista în acelaș timp. Pentru 
a evita impresia lipsei de autoritate, pe care ar fi făcut-o, 
tendința de conciliere cu formele democraţiei parlamentare, 
regimul fascist a tru amr si aisaen statului corpora- 

instituind camerele profesionale, k 
js Parlamentul iandae he a fost constituit din 400 membri, 
dintre care o bună parte erau membri de drept prin funcțiu- 
nile, pe care le ocupau în mod provizor, în stat; o categorie 
mai largă de membri numiţi pe timp limitat (3 ani); și o 
alta, extrem de restrinsă, numiţi de „duce” pe viaţă, pentru 
serviciile aduse revoluţiei fasciste în timpul „marşului” a- 
supra Romei; şi în sfirșit, pipa teptanții sindicatelor cores- 

unză iferitelor corpora n 

j Tinind oi de bad eri. membrilor sindicatelor, de 
falşa proporționalitate a reprezentanților corporației, de ar- 
bitrarul instituit în numirea funcţionarilor fasciști şi de pri- 
oritatea recompenselor personale acordate devotaţilor „du- 
celui”, putem afirma că această cameră profesională nu re- 
prezenta decit în mică măsură voința masselor proletare și 
suveranitatea naţiunii. Un astfel de parlament ducea a iu- 
tărirea puterii executive a guvernului fascist, dar nu realiza 
decit iluzia auto-conducerii poporului suveran, intrucit func- 
tia parlamentului fascist nu era de a propune, ci de a adopta 
__ mai curind a înregistra — legiferarea impusă de dietato- 
rul italian, 2 : 

Astfel, din vechea auto-determinare, din proporționalita- 
tea raportului de forţe exercitate în liberă conștiință, şi ian 
ales din funcţia de organizare și apărare a proletaria i 
în faţa capitalismului, nu a mai rămas decit o urmă, rep 
zentată printrun nume şi o iluzie eaa spulberată, li 

Hevoluţia faseistă a marcat o transformare a conceptu- 
lui de Mae is în genere. © modificare ce echivalează cu o 
anihilare a acţiunii revoluționare propriu zise. - 

Orice revoluţie presupune o modelare a vieţii sociale cu- 


ANACRONISMUL FASCISMULUI 8&1 
a] 


rents, a instituțiilor politice existente, şi transformarea lor 
după criterii novi. Factorul inovator, ce reprezintă perfecțio- 
narea şi depăşirea ordinei prezente e esential pentru noțiu- 
nea de revoluție. 

Impotriva acestui caracter fundamental al ei. fascismul 
a adoptat o atitudine de conservatorism şi respectarea in- 
tegrală normelor și conduitei tradiţionaliste. Teoretic, fas- 
cismul a reprezentat o reacțiune împotriva ideilor marxiste; 
practic, a dus o luptă de exterminare impotriva socialismului 
și comunismului, utilizing resursele unei burghezii anemiate 
şi fondurile marii industrii pentru salvarea statului burghez 
şi capitalist. 

Evident, era dreptul său să aleagă între cele două date- 
gorii sociale în luptă. Dar îmbrățişind cauza capitalism lui, 
fascismul avea o datorie de conștiință să-și afirme ataşa- 
mentul pentru acest regim. Contrar acestei atitudini de sin- 
ceritate, regimul fascist a făcut apel la corporatism ca mij- 
loc de adormire n constiinței colective şi de fals corectiv al 
democrației libertare. 

Fascismul a incercat suprimarea luptei de clasă. Dar, 
mi se pare, aceiace trebue înlătura! din această luptă e toc- 
mai violenţa, pe care acest regim a ridicat-o la rangul de dog- 
mă în stat. Antagonismul între clasele sociale exprimă con- 
curenja lor în producție. în organizarea societății şi în idei. 
El e tot atit de vechiu ca și umanitatea însăşi, pentrucă în 
epoca, în care clasele sociale nu erau organizate, el se exerci- 
ta între indivizi sau între grupe prea puţin diferenţiate, 

Antagonismul politic între clase, între partide cu funda- 

ment viabil şi real, e necesar ṣi fecund. El tinde la perfectio- 
narea funcţiunilor organice în societate şi la organizarea 
ideală a statului pe baza principiilor de egalitate şi libertate, 
înscrise de mult în patrimoniul revendicărilor muncitoreşti. 
De aceia, încercarea fascismului de a sugrama lupta de cla- 
să, conciliind formal munca cu capitalul prin sistemul corpo- 
rațiilor mixte — e puerilă şi naivă. Rezultatul ci e o înceti- 
nire a producției, o sabotare surdă a funeţiunilor în curs de 
realizare, şi un provizoral în acțiunea de revendicare a cla- 
selor sociale, a căror conciliere presupune un raport just în 
acord cu activitatea lor. Căci în orice domeniu, dar mai ales 
în acel al realizărilor concrete, eclectismul e lipsit de forţă 
creatoare, 

As dori să încheiu aceste rinduri cu o sumară expunere 
a ideologiei fasciste. Dar idealul, in sens integral al cuvin- 
tului, e inexistent in doctrina fascistă. Idealul presupune o 
renovare a vieții în raport cu un concept mintal superior, 
şi tendinţa de ameliorare a realităţii existente. Fascismul a 

considerat intangibile anumite forme politice si instituții e- 


6 


. 


82 VIAȚA ROMINEASCA 


conomice, ce necesitau o reală transformare; micile corec- 


fecționarea lor, ci dorința regimului de a le asigura persi- 
stența. Idealul fascist e conservator, tradiţionalist, static şi 
steril. Dacă revoluţia fascistă nu a răspuns unei tendinți de 
renovare, idealul fascist nu corespunde unei legitime nece- 
sităţi de îmbunătățire a vieţii sociale prezente. Şi, aş putea 
adăuga, practica acestui regim a întunecat complect ideile 
unei doctrine, deja lipsite de fecunditate. 

Doctrina fascistă însăși nu poate fi salvată în faţa jude- 
căţii obiective. 

Inexistentă la început, ca a trecut apoi printr'o serie de 
transformări contradictorii pentru a ajunge la forma anti- 
democrației actuale, In adevăr, pină la consolidarea armată 
a regimului fascist, doctrina sa politică etala tendința de a 
introduce un corectiv democraţiei contemporane, Fascismul 
ar reprezenta o democraţie centralizată, superior organi- 
zată pentru a salva statul din braţele anarhiei. Dar vechea 


să in atitudine făţișă împotriva democraţiei. Mussolini însuși 
a anunţat formula anti-demoerată a regimului fascist: De- 
mocrația, instituită de revoluția franceză, trebuie să dis- 
pară, căci nu mai corespunde necesităților vieţii actuale. 
Revoluţia fascistă marchează începutul unei epoci noui, de 
regenerare a societăţii pe baza ideii de ordine şi disciplină 
întrun regim autoritar. 

Pentru justificarea acestei concepții de stat, doctrinarii 
fascişti au pus la contribuţie toate ideile anti-democratice, 
din antichitate şi pină azi. Au fost reeditate, rind pe rind, 
formula: „individul contra statului”, noţiunea de societate 
ca scop al vieţii umane, aceentuindu-se inferioritatea idealu- 
lui individualist. Societatea este constituită de seria gene- 
raţiilor trecute, prezente şi viitoare; suma valorilor indivi- 
duale. realizează o unitate spirituală, ce depășește viața și 
activitatea indivizilor. De aci, necesitatea subordonaării exce- 
sive a individului, 

Această teoretizare, adesea pur formală, are însă două 
defecte esenţiale. 

In primul rind, ea nu are nota originalității. Dela Pla- 
ton şi pînă azi, toate sistemele politice afirmă necesitatea ac- 
tivităţii individuale, scopului comun. Dar subordonare nu 
înseamnă totală eclipsă de inițiativă, complectă renunțare la 
propria atitudine și la ideile sortite să renoveze viaţa e- 
tății prezente, Aci apare al doilea punct vulnerabil al doc- 
trinei etalonului excesiv. 

Ea nu lovește — cum ar avea intenţia — în adevărata 


C DSE SSS — 


ANACRONISMUL FASCISMULUI 


C 


„democrație. Căci statul d 
s t emocrat nu e d ci 
Area lung Past de siniermatiiare st. Sao ge Pei 
trarii: individ şi societate, El y 
Jr, Pirate un echilibru complect, asi G charge Saira 
piei ră naţionale exercitată individual jrin a a 
dicate, fără a deseu ca indivizilor în asociaţii, partide, star 
n materi r aa 
de manei a idealului poor is ua mpa etate 
și Ara meteres ind voința naţională, exprimată prin l 
tie, — libertatea de cul prin parlament 


i - t și de d *-domin 
de legi excepţionale, suprimind A urii na ilie și ras 


nomică, fascismul a institui a 
Niceea para nstituit un regim de lentă paralizie a 
ate suprimat însă, decit manif . . 
age Betel tra aia 
complex ceea apare în viața cotidiană. Acest rasp hd 
stă. e mp tal dec ont er iară 
nacronismul cel mai acut al epocii d sata ainiai 


MIRCEA MANCAŞ 


i 


MLS COR LO A N A 
a M > 6 cae oa tai 


PE MARGINEA UNUI ZIAR DIN MOSCOVA 


Nu fără emoție am deschis acum trei săptămîni, la pu- 
țină vreme după restabilirea relațiilor cu Rusia Sovietică. 
primul ziar ce mi-a sosit din Moscova. 

„Le joutnal de Moscou”, hebdomader politic, economie 
social şi literar, a fost primul sol al unei lumi, scoasă — prin 
silă — din preocupările noastre 

„Cele mai contradictorii păreri sau vinturat timp de 17 
ani, asupra situaţiei de acolo. O constatare favorabilă făcută 
de vre-un vizitator, era infirmată de constatarea altuia, cu 
ochii mai pătrunzători, cu spiritul mai iscoditor, care sus- 
ținea că redă situația reală, descoperită prin mijloace pro- 
prii, sustrăgindu-se programului oficial şi directivei impuse. 

De aci discuții cari nu lămureau nimic, lăsînd aceeaşi 
atmosferă nesigură. 

Fără îndoială că sistemul potemkinist de presentare a 
situaţiei, unor oameni cari vin să se informeze, este cel mai 
uzitat azi. 

Și nu numai în Rusia, unde se găseşte la el acasă, ci 
pretutindeni, unde o formă de organizare se experimentează. 
Reclama ce însoțește o astfel de experiență, nu se poate 
dispensa de acest sistem. 

Dar nu e mai puţin adevărat că nu el reprezintă totul. 
El poate fi o faţadă în dosul căreia se construiește intens, 
Spectacolul pe care-l oferă un şantier nu e întotdeauna plă- 
cut şi cată să fie adesea acoperit de o fațadă simpatică. 

Se pare că azi, fațada începe să devie inutilă, opera rea- 
lizată în spatele ci putindu-se înfățișa publicului, in- 
treagā, 

După campania sălbatică şi pătimaşe, lipsită de orice 
obiectivitate, chiar atunci cind nu se referea la problemele 
pur politice, în care sa mers pînă acolo, încit acum două 
luni o gazetă bucureşteană susținea că în Rusia se mănîncă 
oameni, (unu la patruzeci), a anunța numai că ai citit un 


ziar dela Moscova, pare un lucru extraordinar, 

— „Cum, există ziare la Moscova?” poate să te intrebe 
şi cel mai domol om, prins în virtejul pătimașilor. 

Am citit acest ziar, cu setea omului care de 17 ani aş 
teaptă o veste directă şi reală, dintro lume asvirlită atit de 
departe, deşi numai la ciţiva paşi de noi. 


——————————————————————————————_ 


MISCELLANEA ' 85 
i 


E greu să redai in spațiul redus al unei cronici, atitea lu- 
ceruri interesante, aflate acolo, 

O mulţime de date impresionante, din cari se vede cum 
la 5 Iunie a. e, se găseuu semănate 91.431.000 hectare de cul- 
tură de primăvară, realizindu-se astfel 985% din planul 
fixat pe anul în curs. Expunerea, apoi, a programului de lu- 
cru al unei expediţii ştiinţifice în Pamir. formată din 74 
grupe, puse sub conducerea unor profesori universitari şi dis- 
punînd de 14 automobile, 600 de cai, 40 de cămile, 300 de 
măgar, avioane pentru legătura între detașamente, ete. 
complectează datele informative. 

Expediția este pornită in cercetări științifice, cu scopul 
de a pătrunde în lanţurile muntoase din Turchestan, Ze- 
ravehen şi Ghissar, în căutare de metale rare, cupru, sulf, po- 
tasiu, cupru, 

Toate studiile arată că în această regiune a Asiei Cen- 
trale, a fost încă înainte de Timur, punctul principal, mon- 
dial, pentru extracția plumbului, mercurului şi argintului, 

Dar nu asupra acestui lucru, ne vom opri. Vom avea 
prilejul, de aci încolo, să ne ocupăm mai des şi pe speciali- 
lăți, de cele realizate în marea experiență sovietică, 

Fiindeă e o chestie de actualitate si de sezon, vorm insista 
puțin asupra serbării școlare, ţinută cu ocazia închiderii 
anului, la 10 Iunie, la Moscova, Anul acesta serbarea a luat 
proporții mari, fiindcă — după cum relatează ziarul — au 
frequentat efectiv scoala, toti copii din Moscova, mai mari 
de opt ani. Comisarul poporului pentru istrucția publică, d. 
Bubnoff, a luat parte la serbare. 

lată cum e redată, festivitatea, în „Journal de Moscou”: 

„Incă din primele ore de după amiază, tranmwaele, auto- 
buzele şi camioanele, lasă la poarta principală a parcului, 
grupe vesele de copii şi adolescenţi. d | i 

Cu jupe și pantaloni de culoare închisă, elevele şi elevii, 
poartă toți, bluză albă, cravata roşie și berete de satin, in 
culoare vie — Bleu, roşie, mauve, verde, mullicolor sau 
roşu, fiecare arondisment are Munța sa. 

Sunt 406.000 de şcolari în Moscova, din cari participă la 
serbare peste 60.000. Se vor acorda premii la circa 200, 

Şirurile se formează mereu, cu un pas ritmic, coloanele 
avansează. în frunte cu cei mai mici, Toate picioarele saltă 
şi cad, în acelaș timp. Focuri de artificii, spintecă aerul, degi 
e încă ziuă, 

D-na Dubrovina, ṣefa serviciului instrucției publice din 
Moscova, ia cuvintul pentru a face raportul asupra anului 
şcolar expirat, 

Progresul spune raportul — a fost înregistrat, în 
special, la studiul limbei ruseşti, la matematică şi fizică, nu- 
mărul celor ce au oținul menţiunea „foarte bine”, la aceste 


gê VIAŢA ROMINEASCA 


branşe, fiind dublu în raport cu anul trecut. Studiul istoriei 
şi al geografiei, din contră, lasă încă mult de dorit. 

In urmă citește lista celor distinși, așa numiții „udar- 
niki” ai studiilor. Fanfarele cîntă, toți elevii se ridică într'o- 
singură mișcare și ascultă în picioare. 

Incepe distribuţia premiilor: un ceas, un t de T, F, F 
un aparat fotografic, un joc de construcții {toate în raport 
cu aptitudinile dovedite de şcolari în cursul anului. N. A.). 


După discursul d-lui Bubnoff, care le-a urat petrecere- 


bună în vacanță, urmează defilarea. Vin întii grupele de 
gimnastică. Urmează copii, cei mici, cari avansează în auto- 
mobile cu pedale. (Pentru marea lor satisfacție un verita- 
bil agent, dirijează circulaţia). Școlarii mai vîrstnici vin pur- 
tind modele de avioane, de maşini sau de poduri, pe cari 
le-au construit ei. Fiecare școală ține să arate, ceeace cercul 
său de amatori a reușit să obțină mai interesant. 

La sfirşitul defilării, o gustare aşteaptă pe şcolari, după 
care rămin să se distreze prin alecle și peluzele parcului, 
unde li se oferă concerte în plin aer, reprezentații teatrale, 
circuri, terenuri de sport, expoziţii, etc. 

La ora 9 seara, fiecare elev trebue să fie la punctul de 
intilnire fixat de profesor, pentru a merge împreună la şcoa- 
lä, de unde fiecare va pleca spre casă”. 

Am redat acest lung pasagiu din darea de seamă a zia- 
rului, pentru a sublinia atitea lucruri interesante, ce se pot 
scoate dintro simplă serbare şcolară, Dela raportul critic 
asupra rezultatelor la studii şi pină la distracţia oferită copii- 
lor, după distribuirea premiilor în raport cu aptitudinile lor, 
totul se înlănţue într'o armonie perfectă. 

Marea experiență dela răsărit trebue cercetată obiectiv, 
cu ochiul critic, dar fără patima aceea care întunecă orice 
privire și condamnă totul, fără a lăsa măcar dreptul de re- 


. 


OCTAV LIVEZEANU 
STILUL DE MUNCA IN U.R. S.S. ESTE FARAONIC? 


Stilul nou de muncă în U. R. S. S. a fost botezat cu ter- 
menul de „stil leninist”. (Vezi revista „Unsere Zeit”, 20 la- 
nuariu 1934, un scurt şi strălucit studiu de J. Stalin). 

Ce însemnează „leninismul”? 

Leninismul — după numele lui Lenin — este teoria și 
practica marxismului în epoca Imperialismulni şi a Revolu- 
tici proletariene. 

Leninismul se consideră întro perfectă continuitate cu 
marxismul şi ca o interpretare autentică a doctrinei lui K. 

spre deosebire de interpretarea social-democrată care 
a propus, prin Bernstein şi David, o „corectare” a marxismi- 


lui — de-aici şi porecla lor de „reformiști” — în citeva din 


MISCELLANEA 87 
Îi 


punctele esenţiale: concentrarea capitalurilor şi progresul 
pauperizării masselor, chestia agrară, teoria valoarei, pro- 
blema evoluţie-revoluţie. ete. Propunerile teoretice refor- 
miste au fost adoptate în mare măsură de tactica partide- 
lor social-democrate din lume, 

Din cauza acestor deosebiri de concepție în interpretarea 
lui Marx și oglindind, probabil, resorturi variate din topo- 
grafia claselor societății moderne, între Internaționala H 
muncitorească şi internaționala II, sa deschis dela 1 Mai 
1921 (cind sa inființat ultima internaţională) un diferend 
transformat pină azi într'un abis, 

Experienţa rusă este privită de câtre social-democraţi 
că o „experiență faraonică”, iar nu ca o „experiență socia- 
listă”, fiindcă este lipsită de atributele „libertate” și „demo 
craţic”, Termenul calomnios de „faraonism” este foarte frec- 
vent utilizat în terminologia publicaţiilor Internaționalei II. 
(„Burghezii” sunt uneori mai înţelegători: constată rezulta- 
tele excelente şi se minunează), 

Stilul de muncă şi giganticile construcţii tehnice ridicate 
în U. R. S. S. n'ar fi, deci, datorite entuziasmului şi forţei 
ertiatoare ale masselor largi, ci urmarea unei „constringeri 
faruonice”, i 


Analizat mai de aproape, termenul de „faraonnism” nu 
rezistă criticei atente. Un stil de muncă de acum 4—5000 de 
ani nu renaşte şi nu poate fi aplicat tale quale, în epoca 
modernă. Diferenţele de structură economică ale ţărilor 
comparate și diferențelor de mentalitate ale indivizilor sunt 
prea scabroase pentru a nu se vedea sensul pur polemic al 
termenului. 

Constringere „faraonică” uu se poate aplica unei po- 
pulaţii de 165 milioane locuitori, Sclavii Egiptului erau men- 
ținuți în stare animalică şi nu participau nici la cultură, 
nici la viața publică. 

Dacă lumina şi cultura este o armă în mina masselor, 
observăm că problema culturalizării maseslor în U. R, S. S. 
sa soluţionat în sensul afirmativ, fără ca „faraonilor” să le 
fie teamă, Ba, dimpotrivă, cu cît lumina pătrunde mai mult, 
cu atit chezășia perfecţionării tehnice și a unei societăți so- 
cialiste este mai mare, după chiar spusele lor 

Diferenţa de stiluri — faraonism şi leninism — se poate 
vedea în țelurile construcțiilor. 

Faraonul punea felahii să construiască piramida pentru 
a-i servi lui drept mausoleu. Intre piramidă și muncitor nu 
erau raporturi de ...inimă şi prietenie. 

Proletarul sovietic construieşte centrale electrice pentru 
a lumina o regiune întreagă — deci pentru sine, pentru copii 
și rudele sale —; zideşte palate pentru cinematografe, ca să 


ÎN o N N 


s __ VIAȚA ROMINEASCA 


vizioneze si el filme; construcste căminuri pentru copii. unde 
pot intra şi copiii lui sau ai fraților săi, ete. 

Construcţia farnonică avea țeluri individualiste: gloris 
Regelui. 

Construcția sovietică are țeluri colective, 

In această diferență de teleologie a muncii se măsoară 
şi întinderea calomniei... 

Cum lucrează muncitorul sovietic? Ce stilS'a cristalizat? 

J. Stalin găseşte două caracteristici: „a)elanul revoluțio- 
nar rus și b) realismul amenican”, 

Stilul leninismului constă în „uniunea acestor două ca- 
racteristici în munca de partid şi munca de Stat”. 

După cum se vede, J. Stalin pune accentul, întii, pe 
munca de partid, 


intr'adevăr, partidul a rămas mai departe avantgarda 
proletariatului şi educatorul noului stil de muncă socialistă. 
Din rîndurile partidului se formează acele „brigade de șoc”, 
care sunt trimise pe fronturile muncii, acolo unde este ne- 
voie de o inițiativă sau de repararea unei spargeri în front. 

Intre muncitorime și țărănime este o alianță în care 
proletariatul joacă rolul lui primus inter pares. Textul ela- 
sic este de „heghemonie a proletariatului”. Construcţia so- 
cialismului este realizată cu aceşti trei factori, 1) partid (a- 
vantgardă), 2) proletariatul și 3) țărănimea. 

De ce e posibilă construcția socialistă? Pentrucă pose- 
siunea tuturor mijloacelor principale de producţie se găseşte 
în mina Statului, posesiunea puterii de stat este în mina pro- 
letariatului, iar alianța proletariatului cu țărănimea şi asi- 
gurareu acestei conduceri pentru proletariat  însecmnează 
tot ceiace este necesar pentru a construi o societate socialis- 
tă”. (UNSERE ZEIT, I, 1994, pg. 4). 

Stilul de muncă leninist constă. aşa dar, în reuniunea 
a două elemente care pot părea disparate, dacă nu ar fi le- 
gătura sufletească între cel care munceşte şi obiectul muncii: 
clan revoluționar şi tehnicitate americană. 

Pentru familiarizarea masselor cu noțiunile tehnice şi 
cu „americanismul” s'au întemeiat numeroase şcoli de me- 
serii şi școli tehnice, cursuri serale, vizite în fabrici. pagini 
speciale în ziare, reviste, etc, 

De ce oare poporul de păstori şi crescători de vite al Ger- 
maniei, a putut fi transformat în patru, cinci decenii întrun 
popor familiarizat cu secretele industrialismului, iar Rusii, 
nu? De ce numai Japonezii — dintre națiunile Orientului 
— să fie în stare să minuiască maşinile, iar alte naţiuni să 
fie obligate a rămîne în starea eternă a plugului de lemn? 

Stalin spune: „elanul revoluționar rus este un antidot 
împotriva leneviei, conservatorismului, rutinei, contra lenei 


MISCELLANEA R9 
e 


de cugetare, contra menţinerei de sclav la tradiţiile bunici- 
lor şi strămoşilor, Flanul revoluţionar rus este acea forţă in- 
viorătoare, care sguduie gindirea. împinge mereu înainte, 
distruge vechiturile, deschide o perspeetivă nouă”, 

Stalin atrage atenţia asupra pericolului acestui elan, 
dacă nu este zăgăzuit de obiectivitate şi ducă nu se aplică 
asupra realităților. Citează povestirea lui Ilja Ehrenburg. 
„Usskomtee!” (Omul comunist perfectionat), cazul unui 
bolşevic, care îşi pusese în gind să sechiţeze schema unui om 
ideal-perfecționat ṣi care... nu realizează nimic. 

Lenină a accentuat nevoia autocriticei și a biciuit „ela- 
nul” pur: „mai puţine fraze bombastice și mai multă treabă 
modestă... Mai puţină vorbărie polhtică și mai multă atenție 
pentru faptele simple, dar vii, ale construcției comuniste”. 

Stalin consideră „realismul american ca un antidot îm- 
potriva proectelor fantastice. Obiectivilatea americană este 
acea forţă ncimblinzită, care nu cunoaşte şi nu recunoaşte 
zăgăzuiri, care înlătură obstacolele şi care duce pină la ca- 
păt orice lucru început”. 

Economia sovielică cunoaşte tipul de „practician exelu 
siv" și de „activism fără principii”, numai de dragul muneti 
în sine, Boris Pilnjuk. un literat de frunte, a satirizat acest 
tip într'o povestire citată de Stalin, 

„Activismul fără principii contrazice spiritul leninismu- 
lui tot atit de mult ca și fantasmagoriu planurilor lipsite de 
substanță ale revoluţionarilor puri”, 

Numai o sinteză a elanului revoluționar rus, controlat 
şi dirijat de realismul americanizat, însemnează adevăratul 
ştil de muncă leninist, termină J. Stalin în interesantul său 
essey din „Unsere Zeit”, 

p. pdr. 


INTRE UMILINȚĂ ŞI IMPERTINENȚĂ 


Mihail Sebastian era un domn publicist dela ziarul or- 
todox-reacţionar „Cuvintul” de o neobişnuită insolență, Se 
declara pe vremuri triumfător, „burghez”, adora pe țircov- 
nicii de-acolo (G. Bacoviceanu, Nae lonescu), dădea lecții de 
naționalism intransigent. senipa pe democraţie și drepturile 
omului, ete. 

Spre stupefacţia noastră aflăm că acest luptător întru 
Christor, Rege şi Națiune este un tinăr... evreu, pe nume 
Iosif Hechter, de prin părţile Brăilei. 

Factura sa intelectuală era eminamente huliganică. Ar- 
gumentele subtile ale profesorului său Blidariu se lranstor- 
mă la Hechter în aluzii cu otgonul, jocul pe muchii de cuțit 
în tinguire nătingăsind un Evreu se nimereşte prost şi renc- 
gat, apoi, să ferească Dumnezeu... 


VIAŢA ROMINEASCA 90 


T |. CI 


Dela impertinența de odinio Mihail $, i ~ 
cut la o ra erat nor pgta SOD E tre 
Grupul dela „„Cuvintul” a trecut j 
tabăra antisemită, s AE AES 

Trebuia Iosif Hechter să se retragă? 

Evident, că da. Totuşi Iosif Hechter a rămas. A mai pri- 
mit şi o lovitură de picior la spate: prefața profesorului Nae 
Ionescu la romanul ultim „De două mii de ani”, unde se 
ine gta: cu argumente leologale existența antisemitis- 

Il dai afară pe ușă şi el vine pe fereastră? 
=.) dai impertinent şi umil, înjurînd şi lingind mina care 
n aa cea poate n'ar rene: Evreu huliganic, is- 

ni a o tarabă antisemită, făcînd pl i ji- 
ie Aaaa ă, fă plecăciuni pentru lovi 

Dar romanul este lipsit total de talent şi de limbă ro- 
minească: „taie iarba cu secura”, şi alte uriciuni. Nimic 
fluid. Totul scorţos, împăiat ca un animal vînat, desgustător 
prin pretenţii, sfertodoet în idei, stupid ca semnificație. A- 
run $ romanul „De două mii de ani” al d-lui Mihail 
Sebastian. 


P. NICANOR & Co. 


RUSIA ŞI VISUL 


Intregul spirit apocaliptic al rusului se traducea, odini- 
oară, prin vis. Rusia visa imensă, in stepele ei nesfirşile; şi 
drept caracteristică și calitate a conștiinței sale senzaţionale, 
dar amorfe, îi corespundea visul. 

Rusia iraţională din trecut este astăzi un mit. Visul, înţe- 
les ca vis, nu mai există. Pornirile extreme, revoluționare, au 
discriminat, dintr'odată, toate valorile şi cu acestea a coborit 
și visul de pe soclul său vechi, ca și istoria imperiilor. 

Există o singură revoluţie, a spiritului, care condensează 
în ea un întreg timp. Revoluţia din Rusia, sau o şi mai bună 
pildă, starea modernă a Europei, nu este tot o consecinţă a 
primului motor care a născut şi a declarat, pe rind, toate cri- 
zele: spiritul ? 

Cu alte cuvinte, starea de azi nu este o consecință a mo- 
dificărilor pe care acest spirit le întreprinde prin capacitatea 
şi activitatea sa conducătoare ? Faptul ne apare absolut neîn- 
doelnic, deoarece, logic, toate crizele se reduc la una singură, 
originară și generatoare a celorlalte. Pentru că nimic nu se 
realizează şi nici o dezordine nu se preface în ordine, decit 
atunci cind în aceste condiţii necesare intervine spiritul, 

Poate că nici nu există în toate cazurile dezordine, ci, te 
afli în faţa procesului de înlocuire a unei ordini îmbătrinite, 
cu alta proaspătă, tinără şi nouă. 

Frămintarea lumii moderne, apocalipsul libertăţii con- 
timporane se va putea înțelege, limpede, numai în viitor. In 
prezent, nimic nu poate fi sigur. 

Revoluţiile se prefac din individuale sau spirituale, nu- 
mai printr'o simplă schimbare de termeni, în sociale sau co- 
lective, Tot ce este în afară de factorul intelectual se preface 
în mijloc, Citeodată, dialecticianul revoluţionar şi logic, pre- 
schimbă şi prezintă ca mijloc, chiar şi inteligența. 

In ultimă analiză. revoluţie înseamnă discriminare a tu- 
turor valorilor şi realizare a unei libertăţi suverane în criterii 
şi comandamente. Această libertate asigură permanenta vir- 
tualitate a spiritului, disponibilitatea și instabilitatea care îi 
sunt organice. 

Intii au fost Dostoiewski şi Tolstoi, și apoi unii poeţi 
— Esenin de pildă — cari au dat semnalul de alarmă im- 
potriva visului, considerat ca o stare confuză, leneşă şi ne- 


92 VIAȚA ROMINEASCA 


eroică a spiritului, şi au susținut necesara introducere şi in- 
tronare a lucidității avansate, Nu vom cita nume, pentru că 
nu facem o analiză a poeziei actuale ruseşti, care nu poate 
fi considerată în întregime poezie, deoarece are închise, în 
ea, elemente străine poemului, 

Doar unul sau doi poeţi ruși, cari au seris poema la per- 
soana întiia, și au presimţit moartea visului, — mai precis 
inexistența lui, — s'au angajat în lupta pentru primatul, sin- 
gur, al realității. Ei au crezut necesară această racordare a 
spiritului pe calea normală, 

Ultimii poeţi ruși, cintăreţi ai Eului, sau integrat în me- 
canicul generalizat al lumii moderne. In acelaș timp, Rusia 
a introdus colectivismul şi automatismul, rezultate ale teh- 
nicei actuale. Or, tehnica aduce o consecinţă extraordinară : 
eliberează efortul pe care ea la înlocuit şi care a devenit 
disponibil şi instabil, 

E un efort lipsit de stil, necanalizat, dar care are toate 
caracteristicile mecanicului modern. 

Dar Rusia este tehnică, Rusia este mecanică, colectivistă, 
şi a reuşit să-şi creeze un automatism. Unde mai este, dar. vi- 
sul imenselor stepe, care În faţa tehnicei dispar ? 

Pină acum, gîndirea rusească plutea în metafizic, în pă- 
cat, şi opera cu o mintuire care să aibă loc pe această cale, 
Moartea era o preocupare centrală a spiritului rus. Viața cra 
încă un obiect al acestei gindiri, Dar, cu vremea, toată fră- 
mintarea gindului, în jurul acestor date, s'a dovedit inf ruetu- 
ousă. Spiritul rus îşi gindea propriile sale gînduri. istoria 
sa, îşi trăia propriile-i inchipuiri şi simboluri, — metafizica 
şi filosofia sa; dar viața şi moartea nu le putea gîndi. 

Spiritul a reuşit să distingă, că nu poate înțelege aceste 
acțiuni mecanice, şi că el pricepe numai existenţa sa. Gin- 
direa îşi gindea adevărurile şi erorile sale, Atit. Impondera- 
bilul spiritual, cultivat pentru el însuși, şi condamnat prin 
Structura lui caracteristică numai la aceustă existență, a fost 

ărăsit. In asemenea condiţii, libertatea cîștigă un spaţiu des- 
egat de sensuri şi imagini, Ea devine pură şi se manifestă 
disponibilă. instabilă şi înconjurată, din toate părțile de o 
lume mecanică. 

Pe de o parte, civilizaţia, care i-a mărit tensiunea și 
grandoarea, concomitent cu efortul devenit disponibil şi în- 
locuit prin tehnică; iar pe de alta, constatarea că toate sunt 
un prilej pentru o nouă identificare între om, între mecani- 
cul creat de dinsul și cel observabil în univers. 

Noul carnet de identitate al omului modern pare cel mai 
valabil, din cele multe pe care le-a schimbat. La rubrica 
'semnualmentelor acestei figuri banale și normale, chiar sem- 
nul particular şi caracteristic, odinioară podoabă și măreție 
a omului, a dispărut, Era spiritul. 


"ne d IE OI yep 


CULTURALE 93 


EMET aE PE ITI APELE r e E EAEN 22000 TE 


Totul a intrat sub microscopul diseriminārii aeiae 
Este epoca realității şi a tuturor lucrurilor abracadabran s 
după cum afirmă un ginditor apusean. Nimic nu se poa e 
susține în avantajul sau dezavantajul acestui timp, Sor ue 
coordonat. Poate că este numai o stare de tranziție. gap al 
ţia instabilului şi-a întins, pretutindeni, puterea. Rusia a a 
venit occidentală, civilizată, modernă, Visul ei, de orien al 
este mort, Dimpotrivă, vrea să reprezinte esehțele apusene 

: i i. » š.. 
ac. Corte să se știe că toate aceste simple consideraţii nu 
au nimic tangențial cu politica rusească. Noi am urmărit pag 
mai drumul spiritului rus, ca un act ce se angrenează în lu- 
mea modernă, în spaţiul nouei libertăți, afirmate dincolo de 
păcal şi de ceeace se poale concepe, 
GHEORGHE CORNEANU 


Cc Ă R T I 


R. PAGE ARNOT. Rusia Sovietică şi vecinii săi. 


t “pastă ci 9 itățile unui 

torul e un american, această carte are tonte calităţile ui i 

Ri Po ia scațind în relief mai ales „punctele cipriot 

ale Uniunii și străduințele Rusiei pornise ga a incheia raportur 
icale şi pacifice cu toți vecinii s i 

pete rare pi ini avem 0 udevărulă revelaţie cind aflăm cari au 

fost părerile lui Wilson despre noul regim din Rusia în jurul păcii 


dela BrostaLitovsk. + 
V. N. MADGEARU: Pentru apărarea dvuției statului. 


Apărulă recent, întrunește trei discursuri parlamentare cari n la 
ting nu numai prin claritate, dar rezumă intrun mod aag ceru a 
treaga acțiune întreprinsă la noi de fostul guvern capi in garaien 
rea normelor de justă, echitabilă, dar mai ales rațională explos 


În administrarea avuțiilor publice, k PS 
Cartes, nu este o „brogură de trel diseursari reunite”, ci un ade- 


vărat manual documentar și didactic pentru toți acel ce se rara 
la propășirea statului nostru În sens modern, productiv. și artei Ta 
Doctrină, documentare, clur-viziune, iată ce ne oferi această ma 


mult decit utilă carte, 


BOSWORTH GOLDYAN: Calea roșie prin Asia, i 


ni i A ñ, este mai mult 

Ceeace se petrece In Uniunea Sovietică Europeană, e 
sau mal putin rerin celor ce se interescazā și de ceence se intim- 
lă dineolo de... pirleaz. sl i 
- Ceeace a făcut însă uriaşa experiență comunistă pentru unele 
din popoarele usintice, a rămas pină acum un desăvirșit mister, 

Cartea de mai sus ridică însă „vălul misterios” ul Asiei Centrale 
Sovietice și socialiste. ytt $ i 

In pulini uni, cum zeci de poponre primitive şi supuse sisteme- 
lor sociale și economice medievale, exploatate concomitent de religii, 
caste preoțești şi zhirii faristi, au reuşit să se emancipeze, să-și cre- 
ieze o nouă şi demnă viată națională, pe picior de egalitate cu ma- 
Joritatea rusă. 


O —— 


PP VIAȚA ROMINEASCA 


Solais in cele mai îndepărtate kolkhozuri, 


U. R. 5. S: Bilan 1934. 


Acest volum întrunește rapoartele sintetice ale lui Stalin, Grinko 
i Litvinov, cari, togte trei la un loc, în baza datelor precise şi a 
rațe comprehensive ne oferă cea mul fidelă indă a stărilor re- 
ale din Uniunea sovietică. Acest „bilanț” e cu atit mai instructiv cu 
cât autorii celor trei rapoarte, ne infiţișază situația Rusiei în raport 
cu criza mondială. 
ui Nu mai puţin instructiv e şi sumarul celui de-al doilea plan cin- 
-cinal, 


N. BARON: Străinătatea şi cooperativele ruseşti. 


Care este rolul cooperativelor sovietice în comerțul exterior al Ru- 
siei, este amplu relatat in documentata lucrare de mai sus. 
In 1925, aceste cooperative numărau peste 28 milioane membri, 
controlind 65,6 la sută din comerțul exterior al Uniunii sovietice. 
O carte obiectivă și mai ales utilă atunci cînd suntem interesaţi 
să cunoaștem ce rol îl pot juca aceste cooperative în ansamblul func- 
ției economice a unui popor, 


O. von NIEDERMAYER și S. SEMJONOW ; Uniunea Sovietică. 


Sar putea afirma că e singurul studiu geopolitic de mare 
anvergură, Toate problemele Uniunii Sovietice, d ce, econo- 
mice, comerciale, strategice şi de orgunizare administrativă şi tran- 
sport sunt analizate În lumina determinantă a factorului geografic şi 
social-economic, Deși lucarea a apărut în Germania hitleristă în 1 
şi cu toate că ambii autori sunt orice numai nu filosovietici, cartea 
conține prea mult părți prețioase spre a nu fi ignorantă. 


MARTIN L. SCHLESINGER: Das bolschewistische Russland. 


E poate singura carte populară pur informativă, En se distinge în 
"deosebi prin felul narativ ul revoluției octobriste, prin redarea Con- 
stituției Uniunii, structura şi organizarea partidului comunist şi mai 
ales printr'o schematică reproducere a organizării politice şi admi- 
nistrative a imensului imperiu sovietic, De mult interes sunt şi capi- 
tolele cari analizează concepţia sovietică asupra Statului, asupra Jus- 
tiției şi asupra Eticel,. 


Y. A. YAKOVLEV: Sate roşii, 


Nu este o carte de: pă propagandă, ci mai degrabă un studia 
asupra condițiilor agricole din America şi Germania şi în e 
cu acestea, problema generală a noilor metode de organizare agri- 
colà experimentate cu succes în Uniunea Sovietică. 
De fapt, această carte este chiar „manualul” oficial al planului 
“cincinal în agricultura sovietică, tratind amplu problema molorizării 
agricole şi aceea a claselor sociale agrare: bedniacii (țăranii prole- 
tari), țăranul mijlociu și kulacul (țăranul chiabur şi exploatator). 
Cartea abundă cu material informativ și statistic şi e o splendidă 
sursă științifică pentru orice om interesat în acuta stare a agriculturii 
şi a clasei țărănești, 


$ 


CULTURA 95 


EDGAR PATIN: Le commerce des céréales dans le bassin du 
Bas — Danube. 


E un studiu care pentru oricine poate îndeplini rolul unui lexi- 
con agricol danubian-romin, 

Ingrijită este descrierea geografică a țării noastre, extrem de in- 
teresantă partea istorică a comerțului de cereale, comprehensivă expu- 
retea asupra regimului agrar şi amplă este mäi ales analiza pieţii 
nterne. 

La intrebarea dacă Rominia va deveni din nou „arinarul Euro- 
pei”, autorul, încadrindu-se în spiritul vremii condiționează cu drept 
cuvint, răspunsul afirmativ de modul și ritmul în care țara noastră 
va şti să-și planifice producția și să-și organizeze pe bazele unel eco- 
nomii dirijate, întregul aparat de export. 

O care indispensabilă pentru toţi ceinace se preocupă serios de 
reorganizarea economică a României. 


REVISTE STREINE 


Agrar Problem, cunoscuta revistă a institutului internațional 
agrar, în ultimele sale numere aduce un material pe cit de variat, tot 
pe atit de interesant şi documentat, Merită de relevat: Neumark, 15 
ani de economie colectivă și Tatarov, Criza agrară din România. 


International Literature este revista care grupează în jurul ei 
condeele cele mai bune din întreaga lume, UHimele două numere se 
disting prin următoarele studii: Fascism şi titeratură de A. Elistra- 
tova; Cinematograful în America, de S. Eisenstein ; autobiografii de 
Pogodin, Marietta Schginyan, Alexey Tolstoy şi Vera Inber; literatură, 
proză şi poczie de Langston Hughes, N. Ognyov, Emi Siao, P. Pa- 
vlenko, F. Hajaski şi desene de Hugo Gellert. TUDOR 


CRONICA COOPERATISTA 


COOPERAȚIA IN RUSIA SOVIETICĂ 


Studierea strueturei, organizației, a forțelor economice 
şi umane ca și a ideologiei mișcării cooperative din Rusia 
actuală prezintă pentru economistul şi cooperatorul euro- 
pean un interes dublu. 

Mai intii un interes de ordin practic imediat: în ceiace 
priveşte necesităţile de import ca şi posibilitățile de export 
ale cooperației ruseşti, Acest intres este, în chip firesc, mai 
viu pentru ţările cari — ca Rominia — au reluate recent 
ori sunt pe cale de a relua relațiunile comerciale cu marele 
teritoriu economic dela Răsărit. Evident că în sistemul de 
organizare politică şi economică a Rusiei sovietice, întreaga 
viață economică este etatizată (cel puţin formal); ca atare 
şi cooperaţia devine un organ economic al Statului sovietic. 
Dar un organ căruia i se acordă o importanță deosebită şi 
care ocupă un loc extraordinar de însemnat În economia na- 
țională. 


Şi apoi: interesul de ordin doctrinal. Pină la războiu, 
doctrina cooperativă a trebuit să ia atitudine faţă de cele 
două doctrine de economie socială dominante: liberalismul, 
căruia îi corespunde ordinea capitalistă a vieţii economice și 
socialismul (e drept în diferitele sale variante). Acum 
după războiu, doctrina cooperativă se găseşte în faţa unui 
şir întreg de noni formule de reorganizare a economiei 
sociale ?. Dintre acestea, unele au devenit sisteme de or- 
panizare practică a unor anume economii naționale, (Rusia 
sovietică, Italia fascistă, Germania socialismului național, 
recent Austria corporatismului catolic). Un interes deosebit 
prezintă tocmai Rusia comunistă. Mai intii, fiindcă este acum 
cea mai veche dintre nouile organizaţii economice, Apoi 
fiindcă reprezintă între acestea sistemul cel mai bine în- 
chegat. lar acest sistem sovielie vrea să realizeze doctrina 
socialismului in sens marxisi, așa că se reia aci importanta 


! Problemă expusă pe bara în lucrarea noastră: Histoire des doc- 
trines coaperatives (Paris 1933), ultimele două copitole, reproduse, 
sub titlul „L'Economie Coopérative, în Revue des Etudes Coopérati- 
ves No, 18—30. 

2 Am expus sistematie această nouă problemă într'o conferinţă 
ținută la cooperația studenților în litere din Bucureşti, — intitulată 
Uooperalia în cadrul noutlor programe de organizare economică și 
publicată în Curierul Cooperaţiei Române. An XXVI, No. 1-2, 


CRONICA COOPERATISTA 9? 
i i j anama A 
şi atrăgătoarea problemă a relațiunile dintre socialism şi 
cooperatism. In fine, fiindcă dintre nouile regimuri politice 
întronate ici şi colo, cel sovietic a înțeles să-i acorde un loc 
fundamental în construcțiunea ordinei economice la care 
lucrează. 

Este deci o problemă din cele mai atrăgătoare şi în a- 
celaş timp din cele mai turburătoare pentru ginditorul coo- 
peratist, care pină aci a avut să stabilească ideologia şi tac- 
tica cooperatistă în cadrul de activitate al economiei liberal- 
capitaliste. 

3» 


Dar înainte de a aborda aceste probleme, nu ni se 
pare lipsit de interes să expunem, pe scurt, etapele pe cari a 
trebuit să le străbată cooperaţia rusească pină la întronarea 
regimului sovietic. 

Este cert că, înaintea războiului, cu toate piedicile fi- 
reşti de cari se isbea o mişcare de democrație economică, 
întrun regim autocrat, cooperația luase în Rusia o desvoltare 
destul de importantă. Se datorește aceasta de bună seamă 
și faptului că aci sau cunoscut de timpuriu diferite forme 
de colectivități de muncă, cari pot fi socotite ca premergă- 
toare formelor cooperative moderne, 

Dintre diferitele ramuri ale mişcării, cea de credit stă- 
tea în frunte, numărind în 1914 cca, 14.000 cooperative cu 
8 milioane membri și cari aveau un plasament de cea. 110 
milioane ruble. Trei sferturi din acestea erau de tip Raiffei- 
sen. Veneau apoi cooperativele de consum, în număr de 12.000 
cu cca, 2 milioane membri. Cam 60 la sută din aceștia erau 
țărani. Vinzările se cifrau, pentru 1914, ia 10 milioane ruble, 

Cooperativele agricole propriu zise au jucat un rol mai 
puțin important, deşi numărul lor se cifra la 8.000. Numai 
lăptăriile cooperative, în număr de 3.300, în special în guver- 
nămîntul Vologda şi în Siberia apuseană au luat o desvoltare 
mai importantă, făcînd şi un important export de unt, 

Cooperativele de credit au fost sprijinite de Stat prin 
credite importante (care se cifrau la 1 lanuarie 1914 la 98 
milioane ruble). Fireşte că această finanțare a provocat și un 
control şi o înmixtiune a Statului în gospodăria cooperalive- 
lor. (Modelul rusesc a stat la baza legiuirei noastre coopera- 
tiste din 1903: legea băncilor populare sătești şi a Casei lor 
Centrale). 

Acţiunea firească de emancipare de sub tutela Statului 
a dus la înfințarea în 1912, a „Băncii populare din Moscova”, 
ca bancă centrală pentru toate categoriile de cooperative, 
sub forma unei societăți pe acţiuni, avind un capital consti- 
tutiv de un milion ruble, care a sporit în 1917 pină la 10 


T7 


28 __VIAȚA ROMINEASCA 


milioane ruble. Capitalul social era procurat de cooperative, 
de zemstve şi de particulari. 

Cea de a doua perioadă a mişcării cooperative 
o inaugurează legen cooperatistă din 28 Martie 1917, propusă 
de guvernul provizoriu erensky şi adoptată de Dumă, 

Pină la 1917, cooperativele erau lipsite de o lege organică 
şi chiar de orice reglementare legală. Erau ca urmare la dis- 
creția bunei ori relei dispoziţii a puterii administrative, 

E. Fuckner, unul din conducătorii mişcării, fost profe- 
sor de cooperaţie la trei universități, istoriseşte într'o lucrare 
tipărită de „Ost-Europa Institut in Breslau”, cum hatma- 
nul Donului a dispus să se îndepărteze inseripțiunea „unirea 
face puterea”! de pe localul unei cooperative din colonia că- 
zăcească Staniţa, inscripţie pe care autoritatea polițienească 
a regiunei a socatit-o drept subversivă. 

Uniunile de cooperative nu erau permise. Dacă sau con- 
stituit totuși uneori astfel de uniuni, aceasta s'a înfăptuit pe 
cale ocolită, de pildă sub forma unor societăţi comerciale, to- 
lerate de autoritatea publică 

„Trebuie să o spunem că în ultima analiză, coopera- 
tivele erau În totul în funcție de atmosfera şi de influenţele 
asupra centrului (Petersburg). O conjuctură favorabilă pu- 
tea avea drept urmare ca p uniune să ia fiinţă ori un con- 
gres să se poată întruni; o conjunctură rea dimpotrivă, putea 
duce la dizolvarea de uniuni (celace s'a intimplat adesea) 
sau la împrăștierea unui congres 2. 

Legea din 1917 caracterizează societatea cooperativă în 
sensul codului eooperativ german, însă într'un chip diluat. 

Legea nu cerea nici o aprobare din partea legii admi- 
nistrative pentru constituirea unei societăți cooperative; au- 
torizația de funcţionare o dădea secțiunea administrativă a 
judecătoriei respective, prin înserierea în registrul de coo- 
perative. Legea limita remunerarea capitalului la 8 la sută; 

revedea dreptul de vot egal în adunarea generală şi lăsa 
n seama statutului cooperativ, stabilirea felului răspun- 
derii societarilor. 

După cum înființarea de cooperative era liberă, liberă 
era și constituirea de federale şi alte reuniuni de coopera- 
tive. In acest regim de libertate constă esențialul cadrului 
legal ce s'a acordat cooperației de guvernul provizoriu, 

Situaţia se schimbă odată cu instalarea regimului bol- 
şevic, cind începe a treia perivadă a cooperației ruseşti, 

Regimul politic bolşevic şi-a manifestat dela început 
ambițiunea de a întrona în economia națională a  Rusici 
socialismul integral. In ce priveşte cooperația, Lenin se găsea 


1E, FUCKNER: Die russische Genossenschaflsbewegung (18654— 
1921) ipzig unde Berlin 1922, 
E, ner: op. cit. 


E a 


in fața unei probleme nerezolvă in doctrina socialistă. In 
această privință există două epţii diferite în sinul so- 
ialismului modern. 

Concepţia dominantă, tată de internaţionala so- 
cialistă, este cea care reiese zoluția dela congresul din 
Copenhaga la 1912. Cooperaţ mai ales cea de consum, 
trebuie sprijnită; muncitorii ie îndemnați să se înserie 
in acest fel de cooperative, căci se obține astfel o îmbunătă- 
tire a stărei lor economice și mai mult încă se lucrează la 
democratizarea şi la socializarea treptată a producției şi a 
circulaţiei bunurilor. Se recunoaște însă autonomia mișcării 
cooperatiste, care nu este un instrument al luptei de clasă în 
sensul strict al cuvîntului, în aceste cooperative putind intra 
şi alte elemente, în special din mica burghezie, alături de e- 
lementele proletariene propriu zise, Deci, neutralitate poli- 
tică pentru cooperaţie. Insă trebuie stăruit pentru Închegareu 
unor legături cât mai strinse între organizaţiile politice şi cele 
cooperative, cu şi sindicale. i 

Este, după cum am spus, concepția dominantă (Germa- 
nia, Franţa, etc.). TAN t 

A doua concepție e reprezentată de organizaţiile poli- 
tice şi cooperative ale muncitorimei din Belgia și Austria, 
cari consideră cooperativele de consum drept organizaţii de 
clasă ale muncitorimei industriale. i 

Concepţia aceasta este şi mai pronunțat reprezentată 
de comuniştii ruși, ca şi de cei din restul Europei, Frebue de 
menționat încercările ce fac aceştia pentru a imprima Alian- 
tei cooperative internaționale, caracterul unei organizaţii, 
stind pe principiul luptei de clasă a proletariatului. atu A 

Lenin spune despre concepția vechilor cooperatiști, in- 
cepind cu Robert Owen şi cu pionierii din Rochdale: „Ei au 
visat să realizeze democraţia socialistă a lumii, fără să țină 
seama de un punct atit de important, care este lupta de clasă, 
cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare, răstur- 
narea dominaţiei clasei exploatatoare . >A | 

„ Cit este de absurd si de vulgar să crezi că numai prin 
cooperaţie se vor putea transforma inamicii de clasă în cola- 
boratori de clasă şi războiul claselor într'o pace a claselor, 

Acesta este punctul de vedere al Internaționalei a I-a, 
organizația internațională a socialiștilor comuniști, avind 
sediul la Moscova. j t 

Asupra concepției sovietice referitoare la cooperația de 
clasă, aprecierea profesorului Charles Gide este concludentă: 

„A face din mișcarea cooperativă un monopol al prole- 
tariatului, însemnează nu numai o limitare arbitrară a ac- 
tivităței sale, dar înseamnă și o contradicţie, fiincă mișcarea 
cooperativă urmăreşte tocmai înlăturarea proletariatului. 
Prin aceia că revendică, pentru consumatori, conducerea vie- 


Taaa 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


ţii economice, ea luptă nu numai împotriva dictaturii capi- 
talismului, ci și împotriva dictaturii proletariatului”. 1 

Revenind dintro călătorie de studii făcută în Rusia, 
Charles Gide a ținut la Gand, cu prilejul Expoziţiei interna- 
tionale a cooperaţiei și a operelor sociale din 1 o confe- 
rință ? în care pune faţă în față cele două concepții coo- 
perative: cea de tip rochedalian care propagă neutralitatea 
politică și religioasă a cooperaţiei şi cea de tip Moscova, care 
consideră cooperaţia ca o organizație de clasă. In această 
conferinţă, pledind pentru concepțiunea rochedaliană, Gide 
face totuşi următoarea constatare, care constitue o bună 
caracterizare a politicei cooperatiste a lui Stalin, vorbind 
despre un diseurs pronunţat de acesta, în care se face apolo- 
gia cooperaţiei, „ceeace este cu atit mai de remarcat cu cit 
Lenin s'a declarat întotdeauna discipol al lui Karl Marx şi 
întrucît marxismul în general nu arătase niciodată o simpa- 
tie vie mișcării cooperative. Lenin, dimpotrivă, a văzut aci 
salvarea Rusiei, aşa cum o voia, a Husici comuniste. Singurul 
punct de deosebire cu noi, constă în aceea că el socotea că 
această republică cooperativă, care ar forma viitorul naţiu- 
nei ruse, nu ar fi viabilă și nu Sar fi putut realiza dacă nu 
ar fi fost precedată de o revoluție care a dărimat întregul 
regim capitalist”, 

Şi într'adevăr, Lenin, care a fost un spirit realist, găsin- 
du-se în fața economiei ruseşti distrusă de războiu şi de re- 
voluţie, a constatat că singura piatră de bază care mai ră- 
măsese intactă în această ruină a organismului economic ru- 
sesc, o formau cooperativele dela țară şi din orașe, Și atunci 
a conceput construirea economiei comuniste, sprijinindu-se 
pe această pintră de temelie pe care o formau cooperativele 
existente. 

Și astfel a apărut celebrul decret din 20 Martie 1919, 
(după ce prin cîteva decrete precedente se încadraseră coo- 
perativele în sistemul de Stat al aprovizionării), care de- 
cidea: Pentru unificarea tuturor ruajelor de distribuţie exis- 
tente, trebue să se ia ca organ centrul ceeace se numeşte 
Coopernația ca fiind, dintre toate mecanismele de guvernă- 
mint sub regimul capitalist, singurul care și-a dat dovezile 
în cursul unei experimentări de ani îndelungaţi, El nu tre- 
bue înlăturat, ci dimpotrivă trebue aşezat la temelie, pen- 
tru a face din el fundamentul înbunătăţit al societăţii noui. 
Ca urmare în fiecare oraș şi în fiecare sat, se va creia un 
singur stabiliment de distribuţie: „comuna consumatorilor”. 
Eu va cuprinde totalitatea populațiunei şi fiecare cetățean 
va fi obligat să se înscrie. Comunele de consumatori vor 


1 Revue Coopérative Internationale — 1928 No. 11. é 
* Rochedale et Moscou. (imprimerie Coopérative, Huy). 


e. 


CRONICA COOPERATISTA 101 
PRR EEE a FI E 


grupa toate întreprinderile de producţie existente în locali- 
tate; ele înşile vor fi grupate în federale regionale („gub- 
sojuz”) şi toate federalele nu vor avea decit un singur cen- 
tru care va fi Moscova („Centrosojuz). Acestor federale, 
precum şi Centralei lor, serviciile de aprovizionare ale Sta- 
tului le vor trece, pe măsura organizării lor, sarcinile în le- 
gătură cu pragramele de Stat cu referire la aprovizionarea 
populaţiei, Aceste autorități vor supraveghea buna execu- 
tare”, 

La 3 Iulie 1919, acest decret, care poartă semnătura lui 
VI. Uljanov (Lenin), a fost aprobat de comitetul executiv 
central, schimbindu-se însă denumirea de „comună”, care 
probabil speria pe țărani, cu aceea de „cooperativă de con- 
sum”, 

Din punct de vedere cooperatist este de remarcat ideea 
obligativităţii, care a întilnit protestul vechilor şefi ai miş- 
cării, din cari o parte s'au refugiat în străinătate. , 

Este un principiu care vexează sentimentele cooperati- 
ştilor. In această situație se găsesc și redactorii lucrării asu- 
pra cooperației în Rusia Sovietică publicată de Biuroul in- 
ternațional al Muncii, care după ce expun modul în care 
a funcționat în primii ani organismul cooperativ, fac urmă- 
toarea apreciere: „Cooperația joacă deci în uceastă epocă 
un rol mult mai considerabil decit acela pe care i l-a re- 
zervat la început guvernul sovietic. Dar trebue de observat 
că acest rol revine nu unei cooperaţii libere, ci unei coo- 
peraţii transformată în organ economic al Statului, Vor- 
bind din punct de vedere economie și organic, politica co- 
munistă a ruinat și desagregat organizația cooperativă”, 

Dar principiul acesta al obligativităţii era știrbit, în regi- 
mul comunist din primii ani, de o altă idee, Și anume, prin- 
trun decret anterior (12 Aprilie 1918) se dispunea că nu pot 
face parte din cooperativele de consum: a) acei cari între- 
buințează muncitori salariaţi în scopul de a obține profit; 
b) toţi acei cari au venituri de altă provenienţă decit munca 
(adică rentierii, capitaliştii); c) toţi acei cari au exercitat 
cu mai puțin de trei ani înainte un comerț, fie pe cont pro- 
priu, fie în comision; d) preoţii. călugării şi călugărițele, 

lată deci cum cooperația sovietică avea două feţe: era 
pe deoparte universală, iar pe de ată parte exclusiv proleta- 
riană, 

Aceasta cra situaţia cooperaţiei în prima perioadă după 
instalarea regimului sovietic: perioada comunismului milita- 
rist: Caracteristicele cooperaţiei rusești din această perioadă 
ar fi deci următoarele: 


! La Cooperalion dans la Russie des Soviets, Genève 1925. 


102 VIATA ROMINEASCA 


a) Cooperația-organizație a clasei muncitoare, cu ex- 
cluderea celor cari nu-şi trag veniturile din muncă; 

d) Cooperaţia redusă la organizarea consumatorilor. 
Stat; cooperația-organ economic al Statului; 

c) De aci decurge cooperația obligatorie: 

d) Cooperația redusă la organizația consumatorilor, 
Este deci înfăptuirea socialismului consumatorilor, preconi- 
zat în cooperaţie de şcoala din Nimes, de curentul Hamburg. 
şi de toţi doctrinarii cari se sprijină pe programul pionieri- 
lor din Rochedale, 

Ld 


Dar odată cu întronarea N, E. P-ului („Noua politică e- 
conomică”) a devenit necesară şi o revizuire a ideilor de ba- 
ză ale cooperaţiei sovietice. 

Cooperaţia intră într'o nouă perioadă, care a fost carac- 
terizată ca o epocă corespunzătoare doctrinei socialismului 
cooperatist. Evident însă cu nuanțe comuniste: nu se pără- 
nește ideea dictaturii proletariatului: eliberarea organismu- 
lui cooperativ de Stat nu poate fi totală *, 

Lenin Însuşi a denumit noua politică economică un ca- 
pitalism de Stat, ale cărui idei fundamentale sunt cuprinse 
în următorul pasaj luat dintr'o cuvintare a sa: „Centrul pro- 
blemei (capitalismului de Stat) constă în aceea că trebue 
să înțelegem că este vorba de un capitalism pe care-l putem 
și trebue să-l admitem, căruia însă putem și trebue să-i sta- 
bilim anumite limite, Print”un astfel de control indrumăm 
capitalismul, pe care nu-l putem ocoli, şi de care avem ne- 
voie într'o oarecare măsură, în albia capitalismului de Stat. 
Putem admite, pînă la anumite limite, libertatea comerţului 
ca și capitalismul micilor țărani, fâră a distruge temeliile pe 
cari se sprijină dictatura proletariatului. Este posibil — este 
numai o problemă de măsură”, 

In perioada aceasta, cooperativele obțin o mai mare li- 
bertate de organizare şi de acțiune. În afară de cooperative 
de consum sau putut astfel constitui o serie de cooperative 
ale micilor meseriaşi, dar mai ales ţărăneşti, pe baza liberei 
inițiative: cooperative de credit, de producție şi mai ales 
cooperative ‘pentru valorificarea cerealelor şi a celorlalte 
produse agricole, 

Din punctul de vedere cooperatist, este perioada cea 
mai interesantă, în istoria economică a Rusiei sovietice. In- 
tr'o expunere, pe care agenţiile sovietice au răspindit-o în 
chip larg, mai ales în cercurile cooperatiste din Earopa, Le- 


* Problema e desbătută pe larg într'o lucrare apărută în colecţia 
„Soziale Organisationen der Gegenwart", Die Genossenschaften im 
iriso hatp-Syalem des Sowjet-Staates, de Martin Bocken Nauer Leip- 
zig A 


o 


CRONICA COUPERATISTA 103 


r r o 


nin face pe deoparte o adevărată apologie a cooperaţiei, iar 
pe de altă parte lămurește rosturile «i în sistemul socialist, în 
special în economia națională rusească din perioada ne- 
pului. 

Lenin consideră că visurile cooperatorilor erau ridicule, 
atita vreme clt puterea politică era în mîinile claselor ex- 


ploatatoare. 
Deabia cu trecerea puterii in miinile clasei munci- 
toare, cooperaţia își găsește rosturile ei fireşti. „Nu toți ca- 


marazii îşi dau seama de însemnătatea colosală, incalcula- 
bilă, pe care o dobindeşte pentru noi înglobarea în cooperația 
intregii Rusii. Cu nep-ul, noi am făcut o concesie ţăranului 
în calitatea lui de negustor, principiului comerțului parti- 
cular; tocmai de aci decurge (contrar de ceeace se crede 
in mod obișnuit) rolul imens al cooperaţiei. La drept vor- 
bind, a desvolta cooperaţia în mod suficient în lărgime şi În 
adincime în sînul populaţiei noastre sub regimul nep-ului 
— este tot ceeace ne trebue, findcă am găsit acum această 
măsură de conciliațiune a interesului comercial particular cu 
interesul general, care altă dată forma punctul de eşec pen- 
tru numeroși socialiști. Intr'adevăr stăpinirea Statului asu- 
pra tuturor marilor mijloace de producţie, puterea în mili- 
nele proletariatului, alianţa acestui proletariat cu multe mi- 
lioane de mici şi foarte mici agricultori, conducerea asigu- 
rată proletariatului, ete, — nu sunt acestea toate condiţiile 
necesare pentru edificarea societăţii socialiste integrale, prin 
mijlocul cooperației, numai a cooperaţiei, pe cue o tratam 
altădată de mercantilă, și pe care o putem cu oarecare drep- 
tate, să o tratăm la fel și astăzi. sub regimul nep-ului? 
Aceasta nu este incă societatea socialistă, dar formează tot 
ceeace este necesar şi suficient pentru a o edifica”. 

Și mai adaugă Lenin: „Tocmai această circumstanță 
nu este apreciată la justa valoare de militanţii noștri. Se 
consideră cooperaţia cu dispreţ; fără a se Înţelege impor- 
tanța excepţională pe care o are mai întii din punctul de ve- 
dere al principiilor (Statul proprietar al mijloacelor de 
producţie), în al doilea rind prin aceea că înlesneşte tran- 
siția la noua ordine, pe calea cea mai simplă, cea mai lesni- 
cioasă și cea mai accesibilă ţăranului”. 

Insfirșit, vine a treia perioadă, cea actuală, reîntoarcerea 
la comunismul de Stat, cel puţin în sectoarele principale ale 
vieţii economice. Este planul cincinal al lui Stalin, urmat à- 
cum de cel de al doilea plan, 

Pentru această nouă perioadă, problema principală din 
punctul de vedere cooperatist este acțiunea de colectivizare 
a agriculturii, Se ştie că lacuna cea mai însemnată a doc- 
trinei și a acţiunei socialiste este tocmai compartimentul e- 


ÎN 


104 VIAȚA ROMINEASCA 
C 


conomiei rurale. Noua conducere a Statului rus şi-a pus 
mare nădejde în această acțiune de colectivizare a agricul- 
turii. Colectivizarea trebue să se facă printr'o reînviorare a 
organizaţiilor colective agricole începute încă în prima pe- 
rioadă, a lui Lenin. 

Organizațiile de colectivizare se cunosc sub două de- 
numiri: sovhozuri și kolkhozuri; primele, economii de Stat, 
sovietice; cele din urmă, economii cooperative. 

Pentru noi se pune această problemă: să cercetăm întru- 
cit noua instituţie, kolkhozul, care este acum forma cea 
mai răspindită de organizare a agriculturii ruse, corespunde 
ideilor cooperaţiei moderne, așa cum le cunoaștem noi. Pro- 
blema este cu atit mai importantă pentru noi, dacă ne amin- 
tim că forme de acestea s'au preconizat și la noi, ori chiar 
sau făcut încercări de organizare pe cale legală, prin legea 
asociaţiilor pentru îmbunătățirea agriculturii, a d-lui G. Io- 
nescu-Sisești, fostul ministru al Agriculturii. 

Intre aceste kolkhozuri se deosebesc trei tipuri, cari ar 
corespunde la trei etape de desvoltare, mergind înspre socia- 
lizarea prin cooperaţie a agriculturii: prima etapă, prima 
formă de kolkhoz, ar fi aceea care ar corespunde cooperati- 
vei, in sensul pur al cuvntului, de cultură sau de exploatare 
agricolă. Adică proprietatea individuală rămîne, hotarele lo- 
turilor nu dispar, ci numai lucrările se fac în comun. Este 
o formă de grupare cooperativă a micilor agricultori, pentru 
ca din proprietăţile parcelate să reiasă un tot economic, care 
să permită exploatarea rațională, mai ales prin mecanizarea 
agriculturii, A doua formă de organizare cooperativă este 
aşa zisul artel. Acesta face să fie înlăturate hotarele dintre 
diferitele proprietăţi: exploatarea individuală, prin urmare, 
dispare cu totul și toate lucrările se fac în comun; mijloa- 
cele de producţie fiind colectivizate, rămîn individuale nu- 
mai proprietatea și folosința locuinţei, a grădinilor de zar- 
zavat, a livezilor. lar ultima formă de kolkhoz este aşa zisa 
comună, care ar însemna o complectare a colectivizării prin 
faptul că toate mijloacele de producție, de circulaţie, ca și 
locuințele individuale, devin bunuri comune ale acestei 
mici colectivităţi care este comuna, 

Crecace deosebeşte însă cooperativa sovietică de coopera- 
tiva în înţelesul obișnuit al cuvîntului este tocmai obilgativi- 
tatea, dacă nu formală, dar de fapt, a aderării în coopera- 
tivă. Locuitorii unui sat în cele trei forme de kolkhoz devin 
în mod automat membri ai cooperativei. Neobligativitatea 
este însă, după cum știm, unul dintre principiile de bază ale 
acțiuni cooperative *. 

t Asupra modului de organizare şi de funcționare a cholkhozu- 


-1ui am vorbit în articolul nostru „Exploatarea colectivă a pământu- 
rilor” (Independența Economică. An. XVIL No. 6. 


———————————— 


CRONICA COOPERATISTA 1% 


In privinţa rezultatelor acestor diferite forme de organi- 
zaţii agricole, avem unele indicaţii în ultimul raport al lui 
Stalin prezentat congresului din anul acesta al partidului 
comunist din U. R, S. S. 

Găsim în acest raport un interesant tablou asupra celor 
trei forme de exploatări agricole individuale, sovhozuri și 
cholkhozuri (cifrele se referă la suprafeţele cultivate cu ce- 
reale): 


Sectorul Suprafaţa in % 
1929 1933 
1. Exploatări inidividuale 94.5 15.3 
2. Sovhozuri 1,6 10,6 
3. Kolkhozuri 3,5, 73,9 


Se observă creşterea procentuală a kolkhozilor în dauna 
atit a exploatărilor îndividuale, cît şi a exploatărilor de 
Stat. 

E iarăşi interesant de știut care din diversele forme de 
kolkhoz s'a dovedit mai viabilă. 

Pentru aceasta, în raportul lui Stalin găsim indicațiuni 
interesante. (Stalin nu deosebeşte însă decit două forme de 
kolkhoz: artelul şi comuna). 

Iată ce spune în această privinţă dictatorul rus: „Astăzi 
toată lumea a recunoscut că în condiţiile actuale, artelul 
este singura formă justă a mișcării kolkhoziene, Și aceasta 
este perfect justificat. Mai  întii, artelul combină în mod 
convenabil interesele personale și materiale ale kolkhozieni- 
lor cu interesele lor sociale; în al doilea rind, adaptind în 
chip fericit interesele personale intereselor sociale, artelul 
înlesnește educația țăranilor individuali de ieri în spiritul 
colectivismului. Spre deosebire de artel, unde sunt colectivi- 
zate numai mijloacele de producţie, în comună, pină în ul- 
tima vreme, erau colectivizate nu numai mijloacele de pro- 
ductie, dar și necesităţile particulare ale fiecărui membru ul 
comunei, adică membrii comunei, spre deosebire de cei ai 
artelului, nu aveau uzajul personal al păsărilor, al cerealelor, 
al animalelor mici, al vacilor, al grădinei de zarzavat. Acen- 
sta înseamnă că în comune, interesele personale private 
ale membrilor nu sunt suficient luate în considerare, cum 
sint interesele sociale, ci mai de grabă înăbușite de aceasta 
din urmă, în interesul egalitnrismului mic burghez. E lim- 
pede că aici este punctul slab al comunei. Şi tocmai aceasta 
explică de ce comunele nu au luat o extensiune mai mare şi 
nu apar decit în mod izolat, numărindu-se numai cu zecile, 

„Pentru acelaş motiv, ca să-și salveze existența, comu- 
nele sau văzut nevoite să renunțe la socializarea vieţii, ele 
Încep să ţină seama de sforțarea fiecăruia, ele au început 
să livreze membrilor lor cereale la domiciliu, ele admit pro- 
prietatea personală a păsărilor, a vitelor mici, a unei vaci, 


EN VIAȚA ROMINEASCA A j 


ete. Urmează deci că de fapt comunele au trecut în stare de 
artel, Şi nu este nici un rău aci, aceasta o cere interesul des- 
voltării sănătoase a mişcării de masă a kolkhozurilor”, t 


Expunerea lui Stalin e suficient de clară, ca să nu mai 
fie nevoie să o comentăm. Notăm numai caracterizarea cu- 
rioasă şi interesantă a egalitarismului mic-burghez. 


E desigur de cea mai mare importanţă să se cunoască 
rezultatele obținute cu aceste diferite forme de exploatări 
colective. Vorbim de rezultatele economice, sau mai precis, 
de productivitatea și rentabilitatea lor. 


Care sunt defectele pe cari le stabileşte Stalin? 


Mai întîi: contaminarea comisariatelor de „boala de a 
trata afacerile după sistemul biuroeratic”, Mai departe: „e- 
normul material de tractoare şi mașini” nu a fost întreținut 
în bună stare. Apoi: nu sau făcut asolamente judicioase, nu 
sa rezolvat problema îmbunătățirii semințelor; nu se folo- 
sese îngrășăminte; nu s'a făcut mai nimic în domeniul creş- 
terii vitelor. In fine: sovhozurile s'au dovedit a fi prea fn- 
tinse, depășind capacitatea de conducere n directorilor. 

In scurt: „Dacă se compară fondurile enorme pe cari 
Statul le-a învestit în opera sovholzurilor cu rezultatul ma- 
terial al funcționării sovholzurilor, așa cum el apare azi, se 
observă o mare disproporţie”. 

Cea mai serioasă, documentată şi științifică cercetare a 
acestei probleme, ni se pare a fiaceca a lui Otto Schiller, 
care într'o lucrare recentă 2 comentează cu multă băgare 
de seamă datele statistice. Autorul este și consilier pentru 
chestiunile agricole al legației germane din Moscova, aşa că 
a avut posibilitatea să se informeze direct, personal asupra 
experienţei colectivizării în Rusia. 

Autorul constată că suprafața a sporit, însă productivi- 
tatea pe hectar, s'a diminuat pentru aproape toate felurile 
de culturi. La cereale randamentul a scăzut chiar sub nive 
lul — atit de jos — dinainte de războiu. 


E n aa 
1 Stwine U. R. 8.8. — Rilan (Les éditions Deno:let Steele. Paris) 
* Die Krise în der sozialistischen Landwirtsehajt in der Sow- 


Eois — Berichte uber Landmirtschaft. Neue Folge. 79 Sondenbheft 
n 5 


CRONICA COOPERATISTA 107 


E FU DR 


Schiller studiază în mod amănunţit problema rentabili- 
tăţii la kolkhozuri. Problema aceasta este determinată aci 
de legătura organică între administrația kolkhozurilor şi 
administraţia Statului. ; 

Rezultatul cel mai grav al kolkhozurilor a fost şomajul 
provocat de mecanizarea exploatărilor, Numai la aceste 
kolkhozuri, autorul socotește pentru anul 1931. că 6—8 mi- 
lioane oameni sunt de prisos. Rusia a devenit țara şomaju- 
lui! Situaţia e pe cale de ugravare din pricina marei natali- 
tăți a populaţiei. 

a 


Sistemul de organizare a cooperației din Rusia Sovieti- 
că este în mod firesc centralist, Aceasta permite o dirijare 
unitară a activității cooperative. 7 

Prin reţeaua de cooperative de consum, de producție 
artisanală, mai rar industrială-agricolă şi de credit, condu- 
cerea economiei naționale rusești are la dispoziție un instru- 
ment din cele mai bine utilate şi disciplinate, jj : 

Organizațiile centrale comerciale ale cooperaţiei ruseşti 
şi-au dovedit capacitatea in special în domeniul exportului, 
Agenţii puternice, ori chiar societăţi mixte (cu participarea 
centralelor cooperative din țările respective) au fost consti- 
tuite în centrele comerciale importante ale lumii. Vizitind, 
împreună cu delegaţii Centralei noastre cooperative de Im- 
port şi Export, citeva din centrele comerciale ale Europei 
cu care cooperația noastră a închegat lecături de afaceri, am 
putut constata că organizaţia cooperativă rusească era pre- 
zentă pretutindeni. 

Reluarea relaţiunilor țării noastre cu Statul sovietice va 
permite şi închegarea unor legături economice între mişca- 
rea cooperativă rominească şi cra sper egean gi 

schimbului de produse nu credem că ne ` ilu- 
fi e e insă o posibilitate de conlucrare, este atra- 
gerea PRAD zo ruseşti în acțiunea de ri Dome a coope- 
rației din ţările agrare ale Estului şi Sudestu ui auropea: 
pentru stabilirea unei politici unitare a desfacerii pro or 
agricole, 


GR. MLADENATZ 


CRONICA PEDAGOGICA 
i PEDAGOGICA 


ȘCOALA IN RUSIA SOVIETICA 


Personal credem că stările creiate de fazele primare ale 
sdruncinărilor sociale nu pot dăinui. In unele privinţe ele 
sunt un pas inapoi, în altele unul înainte necontrolat şi ne- 
potrivit cu realitatea: O experiență consumată nu se poate să 
nu lase însă urme. Ea nu se pierde. 

Şcoala din Rusia Sovietică este cel puţin o astfel de ex- 
perienţă, — cea mai vastă şi cea mai originală, A-i ignora rea- 
lizările echivalează aproape cu lipsa de seriozitate, mai ales 
pentru specialişti. 

Ea este profund deosebită de şcoala din Rusia țarilor pra- 
voslavnici. Rusia țaristă se caracteriza prin existenţa unui 
regim școlar deosebit pentru fiecare clasă socială, mai strict 
și mai închis de cît în oricare altă țară. Despre o şcoală unică. 
adică democratică, nici nu putea [i vorba. Sus exista o şcoală 
foarte bine dotată şi cu îngrijire condusă, pentru nobilimea 
țării. De o atenţie deosebită se bucurau mai ales școlile mili- 
tare, şi în ele nu putea pătrunde oricine. Simplul fapt de a fi 
fost admis într'una din ele constituia o dovadă de noblețe a 
rangului social sau, pentru cazuri rarisime, dovadă de mare 
cinste ncordată din mărinimia stăpinului absolut, 

O şcoală aproape tot așa de bună era destinată și pentru 
puternica biurocrație rusească şi pentru burghezia înstărită. 

Poporul de jos însă avea o rca şi prost întreţinută şi 
insuficientă pentru nevoile lui de 

cesibilă decit şcoala primară şi În rare cazuri seminariile teo- 
logice sau cele pedagogice (şcoli normale). 


ministere, de căile ferate, de biserică, ete, Scolile bisericeşti a- 
veau chiar și un control deosebit şi o programă, concurinăd 
serios pe cele ministeriale. 

Statul făcea prea puține sacrificii pentru învățămînt. El 
ținea să aibă un număr restrins de şcoale bune, lăsînd restul 
în seama puterii locale de susținere, De aceea multe şcoli, 
mai ales în ultimii zece ani, rămăseseră în seama zemstvelor, 

Cu toate slorţările pe care le făceau insă inițiativele par- 
ticulare, ca şi zemstvele şi alte autorităţi sau instituţii locale, 
pentrucă spiritul general era mai de grabă protivnie Învăţă- 
turii, Rusia a avut intotdeauna un procent de aproximativ 


eat ea 


CRONICA PEDAGOGICA 109 
e EP a 
i rodnicii), 

7 beţi. Gindirea și curentul poporanist (nai inicii 
2079 tatei, luministă specific perna nat re n 
i > care spiritele luminate o simteau ca ; 

Aa sad, ao să vai pio iar apariția lui Tolstoi ca un alt Rous 

seau Înaintea unei prăbușiri, nu-i întimplătoare. 


ombrie 1917 partidul bolşevic venea la putere, moş- 
MA pane şi mai E breti decit o avusese Rusia cec 
Clasele înstărite s'au dezorganizat şi cu ele şi penais e m 
rămineau de cit urme ale școlii populare, destul de sla e i 
estea ṣi sub vechiul regim. Se conta mai mult pe a pu 
destul de puternic al generoşilor din paia şi din afară 
a se lua totul dela inceput. atat 
parti, P 1917 pin azi şcoala statului ge a apasă os rs 
rin care a trecut şi statul e nsuşi, ] 
az n Îsi e haos revoluţionar, pină prin 1922; a mine apos 
cae de relativă organizare şi Portale opeen ppa ra p 
istăzi să i u i 
truca astăzi să intre complet în cadrul p ant c cul 
i ioadă s` Ituit destul entuziasm pen 
In prima perioadă sa cheltui A Staton pia 
à i tiinții de carte, dar totul se făcea c | x 
i mea ree A palaan toată, era indrepată în direcția a 
ărării puterii. yy E, 
air lichidate ultimile răsbonae rog prassi y ar fat 
ă om 
vecinii, viața socială a luat un nou ritm. Con nar o popon- 
i instrucțiunea publică este Lunaciarski, i 
sau pala Fine şi riza Dn peon zare) d papei 
iri imi e ut ca n ; - 
dar spirit larg primitor, cecace a făcu ni-i 
ice şi culturale din străinătate â-ș i 
E y Targa și, cul numai să ina porwana pe cit e hapene 
i marxisto-leninistă, In timpul lui, com spe 
mda gemă cu Krupskaia, soţia lui Lenin, a dat întăi A 
1923 prima schiță de organizare şi primele programe a 
> ale învăţămintului sovietic, i = 
pa iar ipp această şcoală e baT pen 
scoala de copii mici, pentru virsta de 3—8 ani. 
b) Soala priina elementară (gradul I), unde urmează 
copii ore E ara ea RR copii și tineri, dela 12 la 17, 18 sau 
i T ăţămintul superior 

nv ntu > : 

A repartizare şi număr de ani schema aceasta seamănă, 
după cum uşor se poate observa, cu schema clasică preco- 
nizată încă dela Comenius (în „Didactica Magna”) și adop- 
tată de atunci, sub o formă sau alta, de toate şcolile lumi 

Ea are totuşi şi citeva trăsături caracteristice. In primul 
rind e de observat întinderea şcolarității la grădinile de ear 
mici. Aceasta a avul ca scop să smulgă pe copil dela o virstă 


no VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


pos . — a 


cit mai fragedă din sinul familiei, pe care concepția prole- 
lară a statului o consideră focar de reacțiune, — mai ales 
cînd e vorba de familia mic burgheză sau a ţăranului. O altă 
caracteristică este intenţia legiuitorului în ce priveşte rolul a- 
tribuit şcolii de gradul IL. Ea nu mai este o școală secundară 
teoretică în sensul cum o concepem noi și nici selectivă pe 
alte baze de cit cele ale meritului. 

Gradul H cuprinde două cicluri. Primul ciclu ține mai 
mult de primele patru clase, atit prin structură, cit și prin fap- 
tul că aci nu se face nici o împărțire a elevilor pentru spe- 
cializare. Aceste şapte clase formează ceeace Ruşii numese 
„semiletka”. In ciclul al II-lea se începe specializarea: curs 
tehnic, comercial, normal, ete. 

De-asupra vine învățămîntul superior: școlile tehnice su- 
perioare, universităţile paire şi muncitoreşti, ete. 

O grije deosebită au Rușii pentru adulții neștiutori de 
carte. Pentru împuţinarea acestora, şcoala depune o activitate 
în plus și s'au înfiinţat și şcoli speciale cu administraţie și 
control special. Munca aceasta face parte dintr'o vastă acțiune 
organizată pentru lichidarea trecutului. Se vorbește şi se lu- 
crează pentru lichidarea analfabetismului, așa cum se vor- 
beşte despre lichidarea kulacului, a spiritului mic burghez, 
sau a religiei. 

Lupta aceasta în „sectorul” învățămîntului, cum obiş- 
nuesc Ruşii să spună, a dat pină acum rezultate destul de 
bune, dacă e să judecăm după cifrele oficiale. Dela 70% anal- 
fabeţi s'a ajuns astăzi la 70% sştiutori de carte, iar învăță- 
mintul tehnic a luat un avint necunoscut înainte de bre be a 
din Octombrie. In schimb însă a scăzut nivelul învățămâîntu- 
lui superior de cultură umanistică. In 1927 crau în şcolile de 
copii mici şi cele elementare un număr de 10.588. copii, 
ceeace Înseamnă aproape 10% din populaţia totală de atunci 
a țării de toate vârstele. Și aci nu-s socotiți şi cursiștii adulți 
ai şcolilor de lichidarea analfabetismului. 

Rezultatele acestea, atit de repede, sunt explicabile prin 
entuziasmul pe care primul contact cu cultura, şi viziunea 
unci lumi mai bune prin ea, l-a pus în faţa oricărui Rus. Un 
vizitator francez din 1930, d. Robert Etienne. spune În această 
privință: „Fascinaţi de promisiunile cărturarilor, crezind că 
ei le vor pune la dispoziţie cuceririle revoluţiei, lucrător și 
țăran se grămădese în localuri unde se debitează cunoștințe, 
adevărate centre de atracție, egale cu teatrul și cinemato- 
graful. Aci se găsesc mojici bărboși, îmbrăcați cu piei de ca- 
pră, cu picioarele înfăşurate întrun soiu de sac, printre fete 
cu înfăţişare sportivă şi gospodine îmbrobodite. Ti revăd cot la 
cot atenţi, împrejurul nul aanpeaiii din care uniunea re- 
publicelor sovietice acopere a șasea parte. Cu talia strinsă în- 


„CRONICA PEDAGOGICA "1 


tr'o bluză rusească, un student cu privirea obiectivă — pri- 
virea generaţiei tinere, în întregime proectată în afară —, de- 
senează diferite părţi ale lumii, după coeficientul lor econo- 
mic. Era o facultate muncitorească, vibrind toată de poftă şi 
elan. Cine spune că Rusul e mort în Rusia Sovietică”, 


Şcoala din Rusia de azi se deosibeşte de școalele din restul 
lumii, nu numai în organizare și manifestările ei exterioare, 
Deosebirea e mai profundă, de structură interioară. Cel pu- 
țin ca intenţie ea este de multe ori şi mai în pas cu vremea, 

Noi suferim de pildă de o prejudecată: aceea de a crede 
şi a spune — uneori și cu intenţii prea puţin culturale — 
că în școală învățătorul sau profesorul sunt totul, iar pro- 
grama puțin lucru. Este vechea concepţie eroic — individua- 
listă intrun fel, filantropistă în altul, dupā care opera valo- 
rează cit valorează autorul ei, şi care vrea să facă din învă- 
țător un apostol, 

Concepţia aceasta o simţim depășită şi pentru motive pe- 
dagogice dar și pentru motive sociale, Lucrul acesta se vede 
mai ales în momente de criză socială. Atunci importanță are 
spiritul şeolii, care trebue să crească pe cetățenii unei vieți 
aşezate, Învățătorul care nu se integrează acestui spirit, oricite 
merite personale ar fi avind, nu reprezintă şcoala; poate chiar 
să fie periculos, Ceva mai mult, el însuși, invățătorul, este 
mai bine văzut dacă și instituţia este în stima opiniei celor ce 
au rol botăritor în stat, 

In Rusia, înainte de răsboi, cu toată concepția popora- 
nistă a unui dascăl-apostol, acesta nu era în anarenajul statu- 
lui decit un mic şi umil funcționar, prost plătit, și nu odată 
ironizat tocmai pentru credinţa lui într'un ideal. Dela dascălul 
primar sau secundar, pină sus de tot în capul piramidei de 
boeri latifundiari, principi și mari duci, era o scară, spre vir- 
furile căreca nu se putea privi fără teamă şi care nu era fă- 
cută pentru urcat, 

Acum situaţia sa schimbat. In primul rând numărul 
membrilor corpului didactic de toate gradele s'a ridicat ver- 
tiginos. Dela 75.000, altădată, astăzi sa ajuns la 530.000, strinși 
în sindicate și în „Federația Pan-rusă a muncitorilor invăţă- 
mântului”, cu o mulțime de publicaţii, unele dintre ele com- 
parabile cu cele mai bune din apus. Cităm dintre acestea : 
„Învățătorul Poporului” (organul oficial al Federaţiei), „Ca- 
lea învățămintului” (în 350 de pagini, organul Comisariatu- 
lui Pedagogic al Ucrainei), „Muncitorul învățămîntului”, 
scoasă de sindicatul pan-rus. 

Invăţătorul şi profesorul sunt asimilați muncitorilor. Și se 
zice chiar obișnuit „muncitori ai învățământului” sau „mun- 
citori școlari”, — în prescurtare, după obiceiul rusese 


a 


12 VIAŢA ROMINEASCA 

m o i Da 30 ERE, Za E 
„şerabi” (dela „Șkolny Rabotnik”, adică „muncitor școlar”). 
Faptul că sunt asimilați lucrătorilor nu înseamnă o "pe 
dare, în statul proletar cu dictatura clasei muncitoare. 
contră. In 1925 statul a instituit 17 categorii de salariați, după 
muncă și pregătire, In această ierarhie, care începe dela ca- 
tegoria Aa se termină cu a XVII-a (cei mai bine pdătiți), 
muncitorul şcolar de toate gradele intră, după şcoala la care 
predă, în categoriile XI-XVII., El merge așa dar pină la ul- 
tima raba. sas în sus şi nu coboară la treptele inferioare ale 
muncitorilor necalificaţi. 


Dacă membrii corpului didactic se bucură de acest trata- 
ment este un semn că instituţia în care ei muncesc se bucură 
şi ea de trecere în ochii conducătorilor. In lucrarea sa, care 
a fost o surpriză pentru toată lumea, „La Russie nue”, Panait 
Istrati a vorbit criticind aspru lipsa de organizare a şcolii ru- 
seşti şi aservirea şcolii către politică. Nici un alt vizitator al 
Uniunii sovietice, chiar dintre cei cu sentimente profund anti- 
comuniste, nu sa pronunțat aşa de categorie. Din potrivă : 
din tot ce s'a scris şi din datele statistice ce se pot avea iese 
mai de grabă că în ochii conducătorilor bolşevici, şcoala 
ocupă un loc important pentru consolidarea statului. 

Faza aceasta a dictaturii proletariatului este o fază de 
tranziţie, de pregătire a spiritului cu adevărat comunist de 
mai tirziu. Intreaga republică dela răsărit este o școală unde 
se pregăteşte o altă lume. De aceea fenomenul educativ este 
poate cel mai important astăzi în Rusia. 


Toată frămintarea de idei şi toate principiile, care animă 
munca de înfăptuiri şcolare în spirit comunist, s'a Înscris 
pentru prima oură în programele oficiale din 1923, alcătuite 
de o comisie specială care avea în frunte pe Krupskaia, soția 
lui Lenin. Ele au fost aplicate fără modificări până la 1927-28, 
de cînd decizii noui au tot modificat cite ceva din ele. 

Unul din principiile de bază ale programei din 1923, şi 
pentru care ea a fost mai aspru criticată de adversari, este 
acela al educaţiei politice, Lenin a spus-o răspicat la incepu- 
tul guvernării comuniste: neutralitatea în materie de educaţie 
este o ipocrizie burgheză. Școala n-a fost niciodată apolitică. 
De aceea regimul bolșevic „îşi propune, după cum spun in- 
strucțiile programei oficiale, ca să transforme şcoala, armă 
de dominație burgheză, în armă de distrugere a claselor so- 
ciale, în armă de construcție a societăţii socialiste” (pag. 41). 
Vom găsi astfel în programe, la locul de onoare, chestiuni de 
felul acestora: lupta țăranilor împotriva nobililor în trecut şi 
sclavia politică a ţăranilor, chiar după abolirea sclavajului 
economic; despre capitalism şi haosul pe care-l aduce el în 
producţie, lupta dintre capitalism şi muncă, manifestul comu- 


CRONICA PEDAGOGICA 113 
Îi să 


nist, comuna din Paris, cele trei internaționale, revoluția din 
Octombrie şi consecințele ei, internaționala a Il-a şi apro- 
piata (?) revoluţie mondială, ete, Pe lingă aceasta, sărbătorile 
religioase şi naţionale de altădată sunt înlocuite cu aniversări 
ale etapelor revoluției. 

Găsim însă în programele şcolare și principii care pot fi- 
gura şi în programa altor țari. Sunt chiar principii pe care 
pedagogia modernă le cere unei bune şcoli şi pe care țări 
cu o veche civilizaţie nu le-au putut pină acum practica. Tra- 
diţia culturală le-a fost mai de grabă piedecă. Rusia permite 
din contră incercarea oricărei experienţe, iar lipsa unei tra- 
diții şcolare a însemnat şi lipsă de rezistență faţă de orice 
gind de înoire. 

Unul dintre principiile cele mai de seamă ale pedagogiei 
moderne este acela al activismului. Intre felul cum se înțelege 
deobiceiu şcoala activă și între felul cum o înțeleg Ruşii este 
insă o deosebire. Stăpinită încă de prejudecata intelectulistă 
şi punctul de vedere psihologic, pedagogia oficială din țările 
burgheze înțelege, prin şcoală activă, libertatea ce trebue să să 
lase copilului de a se desvolta prin activitate din el întreg şi 
armonic. Omul are de copil în el ceeace va fi mai tirziu. Noi 
trebue să Înlesnim această creştere organică a germenului, 

Această concepţie individualistă şi rousseau-istă este as- 
tăzi dovedită falsă. Pedagogi ca John Dewey sau Georg Ker- 
schensteiner i-au arătat şubrezenia, Pedagogia rusească şi-a 
însușit punctul de vedere al acestora interpretindu-l negreşit 
in sensul ce-i convenea. Ea nu prețuește activitatea pentru ea 
însăși, ci pentru și întrucât este în legătură cu viața de toate 
zilele a societăţii. Nu activitatea fără nici o semnificație sau 
cu un simplu exercițiu, ci munca. Școala rusească este şcoala 
muncii productive, şcoala Kolhozului sau a fabricei, — şi ne- 
greşit școala proletariatului, * 

Şcoala muncii productive implică un permanent contact 
ul şcolii cu societatea, cu felurile pe care ea și le propune. 
Pentru aceasta programele oficiule ale şcolii ruseşti reco- 
mandă la tot pasul legătura strinsă Între şcoală și mediul în- 
conjurător (localismul). Autoritatea școlară nu sa mulțumit 
numai cu enunțarea principiului, ci a instituit ṣi organe care 
să-i asigure aplicarea: o secție pedagogică în consiliul știin- 
țifie al statului, birouri departamentale, iar la fiecare școală, 
consiliul învăţătorilor sau profesorilor, pentru alcătuirea pla- 
nurilor locale de lucru. 

Cu aceste organe şi instituţii de stat, cele trei principii ară- 
tate mai sus (acela al educației comuniste, cel al muncii și 


1) A se wwlea despre padiaieggă prisetari: a) Bugene Devaud «La 
ted. scolaire en Rusie sovictique 1932. b) Edwin Hoernht - | education 
bourgeoise et led. prolttarienne 1992, 


114 VIAȚA ROMINEASCĂ 


principiul apropierii şcolii de mediu) pot fi în adevăr puse 
in practică. Prin înscrierea lor între dezideratele şcolii, pro- 
grama din 1923 a școlii ruseşti se prezintă ca una dintre cele 
mai originale de azi. Ea cuprinde, în modul de redactare, trei 
coloane: a) Natura și omul; b) Munca; c) Societatea. Cu- 
noștințele aşa dar nu mai sunt compartimentate pe obiecte 
de studiu, ca în programele noastre. Ele se prezintă oarecum 
în bloc unitar. așa cum mintea copilului le prinde și cum se 
prezintă şi în viața concretă. 

Programa astfel alcătuită poartă numele de „Programa 
pe complexe”, spre deosebire de programa pe obiecte de în- 
vățămînt a noastră. „Complexul, spun instrucţiile oficiale, a- 
dică legătura întregei munci şcolare, consistă nu numai în 
aceea că tot ce învaţă, copiii sintetizează în jurul temelor ge- 
nerale legate între ele, dar şi in aceea că la baza întregei ac- 
tivităţi şcolare se găsesc scopurile precise şi legate între ele 
ale educației comuniste”, 

Invăţămiîntul rusesc are astfel două aspecte: unul care 
pune în centrul preocupărilor nu punctul de vedere psiho- 
logie, ci pe cel social; altul care ţinteşte la o educație mai 
special comunistă. A 

Spiritul care pătrunde întregul edificiu școlar rus este a- 
cela al materialismului, iar materialismul din programele dela 
1923 este mai mult acela al marxismului de propagandă. 

Căutând însă temeiuri doctrinare in acest materialism 
grosier, determinist şi lipsit de obiecțiile criticismului, s'a ob- 
servat curând că se sapă la temelia dogmei leniniste, 

In adevăr, dacă se crede că totul este determinat în natură 
şi în societate, dacă totul se produce dela sine, în acest caz 
orice intenţie omenească este izbită de neputinţă, Revoluţia 
este imposibilă sau inutilă, Toată jertfa făcută pentru ca nu 
mai are nici ea nici o semnificație morală, De această erezie 
a fost acuzat însuși bătrinul Bukharin, socotit azi de tine- 
rime ca reprezentant al mentalității kulace. 

Lupta împotriva acestei deviațiuni, numită de dreapta, a 
fost dusă de Deborin, care însă a căzut în extrema idealis- 
mului, păcat și acesta pentrucă duce la revizuirea lui Marx. 

Intre aceste două deviaţiuni (de dreapta și de stânga) se 
plasează filosofia „liniei generale”, Linia generală este ziția 
filosofică udmisă, care admite materialismul fără a defini ma- 

teria, după cum admite şi dialectica, fără a admite idealismul. 

„Linia generală devine astfel o dogmă, care caută temeiuri nu 

în rațiune ci în faptă, în fapta creiată de această credință. 

expus aceste citeva date ale gindirii bolşevice, pen- 

trucă între evoluţia acestei gindiri și între evoluția şcolii există 
un paralelism, 


CRONICA PEDAGOGICA n5 


Programa pe complexe, cu locul așa de larg pe care-l dă 
influenţii mediului asupra copilului, nu este numai întim- 
plător contimporană cu atotputernicia lui Bukharin în gin- 
direa timpului. Și nu trebue să uităm că tot atunci se inaugu- 
rează şi perioada Nepului, şi ca o deviaţie dela linia ac- 
tivismului leninist. A fost o eliberare a forțelor neincadrate 
intenției comuniste şi lăsate să se autodetermine, statul păs- 
trindu-și nu dreptul de a determina, ci pe acela de a dirija 
doar, 

Curind începe să înflorească însă deviația de stinga. Abia 
după 1928—29, „linia generală” începe să-și precizeze atitu- 
dinea. 

Scoala a mers şi ca pe linia acestor frămintări, Progra- 
mele din 1923 au suferit diferite modificări. Astăzi programa 
complexelor a rămas mai mult un îndreptar, pentrucă planul 
şcolar ca și cel economic întră în planul cincinal, vestita „Pia- 
țiletka”, care ține seamă mai puţin de principii (acestea au 
devenit credințe care nu se mai discută), şi mai mult de rea- 
lizări, 4 

Cu această concepție nouă despre şcoală, mai robustă și 
mai departe de fumul speculațiilor care au întovărăşit ne- 
buloșii ani dela începutul răsboiului, Rusia crede a se găsi 
acum pe un drum cu totul original. Observatorii cu experienţa 
locurilor și oamenilor apropie stilul nou de viață de aci cu 
ceva din ceeace se poate observa în pătura muncitoare a Sta- 
telor Unite Americane. Maxim Gorki, însă, și ca el și toți tine- 
rii ruși de azi, cred că pun temelia unei lumi cu totul noui, a 
unui nou tip de umanitate, 

Şi acest lucru nu se petrece în școală, nu se petrece în a- 
fara ei; se plămădește pretutindeni, căci toată Rusia este as- 
lăzi o școală și un laborator, în care se experimentează, se 
muncește, se crede şi, de sigur, se riscă tot pe atita. 


STANCIU STOIAN 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 
—————— pe IAA 


FILMUL RUSESC 


Reluarea relaţiilor cu Sovietele inseamnă pentru mine 
sfirşitul unei foarte speciale activităţi. Se termină rolul meu 
de interlocutor de proști. Ştiţi, de sigur, că, pină mai ieri, 
Rominul, în numele civilizaţiei, mă rog apuseni, din care 
face cu onoare parte, îşi permitea să numească barbar, săl- 
batee și contra naturii, tot ce făceau Ruşii. Sunt printre pu- 
ținii cetăţeni ai neolatinei noastre țări care să fi avut mereu 
— oral şi în serios — crincenul curaj de a spune — recunosc 
că în deşert — că revoluția rusească este nu numai un eve- 
niment istoric măreț moralmente, dar și perfect reuşit din 
punct de vedere practic economic. 


Acum, aceste pledoarii devin de prisos. La noi politica 
hotărăște. Ne-am reinprietenit cu Ruşii? Totul în Rusia va 
fi de azi inainte interesant, Toţi popeșştii culturei noastre vor 
explica cu simpatie ce se petrece în Rusia. 

Şi asta e, între altele, atatea pentru cinematograf. 
Ştiţi, cred, că filmul rusesc este Într'o privinţă cel mai bun 
din lume. Pare curios ca filmul rusesc şi cel american să aibă 
multe însuşiri comune. Asta ar însemna că în genere psiho- 
logia Rusului şi aceea a Americanului sunt asemănătoare. 
Ceeace pare absurd; e deajuns să ne reprezentăm mental un 
rus şi un yanekeu, ca să nu descoperim decât contraste. Şi 
totuşi, așa e: Rusul şi Americanul samănă. Au ceva comun, 
pe care Francezii, Germanii, Italienii, Englezii, Scandinavii 
nu-l au. Mă explic. 


In toate manualele de psihologie există un capitol con- 
sacrat diferitelor „tipuri individuale”. După ce sa făcut psi- 
hologia generală a omului, se schițează o psihologie „dife- 
rențială”, în care se împart indivizii după tipuri etnice, după 
„caracter” (impulsivi, flegmatici, colerici, etc.), sau după 
constituția corpului (atletici, picnici, etc...) sau însfirşit, 
după predominația cutărui simț asupra celorlalte. In acest 
sens, se poate spune în genere că omul e un „tip vizual”, 
căci simțul de care se folosește cel mai des şi mai eficace 
e văzul (cîinele, de pildă, e un tip olfactic). Printre oameni 
insă există indivizi care se servesc mai ales de cuvinte; sunt 
tipii verbali — cum sunt francezii. Şi cum vorbele sunt su- 
portul operaţiilor logice, asta explică de ce francezii sunt 
tipi logici. Există oameni care, pentru înțelegerea lumii în- 


a, 


CRONICA CINEMATOGRAFICA H7 


conjurătoare, se slujesc mai ales de auz. Sunt tipii auditivi. 
Marii muzicanți probabil că gindesc în sunete, aşa cum noi 
pîndim în imagini și alţii în cuvinte. 

Insfirşit, un foarte interesant tip este tipul „motor”, care 
are tendința de a reduce fenomenele la scheme motrice. 
Astfel înfățișate, el va pricepe lucrurile mai lesne și mai pro- 
fund. Din această categorie „caracterologică” fac parte două 
grupuri omenești, două grupuri foarte deosebite ca moravuri 
şi înfățișare fizică: la vestul Europei, şi pină la capătul ter- 
minus al Asiei: Ruşii; pe partea cealaltă a globului: Ame- 
ricanii Statelor-Unite, Şi unii și alții sunt obicinuiți să gin- 
dească şi să na sp prin fapte de mişcare, 

Cind marele artist londonez Charles Laughton s'a dus 
la Paramount, i Sa fost dat următoarea „temă”: actorul tre- 
buia să stea cu spatele şi, în această poziție, să joace minia. 
O minie fără ochi, fără gură, fără fălci. O mînie exprimată 
cu picioarele și spinarea. 

Să trecem în Rusia. Incă inainte de războiu, la exame- 
nele de conservator nu se recita papagaliceşte, ca În Europa, 
o scenă din cutare ineptă capodoperă naţională. Nu. Se pro- 
ceda așa: juriul — uneori chiar un grup format din patru. 
cinci persoane, alese dintre simplii spectatori — alegeau o 
temă, de pildă: o farmacie de zece noaptea, Candidatul tre- 
buia, timp de atitea minute, să „activeze”, să facă tot soiul de 
lucruri care să arate că e asistent de farmacie şi că este 
nonple. Sau i se spunea: Dumneata esti student, Esti sărac. 
Stai la etajul al cincilea. In imobil a isbuenic un incendiu. 
Ai zece minute ca să exprimi asta, Și dacă făceai ceva care 
să fi denotat că nu eşti student sau că nu locuești la al cin- 
lea, sau că nu ești sărac — ţi se scădea din nota la examen. 
Sau dacă fiecare „motiv mimic” dura prea mult, ete., ete. 

Unde le-ar trece Francezilor prin gind să facă așa ceva? 
Am mai spus-o și altă dată: Francezii, chiar cînd sunt la 
cabinet, joacă „Phedre”. Ar fi totuşi nedrept să spunem că 
marile capodapere clasice în complicitate cu tradiția „Co- 
mediei Franceze” au nenorocit teatrul și filmul francez, A- 
devărul e invers. Totala inaptitudine a Francezului de a se 
exprima în alfabetul mişcării este cauza care a dus la toate 
catastrofele: Comedia franceză, Corneille, Racine, ete. 

Vreţi încă o dovadă de asemănare între Rusia şi Ame- 
rica? O dovadă de ordin tot psihologic? lată. Există azi o 
întreagă ramură de psihologie care combate introspecțiunea, 
adică metoda cercetării în forul nostru interior, analiza inti- 
mă u sufletul. Nu aşa zic adversarii acestei metode — 
trebue să procedeze o ştiinţă care să merite cu adevăra! aces! 
nume. O ştiinţă trebue să fie obiectivă; trebue să privească 
fenomenele pe dinafară: să le privească de acolo de unde 
oricine le poate vedea. Ce se petrece în conștiința dumitale 


ni 


Fi 
li 


Fi 


d ai » 7 p < me 


118 VIATA ROMINEASCĂ 
TEONE E L E EDER ee T E 200 S 


— İn cazul cind se petrecea ceva — asta nu poți vedea decit 
dumneata, şi incă nu totdeauna corect. Nouă ne trebue fapte 
psihice pe care să le poată constata oricine, Aceste fapte sunt 
mișcările. Mișcări corporale, pe care le putem vedea, foto- 
grafia și măsura. Chiar mișcări foarte interioare — ca de 
pildă bătăile inimei, secreția glandelor suprarenale, — se pot 
„Lotografia” cu o mare exactitate. 

O emoție, un act de gindire, o percepţie, ete., trebue stu- 
diate în chipul acesta: consemnăm mișcările care constitue 
toate aceste conduite, toate uceste compartimente psihice. 
Psihologia se reduce la reflex. Cel mai complex act de gin- 
dire este o armonie şi o sinteză de reflexe, 

Pe această concepție s'au clădit două şcoli cărora Psiho- 
logia le datorește enorm: Şcoala Psihoreflexologiei sau a 
Psihologiei obiective (Bechterew, Pawlov) şi Şcoala behavio- 


ristă (behaviour= conduită, comportament; Loeb, Thorndy- A 


che, Cannon). E inutil să atragem atenția că una e rusă, iar 
cealaltă americană (nu englezească, ci pur americană). 

Admiţind că nar fi exista! fizicianul Lumière; admi- 
tind că nu s'ar fi descoperit lanterna magică şi apoi imagi- 
nile mișcătoare; chiar atunci, Ruşii şi Americanii — ca d-l 
ertasi sg — ar fi făcut „cinematograf fără s'o ştie”, 
Căci met „comportistă” însamnă pur şi simplu aplicarea, 
la realitățile intime sufletești, a unei metode curat cinema- 
tografice; redarea, prin simple mișcări, a unor subtile taine 
interioare. 

Aşa se explică vocația enormă a Americanilor şi Ruşilor 
pentru arta filmului. Gindiţi-vă: Pină dincolo de războiu. 
industria cinematografică americană — ca şi cea rusească 
— erau inexistente. De cum au Început, au debutat deadrep- 
tul cu capodopere; şi în ciți-va ani, au ajuns a fi primele 
din lume. 

La asta contribue de sigur mult și regimul economic al 
filmului. In țările vest-europene, producţia cinepgrafică este 
pe bază de întreprinderi individuale. In Rusia, colectivitatea 
intreagă produce, In America, regimul e de asemeni colectiv, 
in sensul că o casă ca Paramount sau Metro-Goldwin este un 
fel de Stat în Stat și dispune de o bună parte din protecţia 
magnaţilor financiari din Wall Street. 

Fireşte, sistemul rusesc e preferabil. Căci producătorul 
rus nu se preocupă de rețeta comercială, deci nu se pleacă 
supus în faţa gustului populaţiei (gust care poate fi inept) şi 
își permite luxul de a îndrăzni să „educe” acest gust public, 

du-i lucruri bune, pe care spectatorul mediu ar putea, la 
început, să le găsească proaste. 

“Filmul rusesc nu face decit asta: educă, Educă simţul ar- 
tistic adevărat, Cum spune și Lunatcharski, vorbind de cine- 
matograful sovietic: atunci cînd faci artă, preocupările de 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 119 


Sa N N RE E O E E ED 


frumos primează asupra celor morale. Decit, morala poate 
coincide cu frumusețea (După părerea noastră, părere ex- 
pusă în repeţite rînduri în seris, eticul şi esteticul coincid 
totdeauna). In tot cazul, ce vrem să reținem este că filmul 
rusese nu urmăreşte „beneficii comerciale", Dacă sunt, — 
cu atit mai bine. Dar ele atunci vor servi — ne spune Mous- 
sinac — nu la remunerat autorii şi executanţii, ci la rein- 
vestirea în întreprindere, pentru ameliorarea ej viitoare. 

Incă un cuvint: Se reproşează cinematografului rus că 
è „lezist”, că urmăreşte propaganda comunistă, Să ne inje- 
legem, Arta, nu-i așa, trebue să redea viața, cit mai exact, 
cit mai veridic, cât mai . aşa cum e”. Arta rominească tre- 
bue să redea, cu autenticitate, realitatea rominească: arta 
rusă pe cea rusească, etc., Dar această realitate rusească se 
intimplă a fi o realitate comunistă. E poate un rău, e poate 
un bine, în tot cazul este un fapt. Cum spune germanul Leo 
Hirsch, comunismul e o religie. Există desigur nemulțumiți. 
Par'că toţi catolicii sunt egal și mereu mulțumiți de Dum- 
nezeu și de pe ii lui? Dar asta nu înseamnă că le-ar trece 
prin gind să- y aaaea In Rusia, toată lumea e comunistă. De- 
altfel puţini sunt aceia care să fi apucat epoca „precomu- 
nistă”, Azi comunismul e mai mult ca o religie: e o teorie 
a cunoaşterii, 

De altfel, propaganda comunistă” din filmele ruseşti e 
foarte specială, foarte indirectă, foarte „pe de parte”; aş 
spune chiar că este, involuntară, nu pentru că autorii nu 
voesce să o facă, ci pentru că dacă n'ar voi, ar face-o totuşi 
fără să vrea, 

Un exemplu de propagandă comunistă fără voie. Inchi- 
puiți-vă că ar exista în Rominia un adevărat romancier 
(ceeace jur că nu există încă); sau o adevărată artă cine- 
matografică naţională. Ce ar face oare acești producători? 
Foarte simplu, Ar descrie realitatea rominească aşa cum e, ar 
descrie cum face curs cutare profesor universitar, cum gu- 
vernează cutare prim-ministru, cum comandă cutare genc- 
ral, cum se decerne cutare premiu literar, cum şefii culturii 
romineşti scriu „bine a-ți venit”, cu a-liniutà-ți, sau cum un 
director de teatru cenzurează un Micky Maus fiindcă conține 
stafii, ete., ete. 

Deseriind aceste lucruri, şi bine înțeles subliniindu-le 
așa cum obicinueşte arta să reliefeze lucrurile — nu credeţi 
că asta ar constituio de o mic de ori mai subversivă propa- 
gandă comunistă decit cutare nuvelă de Tolstoi sau Gorki ? 

Să lăsăm mofturile deoparte, Estetie fără etic nu $e poa- 
te. Arta pură e o vorbă de castrat neolatin sau o exagerare 
de neamt prost. 

Şi revenind la cinematograf, să ne felicităm că reluarea 
raporturilor cu sovietele va obliga Statul romin să dea or- 


e—a‘ 


120 VIAȚA ROMINEASCĂ l 
mamam aam E EE 2 EETA PI E PI RE a 
din slugilor care compun actuala comisie de cenzură a fil- 
melor, să nu mai facă exces de zel şi să dea drumul filmelor 
ruseşti. 

Cu această ocazie, facem apel la viitorul ministru al So- 
vietelor la Bucuresti, să dea o mină de ajutor culturei ro- 
mîne, stăruind pe lingă autoritățile noastre să fie lăsat liber, 
ba chiar încurajat, admirabilul şi atît de moralul film rusesc. 

Dar, asupra cinematografului rusesc voi mai reveni. Imi 
propun să explic cetitorului romin technica producţiei ar- 
tistice sovietice, estetica ecranului practicată de acest atit de 
artist popor. O voi face într'o cronică viitoare. 


D. L SUCHIANU 


REVISTA REVISTELOR 
Dee 


S ne R Ă 


Teatrul sovietic 


„Stanislavsky, Meverhold, Tairof, 
sunt animatorji teatrului sovietie, in- 
o deda incoputurile lui Meyerhold 
a fost elevul precursorului genial 
Sianislavsky, care a sfrimat cadre- 
le rigide mlo teatrului țarist, Geniul 
lui Meyerhold, þiomecanismul său 
„imegral”, sunt cunoscute si aiurea, 

cu Camelii n fost montati 
in Moscova de către Meyerhold, sus- 
citind cu ucest prilej mari polemici 
I-nii critici au afirmat că reprezen- 
Hnd în Rusii o asemenea pits, me- 
actualā şi burgheză, el n voit sä a- 
rate că lupta de clasă a dispărut în 
totul. Alţii au spus că alegerea estè 
semnificativă, dovedinul că asistăm 
la ces din urmā luptă do clasă, fi- 
indcă societatea fără de clase va fi 
instaurulii abia la sfirsitul colui de 
al doilea plan cincina O discuţie 
publică a uwvut loc cu acest prilej, 

Și nu numai prin alegerea subiee 
tului, dar şi prin punerea în scenă s 

cu Camelii, Meyerhold părea 
că se depărtează de vechile sale 
principii. Scena era împărţită, În 
diagonală, de o perdea verile. In- 
ireaga construcție mevyerholdiani 
dispăruse, Se pare că marele regi- 
sor se îndreaptă către un nou stil, 
cu mai puţine exteriorizări.,. La fie- 
care noui punere în scenă, Meyer- 
hold a folosit idei noui și n euacitat 
tot alte probleme. Carjera sa infi- 
țisează epoci artistice bine definite, 
care se completează, desi In exterior 
par deosebite. In acelas auh intră 
si epoca „socialismului realist", ca- 
te se anunti prin Dama cu Camelli 

Acum, Meyerhold asteaptă termi- 
narok constructiei noului său tea- 
tru, Activitatea lui însă ma încetat 
o clipă și se continuă, în mod provi- 
oriu, întrun alt teatru. 


I N E 


Un eley al tul Meyerhold, numit 
Ucklopkov, a revoluționat în intre- 
gime formele artei scenice, unificinud 
scena cu sala de spectacol, Rezulta- 
tnle sunt nespus de interesante . 

Ultimul succes ul lui Tairof, a fost 
prilejuit de reprezentarea unei „ira- 
geidii optimiste” de Vischvevaky, — 
o legendă a războiului civil, a cărei 
punere În scenă na lăsat nimic de 
dorit. 

Teatrul Vacktangoy a prezentat 
ciclul dramatie a] lui Maxim Gorki, 
„BHolachev”. La urnă se va juca 
partea n trein din această produc- 
ție. 

Teatrul Granovsky, unde joacă 
marii actori Mirkoela şi Suskin, sub 
iiroctis artistică a celui dintii, este 
insufiețit si el de direcţia noua, In 
gendre, se observă în Rusin o legă- 
tură muk mai strinsi între regia și 
operele dramatice decit În celelnlta 
ari”. 


(Le Mois), 1 juin—! juillet, 1004). 
B 


LE MOIS publică în ultimul său 
număr (funis-fulle) trei articole de- 
osebit de interesante: L'ambition al- 
iemande et les besoins de la Polog- 
ne, “e ilustrul pianist și politician 
Padarowsky; Roosevelt en sortira-t- 
i? de Lori Snowden sì Le théâtre 
sēviélique, de Erwin Piscator. 

Celelalte articole sunt semnate de 
Philippe Roy, ministru al Canadei 
in Franța, Fordinanii Léger și V. A. 
Kostitzin, 

Dintre celo patruzeci de studii de 
actualitate, menţionăm: 


zismului, Europa 

nou echilibru, Canada economică si 
Problema griului, Sase portrete plo- 
Rrafice, — ale d-lor Tewfick Ruch- 
dy Bey, Bonnrton-Craponne, Fran- 


122 VIAȚA ROMINEASCA 


cis Carco, Ottorino Respighi, Sergiu 
Vinogradsky 3i d-na Camille du 
Gast, — completerză această enci- 
clopedie lunară, admirabil organi- 
zută şi serisi. i 

Depozit general pentru Rominia: 
Agenţia Rom. Hachette S, A, Butu- 
reşti, Lipscani 26, 


a 
Lectura tinerilor francezi 


„Cea mai mare parte din cititori, 
după cum s'a observat, exprimă do- 
rinje. precise;  chibzuese alegerea; 
totuşi, unii din cei, cam 20 la sută, 
cer cărți la întâmplare, atraşi de ti- 
Uu sau de o amintire recentă a unui 
film; astfel, au fost cu deosebire 
căutate, odată, unele romane ale lui 
Pierre Benoit şi mai de curind Ma- 
dame Bovary; cine a văzul filmul. 
doreşte că citească și romanul. 

Un fapt este însă remarcabil: tot 
ceeace priveşte războiul din 1914— 
1918 este cerut mai cu seamă, astfel 
Memoriile d-lui Poincaré; acestea 
circulă mereu, 

Autorii preferați? Tată-i: Andre 
Maurois, François Mauriac, Maurice 
Barres, Paul Moraud, Pierre Benoit 
Cinude Farrtre, Rudyard Kipling, şi, 
ceeace nu e de mirare, Pierre Ter- 
mier, marele geolog care a cintat 
atit de frumos „bucuria de a cunoa- 
ste”, 

Rent Bazin, Henry Bordeaux, Mar- 
cel Prevost, Duhamel, Alain Four- 
nier sunt deasemenea foarte citiți, 
tot astfel Maupassant, Tolstoi, ete. 

Elevii de origină străină se în- 
dreaptă spre clasici, spre aceia din 
secolele XVI şi XVII, şi citesc mal 

țin pe autorii de mai sus; Victor 

ugo, Diderot, Gide, Pierre Loti, şi 
cu deosebire Anatole France, îi s- 
trag în special. 

In ce privește conferințele, tine- 
retul francez este dornic să cunoască 
pe maeștrii vorbirii, Andre Maurois 
ii întreține cu privire la metodele de 
lueru ale romancierului; André Sieg- 
fried, examinează problema produc- 
tiel în Statele Unite; Andrė Belle- 
ssort, analizează opera lui Estaunié; 
Louis Gillet, le face comparația in- 
tre Roma antică cea modernă; 
Franc-Nohain şi José Germain vor- 


ÎN 


besc, unul despre arta de a trăi, iar 
celălalt despre arta de a vorbi în pu- 
blic. Maurice Donney, care are, pen- 
tru ei, prestigiul de a fi fost un elev 
rău la şcoală, — după cum el însuși 
le-a mărturisit, — Maurice Donnay 
le vorbeşte despre „spirit şi ştiinţă”. 

(Revne des deux mondes, | juin 


Caterina din Siena 


„Se ştie că sfânta aceasta prefera 

să-şi dicteze epistolele (în realitate 
eu abia putea să serie): din cele pa- 
tru sute de scrisori care alcātuese 
Epistolariul său, aproape toate au 
lost scrise de discipolii el. Dar dacă 
scrierea nu este altceva decât o vor- 
bire gândită, trebue să înțelegem că 
faptul de a fi dictat o operă nu mic- 
şorează personalitatea autorului şi 
cu atât mai puţin meritele lui Jite- 
rare. 
Condeiul poate fi condus de min» 
sau de glasul nostru; o carte dictată 
este și o carte scrisă, Caterina a reu- 
şit să ajungă o mare scriitoare, fără 
a fi fost învățată. 

Epistolariul ei este un monument, 
care nu apare micsorat dacă il com- 
phrăm cu întreaga mistică a secolu- 
lui XIV. Stilul Epistolurului şi. stilul 
Cărţii Doctrinei Divine numit sì Dia- 
log asupra Divinei Providențe, ne 
arată două feţe ale scriitoarei, di- 
verse însă și luminate de aceeaşi lu- 
mină, In Epistolar, ea trăeşte o viață 
de luptă între oameni; în Dialog, fe- 
meea este singură cu Dumnezeu, În» 
tro sferă cerească unde nu aju 
sgomotecle de pe pământ, Aici, gi 
nu se răspindeşte prin văile pline de 
ceață ale Purgatoriului nostru, ei rā- 
sună în spațiul infinit, care are ca 
hotare numai iubirea ṣi lumina, e- 
couri misterioase ale glasului divin, 

Cele citeva rugăciuni pe care es 
le-a lăsat discipolilor, ca o scumpă 

enire, he apar ca documente 
ae geniului ei mistic de scriitoare. 
Această proză, dictată cu prilejul di- 
feritelor întimplări mari ale vieții, 
este in realitate o înaltă poezie, 
tima rugăciune, în care se acuză în 
faţa lui Dumnezeu, de a fi fost o săr- 
mană și apnee m paz gruia 
cioasă, ne mișcă mai m pentru- 
că, ne dă intreaga măsură a suferin- 


——.— 


REVISTA REVISTELOR 123 


E e a E e 


ţii sale, în clipa când viața o părăsea 
pentru totdeauna, la treizeci și trei 
de ani, În plină tinerețe”, 

(Nuova Antologia, 16 Maggio 1934) 


Economia dirijată în agricultura 
maghiară. 


„Capii mişcării nădăjduese că bu- 
nul simț al agricultorilor va îngădui, 
In primul rind, intocmirea unei în- 
țelegeri şi n unui acord al producă- 
torilor, În vederea repartiției con- 
tingentelor și observării cadrelor 
fixe; totodată, el socotesc că se va 
recurge şi lu puterea Statului, De a- 
ceea, declară ei acum, baza expor- 
tului trebue să fie o lege care să dea 
din toate punetele de vedere, fortele 
necesare, Guvernul, dându-și seama 
de popularitatea acestei idei, a sim- 
patizat defa început cu această mig- 
care.. În sfârșit, grație negocierilor, 
se poate spera că produsele consti- 
tuind temeiul agriculturei: grâul şi 
animalele, să nibā o piață sigură. 
Caracterul remunerator al agricul- 
torului se va întemeia iarăși pe pro- 
dusele menționate... 

La inceputul anului sa studiat 
serios, de către guvern, chiar pro- 
ectul introducerii monopolului ce- 

or, care ar fi avut, negreşit, 
mari reursiuni asupra reglemen- 
tării volumului producţiei acestora”. 

(La Nouvelle Revue de Hongrie. 
Juin 1934 


Omul Renaşterii 

„Omul ideal al Renașterii este a- 
cel virtuoso, care nscultă numai de 
virtutea sa şi care, îndemnat de a- 
ceasta, Îşi creiază o lume a sa, pro- 
prie. El este un Titan care nu riscă 
a se lupta cu zeii, un Prometeu pe 
care Zeus l-a înzestrat, binevoitor, 
cu focul ceresc.. 

Omul idem al Renaşterii, opus a- 
celuia sfint al Evului Mediu, se re- 
încește mereu, dar acest dinamism 
è dipsit de orice element tragic. 

Omul Renasterii este atit de inde- 
părtat de viaţă, incit nimic nu-l îm- 
piedică să se istovească într'o operă 
de artă, De aceea arta Renaşterii a 
fost atât de desăvirşită. 

Extazul creației artistice este 
punctul culminant pe care-l atinge 
omul acestei epoci, 


Viaja eroului ie, silrşeşie a- 
colo unde aans zei sfintului me- 
dieval: clipa lui supremă este, ca şi 
in tragedie, triumful eroului asupra 
sie Însuși, soluția conflictului inte- 
rior, condiționată de lumea externă. 

Patria eroului tragic e Spania. 
Dar personugiul acesta literar a fost 
exagerat și purtat pină la neverosi- 
mul, ca şi însăși istoria Spaniei, in 
epoca sa eroică. Geniul național este 
întradevăr național pentrucă expri- 
mă istoria poporului său și presimte 
soarta lui viitoare. Caracterul efe- 
mer și prin asta întru câtva inutil, 
al epopeei spaniole, şi-a găsit o ex- 
presje simbolică în Don Quijote, Per- 
sonagiul lui Cervantes este o paro- 
die a eroului, Visează să întreprindă 
rapte muri, dar viaţa ii refuză prile- 
jul de a le înfăptui. Capitularea lui 
inseamnă renunțarea la faptele vite- 
jeşti. Şi urcă pe cea mai înaltă culme 
in care işi scoale masca eroică şi 
devine iarăşi Don Quijote dela Man- 
cha, aşa cum fusese la inceputul ca- 
rierei sale pământeşti: Alfonso Qut- 
jana el buono”, 

(Rewe de littérature Comparée, 
avril-juin 1934), 


Literatura şi proletariatul 


„Cu toate rătăcirile şi şovăelile de 
pină acum, eforturile literaturii pro- 
leture merită multă atenție, deoarece 
caută a fi în strinsă legătură cu via- 
ţa. Literatura proletară ponte avea 
n fericită influență asupra literaturii 
contimporane, care nu este într'o 
stare mulțumitoare, mai cu seamă 
in Franţa, unde artificialul şi gratuli- 
tul domină, încit avem dreptul a ne 
întreba dacă mai poate fi vorba de 
lMeratură. Scriitorii, chiar dacă nu 
scriu din vanitate sau pentru exis- 
lență pare că nu vor să mai ia arta 
in serios, Literatura nu mai este pen- 
tru ei decit un joc, un exercitiu stră- 
lucit al profesionistului; dar fără in- 
teres și fără nici o legătură cu uma- 
nitateu, Cei mai desinteresaţi dintre 
seriitorii noștri dovedesc o regreta- 
bilă lipsă de convingere, o lipsă de 
credință totală în însăşi opera lite- 
rară, Nu este oare scandalos faptul de 
a se stărui asupra istorioarelor amu- 
zante, asupra aventurilor galante, în 
vreme ce tragicul se află de fiece zi 
lângă noi? 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


DIRECTORI: 
MIHAI D. RALEA — Dr. ERNEST ENE 


București, Str. Clemenceau, 9 
ANUL XXVI 


Prețul Abonamentelor : 


ÎN SR ÎN serve kre ăia a Lei 250 
Pentru Bănci şi Instituţiuni (Şcoli, 

Biblioteci, etc.), anual. . . „ 500 
IN STRĂINĂTATE: 


Po. sii îi SS ae gra Lei 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal, administraţiei din Bucureşti, Str. Cié- 
menceau, No, 9. 

Administraţia. 


a Zita „dati ="? 


Viaţa Rominească 


PACIFISTUL ROMIN 


AI o. E O D O R PAY 9 


Procetul de lege privind instrucția preregimentară în 
şcoli, a fost întocmit. Inainte de n-i cunoaşte conținutul, pa- 
cltistul romin sa cutremurat. Cu cămaşa peste cojoc el s'a 
suit pe zidurile cetăţii și cu lacrimi de adevărată cerneală a 
plins isgonirea basmului și a poeziei din sufletul tineretului. 
Poezia sa dus! zice el. Şi dâi şi dai! Nu mai e idealism în 
viață! Și plingi şi plingi! Nu mai e (of!) candoare. nu mai 
e (ahl), mister, nu mai e (vai!) inocență! Barbarie. primi- 
tivism, brutalitate, spirit cazon! 

Și oh și ah! şi vai şi vai! 

S'a dus poezia? Mai intii că nu s'a dus! Şi dacă se va fi 
dus, nu procetul acesta care nu-i decit un procet şi încă ne- 
cunoscut, u alungat-o! Șapoi de cind si de ce incomputibi- 
litate între poezie şi oştire? 

In basmele noastre populare, Făt-Frumos nu e totdea- 
una un luptător, un răsboinie? Că luptă cu credință şi drep- 
tate, pentru bine, frumos şi adevăr e prea adevărat. Dar 
luptă. El, luptătorul, e punctul central al povestirii, el e eroul 
simpatic, E cu atit mai simpatic cu cit forțele oculte care îl 
dușmănese şi-i pun piedici la tot pasul uzează de mijloace 
de luptă nepermise, 

Desigur că a ucide e o brutalitate. Nici La Palisse n'ar 
putea formula acest adevăr altfel, Cu toate ucestea, ncest 
erou simpaüe, triumiă ucigind, Ucide smei, ucide vrăjitoare 
și vrăjitori, ucide de şapte ori cite un balaur cu șapte cu- 
pete, ucide tot ce-i răufăcător din ciţi îi ies în cale, De aceia 
+ şi simpatie: e un erou justițiar și, cum zice poetul: 

Un animal três méchant, 

Quand on Pattaque il se défend! Dar nu numai că ucide: 
chinueşte. Și aceste chinuri care sunt totdeauna proportionate 
fărădelegilor celor ce sunt astfel pedepsiţi, produc încîntare 

„Și entusiasm în sufletele cele mai pure şi mai ales în acele. 
Respirația micului ascultător sau cetitor se opreşte oridecite- 
ori viața eroului e primejduită și inima lui e suspendată în 
virful spadei viteazului, pentru a tresălta de bucurie și plă- 
cere la tăcerea fiecărui cap. Cu sabia îşi face Făt-Frumos 
ireptate și această sabie îi deschide inima copiilor. Dacă 
i-ar atinge scopul fără risc, prin şirellicuri sau fugă, nar in- 
eta de a fi simpatic, desigur, dar ar deveni distractiv şi pres- 
lgiul lui sar duce. Măscăriciul e iubit. Făt-Frumos e şi ad- 
mirat. Toată admiraţia vine de la frumuseţă, seriozitate şi vi- 
te jie, mai pe scurt de la sabie şi de la coif. Iși poate cineva 


A 
Da 


= VIAȚA ROMINEASCA 


inchipui că ar putea deştepta vre-un interes, prezentind co- 
piilor un Făt-Frumos modernizat, în costum de alpinist de 
pildă, cu motocicletă şi aparat fotografic, alergînd spre Ileana 
Cosinzeana de la Snagov cu 90 pe oră şi fără altă primejdie 
decit respectarea sensului unic În trecerea prin Capitală ? 
Pune benzină in loc de jăratic, motocicletă în loc de cal. cas- 
chetă în loc de chivără Şi... Sa dus povestea și sa dus poezia. 

Şi dacă e aşa (și aşa este), nu trebue să privim în a- 

ceasta numai un fenomen de atracție ul minților fragede 
pentru supranatural, ci un explicabil istoricește instinet räs- 
boinic, atavic şi milenar, Un popor care timp de veacuri a 
stat în calea unor vecini rivnitori la bunul lui şi mai puter- 
nici ca el, un popor a cărui istorie e un lung lanț de asupriri 
şi nedreptăţi, putea găsi un refugiu şi o răsuflătoare, sufle- 
tului lui vesel dar chinuit, decit în astfel de basme? Ne- 
«dreptăţii, el vroia dreptate. Asuprit, vroia răsbunare. Această 
dreptate şi această răsbunare, vitregia soartei nu i-a îngăduit 
multă vreme so găsească decit în visurile lui, care sunt has- 
mele. Alături de cîntece şi doine, basmele reprezintă întreaga 
ideologie a poporului romin. născocită desigur de copii. Căci 
ar greși cred, acela care ar vedea in Făt-Frumos, Ileana Co- 
sinzeana. Searaojchi, în uriași, pitici, vrăjitoare, etc.. altceva 
decit simboluri şi alegorii, chiar dacă făuritorul anonim le va 
fi exprimat inconștient ca atare. Ar putea vreun romin, oricit 
de pacifist, să nege poezia acestor basme? Şi ar putea el să 
susție că scriind: de-i suna din corn odată, ai “uduni Moldova 
toată” (mobilizare!) Eminescu nu cra poct ? 

Dar. în definitiv. toată poezia de care are nevoie inchi- 
puirea aprinsă a copilului, nu se munifestă în chip roman- 
tic şi răsboinie, pretutindeni şi de cînd e lumea? Și jocul de 
predilecție de-a soldaţii n'a urmat în decursul vremilor toate 
progresele technice ale oștirii adevărate? Şi ce e poetul, dacă 
nu un copil care se joacă de-a viața și ce e poczia dacă nu o 
sabie de tuci şi-a puşcă cu dop? Că sar putea să fie şi altfel 
şi că odată şi odată poate va fi şi că e chiar de dorit să fie, 
e altă poveste, dar încă poveste. Despre ea nu putem din ne- 
fericire decit visa, așa cum visate au fost şi celelalte poveşti 
şi wo putem începe decit conjugind la vitor, ceia ce se con- 
juga la trecut; 

Va fi odată, ca niciodată, ete. 


Aşa dar, să revenim la realitate. Deocamdată şi răsboiu ` 
și pacea sunt unul deslănțuit, cealaltă menţinută din intere 
sele contradictorii ale diverselor naționalități și citeodată nu 
mai a unor anumite categorii de cetăţeni. Cît timp aceast 
dispoziţie psihologică va exista (şi nu văd semne de schin 
bare), numai un pericol comun, ar putea solidariza duşman 


22 { 
E a a N NI N E 


PACIFISTUL ROMIN 5 
Í e A EN E Ia 


de ieri, În vederea unei bătăi și mai cumplite și numai pe 
durata ei. Un antropofag circulind cu Englezul lui la spi- 
nare în intenţia de a-l consuma, strieto sensul, fript. va lupta 
cot la cot cu el, dacă pe neaşteptate ar fi atacat in pustietate 
de-o fiară sălbatică. Aceasta nu-l va impiedeca însă, odată 
fiura răpusă să-și mănînce tovarășul fript sau nefript şi eryn 
nu i-ar micşora apetitul. Popoarele nu se comportă alt n 
intre ele. Sunt Sanvi a cele Nr aici ca şi excursionişiii 
in Africa, sunt înclinate spre idei pacifice.. : 
pr: misasi cind aceleaşi frumoase sentimente ar anima 
și pe cele mari ar fi foarte bine. Parcă excursioniştii și s 
ploratorii, dacă antropofagii şi fiarele (tot una), ar kg și 
vegetarieni s'ar mai incurca ei cu puști şi raren á S gr 
poate cineva închipui cil «entuziasm ar fi în cinu ini DE și 
micilor dacă inițiativa păcii între animale ar porni ei A up 
Dar lupul, tot lup și homo hamini lupus. Deci, miel in n A 
păzească și omul să se pregăteuscă. Dacă gatia e more 
nomice ar putea preciza data la care o mare primej e e ele 
planetară ar amenința globul terestru în Cp grep si 4 acă 
acest, în raport cu infinitul, derizoriu accident p o = ar 
putea fi evitat prin progresele ştiinţei, e foarte probabil că 
paces ar domni multă vreme pe această planetă și ol 
menii şi-ar trece vremea în cea mai fraternă eee în ha 
vederea evitării primejdici, în raport de rr ciegi ă, = 
fi un altfel de răsboi, dar tot răsboi ur fi. Să eee asa că 
potezele şi speculaţiile abstracte, reducind prox vaer Saku 
drul lui european și la interesele noastre romineş e a 
noi, excursionişti istorici la disereția tuturor anipop aano ; 
inițiativa păcii venită de la Nemţi, Englezi, i sere A a 
sau Italieni, ar fi o hinetaosre po bucurie, ea ṣi penti 
‘z. Ceho-Slovac sau lugo-Slav. a à ra 
ra Maner nu vine, Și nu numai că nu vine, dar a 5 
mari și puternice popoare Își mărese flotele de apă i ruine 
fabrică gaze, cultivă Pirro onton pane si ereu orga e 
anii noştri stau l» pindă și me se hainese gi m 
sad tiv aaa lu ap sata ese ra pe a real să ara 
‘vezie? Putem noi dormi liniștiți, Lari grija : ine 
seriei ffi fi pacifişti pe seama noastră? ceg ga Aag 
prins în întrebări, aşa că pacitistul heg tre we m ae sal 
turile şi să se convingă bine că, înainte de pod eg rue 
minul trebue să f F cp ta Jos r gora A due 
din vreme una adevărată, cu atit ct osie pi 
vom fi înconjurați de nec pr e gara cs păi à mo 
ei rnici şi i nu vor înălța steagul alb. soartei 
i Maataa D aioa decind se naşte si pină moare, eu ochii 
la frontiere şi cu mina pe armă. 
n me AL. O. TEODOREANU 


ISTORIE ȘI ROMAN 


VA Și. 3 vo GEORGE scou 


In articolul de faţă, vom incerca mai întiiu să arătăm 
raporturile externe de filiație sau, mai larg zis, de inrudire 
dintre istorie și roman. In al doilea rind, ocupindu-ne de le- 
găturu lor interioară, vom vorbi despre istorismul romanului. 

Autorul acestor rinduri ține să avertizeze pe cetitor «3 
nu întrebuințează termenul istorie” în sensul dialectic-he- 
gelian al unei evoluţii câtre un udevăr absolut, su ra tem po- 
ral, ci în sensul bergsonian al peripețiilor vieții « esfăsurule 
in durată, Cu alte cuvinte, accentul studiului nostru va cñ- 
dea pe înțelesul de inedit al existenței, străbătută înce! si 
grav de istorie. oulindită poetice de roman, 


Thibaudet! situiază inceputurile romanului în evul me- 
diu, cind sensibleria iatacurilor feminine fecundează elc- 
mentele epice ale literaturii. După Thibaudet, romanul apare 
supt patronajul femeilor şi pentru exclusiva delectare a lor, 
In concepția criticului francez, romanul înseamnă pentri 
genul epic un mausoleu de fuste şi mătāsuri, o expropriere 
dulce şi totuşi silită a liniei mari şi a virilităţii, 

Thibaudet are dreptate și Fare. Intradevār, suflul de 
grație şi de suavitate, melodiile adinci ale intoarcerii către 
interior, romanu! le datorește gingaşei colaborări n castle- 
lanelor şi a trubadurilor, fruct ispititor şi delicut purtat de 
pelerini pe drumurile apusului. Dar cind e vorba de cadrul 
romanului si de posibilităţile dinăuntrul acestuia, de anumite 
calități şi caracteristice, ni se pare că întreaga discuţiune 
trebue raportată la o epocă mai îndepărtată, 

Destinul romanului n'a pornit, fluşturatec, din îmbră- 
țişări tăinuite și pasionate. Menirea lui în literatură se re- 
clamă mai de sus şi mai de departe. In vremea cind se nase 
unele conținuturi şi linii de structură, eare, tirziu, se vor 
preface în romanul cu înfăţişarea de azi, sînt puţine surisuri 
imbietoare şi nu se simt miresme subtile de alcoy. Ci se 
aud svonuri de urme și paşii nesiguri și grei, cu care umani- 
tatea a propăşit, dela turma anonimă și supusă, la crearea 


* În volumul „Le liseer des romans”, 


+ 


ISTORIE ŞI ROMAN ri 


r 


individualităţilor, Romanul e frate mai mic al Istoriei și. 
impreună cu ea, a crescut în ținutul cu hotare largi și cu 
avinturi poetice: Epopeia. 


Pină cind Herodot, călător neobosit şi iscusit reporter 
al antichităţii, şi Tucidid. prea mult pătruns de însemnăta- 
tea misiunii lui, au povestit bărbāția lui Cirus. înţelepciunea 
lui Solon, nefericirile regelui Cresus. războaiele medice și 
pustiitoarea rivalitate dintre Sparta şi Atena, opera lui Omer 
a fost singura carte de istorie. de poezie și cancan a Grecilor. 
Nu ştim, oare, din cadentele rupsordului orb că. atunci. cu o 
mit de ani inainte de Christos, Elenii forfoteau de amin două 
părțile Egeei, în Asia și în Europu. că, repustori pricepuţi și 
corăbieri încercaţi. pătrunseseră de mult în upele neospita- 
liere ale Euxinului şi. spre sud, pină la Memphis. în inima 
Egiptului? Reprezintă altceva încăerarea de supt zidurile T- 
lionului. decit un moment al refluxului Acheilor către coa- 
stele Asiei ? Şi, în planul social. nu sint Menelau şi Agamem- 
non doi reprezentanţi ai regalității. în dispută cu o nobilime 
acaparatoare și mindră? Nu sint aceastea vii, autentice, is- 
torice? După trei mii de ani, un amator le-a descoperit, 
spre ciuda mioapă u savanților, in columne de marmură și 
in porți de aramă. iapă i i 

Dar transpusă în planul beletristic, încăerareu impestri- 
lată cu intrigi şi calomnii din faţa Troci, nu constitne grosso- 
modo romanul eroic ul răpirii frumoasei Elena? Larma gro- 
zavei bătălii acoperă si uniformizează glasurile, dar cind e 
tace în răstimpuri. șoaptele de rezonanță individuală se aud: 
durerea lui Achile la căpătiiul prietenului mort, chemarea 
ademenitoare a Elenei. sovăclile lui Paris, plinsul de pă- 
rinte ul lui Priam. Si întoarcerea lui Ulisse, printre sirene și 
adincimi, plutirea plină de farmece și primejdii spre Itaca. 
nu înseamnă tot grosso-modo cel mai vechi roman de 
aventuri? Navigatorul întreprinzător şi pehlivan al lui Omer 
întrupeuză tipul ionianului de atunci. asa cum nu știu care 
din eroii balzacieni figurează trăsături ale spiritului pari- 
zian si provincial francez, din prima jumătate a secolului 
al XIX-lea, Deosebirea stă în aceea că Ulisse, perfect omo- 
gen. reprezintă toată lonia, pe cită vreme eroii romancie- 
rului Balzac înfățișează numai cite o faţă a spiritului con- 
timporan. p Și Pe 

In genere, se poate afirma că antichitatea a cunoscut 
germenii romanului. împrăștiați insă, la intimplare, in cn- 
drul vast al epopeci şi al istoriei, în posibilităţile de durată 
și de naraţie domoală si colorată a acestora, y 

Au voit unii să vadă un inceput de organizare a acestor 
germeni în Pastoralele lui Longus și in Satyricon al lui Pe- 


——————————————— 


8 i VIAȚA ROMINEASCA 


tronius, narațiunii înrudite i à 
vechile Povestiri incepea ierni na: 
RA de mit şi aventură ale Greciei, Dar în cartea lui Pe 
a erollon. iol aa ma i crește vreo experiență personală 
dragoste al pāstoriței şi al ta per ei incă Sa ae 
uri dureri adinci şi fără poti ară printre ban cai 
mii. „Sint bolnavă şi nu știu care mi-e răul, se plinge cu 
gingâșie Chloe. Sufer și nu sint rănită. Sint nemîngiiată şi 
totuşi nam pierdut nici o mioară. Stau la umbră diank. z 
o firea e ma mult în sufletul păstoriţei, decit miei - 
şi ate fair celelalte. geci șterge Pair irc eee 
on zuri ale ă iți 
sint decit simple și bucolice întîmplări, eE sande i cerand ile 
unei idile cu oameni înamoraţi și tineri. S 


__ Elementele de fantezie romanescă au col 

se istoriei, Ope a lui Herodot nu rare ori își elen met 
p în. e Tapie și greu de înțelepciune, ca să povestească c- 
area luri de importanță anecdotică şi particulară. Istorie, în 
adevăratul înțeles al cuvintului, face abia Tucidid. Totul o 
arată: exactitatea informaţiunilor, seriozitatea expunerii in- 
OEA de a da opii faptelor relatate, farmecul grav 
; unei intuiții personale. Intro aluzie destul de transparentă 
a adr esa predecesorului său, Tucidid arată, dealtminteri că 
s'a ferit să serie istoria așa cum au făcut alţii „mni încântați 
să idile nuzul, decit să fie adevăraţi”. „Istoria mea. se laudă 
Tucidid, este mai degrabă o moștenire, pe care o tree seco- 
lelor viitoare, decît o lucrare întocmită în vederea unei re- 
compense sau spre desfătarea urechilor” * 

Dar dacă în scrierile lui Herodot. anecdo à ă 
să intunece totuși fondul istorie, dacă în a ta oarbe 
A ele se eliberează aproape desăvirşit de balastul fabulei. cu- 

nd după aceea și anume în cărțile lui Xenophon, istoria ce- 
«deuză din nou pasul elementelor romanesti. Vorbim de „he 
tragerea celor zece mii” și de „Viaţa lui Cirus” (Ciropedia). 

In Anabasis, rolul celor zece mii de Greci înrolați în ar- 
mata răsvrătitului Cirus, raporturile acestuia cu Tisaphern şi 
cu regele Artaxerxes, relatarea rivalităţilor dintre ei, deseri- 
erea Feisa barbare şi redarea moravurilor. țin de istorie 

acă însă, pe deasupra amănuntelor, ne r ta- 
tregul cărții, remarcăm că ea încetează de n fi umane Xa 
Phon din Atena nu e un om de știință ca Tucidid. Privirile 
ui nu au adincimea acelora ale istoricului. Spre deosebire 


* În curtea Da a „Războiului peloponesiac”, 


r CR E N N N N 


ISTORIE ŞI ROMAN Li 


de Tucidid, Xenophon nu raportează faptele la origini și nici | 
nu încearcă, În cercetarea lor, o anticipare a viitorului, Serii- 1- | 
torul cărții Anabasis posedă foarte puţin o intuiţie știinţili- |= | 
că a faptelor. Acestea ţin, la el, de o viziune romanescă, ar- 
tistică. Xenophon, atit cit se putes atunci, seria o carte, care i 
prin vastitatea cadrului, cantitatea faptelor, individualismul 
citorva personugii principale Chearh. Proxen din Beoţia. 
Chirisot, Cleanor din Orhomer și însuşi Xenophon atenianul 

- prin tratarea estetică a conţinutului, prin romanescul eve- o. 
nimentelor şi viața autentică, totuși. a eroilor. se apropia de L 
roman. 

De altfel, însăşi expediția Grecilor din armata preten- 
dentului Cirus nu este un fapt de arme, care să se integreze 
în istoria Fladei, ci mai mult o întreprindere privată a unor 
palemarehi setaşi de cistig și de glorie. Este, în întregul înţe- 
les al cuvitului, o aventură si ca atare ea nu urmează calea 
ca dinainte trasă a istoriei, ci soarta sbuciumată de pasiuni 
și dorinți a unui act particular, 

De aceia ervii din Anabasis nu apar cu un fragment din 
umanitatea defunetă. la cure se raportează luminile reci ale 
științei istoriei. Xenophon nu serutează un trecut, ci, dealun- 
gul unui veşnic prezent, redă o acţiune, care palpită la tot 
pasul de viață tinără și mereceu înoită, Eroii lui Xenophon tră- 
iese palpitind, coneret. Stringi întrun bloe unic. de spaima 
singurătăţii şi de suferințe uriaşe, cei zece mii trăese ome- 
neste o aventură încărcată de neprevăzut, la care iau parte 
și spiritul individual și spiritul colectiv. Tendințele izolate 
ale unora, certurile între soldați, contestațiile dintre coman- 
danți, rivalitățile și invidiile, petrecerile cu femeile barbari- 
lor și cu efebii toate fac un corp cu acțiunea principală: 
expediția Grecilor către Asia de sus, pe drumurile de mar- 
mură ale Miletului si ale Sardesului, prin Frigia, Capadocia 
şi Licia, mereu spre răsărit, pină în țara Babilonului şi a Me- 
dici și deaci înapoi, prin Armenia de azi, pină la Trapezun- 
tul mării Negre, pină la Bizantin şi în patrie. 

Individul şi grupul îşi croese drum în paraginile Asiei, 
spre alba înflorire a Eladei, singuri. Zeii nu mai intervin ca 
în Omer. Supranaturalul dispare în faţa omenescului. „Zeus, 
conducător şi salvator”, nu mai apare decit în rugile sfioase 
ale luptătorilor, iar promisiunile lui Xenophon de a ridica 
din porfir şi aramă un „artemizion” ca acela al Dianei din 
Ephes. sînt doar o pajiste de linişte și de lumină în tumul- 
tul acţiunii. „Numai omul decide soarta bătăliilor”, spune 
Xenophon, referindu-se parcă la întreaga bătălie a vieţii, 

Xenophon ne-a mai lăsat o carte scrisă în genul lui fa- 

„ voril E vorba de „Viaţa lui Cirus” (Ciropedia), în care, ca 
și în Anabasis si poate și în mai mare măsură, istoria se a- 


| 


—— 9 F Do ——. 


= VIAŢA ROMINEASCA 


mestecă è sle 
iti ai Apasa romanului. Ciropedia este istorie pri 
pr gigi es: asupra moravurilor persane şi medice: istori n 
= a restaari peleritdare la ascensiunen împă rățieii a aie 
stirea victoriilor lui Cirus. Dar Ciropedia PR 
. i à + se a- 


propie de : ă e i 

prop A asi grea nai e redarea ideilor favorite ale suto- 
de tanas ae ar ma în genere, Intro oarecare măsură, tot 
viata i pie sep su de a înfățișa romanțată — 
m sl spe su a ceai emia cu fantazia şi înelinările lui 
strict pe ie ne kit- mas, pu aparțin „istoriei trăsăturile 
ode ea ră zac a enței eroului, micile lui intimplări si 
roaga Sanoka ` y putea face o apropiere între Ciro- 
n'Ar ape i apar £ Em aventures de Télémaque”, ! dacă 
ile ha parai 2 enophon € amuzant și instructiv în 
că, dim a i an re i în simplitatea grațioasă a stilului si 
ee ez x ae poa e ipune prin amestecul fad al u- 
be misti i ei * pe care Voltaire-o adresa cu fi- 

admire fort votre style Aatteur 


Et votre 
r = rose, encore i ` : 
nar putea atinge pe Xenophon : Muun peu trainante, 


De multă vreme i 
aa ii păr Ta aa Partile, romanul şi istoria se mai in- 
Oui a e ta n pes istoric, în care, desi ima- 
ade a na i rin ae  icțiunea se desfăsoară intrun 
nr cm papi a este condusă de personagii, din- 
Upel că aAA Sonn » Caracteristic romanului istoric este 
importante Tenemi Ragi ale trecutului ny detin rolurile 
mită sic iar ela: gi ueniren lor este să dea mai 
intreaga pa teza pica » Meblo. scriitorul își păstrează 
runelicre si ine soc 
diratan îi ie ete socolese asemenea producțiuni ca 
mataia ll sa : ȘI romanului. Totuși genul există și a 
la Noire, ad n pol ignora, de-ar fi să ne gindim numai 
rea ura să ata, e MaF, Chroniqur du regne de 
Dea rbd tre sr ú, i chlenstein Sat Zodia d ancerului 
salir rela R rivnie romanului istorie, Taine era silit 
meti sasiarte pa a reuşita acestuia, Felicitind pe Flaubert 
bin a Eh Ahan contes”, criticul spunea: „Vous uviez 
parant aa 0 dl qu'à présen! l'histoire vt le roman ne 
Pe plus se distinguer, Oui, a condition de faire du ro- 


! Şi altu încă, r ž 
E le> a, remarcată de istoricii i 
zie grand Cyrus” "al direl de Sendery rare terari 
în Rd g A 
mente, Situarea acţiunii, numele 
* Referitor la ş 
literară Si mprejurările în rare a apărut z 
demult A vane jMătătoare, am vorbit intrun articol. 'publie ră poera 
„Viaja Rominească”, cu țitiul „De unde inca aat aa . 


„ Între Ciropedie si 
ii è è r j 
care tinprumută lui Xenophon 
personagiilor şi unele eveni- 


ISTORIE ŞI ROMAN n 
ESS 7 PESE PRI O : E O e EL EVIT Tae ae 


man comme vous. Ces quatre vingt pages d'histoire d'Hero- 
rodias m'en apprennent plus sur les alentours, les origines ct 
le fond du christianisme que Pouvrage de Renan.) 

Există însă un teren, pe care comuniunea intre istorie si 
roman se realizează artificial, Este acela al istoriilor roman- 
tate, în care procedeul romanului istorie se inversează, În 
timp ce Flaubert sau Sadoveanu. în Salammbô sau în Zodia 
Cancerului, împrumută er 'ațici lor culoarea şi cadrul isto- 
riei, autorii vieților romanțate încearcă să lericcascăà istoria 
cu procedeurile romanului, „Les romantiques, spune istori- 
cul Louis Bertrand, prétendaient clever la roman à hauteur 
de Vhistoire, Eux (unii seriitori contimporani) ils préten- 
dent rabaisser histoire jusqu'aux artifices du roman. Fără 
a ne însuși aprecierea cum disprejuitoare asupra artificii» 
lor” romanului, vom observa că remarca e justă și că autorii 
de istorii romanţate compromit un gen, atunci cind pun in 
viața și in gura unor personagii istorice, fapte şi discutiuni 
care nu există decit în fantazia scriitorului, 

Cu cit sint mai tari luminile, pe care istoria le îndreaptă 
asupra unui personagiu. cu atit mai lipsit de viaţă si de far- 
mec apare acesta pentru romancier. Se pote spune, în acest 
înțeles, că marii protagonisti ai istorici mau destin, Ce sur- 
priză, ce emoţii bogate în efecte artistice, să prezinte o via- 
tā dinainte cunoscută ? Ce să facă romancierul? Să o modifi- 
ce şi aşa, să lalsifice adevărul? Să o lase intactă în mauso- 
leul trecutului si astfel să copieze servil istoria ? 

Rigide în rolul jucat pînă lu capăt. personagiile istoriei 
nu pot cobori de pe socluri, spre a spera și a suferi, Dac'au 
murit, să stea liniștite în mausoleuri, Linia împlinită a vic- 
ţii lor, nu mai poate oferi nimic creației. A le mai cere ceva, 
un gind sau un gest inedit, e ca si cum ai arunca sămință pe 
luciul perfect al oglinzii şi ni aştepla să "neolţeaseă, Denecia 
se arată slearpă romunțnrea istoriei. Dvacvia surid cetitorii. 
cind il văd pe Bonaparte trāgindu-şi cismele cu un oftat sau 
gudurindu-se inamorat la pieptul vreunei femei sfatale” =, 

Hotărit lucru, sint cieva insusiri ale romanului in- 
venție, neprevăzut, ete. — care, altoite pe dalele şi pe figu- 
rile fixe ale istorici, produce o speţă de Dieralură hibridă, ri- 


* De altfel şi istoria modernă se resimte, şi nu totdeauna în de- 
trimentul ei, de viaţă, pe care elementele de inspirație romunescă 
su trăit-o în sinul său. În acest sens, să ne amintim de scrierile Jui 
Taine şi Henan, de monumentala istorie a lui Thiers despre Revolu- 
ție, Consulat şi Imperiu, si mai wes de cele nouâsprezece volume, în 
care Michelet ne-u înfățișat ceu mal pitorească istorie a Franţei, 

 Gindiţi-vă, Intre altele, la romunul insipid pe care la seris F. 
Ossendowski despre Lenin si lu acela al lui Blasco Ibanez despre Co- 
humb, Dar ce curte echilibrată n seris Valeriu Maren despre neelus 
Lenin, mărginindu-se la adevărul istoriei și la document! 


n —— 


diculă și pretențioasă. Doamne, cu ce deosebită fineță 
dlui CU ce aristrocatică discreţie a umblat pe. agi e 
discutată, e ez Pup ga Done gre Ah încă 
lativ $ tiis A redere. Lucru i 
Sionit io; TE, ta. William Pitt sau cu altă figură char sar 
starea per d hiso publicain apusean, Dar cine s'ar Dea 
+i omanțeze chipul de băbătie sole : ppt 
fară ss Victorin? (e Păbătie solemnă și providen- 
acă i 
asta ingeri a manul istorie folosește unele date ale istoriei 
romanului h că cl se sitniază şi mai mult pe calea evoluți i 
istoria ea: 1 genere. Dar cind romancierii încearcă să scrie 
gul oaia rea tpar: cu alte cuvinte s'o romanţeze, între- 
o literatură fal Sl a se răstoarnă, iar ceiace rezultă este 
feră  deopotri TH Re care storia şi romanul se resping şi su- 
nea în tin vä., Homanul, infāțişind mișcarea ṣi succesiu 
i individualni. ahmei rad din viața insului, este o istorie 
» Istoria însă nu este un roman al umanității 


H 


Istori : 
a a iaa: prapa de trecut, de o viață care a trebuit să se 
ide sila a moară, pentru a fi obiect de studiu. Roma. 
opta sară existenţă, în care trecutul se întretae mereu 
ad erpe storia aprofunde ază existențe date, romanul 
ira aţă nouă, Istoria se desfășoară în planul colec 
$ ar ca = preocupă de viaţa individului. E 
Pila fr ai mda ze Ile la obiectul propriu. umani- 
E adie ȘI romanul prezintă caractere for- 
Povestind ceeace se î i 
"i 4 se întimplă sau ceeace g ? 
ren tahr Acer romanul prezintă stiati, aa a 
vă air TE A € ad Brari- in mersul către eliberarea de 
retin poe acter de temporalitate, este chiar isto- 
Aderenţele structurii interi 
à ] > nterioare a re i l: ate 
ne ela si lumină produsul aa) i j orars 
a; A. ntregu i i ii 
list al VIETH, Bu! proces dinamie, irațional, antiintelectua- 
Aşa conceput, romanul j z 
ETON EE s l este o istorie a indivi i 
ră şi orei ră bare Saru a prăbuşirilor e tre 
da pan e or sufleteşti a Iui Ferdinand Bar- 
Suprasaturaji de trestal ce darul. romanul: este durat: 
DPI tate ui ce dă busna peste : 
- tă p e viitor, eroii de romanica. ta dm Orana ae 
să ngt k a drama asta, care nu Începe şi nu sfirşeşte 
= poi. agă pe dinăuntru romanul de istorie Viaţa e: 
je iraționale către acţiune și putere, modificări, invenţii. 


ISTORIE ŞI ROMAN 13 


Pi i ni a i ii a aia 


creaţii, instincte, sentimente material fundamental al is- 
torici şi al romanului, nu se poate concepe fără durată. Sau. 
cum spune Bergson: ! „partout où quelque chose vit. i va, 
ouvert quelque part, un registre où le temps sinserit”, Regis- 
trul de stare civilă al lui Balzac era un calendar infinit. 

Din faptul că ele se desfăşoară în durată, rezultă carac- 
terul de ireversibilitate şi ireductibilitate al istoriei şi ul ro- 
manului. Nici istoria, nici romanul nu sint succesiuni de mo- 
mente identice. Istorismul nu este compatibil cu repetiţia. 
Tot ce se întimplă în timp, este necesurmente nou, Fiecare 
situaţie, în istorie și în roman, este mai bogată cu o cantitate 
de timp, cu o parte de viaţă, decit celelalte anterioare. Este, 
prin urmare, alta, Istorismul este o mergere inainte către 
noutate, către invenţie, către surpriză, Istorismul se confundă, 
astfel, cu însăși creația. 

Istorism înseamnă povestirea vieții, 
multiple şi divergente tisnind din necunoscut; istorismul e 
viața pornind uneori, viguroasă, spre cer, insinuindu-se ci- 
teodată umilă şi tăcută. infrintă adeseori, ubandonind necon- 
tenit numeroase drumuri în căutarea celui adevărat, carac- 
terizindu-se nu prin succes ci prin clan, aruncind în urmă 
toate lormele, pe care le-ar fi putut îmbrăca şi păstrind nu- 

mai pe aceca, caro poate să-i asigure mobilitatea, nesfirsita 


vibrație. 

Dintr'atitea feţe ale vieții 
cît două. care au putut supravieţui: 
re a frumosului si aceea, romană, realizatoare a ideilor de 
drept şi de stat. Formele de viaţă punică, persană, seilică și 
multe altele au ajuns întrun impas și au murit înăbușite. 
'Torentul inițial al vieţii şi-a ales căi de penetrațiune în vii- 
tor mui favorabile, 

Ferdinand Bardamu, eroul lui Celine, nu isbuteşte nici 
în război. nici în spital. nici în America, nici ca medic de su- 
burbie pariziană, dar în cele din urmă puterea lui de răbdu- 
re, de umilință şi de insinuare ajunge la un liman, cu tot ce 
a mai putut salva dintro viaţă, care pină atunci nu cerce- 
tase decit cărări neprielnice și infundate, Pindit la tot pasul 

de poliţie, minat moralmente de un trecut suspect, zbălindu- 
se întrun mediu interlop, gresind atitea drumuri şi ratind a- 
titea speranţe, un alt erou de roman, Franz Biberkopf supra- 
victueste şi el mizeriei, cu ultima fărimă de nădejde și de 


a tendinţelor ei 
ste 


antice, istoria nu cunoaşte de- 
aceea, elenă, realizatoa- 


umunitate, 

Insinuindu-se penibil și tragic cu eroii lui Celine şi ai lui 
Döblin. zbucnind victorioasă şi rectilinie cu seminaristul 50- 
rel și cu eroii balzacieni, scăzind pină la torpoare cu Lewin 


t „Evolution crtatrice”. 


l4 VIAȚA ROMI NEASCA 


și cu Oblomow, viața povestită în roman rămine, aşa cum 
spune Bergson despre viața în genere, „ine tendance à a- 
gir sur la matière brute”, — adică o vesnică luptă împotriva 
materiei, impotriva intunericului si a dezesperării, 


Credem că locmai acest sens Ìn genere unic, această ten- 
dinţă de creație, de creștere, face cu viața să fie compatibilă 
cu ideile de progres si de finalitate, 1 rebue să admitem in 
desfăşurarea existenței ideia unei tinalităţi fie interioare, Fie, 
ca să placem lui Bergson, ideia unei linalitäți exterioare, 
conducătoare de acțiuni si făuritoare de norpe, 

„La sfirsit. îl dobori o putere formidabilă, care, situată 
in afara lui, Sar Putea numi Destin”, spune Döblin, istori- 
sind ultima nenorocire si ultima experiență u lui Franz Bi- 
berkopi, eroul din „Berlin Alexanderplatz”. Legind, nu 
printr'un paradox această nenorocire intimplată eroului cu 
ideia de finalitate in genere. e demn de remarcat că tocmai 
vă este uceea care de fapt a însemnat salvarea lui Biberkopf, 
Ideile de progres si de finalitate nu inseamnă propriu zis o 
tendință inconștientă către beatitudine şi huzur, Ele se à- 
cordă mai degrabă cu un principiu trugie al existenței, care, 
dealungul unui penibil drum către „capătul nopţii”, ar ve. 
rifica puterea de rezistență si de crestere a umanității şi 
individului. 

Sedus de teoria bergsoniană a actului liber nemolivat de 
vreo rațiune, ci, unec ri, întimplat în potriva oricărei rațiuni, 
teoria ce nu contrazice cu nimie pe aceea a clanului vital i- 
luminat de o finalitate externă, Gide sare peste cal și imagi- 
hează posibilitatea actului completamente nemotivat, total- 
mente lipsit de scopuri, Dar Bergson, cel dintiin, nu a con- 
ceput o viaţă aruncindu-se oarbă in spațiu şi, în al doilea 
rind, exemplul lui Lafcadio, eroul din „Les caves du Vati- 

can”, care, Supi Gide şi comentatarii Iui) intrupează prin 
excelență actu gratuit, nu este bine ules, Fiindcă, orice s'ar 
Spune, ajutind cu dezinteresare unei bătrâne să-şi urce sar- 
cina de lemne în deal și aruncind apoi, aparent fără nici un 
motiv, pe Amédée Fleurissoire pe fereastra vagonului, Laf- 
cadie nu a procedat fără nici un scop. Dimpotrivă. Tocmai 
pe calea asta uluitoare prin ubsurdita tea ci, personagiul gi- 
t-ian a urmărit realizarea unei plăceri infinite pentru el: 
aceea a unei libertăți personale fără control şi fără margini. 
Natura şi, inăuntrul ej, viața umanității și a individului, nu 
m 


tre alţii Leon Pierre-Quint consacră un capitol Întrea actului 


1 Iņ 
gratuit sau liber în cartea sa de curind apărută, Andre Gide, sa vie, 
Son ocnvre, 


ISTORIE ȘI ROMAN 15 


se caracterizează prin gratuitate. Ci, dinpotrivă, prin fina 
litate. îi | 
Cineva spunea că istoricul este si un moralist, * iara 
Thor: ii desvoltaren societăților un antagonism lo i 
pere Nor i și ale răului si poate să discearnă, în roate 
pei rc mere recompense şi pedepse. Dar, TEA a 
stl pmpra arien nu desbate, in opera sa, ideia EGTE z 
Na fe F o due. în fundamentele ei. Andre ri . 
e gurii vad stienac se prăbuseste, Vautrin infundă 
ei Pi Birotieau se reubilitează, se eaa enya pei ari 
A la imporană. î sti “vilor săi, se 
în Societatea marei ea piine senină, fese 
a zărit e Tagul in romanul cilo lume și un veno. a. 
i iar, ae că Undinu, Tania. „Marat”, Moise nea 
ea lonii Prestes şi ceilalți nu sau jertfit degeaba, nu 3 
telemi yaar n ă În vălmăşeanul acesta de prăbusiri şi de r A 
E E binelui? Nu reține ere creat 
zu, îzuinţă încordată, patetică, s pi P 
a. PNI n o mâniei Jueordată, pate şi e pirate ec 
taca SE ine barat Hauser” urmărese altceva decit în 
n H TH e tala? 
plinirea E e ia bronn istoriei vastitalea ca- 
NiC, M Mare pi LL ir 
Nu! dniureate, în n conținutului, arenae 
ei rr “i i sument preponderența actiunii, ideia i esa 
Priza $ pr ririi Istoria a transmis romanului cea ET 
Ear ii ire calitățile ci: uşezurea faptelor subt o yemni i 
pa n roselnie A a cum, în istorie, extravaganta Donie 4 
ca Aa, 34 pe în aceiasi lumină cu persona ita gr 
domi denen p age Pericle, așa cum din aceleași iepr 
are . ace zi 
Pata s cinism şi destrinare au porroit yi Vas ter ci 
ăi țeluri, dar pe drumuri și cu şans wa pey AA NI 
lui Cezar şi ale lui Catilina, tot așa, în pre vila iri 
riate acti ni şi personugii se prupează intru neram fak 
ate aciu ia înțeles, Prinții şi mujicii lui Tolstoi, À apa 
Fieri lui Bal re burghezii lui Dickens şi pușlamalele a it 
Deri nl Pa ee deasupra cotidianului şi a excepţiona u N 
e der e hr unde se distilează esența faptelor, ca ô 
pr ni eve a bea aria încrustută în orice nctiune ome 
“cască 
À F iuni 1 este decil viața, in cea 
) pere za ere fede paie Dialeeticianul Heart n 
ra i Aare ai neantului și ai existenței se mm de 
airi, Să dăm acestuia numele adevărat şi poetic de 


~ iei. Cu attt 
' Asta nu înseamnă că morala este o călăuză a istoriei. Cu a 


i puțin a romanului, 


iii e m 


16 VIAŢA ROMINEASCA 
NORI PEPE E E E RER O A ACER MIE 


ție. Debitu-i continuu, ubicvitatea ei în cuprinsul și în firea | 

lucrurilor comunică lumii aspecte unitare. Menirea roman- 

cicrului este ca subt semnul creaţiei, să infăţişeze viaţa in 

multiplicările ei nesfirşite, în producerea formelor nouă. 
= 


Pentru Hegel, devenirea era un concept rațional, rãs- 
punzind precis și docil solicitărilor minţii. Sesizată, însă, în 
originile ei insondabile, în finalitatea ci nepătrunsă, deveni- 
rea este un concept irațional. Trebue să admitem, în cres- 
terea oricărei vieți, un impuls tainic, irațional, un concurs 
de tendinţe nedesluşite și absurde, Altfel, dece, dintre atiți 
navigatori, care pină atunci bătuseră coastele unei lumi noi, 
sa întors numai Columb? Dece. dintre atiția generali ai Re- 
voluţici, a durat numai Bonaparte? Dece, în planul roma- 
nului, merge către pieire și se sfărimă o existenţă de rafina- 
ment şi de splendoare ca a lui Dorian Gray. cind, la înce- 
put, nimic nu o prevestea? Și nu sint nelămurile, înfricosate. 
adincurile eredității, care, în romanul cu heruvimi şi cu rep- 
tile al d-lui Ionel Teodoreanu, an putut produce un exemplar 
ca Hancu Golia sau unul ca Tia Arabu? 

A scris Galsworthy, între altele,” un roman cu numele 
„Fraternitate”, în care acest absurd al existenței apare cu 
puterea, ce o avusese odinioară în tragedia antică. E vorba 
aci de musufirul nechemat, destinul, principiu ul vieţii, fără 
de care aceasta ar fi o Încremenire de zimbel sau de lacrimi, 
o însipidă încrucișare de înerții. În cercul familiei Dalisson. 
impietrită de trei sute de ani, din tată în fiu, în aceeaşi tra- 
diție de confort si indiferență, patrunde intro bună zi o fi- 
inţă neinsemnată, dintrun cartier sărac al Londei, un săr- 
man „model” pentru pictori, o fată cu înfățișare şi maniere 
vulgare, dar purtind în buzele umede și întredeschise și in 
focul ascuns al privirilor, o lucire de viață prodigioasă si 
proaspătă. La apariția micului model, Hilary Dalisson va 
simţi o mare şi tainică chemare către o viață de un farmec și 
de o noutate zguduitoare, și căsnicia lui cu Bianca Stone. in- 
temeintă pe orgolii și conveniențe, se va desface ca o casă d 
nisip. Menajul fratelui său, Stephen Dalisson, va rezista, da 
zdruncinat și el din temelii de viforul, care a alăturat într 
comuniune de slăbiciune şi grandoare un clan de aristocru 
și o lume de Măminzi şi desculți. In această prăbușire de vı 
"cehi aşezări și culeuşuri, micul model, Ivy Barton, are valos 
rea destinului suflind peste oameni și peste lucruri, Şi inf 
lesul profund al cărţii lui Galsworthy stă în aceea că mare 
platoșă de ghiață a tabietelor şi a egoismelor nu se topes! 
subt presiunea eforturilor deliberate, ci numai la căldur 


1 Cu aceleaşi preocupări ca şin Potricianul, Domeniul, etc. 


ISTORIE ŞI ROMAN 17 
RR DE OEE v i e E PE E EEE 000 E E E 3 A 


forţelor ce străbat enigmatic universul și inima tristă a indi- 
vidului. . 


H 


Inlăuntrul epopeci, elementele de inspiraţie și factură 
romanescă au plutit la început pe aripele chimerei şi ale 
mitului, la un loc cu Istòria, In nebuloza primitivă, omoge- 
nă și fluidă, sa produs în cursul anilor o diferențiere, Deo- 
parle, a rămas poezia, ca o esenlă a cuvintelor, de alta, sau 
ridicat istoria şi romanul, ca o esență a faptelor. Evoluția ro- 
manului, odată cu a literaturii în genere,reprezintă o trecere 
dela pasivitate la act, dela feminitate la bărbăţie. „Vorbele 
sint femei; faptele sint bărbaţi”, spune Shakespeare. 

Cu Proust, ! cu Mauriac, cu Huxley şi cu Gide, romanul 
se abate către introspecţie și cunoaştere, depărtindu-se lot 
mai mult de istorie. In cărţile romuncierilor moderni. curge- 
rea amplă a vremii, a vieţii luminate de nebânuitul inven- 
ției, a încremenit. Puterea de creație a acestora se îndreaplă 
acum către momente ale vieţii privite și adincite separat, de- 
slipite de fluxul neîntrerupt al duratei. După o rețetă a lui 
Aldous Huxley, valabilă aproape pentru întreg romanul con- 
timporan, scriitorii desprind din realitate oameni, momente 
sufletești, situții, material pe care-l moduleuză ca pe o temă 

ctă, muzicală, în contrapunct. lată ce reflexii face 
Huxley cu ocazia audiţiei suitei în si bemol minor de Bach: 
„Părţile diverse trăesc o viuţă separată, se ating, se intretae, 
se combină o clipă spre a forma o armonie finală şi perfec- 
tă — pare-se dar totul a fost spre o nouă despărţire. Fie- 
care parte a suitei e mereu sinuură. distinetă, individuală, Ca 
și în „Fuga” lui Bach. în „fuga” omenească sint optsprezece 
sute de milioane de părți. Sgomotul rezultat are poate vreo 
importanță pentru statistician, dar niciuna pentru artist, Nu- 
mai considerind o parte sau două deodată, poţi înțelege ce- 
va”. Romanul fuge din lume și de lume, de pe stradă şi de 
pe cimpuri, şi se ascunde, cu largile lui aripi adunate, întrun 
personaj: Swan din cartea lui Proust, Philip Quarles și Mark 
Rampion din „Contrupunct”, Edouard din „Les faux-monna- 
veurs”, observatori şi tereticieni dotați cu o inteligență mon- 
struos hipertrofiată, împinsă de demonul cunoaşterii către 
imobil și discontinuu. 

Incercind să introducă înăuntrul romanului preocupări 
de teorie a cunoaşterii, scriitorii moderni falsifică datele lun- 
damentale ale acestuia. Elementele filosofice pure presupun. 


| Care nu este un bergsonian în tot ce n seris, Sute de pagini re 
cumplită disociaţie analitică din opera iui Proust nu fin, desigur, de 
îimediatul intuitivi bergsoniene, 


53 VIAŢA ROMINEASCA 


dacă nu o problematică, cel 

« Ă puțin un sistem. i 
Sai pata: din elemente deslipite me pi ati amit aa 
ratei, sfărimă faptul capricios și viu al istoriei Filosofia. 


pendente de timp, ale lui Gi x 

fundamentală a taca ră a tuale y; ignorează o dată 
nului pia > poate tăgădui că ipostaza contimporană a roma- 
midabil renume. Dacă accan gone, mare talent şi de for- 

PPR ea această ipostază va d 

' i ura, o va 

int a asarulenenumăralele generații de cetitori. Poe 
Dinica beri acm sdëcätor încetinel şi suprem, sim- 

Apih ` eller, pe Nichol: : n 

i appe rtield. pe Martin Chuzzlewit hola Nikleby, pe Da- 
s ette, pe Kitty şi pe nefericita Ana Karenin, § 

itori k k ai arenin, § iile 

irina eri de roman continuă să se indrepte căt re rapa 

y bi acțiune, către invenție, către viaţă. a i 
este pu gre vrea încă și va dori, desigur, totdeauna 
viul tiu lu e Apei. eroii de roman, alunecind pe fu- 
lui e e cu amintirea în pustiul È 
ayons rap sa urce cu pulere către presenta pE 
rîndurile | ii necare clipă, Să facă romancierul să palpite în 
litate: mer inspirate, ca o inimă nemuritoare, singura rea- 
mei ri Sr aibe omeneseului din noi de un singur 
potriva morții. i » de necontenita victorie a speţei îm- 

Paginile finale din M 
vat X i „Moara de pe Floss“, în D 
Eat al Dati cortinele primăverii şi ale renașterii pesis aa 
om abia deschis al lui Tom Tulliver, sînt. în acest sen ; 
lui, Sorlitoral e ai „Sai loare din literatiira romanu- 
a r. Ive colo u azo . 

tenței, care oricum și oricand Tela TED mister al exis- 


VASILE V. GEORGESCU 


SERVICIU DE NOAPTE 


S E R G I U D A N 


I 


Lui lon Gherasim zis și lon Petrescu nu-i plăcea vorba 
lungă. Şi fiindcă deschidea gura foarte rar, şi-atunci ca să 
morfolească, abia auzite, dou-trei cuvinte, functionarii cei- 
lalți îl scoteau om prost, iar domnişṣoara Angela, dactilo- 
grafa directorului general, nu-l putea suferi, Domnișoara An- 
gela era o fată care nu ascundea ce-avea pe inimă, mai ales 
că nu i se putea intimpla nimic numai pentrucă spunea lui 
lon Gherasim zis şi lon Petrescu „nătărău bâtrin” sau „mu- 
tră plouată” şi încă în vreo cileva feluri. Oricum i-ar fi spus 
domnișoara Angela şi oricît de idiot ar fi fost hohotul de ris 
al celorlalţi funcţionari, Ion Gherasim zis şi Ion Petrescu nu 
răspundea niciodată nimic. Poreelele batjocoritoare nle dac- 
tilografei directorului general treceau parcă pe deasupra lui 
fără să-l atingă, iar risetele sgomoloase ale funcţionarilor de 
la registratură se spărgeuu în auzul lui, fără putere, Aşa cra 
el, Ion Gherasim zis si Jon Petrescu și poate că aşa a fost și 
pe cind era linăr, desi nimic nu e sigur. Pentrucă era ași 
cuñ vă pun și pentrucă toţi îl știau aşa, cele ce sau întim- 
plat la 18 lunie au stirnit mirareu tuturor. La 18 Iunie, dom- 
nişoara Angela a întins practicuntului Nicolau o hirtie și i-u 
spus ca de obicei: „Dă-o nătărhului bătrin s'o inregistreze”, 
Asemenea cuvinte poate să pară curioase şi chiar revoltă- 
toare oriunde, dar acolo, în biroul societății „Metropola”, nu. 
De multă vreme, dealtfel, nimeni nu mai făcea haz de po- 
recla asta. Nici măcar domnisoara Angela. Spunea așa numai 
din obișnuinţă, fără nici o răutate, Pină atunci, de cite ori 
domnişoara Angela îi spusese „nătărău bătriw” sau altfel, 
Ion Gherasim zis Ion Petrescu nici nu ridica ochii din hirtiile 
de pe birou ca şi cum i-ar fi spus: „stimate domnule Pe- 
trescu”, În ziua aceea însă, 18 Iunie, sa intimplat un lucru 
nemai pomenit, Dupăce domnişonra Angela a sfirsit fraza, se 
scurse un minut, un minut nici mai lung nici mai seurt cu 
oricare altul — şi, deodată, Ion Gherasim zis şi lon Petrescu 
a ridicat capul şi privind aspru spre domnișoara Angela, zise 
doar atit: Domnişoară! Apoi a lăsat iar capul în jos, conti- 
nuind să treacă în registru hirtiile îngrămădite pe masă. 
Făcea treaba asta foarte liniştit caşicum nu sar fi întimplat 
nimic. A urmat o clipă lungă de nedumerire, Practicantul 


20 VIATA ROMINEASCA 


Nicolau care între timp se apropiase de masa de lucru a lui 
lon Gherasim zis şi ion Peireseü, a rămas în picioare, uluit, 
cu o hirtie în mină, iar domnișoara Angela părea căzută din 
cer. Stătea acolo, lingă un birou și privea spre Jon Gherasim 
zis şi lon Petrescu, făcînd parcă o mure sforțare ca să infe- 
leagă bine ce se petrecuse. După felul cum mārise ochii 
foarte albaştri dealtminteri şi puţin trişti, de-o tristețe ne- 
roadă, şi după cum îi tremurau buzele se vedea limpede că 
o minie ucigătoare îi gituia glasul, Nu se pretăcea, cum s'ar 
putea crede, domnisoara Angela. Deaceea se grăbi să întrebe, 
“-adevărat însă că pe-un ton şovăitor, aproape sfios : 

— Aţi spus ceva, domnule? 

Și îndată, fără să mai aștepte răspunsul, repetă, deastă 
dată cu o voce mult mai stăpinită, cu o voce ce se vroia ame- 
nințătoare: 

— Ai spus ceva, domnule, sau mi sa părut numai? 

Funcţionarii ceilalți, adică practicantul Nicolau, seful re 
gistraturii Prasa şi un desenator pe care-l chemu Klein sau 
ceva asemănător, încetaseră lucrul şi asteptau cu răsuflarea 
oprită să vadă ce va urma. lon Gherasim zis şi lon Petrescu 
a înălțat iar capul şi fără so privească pe domnişoara An- 
gela, făcu liniștit, cu o voce moale: 

— Nu, nu vi sa părut, domnişoară. Am vrut să vă atrag 
atenția asupra unui lucru... asupra unei chestiuni, dacă vreți, 
pe care n'o permit... 

Vocea incepuse să-i tremure şi minile îi tremurau dease- 
menea pe registru, se vede fiindcă nu găsea vorbele potri- 
vite spre a spune ce gindea, In schimb domnişoară Angela își 
revenise cu totul, căci se auzi deodată: 

— Ce nu permiteți, domnule? Aş dori să ştiu ce nu per- 
miteţi? 

Glasul, se simțea încărcat deo minie abia reținută, 

lon Gherasim zis şi Ton Petrescu se ridică atunci în pi- 
cioare sau mat curînd, sări în sus ca mișcat de-un resort și 
intinzind capul peste birou, răcni: 

— Vrei să ştii ce nu permit? Vrei să ştii? Eu... eu nu-s 
caraghiosul dumitale... Nu permit! Nu permit nimănui să-şi 
bată joc de mine! Auzi? Ni-mă-nui! 

» Se opri şi îşi şterse cu mineca o spumă ivită la colțul 
urii. Răsufla greu. Se trinti apoi pe scaun şi minile începură 
din nou să-i tremure. Degetele băteau parcă pe scoarța groa- 
să a registrului cudența unui marş repede întretăiat de risu- 

area grea a omului. Continuă să vorbească, dar acum nu se 
mai adresa nimănui, vorbind parcă numai pentru dinsul, căci 
rămase cu privirile rătăcite pe masă: 

— Eu, dacă vrei să ştii, eu am o fată ca dumneata... 

