Viata Rom. (R.), 1932, 24

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

p 


LI 
E 


ropriatalea 


niversitàiti 


a 


AU 


1067370 Per iodice 


Bibi oatpcoii 
Tui 


Viața Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXXIX 
ANUL XXIV 


ATELIERELE ,ADEVERUL" S, A, 
STRADA CONST, MILLE 5—9, BUCUREŞTI 


3 f —, 
IANUAR, FEBRUAR No, 1 si? 


$] Li 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


I. Agirbiceana , , 
I Botez . 


ojo Ata” è--d' o 


Dragoş Protopopescu .. 


Ioan D. Gherea . ,. 


AL. 0. Teodoreanu 


e A T SE ET EL RT) 


Manue! Minicovici . 
P. Nicanor & Co 


* . > 


® +... 
AA E v.-5:'d. e 


® 0%... 


e è a 


SUMAR: 


» « Păscălierul. 
» « Shplock în cadrul literaturii shakespeareane. 
„Lingă dugheana lui Adolph Shrankr. 
. „Vis şi realitate“. 
- Psihologia lecturilor adolescenţei. 


Valéry, Rilke si poezia pură. 


+ Rikki-Tikki-Tawi (Trad, de N. L. Russu), 
+ . Gala Galaction — scriitorul, 


+ Nae Vasilescu. 


| Raluca Eminovici şi copiii. 

. + Citeva idei în jurul evolutieitapusutui după război. 
„ Cronica literară („Trei perechi de ciorapi“), 

| Cronica ideilor (Trădarea istoricilor). 


Miscellanea (Eclipsă de minte. — Parabola protectioni- 


smului. — Nafionalitàfite In Rusia Sovietică, — Un mi- 
ster asiatic), 


Recenzii: Harie Voronca: incaminata Al, A. Philippide. — Torberg: Bacalaureatul elevului Gerber, = 
Thomas Mann: La nvetagne magique. D. 1, Suctriuma. — André Olite: Edip CAL 


Revista Revistelor: „fioethe, am de stiință” «Revue Hebdantadatrei. — „Germania nomd” /L'Ralta Leto 
teraria). — „Poezia noual americană” ("Italia Letteraria), 


Redactia si Administratia : Str. Const. Mille 5—9, Bucuresti 


1 — is 500 {led 
Pota e Tati apare mar cu 120, pagini —- Abonament: țară un an p fumdtate an 


1932 


Reproducerea oprit, 


N 


LS 


VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
Bucuresti, Str. Const. Mille No, 5—9 
Anul XXIV 


Pretul Abonamentelor : 


IN TARA: 

Pound... ++ + 0 vc... è Lei 500 
Pe jumătate an . +... „ 250 
Pentru Bănci şi Societăţi, anual + - - » 600 


IN STRAINATATE : 


Don Sk .. vas... Lei 650 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile ad- 
ministratiei din Bucuresti, str. Const. Mille No. 5-9 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu preju! de 200 
lei colecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecția. 


Administrația. 


Păscălierul' 


VI 


Trecurà zile, luni si ani, gi blagoslovirea protopopului 
se izbindi. Casa popii Pleşu Costandin se umplu de copii, iar 
curtea lui de vite. Cu cit treceau anii, lumea uita tot mai tare 
obirşia părintelui; cu cit se imbogiăţea, creştea în cinste; cu 
cit făcea mai multe minuni cu cartea lui, faima lui se răs- 
pindea tot mai departe. Ajutase la această îndepărtare a 
popii de pri si cunoscutii lui de odinioarà si impreju- 
rarea ci Pleşa nu se mai purta îmbrăcat decit în haină preo- 
țească. Pe lingă sutana cea călugărească și reverenda cum- 
părată dela protopopul, îşi mai făcu una nouă, de sărbători. 
Apoi, într'un an barba-i crescuse cit un măturoiu, ph pe de- 
asupra, nu mai umbla nici cu plugul, nici cu carul. Nu mai 
lucra nici la fin, dar încă la coasă ori la secere. 

Si toate acestea, fiindcă nu mai avea vreme! Il năvăliră 
creştinii cu boalele şi cu necazurile, mai curind decit nădăj- 
duia el. Vestea cărţii ca si care nu mai avuse decit popa din 
Lunea Bradului, mersese departe, înainte de-a începe sluj- 
bele, dar si întimplarea l-a ajutat, înainte de a-i putea veni 
n ajutor preoteasa, după înțelesul ce-l făcură, ori soru-sa 

uja. 

Si anume, a doua zi după introducerea lui în slujbă prin 
protopopul, dis de dimineaţă, pe cînd încă preoteasa nici nu 
se sculase, popa Costandin Pleşa se trezi cu noaptea în cap. 
Il durea capul, iar gura îi era amară și rea. Băuse mult Du- 
mineca, si pinà era față protopopul gi, mai ales, după ce el 
plecase, Se ospătă cu bătrinii bisericii, care își aduserà a- 
minte, cu diacul si cu celelalte feţe bisericești, de zilele 
bune cind popa cel răposat era în floare. Isi aduseră aminte 
de nunțile si pomenile de pe acea vreme. 

_Heşa Costandin se trezi deci cu noaptea în cap, in ziua 
accia de Luni, si nu mai putu adormi. Era treaz și se fră- 


| Vezi „Viaţa Romineascà"“ No, 14—12, 1931. 


Șt. ___ VIATA ROMINEASCA 


minta în agternut cind auzi larmă la portità: sunet de zurgălăi 
și glasuri de oameni. Un glas ràgusit striga mai tare ca toate. 
Auzi gi vorba lui Niculae, a slugii: 

— Aşteptaţi, oameni buni. Deschid numaidecit poarta. 

Popa tresări: Ce să fie? Cine să vină la el asa de dimi- 

heafa cu căruța? 
____ Sări din pat, se uită pe fereastră. Era o căruţă străină si 
in căruţă, legat cu funii, un om slab, cu faţa galbenă, care 
zbiera mereu. Doi creștini şi o femee, supăraţi ca la înmor- 
mintare, umblau pe lingă căruţă, în jurul cailor. 

Costandin intră în sutana călugărească, îşi trecu dege- 
tele prin păr şi barbă si esi în curte, neliniștit. Ştia că vin cu 
vre-un necaz, și iată, n'a putut lua înainte nici o măsură de 
pregătire. Ceva însă îi da îndrăzneală să cuteze, 

— Bună dimineaţa, oameni buni, — zise el străinilor. Mare 
canon pe capul dumneavoastră să porniţi de acasă cu noaptea 
în cap. 

Oamenii îi sărutară pe rind mina. Costandin a colindat 
multe sate în tinerefele sale şi cunoștea, după port, pe ro- 
minii din multe părţi. Dar portul acestora îl cunoscu iute. 

— Din Obreja pină aici este cale de patru ceasuri bune 
adăugă el. i 

Creștinii rămaseră mirati. 

— Aşa este, părinte, si din Obreja sintem si cu noap- 
tea în cap am pornit, si mare canon avem. Numai adevărul 
l-ai spus, Dumnezeu să te bucure. 

"leșa îsi luă acum si mai mare curaj. Simji că-i clipa de 
a cuteza: 

— Cum n'o fi canon cumplit, — zise iar, privind la cel 
legat în căruţă, care gemea si se uita urit, — cînd cineva e le- 
gat a menura fii și-și pierde mintea! 

aduse cu socoteală, decind văzu 
căruță, de ce este vorba. d arie 
Ea Adevărat, părinte dragă! Ce-i pe noi, să nu mai fie 
nici pe pui de năpircă, — suspină femeia. Feciorul acesta al 
nostru ne bagă în pămint de vii. Deaceia, auzind de darul şi 
cartea sfintiei tale, am venit să mai încercăm și cu dumneata. 

Pleșa Costandin dacă credea în puterea vre-unei slujbe, 
apoi aceasta era slujba de scoaterea dracilor, afurisaniile 
str pane pre ae re el, nu rd nici o știință. 
h estemele si ghiavolul piere”. Şi-i plăceau st i 
temele pe împotriva dubului astia rapsis S 

— Aduceţi-l în casă! — porunci el, pornin i în- 
desati spre locuință. za me 

Intră în odaia dinainte, unde ospătase ieri pe protopopul, 


luă cartea cea asă dela grindă, isi 
tept. gro g si puse patrafirul si aş- 


PASCALIERUL 7 

Bolnavul intrà potolit, adus de subsuori de cei doi ro- 
mini. Nu mai zbiera, ci privea întins la popă. J 

— Să vedem dacă vrea să deschidă cartea, — zise popa gi 
o apropie de bolnav. - a 

Acela se strimbă, si se feri. ţ - 

— Deschide dumneata în locul lui, — zise popa câtre 
mama indricitului. Cind a intrat căruța pe poartă eu am 
deschis-o şi am văzut ce necaz are, Deschide-o acum și d-ta 
să vedem: nimereste-se acelaşi loc? e E 

Femeea își făcu semnul crucii şi se apropie cu teamă de 
carte şi o deschise. è _ i i 

— E la acelaşi loc, — zise popa vesel. Si iată slujba ce-i 
este scrisă: slujbă pentru scoaterea dracului. 

— Drac am! — cuvintă atunci cu glas ostenit bolnavul, 
privind în pămint. ; 

— De-acum nu vei mai avea. Dumnezeu și puterea crucii 
şi a rugăciunii îl vor alunga pe pustii locuri. Ingenunchiati cu 
toţii. 

In casă încă nu se vedea bine să citeşti, și popa aprinse 
o luminare. Puse patrafirul pe capul tinărului îngenunchiat 
intre cei doi bărbaţi, și începu să citească cu putere. Și stia 
citi bine. - x 

Din cind în cînd se auzeau suspine, Suspinau si feciorul si 
oamenii cei necăjiţi. Aceştia se şi cutremurau de blestemele 
cele grozave. Dar ca prin minune, bolnavul nu mai striga, se 
linistise şi se muiase ca o cirpà, Poate după zbuciumul prea 
mare de pină acum. 

Popa citea întins, cu tot mai multă înverșunare asupra 
diavolului. Deodată bolnavul sări cu putere mare în picioare, 
risturnind pe cei doi, și ràcnind înfricoșat. In clipa asta ceva 
negru si lunguet năvăli in fereastră, sparse si tisni afară. 

Toţi cei din casă rămaseră încremeniţi. Și popa. Abea 
după citeva clipe își dase seama că trebue să fie mita, care 
se va fi strecurat aici la oscioarele de pui, aruncate pe Jos 
după ospàtul de ieri; lungiadu-se pină noaptea petrecania, 
preoteasa, după lege nu mai mătură, „Ptii! Bato puterea de 
miţă!” 

Il băgase în sperieti si pe pento Dar în clipa următoare 
îi veni gindul mintuitor, dat de îngerul lui cel bun. Văzind 
cum se uită cu toţii la geamul spart, îngroziţi si acum, Cos- 
tandin Pleşa suspină și zise: 

— Dracul a eşit, a fugit de puterea rugăciunii si a sfin- 
tei cruci. Nu vă mai uitaţi după el. Puneti-và în genunchi să 
sfirsim rugăciunile. 

Oamenii ingenunchiarà. Bolnavul nu mai avea putere, 
se lăsă din genunchi în coate, suspinind din adinc, 

După ce se sfirsirà rugăciunile, cei doi bărbaţi îl ridi- 
cară în silă: feciorul era moale în minile lor. Ochii i se îm- 
păinjeniră. Il cuprindea somnul, 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


il duseră și-l asezarà, pe perină, în căruţă, 

— Nu-l mai legati. De-acum e ostenit si o să doarmă, — 
zise popa nàdusit de această întie minune. 

Cei doi romini, femeca, nu mai știau cum să-i multu- 
meascà. 

— Ludat fie Dumnezeu si puterea lui, — zise Costandin, 

— Şi acum, cu ce vă sintem datori, Sfintia ta, — întrebă 
femeca, despiturînd o năframă. Ori cit îi cere, n'o fi muli; 
si de nu vom avea toţi banii, îi vom aduce, că mare usurare 
ne-ai adus, 

— Slujba dumnezeească nu se poate plăti cu bani, dragii 
mei. Imi veti da cit veli avea, aşa vre-o cinci zloți numai. 
Da” va trebui să-i mai citesc niște canoane, pentru a nu se 
intoarce cel necurat, Pentru asta îmi veti mai da doi, si 
să-mi lăsaţi o haină a bolnavului. Peste o săptămână să ve- 
niji după ca. l 

Mama bolnavului nu avea la dinsa decit trei zloți, asa că 
avea să-i mai aducă patru de toți. li dădu banii bucuroasă, 
sărutindu-i dreapta, 

Inainte de a po unul dintre romîni, un văr al bolna- 
vului, zise: 

— Părinţele, n'ai putea să ne spui ce formă avea ghia- 
volul cure a esit pe fereastră? 

— Pentru ce întrebi? — zise popa neliniștit. 

— Cum era cam întunerec, n'am văzut bine. lar tinărul 
ista ne spunea mereu că ghiavolul care a intrat în el aves 
făptură de ied negru, 

Părintele se gindi o clipă şi răspunse: 

— Ghinvolul sub felurite forme se arată, A putul fi în formå 
de ied, sau de mità, sau de cocoș negru. Dar asta nu hotă- 
răște nimic, Ar fi putut să iasă numai subt formă de fum. 
Da' mie tot mi se pare că ied a fost, desi, ducă-se pe pustii, 
nici eu nu l-am văzut bine. Ii spuneţi însă că ied a fost, așa 
va crede mai tare, si credința îl va mintui pe el. Să-i spu- 
neti că-i poruncă dela mine să nu se mai gindească la necazul 
lui niciodată si să-și zică în toată seara ocinnsele. Si de-asu- 
pra patului să aibă cruce, 

Costandin Pleşa se mira de sine însuşi cum i sa desle- 
gat limba, si cum îi vin în minte atitea îndrumări folosi- 
toare date de călugăr, în legătură cu ati ne asupra celor 
din necazuri. Multumi în gind duhovnicului celui bâtrin, gi 
= simți crescut in putere cînd căruța cu streinii iesi în 
drum. 

Despre  întimplarea aceasta auzirà îndată toți vecinii, 
Sluga şi slujnica nu mai răzbeau să povestească. In citeva zile 
toate satele din jur vuiau de-asa minune. Si bolnavii gi ne- 
căjiţii incepurà să alerge la popa din Curmătura care cu 
carul si căruță, care călare, sau pe jos. Si dup'o săptămînă 


_" 


sosi si mama bolnavului cult patru zloți, să ducă haina lã- 


satà pentru slujbă, In curt 


ii tau vre-o zece străini, 
veniţi de departe, gi fem ppi 


í se mai sătura povestindu-le 
minunea, şi cum, din ce ela fiul său s'a Lăcut sănătos, 
şi umblă după toate trebu a orice om, 

„Preoteasa Nastasia intrase în horă. Se păstrau, după în- 
tiia minune, cu sfinţenie, îndrumările date de Costandin. Ni- 
me nu vedea fata popii deci! la două ceasuri după sosire. 
In vremea asta Nastasia întreba, iscodea, dar tot mai mult 
trăgea cu urechea. Oamenii sedeau pe prispă şi-şi spuneau 
pisurile. 

Costandin, arătindu-i cei trei zloți, îi zise: „Banii mînza- 
tului încep să se întoarcă. Dar nu mă pot bizui pe întim- 
plare, cum Sa nimerit intiia oară. De aceia vei alla tot ce 
vei putea si vei veni în taină să-mi spui”, - 

Popa își alesese o cameră a cărei intrare era în văzul 
tuturora, Dar mai avea una, tăinuită în perete, după o culme 
mare, prin care intra Nastasia și-i soptea. Nimeni nu o vedea 
pe unde intră, 

La început lucru nu fu ușor: să țină în minte atitea sate. 
atitea nume, bolile felurite, chipul omului celui în necaz, — 
cind se nimerea cu mai mulţi deodată. Dar pe zi ce trecea, 
mintea ci se ascuti, memoria i se lărgi, — mai ales după ce 
se convinse că popa se ține de cuvint şi-i dă partea ei de cis- 
tig. Și, după toate semnele, cistigul avea să fie tot mai mare 
din zi in zi. 

Cu încetul i se potoliră si mustrările de conștiință vă- 
zind că rugăciunea ajută multora, dar de stricat nu-i strică 
aero: i 

reu fu si pentru ea şi pentru A anul cel dintii, pînă 
se perindari tot felul de bolnavi pr necazuri, că ml por 
lucruri nouă, tot cazuri pe care le întimpinau pentru întiia 
oară, Mai tirziu preoteasa ajunsese să ştie din citeva între- 
bari ce-i trebuia, iar popa stia pe de-a rostul slujba ce tămă- 
duia fiecare boală ori supărare, după neamul ei. 


VII 


In anii cei dintii ui preoţiei lui Pleşa Costandin ii 
se imbulzeau, deobiceiu, să caute în pere in zilele de. Du- 
minecă și sărbătorile. Cei cu necazuri sau boale grele ve- 
neau si peste săptâmină, si rară era ziua lucrătoare care să 
nu-i aducă doi-trei străini. Dar de Simbătă seara pină Luni 
la prînz popa nu avea o clipă de hodină, nici preoteasa, Nu 
ràsufia Costandin Pleşa decit vremea cit slujea leturghia, Si. 
dindu-si sama citi nenorociti îl așteaptă încă, slujea și sfinta 
leturghie tot mai în galop. In zilele Ineràtoare avea de citit 
slujbe si molifte, canoane întregi, după cum se aratà la carte, 


10 VIAŢĂ ROMINEASCA 


pe hainele lăsate la el de câtre bolnavi sau alti necăjiţi. $i, 
cu patrafirul după cap, citea întins, Nu cuteza încă să in 
banul si să nu facă slujba. Nu-şi da răgaz decit pentru a 
trage o țigară, şi pentru 5 

După ani, după ce faima ji merse departe, era o imbul- 
zeală în curtea lui şi în zile lucrătoare, cum a fost în anii 
cei dintii în Dumineci şi sărbători, 

După un an toată lumea știa să povestească ceeace se pe- 
trecea în camera lituralnicà în care primea Pleşa Costandin. 
Oamenii vorbeau cu mare mirare și credință și ascultau cu 
urechile întinse, 

Părintele din Curmătura, greu şi voinic, cu barba cit mä- 
turoiul, eu mustata amestecată în barbă, cu părul bine piep- 
tănat, şedea pe-un scaun cu o spătează, cu patrafirul după 
cap. Inaintea lui, pe masă, cartea cea făcătoare de minuni, 
inchisă, şi de-asupra ci o cruce de metal, argintată, cu Hris- 
tos răstignit pe ea. Omul care intra nu stia că preoteasa, îna- 
inte de a-l pofti, abia iesise dela popă pe ușa cea tainică. 

Crestinul intra inchinindù-se gi ficind la cruci. Costan- 
din Pleşa nu se uita la el, ochii săi erau aproape închişi, 
Boscorodea psalmul ,,milueste-mà, Dumnezeule” şi-i făcea 
omului semn să se apropie. li dădea să sărute crucea, o punea 
cu evlavie de-oparte, după ce o săruta şi el, apoi, ridicînd 
dreapta, blagoslovea pe om si zicea, cu glas jos, cu ochii îm- 
păijeniţi: 

— Indrăzneşte, fiule si te apropie, Indrăzneşte şi des- 
chide sfintita carte, Dumnezeu să te lumineze şi să-ți poarte 
mina. 

Creştinul se apropia cu sfială si cu mare teamă, după 
ce făcea de multe ori semnul crucii, deschidea cartea cea 
groasă, 

— Las'o deschisă, fiule, şi aşteaptă să caut în ca, să văd 
cine eşti şi ce ti se arată. 

In clipa aceia somnul îi trecea, ochii lui priveau ageri, 
făpturu lui voinicà se apleca întreagă asupra cărții, şi, după 
ce se uita întins la un loc din pagină, în vreme ce se întrista 
sau se lumina la faţă, gemea surd ori zimbea — după cum i 
se arăta, — începea: 

__ Vii de departe, din sat din Vadul rău şi te cheamă 
Nicodim Bălan. Implinesti în curind cincizeci de ani, si în 
căsătorie n'ai prea fost fericit. Femeca dumitale, Anua, bo- 
leste în pat de un an, si mai mult a zăcut de cînd ai luat-o, 
decit a muncit. Tutà se arată drumul vieții de pin” acum cu 
suspine, da? Dumnezeu se milostivegte şi vu asculta rugă- 
ciunea, Slujbă i sarată canonul sf. Andrei si trei leturghii cu 
prescurà si cu vin. Si, dacă n'aj în traistà vre-o cămaşă Sau 
năframă, sau alt lucru de-al ei, să aduci unul, (omul de obi- 
ceiu avea). lar Anuta dumitale, după ce va posti cu ajun trei 


____ PĂSCALIERUL 11 


zile, să se scoale din pat si o lună de zile să nu minince de- 
cit lapte, Că-i beteagă la rinză, şi nu-i sufere acritura de 
oțet, nici fasolea, Si pentru toată slujba ce-i voi face să dai 
un taler, că nu-i mult și nevasta ti se va timidui. 

— Eşti lelea Maria Vintu din Broșteni, si nu mai știi 
ce să faci cu fata dumitale Firuta, că s'a legat tare de 7 ani 
Jonu Diacului, Și tinerii vor să se cunune, iar dumneata ba. 
lată ce se arată la carte, unde ni deschis: Dumneata să nu mai 
ta vorbă impotrivă, ci să zici aşa: Fiica mea, tinără eşti! 

a tu vei trài cu prostia ta. Cunună-te cu lonu Diacului, 
dar nu acum. Mai așteaptă un an. Că amindoi sînteti prea 
tineri, Și dacă nu va vrea, să-i spui ce sa arătat aici la carte: 
lonu Diacului încă nu s'a descurcat de tot de Măriuţa Di- 
nului. Să aștepte pinà se va descurca. Să nu creadă în jură- 
mintele lui, ci să aștepte pină va esi semn la carte. lar slujba 
i saratà un Paraclis şi un canon al Marici Eghitencei, pentru 
potolirea si cuminfirea ei. $i plută pentru slujbă patru hu- 
sosi, nu mai mult, că-i vorbă de suflet tinăr, nerodit încă pā- 
catului, 

— Ti-au furat de-o săptămină calul cel sur, si vii 
mai din Poiana Țapului să-i dai de urmă, frate visite Pin 
tea. Hm! bun şi iute cal! Nu l-ai fi dat pe-o sută bună. Ci 
iată ce ţi se arată la carte: calu-i dus peste munte, şi nu-i 
poţi da de urmă. Da’ hoţii sînt dela voi si ei îți vor întoarce 
paguba, ori iti vor aduce cal în loc, că de meseria lor sint 
hoţi de cai şi au de unde da.Vei ti şi tu şi toată casa 
ta şapte Vineri si şapte Miercuri, şi vei da şapte sfinte le- 
turghii cu prescură si vin. lar în bani doi zloți buni. 

sa Negre ginduri te muncesc, nevastă, si n'ai pace nici 
alinare, din pricina lui Ion bărbatul tău. Că-l prepui cu toată 
tufa, si-ti macini Viaţa fără folos, lată ce serie la locul unde 
ai deschis-o, lelità Ano: Bărbatul n'a gresit decit cu gindul, 
da’ cicăleala femeii îl poate duce la gregsalà. De aceia cano- 
nul ei să fie: un sărindar şi două acatiste, iar în bani trei 
taleri. Și duhul rin va fugi dela ea, că el îi bagă în cap toate 
prostie, Şi-i pera A pe i femeia să-și aducă aminte de 

> este scris în apostolul dela er ie: ă 
setez E ap inunie: „lară femeca să se 

— Durere de cap, cu săgetături si cu amețeală 
de gilbeazà, iată ce te aduce la noi, frate Persie netu 
Tapu. Dar înerede-te in Dumnezeu, că iată ce ti se arată 
unde ai deschis: tămăduire după canon, lar canonul pentru 
line ăsta va fi: vei cumpăra şase făclii de ceară pentru bi- 
serica din Tapu, şi nu vej mai trece, ca pină acum, pe lingă 
ai PODIO fără să-ţi scoţi căciula, lar eu îţi voi citi Ar- 
ta » È gl acum indatà, punindu-ti argariul si patra- 

— Cine-a băut va mai bea, mătuşă Vironico din Răstoci. 


19 VIAȚA ROMINEASCA 


şi omul dumitale s'aratà încă mereu setos. Da”, după cum a- 
rată cartea, tot l-a sătura Dumnezeu, dacă vei ajuna șapte 
Vineri şi vei da să-i citesc afuriseniile Marelui Vasile, Că 
dubu’ băuturii e duh dricesc, şi numai blestemele cele mari 
il alungă. Nu-i plăti decit doi husosi, că eşti femee săracă! 

— Nu poți trăi în pace de vecinul dumitale gi sinteţi tot 
in piră de zece ani. Odată i-ai spart capul cu parul. Bădică 
Petre, pe rău drum ai apucat dacă şi acum vii tocmai din 
Vlădeasa, cale de două zile, doar ţi-o face slujbă să-l ripui pe 
duşman, pe Nichifor. Eu, după cum arată semnul la care ai 
deschis, nu fac moarte de om, ci să se întoarcă păcătosul si să 
fie viu. Deaceia nu te mai lăsa ciliuzit de ghiavolul urei si al 
pismei, ci să-l alungăm din dumneata cu afurisaniile ma- 
relui Vasilie. Şi se va potoli atunci si dracul din Nichifor si 
te va lăsa în pace. Trei zloți vei plăti pentru alungarea du- 
hului. 

— Fiica mea şi scumpu meu, nu te mai boci şi nu te mai 
intrista cà Visalonul Floarei tot al tău va fi. Tineretele-s a- 
prinse si năbădăioase, el mai trage cu ochiul in dreapta si în 
stinga, dar în carte se arată că tot cu tine se va cununa. Nu- 
mai să-i citesc eu canonul tinărului ce se ispiteste, si vei ve- 
den că nu se va mai lăsa de cătrința ta. Vei plăti numai patru 
husosi, că eşti fată nevinovută, 

— Nu te mai gindi la despărțenie, lelità Anisoarà, cà soar- 
ta dumitale e omul de acum, Tonità Strimbu. Si alungă-ţi din 
cap gindul că cu Iordan ai trăi mai bine, In carte de Jordan 
se arată pràpàstii, de care nici să nu mai pomenim, lar Ioniță 
se va da la brazdă dacă-i voi citi, pe cămaşa care ai adus-o, 
slujba sfintului Andrei, Că ceeace a venit peste el e mai mult 
orbire decit patimă. Si vei plăti un zlot bun. 

Da cine ar putea ingira toate cite se vorbeau pe vremea 
aceea între oameni despre cartea si canoanele popii Pleşa 
Costandin, intimplări care se mai pomenesc si uzi? 

Destul că cine intra în odaia popii si deschidea cartea, ră- 
minea uimit de cele ce-i spunea părintele: era însăşi patima 
și viața lui. De unde le stia? Cum nu-i era ascuns nimica pe 
lume? lată ce va să zică, o carte minunată si un popă cu dar! 
Si oamenii, cum e felul lor, — cind povesteau altora, mâăreau 
lucrurile si mai adăugau si dela ci umflind vilva ce-o avea 
popa Pleşa în tot jurul acela. 

Cei cu boalele si necazurile credeau cu tărie în tot ce le 
spunea păscălierul, si multi se tămăduiau prin credință. Erau 
destui încă care cheltuiau degeaba, dar despre acestia nu po- 
menea nimeni, Ba nici ci nu prea se jeluiau, socotindu-se ne- 
vrednici de izbăvire, după ce au văzul cu ochii că alţii sau 
vindecat, 

In deosebi pe betivi nu-i putea vindeca popa Costandin. 
Nevestele acelora se întorceau si de cinci si de zece ori la po- 


Pi cli 


ros 


„PASCALIERUL O oOo Oo 


pa pentru slujbe nouă, cu lacrimile în ochi, și cu husoşii în 
năframă. 

— Oare ce să fie, tu femee, — întrebă odată, după multe 
pățanii, părintele Costandin pe Nastasia. Cum se face că sluj- 
bele pentru beţie nu prind? Mă tot gindesc că n'am rugăciuni 
potrivite în carte, pentru patima asta, 

Preoteasa răspunse cu tărie si cu necaz: 

— Tu eşti de vină, nu cartea. 

— Eu? Cum aşa? 

— D'apoi pàtimesti de aceiaşi patimà. 

— Cum asa? Mai umblu cu în crismele satului? 

— Nu mai umbli, dar la oraș te îmbeţi în toată săptămina 
odată. lar acasă nu ţi se mai usucă plosca cu vin, din odaia 
de după culme. 

— Hm! Mai ştii! — zise popa pe ginduri. 

— Ba-i chiar aşa! La început mă bucuram că nu mai 
rag in crișmă. Dar de cind a fost aici protopopul, îţi faci de 

p. 

Z Ei dal Tu 

— Ei, da! nu bagi de samă, dar cind vorbeşti mirosi 
a bute. Tot omul care vine la tine va simţi. Uneori mi si sale 
că mai vin creștinii cu necazurile lor. Că despre betiile tale 
din tirg, a mers vestea, 
ada Ei, e va LA azer pus È sa faci din tinfar _armăsar, 

aceea. Da’ bine zici, ue s ceva in gură să- 
mirosul vinului. a aisi 

Tu însă nu știi nimic, Nastasio! Intr'o slujbă ca a mea tre- 
bue mult duh si multă sp] 105 pone Si ori ce ai zice, vinul 
îmi este de mare ajutor. Unde mai pui că si călugărul bea 
vin, şi vlădica, Insfîrsit nu bem băutură făcută de mină ome- 
nească, ci una dată de Dumnezeu. Si Domnul Hristos a băut 
la ata, din Sneen Galileei. 

— Bine, bine! Numai să nu-ți pară rău pe urmă. Uneori 
ești ametit cum se cade si uiţi ce-ţi spun despre onmenij care 
așteaptă să vorbească cu tine, Cind se vor trezi că eşti un păs- 
calier gol, un sarlatan, să vezi ce-o să fie! 

— Voiu fi cu băgare de samă, Nastasio. Bine faci că-mi 
spui. Nu-i vorba să mă las de vin care-mi luminează duhul, 
ci să nu mă îmbăt. Bine gràesti. lar Joile, în zilele de tirg, la 
oraș, voi fi mai cu băgare de samă, 


VIII. 