Nu se știe, nimeni nu ştia, nici pruciicaniul Nicolau, nici 


SERVICIU DE NOAPTE 21 


i ici Klein de torul, ce avea de gind 
şeful de birou Prasa, nici Klein desena ea d l 
pei Ion Gherasim zis şi Ion Petrescu amintind că are și 
dinsul o tată ca domnişoara Angela, dactilografa urale pă 
lui general; nimeni nu știa fiindcă nici nu ajunse la capătu 
gindului Domnișoara Angela îl intrerupse, batjocoritor: 

— 0 fată ca mine? A şi s - 

Şi da să ridă cu poftă, un ris fără farmec, minios, 
repetind mereu: „O fată cu mine? Ha! ha! ha! Intocmai ca 
mine? Ha! ha! ha! Ai zis. nu zău, dar repetă înc'odată, că 

y; A m 
i ca mine! 
p o Tarina cum ride domnişoara Angela, ceilalţi ceară 
i simțiră inima venind la loc și începură să ridă şi « ti 
y, ans în felul lui, unul mai infundat, altul mai deschis. De- 
senatorul Klein întrebă abia stăpinindu-și risul: 

— Was sagl er ? Was sagt der Keri ? } iau i 

Nimeni nu avu timp să-l lămurească pe Klein. căci o 
clipă după aceea lon Gherasim pla Ion pare ee iar de 

ă agi aţele aer, 4 : 
: $ i începînd să agite braţele prin aer, | 
i Sa am o fată ca dumneata | Ca dumneata, dar nu 
! - - =] = + + 
gi îi deveni (o adevărată minune se săvirşise în ziua 
aceea de 18 Iunie) usturător şi continuă pe acos ion parek 
ši arcă trezit din fundurile 

imprumutat dela alt om sau parcă 

somnolente: K IN fa 

— Ca dumneata, dar nu tocmai ! Dinsa nu ştie să facă 

ó i. Ea e mai proastă! 2 n E 
A ainiai acestea cu o clipire a ochilor, ip puri 
reată, caşicum între dinsul și domnișoara ayo gen e, d 
un limbaj secret al privirilor, caşicum ar fi voit să zică: 

-n D: > ni? | . ; i ; $ 
agiia atn ridå deabinelea scoţind din gitlej un sunet 
uscat hi-hi-hi” și repetind încă odată: 

j i A imi 
- Ea nu ştie atitea, fata mea! cea | ; 
Și era adapa din ochi, privind-o inveselit pe dom 
işoara Angela. Tn 
S Ea a "zidica incet, parcă cu teama de ea nu ai sgo- 
mol ridicindu-sc, şi fără a privi palet a ka de oa 
3 i is și lon Petrescu sa în re ușă, Pris 
a a a a fi zis că reţine ceva ETT SE cp. 
tul cu palma, — un cuvint tare, un răcnet, un i ol e star 
u pote chiar luerimile gata să izbucnească, Ie Sr 
e în putere, şi toate privirile funcţionarilor, lagăr ardea 
io Gherasim zis şi lon speta î poi rio isa rara 
: lucru ca să vadă cum se cła leg ud ara 
ester cu care domnişoară Angela Coarda i rep Ri 
toți rămaseră uşa, apoi dupăce schim ră pi khs i ri enp 
fiecare îşi plecă iar capul pe masă. Prac 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


Klein intră apoi şi reluîndu-şi locul la masa de lucru, şopti 
— Angela weint, Sie weint schreklich! 
Şeful de birou clătină capul îngrijorat apoi arâtă cu 
tocul în direcţia lui Ion Gherasim zis şi Ton Petrescu. Acesta 
îşi vedea de treabă foarte liniștit, Pe obrazul lui se putea 


ceti fără sforţare, o mare mulţumire, un aer aproape vic- 
torios, 


II 


Pentru funcționarii cari fuseseră de faţă la scena petre- 
cultă in biroul registraturii, destinul lui Ion Gherasim zis şi 
lon Petrescu apărea pecetluit, Deaceea, de citeori se auzeau 
paşi pe coridor, funcţionarii ridicau privirile spre ușă, aş- 
teplind să se întimple ceace li se părea de neinlăturat. Din 
clipa în care desenatorul Klein a intrat spunînd că domni- 
şoara Angela plinge, toți au priceput că lucrurile se apropie 
de sfirşit şi că nimic nu mai poate feri pe Ion Gherasim zis 
şi lon Petrescu de acest sfirsit. Pendula atirnată deasupra 
unei hărți a ținuturilor petrolifere exploatate de Metropola, 
bătu unsprezece cînd uşa se deschise și în pragul ei apăru 
Stan, uşierul dela cabinetul directorului general, „A trimis 
să-l cheme sus” gindi șeful de birou şi toți ceilalți gindiră 
acelaş lucru, căci privirile lor se întilniră deasupra lui lon 
Gherasim zis şi Ion Petrescu. Dar el continua să treacă hir- 
tiile în registrul desfăcut pe masă, fără să aibă măcar cu- 
riozitatea de-a vedea cine intrase. Uşierul Stan se apropie 
de masa de lucru a şefului de birou și spuse: „.D. inginer vă 
roagă să-i trimiteţi dosarul Nr. 42”, 

Şeful de hirou nu-și stăpini un gest de dezamăgire uu- 
zind că uşierul venise pentru altceva, nu ca să poftească 


O jumătate de ceas trecu așa, fără ca vreunul să selată 
o vorbă. Se auziră iar pași, mai întii coborind scara prin- 
cipală, apoi apropiindu-se de ușă. „Acum e” Îşi giseră func- 
ționarii plimbind priviri neliniştite dela uşă spre lon Ghe- 
rasim zis şi Jon Petrescu, care 


e Dior pi li ii fie d 


SERVICIU DE NOAPTE 23 


rească în privința asta, funcţionarul dădu din umeri nemul- 
. . i i f, - ; l , 5 
ei Au 8 un sfert de ceas în tăcere, şi lorma cp 
nimeni nu se aştepta, cind începuseră să-şi repete: „s A n 
rasi is gi e re noroc 
i 3 zis gi lon Petrescu a i 
CĂ ee ai dai iri] luite ale functiona- 
i . * şi înaintea privirilor u i ona 
za x coli i linsul, nu mai încăpea 
i ivi directorul general, chiar diusul, r 
rilor se ivi directe i l “Atat Pg A pan ape 
ici ială deşi lucrul părea de necrez l. x 
viagere ge MEN | o privire foarte aspră 
i ză ușă, măsurind cu o privire fo nepr 
EE i ep i ii se ridicaseră în picioare şi ră- 
Funcţionarii se ridicase îi e şi ră 
e g pa l in Înainte ca să poată 
ă su capetele “cute puţin ina ; 
aṣa, cu capetele aple À | „CR e ponie 
paz arie ice poruneile directorului general, dacă Hoen 
Pr fi avut de dat vreo poruncă, directorul general 9 e a 
să vorbească foarte încet, fie dintro timiditate Hg earth 
di lorința de a-şi feri glasul de orice osteneală adn iona 
M Chre e Petrescu zis Gherasim? se auzi mi Bia 
directorului general, fără minie, deşi lrintise udineau şi 
i ă a Ahi tepa j 
a ain zis și lon Petrescu, se grăbi neesta să 
fi îs destul de umilit. 
etifice un suris destul de umil t a PORN 
ear tea general intoarse privirea spri lon Sa Èa 
zis şi lon Petrescu, dar numai o secundă apoi se adres 
, i de birou Prass: a că cara 
pia lente Petrescu nu mai face parte din personalul 


i i i me T rii 
onidan Incepind de astăzi, domnule director general? în 
cabine i glasul catifelat 
Nu. Incepind chiar de-acum, se re dasu ana 
rectorului i > întretimp işi mu n 
ire i general care intretimp îşi n aa j 
a ap andra ra Te rog să iei măsuri imediat, adăugă 
spre desenato -1 $e 
el, privind distrat pe seful de biroa. CE TE 
leşi îndată şi funcționarii urmei ar praarbara 
» puţin înainte, ascu „pi = Ea 
n poean i H reluară locurile, trintindu-se sgomolas pe 
once Loe gi find uşuraţi cu aerul unor oame ni car 
scaunele lor şi răsufinc i do sg Oa 
“au încredințat că o nenorocire ce se pe mintit 
atit de mare pe cit se cpepun art e tepe reren pe 
t < ti a 
intii şi e cu un pas foarte abătut n G) n 
prez A pa usa care şedea parcă năucil, ga a ra 
pare: i cări automate să aşeze plicurile galbene, după « me 
a caca erau din 12 Iunie mai spre marginea mesii, care 
jin 13, alături, iar celelalte mai spre mile — şi-aşa pină 4 
da mi 4 ni hi li ui, 7 
i i aşezate chiar în fața 
la plicurile din 18 Iunie așe N E 
à Lasă astea, dragă Gherasim, zise şeful de arron: pi 
$ $ i PA a - se + 
că s'a intimplat, lasă-le dracului de plicuri... O să le clas 
Nicolau. OR 
Practicantul, auzindu-şi numele, se ridică nehotărit, 


RT ———————_——————— 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


— Nicolau, îi spuse şeful, vei aranju tu plicurile, fiindcă 
domnul Gherasim trebue să plece, 


Se opri puţin, apoi adăugă: 
ar acum, mi se pare că așa a spus domnul director 


general. 


— Da, aşa cred c'a spus, întări lon Gherasim zis şi lon Pe- 


trescu, pe-un ton nepăsător, ca şi cum ar fi vorbit de-o pricină 
ce nu-l privea deadreptul. 

Seful de birou căpălase o mare poftă de vorbă, poate 
fiindcă vroia să se arate binevoitor cu Ion Gherasim zis şi Ion 
Petrescu, 

— Vezi dumneata, făcu e] așezindu-se în faţa lui Ion Ghe- 
rasim zis și Jon Petrescu, am avut dela început o presimţire 
rea... Imi ziceam, nu știu dece, că azi o să se întimple o ne- 
norocire... Dar şi dumneata! Să-ţi pui mintea cu un copil! Nu, 
zău, ce ţi-a venit aşa, odată? 

Zicind astfel, șeful plimbă o privire circulară prin birou 
ca și cînd i-ar fi luat martori pe toți ceilalți pentru adevărul 
spuselor sale, 

— Tenţeleg foarte bine, reluă apoi, domnişoara Angela 
te-a insultat... Adică ti-a vorbit fără nici o consideraţie... Inte- 
leg foarte bine, dar te'ntreb; dece să faci atita caz de purtarea 
ci tocmai acum — nu-i aşa? —— tocmai acum cînd sunt mai bine 
de opt luni de cînd îți vorbeşte atit de... lusfirsit, ca o persoană 
lipsită de orice educație... E-adevărat că n'as fi crezut că direc- 
torul general — ai văzut ce blind e — să se supere atit de rău, 
dar cind Klein a venit să-mi spună ca văzut-o plingind am în- 
teles îndată că chestia e gravā.. Cind plinge domnisoara An- 

gela nu se mai poate face nimic... Directorul general nu vrea 
s'o vadă plingind... Acum un an — nu fii minte? — cînd VIA- 
descu dela Contencios a ciupit-o, domnișoara  Annela 
a Începul să plingă. (Intre noi fie vorba, avèg drep- 
tate să  plinaă. nu-ți este permis tie, oricine-ai fi 
s'o ciupeşti pe domnisoara Angela...) $i fiindcă dom- 
nișoara Angela a plins, Vlădescu a shural din slujbă! Ce vrei? 
Așa e directorul general: nu poate să vadă o femee plingind... 

Ion Gherasim zis și Ion Petrescu se prefăcuse, asta e sigur, 
intrun om nou sau învinse într'insul un glas amorțit de mult, 
căci întrerupse batjorocitor pe șef: 

— Nu poate să vadă o femee plingind? Dar cînd a dat 
afară de loniță uşierul şi nevastă-sa a plins o zi întreagă pe 
coridorul direcţiei? 

Şeful de birou mări ochii, mirat din cule-afară, avind 
aerul să zică: „vrusăzică de-ăștia'mi eşti? Și eu care te cre- 
deam mut!” — apoi izbucni supărat: 

— A, pardon, pardon! Să ne'nțelegem. Eu am zis că diree- 
torul general nu sufere să vadă plingind o femte... Cind zic: 


SERVICIU DE NOAPTE 25 
i ADEE EE E E EEE TE a aa ee 


i ; aidecit la nevasta 
s — nu-i aşa? — nu mă gindesc numa tia x 
Tai Tonik uşierul... Să ne'ntelegem, dragă Gherasim: una e-o 
fe ee — hai? — şi alta e-o servitoare! ; iza 
zi lon Gherasim zis şi lon Petrescu nu-l mai asculta. Işi uă 
ălăria din cuier şi fără să privească îndărăl, ieşi. Nici PR s 
i iase bine de ghişeul casierici cind un braţ îi întinse în: 
ituniru un plic: citeva bilete de o mie, despăgubiri pentru 
iere, şi o hirtie. 
jpet ări acolo, se auzi un glas. S, OES F 
Ton Gherasim zis şi lon Petrescu iscăli fără să cilească, 
duse plicul la buzunar şi plecă repede. 


— Azi ai avut o zi bună, tată! strigă Maria, ipo caer 
mare a lui Ion Gherasim zis și Ion Petrescu, zărindu-l intrin 
$ : chete în brațe. i foii pt iat A 
N: catena MA mea, am avut o zi bună, fàcu el fără so pri 
a 4 ii luă pachetele, unul cite unul, și inainte de-a le 
pune pe masă le duse la nus spre a aaor ce gr prag 
i Gherasim zis şi lon Petrescu z bun; 
In casa lui Ilon Gherasim a Să St 
3 * pe care le aducea dinsul. C 
a după pachetele pe care le ad $ il. Cu ct 
aterea o al cu-atit ziņa fusese mai bună. dovedind că 
s + = r ie, 
a luat leafa sau o gratificație, E RA 
— Cum de v'a dat gratificația asta ? întrebă 
i inti iteva bancnote. 
tinse cele citeva bancno i-l 
a zis şi Jon Petrescu se desbrăca în sila 
aceea și rămase cu haina în mină, privindu-și nevasta 
y x 
Li . .. s z s tā. 
eştiind ce să răspune ? Ke = e 
% fapte pm ji ziua chenzinci, reluā nevastă-sa pe un ton bă 
nuitor. Ce e cu banii ăștia ? i că 
— A fost onomastica directorului genera Pe, ENED 
— Inţeleg! Inţeleg! îl întrerupse ea; și obrazul BITT 
deodată. S'a gîndit şi la noi! E frumos, oricum + s 
eodată. ` Ş 
5 i! 
partea lui! 3 M 
Nu mai vorbiră despre us 


IV 


nevastă-sa 


i i ase dimincs iar la şapte por- 

Se la ca şi înainte la gasi dimineaţa, iar şapte por 
ea ca ai I întirziere la slujbă. De repet ORA se, di 
ta Amr egipt AG EA Sn eN e gpmad 
7 icii i e Cik i 4 t £ e 
arai pep erae aa 7 dat afară, aşa trebuia că spun. 

Aa cica rin ără convingere: „E mi 
gindeu, dar îndată își răspunea, fără Stat: e misu 
bine că nu i-am spus. Ar fi strigat, ei Lp Paean spaa: ce 

ti-a venit deodată să te-arāți atit de mindru, 


SR ————————————————————— 


2 VIAȚA ROMINEASCA | 


aproape desbrăcate?” O cunoștea bine pe nevastă-sa. Aşa ar 
fi vorbit, ba poate şi mai rău. Mai bine că nu i-a spus. „Mai 
bine să creadă că mă duc la slujbă”... La începul, şedea toată 
ziua pe-o bancă la şosea, ca şcolarii cari trag la „fit”, dar cu 
timpul începu să intirzie prin circiumile din jurul Gării de 
Nord cu mici f uncționari, cu lucrători ceferiști, cu oameni fără 
meserie, cunoștiinţe întimplătoare, legate repede. Se imbătu 
foarte rar, întotdeauna în urma celorlalți şi răminea mohorit 
toată vremea în mijlocul voioşiei suomotoase a tovarășilor de 
circiumă. Scotea rar cile-o vorbă, adincit în preocuparea cu 
nu-l părăsea niciodată: cum să explice nevesti-si, la ziua obis- 
nuită a lefii, lipsa banilor? După cele dintii cincisprezece zile 
a mințit-o spunîndu-i că „Metropola” trece printr'un moment 
greu şi m'are cu ce plăti salariile. Nevastă-sa l'a privit bănui- 
toare și a tăcut, Deciteori îi spunea: „Duhneşti a băutură, 
măi omule, nu vezi că duhneşti a băutură?” — el îi răspundea: 
„A oferit şeful un pahar. Nu puteam refuza”, A încercat să pă- 
sească un loc, o slujbă ell de mică. şi de orice fel, dar peste tot 
s'a lovit de-acelaş răspuns: Regretăm foarte mult, dar nu avem 
nici un loc liber, Unii adăogau —c-udevărat-—: „încercați peste 
citeva luni”. Dar astea erau vorbe. Ion Gherasim zis şi Ion 
Petrescu nici nu se mai gindea la slujbă. E greu să pătrunzi 
undeva. Sunt atiția oameni tineri. Nimeni mare nevoe de-un 
bătrin ca dinsul — şi pe deasupra, de-un om care nu ştie de- 
cît să țină la curent un registru de intrare şi ieşire. nimie 
altceva. 

— Trebue să cauţi mereu, îi repeta cite unul. Nu se poate 
sā nu găseşti nimic, dacă vrei! Un om ca dumneata, ehei, nu 
se găseşte ușor! Totul e să dai de cel care are nevoe,,, 

Dar cei eari îi vorbeau așa, abia își țineau capul pe umeri 
de beţie şi mizerie; gura le mergea fără friu numai ca să spună 
ceva. Oameni cari nu mai puteau pricepe nimic, cu mintea 
sdrențuită, rătăcind ca prin circiumile din ju- 
rul gării. 

— Dece nu te uiţi prin jurnale, că doar ştii să citeşti? fă- 
cea cite-unul, încercînd să-i fie de folos, Acolo. în jurnale, scrie 
cine caută funcţionar, cine caută slujnică... De ce nu te uiţi? 

Nici nu răspundea, mulțumindu-se să dea din umeri. 
Cind pornea spre casă, se oprea însă la un chioşe de gazete şi 
incepea să parcurgă infrigurat anunţurile. Aseza la loc gazeta, 
mormăind: nimic, nici azi nu-i nimic. Odată totuşi, privirea îi 
lunecă pe citeva rinduri imprimate cu o literă mai mare, cu 
litera ce se întrebuințează la moartea oamenilor de familie 
bună, în anunţurile mortuare, 

Se căuta un portar. Să fie prezentabil, Ati scria în anunţ 
şi dedesubt era numele unei străzi din dosul Ateneului şi un 
număr. Gherasim ieşi repede din chioșc. Se vedea că îl neli- 
niştea cuvintul „prezentabil”, căci se opri la o vitrină şi ră- 


iza cea ISBN AIR co ară ae at 


SERVICIU DE NOAPTE 27 


ù îi ime. N > gāsen 
ase citeva clipe acolo, măsurindu-se cu asprime, Nu ad gi ca 
zau după acest examen, Porni mai e tre n apr 
Ki triță care se descopere urită chiar în seara € ehutu turle 
one totuşi” — își zise, Cind ajunse în faţa clădire x tsi 
pier se opri stinjenit. Işi rezemă trupul de zidul de e 
ee şi rămase acolo multă vreme, cu Sa la pr ea. ars 
i i ā facă. Tirziu îşi aduse 
ntabil, neștiind ce să facă. aa Ste 
registre à sa la care ceas să se înfă 
azetă nu se spunea > Ina: 
lrer pe încap a y l ă în gangul clădirii, 
i rapete ul. Intră în gang 
ișeze cei cari ar dori să cape te loc i ! eli i 
recrea doar să întilnească vreo pading min aa 
apta, o uşă, Perdele groase, 
e vorba, În gang, la dreap i lele gr 
pikak de metal al unei sonerii, După ce Tiga Mata 
Sinse şi dupăce auzi clinchetul totus puternic E Pia ca 
Gherasim își aduse-aminte că nu intrase în gang e i EU fi 
tul de-a întilni vreo servitoare. Ti păru deodată ra Ea y rine 
; y : i i gi +» TU ih » e 1 $ 
Mă vor goni. Nimeni nu vine la şapte seara să în ia i doza 
5 lujbă”, îi trecu prin cap. Se dădu chiar cu un pas i aviet 
sata să fugă Ca la lumina repede a gali Sit, an re 
jse îi äte s se la o casă. De PA 
ă mai odată așa, dupăce suna i = Se Mn, Cn 
Giant ia urmă Ehei! Dar atunci nu venea mi caute 
P = - pă . . w zi 
a loc de portar. Suna lu locuinţele boereşti și fuge erae i 
slabă a amintirei se stinse brusc. Se auziră pasi co 
apoi o fereastră se deschise. 
— Ce doreşti? 
Era o slujnică. 
sai în celit in gazelă că e nevoe de-un portar. 
i o clipă i zise: 
` se gindi o clipă, apoi zi | | 
îi pri “tă duc să văd dacă stima sa rea iza 
Firea a Y ă fie : iri, ! 
ise rebue să fie boeri m: şi 
Fereastra se închise ă Cu Apei 
i vu ști ă sa sculat cucoana — şi-i $ A A 
„Nu ştie dacă sa se — şi 
var eri intiezie mult. „Poate m'a uitat” tă redă i 
lui Gherasim. „E o casă mare, o casă care ara gi re 
e: pc se mai gindi. Insfirşit, fereastra se deschise iar ş 
? ` 


me t 


drul ei se ivi capul unei femei. „Altă slujnică, desigur” își 
ca 
sine iherasim. i i auzi el. Fereastra se În- 
— tā, cā-ți deschid acum, au ; a 
chise gr peatană iba o eheie se învirti în broasca ușii, 
ADE. i te numai răguşită 
ica — sau poate r ră i 
AR 0 Toor apri, a în i ind îi zise: „Şezi aici, 
` yi ici nu-l privi pe Gherasim, cind se: i 
e pe apele ini Dacă te'nțelegi incepi serviciul apga at 
stă seară”. Femeia urcă treptele incet și Gherasim o 
POPIN pO aber Sub scara acoperită de-un 
re și întunecos. ` u | de-un 
i gard pa afla o SiS de lemn şi citeva fotolii na e ip aa 
iau tz, O să lucrez aici și Maria o să creadă că sunt ma e 
Metr i t își zise Gherasim aruncind o privire se că 
il prin hol. „Aici nu e nici un registru. Trebue numai + 


"TU bau Mia >S 4 ` ti A "553 
peA . A Y ARA RIR 
- B + , ba 


28 VIATA ROMINEASCA 


păzesc uşa”, continuă el, şi în clipa aceea nu-şi putu stăpâni 
un sentiment de bucurie că a nimerit un loc atit de uşor. „Nu 
e aproape nici o muncă să supraveghezi o uşă!” De sus, se au- 
ziră paşi. Cineva se apropia, tirindu-şi picioarele încălțate în 
papuci mari de casă. În capul scării se ivi o femee, cu părul 
auriu, foarte auriu, căzut În neorinduială pe timple — o femee 


rotundă cu braţele goale, stăpina fără'ndoială. Inainte de-a 


descinde, cu o mină rezemată de balustradă, trupul ei se 
aplecă şi Gherasim o auzi întrebind: 

— Dumneata ai mai fost portar undeva? Ştii să păzești 
intrările şi ieșirile? 

La aceste cuvinte, Gherasim răspunse cu un glas infundat: 

Numai asta am făcut toată viaţa. N'a intrat şi wa ieşit 
nimic la Metropola douăzeci de ani fără să fi trecut pe la mine. 

— Aha! Ai fost la Metropol, reluă femeia, și o veselie de-o 
clipă îi lumină obrazul. 

Gherasim înţelese îndată că femeea credea că slujise la 
hotelul Metropol; se vede că mauzise niciodată de Metropola 
petroliferă. „Imi va cere acum un certificat de bună purtare 
dela hotel”, îi trecu prin cap lui Gherasim. Dar femeca nici 
nu se gindea la asta. Intrebă însă: 

— Şi dece ai plecat dela Metropol? Dece ai plecat? 

Acum femeia era la un pas de dinsul şi Gherasim o pulea 
privi în voe. 

— Să vedeţi, făcu el pe-un ton de om cumsecade, am ple- 
cat din cauza domnișoarei Angela. 

— Angela? N'o cunosc! zise femeia; apoi, hotărindu-se 
deodată să renunţe la alte întrebări: 

— Serviciul dumitale e numai noaptea. Vii la ora nouă și 
pleci dimineaţa la sase. Primeşti lumea, dar nu deschizi ori- 
cui... Mă'nţelegi? Aici nu e bordel, să intre cine vrea... De doi 
ani decind am deschis salonul acesta n'am primit nici un 
golan... Dealtfel în primele nopţi m'ai să deschizi nimănui fără 
să mărchemi pe mine. Pe urmă ai să te obișnuești să cunoşti 
singur lumea... 

In clipa aceea se deslănțui soneria. Citeva fete năvăliră în 
hol, sgomotoase. „Bonsoir tanti” spuneau, trecînd pe lingă fe- 
meia, care de bună seamă, era stăpina. Fetele aruncară cite-o 
privire spre Gherasim zis şi Petrescu şi-apoi riseră înfundat. 


YV 


Nu era o slujbă ușoară, asta. Să stai toată noaptea pe-un 
scaun în hol și să alergi la uşă deciteori se aude soneria, să 
deschizi ferestruica și să cauţi să deosebești într'o clipă dacă 
cel care a sunat merită să intre sau nu. Uneori vin f grupuri 
'de oameni cu chef — și aceștia sunt cei mai primejdioşi. Nu 
“arareori se întimpla ca unul pornit pe ceartă să-şi descarce 


al d A +l 


SERVICIU DE NOAPTE 29 
N RR RR 


minia pe Gherasim, injurindu-l, Cu deosebire era un client ti- 
năr care nu lipsea uproape nici o seară, obisnuit să strige lui 
Gherasim : „Mă, codoșule, deschide !”, E-adevărat însă că în 
afară de obiceiul acesta ciudat — avea o inimă bună si nu 
pleca niciodată fără să arunce lui Gherasim un pol, doi după 
cti era de vesel, Cu vremeu noul portar sa obişnuit şi cu inju- 
răturile şi cu baeşișurile clientului tinăr — și cind nu-l vedea 
venind, îi părea rău. Fetele se purtau destul de bine cu din- 
sul, ba uneori, dimineaţa cind tanti hotăra să nu mai fie pri- 
mit nimeni, îl invitau sus să minînce cu ele. Gherasim le pri- 
vea cu coada ochiului, gindindu-se cu o groază care-l inäbu- 
şeu, ce-ar zice nevastă-su dac'ar şti ce fel de slujbă are. Fiindcă 
nevastă-sa ştia că Metropola lucrează acum şi noaptea şi Ghe- 
rasim face parte dintre cei cari au slujba de noapte spre a aven 
o leafă mai mare, În afarā de leafa pe cure i-o dădea tanti, 
Gherasim mai stringea, încă pe-utit, din bacşişurile clienților 
şi ale fetelor, Pentru unele din ele (Elsa şi Marioara) avea o 
adevărată dragoste părintească, fiindcă îi aminteau de fetele 
lui. Urà însă pe Adela cea groasă care i-a strigat odată, hoho- 
tind: „dece nu-ţi aduci fetele aici?” — ceace l'a scos din sã- 
rite și era gala să se năpustească asupra ei, sto gitue. 

O singură dată i-a fost teamă, dar numai o clipă. Viaţa 
dublă pe care-o ducea era amenințată, Nevastă-sa îi spuse : 
„Diseară mergem la cinematograf și de-acolo trecem pe lu 
Metropola să te vedem”. Fetele lui au primit propunerea asta 
bătind din palme. „Nu!” a răenit Gherasim, simțind o roşeaļà 
vie acoperindu-i obrajii. Singele i se aduna la timple, umflat, 
gala să spargă vinele. „Nu! să nu veniți! Chiar eri a fost dal 
afară un funcţionar fiindcă a venit să-l vadă nevastă-sa, la 
serviciu, Directia nu permite”, 

; Şi iarăș, numai o singură datā ar fi vrut să-şi părăsească 
slujba, o dată cind un ofițer ehefliu l-a plesnit eu palma peste 
obraz, jumătate glumind jumätate minios. 

„Dece dai in mine? Dece dai?” incepuse să strige, cerînul 
socoteală. Dar tanti interveni împăciuitoare: „Haide! Nu fă 
atita scandal pentru o palmă. Asta face parte din meserie, Un 
portar bine crescut chiar cînd primește o palmă nu insultă pe 
clienţi”, 

| Veni toamna, toamna de aur a Bucureştilor. Intra Dumi- 
nică, după amiază, o Duminică însorită, Gherasim a pornit. 
la plimbare. Fetele lui la doi paşi inainte, el cu nevastă-sa mai 
in urmă. Cortegiul acesta familiar inaintează încet pe Calea 
Griviței, iese În calea Victoriei şi se apropie de Cismigiul încă 
inflorit. Acolo, pe Calea Victoriei, apar deodată Elsa şi Mpri- 
oara imbrăcuate la fel, in rochii de culoarea uniformelor jan- 
darmerivi, cu pălării aşezate numai pe timplă. Fetele lui Ghe 
rasim privesc spre cele două fete care surid; cînd ajung im 


PR 


- 


30 VIATA ROMINEASCA 


dreptul lui Gherasim, fetele amindouă fi 
ziua, unchiule”... Nevasta lui Gherasim 
dinsul, vrind să ceară lămuriri, iar fet 


culte. Dar iată ce s'a întîmplat: Ion Gherasim zis şi Ion Pe- 


trescu a ingălbenit deodată, apoi a bălăngănit brațele inainte 


ca un om care se încacă şi s'a rosto li ni 
cari au venit să-l ridice dia is e aa vieti: Oamenii 


colo, au spus că nu le-a fost dat să 
vadă pînă at i i e să 
mintală. atunci un mort cu o privire atit de înspăi- 


strigă voioase: „bună 
sa întors cu faţa la 
ele s'au oprit să as- 


SERGIU DAN 


INDIVIDUALISM ŞI „MEDIOCRAȚIE” 
a Pt ma /IOURA ŞIR 


E U G E N R E E it 5 


Cine vrea să cerceteze elementele profunde ale progre- 
sului social și cultural, nu poate trece peste chestiunea inte- 
lectualitäții, în strinsă legătură cu individualismul. Acesta 
din urmă nu e o simplă formulă, ci eflorescența unui feno- 
men pe care îl vom expune în paginile ce urmează, 

Toţi teoreticienii sunt de acord asupra citorvu principii 
generale privitoare la rolul intelectualilor în evoluția civili- 
zaţiilor şi, implicit, în cea socială. E curios că în Rusia mo- 
dernă, unde intelectualii pierduţi in uriaşa massă de po- 
poare ignorante, subjugate si mistice au fost uniţi totusi În 
strāduințele lor prin lupta pentru libertate, problema intelec- 
tualităţii (pe care ei o numesc „Inteligencija”) a preocupat 
aer ie: gi sociologilor ruși dela P, Lavrov pină la N, C, Mi- 
hailovski, Prin ci sa ajuns la o definiție aproape integrală a 
intelectualității, examinată de Ivanov Razumnik intro bro- 
șură: „Von den Intellektucllen” (Berlin, 1920). 

Dacă spunem că intelectualițatea este „organul conş- 
tiinței w*ui organism superior: societatea”, revenim astfel si 
la vechea concepție elină a antropomorfismului universal și 
la ideia paralelismului dintre sistemul nervos în organism cu 
intelectualii în societate. Intelectualii formează în primul 
rind o grupare socială, oricît sa erede că vi sunt în afară de 
castă, de clasă, de breaslă. (Noi îi punem și deasupra natiu- 
nii și „rasei”), 

Inadevăr, profesiunea unui „inteleetuul”, fie chiar cul- 
turală, nu implică neapărat și intelectualitatea. Lavrov spu- 
ne că nici o diplomă universitară nu dă cuiva dreptul de a 
se numi intelectual; el numește pe semiculți: sălbateci ai cul- 
turii superioare. Observăm că aceasta o spune şi teoreticiu- 
nul activismului german. Kurt Hiller, care contestă unui chi- 
mist sau unui istoric, care e un simplu meșteşugar, denumi- 
rea de intelectual; el e înclinat să numească astfel pe „o sim- 
plă modistă” a cărei frămîntare sufletească trezeşte o nouă 
lumină în conștiința umană — sau pe un lucrător, în al că- 
rui ereer muncit se poate ivi o nouă ideje civilizatoare sau 
chiar ştiinţifică. 

In acelaş sens se exprimă L.-S, Judius (in „La Houle” 
organ al Aosciațici generale a muncitorilor intelectuali) car 
definește ca adevărat intelectual pe acel care se străduește 
să răspindească și să adincească cultura. Nu sunt adevărați 


O 


intelectuali scriitorul oricât 


tuturor problemelor ce şi-le pune conştiinţa omenească”. 


că o trăsătură evidentă: en esle gruparea o 

- . z s usă i 
ieee şi mai ales somiculte, fosilizate în emir ne 
stiții, cu moravuri maniace şi cu acel cult al vulgarilății care | 


e prea specific şi burghezimii. 


prin acea gindirea activă, care înfluen cază și mul i çi- 
taiat căra inteleciualităţii a Cmată în ea ci - 


falşei morale religioase sau sexuale. Mai presus de toate, 


l „de talentat, , a 

rul oricât de experimentat, ziaristul A ar 
sau mai puţin „fiu de familie” __ şi „cari au ajuns să-și asi- 
| gure existența, aspirind să aibă un confort material potrivit 
is rangul lor”, Intelectuali sunt acei cari se îngrijesc de o- 
entarea lor mintală, de afinitățile lor spirituale sau de înă]- 
lor în viaja mondena ema p aali nu-i limitează orizontul 
` nă, ac cei mai mulți dint i cari 
ei o „profesiune liberală”, Adeva WHAI inh. 
i ua! poate aparține tuturor claselor sociale. Poate fi sim- 
l u meseriaș sau ministru, funcţionar sărac sau administra- 

or iri plătit, A senat universitar sau modest autodidact. 
cvaratul muncitor intelectual, serie L.-S, Judius . 
oee își respectă munca şi se face respectat ri PP 
care vrea iberărea totală și definitivă, care e cuprins 
da setea de a cunoaşte și care vrea să se realizeze pe sine” 
pnielectualul adevărat e acel care „iși seulptează cul, îşi îm. 
piente inima, îşi călește caracterul, e acel care face din 


și dacă această operă 
e totodată un aport la progresul cultural şi spiritual e iasa 


să înmulțească individua- 


INDIVIDUALISM ŞI „MEDIOCRAȚŢIE” 33 


Lupta pentru personalitate e menirea principală a inte- 
lectualității. Expunerea lui Ivanov-Razumnik gonfirmă ast- 
fel ideja fundamentală a concepției lui N. C. Mihailovski. So- 
cialismul individualist preconizat de primul, e întemeiat pe 
aceleaşi principii ale lui Mihailovski, care a consacrat indi- 
vidualismului social o bună parte din marea sa operă so- 
ciologică și filosofică. 

= 


Poate fi individualismul o doctrină socială sau o simplă 
atitudine etică şi estetică? Se reduce el la un simplu senti- 
ment, pronunțat însă, al „unicităţii şi diterenţierii eului”, la 
o izolare îndirjită și, deci, la împotrivirea contra societăţii? 
— cum se întreabă G. Palante în Combat pour lIndividu. In 
orice caz, individualismul (care implică postulatul subiectiv, 
fiind în legătură cu temperamentul) poate fi şi o „metodă” 
prin care să studiem atitea probleme ce apar În general con- 
tradictorii, antagoniste. Inwividualismul ne duce intrun la- 
birint de teorii şi de personalităţi. Nu-l putem analiza aci de- 
cît în raport cu umanitarismul, 

Aceste două noțiuni erau, în general, opuse una alteia, 
Individualismul, în lupta lui contra societăţii, a ajuns la ex- 
treme inconciliabile, Chiar „Supruomul” lui Nietzsche, e un 


tarismul prusac şi-a înflorit spada cu aforismele lui Zara- 
thustra. Supraomul lui Nietzsche se ridică peste hecatombe, 
peste furnicarul sclavilor; el nu se ivește din om, ca supra- 
omul biologic (al lui G, Fr, Nicolai) care cuprinde în el o- 
mul, maimuța, reptila, planta și mineralul — întreaga serie 
a evoluţiei vieţii terestre. 


Individualismul extrem își găseşte expresia În anar- 
chism, în combaterea autorităţii, al cărei instrument e Sta- 
tul, Nu e aci locul să expunem diferitele concepţii anarchis- 
te, incepind cu Bakunin, Kropotkin, Elisée Reclus sau Ernest 
Coeurderoy şi sfirşind cu E. Malatesta, Jean Grave, Max 
Nettlau (căruia fi datorim o bogată bibliografie a anarchis- 
mului), Pierre Ramus, Sebastien Faure sau E. Armand. Ceia- 
ce ne interesează aci, e metoda individualistă în legătură cu 
umanitarismul, 

E totusi necesar să schițţăm prototipul individualistului 
anarchist. Un nume şi o operă ne apar imediat: Max Stirner 


SA VIAȚA ROMINEASCA 


— „Unicul şi proprietatea sa”, Numeroşi critici sociali se 
preocupă şi azi de această carte, care e dela început pină la 
slirșit un strigăt de libertate şi de revoltă a Eului. Benjamin 
Ut uässeres o cercetează cu multă înțelegere (în L'en dehors, 
No. 82-83). După dinsul, „Unicul gi proprietatea sa”, expre- 
sie supremă a egoismului și răsvrătirii, nu este totuşi una 
din cărțile cele mai primejdioase, pentrucă filosofia ei e im- 
prucucunuiă. Invăţăturile lui Ibsen, Emerson, Whitman, Nietz- 
sche sunt mai „Primejdioase” decit scrierea lui Stirner. „U- 
nicul şi proprisietea sa” este totuşi o carte care întoarce o- 
mul spre însuși; o carte care nimiceşte „sfintele fanto- 
me”, — „Unicul omenese” este pentru Stirner un fel de di- 
vinitate. Pentru a-l servi, trebue să părăsim totul: stat, că- 
min, familie, religie — tot ce ucide sufletul omenesc. Dar, 
eliberaţi de aceşti „paraziți”, de aceste „fantome pămintene” 
— Hu ştim totuși spre ce să rivnim, „Proprietatea Unicului” 
ar părea, după Kipling, să aibă următorul înţeles: ia tot ce 
ai nevoie, pentru desăvirşirea personalităţii tale. 


Individualismul lui Stirner ar fi o răsvrătire contra tu- 
turor înlănţuirilor sociale. Statul, biserica, familia, împie- 
dică realizarea Unicului, Civismul nu e decit sclavie, Părin- 
{u iși mutilează copiii din leagăn. Legile ne împiedică să po- 
sedăm propria noastră „Proprietate” care este eul nostru. Al- 
truismul e o boală a voinței. Singurul criteriu e succesul; el 
e şi singurul „drept”, Lucrul de care vreau să mă folosesc, e 
bun; lucrul care vrea să mă folosească, e rău. 

Aceste principii sunt elementare pentru orice individua- 
list, Individualismul lui Stirner are o latură rațională, ma- 
jestoasă. „Unicul” său e un animal flămind, pitit în adincul 
omului, un animal ce are însă inteligenţă şi imaginaţie — și 
tinde să înfăptuiască toate cerințele naturii sale fizice şi psi- 
hice, Dacă înlăturăm sdrențele ipocriziei şi masca murdară 
a convenţiunilor, dacă scoatem la iveală inima omului, gă- 
sim de fapt o ființă care se iubeşte și se adoră pe sine, cre- 
zind că e iubită de alții, crezind că adorarea de sine îi aduce 
foloase. „Omul e războinic”. Oricare ar fi gradul de „civili- 
zaţie” la care ne-am ridica — noi luptăm pentru egoismul 
nostru, pentru „proprietatea Unicului”. Eul e prima lege — 
şi rămine virtutea primordială. 


Toate lucrurile mari au fost înfăptuite de individ. Unita- 
tea de preţuire a naturii e individul, nu statul sau familia. 
Tot ce îndeamnă la desvoltarea materială sau mintală se 
ivește din iniţiativa individuală, îmboldită de orgoliu sau de 
necesitate. Decadenţa a apărut totdeauna cînd statul sau bi- 
serica au încercat să regulamenteze individul şi activitatea 
Unicului, Autocraţia antică se bizuia pe teoria că un om tre- 
bue să guverneze pe toți oamenii. Autocrația cea nouă se nu- 


a SIN A er rapizi 


INDIVIDUALISM ŞI „MEDIOCRAŢIE” 35 


meşte socialism sau comunism — şi e cu totul contrară. -n 
se bizue pe teoria că toți oamenii trebue să guverneze pe soi 
care. Socialismul desființează la U nicul teama de primeje e 
El destinde cele două mari resorturi: frica şi curajul, Ni- 
meni nu se naște cu dreptul la viaţă, cu dreptul la orice, Sin- 
gurul drept al omului e dreptul la concurenţă. După Stirner, 
statul nare niciodată dreptate; socialismul, care proclamă și 
el imperativul statului, nu este decit un nou lanţ de robie. 
Stirner proclamă, dimpotrivă, instinctul de luptă: sin- 
gurul nostru vis și singura virilitate. Trebue să fim stăpini 
asupra puterilor distructive cari sunt în noi și în jurul nos- 
tru. Să disciplinăm lucrurile cari ne robese. Acesta e impera- 
tivul Uniculwi, Stirner nu admite deci ideia orea a EA 
lui, atit de răspîndită de stăpinitorii noroadelor. „Un cu 
nu se sacrifică; numai cei slabi, incapabili să trăiască zi 
guri, „se sacrifică”, Auto-sacrificarea nu poate fi aplicată n 
mod universal: aceasta ar insemna ca fiecare să irăiască... 
pentru binele altuia şi să murim cu totii! „Totul Sepi dn e” 
ne!” strigă Stirner. Chiar dacă dărueşte un lucru, e eyte 
mai aparține „Dacă nu ţi-ai cultivat Unicul, n'ai ce să k 
ruești”. Sugrumind instinctul, înăbuşind strigătul naturi 
noastre intime, al sufletului care cere bucurie și putere, re 
pingind elanurile „proprietății” noastre — noi ne străzi şi 
ne sleim viaţa: îmbătrinim repede şi, adorind ido i alşi, se 
cretăm mereu veninul unei existențe denaturate şi desamă- 


gite... 


e are e insă dela concepția unui Stirner la atili- 
n Bi apei dan fără concepție! Cei pa pondo- 
anarchiști suferă de hipertrofia eului. Voind ai fie un pla 
univers liber, care ascultă doar de propriile sale Speta tv, 
ei sunt impotriva oricărei organizaţii, a oricărei ev pg e 
Stirner, în egoista sa punos g P dir anag ese i era ZA 
ă i eu; este fals : face 
is res adevărată. de pildă, este Asociaţia: falşe dat 
societatea şi statul”, Ori, asociația implică un minimum ra 
organizaţie. Pseudo-anarchiştii alcătuese acea categorie : | 
disperaţi, cari ajung la negarea vieții, cu toată a cteplaa in- 
dirjită a personalităţii. Pe de altă parte, in domeniu să aa 
telectual, în artă, filosofie, ete., anarchismul e lea pa 
siv: e o atitudine apropiată de scepticism, de pesim roni i 
Precizăm: anarchism nu e totdeauna individua cege : 
dividul poate fi celulă în organism, dar in acelaş timp gu 
nitate autonomă armonizată în unitatea supremă a speciei, 


d 
In ultimii ani s'au ivit, mai ales în Franța, unde perso- 


aaas Imaal 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


tr'o adinare de iadi is conta G Un corp actul dim 
= dară izi şi ea s'ar dizolva dacă ar linsi indi 

vizii componenți. Dar, cum spune AF SEV Ae 
A - 7 , » Abel Faure ietate 

considerată ca organism, are datorii aplice a a n 

> n rii de implinit fată de indi- 

vid, nu numai drepturi de cerut dela dianak. Pinari de me 


C a fă PA >it 
tru individ, nu individul pentru societate”, Contra cai p pr 


H. L. Follin, care e teoretician i 

s ul „Metapoliticei” - 
man „re A = oamiotelapolis”) proclamă sain pa eră 
ue pe Bsideră contrară „voinței de ire” 
a lui Nietzsche, El pune față în faţă realitatea initial Coi 

, tea s omenirea, fără i i 
eri ra vietin „colective care pricinueşte doar plete 
p i pecai uni violente, Această voință de armonie, care 
are totuşi expresia socială în concepția „Supranaţiunei", 


este o metodă car : : 
individului şi basi pate duce la reciprocitatea progresivă a 


tăi: — evoluția naturală si 
buese confundate. Progresul lione a peer dear ai da 


mult mai lent decit cel intelectual: natura morală a rămas 


aproape aceiași ca și la strămoșii noştri, 


biolo ereditare, acești i i i 
x şti individualisti lamā „indivi 
eră su A rior” ca factor constructiv al rasei. al und 
ă națiunea nu sar fi putut crea. El grupează co- 


a. BE ORAVERE N pate i oa: 


C 


a caracterelor 


INDIVIDUALISM ŞI „MEDIOCRAȚIE” 37 
E SEE BEI E a ro 


lectivităţile; profeţii au făurit poporul evreu, cîțiva oameni 
— Enciclopediştii — au pregătit Revoluţia franceză. Eman- 
ciparea inteligenţii individuale este fatală unei ordine vechi 
şi numai prin personalități superioare majoritatea pasivă 
poate fi tirită spre progres. 

Această concepţie ar putea fi verificată prin istoria po- 
arelor; ea nu e însă justă cînd opune factorul „individ su- 
rior’ factorului general biologie. Dacă s'au ivit personali- 

tăţi în domenii culturale și sociale, aceasta e o dovadă că 
există și un progres biologie al speciei umane: — numai prin 
nivelul intelectual înălțat (deci, prin progresul cerebral) ul 
unei colectivităţi, sau putut ivi personalităţi superioare ac- 


Individualismul lui Mare Lefort (căci fiecare teoretician 
are „mon îndividualisme”!) e în esenţă o „atitudine a spiri- 
tului” caracterizată prin: 1° recunoașterea, ca scop inteligibil, 
a oricărei activități : fericirea individului și 2" — recunoaș- 
terea libertăţii ca mijloc general și omnivalent al acestei fe- 
riciri. In raporturile sociale, individul are de îndurat silni- 
cia economică — și silnicia politică datorită existenței sta- 
tului. Deci, unii individualisti cer suprimarea statului prin- 
tro „desintoxicare înceată de stat”, printo desmembrare 
progresivă a statului şi înlocuirea lui prin mici organizaţii 
— fără puterea de-a aplica sancțiuni violente — şi cari să 
servească individului. Vor dispare astfel clasele, iar bogăţiile 
acumulate în mîna citorva, vor fi repartizate în grupuri 


mici, 

Individul, după Lefort, fiind singura realitate socială, 
trebue să tindă la desvoltarea personalităţii sale prin „voința 
de armonie”, acomodindu-se numai cu fatalitățile naturii. 
Recunoscind însă că o „modificare mintală” e punetul de 
plecare și condiţia tuturor celorlalte progrese, acești indivi- 
dualiști sunt în acord cu biologismul lui G. Fr. Nicolai. Ei 
mai recunosc că aceasta se numeşte evoluție, nu revoluție. 
Faţă de tendinţele moderne de nivelare, de socializare — cari 
ar fi însă semne de maturitate a concepțiilor secolului al 
XIX-lea burghez. — acești individualisti proclamă cu îndir- 
jire primatul individual, contra egalității — dar pentru exer- 
citarea voinţei și controlului activităţii personale. Fericirea 
individului „nu e în capul altora”; teama de rise şi cooperă- 
rile gigantice sunt urmările depersonalizării moderne. 


In expunerea doctrinei lui Stirner, am spus că „usocia- 
ţia” implică un minimum de organizare, pentru satisfacerea 


N OANA Sc VA.A 


ia Valor rca Dar și în ce privește } 
e, unirea e tot asa de eyi z 
baer sa Len dehors (No 10 e E carma cred 
dualistă anarchistă”! Acești trei bă 
ci oap unternațională presupune í i 
: ine, În această vreme de interdependență planetară 
cele politice și economice) 


ca un 7 $ . = "xi E] 
C univers aparte; ei pot avea atitudini AE a fiecare 


er oleg ci pot trăi în marginea socie 
miră ia linice atirnă de o conlucra re 
"Se supune „autorității 
Snif: tester ga o rilății cons 
d + Aceasta se vede j 
ZA se vede în col 
fe genei ra pe cari ei isbutese să Je 
e au e. Mai nume 
că „necivi w". indivi Fas 
oa rect n dividualişti d outrance se refugiază 1 
pui et A ri în Brazilia, în Africa — putind trăi în 
A regear din greu în unele țări sau ducind iață 
mai uşoară în țările equatoriale, ÎS Aa 


e menită să ducă la unele realiză 


individul are de îndu i 
aa ate. rat la fiecare pas autoritate ială 
pi s IntepaeuiBioasă, economică, Printre unele razi ger si 
artei al pia ei individualiste, ar fi, de pildă, în dom i i I 
ied pla nică iberarea de concepțiunile clasice; araa 
'Tă, în afară de „Scop social sau interes de clasă. 


Arta şi literatura să fi 
oi, rep ra să fie expresii ale spiritului liber, untidog- 


Interesante sunt Ă 
Pi Sunt consecințele |, . NE 
cpa ajionala individualistă va ue. orein sexologie A 
ture tiranio pnentală şi sexuală a unitäțiiindividr gti man- 
ama amiliei, proclamind dreptul dèa . Să înlă- 


„0 „afacere 
radicale în ce 
camaraderie amoroasă 
uni, cari vor speria desi. 


3 i mor i i 
zat pe ideia de proprietate a femeii, Copilul menarie ha- 


Parțļie lui însuși, să-și aleagă ili 

Iple cari Îi plac torni Merg bb Se, 

; indicat numai citeva din ide 
Pra apra dodividualiste anarchiste, Ele cajo acestei y 
A lie inimi deprinse să sufere în tăcere md 
opar posila d e Internaționale nu e „Posibil decit da. 
Pier jale a Wese posedă mentalitatea şi morav rile 
eslegate de frica de experienţă, desrobite. de 


campanii contra geloziei şi alte acţi 


INDIVIDUALISM ŞI , MFDIOCRATIE” 39 


teama de a trăi”. Aci e adevărul: teama de a trăi potrivit 
cu convingerile intime, teama de a asculta de poruncile 
propriei tale naturi, de instincte firești pe cari civilizația 
modernă n'a isbutit decit să le pună in lanțurile legilor s0- 
ciale — dar nu să le nimicească. Dorința de libertate este 
inăscută chiar într'o societate de sclavi. Această libertate o 
proclamă individualiştii adesea sub forme excesive. Faptul 
că ei au ajuns să ceară o Internațională a lor, e un semn 
că încep să recvnoască marile legi ale solidarităţii, însă sub 
alte forme decit ale tiraniei, ` 
n 


După aceste felurite concepții individualiste, intemeiate 
pe rațiune şi cercetări social- politice, — ne apar numeroase 
metode și atitudini individualiste cari își au sursa în acea 
inteligenţă care tinde la armonizarea contrariilor şi care nu 
ignorează realitatea morală și psihologică a omului. 

Han Ryner este azi unul din spiritele cele mai înalte 
şi mai bogate, Recunoaşterea lui e lentă, căci „opiniunile o- 
ficiale” — mai ales în morală şi filosofie, — resistă dirz in 
citadele academice. Unii numesc pe Ryner un „Socrate mo- 
dern”, iar alţii îl pun alături de cinicul Diogene. Totuşi, Ry- 
ner devine pentru mulţi un fel de învăţător care îşi imparte 
Înţelepciunea cu un suris şi cu o imagină relevind ade- 
vărurile ce alcătuesc secretul fericii umane, 

Considerind unilaterală şi chiar eronată problema e- 
conomică, aşa cum e concepută de alţii, Ryner stărue asupra 
problemei fraternității pe care — prin metoda sa aparent 
paradoxală — vrea s'o rezolve prin detaşare de semenii săi, 
prin separare, adică prin individualism. „Inţeleg prin in- 
dividualism. spune Ryner, doctrina morală care nu se bizue 
pe nici o dogmă, pe nici o tradiție, pe nici o voinţă exterioa- 
ră și care nu apelează decit la conştiinţa individuală” (Pe- 
tit manuel individualiste, p. 3). Temeiul acestui invidua- 
lism este deci socraticul „Cunoaşte-te pe tine!” — „precep- 
tul primordial al oricărei morale şi al oricărei metode so- 
ciale eficace” (Les artisans de l'Avenir, p. 29—30). Omul tre- 
bue să se realizeze întîi pe sine prin cunoaștere proprie, În 
acest mod, individul realizează în sine fraternitatea, descă- 
şindu-se de toate silniciile legale, materiale, morale şi inte- 
lectuale. 

Auto-critică şi liberă orientare! Acestea duc la adevă- 
rata colaborare a individualităţilor — ceiace, pentru Ryner, 
înseamnă: libertatea spiritului și libertatea iubirii, 

Metoda aceasta e înceată, dar mai sigură; ea evită ca- 
tastrofele ce rezultă din metoda silnică — dogmatică sau re- 
voluționară — aplicată la problemele sociale. Ryner respin- 
ge morala sclavilor: servilismul, dar şi morala stăpinilor, 


VIAȚA ROMINEASCA 


minieme aaea ei napoleonisemul, pe cari le numeşte do- 
şi bănueli, “pinul covirșit de temeri, vanități 
El proclamă iubirea 
termine opa lui Ryner: 
orespund la crestini : 
creştin e armonizat cu cel e osla isus şi Ep ictet. Spiritul 


tatea universală” a lui 


i area preceptului: „Iubeste 
pri pe orgă penca A dacă si încerci Cepoi 

A noști. „N'ai altă patrie de 
„Priveşte-te sub aspectul eternității. In S 


subjectivisme), 


Pri y denumită de unii „indiv i 

ri E so ea etnii: e vitală, istoria din ati 
f w, adică din inimă si 

înțelept, sinteză a aspirațiilor și aiba 


r umane — şi care calcă 
gest creator, — individul în oara a ip Armee ra 


sa şi tolerat dea sever in nutodesăvirşirea 
şi „detaşat faţă de semenul să „e i 
le noastre, Dar Ryner îl vestește prin el Seat Dein a 


tudinea şi opera Iui fii 
picteii Și i vro fiind frate bun cu Socraţii, Isuşii și E- 


= 
Niciunul dintre teoreticianii indi 
cranii individualis i m 

ed ud. concepție generală întemeiată pe aro atare iti a 
giologul şi filosoful rus N. €. Mihailovs de ai în. 
esa r pi pură ae individualismului social, cu o Ci arta 
nete rela ză remarcabile, Incă ignorată de mulţi inte 

c enal, concepţia lui Mihailovski e menită să ră- 


se cireumeid într'o i 
luptei omenești. Trebue găsit 


INDIVIDUALISM ŞI „MEDIOCRAȚIE" i1 
Î ai a aa 
să ne perfecţionăm, Mihailovski — proclamind postulatul 


luptei pentru individualitate lămureşte că aceasta e per- 
fecţionarea interioară contra influențelor exterioare, 

Acesta e scopul fiecărui om — și scopul obiectiv. ştiinţi- 
fic al fiecărei celule, al fiecărui grup de celule, ș. a. Biologia 
ne arată că fiecare organism e compus din individualități 
de ordine inferioară, cu un anumit grad de independenţă. 
La rindul său organismul individual poate intra în compusul 
unei individualităţi superioare — sau intrun sistem întreg 
de individualități sociale cari alcătuese subiectul sociologiei. 
Prin legea de desvoltare, de tot mai mare complexitate și 
integritate, fiecare individualitate se cioeneşte „dusmănos” 
cu cele cari intră în compusul ei și cu cele în compusul că- 
rora intră ea însăşi, 

Lupta e deci pe două fronturi — şi istoria vieţii, cu toate 
ororile şi frumuseţile ci, nu e decit un şir de victorii și in- 
fringeri rezultate din această luptă dublă. Invinge cînd una 
cînd altă treaptă de individualitate, Totuşi, lupta nu ince- 
tează; progresul rezultă numai din aceste şiruri de victorii şi 
înfringeri. Omul, după clasificarea lui Hacckel, este a cincia 
treaptă de individualitate, iar deasupra lui se înnlță o indi- 
vidualitate de clasa a sasea: societatea, care la rindul ei e 
un sistem de individualităţi, cuprinse una în alta și cari se 
luptă între ele. 

Care e scopul acestei lupte? Aci intervine factorul mo- 
ral, subiectiv — căci factorul obiectiv nu există decit în na- 
tură. Scopul general al acestor lupte nu e cunoscut 

„Pentru noi, oamenii, acest scop nici nu există şi, din 
punctul nostru de vedere omenesc, În jurul nostru domnește 
mai degrabă un haos, contra căruia omul e cu atit mai bine 
asigurat, cu cît el stăpinește mai despotic toate funcțiunile 
organelor sale şi cu cit el rezistă tentativelor societății de 
a-l reduce la supunere în favoarea ei Însăși. In lume nu e 
ordine, nici sens; numai la o anumită treaptă a desvoltării 
sale, omul, prin lupta lui pentru individualitate, aprinde fa- 
cla în beznă, răsădind Edenul — si introduce ordine în ju- 
rul lui” (Alexis Nour: „N. C. Mihailovski”, Umanitatea, 1920). 

Prin situaţia omului în natură, lupta pentru individuali- 
tate e impusă în două direcţii prin aceiași metodă: divide et » 
impera. Omul trebue să-și menţină fără cruțare integritatea 
lui, impunind individualităţilor inferioare, adică organelor 
cerebrale, sexuale ș. a. o diviziune a muncii în interesul per- 
sonalității sale. La rindul ei, întreaga personalitate a omului 
trebue să reziste încercărilor de a i-se aplica aceiasi deviză 
romană: divide et impera, de către oricare individualități su- 
perioare lui, oricum sar numi ele: familie, grup, corporație, 
etc. Aceasta e şi ideia centrală a social-revoluționarismului 
rusesc, opus organizaţiei bolșevice. 


p 43 
INDIVIDUALISM ŞI „MEDIOCRAȚIE 
THEA KOMINEASCĂ 


00 A T PER EEE RE Ra 


ñ i ifismul şi internaționa- 

nden rogresiune, Pacifismu inter a? 

tru pe r rs e „organismului perag d da po 

fi excluse din procesul general a) apt pesi s orez 

stiunea e în armele cu ei Ă ea 

oală chest moarte ale războiului, sau cu vanne fe 
cari in faza culturală la care a ajuns, nu poate alege 

amsi Sidna er celelalte teorii individualiste, grei Las 

d i ele caută raporturi dintre individ şi 20 soma 

ă hopies libera desvoltare a celui cap re 

n 7 stringerile naturii, individualiștii vor tre Eaa 

osc -ypg chiar prin acea „voință de sira e 4 = e. 

piosere legi de coordonaţie, nu ale societăţii, ci a “3 pone k 

banu > ui EYA tornade se în amairo ij fac polii 

rogre iologi “rebral), techn c, econ ȘI 3 

P ul biologie (cerebr nu pot deci respinge nici umani 
ome f! a 

ran i i itarismului, adică al e- 

il al umanita 1 , 

prab arne a a și nobil al un individualismul nu A aro 

pr n it, Dimpotrivă, orice fel de arina ala piei 

i A atunci deplina lui libertate de manifes 
şi 


gresivă. EUGEN RELGIS 


In esenţă, concepția antropologică asupra lumii e acea 
expusă mai sus. Totuşi upta aceasta nu inseamnă negarea 
grupărilor sociale omene i 
dă. Prin ceiace Mihailovsk 
mire”, care face să sporească simpat 
morala, se poate ajunge la „libera 
tăților omeneşti”, 

Lupta pentru individualita te are de scop independenţa 
şi, totodată, diferențierea cit mai mare a fiecărui individ, 

tumai prin această luptă astfel înțeleasă, omul coincide în 
activitatea lui cu ceiace se numește morală și umanitarism: 
— cînd adaogă, la această luptă obiectivă, fatală, şi dorinţa 
(mai bine zis: voința) de a lupta și învinge, 

Astfel, principiile lui Christ, ale lui 
primesc prin concepția lui Mihailovski o bază pozitivă. In 


numeroasele fenomene şi curente ale vieții, există o mani- 
festare de care trebue, şi putem, să i 


noaşte și se va putea solidariza mai bine cu semenul său. 
Conștient de legea obiectivă a luptei pentru individunlitate, 
el va putea înțelege atunci manifestările vieţii sociale: va 
pricepe că şi lupta de clasă e o formă a luptei universale 
pentru individualitate; că şi în natură, „selecțiunea speciei” 

ciași lege — şi, în sfirşit, că el, individul, tre- 
bue să primească, voluntar și lucid, această luptă: — legea 


obiectivă, fatală, să devină şi o lege subiectivă, lăuntrică, ce 


Prin această ar- 


+. Concepția lui Mihai- 
lovski împacă totodată adevărul (științific) cu dreptatea 


Ë 
Contrazice însă această concepţie a lui Mihailovski doc- 
trina biologică umanitaristă? Dacă am 
vidualism social" cu: organism social, cre 
ge la o concordanță multumitoare, Deşi potrivnic teoriei or- 
» gäniciste, Mihailovski nu neagă realitatea grupărilor sociale 
superioare, pe care el le numeste însă individualități şi le 


ntru individualitate. 
Putem deci găsi în concepţia lui Mihailov 


dem că am ajun- 


H, B i ȘI A Zz - + [i - * g 
I A CENTENARUL LUI GRIGORESCU 45 
N 


țiunii Publice, i-a cumpărat expozantului cea mai mare parte 
din lucrări. In urma acestei împrejurări d. Petrașcu intil- 
nindu-l pe Grigorescu, acesta i-a spus: „Am ajuns şi eu, la 
60 de ani, să am un mic capital de 200.000 let”. 

Aşa dar, în 1895 avea 60 de ani. Amintindu-mi această 
mărturisire, « spune d. Petrașcu, am pus în cartea mea 
anul 1835. 

D-l Petrașcu ne explică apoi că anul dela urmă a fost 
pus în carte tocmai pentrucă nu avea certitudinea definitivă 
a datei nașterii artistului, 

Lipsind actul de naștere, și artistul însuşi neamintindu-şi 
precis cind sa născul, nedumerirea d-lui Petrașcu apare 


foarte firească. 


păstrat data 
-o dela înaintaşii lor, 
» nejustificată însă pria 
1898 die al lui Dponsacrat Ini Gri 

n . Se ment > al lui Diaconovici Eei 
Mai 1 “menţionează acolo că Grigorescu s'a născu părul 
ată a fost procurată autorului dicţiona-. 

In ziua de 5 Mai 1934 am plecat eu însumi intii la Tir- 
govişte, apoi în comuna Pitaru din județul Dimboviţa, spre 


neschi ă ; ; rii lui Gri 
imbată în articolul biografic al lui Barbu Dale pa verifica datele ce posedam 
av > . 


elavrance 
nr, 7 al revistei „Sămănăț=: 


rul”, — apoi în marea cart i feet C Dă , imi 
e a lui es La Tirgovişte, unde d, prefect C. Dăneseu m'a primit cu 

SUN la Socec în 1910, — în dicţionarul aa aru di uță, apă- toată amabilitatea, mam putut descoperi mare lucru, Am 
i țicționarul enciclopedic al Cărţii României ci Minerva, cercetat arhivele prefecturii judeţului şi arhivele tribunalu- 


Esti şi aproape lui local și n'am putut găsi acte de stare civilă mai vechi de 
i 1900. Restul actelor fuseseră trimise de mult la Arhivele Sta- 
tului, iar parte pierdute sau distruse de incendiu. M'am adre- 
sat deasemeni părintelui Aramă, un bătrin cărturar din loca- 
litate, care deasemeni nu mi-a putut da nici o lămurire. Am 
plecat de aci la Titu, de unde am pornit în trăsură spre_co- 
muna Pitaru, imputernicit cu recomandaţia prefectului câtre 
rimar şi către notar, şi cu o scrisoare a d-lui avocat Cezar 
sarea către învățătorul loan G. Istrati, om de carte și * 
i rez de muncă. à N 
irsta După un drum de zece kilometri am ajuns la Pitaru, o 
comună curățică, avind casele aliniate de o parte și de alta 


a drumului, ! 
Impreună cu învățătorii Istrati, Nicolae Dinescu și cu 
preotul Nicolae Slăniceanu, am început cercetările. 


4 t ] de naştere al lui Grigorescu, d. Constantin 
Mohio eree a Berge fost vo vremuri prefect al județului Dim- 


ița, le: x : : 
gale rear sA anda loculau părinții lui Grigorescu şi unde s'a 


Conacul m > 2 
născut pictorul pa dărimat. Se cunoaşte însă locul pe care era aşe- 
zat (conacul), în satul Strimbeanu, pe marginea apei Sufa, care se 


varsă mal departe în (piriul) Răstoacă. Şi azi localitatea aceia poartă 


In anul 1930, d. Ni 
B -$ „Cd, icolae Pe u ti F 
ta, T o lucrare asupra vieţii acei gar i a pai e 
„a ai re revine asupra datei icolae Gri 


xează, din nou fă TETA ii artistului s 
că d. Petras a ai nicio justificare, la 15 Mai 1835. Ei Sa a 


Sra firesc să ne adresăm d-] f i t 
ir : ui P a 
cum explică d-sa datele succesive pe jaisa le rea pir: 


Cind am dat lui Dia 
a. i conovici i 
trăia Încă, L-am întrebat cind sa rile io Grigorescu 


i avut pe ai — i 
a p alunci, spunea Grigorescu, — 21 de ani”. 


pd — continuă d. Pel Scu, - i i 
expoziția dela Ate n etraşcu, cind sa a iza! numele de Pitaru. Oficial însă, comuna a încetat de a se mai num 
; "neu, Istrati pe "mms a peria ° n E N filip de Lens şi-a măritat o fată a sa 

dada minestra nstruc: dope 25 pre IE ana O a sia p, Pipik es S'a numit de 


Văcă ii ă ietar zestraş 

atunci Văcăreștii de Răstoacă, după numele noului propr $ 

i după reda f apel care trece prin apropiere, şi aceasta spre deose- 

bire de altă comună Văcărești, aşezată lingă Tirgovişte, locul de naș 
tere şi proprietate a marilor Văcăreşti. 

aL > = DE —— 3 


46 VIATA ROMINF ASCA 


Primarul Zamfir Nedelcu şi notarul X 
răscolit cu deamânuntul toate dulapurile 
sit citeva caete de stare civilă, dintre 
ținea numele botezaţilor din 183: 
vone. Urma registru din 1856 şi itive 
rind apoi deodată la 1900, N'a 

icolae Grigorescu, 


5 Grigorescu are hramul 
dormirea Maicii Domnului, lar di pisaniei reese 
ñ ă a 1784 de Constantin Nenciuleseu, 
de Pitaru dat 
şte o icoană semnată de Ghiţă 
rigorescu) şi datată 
A Icoana, conservată, înfăţişează pe Sfinţii 
Impărați Constantin şi Elena. 
Candelabrele și sfintele vase poartă inițialele F, L, ale 
donatorului Filip de Lenş. Arhiva bisericii lipseşte, ca şi ar- 


hiva bisericii Strimbeanu. Dealtminteri, ambele 
biserici sunt în para 


care și-a 
tă virsta lui înaintată şi care 


mi din trecutul acestei comune. 


Li 
La Arhivele Statului nu există nic 
stare civilă pe care primăria Pitaru şi 
pretind că le-au trimis acolo, Probabil e] 
vreun incendiu inainte de : 4 
m descoperit totuşi la Arhive o seamă de 
de o reală importanță, care vor face obiectul unei lucrări 
speciale fi cuprinse în cadrul acestui articol, 
Ne vom opri însă la o piesă care ne interesează, 
In dosarul Na aA al Ministerului de Instrucție Pu- 
Arhivele Statului, am ăsit o adresă din 7 
Octombrie 1864 către Prefectura Po prd prin care 


liției 
- eri întervinea să se elibereze lui Nicu 
rescu, stipendist al < tatului, un pașaport gratuit pe ter- 
men de 2 ani, „pentru mergerea în Paris”, 

lată, așa dar, o nouă indicație, 


o 


documente 


+ 


CENTENARUL LUI GRIGORESCU 47 
E N RR 20 S 


ăutat Ja Prefectura Poliţiei Capitulei cererile de 

a Teate de Grigorescu în 1862, 1864, i868 şi 1874, Aș 

Do dat desigur, din aceste cereri, anul naşterii apie 

ii Prefectura nu are însă dosare mai vechi de 1918. Cete- 
lalte au fost vindute unei fabrici de hirtie. 


u + ra 
In ziua de 12 Mai 1934 am vizitat pe d. Gheorghe ar 
lac Grigorescu, fiul artistului, la Cimpina. D-sa aene în 
casti unde a fost odinioară casa pictorului, distrusă cu r 
i ă de un incendiu. so 
gi Di Gheorghe Grigorescu nu-şi gag e rea mo 
it tată 5 Crede că la 70 de ani. Data e i 
murit tatăl d-sale. Crede că i ră 
igo pictorului, mărturiseşte că nu a cunoscut-o nici 
oda ici din cercetarea albumelor preţioase și eri 
risori moștenite de d. Gh. Grigorescu n'am aflat în aceasti 
se J 
ga rimărie am găsit actul de deces, care ăi a 
ă Ni e Grigorescu a murit la 69 de ani, că a e rerum 
torit şi că declaraţia de deces a fost făcută, nu de familie, ce 
ri ai primăriei, e bsi fel 
“ E iai anta prezumtivă u naşterii, pie eot 
circulă fără verificare, fiindcă act de naştere nu 


i i lui Grigorescu, singur d. Virgil Cioflee 
` rana alui lui Grigae exactitatea datelor ranana 
de sa cetăt ii anteriori, şi a stabilit, după mărturisiri e ; 
z- def tele mai mare al artistului, Gheorghe Gregor ec: 
T și el i după declarațiile pictorului Anton ci $ 
Pe i SN Paolino Zograful tovarāş de rosi ie 
i Nicolae e sh cr elan E DEA tatāl 
pa len. ga euna piesele ps tă şi logofăt pe moşia familiei 
Lenș: Văcăreştii de tai 

i i, intr’ icol publicat in „Rominia Li- 

Acum pri per pa Er bg - naşterii lui EE 
ai Mai 1834. In susținerea acestei afirmațiuni, io a ară 
E Sedari le fratelui artistului şi ale pictorului An pr bad 
S irtarapi i de d. Virgil Cioflee, am primit acum c ră 
pa ger la d. D. lov, care îmi comunică din ar ca 
e da Iliesi din Buzău (fost bun prieten al artistu Tepe 
lui Gogu tată d mulţi ani În casa sa, şi dela care p peon 
pesti D pară că data naşterii lui Nicolae Grigorese 
peste > 


x kaii mye diapa 
i Eu sunt născut In 1838 — afirmă Serafim — Grigorescu e 
u S 5 ă 
mai mare decit mine cu patru ani, 


6 i 
4 VIAȚA ROMINF ASCA 


Pr : 
väacolit artă Zamfir Nedelcu și notarul Marin Rădule 
Ptogpe oadtegtan sro, toate dulepurile Primăriei şi au gä 
ținea numele bolena hia a tre ie e mai vechi con- 

'zaților din 2, scri í > = 

vone. U a 3 scrise fireşte cu litere i 
rma registrul din 1856 şi din ciţiva ani următori m 

, să- 


rind apoi deodată ] p a st 
Nicola. ir tA 1900. N'am găsit nicio mențiune despre 


scu au 


Biserica în care a fi 
ia sii i ost botezat Grigorescu 
a emaa nyen pre nului. lar din lectura tr iara 
Bi Venna sa acută la 1784 de Constantin Nenciulese 
madagi ar, a e unde probabil şi numele de Pitaru dat 
anoman 5 iserică se Bâseşte o icoană semnată de Ghiţă 
T scu, zograf (unchiul lui Nicolae Grigorescu) id taii 
cet ler ps destul de bine conservată, înfățișează i Sfinții 
Candak n i Dem. 2 
„ȘI Stintele vase poartă initiale 
Mre panin Pilip a ea Arhiva bisericii pipe pt ie 
scrie pani ia emps Strimbeanu, Dealtminteri, ambele 
m găsit în sat un bătrin de 96 de ani, Ion Savu, care și-a 


mi-a putut povesti cite ceva din trecutul Farerai sharar 


gorescu a fost distrusă de i iu. S ah ) 
temeliilor clădirii ncendiu. Se mai văd totuși urmele 


de o reală importanţă, care vor face obiectul unei lucrări 


Ne vom opri însă la o - 

1 ) piesă care ne interese 
geas by Arhivsle Stat by EPRE e instrucție Pu- 
Octombrie 1864 către Prefectura PA sasit o adresă din 7 

~ ectura Poliției Capitalei 
nisterul de Instrucție inary p aici, prin care 
Grigorescu, stipendist al Statului A Să se elibereze lui Nicu 
vile Statului, un 
ea de 2 ani, „pentru mergerea în a sr ort gratuit pe ter- 
altă, așa dar, o nouă indicație. 


NIC ee Aa 5-A 


CENTENARUL LUI GRIGORESCU 47 


ia G T T 


Am căutat la Prefectura Poliției Capitalei cererile de 
pașaport făcute de Grigorescu în 1862, 1864, 1868 și 1874. Aş 
fi aflat, desigur, din aceste cereri, anul naşterii artistului, 

Prefectura nu are însă dosare mai vechi de 1918, Cele- 
lalte au fost vindute unei fabrici de hirtie. 


a 

In ziua de 12 Mai 1934 am vizitat pe d. Gheorghe Nico- 
lae Grigorescu, fiul artistului, la Cimpina. D-sa locueşte în 
curtea unde a fost odinioară casa pictorului, distrusă cu mulţi 
ani în urmă de un incendiu. 

D-l Gheorghe Grigorescu nu-ţi aminteşte exact la ce 
virstă a murit tatăl d-sale. Crede că la 70 de ani. Data exactă 
a nașterii pictorului, mărturiseşte că nu a cunoscut-o nici- 
Nici din cercetarea albumelor preţioase şi numeroaselor 
scrisori moştenite de d. Gh. Grigorescu n'am aflat în această 
privință nimic. $ 

La primărie am găsit actul de deces, care menționează 
că Nicolae Grigorescu a murit la 69 de ani, că a fost. necăsă- 
torit și că declarația de deces a fost făcută, nu de familie, ci 
de doi funcționari ai primăriei. | 

Sa notat, desigur, data prezumtivă a naşterii, aceia sare 
circulă fără verificare, fiindcă act de naştere nu sa depus. 


Dintre biografii lui Grigorescu, singur d. Virgil Cioflec 
sa interesat mai de aproape de exactitatea datelor transmise 
de cercetătorii anteriori, şi a stabilit, după mărturisirile fă- 
tute de fratele mai mare al artistului, Gheorghe Grigorescu, 
pictor și el, şi după declaraţiile pictorului Anton Serafim? 
(fost la Nac Pantelimonescu Zopralul tovarăş de ucenicie al 
lui Nicolae Grigorescu) că pictorul nostru s'a născut la 15 
Mai 1834 în comuna Pitaru din judeţul Dimboviţa, unde tatăl 
său, Ion Grigorescu, fusese notar și logofăt pe moșia familiei 
Lenş: Văcăreştii de Răstoacă. 

= 

Acum cîțiva ani, întrun articol publicat în „Rominia Li- 
terară” am afirmat că data exactă a nașterii lui Grigorescu 
este 15 Mai 1834. In susţinerea acestei afirmaţiuni, în afară 
de declaraţiile fratelui artistului şi ale pictorului Anton Se- 
rafim, invocate de d, Virgil Cioflec, am primit acum citeva 
zile o scrisoare dela d. D. lov, care îmi comunică din partea 
lui Gogu Iliescu din Buzău (fost bun prieten al artistului, pe 
care l-a adăpostit mulţi ani în casa sa, și dela care posedă 
peste 20) de pinze) că data nașterii lui Nicolae Grigorescu 


1 „Eu sunt născut în 1838 — afirmă Serafim — Grigorescu era 
mai mare decit mine cu patru ani”, 


43 VIAŢA ROMINEASCA 


= PR 
este 15 Mai 1834. I 


-ucrul acesta d, Iliescu îl ştie perfect — ne 
declară d. lov. 


Aproape toţi biografii artistului 
cea — sunt de acord că Nicolae Gri 
rești cu mama sa la virsta de 


à nouă ani. Or, el nu Putea veni 
în București decit după m 


cartea tatălui său, cind văduva a 
rigorescu a murit 
a mutat impreună 


i - Prin urmare, ducă Grigorescu a venit 
in Capitală în 1843, cînd avea 9 ani, Însemnează că s'a năs- 
1834 


Constatările noastre ne îindreptă țese 
cit oricind să exprimăm citeva deziderate : 
Să se așeze o piatră comemorativă pe locul casei unde 
s'a născut Grigorescu, 
Să se schimbe numele comunei Pit 
torul Nicolae Grigorescu”, 
se creeze un Muzeu Grigorescu cu tot ce 


a rămas mai 
prețios dela artist și Îndeosebi cu lucrările necunoscute, cu 


spondența artis- 
tiate pe la par- 


acum mai mult de- 


aru în acela de »„Pic- 


Să se publice, în condițiunile tehnice cuvenite, o mono- 
grafie completă a vieţii și operei artistului, 


asemeni, este o datorie pentru Stat să se îngrijească 
de refacerea celor două biserici istorice din Pitaru. 


H. BLAZIAN 


UNGEREA LUI ESCHIL 


ămintul Aticei s'a străduit să ducă | 
Si după „Prometeu în lanțuri” în spinare 
Fantoma tulbure'n azur ca o nălucă 
A confidentului titanului în fiare. 


"a izbutit să'ndure însă greutatea 
riduri lui ca marea'n vînt şi ca pădurea, 
Şi-a'ncununat pe cîntăreț cu libertatea 
De-a-şi fiutura făclia gindului aiurea. 


jitorit Sicilia să piară 
bie ia peri gindit destinele s Sarns 
Ă togolit de-odată ca o ia 
ikiia bee în ea, şi fierul. 


Un vultur i-a luat drept stinci fruntea'naltă, 
Pleşuvă toată şi biruitor de largă, j 

Şi din al cerului albastru de cobalt E rai 
Lăsat o broască'n ea, țestoasă, să se spa 


N. DAVIDESCU 


c 


> 
< 
> 
=j 
> 
ad 
Le; 
az 
— 


i 
z 
oa 
za 
lei 
o 
ct 
=a 
< 


Pentru eroismul și isprăvile-i dela Port-Arthur Andrein 
fusese inaintat colonel şi mutat în Garda Imperială. Aiei îl 
găsise răsboiul. Fusese trimis încă dela inceput pe front în 
urma propiei sale cereri. Luptase în Carpaţi, pe frontul Balti- 
cei, in Polonia... Căzuse aici într'o neguroasă zi de Decembrie 
în cel de al treilea asalt al cetăţii de pomină, Pşemiși. Un glon- 
te în șira spinării îl smulsese din avintul nebun al şarjei, trin- 
tindu-l neputincios, ca un gindac întors pe spate, în țărină. 
Stătuse așa, complect paralizat, dar fără să-și piardă cunoştin- 
ţa, o jumătate de oră, o jumătate de oră lungă cit o vesnicie, 
Pe deasupra lui trecea nesfirșită şarja furtunoasă a Cazacilor, 
gonind în neştire undeva, spre omor. Unul după altul, uneori 
cite doi alături, cu pintecul bătind, umflat de goană şi de ex- 
tenuare, caii săriau peste el ca peste un copac trintit de vînt în 
pădure. El îi vedea uriași, ca niște umbre fantastice ce îi a- 
coperiau tot cerul, ca niște animale apocaliptice gonind des- 
lănţuite în cird nesfirşit, 

In acea jumătate de oră ar fi putut fi ucis, strivit de copite 
de sute, de mii de ori. Scăpase datorită Hazardului, acel Ha- 
zard al războiului care face ca Dumneata, vecinul meu de 
tranșee, să fii ucis de glonţul ce-mi era destinat mie, sau care 
face ca eu să mor în adăpostul blindat, sfirtecat de o biată 
schijă rătăcită, în timp ce Dumneata te înnapoezi teafăr din 
şapte atacuri unde moartea te-a evitat părinteşte de o sută de 
ori pe minut. 


Se trezise prizonier într'un spital de războiu, undeva în- 
trun orășel de pe țărmul Balticei. Biată zdreanţă umană a- 
tinsă de aripa morții, biată zdreanță umană sfirtecată de cu- 
titul suferinţii, stearpă de suflet şi de voință ca o sămință go- 
lită de miez, atit mai rămăsese din Andreiu Condracek, colo- 
nel în garda Majestății Sale. 

După lungi zile de torturi fizice şi morale urmaseră con- 
valescența şi resemnarea. Nu mult În urmă se ivise — firavă 
floare de primăvară — speranţa. Indrăzneţe planuri de eva- 
dare începuseră să-i cuprindă tot mai stăruitor mintea în ten- 
taculele de caracatiţă ale obsesiei, Le făuria în timpul lungi- 
lor nopţi de Decembrie, cind — huruit de expres în plin mers 
— zgomotul monoton al Balticei şi plinsetul de acordeon al 


AVATARURI 51 


ÎN a i 


vintului îi goneau somnul aducîindu-i în loc nestirșite şiruri de 
ginduri și de presimţiri. ` 

Zvonul acesta continuu al mării de a cărui obsesie nu 
reușea să se descătuşeze îl chinuia in deosebi. El îi amintia de 
Azovul copilăriei sale, îi amintea de călătorii și vinători de 
odinioară, făcute primăvara, în delta Wolgei, cînd în nopţile 
cu lună plină ale echinocțiului, Caspica se frâminta aidoma, 
“cu huruit de expres în plin mers. 

„„Exadase intro noapte cu ceața lipicioasă și rece ca o 
sudoare de mort. Pornise în neștire câtre Răsărit, dealungul 
istmului dintre mare şi lacuri, călăuzit de glasul lebedelor 
cintătoare pe care le auzea atunci pentru întiia oară. Gonite 
de iarnă ele părăsiau bălțile îngheţate ale Finlandei, căutind 
adăposturi mai prielnice, către miazăzi. Treceau necurmat În 
sbor greoiu şi jos aproape de faţa lacurilor, şi cadenţa aripilor 
scotea din pinza apei ca dintro coardă întinsă două note, 
două note de harfă, dulci, aeriene. Era ca şi cum clopote de 
cristal ascunse în fundul apelor ar fi plins o litanie pentru 
toți morţii, pentru toţi înnecaţii înghiţiţi de apele cenușii și 
reci ale Balticei. 

Ajunsese în patrie pe timpul cind acolo se desfăşurau, si- 
'nistre, ultimile acte ale tragediei Romanovilor. Se înfăţişase 
Țarului, atunci „retras” la Tzarskoe-Selo. Dintru început a- 
cesta se spăimintase crezind că are aface cu un strigoiu sau 
cu o fantomă: colonelul Andreiu Condracek figura doar de 
mult pe listele de morţi ale armatelor din Polonia. Pe urmă 
Suveranul se bucurase. Apoi se înduioșase și plinsese, Il feli- 
citase şi-l numise, în semn de mulțumire şi recunoștință, gu- 
wemator al reședinței imperiale dela Livadia. Cum Andreiu, 
nespus de mișcat, se înclina mut, neputind articula o mulţu- 
mire, Ţarul îi spusese binevoitor: 

— Ceiace ţi sar fi cuvenit, Colonele, era steaua, da! steaua 
de general. Dar pentru asta ar fi trebuit să aștepți. Lucrurile 

merg azi încet în Rusia. Mulţumește-te deci cu mai puţin şi ca 
unul ce ţi-ai făcut cu prisosinţă datoria, nu te sfii să primeşti 
postul acesta de dindărătul frontului. ping 

Şi chinuit pe semne de o stranie presimţire a zilelor ce 
aveau să vină, Suveranul adăugase cu amărăciune: 

Stii, Colonele, grăbeşte-te de acceptă, Cine ştie dacă 
miine îți voiu putea oferi și atit! 


Plecuse a doua zi către Sud, pe drumul străbătut altă 
dată de Carol al XII-lea: drumul stepei, al iernilor ruseşti şi 
al înfringerii. Se încrucişau în fiecare zi cu coloane nesfirșite 
de Cazaci ce se îndreptau spre frontul care îi aștepta lacom. 
Nesștiutori parcă de ceince-i adăsta la capătul drumului, mer- 
geau legănindu-se în trapul monoton al cailor ca un cimp de 


— Oe n 


spice coapte alintate de vint. Inginau toți aceiași melopee, u- 
neori sălbatică, impetuoasă ca iureșul lor de războiu, alteori 
tristă şi nespus de dulce aidoma freamătului de noapte al 
stepei. 

Andreiu privea în urma lor îngindurat şi vag. Ar fi voit 
să poată merge ca altă dată alături de uriașii aceştia cu figuri 
de copil, care nu ştiu decit să cinte, să se lupte şi să moară. Ar 
fi voit să-i simtă mergind la atac pe urmele lui, să le audă 
chiotul înfiorător de războiu — urlet de fiară deslănţuită. Nu 
ii cra însă îngăduit, căci altul îi era drumul și altul Destinul. 

Merseseră în troică trei săptămini, pe drumuri întroenite 
de vior şi zloată. La Livadia găsiseră însă primăvară marină 
cu liliac îmbobocit şi caiși în floare; pe terasele vilelor albe 
apăruseră — cu anticipație — cele dintii parasoluri a căror 
aprinsă polichromie înveselind un peisagiu amorțit pină 
atunci, anunțau vara ce nu mai putea fi departe, 

Indată după sosire Andreiu luase aspre măsuri de pază, 
dublind santinelele şi întărind strășnicia consemnelor. Erau 
în palatul imperial comori ce trebuiau puse la adăpost de ori- 
şice risc, Prudenţa cerea ca totul să fie pregătit pentru orice 
intimplare. 

Trecuseră citeva săptămini liniştite şi fără de veşti. După 
aceia — stol de corbi croncănind sinistru a moarte — ştirile 
rele începuseră să sosească. Știrile cele mai ciudate, cele mai 
contradictorii. Unii spuneau că Țarul ar fi fost făcut prizo- 
nier și deportat în Siberia, că revoluționarii ar fi stăpinind 
Capitala de care trupele germane ar fi numai la cițiva zeci 
de kilometri. Alţii povesteau că, dimpotrivă, din Carpaţi pină 
la Baltica, o mare ofensivă începuse, că Țarul însuşi plecasc 
pe front, că, însfirşit, pacea — o pace glorioasă — avea in cu- 
rind să fie încheiată. In urmă, veştile rele predominară. Fu 
atunci ca o avalanșă de exagerări nebuneşti, de spaime ne- 
roade şi fără de noimă, de povestiri relatind urgii ca de Apo- 
calips, cind fiecare se credea dator să anunțe el cel dintii gro- 
zăvia cea mai înfiorătoare și mai de necrezut, numai pentru 
a-și satisface copilăreasea plăcere de a fi ascultat timp de o 
jumătate de ceas cu infrigurare şi admirație. 

In oraș, după simpla enervare firească din primele zile 
urmaseră tulburări. Se formau sindicate şi comitete, mai ales 
comitete, de muncitori. Se afișau proclamaţii, se țineau întru- 
niri în care indemnurile la nesupunere şi la răzmiriță erau 
făcute din zi în zi mai deschis şi mai fără sfială. Timide la 
început, apoi din ce În ce mai îndrăsnețe, mai provocătoare 
apăruseră şi cele dintii steaguri roşii, Se înmulțiseră vertigi- 
nos în zilele următoare cind fiecare casă şi-l arborase pe al 
său în stilpii porţii sau ai terasei, eft mai sus cu putință, Re- 
voluționari mai convinși sau numai oameni dornici să-și aibă 
asigurată liniștea relativă a unor zile viitoare ce se vădiau 


e TD IE DD) NINE De e img 


AVATARURI 53 


sumb ii ă i uriaşe — de fiecare fereastră 
nii scoseseră flamuri uriașe de X 
i Gi fiecare horn cîte una — cantitatea pinzei de Gloss 
E aut exprimind nemijlocit și ra em vai. vis ia A 
‘rase la „mișcare” şi sacrificiile ce k 
aea ara ca. Privit vertical de undeva, de sus, orașul ae 
să fi înfățișat, în timpul acelor zile, străzi negre, area be 
multime şi impestrițate ca de nenumărate lacuri de singe s 
ii de trandafiri. an 
de praak celui dintiiu strigăt pe te grep tie oa 
ntr iia oară la urechea lui Andreiu, el își ie i 
E aisee şi patru de oameni — alară, sub paa par- 
perii imperial. Cu glas tăios şi hotărit, glas A comandan 
nain lui, le spusese cam următoarele: : 
rii fie fără îndoială atacați cât de curind de Sire 
revoluționari. Trebuiau să lupte şi să moară Să ze 
Naveau alegere şi nici putință de scăpare. rez a mal 
Țar. împotrivească va primi dela el, comandantul, ung g7 
is Mas tintit, drept în mijlocul frunții. El era însă sigur c 
toti işi vor face cu prisosințā datoria. 
E + + 
i fă "ră ii datoria, dar mai presus ca toți și-o 
få nna Dea şi odinioară la Port-Arthur, in 
C ali. pe frontul Balticei şi la Pşemiși, îi de piata 
Ca ultimul om, al nouăzeci şi patrulea, se p gpass 
lingă el, răsturnat de moarte, Andreiu aruncase ir ester 
pi TEE rie S dap A or per ego și subţiri, 
i meșterise oeva cu degete sis 
d rea Misia ie mort. Scăpărase în pier un cifre at A 
G uaiinase pentru o clipă figura, figura a, aa 
di omului din preajma marilor hotăriri. zii ia 
a H nea în aer cu întreg palatul şi aie are pie esa 
ani i şi chiparoșii întunecaţi ai m 4 
„a pede ph 94 de cadavre şi citeva sute ră era gre 
Pe Si rise în aer calm şi cu cigani, a pi probl S Ten 
» ceva nemaipomenit de tată ni 
fina i et soldat, fără ezitare şi fără tiger ee e 
ogor aşa cerea tradiţia și terati ră ard 
| ili j ise ca atiția al wani, iri, k 
rem pa Oiek. aii n slujba Ruricilor, apoi în a Roma 
spe, i i lipsit de constringere, atit de spou- 
t pacii ned ei i cra o simplă renunțare totală, 
an şi 


ci îimbrăcă uriașe proporţii de fenomen natural. 
D 


> la 
că i ta de moarte. Acela hazard cure 
P Era seed A ps ec de moartea prin apă, acelaș hazard 
ori. 


e 


54 VIAŢA ROMINEASCA re DN ; 


care la Pșemiși făcuse să nu fi i 

lor, g Saiva, şi acum de Riarica AGTA raem gina arene r 
„A tras pui dar înţelesese că totul se sfirșise pentru el, că 
ăn ma, nea altceva de făcut decit să ia ea pribegiei. 
stil către cea mai apropiată graniţă, Nistrul. Luni întregi 
eterne i Aa Aa Ep pei perap de vintul de nebone di 

301, grăbia, a că nu are dece să 
sau să se ferească, In stepă nu-i nimeni stăpin deett Suta, 


decit Dumnezeu. e i 
hotäräse ai eu. Ei domnesc acolo împreună și, atotputernici, 


rară avi Se oprise acolo, in satul acela umil dintre lacuri 

raza „acel peisagiu aquatic ii evoca într'o minunată sinteză! 

ulori și de forme Baltica, Azovul și Caspica, cele trei mări 

ale irda ale pereginsnior sale. ' E 

„_miicesta era cavoul pe care Andreiu şi-l ijă 

da Anime: Pe treptele lui el se aşezase Pâna boi ra ae 
or ostenit, odihnind înainte de călătoria din urmă. y 


EMIL COLIU 


M IS C ELEA N'E A 


SĂRBĂTORIREA D-LUI IULIU MANIU 


Opinia publică fără deosebire de partide sărbătoreşte 
pe d Iuliu Maniu pentru mai multe motive, Lăsăm la o parte 
meritele luptătorului național în cadrul monarhiei habsbur- 

. Nu vom analiza in amănunt tactica politică măiastră 
utilizată de acest mare bărbat de Stat. 

Opinia publică admiră un lucru neobișnuit în ţara romi- 
nească: ASCEZA. D-l Iuliu Maniu este — poate — singurul 
om politic care a refuzat în două rînduri postul de prim-mi- 
nistru, oferit cu insistenţă, pe motive principiale. Nu acceptă 
demnități decit dacă i se garantează „miini libere” şi esti 
lăsat să aplice un program în toată libertatea. Luarea puterii 
este pusă cu obstinaţie în relaţie cu un corp de principii, 

Acest soiu de „tactică” prezintă o noutate evidentă în ca- 
drul politicei romine. Au mai fost oameni de principii intran- 
sigente. Dar evenimentele nu le-au îngăduit oferta flagrantă 
a unei prezidenţii de Consiliu pe care s'o refuze fiindcă n'a- 
veau garanția miinilor libere. 

Vă amintiţi de întrebarea pusă de un partizan lui 
Take loneseu? 

— Preferi să fii cinci ani ministru ori numai 6 luni prim- 
ministru? 

Take Ionescu, întrupare a calităților magnifice și a men- 
talităţii omului politie romin, a răspuns: | 

— Şase luni prim-ministru? O lună şi ar fi ajuns. Poate 
chiar numai o săptămână şi renunţ la cinci ani de ministru 
simplu... 

Destinul a fost amabil cu Take loneseu. l-a îngăduit sa- 
tisfacția unei luni de Premier cu Parlament prorogat... 

luliu Maniu are altă stofă de om politic. 

El vue din lumea Blajului, ascet şi catolic, stăpin pe 
sine, mottificind ambiţii, renunțind la deziderate elementare 
ale vieții... 

Depoziţia la comisia parlamentară de anchetă Skoda, 
unde d. Maniu a tratat despre „problemele de conștiință ale 
unui om politic”, întrun fel cum nu putea vorbi un om poli- 
tic de tip obișnuit, a provocat o enormă senzaţie în opinia 
publică. 

i iii 


ki VIAȚA ROMINEASCA 


FEBRILITATE ŞI DEZORIENTARE ACEFALĂ 


Oficine financiare tainice lansează din cind in cind ga- 
zete în 8 pagini cu preţul derizoriu de 1 leu. T 
nu şi-a ieftinit preţurile şi continuă aceiaş politică prădalnică 
in dauna culturii și a publicisticei romineşti. Cartea cinstită 
şi ziarul lipsit de oxigenul şantajului trec 

In schimb, financiari, rămași cu intenţie în obscuritate, 
au năpădit piața cu gazete-revolver oferite aproape pè 
degeaba. 

Dacă s'ar limita la tranzacții financiare, la campanii În- 
cepute vijelios şi întrerupte brusc-misterios, n'ar prezenta nicio 
importanță, Ar fi doar vorba de transferuri de proprietate în 
cadrul economici naționale. S'ar accentua numai cangrena 
morală în lumea afacerilor. lar această lume n'a cunoscut şi 
nu cunoaşte prea multe reguli morale, 

Ziarele-revolver (citām „Credința”) au Înființat şi pa- 
gini culturale (0,12 lei pagina). Prin aceste coloane zburdă 
o serie de febrilităţi aflate într'o tragică dezorientare acefală, 
Nota informativă este înlocuită cu elanul lirie. In fi 
se recomandă 7 genii, 7 talente și 1 hipergeniu, 

Dacă citeşti operele respective, recomandate cu atita in- 
sistență, găsești ca un leitmotiv aceiaş febrilitate acefală şi 
dezorientată, 

Valorile-aur ale culturii romine contimporane sunt tirite 
în noroiu. Opera lui Mihail Sadoveanu nu le spune nimic, 
Clasicitatea lui Brătescu-Voineşti — acele mici juvaere ne- 
pieritoare din „Întuneric şi Lumină” şi „In lumea dreptății” — 
ii enervează la culme. Oamenii de cultură curopeană sunt 
sictiriţi balcanic. 

Nu contează decit Petru Manoliu, Mircea Eliade, Camil 
Baltazar, Mihail Sebastian, C. Noica și alți monumentali filo- 
sofi, esseiști, romancieri, ete. Strinşi într'o maffie anostă se 
laudă bi-cotidian în cele mai variate publicaţii... 


P. NICANOR & Co. 


„REVOLTA SAĂTUILOR” 


Ce-ar fi dacă oficialitatea noastră ar mai cerceta, din 
cind în cînd, pe cei ce obține burse sau valută, pentru studii 
în străinătate ? 

„Ce-ar fi dacă i-ar urmări în manifestările lor, din tot 
acest timp? Ar constata multe lucruri interesante şi, în orice 


inutil, pentru câțiva găgăuţi asupra cărora nicio cultură 
străină nu mai poate avea vre-o influenţă, 


a 0 EE atasat Peg ÎN 


d 


MIS CELLANEA 57 


E E a E aaa a Dam ia 


i mţesti, retras la 
ibat al acestei valute | studențești, 
Mata mp nr de naţional-socialismul d-lui Hitler, tei 
aa i de propagandă?) comunică nl ga cca p 
i i 'remea”, i siile sale de g 3 
i iuf revistei „Vremea”, impresi 
pu: în miar merite esgar apagan Wa. Revolta sā- 
— apărută acum cilva „Sub è y ar 
Sever e i mult un document patologic, decit o APAR, 
t i u valorii vieţii omeneşti, așa cum voeşte A mea 
irk ză fie sătul (ca să nu-i contrazicem teoria s a 
Fda d-sa. Pe cine? Pe toată omenirea care a condamn: 
v -sa. : 
ciga lui Hitler. i : 
gestul u e nl bi ar fi vrut ca intreaga lume să, apat 
Nefăcind acest lucru şi-a atras disprețul junelui 4 . ci sd 
sg re declară că „n'a citit în viaţa lui aee sorti 
ride mtariile presei streine, pe marginea aceali pa 
a y că n'a fost niciodată mai scirbit ca arie AS e 
nomad op intristătoare a Europei” şi că d-sa mai pă rep 
încă seriozitatea” în fața „deticrenţii totale a oricarui s 
ncă n 
pa“ ă: „Umanitarismul este mai mult 
` ý weere, anunţă: „Umanitarisn seră 
d E baruri pacifismul este o simplă masturbaţie po 
ec s 
e ini la „masturbație politică” să nu fie una de cealaltă, 
pi itit în gazete, d. Cioran se arată in- 
Ehil An e a citit în gazete, d, Cu radar 
i opel n ukata litate; după care „nime = n "e arep 
apik altuia, nimeni mare drept să verse singe, 
i >» de viaţa altuia”. a 
A re oare: pri pis: să facă Dot. Pre rares 
spre a is München, cind condamnă ca a 
| j " respectării vieţii omeneşti? —— 
ari =. rel ui şi ce microbi poartă în singt, du 
ze ice măceluri? NS, 
regal aga prezic, core eiteța unor indivisi 
See dentale de putere nu-şi poate găsi nicio pe ea 
A datorie" alături de constatarea că APSA raer iadaa 
pierd ndut imic dacă s'a luat viaţa unor imbecil, 
d trina” sanguinară a cioranului revoltat, sia: a 
A "D ducă sar găsi un nebun (noi aşa n m pe Wat 
ici i crimei) care să constate că relee i fi ata st 
diui Cioran e niţel cam mare, sau că, d-sa ocm 


de... neimbecil, cum crede? 


Ce s'ar intimpla atunci? In privința pierderii sau câști- 
sa 


gu ~ . Na nici d. 


” di seci cu „simţ eroic”. 
y E AE at y dat: eventualitatea aceasta tot cu 
ar a 


singe rece? 


| 


VIAŢA ROMINEASCA 


Fără îndoială că Roehm era un detracat. Ceva mai 
mult, d. Cioran susține că era „un om complect nedotat” — 
Cum se face aunci că regimul atit de iubit de d-sa, a putut 
să tolereze în loc de frunte, un om fără nicio valoare? Ce 
aport putea aduce acest Rochm în marea mișcare de înnoire 
și regenerare a Germaniei? 

Hitler are meritul de a fi suprimat — după părerea d-lui 
Cioran — la timp, pe omul complect nedotat Ernst Roehm. 
Pentrucă era nedotat? Nu. Ci pentru că „nu s'a mulțumit a fi 
simplu ministru al Reichului”. Adică fiindcă aşa în „nedo- 
tarea” lui a vrut să ire la situaţii mai mati. (Cam așa cum 
a făcut şi Hitler de altfel, despre care se pare că Goebels şi 
Goering au păreri nu tocmai strălucite). 

Dacă Roehm era mai supus, mai modest. mai puțin 
eroic”, mai puțin dornic de a eşi din mediul apatic care 
exasperează pe d. Cioran, dacă ar fi fost — în scurt — mai 
imbecil” decit sa dovedit, atunci ar fi fost cruțat. 

Teoria d-lui Cioran se desminte. Nu se ucid — aşa dar 
— chiar cei mai imbecili. 

Revolta din mizerie găsește oarecare justificare la d. Cio- 
ran. În schimb „revolta celor sătui” sau „nemulțumirea ce- 
lor imbătaţi de putere”, nu cunosc cruțare la d-sa. 

Mă rog, dar mişcarea lui Hitler pină a nu pune mina pe 
guvern, ce a fost mai mult decit nemulțumirea unui îmbătat 
de putere? 

Fiindcă slavă Domnului, de un an şi jumătate de cînd e 
la putere nu a făcut nimic, dar absolut nimic, din ceeace ar 
putea să justifice altfel, decit prin „setea de putere”, miş- 
carea sa. 

Şi atunci, dacă Hitler ar fi fost asasinat de social-demo- 
crația germană, cum ar fi fost privită asasinarea lui, cînd 
s'ar fi argumentat pe tema „imbecilității”, „setei de putere” 
sau a „megalomaniei omeneşti ?” 

Teoria d-lui Cioran, dacă e făcută fără rezerve şi apli- 
cabilă tuturor, e o nebunie pur şi simplu; dacă e făcută nu- 
mai pentru hitlerism sau pentru mișcările de dreapta, atunci 
e și inutilă și neroadă. S'au săvirşit crime şi fără teorie. Ce 
poate aduce nou „mMasturbaţia literară sau politică” a d-lui 
Cioran ? 

Afirmarea că „naţional-socialismului, pentru a fi o miş 
care serioasă, îi lipsește singele”? 

Mai intii că nu-i lipsea. L-a avut din primele zile. Şi apoi, 
unde e azi seriozitatea mişcării? Cu ce o „măsoară” „doctri- 
narul” dela München? Numai cu aprecierile presei hitleriste? 

tul omenirii nu contează de loc? 

Și se poate trece cu ușurință peste cadavrele lui Hitler 
numai cu afirmarea că „e cu atit mai bine, că singele n'a 
curs dela adversari ci dela partizani ? 


pn 7 A RENE E PRE 8 a e A Ra CE EP ee 


MISCELLANEA 59 


ă i i lebră a 
Imi amintesc, cu această ocazie, de pledoaria ce : 
unui avocat din provincie, într'un proces de crimă, la deci 
Un tinăr ucisese pe tatăl său. (Nu mai putea suporta do- 
minaţia „stăpinului”. Era deci o revoltă — după teoria ciora- 
nului — a mizeriei împotriva „setei de putere parina 
a celui ce se incăpăļina să trăiască, spre dezolarea fiulu 
„erou” și neimbecil). 5 
Apărătorul criminalului a expus în pledoaria sa, trei y c- 
mente principale, cari contează in emet unei crime: fap- 
rial, intenția şi prejudiciul. să 
k rea material — adăuga avocatul — nu poate fi ne- 
t Intenția, la fel. In cecace priveşte insă prejudiciul, airas 
imen onoraților jurați să mi-l indice. Dacă există n- 
tradevăr un prejudiciu, acela nu este decit al Foeni ces ; 
mine fără tată. Ele şi-a adus un prejudiciu siei. Ce drep 
avem noi să ne amestecăm în lucruri de acestea? | 
Nu ştiu ce rezultat va fi avut la juraţi, pledoaria aroa 
tului. Vâd însă că ea a devenit „teorie” și justifică singele 
vărsat de Hitler, cu argumentul că „n'a curs dela adversari, 
p n e arem noi cu „răfuiala”, chiar pe cale de asa- 
re hitlerişti? coli: 
ai a d lui Gâdea se revarsă apoi, împotriva întregei 
ru eat obicctez cu (el!) democraţiei actuale este lipsa 
de eroism, etc.” j 
Ducă-mi dă voie d. Cioran, obiectez şi cu ceva. Mare gre- 
şeală face „democraţia” asta atit de detestată de toți tinci 
obräzniciți "cînd îi ține pe banii statului, în streinătate, pen- 
ă se menea prostii. i | $ 
pi pretor pre să ae. paza o mişcare ca să 
ici i dela Miinchen i E 
ARY ara erei agaat şi mai cu seamă roşii, pous 
acțiunile să fie mai solemne, mai DAI RE pe ceea 
ji! $ > astea, pentru ca e » 
periei ei se inofensivă sau boală necurarisită la 
mp! i icti a puţine iubiri şi 
ii avem prea puține victime, prea p i 
Metas uri. Din at motiv este atit de greu să iubeşti 
l uman”. | | Ș 
-a Pentru triumful unci mișcări, pentru care el Ja Au 
viața, un dictator are drept să trimiti la e te”. 
> in di ii de azi şi-a ruinat viața- S aa 
i eera tepet: nu orice om merită să fie liber”. 
(Medicina susține la fel. De aceia s'au inființat m a Y 
„Este o ruşine prejudecata libertăţii pentru toți”. (Pentru 
Cioran, e chiar o crimă). 


VIAȚA ROMINEASCA ` 


6i 
MISCELLANEA 


Toate aceste = T 
dical şi nici cule : ta ătoarele mari teme: 
> a a da-ei i te în considerație urm lui loriét 
Sunt luate din scrisoarea unui indiv şi Au fost lua i le; 2) Importanța analizei log 
i i inf : A or naturale; 2) p a anan lh A 
Garos e VIR Ri ci aaa ata „cană er ; 3) Punct de vedere descsipu A paon or : 
n . ig ii ae i +. 4 ie ? 
sip a directori ai revistei vedere normativ în Praa mesie De Ni pedago- 
lor asemenea elucubrații, socot că nu au nicio răspundere ? 5) Criza carena filosofiei in timpul nostru. i nu pot 
i apipi aS mele Or, dacă ai iuți: dp opinia pa “i 3 probleme foarte interesante şi actuale, OnI nu po 
blică, pe care pretind că o „cultivă”. decit să profite din desbaterile X i zar eo pai) aspect de 
abate , i vor lua mai i 
edințele Congresului i 
a ri Merit de conferinţe ex cathedra. citi Atolul: 
Sie mesul acesta se deschide sub auspicii e pi, i 
N e lipsită de interes în această privință opinia prot. 
Kozak despre apropiatul congres: -t în împrejurări 
Nici un alt congres filosofic no sa ținut ses pr pir 
m a E irp g Cel care vu aveg = Č 
mai critice mai dramatice ca eari ideilor isi dă 
. Sali Fiecare observator al mişcării grend pa rs 
sax n ; ú în ultimii ani sau frământat e bond între ele e 
fetei foarte nepotrivite şi inegale. Depărtare 
proa ronomică, păi SR E tai: 
s Cán are din Praga are deci o importanță Ta yeparii. 
Comunicările pekulo. dia -nin ar bea robleme filo- 
după conţinutul şi apropierea ir să erori mii 
ze: Acolo unde nu sunt ucorduri între e ira pci ii 
etag b congres să se meargă pină la se să ai d vis: 
per e. roblemei. Aci se vede care prob oferi uînditori în 
rază indiri actuale și ce teme îi aşteaptă pe g 
crucile ` 


a imiji i e caracterizată prin- 
i wană in ultimii ani e c crizată | 
z nner ia airea Fania la concepția sec. XIX. iA Mera 
Alee piele a Hitleriştilor. In al daile dă danta 
4 i i ic, sau mai e zis | ateria 
a a alat aD influența Rusiei eah G 
sugi plini moca să lămurească de ce pt ră sa 
i riren la C iohotirires omului s'au dovedit aşa an. 
rogper aiga de mult despre soartă, depaete a age 
eră beige sofia despre organizarea clas 
rea raselor, de 


ci ri i? C > va sfii să 
? Congresul nu se v 
i i i? $i 
= r > dictatura statulu ? l irigita 
ale şi desp poe au contribuit nu numai pi Aero 
pd i piane fascismul, teoriile dreptului pos $ 
rale, ci şi : a, 


vi hoanuliza. r vină armene nelo- 

S prone ai e vorba să se interzica is ret spi 

5 me an : p isciplinele spi- 

De onal din științele naturale Smene EATE 

delor şi oc blema aceasta ocupă o secţie i tul hiolog francez 
ritului. Problema ae ării: canoueulu So 

vor face importante € sch, prof. G. Bachelard ș. a. 


- ns Drie : ā e si cea în 
g or: E desigur foarte importantă e și ces 
rintre alte + 


Ps A é . a fie. In il- 
e religie şi filoso e. în 3 
a di a raportul dintre r îi i italieni”. 
anis pa a die face comunicări filozofii ruși și 
cvastă secție j- 


OCTAV LIVEZEANU 


CONGRESUL INTERNAȚIONAL DE FILOSOFIE 
DELA PRAGA 

Mi s'a părut totdeauna un lucru bizar şi nepotrivit să se 
organizeze congrese de filosofie. Sună fals: congres al filo- 
soliei. Parcă s'ar putea conecpe un congres al poeziei!... Fi- 
losofia ca şi poezia sunt preocupări cari n'au nimic comun 
cu elementul biurocratic, fatal oricărui gen de organizare. 

Impresia este însă numai parțial îndreptăţită. Dacă filo. 
sofia sar reduce la imprecaţii lirice, desigur că un congres 
al filosofilor gen Nietzsche, Kirkegaard, Chestov, ar fi absurd, 

In afară de filosofia vieţii şi de lirismul filosofic, există 
insă și o filosofie științifică, susceptibilă de discuţii, rezultat 
al travaliului colectiv al ginditorilor. Există o evidentă comu- 
nitate şi continuitate de preocupări. Un sobor al reprezen- 
tanților acestei direcții, este explicabil, 

Cele șapte congrese internaționale de filosofie ținute 
pină acum, (al 7-lea a fost în 4 Septembrie 1930 la Oxford) 
au arătat cu prisosinţă îndreptăţirea și utilitatea acestor Îħ- 
truniri în congres a filosofilor. S'au ținut prelegeri și comu- 
nicări extrem de valoroase. Unii dintre cei mai străluciți gîn- 
ditori contimporani și-au expus rezultatul reflecţiilor per- 
sonale pentru prima dată în discuția acestor congrese. Nu se 
poate contesta că e unul din mdmentele cele mai înăl ătoare, 
a vedea întruniţi la un loc. pentru elevate discuţii, ginditori 
dintre cei mai eminenți. 

è Al 8-lea congres internațional de filosofie se va ține anul 
acesta între 2-7 Septembrie la Praga. Intimplarea face ca cel 
care prezidează acest congres să fie în acelaș timp un om de 
stat de mare prestigiu și un cugetător de calitate. Preşedin- 
tele Masaryk e un nume bine cunoscut și în lumea cărtu- 
rarilor. 

Menirea acestui congres este: „să pună în lumină uni- 
tatea internațională a științei; să fie un act de credinţă în 
doctrina platoniciană care anunță misiunea universală a fi- 

fiei; să încerce a da seamă de munca filosofică implinită 
pină în prezent, şi să determine prin mijlocul unei libere dis- 
cuții, marile linii ale desvoltării viitoare a filosofiei”, 


CULTURA 63 


dotată cu profunzime și originalitate — apare asameni idea- 
lului transformator. Aceiaşi opoziție, aceiaşi tendință de mo- 
delare a vieţii în raport cu un concept interior, eliberat de 
tutela rezistenţii materiale. In încercarea de a depăşi realita- 
tea existentă, arta nu imită, ci creiază — cu ajutorul simbo- 
lurilor — exemplare superioare. Inexistente, construite cu 
imaginaţia şi fantazia, aceste realizări mintale sunt transpuse 


curente, o notă d 
Practic, imediat. Penti i şi pp abandon 


"ta t + + F i 
ctul unei Jumi Supra-sensibile sau cani pr n tafi tran zoni 
scen- 


dente. Orice operă 
* operă de artă 
biologică și socială. Presupune, în fond, o condiționare 


Dar simţul unei 
: totale diferențieri 
st pudrpuenta supere a rii de maerațatea vei 
ce depăşeşte umanitatea obișnuită, au aaa Tor ex- 


-dusul unui efort d 
e dis PE 
ia re de Mera Seri a 
e à , i 
tei-plăcere 2 ele Suntem de mult răspindite com 


i pentrucă i i 
>! Pentrucă izolarea de viața curentă înseamnă, în ultimă 


analiză, izolarea de reali 
i area de realitatea inconjurătoare funcția artei 
, i ei — 


nomenelor vieţii 
are a interesului 


in ordine concretă, printr'o sforțare de a adapta materialul 
exterior și de a exprima propria viziune artistică, 


Prin uceasta arta urmează aceiași cale cu aspiraţiile vie- 


ţii sociale, şi îşi desvăluie forța ei idealizatoare. 


[=] 
Impotriva hedonismului estetic, concepţia actuală a artei 


afirmă importanţa factorului idealist în creația artistică, Nu 
numai formele superioare de artă sunt caracterizate printr'o 
tendință de idealizare a realităţii concrete. Dar, pentru a fi 
artistic, un obiect, un fenomen, o atitudine oarecare, trebuie 
să reprezinte un tip, ce depăşeşte — sub un anumit aspect — 
exemplarele obişnuite, 


Acesta e motivul, care l-a făcut pe Taine să afirme că 


idealul în artă trebuie să respecte două criterii esenţiale : gra- 
dul acțiunii binefăcătoare („le degré de bienfaisance”) şi acel 
al importanţei („le degre de l'importance”) caracterelor. In 
contrast cu naturalismul exagerat, criticul francez a arătat — 


cu un fin simț al realității — că un artist trebuie să împru- 
mute materialul de inspirație şi exemplarele prezentate, din 
realitatea curentă, dar să redea cu strălucire notele esenţiale, 
pe care le amplifică şi înfrumuseţează datorită propriei sale 
personalități. 

Arta are astfel rolul de s trezi anumite posibilităţi de 
idealizare, ce există virtual în natură. In evidenţiarea, izola- 
rea — şi nu rareori lipizarea Jor — constă însăşi activitatea 
artistică. 

Kant definise arta: „o finalitate fără scop”. Această defi- 
niţie, care a putut părea — la un moment dat — lipsită de 
sens complect, a fost o reacțiune împotriva concepției hedo- 
nice în estetică. In adevăr, creaļia operii de artă se satisface 
în ea însăși, fără a necesite consecințe utilitare. In contrast 
cu tot ce e activitate umană, aria nu reclamă o latură prac- 
tică. Stilul, categoria, forma, prin care ca se concretizează re- 
prezintă o valoare cu atit mai autentică și mai rară, cu cât 
opera e mai detașată de lumea materială și mai puternic im- 
pregnată de factorul spiritual. pe care îl conţine. Acest ele- 
ment de spiritualitate pură exprimă armonia realizată într'o 
reprezentare superioară. Arta nu e nimic fără ideal; iar idea- 
lul îndeplineşte funcţia de romnietare, perfecționare şi de- 


păşire a realităţii. 


64 VIAȚA ROMINEASCA 


ÎN 


In acest sens, cred, G, Séailles a spus cu perfectă dreptate: 
„L'art nous donne, ce que la réalité nous refuse”. ? 


Dar forma tipică de evidenţiare a idealului artistic apure 
în reacţiunea, pe care o exercită arta asupra mediului social 
din care s'a desprins, 

Evident, dacă nu arice operă izolată posedă o specială de- 
terminare sociologică, dar marile curente ca şi marile perso- 
nalităţi sunt strict condiționate de mediul social. Este atit de 
adevărată această constatare, încît orice exemplificare upare 
facilă şi gratuită. Caracteristic e însă faptul, că însăşi curen- 
tele extreme, în artă, își au originea în condiţii sociale precise 
şi — totodată — în stricta lor determinare. Toate mişcările, 
care au insemnat o renovare în domeniul artistic, se justi- 
fică numai dacă considerăm atent mediul şi momentul în 
care apar. 

Opera de artă reprezintă o formă sintetică de exprimare, 
in care elementele disparate în mentalitatea comună unei 
epoci apar deplin cristalizate. Prin aceasta, arta reacționează 
impotriva aspectelor generale ale vieții, exercitind o acțiune 
inovatoare, caracteristică şi decizivă. 

Arta, spune un sociolog veșnic actual, „e o reprezentare 
idealistă a naturii şi a noastră înşine, în scopul pertecționării 
fizice și morale a speței umane” *, Arta trebuie să depăşească 
realitatea. Fenomenele naturale obțin caracter artistic nu- 
mai prin valorificarea spiritului uman. „Frumosul”, „caracle- 
risticul”, „sublimul”, sunt produsul activităţii noastre iet, 
ce modelează materialul amorf şi îi impune o anumită ierar- 
hie şi caracterizare. | 

Arta deformează realitatea în raport cu o imagine inte- 
rioară, căci — departe de a fi o reproducere exactă — ca eo 
reprezentare, în care spiritul uman a strecurat aprecierea 
simţurilor şi interpretarea ideilor, Plastică sau dinamică, ma- 
nifestarea artistică e poate anai mult expresia idividualității 
noastre decit aceea a realității brute, neinsufleţite, pe care o 
redă. In această prelucrare a formelor de infinită varietate, 
pe care le oferă sensibilităţii artistice natura înconjurătoare, 
constă funcţia generală a artei, simbolică și creatoare. 


Dacă, sub formă rudimentară, arta exercită o funcţie de 
interpretare a naturii, în creaţiile superioare ea exercită o 


* G. Seailles. — Essai sur le génie dans l'art, p. 272. 
2 P, J. Proudhon, — Du principe de l'art et de sa destination so- 
ciale, p. 43, 


e 


CULTURA 65 


adevărată acțiune idealistă asupra massei  contemplatoare. 
Această influenţă e determinată de conţinutul ei ideologie. 

H. Taine afirma, pentru arta adevărată, necesitatea con- 
cordanței ideii morale cu forma expresiei exterioare: > 
type le plus parfait est celui en qui la noblesse morale acheve 
la perfection physique”, 1, 

Această afirmație ne apare azi necomplectă şi unilaterală. 
Ea a dat loc unei nesfirşite serii de contradicții, încercînd să 
fixeze cu preciziune raportul dintre artă şi morală. Privită 
astfel problema mi se pare naivă și puerilă. Domeniile sepa- 
rate ale acestor două funcțiuni psihice refuză posibilitatea 
absolulei identități. Dar dacă arta nu trebuie forțată pentru 
a exprima un fond moral, nimic nu se opune ca emoția supe- 
rioară, în fața unei opere de artă, să imprime o atitudine 
morală spectatorului, ce renunță la o anumită plăcere fizică 
şi materială , în contact cu această formă de contemplație 
pură. Semnul artei adevărate chiar, constă în impresia de 
superioritate şi depăşire a propriei individualităţi pe care o 
resimţim în clipa emoţiei estetice şi în urma ei. 

Dar arta nu exercită numai o influenţă psihică indivi- 
duală. Involuntar şi adesea inconștient, manifestările artistice 
ating domeniul larg al masselor, pe care le impresionează, 
educă şi cizelează. Influenţa estetizantă a operei de artă se 
exercită prin intuiţie şi instinct. Căci colectivitatea are „sim- 
tul” frumosului, chiar dacă e lipsită de rafinamentul lui pro- 
priu zis. 

Alături de concepţia strict individualistă a artei, azi nu 
mai rezistă criticei nici prejudecata artei pentru elită, factice 
şi izolatoare. Arta s'a scohorit în domeniul activității producă- 
toare; munca şi procesul creaţiei practice, utilitare, împrumu- 
tā — nu rareori — aspectul şi procedeele artistice, In acest 
sens, Georges Sorel seria, acum două decenii: „L'art me 
semble avoir, en dernière analyse, pour mission d'ennoblir le 
travail manuel et d'en faire egal du travail scientifique" 2, 


Rolul artei a fost, în genere, apreciat, în raport cu iri ara 
de calm și rafinare, pe care o exercită asupra dispoziţiilor 
psihice individuale. Creaţia sau simpla contemplare a frumo 
sului realizează o substituire de atitudini în viața sufletească 
şi poate o totală suspendare a valorifichrii factorului material. 
Opera de artă reprezintă o valoare formală în afară de con- 
sistența materialului utilizat. De aceia, evaluarea estetică e o 
funcţie pur spirituală, în care criteriul aprecierii își are şi ori- 
ginea şi scopul în conștiința noastră. 


t H, Taine. — Philosophie de Fart, t. I, p. 359. 
2 G. Sorel, — La valeur sociale de Fart, p. 32, 


> [A 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar oricit ne-ar apărea justificată această constatare, ea 
nu priveşte decit unul din aspectele activităţii artistice, Ea nu 
reprezintă decit aspectul pasiv al contemplaţiei estetice. Şi în 
contrast cu ca, mi se páre, arta are un rol activ. în care feno- 
menul creaţiei artistice exercită o operă de seducţie psihică 
şi de educare a spectatorului. 


Această acţiune de miraj a formei artistice şi de apro- 
piere a conținutului ideologic exprimat, se adresează intuitiei 
sensibile, dublată de afect şi poate, vag, de un anumit rafina- 
ment instinctiv, E o dedublare necesară a vieţii obisnuite, în 
care criteriul utilitar dispare pentru a face loc unei abando- 
nări complecte a realității obișnuite. 


Aci intervine funcţia factorului idealist. Deşi arta se sa- 
tisface numai prin modul ei de realizare, ceeace constituie 
technica estetică, totuşi impresia pe cure o face asupra spec- 
tatorului nu e egal de puternică, indiferent de conţinutul ei in- 
terior, Artistul tinde să redea, sub formă superioară, ideia, 
sentimentul sau dispoziţia cea mai tipic umană. lar conţinutul 
psihic al artei trebuie să întilneasgă, în clipa emoţiei estetice, 
fondul uman al individului sau massei contemplatoare, Prin 
aceasta numai, arta dobindeşte o valoare nouă în funcţie de 
fondul ei ideologic, dar, în acelaș timp, creiază o largă posi- 
bilitate de comunicare inter-individuală,. 


Știința, cultura, arta, urmăresc aceiaşi funcţie de univer- 
salizare. Și în această atitudine, în care publicul intervine în 
mod activ, prin acțiunea de selecție şi simpatie, pe care o în- 
deplineşte, se imprimă în evoluția artei momentele caracte- 
ristice. determinate de crezul unei epoci, de idealul unei sø- 
cietăți. | 

Arta este oglinda mentalităţii unei etape de transformare 
a societăţii umane. De aceia, ea are semnificații deosebite în 
raport cu gradul de avansare a epocii, în care apare. Istoria 
artelor a notat astfel, rind pe rind, apariţia artei comunitare- 
religioase în societățile rudimentare, a artei individualiste, 
tipic religioase, naţionale, etc. In toate formele enumerate 
apare acelaș mobil interior de transformare a societăţii în con- 
tinuă perfecţionare și depăşire a prezentului apăsător. 


Valoarea artei constă în această prelucrare continuă a 
actualităţii. Artistul împrumută din mediul social ideile, sen- 
timentele, aspiraţiile unei epoci, pe care le traduce apoi con- 
cret în opera dè artă. El nu e decit elementul centralizator al 
unei generale dispoziţii, ce caracterează grupul social, la un 
anumit moment al evoluţiei sale. Dar forma de artistică ex- 
prize e un limbaj mai general-uman şi mai persuasiv. 

tă dece valoarea artei creşte în directă proporţie cu idealul 
4 exprimat, 


CULTURA d 


Arta adevărată sfirşeşte totdeauna prin a contribui la a 
vansarea sau la retrogradarea societăţii, în care-se manifestă. 
Căci ea o face să simpatizeze, prin imaginaţie, cu o organi- 
zare socială superioară sau inferioară ei, — reprezentată ideal, 

Intre aceste două atitudini ezitarea nu e posibilă. 

Discernămintul simplu, direct şi generos, impune artei 
drept ideal: simpatia universală şi solidaritatea umană, 

In aceasta constă rolul social al artei contemporane. 


MIRCEA MANCAŞ 


OMUL FARĂ STIL 


Spiritul instabil al omului se naște — cu toate manifestă- 
rile prin cari se exprimă această instabilitate esenţială — din 
transformarea continuă a sensibilităţii, a structurii şi a me- 
canismului intim al individului. Este un fapt uşor observa- 
bil — mai ales în timpuri de răscruci a libertăţii indivizilor 
— diferenţele de atitudini ale tipurilor, 

Intre omul romantice al veacului trecut şi cel prezent 
care trăiește dintr'o neîntreruptă discriminare a tuturor va- 
lorilor şi pe care-l întilnim şi vedem cum se creează — cu 
toate concluziile lui — sub ochii noştri deosebirea este 
fundamentală. 

Asistăm la existența altui tip de intelectual, de om. Viaţa 
omului nou, eliberată dintro altă gindire, dintro diferită 
orientare în științe, in politică, în etica sa. nu s'ar prezinta 


astfel, dacă toate acestea nu s'ar naşte în spațiul unci modi- ' 


ficări permanente a substanței individuale. 

Omul nou, modern, este un tip lipsit de stil, 

Acesta vrea să-şi conserve intreaga disponibilitate a fiin- 
ței sale şi nu se lasă înlănțuit într'o canalizare; spiritul său 
nu se ataşează la probleme decit dominindu-le. 

Omul actual nu acordă decit un credit convențional crea- 
țiilor sale și oricărei creaţii în genere, 

In fond, întregul preocupărilor sale este un pretext pen- 
tru afirmarea netăgăduită a libertății, 

Odinioară, un seriitor ca Buffon putea afirma: „Omul 
este stilul”. 

Scriitorul acesta se baza în definiția sa nu pe discrimi- 
narea logică a ideilor, ci, pe o anumită stabilitate a indivi- 
dului și a spiritului. 

Raţionalistul credea că a descoperit o caracteristică va- 
labilă şi imutabilă măcar în lucrurile literare. 


se mai sprijinea pe factorul social și cel psihologic şi 


era încredințat — prin anticipație — că sunt legi fixe şi sta- 
bile ale spiritului. 


—— 


j 


68 VIAȚA ROMINEASCA . 


Pentru morală şi societate, pentru însuși orgoliul de serii- 
tor și credințele sale trainice, trebuia susținută stabilitatea 
ca o garanţie a actelor omenești în genere. 

Azi, conceptul se dovedeşte a fi inadecvat realului, care 
este inconceptibil şi indeterminabil. 

Responsabilitatea unui act există numai în măsura în 
care individul este implicat în funcțiunea lui, din momentul 
în care trăiește o acțiune. 

Restul nu-i mai aparține; u devenit normă şi istorie, şi 
a intrat în lumea fixă, absolută, şi mitologică, a valorilor. 

Ideile omului prezent sunt expresia riguroasă a tuturor 
acest date, schmbări şi concluzii. 

Viața ideei depinde de acea continuă instabilitate a sen- 
sibilității, a spiritului modernului, 

Un stil de viață este azi cu neputinţă a mai fi realizat. 

Viaţa ideei nu are stil, normă, lege, metodă. 

In viața ideei zădarnic vom căuta psihologicul sau fac- 
torul sociologic. 

Dacă am urmări cursul şi durata unei idei, ar trebui să 
avem in vedere numai această instabilitate primordială. 

Reluarea și incercarea de a continua o viață a unei sin- 
gure idei, după ce mimetismul sensibil care a născut-o 
este altul, ne apare ca un act a cărui durată devine o pre- 
lungire artificială. 

Filosofii cari revin o viață întreagă pentru exprimarea 
unei idei unice, au transformat această idee într'o valoare 
mitologică. 

Avem legiuni de idei egale cu viața și cu moartea lor, 
condiționate în funcțiunea lor intimă de imperiul şi apele 
sensibilităţii noastre, în veșnică fluctuație şi căutare a spi- 
ritului, a cărui constituție instabilă nu ancorează la nici un 
țărm din pricină că vrea să-şi păstreze neangajată și nealte- 
rată disponibilitatea tuturor începuturilor. 

Din toate aceste motive, omul modern înseamnă absența 
stilului. 

Din aceeaş calitate pleacă şi se naște înclinația şi direc- 
tia logică spre mister a modernului, și din apărarea pe care 
și-o creează conştient impotriva înțelesului care ratează spi- 
ritul și viaţa. 

Iraţionalismul modernului afirmindu-se ca lipsit de 
stil, se menţine în principalul act al libertăţii şi al instabili- 
tății, cari se opun conceptului, sau unui real determinabil. 

Există o necesară obscuritate, iar umbra nu apare decit 
grație prezenţei soarelui. 

Orice  limpezime construită are dezavantajul morţii 
premature. 

Viaţa se menţine printr'o voită, căutată şi conștientă 


obscuritate şi un lucid anonimat, 


E T OTS re aramea a A ti pie 


CULTURA 69 


Marile emoții dispar in claritățile cristalului de ghiaţă, 

Cind spiritul şi-a înlăturat apele şi negurile de la facerea 
lui, a devenit statuar, dar finit. 

stat de cunoscut şi stabilitatea cunoscutului, îi este 
necesară o nouă şi căutată dezordine sau eroarea vie, în 
schimbul adevărului devenit indiferent, chiar dacă acesta era 
limpede şi cert, Apoi trece la construirea unei noi ordini, 
bună pină în momentul în care se dovedește şi aceasta 
concept. 

Citeodată se cultivă o anumită poziţie absurdă în care 
el se regăsește, O nevoie amplă de paradoxal îi umple fiinţa 
pentru mai multe timpuri. 

Omul modern este tehnic, mecanic şi mistic totodată, co- 
lectivist, conturat prin absenţa stilului și născut din automa- 
tismul creat de o întreagă şi bătrină civilizație. 

Starea de criză prin care trece şi de care se plinge, l-a 
făcut în cursul ei de multe ori mai bogat, pentru că l-a su- 
pus la supreme eforturi şi lucidităţi. Ar fi trebuit, in aseme- 
nea momente, să o binecuvinteze, ca pe o răsplată dată să-i 
bucure spiritul lui de discriminare. 

Timpul şi tipul tuturor contrastelor nu poate să nască 
din sărăcie interioară, din lene, lipsă de eroism afirmat 
astăzi altfel decit în timpul romantic — confort spiritual, din 
stări stabile și raţionale, din specii imutabile de caractere. 

Modernul trăieste pierzind firul distanțelor, a spaţiilor, 
a timpului pe cari ie condensează in gindire, 

Spiritul omului de azi nu mai poate logic pricepe moar- 
tea, iubirea, trupul, sau păcatul. 

El îşi trăieşte disponibilitățile sale, își gindește durata 
sa, necanalizală în forme şi în conceptul eternității, 

Tragicul omului de azi nu are mântuirea din pricina lu- 
cidității, a nihilismului său izolat de restul naturii, a multi- 
plelor culturi bătrine şi tinere, strînse întrun mănunchi de 
contraste, rezistenţe, diferențieri şi contraziceri esenţiale, 
a spiritului, ajuns el însuși o monedă de circulaţie obişnuită, 
al cărei rol şi operă veche pare terminată, şi pe care o bănuim 
întreagă printr'o privire retrospectivă — inchisă misterios 
— că program — în începuturile afirmării spiritului, 

De aici rezultă criza, nefixitatea, instabilitatea, şi liber. 
tatea prezentului care dispune de energii nerezolvate şi care 
discriminează orice sistem de gindire sau filosofie, fixat În- 
tr'o pură construcție, asemeni unui zgirie-nori şi bun ca să 


creeze un nou automatism, fiind prilej pentru o eliberare și 
o noutate neprevăzută în lipsa de stil a vremii, 


GHEORGHE CORNEANU 


N a E 


70 VIAȚA ROMINEASCA 
———  ———_ T Oa EA, 
I S T o R I E 


CEVA NOU DESPRE BARBU D. ŞTIRBEI 


Barbu Dimitrie Ştirbei şi-a inceput domnia într'o at- 
mosferă turbure, căci nu trecuseră decit citeva luni dela inà- 
bușirea răscoalei pornită mai ales impotriva „ocrotirii” pe 
care o exercita pravosluvnica Rusie asupra Principatelor Ro- 
mine, 

Istoricii noștri au deseris, pe bază de documente contem- 
porane, atit acţiunea şi mobilul răscoalei pornită de tinere- 
tul pătruns de idei liberale, cu care veniseră din capitalele 
Apusului, cît şi neincrederea cu care a fost primit noul dom- 
nitor, agreat deopotrivă de Sublima Poartă şi „ocrotitoarea 
creștinilor”, Rusia, şi care era obligat să respecte în totul nor- 
mele de guvernămînt stabilite prin Regulamentul Organic, 

Pentru cunoaşterea atmosferii de atunci este caracteris- 
tic următorul apel-rimat, întitulat „Pentru Patria Romină”, 
adresat populației din Muntenia, de către capii răscoalei. 

Acest apel rimat a fost tipărit, fără semnătură, în mii de 
foi volante și răspîndit pe ascuns. 

De pe o asemenea fose volantă, păstrată în Biblioteca 
Academiei Romine, la secția manuseriptelor în mapa 987, 
pagina 357 am transcris şi noi textul ce urmează : 


PENTRU PATRIA ROMINĂ 


Aideţi fraţi intro unire 
Tara noastră e'n perire, 
Acte ziduri şi palate, 
Unde zac mii de păcate 
Aideţi ale dărima. 


N'auziţi în piață larma, 
Daţi năvală în mini cu armă, 
Că soldatul ne ajunge, 
Baioneta ne împunge 

Daţi d'o vrea şi el să dea, 


Destul fearăle ne stringe, 
Și robia "n vatră plinge, 
Inima nice'npetreşte 
Ferca nice amărește 
Morți mai bine ar fi să fim. 


Insă patria ne cere, 
Printr'un țipăt de durere, 


<—————————————————————————————————_ 


CULTURA 71 


a 


Decit viaţă îndelungată, 
In robie ruşinată. 
Cu arma în mină să perim! 


Fraților! să n'aveți milă, 

Daţi în cei ce vă fac silă, 

Vă ia plugul, arătură, 

Boul chiar din bătătură, 
Parcar fi un drept al lor. 


Dreptul lor ¢ şi al nostru, 

Cimpul lor e şi ul vostru, 

Şi adunarea cea obştească, 

Fiind casă romînească, 
Este casa tuturor. 


Hai Romine de vorbeşte, 
Singur legi țic'ţi croeşte, 
Voi ciocoi să staţi afară 
Tu Muscal să eşi din ţară, 
Că poporul astfeliu vrea. 


Toba în piaţă să răsune, 
Tot Rominul săs'adune, 
Ori pe viaţă ori pe moarte, 
Dulce'i pentru libertate 
Un mormint a cîştiga. 


Simplitatea cortegiului ce a însoţit pe domnitor, la 16 
lunie 1849, spre Mitropolie, pentru cetirea firmanului dat de 
Sultan, dovedea cu prisosinţă că apelul citat avusese oare- 
care răsunet, 

Și totuşi sau găsit şi oameni care să vadă în noul stă- 
pinitor al Munteniei, un îndreptător al stării de opresiune sub 
care se gâsca poporul. 

Unul dintre aceştia a fost şi lon Geniliu, care la două 
zile după numirea lui Barbu Știrbei ca domnitor, îi dedică 
o odă. 

Tipărită, ca și apelul rimat, în foi volante, această odă a 
rămas puțin cunoscută, de aceia o reproduc astăzi. 

Şi acum îi facem loc odei lui I, Geniliu: 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Măriei Sale 
Prea Inălțatului 
Domn și S ptni a toată Rominia 
Barbul D, Ştirbei. 
Indată după fulgeri ce amenință ruină, 


Așa şi Rominia, supt egida augustă, 

Re'ncepe de'naintă, Şa păcii bunuri gustă, 
Precum de sus urseşte p'al Naţiei destin 
Cel Okiu care guvernă şi stele din senin. 
Acum şi Providența a Țării frine ‘nerede 

In dreapta unui frate — la Domnul ce succede. 
Pe calea glorioasă — la genii simțitori: 
Renaşterea de populi pren greu suferitori! 
Setoas'aşteaptă lumea Dreptăţii inflorire, 
Aflava El go smulge abus din rădăcini; 

Va rumpe și toți spinii ce fac înnăbuşire, 

Şi ţara curăţiva — ca riul de neghin. 

Mihai eroul, Mircea eternă sint mirare: 

Va şti să'nvingă răul şi Noul Domnitor, 
Să'nplăture mari pedici, în grea împrejurare, 
Stărpind de tot sămința de Trău-cugetă tor! 


Supt agera Sa cirmă şi Scoale se urziră, 

Pe care 'Naltui Geniu zelos le minui, 

Și "ndată ce a culturii dulci plante răsăriră, 
Şi ceața ignoranței curind se răspindi, 


C'aicea studioşii întiiu reinălțară 

In templul Sapienţei, Științelor altar; 

Aci intii Romînii în limba sa gustară, 

Şi mursa "nţelepciunei şal muselor nectar, 


A Cesarului August memorie şi nume, 
Prin litere viază, de cit căci fu 'mpărat, 
Şi'n Patria Romină Matei îl ps o lume 

$ Căci sacrele scripture întfi el ni-a stampat, 


La armele virtuții, scripturi şi tipărire, 
La fapte jorioaae — și Principul Ştirbei, 
Cu a Sa lisaveta, uniţi la o tire, 

Vor şti a fi rivalii ilustrului Matei, 


Cununa prețioasă frumuseţilor divine, 
Soţia”i eri an d'un nobil simţimint, 

De mult, cu o stăruire, întemeiă şi ține 
Fecioarelor sărmane un scump aşezămiînt! 


CULTURA 73 


Dea pururi după geruri, și nopți întunecoase, 
i tunete trosninde, răstulgeră lucori — 
imbesc şi se răvarsă aurori prea grațioase, 

Şi-o zică illumină pe lume cu colori, 


Ferice şiar ferice sint staul şi păstorul, 
Cind ştie aşi feri turma de lupii răpitori, 
Şun Domn ce lucră bunul dorit de toto poporul, 
Trăiască în mărire — ferice mii de ori! 
1. GENILIU 
București, 1849, Iunie 18. 

lar cînd, cu o lună mai tirziu, Barbu Știrbei se intoarce 
delu Constantinopol, unde primise suprema investire din 
mina Sultanului, la debarcarea în Brăila, fiind întimpinat de 
locuitorii acestui oraș, medicul județului, Ivan Seliminski + îi 
ține următoarea cuvintare: 

„Fii fericită astăzi Mutenio! lată-te însfirşit reînviată la 
o viaţă regulată, restabilindu-ţi pentru vecie legile tale drepte 

Omorul, nelegiuirile, năvălirile străine şi neeredința s'au 
scurs pentru ca să-ți dezorganizeze şi să-ți prăvălească viața, 
în modul cel mai crud. 

„Căci mai presus de orice, Providența cerească veghează 
și ea n'a lăsat niciodată ca tirania pacostei rele să cosească 
şi să nimicească statele mici şi mari, ținuturi şi orașe şi fiii 
acestui pământ, 


1 Ivan Seliminski s'a născut In Sliven (Bulgaria), din părinţii 
Gheorghe și Malama, la anul 1798. Un an mai tirziu, un bulgar tureit, 
din familia Tabaka Gonolar, îi ucide părintele. Mama sa se căsăto- 
reşte a doua oară şi trăeşte cu cel de al doilea soț pină în anul 1812, 
cind toată familia moare de ciumă. 

Prin anii 1821—23, Ivan Seliminski străbute Grecia, Italia, Aus- 
tria și ajunge la Pesta. După scurtă şedere trece la Brașov, unde se 
întilneşte cu numeroși refugiați bulgari din Sliven. In anul 1830, Se- 
liminski se află în Bucureşti, In acest timp, emigrații bulgari din Ro- 
minia hotărăsc să ceară Turciei înființarea unui regat bulgar în Do- 
brogea şi aleg ca delegați pe Seliminski şi Gh. Iconomu, care urmau 
să se întiinească la Constantinopole cu Vogoride, pentru' a se în- 


manuseriptele sale se găseşte o scrisoare de mulţumire, din 20 
din partea coloniştilor, 4 OS 3 
La 28 Martie, capătă titlul de doctor în medicină şi chirurgie al 


In anul 1855 ia parte împreună eu batalionul bulgar, compus 
din 1200 oameni, la lupta din Crimein, iar în 1856 se stabileste in 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


„Deşi adesea aceasta poate să ni se pară fără sens, totusi 
atunci cind fiecare îşi pierduse speranța și aştepta răscoala, 
iată că dreapta (Provi sapi) se întinde şi minune, din pră- 
pustie se ridică şi chiamă bucuros pe toți să se unească. 

„Atunci cu toţii îşi trimit copii şi aleşii lor ca să nimi- 
cească răul şi să premmărească binele, lumea s'o orinduiască, 
să instaureze pacea, să glorifice dreapta judecată atit pentru 
cei mici cit şi pentru cei mari, pentru sărac ca şi pentru bo- 
gat și cu săracii să se poarte părinteşte. 

Așa dar, o Muntenio, Pronia Cerească nici de data a- 
ceasta nu te-a lăsat, Provincie iubită, ca să dispari pentru 
totdeauna, revino-ţi şi pentru viitor indeamnă-te, urmează pe 
domnul ales cu adevărat al lui Dumnezeu și de nimeni altul, 

„Nu te încrede în nimeni, ca să nu cazi în capcană 
(cursă), fezeşte-te de clevetirile şi răutăţile (insinuările) pe 
care noile ademeniri din lume ți le făurește fără de număr, 
ca să te poată acoperi de dispreţ. Vrăşmaşii se afişdră pre- 
tutindeni că cunosc lumea, gindindu-se numai la discordie, 

„lată că tinărul prinţ Barbu Știrbei, unul dintre aleşii tăi, 
dintre fiii tăi cei buni, vine să te înveţe și să-ți croiască o 
soartă strălucită, 

„Aseultă-i sfaturile, supune-te poruncilor 
teme de nici un rău ci speră numai la bine”? 


lui şi nu te 


Infăptuirile din scurtul timp cil a domnit Barbu Știrbei 
sunt mărturii a dragostei de care era el animat pentru po- 
porul peste care a domnit, iar acele înfăptuiri au avut darul 
să spulbere neîncrederea cu care a fost primit din primele 


sale zile de domnie. 
AL. IORDAN 


MASONII ŞI DEKABRIȘTII IN BASARABIA 
(1820—1822) 


Primele decenii ale secolului al XIX-lea aduc o schimba- 
re radicală printre intelectualii ruşi în special ofiţerimea. Ve- 
nită în contact cu Occidentul civilizat cu ocazia expediției 
războinice prin Germania spre Paris (1815) ofiţerimea rusă, 
mai ales elita ei, garda imperială, prinde legături strinse 


1 Acest discurs a fost ținut în limba greacă, iar în anul 1928 toate 
manuserisele greceşti ale lui Seliminski su fost traduse în limba bul- 
gară și tipărite în operele complecte ale acestuia. sub titlul: „Bi- 
blioteka Dr. Iv. Seliminski. za, braka i drughi statii. Prevela Elis D. 
Pazerva. Sofia, Această cuvintare este tipărită în vol, VII, pag. 9-10. 


CULTURA 75 


ETER E E IUE OEE y 4 E TETIERE PRE IT r 


cu cercurile masonice din Apus şi literatura contimporană *. 
Prin aceasta se explică caracterul aproape strict militar al 
complotului Dekabriștilor, ramitiențiile întinse ale acestuia 
şi temeinica pregătire teoretico-socială a participanților. 
Căci trebue subliniat faptul, că în Rusia şi mai înainte se În- 
limplau comploturi contra Monarhului şi formei de guver- 
nămint şi de altfel destul de frecvente (complotul Strele- 
ților în timpul lui Petru cel Mare, perioada între moartea 
Caterinei | şi suirea pe tron a Caterinci a Il-a e un şir lung 
de comploturi ale gardei, asasinarea lui Pavel 1). Totuşi 
complotul Dekabriştilor este primul de natură deosebită în 
care participanții îşi dădeau seama despre necesitatea 
schimbării radicale a formei de guvernămint și a unor refor- 
me cu caracter social-politic *, 

Majoritatea Dekabriștilor a ieșit din sînul lojilor maso- 
nice foarte răspindite pe vremea aceea în Rusia (1815—1822). 
Chiar şi moștenitorul tronului Marele Duce Constantin Pa- 
vlovici făcea parte dintro lojă musonică, Din cele 115 per- 
soane date în judecată pentru participare la complot, — 51 
s'au dovedit a fi membri în loje masonice *, Colonelul Pa- 
vel Pestel inițiatorul complotului făcea purte din loja, „celor 
trei virtuţi” din Petersburg“, Din aceias lojă mai făceau 
parte „dictatorul” zilei memorabile de 14 Decembrie 1825 
prințul S. Trubeteoi care a scăpat de streang printr'o mărtu- 
risire suspect de grăbită în faţa ţarului, prințul S. Volkonski, 
edjutantul personal al împăratului, fraţii Serghie şi Matei 
Murawiew-Apostol, din neamul hatmanului ucrainean de 
origină romină, Dănilă Apostol, Nichita Muraview, Alex, Mu- 
raview şi alţii *. Lojile masonice erau pepinierele acelea 
din care a ieșit rebeliunea dela 14 Decembrie 1825, cu ocuzia 
urcării pe tron a lui Nicolae Pavlovici, Dosarele referitoare 
la Masonii-Dekabrişti erau mult timp inaccesibile cercetători- 
lor. Primul care le-a cercetat a fost A, Bogdanovici, autorul 
„Domniei lui Alexandru 1” în 6 volume, pe urmă academi- 
cianul Dubrovin şi abia la începutul secolului al XX-lea au 
fost cercetate de oamenii cei mai compelinți în această mate- 
1 V, 1. Semevski-—Politiceskia i obşcesteenăia ideii Dekabristov. 
S. Petersburg 1909, 

* „Russcaia Pravda Pestelia” de M. M. Covalewski (rev, Minuşvie 
bodă, An, 1908 No. 1). 

* Semevski—lbidem, p. 322, 

* Semevski-—lbidem p. 600. Figurează sub N. 154 în lista maso- 
nilor publicată de T. Socolovski în rev. „Russcaia Starina” An, 1907 
Iunie p. 200. 

* Semevski—Ihidem. p. 600; Rev. „Russeain Starina" 1907. lunie 
p. 200 şi urm. rev, „Russcoie Bagotswo” 1907 No. 12; V, B-ij (Bogu- 
cearsky ?) „Memoriile unui Dekabrist” (Prințul Serghie Grig. Vol- 
konski) rev, „Obruzovanie” An, 1902 N. 10 (Octombrie) p. ÎL. pp. 
1-16, Asemenea de v. Semevski-Dekabriştii — masonii (rev. Minus- 
sie godå” An, 1908. 


———————————————— 


76 VIAȚA ROMINEASCA 


ÎN o, 


rie, ca Semevski, prof. Dovnar Zapolski şi a. *. Abia revo- 
luţia din 1917 a făcut posibilă cercetarea complectă a dosa- 
reior *, 


E un fapt cert că lojile masonice ruse au avut ramifica- 
ție în Basarabia, fapt confirmat prin documentele din arhivele 
rusești. Unele ramificații veneau şi din lași *. Centrul maso- 
nilor basarabeni a fost orașul Chișinău. Prin anii 1818—1822 
Chișinăul avea o garnizoană rusească numeroasă. Aci era 
cantonată divizia a 16 de infanterie a corpului 6 de armată 
din Tiraspol. Din această divizie făceau parte generalul M. 
F. Orlow, gen. P, S. Puşcin, maiorul V. F. Raievski, I, Li- 
prandi și a, toți masoni și amestecați ulterior în mişcarea 
Dekabristä. 

In ceeace priveste activitatea desfăşurată de loja masoni- 
că „Ovidiu” din Chişinău, în afară de studiul lui N, Culman * 
foarte substanţial, şi contribuţia lui Semevski , mai găsim 
elemente importante în notele lui P. Bartenev, coroborate cu 
amintirile lui I. Liprandi =, Deasemenea și unele comuni- 
cări în rev. Russcaia Starina an, 1883-XTI pp. 654-658 şi o 
comunicare a d-nei T. Socolovski, F. F, Vighel dă şi el 
unele ştiri asupra masonilor din Chişinău *, Nu sunt lipsite 
de interes, mai ales în ceiace priveşte persoanele și topogra- 
fia locului — studiul lui 1. Halippa *. A. N. Pipin ne-a lăsat 
o descriere detailată și cronologică a organizaţiilor masoni- 
ce din Rusia”, Activitatea subversivă a maiorului V.. 


“V, I, Semevski—Ibidem. Introducere P. VII-VIII, Rey. „Ohra- 
zovanie” 1902 N. 10 p. II pag. 1. 
7 P, Vostokoy—Les travaux d'histoire russe en U. R. $. $. IV. Des 
Dokabristas a 1917. (Rev. Monde Slave 1933. N. 10 (Octombrie) pp. 
05—116. 
* N. Culman—Contr, la istoria Masoneriel din Rusia. Loja din 
Na sonar. Ministerului Instrucției Publice. Oct, 1907, Anexa 
7 p 4 
* V, Nota de mai sus. Studiul Jui Culman a fost publicat în ex- 
tras. Despre N. Culman la Draganov-Bessarubiana Chis. 1912 p. 81. 
A fost profesor la Institutul Superior „Alexandru” din Petersburg. 
1» Polițiceskia obşcestvenâia ideii Dekabristow... pp. 313-321. î 
11 Russia Arhiv — 18606 N, 8-9-10, P. Bartenev-Puşchin în Rusia 
Sudică. Ibidem, I. Liprandi-Crâmpeie din amintiri, 
12 A 25-a lojă din uniunea wăstreia” (rev. Russenia Starina 1907 
Martie) p. 642, 


să SF. F, Vighel-Amintiri rev. „Russki Arhiv.” Anexa la an. 1891— 
1 Gorod. Chişinew vremion jizni x niom A. S. Puşchina (Lucră- 
rile comisiei arhivale v. I. 1900 pp. 97—171. í 
15 Materială diia istorii masonskich loj (rev. Vestnie Evropå an. 
1872, NN. 1-2). De acelaș Hronologhicescoie opisanie mosonschich loj. 
P, Petersburg. 1873. 


CULTURA ŢI 


Raevski a fost cercetată de istoricul mișcărilor sociale din 
Rusia P, E. Şcegoley 15, Trebue subliniat că toţi participan- 
ţii din societățile secrete din Chişinău în perioada sus arătată 
se cunoșteau mai înainte între ci, În special toți cu poetul 
exilat Puşchin, aşa că șederea lor la Chişinău, centrul nou 
inființat al Basarabiei, a fost un motiv ca să se înjghebeze 
act un cerc, unde se discutau problemele zilei. Dealtfel Chi- 
șinăul pe atunci a fost foarte animat. Odată cu mişcarea 
Eteristă “au fugit în Basarabia mai mulți fruntași de din- 
colo de Prut şi prezenţa lor a dat mult de lucru autorităților 
ruseşti, Deasemenea in Basarabia se aflau mulți emigranți 
francezi care ṣi ei au intrat în organizația masonică din 
Chişinău ”, 

In mod formal organizaţiile masonice ruse au primit a- 
probarea de a funcţiona în anul 1810 cu condiţia expresă de 
a prezenta în prealabil statutele ministerului de poliție *, 
La Petersburg sunt înființate, rînd pe rind, următoarele or- 
ganizațiuni masonice: Loja „Amis Reunis" (înființată în an, 
1802), „lui Alexandru” (1805), „Palestina” (1509), „Pierre à 
la verité” (1810), „Elizaveta spre virtute (1810), „de 
l'Etoile Flambovante (1815), „Trois Vertus” (1815), „Trois 
Flumbeaux” (1816), „Les Amis du Nord” (1517), Cher- 
cheurs de la Maune” (1817). Mai erau loje la Revel, Mita- 
wa, Vologda, Moscova şi Odesa-„Pontul Euxin” (1817). 

In ceiace priveşte loja masonică „Ovidu” din Chişi- 
nău * existența ei formală a fost pusă la îndoială de cerce- 
tătorii ruşi (existența ei de fapt n'a fost tăgăduită nici- 
odată) *!, Insă academicianul Pipin in descrierea eronolo- 
gică a lojelor masonice indică numărul de 24 de organizații 
afiliate uniunii masonice Astreia, Acelaş număr indicat in 
tabloul general a membrilor „Astreii” pe anul 1820—1821 


19 „Vladimir Raevski — primul Dekabrist” S. Petersbury 1905. A- 
cest studiu a fost republicat de autor în cartea sa „Studii istorice”, 
5. P, 1913 pp. 220—228, 


11 Vezi N. Culman-lbideam p- 349, 372, 

1! A. Pâpin-Materială dlia istorii masonskich loj. V. mal sus p. 
361. A. Bogdanovici-Istoricul domniei lui Alex. I. vol. VI p. 408, 

** Organizațiile masonice obișnuiau să-şi dea denumiri din mitolo- 
gie, antichitate sau un nume propriu cu un calificativ moral (Tira 
Socolovski—Ritul vechei masonerii ruse. Rev. Russcaia Starina 1907 
N. 11 Noembrie p. 350), 

2 Este foarte semnificativă alegerea acestui nume pentru denu- 
mirea unei loje masonice. După cum se ştie poetul Puşchin era con- 
vins că autorul „Metamorfozelor” a fost exilat prin Basarabia, De aci, 
asemănare de destin, ete... 

21 N, Culman-ibidem p, 344 cf. „Socinenia Pușchina. Izdanie A- 
kademii Nauk Perepiska S. Petersburg. 1906" vol, I. p, 918; Russki 
Arhiv 1866. N, 9-10, Liprandi. Din amintiri p. 1258 Nota 26; asemenea 
„Lucrările comisiei arhivale”, vol. I. p. 110, 


a aa OOE dă d II 


75 VIATA ROMINEASCA 
REF E DIE E DEE ES E NEI 00 e ALAE E e e e > a r 


(Tableau de la grande loge Astrte pour Pan 1820—21) =. 
Şi atunci se ivia întrebarea dacă loja Ovidiu a avut vre-o 
existență în sânul uniunilor masonice. Insă cin comunica- 
rea renumitului cercetător a lui Puşchin — N. Lerner re- 
zultă, că Pușchin făcea parte din loja masonică din Chiși- 
nāu înregistrată sub No. 25%, Pe cale raţională se putea 
deduce foarte ușor, că existența celor 24 de loje ale „Astreii” 
“trebue pusă în legătură cu loja din Chişinău cu numărul în 
ordine. 25, Tinind seama că lojile masonice din Rusia au fost 
desființate în mijlocul anului 1822 se explică uşor exis- 
tența de scurtă durată a lojei din Chişinău. Insă studiul lui 
Culman a lămurit definitiv lucrurile, mai ales după ce s'a 
publicat şi autorizaţia de funcţionare a lojei „Ovidiu” =, 

Iniţiatorul şi promotorul lojei masonice din Chişinău a 
fost generalul P. 5. Puşcin ”, fost cu serviciu în regimen- 
tul de gardă Semenovski ”, care s'a răsculat în anul 1820 
contra făr'delecilor comandantului col. Svartz, neamt rusifi- 
cat. In anul 1817 făcea parte fără să fie un membru asiduu, 
din loja masonică „Amis Réunis”, impreună cu generalul M. 
F. Orlow participa în organizația dekabristă „Soiuz Blago- 
denstwia”; în acest sens au făcut depoziţii, în faţa Tribuna- 
lului Suprem, Dekabriştii Prinţul 'Trubeţeoi şi Comarov =. 
P, Puşcin a fost foarte bine notat de superiorii săi gen. P. 
Kiselew și generalul corpului de armată din Tiraspol Sa- 
baneiew 2%, 

Poetul Puşchin a avut și el un rol după cum am văzut, 
in loja masonică din Chişinău. In Chişinău el soseşte în 
Septembrie 1820. Plecat din Exaterinoslaw face pe drum o 
raită prin Caucaz și Crimeia, împreună cu familia generalu- 
lui N. N. Raevski şi deacolo vine spre Chişinău unde e mu- 
iat șeful său generalul Inzov (15 Iunie 1820) », 


2% A 25-a lojă masonică a uniunii Astreia (Comunicare T, Soco- 
lovski în rev. „Russcala Starina” 1907 Martie p. 642). 

2 Ibidem, 

» „Interzicerea masoneriei din Rusia” rev, Russeaia Starina 1907 
v. Îl p. 270). 

ulman-lbidem p. 356 Anexa 1. 

** Masonul P, S. Pușcin nu trebue confundat cu I. I, Puşcin, prie- 
tenul lui Pugchin din Tarbat Selo, Dekabrist din „Alianța Salvării”, 
ziarist talentat, Despre I. I. Paşcin vezi Semevski  Politiceskia... pp. 
166, 304, 435, 440, 450 şi 5549. Drao face confuzie intre ei doi v. 
sub „Pusein”, 

= Amintirile lui F. F. Vighel, Pertea VII p. 183 Russki Arhiv an. 
1866 p. 1186. Semevski-lbidem p. 313. 

25 Semevski-Ibidem. 

„7 Semevski-cf. Sbornic Russkago Imper. Istor, Obşcestwa vol. 
78 pp. 39, 95; Idem. vol. 73 p. 572 š 

3 P, Bartenev—Puşschin in Rusia Sudică (Rev. Arhio 1866 p. 

1121). P. E. Scegolew in „Contribuțiuni la istoria lojei masonice puṣ- 


CULTURA 79 
aa a a 


„In afară de Pusein. Puşchin găseşte la Chişinău o ṣo- 
cietate foarte variată, din care noi totuşi vom nota numai 
pe aceia care aveau legături cu masonii şi Dekabriștii, cei- 
lalţi fiind destul de cunoscuţi din mai multe opere care sau 
scris relativ la această chestie, (Lucrările comisiei arhivale 
vol. I, Șimanooski-Puşchin în Chişinău, Chiş. 1900). 

In cercul masonilor din Chişinău tronează comandau- 
tul diviziei a 16-a de infanterie Gen. Orlow, om, după unii, 
vanitos, după alţii talentat, bun pentru soldaţi şi cu tragere 
de inimă pentru serviciul său2!. A luat parte la războiul 
din 1806-7 (Austerlitz) şi Borodino (1812). A venit la Chi- 
şinău din Kiev. Casa lui Orlow era foarte primitoare şi 
Puşchin petrecea acolo zile întregi (Orlow avea la Chişinău 
două case) "3, Această societate de ofițeri l'a influenţat chiar 
pe Puşchin să serie nuvela „Impuscătura” (Vistrel) unde 
e arătat și aspectul Chişinăului **, 

Acelaş Orlow era o minte originală ce unia ideile cele mai 
radicale cu un şovinism feroce. Astfel, deşi mason, prezintă 
împăratului Alexandru I un memoriu contra reînființării 
Poloniei ™, ceiace nu-l împiedică de a întocmi cu un alt 
Dekabrist N. L Turghenev un procet de reinființare a ma- 
soneriei 2%, 

Ideia de a se înființa o societate secretă cu scop politic 
începe să se ventileze printre masoni prin anii 1815—1816, În 
special printre ofiţerii de gardă, întorși din războiul cu Na- 
poleon *. Se ivesc două curente unul pentru metode ma- 
sonice în lupta viitoare (Alex. Murawiev şi pînă la oarecare 
măsură Pav. Pestel) şi ceilalţi. Societatea a luat denumirea 
de „Alianţa Salvării” („Soiuz Spasenia”), la începutul anu- 
lui 1537, statutul fiind întocmit în spiritul masonice cu multe 


chiniene” („K. istorii puşechinseoi masonseoi loji”) în rev, „Minuşie 
godin” 1908, Mui-lunie N. 5-6 p. 517 socotește că existența lojel ma- 
sonice din Chişinău, cu toată afirmaţia lui Puschin poate fi pusă la 
îndoială, căci conform regulilor masonice o lojă are existenţă, numai 
când i se face istalarea, Or instalarea lojei din Chişinău nu s'a făcut 
niciodată, ceeace omit să spuie atât Semevski, cât şi Culman. Desigur 
Şcegolev are dreptate, însă numai în ceince privește partea pur for- 
mală, căci în celace priveşte existența de fapt, loja din Chişinău a a- 
vut-o fără nici o îndoială. 

= P, Bartenew—lbidem pp. 1125-1126, 1113. 

= P, Bartenew-—lbidem p. 1131, 

3 M. lbidem—p. 1159. 

= M. v. Dovnar-Zapolski-— Tainoie obşeestwo Dekabristow, Mos- 
cova 1906 pp. 2-3. 

a3 Ocerki po istorii obșcestvennazo dvijenia krestianskago dela v. 
Rossi, S. Petersbug 1905. Asemenea M. V. Dovnar-Zapolski—Memua- 
ră Dekabristok Zapiski; pisma, pokazania, proesetă) Kiew 1900. 

* M, V. Dovnar-Zapolski-Tainole Obșeestvo Dekabristov, p. 0. 

M. V, Dovnar-Zapolski Memuare Dekabrištow. (Memoriul 


E ci 
lui Orlow). 


în 
e EA SA SAU y d ET 
EN MRIN" n ' t K kass Bi. 


e VIAȚA ROMINEASCA at 


forme, rituri şi jurăminte sacre; din această societate se pare 
că Orlow n'a făcut parte. In anul 1818 curtea împărătească 
şi garda soseşte la Moscova spre a se pune temelia bisericii 
lui Hristos-Mintuitorul, pentru scăparea de invazia franceză 
și cu ocazia aceasta are loc o consfătuire între complotiști 
(Septembrie 1818) care reaorganizează socielatea secretă 
„Alianţa bunei stări” (Soiuz Blagodenstvia) 2* cu ramificații 
în Armata a I-a din U > u 
mentului Viotski-P. Pestel, In această organizație intră şi 
gen. Orlow, în Iulie-August 1820 în trecere din Tulcin spre 
shişinău, după cum spune el, în declarația cu ocazia jude- 
căţii în faţa Tribunalului penal suprem, sau chiar mai îna- 
inte, prin anul 1818, începutul anului 1819 (după cum spune 
prof Dovnar-Zapolski), pe cînd era şef de stat major al cor- 

ului IV Armală din Chiev,*? ceiace pare mai verosimil. 

ot atunci a intrat în societatea secretă prințul Serghie Vol- 
konski, adjutantul țarului, * maiorul Vladimir Raevski, pro- 
fesorul şcoalei lancasteriene pentru soldați, +! prim-adj utant 
al diviziei căp. Const. Okhotnicov, “a foarte cult, dintr'o fa- 
milie de nobili, * poreclit „Pierre Conscrit 4. El moare în cu- 
rind şi astfel „scapă” de consecințele de care au suferit cei- 
luţi complotiști după 14 Decembrie 1825. 

În curind vine la Chişinău col. P, Pestel, nu ocazional 

cum spune Bartenev, ci trimis de contele P. Witwhenştein, 
comandantul Armatei a Il-a din Ucraina, al cărui adjutant 
era, să cerceteze la Sculeni şi să urmărească mersul mișcării 
Eteriste “, [ 


" M, Dovnar-Zapolski-Tainoie.. p. 20. i 

= Memoriile anti Dekabrist (Rev. Ohrazovanie) 190% N. 10 p. 10. 

“ Odlow și Volkonski au fost căsătoriți cu cele donă fiice a ge- 
neralului N, Raevski: Orlow en Ecaterina (V. Bartenev — p., ł111), 
prințul Volkonski cu Maria, Când acesta a fost condamnat la 20 uni 
muncă silnică, cu toată opunerea tatălui său, l-a urmat în Siberia. 

„E, Scegolev — Podvig russeol inâ-rev, Istoriceski Vestnic 

Mai, 1904 p. 530. Asemenea şi rev. „Obrazavanie” 1902 (v. Mai sus 
P 11), Asemenea şi M, Hina. Sotiile kabriştilor rev, „ist, xestnie 
884 XII. i 


* Despre maiorul revoluționar Raevski urmează un studiu aparte 

“ap, Harteusv-ihidem - „1249-1263. Şimanovski-Jbidem p. 72 
P. Barteney-Ibidem pp. 1240-1253, Şimanovski,-lbidem p. 72 Trudă 

“ta y, T, p. 147—148. 

s3 Mania” tdi Okhotnikov a fost principesa Nat. Viazemski, sora 
contesei Maria Razumovski. ; 

“1 Se discuta odată ln Liprandi o chestiune intre Puşcin și 
maiorul V., Spiritele s'au aprins şi amândoi Sau adresat lui 
 Okhotnicov să-și dea părerea. Acesta care ținea în mână o carte a lui 
Ti Liviu în traducerea franceză, voia mal întâi să le citească un dis- 
curs din carte care incepea: „Pères conserits ! Desici porecla lui Ok- 
hotnicov, ir În toiul sgomotului mereu striga adresarea către sena. 


pe me EROI p. 1126, vezi însă Draganov sub „P. Pestel”, 


TR 
Aist? 
A 


Y. i ada! - [2 A `Ț -! 
Dita SM, de e tai 


CULTURA Bt 


La Chişinău, Pestel rāmine un timp oarecare, vine în cer- 
cul lui Orlov, avind o discuție în special de interesantă, cu 
Pușchin. „Un om inteligent, în cel mai bun sens al cuvintu- 
lui și o minte originală pe care n'am intilnit-o niciodată” — 
spune Puşchin de Pestel, — „Am avut cu el o discuție cu ca- 
racter politic, moral, metaf izic, ete,” 4, 

Din cercul acesta ofițeresc în special, mai face parte 
maiorul Gaevski, mutat la Chişinău din Petersburg, după 
rebeliunea din regimentul de gardă Semenovski (1820). Tn- 
tilnirile se fac nu numai în casele lui Orlow, dar şi în casa 
lui V. Raevski, — la văduva Cheşco, precum și la Liprandi. 

Colonelul Ivan Liprandi, grec de origină, ofițer foarte 
cult * ale cărui legături cu Pușchin sint foarte bine cunoscute, 
a luat parte la războaiele napoleoniene (1306, 1812); se pare 
că a fost și mason, dar nu în loja din Chişinău, căci nu figu- 
rează în lista fondatorilor, nici nu se pomenește de el în lc- 
gătură cu participarea sa în această lojă. 


Intre timp lucrurile incep să se cristalizeze, Generalul 
P, Puşcin se desprinde de cercul Orlow şi începe să facă 
demersuri pentru înființarea unei organizațiuni masonice la 
Chişinău, în cadrul uniunii „Âstreia”, * care pe atunci avea 
douăzeci şi patru de loji masonice în funcţiune, E secondat 
probabil de maiorul Vladimir Ruevski, 

Generalul M, Orlow activează intens în sinul societății 
Dekabriste reorganizate „Soiuz Bragodenstwia”. Cercul De- 
kabriştilor din Chişinău (Kişinevski ceruioc Dekabristny” 
cum il numeşte V, Semevski) fine legătura cu secția din 
Tulcin (Pestel) *, E ajutat de acelaş maior VI, Raevski şi că- 
pitanul (devenit maior) Okhotnicov. 

Secţia din Tulcin era compusă (inclusiv aderenţii din 
Chişinău) din generalii A, P, Şuşnevski, M. A, Fonvizin. M. 
Orlow, P. Puşcin; colonelii Pestel P., prințul Volkonski, Mu- 


*% Bartenev-Ibidem p. 1126 of. „Bibliograficeskin Zapiski" An, 
1859 No. 5. Liprandi. Din amintiri p. 1258, 

*# Biblioteca lui Liprandi care cuprindea cele mai prețioase 
cărti în specinl privitoare la Basarabia, se afla înainte de război la 
biblioteca Marelui Stat Major rus la Petersburg. Nu se şlie dacă s'a 
păstrat ceva din cărțile lui Liprandi (Amintirile lui Liprandi- Rts- 
ski Arhiv" 1806), 

Cont. la notă. N. P. Silvanski În studivi său „Pestel în faţa 
Tribunalului Penal superior” (rev. „Hiloie” 1906 No. 2 (Februarie) 
p: 137) citează depoziţia lui Pestel: „Am fost trimis de Marele Stat 
Major în legătură cu rebeliunea Grecilor și pentru lucrul acesta am 
fost de tref nri fahi ns) în Pasarin Sin întnemit darë rons=arte 
întinse relativ la afacerile Grecilor și Turcilor pe care le-am inaintat 
ministerului de externe”. 

“ Cuiman-lbidem-Loja masonică din Chişinău Anexa No. 1 pp. 
156—157. 

*% Semevski-Ibidem p. 62, 


6 


82 VIAȚA ROMINEASCA 


Îi a T R 


raviewii-Apostol, maiorii Raevski și Okhotnicov, mai mulți 
alți ofițeri, precum şi adjutantul comandantului Armatei a 
Il-a Witghenştein — ofițerul Baranov şi adijutantul şefului 
de stat major al Armatei P, Kiselew (pe urmă conte) — ofi- 
țerul Basarghin, Deasemenea și mulți civili *, 


Pe ziua de 1 Ianuarie 1821 complotiştii sint convocați 
pentru o consfătuire la Moscova. Dekabristul lacușchin plea- 
că la Tulcin şi Chişinău spre a face convocarea lui Pestel şi 
Orlow %, Generalul Orlow prezidează prima şedinţă a con- 
gresului, „prin încrederea comună” *, Simţindu-se urmăriți 

i adăugindu-se şi motive de discordie internă, societatea este 
declarată în mod pur formal disolvată, ceiace nu împiedică 
funcţionarea ei ulterioară. 


Tot atunci gen. Orlow, simțindu-se poate urmărit sau 
din motive familiare a declarat, că se retrage din societate, 
cu toate că în ședințe se pronunța pentru soluţiile cele mai 
radicale **. Maiorul Racvski continuă propaganda  subver- 
sivă printre soldaţii garnizoanei, elevi gin școala Lancas 
teriană din Chişinău. 

In mijlocul lunei Martie 1821 izbucneste peste Prut miş- 
carea eteristă. Noi sîntem înclinați a crede că între masonii 
lojei „Ovidiu” şi Eteriştii existau legături, nu numai datorită 
faptului că ambele aveau caracter de societăți secrete cu lo- 
zinci de libertate, fraternitate, etc., dar şi din unele elemente 
de fapt cum sunt: ramificaţiile lojei, ce veneau din laşi %, 

Cel mai vechiu document, publicat de Culman referitor 
la loja Ovidiu din Chişinău poartă data de 20 Septembrie 
1821 *. E o adresă a Morei Loje „Astreia” din Petersburg 


1 Semevski-Ibidem p. 60-—01, 

”9 Amintirile Dekabristului lacușehin, cf. Semevski-Politiceskin 
i obseest, ideii Dekabristov, A 

™ Revista „Obrazovanie” 1902 No, 10 partea I, p, 11. 

"a Semevski-Ibidem pp. 82-83. 

5 Culman-Ibidem p. 365. 

Dăm in acest extras locurile mai importante: Orient de S. Pe- 
tersbourg 58%-VIla21 (le 20 Septembre 1821) aux T. T, S R A 
Fondateurs de la R. d'Ovide à l'Orient de Kischinew, No, 1116... Gr. 
Maitre C-te Moussine-Pouchkin-Bruce (pui de suite a fait convoquer 
la Gr. Astree et c'est avee une satisfaction bien vive que j'ai la 
faveur de Vous annoncer que celle-là dans su Séance extraordinaire 
du 17 de ce mois vient de se prononcer tout à fait favorablement à 
Votre demande en vous accordant la constitution demandée pour 
une Loge de Si. Jean (sublinierea e a noastră, N. A.) à l'Orient de Kis- 
chinew snus le titre distinctif d'Ovide, Loge qui oçcupera le N. 25 

“sur le Tableau general de la Grande Loge Astrée (subl. ns)... aussi 
de la part du Grand Maitre de vous avertir qu'il espère pouvoir ex- 
pedier votre constitution d'ici en quinze jours et de vous faire part 
de ses vocux pour la prosperité du nouvel attelier, qui ne pourra que 
travailler pour le bien de Vhumanite, plusieurs des frères qui la 
composent lui etant trop favorablement connus, Pulsse done le trois 


CULTURA 38 


prin care aceasta înștiințează loja din Chișinău, că i-a apro- 
bat funcţionarea. Acest act cuprinde două elemente impor- 
tante: I) arată data cind a luat fiinţă loja Ovidiu; II) cu- 
prinde numele poradâcelee care au luat parte la înființarea 
lojei (membrii fondatori). Data cind a fost înființată loja O- 
vidiu este cea de 1 Iuke 1821,* jar lista fondatorilor cu- 
prinde 13 persoane (ur număr a pd 1. Pavel Pușcin, ge- 
neral-maior, „venerabil”. 2, Baron Charles Chambonneau, 
fost ofițer din armata franceză, primul supraveghetor (sur- 
veillant). 3. Louis Samuel Tardent, specialist în științe agri- 
cole și naturale, supraveghetorul al 2-lea. 4. Ivan Brancovich, 
scriitor şi crator („vitia” în 1. rusă). 5. Petre Fleury, avocat, 
secretar, 6. Serghie Toutehkoif, general-maior, trezorier (au- 
monier). 7. Rafael Ghirlanda, doctor in medicină, maestrul 
de ceremonii (maltre des ctremonies). 8. Mihail Maximovich, 
maior, maistru. 9. Baron Louis Tresca, fost colonel în armata 
franceză, maistru. Din Madrid. 10. Manuel Bernardo, boer 
(boyard) maistru. 11. Petre Curto, Li-colonel („podpoleo*- 
nic”), maistru. 12. Matei Draghuchevich, negociant, maistru. 
13. Iacov Rarrozzi, Lt-colonel, maistru. 

In afară de gen. Puşcin al cărui rol este bine cunoscut 
În organizarea lojei Ovidiu, mai erau in lojă alţi patru ofi- 
teri ruşi: Serghie Tucicov vestitul general rus din Ismail. pe 
care autoritățile ruse îl bânuiau că organizează o lojă ma- 
sonică în sudul Basarabiei cu concursul unui oarecare He- 
lias-Defoy **, Generalul Tucicov a fost membru În loja ma- 


fois G-d Architecte de PUnivers benir vos trovaux sacres!,.. Le rite 
proposé étant celui qui est suivi par le R. Loge des Amis Réunis 
{subl ns.) de la quelle ce T. R. fr. Pousehin, Votre Vénérable etoit 
(sic) membre et comme Vous n'avez point encore choisi quelque rite... 
Par mandement de la t. R. Gr. Astre et du Grand Maitre (a) C-te 
Moussine-Pouchkin-Bruce (”) H. W. Wevell-Gr, Secretaire. 

Predecesorul lui Mussin-Puşchin, senatorul Cuselew refuză să re- 
cunoască loja din Chişinău, propuninr să se facă investigațiile nece- 
sare asupra persoanelor în cauză. Deasemenea a refuzut să iscăleascâ 
la 7 Octombrie 1821 şi patenta („Constitution”) pentru loja „Ovi 
diu”, ceence n'a impiedicat pe ceilalti să facă formele si să le tri- 
meută Ja Chişinău. (Semevski-Ibibem p. 314 ef. Arh. Statului Peter- 
sburg I B). 

* Noi credem că Culman greşeste indicind dovada cea mai veche 
e existenţei lojei „Ovidiu” — 7 Iulie 1821. Data cea mai veche refe- 
ritoare la loja masonică din Chişinău e 12 Aprilie 1821, Vezi despre 
desemnul lui Puşkin privitor la loja din Chișinău cu data de 12 Apri- 
lie 1821 la P. Annencov-A, Puşchin v Alexandrovschiu epochu (1799. 
1826). S. Petersburg 1874, p. 199-200 şi urm. 

i Rev, Husesenia Starina. An, 1883 p. 654 cf, Culman-lbidem p. 
343, Prințul P, M. Volkonski, şef de Stat Major personal al împăratu- 
lui. se ndresează în Noembrie 1821 către gen. Înzov întrebindn-l, dacă 
e adevărat, că la Ismail, gen. Tucicov cu străinul Helias-De Foi orga- 
nizează o loiă mnsonică, Inzov (dealtfel si el mason in loia «Glohul 
de aur” din Hamburg) răspunde că gen. Tucicov nu organizează nici 


E 


84 VIAȚA ROMINEASCA 


sonică „Mihail cel ales” din Petersburg și „Făclia Nordică” 
din Misk ™. Maiorul Maximovici mai fåcex parte din loj 
masonică „Globul de aur” din Hamburg. A fost anchetat din 
ordinul prinţului P. Volkonski de gen. Kiselew, însă acesta 
în raportul prezentat îl arată pe Maximovici ca pe un ofițer 
destoinic. Lt.-colonelul Curto mai făcea parte din loja ma- 
sonică „Osiris către Steaua arzătoare” din Kamenetz-Po- 
dolsk, ca orator („vitia”). Pe el Kiselew în raportul său îl 
prezintă ca un om „casnic”, care avind o familie nume- 
roasă (9 copii) nu se ocupă de masonerie. Lt.-colonel Barozzi 
fost cu armata rusă in Franța, a fost membru în loja maso- 
nică, pe atunci deja desființată, a Sf. Gheorghe *. 

Erau şi doi emigranţi francezi: baronul Chambonneau 
și baronul Louis Tresca, Pe Vremea aceia erau mulţi emi- 
granți francezi prin meleagurile noastre, fugiţi de urgia re- 
voluționară. Mulți din Odesa, unde se ubăteau pe la ducele 
de Richelieu, contele Langeron și marchizul de Travercet, 
veneau şi în Chişinău, Dintr'aceştia trebue să fie și cei doi 
Francezi. Dealtfel despre acest baron Tresca avem şliri ceva 
mai precise, A fost mason spaniol, maistru în „Ordinul ma- 
drilen”. O persoană obscură, fără totuşi să fie spion; în anul 
1816 se afla prin Petersburg şi Moscova, fiind ajutat de unii 
membri ai cercului vestit literar „Arzamas”, Totdeauna su- 
feria lipsa de bani, fiind ajutat şi la Chișinău de Puşcin, 
care a strîns pentru el 150 de ruble. Dela Chişinău a plecat 
spre Varșovia să se puie în legătură cu organizațiile maso- 
nice din Polonia ®, Nu se ştie ce soartă a avut pe urmă. 

Louis Samuel Tardent este unul din fondatorii elveţieni 
a coloniei franceze „Șaba” de lingă Cetatea Albă. A fost spe- 
cialist în chestiuni agricole dar în special în viticultură. 
Brancovici şi Dragușevici par a fi Sirbi. Fleury, după cum 
rezultă dintr'un raport al unui agent secret către autorităţile 
ruse, e negociant din Paris, unde după ce a dat faliment, a 
fugit la Constantinopol, deacolo în anul 1513 a venit la laşi, 
unde avea un frate cu funcțiune la Consulatul Francez. Acola 


pi 
v lojă masonică la Ismail, că a iscălit nimal o propunere spre a se 
înființa o lojă la Chișinău, Că străinul Helias e un evreu spaniol, de 
mult timp stabilit le Ismail, un om de 50 de ani, căsătorit, nu prea 
avut, în prezent concesionarul clubului nobililor din lamai) şi nu e 
observa’ r eñ albă legături subversive, (Rev. Russ. Starina 1885, 
No. 12 Ibidem). 

1 Semevski-Ibidem p: 313; Socolovski (rev. Hussenia Starina 1907 
vol. Il (Apr.-lunie). 

= Despre taţi ofițerii acestia v: Russeaia Starina 1907 No. 6, 7, 
8. pp. resp. 661, 08, 213, cf. Semevski-lbidem p. 314, 

™ Culmun-lbidern pp, 354-355 Notu 93 cf. Colecţia rusă „Ostafi- 
evski Arhiv” vol |, pp. 38, 64-65. Despre Tardent usskaia Starina 
1883 No. 12, p. 656. 


22-20 eg IER e Re a 


éa 


CULTURA 85 


a intrat ca guvernor al copiilor vistiernicului Gh. Pozno- 
ami pe lingă care se afla şi la Chişinău in aceiaş cali- 
ate, 

Insă în afară de membrii fondatori mai făceau parte 
poetul Pușchin, chiar după mărturisirea sa proprie. După şe- 
derea la Chișinău, sosind la moşia Mihailovscoie a adus cu 
el deacolo unele atributuri ale masoneriei: triunghiu, stele, 
ete. “, Suntem inclinați a crede că și denumirea lojei a fost 
inspirată de el, Şi autorităţile superioare interveneau la In- 
zov, Întrebind dacă nu cumva Puşchin organizeazā o lojă 
masonică cu prințul Soutzu din Moldova "t, Inzov a răspuns 
negativ. 

Pușchin nu este îscălit printre membrii fondatori, totuși 
doctorul Schuller. alsacian, prizonier în războiul din 1812, 
mason şi el în loja „Ovidiu” şi in casa căruia chiar se afla 
loja masonică în cauză, a declarat cu ocazia cercetării com- 
plotului Dekabriştilor, că Puşchin a făcut parte din loja din 
Chişinău “, Poetul Puşchin l'a imortalizat pe „venerabilul” 
Pușcin în versurile pe care le dăm în traducere liberă : 


Și curînd, curînd va inceta discordia 
In poporul de robi, 

Ai să iei ciocănaşul în mină 

Şi ai să strigi: „Libertate!” 

Te laud, o frate credincios 

O, zidar venerat, 

O, Chişinău, oraş obscur, 

Bucură-te luminat de el!” 


(1821) +. 


Și, prietenul lui Puşchin, Nic. S. Alexeev făcea şi el parte 

n loja masonică din Chişinău, fapt confirmat de contim- 
porani *. Asemenea și Elveţianul Mitterhofer venit din lasi, 
și maiorul V, Raevski, “ al cărui rol nu este bine lămurit în 
organizația masonică din Chişinău, „Totuşi participarea luj 
Racvski era suficientă”, cu just cuvint spune Semevski — ea 
să pună organizația pe o altă cale, decit pur teoretică și filan- 


% Culman-lbidem p. 363 Anexa No. 10. Asemenea „Lucrările co- 
misiei arhivule guberniale” p. 137 (vol. I). 

“1 A. Simanovski-A. $. Pușkin. O prebvanii ego v Kișineve... Chi- 
sinău 1900. 

€ Culman-Ibidem p. 343. 

” Doctorul Schuller locuia in casa boerului Cuţica la intersecţia 
Între actuala stradă Cățica şi Pavlovseaia (Catargiu), V. „Lucrările 
comisiei arhivale” v, |, 110, Asemenea j Semevski-Ihidem p. 315. Dr, 
avisada a Tăcut parte şi din loja „Parfait Reunion” (Paris) a „Marelui 

ent”, 

“t Semevski-Ibidem p. 320; Kulman-Ibidem pP. 344: Operele lui 
Pușkin sub redacția prof. Vengherov v. IL p- 78. 


j 


8i VIATA ROMINEASCA 
În d e T e 


tropică”. Mai era şi un oarecare Joseph Rosenberg — frate 

de serviciu, probabil lacheu, și farmacistul Maigler. 
Organizatorii au ales un moment puțin prielnic pentru 

înființarea unei loje masonice în Basarabia. Atenția guver- 


nului rusesc era atrasă asupra Basarabiei, în apropierea că- 
reia se desfâșura tragedia Eteristă. Tot pe atunci a fost prins 
firul organizațiilor Dekabriste. La Chişinău erau agenţi se- 
ereţi care prezentau raporturi autorităţilor centrale asupra 
conduitei lui Pușchin, zvonuri publice şi purtarea ofițe 
rilor %*. 

Intre timp se întimplă și cazul maiorului Verjeiski *. 
Acest ofițer rus era cunoscut prin cruzimile sale faţă de in- 
feriori. Odată făcind inspecție într'o unitate pe care o co- 
manda, la cîțiva kilometri lingă Chişinău şi găsind nişte ne- 
reguli, a bătut în mod groaznic doi subotițeri, cavaleri ai 
ordinului Sf. Gheorghe, Ancheta iui Orlow a stabilit vinovă- 
ţia ofițerului. Toţi trei au fost daţi în judecată. Insă curînd, 
deşi ancheta era în curs, maiorul Galevski (eliminat din 
gardă în 1820 pentru întimplările în regimentul „Seme- 
novski”) în mod intenţionat sau întimplător, a pus tocmai 
pe acești doi subofiţeri la o solemnitate, la postul de onoare 
de gardă. Mitropolitul Dimitrie care a luat parte la solem- 
nitate, a admirat şi el statura marțială a acestor doi militari, 

Cazul a fost denunțat la Tiraspol și era să îngreuneze si- 
tuația atit a lui Orlow, cit şi a tuturor celorlalţi. 

Dealtfel nici ședințele masonice nu puteau să treacă 
mult timp neobservate. Cazul cu arhimandritul Efrem din 
Bulgaria, deşi pare puţin verosimil, totuşi denotă faptul că 
existenţa lojei Ovidiu nu era secretă pentru nimeni. In ra- 
portul agenţilor secreți se subliniază şi propaganda lui 
Raevski. „În școala lancasteriană soldaţii învaţă și altceva. a- 
fară de carte”, 

In capitală aflindu-se toate acestea, Alexandru 1 dă or- 
din prinţului Volkonski să se cerceleze cazul cu masonii din 
Bas. (v. mai sus). Inzov în răspunsul său arată că pen. Puş 
cin i-a spus că are permisiunea scrisă a ministerului de in- 
terne din Petersburg, primită dela uniunea masonică As- 


° Puskin i ego șovremeniki. lzdunie Akademii Nauk. S. Peter- 
sburg. 1908 vol. II. p. 216 şi urm, 

“% Kulman-Ibidem p. 365. Semevski-Ibidem, p. 315. 

* Un asemenea raport în limba franceză a unui anonim se ană 
reprodus de Culman-lbidem p. 364. Despre un alt raport atașat la do- 
sarul masonilor din Chişinău scrie Semevski-Ibidem p- 316: „Pușkin 
înjură în mod public autoritatea militară şi guvernul”. 

* Liprandi — Din amintiri — Ibidem pp. 1431-1433, 1436, 

* Ibidem p. 1248 Nota 26 ct. „Lucrările (Trudă).. v. L p. 110. 