Joile, dis de dimineaţă, părintele Costandin Pleşa pleca la 
oraş. Făcuse rost de o căruță cu un cal îndată după a proto- 
popul il introduse în parohie. El mina calul, si pe drum se 
oprea de multe ori, îl întimpinau creştini care nu se lăsau pină 
ce nu-i sărutau mina. Pleșa era mereu imbrăcat, la drum, în 


r EE: „VIAŢA ROMINEASCA a 


haina călugărească, cu potcapiul in cap. In Joile cele dintii 
creştinii si crestinele se mulfumeau să-i sărute mina si să ia 
dela el blagoslovenie. Dar mai tirziu oamenii, bucuroşi că-l În- 
tilneau, îi cereau sfaturi, îi plăteau vre-o slujbă, îl întrebau 
cind pot veni la el acasă. De multe ori în drumul pînă la oraş, 
si la înapoiere aduna bani grei si multe slujbe de făcut. La 
dus era mai grăbit, trebuia sà ajungă la oraș, să tragă la 
crisma Pomul verde cel mai tirziu la ceasurile unsprezece. 
Pe-atuncj se adunau aici popii din satele învecinate şi țăranii 
care voiau să-și prindă inima cu ceva, înainte de a pleca spre 
casă. 

Vestea cărţii minunate si tămăduirile ce le făcea merse- 
seră departe şi cu ajutorul întilnirilor dela Pomul verde. 

Pleşa Costandin si înainte de-a se sfinți trăgea la cîrciu- 
ma asta cînd venea la oraş, cunoscuse aici multi popi gi multi 
țărani din satele din jur, Toată lumea îl ştia de pe atunci că 
plăteşte bucuros o cupă-două de vin, iar dacă se începeau 
cîntecele plătea si mai multe. 

Preoţii care îl cunoscurà Înainte la început il ocoleau, nu 
se puneau cu el la o masă; nu le venea la socoteală că a intrat 
în tagma lor. Pleșa le dădea binete si intra intre țărani, sedea 
cu ei la masă, si, lingă un pahar de vin, incepea să iscodească 
noutăţi de prin satele din jur. Chiar dela întiia intilnire Pleşa 
se convinse că cei mai multi știau despre cartea minunată 
cumpărată dela călugăr cu preţul unui cal, iar popa nu se 
feri să povestească despre îndrumările pe care i le-a dat călu- 
gărul, şi despre credința pe care o are el in cartea aceea. 
Oamenii începeau sà povestească despre cutare sau cutare 
din sat care ar avea nevoe să-şi cerce norocul deschizind car- 
tea cca minunată, Si fără să bage ei de samă, tot ridicind pă- 
hărelele, popa aducea astfel vorba incit oaspeţii se pomencau 
povestind cu amănunte despre patima ori suferința cutăruia. 

Ager la minte a fost Costandin Pleșa totdeauna, dar acum 
ajunsese să țină în cap sumedenie de nume, — de oameni gi 
sate, de feţe, de boale si de necazuri, De multeori era de-ajuns 
ca Nastasia să-i spună numele cutărui om pentruca el să-i 
facă indatà o descriere amănunțită, arătind şi cu ce necaz ve- 
nea, asa că la inceput se minuna Nastasia foarte, şi credea că 
popa ei nu mai minte, ci citeşte toate celea ascunse În carte. 

După doi-trei ani de petrecanii la oraș, cuteza uncori să 
iasă Simbătă după amiazi în mijlocul pelerinilor, în curte, ori 
să se oprească pe treptele pridvorului, şi arătind cu degetul să 
spună: 

= Vai veni deocamdată în rind după cum urmează unul 
după altul, ca la moară. 

Si arăta cinci ori zece inşi, numindu-i pe fiecare, dim- 
preună cu satul de unde erau, aşa încit se ingrozirà ruminii 
de-atita ştiinţă. 

Popa purcedea astfel numai după ce se uita prin fereastră 


= pa 


PASCALIERUL - 5 15 


vedea feţe cunoscute din descrierea auzită dela oameni la 

mul verde, 

Si avea mare folos de-aici: putea Începe consultarea de 
cu vreme, iar preoteasa avea timp să alle mai multe dela cei 
necunoscuţi. 

Preoţii din jur nu putură însă păstra multă vreme izola- 
rea de Pleșa, La masa acestuia curgea vinul, si se aduna lu- 
me peste lume, Ba si lăutarii se arătau uneori. Şi Pleșa era 
mereu cu voe bună şi nu se ferea de-un cintec. Aştepta însă 
totdeauna ca tovarășii lui să ia ei întii la cap. Stia din păţa- 
nia lui că dacă tu eşti în voë bună, nu mai bagi de samă cind 
se îmbată altul, Cu felul acesta de a se purta, nu-i esi ani de 
zile vestea că ar fi beţiv,deşi de chefurile lui se vorbea pină 
departe. 

Dar toată lumea spunea; 

i na E omul lui Dumnezeu; e om vesel. Niciodată nu se 
plinge de nimic, si numai curaj dă oamenilor. Asa se şi cade 
unuia care are putere asupra dracilor si a boalelor, 

Prin nimic nu-ți faci nume bun în lume ca prin omeni- 
rea i gras: cu un pahar-două de vin. 

— li place Sfinţiei sale vinul, dar cu nu-i place? — vorbea 
lumea care s'a răcorit la masa lui. Dar beat nime nu l-a vă- 
zut, că nu cade în păcat. 

Adevărat că beat nu l-a văzut nime, nici să se impiedece, 
dar să cadă subt masă, ori să i se impiedice limba, ori ce ar 
fi crezut preoteasa Nastasia. Era ràbduriu la vin, si ar fi tre- 
buit vedre să-l doboare. Dar în voe bună, aprins la faţă, cu 
barba udă de băutură, Lau văzut destui. 

. Si această voe bună, nevinovatà, a lui, sili gi pe preoţii 
din jur să nu-i mai înconjure Joia masa. 

: dusmaneau unii si acum pentru haina lui de călugăr 
și pentru potcapiu, şi s'a auzit că l-ar fi și pirit la vlădicie, si 
ni de mult, că umblă călugăreşte ceeace nu-i după tagma 
ui. 

Greu fu pină se apropiară de Pleşa Costandin! Mai tirziu 
se despàrteau de el cu mare silă. Pleşa cunuştea pontu' popi- 
lor. După ce țăranii plecau, ori si mai de vreme, se retrăgea 
cu bărboșii într'o cameră maj curàficà, pentru domni, si pe- 
treceau acolo, rar lăsind pe cineva să plătească, 

Apoi, după trecerea anilor, preoții din jur se alipiră de 
Pleşa ca de un izvor de cistig, ṣi atunci prietenia lor nu mai 
putu i, ruptă prin nimic. 

e Costandin îl imbulzirà oamenii necăjiţi in a ă- 
sură, incît el nu maj răzbea să citească ren La slujbele 
ce i se arătau în carte. Constiinta lui era încă trează, şi nu 
rca ae A plata paou slujbe, fără să le facă, Pe de altă 

arte slujbele pe care le făceau ceilalţi preoți i 3 
toți necajitii alergau la Costandin. SAR se mpa 


18 VIATA ROMINEASCA a 


Si atunci, deștept cum era, el făcu o toemeală cu preoţii 
din jur. 

— Eu, — zise el intr'o zi, la Pomul verde, — nu-i trag de 
minecă pe rumini. Vin aduși de necazurile lor. Nu mai răzbesc 
cu slujbele si bucuros vă dau şi vouă să faceţi. Că dacă in 
şase zile lucrătoare, cite are săptămina, eu sint dator să fac 
douăzeci de leturghii, cum să le fac? Călugărul mi-a spus că 
mai mult de una la zi, să nu slujese pentru tot aurul lumii, 
Si nici pentru doi ori mai multi, să fac o singură liturghie. Şi, 
pentru mine, asta e lege sfintà. Sînteti voi gata sà slujiti o li- 
turghie pentru un husos? Dacă sînteti eu în toată Joia vi le 
împart aici, cite nu pot face eu. $i cu celelalte slujbe, tot asa 
voi face. 

Preoţii bătură in palme. Ei slujeau liturghia pentru mai 
puţin, şi alte molitve tot așa. 

Invoiala se făcu, si din Joia următoare Costandin le îm- 
parti slujbe şi bani. 

__ Dar nu cumva să nu le sAvîrgiti! Am eu semnele mele 
după care cunosc! 

Pleşa era în cîştig: el lua patru husosi, lua un zlot, doi, 
trei, şi cînd împărțea mai mult, pentru a urisaniile de alun- 
garea duhului necurat, dădea doi husogi. Insă această slujbă 
fiind mai grea şi plăcindu-i foarte mult să afuriseasă pe cel 
din pietri, rar o dădea altui preot. 

n schimb el putea lua tot mai multe slujbe, avea cine 
să-l ajute acum. lar un lucru știa dela călugărul: că slujba, 
mai ales liturghia, aceeaşi putere o are oricare preot o să- 
virșeşte, 

Preoţii din jur ajunseră acum un fel de agenţi ai popii 
din Curmătura. Ei înşişi indemnau pe creştini să încerce la 
Cartea popii Costandin. Şi tot ei aduceau informaţii asupra 
bolnavilor sau a oamenilor cu alte necazuri, din satele lor. 

Si cum știau cu toţii serisoare, Joia îi dădeau lui Pleșa 
liste cu nume, cu boale, cu descrierea oamenilor. Aşa că, an 
de an, popa din Curmătura avea Joile tot mai utin de lucru 
cu țăranii, si tot mai mult cu preoții. Asa se tilcueste pentru 
ce, cu cît treceau anii, Pleşa intirzia tot mai mult la oraș Joile, 
si începuse a esi vestea despre chefurile dela Pomul verde. 

Pira aceea despre care se vorbea că au trimis-o nişte 
preoți la vlădicie, a si fost trimisă. Dar vlădiea o trimise pro- 
topopului spre cercetare, Şi bătrinul a răspuns adeverind că 
chiar dela el a cumpărat popa din Curmătura o reverendă, 
„Da şi dacă ar purta haină de călugăr nu-i nici un rău si nici 
un pàcat. Cà poartà omul ce are gi ce poate şi nu haina îl face 
pe om". 

a i-a seris protopopul lui Costandin că a încheiat răs- 
punsul către vlădicie, şi Pleșa a înțeles ce se cuvine, şi nu- 


Shd A __ PASCALIERUL TA 


maidecit a trimis doi miei — 
protopopie mari — cà era pe la Rusalii — la 
e altfel haina aceea nici n'a ținut i ani / 
postavul a fost vechiu și copt, Nu e de gg metan 
cu voinicie scurgerea vremii. O nepoată a popii, una Viro- 
nica, îl putea folosi incă de cuibar, pe cind popa Pleşa era de 
mult oale și ulcele. Părintele Costandin falosia de mult reve- 
renda cumpărată dela protopopul; haina asta se adeveri de 
bună entrucă era răbdurie la tăvăleală, astfel că numai 
pm? x Prea Dea celei de Duminică. 
cu de patruzeci gi cinci de ani îi trebui croialà 
ea că se burtise la mijloc si se lăţise în spate, citu-ţi-e nä- 


IX. 


Ca orice mestesug și părintele Costandin P i 
+ 1 Zi ñ- 
pee ag yae And Iper pe încetul. Cu tate AMGA 
ce rin, cu toată isteti enscà, 
cu tot ajutorul reolesei, el a înțeles, tapenen că poni 
ag de) inovaţii, de adăugiri, de perfectionàri, si că adese- 
„să dea soluții după om, nu după categoria necăji- 
ni Îi cereau ajutorul, Incă din intiii ani nu se incurca 
pur ona ce slujbe să rinduiascà, dar tot de-atunci pri- 
se nu ştie tot, şi ca om cuminte ce era, se silen să 
„Astfel ceiace-i reuşi cu întiiul indrăcit, din 
nai IE reusi decit de trei patru ori, desi acum tere rău 
poggi ta cea neagră in odae și lăsa si fereastra puţin deschi- 
+ Dacă nu striga sau nu gemea bolnavul, făcea la un loc a- 
nigi rain per apa mare, bătind cu cizmele în podele ; 
prin fereastră. {i se obişnui cu sgomotul si nu mai sărea 
esa Costandin stàtu gi se gindi, i i 
in anul cel dintii de slujbă, she mica e TOI di rel 
— omor: am să-ți spun ceva. 
el gra cà te-ascult, — ràspunse Nastasia dereticind 
— Uite ce este: prăpădita de mità nu mai 
j ma 
aortă şi omul nu mai poate vedea pe dracul eiad. ame 
ai tămădueşte. Jar asta nu e bine. M'am gindit ca În locui 
mifei să slujească copilul nostru cel de 
Rezi PR 
— ne i 
si buzna io el pe ghiavol. $i cind oi tropoti din e, 
— Pe fereastră? Ce? Ţi-ai pierdut mi 
=; il 
mei iey. de fel. Nu va sări pe fereastră. JA gindit așa: 
fi Se hăinuţă neagră dintr'o materie uşoară. Ciad 
nav care are nevoe de afurisaniile marelui Va- 


trei anisori, 


2 


1% VIAŢA ROMINEASCĂ 


silic, ţi-oi face semn, tu vei îmbrăca copilul în haina aceea 
ncagrà, îi vei câni faţa cu funingine, gi el va sta frumugel a- 
scuns după o laviţă pe care o voi pune în loc potrivit lingă 
usa cea astupatà de culme, Cind voi începe a afurisi tare gi a 
tropoti din cizme, el va sări în patru labe de după lavità si va 
face |ustil printre perdele, 

Preuteasa se împotrivi din toate puterile la aşa gind ne- 
legiuit, dar cu încetul Costandin o convinse că nu-i nici un 
rău într'asta, cà e chiar de lipsă o aşa înşelătorie pentruca 
omul să creadă că a eşit dracul din el, si astfel sà se tămădu- 
iascA. Dealtfel se însArcinase sp ai să-l invete pe băiat cum 
să facă, şi lucrul esi minunat, Copilul lui cel de trei ani, 
după ce fu îmbrăcat în rochità neagră si cănit pe faţă, esi 
biruitor şi vesel dela întiia încercare, Si după ce repetă scena 
de vre-o cinci ori, si după fiecare probă puse in mina copilului 
cite un ban de aramà, popa Pleşa era liniștit pentru indrà- 
citii ce vor mai veni, 

Incercarea, pe om, cu copilul se potrivise sà fie cu un 
sas din Curmătura. Sasul fu adus de către rudenii în taină 
mare, să nu afle popa cel săsesc, care nu-și lăsa credincioșii 
nici să intre în biserica rominească. Si totuși în Curmătura, 
ca si în alte sate mestecate cu sași, aceștia scăpau adeseori la 
ajutorul slujbelor romînesti: citanii, masle, molitve, liturghii, 
Vorba unei fritte * din Aluniș: „Mai avem gi noi noroc cu 
Maica Precista si cu slujba ruminească, altfel cu popa nost 
toți am ajunge în iad”, 

Sasul din Curmătura, cu care proba mai intiiu popa Ple- 
șa scoaterea duhului după noua metodă, sa jurat mai pe 
urmă în tot satul că a văzut cu ochii lui pe ghiavolul fugind 
printre nişte perdele. Era negru şi urit, mai mare ca un ied. 

Si isprava asta stinse in sfirșit indoiala creștinilor din 
Curmătura, care, pină acum, nu prea dădură crezare tămă- 
duirilor prin cartea cea minunată a popii Pleşa, după cuvin- 
tul cel vechiu al Scripturii că „nici un prooroc nu-i primit în 
pâmintul său”, Si incepurà să vină la carte şi necăjiţi din 
Curmăturu, romini şi saşi fără alegere, Adevărat este că nici 
Vuta, sora părintelui, nu stătuse cu minile în sin în vremea 
asta. N'a fost casă din sat în care să nu se minuneze de cite 
timăduiri şi minuni nu se intimplà cu ajutorul cărţii celei 
minunate. Și în vremea asta, după povetele părintelui. mereu 
iscodea buba ascunsă din fiecare casă. 

Astfel după vindecarea sasului, indràznind în credință şi 
ruminii din Curmătura, ei ràmaserà uimiţi de știința popii 
despre gindurile lor şi necazurile cele mai ascunse, desco 
rite papii de cartea cea minunată. Ghiata se topi, si credin- 


* Dola germ. Frau, 


_PASCALIERUL 19 


en lui Pleşa ajunseră in grabă vestitorii inflacarati ai pu- 
scăliei pe care o cumpărase popa cu un cal. 
schimb copilul se făcea tot mai iste. Nu se mulțumea 
să sară în patru şi să dispară ca fumul printre perdele. 
Ci învățase să guife ca purceii, să behàe ca iezii, ori să cucu- 
rige, cind fopàia de după lavità. 
Intr'o zi părintele se apropie de preuteasă şi-i zise: 
__—Nastasio! Noi, pină ne va da Dumnezeu puteri, va tre- 
bui să nu ne lăsăm. Să avem mereu la casă un copil de trei 
pere eri, că multă izbindă se face printr'un copil nevi- 
___Și anii adeverirà că si popa Pleşa a vorbit seri i 
nici preuteasa nu sa ferit de așa bucurie si noroc li se Şi 
astfel cind băețaşul care incepuse mai intii să facă pe duhul 
necurat crescuse mărişor, de nu mai încăpea în häinuța cea 
ucagră, veni altul la rind, și după 2l altul, gi iarăşi altul. Asa 
re rg ya se mai rin şi Nastasia făcu de multe ori 
© de $/uter, cind cele vechi s È 
si mia meat se pa şi se vedea sub 
Ș iarăşi nu trecu multă vreme dela începerea luj 
de pascalier, gi Pleşa se gindi să mai desi virseascà si ri ia 
de a lua informaţii asupra străinilor care veniau după ajutor. 
Pia pe oma n pie de se mai adăugă o cameră la 
atrini, mai largă it i 
rea de cade d ga decit toate celelalte, plină cu la- 
— Aieise vor aduna gi vor aştepta oamenii, —zise el 
gg Că-s tot mai multi si nu se cade să-i ținem in IRE pri 
n pridvor pe vreme rea. Si iată podul are o spărtură si nu se 
vede că o acopere o scindurà subțire. De-acolo poți auzi tot 
ce-ţi place, să nu mai umbli atita printre ei, Că mi se pare unii 
rea A peer rele ce-i iscodesti. Sau, oricum, ar pu- 
„Aşa tre ei i sù a 
i le gel abat a fata si i ga i o fr 
| 'uţa, soru-mea, va fi printre ei şi se va mi = 
Hale On p: ei vor "gini şi tu vei eult ‘din ped. Sì "na 
"a vreme să asculti tu, voi È i 
Mar va spune numele, i PTD M S Cometa, - 
i aşa, an de an, se desăvirşiră mijloacele d 
idet i var e de cunoastere 
g 4 t en Mopite pe care le întrebuința popa Costandin Pleşu 
Jar în vremea asta casa i se umplea tot mai 
gi bătâtura de vite. Si din mosiile prev pane delie È 
cepu = Lo pute inai tatti dintre ruminii din Curmătura $i 
sasa, după legămintul ce-l făcuse a e ia 
partea ei cin cîştig, fără nici o rana cară pi lachm ni la 
avere, ea cumpăra mai ales pămînt. 7 


++ 


20 VIAȚA ROMINEASCA__ 

De ani de zile în ograda popii Costandin era ca la moară, 
nu numai Simbetele, Duminecile si in sărbători, ci gi în zilele. 
lucrătoare, afară de Joia cind Pleşa se ducea la tirg, la oraș 
să-şi facă socotelile cu preoții din jur, si să tragă la chefuri 
tot mai prăpăstioase, Aproape zi de zi se puteau vedea scene 
ca acestea petrecute într'o Duminică, in anul al zecelea al 
preoţiei lui Costandin, prin Septembrie. După zile de nori 
grei, aduşi de vintul dela miază noapte, cu frig si cu mireas- 
mă de toamnă tirzie, aerul se îndulci si cerul se arătă înalt, 
de un albastru verzui, semn de vreme statornică. Curmătura 
aburia din toate coperisele de pae, neguri fine se ridicau din 
văi. Nu ploua de zilele trecute, ci burnifase numai, dar cum 
vremea fusese rece, intreaga umezeală fu absorbită de pă- 
mint, de coperișurile de pae, de clăile cu fin. Si acum, în di- 
mineata călduţă, indatà ce soarele se Indltà de-o suliță pe cer. 
se Dorazio aburirea necurmatà, din toate lucrurile, ridicindu- 
se fumuriu în văzduh si topindu-se cu degrabă în limpezimes 
cerului. 

In ograda popii Pleșa intrară de cu noapte vre-o zece care 
şi căruțe, altele erau aci de Sîmbătă seara, şi iarăși altele so- 
siau mereu, Curtea era largă cit un hotar. Vitele desjugate 
mestecau oluvă proaspătă, plină de mireasmă, altele zăceau 
rumegind. Caii deshamati ronțăiau gràunte, din traistele 
atirnate de cap, si, din cînd în cind, suflau aspru pe nări. 

In care gi căruțe nu mai erau decit fin si invàlitorile, ton- 
lele in care fuseseră infăşuraţi bolnavii, Unde și unde se ve- 
dea vre-o perină, semn că de aci au fost coboriti bolnavi grei 
In alte care, afară de fin, nu mai era nimic: semn că cei care 
sau coborit n'au venit pentru ei, ci pentru alții, rămaşi acasă. 

Pela ceasurile şase dimineaţa sluga popii eşi între care să 
facă rind: nu mai încăpeau cele sosite din nou. 

Din cind în cind vre-un bărbat sau vre-un copilandru 
eşiau din odaia cea lurgă, adausă de Pleșa locuinţei celei bă- 
trine, să vadă ce mai e pela care. 

In liuntru aşteptau peste treizeci de bărbaţi si de femei. 
Bolnavii greu stăteau întinşi pe lavite, ceilalți sedeau, alții în 
picioare, erau băgători de samă la tot ce se spunea. 

O nevăstuţă cu nasul ascuțit, cu ochii ageri, uşoară și 
iute ca o suveică, se purta printre oameni, stătea de vorbă cu 
cei bolnavi, îi mingiia, intreba şi răspundea c'o vioiciune ub 
mitoare, se mira, îşi arăta nădejdea în tămăduire. Intr'o ju- 
mătate de ceas deschise gura tuturora, gi rominii nu mai a- 
jungeau acum la rind să-şi spună fiecare păsul, şi se îmhul- 
zeau la vorbă. Cei mai multi nu o cunoşteau pe sora popii, pe 
Vuta, venind aici pentru intîia oară. După ce le destega lim- 
bile Vuta esia, îşi făcea de lucru pe-afarà, apoi intra iar, pen- 
tru puţină vreme. Preoteasa Nastasia se afla în Duminica a- 
ceia în pat, cu prunc nou născut la sin. Sus în pod, lingă spăr- 


F PASCALIERUL E Zizi | 


tura acoperită de o scindură subţire, trăgea cu urechea însuşi 


părintele Costandin. 


Creștinii, porniţi odată pe destăinuiri, nu mai isprăveau 
cu poveştile, şi aproape că-și uitaserà tru ce venirà. Plă- 
cerea si usurarea ce o simțeau povestindu-şi necazul, părea a- 
proape destulă mingiere pentru drumul făcut pină aici. 

Afară de istorisirea de căpetenie, la care se perindau, în 
cite-un colf sopteau doi-trei laolaltă, spunindu-si necazuri 
mai tainice. In jurul acestora se învirtea mai ales Vuta, sora 
popii Costandin. 

— Feciorasul ista al meu, oameni buni, a a-i în primă- 
vară cu vitele la păscut, cu alții de sama lui. S'au jucat o 
vreme, şi după ce sau săturat de joacă, sau întins pe pajiște, 
in căldura soarelui. Aista al meu a atipit si a adormit, iar cei- 
lalti au pornit după vite că se depărtară, $i În vreme ce au În- 
tors ei vitele sau pornit nişte vintoase şi pe copilul meu l-au 
aflat dormind. Şi cind sa desteptat era țeapân, și piciorul 
sting nici acum nu-l mai poate mișca. Unde n'am umblat, ce 
n'am încercat! Toate de-geaba! lar nevasta n'a mai avut pace: 
să-l duci la popa Costandin Pleșa, să deschidă în carte. Doar 
se va arăta ce-i de făcut, 

— Nevasta mea a rămas din naştere cu necaz. Nici acum 
uu se mai poate ţine bine pe picioare. Toată vara, în puterea 
lucrului, a zăcărit. Acum norocul si ajutorul la Dumnezeu şi 
în cartea părintelui Costandin, 

— Un cal sarg și pintenog, iute la fugă cum nu s'a mai 
pomenit. Nu l-aş îi dat pe patru. Zicea nevasta: nu-l mai tri- 
mite noaptea la pășune, că nu ştii pe-a cui mină apucă odată. 
Si dacă-l călăreşte un hoţ, nu mai este în sat cal să-l ajungă 
din urmă. Şi aşa s'a intimplat, măi fraţii mei. Simbătă noap- 
lea, acum 0 săptămină, mi l-au furat. Un semn cit de mic să 
mi se arate, să ştiu că-i plătesc popii cinci zloți buni. 

Si pe rind, şi mai fără rind, fiecare îşi povesti necazul şi 
supărarea. Pe la ceasurile opt nu mai rămase nici unul cu 
taina lui, afară de trei fete care se strinseră întrun colt gi 
sopteau. Ele se ferirà chiar de auzul Vutei. 

La opt tocă de leturghie gi părintele Costandin esi îndată 
din odaia lui, în haină lungă neagră, cu un ceaslov subsuoară. 

— Veţi aştepta pină isprăvese cu slujba. Cei care pot, să 
vie la biserică gi să se roage cu credință. Cei bolnavi să ră- 
mină și să se roage aici, că Dumnezeu primeşte rugăciunea 
spusă cu credință, ori unde se face. Că el, atotputernicul, 
peste tot locul e de faţă. Vede, aude şi stie toate, 

Si împărțind blagoslovenia trecu printre bărbaţii si fe 
meile care se imbulzeau să-i sàrute ce sl 

După liturghie părintele Costandin mincă un com de 
prescură, bău două pahare de vin, şi, cu patrafirul după cap, 
cu cartea cea minunată pe masă, primi pină seara tirziu pe 


g VIAȚA ROMĪNEASCA č  ěć 
oamenii cei necăjiţi. Pentru unii făcea slujba atunci îndată, 
altora le rinduia post cu ajun şi metanii, şi dela fiecare nu 
uita să-şi ia plata sa dela un husoy pină la cinci zloți. Dela 
cele trei fete luă cite un zlot de argint, şi le citi deslegare de 
farmece asupra nàfràmufelor ce le aveau dela iubiții lor, pe 
care îi temeau să nu le părăsească. Dela rominul cu sargul fu- 
rat luă trei zloți, şi-i arătă semn bun după care să plece, 

Cind se ostenia, trecea in odaia vecină, mai imbuca un 
corn de prescură si mai bea două pahare de vin, 

In curte carele se tot răreau. Dar creștinii care nu pu- 
tuseră vedea fața părintelui decit seara, rămaseră peste 
noapte aici. Nu voiau să-i întimpine duhul neputintelor care 
nădăjduinu să fie alungat cu rugăciunile popii Costandin. 

**+4 

Asa invirtealà, ca la moară, era in toate Duminicile gi 
praznicile, şi adeseori si peste săptămină in curtea lui Cos 
tandin Pleşa. Și, după uni, nimeni nu se mai mira de streinii 
care veniau şi umpleau curtea popii. 

Cu anii părintele îmbătrini dar avea tot mai mult de lu- 
cru. Faima lui trecuse departe. In acest sat Curmătura, din 
judeţul Făgăraşului, veniau rumini de pe Cimpie, de pela 
Bălgărad si munţii Apuseni, veniau suşi de pela Bistriţa şi 
secui din secuime. Veniau şi domni sì cucoane mari, şi de 
dincolo unguroaice se apropiară de cartea minunată a popii 
Costandin, si lăsau mult bânet în palma popii. Drept că se şi 
întorceau mingliate. Popa Costandin ajunsese în vremea asta 
la mare cunoaştere de oameni gi la mare înțelepciune. Dū- 
dea sfaturi cuminţi, şi era de-o blindete cuceritoare, mai ales 
cind era ametit de vin. Si cu anii spori şi în băutură, sau 
batrinejele erau de vină, dar după virsta de șaptezeci, a 
Pleşa nu mai vorbea cu clienţii lui decit cu ochij plini de la- 
crimi. Asa că, mereu ametit, trăia ca pe altă lume, cu patra- 
firul după cap, cu cartea pe masă, cu cana cu vin în odaia 
vecină, — şi era de-o blindete ce-i vindeca pe oameni numai 
prin cuvint. 

Se povestea despre el că la virsta de patruzeci şi cinci de 
ani a scos un drac rău dintr'o baroniță unguroaică, adusă 
de departe aici în {ara Făgărașului. Si se mai povestea că ba- 
ronija aceca asa drac rău avu, încit popa nu-l putuse scoate 
două. săptămlini gi atita vreme n rămas îndrăcită în casa 
pop 

Ba mai pe urmă, după ce la a treisprezeceu citire a afuri- 
saniilor, dracul esi şi fugi prin uze, cu cornife ca de ied, baro- 
nifa tot nu voia să părăsească ocuinta popii Costandin de 
frica dracului care eşise. Și popa mai trebui să o hrănească 
alte două săptămâni, pină cînd preoteasa Nastasia se minie 
în toată legea și-i făcu vint doamnei aceleia, mai ales că popa 


___PASCALIERUL e z 


nu ia mărturisit nici odată citi bani i-a luat pentru slujbele 
cele multe, } 

Despre această scoatere de drac s'a iscat mai tirziu un 
cîntec în sat, o strigătură, pe care însă lumea de azi a uitat-o, 
şi chiar de n'ar fi uitat-o nu se însemneazà aici. i i 

Cind preoteasa Nastasia trecută si ea în zilele ei, nu mai 

utu ciștiga dràcusori de trei-patru ani din trupul ei, popa îşi 
uă la rind nepoții că i se insuraserà pinà acum cinci ficiori 
şi mărită trei fele. Alegea pe cei mai deştepţi, pe cei mai 
sprinteni. lar Nastasia ajunse mesterà mare în croitu! hăinu- 
țelor de șlaier negru pentru duhurile ce le alunga popa Pleşa 
cu afurisaniile. i 

li plăcuseră lui afurisaniile marelui Vasilie din tineretile 
sale, şi le citea cu mare inflăcărare, dar mai rar, cind bănuia 
îndrăcirea. Dar la bâtrineţe le citea aproape la fiecare boală, 
că ajunsese la credinţa că fiecare boală își are dracul ei, du- , 
hul neputinței. Şi asa avea nevoe de multi nepoți şi de multe 
hàinute. Doi-trei nu răzbeau într'o zi sà rămină mereu äs- 
cunși după lavità si să fusteascà pe use cind tropàia bàtrinul 
din cizme.. 

Şi, la batrinetele sale, popa Pleşa avu mult de furcă cu 
acești nepofei. Că nu-i mai cunoștea, si nu ştia căruia i-a dat 
banul de aramă, creitarul ştiut, şi ticăloşii veniau de zece ori 
şi scoteau plata dela bătrin. | 

In vremea asta neamul lui Plesa Costandin se inmulti şi 
se întări in Curmătura. Feciorii lui insurau acum și ei feciori 

i măritau fete, Și tot gospodării bine închegate, că Pleşa nu 
oma fecior şi nu măritase fată fără doi boi şi două vaci 
și fără o moşie bună. | 

Bătrinul adunase mult bànet cu cartea dar şi cu intelep- 
ciunea si credința lui, gi spàrtura în averile sașilor din Curmă- 
tura popa Pleşa şi neamul ce s'a tras din el au făcut-o mai 
intii. 


Credința lui, la bàtrinete, ajunsese de pomină: nu mai 
minca de dulce, nici lapte, postea necurmat cu prescură si cu 
vin vechiu, gi trăi bătrin verde pină la optzeci şi cinci de ani. 

Nastasia, preoteasa, muri cu zece ani înaintea lui, si nu 
cu inima mingiiată! 

Dorinţa ei din urmă a fost ca în locul lui Costandin să 
vină preot tot unul din neamul lor: fecior sau nepot. De cite 
ori ist arăta această dorinţă, Popa Pleșa clitina cu hotàrire 
din cap: 

gr AC] Asta nu va fi! — răspundea el mereu, neabătul. 
Nu! Eu sînt întiiul si cel din urmă popă din neamul Pleșa. 

— Şi pentru ce, Costandine? Nu vezi ce slujbă bună? 

— Nu mă ispiti, femee! Nu se poate. 

Dar, pentru ce nu se poate, nu i-a descoperit părintele 


ET] ____ VIATA ROMINEASCA 


Costandin decit în ceasul morții preotesei, cind aceasta a stă- 
ruit din nou: 

— Făgăduiește-mi si mor liniştită. 

Şi atunci popa Pleşa i-a dat un răspuns din care iarăși 
se vede credința lui cea mare la care ajunsese în anii bă- 
trineţii: 

— Tu femee, eu am fost om neluvăţat gi am ajuns popă. 
Dar am fost nelntinat. Cum să faci popă dintr'un fecior sau 
nepot al nostru? Nici unul nu a scăpat de hăinița cea neagră, 
şi de cornitele de drac. Chiar cei doi mai mArigori: nu-ți a- 
duci aminte că fiind cel mai mic bolnav, au trebuit să facă ei 
pe dracu? lar asta nu se poate, dintr'un copil care s'a ase- 
muit diavolului să facem popă. Și acum liniştește-te şi adormi 
în Der Am agonisit destul. Lasă lăcomia barem în ceasul 
mo 

Dar Nastasia, în loc sà se liniştească, mai virtos s'a in- 
fricat de descoperirea asta, si a înholbat cu spaimă din ochi, 
pină ce şi-a dat duhul! 

**y 


Cintece despre popa Pleşa Costandin au răzbătut pină în 
zilele noastre. Dar nimeni nu ştie ce s'a ales de cartea cea mi- 
nunată după moartea lui, A trăit pină de curind o bătrină în 
sat, care a mărturisit mereu că popa Costandin, înainte de 
moarte cu trei zile, s'a tirit pină în grădină, a adunat găteje 
uscate, a făcut un foc si a ars cartea cea groasă, foaie de foaie, 
Mai mărturisea că ea a văzul focul şi că diavoli mulţi se im- 
pleieau în flăcări, se zvircoleau și porneau apoi săgeată in 
văzduh, Si mai spunea că, cu groaza în oase, s'a uitat la foe 
pină la sfirşit si că la urmă, după ce n'a mai rămas decit 
sperla, sa pornit o volburà de vint şi a împrăștiat în văzduh 
rămăşiţele, iar barba albă a popii toată se cănise de sperlă. 

Bătrina era vecină cu popa si ar fi putut vedea. Dar nea- 
murile, cei din jurul popii Costandin, nu știau nimic de așa 
intimplare. 

Destul că bucoavna aceea n'a putut fi găsită nicâiri, deşi 
o căutară popi pricepuţi ca pe-un ac, i 

Azi, unii mai cred, alţii nu mai cred în povestea acelei 
bâtrine, dar în minunile săvirşite cu cartea cea minunată 
crede întreg sutul si ținutul acela din tara Făgăraşului. 


I. Agirbiceanu 


Shylock în cadrul literaturii shakespeareane 


Subiectul conferinţei de astă seară, * — Shylock in cadrul 
literaturii shakespeareane, — strămută mintea și viziunea 
vieţii la anul 1600. Trei sute treizeci de ani ne despart pe noi 
de aceia care au ris, sau poate unii din ei au plins, atunci cînd 
au văzut pe Shylock pentru prima oară apărind pe scena tea- 
trului, — „the Globe”, — teatrul lui Shakespeare, — din Lon- 
dra. Si, de atunci el a rămas să trăiască pe scena lumii, în 
deosebite feluri înțeles, — ca toți eroii tragici ai lui Shakes- 
peare, — în grotescul lui medieval, sub stigmatul urii de rasă 
si al fanatismului religios, care devastează de milenii sufle- 
tul omenesc, 

El vine de departe si vine de demult. 

Legenda, absurdă azi, a livrei de came vie luată fără 
milă, in numele justiției, din trupul debitorului insolvent, a 
plecat din timpuri imemoriale, din Indii, sa împàmintenit în 
Europa gi sa fixal apoi ca o hulă în plus impotriva prigonitu- 
lui urmaș al lui Ahasverus. Nu odată, în cursul Evului Me- 
diu, Evreii, care nu aveau voe să poseadă proprietăţi, erau 
despoiati în massà, prin decrete de stat, de avutul lor bAnese, 
şi erau siliți să urce rugurile în flàcAri si esafodul, în numele 
unor prejudecăţi inumane. Nici Sfintul Ludovic nu-i cruţă, 
făcind o faimoasă conversiune de ertare a datoriilor către E- 
vrei, cu condiția ca o treime din datorie să-i fie plătită lui. 

Poporul împrăștiat pe toată suprafața globului trăia în 
Europa medievală izolat şi expulzat moralmente din sinul 
masselor creștine care il cuprindeau. 

Lipsit de patrie geografică şi politică se intària si se in- 
cătuşa în patria lui spirituală, în hotare sufletești de credinţi 
şi prejudecăţi nestràmutate, de ambele părţi ale cetăţii, peste 
care nu se putea trece nici dintro parte nici din alta, Aici stă 


* Conferinţă ţinută In Cercul «Libertatea», din București, în ziua 
de © Tanuarie 1 


26 VIAȚA ROMINEASCA — — 


epopeia grandioasă gi tragedia dureroasă a acestui popor tot- 
deodată. 

In această izolare gi neînțelegere sufletească, intrei cei care 
totuşi conviefuese si sufăr împreună, în lunga şi dantesca è 
pocă a Evului Mediu, stă însăși tragedia umanităţii. 

Si Shakespeare a înțeles acest adevăr adine şi La simţit 
tragic prin toată deformarea caricaturalà si inveninatà de 
ură si răzbunare a legendelor medievale. 

Pe o asemenea legendă, trecută prin imaginația italiană, 
işi construeste Marlow populara lui comedie de atunci: „The 
Jew of Malta”. Era o comedie melodramatică, în care eroul Ba- 
rabas e atit de veridic evreu încit, cind se înfurie, vorbeşte la- 
tineste, — căci Marlow stia latineşte şi pedantismul clasic era 
curent atunci la Curte si în teatru. 

Totuşi Barabas trebuia să fie Evreu, căci aşa le plăcea 
celor din parter, — „the groundlings” —, cum le spune 
Hamlet, 

Poporul nu cunostea prin contact direct pe Evrei, căci ei 
fuseseră expulzați din Anglia dela 1290, Totuși Evreul pe 
scenă era un personaj favorit al publicului, căci el provoca 
ris si indignare. Reteta tehnică medievală il prezenta ridicol 
şi odios, iur parterul petrecea. i 

Barabas al lui Marlow e un monstru, un tigru care ucide 
copiii creştinilor ca să le bea sîngele, dar nu e un om veridic, 
ci numai un gust traditional al parterului. El n'a trăit pe 
scenă decit trecător, fără nici o verosimilitate cu poporul, 
care fusese expulzat din Anglia atit de demult şi care revine 
ubia pe timpul lui Cromwell. 

Ce caracter uman, ce personaj tragic, etern omenesc, n 
scos Shakespeare din aceiaşi legendă! 

Evreul lui Marlow e o caricatură naivă, bun pentru tru- 
pele de irozi, fără viață si fără putere de exponentà etnică 
sau personală, creat dela început pentru necesităţi distractive 
populare. 

Shylock al lui Shakespeare e numai accidental evreu, 
după cum Othello e accidental african si Romeo si Juliet ač- 
cidental veroneji. Shakespeare, în toate piesele lui, nu ur- 
măreşte adevăruri istorice si nationale, ci adevăruri psiholo- 
Rice, care sint prin esenta lor umane si eterne, nu nationale și 
trecătoare, 

Desigur, cind Shakespeare creează un om — şi a creat a- 
titia nemuritori — tocmai ca creaţia lui să fie un om veridic 
trebuie să-i dea o naționalitate şi o țară în care să trăiască. 
Nu însă prin delinierele naționale, alterabile cu timpul, eroii 
lui sint nemuritori, ci prin caracterul lor de esență nealtera- 
bilă. Chiar naționalitatea convențională a eroilor lui Sha- 

kespeare nu e aleasă fără o semnificare sau o sugestie pro- 
fund psihologică. Cind sufletul lor trebuje să fie vrăjit de iu- 


SHYLOCK IN CADRUL LITERATURII SHAKESPEAREANE 27 


biri adinci, de pasiuni arzătoare, Shakespeare ii trimete in 
Italia ze: ai prg nu in țările nordice unde e mai adequat 
Hamlet, Romeo si Juliet n'ar fi bine ti la Elsinore, dupà 
cum Hamlet n'ar fi la locul lui la Verona. Dar Othello, cel 
mai romantic, mai generos si mai înalt suflet din galeria tra- 
gicilor eroi shakespeareani, poate fi oare interpretat ca expo- 
nentul sufletesc ul negrilor din Africa? Totuşi pasiunile oarbe 
şi devastatoare ale sufletului omenese amintesc parcă ceva 
din temperamentele şi uraganele tropicale. 

Şi dacă Shakespeare a simţit adinc înțelesul crud şi ne- 
uman al legendelor medievale si a vroit să creeze un caracter 
reprezentativ al bietului suflet omenesc, otrăvit îndelung de 
suferinti, umilinti şi nedreptate, cu ce naţionalitate mai plau- 
zibilă putea să-l imbrace convențional decit cu a aceluia p 
tru care „suferinţa este semnul tribului lui”, cum spune Shy- 
lock, — căci așa a gindit Shakespeare. Gindul lui însă nu se 
oprește la suprafața nafionalitàfii, ci evoacă înțelesul adine al 
legilor eterne ale sufletului omenesc. 

„Eu sint Evreu”, spune Shylock lui Salarino, care cere re- 
nunfarea la dreptul ce i-l dă legea venețiană, si continuă : 

” „Oare Evreul nu are ochi? Nu are el mini, organe, pro- 
rții, simţuri, afecțiuni, pasiuni? Nu se hrănește el cu aceiaşi 
Predă. nu e rănit de aceleaşi arme, nu-i expus la aceleași boli, 
tămăduit de aceleaşi medicamente, încălzit si infrigurat de 
aceiaşi vară și iarnă, ca si crestinul? Dacă ne impungeti, nu 
sîngerăm? Dacă ne gidiliţi, nu ridem? Dacă ne otrăviţi, nu 
murim? Și dacă ne faceți rău, noi nu trebue să ne rizbunàm? 
lată cum însuşi Shylock precizează punctul de vedere al 
lui Shakespeare, verificat pe întreaga linie de creaţie a ca- 
racterelor lui nemuritoare. 

Shakespeare, de altfel, nici n'a cunoscut pe Evrei, căci în 
Anglia nu existau Evrei pe timpul lui, iar el n'a părăsit nici 
odată Anglia. 

Sufletul omenese otrăvit şi îndurerat reacționează la fel, 
indiferent de naţionalitate, după cum corpurile chimice re- 
acționează în aceleași precipitate, în împrejurări identice, 
indiferent de felul eprubetei care te cuprinde. 


lt | 


Pentru înțelegerea piesei, ca document artistic, în cadrul 
operei shakespeareane, si pentru a pătrunde de ce Shakes- 
peare și-a rătăcit acest personaj tragic întrun imbroglio al 
unei mascarade venețiene, în care curge carnavalul vieții vi- 
vace și frivol pentru acea jeunesse dorée risipitoare şi crudă 
din cetatea dogilor, e nevoie de o lungă digresiune spre a e- 
voca viața, mentalitatea si atmosfera sufletească a celei mai 
expansive, mai fecunde şi mai generoase epoci, nu numai din 


2 ___ VIATA ROMINEASCA 


istoria Angliei, dar, desigur, din istoria lumii intregi. 

Nici secolul lui Pericles, nici al lui August, nici Revoluţia 
Franceză n'au produs exuberanta sufletească a epocii Elisa- 
bethei, a Angliei lui Shakespeare, a Angliei Renașterii si Re- 
formei. 

Dar ce era această Anglie a lui Shakespeare gi a lui 
Bacon? 


Anglia dela 1600 mavea decit 6.000.000 de locuitori, din 
care 4.000.000 de analfabeti, iar Londra abia intrecea cu citeva 
zeci de mii populaţia Iaşului nostru de astăzi, 

Şi totuşi, această Anglie a distrus cea mai formidabilă 
flotă, vestita „invincibila armada”, a marelui imperiu al lui 
Filip H, atit de întins încit deasupra lui soarele nu apunea 
niciodată. 

In Londra de atunci trăiau peste 300 poeti lirici şi dra- 
matici, între care străluceau: Sidney, Spenser, Marlow, Ben 
Jonson, Shakespeare... 

Anglia de atunci a produs pe Bacon, care pentru știința 
modernă e de proporția lui Hristos pentru religia creştină, 
tocmai pentrucă el a eliberat-o de sclavia religiei, punind-o 
pe temelin realitàtilor materiale. 

Atunci trieste in Londra marele Walter Raleigh, acel 
care a adus din America cartofii si tutunul, celebru istorie şi 
om de stat, mare explorator și militar, care minuia cu aceiași 
dexteritate spada şi condeiul, 

In acea vreme mii de navigatori şi exploratori indrăzneți 
deschid drumuri nouă peste ocean, descopăr pàmînturi nouă, 
populaţii nouă, bogății nouă: geografia lumii se complectează 
mărindu-se în folosul şi spre gloria Angliei, 

Anglia se imbogăţeşte vertiginos. Zilnic sosese din depăr- 
tări sute de corăbii cu marinari care povestesc lumii îngrà- 
mădite la țărmuri minuni din țări necunoscute și aduc cu ei 
aur, bogății, pasări exotice, maimuțe, negri... Pofta de a trăi 
de.a se îmbogăţi, creste; mintea se dilatează, imaginația se 
uprinde, Toti visează Eldorado. Hotarele între vis si realitate 
«dispar. 

Copernicus deschisese calea lui Galileo, Universul cos- 
mic mărginit ajunge infinit şi grandios; vechea concepție cos- 
mogonică care punea pămintul în centrul universului suferă 
o lovitură definitivă, care sgudue adinc Biserica. 

Lumea geografică se intinde, lumea astrală devine infi- 
nità, lumea sufletească se lărgeşte si se inaltà. O civilizaţie şi 
0 literatură veche, păgină, e descoperită si devine actuală. La 
Curtea Flisabethei, doamnele de onoare citesc în original pe 
Eschile, Sofocle, Euripide, Plato si Demostene. Pitura con- 

«Iucătoare, care toată trecuse pe la Oxford și Cambridge, cu- 


SHYLOCK IN CADRUL LITERATURII SHAKESPFAREANE 29 


noștea in perfectie clasicismul si literatura antică. Descope- 
rirea uri ein cai vechi grecesc era un eveniment is- 
torie care provoca emotiune in toată Anglia. Viaţa simțurilor 
viguroase si robuste a eroilor Iliadei ii imbată gi exaltă pe toți. 

Anglia se scuturà de jugul papal; morala austeră a Bise- 
ricii nu mai impune, Femeia nu mai è o capcană satanici, 
pentru a pierde sufletul bietului om, nici obiectul suprana- 
tural al devoţiunii cavalerești medievale. Ea nu e nici din- 
vol nici miracol, ci e aceia pentru care Marlow își pierde viaţa, 
voind să implinte pumnalul in pieptul rivalului; e aceia pen- 
tru care nobilii dela Curte scoteau spada deşi erau amenințați 
de Regina, prin afipte pe coridoarele palatului, că le va tăia 
minile. E aceia ce Elisabetha a fost pentru Essex. E aceia pen- 
tru care Grecii antici au făcut războiul Troiei. E aceia care, 
in toate timpurile, cui i-a fost indiferent ceiace este? 

Ca să simţi incintarea dragostei nu mai era păcat; nu era 
nevoie să-ți vinzi sufletul satanei cum face Doctorul Faust 
pentru o biatà escapadă. In locul ascetismuluj creștin se in- 
tronează estetismul păgin al antichităţii. 

Fericirea veşnică din Paradis e înlocuită cu fericirea 
scurtă dar sigură de pe pămint. Monna Lisa lui Leonardo, 
Fornarina lui Raphael, Fetele lui Palma Vecchio, sint ideali- 
zări ale unor realități feminine tangibile și preferabile exta- 
zului înaintea Madonei. Omul nu mai aspiră să-și trimeată sü- 
fletul după moarte în Paradis, ci vrea sà scoboare Paradisul. 
în timpul vieţii lui trupesti, pe pămînt, 

Bunurile păminteşti sînt sfinte, căci ele dau plăceri şi fac 
pe om fericit. Bacon propune să se ridice o statuie inventato- 
rului zahărului şi scrie un tratat despre casele de locuit si al- 
tul asupra grădinilor, 

Muzica, dansul, pompa, culorile aprinse şi petrecerile sint 
în gustul tuturor, 

Raleigh, cind întovărăşește pe Regină, in cavalcada ei 
prin Londra, rtă armură de argint, iar cursierul Reginei 
poartă armuri de aur, pe care un înăcrit jesuit de pe vre- 
muri le evalua la 6600 bucăţi de nur. Cind Regina merge pe 
străzile Londrei, nepavate încă, curtezanii îi aruncau înainte 
pie sp lor, bătute în aur si pietre scumpe, ca sà piscascà 
pe e 

Bogăția, splendoarea gi apetitul de a trăi intens, aici pe 
pămînt, fermecau și cucereau toate sufletele. Totul era privit 
din punct de vedere al utilității imediate. Viaţa nu mai era 
considerată ca o etapă tristă de pregătire pentru viața vii- 
toare. „Universalele” filozofilor creştini nu mai interesau in- 
telectualitaten engleză, despărțită de Roma. Drumul ştiinţelor 
faptelor concrete era indicat de Bacon. 

Un întreg popor viguros, sănătos, însetat de a trăi şi de 


a l VIAȚA ROMINEASCA 
a sti, scapă parcă deodată din inchisoarea medievală gi-gi 
afirmă dreptul la viaţă. 

lată aspectul Angliei Elisabethane, in care viața cloco- 
leşte vulcanic şi gilgiie în toate domeniile, Sufletul omenese 
luase foc, i 

Aceasta e fizionomia societăţii engleze din timpul Henag- 
terii. Pe clivajele ei infinite, în umbre şi lumini, apar, incrus- 
tate organic, epice figuri ce se Disrileata gigantic gi etern pe 
scena, mare ca lumea, a teatrului lui Shakespeare. 


+ E 


Creștinismul a adus la inceput mari servicii civilizației 
omenirii. Barbarii, care au distrus civilizația romană, tre- 
cind peste loate barierele materiale din calea lor — 
ape, peste munţi gi peste legiunile romane —, s'au frint de o 
barieră spirituală, — totdeauna mai tare decit cele materiale. 

Creștinismul, doctrina morală a celor care nu mai aveau 
speranța de a găsi fericirea pe pămint, în starea de decadentA 
a marelui imperiu roman, conținea în esența lui avintul desin- 
teresat de luptă impotriva egoismului arbar, necruţător 
de binele şi viața aproapelui. Numai puterii cuceritoare a 
proselitismului creștin se datoreşte transformarea moravu- 
rilor şi instinctelor popoarelor nestabile în inclinări de soli- 
darizare socială. Numai astfel s'a putut clădi noua civilizaţie 
creştină si progresul omenirii, în statele care s'au constituit 
ulterior. 

Dar corsetul religios a fost prea tare strins în Evul Me- 
diu de către Clerul de sus. Biserica conducătoare uită că con- 
ceptia căutării fericirii omenești numai în Cer. e o chestie 
de oportunitate politică, necesară entru linistirea numeroa- 
selor masse de someuri, din marke i decăderii imperiului ro- 
man și creștinizării barbarilor invadatori, 

Conducătorii Bisericii n'au ținut samă de instinctul te- 
nace al omului de a-și căuta fericirea acolo unde o poate 
găsi. Și cînd, după descoperirea lumii nouă, spre zorile Re- 
nașterii şi Reformei, crestinul incepe să intrezàrensci posi- 
bilitatea găsirii fericirii pe pămint, de ce aveu să o mai caute 
în Cer? Creștinismul trebuia să previe la timp Reforma, trans- 
formindu-și concepțiile si morala. Roma n'a înțeles si n'a 
priceput glasul vremii: n'a renunțat la impozite, de care de 
altfel viața cerească n’avea nevoie, nici la scontarea iertării 
păcatelor prin cecuri de indulgență. ŞI corsetul a plesnit. 

Anglia a fost cea dintii țară creștină care a rupt cu Papa. 


Problemele religioase cad pe al doilea plan în Anglia lui 
Shakespeare, pînă la dictatura puritană. Pe Bacon îl interesa 


cd 


SHYLOCK IN CADRUL LITERATURII SHAKESPEAREANE 31 
terea legilor fizice care conduc universul material, 


pentru a dobindi cuceriri folositoare vietei omeneşti, pe pă- 


mint. Shakespeare explorează universul imaterial al sufle- 
tului omenesc pentru a-j găsi legile şi a cunoaște omul, care 
devenise centrul tuturor preocupărilor, Ambii pleacă dela ob- 
servarea faptelor, nu dela dialectica filozofiei creştine. 

Teatrul religios, — asa numitele Miracole si Mistere, în 
care se reprezentau episoade din viața lui Hristos si scene 
biblice, — nu mai era în gustul publicului. 

De asemenea teatrul alegoric al Moralităţilor, prin care 
se simbolizau virtuțile creştine, nu mai are răsunet. 

Toate aceste expresii artistice, — prelungiri medievale 
nu mai au sprijinul unor realităţi actuale în sufletul omului. 
Erau menite peirei, ne mai oglindind viaţa, interesul si gustul 
Anglici Eli thane. i 

Creaţia artistică constă in a fine drept oglinda în faţa 
naturii, spune Hamlet; şi aceasta e procedarea lui Shakes- 
peare însuşi, care vorbeşte prin gura lui Hamlet, în actul al 
treilea. 

Si ce vroiau să vadă pe scenă contemporanii lui Shakes- 
peare, ei care trăiau, prin toţi porii, cu atita intensitate? Ce 
putea să intereseze mai mult decit reflectarea pe scenă a pro- 
priului lor suflet frămintat şi sbuciumat de pasiunile lor vul- 
canice? 

Intreaga gamà, intregul registru sufletesc: iubirea, ura, 
ambitia, răzbunarea, gelozia, invidia, îndoiala torluràtoare,.. 
iată interese nouă pentru teatrul Angliei moderne, scăpat din 

ea medievalismului religios, Eroii lui Shakespeare, 
de aceste sentimente cu intensitate pesională trebuiau duşi 
furtunos în risipa vieţii lor pe scena teatrului, ca și oamenii 
vii pe scena vieţii, în Anglia Renaşterii, 

Teatrul ajunge cea mai indispensabilă plăcere a pu- 
blicului de toate clasele, câci era a doua ediție a vieţii reale. 

Ruzia era complectà, hotarele intre realitate si imagi- 
nafie dispar, firà mijloace tehnice, In mijlocul zilei, — re- 
prezentatiile teatrale aveau loc numai ziua după masă, — 
sub cerul liber, Bernardo arată cu degetul, lui Horaţio, cursul 
stelei polare, cind ceasul bate 1 de naspis şi umbra lui Ham- 
let apare, căci Bernardo spusese că umbrele nu călătoresc de- 
cit noaptea. 

O Tpoitatoare, la reprezentarea piesei „Moartea lui Gon- 
zago", din Hamlet, cind sofia îşi asasinează pe scená soțul, 
declară din parter că şi ea și-a asasinat soțul tot așa, cu citiva 
ani inainte. 


na 


Dar pentru a scoate în lumină medalionul lui Shylock, 
in reliefurile lui sufletești, căci numai de personaj mă ocup, 


Ei VIAȚA ROMINEASCA _ 


nu de contextul piesei, este totuși nevoie să privim puţin ln 
teatrul de pe vremuri. 

Cum era teatrul, cum se scriau piesele, cine forma pu- 
blicul spectator, cine erau actorii si autorii pieselor în An- 
glia lui Shakespeare? 

Un interior de teatru elisabethan se compunea din o 
mare platformă, deschisă în trei părți spre un larg parter ne- 
acoperit, numai cu partea din fund oprită intr'un perete, prin 
care se trecea printr'o usi mică in camera actorilor, In jurul 
parterului, de jur împrejur, erau îngiruite lojile, în curbă de 
semicerc, ridicate la nivelul platformei-scenă. In parter ve- 
nea poporul, în loje venea lumea bună, cu scaunele de acasă. 
Doamnele purtau mască, pentru a nu fi expuse să rogeascà 
la glumele din parter sau chiar de pe scenă. Pe cele două 
laturi ale scenei stăteau pe scaune criticii, prietenii, protec- 
torii, stenografii, care piratau piesele. Trupa trebuia să aibă 
un protector înalt, — trupa lui Shakespeare, care juca la tea- 
trul the Globe, era sub protecția Curţii : actorii erau „His 
Majesty's Servants”, Rolurile de femei se jucau de băeţi ti- 
neri. Heprezentaţiile aveau loc numai ziua după masă. No- 
bilii veneau la teatru călări si valetii le ţineau caii la intrare. 
Autorii dramatici vindeau piesele manuscrise impresarilor și 
ba miste de teatru, care maveau interes să le dea pu- 

licităţii, căci își pierdeau clienţii. 

Shakespeare, care era proprietarul teatrului, pe care il 
comercializa singur, isi făcea piesele pentru teatrul lui. De 
obicei nu făcea o piesă nouă, ci prelucra una veche, ingrijin- 
du-se să placă si parterului şi lojelor. Shakespeare nu-i ori- 
ginal în povestea piesei — în plot — nici in cele mai bune 
drame ale lui. Hamlet era o piesă tipică de răzbunare, scrisă 
de Kyd, care se juca la un teatru; de asemenea The Jew of 
Malta, a lui Marlow, avea succes la un altul. Shakespeare 
prelucrează ambele aceste piese, cum a prelucrat multe al- 
tele, introducîndu-le apoi la teatrul său, concurind astfel pe 
alti impresari si actori, ceiace pe vremuri a stirnit vii pro- 
testări impotriva lui. Autorii dramatici erau de multe ori şi 
actori, Shakespeare era proprietar de teatru, impresarul tru- 
pei si actor, In Hamlet el juca rolul Umbrei, iar vestitul Bur- 
badge juca rolul lui Hamlet şi toate rolurile principale din 
celelalte piese ale lui Shakespeare. 

Dar tocmai în această prelucrare stă marele geniu şi ori- 
ginalitatea lui Shakespeare, El nu e un scriitor clasic, ca Ben 
Jonson, ci un dramaturg romantic si popular. Arta lui nu 
stă in confecționarea dramelor sau în purificarea lor de ele- 
mentele melodramatice si senzaţionale, căci atunci şi-ar fi 
pierdut clienții din parter, deci pierdea bani, și Shakespeare 
nu era numai un mare artist dar era și un perfect business 


SHYLOCK IN CADRUL LITERATURII SHAKESPFAREANE 33 


man,—e singurul dintre dramaturgii contemporani cu el care 
a făcut avere cu teatrul. 

Arta lui nu e un standard artistic pentru gustul rafina- 
tilor din loje, nici pe timpul lui, nici acum. Shakespeare însă 
avea intuiţia gustului spectatorilor si stia să intereseze pe 
toţi din sală, — şi asa a rămas pină azi. 

Acolo unde Shakespeare este neintrecut si nemuritor, e 
în intuiţia, pătrunderea, deliniarea și puterea de expresie a 
caracterelor create de el, precum si în pregnanta invăluitoare 
a limbajului. 

„Pentru parter, Shakespeare păstra melodramaticul sen- 
zaţional; pentru loje si pentru posteritate, el dă suflet preg- 
nant și epic personajelor din vechea poveste dramatizată 
convențional. 

Aici parcă concurează cu însuși geniul Marelui Creator, 
care a dat viaţă chipului de lut. Realismul lui dramatic inun- 
dă istoriceşte viaţa reală cu personajele create de arta lui ne- 
peritoare, Danemarca a căpătat dela el pe cel mai ilustru 
prinț al ei. Cind Shakespeare n prelucrat piesa lui Kyd, el 
a desaxat-o complect: dintrun erou tipic al răzbunării, a 
creat cel mai complex suflet modern. Cind a prelucrat piesa 
lui Marlow si a pus pe Shylock în locul lui Barabas, a trans- 
format un erou comic în unul tragic. 

Dar pe lingă geniul marilor şi adincilor lui intuifii în su- 
fletul omenese, Shakespeare dispune de un instrument de ex- 
presie de o asa bogăţie si de atitea posibilităţi, cum nici un 
scriitor din literaturile lumii nu dispune. 

Shakespeare întrebuințează în opera lui 15000 de cu- 
vinte; după el Milton întrebuințează 8000 si apoi Biblia 6000 
de cuvinte. Toţi ceilalţi scriitori, în orice altă limbă, din toate 
timpurile, cad sub aceste recorduri lexice. 