CULTURA 87 


RR N 


treia”, de a înființa o lojă masonică la Chişinău ”, Ministerul, 
unde se știa că asemenea permisiune nu s'a aprobat, a inter- 
venit din nou la Inzov şi atunci s'a constatat falsul. La sfir- 
şitul lui Noembrie 1821 vine la Chişinău gen. P, Kiselew să 
facă ancheta masonilor basarabeni. Aceştia simțindu-se ur- 
măriți procedează la închiderea lojei™, 


Ancheta efectuată n’a stabilit nimic subversiv in activi- 
tatea Lojei. Totuşi autoritățile militare superioare aşteptau 
numai un moment prielnic spre a se debarasa de elementele 
masonice. La 5 Februarie 1822 este arestat maiorul Raevski 
şi transportat la fortăreața din Tiraspol **, La 15 Martie 
1822 cind generalul Puşcin, realmente bolnav, face o cerere 
solicitind un concediu de boală. impăratul Alexandru sub 
pretextul că armata se află pe picior de campanie, îl pune 
în retragere din oficiu ™ Comandantului divizii ten, Orlow, 


"9 Semevski-Ibidem p. 317 ; Kulman p. 353, 368, 69 „Russkaia 
Starina” 1883 No. 12, 6541650, 1907 v, I. p. 345. 

" Loja „Ovidiu” din Chişinău aparținea ritului ioannit al maso- 
neriei (erau şi scoțiene). Tira Socolovsenia, Obreadnosti prejneago 
russkago massonstva, rev. „Husscaia Storina” 11. 1907. p. 349. Dăm 
in mod fragmentar părți din raportul agenturii secrete ruse în ajunul 
închiderii lajei, păstrat în arhivele ruseşti: „Un de mes agents étant 
arrivé Lundi le 4 Decembre à 7 heures du soir, se mit le lendemain 
Mardi le 5 en activité pour velller sur le demarches que ln Loge des 
Franc-Macons (créé à Kichneff sous la désignation de la 25-me) en- 
treprendroit, et remarquer les actions qui se passeroient pendant leur 
assemblée... I a eû recours à un certain Joseph Rosenberg... Îl Ya 
sollicité de lui procurer les moyens de pouvoir être reçu comme 
membre; Îl lui a cependant repondû que cela étoit impossible phur 
le moment, vů qu'on ne reçevoit plus... Voila depuis trois semaines 
que les individus qni sont dejà au nombre de Frune-Macons n'ont 
plus eû des assemblées... D'après Parrivé (sic) du Major Maximo- 
vitch, trésorier de la Loge, man agent a reiteré ses instances mipres 
du mâme Joseph Rosenberg de le recevoir s'il possihle incognito, où 
dans un lieu isolé et seulement, connu de quelques membres comme : 
du venerable le General Puscin, le Malor Rayefsky, et d'autres per- 
sonnes les plus distinguées de la société. — Toutes les demarches fu- 
rent inutiles; le mentionné Rosenberg avoit recu ordre du Vénérable 

rembourser même l'argent qu'on avoit dejà recu de deux Profanes, 
et leur faire savoir que d'orenavant (ste) on n'accepteroit plus.—Ven- 
drodi le 9 Decembre le Vénérable a fait emballer tous les ornements 
de la Loge, et profitant de l'obscurité de la Nuit, les a fait transpor- 
ter dans son logement; en même tems (sic) il a ordonné de donner 
å lounge la Maison de la Confrèrerie, — Tont cela sert d'une preuve 
incontestable que cette Société est totalement dissous, — Comme la 
Loge consiste non seulement des étrangers mals nussi des personnes 
d'un esprit libertin, il est donc indipensable d'avoir toujours une sur- 
veillance active sur les sujets attachés cette Société. Kichineff, le 
12 Decembrie 1821", 


T S, E, Şcegolev-Vladimir-Raevski, primul Dekabrist, s, Pet. 1905. 
73 Kulman-Ibidem p. 371. I s'a refuzat pe urmă şi un paşaport de 
plecare În străinătate, 


În 


S8 VIATA ROMINEASCA 


este suspectat şi el şi pus în disponibilitate, fiind numit în lo- 
cul lui, generalul Nilus, Orlow plecat în Crimeia şi deacolo 
la Moscova ™ unde a stat din Aprilie 1823. După 14 Decem- 
brie 1825 au fost arestaţi. Puşein a scăpat, deşi Comarov şi 
prințul Trubețcoi au declarat că a făcut parte din uniunea 
Dekabristă, Gen. Orlow a fost ținut 6 luni în fortăreață şi 

urmă pus în retragere, fără drept de a sta în Capitală Ye; 
Maiorul Raevski a fost trimis în Siberia, unde a stat pînă în 
anul 1856, cînd au fost grațiaţi toţi Dekabriştii, la suirea pe 
tron a împăratului Alexandru al II-lea. A povestit lui Li- 
prandi la Petersburg în anul 1858, (Liprandi a murit în a- 
nul 1880) evenimentele din Chişinău zi 

Astfel a luat sfirşit viața scurtă dar sbuciumată a lojei 
„Ovidiu” din Basarabia, fragment din istoria poltico-socială 
a Rusiei, desfășurat pe pămîntul Basarabiei, 


ALEX. KIDEL 


za Dovnar-Zapolski-Memmuri... p. 6 şi urm. 


”* Liprandi-Ibiderm p, 1438 (rev. Riusski Arhiv 1866 cit. m. sus). 


zii = ppm RE E AIR ci sea 


LITERATURA VECINILOR NOȘTRI 
PSP Sai a ESP RA 


MEDALIONUL 


Se sfirşise. Trupul său incepea să se răcească, Hătăile 
inimei neliniștite încetaseră de parcă s'ar fi oprit un ceasor. 
nic. Ea tremură uşor, li era frică de buzele lui albăstrii, care 
nu mai crau în stare să spună nimic, Li era teamă de liniștea 
din preajma patului în cure zăcuse el. atitea zile, în haluci- 
nații. Greu, aproape ameţită, ajunse la fereastră, Se plecă 
în afară. Jos vijiia oraşul, Era ọ zi frumousă de primăvară. 
Contrastul o impresionă puternic și o nespusă jale i se stre- 
cură în suflet. Un moment i se păru că o atrage adincimea. 

tinu de un scaun. Era foarte slăbită şi acrul de primăvară 
o ameţise. Se dăduse o luptă crincenă cu viața. Numai febra 
grea și continuă izbuti să răpună pe bărbatul voinic care 
murise acum, El luptase din toate puterile lui, dar rămase 
învins, 

Amintirea veni să se strecoare de pretutindeni. Se auzi 
zgomot, şoapte şi plinsete în suspine. O vizită? Ea se simți 
atit de slabă parcă nici nu era în stare să mai simtă dure- 
rea, Căzu într'un fel de letargie... 

Cind se trezi plutea în juru-i o tăcere surprinzătoare. Se 
ridică și dintr'odată iși aduse aminte de totul... Subit, fără 
să-şi dea seama de ce, îşi aminti precis „medalionul”, In ca- 
mera de alături se afla mortul. Va avea ca oare destulă pu- 
tere să se ducă lingă el, să se apropie de el? Se lăsă biruită 
de dorinţa uternică, inexplicabilă, ce-o stăpinea... In defi- 
nitiv, mortului, nu-i făcea nici un rău cu aceasta... Şi, ruşi- 
nată în adincul sufletului, cu privirea rătăcită sub pleon- 
pele plecate, deschise ușa. Se apropie de mort... Fața lui o fi- 
grozea, Își luă privirea dela el, dar nu fu în stare să-şi în- 
fringå dorința, 

In sfirșit ținea în mină obiectul care fusese cauza atitor 
certuri... O dorinţă împlinită, însă prea tirziu... Tremtră. 
Prada îi ardea palma și, nemișcată, sta şi se gîndea la toate 
cele ce se petrecuseră, 

Era văduvă cînd îl cunoscuse pe el. Primul ei bărbat mu- 
rise după o căsnicie de trei ani, Nu-l iubise. Trăiseră în pace, 
ca doi oameni cari n'au motiv de cearță — prevenitori unul 
față de celalt, mai mult însă din comoditate decit din dra- 
goste sau bunătate, După moartea lui, puse doliu, îl purtă un 


20 VIAȚA ROMINEASCA 
[09 e PE SE PE” E a E E DC T IDR ZOE 


timp anumit. Fără îndoială că și cel dus, ar fi făcut la fel, 
cu inima însă tot atit de pașnică și străină ca şi a ei. 

Aşa era cind o cunoscuse cel de al doilea bărbat. Se iu- 
beau. Cite odată însă, el îi părea rece, străin. Care era cauza 
tăcerii lui? Femeia simţea că-i ascunde ceva. Deveni geloasă. 
De ce? Nici ea nu ştia exact. Tot ce era enigmatic, duşmănos, 
străin, era întruchipat, pentru ea, într'un singur gînd, un sin- 
gr cuvint: medalionul. N'avea voie să-l deschidă niciodată. 

ar Robert o iubea. De ce nu-i îngăduia să deschidă meda- 
lionul şi să vadă ce este înăuntru? De ce el nu se putea des- 
părţi de obiectul acela? Această neliniște îi deveni o ideie 
fixă, Desigur că numai medalionul era cauza tuturor relelor 
ce veniră apoi. El era dușmanul care punea între ei acel ce 
enigmatic şi răutăcios, De cite ori nu se certară pentru acest 
„Cine este?” pe care-l repeta ea şi la care el nu răspundea 
nimic. — „O femeie?” adăoga ca. — „Da!” era laconicul răs- 
puns. Ea stăruia, rugindu-l să-i arate interiorul medalionu- 
ui. In zadar! Totuşi, în alte cazuri nu era în stare să-i refuze 
ceva. Zimbea cînd ea îl întreba, precum zimbea şi cînd îl a- 
meninţa. Toate armele ei se fringeau de calmul şi hotărirea 
lui fermă, totuşi ca continua să ducă lupta en rafinamen- 
tul femeii geloase, In cele din urmă însă, fu silită să-și dea 
seama că e învinsă. Medalionul rămase un secret, Nici pînă 
la extrem ca nu voia să meargă. lubea prea mult pe Robert 
pentru a putea fi crudă față de el. Şi astfel nu mai spunea 
nimic. Nu se mai vorbea nimic de medalion. O rană însă îi 
rămase în suflet: sentimentul de umilință faţă de duşmana 
secretă pe care n'o putea invinge şi care tot îşi mai apăra lo- 
cul în inima bărbatului iubit. Ce fericită era această rivală! 
Moartă și totuși continua să trăiască! Poate că nu l-a iubit 
niciodată pe Robert, El însă tot îi mai aparținea, T-I lăsase 
ei. I-l lăsase din milă! 

De cite ori nu revenise acea umbră! „Ea nu mai există!” 


. t spuse Robert foarte serios. „Va să zică, ea a murit; de ce 


să ţii acest secret?” obiectase ea cînd încă nu-şi dăduse seama 
pe deplin de zădărnicia străduințelor sale. El îi închise gura 
cu mina sa energică iar cu cealaltă o cuprinse de mijloc : 
„Copilule” — începu el, învăluind-o cu privirea-i desmierdă- 
toare — tu știi doar că m'ai a te teme de nimic!” Apoi carry ai 
foarte serios: „Nu-i aşa că mai să mai ai dorința asta? 
chipueşte-ți că e un amulet... N'ar fi bine... crede-mă că n'ar 
fi bine”... 

Acum ținea medalionul în mină. Putea cunoaşte trăsă- 
tarile acelei femei, căreia după ani de zile, el îi mai 

unea și pe care o ascunsese cu atita gelozie de privirile 

eil Păzise medalionul pină la ultima suflare... Nu îneădaise 
nimănui să i-l ia. Din cînd în cînd, mina-i tremurindă căuta 


` 


LITERATURA VECINILOR NOŞTRI 9t 
EEE AN 07 72, E N A "RE DEEE 


îngrijorată medalionul. Toate vorbele de dragoste pe care 
bărbatul ei le rostise în clipele de delir. ea le considera adre- 
sate necunoscutei. Se simțea umilită. Pentru ea nu avusese 
niciodată astfel de cuvinte; avusese numai zîmbet. 

Se forţă să ia o hotărire. Inverșunarea urei învinse pieta- 
tea faţă de cel mort. Voia să vadă pe aceia care-i răpise atita 
dragoste. Trebuia s'o vadă! 

Deschise medalionul, 

Rămase incremenilă, Tot sîngele îi dispăru din obraji. 
Mina ei se sprijini convulsiv de marginea patului... Ce slăbi- 
ciune.. 

Medalionul căzu la pămint. Zgomotul pe care-l făcu, o 
trezi, Începu să plingă. Intindea miinile ca și cum ar fi vrut 
să spună ceva. O durere rece o cutremură. Din ochii ei, seca- 
ți de atita plins, curseră din nou șiroaie de lacrămi. Era foto- 
grafia ei: fotografia celor optsprezece ani ai ei, pe care el 
nu-i cunoscuse... 

VIKTOR DYK“ 
Tradusă din limba cehă de Elena Eftimiu. 


RUGĂCIUNEA DE SEARA 


Cind aveam zece ani m'am îndoit pentru prima oară că 
Dumnezeu ar fi misericordios și că ascultă pe om cînd îl in- 
voacă din fundul inimei sale rănite. Mă rugasem mult în noap- 
tea aceia; mi se părea că sunt mai aproape ca oricind de 
Dumnezeu şi că ochii săi părintești se uitau chiar la mine. In 
cele din urmă, rugindu-mă, adormii; cind mă deşteptai, nu 
găsi în mine consolarea cerească și viaţa îmi păru și mai 
amară. 

-Zece ani după aceia, se îmbolnăvi mama. Eram atit de 
serios atunci, plin de cunoștințe și de învățătură, cum sunt 
toți tinerii la douăzeci de ani. Nu era umbră pe care cu 
să nu fi ştiut so risipesc printr'o rază de soare; totul în 
mine era desăvirşit, cunoscut în întregime, fixat pen- 
tru totdeauna. Singura mea îndoială, singura mea preocu- 
pare şi plictiseală, era femeia, Dacă cineva m'ar fi întrebat 


Noti ă biografi-ă. 

Este una din cele mai interesante figuri ale literaturii cehe. Este 
om politic, poet, romancier, jurnalist, dramaturg şi polemist, Senti- 
mentul naţional este axa gindirei sale și a poeziei. E contra celor laşi 

meschini. i = 
A „A porta inferi”, c-ta și nr h „Lădărnieie 
rsuri lirice, im sareastice, 
E H scris rime pa ta cari analizează multe stări sufletești: tragedin 
dragostei, conştiinţă, voinţă. Una din aceste stări este redată în nu- 
vela de mai jos. 


sunt volume 


e VIAŢA ROMINEASCA 


dacă mă duc la biserică să mă spovedesc. sau dacă mă ru- 

am dimineața și seara, i-aș fi ris în nas. Eram plin de orgo- 

u şi mindrie că nu iau parte la liturghia şcolară și că nu 
salut în stradă pe profesorul de religie, Eram abătut în su- 
flet, capul plin de preocupări, hainele roase, dar îmi spu- 
neam: „Ce importă nevoile de toate zilele cind eu am să de- 
vin savant!” Tremuram de frig și de mindrie, ochii îmi stră- 
luceau de atitea lacrămi ascunse, şi totuşi am scris: „Regii în 
zdrenţe” 

Asta cra viața mea pe vremea cind s'a imbolnăvit mama. 
Şi cum eram băiat de douăzeci de ani. care înțelege, îmi dă- 

ui numaidecit seama că nu va fi o boală scurtă si că e ne- 
voie să mă pregătesc. Imi adunai deci poeziile şi le vindui. 
Socotii, nu știu de ce, că mama se va scula din pat după o 
lună și jumătate, nici mai curind nici mai tirziu; nu aveam 
nici o îndoială că nu se va face bine. 

Trecu o săplămină, trecură trei, 

La sfirșitul săptăminei a treia, era într'o Simbătă, mama 
înclină ușor capul şi se uită la mine, cu ochii plini de vo- 
ioşie. 

— Ti-ai făcut rugăciunea astă seară? 

O privii și eu cu atita naturalețe, intocmai cum un om 
matur se uită la un copil fără experiență, blinu şi afectuos, 
şi îi mingiim fața aprinsă şi umedă de sudoare. 

— Mi-am făcut-o, mamă! 

Așa minte omul adult pe copilul fără experienţă. 

Inchise ochii; îi trăsei cuvertura pină la git și, în virful 
picioarelor, ieșii din odaie, 

Afară era o noapte de toamnă, caldă şi tăcută; stelele 
sclipeau; erau așa de multe că, din cauza reflexului puternic 
al strălucirii lor, abia puteam distinge albastrul cerului. Cu 
cit priveam mai mult, îmi părea că cerul acela luminos se 
pleca în formă de are, dispărind la orizont, cît vedeai cu o- 
chii și îmi părea că mă ridic singur deasupra cimpiei mi- 
nunate din faţa mea, şi că picioarele mele nu mai atingeau 
pămintul, 

Un suspin al bolnavei se auzi din camera vecină. In- 
trai pe sală și deschisei, binișor, ușa. Mama mă salută din 
ochii care erau curaţi și limpezi, dar așa de obosiţi și duși, că 
îmi făcură rău. Pe masă ardea o candelă; lumina aceia ne- 

ră, lumina faţa albă a mamei, 

— Unde te-ai dus de-ai stat așa de mult?... E dimineață 
acum? 

— Abia de-a înoptat, mamă! 

— Afară plouă... aud ceva care bate le fereastră... 

— E o seară minunată, toate stelele sclipese! 

păru că se reculege. 


E EE o e 


LITERATURA VECINILOR NOŞTRI 93 


— Acuma mă simt ca pe altă lume. Pentru mine e o di- 
mineață plumburie, iar pentru voi o seară de aur; pentru 
mine, afară e o ploaie de toamnă, iar voi aveţi toate stelele 
cerului. Sunteţi departe de mine, de abia dacă vă mai ză- 


resc... 

Surise, 

- Dar ştii unde duce drumul meu şi de ce sunteţi așa 
departe de mine, încît deabia de mai vă zăresc? 

Mă plecai deasupra ci și o răsuflare rece mă izbi în o- 
braz, 

— Unde, mamă? 

Vorbea așa de rar şi de încet, că nu puteam auzi şi înţe- 
lege decit aplecindu-mă într'atit deasupra ei, încît îi atin- 
geam obrazul cu al meu, 

— Hi mai aduci aminte de data aceia cind am fost im- 
preună la Lubliana şi cum ne-am despărţit? Bălăceam în no- 
roiul cenuşiu și, cum ploua cu păleata, ne stringeam sub um- 
brela unică ce aveam cu noi şi ne-am udat, amindoi, de la 
cap pînă în virful picioarelor. Nu vorbeam de loc: orice cu- 
vint rostit ar fi fost o lacrimă în ochi. Ne-am despărțit la ju- 
mătatea drumului; mie îmi trebuia o oră şi jumătate ca să 
mă întorc acasă, iar ție tot atit, ca să ajungi în oraş. Ne-am 
oprit pe strada încleiată de noroi şi ne țineam de mină. Am 
vrut să-mi iau rămas bun de la tine, asa cum fac orășenii, 
adică să te sărut, dar mi-a fost ruşine. Ne spuserăm simplu 
adio, şi nici nu ne nitarăm în ochii unul altuia. Tu ai luat um- 
brela, iar eu imi pusei pe cap basmaua aceia cenusie, leoarcă 
de ploaie. După ce ne depărtarăm binisor, dintr'odată, smin- 
doi, întoarserăm capul în acelasi timp. Ne-am oprit mult pe 
loe. fără să ne strigăm, fără să ne mișcăm... Dar ştii tu unde 
ducea drumul nostru cînd ne-am despărțit, amindoi înlăeri- 
mafi, obosiţi. cu capul plecat între umerii aduşi? Duceu acolo, 
de unde nu mai e Întoarcere... si fiecare din noi ştia unde du- 
ce drumul nostru... Astă seară simt acelas lucru pe care-l sim- 
team atunci; simt că drumul acesta obositor ia sfirşit, și mul- 
țumesc lui Dumnezeu de indurarea Sa! 

Ingenunchini lingā pat şi-i luai miinile întrale mele. 
Mama dormea liniștită, cu buzele întredeschise ușor, faţa-i 
albă şi pură era aproape feciorelnică. Dormea: acum însă 
imi pare că atunci asculta cuvintele mele, gindurile mele gi 
ultima rugăciune de seară. 

Trecuseră zece ani de cind nu mă mai rugasem; in 
noaptea aceia căzui în genunchi, împreunai miinile şi-am in- 
vocat pe Dumnezeu, Tremurind şi cu înflăcărare l-am invo- 
cat pină dimineața. In zori, îmi rezemai capul pe perină şi 
adormii, reconfortat şi plin de încredere. 

Mama a murit trei săptămini după seara aceia. Cind o 


—— 


g VIAȚA ROMINEASCA 
„Pe RT E E PR II 


sărutai pe buzele stinse, care erau calde încă şi moi, nu sim- 
ţii nici o durere. Eram pradă unui gind groaznic, care mă 
apăsa greu pe inimă, ca o piatră neagră: Dumnezeu şi-a bă- 
tut joc de rugăciunea mea şi de credința mea, Dumnezeu nu 
sa ţinut de cuvint! 

Noaptea, am veghiat-o singur, Avea mîinile încrucişate 
pe piept, şi la căpătiiul ei ardea o candelă. Am luat un pe- 
tec de hirtie ca să-i schițez faţa, deși îmi tremura mîna. Pri- 
vindu-i lung și liniștit buzele stinse, simţii cum se deschide 
poarta sufletului meu şi plouă în el lumina cerului, Buzele 
mamei zîmbeau; în zimbetul acela era rugăciunea mea de 
seară, și răsplata ci: Dumnezeu o ascultase şi înţelepciunea 
Sa o împlinise, 


IVAN CANKAR* 
Tradusă din slovenă de Elena Eftimiu. 


Notiţă b'osarafică. 


S'au implinit 15 ani dela moartea lui Ivan Cankar {Tancar}, poe- 
tul sloven care toată viața o luptat pentru libertatea şi dreptatea so» 
cială, şi care în fantazia lul a proorocit reînvierea națională a patriei 
sale, Slovenia, 

, In autobiografia sa „Moj Zivot” „Viaţa mes) își descrie aminti- 
rile din cen mai fragedă copilărie, Sa născut in satul Vrhnik, Stu- 
diile liceale le-a făcut la Lubljana, lar cele superioare la Budapesta. 
Acolo a scris cele mai sublime pagini din literatura iugoslavă, În 
care mortalizează pe mama sa — femeie care i-a inspirat cele mai 
nobile sentimente şi după moartea căreia viața nu-i mai spunea ni- 
mic şi devenise pentru el un cortegiu de suferințe, In 1913 începe 
să activeze pentru libertatea Sloveniei şi unitatea iugoslavă; se im- 
bolnăveşte şi moare în ajunul războiului mondial, fără a-şi putea ve- 
dea visul împlinit. 

nkar a scris romane, nuvele, poezii, teatru şi satire. In roma- 
ne are studii psihologice, În nuvele ridiculizează pe preoții minek 
noşi, în drame îşi bate joc de politicienii care fură, mint şi-şi văd de 
interesele lor particulare. 

„De satira lui nu scapă nimeni: seriitorul, artistul, criticul şi fe- 
meile moderne, egoiste, cu suflet pol. 

Cankar a fost un admirator al artel pure. 

Caracterizată, opera lui este un imn al libertăţii naţionale, apo- 
teoza dragostei către mama sa, o satiră mușcătoare a societăţii şi po- 
Mticei slovene contemporane. 


e ————————— 


REVISTA REVISTELOR 


sS T R Ă 


Erudiţie şi farsă 


„Se jucase, pe scena Teatrului Re- 
gal, Doctorul jără voe, pentru întiia 
cură, cam prin August 1666. O sce- 
nă amuzase în deosebi publicul, Era 
aceea În care se află un cintec de 
beţie, pus pe note de compozitorul 
Luily şi cântat, în actul 1, de către 
Sganarelle: 

Uw'ils sont doux 

Bouteille jolie, 

Qu'ils sont deux 

Vos petits ulougloux, 

Mais mon sort ferait bien des ja- 

loux, 

Şi vous étiez toujours rempplie. 

Ah! bouteille, ma mie, 

Pourquoi vous vuidez-vous? 

La o sindrofie, în casa ducelui de 
Montausier, spre a face plăcere am- 
fitrionului cit și soţiei sale, Iulia, — 
Molitre începu să cânte aria pe care 
o reproducea, de altfel în fiecare 
seară, pe scena teatrului. La sfirşit 
după ce aplauzele au încetat, M, Ro- 
se (secretarul regelui Ludovic XIV, 
şi vestit culigral) se ridică şi intrun 
mic discurs căută a dovedi că ver- 
surile dn acel cintecel nu aparțin 
lui Molicre, fiind luate dintr'o epi- 
gramă latină, Ca să demonstreze s= 
firmaţia sa, M. Rose scandează ace- 
ste versuri latinești, silindu-se să 
menţină şi arla lui Lully: 

Quam dulces, 

Amphora amoena, 

Quam dulces 

Sunt tuac voces! 

Dum fundis merum in calices 

Utinam semper esses plena! 

Ah! cara mea lagena, 

Vacua cur jaces? 

Totul părea edificator. Insuşi Mo- 
lière se pare că a rămas încurcat în 
fața marei asemănări a celor două 
cintece. Dar nu pentru multă vreme, 
căci M. Rose care era un om cum- 
secade, îl linişti şi imbrăţişindu-l îi 
spuse că bucata latinească nu există 


Li N E 


in nici o antologie, deoarece ei, M 
Rose, nu făcuse altceva decit să tra- 
ducă în latineşte bachunala din 
„Doctorul fără voe”, 

(Revue des deur mondes, 15 juil- 
let 1934). 


Radiodifuziunea şi tăcerea 


„După ce Radiodiiuziunea a fost 
pusă la dispoziția tuturor, multă lu 
me s'a întrebat dacă industria gra- 
mofonului nu va suferi o mare criză, 
deoarece invenția cea nouă trebuia 
să înlocuiască aparatele vechi, 


Dar nu peste multă vreme s'a vă- 
zut că era vorba de două lucruri cu 
totul diferite: fonograful este un 
mijloc de reproducere, pe cind ra- 
dio-ul este un mijloc de transmitere 
a unei execuțiuni muzicule, 

Hadio-ul este, negreşit, o invenţie 
uimitoare, cea mai minunată inven- 
ție din epoca noastră, putind să iran- 
sforme viața spirituală a omenirii, 
deoarece a depăşit limitele spaţiu 
lui. Un cîntec sau un mesaj aparține 
în acelaș timp lumii întregi, 

Dar dacă asemeneu funcţiune nu 
trebue să-i fie contestată radiodify 
ziunii, din punct de vedere pur mu- 
zical cu este în totul detestabilă. Ra- 


diodifuzlunea a ucis tăcerea sau mai 
precis a umplut spaţiul interplane- 
tar cu sgomole și cuvinte inutile, re- 
ducînd muzica, această  nepreţultă 
hrană spirituală, la aceeaș valoare 
cu gazul aerian sau apa de băut. 

E de ajuns să învirteşti un buton 
şi vei auzi o muzică, care În cele 
mal multe cazuri este de proastă ca- 
litate şi mai apropiată. de sgomot 
decit de sunet. Radiofuziunen, tore 
este oruanizațin cea mai modernă 
din lume se conduce însă după cri- 
teriile cele mai învechite. Räsfoiti 
programele și vă veți convinge de 


——————————————————————————————————————__———— —ŘŮĜ— 


y6 VIAȚA ROMINEASCA 


acest lucru. Mai cu seamă progra- 
mele stațiunilor latine. 

Fiecare stațiune are un p 
eclectic şi autonom, lucru 
cind ne gindim că radiodifaziunea 
trebue să aibă un caracter Interna- 
ționa!”, 


ram 


Nuova Antologia, 16 luglio 1924), 
E 


După Sarajevo 


„Poetul sirb L. Mitsici, care trăe- 
şile acum În exil, povesteşte în După 
Sarajevo, prigoana sirbilor, la care a 
fost martor în 1914, 

Pe vremea aceea el studia la Za- 
greb (Agram). Cind s'a aflat despre 
asasinarea lui  Francisc-Ferdinand, 
Croațil, furioși, au început să devas- 
teze magazinele și instituţiile sirbe- 
şti, dind foc, între altele, şi biblio- 
tecii Societăţii studenților sirbi (al 
cărei secretar era Mitsici). 

Sirbii, deși erau puţini la număr, 
au căuta! să se apere; singele a curs 
pe străzi; poliția a interven’; iar 
Mitsici a fugit la gară şi s'a ascuns 
intron vagon. Voia să plece acasă, 
dar greșise trenul. Dela Sissuk, pină 
la Glina, a mers pe jos. Nu Îîndrăs- 
na să între in restaurante, de tea- 
mă să nu fie arestat. Mergea pe ma- 
lurile Savei și-și potolea doar setea. 
Se gindea să se sinucidă şi în deli- 
rul foamei a rostit chiar: „Daţi-mi 
un revolver!” Un preot catolic, care 
trecea pe acolo intro căruță, l-a au- 
xit şi a simţil că este sirb; voia să-l 
biciuiască, dar Mitsici a reușit să 
scape. Când a ajuns la Glina, a asis- 
tat la alte manifestații ale Groaţilor 
împotriva Sârbilor. 

Nu era primit nici la Universita 
te, la secția forestieră din Zagreb, 
unde vaise sā se inserie, Verneau 
însă acum vești despre victoria 
Sirhilor, Croaţi! erau de rimaţi, A- 
poi a urmat căderea Serbiei. in to- 
amna anului 1915, 

Aici se sfârșește povestirea Jul 
Mitsici, din care aflăm  necurmata 
discordie dintre Sârbi şi  Croaţi, 
Totuși, ei sunt de aceeaş rasă şi 

aproape aceeaş limbă. Deo- 
sebirea cea mare este însă religia: 


ciudat 1934) 


iar ceb 
15 juillet 


cel dintâi sunt ortodocşi, 
lalți catolici.” 
(Mercure de France, 


„Filosoful pur“ 


„lată un exemplu care s'a pierdut 
sau este pe cale de a se pierde. As- 
țăzi, „filosoful pur” se amestecă în 
politică și 'n finanţe, face pronos- 
ticuri Împreună cu toli incompe- 
tenpi, cari de altfel nu prea-l tole- 
rează printre ei, Cit de simpatic era 
altădată filosoful pur, in inocenta 
şi chiar ignoranța lui! Absorbit de 
problemele spiritului sau de cele re- 
ligioase, cind îi vorbea cineva de o 
euestiune practică, el răspundea 
simplu: „Aceasta aparține ştiinţelor 
empirice şi de aceca nu mă priveş- 
te şi nici nu poate avea vun interes 
pentru mine”, In viaţa sa se com- 
porta ca un copil. Imi amintesc de 
Sebastiano Maturi, care deşi inter- 
preta prea ortodox filosofia hepelia- 
nă, o cunoştea totuşi bine şi era un 
bun profesor în acest domeniu... 

Odată, pe când se afla în biblio- 
teca sa şi stătea de vorbă cu un tå- 
năt despre „cele elerne”, Înfierbân- 
tindu-se, precum obişnuia, indig- 
Dat de cele vulgare şi entusiasmat 
peste măsură de adevăr, a început 
să ridice tonul din ce în ce mai 
mult, Fiica lui era în camera vecină 
şi cânta lu pian: neștiind ce se pe- 
trece dincolo, se opri din cintat şi 
apăru în pragul bibliotecii. îmi pare 
rău, domnule profesor, — zise tà- 
nărul, că am impedicat-o pe dom- 
nișoara să facă muzică! — Ce muzi- 
că! — isbucni profesorul, care fu- 
sese Înlrerupt din cea mai inspirată 
elocință. Aici ascultăm muzica Uni- 
versului! Altă dală a venit la mine 
să-mi vorbească despre o incurcă- 
tură pe care o avusese cu un profe- 
sor ce-i suplinise catedra. Adusese 
şi o declarație, scrisă pe o coală tim- 
brată. l-am arătat însă că valoarea 
de şaizeci de centime a acelei hârtii 
nu era suficientă, 

— Cum, — mi-a răspuns mirat, — 
dar pe acelaș fel de hârtie semnea- 
ză soția mea chitanta de primirea 
pensiei! Tocmai de aceea, — am 
adăogat eu, — nu este bună pentru 


met a 


a declarație, — Dar e tot coală tim- 
rată! — replică el triumfător; şi 
negreşit că éu n'am mai avut ce să-i 
răspund. Odată, directorul lui, ca- 
re-mi fusese mie profesor in gim- 
naziu, îmi povestea că la sfârșitul 
unului, elevii din clasa a treia se fò- 
lografiaseră cu profesorii lor. Prin- 
tre aceştia din urmă se alla yi Mo- 
turi, care după cee a primit ṣi el a 
fotografie, s'a supărat foc. Era aşṣe- 
zat lu stinga directorului și aceasta 
nu-i convenea, nu pentru modesta 
lui persoană, ci pentru Filosofia pe 
care el o reprezenta. — Dragul meu, 
nu vezi că eşti la dreapta mea! — Cum 
asta! — Nu-i adevărat, eşti la dreap- 
ta mea, în fotografie, și numai pen- 
tru cel care o priveşte eşti In stinga! 
Cu mare greutate a fost convins 
de acest adevăr optic. Aş putea po- 
vesti atātea lucruri usemănătoare, 
despre e] cum şi despre alţi filosofi 
bătrini, pe care i-am cunoscul în ti- 
nereje. O generatie dela care inväțai 
ceeace se putea În malerie de filo- 
sofie, şi de care te despărțeul revol- 
tat de modul lor de a înțelege ra» 
portal intre filosofie şi efectiva, 
concreta și deplina cunoaștere, dar 
cari îşi au totuși parten lor de res- 
pect în sufletul nostru, pentro pilda 
ce au dat-o de iubire desinteresată 
a adevărului”. (Benedetto Croce), 
(La Critica, 20 luglio 1934). 


Datoriile externe 


„Problema datoriilor externe tre- 
bue să fie considerată ca un tot, a 
vind nevoe de o solidă organizație, 
cu contribuția creditorilor ca si a 


REVISTA REVISTELOR #7 


debitorilor. Creditorii externi nu 
pol fi aşa de uşor organizaţi, in a- 
cest moment, De aceea, la Conferin- 
la economică mondială, ministrul 
de finonţe al Ungariei a propus al- 
cătuirea, în diferitele ţări creditoa- 
re, a organizaţiilor „holdings”, care 
să înglobeze toate interesele, propu- 
nere pe care Englezii au refuzal-o, 
Suntem convinşi că relaţiile nu vor 
fi amicale În ce priveşte datoriile 
internaționale decit atunci cînd so- 
luția problemei va fi abordată dela 
un Stat la altul. O soluție radicală 
War putea fi realizată decit prin 
trecerea datoriilor particulare În da- 
toria de Stal, printr'o conversiune 
a viitoarelor datorii într'o datarie 
publică, Numai un împrumut, — cn 
o dobindă normală, cu o durată de 
cincisprezece, douzeci de ani, ga» 
runtut de Stat și confirmat de cre- 
ditori, ar putea să contribue la 
consolidarea  daloriilor, pregătind 
calea câtre viitoare credite”. 


Journal des économistes, 15 Juil- 
let 1934), 


Demografia dunăreană 


„Ungaria, Austria ṣì Cehoslovacia 
manifestă semne vădite ale unei di- 
minyāri demografice, cure este mai 
gravă in Austria, unde în 1932 s'a- 
înregisirat un excedent de nasteri 
(față de morţi) abia de 1.3 ln mia 
tde locuitori... 

Dimpotrivă, ţările sudorientale 
aratā o exuberuntă inflorire, deşi 
mortalitatea este În acestea uneori 
ronsi derabilă: 


Mişcarea populaţiei din 1921 pină în 1932 


Năsenți vii la 1000 de locuitori : 


1921—25 
1925—30 
18051 
1932 


26,6 3,7 


1934 ANUL XXVI. SEPTEMBRIE, No. 17—1 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 


88 VIAȚA ROMINEASCA 


RR RC 


Morți la 1000 locuitori 


Austrin Cehoslovacia | Rominia Jugoslavia 


iieo 16,3 | ARTA ŞI IDEOLOGIE 
1931 16,86 ——— d 
ic: A y | T. CRISTUREA NU s 


Ezcedentul nașterilor față de morti la 1000 locwitori : 


INTERDEPENDENT 1, COOPERARE, 
SOLIDARITATE INTERNAȚIONALĂ 


URY BENADOR 


AP PA S SIONA AÁ 


M. CHIRIȚESCU - ARVA 


ORGANIZAREA PROD. AGRICOLE 
IN STATUL TARAÄNESC 


DEMOSTENE BOTEZ 


VINATORI ŞI TOVARIŞI 


ILIE BARBULESCU 


CONTRIBUȚII POLONEZE LA 
CIVILIZAȚIA EUROPEI MODERNE 


T. DRAGOMIRESCU 
SINGURATAȚI DE DELTĂ 


AL. CIORANESCU 


M. ROLLINAT ȘI SATANISMUL 
IN POEZIA KOMIN 4 


Îi a... 
MISCELLANEA : Inapoi la Juni- Leo Frobenius, Emi! Cerverca ; 


(L'Europa Orientale, maggio-gingno 1934). 


nism, M.. R.; Alegerea d-lui Pe- 
trovici la Academie; Moartea lui 
St. Zeletin; Furmanov; Coşbuc în 
italieneşte, P. Nicanor & Co.: 
Nebunia lui Eminescu, Gheorghe 
Corneanu. 

CRONICA LITERARA : Chenare 
critice, 11. Dobridor. 

ULTURA .. / Filosofie | Filosofia 
franceză în Rominia, n. t, Despre 


Istorie literară! Ceva despre An- 
tioh Cantemir, AJ. Iordan. 
CRONICA ECONOMICA : Sistemul 
economic britanic, AJ. Hallunga. 
CRONICA PEDAGOGICĂ : O doc- 
trină culturală şi şcolară, Stanciu 
Sroian. 
CRONICA CINEMATOGRAFICI : 
Filme fantastice, D. I. Suchianu. 
REV. REVISTELOR. 


D pomno E EI ERE. JI 97 Pap ae, a a a ES 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
MIHAI D. RALEA — Dr. ERNEST ENE 


Bucureşti, Str. Clemenceau, 9 
ANUL XXVI 


Prețul Abonamentelor : 


IN ŢARĂ: 
Pe un an . ie e. o: + dei 250 


Pentru Bănci şi Instituţiuni (Şcoli, 
Biblioteci, etc.), anual. . . „ 500 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe un an 


9 :9:10..9. 5 si: 


. n... . . «dei 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal, administraţiei din Bucureşti, Str. Clé- 
menceau, No, 9. 


Administrația. 


Rominească 


INTERDEPENDENTA, COOPERARE, 
SOLIDARITATE, INTERNAŢIONALA 


Mai O S E RES S e i E O AAE DER, 


Am intrat în faza, in care nu ne mai întrebăm cine poartă 
răspunderea ultimului războiu mondial şi cine este omul sau 
statul, care merită blamul celor sacrificați. 

Nu mai întrebăm de aceasta, fiindcă s'a dovedit că la des- 
lânţuirea cestui războiu au contribuit atiția factori diverşi, a- 
tiția oameni obscuri și atitea momente neaşteptate, inciden- 
tale și inexplicabile, încît străduința tuturor acelora, cari vor 
să explice cauzele războiului prin elemente economice, națio- 
nale sau aspirațiuni despotice, e făr' de rost şi făr de rezul- 
tat satisfăcător. 

La urma urmei însă, la ce ne-ar ajuta să mai răscolim 
fapte și situaţii, care s'au petrecut, care azi sunt în bună par- 
te date în lături și cari, prin reconstruirea lor, ne-ar provoca 
numai amintiri urite, Faptul brut în sine e — și acesta ţinem 
să-l avem oricind înaintea ochilor noştri — că acest războiui 
a fost cel mai vehement dintre războaiele secolului 19, cel mai 
costisitor şi cel mai dureros. 

Pe cind războaiele napoleonice au durat chiar 9000 zile, 
cel crimeie însă 730, pruso-danez 135, pruso-austriac 40, fran- 
co-prusan 210, ruso-japonez 548, cel balcanic 238 zile, răz- 
zoiul mondial a fost în toiu timp de 1750 zile. 

In cele nouă războaie din sec. 19, inclusiv cele citate mai 
sus, au fost numai 4.449.300 morți, din cari, numai războaiele 
lui Napoleon au contribuit cu 2.100.000 morţi; acest războiu 
mondial, însă, a secerat pe cimpul de luptă 10 mil. de vieţi. 
20 mil. de răniţi, a răpit părinţii şi soţii la 9 mil. de orfani și 
5 mil, de văduve, a provocat fuga şi expatrierea a 10 mil. de 
refugiați și moartea a peste 10 mil, de civili. 

Cheltuelile directe ale acestui măcel, s'au urcat la suma 
fantastică de 186 bilioane dolari, iar pierderile în proprietăţi 
şi vieţi sunt socotite la 151 bilioane dolari: deci, un total de 
pierderi materiale pentru omenire, însumă de 337 bilioane 
dolari. 

Nu putem da un răspuns net dacă acest războiu a fost sau 
nu, rentabil, fiindcă, mai ales în trecut, războaiele constituiau 
prin excelență, o sursă de venituri pentru şefi, principi, cete 
sau popoare, iar acesta de acuma, dacă n'a adus niciunui 
popor beligerant vreun câștig net material (cu excepția State- 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


lor-Unite), cu toate acestea, i se pot atribui unele merite în 
clarificarea unor situații. 

Popoare, au reuşit să-şi reciștige libertatea, naţiuni au 
fost în stare să-și întregească hotarele etnice, iar tronuri tul- 
burătoare prin impetuozitatea lor, au cedat de a mai exista. 

: In cele din urmă, însă, precum orice rău are şi binele său 
intrinsec, acest războiu, ca nici unul pînă acum, a făcut să 


Nu este acesta, ultimul războiu; vor mai veni; dar, cu cât 
această omenire își va construi mai intens tot mecanismul de 
viaţă, cu atit mai distrugătoare în efectele lor, vor fi războa- 
iele de miine. 

In mod fatal se va ajunge la o epocă, cind război 
mai fi deloc profitabil. -gi stă E pa 

„Cind toate popoarele şi guvernele vor vedea pierderea 
netă a războiului, acesta va fi abandonat de către națiuni”, * 

S'ar putea obiecta că e absurdă credința într'o istorie 
pacinică a omenirii, deoarece una din legile ei fatale este 
lupta pentru existenţă în multiplele sale forme. 
ih credem, nici nu vrem, ca această omenire să înceteze 

upta. 

Această massă omenească, cu toate facultăţile sale inte- 
lectuale şi toate aspirațiunile morale, cît şi cu toate achiziţiile 
prezente și cele în viitor, prin și în contra naturii, îi vor da 
Mi a arsuri unui ocean Pe cat de flux şi reflux, 

Vecinicul proces de desvoltare, „El merge infini 
modificind, cîntărind şi revalorizind" = ale d > 

Nu ne temem de pace absolută, fiindcă ştim că nici nu 
poate să existe. O pace absolută... „nu e decit starea de ne- 
mişcare, Pacea imobilă, însă nu e decit de găsil în stadiul de... 
moarte”, > 

„Comunitățile politice pot trăi în pace, în sensul obicinui 
al acestui cuvint; ele nu pot trăi insă în repaos”, * me: 

„Nu dorim repaosul. Dar, ceeace vrem, şi ceeace e dezira- 
bil, e ca lupta de existenţă Între indivizi sau grupuri de indi- 
vizi, între națiuni sau grupuri de naţiuni, să fie o bătălie con- 
tinuă emulativă, cu mijloace bazate pe superioritate sau in- 
ferioritate, de organizare, de tactică, de productivitate econo- 


E II 
1) Pitman B. Potter: Ths Worid of Nations, 1929, p. 252, 


2) The World Tomorrow — S. Lyman Patrick: J ernationalism 
Emotional Loyaliy, Oct. 1925. w VIL s 


3) Lucien Romier: Erplication de notre temps, 1925, p. 12. 
aa ig Brunhes et Camille Vallaux: La geographie de l'histoire, 


1 
TTR E iii N 


VARN 


+ 


INTERDEPENDENŢA, COOPERARE, SOLIDARITATE INTERN. 5 


mică sau culturală, de capacitate de distribuţie și consuma- 
ție, desfăcute toate acestea, de arme ucigătoare şi  ruină- 
toare, 

E de dorit, ca această omenire să-şi poată privi viața ca 
o luptă civilizată, o luptă de inteligență şi aptitudine, fără ca 
să ucidă, şi fără ca să se ucidă. 

Cit de mult, doar, ne dovedesc vremurile din trecut, cind 
viețuirea pe acest pămînt nu era decit o înjunghicre continuă, 
ba mai tirziu, în acelaș scop, deși sub diferite motive, ace- 
leaşi măceluri, sunt sistematizate, organizate şi studiate, 

Dacă mersul omenirii ar fi limpede și luminat, desigur că 
ar fi abjecte aceste digresiuni sanguine. 

Cite colțuri obscure, cîte cotituri întunecoase insă, ne as- 
cund sincera rațiune a unor acțiuni şi a unor perioade. 

„Raționalizați aceste fapte orişicit doriți, — poate că 
acest proces vă va duce pe un drum destul de lung, dar. 
totuși, vor rămîne fapte pe cari nu le puteți raționaliza, fapte, 
pe cari le puteţi numi numai accidente, şi care nu-și găsesc 
explicarea prin definiții de logică”. ! s 

Sunt epoci provocate de o simplă intimplare, sunt întor- 
sături de evenimente şi situaţii, ca rezultat al unor gusturi, 
iar întreaga istorie nu e decît o rețea impletită din fire ce le 
percepem, și alte fire, cari scapă controlului nostru. 

Vor fi bune, poate, toate interpretările integrale ale is- 
toriei, realitatea e însă, că mersul acestei omeniri è determi- 
nat de foame și visuri, de cer senin sau de gusturi, de legi 
constante dar şi de momente incidentale, 

Nenumărate sunt exemplele, cind exponenţi ai formaţiu- 
nilor organizate, ca monarhi, profeţi, generali sau condotieri, 
aleși sau veniţi prin succesiune, impuşi sau luaţi la întimpla- 
re, au determinat acţiuni ale grupării conduse de ei, cari du- 
pă toate regulile existente, nu erau de așteptat. 

Sunt chiar momente în istorie, cînd grupuri întregi apu- 
că un drum straniu, departe de direcția comună a omenirii... 
„popoare întregi sunt cuprinse uneori de nebunie politică”, = 

Să nu ne mirăm deci, cînd avem impresia că mersul a- 
cestei omeniri nu e altceva, decit o rezultantă a unui val- 
virtej de forţe. 

„Natură și oameni, necesitate și voie liberă, climă și mo- 
rală, toate acestea, combinate, sunt elementele cari au produs 
această lume de oameni. 

Intîmplarea, voința, capricii, idei fericite, vint şi vreme, 


1) John Buchan: The causal and casual în History, 1929, p. 16-17, 
2) lohannes Haller: Die Epochen der deutsheen Ceshiehte, 1926, 
p. 47. 


 ———————————————————————————————__———— 


6. VIAȚA ROMINEASCA 


ÎN 


soartă și impuls firesc, creiază prin impletirea lor re 5 
condiţiile de existență ale acestei era se iy a ajin 

Ca să putem analiza insă mersul nostru, cît şi să știm man 
mult sau mai puțin sigur, care va fi şi care trebuie să fie ca- 
lea noastră în viitor, eliminăm de obicciu elementele inciden- 
tale și extrem variabile, spre a obține elemente determinate 
şi precise, 

„Nu suntem nici automate conduse În mod fatal, dar nu 
suntem nici autonomi arbitri ai cupricilor noastre”, 2 

In această direcţie, deci, prin cunoașterea clementelor 
ponderabile, prin gruparea și categorisirea lor, e țelul nostru 
de a fi în stare a ne fixa poziţia și busola pentru viitor. 

Care este de fapt actuala situație a comunităţii de po- 
poare ? Sunt toate aceste state sau grupuri de state, intrade- 
var o comunitate ? Este actuala lor situaţie fericită, iar for- 
mee îmbrăcate de ele sunt formule durabile şi satisfăcă- 

oare r 

Redarea concretă a stărilor de fapt a celor mai impor- 
tante state, ne va facilita formularea răspunsului la chesti- 
unile puse de noi mai sus. 

e 

Formațiunile politice, cum se prezintă astăzi, pot fi privi- 
te numai în cadrul unor grupări mai mult sau mai puţin sa- 
lide, grupări formate şi create prin nevoi politice, sau rezul- 
tate ale unui proces de achiziționare din trecut, 

li place mult fiecărui stat să fie considerat ca unitate su- 
verană şi absolut independentă, îi place fiecărui popor să-și 
asume un rol strălucit în epoca de azi şi mai ales cu o menire 
mare pentru viitor; realitatea arată însă că există categorii de 
state, clasate după diferite criterii şi care făr de îndoială 
participă la conducerea destinelor lumii şi a soartei lor pro- 
pri, numai în limita permisă de intensitatea puterii lor. 

E incontestabil că există puteri mari și puteri mici, cu 
toate că în timpul din urmă în multe probleme, San-Salvador 
avea acelaş cuvint ca şi U.S.A. 

În probleme de politică internaţională, în chestiuni cari 
privese politica economică mondială sau alte directive privi- 
toare la măsuri de siguranţă şi apărare, evenimentede ne do- 
vedese, insă, că puterile mici nu pot face altceva, decit să 
consimtă la ceeace un grup de puteri mari, ba uneori, chiar 
numai o singură putere, află de bine pentru ca, 

Intrăm aci în conflict cu noţiunea de independenţă, 

Dela inceput trebue să ne luăm gindul de la o stare reală 
de independenţă absolută. 


1) I G. Kohl: Der Verkehr um die Ansiedelumyen 
a ia dean Brunhes et Camil! Vallaux: La gtographie pr P na 


cc RE A N NN N 


IN TERDEPENDENŢA, COOPERARE, SOLIDARITATE INTERN. 7 
> PP Ia me a 


Poate că au fost timpuri, cind cel mai puternic organism 
politic putea să-și însușească, prin forță, acest titlu de inde- 
pendență absolută; azi insă, oricît ar fi un stat de mare, de 
organizat și de inarmat, oricât de mult ar dispune el de toate 
mijloacele de constringere internațiopală, cu toate acestea, 
de mult trăim în epoca de interdependenţă, 

Din analizarea situaţiei unora din organismele politice 
ale lumii, putem vedea ce imposibilă e, în unele cazuri, tensi- 
unea politică, la altele complicațiile sociale, criza economică 
şi financiară. 

E, evident că motivul tuturor relelor rezidă în diviziunea 
excesivă şi desunirea pătimaşă. Nu e mai puţin adevărat că 
acuma este epoca cind omenirea face eforturi mari spre a re- 
zolvi, în fine, problema care coastă în a pune capăl unei 
vieţi internaţionale, otrăvite, ineficace şi ruinătoare. 

Pe terenul social şi economic, de mult întreprinderile 
particulare şi societăţi diverse au găsit oportun şi imperios 
de a se federaliza, de a se trustifica şi concentra, 

Diversele conferinţe, aranjamente şi tratate internaționa- 
le, regionale sau chiar universale, dovedesc că ṣi organisme- 
le politice au consacrat nevoia de amalgamare a unor institu- 
țiuni, nevoia de regulare a unor măsuri şi necesitatea de uni- 
ficare a unor acţiuni. SIAR: 

In ce priveşte activitatea culturală a acestei omeniri, şi a- 
ceasta a fost deasemenea îndrumată înspre forme mai orga- 
nizate. i 

Politicește, statele pășşese cu prudenţă şi ezitare către sis- 
teme de alianţă mai stabilă, alianţe împletite de măsuri co- 
mune economice şi culturale; înarmările celor mai puternice 
state se caută a se limita și reglementa, iar diferendele diplo- 

miitice tind a fi rezolvite pe cale de înțelegere directă şi pa- 
cinică, f $ 

Toate aceste manifestäri sunt legitimate prin cuvinte 
mari, ca solidaritate, cooperare, interdependență- 

Care este înțelesul acestor noţiuni și intrucit corespund 
ele realităţii ? ; 

Se face o confuzie continuă între noţiunile de cooperare, 
solidaritate şi interdependenţă. i Ala: 

De fapt, trebuie să distingem, precis, aceste trei noțiuni 

una de alta, fiindcă interdependenţa nu trebuie să insemme- 
ze solidaritate şi nici chiar cooperarea nu este solidaritate. 
Două organisme, două grupuri, po! sta intreolaltă, prin- 
tr'o corelație de interdependenţă, fără ca să fie încă solidare; 
cle pot chiar coopera, cu toate acestea nefiind încă solidare. 
Să distingem precis. prin poeme ngriten situaţia în ca- 
re un organism își satisface o parte din nevoile sale din bel- 
șugul altui grup, că cooperare inseamnă o conviețuire de gru- 
puri intrun mod armonic, dar autonom, iar prin solidaritate 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


a se înţelege o contopire şi împletire a unor condiții de trai 
care îşi au efect egal asupra tuturor elementelor ce compun 
acel grup. 

_ Trebue să înţelegem prin solidaritate, acea formă cimen- 
tată, voluntară Și conștientă, care leagă într'adevăr în mod te- 
meinic două sau mai multe organisme. 

Va fi solidaritate, cînd lovit fiind un singur organism, 
intregul grup de organisme va resimti aceeaș lovitură, va fi 
solidaritate, cînd grupurile intreolaltă vor fi animate de in- 
terese comune şi imperative, de țeluri şi idealuri comune! 

aca am vrea să aplicăm în concret aceste trei noțiuni 
in tre pe um era = omeneşti, desigur că va fi greu a preci- 
ză unde e înterpedență, unde va fi i 
beri; solidaritate. r . ze ali + Alba 

ceastă intermixtiune pare a-i fi determinat şi pe pro» 
motorii și susținătorii şeoalei solidariste, să aeia bate 
aceste trei fenomene, ca solidarități: sociale, economice. cul- 
turale, politice, 

„Nu e mai puţin adevărat însă, că realitatea ne arată vă- 

dit, că mai ales pe terenul internațional există organisme, 
care, deşi interdependente și În cooperare, cu toate acestea, la 
momente critice şi mari, nu erau de loc solidare, 

Acste trei stadii par să fi fost parcurse de cele mai ele- 
mentare celule ale vieţii omenești; pe terenul social, ca trib, 
popor, naţiune, iar politicește sub formele de comună, pro- 
vinee. stat. 

+ e se disting însă perfect de clar cind examinăm viata 

pRa ae ague e organismelor politice şi evoluția prima 
en ar continuă. prin interdependență la 

aci, către solidaritate. i E eee atita 

Adeseori s'a întimplat că două state au fost solidare, deși 
nu era cazul de interdependenţă. 

In spre schițarea planului, prin care a trecut omenirea şi 
pe care va păși în viitor, nu t e însă să ne lăsăm abătuți 

de peri căci caracteristica lor e efemeritatea, nese- 
atea. 

Ă Organismele politice s'au desvoltat și se desvoltă pe baze 
solide şi continui, iar diversele epoci prin cari trec, nu sunt 
altfel construite, decit în directă continuitate şi înlănțuire cu 
elementele epocei din trecut. 

O cooperare între două organisme va fi solidă, dacă 
ele se află în dtuatin de interdependență, şi ele vor fi solida- 
re durabil, dacă activitatea de pînă atunci sau imediată, e 
cooperaționistă. 

„De fapt nu se mai discută, dacă este sau nu o realitate, 

aa Pendenta, F} = care trăim a adus intr'adevăr în- 
16a omenire într'o corelație, care se manifestă prin schimb 

reciproc de produse materiale și morale. p 


E 


INTERDEPENDENŢA, COOPER RE, SOLIDARITATE INTERN. 9 


Nu există organism, care să nu fie înglobat în această 
verigă de interdependenţe, üy există om, care să nu fi bene- 
ficiat de calităţile și produsele altor oameni. 

Bineînţeles, însă. că adeastă dependenţă interstatală sau 


interorganică variază în i sitatea ci dela quasi-autoarhie 
pină la complectă aservird. 

Interdependenţă şi ce rare mai Înseamnă îÎngrădirea 
cit se poate de mult a dre ilor absolute şi autocrate ale u- 
nui stat, în așa fel încît prin limitări reciproce, prin cesiuni 
şi agremente reciproce, mai multe organisme să poată fi în 
stare a se tolera laolaltă și pășind pe aceeaş cale. 

Nu mai sunt „chestii private sau naționale” o sumedenie 
de probleme, căci la rezolvirea lor, direct sau indirect, prin 
interdependență numai, alte organisme sunt fot atit dacă nu 
mai mult interesate, 

Problemele de comunicaţii, delimitări teritoriale, de rasă 
şi minorităţi, de higienă publică, industrie, comerţ, migrări 
internaționale și probleme ce privesc chiar prevenția razbo- 
iului, sunt „bun” comun; prin obiectivul lor, ele sunt azi in- 
ternaţionale, 

Autoarhie, d. p. d. v. economic inseamnă autoindestulare: 
chiar statele autoarhice, poartă mai mult de paradă acest 
nume, ele în realitate fiind în bună parte tributare altor or- 
ganisme complimentare sau supraproducătoare. 

Cu uşurinţă se poate desvolta din interdependenţă, coo- 
perarea. Forma cea mai stabilă de cooperare, desigur că e 
aceea isvorită din interdependenţă. 

O cooperare sinceră şi temeinică e drumul sigur către 
pace şi solidaritate, 

Suntem conştienţi de interdependenţă, cooperăm defec- 
tuos, suntem solidari numai parțial: acesta e stadiul în care 
se află acum omenirea organizată, 

T. CRISTUREANU 


eu Pe 9.3. 1.0.N A RA 
R Y B 


U 


Dece e în noaptea asta de Susan Purim | i 
și mai albă ca altădată cînd e pli a? Și dece Tape asia 
Aa au e Se arsa i id e plină? Şi dece îi sunt chemă- 
Tinărul rabin făcător de minuni, țadicul reb Burich'l se 
întreabă, şi nu-și poate răspunde, dar ata parcă de vrăji, 
e ridicat dela fereastra la care şedea şi-şi privia tirgul ador- 
mit, 0 lună imensă visleşte deasupra Sadagurei. lat-o, mirea- 
să albă sub văluri de nori străvezii, iat-o tivind cu argint nori 
gravi cu chipuri de țadichimi bătrîni şi de patriarchi, Şi iat-o 
infäşurind aici, Jos, în taine şi tăceri ciudate, curtea nestirsită 
o copaci groși, cu moara mută şi cu sinagoga bătrină in care 
dorm drumeţii ŞI peste citeva clipe — la miez de noapte — 
vor vent morții să se închine. 'Şi iată pulberea ci magică nin- 
i A prta încăperea scundă, plină cu cărţi vechi pe duşumeaua 
de lut; şi iat-o risipită și în cen de a doua încăpere, peste chi- 
pul alb de heruvim adormit, al Hanalei. j 
Dar unde îl cheamă luna ? încotro Îl îndreaptă paşii ? 
„E în curte, Hasidimii — shte și sute de credincioşi — ve- 
mţi din toate ungherele Moldovei, Basarubici şi Galiției, băr- 
baţi, femei şi copii, dorm pe jos, cit e curtea de mare de tă- 
cută și de friguroasă încă, și dorm în moară, unde au vier- 
muit pină alaltăieri, la un loc cu săracii tirgului, şi dorm în 
căruțele cu coviltire de papură şi saci, de pe maidanul negru 
din față, Doamne, cum 0 să treacă printre ci fără să-i tre- 
ziască și să-i vadă iar, biete boarfe mişcătoare, aninindu-și 
mereu şi mereu disperările si nădejdile de o privire a sa? El 
ce le poate ajuta? Mereu si mereu aceeaș bine-cuvintare, me- 
aria mereu acceaș liniştire: „Pleacă acasă şi te vei insănă- 
„Pleacă sănătos şi de azi încolo iți vei cisti câți 
de pine”, Altceva, altceva le trebuie nova e Rene san 
după care jinduiese:_ — Sărbătoare le trebuie. Şi s'o simtă 
sa toarea, și s'o trăiască sufletul însuşi, pină in cele mai 
adinci adincuri, lată eri a fost Purim și au cintat oamenii 
și au dănţuit, dar era spartă şi nesigură bucuria lor. Nu danţ 
şi cîntec pentru trup şi gură le trebuie, ci sărbătoare maje- 
stuoasă, gravă şi sigură, cum ar fi trebuit să fie şi Simbăta și 
n so ga ca. Cum de nu te rușinezi, Doamne, de cecace sa 
s imbăta ta și din omul tău, chipul și aseminarea ta? 


appui, iată-i, viermi pe maidanul îinfășurat în aripa 


ana a ERORI RN SN N A 


Ș N R 2 E 


APPASSIONATA ii 


S'a uitat repede dacă e incins cu snur peste caftan. Da, 


„trupul e despărțit în două: dela briu în sus, pentru înfățiṣşa- 


rea înaintea lui Dumnezeu. 

Cind a dat să iasă pe poartă, i-a venit în faţă Benţioin 

Ștefaneşter, care a dăruit anul trecut case, pădure, velniţe şi 
bani — totul — săracilor de aici și celor din Snvatin, şi sa 
băgat, la bătrineţe, ceauş la țadicul tinār de 16 ani, descins 
aici la Sadagura, împreună cu rabiniţa, copil încă, amindoui 
veniţi nu se știa de unde. (Adică el, Benţioin, știa: oamenii 
de prin părţile Lipeanilor, cu treburi pe aici, spuneau că s'a 
ivit acolo un țadie, sfint, copil aproape, în care retrăia sufle- 
tul lui reb Lewi Ițhok din Bardicew. Era fiul unui biet pan- 
tofar care se tăvălia din sat în sat, Cind oare şi unde a învă- 
tat copilul, de ajunsese cap de „Ilui” care despică inima lu- 
crurilor şi le vede dintr'o fulgerare înţelesul? Dar devreme ce 
avea sufletul curat ca al unci miclușele albe ce trebuia dusă 
la altar, e tot una dacă a învăţat sau nu. Oare n'a spus in- 
suşi Bal-Sem-Tow,. dela care doar izvoriste hasidismul, că 
cel din urmă sacagiu ignorant e, în faţa lui Dumnezeu. la fel 
cu învățatul cel mai învățat? Aşadar, poate că băiatul panto- 
farului nici na învăţat. Şi nici „Kwitlech"-jalbe pentru dum- 
nezeu — nu prea primia. Atunci ce a impins miile și miile de 
credincioşi în jurul său? Poate pentrucă era sfios, umil și tă- 
cut și se ferea de onoruri? Oare nu serie în cărţile sfinte că 
de cel ce urmărește cinstirea ca fuge. dar îl caută pe cel ce 
se ascunde de ca? Sau poate că hasidimii lau înconjurat și 
urmat pentrucă retrăia în el sufletul rabinului din Bardicew? 
Că era în el sufletul Bardicewerului sa aflat în ziua în care 
pantofarul, bolnav. sa oprit. înainte de a muri, la țadicul cel 
bătrin din Dubrown. Ce voia? Binecuvintare? Sfat? Sau era 
impins de puteri dincolo de puterile sale? Nu se știe. Atit sa 
aflat, Că nici n'a deschis bine uşa si bătrinul tadic, reb Smil 
Dubrowner, a cărui privire de sub sprincenele grele, putea 
să îngheţe sau să lumineze o lume. sa ridicat din jilt şi sa 
dus întru întimpinarea copilului. Hasidimii, cari au căscat 
uluiţi ochii de cinstea ce i se face copilului, au aflat răspuns 
in clipa în care țadicul Va întrebat pe pantofar: „Oare nu sa 
născut acum 15 ani. în 21 Tişri 1810?" Da, întradevăr atunci 
se născuse, Asta era clipa aceea întunecată din inserarea de 
toamnă, în care reb Lewi Ițhoc din Bardicew a fost rechemat 
de Dumnezeu din solia pămintească, 

Dag dacă sufletul Lewitului cel sfint din Bardicew se in- 
fățișa din nou prin el în haină de lut, de ce atunci a spus ci- 
neva — nu se ştie cine —: „ba e sufletul Nazariteanului în 
el. (Şi a spus chiar numele întreg al aceluia, al cărui nume 
n'ai voie să-l rosteşti. Dealtfel, acum au observat oamenii că 
întradevăr seamănă cu acela. Dar de unde poate ști un evreu 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


spus într'o zi: să juri că-i Nazariteanul. Dar nu Pa ăsit ni- 

meni, Poate pentrucă era în el şi pe chipul său, o arsa ră 

ma şi blajină, care te învăluia cum le învăluie pulberea asta 
nei. 

Acum, iată, bătrinul reb Benţioin îl vede aici, în poartă 
Ceaușul s'a dat la o parte și așteaptă: un semn, o privire. Sii 
însoțiască ? Să intre poate în casă și să ia toiagul? Cine poate 
şti cu ce duhuri te întilneşti, și ai nevoie şi de ajutorul puterii 
za toiagul pe care Pa atins — se spune — însuși Bal-Sem- 


Reb Burich'], însă. n'a făcut nici un semn, ci, i 
T- . pă = . a ată-l, cu 
chipul văruit, cu ochii mari, cenușii, cu barba mică de puf 
auriu, cu trupul nalt şi subțire.legănat de boarea lunii, că a 


Acum e dincolo, pe coasta din apropierea bisericii rute i 
Nu, 20 ocolește, ci uite că trece fat teamă pe aak ah T 
nă să se desmeteciască, reb Benţioin e înconjurat d 
oamenii răsăriți din întunerecul maidanului și e pare Pe 
papi oare în somn plecarea țadicului, sau i-au pindit pină 
a zac e) privire, un gînd, toate pline de sute de înțelesuri şi 
— Reb Benţioin! 
— Reb Benţioin! 
— Unde se duce Tadicul? 
— Cine ti poate ști drumurile? 
— Se duce să se intilniască cu Dumnezeu? 
— Dar Dumnezeu e pretutindeni. 
— Toate drumurile sale sunt pentru noi, 
pă Pentru noi sunt toate. 
„ Acum nu mai doarme nimeni, Fiecare îi teaptă - 
Eee AR ranil şi oamenii cari dormeau în pense dpi 
u în sinagogă, și maidanul şi curtea f 
age de şoapte şi de focuri aprinse, 4 agamn ers 
„_ tată acestei femei, înaltă, stoarsă și speriată 
ei proprie, i-au murit, unul după altul o. pare A donai 
măduva galbenă din oase, și nimeni nu le-a putut ajuta. A 
as numai cu ăsta. Il vede lumea? Nu-i aşa că nici cinei 
ani nu-i dai? Totuşi are doisprezece. I-a împlinit de curind 
a pus filacterele. I-a pus la 12 ani în loc de 13, că-i orfan. 
cum ra pus. Doamne, să-i săruţi fiecere literă a rugăciu- 
rostite. Ei, ce folos, dacă și lui li se scurge măduva din 


ip a ra ERE ESI CO n ag 


APPASSIONATA 13 


oase. Unde Wa fost şi ce n'a încercat! Şi rabini, şi descînte- 
ce și vrăjitorii. Pină și la doctor a încercat. N'a ajutat. Şi 
uite că a fost acum un an aici, la tadic, și parcă îi este mai 
bine. 

Bătrinelul acela mic și iute, şi-a adus ginerele. Iatä-l. a- 
șa cum șeade acolo pe piatră, frumos, de parcă e regele So- 
lomon — şi cu ochii mari aprinși de nesomn, poate rămine 
zile și săptămîni întregi, copleşit de o tristeţe fără început, 
fără sfirșit şi fără înţeles. 

— Şi cum să-l însenineze ţadicul, cînd el însuşi e inne- 
cat în tristeţe? 

— Ei, Țadicul? Țadicul? Ce nu poate face țadicul? 

Şi ţăranului ăstuia moldovan, îi mor vitele, una după 
alta. A vrut să se spinzure de durere, dar l'au scăpat țăranii 
şi i-au spus că dacă nimic și nimic nu ajută, apoi să se ducă 
la sfintul cel jidovese de prin părțile Cernăuţilor. Nu-i așa, 
bade? De unde eşti, bade? 

— De pe lingă Hotin. 

— Pe jos a venit. Nouă zile a bătut drumul. 

— Eu am venit opt zile cu căruța, numai să-l văd. Atit. 
L'am zărit adineauri plutind deasupra capului meu. Imi a- 
junge. In zori, plee izbăvit. 

Luna e acum sus, sus, departe, şi toarnă apă de argint 
pe acoperișurile de tinichea și în capul plopului din poarta 
farmaciei—, uriaș şi negru, de parcă ar fi uriașul Og-Me- 
Gog. Caii dorm cu boturile în pămîntul jilav și rece. Undeva 
în mahalaua moldovenească, un eline nu poate dormi, şi urlă 
la lună. Sau poate că cineva trage să moară. 

— Dar unde e reb Benţioin? 

— Parcă a fost acum aici? 

Reb Benţioin a dispărut de pe maidan. Şi-a amintit de o 
lumină din ochii țadicului. Poate că aceea era chemarea. S'a 
dus după ea, E acum numai la cîțiva pași în urma țadicului. 
Doamne, fericit e veacul care adăposteşte un tadic ca reb Bu- 
rich'l. Şi fericit e omul care are norocul şi harul de a trăi 
in umbra sa. lată-l în faţa lui Dumnezeu și totuși numai 
doui paşi de aici. E cu capul uşor dat pe spate, cu ochii pe 
jumătate închiși cum e, cind îşi aude sufletul îngemănin- 
du-se cu sufletul nimbului sfint, 

Intr'adevăr, țadicul aude în sine un zvon și un freamăl 
de parcă s'ar pregăti ceva acolo să cinte mut sau să cadă în 
extaz. Doamne de unde vine foşnetul ăsta ca o rugă din stră- 
fundurile sufletelor? Poate din imbăierea în apă lunară și 

- în singurătate de neant? Doamne, ce o fi în nesfirşirea cim- 
piilor, a apelor şi a pădurilor, a căror înnecătoare tăcere și 
unduire, a străbătut-o de atitea ori şi l-a străbătut și ea pe el? 

Acolo, pe deal, Cernăuţii își sting luminile şi nu simt că aici 


—————————————————————__———————————_ e 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


umblă Dumnezeu. şi nu e că în vislirea de argint a lunei, 
deasupra capului, e glasul lui Dumnezeu, lată, pe oceanul dy 
cobalt al cerului, se rostogolese stinci. se cască prâpăstii şi 
visleşte veşnicia, 

Ce l'a ineremenit deodată, statuă albă. cu ochii închişi și 
gura intredeschisă? Ce e zvonul ăsta? De atitea ori l'a auzil 
el pe Dumnezeu, dar niciodată ca acum, răvăşitor, adine 
stoteuprinzător şi învăluitor, Niciodată, tărindu-te, cu acum 
pe culmi de munţi înnegurați şi prăvălindu-te în prăpăstii 
de beznă, Ştie bine: el e el, el, Burich bar Moişe Hasan- 
dler, oprit aici in faţa unei porți înalte. Dincolo e o grădină, 
şi dincolo de ea, o casă gospodărească, luminată. Şi totuşi 
parca nu e aici, ci asvirlit sus, printre stincile cerului şi pus 
să le uree, cu luna pe umeri. Doamne, e greu, doamne e greu! 
Parcă ar fi toată jalea lumii pe umerii săi. Dar iată, urcă, 
urcă: Tu-to-toto. Hu-ro-ro-ro-ro, Trebuie să dea totuşi de un 
luminiș, lată-l, iată-l: triri-ri-ri, iată o poiană, iată un liman. 
Toate carele de pe maidan și toți oamenii aceia intunecați 
ȘI tremurători ca boartele, s'au ridicat de pe maidan, sau lu- 
minat şi au pornit, au pornit! Dar se întunecă iar, Doamne. 
se Întunecă iar: 'Tu-roooo-roooo. Ru-ruu-ruu Doamne, doam- 
ne, doamne! 

Tăcere, Tăcere. Dece su făcut tăcere? E aceeuș singură- 
tate neagră a tirgului care doarme înfășurut în MORSA: dA 
eaş filfiire de frig şi infiorare, aceeaș plutire de argint a lu- 
nii, dar unde e glasul? Unde e glasul? Doamne, îți cer să mi 
te mai înfăţişezi odată — eu, Burich bar Moişe Hasandler, 
eu, cu sufletul lui rabi Lewi Ihoe Mibardicew, care ţi-a po- 
runcit de atitea ori și tu l-ai ascultat, cu iți poruncesc, Doam- 
ne pentru binele obștei, să mi te mai infățişezi odată, la fel 
cum te-ai înfățișa! adineauri, la fel.. 


Ben li "l şi- 4 
per = srein pa și-l sprijină să nu cadă: 


Ca trezit din vis, țadicul murmură: 

— Ai auzit, Benţioin? | 

2 Vel Dion 

— Vezi, nezeu se înfăţişează lut ? Vine Mesi 
teme ce-as țișe uror? Vine Mesia, 

Bătrinul Benţioin nu ştie ce să facă. Să-i spună că aici 
locuește Menașe kiada? Că i-a venit, peiin. fiică-sa, 
Mirale, care învaţă de mic copil muzica la Viena ? Desigur 
că eu o fi cintat la clavecin? (Eh, la fel, chiar dacă nu atit de 
frumos, pentrucă nu învață la Viena, ci la Cernăuţi şi numai 
pentru plăcerea ei proprie, cînta pină anul trecut şi mezina 
sa, Bruhală. Uite, chiar acolo, în curtea rabinică, în casa pe 
care i-a dăruit-o țadicului s'o locuiască, dar el reb Burich'l, a 
prefăcut-o în moară pentru săraci, acolo a cîntat Bruhală. 


. TA DRU IRC N aa 


APPASSIONATA 15 


Îi 


Casa era la fel de luminoasă ca asta a lui Menaşe. Acum. ai 
lui, cu mobilă, cu clavecin şi cu celelalte deşertăeiuni, sunt pi 
undeva la Lemberg. Nu, nu-i pare rău după nimeni și după 
nimic. Numai după mezinca, după Bruhală îi este inima bol- 
navă). 

Ţadicul tremură. sprijinit de el, 

— Ai auzit, Benţioin? 

— Melodia ce venea din curte, rabi? 

— Să intrăm, Benţioin. 

Ceauşul vrea să-i spună: cum să intrăm rabi. Aici locu- 
eşte Menaşe Kindler, care nu crede nici în Dumnezeu nici în 
țadichimi şi-şi ride pină şi de dumneata, Ce să căutăm inā- 
untru? Cîntecul auzit? 

Dar jadin e în curte. Acum e la uşă. Cum de l-a simțit 
Menuşe Kindler de dincolo că a lăsat cartea din mină, sa ri- 

dicat dela masă şi a venit să deschidă? Stă uluit: se miră de- 
sigur câ-l vede pe țadic la el, şi încă în miez de noapte. Ei, a 
îmbătrinit Menaşe, a îmbătrinit în anul ăsta. observă Ben- 
tioin, Işi îndreaptă el barba cu foarfeca şi poate chiar cu 
briciul — dar tot se vede că a îmbătrinit. Ehe, nu-i uşor să 
fii certat cu Dumnezeu, nu-i uşor, Cit e de înalt şi de lat, e 
adus din spate. Faţa îi este palidă, Işi potriveşte mereu tichin 
de mătase neagră din cap, îşi aşează ochelarii cu ramă de 
argint, își netezeşte barba, vrea parcă să spună ceva, dur nu 
zice nimie. Ba iată că a vorbit: 

— Poftim, rebă. poftim. (A spus „rebă”, şi nu „tinere”, 
cum se lăuda că o să-i spună țadicului cind l-o vedea). Poftim 
rebă! 

Şi s'a dat în lături. Și lui, lui Benţioin, i-a întins mina si 
i-a spus: „intră, întră, Benţioin”, Ca pe vremuri. Eh! 

Casa e mare, bogată şi luminată de candelabrul acela de 
alamă, care atirnă greu deasupra mesei. Ei şi? Oare n'a avut 
şi el, casă la fel? Dacă țadicului însuşi îi ajunge odăițu aceia 
cu lut pe jos, lui ce-i trebuie? Nu e oare mai larg şi mai lu- 
minos decit aici şi decit oriunde, acolo în tinda țadicului sau 
în sinagogă, unde stai şi ceteşti, stai şi înveți zi şi noapte? Nu, 
nu-i pare rău după tot ce a părăsit, Ce Jiniște poate avea Me- 
nașe din toate negustoriile sale, dacă în dulapul acela îndesat 
cu cărți, — dela podea pină la tavan, — sunt cărți sfinte dar 
sunt și din celelalte? 

Menaşe Kindler s'a recules şi ar vrea să întrebe ce i-a a- 
dus În casa sa la ceasul ăsta din noapte, cind el, ca intotdeu- 

una după ce siirşește socotelile negustoriilor, şade în fata 


unei cărți? (Ei, de-ar şti ei ce carte cetia tocmai scum, ha ha. ' 


Pe Mendelsohn, Pe Mendelsohn, tipărit în limba sfintă a bi- 
bliei. Carte spurcată ha, ha.). Dar nu spune nimic, E bucuros 
că-i are oaspeţi, l-ar pofti dincolo, dar în stinga doarme ne- 


16 VIATA ROMINEASCA 


vastă-sa şi dincolo, in dreapta, este Mirale. A venit alaltăieri, 
pentru citeva zile, din Viena. Doar n'au să intre ei într'o 
odaie în care e o femeie. 

Țadicul i-a risipit gindurile: 

— Dela tine, Menase, a vorbit adineauri Dumnezeu? 

Menaşe Kindler deschide ochii mari. Ce vorbă e asta? 
Iși bate joc de el? Pentru asta au venit? 

Dar nu apucă să răspundă, că țadicul, cu ochii închiși, 
la fel ca în rugăciune, dar cu glas, de data asta rugăciune cu 
gas (cu glas parcă de Kol-Nidre) repetă întiile acorduri au- 
zite. 

Menașe Kindler nu știe ce să creadă. Da, întradevăr, 
parcă asta a cintat adineauri Mirale. El cetea, dar tot a auzit. 
Asta a fost. Dar ce înseamnă „Dumnezeu a vorbit”? 

Reb Burich'” așteaptă cu ochii încă închiși și cu chipul 
întrebător. Menaşe spune: 

— Da. Fiica mea, venită alaltăieri din Viena, a cîntat, 
Ea a cintat... 

Reb Burich'l deschide ochii și rămine cu buimac: ce tot 
vorbeşte omul acolo? Oare n'a auzit el de atitea ori cîntec de 
om şi cintec de instrument? Cintece hasidice. Nu ştie el oare 
că muzica — orice muzică — moare în clipa în care s'a nås- 
cut pentru auz, și că e vie numai atita vreme cit e în suflet? 
Dar ceeace ce a auzit acum era extaz lăuntric, muzică ne- 
născută încă. Dumnezeu, de vorbă cu propriul său suflet. S'o 
mai audă odată, 

— Pot so mai ascult odată? 

— Desigur. 

Menașe Kindler a pus două jilțuri. Reb Benţioin a rămas 
în picioare la Spate țadicului. Candelabrul îi luminează 
dintr'o parte, galben, și reb Burich'! e parcă o făşie de per- 
gament dintr'o Toră veche. 

Dincolo, Menașe ii spune Miralei să mai cinte odată ceea- 
ce a cîntat adineauri. Mirale îl priveşte. Ce i-a venit tatei de 
vrea să mai audă odată Appassionala? Și cum de-a auzit-o şi 
intiia oară, aşa înnecat în lectură cum şedea? Şi ce-a putut 
să găsească el în bucata asta atit de turburătoare și ei de 
două ori de dragă și sfintă: i-a cintat-o de atitea ori prietenul 
Huetenbrenner, care trăieşte de câtva timp în preajma lui 
Beethoven, atit de grav bolnav în ultimele luni. 

II priveşte mirată. Și Menașe o priveşte cum şade în fata 
clavecinului cafeniu. între cele Vouă lumină, noii rs ohm a 
(Ce mare s'a făcut. Peste patru săptămîni, de Pasti, împline- 
şte 17 ani, Şi trăieşte singură acolo la Viena. Și învaţă trup 
și suflet numai muzică. O fi bine? O fi rău așa? Şi o fi bine 
că el, Menaşe, a deschis, — cum se spune — „ferestrele către 


ia pa a 20 N NIN S E 


APPASSIONATA 17 


Europa” şi sa făcut maskil”, sa emancipat, cum se zice... 
Nu e oare Henţioin mai fericit ca el?) 

Se seutură de ginduri și-i pune Miralei mina pe umeri: 
să cinte, să cinte, Și se aşeuză pe canupeaun de pluș roșu de 
lingă uşă. 

Mirale cîntă din nou, De ce oare sa făcut intro clipă al- 
bă ca chipul lunei ce se uită pe geam? Și de ce îi tremură 
degetele pe clape? Simte oare că dincolo de uşa rămasă des- 
chisă, țadicul reb Burich'] a fost ridica! din jilt si în pluti- 
re de somnambul, înaintează. înalt. subţire, în cafltanul ne- 
gru, cu capul aplecat pe umărul drept, cu uchii pe jumătate 
închiși, cu tichia de postav begru căzută din cap, şi cu mă- 
tasa aurie a bărbei incadrindu-i subțire chipul străveziu? Nu, 
ea nu știe nimic. De ce atunei se destonie și se risipește în 
odaie împreună cu acordurile Sonatei ? 

A sfirsit. Intoaree capul spre ușă să-l vadă pe tata, și dă 
un țipăt. Gura rămine deschisă: în ușă stă îneremenii un in- 
văţăcel-asee!, tînăr, alb, eterizat, așa cum a întilnit în mu- 
zica de Bach. Dar cum de a deseins — acvea __ din Beetho- 
ven, care e intunecat, grav şi despletit, ca cerul de Tohu-Wa- 
wohu, înainte de facerea lumii? 

Benţioiu a rideat de jos tichia si i-a pus-o lui reb Bu- 
rich] pe cap, Şi aşteaptă. Toată lumea așteaptă. Și tace, Toa- 
tă lumea tace, 

După un timp, Menage Kindler întreabă: 

Asta a fost, rebă? 

Reb Burich'] deschide ochii şi-l privește strein, In creer 
umblă gindul: s'ar părea că sa auzit glasul omului care lo- 
cueşte sici. Și iată, acolo în fund, lingă fereastra de argint, 
o cutie cafenie din care sar părea câ a venit tot ce la invä- 
luit adineauri. Şi în fața cutiei, între donă huminări aprinse, 
o fecioară cum n'a văzut niciodată, cum wa fost nici Hanală 
în elipa în cure i-a scos vălul de mireasă si a văzut-o întiia 
oară. Dar dacă totul e închipuire, dacă lotul e vis? Pot 
oare să fie acvea o rugăciune cu actia auzită și o fecioară 
cu aceia din fața su? Şi dacă nici el însuși nu este el cu ade- 
vărat? Ce inseamnă „cl”? Ce inseamnă „rugăciune”, „muzi- 
că”? Ce înseamnă „noapte”, „lună”? Nume pentru închipuiri. 
Nume pentru închipuiri. Să vorbiască, să vorbiaseă, să vor- 
biaseă, altfel gindurile se încăleese, se invălmășese și-l pră- 
vălese în adincuri de beznă, cari iată, se cască... se cască... 

A vorbit? A vorbit cu adevărat? Dar parcă nici glasul 
ma fost al său. 

— Și eum... voi vreţi să vă închipuiți că glasul lui Dum- 
nezeu... poate veni din atingerea miinilor de osul cutiei ace- 
leia ?... Dincolo de miini, dincolo de cutie?... De unde izvorăște 
cintecul?... Că de undeva trebuie să izvorască, 


n ———_————————————— 


18 VIAŢA ROMINEASCA 
E E E, 


Intr'adevăr, a vorbit! Căci iată, fecioara dintre cele 
două lumînări de ceară aprinse în sleşnice de argint... (dar 
dece îl privește fecioara? Să nu-l priviască. lată. pleacă el 
privirile. Vezi? De acea nu-i voie să priveşti ochii de femeie. 
Doamne. dar iată că fecioara vorbeşte. Să nu vorbiaseă, Vezi 
deaceia nu e voie să auzi glas de femeie. Și în glasul ei te 
poți înneca, la fel ca în priviri. Te cheamă cu întunecare de 
Tintini. Dar de ce nu e glasul Hanalei aşa? Ba a fost, a fost 
la început. Și acum îi mai sunt ochii așa, în clipa în care a- 
plecat asupra Hanalei, e parcă aplecat asupra cerului răstur: 
nat ca un ocean de noapte. Dar de ce e cutremurat de fiori? 
Doamne, să nu vorbiască fecioara. Să nu vorbiască. Să-l spri- 
jine Benţioin. Glasul fecioarei e parcă la fel cu cel venit adi- 
neauri din rugăciune. Şi cecace se spune, numele pe care îl 
rosteşte e grav şi răvășitor. 

— Beethoven! 

El nu ştie ce însamnă asta. Simte numai că a ridicat pri- 
virea şi că vreu să întrebe cevadar se rostogolește În a- 
dincuri: Ce-a fost? Ochii fecioarei? Numele rostit? Nu-şi dă 
seama, Dar în rostogolire aude numai: Beethoven. Beet- 
hoven. Beethoven. La fel ca muzica ce l'a infășurat adinea- 
uri în mantia ei neagră, jur împrejur, jur împrejur: Beet- 
hoven. Beethoven. Beethoven! Ce inseamnă asta? A intre- 
bat oare cu privirea? Aude răspuns: - 

— Un compozitor... Un om care compune... muzică... mu- 
zică... serie muzică... 

Vezi? Vezi? Aşadar nu zudtarnie a fost chemat pe unde 
dumnezeeşti încoace. A aflat. A aflat că trăieste undeva un 
tadic. Cel mai mare țadic, Stă de vorbă cu Dumnezeu, — 
suflet lingă suflet. Din fundul timpurilor pînă în vecii veci- 
lor. Şi poate pune pe hirtie tainele pe cari i le împărtășește 
Dumnezeu, Și numele cel adevărat al lui Dumnezeu, pe care 
dacă il ştii, poți să mişti munţii și apele din loc. Ţadicul ace- 
la poate pune pe hirtie tainele lui Dumnezeu, ca să le audă 
şi alţii, şi să le rostească toată lumea. uși precum sunt puse 
pe hirtie, în cărțile de rugăciuni, rugăciunile pe cari le fac 
evreii de trei ori pe zi,.. dar acelea sunt cuvinte moarte, pe 
lingă rugăciunile țadicului de care a aflat... 

Să-i mai cânte... să-i mai cânte... 

„A vorbit? Cind a vorbit? Căci iată că degetele subțiri. iuți 
şi albe, aleargă iar ca puii de gazelă din munţii Libanului. 
Şi se revarsă iar rugi. Alte rugi Doamne, doamne, cum de 
poți dărui puteri mai mari ca propriile tale puteri unui 
om, unui fiu de om? Cu cine se războiește acum țadicul? Ia- 
tă, că ia întreg pămîntul pe umeri și urcă, urcă, urcă stincile 
cerului cu el. Şi uite că a revărsat acum, în odaie, întreg ce- 
rul negru fără început şi fără sfîrşit al maidanului, şi te în- 


a aS 


APPASSION ATA 19 


neacă, te inneacă, Și iată că acum a pus luna albă să visleas- 
că şi să înnoate pe apa cerului. Şi căruțele grele de pe mai- 
dan, și oamenii din curte, se înneacă în apa lunii... Ajunge. 
ajunge! El pleacă lu ţadic. Chiar în noaptea asta pleacă la ța- 
dic. Cine e acest sfint al veacului de care el n'a știut? 

Mirale a scos din serin un tablou pe care i l-a dat lui Ben- 
tioin ca să-l arate țadicului : 

— Beethoven! 

Reb Burich'] se ține strins de Benţioin. Doamne, sunţ 
astea priviri omenești? De unde vin și încotro sunt trimise? 
Benţioin. Benţioin. De ce intoarce Benţioin capul? Benţioin! 
Ai voie să-l priveşti, deși nu poartă barbă ca țadichimii noștri, 
Ai voie să-l priveşti, 

— Şi tu, Benţioin, la mine te-ai băgat ceauş? La mine ai 
venit? Să mergem la el, să stäm în umbra lui.,, 

Acum îi spune lui Menaşe: B | , 

— Şi zici omule... că trăieşte... țadicul.., trăieşte... Unde...? 

Menaşe il priveşte. Ce vorbă e asta: „tadicul”. Un goi ta- 
dic? Un goi? Benţioin e buimac. 

A răspuns Mirale: 

— La Viena. 

— Ştii tu, Benţioin, unde vine asta? i i 

Cum să nu ştie? De atitea ori su oprit doar în drum 
spre Lipsca, unde avea treburi. Desigur că ştie... Se 

— De sigur, rebă. Cu cai buni faci de opt ori douăzeci 

i patru de ceasuri, za 
j pan Incă în noaptea asta plecăm, Benţioin, 
Benţioin îl priveşte uluit. oh A 
Reb Burich'! i-a dat lui Menaşe mina, sa inclinat în 
faţa Miralei, fără s'o priviască. şi a eşil repede, Benţioin abia 
îl ajunge din urmă. Lunu, care i-a așteptat la poartă, ai ar 
rinjet ciudat. Benţioin gîndeşte: dar dacă e mina diavolului 
la mijloc? Așa cum era acolo, cu barba aseuțită, Menase se- 
măna cu necuratul, şi dacă Mirale nu era Mirule, ci însăşi Li- 
lith, fiica necuratului. Toată casa aceea, pren era ciudată... 
Dacă diavolul cel mare Sumul a luat înfăţişarea lui Menase 
Kindler? Ce ar fi să-i spună țadicului gindul? 
— Rebă, rebă... Și plecăm întradevăr... încă în noaptea 
asta?... yA A 
Reb Burich'! sa oprit. Poate că Benţioin are dreptate? Poa- 
te că încă nu se cade să plece? Poate că ar trebui să se pregă- 
tească mai întiiu, cu post și rugăciuni... . 
Aruncă o privire la stele Cerul e o nesfirşire albastră, 
uitată parcă aşa dela facerea lumii. Şi noi o coajă de nucă... 
Şi acolo, în fund cad o mulţime de cioburi de stele şi se sting 
în oceanul de tăceri şi noapte, care începe sus pe deal, la 
poarta cimitirului, unde sfirșește tirgul și porneşte singură- 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


tatea lui Dumnezeu, a cîmpiilor, a pădurilor şi a apelor. Lu- 
na, — aceaș care a luminat căile patriarhilor și paşii lui 
Moşe rabenu — Însoţeşte şi paşii săi de acum. și leagănă in- 
tr o plasă de argint umbrele din unghere şi somnul viețuitoa- 
relor. Dorm acum, pretutindeni, viețuitoarele toate: pasărea 
în cuib ȘI pẹ ram, ursul în vizuină, omul unde s'a nimerit... 


Dar ce-și pierde e] vremea cu ginduri? E tirziu! 


— In cîte avem azi.. In ci ave i 5 2 
loriae ai Beatan cite avem azi, după socoteala ce- 
— La noi e în 15 Adar 5587... La ci 19 Februarie 1827 
Reb Burich'l sa mai nitat odată la stele, A opik privi- 
pb clipă acolo, în dreapta, alături de nourul acela și a 


— Repede, Benţioin, repede. Incă În noaptea asta ple- 


ceea zm şi ovreii cu noi. Să mai apuce harul de a-l ve- 

Benţioin și-a spus că poate e un înțeles mai adine 
ce spune şi face reb Burich', un înțeles pe care el alei st 
poate prinde, Sa dus, dar, repede să-i inștiințeze pe oameni. 

Vestea sa Îîmprăștial ca un fulger: țadicul pleacă la Vie- 
na. Chiar în noaptea aceasta pleacă la Viena. La un tadic 
mare, la cel mai mare tadic, 
PEER elen Bar sd s Eu mă tăvălese de cinci zile aici, ca 

— Cu toţii plecăm. Plecăm cu toţii, 
z Au fost trezite femeile și copiii. Caii au fast inhămaţi, şi 
căruțele au fost asa fel orinduite, ca să fie caii cei slabi în 
întiile rînduri, să nu trebuie să alerge după caii cei iuți, A- 
er oamenii, cu făclii în mfini, aleargă să tirguiască hrană 

drum și nutreţ pentru vite. Obloane de lemn se deschid la 

uşi și la ferestre și tirgul întreg s'a trezit. 

— Ce s'a intimplat! 

— Ce s'a intimplat! 

z War ce sa întimplat? 

amenii s'au întors la care. 
— fleacă şi rabinița? 
— T nu face un pas fără ea. 


"A e= f Sicat la vorbă. Grăbiţi, grăbiţi că vine îndată 


APPASSIONATA = 


lată-l. 

Intr'adevâr, a apărut în prag cu rabiniţa alături, mică 
şi strâvezie, ca un boher înfrumusețat de îmbăierea ln în- 
vățătura sfintă a Torei. S'au suit la intimplare intro căruţă 
fără coviltir si s'au aşezat în spatele omului și al lui Benţioin. 

Țadicul a poruncit plecarea. 

—Țadicul a poruncit pornirea. 

Cuvîntul trece din om în om. din căruță în căruță si e 
acum în fată, 

Pornim, 
Am pornit, 

Ca o rimă urias, nsa se tirește şirul de care cu ovrei 
bărboși, cu neveste şi copii. spre țadicul cel mare din Viena. 
Beethoven, Ultima căruță e acum la marginea tirgului. In 
urmă, Sadagura își stinge iar luminile mici. Dincolo, pe deal, 
Cernăuţii sunt o biată moviliţă de asezare omenrască. Tadi- 
cul + acum în plină, in nesfirsită cimpie, Simte cum deasupra 
flutură o uriașă aripă nenară și adie zefirul de argint al lu- 
nii. Undeva, în fund, departe, tare departe spre stinen, cerul 
se spălăceşte şi dincolo de el, la spatele zărilor, ghicesti za- 
rile. Nu. nu. Să nu se facă lumină. să nu se facă zi. Noaptea 
toate ginginiile zilei şi toate firele de pulbere, au înţelesul lor 
adevărat şi sunt legate de lot şi de veșnicie, Lumina zilei des- 
sface vraja și risipește stopul de vesnicie. lată, acum Dum- 
nezeu umblă deasupra sirului nesfirsit de care cu oameni şi-i 
însoțește pină la Vienu, pină la tadicul cel mare al cărui nu- 
me şi a cărui privire au fost parcă ruple din noapte asemi- 
nătoare. lată, se cască acolo. drept în faţă, bezna unei pä- 
duri, Ssst. Sggsst, Sssss, Mai încet. mai încet să umble roțile. 
Să nu se sperie somnul şi sufletul de fosnire al pădurii și 
ascultarea morţilor din morminte. Să se cunune mai departe 
sufletul lor de beznă. cu sufletul de argint al lunii, ṣi cu su- 
fletul fălfăitor al cimpiilor si cu singurătatea copacului care 
stă stingher undeva, în drum necunoscut şi cu sufletul tir- 
gurilor adormite, în care oamenii gem din somn cum gem 
copiii cu vise rele, şi să se îngemâăne mai departe cu sufletul 
Cernăuţilor. care îşi trezeste îndată oamenii și-i fupăreşte 
după codrul de pline. Si să se înaemăne mai departe cu su- 
fletul lumii dela facerea ci pînă la sfirsit, ṣi dela un capăt la 
celălalt. Să se cunune toate mai departe cu sufletul |adicului 
cel mare, al cărui nume, iută, am voie să-l rostese acum: 
Beethoven, Beethoven. Beethoven. Am voie să-l rostese, eu 
Burich bar Moise Hasandlăr, am voie să-l rostesc, acum abin, 
după imbâierea în singurătatea nopții, a cimpiei și a pădurii, 
am voie să-l rostesc în drum spre el, Beethoven, Beethoven, 
fie-mj hărăzită intilnirea cu el. Amin, 

G 


O 


22 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Către seara de 29 Martie 1827 — după cinci săptămini de 

R r 3 Aa inci săpiă 
arie și rătăciri, cu căruța și pe jos, a intrat țadicul reb Bu- 
rich'], murdar, rupt şi sfirsit de oboseală, de mină cu Hanală, 


tea să fie un Lamed-Wuwnik, unul din cei 36 de sfi 
nimi, cari În înfățișări umile și fără să ştie faper ter prd 
țin cu sfinţenia lor bolțile cerului, ca să nu se prăbuşiască 
peste lumea „ticăloșită. Cind reb Burich'] a călcat, însă. 
sti Simbătă cu drumul, fără să fi fost primejdie de moar- 
e, sa aflat că acel așa zis fadic la care îi ducea, nici nu e 
evreu. Le-a spus-o oamenilor însuși reb Benţioin. Si oricit 
nu poate cineva pătrunde înțelesul adine al faptelor lui reb 
Burich'], tot şi-a dat el seama că un goi nu poate fi sfint, nu 
poate fi ţadic, și că drumul ăsta e nebunie dacă nü și mai 
rău încă: momeala necuratului. (Ei, și altor țadichimi si in- 
Vățați li sau rătăcit minţile pe drumurile răsucite ale cău- 
tării), Totuşi, wa cutezat nimeni să-i spună un cuvint lui reb 
Burich']. Numai Motl Poiarnă. nebunul Sadagurei, s'a ridicat 
deodată în căruţă, cit era e] de lung şi de slab, și a strigat: 
si e iza țadicul la care zici că ne duci nu e tadic. E goi. 
E e Ag a rebă, ci Asmodai, și femeca de lingă tine e 
A sărit din căruță şi n luat-o la fugă Deste ci i i 
_ Reb Burich'] n'a răspuns nimic. i desi K fn i poa 
voiul se face din ce în ce mai mic. și că-l părăseşte şi Ben- 
name e da a scos tot timpul un cuvint. Nici chiar cu Hanală n'a 


Abia la marginea dispre miazănoapte a Vi 
K arg . pte a Vienei, pe un 
a intrat, a deschis întiia oară gura incleştată şi a înticbat sd 
țadicul reb Beethoven. Dar nimeni n'a știut de el. Insă chiar 
dacă ar locui in Viena, cum o să-l întilniască? Doar nu mai 
pe: pre mr în ia alți evrei pe lingă cei ce deja locuiesc 
+, ingăduiţi de autorități, greu si costisitor. Orie să treacă 
org da pa a age ți, gr K, şi or. Oricum să treacă 
? Reb Burich'] şi-a spus că devreme ce i i 
i e tot nu stă mai mult 
ai noaptea asta, poate intra. Numai să-l vadă pe tadie și 
open larg aa uraelor; pe cine îl poate supăra că a venit 
a beta n Sadagura ca să-l vadă, cu evlavie pe ladicui 
A pornit spre inima ora i. Nici 
ă spr şului. Nici acolo nu l'a putut in- 
drepta aE Sau, poate că n'au ințeles oamenii limba în 
ce veri ia? S'au poate că li se părca caraghios tînărul acela 
„ subțire, cu barbă şi perciuni, în caftan, toate tăvălite și 


Ii i i 


APPASSIONATA 23 


murdare, de mină — ca un scolar cuminte, — cu o fetiță spe- 
riată și năucâ? 

Deodată reb Burich”! n'a mai putut să înainteze. De jos, 
dinspre oraș venia un covoiu negru, nesfirşit. de oameni și 
trăsuri, şi se apropia. lată-l, e acum aproape de aici, de gră- 
dina asta frumoasă și tăcută care a deschis poarta. Nu, nu e 
grădină. E parcă cimitir, Convoiul nesfirşit, nesfirșii, e la dot 
paşi. Să se țină Hanale de cl, Mai tare, mai tare, ca să nu fie 
striviţi. Să urce amindoi, uite, pe gardul ăsta. Uite că sa suit 
şi altă lume. 

Sau suit pe un gard si privesc. Doamne, cità lume are 
pămîntul tău. Și ce de-a trăsuri, ce de-a trăsuri. Și trăsuri în- 
chise. Şi ce o fi trăsura asta cu aur și cu caii frumos impodo- 
biți? Şi de ce are perdelele trase? Vorbeşte cineva de lingă 
el: „e trăsura împăratului”, A înțeles, a murit impăratul. Im- 
păratul e acolo, în dricul negru înconjurat de oameni în 
haine de sărbătoare, oameni in negru cu fețele rase de tot, 
cum le au actorii, Acum. convoiul sa oprit tocmai nici, lingă 
poarta grădinii. Capălul celălalt nu se vede, E departe, de- 

parte, cine ştie pe ce stradă, Să întrebe pe cineva cine a mu- 
rit si cind se sfirşeste înmormintarea. ca să pontă merge mai 
departe. La Beethoven, lu țadieul Beethoven, 

lată că întreabă. Nu știe nimeni unde sade padicul Beet- 
hoven? Dar omul nu înțelege. Un altul a înțeles, dar nu ştie 
nici unde şeade țadicul Bechoven si nici cine a murit, Ştie 
numai că a murit cineva mare, de vreme ce e trimisă trăsura 
impăratului și e atita lume, aşa lume. 

De acolo, de sus, cățărat pe gard, cu Hanule lingă el, fa- 
dicul reb Burich'] a văzul tot ce sa petrecut la poarta gră- 
dinei celei mari si frumoase: a fost scos sicriul din dric, 
purtat pe braţe de domnii aceia cari au mers tot timpul in 
jurul lui. Acum. în fața portii, sicriul e pus pe o masă. Ca- 
pacul e scos, și cineva citește o hirtie. Doamne, de ce e așa 
departe şi nu se vede de aici, de pe gard, omul din sicriu. In- 
că n'a văzut om mort. Nu. nu-i este frică si nici păcat nu este. 
Simte el că nu e păcat. Altfel de ce e așa o liniște neașteptată 
in el? O așa linişte ciudată. Nu se vede pină acolo dar parcă 
i se pare că a mai văzut undeva capul asta. Doamne! Nu nu 
Ta văzul nicăieri. Omul care ceteu a sfirsit. Sicriul a fost ridi- 
cat iar pe brațe, şi dus în grădină. Multă lume intră după si- 
criu, dar lume mai multă e în stradă, Dacă sar risipi lumea, 
el ar putea să plece, să cante în oraş să afle de țadicul Beet- 
hoven. 

Incet, incet lumea sa risipit. Țadicul reb Burich. de 
mînă cu Hanală, e acum în inima orașului, în faţa unei bi- 
seriei nalte, încgrită de fum, și cu nenumărate virfuri, lucra- 
te parcă în dantelă ncagră. Între timp sa inserat şi sa înnou- 


ag VIAȚA ROMINEASCA i 


rat. Doamne, unde o să se ducă in orașul ăsta mare şi străin? 
Inima i sa făcut mică. Tirziu, cam atunci cînd se face rugă- 
ciunea de Ma-ariw, sa apropiat de cl un tînăr si l'a întrebat, 
pe evreește, dacă nu cumva e străin şi cantă o sinagogā. E 
una, aici aproape, pe Rottenturmgasse, lată, el tocmai alear- 
gă să spună rugăciunea după părintele mori. Pot merge im- 
preună, 

Reb Burich'] si-a dat seama că i sar lumina sufletul şi 
i sar încălzi, ducă ar intra într'o sinagogă. acum în seara 


care sa năpustit deodată neagră si duşmană peste orașul 


asta mare şi străin. Dar trebuie să-l vadă mni intiiu pe țadicul 
Becthoven. l-a spus-o tinărului, 

De un tadic cu numele ăsta, însă, tinărul n'a auzil. L/ar 
fi stiut el, E fiu de haham, deşi umblă ras. F vîinzător într'o 
prăvălie, uite, chiar aici lingă Stefansdom, unde stau ci a- 
cum. Nu, nu e în Viena nici un fadic cu numele Beethoven. 
A fost un compozitor. care locuia în neceas curte cu un cò- 
leu al său de prăvălie, în Sehwarzspa nice vhs No, 200. Dacă 
o ia drept înainte, şi trece prin Sehottentor, mai are puțin de 
mers prin Glacys, şi a ajuns, 

Dar acel Becthoven a morit răsalaltăieri __ pe furtuna 
cea grozavă — şi a fost ingropat azi după masă, Lia cunoscut 
şi el. Ciudat om: singuratec, surd şi încuiat în sine, 

Reb Burich'| a rămas cu ochii căscaţi la tinărul care vor- 
bin repede, Apoi i-a aruncat Hanalei o privire : a înţeles? A- 
cela a fost, a cărui inmormintare o văzuseriă. Aşadar lau 
mai văzut, Au mai avut harul să-l vadă, 

De două ori l-a intrebat tinărul pe reb Burich'! ducă 
vrea să meargă la sinagogă cu cl, dar reb Burich'l nu l-a au- 
zit. Abia cind u văzut că tinărul pleacă l-a putul întreba, cu 
glasul stins. unde vine cimitirul, 

3 tirziu, poarta s'a incuiat, clar dacă vrea cu tol dinà- 
dinsul să meargă, apoi s'o in tot prin Sehottentor, drept in- 
nainte spre miazănoapte si puțin câtre apus, drept înainte, 
cam pe unde zicea că a intrat în oraș, Dar e cam departe. 

înărul s'a depărtat repede, 

Reb Burich'!, cu Hunală după el, merge acum spre ci- 
mitirul Waehring. In urmă a rămas din ce în ce mai departe 
şi mai neagră, Catedrala Sf. Stefan, 


Cind a intrat pe poarlu cimitirului și a văzut cruci, numai 
cruci, și chipul lui Christos din piatră, Hanală a început să 
tremure. Asadar, nici a nu-l urmează pină la capăt? Și ea 
îl părăseşte? Să rămină la pourtă, aici. pină va veni el, Dacă 
vrea si-l aştepte, Şi dacă nu vrea, îl ponte părăsi şi ea, 

II. însă, intră. 
Uite că trece printre morminte cu cruci şi Nazariteni. Nu- 
mai cruci şi Nazariteni, EI, Burich bar Moișe Hasandler, trece 


E ne O E EGEE A e oa 


APPASSIONATA 5 


<————— e a 


printre cruci şi Nazariteni. Și nu-i este teamă, $i nu este pă- 


A „ nu este păcat. _ 3 
ia ear dai nu duce numai propriul său trup cu sine. 
Atitea nopţi de învăţătură au depus în el întreaga Loră. Ce 
face dacă i se trezeşte în amintire un versel sfint, aici printre 
cruci şi Nazariteni ṣi versatul acela are in fața sa cruci si Na- 
zariteni şi e văzut de ei ? Dacă îi vine pe buze numele cel 
adevărat al lui Dumnezeu si e zărit de © cruce * Nu. nu, să 
nu apară nimic în amintire. Să se stingă toute în ek 

Paznicul i-u arătat groapa proaspălă, ; 

Acum stă în fata vi. Cerul umblă deasupra, greu şi cenu- 
şiu. Şi huruitul orasului și al lumii întregi vine pină raze 
topit şi sters. Asadar aici. uite aici, la picioarele sule e fadicu 
Beethoven, cel care pină alatäeri deschidea cerurile lui Dum- 
nezeu și umbla în cle si se preumbla iu ele, cu la el acas, și 
innota în rūvāširei si despletiren neagră a lumii de dinainte 
de infäptuire; tadienl Beethoven in ü cărui siugurătate, in- 
cuiere în sine şi surzenit de seoică, vuin ca într'o scoică vri- 
jită de Dumnezeu însusi, Iot tumultul lumilor, toată julea şi 
bucuria oamenilor, toată Slințenia Torci si intreaga iz in 
de ţârmuri a Cabalei, Cine oare 4 spus acolo, pe dramu Sa- 
dagurei. că numai noi suntem aleşii ti, Doamne? (im ia, e 
că numai noi suntem tudikimi? lată, cu țadicul eeh Burich l, 
stau aici, printre cruci și țudikimi ulbi, cu chip de Nazarite ni, 
slau mic si umil, şi mă simi infäşurat, jur împrejur, în uer cas 
sfințenie ca în cimitirul evreese din Sadagura, în fata rA 
mintului marelui Maghid. cure doarme acolo, somn ară a 
buciumul venirii lui Mesia. Si la fel cu avola, sub al făireă 
răvăşitoare a veşniciei deasupra capului, iată, rostesc cu ev- 
lavie rugăciunea sacră pentru morții evrei: 

Isaudei, Veiskudeş, mei rabu.. 
i Dar Wa putut să sfirşiuscă rugăciunea că au aer, sà 
se elutine tonte crucile cimitirului xi toți Nazaritenii de pe 
morminte, Și de undeva nu-si dădea seama ike inde 2, 
(poate din spatele veacurilor, poate din Riiel raken o 
prici sale făpturi) a început să vuiască, si a năvălit și A it- 
coperit pînă dincolo de el. în valuri cotropitoare, pt E a 
zit în Sadagura: rostogoliri de stinci, bubuituri în A ul lu- 
mii şi al pămintului. Si ape mari, ape negre. Și rile pp si 
rostogaliji în ele, Nazariteanul. blind, in mantie uugă, a bä, 
Baal-Şem-Tow, Frate cald, în cisme mari noroionse şi barbă 
răvășită de harabagiu, şi Beethoven întunecat, grav, și cu 

"hii i tăciuni stinsi. 
ochii doui tăciuni > ct R 


Mangalia 11181934. 


e pi 


ORGANIZAREA PRODUCTIEI 
AGRICOLE IN STATUL ŢARANESC 


N a OO, A e N N 
PROF. DR. M.. CHIRIȚESCU-ARVA 


Statul țărănesc, care are ustăzi o uceepţiune ideologică 
destul de nebuloasă, chiar pentru ginditorii cei mai înzestrați 
ai generației noastre, care știu să se încadreze în ritmul vre- 
murilor pe care le trăim, nu trebuie să fie privit ca o ţintă fi- 
nală. El trebuie să fie înțeles, din punet de privire ceonomie, 
ca un cadru care să asigure inceputul unor prefaceri funda- 
mentale, iar din punet de vedere social ca o interpretare a u- 
néi clase productive in adevăratul ci rost statornic. Statul tă- 
rănese trebuie să fie deci un sistem politic, economie și social 
nou, complect și durabil, care să asigure nu atit folos sau o re- 
parațiune directă păturei rurale — ca cca mai numeroasă fi- 
ind — ci mai ales o contribuție şi o impărtăşire justă a clasei 
țărănești, în proporţie cu capacitatea de producție pe care o 
reprezintă, atit la eforturile colective în vederea producției 
cit și la răsplata acestor eforturi. 

Ideia statului țărănesc este nebuloasă şi incoherentă din 
mai multe principii. Intti de toate din pricină că pătura noas- 
iră țărănească, în starea de înapoiere in care se află. nu are 
decit o conștiință foarte vagă de clasă și prin reforma agrară 
înfăptuită, țărănimea a fost în multe privinţi. înhămată. cu 
scopul bine cunoscut şi mai sigur ca înainte, la carul capita- 
lismului bancar. 

In această privinţă, chiar dacă deposedarea latifundiilor 
și creiarea micei proprietăți ar constitui idealul integral al 
țărănimei, între vechea și noua situație din punet de vedere 
al desfăşurărei în viitor nu văd decit o deosebire în rău. In 
vechea situație, acești rotasi inhămaţi la carul capitalismului 
puteau rupe mai uşor șleaul pentru a se elibera, și a-şi valo- 
rifica munca braţelor, intrind în cadrul proletariatului indus- 
trial. In noua situație de astăzi, odgonul puternic pe care-l re- 
prezintă lotul de împroprietărire — deși are o funcţiune de 
producție destul de efemeră este mai greu de rupt. In a- 
ceastă privință. capitalismul burghez corectind în parte ulti- 
mele vestigii ale vremurilor medievale în viaţa rurală şi po- 
tolind pentru moment setea de pămint a țăranilor, n'a făcut 
de cit să-și apere şi să-și consolideze existența în viitor. 

Suntem İn intirziere cu un secol, Regimul micci proprie- 
tăţi şi al producţiei individuale țărănești, cari au constituit 


n a a E N N N N a i A 


ORG. PRODUCȚIEI AGRICOLE IN STATUL ŢĂRANESC 23 


Cerei 


in alte țări revendicările secolului trecut, au fost cucerite la 
noi într'o etapă istorică în care mica proprietate individuală 
se dovedeşte, tot mai categoric, a fi neputincioasă în funețiu- 
nea ei de producție, S di 
O altă cauză stă în faptul că ginditorii noştrii in dome- 
niul politic, economic şi social sunt, în concepţia lor, in mare 
parte sau ecoul unor reminiseențe de gindire burgheză, prin 
felul romantic cu care privesc viața rurală și prin virtuțile 
mistice pe cari le atribue individualismului creator, sau sunt 
captivii unor formule teoretice clasice in domeniul tioi 
pe cari le privesc ca un scop, care trebuie înfăptuit in ocs 
le folosească drept mijloc în realizarea formelor de viaţă im- 
e de vreme, 
ĝiii Clarificarea şi conturarea precisă a ințelesului proble- 
mei agricole întrun cadru țărănesc pornește dela rostul pe 
care-l atribuim țărănimei în noua formă de viaţă pe care o 
concepem. ziceti 
Felul — care se întilneşte uneori de a privi tiranin 
cu disprețul cunoscut al socialismului secolului trecut, apo * 
desfăşura procesul de desmembrare a latifundiilon pen ni 
se cereja mica proprietate, constitue cred nu numai o greşea N 
dar şi o negare a rostului țărănimii, In aceste y rr em 
in procesul de producţie al agriculturei - ipana. di ms 
şinile ingenioase de astăzi — predomină, prin rolu! ci, mones 
brațelor, desigur că mica proprietate țărănească avea conni 
țiuni prielnice în cee priveste producția și gentacerea și coma i- 
tuia o piedică serioasă, sau o problemă greu solu i CĂ are 
socialism. In timpul cînd sau dospit principiile social = ui, 
cînd producția agricolă se sprijinea pe munca arae lor şi 
tracțiunea animală, țărănimea putea fi uşor aer per eu un 
sac cu cartofi, fără coeziunea care cimenteuză părțiie com- 
ponente ale unui agregat. Azi, cînd tracțiunea merania şi in- 
tervenţia masinismului în general, in procesul de prot uea 
capătă un rọl hotăritor și sapă tol mai adine pora a- 
griculturei parcelare, această comparație ar fi cel puțin pe- 
e Daci pornim dela premisa in parte nelntemeiată, so- 
colese cu — că țărănimea este incapabilă să înjoteagă leu a- 
dopte integral realizările technicei moderne, și de dragu pro- 
gresului nu suntem dapny a ierta nici o abatere sau meet 
și dacă mărginim problema consolidării economiei naționale, 
la socializarea industriei, finanţelor și comerțului, în folosul 
țărănimei, am face o operă subredă de romantism generos. 
Această operă de integrare să zicem — a celei mai mari 
categorii sociale in unele drepturi de cari a fost lipsită în tre- 
cut, dacă nu ar echivala cu o cotropire sau cucerire, ar fi to- 
tuşi lipsită de echilibrul intern, de proecție în viitor, de dura- 
bilitate. 


ud VIAȚA ROMINEASCA 
ORG. PRODUCȚIEI AGRICOLE IN STATUL ȚĂRANESC 29 


DE 


Pentru cine realizăm, un astfel de capitalism de stat, care nu 
ar înțelege să se pună în serviciul procesului de producție a 
micului agricultor? Pentru oraşe? Pentru oligarhia țără- 
nească viitoare, poate? In acest caz, problema ered că nu in- 
terescază pe țăran şi nu ne poale interesa nici pe noi. 
Țărânimea reprezintă clasa predominantă cu număr În 
populaţia țărei noastre și functiunea ci economică, în ce pri- 
veşte producția agricolă, este cea mai importantă pentru eco- 
nomia naţională. Această realitate poate constitui un punet 
de plecare, însă nu singurul temei pe care se ascază econo- 
mia națională. In mod esențial, în viata statului organizat, 
rolul ţărănimei este de trei feluri: Primul rol care Îi revine 
țărănimei este ul producției agricole, cure trebueşte desvul 
tată lu maxim în cadrul asigurat de condițiunile naturale ale 
mediului, în limita tuturor mijloacelor technice şi învăţămin- 
telor științelor agronomice de cure trebuie să se impărtăşeuscă 
şi cîl mai sus peste nivelul consumului propriu, Al doilea rol 
care îi revine țărânimei este acela ul consumaţici. In nceastă 
direcţie, prin sporirea producției, țărănimea trebuie îndru- 
mată spre o bună stare progresivă, care prin înmulțirea ne- 
voilor să-i sporească tot mai mult capacitatea de consum a 
diferitelor produse industriale. Capacitatea de consum a 
populației. sporită prin ridicarea standardului de viață, va 
constitui în acest fel calea serioasă pe care se va îndruma 
industria natională în viitor. fără artificialitatea regimului 
protecţionist. In aceste condițiuni noui de desvoltare. (ărăni- 
mea își va îndeplimi intro măsură mult mai largă ca pină 
acum rolul de s alimenta clasele superioare ale societății, de 
a împrospăta clementele de conducere şi de a asigura în acest 
fel închegarea unei ideologii potrivită intereselor ci per- 
manente, 

Capitalismul burghez de pînă astăzi. cu o conceptie sta- 
tică asupra țărănimei, pe care a tinut-o departe de folosirea 
progreselor technice, nu a putut realiza aceste deziderate, 
fiindcă nu a fost în stare să înțeleagă adevăratul rost al țără- 
nimei ci pătură producătoare, 

In viitor se vor putea realiza aceste deziderate, dacă se 
va înțelege şi se va folosi lărânimea ca o principală clasă 
producătoare cu un rol dinamice hotăritor în ce priveşte toate 
funcțiunile statului. Prin ruperea lanțurilor grele ale primi- 
tivității vieţii rurale de astăzi, prin sporirea roducţiei cu a- 
jutorul științei si mijloacelor tehnice, prn înlăturarea nevoi- 
lor de consum ale populației, țărănimeu va fi îndrumată 
spre îndeplinirea acestor roluri, viața rurală va fi complet 
revoluționată şi în acest fel se va pune temelia sigură a unci 
agriculturi țărănești propuse. 

In cadrul economiei noastre naționale, producția agri- 
colà are primul rol. Datele statistice, privitoare la producția 


TE 


„Dacă problema, țărănească la noi este mai complexă de 
cii iiurea şi dacă suferințele clasei (ărăneşti în Bominia sunt 
mai mari decit în alte părți. acestea se datoreste loemai fap- 
tului că mijloacele creiate de regimul capitalist, în ce pri- 
veşte sporirea Și perfectionarea producției. transformarea i 
circulația bunurilor, au fost puse numai la indemina rA a 
triei. Ele nu s'au coborit pînă în massa largă a agricultorilor 
mici in special, cari, părăsiți în primivitatea lor., cu mijloace 
rudimentare, in luptă inegală cu udversitățile naturei şi cu á- 
suprirea capitalismului burghez, în regimul iluzoriu de pro- 
prietate individuală, au intrat de lupt intro nouă fază Svei. 
tivă a iobagici. Am avut astfel pină azi un soi de capitalism 
balcanic sau colonial, pus la indemina ramurilor de producție 
cari se ultoesc pe agricultură și spre folosul claselor sociale 
Suprupuse clasei ţărăneşti, | caer 
„Astăzi, din punet de vedere economic, culca care pare a 
fi indicată de evoluția firească, este aceia n capitalismului de 
stai. Dacă şi la noi această cale va fi apueatà si vom ajunge 
la realizarea apitalismutui de statin rîndul ramurilor de pro- 
ductie cari se suprapun agriculturei, vom face desigur un pas 
insemnat inainte, din punet de vedere politic si social şi se sred 
realiza importante ävantagii economice pentru stat, Aceste n- 
vantagii se vor restringe desigur in mod indirect si asupra 4- 
griculturei, uecastu insă intro măsuri mai slabă decit ne in- 
chipuim. Agricultura țărănească, privită prin prisma fune- 
Hunci ei productive pe care o are. fiind lăsată în aceiaşi stu- 
re urhaică; de teama reacţiunea acelui individualism şi ar 
ticulurism ul vietii noastre rurale, nu va avea nimic de dati. 
gat. Procesul de productie in gospodăriile țărănesti se va men- 
tine mai departe lu neelas nivel de primitivitate ca pe vremea 
Sciților, la care se află astăzi. diferența de cel pulin un secol 
intre etapa de desvoltare în care se giseşie astăzi industria 
faţă de agricultură la noi va deveni tot mai mure şi mai pă- 
gubitoare pentru producţia agricolă. r 

„Un astfel de capitalism de stat, circumseris la Pumeţiu- 
nile economice superioare ale statului, care se suprapun agri- 
eulturei, va fi mai mult în folosul claselor sociale suprapuse 
clasei țărănești, Părăsită ln mijloacele ci de înțelegere in ca- 
drul individualismului, țărănimea va continuu maji departe 
sa lrăiuscă sub regimul gospodăriei familiale, in cadrul că- 
Pea nu se va pulea avintu pe calea sporirei producției si nu 
va putea constitui o temelie sănătoasă și Irainică iha ca- 
pitalismul de stat realizat sus. Dacă astfel se înțelege noua 
gare s economici nationale, atunci țărănimea se va găsi 
se ke ud pn unei găini pe malul apei după ce a clocit 

Economia națională concepută astfel. nu coincide cu in- 
teresele țărănimei şi atunci ne punem intrebarea justificată: 


ana ma it 0 RN e aia ui et 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


națională totală şi cele referitoare la valoarea produselor ex- 
portate, ne dovedesc cu prisosință acest lucru. Prin desfiin- 
tarea regimului protectionist, care a asigurat industriei con- 
dițiuni artificiale de desvoltare în paguba țărănimei, va ieși 
şi mai mult în evidență importanța pe care o are producția 
agricolă. 

Principala noastră industrie este deci agricultura, al că- 
rei rol nu se mărginește numai la satisfacerea nevoilor n- 
terne, dar de ea depinde intotdeauna soarta balanței noastre 
comerciale externe. În acest fel, atit în ce priveşte satisface- 
rea nevoilor consumului intern, cit mai ales din punet de ve- 
dere al desfacerii în afară şi a cucerirei pieţelor de consum. 
agricultura noastră trebuie să ducă o luptă care devine din 
ce în ce mai grea. Dacă pe planul internațional se poate 
vorbi de o supra-producție, care stă la baza crizei agricole 
mondiale, in ce ne priveşte pe noi ne găsim în situaţia umili- 
toare de a fi în urma tuturor țărilor agricole, în ce priveşte 
producția la unitatea de suprafață. Astfel, pe lingă suprapro- 
ducţia de pe planul mondial, care ne interesează în legătură 
cu mecanismul stabilirei prețurilor, pe planul intern al eco- 
nomici noastre naționale avem o criză cronică de sub-pro- 
ducție. Agricultorii noştri nu pot ajunge la răsplătirea sfor- 
țărilor pe cari le fac din pricina nivelului redus la care sau 
stabilizat preţurile produselor agricole, în urma jocului li- 
ber al cererei şi ofertei, dar mai ales din pricina recoltelor 
reduse obținute la unitatea de suprafaţă, fără a mai vorbi de 
calitatea inferioară a produselor noastre agricole și de lipsa 
lor de uniformitate. 

Statul nostru de agricultori mici, neputindu-şi circumseri 
funcțiunile economice în interiorul granițelor sale, va trebui 
să păstreze și să-și desvolte chiar, raporturile de  interde- 
pendenţă cu celelalte state. Va trebui deci să continue cu mai 
multă hotărire lupta grea de produse agricole de origină ve- 
getală şi animală. Va fi posibil acest lucru dacă abandonăm 
clasa țărănească la actualele vi mijloace și lăsiim ca producția 
agricolă să se sprijine mai departe pe eforturile inħtile ale 
individualismului? Desigur că nu. Abandonarea țărănimei la 
mijloacele primitive ale producţiei individuale de astăzi echi- 
valează cu trădarea propriilor ei interese şi cine ar săvirşi o 
astfel de greșeală, sapă la temelia însuși edificiul economiei 
naționale, Această afirmaţie nu este exagerată. Pentru susți- 
nerea ei să nu căutăm argumente în prefacerile cari au loc în 
Rusia și față de cari mulți continuă să păstreze o neincredere 
pe care le-ar fi greu desigur să o a iileni Exemple edifica- 
toare putem găsi în America, țara în care capitalismul a des- 
cins În domeniul agriculturei pentru a o leit. apo funda- 
mental, atit în ce priveşte technica procesului de producţie, 
cît şi structura și extensiunea unităţilor «de producție. Dacă 


ORG. PRODUCȚIEI AGRICOLE IN STATUL ŢARANESC 51 
SE E E Re aan T i 
în adevăr, agricultura americană, în totalitatea ci, are o parte 
însemnată de suferință în iii acestei erae aceste sufe- 

inți numai asupra fermierilor mici și mijlocii. - 

aN sea din anul 1930 Ministerul de Agricultură al Statelor 
Unite. în anuarul său spunea următoarele: „Micii fermieri 
trebuie să înţeleagă că pentru ci. în noua agricultură ameri- 
cană, nu se găseşte nici un loc, Producătorii agricoli cu spi- 
rit progresiv înţelea tot mai mult că agricultura este a sei 
prindere economică pentru conducerea căreia trebuie să aibă 
in vedere aceleaşi norme ca și in celelalte industrii, Princi- 
piile economice, cari sunt socotite premise indispensubile 
pentru succes în industria propriu zisă. lrebuese avute în ve- 
dere, pe cit posibil, și în „procesul de producție agricolă : 
lată perspectiva fatală sortită micii proprietăţi şi la noi. prin 
desvoltarea liberă a capitalismului in naricultură. ducă nu 
se iau din vreme măsuri de apărare, A | 

In adevăr, în ultimii cinci ani de zile, în Statele Unite ale 

Americei de Nord, se desfăşoară tot mai mult procesul de con- 
centrare u unităţilor de producție. în complexe intinse exploa- 
tate pe bază de maşinism, Acest proces se desăvirgeşte toi 
mai mult, cu prețul ruinei fermierilor mici și mijlocii, pe 
care Farm Boardul și statul, prin sacrificiile imense pe cari 
le fac, totuşi nu isbutese a-i salva, La fel cu în industrie, mare 
parte din producția agricolă din Statele Unite ale Americei 
de Nord, este obținută în societăţi capitaliste pe acţiuni, cari 
în aceste vremuri de criză dau dividente importante, după 
cum arată Gumperz în următorul pasaj: ~ 

„După statistica Camerei de Comerţ a Statelor Unite 
existau deja în anul 1926 circa 9 mii de societăţi pe acțiuni 
pentru producția agricolă ul căror venit reprezenta G din 
intregul venit agricol. Bursa nu a ezitat desigur să se interè- 
seze de aceşti copii ai capitalismului, ajunşi atit de repede 
la majorat. Societăţi cari plătesc 10—12.50 beneficii nu au 
nevoie să insiste prea mult pină cind efectele lor sint primite 
la bursă. Astfel s'au format în ultimii ani, prin băncile inte- 
resate, societăți pe acțiuni pentru producția agricolă, ale că- 
ror efecte, prin intermediul bursei au fost repede răspindite 
în public”. 4 | 

Aceste societăți capitaliste sporesc mereu și in condi- 
țiunile vitrige ale crizei actuale obțin produse agricole la 
prețuri de cost atit de reduse, încit pot fi desfăcute pe piață 
cu beneficii importante, Privitor la acest fapt. tot Gumperz 
spune următoarele: 3 dn „=, 

„Ferme cu astfel de structură capitalistă mare pot, în 
Statele Unite, natural, să producă mai eftin decit exploatația 
agricolă de mărime obicinuită. Dacă prețul griului scade cu 
un dolar sau mai mult, aceasta pentru ele nu inseamnă nici 
un pericol. La o reuniune a teehnicienilor agricoli americani, 


————————— A —— 


E ză VIAȚA ROMINEASCA 


avul loc de curind, a arall de a t pe actiuni, care a 
= 3 Capri at că aceste societăţi ar fi 
rigira pa ec harta rm Sron daca prel a 
pas: A £ v SORRE ata vinde cu profit, 
aa A types prast din Cansas, costul de producție al unui 
ae a pe sa in fermele de întindere mijlocie în 
zale cdi pă fost de cirea 80 de cenți. O exploatație 
ri aaoi e P rai Farming corp, conminică in acelas 
cinti Je basha paria eiren Sa cost cra numai de 24 de 
cole i aptise nu există criza umr Ai tab iE ogai 
„Ovi > i icili 
E ad periei pe cari agricultura modernă, aşezată 
iara ore Ac puf Dașinismului. o dă agricul- 
cuc ae maci us Mică rudimentară fără concursul 
i Unila spate prij na pe tracțiunea animală, în State- 
ni moetie yia nai i e Nord, se transmit și pe planul inter- 
re aere E aen h mai mult şi asupra productiei noa- 
ori n punea nvechite, debitate în mod sforăitor în 
patriarhale. Oria fia : către Pügumii agronomiei noastre 
jee igien ee re loati gravitatea crizei agricole este so- 
trei mie pisi numai a supraproductici de pe planul 
i A nădejdea ali n, aps; iar optimismul care se 
mare Baltenii piei acestei supraproducţii, prin 
Posea ară ure americane, este cel puţin copilărese 
Fa geide pie ate ucpe acest volum mare de produse agri- 
cer pasu kefe „Pe ye t ie consumatoare la prețuri reduse 
pe pt rece y in extinderea suprafeței cultivate, înso- 
reia eso pri S seltonsumalie, care se desfășură în tä- 
codlea zose ră “a oreşte mai ules prefacerji fundamen- 
ari arde ar anca "pn Disetul de productie al agrieulturii 
Hpo. ei rar usin, ctc., prin intervenţia maşinelor, 
here pina par probabil că agricultura capitalistă a 
sei mi eaea ge cojas = beneficiile ci importante şi nu-si 
Sie pe int e mila agriculturei țăranilor dunăreni, 
aas git - aceștia ar fi holăriți să moară în mod 
5 și inut de dragul agricultarei parcelare, 
moduek ae ariei noastre în rolul ri dinamice de clusă 
torii se A i A ver à de a folosi toate mijloacele technice 
efortului colectiv. Organizarea Ferme) aooo a Organizarea 
ie ) a erativei se i 
tc hein de Talis de nn tura, e at meri să dinte 
D valti t statului țărănese, 
Ba crezi apte renni scop trebuie să recunoastem că 
şoară a acestei e aot reglat aril iae asr near 
ij acestei probleme, a dintre principalele 
mer taia a Nar are ci. Atrusă încă dela risc 
ador ei ita capitalismului a cărui uncită fi- 
cauna, cooperațiu de astăzi, de tonte formele, 


ORG. PRODUCȚIEI AGRICOLE IN STATUL TARANESC 33 


va trebui total revoluţionată. Vom avea ferme cooperative ca 
celule unice, care-şi vor lua rolul de producţie, transformare 
şi desfacere a produselor. Aceste unităţi de producție vor pu- 
tea, din punet de vedere al naturei produselor, să [ie specia- 
lizate de exemplu: producția cerealelor, animale, vița de vie, 
pomi fructiferi, plante industriale, medicinale, ete, după ca- 
racterul şi aptitudinele regiunilor naturale în cari se gă- 
sese. In regiunile agricole cu condițiuni naturale cari permit 
o agricultură variată se pot organiza ferme cooperative 
mixte, cu mai multe ramuri de producţie: a) vegetală; b) 
animală; c) industrii agricole, etc. Aceste unităţi cooperative 
vor centraliza în jurul lor interesele tuturor agricultorilor 
dintr'o comună sau dintr'o regiune şi pe lingă impulsul fără 
precedent pe care îl vor da producției agricole, vor desvolta 
in rindul ţărănimei spiritul de clasă, vor reface simțămintul 
de încredere în producția agricolă la baza căreia se vor așeza 
mijloacele tehnice şi inovațiile științei aplicate, 

Pe planul imediat superior, vor funcţiona uniuni regio- 
nale ale fermelor coperative, cari vor avea rolul ca să în- 
drumeze activitatea lor tehnică și să facă totdeauna şi con- 
trolul necesar în ce priveşte întreaga lor funcţionare. In fine, 
deasupra acestor uniuni regionale, va funcţiona o centrală a 
uniunilor regionale ca organ suprem de control al uniunilor, 
căreia îi va reveni întreaga politică și tehnică a organizărei 
producției şi a desfacerii ei. 

In afara acestei rețele unitare de ferme cooperative, cu 
organele lor superioare de îndrumare şi control, fermele coo- 
perative cu o funcţiune productivă specială pol avea grupa- 
rea lor aparte, sub forma de trusturi, cum ar fi de exemplu, 
trustul producţiei sfeclei de zahăr, trustul producției uleiuri- 
lor vegetale, trustul producției textilelor, trustul producţiei 
plantelor medicinale, ete. 

Unităţile superioare de conducere, cum ar fi centrala 
uniunilor sau diferitelor trusturi, vor rindui producția agri- 
colă a țărei, realizind o raţionalizare geografică maximă, cu 
scopul ca în ficeare regiune să se cultive planta care, conform 
condiţiunilor naturale, este cea mai potrivită şi dă cele mai 
bune rezultate. Numai atunci agricultura țărei noastre va 
scăpa de aspectul jalnic pe care îl are astăzi, din punct de 
vedere al repartizărei pe regiuni a plantelor cultivate şi care 
decurge în mare parte din caracterul familial sau de unitate 
de producție de hrană pe care îl au cele mai multe din gos- 
podăriile noastre agricole țărănești, In cadrul raționalizărei 
geografice se va putea ajunge la o cit mai bună raționalizare 
economică, în sensul de a se cultiva numai acele plante care, 
în cadrul condiţiunilor naturale ale regiunei căreia sint des- 
tinate, pot să aducă maximum de profit. In acest scop, or- 
ganele reprerintative supreme ale unităţilor de producție 


a — 
3 


„4 VIAŢA ROMINEASCA 


vor trebui și vor putea ține un contact cit 
voile piețelor „consumatoare. Centrala ral de a 


Liverpool, etc., unde vor incheia din vreme contractele de ii 


In fine, prin aceste unități de producti 
K ne, prin ucțic, î è - 
cieni agricoli îşi vor găsi adevărate lor ara. fun 
ari = pămîntul ȘI punînd cunoștințele lor în serviciul efor- 
ui colectiv al țărănimei, vom ajunge să raționalizăm pină 


pucăm pentru a ajunge la raționali i 
poaa ; izarea maximă a procesu- 
a de productie, fermele cooperative ŞI organele lor supe- 


„Prin gruparea lor în asociație, loturile devin indi i 
bile pe tot timpul duratei isolatie, adică aaa, mai pr, fe st 
trase din asociaţie. Ele pot fi însă vindute în total sau în 
parte, transmise pe cale de moștenire, înzestrări, ete., noii pro- 
prietari fiind introduşi în drepturile fostului proprietar a li- 


o „nn aaa peee E A A 


ORG. PRODUCȚIEI AGRICOLE IN STATUL TARANESC $5 


mita terenului pe care l-au cumpărat. In cazul cind noul pro- 
prietar nu ar vrea să facă parte din asociație, terenul lui 
este lucrat de către asociație, el urmind să primească arendă 
anuală, fixată sub formă de părți sociale după hotăririle 
adunărei generale, Pentru procurarea maşinilor necesare, ca: 
tractoare, mașini de semănat, cultivatoare, grăpi, maşini de 
treerat, se vor întrebuința creditele primite din partea uniu- 
nilor regionale, ajutoarele primite din partea Ministerului de 
agricultură sub formă de încurajare şi sumele de bani care 
se vor realiza din vinzarea animalelor de tracțiune, care vor 
fi de prisos treptat cu progresul mecanizărei tracțiunei, In- 
treaga suprafaţă de teren a fermei va forma un corp continuu 
asupra căreia se va aplica usolumentul cel mai potrivit con- 
diţiunilor naturale şi economice. In cadrul asolamentului 
stabilit se va fixa rotația pe care o vor avea plantele cultivate, 
asigurindu-se în acest fe cari Done pămintului într”'o stare 
cit mai favorabilă producţiei. Vor răminea, în cadrul gospo- 
dăriei individuale, locuinţa cu toate clădirile accesorii, curtea, 
grădinile de pomni fructiferi şi de legume, via, creșterea pă- 
sărilor de curte, ţinerea unei vaci cu lapte, a unui cal sau 
doi pentru transporturi, — după suprafaţa de teren pe care 
o uit în asociaţie, — căruţa şi citeva instrumente pentru lu- 
eru cu braţele. 


Toate celelalte plante se vor cultiva în comun de către 
asociaţie în cadrul asolamentului şi rotației stabilite, cu ma- 
şinile asociaţiei și după planul de lucru stabilit pentru fiecare 
campanie agricolă. Toate arăturile se vor face, pe cit posibil, 
cu tractorul, la timpul cel mai potrivit, care va fi hotărit de 
către agronomul asociaţiei. împreună cu consiliul de admi- 
nistrație al ei. Semănatul se va face cu maşina de semănat 
purtată de tractor. Recoltatul se va face cu maşini de sece- 
rat şi legat, sau la păioase, dacă întinderea exploatației per- 
mite, se va putea întrebuința chiar secerătoarea irecrătoare. 

Diferitele lucrări de întreținere date plantelor cultivate, 
cum ar fi de exemplu: plivitul păioaselor de buruepi, prăşi- 
tul şi săpatul sau muşuroitul diferitelor plante prășitoare, că- 
ratul snopilor, facerea clăilor, încărcatul snopilor în car şi 
transportul lor la arii, diferitele lucrări ajutătoare la maşina 
de treerat puse în funcţiune, căratul semințelor la magazia 
comună şi a nutreţurilor în gospodăria individuală sau în 
curtea fermei, transportul produselor la gară, ete., se vor face 
cu brațele şi cu carele membrilor asociaţi ai cooperativei. In 
acest scop, fiecare membru al asociaţiei va fi obligat, po- 
trivit cu suprafaţa pe care o deţine în asociaţie, să presteze 
un anumit număr de zile de lucru cu brațele şi cu carul. Tim- 
pul cind se vor executa diferitele lucrări va fi fixat de către 
administrația asociaţiei prin planuri de lucru săptăminale. 


—————————————————————————————————— 


J0 VIATA ROMINEASCA 


Braţele și animalele de lucru ale asoci 
e > de asocia i rganiza 
pi N a an m pare și natura srp Aug pa paa îi ie 
; 1 multe echipe la un loc vor constit 
mase e inot Echipele şi brigāzile de biaa va A 
5 şefi de echipă sau de brigadă aleși de către înşişi membrii 
sociaţiei. Zilele de lueru, după natura lucrărilor si ul 
mer res fi preţuite în bani, Cei care nu vor presta atare 
5 fior e x lueru, cu care sunt îndatoraţi faţă de asociaţie, v 
ae nea îincâreaţi la debitul partizei lor cu costul zilelor de 
i Ai AOA Sara m Sir era din cota parte de venit 
h Produselor, iar pentru ce 
po un număr mai mare de zile de mm pr moi i 
a E aia a x vă De respective se vor credita cu og 
care i i 
de a se aștepta încheierea emobd.-. carea Bi: rara rs 


prie şi produse destinate vinzăre 
i, cari 
a gișilie și hambarele comune ale ei rari a 
tocul cupene A z astfel de magazii şi hambare ag 
, > vor atribui ntregime membri x re 
ay pirate ji de pămînt pe care o are ip gara A 
sole ariy heale. o syi etoarele gospodăriilo: indi. 
s, cest caz se face iun ități 

de produse destinate entru conta propriu m canta iis 


mun, sẹ vor stabili princi 
lor, cărora li se va eonda ua GENA i Tent ale terenuri- 


Pentru recoltele destinate vinzărei 
` rei, care a 
e ore comune ale fermei, se va elibera a apria 
ekee eE, eoh se va trece cantitatea respectivă a fiecărui 
pi era i Borca al aie erau) înmagazinate pînă la vinzarea 
Sate. pot Deka fikran, a pentru satisfacerea nevoilor cu- 


Nutreţurile vor fi împărți semin 

l mpärțite la fel ca şi i 

pepe di anume: o parte destinată pentru jatreția ce, în, două 
n gospodăria individuală, iar prisosul va it rapa 


aa CE ZOMBIE e apa 7 ta necaz 


ORG. PRODUCŢIEI AGRICOLE IN STATUL ŢARANESC 9 


folosința fermei cooperativei, Aceste nutreţuri vor fi folosite 

de către administraţia fermei pentru creşterea şi întreținerea 

vitelor de rentă: vaci pentru lapte, boi la îngrăşat, creştere de 

porci, de păsări, ete. Beneficiul realizat din aceste ramuri de 

producție se va împărţi între membrii asociaţi, potrivit cu 

cantitatea de nutreţ adusă de fiecare şi de numărul de zile 
de lucru prestate de fiecare în acest scop. Treptat cu progre- 
sul procesului de mecanizare a tracțiunei în ferma coopera- 
tivă se va face o economie apreciabilă de nutreţuri cari, în 
cadrul gospodăriei individuale bazată pe tracțiunea animală, 
sunt consumate fără folos, de către animalele de muncă în 
timpul cînd nu lucrează. Prin intervenţia tractorului, care 
consumă numai în timpul cît lucrează, intensificindu-se pro- 
ducţia se va spori deasemenea într'o măsură apreciabilă can- 
titatea nutreţurilor. Aceste rezerve de nutreţuri vor fi folo- 
site pentru desvoltarea producției animale. Abia atunci se va 
putea vorbi în mod serios de o adevărată zootechnicizare a 
agriculturei, ca să întrebuințăm acea formulă magică, lan- 
sată în ultimul timp, mai mult cu scopul de a ridica moralul 
agriculturei parcelare în faţa pericolului care o aşteaptă. 


In fine, în cadrul fermelor cooperative din regiunile de 
cîmpie se pot organiza industrii agricole anexe: morărit, fa- 
brici de scrobeală, de uleiuri vegetale, de fringhii, de împle- 
tituri de cînepă şi de in, extracţii de esențe aromatice din 
plante aromatice şi medicinale, fabrici de brinzeturi, meze- 
luri, ete, în care braţele rurale vor găsi de lucru în timpul 
cînd nu sunt ocupate la cimp. 

Indrumind producţia  agriculturei ţărăneşti pe această 
cale, țărănimea va putea în adevăr să beneficieze de impulsul 
dat de capitalismul de stat. 

Se va pune o bază solidă economiei naţionale îndrumată 
pe calea capitalismului de stat, iar clădirea acestui edificiu 
nou se va începe, cum este firesc, dela temelie, 

Se va spori şi asiguru capacitatea de rezistență a agri- 
culturei, faţă de loviturile grele cari vor continua să vină din 
partea agriculturei capitaliste a altor ţări. 

A stărui mai departe în ce priveşte producţia agricolă ță- 
răncască în cadrul efortului individual al agriculturei parce- 
lare, înseamnă a menţine țărănimea robită neputinței, incre- 
menită în primitivitate, cu nevoi primare şi putere de consum 
redusă, incapabilă de a constitui temelia sigură a statului 
modern cu nevoi erescînde, pe care-l vrem. 

In epoca de prefaceri radicale pe cari le suferă agricul- 
tura în vremurile noastre, ca o consecință a influenței regi- 
mului capitalist, între agricultura latifundiară a societăţilor 
capitaliste pe acţiuni ale statelor americane, în care țărâni- 


e 


za VIAȚA ROMINEASCA 


mea este proletarizată spr osu 
A e 
agricultura sovietică a ir i 


capitalismului bancar și 
care țărănimea este prolet 


_după aceleaşi norme şi în 


PROF. Dr. CHIRIȚESCU-ARVA 


FEN 


——— 


9 III E i 3 Na na aa o 


w 


VANATORI ȘI 


ÉE KNR O 8.1 E N 3 


TOVARAŞI 


B 9 T 8 2 


Vinătorul este în genere un tip egoist. Interesul de sine 
se manifestă nu numai faţă de vinatul propriu zis, căruia îi 
pretinde să moară pentru ca să-i facă lui o mică plăcere şi 
să-i flateze amorul propriu, dar şi f x e de camarazi, 

Vinătorul se consideră întrun fel de „legitimă apărare” 
nu numai faţă de vînatul care fuge, dar şi față de tovarășul 
care merge alături. De cele mai multe ori, acesta este un con- 
curent în ochii căruia, în aparenţă se manifestă o curtoazie 
dulce, iar în fond, o luptă ascunsă, ca și cum ar fi vorba de 
salvarea vieţii prin căpătarea unui condiment, 

Dat fiind că orice vinat, că orice epure naiv, oricit de 
binevoitor ar fi, nu-şi poate oferi viața lui nevinovată şi şu- 
bredă decit unuia singur dintre doi vinători care merg îm- 
preună, concurența este naturală și legitimă. Și în această 
materie este un drept de prioritate, și cel care trage intii are 
toate şansele de a deveni posesorul cadavrului „neînsufleţit”, 
De-aceia, între doi tovarăşi de vinat, în momentul în care îşi 
face apariţia candidatul la victimă, se naşte o cursă de viteză 
pentru a se stabili care trage cel dintii. Din cauza acestei gra- 
be „prieteneşti” de cele mai multe ori iesă cu viață sălbătă- 
ciunea, care o rupe de fugă între două focuri încrucișate și 
inofensive. lar dacă unul are un avantaj de poziţie faţă cu vi- 
natul şi ocheşte el cu vădită întiietate, tovarăşul de abia aş- 
teaptă, prieteneşte, şi cu inima strinsă, ca să-l scape şi să gre- 
şească focul, pentru ca să ia și el parte, imediat. la competi- 
țiune. 

Uneori numai, şi foarte rar, tovarășul poate avea, in cea- 
suri bune, o satisfacţie artistică sau profesională pentru o lo- 
vitură frumoasă şi reuşită de către celălalt. In genere, privi- 
rile lui scrutează tactic toate mișcările vecinului şi-i pindește 
atent toate greşelile pe care vrea să le speculeze. Vinătorul 
cu tovarăș, nu are deci numai de urmărit vinatul, ci şi pe cel 
care-l întovărăşeşte, fiindcă un mic spirit de trădare este tot- 
deauna prezent în el, cu toate că niciodată și orice ar fi nu-l 
mărturiseşte. Este, puţintel, o mică luptă pe două fronturi. 

Dacă doi vinători au ieşit, toamna, la cimp, la vinat de 
iepuri, — cum se spune: la picior; — apoi fiecare doreşte să-i 
sară numai lui, chiar dacă el a întrecut pe celălalt cu cîteva 
exemplare. Nu există, ferească Dumnezeu, în timpul acțiunei 
vinatului nici un spirit de frăţietate. 


E 


40 VIAȚA ROMINEASCA 


După aceia, — adică sara, d i 
$ ' ' upă ce s'a închei 
cară pranela e soartă, oferă mai totdeauna aan a 
p ore a Dea ă, pentiu stabilirea unui echilibru în pradă Dar 
n aera ae rakna Cr multe ori, cu un aer de protecție 
re pice decit să i se role pda g catene 

e îndată ce vinătoarea activă” a încetat, şi 

x „m Li 

: Ber sii, unt pisn rămin perfect şi cote pipera a 
crude 5 a nu-i poate despărți; — nici chiar o adversitate 
pori R aru altfel, tovărășia din vinat este mai tare 
isi p iși ma e Şi samănă cu masoneria. O tovärăşie de vină. 
e pp e ln poate strica decit numai pe un conflict de vin t 
aura n incident foarte mic, cum ar fi o ceartă... dela ce 
ara să Lab prd e dintre ei ar pretinde că la “împuşcat 
So ete dă br este pe viaţă şi pe moarte. Nici unul nu 
re”. albe i ce sar intimpla. Și o asemenea faptă, nici- 
ee ddr ar ă şi nici măcar nu se uită. Ea atinge însăși 
ear roiie vinătoreşti şi una din poruncile lui, care nu 
n ao pera pienen mi directă legătură cu amorul-propriu 
rii guler rin cetace este mai sensibil și mai du- 


Vinătorul mizantro i să 

r p sau numai săt 
erie E> vinat singur. Vinătorul este un tir eu ae i-a 
pei e aeae rpe d cu inelinațiui și reminiscenţe arenă 
aie e pu şi mai sălbatice locuri sunt elementul lui i 
kozi să cartă în urechi vuetul surd și prelung al cîmpului reia 
fură Deo maleraă melodie pe eune ar purta- nu numai n 
rătate, se poate simți una N: sp ar tb regie adera. 

ate si toate elemente] i; 

intra în ele și acționa ca un element antient pm d aina 


nifest, aceiaș pasiune ca J 

I f i şi el. Un tovarăș strică 

izolare, menţinind convențţionalul şi planul unei aite sioi 

„na Cu un tova se ' 

Saini trebue să fi fost inainte de a vi 2 sine ră pi 

Spete kipisi au la vinat, strică icoana exactă a seat. 

pirri i ao dernistază, o reface, distruge originalul. 

ştie să incl si cană es ai rege Pariul rin pere care 

e a iară sa PE are 1 să-și simuleze existenţa, 

f vinatul este un mod de a ieși di i 

a i t N e a ieși din] 

sea de a te uita şi a te pierde în acel Pt eng. dori de 

sia a alcătuirile omenești te-au sustras și te-a x 
iza natul este uitare. E acea dulce și leneşă destri- 


E SSN a 


VINALORI ŞI TOVARAŞI 4i 


mare în univers, pe care nu o pol da decit foarte puţine ocu- 
paţii, şi la care năzuim cu o teribilă nostalgie de rătăciţi și 
înstreinaţi, 

Cind mergi cu tovarăș, această uitare nu se naște şi nu 
subsistă decit exact cît durează vinatul. 

Vinătorul solitar intră însă în ea de îndată ce şi-a pus în 
gind să plece la vinat și a început să-şi caute hainele. Atunci, 
cinele se ţine mereu după el, i se uită in ochi; el fredonează 
şi pare foarte preocupat... e un posedat, 

S'a desăvirşit atunci, mistic, un fel de ciudată hipnoză 
care creiază mediul de reveie şi de uitare după care umblă 
toţi vinătorii. Toate preparativele de vinat, se fac atunci cu 
gesturi de somnambul, cu un aer concentrat de adincă preo- 
cupare, fără ca orice altceva să mai existe, Nimeni și nimic 
nu-l mai poate sustrage, chiar de acasă, din această stare u- 
nică. Toate grijile au adormit şi viața independentă a fiinţei 
sa oprit în loc. 

eşirea pe poartă, cu cinele vesel, înseamnă trecerea În 
altă lume, în care nu sunt visuri mari şi frumoase. dar În 
care este o linişte interioară desăvirşită, ca intro nirvană stra- 
nie, Intri întrun basm în care nu-i nimic fermecat nici stră- 
lucit. dar în care te simţi bine, cu toate că nu te aşteaptă ni- 
mie deosebit. Devii un element al calmului naturii în care 
timpul trece fără să se știe, în care îintimplările vin dela si- 
ne, fără ca cineva să le aştepte cu enervare sau să le suporte 


cu durere. 

Asta nu se poate simţi în prezența unui tovarăș. 

Nimic nu jenează mai mult pe om decit prezența altuia, 
în această bae de destrămare şi de pulverizare în neant. To- 
varăşul îți aduce alături. inconștient și involuntar. oricât de 
prețios şi bun ar fi, ideia altei existenți şi mostra vie a unei 
alte lumi, de care vroiai tocmai să te detaşezi, 

Singurătatea este pudică și sensibilă. 

Şi trebue să fie în orice om ascunsă dorința și pasiunea 
de a fugi uneori de oameni. Din toate vietăţile de pe pămînt 
omul pare cel mai nemulțumit de semenii lui. Şi cînd te gin- 
deşti că-i reciproc, ṣi nu se poale face nimic... Numai lovară- 
şul care simte la fel poate fi un bun tovarăș de vînătoare. A- 
tunci, duci parcă în doi, înpărțind, beneficiile uitării de sine, 
şi bolnăvicioasa plăcere a singurătăţii. 

O bucată de vreme am fost la vinat, în doi, cu prietenul 
meu Petrache. E un tip uscat, meschin și egoist. Aşa, pe stra- 
dă şi acasă e suportabil. Inteligența îl salvează şi face să-i 

ierți o mulțime de slăbiciuni jenante. La vinat, inteligenţa dă 
o viziune logică şi conştientă tuturor întimplărilor, ceiace 
strică tot farmecul. Inteligența lui, care mă delecta în alte 
împrejurări, mă jena la vinătoare. Făcea, nu știu cum, din- 
tr'o pasiune ciudată cum este vinatul, un fel de ocupaţie lu- 


PR 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


crativă și interesată. Astfel, o zi 
De e a ani, » O zi fără ca să împuști nimic, 
p iiini pierdută, ca şi cum pentru un lucrător ar fi o 
Să vedeţi. Mă duceam la el 
i cu automobi 
cane ac pica A uan dostar pe sarea 
- * + = e i i 
rap va bg A epr care să transf Ne un iie de om 
ceva Ap totul fericit, cum altfel viața nu 


Ducea cartușiera ca i 
: pe o trusă și arm 
rr i apra lunetă. Apärea îmbrăcat mb re pier 
ozitate pe care numai fetele bătrine o mai e 


tică. Cred că pasiunea lui aplicată pentru costumul de vină. ` 


t A 
n A gril mer pe sat Dana ana vinat. Avea 
lin epops subțire şi metalică: — san eai pete 
(sora i ut după comandă, pe talie. In cap o pălărioari piu 
eap doua pals 9 DUCĂ lung a cărei seavă se urca Hingi 
dafi eare poart t, era rm Era așa cum sunt sol- 
urea în automobil cu mare ă ă 
cinele de vinat. Nu putea suferi aer! Pe pupat bad, de 


tă regulat un inventar a] t 

lua Fe şi unul al elehan, Râurile eat e Ata 

las e nec sănătoasă constituție el nu uita niciodată 

agaat ia oet punea în gind să ia cu el, era mai dinaint 
mpartimentul peoe, ca într'o arhivă. Tatăl 


pentru mine toată minunea vieţii. 


Tovarăşul m i 
urca în automobil: mă întreba insă regulat, orideciteori se 


= Unde mergem? 
Nici nu vrea să pornească altfel! 


EI este, însă, un pesi 
è pesimist, Cheful m è i 
R în cimp este dela început ratat. tar ar nl 


VINATORI ŞI TOVARAŞI 43. 


— Unde? la Popricani?... Să ştii că nu găsim nimic, Am 
mai fost noi acolo, odată, anul trecut. 

Nu ştiu dacă cineva care nu-i vinător își poate închipui 
impresia dezastruoasă pe care o face un asemenea prognos- 
tic. Cu astfel de convingeri este mai bine să stai acasă decit 
să porneşti la vinătoare. 

Vinătorul, cînd pleacă la vinat, trebue să aibă la inde- 
mină şi să facă uz de-o imaginaţie optimistă în care epopeia 
şi hiperbola trebue să se înfrățească necontenit, Vinătorul, 
înainte de vinătoare este un iluzionist incurabil, Nu încape 
indoială pentru el că în ziua aceia va găsi vinat cum nu sa 
mai pomenit. Nici un argument nu poate contrazice sau in- 
lătura această convingere tonică. 

Faţă de îndoiala tovarăşului, exprimată aşa de categoric 
şi de profund negativ, evoc alte perspective şi variez propu- 
nerile: 

— Să mergem atunci la Aroncanu, sau la Zaharna. Poate 
vrai la Balţaţi? 

Tovarăşul ascultă atent întreaga mea enumerare și pe 
fața lui citesc pentru toate, indoeli precise. Am impresia că 
el ar fi sigur de un vinat abondent numai intr'o grădină zoo- 
logică sau în circul lui- Kludţki. 

Bine înțeles că evită să aleagă el terenul de vinătoare. 
'Termină chiar cu constatarea, de ordin general, că „anul a- 
cesta nu sunt epuri”, ca și cum ar fi vorba de o recoltă agri- 
colă compromisă, Faţă de o asemenea presupunere, de multe 
ori, dacă aş fi fost normal, ar fi trebuit să-l dau jos din auto- 
mobil şi să mă duc şi eu acasă, 

Spre amărăciunea şi nefericirea mea n'am făcut-o nici- 
odată cu toate că o îndelungă experienţă trebuia să mă des- 
curajeze, 

Luam asupra mea, la noroc, şi cu proasta inspirație pe 
care o are vinătorul într”o zi de ghinion, alegerea terenului... 
şi porneam spre Zaharna. Nici odată nu m'am dus la locul pe 
care el l-a refuzat net. Alegeam un cimp din acele care se În- 

globau numai în constatarea de ordin general „anul acesta nu 
sunt epuri”, 

Era un tip care nu se putea orienta de loc pe teren. De 
îndată ce ieşeam din oraș mă întreba: 

— Eşti sigur că pe-aici e drumul? Am mai fost noi odată 
și am ieşit prin tirguşorul Copou... 

Dacă ar fi exprimat numai verbal această îndoială n'ar 
fi fost nimic. Dar de-atunci nu mai avea liniște, Parcă ne-am 
şi rătăcit sau cu aş fi avut intenția să-l răpesc și să-l duc peste 
Nistru. Pe urmă, cum zărea un car sau un om pe drum, în- 
cepea să-mi spue: ia seama şi mă apuca ușor de mina cu care 
tineam volanul. 

Oricum însă, ajungeam pe teren, între ogoare. 


———————————————————————————————————————————— 


su VIAŢA ROMINEASCA 


Bine înțeles că el își alegea locul pe unde vroia să mear- 
gă şi care, după părerea lui putea să-i ofere maximum de e- 
puri. Eu trebuia să trag automobilul pe-o miriște, să așez lu- 
crurile... Tovarășul începea în acest timp o acţiune pe cont 
propriu, făcînd abstracţie de existența mea, ca și cum din- 
tr'odată ar fi fost cuprins de-un aces de izolare. 

In fine, îl ajungeam. Se făcea că nu mă vede. Cind era 
ogorul prea lat, eu umblam cu cîinele prin porumbul înalt, 
iar el pe la margine, acolo unde țușneşte iepurele speriat. Ce 
să vă spun ? Cinele și cu mine eram accesoriile lui și împli- 
neam aceiaș treabă de a căuta pentru el, vinatul... 

Dacă întimplător îmi sărea şi mie bine ceva şi împuşeam, 
el se uita la mine ca și cum i-aș fi încălcat un drept al lui de 
proprietate. Oricit de bună ar fi fost o zi pentru mine și ori- 
cit m'ar fi protejat hazardul care-i Dumnezeul vinătorului. 
cu n'am cutezat niciodată. să impuşe mai mult ca el. 

Cel mai fericit ajunsesem să fiu în ziva cînd cu nu im- 
pușcam nimic şi el foarte mult, Cu tot egoismul lui, bucuria 
mea era să-l văd mulțumit, — parcă ar fi fost copilul meu, 
deși în fapt era mai bătrin decit mine. 

EI nu avea răbdarea să tacă din gură, dacă în prima ju- 
mătate de oră de umblat nu-i ieșea niciun epure. Uneori, 
chiar după cinci minute începea: 

— Nu-i nimic. Nu ţi-am spus eu?! 

De spus e-adevărat că-mi spusese, pentru că el întotdea- 
una, fără greș, spunea că m'are să fie nimic, încă înainte de 
a se urca în automobil. 

Niei cinele meu de vinătoare, Max, nu scăpa mai uşor, 
Ba chiar, din contra. Pe el îl certa mereu: că nu caută, că 
ware nas, că-i un idiot, că-i o cotarlă, că-i păcat să-i dau de 
mincare.., 

E-adevărat că nici Max nu-l putea suferi, și de cîte ori 
= uita la el, avea parcă privirile încrucişate, şi mârtia înă- 
uşii. 

Odată, cum ne-am oprit cu automobilul la capătul unei 
mirişti de grîu, a sărit un epure. Noi nici nu scoseserăm ar- 
mele din tocuri. Tovarăşul meu, avu În acea singură dată 
credința că vom găsi mulţi «puri. 

, Am umblat două ceasuri şi n'am mai dat de altul. In 
ziua aceia a terminat fără să mai ă cu mine, de par- 
că el nu știa că viaţa şi întimplările fac o mulțumire de ironii 
și de glume. 

Se poate ca cineva dintre Dumneavoastră să mă întrebe 
de ce-l mai luam la vinat cu mine. Ar fi chiar normal să mă 
întrebe. 

Să vedeţi insă ce-a urmat, şi'n asta stă răspunsul meu, 

Odată ne-am dus la Balţaţi, la vre-o 25 de kilometri de 


pi iii DRE 


VINATORI ȘI TOVARĂŞI 45 


laşi, La întoarcere am avut o pană de automobil. Se deran- 


j ă i viteze. Era pe înserate. Nimic plă- 
jase o furcă dela cutia de ri apero re ză 


cut. Mam apucat să demontez, 
rte era gara. a | i 
Ai na gps văd 4 tovarășul meu că-și ia din automobil 


i ul, pe braț, şi-mi spune: ; 
piei cpt Eu ris în gară să prind trenul de 7, Văd 
că „asta” Aaa 

Și sa dus. - 
ùm rămas singur. Am scăpat pela 11 noaptea, 
Dar de-atunci nu l-am mai luat la vinat, 
tiți însă cu ce-a umplut orașul? 
du sunt un egoist şi-o fac pe grozavul _ 
De-atunei vinez ca mizantropii, fără tovarăș. 
DEMOSTENE BOTEZ 


A 
mo sS 


LIZAŢIA EUROPEI MODERNE 
emmin. Aa aeaa a a ra ra 


PROF. ILIE BARBU L E S ECY 


ki Aee permite, rapa e o suprafaţă de 390.000 
mp. populaţia-i de nație polonă se ridică la 23.000.000, 
din totalul de 32.000.000 locuitori ai lui cu minoritățile na- 
tionale. Simburele din care a început să crească şi s'a des- 
voltat, in curgerea vremilor, acest mare arbore de astăzi, 
apare întiia oară în Istorie în a doua jumătate a veacului al 
X, sub forma unui mic principat (cnezat se numea pe a- 
tunci), locuit de cine ştie cit de puţine, dar desigur de foarte 
puţine mii, căci nu ni sau păstrat însemnări istorice pentru 
asta, şi aşezat pe ţărmul riului Vistula. sub stăpinirea unui 
cneaz cu numele Micezislav. Poporul polonez al acestui mic 
principat şi cneazul lui însuşi erau atunci păgini, deci in- 
trun stadiu primitiv de civilizaţie. Mieczislav însă, care înte- 
meiază chiar o mare dinastie a Piasti-lor, nu era un om din- 
tre cei „mulţi chemaţi”, cari se mulțumeau să-și tirască exis- 
tenfa materială oricum, numai cu gloriile și vanităţile de 
rind ale ei, ci era unul dintre cei „Puțini alesi”, al căror su- 
flet se zbate după inalte idealuri morale, El mu se multu- 
meşte să domnească peste poporul polonez al cnezatului său 
ca peste o turmă oarecare de cuvintătoare, ci îşi cristali- 
zează în suflet idealul de a ridica acest popor din primiti- 
vitatea în care trăia, spre culmile înalte ale civilizaţiei pe 
care o vedea înmugurind atunci la popoare vecine si în apu- 
sul Europei. i 
3 Păstrătorul acestei civilizații, care era anume cea cla- 
sică greco-romană, era pe acea vreme Crestinismul, adică bi- 
serica lui, cu organizarea şi călugării ei învăţaţi. De aceea, 
spre a-și înfăptui acest ideal, Micezislav se hotărăşte să creş- 
tineze poporul său şi pe sine însuși; ceca ce face, firește că 
cu sprijinul fiilor distinși ai naţiei polone, la a. 966, prin că- 
lugări misionari Cehi cari erau deja creştini. Creştinismul 
acesta, pe care-l introduce în locul străvechiului păginism, 
era catolic; iar catolicismul lui cuprindea deja, în gindirea 
şi acțiunile sale, nu numai Teologia bisericii, ci și învăţarea 
ii latine (alături de slava cclesiastică veche) în care se 
păstrase și era scris întregul tezaur cultural al lumii clasice 
greco-romane, cuprindea deci toată așa numita civilizație 
umanistă. Prin această creştinare şi cunoaştere de câtre Po- 


z 
= 
= 


" CONTRIBUŢII POLONEZE LA CIVILIZAŢIA EUROPEI MOD. 47 
E A EEE 80 TI Ir 


loni a limbii latine se deschide larg porţile acelui mic sim- 
bure de stat polonez de pe țărmul Vistulei, iar prin aceste 
porţi încep să intre învăţăturile civilizaţiei umaniste, cari 
constau nu numai din Teologie, ci şi din Filosofie, Grama- 
tică, Retorică, Matematică. Astfel se face, deci, începutul ci- 
vilizării Polonilor în principatul lor din sec. X, prin strădu- 
ințele superioare ale lui Mieczislav. 


Urmaşii lui Mieczislav la tronul micului principat al 
Poloniei au fost şi ei, ca acesta, din stofa oamenilor dis- 
tinşi; căci şi dinşii nu se mulțumiră cu ceea ce se putuse 
face de înaintașul lor prin creștinare, ci îşi croiesc un nou 
ideal pentru înălţarea patriei. Anume, deja în veacul XI ei 
înțeleg că pentru ca creștinarea să poată da roade stator- 
nice şi de seamă în noua civilizaţie, cea umanistă, a poporu- 
lui polon, trebuie ca acestui început de civilizație să i se dea 
un teritoriu mult mai larg decit micul simbure de stat de 
pină atunci; iar asta peniruca în acest larg teritoriu, bază 
largă, rădăcinile ci să aibe unde să se întindă rămurindu-se 
şi în care să pătrundă şi în adine spre a se fixa, De aceea 
acest nou ideal făurit de urmaşii lui Mieczislav fu: să cuce- 
rească şi să adauge la micul principat al acestuia pe ceilalţi 
Poloni, cari trăiau deosebit şi răzlețiți de acesta în regiunile 
Vistulei şi mai departe, Şi astfel, aceşti urmaşi din aceeaşi 
dinastie a Piasti-lor, cuceresc mereu şi măresc statul simbure 
al lui Mieczislaw în veacurile următoare al XI, XII, XIII, 
spre munţii Carpaţi $i spre Marea Baltică. In sec. XIV Po- 
lonia, care devenise de mult regat in loc de enezat, se intin- 
dea mai mult chiar decit astăzi: la miază-noapte pină la 
Marea Baltică, la apus pînă la Oderul Germanilor şi la sud- 
vest pină la Carpaţii răsăriteni, la răsărit şi miază-zi cu- 
prindea Ucraina, peste care se întindea pînă la riul Pripet, 
unde se atingea cu statul Rusiei moscovite, și chiar la Marea 
Neagră. lar odată cu aceste treptate cuceriri teritoriale și 
măriri ale regatului, civilizația umanistă inițială se imbo- 
găţeşte mereu în statul mărit, îşi rămureşte rădăcini în tot 
teritoriul acesta polonez și aceste rădăcini se fixează din ce 
in ce mai puternic în instituțiile publice și în sufletul inte- 
lectualităţii. 

In această perioadă de aproape 5 veacuri, din al X pină 
intr'al XIV inclusiv, toate străduințele poporului polonez 
urmărese idealul de a-şi introduce, întinde, asimila și con- 
solida. numai pentru sine și în sine, civilizația umanistă a 
Furopii apusane, Prin această lucrare el aduce întiia contri- 
buție la civilizaţia Europii; iar această contribuţie constă în 
aceea că crează o forță națională polonă conlucrătoare cu 
acea civilizație umanistă și de expansiune a vi. 

„ II. In a 2-a jumătate a secolului XIV însă, pe cînd peste 


Pe 


48 VIAȚA ROMINEASCĂ i's 


a E ZE E 
i 
acea întinsă Polonie domnea regele Casimir III, un nou 
ideal, acesta cu caracter larg de universalitate se deschide 
ochilor minţii ei. Anume, ca civilizația apusană ce Polonii 
îşi asimilaseră și consoliduseră în suflete pin-atunci, numai 
pentru sine, de acum să o răspindească la popoarele vecine 
hRominii și hRutenii cari trăiau în primitivitatea civilizaţiei 
bizantino-pravoslavnice rămasă oarecum înapoiată, Pentru 
aceasta regele Casimir întemeiază, la a 1364, Universitatea din 
capitala sa, Cracovia, cu scopul de a o face focar dela care să 
se încălzească şi să se lumineze aceste două naţii. Scopul 
acestei universităţi îl vedem arătat „cînd ea fu renovată de 
unul din regii posteriori Vladislav Fagelon, la a, 1401, cu con- 
cursul episcopului catolic al Cracoviei Petrus Vis de Radolino 
(Cf. ie Bărbulescu: Curentele literare, p. 71). In actul de re- 
novare din 1401 al acestei Universităţi se spune că ca e „in- 
stituta ad fidei propagationem... gentium... Ruthenicae et Wa- 
lachicae.... clariorem salutis illuminationem esset”, adică e „in- 
stituită pentru propagarea credinței printre neamurile rutean 
şi romin, pentru ca lumina mântuirii să fie mai strălucitoare. 

In această universitate se propagau intens învățăturile ci- 
vilizaţiei creştine umaniste din universităţile renumite pe acea 
vreme ale Italici, cu limba latină şi cursuri de Retorică, Dia- 
lectică, Filosofie, Gramatică, Matematică, Astronomie, Geogra- 
fie, iar ceva mai tirziu, în sec, XVI, se adaugă Istoria şi Li- 
teratura. Deci tot ce avea mai de seamă Știința și în deobşte 
cultura şi civilizaţia Europii din timpul acela. Pe cîtă vreme 
cultura bizantină, pe care caută să o înlocuiască Umanismul 
polon, avea gust pentru compilaţii greoaie cu caracter semi- 
religios și semiistorie, cari cuprindeau profeţii despre soarta 
lumii și a împăraţilor, maxime morale, discuții cu privire la 
diferite puncte de dogme, puţină Istorie asupra evului mediu 
şi modern, listele regilor, împăraților și patriarhilor. 

Dar pentru asigurarea aceluiaşi scop: propagarea culturii 
şi civilizaţiei umaniste creștine la Romini şi Ruteni, din at- 
mosfera. cu acest caracter a Universităţii din Cracovia se des- 
fac în veacurile următoare alte centre însemnate de şcoli 
înalte; se crează un colegiu superior la Lemberg în sec. XVI 
şi şcolile umaniste din Camenița Podoliei (a. 1608) şi din Bar 
(a. 1636) în sec. XVII, precum încă, tot în acest veac, mitro- 
politul Kievului, rominul Petru Movilă, crescut în şcolile și 
umanismul polonez, cu toate că pravoslavnic, crează în Kievul 
Ukrainei, care pe atunci făcea e din statul Poloniei, Aca- 
demia Teologică cu caracteristice multe ale civilizaţiei uma- 
niste, cu limbă latină și cu spirit apusan și naţional polon în 
temelia ci. 

Astfel că, programele umaniste ale acestor Universitate 
şi școli înalte străbat cu activitatea lor civilizatoare viaţa în- 


ON'TRIBUȚII POLONEZE LA CIVILIZAȚIA EUROPEI MOD. 49 


tregului stat polonez în curgere de trei veacuri și mai bine, 
din secolii XIV pină într'al XVII-lea inclusiv, 

Intr'adevăr, la început în Cracovia, iar apoi şi în celelalte 
focare civilizatoare pomenite, în Lemberg, uăsoenițe: Ran şi 
Kiev, veneau tineri Homini si Ruteni (Uerninieni) ca area A 
mineze şi să primească, spre n transmite apoi, popoare a lor 
civilizaţia umanistă a Europii apusane. Ni sau păstrat c pi 
dovezi documentare despre această operă de transmitere a ci- 
vilizației apusane poloneze la Români si Ruteni. 5 . 

Astfel, avem pastrat un «Album studiosarum” al ! niver- 
sității din Cracovia, adică un regisirt in care se Man si pază 
mele studenţilor din "Țara Moldovii. cari studiau ie, cehi 
anii 1405-1503. Ni se spune, anume, că învățau acolo: h piu 
Andrei din Moldova la a. 1405, Matei din Baciu la a. 1 9, 
Dumitru Dionisie din Rāreşti la 1431, lon Mihai Ha aeran 
la 1448, Andrei Nicolae din Roman la 1464, Mihai uri ca 
lasi la 1494, Toma Gheorghe din Moldova la 15405. Si a tii. ; ; 
arată că în total 21 de tineri au învăţat la Universitatea Să 
Cracovia între 1405—1503, ducindu-se in acel centru pre 
din diferite oraşe ale Moldovii. “e _ 

Acolo şi-au însuşit civilizaţia și cultura umanistă pair 

logofătul Tăut al lui periei pr sira N prana 3 3 i 
žesti, care se iscăleşte cu litere latine, c nvățase, i 
roca înc înainte, la a. 1435 {y Iie Bărbulescu: pir 
literare la Romini, p. 71) și eW ne e. tura și civilizaţia apu- 
colo şi în deosebire la Bar : i jure g orina pie 
ană we. XVI între alții logofătul Luca Stroici, care « 
araa arde litere latine: tot acolo învaţă Boueta 
dova civilizaţia apusană a Poloniei, in see. + d par pen ba 
fiul său Grigore Lrechiă cronicarul, Sanon foare eri 
torul cronicii lui Urechiă, fraţii Miron și Nico er Coria a e 
Movileştii (intre cari mitropolitul viitor | ctre A ri read n 
alți mulţi încă din fruntaşi conducători a $ A are ră ceri 
moldoveneşti, într'o mai mică masură şi epa A AAO 
rile XIV pînă într'al VII inclusiv. ASA ee unin a 
dova chiar o atmosferă și un curenl politic pO Lo 
versitatea din Cracovia. încă dela întemeerea ci. bon gam 
de mare atracție asupra apart puii atat 
i ice -polone; caci, ade „ se CONS! 
relatiile sennomion Do TE de dinainte de aeae a să 
erau Romini negustori la Lemberg (Ion). dp pile ct 
XV incep a apărea aci negustori de noo ia (£ RR aa 
La route commerciale de Pologne ete., uc i, < Pp. l 
La universitatea din Cracovia şi în ace aere A aia T 
Polonia, alături de civilizația ŞI cultura beea Se dn e: 
tină se concepu de vreme, deja în sec. A i, ereas Apă 
cultiva limba naţională polonă, pentru ca inv a 


a Ca 


y VIATA ROMINEASCA 


pătrunde şi să se înrădăcineze cit mai adine în straturile po- 
porului polonez, căci ni sau păstrat chiar texte scrise cu limba 
polonă în see. XIII, XIV şi XV, Din acele şcoli înalte ale Po- 
loniei, de unde se urmărea răspindirea civilizaţiei creştine la 
Romini şi Rutenii ortodoxi inapoiați în cultură, a pornit și s'a 
stabilit între noi aceeași concepţie, care a creat intre Romini, 
prin propugandele catolicilor (uneori Poloni alte ori Ragu- 
zani), deja în sec. XV, un curent social-național şi cultural ro- 
mino-lutino-fil şi antislav: grație acestui curent am Început 
şi noi în see. XV, ca Polonii în acest veac și mai nainte, n scrie 
cu limba romînească texte (cum am arătat în Studii privi. 
toare la limba și istoria Rominilor). Acest curent național ro- 
mânesc și latino-fil crescind mereu în veacurile următoare, să- 
pînd şi reducind prin puterea şi influența sa curentul ortodox 
slavofil, îl distruge aproape cu totul pe acesta din urmă la sfir- 
şitul secol. XVII: lui se datoreşte în cea mai mare parte a- 
ceastă distrugere, iar nu curentului grecesc, cum se crede 
greşit de cei ce se ocupă cu Istoria Literaturii Vechi a Ro- 
mâinilor, 


Pe de altă parte această civilizaţie şi cultură umanistă a 
Polonilor pătrunde devreme în Ucraina. care, prin ca, ajunge 
o țară civilizată inaintea statului rusese al Moskvei, De altfel, 
Ucraina face parte nu din statul Moskvei, ci din Polonia, şi în 
see, XIV şi în veacurile următoare, pină în mijlocul see. XVII: 
numai acum prin revolta din 1645 a lui Bogdan Hmielnicki 
Ucraina din stinga Dniprului cu Kievul se rupe de regatul Po- 
loniei și intră în compunerea Rusiei Moscovite de sub țarul 
Alexei Mihailovici, tatăl viitorului Petru cel Mare, păstrindu-și 
numai autonomia ei politică ca Hatmanul. Ucraina trece 
atunci în Rusia cu o înaintată cultură umanistă, ce căpătase 
cînd făcea parte din Polonia. Tarul Moskvei Alexei Mihailovici 
(1645—1676). tatăl lui Petru cel Mare, rivneşte, înainte de 
Petru, să introducă în Rusia sa civilizația apusună, deja pela 
a. 1670. Spre a realiza această prefacere în impărățiia-i pin- 
atunci bizantină, chiamă călugări învățați dela Kiev la 
Moskva: pe Slavinecki, Satanovski, pe Pticki. lar boierul co- 
laborator al lui, Rtiscev, cind intemeie la Moskva o mânăstire 
închinată Sf. Andrei. chiamă în ea 30 de călugări învăţaţi 
Uerainieni, ca acestia să traducă cărți din limbile apusane în 
ruseasca (velicorusă) şi să predea în Moskva lecţii de Gra- 
matica greacă, latină și slavă, de Betorică. Filosofie, Astro- 
nomie, Poctică, Istorie ṣi alte arte liberale. Toată cultura 
umanistă ce se răspindise în Polonia şi Ucraina prin acțiunea 
Universităţii din Cracovia şi a celorlalte Instituţii de înaltă 
cultură și civilizaţie ce se creaseră acolo după modelul Cra- 
coviei. Slaviuecki, care vine din Kiev la Moskva, compune un 
Lexicon Greco-Slav şi traduse pentru Învățămint o carte de 


w o n ———————————__———— 


CONTRIBUŢII POLONEZE LA CIVILIZAŢIA EUROPEI MOD, 51 


Anatomie, o Geografie, o Etică (cf. Afsl. Ph., XXX, 82), Sata- 
novski traduse din latine te o carte de Istorie naturală, Însă 
influența Academiei din Kiev se exercită la Moskva cu mare 
putere, cînd fu chemat de acolo aci Simeon Polocki şi el veni 
la 1664, mai întii ca profesor de limba latinā la taria 
Teologică şi apoi ca educator al copiilor țarului Alexei ; li- 
hailovici. Au mai fost chemați dela Kiev la Meskva şi ma, 
aşa Galjatovski scriitor de predici traduse din polonă în 1 s , 
si Beranovici, ete, Academia din Kiev era cen mai reorganizată 
după modelul Inväțāämintului înalt din F olonia de mitropo- 
litul Pertu Moghilă la a. 1636. Aceşti învățați ucrainieni 
“veiază la Moskva Slavjuno-Greko-lutinska ja Akademi ja, 
adică Academia slavo-greco-latină, deja inainte de a por 
lui Petru cel Mare, anume subt Feodor Mihalovici, fiu y ec 
Alexei, care urmă la tron după moartea acestuiu și oa vat 
mai mare (vitreg) cu Petru cel Mare., Chiar Dupa Mta a diy 
ei se vede că această Academie era un focar de în i iare n a - 
turii clasice, deci a umanismului, in Rusin p pennti pu 
apoi, la începutul sec. XVIII, Petru cel Mare ga e wc ce 
sc urcă pe tronul Moscovei și începe opera-i de poan pe 
introducere în mare a civilizaţiei Europii apusene În n r 
răția sa, chiamă şi el, cu tatăl său Alexei, călugări şi îsi ă r 
dela Kiev. din Ukraina, pentru a introduce acea civilizație. y 
Introducerea civilizației apusane la Romini şi l crainicni 
e a doua contribuție a Polonilor la nceastä civilizație. l p 
Această lucrare de civilizare Anne LU par mir Pa 
Uerainienilor, întreprinsă de Poloni in secolii Xy a M i 
clusiv, deci în 3 veacuri ṣi mai binc, are o « eri 08 „e 
universalitate. Popoarele apusane ale Europii, Englez k Pee » 
cezii, Belgienii, iz eco şi Ia canais an e oaea 
Africa, America, Australia, consideră câ ı  lrnendga ponu 
enire răspindind în acele colonii civilizaţia or. p 
Ford şi Ka Siena te se uaire on ae rat penau 
s civilizind Siberia, rāsār Şi s cH 
ey por Anime Scriitorul francez ce-ati pei „Ama 
Leroy Beaulieu, în scrierea sa L empire aes sa M A ră 
Russes, |, p. 45. recunoaşte Dee acae A sapsi opea dea 
itul ei şi în Siberia pentru civ ; uvin Pase 
A poporului polod nai gama ~ or pr 7 lo 
i civili ivilizaţia ap e ni > erat 
bin idee stelare pravosluviu înapoiată fată de oc- 
|... - `" = 
M Dar Polonii au contribuit la cires ei. efect 
sane și prin o a treia acţiune, eee, Ss, plac iar” 
nouă, creind, în domeniul cugetării, al $ iinfei uhe arte, 
Unul din cei mai mari astronomi ai tuturor veac! Tuca dat 
polonul Kopernik, fost elev al universității umaniste ; 


E 


52 VIAŢA ROMINEASCA 
e 


covia. Acesta, în opera sa scrisă latineşte și tipărită la 1543 cu 
titlul De revolutionibus orbium coelestium, avu gloria de a 
pune sistemul universului pe adevărata bază, pe care nu 
ştiuse să-l pună marile spirite înaintașe ale antichității cla- 
sice Pitagora şi Ptolomeu. Kopernik cel dintii explică toate 
fenomenele aparente ale sferii cereşti atribuind pămintului o 
rotație dublă: una zilnică, care se face în jurul axei sale în 
timp de 24 de ore și alta anuală, care-i o rotaţie de translație 
in jurul soarelui în timp de 365 zile, Această operă «pocală 
a lui Kopernik e și astăzi, după atitea alte descoperiri în do- 
meniul Astronomiei, socotită de învățați genială şi de mare 
însemnătate; căci chiar în acest an a apărut în traducere 
franceză sub titlul: Des révolutions des Orbes celestes, Tra- 
duction avec introduction et notes, par A. Koyré Paris Alcan 
1934, 8°, 174 pagini. 

„Apoi, şi in domeniul Filologiei. Se admite in deobșie as- 
tāzi că germanu) Franz Bopp a pus bazele Linguisticei Indo- 
europene inaugurind cl comparatismul lingvistic al limbilor 
indoeuropene, sanscrita, greaca, latina, germana, persana, 
prin a căror comparație a ajuns la rezultatul că limbile 
indoeuropene formează o unitate desăvirsită. Lucrare mare. 
creatoare, desigur; dar în fond, Înainte de Bopp, a deschis 
drumul spre acest comparativism polonul Valentin Maje- 
kowski, care încă înainte de acela a publicat o scriere a sa, 
în care constată înrudirea limbilor ive cu sanscrita. Deci 
Bopp a lărgit, numai, acest drum nou, introducind in compa- 
rațiile sale alte limbi, ca greaca, latina, persana, germana; 
dar drumul, deşi strîmt, Fa deschis Majekowski, o cugetare 
polonezā, deci. i 

Germanii fraţi Grimm sunt socotiți întemeietorii Științei 
„Psihologia popoarelor” adică Etnopsichologia. cum îi zice 
Hasdeu. De fapt, încă inainte de ci, a deschis drumul 
acestei științe. însă, polonul Chodokowski, care călătorind din 
loc în loc şi din sut în sat în Polonia, a adunat tradiţii şi cîn- 
tece poporane, spre a cunoaște viața precreştină adică pā- 
gină a Slavilor, A soris asta în un scurt Memoriu cu titlul: 
Despre slavismul recitate, în a. 1818. (cf. revista Le Monde 
slave, X, (1933), No. 9, Sept., p. 3945). Aşa că Grimm nu lär- 
git numai, la toate popourele, seormonirile acestei Ştiinţe; 
ideia primă însă, deşi mai strimtă, a avut-o o minte poloneză. 