. Apoi limba lui Shakespeare, cind e vorbită de eroii prin- 
cipali, devastaji de pasiuni arzătoare, devine halucinantă, 
atit e de impregnată de avint, de emotie şi de poezie, în re- 
torica ei grandilocventă, incit simţi dela primele cuvinte că 
parcă te ridici de pe pămînt. Tolstoi, care nu l'a priceput pe 
Shakespeare, spune că Shakespeare n'a creat caractere, căci 
toți eroii lui vorbesc aceiași limbă, limba lui Shakespeare, 

Arta lui Shakespeare constă, cum spune el singur prin 
gura lui Hamlet, în a ține oglinda drept în fata naturii; și na- 
tura eroilor creaţi de Shakespeare, — care toți sint din elitele 
cele mai înalte, — e tocmai aceia a oamenilor Renașterii: su- 
flete viguroase și pasionale, normale, dar nu banale; suflete 
moderne dar de proporţie si intensitate epică. De aceia eroii 
lui Shakespeare ne interesează prin ceiace simțim din ei în 
noi, si ne impresioneazà prin grandoarea proporţiilor si dia- 
agi pasiunilor lor, ceiace ne înalță imaginar pe noi 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


Nici limba lor nu poate fi dar limba de toate zilele, pen- 
trucă si furtunile din sufletul lor trec peste protocolul vieţii 
de toate zilele. 

Aceasta e atmosfera care pluteşte în piesele lui Shake- 
speare, pentrucă aceasta era si atmosfera care stimula viața 
reală, pe timpul său în Anglia, după cum am arătat mai îna- 
inte. Mintea omenească era dilatată, imaginaţia aprinsă, ex- 
presia retorică, avintul pasional, limba însăși cîntă. 

„Dulcea lebădă din Avon”, poetul cu „limba dulce ca 
mierea”, epitete date de Ben Jonson lui Shakespeare, evoacă 
încă una din calităţile hipnotizante ale limbii lui Shakespeare. 

Ea izvorăşte din acea magică putere de a înțelege şi 
pătrunde farmecul suav al iubirii, care în creația galeriei 
eroinelor lui seducătoare, l-a făcut pe Ruskin să exclame : 
„Shakespeare nu are eroi ci numai eroine”. Juliet, Ophelia, 
Desdemona, Cordelia, Miranda, Imogen, Perdita... dar care 
dintre poeții lumii a ridicat atitea imnuri iubirii, în toate 
tandreţele ei poetice, durerile şi suferinţele ei tragice! Oare 
ţinea și aici Shakespeare oglinda drept în fata naturii? 

Un critic observă că Shakespeare își delinează cu atita în- 
suflefire poetică creaţiile lui feminine, încit pare că e amo- 
rezat de fiecare din ele, 

a*a 


Cind Shakespeare a creat pe Shylock, el a trebuit să ţină 
samă de gustul si de prejudecățile parterului; a trebuit să 
nu treacă uşor peste admiratorii lui Barabas, pe care dorea 
să-i atragă la teatrul lui. A trebuit să păstreze măcar parte 
din sgura medievală a piesei lui Marlow, în care să-l invălue 
pe Shylock. 

EÏ nu se interesează decit de deliniarea caracterului lui 
Shylock, — medalionul lui de caracter, — lăsindu-i însă 
unele umbre, după gustul parterului. I-a schiţat totuşi sufle- 
tul îndeajuns ca să rămină pe scenă între personajele tragice 
“nemuritoare. 

Si contrastul lui izbitor cu frivolitatea celorlalte perso- 
naje din jurul său, care formează un cadru de comedie, mă- 
reste încă tragismul situaţiei lui Shylock. Shakespeare nu con- 
struește pe Shylock cu elementele evreului din legendele me- 
dievale, cum îl construeşte Marlow pe Barabas. Shylock își 
ia numele din Vechiul Testament. e biblic si ebraic în 
vorbele lui. E ebreu din Judeia, nu evreu medieval. Fiica lui, 
Jessica, soția sa moartă de demult, Leah, au de asemenea 
nume biblice, şi el le iubeşte cu suflet de patriarh din vechea 
Tudee, Tubal, prietenul lui Shylock, poartă şi el un nume bi- 
blic. Shylock se inspiră amintindu-și legendele biblice. 

Vorbeşte cu emotiune de Rebeca, de oile lui Laban păs- 
torite de Iacob, nepotul lui, care fac parte din tribul sfint al 


SHYLOCK IN CADRUL LITERATURII SHAKESPEAREANE 35 


tatălui Abraham. Sufletul lui Shylock parcă se topeşte in a- 
mintirea acelor vremuri pastorale ale vechilor patriarhi bi- 
blici. Shylock are tăria și mindria vechiului ebreu oriental. 
Shakespeare l-a creat real gi individual şi nu l-a lipsit de pi- 
torese şi de inàljime poetică in limbajul lui. Shylock continuă 
să trăiască cu imaginația in vechea ludee; nu înţelege si nu 
pricepe viaţa bogatei şi risipitoarei Veneţii, Intre el şi Anto- 
nio nu stau numai două religii, ci două lumi din două 

i deosebite, ce nu se pot pricepe şi nu se pot înțelege. 
Shylock e un anachronic rătăcit ialto din Veneţia. El ştie 
că „suferinţa e semnul tribului lui”, crede însă cu incăpăţi- 
nare in dreptul făgăduit de legi, ca in sinul tribului lui 
Abraham. 

Cind Tubal îi spune că Jessica i-a înstrăinat turcoasa, o 
piatră scumpă ce o păstra ca amintire dela soția lui moartă, 
pentru o maimuţă, exclamă îndurerat şi mișcat dar stăpinit : 
„O aveam dela Leah cind nu eram încă insurat: nu ași fi 
dat-o pentru un deşert de maimuțe”. O asemenea frază nu 
găsești în toată opera lui Marlow. Aici e Shakespeare în în- 
tregimea lui. Ce sobrietate adincă în amintirea și exprimarea 
marilor dureri, în prima parte a frazei, balanfatà parcă 
cu vastitatea imaginaţiei în partea a doua. 

i ce omenesc etern apare deodată in sufletul rănit gi 
solitar al lui Shylock! 

Deşi de-asupra acțiunii din piesă pluteşte o atmosferă de 
carnaval, de-asupra sufletului lui Shylock, în izolarea lui tra- 
gică, fluturà o atmosferă biblică, Shylock e de puţine ori adus 
pe scenă şi dispare complect la sfirşitul Actului IV, după ce sin- 
gura lui iubire rămasă îi fusese sfărimată de acei tineri vene- 
tieni care-şi făceau o petrecere din torturarea lui. Ultimele 
sale cuvinte „Jessica copilul meu” sint un strigăt de desperare 
pentru fuga și trecerea la creştinism a singurei fiinti iubite 
ce stătea lingă el. E singerarea umanităţii insăşi. 

Actul V,—act în întregime de contrast în cadrul piesei, — 
desigur, nu întimplător, e un act idilic, poetic dar frivol şi ne- 
pasional, plin de veselie, de muzică, de dragoste, de poezie... 
şi de uitare filială complectă. Shylock capătă o semnificaţie 
dureroasă si simbolică. a 

t*a 


Cind Heine a văzut pe Shylock, la teatrul Drury-Lane, 
din Londra, el spune, că îndărătul lui, intro lojă, se afla o 
palidă, frumoasă bretonă, care la sfirşitul Actului IV a început 
să plingă, cu pasiune, exclamînd de mai multe ori: „Bietului 
om i se face nedreptate”. Si adaogà, că de cite ori se gindeste 
la acele lacrimi trebue să pună această dramă între tragedii. 

După mai multi ani, fiind la Venetia, Heine l-a cău- 
tat pe Shylock pe Hialto, dar nu l-a găsit. Atunci l-a căutat 


sa VIATA ROMINEASCA 


in Sinagogă, dar nu l-a văzut. Dar înspre seara unei zile de 
sărbătoare, cind după credinţa celor ce se închinau în Sina- 
gogă, Porţile Cerului sint închise și rugăciunile nu sint ad- 
mise, a auzit o voce, cu lacrimi înăbușite, cum niciodată ochii 
omeneşti n'au plins încă. Era un suspin care putea să vină 
numai dintr'un suflet care purta în el tot martirajul, pe care 
un popor întreg îl sufere de 7 mc ge veacuri. plinsul 
unui suflet chinuit, doborit la Porţile Cerului. 

Si, spune Heine mai departe: „Mi s'a părut că recunose 
această voce, că am auzit-o regi poruncă cînd cu adincă 
desperare striga ca și acuma: ca copilul meu”. 

va nu ie" Shylock, era omul, de ori unde si de oricînd: 
omul de totdeauna. 


I. Botez 


Lîngă dugheana lui Adolph Shrankr 


Noaptea era rece ca o casă nouă. Orașul, atit de bine in- 
tocmit în străzi și locuinţe drepte, așeza în mijlocul lumii un 
vast proect de spital în care să se ucidă în deajuns cerul... 
Frigorifere curate, arborii mișcau dealungul zidurilor si gar- 
durilor ghimpate; si o pasăre fipa rar dintr'un fund de parc, 
ca un sfirșit de operaţie. 

Cind am trintit poarta grea, de tablă ruginită, am stins 
cu ea lumina dela etajul celei pe care o părăsisem tocmai, si 
— dulce obosit de dragoste, ca si de convalescenta ochiului 
meu sting, victima unui uşor accident — într'un întunerec 
proaspăt pășeam în strada desartà. 

Spun: într'un intunerec proaspăt, intro noapte nouă. A- 
ceia a ochiului meu stins, 

Vedeam sau nu cu el? Copil, n'am ajuns niciodată să nu 
văd. Inchideam ades ochii ziua'n amiaza mare. In locul go- 
luluj pe care-l aşteptam şi pe care n'am ajuns niciodată să-l 
întrezăresc, — nimicul să fie atit de interesant ca să nu ne fie 
accesibil! — o suprapunere de ceruri care, omeneste, vor fi 
fost ale lui Dante... 

Curbele lor desenau toate culorile complimentare ale ne- 
grului, dela acela care clocește în singele 'nchegat, pină la 
cel ce odihnește pe lumea cealaltă a stinjeneilor. Br ie de mär- 
gele minuscule îngrosau cercurile ca niste pajiști de calei- 
doscop. În centru un ochi ca cel de perdelele negre ale cate- 
dralei Sfinta Paraschiva din orașul meu de naștere. In vreme 
ce popi jidovesti, cu tichiile în coarne, asa cum mi-au speriat 
adesea somnul copilăriei, din icoanele cu Isus în Templu, de 
deasupra patului, ale bunicului, incilecau pe aceste ceruri de 
zodiac închipuit. 

Același lucru mi se intimpla acum. Numai că singele pe 
care pansatul de-adineaurea nu-l m era încă, trecea surd - 
sub iadul ochiului meu rănit, — un Lete în miniatură umflat 
neașteptat de ploi apocrife... 


39 VIATA ROMINEASCA________ 
è 0 i 


Păscam încet. Nu fiindcă mă temeam să nu văd. Dar 
f iindcă! intr'adevar, vedeam prea mult, căleînd aiurea, în lu- 
mea aceia din lăuntru, a ochiului meu bolnav. Cum se pr 
că în fata acesteia, cealaltă dispăruse, de nu mai vedeam e 
loc cu ochiul sănătos?... Pàseam încet pe pajiștile rigato e 
cerurilor lui Dante. In ele ființa mea lua proporții, le umplea 
cum ai umple noaptea, cu trupul tău, o og indă. in 

La sensaţiile acestea se adhogau altele. Auzeam sub sgirie- 
tura care singera, țesuturile venind unele către altele, întin- 
zindu-se, alipindu-se, troznind, crescind între ele. Luam con- 
tact asa dar cu părţi din mine; şi în gerul care se aduna nă- 
praznic, în noaptea care huzurea în mine, ca un grăunte de 
nebunie, nu era de mirare cà-mi simţeam putin si minile 
aparte. 

i Nu mai incape nicio îndoială: toată făptura noastră e o 
adaptare a retinei, o proectare, un caz al văzului. Dacă am 
avea mai multi ochi ne-am simţi cine ştie cite braţe nouă, cine 
ştie cu cità intensitate pieptul ne-ar tresări în curbe inventate. 
Povestea Ciclopilor nu e o minciună grecească. Erau așa, 
fiindcă aveau un singur ochi. Ce-am fi noi, să nu avem nici 
unul ? | 

Intre timp apa Moldavei, înceată într'acolo, era o mină 
neagră care, h marginea oraşului vechi, la marginea nopții, 
spăla într'o doară periile scărmănate ale tufelor ce dedeau 
în primăvară. Dealurile, cu linii schingiuite de trăznet şi de 
vremi, şi pe care depărtarea le alunga către un fel de cumin- 
tenie a cerului, erau, în încăperea ochiului meu, spinările 
unor mistreți ce fug de năpirleală! 

Mai departe stelele verzi, mazăre vărsată întrun lighean, 
gi cerul, — ce n’ar putea fi cerul? i di 

Dar de dincoace oraşul îmi intra pe urechi cu zarva 
stinsă. Firme începeau să răzbească, şi cartierul jidovesc se 
apropia de mine cu misterul unui drumeţ in zdrente. O placă 
de lemn, cu chenar daurit, odihnea drept în faţa mea, dea- 
supra uşii scunde. In mijlocul ei, o sfintă ambiguă, punind 
problema sexului în nota ei hermafrodità, era opera vreunui 
zugrav care, ca și maestrul Tiţian, îşi va fi avut drept model 
feminin fratele... 7 

Tot asa de nclămurită — dar de data aceasta datorità vre- 
mii care nivelează, şi nopții, — era cupa care în mina stîngà 
putea tot asa de bine să fie ramura de măslin din dreapta. 

Nimic însă nu putuse cobori în nehotàrit numele zugrăvit 
în majuscule roşii, cu subtitlul negru, al crişmei: 


Anna Masimova 
Lekery 


LINGA DUGHEANA LUI ADOLPH SHRANKR 39 


la fereastra căreia luminări de ceară se dai printre li- 
chioruri, calupuri de slănină si ghemuri de sibica. 

Dar la umbra templului celui nou se dărimau case de 
lemn ars şi grinzi putrede se încovoiau în bolți innegrite. Pa- 
tru care cu gunoi şi praf de cărbune piitau curtea polcovaru- 
lui losif Walter cu patru catafalce. Sta decimalul Zelmei Ruth 
în fata dărăpănăturii prin geamul căreia c.rpit cu mucava, 
s'ar fi văzut fundul mormănit cu scindurele de vinzare. 

O şoaptă venea din singura dugheană albă, ascunsă după 
un uluc, pe care un patrat văruit scotea în faţă: 


Adolph Shrankr 
Copic Drinks 


între donà steaguri sioniste. M'a atras mormăitul din lăuntru, 
Cuvintul englezesc de afară îmi da prilej de întrebare. in 
odăiţa înnecată în fum și duhnet, un cuer gi trei flăcăi în 
haine nemtesti pe trei scaune fără spetează așezate în trifoi. 
Intr'un colf, un mare borcan de sticlă cu murături. Pe un raft 
vecin, trei cirnăciori, citeva mănunchiuri de usturoi, o lumi- 
nare neînceputà, și iar slănină. 

Am întrebat ce e cu băuturile anunţate pe firmă. Evreul 
m'a măsurat cu ochi ca două ciupituri de vărsat. Mi-a spus 
ceva în idiș. I-am repetat intrebarea în englezeste. 

— Ce vin, domnule, ce vin? Nu vezi si dumneata că asta-i 
o societate? 

A trebuit deci să înțeleg că la adăpostul unui comerţ 
presupus era ascunsă o ligă sionistă. 

___ Si mulțumit că un ghetto e în stare să mă facă să văd... 
şi cu ochiul teafăr, am păşit mai departe spre partea aceia a 
cheului, unde în consta ulitei Cervina, aşezată deoparte, mus- 
trător, cade pe brinci ca un cine negru bătrin, în umbra res- 
taurantului Kohn, sinagoga cea veche. Conul acoperişului e 
o scufie de noapte ce pleosteste urechile în toartà a două ab- 
side. Naiuri plingătoare sint şirele de olane ce lunecă pe mar- 
gini, de pare că grămezile de cărbune şi moloz de pe jos sint 
tot ce a curs pentru oameni din sfințenia dinăuntru. 

Vroiam să mă indrept spre casă. Orașul murea cu totul 
şi nu știam încă pe unde să o inu mai deadreptul. Mă întorc, 
iau colțul, iată-mă din nou lingă dugheana lui Adolph 
Shrankr. 

Dela colţul pe care-l lăsam în dreapta o femeie însă ve- 
nea spre mine. Trecea pur si simplu strada, sau se simțea a- 
trasă de partea unde mai vedea o vietate? Ori împinsă de 
gerul care bătea acum în oase? Avea întradevăr aerul că e 
în prete gig tovaràs de drum. 

pisică sări între noi de pe un grilaj. Era ca o prezentare. 
Am privit-o amindoi. Cu această trăsătură de tre, mă a- 


40 VIATA ROMINEASCA 


flam față 'n faţă cu o fată simplă, in broboadă și păr ruginiu, 
ușor desfăcut către umerii nobili ce se miscau cu un tic ner- 
vos. Pașii inceti cu care se apropia de mine pare că vroiau 
să-i balanseze ființa si să o redea unui ritm normal. Se opri 
locului ca printr'o forţare de a pironi în faţă-mi o năvală din 
lăuntru. 

Doi ochi ca porumbele intepau un chip a cărui mobili. 
tate se abfinea la colțul unor buze subțiri si rele. O frunte in- 
gustà si un nas lung, desăvirşeau asprimea sensuală a unei 
figuri semite. 

In umbra zidului dealungul căruia acum mergeam, ea 
căuta să-mi desluseascà nu fata, dar un amănunt, agi zice, 
care o chinuia. Să fi fost pata roşie care era ochiul meu sting? 

Am crezut că pot intra într'o vorbă pe care o doreşte, în- 
trebind, în nemjeste, de drum, 

— Da’ nu ştiu, da' de unde vrei să știu?! — spira un glas 
gilgiit, ca gi cind urma cu mine cearta cu un altul. 

— Iertati-mà, dar sint strein, si am socotit... 

— Da’ nu ştiu, da’ de unde vrei să știu! $i eu sint streinà. 
N'a vrut să mà omoare? 

— Nu cumva... tresar eu de bucurie că nu-mi purta mie 
pică... 

— Ii pare bine c'a vrut să mă omoare, 

Fata face un pas brusc către mine, Parecă în întunerec 
ar fi vrut să mă scruteze, să mă descopere, să mă ia de umeri 
şi să-mi strige o vină care devenea si a mea. 

Şi nimeni! Nimeni în toată ulița! Ti 'nchipui, Simbăta 
mare, S.mbăta voastră, că-i creștin... Ştii Kostya Kriloff, cu 
taraba în piața Muzăului... 

Glasul urca vîrfuri ascuţite. Săgeţi de sticlă mă căutau. 
Crima altuia mă învăluia pe mine? Eram fără crujare com- 
plicele lui Kostya. 

— Pss!... Pss!... Pssl... — iartà-mà, da'-mi plac pisicile... 

— Avea pisici? salut eu imediat un orizont mai senin... 

Dar pinà sà sfirșesc intrebarea ea dă buzna pe trotoarul 
celălalt, unde lingă un salcim, o altă pisică torcea ca o bobină 
neagră lumina felinarului. Aleargă cu ea în brațe spre mine. 

— Jartă-mă, da'mi plac — Pss!... Pss!... Sint asa de calde 
animalele astea. Femeile nu sînt asa decit lăuze... Bărbaţii 
încalte... reci!.., Brr!... mina lui cind m'a apucat de git... 

Femeia imi cuprinde cu mină demonstrativă braţul. 

Se tot vira în mine... 

Gerul ustura. O turlă vecină tăia aerul cu trei sloi de 
ghiatà. Centa care mai adineaurea fumega din cerul jos, ca 
dintr'un vas cu lesie, suia acum în tării senine, ca respirarea 
unei ape polare. 

— Venea des în prăvălie. li place whisky, de cind a fost 
chelner intr'un bar la Londra. 


LINGĂ DUGHEANA LUI ADOLPH SHRANKR dl 


Il bea fără apă, fără sifon... Nu, că să mà ia de nevastă... 
for Pssl... Pss!... Uite că fuge!... Iartà-mà, da'-mi plac pi- 

€... 

Si cu mina dreaptă insfica spinarea felinei care se fo- 
losea de clipa destăinuirilor ca să o sbughească. O diră de 
singe pe pielea încrefità a minii cobora în lumina unui geam 
din stradă, pînă la un ghimpe închegat în podul palmei .Cind 
pisica fu redată brațului sting, un z mbet desfăcu dinţi mă- 
runfi şi parcă strepeziti de zarzări crude. 

— La drept vorbind eu li știam gindul, — ăhăă! N'a mai 
făcut la fel cu fata potcovarului? Nu-i spuneam nimic, că-mi 
făcea vinzare, Da-i pindeam ochii, In seara asta a venit mai 
de vreme. Nu că să hotărim... Ce să hotărim? Ce? Anna Ma- 
simova, fii fată de înțeles, că-ţi trece vremea... Nu-ţi spune a 
biirbat?... $i cu coatele pe tarabă mă privea blestemat. Clo- 
polei voastre tocmai sunau si vroiam să inchid dugheana, 

uo 'njurătură se 'ntoarce către biserica de unde veneau gla- 
suri si puși de creştini... Că asta-i strică tot chefu'l... Si că 
dracul i-a pus pe popi să aprindă luminări la ceas întunecat?.. 
Intr'un tirziu mi-a cerut încă o sticlă de whisky, Nu că să o 
bem Împreună... l-am făcut pofta... Nu mă temeam... Nu-i 
cine ştie ce zdravâăn... laca-așa ca dumneata... As fi jurat că 
eşti el adincaurea... Stirpitura!... Apoi nu că să-i dau un li- 
cher, — mai ştiu si eu care? — că-mi vijie capu' de-mi face 
vvv!... vvvl... si nu-i vorbă n'auzisem de cind sint... Nu că știe 
elraftul... Și, impletecindu-se, dă de-a bijbiitelea... printre sticle, 
Mă atinge cu cotu'... Il privese cu spatele... Cind, cu sticla 
smulsă din raft, lovește tandàri lampa de deasupra tejghelei... 
Cineva trage repede zăvorul. O săritură, si o-mină înghețată 
imi cuprinde grumazul. Trupul da să mi se fringă de o strin- 
soare nebună... N'ag fi bănuit atita putere in brațe asa de us- 
cate.. Stirpitural... 

Si fata rămine mută. Ochii i se rostogolese parecă din 
adincuri de prăpastie. In fundul lor vedenia se mișca. Par'că 
urmărind-o, fata nervoasă se crispa să o tălmăcească. Pri- 
virile mergeau în ochi fiorosi de beţie, m'nile le apucau pe 
ale lui, gura mușca din git, pieptul se svircolea de frică şi 
desnădejde, genunchi, glesne, frunte, umeri, toate arătau o 
fiinţă muncită, ca, in vînt, umbra unei tufe pe pàmint. 

~ A vrut să mă lege de gură, să mă înnăbușe. Colţul ta- 
rabei îl simţeam ca un cui în țiță. Cind a văzut că nu poate 
SA aie ridice — fiss!, mi-a sfişiat cu cuțitul fusta. la te 
uită |... 


O sdreantà atirna pe jos. Restul, numai făşii, sub paltonul- 
scurteică. Cu nerușinare smintită fata, uluită si parecă esci- 
tată la reîmprospitarea scenei, imi desfăcea un genunchi 
scrijilit gi o pulpă voinică, numai sgirieturi si vinătăi. 


4? i VIAŢA ROMINEASCA 


— Am tipat cit am putut, Dar bazmaua mă înnăbuşa. O 
bazma cam ca asta dela piept a dumitale... O muscam cu 
dinţii. I-am apucat cu dinții degetul ăl mic, Cu o gură care 
dubnea tot mai aproape de a mea, imi strigă atunci că de nu 
il las viră cuțitul. Eram acum lipiti unul de altul. Puterile mă 
părăseau. Intre el si mine, o lamă sau cingătoarea lui mă a- 
păsa. Mă gindeam cu frică şi uitam că brațele lui erau acum 
amindou în jurul meu, că mijlocul mi se rupea, sta să cadă. 
Doi ochi fierbinți aşteptau. Mă vedeam in ei prăbușindu-mă. 
O clipă, imi spuneau ei, si eşti a mea. Ochii... beţi de astep- 
tare.. de boarea cărnii... holbati de bucurie!... Cine începuse 
să mi-i toarne în orbite? Mă frigea plumbul lor topit. O secun- 
dă, simà innecau! În intunericimea În care mă năruiam,mintea 
mea avu un licăr: ochii, ochii luil... Mina mea stingă scăpa 
tocmai din înșfăcare, Unghiile îmi lucirà ca cinci ace. Le-am 
înfipt cum am putul! Un fipit... — parcă ţipau din el toţi 
căţeii pămintului... Nătingul se rostogoli. O tidvà auzii in 
urma mea cum dă la o parte sticle de licher. Căci am trintit 
ușa după mine si în stradă am fugit de țipătul lui... 

Din prăpastia cu vedenii ochii Annei Masimova reveneau, 
în sfirsit, la mine, Se ridicau încet, şi o faţă chinuită se odih- 
nea pe realitatea mai bună a unei înfățișări streine. Lumini 
cuminţi se întorceau din funduri de orbite. Cu minele apu- 
cindu-mi braţele, —— Hal, făcu Anna, ca bucuroasă de o re- 
venire la lumină. Dar pină să ajungă acolo, buzele ei mur- 
murau subconștient: 

Ochii, ochii lui... cam ca ai dumitale... cu cearcăne, da, 
cu cearcine... Da’ ce? Si ochiul stîng!... Da, da, aci am ni- 
merit... aci am-infipt... Simt locul... Da, ochiul lui.. 

Mina îmi umbla sadic pe pleoapa invalidă... îmi pipàia 
duios cearcănul vinăt... 

— Sărmanul ochi... te doare ?... spune... Ti-am făcut rău?... 
Ce-ai avut cu mine... Mă stiai ovreică, si habotnică... Sàr- 
manul ochi... iartă-mă totuși... să fim oameni... să ne iubim... 
să nu mă mai omori... 

Femeia, lipită de mine, mă infàsura cu trupul, cu mîn- 
gierile, Palmele ei mi se stringeau de umeri... Vorbele cădeau 
gales, sensuale... Ochiul meu stins, revenit la dureri ascuţite, 
vedea numai scena povestită. In mijlocul ei, femeia sgiria! 
Orbit în felul acesta, mă miram că n'am ştiut mai de mult că 
sint Kostya Kriloff... Şi, în locul lui, aidoma lui, o poftă beată 
mă îndemna spre femeia care cerea împăcare. O iubeam 
bună, rugătoare, o iubeam slabă şi ciudată, în fapta care ne 
doborise pe amindoi... O forță pertidă mi se stringea încet, în 
Ta a şi patima işi urca spre ea într'ascuns, 
riumful, ‘ 


LINGA DUGHEANA LUI ADOLPH SHRANKR 43 


— Da, da, aceleaşi haine, același trup, — îşi mormâia 
fata sugestionată de puteri răscolitoare, tot atit de buimăcită 
ca şi mine... 

O dublă nebunie ne unea. 

Trupurile noastre indreptate unul în fata altuia de do- 
rinta aceia care singură se cunoaşte pe sine, erau acum una. 

Anna se potolea încet, încet, într'o așteptare fericită, 
Minele ei, după ce imi umblase pe umeri, pe braţ, pe piept, 
îmi stringeau acum minele. 

Simteam contactul lor ca de pe altă lume. Căci umflate 
de un frig umed, îngheţate și obosite, plesnind în întinse mă- 
nuși de piele, şi lăsate în jos într'o nedumerire de manechin, 

ele mele erau acum două pendule stătute, 

Fata le căuta, la început miratà de absenţa lor mănușată, 
apoi întăritată să le regăsească vii, să toarne în ele sîngele ce 
o năpustea spre mine, Două piriiașe moi le lovea şi frăminta 
cu o viaţă iscoditoare, ce nu isbutea să le însuflețească. 

Aş fi vrut la fel să indrept spre dinsa, prin fluidul dege- 
telor, toată para care în trup, în inimă, poate, se mistuia. Un 
neastimpăr misterios se pierdea pină să ajungă la periferie. 
Era una din acele vointi care se zbat și nu se pot realiza, in 
vis, — bulboanele care se plămădesc si sparg, şi umblă ca 
niște glasuri dedesuptul apelor mlăștinoase, 

Ce zăgaz, de spaimă ori de necunoscut, mintea mea pu- 
nea la acest capăt al ființei, unde o întrerupere cu mine in- 
sumi mă despàrtea de dornicia mea și a tovarășei de noapte? 

— Da’ ce? Cum?, făcu dinsa în sfirşit... — n'ai mini?... ai 
parcă mini... mini de lemn... mini artificiale!... 

Cuvintele cădeau ca un pumn într'o statuie. Două braţe 


| picau sec. Era, desigur, ceiace aşteptam, sugestia, revelarea, 


afirmarea categorică... Biruit de tot frigul pe care noaptea 
şi cuvintele acestea le pusese în mine, aiurit încercam să ri- 
dic în minele ei calde, două mini înghețate, minele altuia... 

Fata mi le pipăia acum cu spaimă și desnădejde. In gîn- 
dul ei sdruncinat asociaţiile iși fringeau linia, o luau razna, 
se grămădeau în construcții monstruoase. Un dezgust i se 
urca încet în faţă. O simţeam indepărtindu-se cu panică, 

Moarte, minile pe care aproape nu mi le mai bănuiam 
ale mele, incercau acum mai mult ca oricind, mai mult ca ori- 
cind în zadar, să cuprindă mijlocul care se strecura. Kostya 
Kriloff se istovea în dugheană... 

— Mini de lemn... mini ar-ti-fi-ciale..., făcu un glas sub- 
preci Nes: şi cele două mini calde mi le lăsară, speriat, să 

ălăbănească în noapte... 
Cu un vaer scurt, Anna Masimova se infiisura în noapte. 


Dragoș Protopopescu 


Cuvintele 


Cuvintele acestea pe care fi le scriu 
Sint ale mele, au trăit în mine 

Si au fost vii, cum însumi eu sint viu, 
Și au pornit cu viaţa lor la tine. 


Şi au plecat cu timbrul vocii mele 
Și toate-asa cum le gindisem eu, 
Cu sufletul vibrind sonor în ele 
Şi cu ceva lăsat de Dumnezeu. 


Nu mai erau cuvinte ca aceste; 

A mele-au fost, cum vocea e a mea 
Și cum la fel o alta nu mai este, 
Şi cum o ştii în amintirea ta. 


Le-am da! căldura vieţii care-o port; 
Din mine, cu sufiarea mea s'au dus.. 