Dar şi în domeniul Himiei Fizicale. Doamna Curie. pro- 
fesoară la Sorbona, e poloneză din naștere şi se numea Sklo- 
dowska înainte de a se mărita cu francezul Curie. Această 
mare poloneză, observind că nu numai uraniul radiază, ci şi 

e minerale, u tras concluzia că această radiare se face din 
nă că in acestea toate se va fi aflind un corp care are 
proprietatea de a emana lumină. Și astfel, cercetind mereu a 


CONTRIBUȚII POLONEZE LA CIVILIZAŢIA EUROPEI MOD. 53 
E e > E PD 


descoperit în adevăr acel minunat corp radiu, cure t trans 
format fundamental concepţia modernă despre constituția 
materiei şi care are atitea minunate aplicații în Medicina de 
astăzi. O minte genială poloneză, deci, n deschis şi acest drum 
nou în Știința pozitivă. 

In muzică, deasemeni, poporul polonez a contribuit la 
mărirea patrimoniului civilizaţiei Europii moderne. în deo- 
sehi prin genialul pianist şi compozitor Chopin, născut la 
1810 intro localitate de lingă Varşovia şi mort, in culmen glo- 
riei, lu Paris în 1849 de tuberculoză, în virstă abia de 39 de 
ani. Chopin, prin geniul său muzical, a descoperit în tainiţele 
adinci ale sufletului poporului polonez și în al său melodii 
necunoscute pină atunci, uşa cum d-na Sklodowska-Curie a 
descoperit, în adincurile mineraiurilor, necunoscutul pină la 
dinsa radiu. Aceste noui melodii, fixate în ale sale minunate: 
mazurci, nocturne și balade, poartă pecetea individualităţii 
sale slave prin misticismul de care sunt străbătute şi a indi- 
vidualităţii polone prin melancolicul fermecător al lor. Prin 
această individualizare naţională polonă a creațiilor sule mu- 
zicale, Chopin e superior chiar marilor compozitori germani 
Bach, Beethoven şi Weber, cari n'au putut să redea aṣa de 
limpede pecetea individualităţii germane în compozițiile lor; 
numai Mozart se pare că îl întrece, în această individualizare. 
pe Chopin. lar astăzi, chiar dacă nu e creator de melodii 
nouă, ca Chopin, e toluş un mare interpretator al celebrilor 
compozitori ui lumii fermecătorul pianist executor Pade- 
rewski, fost după marele război şi preşedinte ul republicei 
polone. Contribuţii toate la sufletul civilizaţiei Furopii mo- 
derne, 

Poporul polon a mai contribuit intrucitya la civilizația 
modernă a Europii încă prin forme nouă ce a ştiut să dea 
anumitor expresiuni ale sufletului său naţional în Literatu- 
ra-i beletristică. Drept e că în Literatură Polonii nu sunt crea- 
tori, ca Ruşii dintre Slavi, totuşi au dat şi ei nou: misticismul 
mesianic al poeţilor Mickiewicz (1798—1855), Slowacki 
(1809—1849), Krasinski (1812—1859) şi ul romancierilor Sien- 
kieiwicz (mort 1916) şi Reimont mort de curînd. Mai cu 
seamă romanul Țăranii al acestuia din urmă, contimporan cu 
noi, a făcut aşa de mare impresie prin puternica-i intuiție de 
a prinde sufletul polonez și eu omenescul dintr'iusul, încit au- 
toru-i Reimont a fost distins cu premiul Nobel pentru Lite- 
ratură. Poate că nu greşesc, dacă mui număr printre Polonii 
contribuitori la viaţa Literaturii Europii moderne şi pe ac- 
tualul poet Emil Zegadlowicz, care a tradus în limba polonă 
poemul „Impărat şi Proletar” al lui Eminescu al nostru și l-a 
tipărit chiar, la 1932, in Poznan, 

IV. In sfirşit, poporul polonez a mai contribuit la viaţa 


PE 


5i VIAŢA ROMINEASCA É 
Et RER E IE EP ERE 
civilizaţiei moderne a Europii in două momente mari ale ei, 
mintuind-o de incercarea altor două civilizații, acestea de- 
sigur primitive sau inferioare, de a o stăpini și sugruma. A- 
nume, prin geniul strategic militar al doi mari comandanţi 
şi prin eroismul fiilor acestui popor au mintuit civilizația la 
a. 1683 de năvala Turcilor şi la 1920 de năvălirea Bolşevi- 
cilor Rusiei. 

Turcia la 1683 cucerise Peninsula Balcanică, era stăpină 
peste Principatele Romine, se întinsese peste Podolia, 
Ucraina, Transilvania şi Ungaria. De citeva veacuri de cind 
incepuse aceste cuceriri nimeni nu o putuse birui cu adevărat. 
In anul acesta sultanul Mohamed IV plănui şi cucerirea 
Vienei, pentruca apoi, desigur, mergind mai departe, după 
vorba lui Eminescu, „din pristolul dela Roma să dea calului 
ovăz”. Lumea întreagă era în groază și disperare. impăratul 
Austriei şi papa roagă pe renumitul deja rege al Poloniei lan 
Sobieski să sară în ajutor Vienei spre a o mintui pe ea și prin 
aceasta însăşi civilizaţia creştină a Europii. Sobieski primeşte 
și în fruntea numai a 37.000 polonezi, pornind peste înălţi- 
mile Kahlenberg ce înconjură Viena, se aruncă vijelios 
asupra celor 200.000 de turci și 300 de tunuri ce o asediaseră. 
in ziua de 12 Sept. 1683, surprinşi de repeziciunea strategică 
a Polonilor sub Sobieski, Turcii lasă 10.000 de morţi pe 
cimpul de luptă, iar comandantul lor, vizirul Kara Mustafa, 
abia scapă prin fugă. Astfel Viena fu mintuită. Prin această 
biruință însă, mintui chiar civilizația Furopii; fiindcă, dacă 
Turcii ar fi fost biruitori, ce sar fi ales de această civilizaţie 
ne arată primitivitatea în care au căzut popoarele din Bal- 
cani și chiar noi sub Turci. 


Și tot astfel în anul 1920, după ce, În urma marelui război 
şi a tratatelor de pace, Polonia şi poporul polonez se consti- 
tuise deja în actuala Republică. Ministrul de Externe al Re- 
publicii Sovietice Trotzki, în numele nouei doctrine a Bolșe- 
vismului, porni război cuceritor asupra Poloniei, dela care 
apoi urmărea întinderea  Bolșevismului mai departe spre 
apus, pentru a așeza pretinsa lui civilizație în locul civiliza- 
tici europene moderne pe care o socotea coruptă şi putredă. 
Era şi acum, ca la 1683, în primejdie întreaga civilizaţie uma- 
nistă a Europii moderne. Atunci, mareșalul Pilsudski, acest 
alt geniu strategic ostăşesc al neamului polonez, dete lingă 
Varșovia „a optsprezecea mare bătălie decisivă în Istoria 
lumii”, cum o numeşte vicontele d'Abernon, în cartea ce ti- 
pări cu acest titlu la Londra în anul 1931 și despre care a seris 
o fidelă dare de seamă, în Opinia din laşi la 11 anuar 193, 
d. N. Macarovici, care se întitulează, subt această dare de 
seamă, „membru al „Societăţii Amicii Poloniei”, D'Abernon 
socotește, în accastă carte, a 15-a „mare bătălie a lumii” pe 


CONTRIBUȚII POLONEZE LA CIVILIZAȚIA EUROPEI MOD. 55 
Îi ii i aaa 


cea dela 1683 dată de Sobieski Turcilor spre a despresura 
Viena, a 16-4 pe cea dela Sedan din războiul fruneo-german 
dela 1870, a 17-a pe cea dela Marna din 1917. A optsprezecea 
mare bătălie decisivă în Istorie o socotește pe aceasta dată 
de Pilsudski Hușilor la 1920 lingă Varşovia, pe cure o pre- 
țueşte egală în mărime si consecințe cu bătăliile dela Sedan 
şi Marna. În această luptă de lingă Varşovia Rusii sunt zdro- 
biţi, nevoiţi să încheie cu Polonia pacea dela Riga si, părăsina 
deocamdată gindul de a înlocui civilizaţia umanistă a Eu- 
ropii prin cea bolşevică, se retrag. Mărimea biruinței Poloni- 
lor Iui Pilsudski se poate înțelege numai cind ne gindim ce 
ar fi ajuns civilizația apusană, dacă ar fi izbutit gindul rusese 
al lui Troizki: aceea ce auzim despre Rusia Sovietelor cu in- 
ceputul ci de civilizație nouă bolşevică, 

In rezumat, poporul polonez a contribuit prin 4 fapte şi 
creaţii mari la civilizația Europii moderne: 

]. prin adoptarea și însuşirea de către cl insusi a acestei 
civilizaţii umaniste, la care acesi popor slay se adaugă ca o 
nouă forţă de colaborare şi expansiune; 

2. prin propagarea acestei civilizații apusane adoptată 
de el la Rominii și Ucrainenii relativ înapoiati, unde Polonii 
au ereat, din aceste două popoare, nout forje de colaborare 
şi expansiune la civilizația Furopii moderne; 

3. prin creaţiile lor proprii. ale Polonilor, în domeniile 
Astronomici, Filologici, Finopsihologici, Chimiei Fizicale, it- 
dică în domenuil Științelor; prin creaţii în domeniul Muzicei 
şi prin forme specifice poloneze în domeniul Literaturii Fru- 
moase; 

4. mintuind, prin geniul militar polonez, Europa de in- 
cercarea civilizațiilor înapoiate turcești şi bolşevică prin arme 
de a sugruma civilizația umanistă upusană şi a o înlocui prin 
primitivitatea lor orientală. ; 

lută de ce e desigur neobiectivā părerea profesorului ger- 
man dela Universitateu din Breslau Dr. Paul Diels, care, 
scriind în cartea sa Die Slawen, Leipzig Berlin 1920, p. 135, 
despre cultura şi ştiinţa tuturor Slavilor, afirmă că, deşi cul- 
tura şi ştiinţa acestora lace bună impresie cind o privesti pe 
deasupra, această impresie însă se șterge oureeum, cind te 

intrebi de valoarea şi rezultatele acestei culturi si acestei 
științe (verwischt sich freilich etwas, wenn man nach seinem 
Wert und seinen Ergebnissen fragt). În urma celor mai sus 
arătate, neobiecctivitatea lui Diels apare și mai învedorată 
cind constatăm că în acceaşi carte, la p. 136, mai spune, fără 
să dovedească cu ceva, că: „a atribui pe Kopernie Slavilor 
nu mai e desigur cu putință” (Kopernikus dem Slaventum zu- 
zurechnen ist freilich nicht mehr möglich). 


PROF. ILIE BARBULESCU 


SINGURATAȚI DE DELTA 


TEODOR DRAGOMIRESCU 


Prin liniştite talgere de ape verzi 

cum ride prundul perle, vezi... 

Pe plavii unde'ntre răchite şi rogoz 
cînd aburi calzi ridică soarele fierbinte. 
desisurile'nghit malaci de chinoroz 

şi flueră neliniști un florinte... 


Dacă numele lui Maurice Rollinal e aproape cu totul ne- 
cunoscut unui public totusi atit de iubitor de poezie francezi 
cum se mindreşte a fi publicul rominese, cel puțin poetul a- 
cesta. pe cure vremea pare a năzui să-l înstrăineze din ce in 
ce mai mult de massele cititoare, mu tost la fel de ignorat tot- 
denuna. Acum cincizeci de ani, cind ele reprezentau ultima 
noutate în materie de poezie, versurile lui crau pe buzele 
tuturor, la Paris cuşi în rindurile intelectualilor dela noi, tot- 
deauna harnici în a-și asimila cele din urmă dintre experien- 
tele apusene: moda poeziilor lui a fost trecătoare întradevăr, 
şi criticu, de acord de data aceasta cu cititorii, avea so califi- 
ce in curind drept perimată. dar nici uceastă modā, nici a- 
ceastă coardă a lirei franceze, atit de multicordă intrun stir- 
şit de veac fertil în noi îndrumări nle poeziei, nu puteau să 
tacă fără a lăsa în urma lor un răsunet, Xe vom sili să arătăm 
in rîndurile care urmează că felul special al inspirației lui Rol- 
linat şi-a făcut uuzite ecourile pină la noi, şi constatind cât de 
intinse au fost influențele liricei lui, vom căuta ducă se poate 
găsi o explicare vulabilă pentru acest fenomen literar; cum 
însă după cum am mărturisit-o dela început, poetul francez e 
pentru majoritatea cititorilor un nume prea putin familiar, 
şi care nu mai evocă substanța creaţiilor lui decit în aminti- 
rea puţinilor cari, purtaţi de un curent general, îl vor fi ad- 
mirat şi îl vor fi învăţa! pe dinafară pe vremuri. e fără in- 
doială necesară o incercare cit de sumară de a-l prezenta. 

Lira romantică, aşa cum o auzim vibrind sub degetele u- 
nui Musset mai cu seamă, cuprindea in acordurile vi si o uşor 
vizibilă notă deserescindă, sau mai bine. dacă ar fi îngăduit 
“o numim cu un termen anticipativ, decadentă, cure dă cu- 
loarea particulară poezici unui Baudelaire, şi pe care urc- 
chea o poate surprinde şi sub muzica solemnă u unor Parna- 
sieni. Mai cu seamă la Baudelaire, poetul care în fața vieţii 
nu poate să-și reprime enormul căscat, şi pe care uritul H si- 
leşte să-şi caute plăcerea odihnei în gunoae şi viermi, tendin- 
tele acestei inspirații se lasă cu uşurinţă surprinse. Printre însa 
meditareu filosofică asupra vieţii e aproape sistematie ocolită, 
lăsind impresia că, utilizată, ca a fost stoarsă și epuizată fără 
succes, şi în locul ei se dă cuvîntul amărăciunilor de multă 
vreme acumulate, senzaţiilor incerte și spaimelor de care in- 


Şerpii de smirc în oglindirea lină 
pe lintiţe se răsucesc liane, 

ori prin armura bălții în lumină 
undoae coapsa apei suverane; 

(pe cind coliane harpe sună 

prin nuferi albi — flacări de lună) 


Lung, peste marea trestiilor sveltă 
un pescăruş de nea ţipă stingher; 
rupînd rețelele tăcerii” n deltă 

se pierde'n apa soarelui pe cer. 


TEODOR DRAGOMIRESCU 


Dic iii | ENEA a S 


38 VIAŢA ROMINEASCA t 

ÎN e 
chipuirea se lasă înfiorată necontenit, ajungind de altfel pe 
aceste căi subterane la același rezultat, care e sila de viață, 
lipsită de data aceasta de toate mingiierile pe care meditaţia 
le face uneori cu putință, și apetiția, prin constatarea tuturor 
mizeriilor pe eare fiecare zi le aduce, către acea topire în 
neant care poate însemnează o impăcare. De aici un fel de 
prietenie a poetului cu moartea pe care, oricît de hidos si-ar 
înfäțişa-o, n'o dorește niciodată mai puţin, și o delectare în a 
anticipa asupra acestei îmbrățişări, imaginindu-si, cu toată 
perversilutea  macabrelor lui slăbiciuni. rezolvarea lentă a 
corpului, cu colaborarea verminei care pentru carnea lui dor- 
nică de desfacere nu va însemnu decit senzația unor volup- 
toase sărutări, Pentru un poet care trăeşte necontenit în ase- 
meena putride închipuiri se înțelege uşor ce gust poate avea 
viața: un imens noroi de care pașii i se leagă întirziindu-l în 
drumul spre dorita odihnă, o mlaștină a cărei fudoare Încear- 
că zudarnie so alunge prin degustare lentă şi sadică a celor 
mai puternice esențe și prin aplecarea asupra celor mai vio- 
lente stridenţe, un peisagiu plicticos din care singura putință 
de a ieşi întirzie: 

o mort vicux capitaine, il est temps, levons Panere! 

Ce pays nous ennuie, ô mort, appareillons ! 

Crescut la şcoala unui asemenea maestru, Maurice Roili- 
nat avea de altă parte și pricini cu totul personale pentru a 
se complăcea în astfel de închipuiri. Temperament făcut din 
excesive sensibilităţii care mergeau pină la halucinații, el a 
fost, cu intermitențe, stăpinit toată viața de violente cefalalgii, 
în timpul cărora conștiința lui sucomba celor mai atroce du- 
reri, in a căror îmbrățişăare se obişnuise astfel de timpuriu să 
trăiască, În felul acesta la gusturile lui literare, care erau de 
altfel și ale altor tineri din generaţia lui, venea să se adauge 
profunda notă personală a convieţuirii cu suferinţele pe 
care le cîntă, şi aşa se explică de o parte sinceritatea, vio- 
lent contestată de unii critici cari nu vedeau în atitudinea lui 
decit un fel de a poza pentru a speria pe burghezi, și de altă 
parte succesul volumului de versuri ereseut sub aceste auspi- 
cii, celebrele Névroses, apărute în 1883. 

Din aceiaşi familie de spirit cu un Hoffmaùn si cu un Ed- 
zar Poë, Rollinat nu vede pretutindeni înaintea lui nimic alt- 
ceva decit aspectele cele mai diverse ale morţii, a cărei ideie 
fixă face eu însăși viaţa să devină în închipuirea lui un fel de 
anticipare asupra gustului putreziciunii finale, Chinuit fizi- 
ceşte de o sănătate mereu șubredă, şi moralmente de nelinis- 
tile pricinuite de toate marile întrebări fără deslegare, nepo- 
sedind asupra existenţei nicio dată certă în afară de siguran- 
ţa sfirsitului ci, cl se abandonează pentru rāstimpul scurt al 
clipelor de trecere către starea definitivă, în îmbrăţișarea pa- 


S 


id 


M. ROLLINAT ŞI SATANISMUL IN POEZIA ROMINA 59 
N N RE = 


siunilor lui mortuare, resemnindu-se la acea singură serie de 
senzații care li menține fără preget în minte imaginea mor- 
mintului şi gustul cenuşei. Fantome şi halucitaţii, sicrie și pa- 
lide lumini de făclii. intristătoare ruine din care se ridică gla- 
sul de cucuvea, amare pasiuni răscolite într'insul de o tinără 
ofticoasă, giulgiuri şi schelete, viermi și mlaştini pestilenţiale, 
clopote și lacrimi. fantastice şi infiorătoare închipuiri, ca aceea 
in care carnea intrată în putrefacție se mai lasă încă înfiorată 
de lubrice doruri, acesta e materialul poeziilor lui, Mai cu 
seamă mormintul, cu toate tainele de care nu se apropie fără 
o stringere de inimă, îl atrage cu puterea unei prăpăstii În 
care se pierde ca întrun ocean de delicii, imaninindu-și cu 
o macabră voluptate lenta agonie prin care se cumpără pacea, 
oroarea sicriului cure se bate în cuie. singurătatea subpămin- 
teană a cadavrului, şi progresul descompunerii în curneu dă- 
ruită verminei: 

Au fond de cette fosse moite 

Dun perpétuel suintement, 

Que se passe-t-il dans la boite, 

Six mois apres l'enterrement? 


Verrait-on encor les dentelles? 
L'oeil a-t-il déserté son ereux ? 
Les chairs mortes ressemblent-elles 
A de grands ulcères chancreux ?... 


Le sapin servant d'ossuinre 
Se moisit-il sous les gazons? 
Le cadavre dans son suaire 
A-t-il enfin tous ses poisons? 

Dacă în vecinătatea morții poetul se complace numai in 
asemenea sinistre inchipuiri, se înţeleue ușor ce va putea să-l 
atragă în viață; şi de fapt Rollinat e cintăreful celor mai ha- 
lucinante suferințe morale, celei mai lancinante mizerii a 
unui spirit care nu se poate împotrivi torturilor demonului 
interior. Viaţa lui e tăcută dintrun perpetuu fior, asupra cā- 
ruia de altfel se apleacă cu dragoste; usistind neputincios la 
progresele desagregării unui sistem nervos pe care nu-l mai 
poate stăpini. el cîntă nebunia pe care o simte crescînd nestă- 
vilită într'insul, şi. funciarmente bun, el ascultă totuşi fără a 
se pulea împotrivi toate îndemnurile de crimă, de viol, de lu- 
bricitate, strecurate de demonul atolputernie care îl domină 
pină şi în ceasul inutilelor lui rugăciuni: 

Les charmes de l'horreur menivrenl que les forts, 

L'homme est done bien pervers, ou le ciel bien feroce! 

Pourquoi l'instinct du mal est-il si fort en nous, 
Que notre volonté subit son joug atroce 
A Pheure ou la prière écorche nos genoux? 


E —————————_————————— 


5 - KA ee în Di ai de AL 


50 VIAŢA ROMINEASCA 
avi a 


Poetul e deci aceiace se chiamă un posedat, Strunită ast- 
fel de un sinistru stăpin, imaginația lui va îmbrăca formele 
cele mai bolnăviciouse, și inspirația lui se va hrăni doar din 
materii fermentate și putride, din gunoaele existenţii, şi din 
elementele cele mai hidoase ale morţii, In realitate Rollinat 
nu e întreg aici, şi opera lui ulterioară arată. într'o formă de 
poezie poate superioară acesteia, pentrucă reprezintă o disti- 
lare a materialului înfățișat aici atit de brutal, un refugiu în 
mijlocul naturii şi o împăcare cu ca, moment de care însă 
critica a voit să țină mai puțin seamă, reținind din activitatea 
lui poetică numai partea care îi conferea o notă caracteristică 

i bine distinctă. In felul acesta Rollinat a fost considerat dela 
nceput ca reprezentant tipic ul decudentismului ce crestea a- 
lături de simbolism, şi cu o soartă mai puţin glorioasă decit 
a acestuia. Numele însuși de decadent poate că nu e prea fe- 
ricit ales pentru a caracteriza poezia Nevrozelor: el sa ince- 
tăţenit însă, și desemnează pe acei poeți cari, aceeptind în 
mare parte directivele noi ale simbolismului, se despart totuși 
de el prin aceia că, în loc de a fi o artă de evocare, străduindu- 
se să transpună corespondențe dela suflet la lucruri și starea 
muzicală a acestuia faţă de ele, preconizează emoția directă, 
realismul impresiei în felul brutal în care o exprimă Rolli- 
nat, !. 


La sfirşitul unui veac care incercase pe rind atitea expe- 
rienţe poetice, apariția decadentismului cure, orice sar spune 
cuprindea în sine și multă provocare şi un fel de dorință de 
mistificare, aves să fie salutată în chipul cel mai divers, după 
cum diferite au fost şi aprecierile asupra satanismului și ha- 
lucinantei nevroze care dau o culoare particulară poeziei lui 
Rollinat, Fiorul, nebunia, tot utilajul macabru al acestei ins- 

irații morbide care, privită mai de aproape, nu duce decit 
a un fel de grotesc al morții, a făcut în primele zile deliciile 
unui public saturat de toate felurile de poezie, şi pe care din 
pricina aceasta numai gustul fesandat îl mai putea satisface; 
poetul a cunoscut zile de adevărat triumf, desigur puţin potri- 
vite cu firea şi cu gusturile lui, de vreme ce a putut să le pă- 
răsească înainte de vreme, pentru & se îngropa în uitarea pro- 
vinciei natale, unde şi-a petrecut restul vieţii, din ce în ce mai 
părăsit de marele public. Pină atunci însă, poezia lui a făcut 
adevărate ravagii, şi cu o repeziciune vrednică de a fi insem- 
nată, poza satanică, la el în orice caz mai sinceră decit la atiția 
alţi epigoni, a fost imprumutată de poeți în căutare de inspi- 


1 R, Lilon, Histoire de la literature |runcaise contemporaine, Pa- 
ris, 1924, p. 166, Ci. pentru Rollinat, Emile Vinchon Maurice Rollinat. 
Etude biographique et lilteraire, Paris, Jouve, 1921 și Hugues Lapai- 
re, Rollinal poele et musicien, Paris, Librairie Mellottee, s. a. 


M. ROLLINAT ŞI SATANISMUL IN POEZIA ROMINA 6i 
RENE RACE RE E CP E EEE 


rație cu imprumut, în orice epocă destul de numeroși în Fran- 
ta caşi aiurea. 
a 


A fost oare poezia lui Rollinat cunoscută îndată la noi, şi 
starea de atunci a literaturii noastre îngăduise ea o potrivită 
înţelegere şi o apreciere favorabilă faţă de această specie 
nouă a liricei apusene? Starea culturii noastre la sfirsitul vea- 
cului trecut, avind la temelie o aproape totală confuzie de va- 
lori și o întinsă varietate de posibilităţi, a făcut dela început 
cu putinţă atitudinile cele mai diferite faţă de ceiace se nu- 
mește în genere decadentism. Dacă se dă ascultare glasului 
criticilor vremii, Sar putea crede că aceștia merg mai degra- 
bă cu reacţiunea, dar apropierea judecăților lor trebue făcu- 
tă cu multă prudenţă, deoarece sub numele decadentismului 
pe care ei îl condamnă se pol înțelege lucruri destul de di- 
verse, 

Astfel, vorbind despre Decăderea literaturii contempora- 
ne, I. Dobrogeanu-Gherea socotea, în vremea cind soarele 
simbolismului se ridicase pe cer destul de sus pentru a fi vi- 
zibil oricui, că „faţă de Hugo, Musset şi Lamartine, poezia 
franceză contemporană, aşa numită decadentă, este o adevă- 
rată caricatură”,? ceiace ce făra îndoială un fel excesiv 
de a judeca. De altfel la această părere avea să se ralieze mai 
tirziu, mirabile dictu, şi Al. Macedonski, poetul inovărilor in- 
drăzneţe şi al ultimei mode literare franceze; pentru el „deca- 
dentismul este o exagerare a unui simț în paguba celorlalte, şi 
prin aceasta chiar este un desechilibru organic... Căci în afară 
de simetrie nu e nici ideie, nici armonie, nu este nimie. În a- 
fară de simetrie nu e decit haosul. Și decadentismul nu e alt- 
ceva”, $, za | 

Dacă se adaugă la aceasta incercarea de definiţie a lui 
Caion, pentru care decudentismul e „storţarea spiritelor supe- 
rioare să se apropie tot mai mult de abstract”. * se va vedea 
că e vorba de o evidentă confuziune de termeni. Pentru toţi 
aceștia decadentismul nu e şcoala poetică rămasă pe nedrept 
cu acest nume care de altfel, mobil, sa dat mai tirziu şi altor 
şcoli cu totul deosebite, ci o literatură de ultima oră. indife- 
rent de specia ei mai restrinsă, și în care spiritul reacționar 
vedea, ca întotdeauna intro inovare, germenii degenereseen- 
tei și ai decăderii. Pentru a evita asemenea confuziuni, pără- 
sind un nume impropriu, vom vorbi numai de „satanismul 
lui Rollinat, termen cu mult mai potrivit pentru a-i califica 
poezia; numai după această discriminare de termeni se va lă- 


In Săptămina Ilustrată, | 41893), p. 11. i 

3 Dec entismul, in Carmen 1, no. 2 din 25 FX, 1902, p. 1. 

t Citeva cuvinte asupra decadntismului literar, în Rominul lite- 
rar, II (1905), p. 281—4. 


-seme e . 


62 VIAŢA ROMINEASCA 


muri pentruce Al. Macedonski, care condamna cu atita vi- 
goare arta decadentă, a înțeles totuşi să fie în acelaşi timp şi 
cel dintii traducător al lui Rollinat în limba romînă. 


Nevrozele apăruseră în 1883; în acelaşi an Macedonski 
publica în Literatorul poezia Năluca Crimei, tradusă din acest 
volum și urmată peste un an de Putrezirea, * ambele poezii 
caracteristice pentru inspirația necrofilă a poetului” francez 
de o parte, și de alta pentru obsesiunea halucinaţiilor demo- 
niace; din ele fac parte şi versurile amintite mai sus. Mace- 
donski, care era un bun cunoscător al poeziei franceze, şi-i 
rămine în multe privinţe îndatorat, este deci primul interpret 
al lui Rollinat in româneşte și poate în orice limbă europeană ; 
admirația lui pentru poetul blestemat se vădeste. în afară de 
cîteva imitații, şi prin faptul că pe una dintre acestea, con- 
ştient desigur de tot ce-i datora, o închinase „lui M. Rollinat, 
poetul Nevrozelor”, *, 

Difuzarea operei acestuia sa început astfel la noi prin 
tălmăcirea lui Macedonski și prin instrumentul revistei lui Li- 
teratorul; se va vedea că din cercul scriitorilor grupaţi im- 
prejurul lui aveau să iasă și cele mai insemnate contribuţii 
pentru felul de inspiraţie care ne interesează. In Literatorul 
cel nou care e Revista literară de sub conducerea lui Th. M. 
Stoenescu aveau să apară și alte traduceri. In 1886 se publica 
acolo Baie, poezie semnată de un Paul Zvor, şi pe care Con- 
vorbirile dușmane mişcării bucureştene o semnalau ca un 
plagiat. deorece numele adevăratului autor fusese omis. din 
eroare, după cum explica mai tirziu Macedonski, * Ficus Li- 
pun, pseudonim care ascunde pe un necunoscut, iscălea tot 
acolo traducerea poeziei Biblioteca; * în anul următor însuși 
directorul revistei, Th. M. Stoenescu, publica Prăpastia și A- 
manta macabră, ambele tălmăciri apărute ulterior şi În vo- 
lum ?, iar mai tirziu Caton Theodorian da Mister 1°, Citeva 
slabe traduceri în proză datorite Iui Bonifaciu Florescu, se ti- 


3 In Literatorul, IV (1883), p, 41011 și V (1884), p: 255-6. 

5 Nopțile îngrozitoare, în Literatorul, V (1834), p. 2889. Ct. 
Melandri, Valsul rozelor, schiță, dedicată , d-lui M. Rollinat”, In „Du 
minica 1 11890), p. 745, reprod. în Liga literară | (1895). p. 
a zei ; la fel St. Le Métayer, Nait d'orage, în Literatorul, IV (1983), 

* Traducerea în Revista literară, VIL (1886), p. 112—3; cf. Al. 
Macedonski, Zvor sau 'Zbor? Ibidem p. 230--1. Denunţarea plagiatu- 
lui în Conv. lit, XIX (1886). p. 1073—80. 

Revista literară, VII (1886), p. 427, 

" Revista literară, VITI (1887), p. 551—232 şi 593 5, și Th, M. Stoe- 
nescu, Poezii, Bucureşti, 1892, p. dote și 0711, 

1 Revista literară, XII (1892), p. 70. 


M. ROLLINAT ŞI SATANISMUL IN POEZIA ROMINA 53 
CE E RER, 3 E RECI E 


păreau cam in aceiași vreme la Dumineca *'; traducătorul a- 
vea însă destule legături cu Literatorul pentrucu directia in- 
teresului lui să se explice la fel, 

Urmărirea mai întinsă a acestei activități de traduceri ar 
fi şi inutilă şi oțiousă aici, ea urmărind să dovedească numai 
cunoaşterea imediată și incontestabilă a poeziei lui Rollinat 
in mediul literar rominese; numai după stabilirea nevestei dati 
certe se va impune în mod evident legătura între opera poetu- 
lui francez şi recolta de poezie satanică apărută la noi ime- 
diat după el. 

Primul traducător ul lui Rollinat, Al. Macedonski, v si cel 
care încearcă mai intii pe propria liră coarda cea nouă. Räz- 
melita morților, publicată în Literatorul unde apăreau şi tru- 
ducerile lui, e o reminiscență a poeziei sepulerale a mode- 
lului său; imaginindu-şi aspectul nocturn al cimitirului, el 
vede morţii obosiţi de odihnă cerind un nou drept la viaţă, si 
in ridicarea schelelelor din morminte usistă la un dans macs- 
bur asemănător cu cel zugrăvit muzical de Saint-Saëns, si in 
care 

Femurul cîte-odată vre-un tibia prinzinud 

Da jalnice ocoale, trosnind și schiopătind, 
Şin grabnicul amestec ciocnindu-se în cale 
Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale 


Urma inspirației poetului blestemat se recunoaște de alt- 
fel şi în alte versuri ale lui Macedonski, în Noaptea neagra, 
zadarnică luptă împotriva halucinuţiilor şi fantomelor ce-l 
asaltează de pretutindeni, în Cu morții, în a căror prieteni 
se complace mai bine decit printre vii. sau în acele Nopti int- 
grozitoare, pe care l-am văzut dedicindu-le „poetului Novroze- 
lor”, și în care, simțind mulţimea de snāluci spăimintătonre” 
ce se sbat in închisoarea minţii, găseşte totuşi purecare gust 
acestei „plăceri îngrozitoare”. 1, We 

După Macedonski aveau să porneuscă pe același cărare, 
care întrucitvu îi aparţinea, cei mai apropiați dintre prietenii 
și discipolii săi; un Paul Zvor, de care am amintit, e autor şi el 
al unei Idile macabre, unde. la ora cind „pe mlaștine înnoată 
miazme putrezite”, perechea îndrăgostită de cadavre se plim- 
bă sub lună. 

Cu fețele "nverzite, cu minile "neleștate 

De urma voluptăţii prin oase furnicind, **. 

|| urmează deasemenea asecultătorul, şi din păcate prea 


"1 În Duminica I (1980), p. 47-8, sunt traduse: Memento quia pil- 
vis: Fantasma crimei; Conştiinta: Laerămile lumii. Numele lui B. Fio- 
rescu la p. 98. 


32 Literatorul, IV (1883), p. 513. 
11 Literatorul, IV (1883) p. 547-8, 599-000 şi V (1884). p. 388-9, 


"1 Revisi lilerară, VIT (1886), p. 284. 
——————————————————————————————— 


ôi VIAȚA ROMINEASCA 


puţin dărnitul invăţăcel care e Th. M. Stoenescu; sufocat in- 
trun Spasm de acelaşi miros de moarte pe care s'au obișnuit 
să-l surprindă în văzduh nările exasperate ale acestor, mai 
mult sau mai puţin, posedaţi, „răsuflarea spasmodică şi grea” 
i se inneacă și lui, încît „de-a morții voluptate, cadavru-mi 
tremura”, înşelat și el de atracţia, de data aceasta factice, a 
muzei macabre. ** Căci, neinsemnal clev al lui Macedonski, 
Stoenescu nu făcea decit să-și însușească, în urma acestuia, 
inspirația devenită la modă, dupăcum tot următor exemple- 
lor lui îl imitase și pe Musset, a cărui influență se împletește 
de altfel cu a mi Rollinat într'o poezie ca Necrofilul, unde 
cate din urmă abjecțiuni sunt explotate pentru a stoarce fio- 
rul. an 

în realitate atitudinea lui faţă de problema morţii, atunci 
cind, desbrăcindu-se de influenţe străine. devine din nou poe- 
tul celor mai fade locuri comune, aşa cum îi indica să fie În- 
săși firea puţinului său talent, e superficială şi acoperă sub 
verbositate o tristă absență a cugetării: 

Pe la marginile gropii au ieşit frumoase flori, 

Dar in fundul ci cel muced cind privirile cobori, 

Vezi că toate au lume aparența carc'nşală, *7 

Influența lui Rollinat nu putea să lase o întipărire dura- 
bilă asupra unui temperament construit din asemenea facili- 
tăţi; se va băga de seamă de altfel că nici Macedonski, indem- 
nat de fire către altfel de închipuiri, n'a insistat mai mult a- 
supra acestor satanice atitudini. Dar in gruparea Literataru- 
lui atit de fecund în poeți aveau să se găsească şi tempera- 
mente mai apropiate de acel al poetului francez, cu care cei 
doi numai în mod întimplător îşi descoperiseră afinități; nu- 
Wai atunci cind versuitorul romin, cunoscind această specie 
de inspiraţie, se va fi simţit organic înclinat să cinte la fel, 
fără a întimpina inăuntru repugnanțe faţă de atmosfera ma- 
cabră şi mirosul ci. nu pentru toţi suportabil, pecctia influen- 
tei lui Rollinat avea să se inscrie indelebilă în opera lui. A- 
cesta credem că e cazul a doi Mei icacuți mai îndelung sau 
mai puțină vreme, la școala lui Macedonski, a Iui Mircea Di- 
mitriad si al lui Alexandru Obedenaru, 

Cel dintii dintre acestia e azi un uitat, deşi fără îndoială 
n'ar merita-o; nici opera lui dramatică, nici poeziile lui nu 
sunt lipsite de interes. O destul de bogată activitate de tradu- 
cător al poeziei franceze ¢ suficientă pentru a-i arăta în parte 
înclină rile, căci dacă printre cci traduşi de el se numără La- 
martine. Hugo şi Louis Venillot, în schimb cînd traduce din 
Gautier alege poezia Cochrtărie postumă, iar din Gerard de 


'% Revista literară. VU tre ÎN g 555. 
w Poezii, Bucureşti. 1892, p. 238-52. 
"* Th, M. Stoenescu, File negre, Bucuresti, 1904, p. 73, 


paa 


M, ROLLINAT ŞI SATANISMUL IN POEZIA ROMINA ĝö 
ee E E 


Nerval cu totul caracteristica El Desdichado. Autorii lui pre- 
ferați sunt Baudelaire, Verlaine și Jean Richepin, cari, alături 
de Leconte de Lisle şi A. Rimbaud, au lăsat adeseori urme e- 
vidente în opera lui. ** 

Poezia lui originală dovedeşte preferinţe tot atit de diver- 
se; atras la început de unele aspirații mistice în care se vede 
influenţa lui Verlaine al Inţelepeiunii, şi totodată de tendințe 
socialiste exprimate pe un ton deosebit de violent, inspirația 
ui devine aproape monocordă cu timpul. rezumindu-se la o 
poezie funerară și satanică a cărei esenţă o credem datorită 
amintirii lui Rollinat și în parte a lui Baudelaire. Nici o mi- 
rare deci dacă notele caracteristice ale poezici lui se vor supra- 
pune peste cele pe care te-am constatat la aceștia. Viaţa îi e o 
Noapte a sufletului, '* un Spleen şi o Melancolie ** de nimic 
consolate; ritul 1 şi „fantasma uriaşă” a oboselii îl încon- 
joară, şi ea o nălucă upărind din „locuri sepulerale”, desgus- 
tul de viaţă il imbrăţişează „in braţe infernale”, încât nu va 
mai fi în stare de a-i surprinde gustul decit prin exacerbarea 
simţurilor în cele mai violente senzaţii. lubirea n'o înțelege 
altfel decit ca pe o ultimă epuisare a voluptății și iubita e o 
făptură demoniacă, o „vrăjitoare cu ochi posomoriți”, care 
„desfriul. somnul, moartea în șorțul vi adună”. * și în aseme- 
nea îimbrățişare se înțelege cit de departe va merge sccătuirea 
plăcerii: 

Din braţele iubitei ieşii cu trupul scurs, 

Cu ochii prinşi de arcuri de-un vinăt antimoniu, 

Că blinda ei făptură e negrul pandemoniu, 

Că'n singele ci filtruri satanice au curs, =" 

Dar oricât de mare ar fi sfirşala sărutărilor excesive „Lu- 
ruria ** îşi cere drepturile la fel de poruncitoare, şi cind vo- 
luptatea îmbrăţişerilor fireşti nu va mai avea taine, va găsi 
multumirea mai jos, în noroiul unde delectarea simțurilor 
impreunindu-se cu păcatul își adaogă un nou interes: 

Doi demoni printre oameni să trecem, n mea soră, 

Tu, buze, ochi şi faţă de splendidă-auroră, 

Frumoasă, mai frumoasă ca primul meu păcat, 

Eu, trist apus de soare, Ereb intunecat, 

Să-aprindem din iubire alt soare pe-al lor doliu, 

Superbi, păstrind incestul pe buze cu orgoliu. * 


1% 'Praducerile sunt răspindite în revistele: Revista literară 1896- 
1901: Rominul literar, 1902-1910; Analele literare, 1904, 

is Rominul literar, VI, (1907), p. 109. i 

2 Ibidem, VII (1908), p. ri Reyisla literară, XIX (1898); p. 90. 

21 Duminica, | (1890), p. 77, 

22 Mandragora, în Rominul literar, VII (3908), p. îi. 

% Păianjenul de aur, ibidem IV (1906), p. 58. _ } i 

24 In Liga literară, I (1895), p. 311, reprodusă în Rominul lite- 
rar, VI (1007), 463—4. 

a Doi pia in Rominul literar IV (1906), p. 216. 


O N 
5 


a „VIAŢA ROMÎNEASCA 
T 


__ Puterea supremului păcat nu e însă inăscutā intr'insul, 
ci o simte impunindu-i-se de prezenţa demonului care nu-l 
iartă; „ochiul ce prin neguri lacom mă ținteşte” ** e al spai- 
mei crescindei nebunii provocate de această obsesiune, şi cum 
declara în „Simfonia nopții, că „sub țeastă-mi nebunia o port 
ca orice om”, = un Dor de nebunie * îl stăpineşte  iresis- 
tibil, născut din însăși Monotonia > zilelor sterpe, şi de aceia, 
aducîndu-și aminte cu melancolie de copilăria în care, bol- 
nav, moartea părea că-i întinde mina, făgăduindu-i să-l poar- 
te „către un de aur prag”, % lepădarea vieții nu-i e nici acum 
o EN mai puțin dorită, ca deslegarea firească a atitor obo- 
seli. 

Unde e satanismul, și unde trebue căutată influenta lui 
Rollinat in aceste atitudini care, privite dintr'un punct T ve- 
dere mai general, ar putea să-i fie comune cu atiția poeți? El 
constă În primul rind in plăcerea cu care poetul se apleacă 
asupra propiilor dureri pe care, departe de a gi le ocoli sau 
ascunde, el se scormoneşte în adine şi sadic le întărită, su- 
combind aproape sub amara voluptate a acestei benevole în- 
singerări: 

Lăuntrul meu e o pustie, 
Voința lunecă și piere. 

Sunt prinsul ei, o jucărie, 
Şi-mi place şi mă înspăimintă 
Cind mina ei viseousă, rece, 
Un cui sub timple îmi implintă 
Şi cind fiorul mă petrece, 32 


Un satanism de cea mai pură esență îl face deasemenea 
să se simtă deslegat de semenii săi, faţă de care declară: „nu 
am nici dragoste, nu simt nici pică”, ™ și să exclame în fața 
perspectivei vieţii de dincolo: „Ce fericiri sunt în Infern” 34 pe 
cînd nu simte pentru Dumnezeu decit un fel de silă rezultată 
din conștiința imperfecţiei creațiunii ce i-a fost atribuită: 

Oh, Dumnezeule, mai bine, 
Dormeai în matca ta eternă! ** 

Satanică e deasemenea construcția intimă a închipuirii 
poctului, care nu prinde decit ororile şi viziunile hidoase ale 
vieţii, astfel încit aflindu-se în nopţi de primăvară in grădini 


ce Frica, în Analele literare, 1 (1904), p. 419. 

= Duminica, | (1890), p. 14. 

= Rominul literar, VIL (1908), p, 250, 

p T n literară, IE (1894), p. 57. 

a Lingoarea, in Revista literară, XIX (1898), p. öid, 

a Va trebui să mor... in Rominul literar, YIU (1909), vol. IL p. 18. 
Migrena, în Revista literară, XVI (1895), p, 4897-48, 

=" Melancolie, ibidem, p, XIX (1898), p. 90. 

"Din Infern, în Rominnt literar, HI (1905) p. 632. 
Nihilism, in Rominul literar, IV (1906), p. Jar. 


ÍÍÍ 


M. ROLLINAT ŞI SATANISMUL ÎN POEZIA ROMINA 6&7 
a E == 


parfumate, clasica temă idilică el o înţelege ca o orgie a vege- 
tației, înfăţişată într'unul din cele mai desgustătoare tablouri: 

Sunt putrede-orhidee, bolnave scandaloase, 

Nălţind staminul țeapăn, pistilul arzător. 

Sau ambele organe ce cresc ermalrodile 

și pline de pustule, de-un viciu neînvins. î* 

e altfel simplu înşiruire a citorva din titlurile poeziilor 
sale e suficient de convingătoare în această privinţă. Ce cîntă 
de preferință poetul? Vedenie, Bestia, In cimitir, Viol, Atara- 
xia, Nebuna, Deflorare, Balada spinzuratului, Noaptea groaz- 
nică, Inhumaţie, iată citeva din temele lui favorite; peste toa- 
te respiră aceiaşi atmosferă putridă, aceiași conştiinţă chinui- 
tă de dubla obsesiune a nebuniei şi a morții, a căror origine 
nu mai lasă acum nicio îndoială. 

De aceia nu va fi greu să se constate cit de puţin cores- 
punde adevărului afirmaţia unui critic din vremea inceputu- 
rilor acestei mişcări poetice. care socotea că „horoarea morții, 
care obsedează întreaga poezie contemporană, incepind cu 
Leopardi şi Edgar Poë, şi pe care strania inspiraţie a poetu- 
lui francez Maurice Rollinat şi-a ritmat lugubrele sale Nevro- 
ze, nu o întilnim în toată poezia noastră decit la Obedenaru”,%* 
Poetul avusese în această inspiraţie mai mult de un tovarăș, 
dar prin tenacitatea cu care a urmărit acelaș filon poetic, a 
fost în curind privit ca un şef de şcoală și am văzut cu citā 
dreptate, ca un introductor al satanismului în lirica romi- 
nească. Lira lui Obedenaru e mai puţin variată ; viaţa: 


Pe oase stirvul susţinind, 

Umbrim vreo citeva minute, 

Şi rătăcim pe căi pierdute, 

Croind splendori îm vis sin gind. * 
Voluptatea îi e dureroasă, * de iluziile vieții nu se mai 

lasă înşelat, „imaginația bizară” îi seamănă în minte aceiaşi 

germeni ai nebuniei, * incit adresindu-se Morţei no mai vede 

„aşa urită precum te-ar crede un burghez” +, şi o doreşte cât 

mai aproape; deși recunoaște că în zudarnica lui revoltă nu 

găseşte suficient curaj pentru a se ucide +, îi place să se in- 

chipue sfirșind anosta călătorie: 


a. i ibidem, V (1906), p. 214—6. 
ar Paie O ai. Alexandru Obedenaru, in Revista Poporu- 


lui, ITE (1891), p. 11, şi extras. 
33 Muzică macabră, în Săptămina ilusirælä I (1893), p. 116, 


“ inal, în Epoca, V, no. 1139, din 14.VIL.1899. 
s Ma in Revista literară XVII (1896), p. 476. 


12 Răsorătire, în Convorbiri literare, XXV (1892), p. 1144. 


a VIAȚA ROMINEASCA- 


Ce-mi pusă ce vor zice aiurea trecătorii 

Văzindu-mi gitul vinăt sub presiunea storii, 
Sau timpla smălțuită de-un roşu mohorit ? 
Mi-era şi somn, și groază, și seirbă și urit, + 


Imaginaţia i se complace în asemenea sumbre tablouri, 
sau în scene direct coborite din poezia lui Hollinat, ca în 
versurile care înfățișează un mort ridicindu-se din groapă şi, 
minat de pofta lubrică a cărnii lui putrezite, îmbrățișind pe o 
tinără de curind îngropată alături : 


Epiderma e ca ghiața între cele patru scinduri; 
O priveşte, o sărută, par'car fi răpit de ginduri, 
Și din hirca fioroasă negre lacrime țişnese, 

Cad pe sinul mort şi fraged, pestifer și îngerese. + 


Totuşi inclinări clasice rezultate dintr'o altă latură a gis- 
tului său literar, îl fac ca, printre aceste sumbre visări, să-și 
poată găsi o alinare a dorurilor fie în contemplarea unor 
„marmoreene forme de statie androgin”, + fie Pe brațul ba- 
cantei, a cărei desfătare își are prețul dacă e gustată la vre- 


me, căci : 
Mine văd fizia năvâlind orbește 
Pe-amindoi plăminii, ca o vreme rea, 
Şi în pragul ușii moartea se ivește 
Așteptind un suflet logodit cu ca. 44 


Astfel, cintind pe Venus alături de Hircă şi pe Magdalena 
lingă Don Juan, drumul lui merge întrucâtva mai departe de- 
cit al dezolaţilor săi tovarăși de poezie. Ceeace credem însă 
că îi asigură locul în această mișcare, nu e atit meritul intrin- 
sec al poeziilor lui, în care se abuzează adeseori de aglome- 
rarea „decadentă” a vorbelor căutate şi legate printr'un înţe- 
les factice, cit fapte de ordin mai mult formal. El e cel dintii 
care a întrebuințat în mod insistent rondelul, mai înainte ca 
Macedonski să-și fi descoperit tirzia preferinţă, devenită apoi 
exclusivă, pentru această formă, a cărei revelare va fi avut-o 
fără îndoială tot prin Rollinat. Decadenţii de prima mină, pe 
care Îi numim aşa pentru a evita confuziunea, aveau înscrisă 
in programul lor întrebuințarea poemelor cu formă fixă; deşi 
rondelul e o formă prea încuiată, miniaturală, prin pu- 
re înțeles pe care pot să-l incapă dimensiunile şi repetițiile 
ui, Hollinat l-a afecţionat în mod deosebit, și, credem, dela 


“1 Odihnă şi tăcere, in Ligo literarā, | (1893) p. 244—5. 

i zar P age mg A 2a Liga literară, pie d p. e f 
* Anzie n Literatura si arta ro 11901), p. 779. 
45 In Ruciumul, | (1889), d 52—93. 


M. ROELINAT ŞI SATANISMUL IN POEZIA ROMINA 6? 


el va fi învăţat să-l prețuiască şi Obedenaru, autor al unui 
destul de mare număr de asemenea poezii. + 

Poetul mai are și însemnătatea că, recunoseut de timpuriu 
ca șel al unei școli, a avut în felul acesta putinţa de a da 
vremii sale unele directive literare cure. dacă n'au fost ascul- 
tate, — şi e bine că mau fost universul ascultate, căci am vå- 
zut elementul caduc al acestei specii de poezie, — în schimb 
au lăsat unele urme ce nu mai prezintă astăzi decit un inte- 
res de curiozitate, Director timp de un an, în 1891, la Revista 
Poporului, Obedenaru a făcut dintrinsa pentru ucest scurt 
răstimp tribuna noilor inspirați. O simplă răsfoire a colecției 
acestei reviste e convingătoare pentru direcţia pe care condu- 
cătorul ei i-o imprimase; un Aurel M. Goran, care serie în 
proză o Viziune şi o poezie Macabră, cînd își va cînta iubirea, 
vu fi o Iubire stranie, ca a tuturor tovarășilor săi, ca a lui E. 
Conduratu, care povestește tot acolo dragostea cuiva pentru 
un schelet. Nunta macabră, Armonia oribilă, Veselia tristă”, 
sunt titluri vrednice de intențiunile scolii; din păcate cei cari 
le semnează, respectiv Z. Miron, V, Fărcăşanu şi Gh, Petrescu, 
sunt niște necunoscuţi cari. înselați de o modă, crezuseră că-și 
pot struni inspirația pe îndrumările date de ca, așa cum, cu 
puţini ani în urmă. mulţi tineri credeau că e deajuns să vor- 
bească în versuri de îngeri. ca să fie poeţi, Niciunul din ci n'a 
lăsat un vers care să se poată păstra; nici Z. Miron, copist atit 
de credincios al lui Obedenaru, incit se confundă nu numai 
odată cu el. cîntăreţ ul unor Fiori morbizi ** cari nu sunt decit 
les Frissons cintaţi mai înainte de Rollinat, nu se ridică mult 
de-asupra celorlalți. deși fusese pe atunci mai bine văzut, de 
vreme ce putuse să pătrundă la Convorbiri literare, 

Mişcarea începută de Obedenuru murea de inaniţie, dar 
alţi poeţi în mai puţin directă legătură cu el și cu îndrumările 
dela Literatorul, continuau să mai încerce uneori asemenea 
inspirații. Pină şi Har. Lecca, atit de adine pătruns de spiri- 
tul lui Musset că nu poate fi înțeles fără această apropiere, se 
lasă furat uneori de icoanele dezolante pe care le-a văzut in- 
chipuite de alţii, şi să-și zugrăvească în culori asemănătoare 
spitalul unde stăpineşte „o căldură greone, acră, mirosind a 
corp bolnav plin de sudoare. a răsuflare de murind, a stirvi, 
a viermi, a carne crudă, a răni vărsind in jur miasme ameste- 
cate cu duhoarea ieşind din calde cataplusme”. * Mai insistent 
avea să apară nota aceasta la L C. Săveseu, colaboratori la 
reviste care, prin Bonifaciu Florescu sau prin Mircea Dimi- 
triad, susținuseră noua mişcare. Cunoaşterea lu: Rollinut se 


" Cf. 18 rondele in Epoca din 1899, şi 4 în Convorbiri literare, 
e Ta pini R XXV (1891). p. 593. 

** In Convorbiri literare, * . P Y j 

"9 La spital în Revista nouă. VI (1994), p. 364—5 scrisă la Paris, 


——————————————————————————————————— 


70 VIAȚA ROMINEASCĂ 


întrevede la Săvescu incontestabilă, în versuri ca acestea : 


Asupra mea pluteşte o veşnică osindă, 

In umbră, cu Satana, pe brinci m'așez la pindă, 
Stau gata să isbese, 

In cine? în fecioara frumoasă şi curată, 

In soaţa cea mai castă ce-a existat vreodată, 
In tot ce-i îngeresc ! 

Pe faţa mea lividă trec fulgere de ură, 

Satana recunoaște în mine a lui făptură, 
Şi ride mulțumit. * 

Satana reapare de altfel nu numai odată in versurile lui: 
„Satana ca un frate oriunde mă 'nsoţeşte” * și Singele Sata- 
nei, i se varsă în vine, înveninindu-l *, Alteori închipuiri 
macabre îl obsedează, şi se vede în mormintul în care pasări 
de pradă nu-i lasă odihna : 

Cind se crăpa de ziuă, fu gata judecata ; 
Eram un stirv de oase, iar dinșii mă priveau, 
Fişii din a mea carne prin nalţii fagi zăceau, 
Pe stinea colțuroasă de soare luminată 
Sta hirca-mi singerată, iar cofbii croncăneau. ** 
Din ce în ce mai rare, ecourile muzei lui Rollinat se fac 
i mai tirziu auzite, şi aceasta în cercuri în care influenţa lui 
Macedonski sau a discipolilor săi putea să nibă vreun răsunet. 
Astfel Donar Munteanu, despre care știm că „s'a desvoltat sub 
influenţa cu deosebire a lui Al. Macedonski” *, şi care prin 
1906 îşi făcea ucenicia la Rominul literar, unde Mircea Dimi- 
triade se afla printre colaboratorii obişnuiţi, cîntă şi el fanto- 
ma nebuniei pe care o simte apropiindu-se „ca o mină uriașe 
ce pe umeri i se lasă” 5*; astfel Bacovia, cure începea să scrie, 
la Revista Idealistă, cu puţin înainte, avea să introducă în li- 
rica rominească o atit de caracteristică notă mucabră, printr'o 
poezie În care, fără a lua o atitudine satanică în înțelesul pe 
care i l-am dat pină acum, se întrevede totuși aceiaşi necro- 
filie; astfel, intr'unele versuri pe care mai tirziu avea să le 
condamne, ca în strofele în care își imaginează capul Liei pu- 
trezindu-i pe masa de lucru, T, Arghezi avea să dea acestor 
inspiraţii o expresie de altă vigoare. Cecace nu însemnează 
neapărat că toți acești cîntăreţi ai morţii îl vor fi cunoscut în 
mod direct pe Rollinat, ci numai că îşi vor fi alimentat inspi- 


in 1893). Cf, de acelaş, Macabră, în Familia, XXXIII (1897), p. 183-4. 
» Piaza rea, îbidem, p. 1034, 
51 Răsvrătire, în Poezii, Bucureşti, 19206, p. 109. 
32 In Liga literară, I. (1893), p. 169, 
as Pe cind zăceam, ibidem, p. 3248 și în Poezii, p. 71—3.. 
m M. Dragomirescu, în Prefaţa la Donar Munteanu, Aripi negre. 


Dangi, 1909, p. 3. 
% Spre nebunie, în Aripi negre. p. 41—5; cf. ibidem, p. 23 tradu- 
cerea, după Rollinat, a poeziei Lunatic, 


M. ROLLINAT ŞI SATANISMUL IN POEZIA ROMINA 71 


raţia din idei care, pornite dela acesta, vor fi circulat pe u- 
tunci în atmosfera literară a vremii, cu ecouri care. cum am 
văzut nu sau pierdut nici astăzi cu totul, 


Se poale vedea din acest sumar tablou al influenței lui 
Rollinat in Rominia, că poezia acestuia a fost difuzată la noi 
de Macedonski și de şcoala lui, de la Literatorul; dacă elevii 
săi din prima epocă, am spune cea dintii promoţie, atit u lost 
de activă şi de fertilă această școală, n'au ridicat la prea mare 
înălțime inspirația lor astfel îndrumată, în schimb nici poeţii 
cari i-au dat o adevărată expresie de artă. un Mircea Dimi- 
triad, un T. Arghezi, şi poate ṣi un G. Bacovia, nu sunt inde- 
pendenţi de şcoala bucureşteană, E deci unul dintre meritele 
acestei şcoli, de a fi adăogat la lira romincască o coardă nouă, 
— şi de merite in legătură cu gruparea Lăteratorului se vor- 
beşte prea puțin din păcate, datorită năpastei care n'a vrut 
să-i ierte nici pînă astăzi conducătorul. Macedonski « loluși 
un punct cardinal al literaturii romine, o contrupondere a 
tendinţelor apoctice ale Junimii unde, orice sar spune, Emi- 
nescu rămine o exceptie, şi revista lui e tribuna din care se 
face auzit glasul influenţei franceze; dacă ar fi să juducăm 
nu după aparenţe, ci după rezultate, Literatorul, ucvastă 
tenuā foae ce-şi tira zilele desconsiderută și fără mijloace, e 
departe de a fi fost învins de Convorbiri, si influenţele lui se 
ramifică pretutindeni în poezia noastră de astăzi. 

Cercetarea de faţă ar mai putea la rigoare să evidențieze 
și un alt adevăr, care e relativa valoare a modelor literare. Am 
văzut întradevăr că atitudinea satanică în poezia romincuscă 
se explică prin importul lui Hollinul, și printro modă ce a 
bintuit într'o vreme nu numai la noi; atita vreme cit sa 
scris poezie satanică, decadentă şi necrofilà numai pentru a 
asculta cerințelor unui curent general, fără îndoială că rezul- 
tatele avean să fie minimale. şi deaceia și pulina valoare a 
acestui gen la Macedonski, şi curinda lui părăsire. Faptul că 
genul a lăsat totuşi urme mai insemnate, trebue explicat si 


' prin crearea unei atmosfere prielnice desvoltării lui, și prin 


intervenția unor poeţi la care această inspirație să nu fie fac- 
tiee, ci potrivită temperamental; numai altoită pe un trumehiu 
inrudit și crescută în favorabile condițiuni, moda imprumu- 
tată a pulut să prindă, să se încetățenească și să rodească. Și 
grație acestor împrejurări potrivite. numele lui Rollinat, cure 
nu c numărat în literatura franceză printre poeţii de intiia 
mărime, stă la începutul unei întregi direcțiuni din lirica ro- 
minească mai nouă. > 


AL. CIORANESCU 
a 


e 


SN 


. 


MISCELLANEA 


INAPOI LA JUNIMISM! 


Fără îndoială, concepția unui progres continuu € o iluzie 
perimată, Nu e obligator de loc ca omenirea să se perfectio- 
neze mereu. Stagnarea şi regresul fac tot așa de bine parte 
din dialectica lumii aceștia. 

Nimeni nu va contesta, de pildă, că epoca literară și 
ideologică 1880—1914 n'a fost mult mai fecundă și mult su- 
perioură calitativ celei pe care o trăim azi. Atunci sau pro- 
dus toate valorile originale ale vieţii noustre intelectuale. 

Talente originale scoteau capodopere organie şi spontan 
din materia directă a v- 

Se serie, azi, mai mult ca øricind. Dar publicistica, ca şi 
arta de azi, sunt produse pur tehnice, artificiale, rezultatele 
imitative ale unor lecturi repede transpuse puţin altfel. 

Nimeni nu trăește veritabil și adine viaţa, nimeni nu-și 
extrage din ea seva directă a operilor sale. 

In privința aspectului cantitativ, al artificialităţei. dar 
mai ales al lipsei oricărui criteriu de valorificare, cultura 
noastră de azi se aseamănă aproape straniu cu aceea dinainte 
de 1860. Trăim timpurile cind Heliade Rădulescu îndemna 
tineretul: „seriţi băeţi, seriţi”. 

E ceva semidoet şi barbar. în mentalitatea de acum, o în- 
toareere la aspectele naive ṣi primitive dela începuturile non- 
stre culturale. 

Toată lumea scrie cu frenezie. Ficeare crede că e geniu. 
Societăţi de susținere reciprocă a unor mediocrităţi patente, 
mafii literare ascunse și ridicule se laudă toată ziua în cafe- 
nele și gazete pe care le-au acaparat, 

Auzi de pildă, formulate fără nicio pudoare și fără nici 
un bun simţ, apropieri ierarhice după care Tudor Arghezi stă 
alături de Zaharia Stancu, iar G. Ibrăileanu alături de Eugen | 
aora îl cheamă. nu?) lonescu, de Petre sau Paul Manoliu 

e!). A 

„Viaţa lui Eminescu” de Călinescu e pusă, nu din can- 
doare, ci evident intenționat, sub nu știu ce abjectă producție 
similară în genul freudian. 

Unul, cel mai anost din toți, se strimbă peste măsură şi face 
mereu pe câraghiosul, tul de comandă, pentru o ga- 
lerie de elevi de liceu; Altul ne ia de sus privindu-ne din sfera 


MISCELLANEA 73 
PRE e PE re EEE a aa 


olimpiană a o mie de banalități spuse cu emfază. Și cite și 
mai cite. : 
O datorie urgentă a momentului e necesar să intervie. 
Se cere imediat un neo-junimism care să elimine, din acest 
sat fără ciini. care a ajuns publicistica romină. pe acesti te- 
naci şi virulenți tineri fâră talent, 
M, R 


ALEGEREA D-LUI ION PETROVICI LA ACADEMIE 


D. lon Petrovici a fost ales membru al Academiei Ro- 
mine, Inalta instituţie de cultură nu se poate decit onora prin 
această alegere. Personalitatea profesorului de filosofie dela 
laşi este unu din cele mai seducătoare, unind laurii universi- 
tari cu elocința înaripată și cu talentul incontestabil al lite- 
ratorului. 

Flev al lui Titu Maiorescu, îndrumător de generaţie și 
grădinarul unei schiţe de pare pline de tumultul bâlăriilor 
tuturor începuturilor. d. Ion Petrovici a păstrat seninătatea 
clasicistă, „oroarea goetheană a dezordinei” — după o expre- 
sie a lui Rathenau, — măsura impusă «e legile aparatului ra- 
tional, regulile pedagogiei stricte, In calitate de Ministru al 
Instrucţiei sa făcut remarcat printr'o îndrăzneață reformă, 
care punea umanităţile și cultura generală în centrul preo- 
cupărilor şcolare. Invăţăcelul trebuia să ia cunoștință de cos- 
mos, de poziţia individului în sinul vieţii si al societății, ina- 
inte de a trece lu specializarea profesională, 

Proectul de reformă a învăţâmintului făurit de d. Petro- 
vici sa hucurat de un larg ecou şi se poate spune că toate le- 
gile ulterioure au păstrat şi vor trebui s> păstreze în substan- 
ţa lor citeva din aceste indicaţiuni salutare. 

Despre lucrările de filosofie ale d-lui Petrovici sau pro- 
nunțat favorabil de multă vreme corifeii științei si artei in- 
țelepților, din Rominia, In citeva capitole de Logică. d. Pe- 
trovici a anticipat pe Goblot. 

„Amintirile universitare”, memoriile „unui bâta! de fa- 
milie”, notele din „rotocoalele de lumină” şi numeroasele 
conferinţe cu subiecte de filosofia culturii au fost unanim 
gustale. 


MOARTEA LUI ST. ZELETIN 


Direcția sociologiei lui St. Zeletin ma coincis în temele 
sale fundamentale cu directivele şi tablele de valori militate 
de câtre grupul „Vieţii Rominești”. 

Aceasta nu ne-a împiedecat să-l considerăm cu pe un pri- 
eten scump din mica familie a intelectualilor cinstiţi, auter- 
tic în străduințele şi credințele sale, serios în documentare, 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Da e ——_———— 


plin de gravitate în afirmaţii, european ca aspect general și 
și în metodele de luptă, 

Intro țară plină de intelectuali pişicheri, de publiciști cu 
epatante „combinaţii”, de elerc-i caraghiosi sau bandiți, St. 
Zeletin a reprezentat un „caz” de supremă onestitate intelec- 
tuală şi de eleganță morală. 

Pentru acest numitor comun, paginile „Vieţii Romineşti” 
au fost larg deschise în multiple rînduri „Gindurilor despre 
lume şi viață” ale acestui cugetător solitar. 

Poziţia lui St. Zeletin în societatea noastră se găsea într'o 
stranie diserepanţă. è 

Majoritatea intelectualității noastre se află de aproape 
sase decenii într'o luptă surdă de guerilla sau în atacuri cu 
viziera ridicată orgolios, cu ordinea stabilită. Linia critică și 
a eriticismului cultural a cunoscut cele mai înalte culmi, G. 
Ibrăileanu a strins toate documentele și motivaţia sociologică 
a acestui penibil războiu în admirabila sa carte despre „Spi- 
ritul critic şi cultura rominească”. 

St. Zeletin sa ridicat cu un formidabil aparat împotriva 
directiei eriticiste ă culturii romineşti, aprobind pînă la apo- 
logie activitatea „Burgheziei romine”, considerind-o în des- 
voltare organică, luptind pe trei fronturi: împotriva criticis- 
mului reacționar junimist, impotriva criticei școalei socialiste 
în frunte cu Gherea şi — last not least — împotriva popora- 
nismului reprezentat de gruparea „Vieţii Romineşti”, inteme- 
iată și dirijată de C. Stere şi G. Ibrăileanu. 

Societatea burgheză a găsit cel mai cald apărător al des- 
tinelor sale în St. Zelentin, omul care nu i-a cerut nimic, das- 
călul secundar măcigat de boală şi supraincăreat de muncă. 
filosoful solitar dela catedra ieșană, creiată prea tirziu pentru 
o capacitate cum puține au existat în rindurile universi- 
tarilor. 

St. Zeletin a lăsat o serie de opere filosofice inedite, pe 
care admirabilii săi elevi nu ne îndoim că vor şti să le dea 
publicităţii, în forma necesară, odată cu purtarea mai departe 
a torței aprinse, trecute în miini experte și în minţi călite la 
metoda zeletiniană... 


FURMANOV 


Printre operele de mare sucees ale literaturii sovietice 
cartea care istoriseste viața lui Tehapaiev, scrisă de Dimitri 
Andreieviteh Furmanov se aşează în primele rinduri,. 

Cine este Furmanovy ? 

„Unul dintre scriitorii cari au luat parte activă lu revolu- 
ție și la războaele civile purtate cu reacţiunea albă, 

Dimitri Andreieviteh Furmanov sa născut la 7 Noembrie 
1891 dintr'o dintr'o familie de cultivatori, la Sereda, in regiu- 


a — 


MISCELLANEA 75 


nea Ivanovo-Vossniessensk. Inscris la școala comercială, stu- 
diile de acest fel nu-l atrag. Este pasionat de literatura clasi- 
cilor ruşi, pe care-i devorează în lecturi prelungite noaptea 
tirziu. De timpuriu scrie poeme şi tine un jurnal intim. Tre- 
cînd prin Facultatea de Drept din Moscova in 1912, unde nu 
rămine decit scurtă vreme, preferind literile pentru cari avea 
o vocație naturală, este surprins de războiu, Influențat pro- 
babil de lecturi, este un anarhizant. In războiu se convertește 
însă la ideologia muncitorilor, In Ivanovo-Vossniessensk ține 
cursuri pentru muncitori, îi instruește, cucerind simpatia tu- 
turora. În Februarie-Martie 1917. este antrenat de vagul re- 
voluționar, 

Se debarasează definitiv de ideologia anarhistă, aderind 
la partidul condus de Lenin. 

Ajunge ajutorul preşedintelui Sovietului de deputaţi 
muncitori din Ivanovo, și se împrietenește cu Frunză. Im- 
preună cu acesta, în 1919, pleacă pe frontul războiului civil. 

Aci cunoaşte pe Tehapaicy, comandantul diviziei 25, e- 
rou legendar al stepei, un șef din linia lui Stenka Razin. 

Individualitatea puternică a acestui erou îl impresionea- 
ză şi-l tentează să-i serie viaţa din aceste vremuri agitate, 
Strateg genial, capabil să răscoale massele și să le antreneze 
către drumul răscoalei prin vorbe simple, electrizante, dis- 
prețuind studiile militare, brutal, uneori îngust, dar capabil. 
sentimental şi puţin corupt de anarhism mic-burghez, figura 
aceasta de prodigios eroism este conturată admirabil de pana 
pe cit de măiastră. vie. instruelivă, pe atit de familiară a lui 
Furmanov. 

Nu este o biografie romanțată în genul celor franceze, 
Sunt note evocatoare, veridice, așternute în timpul luptelor. 
infringerilor, victoriilor și retragerilor războiului civil. Este 
totusi o remareabilă realizare artistică literară, care a atins 
tirajul de 1.000.000 exemplare în U. R. 5. 5. Totodată con- 
tează printre scrierile care vorbese de istoria nasterii ar- 
matei roșii. 

Despre Furmanov. fostul comisar la Instrucţia publică 
L.unateharski, spunea că este „un revoluționar, din cap pină 
-n picioare, un comunist marxist autentic”. 

Furmanov moare În 1926 (15 Martie) în virstă de 35 ani, 
răpus de o gripă agravată de oboseala războiului și de surme- 
najul vieţii sale de scriitor și militant. Preocupările sale au 
fost dominate de grija de a fi util clasei muncitoare, 

A mai scris ..Torentul de fier”, „Anul 1918”, „Hevolta”, 
toate purtind acelaş accent veridic, dictate de Revoluţie şi 
consacrate războiului civil. Contează printre primele cărți ale 
literaturii sovietice asupra războiului civil. O literatură de 
viață și de luptă din noua epocă — iată ce sunt cărțile lui 
Furmanov P. NICANOR & Co. 


—————————— 


78 VIAŢA ROMINEASCA 
e ă 


NEBUNIA LUI EMINESCU 


Dacă aș fi englez poate că aș fi ispitit să fac o statistică 
a tuturor discuţiilor si gindurilor inutile ce preocupă citeo- 
dată spiritul unor oameni, 

Englezul, întreprinzător al multor idei şi acțiuni abra- 
cadabrante, ar da dovadă de o înaltă şi proteică răbdare... 

Numai că el ar realiza o istorie negativă a spiritului, — 
ce-i drept interesantă dintrun anumit punet de vedere. 

Las deoparte. faptul că, fără a porni cu gindul precis al 
englezului, sunt spirite care au făcut, indirect şi fără lucidi- 
tate, asemenea istorii a ideilor noastre... 

Cum nu sunt născut cu spiritul englez sau american, rea- 
lizat din extrema pragmatică a gîndirii şi cea plasată în sen- 
zațional şi fantastic, o asemenea operă de poliție a ideilor 
inutile mi se pare deopotrivă de zădarnică, 

Evident că ideile sunt pe lumea aceasta pentruca să se 
dovedească justeţea sau fulșitatea lor. Și atunci, „trierea” 
este firească. — n'an loc printro discuţie necesară asupra 
„cazului” sau asupra ideilor însăși, 

E vorba de medicii preocupaţi de nebunia lui Eminescu 
care nebunie. ce-i drept, — la rindul său. — a priceput-o ad- 
mirabil, i 

O asemenea nepricepere mi se pare foarte interesantă, 
mai ales cînd ea este o contribuţie vie și edificatoare a unui 
poet şi ginditor ca Eminescu. 

Să fim de acord că este mai precisă această neînțelegere 
a tului față de boala sa, de corp — in genere — şi păca- 

e acestuia, decit înțelegerea specialiştilor. ginditori oeazio- 
nali ai materiei. 

Intr'o sersoare adresată lui Chibici, poetul afirma aces- 
tuia că i dă seama prin ce boală a trecut, 

Că u se gindea la nebunie este un fapt neindoel- 
nic. Dar iată cum se adresează nebunul „Sarmis” lui Zamol- 
xe, in poema „(remenii”: 


„Invaţă-mă dar vorba de care tu să tremuri. 
Semănător de stele şi "ncepător de vremuri” 


Evident că Eminescu nu a putul gindi și pricepe acțiu- 
e mecanice ale materiei. Și numai astfel i se defineşte spi- 
ritul. Confidenţa de mai sus şi versul citat prețuese mai mult 
decit un diagnostic, pentrucă firează o veșnică poziție a o- 
mului şi a spiritului său, incapabil să înțeleagă și să gindeas- 
că acțiunile mecanice ale corpului, 
Pentrucă, oricare ar fi ginditorul. el nu poate gîndi decit 
gindurile și nimic mai mult. 


a ——————— 


MISCELLANEA n 


Este interesant şi logic să știi numai ceeace este, adică 
faptul pur, așa cum el se creiază și constitue compensația in- 
firmităților noastre, denumită: spirit, în opoziţie cu univers 
care nu se lasă gindit, 

Inţeleg că nebunia și confidențele acestea pot fi docu- 
mente umane ale înţelegerii noastre barate, dar nu pot fi mo- 
live de speculaţii ocazionale şi inutile. 

Medicul poate afirma, — scuzindu-se, că i sa intim- 
plat o „mare nenorocire”, pentrucă sa pierdut vehiculul ma- 
terial, singurul martor preţios prin care se poate cunoaște şi 
broda constatări şi ipoteze... Cit priveste opera, în opoziţie 
cu acel vehicul dispărut, nu este interesantă, Pe marginea ei 
putem afirma placizi. toate banalităţile specialistului. 

Nu de mult, parcă. psihanaliza epuizase toate proble- 
mele acestea dificile, Și oricum. asemenea discuţii inutile re- 
duc la neant, — prin lipsa de precizie, — tragedia omencas- 
că ce a creiat poezia și nepriceperea aceasta a spiritului or- 
golios de infirmitatea care-l izolează și-l aruncă într'o lume 
închisă, 

GHEORGHE CORNEANU 


GH. COŞBUC IN ITALIA 


Prof. universitar Luigi Tonelli, unul din cei mai ilis- 
tinşi critici ai Italiei de azi, publică în răspindita revistă 
L'Italia letteraria” din Roma un articol despre: „Un poeta ro- 
meno Giorgio “Coşbuc”. Criticul italian recenseuză elogios vo- 
lumul „Giorgio Coşbuc nella vita e nelle opere” seris de 
d-șoara Lucia Santangelo şi apărut prin ingijirea Asociaţiei 
culturale italo-romine din Roma în colecţia „Piccola Bilioteca 
romena”, editată de Institutul pentru Europa Orientală din 
Roma. Studiul d-şoarei Santangelo este teza de doctorat pe 
care a susținut-o acum citiva ani la Roma. „Această carte — 
afirmă d. Tonelli este unul din rezultatele tangibile ale 
scoalei romineşti a profesorului Claudiu Isopescu, care, cum 
toţi o ştiu, lucrează fără preget de mai mulți ani la Universi- 
tatea din Homa prin conferinţe și diverse publicaţii, spre a 
răspindi în ţara noastră cunoștința literaturii și culturii ro- 
mine. 

D-şoara Santangelo dovedeşte în analiza poeziei lui Coş- 
buc o deplină cunoaştere a limbii și literaturii romine (ceea 
ce, din nenorocire, e încă foarte rar in Italia), o judecată echi- 
librată, și un gust sigur”, 

Asupra acestui volum, care constitue o nouă afirmare a 
culturii noastre în țară soră, vom reveni, 

r 


CRONICA LITERARA 


CHENARE CRITICE 
N. IORGA — Istoria literaturii rominesti contemporane 


In două volume, tipărite de editura „Adeverul”, d. Iorga 
continuă să intățișeze curgerile istoriei noastre literare. 

Mărturisim că aşteptam această carte, O aşteptam fiindcă 

vroiam să verificăm felul de a aprecia al unui istoric care în 
afară de citeva preferințe personale — și nu de cea mai bună 
calitate, — s'a menținut permanent strein de mișcarea con- 
temporană. Pasionat şi iritabil cum este, indrăsneţ în carac- 
terizări false, plin de patimă şi orbit de ea, învăţat să valori- 
fice, după măsuri neingăduite, nu ne-am mirat să vedem la 
d. lorga limbile balanței umblind greșit. Credeam, însă, că va 
aduce cel puțin cantitatea de informație trebuitoare şi acel 
spirit de observaţie a diferențierilor în cuprinsul unui ansam- 
blu, precum și o tendință, — oricât de subiectivă, — de a so- 
idariza pe școli şi pe curente aceste diferențieri. Ne aş 
teptam la aşa ceva, Fascicolul de lumină şi-a slăbit puterea 
de proecţie; fulaurațiile acelea care topiau limitele dintre 
concepţii opuse, identificau contruriile și inglobau personali- 
tăți, au dispărut, 

A vrut întradevăr d. Iorga să ne uluiască? Dacă nu mai 
atit a vrut, i-a reușit. 

A seris pe vremuri o istorie o literaturii romine vechi. Cu 
un material a cărui vastitate și muncă ostenită pentru culege- 
rea lui nu poate să nu absoarbă admiraţia, această operă îl 
indica pe d. Iorga ca pe singurul cunoscător adinc al feno- 
menelor noastre culturale. A dusese acolo şi o remarcabilă pu- 
tere de a desprinde profilurile pur literare de miezul lor po- 
litic şi facultatea de a lipi legături între aspectele diverse ale 
aceluiaș complex. Da: dar aceia era o operă pentru premiere. 
Această e o operă pentru răfuială. 

D. lorga a ținut să nu amuţiască pină nu fixează, în cu- 
prinsul valorilor noastre literare, i ia celor de care a fost 
stinjenit într'o viaţă de necontenită agitație. 


La urma urmii, este foarte la dreptul său. Istoric recu- 
noscut, uneori stimat, de citiva idolatrizat, domnia-sa s'a sim- 
jt bolnav de chemarea de a-şi spune cuvintul. Nimic de zis. 

acest cuvînt trebuia spus în așa fel incit să nu macine 
autoritatea d-lui profesor. 


CRONICA LITERARĂ 79 
„E PP E a ES 


Prin noua carte și-o macină. Fiindcă a face din Tudor 
Arghezi un simplu pornograf, iar din Zaharia Stancu expre- 
sia autentică a generaţiei noui, asta nu mai e de natură a în- 
tări competența d-lui N. Iorga. Oricită dușmănie ar nutri 
pentru Tudor Arghezi, — căruia nu uită niciodată să-i amin- 
teuscă mina de ajutor dată pe vremuri, cînd acesta se găsiu 
în încurcături creiate de întimplări ce depășiau voința lui, — 
Tudor Arghezi rămîne, alături de Mihai Eminescu, cel mai 
mare frămintător de slovă pe cale l-a născut pămintul nos- 
tru, Astăzi, un singur om ştie cite valenţe ale frumuseții cu- 
prinde limba rominească, — e Tudor Arghezi; un singur om 
exercită puteri de influenţă; un singur om a schimbat tipu- 
rele de turnare a simţirilor, un singur om a mutat vadurile 
poeziei, i-a dozat nou culorile și i-a primenit rezonanţele, — 
e Tudor Arghezi. Poate să nu-l recunoască d. lorga. Poate să 
nu-l recunoască nimeni, Meritele fiecăruia sunt preu muli 
dela Dumnezeu pentru ca oamenii să fie în stare să le stirbeu- 
scă, De ce n'a înțeles lucrul acesta d. Iorga ? Ar fi fost și în 
folosul d-sale şi în folosul publicului cititor; fiindcă Tudor 
Arghezi nu pierde nimic. Dimpotrivă, a ciștigat: a cistigat 
exact cit trebuia să nu piardă d. lorgu. 

Dar în „Istoria literaturii contemporane” autorul nu face 
numai greşeli de apreciere, a căror pricină stă în structura 
temperamentului său, fierbinte şi vindicativ; ci și erori de in- 
formație, contradicții vădite pe aceiuș pagină; pe lingă fap- 
tul că toată cartea e o lânţălărie de nume, de scriitori și de 
opere, fără nici o integrare într'o definiţie care să le contu 
reze locul şi s( le fixeze folosul activităţii, 

Dela un om care din revoluția francezå face o răsmoeriţă 
de derbedei, care pe Rousseau îl scoate drept un îns bolnas 
de reverie, pe Montesquieu un blind, iar pe Voltaire un me- 
diocru; dela un om care e gata să-i ridice lui Dominie statue 
pentru marele lui talent poetic, iar unui Tudor Arghezi să-i 
prepare cosciupul, — nu mai aşteptăm nimic, 

D. lorga a dovedit definitiv că nu pricepe înțelesurile in 
time ale fenomenului literar contemporan. E întiiul semn vā- 
dit că d. lorga amurgeşte, trecînd în alte lumi. 

Şi noi cei cari îi mai păstram d-lui forga superstiţia unei 
erudiţii, împrăștiate dar de o exactitate strictă în vastitatea ei 
— nu credeam cind d. Tafrali demonstra că a interpretat gre- 
şit inscripţiile, iar d. Giurescu dovedia că încurcă datele, 

Acum ne-am convins. Obişnuiţi cu idolatria, suntem as- 
tăzi văduviţi de un idol şi goliţi de o superstiție. E unica noa- 
stră durere. 


NUMARUL FESTIV AL CONVORBIRILOR 
Faptul că au început şi la noi comemorările, dovedeşte 


£9 VIAŢA ROMINEASCA 


că nu e sceată încă admiraţia pentru valorile naţionale. Prea i 
obișnuiți a purta pe suflete altare streine, ne făcuserăm cio- 


plitori de idoli falsi, provocindu-ne singuri bucuria efemeră 
a inchinărilor nejustificate. Ingenunchiaţi în faţa unor pres- 
tigii de industrie cosmopolită, pierduserăm sfintul respect al 
datinei noastre și curăția de rasă și încrederea în însușirile 
ei stăteau obiect de dispreţ. } 

'Tinără. încă. — deabia a inceput să numere citeva cen- 
tenare. — cultura noastră n'a fost, în schimb, lipsită de cite- 
va figuri a cărora grandoare ar sta bine in rama culturii celei 
mai populare. Un Eminescu, un Creangă, un Caragiale, un 
Petriceicu Hasdeu, un Pirvan și atiția fac fala, prin ostenelile 
creaţii lor, a oricărei literaturi. Pentru sfinţii noștri naţionali, 
noi n'am ridicat pină acum nici un panteon. Ba, dimpotrivă, 
cite-un tineret, dornic de vilvă şi de ciştia de trecere în aten- 
tia lumii, ia imaginea lor și o stilcește. 

Făcuseră greșala şi „Convorbirile literare” de a lua în 
jurul lor un pile de cocori. Oameni cari țin să le fie prezența 
cît mai sonoră, în faţa cărora Titu Maiorescu nu inseamnă 
nimic, Eminescu e un perimat, iar Caragiale un mahalagiu, 
voiau să transforme aspectele acestei reviste ce-și trage tra- 
ditia tocmai dela osteneala aceluia pe care-l necinsteau, în 
tot felul de decoraţii, bune de pus în piept cind ceri funcţii 
nm Statul nostru prea puţin circumspect și prea mult cul- 
tural. 

Cum s'a descotorosit de gălăgie și de pretenţiile juvenile, 
„Convorbirile literare” au început din nou să toarcă firul mă- 
runt al tradiţii lor. Și noa adus aminte că mai pe deasupra 
larmei căutate a d-lui Petru Manoliu, a mai obosit după fru- 
museți, în literatura noastră, și un biet Alexandru Odobescu, 


A fost acesta nu chiar aşa un iscusit căutălor de grade in 


jocul unei nuante, nici aşa un iseoditor de subtilități în fășiile 


unei culori; o fi priceput și el cite trepte poate avea perfecția 
luată deandaratelea. o fi inţeles și el cite praguri se pot tăia 
in miezul unei iluzii, — dar sa mulțumit cu lucrul simplu, ro- 
minese și curat. Şi venit din Paris, — unde, zice, n'a rămas 
numai cu cei 8 ani de liceu în numele cărora să pretindă a 
fi dictatorul culturii, — a scobit cu unghiile muchiile lespezilor 
tombale ca să citească, în îinfloriturile lor. cite puteri a chel- 
tuit instinctul nostru de artă națională. Ar fi putut şi el să 
scorniască unele derivări din canoanele literare ale vremii şi. 
speculindu-le, să se grozăviaseň, în ochii unei lumi analfa- 
bete, cu marile lui calităţi și cu profunzimile gîndirii sale. 

Ba. n'ar fi putut de loc. Fiindcă Odobescu avea fondurile 
creației puternice, zăcămintele lui fierbiau și. în revărsările 
car nu ina îngăduiau să se strecoare șuviţe streine. Deaceia a 

at ce a dat. 


ai 


CRONICA LITERARA sI 


TC E EEE PPE RI e EEE 


„Convorbirile literare”, inchinind un număr de peste 200 
de pagini acestei personalități complex înzestrate, pune la în- 
demna noului leat de pretendenți la tronurile gloriei, înțele- 
gerea comandamentului unic ce poruncește condiţiile grație 
cărora această glorie rivnită devine și postumă. 


I. M. RASCU La Lisieux cu sfinta Tereza 


Pe d. I. Rașcu, afirmat ca talent de puternică realizare 
in cercurile dela „Viața nouă” a d-lui Ovid Densuşianu, nu 
l-am mai intilnit, în literatură, cu aceias egală însutlețire, 
Autor al cîtorva volume de versuri, care i-au fixat loe defi- 
nitiv in evoluţia liricei noastre de după răsboiu, domnia-sa 
trece tot mai mult în domeniul eriticei literare, Revista „In- 
dreptar”, apărută din sforțările sale exclusive și cu ajutorul, 
mai mult aparent. al citorva prieteni de idei literare, apoi 
cele 4—5 studii asupra influenţei franceze în poesia lui Emi- 
nescu (publicate în „Secolul”) lau dovedit cu pe un om de 
intins cultură și înzestrat pentru analiza minuțioasă. Serisul 
său, plin de eleganţele exprimării, de simplităţi și de limpe- 
zimi de iezăr în articularea raţionamenlelor, face lipsa lui și 
mai simțită, într'o epocă abundentă în confuzie. Susţinută de 
o atitudine olimpiană tocmai fiindcă e pătrunsă de inalte sen- 
suri etice, poziţia literară a d-lui Raşcu sapă contraste prea 
adinci în tristul episod al contemporaneităţii, pentruca să nu 
provoace muţenii în tabăra mormolocilor noştri critici, Cind 
apare o carte de valoarea complexă a volumului «d-sale, este 
incorectitudine să nu iei act, descalificaţie să n'o judeci, in- 
sensibilitate să n'o admiri şi lipsă de decenţă să conspiri. Nu 
putem aprecia deprinderea tot mai generalizată a criticii nos- 
stre, zornică a înregistra pină și cel mai mic foşnet al unui 
intelect de calibrul lui Petru Comarnescu, dar conspiratoare 
oridecîteori o carte bună şi-anunţă apariția. 

Noi care ne ferim u ne intitula critici into țară în care 
tifna încurajată unui Eugen lonesei umblă cu cîntarele pe la 
răspintii, ne bucurăm să-i fim lui I. M. Raşcu prieten care 
spune cinstit. Și în loc să ne determinăm, cu agresivitate, po- 
ziţii. numai aşa din pura considerație a respectului pentru 
meserie, ne mulţumim să culegem frumusețile cărții ca citi- 
torul onest și să le transformăm În elogii ca prieteni. 

Pe L M Başeu. cel ce ştie gradul de intensitate şi de du- 
rată din fosforescenţa putregaiului de astăzi, trebuie să-l bu- 
cure mai mult sinceritatea lectorului intimplător, decit preju- 
decata demonstrată a recenzentului de profesie. 

Și apoi, volumul d-sale, plin de smerenii, de mireasmă 
de chilie, de pașnică atmosferă de altare, de sfințenii adinci 
și dumnezeești extaze, cade pe sensibilitatea criticului provo- 


N E i 
G 


i 


a2 VIAȚĂ ROMINEASCA 


cînd aceiaş diferenţă crescută ca între scoarța ştejarului şi 
gingăşia tremurărilor velurului. 


VIEȚILE SFINȚILOR NAȚIONALI 


In biblioteca „Energia, scoasă prin osirdia bunelor in- 
tenţii ce domnesc la Funduţiile Regale, vor apărea, in toamna 
aceasta, mai multe cărţi. cuprinzind vieţile sfinţilor noştri 
naționali. A apărut, ceva mai inainte, Viaţa lui Ștefan cel 
Mare datorită d-lui Sadoveanu, Serisă cu talentul cunoscut a!l 
scriitorului ieşun, apare şi ca o necesitate pentru public, dur 
şi ca un semn evident de ce stă în intențiile celor ce conduce 
„Energia”. Sau anunţat pină acum: Viaţa lui Simion Bàr- 
nuţiu de Petre Pandrea, Viaţa lui Nicolae Milescu de Zaharia 
Stancu, Viaţa lui Dimitrie Cantemir de Petru Manoliu; acesta 
din urmă. după ce a întreținut o campanie de vii atacuri la 
adresa Fundațiilor culturale. 

Şi eu asta, am spus totul. Prin urmare: nu se poale o ini- 
țiativă bună să incolțiască în capul cuiva pină ce nu se in- 
tercalează apriga rivnă a omului din stradă cure observă to- 
tul, pindeşte totul şi cere totul, 

Recunoaștem: foarte bine că se seriu cărți despre viețile 
mucenicilor culturii romineşti; foarte bine că ele se execută 
în cadrul prevederilor unui plan de ansamblu care a pus la 
punet toate amănuntele de difuzare metodică; şi foarte bine 
că strădunia oferită n citorvu scriitori este răsplătită din fon- 
durile unei instituţii de înzestrare materială a Fundațiilor, 

Dar mai e ceva. O pretenţiune nu este suficient să fie 
formulată  pentruca să se aibă şi garantul rezultatelor ei. 
Mulţi umblă să-și ofere serviciile, convinși fiind că fac, la ur- 
ma urmii. un sacrificiu. Dar un aşezămint de seriozitatea 
Fundațiilor regale, cure a luat fiinţă din nobilul scop ce se cu- 
noaşte, nu poate să nu fie cireumspect cind are de dat girul 
său moral. Treknie păzit de a îmbrăca, cu prestigiul său, lip- 
sa de prestigiu a lui fitecine. 

Seriem rîndurile acestea, fiindcă suntem de pe acum în- 


credințaţi de inferioritatea calitativă a unora din aceste cărți. 


Vom verifica profeția noastră care wam vci să fie împlinită. 
fiinde? mam vroi să vedem mineaţi banii stringi din truda 
atitor muncitori cari îşi vind ziua de lucru pe un singur pol. 

Şi să precizăm: cum va serie d. Zaharia Stancu, Viaţa 
lui Nicolae Milescu, cînd știut este: Nicolae Milescu își pe- 
trece tinereţile într'o aventură permanentă, stă în Rusia o gră- 
madă de vreme și colindă păminturi necunoscute; astfel că 
certificatele doveditoare ale vieţii lui sunt răspindite prin bi- 
plioteci necercetate, în țări neumblate, în limbi inaccesibile; 
pentru d. Zaharia Stancu, desăvirşit innecesibile, Este recu- 
nosecută lipsa de pregătire a acestui om. 


CRONICA LITERARA 33 


E EE E III EOE E OT T ET ET 


| Ce va face totuşi, d. Stancu? Contractul l-a încheiat. banii 

îi ispitesc; va serie cartea, deci. Cum? Are lu îndemină cerce- 
tările d-lui Panaitescu, — necomplete; şi are indicațiile d-lui 
Torga, — sumare. Le va combina, va lua dintro parte și va 
pune în alta, formulind cu cunoscutul său aparat intelectual 
şi în cunoscuta lui limbă rominească, 

Pentru d-sa, care vede lumea sub forma rotundă a unei 
imense monede, conștiința nu e răpită de cutremurări. 

Fundaţiile Regale, însă, au datoria de a supraveghia. 


PROVINCIA CULTURALA 


In afară de cele citeva conirerii — inchegate, pe buză de 
raporturi dubioase. in jurul citorva reviste bucureştene, 
apar in provincie o sumedenie de reviste. pline de merite În 
comparație cu rolul jucat acolo. Ele sunt centre active de îm- 
prăştiere a culturii. Fără a se împăuna şi a-și revendica titu- 
laturi măreţe, ostenind cinstit pe porţia de existență efemeră 
în care se găsesc şi în fărima de timp în care trăesc, — el 
încearcă să smulgă vieţii bucurii de altă calitate şi se trudese 
să condenseze un fragment al veciei. 

Dar, vedeţi: la noi nu există, ca în alte părți, o ierarhie 
certă a treptelor culturii. Alături de Berlin, Miinchenul rā- 
mine München şi Heidelbergul, Heidelberg; ele sunt cu spi- 
ritualitatea lor proprie; şi stau în relaţii de influență reci- 
procă, dar în nici un caz de aservire, În Franţa la fel, în An- 
glia iarăşi. Numai la noi, Capitala tronează ambițioasă şi do- 
minatoare peste silinţele concertate ale cercurilor provinciale, 
Pe deasupra atitor activități demne de toată atenţia și pasi- 
bile de orice elogiu. Bucureştiul planează orgolios și lutelar 
Confiscat în viața lui culturală de o mafie juvenilă, — nu 
chiar atit de meritorie pe cât se laudă, dar posedind metode 
eficace de reclamă ncobrăzată, — Bucureştiul inăbuşe orice 
efort cultural al provinciti, printr'o desconsiderare aproape 
ciminală. Şi chiar cind se întimplă să-și îndrepte atenţia in- 
spre mişcările provinciei, asta numai fiindcă seontează be 
neficii; totdeauna. Am cunoscut un tînăr, — mare analfabet 
dar nu lipsit de oarecare talent, cu ochiul organizat pe pro- 
fituri şi pe procente culturale, ascuns în pagina a doua a 
unui cotidian îndrăcit, îşi țesea regulat pinza legăturilor con- 
fraternele, pe care avea să se urziască, mai tirziu, spălăcite 
lui aureolă literară. lar un altul, posesorul unui nume care 
trebuia să Însemneze mult în generaţia cea nouă, — inzes- 
trat, talent puternic, cu un cap organizat pentru a descifra 
sensurile realităților noastre rominești, — s'a pierdut, deși 
capabil de mari puteri de muncă. A tipărit o carte în care 
erau despicate ecuaţiile cîtorva probleme; nimeni din presa 


4 ” 


VIAȚA ROMINEASCA 
a X arta! n pn Aa a ee 


bucureşteană n'a luat act; iar dintre cei ce se grozăvese că 
umblă cu distileria intelectului după substanţele temelor mari, 
nici un pasionat n'a intervenit. Conspirația tăcerii? — nu; nu 
e numai atit. 

In toate acestea, — a cui e vina ? 

Vina nu poate fi nici a provinciei care nu-și centrează 
energiile într'o acțiune persistentă: și nu poate sta nici de 
parten coalițiilor cimentate la rădăcina celor cîteva reviste 
bucureştene. Cel mult amindouă la un loc. 

Sunt, însă, vicii mult mai adinci împletite în chip de re- 
tea; ele sapă, pe dedesupt, toate manifestările de viaţă cari se 
întîmplă în acest șubrezit cadru ce se cheamă statul romin. 

In tendinţele lui către artificializare, traduse pentru via- 
ţa socială in genere ca o sugrumart, statul romiîn secretează 
cruste care gitue clanurile şi omoară nădejdile, Dela biuro- 
crația culturală, reprezentată print”un pile imens de dropii 
dolofane, şi pină la ortodoxia înțepenită în mecanisme rigide, 
potenţele statului stau secătuite; apare, astfel, cu resorturile 
lui intime sdruncinate. Intrucit nu mai e apt a deveni un 
regulator, el face cu putință aranjamentul în piramidă al 
funeţiunilor culturale, instalind în virf orgoliul suveran că- 
ruia-i acordă pretenţiuni pontificale. 

Aci ar trebui pipăit sediul sterilităţii provincialismului 
(care ar trebui să fie creator) și deşertul Capitalei (care ar 
trebui să fie îngăduitor). 

Apar, uite, în provincie o scamă de reviste, conduse de 
oameni de merit şi eu intențiuni destul de nobile pentru ca 
ostenelile lor să fie scutite de dispreț. Astfel la Sibiu : Pro- 
vincia literară, căreia adăugîndu-i-se gruparea „Thesis”, a 
isbutit să îmănuneheze o mulțime de intelectuali dela care 
putem aştepta. La Oradea: Familia, condusă de d. Samari- 
neanu, alcătueşte un front de strategie culturală vrednic de 
încurajat în faţa avalanşelor dela marginea țării. La Cluj: 
isteața dirijare a d-lui Chinezu a făcut din Gind rominesc cea 
mai răspindită revistă a Ardealului. La Craiova: Ramurile 
d-lui Făgeţel dovedesc încă odată cit neastimpă: a cheltuit 
omul acesta pentru a insufla elan liric fantomei care-l ur- 
măreşte. Cernăuţii nu sunt nici ci lipsiţi de vatra lor; Chişi- 
năul aşijderia, , p 

Dacă este vorba să apreciem vfloarea. nu e nevoie să ve- 
nim cu ierarhii în elogii; toate funeţionează pe aceia slator- 
nică dimensiune culturală. 

De ce totuși atit de neglijate ? 

Noi trebuie să visăm ca unitatea culturală a țării să stea 
pe un complex de activităţi impletite, ca să fie fertilă; să stea 
pe corelaţii strinse și pe puteri de înriurire reciprocă, aşa În- 


[JCIE 


CRONICA LITERARA 55 


cit fluxul de viaţă să se comunice 
gresiv și Înviorător, 
i a cin, vălmățegul acesta al pricopaisilor. ure răgu- 
ml se gpa endesa şi la fanatizații din provincie cari 
piese ra rudă visul lor stingherit! Cu ochii inecaţi de mi- 
mpi plopii noai de miragiile unui paradis iluzoriu. 
d noi, ne lāsám tot mai mult fur: iri 

j ați de firele ase š 
ale intereselor noastre. ; ii 

Tristă epocă ! 


„ca prin niste artere, pro- 


i. d. 


Dn Tr vacile Te te at e ad 
F I L o S o F I E 


FILOSOFIA FRANCEZĂ IN ROMÂNIA 


Revista franceză „Séeances et travaux de Y' Academie 
des sciences morales et politiques” (Martie—Apr. 1934) pu- 
blică textul comunicării d-lui prof, Ton Petrovici: „Filozofia 
franceză în Rominia”. 

Această comunicare făcută în şedinţa din 23 Dee. 1933 
in simul prestigioasei înstituții de cultură, aduce interesante 
şi instructive lămuriri, asupra influenței filosofice franceze 
in cultura noastră. Pentrucă nu se poale nega o activă infil- 
trare a preocupărilor și ideilor filosofice franceze în mişca- 
rea speculativă dela noi. d 

Dacă întiietatea pătrunderii preocupărilor filosofice în 
cultura romînă revine influenței germane, desigur din mo- 
tivul că gustul pentru cercetările și meditaţia filosofică se 
deşteaptă abia în sec. XIX cînd prestigiul kantismului era 
fărăq rival, nu rezultă că influența franceză ar fi lipsită de 
importanţă. Dimpotrivă. au fost momente cind ea a eclipsat 
indiscutabil pe cele ale altor culturi. 

D. Ion Petrovici arată că încă din vremea cînd în şcoli 
stăpinea limba grecească, numele unui Condillac era cunos- 
cut şi opera sa comentată. Ideile acestuia au cunoscut o răs 
pîndire apreciabilă şi au hrănit multă vreme gindirea gene- 
raţiilor de odinioară. Toate şcolile de limbă grecească se ser- 
veau de manualele filosofului sensualist. A trebuit să vină 
un Gheorghe Lazăr, enutziast adept al filosofiei kantiene, 
care să impună, în timpul profesoratului dela școala infiin- 
tată de el în 1818, altă orientare şi direcție de gindire prin 
predarea filosofiei solitarului dela Kânigsberg, 

După ce Lazăr s'a retras, Condillac e iarăş în mare sti- 
mă. Influenţa Jui se face simțită şi în afară de şcoală, „Logi 
ca” acestui ginditor e tradusă în romineşte, printte alte o- 
pere filosofice, de către hara Nara un ban ma aoti. 
care credea că direcția spirituală aparţine de dre filosofi- 
lor. Printre a a considera ca aștri de primă grandoare 
pe Condillac şi Kant. i ; 

-Dar cea mai fecundă influență a sd Core provine 
dela gramatica sa, după care sa orientat şi |. - 
escu În compunerea pri Gramalice romine publicată 
„pe la 1830. Această Gramlică romină este de fapt mai mult 


CULTURA 7 
Îi a e as 


o adaptare „suplă și foarte inteligentă”, completată cu unel- 
te părți noui de contribuţie personală a Gramaticei lui Con- 
dillac. 

După Condillac, în epoca următoare 
guste Comte este foarte des citat, 

„Insuşi Titu Maiorescu, a cărui educuţie filosofică era 
prin excelenţă germană, preferintele sale pentru Kant şi În- 
dosebi Schopenhauer fiind bine cunoseute, a fost în unele 
privințe comtist. 

Profesorul care timp de aproape 40 ani a predat cu a- 
tita talent istoria filosofici moderne la lași si București, a În- 
cercat să coordoneze ideile lui Comte cu ale lui Kant, susti- 
nînd că la amindoi acesti ginditori ideia fundamentală este 
in fond aceiași: calculul matematice este instrumentul nece- 
sar si condiţia prealabilă a oricărei stiințe, 

Titu Maiorescu aprecia filosofis lu Auguste Comte şi din 
alte motive; se potrivea convingerilor sale conservatoare. și 
anti-democratice. Adesea Comte era invocat ca autoritate 
inatacabilă în sprijinul ideilor sale 

După Maiorescu. Vasile Conta este acela care se inspiră 
din opera părintelui pozitivismului filosofic modern, cu toate 
că în aceia vreme prestigiul idealismului german era foarte 
mare, 

Influenţa franceză se continuă la noi prin * Hippolyte 
Taine, din opera căruia se inspiră Dobrogeanu-Ghereu și C, 
Rădulescu-Motru. 

Trecind dela ginditorii individuali ln grupuri. d. Petro- 
vici arată că influenţe franceze se observă în opera tuturor 
sociologilor noştri (Drăghicescu. sândrei. Ralea...) Durk- 
heim, Farde Bouyle, Doy-Brihl sunt autorităţi aproape regu- 
lat invocate in opera acestora, 

Cine nu cunoaşte apoi pe un Bergson, Dumas, Pierre 
Janet? 

D. Petrovici aminteşte şi de studiile datorite seriitori- 
lor români. asupra operelor franceze, studii numeroase, atit 
în limba franceză (G, Aslan, M, Ralea, D. Roşea. M. Ută), 
germană (G. Antonescu, Oprescu, Florian, Teodorescu. Ma- 
rica) cât şi în limba rominească (1. Petrovici, Ralea Bădărău, 
Birsăneseu, P. P. Negulescu. M. Ută, Mărgineanu...) 

Din toate acestea rezultă cit de bogată şi de activă u fost 
in cultura noastră influența filosofiei franceze. D. Ton Petro- 
vici a făcut un lueru foarte util relevind acest aspect de isto- 
rie culturală. 

Un studiu similar asupra filosofici germane în Rominia, 
ar fi o completare cîta se poate de intsructivă. E bine să se 
cunoască toate isvoarele din cari sa adăpat cultura noastră. 


numele lui Atr- 


n. t. — 


sa VIAȚA ROMINEASCĂ 


DESPRE LEO FROBENIUS 


Numele lui Leo Frobenius este des imperechiat cu cel a 
lui Oswald Spengler. li leagă nu numai o concepție comună 
despre natura culturii şi metodologia istoriei, dur și certe in- 
fluenţe reciproce în elaborarea conceptelor paideumatice și, 
pe deasupra, acelaş patos constructiv. y 3 

Cu toate acestea, ultima carte a lui Frobenius, o suma a 
străduințelor sale de explorator al sufletului african și de f ilo- 
sof al culturii—vorbese de recenta „Kulturgeschichte Afri- 
kas”*)—nu se poate compara cu masiva construcție cizelată 
pină în cele mai mici suprafeţe, din Decadenţa Occidentului. 


Cauzele sunt multiple. In primul rind Frobenius lucrează pet 


teren. Cele zece expediţii ştiinţifice în Africa, precum şi spe- 
cialitatea sa bine definită, imprimă minţii o structură speci- 
fică. Spengler lucrează de după metereze de cărți si fişe, într o 
materie de-o extraofdinară bogăţie, îndeajuns de limpezită 
şi apropiată înţelegerii sale, prin conaturalitate. Frobenius a 
ales, pentru a repara marile linii de forţă pe cari se mișcă 
formele culturii, un continent şi o cultură neexplorată. Mate- 
rialele trebuiau întii descoperite, înțelegerea euro cană adap- 
tată celei cercetate și faptele interpretate în duhul ei. Este re- 
lativ ușor să construești, d. p. elanul faustic din Rembrand, 
muzica contrapunctului şi matematica infinitezimalelor, în 
schimb cercetătorul care vrea să găsească fenomene originare 
culturale de aceiaşi amploare pe teren african îşi vede mate- 
rialul redus la ornamente de pe calebase, fragmente de bas- 
me şi mituri, măști și plastice. Acestor dificultăţi materiale se 
adaugă una psihologică. Lui Frobenius îi este inaccesibil mo- 
numentalul spenglerian, pentrucă în teoretizare este omul 
comoţiilor ontinue, pe cită vreme beţia ideologică la 
Spengler este susținută. Nu îi li însă monumentalul con- 
densării. Privind statuetele de bronz din Benin, cu viaţa lor 
sub presiune și aspiraţiile spre masivitate, hieratism şi gran- 
doare, se poate ințelege că. dacă există virtuţi elective între 
firea cercetătorului şi obiectul său. vocaţia lui Frobenius pen- 
tru arta şi cultura africană este întemeiată pe analogii struc- 
turale. 


„Paideuma” este termenul central a filosofii lui Frobe- 


nius. Este o nouă acepție a cuvîntului cultură, demonetizat 
prin uz. Cultura ca paideumă implică două note: 1) cultura 
este un organism, independent de purtătorii de cultură, care 
se naşte, creşte şi imbătrinește ca orice fiinţă vie; 2) cultura 
este legată de peisagiu. Frobenius formulează, apăsind asu- 
pra ultimului punct; Paideuma este expresia lumei înconju- 


- 4 LEO FROBENIUS, Kulturgeschichte Afrikas; Prelegomena zu einer 
historischen Gestaltlehre, Phaidon Verlag (1934). 


Pa 


CULTURA s9 


rătoare, este transcendența lumii înconjurătoare, devenită 
Formă prin om”. (Paideuma, pag. 258). Avem aci explicația 
acțiunii peisagiului, ca fenomen originar: „lucrul în sine” al 
peisagiului structurează întrun fel viața insului dintr'un a- 
numit cerc cultural, _ 

„In ceeace priveşte peisagiul, Frobenius distinge două ti- 
puri mari cu corelatele lor de concepţii despre lume și senti- 
mente de viaţă, Este mai întiiu peisagiul depărtării, n orizon- 
turilor nelimitate. cari invită la aventură, si formează sufle- 
tul celor ce stau sub puterea lui in patosul libertăţii. a aven- 
turii şi a îndrăznelii. Cellalt tip de peisaj este cel al grotei: 
sentimentul de viață a oamenilor ce cresc sub acest peisagiu 
este înăbuşit. sumbru, oprimat și explosiv. Există motive de 
îndoială dacă aceste „peisagii sufleteşti” au o corespondenţă 
cu peisagiul natural aşa cum au unele peisagii în morfolo- 
gia lui Spengler. Froebenius le aplică în Europa ca si la tri- 
burile Aricei; nu cred că poate fi vorba de acelas peisagiu. 

In ceeace priveşte natura peisagiului și a influenţii sale, 

că anume lucrează „luerul în sine” al peisagiului asupra 
omului — trebue să constatăm o interferenţă cu doctrina lui 
Ludwig Klages. Frobenius deosebeşte pe omul de știință ac- 
tual, posedat de instinctul cauzal, utilitar și rațional de omul 
intuitiv. căruia îi este deschisă o altă lume, nu numai aceea a 
faptelor. dar chiar a realităţii care este substratul acestor 
fapte. Această sinceră gnoseologie magică se aseamănă cu 
concepția lui Klages despre „Realitatea imaginilor”, al acelor 
entelechii vitale cari crese în timp şi vibrează în spaţiu și 
cari sunt ceva cu totul altceva, flux heraclidean al stihiilor, 
deosebit de lumea obiectelor, a lucrului, care este rezidiu mi- 
neralizat al spirtului. 

Posibilitatea de a fi cuprins de această realitate nume- 
nală a lucrurilor este o însușire care se manifestă cu o putere 
demonică în copilăria popoarelor şi a indivizilor. Pășim ast- 
fel acum în terorii despre cele trei trepte ale culturii. Le ca- 
racterizăm pe rînd. 

Paideuma tinereții este demonică, creatoare și spontană. 
In joc sau în trăire popoarele tinere și indivizii sunt cuprinși 
de această lume cu o putere fără seamăn în adolescenţă, de- 
monicul paideumei se transformă în idealuri, se produce seg- 
mentarea eu-lume. Paideuma devine soră, ci sură. Între 
realitatea demonică şi cea factice se tes punți logice. i: 
bărbăţii se caracterizează prin generalizarea viziunii factice, 
pulverizarea sentimentului de viaţă, mecanizarea cosmosului, 
Totuşi îi este dat acestei epoci să întrunească toate cele trei 
etape, (ale creaţiei demonice, ale idealurilor de formă și ale 
mecanicei) într'o sinteză armonioasă, aureolată de o schimba- 
re a sentimentului timpului. Epoca aceea va fi o perioadă de 


su '  AIAȚA ROMINEASCA , N 
S 


sinteză ceumenică. atemporală, un fel de „Spatsommer”, o ză 
de vară tirzie în toamnă, cînd soarele luminează încăodată 
lumea în transparenţă totală și finală. Această ultimă epocă 
se aseamănă cu „stilul absolutului” despre care a vorbit Lu- 
cian Blaga în „Filosofia Stilului”. 

Aceste teorii și intuiţii sistematizale destul de deslinat in 
Paideuma sunt reluate şi exemplifieate în Kulturgeschichte 
Afrikas, cu deosebire pentru elementul demonic al Paideu- 
mei. In culturile africane — incepind dela preistorie pînă la 
noi — omul a fost în deosebi penetrabil pentru realitatea 
numenală a peisagiului. În pnideuma Africei a predominat 
mai întîi ca parte reprezentativă a peisagiului: planta. Atunci 
omul era planta, trăia cosmosul ca o plantă. Apoi animalul, 
sub a căreia iradiere trăia aceeaș viață magică. În fine cos- 
mosul — dela constelații pină la ritmurile pămîntului — de- 
vine simbolul care structurează viața sa. Omul juca, mima, 
rolul animalului, al plantei și al cosmosului, identificîndu-se 
cu ele. In faza plantară sa născut agricultura, dar nu ca o- 
cupație utilitară ci ca act magic, sueral, In a doua, cultura 
animalelor. În a treia, cînd domnea viziunea unui cosmos or- 
donat. organizaţiile de stat. Altă variantă a acestei mimări 
magice: omul lasă planta, animalul, să mimeze cosmosul: la 
urmă devine el însuşi actorul dramei cosmice. Toate acestea 
suni, fireşte ilustrate cu o mulţime de faphe: numai un spe- 
cialis! ar putea verifica lemeinicia construcției. inpripgerea ei 
este dealtfel, îngreunată prin discursul capricios, iscontinuu, 
disproporția între faptul Pral şi teoria ce-o suscită. Ca o jerbă 
de artificii se ridică pe neașteptate din citeva fapte aparent 
insignifiante o viziune și o teorie de valabilitate universală, 
Metoda de lucru a lui Frobenius redă sisizent viaţa savantu- 
lui. copleșit de fapte mărunte şi de o viaţă istovitoare de ex- 
plorator. dar cuprins deodată de o viziune de ansamblu, care 
il înflăcărează. În orice caz, lucrează aci din plin o minunată 
hipertrofie a darului de teoretizare, Frobenius citează adesea, 
în legătură cu demonia basmului, exemplul celor trei bețe 
de chibrituri, cari repezintă în jocul unui copil cele trei per- 
sonagi de basm: Hansel, Gretl şi vrăjitoarea, Deodată copilul 
este cuprins de o spaimă udincă şi de realitate demonică a 
basmului. Chibriturile devin demăni. Astfel de virtuţi demo- 
nice au și umilele ornamente de pe țesături şi oale, crimpeie 
de basm şi măștile: înfiorat, ca deo prezentă demonie, se 
construese fulgerător perspective paideumatice. i 

In Frobenius pulsează o puternică cerință de-a se inte- 
gra în fiece moment pe sine şi orice lucru într'o realitate 
paideumatică, iar știința lui este purtată de un sentiment lirice 
al totalității culturilor omenești. tea AN 

Dar pe lingă această interesantă figură de savant extatic 
se ridică masa de semne expresive ale sufletului african. ro 


CULTURA 91 


dul sirguinţii sale de cercetător şi colecţionar. In ele trăeşte 
întradevăr un continent și un suflet obscur, dar viu, plin de 
miracole, de frăgezime şi straniu. Numai cele 170 de planşe 
şi cele 30 de basme din ultimul volum-rezumat evocă cu o 
putere nebănuită acele „madsimu dschangara” — glasul ce- 
lor uitaţi, — un glas care vorbeşte la fel de adine — în măș- 
tile de spaimă, în picturile murale, adesea ca umbre radio- 
grafice, alteori ca grațioase şi ironice crochiuri, în majesta- 
tea adinc-serivasă, plină de viaţă sumară și singe greu a bron- 
mie din Benin. în adincimea și fantezia fragedă a bas- 
melor. 


Sunt indeajuns de cunoscute motivele pentru cari con- 
timporanii noştrii suferă cu atita plăcere fascinația culturi- 
lor primitive, a stilurilor revolute şi a sentimentelor de viaţă 
pierdute, La filosofii culturii intră în această formulă o apre- 
ciabilă doză de pesimism cultural, de mesianism și șama- 
nism. Criza actuală a culturii îndreaptă ochii spre culturi şi 
stiluri de viaţă, cari exprimau o plenitudine a existenţii, o 
imediateţe a relației om-lume și o integrală cuprindere a vie 
tii. Rămine, evident, o problemă. dacă prin studiul și trăirea 
unor astfel de culturi autentice, li se va putea smulge secre- 
tul vitalităţii lor şi se va putea anticipa sau pregăti un nou 
stil. Fapt este că filosofia contimporană # culturii are obiecti- 
ve profetice. Din viziunea morfologică a culturilor trecute se 
caută viitorul stil de viaţă. Marile fresce ale culturilor, aşa 
cum le găsim în aceste filosofii — la Spengler, Frobenius, 
Keyserling, Fridell, şi Klages au o pregnantă structură de 
epopee. S'ar putea spune: în lipsa unei epopei autentice, filo- 
sofia culturi este răspunsul, pe plan conceptual, la necesită- 
tile epice ale momentului. Căci epopeia este cumpăna ape- 
lor, reprezentînd sentimentul de viață a omului care cuprin- 
de cu ochii un eon trecut, definitiv închis, şi un viitor incert. 
Epopeia închide un eon fabulos şi deschide altul. Incercările 
contimporane de epopee (— la germani: Spitteler, Daubler, 
Döblin, Hauptmann) sunt factice ca realizare, construite, voi- 
te, dar nu exprimă mai puţin o dorință după un stil nou, prin 
sinteza monumentală a trecutului şi proectarea în viitor. La 
filosofii culturii de cari am vorbit, există acelaș patos al to- 
talităţii şi sensul profetic al unui nou sentiment de viaţă. O- 
perile lor monumentale sunt ca librete pentru o operă fabu- 
loasă care-și aşteaptă compozitorul, despre care însă nu se 
ştie cât va reţine, cit va arunca din aceste anticipații. Cari în 
orice caz sunt jaloane pe o linie invizibilă, cumpăna apelor 
intre două stiluri. 


E. CERVENCA 


9e VIATA ROMINEASCA 


oS; TOTES 8 GYI 


CEVA DESPRE ANTIOH CANTEMIR 


Pe malurile Bosforului care au cunoscut atitea jertfe a- 
le creștinătății si în murmurul valurilor care sau adăpat cu 
atitea șuvoae de singe rominese, pentru satisfacerea pofte- 
lor nesăţiouse ale „Semilunii”, sa născut vlăstarul de domn 
care a fost predestinat să ducă mai departe faima numelui 
de Cantemir, ce de mult se răspindise peste hotare. datorită 
tatălui său. domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir. 

Pe cît de cunoscut e la noi numele celui din urmă, pe a- 
tit de puţin e răspîndit numele celui dintii și aceasta se €x- 
plică prin faptul că Antioh Cantemir la virsta numai de doi 
ani, la 1711. la cîtva timp numai după venirea sa în Moldova, 
a trebuit să părăsească aceste meleaguri, în urma înfringerii 
suferită de tatăl său, la Stănilesti, și să se expatrieze pentru 
totdeauna, trecînd în Rusia, unde Țarul dăduse fostului dom- 
nitor Cantemir, stăpînirea unei „gubernii”, 

Aci, in noua reşedinţă părintească, micul vlăstar dom- 
nesc a avut ca prim îndrumător pe savantul său părinte, iar 
la virsta de cinci ani i se adaugă Ivan Iinsky, pentru limba 
şi literatura rusă. 

Şi cînd mavea decit zece ani, la 26 Octombrie 1719. uim- 
şte un întreg cere de intelectuali prin cuvintarea ținută la A- 
cademia Teologică din Minăstirea Zaconospaskaiu. 

Preocupat la început de chestiunile religioase serie la 
1727 „Simfonia asupra psaltirii”. 

Moartea tatălui său şi legile ruseşti de moștenire care 
lăsau toată averea părintească primului născut, fac din An- 
tioh un om lipsit de orice sprijin material. 

Dornie de o cultură cit mai vastă își pune toată speran- 
ţa în Țarul Petru II căruia îi adresează următoarea epistolă, 
rămasă fără efectul dorit: 


„Prealuminate, atotputernic împărate și autocrat a toată 
Rusia „ Petre cel Mare, părinte al patriei, stpine prea milostiv. 
milostiv. 

Am marea dorință de a studia și simt înclinarea de a că- 
păta știința istoriei celei vechi şi nouă, geografia, dreptul și 
ceia ce are legătură cu politica Statului. Nu puţine 
eee şi către Matematică, deasemenea intre altele câtre mi- 

tură. 


Dar întrucit susnumitele științe se capătă mai ușor și 
mai cu mult succes în academiile celebre din țările vecine, 
cer şedere de mai mulţi ani acolo şi întreținere bănească, dur 
faptul că sunt orfan și lipsa extremă de bani sunt cunoscute 


TE.R AR A 


l 


CULTURA 93 


Su Majestății Voastre împărăteşti, fără să vi le mai ex- 
c, 
E Deaceia prea supus vă rog, să ordone Inalt Stăpinirea 
Voastră să mi se dea drumul mie prea plecatului, în ţările 
vecine, pentru a-mi însuși științele susamintite şi după mă- 
rinimia Voastră monarhică să mi se dea, premilostiv, măcar 
ceva pentru întreținerea mea acolo. 

Al Majestății Voastre Impărătești prea plecat rob, 

Principele Antioh Cantemir 
25 Mai 1724 


Incoronarea Anei ca împărăteasă, la care contribuise și 
Antioh aduce o simţitoare îmbunătăţire a situației sale si în 
anul 1732 e trimis ca ambasador la Londra, unde desfășoară 
o intensă activitate diplomatică pină la 1736, cînd e trecut în 
aceiaș calitate la Paris. 

Aici, datorită faptului că cunoștea la perfeeţie limba 
franceză. concomitent cu chestiunile diplomatice, cercetează 
tot ceeace l-ar fi putut pune în curent cu istoria literără a 
țării. Inainte chiar de această dată. cl era departe de a ne- 
glija autorii francezi, căci primele sale sase satire dovedesc 
o atentă şi profundă lectură a lui Boileau, alături de tradu- 
cerea sa comentată asupra operei lui Fontenelle, .Pluralite 
des mondes”, tipărită la St. Petersburg în anul 1730. 

La Paris și-a compus ultimele sale două satire (VII și 
VIII) a tradus și comentat ..Epistolele” Iui Horaţiu, termină 
traducerea „Istoriei” lui Justin și își întocmește „Tratatul de 
versificație rusească”, precum şi alte lucrări. Aceşti sase ani 
de viață pariziană au fost pentru Antioh o epocă de intensă 
activitate intelectuală, E deajuns să se citească rapoartele 
pe cari le adresa el guvernului său, pentru formarea convin- 
gerii despre luciditatea spiritului său, largheța concepțiilor 
sale şi în particular despretalentul său de scriitor care con- 
trastează cu stingăcia stilului corespondenților săi, Asterman, 
Bestuzev-Rjumin. Naryskin, peniru a se convinge oricine 
de adevărul acestei afirmații, 

Causeur agreabil și instruit, literat cult şi dotat cu 
multă fineţă, Cantemir avea numeroși prieteni la Paris, prin- 
tre diplomaţi, oameni din inalta societate. magistrați, ban- 
cheri. cte. Dar după cum afirmă abatele Guasco, „primele 
sale griji au fost de a stabili legături cu savanții de toate ge- 
nurile”, 

Mărturiile abatelui Guasco, privind pe Maupertuis care 
„nu lasă să treacă nici o zi a boalei (lui Cantemir) fără să-i 
facă una'sau două visite”. credem a fi juste. 

Alegerea savantului francez ca mebru onorar al Acade- 
miei de Științe din St. Petersburg, a fost ușurată de inter- 
venţia prințului moldovean care servia de intermediar între 


9y VIAȚA ROMINEASCA 


Academia Rusească şi academicienii francezi, Fontenelle, 


Reaumur, Mairan, cărora le transmitea publicațiunile Aca- 
demiei ruse. 

Fl făcu demersuri în favoarea lui Clairant,, care urmă- 
rea o catedră la St. Petersburg. 

. Schimbă serisori cu Voltaire în legătură cu oarecari ine- 
xactităţi tolerate de acesta în „Histoire de Charles XII”; este 
adevărat că sub amabilităţile pe eare Voltaire le risipea co, 
respondentului său, se întrezărea profunda indiferență ce-i 
inspira obiecţiunile făcute de acesta. 

Dar nu crau numai savanții şi gentilomii cei pe care îi 
frequenta tinărul prinț la Paris. Printre doamnele de socie- 
tate de care el părea mai strins legat figurează ducesa d'Ai- 

illon, al cărei soţ a intervenit pe lingă Ministerul Afaceri- 

r Străine. cu ocazia unui proces pe care-l intentase lui 
Cantemir. reușind să liniştească partea adversă. 

Abatele Guasco citează adesa numele ducesei printre cele 
ale prietenilor prinţului, a cărei solicitudine îl consola în 
timpu ultimei sale boli. lată de ce el a dedicat ducesei, — 
care era ea însăși o femee de litere, - ediţia franceză a „Sa- 
tirelor” sale. 

Și tot ei i-a dedicat Antioh, una din cele două poezii ale 
sale, în franțuzește, care sunt omise de editorii operii sale și 
despre a căror existență am luat cunoştinţă dintrun articol 
al unci reviste pariziene, apărut acum cîţiva ani al cărui aÑ- 
tor le-a descoperit în culegerea „Elite de poésies fugitives”, 
publicată la Londra-Paris, în 1764, și care e alcătuită din 
trei volume, Culegerea e tipărită sub îngrijirea poetului și 
dramaturgului Blin de Sinmore (1733-1807), 

Tomul al doilea al culegerii, la paginile 300-311, cuprin- 
de o „Epistolă” a lui Cantemir”câtre Elisabeta Împărăteasa 
tuturor Hușilor și tot în acest volum, la pagina 69. intilnim 
acest madrigal, închinat ducesei d'Aiguillon: 


Madrigal ji 
A madame la Duchesse d'Aiguillon. 


En m'éloignat de cette Circassie 

Où naissent tant d'objest comparés à Venus 

Je crus qu'en d'autres lieux je passerois la vie 
En regrets de ne les voir plus 

De leurs attraits vantés la mémoire si chère 
Bientôt sur ces bords m'a quitté 

Graces à d'Aiguillon, j'ai vu que la beauté 
Est le moindre des dons de plaire, 


Antiochus Cantemir, 
Prince de Moldavie 


a 


CULTURA 35 


Această bucută curioasă si rarā, n'a f ici j 7 
PI. ucută sa și rara, na fost nic a- 
rită (nota ediției din 1764). PE E 

Notăm că acest madrigal franțuzesc, este unica poezie de 
acest gen care ne rămine dela Cantemir. 

Producţiunea sa originală în limba rusă cuprinde un ca- 
racter exclusiv didactic: satire, epistole, fabule, 

Tomul al Hl- (pag. 13) al culegerii lui Blin de Sainmore 
prezintă, pe de altă parte, următoarea bucată 


„__ Vers sur la critique, 

Cet art de depriser, toujours si condamnable, 
Par ses propres succes tal bien souvent trahi; 
Critique on este bientôt hai 

Moqueur on devient méprisable 


Aceste versuri pot fi apropiate de unele idei exprimate 
de autorul lor în satira HI, alcătuită tot la Paris. 

Prin spiritul laic ce-l introduce în literatură si prin fap- 
tul că pune cuvîntul seris în slujba actualități. Antioh Can- 
mir, prinț moldovean prin naştere, este considerat ca pri- 
mul poet rus modern, în sensul larg ul cuvîntului 

: Departe de țara sa adoptivă, în primăvara unului 1744, 
cind natura reinvie pentru o nouă viaţă, Ocirmuitorul tutu- 
ror celor văzule şi nevăzute a chemat din „oraşul luminii” 
în împărăția sa cea veşnică, pe cel mai mic din fii lui Dimi- 
trie Cantemir, care i-a mostenit cu atita prisosintă întreaga 
sa inteligență și dragoste pentru învățătură 


ALEXANDRU IORDAN 


- á DITO? d D odoi c 
ri i hi dd y has 


CRONICA ECONOMICA 
CRONICA ECONOMICA 


SISTEMUL ECONOMIC BRITANIC”) 


această cronică, sistem economic voi înţelege 
„aa de organizare a rola continuă şi ordonată, con- 
form unui principiu dat, a raporturilor de producțiuhe și a- 
chizițiune a bunurilor; iar prin „britanic vot înţelege ceca- 
ce se referă la Marea Britanie, Nordul Irlandei şi țările cu 
vilionul Uniunii, dar cari nu sunt membre ale Societăţii 
aţiunilor, adică ceeace se numea inainte Imperiul Britanic, 
mai puţin Dominionurile şi India. Ya i 
Faptele britanice şi interpretarea lor aici, nu vor fi, 
principal, rezultatul unor experiențe personale, Citeva luni 
la Şcoala de Ştiinţe Economice din Londra și citeva vizite 
radice la Manchester sau Oxford, acum zece ani, n ar pu- 
tea constitui o bază suficientă pentru o astfel de interpretare. 
Va fi deci vorba, mai mult de cunoștințe livreşti, extrase din 
Imerările cele mai bine reputate sau mai recente, ale autori- 
lor recunoscuţi drept competenți. Astfel: J. J. Chevallier, care 
în „L'évolution de l'Empire Britanique” ne înfăţişează Marea 
Britanie fără a tortura faptele — ca alții — numai pentru ar- 
monia formulelor; apoi Zimmern, care arată in studiul său, 
„PEmpire Britanique et la Societe des Nations”, că Imperiul 
Britanic este o instituțiune constant revăzută şi corijată, al 
cărei punct de echilibru se deplasează și care nu este desti- 
nată poate să se echilibreze pe un Singur punct; Andr. Sieg- 
fried. autorul studiului „La crise britanique au vinglieme 
siécle”, din 1931 și Jean Magnan de Bornier, premiat de Insti- 
tul Franței pentru lucrarea „L'Empire Britanique”, la care a- 
adaog pe alții mai dinainte, ca: Etienne Marcel, autorul „Isto- 
riei financiare și economice a Angliei” si deasemenea studii- 
le recente din revista „Economic Journal” și articolele econo- 
mistului englez Keynes, apărute În suplimentul financiar al 
lui Times. Cecace vom stărui să redăm, in reg aa faţă este 
interpretarea faptelor. aşa cum ne Apar nota, ac 
, Vom arăta aie intii, sistemul economic liberal englez, așa 
cum apărea celor mai pesimiști cercetători, acum 100 de ani, 
cînd economia engleză era în mijlocul timpului său de stră- 
lucire; vom cerceta. în al doilea rind, cum apare acest sistem 
în timpurile de pină la căderea lirei sterline și accentuarea 
intervenţionismului de Stat; în sfirşit, vom face acecași cer- 
cetare, la începutul anului 1904. 
N Comunicare făcută Ia „Institutul social Romin“ în seria Siste- 
ne economice contimportane 
0 


CRONICA ECONOMICA 97 
În 


_ |. În criza care bintue toată lumea şi care este conside- 
rată de mulţi ca structurală, adică amenințind chiar ordinea 
socială actuală, Marea Britanie u rezistat mult mai bine decit 
alte națiuni. Care este explicaţiunea acestui fapt? 

: Intimplător cind imi preparam această cronică, mi-a 
căzut sub ochi un titlu senzaţional: „De la décadence de l'An- 
gleterre”, Este titlul senzațional: pe care Ledru Rallin îl dă- 
dea în 1850 unei mari lucrări în două volume, Lucrarea este 
uitată, dar face so foiletăm un moment. Vom găsi în ea cîte- 
va cuvinte explicative pentru acei cari cred că, a vorbi de sis- 
temul economic al Marei Britanii actuale, inseamnă a vorbi 
despre sistemul economic al Marei Britanii de acum o sută de 
ani. Schimbările, din punet de vedere al sistemului, iar nu al 
detaliilor, ar fi prea ncinsemnate, pentru a spune că este vor- 
ba a trata despre ceva nou în sistemul economic al Marei Bri- 
tanii actuale. Nu trebue uitat că evoluţia prodigioasă a Ma- 
rei Britanii înlăuntru şi uimitoarea bogăţie dobindită în afa- 
ră, au fost realizate un timp de aproape un secol, în mijlocul 
unor împrejurări în mare parte defavorabile. Astfel, pămin- 
tul, la începutul evoluţici uimitoare a Angliei, era concentrat 
numai în citeva miini. O datorie națională enormă a fost pen- 
tru această țară. una din cele mai mari cunoscută vreodată 
in istorie. Taxe foarte grele apăsau obiectele de consumațiu- 
ne. Plaga pauperismului amenința să invadeze întreaga soci- 
etate. Totuși, evoluţia sa făcut bine, mergind mercu, prin jo- 
cul natural al forțelor, către scop. 

Pentru a îndeplini o asemenea operă, poporul care a in- 
deplinit-o a trebuit, înainte de toate, să lupte cu toată energia 
ca să-și refacă temperamentul şi să-şi suscite o vocațiune ab- 
sentă, 

Dacă am compara punctul de plecare și cel de sosire, am 
vedea că nici un popor curopean, pentru a-și ajunge ținta, 
Wa avut, poate, mai mult drum de făcut. Cind a început evo- 
luţia, națiunea engleză n'avea nici aptitudini industriale, nici 
vocațiunea maritimă. Poporul era tenace, destul de impulsiv, 
dur foarte puţin activ. Clasele înalte erau neglijente şi preo- 
cupate de plăceri. S'a impus o reformă aci, Generaţiunile 
cari au schițat evoluţia industrială au dobindit primul fond 
de spirit practic; iar mult lăudatul sistem economic din Ma- 
rea Britanie, sistemul economic liberal, intemeiat pe cele 
două mari principii, cari sunt: proprietatea individuală şi li- 
bertalea contractuală, a suferit crunte adevrsităţi, 

Ledru Rollin, intrat în Anglia, țara clasică a libertăţii e- 
conomice, se întreba dacă întradevăr i se făcuse acestei țări 
destine atit de durabile cum se nuzea, față cu inceputurile ci 
destul de grele. Şi a examinat situația economică a țării. A 
început cu agricultura. 


OR VIAŢA ROMINEASCA 


“Ţara — zice el — este foarte bine cultivată, dar lucră- 
torii sunt în stare de mizerie mai mare decit sclavii din colo- 
nji. Salariile sunt foarte mici. Este aproape o minune că lu- 
crătorii mai pot trăi. Nimic de mirare că satele se  depopu- 
lează”, 

Aici, Ledru Rollin vorbeşte de fenomenul bine cunoscut 
al transformării terenurilor arabile în păşuni şi înlocuirea 
culturii cerealelor prin creşterea vitelor, 

„Altă dată” — continuă el — „se măsura prosperitatea u- 
nui popor gaps creşterea populațiunei. Astăzi, Anglia cre- 
de că nu va găsi liniște şi fericire decit în dispariţia progresi- 
vă a populaţiunei! Incă un progres, dacă este permis să se ca- 
lifice astfel tendințele antisociale care caracterizează mișca- 
rea de concentrare capitalistă în care este Anglia. Condiţia 
populaţiunilor manufacturiere nu este mai bună. Ele plătesc 
cheltuiala războaielor pe care le fac alte popoare. Generaţiile 
noi de bărbaţi tineri, femei şi copii, au fost puse să des Bri- 
taniei o superioritate zdrobitoare celor două continente. „Ceea 
ce importă” — exprimă cu sarcasm Rollin — este numai ca 
tesăturile din Manchester să se imprăştie pe toate punctele 
globului. chiar dacă ar fi să piară femeile şi copiii; importă 
numai ca magaziile din Lancashire să se golească şi să cre- 
ieze noi triburi ai industriilor enegleze. Această exagerare 
industrială nu ucide numai corpul, ucăde și sufletul”. 

S'ar zice, cetind această analiză, că parcurgem vreo pu- 
blicaţie de astăzi În care autorul ar avea cochetăria să nu Ìn- 
trebuinţeze nici unul din termenii țehnici, cu care suntem 
noi familiarizați. 

Un fabricant de atunci complecta: „magazinele sunt în- 
căreate, pieţele îndopate, pletora este şi în interior şi în exte- 
rior. Fabricile nu mai ară A nimic şi nu mai lucrează decit 
în speranța unui viitor mai bun. Salariile mici continuă și lip- 
sa de lucru la fel. Mizeria lucrătorului ia proporții. Pentru a 
neutraliza flagelul, se recurge la bugetul săracilor, cum am 
zice noi astăzi fonduri de şomaj. Se constată imoralitatea sis- 
temului care degradează pe om, hrăbindu-l nu din lucru, ci 
din milă, nu ca un drept al lui, ci ea o pomană. Și atunci, la 
mijlocul secolului libertăţii economice, exclamă: „Sub a- 
ceastă lege, murim de foame, în timp de abundență. Stăm pe 
grămezi de produse şi țipăm: ni-e ae Libertatea ne o- 
moară: concurența ne sdrobește. Salariile ni se fură”, Ce re- 
zultă de aici? După autor rezultă că Anglia e în decadență, 
că Anglia este amenințată cu moartea, De altfel și pentru 
viitor. Anglia este ameninţată de foamete. Anglia este nepu- 
tincioasă să se hrănească din afară. Problema nu este de a 
și dacă Anglia este puternică, ci dacă puternicia ei poate 

ura, i 
Au trecut peste 80 de ani de cind Ledru Rollin a seris, 


N N a O 


CRONICA ECONOM 


cum Sar serie astăzi, despre „criza 
mentul capitalismului” sau alte ase 
fost seutită de comoţia care i se pre 
ie fst er obișnuită ne-a conserv 
mărilor politice, o aristo ie şi ti indigeni 
sionați. parasa iA mau pi poa Sid ee pene, seră a 
i SAREA S „Deeadenţa A clei osto In ie un 
bun exemplu de eroare la care se expune ac ‘I care i ară 
interpretare prea ambițioasă a p ka Pesene sahabi aain 
| i, Acum să vedem cum apăreau faptele in timpul dina- 
inten căderei lirei sterline şi accentuärii intervenționi lui 
de care vom vorbi. cica 
sora a e at e perle Bit l e 
ar jeer rage te „In itanie şi Societatea Naţiuni- 
or „ arăta că sa terminat cu era autosuficienței, a stăpini- 
rii mărilor şi a splendidei hzolări, şi considerind, în speciul 
situația metropolei faţă de dominionurile devenite autono- 
me, d-sa are senina încredere în facultatea de evoluțiune a ţării 
sale, eurp este gata, după d-sa „să-şi depună vechea piele 
pentru ca să îmbrace o alta nouă”, Nu voia să vadā in criza 
de faţă decit o fază ceva mai serioasă a unei transformări 
deja începute. După d. Zimmern, ca și după d. Siegfried de 
altfel, este posibilă această facultate de adaptare, dar nici ui- 
nul din ei nu îşi ascunde dificultăţile pe care le arată Anglia 
tocmai în privinţa acestei imbrăcări într'o piele nouă şi nici 
nu-si ascund acest fel de forţă de inerție, pe care Anglin o o- 
pune, cel puţin în timpul acesta, lu transformarea mondială 
în care se găsește angajată, 
La drept vorbind nu este cazul a continua aceiaşi operă 

cu mijloace puţin înoite. Este o operă nouă în faţa căreia 
sunt chiar tradiţiuni, în care rezidă puterile şi mindria naţio- 
nală engleză şi care numai cu oarecare riscuri grave ur fi in- 
locuite prin principii noi. cunoscută fiind rezistența instinc- 
tului popular, şi a diferitelor interese amenințate. | 
„In timpul de care vorbim, nu mai este ansamblul excep- 
tional de circumstanțe favorabile din trecut. Nu mai este 
quasi-monopolul cărbunelui, care asigura odinioară Angliei 
supremaţia sa industrială, comercială și maritimă. Acum, cu 
timiditate, cu ezitări şi fără pornirea curajoasă a unei orien- 
tări noi, se arată că va trebui să venim la soluțiuni lu care 
Anglia se va hotări, deși cu dificultăţi și cu efortul de a salva 
din trecut tot cceace va putea, prin mijlocul vreunui compro- 


mis din acelea care-i sunt dealtfel familiare. 

La dificultățile cari pol împiedeca comerțul de export, se 
adaogă pentru Marea Britanie fapiul că in acest timp pro- 
ducția revine in Anglia mai scumpă decit aiurea, Inferiorita- 
tea aceasta era atribuită următoarelor două cauze principale: 


talismului” sau „fali- 
cu, și totuşi Anglia a 
ca. Din contra, cu te- 
e deasupra transfor- 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


politica monetară și menţinerea salariilor mari, 

Mai intii politica monetară. „A trebuit ca industria să plāteas- 
că pentru lira sterlină. Anglia n'are sîngele improspătat al te- 
lor cari au dat faliment”. Acestea se spuneau, evident, cu cite- 
va luni înainte de căderea lirei sterline. In al doilea rind, 
mentinerea salariilor mari, respectul acestui „standard of li- 
ving”, dreptul de a trăi fără a lucra mult, pretenția de a trăi 
astăzi tot aşa de confortabil ca în 1914, cu plingerea încă, de 
concurenta neloială a lucrătorilor străini, cari n'au dat îndă- 
răt în faţa sacrificiilor necesare. Dar, consecința cea mai gra- 
vă a salariului excesiv. este că acesta e un procedeu direct 
creator al şomajului. Este creator al șomajului de trei mili- 
oane de lucrători, şomaj indemnizat, acceptat şi aproape pen- 
sionat. 

Toate acestea fac pe d. Sicgfried să spună „că este ceva 
putred în Danemarca”. 

Asupra vieții sociale, se remarcă despre Anglia că este, 
„prada democraţiei sale”, deși poporul nu este democrat din 
temperament, iar aristocrația consimte în fiecare an si în fie- 
care lună. în bloc sau în detaliu, cite o noapte de 4 August, 
cu unica grije numai de a păstra fațada. Aspectul este acelaş 
ca şi altă dată, dar sa schimbat totul, Este vorba acum de o 
democrație administrată, cu drept cuvint de competinţă, in- 
spirală adesea de demagogie, temperată numai de snobism, 
presupunind chiar că în actastă țară paradoxală snobismul 
ar fi o forţă conservatoare. 

Cu privire la liberul schimb sau la protecţiune, alegerea 
pe care Marea Britanie a avut s'o facă, a tinut-o întrun ade- 
vărat cere vicios. Nu trebuia oare să ne aşteptăm să o vedem 
rămânind cu orice pref la ceeace era pentru ca un principiu 
vital, — în ceasul cînd, mai cu scamă, libertatea comercială 
apărea ea o condiţiune primă pentru restabilirea economică 
a Europei ? Şi totuși, şi în acest caz, numai faţada sa păstrat. 
Protecţionismul a trecut deja în structura britanică printrun 
fel de infiltrațiune. 

Situația parmloxală a Angliei în faţa Dominionurilor, a- 
taşate încă de metropolă printr'o legătură de sentiment, sim- 
plă achiesare la faptul că trăesc împreună, dar care nu vor 
să mai depindă de es, Dar a menține oare ficţiunea unei u- 
nități imperiale, nu este esenţial pentru Anglia, mîndră nu- 
mai că o operă mare este şi râmine a să, chiar dacă din mai 
multe punet de vedere, conducerea efectivă asupra ei a scà- 

pat ? Nu este un sentiment analog cu acela al tatălui de fa- 
milie mindru de progenitura sa, chiar prea exigentă, dar care 
pare a se inspira din atitudinea Anglici în fața Statelor Uni- 
te ? A include printr'un apel la rasă, republica Statelor Unite 
atotputernice într'o solidaritate anglo-saxonă, acest fapt era 


CRONICA ECONOMICA 101 


pere dape e deveni asociată pe picior de e 
elei mai bogate din lume și a se clasa | 
ge cu Europa decadentă 

Mai tirziu, Anglia va că i i 

f: 4 a căutu, din ce în e i 
z l ngia va 1 ce mai mult, in 
tere x cz teritorială, in locul Dominioanelor şi acest 
rap kan rect haengesa ag ce în ce mai mare pe care "Anglia îl 

peace tace Franţa în domeniul să ial. 

; : eF eniul său colonial. 
a, s at e Retin vodan, cum mai tirziu se va putea a- 

) inentul european, pent “a ac 
meniu colonial este în orbi [me Acel DA e 

ita vechei Europe, As 
es . Astfel poate. se 

va opera restabilirea de care nu trebue să ne iata. 


galitate a pu- 
a nivelul său, în 


+ A E + 

i, e Bei e Seen o parte din considerațiunile de mai 
replică ea ia „ În care a predominat sistemul! economic 
rea sa aj s la practici intervenţioniste, Să Încercăm a e- 

ulenția, în situația actuală, funcțiunea sistemului liberal i 
filtrat cu practici intervenționiste. ei 
O ae e pies cu interes în acest scop, după căderea lirei 
A sa gt: i pen OE pepeni preşedinţilor celor 
mi engleze (big five). In spusele acestor on- 
Da a a, var a bogati în formule fericite, decit 
alaa pr i „sunt însă aprecieri, pe care le vom 
a a A a redea, chestiunea restabilirii etalonului aur a 
rider o parte, Mac Kenna, partizan ul monedei di- 
jate, pare a spune că totul merge bine; iar lira se apără, asa 
cum este acum, dela sine. Ceilalţi, înclină pentru revenirea la 
«talonul aur, ca singuru garanție a stabilității tranzacțiunilor 
Nu este nimic surprinzător că din Septembrie 1931 chiar 

cu abandonarea etalonului aur. în Anglia sa menţinut cursul 
așa de stabil al lirei streline. Piaţa Londrei este totdeauna 
cu toate slăbirile sale relative, o piaţă şi o bursă comercialā şi 
financiară unde afluența de plăți în toate monezile per- 
mite, prin simplul efect al comerțului, să se dispună de un 
fond de rulment suficient să asigure apărarea lirei, care are 
beneficiul tuturor acestor plăți. Numai că, ne-am putea teine 
aoi ire situa ie să se modifice şi să se slăbească și atunci 
yite etalonului aur sar face simțită chiar pentru Mac 
___Se pare că printre rîndurile scrise de acești cinei Prese- 
dinți de Bancă, se vede că principala preocupare u acestor 
personalităţi financiare este de a da luptei între livră şi do- 
lar. o turnură decisivă contra dolarului, înaintea ricin res- 
iliri a ctalonului aur. În „centrul tuturor enigmelor apa- 
sere ponesi; se pare că adevăratul război economic și 
Pizzerii A esparte în acest moment cele două mari ţări an- 


Dealtminteri Banca engleză, rămîne tot Bancă de credit 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


pe termen scurt, ceeace îi face prosperitatea de atit de mult 
timp; şi nu este dispusă să renunţe la ea. Băncile de depu- 
neri continuă încă să primească depunerile, 

Se insinuiuză că acest calm surprinzător este datorit în 
parte faptului că gravitatea situaţiunei n'ar fi fost bine inte- 
leasă în Marea Britanie. După cum, a doua zi după declara- 
rea războiului la Londra se zicea „Bussines as usual” (faceţi 
afacerile ca deobicei), tot aşa de flegmatici, britanicii usistă 
la evenimente, demne de a-i turbura și fac lotuş probă de o 
forţă morală pe care nu ştim cum am evalua-o mai mult. 


In sectorul producțiunii, viaţa Britaniei se orientează 
către o urcare marcată de un optimism general, prin urcarea 
indicilor de producţiune şi scăderea somajului. Industriile de 
export au primit un usor stimulent ca urmare a depresiunii 
lirei sterline. 

Este preocuparea unei reorganizări a industriei metalur- 
gice, care n'ar lăsa să subsiste decit întreprinderile cele mai 
rentabile, grupate în carteluri solide, Sau luat chiar măsuri 
în speranța de a reorganiza metalurgia grea engleză. 

Industria textilă, deşi avind o piaţă interioară maj bună, 
continuă a se zbate într'o situație penibilă, năseută din redu- 
cerea cumpărărilor de pe continent, din închiderea piețelor 
Orientului și în special din concurența japoneză. Japonia se 
găseşte favorizată în concurența care O face Lancushirului 
prin condițiunile minei de lucru, care amintesc bine pe i- 
cele ce prevalau în Anglia, în tim ul revoluţiunei indus- 
triale şi chiar la începutul secolului 3 IX-lea. Nu este aici de- 
cit o situație temporară — după cum ne arată experiența — 
care nu este, evident, fără urmări pentru regatul unit, după 
cum nu este dealminteri nici în industriile textile de pe conti- 
nent cărora le cauzează pagube sigure. Se pretinde dealtfel 
că industria de bumbac engleză este departe de a fi, în an- 
samblul său, organizată şi utilată cum ar trebui pentru a fi 
avantajată pe pieţele internaţionale, 

Această constatare făcută de „Times” a provocat o vie 
reacțiune la Manchester, dar ea pare să aibă totuşi un funda- 
ment serios, 

Oricum. industria engleză beneficiază pe piaţa interioa- 
ră de tarife noi şi în Dominionuri, de drepturile preferen- 
tiale stabilite la Otava. lar comerțul de tranzit şi export, în 
restul lumii, suferă totuși destul de mult. 

In agricultură, cei 1.200.000 de agricultori, câți numără 
regatul unit, au desvoltut o mare cumpânie în vederea valo- 
rificării avantajelor pe care le dă trecerea conservatorilor en- 
glezi la protecţionism. Deşi agricultorii nu ocupă, decât 10% 

populația activă a Marei Britanii, totuşi agricultura joacă un 


n i n ii 


CRONICA ECONOMICA 103 


e a 20 E 


un rol politic destul de considerubi Š i ilii 
sunt încă legate de rel pe aer p Fabia i OA ES 
pată posesiunea de proprietăţi in- 
Eger bagi er Pe aparea din oameni care posedă 
reincepe ag ar ru zu cons tue, fac eforturi și cons- 
g ntare şi îşi orientează cheltuiala după venituri 
ai au puget activ, chiar cind bugetul Statului ar fi defici- 
EPEE ună parte din această burghezie este formată din 
In favoarea agricultorilor, la 30 Mai 1933, Camera Co- 
munelor a votat legea care tinde a constitui de aci inainte 
statutul economie al agriculturii engleze, 
| Este bine să o analizām puțin, pentru că ea are urmări 
interesante şi reprezintă un efort în vedere de a compensa a- 
vantajele acordate agricultorilor prin anumite garanții in do- 
meniul preţurilor şi în acela al calităţii. Cheia de boltă a s- 
cestei legi este apărarea pieței indigene contra importurilor 
Pină in prezent, agricultura engleză nu furnizează popu- 
lațiunii britanice decit un procentaj destul de slab, că- 
zind la 10% în anume cazuri, din mărturile consumate în 
insule. Nu este vorba de a preveni intrarea în țară a cantită- 
{Hor mari de mărfuri vândute cu preț de dumping, ci este 
vorba de a impiedica treptat importurile normale de slănină, 
ouă, carne, legume, ete, pentru a crește preţul pe piață, pre- 
supusă capabilă de a se desvolta destul de repede. De cite 
ori se va socoti că agricultura engleză este în măsură de a 
furniza 10.000 tone mai mult dintr'un anume produs, se va 
restringe tot în această măsură şi importul, 
> După cum se vede, situaţia nu se prezintă in Anglis ca 
in țările în care producțiunea agricolă este excedentară şi o- 
rientală către export. Pentru această rațiune problema agri- 
culturii în Anglia este specifică acestei țări şi nu ar putea fi 
rezolvată decât în mediul britanic. Legea este bazată pe fap- 
tul că Statul, reprezentat prin ministerul Agriculturii, exer- 
cită un control la aprovizionarea țării cu mărfuri alimentare. 
Acest control se va manifesta prin contingentarea importului 
produselor, pentru care un plan naţional de organizare a 


vînzărei este fie în studiu, fie în vigoare. Pină acum — s'a 
văzut — nu este vorba decit de metode simple de protec- 


tionism agricol. Dar, sistemul englez merge mai departe. 
Protecționismul este oarecum condițional. El nu acordă pro- 
tecţiunea cu scopul de a ridicu prețurile, sau de a spori pro- 
dueţiunea; nu acordă protecțiunea decit prin mijlocul unor 
sarcini foarte precise impuse cultivatorilor. Prima din aceste 
sarcini poartă asupra calităței producelor, 

Guvernul englez creiase mai dinainte mărci naționale 
pentru mărfurile agricole, în special pentru carne, ouă, unt. 


104 : VIAȚA ROMINEASCA 


Eticheta mărcii naționale nu putea fi conferită, decit in 
centrele de grupare a produselor sub controlul experților, In 
momentul in care acest sistem a fost stabilit, avea de scop să 

ere produsele britanice contra mărfurilor olandeze şi da- 
neze vândute pe piaţa engleză cu marcă naţională. Marca na- 
țională engleză n'a avut probabil influență așa de binefăcă- 
toare cum se sperase. Imbunătățirea calităților a fost mai 
lentă şi mai puţin satisfăcătoare decit sa crezut, dar această 
măsură a avut avantajul să semnaleze atențiunei consumato- 
rilor existența produselor indigene, a căror calitate rivaliza 
cu a mărfurilor importate. Ea a suscitat naționalismul consu- 
matorului, care este cultivat astăzi cu îngrijire. 

Proteeţiunea unei ramuri anumite a agriculturii este 
subordonată creierii unei organizaţiuni naţionale de vânzare 
(marketing skeme). Această organizație naţională este fon- 
dată de toţi producătorii, cari declară suprafaţa cultivată, vi- 
tele întreţinute şi cantităţile de produse pe care le pot pune 
pe piaţă într'o perioadă determinată. Se cunoaște astfel apro- 
ximaliv importanța producţiunei indigene şi se pot contin- 
genta importurile în cunoştinţă de cauză. Prin urmare, nu 
mișcarea de prețuri determină protecțiunea și concentrarea 
de mărfuri agricole, ci raportul care există între consumul 
naţional şi producțiunea indigenă. Preţurile nu joacă decit 
un rol secundar în organizarea producţiunei agricole engleze. 
Intr'adevăr. preţul de vânzare este fixat de organizaţie, fi- 
mind seamă de preţul infernațional, de preţul de cost al a- 
gricultorului englez, de un oarecare procentaj de beneficii, 
garantat şi de o margine de profil asigurat detailistului. 

Scopul pe care îl urmăreşte parlamentul englez, în materie 
de protecționism agrar, este să stabilească nu preţuri mici, ci 
stabile, punând în acelaş timp pe producători şi consumatori 
la adăpost de fluctuaţiunile ridicării prețurilor, pe care pro- 
tecțiunea o presupune. Parlamentul trebuie să țină deaseme- 
nea seamă, ulături de interesul agriculturii, de acela al in- 
dustriei şi comerţului, care n'ar accepta desigur o urcare sen- 
sibilă a preţurilor. 

Cu aceasta oare, se poate spera la o reîntoarcere curind 
spre o situațiune în care concurența ar avea să joace din nou 
un rol regulator? Unii spun că este greu de crezul, pentrucă 
agricultura engleză sa organizat așa. Încit să culeagă fructele 
unui sistem protectionist. 

Intrucit priveşte rolul Statului: este o preocupare din ce 
în ce mai obsedantă şi în Anglia ca și în toate țările, Este 
vorba de. rolul crescind al Statului în deslegarea crizei şi În 
împingerea înainte a naţiunilor pentru amenajarea artificia- 
lä a unei noi prosperităţi. 

In raportul celor cinci, despre care am vorbit, se subli- 
niază mult importanţa crescîndă a descoperirilor științifice, 


PI N N a E 


CRONICA ECONOMICA 105 


în restabilirea unei noi economii. Dar expresiunea caracte- 
ristică a acestor puncte de vedere se găseşte în politica de lu- 
erări, adică în transpunerea planului sovietic cincinul în sta- 
tele occidentale, Acestea sunt toate mai mult sau mai puțin 
angajate într un nou sistem de creare artificială de industrii 
—thei, de mari instrumente colective de productiune şi circu- 
lațiune și în special de lucrări publiee. In această ordine de 
idei, articolele recente ale d-lui Keynes în „Limes” sint sur- 
prinzătoare pentru o Anglie cure iese abia din era victoriană. 
In termeni de predică economică, In aceste articole, este pre- 
conizat că Statul trebue să se facă întreprinzător şi industrias 
„å fonds perdus”, în speranța că toate cheltuclile făcute ast- 
fel. să fie productive de impozite şi taxe, provenite dintro 
activitate economică nouă. Sub această formă este tot teza 
veche fordistă, că oamenii trebuie să arunce buni pe uşi şi fe- 
restre, pentru ca toată lumea să fie bogată. Aceasta poate ține 
atit timp cît afacerile merg încă aşa cu uzi. Este însă o catas- 
trofă. imediat ce ele nu mai merg. 

De aceea teza lui Keines ne miră, în special pentru An- 
glia, Populația engleză are În toate activităţile şi profesiunile 
o altă pregătire. iar rețeta care i se poate da, pentru s fi bine 
primită, ne pare că ar trebui să fie cu totul de altă natură, 
cel puţin după cum ne apare nouă dela distanță, viața 
populaţiunii engleze, 

Spiritul practic al englezilor, transmis de educaţie ṣi ata- 
vism a devenit una din primele calități naționale ale lor. 
Astfel numai a fost învinsă inerția ereditară. Educația lip- 
sită de orice gen de aventură a avut, aici, un foarte mare rol 
pentru viaţa plină de necunoscut de atunci. Pentru lupta si- 
gură și cuceririle dorite nu sau cerut Angliei, care abia își 
lua avintul, decit două categorii: oameni şi creștini. A forma 
oameni şi creştini a fost scopul, care de o sută de ani, prin- 
t'un complect acord între profesori şi familii, a fost urmărit 
atit în familie, cît și în şeoală. Englezul, oricare ar fi condiția 
lui, învaţă ajutorul prin sine însuşi (self help) şi se supune 
unei discipline acceptată în mod liber chiar din şcoală, aceia 
pe care caracterul și talentul i-o desemnează pentru rolul de 
conducător. Educaţia naţională su modificat mai întii sub 
influenţa revoluției industriale şi coloniale. Apoi a venit un 
moment cind educaţia a activat în toate profesiunile. Dela 
inceput, din chiar intraret într'o profesiune, o mare parte 
este dată vieţii, experienţii directe a lucrurilor văzute și 
trăite; numai o mică parte este dată învățăturii, mai puţin 
puternică, a literei scrise. 

Oamenii de Stat, grație ucenicici metodice a meserici #- 
cesteia de oameni de stat și a unei bune cunoașteri a vieţii 
active sub toate formele. au înţeles admirabil şi onest rolul 


pe care îl au, în legătură cu oamenii de afaceri, Toți voiau 


a_a 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


pentru Anglia suprematia universală, fondată pe reuşita in- 
ireprinderilor individuale, Acest ideal a fost atins prin con- 
tinuitatea eforturilor şi prin tenacitatea voințelor. | 

Funcţionarii şi oamenii de stat din Anglia sunt poate mai 
puţini strălucitori, mai puţin culți, mai puţin savanţi decit 
cei din aia latine, dar au obținut cu totul alte rezultate. 
Mijloacele lor simple, aproape grosiere uneori, au dat rezul- 
tate palpabile şi solide, i 

Comertul englez, cunoscut ca cel mai puternic din lume, 
este aşa, datorită faptului că e în mina oamenilor formați 
prin ei înşişi, care au știut să crească odată cu afacerile lor 
şi au ştiut să se adapteze împrejurărilor şi chiar să le do- 
mine la nevoie. 

Industria prin puterea sa de producţiune, prin perfec- 
țiunea sa de executare şi prin progrese constante, a știut să 
sfideze concurenţa. Totuşi, ca a fost creiată şi fără încetare 
transformată de către oameni aproape în întregime lipsiţi de 
cultură generală şi pe care unii ingineri continentali i-ar pu- 
tea considera ca ignoranți. 

Aceşti conducători noi au reuşit, pentrucă si-au cunoscut 
bine meseria şi au stiut să conducă oamenii. Știința n'a venit, 
decât pe deasupra. Ei sint, înainte de toate, oameni de ac- 
țiune. Dealtminteri acesta este spiritul care guvernează în 
toată societatea engleză: a trăi pentru a acționa şi nu pentru 
a se bucura de plăceri, 

Cecace se admiră mai mult, este acțiunea utilă, munca re- 
compensată de avuţie, Fundamentul societăţii engleze este cu 
deosebire serios. Are în el o turnură ereditară a spiritului 
englez care îndeamnă să se ia viaţa şi lucrurile cu un fel de 
gravitate arzătoare, Spiritul naţional este totalul energiilor in- 
divizilor. Departe de a fi amenințat să slăbească, ca în ră 
rile în care el se bazează pe luptă şi intrigă, el se fortifică din 


ce în ce mai mult pentru că trăește o viaţă de acțiune pa- 
cifică, 


Acestea sint caracterele vieții economice engleze. Sint, 
după cum sa văzut, aceleași care erau întrun trecut mai de- 
părtat, cu unele deviații şi aspecte diferite, 

Astăzi este departe de înţelegerea spiritului englez, că 
primul principiu pe care se reazimă societatea economică 
n'ar fi acela al proprietății individuale. Dreptul de propric- 
late, în felul arătat mai sus, îşi găseşte prin toate legile exis- 
tente, în întregime apărarea, prin reglementarea dreptului de 
succesiune, Este departe de înțelegerea spiritului britanic 
iarăşi, că economia actuală nu sar rezema mai departe pe 
principiul puterii contractului, principiu care ridică valoa- 
rea de convențiune între părți la rangul de lege, şi care dă 


p 


» 


CRONICA ECONOMICA 107 


EA II Ri SS o E O o PA 


societăţii actuale unul din imboldurile vii la activitatea rod- 
nică. 

S'au văzut însă, din cele de mai inainte, apărind clar 
ideile unei schimbări inevitabile de sistem. Sau văzut chiar 
realizări intervenţioniste. Interesant este desigur a stărui 
puțin şi asupra efectelor recentelor măsuri monetare şi u noii 
politici vamale din Anglia. Dar, scopul meu a fost numai de 
a analiza sistemul economic din Marea Britanie şi a evidenția 
ceeace mi Sa părut caructeristie şi sugestiv în efectul muncii 
şi al caracterului, pentru progresul Marei Britanii și rezis- 
tența ei la cele mai mari surprize în domeniul economic. 

Oricum, realitatea sistemului intervenționist in Maren 
Britanie « prea evidentă, pentru a-i nega coexistența alături 
de sistemul liberal economic. 

De altfel, această asociere în liberala Anglie nu e unică. 
Coexistă. alături de aceste sisteme, nuclee din alte sisteme, 
cooperatiste sau de socialism de ghildă, şi a. Există, izolate 
sau relativ proeminente, alături de încercări de economie di- 
rijată. Pe lingă aceste existenţe, sistemul cure predomină este 
intervenționismul. , i 

Aţi remarcat însă şi în ultimul timp, în expresiunea pre- 
ocupărilor oamenilor de acțiune citați, speranţa de revenire 
la regimul de cit mai mare libertate economici, 

In decursul timpului, chiar în faţa organizarii pentru a 
culege roadele unui sistem intervenţionist, apare totuşi ca un 
leit motiv întrebarea dacă sar putea reveni la situaţiunea in 
care concurența ar avea să joace din nou un rol regulator, A 
doua zi după schimbările care nouă ne apar porniri de eco- 
nomie dirijată. Britanicii vădesc cele mai clare însușiri de 
conservatorism. Ideologia liberal-economică subsistă încă, do- 
minant. Cind această tară se schimbă, noi spunem ca moare. 

si nu e deloc adevărat. Ea are o putere nelimitată de udapta- 
re la viaţă, chiar cind menține incă şi azi unele bătrine pre- 
cepte liberal economice, aplicate insa de însuşirile inalte ale 


“i 'arac itanice, 
forței de caracter britanice AL. HALUNGA 


j 


i T OERSTE NA 


P 


CRONICA PEDAGOGICA 


O DOCTRINĂ ŞCOLARĂ ŞI CULTURALĂ 


Odată cu primele zile de toamnă şi cu începerea muncii 
“culturale şi şcolare, vitrina librăriilor se îmbogățește cu un 
volum greu. de proporţii neobișnuite, datori! d-lui Prof, Di- 
mitrie Gusti, Lucrarea poartă ca titlu: „Un an de activitate 
da Ministerul Instrucțiunii, Cultelor şi Artelor 1932—1933". In 
„cele nu mai puțin de 1562 de pagini, găsim aproape tot ce in- 
terescază mai viu şcoala și cultura romincască de azi. Reiese 
mai ales un lucru: că activitatea ministerială din 1932-33 n'a 
fost dusă la intimplare, fără cirmă, purtată pe valrile empi- 
rismului. La temelie s'a găsit o concepţie închegată dintr'o 
robustă înţelegere a realităţii. O concepție şi precisă şi nouă, 
— pentrucă şi în domeniul spiritual, ca și în alte domenii, se 
simte nevoe de inițiative noui şi hotărite, 

Volumul „Un an de activitate” prezintă o orientare cul- 
turală nouă, din care se desprind în mod natural şi orizon- 


turi noui pentru școală. 

Pentru d. prof, Dimitrie Gusti, cultura are trei aspecte: un 
aspect: obiectiv, care constă dintr'un sistem de bunuri ce for- 
mează stilul unei epoci; un aspect instituțional (totalitatea 
regulelor de viață pe care instituţiile sociale le alcătuesc la un 
moment dat) și cultura personală”. Pentru pedagog cel de 
al treilea aspect este cel mai important și m: ris lui insista 
şi d, prof. Gusti. „Cultura personală, spune d-sa, nu este o 
siare dată, moştenită și încremenită, ci un proces în veşnică 
mişcare şi devenire; ea este atitudinea personală faţă de ope- 
ra de cultură, adică raportul trăit, viu, ide activitate între 
persoana de cultivat şi valoarea de cultură... Procesul de cul- 
tură personală constă deci în încadrarea individului în sfera 
valorilor culturale ale unui timp și În eliberarea sa din a- 
ceastă sferă, prin creații noui de valori”, (p. 474-475). 

Analizind aşa dar procesul culturii personale se nasc 
pentru noi două probleme: creearea culturii și asimilarea ei. 
Statul trebue să se îngrijească deopotrivă de amindouă. El 
trebue să cerceteze instituții și să dea naștere la o atmosferă 

condiţii care să fie favorabile creaţiei, după cum tot el tre- 
; să organizeze activitatea de împărtășire a cît mai multo- 
ra din capitalul cultural al timpului. 

„Ministerul Instrucțiunii, purtătorul de cuvint al Statului 
“în materie, are deci, din acest punct de vedere, două func- 


CRONICA PEDAGOGICA 109; 
1 EEE NEEDE EC > PEPI o y Pa Ta 


țiuni esenţiale: una de a se îngriji de condiţii prielnice pen- 
tru a favoriza munca de creaţie, alta de administrarea cul- 
turii. El trebue să protejeze şi să uibă ochiul său asupra a 
ceeace se numeşte „cultură superioară” si să dirigucască di- 
rect personalizarea, ca să zicem astfel, a culturii obiective. 
Această din urmă lucrare o îndeplinește, în cea mai mare 
parte, instituția învățămîntului, scoala, 

_Obisşnuit se face deosebire între cultura superioară şi cul- 
tura de un grad inferior, Cea dintii ar fi destinată unei mino- 
rităţi, care se întimplă să fie aceea care ocupă şi primul loc 
din punet de vedere social-politic. Cealaltă ar fi bună numai 
pentru popor, cu convingerea că poporul nu e capabil de mai 
mult. 

D. prof. Gusti se ridică impotriva acestui fel de a vedea, 
Cultura este una şi pentru cei de sus şi pentru cei de jos. Ma- 
sa poporului are aceleaşi drepturi la cultură, cu şi minorita- 
tea norocoasă. „Adevăratul rost al culturii poporului este 
transformarea poporului, o unitate biosocială, în Națiune, o 
unitute superioară, spiritual socială. Cultura aşa înțeleasă 
formează spiritul de comunitate, conștiința valorilor nație 
nale, conştiinţa de solidaritate naţională”. (p. 487). 

Cultura poporului este cea mai vie necesilate socială 
Statul care se sprijină pe un popor necultivat nu lasă nici o 
urmă în istdrie, nici o moştenire, care să poarte pecetia lui. 
Numai Națiunea — poporul transformat prin cultură este 
creatoare de valori cu specificul sufletului ci creator, Datoria 
Statului este să stea în serviciul Națiunii îngrijindu-se de cul- 
tura maselor populare, ujulind-o şi indrumind-o. 

Această concepţie organică a culturii impune atitudini 
noui atit în domeniul creației culturii, cit şi în domeniul cul- 
turii poporului și al scoalei propriu zise, 

In sarcina Ministerului cad mai cu seamă ultimele două 
domenii, cultura poporului și învățămîntul, pentrucă aci nu 
e vorba numai de protecţie, ci şi de control și dirijare, 

In adevăr, dacă vom cerceta de pildă domeniul culturii 
populare, atit la noi cit şi în străinătate, două lucruri se des- 
prind cu claritate pentru ochiul atent: a) că acţiunea cultu- 
rală în masse s'a născut din iniţiative „particulare sau 
cu concursul acesteia; b) că lu un momenl dat sa simţit 
pretutindeni nevoe de concentrarea activității disparute, ieși- 
tă din inițiativa particulară, întro acţiune unitară. Deci pen- 
tru orice activitate în masele populare se cer două lucruri : 
autonomie, care să favorizeze inițiativa particulară şi unitate 
de direcţie și control, care să împiedice iniţiativele deosebiti 
de a se stinjeni reciproc- 

Pe linia acestor principii d. prof. Gusti a propus în tim- 
pul ministeriatului d-sale o „Lege de organizarea culturii”. 


ai VIAŢA ROMINEASCA 
E E E E, Pe 


Prin lege se garanta mișcării de cultivare a maselor 
populare autonomia, în sensul că inițiativa particulară repre- 
zentată printr'o instituţie specială să aibă şi libertatea de a 
se manifesta, neîngrădită de factori fără pricepere în mate- 
rie, dar tot această instituţie să aibă şi răspunderea întreagă. 
Se concepe astfel ideea unui senat cultural, un fel de parla- 
ment al culturii, cu reprezentanţi ai culturii superioare de 
creaţie si reprezentanți ai culturii poporului, care să fie baza 
autoguvernării culturale, 

In afară de senatul cultural se instituca un consiliu cul- 
tural, emanat din sînul senatului și care era organul de con- 
ducere propriu zisă, „guvernu!” statului cultural, 

Este un sistem asemănător cu acela al regiilor autonome 
din domeniul economie, prin care se asigură mișcării spon- 
taneitate şi unitate de acțiune. 

Autonomia pe care procetul de lege înțelegea s'o lase ac- 
țiunii culturale nu trebue confundată cu independenţa com- 


pletă. Ar fi fost periculos dacă ar fi fost aşa. În realitate in- 


treaga structură a activităţii culturale râmine sub ochiul Mi- 
nistrului, după cum reiese din art, 16 care arată că senatul și 
consiliul cultural funcţionează pe lingă directia culturii naţia- 
nale : ca — activitatea culturală — nu este însă nici biurocra- 
tizată, aşa cum se întimplă cu tot ce porneşte numai din ini- 
țiativă oficială. Nu trebue să uităm, din acest puget de vedere 
că sferele noastre oficiale sunt incă, şi poate pentru multă 
vreme, câştigate de preocupări culturale fără legături organi- 
ce cu problemele reale ale țării şi statului nostru. A lăsa ac- 
livitatea pentru educația poporului numai în seama actualei 
mentalități oficiale, înseamnă a o condamana dela început. 
Ea va continua să „culturalizeze” cum se zice astăzi cu un 
termen care deşteaptă ideea unei influențe din afară, nu a t- 
nei creşteri organice; va merge pe linia „propagandei” în fa- 
voarea unei forme de cultură, nu a creerii unei stări din care 
să iasă o cultură populară cu specificul ei. 

Autonomia remediază tocmai acest rău, Ea dă posibili- 
tate sufletului colectiv să-și afirme existența în formele sale 
originale, înlăturind cultura de vorbe și de suprafaţă, „for- 
ma fără fund” împotriva căreia sa manifestat constant de 
câteva decenii. tot ce avea o legătură cu viața noastră popu- 
lară si națională. 

Ideile acestea d. prof. Dimitrie Gusti le-a exprimat de 
mult, iar mărturii serise avem din 1927. Ele însă dovedesc a 
fi mai mult decit o concepție personală: o necesitate a lim- 

ului. Astfel, ulterior depunerii în parlament a proectului de 
ege pentru „organizarea culturii”, în Germania se înființea- 
ză o „Cameră culturală” (Reich kulturkammergesetz) ase- 
mănătoare Senatului cultural: ia în noua constituție austria- 
că din 1934 găsim ideea unui „Sfat cultural” (Bundeskultur- 


CRUNICA PEDAGOGICA 111 
O S S T S D 


rat) în care intră reprezentanți a bisericii, societăților religi- 
vase, şcolii, culturii poporului, ştiinţelor şi artei. | 

Ideea se desprinde prin urmare din nevoile prezentului, 
care între altele are și sarcina de a imminuchea rezultatele 
disparate ale liberalismului cultural, a le da o unitate de mis- 
care și putinţa de a-și eroi un drum spre o țintă comună. Sar- 
cina aceasta nu este dintre cele mai uşoare, pentrucă ca are 
cu scop să contribue la crearea culturii naţinale. De aceea pe 
drept cuvint propunerea de a numi Minister al Culturii Na- 
tionale”, departamentul în lotul căruia cad asemenea preo- 
cupări, este nu numai binevenită, dar şi perfect logică. 

Asta nu înseamnă că Ministerul Culturii Naționale va in- 
ceta de a se interesa de „instruețic”. adică de învățămîntul 
de toate gradele și categoriile, Din contră noțiunea de cultu- 
ră subordonează pe aceea de „instrucțic” şi pe cea de „edu- 
cație”, 

Potrivit însă principiilor expuse la început, Statul va tre- 
bui să adopte o atitudine nouă şi în privinţa învăţămintului, 
pentrucu astfel în structura noului Stat cultural să fie un sin- 


gur fir conducător. 


Scoala a fost pină acum socotită un depozit de cunoștințe 
mai muli sau mai puțin elementare pe care ar avea însărei- 
narea să le transmită generaţiilor succesive de elevi. Activi- 
tatea ci ar fi pur mecanică, interesind-o prea puţin sau de 
loc atit dezideratele vieţii naturale şi sociale, cât și felul parti- 
cular de a fi al sufletului fiecărui copil sau tinăr, fel care di- 
feră atit de mult dela individ la individ, dela o categorie so- 
cială la alta, dela o epocă la ultă epoca. 

Timpul şi locul au influenţat conţinutul sufletesc al omu- 
lui. Educația trebue să țină seama de aceşti factori, Ea tre- 
bue să se coboare în viaţă pentru a o ridica. Lumina şcolii nu 
trebue să ne izoleze între ziduri reci, ei să se adaoge vieţii a- 
devărate pentru a se vedea pe sine şi a se corecta, precum și 
pentru a-i lumina cârările şi arăta țelurile de ajuns. După 
cum spune d. prof. Petre Andreiu în conferința de la Acade- 
mia Comercială, în 1933, conferință reprodusă în volumul de 
care ne ocupăm „pină acum şcoala a servit în genere pentru 
achiziţionarea de cunoștințe; dar nu este de ajuns atita, ci ea 
trebue să fie un colaborator în ercaţia omului nou de care s- 
vem nevoe noi. În creearea unci alte vieţi de stat”, (p. 599). 

D. Mihail Ralea spunea foarte bine cindva: şcoala noas- 
tră are datoria de a forma un tip agrar perfect la sate şi un 
tip tehnic industrial la oraşe, pentru o industrie care să fie un 
complement al vieţii economice ţărăneşti. Cu alte cuvinte du- 
că vrem să legăm scoala de realitate, la noi, o putem face nu- 
mai în legătură cu adevărata structură a vieții noastre $o- 
ciale care este țărănească. 


-m 
j] 


n VIAŢA ROMINEASCĂ 


scoala țărănească nu este o simplă expresie fără conținut. 
Ea cazi o î rreere chemată să aleagă n totalul bunurilor 


culturale pe acelea care sunt cerute de sufletul țărănesc ; ea 
trebue să pună în lumină probleme ţărăneşti cu care să as- 
cută mintea copiilor şi tinerilor ţărani, pentru a contribui ast- 
fel la creearea unei etice și mentalități evoluate și specifice 
ărănimii, . 

ti pem di inseamnă a lăsa ereziile individuale şi abstracte 
şi a te întoarce la concepţii social-şcolure realiste, tă gru- 
puri sociale cu virtualităţi de viaţă care le impune, cum ar 
spune P. Janet, o anumită conduită în viaţă, o anumită etică 
a lor. un fel necesar al lor de a înțelege, și gusturi deosebite. 
Şcoala trebue să se integreze spiritului ce le caracterizează, 
pentru că numai așa va putea să-l promoveze. ; ; 

De aceca o şcoală viabilă, pusă în slujba creerii unei cul- 
turi naționale speficie și organice, nu poale să pornească de 
cit dela realităţi. Cu atit mai mult o școală țărănească, — fä- 
rânimeu fiind tot ce poate fi mai îndepărtat ca structură su- 
fletească de viața mai abstractă şi geometrică a oraşelor, 

— Şcoala noastră a fost însă în cea mai mare parte, igron 
acum o şcoală de împrumut. Cartea ei, cum spune tul, nu 
răspunde la nici o întrebare vitală; ea wa fost o funcţie so- 
cială nuturală. | ARI 

Dela războiu s'au incercat diferite legiuiri şcolare, Nu se 
poate nega că ele nu sau bucurat de o unanimă dorință de 
schimbare, pe care să se sprijine. Dar legiuitorii au păcătuit 
intotdeauna, opunind neestei dorințe concepţii personale pe- 
rimate în vădită contradicție cu spiritul vremii. Chiar acele 
legi care sau bucurat de o viaţă mai lungă au fost în mare 
parte tot aşa de puţin racordate vieţii, Cecace le-a menţinut 
a fost în parte jocul împrejurărilor din afară de şcoală, în 
parte un anumit spirit de inerție şi în sfirşit, — ceence nu-i 
mai puţin important, — lipsa unor propuneri mai serioase, 
mai studiate, care să se poată impune prin greutatea și serio- 

tatea lor. n 
șI “legile. programele şi metodele nu se creează în birou. Ele 
țișnese din realitatea vieţii şcolare. In birou, se cristalizează 
numai ideile. care rezultă din laboratorul vieţii. Nici o legi- 
ferare nu sa făcut pină acum la noi pe baza de lungi expe- 
rienţe. Legile se precipită una după alta, pentru a înlătura 
pe această cale insuficiențele dovedite în practica vieţii, Aşa 
se explică lipsa de incredere în eficacitatea legilor”. („Un an 
de activitate”... partea II. Cap. „Realităţi și perspective În do- 
meniul şeoalei primare” de prof. Î.C Petrescu, p. 609). t 

Usurinţa cu care se legiferează astăzi a început să irite 

opinia publică. deși neceas opinie simte nevoea unci înnoiri 
ìt miai radical. E uşor în adevăr, să blamăm această vin- 
tarare fără oprire, de legi, regulamente și programe, 


CRONICA PEDAGOGICA nms 
d a a RR ae 


uceste „improvizajii", cum it s'au spus pe drept cuvint, 
A crede însă că se poate sta în faţa schimbărilor cu ironii sau 
cu negarea nevoilor de schimbare, inseamnă a fi lipsit în cel 
mai înalt grad de simţul realităților şi de prevedere. Ceeace 
se cere astăzi mai mult ca ori cind este o lege care să fie fruct 
al serutării atente a vieţii studiate după o metodă adecvată. 

Legile şi proectele de legi pregătite sub ministeriatul 
d-lui prof. Gusti aşa cum reiese şi din Volumul ce publică 

au incercat să facă acest lucru. Ele n'au fost confecționa- 
te într'o noapte şi votate în alta prin surprindere, după o cu- 
noseută practic? nenorocită, cure compromite regimul de- 
mocratic. Elaborarea lor sa Făent după un plan şi cu o meto- 
«dă cu totul ştiinţifică, 

Pentru proectul de lege a învățămîntului primar, de pil- 
dă, sa orgunizal mai întiiu o vastă anchetă, cu un chestionar 
detailat, anchetă cure a durat aproape trei luni. Rezultatele 
acestei anchete au fost apoi centralizate şi coordonate de un 
specialist. S'a instituit pe lingă aceasta o comisiune, formată 
din cei mai distinși membrii ai corpului didactic primar care 
să ia în cercetare vechea lege şi să-i arate lacunele. În sfirşi! 
o comisie mai restrinsă a lucrat la alcătuirea legii noui, Ope- 
rația nu sa terminat încă nici aci. Proectul, odată terminat, 
a fost tipărit şi trimis spre a-şi du avizul tuturor organizați- 
ilor de breslă ale învăţătorilor. tuturor profesorilor de 
pedagogie, precum şi altor personalităţi care se inte- 
reseuză de bunul mers al învățămintului, Proectul n'a avut 
norocul ca să fie votat. El însă conține realizate principii care 
se vor impune cu siguranţă în viitor, după cum conţine mă- 
suri de ordin administrativ pe eare le-a adoptat chiar minis- 
trul care a urmat, deşi adversar politie al celui ce a prezidat 
alcătuirea proectului. Aceusta e o dovadă indiscutabilă de su- 
perioritatea metodei. Nu numai că ea dă material care poate 
să constitue o bază şi o garanţie pentru legea întocmită, dar 
ca verifică înseşi temeihrile doctrinare pină la un punet. În 
cizul de faţă se poate spune chiar că le verifică în întregime, 

Cu o doctrină şcolară şi culturală realistă şi cu o meto- 
dă științifică adecvată se înţelege că şi realizările, de orice 
fel, au mai mult şansa să fie închegate programatic intrun 
tot. Astfel nimie mai natural de pildă decit să te aștepți la o 
studiată lege de organizare a culturii populare, la un proect 
de lege și realizări în acelaş spirit în domeniul şcoalei pri- 
mare, la planuri de reformă legislativă şi de programe pen- 
iru şcoala secundară de toate categoriile, 

Am lămurit indeajuns spiritul proectului de lege pentru 
„organizarea culturii”. Se impune o caracterizare şi a modu- 
lui cum este înțeleasă o nouă aşezare a şcolii primare în lu- 
crarea pe care am cital-o. 

Şcoala pe care o avem încă astăzi (vorbim de şcoala pri- 


tii VIAȚA ROMINEASCA 


mară) n'a avut scopul in ea însăși. Scopul ci ers în ulură: 
regăteu elemente pentru şcoala secundură (acest lucru re- 
iese din programa ei) suu cn să facă posibilă o mentalitate 
de minimă înţelegere a revoluției industriale şi comerciale 
pusă la cale lu noi artificial de clasa conducătoare. Astfel 
șeoala primară, singura şcoală destinată poporului: nu era 
propriu zis o şeoulă a poporului, pentrucă servea © cauză 
străină intereselor lui. 

Proectul de lege din 1933 căuta să facă tocmai acest lu- 
cru: să dea şcolii populare un scop propriu. De accea face 
din şeoalu primară de şapte clase o scoală practică în primul 
rind,adaptată nevoilor regionale și locale ale populaţiei noas- 
tre rurale mai ales, Tot pentru acest motiv concepe şi înfiin- 
tarea unor instituții de învăţământ şi educație populară supe- 
rioare, pentru tineretul sătese și muncitoresc, dispoziţie in- 
serisă pentru prima oară într'o lege organică a ţării noastre. 

Mai ales caracterul practic al şcolii este ceace se cere 
unui învăţămînt popular. Cum spune foarte nimerit D, 
Petre Andreiu, şcoala populară trebue să se silească să pună 
cît mai mult în evidenţă caracterul practic al cunoştinţelor, 
legind astfel tot ce se învaţă de viața de toate zilele a elevu- 
lui precum și de a mediului în care el trăește, 

Invăţămintul secundar, după această concepție, nu mai 
este privit ca o a doua treaptă de învățămint, absolut necesa- 
ră şi singura urmişe celui dintliu. Pe lingă aceasta el trebue 
să-şi modifice şi compoziția și sco ul, pentru a răspunde unei 
necesităţi, Pentru acest motiv înv țămintul secundar teoretic 
urmează să ocupe un loc mult mai restrins in compoziția 
şcolii secundare, cedind treptat pasul învățămîntului tehnic 
şi muncitoresc. 