Dar în scrisoare am găsit că-i mort 
Cuvintul viu pe care eu l-am spus. 


CUVINTELE 


Si doar năștea din gemătul străvechi 
Al celor care nu ştiau cuvinte . 
Si-al cărui sunet plinge în urechi, 
Cum a trăit cu veacuri înainte. 


Şi-aşa, în foaia păturită mic, 
Cuvintul ce-mi fusese-aşa de drag 
E numai semne negre.. şi nimic 

Şi mi-i scrisoarea mea un sarcofag, 


Demostene Botez 


„Vis şi Realitate” 


Ar fi nedrept să spunem că scriitorii dinainte de epoca 
noastră erau proşti psihologi: asta ar presupune că ei își dă- 
deau ostencalà să descrie detaliile sufletești si că nu reușeau; 
în realitate detaliile acestea nu-i interesau. Ei se mulţumeau 
să enunje si să ilustreze generalităţi, constatări universal a- 
plicabile, care azi ne par superficiale si banale la extrem: 
„iubirea te inobileazà si te face desinteresat, interesul personal 
determină mai toate acțiunile oamenilor, cind iubeşti ești 
foarte nehotărit, împrejurările îţi descopàr însuşiri pe care 
singur nu le bănuiai, ete.”, Astfel de generalitàti, nouă nici 
nu ne mai sună a „psihologie”. Astăzi ne interesează si ne 
satisfac numai detaliile sufletești pe care le recunoaștem, 
fără să le fi observat explicit pină atunci, 

Tot astfel ar fi nedrept să spunem că cei vechi nu ştiau 
ce sînt visurile: visul prin el insusi li se părea cu totul neim- 
portant, ei n'ar fi înţeles la ce ar servi să descrii un fenomen 
care nu samănă cu realitatea si n’are o influenţă efectivă a- 
supra ei. 

Necunoasterea naturii visului mergea la ei, ce-i dreptul, 
uimitor de departe; ce ziceti de un personaj din vis care de- 
clamă: „Tremble, ma-t-elle dit, fille digne de moi — Le cruel 
dieu des Juifs l'emporte aussi sur toi!” Dar să zicem că aici 
e o dublă scuză: clasicism și versuri. De fapt însă toate visele 
literaturii vechi sînt factice și pline de bun simț. Pe vremea 
aceia visele — pare-se — n’avenu nimic specific faţă de tre- 
zie, nimic incoherent si năzdrăvan, ci erau cuminţi ca reali- 
tatea însăşi. 

Literaţii de pe atunci cereau unei descrieri de vis, nu să-ţi 
dea satisfacția adevărului, ci — spre pildă — să-ţi dea fiorul 
unei prevestiri misterioase, Iuliu Cezar al lui Shakespeare 
spune: „Nevasta mea a visat azi noapte că-mi vedea statuia 
— Care, ca o fintină cu o sută de guri — Azvirlea singe curat, 
si multi romani fără ruşine — Veneau zimbind să-și scalde 
minile în el”. — Si întradevăr, după cum știți, a fost asasinat. 


VIS ŞI REALITATE 4T 


Alt rol literar al visurilor cra să simbolizeze o concluzie 
morală, un repros, o declaraţie de amor. lată cum iși descrie 
un vis o doamnă din secolul al XVI-lea, marchiza de la 
Baume: „Je crus tout d'un coup, me trouver bizarrement au 
milieu d'une foule horrible de monde qui allaient tous préci- 
pitamment vers un fleuve que je voyais en éloignement. Je 
suivis cette foule; je vis que quand ils étaient arrivés aux 
bords du fleuve ils en buvaient de l'eau à longs traits... Ce 
fleuve avait une vertu double: dès qu'on en avait bu, on 
oubliait parents, amis, amitié, devoir, reconnaissance, amour; 
enfin cette cau était salutaire contre les remords et les re- 
pentirs, Je vis venir en ce lieu une belle personne habillée en 
nymphe... Son port était céleste, son air doux et languissant... 
Je la vis sur le bord du fleuve qui tâchait de prendre de l'eau; 
mais un petit enfant qui se trouva subitement auprès d'elle 
j emmprcali toujours en se jouant avec elle, lui faisait répan- 
dre l'eau qu'elle voulait prendre dans sa main”, 

De atunci a trecut vreme multă; astăzi orice adevăr, ori- 
ce fapt — fie vis, fie realitate — şi-a ciştigat prestigiu. Astăzi 
ştim că visul nu e precis şi rațional, ci absurd şi contradic- 
toriu; și ceiace îi măreşte absurditatea e că ne dăm sama de 
ea abia cind sintem treji, In somn nimic nu te miră; nici 
cind te peanon in cămaşă de noapte pe Calea Victoriei, 
nici cind plutești prin văzduh, nici cind stai de vorbă cu un 
prieten mort de mult şi care, de altfel, „în interval de conver- 
satie” se transformă într'o babă sau într'o canapea. 

Astfel de întimplări putin obișnuite sint adesea întovă- 
risite de sentimente nu mai putin stranii. Ti se pare, să zi- 
cem, că cineva intră pe uşă şi-ţi dă nişte fotografii; te uiţi 
gi vezi o fată îmbrăcată în alb; și viziunea aceasta e subli- 
niată de o așa groază înfiorătoare, de parcă nimie din lumea 
treziei mar putea-o provoca. Astfel diverse sentimente, mai 
ales cele de spaimă, apar în somn cu totul nejustificat — 
bine-inteles, nejustificat dacă le judeci cu mintea trează. 
Coșmaruri groaznice, povestite par cu totul anodine, 

Alteori dimpotrivă, lipsesc în vis sentimente a căror ab- 
sentà n'ai putea-o concepe în viața reală, mai ales sentimen- 
tul ruginii. Acţiuni pe care totdeauna le duci la capăt numai 
în doi, au adesea în vis un public numeros; iar publicul ca 
si actorii consideră lucrul cu o perfectă lipsă de jenă si faptul 

se pare de la sine înțeles. 

Dar absurditàtile de felul celor de mai sus n'au nimic 
ilogic, ba chiar, pină la un meg poţi să fi le închipui, să le 
realizezi în gind gi treaz fiind, Si la urma urmei dece ar fi 
mai fără sens ca un prieten să se transforme în canapea de- 
cit ca apa să se prefacă în ghință? Rațiunea ar cere ca orice 
lucru să rămină veşnic identic cu el însuși; orice transfor- 
mare ne supără inteligența, doar că cu unele sintem mai o- 


åg VIATA ROMINEASCA 


bisnuiti decit cu celelalte. Multă lume cunoaște frica nemo- 
tivatà si alte sentimente la fel, astfel că gi incoherenta afec- 
tivă poate fi un fenomen al treziei intrun grad oarecare. 

realitate însă visurile sint cu mult mai iraționale încă 
decit atit si primul scriitor, cred, care a ilustrat absurditatea 
lor întreagă a fost Proust. 

Eroul din „A la recherche du temps perdu” povestește 
spre pildă că a fost trezit odată din somn tocmai asupra cu- 
vintelor „Cerf, cerf, Francis Jammes, fourchette"; si în cele 
citeva clipe care despart somnul de trezia adevărată a sim- 
{it cum sensul acestor cuvinte, un sens foarte clar, egia parcă 
din ele si le lăsa fără șir cum sint întradevăr. 

In altă parte sp că e mult mai plăcut, cînd te doare o 
măsea, să recunosti suferința drept durere de măsea decit să 
o consideri, în somn, ca o sforfare groaznic de penibilă gi fără 
sfirşit de a scoate din apă o femeie gata să se înece. 

Chiar în primele pagini din „Du câte de chez Swann”, 
povestitorul ne spune că adormea îndată ce inchidea cartea 
pe care o citise, dar se destepta în curind. „Je n'avais pas 
cesst en dormant de faire des réflexions sur ce que je venais 
de lire, mais ces réflexions avaient pris un tour un peu par- 
ticulier; il me semblait que j'étais moi-même ce dont parlait 
l'ouvrage: une église, un quatuor, la rivalité de Frangois pre- 
mier et de Charles Quint.” 

Eu însumi visez uneori că pe cind stau de vorbă cu 
cineva, interlocutorul meu devine de odată „mai mulţi”, fără 
a înceta de a fi unul singur. Simt apoi că fenomenul începe 
să depindă de mine, oarecum. Printr'un act specific de vo- 
ini pot să-mi multiplic interlocutorul sau să-l readuc la nor- 
mal. 

In fine, o cunoștință îmi povesteşte un vis care revine 
regulat în somnul ei: vede un acoperiș cărămiziu şi foarte a- 
plecat care are tendința de a se transforma într'o melodie 
anumită pe care pe urmă nu și-o mai amintește. Dar trans- 
formarea nu se realizează complect, aşa că lucrul rămine 
ceva intermediar între acoperiş cărămiziu și melodie, 

Absurditatea visurilor de acest fel e, evident, cu totul de 
altă natură. Pare absolut ilogic ca „cerf, ceri, Francis Jam- 
mes, fourchette” să fie o frază cu înțeles. Ai pricepe ca un 
sentiment de grijă să fie rău interpretat în somn şi să atribui 
grija unui alt motiv decit celui adevărat; dar cum se poate 
ca o durere fizică să se transforme intr'o sfortare penibilă și 
totuşi să i recunoaște apoi durerea in acea sforțare. Ai 
putea înțelege la rigoare ce Insamnà să te prefaci într'o cate- 
drală, dar ce sens are să te prefaci intr'un cuartet sau intro 
rivalitate? Şi totuşi toate acestea capătă sens, ba chiar se rea- 
lizează în vis; gi tot în vis imaginaţia liberatà de lanţurile 


VIS ŞI REALITATE 49 


treziei crecază elemente intermediare între un acoperiş cără- 
miziu si o melodie. In vis devin posibile o culoare farà intin- 
dere, un cintec frà note succesive, un obiect fără volum, un 
miros sonor; în vis se realizează aproape poezia simbolistă. 

Toate acestea sint oricit vreți de contradictorii; dar... să 
ne întoarcem si niţel la realitate, 

Să zicem că am în fata ochilor un acoperiş cărămiziu a- 
devărat. Coloarea lui nu e numai percepția mea, ci și insu- 
şirea acoperișului, şi deci coloarea aceasta există independent 
de spiritul meu sau al altuia. Dar puteţi imagina ce e aceia, 
un cărămiziu care nu e simţit de nimeni, ci durează de sine 
stătător? Imi pare că nu se poate non-sens mai mare, Absur- 
ditatea aceasta a exasperat pe vremuri un filozof neam} pe 
care il chema Lotze si l-a făcut să exclame că „o lumină pe 
care nimeni war vedea-o lucind, sunetul unui ton pe care ni- 
meni nu l-ar auzi, dulcele pe care nu l-ar gusta nimeni sint 
tot atit de imposibile ca o durere de dinți pe care n'ar simti-o 
nimeni”, Şi în desperare de cauză Lotze se intreabà dacă nu 
cumva trebue să atribuim sensibilitate lucrurilor, să admitem 
spre pildă că acoperișul percepe el însuşi coloarea sa cără- 
mizie, pentru ca realitatea independentă a perceptiilor noas- 
tre să capele sens. 

Să nu veniţi să-mi spuneţi că existenţa obiectivă a cără- 
miziului insamnà atitea şi atitea vibrații eterice pe secundă! 
Asta nu e decit o hipoteză si apoi e vorba de credința „sim- 
tului comun” si nu de cea a fizicienilor. 

Un acoperiș care e în același timp o melodie, un acoperiș 
care e cărămiziu chiar cind nimeni nu-l vede, două asertiuni 
egal de absurde, Dar celei de a doua gindul nostru i se su- 
pune cu naturalete, pinà intr'atit că nu vede la început nimic 
straniu în ea, așa de tare sa familiarizat cu dinsa. De fapt 
însă toate percepțiile noastre sint pătrunse de convingeri fără 
inteles, oricit de straniu ar părea aceasta. 

Cu toții știm că timpul are o singură dimensiune: îl pu- 
tem reprezenta printr'o dreaptă fără inceput si fără sfiîrsit. 
Durata mea conştientă, fluxul conştient care mă constitue 
poate fi de asemenea reprezentat printro dreaptă. Dar con- 
științele sint multiple, avem dar nenumărate durate com- | 
știente simultane, nenumărate linii paralele, şi toate sint cu- 
prinse în timp. O linie unică ce cuprinde nenumărate linii pa- 
ralele, nu vă pare lucru curios? Cum poate timpul uniliniar 
să cuprindă deodată duratele nenumărate ale tuturor con- 
științelor? 

„ Această strigătoare absurditate a inspirat şi ea diversi 
filozofi — conștient sau inconştient. Malebranche, spre pildă, 
spune că Dumnezeu e locul conştiințelor după cum spațiul e 
locul corpurilor. Malebranche îşi dădea sama că constiintele 


4 


p > VIATA ROMINEASCA 


simultane nu încap în timpul liniar; si cum nu există nici o 
altă intindere care să le cuprindă, a crezut că face un bine 
oferindu-le ospitalitatea unui receptacol suprasensibil. Dum- 
nezeu e adesea în filozofie un Deur er machina. 

Vedeţi cît de mult samână absurditatea aceasta cu acea 
a visului de care vorbeam, în care un personaj e în acelaşi 
timp unul şi mai multi. Timpul e unic intrucit e liniar si mul- 
tiplu intrucit e constituit din linii multiple. 

Spaţiul din care ai eliminat orice urmă de substanță e 
„un gol”, deci o irealitate, un nimic; si totuşi acest nimie 
există şi nici nu-l poți închipui inexistent: poți imagina că nu 
mai e nici un corp pe lume, dar nu că nu mai e spaţiu. 

Cînd dorm fără vise, durata mea continuă totuși să curgă, 
din moment ce urmez de a exista; şi cu toate acestea o durată 
goală, adică o succesiune fără elemente succesive, nu poate 
avea nici un înţeles. Se pot imagina absurditàti mai mari? 

S'a stirnit mare vilvă în lumea ideilor cind s'a crezut că se 
poate dovedi că sălbatecii nu se ai ari logicii noastre. „Ainsi 
orientée leur mentalité ne se complait pas gratuitement dans 
le contradictoire.. Elle y est le plus souvent indifférente”. 
(Lévy-Bruhl, Les fonetions mentales dans les sociétés infé- 
rieures). Faptele care au condus la asa coneluzie sint spre 
pildă de felul acesta: sălbatecii din fiecare trib pretind că nu 
sint numai oameni ci si papagali, crocodili, etc., sint adică 
animale din speța care le simbolizează tribul. Aceste afir- 
mafii, zic cercetătorii, n'au un sens numai figurat pentru săl- 
batec: el se numește pe sine la propriu gi cu tot seriosul om 
şi în acelaşi timp crocodil. 

Nu ştiu dacă o astfel de mentalitate merită epitetul de 
„prelogică” pe care i-l dă Lévy-Bruhl; dar sigur e că nu avem 
dreptul să o considerăm principial deosebită de a noastră. E 
cel puţin tot atit de ilogic — sau prelogic — să identificj uni- 
per spa cu pluralitatea ca şi să identifici un om cu un cro- 
codil. 

Asa dar lumea reală pe care spiritul nostru o construeste 
din date conștiente brute e plină de contradicții gi incohe- 
rente; donr excesul de familiaritate ne împiedică să le sim- 
tim ca atare. 

In calitate de optimişti credem că elementele constitutive 
ale lumii nu puteau fi armonizate mai bine, că spiritul a fñ- 
cut tot ce a putut si că — din punct de vedere logie — aceasta 
e cea mai bună lume posibilă, cea în care numărul contra- 
dicţiilor e redus la minimum. Dar e de remarcat că absur- 
ditàtile realității sint parcă de acelaşi gen, de același „stil, 
cu cele ale visurilor. Oare nu s'ar putea ca incoherentele din 


—_ IS ŞI REALITATE vee 


visuri să fie oarecum vestigii ale lumilor - 
tut să le fàurim si nu i: făurit? sc ii ea a 

Se zice că bolizii sint solii unui cataclism străvechi, ră- 
mășițele unor planete care sau firimat ciocnindu-se. Tot 
aşa poate ne sosesc în vis, din spaţii misterioase, fragmen- 
tele unor universuri distruse înainte de a fi create. Visurile 


mar fi decit cosmogonia hi l 
realizate. ogonia anarhică şi oarbă a unor lumi ne- 


Ioan D. Gherea 


Psihologia lecturilor adolescenţei ' 


Scopul lecturilor. — Este evident că scopul şcolii secun- 
dare nu-i atit de a da cunoştinţe, cit mai ales de a destepta 
curiozitàti, de a forma deprinderi de lucru, o metodă, şi de a 
face pe elevi apți pentru toate disciplinele intelectuale, — in- 
trun cuvint: de a le cultiva lumea interioară, pregătindu-i 
pentru o viaţă completă, 

Unul din resorturile cele mai puternice în slujba acestei 
idei este lectura, lectura particulară, tie de caracter profesio- 
nal — tehnic si anticipind cariera, fie lectura de cultură ge- 
nerală sau sufletească, vizind laturea larg umană din noi; 
lectură indrumată şi controlată de profesori, pentru a evita 
risipa de vreme, intr'un moment cind orele libere ale elevilor 
sint rare, Aceste indrumari, ei le cer, 

Unul din motivele de superioritate a liceului internat din 
laşi a fost totdeauna tocmai lectura particulară întinsă. Or- 
ganizaţia de internat, o frumoasă bibliotecă, indemnul dintre 
elevi ilustrat prin şezălori regulate, urmate de discuţii, — iată 
atitea condiţii care incurajau lectura si au putut înlesni o fru- 
moasă cultură generală atitor generaţii. 

Criza spiritului, — Ce sa schimbat astăzi, pentru ca si- 
tuajia lecturilor să fie deosebită? Un director vigilent si ex- 
trem de atent la viaţa interioară a elevilor, ajutat mai tirziu 
de un subdirector inimos, au continuat şi au perfecționat bi- 
blioteca si şezătorile, au reorganizat activitatea extra-scolarà; 


* In momentul cînd copiez foile acestui articol, conceput inci 
din Novembrie 1931, citese o circulară ministerială, care institue prin- 
tre elevil liceelor o anchetă referitoare la lecturile lor particulare. 
Inițiativa curajoasă a d-lui prof. Constantin Kirițescu, consilier în Mi- 
nisterul Instrucțiunii, — simptom al nevoilor profesorilor de a ur- 
mări viața morală a elevilor, — trebue lărgită şi tradusă în deprin- 
deri. Constat cu plăcere că rindurile mele răspundeau aproape la 
toate punctele din chestionarul propus de Minister. 


PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENȚEI 53 


o bogată frămintare de idei ar trebui să se desvolte, favori- 
zată de aceiaşi viață de intern. 

„A intervenit însă războiul, cu pràbusirile sufleteşti din 
anii din urmă, care au creat o sensibilitate şi un spirit nou, 
Imbătată de succesul unei vieţi exterioare, de forme meca- 
nice, înfloritoare în America, bătrina Europă s'a lăsat antre- 
nată de setea firească de a merge în tact si de a se adapta la 
ceiace ascutitul umanist Georges Duhamel a numit Scènes de 
la vie future, 

Bintue o criză a spiritului ! şi marii „europeni” s'au pre- 
ocupat încă demult de soluţii. Paul Valéry, Jules Romains, 
Lucien Romier, Paul Gaultier ș, a., în Franta; Kayserling, 0. 
Spengler, Thomas Mann, în Germania; Unamuno, în Spania; 
G. Ferrero si Govanni Papini, în Italia, — au propus diferite 
remedii. Comisia de Cooperaţie Intelectuală de pe lingă So- 
cietatea Naţiunilor, care numără între membrii ei pe Bergson, 
Einstein si Paul Valéry, s'a ocupat si ea de siceastà problemă 
în na mari. 

'a simțit nevoia urgentă a unui nou umanism, capabil 
să restabilească pe om Ín spiritualitatea părăsită, dior 
echilibrul moral zdruncinat in contrastul dintre formele mo- 
derne de viaţă şi fondul vechi. Cum să calificăm acest tip de 
om modern, practic, urmărind realizări imediate şi trăind 


clipei prezente. 

Mai bine decit oricare altă categorie socială, elevii de li- 
ceu traduc această mentalitate nouă a unei generații realiste, 
sportive, interesate de mecanică, mai mult decit de idei. Să nu 
ne grăbim s'o condamnăm. Această orientare aparține unei 


' La Crise de l'Esprit: formula aparține lui Paul Valéry, intrun 
articol din 1919, retipărit în Varidté (Nouv. Revue Fr., ed. 1925). A- 
celuși titlu e reluat de Henri Clouard intr'o vastă anchetă din lEu- 
aie (Aug.-Oct, 1928), la care autorul acestor rinduri a rispuns ca 

omin. 

Pentru eșitea din această criză, J. Maritain propune thomismul 
medieval, H. Massis si traditionalistii — un nou clasicism, L. Daudet 
şi Maurras predică revenirea In regalitate, Kayserling, „înțeleptul din 
Darmstadt”, se face apostolul unui budhism european, — în timp ce 
Ed. Herriot vorbeşte de un „umanism al științelor”, iar F. Brunot de 
acela ul limbilor moderne. 


- IRR VIATA ROMINEASCA Du: 


necesităţi istorice de transformare şi de adaptare a sensibili- 
tàfii la condiţii nouă de viaţă, à 

Fiecare generație e încredințată că inaugurează o pe- 
rioadă nouă in istoria spiritului omenesc. In procesul acesta 
etern al generaţiilor, în care stereotipica imagine a „goanei 
torțelor” apare nuanțată de o amară ironie, celor mai în 
virstă li se cere înțelegere si spirit conciliant. Cine s'a războit 
serios cu numeroasele grupări franceze de „moins de trente 
ans”, grupări agresive si dizolvante şi reconstructive, de ti- 
neri care socotese că istoria începe de la dinsii? 

Fiecare epocă işi plizmueste un ideal de om care sfir- 
seste prin a crea un tip literar si a face şcoală). Dacă fai 
moasa Confession d'un enfant du siècle a lui Musset ne dă 
psihologia visătoare, entuziastă si dezarmatà a tinerimii din 
1830, nu-i zadarnie si naiv să ne luptăm contra evoluţiei fi- 
resti a sufletuluj care, în 1925, a dus la les Enfants du siècle 
ai lui André Lamandé, seci, pozitivi, ostili sentimentului gi 
considerind viața ca pe un proces de cîștigat? 

In acest spirit de largă înţelegere am abordat astă toamnă 
clasele Liceului Internat si ale Seminarului Pedagogic Uni- 
versitar din laşi, cerindu-le, mai întii, liste de lecturile lor 
particulare, apoi compoziţii în care elevii trebuiau să urmă- 
rească cronologic evoluţia vieţii lor interioare şi a gustului 
literar în raport cu lecturile, insistind mai ales asupra ultimei 
faze a predilectiilor lor. Ceiace mă interesa în deosebi, era 
afinitatea care-i lega de autorii preferaţi si influența pe care 
aceștia au exercitat-o asupra vieţii lor morale. Holul pe care 
mi l-am luat, de îndrumător al culturii lor generale, prin lec- 
turi, compoziţii si convorbiri particulare, mi-a asigurat — 
cred — toată încrederea lor si o sinceritate uneori brutală. 

Condiţiile actuale ale lecturilor. — Pentru o explicare 
completă a atitudinii rezervate a elevilor de astăzi în fata lec- 
turilor de cultură generală, trebue să punem problema în ca- 
drul actualei vieţi sociale și morale. 

Lecturile lor sint sumare, incomplete şi haotice. Să nu 
uităm că astăzi toţi sint grăbiţi să ajungă la o carieră practică, 
prete care singure lecturile de ordin profesional-tehnie 
e apar necesare (limbi moderne, informaţie socială, eco- 
nomică si financiară, ştiinţe pozitive). Intr'o vreme de greu- 
tifi materiale crincene, cind în familiile lor nu aud vorbin- 
du-se decit de criză, de lefuri neîncasate şi de datorii, să măr- 
turisim că elevii au dreptate să considere lecturile de cultură 
generală ca un adevărat lux, pe care nu toți pot să și-l per- 


i Vezi paginile sugestive ale lui Charles Blondel In Introduction d 
la psyodiologie collective. Paris, Colin, 1928, p. 165-108, 


PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENTEI 55 


mită. In cadrul acestei crize a culturii generale ?, ei nu fac 
decit să urmeze o mentalitate curentă. Unde-i tihna anilor 
dinainte de război, cind copiii ignorau greutăţile si cind dile- 
tantismul si visarea erau o atitudine elegantă în fata vieţii ! 
Acum toţi cunosc nevoile şi le privesc în faţă. 

N'am fi nedrepti să le reprosàm nepăsarea faţă de ma- 
rile probleme ale culturii? Mai mult decit noi, ei trebue să 
ştie ce vor în viaţă si nu-i vina lor dacă cultura dezinteresatà 
în discredit, apare astăzi anacronică, è 

Condiţiile de alcătuire a unei culturi, precum şi carac- 


fn ic 
terele ei generale s'au modificat si ele profund. Cind tehnica) y 
modernă (radio, fonograf, cinema, avion, automobil) si ne- © 4 
număratele reviste ilustrate»sti pun aşa de uşor gi de comod ©" 
în curent cu lumi şi lucruri nouă, de ce ar mai consacra atita jve lex 
vreme lecturilor? bone ep si vorba tind să înlocuiască slova |, > 
tipărită. Pedagogia modernă ar putea folosi pe o seară mai “7 4 
întinsă aceste mijloace moderne de intuiţie. 2 begli » 


Intro epocă de severă concurenţă in viață, legen celui, AI 


mai mie efort si a celui mai mare folos domină. Dece să ne 
mirăm de prestigiul masinismului în ochii tinerilor? El in- 
carnează posibilitățile viitorului, făcînd din om un Demiurg, 
stăpinitor al elementelor si creator, Ştiu bine că se ajunge la 
un cult al mecanicii pentru ea însăși, dezbrăcată de orice va- 
loare morală si umanistă, Ciţi elevi nu declară răspicat că, 
drept orice literatură, citese regulat publicaţiile de cinema 
şi de radio! Citi, iarăşi, nu-și fac un punct de onoare să re- 
cunoască orice marcă de automobil sau de avion, cînd marile 
nume ale gindirii universale le scapă! Să nu le-o reprosim: 
este în spiritul vremii noastre ca faptul divers să intereseze 
mai mult decit ideile si sentimentele; detaliul particular se 
impune si primează. Viaţa ni se prezintă astăzi sub forme atit 
de variate, fărimițate la infinit, incit nu mai e posibil de cu- 
noscut din ea decit aspecte răzlețe si superficiale. Sintem 
prea solicitati în toate direcţiile gi prea grăbiţi, pentru a pu- 
tea adinci ceva: lirismul vitezei ucide viața sufletului, creind 
o poezie nouă a spaţiilor străbătute. 


1 In Apus bintue aceiaşi criză, din aceleași cauze. Vezi o intere- 
santă inițiativă catolică, Une enquéte chez les étudianis. La culture gé- 
nérale en péril.. avec un avant-propos de Gaëtan Bernoville (Pa- 
ris, Ed. Spes. 1926), cu răspunsuri de personalităţi din lumi foarte 
deosebite, constatind toată dezinteresarea crescîndà a tineretului de 
lucrurile spiritului si explicind-o prin forma civilizației standard 
care ne împresoară. 

* Notez succesul pe care-l ere printre elevi colecția franceză l'En- 


cyclopédie par l'image (Ed. Hachette) ca şi revistele săptăminale 
ilustrate, 


56 VIAȚA ROMINEASCA — 


Şi dacă sensibilitatea literară gi artistică, in ansamblul 
ei, se scoboară pină la a căuta în opere doar realitatea au- 
tentică, platitudinea vieţii cotidiane, — în loc de a vedea în 
artă o formă de refugiu din viața de toate zilele, o varietate 
de realitate superioară, făcută din însuşi visul şi nazuintele 
noastre, — să nu-i invinuim pe dinsii. i 

Este însăşi evoluția sensibilităţii colective, care se degra- 
deazā pe fiecare zi, cu fiecare film mediocru, cu fiecare ro- 
man „industrial”, cu fiecare disc al cutărui cintăreț dulceag 
şi trivial, devenit erou popular, : 

Elevii traduc într'o formă vie nivelarea atit de primej- 
dioasă a gustului artistic, spre care merge repede si sigur vre- 
mea noastră. N'ar fi de mirare ga, într'o ambiantà de medio- 
critate sufletească crescindà, semnalul revoltei să vină din 
rindurile lor? Să recunoaştem că ar trebui să schimbăm com- 
plet atmosfera, pentru a-i readuce si pe dingii în intimitatea 
marilor spirite si a marilor opere universale. 

Nu-i numai atit. Programele şcolare încărcate îi fac pe 
cei buni robii lecţiilor. Ancheta întreprinsă de d. Teodor A. 
Bădărău, directorul Liceului Internat din lași, ajutat de d. 
profesor loan Lupu si de subsemnatul, printre elevii cursului 
superior, a dat o statistică elocventă, care explică pentru ce 
elevii mau decit putin timp pentru citit altceva decit lecţiile +. 
lar putinul timp de care dispun, îl consacră în parte sportu- 
rilor, distractiilor uşoare sau activităţii extraşcolare, destul de 
importantă la acest liceu cu internat (fanfară, orchestră, so- 
cietate de gimnastică, muzică instrumentală, şezători săptă- 
minale. lucru manual), 

Subliniez caracterul haotic al lecturilor elevilor. Reco- 
mandatiile părinților sau ale profesorilor, sugestiile camara- 
zilor, mijloacele bibliotecilor scolare sau de familie puse In 
dispoziţie, interdicțiile prea insistente de a citi cutare carte 3, 


1 Rezultatul acestei anchete se va publica în Revista generală a în- 
vățămintului. „Expoziţia internațională a copilului” a întreprins o an- 
chetă analoagă asupra surmenajului școlar, problemă deja studiată 
anul trecut în Franța. 

3 Se citesc si cărți licentioase, pornografice, La Gargonne şi anu- 
mite colecţii franceze sint prea cu grabă lansate în traduceri romi- 
neşti, însoțite de reclamă de presă, pentru a nu-i atrage. Se poate 
lupta contra acestei curiozități fireşti, in care adesea se amestecă o 
umbră de gusturi josnice? Cred că nu avem decit o singură armă 
eficace: educatin bunului gust literar, cu insistență asupra vulgari- 
tății acestei literaturi speciale, Nu cred deloc ca procedeele abatelui 
Bethléem (Romans d lire, Romans å proserire. Paris, 1913), care vrea 
să ardă toată această literatură intr'o imensă hecatombă, să aibă vre-un 
efect sigur. 


PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENTE] TR | 


întimplarea oarbă mai ales si moda zilei, — iată atitea impre- 
jurări care determină lecturile, mai curind decit o alegere li- 


beră. 

Ştim de altfel cu toţii că nu citim tot ce avem în biblio- 
tecă si cà mare parte din lecturile noastre le datorăm indem- 
nului bibliotecilor publice sau particulare, Şi sînt lucrări eru- 
dite de istorie literară care fac bilanţul biografiei intelectuale 
gi a vieții interioare ale scriitorilor după catalogul bibliote- 
cilor lort... 

Să mai adăogăm spre descărcarea lor „criza de creştere”, 
adevărată „patologie a adolescenței”, perioadă tulbure domi- 
nată totodată de neliniște, suficientà, lipsă de discernimiînt 
si curaj în afirmație, 

Operele citite. — Citesc toți: lecturi de imaginație, de do- 
cumentare si, mai rar, opere de adincire a unor chestiuni 
care-i interesează. Nu se poate vorbi de un plan metodie de 
lecturi gi, numai cu rezerve si nuante importante, s'ar stabili 
afinitàtile elevilor cu unii dintre autorii citiţi. 

Cărţile rominesti domină cu mult. După ele, cele fran- 
ceze, — citite deja în traducere de cei mici, — revin în cursul 
capirne în limba originală: numai cite 4—5 elevi din clasele 
a VI-a şi a VILa nu citesc încă în limba franceză. Limba ger- 
mană e familiară numai la 3—4 elevi din fiecare clasă care 
sint Evrei; nimeni nu citește curent engleza, italiana sau rusa. 

Gustul de miraculos al primelor clase se satisface în lu- 
mea minunată a basmelor noastre sau a celor străine. Ispi- 
rescu, Creangă, P. Dulfu, revistele de copii (Lumea copiilor, 
Dimineaţa copiilor, ete.), les Livres roses, Bibliothèque rose, 
Andersen, G mm, Perrault, alimentează într'o mare măsură 
setea lor de eroi extraordinari și de isprăvi mari. Eroii naivi 
ca Bécassine, Hânschen, Păcală, Haplea şi Tindiricî se bu- 
cură iarăși de mare trecere. Tot un gen de miraculos de formă 
științifică urmărese ci în romanele de extraordinară intuiție 
tehnică ale lui Jules Verne si Wells, — la exploratori ca Stan- 
ley, Nansen, Byrd sau Amundsen, si la marii aventurieri 1, | 

., Intre 13-15 ani încep diferențieri mai mari, Curiozitatea 
li-i atitatà si imaginaţia li se aprinde uşor în lumea factice de 


* Faţă de caracterul răzleţ si dezordonat al ucestor lecturi, putem 
spune că nu avem o literatură pentru copii. Colecţia recentă de scrii- 
tori clasici povestind copiilor pare indicată să aibă succes. Vezi un ar- 
ticol foarte lucid de Paul Hazard, Ce que lisent nos enfants (în Revue 
des Deux-Mondes, 1926), Excetenta revistă les Enfants de France (ed, 
Le Figaro) se sileste să satisfacă gusturile copiilor, O inițiativă Intere- 
ia este la Bibliothèque de nos enfants (Musée social, Paris), bu- 
pieri para care recomandă lecturi pentru copii si adolescenţi, 


SE „VIAȚA ROMINEASCA _ 


film polițist a marilor ,metteurs en scene” ca Maurice Le- 
blanc, creatorul faimosului Arsene Lupin, ca Conan Doyle, in- 
ventatorul lui Sherlok Holmes, ca Gustave Aymard, Paul de 
Kock ete, — continuaţi de câţiva demni emuli romini. In 
timp ce unii se Induioseazà de soarta eroilor din Cuore al lui 
de Amicis, de Micul Lord, asupra Puiului de Bràtescu-Voi- 
nesti, sau asupra eroilor învinși ai lui Alphonse Daudet (Jack, 
Le Petit Chose), Fr. Coppée, Hector Malot, — alţii „se lasă 
deja antrenați de indicaţiile manualului spre autorii clasici 
de natură epică: M. Sadoveanu, D. Zamfirescu, Alecsandri, 
Delavrancea, Caragiale, Cei mai mulţi insă, setosi de poves- 
tiri cu acţiune multă si vie (este o influenţă netăgăduită a 
cinematografului de aventuri), se aruncă cu frenezie asupra 
colecţiilor de aventuri, — romane litiste şi romane foileton, 
— asupra nuvelelor de acţiune violentă ca Mateo Falcone sau 
Colomba de Mérimée, — asupra povestirilor de haiduci şi 
mai cu samă în romanul istoric: de aici lectura asiduă a lui 
M. Sadoveanu, Al. Dumas, Sienkewiez (Quo Vadis), Walter 
Scott, Bucura Dumbravă (Haiducul), Radu Rosetti (Cu pa- 
losul), Cervantes (Don Quichotte), etc. 

— Eroii mecanicii moderne, Lindbergh, Coste sau Byrd îi in- 
tereseazi mai viu decit cei ai istoriei naţionale. Nimeni nu 
vorbeşte de lecturi religioase, Dacă prea puțini elevi din 
cursul inferior sînt iniţiaţi în lectura directă a textelor fran- 
ceze (7 dintro clasă a IV-a de 34 elevi), în schimb, în tra- 
ducere, ei citese adesea, din lipsă de îndrumări, opere mult 
prea înaintate pentru virsta lor; într'o dezordine caracteris- 
tică, se văd alături: Jules Verne, Pierre Loti, Al. Dumas, A. 
Theuriet, Zola, P. Benoit, Tolstoi, A. Maurois, Erich Maria Re- 
marque, Dickens, şi chiar André Gide, Este clar că, insufi- 
cient pregătiți pentru a înțelege frimintarea interioară a per- 
sonajelor din aceste romane, ci se opresc la acţiunea exte- 
rioarà, multumindu-se cu partea de film. 

Pentru lecturile adolescenței (15-18 ani), diferentierile 
se multiplicà la infinit, oferind cimp mai larg discuţiei. 

Cine n'a observat lipsa de orice metodă a elevilor în ci 
tirea cărților, abuzul formulelor comode gi al epitetelor ba- 
nale în aprecierea lor, — inlocuind o judecată personală şi o 
cunoștință temeinică a tehnicei literare? Am stăruit mult prin- 
tre ei asupra acestui gen de îndrumări în arta de a citi şi a 
scrie; trebue să mărturisesc că merge încă destul de greu. 
Rod al unei lungi ucenicii, disciplina aceasta intelectuală tre- 
bue începută cît mai devreme, din primele clase de liceu. Un 
model de organizare în acest sens este şcoala secundară fran- 
ceză, asa de carteziană, unde lecturile, explicaţiile de texte 
şi compoziţiile periodice obligatorii întretin în tot cursul se- 
cundar această triplă preocupare: a citi inteligent, a pricepe 
complet, a atita gindirea si a expune clar si metodic. 


‘ ` PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENȚEI 50 


Voi cita ca exemple volumele de la Méthode littéraire gi 
la Classe de francais de J. Bezard (Paris, Vuibert), precum si 
o serie de conferinţe si discuții pedagogice între È Lanson, 
G. Rudler, A. Cahen gi J. Bezard la „Musée Pédagogique” si 
publicate sub titlul l'Enseignement du francais (Paris, Colin). 

La Revue Universitaire dă iarăşi o ilustrație a acestei pe- 
dagogii inteligente si vii, în care baza solidă greco-catolică nu 
exclude deloc actualitatea si modernismul *. 

Literatura de imaginație. — Lectura operelor romine 
urmează in linii mari îndrumările pn ia Apare pia 
însă că clasicii nostri sint cetiti mai mult din obligaţie sco- 
larà: Coshue, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voi- 
nești, Caragiale sint pomeniti cu timiditate. Eminescu nu-i a- 
bordat decit de puţini și fără pregătire suficientă, Scriitorii 
romini care primează sint contemporanii, formă de actuali- 
tate urgentă care nu iartă: de aici preferințele marcate ale 
elevilor pentru romanele lui M, Sadoveanu, pentru literatura 
adolescenţei a lui Ionel Teodoreanu — în care se recunosc, 


pei realismul lui Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Panait 


* Elevii nostri nu știu destul de bine să citească, să sconti note, 
să facă rezumate și sà aprecieze operele studiate. E urgent să H se 
dea criterii de apreciere a fondului şi a formei lucrărilor literare: ex- 
plicatiile de texte şi compoziţiile, arme aşa de puternice ale şcolii fran- 
ceze, nu se fac aproape deloc la noi, ceiace nu-i Impiedeci pe pro- 
fesori să ceară elevilor efortul trimestrial al tezelor, cînd se pare elo- 
aia ca sr pg poată valorifica ştiinţa şi arta într'o oră... 

mi permi au citeva indi ic 
nia catii bibliografice franceze, destul de 

D. Roustan, La Culture au cours de la vie (Paris, Edi 'In- 
stitut Pelman, 1930); E. Henriot, L'art de former spe pria 
(Paris, Delagrave, 1928); H, Mazel, Ce qu'il faut lire dans sa vie (Pa- 
ris Ed. Mercure de France, 1913); Paul Nyssens, Comment lire et étu- 
pes sone. cati (Bruxelles, libr. de colt. hum.}; A. V. Alferov, La cul- 
ure intellectuelle par soi-même (Paris, L ; 
presa | s, Larousse, 1931, cu bibliografie 

Pentru arta de a compune: J. Bezard, De la méthode littéraire gi 
la Classe de français (Paris, Vuibert): M. Roustan, La Composition 
française. Conseils généranre (Paris, Mellotée); G. Lanson, Conseils 
sur Cart d'écrire (Paris, Hachette); J. Payot, L'éducation de la volonté: 
Le travail intéllectuel et la volontè (Paris, Alcan); Apprentissage è 
l'art d'écrire (Paris, Colin); Le R. P, Sertillanges, La vie intellectuelle 
(Paris, Desclée); A. Hermant, Xavier on Entretiens sur l'art d'écrire 
(Paris, Grasset). 


60 | VIAȚA ROMINFASCA č 


Intro vreme cind sensibilitatea poetică moare înnăbu- 
sità de spiritul public, cum ar fi ei atrași de poezie sau de 
tragedie? Literatura nu prezintă pentru ei acea formă de 
realitate superioară care-i visul, refugiu si adăpost contra 
vieţii reale ?. Ciţi din elevii de astăzi mai citese Werther, ver- 
suri romantice, sau la Dame aur camélias care storceau la- 
crimi odată? Ce i-ar mai atrage în Vlahuţă, Eminescu, în 
poeţii tragici franceji sau in poezia romantică? Interesul pen- 
tru teatru este eclipsat el însuși de atracția fără rissa n 
posibilà a cinematografului vorbitor, cu atit mai apropiat de 
instabilitatea si de gustul de variaţie continuà a vremii ac- 
tuale. Molière, Shakespeare, Ibsen sint cetiti ca simplă lite- 

_ratură, 

Literatura care pasionează acest tineret grăbit este ro- 
manul de formă directă si realistă, considerat ca o fotografie 
a realității autentice, fără retuse, nici transpunere de artist. 
Nepregatiti să judece arta si stilul, nici să deosebească valoa- 
rea unei fotografii de aceia a unui portret sintetizat, ei ur- 
măresc doar faptele desfășurate, desnodămintul, și verifică 
şansele lor de autenticitate. 


In timp ce în Apus înfloreşte si o literatură setoasà de 
vis şi de „evaziune”, inaugurată de celebrul Grand Meaulnes 
de Alain Fournier si urmată de imensa serie de călătorii in 
colonii, de filme cu viaţă paradiziacă, pentrucà e primitivă 
si simplă, — la noi tinerii râmin strîns legati de o tradiţie ur- 
bană, fără orizonturi morale și lipsită de un idealism bine 
conturat. 


Adaug în sfirsit, la aceste opere cetite, citeva studii cri- 
tice sau monografii istorice şi literare rominesti: Ibrăileanu, 
Maiorescu, Dobrogeanu-Gherea, Stere sint cei mai răspindiţi. 
Prea puţine reviste de cultură generală: tipul modern de 
jurnal literar tinde să înlocuiască revistele mai vechi, 


Din literaturile streine, elevul mijlociu a cetit în original 
doar citeva opere clasice franceze impuse de program (Mo- 
lière, La Fontaine, Voltaire, V. Hugo), citeva traduceri ro- 
mineşti de romane „industriale” streine, în special din cele cu 
caracter cosmopolit, cetite pentru „a ucide vremea” si im- 
puse de imensul lor succes de librărie si de reclama deșăn- 
tată pe lingă un public de un gust indoelnic: Maurice De- 


t Vezi un articol pătrunzător al profesorului F. Baldensperger, la 
Littérature forme de défense, in Revue de Littérature comparée, Oct. 
Dec. 1930, 


PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENTEI ol 


kobra, Guy Chantepleure *, Pittigrilli 3, — cărţi de mare sen- 
satie ca ale lui Remarque (mai ales Intoarcerea de pe front), 
E. Ludwig: — romane de aventuri (Jack London, E. Wallace, 
J. Kessel, P, Beno.t, P. Istrati, Albert Londres), sau romane 
mediocre de dragoste (H, Ardel, Cl. Anet) și rigid ortodoxe 
(P. Bourget, H. Bordeaux, René Bazin). Nici o clasă socială 
nu pare mai tiranizată si mai orbită de ideia de succes care 
recomandă şi garantează valoarea unei opere pentru marele 
public. Dacă acest succes implică consonante şi afinități între 
public si operele cu tiraj mare, să nu învinuim decit o scobo- 
rire a nivelului gustului public, pe care elevii nu fac decit 
să-l urmeze şi ei. Nimic mai firesc, de altfel, decit atracţia a- 
dolescentei instinetive şi intuitive, doritoare de sensatii ime- 
diate, către autorii care răsbat. In gustul lor modern de con- 
fort, ei refuză tradiția impovàritoare a operelor dense, cău- 
tind refugiu în exotism si cosmopolitism, în romanul-film de 
reportaj. 

Lectură de documentare. — Ziarul de informatie, mai 
mult decit cel politic, pentru care prea puţini se mai pasio- 
nează, și revistele săptăminale ilustrate le oferă hrana. 

In ansamblul lor, elevii îmi par foarte putin pre- 
ocupați de prete partidelor politice, a căror vremel- 
nicie o verifică experiența. In raporturi normale cu colegii 
lor evrei, a căror ideologie înaintată fi face să suridà, ci par 
deopotrivă de îndepărtați de naționalismul antisemit si exclu- 
zivist al altor tineri, precum şi de programul şi de realizările 
generoase ale Societăţii Naţiunilor, prea putin cunoscute. Cu 
atit mai putin ii atrag socialismul si comunismul. 

Dacă mai citez citeva lecturi incidentale de memorii, bio- 
grafii istorice, povestiri de călătorii si lucrări documentare, 
am ajuns la punctul final al evoluţiei literare a multor elevi, 
cărora accesul limbilor streine li-i interzis. Evoluție termi- 
nată scurt, la jumătatea drumului, satisfàcind curiozitàti 
foarte restrinse, orientată mai ales în vederea simplei dis- 


tractii sau a carierei, si prea putin animată de lecturi de fond 
şi de preocupări de cultură generală, 


* Chantepleure era idolul unei clase întregi: unii elevi declarau 
că, grație lui, recăpătaseră gust de viață... Ma conseience en robe rose 
operase miracolul! 

* Pittigriltismul, amestec de erotism şi ironie, a devenit o modă 
literară tiranică, în care bunul gust abdică adesea de la drepturile lui 
pentru a se lăsa antrenat de spiritul eftin al celui care recoltează risul 
tuturora prin observații picante, paradoxale, inteligente si disolvante, 
scrise cu talent. Succesul literar, fenomen social complex, implică a- 
deziunea unor masse de cititori cărora nu le putem atribui decit un 
mediocru spirit de discernămint artistic, 


a2 VIAŢA ROMINEASCA 


Lecturi inaintate. — Cei mai evoluati își extind cercul lec- 
turilor rominesti si mai ales streine, în cadrul unui înţeles 
mai larg al literaturii. Aceştia abordează poezia, deși par A a 
tin pregătiţi să simtă fiorul muzicii interioare a versurilor 
(Vlahuţă, cu multi admiratori, Lamartine, Coşbuc, Alexan- 
drescu, Eminescu, — prea putin înţeles). Ei nu ezită în faţa 
romanului mare, desi, din lipsă de y forio literară şi de 
simţ critic sigur, aleg la intimplare din romanul si nuvela 
franceză: Balzac, Flaubert, A. Daudet, Em, Zola, Maupassant, 
P. Loti, A. France, J. Kessel, Mérimée, Maeterlinck, Rosny- 
Ainé, Barbusse, CL. Farrère, M. Tinayre, R. Martin du Gard, 
André Gide, Paul Bourget, R. Dorgeles, R. Rolland, G. Duha- 
mel, A. Maurois; din literatura engleză: Dickens, G. Eliot, 
Th. Hardy, R. Kipling, Carlyle, Shakespeare; din cea rusă : 
Tolstoi, Dostoievski, Turghenieff, Gorki, Gogol, Kuprin; din 
cea germană: Th. Mann, Wassermann, Remarque, Schnitzler, 
Freud; din cea italiană: d'Annunzio, G. Papini, Fogazzaro; 
din nordici: Ibsen, Bojer; apoi: BI. Ibanez, Krishnamurti, E. 
Poe, R. Tagore. Mă îndoese însă că, cu pregătirea lor literarà 

_insuficientă, pot ajunge să cuprindă toată măsura de umani- 

tate si de artă închisă in aceste opere. Psihologia adolescen- 

| {ei e prea rareori cerebrală, ca să se pasioneze pentru opere 
de caracter universal si etern, pentru opere care durează. 

— Nivelul lecturilor de mai sus nu-i împiedică să se pasio- 
neze, ca la 13 ani, pentru les Trois Mousquétaires de Dumas 
sau pentru Prin foc şi sabie de Sienkewiez, Alţii se arată do- 
ritori de cărți de război: Remarque domină, urmat de Glă- 
ser, Renn, Dorgelès, Barbusse. Este o literatură de efort gi 
eroism, în care ei vid mai curind sportul gi ocazia de afir- 
mare, decit protestarea omului umilit de-a se vedea readus 
la primitivitate. 

Moda biografiilor de oameni celebri, ilustrată in Franța 
pro atitea colecții paralele, nu putea răminea fără ecou : vo- 
umele lui André Maurois (Disraeli, Byron, Shelley), Guy de 
Pourtalès (Chopin, Liszt), R. Rolland (Beethoven, Michel- 
Ange), Em. Ludwig (Napoleon, Goethe), circulà activ. Pu- 
fin curiosi de atitudini estetice ca ale lui Stendhal sau Oscar 
Wilde, elevii preferă oamenii de ştiinţă (Pasteur), compozi- 
torii şi pe cei care aparțin istoriei artelor. 

g Nevoia unei orientări oricit de sumare în literatura uni- 
versală le apare tuturor ca o nevoie elementară de cultură 
generală: de-aici si dorința exprimată de multi de-a face mai 
multe limbi moderne (franceza, germana, engleza, italiana, — 
sacrificind din orele de latină gi greacă). ! 


* în Franța, invAtAmintul literaturii universale e reglementat din 
1925, fixindu-se şi un program de autori și de opere pe care să le cu- 


PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENȚEI 63 


Lacune în lecturi. — Infrigurati să nu le scape nimic din 
actualitatea vie, pe care ei o primese ca pe un „jurnal sonor” 
dela cinema, — marile opere universale ale trecutului le 
scapă aproape complet, pină prin a doua jumătate a secolu- 
lui al XIX-lea. Din cele Cent chefs-d'oeuvre de l'humanité, re- 
comandate de Auguste Comte, prea puţine figurează printre 
lecturile de azi. 

_Nu spun nimic nou cind amintesc că clasicismul greco- 
pari = or ca actuală de predare la noi, departe de-a 
pia pe elevi de-o epocă de echilibru şi ce 
decit să-i îndepărteze A RIA 

Eroii antici şi cei ai tragediei franceze sau ui dramei 
mantice îi lasă reci; chiar Eroii lui Carlyle le par străini, E- 
roul modern este inventatorul de maşini nouă, aviatorul în- 
driznet şi popular, exploratorul polar, sampionul mondial de 
viteză sau marele actor de cinema; fiecare epocă cu eroismul 
ei, A noastră işi construegte si ea epopeea ei de viață meca- 
nică si de sbucium pentru lărgirea forţelor omenești. Inte- 
resul eroilor antici se pierde în interesul imediat al celor ac- 
re: Ser ură rav rarer aan ochii noştri, Eroii gindirii, 

icați de Carlyle, sint eclipsati de i 
mecanici şi ai sportului. veri RESSA RENE 

Istoria trecutului desteaptà rar pasiuni. Cum sà in 

A ter- 
pretăm această deplasare a axei vieţii noastre morale, decit 
ca o schimbare de orientare spre actualitate si spre viitorul 

lin de speranţe ale unui popor tinăr, fără tradiție bogată? 

ni e Doria, ageet mai are mp pi prin caracterul ei intuitiv 
ste sală, prin aspectul ci de urge 

politică acută care îi ace atua $, ENE ai E paiete 


noascà elevii claselor superioare. Manuale fonrte inteligent compuse 
înlesnesc mult acest inväțămint nou. Vezi Charles Navarre, Les Grands 
écrivains étrangers (Puris, Didier), o admirabilă prezentare tipogra- 
fică; Victor Fleury, Anthologie étrangère (Paris, Delagrave); Paul 
Van Tieghem, Les Ecrivains étrangers (Paris, Alcan). ; 

* Statistica pe care o va publica d. prof. T. A. Bădărău, rezultat al 
anchetei suscitate printre elevii Liceului Internat, precizează că ma- 
rea majoritate a elevilor nu agreează de loc latina, cu atit mai putin 
greaca, dată în comprimate de cite o oră de clasă pe săptămină timp 
de doi anil... Toti cer să fie suprimată, înlocuindu-se cu traduceri din 
opere vechi sau cu literaturi moderne. Pentru a vedea în ce condiţii 
sint eficace umanitățile antice, reamintesc volumul lui Léon Bérard 
Au service de la pensée frangaise (Paris, Colin, 1922). 

* Tineretul francez pare orientat în același sens al unei realizări 
pe tărimul practic, Notre Temps, revista celor de „moins de trente 
ans”, nu admite ca un tînăr să rămînă indiferent în luptele politice, 


a VIAȚA ROMINEASCA 


Privind rezultatul anchetei mele in ansamblul ei, con- 
stat citeva lacune importante în sensibilitatea elevilor, ecou 
al vremii si care explică sărăcia curiozità\ilor lor. 

Ei nu mai simt fiorul obscur al poeziei; acest domeniu 
ireal, sinteză îndrăzneață a vieţii pe un plan superior, le a- 
pare „nenatural”, tulbure si nesigur. , 

Literatura de refugiu si de apărare a poetului, — „initia- 
tive des inadaptés”, după F. Baldensperger, — le scapă. Tra- 
gedia lui Racine, dată ca model de „poésie pure”, nu pare a-i 
mişca deloc. Prea legaţi de aspectul exterior al lucrurilor, ei 
nu se lasă pitrunsi de „valoarea sensibilă” a sunetelor, nici 
de consonantele lor adinci. Din muzică, minunată pregăti- 
toare pentru sensibilitatea poetică, ei aleg doar linia simplă 
a melodiei şi nu pe cea mai aleasă; cea simfonică le scapă 
complet, cu toate posibilităţile nelimitate de educaţie muzi- 
cală oferite de fonograf şi de radio. Cine s'a deprins cu bana- 
litatea comodă a muzicii uşoare, cu greu se va disciplina vreo- 

\ dată pentru sfortarea cerută de muzica simfonică, densă gi 

| savantà, Cinematograful vorbitor, infestat acum din neno- 
rocire de operele de proastă calitate, grăbeşte acest proces de 
banalizare si de scoborire a nivelului simțului muzical. 

Simţul metafizic, formă ridicată a nevoii de generalizare 
şi de construcție, este rara avis în şcoala secundară de azi. 
Gustul de fapte mărunte şi fàrimitate împiedică generaliza- 
rea. S'a introdus acum mai multă filozofie; se face gi socio- 
logie în clasa a VIl-a. Ce păcat însă că morala, prezentată 
sub tutela severă a religiei, limitează adesea serios orizontul 
filozofic al unor chestiuni asa de vaste gi de controversate !! 
Ce păcat, iarăși, că psihologia nu se prezintă inarmată cu tot 
aportul ştiinţific asa de elocvent al psihologiei experimentale 
si patologice, — fără lecturi din textele marilor filozofi, fără 
bibliografie, cum se face în Franța! Alfred Fouillée ceruse, 
incă din 1902, la Reforme de l'enseignement par la philo- 


L'Action francaise regalistà, la Revue des jeunes catolică, Nouvel Age 
de stinga, la Revue des Vivants, radicală, — tonte predică militantis- 
mul. Viaţa sufletului tinde să se refugieze în citeva cetățui si „mici 
cupele” mistice. 

' Dacă lecturile religioase lipsese complet din preocupările ele- 
vilor, să nu ne mirăm. Felul în care se predă acest obiect în clasele 
superioare, unde, — afară de onorabile excepţii, — materia așa de 
subtilă și de poetică a misterului etern şi a supranaturalului care ne 
strivesc, sint reduse la simplu material de memorizat, — nu face de- 
cit să Indepàrteze pe elevi. Incadrată in ştiinţă, filozofie şi artă, re 
ligia ar putea lucra cu succes. Avemi preoți în măsură să dea manuale 
lu nivelul cerințelor moderne, înarmate cu argumente mai temeinice 


PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENȚEI» 65 


sophie (Paris, Colin), tentativă schitatà și la noi de d. prof. 1 
Petrovici, O concentrare a obiectelor de sudiu din kalay ul- 
time în jurul filozofiei ar duce la o prețioasă desvoltare a 
simțului filozofic, aşa de rudimentar şi leneș printre elevii 
noştri. In sensul acesta, introducerea filozofiei là bacalaureat 
mi se pare o iniţiativă fericită. In cadrul frâmintărilor ac- 
tuale de natură economică, financiară şi morală, tinerii ar 
DUI greta sociologiei si pătate sociale în general, să-și 
e rostul lucrurilor si să leagă 
i ansie CAAT şi să înțeleagă mai bine oamenii si 
Cum ar putea ei să priceapă poezia filozotică a lui Emi- 
w, nN. Leopardi, mea sSaint-simoniani” a roman- 
or franceji, romantismul germ i 
elemente de filozofie? SME IONI 


„Alături de citiva, foarte rari, care abordează domeni 
prin lueràri de vulgarizare (Fr. Paulsen, Introducere ra 
zofie, ete,), cei mai multi păstrează o rezervă totală, Dacă 
găsim, in lecturile unora, cărți de doctrină socialistă 
Marx, Lassalle), incercări de morali (G. Papini, J. Benda 
Aforismete lui Schopenhauer, in excelenta traducere a lui T. 
i orescu) sau pe Freud, nu pàrem prea mirati. Să păstrăm 
nsà multà rezervă faţă de măsura în care trei elevi, zelogi în 
filozofie, sau pătruns de textele pe care le citează din Spen- 
cer, se AR Comte, St. Mill, Schopenhauer, 

__ Repulsia lor instinetivà pentru abstracţie ar păr - 
diciu favorabil pentru ştiinţele exacte, aia ei din les: 
a a această curiozitate priveşte numai stricta pregătire a 
ectiilor, a bacalaureatului sau o eventuală iniţiere de specia- 
listi grăbiţi. Partea pur profesional-tehnică singură îi pasio- 
neazà; este beţia tinără a ştiinţei care uită parcă adevăratul 
ei pie şi a n apas incă maturitatea necesară meditafiei, 

„Rari sin erii care mai riscă o priv i ile bi 
logice, prin Pasteur, Darwin, Haeckel i. Une Landra be 
deja prin interesul arătat măcar valorii umaniste a vieții ma- 
rilor savanţi, Filozofia ştiinţifică, popularizată prin faimoasa 
Bibliothéque de philosophie scientifique creată de Gustave 


decit argutia verbală a cutàrei Apologetlee actuale, m 
u Vil-a. Le aşteptăm, Nu ne putem însă Impiedeca de-a Snai a 
lancolie nivelul lucrărilor nnaloage catolice. Vezi sugestiva la Vi fa 
tellectutaelle de R: P, Sertillanges (Paris, Deselée) şi la Liltérature i 
ligieuse d'hier et d'aujourd'hui de abatele H. Bremond (Paris Biondi. 
' Cunostinte folositoare, Ziarul ştiinţelor, Natura, Je sale tout i 
află în minile lor, alături de multe mici reviste prea tehnice foare: 
cultură generală științifică, Cf. A. Alferov, la Culture intelectuelle 
soi-méme (Paris, Larousse), încheiat cu o bună bibliografie stilntificà. 


> 
3 


eo’ VIATAROMINEASCA __— 


Bon, nu mai are succesul de odinioară. Relevez printre 
ahar doar Théories de l'évolution de Delage si Goldsmith, 
precum si l'Athéisme de Le Dantec. Ideile generale, metafi- 
zice si biologice, ca si poezia şi muzica prea ad.ncă le repugnă, 
ca regiuni nesigure pentru confortul intelectual al celor de- 
prinşi cu idei simple şi sumare, Simțul cosmic, care leagă pe 
om de univers, conducindu-l fatal spre: sentimentul religios, 
— cel putin panteist-mistic, — pare exclus din psihologia a- 
cestui tineret căruia sensibilitatea religioasă ii pare o măr- 
turie de slăbiciune, 

Mi sè va reproşa asprimea acestui rechizitoriu, cu toate 
silintele mele de a-l explica prin psihologia adolescenților de 
azi. Nu fac decit să constat o situație tristă faţă de trecut, dar 
în perfect acord cu spiritul vremii de acum, cînd fiecare e 
prea grăbit să intre în viață, pentru a putea adinci ceva şi 
a-și construi o lume interioară de refugiu. Tineretul de 

dispus să renunţe la ceiace face atributul nobletei omu- 


foi: viața sufletească. 
a 


Intr'o interesantà lucrare recentà, savantul biolog fran- 
cez Charles Nicolle îşi face istoricul desco eririlor care i-au 
adus premiul Nobel. Vorbind de formaţia lui intelectuală, el 
afirmă următoarele ! : 

„Une spécialisation hàtive ne peut âtre que nuisible au ré- 
sultat, fùt-elle judicieusement choisie... 

«Il importe done de se constituer, dès l'enfance, un ba- 
gage aussi complet, aussi général que possible. Une pis 
grande richesse d’acquisitions de tous ordres, facilitera I'éelo- 
sion de la personnalité... 