Nu negăm importanța învățămîntului secundar teoretic- 
Dar el trebue restrins la proporții naturale, Putem spune 
chiar ceva mai mult: că deşi nici un grad de învățămint na 
fost mai supus experiențelor și reformelor de programe ca 
acesta, totuși se poate afirma cu hotărire că nu există o pro- 
blemă a şcolii secundare care să nască discuţii cu un ecou 
mai deosebit şi curente de idei definite pentru care să se În- 
crucişeze polemici. Cele care sunt nu se ridică la înălțimea 
unui punet de doctrină. Toate schimbările din cimpul şcolii 
secundare fac mai de grabā impresia unor operații chirurgi- 
cale făcute unui bolnav ameninţat grav. 

Şcoala secundară nu poate fi însă salvată dacă aristo- 
cratie va înţelege să se refuze realității. Scâparea ci va veni 
_ din contra dela o împăcare cu viaţa, Liceul Haret era, din a- 
cest punct de vedere mult mai înțelegător de împrejurări şi 
aap In volumul la care ne referim, d, prof. Gusti propune 
un liceu care reyine parțial la Haret. In planul general de re- 


CRONICA PEDAGOGICA 145 


JP E a E RE a > 


TS: apoa p Aa: gradele d-sa propune un liceu bifur- 
eea zare a za eu secție literară și secţie ştiinţifică. A- 
CORA Beon În ZA evăr o soluţie pentru a contribui lu creearea 
sp e er inte ectuale după măsura și nevoile ării noastre, 
pi tra penis S furniza universităţilor şi şcolilor noastre 
superioare elemente pregătite pentru « iali à și 
rioar gi i ) specializare ; 
Piperca p pecializare rapidă și 
a nans aşi scoala secundară işi va pulea găsi un loc na- 
wal în ansamblu instituţiilor noastre şcolare şi culturale şi 
Li îi 


impreună cu ele va putea ajut: i 
impre! H: juta la inchegarea unei c i 
specifice naţiei noastre, á SR 


STANCIU STOIAN 


A apărut A avărut 


Copilul in literatură, in paralelă 
cu desvoltarea psihologiei 


STANCIU STOIAN 


Editura „Cultura Rominească” Bucureşti 1934 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 


FILME FANTASTICE 


O sală din centrul Capitalei a avut ideea să reia un film 
de acum trei ani întitulat „Bestia”; un film care-mi scăpase 
în momentul premierei și pe care nu avusese curiozitatea 
să-l văd, pentru că știam că e vorba de niște fantezii artistico- 
medicale, unde un om frumos se transformă în bestie prin 
simpla îngurgitare a unei licuori. Intimplarea a făcut să văd 
filmul acum, Și încă odată am putut constata cât de greşit 
este să ne conducem după subiect, atunci cind vrem să jude- 
căm un film; subiectul, tema, anecdota, wau aproape nici- 
odată nicio importanță. l 

Bestia este un film Paramount. Această casă a mai dat 
un film de acelaş gen şi de valoare egală, care se cheamă 
Mumia. Tot Paramount a făcut, după Wells, „Insula Doetoru- 
lui Moreau”, poveste fantastică de asemeni extrem de reu- 
sitä. Trehue să iza i că studiourile Paramount au dat 
cele bune lucruri acest soiu, Filme ca King-Kong, al 
Casei Fox, sînt de o calitate mult inferioară, 

Kingkong este amuzant fiindcă e ca o jucărie pentru 
pii a oare cind filme ca „Bestia” ori „Mumia” sunt di- 
rect spart re: ele-s excitant la vis, şi ne cufundă citeva 
spe n starea sufletească foarte specială a „credinţei sim- 

ice”, vreau să zic credinţa întrun lucru care, el, este, dar 
re-i exprir prin lucruri care, ele nu sint. Știm bine că 
evenimentele din „Mumia” sau „Bestia” sint îstoricește 
imposibile; dar ele au rolul să traducă anumite realităţi su- 
fleteşti, care există, care există cumplit de vreme ce din cauza 
lor putem fi uncori fericiţi sau nenorociți. 

Marile taine sufleteşti nu se pot reda direct şi discursiv. 
Orideciteori un dramaturg sau un romancier „studiază” 
un caz de conștiință, misterios şi inexprimabil, — de atitea 
ori iese din asta un caraghioslie de genul poveştilor din Bour- 
poate chiar şi mai rău. Vă amintiţi de celebra piesă 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 117 


o naivitate  penibilă si de i 
schimb, în E sara Rafi e un neverosimil supărător. In 
ble vieți” eşalonate pe at aati tp ap Pagen: în și de vdu- 
permanenţă impresia de. pnh A pila mii ank dă în 
este. Ne pomeni Rep eal; e neverosimil nu ne 
credem Ardi ej enim „crezind” integral toată povestea; o 
m reaminti ale as 
și în „Mumia, er aa Dubi pentru că atit în „Bestia", cii 
blema veche aş pule S rs conştiinţă” este vorba de pro- 
„două suflete solu tema papă pa. ufaustiană”, a luptei dintre 
că cel mai pasionani aceluias piept”, Şi este fără îndoială 
cumstanțele grave Pe mister al fiinţei noastre morale. În cir- 
triere ra d T ȘI în evenimentele de toate zilele, ne 
Dia ie b5. dack s aa noastră psihică, de curioasa pro- 
Pa be. ai Mal nostru o are de a irage intro park: 
chemati in direcții poieni? EE fo de a ne face să ne simțim 
s H H y se 
M nees, Sdeiologii, Morala, Filosofia, Religia explică 
arn kutia m poate această problemă de tot momen- 
În uzi ada aptă Psihologia, mină in mină cu Psihia- 
distinete, cum: între. ry e împărți! ca o hartă în „complexuri” 
oparai see i e poate exista colaborare, conflict sau 
aie iertare rail ciologia ne arată cum omul e dublu: 
perii par iar 7 şi cum între aceste două presonalități 
parte pe om in i ai raporturi sunt cu putință. Morala im- 
eulate și acei A ouă compartimente, acel al instinctelor e- 
Coins SL. ap rapor generoase, Filosofia și Religia 
A, Des Becia aia teorii cu consideraţiuni de supra- 
plin. Toate parcă na c yi aceste discipline nu ne satisface de- 
er emerit n pă i pe adevăratul lor teren. Toate expli- 
U KIS d ober geg , ceeace în fond rezistă oricărei explicări 
arta, cu proced cerea ne sexplique pas, ça se sent”. Numai 
mele pisi eae e ei particulare, ne-ar putea face să intre- 
zi AE i e misterul acestor lucruri. Arta nu explică; 
a en logică îi pr gnenn pe cel ce o primește şi-i dă o lămu- 
dipune ms ză o ămurire prin trăirea directă, Căci arta 
e voor es pn re enormă ce i-a fost, nu se ştie de ce, acor- 
vroia PEE 4 ri a paepe. adică de a spune anumite lucruri 
-i părti alte lucruri. Este dreptul de a muta planurile 
pa Art are voie să Aranspünă totul pe un plan absolut 
r acă păstreuză, la acest nivel pur fantastic, pro- 
ret piagas lucruri şi menţine intre evenimnete exact a- 
Ti ră i „ae acea care le avem pe planul real. avem dem 
ra Er pei perfect ul realităţii, o realitate oarecum 
la amic een, mide categoria verosimilului şi a credibi- 
roni e ae ne intactă, şi unde în schimb artistul poate inmulti 
o îmbogăți conţinutul de evenimente al cadrului, 
tin Siia ndoială, în acest sens s'a făcut pină acum prea pu- 
« Şi-i natural să fie aşa. E foarte delicat lucru să lucrezi 


E VIATA ROMINEASCA 


eu o materie totodată explozibilă şi insenzisabilă cu t cale- 
goria „fantasticului”, lată de ce, filme ca „Mumia sau ca 
Bestia” sunt surprinzător de reuşite pentru cit sînt de di- 
ficile. In amindouă sa realizat atmosfera aceea de „supra 
natural naturalizat”, împăminteni! datorită unor sumedenii 
de detalii suggestive şi nedistonante. Fiindcă tot timpul, în 
mod nedesmințit. putem să ne spunem: „Ştim, totul se ptrece 
pe un plan fictiv, adevărul aci e numai simbolic, şi pentru a-l 
pricepe bine, pe acest adevăr, este folositor, pentru noi să 
facem ca şi cind am crede pe de-a întregul toată povestea ;— 
ntru că la fiecare pas ne putem spune aceste cuvinte fără 
a fi desminţiți de deziluzia udusă de vre-un detaliu care ar 
„suna falş”; — fiindcă putem, zic, să ne spunem toate astea 
loată vremea, în curind nu ni-o mai spunem de loc; și atunci 
„raja” e prinsă; și pentru citeva clipe credem, credem lot, 
și, lucru curios, nu ne înșelăm crezind, deşi credem în lucruri 
cart, într'o privință, nu-s... ; get ba miei, 

In pie foarte mult filmele fantastice. Căci prin film, 
mai mult ca prin oriee altă artă, se poate obține acea „cre- 
dinţă justificată în imposibil”, de care vorbeam. Cu condiția. 
bineînţeles, ca studiourile unui asemenea gen de producţie să 
p se în direcția începută de autorii unor bucăţi ca 
Bestia” sau „Mumia”. 

Cu să pricepem mai bine in ce constă interesul de ct- 
riozitate şi de frumusețe al unor filme de genul acesta, — 
vom da un exemplu, un mic detaliu de punere în scenă, care 
ne va explica procedeul artistic al autorilor, 

E vorba, încăodată, de f ilmul „Bestia” (Paramount). Ti- 
nărul doctor Jekill este un om plin de calităţi: frumos, bine 
născut, bogat, învățat, generos, inteligent, foarte talentat in 
arta de a preda, la Universitate, cursuri de biologic, deja ce- 
lebru prin teoriile lui îndrăsnețe asupra vieții și evoluţiei, 
doctorul Jekill este, cu alte cuvinte, perfectul gentleman, la 
trup, la inimă și la minte, Dar tocmai de uceta, este el tor- 
turat mereu de o problemă perfidă, Tocmai pentru că în el 
simte elanuri de bunătate. caritate, duioşie, admiraţie pentru 
ce-i frumos şi nobil — clanuri care refulează pornirile be- 
stinle şi le face ca şi cind mar fi, — tocmai de aceea pricepe 
cl că instinctele primare există rai oricât de civilizat ar fi 
omul. Le simte că sint, tocmai fiindcă simte că ele-s înăbușite 
de celelalte, de instinctele nobile. Pereepe lupta dintre cele 
două persoane care locuesc în noi, luptă ce-ie drept inegală 
cind e vorba de dinsul. de vreme ce Ta el, omul de treabă, în- 
vinge fără multă dificultate pe poreul si pe măgarul — cum 
am zice în rominește — care se găseşte în oricare din noi. 

Dar doctorul Jekill este un om varte de treabă, mai de 
ircabă decit toţi. Deaceca nu-l mulțumește să constate că be- 
stia din el e răpusă. Pe el îl jigneşte însuș faptul că bestin 


. 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 119 


a a 


existå, Asta îi se pare încă pr `i 
a pie rog sp m a aaka Ni Te ora! atunci cind 
EE Iro kanui a it ‘xercijiul funeţiunei. Aşa, 
ieri pl piele sărise, din ee le ag a primea 
ed ape ur nte deodată că o poftà irezistibilă îl îm- 
p gi să sărule şi Să facă dragoste cu acea femec nee 
cultă, deși el iubea pasionat o fată încîntătoure sa preiei 
ia şi on care urma să se căsătorească în brid. Cei col 
fir tree T acestea e următoarea problemă de 
pennon tar sere idee generos şi nobil al unui om il 
in sulletul Iui, mici edr mia e Cp go i ta: ni iz ac 
cării pe care croul nostru le învinge dipi pipa rosii 
e anal ulei page ge uşor, d: accens ocn- 
re Siaa tae A crea. ce-l indigncază şi dezolează, și 
ceata k rio ep karhen porcării ie care vorbeam Să 
ba ţi t mai mare în ochii proprietarului 
lor decit o au ele în realitate... Fireste soi ii e A 
ir nei peen Ca el și care, în calitatea a ctre 
suficient de ipocriţi contestă gravi | re 
torul Jekill o dă chestiunei, contestă ac astian dla E pre 
ușa de tare cum crede doctorul (desi, în fond, ea există la j 
poate mai mult decit la el...) i ; SE EN 
E păr a Jekill spune interlocutorului: „Ah, 
cris Set apar procedeu chimic oarecare, sar putea izola 
ra i ri cei doi oameni care trăiesc în noi, ducă bestia 
en prea A Apis an şi lăsată să se arate aşa cum e, ce aṣ 
omega op mpa dumitale, scumpe prietene,” Aci in- 
A De pon s e supru-natural, Doctorul deseoperă a mix- 
ră pe, > Ko sea şi care face eu, instantaneu, să se schimbe 
prea a iti d sensul bestici, Aceasta îi permite să facă 
mer fi ienţe, s slirşitul cārora, bincinţeles, bea un 
= iltru şi redevine omul cel bun si nobil care era, 
Doria pavot toate acestea pentru n arăta ce puţină im- 
stârni 3 Snap trucat și imposibil al experientelor 
ape aleea ă aţă de importanța pe care o are »roblema 
în A blema psihologică, care e perfect reală şi deosebit 
seri asa undă, O problemă cu care noi ne luptăm zilnic, care 
pa na dă de furcă şi care-şi impune, brutalā ca un fapt, 
lanan r ei de tot momentul. Grafice clementului 
elice aske „fantastic de cure dis une arta ecranului ni 
mă: pes ar s-ar «logquent şi mai mu tiform această proble- 
Blaa butti ear ne face, prin procedeele ci, să simțim pro- 
fica an Fintai o stringem mai aproape, printr'o diversi- 
erashle ga ă a simbolurilor care o exprimi. Aşa încil, acest 
a an supranatural al filmului fantastic şi bineînţeles 
ză tia cu filmul să fie bun este cel mai excelent in- 
A pre se de realism, cel mai fecund procedeu de traducere 
tirg, or realităţi sufleteşti care sint, vai, foarte insezisabile 
nu mai pubn reale pentru asta, D. I. SUCHIANU 


aaan ———————————— 


i avut ca 
Pascal şi cucerirea aerului caprine lui Și in care a 


persar pe 


i jo- să întâmpine atacurile ral 
„Philippe de Champaigne, Boa care-l in unele teze, E 
torul de Port-Ro, comuni 


Vestiri a lui Da Vinei 
ace i in fala tabloului lui 


rători. Căci realizeuză 0 
Du care le îngădue plutirea 
Este interesant de 


au aripi foarte scurte; pilo 


Descartes, Pascal avea 


jesuiţilor, 


acuzau, 
rările italienilor”, 
spart aie aducem aminte şi de 


sn fata ul lui Pascal, 
răspunsul cutezător 

> Bato de serisoarei adreus Prendeste. 

Angelico, în care îngerii nu uripi Jui din Ribeyre, $ 


= in 
i ă admirabilă care cuprinde, 
foarta. beti, tot at aa gr SA n ban fundamentală a civilizației 


ați moderne, întemeiată pe 


Să a- Bea progresului: 


Eg ol um suni sigur că 


ascensiu- 


Galilei și. 


comparat picelii, au fost mulțumiți când au 
din cunoștințele 
ingeri cu cel ni prerafaliţilor, care lat, că o parte nonjol 


tii avi- ira au fost depășile, eu 


urită bucurie cind 
å a- Simi o nejärm dincolo 
caiete AY mape SO, l peden ed cineva pe rc 


tea 


Poate că tocmai ingerul din Bu- 


constructorii depășit 
na ese, pescon si. piesa ve fele lui Pas "Stiina iai pură 
js ta > i j rin meniu i E 

Da Vinci sau spe p iv is „prin geria 


ranzio, au făcut pe Torriceli 
cal să se gândească In 


greutatea ac- 


34 să sboare 


400 de kilometri pe oră... 
rului, pe care se sprijină aripile in- nin A 


gerului și na sburăloare. 


Pascal, dela ferăstruica su. 


pivea ultimele raze ale soarelui ce 
i al Însă i se datorește un PHY câmpia din 
i rari cuprinzând cele din- Obora peste 


tâi studii asupra greutății ș 

lenți! aerului. ' 
presentimentu-i gnii 

a întrevăzul viitorul aceste 


1 însusi o Întemeiase. 
pi ei A, studiat cât de puţin viața 
lui Pascal, a văzut câte amărăcu i țiunea tru ştiinţe pe 
i-au adus experiențele dela Puy-de- reproşa”, — Pascal, 
Dôme, ve atacuri a paie, Asii întins pe patu-i de ascet, 


de plagiat apoi, 
ai A oz garia în conştiinţa 


învăţat, în pilni cale de a renunța 


i rezis- 


Granges, 


nu va fi imaginat oare, între o sca- 
ră, În 


serul acela dela Port-Royal, 
Pastak ® de ini sburătoare, 


n 
in 


T’ din 
stiinte plutind in gu său? Intr'una 


insomnie, 


după sublima-i renunțare, când in- 
ăbuşise în el „violente lupte, devo- 


care şi-o 
Lari 
nu vu fi 


lu de visat oare că la extremitatea ori- 


Să ne amintim de ceeace seria VANJA În renunțarea sa 


Sainte-Beuve: 


„În discuția pe care o suse 


Mercure e France, 1 
ită des. brie 1934). 


zontului, platoul dela Satory, se 
va ange ntr'o zi av „n Fa 0 Fe- 
[i 


Septem- 


1934. — ANUL XXVI OCTOMBRIE NR. 19-20 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ ȘTIINTĂ ȘI IDEOLOGIE 


SUMARUL: 


ase d be + + Note pe marginea cărților. 
DAE: EN. a. Citeva păreri în legătură cu viitoarele organizări 
agricole. 

C. Gr. Grigorescu .. .,.... Din altă lume... 

1. M. Marinescu Siadar. se POERI 

George Lesnea ,.. .,,.. - Din Esenin. 

Elena Ef imiu ...... » „ Simboliştii ruşi 

T. Cristureanu .; . .., _ + Statul și graniţa. a 

Apa eine: cmc e a e Psihanaliza și critica literară. 

AJ Ciorâneseu ,.,,....... Un centenar uitat. 

N CA ea S André Gide. 

Petre Pandrea ........ + Cronica literară: C. Stere, No italgii. 
i DÐ. Ralea, ...—. . . Cronica internă: Tablou politic 1934. 

Constan Enescu, ,., .  . „Cronica externă: Cu Franţa sau cu Germania? 
De. Ernest Ene, .,.,..... Cronica Economică: Noul regim al comerțului 
exterior. 

Caius Bardoşi .. ..... Ziua economiei, 31 Octombrie 

Pe AD a e aie Cronica teatrală. 

D. I. Sochianu , ..,,. + Cronica cinematografică. 

Hariu Dob'idor. , ata . - Chenare critice. 

Radu M. Goruneanu, . . | | Scrisori din Viena. 

P. Nicanor & Cè... ... . Miscellanea: Un om de stat sincer, Dr. E. E.; 


Teoriile „Gindirii“, N. V.; Sărbătorirea a 75 
de ani ai filosofului Henri Bergson, Gheor: 
ghe Corneanu; Şapte glorii consacrate strict 
contidenţial; Maniacii poeziei din Bucovina: 
Titanii ateismului; „Revista burgheză?“; Cri- 
terion — revista spiritualiştilor ; Poimine,..: 


Băeții literați; Ultimile genii ale filosofiei 
romineşti. 


Recenzii: Mihail Iorgules:u- Marginalia; Gr, Stănexe 
Ontenticux administratif roumain, Petre Pandrea; V. Vilcoviei: Confermte, CX, 
Negoiţă; Georges Boris: La révolution Roosevelt; Bernard Lazare: L'antisémitisme, M, R, £ 
Panl Zarifopol: Pentru arta literară, N. Tatu; M. Sebastian: De două mif do uni 
roman), 7. Tudor, 


u Teodora Principes des 


Revista revistelor: Romine-—Strâlne. ' 


VIAŢA ROMINEASCA Viaţa Rominească 


DIRECTORI: 
MIHAI D. RALEA — Dr. ERNEST ENE REVISTĂ DE LITERATURA. ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 
Bucureşti, Str. Clemenceau, 9 PR 
ANUL XXVI 


Preţul Abonamentelor 


IN ŢARĂ: ANUL XXVI 

Po- Un an- se e ei e. ve Lei 250 

Pentru Bănci şi Instituţiuni (Şcoli, OCTOMBRIE 1934 
Biblioteci, etc.), anual. . . „ 500 


IN STRAINATATE: 


Pe un an .. .. dai a. e e Li 399 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal, administraţiei din Bucureşti, Str. Clé- 


mencezu, No, 9. 
Administraţia, 


ATELIERELE „ADEVERUL: s. A 


Note pe marginea cărţilor 


Notele pe marginea unui volum de versuri stabilesc 
obişnuit, un acord... Dacă poemele nu stirnese nici o rezo- 
nanţă și nu răspund unei tonalități „simpatice” ele nu se 
pot ceti, findcă nu-și implinesc vocaţia. 

Poţi citi, din curiozitate, orice roman prost. Nu poţi citi 
din acelaș imbold o carte de poeme cu care nu te simţi în 
aceiaș regiune. 

Am luat în mini albumul cu desene al d-lui Jebeleanu, 
într'un ceas de mare singurătate, cînd aveam nevoe de un 
poem tinăr, şi de un contact cu o generaţie proaspătă. Nu 
ştiu cum, dar parcă prin simțimintele tuturor celor care au 
fost şi au cîntat mai inainte, am trecut. Poate, unde le cu- 
noaștem substanţial și sintetic, în formulele estetice şi în 
substratul emotiv. Numai cind recitim un autor vechi, ne 
dăm seamă cit de mult suntem consțituiți sufletește din 
elementele emotive ale celor care ne-au precedat. Simţim 
area din această cauză, o impresie de monotonie şi de li- 
mitat 

Am deschis cartea d-lui Jebeleanu şi cu nevoia de a re- 
găsi prelungit în timp anumite sbuciumări sufletești, şi cu 
legitima curiozitate de a cunoaște poezia tinără de acum şi 
de mine. Cu cît anii mă împing spre trecut. cu atit este o ce- 
rinţă organică, tragică și inutilă, de a mă agăța de ceva 
nou şi prezent, de ceva a cărei vigoare e mai mult o nădejde 
de viitor decit o realitate, oricare ar fi ea, — a trecutului. 

D- Jebeleanu, împreună cu altă falangă de tineri poeţi, 
era destinat oarecum ca un fel de „suceesor” al meu şi al 
altor îndrăgostiţi ai versului și subconștientului. Vroiam să-l 

aproape, să simt un cît de mic contact omenesc dacă 
nu „colegial”, să am iluzia că mai înțeleg încă puțin din 


Poeziile d-lui Eugen Jebeleanu, 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


ceiace se adună în urma mea, să simt că nu sunt cu totul 
strcin de generaţia care vine. 

Il cunoşteam puţin din acel „Ev” citat şi răscitat și de 
clogianți şi de detractori cu aceiaș convingere, și care l-a 
evidenţiat, pe d-l Jebeleanu într'o proporție oarecare, pre- 
cum sonetul lui Arvers. 

Am căutat „Evul” și Pam găsit, şi nu lam găsit, cum 
nu am găsit nimic in stare să se lege de suflet. Sunt pro- 
babil invechit şi anacronic. Toate tonurile mi se par arti- 
ficiale cum este muzica electrică. Sunt prin unele locuri in- 
tențiuni de jazz în versuri, cu contratimpuri, şi contrapunc- 
turi care-mi pun pumnul în piept şi mă scutură de-mi sare 
pălăria din cap. 

Chiar intenţiunile de ordin arhitectural-poetic, mi se 
par ciudate. Aşa, de pildă, rima interioară uzitată şi, cine 
știe cu câtă muncă lăudabilă găsită și pusă la locul ei, care 
nu-i al ei, mă supără și mo înţeleg. 

„Patruzeci de goarne tari. 

K Slavă ’n fiecare. Toți, 

Poartă 'n munţi frunți de cezari. 
Totuşi, cîntec li-i de hoţi”. 

Acest „munţi, frunţi” nu numai că nu-mi sugerează rci- 
mic nici muzical, nici altcumva în inconștient şi nu-mi spo- 
reşte delectarea estetică, dar mă supără. Am impresia că po- 
Wehesc, că sufăr, eu, la cetit, de asfixie, că sunt astmatic... 
Ceiace, evident, aducindu-mi griji medicale, mă face să ne 
glijez viziunea crailor cezari. 

© Tot aşa: 

„Crese ca florile. Raşi paşi 

Se aud. Cinci sulițași,.. ete. 

1 Paşi rași e urit şi ca sunet şi este paradoxal pentru niște 
er rea falnici, pentrucă pasul ras este de babă bătrină cu 
tiriiți. 

. dem; E 

„Soarele sa prins aprins 
Ciucure ?n virf de opincă”. 

Chiar dacă dela prima variantă i-ar fi venit acest ne- 

nosocit „s'a prins aprins”, el trebuia scos neapărat sau altfel 
desființată strofa, In orice caz nu era ceva care să merite 
o căutare. 
Nimeni nu-și te imagina ce strein şi izolat m'am sim- 
tit după cetirea „Evului” d-lui Jebeleanu. Nu fiindcă acesta 
ar fi fost efectul estetic urmărit de poet şi realizat în mine 
ca, întrun mediu hipnolic ideal, dar fiindcă nu m'am găsit 
capabil să am vre-o emoție estetică sau să simt pe-aproape 
„ceva”, ; 

Mai departe, prin poeme şi strofe cu vers încălecat și 
călcat, am avut senzația cu totul neplăcută că sunt peltic sau 


- 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 5 


că limba mea a suferit o anchilozare și nu mai ascultă de 
necesităţile sportive ale cuvintelor. ` le 
„ Această impresie a culminat în strofa: 
„Cascade — griu — pe pod (tuciu de umbre), — mor delfini 
Moi pălmi de trepte-arcate sunt con ospitalier. i 
De sus cînd va ajunge cristalu 'n roți de spini, 
Mori crud voi măcina "n gind făini de-argint spre cer”. *! 
(În zori, vedenie). 
Strofa aceasta poate avea o întrebuințare practică în 
alegerea elevilor la conservator ca piatră de incercare '& 
dicțiunei. Cine-o spune în şir fără să i se încuree limbă, şi 
fără să se oprească gifiind, acela e capabil să spue ca apa: 
„Aşa să crape capul căprii cum a crăpat piatra 'n patru”, 
care, pe lingă strofa de mai sus, înseamnă o frază lină şi 
curgătoare, ăi 

„Versurile acestea pot fi recomandate ca gimnastică sie- 
deză pentru limbă. Mer; 
„Sunt teribil de înapoiat dâcă aceste cadente. wrot de- 
sigur, nu-mi spun nimic alteeva, şi-mi demoralizează Alma 
dicțiunea, 

Fenomenul se repetă în „Ciumă”: 

„Flori de aramă negre răsar pe pintec: cupă 

Mai albă decit pină cînd au cernit-o soli: 

Au nefiresc sfirșitul blinzi. mortuari atoli. 

lată, trupul se-afundă; ei — pată crese și după”, 

Vrebue să fie grozavă ciuma, dacă şi în versuri dă o ase- 
menea Încurcătură nefastă. 

_De altfel toată poezia d-lui Jebeleanu. trebue citită cu o 
aplicuțiune şi o grijă atentă de fiecare clipă. Cind îl citese 
am impresia că trec pe pietre un piriu de munte, şi parcă 
e cit pe ce să cad mereu, 

Prin unele locuri am prins curaj şi m'am mai reabilitat 
in ochii mei. Asa a fost cind am cetit în „Mulatra”: 
„Părul! roșu de "ntomnări: 
Plins de zări, șerpi de cavaluri. 
Degele în fluturări: 
Palmieri în vînt, în valuri. 


Pentru-acest lianic lac 

Toată smoala veacurilor. 

Ris a dal şireagurilor 

Albul platinei un vrac”. 
= Am fost aşa de încîntat și chiar utit de presumțios atunci 
cind am avut impresia că simt şi că înțeleg ceva! E ca şi cum 
m'aș fi simțit reînviat puţin. Şi m'am bucurat. Chiar dacă 
am pățit şi cu ca Lazăr şi am murit apoi, după înviere, de- 
finitiv. i 

Nu pot găsi explicația pentru care, e atit de urcută şi de 


E A i 0 a i a 3 


P VIAȚA ROMINEASCA 


i elementele vii ale epocii, inspiraţia poeţilor noui. 
DODA i elis, nu poate încăpea într'o adnotare pe 
marginea unor versuri. Ea trebue totusi adincită, 

Sintem în ceasul în care individu ha: tot Dn 

i” inerent unei contemplări personale hiperbol 
pomeni ar si cind naşte o conştiinţă colectivă, cu sau fără 
hotare 


Nu este nimeni care să tipe? Nu este meant care să prin- 

el in resemnarea acestui moment 
e aripa a-i personale ridicate la rang de „Univers”, 
cu analiza interioară de amănunt, si cu instictele exasperate, 
— și în locul lor, oare poate veni altceva, şi ce anume? 

Este altceva at, de raci să kal de general ea ari 
cum sint sentimentele născu exagerarea a 
„eului” şi din măreața și copleşitoarea tragedie a conștiinței 

iduale ?... i 
gepak atitea lucruri vii din viaţă şi din natură, care 


fac versuri, singure! = X 


Citeva păreri în legătură cu viitoarele 
organizări agricole*) 


Cunoaștem cauzele crizei ce ne bintuie mai mult ca pe orice ară 
din lume, reprezentată mai ales în agricultură, ramură economică în 
care am fost surprinși cu totul nepregătiţi, trăind în iluzia perma- 
nentului noroc raminese, trăind cu speranța anilor viitori mai buni, 
supraevoluind regulat bugetele, atunci cind valoarea producției anuale 
a întregii economii naționale abia atinge citeva zeci de miliarde, 

tica economică dusă după război a înăbuşit agricultura prin- 
tran liberalism agrar ce friza complecta ei neglijare, ba chiar opre- 
sarea, prin cunoscutele taxe de export, cari numai intrun deceniu 
au insumat aproape douăzeci miliarde lei, 5. a măsuri nefericite. 
In schimb, industria de multe ori artificială şi în mina cîtorva capita- 
liști, depărtați de țară, a fost puternic susținută, dindu-i putință să 
investească zeci de miliarde. Un fost ministru analizind sumar ac- 
tuala expoziţie industrială din Parcul Carol, se întreba: mai este țara 
noastră o „țară eminamente agricolă”, răspunzind: „a fost” şi se 
bucură, că „ne industrializăm intro mindră tragedie, Nu voi analiza 
aceste imnuri aduse unei stări nenaturale, voi spune numai că pe 
această prodariis industrială, menajatā ca pe un copil născut ina- 
inte de vreme, huzuresc o mină de mari capitaliști, se hrănesc citeva 
sute de mii de lucrători salariaţi cu o medie de 3000 lei lunar, pe 
cind din multele milioane de țărani plugari, marea majoritate trăește 
de azi pe mine, purtind o agricultură ca şi acum citeva secole, cu o 
producție redusă, cu un standard economic social precar. Şi aceasta 
nu este drept, într'o țară care prin toate împrejurările ei, este me- 
nită să se întemeieze în primul rind pe producţia agricolă. 

Politica dușmană agriculturii, a condus la pierderea piețelor 
noastre pentru produsele vegetale şi animale, şi dacă azi mai există 
un-mic export el se datorește măsurilor artificiale de Stat, primele 
la vagonul de cereale, primele la exportul anual. 

Reforma agrară aplicată fără încoronarea cu un credit țărănesc 
real, care să dea putinţa noului mic proprietar să-şi puie lotul In va- 
loare, mic proprietar lăsat atitea decenii în voia soartei şi fără aju- 
tor technic, și-a menţinut un standard redus şi ca producție şi ca 
consumaţie. 

Şi în tot acest timp economia agricolă mondială a fost adine 
zdrancinată prin cunoscuta supraproducție, datorită nouilor metode 
de cultură și extinderei pe suprafețe odinioară inculte, și sute şi sute 
mii de tone mărfuri putrezesc pe cheiuri în aşteptarea cererei și mii 
de vite superioare sunt ucise, neputind fi exploatate, 3 

ucția americană, adine capitalistă, a lovit în plin țările agrare 
din Sudestul Europei, la fel procedind și Rusia sovietică, prin ex- 


* Vezi cealaltă teză, formulată de d. Chiriţescu-Arva în „V. R” 
No. 17—18 a. c. (Nota red). 


 ————— Ő 


5 VIAŢA ROMÎNEASCA 


rc mecanizare, distrugindu-ne debuşeele în special în basinul me- 
ieranean, 

O serie de raporturi social-economice ce păreau imutabile, sau 
răsturnat cu totul pentru fara noastră, şi vu trebui să ne adaptăm 
la o producţie agricolă de așa fel incit — fără a ne face iluzia expor- 
tului de odinioară, pentru multă vreme — să putem figura măcar in 
măsură mai redusă pe piețele mondiale mai apropiate de hotarele 
noastre, şi să putem produce mai mult şi mai bun, chiar pentru con- 
sumul nostru intern care treb slimulut cu orice preț. . ? 

rebue o prabnică intervenire în procesul producției țărănești, 
nu numai din punct de vedere al devizelor necesare comerțului ex- 
terior, dar şi pentru motive de ordin social; țărănimea trebue să 
înțeleagă a-şi folosi munca depusă, cu profit adevărat. trebue să con- 
sume mai mult din produsele proprii superioare, trebue să-și valo- 
rifice munca încordată, trăind în condițiuni mai bune, să ducă o viață 
mai omenească, 


e ee n 
| 


Avalinşă scăderii prețurilor produselor agricole, crestepaa 
enormă 'a datoriilor, un punct mort in economia lumii În © des- 
curajare rău folositoare, indrumeazā producătorii spre idei extre- 
miste, spre o critică ce condamnă dela Inceput orice organizare ca- 
pitulistă în sensul celei existente, conducind pe unii economişti să 
facă apologetita organizării producţeiei, aproape fără rezerve, din 
Rusia sovistică, preconizind pentru fara noastră cooperaţia agricoli 
în senzul Kolkhozurilor, respectindu-se numai o aparentă proprie- 
tate individuală, cum vom arăta, i 

f In afară de literatura rusă de propagandă, prin care mica pro- 
pPrirtate este definitiv condamnată, s'a mai ventilat organizarea pro- 
ducției agricole americane rezumind soarta micei proprietăți prin 
ermâtărul citat: „micii fermieri să înțeleagă că pentru ei, în noua 
agticultură americană, nu se găseşte nici un loc”, locul acestor mici 
ferme luindu-l astăzi fermele concentrate „in complexe intinse ex- 
ploatute pe bază de maşinism”, adevărate „societăţi capitaliste pe ac- 
fimi...” t capabile să producă foarte eftin şi bun, 


Fără a intra în detaliile de organizare a producției agricole ru- 
sesti si americane, vom spune și noi, cum am seris de ani de zile, 
că. fără o organizare cooperatistă a agriculturii noastre nu vom 
reuși să ridicăm producția, Dar nu pot concepe — cu orice rizie asu- 
pra aprecierilor — să distrugem mica proprietate, să propagăm ideea 
desființării gospodăriei țărănești, să ne Îndreptăm spre colectivismul 
economic, A 

Nu pot concepe distrugerea simțului de proprietate al ţăranului 
nostru, fecomandind, in vederea cumpărării maşinelor şi uneltelor 
dolective, vinzarea vitelor de tracțiune, adică a boilor sau cailor 
proprii, Nu 'pot concepe — cunoscind această țărănime că în tim- 
purile actuale, gospodăria ţăranului să fie impusă a se reduce nu- 
waj la locuinţă, curte, mica livadă și citeva păsări, o vacă, un cal, pe 
Tihgă casă, întocmai cum preserie regulamentul Kolkhozului rusesc. 
Aş veu sū văd partidul politie ce se va prezenta cu un asemenea 
“program în fața țărănimei de astăzi, enunțind o asemenea tendință 
de colectivizare a bunurilor, enunțind munca obligatorie și opgani- 
zares echipelor şi brigăzilor de lucru, rA 

1 Chiriţeseu-Arva, Org. producției agricole în statul țărănesc. 
'aV. R”, Bucuresti 1934, 


U 


Citeva păreri în legătura Cu Viitoarele organizări agricole 3 


La fel cu împărțirea recoltelor pentru consumul propriu si pen- 
tu Vinzare, se a nutrețurilor necesare pentru vanile toai în ode 
pentru boii proprietate comună. pusi n iy 
pentru porcii şi pasările comune, | ED Poet ÎN tară, îe ȘI 
Recunosc că teoretic o asemenea exploatare în comun este “cati 
ideal, este o proprietate mare permițind asolament şi aplicarea de noui 
metode de cultură, economie, ete, dar în forma Kolkhozului impirs 
nu se poate aplica ţăranului nostru, care a gustat din votul univer- 
sau şi din alte drepturi, ce-i garântehză complect respectul proprietăţii 
individuale. mă t 
De ce să ne indreptăm spre Cðöperativa „Kolkhoz”, care desleagă 
țăranul de ogorul propriu, de moşia sa, și-l îndreaptă către „uzina de 
e”, cu sufletul și inițiativa distrusă, robotizat, mecanizat şi din- 
sul? De ce nu ne-am indrepta în organizațiile noastre viitoare, pentru 
ridicarea producției vegetale şi animale, spre cooperația ungurească, 
unde orice am zice asupra formei proprietății funciare rurale, mica 
proprietate țărănească este solidă, produce intensiv, calitativ si canti- 
tativ, iar standardul de viață este mai omenesc! Dar am fi fericiţi si 


cartofi” (țărănimea) al lui Marx, nu poate fi chiar ușor stabilit! “i 


„Bilanţul lui Stalin este încrezător in viitorul agriculturii xavie- 
tice, dar recunoaşte eşecul producțiunei vegetale şi animale în Orga- 
nizarea actuală, recunoaşte scăderea recoltei la hectare, recunoaşte re- 
ducerea numărului vitelor față de producțiunile antebelice. : 

Dacă asemenea rezultate au avut loc cu o populatie agricolă unde, 
cu toate reformele agrare — împroprictăriri, vinzări foarte regulate, 
ett, — perzistă tradiția unei agricuturi colective mirul —, ce să 
mai spunem dacă asemenea formă de cooperatie agricolă sar impune 
țărânimei noastre, cu tradiția în singe a precisei proprietăți indivi- 


“duale, chiar cu riscul vieței! 


„__ Legea asociațiilor agricole, Sişeşti, pe care o consider superioară, 
dind posibilitatea unor frumoase organizări cooperatiste agricole, 4 
avut o opoziţie mare din partea țărănimei, și din cuuza prevederei 
putinței desființării acestei legi împreună cu distinși agronomi din 
Oficiul cooperaţiei, reali cunoscători ai problemei agrare, dar țăranii 
au rămas neinerezătari, mai ales față de acea prevedere a reunirel lo- 
turilor în masă pentru lucrul comun, şi la mulţi încolțise ideea că 
sub această formă se tinde a se anihila reforma agrară, refăcindu-se 
märile moșii de odinioară. i 


Noi am avut o frumoasă mişcare cooperatistă născută de jos în 
sus, asociaţii libere, în care nimeni nu şi-a pierdut individualitatea 
şi în care fiecare asociat și-a tras foloasele în raport cu munca de- 
pusă, Această mișcare s'a născut cu băncile populare, care au rămas 
mai tirziu ca simple institute de credit, deoarece această formă coo- 
perntistă cu structura prea capitalistă, nu s'a pulut cupa de partea 
economică, nu a putut intra în roluri multiple, şi mai ales acele edu- 
cative cerute de nevoile agriculturii. Băncile populare au rămas însă 
în colaborare cu cooperativele propriu zise agricole, cu obştiile de 
arendare, cele de cumpărare, exploatare, desfacere, ete. 
` Cooperaţia agricolă, sub forma obştiilor, n fost speranța noastră 
de odinioară, cind „idealismul a jucat mare rol”, cu ajutorul acestor 
SOn apnieate am sperat să mergem pe acelaș drum ca ṣi al Dane- 
marcii!! á , i 


a N 


16 ie VIAŢA ROMINEASCA 


Am crezut adine în aceste ferme cooperatiste, obșliile agricole, 
imdrumate de agronomi şi învățători  cu-sufiet cooperalisi, cunosc 
vieața economică ce pulsau și dragostea cu care au fost primite de 
țăranii mici proprietari. Griu și mazăre pe sute de ha, asolamente și 
rotații bogate și rentabile, masini şi unelte superioare, vite amello- 
rate, magazii pentru vinzare în comun, fonduri de rezervă pentro 
timpuri grele, asigurări, etc, 

Toate acestea au fost realizate cu mica proprietate şi le pot de 
monstra,  analizind  maosiile pe cari le cunosc și unde numele de 
„obşte” este cu drag amintit. Ca să fim in notă modernă, am putea 
spune că aceste obștii agricole de odinioară erau tot un fel de Xoi . 
hozuri” cum numesc ruşii sovietici forma „Toze” In cari însă ne- 
mai maşinile mai complicate sunt proprietate comună, animalele de 
reproducție, valoroase şi magaziile de vinzare în comun, aşa era la 
atitea obşti din țară; lucrările se făceau în comun, adică arătura, se- 
mănâtura, ș. a., odată, atunci cind agronomul cu mandatarii obştiei 
hotărau, Dar nu se pomenea de atingerea proprietății individuale și 
chiar dacă arătura se făcea cu tractorul peste haturi, a doua zi hota- 
rele erau la locul lor. ; 

lată o cooperatie agricolă — obştea agricolă sănătoasă, linişti- 

| toare, păstrind tura cu ogorul, dind putinţă producțiunei superi- 
| oare şi valorificărei, dar dind şi putinţa unui trai familiar, sănătos, cu 
standard omenesc, dind putință existenței familiei unite, păstrind im- 
dividualismul creator şi simțul proprietăței stimulator. 
De ce să preconizăm „artelul” rusesc, unde totul în afară de casă, 
|! prădină şi cileva animale, este colectivizat? Ca să facem educația pă- 
rănimei spre acea formă de agricultură comună, comunistă, In care 
nici Marx, nici Lenin, nici Trotzki, mu an crezut? 

Spre a-i conduce spre falansterele comuniste, spre comună”, 
spre „Sovhoz”, în care noțiunea de n nu mai există, transformat 
întrun Iuerător, un proletar agricol, nici o urmă de proprietate?! 

Indemhul spre cooperativa agricolă tip arte!” cu inceputuri de 
colectivizare, lăsind proprietatea individuală doar cu numele, mi se 
pare prea de vreme față de starea socială a țărănimei noastre, afară 
numai de cazul realizării „prin teroare, sau măsuri legale care ar dis- 
iruge: pe acel „singuratec”, cum ni-l numeşte radio-ul rusesc, pe ne- 
inserisul în holkhoz, sau pe acel „Kulak” în care simţul de proprie- 
late mai perzistă, încercind chiar În aceste vremuri gospodării inte- 
meiste, tina și brațe străine plătite, tendenţiosul instinct spre 

a rurală, 


in legătură cu intensificarea agriculturii noastre folosind acea coo- 
perativă agricolă, s'a scris mult şi despre mecanizarea și motorizarea 
americană și rusească, avind ca efect acea supraproducţie cu care s'an 
inundat ay m mondiale. Natural, națiunile de „mecanizare, motori- 
zare” şi-au făcut drum printre panaceele- riei romine; vom face 
insă citeva observaţiuni trase dintr'o îndelungă practică în problemele 
noastre agricole, 

De sigur este foarte recomandabil ca pămintul să se lucreze cu 
“mașini și unelte cit mai perfecționate, dar o trecere bruscă dela ex- 
ploatarea actuală, care se face în absolută majoritate cu vitele de 
tracțiune, la un mașinism exagerat, la motocultură, credem că va pro- 
voca un desechilibru, nu numai prin reducerea bratelor de muncă, 
mărind astfel șomajul rural, dar și prin atingerea creşșterei vitelor 
care, in gradul cultural al ţăranului nostru, nu poate fi încă 
mi poe ajori ara PETERE poate te raţional calul, pe 

mare m tate, nu creş onal c pen- 
tru tracțiune şi să speclalizeze cornutele mari pentru mană ol n 
ne cum să se gindească măcar la sutotractoare, chiar în ve. 


Citeva pareri în legătură cu viitoarele organizări agricole 1t 


pr regie. i Doriti excesiv 
exlinzind suprafețele luate in cultură? Să supraprod 
mai scădea preţurile derizorii de azi? Să Aspen became pam sc are 
nească în uzina de producere a cerealelor sau a altor produse? 
Credem că se poate produce mult mai mult decit astăzi, la hectar, 
păstrind tot vitele pentru tracțiune în mod rațional... Nu este nevole 
sā extindem suprafetele cultivate azi cu cereale, dar să luăm măsuri 
pentru a obține mni mari recolte pe aceleaş suprafeţe. Suprafata grit- 
lui în medie de 3.200.000 ha, sau acea de aproape 5.000.000 ha, pă- 
papii, atn ea iod mi-era San Aa vitele de tracțiune, proprietatea 
se poate face n ti i mai $ i 
aecieas vile mai bise pir de ş imp util şi mai superioară cu 
entabilitatea este incomparabil mai avantajoasă } rät 
oue an de raion; şi punua Institutului de cercetări pere int mc 
4 iile marilor agricultori practici si cal ' : 
ere ir ipo eg E p şi calculele concursurilor, ne 


Nu putem intra aci în detaliile mutoculturii, care implică mari 
capitaluri, şi să analizez cit de indisolubil sunt legate vitele de yei 
găria țărănească, ce va rămine aṣa pentru multe decenii, în cit ni | 
se pare ceva contra naturii să se vindă vitele de tracțiune în vederea 
mecanizării şi motorizării agriculturii colectiviste la noi. 


Chiar in condițiunile de azi, avem un șomaj sezonier, sute de mii 
de brațe rămin neocupate, dar cînd vom masiniza și motoriza excesiv? 

Nu este rău dacă în elanurile noastre de a scăpa de primitivitatea 
rușinoasă în care se face agricultura romină, cl! mai grabnic, să | 


pentru a grăbi supraproducţia 


gindim şi la cimitirele de ferărie vechi din marginea drumurilor Ru- 
siei sovietice, formate de multele mașini agricole prea complicate și 
de nenumărate tractoare stricate. 

Tin să mai amintesc nci că, reducind numărul vitelor de trac- 
iune — taurinele — de unde vom aduce îngrăşămintele necesare ogos- 
relor a căror „fertilitate” nesecată este In mare parte o imaginație I 
Vom folosi gunoiul animalelor specializate pentru lapte și carne? 

Dar am spus că decenii întregi, gradul de cultură al ţăranului 
nostru implică creșterea animalelor pentru scopuri combinate. 

Practica ne spune că tocmai în regiunile unde tracţiunea animală 
este folosită, unde gunoiul lor este intrebuintat, tocmai în acele re 
giuni producția la ha, este mult mărită, și la cereale și la plante fu- 

Tocmai în aceste regiuni bună starea țărănimei (Banat) for- 
mind mica planor este superioară, cu standard de viață ridicat, 
„renta micului gospodar” fiind asigurată. ! 

h discută mult in vederea viitoarelor organizări agricole ches- 
liunea produselor celor mai rentabile, celor mai căutate pe piața in- 
ternă și externă, 

S'a afirmat că Rominia a încetat să fie o țară de producție a ce- 
realelor, să renunţăm la cereale şi cultură faţă de prețurile derizorii, 
şi să îndreptăm gospodăria țărănească spre creşterea vitelor, natural 
fiind şi păreri contrarii, căci şi preţurile produselor animale, făcind 
bine socoteala, sunt la fel derizorii, ior comerțul nostru de vite foarte 

recar, 


Şi dintr'o parte şi de alta ni se pare o exagerare, şi un echilibru 
între aceste două ramuri de producție — an şi vegetală — a agri- 
culturii, este impus de toate condiţiile social-economice ale țării, 

Climatul şi solul ţării este foarte indicat pentru cereale de bună 
calitate și în special pentru grlu, plantă nobilă, caracteristică stepei. 
Natural, exportul sutelor de mil de vagoane cereale, a trecut în legendă, 
totuși chiar la griu trebueşte dusă lupta pentru un export regulat de 


* Birtolon A., Zootechnicizarea agriculturii, Arad, 1934. 


12 VIAȚA ROMINEASCA a ghia] 


cirea 50—70.000 vagoane anual pe piețele avute in trecut, fie, sub 
formă de boabe, fie făină, f RENS 

Dar la griu nu putem renunța şi nici reduce suprafața de circa 
3.000.000 ha., atât timp cît printr'o rațională cultură nu vom obține 
recolte mai mari la ha, pentru motivul consumului intern; provinciile 
alipite consumă mult și țănânimea noastră Irebueste indem. să con- 
sume griu sub formă de pline, nu numai la ocazii mari sub formă de 
colaci, covrigi, 

Chiar ducă vom menține exportul griului cu primele peer pe 
vagon, griul nu poate fi scos și redus din tradiția plugăriei noastre, 
şi atit pentru devizele ce ni sun! absolut necesare dar şi pentru con- 
sumul intern, căci omenesc este ca cei ce samănă griul, adică fă- 
ranu), mic gospodar, să-l consume în bună parte și pentru sănătatea 
ui, 

Orzul nu poate fi neglijat şi nici redus ca suprafață pină la in- 
tensiifcarea producției, căci este singura cereală care mai mentine 
ceva pre! la export, dar este o cereală care poate avea mare tol în 
creşterea vitelor. 

Porumbul, ce ocupă o imensă suprafață, cirea 4.350.000 ha. anual, 
este planta binecuvintată a țărănimei noastre, folosită pină la maxi- 
mum şi de om şi de vită. Multe decenii porumbul nu va putea fi serios 
redus din asolamentul nostru, şi climatul și solul și gradul de cultură 
al ţăranului, îl implică. Suprafata se va reduce numai atunci cind me- 
dia producţiei noastre va atinge măcar media producției ungurești, 

La export ocupă loc cu cirea 100.000 vagoane din producția totală 
de 300.000 vag. anual și este cerut, 

Producția porumbului asigură Însă pe lingă hrana săteanului, n 
hrană perfectă, rațională, și vitelor; deci chiar în lipsă de export 
poate fi transformat în carne, grăsime, produse eventual mai bine. plă- 
tite pe piața internă și externă. ' 

Cred normal o echilibrare a agriculturii prin creşterea vitelor, 
ocupație adine legată şi foarte potrivită micei proprietăți. 

Numai cuvintul „zootechnicizure” este nou, introdus pentru a fi 
mal pregnant, noţiunea însă, este foarte veche, și „rootehnicizarea”, 
recte „cresterea vitelor” nu a lipsit din nici un program ce tinde la 
intensificarea agriculturii. „Zootechnicizarea” agriculturii, adică a da 
mai multă greutate creșterei vitelor în agricultură, este noţiune per- 
manentă, ce su recomandat în țara noastră dela Ion Ionescu Brad pină 
azi. In totdeauna cind piața cerealelor s'a clătinat le exterior, preconi- 
zindu-se transformarea cerealelor în produse animale chiar în țară. 
produse animale ce aveau odinioară permanente, 

In fond „a zootechniciza” proprietatea țărănească, înseamnă i: 
ține în gospodărie 1—2 boi cari să fie Îngrăşați spre vinzare, anual, 
san câțiva porci la fel, pentru carne, sau bacon sau 1-— = vaci 
de lapte în gospodăriile din jurul oraşelor, la fel 20—30 pasāri ouï- 
toare, putind astfel aduce în gospodăria lotului mic un venit de citeva 
mii lei curaţi. 

Dar aceustă creştere a vitelor mal intensivă, spre a-i spune pe 
româneşte, este posibilă numai cu țărani fruntaşi, lucrind lotul rațio- 
nal, introducind plantele de nutreţ în asolament în serioasă proporție, 
In aceste gospodării suprafața cerealelor va fi, de sigur, mai redusă, 
dar cîmpul îngrăşat cu gunoiul vitelor va da recoltă mare, iar legumi 
noasele, prășitoarele de nutreţ, vor ocupa diferența de suprafaţă. 

Creşterea mal intensivă a vitelor va fi posibilă în satele unde acel 
defericit imaș comunal nu rămîne ca simplu loc de plimbare a vitelor. 

este bine înerbat și curat și rațional pășunat şi venitul Iui- folosi! 
mai în acest scop. IL a, 
Creșterea vitelor este posibilă în satele unde nu bintuie epizootiile, 


E ———————————————————————————————————————————————————————————— 


-> 


a 


Citeva păreri în legălură cu viitoarele Oreanizări agricole 13 


unde antraxul nu este endemic, 
rinară este reală, 


sigur, creșterea vitelor este o formă mai su ă 
perioară d - 
e- ri png A met n-a E peria a-ă de monotonia agorai, sp paiar 
C Ă t mult mai variate și mai pri N 
E MN. ar y pial ona este deplorabilă F vata Doai 
5 5 e pe viitor putinţa deh i 
largă la exterior » Şi dacă azi nu s'ar plăti r. Pâna metri e gu 
EE: ar fi rg grea ca a cerealelor. gii 
ar, ca şi pentru cereale trebueşte să stăruim i 
> 5 pentru mări 
consumalti intern, şi la sate, gindindu-ne că țăranul Panira "inainte 
e război cca. 9 kg. carne anual, iar după război cirea 16 kg., tot foarte 


puțin faţă de țăranii sănătoşi, ici, ai 
spala pila + A atas, o$i, puternici, ai popoarelor consumatoare 


unde organizarea agronomic şi vete- 


In concluzie: cu toate conjucturile jalnice ce i 

] ` i 
nomia mondială, repercutate cumplit in plugăria. Seen a ni 
prietate țărănească lucrează cu tenacitate acest pămint și statisticile 
ne, arată a ae rn suprafețelor in cultură in toate ' 
> i, ŞI menţinerea numărului de vit i š 
pai Areora ; e de toate genurile in această 

Este o proprietate sănătoasă care, hine organizată, condusă şi aju- 


ramurile agri- | 


tată, rămine temelia organizării acestui stat a cărui economie se ba- | 


sează pe agricultură. Ea asigură exi i ilii 
terialmente a SE gu stența unei familii sănătoase ma- 
ca proprietate trebuește organizată, mai înainte de ori E 

forma unor cooperative agricole, obştii agricole, cu prepeiețatau m 
dividuală bine accentuată, fără nici o tendință spre formele agricul- 
turii socialiste, obștii având in proprietate colectivă numai maşinile 
prea ogor ietan animalele de reproducere valoroase, și magaziile 
pentru valorificare, obștii conduse de specialiști agronomi și manda- 
tari in vederea lucrărilor agricolis raționale, in vederea intensificării. 

Mecanizarea agriculturii se va face treptat introducindu-se mașini 
cit mai simple şi potrivite regiunii, cit mai puțin costisitoare și in 
concordanță cu tracțiunea animală, în afară de cazurile cînd moto- 
rizarea va fi precis rentabilă. Ea nu va lovi tracțiunea animală, 

In gospodăria lotului mic vom păstra un echilibru in producția 
vegetulă şi animală, intensificind producţia la ha., şi suprafața ast- 
fel economisită vom introduce plantele de nutreţ, ini pei astfel creşte, 
ne vite, sau obţine alte produse animale, potrivit cu cererea pie- 

Echilibrul între aceste două ramuri ale agriculturii face, posibil 
și recolte abundente vegetale şi produse animale superioare, n vor 
mări renta micri proprietăţi. 

Prof. A. Cardas 


| 


Din altă lume... 


1. Copilul 


O rută cenușie, scrobită, e curtea. Unghiul cel mai ascu- 
țit al clinului îl străjuește un salcim înfoiat, în floare. 

Pe o rădăcină uscată ca o ciotură de obadă, stă copilul, 
cu bărbia în mini, moșnegeşte. Nu-i pasă de salcimul aspru la 
coajă, nici de florile pă i rapa cei toate, i se scutură 

rlicele în plete şi-i ilă, cite o ureche. 
sa Astăzi, A răi al, nici cerul. Vint nu-i de loc: nu-i chip 
de înălțat smeul căptușit. Albastru peste tot și dire alburii. 
de lapte. 

Oftează, căci nu ştie ce să facă, E soare şi miros de vară. 

Așa cum stă strîns şi nemișcat, dacă îl vezi îl asemui cu 
un G „mare“, ginditor, Privirea îi alunecă pe viriurile san- 
'dalelor, Una, cea din stinga, e descheiată şi clămpănește la 
mers ca papucul bucătăresei: cleac-clac, cleac-clac... așa face 
Zoe pe coridor. SN 

Catarama s'a rupt eri, la școală, într'o „joacă nebună 
„de-a hoţii şi poliția”... n'a mai găsit-o.. adică nici n'a avut 
cînd s'o caute, ca sunat de intrare. Şi Alecu, omul din curte, 
„care face de toate”, l-a aminat cu reparația, „căci acu'trebue 
să mă duc, cu Coana Mare să cumpere sare pentru vie”. Sare 
sărată, sare-amară, da'asta ce gust o fi avind? Mi-a spus că-i 
otrăvitoare. Dacă-i așa... nu poate să aibă gust! A 

Dar tot mai bine stă piciorul fără curea, strinsă'n cata- 
ramă. lată. Cel din dreapta are... şi-l stringe. Dacă încearcă 
să miște degetele înlăuntru, carnea dolofană se umflă în go- 
lul dintre căpută şi legătură... şi poate să se sbată... ca pieptul 
unui hulub străin, prins. Iaca: uf-uf, uf-uf, sună aerul prins 
în sanda, ca intro pompă, Ă 

A obosit. Puţină durere în pulpă... Am să-i dau drumul... 
Dar catarama rămîne unde a fost și piciorul drept mai bate 
de două, trei ori pămîntul uscat. 

A scăpat din casă așa, cu picioruşele goale, în încâlță- 


DIN ALTA LUMF t3 


minte ușoară, în hăinuță, cu capul gol. 

N'a „vrut” să iasă așa, a eşit şi e bine. Nu e frig.. doară-i 
soare acum... Uf, paltonul! La naftalină!... Mai bine lar lăsa 
să-l mănince moliile... că-i cu blană. Cum li so fi părind 
blana, moliilor: dulce,acră . parfumată, înțepătoare cu sifo- 
nul? Le gidilă pe limbă?... Moliile n'au limbă! 

Mama e fricoasă! 

Să ştie mama... Și copilul, fără să ridă. se bucură c'a 
sbughit-o nevăzut și a tras-o pe sfoară. 

Gindurile se leagă, fără slorțare, ca minile care se caută 
singure, cu degetele şi palmele lor calde, fără ochi. Intr'o 


„Azi nu e școală. Dar nu e sărbătoare: Zoe n'a cerut in- 
voire aseară să se ducă la biserică... Miine e şcoală... Poate 
domnișoara e bolnavă şi miine?! Ştie cineva ce-o să fie 
miine?! 

„Ce rău să mai în curte iarbă! Numai garduri cafenii yi 
găini. Ba, e şi salcimul, dar pe salcim nu poți să stai sus, 
bine. lei seama — și tot ințeapă, 

Nu poţi să te joci singur! Nina are în ograd iarbă fru- 

moasă şi moale, Te dai tumba și nici nu simți, ca'n paturile 
cu droturi din dormitorul mare. 
„_ Copilul cu primăvară in păr şi obraji, cu loamna in ochi 
şi mișcări, se sue încet pe gard, sprijinindu-se de salcim. Ți- 
nindu-și răsuflarea, a ajuns sus şi e mindru, ca un pui de in- 
dian. In picioare, pe grinda de streaşină, stă lipit cu spatele 
de trunchiul copacului și privește în oarada vecinei. 

— Uitee...! Capra Ninei tunde iarba şi-o mănîncă, Hai, 
căpriţă, hai, vino'ncoace. Capra, nici gind să răspundă che- 
mării, cum vă'nchipuiţi dumneavoastră, retează cu smuciri 
scurte smocuri de iarbă, care cintă ca greerul... Paşte capra 
şi lumea ei nu-i lumea copilului, nu-i lumea salcimului... e 
oare lumea, aceeaşi lume a primăverii, a pămîntului? 

Nina are şi căţei. 

Numai curtea noastră e pustie! Găini care fac murdă- 
rie... de trebue să stropesc bine sandalele cu apă de colonie. 
Şi cini avem, da, Norma, neagră bătrină şi uricioasă, 

li vine să vidă... Să te joci cu Norma?! Asta nu e joacă, 
să-ți rupă pantalonii! A încercat, odată, so inhame la căruț. 
Norma a făcut urit şi de-atunci au stricat prietenia. 

Norma mi-a croit pantalonii... şi mama m'a urechiat pe 
mine, Mama e rea! De ce n'a bătut-o pe Norma?.. Și in 
şcoală ne-a spus povestea geamului spart de un copil, impins 
de altul. Şi ne-a întrebat pe fiecare: cine-i vinovat?! E păcat 
să legi căruţul de coada cinelui?... 

Unde-or fi căţeii Ninei? 

Nu-i vede pe afară, în iarbă, nici în grădiniţa de flori, 
închisă. Vrea să se dea jos de pe ulucă — jos, un ghem alb, 


+ 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


. $ irie 
cu pele negre, se mișcă alene, adulmecind în jurul salcimu- 
lni. nar Ban ra să-i scuture pieptul. TAA 
„Am să-l prind acuma! i 

Caută să nu facă sgomot, să-l sperie sau să-i dea de. 
veste. Și fața lui are încordarea, dela jocul „de-a hoţii şi po- 
liţia”, cînd el, poliţist ascuns în tufișuri, aștepta o cădere în 
cursă. 

Căţeluşul Ninei a intrat printr'o spărtură a gardului. Se 
învirteşte pe lingă salcim, cu botul lucitor de umed, în colțul 

e curte fără iarbă, cu pămint uscat şi miros de cenuşă. . 

Dacar fi vre-o patru... chiar călușeii dela tirg! Pui pi- 
ciprul la scindură... nare pe unde să iasă! Cinele e mic, gră- 
suf, hrănit parcă numai cu slănină și boabe de piper. Ce grijă 
are Nina de el, mititelul. Hotărăște: o să-l dau tocmai miine!.. 
Ce-o să creadă Nina? i 

De-abia dat jos... n'apucă să întindă bine piciorul... pa- 
chețelul de grăsime și piper, pornit legānat, dar pe linie, e 
dincolo, exact cind sandaua repezită cu necaz sboară și... pi» 
ciorul gol se aşterne zadarnic în praf. 

Vizita lui Bob s'a terminat. 

Al dracului Bob! Seutură piciorul, supărat, saltă pe cel 
încălțat pină la sandaua sxirlilă, şi-o pune. 

Posomorit, ca un om mare după o noapte de nesomn fără 
folos, copilul întinde mîinile peste cap, unite, le desface apoi 
spre spate, le lasă să cadă, obosite. Priveşte în treacăt, tot 
ca un om mare, curtea, cerul, s şi simte o adiere, EiL. 
Are o lacrimă în ochi? Părere! Numai o lucire. Botişorul ţu- 
guiat arată... nu arată nimic... Nu știe ce să mai încerce. 

Cu paşi măsuraţi şi sunători se îndreaptă spre bucătărie, 
unde Zoe e stăpină şi mama musafir. 

- Mămico, dece n'avem iarbă în curte! 

Ce bine-ar fi! N'avem nici capră, nici căţei, cu care să 
mă joc, cum face Nina. Nici Bob na vrul să stea la noil.. 
Ce să faci cind n'ai şcoală? La noi în curte miroase urit, a 
leşic. Să le ia naiba, aşa's de proaste găinile,... cum să te joci 
cu ele? E praf la noi! -- Lasă-mă mamă, zău, la Nina! Viu 
pină la masă. Viu repede. Cind vrei, să bată Zoe în ulucă! 

Imi dai şi mie o pirjoală, Zoe, o pirjoală mică, mică?... 
Da,... Zoe?... Da’ să nu mă frigi! . 


2. Favrik 


Trecerea dela noapte la zi se făcea cu un fel de sgomot. 
cașicum pinza neagră, deasă și umedă sar fi tocit la repe- 
zeală, frecată cu mii și mii de perii de sirmă. Sunetul nu 
te scotea din visare sau din prăbuşirea adincă, cu spaimă. 
Nu venea dela fereastră, de sub pat, din ladă sau din pivniţă. 
Veneau de departe, aduse de apa Rojnei, niște mărgele cu 


DIN ALTA LUME 17 


a a 


sunet alunecind pe sirme nevăzute: sirena uzinelor de fier 
i irige de ore tza invoaltă, nu prea repede să te sperie, 
prea incet sā te înveți cu ca si să le” i pe cea- : 
ne dali ți cu ca şi să tenlorci pe cea parte 
„Monţu dormise bine. Acum se ridică pe şezut, aplecat 
puțin pe spate și susținut de podul palmelor. Se uită printre 
gene spre laviţa vecină de unde nu venea vreun semn de 
viaţă. Surioara lui, ghemul de cinei ani, se învățase să doar- 
mă, aşa întreagă, sub cergă strinsă ca o pisică. Monţu asculta 
cu grijă, ciulind urechile spre uşa camerii mari care trimetea 
un tirşiit de ciubote pină la el, I se sbătea pieptul si bătaia 
ajungea pe git pină in dosul urechilor. N'a visat... a fost dară 
țiuitul sirenei şi tataia s'a sculat. Ii era însă teamă: o vrea 
să mă ia cu el la favrik? 

„__ Se deschise atunci domol ușa. Mama umbla cu grijă fe- 
rind să nu-i deşteple. Se apropie de laviţele țintuite în un- 
ghiu, să le așeze acoperămintul, să nu răcească plozii. 

— Ce-i cu tine, nodule-măi? Te scoli odat' cu lucrătorii? 
(Mai blajin, urmă): 

Dormi, puiul mamei, să creşti mare! Las'că ai tu vreme 
să munceşti, că viața noastră-i lungă și grea! 

Copilul, într'o şoaptă mai slabă încă, își mărturisi 
gindul. 

— O vrea să mă ia tataia la favrik? 

— lar ţi-a venit, Sătănică? Lasă omu'n pace cu amarul 
lui. Are griji destule. Azi nici nu trece pe la atelierul de jos. 


Pleacă la Ghelar să „răpare” motoarele dela ocnă. — Vezi-ţi 
de somn! 
Monţu își cunoştea părinţii. — De ce să nu mă ia? E bun 


şi mă iubește! Ducea dorul fabricii unde fusese luat de tata, 
fără mare rugăminte, atunci cînd isbutea să audă sirena de 
dimineaţă. 

Dibui ciorapii şi ghetele. După eşirea mamei se încălță 
pe întuneric, Prin storurile dese deabea se ghicea picul de 
lumină născind afară, Cu pantalonii și cu vesta a fost treabă 
uşoară: i-a găsit la locul lor adică ghemuiţi la picioare, Mai 
greu a fost să le osebească fața de dosul lor, ca să nu se 
îmbrace „pocit” şi să nu-i meargă toată ziua rău, 

Rămiînea să dea cu apă pe ochi. Stai! Să se spele intii cu 
săpun pe mini că altfel tataia se face foc: nici nu-i răspunde 
la sărut-mîna, parcă nu Var vedea, Trebue să-i facă voile, să 
umble cu binişorul... şi nădejdea lui de fabrică se micşo- 
rează.. Na! Nu-i rost de spălat decit „dincolo”. Ascultă... aude 
isbiturile, arare, ale cănii cu tabla spălătorului. Boc... clane... 
gil, gil, gil... 

Aşa, acum tataia face: pfu, pfu, în ştergar. A sfirşit cu 
spălatul. 

Monțu, atirnat de clanța prea înaltă, alunecă prin uşă 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


dincolo, Nu îndrăznește să ia mîna ştiind că arcul vine îna- 
poi şi pocnește. Aşteaptă... Tata își ia prosopul de pe faţă. 
Sigur că l-a văzul. Dar Monţu își zise: las'să mă'ntrebe el, 
pare că i-a spus ceva mama. Dar „el” umblă măsurat prin 
odae, încet, întorcindu-se tot cu spatele spre ușă. „Aha, se 
face că nu mă vede!”, 

Deodată, clanţ-poc!..., minerul i-a scăpat, a revenit în 
sus: mina ostenilă alunecase de pe clanță. Se întoarce atunci 
tata drept la el, încruntat. Poate sgomotul — numai — l-a 
supărat... Cu pași mari ajunse la ușă unde sfiosul copil se 
făcuse mai mic, așteptind un răspuns: el credea că a și in- 
trebat ceva! 

Tata il luă în braţe, îl privi în ochi şi-i vorbi: 

—  Bună-dimineaţa, tovarășe! Mi-a spus maică-ta ce 
vrei: să oi a la favrik. Ți s'a urit cu binele? Vrei să te pun 
la muncă? Nu-ţi mai place acasă? „Am să te dau lui Muck- 
bacsi, ohă, să te muștruluiaseă. Să te ia la goană după cue 
şi şoròfuri, pierdute prin curte: să umbli şi să cauţi fără 
lumină sub cazane, unde face tot timpul bau-bau, şi după 
ce le-ai strîns pe toate, pierdute şi stiute, să le scrii la car- 
net... sute şi mii... Așa, uile ce ochi mari face băiatul! Eu 
string buni să-i dau pe cărţi de şcoală, la anul, şi el?... Să 
vezi cum o să iei mătura de coadă ṣi dacă nu faci bună- 
treabă, Muck-bacsi o întoarce şi te măsoară... dacă ai mai 
crescut, ; 

Monţu făcea ochi mari, dar nu se speria de loc: doar bine 
il cunoaște el pe „tata mare-bălanul” cum îi spun toți uce- 
nicii lui Muck, lucrătorul pensionar, care vine la atelier din 
obiceiul lui de o viaţă. de dragul fabricii... 


Pe o ă păturită pe cadru, în chip de sca suplimen- 
tară, cu minile prinse de ghidon în dreapta şi în stinga legă- 
turii cu merinde pentru prinz, Monju „călărea pe bicicletă” 
spre Ghelar, purtat de o pedalare vinjoasă. 

— Impinge, tovarăşe, împinge! nu mă lăsa numai pe 
mine la greu, că nu ești boer... hee-rrup.... hee-rup, arunca 
din cînd în cînd tatăl. 

Şi băeţelul, fericit, rotea prin aer picioarele, foarte se- 
rios, așteplind cu răbdare să-i se „întindă” pină la anul, cum 
îi spunea Muck, ca să ajungă și el odată la pedale. 


3. Grădina 


Nimeni nar putea să afirme că această parte din pare 
e rezervată copiilor. Trec pe aci și oameni mari, — foarte 
rar însă rămine cineva, pentrucă toate băncile sunt ocupate 
de copii şi însoțitorii lor. Pe aceștia din urmă nu-i poţi so- 


DIN ALTĂ LUME 19 


coti oameni mari, devreme ce sunt cu copiii; depind de ei: 
codița lor Cu toată autoritatea ce încearcă să afirme din 
cind în cind, sunt şterși și mici ca frunzele şi nisipul. Im- 
preună cu frunzele și nisipul, sau chiar cu băncile, însoțitorii 
nu pot fi decit decorul pieselor și fondul tablourilor, cite- 
odată interesante, — aci, în aer liber. 

Deoparte, pe o bancă fără spetează, stau la sfat, în şoaptă, 
doi tinerei — par fraţi — de patru și șase ani, îmbrăcați ase- 
mănător, cu trenchcoat-uri de culoarea nisipului, berete 
basce, pantofi cafenii. Cecuce te miră oarecum e că poartă 
minuşi albe şi, mai cu seamă, că nu se simt neobicinuiţi cu 
acest accesoriu pe care copiii îndeobşte îl detestă... pentrucă 
stingherește la joacă. Băcţuşii par dealtfel crescuți cam re- 
tras de alții de seama lor, 

Pe banca vecină, chiar în fața primei, stă aşezată (şi dă 
din picioare) o fetiţă de vreo şase ani, îmbrăcată în cenușiu. 
Faţa ei smeadă, palidă şi buclele negre şi lucioase coborind 
în coif bogat pină pe umeri, îți duc gindul la chipurile co- 
piilor malgasi, văzuţi în ilustraţii de prin Indochina, Lingă 
ea se frămintă, abia reținut să nu sbonre în goană, un băețel 
bondoc, avind pe jumătate virsta fetiţei. Poartă şi dumnea- 
lui bască, pardesiu ben marin şi sandale. Și pe această 
bancă are loc un conciliabul mezza voce, Bagi de seamă că 
ocupanţii celor două redute sunt adversari (sau îţi închipui!). 

Deodată, ca urmare, fetița şi bondocul încep să strige 
scandind către cel mai mic din fraţii liniștiți: 

— Pi-ti-cu-le, pi-ti-cu-le,... Mi-chi-Maus, Mi-chi-Maus,... 
Michi Maus-ule, ce eşti!... 

Intre timp. dușmanii sau pe picioare, se apropie, aştepţi 
scandal, încăerare,.. Toată viața grădinii se îndreaptă în- 
coace. 

— Bist du verriikt geworden? Wo ghest du, unruhiger 
Kerl?... Il n'y pas assez de place ici? Ne teloigne pas, diable? 
C'est pour la troisième fois que je te le dis! 

„Mikey-Mouse” ia un pietroi, fratele îl urmează fără 
grabă, nearmat și amindoi (cu mînuşi albe încă!) o pornese 
spre banca fetiţei. Marșul lor de apropiere nu-l poți asemă- 
na cu niciun mers omenesc sau de felină care atacă. Mersul 
e sigur, dar pentru ei nu e lămurilă acțiunea ce o să se desfă- 

e. 


Adversarii păşesc în acelaș timp pe teren. Se apropie de 
ceilalţi cu grijă, ca la luarea contactului în războiul serios. 
Se serutează reciproc citeva clipe, a în față, pe două linii 
şi... din nimic, fetiţa fuge din mijlocul grădinii pină la banca 
ei. Dispreţuind o luptă inegală, — cu bondocul părăsit, — 
fraţii se retrag domol, cum au venit. Îţi zici: guvern socotit, 
popor pașnic... Societatea Naţiunilor. Aci nu-i America de 


20 VIAȚA ROMINEASCĂA 


Sud, Te speriași de geaba. Controlindu-le toaleta, o guver- 
nantă țeapănă spune de două ori fiecărui înminuşat: 

— No susceptibility, no irritability! 

La o nouă provocare, venită din acelaș loc, urmată de 
o incursiune pe teren neutru, ba chiar de o încălcare în zo- 
nele proprii, frații descind, decişi să se apere, Bondocul fuge 
şi fetiţa rămine în pământurile cucerite, la mică distanță de 
cavalerul insultat. I! măsoară de sus pină jos (e o vorbă şi 
asta!), fără turburare, fără frică; nu se ia nicio decizie din 
vreo pe şi clipele trec... mai turburătoare pentru specta- 
tori, În fine, ca un reflex și încheere, fetița scoate limba la 
adversar, cît poate mai mult, cu o sforțare, şi pleacă întorcân- 
du-i spatele. Cel care a văzul răsuflă uşurat de sfirşit, care e 
oarecum un happy-end. 

Numai Mikey-Mouse nu pare mulțumit: îşi reia plouat 
arin pe bancă, fără revanșă... încă nelămurit... no suscepti- 

ility 


4. Joacă 
Grădina copiilor — deși freamătă ca o plajă de vietăţi 
sub microscop — nu produce vreun sgomot orientat sau 


distinctiv, Notele care se ridică din fierberea vieţii, complexe 
şi nedirijate, ca niște culori spectrale imperfecte înminun- 
chiate în cenușiul rezultant, au ceva din muzica mării şi din 
e de munte, din tropot de copite și ecou de subterană. 

otul, învăluit parcă de ceață sau depărtare, te lasă în voe 
să-ți închipui... 

Intrun colt, o fetiță, — răsturnind cu lopata nisipul ji- 
lav în cetatea lacustră creată pentru folosința unei păpuşi 
renaissance, — a fredonat în toiul lucrului un crimpei de 
melodie auzit des la radio și patefon. Puţine clipe au trecut 
şi acum toată mulțimea de pitici cintă acelaş aranjament 
canonat, fiecare cum poate, cum ştie, cum aude, armonizind 
pe tam la ra titi, tam ti ti, cu jocul propriu, cu ritm calm sau 
de goană, molatec sau nervos... sau fără nici un ritm. 

Crese în grădină — ca flori miraculoase sub bagheta fa- 
chirului, — vălurele sonore de aer, impulsate de un metro- 
nom sufletesc fără lege cunoscută de filosofi, neavînd nici 
în clin nici în minecă — legătură cu răsăritul sau apusul, cu 
rotația sau revoluțiunea, cu trecutul sau viitorul. Şi te întrebi. 
dacă acest ritm fără lege, ritmul fără chee al prezentului lip- 
sit de conştiinţă, interesant numai în clipa ochirii în cimp şi 
prinderii lui pe cătare şi înălțător, ritmul vieţii actuale, — 
nici sperate nici trecute, — nu e supremul bun, nu e totul? 
Căci, cu pasul înapoi şi înainte cu mintea, să mai fie oare ci- 
neva care să vrea și să poată pătrunde? 

Jucaţi-vă copii, — vă sărut pe toți, — şi răsturnaţi şi pen- 
tru mine nisipul jilav, cîntind, C. Gr. Grigorescu 


I, 


Toamna 


Veni-vor iarăşi tristele-asfințituri, 

Cind frunza pală tremură'n boschet, 
Cin! ale toamnei sumbre colorituri 
Coboară 'n noi, ca'n liniştea de schituri, 
Al vremii duse nesfirşit regret, 


Şi-or seutura din nou şi trandafirii 
Cele din urmă flori și 'n atol cernit, 
Prin cimitirul cel puțin al firii, 
Cinta-vor iarăşi imnul prohodirii 
Hidogii corbi cu jalnic croncănit. 


Atunci şi ploaia, 'n note reci şi grele, 
Iţi va şopti, prin streşini picurind: 
Tu n'ai să mai vezi poate cer cu stele, 
Nici flori de liliac, nici rindunele, 
N'ai să mai vezi nimic, curind, curînd! 


Cîntecul Chionei 


Iubirea mea e focul pe care-l ard Ciclopii 
In fiorosul Etnei cupror ce clocoteşte, 

Iubirea mea e focul lui Zeos ce topeşte 
Cu flacăra-i cumplită de el cind te apropii. 


Nici neaua 'ngrămădită pe culmile 'ghețate 
Nu-i va răci vreodată puterea ci nestinsă, 


Nu vor putea să-i stingă văpaia 'n veci aprinsă, 


Nici So griadiui de Aquilon purtate, 


k 


r PAAA A N 


VIAȚA ROMINEASCA 


Ştii tu că zămijlit-au vrăjita ei momire 
Tesalicele ierburi culese *n seri cu lună ? 

Din spuza de pe ruguri, din fulger de furtună 
I-au făurit schinteia ce'n inimi dă picire. 


De.aceia tu, străine, care suspini în noapte 

Şi caţi mereu spre uşa cu mirt împ-dobită, 

Nu mai cerca zadarnc a dragosti-mi ispită: 
Fugi mai de grab cu groază de dulcile ei şoaple. 


Căci cum îi vei cunoaşte fermăcătoarea taină, 

O sete fără sațiu de mine te-o cuprinde 

Şi 'nvăluit de focul ce'n pieptu-ți va aprinde, 
Ca Hercule picri-vei, ars de-a lui Nesus haină. 


L M. Marinescu 


Din Serghei Esenin 


La stea lupul a uria de 'ncepe, 

E că ceru-i ros de nouri orbi. 
Sfişiate pîntece de iepe, 

Lungi vîntrele negre de mari corbi. 


Purpuria tusă puturoasă, 

N'o să-şi scoată ghiarele 'n nămezi; 
Cind nechează vintul, se îndrasă 
Cioburile galbenei livezi, 


Auziți? Cresc”sunete ciudate! 
Grebla zării prin pustiu dă zor. 
Voi, cu visla brațelor tăiate, 
Vă visliți spre țărmul viitor. 


Tot mai sus, plutiți, spre toată slava! 
Glas de corbi vărsaţi din curcubeu! 
Pomul alb, ca mîine, lepăda-va, 
Frunza moartă-a crestetului meu, 


II 


Ce tot chemi cimpia mea sihastră? 
Sau visez? — Secara ga opînd, 
Fuge ca o hergheli: -albastră, 
Satele şi codrii, întrecind? 


Nu secara, frigul fuge 'n ceaţă, 
Geamuri sparte, uşi căscind pe mal. 
Sus pe cer chiar soarele înghiaţă, 
Precum balta care-o lasă-un cal. 


Ce-i, Rusia mea? O, ce-i? Din cioturi, 
Ce căuş zăpada-ţi stringe 'n rug? 

Pe drum, cîini, cu flămînde boturi, 
Marginele zărilor le sug. 


„Colo” ei nu-şi vor mina nesomnul, 
Li-i uşor cu oamenii de stat. 

Prunc i-a dat unei lupoaice, Domnul, 
Omul, puiul crud, i l-a mincat. 


09 DLR, 


VIAȚA ROMINEASCA Ş Ts 


lII 


Fiarelor, veniți la mine "n tr'una, 
Să-mi bociți în palme-un rău stingher! 
Au nu-i vremea, să 'ncereze luna 
De-a linchi toți nori: depe cer? 


Voi fraţi-ciini şi voi surori-cățele, 
Sunt şi eu de oameni prigonit. 
Nu vreau ale corbilor vîntrele, 
Nici iepeşti corăbii n'am vroit. 
Dacă foamea 'n ziduri dărimate, 
Inşfăca-a va păru-mi dedesupt, — 
Mi-oi minca piciorul jumătate, 
Jumătate vă voi da la supt, 


Vreau de oameni să-mi despart ursita. 
Vreau cu voi să pier şi să apun; 
Decit să salţi lumea cu iubita, 

Dă cu piatra 'n cel dintii nebun. 


Iv 


Voi cînta cu toată 'n suflețirea, 
Caprele şi iepurii fireşti, 

Dacă ai de ce-ţi stirni mihnirea, 
Ai, atunci, de ce să şi zimbegti. 


Bucuria 'n toţi se întretaie, 

Cu hoțescul fiuerat, mereu. 
Grădinarul toamnei o să taie, 
Frunza moartă-a creştetului meu, 


In livada zărilor înalții 

Plopi îşi mişcă umerii de vint; 
Să priceapă totul pentru alții, 

E venit poetul pe pămint, 

E venit să simtă-aceste treceri, 
Să sărute vaci: ce bat tălăngi, 

Mai adînc ale cîn'ării seceril 
Cerne flori, tu soare, depe crăngi! 


Din rusește de George Lesnea 


Simboliştii ruşi 


Secolul XX a adus în literatura rusă o nouă atmosferă, 
un nou curent. Cel dintii care a simtii aceasta, a fost Vla- 
dimir Solovjev, filosoful, poetul şi criticul, pentru care prin- 
cipiul vieții şi al creaţiei era „Inţelepeiunea” şi acela care a 
prezis că viitorul va lua asupră-și vestmintul apocaliptic și 
va trebui să aștepte cu înfrigurare apropiatul sfirsit al lu- 
mei. 

La începutul secolului XX părea că „cerul se deschide, 
răspindind o lumină imensă care înălța inimile şi umplea 
plăminii cu aer curat”. Din această lumină a cărei scînleie 
orbise aproape pe toți acein care o văzuseră — cum spune 
criticul sovietic Vladimir Pozner, — au coborit cei trei mari 
simbolişti ruşi, Alexandru Blok, Andrei Biclji şi Viaceslav I- 
vanov. Blok a trăit la Petrograd, Bielji la Moscova, înrudiţi 
sau prieteni cu Soloviev, iar Ivanov În străinătate, departe 
de viaţa literară rusă. Nici unul din aceşti simbolisti nu stia 
de existenţa celuilal! şi totusi lucrau fiecare pe acelaş drum, 
punindu-şi aceleaşi întrebări, avînd aceiași credință, dornici 
de o viață mistică şi adoralori ideulişti ai Elernului femenin. 
Entuziasmul, naivitatea şi înțelepciunea, erau caracterele e- 
ns cra ale celor dintii ani ai sec. 20, care răsuna În versuri- 
le tinărului Blok, în proza lui Biclji şi în scrierile viitorilor 
prieteni necunoscuţi cari veneau spre a trage frontiera între 
secolul 19 decadent și al 20 simbolist. 

Între anii 1900 și 1903, viaţa literară a Moscovei şi a pe- 
trogradului era în plină înflorire. La Moscova era centrul 
„Argonauţilor” simbolisti „par excellence” pentru cari sim- 
bolismul nu era o școală literară ci un curent in care se re- 
Mecta manifestarea sentimentelor şi a gindurilor. Aceiaşi 
simboliști se întilneau, odată la Balmont, altădată la Briusov, 
supranumit şi maestrul tinerei literaturi. La Petrograd, cen- 
trul vicţii intelectuale era în casa lui Merejkowski, care 
primea În fiecare Duminică între orele 5—7. Oaspeţii erau 
primiţi de soţia scriitorului — Zenaida Gippius — întinsă 
pe un divan și fumind țigarete parfumate, al căror fum ae- 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


licat albastru se amesteca în crez ana rac lor pline de vervă 
şi spirit, unde se făceau critici și se discutau probleme reli- 

oase şi politice. Din biroul lui, apărea, din cind în cind 

arejowski, declamind cite o liradă mesianică, cu ochii scîn- 
teietori şi gura larg deschisă, Apoi se închidea din nou in ca- 
mera lui de lucru, unde, înconjurat de vraturi de cărţi, re- 
constituia pagină cu pagină Renasterea. In acel timp, soții 
Merejkowski creiau o nouă conștiință creștină, care şi-a gă- 
sit expresia în revista „Noul drum” și puneau bazele socie- 
tății religioase și filosofice, unde scriitori şi poeţi ca Rozanov 
Sologub şi Minski se întilneau cu reprezentanţi ai bisericii 
ca să discute cu ei probleme literare şi religioase, căutind 
doctrine comune. Seara, la Rozanov, la masa imbelşugată, se 
preparau noile curente ale tinerei literaturi ruse, 

Petrogradul simpatiza cu Europa. Literatura lui era 
concretă, elegantă şi de gust, pe cînd a Moscovei era mai 
zgomotoasă, mai asiatică, mai fantastică, Deşi nu se potri- 
veau aceste două oraşe, era însă Între ele un neincetat schimb 
de idei şi oameni. Incetul cu încetul însă, politica a pus stă- 
pinire şi pe literatură, iar entusiasmul începulului de secol 
s'a stins. Eternul femenin sa transformat in focul care a 
aprins Husia. Spiritul revoluţiei a inspirat noui epopei, iar ne- 
izbinda ei a fost o mare înşelare pentru intelectuali în spe- 
cial, cari şi-au găsit salvarea în vin, în jocurile de cărți sau 
chiar în sinucideri. Cu repeziciune se răspindeau superstiții- 
le şi se vorbea din nou de venirea lui Antecrist. Ocultismul 
găsea adepţi, întocmai ca şi teosofia rău înţeleasă. Filmele 
cu episoade polițienești şi melodramele erau gustate, iar în- 
tre cărțile citite cu pasiune, erau Sherlock Holmes, Nik Car- 
ter şi Nat Pinkerton, iar revista „Misterele Vieţii” era dedi- 
cată pornografiei și pe deasupra, holera secera zilnic, sute 
de jertfe. Se amestecau doctrine, se ereiau ideologii, era epo- 
ca imitaţiei şi a parodiei. Majoritatea scritorilor începeau 
să părăsească patria, între cari Merejkovski şi Balmont, Dar 
epoca prezentă era trecătoare şi aceasta a prevăzut-o, în pri- 
mul rînd Blok, bărbatul mindru, cu fruntea încoronată de o 
aureolă de păr, cu fața roză și gura senzuală, cu trăsăturile 
delicate, ca ale unei femei. 

Blok, creatorul de mituri, poale fi comparal cu oricare 
din marii eroi legendari. Sufletul curat și cavaleresc a lui 
Don Quichotte, dragostea pentru femei a lui Don Juan, sin- 
gurătatea lui Robinson, apropierea de oameni a lui Guliver. 

In tinereţe, Blok a cintat Eternul femenin în care se o- 
glindea toată tinereţea lui și „dragostea care înfloreşte pe 
cîmpul credinței și al tinereţei”. Femeia cintată de el este ti- 
pul femeii, caracteristic epocei sale: înaltă, oacheșă, parfu- 
mată, îmbrăcată în mătase grea neagră, cu trenă lungă, cu 
pălărie mare cu voal şi pene negre, A descris acest tip în ro- 


SIMBOLISTII RUŞI 2? 


manele şi versurile sale. „Prea frumoasă Doamnă” şi „Bucu- 
ria neașteptată” ca pe o femeie tainică, fatală si sublimă, 
dar suferă în acelaș timp, că această înaltă doamnă, în fond, 
este tot o femeie ca toate celelalte, 

In piesele de teatru, care sunt mai mult o farsă şi o sa- 
tiră, scoate în relief, cu multă artă, urițenia ṣi goliciunea su- 
fletului omenesc, Pune în contrast diferite caractere, apoi 
convorbiri mondene, gesturi de beţivi, convorbiri între poeţi 
şi fete, credinţa pedanţilor în progres, lume, fericire și con- 
fort. In „Baraca de la larmaroc” descrie clownul trist şi ve- 
sel, veşnicul schimbător, paiațele care, cu miinile încleştate 
așteaptă sosirea iubitei, care vine în cele din urmă, cu mas- 
ca morții, transformindu-se apoi into fată linără pe care 
clownul o ridică spre ceruri, dar bagă de seamă numai de- 
cit că aceasta nu-i decit o păpușă cu membrele lipite cu clei. 
Tot așa vede şi viața: un șir de încîntări care, pe rind, te de- 
cepționează, Pină și cerul spre care e aruncată paiața, nu este 
altceva de cît o hirtie albastră pe care butonul a găuril-o, din- 
tr'o singură săritură... 

Mulţi din prietenii lui Blok sau regăsit în păpusile mi- 
stice, iar în cerul de hirtie an revăzut tinerețea lor. 

In drama „Necunoscuta” este multă ironie. O stea se 
transformă în femeie. Pe stradă, astronomul simte în ea 
steaua, iar poetul femeia, 

Pe femeie o interesează astronomul care-i vorbeşte de 
dragostea cerească, dar peste citeva zile numai o întilneşte 
întrun salon, ca o excentrică, alături de poetul care reuşise 
so atragă, desvăluindu-i misterul dragostei păminteşti. 

Pentru Blok, totul este automat şi mecanic. Trăim și iu- 
bim mecanic, iar oamenii sunt cadavre mişcătoare. În volu- 
mele cu versuri „Clipe de noapte” și „Poezii pentru Rusia” 
este clasic, clar şi înțeles de toţi. 

Cind a izbucnit războiul, Blok a primit vestea cu groază 
şi nădejde, dar a fost înşelat la urmă, văzînd că şi războiul 
a fost o absurditate generală. Nici revoluţia nu l'a surprins. 
A descris-o în volumul de versuri „,12” în care tălmăcește în 

ritmul epocei epopeia a 12 soldaţi şi mitul revoluţiei. Face 
comparația între măreția epocei și nimicnicia omenească. 
Idiotul Vania și prostituata Katia sunt eroii lui cari se Învir- 
tesc între criminali și hoți, principii politice și rugăciuni, 
toate petrecute în noapte pe zăpadă şi in vintul care ridică 
fustele şi face să fiflie drapelele, umplind inimele de groa- 
ză şi de admiraţie în acelaș timp. În „12” este sinteza gene- 
rală şi poezia revoluţiei ruse din 1917. 

Revoluţia s'a terminat, dar viaţa continuă aceiași, Suflul 
libertăţii şi al morţii n'a risipit nimic din sufletul omenesc. 
Prostia omenească apare din nou, De aceia Rusia a fost atit 
de amăgită şi de aceia revoluția a fost ultima lui dragoste și 


28 VIATA ROMINEASCA a ru j 


desamăgire și a murit, sătul de viață, în August 1921, into- 
vărăşit la groapă de toată intelectualitatea rusă, descoperit 
pentru a putea fi privit de lumea întreagă care-l admira pe 
străzile Petrogradului... 

Bielji a apărut în viaţa artistică şi literară a Moscovei, 
ca tipul unui exaltat, exuberant și patetic, numai gest și dis- 
cuie, atent la toate manifestările vieţii de toate zilele, pină 
la cele mai mici detalii. Elev al lui Solovjev, visează nesfir- 
şitul, veșnicia, reinvierea şi dragostea lumei... Ca şi Blok, In- 
țelepeiunea și Eternul femenin, sunt fondul operei sale. A a- 
părut în literatură cu volumul în proză „Simfonia eroică” 
câreia îi urmează alte trei simfonii si apoi volumele de ver 
suri „Aur în azur”, „Cenuşa”, „Urna”, „Prima întîlnire”, mai 
toate dedicate Rusiei şi pline de misticism liric, cam neinte- 
lese şi patetice. Compară destinul lui cu al Rusiei. Misticism 
puțin clar este şi în „Porumbelul de argint”, istoria unei sec- 
te religioase ruse, care vrăjește pe intelectualul Darjalski și 
izbutește să pună stăpinire pe trupul şi sufletul său. A seris 
piei frumoase din călătoria făcută în Elveţia şi despre 

ok. 

Fiecare lucrare a lui Bielji este confruntarea conştiinţei 
eu lumea exterioară, Fiecare personagiu al lui este o părtici- 
că din această conştiinţă, a cărei simplitate este brutal legată 
de realitate, şi n cărei reacție formează subiectul discret al 
cărții. Bielji povesteşte două istorii: una spirituală, alta ma- 
terială. Biografia obișnuită a omului dela naştere la moarte 
şi cealaltă biografie, interioară, creată din visuri, mintiri şi 
idei asupra sensului acestei lumi, Arată cele mai tainice si 
mai primitive instincte ale omului, elementul atavismului. ne- 
bunia și perversitatea, acoperite de spoiala civilizaţiei. Nein- 
cetatul amestec al acestor două biografii ale omului și influ- 
ența lor reciprocă, alcătuesc subiectul romanelor lui Bielji, 
redate întrun stil bogat în metafore, comparații şi jocuri de 
cuvinte, 

Departe de Rusia a trăit Viaceslav Ivanov. Elev al lui 
Mommsen, a studiat archeologia și filologia, istoria Greciei 
antice și filosofia. Ceiace Blok şi Bielii au simțit spontan, T- 
vanov a căutat la Oracolul dela Delfi și în misterele dioni- 
siace. A ajuns la simbolism descăreîndu-se de povara culturii 
generale și a scris balade, triolete şi sonete. Ivanov cerea ca 
totul să fie o taină, puritate şi flacără mistică, care să se in- 
nalţe spre ceruri. Voia să descopere, sub nenumăratele măşti, 
chipul autentic al naturei, să reconstitue unitatea ei prin 
neobosite reflexiuni, In tot ce a scris, însă, sau gîndit, se 
simte savantul. 

Intre scriitorii cari au aplicat formula simbolistă asupra 
romanului realist, a fost Alexie Remizov, pentru care cuvin- 
tul este darul divin strîns legat de sufi omului, Cuvintul 


SIMBOLIŞTII RUŞI 29 
OO D A E S E E E OGA 


il găsește pretutindeni... în cărțile vechi, în serisori, pe stra- 
dă și în biserici... Il găseşte simplu, preţios, bogat sau sărac. 
Lucrările lui „Eleşteul — Orele — Surorile de cruce — Olia 
Destinul” — sunt îngrămădiri de grozăvii peste grozăvii şi a- 
lege pentru desfășurarea lor, mediul oamenilor de jos, neno- 
rociţii cărora frica de moarte le umple existența. Remizov 
care cunoaște toate legendele, poveştile şi poeziile populare, 
s'a inspirat din eroii acestora, pentru a-şi creia propria mito- 
logie: mitologia visului, 

Simboliştii ruşii au căutat să exprime necunoscutul, pre- 
ferînd ceiace nu este clar. Au îmbogăţit vocabularul, au a- 
dus noni concepţii de tablouri, metafore şi comparații; con- 
sideră limba ca o ființă estetică şi nu numai ca un mijloc de 
a exprima ideile. Au arătat că baza poeziei este în primul 
rind spiritul muzical şi din aliteraţie au făcut un mijloc al lor. 
In domeniul politie au introdus elemente de urbanism, exo- 
tism şi mistic. 

In ceia ce priveşte proza, simboliştii au dat o nouă for- 
mulă romanului, unde realitatea se încrucişează cu fantasti- 
cul, iar vocabularul se întoarce spre izvorul limbii ruse. Au 
educat gustul poporului, lărgind orizontul său intelectual, Toţi 
simboliștii erau oameni culți, filologi, savanţi, filosofi, cari 
au făcut cunoscuţi Rusiei pe romanticii germani si pe mistici. 
Au propagat ideile maeștrilor lor: Schopenhauer, Nieazsehe şi 
Ibsen. În pictură au exaltat pe impresionisti, iar în arta dra- 
matică au preferat commedia dell'arte şi tragediile antice. 

Curentul simbolist n'a fost de lungă durată în Rusia, unde 
se simțea nevoia unui alt spirit, care sa concretizat în acela 
al Acmeiştilor și futuriştilor — despre cari voi vorbi într'un 


articol viitor. Elena Eftimiu 


STATUL şi GRANIŢA 
Consideraţiuni generale în lumina relaţiunilor 
internaţionale 


Ar fi lucru inutil să fac dovada interdependenței tuturor 
statelor, 

In ciuda măsurilor de autarhizare şi a naţionalismului 
șovin prin care se urmăreşte pentru fiecare stat în parte ri- 
dicarea de ziduri chinezeşti de ordin economic, politic, cul- 
tural şi social, cele mai multe probleme sunt astăzi în ade- 
văratul înțeles al cuvintului internaționale, constituind o pre- 
ocupare generală şi comună (vezi H. J. Laski: A Grammar 
of Politics p. 228). 

Că multe din problemele vitale, care ne preocupă pe noi 
şi multe alte state, nu-și găsesc o rapidă şi netedă soluție, se 
datorește mai ales faptului că massele nu sunt încă pătrunse 
de irefutabila realitate a interdependenţei internaţionale şi 
mai ales situaţiei speciale creată unor oameni de stal şi unor 
instituţii și clase sociale care persistă să creadă în eternul lor 
misionarism de a stăpîni acțiunile naţiunii, de a dirija pulsul 
vital al comunităţilor politice şi implicit de a dicta cursul 
vieții internaționale, 

Făcind uz de comparaţia plastică a picăturii de apă care 
macină încet dar sigur piatra care o impiedică în forța ei de 
cădere, nu pot decit să accentuez că în cele din urmă pie- 
dicele cari mai perzistă încă în virtutea inerţiei, vor fi înlă- 
turate spre a încadra toate organismele politice într'o viaţă 
solidară, sincronizată și armonică. 

La fel ca şi în mecanică, unde diversele piese trebuiesc 
puse la punct și potrivite în aşa fel ca să funcționeze întrun 
tot organic și unitar, diversele organisme politice, mici şi 
mari, puternice sau slabe, industriale sau agricole, vor trebui 
în cele din urmă prin forța împrejurărilor să se înglobeze și 
să se conformeze acelorași principii de mecanică socială şi 
politică. (vezi J. Fairgrieve: Geography a. World Power). 

Dacă acceptăm ipoteza „omului sociabil”, care prin coo- 


STATUL ȘI GRANITA + 


perarea sa cu alți indivizi i-a dat formă şi existenţă statului 
oferindu-i şi forţele sale de singenism etnic şi dacă admitem 
că statul nu ¢ altceva decit o sinteză a factorului etnic şi geo- 
grafic-economic, evoluția către o interdependență reală si 
o solidaritate conștientă internaţională, nu e decit o concluzie 
logică şi automată. 

Fireşte însă, că pină la realizarea acestui ultim dez 
derat, e de parcurs încă o cale luncă care oricum va trebui 
să treacă prin lupte dirze de prefaceri mari sociale, econo- 
mice și politice, 

In acest scop cred că nu poate fi inutilă o identificare 
precisă a realilăților actuale privind lumea așa cum e, sta- 
tul nostru așa cum se prezintă și scoțind în evidență direcția 
organică în care el-se păseşte sau ar trebui să se nhsească, 

De a privi şi judeca viața internaţională numai prin 
prizma juridică, nu ne poate duce astăzi decit la concluzii 
incompleete. Căci în nici un caz lumea nu poate fi vărită în 
corsete strict juridice, vorbese de lumea vie, de statul orga- 
nic și vioiu, şi nici factorii responsabili de conducerea vieţii 
internaționale, cum am amintit mai sus, nu s'au ridicat încă 
la acea înălțime unde ar fi gata că aplice principiile de ega- 
litate şi justiție politică şi socială în domeniul internaţional. 

Dacă San Salvador şi en Statele Unite ale Americei de 
Nord stau pe picior de cgaliiate în multe probleme, nu este 
mai puțin adevărat că rolul acestuia din urmă organism po- 
litie cât și forta sa de acțiune este incomparabil mai mare 
decit aceta a republicei minuscule din America Centrală, 

independent, absolut independent, nu este nici unul din 
statele mai sus citate, cum dealtfel nu este nici Britania gi 
nici... Rominia. 


Vremurile, cind un stat pe haza forței sale brute putea 
discreţionar să-și exercite oricind şi oriunde puterea sa de 
a lovi, de a cueeri, de a devasta, au trecut demult, Indepen- 
dența absolută este astăzi numai o noțiune pompoasă și for- 
mală, înscrisă parcă ironic în constituția fiecărui stat orictt 
de neînsemnat şi anemic ar fi el. 

Fireşte că şi independența limitată nu poate fi conside- 
rată aplicabilă oricărui stat în cgulă măsură și în acelaș 
grad. Cu totul alta este independența limitată a Statelor U- 
nite. a Britaniei și a Uniunii Sovietice şi iarăși cu tolul alt- 
ceva e independența limitată a Portupalici și a Nienraguci 
sau a fosilelor pitice ca Andora, Monaco, Lichtenstein sau 
San Marino. 

Nici unul din statele citate mai sus, nu se bucură de o 
independență absolută, disecreționară și nelimitată, 

Nu este însă mai puţin adevărat că fiecare din aceste 
state beneficiază de diferite grade de independență limitată. 


di fe a Li e ES 
32 VIATA ROMINEASCA 


De a clasifica sau de a introduce o gradație pentru ace- 
ste diverse „independențe limitate”, fireşte că ar fi pe cit 
de inutil, tot pe atit de anevoios, 

Un lucru, nu se poate nega: că există state mari şi state 
mici şi că multe din aceste state aparțin unor „constelaţii”, 
numite grupuri de state sau grupări politice. 

Cind este un stat, mare? 

Foarte greu de răspuns, 

Insuşi Maull, care tinde să creadă că forța unui stat e 
în directă proporție cu întinderea solului stăpănit şi a numă- 
rului de populaţie concentrată sub acecaş dominație, recu- 
noaște în cele din urmă că „suprafaţă şi forţă, nu sunt lucruri 
identice. Forţa e înainte de toate o noţiune prea complexă, 
care poate fi văzută sau identificată numai în ansamblul 
structural al statelor” (Dr, Otto Maull: Politische Geogra- 
phie, p. 126), 

Cu alte cuvinte, nu orice stat cu un teritoriu intins şi cu 
o populaţie numeroasă poate fi considerat ca Mare Putere. 


Populația | 190 mil, | amo | 20-20 el 


usi Brazilia 
A: San 
im 
Italia 


5 mil. kaas 


STATUL $I GRANIȚA 33 


Criterii absolut certe, nu există. In acest scop nu Sar pu- 
lea alege decit aceste două elemente, cel etnie şi cel geoara- 
fic. In care caz, întradevăr sar putea fixa care sunt statele 
de rangul I sau cari sunt statele de rangul al VI-lea. Partea 
slabă a acestor criterii se poate însă uşor identifica, cind ve- 
dem că unele din statele de rangul I sau ÎI, nu valorează atit 
nici cât un alt stat din categoria IV sau a V-a. 

___ Dacă ne conducem după clasificarea făcută de autorul 
citat mai sus obţinem „tabloul” din pagina precedentă. 

Cum vedem, China e egală în rang cu Britania, Abisinia 
egală cu Spania, Nepal-ul cu Ungaria. Oricine își dă seama 
că astfel de categorisiri matematice duse la absurd trebuie 
să ducă și la unele anomalii, 

Dacă statul ar fi o simplă formaţiune amorfă, constituită 
dintrun teritoriu anumit cu o populaţie anumită. amorfă şi 
aceasta, fireşte că atunci cifrele aride ar fi suficiente să ne 
arate precis gradul și potenţialul unui stat, 

Aci sar impune si întrebarea, ce este statul, Facem ab- 
stracție de toate teorile abstracte și speculative şi-l conside- 
răm brut, real, concret, așa cum ni se prezintă el: o „bucată” 
de sol și o „bucată” de omenire organizată, 

In alcătuirea statului intră deci aceste două elemente 
complexe, solul activ, nutritiv şi energetic împreună cu masa 
etnică organizată, activă, dinamică. impletindu-se reciproc și 
dind cu sinteză acel organism politie pe care-l numim, Stat. 

Să ne înțelegem: să nu se confunde definiţia de mai 
sus cu interpretarea organică și biologică a statului. 

Studiul diverșilor factori determinanți în viața unui stat 
nu implică numaidecit acceptarea sau încadrarea în una din 
teoriile politice asupra statului. 

Că numim statul cu predilecție. un organism politic, cum 
am zis, nu inseamnă că ne indentificăm cu concepțiile orga- 
nice despre stat, 

Spre deplina edificare a celilorului, accentucz că in lu- 
crarea de față nu facem teoria statului. 

Pentru aceasta ar trebui studiate nu numai vechile te- 
orii asupra originii statului, teoria divinității. teoria forței 
şi a contractului social ci și recenta teorie evolutivă care are 
mai ales în vedere rolul social al statului, 

Dealtfel, vorbind despre teoria organică a statului. nu 
va fi inutil să redau aci întrun mod cit se poate de succint 
diversele aspecte, „școale” şi nuanțe ale susnumitei teorii, 

Concepția organică o intilnim chiar lIa Pluto, care împăr- 
tind statul în guvernanți, ostaşi și muncitori, echivalează 
aceste clase cu rațiunea, curajul şi dorința sau pofta. Come 
cepţii similare intilnim și la Cicero, la John de Salisburg, 
Marsiglio de Padua. Athusius. Hobbes, Grotius și Pufendorf, 

Rousseau, deşi face uz de imagini naturalistice. e un 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


dusman hotărât al teoriei organice. Idealiştii germani reiau 
apoi din nou această concepție cu Fichte, Schelling, Hegel 
(Grundlinien der Philosophie des Rechts, 1820). și sfieșind 
cu Krause, Schmitthenner și Heinrich Ahrens (Organische 
Staatslehre 1850). . 

Tranziția dela concepția metafizică a statului la cea bio- 
logică, e făcută de alți teoriticieni cari pot fi grupați în aşa 
numita școală psihologică. I citez pe Joseph von Görres, pe 
Carl Welcher, ambii Rohmer, St von Stein şi Gierke. 

Toţi aceşti autori ar putea fi numiţi de fapt numai pre- 
cursori ui adevărulei teorii organice. Abia Karl Zacharia în 
Vierzia Bicher vom Staate (1839—42) elaborează definitiv 
teoria organismului biologic, du-se de chimia, meca- 
nica, fiziologia şi biologia statului. 

Volgrafi, complectează sistemul de mai sus cu concepția 
sa anirapelejiică . C, Frantz în Die Naturlehre des Staats als 
Grundlage aller Staatswiessenschaft, 1870, ia în considerare 
şi elementele naturale climaterice, hidrografice, ete. Apogeul 
a fost atins însă de Bluntschli (Allgemeine Staatslehre) 
care compară statul și cu ființa masculului, E cunoscută ca- 
racterizarea pe care o face: între statul masculin şi carac- 
nr E geme al bisericii, ee 

n alt grup de autori a pus în fine întreaga conce 
organică a statului pe baze quasi sociale. Il citez pe Comte, 
Rene Worms, Alred Fouillte, Spencer, von Lilienfeld și Al- 
bert Schäffle, Fouille e acela care caută să combine metoda 
biologică cu cea psihologică, înfățişind statul într'o lumină 
de exaltată importanţă, 

Toate aceste teorii organice, sunt cu drept cuvint consi- 
derate de Raymond Gettel, ca teorii ce poartă în sine, pe- 
ricolul unei exaltări a statului ca fiind scop în sine, pierzind 
din vedere că rațiunea existenței sale e bunăstarea și confor- 
tul membrilor din care se compune (History of Political 
Thought, pp. 411—412). 

Deci, încă odată: studiul nostru nu poate fi încadrat în 
complexul teoretic al concepției organice. Aceptind mai de- 
grabă funcția socială a statului ji rsmer Sire determinantă 
în evoluția şi'n desvoltarea omenirii a factorului economie 
care din prima sursă derivă constringent din elementul geo- 
grafic spre a deveni o forță implacabilă prin intermediul 
masselor cari inving, exploatează și dirijează în cele din urmă 
factorul economic, analiza de față, organică în sensul relatat 
aci, tinde mai degrabă la o descriere în culori vii, nu a spe- 
A, erei teoretice ci a stărilor de fapt. 

rept urmare vom privi organismul politic, nu în ab- 
stracţia sa filosofică ci în adevărata sa înfăţişare determinată 
spete şi hotăritor de elementul om şi elementul sol şi 

ate celelalte forțe cari derivă din complexitatea acestor 


STATUL ŞI GRANIȚA J 


două elemente, Ambele elemente se disting prin caracterul 
lor viu, in veșnică pulsație. Nici statul, ca sinteză a acestor 
clemente vii, nu poate fi privit altfel deci! tot numai un or- 
ganism politic viu, care trăieşte, se luptă. sucombă, 


Cum am văzut există state mari şi state miei, Statul Sua 
Marino are o întindere de 61 Kim: si statul Uniunii Sovietice 
o întindere de 21.909.000 kim, 

Intrebarea e dacă statele tind veşnic să rămină în aetua- 
lele lor graniţe sau mai degrabă să se indrepte in spre un 
proces de fărămițare sau grupare? 

Dacă ne-am ghida numai după exemplul unor state ca 
Andorra, Lichtenstein, San Marino și Monaco, fireşte că ar 
trebui să credem că lumea sau harta ci politică tinde să ră- 
mină Încremenită în cadrul unor hotare trasate pentru tot- 
dauna. 

Intreaga istorie ne arată insă cu totul altceva: că multe 
state, din mici au devenit state mari, iar altele invers, că nu- 
meroase state au dispărut pentru totdeauna, că altele după o 
perioadă de dispariţie au „reinviat’, că iarăşi altele, sau 
născut ca factori noui veniţi în constelația politică a lumii. 

State ca cele de mai sus nici nu pot fi considerate altfel 
decât ca interesante fosile politice pe care nimeni nu are nici 
un interes să le violeze. 

Viaţa însă, e în veșnică miscare. Și ce alta este statul 
dacă nu casa, celula noastră vie și organică În care cu toţii 
ne ducem traiul aglomerat de lupte zilnice, fără repaos? 


Cit de mult se poate schimba situaţia politică a unui 
stat în cursul istoriei, atit in cecace priveşte populaţia sa cit 
şi teritoriul său, reiese din tabloul de mai jos: 


1788 1914 
Franța 25 mil. U.S.A. 100 mul 
Rusia 25 s Rusia | 90 n 
Italia 15% „ Germania 65 ., 
Germania 15% „ Austr.- Ung. 513., 
Britania 12 > Britania 45%. 
Austria 11% vu Franța mw, 
U. S. A. I i Italia 35%, 


În numai peste un secol, Franța ajunge din rangul întiiu, 
pe locul al 6-lea, iar Statele Unite din rangul ultim, în locul 
intiiu (vezi și Buell, Raymond Leslie: International rela- 
tions, pp. 105 și urm.). Aceleași schimbări radicale le poate 
suferi şi teritoriul. 

Spania lui Carol Quintul avea o intindere de peste 
12.800.000 klm., iar astăzi e redusă la 14 milion kim. på- 
traţi. 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


Sunt însă destul de numeroși aceia cari, servindu-se de 
exemplul ultimului războiu mondial cu rezultatele cunoseute 
de noi toţi, inspirați şi din milă pentru fosta monarhie Austro- 
Ungară, ne prezic că lumea tinde spre o continuă atomizare 
şi că microstatismul ar fi forma naturală către care tind 
toate organismele politice, 

Ar necesita prea mult spaţiu ca să arăt amplu superfi- 
cialitatea ucestor vederi. E suficient să spun numai că o soli- 
daritate internațională sau inter-regională nu implică asupri- 
rea popoarelor, centralism excesiv și ștergerea pină la nere- 
cunoaștere a tuturor granițelor artificiale sau naturale. 

In așa fel sar putea pretinde că astăzi întreaga Rusie e 
complect atomizată din moment ce sălășluese în ea 6 state şi 
29 de republici şi teritorii autonome. Niciodată însă ca pină 
acum, Rusia n'a fost un organism politic mai elastic, mai or- 

nic in adevăratul senz al cuvîntului (vezi Prof, Laski si R 
uell; International Relations, p. 230). 

Reamintindu-ne de existența reală a interdependenţii 
dintre state, care pe zi ce trece se amplifică şi se intensifică 
tot mai mult, adevărul este cu totul altul: organismele. politi- 
ce tind de voie liberă sau sunt fatal împinse către forme de 

şi grupare organică, fie că aceste forme se vor 
numi uniuni de state, State-Unite sau confederaţiuni, Cu alte 
cuvinte, întreaga lume merge către un macro sau megalo-sta- 
tism organic, care tendință este nu mai o consecință a na- 
turii statului ci chiar o funcție inerentă a vieții noastre care 
înainte de orice se bazează pe cooperarea dintre indivizi, 
dintre popoare, naţiuni și state, 

Dacă pină astăzi, cu toate străduințele depuse de către 
unii, nu Sa făcut încă nimic pozitiv în acest senz, e o chestie 
cu totul aparte privind mai ales cauzalul problemei. Şi des- 
pre aceasta, am amintit ceva, în treacăt, în primele pagini. 

Dat fiind că statele sunt organisme vii, nu e nimic sur- 
prinzător să vedem că unele din acestea tind cu orice preț la 
modificarea graniţelor. In fond, dinamice, sunt aproape toate 
statele. Ar fi o excepţie „fosilele” amintite, poate că China 
șI incă vreo două, trei state neînsemnate. Important este 
însă să facem o distincție între aceste dinamisme, separind 
dinamismul politie de cel social, economie sau cultural, 

Atit dinamismul social cît și cel economic sau cultural 
işi poate găsi expresie și poate fi exercitat pe cale pașnică 
croindu-și drumul prin mijloace de onestă concurență. Nu a- 
celaș lucru putem însă să-l afirmăm despre dinantismul po- 
litice agresiv, 

Acesta, întovărășit adeseori de factorul economie, de fi- 
nanja mare și industria grea, ia uneori înfățișarea unor 
expansiuni masive cunoscute sub numele de imperialism, 


a 


STATUL ŞI GRANIŢA 37 


Sub acest aspect, atit Franţa cît şi Imperiul britanie sunt 
puteri imperialiste. In cadrul vastelor lor imperii, forţa poli- 
tică reprezentată prin armata terestră, flote uriaşe şi escadre 
nenumărate de avioane de bombardament, îi stă în serviciul 
finanţei și industriei naţionale ajutind-o să exploateze ne- 
stinjenită bogăţiile naturale din colonii și quasi-colonii prin 
contribuția siluită a enormelor masse de ieftene braţe de 
muncă, 

In scopul cercetărilor de față. vom limita însă senzul 
dinamismului, 

Bazaţi pe aspectul general ul relațiunilor internaţionale 
de astăzi, vom distinge și vom caracteriza ca dinamice numai 
acele organisme politice care manifestă vădit intenția de # 
forța o schimbare a hotarelor politice. Tot așa, vom consi- 
dera dinamice şi acele zone în cure statele limitrofe n'au a- 
juns încă la o perfectă înţelegere garantindu-și nu o neutra- 
titate juridică ci exprimîndu-și de fapt intenţia de a renunța 
la orice veleități imediate sau intermediare, cum ar fi de 
exemplu în cazul unui stal cure sar prela să servească ca 
„poartă de intrare”. | 

Statice, vor fi toate acele organisme politice, cari satis- 
făcute cu actuala lor situatie politică, au renunţat cel puţin 
pentru moment la orice noui aventuri de expansiune terito- 
rială, mărginindu-se la organizarea intensivă a propriului 
lor teritoriu și la salvgardarea acestuia din miinile amenin- 
tätoare ale unor puteri nemulțumite sau pornite pe calea 
aventurilor violente. 

Ca să amintesc numai unul din numeroșii factori can- 
zali și determinanţi în relațiunile internaţionale, accentuez 
că „comunitatea de interese” politice şi economice promo- 
vează cu vădit succes cooperarea dintre mai multe state. 
De aci e și ușor de înţeles de ce statele statice, amenințate 
de un „pericol comun”, nu vor intirzia să-și formeze grupul 
lor statie chiar dacă nu legal ratificat atunci În orice caz 
real constituit. Şi tot așa nu ne va surprinde nici faptul că 
statele dinamice, cari au o tendinţă expanstonistă conver- 

entă sau paralelă, vizind destrămarea ordinei politice, vor 
ee tacit sau oficial, grupul lor, de state dinamice. A 

Nu « nevoie să mai accentuez că orice dinamism politic 
este şi revizionist în acelaș timp. 

Fie deci că acestea sunt motivele, fic că așa trebuie să se 
manifeste concret noua lege de grupare şi inglobare în rela- 
țiunile internaţionale, Horrabin, cunoscutul expert englez în 
analiza socială a relațiunilor internaţionale, nu privește alt- 
fel harta politică a lumii, decit concentrată și grupată in șase 
blocuri sau grupuri de puteri, fiecare din aceste grupuri fiind 
format dintr'un stat-leader și dintrun girag de state vasale, 


38 VIAŢA ROMINEASCA 


denumite posesiuni principale și virtuale sau reale (vezi L 
F. Horrabin; Outlines of economie geography, 1923). 

E) afirmă net că „aceeasi tendință de amalgamare sau 
trustificare, care a fost predominantă printre industriile mari 
in ultimele două decenii ale acestui secol, a ajuns acum să fie 
clar intrevăzută şi printre națiunile lumii. Astfel de amal- 
gamări n'au avul întotdeauna o ratificare formală politică; 
i pap portughez, de exemplu, n'a fost atașat în mod for- 
mal de imperiul britanic; nu e mai puţin adevărat însă, că 
Portugalia nu è altceva decit un vasal al grupului britanie. 
(vezi op. cit. p. 69). 


Impărțind globul în cinci grupuri mari şi un grup mic” 
sau grup subordonat cum îl numește cl, cum am zis, autorul 
de mai sus îi atribuic fiecărui din aceste grupuri, posesiuni 
principale și posesiuni virtuale sau reale. Prin posesiună prin- 
cipale cl înțelege acele teritorii cari stau sub directa influen- 
tä economică, militară, administrativă și politică a „leader- 
ului”; iar teritoriile reale ar fi acele organisme politice 
cari își continuă existența lor independentă insă in alianță 
sau raliere la respectivul grup. Activitatea acestor din urmă 
„posesiurii” e determinată şi limitată de grupul care le con- 
trolează, le ghidează sau le sprijină. 

lată și clasificarea nu numai originală ci şi realistă 
d-lui eain, y EN 


Grupul Posesiuni principale Posesiuni virtuale 


Cuba, Porto Rico, Ha- Haiti, Panama, Nicara- 

U.S.A. vai, Filipine și celelalte | 60% Guatemala, Hondu- 
coloaii. ras, Mexic, Liberia. Co- 

lombia, Venezuela, Peru 


Portugalia cu colonii, 
India şi toate celelalte | Olanda cu colonii, Egipi 


Britania colonii, protectorate şi | Persia, Tibetul, Argen- 
mandate, tina, Norvegia, Grecia. 
Estonia, Lituania Latvia 


Asia de Est Coloniile, teritoriile 
( Japonia) mandatare. 
e ca E Ji NS e i ret 


Siria, Tunis, Algeria și 
restul coloniilor Se 
ctoratelor și man lor 


Statele europene si co- 


a, Germania, Po- | 
România, C., S. È, 
S. H. S. 


STATUL Şi GRANIȚA SR 


Firește că astfel de clasificări nu pol avea o valoare 
eternă, constelația acestora se schimbă după cum se schimbă 
și constelația politică a statelor care în unele cazuri poate 
suferi modificări radicale nu întrun un de zile, ci chiar și 
intr'o singură zi. 

Cu toate acestea, împărțirea de mai sus a statelor, in 
grupuri politice îşi găseşte aplicarea și astăzi deşi a fost 
făcută acum 11 ani, Sar putea adaoga doar că Germania nu 
mai întră în categoria „posesiunilor virtuale” ale grupului 
francez, că grupul japonez sa „imbogăţit” cu Manciuria şi 
China întreagă și că „grupul subordonat” al Italici, s'a des- 
voltat de-abinelea intrun grup complex în a cărui orbită in- 
tră pe lingă Italia imperialistă, Albania, Ungaria şi Bulgaria. 

Cred că nu sunt eronat cind voiu considera ca statice — 
în sensul limitat, definit mai sus — grupurile britanice. fran- 
ceze şi sovietice, grupul american oscilind între staticism și 
dinamism iar grupurile japoneze. germane şi italiene, pe 
deplin dinamice. 

In acest studiu asupra naturii granițelor, fireşte cà nu 
voin intra în amănuntele cari privesc chiar ființa statului, Ar 
trebui discutate prea multe probleme, aspecte şi laturi cari 
definese organismul politic atit în ceeace privește forma, 
poziția, situaţia şi structura sa, încit nu numai că am intra 
în materia altui subiect dar am aduce poate şi lucruri cari 
de fapt n'au ce interesa nevastă prohlemă. mai simplistă, a 
hotarelor statului. 

Admiţind că există teritorii sau zone pasive şi active pre- 
cum am admis că există și state dinamice şi statice, se pune 
intrebarea unde se exteriorizează nceste forje, prin ce sau 
sub ce formă și prin intermediul cărui factor? 

Privind statul aşa cum l-am privit noi, ca un viu orga- 
nism politic în care viaţa pulsează sub diferite aspecte nu 
numai ca mecanism intern ci şi ca manifestare în extern a 
vitalităţii respectivului stat, e uşor de înțeles că aproape fie- 
care organism politic în parte va simţi vecinătatea directă 
sau indirectă a altor organisme politice, | 

Aci intră in funcţie şi acei doi complecși factori cari 
cum am spus, că prin sinteză, formează statul, solul și ele- 
mentul etnic. 

Altfel va fi deci resimţită vecinătatea unui organism 
politic cu un teritoriu imens şi cu o populație mare şi iarăși 
altfel va fi privită şi resimţită vecinătatea unui stat cu un 
teritoriu redus și o populaţie mai puțin numerousă. | 

- Aceasta verifică întru totul și afirmaţia sau mai bine zis 
faptul că statele nu sunt formațiuni amorfe și neanimate ci 
oriranisme vii cari îşi derivă viața din nalura și structura 
teritoriului lor geografic și economic, din calitatea și numă> 


w VIATA ROMINEASCA 


rul massei etnice şi din felul sau modalitatea de organizare 
şi valorificare a primelor două elemente, 

Fiecare stat în parte va exercita deci o presiune şi la 
rindul său va trebui să suporte presiunile vecinilor săi ime- 
diaţi sau chiar şi indirecți. 

Natural că această presiune exercitată în alitea moduri 
şi pornită inconştient sau dirijată conștient pe căi atit de 
fine şi subtile, culturale, sociale, economice, politice, di- 
plomitice şi etnice, nu poate fi nici cîntărită, nici măsurată 
şi nici exprimată în cifre absolute. 

Singurul indiciu, ar fi doar factorul etnic. Acesta, sub 
numele de presiune etnică şi presiune militară, e singurul 
care ne-ar putea da o indicație asupra gradului de presiune 
pe care trebuie să-l supoarte un stat sau altul. 

Presiunea pe care trebuie so suporte un stal, e expri- 
mată printr'un coeficient de presiune care se obţine prin îm- 
părțirea numărului populației statului vizat. cu suma grupă- 
rilor etnice învecinate sau limitrofe. 

Ideia acestor indice, desvoltată de Ratzel, Supan, Maull 
şi Kjellen, este astăzi acceptată şi de anglo-saxoni şi de bine 
de rău, ne indică cu aproximaţie totuşi, într'o anumită mă- 
sură, situaţia sub acest aspect a statului în care suntem in- 
teresați. 

La stabilirea acestui coeficient de presiune, fireşte că va 
fi luată în considerare și poziția geografică a statului cât şi 
structura sa și nu mai puţin şi distribuirea populaţiei, inte- 
resind în egală măsură maritimitatea și coeficientul de ma- 
ritimitate, insularitatea și coeficientul de insularitate, lungi- 
mea granițelor şi coeficientul de desvoltare a granițelor în 
rapori cu suprafaţa totală a statului, coeficientul său agrar, 
industrial și comercial, zonele de condensare etnică 
$. a.m. d. 

Va ti poate interesant să vedeţi cari au fost indicele 
de presiune etnică (e) și militară (m.) pentru țările de mai 
jos în anul 1930 și care a fost indicele pentru 1914 (în pa- 
ranteză). 

(Le-am calculat incă acum trei ani şi din cauza cal- 
cului complex nu le-am mai pus la punct la zi, mai ales pen- 
tru motivul că în trei ani, din punct de vedere etnic, situația 
nu s'a schimbat prea mult): 

e m 


Franța 343,3)  ©8 (1,9) C. S. R. 9,1 AŞ 7 

Germania 1,7 (4,4) 12,7 (3) $. H. 8. 6,2 4 (5.3) 

Italia 1,7 (2,7) 3.7. (4) Romånio 12,0308) 8.6(18.0) 

yira zic: re bul i A (59) 
ia ) K garia k 

Ungaria 5,9 14.4 Suedia 1,1 (30,8) 0,4(14,9) 


e—prosinne einică, m — presiune mil'tară; prima egloană-— 50, n dons coloană—0006 


(Un studiu aplicat, privitor la această problemă, ar fi: „Be- 


STATUL ŞI GRANIȚA si 


vălkerungsdruk in Ostasien” de Adolf Reichwcin, 10%, 
pp. 37). 

Important este să ştim în acelas timp şi modul în cart 
această presiune apasă asupra unui stat. Putem deosebi o 
presiune unilaterală (de ex. cazul Portugaliei), o presiune 
bilaterală (cazul Belgiei) și o presiune plurilaterală (de ex. 
Ungaria sau Cehoslovacia). Presiunea poate fi mai departe, 

ă sau indirectă, Directă, ca va fi atunci cind un stat 
își exercită nemijlocit presiunea asupra statului vizat. Indi- 
rectă, cind presiunea e exercitată peste un obstacol natural 
cum ar fi marea sau un lac sau chiar cind un alt stal des- 
parte nominal statul dinamic de cel static şi presal. 

Nu e mai puţin importantă și poziţia statului. inconjurat 
complect de alte state sau insular sau marginal. In multe ca- 
zuri statul marginal sau costal are aceste două mamn avan- 
taje: a) facultatea mare de a încheia alianțe și b) de a in- 
cheia alianțe cu vecinul vecinului său (vezi și K, Springen- 
schmid, Die Staaten als Lebewesen). 

In acelas timp nu trebuie pierdul din vedere potențialul 
fiecărei presiuni in parte. E de exemplu alta situația când 
un stat trebue să suporte din mai multe părți presiuni egale 
şi iarăşi altceva ¢ cind întreaga presiune vine asupra su nu- 
mai dintr'o singură parle. 

Ce efecte pot avea astfel de presiuni? 

Din partea unui stat static, efectele nu pol fi decit bune, 
Din partea unui stat dinamic, chiar dezastruoase. Depimde 
enorm de mult de felul în care statul presat stie să reziste 
singur sau in coaliție cu alte state. Nu sunt rare cazurile 
cind astfel de presiuni venite din direcţii opuse si concurente, 
să contribuie efectiv la menţinerea independenței statului 
presat. E cazul statului-tampon, Găsim Însă și exemple cind 
mai multe presiuni, ajunse la un acord și fără să întimpi- 
ne prea multă rezistență din partea statului „tamponat”, si 
lau împărţit pur şi simplu în trei felii (cazul Poloniei). 

Acecas întilnire de forţe a creat în unele părți ale glo- 
bului si suveranitatea împărțită sub forma unui condominiu. 
Şi nu in puţine cazuri, „zone de influență”. În aceste din ur- 
mă cazuri, statele nu se vor mai bucura de „competența” lor 
normală ci vor fi limitate la o „competență redusă” sau limi- 
tată (vezi Dr. I. L. Kunz., Die Staatenverbindungen, p. 59). 

De relevat ar fi şi cazul specific al Elvefici, carc, fācind 
abstracție de motive genetice de ordin geografic și economic, 
şi-a conservat o independență neutră nu numai ca stat-tam- 
pon între Franţa, Germania, Austria şi Itafia ci implicit si 
ca un fel de „vacuum strategic”, cum se exprimă Walther 
Vogel (în Das Neue Europa, p. 192). 

Oricum, această presiune, în funcţie in bună parte de 


a2 VIAŢA ROMINEASCA 


teritoriul de nutriție. de mișearea populaţiei. de distribuția 
acesteia şi de diversele  antimonii sociale, urbanistice, de 
frontieră și de rasă sau de limbă, cum am zis, prezintă numai 
imtratit o importanță mai mare, intrucit unele din state, din 
motive mai mult artificiale în senz social, tind să exploateze 
această situație de dinamism natural, în scopul unei expan- 
siuni agresive și imperialiste, 

(Pentru elucidarea mai amplă a problemelor expuse mai 
sus, cititorul se poate referi şi la unele studii publicate de 
autor în „Viaţa Homincască” No. 9—12 din 1992. (Staticism 
şi dinamism în relațiunile internaţionale), aceeaş revistă No. 
1—2 din 1933 (Consideraţiuni generale asupra vecinilor nos- 
tri) şi în revista „Viaţa Bucovinei” No. 2 din 19833 (Hotarele 
statice şi dinamice ale Rominiei, pp. 1-10), —), 

Din cele de mai sus, mă refer la problema dinumismu- 
lui şi a presiunilor etnice, rezultă că două organisme politice 
cari trebuie să-și suporte reciproc presiunea, își ereinză îm 
plicit o zonă de intersecţie, In acea zonă saw pe acen linie își 
stau față în faţă. pașnice sau belicos. ambele imperii. Zona 
sau linia despre care vorbim nu e alteeva decit frontiera. 

Dealtfel, prima condiţie sine qua non pentru statul de 
astăzi în concepția sa „clasică”, este existența unui teritoriu 
delimitat. 

In antichitate, este adevărat, existau „state” fără nici o 
frontieră cum a fost de exemplu imperiul lui Jenghis-han 
și cum au fost toate „imperiile” popoarelor nomade. Intinde- 
rea acestor state varia incidental sau sezonal, în funcție de 
epoca san de dircejia cind şi în care hoardele călărețe năvă- 
leau intro parte sau alta, 


State cu hotare imcomplete întilnim şi astăzi, în Ame- 
rica de Sud, unde în regiuni pină mai cri neceonomice şi me- 
ecumenice, organismul politic n'a avut încă nici un interes 
să pătrundă efectiv spre n-ṣi stabili acolo autoritatea orga- 
wzati. 

Intro lume socialistă, firește că mam vorbi de granițe, 
Această linie n'ar avea ntunci altă funcţie decit aceea a unei 
delimitări de birou sau de statistică. Sub regimul unui paci- 
fism juridic ca cel preconizat de Liga Naţiunilor, frontiera, 
iarăşi n'ar avea alt rost decit acel al unui gard înregistrat 
in „cărți fonciare”, neasaltat, liniştit și respectat de toţi în 
virtutea unci sancționări juridice recunoscută de toți, 

Astăzi însă, intro lume îmbiesită încă de-alitea antino- 
mii de ordin economie, politie si social, cu atitea concepții 

ice diferenţiate, cu atit de multe state guvernate 

i de minorități imperialiste, cu atitea pasiuni încă activ 
întreținute de oculţi şi speculativi dirijori ai pasiunilor ome- 
peşti, fireşte. că frontiera merită atenţia și interpretarea care 


STATUL ŞI GRANIȚA 43 


i se dă sau îi este impusă de împrejurările să factorii amin- 
tiji acum, 

Ca să ilustrez cele spuse mai sus, nam decit să mă refer 
la zonele Prusiei Orientale şi ale Ungariei orientale, 

Presiunea etnică cure am ştiut so exprimăm printr'un 
indice aritmetic știm că nu provoacă de fapt o presiune reală, 
agresivă, ofensivă. Ba dimpotrivă. reprezintă poate că mai 
coneret, rezistenţa numerică, mai mult suu mai putin con- 
densată a unei comunităţi etnice, 

In ambele cazuri însă, atit în Germania cit şi în Ungaria. 
a anumită clasă, clasa dominantă. are tot interesul să-și a- 
servească puterea politică și dinamică n statului spre a pro- 
voca o expansiune și a-i culege în cele din urmă roadele. 

Intrebarea e, vreuu ţăranii unguri sau prusacii de est. 
țărani şi muncitori. întradevăr. din motive personale, ur- 
mind unui imperativ categoric interior, să năvălească peste 
hotare, sau chiar dacă vi îşi manifestă această pornire. nu 
este ca rezultanta mui degrabă a unci siluiri mentale și a 
unci sugestii în masă impusă, pretată. imoculută de clasa 
carr-i domină? 

Oricine. care a luat vreodată conlact cu massele, nu 
poate decit să răspundă afirmativ în sensul celei din urmă 
părți a întrebării puse mui sus, RS 

Cu aceasta, ajungem însă ln perfectarea cercului vicios, 

Statele oligarhice dinumier, fàcind uz de toate mijloa- 
cele, tind să-şi mobilizeze întreaga masa cinici in scopul 
unor escaladări peste frontieră. Statele statice, de altă parte, 
vor face si ele tot ce le stă în putință spre a organiza în mas- 
sele lor chiagul unei rezistenţe solidure psihologice ṣi în cele 
din urmă şi. inarmate. E 

Şi iată atunci de ce frontierele devin linii vii, segmente 
de întretăiere organică a două imperii. granița statului deve- 
nind astfel nu o simplă graniță etnică, culturală sau «cono- 
mică, ci pur şi simplu o gruniță u forţei 4.„Machtgrene: Al, 
Supan în Leitlinien der allgemeinen politischen Geographie 
p. 20), va l POET i 

Ca și organismul politic, granița poate fi stutică snu di- 
namică, pasivă sau activă: adescori acelas stat dispune şi de 
o categorie cit şi de cealaltă, intro parte un segment putind 
fi activ și viu, in altă parte, pasiv ṣi mort, 

Recurgind la morfologie şi la morfometric, obtinem toate 
variațiile graniţei ca formă, ca struelură, în functie de altitu- 
tudini, de vegetaţie. etec- 

Kjellen distinge, a) granițe naturale, b) graniţe cultural- 
istorice şi ¢) granije de construcţie (un compromis). 

Se pune întrebarea, dacă întrudevâr mai există încă 
granițe naturale? 


PR ad 


ti VIAŢA ROMINEASCA 


Numim zone ecumenice ucele teritorii în care omul se 
poate stabili fix spre a-și continua existenţa întrun mod or- 
donat și satisfăcător. Neccumenice, vor fi zonele în care omul 
nu poate pătrunde decit incidental, în trencăt şi fără nici o 
şansă de a se așeza definitiv acolo. 

In acest senz, există granițe naturale (mlaștini, păduri 
tropicale, deserturi de nisip sau arctice. regiuni alpine, o- 
ceanul). 

De remarcat e că statele arată acelaş interes pentru achi- 
ziţionareu unei astfel de frontiere, sigură şi moartă ca şi în 
cazul unei frontiere de înaltă frecvență economică şi co- 
mercială. 

Penetrabile, fireşte că sunt toate graniţele. Tehnica ne-a 
pus la indemină suficiente mijloace să putem învinge toate 
piedicele ce le ridică natura în contra omului. 

Kapp Ernst face o interesantă clasificare istorică a im- 
portanței oceanului, cind în perioada potamică, marea e o 
barieră absolută, în perioada talasică, un mijloc pentru na- 
vigația de coastă, în perioada oceanică, un mediu potrivit 
pentru navigația maritimă și în perioada universalistă, un 
drum, o cale de veritabilă circulaţie mondială. 

Oricare ar fi funcţia mării din punct de vedere econo- 
mic, fapt este că ea constituie o graniță naturală, dindu-i 
coastei caracterul unei zone de luptă atunci cind marea nu 
e o barieră absolută, sau înfățișarea unei zone moarte, a- 
tunci cînd inaccesibilitatea ei e aproape desăvirşită. 

Frontiera maritimă a unui stat îi denotă gradul său de 
maritimitate, iar caracterul mării la care se mărginește, po- 
ziția sa de stat maritim cu acces la o mare deschisă sau la o 
mare inchisă (de ex. Japonia, Franța, sau Rusia, Rominia). 
De aci și importanța strimtorilor, lupta ce se duce pentru 
dominarea lor şi procesul de internaţionalizare, importanța 
„Mării libere” și a lui „Mare clausum” extinderea conventio- 
nală a suveranităţii statului asupra mării la depărtarea bă 
tăii de tragere a unui tun (care de fapt nu e de o milă ci 
de 128 klm.), goana după insule, puncte de razem şi „capuri” 
de coastă, și așa mai departe. 

Statele compacte, deci unicelulare, vor avea o graniță 
mai scurtă decit statele cu posesiuni transoceanice și exclave. 
Rezultă însă în acelaş timp că granițele statelor unicelulare 
prezintă o importanță mai mare. 

Tot așa observăm că statele mari au granițe mai scurte 
decit statele mici, în raport cu suprafața teritoriului lor, 

In acelaş timp, state de mărime egală pot avea frontiere 
de lungimi diferite. E de preferat firește o frontieră pe cît de 
simplă, tot pe atit de scurtă. Cu cit va fi mai mic coeficientul 
de desvolture a graniţelor unui stat, cu atit mai avantajoasă 


STATUL ŞI GRANIȚA 4 


va fi poziţia sa, (Dacă § este suprafața unui stat, atunci cir- 
conferința unui cerc cu suprafața cgală se poate obține prin 
formula: 2YVpi S$. Raportul dintre circonferința cercului şi 
lungimea granițelor. ne dau apoi coeficientul căutat, 

Supan, în lucrarea citată aci, calculă aceste indice pen- 
tru Norvegia (11.3), Irlanda (7.4), Britania (4.3). Olanda 
(3.3), Spania (2,4) și Portugalia (2.3). Rominia ar avea un 
indice de 1.4. 

Ce linii, urmează o graniță, nu prezintă o importan 
prea mare numai dacă e precis trasată fără de a da loc la 
interpretări (ca albia sau cursul unui riu, coama unui lanţ 
de munţi, delta unui Nuviu), Unii autori anglo-saxoni, sezi- 
sînd acest pericol în trasarea unor graniţe confuze, au insis- 
tat mai amplu asupra acestei probleme (Sir Thomas Hol- 
dith: On boundary Making, şi L. W. Lyde, Gregory și Griffith 
Taylor, Mackinder, Mahan. Bryce, Curzon, Gregory și 
Johnston). 

In afară de granița naturală, cum am arătat. putem di- 
stinge și graniţe cultural-istorice. In acest caz linia de de- 
marcare va ţine cont de factorul etnic-linguistic, de monu- 
mente şi clădiri istorice, de ruine și poduri, muzee şi orice 
alte semne cari stau mărturie culturii respective. Granița de 
construcție, va căuta în fine să stabilească un compromis u- 
til între criteriile cultural-istorice ṣi cele naturale, sau geo- 
grafice spre a-l imbrăca pe stat intro „piele”naturală, orga- 
nică şi utilă. 4 | 

uimitor cit de multe şi ample studii sau făcul în pri- 
vința aspectului şi a caracterului graniței. Expunerea am- 
plă a tuturor detaliilor cari privesc aces! subiect, fireşte că 
ar necesita mai mult spațiu decit imi este rezervat în acest 
studiu. De aceea, ca studiu introductiv şi sub forma unor 
considerațiuni generale, sumare, voiu continua cu expunerea 
aceasta întrun mod cit se poate de succint, 

Indreptindu-ne atenţia asupra granițelor terestre sau 
continentale, vom putea studia relația și raportul „omului, 
mă refer la raportul psichologic al acestuia cu granița. Vom 
trebui mai departe să analizăm raportul dintre natură și 
graniță, subsol și graniță, caracterul granițelor pur artifi- 
ciale, gradaţia în importanță a graniţelor, geneza lor, utili- 
zarea și valorificarea lor. cursul apei, zona alpină, vegetația 
si fauna, toate astea în strinsă relaţie cu natura graniţelor, 
mutarea graniței, apărarea ci și organizarea ci ca graniță 
ofensivă, organizarea culturală și politică a zonelor de fron- 
lieră, ete., ete. 

Istoria de pină acum şi istoria prezentului ne oferă e- 
xemple nenumărate cu cari sar putea ilustra şi documenta 
cele spuse despre graniţe. 


46 VIAŢA ROMINEASCA 


Pe lingă graniţe constante vom întilni granițe mobile, 
Vom putea vedea cum aceasta se schimbă în multe cazuti în 
saai sua subsol și de descoperiri miniere. : 

istă mai departe granițe sau segmente de graniță cari 
intotdeauna au servit sau servesc ca „porți de intrare” prin 
care se perindă popoarele, Pe de altă parte se găsesc și gra- 
nije cari pină astăzi au îndeplinit rolul unor ziduri de ne- 
pătruns. 

Cu siguranță că aţi auzit şi de graniţele sanitare cunos- 
cute mai bine sub numele de „cordon” şi cum din rolul lor 
preventiv, devin adevărate ventuze de ubsorbire teritorială. 

Nu se pot trece cu vedere nici „granițele ma ice” 
sau astronomice care, neținind cont de nimic separă organis- 
mele printr'o linie dreaptă (de ex. U, S. A. e separată de Ca- 
nada de o astfel de graniță în lungime de peste 2000 kim}. 
Frontiere artificiale pot fi numite dealtfel şi cireumseripțiile 
financiare, militare, juridice, vamale (de ex. circumscripția 
vamală X are o graniță anumită, circumscripţia financiară Y 
are altă graniţă şi a. m. d.). 

Aţi auzit desigur şi de graniţe sociologice, profesionale. 
urbane, rurale, municipale. 

Există, mai departe, granițe ofensive bine şi favorabil 
trasate, granițe defensive, granițe de pindă şi de atragere în 
cursă („Trouce de Charmes” între Toul şi Neuf Chateu), 
granițe de echlibru (condominiu) şi granițe părăsite, lăsate 
pradă şi dezorganizate (Jehol, Bosnia). 

O graniță poale mai departe fi tonică sau viabilă activ 
sau Day, sau, lovită de paralizie” (petrificată). A 

u trebue să mai insist asupra importanţei fluviilor şi 
a riurilor nu numai în raport cu granița ci chiar cu însăş e- 
xistența şi geneza statelor. Ca artere de comunicaţie. şi ca 
graniţe fixe, cîtă istorie n'au făcut Rinul, Vistula, Dunărea, 
Volga Nilul, Eufratul şi Amurul, basinul unui Indus, la Pla- 
ta, Rio Grande și Hwangho! 

Adeseori, statele spre a-și organiza și mai bine zonele de 
de frontieră, întărese şi împletesc teritoriul impreună cu flu- 
viul-graniţă prin zone și căi ferate stabilind acea prețioasă 
simbioză fluvială şi feroviară. j 

Vorbind de munţi, ca graniţe bune, cu cit aceştia vor fi 
mai puţin accesibili, cu atit statul își va putea găsi în ele 
un razem mai bun pentru siguranța sa. 

In aceeaşi măsură, flora, indică în multe cazuri coinci- 
dențe cu limitele de expansiune ale unui organism politic, 
adeseori putindu-se constata o congruență precisă intre gre- 
nițele sale politice și graniţele de întindere ale unei anumite 
vegetații. Astfel, niţele imperiului roman se acopereau 
cu granițele de cultură şi vegetație ale viței de vie şi ale ca- 


47 VIAȚA ROMINEASCA 


stanului, acele ale Arabilor cu curmalui. ale statelor vest-pa- 
cifice cu orezul, ceaiul și bambus-ul. 

„In ceeace priveşte fortificarea frontierelor, din incepu- 
turile clasice ale Romanilor, cu valuri şi ale Chinejilor cu 
ziduri imense, școala franceză sub Vauban si cea olandeză 
sub conducerea lui Cochorn, ne ilustrează cu multă bogăție 
de documentare, cătă grijă și atenţie știu să-i dea acestei 
probleme statele dispuse să-și facă din graniţă un zid de upă- 
rare sau o trambulină pentru ofensivă. Militarii desigur că-l 
cunosc în această privinţă şi pe Clausewitz. pe Moltke, Wla- 
sehiitz, Klar, Tenot, Donat, Brialmont, Kitchener, Maude şi 
Seesselberg, fără să mai amintesc de marii maeșṣiri în stra- 
tegia frontierelor, Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon. 

Fireşte cu apărarea unei granițe nu se face numai cu aju- 
torul turielor de oțel şi n tranșeelor mascate, ci poatecă mai 
eficace, cu ajutorul unor măsuri enltural-peografice şi poti- 
tice. In acest senz sunt demne de menţionat evacuările siste- 
matice ale zonelor de frontieră și transformarea lor în zone 
indezirabile pentru adversar. In alte cazuri, statul vu colo- 
niza acea zonă cu un anumit element din massa sa etnică 
(Secuii, grănicerii, Aromiînii, Cazacii), dindu- acestui sector 
şi o anumită organizare polilică (de ex. North-West Frontier 
Province în India). (Vezi si K. Haushofer: Grenzen, 1927), 

Oricii de mult w'ar fi impresionat acest şirag de amă- 
nunte care par să evidenţieze mai degrabă conexitatea gra- 
niței cu natura, riul, pădurea, dealul. valea, nu sunt de fapi 
decit mici ghidări în studierea graniței, nicidecum însă în 
identificarea forței ei reale. 

In condiţiile de azi, e mai just să credem că „numai în 
primele faze ale genezei statului, natura își impunea efectiv 
legile şi influenţa ei: căci azi, graniţele statului nu mai stau 
ancorate în condiţiile şi elementele naturale, ci se reazemă 
mai degrabă pe însăşi puterea și vitalitatea popoarelor” (O 
Maull, op. cit. p. 463). 

Vorbisem de graniţe naturale şi zonele neccumenice cari 
i-ar asigura eventual statului, liniştea şi siguranța. 

In fond însă, o ştim, azi siguranța nu se mai reazemă pi 
un virf de munte şi nici nu derivă din existența unui riu. 
Nimic nu se poate opune astăzi voinţei politice, pornirilo: 
de expansiune şi imperialismulu, decit tot numai voința po- 
litică a celor amenințați. ; 

Granița nu scuteşte statul: granița e scutită de către stat! 


T. Cristureanu 


Psihanaliza şi critica literară 


Prezentind fantezia literară şi artistică sub aspectul unui 
mod de realizare a tendințelor „refulate”, Freud a deschis 
noui căi de investigaţie criticei literare. 

Ca medic , el a fost condus de gindul descoperirii mijlo- 
cului terapeutic de a înlătura un gen de turburări psihice 
cu aspect patologic. Adincirea studiului şi nevoia populari- 
zării lui, l-au dus pe nesimţite la metoda demonstrațiilor con- 
crete, sprijinite pe cazuri cunoscute din literatura și arta 
universală. Anumiți eroi, priviţi prin dinamica evenimente- 
lor, au apărut lui Freud și colaboratorilor săi, ca proectind 
într'o lumină mai tare decit acea a vieţii reale, caracteristi- 
cile demonstrative ale teoriei psihanalitice, 

Metodele freudiane au depăși! astfel, din primele faze ale 
aplicării, terenul pur științific, spre a se lărgi în crearea unui 
isvor de interpretare a fenomenelor psihice tratate în operele 
literare și artistice, Cum psihanaliza pornește dela manife- 
starea exterioară, spre a pătrunde taina procesului sufletesc 
lăuntric care a produs acea manifestare, noua disciplină a 
apărut și ca o metodă serioasă de investigație psihologică în 
analiza Iucrărilor de artă. 

Expresia deviată pe calea fanteziei literare a impulsiei 
„refulate” vădește, în concepţia freudiană, existența origi- 
nară a unui conflict moral sau sentimental. Tendinţele con- 
trare moralei dominante, — integrată în formațiunea con- 
ştiinţei, — sunt alungate în subconstientul din care se strā- 
duesc să apară. Inchise și oprimate, ele provoacă turburări 
şi isbutesc adesea să înșele vigilența individului, prin de- 

ghizări cari nu mai amintesc înfățișarea pornirii originare. 

Jocul tumultos al înclinărilor instinctuale sau pasionale, 
forța lor subtilă de afirmare sub forme deghizate si tactica 
prinderii firului unitar al manifestării lor sub aspectele cele 
mai variate, justifică interesul pe care-l suscită doctrina psi- 
banalitică pe tărimul cercetării critice. Analiza operei literare 
sa mărginit pină acum la stabilirea cîtorva raporturi cu me- 


PSIHANALIZA ŞI CRITICA LITERARA 4 


diul social naţional sau geografic, a unor afilieri intelectuale, 
sau sentimentale cu temperamente înrudite, la ourecari cony 
sideraţii istorice, menite a situa în timp însemnătatea operei 
şi la reflexiuni de ordin psihologic asupra dispoziției sufle- 
teşti a autorului în momentul creaţiunii. Prin. contribu 

nouilor mijloace de cercetare psihanalitică, se accentui 

mai ales preocuparea raporturilor dintre operă şi spiritul 
creator, adincindu-se analiza complexului din care a răsărit 


aspectul fanteziei. 


Psihanaliza nu se mai maărgineşte la explicarea creaţiei 
artistice în cadrul preocupării pur estetice sau sociale. Reali- 
zările literare şi artistice sunt prezentate în. numeroase ca- 
zuri, ca expresia deghizată u impulsiunilor sufleteşti nesatis- 
făcute, despre care am vorbit. Ele nu pot apare la suprafața 
conștiinței în realitatea lor inițială gi caută o degajare, pe 
care o obţin prin învestmintarea impulsiei originare sub for- 
ma unor simboluri, alegorii sau metafore, sau prin transpu- 
nerea în personagii imaginare a frămintărilor, elanurilor 
şi gindurilor, pe care autorul war îndrăzni, sau mar putea să 
şi le mărturisească singur si deschis. 


Freud distinge categoric pe oamenii energici, cari Îşi rea- 
lizează practic aspiraţiile, de cei timizi şi slabi cari fug de 
realitate și se retrag „în universul mai fericit al visului” lor. 
Cei cari posedă însă darul artistic, „psihologic atit de miste- 
rios”, pot „să transforme visurile în creații estetice” şi, în 
acest mod. să ajungă la o realizare a fanteziilor sub altă 
formă. N 

Identificarea tendințelor alungate în inconștient și res- 
ducerea lor în conștiință, desbrăcate de toate iaren ai 
vestmintele înșelătoare sub care se prezintă, sunt țelurile. 
nale ale psihanalizei. Dacă în cazuri numeroase, opera lite- 
rară sau artistică e rezultatul reverici care învestmânteazi 
amăgitor realitatea unor yapaa san a ona senen 

"se pot percepe ușor vastele perspective pe 
or = freudiană te deschide criticei literare. Pătrunderea 
observaţiei critice se îmbogățește astfel cu un nou instrument 
care permite formarea unor corelaţii menite să influenţeze 
puternic asupra educaţiei viitoare a individului. „In toate ca- 
zurile observate”, spune Freud, — 5e constată că o pr 
rință violentă a fost resimţită, care sa aflat în ar, re 
opunere cu celelalte dorinţi ale individului, inconciliabi ă cu 
aspirațiile morale şi estetice ate personalități sale Soe ae 
flict moral şi sentimental e prin el însuși un ferment- ste 
şi redeschide, sub o altă formă şi cu perspective mai a s 
vechiul antagonism între inclinările naturale şi mega ra rea K; 
despre care am vorbit mai demult în studiul asupra lui 


E m A RE 9 20-a 


SD VIAȚA ROMINEASCA 


çois de Curel şi în cel asupra „Chemării Codrului”, meritoe- 
sul poem dramatic al lui George Diamandy 

Profesorul Claparède dela Universitatea din Geneva, sin- 
tetizează în rindurile următoare rezultatele noui ale criticei 
psihanalitice aplicată operei de artă: „Freud devine 
tele unei critice artistice și literare de un gen cu totul nou 
şi care merge mult mai adinc în analiza capodoperelor de- 
cît pină acum. Meritul acestei noui forme de critică este de a 
fi esenţial înțelegătoare. Bizarul. ineditul, capătă un senz fn 
ochii ei”, 

Spre deosebire de tendințele criticei violente și excesive 
a lui Nordau din „Degenerare”, psihanaliza caută să înlă- 
ture aspectul patologic al fenomenului aparent morbid, pre- 
zentindu-l ca pe o manifestare sufletească turburată vre- 


melnic de tendinţe reprimate de mentalitatea curentă. Dis- 
ciplina freudiană poate deveni un isvor de înnoire şi de fn- 
viorare socială prin relevarea superiorității complexului „re- 
fulat” asupra ideilor sentimentelor dominante care au 
exercitat presiunea violentă asupra lui, 

Am amintit exagerarea criticei lui Nordau, — a cărui 
pregătire serioasă și vastă e în afară de orice îndoială, — 
spre a evidenția cit de necesare sunt prudența, calmul gi 
obiectivitatea, cind analiza porneşte dela datele unor consta- 
tări științifice care urmează să fie aplicate în domeniul mo- 
bil, cu aspecte variabile înfinite, al manifestărilor sufleteşti. 
Literatul și artistul care merită aceste nume, sunt ființe com- 
plexe, dotate cu o tea, prea şi o sensibilitate care se con- 
troleuză reciproc, se împletesc în creaţii şi se despart spre a 
lăsa, în unele clipe, mai mult loc clocotului pasiunii decit 
interiorizării critice. De multeori artistul devine, prin cres- 
ție, conștient de complexul reprezentativ şi afectiv generator, 
care crescuse apăsător în subconștientul său. De aici şi senti- 
mentul de ușurare pe care atiția autori îl încearcă după ter- 
minarea operei. Criticul, spre a fixa însușirile reale ale ope- 
rei, trebuie să posede instrumentul fin cu care să poată în- 
registra evoluţiile delicate, atit de lesne înșelătoare ale su- 
Netului autorului și să fie dotat cu acel deosebit simţ al mã- 
wurii care este axa orientării juste. 

Aplicarea sistemului de critică psihanalitică la operele 
învăluite în mister ale lui Pot, Hoffmann sau Villiers de 
Visle-Adam, la dramele și nuvelele pline de întuneric şi te- 
roare ale Andre de Lorde şi mai ales la suavitatea, sub spec- 
tele ei morbide, a unora dintre poeziile unui Verlaine sau 
Baudelaire, ar da rezultate surprinzătoare prin  corelaţiile 
noni pe care le-ar putea stabili. La noi, d. dr. Marinescu, 
menționează întrun studiu, creșterea funcţiunii erotice la 
Eminescu, în ultimul timp al boalei şi al vieţii lui. O cerce- 


PSIHANALIZA ŞI CRITICA LITERARA A 


tare psihanalitică prudentă şi delicată ferită de exces me- 
todist, a evoluţiei spiritului şi operei lui Eminescu, ar timbo- 
găți critica documentară rominească şi ar proecta o lumină 
vie asupra operei lui. Faza patologică propriu zisă ar putea 
fi separată astfel, cu toată claritatea posibilă, de fantezia po- 
etică isvorită din darurile lui naturale. 

Aplicarea metodei freudiene la criticu literară şi arti- 
stică sa tradus printr'o serie de studii, care tind să devie 
din ce în ce mai numeroase, Însuşi Freud a încercat ase 
menea realizări, ale căror tendinţe demonstrative au fost însă 
prea puternice şi au influenţat asupra rigurozității constată- 
rilor și concluziunilor. E fenomenul care se repetă în pe- 
rioada agitată a liplelor pentru izbinda unor idei şi a unei 
doctrine noui, cin: clanul proselitismului nu îngăduie obiec- 
tivitatea și calmul unci măsurări liniștite a faptelor și a 
valorilor. 

La noi, un medie tinăr şi bine iniţiat în teoria freudiană, 
d. Justin Neuman, a scris un studiu psihianalitic asupra ro- 
manului lui Torberg „Bacalaureatul -elevului Gerber” şi, În 
timpul din urmă, o broşură de acelas gen despre romanul 
„Adela: al d-lui G. Ibrăileanu, Meritele documentare și de 
specialitate ale autorului mau putut insă disciplina tendința 
prea demonstrativă, care duce la incadrarea forțată a feno- 
menelor în definițiile teoriei aplicate. Studiul psihanalitic al 
Adelei degajează o puternică aromă didactică și tezistă, 

D-rul Neuman a voit, desigur. să serie mai mult o operă 
de popularizare ştiinţifică aplicată, decit critică psihanuli- 
tică cu caracter literar. Oricum, ma făcut să reflectez că apa- 
liza unui complex de lucrări oferă un cimp mai vast obser- 
vațiunii critice și deducțiunilor sintetice, decit considerarea 
unei singure opere şi Înlesneşșie, prin peneralitatea fenome- 
nelor constatate, fixarea atmosferei morale pe care o res- 
pirăm. Cind analiza işi leagă prea mult soarta de o operă 
unică, ea devine un reflex al ci, pe carr se ponte strădui, 
cel mult, să-l redea cit mai viu. 

Sunt, desigur, ercațiuni literare individuale care, prin 
vastul material ce îl elaborează, conțin în esenţă o însemnă- 
tate de gindire și de simţire. Ele justifică un comentariu 
cit mai desvoltat. Caracterizind sbuciumul milenar al ome- 
nirii ca Faust al lui Goethe, sau oglindind indoeli și pasiuni 
eterne ca Hamlet, operele izolate devin o chintesenţă a sfor- 
țării supreme de cugetare, de simţire și de expresie a ome- 
nirii însăşi. De aceca şi comentariile asupra lui Faust şi asu- 
pra lui Hamlet sunt atit de vaste și de numeroase, și justifică 
reflexia că pină acum, nu sa spus, sper, incă ultimul cuvint 
Adela d-lui Ibrăileanu e o carte plină de numeroase cali- 
taţi; ea proectează timiditatea unui temperament delicat și 


e 


zn VIAŢA ROMINEASCA 


luminează moralitatea, sensibilitatea, educația ş rațiile 
unui intelectual moldovean întrun anumit medi pa pe gem 
fei spirituale a Moldovei. Faptul că, prin natura subiectului 
şi prin evoluţiile sufleteşti ale eroului, romanul se: pretează 
uşor unei cercetări psibanalitice, nu justifică o disecare prea 
stăruitoare în pagini critice al căror număr creşte în desa- 
cord cu interesul pe care-l pot men $ : 

Fără a nega însemnătatea analizei operelor individuale 
după metodele freudiene, cred că momentului actual al lup- 
tei pentru pătrunderea și răspindirea teoriei psihanalitice, i 
se potrivesc mai bine studiile critice de sinteză, care înlă- 
tură tot ceace indiscreția, fatal legată de analiza freudiană. 
are jignitor și ostentativ cînd intră în considerarea cazurilor 
particulare. 

Aureliu Weiss 


Un centenar uitat 


Un centenar e pe punctul de a trece neobservat, dinte'o cauză cu- 
riuasă care se potrivește de minune cu toată soarta nenoroconsă a 
acestui poet a cărui biografie e încă necunoscută, Ca să se vadă cit de 
puţine lucruri ştim astăzi despre el, și cu să se înțeleagă cit de greu 
se poate reconstitui viața, e destul să spunem că de personalitatea lui 
nu Sau interesat mal de aproape decit doi diletanti în ale istoriei 
literare, Duliu Zamfirescu într'o nuvelă dela Inceputul carierei lui 
scrlitoriceşti şi avocatul  Dissescu, pe care interese electorale în 
făcuse să se arate preocupat de soarta mormintului uitat dela Deparaţi, 
ca să-şi câștige astlel mai uşor sufragiile alegătorilor teleormăneni. În 
asemenea împrejurări nu e nici-o mirare că biografia poetului, așa 
cum o cunoaştem, e o construcție fantezistă ridicată pe puținele date 
veridice cari s'au putul păstra despre el, incit însuși anul naşterii lui 
a rămas pină astăzi necunoscut. C. G. Dissescu, care pare a-şi fi de- 
ținut informaţiile, cel puțin în parte, dela rudele poetului, afirmă in- 
tr'adevăr că Depărăţeanu s'a născut în 1834, der nedocumentinrdu-si 
prin nimic userțiunea, istoricii literari au preferat să creadă pe cei 
cari spuneau că la moarte, In 9 Ianuarie 1865, poetul avea treizeci de 
ani, şi i-au socotit, în unanimitate, ca an al nașterii, 1835. Actul de bo- 
tez pe care l-am descoperit de curind, şi pe care il vom publica în 
întregime în studiul mal larg, în pregătire, asupra acestui poet, arată 
insă că pruncul Alexandru, fiul lui Petru și al Elisabetei, sa născut, 
nu la Deparaţi, cum se crede de obiceiu, ei la Roşiorii de Vede, şi a 
fost botezat la biserica Sfinţilor Apostoli din acela oraş, în ziua de 
Duminică 25 Februarie 1834. Centenarul poetului a trecut deci, și 
dacă ziua n'a putut să-i fie sărbătorită ușa cum s'ar fi căzut, cel puţin 
suntem datori să nu lăsăm an trece unul aceste aniversări, menite să 
mal împrospăteze in conștiința marelui public amintirea unui scriitor 
atit de uitat. i 

Merită însă Depărăţeanu o asemenea sărbătorire ? Cine ar avea 
curiozitatea să deschidă un manual de istoria literaturii romine, indi- 
ferent care, ar putea să vadă că nu Í se consacră acolo decit citeva 
rinduri, cuprinzind aprecieri pline de îndoială cu privire la valoarea 
operei mi şi lăsind să se înțeleagă că, În ciuda unui oarecare talent, poe- 
ziile lui sunt lipsite de merit și ininteligibile astăzi, datorită manei de 
a copia cuvintele și frazele după un tipar barbar împrumutat din fran- 
țuzeşte. Dar aceasta e tot? Publicul cititor rominese, atit cit e, nu afe 
din păcate destulă pregătire ca să poată înțelege şi lerta un păcat cu 
acesta, inerent unei epoci in care instrumentul linguistic e încă în 
frământările pregătitoure unei mari literaturi, și să treacă fără a zimbi 
peste greutăți de expresie și peste forme siluite, căutind dincolo de 
ele înțelesul adevărat al versului, aşa cum cu mai multă Ințelegere se 


DD N 


4 VIATA ROMINEASCA 


silesc francezii de pildă să-l citească pe Ronsard, ale cărui versuri nu 
sunt totdeauna franțuzeşti. Dar chiar în această stare de lucruri, în 
care silințele într'adevăr neisbutite ale lui Depărăţeanu în căutarea 
expresiei adevărate nu pot trezi în mintea cititorului decit ironii, 
poetul acesta conlinuă sa rămină un nedreptăţit. A-l judeca din acest 
unic punct de vedere însemnează a-l condamna petru o vină care nu 
e numai a lui, şi a-l batjocori pentru o prejudecată pe care iau in- 
culcat-o ideile filosofice ale unci generații întregi. Deaceia, cunoscut 
sub singurul aspect care se dovedea a fi mai comod unei istorii lite- 
rare bucuroase totdeauna să-și ajungă cu un minim de efort o țintă 
întrevăzută fie și numai cu aproximație, Depărățeanu e de fapt un 
scriitor care a rămas în umbră, activitatea lui fiind alta, mai întinsă, 
mai bogată şi de cu totul altă valoare şi alt interes decit cele care i se 
atribuesc de obiceiu, 

In primul rind opera lui cea mai însemnată nu e volumul de „Do- 
ruri şi umoruri”, atit de ignorat de contemporani ca şi de posteritate 
şi care totuşi e În istoria poeziei romineşii un momen! de o insemnă- 
tate pe nedrept desconsiderată. Credem însă că Depărăţeanu trebue 
privit în primul rind ca un poet dramatic; pe acest tărim şi-a făcut 
el inceputul, într'o vreme cind e foarte probabil că nu avea mai mult 
de 20 de ani, cu comedia „Don Gulică, sau pantofii miraculogi”, care, 
încercare juvenilă şi caracterizată prin slăbiciunile inerente unui de- 
but, nu e totuşi lipsită de merit şi mai cu seamă de interes, prin at- 
mosfera moravurile pe care le zugrăvește, tabloul fiind acela al 
Bucureștilor de prin 1840-1850. Pe acelaşi tărim opera lut capitală, 
„Grigore Vodă”, prima dramă națională de o incontestabilă valoare, 
care poale sta cu cinste alături „Răsvan Vodă”, pe câre de altfel 
l-a precedat, fiind tipărită în 1864, şi nu ne sfiim a spune că-i im 
şi unele superiorităţi, în stringența zi în interesul mai apropiat al 
unei intrigi bine conduse. Limba însăşi se purifică in această dramă, 
care a putut fi reprezentată în anii din urmă pe scena unui Teatru 
Naţional, şi care merită o soartă mai bună decit uitarea aproape desă- 
virşită ce a acoperit-o pină acum, 

struită după principiile hugoliene, drama e însă văzută într'o 

altă lumină, mult mai veridică, decit creaţiile artificiale si vag decia- 

matorii ale lui Alecsandri. La drept vorbind, declamaţia şi m l 

de mare întindere nu puleau să nu-şi aibă locul şi aici, dar sunt in- 

trucitva temperate de un simţ scenic care ne face să vedem adevărată 

afirmaţia Mel biograf pari pere slab mag gre cere aping < că De 

eanu a făcut parte o buca e vreme rupa a lui 

mr he Caragiale. Nici tiradele nu sunt fără interes, deși formula 
franceză e uneori evidentă: 


Dar cu-aur poți să cumperi viața unui sclav, 
Cu aur poți pe omul onest să-l faci mirşavy, 
Cu aur poți din preot a face o Satană, 
Poţi face din curata vestală — o curtezană, 
Poţi face din om gide, tilhar, sbir, asasin, 

i eu nenorocitul, cind patria en chin, 
Să nu pot face cu-aur un patriot ! 


Sau visul de domnie al lui Dărmănescu, marele boer totodată com- 
şi poet amestecindu-şi la fiecare pas în ițele atit dă irimiej- 
ale uneltirilor lui, ispita fanteziilor lui de stihuitor: 


Mă simt eu că Imi place să fiu logofăt mare, 

Visternic, vornic; par'că mă văd cel mai cu stare 

Din Iaşi, cel mai puternic din ţară, cel mai fin 
itic, totdeauna ministru; mi se'nchin 


UN CENTENAR UITAT 55 


Veliții şi mojicii. Soţie-mi ian o fată 

n, îmi fac palate, caretă aurată, 
Lachei, cai; toată lumea m'adoră, topi rivnese 
La mine, toți m'ardică la ceruri, fericese 
Chiar butea ce mă poartă, chiar scaunul din care 
Cu ochii jumătate închişi, — ochi de om mare, 
Privesc cu dispreț lumea ce trece, și-o strivesc 
Cu caii mei, în treacăt, fiinde'o stăpinese: 
Această lume bassă, ignobilă, obscură, 
li pui şeaua 'n spinare, îi pui zăbala'n gură 
p dau pinteni, ṣi merget... Sunt mare! sunt voivod! 
Sunt Domn! Domnul Moldovei! Căciulu jos, norod! 


Aşa cum introduce în teatru drama istorică națianală, Depărâ- 
liceanu e cel care pentru prima oară introduce în literatura noastră 
un fel de poezie intelectuală, acea poezie byroniană, de nuanţă cu to- 
tul subiectivă şi satirică şi amestecată şi tulburată la fiecare pas de 
lucrările minții, despre care sa spus că porneşte mai mult de sub 
frunte decit din inimă. Sigur că Byron fusese cunoscut la noi și mai 
înainte: Un Eliade, un C. A. Rosetti, îl traduceau, și un poet obscur ca 
Al. Lăzărescu Laerţiu se silea să-l imite. La DepărMeanu însă simbu- 
rele acestei poezii [ructifică într'un mijloc personal care face ca versul 
lui să se distingă ca o creaţie proprie, în care găsim aceiaşi atitudine 
de negațiune şi necontenitul sbucium pentru odihna nicio ată ajunsă, 
dar unde toate aceste pricini de melancolie apărind evidente uneori 
în versurile lui, sunt altădată imblinzite de un temperament amabil, 
făcut pentru iubire și pentru lumina cimpiilor înflorite. 

Indiferent dacă prin Byron sau prin poezia romantică franceză, 
care apucase mai de mult ucelași drum, el e şi cel dintii dintre poeţii 
noştri în care influenta Spaniei din Romancero se resimte. Sălbatica 
muză castileană la care să închinaseră şi învățătorii săi apare astfel 
pentru prima oară printre noi, într'o serie de traduceri a citorva ba 
lade şi romanțe propriu zise, şi prin cîteva imitațiuni, din care se iu- 
trevăd şi cunoaşterea apropiată a acestei literaturi, şi dragostea pen- 
tru atmosfera în cure ea transportă şi în care, timp de aproape trei 
ani, cătător în apusul european, trăise o vreme. Dacă se adaugă la s- 
ceastă influență mărturia, care se extrage uşor din versurile lui, a unor 
întinse cunoștințe literare mergind dela Petrarca la Ronsard și dela 
antichitatea latină la Orientalele lui Hugo, se va înțelege că epitetul 
de poet intelectual, primul din specia aceasta în literatura n 
mai nouă, i se potriveşte din toate punctele de vedere; fără a însemna 
vreo învinuire adresată sincerităţii sau spontaneităţii versurilor 
întinsa lui pregătire și cultura pe care o socotim deasemenea rară 
pentru vremea aceea, se întrevăd destul de evident în poeziile lui şi 
arată în tinărul poet care făcea în Teleorman pe subprefectul și care 
a trecut prin viață aproape fără să fie băgat în seamă, o personalitate 
pe care n'au bănuit-o nici cei ce l-au cunoscut pe atunci, nici cei de 
mai tirziu, cari au preferat să-l uite cu o condamnabilă ușurință. De- 
pěrățeanu își are totuși, în istoria literaturii noastre dela a 

veacului trecut un loc asigurat pe care nimeni nu va putea să i-l ia; 
drama pe care l-am ignorat pină astăzi şi poetul rafinamentelor 
intelectuale ce nu puteau fi apreciate de nişte contimporani rămaşi 
cere, cel puţin cu prilejul acesta, cinstirea pentru care e 


i 
SA seu Apea 


André Gide 


Un om inalt, adus puţin de spate, cu surisul primitor 
dar în acelaş timp distant, cu privirea vie şi cercetătoare. In 
ansamblu o rezervă sfărimaătă adesea de neașteptate elanuri 
de bunăvoință sau de totală dăruire sufletească unei idei 
ori unei cauze. Și totuși, şi astăzi, încă ceva din aerul de 
„Pastor protestant de altădată. Acesta este Gide, azi, la 60 de 
„ani împliniţi, Dar e nimerit oare a vorbi de vîrstă cind ne 
"găsim În faţa unui spirit ce se reinoește neîncetat, neostenit, 
cu puterea, cu tinerețea unui izvor de munte ce-abia a stră- 
puns adincurile, țișnind spre lumină? 

"i = 

n Amestecat în toate frămintările literare ale epocii sale. 
Gide a avut totăcăuna un loc aparte. Discutat eri, ca şi as- 
Aăzi, cu un interes puțin obişnuit, el a avut partea lui de ne- 
intelegere, de contestare şi de hulă, dar şi pe aceia de pre- 
'ţuire nepărtinitoare şi sinceră. E drept că a avut marele no- 
roc să aibă prieteni și admiratori credincioşi, şi pe deasupra 
să găsească, de curind, un critic de întiia mină, Léon Pierre 
;Quint, Era și timpul. Altfel, Gide risca să moară neînțeles de 
cei mai mulţi. Şi ar fi fost o rușine de neșters pentru cultura 
“secolului nostru. - 

Isa făcut lui Gide reputaţia de scriitor dificil. de spirit 
“complicat. Nu este adevărat El face parte din generația ce- 
„lor care au găsit că „Ubu-Roi” de Jarry era o operă nespus 
„de amuzantă, Tot îl interesează, tot îl amuză. Cine nu l-a vă- 
'zut pe Gide pasionindu-se întrun salon monden, în faţa 
'trucurilor unui fakir, nu va putea pricepe niciodată din câtă 
ximplicitate este formată așa zisa lui „complicațic”. Această 
reputație „mallarmeană” a lui Gide datează evident din vre- 
mea celor dintii scrieri ale sale, „Le e dUrien” cit și 
"„Paludes”. Aceasta din urmă, mică plachetă trasă în puține 
exemplare, în curind înghiţite de bibliofili, nu putea să nu 
facă o impresie, nemaipomenit de ciudată. Titlul, stilul, 
ideile, gravurile în lemn de Maurice Denis ce o impodobeau, 
totul contribuia să deruteze lectorul, care de obiceiu iubeşte 
facilitatea. Astfel că rafinamentul ansamblului era departe 
de a fi înţeles. Azi, cînd dadaismul şi suprarealismul au stră- 


bătut literatura, ne vine greu să pricepem cum a putut cartea 


aceasta să producă o impresie atit de sibilină. 


ANDRE GIDE 57 


Aceasta a fost cea dintiiu neînțelegere dintre Gide şi 
contimporanii săi. Alte neînţelegeri şi alte lupte aveau så 
urmeze. Nici nu se putea să se intimple altfel. Numai medio- 
critatea nu aţiță invidii şi nu întimpină impotriviri, ci lunecă 
şi se -insinuiază ca şarpele. Şi apoi erau în omul acesta atitea 
ciudăţenii, atitea uluitoare contraste, că nu puteai să nu fii 
derutat. Francis Jammes, prieten de tinerețe și camarad in- 
tru simbolism, care îl cunoştea deci bine, constată el-insuşi 
că e cu neputinţă de a-ți însuşi adevărata personalitate a lui 
Gide. Căci omul care a seris „L/Immoraliste” a fost toată 
viața lui hărțuit, obsedat de morală. Jar cel care a putut fi 
considerat ca „ilizibil”, este adînc şi cu desăvirsire clasic. 

Şi totuşi adevăratul Gide — căci există un adevărat 
Gide — este lesne de înţeles. Ca și în alte cazuri se uită prea 
adeseori, şi în cazul lui, că fiecare om are formaţia, evoluția 
lui sufletească, ce îl explică, şi că sa intimplat cu Gide ceince 
se întimplă cu fiecare din noi, 


a 
După o copilărie cu desăvirşire pioasă, Gide porneşte pe 
drumul vieţii sale, cu sufletul încărcat de dogme, plin de 
scrupule, covirşit de acea înspăimintătoare  introspecțiune 
protestantă, care a devenit pentru dinsul o a doua natură. 
Persoana lui fizică, atitudinile, se resimt de aceasta, Gestu- 
rile îi sunt rare, stingace, studiate, Nimic nu e natural în el. 
Lumea găseşte că Gide „pozează”. Și cu bună dreptate, Dar 
cum să nu fie aşa cind el îşi studiază gesturile acasă, în fața 
oglinzii? Dacă face aceasta, e însă din timiditate și stingăcie 
şi nu din infatuitate. lată pină în ce grad educaţia puritună 
din copilărie a îngrădit şi a diformat sufletul eroului nostru... 
Ca o răscumpărare, ca o răzbunare împotriva acestor zile 
de neghioabă zăgăzuire şi încătușare, viața lui întreagă va 
fi un mers continuu și sigur câtre naturaleță, câtre sinceri- 
tate, către lumina adevărului și a libertăţii desăvirşite. i 
' La 21 de ani, ascetul nostru doarme pe o scindură, c i- 
nuindu-și trupul ca să-şi libereze spiritul, Trupul e adevă- 
ratul demon. adevăratul geniu rău al omului, iată ce i je 
spus pină atunci la nesfirşit. Infringerea lui e o anoe în 
făța căreia acel ce vrea să-și salveze sufletul nu trebue să 
ezite. Nimic mai firesc deci ca tinărul Gide să dăruiască 
acestei nobile lupte toată puterea, toată căldura posonsi a 
adolescenţii sale. Şi, cu o inimă arsă de st rămintat 
de dorinţa victoriei, tumultuos, ca o năvală, e ape elenă 
vară, sar fi putut să nu dobindeuscă izbinda? După iz i. 
Tacrimile bucuriei, recunoştinţa către Dumnezeul bun ce a 
ingăđuit-o şi liniștea nesfirşită a datoriei implinite. Liniște 
efemeră însă. Căci lupta trebue reincepută după un pap 
după o zi sau după o săptămină. Şi de aci înainte, fiecare 


DDD N N N 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


va avea lupta ei. Dar de fiecare dată puterile tinărului luptă- 
tor vor fi mai puține, entuziasmul mai șters, victoriile mai 
lipsite de strălucire. Şi dușmanul e totuși mereu acolo, în 
faţa lui, cu tăria întreagă, neobosit, neînduplecat ca un zid 
de cetate peste care au trecut veaturi. Incet, încet, Gide in- 
elege că izbinda lui de o clipă e aidoma cu cele ale lui 
rrhus, că victoriile asupra noastră înşi-ne trebuese ime- 
ori plătite atit de scump încit în locul lor e de preferat amă- 
răciunea înfringerii. Oţelul rece al indoeli i se strecoară pe 
furiș în suflet. La porțile lui, răbdătoare, revolta așteaptă 
clipa în care va putea năvăli în el, atotstăpinitoare... Aici a 
ajuns tînărul pios, plecat să doboare demonul: la prăpastia 
necredinţii. Infiorat de abis, zguduit, coplesit de drama acea- 
sta înspăimintătoare, în care intra deopotrivă suferință fi- 
zică şi desnădejde, umilință și teamă, îndoială și revoltă, în- 
vingătorul de o clipă se prăbușește învins. Și vocea lui fări- 
mată, spartă de lacrimi, murmură abia auzit cuvintele zgu- 
duitoare, şoptite din înălțimea stincilor Golgotei, odinioară, 
în noaptea supremului martiriu de către Sublimul Crucifi- 
cat: „Doamne, de ce m'ai lăsat”? 

Aşa apare Gide din „Les cahiers d'André Walter”, jur- 
nal intim în al cărui erou el e lesne de recunoscut. Dacă vo- 
tumul n'avu mai deloc succes, Gide cîştigă, cel puţin, cu oca- 
zia lui, prietenii de preţ: Maurice Maeterlinck, Henri de 
Régnier, Mallarmé, 


Criza aceasta este accia a unui sfirşit de adolescență. Pe 
Gide al acestei epoci nu-l vom mai găsi de aci insinte, El va 
dispare odată cu apusul ci. Imbătat de „gustul inexprima- 
bil pe care îl are viaţa atit de scurtă a omului”, el va părăsi 
acum Biblia de care pină aci nu se despărțise o singură 
clipă, năzuind spre altă „hrană”, mai pămintească poate. dar 
mai mulțumitoare, mai deplină. 

Ciudată, paradoxală chiar în aparență, schimbarea 
aceasta ne apare uşor explicabilă după o mai adincă re- 
Deepa. Negăsindu-se în ascetism, ce era oare mai firese decit 
ca Gide să-și îndrepte pașii aiurea, spre acolo unde îl împin- 
gea chemarea lui lăuntrică, spre bucurii nestrăjuite de nici 
o piedică, de strășnicia niciunei legi sau constringeri, spre 
bucurii ce nu se plătesc nici cu sfișieri, nici cu lupte. Obaeaiei 
eternității îi urmează, deci, cum era şi firesc, polul opus, do- 
rința aprigă de a se bucura de clipa ce trece fără de întoar- 
cere, fără putință de răscumpărare. Dar acel care nu s'a re- 
cunoscut în acestism se va găsi el oare mai cu uşurinţă pe 
această cale a plăcerii, pe cure își îndreaptă acum paşii şo- 
văinzi şi obosiţi? 

Tocmai aici şi tocmai acum ni se va dezvălui în sfirgit 
ceiace formează esenţialul vieţii interioare a lui Gide: nevoia 


ANDRE GIDE 59 


de sinceritate către el însuşi. Neputind înăbuși în el vocea 
dorinței de plăcere, el se va îndrepta, din sinceritate, către 
viaţa aceasta lipsită de constringere, pe care ființa lui in- 
treagă o vrea şi o cere cu toată puterea. E vremea călătoriei 
in deşert, a şederii în oaza dela Biskra, din care trebuiau să 
se nască „Amyntas”, şi mai tirziu A /Immoraliste” şi „Les 
nourritures terrestres”, „Tu nu vei ști niciodată sforțările pe 
care a trebuit să le facem pentruca să ne îndreptâm atenţia 
către viaţă; acum, că ea ne interesează, trebue să ne inte- 
reseze ca orice lucru, adică cu pasiune”, spune Gide în cele 
dintii rinduri ale acestei din urmă opere, ȘI mai departe: 
„mā tem de orice dorință, de orice energie pe care nam sa- 
tisfăcut-o în timpul vieţii; căci sar putea ca ca să mă chi- 
nuiască prin supraviețuirea ei.” Dar acest om, dat pradă do- 
rințelor sale, nu poate să nu sfirşiască prin a se pierde ” 
va spune. Aceasta sar fi putut, desigur, intimpla cu un "= | 
Dar nu cu Gide. Asupra acestei probleme s'a explicat de alt- 
fel el însuşi, cu luciditatea lui de „totdeauna. Ee aooe ONS 
a seris „les Nourritures" l-am părăsit numaidecit", se den 
în prefața ediţiei din 1927, a acestei opere, adică după : ; 
ani dela apariţia ei. Și mai departe: „Sunt unii pe a po 
sau nu consimt să vadă în această carte decit o p Woe 
a dorinței şi a instinctelor. Cred că acesta e un ay ca pr 
dea prea strimt, Cit despre mine, cind o redesehid, ru + 
din re în ce mai mult în ea o apologie a renunțarii, 


ici n a éĝ 3 aceasta 

ăr, oricît de paradoxal ar putes så para acca ta, 

dar redea er atitudinea lui Gide faţă de dorinţă ne dă ideia 

era mai limpede asupra moralei sale. „Fiecare dorință m'a 

imbogäțit mai mult decit posedarea totdeauna falsă măgar 
j inței mele”, spune el undeva, în ucelași operă. 

ae pe cât de nouă, pe atit de miadi san A pr pes 

i. Căci se te oare susține că suntem departe de as- 

pori n aat peinpigia ce învaţă că epentiatie cp pe 

ii şi nu satisfacerea ei, care trebue, pe c | 

sarea oa ni citata? Gide a săvirşit deci un legic ata eee 

ndă . Că ăcarea intre aceste 

nut o izbindă de neașteptat: impaca uita e iara 

iderate pină la el cu desăvirșire opuse: t 

catini. sonen se afla la aceiaşi distanţă şi de upa şi 

piper că el are nevoe de umindouă în aceiași măsură — 

izbinda aceasta ne-o dovedește cu prisosinţă. Căci, au yon 

i intit-o. Gide a fost toată viata lui adine moral, - 

în Să a fi moral nici chiar cind se leapădă de morala 

tradițională. Pentrucă dacă el admite şi ăn ag ze a neg 
ralu individualistă, o face pentru n o intrece, ntrecîindu 

e ; hui Gide a fost de a 

din indrăsnelile lui Gide a i 
Pinoi viață a acelor „puteri in devenire” cari zac 


60 VIATA ROMINEASCA 


neştiute, deci neutilizate, în adincul tainic al fiecărui om, 
Şi doar aceste forţe constituesc adevărata personalitate a in- 


dividului. Ele trebuese deci cultivate şi potențate în primul 


rind. Pentru aceasta, este necesar însă ca individul să ajungă 
~y ceeace constitue poate lucrul cel mai greu din lume — 
să se cunoască pe sine însuşi şi să-și găsească propria-i va- 
loare, Pentru fiinţele care au obiceiul reflecției, această con- 
știință a valorii sale este uneori foarte greu de susținut. Ele 
au aproape Întotdeauna nevoe de o luptă neîncetată impo- 
triva descurajării, impotriva tuturor încercărilor de disolu- 
ție a eului, care vin din afară, Acela care „se alege” e a- 
proape aidoma pustnicului ce părăsește lumea pentru a se 
consacra lui Dumnezeu. Și cînd te gindeşti cit de uşor şi mai 
ales cât de comod e să odihnești pe perna moale a moralei 
obișnuite, greutăţile moralei individualiste îţi apar și 
mai uriaşe. 

Punctul de plecare al acestei morale individualiste, la 
care Gide a aderat şi pentru care a combătut ideologic un 
răstimp, nu este deci o înclinare către egoism. Ea nu in- 
seamnă alteeva decit o luptă fără sfirşit şi fără de răgaz, pe 
de o parte, împotriva lumii, pe de alta impotriva unei părți 
din noi înșine, luptă ce are scopul de a înlesni cunsașterea 
noastră și a dezvolta propriile noastre „valori”. Mai mult de- 
cit atit. Aceste valori, odată descoperite, recumoscule, omul 
are datoria să le facă să dea tot de ceiace ele sunt în stare, 
și în urmă să le împingă dincolo de ele înşi-le. Căci nu e dea- 
juns cu individul să fie el însuși. El trebue să se întreacă, să 
se depășească. Dar utunci, se mai poate oare susține, cum sa 
încercat, că morala individualistă a lui Gide este o morală 
a plăcerii? 


Am fi înclinați a crede că odată ajuns la acest punet din 
evoluția moralei sale, punct care în aparență insemna o În- 
cheere aducătoare de soluții, Gide avea să se declare mul- 
ļumit. Ar fi să ne înșelăm. Gide se află de fapt la o cotitură 
din evoluţia moralei sale, o cotitură care, deși pe un alt 
drum, îl va aduce iarăşi la punctul de plecare. Hotărit lucru, 
omul acesta e sortit tuturor ciudățeniilor. tuturor con- 
trastelor! 

„_ Motivul acestei ultime oscilaţii, care oricît de uimitoare 
ni s'ar părea, totuşi nu iese din linia generală a gindirii hui 
Gide, ni l-a arătat el însuși, Morala individualistă are, pe 
lingă calităţile-i reale, o slăbiciune de necontestat. Ea cere o 
stare de continuă plenitudine, de continuă înălțare sufle- 
tească. Ori, lucrul acesta este cu neputinţă de realizat. E ca 
şi cum ai vrea să faci să meargă un motor numai în regim 
maxim. In clipele inevitabile de destindere ce urmează ac- 


ANDRE GIDE St 


țiunii, în clipele de plictis și de îndoială, de care nimeni nu 
poate scăpa, sufletul omenesc își simte sfărimaţi suporții. 
Senzaţia grozavă a părăsirii, a singurătăţii, e atunci mai de- 
primantă, povara amărăciunii mai grea cu oricind, Şi s- 
tunci, încotro să te îndrepţi, unde să cauţi alinare şi sprijin, 
de unde să iei încredere? i 

Cu lealitatea-i obișnuită Gide recunoaste şi mărturisește 
acest defect al moralei individualiste, Ea înlătură, ca vrea 
să ascundă şi să înnăbușe una din inclinările esenţiale ale 
sufletului omenesc: tendința sa câtre altruism. „Bucuria pe 
care o încerc ajutindu-mi aproapele serie Gide undeva 
nu se poate nega. Simt că ca înseamnă pentru mine impli- 
nirea unei adinci nevoi a naturii mele.” A ajunge să unești 
armonios egoismul şi altruismul, aceste două tendințe, către 
care se pleacă rind pe rind sufletul omenesc, iată faptul pe 
care Gide il consideră uzi ca ținta udevărată, ca dezvoltarea 
desăvirşită a personalităţii. 

In acest fel şi pe această cale, intortochiată in aparenţă, 
dar luminată neschimbat de licărirea aceleiasi idei, Gide 
ajunge la morala sacrificiului. A te devota aproapelui tău 
sau a te devota unei idei este tot una. Principalul este să 
ajungi să-ţi dezvolţi la maximum accastă inclinare a sufle- 
tului tău. Infățişată aşa, morala sucrificiului apare ca epi- 
logul firesc al moralei individualiste, şi contrastul semnalat 
la început se transformă într'o fericită armonie, WE 

In sfirsit, după atitea avataruri, după atitea sfişieri, re- 
nunțări şi îndoeli, Gide a găsit, deci, cheia ascunselor laine. 
al căror întuneric a căutat să-l pătrundă dealungul vieţii Imi 
intregi. A atins echilibrul dorit cu atita rivnă. Și, odată cu el, 
seninătatea înțelepţilor antici, la care a năzuit întotdeauna. 

a 

Dar acest sbucium al conştiinţei unui om, care vrea sā 
fie sincer cu el însuşi, nu constitue în definitiv un caz unic. 
E doar un exemplu, dintro mie, Dacă el a trezit insă atita 
interes şi a ridicat atitea discuţii e pentrucă Gide ä făcut, 
din cazul său de ie gre a gyms unei serii întregi de cărți, 

: are talent îterar. N 
st por Alee “i scriitorul sunt aproape cu neputinţă de 
despărţit unul de altul, apoi aceasta se datorește gi ea că 
Gide s'a transpus în întregime în opera sa. Intr'insa, el a ex- 
teriorizat dragostea sa de adevăr suggerind, taur “pă 
forma literaturii. Căci dacă, în celace priveşte morala, e a 
bijbiit mult timp în întuneric, înainte de aa la ară 
în artă Gide a fost SOAREN en din cea dintii clipă de un 
insti i şi neînduplecat. ; : : E 
mr E E e in kiarabu pe timpul cind age cena 
reacţiona din toate puterile împotriva tendinţelor naturalis- 


NAN ap o e ea = dee Sea 


se VIAŢA ROMINEASCĂ 


perf 

formă exterioară și interioară. In definitiv însuşi idealul 
sicismului, pe care Gide avea să-l reia şi pentru care avea să 
lupte tot timpul. 

Gide se alătură numaidecit curentului de „avantgardă”. 
Din el, dinsul a făcut parte tot timpul. Face parte și astăzi, 
căci un temperament ca al lui ştie să-și urmeze şi să 
nu se lase abătut din ea. El încearcă, rind pe rind, toate șeo- 
lile literare efemere ale epocii, căci curiozitatea sa nesfirşită 
îl atrage către orice încercare nouă. Dar, albină barnică 
ce-şi face singură mierea, el nu face decit să atingă o singură 
clipă floarea şi-şi ia din nou sborul. Puternica sa personali- 
tate il îndepărtează de contimporanii săi. simte că nu- 
mai Într'insul va găsi ceiace caută. Suprarealiştii cred o clipă 
că au reușit să şi-l câștige, să şi-l alăture. Eroare! El trece pe 
alături, mereu înainte, mereu spre altundeva. 

Ceiace-l nemulțumeşte pe Gide și-l face să treacă prin 
toate aceste curente literare este formula stilului. Retorician 
innăscut, greoi în stil, tot atit cit era şi în atitudini, Gide 
pricepe numaidecit că acesta e marele defect al prozei sale. 
De aceia el va năzui tot mai mult către simplicitate, către 
acea goliciune la care au năzuit şi pe care au realizat-o în 
bună parte marii clasici. 

Dar cum să ajungi în acelaş timp la noutate? Căci a fi 
clasic e frumos şi demn de rivnit, dar trebue să fii clasic, în 
formă, în haină nouă. Clasic în formă nouă: iată o pro- 
blemă pe care Gide nu şi-a pus-o poale exact în această 
ecuaţie, dar pe care a dezlegat-o din instinet. 

Clasicii făcuseră să sclipească cele o mie de feţe ale 
conştientului. Gide se apleacă, dimpotrivă, către colțurile as- 
cunse, umbrite, ale sufletului omenesc, către acele senzaţii 
al căror sălaș e marginea gindiri și nu centrul luminos al 
conştiinţei. Nimic mai greu ca aceasta. Să limitezi, să defi- 
nești apoi să prinzi în cleştele gindului şi să torni în tiparul 
expresiei, ceiace e nelimitat, nedefinit, ceiace nu are formă 

şi-ţi lunecă printre degete ca apa sau ca molusca. Dar Gide 
nu e omul care să dea înapoi, inainte de a-şi fi incercat pu- 
terile. Cu atit mai mult cu cît pe calea aceasta el găsea exem- 
plul unor străluciți înnaintași: un Maeterlinck, un Edgar 
Poc, un Valery. „» 

Subiectul lui Gide este, deci, ca și al clasicilor, omul, 

omul în cea din urmă parte a lui, care mai rămăsese ne- 
cercetată, adică inconştientul. Subiect ncclasic, evident. El 


ANDRE GIDE ös 


trebue însă tratat în formă clasică. Dar c oare cu 

A d ia Cia à R putință 
aceasta? Limba, al carui principal merit este claritatea, va 
fi oare în stare să reziste unui exercițiu atit de neobişnuit? 


“Gide nici nu-şi pune, măcar, această întrebare, El a şi pornit 


în căutarea unei soluţii. Și nu va întirzia a o găsi. 

Mai bine ca oricine, Gide ştie că inexprimabilul nu poate 
fi îmbrăcat în haina expresiei. Dar el deacapetk că tsorik: 
mabilul poate fi suggerat. Clasicii exprimau eract ceiace 
trebuia. Gide exprima mai puțin decit este nevoe, Concizia 
sa merge pină la marginea posibilului. Dar cl rămîne lim- 
pede. El duce preceptul clasic „... a exprima cit mai mult, 
spunînd cit mai puţin”, la o treaptă de perfecțiune neatinsă 
încă înaintea lui. „Cu o frază nemaipomenit de limpede — 
a spus cineva despre Gide cl pătrunde în adincurile in- 
tuħñecate și indoelnice ale eului... Emoţia creşte, se ridică, 
işi ia sborul, în timp ce o sintaxă perfectă o reține totuşi în 
cadrul normal al stilului”. 


Acesta este Gide. Un om, care mai mult ca oricare altul, 
a influențat generația sa și pe cele ce i-au urmat. Abia ieșit 
din întunericul debutului, el vădeşte un temperament de şef 
şi de îndrumător. Discutat şi contestat tot timpul vieţii sale, 
el a adunat totuşi, totdeauna, În jurul său, pe cei mai buni 
şi i-a făcut adepţii idealului său literar. Lui Gide i se dato- 
rește „La Nouvelle Revue Francaise” care, în vremurile de 
azi, cînd jurnalismul a ajuns să-și anexeze literatura, con- 
stitue unul din rarele adăposturi ale adevăraților literați. 
El a ştiut să menţină aici gustul pentru un fel aparte de a 
gindi, cât şi pentru un stil dificil, sever și distant. Luat de 
vîrtejul altor preocupări, Gide se mulţumeşte azi să arunce 
numai din cind în cind o privire vajnică în „laboratorul” 
revistei, pe care acum o conduc alții, şi să dea lovitura de 
bară necesară pentruca nava să nu iasă din făgaşul drumu- 
lui drept. 

Şi acum, oare ce nouă uimire ne mai pregăteste evo- 
luţia neîncetată a acestui spirit de neînduplecat? lată-l în- 
dreptat către comunism, cu obișnuita lui ardoare, cu neisto- 
vita lui sete de dreptate. Să așteptăm! Gide este încă departe 
de a-și fi spus cuvintul din urmă, Și poate că îi va fi dat să 
ne uta v încă, să ne predice adevăruri nouă, pe care noi 


: im măcar! 
nici nu le bănui Emili Cotia 


Cronica literară 


C. Stere: Nostalgii. 


A apărut „Nostalgii” (editura „Adeverul”, preţul 80 lei). 
volumul V din ciclul de romane, grefat pe un vast şi intere- 
sant memorial, al d-lui Constantin Stere, intitulat „In preaj- 
na Revoluţiei”, 

_ Ce-a însemnat C, Stere în cultura şi politica romineas- 
că din ultimul pătrar de veac este inutil să mai recapitulăm. 
El însuşi, om de graniţă”, a deschis perspective planetare 
sau europene intro țară de mărunți și pasionaţi mahalagii 
ai vieţii şi ai inimii, E 
TRE Stere sa aflat la granița unei configurații geopolitice 
şi la mejdina a două culturi (rusă şi romină); la o confi- 
guraţie de două lumi (socialism și burghezie luminată); la 
o configuraţie de două caractere (erou din vocaţie al ac- 
pei și visător abulic sau pion în dramele crincene ale Ini 


lată — Vania Răutu a pus piciorul pe plaiurile rega- 
tului nostru! 


Vania Răutu a descins în țara Moldovei, țara „liberă 


TI 4 y 
independentă + cum o numea fracțiunea politică bărnuţia- 


nā şi antidinastică dela sfirşitul veacului trecut. 

A trecut Prutul, lăsînd în urmă un imperiu gigantic și 
frământări de epopeie, unde personalitatea sa dinamică se 
încadra organic. 

Ajunşi la sfirșitul volumului V. noi prezentăm condo- 
leanțele sincere prietenului Vania Răutu pentru nefericita 

De ce n'ai rămas în imperiul țarilor? 

Aduci citeva slabe referințe despre „nicevo”, tradus cu 
nostalgia națiunii. N'ai simțit oare că acestea sunt instine- 
tele „lutului”? N'ai avut un presentiment că vei fi răstignit 
tocmai pentru seraficele şi duioasele elemente — din bălegar 
răsare citeodată crinul! — că vei fi contestat, scuipat, dene- 


——— 


CRONICA LITERARĂ 45 


pat saoe poniru acele porniri care au dus la o tragică ra- 
re a destinului 
De ec-ai venit să-ţi macini energia unet superioare minți 
printre pignei? Să-ţi topești zăpezile pure ale unui viscolos 
temperament la o temperatură laşe şi pe drumuri noroioase 
vicinale? i 
De ce n'ai rămas printre chilaiul şi mongolii Siberiei 
pe care îi zugrăveşti cu culori de Rembrandt al peniţei? 
De ce nu te-ai însurat cu delicata principesă eschimosă, 
ca să le găsească Axel Munthe (zeul sucd al Rr i) şi să 
plecaţi, braţ la braţ şi ebenbărtig, istoviţi de nostalgii mai 
fireşti, spre țările calde? Să te fi instalat la Capri sau la 
Paris, la Roma sau la Geneva, cu o profesie oarecare, ino- 
bilată de geniul tău, dar să nu te fi oprit la.. Ungheni)... 
Ai coborit spre Sud, dar într'o țară, unde nu e nici cald, 
nici rece, o țară care intră în preseripțiile unui capitol spe- 
cial din blestemele apostolului Pavel: A E 
~ „Nu ești nici cald, nici rece, deaceia te scuip din 
pura mea!” Pag 
"ara căldicică va înghiţi sloiul siberian, i 
Pesii acestui roman al romanelor romineşti de- 
abia Începe. ; 7 - 
Pină acum, d. C. Stere ne-a prezentat o icoană desăvir- 
şită a unui „erou al timpului nostru”. : l 
Vania Răutu e un vitează adolescent al vremii, care gustā 
i iile vieții cu elan şi lăcomie. : A 
aa Nihil aiak a me alienum puto, — poate mărturisi, eu 
orgoliu nietzschean, feciorul Smaragdei Teodorovna. i 
Ajuns întrun fundac, Vania încearcă „un salt în gol”, 
O nouă experienţă din care va ici exterior infrint — pie 
Mefistofeles deslănțuie elementele, dar nici el nu le stăpi- 
tic: iita lua Vania Răutu face parte din categoria „vieților 
` ád inite de Unamuno. 
"g kie er A k acestei „vieţi” se face cu elemente 
variate de simfonie. Portretul alternează cu deseripția ne- 
turii, acțiunea erolică cu reflexia asupra problemelor gravt 


ale umanităţii. Petre  Pandreu 


Cronica internă 


Tablou politic 1934 


In galeria de fizionomii sociale pe care o reprezintă Eu- 
ropa de azi, Rominia are o situație originală. E chiar sur- 
tor cum, călătorii sau publiciștii străini care se ocupă 

e țara noastră, n'au observat pină acum acest lucru. 

E neindoios că lupta socială “a simplificat azi pină la 
o claritate desăvirșită: în faţa comunismului tot mai cuceri- 
tor în planul creator, așa cum dovedește experiența Rusiei, 
burghezia capitalistă, părăsind vechile moravuri libertare şi 
democratice, se organizează sub aspectul fascist. Două cate- 
gorii, numai două stau faţă în faţă. Acolo unde cele două 
clase sunt aproape de forţe egale, aşa cum e în Anglia, Fran- 

a, Belgia, țările Scandinave, se păstrează un compromis în 
ormula democratică. In alte părți a învins proletariatul; în 
altele legiunile fasciste. 

In ce tabără trebue să așezăm Rominia? Răspunsul nu 
poate fi decit prompt: în niciuna. 

Slăbiciunea numerică eat, unei organizaţii seri- 
oase menţin încă muncitorimea romină într'o stare de pro- 
fundă debilitate. Aceasta e datorită nu atit procesului slab de 
industrializare al țării, cît mai ales În primul rind lipsei 
unei regiuni industriale masive și concentrate (cum e în Ger- 
mania bazinul Ruhr, în Franța regiunea Lille sau Alsacia, 
etc.) de unde să pornească strigătul revoluţionar. Industria 
noastră e compusă din întreprinderi mărunte, împrăștiate 
peste tot teritoriul, industrii uşoare și mici. E ştiut însă că 
numai industria (extractivă, metalurgică) poale creia aglo- 
meraţii dense, unde poate fermenta conștiința de clasă. In 
sute de insulițe, semănate cite una, două, în colţurile cele mai 
depărtate ale țării, nu poate răsări solidaritatea muncito- 
rească. În industria de mobile, de mici obiecte fabricate, lu- 
crătorul își păstrează mai departe caracterul de meseriaș 


CRONICA INTERNA er 


(„artisan”), cu mentalitatea mic-burgheză. In industriile de 
cherestea sau spirt, muncitorul, aproape de agricultură, se 
ăstrează încă ţăran. Ar rămîne industria extractivă petro- 
ieră. Aici domnese însă toate influenţele. Un efort de organi- 
zare serioasă nu s'a Încercal nici acolo. 

In afară de aceasta, în al doilea rind, partidele socia- 
liste ori n'au putut, ori au făcut greşala de a nu se adresa 
țărănimii, cel puţin în pătura proletariatului agricol, sau 
chiar micilor funcţionari pentru a recolta și alte mase (ca 
in Franţa) decit cele pur industriale, pe care, din motivele 
arătate mai sus, nu erau în stare să le atragă. 

Indiferent de cauze, fapt e, că proletariatul ramin se gă- 
seşte într'o stare de extremă slăbiciune, 

Ar urma atunci, printr'o antiteză firească, că burghezia 
romină stă mult mai bine, O asemenea constatare pare totuşi 
greu de susținut. Capitalul rominesc se găseşte astăzi apron- 
pe complect distrus. Capitalul financiar aproape că nu mai 
există, Se mai menţin cu baloane de oxigen, două, trei, bănci. 
Şi acestea nu mai fac operaţii propriu zise de credit. Acţiu- 
nile industriale în bună parte, cu toată politica de contin- 
gentare care a favorizat enorm fabricile naţionale, sunt €x- 
trem de scăzute. Capitalului agrar, în plin faliment, i-a tre- 
buit o lege de conversiune echivalentă cu iertarea a unei ju- 
mătăți din datorii ca să poată funcţiona mai departe, măcar 
formal, Acumularea particulară (in senzul de „épargne”) e 
aproape nulă. In 1914, un imprumut intern, in Rominia mică, 
a adus peste 20 miliarde de lei hirtie (şase sute milioane de 
lei aur). Cei mai optimişti economiști nu prevăd pentru îm- 
prumutul intern al Romîniei mari lansat recent mai mult de- 
cît 3 miliarde. Dacă punem că partea Vechiului Regat e nu- 
mai de 2 miliarde, inseamnă că agonisirea particulară de azi 
reprezintă cel mult 10% din ceeace era inainte de război, 

Aceste condiţii de ordin obiectiv, au dus şi slăbirea tor: 
telor partidului liberal, reprezentantul cel mai autorizat a 
capitalismului romînese. Se știe că burghezia noastră sa năs- 
cut pe cale politică. Originea et e fiscală. Din ial Sati 
lui, s'au creiat concesii, întreprinderi favorizate, prime de 
producţie, scutiri de impozite, ete. De la Ion Brătianu bătri- 
nul şi pină astăzi un partid politic, numit impropriu liberal, 
fiindcă, în fond, el practica un intervenţionism de stat, a 
acaparat în acelaş timp şi economia națională şi puterea po- 
litică. Aceste două ipoteze se confundau şi lucrul „mergea 
bine. A fost însă deajuns pe deoparte criza mondială, pe de 

ăi formarea altor forte politice în stat care să impie- 
mrd p iai detineri puterii de către liberali, pentru ca 
i capitalismul rominese şi partidul liberal să sufere deopo- 


trivă. 
ÎN 


6$ VIAŢA ROMINEASCA 


In urma ruinei clasei burgheze rominești, partidul re- 
prezintă azi mai mult o stare de spirit de prudență conserva- 
toare, decit o clasă socială propriu zisă. Veţi găsi în rîndurile 
sale înalții funcţionari, înalții magistrați, pensionarii, o parte 
din ofiţerii superiori, spiritele „biens-pensants”, o bună parte 
din familiile zise bune, adică cu memorie și tradiţie, ete. 

Burghezia rominească de astăzi e mai mult de natură bi- 
roucratică și foarte puţin de natură propriu zis economică. E 
fatal deci ca şi structura partidului liberal să se fi schimbat. 
Mentalitatea sa de azi e mai mult politică. Luptele nu se dau 
spre a asigura privilegii şi poziţii economice avantajoase 
pentru partid, cit pentru a cîştiga puterea în stat. Partidul 
liberal de azi e o rezonanţă a nevoilor orăşeneşti şi functio- 
năreşti, o stare de spirit de rezervă şi prudență, dar mai ales 
o alcătuire erarhică de interese care se susțin solidar pe 
amintirea unei glorii în decadenţă. De aceia ṣi reinoirea ca- 
drelor prin tineret e anevoioasă, In special tineretul monden 
sau prea calculat afluiază către acest partid. Dar un tineret 
prea socotit, prea lucid, prea conștient, nu mai e tineret, Cel 
cu adevărat dinamic îl evită. Partidul tinjeşte biologic, e de- 
bilitat de cloroză accentuată. Instinctul de conservare şi ofen- 
sivă atenuat de o criză de creștere. El nu mai are ceeace nu- 
mese Nemţii „Nachwuchs”, 

In faţa decăderii capitalismului naţional, Rominia e 
astăzi o țară disponibilă. Ea prezintă această originalitate 
de a nu avea nici o organizaţie burgheză încă trainică, nici 
un proletariat organizat. In deruta generală, in ruina tutu- 
ror valorilor economice rămîn totuș neatinşi doi factori: 
unul e statul, celălalt e țărănimea. 

Statul nu poate fi niciodată complect falimentar, In orice 
caz, al nostru, e departe de această situație. Prin stabilirea de 
drepturi regaliene, de monopoluri, de impozite, economia 
etatistă se poate fundamenta oricind. Cum nu mai putem 
clădi pe nimie solid, cum calea economică capitalistă cla- 
sică e prea lungă, iar cea socializantă imposibilă pentru mo- 
ment, perspectivele etatismului sunt singurele de bun augur, 

Clasa țărănească a făcut mari progrese în ce priveşte 
conştiinţa de sine. Trezită la vaa abia după război, inter- 
zisă dela accesul puterii zece ani după aceia, ea a reuşit to- 
tuşi să formeze cel mai puternic partid din punct de vedere 
al popularității și reprezentării în parlament. 

Prin fuziune cu partide reale provinciale din Ardeal și 
Basarabia, el singur asigură o reprezentanță integrală in- 
ter-provincială, In Ardeal vechea concepție naționalistă in- 
tunecă relativ ideologia socială a țărănismului, cu toate că şi 
acolo baza partidului e tot masa țărănească. In Basarabia și 
regat însă, accentul cade mai mult pe doctrina economică şi 


CRONICA INTERNA 69 


socială, decit pe cea naţională, considerată ca soluționată în 
urma realizării întregirii naţionale. 

Cele două guvernări ale partidului național-țărănesc s'au 
resimțit poate de aceste ezitări programatice. Astăzi, insă, 
tendinţa către clarificare apare destul de puternică. Ideolo- 
gia partidului se îndreaptă, cu adeziunea şi a corifeilor ar- 
deleni, către „statul țărănesc”, adică către un regim de pri- 
mat țărănesc, nu de dictatură, de tiranie țărănistă, așa cum 
o prezintă adversarii partidului, 

Pornind de la o analiză a realităților şi ibilităţilor 
economice ale momentului, partidul naţional-țărănese nu 
poate să se sprijine în acțiunea sa decit pe o puternică iniția- 
tivă etatistă şi să inaugureze o economie dirijată, rezer- 
vind clasei ţărăneşti o atenţie şi o grijă deosebită, în echili- 
brul social rominesc 

Celelalte partide rominești sunt grupări de simpati- 
zanţă personală faţă de oameni politici importanţi prin ta- 
lentul lor, reprezentind însă prea puţin interese generale. 
Unele dintre ele se menţin la programe  eclectice, avind 
cite ceva pentru toată lumea deobicei panacee destul de 
banale ale publicisticii politice curente. Altele se apropie de 
punctul de vedere agrar. Ca originalitate în această privinţă 
merită o mentiune partidul D-lui C. Argetoianu. In finc al- 
tele, reprezintă disidenţele şi nemulțumirile personale, consti- 
tuind fişii desprinse din trunchiul altor partide mai mari. 

Caracterul luptelor dintre aceste partide e destul de 
benin, Ceace diferențiază Rominia de alte țări tinere unde 
politica e mult mai impetuoasă şi adesea de o rară violență. 
Aceasta permite vieţii politice păstrarea unui caracter con- 
stituțional, cel puţin formal, 

Tendinţele fascizante destul de puternice in alte ţări, 
sunt aproape absente în Rominia Un grup terorist de nuanţă 
anarhistă se bucură de rare simpatii în anumite medii. O 
mișcare serioasă pornită de jos în sus nu există în această 
privință. Ca şi în toată evoluția modernă a României, n'ar 
exista pericol, decit dacă această mișcare ur fi inventată de 
sus în jos. 

Mihai D. Ralea 


Cronica externă 


Cu Franţa sau cu Germania? 


Politica externă a unei țări este un domeniu pe care 
nu toţi îl intilnesc şi prea puţini îl înțeleg. De aceea în opinia 
curentă pe care populația și chiar elita unei țări o are 
despre politica ei externă, predomină clișeul și superstiția. 
Chiar astăzi sunt încă oameni cari cred că politica externă 
a Angliei se reduce să transforme celelalte țări în colonii. 
şi că politica Franţei se reduce în a interveni pentru apăra- 
rea inci de libertate, egalitate și fraternitate. Nu se 
înțelege că politica externă, rezultantă a realităţilor şi aspi- 
rațiilor unei ţări, de orice natură ar fi — culturile, economi- 
ce, militare, sentimentale chiar.— are o complexitate şi o line 
frintă ce lipsesc altor domenii ale politicii. 

La noi circulă superstiția curentă că politica externă 
trebue să urmeze liniile politicii comerciale. Ţării, care ne 
cumpără mai multă marfă decit îi cumpărăm noi, trebue 
să-i oferim alianța noastră. Se neglijează astfel realităţile, 
altele decit economice (de ex. cele politice, păstrarea Romi- 
niei în granițele actuale) şi se uită că de foarte multe ori 
politica unei țări față de alte ţări este condusă de sentimente 
şi mai ales de resentimente. (Noi avem foarte multe interese 
economice comune cu Ungaria; crede însă cineva cu tot di- 
nadinsul că Ungaria va renunța la campania pentru revi- 
zuirea tratatului dela Trianon, spre a colabora cu noi la spo- 
rirea preţului porumbului ?). 

Dar să admitem că acesta ar fi adevărul: că politica ex- 
ternă a noastră trebue să urmeze liniile politicii comerciale. 
Incă o superstiție şi-a făcut mai de mult drum și. perzistă 
mereu: că alianțele noastre politice și în special alianța cu 
Franţa nu ne dau tot ciștigul la care avem dreptul, — și că 

cu cari suntem în răceală politică — de ex. Germania 
— fac cu noi un schimb, din care răminem cu câştig. 

Suntem întrun domeniu în care statistica ne poate da 


CRONICA EXTERNA 7i 


indicații. Erorile și contrabandele se compensează. Şi nu in 
teresează decit tendința comerțului nostru, nu valoarea strict 
cantitativă. 

In 1929, 28% din exportul nostru se ducea în Germania; 
ni se dădea pe mărfurile noastre 8.005 milioane lei. In 1932 
— ultimul an fără restricții la comerţul exterior fără contin- 
gentare — exportul nostru în Germania scade la 12% din to- 
talul exportului. In cifre, scăderea era încă mai catastrofală, 
dată fiind scăderea volumului schimburilor: scădea la 2.085 
de milioane lei, deficitul balanței fiind de 747 de milioane. 

La 1 Ianuarie 1933 se introduce contingentarea, me- 
nită nu atit să restringă importul, cît să-l divizeze, făcîndu-l 
să se depărteze de ţările cari ne cumpără prea puţin. Țările 
vizate erau trei: Germania, Ceho-Slovacia şi Statele-Unite. 

Dar introducerea contingentării la noi urma introducerii 
contingentării în Germania și preceda cu puţin instalarea 
național-socialismului. 

Politica hitleristă a însemnat în economia germană ac- 
centuarea autarhiei în proporții ce nici nu se bănuiau în 
1931. Germania n'a mai avut ce importa dela noi: în 1929 
eram principalul importator de orz in Germania, astăzi am 
scăzut pină aproape de zero. lată cifrele: 


1929 , . . , . „ 786 mii tone 
EO n e i i re O e i 
1931 . * . . Li Li 244 » .. 
DR: E e ee ei a AI a 
SO 3 e e e a SI n g 


(Eram intro vreme, cea mai mare exportatoare de orz 
din lume!) 

Petrolul şi lemnele noastre au fost ponite de mult din 
piața germană. 

Astăzi Germania nu ne mai cere decit oleoginoase. Dar 
pentru anul 1935, planul economic german prevede autarhi- 
zarea economiei grăsimilor. Ultimul nostru debușeu dispare. 

In 1933, balanța comercială cu Germania era în defa- 
voarea noastră cu 704 milioane, iar în primele 6 luni din 
1934 cu 257 milioane. 

In Franța, în 1929, nu trimeteam decit 5% din totalul ex- 
portului nostru. In 1932, după semnarea unei convenţii co- 
merciale în 1930, exportul nostru în Franţa se urca la 13% 
din totalul exportului. In 1929, balanţa noastră cu Franţa era 
defictară cu 345 milioane lei, în 1932 ne era favorabilă cu 
489 milioane lei. 

Contingentarea nu a dăunat balanței noastre comerciale 
cu Franţa. În 1933 surplusul exportului asupra importului 


VIAŢA ROMINEASCA 


era de 515 milioane lei, iar în primele 6 luni din 1934 de 15 
milioane lei. - 

In primele 6 luni din 1934, exportul nostru total a fost 
în Franţa de 714 milioane lei, pe cind exportul în Germania 
a fost de 665 milioane de lei. 

Trebue accentuat că Franţa este o țară extrem de pro- 
tecționistă, acolo s'a intentat contingentarea, iar vama fran- 
ceză este una dintre cele mai severe, totuși exportul nostru 
de petrol şi lemne a fost în continuă creștere, (abia în ultimul 
timp s'au ivit greutăţi la importul petrolului în Franţa) şi 
Franţa este sin țară care ne-a admis un început re- 


gim preferenţial (la un contingent porumb pese oara 
e po- 


Cei ce spun că politica externă trebue să urmeze 
liticei comerciale, să conchidă. 
Constantin Enescu 


Cronica economică 


Noul regim al comerțului exterior 


Incă o dovadă de imposibilitatea aplicării liberalismului 
economic 


Noua reglementare a comerțului de import şi export din 
hominia constituie încă o nouă dovadă de imposibilitatea a- 
plicării liberalismului în viața economiei moderne. 

Impotriva primei reglementări o comerțului exterior se 
ridicase toate furtunile și se repezise toate fulgerele doctri- 
nare ale liberalismului. Chiar cei cari credeau perimată a- 
ceastă concepție nu-și închipuiau noul regim de restricție şi 
cotrol decit ca o pozițiune de scurtă așteptare, in vederea re- 
suării schimbului liber dintre popoare. 

Totul era privit ca o concesiune provizorie, ca o „criză” 
limitată în manifestarea interdependenţei economice a popoa- 
relor. Se credea încă în puterea conferințelor internaționale, 
în influența Societății Naţiunilor şi în reîntoarcerea la „nor- 
mal", După cum nu credem în așa zisa „revenire la normal” 
(care normal?) tot asemeni nu am crezul în reluarea schim- 
bului internațional de mărfuri pe temeiurile antebelice. Dim- 
polrivă am socotit că trebue să privim regimul restricțiunilor 
comerciale și valutare ca o stare, dacă nu permanentă, cel 
puţin de lungă durată, să ne ancorăâm în ea cu toate interesele 
noastre şi să căutăm a o organiza potrivit structurei şi direc- 
tivelor proprii ale comerțului nostru cu străinătatea. 

Încercările de organizare au venit însă tirziu. Totuşi 
punindu-se la colaborare cercurile industriale şi comerciale- 
și lăsindu-se Ministerului de Industrie numai directivele ge- 
nerale, se reușise a se creia în 1932—1933 un sistem suficient 
de elastic și de eficace pentru conducerea politicei de import 
și export în limitele politicei monetare de atunci. Ca în orice 
sistem aplicațiunea trebuia făcută cu toată asprimea. Nu este 
deci de mirare că toate interesele particulare atinse cit de 
puţin în libertata lor de anarhică mișcare sau mobilizat im- 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


potriva organizării. Şi cum interesele păgubite fac sgomol, iar 
cele satisfăcute tac, era natural ca în opinia publică neinfar- 
mată despre situațiunea mondială a problemei, să se creeze 
a atmosferă dușmănoasă primei organizări și să provoace o 
relaxare a aplicării. Această slăbiciune a distrus sistemul. In- 
teresele particulare au căpătat supremaţia în lupta cu inte- 
resele generale. Balanța de plăți şi apoi Balanța de Comerţ 
au devenit astfel deficitare. 

Ironia soartei — care este totdeauna crudă pentru cei ce 
nu pot cunoaște şi nu pol prevedea — a făcut ca tocmai atei 
conducători politici cari condamnaseră organizarea, în sine, să 
fie nevoiţi să întocmească un sistem, conținînd și mai multe 
restricțiuni, provocind deci și mai multe protestări, — decil 
acel pe care îl combătuse cu Învierșunare. 

Complicaţiunea sistemului de astăzi provine din faptul 
că se încearcă a se creia un regim de valorificare peste pari- 
tatea devizelor obținute din export, păstrindu-se în acelaş 
timp o pozițiune foarte categorică pentru stabilitatea orto- 
doză a monetei, 

Principiul de temelie: orice import trebuie să fie precedat 
de un export prealabil este foarte bun, dar obligaţiunea de a 
ceda pe cursul oficial totalitatea sau a bună parte din devize 
micșorează posibilitatea de export. In adevăr, vinzarea devi- 
zelor pe cursuri deosebite pentru diferite categorii de pro- 
duse, provoacă o turburare a prețurilor interne, cari încearcă 
în zadar să se ridice potrivit cu noile cursuri ale devizelor. 
Complicaţiunile şi neajunsurile sistemului de azi provin din 
faptul că se încearcă a se creia o valorificare peste paritatea 
legală a devizelor obținute din export, păstrindu-se în acelaş 
timp o atitudine categorică pentru stabilitatea ortodoxă a mo- 
nedei. 

Dacă imposibilitatea sau refuzul Băncii de emisiune de a 
asigura prin aur cursul legal al leului a determinat o urcare 
fatală a mijloacelor de plată asupra străinătăţii, în bursa li- 
beră, este de aşteptat ca permisiunea de a se vinde în tirgul 
liber o cotă determinată de devize, să provoace o nouă scă- 
dere a valorii leului prin urcarea preţurilor interne. Corecti- 
vul intensificării exportului nu va putea acționa prea mult, 
deoarece elementele principale ale exportului nostru, cerea- 
lele şi petrolul, sunt supuse unui regim special defavorabil. 

În adevăr, pe cînd exporturile unei categorii de produse 
permit vinzarea liberă a unei cote de devize importante, va- 
loarea aur a exportului de cereale şi petrol trebueşte predată 
în întregime la cursul legal. Este deci de așteptat o încetinire 
a acestui export şi deci o intrare și mai redusă de devize. In 
asemenea condițiuni tot sistemul e amenințat să se năruie, de- 
oarece nu se vor produce mijloacele de plată externe cerute 


O O O U  *, 1 — pi 


CRONICA ECONOMICA 73 


de plățile Statului, decit luindu-se o cotă mai mare din valoa- 
rea exporturilor speciale. Importul minimal necesar activității 
economice generale nu va fi astfel garantat. Puținele devize 
disponibile vor fi folosite pentru impozitul de luz, care poate 
plăti mai cu ușurință toate diferenţele. 

| Greutăţi numeroase, pentrucă nu sa acceptat sincer a- 
plicarea libertăţii de vinzare a devizelor, păstrindu-se totuşi 
un sever control al întrebuinţării lar. 

k Calea apucală ne va duce fatal acolo, Şi cind teoreticienii 
liberalismului vor „face punctul” vor constata că au intrat 
din plin în apele economiei diri jate de stat, deşi ei vroiau să 
meargă tocmai în direcție contrară. 

Aceasta dovedește că — vrind, nevrind — Statul — în 
conjonctura actuală — trebue să organizeze şi să conducă 
Economia oricit de greu și de neplăcut ar fi pentru libera 
anarhie a intereselor particulare, aceasta este singura meto- 
dă de a mai putea continua viața în cadrele capitalisto-bur- 
gheze, făcute mai largi pentru a putea ingădui şi preocupări 
de ordin social, pe lingă cele individualiste. 


Dr. Ernest Ene 


Ziua economiei: 31 Octombrie! 


Ziur de 31 Octombrie este sărbătoarea economiei. Această sărbă- 
toare anuală şi universală a fost stabilită în primul congres interna- 
tional al economiei, care Sa ținut la Milano, în anul 1924. Sugestiu- 
nile şi directivele pentru sărbătorirea spiritului de cruțare și de pre- 
vedere radiază dela „Institut International de TEpargne”, care-si are 
reşedinţa la Milano şi care a împlinit, anul acesta, un deceniu ac- 
tivitate rodnică, 

In Occident, unde spiritul de economie are rădăcini adinci, în- 
fipte în tradiții seculare, Cassele de Economii au jucat un rol prin- 
cipal şi decisiv în formarea capitalului național. Cu toată criza eco- 
nomică, ale cărei repercusiuni distructive s'au resimţit mai ales asu- 
pra băncilor, Cussele de Economii au continuat să progreseze şi să 
cucerească o prosperitate nebănultă, Citeva cifre elocvente vor do- 
vedi, cu prisosință, această situațiune îmbucurătoare. După ultimele 
statistici, Cassele de Economii din principalele țări au următoarele 
depuneri de economii, exprimate În lei: Statele Unite 1073 miliarde: 
Germania 427 miliarde; Franţa 395 miliarde; Italia 315 miliarde; Ja- 
ponia 146 miliarde; Canada 138 miliarde; Australia 102 miliarde, E- 
vident, faţă de aceste cifre impunătoare şi aproape astronomice, Ro- 
minia ocupă un loc destul de modest, cu suma de 1%4 miliarde. 

Dar nu numai țările mari şi puternice joacă un rol important în 
Mişcarea Mondială a Economiilor, Calcule statistice dovedesc că cifra 
totală a depunerilor la Cassele de Economii, raportată ln numărul lo- 
cuitorilor, dă următoarea medie pe cap de locuitor: 


1. Novergia 16.021— Lei 15. Anglia 3.843— Lei 
2. Danemarca 14.587— n 16. Argentina 3.644- pn 
3. Australia 14447— p 17. Belgia 3.135— „ 
4. Noua Zelandă  14.143— „ 18. Finlanda 2.967- „, 
5. Canada 13.893- „ 19, js 1.586-— ,„, 
6. Suedia 13.893— „ 20. Spania 1.517— , 
7. Franța 9.613— „ 21. africa de Sud 66i— , 
8. Luxemburg 9.396— „| 22. Polonia 60-— „n 
9. Statele Unite 8,742 — n 23, Bulgaria 379— „ 
10, Olanda 7699— p 24, Letonia 3948$-— ,, 
11. Jtalia 769%9- „ 25. Grecia 236— ,„ 
12. Germania 6.5935-— „ 26, Ungaria 219-— „ 
13. Cehoslovacia 5.862-— „ 27. Egipt 159— „ 
14. Austria 5.757— „28. Jugoslavia 93— „ 


CRONICA ECONOMICA 77 


In această lungă listă, care incepe cu țările scandinave şi domi- 
niourile britanice (care au o medie de peste zece mii lei), se conti- 
nuă cu marile state Occidentale (care au o medie intre o mie şi zece 
mii lei) şi se termină cu țările Europei Centrale şi Balcanice (care 
au o medie sub o mie lei), — Rominia ocupă ultimul loc cu o medie 
de numai 90 lei pe cap de locuitor. 


Este o realitate tristă o ilustrare dramatică nu atit a sărăciei 
noastre, cât mai mult a risipei şi a lipsei de prevedere ce caracteri- 
zează poporpl nostru. Este adevărat că o mare parte a economiilor 
noastre s'a indreptat spre bănci şi că şirul falimentelor bancare a 
provocat o mare neincredere a deponenţilor, Insă, acest fenomen 
sa petrecut şi în alte țări, fără ca să fi fost atinse Cassele de Econo- 
mii. Prin organizarea lor prudentă și prin rostul lor social, Cassele 
de Economii, care nu vinează profituri mari şi care nu practică abu- 
zul de credit, uu devenit refugiul universal al pet far deponenților. 
Spre pildă in Statele Unite, unde s'au prăbuşit peste 4.000 de bănci, 
criza economică n'a atins nici o Cassă de Economie, 

O simţitoare îmbunătăţire s'a observat şi la noi în timpul din 
urmă. Criza a fost un factor de consolidare al Mişcării Naţionale a 
Economiilor, A contribuit mult la această desvoltare reorganizarea 
vechoi Casse de Economii a Statului, care a funcționat alături de 
Cassa de Depuneri şi Consemnuţiuni, dela înființarea ei, în 1881, 

In 1930 Cassa de Economii n fost emancipată şi reorganizută, pe 
baze moderne şi Den datite, „primina denumirea de: „CASSA NA- 
LA DE N ȘI CEGURI POȘTALE” sau prescurtat: „C. 


Noua organizare și prompta lucţionare a C, E, C., care dispune 
de o întinsă ramificaţie de sucursale, prin intermediul tuturor oficii- 
lor ponse din fară, s'a impus în fața opiniel publice, cucerindu-i in- 
erelerea şi contribuind la desvoltarea spiritului de economie, in pli- 
nă cniză econmică. Statistica depunerilor dela C. E. C, dovedeşte lim- 
pode acest reviriment satisfăcător, Iată care a fost creșterea depu- 
iterilor; 


AAR ER e site . 287.028.934 
S EA RS - 624.260.224 
1932. ie na piion a RM7.70 


1933. „ o ce s e e 1.361.745.786 
1934 (Octombrie). . 1.656.143.148 


Prin urmare, Cassa Naţională de Economii a isbutit să-și sporea- 
scă depunerile, în cinci ani, cu peste 500%. Este un rezultat, care mul- 
țumeşte cele mai exigente așteptări și care justifică cele mai frumoase 
speranţe în viitor. 

cercetare mai amănunţită n depunerilor de economii ne va 
descoperi unele fenomene interesante. 

În primul rind trebue să remarcăm faptul, că majoritatea depune- 
rilor se fac în Capitală. La Bucureşti avem 70.765 deponenţi, cari nu 
depus în total 1.165 milioane lei, lar în provincie găsim 75.080 depo- 
nenţi, cu 490 milioane lei depuneri, Adică singur numai Bucureştiul 
arao două ori mai multe depuneri decit toate județele din țară la 
un loc, 

In al doilea rind, trebue să accentuăm ci! de redus este incă nu- 
mărul deponenţilor în Rominia. La o populație de 18 milioane locui- 
tori, avem numai 146 mii de deponenţi. Adică un libret revine cam la 
124 locuitori, Această inferioritate se va Ințelege mai bine dacă o 
comparăm cu situaţia din alte țări. Spre pildă, în Japonia avem la 
o populaţie totală de 92 milioane locuitori, peste 42 milioane librete 


—————————————— n — 


Ea mia | 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ale Cassei Poştale de Economii, In Olanda, care are cam 8 milioane 
locuitori, Cassa Poştală dispune de peste 244 milioane nți, lar 
Cassele ordinare de Economii mai au încă un milion, a în total 
Olanda are 3% milioane deponenţi. Belgia, o țară cu 8 milioane lo- 
cuitori, are 5.382.000 deponenţi ai Cassei Generale de Economii. Fran- 
ţa, cu o populaţie de 40 milioane locuitori, are 20 milioane deponenţi. 
In toate aceste țări, un libret de economii revine cam la 2—3 locuitori, 
în timp ce la noi un libret revine la 123 locuitori, Acest raport arată 
cît de mult mai este încă de făcut la noi, pentru ca poporul nostru să 
atingă nivelul spiritului de economie din Occident. Căci numărul de- 
apa mere are o mult mai mare însemnătate, decit cifra depunerilor, 

Stodente infiltrarea spiritului de economie în massele adinci ale 
popo . 

A treia constatare, ce se degajează din studiul depunerilor de eco- 
nomii este, că repartizarea de, rilor prezintă unele enerig are u 
provinciile țării, Depunerile din vechiul regat sunt mai mari, t în 
provinciile alipite, cu toate că excludem Capitala din acest calcul, În 
afară de Bucureşti, vechiul regat are 55,930 deponenţi cu 380 milioane 
depuneri, iar toate provinciile alipite la un loc au 19.150 deponenţi cu 
111 milioane depuneri. Iată care este repartizarea economiilor pe di- 
feritele provincii : 


Numărul deponenţilor Economiile 


Muntenia 26.542 177.767.502 
Moldova 17.889 116.097.382 
Transilvania 9.727 56.160.447 
Oltenia 5.825 48.975.662 
Dobro, 5.674 36.975.950 
Basarabi 3,788 19.548.731 
Banat 3.379 18.603.027 
Bucovina 2.256 17.012.404 


75.080 491.141.103 


S'a încercat să se dea mai multe explicatiuni acestei inegalită 
între provinciile țării. Inainte de toate este Mitagiiivetă incă neli 
dată a vechilor depuneri dela Cassa Poştală de Economii din Buda- 
pesta, care a sechestrat o importantă sumă a deponenţilor din Tran- 
silvania, provocind astfel o neincredere in succesoarea instituțiunii 
maghiare, care este Cassa Naţională de Economii. A doua explicațiune 
ar fi presupusa inferioritate economică a provinciilor alipite. Insă, 
toate aceste explicațiuni sunt relative. Cecace trebueşte, este o inten- 
sificare a acţiunii de propagandă în provinciile alipite, pentru a în- 
lăture o inegalitate dăunătoare armoniei economice din toate pro- 
vinciile ţării, 

Trecind acum la cercetarea situațiunii economice din diferiteie 
araa G constatăm că cei mai mulți deponenți se găsesc in Ilfov (în 
afară de Capitală, 6443), Prahova (5116), Covurlui (3734), Constanţa 
(3370), Brăila (2434), Dolj (2329), Bucău (2299), Putna (2260), lași 
(2146), Buzău (2099). lar cei mai puţini sprna se gäsesc in Fă- 
gāraş (190), Chaul (190), Trei Scaune (160), Turda (140), Odorhei 
i 


30). 

De altă parte, cele mai multe economii se găsesc în Prahova (43 
milioane), Covurlui (35 milioane), Constanţa (23 milioane), lfov (28 
milioane), Dolj (23 milioane), Brăila (21 milioane). lar cele mai pu- 
puţine economii se găsesc în Făgăruş (985.000), Hotin 890.000), ul 
(729.000), Rădăuţi (658.000), Turda (557.000), Trei Scaune (240.000). 

In fine, trebuie să mai arătăm care este situaținnea economiilor 


CRONICA ECONOMICA 19 


şcolare, La o opulație şcolară de vre-o 3 milioane elevi şi studenți, 
ciți avem în Homnia, totalizind învăţămntul primar, secundar şi su- 
perior, — avem numai 22.956 deponenţi cu 334 milioane depuneri 
de economii. Din acestea, Capitala deține 7.698 deponenți cu 7 mili- 
oane economii; lar provincia 15,258 deponenți cu 263% milioane de- 
puneri. In cecace priveşte provincia, în afară de Capitală, vechiul 
regaot are 12.340 depunători, cu 23 milioane economii; iar provinciile 
alipite au numai 2.918 depunători cu 3 milioane economii. Din aceste 
cifre rezultă două concluzii. Intiia: că economiile şcolare, care joacă 
un rol atit de mare în educarea tineretului, sunt absolut insuficient or- 
ganizate. A doua: că inegalitatea între provineli este şi aici foarte ac- 
centuată, Prin urmare se impune declanşarea unei adevărate ofensive 
de propagandā pe frontul scolar, pentrucă tineretul este elementul 
cel mai interesant pentru clientela unei Casse de Economii, conștientă 
de menirea ei, 

Inainte de a încheia aceste considerațiuni, mai trebue să arătăm 
utilitatea economică, socială şi culturală a plasamentelor Cassel Na- 
tionale de Economii și Cecuri Poștale. Pe lingă păstrarea unui dispo- 
nibil puternic, cate poate satisface orice asalt al deponenților, într'un 
caz de panică neprevăzută, — Cassa Națională a întrebuințat econo- 
miile pòpuləre ce i s'au încredințat, cu cea mai mare prudenţă, in- 
vestindu-le cu toate garanţiile unor acoperiri lichide şi a unor măsuri 
severe şi necruțătoare de urmărire, In cadrul acestei politici de pla- 
samente, C. E. C, a acordat următoarele imprumuturi, în aceste vre- 
muri de grea restriște și de agonie a creditului: pentru industrie 174 
milioane; pentru agricultură 53 milioane; pentru comerţ 83 milioane; 
pentru şcoli 138 milioane; pentru biserici 44 milioane; pentru igiena 
publică 23 milioane; pentru şosele, lucrări edilitare, ameliorațluni fun- 
ciare 37% milioane; pentru întreprinderi comunale 15114 milioane. 

Din veniturile sigure ale acestor imprumuturi lichide (între 6 luni 
şi 5 ani), se bonifică dobinzile deponenţilor (314%) şi se alimentează 
fondul de rezervă, nedistribuindu-se nici o dividendă, In lipsa actio- 
naratului. 

In concluzie putem constata, că tinăra noastră mișcare n econo- 
miilor s'a inaugurat sub fericite auspicii. Progresul el depinde de în- 
țelegerea conducătorilor țării și de sprijinul tuturor factorilor de râs. 
pundere ai vieţii noastre economice, culturale şi socinte, Trebuie să 
aimplificăm și să adincim acțiunea noastră de propagandă, după mæ- 
deiul strălucit al Mişcării Naţionale u Economiilor din Anglin (Na- 
tional Savângs Movement), care a contribuit atit de mult la răspindl- 
rea spiritului de economie în massele poporului englez, pi 

Ziua Economiei este un prilej de reculegere şi de verificare a 
conștiinței noastre. Avem obligații fată de noi înşine, faţă de familia 
noastră, față de țară. Asigurarea viitorului și crearea unui puternice 
capital naţional se vor putea realiza numai prin practicarea actului de 
economie, adică prin disciplinarea consumațiunii și prin eliminareu 
risipei. Rominia, integrindu-se in ritmul miscării mondiale u eco- 
nomiilor, va inainta pe calea progresului si n prosperității, 


Caius Bardogi 


Cronica teatrală 


Bucureşti — 


Cinematograful a intrat în gustul publicului modern. 

El are un tempo rapid, în concordanță cu mișcarea diw 
juru-ne: o febrilitate a realităţilor... un ritm viu de idei şi de- 
sentimente. 

Spectatorul nu mai are răgazul și nici plăcerea de a ur 
mări un sfert de ceas pe un actor care se gindește, plimbin- 
du-se dela ușă la fereastră şi retur... : 

Publicul vrea să-şi uite existența mizeră şi — în nesigu- 


ranja de toate zilele — vrea să-și odihnească sufletul şi să se 


distreze. 

Teatrul de odinioară îl purta în labirintul sufletului — 
printre suferinţi. 

Cinematograful ne poartă pe suprafaţa lucrurilor — in- 
cîntindu-ne ochiul şi auzul, nelăsindu-ne să privim în a- 
dincuri. lar cind spectatorul e distrat, un foc de revolver îl 
readuce la realitate. Dacă focul de revolver nu-i destul — re- 
gizorul face apel la artilerie... Aa 

Filmul ne dă tocmai ceiace n'avem — şi visām... Ne adu- 
ce palate, restaurante, baruri luxoase... Ne trece pe dinainte 
toalete elegante. Ne desfăşură privelişti din țări, pe care n'a- 
vem să le vedem niciodată. x 

Dar mai ales ecranul ne transportă in lumea fantasti- 
cului. 

Teatrul ne prezintă viața așa cum este. Cortina — cum 
su spus — este un părete care se ridică... : 

Vedem pe oameni în carne şi n oase — cu durerile lor, 
cu speranțele veşnic nerealizate. 

Fiecare piesă nu-i în fond decit o viaţă care încîntă 
o clipă — pentruca în urmă brutalitatea realităţii să spul- 
bere totul. 

Dar această viaţă este trăită de oameni fizici. - 

La cinema, visul e complect. Tema se ridică în domeniul 


CRONICA TEATRALA si 


fantasticului — şi m'avem de-aface decit cu umbra oameni- 
lor. Din această lume a umbrelor vine pină la noi o muzică 
parcă subpămâînteană... 

„Filmul ne ține atenţia încordată. Trebue să citim expli- 
caţiile de pe ecran. Greșelile de stil şi de limbă nu ne mai 
preocupă. Acum, acum, scrisul trece după rulou... 

Urechea zbirnie, lumina ne orbește... Cum să te mai gin- 
dești, dacă polițiștii urmăresc cu revolverele întinse pe ho- 
tul de hotel? Dar dacă fugarul de pe burlanele unui zgirie- 
nouri se prăbușește în neant? Cine se mai gindeşte la trucu- 
rile cinematografului? Cum să crezi că hoțul merge în patru 
labe pe o pinză întinsă pe dușumele, şi care reprezintă un 
părete cu burlane — subt obiectivul operatorului? 

Cinematograful ne dă iluzia, şi-i de-ajuns. Noi doar 
după acest lucru umblăm în viaţă... 

Parcă ar vorbi un frecventator al cinematografului. In 
fond, subseriitorul acestor rinduri nu se duce decit odată pe 
an la cinema — dar care îl înțelege şi nu se revoltă de stupi- 
ditățile lui. 

El avea cel puţin teatrul cu lumea-i de ginduri şi de sen- 
timente — într'o atmosferă de discreţie sufletească. 

lată însă că cinematograful a pătruns şi în teatru. Piesa 
„Lume de hotel” — reprezentată la Teatrul Regina Maria 
— nu-i în fond decit dramaturgie cinematografică. Dar pu- 
blicului mare îi place sistemul. 

u ne rămîne altceva de făcut, decit să ne exprimăm re- 
gretul în fața imixtiunii cinematografului în teatru — și să 
așteptăm, printre piese-filme, şi piese-picse, 

Trebue să recunoaștem însă, că Teatrul Regina Maria a 
realiza! în mod desăvirșit noul sistem dramatic— atit prin 
meşteşuguri scenice, cît şi graţie jocului ales al actorilor. 

In aceiași categorie cu „Lume de hotel”, trebue să pu- 
nem și lucrarea d-lui Mihail Drumeş: „O crimă pasională” 
— farsă atractivă, care a jignit bunul gust doar printr'o gar- 
jă politico-socială deplasată prin tonu-i de-o gravitate juve- 
naliană... 

Cu această farsă, Teatrul Regina Maria și-a început sta- 
giunea — însemnind un punct de plecare pentru un meri- 
tuos autor dramatic. 

Teatrul Naţional și-a deschis stagiunea cu „Neamul Şoi- 
măreștilor” de d-nii M. Sadoveanu şi Mihail Sorbul — con- 
tinuînd-o, din repertoriul original, cu „Moșnenii”, piesa d-lui 
Sandu Teleajen, care dovedeşte o adincă cunoastere a sufle- 
tului țărănimii — frământate de problema pămintului — şi 
un ascuţit simț al scenei. 


Romanul d-lui M. Sadoveanu, acea capodoperă a genu- 


6 


- 


8z VIAȚA ROMINEASCA APUNTES 
————————————————————————————————————————————————————————————— 


lui, care ne-a delectat la cîteva lecturi, — ne-a atras şi cu 
prilejul reprezentaţiei de deunăzi. 

Am citit „Neamul Șoimăreştilor” cu aceiaşi plăcere, cași 
la lecturile anterioare — o plăcere sporită de faptul că, fiin- 
du-ne cunoscută acțiunea, numai arta ne încînta cu bogate- 
le-i resurse. 

Autorii piesei au lăsat de-oparte toate povestirile, insis- 
tind asupra acțiunii — care se desfășoară repede, din act în 
act, fără nici o oprire. 

D-nii Sadoveanu și Sorbul au ales momentele caracte- 
ristice şi dramatice — constituind o bună piesă de teatru du- 
pă un roman... ceiace în deobște e atit de greu de indeplinit. 


M. Sevastos 


Cronica cinematografică 


Fizica umană. — Trei filme.— 


In cursul săptăminii trecute s'a reprezentat un film intitulat „De- 
zamăgire”, în care jucau Joan Crawford, Reymond, şi un artist relativ 
cunoscut cu numele de Edward Arnold. Filmul n'avea nimic extra- 
ordinar, deși era în general agreabil de văzut. Ceva însă m'a impre- 
sionat Este figura şi jocul acelui actor decare vorbeam: Edward Ar- 
nold. Este un om cam bătrin, cam gras, cam urit, şi este tocmai pus 
să joace toate astea, să facă un personaj cam gras, cam bătrin, ete... 
Văzindu-l la lucru, mi-am adus aminte o cugetare pe care o fac eu 
adesea și care sar putea formula pe scurt aşa: genul uman este În 
genere cumplit de urit, și cinematograful are această calitate de a ne 
reconcilia pujin cu inestetica fizicei umane. 

Fireşte, nu toată lumea este sensibilă la frumusețea fizică. De 
obiceiu chestiunea aceasta se pune aproape exclusiv in materie de 
amor, atunci cînd un bărbat sau o femeie dorește să-şi aleagă un par- 
tener din cealaltă tabără, Dincolo de aceste preocupări foarte spe- 
ciale, oamenii-s perfect indiferenți dacă semenii lor sunt grațioşi sau 
pociți. Ceva mai mult: morala curentă oarecum reprobă preocuparea 
unora de a examina imperfecțiile fizice ale aproapelui; asemuiește 
asta cu o indiscreție de copil prost crescut, cn nedelicateța unui sco- 
lar care şi-ar bate joc de un coleg cocoşat sau de un profesor şchiop. 
Moraliştii ne interzic să ne legăm de cusururile trupești și ne in- 
deamnă să ne exercităm pofta noastră de critică exclusiv asupra de- 
fectelor sufleteşti, Atitudinea celui care manifestă o sensibilitate prea 
mare in faţa frumuseţii sau uriclunei fizice este, în cel mai bun caz, 
socotită ca o atitudine frivolă; omul serios are alte treburi şi nu-şi 
bate capul cu asemenea leacuri, 

Mărturisesc că nu-s tocmai de această părere, Am crezut Intot- 
deauna că valorile de frumuseţe cuprind întrinsele pe torte celelalte, 
că eticul e inclus în estetic, că aceasta din urmă e o categorie mai 
largă decit toate celelalte, că de cele mai multe ori uriciunea fizică nu-i 
decit traducerea tangibilă a uriciunii morale şi că un om elegant 
sufletește nu poate da, prin chipul lui fizic, impresia unui om urit, 
pricit de neregulate l-ar fi trăsăturile feţii şi trupului (afară de cazul, 
bineinteles, cînd ar fi diform, estropiat si monstruos, căci atunci pro- 
blema nu se mai pune; noi nu vorbim aci despre anomalii minoritare, 
ci despre grosul populaţiei), 

Or, grosul populaţiei se întimplă a fi — cum spuneam — cum- 
plit de urit. Pe stradă, în tramvai, la cufenea, în tren, la teatru, la bi- 
rou, pretutindeni oamenii care trec prin faţa noastră ne înfioară prin 
uriciunea lor trupească, prin lipsa de gust nu numai în imbrăcă- 
minte dar mai ales în mișcări, în felul de a umbla, de a pronunța cu- 
vintele, de a-şi întrebuința miinile, de a-şi braca privirile, etc., etc. 
O impresie de absolută disgrație ne cuprinde. Fizica genului uman 
merită să ne facă oroare. Şi-i foarte trist, căci fizica omenească nu-i 
decit manifestarea exterioară fidelă a unei psihologii pe care o bă- 
nuim deci a fi deopotrivă de hidă cit și bnina materială cu care se 
învestmintă. 

n asemenea condițiuni, cinematograful este o binefacere. Această 


8i VIAŢA ROMINEAS CA 


artă are de realizat o dublă şi contradictorie sarcină. Pe deoparte el 
trebue să ne reprezinte, vizual şi în mişcare, oameni, cit mai mulţi, 
cit mai variabili, cit mai aşa cum sunt. Decit, cum spuneam, oamenii 
cei mai mulți sunt uriți. Cinematograful bun trebue deci să țină soco- 
teală de această nefericită situație. Un film unde toți actorii sunt ti- 
neri şi frumoşi este un film falş. O artă bazată în cea mai mare mä- 
sură pe exibiţia de oameni mulți trebue să țină samă de locul im- 
portant pe care îl ocupă uriţenia în fizica umană. 

Pe de altă parte însă, arta exprimă frumosul. Uritul în artă tre- 
bue supus unei elaborări meştesugite, care îl transformă întrun fel 
de frumuseţe, o frumusețe subtilă şi oarecum de gradul al doilea, Este 
ceeace face pictura i sculptura, acestea recurg la un truc: ame- 
stecă uriciunea cu diverse calități dramatice: disperarea, suferinţa, 
coneupiscența, mizeria acută, ete... În cinematograf însă, unde nu se 
reprenas un om sau apn, ci o lume întreagă, o vastă populaţie, tru- 
cul de mai suse iute epulzat, Majoritatea personnziilor ce apar pe ecran 
sunt oameni indiferenți şi mijlocii, nici prea buni nici pren răi, nici 
pesa adormiți, nici prea vioi, nici prea preocupati, nici prea distrați. 

e uceştia e mult mai greu să-i prefaci din uriţi în frumoşi. Căci pro- 
cedeul de metamorfoză este să-i faci în prealabil „caracteristici”; ori, 
ce poate [i mai greu decit să prinzi caracteristica indiferenței şi a si- 
tuațiilor mijlocii? 

Pentru toate uceste motive, cinematograful «e o artă cumplit de 
dificilă, Dar, în schimb, cind izbuteşte, el realizează unul din cele 
mai binefăcătoare lucruri: reabilitarea în frumusețe a cumplitei uri- 
cioni trupesti de care e lovit genul omenese şi reconcilierea noastră 
cu fizica umană. 

Toate aceste reflecțiuni mi-au venit contemplind jocul lui Edward 
Arnold, un om urit, burtos, bătrin şi mereu beat. In ciuda acestor dis- 
araţii, tot ce făcea el era aşa de caracteristic şi de adequat cu psiho- 
logia lui; era atita exactitate şi ctualitate în raportul dintre scop 
și exprimare; era atita grație (căci ce-i oare „gratia, dacă nu acea 
„bisance”, acea facilitate suplă care trădenză o execuţie fără nici-o de- 
perdiție de forțe, fără mișcări parazite şi eforturi inutile); era — 
deci — atita graţie în gesturile acelui actor care juca un personaj 
de felul lui disgrațios, incit am avut impresia că asist la o demon- 
struția experimentală a fenomenului artistic, a putinții pe care o are 
arta de o preface uritul în pre ore an 

In ultimul timp filmele cu adevărat bune n'an fost prea multe, Nu 
merită să fie semnalate decit trei: „Eskimo”, „Cele patru fiice ale 
Doamnei March”, şi „Moartea în vacanță”, 

„Eskimo” este un documentar, bine luat, bine decupat și bine 
condus din punctul de vedere al progresiunei interesului, l-am re- 
proşa că nu prea ne redă moravurile caracteristice Eskimoşilor, ci 
doar moravuri general valabile pentru orice altă populație zisă „pri- 
mitivă”, Păcat, căci Eskimoșii sunt, fără contest, una din cele mai 
interesante și mai particulare popoare de pe glob. Singurele scene 
care-s Jos shinee sunt acele reprezentind vaste expediții de vinat 
şi pescuit, 

„Moartea în vacanță” este un film de gen fantastic (în felul Mu- 
miei și Bestiei), unde ideea e o reabilitare a morții, care nu trebue 
privită ca ceva neapărat și obligatoriu înfricosălor, ci ca un lucru — 
ca toate cele de pe acest påmint — care te fi uneori oribil. alte- 
ori mai puţin, alteori chiar de Inc, alteori în fine aproape plăcut. 

„Cele patru fete ale d-nei March” este remarcabil prin mulțimea 
personagiilor, pi$n varietatea tipurilor, prin perfecţia tuturor im- 
terpreților, prin mulțimea detaliilor de fină psihologie şi, însfirşit, 
printr'o foarte agreabilă atmosferă de „roman englezesc”, 


D. I Suchianu 


Chenare critice 


Disperatul veacurilor 


Apariţia lui Emil Cioran, în publicistica tînără rominească, e com- 
parabilă cu adausurile muzicale ale unui clarinet stricat la sgomotul 
unei fanfare militare, 

Generația tinără era în tolu. Asalturile cele mari fuseseră pro- 
gătite pentru luarea redutei închipuite; gureșul organizat asedia poa- 
lele vetăței. In fruntea galopului, Petru Comarnescu flutura stindarde 
americane, iar Mircea Eliade clacsonoriza hindus operațiile strate- 
gice ale luptei. 

Emil Cioran, — aşa cum mi-l pot aduce aminte din decoloratele 
lui contururi în universitate, — era prea mușcat de demonii afir- 
mării ca să adaste cu mina în sin, Ospățurile gloriei consumau ber- 
becii graşi şi nu vroia să ubsenteze. Fără să-și fi făcut ucenicia ni- 
căieri, nici să fi intrat în vre-un atelier seriltoriresc să cunoască pe 
practic cite clape muzicale are silaba unui cuvint, apare deodată — ln 
o virstă pe care nu uită să si-o invedereze în toate lipăriturile, — cn 
titanul” mişcării. Umblase ca un disperat şi se afirmă ca un disperat 

Cum consemnele vremii, nle tinereții desfrinate, si ale statului 
major, se puteau lesne cunoaște, era de ajuns, să le fi satisfăcut și 
toate venianu dela sine. Un sulut reverențios, un zimbet din trecere, un 
gest tovărăşese, și cenaclul îşi disolvă pe dată pereții pentru n te cu- 
prinde, în intimităţile lui, cam cuprinde oala cu lapte mușița care s'a 
juca pe margine. 

Lozinea ern; experențialiimnl. Să suferi adică de trâiri violente, 
să te prefaci că „simţi cum un om ponte trăi în anumite clipe tontă 
esenta misterioasă a destinului uman și cum în el se poate concentra 
universalitatea lumii, absorbită în extazurile singurătătii”, 

După exerciţiile indelungate la fligornul „disperării”, Emil Cioran 
isbuteste să se impună în rindurile dintii. ȘI într'o generație avidă 
de genii — fură rind pe rind: Eliade, Vulcănescu, — pină şi Petru 
Comarnescu (1) — sa instală In virfuri, 

Filiația ideilor era cunoscută: puţină „trăire” luntă dela DIM 
hey cu vocabularul lui James și înfăţişată in seutecele nrtodoxici 
noastre. Dacă Freud a ridicat sexualitatea la rangul de centru nl asc- 
iuni omenesti; ducă Nietzsche ridicase biologia În treaptă de va- 
oare; dacă Bergson punea instineiul în mijlocul cunoasterii, mai 
răminea să fie promuluată patologia ca unic criteriu de valori- 
ficare. Asta presupunea: ideile rnțiunii să nu mai fie prețuite de loc, 
fiindcă aşa spunen Şestov. Insemna ca normele spiritului să nu mai 
valorifice nimic, fiindcă așa spune Klages. Insemna ca procedeele 


86 VIAȚA ROMINEASCA 


ştiinţei să nu mai cunoască nimic, fiindcă aşa susține Bergson, In- 
semna ca valorile morale să nu indice nimic, fiindcă aşa predică Hart- 
mann. Şi însemna ca Dumnezeul nostru să nu mai reveleze nimic, 
fiindcă asta însinuase Scheler. 

Şi atunci ce? 

„Să ne trăim destinul în mistica surselor vitale, Un iraționalism 
temperamental, liric și fecund să ne reveleze rădăcinile vietii, unde 
aceasta n'a fost infectată de o întreagă lume derivată a valorilor. Mis- 
tica surselor vitale, adică prinderea extatică a dialecticei interioare n 
vieţii, anularea conștiinței în demonia Erosului”. 

In consecință: cultura stă în raport de negaţie cu „mistica sur- 
selor vitale”, — asta o recunoaşte şi Rickert, deci: o înlăturăm. 

Intre in şi tendința ei de depăşire există un conflict; con- 
flictul e obirşia tragismului oricărei culturi, — o recunoaşte Liebert, 
— deci, s'o depăşim, 

In realitatea concretă e mai multă veșnicie decit în idei, — o 
spune Cassirer şi Şestov, — decl: să înlăturăm ideile. 

Morala: e îndepărtarea de voința trăirii, e negare, e osindire, — 
o spune Nietzsche, — deci: s'o osindim, 

Forma: nu e decit instantaneu luat dintr'o tranziție, e imobili- 
zarea mișcării, un moment din evoluție — deci, s'o disprețuim, 

Ideia: clişeu stabil operat în instabilitatea lucrurilor, — deci: so 
înlăturăm. 

Calitatea: clipă fixată din devenirea mişcătoare, — deci: s'o In- 
lăturăm. 

Conceptul este un vehicul; inteligența, instrument operator; gin- 
direa, cinematografie pe noţiuni sterile; creerul însuşi, organ de aten- 
ție la vital iar nw de gindire, — deci: să le osindim. 

In locul lor: să bentificăm instinctul orb, trăirea psichologică n 
succesiunilor Invălmășite, stările contradictorii ale sufletului, elanu- 
rile svăpălate ale conștiinței, timpul pur, durata, schimbarea, mi 
carea, eterna primenire a lucrurilor. Fluxul continuu, curentul, fluviul, 
care se măreşte fără încetare cu o noutate necontenit creată, scur- 
geren de vibrații vitale în ritm grăbit, primenirea care „se face” vesnic 
fără a fi „făcută” vreodată, clipa concretă şi vie, răsucirile pe voința 
proprie pentru a lua act de fluidul fierbinte care țişneste din interior, 
— aceasta fascinează. Și fiindcă „universalul” nu există în lucruri, nu 
e decit semn, — semn care indică ce atitudine practică trehuie luată, 
— noi să trăim concretul spumos, mustos, al fragmentului, 

Ideile acestea circulă în Apus de multă vreme. Ele au venit odată 
cu cucuviile culturii ca Spengler, cu filosofii istoriei ca Rickert și 
Dilthey, cu teoreticianii vitalisi} ca Nietzsche, si Guyau, cu intuitio- 
niști ca Bergson şi Le Roy, cu praematiști en James, cu disperaţi ca 
Şestov, cu sumbri protestanti de talia Ini Kirkegaard, cu antropolo- 
giştii lui Klages şi cu scepticii lui Husley, 

Tot ce ne-a asviriit Apusul, sa încrucișat în capul turmentat al 
tinerei generaţii. E la modă raționalismul, experențialismul, energe- 
tismul, dinamismul, acționismul, profelismul şi toate ocultismele? — 
ne facem ca atare, 

Zeificarea hiologiei, apologia sexualității, cintarea instinctelor, 
lenitudinea vietii, trăirea psicholozică şi exaltarea vestigiilor telurice 

nul fortei şi laudele beste restabilite, au păsit justificări metafi- 
zice, Spiritul este demodat, categoriile tiranizează, schemele falsifică, 
formele schimonosese și sugrumă, conceptele amăgese, valorile in- 
curcă. criteriile, regulele. normele, principiile, axlomele și legile sunt 
epitifele unei mentalități perimate care trebuie să disnară; vestigii 

ntr'un crepuscul care se va disolva într'o mare de singe, cînd va 
apărea omul nou, omul viitorului. telurie, ghem de forțe, fintină ar- 
teziană de energie clocotitonre, răscruce de virtejuri ale acțiunii. 


CHENARE CRITICE 87 


Emil Cioran este disperat, Pe culmile disperării, suit, asvirle ca 
Zarathustra blestemele înspre o lume care Il necinsteşte cu prezenta 
ei. Impecaţiile lui Ezechiel, nu pot egala accentul cataractelor, pornite 
din piscurile singurătăţii lui, inspre noi, 


Emi! Cioran, are revelaţiile neantului, şi simte chemările miste- 
rioase ale nimicniciei. Sorocul dispariţiei totale şi rapide, el îl cu 
noaşte deplin, este depozitarul absolut al secretelor creației. Fiindcă, 
dela obirşia întiie care a ordonat stihille lumii, a distribuit relele, vä- 
tămăturile, maladiile și suferințele, primeşte misterele și incălcitele 
enigme cari, lui numai, îi sunt destrămate, deslegate, „deflorate”, Cio- 
ran e apucat de ebulițiuni lăuntrice; ființa lui e o căldare în care 
fierb în clocote rufele; iar creerul, plin de „idei telurice” e un bulion 
de microbi cari mișună, Se urcă pe culmi, disperat; coboară la poale, 
disperat; stă pe ciuci, disperat; se înalţă, disperat. Fiindcă, el e chi- 
nuit de neliniști, de grijile lumii, de temerea distanțelor, de depârtă- 
rile sorocului final, de luminozităţile extazului, de incandescența in- 
tuiției, de înaintările morţii, „Nimicul” întinde către ființa lui tulbu= 
rată, limbi de flucări carbonizante, Vede în mangal, aude în vaer, fu- 
decă în funerar, trăeste în tencbru; e degustat de vulgarul unei exis- 
tențe care nu-l merită. 


„ldera” asta a „neantului” mişună în spus, Filosofia contempo- 
rană a făcut din ea dacă nu centrul metafizicii, în orice caz punctul 
de plecare al ontologiei, 

Pentru apuseni, ideea neantului e un rezultat al alambiculul logic, 
din care, mintea lor, învățată cu aliagele a trei noțiuni fundamentale, 
s'a nărăvit să scoată schelăriile lumii. 

Rickeri, bunăoară: ajunge la neant prin operații de spiţerie lo- 
că. A scormonit senzurile ontologice ale judecăților de predicnție. 
cintărit prin cite grade de înțeles trece ideea de „a fi” ca predicat 

asignat unui subiect, Și luînd propoziţia lui „A este B", s'a socotit 
şi s'a întrebat cite forme îmbracă „B”, văzut ca existenţialitate, Și a 
ajuns să deosebiască în „B” două feluri de n se comporta ontologic: 
a) forma de „gindire” cind „B „ezxplică” un subiect: şi b) forma de 
„cunoaștere” cind „B dă „predicare”, 

Acum: cînd „B” afirmă, el este o existențialitate; indiferent dacă 
are formă de gindire sau formă de cunoastere. Iar cind „B” neagă, 
predicatul negat (neantul, non-existența) e formă de gindire. De unde 
rezultă: neantul nu e predicat de cunoaştere; deci, neantul nu poate fi 
cunoscut. Şi de unde rezultă iarăşi: că neantul e concept limită, con- 
cept explicativ; care nu mai în acest înţeles poate fi, cel mult, „gIndit”. 

Cite intortochieri logice la Rickert pină a ajunge să despice nu- 
anța de neant într'o judecată! 

Bergson bunăoară: imaginea neantului se formează într'un punct 
al spiritului în care balansurile conştiinţei între două realități (una 
exterioară şi alta internă) se echilibrează. În ideea de neant este un 
plus; fiindcă a-ți reprezenta obiectul „A” ca inexistent, trebuie să 
„adaugi” ceva la el; şi să adaugi anume: ideea unei excluziuni. Deci: 
a gindi obiectul „A” ca inexistent presupune: 1) a gindi pe A” şi 
deci a-l gindi existind: plus: 2) a gindi că o altă realitate, cu care e 
incompatibil, — îl subplantează, îl înlocuește. Așa dar, în ideea de 
neant există un plus, nu un minus; anume: ideea obiectului existent 
Plua reprezentarea unei exclaziuni a acestui obiect. Asta, — ca reali- 
tate peichologică, 

lar ca realitate logică, ideea de neant are corespondență în ju- 
decata de negatie. In negaţic, — după Bergson — este iarăși un plus: 
negația e tot afirmaţie dar de gradul secund. Cind afirm, cu judec 
un obiect: cind neg — eu judec o judecată. A nega deci, Înseamnă: a 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


orrie ceva despre o afirmaţie care, — ea, — afirmă ceva despre un 
ect. 

Singur age» tite senz de existență in altfel neantului. Dar şi 
acesta ajunge la i de neant criticind teoria cunoaşterii. El pla- 
sează „omul” în realitatea istorică, în lume (in der Welt sein). Or rea- 
litatea istorică e ceva fluent, curge către moarte (Sein zum Tode). 
Deci, ca existență instalată într'o realitate determinată, care curge spre 
mourte, omul are starea sufletească a temerei (Angst). Teama aceasta 
+ etern prezentă în om; ea străbate fundamental existența umană, 

Teama, deci, ne relevă neantul; pe care nu-l percepem; care nu 
ne e dat ca existent; nici ca obiect. Neantul e „ceva, — „alteeva” 
decit ceiace este, care ne provoacă sentimentul temerei; de acelin zice 
Heidegger că omul e „locul metafizic al neantului”; şi de aceia zice el 
că neantul i se „relevă” omului. Neantul e ceva care aparține altei 
lumi care ne transcende; putem, deci, „deduce” pină la el, dar nu să-l 
cunoaștem. 
iji Forma logică u neantului e negația. Neantul e isvorul negaţiilor 
ce, 

Printr'o spițerie de concepte, toţi acesti ginditori ajung la ideia 
limită a neantului. Dozind ech ul, despicind nuanța şi ațițind sen- 
zül unei noțiuni: fie a „predicaţiei”, fie a „substituției”, fie a „re- 
levării” industria logică ne furnizează ideea „Nimicului”. 

Fără se identifice bine mersul analizei şi fără să se năsiască 
linia dreaptă a unor raționamente, la noi „experențialiştii” au luat re- 
zultatul drept „existență” şi au început să-şi provoace trăiri violente. 
Şi za inc biputi că au și băut conţinutul flaconului, morfolind în gingii 
eticheta. 

Heid r n'a disperat; Bergson n'a disperat; Rickert n'a disperat. 
La noi, însă, bäeții bursieri ai părinților care-i zărăfese cu rații grase 
de bani şi cu mingăeri materne, sau suit pe culmile disperării, Mă- 
nincă bine și beau bine. Dorm profund şi n'au vise urite. Ar vrea în 
schimb să vadă turmele lumii apucate de o sfintă panică ecumenică; 
iar ritmurile învirtirilor cosmice transformate într'un behăit universal. 
In Germania, unde e focarul molimei, tineretul e un șuvoiu de via 
impetuoasă, un stilp de energie În nvalange. Tar noi ne strimbăm fi- 
niile fetei pentru a lăsa să se înțeleagă că e autentică grimaza; ne îm- 
bolnăvim arterele pentru a prezenta statura încovoiată de atitea trăiri; 
şi ne sgircim articulațiile pentru a da mersului nostru poză metafizică. 


Ce farsă ! 
Nariu Dobridor 


Scrisori din Austria 


In vara anului 1934 la Viena 


Ca orice turist care şi-a ales În vara trecută, ca țintă n excursiei 
sale, Austria, ştiam că poate voi asista acolo la agitații, Revolta mun- 
citoreuscă abia fusese potolită şi, cu toată asprimea ultimei legi ex- 
cepjionale, atentatele teroriste se inmuljeau. Dar evenimenele nu fost 
mult mai tragice decit bănuiam: asasinarea cancelarului Dolffuss, 
atacul asupra Ravag-ului și revoltele din provintie, punet culminant 
al crizei ce se pregătea și prilej de clarificări interne şi externe a 
problemei. 


Prima impresie pe care o ai la intrarea în Austria este nceen de 
desăvirşită civilizație, politeță şi bunăvoință. 

În umbra acestei amabilităţi apare, abia perceptibil, dar tenace, 
interesul negustorese. Nu ești ntit musafir, cit client, Austria, țară cu 
posibilităţi economice limitate, a rămas posesoarea unui teritoriu 
din cele mai bine amenajate din punct de vedere turistie şi a nume- 
rouse comori istorice şi artistice pe cari înțelege să le pună În va- 
loare. Oraşele ei îngrijite, hotelurile confortabile, muzeele, aminti- 
rile trecutului cultural şi răsboinic, atrag numeroşi străini, curi lasă 
bani în țară. Fiecare oraș caută să canalizeze spre el curentul, pro- 
ectează serbări, descrie plimbările şi localurile ce oferă. Cite un pare, 
cîte un castel renumit, sunt anunțate prin tabele indicatoare la toate 
răspintiile, 

Şi dacă ofertele amabile, sfaturile cele dezinteresate, te-au an- 
trenat în cheltueli nedorite, trebue să recunosti totuși că nenustoria 
este cinstită. Preferi ca, pentru banii ce plătesti, să primeşti lucru 
bun şi frumos prezentat, decit să ui deaface cu un speculanti dublat 
de un obrasnic. 


Cu toată dorinţa de n ţi se prezenta şi ca agrerbil, Viena se urată 
tristă: un oraş ticut și sărac, colecție de pulate dezafertate sau trans- 
formate în muzee, păstrătoare nle amintirilor dintr'un capitol de isto- 
rie definitiv încheiat, Circulația pare redusă, lumen preocupată, stră- 
zile insuficient luminate noaptea. Numeroasele ordonanţe şi apeluri 
către populație, cerind unirea în vederea salvării patriei, nu ceva in- 
grijorãtor., Ajungi să regrei vioiciunea și nepăsnren Ducurești-ului, 
circulația Ivi intensă; maşinile luxoase, forfoteala după străzi, tumi- 
nil, zgòmotul, praful nurit de soare, 

Cu timpul, unele impresii penibile mai slăbese, Circulația ți s'a 
părul redusă pentrucă este extrem de liniştită şi ordonată. Automo- 


i Aa 4. [] g F 


* 


g2 VIATA ROMINEASCA 


In fața căminelor cari găzduesc trupe, seu la sediile organiza- 
țiilor voluntare, vezi autobuze, stațtionind sub paza unei santinele sau 
chiar încârcate direct cu soldaţi inarmaţi, cari urmează a fi trimişi 
ieși va fi nevoe. La un moment dat, unul sau două automobile 

ndate. 

Bineinteles, în tot acest timp stricteța măsurilor a variat 
cum apărea situaţia din Viena sau după cum soseau ştirile din pro- 
vincie. Cn totdeauna în asemenea împrejurări, ziarele naţionale eu- 
prind știrile cele mai trunchiate şi numai după ele este greu să-ți dai 
seama de situaţie. Afli că în cutare oraş revolta a fost stâpinită, 
sau putsch-iștii s'au predat, fără să se fi anunțat limpede cind şi în 
ce fel a început revolta acolo. Idee mai precisă despre situație îți faci 
din ziarele străine. Cele franceze par mai indiferente şi au reportagii 
mai scurte, Foarte bine informate şi pline de amănunte exacte sunt 
ziarele italiene. Cele romineşti dau proporțional mult loc ştirilor din 
Austria şi arată, prin tonul alarmant al telegramelor, prin titlurile 
mari și categorice, situația ca mult mal gravā decit este în realitate. 


Este evident că din primul moment, marea majoritae n populației 
vieneze a regretat moartea cancelarului său și, pe lingă doliul oficial, 
se întrevăd și alte dovezi sincere de durere. Multe persoane fără ab- 
solut nici o legătură cu administrația arborează doliu complect sau 
cel puţin haine mai închise. In genere, lumea nu se ie ii să-și ex- 
prime simpatia pentru cel asasinat şi nu are acea discrețiune de rău 
augur care se Întilneşte atunci cind se apropie un răsboiu civil şi nu 
se ştie cine va fi stăpinul de miine. a 

— „Și-a dat viaja pentru țară”, am auzit spunind oameni simpli, 
cari nu avean nici un interes să exprime vederile guvernului. 

Into excursie În împrejurimile Vienei, în faimosul Wiener 
Wald, un ţăran pe care îl rugasem să ne arate drumul, ne strigă: 
— „Veniţi din Viena? Trist lucru s'a petrecut acolo!” 

Mai tirziu, după ce asasinii au fost condamnați la moarte, întreb 
din neatenţie: — „Cind vor fi împușcați?” şi primesc dela primul 
venit răspunsul: — „Vor fi spinzurați. Ar [i prea mare cinste să-i 
împuște”, 

Dollfus fusese un antiunionist și un adversar al alipirii Austriei 
la Germania. Dar cu toate acestea era și el un naționalist. Aci toată 
lumea poate fi naționalistă: naționalism larg, german, sau special, 
austriac. Rămine de văzut care este cel bun, dar deocamdată mai 
multe simpatii merg spre ultimul. 

Toată Viena a asistat la înmormintarea cancelarului Dolifuss. 

Bineințeles, din prima clipă oraşul n fost îndoliat cu numeroase 
drapele negre, foarte lungi, cari atirnă dealungul fațadelor, unul sau 
două de fiecare clădire. Casele fiind însă toate foarte mari și înalte, 
steagurile par rare şi nu dau impresia funebră pe care o fac in ase- 
menea cazuri la noi, pinzele întunecate cari atirnă la fiecare ochiu de 
prăvălie, foarte jos, pină deasupra capetelor trecătorilor. z 

Corpul defunctului era depus la primărie, un palat de proporții 
grandioase, In marea sală centrală complect cernită, se gūseste cata- 
falcul, păzit de o gardă de onoare, compusă din opt persoane, Între 
cari patru studenţi în uniforme caracteristice universităţilor germa- 
nice: tunică de culoare vic: rosu, galben, violet, verde, cu branden- 
burguri, pantaloni albi, cisme pină deasupra genunchiului, _tichiuţă 
usă pe o ureche, sabie cu garda grea, La picioarele lui, călugărițe 
ngenuchiate pentru rugăciune, par transformate în stane de piat 
Pe podeaua sălii, dealungul galeriei care împodobește faţada și pină 
jos, în stradă, se îngrămădese nenumărate jerbe şi coroane, purtind 
culorile naționale austriace sau ale celorlalte state, Intre cle, caut cu 


SCRISORI DIN VIENA 3 
C 
ochii şi găsesc tricolorul nostru, Mereu sosesc automobile sar '„ele- 
gațiuni cu alte flori, In acelaș timp, o mulțime fără sfirsit se perindă 
prin fața cosciugului, pentru a aduce fostului ei conducător ultimul 
omagiu. In fața clădirii, publicul a făcut coadă, O lungă coloană de 
persoane aşezate patru cite patru ocolește toată grădina dintre pri- 
mărie și bulevardul Ring-ului. Pe cind primele rinduri intră sub ar- 
cadele clădirii, ultimele se refac mereu, aşa Încil pure că lumea stă 
incremenită pe loc, caşi zidurile de piatră, caşi catafalcul cu câlu- 
gărițele ingenunchiate şi garda lui de onoare. 

Dela ora 11, publicul necepe să populeze şi străzile pe unde, dela 
ora 2'4 înainte, avea să treacă funebre procesiune, Parcursul este ast- 
fel aranjat incit străbate de duuă ori centrul orașului, odată spre a 
alung + printr un mare ocol, la biserica St. Stefan, unde are loc cere- 
monia principală și apoi, de aci, pentru a trece spre cimitirul Hie- 
tzing, unde se face înhumarea provizorie, 

Hineinţeles, şi de astădată sunt luate măsurile de ordine nece- 
sare În asemenea împrejurări, dar fără exces şi mai ales fără nervo- 
zitate. Accesul publicului pe piața bisericii Sf. Stefan este interzis yi 
gardienii cari formează cordoanele „regretă” că nu ne pot lăsa să 
trecem. Cu scuze şi figuri jenate ne roagă să privim cortegiul din alt 
punct. Peste tot însă mai multe rinduri de oameni au ocupat tro- 
toarele şi aşteaptă apariția tristei procesiuni. 

„Sieriul inaintează printre rindurile de oameni, înduioşător prin 
micimea lui. Este aşezat pe un afet de tun și precedat de treisprezece 
uutocamlonne militare, încărcate cu toate coroanele ce fuseseră de- 
puse, Fiecare camion este condus de un soldat cu casca de otel pe 
cup, La dreapta acestuia, stă un altui, tot cu cască si cu arma reze- 
mută lingă el. 

Convoiul este lungit enorm de mulțimea detaşumentelor militare 
şi mai ales n diferitelor delegaţii. Trec organizaţii patriotice cu stea- 
guri, studenţi, elevi, apoi fete în uniforme aproximative, asociaţii fe- 
minine, iarăşi grupuri de bărbaţi şi femei, În costume mul mult sau 
mal puţin de ceremonie, cu expresii mai mult sau mal puțin de cir- 
cumstanță, cari se silese să marcheze cadența după o muzică înceată 
ce se aude tot mai vag, din fruntea convoiului. La urmă vine armată 
regulată, în ținută de răsboiu. 

Seara, casele Vienei aveau, între ferestre, mici luminări aprinse 
pentru pomenire defunctului. Uneori şiruri lungi de luminiţe pilpie 
dealungul întregii fațade. Prin sclipirile lor tremurătoare, oraşul ve- 
Rhează pomenind pe cel mort; o veghe lunebră şi sărbătorenscă în 
același timp, ca atunci cînd s'a consumat o jertfă pe care zeii o ce- 
reay pentru izbăvirea comunităţii, 

Multe zile după aceea ziarele anunţă cum, unii după alitii, con- 
ducătorii putseh-iștilor sunt condamnaţi la moarte şi executaţi după 
trecerea celor trei ore în care preşedintele republicei şi-ar fi putut 
exercita dreptul de grațiere, lar zidurile oraşelor și orăşelelor Au- 
striei se acopăr de noi proclamaţii patriotice, incepind cu cuvintele: 
„Wir klagen an”, un fel de „Jaccuse”, prin care Germania este ară- 
tată ca autoarea marală a omorulul, 


Va considera viitorul pe defunct un erou, sau îl va privi eu pe 
un rătăcit, care nu a înțeles mersul timpului şi a fost zdrobit de pa- 
sul lui cel greu? 

Austriacii fiind în fond Germani, ar trebui să ajungem, printio 
aplicare abstractă a principiului naționalităților, la concluzia că se 
vor uni cindva Reich-ului. Dar între oamenii de nceeuşi rassă pot 
exista totuşi deosebiri locale, care să creeze mentalități şi civilizaţii 
atit de caracteristice incit viaja în comun să fie imposibilă. Ne putem 


ÎN 


să VIAŢA ROMINEASCA 


închipui o cetate pi liberă, primind cu plăcere să facă parte 
dintro Grecie unificată sub dominația Spartei? 

Intre Austriaci şi Prusieni, dimpotrivă, conflictele au început di- 
nainte şi sunt din cele mal grave, Se poate chiar spune că Austria 
nu a avut dușman mai neimpăcat decit Prusia. Condiţia existenței 
uneia a fost decăderea celeilalte. Pentruca Prusia să se ridice şi să 
formeze Germania națională de azi, cealaltă a trebuit să fie 
şi să vadă imperiul germanic universal desființat. Frederic cel Mare 
nu a cucerit Silezia dela Francezi, Ruși sau Poloni, ci dela Austria. 
lar lovitura decisivă, care a pecetluit decăderea şi a pus capăt rolu- 
lui istoric al Austriei, nu i-a venit dela străini, ci tot dela Prusia, în 
Iulie 1866, la Sadova. Infrintă şi scoasă din confederațiunea gerais 
nică, ea n trăit de atunci o ma e artificială şi dezaxată. Isgoniţi din 
marea familie germanică și împinși afară, singuri între Romini, 
Poloni, Unguri și Sirbi, Austriacilor nu le mai rămăseseră decit difi- 
cultăţile cari trebuinu să-i izoleze definitiv. 

Este deci explicabil că, dacă sunt unii din el cari vor unirea cu 
Reich-ul, alţii în schimb văd problema națională intrun mod cu to- 
tul deosebit de aspectul pe care ea îl are pentru noi, Rominii, şi in- 
teleg cam greu că sunt frați cu vecinii lor nordici şi că au o sfintă 
datorie de rassă să intre ca ultimii veniţi Intro organizație în care 
erau indezirabili atunci cînd ocupau un loc de frunte. 

Metoda prin care H se explică această idee, — terorismul — nu 
este nici ea din cele mai fericite și a făcut ca Austria să se consi- 
dere și azi într'un fel de răsboiu cu vechiul său duşman. Dollfuss nu 
era un exponent al anumitor vederi politice, în luptă cu partide de 
opoziţie, ci chiar patria amenințată, Putsch-iștii nu sunt consideraţi 
decit instrumentele Germaniei, soldații ei clandestini, Cind Hitler a 
părut că revine la metode mai blinde, prin numirea lui Papen, zia- 
rele anunțau cu ironie: „Hitler face pace cu Austria”, Totdeauna can- 
celarul defunct fusese opus noului idol al Germaniei. Hitler contra 
Dolffus, aceasta era formula, şi asasinarea ultimului a inveninat 
situația. 


Puțin după împuşearea lui Dollfuss, programul meu de turist mă 
ducea spre muzeul de artă populară, cu oarecuri remușcări, pentrucă 
nu iau mai mare parte lu durerile poporului în mijlocul căruia călă- 
toresc, ci-mi văd indiferent de scopurile pentru cari am venit pe aci. 
Nu puteam prevede că paşii mă îndreptau din nou spre o explicație 
a evenimentelor la cari asistasem,. i 

Pentru orice popor, un muzeu de artă populară este un prilej 
de a face oarecare şovinism, Fiecare este bucuros să expună produ- 
sele specifice lui și să scoată în evidență acele elemente artistice cari 
fac caracteristica geniului său național, 2 5 : 

Muzeul dela Viena nu are această organizație unitară şi naţio- 
nală. Se pare că la alcătuirea lui nu s'a ținut să se facă atit o inven- 
tariere n patrimoniului artistic propriu, cit o trecere în revistă — 
de altfel cu deosebită înțelegere şi bunăvoință — a diferitelor po- 
poare şi regiuni supuse odată Casei de Austria. Şi noi, Rominii, con- 
tribuim din plin la constituirea acestui muzen și produsele artei noa- 
stre populare figurează în colecţiile sale cind sub eticheta de „Va- 
lahi”, „provincia Bucovina”, cind eine e mini, AR a wet 
sunt şi popoarele cari s'au it cîndva În ncecași situație, 
mer ră ae cind direct: taliei feb Poloni, cînd indirect : țările 
Carpatice, Slavi de nord, Slavi de sud. 

Nicăeri o afirmaţie despre un popor austriac. Afară de ținuturile 
locuite de străini, dar la rind cu acestea, vezi diferite provincii: Ca- 
rintia, Tirolul, Stiria, etc. Particularităţi locale sunt puse pe același 


SCRISORI DIN VIENA 95 
a e n AE E, |. 


plan cu deosebirile naţionale nle străi 
zezi la un loc aceste provineii— $ xoioecra af 


3 vezi că sensul particularismulul au- 
striac nu trebue căutat numai în provinciile germane ci şi În influ- 


l ptul de a fi stăpini 
urmă, de u fi fost ce a fost, deosebeşte mal mutt Niena de Doi pw 


Pentru Austria, patria o constitue ntit i i 
t > prezentul cit și 
sul erei Mai mult decit produsele geniului național, inbati trai mea 
pre ostul imperiu li creează © unitate distinetă. Palatele Habsburgi- 
or, bogăţiile de ċari au profitat în viața şi locurile lor de veşnică 
pr for arin şi E muzeele nationale, 

n fostul palat imperiul din Viena, Hofbu A ' 
foarte prețioase, Welliche Schatzkammer si Gellche SeA oIeChII 
mer, camera tezaurului lumese şi camera tezaurului spiritual. In 
prima de pot vedea insiznele şi odoarele Sfintului Imperiu Roman 
de Naţionulitate „Germană întrebuințate la ceremoniile politice şi 
militare împreună cu diferite alte amintiri de preţ, din cari cale mni 
vechi presupuse din vremea lui Carol cel Mare: coroană şi sceptru 
bătute în pietre scumpe, mantii grele cusute în fir de sur, spade 
cărți sfinte artistic îmbrăcate. O cameră cuprinde amintiri napoleo- 
niene, avind în mijloc leagănul de argint nurit al regelul Romei. 
2 Sr Bp aar Soan Sonea p expuse relicviile religioase, da- 

ci, daruri făcute de Împărați ise y 
m mina Me uzuri | părați episcopilor, broderii lucrate 
n toate părțile, cu deosebită stăruință ți se atrage atenția asu 
amintirilor dela diferiți împărați sau asupra lucrurilor ev mea 

La Burgtheater, puidul îți arată în salonul fostei loji imperiale, 
candelabrul de aur şi o masă a cărei tăblie este o bucată unică de 
onix. La Schönbrunn ai ocazia să vezi alte minunății: camera por- 
țelunurilor, camerele cu lacuri japoneze, camere cu tapete complect 
lucrate de mină şi faimoasa „cameră a milioanelor”, care are pe taţi 
păreții ornamente cu aur pur. — „S'an topit bani buni, de aur, pen- 
tru a face aceste luctări”, ți se spune neareşit. 

Ca peste tot, valoarea cen mare rezultă însă din legătura cu tre. 
cutul: la biroul acesta, aşezat lingă fereastră, lucra Franz-loseph; în 
patul de fier din colț dormea somnul odibnitar al nopţii si a ndormit 
şi în somnul din care nu te mai deştepţi; alături sunt apartamentele 
nenorocitei împârătese Elisabeta; salonaşul ucesta mie este camera 
secretă de consiliu a Mariei-Tereza, iar puțin mai departe au locuit 
Napoleon II și apoi, fiul său, ducele de Reichstadt, 

Acum ducele zace, după cum zac şi rudele sale, ceilalti membri 
ai familiei de Habsburg, în cripta bisericii Cnpuţinilor din centrul 
Vienei, inmormintați în grele sicrie de zinc, aşezate direct pe podea. 
Numai al lui poartă veșnic citeva buchete de flori, prinse cu trica- 
lorul francez. Celelalte, reci şi întunecate, par nişte imense lăzi pără- 
site, mai mult obiecte de curiozitate istorică, asemeni sarcofagiilor 
egiptene din Kunsthistorisches Museum, decit unor morminte cresti- 
neşti, Dar conducătorul este mai mindru ca nicăeri şi taxa de intrare 
ceva mai ridientă. Nu orice țară poale să arate vizitatorului o întreagă 
dinastie, compleet incheeată, sosită pe rind și păstrată cu venerație 
în acelaşi lăcaş de veci, 

Tot într'o criptă subterană, lingă o biserică veche, şi tot Im- 
preună, pe dealul dela Mödling, doarme o întreagă generație de lo- 
cuitori ai orășelului, măcelăriți de Turci cu ocaziunea asediului Vie- 


nei. Urmașii le-au adunat ciolanele şi, cu o grijă pioasă și ma 
In acelaşi timp, au format cu ele cruci pe E scri de piatră, așa 
în eternitate, victimele par să-şi afirme credinţa şi să sfideze semiluna 

Pentrucă asemenea lucruri s'au petrecut, Austria de azi este alt 
ceva decit Germania. Intimplările despre cari vorbesc aceste ami 
tiri, în totalitatea lor, întimplări trecute de mult în obiectivitatea lor 
şterse din memoria conştientă, dar cu înriuriri puternice asupra i 
conştientului, îi formează particularismul care vrea să țină loc de n 
ționalitate, Cine vede şi înţelege spiritul Vienei, nu o poate con 
decit ca o capitală, Ce trebue să fie pentru cine ti aparţine şi oi 
beşte ca fiu al el! 

Nevoia aspră de u-și apăra propriile hotare, a făcut pe Austriac 
să renunțe la visurile de mărire și la idees de a impune altora jugu 
robiei, Dar le-a rămas independența. 

Pentrucă au fost mari şi decăderea lor era necesară celor 
aceeași rasă, au trebuit să rămină singuri in fața utitor problem 
grele, între cari cea supremă a neființii, a renunțării voluntare de 
mai supraviețui gloriei de altădată. 

Statul care este azi realmente elementul de turburare şi de pri 
mejdie în Europa este cel german, împotriva căruia lumea re 
nu a putut ciștiga decit o victorie trecătoare. In jurul lui s'a muta 
zona de mare tensiune, Vecinii lui sufăr amenințarea cea mai di 
rectă, Contra lui Framţa îşi întăreşte hotarele, Rusia caută alian 
Halia susține Austria, 

Aci, ln Austria, par'eă simli apăsarea acestui colos masiv, par'că- 
ţii pe umeri greutatea. Dela Linz, unde se descopăr mereu comp 
turi, pină la graniţă, este o distanță minimă. Cum poţi impedica s 
curarea agenților de propagandă? Salzburg, supranumit Homa A 
triei, centru religios şi centru artistic renumit, unde au loc în fi 
care vară faimoase serbări muzicale, pare mai mult în Bavaria. Dup 
zidurile unui castel întărit care predomină oraşul, ți se arată în di 
ferite direcţii granița, la unsprezece, la nouă, la sapte kilometri. In 
bruck este şi mai expus. În dreptul lui, strinsă între Germania 
Melia, Antet nu are nici lățimea care să permită organizarea un 
apărari. 

Mergind spre Rominia, orizontal se deschide şi respirația devin 
mai liberă. Siguranța s'a mulat din occident în orient. 

Să comparăm situaţia cu cea dela inceputul secolulul trecut, cin 
nol vedeam în jurul nostru numai state de a căror politică dep 
deam, dar cu cari nici nu ne puteam compara, cind priveau asup 
noastră trei impărății: Turcenscă, Rusenscă și Austriacă, cind e 
ocupați cind de unii, cind de nr e şi vom vedea că schimbarea s 
produs nu numai în puterea ţării, dar şi În vecinătăţile ei. 

Acum, legătura s'a descleştat. Inconjurată la nord, vest şi su 
de state egale sau mai puțin importante, În sud-est de mare, R 
minia se poate mişca în vor, poate progresa, poate întemeea o ci 
lizaţie mare, 

Şi este datoare să o întemeieze. 

multe ori, văzind în mica Austrie atitea lucruri minunate s 
inălțătoare pe cari noi nu le avem, mi-am fngelat amărăciunea 
nindu-mi că totul este produsul unul focar de cultură cure s'a co 
stituit cu contribuția a multor neamuri; cu a noastră, între alt 
Acum însă, teritoriile înstrăinate ne-au revenit. Tot ce putem reve 
dica, drept al nostru, este adunat în jurul Bucureştilor şi în j 
Coroanei romine, A 

Să facem din darurile pămintului și din energia oamenilor 
puțin aceeaşi bună intrebuintare pe care au făcut-o foştii stăp 


Radu M. Goruneanu 


Miscellanea 


Un om de Stat sincer 


___ arăşi se aude în Europa zantăni! de arme. Intrecerea 
inarmărilor între Statele mari a fost reluată. Statele mici țin 
şi ete pasul pe cit le ingădur deficitele bugetare cronice. 

Recenta anchetă a Senatului Statelor Unite a dovedit 
că marile concerne ale fabricelor de arme și muniţiuni far 
toate jertfele financiare și toate intrigile pentru ca să intre- 
țină atmosfera războinică și să acerntueze starea de netinigte. 

In asemenea imprejurări spectrul Marelui Războiu din 
trecutul apropiat reapare și din nou suntem îndemnați să 
cercetăm și să descifräm tainele ce el incă ascunde. 

După Poincaré, Foch, Hindenburg iată că și Lloyd Ge- 
orge, — Ministru de Finanţe si Ministrul munijiunilor — din 
Ministerul brilanic care a declarat yi purtat războiul, îşi 
publică memoriile sale. 

Cu o neașteptată sinceritate dinamicul om de Stat en- 
glez destăinuieşte omenirii greşelile cari at determinat in- 
ceperea măcelului yi greşelile cari au [făcut ca acest măcel să 
dureze așa de mult și să fir atif de nimicitor de vieți ome- 
nesti, 

Mai intii un portret al lui Lord Grey, om taciturn, dar 
fåārä o voință fermă, fără spirit de inițiativă, condus mai 
mult de opinia publică decit inspirator al acesteia. Din cauza 
lipsei lui de fermitate și a rzilărilor continui, Germana ne- 
fiind sigură că Anglia va lua partea Franței şi a Belgiei, a 
îndrăznit să atace. 

Maj tirziu, aceeași ezitare, aceiaşi lipsă de imaginaţie 
creatoare a impiedica! constituirea biocuiui oriental alturi 
de Anglia și a permis Bulgariei să w alăture Puterilor Cen- 
trale şi Greciei să rămină în neutralitate, prelungind astfel 

izbotul și mărind jertfele lui. 

E curios cum Lloyd George avucal — a înțeles insem- 
nălatea materialelor de războiu, întro vreme cind Statele 
majore ale armatelor aliate se cramponau încă de metodele 
de luptă vechi în care elementul soldat și nu elementul tech- 


Lă 


Li m a 


93 VIAŢA ROMINEASCA = 
a E, 


nic juca primul rol. Descrierea luptelor și sforțărilor intre- 
pie pentri a reuşi să creeze Ministerul Munițiilar şi să dea 
impulsiunea necesară construirii armamentului greu este un 
aa cp de putere energetică și de dinamism neîntrecut a 
fostului Ministru englez. 


D. ILOYD GEORGE 


Misterul imobilizării armatelor aliate în tranșee e astăzi 
lămurit, casi misterul înfringerilor rusești. Lipsa de muni- 
țiuni de artilerie a fost cauza principală. „Pină azi — scria 
întrun rapori Sir John French — noroiul și lipsa de muni- 
țiuni de artilerie au fost cei doi factori principali cari ne-au 
obligat să stăm in defensivă”. 

intrun capitol special întitulat „Strategia războiului” d. 
Lloyd George ne produce altă surprindere. Pe cind toți marii 
generali cu ezcepțiunea Generalului Galicni sau lăsat hip- 
notizați de frontul de Vest și nu au putul concepe mult timp 
ali plan, decit atacul direct — dar dovedi! singeros şi inutil 
— pă raw german, a fost dat la doi „țivili” Lloyd George 
și Aristide Briand să conceapă o nouă strategie a războiului. 
Cu prilejul unei vizite pe frontul francez, Lloyd George a in- 
tilnit pe Generalul Castelnau care comanda un grup de ar- 
mate. Vroind să fie amabil, Lloyd George îi spuse: 


— Comanzi o armată mai mare decit oricare din arma- 
tele comandate de Napoleon”. 


————————————_——— 


MISCELLANEA 9. 
Dr a iar do ROCI Vo Veta La PE, e 


— „Ah. Napoleon, Napoleon! Dacă ar fi printre noi or 
păsi altceva, altă ideie de realizat decit nai”, răspunse Castet- 
nau. 
Acel „altceva si anume creiarea frontului de Sud-Est și 
atacul Puterilor Centrale prin Peninsula balcanică a fost gå- 
sit de concepțiunea lui Lloyd George şi a lui Briand. Mult mai 
tirziu şi Joffre și Kitchener au acceptat-o, după ce la inceput 
o respinsese, 

Intr'un memoriu întitulat „Sugestiuni privitoare la situa- 
fia militară”, prezinta! guvernului britanic la 1 lanuarie 1915, 
această nouă concepție a strategiei necesare este pe larg ez- 
pusă și documentată. Totuși operaţia a inceput mult prea 
tirziu și în mod greșit la Galipoli, pecind dela început ereta- 
rea frontului dela Salonic putea să producă efecte enorme 
asupra situației militare generale. 

Citā dreptate avea Lord Fisher care îi scria lui Lloyd 
George: 

„Indrăzneala la război este prudență si prudenta în rår- 
boi este crimă”. 


Facsimile ale manuscrisului d-lui Lloyd George 


Tragedia rusă și tragedia Serbiei găsesc asemeni e rpli- 
cări dureroase în aceste memorii. Infringerile lor, ca și in- 
fringerea Rominiei se datoresc în bună parte lipsei de aten- 
țiune a Marilor aliați pentru aceste forte omeneşti lipsile de 
material, t i 

ğ oir lor citeazā citeva telegrame ale Generalului la- 

nuşchieviċi — Şeful Statului major către Ministrul de răz- 
'elebrul Sukhomlinof : BREN | 

e Martie Tos. Strategia noastră este moartă. Nu mai pu- 

tem intreprinde nimic, pentrucă ne lipsește complect materi- 

alul. Dacă cel puțin am avea munițiuni ca să respingem ata- 

agir este uneori consolant pentru noi e faptul că Lloyd 


100 VIAŢA ROMINEASCA O 


George arată care era lipsa de inform a 
: í vernului e 
glez asupra situațiunei militare in psp aa / cite intrigi în 
feseau contra celor cari vroiau să lucreze nou şi din toată e- 
energia lor. Dacă asemena lucruri se petreceau întrun gu- 
vern de războiu englez, nu ne mai putem îndurera prea mult 
că ele se petreceau şi se petrec încă — cu putere desigur 
inzecilă — „in țara noastră balcanică. 
a teirra ca în toate l rho mari de veche democraţie, se. 
, eauna oamenii necesari ; 
pee în pere izeii pentru a salva țara lor 
Lloyd George, Clemenceau, Foch trinitat isi 
această fază a istoriei lumii! li bezea carpa 
Dr. Ernest Ene 


Teoriile „,Gindirii”. 


„Sunt doi ani, de cind combătind darwinismul, d-l Ni- 
chitor Crainic care crede că toată teoria darwiniană se re- 
duce la descendența omului din maimuţă, aducea acest ar- 
gument surprinzător: „a văzut cineva vreodată o mai- 
mujă nāscînd un om? lată o preocupare experimentală 
bizară pentru un credincios! Acum „Gindirea” revine, su- 
primind simplu şi facil, din istoria culturii omenești, mar- 
xismul,  darwinismul şi pozitivismul. La urma urmei e 
dreptul unei reviste teologice să fie absurdă (în senzul lui 
„credo quia absurdum”), dar atunci să ne anunțe în moù 
precis că avem de aface cu o publicație teologică. nu cu una 
de cultură generală, digi 

Şi mai trebue ceva. Cind se respinge pozilivismul, e ne- 
cesar să se cunoască nu numai biografia lui Aug. Comte, dar 
şi doctrina pozivitistă, e necesar apoi să se ştie că durwinis- 
mul nu e numai teoria care face pe om să coboare din mai- 
muţă. Să mai amintim câ mai e necesar ca marxismul să fie 
înțeles drept altceva decit o perfidie evreiască ? Dar pentru 
asta trebue citit „Capitalul”, ceeace presupune un efort in- 
telectual mai serios decit n citi pe... Berdiaev. 

Teologii străini cind combat ştiinţa își dau cel puţin 
osteneala să se familiarizeze cu en. 

N. vV. 


Sărbătorirea a 75 de ani ai filosofului 
Henri Bergson 


Publicaţiile franceze şi străine au sărbătorit prin studii si 
i art 
eiogiouse, cei 75 de ani impliniți de ginditaral RATEIO. AA pa 
at un nou și rar impuls filosofiei şi spiritului, 
nauguratorul metodei de cunoaștere prin intuiție este susţină- 


MISCELLANEA tüt 


torni unei melafizici dijerită in expresie şi conjinut de cele vechi. 

Consecvent cu rezultatele obținute pe calea intuitiei, no mai 
putea să susțice vechea melafizică, creată pe schele statice, abstracte, 
adică pe conceptele inteligenţi. Metajizica lui Bergson nu este o me 
Injizică melernă”, sau cure anticipează eternitatea şi absolulul. Ea se 

modifică în deplin acord cu structura veşnic non a spiritului și a 
lumii dinamice în care lrăim. Se conduce după faptele spiritului și 
se cercetează neintrerupt. Metafizica bergsoniană nu este dată ca un 
sistem filosofic bun pentru toate timpurile si cuprinzător al intregi- 
lui viitor spiritual al umanităţii. 

Pretenţia aceasta absolut capilăreuscă un putut-o avea me- 
tațizicienii cari imaginau, in cuprinsul schemelor abstracte şi rațio- 
nale, o lume eternă in neschimbarea ei. Insă «xperiența noastră și fap 
tele ne dau certitudinea unei lumi care se află intro perpeluă modi- 
ficare, intro totală domnie u neprevăzulului insesizabil. In această su 
premă calitate a melațizicii lui Bergson constă deosebirea și superin- 
ritatea ei [aţă de vechile filosofii. 

Evident că melațizica anterioară plutea in vag şi stirnea indoie 
lile cari apar odată cu inteligența, și că cea propusă de autorul „Evo 
luției creatoare” are avantajul precisiunei faptelor cari o creează ln 
fiecare pas. Bergson are dreptate clini susține că ideile noastre despre 
hae ig sunt eu niște haine prea largi: adică nu sunt făcute pe mā- 
sura ei. 

Schemele abstracte sunt incompatibile cu realul nedeterminubil si 
inconceplibil, 

Dar dacă în jocul abstract ol inteligenlii nu poale fi cuprinsă rea- 
litatea care durează, imponderabiiul ri poate fi sesiza! prin intuiție, 
pe care o prezintă astței: 

sell absolul nu poate fi dat decit într'o intuitie, în limp ce tot 
restul cere analiză, Noi numim uici intuiție, simpatia prin care ne 
Iransportăm în interiorul unui obiect peniru a coincide cu ceeace el 
are unic şi deci inexprimabil. 

Dimpolrivă, analiza este operația cure reduce obleciul la ele- 
mentele deja cunoscule, adică comune acestui obiect şi allora”. 

In toale lucrările lui, cari sunt un rezultat al metodei sale parti- 
culare de cunoaștere, a repela! necontenit aceste fapte și observaţii. 

Le-a repetat pentru clarificarea intuijiei sale, pentru expresia co- 
rectă a ei, și penirn lămurirea acelora cari îi gindean opera cu aceeni 
melodă pe care el a crilical-o cu atta agerime, in toate ocaziile n 
meladă caracteristică prin amestecul de idei şi domenii îrecunciliabile 
între ele. 

Dealtfel timpul a confirmat multe din rezultatele la care a ajuns 
ginditorul acesta exlrem de variabil și de precis, ni iti 

Filosofia aceasta esle si un reflex al epocii spiritului și civiliza- 
tiei noastre, a cărei instabilitate este unică in istoria umanității, şi a 
cărei noutate deconcertează pe mulți ce nu sunt în stare să-i seziseze 
caracteristica şi nuanțele. Evident că spiritul trece printro gravă 
„eriză”. | sa zguduit în primul rind eternitatea. 

Din static cum era pre pr cr ea activ şi dinamic, modifi- 
cator şi modificabil, viu, și deci durabil. d 

Acest od a născut A melafizica lui Bergson, pozilivă și realistă. 

Prezentul încă nu a infirmat filosofia aceasta, cu toate criticile 
cari i san adus, și cari. în cea muai mare parle pornesc de la o orlen- 
tare falsă în materie. Am insista! de la început asupra melafizicei lui, 
mai mult peniru lămurirea celui maf dificii capitol din opera acestui 
ginditor atit de modern. ` 

De allfel, ceeace ne împiedică de a cunoaşte jusi un lucru sau o 
activitate, sunt ideile vechi cu cari judecâm. Atunci valoarea lui de- 
vine incertă. Nu este atit de rar cazul de a intilni ginditari cari judecă 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


un sistem filosofic prin alul, elaborat cu decenii nain 

Care esle valoarea unni sifel de raflonoment in a carai palate 

Mile întră si toate evenimentele şi toate lucrurile unice de pe ime?! 
u este oare atins de o eroare inițială, şi care, — fatal — se per. 
petatoză în tot parcursul viitor al gindirii sale? 

Un spiril care nu poale distinge deosebirile, caracteristicul este 
an începător sau un diletant în problemele variate ale gindirit 
ta piei SCRISA uri e ppe și comparatia făcută nu în vederea 

ri a problemelor st a el 
ete jstpora pod re ERa ementetor sale unice, ci În reduce- 


telor ii sferiniai duce la această simplificare a lumit şi a evenimen- 


ceastă durată poate fi lu infinit modificabilă şi adaptabilă necesită- 
ților spiritului. Ea are avantajul de a į î i A eri 
prea largă” peniru lumea pe care o eri Mu ia ce ASENET ae 


Gheorghe Cornzanu 


Șapte glorii consacrate strict confidenţial. 


Un cere de prieteni obișnuiți să-şi descopere reciproc, e 
minceritate însuşiri nepretuite de oras si originalitate picta Areg 
se distingă ei între ei, cu premii care să devină apol publice, De acela 
unul mpi grăbit și mai practic, fiind umblai prin țările unde simţul 
practic și expeditiv este în mare cinste, a inventat un fel de adunare 
cag pé care a arrea „concurs literar”, 

$ e că anul trecut s'a ținut acest „concurs” evident „lit 
care a uns șapte glorii necunoscute dintr'udată, cunsacrindu-se poa 
„tineri needitaji . Adică, propriu zis nu se ştie, deoarece concursul 
cari a împins l» lumina zilei pe cei șapte tovarăşi de suferiată (toţi 
erau doar needitați!) a fost strict coniidențial, Èi s'a ținut În con- 
diții cu totul misterioase. Nu sa ştiut nici de termen, nici de con- 
dițiile participării la şansele gloriei, nici de compoziția comisiei care 
avea să-şi pue gustul literar în incercare. Nu s'a ştiut nimic. Lumea 
s'a pomenit numa! într'o bună dimineaţă, pe negindite, în faţa a şapte 
broşuri cu coperta verde | simbolul nepribânitei tinereți, mă ) şi 
enad o banderolă pe care sta scris: „premiul scriitorilor tineri ne- 

rt, laconic, misterios; dar mai alex practic. Practic de to 
abilă reclamă de presă, şi asta tot stil american, a ştiut să Ea an 
şi să mistifice publicul, creind atmosferă În jurul acestor copilandri 
EVEI) 09 lacomi a ci anie ae a nevinovaţi, sortifi să ispäsească fam- 
: «liseuta n capr 
americâneşu priciile ei a celor cu npucâturi practic 
putut afla mai tirziu că doi oameni cumsecade și cu oarecare 
sim} critic au căzut pradă acestei förse de prost gust! acreplind să 
sancționeze, premierea prietenilor gg pe i între el, lată însă că mi- 
ein) se risipește și afacerea apare în ton goliciunea ei așa cum este 
în, maalitate: o afacere care altundeva ar fi de competința codului pe 
terar, La noi... EI, la nof „Fundaţiile Regale” au căzut pradă cu 
țintă inocentă ncestul joc foarte juvenil de-a premlerea. 


Maniacii poeziei din Bucovina 


Era fata! ca îi A 
venită dia mortal pita din urmà să ne sezisăm și de avalanşa poetică 


MISCELLANEA 109 
a 


E vorba de o editură” [conar şi de o „revistă”, Plai. 

In directă legătură se pune si cotidianul „Glasi? Bucovinei”, 

Pină mai eri ştiam că Bucovina e o provincie, numai cu lipsuri, 
nevoi şi dureri, N'am știut însă ră se poate plinge de o suprapru- 
dneție... poetică, 

Vreo doi tineri, ne-au pus însă la curent si cu ncest umânunt. 

E Intr'adevăr interesant de ştiut cum devii în Bucovina, pont”, 

In primul rind, există două categorii de poeți: bătrinii și tinerii 
Hătrinii fac” poezii și astăzi, fiindcă pe vremen lor chintesența acti- 
vității literare și intelectunle îsi găsea o formă de manifesiure numai 
in acest mod. 

Tinerii, pe de altă parle, se recrutează în ee mai mare parie din 
rindul stodentimii. 

Se ştie că studenții cernăuțeni sunt grupați în societăţi academice 
(vre-o şase la număr) cari dispun în orginizarea lor interioară de di- 
verse „secții”: literară, tentrală, sportivă, stiintifică. 

vremuri, stim că unele din uceste secții produca essenri 
destul de serioase. 

Tinerii sunt insă ambiţioşi. Vroiam să-si vadā tipărite cu orice 
preţ, produsele intelectuale, l | 

Spre a-i satisface si a-si recruta si n clientelă politică, ziarul po 
litie „Glasul Bucovinei” 1i făcu invitația, Se cereau însă poezii. Trel 
rînduri, pot forma o „poezie” si cu numele de desupt, un „autor. 

In curind, poezia era „en vogue”, Nici o editură serioasă nu vala 
însă să editeze astfel de poezii, S'a fondat deci sì edituri” Iconar. 
Adică achiți tiparul yi poți să afirmi că „ai fost editat”. 

Gluma nceusta, se vede însă că » prins rădăcini serioase: „Căci 
cei mal mulți din tinerii poeti" au reusit în seurtă vreme să se „plu- 
seze”. Le Universitate, la cămin, la o librărie anumită, ke sne ctiutyl 

ziar, în posturi oficinde, : 5 

Unul din acesti tineri poeți miw declarat sincer: „Seriu poezii 
fiindcă şi alții seriu; ei se „invirtese” de nn post, de ce n'ayi punteo 
să fac ln fel si cu? Stiu cå nu's poet, chiar detest poezin. Dar ce să 
fac? La noi, acesta e criteriu! după care suntem selecționați, Cipe serie 
mai multe poezii, acela nre mal multe sanse de „câpătoială”, Poţi să 
mă crezi că asa e”. ae pa 

N'am avea nimie in contra poeziei. Cu conditia însă să fie poezie, 
să exprime o ideie, să fie „ruptă” din viaţă, cu alte cuvinte să redea 
viața aşa cum e, În sonoritatea cuvintelor alese. 

Citind însă nceastă naud poezie bucovineană, pe lingă faptul că 
e prost scrisă şi nu exprimă absolut nimic, eşti forțat însă să te plimbi 
cu fantezia prin stele, să te legi de corul mare, să cutreieri văzduhul, 
să te gindești la Nirvana, să faci faţă morților, spiritelor și vedeniilor 

o de morminte imaginare, EO x 

Şi astfel un linăr ca Sieen Streinul. Lianu ṣi alpi fără capăt şi 
fără număr, se laudă reciproce pe toate cărările. In revista” Plai, 
iau reciproc, înterview-ari”, Isi dau cu tămiia, Se codelnițează. Se că- 
ciulese. Se ridică În slavă. Cu alte cuvinte se erllează in cenaclul lor 
in postura de idoli juvenili și arnţioși. Zeul, e acela eare ştie să serie 
poeziile cole mal neinţelese și mai întortochiule. 

O adevărată Indeletnicire de nemajuri. Nu-şi dau ei seama câ poe- 
zis ce-o scriu e numal pentru ei și e ignorată de masse? Dar vom mai 
reveni. 


Titanii ateismului 
D. Nichifor Crainic publică in „Uindivva” incă ana din ipocritele 


sale predici pentru o mai pură moralitate, pentru credința în Dum- 
neren și peniru tubireo de patrie. 


1 VIATA ROMÎNEASCA | 


Referitor la moralitate, ne amintim că sacardojii Romel își suri- 


Referitor la credința in Dumnezeu, chestie de o gravă intimitate, 
nu cunoastem un singur act al acestui apostol din care am putea să 
reconstituim — ea paleontologul un mamat dintrun oscior — veraci- 


tatea predicei. 


Referitor ta setarea si iubirea patriei romine — de cind oare lo- 


cuilorii Gangelui şi poporul ini 


ernajionatizat, emigrat de pe sacrele 


aniuri yi râspindit prin Europo, a primit misiunea istorică de min- 


tuire a rominismului * 


Nu găsim la directorul „liludirii” nici iniata n în Dumnezeu, 


nici îndreptățire de apostol al rasselor pure și — 


upă cite giim — 


aici vocația puritanismului „Protestant și „protestatar” în mijlocul 


Sodomei. 
Vorbeşte de un „Posilivism”, ca de o „enricatară a religiet?” 


Un creştin fervent, practicant și sincer — care a priceput măcar 


o iolă din invățăturile lui lisus — nu asmulte asupra Jidanilor (Gindi. 
rea, pag. 261) perorind baliverne huliganice despre „ura iudaică”, „tat 


madism”, ete, 


Acest vocabular este o raricalură a religiei creșiine, 


„Revista burgheză“ ? 


Se anunţă o nouă publicație intitulată „Revista burgheză”, Afișele 


imense, lipite pe zidurile Capilalei cuprind chiar citeva indicaţii doc- 
trinare: va fi o revistă conservatoare, va apăra patrimoniul cultural 
și economic al burgheziei. 

Ne bucurăm sincer, Va fi un spectacol agreabil. Cred, că va Hi 
ra revistă din lume cu acest titlu și ca a asemenea ameţitoare sin- 
ce te, 

Indeobate, această clasă iși drapează intenţiile și armele de luptă. 
Pumnul de fier se ascunde sub mânașa de catifea, Lucrează și vorbeşte 
în numele „armoniet sociale” şi pentru promovarea intereselor , g- 
Aae” ale umanității (odinioară. pentru ale nafiunii integrale fA . 

„ltevista burgheză” vrea să ridice masca. 

nu vi se pare că namindu-se aşa cum își spune această re- 
vislă, doctrina respectivă ipi mărturisește pe jumătate infringerea * 


Criterion — revista »spiritualiştilor... ** 


Sub acest titu a apărut o revistă de arte, litere și filosofie (in şase 
pagini şi un desen) Inchinată „*piritualității” (nidasul termen de cure 
sa uzat şi s'a abuzat ča de o bermelină pentru n se ascunde păduchii 
concupiscenţii, ai bestiniității şi si ipocriziei), 

edactori Criterion-ului sunt, mi se pare, anahotreți cu yoga la 
briu ca îndreptar, călugări scoşi din cocluurile carpatice, 
un homunealus dintr'o conservă dela Chicago și elteva fiinţe serafice 
stăpinind forțele demoniace ale acestei triste lumi printr'o tainică şi 
„Spirituală” tehnici... 


Titlul de Criterian” este luat după o revistă americană, formatul 


după răposata „Idee Europeană” a ddor Bueuţu-Motru-Nae onestu; 
Ianina adaptat după clțiva autori „tnondiali” scosi la iveală de tul- 
bu E e auleleșii postebelice. 
° copie. 

Se te in articolul programatice al d-lui Comarnescu despre 
„Dezacordul dintre adevărurile spiritului şi fenomenele prezentului”. 


Pe II ie d a ei i E 


i 


MISCELLANEA ms 


ÎN o 


Adevărurile Spiritului sunt În dezacord cu fenomenele prezren- 
ma, tit mai rău pentru acest „Spirit” şi această „Spiritualitate“! 

Ce este „Spiritul” pentru acești elevi (fără să stie şi fără să vreu) 
aì d-lui Mihail Dragomirescu? Cava core piuteste de-asupra oamenilor 
şi de-asupra evenimentelor? Un inger sau o fantomă ? O fată morgana 
in toiu de varā pe cimpia Bărăganului ? i 

Ne reinloareem la terminologia drugomiresciană IER 

Formularea tehnică a acestui soiù de cea gi mi se pure 

- i i de-o neindeminare exusperantă. x | 

PER Cavetitara] voitor de bine” este o „giselniță” ndorabilă. Un ter- 

coreo fic, probabil. M 
aaa mi ine”? Ce fel de „bine™” Mister. 

Incă o revistă inutilă. 


Poimine... 


Spiritualitate" si, Criterioc” mai sunt sinonime si cu profetii 
m p pi ET 
este ahiucul. ? ; 
a ua pp ne frece tat despre nrnătoarele profetii in- 
f timal deceniu = ac: | 
S ama experimenta Statul țărănesc intr o vreme cind sania 
lumea ert convinsă de fertilitatea Statului liberal. Nae lonescu a i. [> 
și cxperimentează Stalul naţional, revoluționar, urum, cind toată lu- 
5 aränesc”. è x 
e Crede ed De A în po de se sbote d, Comarnescu este alumiață 
de declarațiile dui Eliade: Vres Sta! național, revolutionar şi bestie- 
nar (Corneilu prostie pete e aibe 
imiine” Însemnează revi { Ă 
acnee Meme ai Crilerian-ului nu ucuncat minusu „spiritua 
oiia cu urme n acestei „doctrine so taan aai ciomagul, buz- 
: rozul, insulta, calomnii, P: 
ay Sirnea Ve inerek cu Aristoteles în fruntea revistei * 


ve. .. LA 
Băieţii literați 
i Ñ à iu, : Þbusna cu plietisi- 
icisti terură de după războiu, au dat i 
tw n ponnus ti d. băeţi, cu pretenţii de literați, cari in ra 
tioa lor naivitate cred că n fi tinăr oan A racit in arres le, 
să i orice și cum te taie capul. În su 
aceia te potir ară şi de muncă și de cultură, şi de supei pen 
tr unele valori incercate, cari nu mai au întimplător însus 
pasi ronan  Ā şi j Nterar, sunt acel cari 
i wastā prejudecată yi tapa, y i i 
ani Mesponsubin ka cultivat in interes propriu, banaln yi paeas 
vorbărie despre „tinăra generaţie”, Ciţiva, printre eri e A) Ea 
unul cu „studii” în țara lui Gandhi prevent mini aa ile Ba: 
i s dept urma "i che £ è 
tari Me eines el ete Hoar generațomania uceastu, lipicioasă 
a boala oitelor, i = 
€ Pra astfel în ultima vreme W o pen imi cetate Ata te 
generaționiste, pur şi simplu neisprăviţi cu gă kgionse 5 
. 3e zice , 
7 Sofor işi dau brinci unii anora- ponte pă i ge oree 
i tipărită. Pentru acest scop, 
ele iza pah- = Pa aia in strimbâturi patetice, alții terte 


106 VIAŢA ROMINEASCA MISCELLANEA 107 


Jesc cu invierşunare lucruri cari și aga își păstrează intactă valoarea, ații, avem in România de azi. 
iar alţii înjură pur și simplu, probabil fäcindu-şi. socoteala că o ae reeșea că, după stari v anis doi Leibniz, vreo cinci Spinoza, 
rătura din topor, pe ton cit mai mujic posibil, isbeşte atenţia cel puțin trei-patru a luma se ingroaşe cu acești ti- 
și consacră faima. Am văzut doar pe unul din aceștia, de altfel o per- vre-o zece Bergson. Găsim că guma se i P KE lenor 
foctă nulitate (Milovici, parcă) făcînd hareea-parcea pe Arghezi și alţii, neri. Unul, îl caliiica dăunăzi pe profesorul Petrovici „ i 
arger în schimb trei, patru băeţi colegi intru Renerație (cirea sofic", altul îl găsea, — indulgent acesta!, e pe prey 
4 ani), ilosotic”, i intreprizi şi arivişti, voesce 
Aspectul cel mai hazliu al acestor exhibiţii, este altul: fiecare ni Motra coriluz re cuart Mle: prin concepția de 
anaa din aceștia, mulţi gi pre: e Dupereile pâna Tarne să pătrundă cu cuip ? 
pentru a muri seara, se crede chema scoată o revis $ nera PE i 
directive oarecum spirituale. Aşa s'a umplut pista cu o sumedenie de „La chat că nici unul din ei neavind nici o ianari 
„Feviste” puse pe hartă cn toată lumea, gingăvind atitudini eroice şi ific personal, voesc să se afirme prin fenomene 
„Dovatoare”, Recent de tot e și una „Criterion“, imagine fidelă a unui nici un spec | studenţilor care sparg geamurile la evrei. 
americanizant etparte, aprig piiniera la parvenire, cu toată min- zag. eri pace iără indoiulă, să se prezinte ilecare izolat, 
lea sa gongorică şi lamenta atică , ri m reu, tego ceeace 
Nu căutați însă miezul, talentul adevărat, pregătirea ancestor ge- i pe cout propriu și răspundere personală, -reareş- Seaga azo- 
nashon, pentrucă veți fi ispitiți să spuneți Împreună cu noi: la are comun 0 geuerație, ci talentul său individual. Dar 


| men în asemenea condiții e mult mai ereu. 


i & Co. 
Ultimile genii ale filosofiei romîneşti. iz aci 


Revista „Criterion” a inaugurat o rubrică. un fel de dic- 
tionar în care explică și documentează anumite noțiuni de fi- 
5 generală. Deia primul număr, fără să ne iie nimic a- 
menjat, am Îi pariat, dat fiind vocabularul tipic, grimasele și 
ticurile „noii generații”, că va îi vorba inevitabil, de următoa- 
reie noțiuni: „Spiritualitate”, wtempo”, „generație”, „Droble- 
matică”, „jenomenologie”, „Înteriorizare sau stil interior”, 
„Vitalism”, „imistică”, ete, N'am prevăzut numai cuvintul než- 
perientă”, pe care nu-l maji credeam la modă. Nu înțelegem 
bine ce rost are acest dicționar. Unul de Ponularizare? Dar 
pentru aceasta exista vocabularul lui Lalande, Fisier, etc. ŞI 


filosofici. 

Motivul de vugarizare e însă mumaj un pretext. Motivul 
adevărat e imboldul citorva neastimpăruţi tineri de a vorbi 
mercu de ei, de a se prezenta fără pic de spiritualitate ori de 


varecare, prezentați ca mari celebrități filosofice. Auzim de: 
moun Stelian Mateescu, um Mircea Fliade,.. un Mircea Vuk 
m ui Petru Manoliu, un C. Noica, un F. Cioran, etc. 
etc.” Fiecare din acesti domni reprezintă: unul existențialis- 
mul, altul vitalismul, altul spiritualismul duhovnicesc, altul mi- 
mai pe cel laic (0 adevărată rușine!), altu! pe lisus, altul în fi- 
ne pe fecioara Maria. 
Astă vară, un domn Ç. eina. senat in „Revista fundatii- 


lor regale” o dare de seamă a rominești, din cara —— G 


a 


Recenzii 


MIHAIL IORGULESCU, Marginalia, Bucureşti 1934 


Nu sunt de acord cu două capitole critice di n 
Problema „scatologilor şi a scalofagilor” este pron roate 
exemple neconeludenie. A scoate citeva perle de noroiu înghețat din 
proza sau lirica lui Arghezi fără incadrarea lor în dindemă, mi 
ete wes proceden aoti vetust. K jn 
e anoeştem pe profesorul Mihai! lorgulescu nea - 
ear S sale C rocă daian pere că mec ar ani aha 

sursă, » desigur, mod normal, în grădina sa cultivată 
cu clasicitatea elino-romană şi din cultul f i H 
ran) ergo interior, pioram de ontimporanii ve că sa 
2 sin peongrasnpi şi dizolvare a formelor pină — sau, mai ales... 
elorica serpmitoare și elegantă din „Er i, 4 n : 
de soldat A „Exemplul lul Robinson Crusoe”. A Ene pi F ooit 
„Din Sy Golescu” sunt pagini, care se citese cu multă plăcere. Era ia 
te uitai. L-a realizat, acum 10 ani, în forme controversate, dar pen. 
ru adolescenţi, sublime, Vasile Pirvan. j E 


GR. STANESCU-TEODORU : Princi d i 
administratif roumain, Perla. 1934 ONA 


_ _ Principiile contenciosului administrativ romi 
dirigulte și sistematizate de către legea din 23 Dolan de 
ag anr mun Kuge cele mai active. iaz 

a i şi a drepturilor cetățeanului, n 
a veche traditie de „hatiruri” tureo-fanariote, Pe trebat d A mă ea 
mee. une largh iolerne şi eficiente, 

f e legii din au fost puse În lumină intr’ i 
mirabile de studii de cât k e Abe ha 
iara F? Drept din pE ihe ore r n Or Pariimaea, dola 

ea d-lui Stănescu-Teodaru nu aduce 

e ranga privinţă, dar oricite lucrări asupra ilega calita pedian 
mei) ni binevenite i atrag aiena aiana Prea aatal tanc 

e atrag njin asupra unei penibil il 
Rominia nu va a ge edr 
i i x aparatului junge = Satia ern pină cind nu se va soluţiona 

au datoria de a desvolta doctrinar și juri 

Pi și jurisprudenţial - 

rm eter dreptului public, cit mai amănunţit şi Într'un spirit 


Lucrarea d-lui Stânescu-Teodoru corespunde acestui deziderat. 
Petre Pandera 


RECENZII 109 


V. VÂLCOVICI, Conferinte. Ed. Cugetarea, Bucureşti, 1934 


Din A ooro ținute la postul de radiodifuziune din Bucureşti. 
d-i V. Vâlcovici a alcătuit un interesant valum. Este o carte de popu 
larizare a teoriilor şi observațiilor moderne din domeniul atit de atri 
gător al astronomiei fizice. Serise pe înțelesul tuturor, aceste lecţiuni 
păstrează meg = un nivel superior în trutarea unor probleme de cos 
mogotie sau În prezentarea concepiiei aciuale asupra sistemului 
nostru stelar și a celorlalte universuri, 

In altă parte sunt înfăţişate ultimile invenţii şi cercetări ingine- 
reşti, jar cielul de conferințe se incheie cu observaţiile autorului în ju- 
rul unei grave probleme a statului nostru: refacerea și întreținerea 
şoselelor, 

Sunt juste opiniile pe care d- V. Vileoviei le formulează cu pri- 
vire la examenele de bacalaureal. 

Formalismul, apelul strict la memorie, scoala care depărtează tot 
mai mult de viaţă, au adus an de un serii de tineri sterpi lu minte si lu 
suflet, desorientați pină și In ulegerea unei cariere, precum sunt în 
bruma de cunoștințe pe care au prins-o În Heem 

Cartea dlui Vălcovici oferă deci si sugestii lezmmitorului care va 
incerca o indreptare n Învățămîntului nostru. 

C. N Negoiţă 


PAUL ZARIFOPOL: Pentru arta literară (Fundația pentru 
literatură şi artă „Regele Carol II" Bucureşti 1934. 


Dacă popalarizarea unor valori, în esența lor sliseretă refractare 
răspindirii largi, n'ar duce la diformarea hidoasă si prin simplistă 
înțelegere, la compromiterea caracterului lor specific, studiile de eri 
tică literară ndunate în ucest volum are trebui recomandate stăruitor 
tuturor judecătorilor de artă, pentru n învăța, din cuprinsul lor, enm 
trebue privit și judecat produsul delicat al spiritului, căruia î-se spu- 
nr ară. 

Sunt În aceste studii, atitea subtile reflecţii care pot fi hunte fără 
nici o rezervă drept criterii şi puncte de vedere dogmatice în diso- 
cierea fenomenului artistile, Zarifopol a fost unicul critic Hterar de 
uleasă și severă ţinută, care judeca literatura, nu ca orice critic de me- 
seric, ci ca unul ce caută rari voluptâţi în contemplarea şi urmărirea 
frumosului pur. Prestigiul aprecierilor sale, de aci izvorește. Nu fără 
rost și-a cules subiectele cu predilecție din trecut. Asupra acestora 
judecata e mai clară, mni obiectivă și precisă. cu în aprecierea oricărui 
fapt consumat. i N a i i 

Un rezumat al volumului ar fi pren insuficient. Cei cari vor să 
cunoască însă pe Zarifopol în toată ascutimen, varietates și erudiţin 
sa, îl vor găsi în aceste studii imperobile de critică literară, în cen 


mai inalti acecepţiune, N. Tatu 


I. MIRCEA NONU : Politica comercială a regimului naţio- 
nal socialist din Germania. 


Am crezut că vom găsi în această broșură de 13 pagini, nu numai 
vre-o citeva informaţii, dar şi o unaliză critică n autorului, Fiindcă, 
aricit de adevărat ar fi că în Germania de astăzi politica comercială 
e schimbată și nouă, nu e mai puțin adevărat că această politică nu 
numi că urmează o linie de zig-zag sub aspectul unor experimen- 


 ————————————————————————————— 


VIAȚA ROMINEASCA 


pentra înarmări în 
ternă nazistă cu politica ilie Eo 


TÂRZIU, DAR TOTUŞI ACTUAL 


DE DOUA MII DE ANI... de Mihail Sebastian 


de Nae Ionescu. cu o prefață 


In fond cartea 
dela primele rinduri dip oitruozitate. lar 

din pagi prefața, o sofistică 
vativă și finală din pasias HA plină la ridicola Dita = ‘analet 


cin rA ? 

ind îi tipseşte eșafodajul simati san asimetrie Nocne suf velent, 
ă p putut să con- 

de o s rmală, 

creațiune p erfeci asos ei Ra prefața la eo, sunt monstraositäti. E ọ 


Se int i 
deitore. erzie și se confiscă lucrări bune, pentru motive naive şi t 
Prima carte ca i ST tig: 
pină azi, n' sare as fi sortit-o e rS 
și pervers. am citit ceva mal imoral, mai pri ar 
refațatorat şi t 
Primat, autorul, 
pa in torturaf ip„iinla superioară, „animalut. ohay ahimalică. 
de mania superiorității al unei specii inferioare. Pri iectiv, cel de-ai 
si psichologice. » Mitimul, de frigurite dezechitibrării prea = 
e 


Amindoi sunt Í 
tendinta ol, Dai nið numat indivizi, Morbizi, am 
invert a ră a fe: (a semenii cu aceea maladie con CU erat i 
tet, oda  se ter, bolnav cum £, se chinniest 
Perd tav, Neurastenizat. Un indi d în 
sufletesc. Aci intervine d. N, a 


Josef Hechter ei 
Dac: n agonie, „pentrucă n 

logică și annae R ar fi ceeace se cret ri anjer. 

putut să afirme e TA rituală, chiar pentru acest sim S apei medic de 

Nav cu un n ele de mai sus. S'an intilnit pri 

m sănătos, ci, doi bolnavi Prin urmare nu un bol- 


nu mai si 
nanat d. T, Ptr cae de contradicţiile flagrante. Le-a sezisat mi- 


Dealtfe 
miner AC) arii arimba ne pead ecrit și de afirmäri 
fire, poale aa afosa ial = eeedee "e mat probiha 
pie 2 eră din paatna XE Cred mal de tre 
trei ennot nimada eelam auilale si o națiune deși ii place să se Im. 
sonorități e, si reduc vocabulara 


Li 
n schimb însă, prejaţatorul ştie ce e aceea „diversiune”. Şi cum 


se folosesc de acest i 
Cum se pot invena punere, pubernele reacționare. Cu alte cu- 


fi fost ac. 
echilibrat, mal prd: 


uite, 


RECENZII ul 


Mai interesantă insă este concepția sa asupra revolationarismi- 
lui. E revoluționară numai acea țară care şi-a însapit euro di 
Pe T evreiască („Singura (ară revoluţionară e ru ame rr vezi 
p. ‘$ 

Paginele următoare prelind să „justifice” logica d-lui lonescu, 
Ble se bazează in cea mai mare parte pe citate din biblie, discută pro- 
biema calului alb si se adincesc ridicol în iluzia messianică, 

Pagina XXVIII pore să ne dea insă concluzia sa „științilică” si 
imperativ. 

„Creștini şi evrei, cari nu pol fuziona intr'o sinteză... intre cari 
au poale ezisla pace decit... prin dispariția unuia din ele”. 

Desigur, dacă te gindesti numai ia problema messianică si la eceu 
a calului alb, nu poți să-ţi dai seama că ambele aceste „corpuri străine” 
suni pe cole de fazionare, fiindcă ambele, acum de muli sunt pe cale 
de... dispariție. 

e păcul că leologii polilicianizaţi gindesc numai În termeni me- 
dievali, cind nn eziata națiunea si closa socială cn notiuni valide re- 
cunoscute, ci Întreaga lume, omul, animalul, focul, aerul si apa se 
percepeau numai În larmen de „crestin si „păgin”. 

Dealtfel, doar pină şi un copil îsi dă senma că religia s'u scoborit 
de mult pe lrrapin egocentristă, omenirea emancipindu-se entuziastă 
de sub un corselaj slrimi şi sufocătar. 

Prefaţa îşi are în jine un sfirsit de teolru, groteac, dramatic, ri- 
dicol: wadose]? Hechter, tu nu simți că le cuprinde frigul şi intune- 
recat?” 

Nu sunt Iosef Hechter, dar d-le lonescn, dă-mi vole să-ți” spun, 
că pe mine m'a cuprins frigul citindu-ţi prefala nedemnă de a ji văznt 


lumina zilei, 
Incolo, „romanul nici nu merită o disculie. Căci nu e nici ro 


man măcar. 
$ T. Tudor 


GEORGES BORIS : La revolution Roosevelt, ed. Gra iset 
Paris 1934, 


Literatura asupra experienței Roosvelt este deja enormă. Sute de 


volume s'au publicat în aproape toate limbile pāmintului, 

Lucrarea d-lui Boris, fără să neglijeje o documentare precisă și 
destul de complectă de cifre, e prezentată extrem de agreabil, adesea 
în stilul unui bun reportagiu. Punctele esențiale ale reformei sunt in- 
fățişute pitoresc şi prezent. Ea se citeşte agreabil şi rapid; iar rezul- 
tatul pentru informatia cititorului e tot aşa de complect ca și cum 


ar fi oferit de o operă sistematică de știință, 


BERNARD LAZARE: L'antisemitisme, 2 vol. ed. Crès, 
Paris 1934. 


Această lucrare devenită celebră, era în ultimul timp complect 
epuizată. Ea fusese imprimată pentru prima oară pe timpul afacerii 
Dreyfuss, cind concepţiile rasiste erau la apogeu, și capătă astăzi o 
stranie şi tristă revenire la modă. Deşi scrisă de un evreu, lucrarea e 
tratată cu maximum de imparțialitate. Bernard Lazare a fost un pu- 
blicist de mare talent şi un erudit, — după cum se vede din cartea 
de faţă —, din cenaclul „Cahiers de In quinzaine” ul cărui suflet era 
Ch. Peguy şi din cure făceau parte Jaurès, fraţii Tharaud, ete, Docu- 
mentarea volumelor nu e bazată pe o investigație strict antropologică. 
Ea e mai mult de natură literară şi istorică. Aşa cum este însă, această 
carte e una din clasicele contribuţii la această problemă. Concluziu 

principală la core ajunge autorul e contra existenței unei ma pari: 


Revista revistelor 


Romine. 


Puatetinaat Institalui Rominesc de ln ò sumedenie de int i 
organizare stiînțițică e Muncii, Anul ua recunoscut in Bocu gen yaa 


VIII, lulir-Septembrie vola imperioasă a unei „puneri | 


; punct", 
Numărul acesta e extrem de inte 


resant, fiindcă tratează în ansamblu, Buletinul Institutului Economie Re 


prin studii bine documentate, cen 
mni ronet problemă carc se pane 
asi„zi pentru fara noastră: raționali- Sumarul ucestui dublu numă 

zarea, destul de interesant, SE 


minese, No. 7—9, 


ele, studiază concis această problemă pă importanță, a pair nostru, — În 
i e 


„lupta pentru introducerea unul sis- ție exportă intrac i 
tem administrativ cât mai puţin com- produse chimice arta a 
cpu Fă i | urios, der totuși ușa e: în Bulgaria, 
_ Administrațin, ca și maşina trebue avem toate şansele să facem un ade- 
să funcţioneze după legi anumite de vărat export Industrial, 
minimă rezistență, de maximă eco- fn treacă! ar trebui să facem ob 
atrase de optim randament. A servațiu ca studiile publicate să fie 
„eeace se urmărește în adminis- mal „proaspete” si ca pe lu sfirsitul 
trație, e pe cale să fio realizat timid anului trecut să nu apară studij cu 
Vi parțial, în industria noastră, date din anul trecut, 
4 eeaeee. ln Industria Remi- 
vască de Petrol pure să fi beneficiat CE ESTE R ? 
pa mai mult de această perfectă che- tai 
Je iu spre raționalizarea tebnică si inerea a fost cindva, păstrind 
a ă, E IE proporțiile, ceva anal v r 
i Se remarcă astfel că inițiativa sta- rea sonetului sau cu ji r igina 
în Dia atins» în bună parte țelul ur- de rime încrucișate, masculine si fe 
r 4 minine, reprezentând poezia acade 
SR: iciul O, R, N., nu numai că n e- mică, oficială ši administrativă +l 
barnt diversele standarduri, dar u încadrată între ortografie şi ordo 
ştiut chiar să dea un efectiv ajutor nanta comunală — şi eu omiletica. 


pri i lucrări din 
mulizări, care prin propriile sale cu- fier, ocupă locul al ai A E 
vnte ar lrebui să se concretizeze In 3 milioane lei; cum nipan ceace 


REVISTA REVISTELOR tš 


instinctul mecanic al oamenilor de enciclopedie bună este cartea de fie 
mai mult suu mai puțin prost gust care clipă, pe care o deschide nein- 
organiza singurele materiale de care ceat oricine, incepind cu savantul 
dispunea, sulletul, intelectul şi lim- imbätrinit pria biblioteci şi sfirșind 
“aul îm schelete articulate după un cu deslegātorii de cuvinte male a 
patron. Dacă te uesmecunizai şi nu te, O Enciclopedie ieftină este bi- 
erai nici bun cstolic nici ginditor blioleca redusă la câteva volume s 
conform unui modei autorizat, te lā- celui mai umil intelectual, 
ceai de rugine. Frecedenţii noştri de Pentru a vă convinge cit de mare 
până acum 100 de ani nu aveau nic; e utilitatea unel asemenea lucrări, n- 
locomotiva nici automobilul ca să fie" junge să vă citez un caz dintr'o mie. 
satistăcuţi  mecaniceşte, emancipați in Pinja Romană din Bucureşti se 
de o obsesie şi da o folie în intelect ridică statuia în bronz a iwi Lascar 
și psihologie, Astăzi nu mai e acelas Catargiu, Pe soclul ei cetim unii nas 
lucru și în desordinea tulentului tu- terii şi al morții: 1822-1898. In amin- 
multoasă poezia poste fi proză şi in- tirea marelui bărbat, Primăria Bucu- 
vers — nu male obligatoriu ca poe reştilor a dat numele lui bulevardu- 
zia să țăcăne ca un motor, şi noțiu- lui din faja slatuiei, Pe lăblița aşe- 
nea de roman se suprapune nuţiunii zată la câțiva pasi de ea, cetim că 
ile literatură şi proză — şi de ver- Lascar Catargiu su născut În 1833 ṣi 
suri: de ce nu? cu care se cùn- a murit In 1897. Vrind să ştiu, cine 
lundă. n avul dreptate, prietenii și udmiru- 
i-apabil să scrie o carte este orice torij care i-au ridicat statuia, sau e- 
om care şi-u orindult otablă de ma- diligi Capitalei, am deschis cea mai 
terii sau un subiect: greutatea pen- nouă Enciclopedie rominească, » 
tru el consistă in a seri o pagină și „Cărţii rominesti”. Alei găsim ani 
o fruzii — aci se lichidează capacita- 1823—1900, Aceleaşi date le găsim în 
tea — şi e foarte greu de scris o pu- Enciclopedia „Minerva”, pe care di, 
zină şi o fruză. Teatrul, unde autorul Adamescu le-u copiul fără control. Și 
nu serie ci împletește, refugiat in totusi Lascar Catargiu, n'a murit mici 
tecnica aşa zisă, comună tuturor în i897, wici în 1898, nici în 1900, 
meşteșugurilor mai mult sau mai ct ła 11 Aprilie 1889. Data exactă o 
puțin intelectualizate, utilizate in ar- aflmă in Enciclopedia italiană! 
ti constructorului, prezintă terenul E cam ruşinos, nu-i așa? Dar n- 
integral al compatibilitățilur neabli- ceastă dovadă de uşurinţă şi neexur- 
vetorii, titatea cu care se lucrează la noi në 
Cunosc desigur, atitudinea care mai urută cit de lipsiţi suntem de in- 
vreu să spuie și spune că nu intere- formaţii exacte toți cei ce iubim nde- 
sează condelul mal mult decit viaja vărul şi vrem să clădim pe el, 
și sunt nu numai de acord cu ceas- Enciclopedia „ce va apărea la not 
tă realitate ironică faj de scrisul in- lrebue să dea lămuriri din toate do- 
signifiant dar și în practica vieții menille culturii p civilizației univer- 
dau preiernță unui [ir de usturol sale, peniruci s înlocuiască şi pen- 
viu, faţă de o carte mediocră — o tru cel ce nu cunoaște alte Imbi en- 
carte bine scrisă, adică scrisă, nu ciclopediile streine. Ea va trebui in- 
mi-e din potrivă indiferentă şi o a- să înainte de tonte să ne dea cunoş- 
se: lingă firul cu pricina: căci n tinjele despre noi înșine. Numal nst- 
carie bine serisă izbuleşte să reali- fel o Enciclopedie română poate de- 
teze in sensul ci ceeace realizează în veni oglinda progresului uriaș pe ca- 
sensul lui firul de iarbă, un maxi- re poporul romin l-a făcut în vremu- 
mum, serisul fiind obligat să trans- rile din urmă și deci un izvor ul În 
lorme materialele admirabile ale crederii în puterile noastre. 
vieţii în admirabil propriu”, Actualitatea unei Enciclupeilii nu 
(Tudor Arghezi, în „Adevărul H- trebue demonstrată nici ca. Progre- 
terar şi artistic", 28 Oct, 1934). sele tehnice ale ultimilor decenii au 
fost ei e barat revoluționarea 
Pentru o E nă așezămintelor sociale, economice și 
nefole punte = ani financiare atit de radicală, exigenţele 
„Utilitatea une! asemenea opere ni igienice atit de mărite, încât în pärl- 
are nevoie să fie documentată”. O le cui veche cultură marile case de e- 


REVISTA REVISTELOR i 
114 VIAŢA ROMINEASCA 1 


pnpanizeiă a discursurilor asupra imuabilā „constitutie sufletească”, Cu 
minismutni integral. alte cuvinte că rominnl nu poate fi 
Articolul e un „discurs  neştiinţi=- nici comerciant şi nici industriaș, 
ție”. Aşa și-l numeşte autorul, În a- fiindcă n'a fost niciodată. 
ces! caz, păcat de revista științifică. Ştie autorul că şi englejii au fost 
te că, păcat şi de aceste rînduri. păstori și buni ngricnitari? că țăranii 
afirmi însă că „economia romi- buri din Africa de Sud, au fost ma- 
mască nu poale fi orientată pe nevoi rinuri şi pirați ? 
europene” şi că „vieţii, rominești Aaj mult probabil e însă, că nu 
mii trebueşie „standard” apusean stje; Chel dacă ar şti acestea şi și-ar 
(vezi p, 241 n-rul curent), inseamnă fi însușit încă vre-o citeva cunoştin- 
că-ţi baţi joc pur ṣi simplu de cele ja elementare, n'ar fi seris ce a scris. 
mai elementare noţiuni ale științelor Cu să critici de dragul criticei și 
economice, x să serii de dragul scrisului, nu e un 
Mai e page eri arme CĂ Pia © mare păcat, 
xistă „slłinte naținnale” că spe- A pe 3 
cifieul local nu e decit o mică roti- E un nbz însă să scrii astfel, în 


: = tro revistă distinsă, serloasă și cu o 
1S în copia mecanism economic jună tradiţie ştiinţifică, cum e „În- 


A AP dependenţa economică” fondată de 
pg privit ex mya ar priză Basg cel mai bun cunoscător ul economiei 
are dala cil pe acest -DOOF internaţionale, d. V. dacaru. 


„de Dumnezeu” şt de a i se ierta Dă- viaţa Bucovinei’, Anul IE — Oct, 
catele intro lume vitoare” ? (vezi p. 1934 


ditură s'au văzut nevoile să scoată în  Heactualizarea  junimismului În 
ediții nouă Enciclopediile apărute Înseamnă a scoate din arhive o fre 
cu 20 de ani și chiar cu zece uni În zeologie perimută, a continua o pot 
urmă. ltalia, Înţelegind că o aseme- ție pragmatică. Actualitatea 
nea lucrare e şi o operă de presti- mai este astăzi de curent, ci o 
giu național, a Bean si sale zare în permanent, o sumă de val 
proporții şi o execuţie tehnică nea- creatoare, pe care, dacă W 
tinse pină acum în nici o țară. le-a explicat în sensul lor pozitiv, 
Popoare nai mici Şi cu un rol mai noi astăzi le pai eo integral. 
puțin important decit noi au Enci- mal sub acest unghiu. 
clupediile lor naţionale, Ungurii au  Junimismul înseamnă deci 
două, Grecia, cu o treime din locui- rea in universal şi în contem 
torii Rominiei, are o Enciclopedie în artistică a unui fond latent, instine $ 
şase şi alta În douăzeci şi patru de tiv, de particularism etnic”, | 
volume, apărute amindouă după râiz- (Pompiliu Constantinescu, În 
holu, ŞI în Turcia lui Kemal Paşa a- „Azi”, Octombrie 1934). || 
pare acum o Ansiklopedisi cu litere ip 
iatine Independența Economică. No. 848- f 
(Sextil Puşcariu, in „Gind Romi- 1934 1 
nese”, Sept—Oct. 1934). ' 
Ca şi plnă acum, revista aceasta + 
Sensul Junimismului __ duce noui contribuţii nu numai in s 
„Prin Eminescu, Creangă, Caragia- dificarea unor probleme socia 
le, — Jurnalismul este prima şi cea nomice, dur cu un merit de 
mai autentică realizare, În valori ar- constatăm că-şi continuă rolul 
tistice, a spiritului național creator. difuzare stiințilică în păturile 
(Generaţia noastră este încă în curs ale tuturor interesaţilor in „p 
de formaţie; haotică, veleitară, agi- ma problemelur” cu să zic a 
tatā de ideologii diverse, ea nu mui crearea unei noui vieţi econo: 
are Însă nici o revendicare față de pentru această țară. i 
junimism şi paşoptism. In ordinea „Buletinul ideilor și faptelor” se: 
pragmatică, acestea sunt două pozi- oferă şi de astă dată recenzii $- 
tii istorice. In ordinea spirituală, ge- tive şi bine scrise, deşi in unele t- 
nerajia prezentă are un alt sens al guri se remarcă o critică dant 
creației; ustăzi ni se par asive pe fără mult rost și făcută mai de 
sele lui Gherea, usupra dul Caragiale de dragul ceriticel, 
şi Eminescu, acuzându-i de pesi- Din cuprins:  Simplificarea 
mism şi satiră incisivă.., ratului de stat de N. Ghiulea, Dispi 
Spiritul critic prezent nu mai are portia prețurilor de T. Cristure 
de incriminat nimic jurnalismului, Curente de opinie de N, Crişan 


tiam că numai „seriozitatea” de- Nu e revistă de literatură sarbă- 
cedatului ziar „Calendarul” putea să gg şi pici nu s'a încadrat în poeto- 
se preteze la militarea în primul munla bucoviheană, De aproape dol 


EaI ur aaa de tip autar- gni de zile, încearcă să creieze în a- 


In 1934. se afirmă în fine că tre- CCA provincie un curent de gindire 


serioasă şi realistă. Numărul din 
bule să revenim la bresle In loc de SrA pa din nou un material va- 


drar și că senla ramuri de bre: rial. 

sle „se complinesc” (ce-o fi si asta e 

ssi Pot satisface toste nevoile loca- Dita Airan Să cca apărea în 32 

a is gre vu de i PE a Ee să fie sucrificată pen- 

De meseriei a dl dee biliia tru simplul motiv că abonaţii buco- 
In cele din urmă (p, 244) autorul vineni sunt apatici și... nu-si uchită 

me arată insă că există şi o eternă și abonamentul. 


fiindcă e definit ca tendință prag- P mena de I Veverea. Ne Străine. 
matică, după cum nu mai are nimic prim la această din urmă ince : firmată ult 
de aşteptat dela pașoptism, fiind tre- critică, Bergsonism şi Neurologie teoria se or fi fost confirmată ute» 


cut in istorie. Perspectiva timpului Autorul, prevede că va fi ac 
ne îngădue să judecâm astăzi juni- de n fi „sentimental, retrograd, 
mismul literar ca o pură producție, a mantic”. 
spiritului, Scăpaţi de Jocalism, de ti- Cred însă că aceste epitete nu i 
rania patriotardă şi romantică a pa- pot aplica atunci cind e vorba 
soptismului — putem avea obiectivi. stiință. 
tetea impusă de timp, Il cred mai degrabă „econom 
Junimismul nu mal este conser- pamfletar, nepregătit şi aderent al 
vatorism, criticism, negaţie și anti- nui misticism economic 
ptism; fn literatură, junimis-+ Recunosc că pină acum, n'a 
mul înseamnă o singură sinteză a ot- știut că există un misticism eco 
nicului cu universa ul, o primă con- mic. D. Veverea mi-a furnizat însă 
ştiinţă de sine a spiritului contem- aceusă noțiune, Se pare că e 
plativ şi creator al neamului, cum „rominească”, incadrindu-se mai 


rior de regat n profesorului rosi 

Ocirp! - ria bergsonia- rie, Tezele lui Bergson asupra apha- 
nă a crezand miar in celebra o- ziei m'ar fi altceva decit aplicațin 
peră „Materie şi Memorie”, H. Le particulară a concepției sale genero- 
Savoureuz semnează un studiu le despre raporturile dintre spirit şi 
(Bergsonisme et Neurologie, La Naou- materie. Acensta, în virtutea tendințe- 
velle Revue Francaise, 1 Aug. 1934, lor spiritualiste net opuse materia- 

201-228), în care vrea să dove- lismului stiintific. : 
deancă lipsa de valoare științifică a Autorul acestui studin, partizan ul 
explicațiilor pe cari le dă Bergson materialismului ştiinţific, bazat pe 
asupra raporturilor dintre creier și uncle texte şi confruntări, susține că 
Fangine să docicina jrg „Marte ab Ea 
f sustine teo- fost invocată ca o confirmare a 
aan vie. că peniru sat ae mate- riei bergsoniene, venită de la o nuto- 


i iinţifică recunoscută, este ra- 
spunea Eminescu, o manifestare d bă în ansamblul ului rie şi memorie, Bergson a criticat ritate și 
DS opaliite în marginen pre me Sima Dea pr br aib” şi insp rind concepțiile clasice ale aphaziei, şi că dical opusă celeia n lui Bergson, şi că 


. din citate biblice și din retori: 


e eII 


116 VIAŢA ROMINEASCA 


in ultima vreme este din ce în ce 
mai puțin reținută de cercetările 
“tinţifiee, 

P, Marie și elevii săi nu recunose 
imaginile. Or, Bergson tocmai pe te- 
meiul acestora îsi fondează teoria, 
Din faptul că ambii au atacat con- 
cepțiile clasice ule aphaziei, nu re- 
zultă o similitudine de opinii, 

Se stie că Pergson a transformat 
concepţiile psihologice cari se bazsu 
până la el pe entităţi ca acele ale ato- 
mismului și asociaționismului. Acest 
sinditor n introdus o conceptie bio- 
logică a sistemului nervos, Bergson 
a substituit în aceste probleme pune- 
tului de vedere statie şi substantia- 
list, un punct de vedere dinamic š 
frnetionat. 

Conceptia bergsoniană n formării, 
conservării şi evocării imaginilor 
“ar opune teoriei zise materialiste a 
memoriei. Această concepție materi- 
ulistă ar susține că suvenirul ar f 
urma materială lăsată în creer de 
ronceplie. Diferitele suveniruri ar fi 
legate de câte o celulă a scoarței ce- 
rebrale. Aphatzia ar consta în dispa- 
riția brutală si masivă a unei anu- 
mite categorii de imagini prin dis- 
trugerea urmelor cerebrale cores- 
pondente. 

Această teorie materialistă este 
rriticată de Bergson. după care ima- 
ginile ar fi independente de substra- 
tul fizialosic, fn înţelesul raportului 
dela cauză la efect, 

H, Le Savonreux afirmă însă că 
teoriile neurologice atacate de Berg- 
son nu se găsesc nici la medici, nici 
la psihologi, nici la filosofi. și că în 
ultimă analiză ele n'au jurat nici un 
ral În evolnția ideilor medicale asu- 
pra aphaziei. Bergson ar fi ntacat po- 
zitii pe care medicii nn le-au ocu- 
pat niciodată, 

Framinind partea constructivă a 
tezelor bergsonismului. H. Le Savon- 
renx găseste că nu este dovedită mici 
teza după care suvenirurile nu pot 


îi conservate în creer; nici teza com- 
form căreia suvenirurile ar subsiste 
eu toată distrugerea centrilor speci. 
lizaţi. Autorul! acesta merge, în cri 
tica poziţiei hergsoniene, asa de de 
parte ch exagerarea, încît credar à 
nici medicina şi nici psihologia nu 
pot arăta inleres teoriei filosofului 
francez, 

In discuția faptelor de nphazie 
Bergson ar face numeroase interpre- 
tări arbitrare și contradictorii și ar 
urma o metodă de raționament inae 
ceptabilă în stiință. Din acest motiv, 
nu numai că n'ar aduce nici o lim. 
pezire utilă ştiinţei, ci ar introduce 
deadreptul confuzii dăunătoare. 
Bergson s'ar comporta în calitate de 
psiholog și filosof, nu de clinician. 
Tezele contra cărora ar angaja lup 
la, n'ar exista. 

Critica psiho-fiziologică a lui Bery 
son vizează mal mult asupra docir 
nelor filorofice decit asupra celor 
medicale, Această distineţie n'ar f 
fost făcută deloc, cu toată importas- 
ta sa indiscutabil, 

Subtilul sinditor francez nu scap 


legii comune: utilizează fapte procu- 


rate de observația medicală în vede- 
rea demonstrării tezelor metafizice. 

Critica făcută de H. Le Savoureux, 
dergsoniimului, deși poate fi justi- 
ficntă în unele amănunte, este lipsiti 
de prespectivă. Este o vedere de cli- 
nician, care disprețueste ipolele me- 
te fizice. Bergson n'a căutat niciodată 
să modifice medicina ori filozofia. 
Dacă s'a dedica! timp de 5 ani cerce- 
tărilor asupra anhaziri, a făcut-o 
pentru a demonstra, conceptia sa a- 
supra independenței memoriei față 
de materie, Este nna din laturile en- 
racteristice ale filozofiei sale, care 
nu poate fi disentată din ponet de 
vedere medical. 

Pentru a putea înțelege pe Berg- 
son, trebue să fi ceva mai mult de 
cit un clinician excelent. 


UZINELE DE FIER ŞI DOMENIILE 


DIN REŞIŢA S. A. 


BUCUREȘTIIII Teleton; 219740, 219/47 219/401 219/48 
Str. Vasile Alexandri, 4 Adr. telegr.: - Regiţanina- 
CAPITAL SOCIAL LE! 750.000.000 


Fier de comerţ, Grinzi 1. şi U, Fier fasonat, Table 
groase şi mijlocii, Şini şi material mărunt pentu 
escartament normal şi îngust, Schimbäturi, Maca- 
zuri, Incrucişări, Poduri şi alte construcții de fier, 
Placi turnate, Vagoane, Piese de vagoane, Osii, Ban- 
daje, Roţi din oţel turnat, Perechi de roţi compleete. 


LOCOMOTIVE 
aa aa] 


ntru escartament normal şi îngust, 
ateriale turnate din oțel şi iontă, 
Piese fondaj, Buloane. şuruburi, Ni- 
turi, etc. ELECTRO - MOTOARE 


Dinamuri, Generatoare, Tranforma'oare, instala- 
puni compleete de centrale electrice industmale şi 
comunale, electr ficâri de oraşe Echipament elec- 
trice pentru industrii petrolitere. Atelier de con- 
strucțiune pentru aparate gi unelte de sondaj, 
Armament si Munițiuni. Pluguri şi alte unelte 
agricole. — Nicovale, Lopeţi, Sape, ete. ete 


Mine, Fabrici si Domenii 
Da ete 


REŞIŢA, ANINA, BOCSA, O-AVITA etc. 


Pentru fier laminat şi mugini #gricole Reprezentanţa 
SOCOMET“ 

> 

SOC. COMEACIALA METALURGICA, 5. A. 


BUCUREȘTI, — CALEA VICTORIEI, 5 
Teleton 50-61 — Adiesa telegrafică: „Bocometul* 


Soc. Anonimă Română Minieră 
Bucureşti. str. Romană 24 Tel. 218-61 
CAPITAL SOCIAL: Lei 125.000.000 
REZERVE: Lei: 31811000 
Minele de aur: „Ruda 12 
Apostoli“ Brad, Răiţa. Stanija 


mina ce cărbuni -:zebea: 


Cartierele : Albești şi Mateiasi 
(Musce | Vinde: Cârbuni, pis- 
trä de construcție şi var ars. 


MICA 
FACE ORICE AFACERI MINIERE 


tra întotdeaunn averea lui 


Prudenţa sfătueşte pe om de a prevedea toate eventualități'e asi- 
gurându-se. Adresaţ-vă pentru orice lămuriri uneia din cele mai 
mari şi mai vechi Societăţi de Asigurare Romineşti 


„GENERALA“ 


PIAŢA ACADEMIEI 


Capital deplin vărsat: lei 50.000 000. — Rezerve 
patrimoniale la finele anului 1934, Jei 40.973.322 
Fonduri de garanţie la linele Daune plătite dela înfi'nțnrea 
anului 19:3 — Je 506.451.081— Societăţii lei; 1.680.718.034.32 
Asigurări asupra vieţii in vigoare la finele 
anului 1993 lei 1.218.383.595 


Cine poate fi sigur do a păs- 2 


INCHEIE ASIGURĂRI IN TOATE RAMURILE 
Agenţii și reprezentanţe în toate orașele principale din ţară. 


UZINELE METALURGIGE UNITE 


TITAN 
NADRAG 
CALAN 


S. A. R. 


BUCUREŞTI — STR. CLEMENCEAU 3 


RADIATOAREŞi CAZANE  BÀIde FONTĂ EMAILATE 


pentru încâlziri centrale fontă sanitară emallață 


TU-URI DE CANALIZARE 
FIER CERC LAMINAT LA RECE 
TABLE INTINSE EXTRAPLANE 
TABLE GALVANIZATE ARA- 
MTE ŞI NICHELATE PE 
CALEA ELECTROLITICĂ 


E A N A AETA 


TOATE PRODUSELE NOASTRE SEDESFAC 
PRIN BIROURILE NOASTRE DE VÂNZARE | 


„SOCOMET“ S. A. 


Bucureşti, C-lea Victoriei 61 — Galaţi, str. Portului 25 


„ASTRA-VAGOANE“ 


Prima Fabiică Română de Vagoane şi Moloare, S. A. 


Capital social Lei 420.000.000 deplin vărsat 
UZINELE LA ARAD 
CRIER 


o f Rizervoare do 
lichite inflamabile si 
metali 


DIRECŢIUNEA GENERALA: 


Bucureşti str. a: 
Aatiai. ş Biserica 


11. — Adresa telogratică; VAGONA STRA 
Telefon : 2-18-50 


„PETROŞANI“ 


SOCIETATE ANON MĂ ROMANĂ 
PENTRU EXPLOATAREA MINELOR DE CĂRBUNI 
Capita! Social Lel 1410.000.000 


Mine la: Petroşani. Lupeni, Aninoasa, 
Petiila (Jud. Hunedoara) Exploatarea 
Lapoşul de Sus (Dărmăneşti jud. Băcau) 


Direcţiunea Generală: București, str. Dumbrava Rosie No. 18 
Adresa telegrafică: *PETROŞANI“ Telefon 2-41-3! 


934. — ANUL XXVI 


Tudor 
T. Cristureanu .. , ` 
Constantin P. Chioralia 


NOEMBRIE-DECEMERIE NR. 21.24 


tata Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ. ŞTIINŢĂ ȘI IDEOLOGIE 


4 SUMARUL: 


PACE SAU RĂSBOI? 


GEORGE SOFRONIE. . 
DEMOSTENE BOTEZ . 
ERNEST ENE 

AL. PHILIPPIDE . . 
PETRE PANDREA , 

N VAD, 

AD. BYCK .. . sd 
CONSTANTIN ENESCU. 


, Aspectul politic internațional 

= Psihoza răsboiulul 

Urmările economice ale unul nou râsboi 
Literatura de răsbai și literatura răsboinică 
: Politica fabricilor de munițiuni 


Imtelectualii și reabilitarea violenței 
~ . Uterotară?.. Atita tot?! 
= Politica păcii 


+, Domnul Leopold. 
„ Antropogeogratia Rominiei, 
Elegie. 


imaru , , 


Hariu Dobridor , . . . Chenare critice. 

AL N. Nenu ..... . Cronica literară: Mica-burghezie in literatură. 
—M. D. Ralea ., : . Cronica internă: Stabilitate. 

Eugen Crăciun. , . Avem o şcoală rominească de pictură ? 

Gr. Miadenatz . Cronica cooperatistă: Rovizuiri doctrinale În 

cooperație. 

Octav Livezeanu . Cronica parlamentară, 

M. Sevas.os .. Cronica teatrală. 

D. 1. Suchianu , Cronica cinematografică, 


P. Nicanor & Co... 


Bonntuia der Theorie nad Praxis den Vole 
păcii  imternatinuate și organizarea al juridica; Peite Pandrva: Ph 
hiebiich: Al. Mitrie; Amintiri: George Silvin: Infrimgeri: T. C, 


„Sărbătorirea d lui Charlety; DI, Iorga isto- 
riograf literar; Glossā la o josnicie; Soluţii 
corporatiste; , . . şi reproguri;: Programele 
„Gindirii”; Tăcerea d-lui Lucian Blaga: .. '#i 
evreii la „Gindirea“. 


RECENZII: Mihail Saduvennu: Nopți de Siuzlene, Pan, Genrge Sofronie: Baltenam sur 
Lerreahilebaa Piobiazitez George Sofronio; Problema 
îheomnaltza judiriară, Dr. Sandu 


Revista revistelor. 


» Viaţa Romînească“ 


Directori: MIHAI D. RALEA şi Dr. ERNEST ENE 


București, str, Clemenceau 9 
ANUL XXVI 


Preţul abonamentelor: 
În țari: Pe aean: ee a E e lei 250 
P-tru bănci și mstituţiuni (școli, biblioteci, etc.) ,, 500 
In străinătate: Peun an ....,...... 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimi- 
tind suma prin mandat postal, administratiei din 
Bucuresti, str. Clemenceau, 9, 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA. ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


ANUL XXVI 
NOEMBRIE-DECEMBRIE 1934 


ATELIERELE „ADEVERUL" s. A. 


Aspectul politic internațional 


Deşi este un adevăr acesta, că „ideta de pace şi de or- 
dine este suprema aspirație a fiinţei umane” (A. Mestre), 
deşi este deopotrivă îndreplățită constalarea, pe care o fñ- 
cea în secolul trecut. militaristul Bismarck, că „naţiunile 
nu dorese războiul, ci numai minoritățile din corpul social”. 
este vădit lucru că în anumite momente şi împrejurări, in- 
divizii şi colectivităţile, dominați de o specifică psihoză, văd 
in războiu, un instrument plin de speranțe, considerat cu o 
necesitate, pentru ieşirea din anumite situaţiuni, De obi- 
ceiu însă o îndoită condiţiune se cere pentru aceasta: să 
existe un agregat uman, susceptibil de a se lăsa condus, de 
a crede orbeşte adică, în conceptul de autoritate și să se 
găsească agenții propanundisii cure activind asupra massci, 
să o iluzioneze asupra perspectivelor şi obiectivelor războiu- 
lui viitor. Este vorba desigur de războiul în pregătire, me- 
ditat şi studiat, cure va începe cu toale caracterele speci- 
fice ale războiului de agresiune, Pentrucă războiul poate să 
pornească şi sub puternica crupțiune a opiniei publice, mo- 
mentană şi nepregătită, sub teama unci iminente primejdii, 
ce ameninţă Patria. Este cunoscut, pentru ilustrarea acestei 
ipoteze, efectul fulsei telegrame de la Ems. cauză provoca- 
toare a războiului, nenorocit pentru Franța celui de al 
doilea imperiu, din n. 1870—71. 

a 


Momentul de faţă este caracteristic pentru evidențierea 
adevărurilor aci semnalate. Nimeni nu va putea nega, că 
indivizi şi naţiuni, puternice și numeroase sunt atașați 
astăzi mai mult ca oricind — cà şi în 1919—20, cind după 
siorțările războiului şi după supra-omeneştile sacrificii, in- 
delungat timp consimţite, sa manifestat o imensă dorinţă 
de pace şi de ordine — ideii de pace durabilă. Sunt indivizii 
conştienţi, că viitorul războiu ar însemna fără nicio exage- 


N 


i VIAȚA ROMINEASCA 


rare, cum constată prof. Georges Scelli „certitudinea distru- 
gerii totale a oricărei bogății; certitudinea prăbuşirii civili- 
tiei europene, ca şi odinioară a lumei romane, sub bar- 
bari”. Sunt naţiunile muncitoare și doritoare de prosperi- 
tate, conștiente că ideea de progres și ideea de pace sunt 
noțiuni sinonime; sunt apoi naţiunile satisfăcute în legiti- 
mele lor revendicări, prin tratatele de pace din 1919-20, 
dacă nu în întregime, în măsura putinţelor. In aceşti indivizi 
şi în aceste națiuni își găsește ideea de pace convinşi sus- 
ținători; după cum ci sunt fideli apărători ai tratatelor de 
pace din 1919-20, aceste tratate — piloni juridici ai nouii 
ordini internaționale, care fără a fi o operă perfectă — ele 
au lacune şi regretabile scăderi, — sunt mai superioare de- 
cit toate acele ce le-au precedat, ca unele ce se apropie mai 
mult, de conceptul de justiție internațională. 

In schimb, — aceasta e realitatea — există indivizi, 
există întregi colectivităţi, care cred că un viitor războiu. 
de mari proporții, de proporții nelimitate, cum definea 
Mareșalul Foch icbotul : mondial, este o necesitate vitală 
spre a se răsturna echilibrul actual, și a se creea un nou 
echilibru, mai conform cu aspirațiile indivizilor şi ale co- 
lectivităţilor respective, Și găsim această concepție, greşită 
şi bolnavă, adevărată „erezie politico-juridică pentru tim- 
purile de astăzi” (Paul-Boncour), în accle State, mai ales, 
în care sa desvoltat în trecutul nu prea îndepărtat, o spe 
cifică teorie asupra Statului scop, nu mijloc şi asupra ra- 
porturilor dintre ordinea juridică internă şi ordinea ju- 
ridică internațională susţinindu-se complecta independență 
a celor două ordini juridice, sau superioritatea ordinei juri- 
dice naționale; să amintim trei nume caracteristice; Hegel, 
Bluntschli, Fricpel, ca şi acea cunoscută concepție de apologie 
a războiului (împărtăşită și propagată printre alţii de un Ma- 
reşal Moltke, un Nietzsche, un Treitseke, etc. Se întimplă, 
printr'o firească coincidență, că aceste State sunt tocmai acele 
calificate drept „agresori” în războiul mondial (art. 231 din 
Frat, de la Versailles, ete.) ca unele cărora revine trista 
onoare de a fi avut inițiativa declanșării ostilităților, State 
care trăese astăzi şi se înspiră din idei, socotite perimate in 
1919, de conștiința juridică obștească, ca idee de o hegemo- 
nie politică, supremație economică, Stat edificat pe teoria 
marilor aglomerafiuni, Stat dictatorial, ete. 

Ca explicabilă consecință a acestei diferențieri, apare 
şi caracteristica, constatată” prin repetate manifestări, mai 
ules În ultimii ani, că Statele din prima categorie suni hotă- 
riți partizani ai menţinerii statului teritorial şi politic, astăzi 
în vigoare, după cum sunt convinşi susținători ai Societății 
Naţiunilor, organism internaţional care este mai presus de 


. 


rd TL es 


ASPECTUL POLITIC INTERNAȚIONAL 5 


+ orice, gardianul tratatelor de pace din 1919/20. După cum 
Statele din a doua categorie se nfisează ca State nemultu- 
mite de remanierile teritoriale consfințite la finele războiu- 
lui mondial, şi se manifestă ca atare, ca State revizioniste. 
Ele nu cred nici în Societatea Naţiunilor, cel puţin în ac 
tuala ci structură juridică și politică. Deaceea ele nu ezită 
de a sabota principiile fundamentale ale Pactului, și de a 
ignora sau a ridica obstacole activității Instituţiei genoveze: 
iar unele dintre ele, continuind a rezida ca Membri ui So- 
cictăţii Naţiunilor, beneficiind de avantagiile calității de 
Societar, cred — prin atitudinea lor — că neeastă calitate 
poate fi compatibilă cu politica ce urmărese de slăbire a 
metodei principiale de acțiune a Societăţii, pe care autorii 
realisti ai Pactului din 28 Iunie 1919, au voit-o a fi coopera- 
rea între State, suverane, democrate și egale. 

Există astfel, fără îndoială, în corpul Europei spre 
a ne limita la acest Continent, în cure rezidă, în definitiv 
viitorul războiului şi al păcii o situaţie paradoxală: nu- 
mai după un deceniu şi jumătate de ființare a Societăţii 
Naţiunilor, de experimentare a nonii ordini internaţionale, 
o aproape deplină ignorare a acestui adevăr pe care răz- 
hoiul mondial l-a verificat: războiul contemporan «u incetat 
a mai fi o afacere, chiar pentru învingători, O grupare a 
Statelor în două tabere: unele dorind menţinerea păcii şi 
respectarea tratatelor. altele proclamînd iminența războiu- 
lui, sau pregătindu-se febril de războiu, deşi abundind în 
declaraţii pacifiste, 

De aci, noua cursă în înarmaări, pace armată mai pri- 
mej dioasă decit asceca caracteristică perioadei ce a precedul 
războiul mondial. 