„Rien de ce qui ouvre l'intelligence ne doit être écarté, 
négligé. Les études classiques, par leur desinteressement, ont, 
jusqu’à present, contribué, dans nos nations, de façon indiscu- 
table, à l'éclosion des génies... 

„En dehors des acquisitions qu'elle nous donne, l'éduca- 
tion classique développe en nous les qualités naturelles, pro- 

res à la réalisation de l’ocuvre créatrice; la confiance en soi, 
"ambition. l’altruisme, l'enthousiasme qui sont des ailes; Vor- 
dre, l'exactitude, la ténacité qui sont des qualités de fond... 

„Quels meilleurs maitres de dignité, de tenue qu'un Marc- 
Aurèle, un Vauvenargues, un Vigny, de l'enthousiasme, de la 
ténacité qu'un Corneille, de toutes penséesqu'un Pascal? Est-il 


1 Dr, Ch, Nicolle, La Biologie de l'Inpention, Paris, Alcan, 1931, p. 
44145, 


PSIHOLOGIA LECTURILOR ADOLESCENTEI 67 


guides plus sûrs dans l'exactitude, dans l'ordre et la 
i pos grands classiques, de meilleur régent que oton peria 
disciplines”. la possède pleinement est apte à toutes les 
suvinte luminoase care, sub pana unui biolo ă 
semnificație deosebită. La capătul gr cariere erect 
nice, el recunoaște ce datorează ca disciplină intelec- 
tuală culturii lui generale şi literare. Rindurile acestea ar tre- 
bui meditate, ca tot volumul de altfel, de acei care separă do- 
meniile cunoașterii omeneşti în școală, in loc să le apropie 
şi să le topească în focul umanismului, nevoie eternă de ar- 
monie, mai necesară acum decit oricind. Cultura generală, a- 
ra aptitudine de-a trăi pe un plan superior, obilează 
In această criză a spiritului de care suferim, m 
blemă a vieţii noastre naționale este o chestie de ultrà ida 
educație, Ne trebuesc elite intelectuale înarmate cu o disci- 
etti serioasă. Să nu crutàm efortul necesar indrumării ele- 
ri pe acest tărim rodaic: să-i ajutăm să-și spiritualizeze 
Este interesant de observat că, lăsind la o 
tul de hasard din lecturile elevilor, există PA ger 
afinitate între cetitori şi autorii aleşi, care la rindul lor, lu- 
crează asupra celor dintii: acest curios fenomen de osmoză 
spirituală ne permite să credem în valoarea educativă a lec- 
turilor atit asupra desvoltării intelectuale cit şi morale, 
ni Cu cità sinceritate răspunsurile scolarilor condamnă ò- 
e pierdute cu profesori distrati sau numai distractivi, şi ce 
emoție caldă respiră rindurile care pomenesc pe cei ce s'au 
MR: pe la pere i-au înțeles și ajutat! 
cazul citorva generaţii de ti ii ji 
ca André Maurois, Jean Prevoat şi Piore Bet eara don a 
du-si anii petrecuţi în vechiul liceu parizian Henri IV preci. 
zenzi că marea noutate pe care o introdusese, în monotonia 
vieţii lor de „cagne”, profesorul lor de filozofie E, Chartier 
neoane de dani Alain în literatură), era că se ocupa de 
pe de viata lor moralà, u indu- i 
rile i oeri lor iñuntrice. a i 
, Frotesorij vor creste pe elevi in cultul v i 
lui şi-i vor deprinde a se servi de cărți și a Apri ir ea 
duri, atrăgindu-le insă totodată atenția că experiența învaţă 
mai mult decit cărțile. Lecture să riminà instrumentul indis- 
pensabil al unei educafii întregi. prin numărul imens de fapte 
pe Care ati poeet, SÌ şi mai ales prin influența pe sira 
î a sensi ati i i i 
5 pe ex pra de tăţii, a gustului nostru artistie si a vieţii 


Ce mijloace să folosim pentru activarea acestui mijloc 


îs © VIAȚA ROMINEASCA 


de desăvirşire a personalităţii elevilor? Lectura introdusă în 
cadrul lecţiei, cu caracter obligator, va căpăta prestigiul obli- 
gafiei şi autoritatea controlului. Fiecare profesor, în specin- 
litatea lui, să consacre un sfert de oră dintr'o lecţie săptămi- 
nală unei conversații generale, în care elevii provocati ar 
vorbi de lecturile lor particulare, sub forma de rezumate, 
conferinţe, compoziţii, urmate eventual de discuţii. ! 

Esentialul este crearea în clasă şi în şcoală a unei atmos- 
fere de preocupări; prestigiul animatorului stirneşte emula- 
tia. Ce ocazii fericite de precizare u valorii artistice sau ideo- 
logice a marilor opere clasice si contemporane, și de punere 
la punct a primejdiei pe care o pot prezenta literaturu vul- 
gară sau pornograficà, filmele inferioare şi spectacolele tri- 
viale, pentru echilibrul sufletese si pentru formarea gustului 
estetic! Ce şcoală vie de bun gust, de simț al relativului si de 
echilibru! Numai cu automatizarea acestor funcții critice se 
pot transforma obligaţiile dela început in deprinderi du- 
rabile. 

Este mijlocul cel mai eficace pentru a provoca in adoles- 
centi revelaţia propriei lor personalităţi sì pentru a le des- 
chide ochii mari asupra vieţii: şcoală de iniţiativă, de disci- 
plină si de încredere în sine, — totodată prilej de umilitate şi 
de disciplină intelectuală. 

Pentru ca lecturile să-și reia importanţa ce-o merită În 
lumea- morală a adolescenților, va trebui ca și valorile res- 
(acul să-şi recapete în viața socială locul dominant de altă- 
dată. 

E o chestie de viitor îndepărtat poate. Dar cind toţi pro- 
fesorii şi intelectualii, în loc de-a se mulțumi cu rolul șters de 


1 Imi iau libertatea să-mi citez lucrarea seminariali pentru absol- 
venta Seminarului Pedagogic, despre Literotura romantică francezā în 
educaţie, publicată în Buletinul Seminarului Pedagogie din laşi, 1922, 
unde indicam de atunci citeva din aceste mijloace, 

Vezi mai ales cele două volume ale lui J, Bezard, la Méthode litté- 
raire şi la Classe de français, care rezumā jurnalul de lecturi, com- 
poziții, conferințe și discuții a două clase ultime de literatură fran- 
cezā, La pag. 331—549 ale primului volum, se află discuta cu elevii în 
jurul unei anchete în clasa ultimă, asupra Jecturilor lor: Quels sont, 
parmi les ouvrages que vous avez las depuis trois ou quatre ans, Ceux 
dont vous croyez avoir retiré le plus de profit? Dacă unii elevi de- 
clară că lecturile n'au avut nici o Influență morală asupra lor şi dacă 
alti le limitează rolul la pregătirea examenelor, sau la o agreabilă dis- 
tractie, cei mul multi le atribue o mare înriurire Asupra judecății, a 
moralului sau chiar a vocației lor In viață; mulţi scriitori le-au servit 
de modele de urmat; alții l-au făcut să iubească natura, să înțeleagă 
pe Dumnezeu sau omenirea. 


4 PSIHOLOGIA LECTURILOR Aboesten cei 09 


funcționari, — vor fi anim i 

A atori si îndrumă: 

sapendo» pri nn va fi Gf facut. tari cu autoritate 
nven e t li g RA . 

reeducat generaţii fall un spirit no, E: 

orge in eficacitatea ei, familiile nu urmăresc cu d 

aie arii, CHAR a prea, în. 

num a l, 7 2 
contra ei. Capitolul Sierra face doar ecoul plingerilor 


rea adolescenţii, cere o colabora 

Í, ce re strinsă 
inizi pago pr AAIE celor càre minuesc un condei. 
cire si de lărgire a vieţii aa Creta Mb e ud 


Nicolae L Popa 


nisi 
Colegul L M, Raşcu, profesor ia Bucuresti, a publicat în patru 


excelente Annare ale Soc. iter, Gr, Alexand. 
conferinţe şi discuţii cu elevii, Lea bia 


| Rusia sovietică şi-au 
prin şcoală. Noi insă nu 


a si adapta, iar presa, in- 


asa de important în orienta- 
şi armonică a pro- 


Valery, Rilke şi poezia pură 


i ire. Anume 
la început datorese cititorilor o lămurire. 
— Re e semn.ifieatia acestui titlu cam ermetic el 
Rilke si poezia pură? $i dece această Apis ocs in ni sal 
doi mari poeti, unul francez şi altul german — a ă or rca 
nume, poate mai reprezentative astăzi a liricei mo erae 
tr'o parte si de alta a Rinului, — în jurul unei noţiuni È care 
s'a vorbit mult in ultimii ani în occident si mai putin la noi, 
notiune cam abstractà, seo n si mai ales cam re 
ivi ă pentru marele public. i . 
nia Dura? Un titlu cu care nu-mi propun nici să ar 
nesc curiozitatea estetică a snobilor literari, nici să sur rina 
indignarea virtuoasà a burghejilor cu studii clasice. “fans 
rind de mai mult timp, pentru mine singur, unele probleme 
în legătură cu arta versurilor şi cu expresia poetică, ar mă 
interesau indeosebi, am fost adus să studiez operele lirice în 
textul lor original, a patru-cinci literaturi moderas. We im- 
portante din Europa occidentală şi pină de peste Atlantic, N 
Am avut prilejul astfel să cunosc nu numai din i 
sau din citite postulatele abatelui Henri Bremond, Ge a e 
în răsunătoarea lectură făcută în şedinţa ublică a mc! cinci 
Academii sub cupola Institutului dela »arîs, la 24 Octom- 
brie 1925. Am putut observa cit de actuală e problema poe 
ziei pure şi cit de mult ea tinde, in preocuparea pierzi in 
Apus, să anexeze toate domeniile poeziei, său mai bine rar A 
le rodească din belşug pale arătură nouă si un nou fel de 
. rului sufletesc. i 
ma cepe pia cu vremea, din acest contact zilnic cu 
poezia apuseană, franceză si germană, engleză, s aioi, şi 
italiană, din această conviejuire cu operele însăși, ră Tr n- 
tre setea mea si apa lor — oglinda deformantà a unui co- 
mentator interpus, că astăzi problema ziei pure e pro: 
blema poeziei fatà de viata modernă, faţă de roman și de ci- 
nematograf, — care nu sint decit oglinda credincioasă A aces- 
tei vieți, — faţă de tehnicizarea şi specializarea omu ui ară 
dern, — care-l apropie de neinsufletirea maşinii, — gi i aj 
de uniformizarea în spaţiu a acestui om medern, — care-l de- 
personalizează și-l face una cu o monedă de schimb, același 


pe tot pàmintul. 


= 


Poezia nouă caută o eliberare din legile materiei în do- 
meniul spiritual; în spatele fenomenului trecător, ea caută 
forma eternă, — die Tagore, — forma puri... 

Peate paturalism $ 
ca o fotografie, dar tot atit de mărginite, căci sint exacte — 
poezia nouă se stràdue să ne dea natura gi realitatea însăși în 
ad ncimea şi puritatea lor. Nu cu exactitate, ca o poză de fo- 
tograf, ci sugestiv ca un portret de maestru, care individuali- 
rează atit de profund obrazul modelului, încît ajunge dincolo 
de trăsăturile sale trecătoare, deformindu-le, pină la trăsătu- 
rile eterne cele din partea cealaltă, a sufletului, Poezia pură, 
şi această sforfare îi face cu hotărire mărimea, caută sà prin- 
dă conceptul curat al ideii, al sentimentului, al senzatiei, 
prin sì peste materie si spatiu, în suflet si in durata bergso- 


nianà. Timpul, pe care filozoful francez il leagă de scurge- _ 


rea muzicală a conștiinței umane, e chemat astfel să joace 
un rol cu totul deosebit în lupta poeziei nouă cu materia ne- 
insuflefità, cu spaţiul. Poezia clasică fusese mai mult spa- 
țială. Poezia „parnasiană” inghetase chiar în spaţiu deabi- 
uelea. Pină și romanticii rămăseseră exteriori timpului ade- 
vărat, cel putin romanticii franceji (afară de G. de Nerval), 
cei spanioli şi italieni, căci pentru romanticii engleji, dar 
mai ales germani, acei simbolisti avant Ia lettre, problema se 
une altfel, In orice caz, pentru poeţii moderni, timpul se 
ace muzică, sau mai bine zis: muzica devine expresia tim- 
pului adevărat — adică a scurgerii aceleia, ca a unei ape, 
murmurătoare, a conștiinței noastre intime. Era firesc deci 
ca poezia pură să tindă spre muzică. Nu spre melodia ri- 
melor numai, ci spre o armonie mai adincă şi mai bogată a 
versului, a strofei, a întregului poem. Si mai mult decit la 
muzicalizarea formei, poezia nouă se apropie în puritatea ei 
de muzicalizarea conţinutului însuşi, care aici nu poate fi 
separat de expresia sa poetică, Valéry a scris în prefața unui 
volum de poeme La Connaissance de la Déesse a pottului Lu- 
cien Fabre, vorbind de mișcarea simbolistă, că ea se poate 
rezuma În intenția comună mai multor familii de poeti „de 
reprendre à la musique leur bien”, 
lar Rilke, într'un fragment de poezie postumă, spunea: 
Musik: Atem der Statuen, vielleicht ; 


Stille der Bilder. Du Sprache, wo Sprachen 
Enden, du Zeit, 


Die senkrecht steht auf der Richtung vergehender 
Herzen.* 


1 Muzică; respiraren statuelor, poate: 
Tăcerea icoanelor, Tu grai, unde graiuri 
Sfirgese, tu timp, 
Ce cade afund vertical pe direcţia pieritoarlor inimi. 


realism — literare și decalcînd viaţa © 


f 
mj 


i 


Li 
VIAȚA ROMINEASCA — — < 


definiție literalā a duratei lui 
Bergson, Muzicalitatea aceasta insamnă de fa altra pr 
în valori sufleteşti pure a lumii exterioare. 1 sd pen oe 
o partitură, Astfel Valéry, în Cantique des C say A 

forma plastică a coloanelor, evocindu-le muzical: 


2 


Ultimul vers e aproape 0 


Douces colonnes, Ô 
L'orchestre de fuseatx ! 
Chacune immole son 
Silence d l'unisson. 


Si mai departe: 


Nous chantons à la fois ; 
Que nous portons les cieur: 
O seule el sage voix 

Qui chante pour les yeux. 


Vois quels hymnes candides 
Quelle sonorité | 

Nos éléments limpides 
Tirent de la clarté ! 


duetibilul cum să-l redai — „inefabilul aici creează 
su Orice atingere, orice suflare străină, cit de pe ona 
traducere, ar nimici-o cu totul. Dar să constatăm ace mas > 
minte ce cîntă pentru pres pure rsa mut je care limp 
ile elemente ale marmurei le scot din i ` 
j Din oriali apropiere. iosa $ Cragmentilii aC a. 
i i seziei lui Valéry, desi amin 
pira dici ur în preajma muzicii, vedem între pera ger. 
man si poe francez È rent pf dp a oee 
ife » rasă, de natur de e E k 
urare dă contradictorii ale unei realităţi superioare: 
liric european, , | cant 
MO ina Rilke pleacă dela revàrsarea oara = am 
mentului, ca la extrema sa decantare so carga i tipa ul 
unei forme sensibile, iradiind gindire, Va éry no n vira 
pleacă dela tiparul etern al formei spirituali E x 
trema sa vibrare să elibereze sentimentul pinea -e o 
serva mai bine prin exemplele ce le voi da mai depar e, Au: 
Ca să intrebuintez o metafora, Valéry si Ri i s Di ns 
care o parte din firul Ariadnei, ce prin labirintu iri An 
pierduse poezia o vor aduce iarăşi la lumină. Unul d (e 
pleacà din sudul mediteranean al formelor clasice, o fir 
din nordul germanie al visului romantic, Amindouă ro preu 
nă — si numai aşa — ne vor duce la Ariadna pierdută. 


Tată de ce am pornit pe drumul adesea anevoios al poc- 


Me SE - j 


- 


VALERY, RILKE SI POEZIA PURA 73 


ziei pure, de o parte cu Valéry si de alta cu Rilke. Dacă voi 
reuși să prind si să arăt, printr'o dublă analiză, cum fiecare 
din ci se apropie de această limită ideală a unei expresii to- 
tale, desAvirsite, a sufletului uman și dacă voi mai reuşi apoi 

rintr'o sinteză unică să demonstrez profunda unitate a ce- 
or două antiteze în prezenţă, tocmai în granițele acestei poe- 
zii, vom soluţiona una din problemele cele mai subtile şi cele 
mai hotăritoare ale sufletului modern: problema poeziei 
pure, 

Dar ce e poezia pură? Am văzut la ce asipră, am văzut 
că limita ei extremă se identifică cu scel timp muzical, cu 
acea succesiune ca scurgerea unci ape, a conştiinţei umane, 
cu ceiace chiamă Bergson la durée: timpul pur, deosebit de 


timpul măsurat în date spaţiale ale matematicianului şi ale 


geometrului. Deci — citez textual pe abatele Bremond, teore- 
ticianul problemei — „e impur, de o impuritate nu reală, ci 
metafizicà, tot ceiace întrun poem ocupă sau poate ocupa 
activitățile noastre de suprafaţă”, Si, adaog cu, impur e deci 
tot ceiace sar putea exprima si cu ajutorul prozei. Subiectul 
si intenția poemei, adică narațiunea si morala ei, toată poe- 
zia numai narativă sau numai descriptivă, întrun cuvint, 
toată poezia care caută nu să ne încinte numai, ci incă să ne 
învețe ceva. Astfel la poeții moderni, conceptul de poezie a 
trecut de pe țărmul Eticei pe țărmul Esteticei — dela morală 
gi rațiune la cintec si la intuiţie, 


. De aici inflorirea poeziei lirice si decăderea poeziei e- 
pice, întrucit e poveste în versuri. Sau mai bine zis, epicul 
modern ca să poată dăinui a devenit interior, sufletesc, as 
spune cà sa transpus aproape pe planul liric. 

Poezia lirică a înflorit însă din belşug, căci e singura 
poezie pură, singura care poate trăi fără să împrumute ni- 
mie didactienlui si moralei, Ceiace nu însamnă că un lucru 
desavirsit de artă pură: poemà, pictură, statue sau cîntec, 
nu exercită implicit, prin însăşi existența lui, o atmosferă, 
morală și folositoare omenirii. 


Prin izgonirea din domeniul poeziei, a narațiunii, a sen- 


zationalului, a fabulei didactice, a povestirii versificate, a ra- 
ționumentului demonstrativ, noțiunea de poezie lirică se re- 
stringe, dar se adinceşte. = 
Paul Valéry ne spune lapidar, undeva in volumul său 
Littérature : „Le lyrisme est le développement d'une exclama- 
tion”. Ceiace trebue înţeles aşa: lirismul e ceva născut, izvo- 
rit dircet din noi, exprimarea însăşi n părții celei mai tăi- 
nuite si măi adine personale a sufletului. E deci ceva origi- 
nar, explosiv, care nu poate dăinui mult în această intensi- 

tate pură. 
ca o undă venită din adine a cărei vibrare se pierde 


> 


143s -> 


u 


Li IATA ROMINEASCA ___ 


la suprafaţă. Rolul poetului e de a o capta, de a o amplifica. 
De aci teoria valéryanà a versurilor dale şi a versurilor de 
legătură. După Valery, orice poezie se compune din două fe- 
luri de versuri: unele, puține, sugerate direct poetului, adevă- 
rate exclamări tainice ale conștiinței noastre adinci; altele, 
mai multe, poruncite de cele dintii şi care le leagă între ele, 
dindu-le posibilitatea întregii lor rezonanţe. 

Toată arta poetului va fi deci de a ingrămădi, de a strin- 
ge în ad neurile conștiinței, printr'o lentă tezaurizare sufle- 
tească, tàinuita comoară si, în ziua recoltei, printr'o muncă in 
care nimic nu e lăsat întimplării, de a o valorifica aproape 
matematic. (Vezi poemul: Palme). 

Foarte multi eritici n'au înţeles acest or fa al poeziei lui 
Valery. Multi au spus ch e o poezie făcută — fără aşi da 
sama ce mare rol lasă poetul inspiraţiei tocmai prin . acele 
versuri date — vers donnés — care formează temelia poe- 
mului. 

Prin revenirea poeziei spre Hirismul pur, spre muzică, 
între poezie şi proză diferenta nu € numai cantitativă, cum 


Intro conferință, ținută acum doi ani la Cercul Analelor 


din Paris şi publicată apoi sub titlul Propos sur fa poésie, 
Valéry ne spune că arta literelor comportă două aspecte, ne 


la punctele lor extreme se opun, dar care totuși se leagă în- 
tre ele printro mulțime de trepte intermediare. 

Astfel că de fapt graiul nostru are drept limită pe de o 
parte muzica si pe de alta algebra. Mărturie prețioasă pentru 


poezia lui Valéry — cum e prețioasă pentru înțelegerea ei și - 


vestita comparaţie din aceiași conferință a lui Valery între 
roză si mers, poezie si danţ. Cred necesar să citez “pasajul 
itreg, de o rară fineţe de analizà, căci el ne face si pàtrun- 
dem în miezul poeziei pure: 

„Mersul ca si proza are totdeauna un obiect precis. E un 
act indreptat spre vre-un obiect cu scopul să-l ajungem, sint 
circumstanţe actuale — natura, obiectului, nevoia mea de 
dinsul, puterea dorinţei mele, starea trupului meu, starea te- 
renului — care poruncese mersului ce „tempo” va avea, care 
îi hotărăse direcţia, viteza si sfirsitul. Toate proprietăţile 
mersului decurg dela aceste condițiuni ale momentului şi 
care se compun numai odată în fiecare ocazie. Aşa că nu 
aflăm două deplasări de felul acela, identice între ele, căci 
de ficcare dată ne găsim în fata unei creaţii speciale, dar 
anulată de fiecare dată si ca sorbità de actul săvirșit. 

„Danţul e cu totul altceva. E desigur un sistem de acte, 
dar care îşi poartă finalitatea în sine, Dantul nu merge nică- 
eri. Chiar dacă urmărește ceva, nu e decit un obiect ideal, o 


VALERY, RILKE ŞI POEZIA PURĂ 75 


stare, o voluptate, o nălucă de floare, sau vre-o răpir 
priei sale ființe, un extrem de via pire a pro-| 
prem al existenţei... i tú, o culme, un punct su- | 


„Dar oricit de deosebită ‘ar fi de mişcarea utilitarà — 


notati această observaţie esenţială, deși de o simplitate infi- | 


nità — danful întrebuinţează ac i 
i gleagi membre, acel 
gane, oase, muschi, nervi, ca Page ale peer) stă 

. „E exact la fel cu poezia care face uz de aceleaşi cu- 
vinte, de aceleași forme, de aceleași sonorități ca gi proza”, 

à De aci Valery deduce că în proză „forma nu se păstrea- 
ză, nu supraviefuegte infelesului textului, ea se dizolvă în lu- 
mina comprehensiunii”, pe cind „poemul nu moare după ce 
dia ci renaşte mereu din cenuse, ca să redevie ceiace a 

După ce um înţeles o pagină de proză, putem să veti 
tam cu ajutorul altor cuvinte — ie imposibil ni poe- 
ua sara as pa decit intro anumită formă. Un singur cu- 
at e sau suprimat armoniei unui vers — si toatà poe- 

Căci poezia pură e legată de expresi 

C a presia verbală, nu 
mesa? frumoasă, pe care o poţi la nevoie inlocui cu alta, ci 
organic, cum e legată lumina fosforescentă de trupul licuri- 
pre pin de care nu se poate aprinde. 

„Poezia pură è deci nedespărţită de muzica, de i 
me a agio e infelesul ci rational superf icial, dal pl 
s iul — neex ilul — i 
iv E seri primabilul sufletesc care-i face 

lată teoria poetică a lui Valéry. S 

leo ry. Să vedem acum - 
dro si originalitatea ‘poeziei sale ca, dupà ce ne doni 

si de opera lui Rilke, să le putem compara, ‘di 

tei ai necesare din viaţa poetului, mai intii. 

al sa i L try s'a născut în anul 1871, la Cette, un orășel 
aa ri i SERRI din „département de l'Hérault", așezat pe 
Li SU reiese san va pena al lui Valéry nu mi se 

rent pentru poet, Peste tradiția f "ză 
ta natală, scâldată de valurile albastra i de psem Sa: oa 
og: e azur, — unde totul pare sculptat intro lumină eternă 
roni si i — PANTENA incă amintirea vie a vechilor 

i, iți pe vremuri din Foceea sà intemei 
Marsilia şi o serie de colonii răsfirate pe di Ani pimint 
pur din sudul Franţei, atit de clasic în trăsături şi în spi- 
n „ ar fi prea uşor să arătăm ce urme adinci, ce temelie = 
ara a lăsat în opera lui Valéry. Căci, peste Malla s 
audelaire gi Racine, Paul Valéry — şi lucrul da ï za : 
n'a fost indeajuns remarcat — e un clasic grec, u = dit a 

nean inainte de orice. Miani 


Toată poezia lui e o poezie de esenţă sudică, de vegetație 


VIAȚA ROMINEASCA 


76 


si de rodire sudică; si reamintesc minunatele simboluri im- 
prumutate acestora: alme si Les Grenades. O poezie schldatà 
în acea lumină de aur și de miere, care dă marmurei si spiri- 
tului împlinirea unei armonii desăvirşite, fiindcă din spaţiul 
etern trece în timpul vesnie. ; i ; 

Acele temple, acele coloane de proporţii unice, uimirea 
şi fericirea ochiulu nostru cînd le descoperă pe un cer clasic, 
toată acea arhitectură dăruită omenirii, pe vremuri, de ge- 
niul Eladei gi de atunci pierdute cu dinsul, — poezia lui Va- 
léry o evocă, o insufleteste, ne-o redă vie, ca palpitind încă 
de lumina antică. 

Citiţi numai citeva strofe din Cantique des Colonnes de 
care am mai vorbit. Nu îndrăznesc nici o traducere şi citez 
în limba originală sfirsitul poemei, atit de caracteristic pen- 
tru ce am înaintat aici gi pentru toată arta lui Valéry în ge- 
mere : vot 

)  Serbantea sans genour, 
Sourires sans figures, 
La belle devant nous 
Se sent les jambes pures. 


Picusement pareilles 

Le nez sous le bandeau 

Et nos riches oreilles 
Sourdes au blanc fardeau 


Un temple sur les yeux 
Noirs pour l'éternité 

Nous allons sans les Dieux 
A la divinité ! 


Nos antiques jeunesses, 

Chair male et belles ombres, 
Sont fières des finesses 

Qui naissent par les nombres! 


Filles des nombres d'or, 
Fortes des lois du ciel, 
Sur nous tombe et s'endort 
Un Dieu, couleur de miel. 


Aici să ne oprim o clipă. lată un pastel admirabil de evo- 
cator, seris parcă sub indoita umbră a lui Palas Athene şi a 
lui Pythagora; iată în fata noastră vii, coloanele înseși. Și to- 
tusi, fiinţa lor, marmora în care trăese e pur spirituală. Nici 
o descriptie, numai evocări, Valery nu spune: aceste coloane 
uşoare şi netede sint asemeni unor picioare svelte de fecioară, 


Lar nel? 
di 
____ VALERY, RILKE SI POEZIA PURA mn 


ci numai: mindra în fa ä își 
adică forma aero ja i c işi simte picioarele pure, 


La belle devant nous 
Se sent les jambes pures. 


Sì atit e destul. Ce forţă de spirituali i 
1. » spiritualizare si de sizi 
ode Dee pe tărimul prozaie al Sermoneta: Vale È 
ormulelor în sine — peste individual, el ajunge la 


etern: l i ică ori ï 
aa m a ideia poetică originară care stà în miezul fiecăreia 


Mai departe: 


Incorruptibles soeurs 
Mi-brâlantes, mi-fraiches, 
Nous primes pour danseurs 
Brises et feuilles sèches, 


Et les siécles par dix, 

Et les peuples passés — 
C'est un profond jadis, 
Jadis, jamais assez. 


In opt versuri, mai intti tot drum 
n otd ul soa i 
sione pentaptibale — fuga zilei, Fuga ete ip ale 
nturile şi frunzele veştede ale toamnei. Apoi Pes 


veacurilor, a arel i intr* 
ing D Pa iail dune intr'un trecut adinc care nu se 


Sous nos mémes amours 
Plus lourdes que le monde 
Nous traversons les jours 
Comme une pierre londe ! 


Nous marchons dans | 
Et nos corps éclatants nu a 
Ont des pas ineffables 
Qui marquent dans les fables... 


Prin schimbarea rimelo i 
E l] i “lor incrucisate î n sâni 
e er strofă, prin chiar sinoritatea ei pini “fia; 
š salta) poemei, cisivă, ne arată 
etineti numai versul: Nou 
ersul; s marchons 
ia e aparent, căci, desi nemiscate "dig ma tampi; Pac 
ecas zi de zi in timp. pau, coloanele 

__ Wam oprit mai mu -astă 
că misele IA VAt it la această 
rămas chiar cind 


i l poezie tocmai ca să ară 
ry : at născut pe un pămînt clasic gi că Sa 
poetul a părăsit țărmul mediteran pentru 


bal 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


malurile Senei pariziene : fiicele numerelor de aur ale lui 
Pythagora (Filles des nombres d'or). 2 | 

Această influență mai răsare gi în cele două dialoguri: 

L'Ame et la Danse sì Eupalinos ou L' Architecte, în care Va- 
léry, ca un nou Platon, impleteşte, clasic, frumos şi tulburător 
de modern, simboluri care îi sint dragi si atit de carcate- 
ristice. 
Acestui sentiment clasic înniscut ji datorește poetul da- 
rul aproape divin al proporţiilor şi al dozărilor, o luciditate 
neobișnuită chiar în clipa extazului, o cintàrire a imponde- 
rabilului din suflet, o inteligenţă excesivă alături de o infinită 
sensibilitate pentru armonia cuvîntului — şi poate ceva uscat 
ca un fruct sudic, ceva amar şi ermetic în gindire, ceva sen- 
sual în formă şi în spirit — ca acele ape din sud, torente se- 
cate de arsità, care deodată umplu de răcoare și de valuri al- 
bia lor umflatà de ploi. 

De aci, acel apeo aproape oriental in poezia lui Va- 
léry pentru femeie. Valery nu are nici o pans de dragoaste, 
şi singura în care evocă o femeie (muză, iubită sau simplă 
servitoare a unui preot al poeziei — nu ştim pinù la sfirgit) 
e acel misterios interior în care își descrie propriul iatac. 