Un delegat lu Conferinţa Dezarmări. Ministrul italian 
Grandi. denunţă fără menajare, cifrele exorbitante chel- 
tuite pentru înarmări, întrun regim de organizare juridică 
a Păcii. cum îl ambiţionează Pactul Societăţii Naţiunilor: 
„In 1925, Ţările noastre au cheltuit trei miliarde patru sute 
nouăzeci și şapte milioane de dolari; în 1926, trei miliarde 
cinci sute cincizeci şi şapte milioane; în 1927, trei miliarde 
opt sule șaptezeci şi trei de milioane; în 1928, trei miliarde 
nouă sute cincizeci de milioane: în 1929, patru miliarde 
una sută şapte milioane; iar în 1930, patru milioane una su- 
tă douăzeci şi opt de milioane. Aceste cifre vorbese mai 
elocvent decit orice raționament, Ele ne indică, că în cursul 
ultimilor ani, cheltuelile noastre militare au sporit cu mai 
mult de trei miliarde franci aur”. lar un alt delegat la Con- 
ferința Dezarmării. Ministrul Spaniol Zulueta constată că 
„-Cheltuelile destinate apărării naționale s'au dublat 


[i VIAŢA ROMINEASCA 


aproape, in comparaţie cu acele din 1913. Cele 110 miliarde, 
franci cheltuiţi anual, ni-o arată”. 


Desigur, că la baza acestei situațiuni antagoniste, ade- 
vărată luptă tacită intre cei ce doresc pacea, adeseori ct 
fanatism, şi între acei ce cred în războiu, există unele reali- 
tăți, care complică ordinea internaţională. Există acele pro- 
bleme incomplect soluționate de autorii tratatelor de pace, 
dintre care ne vom märgini a aminti două, spre a se vedea 
întinderea importanței lor: a) problema coloniilor, din tre- 
cut, supuse după războiu mandatului internațional (art. 22 
din Pactul Soc. Naţ.), care nu mulţumeşte astfel cum a fost 
repartizat — vom recunoaste totusi că organizarea lui este 
o acceptabilă construcție juridică — pe toată lumea; b) apoi 
problema administrării intereselor internaţionale, în Euro- 
pa sau în afară de vechiul Continent, care creează suscepti- 
bilităţi şi adeseori neînţelegeri. Să amintim în această or- 
dine de idei, fie şi numai problema Dantzig-ului și a Cori- 
dorului polonez, hibridă soluţie, adevărată retortă de vir- 
tualități războinice, dacă nu în prezent — cind în urma 
schimbării de front a politicei poloneze, se vorbește de o 
paje germană de zece ani a statu-ţuo-ului, — pentru 
y r. 3 

Apoi problema Sarre, subiect de grave preocupări ale 
ceasului de față, a cărci soluționare, prin apropiatul ple- 
biseit (13 Ianuarie 1935), rămine un punct de întrebare. 

In acest punet, trebue recunoscut de asemeni, că iniţial 
autorii tratatului de la Versailles ar fi putut oferi o mai 
studiată soluţie, decit aceea preconizată prin art. 49 al, TI și 
$ 34 din anexă, a Tratatului. Şi sar fi putut astfel elimina, 
frămintările ocazionate de efectuarea plebiscitului, în care 
mulți văd cu teamă, putinţa declanşării războiului. 

Există deasemeni spinoase controverse rezultind din 
redactarea sau aplicarea Tratatelor, veșnic ținute la ordi- 
nea zilei: a responsabilităţii războiului, arfi una, comenta- 
tori obiectivi ai celebrului text, art. 231 din trat. dela Ver- 
sailles (cu corespondent în celelalte tratate de pace), deși 
recunosc cu un fapt, răspunderea Germaniei şi a aliaților 
et, păsese că rău sa făcut cind această răspundere s'a arun- 
cat asupra întregei națiuni germane; cînd ştiut este că în 
clasa politică și în casta militară a timpului, inclusiv Ex- 
Kaiserul Wilhelm II-lea, (condamnat de altfel prin art. 227 
al Trat. dela Versailles), mai cu dreptate este de căutal 
această răspundere. Un punct de vedere, nelipsit de interes, 
cind constatăm ce agitație şi ce propagandă se face cu a- 
ceastă problemă. Deasemeni problema reparațiilor, decedată 


ÎN ——— 
4 £ 


ASPECTUL POLITIC INTERNAȚIONAL T 


inainte de complecta ci soluționare, evidențiază o eroare de 
conceptie, succesivele renunțäri ale Puterilor aliate şi Aso- 
ciate din timpul războiului, fiind privite — în lumea invin- 
șilor — m ca semnul unei solidarități internaționale, ci en 
acte de treptată recunoaştere a lipsei de fundament juridie 
a principiului reparațiilor, altă problemă deci, speculată de 
nemulțumiți. 

Dar trebue să recunoastem că la baza aceluiaşi antago- 
nism, de care vorbeam, există și primejdioasa campanie, ce 
se duce de ani de zile, de mulle ori prin mijloace subversive 
sau tenebroase, campania revizionistă. Dacă ea poate fi le- 
itimată, în cazurile cind se pretinde modificarea unei sau 
unor clauze de ordin economic, financiar, ett, — ceeace în 
practică s'a și consimțit în repetate rinduri, de la 1920 pînă 
astăzi, de către statele beneficiare ale clauzelor respective, 
din spirit de solidaritate internațională, — orice revizionism 
este şi primejdios şi condumnabil, din punctul de vedere al 
dreptului, cînd el tinde la modificarea clauzelor teritoriale, 
cele mai importante din tratatele de pace. Este primejdios, 
pentrucă contrar celor ce pretind revizioniștii, acțiunea lor — 
cum indreptățit a remarcat-o d-l N. Titulescu, în repetate 
rinduri, — este susceplibilă de a duce la războiu. Este şi con- 
damnabil, pentrucă revizionismul ce urmăreşte să rhstoar- 
ne statul teritorial şi politic în vigoare, este lipsit de legiti- 
mare juridică; pentrucă el contravine conceptului de Stat 
național, formă de Stat consacrată prin tratate de pace, ce 
au înregistrat triumful principiului naționalităților, formă 
de Stat privită astăzi de conștiința juridică obștească — fac- 
tor ce legitimcează instituţiile de drept al ginţilor, ca cea mai 
desăvirşilă din cite a înregistrat evoluția omenirii, După 
cum acest revizionism teritorial este condamnat de insusi drep- 
tul internațional pozitiv, care prin Pactul Soc. Naţ. stipulind 
in al său articol X garantarea integrității teritoriale şi a inde- 
pendenţei politice a membrilor, înțelege să apere aces! Stal 
național de orice acţiune ce ar urmări alterarea fizionomiei 
sale juridice. In zadar se invocă deasemeni, de către revi- 
zioniști, art. XIX al Pactului, pentrucă nici un comentariu 
obiectiv al acestui text faimos nu poate conchide lu justifi- 
carea unei revizuiri a clauzelor teritoriale, aplicate şi impă- 
mâîntenite, încă din epoca semnării tratatelor de pace, în rea- 
litäțile vieţei internaționale. 

a 
Odată aceste constatări fixate, să remarcăm că din mo- 
mentul desemnării celor două tabere, o campanie de slăbire, 


pină la dispariţie, a prestigiului Societăţii Naţiunilor sa 
inaugurat, pentruca pe această cale să se ajungă dacă nu la 


z 


Li VIAŢA ROMINEASCA 


desființarea Instituţiei, cel puţin la căderea în i 

tate, a ideii. Și aceasta pentrucă. din ziua cind Aa 
nemulțumirile contra tratatelor de pace, s'a socotit necesară 
lupta contra organismului internațional, ce apără ființa 
de drept a acestor tratate, sau dacă permite, în cazuri ex- 
cepţionale o revizuire a lor — dar nu în domeniul clauzelor 
teritoriale — aceasta o admite numai printrun special pro- 
ceden, inclus în mecanismul art. XIX-lea al Pactului. Desi- 
gur, lupta este mai veche, numeroase faze o caracterizează 
dar intensitatea ei n devenit mai mare în ultimii ani. A fost 
astfel acuzată Instituţia peneveză că nu mai cores aș 
teptărilor puse de autorii Pactului şi de opinia publică, pen- 
trucă ea s'ar fi dovedit incapabilă să soluţioneze problemele 
zilei; conferința economică mondială s'a ținut şi a eşuat sub 
auspiciile ei; Conferinţa dezarmării este pe punctul de a-și 
recunoaște neputința sub a auspicii. Nu a putut sanc- 
ționa agresiunea Japoniei, Chiar din tabăra doritorilor de 
pace se ridică acuzaţia de tergiversare în metodele de acțiu- 
ne ale Societăţii Naţiunilor, și lipsa de hotărire în reprima- 
rea înarmărilor Germaniei, — cu încălcarea flagrantă a Tra- 
atului de Pace, — care astăzi nu mai sunt clandestine. Dar. 
cît este de neîntemeiată această critică, este ușor de arătat 
dacă amintim că Societatea Naţiunilor nu este un Supra- 
Stat, cu voinţă proprie, ci că edificată pe baza principiului 
asociaționist şi contractual, voinţa ei este aceea a membri- 
lor ce o compun; lor trebue deci să li se reproşeze — şi În 
Eaei gate erau, fereau A Puterile cu interese generale, 
rrrrnipăl apa rar consiliului — scăderile de care in- 


„Oricum ar fi, niciodată poate asalturile date Societății 
Naţiunilor nu au fost mai metodic pornite, A în pair e 
ani: Pactul celor Patru (purafat şi semnat la 7 şi 15 Iulie 1933) 
gaesti în realitatea vieţei internaţionale — cu toate de- 
n arațiile și angajamentele de respectare a stipulaţiilor 
anoitat, ce le include — o nouă golire de conținut a Socie- 
tăţii, ce urmează după altele anterioare. lar tendinţele de 
organizare a Instituţiei, de reformare a Pactului, care au 
: ae şi a întocmirea procectului mussolinian (din Noembrie 
dina or încercări de răsturnare a principiilor car- 
aa E a e Pactului, ȘI prin aceasta de eliminare a democra- 

- Eni ei egalitarismului internațional — idei astăzi ono- 
rate la Geneva, — cu obiectivul bine precizat al instaurării 
DEL narai internaţionale, instrument de promovare a pre- 
po arsenal unor Puteri, Marile Puteri, ceeace ar însemna, 
a da v, transpunerea pe plan internațional, a concep- 

aA dictatură, scump guvernelor unor State. 
aci, o consecință de specială semnificație pentru 


aaee 


ASPECTUL POLITIC INTERNATIONAL 9 


ideea de pace: o nouă unemiere a metodei de cooperare in- 
ternaţională, în care în momentul creerii nouii ordini inter- 
naţionale sa văzut cel mai potrivit și eficace instrument de 
consenare a păcii, prin discutarea și soluționarea proble- 
melor interesind Statele, pe cale umiabilă. Tot de aci. un fe- 
nomen de vădită gravitate: accentuarea paliticei de echili- 
bru al forțelor, principiu totdeauna provocător de răzhoiu, 
idee ce Încurajeuză şi promovează cursa inurmărilor. Intra- 
devăr, această politică a echilibrului de forțe nu este decit 
încurajată prin evenimentele ultimilor ani care se numesc: 
plecarea Japoniei de la Geneva, ruptura Reichului, ume- 
ninţările Halici, militantă în sensul amintilei reformări n 
Pactului, ete. 

Dacă ar fi, ca urmare, să construim un tablou privind 
curba evolutivă a ideii de Societate u Naţiunilor — cecuce 
înseamnă și a ideii de pace um constata că Instituţia de 
la Geneva, ea organism de cooperare internațională, este 
astăzi sprijinită numai de două dintre marile Puteri, Franţa 
şi Anglia, la care sa adăugat recent și Rusia Sovietică, reve- 
mită din intrasigenţa-i de odinioură faţă de Geneva, unde ea 
vedea „0 coterie de dictatori si imperialiști”. (Cicerin). Ea 
găseşte însă deplin devotament în Statele zise secundare, 
Fenomenul este semnificativ; inseamnă că idecu de Societate 
a Naţiunilor, ca şi formula însăşi a cooperării internaționale 
găsește încă răsunet sau în Stale, totdeauna în serviciul in- 
tereselor generale şi ale idealismului politic, ca Franța, sau 
in Statele sincer ataşate conceptului de democrație şi ega- 
litarism internaţional, cum sunt aceste State secundare. 
Acest tablou ne explică desigur, şi numeroase dintre compli- 
caţiile vieței internaţionale, care nu pot fi favorabile unei 
acțiuni constructive, în domeniul păcii națiunilor, 


Deaceea, în prezența unei situațiuni. caracterizată prin 
ofensiva atitor factori contrarii dreptului la pacea națiuni- 
lor (R.Bedslob), pe care conștiința juridică obșieuseă, Íl 
proclamă ca o realitate juridică, revenirea spre Geneva 
este şi o datorie şi un comandament, Aceasta impune însă 
reactualizarea gindirii autorilor Pactului şi a principiilor cñ- 
lăuzitoare ale Societăţii Naţiunilor. Nici o sforțare nu ar fi 
prea mare, în acest scop, pentru atingerea universalității 
Pactului. deziderat în care sa văzul încă la 1919, putinţa 
reală a salvgardării păcii generale. Momentul nu este puţin 
propice, nici astăzi, după ce Societatea Naţiunilor a înregi- 
strat atit de dureroase crize. Intrarea la Geneva a Rusici So- 
vietelor este o demonstraţie, că orice formă de guvernà- 
mint se poate adapta — prin normale renunțări — prescrip- 


DR aaaaaaaaaaaaŘŘĖĖȘĖȘĖȘĖXĖșĖșĖșōŮ/ 


tô VIAŢA ROMINEASCA 


țiilor Pactului, și că orice Stat care doreşte pacea poale ga 
un sprijin în Instituţia geneveză. lar aderarea la Pact a 

Statelor Unite. apropiate de Geneva prin mai vechiul Pact 
Briand-Kellogg (27 August 1928), ca şi prin mai recentele co- 
laborări în cadrul succesivelor conferinţe internaţionale, ar 
fi marele cîștia şi pentru Societate și pentru ideea de pace, 
ea însăşi. Faptul nu mai apare imposibil, Autorizate decla- 
rațiuni, de dincolo de Ocean, ca şi punerea în studiu a unei 
armonizări între Pactul Societăţii Naţiunilor şi statutele 
Uniunii Pan-americane, arată că mersul spre Geneva este În 
curs. Mai ales că Doctrina lui Monroe ca însăşi — dealtfel 
recunoscută compatibilă cu Pactul (art, 21) — cu tot pre 


stigiul ei în unele cercuri americane, apare multora ca des | 


uctă, ca lipsită de îndreptățire juridică, în actualul stadin 
de evoluție a Comunităţii internaţionale şi de accentuare a 
fenomenului de interdependență a Statelor. Avantagiile ar 
fi mari; nu numai pentru ideea de cooperare internaţională, 
dar şi pentru abolirea conceptului de neutralitate, în dome- 
niul eventualei aplicări a sancţiunilor (art. 16-17), astăzi 
precar organizate. 

Că o reconstrucţie a ideii de Societate a Naţiunilor „in- 
stituţie ce reprezintă cea mai perfectă dintre realizările pa 
cifice ale unci omeniri devastată timp de secole de războiu” 
(Ed.Beneş), este soluţia capitală pentru salvarea păcii, măr 
turii recente ne-o uminteşte, Să ne limităm la două declaraţii 
britanice, făcule la aniversarea din acest an a armistițiului. 
Sir lohn Simon spunea: „Cum am putea întări mai mult 
pacea? Trebue mai întii o sforțare cooperativă activă. Noi, în 
Europa, căutăm să încorporăm această sforțare în Societatea 
Naţiunilor. Și nu puteţi judeca utilitatea Ligei, stabilind nu- 
mai lista succeselor sau eşecurilor sale. Numai prin existența 
ci, ea oferă o ieşire în perioade de tensiune și stabileşte un 
obiceiu de conciliațiune, care adesea, în trecut, s'a dovedit a 
fi de nepreţui! şi care, sper, se va dovedi acum mai mult 
ca oricind, de nepreţuit...” 

: lar d-l Eden accentua: „Obiectivul principal al poli- 
ticei externe britanice, este pacea mondială. Politica externă 
a guvernului Majestății sale e bazată pe Societatea Națiuni- 
lor, care este, prin ea însăşi, o influență puternică şi per- 
suasivă în favoarea păcii. Dacă Societatea Naţiunilor nu ar [i 
fost creată prin tratate, ar fi fost necesar, În interesul con- 
ducerii zilnice a afacerilor internaționale, ca ea să fie im- 
provizată”, Să adăugăm, în fine, că şi Suveranul Marei Bri- 
tanii — Stat a cărei atitudine este astăzi decisivă pentru 
menţinerea păcii sau promovarea războiului — în mesagiul 
de deschidere a recentei sesiuni a Camerei Comunelor afir- 
ma „increderea Anglici în Societatea Naţiunilor, instituțiu- 


ASPECTUL POLITIC INTERNATIONAL ti 


ne pe care politica britanică înțelege să bazeze toată actiu- 
nea ei internațională...” 

Astfel, în mijlocul unci situații internaţionale tulburi, 
in care perspectiva războiului distrugātor apare multora ca 
o apropiată realitate, Socielatea Națiunilor rămina, cu toate 
scăderile ci, organismul internaţional câtre care se îndreaptă 
speranţele factorilor ce urmărese menţinerea păcii națiuni 
lor, Şi aceasta pentrucă cum remarca Louis Barthou, în 
una dintre ultimele sale declarații „intro vreme cind, în 
unele State se fac inarmări ilegale, pentrucă cele sunt în con- 
lrazicere cu litera Tratatelor de Pace. intro vreme cind unii 
pregătesc războiul, pe cînd noi ne străduim să întărim o 
securitate încă șubredă, Societăţii Naţiunilor revine obliga- 
tia de a veghea la menţinerea echilibrului păcii. Pe en, tre- 
bue să o sprijinim”. 


Dar dacă Societatea Naţiunilor rămîne ca un punct de 
plecare şi de sprijin, opera de conservare i păcii impune 
continuarea programului de pace, conturat în jurul Pactului 
din 28 Iunie 1919. Experienţa dezilusionantă a Conferinței 
Dezarmării — deschisă încă de la 2 Februarie 1932, după ani 
indelungaţi de pregătire tehnică și politică — arulă că trebue 
perseverat pe calea consolidării securității. Indreptăţirea tezei 
franceze, care totdeauna a condiționat dezarmarea, care 
trebue să urmeze, de securitatea care trebue să preceadă, 
apare evidentă, Cit mai multe Pacte regionale, de securitate 
care să înglobeze toate Statele unei regiuni, se impun; pen- 
truca astfel securitatea generală, universală, să fie o rezul- 
tantă a unor securităţi locale. în prealabil consolidate, Deci, 
o continuare a politicei lui Louis Barthou, pe care declaraţii 
ale succesorului său la Quai d'Orsay, P. Laval arată că şi-a 
insuşit-o. Desigur, aceste Pacte, inspirindu-se din fizionomia 
juridică a modelului lor, Pactul rhenan de la Locarno, vor 
urmări. după îndreptăţita formulă a lui N. Politis, nu gru- 
parea învingătorilor din războiul mondial, de o parte și a 
învinșilor de alta, primejdioase grupări ce aceentuiuză Încă 
jocul echilibrului de forțe, ci mai ales „apropierea şi CO- 
laborarea dintre învingătorii şi învinşii de odinioară. în do- 
meniul constructiv al păcii”, 

Şi nu trebue deasemeni ignorat, marele serviciu pe 
care-l aduce problemei păcii, alături de o metodică perseve- 
rare în opera numită organizarea juridică a păcii și acel fac- 
tor de ordin moral, cart este propaganda ronlinuă contra 
războiului (Livod George). Desigur ca nefiind posibilă nici 
recomandabilă decit sub aspectu-i de universalitate, ṣi utilă 
mai ales in acele State, unde războiul, prin tradiţie şi edu- 


a ———————————————”—”=”=”==—— 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


caţie colectivă, a fost o industrie națională. Este interesant 
de semnalat, în această ordine de idei, cunoscutul pasâgiu 
din cuvintarea cu care fostul premier britanic, Llyod George, 
a deschis expoziția de fotografii luate în timpul războiului, 
de la Londra: „Este timpul ca actuala generație să înveţe 
a înţelege, ce inseamnă aceasta:războiu. Cei care au expe- 
riența ultimului, se topesc repede. Intrăm într'o generație, 
care nu a simţit războiul. Uneori, cind întilnese un tinăr, in- 


— Ascuţindu-si sabia — {Noticias Graficos, 
Buenos Aires) 


tre 20 şi 30 de ani, îl întreb: „Mai ştii ceva de războiu?” Abia 
dacă are o palidă amintire. Cind un războiu este în curs, nu 
se poate spune întreg amarul adevăr despre el. Moralul na- 
unei trebue menţinut. Multe trebuese ascunse; adesea ce-i 
mai rău. Cred că timpul a sosil, în care trebue să facem ca 
această generație să știe, ce este războiul. El este amor, distru- 
gere, estropiere, înnec, flăminzire”, Aceste cuvinte trebuese 


ASPECTUL POLITIC INTERNAȚIONAL 13 


ca ——— 


răspindite. Ele trebuesc insă auzite şi înțelese în tubăra ace- 
lora cari cred încă în războtu, innorind ce ar însemna el În 
condiţiile de desvoltare tehnică a prezentului, şi ignorind că — 
cu începutul de organizare a vieţii internaţionale pe care-l 
trăim, prin Societatea Naţiunilor există acel instrument, 
către care au aspirat totdeauna ginditorii timpurilor, de so- 
luţionare pașnică a diferendelor internaţionale. 


George Sofronie 


Psihoza răsboiului 


In ultimul timp, se vorbeşte despre răsboi, cu uşurinţa 
cu care s'ar face pronosticuri asupra timpului: — are să 
ploae sau nu... are să ploac?! 

Se întrevăd de către cei care poartă monoclu sau ochelari, 
motive temeinice şi chiar inevitabile de răsboi, fie şi numai 
pentru ca să se ştie dacă cutare mină se va exploata de un 
capitalist francez sau de unul german. 

Cu ciîți m'am întîlnit pe stradă de cînd a pornit zvonul 
belicos, n'am găsit nici unul care să vrea râsboi. Am găsito 
serie întreagă înspăimiîntată, Asta înseamnă că omul nu-i chiar 
atît de înstinctual şi de crud pe cit se pare. 

Dacă ar fi să sc facă o anchetă sau un plebiscit prin 
lumea în care mă învirtesc, spre a se fixa un procent al celor 
care vor sau nu vor răsboi, ar ieşi zero la o sută. Poate, ceva 
mai sus, pe unde sunt interese mai mari sau e plictiseală 
mai monotonă, să se obție vre-un punct, două. 

Exclud, bine înţeles, deia această socoteală onestă, opi- 
niunea răsboinicilor de meserie, fiindcă accia au o anumită 
părere, prin profesie. 

Şi cu toate acestra răsboi, poate să fie, şi oamenii se 
vor duce să-l fac şi să moară, la ceasul hotărit. Ce poate 
oare hotări marea mulțime la un asemenea sacrificiu, fiindcă, 
orice s'ar spun: şi oricită criză ar fi, tote mai bine în timp 
de pace decât în răsboi. 

Preferința aceasta apare ca falşă numai pentru foarte 
puțini, şi nu tocmai din rîndul acelora pentru a căror plăcere 
tare, face să se sacrifice un om. 

Cum se creiază oare acea psihoză a răsboiului care face 
mulțimea să exulte de excitări şi de beție, aruncindu-se ori- 
unde cu o voluptate frenetică ?... i 

Pentru respectul adevărului şi omagiul luciditāții trebue 
exclusă conştiinţa sacrificiului furibund şi vesel al individului 
pentru colectivitate, oricum s'ar numi acea colectivitate, Cea 
mai mare parte din mulțimea urlătoare în ceasul grozav, nu 


PSIHOZA RASBOIULUI 15 
a d ———— 


are decit cu greu conştiinţa individuală, necum una colectivă 
pe care să o evalueze de-asupra, peste capul instinctului ani- 
malic de conservare, 

In colecția „Correspondance”, Institutul internațional 
de cooperație intelectuală, publică într'un volum, o serie de 
scrisori schimbate între diverse personalități, în legătură cu 
această problemă a psihozei răsboiului, — nu atit pentru a 
fixa teoretic şi analitic cauzele, cit pentru a cerceta calea 
care să ducă spre pace şi să facă imposibil răsboiul, 

Nu am intenția să mă ocup de cauzele care pot deter- 
mina declaraţia de răsboi între două State, ci de psihologia 
care o determină şi pe care o cred totatit deinfluentă, — ba 
chiar superioară, cauzelor economice; — şi mai ales de psi- 
hoza individuală şi colectivă care, după ce răsboiul este de- 
clarat, sau în preajma declarărei lui, duce pe om nu numa: 
să accepte dar chiar să dorească cu turbare, ideia de răsboi, 

Johan Bojer, cu acel simț de străbatere a psihologiei 
şi a faptelor omeneşti, într'o scrisoare adresată unui chinez, 
vorbeşte astfel: i , 

„Or, nous avons dans les pays chrétiens, une foule 
„d'hommes d'Etat, de chefs populaires, d'experts financicrs” 
„ei de sociologues. qui s'occupent activement d'améliorer le” 
„monde. Mais ils n'aimeraient pas du tout que l'on vint leur" 
„Aire: Commence par toi-même. Il ne leur plairait mëme” 
„pas du tout que l'on dise: Commence par ton propre pays . 

Observaţiunea finală poate constitui un punct de plecare 
care să explice laolaltă şi bunăvoința generală de a asigura 
pacea, şi neputința de a face un început efectiv; — aşa cum 
se manifestă dezolant în fața Societăţii Naţiunilor. 

Insemn din acest citat egoismul colectiv, de rasă sau 
de națiune, care, înpreună cu exaltarea amorului propriu, 
pot singure să ducă la o explicațiune suficientă şi a posi- 
bilității de a se declara un război, şi a psihozei care se creiază 
ca din pămînt. i Da Ai 

Dar psihoza răsboiului se poate naşte şi apoi stăpâni, 
şi din cauză că, nu găseşte nici o forţă care sa-i stea în cale 
în afară de instinctul de coaservare şi de tenacitatea ideii 
de viață, care, şi în alte înprejurări sunt înlăturate cu uşu- 
rință, dintr'un entuziasm sau o exaltare momentană. Am im- 
presia că omul, cu toată conştiența lui, este singurul anima! 
sau, dintre puţinele animale, care pot pierde în anumite in- 

prejurări frânele instinctului de conservare, 

A existat destulă abilitate şi destulă cunoaştere a omului 
pentru a 1 se creia un fel de religie, care să-l stăpinească 
pe de-asupra instinctului de apărare. i 

Dar, de altfel, puterile individuale sunt icapabile de 
a stăpâni şi a se putea opune cu succes, avalanşe inconștiente 
a unei mentalități colective care poate să aibă regulele ci, şi 


PR 


16 VIATA ROMINEASCA ` 
Se 


care poate deconsidera individul component. Și individul 
totuşi, aderă la ca. 

Acestei avalanşe s'ar putea opune tot o colectivă; 
sau una național organizată care să cheme la realitate şi la 
lucid pe cei narcotizaţi care intră în posesiunea freneziei de 
a se sacrifica, pentru o himeră,— sau o forță tot de naturi 
mistică, şi care să creieze puteri de frinare de aceiaş naturi, 
şi deci de aceiaş putere psihică. 

De aceia s'a putut spune că la 1914, două mari puteri 
mondiale ar fi putut opri răsboiul; una era biserica, şi cea- 
laltă socialismul. 

„Amândouă aveau datoria să înfrineze ura între popoare 
şi să afirme că toți oamenii sunt frați, cu toată e 
frontierelor. Amândouă aceste forțe au dezertat dela da 
lor». (J. Bojer). 

Ce-a făcut biserica şi ce-a făcut socialismul, se ştie. 

Fapt este că operei de creiare a psihozei răsboiului nu 
i s'a opus nici o altă forță socială colectivă. Totul e astfel 
alcătuit, pe bază de principii întangibile şi sacrosancte, încit 
o contra-acțiune să fie înăbușită sau imposibilă prin structura 
colectivă, iar acțiunea răsboinică încurajată, decorată, fan- 
ceia, va; flatată etc, în 

n această luptă inegală, individul rămas singur, o 
ambianță manifestă propice, nu are nici curajul nici mij- 
loacele de a resista sau reacționa. 

De-aceia el rămâne dezorientat. Produs al procesului 
interior şi organic ca şi al prejudecății care-l stăpâneşte şi! 


integrează irațional, individul rămâne tragic într'o indeci- 


ziune care-l paralizează. 

Dacă răsboiul ar ti cauzat de o putere în afară de om 
şi de voinţa lui, — dacă masacrul pe care-l cauzează un răsbol 
ar proveni dintr'o anume circumstanță cosmică sau naturală 
dinafară de voința omului, atunei, printr'o admirabilă soli- 
daritate spontană, toată omenirea s'ar mobiliza pentru a stăvili 
şi înlătura cauzele masacrului. 

aon se întimplă pentru combaterea epidemiilor, a holerei, 
a ciumei. 

Dar răsboiul vine dela om, din voinţa lui, S'ar părea 
că tocmai aceasta l-ar face mai uşor de înlăturat, şi totuşi 
acest amănunt de cauzalitate este acel care, printr'o ciudată 
şi tragică soartă, îngreunează putinţa de a-l înțelege şi a-l 
înlătura. 

Forțile care declanşează răsboiul sunt în om. Aici e 
toată nenorocirea. Omul totuși ar putea să-l înpedice, dar nu 
îndrăzneşte şi oscilează nehotărit între puterea acaparatoare 
şi disolvantă a mentalităţii oficializate, şi instinctul individual. 
Omul nu vrea răsboiul,... şi cu toate acestea, se pare, îl vrea. 

E un haos paradoxal în fiecare: „On professe I'huma- 


PSIHOZA RASBOLULUI 17 


nisme, et on venâre la force brute. On aime ses frères, eton 
les hait, On est disposé à construire, mais on aime détruire, 
Le chrétien croit à sa doctrine, et il n'y croit pas. Le lcader- 
ouvrier croit au socialisme, et il n'y croit pas”. 

Forţele de rezistență la acțiunea psihică răsboinică, sunt 
slabe, pentrucă ele sunt numai individuale şi fără sudură; 
sunt eterogene şi diferit graduate; —şi pentrucă fortele 
colective şi misticele care l'ar putea ajuta pe individ, nu 
i-au obținut încă nici măcar încrederea deplină necum fana- 
tismul. 

Forţele care duc spre răsboi sunt iraționale. Nu le poți 
slăbi prin analiză şi critică. Forțele care duc la pace sunt 
raționale. Ele pot fi deci supuse la critică şi nu pot avea 
prestigiul total care vine din inconştient, Puterile iraționale 
au fost totdeauna mai tari decit cele raționale. Un nebun a 
devenit şi este totdeauna mai puternic decât un om normal, 
şi de cit a fost el în stare normală, deşi nu a câștigat nici 
o potenţă fizică nouă. 

Printre puterile care stăpânesc efortul de eliberare a 
rațiunei şi instinctulii individual, şi care le copleşeşte de 
multe ori, este şi: tradiția. Ea sporeşte neputința crudă de a 
iesi din îndepărtatul trecut şi a ne considera independenţi şi 
cu o judecată proprie. 

Johan Bojer, in scrisoarea citată, concretizează amuzant 
şi veridic acest conflict: 

„Prenez un pacifiste chrétien, qui a combattu les ar-“ 
„mements tant qu'il était dans l'opposition, et faites-le pre-“ 
„mier-ministre: tout change. Il doit choisir entre sa propre" 
„convinction et la tradition. Son paysest devenu grand et" 
„puissant par des guerres, [| faut qu'il arme indéfiniment“ 
„pour conserver ce qu'il a gagné. Le pacifiste peut-il arrêter“ 
„lea armements? Non, il ne la veut mëme pas. Il a aussi la" 
„tradition dan son esprit. Il] continue à fabriquer des canons," 
„des bombes ct des tanks. Rien n'est changé". 

„L'idealiste est encore impuissant à ce point à l'egard“ 
„de lui-meme'“, 

Această tradiție va rămîne încă valabilă atita vreme cit 
statele nu vor fi organizate pe bază de drept decit in in- 
terior (si încă, relativ), si cită vreme, în raporturile dintre 
ele nu este o bază de drept ci una de forță. 

Astfel, între doui indivizi într'un stat, drepturile per- 
sonale ca şi cele de proprietate, sunt reg:ementate pe bază 
juridică. şi nimeni nu poate atinge dreptul subiectiv al celuilalt. 
Nu poți năzui la proprietatea altuia care este bine fixală, şi 
nici la persoana altuia care este apărată prin norme prefixe 
care stabilesc ce este şi ce nu este permis, 

Dar, aceasta a fost posibil, fiindcă, pentru stăp nirea şi 
aducerea la ascultare a individului, s'a putut organiza o forță 


2 


— 


18 VIATA ROMINEASCA í 
n ————————————————————————————————————  ——————— 


coercitivă superioară şi indiscutabilă care este Statul. In in- 
terior, deci, statul e organizat pe bază de drept. 

Aceasta însă, pină azi nu este posibil între State. Mişună 
litigii de proprietate, pentru care nu sunt acte transcrise cu 
putere absolută, şi nici nu este regula de drept care să le 
tranşeze. Dreptul de auto determinare care putea însemna o 
asemenea regulă nu a fost acceptat decât de unii, iar forță 
coercitivă în genul în care Statul este pentru individ, nu s'a 
creiat şi nu există. Iar în ce priveşte drepturi personale între 
State, care să le garanteze entitatea colectivă, nu există de 
cît subt formă embrionară, în care însă sunt permise suscep- 
tibilități irascibile peste măsură, încît de atitea ori este pri- 
mejdios ca un diplomat să aprindă un chibrit. 

Un Stat care se simte tare poate avea apetituri de pro- 

rietate, poate simula supărări din senin, şi poate face orice 

t pe forță, avind în vedere numai forțele care i se opun 
şi nici un alt considerent de drept sau de pudoare morală. 

In raporturile dintre State, atunci când este vorba de 
interese, nu există nici drept nici morală ci numai forță. 
Morala şi dreptul sunt jonglate numai în timp de pace, şi 
numai de către Statele mici, articulate cu spaimă şi în timp 
de răsboi. 

Julien Benda are dreptate: formarea unei națiuni se 
face intotdeauna contra altei națiuni. In orice caz, organizarea 
Statului are la sursă două meniri: una de a organiza grupul 
în interior, şi alta de a se apăra şi a ataca alt grup. Cu această 
tară congenitală a rămas pină în ziua de azi. 

J. Huisinga, într'un răspuns dat lui Julien Benda prin 
care vrea să îndulcească aportul răsboinic al ideii de națiune, 


“scrie: „La nation, en tant qu'elle surgit d'une idée de justice, 


est de naissance noble“. 

Numai că, ideia de justiție, cu privilegiile şi protejații 
ei, este numai un mobil al organizării interioare. In ce pri- 
veşte mobilul apărării sau atacului contra unei alte națiuni, 
el este un promotor de desvoltare al forței, şi de impunere al 
ei, între State, acolo unde nu există încă normă de drept, ci 
numai desiderate... şi petice de hirtie. In cultul energiei care 
domină azi, morala între state apare ca statică, paralizantă 
şi... imorală. 

Cită vreme omul va fi crescut într'o disciplină de drept 
în raport cu semenii săi, şi într'o anarhie de forță ca com- 
ponent al unui Stat în raport cu altul, va subsista în el con- 
tradicția şi neputința pe care o ironiza Johan Bojer în citatul 
de mai sus, şi humanistul discipol al normelor de drept, va 
înarma națiunea spre a se apăra sau impune în domeniul nor- 
mtlor de forță, — dintre State 
4 Nimic comic nici paradoxal în dualismul umanistului lui 
Bojer, devenit prim-ministru. 


PSIHOZA RĂSHOIULUI 19 


E consecința ilogicei forței care-şi poate face de cap, 
fiindcă nu are altă forță care s'o stăpinească, 

„Atita vreme deci cît raporturile dintre State nu se re- 
glementează după norme de drept ci după forță, şi nu este 
nici puterea coercitivă pentru a impune regulele de drept ce 
s'ar prefixa, popoarele nu au decit calea răsboiului pentru 
ca... să se înțeleagă. 

Şi totuşi, cum se explică oare că justificările răsboiului, 
în practică, se creiază aproape vroit, cu o tenacitate bolnă- 
vicioasă şi crescîndă. 

De unde vine şi cine creiază cauzele şi psihologia răs- 
boiului şi a mulțimei care-l face? 

Căci, dacă se poate ajungt prin silogism la o acceptare 
cu deasila, nu se poate explica normal entuziasmul pentru 
răsboi. 

Spre creiarea acestui „entuziasm“ duce mai mult o psi- 
hoză colectivă, în care iraționalul îşi are mai uşor loc, decit 
o psihoză individuală. 

Viața individuală şi agresivitatea omenească a indivi- 
dului, nu poate fi invocată ca o justificare a stărei de psi- 
hozá. Nu există tip belicos care să exulte aşa cum o face 
răsboinicul în accesul de „rut răsboinic“ din gândul că, în- 
sfirşit va putea ucide şi avea plăcerea de a ucide, O asementa 
justificare poate isvori dintr-un studiu, însă nu cred să fi 
existat un singur om care să se fi bucurat de răsboi, care 
să fi fost posedat de frisoanele desmățate ale satisfacției 
răsboinice, în preajma declarărei unui răsboi, cu conştiinţa 
precisă că de acum el va putea să ucidă. Nua făcut nimeni 
în răsboi această operațiune specifică şi esențială răsboiului 
cu satisfacție, ci totdeauna cu o groază infinită şi într'o stare 
de nervi dela marginea sinuciderei, cu scirbă de sine şi de 
ceiace a tăcut. 

Conştiința deslănțuirei vieții instinctuale nu poate creia 
starea de psihoză individuală. Nu cred chiar că asta ar de. 
termina şi o psihoză colectivă, cu toate că colectivitățile sunt 
mai crude, si schimbă de simțuri în raport cu cei care o 
compun. 

Dovadă că aşa este, o demonstrează faptul că propaganda 
de „turbare“ a omului sau a colectivității nu ae face exci- 
tind direct individul sau mulțimea să se lase instinctelor ei, 
şi să masacreze inamicul. 

Cruzimele mari şi în mase nu se fac decât în baza unui 
ideal, pentruca omul nici să nu-şi dea seamă că ceiace face 
e un act al instinctului, ci să-l considere ca unact de înaltă 
morală. 

Aici intervine opera de ipocrizie şi de mistificare în 
scop de a transforma omul în fiară.. în numele „idealului“. 

Robert Waelder scrie: 


ts 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Î e 4 


„On ne leur dit pas de laisser se manifester leur agres. 
„Sivit€ vis-à-vis des ennemis, mais on les invite plutôt à" 
„āgir pour servir un idéal élevé. Cet ideal, au cours de l'his" 
„toire, a porté plusicurs noms différents; ou l'a appelé Dieu," 
„loyauté, patrie, société future etc. Toujours est-il que l'agres-" 
„Sivit€ peut alors se dechainer pour la plus grande gloire" 
„d'un concept élevé“. 


Dar, în loc ca Robert Wallder să analizeze această operi 


de înşelăciune, de captație, şi să caute acolo şi interesul şi 
germenul-microb al psihozei, el crede că omul este mulțumit 


de a-şi fi găsit o justificare pentru deslănțuirea instinctelor 
sale. 


Cred că e o eroare. 


Nici un gind precis de mulțumire prin concretizarta 
unei posibilități de a ucide sau a distruge, nu există în psi- 
hoza răsbo'ului, ci numai beţie şi inconştiență curată, ca 
subt un excitant, care-i de altă natură de cât instinctual 
— care-i social, — creiat şi nu născut, 

Judecat deci cu sinceritate, e falş pasagiul: La com 
cience est ainsi rassuré et les hommes peuvent goiiteră l 


fois la joie d'avoir satisfait leur instinct, en général si pe | 


niblement réfrénć, et d'avoir atteint un de lenrs idéaux.” 


Nu; în războinicul şi patriotardul care strigă: „vrem 


război” nu e nimic din prevederea saticfacţici de a ucideşi 
a distruge nesancțio»at. E numai delirul pe care-l pot pro 
duce idealurile mistice, lipsite de preciziune, şi cu cit mai 
vagi cu atit mai ameţitoare, 

Oricit am conceda şireteniei şi ascunzişului insitncte 
lor. nu e nimic din ceia ce presupune Waelder, în strigătul 
fiarei războinice, Este şi ea mult mai bună decît îşi inchi- 


pue Waelder, şi încă, omul se gîndeste cu greutate şi scir 


bă de el la uciderea altuia. Prin lipsa nevoei de a fi veşnie 
în luptă armată, s'a produs o demesiicire lentă care a putut 
duce la o scădere a iorțelor vitale, lipsite de un stimulent 
puternic, dar care însamnă totuşi că există, — ch ar prin pèr- 
zența acestei decadențe a forțelor vitale în omul de azi. 

De-aceia cred că André Maurois, simte mai bine geneza 
acestei tări de psihoză atunci cnd constată: 

„L'homme lui — même n'est pas un loup pour l'homme tant 
qu'il s'en tient à une vie instinctive. Ce ne sont pas les ar 
mées qui suscitent guerres et persécutions, mais les élites 
dogmatiques. Le cerveau fermente, les bras combattent". 

Ş: Byron, vedea mai direct, ma: simplu şi mai adine şi 
o exprima msi lapidar, căci el făcea responsabil de acest 
rău acele patru mi! de persoane care, pentrucă se culcă Îr 
„ziu, cred că conduc lumea. 


In turnul unde lucra Montaigne este gravat de ei peo 


—————————————————————————————————————————— 


i 


PSIHOZA RASBOIULUI 21 


grindă de lemn următoare maximă : „Ceiace tulbură pe oameni, 
nu sunt faptele ci teoriile asupra faptelor“. 

Faptele pot constitui o cauză de răsboi, dar doctrina 
asupra faptelor creiază psihoza răsboiului. 

André Maurois di o exemplificare foarte plastică în 
această privință: „Un om poate vroi moartea altuia pentrucă 
i-a rîvnit femeia lui; este însă atunci o crimă izolată, puțin 
periculoasă pentru specie. Dar dacă vre-un pseudo-savant de- 
monstrează, prin'r'o ingenioasă grupare de substantive de 
verbe şi de adjective, de citații, de statistici şi minciuni, că 
rasa neagră este responsabilă de raptul comis de un singur 
negru, atunci un întreg popor de oameni albi, uitând in- 
țelepciune, blindeță şi decență, va masacra pe inocenți...“ 

Transpuneți aceasta la atentatul dela Serajevo, şi veți 
avea o verificare mai mult. 

Pentru a scăpa de psihoza răsboiului, trebuesc combătute 
aceste dogme care subt aparența şi pecctea inteligenții, ațiţă 
pasiuni. 

Abstractul idealului oferit mulțimei este singurul care 
o poate innebuni. 

Maurois propune o formulă dela Auguste Comte: „să 
se apropie între ele, înțelepciunea teoretică cu admirabila 
înțelepciune practică, să se radă anumite edificii verbale, 
fragile şi amenințătoare, să se readucă politica la nivelul 
omului şi problemele abstracte la date concrete si simple“ 

Această substituire a unei dogme în locul faptului, a- 
ceastă operă de mistificare, de înşelăciune, de îmbătare co- 
lectivă, este operată conştient şi susținută în numele națio- 
nalismelor care-s patronii insesizabili şi ascunşi. Unealta lor 
sunt acei care au siguranța că ei nu vor face războiul, şi 
că pentru ei războiul va fi, dacă nu un mijloc rapid de im- 
bogățire, cel puțin izvor de senzaţii tari. 

Aldous Huxley o precizează, creind din aceasta chiar o 
teorie nelipsită cu totul de temei: 

„Pour ceux qui ne courent pas râelement le danger 
d'être tus on mutilés, la guerre est la grande fête des émo- 
tions, une sorte d'orgie. de saturnales.” 

„L'homme aime les émotions. La guerre, entre autres 
choses, est une source d'émotions intenses. C'est la raison 
pour laquelle les hommes aiment la guerre. Ils peuvent aussi 
la prendre en aversion dans la mesure où elle est cause de 
sensations douloureuses et de mort. Dans nombre de guerres, 
la majorité de la population n'a jamais été exposé à la 
mort ou à la souffrance; tout ce qu-elle a ressenti, c'est 
une émotion intense. [ls est vrai que cette emotion intense 
cesse d'ĉtre un plaisir si elle se prolonge indûment. Mais 
un guerre de courte durée est, pour la plupart des non- 
combatants, un plaisir sans mélange". 


x? 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


Deci. inexact că combatantul se bucură în clipa declan- 
şării războiului la ideia că el va avea liberă desfăşurarea 
instinctelor sale refulate; dar exactă bucuria şi delirul celui 


care nu va merge în război, și care întrevede în el o sumă | 


de emoții intense. 

Creatorul psihozei, şi microbul ci este cel ce nu va 
merge în război, este acel „non combatant“, care va rămine 
la domiciliu cu forţele vitale stimulate de emoții necontenite 
care nu-l vor privi pe el. — Intotdeauna „jocul” în care 
viața este gajul este un joc extrem de pasionat. — Cine 
poate juca cu inconştiență, viața altora, poate atinge supre 
ma emoție. 

Combatantul intră în gravitate în ziua cind ceilalți 


trimbiţează şi urlă bucuria lor pe străzi în preajma emoții: | 


lor senzaţionale care-i aşteaptă. 

Pentru verificare să ne revizuim fiecare chipurile de 
patriotarzi irascibili pe care niciodată nu-i vom putea iden- 
tifica cu un livret militar, 

Combatanţii fac ei apoi războiul şi mor, fără nici o 
psihoză, şi fără nici un entuziasm factice, ci numai subt pre- 
siunea severă a datoriei împlinite sau a constringerii teribi- 
le dinire două morți: una sigură şi alta aleatorie. 

Psihoza războiului apucă pe cei fără de rizic care, sunt 
mult mai numeroşi decit cei ce joacă propria lor viaţă. 

Nu se poate justifica ipocrit prin entuziasmul şi sacri- 
ficiul consimţit pentru un „mare ideal“. 

Mari idealuri de împlinit şi de urmat sunt şi în timp 
de pace, dar nu se găsesc sute de mii care să se jertiească 
pentru ele, cintind. Rar, cîte un savant înfringe regula la 
şității naturei. Carc-ar putea fi minunile care, în timp de 
război, pentru un idea! mai dubios şi mai abstract, să nas 
că deodată sute de mii de eroi ai sacrificiului, cu strigătul 
in piept?! 

Nu, Eroi entuziaşti care mor cintind benevol pentru 
patrie sunt numai aceia care rămin la vatră ca să citească 
emoționați comunicatele oficiale şi descripţiile de lupte ade- 
vărăte, cu morți şi cu răniți adevărați. 

Eroul necunoscut trebuie ales dintre cei vii, nu dintre 
cei morți care au fost victime. 

Amorul propriu colectiv care face o entitate țiinoasă 
şi irascibilă, acel infatuat şi ridicol naționalism, care presu- 
pune în fiecare națiune culmea superiorității, nici chiar el 
nu poate creia o psihoză de război a combatantului. 

Şi doar, acest funest şi tragic amor propriu, e singurul 
excitant care face şi pe individ să piardă rațiunea, mai çu- 
rind decit cea mai imperativă necesitate, mai curind decit 

foametea, şi care duce la pierderea instinctului de conser- 
vare, — Din amor propriu ofuscat numai, individul este în 


` “ 


| 
| 


PSIHOZA RASBOIULUI 23 


stare să vadă roşu, şi să se arunce cu capul inainte în pri- 
mejdie, indiferent de ceiace îl aşteaptă. i 

Numai naționalismul, adică exaltarea amorului propriu 
colectiv este în stare să creieze o psihoză de război. Nici 
instinctele, nici agresivitatea speciei nu pot creia aceasta, 
Nici chiar bolnăvicioasa dorință de senzațional. 

Naționalismul este cauza primordială a războaelor, şi 
el singur poate creia o psihoză a războiului- — Ceeace amo- 
rul propriu face pentru individul căruia îi poate pierde ca- 
pul, aceia poate face şi pentru colectivitate, Naționalismul 
este numele amorului propriu colectiv, în stare de irascibi- 
litate şi presiune. ae Acte i 

Dar nici naționalismul cu toată dirijarea lui de către 
Stat, nu poate ajunge la creiarea unui entuziasm războinic 
în combatant, decit foarte rar, şi numai cînd combatantul 
art conştiinţa că apără şi nu atacă, saN ia 

Răsboaele sunt declanşate de necombatanţi şi făcute de 

tanti. Á 
ar si dura această formidabilă separație. omul- din 
goană după emoţii tari şi amor propriu, poate fi oricind 
gata să trimită pe un altul la moarte pentru, un ideal, pen- 
tru care însă, personal, nu riscă nimic. Această stare de 
lucruri mai este stimulată şi de promovarea la rang mo- 
ral a eroismului verbal, adică a microbului războinic, i 

Cit timp cel ce face propagandă pentru răsboi şi apoi 
stă acasă poate fi chiar socotit. după gradul de lierbințeală 
a cuvintărilor sau a scrisului, mai erou decit cel ce moare 
în transee, se vor găsi totdeauna entuziaşti ai răsboiului ga- 
ta să-l dorească si să-l ceară. | 

Răsboiul modern pare să generalizeze la intreaga na- 
țiune, primejdia morţii personale. —Acest act de echitate, 
desfăşurat prin oraşe care pot fı nimicite în citeva minute, 
va putea calma avintul non-combatanților., si. te pom.neşti, 


convertirea lot, 
Demestene Botez 


Urmările economice ale unui 
nou război 


„Una din cele mai puternice obsesiuni colective care a 
dominat psichologia popoarelor multe veacuri a fost ideia 
ei cîştiguri materiale, pe care le aduce un război vic- 
O0T1085. 


_ După suferințele şi pagubele uriaşe!) pricinuite de Răz- 
boiul mondial, la care generația noastră a luat parte, ideia 
profitului războinic a început să dispară din rațiunea ome- 
nească. Şi natural era ca sentimentul războinic al masselor 
să se transforme într'un sentiment de groază, orideciteori 
s'ar fi ivit perspectiva unui nou măcel, 

= Totuşi ultimele Întimplāri internaționale ne dovedesc 
că ideea azi falşă, a rezultatelor economice fericite ale ràz- 
boiului, nu „a fost încă smulsă din mentalitatea colectivă. 
Stăm cu toții martori — țări autoritare şi democraţii inain- 
tate —, ba mai mulr încă luăm parte la cursa înarmărilor 
cu cele mai spăimintătoare mijloace de distrugere, cari, dacă 
vor fi puse vreodată în acțiune, războiul din 1914—1918 va 
fi fost un joc de -opii, pe lingă ceeace ne aşteaptă. 

„Greutatea înlăturării credinței falşe a beneficiilor eco- 
nomice ale războiului, stă în faptul că pînă în timpurile 


moderne ale secolului XIX această idee a fost de multeori 
justificată. 


Romanii, musulmanii, în timpurile vechi şi medievale: 
în bună parte Germanii după 1866 şi 1870, şi-au intemeiat 
prosperitatea lor pe cuceriri războinice. 


„Ideile — serie Gustave le Bon — conduc lumea. Dar 
= ` - E ele no 
ape Netea decit dupăce s'au transformat în sentimente, evoluție tat- 
„deauna incentă. Evoluţia este încă şi mai înceată, cind ideea con- 
„ducăloare devenită greșită a fost multă vreme exactă. 1) 


LS 
) D. A. Tardieu a apreciat valoarea pagubelor materiale al. 
războiului mondial la cifra astronomică de o mie miliarde fratel aur 
) mières conséquences de la guerre, p. 296. 


i 


Urmările economie ale unui now război 23 


Inlănţuirea de elemente afective şi mistice, de cari este 
legată vechea concepție, împiedică transformarea complectă 
a mentalităților colective şi inlocuirea sentimentului război- 
nic cu acel al groazei definitive şi active de război. 

Speranța luptătorilor din 1917, cari se jertieau cu min- 
gierea că iau parte la ultimul război, şi că acesta prin 
grozăvia lui va vindecă pentru totdeauna omenirea de ase- 
menca întreprinderi, apare deci — în bună parte — ca ne- 
realizată, 

Poate numai infițişarea noilor şi înzecitelor suferinți 
şi distrugeri cari ne pindesc va putea pune o frină mai pu- 
ternică pornirilor inconştiențelor colective, care imping spre 
prăpastie, națiunile curopene. 


Li 
k. 


Războiul de mîine nu va fi numai un nimicitor de exis- 
tențe omeneşti: El va fi un distrugător uriaş de bunuri eco- 
nomice. Specialiştii militari urmăreac un singur scop: Vic- 
toria. Alegerea mijloacelor li se impune numai după singurul 
criteriu ul eficacității distrugerii adversarului, 

„Not kennt kein Gebot“ — necesitatea nu cunoaşte 
lege va fi principiul tuturor combatanților. Toate reglemen- 
tările dreptului internațional: respectul umanității, păzirea 
populației civile, păstrarea drepturilor de proprietate vor fi 
împrăştiate ca frunzele uscate la prima suflare a furtunei. 

Războiul va fi o întrecere sălbatecă de forțe materiale. 
Deci, în prima zi a declarării ostilităților întreaga viață 
economică a națiunei va fi subordonată necesității victoriei, 
necesității creerii şi întreținerii materiale pe care ea le cere, 

Aprovizionarea imenselor armate cu hrană şi imbrăcâ- 
minte, aprovizionarea armelor de foc cu cantități incomen- 
surabile de munițiuni, hrănirea intregii populațiuni — 
(pourvu que les civils tiennent) — repararea şi fabricarea de 
noi şi tot mai multe unelte de luntă vor forța națiunea să 
consume în termenul cel mai scurt toate rezervele ei econo- 
mice, Pe pe altă parte, inamicii vor căuta să distrugă, prin 
exploziuni şi incendieri, toate depozitele, înainte ca mate- 
rialele ce cuprind să poate ajunge pe frontul de luptă, dacă 
un asemenea front va mai exista. 

Procurarea imenselor cantități de bunuri şi prelucrarea 
lor cer mijloace financiare aşa de mari încit nici un guvern 
nu va putea să şi le procure pe căile cunoscute, Evenimen- 
tele cari au urmat anului 1918 au dovedit, în cele mai multe 
țări, participante victorioase sau învinse, că pelingă distru- 
gerile materiale propriu zise, războiul mai nimiceşte încă 
trei ficțiuni indispensabile vieții civilizate: creditul, moneda 
şi dreptul de proprietate. 


Ei VIATA ROMINEASCA 


Experienţa celor petrecute va însemna că din ziua de. 
chiderii ostilităților orice credit particular înăuntrul 
in afara ci, orice credit de Stat iniuntrul graniţeior , 
sau între state va inceta. In acelas timp încrederea în mo- 
nedă va dispare din primul ceas. Fiecare va căuta să se des- 
facă de biletele de bănci şi să le înlocuiască cu aur sau ce 
bunuri reale, în primul rînd cu mărfuri de prima necesitate 
Goana după valori reale — cari pot fi păstrate — va fi ne 
bunească, Fiecare țară va arunca moneda sa, aşa că în curind 
ea nu va mai avea nici o valoare, Fenomenul acesta va fişi 
mai accelerat din cauza intervenţiei directe a Statului, Ne 
mai avind posibilitatea să recurgă la mijloace de credit: 
imprumuturi publice, împrumuturi intre State, guvernele vor 
folosi — cit vor putea — emisiunea de monedă. pentru plata 
mărfurilor şi serviciilor. Piața va fi invadată deodată de 
mari cantități de numerar a cărui valoare va scade progresiv 
cu emisiunea. 


In scurtā vreme, piața va refuza moneda şi economia 
se va întoarce la troc, la schimbul în natură. Puterea de 
Stat nu va putea primi această situațiune economică şi spre 


a acoperi n=cesităţile ci crescinde de materiale va trece 


direct la rechiziția în natură fără nici o despăgubire, rechi. 
ziţie realizată prin forța armată a propriilor soldați. Prin 
urmare, pe această cale desființarea dreptului de proprietate 
apare ca un imperativ inexorabil. 

Molochul războinic cere insă tot mai mult. Țara cart 
vrca să continuie lupta va trebui să treacă la o economie 
complectă de Stat, în care forța militară va dicta totul şi 
totul va îi pus la dispoziția sa. 


Deabia după 2 ani de război (1914—1916) Colonelul 


elvețian Feyler, spectator îngrozit al marei încăerări, seria, 
judecînd situația Germaniei: 


„După donăzeci de luni, patru mari ofensive, trei milioanu de 
„pameni eri plin de viaţă azi ucişi sau mutilaţi, patruzeci de mi 
„liarde de franci aur risipite, o flotă de comer} confiscati; un 
„Strălucit trecut distrus și un lung viitor compromis: după două 
„teci de luni de curaj inutil, de singe, de suferință, de plinsete şi 
„de strigăte, douăzeci de luni de umanitate mutilată, douăzeci 
„luni de ură și disperare, Statul major imperial pune acelas punct 
„dle intrebare Inaintea executării aceleiași crime monstruoase”, 


Ce va fi după douăzeci de luni de nou măcel, în cari 
vor lucra din plin mijloacele aeriene, chimice, microbiene 
balistice a căror putere de distrugere este azi incomensura 
mai mare decit în 1916—1918? 

+ 


Evoluția materială a războiului va impune deci acaparartă 


Urmările economice ale unu! nou război 2? 


de către Stat a întregii vieți individuale, industriale, agricole, 
comerciale a poporului. Aservirca întregii țări va fi complectă. 
Etatismul se va înfăptui deci, dar în forma sa cea mai rea, 
condus nu de oamenii în cari poporul are încredere şi cari 
urmăresc binele său pozitiv, ci de elemente militare cari prin 
fiinţa lor — urmăresc un scop abatract: Victoria, | 

Dar ce poate însemna economiceşte victorie în război? 
Distrugerile de vieți şi de bunuri vor fi aşa de mari încît 
victoria va fi şi pentru învingător: o înfrîngere. Populaţia 
micşorată, obligată să întreție un mare număr de mutilați şi 
pensionari ai războiului. A ; A 

Mijloacele de producție distruse sau îndepărtate dela 
scopul lor. Stokurile de materiale desființate, moneda sfări- 
mată, creditul distrus, libertatea economică dispărută, o mină 
incompetentă la conducere. i 

In asemenea condițiuni, victoria nu inseamnă decit tot 
mizerie şi pentru faptul că sărăcirea adversarilor te împie- 
dică să te ridici oricit ai munci. Trebuc oare să uităm că 
acestea sunt cauzele realce ale crizei economice mondiale? 
Interdependenţa economică a popoarelor a fost un fapt aşa 
de puternic încît a sfărimat nu numai economia ţărilor beli- 
gerante dar şi prosperitatea uriaşă a Statelor Unite cari, 
multă vreme neutre, sperau să se țină: 


„Departe de Europa, de mădejdile ei westejite 
„De cimpille ei de măcel ni de aerul ci necurat; 


Paradoxul situațiunei ce va urma unui război va face 
ca toți acei cari individual au crezut că provocindu-l vor 
vedea beneficiile lor mărite, vor fi cei dintii cari sâregrete 
timpul de pace. Comunizarea sau anarhizarca țărilor partici: 
pante la război va sfărîma şi întreprinderile individuale şi 
beneficiile lor, Iar întreprinzătorii de armamente şi alte 
obiecte de război vor vedea atunci că jucindu-se cu focul 
şi-au aprins propria lor casă. Prin urmare, războiul apare ca 
cel mai funest flagel al omenirei şi din punct de vedere 
economic. s EI = 

In timp de pace armată, pregătirea războiului consumă 
cea mai mare parte a venitului național al popoarelor. Buge- 
tele de război a tuturor statelor înghit pină la 309/4 din to- 
talul veniturilor, In ce situațiune ar fi azi omenirea dacă 
valorile uriaşe înghițite de imperativul fals al formulei — 
Si vis pacem para bellum — ar fi fost folosite pentru mari 
lucrări publice sau de producțiune! REN 

In timpul războiului, distrugeri de vieți productive, de 
bunuri economice, suferinte nemăsurate pretutindeni. După 
război, ruină şi mizerie şi la învingători şi la învinşi. Glasul 
rațiunei — ridicat cel dintii de Norman Angell — care a 
demonstrat inutilitatea şi dezastrul economic al războaielor 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


chiar peutru învingător; ar trebui să fie din nou amplificat 
şi întărit cu noile exemple ale marelui măcel. 

John Maynard Keynes — care a încercat să desluşească 
omenirea asupra urmărilor economice ale războiului mondial, 
spăimiîntat de haosul în care se găsea Europa la 1920, scria: 

„Puterea noastră de a simți şi de a ne da seama despre 
ceeace este de făcut îndată pentru buna noastră stare mate- 
rială, este nimicită“. Şi Keynes — mare financiar şi rece eco- 
nomist — remai putînd exprima rece ideile cari îl frâmintau, 
pentru a-şi arăta starea sufletească, citează el — englez şi 
financiar — următoarele versuri: 


„În orice suflet omenesc groaza mai trăește 

„În urma ruinei din care a iesit; celui mai seme| ti «e frică 
„De lot ce nar vrea să creadă că-i adevăral, — 

„Ei nu îndrăznesc să se gindească la binele omenirei 

„Şi măcar nu știu că nu indrăznese 

„Pentru a face binele e nevoie de putere 

„Dar pentruca să plinai ajung lacrimile. 


„Ideile falşe sunt cele mai primejdioase mijloace de 
distrugere a omenirei“ — scria Gustave le Bon. Printre 
acestea ideea războaielor aducătoare de beneficii economice 
este cea mai primejdioasă. Impotriva ei trebueşte luptat cu 
toate puterile. „Ce folos că oile duse la tăiere beasăie jalnic 
— Spunea un mare pacifist: Romain Rolland —, aceasta nu 
le împiedică „de a fi măcelărite“, 

Combaterea teoretică a războiului trebue făcută cu atita 
putere şi cu atita stăruință încit ca să pătrundă în toate 
mințile şi în toate inimile, chiar cele mai simple, 

Numai atunci vom putea vorbi de pace şi de salvarea 
civilizației. 

Dr. Ernest Ene 


Bărbaţii muncesc — femeia trebue să plângă — 
(Daily Herald, London). 


ÎN N, 


Literatura de război şi literatura 
războinică 


Războiul a fost întotdeauna unul din motivele cele mai 
exploatate ale literaturii, din antichitate pină în epoca roman- 
tică, Hiada este povestea unui război, „La chanson de Ro- 
land” şi, după ca, toate epopeile moderne, sint pline de isprâvi 
războinice. Războiul formează fondul unui mare număr de 
tragedii clasice, dela „Perșii” lui Eshil pină la piesele istorice 
ale lui Shakespeare. Ecourile lui răsună pină și in tragediile 
de dragoste şi de conflict pasional ale Jui Racine, Auzim tu- 
netul îndepărta! al războiului în mai toate dramele lui Hugo 
şi Dumas-pere, Aşa că, privind istoria literară universală, ve- 
dem că literatura clasică şi romantică e consacrată În bună 
parte vrajbei dintre oameni, eroismului războinic și exaltării 
acestui eroism. AR | 

De-o literatură de război propriu zisă, adică în care râz- 
hoiul să fic oarecum personajul principal, de-o literatură ca- 
re să fie ilustrarea unei ideologii oarecare cu privire la răz- 
boi, nu se poate vorhi decit în epoca noastră. Din literatura 
modernă anterioară anului 1914, sar alătura poate aceste ca- 
tegorii de opere literare „La debăcle” a lui Zola si „Război şi 
pace” al lui Tolstoi. Prima este zugrăvirea realistă a infrin- 
geii franceze din 1870—71, lar romanul lui Tolstoi trăește 
prin calităţile lui general omenești şi nu este un Panin de 
război propriu zis. Este tabloul unei întregi epoci şi a ee 
intregi societăți. Este un roman de moravuri, în care răz oiu 
și pacea oferă doar cadrele în care personagiile trăesc și feac- 
tioneazā, determinate de evoluția propriilor lor caractere. 

Războiul! n încetat de-a mai fi subiect sublim şi eroic cind 
au început să apară armatele naţionale şi cînd faptul de a fi 
soldat n'a mai fost o profesie ci o obligaţie, o constringere 
brutală impusă de societate, Faptele eroice care ilustrau rond 
boiul de epopeie și de tragedie clasică erau apanagiul exclu- 


a 


m VIAȚA ROMINEAS CA 


siv al citorva regi ṣi împărați, capi de oaste şi profesioni 
ui eroismului, care n'aveau altă grijă în viaţă decit să se bată 
între ei şi cure erau educați în vederea războiului. Cind orice 
cetăţan valid a fost obligat să facă răsboi şi să devină erou de 
nevoie, războiul a încetat de-a mai fi un act eroic şi sublim şi 
a devenit ceeace este în adevăr. adică o calamitate, o catas- 
trofă, un flagel tot atit de puţin sublim ca şi un cutremur, un 
ciclon sau o epidemie de ciumă. 

Tot mai mult războiul a început să apară în literatură 
aşa cum este, zugrăvit cu toate culorile lui murdare şi tur. 
buri, fără poezie eroică şi fără patetism declamator. Mulţi 
dintre scriitorii care au deseris războiul au fost soldați ei în- 
şişi și au suferit din această pricină. Incetul cu încetul. litera- 
tura cu subiect de război sa prefăcut întro literatură anti 
războinică, cu tendinţe pacifiste și servindu-se de subiectul 
războiului pentru a chema, prin contrast, în sufletul cititoru- 
lui, imaginea păcii. Literatura apologetică a războiului su 
confundat astfel tot mai mult cu literatura patriotică, mani- 
festindu-se mai mult în teatru și în poezie. cu rezultate care 
deobicei nu depăşesc drama istorică patriotardă şi poezia 
patiiotică revanșardă din „Sonetele în zale” ale luj Rūckter 
și „Chants du Soldat” de Paul Déroulède. 

Țară prin excelentă a idealului național, Romînia, pină la 
război s'a bucurat de o imbelșugată poezie patriotică, gen 
„Peneș-Cureanul” sau „Pui de lei”. Cite asemenea poezii n'a 
învăţat pe de rost fiecare din noi în anii de şeoulă! A vorbi 
despre ele înseamnă a pune chestia utilității unor asemenea 
poezii pentru formarea caracterului copiilor. Stim doar atit: 
că nu ne aduce aminte să fi învăţat în copilărie şi adolescenţa 
noastră măcar o singură poezie în care să nu fie vorba de 
lupte crîncene, de bătălii eroice şi de izbindă prin pumn. Am 
vrea să ne amintim un singur vers, o singură strofă unde să 
fie vorba şi de altceva, de înfrățirea dintre oameni, de-o nă- 
dejde în mai bine, de-o imagine blindă și împăciuitoare 
dar nu putem. Mereu acelas Sinan Pașa care și-a pierdut doi 
dinţi, aceiaşi Nouă din Vaslui şi acelaş „La arme” — care ne 
otrăvesc şi acum amintirile bune din vremea şcoalei, 

Transformarea literaturii de război în literatură hotărit 
pacifistă sa desfășura! abia în ultimii uni ai războiului mon- 
dial şi în perioada care i-a urmat imediat. Semnalul a fost 
dat de Barbusse cu „Le feu” şi „Clarte”. Pe vremea aceia căr- 
țile lui Barbusse nu cunoscut sute de ediții, au fost cetite de 
sute de mii de oameni și sa vorbit despre ele cițiva ani me- 
reu. Cum declamatorii irina aerul unor pledoarii patetice, 
romanele pacifiste ale lui Barbusse veniseră intr'un moment 


orară A fost atunci poate o clipă unică în istorie, cînd 
era unanim detestat. Frenezia, beţia păcii invadase 


Literatura e război şi Hteratura războinică şi 


întreaga Europă. Oboseala celor patru ani de cataclism zilnic 
copleşise şi pe învingători și pe învinşi, uniţi cu toții in aceiaş 
groază şi in acelaş desgust. Dar epoca aceasta s'a incheiat re- 
pede. Romanele lui Barbusse, și cu ele intreaga literatură pu- 
cifistă, au fost repede date uitării. Romanele de råzboi cu ten- 
dințe umanitare n'au mai fost citite cind umanitarismul Eu- 
ropei sa potolit, cind bucuria frenctică a păcii s'a răcit și cind 
catastrofa războiului “a îndepărtat în timp. Pe urmă, imediat 
după război, se înregistrase o supraproducție de romane cu 
tendinţe pacifiste, nu intotdeauna de bună calitate. A urma! 
o perioadă de cițiva ani. în care literatura de război u dispū- 
rut aproape cu totul. Generația care trăise și făcuse războiul 

nu mai putea oferi un public suficient de entuziast pentru u- 

literatură. fini 

0 tente a literaturii de război părea chiar imposibilă 
cind a apărut „Nimic nou pe frontul de Vest” al lui Remar- 

que. Succesul a întrecut cu mult tot ce se putea inchipui. Res- 
listă şi sobră, fără pledoarii și fārā tendințe ostentative, cur- 

tea lui Remarque a cucerit prin tonul ci de mărturisire sim- 

plă, de expunere veridică și de adincă milă pentru suferința 

umană, Faptele erau lāsate să vorbească singure, Și ce fapte! 

Niciodată războiul nu trăise atit de cumplit ca în paginile lui 

Canen lui Remarque a rămas totuşi izolată şi, deși cu 
milioane de cititori numai în Germania, anacronică, răsărită 
bizar în plină renaștere a naţionalismului german, revanșard 
şi războinic. 

In momentul de faţă literatura de război cu tendinţe pa- 
cifiste trece printr'o criză. Şi aceasta din pricina că nimeni 
nu mai crede în cu. Neincrederea aceasta face paro; dealtfel. 
dintr’o stare de spirit generală, manifestată printr'o neinere- 
dere în însăşi ideia de pace. Idealul pacifist a suferit în ulti- 
ma vreme atacuri violente. Sint realități brutale care il dez- 
mint şi îl contrazice mereu. Și văzind, abia după cincisprezece 
ani dela incheierea păcii, omenirea frămintindu-se în sumbre 
presimţiri de viitor, ajungi să te întrebi la ce a slujit toată 
enorma cantitate de romane, broșuri, articole, studii si eseuri 

cifiste și umanitare cu care ne-am amăzit nevoia noastri 
de-a crede într'o cumințire a oamenilor după războiul trecut, 
Dacă într'adevăr va fi așa, ye toată literatura de război 
Wwa slujit decit ca să întreţină o iluzie. 

fara ciudat, însă. Dacă literatura de război, de felul ce- 

lei a lui Barbusse și Remarque se dovedeste zădarnică și îno- 
rantă, în schimb literatura războinică și patriotardă a În- 
cărat intotdeauna minţile şi sufletele, Oficiile de stat ale 
înstrucției publice au înscris-o mereu în programele şcolare: 
academiile oficiale au comemorat-o în ședințe solemne; și e 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


înconjurată mereu de-o opinie publică bleagā. Și să precizăm 
că nu înţelegem prin literatură războinică numaidectt o lite 
ratură care indeamnă pe față la război. Literatura războiniei | 
se furişează printre noi sub măști diverse și în travestiri nehè 

nuite. Unul din costumele ri favorite este haina naţională a 

patriotismului. în Germania de astăzi se adăposteste În dosul 
purismului rasist, manifestindu-sc în opere de-o perfectă cs 
litate războinică de felul romanului „Horst Wessel” al lui 
Hans Heinz Ewers, fost pe vremuri sadic autor de povestiri 

macabre și bizare şi coborit acum, din turnul de fildeş al ar. 

tei pentru artă, în tabăra batalioanelor de asalt naziste. 


Măgulind instinctele primitive şi apucâăturile bestiale ale 
omului, pe care le împodobește cu aureola eroismului, lite- 
ratura patriotică și războinică a răspîndit în public o serie de 
mituri atrăgătoare prin simplitatea lor aproape puerilă, prin 
tre care, în primul rind, îngimfarea naţională şi spiritul de 
intoleranță, Dacă jumătate din neînţelegerea dintre popoare 
o formează inegalitățile economice de tot soiul, desigur că o 
bună parte din cealaltă jumătate, o ereiază spiritul de îngim. 
fare națională, hrănit, cultivat şi exasperat de literatura pa- 
triotică, în sensul ei cel mai larg, incepind cu articolul de 
ziar şi sfirşind cu imnurile naţionale, 


In manualele de literatură pentru şcoală se insistă mul! 
asupra calităților de înălțare sufletească pe care le-ar fi s 
vind pote e patriotică. Ni se spune că poezia aceasta ar fi tre 
zind în om porniri eroice şi nobile, inspirindu-i disprețul d 
moarte, stăpinirea fricei, jerifirea de sine, abnegația, curajul 
în faţa primejdiei și alte sentimente înalte sau sublime. Toati 
această frazeologie este o nerușinată minciună. Pentrucă në 
se spune, cum ar fi mai simplu, că pină la jerifirea de sine, | 
e mai comodă jertfireu altuia. și că înainte de disprețul pem 
tru moartea proprie, trece disprețul pentru moartea altuia 
sau pentru viaţa altuia. Și poezia războinică, acestea te învata 
în primul rînd, fiind ceeace se numeşte cind e vorba de indi 
vizi și nu de națiuni, un indemn la asasinat. 


Cit despre literatura de război pacifistă, în care războiul 
este prezentat sub aspectul lni odios, ea nu se bucură si nt 
sa bucurat niciodată de protecţii oficiale. Ba mai mult, or 
deciteori s'a ivit prilejul, a fost considerată ca subversivă. In 
anii de după război, literatura pacifistă a avut nenorocul să 
fie confundată cu literatura de tendință comunistă şi sur 
ghiunită impreună eu aceasta din preocupările oficiale. Acea- 
stă confuzie dăinuește încă şi astăzi cînd literatura sovietică 
actuală e plină de cel mai autentic naționalism, care deși rog 
e cit se poate de şovin, Iluzia că comunismul universal ar duce 
la suprimarea războiului s'a spulberat și ca ca atitea altele. 


| 


be- 


Literatura de r'zhoi şi literatura războinică ys 


Şi aceasta e o dovudă că pacifismul nu este atit de natură so- 
cială cit morală. Tot astfel și războiul, care are la bază ve- 
chiul instinct de dominație al omului, umflat pînă la plesnire 
de ingimfarea naţională. Pină azi nu sa găsit încă o deviaţie 
posibilă pentru această veche pornire, care își are rădăcina 
intro răutate congenitală a firii umane și care ne face să 
privim cu scepticism apelurile literaturii pacifiste la o pre- 
tinsă bunătate primitivă a omului. 
AL. Philippide 


Politica fabricilor de muniţiuni 


Războiul este piața firească de desfacere a produselor 
fabricilor de muniţiuni. Aceste fabrici formează o ramură 
importantă a industriei grele. In epoca modernă a imperia- 
lismului, (faza ultimă a capitalului monopilst), industria 
grea a fuzionat cu capitalul bancar, formînd o unitate im- 
presionantă în acțiunea ci și grea de consecințe ?. 

Războaiele ultimului veac au ajulat la consolidarea ra- 
murei muniționare din industria grea. Războiul franco-ger- 
man (1570-71), războiul ruso-tureo-romin (1877), războiul 
ruso-japonez (1905), conflagrația balcanică (1912-1913), răz- 
boiul mondial (1914-1919), războiul actual endemizat chino- 
japonez, uu transformat atelierele modeste de fabricat mate- 
rial de luptă, de-acum o jumătate de veac, în centrul activi- 
tăţii industriale moderne, 


Istoria firmei Krupp, de pildă, este idilic-sugestivă și 
pentru un spirit cinic, chiar amuzantă. Din scrisorile parti- 
culare ale întemeietorului, păstrate și publicate ca hrisoave 
de nobleţe de către urmași, avem impresia că atelierul Krupp 
nu se deosebea de o potcovărie ceva mai desvoltată. In ate- 
lierul modest domnea o atmosferă de patriarhalitate duioasă. 
Intre patron și ucenici erau legături quasi-familiare, ca in- 
tr'un roman idealist și lacrimogen * sau ca într'o doctrină so- 
cială elaborată de teologi sinceri. Tradiţia de asistență s0- 
cială cu accent filantropic şi îndeplinită personal, iar nu cu 


t Hulferding a seria cartea clasică nsu acestui procesa: toa- 
racteriatica principală a capitalismul i el pnl e formasi acele fono- 
mene de e meentrare, cari a pe deoparte ca © aninilare a liberi 
concurenje, pt n formarea de trus- uri şi carteluri, de ahă parte 
pris riporinsi cit mai strânse între capitalul de bancă şi capitalul 

er rather pita. xenon at in naştere ricin uriasa forma de 
ai în mai aust lui» i 
lal od. di, og AA £ „Stractă a capitalului» (Das Finanzka- 

* Firma Krupp po-edă şi o anexă importantă de fabricatiune a 

gazelor lacrimogene şi asfixiante. i 


Pditiea fabricitor de munițiuni 35 


“caracter de drept obiectiv, sa păstrat in sinul dinastiei a- 
cestei firme cu material uciguş. 

Partea femeiască a familiei Krupp împletește ṣi azi cio- 
rapi şi tricouri de lină pentru copilaşi subalternilor; umblă 
îmbrăcată modest; nu cumpără toalete dela Paris sau Ber- 
lin, ci din magazinele ieftine dela Essen: se duce dimineața 
la piaţă pentru cumpărăturile coșniţei cotidiane; cunună de 
zor si imparte gentil surîsuri dulci la nașteri uvriere. 

Este drept, că au avut loc citeva procese răsunătoare în 
timpul Republicei democrate weimariene între întreprin- 
derea Krupp şi Statul german, pe tema unor fonduri de spi- 
tale şi şcoli. Avocaţii socializanți ai Asistenţei Socinle berline- 
ze cereau să plătească esclusiv firma Krupp spitalele şi şeo- 
lile nowi, de vreme ce familia Krupp a impus anume titu- 
laturi, arhitectură și a patronat cu insistență  ctitoricească 
construcţiile întreprinse. Nu poţi fi ctitor fără să plătești. 
(Nici nu poţi avea curechiul uns, dacă păstrezi slânină în 
podi) 

Lipsa de comenzi din partea guvernelor germane, cam 
prea pacifiste şi prea amice ale Societăţii Naţiunilor pe 
vremea lui Rathenau, Wirth și Hermann Miller, enervase la 
culme ilustra dinastie Krupp. 

Au sacrificat citeva milioane de mărci, în unire cu alți 
industriaşi, au dohorit regimul democrației pacifiste si au 
înscăunat pe cavalerul Parsifal dela München, păstrător al 
Graal-ului războinic și al patriotismului inatacabil (şi renta- 
bil pentru muniţionari). 

Surisul a revenit, probabil, pe buzele doamnei filantroape 
Bertha? Krupp şi ale domnului conte von Bohluu und Halbach 
(soțul său), de cînd Hitler a proclamat ca şef economic nl 
regiunei Essen pe domnul conte, cu plenipotențe nelimitate 
(gloanţe, mitraliere) de clucidare pe cale amiabilă a con- 
flictelor dintre Capital şi Muncă. Grevele au fost interzise, 
fiindcă nu concordă cu sacra armonie naţională şi socială. 


Politica muniţionarilor se îndreaptă în mod fatal acolo 
unde li îndreaptă interesele materiale.  — isa 

In primul rind, muniţionarii europeni şi americani nii 
torpilat toate conferințele de dezarmare, care şi-ar fi lua! iu 
serios misiunea lor pacifică, 

Scandalul de-acum cîţiva ani În Geneva, al unui agent 
al fabricilor de muniţiuni, venit să tulbure apele și să cum- 
pere presa, este încă în amintirea opiniei publice. 


3 Falmnosw tun die dicke Bertha n fost botezat de fubricantu! 
Krupp în 1914 după numele gruțioasei sale fiice, 


—————————————————_______————————————————————————————————————————_— 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


In al doilea rind, opinia publică este „prelucrată“ in 
sensul patriotic şi războinic, 

Asociaţia indusriaşilor din Franţa — Le Comité du 
Forges — întreţine gazetele de mare tiraj cu subvenții apr- 
ciabile, nu le acordă publicitatea întreprinderilor decit In 
condiţia unei politici în conformitate cu direcția indicată de 
acești potentaţi. 

Analizată În amănunt, situaţia financiară a presei din 


trei țări europene ale ultimilor 15 ani (Germania, Franța, | 


Anglia) găsește atirnarea ei bănească cu rentă anuală la cele 


trei centre muniţionare: Krupp, Schneider-Creusot şi Wickers 


Armstong. 
Cel mai puternic trust german de presă se numește tru- 


tul Scheri. Acest trust aparţine d-lui Alfred Hugenberg, oon- 


silier aulic și director la firma Krupp. ( Amănuute în lucra 
rea noastră „Germania hitleristă”, 1933, editura „Adevărul”) 

Lordul Rothermere este membru în consiliul de admini 
strație la Wickers, 

Campaniile de presă pentru revizuirea tratatelor urmă 
resc înarmarea popoarelor, luind drept pretext citeva săr- 
mane... granițe. 

Ca interes are Londra la revizuirea tratatului dela Tris 
non 

Niciunul. 

Plasa de argumente scoasă din dreptul naționalităților 


nu rezistă la o cercetare sumară. De altminteri. în genert, | 


Anglia dinainte de războiu s'a pronunțat prin opinia sa pti- 


blică pentru minoritățile naționale romine şi slave, dindu-le 
ajutor pentru eliberarea lor de sub jugul maghiar și înte | 


meiereu de state autonome. 


O revizuire a acestei sentinţe istorice nu este im ărtășiti | 


atit de omul de pe stradă, cît de domnii din co ile de ad- 
ministrație dela fabricile de munițiuni, care au vindut și 
vind mereu armament în Europa centrală. In Rominia. re- 
prezentantul englez al muniţionarilor se numea Boxshall şi 
«ra înrudit prin căsătorie cu înalta aristocrație rominească. 
Acelaș Boxhall a furnizat armament Jugoslaviei. Ungaria sè 
uproviziona din uceiaş sursă (cazul Hirtenberg), deși faptul 
era împotriva preseripțiilor tratatelor de pace, care nu-i în 
găduiesc reinarmarea, 

Muniţionarii nu iubese pacea. Ei sunt „dinamici” prin 
structură, Iubesc agitația, certurile dintre neamuri, veșnică 
transformare. Dacă ar avea vocaţie filosofică ar opta pem 
tru un sistem heraclitian sau ar fi adepţii lui Hegel. Teza 
lor ar fi ațițarea împotriva prezentului, antiteza un ideal te- 
ritorial nou și... sinteza, — războiul. 


a RE SEE el a OR 
pi 


Politica fabricilor de muniţiuni 37 
In actualul moment istoric, muniționarii sunt revizio- 


Centrala dela Londra a instalat la Budapesta principala 
sa filială, 

De-aici va porni evenimentul aşteptat cu anxietate de 
fabricanți? 

De curind s'a prezentat un pretext admirabil, care ar fi 
putut deveni pretextul dela Serajevo din 1914. 

a fost acest pretext? 

A fost o repetiție pină în detalii: asasinatul dela Marsi- 
lin a repetat căderea unui cap încoronat și tot o luptă naţio- 
nală, drept fundal al faptei criminale. Europa n trecut la 
doi pași de abisul unei noui conflagrații armate. Atentatul 
dela Marsilia se pregătise în Ungaria la „lanka-Puzsta”. 

Ce însemnează acest nume? 

„lanka-Puzsta” este o moșie, unde teroriștii croați au fost 
confortabil instalați de către autoritățile maghiare, Acolo 
făceau exerciții de tir nvind drept țintă imaginea Regelui 
Alexandru. De acolo porneau lădiţele cu bombe spre 
grad şi Zagreb, 

Documentele oficiale * publicate de guvernul jugoslav, 
sub forma unor plingeri către Consiliul Societăţii Naţiunilor, 
ne-au descoperit citeva din subteranele politicei externe, 
Ne-au amintit şi au confirmat concepția sumbră a unui per- 
manent războiu între popoare, emisă de generalul Clause- 
witz. In acest sistem, războiul nu este decit o continuare cu 
alte mijloace a păcii. Şi viceversa. O reluare a Lewiathan- 
ului, doctrina cinică a lui Hobbes, după care Statul este un 
monstru uriaș, stăpin absolut şi necesar al cetățenilor, ur- 
mărind scopuri transcendente şi praclicind metode cit de 
brutale. 

In războiul de guerrilla dintre Belgrad şi Budapesta au 
fost nenumărate represalii de la 1930 pină la 1934 în care 
a suferit cumplit... populația pașnică a frontierelor. S'au 
schimbat insulte în notele diplomatice sub masca unei abia 
reținute amabilităţi protocolar-biurocratice, S'au făcut pro- 
misiuni de încetare a ajutorului dat Croaților naționaliști. 

In memoriul jugoslav defilează „fondurile reptiliene”, 
milioanele de pengă rupte din buzunarul și de la gura con- 
tribuabilului maghiar pentru a se finanța operațiuni obscure 
şi gesturile costisitoare ale unui romantism al disperării. 

Fiscul bate toba în vatra ţăranului din pustă pentru a 
scoate citeva sute de pengo, care vor lua drumurile armu- 
răriilor d-lui Rothermere unde se cumpără ecrazila cu care 


* f'ommiunination du guvernement Jongoalave, Genèvo, Novembre 
1034, 18 pagini, 48 anexe și fotografii. 


33 VIAŢA ROMINEASCA 


æ eee e e a o o n a a o e o n a ——— 


se incearcă deocamdată dinamitarea unui palat poştal dis 
Belgrad, pină lu izbucnirea războiului. 

Lipsa unui parlamentarism serios în Ungaria, cu control 
electiv al banului public, a îngăduit unor potentaţi irespon- 
sabili să finanţeze o zadarnică propagandă zisă revizionist 
şi să monteze infernale centre teroriste contra Jugoslaviei. 


Dela falsificările de bani ale prințului Windischgraetz | 


pină la tabăra dela lanka-Puzsta este o linie dreaptă. In loc 
de a purcede la împărțirea latifundiilor, casta dominantă de 
grofi a exasperat cu „diversiuni” opinia publică a Ungariei, 
biciuind fantezia aprinsă de suferință şi de mizerie cu fan- 
toma Ierusalimului retrocedărilor de teritorii. 

lanka-Puzsta era plănuită de Ministerul de Externe dela 
Budapesta ca o armă de disoluție a Jugoslaviei, ca o slăbire 
a Micei-Antante, ca un pas spre reviziurea tratatelor. 

Dacă pentru catolici toate drumurile duc la Roma, pem 
tru oficialitatea budupestană toate acţiunile converg spri 
„„revizionism, Au pus această problemă pe primul plan al 
politicei interne, Sucrifică sume enorme. Nu pregelă să fm 
treprindă acţiuni temerare unde nu se poale distinge exaecl 
demenţa de crimă premeditulă. 

Acest „primat revizionist” în politica internă maghiară 
(deși sunt trei reforme urgente de indeplinit: reforma agra 
ră, votul universal şi combaterea şomajului) demonstrează 
încă odată caracterul obisnuit de „diversiune” al unei poli- 
tici externe excesive, Țara care se preocupă prea mult de po 
litica externă este o țară profund bolnavă în interior. Gu- 
vernanţii abat din instinct sau conștient atenţia opiniei pu- 
men dela relele dinlăuntru spre miragii de dincolo de gra- 
nițe. 

Această regulă de aur a unci doctrine asupra probleme: 
lor afacerilor străine se verifică prea insistent în ultimul 
timp. Ne apropiem, desigur, de grave complicațiuni interns- 
tionale şi — poate — de un nou războiu... 

u 

Politica revizionistă a Ungariei este politica fabricilor 
de munițiuni. 

Această politică provoacă cu matematică necesaritate 
războiul. 

Pentru schimbarea atmosferei pacifice din Europa de 
după războiu, muniţionarii au uzat de următoarele metode! 
a) au urzit fascismul și dictaturile cu ideologia lor de falsă 
virilitate şi de orgiastiacă chiliasmă populară, b) au pus 
problema revizionismului pe primul plan în politica intern 


| 


Politica fabricilor de nm 'iţiuni 29 


Rodul va fi cules curînd sub forma unei generalizate şi 
mostruoase băi de singe. 

Ce “a propus împotriva muniţionarilor? Citeva „solu- 
ţii” naive: apelul la conștiința lor, și apelul la conștiința lu- 
mii. Apelul reorganizat politiceşte este egal cu zero. 

Rarii intelectuali pacifişti de genul lui Romain Rolland 
şi Carl v. Ossietzki n'au avut nici o eficienţă în acțiune. 
Rolland a rămas un scriitor „de-asupra învălmășagului”, lo- 
cuind în Elveţia, fără nici o priză asupra patriei sale fran- 
ceze. Carl v. Ossietzki a fost condamnat ca „trădător de 
neam” pentru „desvăluirea de secrete militare”, Zace astăzi 
torturat întrun lagăr german de concentrare. A publicat în 


Fabricantul de arme: 
„Trăiască toate patriile; 
Sà lupte oină la capăt!” 
(Notenkraker, Amsterdam) 


revista sa „Weltbiihne” documente cu adevărata situaţie mi- 
litară a „patriei.” roze Ș TES 

Intelectualii pacifisti au jucat un rol admirabil ca expo- 
nenți ai atmosferii de pace și democrație socială. Mijloacele 
lor sunt, însă, restrinse şi firave, : N x A 

Imediat ce valul fascist şi dictatorial sa abătut asupra 
democraţiilor postebelice, glasul intelectualilor pacifiști sa 
transformat în glas de profeți în pustiu, Da 

Adevăratul zāgaz împotriva machinaţiunilor criminale 


A 


40 VIAȚA ROMINEASCA 


muniţionare, puse la cale cu o presă venală si patrioti il 
formează masele anonime de muncitori, or rai se tă- 
rani, care vor trebui și în viitor să-şi verse singele pentru a 
prospera Întreprinderile marilor fabricanți de tunuri. 

eocamdată, mica burghezie a dezertat dela rolul său 
pacific şi progresist, căzind pradă unor diversiuni falacioase 
şi naţionaliste şi formînd pretutindeni armata de rezervă şi 
de manevră politică a muniţionarilor. 


In concluzie, tabloul se prezintă extrem de întunecat. 
Politica fabricilor de muniţiuni a reușit din miha Sintena in 


eptarea unei noui confla 
aşt pe ma grații mondiale după nefericitul 


Petre Pandrea 


intelectualii şi reabilitarea 
violenței 


Adesea imi vine să cred că, dușmănia ascunsă ori pe față, 
impotriva intelectualilor, este o urmare logică a amestecului 
lor in treburi cari nu-i privește, sau ma: precis, care n'ar 
trebui să-i privească în nici un fel. Suspectarea lor de acum, 
care există şi in mediul conservator ca și în cel propriu 
revoluţionar este un fel de pedea., să filtrată încet de „jus- 
tiția imanentă” a istoriei, dacă poate avea vre-un înțeles 
această presupoziţie vagă, dar totuşi straniu verosimilă. 
Trebue să existe o explicare, a acestei suspectări și adversi- 
tăţi generale impotriva intelectualilor, priviţi cu coada o- 
chiului de ultimii credincioşi ai lumii vechi cu ierarhii sta- 
bile, respectați de teamă sau direct uriţi de massele re- 
voluționare. Peste tot ei sunt elementul incomod, enervant 
peste măsură, cu exigenţele lor absurde şi neinţelese, Fie 
că sunt priviţi ca visători, şi acceptați oarecum, ironic, pe 
la margine de proştii practici şi organizatori, fie că sunt 
impresuraţi de ură abia reținută, ei au aproximativ aceiași 
situaţie. Se "'nţelege că e vorba de intelectualii adevăraţi, 

Dar ce trebue să înțelegem prin intelectualul propriu 
zis, se cere să precizăm, pentru evitarea confuziei, 

O circumseriere foarte riguroasă a ințelesului acestui 
termen, o găsesc la Julien Benda şi Paul Zarifopol, aceiaşi, 
cu excepţia unor mărunte deosebiri, „Intelectualul curat, 
se poale numi, cred, numai omul obsedat de inteligenţă, 
acela care, normal şi necesar, opune realităţii trebuinţa şi 
capacitatea pură de a înţelege, fără niciun respect pentru 
orice alte interese pe care viaţa, cu vigoarea ei indiseretă, 
le impinge obişnuit pe primul plan al sufletului. Atitudi- 
nea aceasta este rară şi monstruoasă. Rar, probabil 
fiindcă un minimum de lucrare intelectuală este prea de- 
ajuns pentru a realizà o adaptare deplin plăcută și priel- 
nică organismului; şi se cuvine să o numim monstruoasă, 
dacă ne uităm numai o clipă la cursul tipic al vieţii, cu 
condiţia ca, pentru acea clipă măcar, să fim înşi-ne inte_ 


+d 


42 VIAȚA ROMINEASCA 
a 


lectuali în înțelesul stabilit mai sus“. Drept exemple pen 
tru tipul acesta, Zarifopol citează pe Montaigne, La R» 
chefoucauld, şi Anatole France. „La toți trei gindirea plu. | 
teşte într'un aer specific, rece și tare, care stimulează fòr 
să ostenească și satisface fără să sature. Dorinţa liberă 

curată de a ști şi a înţelege vibrează ncobosită în fiecare 
rind scris de dinşii“. 

Tot în felul acesta descrie şi Benda pe cleric. Prin 
esenţă, activitatea clericilor, adică a intelectualilor puri, | 
nu urmărește scopuri practice, și își află satisfacție deplină | 
în exerciţiul artei, sau al științei, sau al speculaţiei metn. | 
fizice, Bucuria și preocuparea lor unică stau în cucerirea || 
unor bunuri non temporale, și ignorarea pasiunilor realiste 
îi distinge net de ceilalți oameni. | 

In amindouă aceste nccepții se vede că activitaln 
divers practică le este cu desăvârşire streină intelectualil 
veritabili, cari optează totdeauna și oriunde pentru caps 
citatea pură de înțelegere. Rolul lor nu poate fi decit er - 
tic prin excelență, voința „construciivă“ aparţinind oam . 
nilor de acţiune prea puţin angajaţi în curată contemplar 
şi reflexiune. 

Nu e greu de văzut cită dreptate avea Benda cni 
spunea că intelectualii (clericii) au trădat din momenta 
în care sau amestecat în jocul pasiunilor comune, făcioi| 
din secolul nostru un veac al politicei. „Politique d'abord 
este maxima rezumativă a acestui veac devorat de pasius 
neobisnuit de intense, | 

Dece este un real pericol amestecul intelectualilor 

viltoarea clipei, se înțelege fără multă caznă. Rațiunea e 
primejdioasa ei putere dialectică, poate găsi, cu egali 
abilitate, argumente solide în aparență şi pentru o part 
şi pentru cea contrară. Dar cine mai stă azi, mai cu senmi 
cînd e vorba de mulțimile înfierbintate, să cotrolea 
aparența sau veracitatea argumentelor cari motivează ac 
țiunea? Inventivitatea clericilor a risipit cu hărnicie argi- 
mente în dreapta și în stinga, fără specială grije la urmări 
său uneori cu intenții precise dar ignorate totuși În 
consecințele lor ultime. In această egală posibilitate de n 
susține și o teză şi alta, în caracterul eminent dialectic nl 
rațiunii pure, e pericolul amestecului intelectualilor în 
treburile, pămintene să le zicem, totdeauna practice. Este 
foarte probabil să fie aici izvorul unui mare rău pentr 
viaţa socială, 

„Intelectualii au trădat, pentrucă au adoptat pasiuni 
po itiee, au devenit realiști, divinizind națiunea, naţion 
izind spiritul, şi integrînd peste tot aceste pasiuni politie, 
îndrăgite, în activitatea lor de întelectuali. Au mers chièr 
pină acolo încit au făcut jocul acestor pasiuni prin doctri» 


Li 


Intelectualii şi reabilitarea violenței 45 


lor care exaltă alaşarea la particular şi la practic in 
paguba a cevace este universal şi spiritual, In felul acesta 
perfectiunea modernă a pasiunilor politice este neinchipuitā. 
Ele au progresat enorm in universalitate, in coherenţă, in 
precizie, în continuitate, în condensare şi precumpânire 
asupra tuturor celorlalte. S'a ajuns pină ia »unetul de a 
fi considerate un realism divinizat, dobândind o conştiin- 
tă excepțională de natura lor. Tablou! descris de Benda 
este sumbru din cale afară, și deosebit de impresionant. 
Pasiuni şi violenţe au fost decind există lumea şi 
istoria, Dar n'au fost niciodată susținute teoretic, îndreptă- 
tite prin doctrine și aprinse prin ideologii politice. Violenţa 
motivată cu teorii savante este infinit mai îndrăcită decil 
cea simplu naturală. Când o deslanţuese intelectualii cu 
devine o primejdie permanentă, eu forţe înzecite. Pregă- 
tirea acestora dă pasiunilor întorsâturi neașteptate, le fac 
mai ingenioase şi rafinate. Omul simplu, în stare naturală, 
se revltă şi pe urmă se domoleşte natural, Pentruca ura 
lui aprinsă, să se prelungiască, să câștige ingeniozitate şi 
cruzime deosebită, pentruca violența şi revolta să se trans- 
forme in teroare revoluţionară, e nevoie de intervenţia 
intelectualului doctrinar, adesea improvizat din literați 
dornici de putere. Aceştia, oricum judecă și combină lucid, 
față cu massele răsvrătite, în jocul elementelor pasionale, 
Avem destule exemple în privința aceasta, Se ştie 
astfel că în revoluţia franceză teroarea a fost sistemntizată 
de doi fanatici cu pregătire de carte, Robespierre şi Saint- 
Just, ultimul un literat convertit la jacobinism, Zarifopol 
aminteşte undeva mărturisirea lui Rivarol, că a scăpat de 
răsbunarea lui St. Just și a celorlalţi literați „de cari şi-a 
bătut joc, numai fiindcă sa grăbit so şteargă din SEED 
peste graniţă. Deasemenen Albert Sorel, istoricul revoluție 
franceze. a arăta ulături de alții ce rol insemnat au avut 
literații în orgiu teroarci de atunci. n ; 
Fenomenul sa repetat cu ocazia „revoluției” naziste, 
cind scriitori însemnați, unii geniali, au trebuit să pornească 
in pribegie, căutind refugiu și linişte în țări OSPAR 
pentru a se pune Ja adăpost de furia văzbunătoare a ite- 
raților convertiți la hitlerism. lIn lipsa lor, au fost Seri 
numai cărțile, cu bucurie manifestată prin danț in juru 
flacărilor, amintind ciudat de nu ştiu ce spectacole pre- 
istorice ori medievale, i na 
Tot dela Rivarol cunoaştem această maximă: sălbăticia 
naturală face mai puţine crime decit amorul propriu, 
Amorul propriu, orgoliul nemăsurat a fost deşteptat 
azi În toate naţiunile şi clasele sociale. Pasiunile politice, 
de clasă, de rasă şi naţionale sunt ascuțite prin doctrine 


a —————————————— 


= kia încoace -~ Intelectualii și reabilitarea violenel E 


A: Ae enese PE ETA: PE fe ispititoare părerea că amestecul lor in viltoarea patimilor 

Ce poate ieși din încleştarea aceasta universală care duce la transformarea vieţii sociale, pe linia progresului, 
dispune şi de arme teoretice, devenind cu atât mai inver- In definitiv, intelectualii, şi nu altcineva, sunt crak progre: 
şunată şi ambițioasă? Sigur că nici aceia cari au ajutat-o sului în cunoștință ca și în viața practică, vi “ora egirl ie 
cu mintea lor, nu-și pot imagina destul de clar sfirşitul, deslănţuese prefacerile epocale, şi în explicarea teoretic 


pentru a putea săpâni şi orienta valurile răscolite ale urii, 
Situaţia tuturor doctrinarilor cari alimentează cu argumente 
diferite curente, de multe ori imi pare că este aceia a eroului 
din poveste deslănţuind puterile ascunse, dar incapabil să 
le mai subjuge. 

Să ne gindim acum ce-ar putea fi un războiu 
eventual — fantoma lui se apropie — după justificările 
filosofice de tot felul, care au transformat sentimentul 
național în orgoliu agresiv. Circulă pe piața curentă o 
întreagă filosofie a războiului, a naționalismului orgolios, 
care otrăveşte într'o măsură neobișnuită spiritele, răscolind 
fondul de ancestrale resturi al fiecărei naţii şi divinizindu-l 
fără ezitări. Bestia atit așteaptă: să ise spună că are 
dreptul să ucidă; atunci să i te ferești din cale! Orgoliul 
național de pretutindeni este cu deosebire periculos. 

Uciderea reciprocă poate fi cu atit mai teribilă, cu 
cit la intelectualii de azi, conducători de curente populare, 
indeosebi naţionaliste, nu mai dictează sentimentalismul 
veacului trecut, ci rațiunea rece. „Sunt pesimiști hapsini, 
scrie Zarifopol, şi un dispreț susţinut şi aspru pentru 
omenire este tonul lor sufletesc fundamental. Naturalism 
neîndurat în artă şi în gindirea generală, mizantropie înve- 
ninată a lui Schopenhauer, doctrină delirant aristrocratică 
a lui Nietzsche, ură şi dispre neimpăcat, la artiști şi alţi 
intelectuali, contra „burghezului“, contra celui de meserie 
mai puţin contemplativă, — cu aceste condimente e dres 
spiritul literatului modern“, 

Şi în altă parte: 

„Dar iadul întreg, de cind ce, nar întrece teroarea 
pe care ar putea să o monteze un literat hrănit cu Taine, 
cu Schopenhauer, cu Nietzche, ori cu duzinele de scribi 
care Sau agăţat de diuşii, Ca să mă îngrozesc mai puțin, 
stărui să cred că rolul literaţilor în teroare nu are să 
primeze niciodată. Primitivi care o aduce și o practică 
sunt şi au să f.e aceiaşi, şi neliterari. In tot cazul, dacă, 
în'run vis urit despre o eventuală teroare europeană, le 

pin. eşti ia pregătirea sufletească a literatului modern, te 
cuprinie o stimă fără margini pentru moderantismul cel 
mai radical“, 

Cu toată evidenta primejdie ce-o prezintă intorsătura 
aceasta prin care intelectualii pun în serviciul pasiunilor 
știința lor cu numeroase şi puternice argumente, este totuşi 


a lumii şi în viaţa socială, Pretaceri cari uneori inu intor- 
ituri periculoase, , 
ste isvorăște direct şi răspunderea care apasă 
serios asupră-le. A răscoli totul în aşa hal, ca pină la 
sfârşit să nu mai poţi prevede ce va putea ieși, cure forţe 
vor triumfa, cum se intimplă astăzi cind Întreaga omenire 
este agitată în măsură bolnăvicioasă, este nespus mai rău 
decit a te ține la distanţă de asemenea svircoliri, Aci stă 
marea eroare pe care au săvirşil-o intelectualii: în loe de 
a privi problemele ce nu ţin de domeniul spiritului, cu 
acelaș ochiu al contemplării dezinteresate, „distante, ari 
slujitori ai inteligenței, au luat atitudine făţişă, participâne 
intens la frecarea pasiunilor politice şi reabilitând iu 
Astfel, nu mai poate fi vorba de pură înțelegere, ci de 
acţiune ca toate celelalte. Aci incepe în adevâr „trădarea 
clericilor de care vorbește Benda, abdicarea dela chemarea 
şi funcţia specifică lor, şi odată cu aceasta pericolul şi 
răspunderea pe care şi-o asumă. Ura de care au isbutit să 
se impresoare, suspectarea aproape generală, se prea Dep 
ca să fie urmarea îndreptățită a acestei devieri esenţiale 

“a lor. 7 
~ E TE dictat aceştia cari au trecut dincolo 
de observare şi înţelegere, amestecindu-se în curente, mai 
sunt oare intelectuali în înțelesul pe care l-am delimitat 
la început acestui cuvânt? Este limpede de tot că nu. 
Intelectualul după acest înțeles, nu simte nevoia să ia 
atitudini active, pentrucă nu ise potrivese firii lui, și nu 
se grăbeşte să arate ra ară poera interese practice. 

> parte din chiar natura sa. Ă 
M easta spc ra de inteligenţă şi sete rratinga de sere 
inţelegere sunt însă tot mai rare. E un fapt trist, dar uas 
care accentuiază şi mai tare valoarea lor incomparabilă. 


N. Tatu 


Literatură? atita tot?! 


Un geamăt de vite obosite străbătuse bezna tranșee: 
lor, un geamăt înăbușit, de mintuire, un geamăt de desle. 
-gare a unui jurămint ce nu cunoştea iertare. 

Se ncheiase pacea; asasinatul dela Sarajevo fusese 
răzbunat. Stăteau mărturie miile de mușuroaie cu cruci 
de lemn, orinduite simetric, asemeni unor araci ciopliți 
de-o mină de meșter visător. Stăteau mărturie trupurile 
retezate dela briu în sus, hidoase ca niște tiritoare din- 
tr'o lume de vis urit. Stăteau mărturie orbii cu ochii scui- 
paţi în ţărină şi orbitele astupate cu cîlţi. Stăteau mărtu- 
rie gloatele de ciungi şi de ologi, de surzi şi de muţi, de 
ftizici şi de neurastenici, — legiuni de eroi, cărora patria 
reunoscătoare avea să le dăruiască, spre văzul tuturor, 
acea impresionantă şi genială invenţie a spiritului veacu- 
lui al XX-lea, acea sinteză a resemnării omenești, acea 
piatră filosofală de uitare, de lecuire a oricărei întrebări 
zadarnice: Monumentul eroului necunoscut! 

Patru ani de luptă, de insingerare, de suferință, de 
mizerie infernală. Şi — deodată — pace, linişte, putinţa 
de a te mişca în vie, de a te spăla, de a minca dintr'o 
farfurie. Unora nu le venca să creadă acest lucru şi pri- 
veau uluiţi în jurul lor; altora nu le venea să vorbească, 
pentru că voiau să uite, Atit unii cât şi ceilalți făceau pre- 
Bătiri de pace; făceau în aşa fel ca și cum nu s'ar fi in- 
timplat nimic. Dar cu cît se prelungea această stare, cu 
atit ieşea mai în evidenţă ficțiunea, şi țișneau mai nâăval- 
nic cele îndurate intre anii 1914-1918. 

Războiul fusese făcut de toți laolaltă. Să te strecori 
în umbra lui era cu neputinţă; căci sufletul omenesc nu-și 
putea aila astimpăr, nu se putea elibera, nu se putea tă- 
mădui, pină nu revărsa din adincuri loată această trăire. 
lată de ce războiul devine la un moment dat atit de ac- 
tual în literatură, lată de ce apar la intervale scurte zeci 
şi sute de cărţi, în care nee zugrăvită grozăvia realităţii, cu 


C... 


t 


E | 


LITERATURA ? ATATA TOT?! 47 


—— ———mL M Á IlI 


puterea magică a iluminării poetice, Tot mai mult se des- 
tramă haosul; tot ee apr se desprinde tragedia unei 
i aldate in abur de singe. x 
jE Suhren — al iui Georg von der Vring — ob- 
servă cu simplicitate: „Camarazii dorm liugă mine; şi pri- 
vindu-i cum zac aşa nemuşcaţi şi lungaţi, ag eri ce 
rajia şi vorbele risipite in vis, armă siut toji dragi. Ei are 
veseli şi hotăriţi, au părăsit totul, ca și mine, şi porne 
cu mine in țara strāmā. Dar in iirul pe care-l depan au 
de un nod, care se chiuma: frontul, Acestu-i un cuvint mi- 
litar pe care-i pomenesc necontewil ziarele și AES 
armatelor, cu şi cind ar fi un lucru uşor de priceput. a 
nu-i aṣa; căci pe fiecare front, de cure pomenește com 4 
nicalui, se luptă bun contra bun, rău conira rău, bun ser 
tra rau, rău contra bun. Și astici, lrontul e ceva „SNA: 
cevu sucit, despre care nimeni nu ştie cum arató intru a 
văr, Este insă un front, care-i limpede, cu un singur ps 
les şi drept, şi acesla se alla inir un loc tâunuut z m mă 
tietul meu. b frontul cugetuiui bun, al vrednice or en 
omeneşti, al stringerii nunuor și al credinței porci 
Ludwig Kenn iji termună ustiei Mâcetul: 1. no dear 
lătoream nu știau; ştiam doar că nu ne ducea de-a | reg pa 
acasă”. in această nesiyuranţă, in aceasta păi asire, asa 
arăta tragismul unei epoci, liugismul unei generaj: a 
nerației ue pe front, cure purta un råzņol ce n x p re 
Uar mal ejocveni decit oricare ait documen ram A 
cartea lui Hemarque: „be frontul de West careia nar 
„Noi nu mai sintem tineri, — spune lemarque 40 r rai sa 
Noi nu mu vom Să asaltam lumea, dimtem smga cei 
de noi ingine, Din laja viepi noastre, brun ae mam i 
cepusem să iubim lumea și viaja; a coate să trag eee 
ele. Primul obus care a explodat a nimerit gena 
trå. Sintem departe de orice acţiune, de pron) an nis; 
de orice progres. Nu mat e iuromoă bezea dl einer zip 
boi”. Şi mai departe: „Dar me fe: A A 
ete ai oară reci creşte o generate, i ră pr ri 
“trec de nol, d $ 
a pă eain eee se mapotază pe vechue a petiţii, 
unde se uită războiul, — tur mapoja noastra pie da 
neruţie, asemeni noua, Înainte, cure ne va N s desen ei az 
va au de-oparte. Ne sintem noua anaa aeaniino 
creştem, unu se vor Adapta, alpu vor ramine dt ne $ 
— anu se vor scurge ŞI in ceile din ură vom p Pio 
lar A. M,. Frey, in Vansamente, strigă desnadă) est: 
„Vreau, vreau, vreau să spun adevarul — vreau să sp |: 
i i Ai ÎMbeciiă, Mai nerușinata şi 
razboiul e murgăvia cea mai im 
< a lume”, . $s 
E A CA ară ne-au stors cindva lacrimi, ne-au fā- 


aAA 


4s VIAȚA ROMINEASCA 


cut să serișnim din dinți, să aler i | 
L scrișnim d . rgâm prin odaie, d i 
riigi ye arama de povara disperării şi a jalei căra ai 
E , cine i 4 3 inte de e i ; 
aanaien dbacr şi mai aduce aminte de ele? Cine le mg 
Generaţia de azi n'a învăţat nimi i 

_Gen t Î nimic. Tragica e nji 

se pariatur, a fraților și in parte a lor însăși, nu ka i, 
e: "e fel. Ea e gata să se prăvălească intr'un nou mi 
epa al cărui cîntec n'a suferit decit o caraghioasă varinn 
: problema națională a devenit rassistă... | 


AD. BYCE 


Politica păcii 


Pentru întiia oară de cind există istoria, la sfirşilul rāz- 
boiului mondial, oameni: politici și-au pus problema păcii 
pentru totdeauna. Pină atunci nu și-o pusese serios decit 
Kant, care nu făcea politică, într'o carte serisă spre sfirşitul 
vieţii. 

Războiul mondial fusese însă prea greu şi prea distrugă- 
tor, — iar beligeranţii veniseră la conferința păcii cu convin- 
gerea că vor rezolva toate litigiile, Un nou război apărea su- 
perfluu. Atunci Wilson, purafrazind pe Kant, comunică ome 
nirii cele 14 puncte, pe baza cărora trebuia încheiată panees 
viitoare. Pacea urma să fie universală și veşnică, 

Societatea Naţiunilor a începul însă sub uuspicii proaste: 
Statele Unite nu l-au urmat pe Wilson şi sau retras, invinşii 
n'au fost primiţi, şi la Geneva nu sau întrunit delegaţii po- 
poarelor, ci cei ai guvernelor, adică ai ministerelor de exter 
ne. Spiritul diplomaţiei vechi a reapărut acolo de unde tre- 
buia să fie izgonit pentru totdeauna. 

Totuşi, Societatea Naţiunilor u făcut tot ce a putut. isto- 
ria sforțărilor ei pentru pace este extrem de instruetivă, pen- 
trucă aşa “au putut vedea interesele în luptă şi greutățile 


unei tehnici a păcii 
D 


Aparent, cel mai important rost al Ligii era regiementa- 
rea conflictelor. Aparența era neadevărată: trebuia vindecală, 
neliniştea diplomatică internaţională, căci numai această ne- 
liniște, odată rezolvată, posibilităţile de conflict dispăreuu. 
Importanţa Ligii nu se vedea în cazul prezentării în fața ci 
a unui conflict, ce se rezolvă cele mai adeseori cu mijloace di 
plomatice obișnuite, ci prin impiedicarea repetării conflictu- 
lui. Pacea trebuia organizată. Dar chiar Pactul impunea Lă- 
gii un cadru de activitate: art. 8 spunea precis că „menţinoruu 
păcii impune reducerea armamentulor”, Insă Comisiu 
nile instituite încă din 1920 sau izbit din primul loc de pro- 


e 


50 VIAŢA ROMINEASCA f 
C 


blema securității, fără de garantarea căreia dezarmarea sta. 
telor era imposibilă. Un englez, lordul Ester, propusese o so 
luţie simplă: o unitate egală cu 30.000 de oameni, iar totalul 
armatelor permise diferitelor state să fie reprezentat prin di- 
verși coeficienţi ai acestei unităţi. Propunerea nu era numai 
simplă, ci şi simplistă. Atunci apăru, pentru întiia oară, in 
dezbaterile Ligii, noțiunea potenţialului de război, cu totul 
deosebit de fațada armamentelor. 

_Pacea trebuia căutată în altă parte. Comisiunile incer 
cară să. desvolte mecanismul garanţiei mutuale impotriva a- 
gresiunii, prevăzut în pact. O nouă greutate se ivi. Acordul 
de garanţie mutuală trebuia să fie general, cum cerea lordut 
Cecil, sau să fie înlocuit cu o serie de pacte regionale, cum o 
cerea, între mulţi alţii, Franța prin Henri de Jouvenel? „Uni. 
versaliști „erau Anglia şi foştii neutri, cari invocau spiritul 
pactului şi cărora le era teamă de o reinviere a politicii, e- 
chilibrului”, „Hegionalişti” erau statele ce subordonau dezar- 
marea, securităţii. Lupta, astăzi uitată, dată la Adunarea Ligii 
din 1922, este cea mai instruetivă asupra înţelegerii posibi- 
lităților unei politici a păcii. Totuși, comisiunile lucrară spre 
a găsi un compromis și din lucrul lor ieşi pactul de asistenţă 
mutuală, trimis guvernelor spre a-și du avizul. Dar proectul 
era prea complicat, iar în caz de conflict nu era bine lămurit 
cine era agresorul și nefiind precizate nici sancţiunile ce ur- 
ros soc a: p Pi ata para trad In majoritate, statele 

roectul. Refuzu lăritor, era iei 
prin Macdonald cerea o altă soluţie. a NE AA 


Soluţia se ivi imediat: arbitrajul. La adunarea Ligii din 
1924, Macdonald şi Herriot căzură de acord: toate conflictele 
trebuiau rezolvate printr'un arbitraj permanent, stat agre- 
oor ai penu sa ce refuză arbitrajul. Ideen, rămase să 

esvolta e Beneş şi Politis: astfel 
protocolul faimos, zis dela Geneva, PEN eoon 


Dar soarta păcii era legată de schimbările liticii in- 
terne ale Anglici. Macdonald căzu în alegeri, În coaie. 
rii, prin Chamberlain, se grăbiră să repudieze protocolul 
(Martie 1925). Argumentul esenţial era, că protocolul este 
periculos atita limp cit nu toate statele sunt în Liga Națiuni- 
lor, semnatarii protocolului asumîndu-și o sumă de obligații; 
„singura soluţie era să se complecteze pactul prin acorduri 
speciale, corespunzind la necesităţi speciale”. Cind Chamber- 
fa apune gpa eta pei el nu știa că închide o perioadă 

* „Pacen universa ise. ăți 
e folii și ae cante â” murise. Pacea pe bucăţi, pacea 


De acum înainte, acorduri speciale.în afară de Li - 
țiunilor, Citeva luni mai tirziu se: încheiase tratatele dela pa 
carno, urmate de o serie de acorduri diverse între State. 


Ol tica păcii 51 


Toluşi, se mai face o incercare de pace universală, Kellog, 
ministrul de externe al Statelor-Unite, in acelas timp avo- 
cat al lui „Standard Oil”, propune o declaratie universală de 
principii împotriva războiului. Declarația se va face (1928). 
Două rezultate: ocupaţie, citeva luni, pentru diplomaţie şi 
încărcare a arhivelor, 

Cei ce căutau o soluţie se întoarseră atunci spre Liga 
Naţiunilor. Dezarmarea părăsită de inuliinlocuită cu secu- 
ritatea și cu arbitrajul, reapăru pe primul plan. Criza veni- 
se, încasările bugetare scădenu vertiginos: în sfirşit, un argu- 
ment serios pentru dezurmure, Prin sforţările lui Macdonald, 
reîntors la guvern în 1929, conferința dezarmării, — o comi- 
siune preparaloric a ei tinen ședințe încă din 1925 — se in- 
truni în Februarie 1932. = 

Această conferință îşi duce viaţa și astăzi. Intre timp, 
faţa lumii s'a schimbat, 

Generaţiile ce au suferit de aproape războiul au îmbă- 
trinit sau au uitat. |n locul lor au apărut alţii, copii în 
1914-18. în mintea cărora războiul era o prozăvie, trecătoare 
insă, şi suporiabilă faţă de greutățile fără sfirșit nle Vremu- 
rilor de după război. Incit, dacă era de ales, între două situa- 
tii rele, tot cea trecătoare, dar care cel puțin garanta o ocu- 
paţie, era de ales. e 

A mai intervenit însă un ri care n împiodicat defini- 
tiv rezolvarea universală a problemei pācii. Criza mondialā 
a distrus piața internațională de mărturi și capitaluri, 

Toate stutele Sau îndreptat spre o politică nutarhică. 
Fiecare stat, ocupindu-se numai de el însuşi, incepea să nu 
se mai intereseze de ce se întimplă în vecini. Ţările credi- 
toare nu mai imporlă mărfuri şi exportă capitaluri, ţările 
debitoare nu mai importă capitaluri si nu mai exportă mär- 
furi. Pacea internațională trebuia realizată, înții pentru spo- 
rirea schimburilor şi numai apoi, pentru alte scopuri, Acum, 
fiecare stat, făcînd tot ce-i stă în putere, spre a evita schim- 
bul, pacea nu-l mai interesa, mA i 

Deacum, nimeni wa mai pus problema păcii totale zi ve 
şnice (Kant).S'au mulțumit toți cu utile. de. paea: y iar 
proectul de Federație europeană al lui Briand a fos „un 
proect de pace pentru o bucată de pămini, pentru Europa. 

Dar în scenă mai apar şi alți actori, bine mascaţi: apar 


fabricile de armament, care pină acum stătuseră în ourecare 


rezervy 
idei în cap, 
Pină atunci, se 
ru încă una, agitată de t 
nomiştii în piine și 
piardă averea,apâră 


ăi. Consfătuiri avură loc, diverşi oameni săraci dur cu 
fură chemaţi. Printre ei erau yi citiva economiști. 
lansaseră sute de soluţii ale crizei, Acum apă- 
oată presa influențabilă, de tofi eco- 
de toți oamenii politici țemători să nu-si 
tori deci ai ordinei stabilite. 


5e VIAȚA ROMINEASCA 


Si se mai lansă Încă o soluție: războiul. Da! Căci, în car 
de război, lucrează în plin industria de armament, care este 
cea mai importantă industrie metalurgică: industria produ- 
cătoare de maşini, de mijloace de producție vine la rind, fie- 
rul şi cărbunele sunt iarăşi la preţ; lucrătorii au de luem, 
dispare şomajul; bancherii pot acorda credite, siguri de do 
bindă; dividendele crese, Și iată cum scăpăm de criză. 

hgga mir firese măr crescindă a ţărilor Ey. 
ropei, a spori asperităţile între State, şi 
pe răi ȘI p t şi a scăzul şun 

Sā recapitulăm: cine e astăzi pentru pace, cine e contra 
păcii? 

a 


_ Pentru pace sunt cei ce speră în reluarea schimburilor 
internaţionale, cei ce speră Ín refacerea pieţii mărfurilor și 
capitalurilor. Bancherii și industriile producătoare de bunuri 
de consumaţie sunt pentru pace. 

Pentru război sunt cei ce nu mai speră în refacerea după 
soluțiile clasice, sunt cei ce au încredere în binefacerile au- 
tarhiei. Sunt cei ce cred că omenirea se îndreaptă spre cons- 
tituire de blocuri enorme, cari vor sta, ireductibile, faţă în 
faţă. Şi mai e marea industrie metalurgică cu anexele ei ex 
tractive — fier, cărbune, pelrol — care speră în război, cu 
formidabila lui putere de distrugere şi deci, de consumaţie. 

„„ Forţele în luptă nu se vor vedea decit în cazul izbucni- 
rii unui conflict. Atunci se vu ști care forțe sunt mai tari, da- 
că pacea va ceda războiului, Nenorocirea este că prea mulți 
dintre cei ce țin la pace își fac iluzii, crezind că, totuși, fără 
sforțări, pacea va triumfa. Cauza păcii trebue ciştigată prin 
eforturi, nu încrucişind braţele. 


Constantin Enescu 


" 


et 


— Simbuul unui regim — (Zarubejom) 


Domnul Leopold 


De cu dimineață începuse să ningă. Şi cum defilau — 
sub zăpada de afară — în cadrul fer.strei de cafenea, oame- 
nii grăbiţi, cu gulere ridicate, păreau rupți dintr'un desen 
din «Wiener Ilustricrte Zeitung». Lângă geam, in căldura 
cafenelii, gindesc la seara de eri. La seara întreagă şi la 
domnişoara Malvina. La domnisoara Malvina de pe Wolmut- 
hestrasse, O cunoscusem doar eri în hall la Grand Hotel. Era 
atit de mică, atit de puţină, încît văzînd-o îmi spuneam că, 
pentru a-şi cunoaşte g.cutatea, nici-odată domni ;oara aceasta 
nu va avea nevoe de-o basculă de cari sunt pline gările şi 
stațiile de metrouri. O simplă balanță mil'gramă de farma- 
cist ar fi ajuns. O imaginam chiar pe platanul de metal, 
neinclinind mai mult decit o cutie cu nomadă de păr. Da, 
era mică, puțintică şi fricoasă. O speria roavtea, noaptea, 
mai alei. Imi spunea că noaptea, cu obsesiile şi demonii ci 
o vrăjeşte şi-o sperie în acela timp. Ii era teamă de noap- 
tea rece, cu lună congelată, cu cer de rută scrobită; noaptea 
cu are infinite în care insomnia bate în uşa larg deschisă a 
nervilor şi-i alarmează ca pe nişte clienţi de hotel în flăcări, 
Domnişoara Malvina se temea, So temea de durerea şi in- 
somnia pe cari pot să le provoace, un fleac, un nimic: o 
ultimă notă a uni melodii moartă pe bu'e, un gramăt de 
frunză întrun parc, sau cea din urmă pagină dintr'un roman. 

Po ni- em amindoi în noaptea rece de-afară. Am rătăcit 
pe Un ere Donau, prin Schwartzenbergplatz, pină în Karl- 
splatz. Malvinci îi plăcea piața aceasta pustie şi neagră. Aci 
nu mai era Viena, ci Orientul, Biserica—cu larga ei cupolă, 
cu c-le două turnuri laterale ca două minarete—două sulițe 
ce străvung pieptul cerului; poleiala de lună pe acoperişuri, 
îi aminteau un Orient, sticlos şi îndepărtat. Domnişoara 
Malvina se aştepta să audă din înălțimi şi vocea unui muez- 
zin plingător — şi poate ar fi auzit-o — dază trompeta unui 
automobil trecut din intimplare pe acolo, nu ar fi smuls-o 
din visare. De-asupra noastră erau stelele, semafoare verzi 


d O 


54 VIATA ROMINEASCA 
a S i a d a, 


pe o gară acriană; poate lumini de acroporturi celeste; re- 
clame poate nocturne ale unor cabarete cereşti. Ne-am strine 
unul de altul. 

— Iubito „ Sărută-mă... 

Malvina g mu: Mi-e t:amă... 

— Teama? Dece? 

— De noapte... de noaptea aceasta... (apoi, surd)... simt 
că ți-aş cela... 

— Dar miine? 

— Miine? da.. miine da., mâine voi fi'a ta.. aprobă Malvina, 

Şi acum, în cafeneaua caldă, gindesc la Malvina... la 
Malvina care se teme de noapte... şi o omoară, în felul ci, fe- 
ciorelmic. La Malvina care diseară se va oferi ofrandă de 
teama nopții şi a demonilor ci.. 


Cind, iată, în faţa geamului, cineva imi trimete un 
salut amical... E domnul Leopold... care îmi face un semn. 
că vrea să-mi vorbească. 


Pe domnul Leopold il cunoscusem cu două luni înainte. 

Acelaş rapid ne adusrse spre Viena şi ne puriase o zi 
şi o noapte de-a lungul Tyrolului La Feldkirch eram doui 
streini cari se spionau dirz dar cu afectată nepăzare, dela 
locurile lor. Haina albă a munților, curgerea tumultoasă a 
Innului, pei-agiul sălbatec, ne-au în ulci: cu timuul privi- 
rile. Reclamelr de Zehnpaste înfipte din loc în loz în mă- 
reţia naturii, ne-au făcut să ne z:imbim reciproc — iar saltul 
nā :raznic al unor skiori de pe înălțimile de la Sr. Juhan 
din Aslsberg — ne-au provocat entuziasmul. In gara In - 
bruk re-am cinstit cu un Stútzen de vin; In Bischofshoten 
Împărțeam ca vechi prieteni pachetul de M mphis, iar eara, 
în vagonul de Radio, pentru cîte un shilling, am ascultat 
amindoi a opta simfonie de Custav Mahier, emisă dela 
Tonkâstler-Orches er din Viena şi fragmentată, din imp în 
timp, de cite un tunel lung şi umed, 

Domnul Leopold mi-a vorbit de cirijorul Klenau şi 
despre scriitorii lui favoriți Hansencirver şi Schnitzirr, Am 
aflat că domnul Leopold este profesor de literatură la Viena 
şi că vorbeşte elevilor săi cu reală şi cgală plăcere despre 
Sheley şi Gide, despre Proust şi Dekobra. In capul său 
literatura rea se alătura celei bune cum în raftul farmaciei 
heroina stă alături de floarea de teiu, probabil ca să poto- 
lească, una, nervii răvăsiii de cealaltă. Cum îmi exprimam 
chiar gîndul acesta, domnul Leop id mi-a făcut elogiul lite- 
raturii proaste, susținînd că mai Întotdeauna găsise în această 
literatură descripții absolut exacte ale oraşelor pe cari le 
cutreerase şi pe care lipsa de talent a autorilor nu le tru- 
case, nu le poctizase piuă la diformare. 


Inirucit domnul Leopold răminea la Linz pentru citva 


Domnul Laeonol | 35 


timp, convorbirea a incetat cu două ore înaiat: de Viena, 

Şi iată că azi, prin fereastra cafen-lii Heinrichhof. 
omul ace a obez şi chel, fni trimetea o prictenească salutare, 
venia s"-mi tină de urit. Cafenelele de pe Ring au la aceasta 
oră matinală, ceva din aspectul burghez al clienților. Gea- 
murile spălate ca un obraz, peria'e bine şi lustruite, pri- 
vesc nostalgic la zăpada de afară, care cade surd de n j4- 
mätate de oră 

Domnul Leopold îşi ceru abişnuitul „Wiener Eriihstiick" 
şi am avut încăodată prilejul să admir, ca acum două luni 
în vagonul restaurant, lacomia aproape contagioasă cu care 
întindea marmelada de caise pe piine, înghițiturile lui grăbite, 
sensuale an'oape. 

Imi pāru însă ceva mai turburat; iar acele gesturi repezi 
nu mai trădau ca Odinioară graba unui apetit nervos, ci mai 
degrabă o surescitare. Şi nu mă înșelam, 

Odată cafeaua terminată domnul Leopold îmi spuse: 

— Imi amintesc, domnule, de conversaţia noastră din 
tren, de mirarea dumitale cind ţi-am făcut elogiul literaturii 
medioc:€, Eram de bună credinţă, 

Ei bine, azi,.., — (fn ochi i se citea tristețea, efişie'ca 
pe care trebue să o simtă cineva cind îşi reneagă credinţa) 
— azi, acrastă c edință mi sa spulberat. 

Şi fără tranziţie domnul Leopold continuă: „Păcat că 
ninge afară, altfel ne-am ti plimbat prin Volksgarten şi ți-aş 
fi povestit totul. Mergind, mă sim: mai liber, ideile se acordă 
la mine mult mai uşor cu mişzarea,” : 

Cum bănuiam confesiunea interesantă şi pentru nimic 
în lume nu aş fi vrut s'o pierd, p'opusci naiv: 

— Så mergem la Schönbrunn, in sera palmierilor. 
Este cald, plăcut ca într'o grădină imprimăvarată. Vă mişcaţi, 
şi ideile vă urmea:ă,“ 

Domnul Leopold aprobă. Dar deabia eşiți din cafenea, 
confesiunea începu, probabil cont'ctul dintre gindire şi mig- 
care fiind facut odată cu cel dintii pas. 

— Dumneata — mi se adresă domnul Leopold — nu 
cunoşti poate ceeace inseamnă o existență burgheză. Noi 
vienczii am excelat si poate mai excelăm în ca. Ea există şi 
în Germania, desigur, dar mi se pare, prea despuiată de dis- 
creţie. A croşeta o broderie pe terasa unei mari cafenele, în 
timp ce orchestra cîntă din „Tristan şi Isolda” rccunoşti că 
nu consti'ue afirmația “rea străluci'ă a unei vieți mijlocii. 

„Existenţă burgheză! Amestec de ticuri şi obiceiuri. O 
existență iîmpărțiră matematic în felii, ca un pepene verde. 
Incepind cu bărbieritul de dimineață îi! fața umi oglizi cu 
trei fețe şi pînă la culcare, totul organizat, studiat, prevăzut. 
Neprevăzutul, după caro dumneavoastră susp.nați ca nişte 


56 VIATA ROMINEASCA 


eroine isterice în dosul zăbrelelor, pentru noi nu există. På. 
răsindu-mi casa din Wolmuthst asse... 

— Wolmuthstrasse? — în'reru sei, subit, intrigat, 

— Da, Wolmuthstrasse — aprobă domnul Leopold. Şi 
continuă: ...Părăsind casa, urmez acela; drum de mai bine de 
treizeci de ani, aşa cum marile vapoare pe intinderea Ocea- 
nului, îşi trasează o ruti obicinuiră, fără deviație, 

Trec prin Grabrn şi mă opresc în fața vitrinelor. Nu 
cunosc sfert de oră mai plicut decit acela în care admir un 
serviciu de ceai de Sèvres sau Limoges; o armă de vinătoare 
frumos ghintuită expusă sub o păâl:rie cu pană verde. Şi 
aceasta, în timp ce la colțul de trotuar lumea se rnervează 
în aşteptarea autobuzului pent:u Schottentor sau Stubrn-ing, 
Cobor pe Kărtnerstrasse, animată la orice oră, şi iată-mă la 
Operă unde iarnă sau vară curenți de aer mi înviorează. Ar 
trebui si-ti spun că datorită unor curenți identici, cind mă 
aflu la Paris în „place de la Madeleine” sau în piața Domu- 
lui la Milan, mă cred tot la V ena. Oraşele mari au acest 
avantagiu că se ascamănă cu timpul. La anumite oreo stradi 
din Viena prinde contururile unei s răzi de pe alt meridian, 
Dimineaţa, Volksgarien-ul cotropit de femeile ce-şi plimbă, 
la soare, copiii dolofani şi obraznici, seamănă cu parcul Mon- 
ceau, iar pe Donaukanal, oamenii sprijiniți de parapet şi 
lăsini să cadă în apă o undiţă cu o fărimă de vis în ca, nu 
sunt prea departe sufleteste de cei de pe Pont d'Austerlitz. 

Dar să revin. Dela Operă pînă la cafenraua Heinrichhof 
nu este decit un pas. Da, un pas, dar cite emo ii str nse 
numai în acest pas, numai pentru traversarea Ringului, pen- 
tru aceşti cincizeci de metrii lățime. Marea avtomobilelor în 
care ţi-e teamă să te avinț! spre a nu fi înghitit, minutele 
în cari ca'culezi fluxul lor şi aştep i refluxul spre a trece: 
ciuda, cind voind să faci un pas atunci cînd pt se pare mo- 
mentul propice, o femeie g-oasă şi inopor'ună vine din senin 
şi-ţi barează drumul. Pe urmă clipa în care te trezeşti pe 
tro'uarul celălalt, după ce printre valurile desnicate agentul 
te-a condus cu priviri protectoare de mamă care îşi conduce 

cârucioru! cu copilul; clipa ciad poţi respira, şi ei par'că 
un nou, şi adevărat contact, cu pămintul. lată comoara de 
emoții pentru un burghez ca mine. 

Odată insta at pe canapeaua din cafenea, viața reîncepe 
în tot norma'ul ei. Cut cursu! dolarului in , Bărsenkurier“ 
şi ultyma piesă în „Wienerblatt“ — admir intr'o fotografie 
acrobaţiile pe patne ale Hildei Rückert la Saint-Moritz — 
şi timpul treze, Vin ore e de clasă, vine ora priînzului. Masa 
de prinz! Cunoşti dum ea'a restaurantele noastre burgheze? 
Păcat! Ai fi priceput mai bne felul de vrajă pe care o 
exercită asupra noastră. Desigur, ca oric: strrin, cunoşti 
restaurante ca Sacher, Krant: sau Grand. Cel mu t poate ţi 


4 


Domnul Leopold 57 
Ce — 


s'a vorbit despre „Zum grünen Ank*r“ — despre bucatele 
italieneşti şi peştele de-acolo. Pentrucă stre nii au acest cusur 
de-a minca spaghete şi a bea Chianti la Viena şi vinuri de 
Rhin la Neapole, Nu cunsg'i î să restaurantele noastre ca 
„Rote Rö sel", „Zum Auge Gott:s" sau „Weisser Engel". Ai 
pricepe atunci ceeace este ora prinzului. Ora aceea cind, 
grâsun şi roz, „herr direktor“ d scinde în citidiana-i vizită, 
risipind „mablzeit“-uri la mese. Cind cu o plecâciune care 
ar fi elastică pină la pămînt, dacă un pi tec enorm nu i-ar 
opune obstacol, herr direk'or se interesează, în parte, dacă 
Huhnbraten-ul a fost îndestul de fraped, iar srrudelul cu 
mere îndestul de apetisant, Ai să-mi spui că în aceiaşi im- 
prejurare, la Pars, un „maitre d'hôtel“ stilat şi distant 
împarte clientelor garoafe involie şi ramuri de mimosa. 
Francezii, poetici, ştiu că un trandafir poate contrabalansa 
un chateaubriand prost fript, iar o mimosă face peniru un 
stomac bolnav tot atit cit două pastile de bicarbonat de so- 
diu. Dar ce vrei! Noi vienezii nu avem mici sensibi ități. Noi 
m decit aceia a stomacului, 
nA Cind am Ati -pun că Primăria însăşi se gîndeşte la 
noi, că în Rathauskelier — restaurantul gotic de sub pri- 
mâiie — delegaț: ai municipiul. i garantează autenticitatea 
vinurilor şi berei, atunci ai ia ce act important este în 
i ui vienez ora prirzului, E 
ua In sfirşir, după Sel vin orele de lucru, mica plimbare 
printr'un pare sau pe Ring; o haltă ls un locali unde se do- 
gostă un pahar de K rlowi'zer siropos sati Tokay arămiu; 
bridge-ul sau şahul de scară intr'» cafenea; pină ș descin- 
derea, la înapoierea spre casă, în acelaş urinoar subteran, 
intră şi ea în angrenajul obicinuinţei. g ie 
Domnul Leopold face o mică pauză, a-oi continua: 
„Inainte de culcare cărțile îmi ţin o v:oae tovărăşie, O to- 
vărăşie cart, recunosc, m'a pierdut. Dacă acum citeva luni 
cineva mi-ar fi prezis lu:ru! acesta, aş Íi hohotit de ris. 
Cum să-ți explic? Tocmai precizia anroape fotogratică pe 
cate cirţile rele o dau oraşului, precizie care odinioară mă 
entuz asmase, azi mă face să sufăr. Ea nu mi-a relevat numai 
că Ringul intr. 7 si 8 seara are frumuseți neînchipuite, că 
apa de Radeiner mai arc şi aite calitări deci: cele purgative, 
— pe care i le ştiam — ci mi-a dat detalii odios de brutale. 
Pină acum fusesem un copil. Erau lucruri ve cari d -abia le 
bănuiam Fusesem un orb al rralității. Treceam, de pildă, pe 
lîngă viciu, cum treci pe lingă gunoi. Gunoiul ştii ce este, 
dar de părticelele cari îl ccmpun nu te întrebi nicic dată. 
Ş: iată că literatura, — avem şi noi vienezii corespond nții 
naționali ai unor Dekobra şi Willy — şi-a luat această mi- 
siune. A fost pe oru mine o tristă d şteptare. Case pe lingă 
cari ani de-arindul tr-cusem cu plăcere, azi Îmi provoacă 


e e 


58 VIATA ROMINEASCA 


desgust. figuri ale căror particulari'ăți îmi păreau naturale, 
azi mă umplu de groază. Cum? alături de mine, la zece pa, 
numai, mocnea atita murdărie şi eu nu binuiam? Prietenii 
me', rudele mele poate s'au scăldat şi se lăfăesc în ca! Lu 
mina asta nouă şi bruscă mă doare. Tot ceeace ating acum 
mi se pare murdar, tot ceeace se anrop'e de mine mă pio 
fanează par'că. Sufăr stupid, atroce. Sufăr. S'a dus liniştea 
partidelor noastre de bridge, în săli'e retrase dela Corso sau 
Promenaden. Bânuicsc acum pe ce: mai buni prieteni. Us 
gest e destul să-mi strice e-hilibrul sufletului. E suficient 
ca un prieten să-şi treacă degetele cu insistență pe sub nas 
ca să-mi amintesc că acesta este gestul cu care .se prizează 
cocaina. Imi vine să mă reped la ci, să-i sdrobesc încheietu. 
rile minei, să-i desfac degetele, să arăt tu'uror praful alb 
care mai sticleste poate pe ele. Un ochiu dilatat din cale 
afară, niste cearcăne violete sub plenape şi viaţa ascunsă a 
unui indivii îmi apare evidentă. Un cupeu cu storurile lăsate, 
trecînd agale pe sub Hofburg mă pune pe ginduri; o casi 
prin ferestrele căreia o lumină chinuită de-abia se strecoară, 
îmi di dorința să mă cațăr pe ziduri, să pătrund misterul, 
O femee care se desprinde din umbră ca un liliac, şi mă 
priveşte, mă invită, insistă, îmi sugerează o cameră banală, 
cu pa tfon porta'iv şi fiole de morfină. In surisul tandru al 
oberkelnerului, citesc azi o invitație complice. Nici nu mai 
ridic ochii din farfuria cu supă, şi cind imi ajută să-mi pun 
paltonul, aş vrea să-l pălmuesc. La şc ală trec prin clipe de 
nebunie. Este destul să văd capul unui elev piecîndu-se pe 
umărul vecinului de bancă si-mi vine să mă reped să-i bi- 
ciuesc şi să-i despart ca pe animalele străzii. 

Și cînd mă gindesc că în vacanţele de vară călăuzram 
aces € tinere vlăstare prin pădurile dela Sophienalpe sau 
Holanderdărfel, că mă bucuram de armonia dintre ei, de plé- 
certa cu care împărțeau sub coruri aceieaşi pătură, — că 
patroram, în fond, o imensă porcărie! Am suprimat din 
cursurile mele şi pe Proust şi pe Gide, şi pe Verlaine şi pe 
Thomas Mann, încît mă întreb despre cine am să mai vor- 
besc? Și obsesia continuà: în tramvai, în omnibus, în me- 
tropoli an. Mi-e trup, mi-e umbră. O mină care se alătură 
de mina mea ca să se sprijine de aceiaşi curea în cg'omerație, 
mă enervează; unui priėeten care în timpul promenadei pe 
Lothringer îmi prinde brusc braţul, îmi vine să-i trag un 
ghiont; scara la Graben Café, dacă văd două fe mei la o masă 
timbindu-şi dobitoceşte, îmi ies din sărite. Şi ceeace este 
mai 'tragic, am ajuns să mă îndoesc acum şi de ființele cari 
mi-au fost scumpe. De soția mea moartă, de pildă. Ah, săr- 
mana mea Elsa. Unele Incruri din viața ei îmi apar azi 
Într'o lumină groznică. Prietenia cei fâțişă pentru o fostă 
colegă de pension, mă face să sufăr azi a'roce. Lipsurile ei 


i a 


Domnul Leopold 59 


i i c i intre 
te, şedinţele comitetelor de binefacere, numai in 
Ane. aiina Cai începeau la patru după amiază şi se 
relungeau pină după miezul nopții; oboseala vi fizică la 
iese migreneie cari puneau barieră între noi, intre 
paturile noastre; tresărirea aproape îngrozită cînd auzea 
tel: fonul, tristețea ce-o năpădea ¿fod colega ei pleca la Sem- 
mering sau Marizell! Toate acestea mă chinuesc. Şi de citva 
timp, Simbăta, cind îi fac sâptăminala vizită la cimitirul din 
Semmering. violctele pe cari i le aduc imi ard parcă mina. 
Şi simt o ireziutibilă nevoe să dobor de pe soclul lui inge- 
rul de marmură alb ce-şi împreună miinile în rugăciune, 
citoasă poate... Š 
prr ae Leoid se sprijini de un zid. O uşoară paloare 
i e obrazii de obiceiu roz, : 
i ger iz că o mai am pe Malvina — îngină el.. Că 
mai pot crede în ea. In rafala ei... 
— Malvina? — Intr. bai. i 
— i fiica mea... Malvina. Un înger... singurul bun 
iz pita. e sef ne dăm seama din întiiul în al noulea 
Bezirk, din Alesgrund în pepanas aripa zi rea 
i e A 
bilf. Eram acum în Favoriten în faţa gări amicitie 
i i jul de sud, din Jugo-Siavia şi Ita 
i pe şi sgomot în oras. In fața gării o vinzătoare 
ne imbia cu fiori aproape degerate, Domnul Leopold, avu un 
k ire la viață: i 
i £ SAs atè sim tā, spuse el. Ziua scumpei mele Elsa. 
p teaptă poate de mult, acolo.. i 
nN ‘inä si-i ruta vre-o vorbă, d mnul Lsepeii și rise 
intr'un tramvai, p: care n'am mai putut citi decit destinaţia: 
Zentralfriedhoi. APS ea 
i t grăbit la hotel. Am cerut mersul ! 
aia alti pra sosea rapidul pentru Budapesta. Fără 
nici-o ezitare am cerut să mi se facă nota. 


Tudor Şoimaru 


Antropogeografia Rominiei 


Teritoriul—Populaţia—Frontiera 


Chiar dacă nu-l voiu urma întocmai pe Kjellen, cred că 
e totuşi interesant să arăt modul în care acest autor ne dă 
indicaţii la disecarea și analizarea statului. 

Schema vieţii organice a statului, se compune după el, 
din cinci funcțiuni elementare: demopolilica de-o parte, 
flancată de geopolitică, între care îşi găsește locul și ecopali- 
tica, iar de cealaltă parte, cratopolitica cu funcția interme 
diară a sociopoliticei, 

Analizind în primul rind teritoriul Romîniei, e bine de 
reținut că ocupăm locul al 11-lea ca suprafață în şiragul sta- 
telor europene, că-i urmăm în întindere imediat Italiei şi 
suntem urmaţi de Jugoslavia, Cehoslovacia, Grecia, Bulgaria 
şi Ungaria, în ordine consecutivă. Cu alte cuvinte că in sud- 
estul european, suntem statul cel mai mare. 

Dacă veţi deschide orice manual geografic, nu veţi întir- 
ea să găsiţi afirmarea că Rominia îi aparține Europei Cen- 
trale, 


Personal, nu înțeleg care este rostul acestei afirmații, 
presupun însă că e făcută din simplu snobism, „Europa Cen- 
trală” insemnind poate că pentru unii mai mult decît „Eu- 
ropa orientală.” 

Cunoscutul geograf H. J: Mackinder, în Democratie I 
deals and Reality, făcînd uz de o imagine plastică a lumii în- 
tregi constată că aceasta se compune mai ales din marea in- 
sulă formată din Eurasia şi Africa. 

Această „World Island”, ca orice insulă trebuie să aibă 
şi un teritoriu continental, sau cu alte cuvinte un trunchiu, 
un simbure terestru („„Heartland”), 

„Trunchiul terestru” al acestei insule mondiale, cum re 
zultă însă din clișeul de mai sus, e format din nordul conti- 
nental al Eurasici,oprindu-se aci În Europa. de Balcani, Car- 
paţi, Sudeți și ajungind pină la Marea de Nord. 


A 


Antropopeogralia  Rominiei di 


Strategie, acest simbure continental, domină Marea Bal- 
tică, Dunărea de Mijloc şi de jos, Marea Neagră, Asia Mică, 
Armenia, Persia, Tibetul şi Mongolia (vezi op. cit, p. 141). 

Dacă n'am accepta chiar concluziile sale că Viena şi 
Berlinul îi aparţin Europei orientale, nu este mai puţin ade- 
vărat că Rominia propriu zisă, adică întreaga Rominie din- 
coace de Carpați, ii aparține „trunchiului” continental, sau 
cu alte cuvinte, răsăritului. 


Harta aceasta vă url clar cñ douñ treimi din mpre- 
ţa țării îi aparține Estului, Dacă aceasta suprufață ar vei 
pentru Rominia o importanță secundară, firește că sar po 
tea afirma că Romînia „graviteazā" în altă parte. cer 
cum ştim, însă nu cate aşa. Din punct de vedere geopolitic, 
aparțineau Estului, ; D 

"a Cu por ori primă constatare ajungem fireşte că și a a 
două „realitate” geografică: Rominia este lipsită de un te- 
ritoriu unilar. | i să 
intr'adevăr, lanțul Carpaţilor, ca un diametru ie ro 
împarte teritoriul statului nostru în două unilați geogratici 


 —————————————————————————————— 


BESSEN TEE. ii 


62 VIAȚA ROMINEASCA 


distincte, legate între-olaltă pe o distanță de aproape 6 k 
kim., numai prin trei sau patru trecători. 

Geneza tuturor statelor a trecut de fapt cu o regularitale 
constantă prin faza celulară și anume prin aceea că statul s | 
se identifica în întregime cu celula geografică, care e numili 
şi „individ geografic”, 

Intoria primelor înfiripări politice romineşti ne arată 4 
fapt că ele îşi aveau „leagănul” în astfel de unități celulare 


geografice,bastionul Transilvănean în genere, putind fi esa | 


siderat ca cel mai prețios mediu geografic in conservarea et 
nică a Rominilor și în geneza primelor formaţiuni politice în 
Maramureș, în Făgăraş, în Haţeg, (vezi și W. Vogel: Du 
Neue Furopa p. 224), 

In regiuni muntoase, cu văi, plaiuri şi bazinuri nume 
roase, sunt întradevăr date cele mai favorabile condiții per 
tru întemeierea unor formațiuni politice. Cu greu însă stalel: 
munteneşti vor ajunge la o amalgamare. 


Abia saturația teritorială şi dinamica „deseălicare” sau 
expansiune din munți în spre șes va aduce cu sine fondaret 
de organisme politice mai mari şi în cele din urmă conlopi- 
rea acestora în caz că vor interveni concentrice momente po 
litice externe şi factori puternici de coeziune internă (de ex 
a şi conștiința acestor state că aparţin aceleiaș familii et- 
nice), 


Vidal de la Blache în Principes de geographie humaine 
(p. 90) şi J. Brunhes în colaborare cu susaumitul autor în la 
Géographie de l'Histoire (p. 288) insistă cu drept envint asi- 
pra acestor state-fortăreţe” cari, în Tibet, în Anzii sud-ame 
ricani, în Caucaz, în Abisinia, în Atlas, în Alpi şi 'n Car 
pați și nu mai puţin în Balcani, i-au dat pe vremuri, lumi, 
cele mai vinjoase și rezistente organisme politice. 


Istoria formării şi a desvoltării statului romin, ne ilu 
strează perfect ca puţine alte exemple, „legile” de cari am 
vorbit mai sus, 

N'avem deci o unitate geografică. 

Ce calamitate, acum... 1500 ani! 


Dacă recunoaştem — şi nu văd motivul pentru care 
n'am putea recunoaște — ca juste aceste trei epoci în formi- 
rea și singenctica statului, reprezentate prin a) sinteza for 
ei, b) sinteza naturii şi e) sinteza culturală (vezi I. Maull. 
op, cit p. 726) şi ținind cont în acelaş timp de realitatea pro 
gresuluii tehnic, de penetrabilitatea universală a spațiului şi 
de înalla valoare singenetică în epoca de față a factorului 
etnic, social și cultural, atunci faptul că statul nostru nu se 
identifică cu o celulă geografică unitară, ar trebui considerat 
de o minimă importanță. 


e a PCI 


Antropopgeografis Rominiei I 


In epoca „sintezii naturale”, o zonă goală, neccumenică, 
constituia o barieră serioasă în procesul de cooperare dintre 
comunitățile etnice sstfel separate, Atunci, comunitățile et- 
nice de dincoace şi de dincolo de Carpaţi ar fi trebuit să 
aibă căi opuse așa cum reiese din harta de mai sus, Zona 
nelocuită a Carpaţilor izolatori, ea un spațiu gol, àr fi 
putut avea un efect centrifugal „şi nicidecum „singenetic. 
Si totuşi, din motivele arătate mai Sus, din motivul că uzi 
am trecut de-abinelea în faza sintezei culturale, și_ sociale, 
masa etnică din Transilvania n'a pregetat o clipă să coope- 
reze, unindu-se cu massa etnică din răsăritul Carpaţilor, sfi- 
dind cea mai elementară şi perfecti barieră naturală. 

Această diversitate geografică, firește că nu mai contea- 
ză astăzi pentru unitatea statului modern, Mai ales atunci, 
cind organismul politie întreprinde o serioasă organizare a 
teritoriului, armonică și concentrică, legind celulele intre- 
olaltă prin economice căi de comunicaţie: șosele, căi ferate, 
cunaluri, linii aeriene, m d e e 

Privind harta căilor de comunicaţii observăm însă că 
din acest punct de vedere, nu sa făcul aproape nimic. maye 
din regiunile economice ale țării sunt legate între-olaltă 
întrun mod desarmonie și necconumie, Dealtfel, putem ob- 
serva aceeas defectuoasă structură in sistemul de mira 
caţii, la toate statele noui cari sau născut fie din zone £ pă 
rite sau și-au complectat teritoriul cu zone legate în trecut ie 
alte siseme de comunicaţie. (Vezi Lucien Brocard: Economie 
regionale et regionalisme économique, în Revue économique 
internationale Nov. 1931). 

In legătură cu acestea se pune fireşte şi problema struc- 
turii economice, a zonelor de schimb și a... descentralizării, 
ca formă utilă sau inutilă în organizarea rațională n terito- 
riului. | sin | 

Ceeace s'a făcut pină acum, ca studiu, privind fauna și 


—————————————————————————————————— 


II A 


Lu] VIAŢA ROMINEASCA 


flora, structura solului şi adaptabilitatea unor noui forme 4 
vegetaţie, împărțirea Romîniei in zone agricole diferentiak 

i zone animale, identificarea zonelor de consum şi ae 
or cu surplusuri, a rămas un simplu... studiu. Pină asin 
Rominia agricolă n'a vrut, n'a știut sau ma putut să aplica i 
incă principiul diviziunii muncii... pe teren. Pină astăzi s 
produce încă „dalundala” şi se consumă tot așa, Terilor; | 
întregi, cu un enorm potenţial economie, stau încă neexploe || 
tate din lipsa unui plan, a unei economii planificate si dir 
jate in scopul ridicării randamentului de producție, a stan- | 
dardului de producţie şi consum și in beneficiul maselor 
largi de producători şi consumatori, | 

„Zonificarea economică” a Rominiei cu 43% din terit d 
riul ei teren arabil, 25% păduri şi 15 la sută pășuni + | 
imașe, prin substituirea unor noui culturi mai productive s 
utile, prin sfărimarea corsetajului sufocator legat de esi 
stenţa unei proprietăți rurale pulverizate, sărăcile, anemie 
este poate cca mai mare problemă care aşteaptă gab 
nică rezolvire dindu-i massei etnice nu numai beneficiul 
independenţei întrun stat liber naţional ci şi plăcerea şi pu 
stul pentru viaţa activă, prosperă şi scutită de mizeriile ew 
nomice de pină acum. | 

Că şi alte state agricole, stau tot atit de prost ca și mi, 
nu e nici un motiv ca statul să se dezintereseze de funcții 
economică şi socială a teritoriului său. 

Nu putem'să ne luăm drept ghid starea mizeră a țin, 
nului jugoslav, bulgar sau polon, cum nu pultem conta ni 
pe capacitatea de consum a acestora, pentru produse! 
noastre, 


Pe cit de importantă este problema structurală a solului 
pe cit de interesantă este distribuţia pe teritoriul unui stall 
a zonelor de schimb economic, tot aşa nu e neglijabilă nic 
problema capitalei care oricum, reprezintă centrul politic, 
economie şi cultural al statului. Cu drept cuvint Kohl şi Moul! 
văd în capitală, „un nod de populaţie, scena centrală a ew 
nimentelor, punctul de intersecţie și focus-ul ncţiunelor bn 
licoase şi pacinice ul oamenilor și centrul de cristalizare i 
statului” (op. cit. p, 475). 

Rar se va intilni capitala cure ocupă centrul geometric 
Cele mai multe, sunt periferice. E şi explicabil, Centrele & 
populație se nase acolo unde gravitează şi centrul economie 

Spaţiul nu-mi permite să justifie pe deplin funci" 
Bucureştilor ca veche capitală munteană, ca unic centri 
pentru Principatele Unite şi ca reîntărită capitală a Romi 
nici Mari, In toate cazurile însă, motivele geopolitice em! 
prea puternice ca să permită o deplasare a capitalei în al 


Antronogeografia Romîniei öh 


parte cum s'a intimplat în cazul capitalei turcești și a celei 


Clişeul de mai sus, cred însă că explică în bună parte 
rațiunea de existență a acestei capitale periferice. (Pentru o 
mai bună edificare recomand însă studiul meu: Momente ge- 
opolitice în fixarea capitalelor; Independența Economică 
Anul XIII. No. 3, pp. 232-240). ii 

Capitala pe care o avem ar fi absolut la înălțime dacă 
vom grăbi armonizarea sistemelor de circulație şi transport, 
făcînd eventual din București un modern port dunărean, 

Elementar vorbind, am zis că statul se compune din- 
to „bucată de sol şi o bucată de omenire organizată”, 

Am văzut că factorul geografic, oricit de important ar 
fi el şi oricât de multe posibilităţi și șanse de viaţă ar rezerva 
el organismului politie, totuşi, totul depinde de factorul etnic 
care se va dovedi capabil sau nu să exploateze nceecace na- 
tura îi pune la dispoziție între granițele pe care și le-a ales, 
pe care și le-a cucerit sau între cari sa născut şi sa pomenit 
în viață adeseori involuntar şi independent de voinţa sa. ; 

Ca o populație să poată fi în stare să-și fondeze un stat 
viabil, e nevoie înainte de loate să dovedească un minimum 
de densitate numerică (vezi Brunhes şi Vallaux, op. cit. p. 
279). O populație răvășită şi nomadă nu va fi capabilă să 
provoace acea sinteză dintre ea și solul locuit, sinteză atit de 
esențială creării şi existenţei continue a statului. 

Din tabloul constituit cu ajutorul criteriilor date de O. 
Maull, am văzut însă că nu întotdeauna forța numerică do- 
vedește şi forța reală a unui popor şi a unui stat. Puterea 
singenetică și de coeziune și implicit, puterea de rezistență 


———————————————————] 


06 VIAȚA ROMINEASCA 


sau chiar și puterea de bătaie, de exemplu a Romîniei în 
comparaţie cu aceea a Poloniei sau a Jugoslavici, nu se poale 
identifica şi măsura în funcţie de cifrele reci, amorfe şi ade- 
seori trucate. Massa etnică dispune adeseori de calități cari 
în unele aspecte ale ci, nu se pol nici măsura, nici cîntări. In 
multe cazuri, ca este înarmată de puternice ideologii care ò 
erijează într'o formidabilă forță spirituală, care, cînd e che- 
mată să se exteriorizeze, dă dovadă de cea mai acerbă rezi- 
stenţă, de cel mai impetuos și nestăvilit dinamism. Astfel, că 
în afară de statistica etnică, se va avea în vedere şi aceea ct 
Kjellen numește cratopolitica, demopolitica şi sociopolitiea, 
aspectele structurale ale populaţiei şi idealul propriu zis al 
unui popor, 

Revenind deci la aspectul numeric al poulaţiei, care 
cum am zis nu e o „cantitate” neglijabilă, numărul popula- 
ției, densitatea sa și distribuţia ci pe judeţe sau zone econo- 
mice şi politice, va fi prima indicație a forței de rezistență ca 
şi a forței de expansiune a respectivului organism politie 
(vezi Brunhes et Vallaux, op. cit. p. 122). 

(Multe din detaliile caracteristice teritoriului şi pulației 
Romîniei le vom analiza în alt capitol, în legătură mai ales 
cu vecinii noștri), 

La început, am atras atenția asupra faptului că o zonă 
neecumenică, adică nelocuită sau neaptă de a fi locuită, e cea 
mai bună garanție că statele vecine nu vor rîvni la ea sub re- 


zerva însă că acea zonă nu e părăsită şi evacuată complect 
de către statul respectiv. Zone periferice cari dovedese însă 
un grad de accentuată concentrare etnică, pot fi privite nu 


Antropngeograba Rominiei 67 


numai ca „zone de atracţie ci și ca puternice bariere” de re- 
zistență periferică, organismul politie respectiv prezentindu- 
se ca o celulă apărată de o veriză puternică, aptă de a apăra 
teritoriul central, gata însă în acelaş timp de a-l ajuta efectiv 
pe stat în acțiuni de expansiune ofensivă. 

Fixindu-ne atenţia asupra centrelor de populaţie (po- 
pulaţia urbană a Rominiei), aflăm cu surprindere că intr'o 
zonă adincă de numai 60 klm. sunt cuprinse 55.5% din po- 
pulația noastră urbană (în Basarabia proporția e de 81.39%, 
în Bucovina 81,8%, în Vechiul Regat 55,759% şi în Transil- 
vania şi Banat, 47.6%). Cu alte cuvinte, mai bine de jumă- 
tate din populația urbană a Rominici e plasată în această cen- 
tură de 60 klm. Avem deci o periferie condensată, 

La 1. I. 1934, populația Romîniei era de 18.791.637 lo- 
cuitori; după zece ani, dacă indicele de creştere a populaţiei 
va fi constant, populația se va ridica la 21.467.097, iar peste 
20 ani, la 24.523.343 locuitori. 

Trecind acum la analizarea structurii acestei masse et- 
nice, e necesar să ne dăm seama de „compoziţia” ci rasială, 
propriu zis etnică, religioasă, culturală şi socială, spre a 
ajunge la concluzia finală dacă statul romîn e un organism 
politic unitar, organic şi solid. 

Existenţa unui stat e legată și depinde de modul în care 
va şti să infrunte sau să evite de a fi cucerit şi a cade pradă 
chaosului interna (Ch. E, Merriam: The making of citizens, 
p. 12). 

Independenţa politică, înseamnă că statul a înţeles cum 
să se opună cuceririlor, de din afară. Situaţia aceasta, am 
ciștigat-o de mult. 

In ceeace privește „armonia şi solidaritatea internă”, 
vom încerca să clucidăm numai problema și latura propriu 
zis etnică, 

Teritoriul statului poate fi din punct de vedere econo- 
mic, armonie sau desarmonic, El e armonic, cind structura sa 
va fi complexă și diversă şi e considerat ca desarmonic, 
cind structura sa va fi mai degrabă uniformă şi unilaterală, 
Superioritatea statului constă în diversitatea sa economică, 

Exact invers ce însă situația acestuia, din punci de ve- 
dere etnic. 

In împrejurările actuale, existente încă la noi și în restul 
Europei, statul cu omogenitatea etnică e considerat superior 
celni etnie eterogen. De aci şi tendința fiecărui stat de a-şi 
creia cu timpul o unitate etnică, 

Ce este „unitatea etnică”? Ideal ar fi, ca întreaga popu- 
laţie să aparţină aceleiaşi rase, să vorbească aceeaşi lim- 
bă, să se închine unei singure biserici, să se adape la o singură 
cultură şi să creadă exclusiv în omnivalența idei; naţionale. 


———— 


6s VIATA ROMINEASCA Bii 


E A i 


Din fericire, nu există pe suprafața intregului glob un 
astfel de stat „ideal”. 

Oricum, e un fapt recunoscut astăzi, în împrejurările de 
faţă, că eterogenitatea etnică este pentru un stat un mare 
pericol, periclitindu-i eventual și unitatea sa politică. 

Statul naţional, bazat pe o populație „majoritară” va 
avea toată grija să-şi absoarbă „minorităţile”, sau dacă 
aceasta nu e posibil, să și le cîştige în senzul unei cooperări 
amicale şi sincere. In unele cazuri sa recurs chiar la schim- 
bul de „minorităţi” numai și numai spre a se obține o unifor- 
mitate etnică deplină. 

Nu e prea serios să pun În discuție „rasa” rominească, 
fiindcă nu există o astfel de rasă. 

Vag, zic foarte vag, s'ar putea schița următoarea di- 
stribuție de rase în Rominia: a) in partea de nordvest, tipul 
ostie, alpin şi oriental;.b) dincoace de Carpați pină aproape 
de Roman şi Chişinău, tipul mediteran; c) difuzat pe intrea- 
ga țară, tipul dinarie și d) ici-colo, mici insule ale tipului 
nordic. 


Am abuzat însă de spațiu şi de timp, ocupindu-mă de 
această „problemă”. Ea nici nu contează şi, nici nu se pune 
pentru fara noastră, căci n'avem rase pure, căci nu există 
rase pure, nu există conștiință de rasă și În nici un caz uni- 
tatea statului nu poate fi condiționată de lăţimea frunților și 
de culoarea ochilor, 

„Majoritatea etnică” a ţării o formează Rominii, cu 752 
la sută. N'avem dialecte, nu ne compunem din mai multe 
popoare rominești. Omogenitatea etnică a Rominiei e supe 
rioară celei din Polonia, Cehoslovacia, Jugoslavia, Belgia, 
Elveţia, Letonia, Turcia europeană, Albania şi aproape tot 
pe atit de mare ca acea a Franţei, a Ungariei, a Bulgariei și 
a Lituaniei. 

Ca o minoritate etnică să poată împiedica şi amenința 
serios cooperarea ce i se impune sau la care ea este invitată 
de către statul naţional majoritar, se cer următoarele con- 
diții „sine qua non”: ca ea să fie compactă şi foarte nume- 
roasă, să se găsească în directă continuitate teritorială cu tul- 
pina ei etnică din statul vecin şi să fie pe un nivel cultural 
cel puţin egal cu acel al statului dominant. 

Așa fiind, nu vin în vedere nici Nemţii, nici Evreii, nici 
Turcii și Tătarii şi nici Țiganii. Se pare însă că ne temem 
de minoritatea ucraineană și rusă, de cea bulgară și mai ales 
de cea maghiară. 

Este posibil însă ca 200.000 Bulgari amestecați cu Turci 
şi Tătari, să ne amenințe integritatea teritorială dominată 
de peste 14 milioane „majoritari”? Tot pe atit de neserioasă 
și inutilă e teama de Ucraineni. Ce-i priveşte pe Ungurii din 


i 


Antropogeogratis Romîniei d 


Rominia, compact situaţi în centrul statului ca o insulă pier- 
dută, ca o reminiscență a unui imperiu ce-si sădea avant- 
posturi ca pietre de fundament în întreg bazinul dunărean, 
dacă această minoritate într'adevăr nu vrea să coopereze cu 
statul romin, fiind totuși pusă în imposibilitatea de a coopera 
cu triunehiul etnic din jurul Budapestei, ea nu ne poate re- 
proşa nouă nimica, ci mai degrabă oamenilor de stat unguri 
cari i-au „exportat” pină sub poalele Carpaţilor. 

Dacă factorul național și etnic ar fi singurul care ga- 
rantează etern și fundamental integritatea și existenţa feri- 
cită şi prosperă a unui stat, Rominia sar putea considera 
printre primele state care s'ar putea mulțumi cu soarta sa. 

Dacă avem sau nu „unitate religioasă”, contează prea 
puțin. Pe zi ce trece, religia devine un element pur egocen- 
tric. Mă închin cui vreau sau nu mă închin de loc, fără de 
a aduce prejudicii comunității etnice și statului. 

Făcind abstracţie de clementul pur politic şi social, din 
cele de mai sus rezultă că structura etnică a Hominiei este 
satisfăcătoare. 

Dacă biomoralituleu acestui organism politic se va con- 
forma structurei statului, dindu-i vieţii internaţionale un or- 
ganism perfect solidar, rămâne cu desăvirşire în sarcina ace- 
lora cari avind azi un teritoriu favorabil şi independenţa po- 
litică, vor ști fără intirziere să emancipeze și massele sociale 
înspre o viaţă ordonată și productivă. Găci abia atunci se va 
fi ajuns la acea organică situație de „cooperare fără ezitare 
si comună şi mutuală ducere a sarcinilor vieţii” (vezi Ch, Ro- 
berts Aldrich: The primitive mind and modern civilization, 
p. 228), ; 

Puţine rinduri, vor fi menite să redea ṣi unele aspecte, 
ale fortei noastre economice. .... apa 

Ca stut uuricol, ar trebui ca bogăţia organică a țării, să 
fie agricultura. Aceasta înseamnă că majoritatea veniturilor 
statului să derive de la acest ram de producţie. ca majorita- 
tea populaţiei să fie bine hrănită, ca resursele noastre finan- 
ciare externe, pentru stat și pentru populație să rezulte din 
exportul de produse agricole. : -y 

Dacă nici una din condiiile acestei „bogății organice” nu 
este satisfăcută, o judecată superficială ar acuza numai criză 
internaţională de aceste lipsuri. Mai mult însă ca în altă 
parte, la noi trebuiește privită această criză ca una care de- 
rivă dintro defectuozitate structurală. E suficient să arât ca 
din 3.900.000 gospodării rurale, 3.300.000, deci 85 la sută 
din gospodăriile ţărăneşti se aleătuesc din parcele sub 5 hec- 
lare, 


In 1914, Vintilă Brătianu, în pamfletul său „Avantagiile 
Expropricrii” prevedea că: 1) Bogăția națională va crește 


70 VIAȚA ROMINEASCĂ 


enorm concomitent cu o îmbunătăţire în metodele de e 
tare agricolă; 2) că agricultura va fi îmbunătăţită; 3) ă 
situaţia financiară a statului, va fi consolidată (vezi D. Mi- 
trany: The Land and The Peasant in Rumania, pp. 570—571). 
Nu mai e nevoie să inzist, care e situația reală. Nici nu 
voiu descrie standardul de viață al țărănimii sărace: cum 
se hrănesc, în ce condiţii locuiesc, cum își duc viața, toți 
acești pauperizaţi și pulverizaţi muncitori ai ţărinei. 


Exportul, cum se ştie se compune în cea mai mare parte 
din produse petrolifere şi precum se vede, exportul nostru 
general nu-l facem în statele vecine, ci în cea mai mare parte 
în Anglia, în Franţa şi 'n Levant, 


Nu mai e nevoie să insist asupra importanței granițelor 
cari cum am văzut nu sunt simple linii administrative, ci 
adevărate zone de intersecţii, 

Cind vom vorbi de dinamismul unei frontiere, cum am 
zis, nu trebuie să înţelegem numai decit o stare de dușmănie 
deoparte şi de cealaltă parle a frontierei. E destul ca am- 
bele organisme politice să vegheze mai mult decît normal 
asupra integrităţii şi stabilităţii acelei linii, spre a justifica 
acest calificativ de „graniță dinamică”, 

Apoi, nu trebuie să se uite că la fel ca şi organizmul po 
litic, granița își poate schimba în acecaş măsură caracterul 
ei dinamic sau static, fie ca urmare a unor forțe latente sat 
ca rezultat al unor întorsături internaționale sau şi... interne 
naționale. 


Antronogeneral'a Romîniei pă | 


Vre-o citeva exemple, cred că se vor dovedi edificatoare. 

Pină la 9 Iunie 1934, granița noastră răsăriteană putea 
fi caracterizată nu ca dinamică ci... ultradinamică. Pină nu 
de mult, zona bulgaro-sirbă era privită ca subminată cu èx- 
plozibile incendiare; astăzi, deocamdată, se pare că acutul 
ei caracter exploziv, sa cam domolit. 

Granițele Rominici au o lungime aproximativă de 3200 
Kim. (Nistrul: 900 Klm.; zona maghiară, 380 Klm.; cea bul- 
gară, 570 Kim., cea poloneză, 270 Klm.; cea cu Cehoslovacia, 
160 Klm.; cu Jugoslavia, 490 Klm. și Marea Neagră, 430 Kim). 
Cu alte cuvinte 41.496 din frontiera Romîniei o formează 
Nistrul şi Marea Neagră , (Nistrul 28% şi Marea Neagră 
134%), 118% Ungaria, 8.49%, Polonia, 5% Cehoslovacia, 
15.3% Jugoslavia și 17.8% Bulgaria, 


Zonele liniate, cred că sunt dinamice; cele punctate, sta- 
tice (real sau convențional). i 

Dinamice sunt deci 71.25% din granițele noastre și sta- 
tice, numai 28.75%. apte sa 

Lungimea granițelor în raport cu suprafața teritoriului 
delimitat ne arată În ce grad statul — ca să mă exprim 
mai clar — „are mai multe graniţe decit îi este necesar să-si 
delimiteze teritoriul de sub dominaţia sa”, Acest coeficient, 
pentru Rominia, e de 1.4 (Norvegia 11.3, Britania 43, Spa- 
nia 23). Superioritatea noastră poate fi exprimată și prin 
calculul urmätor: un chilometru de frontieră italiană are ca 
„hinterland” numai 31 klm, patraţi (în Germania, 61 Ki 
în Cehoslovacia, 35 Klm.*); un chilometru de graniță romi- 


a 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


nească è în schimb păzită de 103 kim. pătrați! 
Analizind fiecare zonă în parte, vreau să cred că granița 
noastră cu Cehoslovacia, este cea mai statică. 


Faţă de Polonia ne dapati iarăși o zonă statică mo- 
mentan,căci pe cit de dinamică a fost ca în trecut, nu e ex- 
clus ca viitorul să ne rezerve acolo unele surprize, dacă am 
ține cont de recentele manifestări dubioase în politica ex- 
ternă a Poloniei. 

Statică este și zona romino- 


avă, însă statică numai 
din punct de vedree politic. 


litice și etni ak d cl ige a 
e , geopolitice și etnice eclanșeze și acolo un 
dinamism destul de vioiu. 

Absolut dinamică, este zona romino-maghiară. N'o pu- 
tem considera orgaimñie statică nici zona bulgaro-romină, pre- 
cum nu poate fi considerată ca statică nici zona romino-rusă, 
nu în senz politic, ci cum am zis, organic. Cind vom vorbi 
de vecinii noştri, vom dezbate dealtfel cu mai multă preci- 
zie această zonă. 


4 + ` yA 
Marea Neagră, (coasta noastră), nu poate fi privită nici 
ea ca o mare liberă, nu numai pentru faptul că e compleci 
închisă de Bosphor şi Dardanele dar şi din cauză că zonele 
„naţionale” la o adincime de 128 Klm, ale tuturor statelor 


limitrofe o împart aproape în întregime în zone de influență 
costală. 


Sovietele, cu 1450 Klm. de coastă (lăsind la o parte Ms- 
rea de Azov) deţin partea cea mai mare din litoralul Mării 
Negre, controlînd astfel și cea mai mare parte din arealul ei 
de 424.000 Kim. Turcia, participă cu 1300 Kim.. Rominia cu 
430 Kim. şi Bulgaria cu 230 Klm. 

Din datele de mai sus s'ar putea crede că Marea Neagră 
e virtual stăpinită de Ruși şi Turci. De fapt însă coasta Uniu- 


Antropogeorra'la t'ominiei 73 


nij Sovietice e singura care adăposteşte cele mai bune și cele 

i numeroase porturi, iar importanța Mării Negre pentru 
Soviete e astăzi mai mare decit oricind prin faptul că în 
urma pi i porturilor baltice, Marea Neagră e singura 
ieşire scutită de îngheţ în spre care „curg” căile ferate, flu- 
viile şi întregul comerţ de export, din Ucraina, din Caucaz 
şi din interiorul Rusiei. 


Te Bem -— a as...“ 


-.- . Pui 
bA 
- 
-......." a 


ba, 
. 


"e, 


Schema grafică de aci, ne arată cu nprozinyajio, inte 
ența, rolul și importanţa istorică a țărilor limitrofe, în I 
rea Neagră. : 

ema pe cind Bulgaria participă nua pre pp mpa 
turi (Varna, Burgas, Anchiolo, Bjela), i aira iza 
porturi (Istanbul. Inebolu, Sinop, Samsum p ii oa RIL. 
minia cu 11 porturi (Galați, Brăila, Constanța, o e ONE 
ismail, Tulcea, Chilia, Sf. Gheorghe, Reni, Sulina Sah 
lia Veche) din care unele sunt impracticabile, i i (Batum. 
tică dispune de 15 porturi mari și bine ring nr a Wier 
Suchum, Poti, Noworossijsk, Kertsch, Achiar, gre Ap să 
noleninsk, Cherson, Mariopol, Berdjansk, Rostow, desk, 
esleve şi Azov). aţi TRI Te 

Avem ti avantajul Dunării ca reg dntnraeiiopl e 
(nu ca hotar natural), căci aproape toate id eo "DaNiane 
prin aceasta tot interesul să împiedice ra erpă = doara 
lelor, prelungind artera internațională de la g 
pină dincolo de Bosfor, in Marca Liberă. iioun di 

Sunt granițele noastre, granițe naturale? EUO ; 
pinde de modul ce se înțelege prin „graniţe na $ A a 

In nici un caz ele nu pot fi considerate ca benere „at 
grafice de securitate politică și militară, Maion aza plastic 
vici, în lucrarea sa „Războiul viilor ne demons Arg pn ze 
cum teritoriul Romîniei poate fi parcurs în lung şi în 
avioane inamice. 


e a o L i 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


(De această vulnerabilitate sau penetrabilitate geat 
rală, sunt ferite numai două state: America de Nord și Univ- 
nea Sovietică). 

In al doilea rind, granițele noastre nu coincid nici cu 
granițele vre-unei celule geografice. Am văzut doar că apar. 
ținem de-abinelea Estului. 

Intr'un senz limitat, firește că pot fi privite ca granițe 
naturale Nistrul, Ceremuşul, Marea Neagră şi Dunărea. 
Poate că acest din urmă fluviu justifică încă cel mai mul! 
acest „epitet”, 

Şi totuși, granițele, sau mai bine zis zonele noastre de 
frontieră coincid în cea mai mare parte cu granițele etnie 
ale poporului nostru. Acceptind factorul etnic ca un element 
natural şi criteriul linguistic-cultura! ca un principiu Încă 
valid, nimic nu ne împiedică să afirmăm că Rominia de 
astăzi se găsește în graniţele sale naturale. 

In geneza statului romin merită să fie relevate două faze 
de expansiune naturală : tendința pentru ocuparea coastei 
maritime și rotunjirea teritoriului în concordanță cu te- 
ritoriul locuit de aceeaş masă etnică. Ambele tendințe au 
avut ca urmare o elasticitate ofensivă a granițelor, decă- 
derea unor graniţe vechi şi naşterea unor graniţe noui, pro- 
ces însoţit de o serie de ajustări cultural-politice şi econo- 
mic-politice, pe teren, în conformitate cu nouile condiţii cre 
ate cu ocazia reia din aceste expansiuni. 

Intradevăr, organismul politic al Romîniei, tînăr cum 
era, a înţeles totuși că numai dominarea gurilor Dunării in- 
ternaționalizate nu-i pot asigura acel „Plămin natural", 
marea, 

Oricit de dureros era simțită pierderea Basarabiei, 
anexarea Dobrogei, cu o coastă relativ bună era un episod” 

firesc. Această provincie maritimă, e prin excelență „piatra 
de încheiere” în tinărul edificiu, construit de-alungul Car- 
paților. 

In scurt timp această zonă maritimă fu amenajată de 
stul de modern şi direct legată cu capitala țării, spre a pre 
găti apoi întregul organism pentru cel de-al doilea atac: uni- 
tatea naţională. 


Aceste faze se pot dealtfel observa la aproape toate sta- 
tele (Austro-Ungaria, Rusia, Serbia-Jugoslavia, Bulgaria 
Spania). 

După Unire, fireşte că statul vechiu încetase să mai exi 
ste. Din vechile frontiere nu mai rămăsese decit frontiera 
de sud şi vechea porțiune de la coasta Dobro ci, granița mu- 
tindu-sc în celelalte părți în noui zone, de-a ungul Nistrului 
şi pînă aproape de Tisa. 

Viimile, aceste instituţii şi așezăminte pentru escaladarea 


Antropogeograiia Rominiei Ik 
pona 


reglementată a frontierelor, trebuiau mutate in altă parte, 
cele vechi servind doar ca mărturii concrete ale unei granițe 
i care astăzi e moartă. 

cer o Mihăileni, Burdujeni, Dorna, Palanca, Oi- 
tuz, Bratocea, Predeal, Strunga, Riul Vadului şi Păiuşi, foste 
vămi pe granița Austro-Unpară servesc azi doar ca pichete 
de jandarmi şi imense gări neanimate. Rădăuţii, Șiefâneşti, 
Sculeni, laşi-Ungheni, Scopoșeni, Drinceni, Fălciu şi Oancea, 
pe granița fostei Rusii țariste, împărtășesc aceaș soartă pe- 
cetluită de punerea în funcție a unor granițe noui. | 

Ar fi interesant să se facă un studiu al tuturor graniţelor 
noastre în evoluţie istorică, determinarea acestora de mo- 
mente geopolitice, analizarea tuturor granițelor noastre în 
ofensivă și in mersul lor de la munte în spre şes și continua 
expansiune a poporului rominese pină la închegarea ari 
nitivă în formaţiuni politice şi contopirea acestora în statu 
compact din a doua jumătate a secolului XIX. 


T. Cristureanu 


f 


Elegie 


Rămasă, ca 'ntr'o scoică, in ora ce se 'nchide 
Cu ea, in legănare, cazi timpului la fund; 
Minută pe minută, deasupra, se ucide: 

Sunt leșuri de minute dar ore nu mai sunt. 


De parcă nu aceasta e idolatra gură 

Ce te-a băut sfânt spirit de flacări şi răcori 
— Otravă de aspidă și cuminecătură — 
Nu te citesc pe buze-mi pecete de fiori. 


Să fie-acesta sinu-mi, străina mea, in care 
Te-am odihnit veghiată, vânat impresurat ? 
Nu ţi-a rămas măsura'nse nnată pe pieptare: 
Odată ridicată, cu ea te-ai ridicat. 


Potecii de subt umbre, plăpindelor isvoare 
— Zăloage despre ceasul de vis adeverind —, 


Nu te găsesc in stincă, in vreasc, in colelie 
— Rod fără preţ — din frunze aluni nu mi te’ntind. 


LD 


i 
Ele pie 77 
Pa 
O, nu-mi răspunzi prin mierle, priu şerpi și prin stihie 
Nepriveghiat pe căile tale, hot murind. 


Nu mai răsari din lutul intunecării grele 
Inmlădiată spadă de-azur scăpărător 

Nu mai soseşti, cu-arhangheli cădelnițind cu stele 
Din arca inserării in cer şi in isvor. 

Din degetele mele in basm și vis suită 

— Diată amintirii și depărtării dar — 

Ai mai rămas in spusa mea scrisă şi vorbită 

Ca vecinicia trasă in foi de calendar. 


Constantin P. Chioralia 


Chenare critice 


Epitaf pentru Cincinat Pavelescu 


A murit săptăminile trecute, la Brașovul in care it îzolaseră bicis- 
niciile oamenilor, poetul Cincinat Pavelescu. Participase ziua la slin- 
gerea din pita a unui bun prieten — un general, — şi pină seara e 
căzut și el. A căzut dintr'odată, fulgerat, ca un castel căruia i sa 
destrămat susținătorile. 

L'am cunoscut pe Cincinat Pavelescu la o ee ea i inută ln 
cadrul ciclului organizat de d. Caracostea, profesorul de literaturi 
dela Facultatea din București. A venit şi Cincinat să toarcă din glume 
din amintiri şi din regrete citeva tini din gilcevita lui viaţă. Sincer 
şi cuceritor, spumos in vervă, liric şi numai liric, avea în ochi o pinzi 
de lumini provocate de jocul unor reflexe coborile dinăuntru, deh 
vicleniile inteligenței lui năsdrâvane, pe apele unui cenușiu inchis, 
par'că ar [i fost un colan de licurici [osforescenţi pe fondurile bezne. 

A fost povestea unei vieţi de snoave, în care eacurile îşi găsesr 
partea lor de contribuţie la seriozitățile unei ca ere, isvor de nădu- 
furi. O [ăşie de evazivă melancolie ținea Intre ele un mânunchi de 
reminiscențe cari au avai odinioară bucuria lor amrorală; lar acum, 
adormite, se alipiau ca arpegiile unei melodii vaporoase şi triste. În 
acea clipă, Cincinat Pavelescu se incerca să nu sucombe, ingropat de 

„aduceri aminte. Ciliai pe faja lui, sforțările de a se ridica din stra 
tarile depuse ale unui trecut glorios, la nivelul prezenței și al ne 
tuclului, 
Dela debutul din tinereţe ta „Literatorul” tut Macedonschi şi plni 
la vrista încă nepotolită și clocotitoare, viața acestui literat a fost o 
risipire lirică, A fost un poet de salon, potrivit pentru secolul mar 
chizelor cari terorizan amorul după indicaţiile Ilni Descartes şi-l procti 
cau după placurile lui Cassanova: O doamnă de Maintenon, en salonul 
deschis aerisirilor şi soarelui darnic, ar fi aşezat surisul pudral și 
ironia aristocrată a lui Cincinat pe etajeră peste tratatul lui d'Holbach 
pentru a demonstra cit poate să fie de primit madrigalul şi cit de 
prețuit sistemul şi ideia. Q cadență e pers, prinsă în rilmal alert al 
unei canțonete, prețuește mai mult decit înțelesurile grave scormo- 
nile intrun suspin me afizie. Dacă ar fi intonat Serenada: 
„Ca să-ți cint dintr'o ghitară, 
„Sub fereastră ţi-am venit; 
Era vară. 
„Liliacul inflorit 
„Di cu rosele semele 


Ch nara critice 79 
co d du 


„Risipian printre alei 

„Un fior de tinerețe. 

„lar în părul tău cel blond, 
„Caldul soare vopavonl, 
„Raza vrind să-şi poleiască 
„S'a'ncureat în adevăr, i 
„Sin zadar vrea să ghiciască 
in ul buclelor tezaur 

„Care-i raza lui de aur 
„Care-i firul tău de păr.” 


9 eféle alilor jupānije întrun lac de voioşie şi de in- 
var R por Ay iar linia frumoasă ar fi revenii la simplitūjile et 
piece prin pura eliminare a utilor accente de tristețe confe 


jionată, ; Tae 

iile doamnei anonime din socletatea mare şi pină la 
sta haika gravului, Carol inttiui, — adevărat monareh, paa: 
hind din turnurile rangului său peste distanțele dintre oameni, — Ù 3 
cing! Pavelescu este un permanent oaspele, căului, dorit, aşteptat, 


„uloral. 
i i zie, oamenii 
i de lucrurile delicate, de armonii și poezie, A 
PE nege cinlărețul grădinii (Anghel şi duiosul vecerniilor 
inserzrii (Iosif) ciupiau cordele unui temperament capabil de sonos 
rități de alăulă, păsiau loc, în relațiile lor, şi pentru a intercala pre- 
zența unui apen: 

Der lacina Pavelescu piere nna din figurile de trouver ale ti- 
tezalurii noastre; un trouver cârula i-a lipsit mandolina şi cure Jereca 
silaba muzicală a stihului in parienta no La rered foara aa p: 

i terțelul unei epig > g 
a degaia mirpo a caini o inimă in loc de cod Aes eriek 
tarii bijuteria făurită din Epavetmațiiide. pi Hnr an Bra era 
asltimpăr poelic; tar titera l 
odc pri topo ie roi și cinslirea bine meritală a unui premiu 
Sa re" iv, capabil de elip- 
pi inte de toate; spirit coroziv, cup tip- 
va, ya ake panaan a pa frigul unei ironii aristocrate gi fine, Ci 
cina! Pavelescu lasă moane cer rA pr pe aicea e 
î, — necruțătoare, “Fa mbir A 
uri ii sălile, rome aceasta, a uimit şi a fermenu. Be: ipt 
surile date ale rimei, inteligența sa combina jocuri i e n ami ză 
orinduelii lor it scotocia senzurile pe care a, să je po 
perechi simetrice de accente vii, cutezăloare și, er x 
Dispare cu el cea din urmă figură n (toann i: E cca aa 
Din vremurile romanţei parfumate, a elegici in cr A se error 
galului diseret, era, prin lumea confuziei poelice de azi, 
si un rătăcitor. 


Revista „Familia“ și falsificatorii de monezi. 


La Oradea Mare, centru de misiji gileevitari şi de maghiarime 


ică cu tăelură im- 

z tamilia” intro haină lipogralică cu 

parere bla ab Bern altădată numai cuvinte de bine merger 

duințele de inceputuri ale d-lui Samarineanu, care, = XDR PR 

decenii de regulată apariţie, — reinvie o revislă ca $ cora Pen 

onră aureola unică a lui Iosif Vulcan, om înalt, pilaa a Aree 
ginirile fireşti pe cari şi le cunoștea, dar harnic, sti 5 


i ee ai pie 


so VIATA ROMINEASCA 


merite pentru o activilate, modestă în posibilităţile et, demnă insi 

elogiul cuvenit, necintărit și intreg, pentru rezultatele sale, = 
In vremea cind Coloman Tisza işi întindea, din rangul ini de 

Budapesta, tentaculele de caracatită, dirza afirmare y wis 


prigonind 
ei naţionale; cind, la adăpostul lui Iosif intitul, surghiunul din po | 


runcă maghiară strinsese, in celulele dela Seghedin, pe toți luplătar: 
Ardealului; cind senzibilitatea rominească găsia plaijormă de arpiu 
in refugiul către un fond latin, inspectat de o generaţie “de istoriei x 
filologi cari preferau să umple cu erezii linguistice o limbă de În. 
moasă linie muzicală, numai să întrețină un sentiment de mindri 


e area perfect justificat, — atanci apare, din Bihorul ini, Joxi | 
ulcan, 


Coboru munţii, pe unde bulboanele Oltului au despica! lrectu 
rile, şi aduna entuziasm și manuscrise. N'a fost scriitor din Vechi 


Regal să nu-și dea contribuția pentru revista lui Vulcan, — începi | 


cu Eminescu. La granița țării, cutremurul senzibilităţii romineșii ig 
trimitea undele sale şi le concentra întrun atom viu, centru de in 
prăştiere pe o parte din ținuturile sufleteşti ale unui neam cure a 
știut să-și comunice, pe ag e [rontirelor, inriaririle. 

La Oradea, „Familia” lui Vulcan a fost timp de patru decade, va 


străjer si un stindard. Solidarizind condeale uree ape din Vechiul | 


Regat, ia Ungariei trufaşe și mărturia unei spirit e Îi cerle, de 
bună substanță, pentru a nu mai culeza să ne arate în ochii Europe! 
ca pe un neam slerp, lipsit de zăcăminte sufletești productive. 

Acest rost, implinit cu toată vrednicia, i-a asigurat ini Vile 
intrarea in istoria culturii, 

reapare, deci, „Familia”, în acelaș loc în care harta populați). 
lor și-a menţinut proporțiile şi oamenii Danir, nu poale decil sè 
ne bucure. După trecerea in pămint a lui osif Vulcan, observatorul iu 
trebuie pierdut, Energiile neamului se condensează în voinţa de afir 
mare și, la punctul de frontieră, străjerul cheamă inarea aminte k 
clevetitorii necrujātori, Ped: național, capabil să cduce eforturile 
de impunere ale poporului, săi desvolte constiinta misiunii sale si sè 
creeze poziţii din care să poată saperioriza s rilualitatea vecinului, 
— iată ce trebuie să fie revista „Familia”; ceiace q fost adică sub si 
ruitoarea activitate a lui Iosif Vulcan. 

Şi ne mai bucură reapariția „Familiei şi pentru alt motiv. Dupi 
palru zeci de ani, o astfel de revistă devine certificat al prezenţelee 
noastre În timpuri și in istorie, ca reocupări de cultură și năzalnle 
de spirit. La Geneva, „Convorbirile | terare”, cari inelfrează o vechime 
de aproape tezeci de ani, au constituit nu nnmal o chezăşie, dar 
un argument, de care s'au sfărimat învinovăţirile aruncate din apr 
partea maghiară. 

Deci, bine a făcut d. Samarineanu că a scula! din cenuşe o te 
vistă cu prestigiul, gloria și treculul ei. 

Nu trebate, însă, să-i falsițice linia şi nici să schimonaseasri 
umbletal. 

Avem in faţă no. 5 și 6; tipar [rumos, coperta cu ținută sărbăte 
roriască. Toale astea sunt însă, mantie de sumur aruncată peste pi 
tregai. Inăuntru, un șirag de colaboratori din Capitală, au pindit pri- 
lejul să-și învedereze la marginea țării neantul gindirii, neseriuzii 
tile și înfumnrarea. Luati din troaca dela Bucureşti, unde la largul i 
se bâlăcian în lacul de bate cu hinda intre din i, an transmulat, n 
Oradea, mirosul mocirlei. Ce vor fi zicind ungurii despre tinăra ab 
tură romină, cînd citesc elucubraţiile lut Eugen Ionescu, lubilar de 
aforismă și de paradore de intensitatea leşinului si de gravitala 
schelălăelii? Ce vor fi gindind cind cilese aceste reflectit: „Consist 
lin Noica: băiatul cuminte, cu pantalonași scurți, blond şi politica 
(sărută mina la cucoane) al generaţiei tinere. E geomelru fiindcă urt 


SI E a a i 


Chenura eriticè 8i 
pauu ei 


i de-a Henri Poincarè, Vul, re dràgut, ce destept! 

ae rimă pda C. Xoicu este umortizat de nu ştiu ce bită: în 

i Inainte era mult mai iuleligenl si mă emofiona foarte tare. Acum 
d rind Îl văd asa fief nu mai dou dol bani pe et”. | 

e ce vor fi zis cind vor fi cilit, in acelaş umăr, și articolul 
dlni Valcănescu in care proclamă, cu aere de sentinţă, că Fugen le: 
nescu a seris pagini de neegalat în literatura universală Nu mai pd- 

de ironie la Socrate ca să-i compare calitatea ironici lui Fugen ` 
Se: şi nu mai găseşte, cernind toate valorile neamurilor, māsurů 
pepe să-l incapă, nou, profund, scinteelor si genial cum e. 
” Hotărit, d. Sumarineanu e un rătăcit. A mutat mnisdanul lilerar 
acolo unde losif Valcan yospodărise un allar în care oficia at re 
nepotul episcopului Samuil, pentru o religie pe cure pari aae 
rese pigmeii văduviți de idoli, goltti de credințe, actorii g : 
yi falsifiegtorit de monezi naţionule 


Em. Ciomac — Viaţa şi opera lui Wagner. 


y x , ; in c icele sale muzicale. Imbinù 
), Em. Ciomiace e cunuscul din cron ? „da 
irtal calitātite de învăţat, pus la puuci cu Galoran erechi, aderi 
sușirile vădite de stil şi o pulere de percepere a schemei i- ias iod 
creia se brodează motivele, se disociază nuanțele și se impletrsi 
mater g A 0 carle, publicatā de Pundaţiite regale, ar îm. Gaa 
demonstrează incdodată forta talenlului şi finelea une mină iri 
aptă a înregistra murmurul simili inzezizabil din „păini orar Meir 
confuzii, potrivită pentru germinările melodice. Fraza în a pita 
i vint. niru ca uneori să-şi întrerupă sborul ca să bai ee a, 
marunte de riim întru total corespunzătoare pulsaliei unul su 
i] uri şi pe avuție. ta daia idea 
a Viais o ema lui Wagner este un amestec de eteoaeo d și dle. me 
liză lucidă. Condiţionările sunt infăjizate au riage MEN 3 
ie itnra misterioasă dintre operi E, AR p 
a e exime iera uprigä in năzuintele tule, cu tur om: ză pieri 
v lant. aakri şi aproape demente, arar Sea > etinie Kenyeres 
a i > antinomit iredurtibite iy e 
mn A iznes e sbuciumul său, necontenit, ue e bere pei 
erei ehemäri «de obsesii şi mesianism, E urmărită eee pen 7 
slăpin A AEA de evolutie a unei victi Insufletita Cadou id peat 
proze pi j depune intrun monument de frnmasek: Aa aibi poe 
' ordurile i arpegiile suni inspectule, în curgeri d ar, pr pr e 
de ratei cu clipele şi fazele vieții, ci în a pa Are pna: 
deiate “D. inhaa n isbulit să precizeze gerai “pi tele de f~ 
MEGRE PE vonieptae parer VESE podanik lubitoare de com 
in satani * zt are N 
ee igir arrar muzicale, deifapirate pe riae raigna 2 
ate ear pene fantezia lui hichard Wagner e pu : Pi e. -majaka 
- e x in sirăduinte a cărora înverșunare, «e A weere 
ee Si aa orientează către țeluri asezale la capălul nne 


pren dle parcare, a n «liofanului şi purității, după cum tot aa dde 


i irii icului si deslânțuirilar, de 
zică i, a frămintării, a telur ut 3 sacra 
bine muzică u e pag iad e de påmint- și [renezii de între las T 
rezonanțe tre pi _ muzica wagnerian reprezintă transpune herdin 
paino irosteului destin care determină voința sehopenhaueriană 
nole a e 
boare in forme. 
Viforul puterilur obscure, re 


n 


inoit din stihiile tul elementare, ehu- 


" TOSE VIAȚA ROMINEASCA 


tițiunea dionisiacă a sufletului fråmintat de temerea destinului neey. 
noscult și nerevelat, a dus, în antichitote, la muzică, iar spiritul muzicii 
la nașterea tragediei, Friedrich Nietzsche, poetul eruberanței și dis 
nisismului, a văzut în Richard, — prietenul sân de cruce apoi 
manul de moarte, — restauralorul unui principiu pe care-l ridică 
nou lu inălțimile sale, de acolo de unde ba doboril valul decadenţei 
socratice, 

E, în fond, lupta de a impune o concepție de artă, legală și de 
muli mesianism reformator și de multă halucinație prăpăsiloasă In 
crepusculul unui veac care decade, imaginea virginală a timpului nou 
prinde contur luminos și ardent, 


Richard Wagner e ca un cruciat — dar aspru și aten — unpuje! 
in aliul de cucerire a unui Jerusalim păgin, în care el să păstreze 
cheile templului, fiindcă el este sacerdotul, 


D. Ciomae a isbutit să deşire lu etape unitatea de scop a unei vieți 
realizată pe încetul şi coborită, după tilleul ei ocult, în senzurile grove 
și severe ale unei opere mărețe, 


Ionel Teodoreanu— Crăciunul dela Silivestri, 


In romane, d, lonel Teodoreanu, stilist prin excelenţă, nu păstra 
liniaritatea. Nu stăpinia adică, diagrama certă a evenimentului, u si 
trajiei şi a fapluiui, cari totuşi, după selecțiunea lor, aveau puteri 
propulsive suficiente pentru a se încadra îintr'o concluzie de ordia 
psic hologic. Această linie, pe cure trebuiau să [ie așezate siguranțele 
sujleteşti ale romanului, era acoperită de eflorescenja unui stil care 
a făcut şi gloria, dar si defectul d-lui Ionel Teodoreanu. 

Apariţia în publicistică își măsoară succesul și cu inzestrările de 
cucerire ale unei opinii literure tiranizată de cilșee, Ur, intr'o vreme 
in care d, Rebreanu dovedia definitiv ce este inscenurea epică a fap 
tului fad, desiipit din incheeturile lui pe o cusătură pur obieciivă, — 
toate implinite cu o ștersătură a expresiei, a profilului pi a pe 
care numai băcanii nărăviţi le literatură o pol săvirşi, — d. pă si 
reana aduce Insoririle unei [raze cu amplori de rezonanțe magneriene, 
tumultoasă, largă, avintată şi adine cuprinzăloare de ecouri sufleteşti. 
Sar putea compara cu o auroră revârsată peste munţii de frunze 
moarte, scuturate dintr'in pare devastat de legănările incele ale adierii 
de toamnă. Sigur pe accentele expresiei, dazate din conținntari nu- 
zicale cu previziuni de spițerie stilistică, d. Teodoreanu introduce elo- 
nul liric in locul unei continuității de deslășurare dramatică; sistemul 
de voinţă cu inșurubările lui, — firești sau țienile, — cari functio- 
nează numai pentru @ justifica gesturi, situații și personagii, e tinto 
cuit eu activitatea unui temperament de puternice isbucniri poelice. 

Deaceiu, d. Teodoreanu a excelat In idilă, De un lirism aproape 
dionisiae, socoti! dapă erupțiile sale, Domnia se birue — peste onte- 
nelile fără rezultat ale unei proze care cânta proural premierii — 
prin cartea de imagini a „Uliţei copilăriei” In care se dovedeşte pe 
intrecutul minnilar ul înefnțorei, instalată în functiunea idilei. După 
„Ulila copilăriei”, „Medelenii” asigură o culminaţie: nu numai ca stil 
dar ca putere de a rolun]i portretul psiehologte al copilului, asezat ce 
resorturile manifestărilor lui pe un mister. 

Nu e lacul aici, nici pentru revizuirea critică a unei metode de 
succes literar necontestat nici pentru analiza văditei realizări. Amin 
tim, insă, de lucrările anterioare pentru a desprinde dimensiunile pi 


nului de creație a romancierului teșan. Ele au fost: idila şi portretul. 
Idila: in „Wlița copiplăriei”, în „Le Medeleni”, in „Fata din Zintaust” 


să 


Chennre critice R3 
p 


si mascul”; portretul: in „Medeleni” și în acest ultim raman: 
perie acei dela Silivestri”. Si in celelalte are citeva portrele, dar re- 
petate în conturul lor, care ur fi trebuit să fie caracteristic. 

In „Crăciunul dela Silivestri”, — roman cu tăetară simplă, bine 
urmării, acțiunea cu multă unitate de scop, iar actul fiecărui perso- 
naj complex incadra! intro logică a voinței dirijată de lucidităţi im- 
presionante, — d. lonel Teodoreanu creiază tipuri poui. 

Anișonru Nemţeanu, pracliciană, voință severă și dură, inteligență 
rece, cu simțul realității verificat, calculată, materialistă, stiind să exe- 
cute matematic ceiace percepția sa a sezizal din ofertele nnet împre- 
jurări; e dublată de „senzuatitute” de durități pămintesti, cu patimi 
carnale greu de bănui! sub coaja de ghiață a unui caracter rectilin și 
dirijat după orientări de cistig oplim și imediat. 

Manuela, — o contemplativă: înfășurată in vowlurile unel reverii 
permanente, cu ochii umezi de melancolii tirzii, nostalgică după ere- 
surle unei fantezii nestăpinilă În jocurile ei; bună, hlindă, neprihâ 
nită: mulă în mareu  destănluire n seniimenlelor ri de o puritate 
stelară. 

Roro, —- inperşunată; voluntară şi activă; [ări severitățile nece- 
tare ca să fie prerea ei fertili. 

Grigri, — un halucinat al mirajiilor sociale rezultate din jocul 
apelor unei pulitici neperifirale: rezistent, enluziast, sumar oa ori- 
zont, nelimitat co îndrăzneală, 

lar Nelu Antohi, deși personajul principal, are rolul suveicii cari 
fese păinjenis de relații intre atitea tipuri de mentalitāti, tempera 
mente, credințe și însuflejiri deosebile, El este executorul unei sentințe 
ale cărei consecințe le suportă cel dintii. holul săn nu este decit de 
amplificator al unor acțiuni cu mobilul așezat în poziție de declangare. 

Diagrama romanului e, dect, simplă. Citeva puncte de hotar, între 
cari se mișcă ambiţii, porniri și excese, puse în erupție de vesnicul 
molar: inbirea: iubiren sub aspectul dinfanului si transparentei, ca 
protest fală de sexualitate, de carnal pi cotidian, 

E o integrare În vesnlca tribulaţie a xufletulni după chemările și 
nelâmuririle sale. 


Cartea satului 


In editura „Fundaţii culturale regale Principele Carol” su inceput 
să apară căzți pentru popor. Initia: a d-lui Cesar Petrescu — Cei trei 
regi, i 


Scrisă pe ințelesutl lumii satelor, cu intănțuirile simple ale vorbei 
și cu gindul bun şi scurt ca respiratie, ea are menirea de a pune niissele 
rurale in legătură cu înțelesul unor fapte istorice cari trebuiesc șliule. 
Romaneiler mare, talent necontestat, cu însușiri de expresie demon- 
strale îndestul, d, Cezar Petrescu era cel mai chemat, — de obirşic 
mumă el insași, — să deschidă o colecție de tipărituri de in- 
iemnătatea educativă a „cărții satului”, Pedagog social în senzul cel 
mai larg al cuvintului şi preocupat de reflexul etic abătut din coman- 
dament și din dogmă, Domnia sa simția o orar oh PISA 

E de prisos să căutăm a pune infrumusețări pe soreova elor 
noastre piwa fim pe placul, — la care nu d ne — al d-lui Cesar Pe- 
trescn, Îl cunoaștem: fuge de elogiu, — luec d eg ai asupra merilului 
de netăgăduit, — cum fuge soarele de vircolacii mi, Cu nădatureii de 
mătase al laudei nvastre, figura literară, aureolată, a d-ini Cezar Pe- 
trescn, nu are o podoebă în plus. 


e 


> IP „Tr S y hi q CT * bb * ui ai wT > 
gi VIAŢA ROMINEASCA 


Bine au făcut, iniţiatorii, de cart i directiva și execnjla, 
au pus Te rnepea an gind atit de amet În a MA prd 
se hrănian tot cu cartea viselor, cu horoscopul, cu zodiarul și Alesia. 
dria, ca pe vremea lui Năsturel, lui Varloum și a Zilotului. Din cite 
dat înainte cultura noastră, nici un răsunet n'a lu ele, Ame. 
mite edituri, — întăritate de ciştigul comercial imediat, — au crezu 
de cuviință să trimilă ia aici în fascicole celace de mult trimeseseră | 
Lo să ea mahalale din care n'a mai fost, de la sorginte, nimie de 


Inspre mulțimile anonime ale sat acum 
rocul bun, gestul bun, casele Dan. ES Orona aa y 


Hariu Dobridor 


Cronica literară 


Mica burghezie în literatură 


Pentrucă abilitatea e o calitate specifică Rominilor, eu nu poale 
lipsi, credem, nici d-lui Mihail Sevastos. D-sa a reusit, cu opera sa li- 
terară, să împace două cete de războinici incercaţi, E vorba de fana- 
ticii drept-eredincioși ai „artei pentru artă” şi de cei, nu mai puțin 
hapsini, ai „artei cu tendinţă”, 

Celui căruia i se pare că piatra filosofală se găsește numai în 
doctrina „artei pentru artă”, și cere romancierului să fle, mai Inainte 
de toate, obiectiv, li dăm acest sfat: să nu privească pe micii bur- 
ghezii creați de d. M. Sevastos în bloc, c'un ochi de sociolog, ci pe 
fiecare in parte, c'ùn ochi de estetician. Dacă nu ne indim la clasa 
socială din care fac parte, aceşti cetățeni ne apar creianuţi, in Inte- 
lesul artistic al cuvintului, — obiectiv. Sunt vii, trăese intens, și fac, 
— după cum se spune, — concurență stării civile, Mai mult. Chiar 
permwnajele care au un rol secundar in Aventurile din Strada Grå- 
dinitor sunt schiţate de aceeaşi mină de maestru, Mai toate au cite 
un tie — fizic sau moral — cu ajutorul căruia te obsedează tiranic 
vreme indelungatā; mai toate iți devin, pe nesimţite, tot atit de fu- 
miliare ca și cei mai apropiaţi prieteni. 

Celui căruia îi se pare, dimpotrivă, că adevărul și seriozitatea nu 
pot locui decit in templul „artel cu tendință”, şi nu se prea supără 
cind scriitorul e puţin subiectiv, cînd ştie, adică, să coloreze realita- 
ea cu propria sa „viziune, Îi dăruim, și lul, o povaţă: să nu privească 
pe mici-burghezii plăsmuiţi de d. Sevustos ca indivizi, pe fiecare În 
parte, ci In bloc, ca pe o clasă socială. Uşor va pricepe astfel, că ro- 
mancierul a avut un plan și un scop. A vrut să înfigă cit mai adine 
in inima cititorilor, propria lui antipatie contra unei anumite pârți 
din colectivitatea rominească, Dar, pentru a ajunge la acest rezultat, 
mai mult sau mai puţin poetic, nu s'a servil, e drept, de procedeul de 
a intercala In roman pledoarii interminabile; a recurs ln un mijloc 
mai îngenios şi, esteticește, admisibil: a creat clțiva mici-burghezi ci- 
nicl-abjecţi şi, în urmă, i-a inchis pe toţi, cu sau fără voia lor, în 
strada... Grădinilor, care devine astfel, prin malițiozitatea — să zicem 
— n cerului, o stradă-simbol: vrea să reprezinte o întreagă categorie 
socială... 

Abstracţie făcind de faptul că d. Sevastos este un foarte îndemi- 
natec prestidigitator care știe, cînd vrea, să vire intro singură teacă 
două săbii — „arta pentru artă” și „arta cu tendință” — trebue să 
recunoaştem un lucru: romanul d-sale nu rămine văduv de-o anumită 
direcţie politică. Are una! Numai că aceasta, cucoană idealistă şi vi- 
sătoare — nu fără aventuri prozaice — s'a ascuns atit de hoțește în 
cine stie care grădină din grădinile de pe strada... Grădinilor, incit 


a —————— 


86 VIATA ROMINEASCA 


descoperirea ei devine o problemă complicată. E dre Tntuiţia 
ne inso , ne tot trage în spre un drum la albain pha: org 
ful unui stilp, stă scris: „Spre ura contra micii- iE drept 
dar ce poate înțelege la urma-urmei intuiţia? Intuiţia, săraca, mu an 
de unde ști, cum știm noi, că acelaș sentiment de duşmānie, față d 
aceeeas clasă socială, il putem găsi şi'n sufletul unui conservator gi 
sufletul unui comunist! — Dar, dacă lucrurile stau aşa — şi apa stau! 
— ce este de făcut? Cum şi unde s'o descoperim, cum si unde ra 
prindem pe misterioasa „Direeţie” politică n cărții d-lui Sevastos? 
ăi a erp h pată pe avind ce lucra, să ne lăsiim condes 
. e e os 
senta omenească. poate că intuiţia vede mai adine decit intel 
rnul Gheren u spus odată că lui Ca le i-a plă ~ i 
joc de mica-burghezie, că a ştiut s'o mite teo ra prea ere 
sale politice, care — după cum se ştie — erau „reacționare”, Der 
dacă acesta este sensul politie al urii lui Caragiale, atunci, pentru m 
determina, tot stit de precis, şi pe cel al urii d-lui Sevastos, vu trebui 
să facem o operație uşoară şi, relativ, plăcută. Exact ca pe doaă mw 
nete presupuse de aur, vom ridica cele două uri pină la Înălţime: 
capului și, apoi, le vom lăsa să cadă pe rind, pe-o masă de marmari 
Dacă sunetul lor nu va fi identice — cum pare probabil — sensul 
Sint se va degaja dela sine, — adică numai prin forța contrastului 
"Se e Caragia 3 l-a supărat tare, este foarte adevārat, spiritul d 
mitaţie, „moftul”, inerent categoriilor sociale intermediare, Insă efer 
iul nccazului său, n'a fost chiar atit de... singeros pe cit îl cred unii 
Cu dreaptă judecată serie d, Mihuil D. Ralea, în subtilele sale Disociali: 
că satira sau comicul lui Caragiale e rudă mai de aproape cu burtesea 
şi umorul decit cu tăivasa ironie, Aceasta este o săgeată inveninali 
pe care-o îndrepți numai asupra unor dusmani serioşi. „Dar — spune 
extual d. Ralea — majoritatea eroilor caragialieni nu pot fi luați în 


DOR Dima sunt naini. Poate numai Caţavencu e mai serios 


Pe d, Sevastos îl dezesperează nu atit „anoftul” cit uscăciunea 

roata a micii-burghezii, — indiferența ci faţă de A Ari marii 
rea efectul revoltei sale e mai singeros decit s'ar pulea crede 
Si ne 4 aparenţă relativ blajină, comicul d-lui Sevastos are suprem 

ibăcie de a nu se mulțumi nici cu înțepătura de vi a ironiei, De 
sigur, prin intermitenţă, poate fi și umor şi burlese şi ironic, însă, în 
> itatea lui, e cu mult mai virulent. E un comic-otravă. Este ca si 

en tăcut — dar prin asta nu mai puțin satanie — al mangalului car 
arde roșu în mijlocul unei camere întunecate... Cititorii se așteaptă e 
personajele romanului să moară astixlate in atmosfera de ridicol nis 
cută din însăși respirația lor morală de suflete sterpe, monotone și u» 
aer Din acest punct de vedere, comicul d-lui Sevastos seamănă 1a 
De, cu tragicul lui Cehov, Cit timp al sabt ochi Aventurile din 
3 as Gridiafor, Zuasot Arii ai pleacă de pe buze, dar, la sfirsit 

1 ea, simți e $ 
inimă de inscă aré şi lumen n ră MR DȚ INI = A este de 


Cetăţenii caragialieni, fiindcă sunt plini i 
patici chiar atunci cind sunt ridicoli. s$ ae getea că ră roi pă 
nm: indreptarea, nu moartea păcătosului.., Caragiale a fost, ducă nè 
sin pn bine, un pedagog. A privit mica-burghezie ca pe un copil, — 
ul, e drept, prost crescut şi de nesuferit, copil totuşi... O urecheală, 


„ Şi nu numai că te-ai 
aştepta cu răbdare ir Hato inas de npces, dar ui şi datoria 029 


Cronica literară 87 
po 


narul care-și iartă „jumătatea infidelä", din unicul motiv că „māga- 
rul” — amantul — nu in stricat incă.. maşina de casut.. Se vede 
limpede că scriitorul vrea moartea, nu indreptarea păcătosului,. $i 
are, poate, dreptate. Cind copacul s'a uscat complect, nu mai aştepţi, 
in zadar, ca să înflorească; îl tui.. şi-l arunci in foc. De altminteri, 
cel care-a scris Aventurile din Strada Grădinilor nu este un pedagog. 
Nu privește mica-burghezie ca pe un sol de purgatoriu, prin core cei 
de Jos, din iàdul fabricilor, trebue să treacă, dacă vor să ujungă. după 
o trudă de mai multe generaţii, sus, în clasa conducătoare, în maini 
pămintesc al celor bogaţi, D. M. Sevastoa este un luptător, nn cru- 
ciat modern... Pe mica burghezie d-sa o priveste — si o tratează 

ca pe un obstacol ridicat de-o minà duymană tocmai pe drumul cure 
duce spre noul lerusalem; desființarea capitalismului si a rlaselor 
sociale.. 

Oricine, suntem siguri, ù inregistrat suficient de clar ltt- 
sebirea — deosebire nu numai de Intensitate dar ṣi de naturi 
— care există Intre cele două sonete nte celor două uri-monete- 
pentru a putea deduce cu mare ușurință, că sensul politie ul operei 
d-lui Sevastos este, în contrast cu cel al operei lui Caragiale, cit mal 
spre stinga... Cu tonte ncestea, nai nu deducem nimic. Evident, nu 
pentrucă am fi surzi sau certati cu logica... Cauza e mal serioasă, Nu 
vrem. Dat, vorba ceeu, nu vrein pentrucă nu putent. În faţa ochilor 
noştri, chiar pe masa pe care seriem, se află fotografia lui Tolstoi, inr 
intimplarea aceasta ne-a amintit câ genialul romancier a fast, de lapt. 
primul comunist. A fost primul comunist, deşi era boer antentic, desi 
era, după cum știți, conte! Se träge adireect din Rurik, care. Dar 
să părăsim domeniul arid al Istoriei și să ne intonrcem prudenţi, ln 
fotografia lut Tolstoi. De altfel numai dinsa ne-a superat ideea că între 
cuvintele boer şi comunist trebue să existe o atit de strinsi legătură. 
incit poate merge pinĀ la contopire- 

Cuvîntul boer. dacă Il curâţim incet şt frumos cum am face, de 
pildă, c'un măr domnesc de semnificația lui de clasă socinlă, de 
vine imediat sinonimul cuvîntului comunist. Ambele vorbe au acelaşi 
înțeles. 

"i Ce este, in definitiv, un suflet nobil, un boer? Oare nu este mui 
inainte de orice, un drepi credincios care îşi aminteşte, că mu si- 
ficient să-ţi iubeşti aproapele pumai Cu.. ură, dar că, mișcat ide su- 
ferința lui nemeritată, trebue să-l iubeşti şi Cu.. fopta? Dar meren 
acelaşi lucru îşi aminteşte şi-un comunist l., ŞI ce este un suflet no- 
bil, un boer, dacă nu acela care mindește: Pentrucă topi oamenii sunt 
egali în fața lui Dumnezeu, tot astfel ar trebui să [iv şi pe pământ, 
toți să fim una, și unu toţi!.. Dar mereu același lucru îl gindește şi-un 
comunist)... Şi ce este, în sfirsit, un suflet nobil, un boer, dacă nu in- 
setatul de dreptate care zice: Nuci bine, nu-l crestineste, cu unii din 
frații mei să trăiască În noaptea prea neagră a mizeriei, iar alții, în 
lumina prea aurie à belṣsugwui; e mai bine, e ma creștinesle, ca noi, 
cu toții, să ducem o existentă modestă, lărâ lux sfidätor, dar și fără 
arija chinuitoare a zilel de minet... Dar mereu acelasi lucru îl spune 


ÎS : 
şi jr Areni dovadă că o boerie adevărată si ideală no poate fi 
decit idealul politie im stingii, — adică al inimii, vom lăsa să plece 
și aceste cuvinte: D. M. Sevastos mu este nomai un seriilor de talent 


si un om abil, — u cărui deviză pare a fi: arâște muti, ca să poli para 
si mai mult, — dar d-sa este şi un mure boer; unicul boer enre locueşie 
in strada., Grâdinilor, — stradă plină de mahalagii să de mici bur- 


phezi... 
Al. N. Nanu 


în III LO E EI 


Cronica internă 


Stabilitate 


In anumite privinţi, Hominia rupe determinismul strict al mule 
rialismului istoric. Această metodă de interpretare a faptelor istoriee, 
nu este, cum an crezut exagerat primii exegeți ai doctrinei marxiste, 
valabilă în orice timp și în orice pilre o De ae de explicat cu aje 
torul ei, structura şi evoluția clanurilor totemice, a triburilor org» 
vizate religios ori magie, de pildă. Materiulismul istoric e o doctrină 
excelentă penen ințelegenca societăților capitaliste. Dar numai atàt, 
la națiunile unde domină alți factori, tălmăcirea materialistă e grea de 
ințeles. Rominiu nu e o țară înzestrată cu o structură economică com- 
plectă. Viaţa noastră socială e colorată, mai ales, de consideraţii poli» 
tice, La Englezi, Americani ori Francezi, viaţa socială e mecanică, 
previzibilă, regulată pină în cele mai mici detalii, de mecanisme ecò 
nomice. Putem spune că lu Greci, Bulgari, Romini ori Polonezi viața 
materială dictează intregului organism național legile ei? Am putea 
spune din contră, că variațiile politice, brosce și frequente influenţează 
prin sguduirile lor așezerru liniştită a unei activități economice. Ce 
greu s'a înfiripat o economie naționulă ln popoarele sud-americane, 
unde loviturile de stat, pruauneiamentele, revoluțiile „permanente” — 
în sensul îmi Trotzky —, dârimau iniţiativele economice timide, im 
cercările timorate si îngruzite de perspectiva nesigură a zilei de mline! 
Vină nu s'a curățat lepra politică si nu s'a aşezat statul într'a con- 
a i stabilă, nici un impuls de producţie ori de schimb ma fos! 

„n aceleaşi concluzii trebue să ajungem ntru Rominia. Tonte, 
nici, sunt în funcţie de politică. meci eni primează. Dacă 
"m avea o organizație de bresle, de sindicate, o muncitorime 
conştientă și un patronat unit și puternic, politica n'ar putea aves 
nici capricii, nici variaţii imprevizibile. Ea ur fi servitoarea docilă a 
"par pen 

ann însă economia è o creaţie artificială a statului — adică è 
politicii —, cum orice întreprindere nu poate trăi autonom, nu posle 
pea vietut dacă n'are tarife, concesii, monopoluri ori chiar „ataceri” 

ră ori ie elle a ps perans oria menaati, orice fnitistivă. 

că, pen a însăn viața econ com 
aue. pomori si ale industriei, teehaa ai m ihana pgp 


Răul cel mare, plaga primordială de care sufi astă naastri 
e instabilitatea vieţii date, nesiguretița zilei a arena apresi 
a = È A 


fu 


AA 


CRONICA INTERNA 3% 


bilitatea pentru orice ipoteză oricit de logică şi de rezonabilă ar fi en, 
Nu se poate clădi anent pe nimic. 


vernul carea 0 cade, vine altul şi legifereazā in senz invers. 
Guvernele pipi ser mult un an. In ultimii patru ani am avut patru 


parlamente și, mi se pare, zece guverne. Surprizele acestea obosesc 
teribil cordul națiunii. O dezorientare penibilă, n nesiguranță de- 
mentă, o neurastenie generală paralizează forţele noastre, Fără pos 
tulatul unei fixități, fie și relative, nu se poate lucra și creia nimic. 
Intreaga muncă națională e ocupulă ca să umple zădarnie un butoi 
al Danaidelor, Totul se pierde printr'u serle de găuri core absorb în 
van orice sfarțare, Ce e de făcut? 

Primul lucru e crearea unor condiţii de uctivitale stabilă n vietii 
politice. In alte timpuri, a susține principiul rotativei în viața noastră 
publică, ar fi fost, poale, nedemocrutic. 

Alternarea numai a două partide la guvern, inseamnă În afară de 
oprirea jocului spontan al libertăților publice, dar și împiedicarea 
procesului de diferențiere a societăței romineşti, înseamnă obligați» 
de a păstra numai două tipare de exprimare a doleanțelor populare, 
inseamnă per a altor grupări de interese, de aspirații, decit cele 
recunoscule oficiale, cu alte cuvinte formarea unei noi oligarhii, 

Dacă privim insă structura renală a societăţii noastre, problema 
evită astfel de obiecţii. Tara noastră nare În momentul de faţă o di- 
ferențiere variată de grupuri şi interese, Singura antinomie, singura 
opozitie de stări sociale e dubletul sat-oraş. Deoparte agricultura și 
țărănimea producătoare de materii prime agricole, dincolo comerțul 
si industria care prefac aceste bunuri şi [uncționărimea care le con- 
sumă. Ceeace nu e cuprins în aceste categorii, e, în adevăr, negltjahii. 

Nu e cazul deci de a deosebi decit două ramuri sociale bine de- 
finite, Două partide puternice reprezintă aceste interese. Cind gu- 
vernează unul din ele, atunci se promovează interesele clasei pe care 
o reprezintă. Pentru ca evoluția să nu meargă numai într'o parte, 
pentru ca să nu profite numai o categorie; urmează, după un număr 
de ani la putere cellalt partid care se ocupă de realizări însemnate 
în favoarea clasei celeilalte. ŞI echilibrul se menţine, astfel succesiv, 
Cea mal mare din virtuțile democratice: controlul, e asigurat, N 

Despre Anglia sau Belgia cu două partide, nu se poate spune că 
nu sunt democrate, Cu atit mai mult cu cit pină și în Franţa grupu- 
rilor multiple, tendința e azi către contopire în partide mari, 

Rotativa poate avea toate defectele. O singură mare calitate, neela 
de a aduce in haosul miscător de azi, puțină stabilitate, o face prefe 


mobilă ori cărui alt regim 
M. D. Ralea 


PLASTICA 


Avem o şcoală rominească 
în pictură ? 


Intrebarea sună plăcut urechilor noastre. 

De ce nu am uvea, în piclură, o şcoală rominească? 

Nu ne împiedică nimeni. Şi m'avem de cerut nimănui nimic — 
nici chiar Slatului, croit pentru alte scopuri — ca să proclamăm ezis 
tenja acestei... ce? institaţii?... Nu... Asociaţii culturale? Nu.. fur- 
dajii de artă?.. Nu.. inalte academii pentru promovarea frumosului 
sparte Nü, Mittes 

nire alåtea nedumeriri, o lumină: şcoala noastră de pictură su 
reclamă nici un spor bugetar. Şi o mingiiere: definitiile fe sint tot 
deuuna necesare... în orice caz, pulem spune că pentru dinsele nece- 
sitatea şi facilitatea sint în raport direct. Așa dar, şcoala romineastă 
poale exista: vom afla noi mai tirziu ce este. 

Un foarte bun prieten al meu, și al acestei reviste — doctor in 
ideologie — procedează la fel cind se întreabă ce este, În politică 
tza od pestera fă enai: v. numărul viitor)! 

ar observ nec dela dato 
astăzi ză fiu cornelian, lie cdi au. ce lalea 


A aatis de a veni la subiect, o mărturisire... oarecum silită; sin 
A'am ascuns ani de zile, pledând mai mull procese de ale 
tinilor (care n'aveau nici un motiv să mă denunțe, fiind fără onorar), 
sau de ale Statului, care practică (cu slujbașii săi) carilatea [ără laudă 


de sine... 
Mi-am pitit cit am putut, codurile și considerentele în dosul unei 
sontet artlutice (ce profesie şi pei td dar ma descoperit domnul 


In sine, domnul Han — se porulat — 
i pet ee d jdie has epler, publicist şi ales al poporulai 
, Avem însă blestemata de libertate a presei. Şi domnul Han, pet- 
Ea sorta în gazetă, devine are cineva, care are dreplul nu 
u cele mai alese răgule vorbe tovarășii şi tovani 
ele sale de artă (pină şi în relaţiile lor de famille). = 


acea: 
sta e singura bucurie profesională a unui avocat, şi că silnieia colt 
diană i ditas coleg impo- 


Eo iei 
' 


CRONICA ARTISTICA EL 


vårat de cauze: d. M, Paleologu, fost secretar general ia mai multe de- 
parismetti; membru în consiliul superior al avocatarti Statului, ete., 
Pic md, 

Dar să revenim la subiect — la subiectul incidental. 

Prudența mea a rămas fără folos: grație domnul Han se stie azi 

' $ 

că sint un vocat. N'am ce face, lumea crede mai degrabă pe domnul 
Han, ceeace (trebue s'o spun) mă revoltă suficient: și eu scriu, şi mă 
irudesc de 13 ani strigând că domnul Han e sculptor mare și nu mă 
crede nimeni, Ceeace (iertare pentru acest al doilea ceeace) mă des- 
enrajează total şi îmi tae orice avint cind afirm meritele sole serii- 
toriceşti, 

Dar amenințal să-mi pierd piinea — căct folle cotidiene mă trimit 
la periadicele juridice şi acestea mă repudiază ca pe un estet „fără 
pregălire” (domnul Han este cetit pretutindeni), mă intore cu dea 
nădejde spre caldul și vechiul refugiu al „Vieţii Romineşti” și intreb: 
cam de vă incumetaţi să cereti cronică plastică unui... avocat ? 

Incă o întrebare fără răspuns... Căci privind la domnul Ilan și la 
ce scrie, cine mai are curujul să spue ce este un cronicar de arlă? 

Cu aceste rezerve, și cu lot ce mi se la din pondere prin profesia 
cu care sint mieşorul, fac pentru mine însumi reflecțiile de mai jos 

Dacă avem, in pictură, o scoală rominească” 

Cred că putem răspunde: da. 

Este adevărat! că scolile celelalte italiană, franceză, flamandă, 
spaniolă, olandeză, germană, ete., se munifestă, în lumea artistică in- 
ternaţională, cu o insusire turburătoare: sint recunoscute pretutindeni. 

„Şeoala ruminească este o afirmaţie volabilă mai degrabă pentru 
MOi 

Să fie numai o chestiune de virsiä? 

Tinerețea, poate Jragedă, a şcolii de pictură romineşti să fie vari 
singura explicație a acestei inegalităţi de tratament ? 

Dacă ar fi asa, n'am avea cuvint să ne mihnim. 

N'am avul încă limp să ne facem cunoscuti. 

Şi chiar printre străinii cari ne ştiu pi cari ne prejuesc, cine ur 
sta să acorde prea mnillă greutate bagajului artistic cu care vine şcoala 
rominească, față de tezaurele aşa de imbelsugale si așa de felurile cu 
care se mindresr marile scoli de pictură din centrul şi din apusul 
Europil,.. 

Este foarte greu să punem in linie, ca artă națională, pictura noa 
strā bisericească din veacurile trecute. : 

Putem vorbi de o pietură rominească, nu numai de cind avem 
meșteri romini cunoscuți. dar cu temei mai adevărat de cind am in- 
cepul să ne dijerențiem. Ceeace este, cum se tie, cu totul recent, 

Portreliștii de la inceputul și din mijlocul secolului al 19-lea, unii 
cu nume neaose (Leca, Tătărăscu și Negulici, alții cu nume străine 
(Rosenthal, Levaditi) au zugrăvit aici In țară și au zugrăvit chipuri 
de aici. Stan cu toții lu inceputurile picturii noastre. Dar li putem 
socoti ca întemeietari ai şcolii românești ? 

Cu greu am putea răspunde afirmativ. 

Tocmai pentrucă vrem să dăm, şi cu drept cuvint, expresiei de 
scoală ruminească nu numai un înteles geografic și local, ci unul carac- 
teristic şi calitativ la care ținem cu mult mai mult. i 

ŞI în biserici, şi in conacele voevozilor şi ale boerilor noştri, sa 
zngrăvi! fără îndoială cu mult inainte, Cită simţire rominenscă aflăm 
în putinele opere rămase ?... E ua 

Nepntinta d. i acestei întrebări un răspuns clluși de p 
mulțuniitor oi face ra căutăm inceputurile şcolii de pictură romi- 
m ri în timpurile cele mai recente, și în operele In care recunoaștem, 
sujiet rominese. 


Mia 112: 9 NNE l 


92 VIAȚA ROMINEASCA 


Putem spune că în pictură am luat conștiință de natura de la nu 
— privelişti, oameni, atmosferă — în opera lui Nicolae Grigorescu. 

Carele cu boi, ciobânașii, cimpilile pline de soare şi de md 
rile străvezii, fintinile cu cintură și fetele cu obraji infloriți, ne pr 
astăzi un moment de piclură perimat și de calitate discutabilă. 

Evoluăm... Se poate ceva mai demn de laudă”... 

Bătrinul Grigurescu stă însă la locul lui şi va fi vesnic un ship 
de hotar In pletura romineuscă. 

li datorăm nu numai imensa curiozitate pe care a trezit-o în I- 
mea cultă de la noi pentru acest nou isvor de frumusetă a sufletului 
rominesc, nu numai drumul pe care l-a deschis și nobilul curaj pr 
care l-a pus în inimi vocațiile pe care le-a desteptat — dar și un 
număr de realizări plastice de cea mat fină și aleasă calitate, pe car 
pultem pune fără șovâială tăblița: Şcoala rominească. 

Este, în unele din aceste petsagii şi chipuri omeneşti — înfăptuite 
de mină de mare maistru — o lumină, o vibrație intimă, o emoție, cn 
care ne simțim de indată in acord perfect. 

Şi pricepem, fără alte tămuriri, că o şcoală In artă incepe atunci 
cind un popor Își recunoaște sufletul în operele create în mijlocul lui. 


Ce a urmat după Grigorescu, se știe. Cum sa stors din viziunea 
originală a lui Grigorescu — de el însuşi și de alții — tot, și chiar mai 
muli decit ce putea da, se ştie de a semeni. 

Nu putem pretinde să facem aici istoria picturii romineşti. 

Se cunosc și rearțiunile cure an urmat, incepând chiar cu lon 
Andreiescu, modest iai singuratec, dar admirabil artist în viziunea m 
clară — àsa de precisă, asa de obiectivă xi mai ales așa de relinulă — 
a unei naturi generoase care ne indeanină să păcâtuim prin facilitate. 

Venit mai tirziu şi pentru puțină vreme la o artă grea, Andreieseu 
se fort niciodată facil, Lecția sa binecuvintată ne este spre pildă 

azi. 

Cu Luchian, preoa noastră a cunoscut notele cele mai de sus pi 
cele mai grave ale unci palele de o mare strălucire. 

„Deo rezonunlă mai sensnală, materia colorată a lui G. Petraşea a 
imbogăţit limbajul nostru plastic cu acorduri de o putere și de o nun 
lale netăgăduile. 

Constructiv și senin, Ştefan Popescu s'a afirmat prin temeinice 
unor compoziții echilibrate, În care inteligența critică domină spon- 
'aneltatea directă. 

Dar cu toți ei sri pictura rominească a lepădat portul național 
pe care îl avea cu Grigorescu, 

Ne pulem încumeto să-i vestejim? Putem, măcar, regreta dulcele 
ritm gorea al plasticei grigoreşliene ? 

rebue să spunem cu hotărire: nu. Momentul Grigorescu a dut 
tot ce putea da. Ne-a tovedit-o, stăruind prea mul si ajungând lu for 
mnlă, Grigorescu el însuși, 

Cu urmașii săi, pe care bam citat mai sus, pictura rominească e 
făcut un pus hotăritor spre oras, va cultivat oarecum, a luat constlinjë 
si de alte posibilități care-i stăteau Inainte, 

In loc să cinte, după ureche. melodiile ușurele ale pastoratet gri: 
jotatlene, pictura noastră s'a indrumat spre o ingrată muncă de ant 
Iză a unor forme şi a unor motive plastice mai severe, mai anevolomte. 
de an efect mai puțin promițător. 

Anecdota, obiectul atrăgător prin el însuși au feni loe 
pre Se. formi și de subslanță, expresiei, originalității în emoție și în 

R r. 
Drumul era bun. Şi desvoltareu cu totul remarcabilă imprimată 


sui 


CRONICA ARTISTICA 93 
po 


i i de indoita pleiadă pe care o alcătuesce generatia 
piese îmi generație pictaricească, ne sint despre aceasta o do- 

Are Iser, Sleriadi, Stoenescu, Theodorescu-Sion, — după 

ia Tonitza, Ştefan Dumitrescu, Bunescu, Ghiaţă, Șirato, Rodica Mu- 

pes Nina Arbore, Elena Popea, lur mai în urmă: lonescu-Sin, So- 
ami riandafil, V. Popescu, Lucian Grigorescu, Bălțata, H. 
Avakian, Micaela Eleutheriade, Lacio Demetriad-Bălăcescu și atiția allii, 
_— dar ce reprezentanti [fără rival al picturii revoluționare Marcel luncu, 
sint tot atitea nyme cu o valoare proprie in artă și cure ne invede- 
trează nu imporlanța pe care a luato miscarea plastică romi 
nească dar şi varielatea elementelor cure o compun. A 

Nu mal sintem la un singur executant și la o singură sirună, ci ne 
găsim în fala unei intregi oreheslre,.. pe care trebue so uscultăim nu 
namal cind își ocordă instrumentele, üa 

Cei prea malt inriuriți de acest vacarm ün clipe de intdoiak și se 
imtreabă dacă Iinăra școală nalională nu este — ea idee xi cu orien- 
lare — de pe acum in primejdie... Dacă acest vălmiăsag de gusturi și 
de tendințe nu duce la confuzie și insirăinare... Dacă nu sinlern Fe 
cale să vindem, din snabism, sufletul nostru rominese spre a cum pita 
în loe marfă de import, după cea din urmă modă... 

Atila ingrijorare ne impune să cugetăm o clipă. 


Estg foarte adevărat că de la Grigorescu lu pictura de orum, xal 

il, Ce > 

e aa rep de adevărut că picture de uzi inseamnă parinte, 

inseamnă neaslimpăr, inseamnă curiozitate nedomatită, die iti 

Un singur pictor poate înfățisa în timp de cițiva ani — cun ee 
piida lui Theodorescu-Sion — mul mulle și mai dițerite forme de 

r ii de acum un vege. À 
agp Aerar gja ta pp există o înlerpenetrare. „Curentele af tond 
drum în literatură. în muzică, în plostică, urmează foarte adesea dru 


e. pie aceste tendințe și oferă un vehicul comod acestor 
ni-i Aaa de ce m'am spune-o, spre un intelectunlism tot 
Ae h, r ] i discatate pe un 
i p ult să fle primite si í 
ES, piece pe pepe ler care este totusi allă ceva decit con» 
lormismul tehnic de rapa adi 
ele & Pee | 
xl p are ie pi Acolo nosiru, cure no vu anea: pre a raig 
însemnătate, Un fapt ni se impune deopotrivă: se e poe 
subi vigurosul imbold al pestera se ar gnana Ă alri 
eni poz . 
ID aa Sprie E ati da pje pe phe Seiti sns dect pe premeu më 


ea irma sa i ā, dar mai ales în pielură, sim 
vru ï furi: şi în senlpluraā, dur i j 
nET dit ran a ajuns să exprime emoţii rani, cu mijloace 


Pia revenulicăm şi credem inte insele, cu dreptul pe care îl au ge 
-f £; 

saig dp i ar, tistà, iale anpra holarelor, saire realizările or 

tisti a ntre preocupările artiștilor contimporan i y San cå trebi 

mice si i p sta că cm dispărut școlile naţionale” Sa ret 

să n eis acestui partieularism cu care sintem azn de d 


prinşi 7... 
i pe 
a 


— 


54 VIATA ROMINEASCA Pi- 


Arey 


Pentrucă viața modernă a inlesnit circulația ideilor și a mijloace. 
lor de informaţie, unificind mai mult sau mai puţin conditiile mate. 
riale de trai, inseamnă că seminţiile s'au contopit si că mery lozi 
spre o simțire și spre un vocabular comun ?.., 

Prin înmulţirea mijloacelor de cercelare, şi de expresie, nu se 
dat dimpotrivă fiecărei sensibilități naţionale — așa cum se 4 
șează ca azi — posibilități mat variate şi mai potrivte să se 


De ce am socoti cind «dmitem, păstrind toate proporțiile, că plus- 
tica rominească ține pasul în uceastă frâmintare universală spre valori 
cit mat inedite şi mat expresive, de ce am socoti neapăral că o fat 
numaidecit in dauna „xpecițicului național”? 

Este clar: specificul național poate evolua şi el. 

Că a evoluat așa de puţin, în unele privințe, în acea parte div 
(NOE saminamenie agricolă”, este oure un lucru chiar atit de imbu 
curălar ?.,. 

Că în lumea rominească cea mai de baştină, ideile si formele noi 
de viață pătrund așa de cu greu, să [ie un lucru de laudă * 

Nu: specificul național trebueşte liberat de această legălură cù 
fortele retrograde. 

In citeva decenii, satul rominese şi lumea care | locueşte se vot 
infățișa — credem eu adincă convingere — altfel, 

Cine va avea lristul curuj să afirme că ne vom fi pierdut, prin 
aceasta, specificul national ? 

Cecace trebue să menţinem și să desvoltăm este sinceritatea noa 
stră faţă de noi insine. i 

Să căulăm să ne cunoaştem și să ne exprimăm cu adevăr. 

Să dăm simţirii noastre, în literatură, în muzică, în plastică, glas 
neprefăcul, 

Sădiți temeinice în «dineurile naturii noastre, mijloacele de lucra 
ae sirăinilor — autentice sau imitate — nu ne vor [i primejdie, ei 
olos, 


Ne vor ojula să verificăm pe ale noastre, să le adaptăm, să lè 
imbogăţim, 

Tinăra şcoală de pictură rominească nu are de pierdut nimic din 
contactul cu sensibilitatea apuseană. 

Ea se va afinn numai, și va lna constiință de puterile sale. 

Să socotim ca binevenite aporturile cu tonalitate exotică, în care 
ne recunoaștem — ca bani orientali — atit de ep 

Un Pallady, un Iser, un Stoenescu poartă Itel a aprinsă. Alții mal 
mici și mat tineri ian de ln el lumină, pe care o revarsă supra nmi- 
turii romineşti. 


Calitatea noastră de simţire şi de suflet nu se coboară, în aceste 
intilniri. 


Grigorescu si-a deschis ochit în apus, și a fost pe urmă un mare 
pictor ramin. 
Cei de azt: Tonitza, Bunescu, Sion, Ghiaţă şi toți ceilalți — In 


mijlocul infinențelar st — afirmă eclatant permanenţa modului 
de simţire romi > 


lată pentru ce cred in școala noastră de pieturā. 
Eugen Crăciun 


F N 


Cronica cooperatistă 


Revizuiri doctrinale în cooperaţie 
i 


Āri ice i Í ia ṣl-s propus to» 

i izāri practice imediate, cooper ; a Me 

t incă a d dts ci moderne țeluri mai îndepărtate 
i 


și IL sociale, i 
nd reorganizarea întregii econom Paap Peene i ali: 
i sant unitare, Există, — im; 
N, romina ATOE A pretutindeni iânttosii, difera, coreauetn d 
i i Meritelor catego ] a etaa 
Caiete pg pekka muncitoare dela sate și din orașe | 


i). caii 
muncitoare” luat in sensul larg n prose rd şi nu de doctrină coo- 


ra 2 
De accea vorbim de ee red ee doare să se informeze supere 


i i cei i j te diver- 
perativă, Pentrucă numai cei Siri le discută pot ignora aces 
ra pretz cope pt a de mult timp şi cari persistă în cimpu 

! | 
ci far stră economică, in care problemele ear pe de ee metan 

Literatura bat te, cunoaşte totuși tipul care, pe i nai atzi da 
prea puţin desb e "de obiceiu în literatura frec ar a blama dot- 
pagini citite Madora, Gide. dobindeşte convingerea că pri omagii 
mannalele lui Caii i — ceeace este mal periculos PE al politică 
trinei este resolva de de legiferare, de onena ca ea d piee 
oara top arhi pare han re pe această bază ayen ir p 
sideră, de bună credință, erp În eee probitate perne 

s . neşti a 

Astfel am i meg are mea al eșnporeliei. noastre. järizes sul: 

lost rezolvate pe temena BaRa elor aperalin sau „Coope- 

i caer etern tita la inveninurea ra- 
aarizată de Gide sub ie ce a contribuit a i. 
maia integrală, eberatia auricală și cen a consumatorilor orksen 
porturilor 


i ; să acum revizuire. i 
À tocmai această domarna e able in domeniul cooperatist, 


ee inā sunt e 704 N rmanente 
ni deå in mod irese, doctrinele Jant a ec en perie ie doc- 
iindeă, calităţii vii. Intre d i 
i i tăţii v i fost încă rezolvată $ 
examinări din partea reali i dimpotrivă, nu & fost ) i ideea, 
trina a premers praelicei ons deosebit. În ia peri rare pa stunei 
nici nu prezintă ie e tei, — altădată i-a urmat, între idee şi intăp- 
doctrina, a pe pe e realizate. În cooperatie, în 
o sinteză a expe 


era ti ii MR ll 3 a 


36 VIAȚA ROMINEASCA o ăć 

Beam g 
inire există o legătură organică, ideea și fapta se infiuențaeză xi 
reciproc. 


Revizuirile la cari sunt supuse atât doctrinele, cât şi metodele è 
lucru ale cooperuției în ultimul timp — şi despre care ne propanem 
să vorbim în citeva Cronice ale acestui periodic — sunt provocate ia 
mod firesc de modificările structurale ale regimului economie don 
nant pină acum, ca și de instalarea, pe teritoriul unor economii ns 
ionale de mari dimensiuni şi cari influențează în chip decis it 
treaga economie omenească, a unor noui regimuri politice și econo 
mice, care pretind o nouă încadrare a organsimului cooperativ. 

Dar nu acesta a fost unicul imbold pentru confruntarea concep 
Hiilor dominante în diferitele ramuri ale mişcării cu realitāțile vremii, 
căci, indiferent de problema aceasta a n cadre legale şi econo- 
mice, care pretind o nouă încadrare a organismului cooperativ. 
terior acestei probleme — am asistat În încercări de corectare i 
doctrinelor dominante, sub influența faptelor şi în dorința unei apro 
pieri între diferitele ramuri ale mișcării, cari pină neum s'au imors, 
dacă nu chiar duşmănit, 

In teoria cooperativă, ca de altfel în intregul domeniu teoretic i 
economiei sociale, a predominat punctul de vedere al țărilor indus 
triale. Contribuţia țărilor agricole a fost nulă. Evident, un fenomen f 
justificat, dar care In acelas timp explică de ce nu avem un edificiu 
stațiile complect în acest domeniu. | 

ntreaga evoluție a gindirii cooperatiste, a bazelor doctrinare ale l 
mişcării acesteia, este influențată de experiențele cooperației din |ă 
rile industriale, şi anume sprospe exclusiv de experiențele clasei mu» 
citoare, ale proletariatului industrial pe teren cooperativ, 

Era firese ca privirile să se indrepte acolo mai Intiiu, în spre 
cooperativele de producție. Muncitorul nu poate fi ajutat decit e 
producător, a precizat Lassalle, care, după Louis Blanc, a inițiat con 
stituirea de cooperative munecitarești de producţie, lar Keri Marz mu 
putea vedea altfel, mul salariatului trebue abolit. Or pentru aceast: 
singura ramură a acţiunei cooperative care poate promite ceeace es 
cooperativa de producere În comun care face din muncitor propriul 
său patron şi care organizează deci trecerea mijloacelor de producție 
in miinele muneltorimei proletarizate. (Marz, spre deosebire de cr 
talți doi, i-a acordat totuşi numai o însemnătate redusă). 

„„ Dar nădejdile legate de aceste cooperative nu s'au putut implini 
Dificultatea de a aduna capitalurile trebuitoare, dificultatea mentinerii 
disciplinei în interiorul asociaţiei — au făcul să eşueze încercărilr 
muncitorimei de a cuceri marea industrie, pe calea cooperaţiei. Cow 
peraja de producție pare a fi destinată să se mărginească În mica le: 
dustrie și în general la Intreprinderi economice de dimensiuni mai 
modeste. (In întreprinderile mari de productie pare maj potrivită coo 
perativa de muncă, care nizează numat mina de lucru, fără e 
patronul capitalist să fie înlăturat). 

Esecul acesta a făcut ca atențiunea clasel muncitoare să se it 
drepte către cooperația de consum. Rezultatele strălucite realizate dt 
pionerii din Rochedule ca şi de magazinele cooperative cari, mal In 
tiiu în Anglia, mai apoi în restul Europei ca și în lumea în 
au adoptat metodele de izare și de funcţionare ale 
nilor, — au fost de natură să atragă și atențiunea doctrinarilor, 

In felul acesta se nase conce ţii cari privesc organizarea coope 
rativă a economiei sociale şi cari se spriinlă pe ideea unei genera 
lizări a cooperativelor formate din consumatori. Unii din adepții 
ucestei noni doctrine — in deobște socialiștii marxisti radicali — cot 


Shak 


H 


CRONICA COOPERATISTA 97 
a. a o o a 


sideră acpiónea cooperativi ea um mijloc, ca un instrument nl pro- 
letariatului, alături de sindicat şi de partidul politic. Cooperativa de 
consum este privită ca o complectare a aețiunei sindicatului, prin 
accea că cu sporeşte capacitatea de achiziţie a salariului, precum şi 
ta un isvor de subvenționare a acțiunei politice, Dar alături de aceste 
rosturi li se recunosc cooperativelor de consum și calități sociatizante, 
prin faptul că reprezintă economii colective, precum nt rara 
-ontribue la pregătirea pe teren economic a unor e emen e 
EA Case. de mare utilitate în momentul cind proletariatul va 
fi chemat să ia conducerea întregii vieți economice. NR iii 
Şi alături de aceştia, se aşează reprezentanții așa zisului „socta- 
lim eratist”, ori al „cooperatismului”  (Daude-Bancel), ori ai 
d trinet., domniei consumatorului” {Charles Gide). Concepţia acen- 
sta. reprezentată in Franţa prin „şcoala din Nimes”. gS oe Bogen, 
Ch Gide, A. Daude-Rancel, E. Poisson, B. gag eri mc nea peace 
i Ten "si. Kaufmann, Franz Stau ý 
pala, aeae brana) Sa sprijină paote lt: pneri pi ea 
Căci i i i ă conducere - 
‘aci acestia nu au dnt numai rezulele de ună € ; i 
rc pt tg cooperative de consum, dar mai an, eset xi yone 
pietre trainice pe temelie pentru un edificiu doctr -yec ipa faia ve 
reorganizarea economiei sociale întregi prin desvoltarea și 
ooperativelor de consum, ; caz tei ad 
o est capat, once eee ae rit Gate de 
ză un număr de . E 
Caini vorba de comerțul de sine stătător, Cansa ogor p ka 
ul cooperativ). Prin federalizarea magazinelor t Ra a pi seaca 
i aele -ai constituie mari varia de nitric) here 
dul lor acestea urmind să dea nagie m 
ter n oa La E aitonale) Astfel se înlătură şi marele comerh acel 
sematorul intrând acum In legătură directă cu grin Dl atos feds- 
granul nu se încheie aci. Cooperali vele sani marie dee e radeti 
eo ine arderi pei ta teh necesare. Se realizează astfel o 
i re 
proprii pentru produce 


ai instrumentele şi mij- 
„Societate economică nouă, ep ectivă a consumatorilor, dar 


: ei ietatea colectivă a con iagi 
loacele de schimb vor fi proprie deasemenea dirijată de către acelaș 
in care piodoemrsa ji devenii proprietari ai mijloacelor, de proi a 
consuma ma pt »oisson: „La Hepublique t 
mo et la 0 subordonare, a Proaucia, Perm t de pro 

d i”), la o socializi a i 
(domnia consumata a bunurilor economies, Pe aleh cooperat aira 
ie : tist"), la i 7 

sm coopera Ă r- 

consumatorilor oTe liberà este înlăturată, în după preventie e seri 

care piața cor ecezităților bine determinate, ati „economia organi- 
, mea til cit ṣi calitativ, a eee 98 loa 

re e . cr carii trebuințelor”). i 

zată” în vederea ore spere ag doctrină născută in Brie Reper 

mart DEE EEE ti care, a omul da a, tea ln $ ec 

la d in- 

armad aneor de prodale no Sonare a marat ie 

velor de p ? 


.. = = : doc- 
dustria. Itimii ani dominantă printre d 
i ină in u Š 
ce poms bene printre reprezentanţii crea rpm 
iggy ra caror eg seria ori. cind se vorbeşte despre coop 
De cele m ati 
poperapia vre- ni: pha cod 
Paaris Beltin Bongi care, acria Aiton ED ieiutiaar. la p 
tion, V la tendance propre 
ration de consomma sommateurs, Voila la 
Pondérence assignée aux Delologie à l'Action Sociale, 


la cooperation”, („De la NNE o 


TE | 


33 VIAȚA ROMINEASCA 


Vorbind la prima reuniune (Milan, Mai 1932) a „Conferinței in 
stituţiilor internaționale”, care a desbătul tema „Statul şi viața em 
nomică”, Bougle a amintit — si a fost singurul dintre vorbitori — 
despre cooperaţie ca o forță de reorganizare a vieţii economice, § | 
de data aceasta a considerat cooperația tot ca reprezentantă a darie. 
telor, a aspirațiilor, a exigenţelor” consumtorilor. Bouglé examină ceb | 
patru forțe cari, crede el, trebuie să constituie sistemul pe care să s 
sprijine politica națională: țăranii (pe cari-i vede organizaţi In ceesre 
el numește federațiuni), democra (organizați în partidele pollite 
de stinga), sindicaliștii (muncitorii organizaţi In sindicate) și coope- 
ratorii (consumatorii organizați ca atare). (Desbaterile conferinței 
au fost publicate în volumul „L'Etat ct la vie économique” — Paris 
1932). Aşa dar o identificare a noțiunei de „cooperativă” cu cea å: 
„Organizaţie a consumatorilor”, 

In rindurile m er pari ştiinţelor sociale, nu numai coope- 
rația de producție industrială, dar şi celelalte ramuri ale mişcării, — 
cooperația micilor meșteșugari dela Orașe, ca și cooperaţia țărănească 
— au fost cu totul neglijate. Acestor asociaţii li s'a contestat chiar ca- 
litatea de cooperative, Este de menţionat în special teoria pronunțat 
realistă și exclusivistă a profesorului francez ernard Lavergne, cure 
deosebeşte, potrivit metodei adoptată pentru repartiția excedentelor 
anuale, trei categorii de asociațiuni, cari sunt denumite obicinnit 
cooperative: 

1. Asociaţiile de consumatori, cari repartizează profitul Intreprin- 
torilor în raport cu cifra tirguelilor lor. Aceste asociaţii, 
singurele ar merita denumirea de cooperativă. 


Aşa dar, numai cooperativa care grupează necesități de consum 
ar corespunde intru totul principiului adevăratei cooperaţii, 
moderată, punctul de vedere este 
toți adepţii doctrinelor cooperative bazate pe ideea organizării con- 
sumatorilor, Astfel de concepții au rovocat, în ch 

distincte cari adesea se duşmă 


aplică sistemele Raiffeisen ori Haas ori Wollemborg). pentru clasele 
de mijloc orăşăneşti (sistemele Schulze-Delitzsch, Luzzatti, etc.), pen- 
tru cooperația de consum (tipul Rochedale), grupind mai ales ele 
mente din categoriile de salariaţi, 

Dintre aceste organizaţii — şi e caracteristic uceasta — în afară 
de cele ale consumatorilor, o desvitare deosebită — 
puternică decit cele dintiiu — au luat cele 

colă s'a bucurat de i 
economice şi sociale, lar literatura teoretică în acest domeniu e com- 
plect nulă. Nu există in 


med 


CRONICA COOPERATISTA nB 


Cooperația țărănească a trebuit ca atare să îndure atitudinea de 
ignorare, cite odată de ironizare a teoriei economice. 

Nu a fost însă cu totul lipsită de apologişti, dacă nu printre re- 
prezentanții teorici economice oficiale, ce puțin printre protago- 
niştii anumitor doctrine sociale, 

Astfel doctrinarul de căpetenie al sindiculismului revoluționar, 
Georges Sorel, („Introduction à l'économie moderne, 2 ed. Paris 
1922. Materiaux d'une théorie du proletariat, Paris 1919), priveşte coo- 

rativele de consum ca auxiliare directe ale capitalismului, prin 

aptul că ele înlesnesc intreprinderilor capitaliste să ia contact di- 
rect cu consumatorii ṣi să excite consumațiunea. Societarii unei mari 
cooperative de consum nu sunt altceva decit nişte clienţi obielnuiţi 
ai acesteia. „În cel mai mare număr de cazuri, noțiunea de asociație 
este aproape acre pe absentă in cooperativele de consum”, Insti- 
tuție de democrație economică, cooperaţia aceasta este „o minciună, 
ca întreaga democrație; ea vrea să se prezinte ca o administraţie a 
intereselor locale de către insăşi Imteresaţii; ea nu reulizează acest 
program, după cum democrația nu reușește să ne prezinte o voință 
generală conformă rațunei după teoria lui Rousseau”, Sorel continuă 
cu o critică acerbă Împotriva cooperativelor muncitoreşti de consum 
din Belgia, cari ar fi „niște cconomate instalate de un partid politie, 
pentru a-şi asigura stăpinirea asupra populatiei muncitoare a țării, 
pentru ca apol să tragă concluzia că socictățile de consumatori nu 
po prospera decit dacă ia scopurile economice se adaugă țeluri po- 
itice. 

Dimpotrivă —, spune Sorel, „asociaţia agricolă este asociația prin 
excelență, aceea care renlizează in chipul cel mai perfect noțiunea”, 
Asociaţia cea mai perfectă nu ar fi aceea care grupează oameni, aso- 
ciația de persoane, ci cea care se referă la bunuri, şi „care pune 
voimța pe al doilea plan, lăsind să treacă pe primul interesele co- 
mune existente între bunuri”. Unitatea de reședință pe care o In- 
tinim la țară forțează pe locuitori să se intereseze de gestiunea insti- 
tuțiilor colective. Cooperativele agricole uu o mare valoare pentru so- 
cializarea economiei rurale, ele sunt nişte factori indispensabili pro- 
gresului technic în agricultură, Din nceste considerente, Sorel trage 
concluziunea: In viața asociaţiilor agricole trebue căutată teoria ori- 
cărei asociațiuni, i 

Deşi Pol aa vorbeşte despre asociație decit incidental, nefiind 
dispus să aprofundeze problema în sensul construirii unel teorii n 
eooperației agricole, găsim totuși aci o afirmaţiune care Însemnează 
a răsturnare a părerii dominante_care socotește orice cooperativă 
lire o asociație de persoane. Doctrinarul sindicalismului revoluția- 
har opune deci cooperativei de consum, eare este o ariei n de 
persoane, pe cea agricolă, care ar fi o asociaţie de bunuri, îste o 
problemă interesantă, pe care ne propunem a o desvolta cu un a 
prilej. Aci menţionăm numai că paginile consacrate de Sorel ono; 
perației cuprind o oarecare contribuție làa o leorie a cooperației 

e. * 

F această privință se găsesc şi in opera lui 
dara) aaas de idei In poet şi cooperator irlandez. (Ultima luerare 
prézentind interes în această privință: „The National Being"-Lon- 
on 1925), Russel, deplingind subordonarea satului faţă de oraş, enre 
a făcut în decursul veacurilor din ţăran un selav ori un obiect ile 
explostare pentru orășean (comerț, industrie), — cere crearen unei 
naui civilizații rurale cu o indestulătoare prosperitate și un anumit 
confort. r 

Pent „e nevoe de o temeinică organizare u populațier 
țărănești, Un loc in artani in această organizație îl ocupă cooperatia. 
Aceasta va da posibilitatea ca producerea ṣi desfacerea tuturor ar- 


e ——————————————— 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


licolelor agricole să fie controlate de agricultorii înşişi. Tot seste 
organizații au rostul să cerceteze și să alule li desvoltarea posibil 
tăţilor de muncă ale populației satelor. 

Țelul final al întregii organizaţii trebue să fie, după George Russel, 
asigurarea unei ordini sociale, în care lupta brutală pentru existenţi 
ar fi temperată prin fraternizarea muncitorilor provocată de em 
vingerea că buna stare a fiecăruia inde de sforțările  tutaruri 
(Despre „Crearea unei civilizaţii ru şi organizarea cooperaiiyi 
după George Russel”, referă, intro frumoasă și documentată expe- 
nere ce o va prezenta în sesiunea din Noembrie a. c. Institutului la. 
ternational de studii coaperalive, profesorul V. T, Tolomianz), 

Aşa dar, diferite grupări cooperative s'au desvoltat independent 
una de alta, fără a exista legături organice intre ele. (Vorbim, fi- 
reşte, de țările în cari cooperația a fost liberă şi nu i sa impus be 
mod autoritar o anumită organizaţie), E locul să amintim aci erourma 
pe care o făcea unul din cercetătorii problemei cooperației în cadru 
economiei noastre naționale, St. Zeletin, atunci cind expunea er» 
luția cooperaţiei moderne, aa Pie a tomină” în volumul „Nesli 
beralismul” — Bucureşti 1927), Ev aceasta este astfel prezen- 
tată: Proletariatul industrial, „terenul de obirșie pe care s'a zămisit 
mişcarea cooperalistă” — creează cooperativele de consum, cari „des 
ființează forma de obirşie a capitalismului — capitalul de comerț — 
dind pultin k consumatorilor de a se aproviziona direct dela sursele 
de producţie”. Dela cooperativele de consum se trece la cele de pr | 
ductie şi de aci la cele de credit. Cele trei categorii de cooperative m 
rolul de a desființa cele trei specii de capital: de comerţ, de industrie, 
și de bancă. Or, această „tranziţie dela copgrativele de consum la cele 
de producţie și de aci la cele de credit”, nu a existat. Numai în unele 
cazuri diferitele forme de cooperație s'an născut una din alta; ġe 
obiceiu ele se organizează și acţionează pe linii paralele, cite odată 
maur: > re ago . 

nternațional chiar, există organizații diferite. „Alianța coope- 
rativă internaţională” Srupeată, dacă nu exclusiv, dar În orice ear 
in mare majoritate ţii cooperative ale consumatorilor. Cind 
la congresul Alianţei din 1930, la Viena, s'a prezentat cererea de s™ 
liere a pool-ului canadian al griului, au fost glasuri cari s'au ridica 
împotriva admiterii. Interesele cooperației agricole sunt reprezenhle 
poa „Ceata e segg adba ooperite spronas a re constituire, c 

exă a „Comisiei internaționale agricole” a fost decisă in congres 
agricol dela București, în 1929. 


„Ultimii ani au adus însă o apropiere între aceste două mari 0 
ganizaţii. Este un fapt de cea mai mare însemnătate, atit pentru viața 
cooperativă, cit şi pentru doctrina cooperativă. Meritul acestei apre 
pieri revine aproape exclusiv lui Albert Thomas. Cel puțin inițiali 
apropierei se datorește pe deaintregul fostului director al Biuroului 
internațional al Muncii. Serviciul Cooperaţiei al institutului dela (e 
neva, condus de eminentul cooperator dr, G, Fauquet, a acordat din 
ce în ce mai multă atenţiune şi problemelor cooperaţiei agricole. A- 
ceste probleme au început să ocupe un loc din ce În ce mai impor 
tant în lucrările serviciului, culminind într'o Incercare de a organiza 
o statistică generală a cooperației mondiale, cuprinzind u 
cinci grupe de asociaţii cooperative: cooperativele de consum, de I 
cuințe (inclusiv cooperativele de finanțare a construcțiilor de I 
suinte). asricole, de mesei, diterite (Seal. interesanta expunere ? 

„ca pe Angust a. c. al publicaţiei de ă germană 
uroului: „Versuch einer internationalen Statistik”). 

Albert Thomas a reusit să creeze, în anul 1931, un „Comitet i 
ternaţional al relațiilor intercooperative” format din reprezentanți, |? 


{De TAAN in E 
-TEL 


E. | 


CRONICA COOPERATISTA 101 


număr egal, si celor două organizatii internationale si prezidat de 
către directorul Biuroului internaţional al Muncii, Regulamentul a- 
cestuia precizează rostul comitetului în felul următor: „Să promoveze 
desvoltarea relațiunilor morale şi economice între cooperativele agri- 
cole și cooperativele de consum”. Și mai departe: „Acest comitet 
mal are ca obiect să asigure legătura mişcărei cooperative, luată în 
ansamblul ei, cu instituțiile internaționale, în deosebi organizația eco 
nomică a $. N., BIM. și Institutul Internaţional de Agricultură”, 

La diferite reuniuni internaționale, cooperaţia sa putut astfel 
prezenta în mod unitar, 


Acţiunei acesteia pe teren practic i-a corespuns o acțiune în do 
meniul doctrinei. In anij de după răsboiu am cunoscut modificări 
apreciabile ale concepţiilor exclusiviste ale celor mai mulți dintre 
doctrinarii cooperației de consum: (Charles Gide, A. Daude-Rancel, 
Ernest Poisson şi alții încă. Numai Bernard Lavergne s'a menţinut pe 
vechile-i poziţii. (In ultimul timp s'a ocupat în special de regiile coa- 
peralive, formă de întreprindere descoperită de dinsul. Chiar şi a- 
ceastă regie cooperativă este definită, în sens exclusivist ca o asociere 
a uzaverilor serviciilor publice, ca şi a consumuatosilor produselor ex- 
ploatărilor avuţiilor publice, cu diferitele colectivităţi publice. Comu- 
nicindu-i dispozițiile legi! Madgearu asupra exploatării bunurilor pu- 
blice, care pentru întiia oară în istoria legislaţiei economice intro- 
duce această formă de întreprindere, regia cooperativă, care însă în 
lezea romină are în vedere asocierea muncii, profesorul francez ne 
răspundea. calificind regia cooperativă rominească ca „o formă destul 
de infidelă” a sitemului preconizat de dinsul). 

Tocmai de aceea prezintă o deosebită însemnătate, rindurile po- 
lemice pe cari Lavergne le scrie în prefața cu care a binevoit să pre- 
cedeze ediția franceză a Istoriei noastre a doctrinelor cooperative, 
ediţie ce a văzut lumina tiparului grație interesului binevoitor arătat 
acestei încercări a noastre („Histoire des doctrines coopératives” 
Paris 1933). : 

Nu am putut niciodată accepta o teorie a conperației bazindu-se 
exclusiv pe idera „domniei consumatorului”, In ultima parte a lu- 
crării noastre, si anume mai accentuat In ediția francezi am 
expus motivele cari ne indeamnā la acesstā atitudine, In prefața lu 
crării însusi Lavergne explică oceastă atitudine: „Colegul nostru M. 
care nu împărtăşeste credința „cnoperitorilor consumatori” — prin- 
tre cari ne prenumărâm in posibilitatea unei ordine cooperative bi- 
zată pe deaintregul pe hegemonia consumatorului, rezervă asociațiilor 
muncitorești de productie en și enopernției agricole, cen mai vie 
simpatie, ceeace se rzplică, dat fiind in Rominta siabu populaliune 
norier industrială și imensa preponderență a masselor rurale. 

Pentrucă Bernard Lavergne a reusit să resume într'o sinzură pa- 
gină vederile sale cn şi ale grupului doctrinar din care face barte, să 
ne fie permis să rediun urci, pentru cetitorii nostri, această frumoasă 
expunere: a: 

„Fie că o recunoastem ori nu, există trei mari tipuri de coope- 
rative, cari corespund la trei orientări, trei principii economice di- 

ferite: diversele varietăți de organizări cooperative au drept scop să 
urmărească fie interesul consumatorului, — personal ori faniliul, 
fie interesul muncitorului, pe scurt spus al muncii, fie interesul mi- 
«ului producător, meslesuzar ori cultivator, Ch între aceste trei muri 
categorii cooperative există anumite legături, cine o poate negu? De 
orice tip ar fi, toste cooperativele sunt societăli de persoane şi nu ile 
capitaluri, ceeace înseamnă că În cooperativă capitalul este Intot 
| ozana mijlocul si nici odată scopul intreprinderii, întrucât este sub- 
ordonat altui scop decit propria sa remunerație, cit mal larg post- 


102 VIATA ROMINEASCA 


bilă. A doua trăsură comună, care derivă de altfel din cea dintiiu: 
variabilitatea părţii sociale, a acțiunei, aceasta rămine Intotdeaal © 
paritate, capitalul oricărei cooperative fiind, prin esenţa lui, varbi 
prin admiterea de noui membri ca și prin demisiuni. A iunei eno- 
perativă necotindu-se în bursă și răminind erorii - valoarea 
est gge ryt n afară de an că există pierderi, nu produce alei 
us-valoare comere care este sursa c semnată 
ae ab song ele: ia 
„Dar aceste două analogii profunde exprimă fără ind 
asemănările cari pot fi constatate între cele trei mari moca e 
rative, Alături de aceste două trăsături comune, cite divergențe și opo 
zițiuni, cari nu numai că isbucnese în analiza doctrinală a acestor 
diferite societăți, dar, explică şi dificultatea practică de n stabili re- 
lațuni cordiale între aceste trei grupe cooperative în toate țările sy 
ficient de industrializate, în cari spec economică n provocat 
intemeierea de cooperative distincte, Şi ce este de mirare, odată ce a 
ocupa Într'o întreprindere economică pozițiunea clientului, a sala 
carare . În fine a irepeiaiiteieuli interesat la beneficii potrivit di- 
or norme de repa e, toat Í 
bis tul me partig e acestea sunt situații economice 
vu este locul aci să expunem argumeniația noastră urmărind 
el unei teorii gene a cooperației. (Am expus-o în amis 
tita „Histoire des doctrines coopératives", ca şi în »L'économie coo 
pérative” — Extrait de la „Revue des Etudes coopératives 1991; în 
teza noastră de doctorat „Der Begriff der Genossenschaft 1926; in ar- 
icolul „Problemele actuale ale cooperației mondiale” din „Arhiva 
pentru știința și reforma socială”, An. VI, No, 1—2). Aci avem nè 
mai să relevăm că Lavergne, după ce-și expune punctul de vedere, 
opus celui adoptat de noi, e nevoit să recunoască că in expunere 
noastră, am rămas „mai credincios gândirei autorilor studiaţi, tre 
cind necontenit, ca cea mai mare parte dintre ei, dela un tip cor 
perativ la altul”. S'a referit de bună seamă la marii precursori al coo 
peraţiei, căci, după cum am arătat, teoreticienii moderni au adoptat 
vederi similare celor exprimate de Lavergne. 
Suntem îndreptăţiți să vedem în ultima e s expunerii prole- 
sorului francez întrucitva o părăsire a atitu inei rigide, exclusiviste 
de pină acum. Interesant din acest punct de vedere este însuși faptul 
publicării capitolului final æl lucrării noastre în revista de specialitate 
pe care o condure şi care a reprezentat pină acum doctrina pură ə 
„evoperntorilor consumatori”, 


Gr, Miadenate 


Cronica parlamentară 


Este cu totul ridiculă incercarea unora de e prezenta, la noi în 
țară, regimul parlamentar, drept un regim consumat. Cecace $ se te 
obiecta pe bună dreptate parlamentarismului nostru, este tocmai fap- 
tul că pină acum nici n'a fost pus în situația să se desvolte normal. 

j ca existență de 15 uni a fost supus celor mai grele condiţii de 
via 
IO echnica electorală, bazală pe furt de urne şi pe leroare, a făcut 
ca locurile în parlament să nu revină decit acelora cari prezentau cea 
mai mare garanție de tăcere și supunere. De aci, pedeopurte nivel scă 
zut în rindurile majorităţii, inversunare în rindurile opoziţiei, scoasă 
sistemalic de sub sculul legilor și asvlrlită agenților electarali ai gu- 
vernulul. 

Fireşte că in asemenea condiții nu se poate vorbi de a desvol- 
tare normală a regimului parlamentar, Dintrun total de 9 alegeri ge- 
nerale efectuate sub votul universal, abia două au fost libere, restul 
bucurindu-se intotdeauna de contribuția bogată a releveiului sau a pre- 
siunei administrative. 

Practicile unor organizaţii politice, disperule de mereu crescinda 
lor impopularitate, an fost speculate cu rea credință de unii şi prezen- 
tate drept singurul aport demn de luat în seamă, al volului universal, 

In acelaș timp. dușmanii cei mai înverșunaţi ai parlamentarismu- 
lui erau și cei mai dornici și mai ahtiați după un mandat parlamentar, 
A fost suficient să imagineze cineva un parlament de „oameni subțiri” 
sau „invitaţi” cum spunea odinioară un leader al unul asemenea par» 
lament, pentruca toji criticii noștri să dea buzna, 

Au mers unii pină acolo incit ca să-și poulă salva situația și a 
obține mandatul periclitat, au modificat rezultatele, annlănd voturile 
unor organizații pe cari le-au elimina! apoi complect de la repartiție. 
Cei mui mari duşmani ai parlamentului cireulă şi azi prin anticamerele 
laturor partidelor,  solicitind în ajun de alegeri, locuri pe listele 
oficiale. 

Campania de denigrare continuă furibundă, în timp ce respec 
tivul beneficiază de situația de ales al nației. 

Însuşi acest fapt arată tot ridicolul campaniei și caracterizează ade- 
finitiv pe dușmanii democrației parlamentare. 

Teroarea electorală în afară de urmările imediate a avut şi alte 
consecințe. 

Paplele săvirșite în alegeri trebuiau relevate si Infierate, De la tri- 
buna Camerei s'an expus toale neleginirile celor 7 alegeri siluite. Pro- 
fitorii leroarei răspundeuu cu invective şi insulte. De aci atmosfera 
defavorabilă care sa creial în jurul şedinţelor parlamentare şi care a 
contribuit, intro mare măsură, lu sitnația de azi, 


104 VIAȚA ROMINEASCA 


Cei interesați stabileau ușor comparația: cum era înainte și 
e, după votul universal. Concluzi ~n 
restul din urmă | m ce se lrăgea era în defavoarea o- 
mp de 15 ani bietul nostru parlomentarism s'a găsi! 
aceste alacuri. Noile sisteme ivite peste graniță și pir mkaa 
jormă nouă a regimului, au venit să le sporească. 
Am patul asista cu această ocazie şi la scene destul de nostime 
Am pat servi de exemplu peniru noui reforme ale allora. Cind sa 
pus în Franţa, astă toamnă, in discuţie proectul d-lui Doumergue, s'a 
văzut că printre primele reforme ce trebuiau introduse era acela de a 
se da dreplul guvernului să-și disolve parlamentul ce nu-i era favo- 
rabil. H nipte drna normă parlamentară, care pretinde ca guvernul så fie 
“enim bal peinent și să fie la discrelia Ini, nu invers, se cerea 
Int o serie de articole foarte judicionse, publicate i 
taire” d. Leon Blum arăta această anomalie şi Pn reat Myo T a 
ajunge cind vom disolva parlamentele la capriciul oricărui guvern si 
vom da posibilitate guvernelor să-și aleagă. parlamentele pe: cari le 
doresc, avind la dispoziţie, cind prezidează alegeri şi adminisirația și 
[fondurile la dispoziție.: Se mai poale vorbi atunci de o reală, sinceră 
şi liberă manifestare-a corpului electoral? Şi s'ar moi putea spune că 
orare mA iad acd sri după per erai lor cind vor sti că de votul 
i erea sau sancţionarea ` 
ei 1E NS st disolvarca lor s E Pineda, conte (0 
ceace după d. Leon Blam constitue o mare nenorocire și 
pacoste pentru regimul parlamentar al democrației, ne mg popari 
uree ă pantei piir topp ipai p aa acest regim, Devieri de la calee 
ală, ost socotite la noi drept ins istemul, 
cari : ge as i spacer cu icter Ara 5 oy ar aa 
tte manifestările parlamentului nostru lrebuesc privit b 
acest unghiu, lar lupla zilei, pentru democraţia lark, trei 
să aibă drept obiectiv înlăturarea definitivă a actualului sistem și tre 
cerea la practicarea adevăratului parlamentarism. 


Octav Livezeanu 


Cronica teatrală 


Actorul și actrița 


Publicul vede din sală pe artiştii de pe scenă, subt lumina rampei 

cu alt obraz, îmbrăcați altfel.. 3 

li urmăreşte în dramele altora, li identifică cu personagiile din 
cutare sau din cutare piesă atrăgindu-și antipatia ori simpatia pu- 
blicului, pentru persoana lor particulară. Uneori publicul pâtimas 
merge pină la oppe „personajului” la ușa de serviciu a teatrului 

cind actorul În carne şi oase încasează pumni și palme în numele 
personajului jucat. 

Dar puţini cunosc martirajul actorului: intrarea în tentru, dis- 
tributia rolurilor, interpretarea lor... 

Nu mai vorbim de actorii incepători. Işi fac carieră prin cele 
mai mari umilințe: talentul de trepăduș electoral este aproape indis- 
pensabil artei dramatice... nu strică nici cultivarea relațiilor mondene: 
prietenia unei doamne cu vază cistigută într'un lung şir de uni. 

Actriţele au o singură cale de parvenire trasată parcă de na 
tură: pretutindeni si oricind... 

Astfel de concesii se fac mai în toate carierele. In teatru Însă 
mal ales... fiindcă angajamentele se inchee nu după o recunoaştere pu- 
blică a talentului, ci în urma unei probe sumare (uneori foarte), la 
cure examinntorii nu-și pot da seama de toate posibilitățile can- 
didaților. 

Dar nici drumul actorilor consacrați nu-i mai usor. Făcindu-si 
nume pe diferite scene, actorul la inteareu În alt teatru intimpină 
mal multe piedici chiar decit un Începător. 

Actorii de obirşie văd în noul venit un concurent de temut. Atunci 
se coalizează impotrivă-i tonte elementele din teatru. Pină şi me- 
canicii, şi oamenii de serviciu întră în complot. 

Sarah Bernhardt povestește că scena debutului ef l-n fost ratată 
din pricina operatorului, care in loc să țină reflectorul asupra fi- 
gurii sale ll îndreptase spre o artistă cu rol secundur. 

Chiar omul de serviciu poale strica un efect lăsinri cortina 
prea devreme. 

„Ca să nu mai vorbim de directorii de seenă și de regizori 
care sînt în stare să transforme o scenă de efect într'a scenă insig- 
nifiuntă, dacă nu chiar ridicolă, 

Un accent greşit poste produce ilnritate în loc de lacrimi, Un 
gest determină soarta unei reprezentații. 

E destul să ne gindim la seenele elaslee ule sinuciderii, cind re- 
volverul nu în for și cind eroina trebue să se răstoarne pe Covor 


A o re N OUR A 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


fără pocnitura de rigoare, ca intrun atac provocat 
purtarea armei prin preajma sinilor... fe. e Pee ” 
ranji. ogrel actoricești este infinit, 
eni nu ştie ce primejdii îl pindese. T 
patru, în toate părțile, putind fi pier e Preta al îi ca fă h 
a orbe ofensatoare circulă In aer. Unele ajung la destinație 
g use de un „binevoitor”, Altele sint spuse direct, cu cruzime, în fa 3 
ulți întore spatele noilor angajaţi — creindu-le o situație im > 
de oarece, din laşitate, majoritatea actorilor se păzesc de contactul 
cu Sahh e ziare teatrală sau de gloriile dramatice 
u es -Í in- 
lindu-i-se roluri nepotrivite cu Ca mice a Se rederi, i oa 
cei Sa p o pir de ani sterpi — pensionarea... 
Aglae Pruteanu, una dintre cele mai tal 
spenen parret nu Sa putut muta dela laşi la toner am dia 
prse Ape ramă Bea sit 7 prezentatiile d-sale în Capitală au ră 
% Te a t vi 
e ehga, mapigi dhea — regretind că o flacără atit e hani 
piipie ia a plul artei din Bucuresti, ci s'a mit să 
n fața acestui complot al tuturor fortelor di 
= iz intră uneori și reprezentanţi beyi ased I 
ez sta decit prin... tărie sau slăbiciune, i pi eta 
orii energici, perseverenţi, cu ii i 
fiecare lovitură, serisnese din dinți i sef aere pe 5 
arrsa ae a pe pear dupe ră N) SRR pei taler: meet ca 
cuhiväri E a zari al timpul lor: jumătate studiului şi Jumătale 
ar fiecare victorie e exploatată de di 
n 
Pa ema şi cei slabi — citeodată.. rr rele pu 0 care 
Desigur m'am ereat leon „bun penra 
aici un up „bun 
și ee ie în cariera umui actor Sc Kegn alae pe 
Cine naa TO 
a acto — 
nări Tla, =i Snn ori pe adari era. Mirig A 
Fa deett ra traped 5 ara Pagie ga de drama personală a actorului 
un actor sau o actriță de talent. A 
An teaa l „ Au intrat cu încredere şi 
niaan a a în viată și 'n carieră, Au pus în meseria lor pricama 


Şi uneori fi zăresti : 
principal apărind nui et chipul unui personaj şters — în rolul 


atiția atat aatri cite puțin în 


mintului H o, l i 
ntului, iată un profil feminin — cu contura! fin, rr becdrganrecă e 


Spectatorii văd numai ceiace-i îndărătul cortinei. Ne-am încereat 


nici să răsturnăm citeva panouri ale culiselor. 


M. Seva tos 


Cronica cinematografică 


Filmul cu războiu 


André Gide spunea odată că legea rentei a economistului Ricardo. 
se poală aplica şi in domeniul artei. Există subiecte mal fertile şi al- 
tele mai sărace, Poetul, romancierul, dramaturgul incepe prin a des- 
lănţul temele naturalmente fecunde. Și numai după ce ele săcătuiese 
printr'o excesivă cultivare, se trece la subiecte mai speciale, mai puțin 
la Îndemina oricărui lucrător, necesitind o muncă mal complexă şi 
mai în adincime, 

Aceste observați atit de juste se pot face şi cu privire la alege- 
rea temelor în arta cinematografului. Un subiect tipic pentru fertili- 
tatea lui în efecte estetice este războlul. Puţine lucruri sunt atit de fo- 
togenice ca o luptă, militară sau civilă, modernă sau antică, Mai intii 
pentru că oferă un spectacol vast şi dinamic. Totul, într'o luptă, e 
mişcare, Mișcare de oameni și mișcare de lucruri, mişcare fizică şi 
mișcare sufletească. Năzboiul permite prezintări de cirede imense 
omeneşti care pornesc în pas cadențat, oferind o varietate nesfirşită 
de fizionomli prinse în „prime-planuri”. Apoi exodurile de civili por- 
niji în băjenie, cu arsenalul lor heterociit, cu căruțe În care vedem 
o vioară, un copil, o maşină de gătit, un fotoliu şchiop, şi toată această 
tristă defilare străbătind drumuri de o frumusețe pitorească enormă, 
ande natura gătită cu pomi şi flori şi plirae limpezi par'că ironizează 
suferința bieţilor plecaţi. 

Afară de asta, războiul este, din punct de vedere fizic, un amestec 
de praf şi de noroiu, două substanțe prin firea lor extrem de fotoge- 
nice. Praful natural şi glodul adevărat sunt odioase; minijese şi su- 
focă; dar cele doar fotografiate sunt cel mai preţios auxiliar al efec- 
telor artistice de lumină. 

In ordinea sufletească, războlul se traduce printr'o mizerie mo- 
rală, isvorită dintr'o vinţă nesigură și îinconfortabilă, bazată pe pa- 
nică neintreruptă. Aceasta are un îndoit efect: complică situațiile și 
simplifică minţile. Toată simțirea și gindirea omului în vreme de răz- 
boiu este confiscată de patriotism, chiar şi la cei ce nu-s patriotaral 
din fire, Pentru celelalte compartimente ale psihologici omenești, nu 
mai rămine aproape nimic, Viața noastră interioară este atunci sim- 
plificată pînă la infantilitate. Deaceen sentimentele oamenilor pe timp 
de răzhoiu au o dublă particularitate: sunt fruste și frenetice, primare 
şi paroxistice. Această intensitate provine mai intii din ca să zicem 
aşa „inducție”; se împrumută sentimentului național caracterul său 
exacerbul. Afară de asta, este bine cunoscut în psihologie că tendin 


tele, cu cit sunt m rima i 
telo consacra p re, mai simple, cu atit dispun ele de o 
ceasta e mai cu sa J i 
mosii de războiu, în re hu decor ghz iaag Ek poma looa 
pas onat şi superficial, E deci foarte natural ca gisorii de Meo i 
vae. după așa ceva. Este exact ce le trebue, Asta H dh hea s 
elabor iri paibologise „profunde, şi le permite să preninta SA E 
şi de ò s i o d 
pare: pri capace dar în cea da. e ră need de re 
Jea dia epocă osii tea e unul din caracterele pasiuni 
entru loate aceste motive, producătorii pustese, defe 
nnt de sie ap ra acestui subiect facil şi + gr răni. 2 spectac | 
aate al aperante; exanperante prin monotonia ela 
< ri mapin şi exasperante prin Reni e temi efrem i i pirit d 
ares st e” gură nici măcar reproşa că-i falsă: este cum | 
z „ dar ieftină, adică susceptibilă a fi pusă în pete re 


O altă problemă pe care o rid 
c ică filmul cu ră 
moraii sa Pagini și acestuia, SI ma se rca ce problem aw 
boiul în genere şi cel de azi în specie porc pla dea ăi za 
Ă asta un rău, e poate asta 


cum mărul este un pom 
h producăto ; 
carpa pr o calitate naturală a out Si oa oii 
Pe de altă parte, prir i a Ce a II 
» Prima condiție a rii 
c ugrā redea 
man. san Tile e og realitatea aga cum e. De aveta im = | 
ata pros su un film falş. resepte incheliit pacifiste, este un | 
Ge altfel, trebue să recunoastem | 
rază teapa său ecranului — cu subiecte de Eroea a aE 
pata printr-o imboldire spre idei pacifiste AXN 
4 3 ară vechi i r 
e pare filmul care paie Someranien suc adela rata 
dawn patrol”). pe frontul de Vest”, Iată „Patrula dimineţii” („The 
infernului” (mi se pare că în romineşte a fost tradus peri: 
lată apoi Cru „Demonii văzduhului” sau ceva poetic In gen al pat 
Sa Apoi „Crucile de lemn” al lui Blanchar, sau „Farewell to armi 
zultat de au escu și Borsage. Toate, absolut toate erau pacifiste eyre 
dene e Aaria asupra publicului, Un singur film de război è ari 
id EEK A br ü ivi a Fa i: ė y 
cuse” al lui Aa Ganse: este vechiul (1919) şi interminabilul „J'a |P 
barte intenționat pacifist, Da 
E aiel nepae fist, ci tre i pa kat ps incil nu putea fi miei 
at ecute am văzul ln cinema Bul 
film din care reieşa că e vorba de o poveste pelrecuti aproape In Ir 


lui în 
linia frontului, adică dubla linie: tranșeea germană și tranşera 


r — ceea ce Englezii consimt să facă. Ni se reprezint lt 


LA 


îi 


MoN Bry ` 


CRONICA CINEMATOGRAFICA t 


Soldaţii trag din ambele părți. Deodată, din trunșeea engleză, se ri- 
dică un steag alb, improvizat dintrun bāt strimb și o jumătate de că- 
inașe. Subit: puşti, granate, mitraliere, tac. Trei oameni eseuladează 
șanțul englezesc și doi cel nemjese, Prizonierul care trebue predat, 
cei dot soldaţi germani și cei dol soldaţi britanici se intilnesc pe pla- 
toul dintre cele două tranșee. Se salută, incep să stea de vorbă, îşi 
oferă ţigări, glumesc. O poltă enormă de amor pare a-i cuprinde, acel 
umor special pe care un om îl are pentru alt om fiindcă acesta din 
urmă e şi el o fiinţă omenească ca și dinsul. O intensă bucurie li se 
citeşte pe faţă, bucuria de a avea dreptul să privesti un om fără obli- 
gația de a-l ucide pe loc. ŞI toată această revoluție sufletească, pentru 
că cineva line în mină o bucată de lemn cu o bucată de cirpă! 

Cei patru soldaţi se despart şi coboară la loc în adăposturi. Su- 
bit, tot aşa de subit cum încetase, focul reincepe. De ce? Pentru foarte 
absurda pricină că fragmentul de cracă cu zdreanţa albă fusese arun- 
«at; pentru asta, toți acei oameni care nu se cunosc încep să se Între 
omoare ca cinili: adică nu: ca oamenii, adică prosteste, nemotivat, 
fără minie, fără ură. 

lată un excelent exemplu de episod cinematografic unde carae- 
terul pacifist al spectacolului unui războiu răsare net şi evident. Şi 
aşa sunt toate, Putem chiar zice: cu cil un film de războiu este mai 
artistic realizat, cu atit efectul lui pacifist este mai energic. 

Dacă arborăm, o clipă, punctul de vedere moral, ajungem la in- 
cheierea că filmele de războiu sunt eminamente folositoare păcii. Dar 
noi vrem să ne ținem ta strictul punct de vedere estetic. De aceea vom 
spune: chiar cind e corect, chiar cind e foarte bun, filmul de războiu 
«ste o operă artisticeşte ieftină, Pe lingă asta, subiectul a fost ex- 

ploatat pină la leșin. Dencecu, cu nespus de mare bucurie am privi in- 
cetarea, măcar pentru cităva vreme, a unor asemenea monotone ră- 


suflături. 
D. Suchianu 


Miscellanea 


Sărbătorirea d-lui Charlety 


__ Săptăminile trecute a avut loc la Fundaţi 
sărbătorirea profesorului Sebastien Ghariety, Rea pai 


I sa inminat, atunci, di loma d R 
Universității din Bucureşti “* "9010r honoris causa“ al 
Printre vorbitorii cari au omagiat personalitatea în- 


vāțatului francez a fost id. 1] ici 
vintare o redăm mai jos, a AI aa 


orice egoism. Căci, tirzielnică în a-şi apăra interesele 
e rage ea se grăbeşte să fie de fața „rodie cind 
pe JA de evenimente cari depăşesc obicinuitul şi cari, 
d ales au legături netăpăduite cu cele mai nobile laturi 
aie suilelului, — aşa cum este evenimentul de astăzi. 


__ Asistăm la o îndoită sărbătoare. Mai întâi, este a 10-u 
ÎN orsare a fundării institutului francez de Inalte Studii 
a ominia. Dată importantă fără indoială, fiindcă mar 
s cază incheerea perioadei celei mai primejdioase pentri 
nstituțiile tinere, perioada dibuirilor, a bănuelilor și a 


. 


demersurilor încă neverificate, Astăzi, după 10 ani de ro- 


MISCELLANEA LER 


ditoare actvitate, Institutul sta înavuțit cu o tradiție, care 
e marea forță a existențeloy spirituale, mni ales când a- 
cestea posedă și suplejea necesară pentru a se lărgi și 
reînoi. Acum, când te bucuri de o aşa frumoasă tradiție, 
nu-ți mai e teamă că sucombi sub greutatea sarcinei și 
inexperienţei;, acum viteza -e ciștigată, drumul e croit şi 
mai rămâne să-l „completezi cu o rețea de eñi suplimen- 
tare, lucru care iniră, — după câte ştiu, — în “vederile 
d-lui Dupont, Directorul energie şi devotal al Institutului 
francez, — al acestui Institut pe care-l sărbătorim azi şi 
pe care l-aș putea compara, — în acest secol al tecnici- 
tății, — cu o instalație tecnică cu adevărat modernă, mc- 
nită să conducă, dela unul la altul, ondulațiile spirituale 
ale celor două popoare, făcute să se ințelcagă, să se iu- 
bească şi să înfrunte mereu impreună, vitregiile istoriei 
şi primejdiile nccunoscutului. 


Dar mai'e și o altă sărbătoare care sadaugă la cea 
dintâi: e prezența, prin noi, a d-lui Sebastien Charlety, 
Rectorul Universităţii din Paris, personalitate proeminentă 
atit prin situaţia cit şi prin meritele sale ştiinţifice. Să 
nu uităm, — noi rominii, mai cu seamă, — activitatea 
desfăşurată ca Rector al Universităţii din Strassbourg, 
căci ca ne poate indica drumul de urmat, pentru a grăbi 
legătura spirituală între Alsaciile noastre, Și cu riscul de 
a fi învinuil dejegoism, — ceeace veţi ierta poate lunt- 
cării amintirilor mele, — voi adăuga înafară de toate cele- 
lalte şi un motiv personal de omagiu: anume, una din 
scrisorile cele mai plăcute ce-am primit vreodată şi pe 
care o păstrez gelos în depozitul meu preţios, poartă sem- 
nätura d-lui Charlety, — invitația atât de măgulitoare de 
a vorbi la Sorbona. 


Şi acum ca să inchei, trebue să amintesc incă un 
lucru priceput, — nu mă îndoiesc, — de unanimitatea 
asistenților, o prezență eterată și augustā, care se proec- 
tează in această sală: umbra Frauței, dacă-mi e îngăduit 
să întrebuinţez acest cuvânt de umbră pentru pet nee 
tății şi luminii. Nu mai insist ssupra sentimente lor | rii 
mele pentru Franţa, sentimente unice, cari upaa m 
mult decit amiciţie şi iubire, intrucit au şi stabi eg 
uncia și isbucenirea celeilalte. N'aş vrea să cad, imprudent, 


sub săgețile marelui vostru clasic, La Rochefoucauld, care 


i i i i ime; „cea mai mare 
orozivele lui maxime: „cea 
zicea, in una din c nea d pn mr pri 


N iosi esgustă de c FA a 
parte a evlavioșilor desg odată rezultate asemă- 


se cite 
vins că excesul poate produce ci = i i 
nătoare. Dar revenind, reamintesc ca un Isvor pisent- 


mentelor noastre pentru Franţa, e reeunor A pentru 
serviciile trecute și poate, previziunea serviciilor viitoare, 


Aani h a n 


112 VIAȚA ROMANEASCA 


— aceasta pentru a avea prilejul să anulez gindirea ju 
La Rochefoucauld printr'o frază datorită unui alt clase 
francez, La Bruyere, care zicea la rindu-i : „nu e pe lus 
un mai frumos exces decit acela a recunoștiinței“, 

O generozitate de mai multe ori constatată, frumus- 
tea istoriei sale, splendoarea culturii, muzica limbii, ui 


atitea atracţii pe care Franța le-a exersal asupra sufletului | | 


nostru avid. Mă gindesc, insă, că iubirea noastră an 
rădăcini încă mai adinci, anume: sufletul nostru cu vechea 
moştenire a tlrăsălurilor lui distinctive, se regăseşte nins 
în spiritul francez, mai mult decit în oricare altul, — 
fără să fac prin aceasta nici urită favoare şi nici inju 
liție nimănui 

Şi dacă bunul simţ al rasei ne împiedică să uitâm 
distanțele şi nu ne îngăduie a pune pe acciaş linie cu fap 


tele noastre mult modeste creaţiile strălucite ale frațilori 


noştrii mai vristnici, francezii, noi găsim, totuşi, în ch 
ceva din noi înșine: imaginea cea mai proprie şi mai cloc 
ventă a imboldului lăuntric și a ambițiilor noastre de viitor, 


D-l Iorga istoriograf literar 


D. lorga se reapucă de istoria literară. Două volume (total 700 
pagini) sunt consacrate Literaturii romineşti contemporane. E sal; 
cient să deschizi cartea la „Prefaţă” pentru a putea citi : 

„Oumeni, opere, medii se înfăţişează şi se retrag, intervin ori 
aşleaptă după partea lor în desfăşurarea organică, de unde pleacă 
pe care o influențează şi din care, la vremea lor, se retrag încetul pe 
incetul pină dispar”, 


În ipoteza cind această frumoasă cugetare ar avea vre-un înțeles, 
ar fi interesant de ştiut la ce se raportă, în frază, cuvintele „de un 
pleacă”. Am încercat rind pe rind toate substantivele: partea lor, des 
făşurare organică, etc.. E foarte frumos să „pleci dela partea ta” # 
tot aşa de practic e să „pleci dela o desfăşurare”, 

_ Şi iac'aşa-i serisă toată cartea. Fără să mai vorbesc de extraor 
dinarele adjective întrebuințate de autor pentru caracterizarea dife 
riților scriitori romini. Astfel bunioară d. C, Narly va avea poezii „de 
o claritate simpatică” (cum vine asta?); sau, vorbind de nu mai piit 
ce caracudă literară (care ocupă în cartea d-lui Iorga un spațiu eam 
de trei ori mai mare ca cel consacrat lui ale), d-sa ne anu 
că gruparea are „talente modeste dar reale”, vrea să ştim cuni 
poate un talent să fie ireal, dar mai cu samă ce Insamnă un 
„modest”? Este exact ca şi cînd am spune despre un geniu că este w 
sau cârn,. Stilul d-lui Basarabescu îi place d-lui Iorga; îl te „scari, 
curgător”. Grozav de bine merg împreună aceste calit. dacă 
fi să caracterizăm opera d-lui Iorga, am e că e plină de „duioție 
de violenţă”; că stilul lui e „sobru, bogat”, ete. ete... 

S'a spus de către un Francez: „La parole a été donte ù [bo 
pour traduire sa pensete”. Un alt Francez, mai mizantrop, a 
„La parole a été donnce à l'homme pour cacher sa g 
permite să adăogăm un al treilea aforism: „La parole a été doant 


“| 


— -e 


m a di  » 


MISCELLANEA 113 


à l'homme pour se foutre de la pensée” — cugetare sugerată de felul 
cu totul special In care d. Iorga foce uz de limbajul articulat. 

Fireşte, este departe de nol gindul că d. lorga nu știe să serie 
romineste. Ba chiar credem că are și un fel de talent. Atunci? Pentru 
ce cărțile sale parcă's scrise cu picioarele? 

Răspunsul e lesne: cărțile acestui autor nu „par”, ci „sunt” serise 
eu picioarele. De ce? Inadins? Din neglijență? Credam că din amin- 
două pricinele, Este vorba de o neglijență voită, sentiment subtil care 
are la bază un profund dispret pentru poporul romin. „Este mai pre» 
jos de demnitatea mea, care etc., etc., (Îşi zice d. lorga) să condes- 
cind a-mi reciti bruloanele, a-mi şleful stilul și, procedind la adao- 
suri, suprimări si înlocuiri de fraze sau cuvinte, să pierd un timp care, 
eu, cic, ete, — şi asta pentru niște proști de Romini, care ar trebui 
să se simtă onorati dacă eu, care ete, ele”, 

Fără indoiulă, este absurd să ne orbim în faţa cusururilor poporului 
nostru, care-s şi multe și grave. Dar, oricum, disprețul »cordat unei 
țări întregi și încă propriei tole țări, este o atitudine inadmisibil, 
Sau în tot cazul, dacă simţi asa, singura conduită este să taci și să nu-i 
faci curte disprețuitului sau să primeşti dela el parale, Orice părere 
ai avea despre muşteriu, trebue totuși să-i dai marfă bună, E o chestie 
de onestitate profesionulă, independentă de calitatea morală a clien- 
telii. ȘI d. Iorga, În debitarea camelotei sale literare, face exact ceeace 
Francezii numesc „se fich du client”, 

Am insistat mai mult usupra acestor chestiuni de formă stilistică 
inainte de a trece lo analiza ideilor cuprinse in cartea d-lui Iorga 
pentrucă, mai Intii, „idei” în nevastă carte şi In d. lorga în genere 
— nu prea sunt, și afară de asta pentru că această nconentitate fată de 
clientelă este cu deosebire interesantă. Spuneam că ca e fundută pe 
marele dispreț pe care d. Iorga il are față de poporul romin, Acest 
dispreţ, d-sa nu-l manifestă direct și explicit (ar fi o atitudine cura- 
mioasă și foarte puţin romuneratorie); el răbufneşte în felurite chi- 
puri indirecte. De pildă prin insistența cu care d, lorga vorbeşte — 
mai ales cînd nu trebue despre patrie și patriotism. Şti} care este 
ca să zicem aşa „ideea” centrală a lucrării d-sale asupra literaturii ro- 
mine? lată. Valoaren unui scriitor se măsoară după dimensiunile pa- 
triotismului său literar; en este direct proporţională cu cantitatea de 
laude pe care, în versuri și proză, un uutor le aduce poporului romin, 
poporului romin În bloc (cu foarte micen exocptie a celor citiva care 
nu-l adoră pe d. Iorga). D-sa o repetă In fiecare pas: cu simplu ta- 
lent, nu poti face artă; desigur, trebue şi asta; dar în primul rind tre- 
but să-ți iubeşti țara, ogoarele, datinile, trecutul, bătăliile cu Turcii, 
pe Traian, Decebal, Stefan cel Mare, d, lorga, ete... Etalonul de māsu- 
rare al esteticului este naționalismul; artiștii se împart în patrioți de 
14 curate, de 20, 32, ctc. ŞI este cliniceste foarte interesantă nceastă 
refulare a disprelului pentru Nomini, mascat prin afirmarea delirantă 
a meritelor necondiționate ale ucestora. Copiii, cind vor să facă exer- 
cipi de curaj, se coboară în pivniță noaptea, şi tot drumul îşi spun 
cu glas tare: „nu mi-e frică, nu mi-e frică”, În timp ce inima lie 
cit un purice. 

Dar iată un fenomen încă și mai interesant. Se intâmplă uneori 
ca vreun alt mare romin să reușească n obtine dela publicul rominese 
un succes — clteodată egul, alteori mai mare ca al d-lui Torga — în 
tot cazul un succes de aceeaș calitate. D. lorgu este atunci cuprins de 
o ciudă frenetică, şi în furia lui impotriva unui concurent care își 
permite să vindă acercas marfă, li scapă adevăratele sale sentimente 
pentru. poporul romin, Astfel, recent, atacind pe un asemenea rival, 
d. Iorga a numit publicul rominese „popor de îloți” şi „trib de ne- 
gri”. Este exact ceeace în psihiatrie se numeşte „catharsis”, ssu su- 


> 


blimare, sau derivație, — răbutnj 
indehmg comprimate pentru că e 


re x 
Tau n 


Dar să trecem la „ideite" a MISCELLANEA 133 
d-sale putrintică u valorii estetice j Ara 
tului. D-sa refuză orice însușire OpesonCepția ag Sau: „Taută această critică răuvoltuare si påtimaşū va tisu ne 
infàtisat făcind lucruri de rușine, pr unde olorg atinse meritele d-lui Iorga de n fi ete. pentru care şi scriitorul aces- 
A doun mare idee a estelicii dhom a o tor rînduri îşi exprimă admirația sa.. (Ti, p. 155). 


Hopi yradul de mdmirație pe care anto 


Dar pe grâhim a spune; nu-i vorba de mămiruţia pe care d, Iorga 
sana fizică si morală a d-lui lorga, A 


o are faţă de meritele d-lui Torga; o vorba ile un tert autor, pe care 


$ ” rele nostru istorie Îl citează Mindcă | pâse d 
“inta un capitol consacrat celui maj ece robi bun si | național. păi a a, e E RE 
ragiula, Acesti din urină int deaun Tomin: lată însă și pasagii unije Nicolae lorga vorbeste dirnet de Nico- 


stie că singurul lucru pe cure d, To 
Unragiale, pe vremuri, vorbind de 
„Vezi, mă, lorga ăsta, e băiat bun, 
“trib”. Altă dată venise d. Io 
unde er» vorba de un lèu care făcea 
fundul canapelii, îi spune după term 


t tae lorga ; 

„Hrănit de cetiri intinse.. N. larga, care dăduse bu Contempora- 
nul versuri cu factură eminvsciană_. incearcă o Innalre prin ladaltul 
mijloc nl unui pastel..., sau prin imitarea atmosferei antite.. Dar de 
cele mai multe orl, ce caută e imbrõcaren În versuri de o stăpinită, 
scurtă factură personală a unor idel filosntice” (II, p. 86—89). 

Suu: „Se pulea si altfel? Adică a introduce în forme wal Hbere o 


d. F 


tu, îi frumoasă poezia asta a ta; dar uite, leul, leul 3, cugetare cu iot farmecul mtisticismului şi cu tostă nelămurirea unui 
câme!.., zăn îi einen. Păi asn crezi tu că u al sentiment care esută, şi ulituren (skt), şi mai sus? Generaţin care im 
ia vino tu, Jacques, că te stii să faci bine ea chei! Ug bătrinia a dovedit că da. Am văzut că, printre cri cari s'an jintat nai 


mult în curent cu vremea. N. lorga, intren att sir de poesii lirice, 
a exprimut intro formă deosebita de u celor noi, putinta înnoirii. 
Simbolul s'a dovedi! că se ponte îmbrăca si în formà nesiluită (ie), 
Astfel în „Grin pierdut” (Ii, p. 270). 

Dar cred că e timpul să terminâm. Cetitorul ponte vrea să ştie 
cut este aprecierea de ansamblu n dlui lorga asupra evoluției Hite- 
rare romineșii contemporane? E foarte simplu. Literatura de după 
războlu Îi displace d-lui Iorgu, Dar, patriot cum esie, d-sa e totuşi op- 
tiznist, ŞI tomeinrile acestor speranțe intrun viitor mai bunt sunt di- 
feritele glasuri care răsar pe ogorul literilor naţionale pentru mt Metka 
pe d. lorga, Credeti că exugerez? Mă voi osteni să vă citea o lruză ilin 
toxi, o îrază cate, veţi vedea, are exact 28 de rinduri de tipar : 

„Când, Bu de mult, d, Nichifor Crainic vedea in poezia dela 1894 
a lui N. lorga o cugeture lirică en desemnează între Eminescu pi Cog- 
buc o atitudine nouñ in aia noastră, afitminid ustfel legătura cu 


lorga cum face un leu”. Atmel Cara 
sruzzi: „Staţi, să vă arăt eu cum face leul”, Şi 
curs ide răgete fioroase din partea div 
diseuţie literară nu avu durul să placă tinăr 
tind usa. De ntuneli, Caragiale va fi tratat cu re 
penini de care ne ocupăm, teatrului lui 
de rinduri — si nu toate budotive, i§ în 
sunt, menționate cu simpatie, bucăţi ca Kir inulea vor fi 
„Mult chinuite” și „en subiect împrumutat”, jar despre acea 
beră rare e „Cânuţă om sucit” se va vorbi în treacăt (de al el | 
se spune despre Caragiale e spus în treacăt) şi d. lorga se jr. 
gini a ne spune că a fost serisă in 1916, catia, et rara în fă 
cleste ilie ara originat despre Cânuţă gii II tradiția, iar, în Ardeal, d. Î. Brenzu, unul din cei mul tineri, afirma că 

Dar, cum spuneam incă «dela începul, onestitatea istorică nu la noi sămânătorismul si-a atins apogeul în 1914, iur ecourile lui ră 
zi ‘ pi i d-lui AL Teodoreane sună, astăzi, cind răsar enrneterizări ca acolea din Gindirea meder- 
srumă pe d, Forga, Astfel, după ce atribue Prea antet nistă dela 1931 sau din Lamura delu 192%, unde un tinăr, d. AL Bū, 
din cae Mielu: hi tonel, P'aupucă ag miere „ considera sămănătorismul en întliul mare act organizat ui unei 
cu sistemul ucesta de a considera opera 


conștiințe si nevoi de independență a sufletului rominese: cind An- 
in bloc. si d. Torga îi atribuie „Patima tologia ilor Tineri tipărită de d, Zaharia Stanen In 1934 face ugor 


A = : reni, IE pur să se deosebească domnisoarele în virstă de optsprezece uni rare au 
ri i ze pri patit. să fie rudă cu Tentor Sa a e ada gindul spre lume repezit ca un taur și de licențiat, în litere rare a 

a-i o simplă neg ijență de reduacțiu încă mai ara € îi răsucit situl la șapte prunci albi, ori de cîțiva tineri care se strimbă, 
asta, din partea unui istoric, e poate } afectează ; atiția oameni de talent care muu nevoie de asemenen mijloace; cind 
ianorunță. Dar toate uceste lucruri nu-l a y ei in net ziarul, cure decide asupra prozei, e silit n serie și prin cundeiele cele 


mal scuturute de psihoză, aya en sÀ înţeleagă bunul cetitor rumin, 
domnul nostra al tuturora în ce priveşte măcar forma, aceasta im 
samnă că vechiul, scurmpul bun sim} al acestei țări, osa jignit enm 
este ke triumlal zăpăcelii și perveralunilor, trăieste” (IT, p. 318-119), 


i seris o povexle cu niște hoieri, sau $ metru, aşa. mai departe, 


retitor să ghicenscă el titlul, Căci oridecit „Mti 
prostii de romini, d-sa își spune în sero 
ntin; as putes să mă supăr s| sã nu a E ag 
Scriitorul romin care iese totdeatin 
d-lui Torga este — cred că ali ghicit — 10 Tdi 
Astfel: „a măiastră maonorru fie asupra 


Glossă la o josnicie... 


„Am fi naivi să mai amintim de necesitatea discuţiei în conten 
vum găsi cele mai poetice pagini ce $ betoriu, de doarea libertăţii de opinie, de frumusețea unui pei. 
inepace” (IT, p. M). sagit | cu varietăţi ste fiori și piante, Buchetul i bilor contra- 

„Sau: „Totusi, alasuri de înştiinţare TAn i Mie Sue 
mijorn vomita si sārilurilor un" 


rostis aerisite cnvinte”: formează UP 
p, 273) 


> Ca 


-F n 


nt VIATA ROMĀNEAS A 


dictorii, privit din sistemul planetar Sirius, oferă un spectacol miret 
şi odihnitor.. À i 

Prostia nu poate jubila şi nu se poate odihni cind ascultă o snu- 
fonie. Prostia e monocordă şi monocromă. Prostia cintă numai dia 
caval sau numai din piculină. Prostia zugrăvește altarul „eredinjei” 
sale dintr'o singură culoare... 

Aşa a fost prostia dela facerea lumii. A răstignit pe Christos pen 
tru un delict de opinii. A dat lui Socrate să bea cucută, A în ca 
ace limba lui Cicero, Astăzi aruncă adversarii în temnițe sau il inter 
neuză În lagăre de concentrare. 


Valul de prostie violentă în publicistica romină de azi ameniaii 
să ne înnece. S'a revărsat de citeva ori lăsind smireuri și cadavre b 
putrefacție. Aburi pestilențiali otrăvese opinia publică. 

De curind am asistat la un spectacol degradant. 

Ministerul de Interne a hotărit dizolvarea a 25 sau 35 de asocia: 
culturale (nu ne amintim exact), amenințind cu închisorile pe csi 
cari vor îndrăzni să le mai redeschidă sau să participe la ele, ' 
tea asociaţiilor erau inocente, S'a desființat un cere cultural „George 
Coşhuc”, o asociaţie pentru colonizarea Evrellor ṣi readucerea lor l 
munci agricole, cte., ete. 


Nu vrem să discutăm nici aceste suspendări. Suntem o revistă eu 
preocupări teoretice și politica zilei nu ne interesează decit întru 
are efecte în cultură și În orientările doctrinare ale generației aetuale 

Vrem să scoatem în evidență un alt fenomen. 

Cu ocazia acestor suspendării s'uu făcut, evident, arestări a 
ghiolura. 

sa şi revistele noastre le-au comentat. 

Jurnaliştii şi publiciştii „de dreapta” au comis o faptă impi 
mintătoare prin josnicia ei morală: au asmuții organele poli 
asupra unor adversari din presă, cerind arestarea lor, prezentimi 
ca „subversivi” şi citind nume. Au milogit suspendarea unor Orase 
cu care se aflau in polemică. (De pildă „Tare Noastră” a cerut si 
pendareu „Cupintului Liber”), As 

Aceste delațiuni de nume, dar fără fapte (fiindcă „subversivii 
citați sunt simpli gazetari la foi democrate și nu sunt amestecați 1 
acțiunea revoluționară) au intrecut orice limite ingăduite de o cor 
știință onestă, 

Denunţul acestor sovini în luptă zilnică cu gazetarii demoer 
echivalează cu punerea piedicii la o luptă dre Insemnenază la 
gerea pumnialului pe la spate. 


Domnii „de dreapta” vor să scape de wdversari incomozi, ant 
cindu-i... la inchisoare. Nici măcar n'au cucerit puterea în aclame 
tiile masselor populare à la Mussolini şi Hitler —- massele romina 
li repudiază la fiecare alegere — şi acești maimutoi pretind unui # 
vern liberal (el sunt, totuși, împotriva libertăţilor  constituţiona 
să le realizeze Idealul!.., 

Jasnicia delatorilor de dreapla n adus o notă de țigănie morub 
specifică de altminteri acestor paladini ai dietaturii in Valahia... 


Soluţii corporatiste 


Aflăm din citeva notițe ale revistei „Lumea Nouă”, propaga 
sub conducerea d-lui Manoilescu, a corporatismului în Rominin, că ™ 
mai mare rău de care sufere azi noastră, este neindustrializarea i 


fora 
Fiindcă ne ocupăm toți de agricultura țării și de statul ţărăne 


i 


j 


MISCELLANEA 117 


um neglijat politica de industrializare in care d. Manoilescu vede azi 
singura salvare a țării. | 

Aşa ne anunță prin revista sa distinșii colaboratori L, N, şi CN. 
(Să nu ne pretindeţi mai mult, fiindcă nici noi nu stim numele ade- 
sărat uscuns în dosul inițialelor). 

Cind toată lumea recunoaste că nu s'a făcut nimie pentru agricul 
tură și că din cauza dominației partidelor duymane țărănimii, am in- 
treținut cu sacrificii enorme o industrie parazitară În dauna agricul- 
turii, se găsesc unii cari să aibă cutezanțu să susțină că nu sa făcut tot 
ce trebue pentru industrializarea țării. 

Pentru convingerea noastră d. C. N, invoncă exemplul Franţei lui 
Ludovic XIV-lea, combinind citate din Funck-Brentano si Lonis Ma- 
delin, ca să arate beneficiile ṣi posibilitățile unei asemenea politici. 

Lăsind la oparte naivitatea comparației, precum şi faptul — sim- 
plu pentru oricine — că de atunci pină azi s'au scurs ani cari con- 
tează prin progresul lor şi în judecarea situațiilor, vom reproduce con- 
cluzia d-lui © N. care ne scuteste de orice comentar, 

„lar noi volt să desvoltăm cultura națională, să găsim bani pen- 
tru apărarea hotarelor, răminind „țară eminamente agricolă” sau de- 
venind „tot țărănesc”, Vă place? Aşa se întimplă întotdeauna cind 
scrii In comandă, pentru n umple pagini, In ajunul zilei de apariție n 
revistei, 

In afară de aceste „convingătoare” comparații, colaboratorii d-lui 
Manoilescu, d-nii CN, L. N., M. P. F. Z, 5. B si S A, au şi alt 
sistem de a argumenta, 

Stilul biletulvi de papagal, in cari ţi se prevestește virsta Inain- 
as sau lozul cel mare, constitue ceva curent în revista „Lumen 

vouă”, 

Naivităţi copilărești ca aceasta : „in statul corporativ de miine 
astfel de lucruri w'ar fi posibile decit dacă cineva ar fi ori de res 
credinţă, ori incapabil. Şi acela ar [i descoperit și înlăturat din vreme”, 
sau enunțări ce vor să pară savante, dar care nu reușesc decit să pro- 
vouce suris, cum ar fi de pildă: „Teza generală după care rezolvarea 
definitivă a problemei agrare nu se posle realiza pe altă cale decit 
prin industrializarea țărit”, complectează teoriile ultimului număr al 
revistei d-lui Manoilescu, 


„Şi reproşuri 


D. Manoilescu in anunţările sale corporatiste, devine citeodată 
resiv, mustrind aspru pe toată lumea, pentru abateri grave dela li- 
nia „vremii noastre” pe care circulă d-sa. 

Mustrările astea devin celteodută foarte amuzante, fiindcă d. Ma- 
noilescu uită că d-sa a fost de citeva ori în situaţii, şi încă în ce 
situații, cari nu-i mai permit astăzi să acuze, 

„Stă materia primă. stau uzinele, stăm cu totii si asteplăm ete.” 
zice d, Manoilescu, PER 

Sigur că stăm, dacă d-sa In loe să facă inginerie cum a învăţat 
si să se ocupe de materia primă, de uzinile care stau, ne ocupă de 
bănei, de corporntism, voind să facă doctrină, De ce nu s'o fi ocw- 
pind d. Manoilescu de meseria sa? 

Intr'un alt ucas de reproşuri la ndreso trecutului, d. Manollesen 
exclamă: „Şi cind noi spunem că Statul politie e imeapubil să co- 
respundă situației tocmai In chestiunea «chilibrării bugetului?!" 

„ dar noi am făcut experienta asta si cu un corporatist, N'a fost 
d, Manoilescu subsecretar la finanţe? Si dnar slavă Domnnlui că a avut 
destulă libertate si nu se poate plinge de lipsa et. 


1i5 VIAŢA ROMÂNEASCA 


Programele ,„,Gindirii' 


„Gindirea”, severa revistă a teologului Nichifor Crainic, are dout 
programe: a) ortodocsie literară, b) politica legionară. 

Primul program se realizează cu poezii, poema în proză şi nu 
vele unde îngerii, sfinţii și egumenii se plimbă cot la col, | i 
ca pe Caleg Victoriei. Proză cu personal ecleziastic a scris şi d. De 
mian Stănoiu. I-a arătat pe cițiva teologi romini in toată plenitudine 
calităţilor şi păcatelor omenești, prea omenești. Dar d. Crainie l-a să 
monestat. Nu se cade ca un egumen să fie deseris beat mort şi iubitor 
de voluptăți carnale, Se care a fi prezentat scheletic, suav, inocent 
ascetic. 

Asceza din programul Gindirii d-lui Crainic s'a invechit inuinie 
aplicației lui. Paladinul doctrinar a fost și a rămas mereu la pracila 
„tentațiilor Sfintului Antoniu”: rubicond, jovisi, fără „tristeți met» 
fizice”, fără un pic de nebunie întru Christos. Un pămintean banal. 

In ultimul număr al revistei (Decembrie 1934) se fue desvoltiri 
teoretice asupra programului politic. D. Mişu Polihroniade (din Le 
vant) ne învață despre necesitatea „purității rassei romine” şi despre 
neghiobia Franţei care menţine instituții democratice şi parlamentare. 

Un alt domn — Alexandru Constant — aduce citeva referințe apo 
logetice despre „tendinţele auturhice ale Germaniei”, 

še vorbeste cu entuziasm despre „programul” redetal de Got 
Mried Feder. Ne dă ca modele pe Feder şi pe Hitler. 

Ah, între timp, Feder s'a învechit! A fost aruncat la hala de ve 
chituri de către Hitler, marele Führer àl legionarilor dela „Gindirea”! 
Vorbea de exproprierea boierilor și de mizerabilul „socialism”!,.. 

„Heligiozitatea” şi „radicalismul” acestor curente fasciste sust 
pretutindeni fnrse doctrinare.. 


Tăcerea d-lui Lucian Blaga 


D. Luclan Blaga a descins odată din turnul de ivoriu în mijlocul 

managerilor bucureşteni ui gloriei sale. 
- Lucian Blaga tace cu obstinaţie, Er pour cause... 

Iată- în mijlocul d-lor Crainic, Pamfil Seicaru & Co.: 

tăcerea lui ireductibilă, enerva. Unul, un ziarist (P. Seicaru), 
care cila versuri de Paul Valery, cind ataca un bancher rezistent 
și pe Charles Maurras cînd vorbia de Jeun ehnș, tumultuos pe rli 
de găunos şi violent pe cit de laş” (Gindirea”, Decembrie 1934). 

Fireşte, d, Lucian Blaga a tăcut şi a ris. 

Dar cit trebuie să fi ris de definițiile primitive elaborate cu su 
doare de către d, Crainic pentru filosofia subtilă din „Eonnt dogmatic 
și „Censura trunscendenlă”? 


„«.şi Evreii la „,Gîndirea “ 


Această revistă a devenit monitorul rassismului romin cu toate 
fatetele sale doctrinare binecunoscute: antisemitism, numerus clansus 
decretarea incapacității culturale semite, parazitismul rassei care » 
dat pe Iisus Christos, ete. ete. 

In numărul trecut al „Gindirii”, în articolul de fond, d. Crainic 
a semnat un ghiveciu făcut din toate legumele otrăvite ale 
d-lui Alfred Rosenberg: „titanii ateismului” sunt Evreii, 


MISCELLANEA 119 


Sionului nu sunt falsificări, marxismul semit și bursa iudaică au ju- 
rat pieirea creștinismului, Ş 

De ce această capacitate de asimilure a culturii noastre să aibă 
efecte numai asupra Grecilor, Armenilor, Țiganilor și a altor mino 
rităţi? R 
Din nefericire, în teoria d-lor Crainic şi Polihroniadis doi romini, 
autentici, se spume că „numai singele dictează in elaborarea culturală”, 
iar Evreii sunt definitiv damnaţi faţă de „cultura arianâ”. 

În acest caz, d. |. Brucăr n'are ce căuta în cenaclul „Gindirii” ras 
siste şi huligunice. i 

Este ciudat cum oameni aga de distingi nu vor să priceupă des 
gustul imens cu care sunt înconjurați chiar în cercul lor de „prie- 
tèni" și nu Înţeleg să trogă consecințe firesti, 

Cind cineva $H insultă părinții nu dat ghies lo banchetul insul- 
tătorilor!,. 

P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


MIHAIL SADOVEANU: Nopți de Sinziene, roman, Editura 
„Cartea Rominească“. 


uta € nouă vagă a acestui prea ră povestirii moldoveneşti, Ne 
n roman, r are vreo importan 
Y or iterare? t po ță clasificarea didactică a ge 
„Nopţ e Sinziene” descind din atmosfera de poezi elegia 
și patelică a neuitatului „Han al Ancuţei”. Ascultăm Ă para ro 
al izvoarelor „Fintinei dintre plopi”. Ne readuce printre potecile um 
broase si odihnitoare ale „Dumbrăvei minunate”. Adică, „Nopțile d 
Sinziene” sunt o operă autentic sadovenească, scoasă din acel (ile 
nesecat din care nu ieşit atitea juvaeruri ale prozei noastre lirice. 
Maestrul Mihail Sadoveanu i continuă munca sa creintoare mi 
seninătatea răzeșului, care nu ţine socoteală de „bietele timpuri”, 
fiindcă el este de-asupra lor. Nu inregistrează diagrama mòdelor i 2 
capriciilor literare. Ca ṣi gorunul dela Soroca, evocat în discursul de 
recepție la Academie, Infrunzeşte şi înfloreşte — coamă ratată — In 
vară, pirnueşte rodul în Maiu, îl coace în lunile caniculare de 
era Dian pueia epiteni morga Dar mai fericit decit goru- 
veanu prezin arul său nu n 
generaţiilor prezente şi viitoare rominești... "MESE oreln # 
Pan 


GEORGE SOFRONIE: Beiträge zur kenntnis der Theorie 
und Praxis des Völkerrechtlichen Plebiszits. 
Genève, 1934, p. 59. 


___ Ce este plebiscitul? Suntem atit de obisnuiti cu această noțiune 
și cu această procedură internațională, incit pri ni se pare mem 
ceva firesc ca să beneficiem de plebiscit, autodeterminare, libertate: 
ge rai etc. 

i totuşi, ce lupte imense şi seculare, au trebuit să se ducă de 
către filosofi şi popoare, spre a-şi impune acest sacru drept! 
3 Studiul de față are şi el dubla sa valoare: științifică şi insira 
vă. Cu alte cuvinte, autorul nu e numai descriptiv ci şi critic, căci 
pe lingă o relatare documentată a intregii a plebisci In 
cursul veacurilor dela Relectiones de Judis din 1557 pină la. nd 


din 1935, el ştie să evi i 
bază a libe ui Reclama acu şi natura plebiscitului ca funcție 


"i 


RECENZII LEA] 


Ce altceva e plebiseltul dacă nu dreptul de a dispune liber de 
destinul nostru colectiv? 

Emanciparea individului, emanciparea poponrelor și plebiscitul 
sunt solidar legate de triumful libertăţii și mai exact, de triumful de- 
mocrației bajtonale şi internaţionale. 

Cu drept cuvint deci, triumful san regresul teoriei și a ptacticel 
plebiscitului sunt în funcţie de creşterea sau scăderea în importanță 
a noțiunii democratice, sau mai bine, a respectului de core se bucură 
în viața internaţională, voința colectivă a poporului” (p. 57). 

Concluzia ce se impune: dictatura naţională întrun stat suu altul, 
poate duce la dictatura internațională. Și dictatura internatională, ta 
anihilnrea dreptului la liberă şi independentă existență n comunită- 
tilor politice şi etnice. 

E tocmai după ceeace umblă ustăzi, Germania. 


GEORGE SOFRONIE : Problema păcii internaționale și 
organizarea ei juridică. Cluj 1934, p. 23. 


Intr'o epocă tulbure cu aceasta, cind pacer popoarelor e din nou 
ameninţată prin conspirații tăinuite şi conspirații fățişe, cind reac- 
iunea, imperialismul și militarismul par din răsputeri să ne antreneze 

tr'o nouă baie de singe și cind aci, la noi În țară. din nenorocite 
împrejurări, lumea nu vrea să se preocupe de problema păcii atit cit 
ar trebui pentruca intreaga națiune să fie profund convinsă de rostul 
imperativ al unei politici pacifiste, activitatea ştiinţifică și publicistică 
a unui autor cum e d. Sofronie, trece dincolo de cadrul rutinei de ocu- 
patie profesională. In astfel de împrejurări, un astfel de luptător, e În 
văratul senz al cuvintului, un pioner. 

Cu a remarcabilă documentare, autorul, În lurrarea de mal sus, 
analizează critic şi cronologic toate sforțările cari s'au depus dela rāz- 
boiu incoace în serviciul cauzei mondiale, fixindu-si atenția firește 
asupra acelui aspect al problemei, care prin organizarea juridică n 
păcii, se impune ca singuri solutie de procedură si de bază , 

Dela arbitraj, lu securitate şi de aci, In dezarmare, e o cale lungă 
i grea, Nici uno din etapele ncestea, n'a fost Incă perfect realizată, 
Poste că n'a fost chiar teoretic pe deplin definită. Nu e mai puțin ade- 
vărat însă, că an după an, mentorii pacifismului foc tot ce le stă în 
putință să apropie de realizări dezideratele de mai sus, S 

În acest senz, lucrarea nu are numai o valoare didactică ci şi 
una educativă, ceeace astăzi, la noi, e de o importanță en mult mai 


mare. 
T. C. 


PETRE PANDREA : Psihanaliza judiciară, Ed. Cultura Ro- 
minească. Colecţia Analelor Romine. 


Dimpreună cu Frend, n'a cunoscut mai multă glorie decit doar 
Einstein. Ambit nu făcut ravngii, au declanșat epidemii, Nu există un 
cit de umil lector, care să nu le pomenească numele şi nu există con- 
versație în care să nu fie amestecate Irinturi din teoriile lor, Este şi 
un rău în această greşită „popularizare”: Au fost fulsificaţi in bună 
parte. 
Ca metodă de investigaţie, psihanaliza nu poale fi incadrati în 


VIAŢA ROMINEASCA 


formule —- nici chinar de însuşi creatorul acest ie (aa 
A are aplicarea freudismului. Şi în aceas a dioerjie piei $ 
. ñ -- la fel cu orice metodă din psichologie — este fecundă, Ca | 
singură condiţie: experimentatorii să nu ignore psichologia ; 
chiatriu, să ştie manipula materia psihică, să aibă simțul pr Î mă mă 
şi o urna outari P ep universală, 
re Pandrea întrunește toate acest ături ui 

pula acesle merite. Pandrea ştie să erimtolg opriti 
ese apere pă şi mai ales, are bun simi. Ştie cum să se oc 
marti zi să ementele şi cum să le interpreteze. Ştie — în special 


ȘI aceasta este prima şi cea mai importantă 
implică psichunaliza : observația, era ear pene dt: Tin i 
waas desvāluie toate aspectele din care este infiripată viața su 
amor a unui îns sau a unei colectivităţi; o sumă de fațete nle une 
porii piire sa o mami de elemente ale unui singur corp chimie 
sa utarea unui număr, a unei catene, strică întreaga armo- 
nie a corpului sa i À f i 
br dar ar u cea mai mică fisură într'n faţadă distruge prejio- 
Polul psichanalistului este să desfacă 
s element 
oc egale care Ă trezea existența, să e anaa rE 
e şi constituie forţa de invins. Sarcina psich: 
mai dificilă. Pentrucă materialul uman ad operei. 
i uce 
Baa porta a grea e i care, uneori, poii Dda T e să 
` Se'nșele singur. i int iți ; 
tență aie grau ființa după împrejurări, Ari or a a g 
__ Suntem obicinuiţi să weceptăm oumenii şi t 
stă A Pargemgar Ap ea A nor aer pesigare i pee cam ta. a 
Hy priceput, această metodă forează dw 
aparențele şi dă greş. Este necesar, deci ea 
seze toate straturile, să analizeze t NT) gif: OES care să ri 
turilor geologice să nimerească st Senn darit as a rea a 
e, tul dorit d de să ţi 
terin așteptată. Evident, această a i d pgneacă SE 
i A peraţie este condusă după indi 
pe care le primim la prim Sind. axe 
tele, să aria side Spini, Citate AI n: ei 
3 ul uman este plin de accidente, icii — 
ţii amaii os na povon: Care pot. eri mesi agi 
i iza este tocmai acest inst 
sim, jed oferă rap cea bună, cea polei aa PRD veti să e 
tosupravegherea exercitată, nu strează mereu aceen j 
nane nici aceeaşi, egală, putere, elt guoar cind eul Erana ara 
cr e spirare; cind prezintă deficiențe in activitate, cind se intre 
j ays te, eind se descopere „minciunile”, In vise, În aşa numitele 
ue ari f sichologin tradițională neglijează studiul acestor simplo 
o Amir spin importanța cuvenită acestor mecanisme mentale sau 
pen ase, Psichanalisa are meritul de a fi concentrat atenția asupra 
ere menenie pe care le socoate acte psichice complecte, mani- 
fes ri pline de conștient și cu semnificație proprie. Bazată pe aceste 
să poe aia. sui nostru : mărturisirea unui gind, n unui senti 
onea explicaţii reuşite. acma. ae. 
espre importanța — din punct de vedere psichanalitie — a vi 
enumera pe nenumăratele studii în acest domeniu, mu este cazul i 
„carma acum, Psichologia acordă viselor caracterul unei activități 
R: xplicațiile astfel făcute pot fi interesante, dar sunt banale 
ren pulin morbide continuări a unei activități diurne suu fan 
H SA unor evenimente corporale, mai mult san mai puțin me 
diocre. Psichanalisa afirmă visul drept o activitute psichologică sufi- 


RECENZII 123 


cientă, de sine stătătoare, și cure poate fi explicat atit prin scopul ur- 
mărit cit și prin cauzele determinante. 
Nu urmărim să rezumăm concepţia freudiană pe care Petre Pam 
drea o stăpineşte şi o utilizează în domeniul judiciar. 
Interpretarea textelor și interpretarea psihologici omului delicvent 
- sunt indemnuri pentru crearea și în Rominia, a unul fundament 
psichanalitie judiciar, care trebue să schimbe metodele de interoga- 
toriu — metode rămase atit de barbare și de periculoase pentru cer- 
celarea vinovaţilor şi cintărirea vinelor. Un nou concept juridic, o 
nouă categorie de explicaţii, evidențiarea erorilor de lectură și seris, 
a actelor simptomatice și a asociaţiilor de idei, importanta lapsus- 
urilor =— toate aceste notiuni pe care justiția actuală [le că le negli- 
jează, fie că nu le cunoaște, sunt discutate și exemplificate, pină la 
evenimente recente, şi generos oferite spre studiere de către Pandrea. 
Nu lipsesc paginile de literatură — adăugate acelor de ştiinţă 30 
oră. Romanul lul Leonardo da Vinci — momente din viața mai multor 


scriitori — descoperă literatul Pandrea alit de puţin ascuns omului 
de știință Pandrea şi pe care acesta din urmă ocarcă „freudian” să-i 
acopere. 


Volumul acesta de „Psichanalisã judiciară” ered că este demn 
să figureze alături de orice volum din străinătate, Dealtfel, în acest 
domeniu, psichunalisa nu cunoaşte decit extrem de puţine încercări. 
Pandrea a realizat un efort demn. 

Terapeutica freudiună decurge din teoria expus: 
fiind cunoscut, psichanalistul poate opera suprimind radical simpto- 
me, să vindece. Luind cunoștință, progresiv, de originea şi semnifi- 
cajia simptomelor, asistind şi participind la ancheta ai cărui obiect 
şi subiect este — pot fi evitate recidivele, pot fi îndepărtate erorile 
judiciare şi poate fi făcută lumina. O conceptie soeratică — deci. 

Ambiţiile psichanalisei sunt vaste. Desigur, cu vremea ele vor fi 
stabilizate, : 

Doctrina psichunalitică constituie insă un miracol pentru omul 
de ştiinţă aplecat să studieze deliquenţii. 

Pentru acest miracol realizat. din tonte punctele de vedere, atit 


de perfect — Pandrea are dreptul la un elogiu. 


3. Simptomul 


Dr. Sandu Lieblich 


AL. MITRIC: Amintiri comedie, 1934. 


Piesa aceasta a fost jucată la 16 Ianuarie 1934 pe scena Teatrului 
Naţional din Cernăuţi. Ca să pătrundem însă bine spiritul ci, e nevoie 
să mai amintesc că autorul, e... bucovinean. ' 

Acțiunea se petrece in munții Bucovinei, in apropierea Cimpu- 
hangului şi personagiile „indigene” vorbesc așa cum se „Srăieşte 

acolo. 
= Recunosc, mam intilnit încă o astfel de piesă teatrală, atit de io- 
calizată, atit de profund inspirată de mediul locul regional, În asta 
constă în primul rind toată frumuseţea el. Dar şi „punctul” ei vulne- 


că în altă parte, piesa n'ar repurta succesul avut, z 
m, mea ie uzat, numai acela care şlie ce e Rarăul. 


O înţelege, o simte, e am e e d 
cari ce, rar ci Pielrelor Doamnei, ce e un „huţan” şi „holereă”, 
ce sunt „ciolanele” și ce semnificație aven parohia Pojoritei in bazul 


i x TA 36 ` 
PR i insă ceva in privința «șafodajului piesii şi mai ales 


Ar fi de zis azi 
ani ina e un student şi Florinel, o studentă. 


Piesa, e o comedie. Adrian, 


124 VIAŢA ROMINEASCA 


Se iubesc. Nu înțeleg de ce autorul n'a cont nota veselă - 
pătă, dindu-i in sfiit o lagodni Intre Acard Aoi amoreni T cea 
drul firesc, să se intimple așa ceva și am fi rămas pină la pd 
zimbetul pe buze. In schimb, vine un oare 


} kroy w tt 
în adevăratul înțeles al cuvintului, De ce ponce 


GEORGE SILVIU : Infringeri, poezii, 1934. (Gravuri 
Paul Konrad Hănick). € à 


Sunt numai zece poezii. - 
faţă” pinjă la „Desnădej rea Şi totuși, n dramă întreagă. Del „Pre 


Ciţi sunt aceia cari „fac” poezii și exprimă 

aaa Rt aceia cari în ut aderă cani alese sa d 

prin ultimul vers? vărate spre a ne da și finalul ei durere 
seorge Silviu e unul din puţinii cari stiu să-i 

= gravuris unui Frans Masereel iți oferi Sonani o Ta 

e nau pe ad Sru p dă romanul plastic, grăit. | asan im 

gul vibrant al aceleiaşi it scenariul. Versurile lui Silvia, dialo 


O neîntrecută prestanță, ca formă și fond. 


PA | 


Revista revistelor 


Romine. 


Revista Fu Regale, 1 De- 
cembrie 1944. Un an de bogwlā şi 
rodnică activitate Își încheie fru- 
moasa publicație lunară a Fumdaţii- 
lor regale. Intr'o dorană admirabilă, 
cele dousprezece numere ale acestei 
reviste nu prezentat un material vii- 
riat, nu mai puțin de interesant. Li- 
teratura, studiile cronicele, tipi- 
rite aici, au dovedit justa înţelegere 
a problemelor actuale, precum şi 
ulesul gust al redacției, pornită sub 
conducerea atului Zarifopol si 
continuată, sub aceleaşi bune auspi- 
cii, de d-nii Camil Petrescu și Radu 
Cioculescu, 

Numărul de incheiere a unui art 
de activitate aduce colaborarea d-lor 
Horia Furtună, Adrian Maniu, Camil 
Baltzar, Mircea Damian, in partea 
literară, Cronici și studii de istorie 
literară şi de sociologie semnează 
d-nii G. M. Cantacuzino, Scarlat Stru- 
teanu, Şerban Cioculescu, Traian 
Herseni, ete. 

D- Al Rosetti publică una din 
cele mai frumoase cronici care s'at 
seris la noi asupra Cărții din San 
Michele, 

Un model de monografie asupra 
anyi seriitor ne înfăţişează d-l Şer- 
ban Cioculescu In pagzinite închinate 
ivi Bogdun-Duică. 

= 

Azi Na. 5, Noembrie 1934, Chiar 
dacă in paginile „Vieţii Rominești” 
am arătut, nu numai odată, greşelile 
tinerilor noştri, nu puteam totuși ig- 
nora nctivitatena lor, Și această re- 
vistă, e vorba de publicaţia Azi, a 
dat udeseori ospitalitate unor serii- 


lori ce şi-au tipărit aici pagini mi 
nunme de literatură ori critică. 

Departe de agitația și sgomotul 
inuti! al celor dornici de publicita 
te și reclamă, înfloresc, luminoase, 
cele mai frumoase flori, ivite prin 
modestia și străduința adevăratului 
artisi sau gindilor serios. 

u 

Familia, Na. 7, Novmbrie 18934, 
In revista unde a primit, botezul ti- 
parului, odinioară,  lminescu, s'a 
strămutat astăzi o  necuviincionsă 
arupă de tineri din Bucuresti, ŞI m- 
cesti tineri cultivă În publicaţia in- 
temelată de Iosif Vulcan, cele mal 
urite moravuri literare, unite cu ret 
ua credință în vritică și "n infor 
jia literară, 

Ce lucruri frumoase s'ar putea fa- 
ee În revista orhdeună, al cărei con» 
ducãtor actual, d-l M. G, Samarinea- 
nu, dovedeşte in partea d-sale wtita 
sirguintă şi bune intentiuni! 

u 

fiind Rominesce, No. ÎI, Aoem- 
brie 1934. Cel mal autentic ginditor 
a] nostru Lucian Blaga, a fost sărbă- 
torit de curind în paginile unei re- 
viste literare. 

Desprindem, din substuntiulul ar 
ticot publicat in revista rlujană 
Gind homlnesc, nceastà frumonsă 
prezentare a filosofului Bluza, pe 
care oò lace, in marginen Cenzurii 
transecndente, d-l Vasile Băncilă. 

„Orzanicitatea filosofiei lui Biagu 
e, in definitiv, cel mai însemnat as- 
pect de valorificare a sa ca gindi- 
tor. E un capitol, pe care H dJeschi 
dem numai, tratindu-l aci doar în 


ir eg cae 
Ş pt = 


eg ' _ 
y ed 4 
AU VIAȚA ROMINEASCA 
titluri de paragrafe. e E o gindire aristocratică, căci aşa e 
organic în raport cu orice gindire mare, dar nu rece. Nu 
fiindcă se încndreură în filosofia 


nouă realistă, spiritualistă, fetafi- 
zică, însă în c original, iar, pe 
de altă parte, fiindcă se împotri 
te acestei filosofii in ceeace ea a pä- 


comparație frumoasă, 
tia identificarea om 3 
cugetătorului întro 


„Gândirea lui nu-i o gindire 
rece și pur formala, cum s'a spus. 


re a eviden- 
ulul, postului 


agem fi rece orl pasivă, o filosofie, 
n care e o jertiă de suflet, în care 
se transpune, trugic devotat şi reli- 

ios devotat, rul unei existenţe, 
Nu poate fi fără o înnită iubire cees- 
ce se oferă cu iubire, 

O astfel de filosofie năzu 
culmile cele mai inalte ale adevăr 
lui filosofic și ale frumuseţii, fiind- 
că poartă în ea realitatea totală a 
sufletului, leagă tainic de on- 
tolagie şi ale vibrații dau ar- 
moniile poetice, In folosofia „cen- 
zurii transcendente” este Lucian 

„ Acensta he aminteşte poves- 
lea unui clopot minunat din extre- 
mul orient, în pasta fierbinte de ar- 
gint a căruia sa aruncat însăşi fiica 
adorată a turnătorului,  Pentruca 
sunetele clopotului să fie mai umm- 


i nizate, mai adinci, mai turburătoa- 


re, iar formele lor aeriene, invizibil- 
le — mai inexplicabil frumoase”, 


CĂRȚI ŞI REVISTE PRIMITE IN REDACTIE 


Atanasiu Gh: Adelina, roman, 208 p. Edit, „Cartea Hominea 
mişoatu. Lei 50. 


Bonciu H.: Bana)... roman, 202 p. Edit. „Universala” Alcalay, Lei 
Chelariu Tr.: Exod, poezii. 90 p, Cernăuţi, Lei 30. e -2 
Delavigue Aarcella Fauchier: Tragedia Inì Lassalle, 174 p. Edit. „Ade- 


vărul”. Lei 40, 


Drăgan Gabriel: Pe frontul Mărășești învie morții.. Edit. Tipogr, 
Homine- Unite. Lei 45. 


Furpa Sera: Prima aventură, 176 p. Edit. Adevărul”. Lei 40, 

Istrati Panait: Chira Chiralinu, roman, 240 p. Edit. Ig. Hertz, Lei 4ă, 

Lovinescu E.: Mite, roman, 302 p. Edit. „Adeverul”, Lei 70. 

Mitric AL: Amintiri, comedie, Cernăuţi, 

Moldovan Margareta: Numy — Floare de cucută 
Edit. „AdevErul”. Lei 40.— 


Udeanu Anișoara: Într'un cămin de domnișoare, roman, 243 p, Edit. 
„Adeverul”, Lei 60.— 


Peliz f.: Foc în hanul cu tei, roman. 2 vol. 444 p. à 8 lei. Edit. 
„AdevErul”, 


. roman. 167 p. 


Pelrescu Cezar: Cei trei regi. 184 p. Colecţia „Cartea Satului”. Eatit. 
Fundaţia Culturală „Principele Carol”, Lei 30. 


Silviu George: Intringeri, versuri, Bucuresti. Lei 60. 
Sorani Miha: Mingiierile panterei, roman. 340 p. Edit. „Adeverul”. 
eig 


Sofronie Georges: Beiträge zur Kenntnis der Theorie und Praxis des 
välkerrechtlichen Plebiszits, 60 p. Edit. Revue de droit inter- 
national. Geneve. 


MICA 


Soc. Anonimă Română Minieră 

Bucureş'i. str. Romană 24 Tel, 218-61 

CAPITAL SOCIAL: Lei 125.000.000 

REZERVE: Lei: 31,811000 
Minele de aur: , Ruda 12 


ră iad Bra, Răita Dol 


Mina ce cârbuni «i zabea: 


Carierele : Albeşti şi Mateluşi 
(Murer) Finde: Cårbum, pia- 
tră de construcție şi var ars. 


MICA 


EVRI ZA ps PERII E = 


FACE ORICE AFACERI MINIERE 


CREDITUL A 


SOCIETATE ANONIMĂ MINIERA 
CAPITAL 110.020.000 LEI 


BIROUL CENTRAL: 


BUCUREŞTI 
STR. MATEI MILLO 15 
Teiefton No. 4 10-53 


DA 


Exp oațarea min] 
yera de 


COMANEŞTI 
VERMEŞTI 
ŞI LEODRA 
(UDEŢUL BACĂU) 


Wi 


De ir 


FABRICA DE LOCOMOTIVE 


N. MALAXA S.A.R. 


BUCUREȘTI, — STRADA DIONISIE 19 
sera 


Locomotive cu aburi pentru cale 
normala şi ingustå. Automotoare — 
Vagoane cisterne. Cazane de aburi 
sraţ onare și marine. Supraincâia 
toare, Economizoare, Epuritoare de 
apă. Focare pentru co bustibil so- 
jid şi lichid. Znsialajinni pentru 
triaj artiñcinl. 


Instalafjinni pentru rafinerii de petrol. Aparate 
liverse pentru industria chimici, Poduri Rezi 

voare şi Conxtrucţiuni metalice. Poduri rulante 
Macarale şi Transbordoare. Turnătorie de fon- 
tå si bronz. Piere forjate brut sau prrlucrate 


REPARAȚIUNI DE ORICE FEL DE MAŞINI 


precum si fabricarea pieselor de schimb necesare 


BANCA CENTRALĂ COOPERATIVĂ 


SEDIUL PRINC PAL: BUCURESTI, STR. EREZOIANU 31 
Soc. de economie mixti cooperativă — Capital So sial: 1.000.000.000 lei 
Participarea Statului: 500,000.000 lei deplin vărsaţi 
MEMBRII ASOCIAȚI: Statul, Societăţile cooperative si filialele lor 
1934 


Banca Centralä Coaperalivă, inutitaţie bancari. autonomă. eu caracte 
vat esta condusă de un consiilu de administraţia compus din 9 membri, din 
5 sant aleşi, reprezentanti ai Unitâţilor Cooperative, A daiogaţi ni mi 
nisterejor: de Agrienlturā si Domenii. Munoii, Conporatiei si Asigurüril 
Sociala si Finanţeior și una? ul Băncii Nuţionale si un consiliu do tenra 
vom pna fin 2 membri titnlari si 2 mambri supleant 


5 
ri 


OPERAȚIUN: : Acordarea de credite membrilor asociați sub 
toate formele bancare, indeplinirea tuturor operațiunilor de ban 
ca și comision utile membrilor săi, indeplinirea oricăror insărci- 
nări financiare date de Stat în contul şi pe riscul Statului primi- 
rea de depozite spre fructificare, întretinerea de disponibilități de 
devize la băncile mari străive, p'ăsarea capitalului social: maxi- 
mum 10% în efecte de Stat şi depuneri la vedere sau în -ont 
curent la instituțiuni financiare de Stat sau particulare 
contractarea de imprumuturi. 


FUMAȚI 


TIGARETELE ROMANEŞTI 


„Mihai“ „Tomis“ „Virginia“ „Baoureşti „Specialitate“ 
Fabricate cu cole mai bune tutunuri 
orientale fin aromate şi ngoare 


TUTUNURI IN FOI 


NV A 00 RR TR 


Ambia 
ear pri ri 


reciata i 
pare d 


a noia annali normali 25000000 kgr. tutunuri brute 


Pentru orice informaţiune adrosaţi-vă la: 
Cassa Autonomă a Monopolurilor atului României 
Come 
CALEA VICTORIEI 152 — BUCUR EŞTI 


CONCORDIA“ 


SOCIETATE ANONIMA PENTRU INDUSTRIA PETROLEULUI 
CAPIT II. DEPLIN VĂRSAT 24ñ.000.000 LEI 
CREDE GOE SE SEAS EDP T E o 


Santiere petrolifere la: Runcu. Moreni, 
Buştenari, Arbânaş, Gura Ocniţei. 


P-tru vânzările din inter orul țării a se adresa la: 


DISTRIBUȚIA 


Soc. Anon. pentru distribuirea prod. petroleului 


București, str. G-ral Budişteanu 11 bis — Tel, 3.3510 
Dep. de desfacere In toate oraşele princip. din țară 
Sediul sociai: Plor şti,— B dul Independenţei 20 
Direcția tehnică: Bucuregti— S'r, Matei Millo 15 


a a ie ai i A A a a 
A 
D 


ROBERT 
BUCUR ELSTI 


STR. D. A. STURDZA 17— Telefon 218-02 
AOTPRLA Z NAREN ETNEN UE ARAN TITERS E FATELI ENN RL 


Incălziri centrale Instalații sanitare 
Motoare Diesel staționare şi marine -— Pom- 


pe centrifugale — Ventilatoare Instalaţii 


frigorifere Fabrici de ghiață. 


UZINELE DE FIER ȘI DOMENIILE 


DIN REŞITA S. A. 


BUCUREȘTIIII Talotea ; 209/49, 219449. 218/40 213/49 
Str. Vasile Alexandri, 4 Adr. tolegr.: «Regijanina 
CAPITAL SOCIAL LEI 750.000.000 


Fier de comerţ Grinzi I, şi U. Fier fasonat, Table 
groase şi mijlovii, Şini şi material mărunt pentru 
escartament normal şi ingust, Schimbături, Maca- 
zuri, Incrucişări, Poduri şi alte construcţii de fier, 
Plăci turnate, Vagoane, Prese de vagoane, Osii, Ban- 
daje, Roţi din oţel turnat Perechi de roţi compleete. 


LOCOMOTIVE 
PDM e 


ntru escartament normal și îngust, 
ateriale turnate din oțel şi fontă, 
Piese fondaj, Buloane. şuruburi, Ni- 
turi, etc. ELECTRO - MOTOARE 
DI MESE BEE CI A G 


Dinamuri, Generatoare, Trantormatoare, instalu- 
puni complecte de centrale electrice industriale şi 
comunale, electrificări de orașe. Echipament elec- 
trice pentru industrii petrolifere. Atelier de con- 
strucțiune pentru aparate și unelte de sondaj, 
Armament şi Muniţiuni. Pluguri şi -alte unelte 
agricole. — Nicovale, Lopeţi, Sapa,sete. ete. 


Mine, Fabrici si Domenii 


REŞIŢA. ANINA, BOCSA, ORAVITA eii 


Pentru fier laminat și maşini agricolo Reprezentanţa 


»SOCOMET“ 


SOC. COMEACIALA METALURGICA, S.A. 


BUCUREȘTI, — CALEA VICTORIEI, 5 
Toteloa 50-6t — Ad: esa telegrafici: „Socometal 


„ASTRA-VAGOANE“ 


Prima Fabrică Română de Vagoane şi Moloare, S. A. 
Capital social Lel 420.000.000 deplin vărsa! 
UZINELE LA ARAD 
IRA PAI Ai 


f ; de călători gi de marfă, cisterne, vagoane speciale, fri- 
a reg ete. mie m de tramwai cu motor şi remorci. Vagonate 
pentru căi ferate industriale, forestiere, miniere. Cazane de aburi 
de înaltă presiune. supraincălzitoure şi preincâlzitoare, economi- 
soare, curăţiroare de apă, castele de P mp Construețiuni metalice 
nituite şi sudate. Arcuri şi resorturi de orice fel. Rezervoare de 
omnee mărime pentru petrol, benzină, apa. lichite inflamabile »i 
rezervoare da fermentație. Butoaie metalice. Instalațiuni 
pentru ardere de Păcură şi Gaz. Pinse forjate şi piese de fontă 
de oriee fel. Tu: nätorte de fontă şi metal. 


DIRECŢIUNEA GENERALA: Bucureşti str. Biserica 
Amzel, 11 Adresa telogratică; VAGONASTRA 
Telefon : 2-18-50 


„PETROŞANI“ 


SOC'ETATE ANON MĂ ROMANĂ 


PENTRU EXPLOATAREA MINELOR DECĂRBUN 
Capital Social Lei 1410.000.000 


Mine la: Petrosani, Lupeni, Aninoasa, 
Petrila (Jud. Hunedoara) Exploatarea 
Lapoşul de Sus (Dărmăneşti jud. Bâcau) 


E AP MORI ERS 7 STEP RR i 


Direeţiunea Ge 


neral: Bucuresti, «tr. Dumbrava Rosie No. 18 
Adres 


4 telegrafică: -PETROŞANI" Telefon 2-41-31 


UZINELE METALURGICGE UNITE 


TITAN 
NADRAG 
CALAN 


S. A. R. 


BUCUREŞTI — STR. CLEMENCEAU 3 


RADIATOARE Şi CAZANE  BÀlde FONTĂ EMAILATE 


pentru încâlziri centrale fontă sanitară emailată 


TUBURI DE CANALIZARE 
FIER CERC LAMINAT LA RECE 
TABLE INTINSE EXTRAPLANE 
TABLE GALVANIZATE ARA- 
MTE ŞI NICHELATE PE 
CALEA ELECTROLITICĂ 


WHI H | III ÎN 


TOATE PRODUSELE NOASTRE SE DESFAC 
PRIN BIROURILE NOASTRE DE VÂNZARE 


„SOCOMET“ S. A. 


Bacuregti, C-len Victoriei 51 - Galaţi, str. Portului 25 


iu 
SI TIT 


Tabla de materie pe anul 1934 


BANTAS N. Oraş trudit (ver- 
suri), Iulie. no. 13-14. 
BENADOR URY A ppassionata, 
Septembrie, no. 17-18. 
BERNEA ERNEST Poezii, 15 

Mai, no. 9. 

BOTEZ DEMOSTENE A ştep- 
tare, 31 Martie, no. 4-a; 
Plecare, 15 Aprilie, no.7.; 
Di. Costică, 15 Mai, no. 9; 
O vinătoare la Boroseşti, Iu- 
nie,no. 10-12; Vinători şi to- 
varăşi, Septembrie no. 17-18. 

CEUŞIANU AL. Copila mea 
(versuri), 15 Ianuarie, no. 1. 

CHIORALIA C-TIN. P. Elegie, 
Nombrie - Decembrie, no. 
21-24, 

CIOCÂRLAN IOAN Primăvara 
în grădină, 15 Februarie, 
no. 3. 

COLIU EMIL Jurnalul unei 
femei. 30 Aprilie, no. 8; 
Avataruri, August no. 15 16 

DAN SERGIU Serviciu da noa- 
Pte, August, no. 15-16. 

DA VIDESCE N. Danae & Zews 
(versuri), 31 Ianuarie, no. 

* Ungerea lui Eschil, Au- 
Bust no, 15-16 
DRA GOMIRESCU T. Singură- 


tăți de dela, Septembrie, 
no. 17-18, 


DYK VICTOR Medalionul, Au- 
gust no. 15-16. 

FLORU IGENA Scenetă, ! Ta- 
nuarit, no, ], 

GRIGORESCU C, GR. Dinaltă 
lume, Octombrie, no. 19-20. 

HORIN APOSTOL, Autobio- 
grafie. 15 Februarie, no 
10-12 

KANKAR IVAN Rugăciunea de 
seară, August, no, 15-16, 

KATAEV VALENTIN Două 
schițe, Iulie, no. 13-14. 

KESTEN HERMANN Moartea 
unei perechi indrăgostite. 
31 Ianuarie, no. 2, 

LESNEA G. Serghei Esenin, 
Iulie. no. 10-12: Din Ser- 
ghei Esenin Iulie, no. 13- 
14; Din Esenin, Octombrie. 
no. 19-20. 

MARIN AUREL Tristia, 15 A- 
prilie, no. 7. 

MARINESCU 1 M. Crepuscul 
(versuri) 15 Ianuarie, no. |; 
Poezii. Octombrie, no. 19. 0 

MARCU ALEXANDRU Frsg- 
meat inedit din Paradisul 
lui Dante, iunie, no, 10-12. 

MOȘANDREI MIHAI Versuri, 
15 Mai no. 9. 

PFLIN ELIN Nenororirea, 31 
Martie no. 4-6. 


e m 3 oa 


TABLA DE MATERIE PE ANUL 1934 137 


MAPA DE MATERIE PE ANNE M —— 


136 TABLA DE MATERIE PE ANUL 1i 


ROMANOV PANTELIMON 
Familia cea mare, 31 Mar- 
tie, no. 4-6, 

STREINUL MIRCEA, Vespe- 
ral , 15 Februarie, no. 3. 

ŞOIMARU TUDOR Intimplare 
cu Îngeri şi sfinți, 30 A- 
prilie, no. 8; Domnul Leo- 
pold, Noembrie-Decembrie, 
no. 11-24, 

BOTEZ DEMOSTENE, Psi- 
hoza războiului, Noembrie, 
Decembrie 21-24. 

BYCK AD. Literatură?... Atâta 
tot?! Noembrie-Decembrie, 
no. 21-24, 

TEODOREANU AL. O. Salmi 
de ciori, 31 Martie, no. 4-6, 

BĂRBULESCU ILIE Contri- 
buții poloneze la civilizaţia 
Europei moderne, Septem- 
brie. no. 17-18. 

BLAZIAN H. Torsul Simu, 31 
Martie, no. 4-6; Centenarul 
lui Grigorescu, August, no. 
15-16. 

CARDAŞ A. Citeva păreri in 
lesătură cu viitoarele or- 
ganizări agricole, Octom- 
brie no. 19-20, 

CALINESCU G. Euthanasia e- 
minesciană, 3I  Iauuarie, 

i no. 2. 

CERVENCA EMIL Leo Frobe- 
nius, Septembrie. no. 17-18. 

CARP M Programa de limba 
romånă, 31 Martie, no. 4-6. 

CHIRIȚESCU ARVA M. Or- 
ganizarea producției agri- 
cole în statul țărănesc. Sep- 
tembrie, no. 17-18. 

CIORAĂNESCU AL. Versuri ne- 
cunoscute ale lui V. Cârlova 
21 Martie, no, 4-6;Jean Mo- 
réas. 15 Aprilie. no. 7;Gr. 
Alexandrescu, traducătorul 
lui Tasso, 15 Mai, no, 9; 
M. Rollinnat şi satanismul 


în poezia rominească, Sep- 
tembrie, no. 17-18; Un cen- 
tenar uitat (Al. Depără- 
teanu), Octombrie, no.19-20, 
COLIU EMIL André Gide, Oc- 
tombrie, no. 19-20. 3 


COMARNESCU P., Beneamin 


Franclin, 15 Februarie no. 3, 

CORNEANU GHEORGHE Ru- 
sia şi visul, Iulie, no, 13-14; 
Omul fără stil, August, 
no. 15-16, 

CRISTUREANU T. Organismul 
economic sovietic şi Ro- 
minia, Iulie no. 13-14; In- 
terdependență cooperare, 
solidaritate internațională, 
Septembrie, no. 17-18; Sta- 
tul şi granița, Octombrie, 
no. 19-20; Antropogeogra- 
fia României, Noembrie- 
Decembrie, No. 21-24, 

DIMA AL. Motive hegeliene in 
scrisul lui Eminescu. 15 
Februarie, no. 3. 

DOBRIDOR ILARIU Spiritul 
şi forțele telurice, 30 Apri- 
lie, no. 8: Fenomenul rus, 
Iulie, no, 13-14. 

EFTIMIU ELENA Literatura 
dalmată, 31 Ianuarie, no. 2; 
Simboliştii ruşi, Octombrie, 
no. 19-20, 

Dr. ENE ERNEST Intocmirea 
a statului țărănesc, (T), 31 
Martie, no. 4-6 Intocmirea 
economică, a statului pūrā- 
nese (11), 30 Aprilie, no. 8: 
O soluțiune pentru plata 
datăriei publice a stat „lu: 
romin, Iunie, no. 10-12: 
Industria, țărănimea şi a- 
gricultura în U. R. S. S.. 
Iulie, no. 13-14; Urmările 
ec>nomice ale unui nou 


răsboiu, Noembrie-Decem- / 


brie, no. 21-24. 
ENESCU CONSTANTIN Po- 


———————————————————————————————— 


litica păcii, Noembrie-De- 
cembrie, no. 21-24. 

FELEA Í Stăpânirea interme- 
diară : Biurocraţia, 15 Ia- 
nuarie. no. 1. 

GEORGESCU VASILE V. Is- 
torie şi roman, August, no. 
15-16. 

GORUNEANU RAUA M. Scri- 
sori din Viena, Octombrie 
no, 19-20, 

IGIROŞIANU 1. Salonul! d-nei 
Aurel, 31 Martie, no. 4-6. 

IORDAN AL. Vasile Alexandri, 
inspiratorul lui T. Aman, 
31 Martie, no. 4-6; Cupa 
dela Montpellier. 30 Apri- 
lie, no. 8; Ceva nou des- 
pre Barbu Ştirbei. August, 
no. 15-16. 

IORDAN IORGU Alexandru 
Philippide, 15 Ianuarie, no. 
1; Lazăr Şei:neanu, luaie, 
no. 10-12. 

Dr. IRIMESCU S. In amintirea 
profesorului Ioan Cantacu- 
zino, ŞI Ianuarie, no. 2, 

KIDEL AL. Massonii şi Deka- 
briştii în Bassrabia, August, 
no. 15-19. 

KIRIȚESCU CONST. Congre- 
sul internaţionul al cinema- 
tografiei, Iunie, no. 10-12. 

MADGEARU V. Economia di- 
rijată, 15 Aprilie no. 7; 
Revoluția Roosevelt, 15 Mai 


no. 3. 

MANCAŞ MIRCEA A nacronis- 
mul fascism: lui, Iulie, no. 
Pane Idealismul Artei, 

ugust. no 15-16. 

NICULESCU C. H. Pietro Mig- 
nosi. 15 Mai, no. 3, 

PANDREA PETRE Analize, 15 
Aprilie no. 7; Tolstoi şi 
revoluția rusă, Iulie, no. 
13-14, Politica fabricilor de 
munițiuni,  Noembrie-—De- 


cembrie, no. 21-24. 

PERIANU RADU I, Şcoala na- 
țională publică 15 Februa- 
rie, no. 3; Scoala națională 
publică, 3! Martie no. 4-6. 
Din istoricul şcoalei brāi- 
lene, 14 Mai, no. 9. 

PAUKER EM. Cartea, editura 
şi cititorul, 15 Ianuarie no. 1. 

PHILIPPIDE AL. Literatura 
de răsboiu şi literatura răs- 
boinică, Noembrie-Decem- 
brie, no. 21-24. 

PUŞCARIU EM. Liviu Rebrea- 
nu: Răscoala. 15 Ianuarie 
no. 1. 

RALEA MIHAI D. Cultura în 
criză, 15 Aprilie, no. 8; 
Decăderea formtler; Paul 
Zarifopol, 30, Aprilie, no. 8. 

RĂDUCANU ION Spiritul en- 
glez în ştiinţele economice, 
Iulie, no. 13-14, 

RELGIS EUGEN Individualism 
şi mediocrație, August, no. 
15-16, 

SADOVEANU IZABELA după 
Nietzsche, 31 Martie, no.4-6. 
Orientările caracterologiei, 
15 Mai, no. 9. 

SOFRONIE GEORGE Aspectul 
politic internațional, Noem- 
brie-Decembrie no. 21-24. 

STANCIU V. V. Scrisori din 
Paris, 30 Aprilie no. 8, 

TATU N. 1907—1933, I5 Ianua- 
rie no. 1; Albert Spaier, 
31 Martie, no. 4-6; Linia 
generală, Iulie, no. 13-14. 
Intelectualii şi realizarea 
violenţei, Noembrie-Decem- 
brie, no. 21-24. 

TEODOREANU AL. O. Citeva 
constatări, 31 Ianuarie no. 
2; Pacifistul Român, Au- 
gust, no. 15-16. 

VIANU TUDOR Artă, tecnică 
Şi natură, 15 Mai, no. 9. 


iii ale Ra 


pn SPD e yT 
Ls ca cl Ma 
UF 


“TABLA DE MATERIE PE ANUL 1334 


WEISS AURELIU Psihanaliza 
şi critica literară, Octom- 
rie, no. 19-20. 


Cronici 


N. chromosomică 
în biologie, 31 Martie no, 4-6. 


Ianuarie, no. 1; M. 
(Aventurile din strada Grădi- 
milor), 31 Ianuarie, no. 2; 

Sentul Minerwei) 


lie no. pă econo = 
Europa spera Euro 
dustrială, Aprilie, va 
DORRIDOR ILARIU Chenare eri- 
tice, Septembrie, no. 17.18; Che- 
nare no. 
19-20. Ghenare critice, Noem 
brie-Decembrie, no, 21-24. 
DR. ENE ERNEST Cronica econo- 
micã: noul m al comerțu- 
lui exterior, no. 19:20 
ENESCU CONSTANTIN Cronica er- 
ternă : Cu Franța sau cu Ger- 
mania ?, Octombrie, no, 19-20. 
HALLUNGA AL. Cronica economică: 
Sistemul economie dri 


t, Sep- 
tembrie, mu. 17-18. 
DR. IRIMESCU S. Lupta contra t 
be eulozei, 31 Martie, mo. 4-6; 
în tuber- 


Fosstaereiinosontivt 
culoză, 15 Mai no. 9. 
LOEWENSTEIN T. Poliția 

goate. BI MIR. A0. 
MANUAŞ MIRCEA Cronica socială 


Criza 

Martir, no 

NANU AL. N. 
burghezie 


Tuhia, no. 19.14 A 


PAVEL PAAL Cron 4 ezternă 
i : 
de Acord or y 


urile dela Roma, 15 A 


nazal MENR 
A MIHAI D. Qronica internă : 


no. 1990. Stanilas Nen 
bris-Decemħrie, no. 21-24. 
eatrală, Oe 


Seraatos spa bla M. Cronica t 
1 b 


mo. 3. 


tuleseu), 15 Pebruarie 
„ STOIAN STANGIU Cronica pedago- 
: Tineretul ai, 


; rw, 15 
no. 9; Şcoala în Rusia sorie 


ctituralä și 
tembrie, no. 17-18 
SUCHIANU D.I. Cronica cinemato- 


dream 4 
have !»,  Zunie no. 10-12; 
mul sowietie, Iulie 19-14; Filme 


4-6 Psihologia gindirii 
tului, 15 Aprilie no. 7; Hege 
în e mână ; 


CORNEANU GHEORGHE Nebunia 
lui Eminescu, Septembrie, no- 


TABLA DE MATERIE PE ANUL 1934 


139 


+: Cronicarii 


A ovi i ALIOR I. Lupas isto 
12:18; Särbäloriren o TP en ricii Români din rd idee 


ai filosofului Henri Bergson, 
mbrie, no. f 


Osto 9-20. 
DĂIANU LIE Aurel Esca, 15 lo- 


nuarie, no. 


Dr. E E. Realizările ruseşti ; un prin- 


cipiu de conducere de partid : 
ferocitaien, Iunie. no. 10-12. Un 
om de stat sincer, Octombrie, 
no, 19-20. 

LIVEZBANU OCTAV Coporatismul 
în Rominia, 15 Mai, mo. 9; 
Pe marginea unii ziar din 
Moscova, Zulie, no. 13-14; «Re 
volta aâtwilor>, August no. 15-16 

NICANOR P. d: Co. Grădina cu tran- 
dafiri ; Scoala violenței, 15 A- 
prilie, no. 7; < Vrehi romanțate»; 
s Eristenta Tragică» — stindar- 
dui tinei generații ? Iunie, no. 
10.12; Între umilință şi imper- 
tinønjă, Iulie, no. 13-14, Săr- 
hâtorirea d-lui Julin Maniu, 
Pehriletate și de orientare ace 
falicã, August, no. 15-16, Con- 
qresul internațional de filoso- 
fie dela Praga. August, no. 
16-18; Alegerea d-iui Petrowie 
ta Academie; Moartea lui St 
Zeletin; Furmanov ; Coşbuc în 
italienește, Septembrie no, 17- 
18; Șapte glorii consacrate 
strict confidențial; Maniaci 
poezizi din Bucovina ; + Titanii 
nteismulni» ; «Revista burghe- 
zi +f; Criterion revista spirit- 
ualiştilor ; Poimine.. Băieții 
literati; Ultimele genii ale fi- 
losofie românești, Octombrie. 
no 19-20. 

PANDREA P. +Năpaste ţărăneşti», 
20 Aprilie. no. 8; Bătălia dela 
Marna, 15 Mai, no. 9; Stilul 
de muncă în U. R. S. S. este 
faronie P Iulie, no. 13-14. 

R. M. Inapoi la Pi, Septem- 
brie no. 17-18. £ 

TEODEOREANU AL: S. 0. S. Iaşi 
5. O. S, 31 Ianuariè, no. 2. 


TEODORU LIVIU Dela reportaj la 
n pei înapoi, 15 d 
, nọ. 3. 
Y N. Teorie = Gândirii», Octombrie, 
no. 1920, 


15 Aprilie, no. 7; I. E, Torow- 
piu: Studii şi documente lite. 


15 Aprilie, no. 7 


rare, . l 
DOBRIDOR ILARIU Machiavelli şi 


machiavellismul, Tunie, NO- 


10-12. 
NEGOIŢĂ €. N.Al. Ciorănescu: Do- 


cumente privitoare la domnia 
lui Mikail Radu, 15 Ma, no. 9; 
Lascär Sebasian: Qoameni, 
15 Ma, no. 9; V. Vâlcovici: 
Conferinte, Octombrie no. 19 20. 


PANDREA PETRE Mihail Iorgule- 


scu: Marginalia; Gr. Stănescu 
Teodoru: Principes des conten- 
tieur administrati/ roumain, 
Octombrie, no. 1920. 


R. M. Georges Boris: La révolution 


Roosevelt; Bernard Lazaro: 
L'antisémitisme, Octombrie, no. 
19-20. 

marginea unei polemici. 


8. 4. pe 
STOIAN IORGU Un nou dicționar 


latin, Iunie, no. 10-12. 


SUCHIANU D. I. Princesse Biheseo : 


Lettres d'une tille de Napo.éon. 
31 Ianuarie, no. 2. 


TATU N. Paul Zarifopol: pentru 


arta literari, Oclombrie no. 
19.20. 


T. L. Mesia poate să astepte, 81 Mar- 
tie, no. 4-6. 
TUDOR T. Mihail Sebastian: De 


dou mii de ani, Ootomwrie, 
no. 19-20; R. Page Arnot: Ru- 
ma sovietică şi vecinii säi; V. 
N. Madgearu : Pentru apărarea 
avufisi statului’; oaworth 
Goldman: Calea roge prin 
Asia; U.R. S. Sz Bilan 1934 
N. Baron: Străindtatea şi eoo- 
perativele ruseşti; O, von Nie- 
dermayer şi 8. Semjonow; U- 
niunea Somwietică; Martin L. 
Schlesinger : Das bolachewisti 
sche Russland ; J A. Jakoplev : 
Sate roşii; Edgar Patin: Le 
commerce dea céréales dame le 
basin du bas-Danube : 


.* a C. KIRIȚESOU : Cenzura filme. 


lor cinematogratice; St. Rălă. 
cesti ; Prour pent 
pt E T 


REUMATISME 


„Nu mai sufăr; intrebuințez 
Sloan's — un remediu minunati: 


„O singură aplicație de SLOAN'S aduce ușura- 
rea imediată. Mii de persoane au intotdeauna la 
indemână SLOAN'S, gata de a opri durerile, reu- 


matismela și de a usura suferintele cauzate de 
FĂ erticutaţiunite ințepenite și a muschilor dureroși. 
Intrebuințați SLOAN'S contra Reumatismelor, 
Lumbago, Sciatica, Dureri de piept, Scrin- 
țituri, Loviri, și orice durere musculoră. 
Când ruferiți de dureri musculare sau nervoase, sau 
de orice alte dureri, aplicaţi SLOAN'S. Atacaţi du- 
rerea acolo unde eo se simte— este inutil de a 
vă incărce organismul intreg cu medicamente. 
SLOAN'S pătrunde îndată, incâlzeşte și linişteşte 
nervii și țeșuturile, imprăștiind congestia care pro- 
voacă râul, 


La armani ai droga 


š 
SLOAN'S LINIMENT Stiet curent 
VECHIUL PREŢ FLACONUL LEI 7% 
NOUL PRET REDUS FLACONUL LEI 60 


CONSUMAȚIUNI DELICIOASE 


CALDE SI RECI 
Îmi iii iama ia ie ia a aici 


COMENZI PENTRU OCAZIUNI FAMILIARE 
LA B'IFETELE 


HERDAN