O roabă cu ochi lungi plini de lanţuri grele 

Imi schimbă apa florilor, se scufundă pe aproape in oglinzi, 
Așternutului tainic darue degete curate ; 

Aşează o femeie în mi jlocul acestor ziduri, 

In visarea mea rătăcind cu sfialà 

Imi trece prin privire fàrà a-i rupe lipsa, 

Asa cum trece sticla prin raza de soare 

Si fereste aparatul rațiunii pure. * 


Straniu fel si personal de a concepe femeia. In ochii lui 
Valéry ea rămine: roaba milenară, sclava ale cărei gesturi 
armonioase impodobese si ele, ca 0 floare, ca lumina unei 
raze, un interior de înțelept. O umbră străvezie în lumina 
g'ndului etern, atit. Ce departe — 0 vom vedea — de concep- 


tia femeii la Rilke! 
Ca si Edgar Poe, ca si Baudelaire, ca si Mallarmé — Va- 


1 Une esclave nux longs yeux chargés de molles chaines 
Change Vean de mes fleurs, plonge aux glaces prochaines, 
Au tit mystérieux prodigue ses doigis purs; 

Elle met une femme au milieu de ces murs, 

Qui dans ma réverle errant avec décence, 

Passe entre mes regards sans briser leur absence, 
Comme passe le verre au travers du soleil, 

Et de la raison pure épargne l'appareil, 


VALERY, RILKE ŞI POEZIA PURA 79 


léry face parte din f i 
amilia aceia rară de 
pr aa un obraz suflă in rogozul cîntă n sp ca ca ih 
icon i y şi conduce propriul sãu vers. Nu e „cîntă N 1 
ceai free e, cum au fost poeţii romantici mai toti Lia 
A si are de preț, „măsurătorul cintecelor lui” Siero 
ak voaat în poezie ca un discipol fidel al lui Mall 
mel di icat versuri puţine dar interesante, scrise sul rož 
etapa rectă a maestrului mult admirat, fără a-l e la È 
di, arena reviste simboliste ale vremii, din care fie pre 
Pronta conque a lui Pierre Louys, intre anii 1891 "1895, 
este versuri au fost strinse abia în 1920 į Albus 
de vers anciens, pica ir 
Apoi, în poezie Vale i 
AL i rya tăcut timp de 2 ă 
na în se — in timpul războiului —A pira La x: 
it demara A. Sage ngn atit de rodnice ca atm 
re, 1 S vată literatura ă T 
pan SARI, decit tăcerea lui Rilke in rep pusă nt 
sr avanti »Sonetelor lui Orfeu” si a „Ele jilo! ur 
hakita men posi sl. Dar yi alet o corb, crea 
pune Naturii aşteaptă ca ro E e su gpl 
e n ploaia venità d ï-i ï 
esiti darul pe Re pi așteaptă ca un stiut rettes prua 
Valery a oi a nl care prin gura sa va fi viață Tacerta iui 
ina a glina așa cum îi e si lirismul — n a 
DI pane, Di urii, ci o provoacă. Asteptarea lui nu peer 
ilia unei sihăstrii; e a unui savant în laboratori 
ru 


său sufletesc, Tic 
iul din Palms: erea lui Paul Valéry, mai mult decit simbo- 


Patience, patience, 

Patience dans l'azur 
Chaque atome de silence 

Est la chance dun fruit mâr 


e ticerea lui Monsieur Teste 
sara Maze pur, numai stia Geni 
ei A Lar Valery — care e Valéry în ultima | 
bacca ft 10.6 pag de Paul Valéry cel adevărat, cei a 
osano gio. e Cotnar faţă de vita de vie eirati ce 
n arin dela binar: un prototip si un rezumat, ce ult 
ga i» si mult mai complex, o sinteză de nali Van 
sagace a A neare al lui Teste, care nu e o rodire vi 
na att retin ci o fecundare forţată dar ee a eu 
ay sia pont y a, Mititelu intreg. Teste (sau ina Pon 
S i "e M. Teste. scrisă in 
Valery — romanul sensatiei şi al dei air 


Di a 
ie Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge, insemnàril 
x rile 


„Domn Teastà” — nu- 
+ acea extraordinară 


È, 


#0 | —’—’VIATAROMINEASCA 
i sentimen- 


acelui alter-ego al lui Rilke — e romanul sensatie 


tale pure. 

După 20 de ani de o astfel de tăcere, Valery putea duce 
mai departe modul poetic mallarméan — precum i Mallarmé 
dusese mai departe arta si invitàmintele lui Baude aire. El pu- 
tea, întrecindu-şi maestrul, sù se regăsească pe sine liberind în 
acelaşi timp poezia franceză din primejdia în care se afla de 
a ràminea P „biugată unei formule de artă superioare, dar va- 
labilă numai pentru autorul ei Stéphane Mallarmé. La Jeune 
Parque, acel «exercitiu” (cum o ntitulează Valéry) © sin- 
gurul si minunatul ràspuns dat dincolo de moarte „După 
amiezii unui Faun” (L'Après-midi d'un Faune). E o poemă de 
o unică frumuseţe si poate, cu „Faunul” lui Mallarmé, singu- 
rul exemplu de pozie pură desivirsità după canoanele este- 
tice ale lui Henri Bremond. Versuri ca 


Le plus pur en silence éclaire un coeur brisé.. 


sau 
Tendre lueur d'un soir brisé de bras confus... 


sau 
Liant et déliant mes ombres sous le lin... 


a căror valoare poetică reiese din cea mai subtilă armonie si 


din tainica lor imperechiere — ne arată cit de zadarnică ar 


fi orice incercare de traducere, Orice comentar chiar al unui 


poem ca La Jeune Parque e de prisos si neavenit, căci pot- 
mul pur n'are nici subiect, nici acţiune — sau mai lămurit are 
acțiunea şi subiectul pe care i-o descoperă şi i-o împrumută 
cititorul. Valéry emite chiar intruna din prefetele sale teoria 
următoare: cititorul de poeme nu e pasiv ca un cititor de ro- 
mane (în proză sau versuri narative), care acceptă povestea 
autorului şi i se supune — ci el e activ, e un colaborator ne- 
cunoscut al poetului, și explicaţia pe care o propune dinsul 
e tot atit de valabilă ca însăşi părerea autorului. 

După La Jeune Parque, de la 1918 pinà la 1922 data pu- 
blicirii ultimului său volum de poezii Charmes, Valéry a 
scris versuri — de-atunci (afară de un fragment din Nar- 
cisse) poetul a tăcut, trecînd pana prozatorului. Charmes 
(al cărui echivalent ar fi „Farmece”, „Vrăji”, „Incintări”) e 
opera de maturitate şi culmea poeziei lui Valéry, Aici gä- 
sim Le Cimetiére marin, Palme, Cantique des Colonnes din 
care vam citat, La Pythie, Ebauche d'un Serpent, Aurore 
si sonetele Les Grenades, Le Vin perdu si atitea alte 
comori. Aici, părăsind factura strict malarmeană, Valéry re- 
vine În cea mai curată tradiţie formală franceză, la Racine. 
Mărimea unui poet se poate măsuri în puterea lui de a în- 
tineri şi de a duce mai departe, scoţind-o din litera moartă a 


VALERY, RILKE SI POEZIA PURA Mi 


cărților si transplantind-o în sufl i vremii, 
i etul v ii ditia 
sig a unii sale. Şi din acest anian 2 vedere Vale e 
rotii ap acine mai aproape de spiritul autentic resa 
le > umina Mediteranei, un Racine îmbogatit de toat 
Aa nene sufletului modern și din care narațiunea a dispă t 
ETA iris T Acestui dublu clasicism: grecesc a ine 
cani Poeti Ad vaghi alegerea sa în 1925 în forul Adei 
ze isă novato i j 
© gor ori rea mediteranean, A mag reg aer, y a 
mosia, aléry a creat un stil clasic nou, o poezie ir 
rst Prin nu lipsește — ca prea des la Mallarmé do 
rea rară poezie cum e „Cimitirul marin” desăvirşeșt ed 
"i ne de a fi clădită — ceiace pare aproape ci pare oară 
= pa Pennee raţionale pure, şi totuși de a nu fi logica la 
I, i actie sau retoric al cuvintului, ci în sensul ti 
ont cry găseşte puterea de a duce ideia pinà la Lar 
log e Re A ar panoa acela extrem al conștiinței, Lamer ca 
gi unde SSA poea vari. ai diri 
acum, după ce am văzut piscul ati é 
Tala) ir pia şi mediezinone pedi Pani ri ” 
remi De pn gi să peg a-l erai gi a-i aja trad 44 k 
i versantul german gi 
aci a rag care-i infăşoară pădurile, plaiurile Sage pic 
reni «e pe această parte îi ascund mai bine liniile ade- 
soarele cerului sudic — dar totuși, cind razele lu- 


minii vor reuși să spargă 
va arăta nile ir” de basme, piscul si aici îşi 


mai mult, apa nu numai curge m 
aa — nu basa loveşte tot ps og mia pct dr prati 
însăși în usi elädind mp ea k va sie ppe aeg a 
arta ghiață strivezie și dură. Apa Că în alla sei 
a Stratul para decît in timp. Ultima Pet 
toemai uiditate care o face să 
clipa chiar in H ă i i. pieno 
pen rt pare sà se fi pierdut, Sloi, undă sau dg 
lată într'o imagine toată poezi 
. l ù 
on mi Valery. Poezia reni erori clear -aed 
reai precis, abstract şi muzical, dar în sensul olid, 
ni onic, aproape geometrie: ca un templu că a 
rmoră aurită de lumina de vis a preferi ale elvai sm 


82 VIATA ROMINEASCĂ 
"tii desăvirşite cîntă ochiilor, Dar acest templu, cu deose- 
birile doar aduse în fiecare ceas de altă lumină sufletească, 
rămîne mereu acelaşi ca materie, ca intenţie, ca densitate 
formală. Poezia lui Valéry e statică, Poezia germanului nu e 
conturată de vedere la inceput, ci adunată în suflet pe cale 
auditivă. E toată gama freamătelor muzicale, e toată revărsa- 
rea sentimentului în armonia cuvintelor, E intr'o devenire 
continuă; e, inainte de toate, dinamică. 
De o nesfirsità varietate de tonalități, e nespus de fluidă. 
E materia primelor versuri ale lui Rilke — cintecele din 
Erste Gedichte şi din Frühen Gedichte. Apoi purtată de 
sentimentul pur, ci murmurul veșnic al valurilor de firul 


apei adinci, poezia rilkeiană îşi sapă drum tot mai tăinuit, 
tot mai profund, prin vreme şi prin suflet, căutind dincolo de 
el Valea Domnului. E poezia in Stundenbuch, din „Cartea 
Orelor”, acel Ceaslov al sufletului mistic modern seris sub 
influenta ortodoxă si slavă a călătoriei poetului în Rusia şi 
a întilnirii sale cu Tolstoi. 

Dar în clipa cînd acest lirism al devenirii — în opoziţie 
cu lirismul francez al fiinţei — riscă să se piardă în ireal, din 
lipsă de tipar formal, întiia minune o seapă. Sub influența 
lui Rodin, sculptorul şi stăpinul formelor, al cărui secretar 
Rilke a fost ani de zile si despre arta căruia a scris o carte 
minunată, tot ce nu 
ziune si armonie muz 
inghiatà, devine deodată formă străvezie, cristal dur. Toată 
poezia lui Rilke învaţă materia, solidul, forma în spațiu, — 
si mai mult decit spaţiul, câci ființa ei e numai timp solidi- 
ficat — suflet materializat. E poezia 
gi din Neue Gedichte publicate în două volume. 

Dar în clipa cind poezia rilkeiană riscă din nou să se 
piardă de data aceasta in tiparul îngheţat al formei — o scapă 
a doua minune, cea mare. După şapte ani de tăcere in munţi 
— ce era legat se desleagà. Ce era lut se insuflefeste. Ghiaţa de 
pe pămint se face pe ceruri nori. Dar deși spiritualizată de- 
săvirşit din cele două deveniri ale sale anterioare, poezia lui 
Rilke de-acum păstrează din una taina armoniei, din cea- 


— 


de acum poate să moară ca om, “a desăvirşit etern în opera 
lui si a desavirgit acolo geniul rasei sale. S'a integrat tradi- 
iei mari germane — cum Valéry, am văzut-o, sa integrat 
marii tradiţii franceze. Poezia din Duineser Elegien rā- 
mine — pe alt plan. pe alt versant al aceleiaşi culmi — gea- 
măna în puritatea ei a poeziei din Le Cimetiére Marin. 


VALERY, RILKE ŞI POEZIA PURA 83 
Şi acuma să coborim din sim F 
A bol în A 
00 bine. René Maria Rilke a pi deg 
vera Arkea = 1875 la Praga pe atunci aiae g dint s 
pastina e nobilă scăpătată, ai cărei strămoşi lupta HI 
să-l pom imperială contra Tureilor. Lucrul nu e de pena 
Parto di xi CITI dacă Mediterana a hotărit poate fonine 
cu per sa ui Valery — vechiul oraş ceh al Boemi i, 
timele adieri al mistică specială în care se resimt parcă ul 
va si aT ale marelui suflet slav din rásňrit; Pra; vol 
tele Aa sg A biserici si mănăstiri, cu Radeinul si pa ali. 
psv ricordi ortochiate din preajmà lui; Praga ol tà 
umbra Greetionikil* de WI. oriunde, mai viu, mai real decit 
oraşul acest r de azi — cari sint ei nălucile adevărate; 
ica loco p Capena atmosferă de taină si de vis s ainni 
senzitiv’ Za È È tra ast o urmă adincă in sufletul biliat 1 
obk fă Sa pra veni al unui neam al cara ste 
rire spirituală. poetul de mai tirziu o supremă înflo- 
Dintr' i i 
Ciim ui a E A din luptele cu Turcii, luat din viața unui 
duert elar a făcut Rilke mai tirziu acel poem în ă 
dus a are a N asonanțat ca o poezie — pe care oa : 
„Cugetul Rovine ee ar Walter Cisek publicindu- în tuoi 
acest poem: Die W din 1924 Din toate operele luj Rilke, 
toph. Rilke A ie alia boR Liebe und Tod des Corneti to 
Spi Sia, singura care a avut din timpul vieții aut lui 
cnr latini ri GU toate cà nivelul ei a fost cu 
x . e alte realizări Poggio 
ea owai rien t fre o nre care ma fc 
at A 10 imi lipseşte să vă citez ce FIA c 
so mlm ză reprodue dii serisoare pe care mi n 
ne aratà cum rea ocazie, serisoare interesantă fiindcă 
ductie a sa din tace poetul la sfirsitul vieţii această pr 
1924, Château de Mt ei datată dim 10 Noem rie 
; s „n ă Pirro 
Ard Ialta: Această limbă Assente pentizion di eso. 
grai. In ea a scris înainte de a mur asr se 


versuri originale: V : si i si două volume d 
blicat postum). e: Vergers si Les Roses (acesta din urmă ea 


Citez din seri 
t scrisoare după mul irile 
traducătorului romin: È mia 


Si je regre 
„DI Je regrette une chose c'est que ce soit ce travail de 


jeunesse qui acc 
apare l'honne 3 
eur d’entrer à peu près dans 


toutes les 1 È 
angues europtennes; écrites, autrefois dans une 


seule nuit d'automne, c 
2 È TARE, es pages (adică 
toni RUKO) mont d'autre mérite due I infissi 
spinzo ure juvenile... Mais il faut croire que la ii nane 
us toutes les formes, — et que dest: elle ‘qui pg 
„ă tra- 


de rigoare aduse 


84 VIATA ROMINEASCĂ 


vers ces riytmes ingénument sincères, s'impose å tant de 
lecteurs bienveillants. N'étant pas étranger au métier de tra- 
ducteur, je crains d'ailleurs qu' avec mes travaux plus mùrs, 
je m'éloigne de plus en plus de la possibilitté des équiva- 
lents.” 

Sensibilitatea excesivă, feminină a băiatului de-atunci 
palid şi singuratic, a fost mult agravată la Rilke prin faptul 
unci educatii nepotrivite. Dat intro școală militară, discipli- 
na, brutalitatea camarazilor, tot contactul acela violent cu o 
realitate prea în contradicţie cu firea sa intimă, l-au făcut să 
se închidă într'insul si mai mult, să se închidă in sufletul său 
ca intr'o scoicà; de teama realului să se ascundă în vis. Să clă- 
dească alături de viaţă, alta suprapusă, fără multă vlagă si 
singe, cam clorotică, cam obosită, acea viaţă în care sufletul 
său sensibil căuta, evoca, nu iubita, ci sora. Era reluată pe o 
coardă minoră poezia lui Verlaine: De la douceur, de la dou- 
ceur, de la douceur, în parte, şi în parte a lui Maeterlink (din 
La mort de Tintagile), al căror ecou pe lingă ritmul si tonul ba- 
ladelor populare boheme, se regăseşte in primele volume de 
versuri: Leben und Lieder, Wegwarten, Larenopfer, Traum- 
gekrònt, Advent, Mir zu Feier. O poezie de nuanţe, muzicală 
si simbolistă închinată toată fecioarelor şi cultului Mariei. O 
poezie puţin obositoare si monotonă, dar în care apar dea- 
cuma citeva „leitmotive” care, adincite si izolate în toată pu- 
ritatea lor, vor fi mai tirziu — odată trăite gi nu numai trăite 
literar — poezie mare, poezie pură. 

Care sint aceste „leitmolive” de muzică sufletească 
ale lui Rilke? Intii sentimentul Singurătății : „Die Ein- 
samkeit”, lată ce seria vorbind de dinsa Rilke intro scri- 
soare trimisă unui tinăr poet: „De ce avem nevoe, e nu- 
mai un singur lucru: Singurătate, — de mare şi interioară 
singurătate. Să te retragi în tine si ceasuri întregi să nu in- 
tilnesti pe nimeni, la aceasta trebue ajuns. Singurătate, a 
cum erai singur fiind copil, cind oamenii mari mergeau 
jurul tău, legaţi de lucruri, care păreau insemnate, tocmai 
fiindeă cei mari ti se arătau atit de ocupați gi fiindcă fapta lor 
nu o înțelegeai”. A 

Apoi sentimentul Iubirii — nu iubirea sensuală, egoi- 
stà şi seacă, a latinului — nici măcar iubirea pasio- 
nată și sentimentală, o iubire mai liniştită și totuşi mai sen- 
sibilă. O iubire de sfint franciscan pentru creatura Domnu- 
lui, O nesfirşită milă — slavă rusească — pentru suferinţă. 

Să nu uităm că dacă Valéry (M. Teste) e un ereer pur 
ce se disecă, Rilke (Malte Laurids Brigge) e o inimă ce se 
frămintă. Şi acel sentiment, acea sete după ceva pierdut, 
după copilul din noi, atit de rilkeian. La Valery conceptul 
copilului nu apare şi nici nu poate trăi, căci ideia pură ex- 
clude pe cel ce e numai sentiment. 


Le "de si la è "PU! Po Ta. m 


| SI © > Va 


VALERY, RILKE ȘI POEZIA PURA s5 


___ Şi în fine, după Singurătate gi Iubire, al treilea „leitmo- 
tiv”: Credința. In primăvara anului 1899 Rilke ajunge la Mos- 
«cova, —nu a ateului Stalin, ci a Tarilor pravoslavnici — si în 
toamna aceluiași an îl întilneste pe Tolstoi la Fasnaia-Poli- 
ana. Din contactul acela cu Rusia, poezia lui Rilke învaţă 
credinţa, adică iubirea înălțată pină la Dumnezeu pe alta- 
rul inimii omenești. In anii 1899—1903 el serie bucăţile lirice 
care vor forma cele trei cărți din Stundenbuch (Cartea Orelor, 
Ceaslovul) : „Despre viaja monahală”, „Despre peregrinare” 
şi „Despre Sărăcie si Moarte”. Niciodată sufletul modern 
nu găsise accente religioase mai adinci. E o poezie 
pură fiindeă e o singură exclamare, o singură efuziune li- 
rică de o intensitate rară. Departe de spiritul catolic roman 
al lui Verlaine si Claudel, poezia mistică a luj Rilke se apro- 

ie de ortodoxismul slav în preajma căruia a izvorit, Tar pe 

umnezeu, de vrem să-l găsim, să-l auzim pe Rilke: „Precum 
puterea gravitaţiei e cea mai universală si tăcută lege, tot astfel 
pietatea, e care o am în vedere, nu e altceva decit o gravi- 
tafie continuă și liniştită, ce din adineurile Domnului influen- 
ara sufletul şi pleacă feţele în jos spre umbră si meditaţie 

tracţiunii în spre Dumnezeu nu i se poate opune atracţi- 
Saen către pămint. Nimic nu e mai înțelept de cit cercul 
Dumnezeu, care ne-a scăpat în ceruri din pămînt o să ne vie 
iar”, Meditaţi această frază din urmă: in ea e toată taina re- 
ligiei lui Rilke. „Nimic nu e mai înțelept decit cercul”. Viaţa 
si SORER sint poate decit două gravitàti contrarii, la ale 
ii rebue sa ne supunem pe rind; ele se corespund la 

Ca să arăt cu ce pătrundere s'a aplecat Rilke 

blema Vieţii şi a Morţii si cum a știut si ne-p iR A za 
gi pură, voi cita din povestea Der Schutzenge! un fragment 
iară de mine. E vorba de o femee care moare: 

Se ridică deodată si îşi inaltà capul. Viaţa pare i 
suise toată în obraz si că se ius desio si ip de 
flori pe trăsăturile ei, Si moartea veni gi orupse brutal, o rupse 
ca din lut moale și îi lăsă inapoi fata trasă mult, lungă şi as 
cuțită, Ochii erau deschişi şi se deschideau mereu, cînd îi in- 
chideai, ca scoici, în care animalul a murit. Bărbatul, ce nu 
putea să sufere ca ochi, care nu vedeau, să rămînă deschişi 
aduse din grădină doi boboci tirzii și grei de trandafiri si îi 
puse pe pleoape, drept greutate. Acum ochii au rămas în- 
chisi si el a șezut să privească lung în obrazul mort. Si cu cit 
privea mai lung, cu atit mai deslusit simțea cum încă valuri 
uşoare de vintà se prelingeau la marginea trăsăturilor ci si 
incet iar se trăgeau inapoi. Işi amintea intunecat, întrun oh 
foarte frumos, să-i fi văzut această viață pe obraz și el stia 


că aceasta era viaţa ei cea mai sfintă, al cărei părtaș nu ajun- 


86 = VIAȚA ROMINEASCĂ 


sese să fie. Moartea nu luase dintr'insa această viață; se lă- . 


sase păcălită de celelalte multe, care i se tipăriseră pe trăsă- 
turi: acelea le răpise, impreună cu blindul contur al profilu- 
lui ci, Dar viața cealaltă mai dăinuia intr'insa; pentru o clipă 
inaintase cu undele ei pînă la buzele tăcute, şi acuma da din 
nou înapoi, curgea fără sgomot și se aduna undeva peste 
inima ci... 

„Căută mina moartei, care goală şi deschisă cum e coaja 
unui fruct fără miez, odihnea pe asternut; răceala acestei mini 
era egală şi mută, si de-acuma dădea cu totul impresia unui 
lucru, care o noapte întreagă rămăsese afară in rouă, ca pe 
urmă în vintul dimineţii să devină repede rece si uscat, Atunci 
deodată mişcă in obrazul moartei ceva. Incordat, bărbatul 
privea. Totul era liniştit, dar deodată trandafirul ce odihnea pe 
ochiul sting, tremură. Si omul văzu că si trandafirul de pe 
ochiul drept se făcuse mare și se făcea incă tol mai mare. 
Fata se obișnuia cu moartea, dar rozele se deschideau ca ochi, 
cure priveau în altă viață. Si cind veni seara, seara acestei 
zile tăcute, bărbatul purtă două mari roze roșii în minile sale 
tremurătoare la fereastră. In ele, care se îndoiau de povară, 
ii purta viața, belsugul vieţii ei, pe care nici cl nu-l simtise 
niciodată”. 

Această viaţă tăinnită în trăsături, în animale, în plante, 
in lucruri, nimeni mai bine ca Rilke n'a știut s'o redea in ver- 
surile din Neue Gedichte (1906—1907) si în proza lui Malte 
Laurids Brigge de mai Urziu — căci poetul acuma, el care fu- 
sese pe punctul să se piardă în efuziunile misticei slave ca în- 
tr'o apă fără țărm, ca într'o stepă fără hotare — printr'o pen- 
dulare sufletească si mai mare decit drumul de In Moscova 
la Paris, trece, de la conacul din Iasnaia Poliana, la atelierul 
din Meudon—de la Tolstoi, care l-a învățat să cinte în moarte 
viața eternă viitoare, la Rodin care il va învăța să sculp- 
teze forme vii in marmura moartă, 

Ca şi seulptorul care stă zile și zile în faţa modelului 
ales ca să-i răpească o mişcare nesimfità de altul, a 
zecea, a suta parte a unei mișcări revelatoare, fiindcă prin 
ca se destăinueşte ființa intimă, ultima tainà a unei vieți — 
tot astfel, intrebuintînd pentru un alt material, care e cu- 
vintul, o artă si o tehmică făcută pentru piatră, marmură și 
bronz, Rilke încearcă si reuşeşte ceiace logic e imposibil: O 
poezie pură de esenţă curat descriptivă. Reuseste, acolo unde 
toți Parnasienii au dat greş, fiindcă el nu lucrează ca ei, 
aplicind sculpturii calapoade generale de viaţă. Ca să descrie, 
de pildă, o anumită panteră, el nu ne dă aspectul şi caracterul 
panterei în general, asa cum trebue să fie, văzută de alţii — 
ci ne dă impresia panterei asupra lui. Ochiul său nu e un 
obiectiv fotografic care inghiatà mişcări vii, în imagini moarte 


VALERY, RILKE ŞI POEZIA PURA sì 


— ci ea tul cinematografic, care, din succesiuni discon- 
tinue, reface pentru o clipă fluxul vieţii păstrindu-i clanul 
vital şi toată puritatea muzicală. 
„_ Astfel trebue înţeleasă o poezie ca Der Panther cu sub- 
cm carapace „e go rian gE S viziunii : „Jardin des 
ntes, Paris”. Traduc textual in proză, nu ca sà re - 
zia, re Ama! erp nouă a vicini Libri ce 
rivirea ei, de fuga continuă a gratiilor, a obosi 
tr'atita incit nu mai oficia nimic. Pentru ea parc'ar sigh 
de gratii și după o mie de gratii nici o lume. 

„Mersul moale, alintat, al unor paşi puternici, care se în- 
tore în cercul cel mai strimi, e ca un dan} de forță impre- 
jurul unui centru, unde, zăpăcită, o voință mare sa oprit. 

„Numai citeodată perdeana pupilei se ridică tăcut. Atunci 
o imagine întră în ea, patrunde prin liniştea încordată a 
membrelor — gi inima încetează să mai fie.” * 

Ajunsă in această direcție, poezia lui Rilke din anii atit 
de spornici de la Paris trebuia să se oprească aci, culme În- 
ghetatà pentru totdeauna, sau trebuia să moară ca să reinvie 

oită — ca pasărea Phoenix — din propria ei perfecțiune, 

. Rilke instinctiv o simtise şi tcu ca şi Valéry pentru multi 
ani. Poezia lui fusese prea subiectivă mai intii, prea obiec- 
ia iaia ne Pata picasa E propra său echilibru sufle- 

o sinteză definitivă. i iului 

pigri pà urgia rizboiului, poetul 
Acolo în munţi, în singurătate, intro singurătate de - 
coret al poeziei pure—ca odată Hölderlin, ca odată Nietzsche 
singur cu soarta sufletului său îşi aşteaptă destinul. Tace, 
traduce din cînd în cind — ca şi cum i-ar fi teamă că n'are 
încă un vas suficient pentru recolta ce trebue să vie. Tace, 
nu ca palmierul de la Sud care-și umflă fructul în liniştea 
pirguirii, ci ca molidul din preajma ghețarilor ce așteaptă 


i Sein Blick ist vom Voribergehen der Stăbe 
so müd geworden, dass er nichts mehr hält, 
Ihm ist, als ob es tausend Stiibe gäbe 
und hinter tausend Stiben keine Welt. 


Der weiche Gang geschmeidig starker Schritte, 
der sich im allerkleinsten Kreise dreht, 

ist wie ein Tanz von Kraft um eine Mitte, 

in der betăubt cin grosser Wille stelit, 


Nur manchmal schiebt der Vorhang der Pupille 
sich lautlos auf — Dann geht ein Bild hinein, 
geht durch der Glieder angespannte Stille — 
und hört im Herzan nuf zu sein, 


ai __VIATA ROMINEASCA____ 


să-l incunune cu fulgere furtuna. Si furtuna vine — si iatà 
„Sonetele lui Orfeu” şi iată „Elegiile Duineze”. In primăvara 
1925, din castelul acela izolat şi mic, din Muzot, Rilke ne spune 
într'o scrisoare : „Elegiile sint aici... Nouă mari, şi apoi Par- 
tea a doua ce aparţine ciclului lor, pe care vreau să o numesc 
fragmente, poezii răzlețe, înrudite cu cele mari prin vreme 
si rezonanță. 

„Abia acum voi respira şi voi putea să-mi reiau viaţa, 
Căci lucrul a fost... peste puterile vieții — am gemut în aceste 
zile si nopți, ca pe vremuri în Duino — dar chiar după lupta 
aceia, acolo — n'am ştiut ch o astfel de furtună de spirit şi 
sentiment poate lovi pe un om. Cum am putut să-i rezist! 
Cum am putut să-i rezist! Destul, opera e aici. Am ieşit în 
raza rece a lunii şi am mingliat micul Muzot ca un animal 
mare — vechile ziduri care mi l-au ingăduit. Şi dărimatul 
Duino." 

De cîte ori citese aceste rinduri, simt în mine o emoție pe 
care cu greu o stăpinesc, căci mă gindese de o parte la splen- 
doarea acelor Elegii care pot sta alături de ceiace a scris 
Hölderlin mai turburător si Goethe în al doilea Faust mai 
tainic, si fiindcă evoc de alta parte 0 fotografie, unde Rilke, 
farà pălărie, stă la poarta castelului umil într'o privelişte de 
munţi si de primăvară cu crengi neînfrunzite încă. Rilke pri- 
vind în soare cu ochi vizionari şi mirati. 

Si mă gindesc la altă zi memorabilă, cind a venit să-i 
calce pragul singurătăţii Paul Valéry, căruia Rilke îi tradu- 

versurile într'o limbă pe care francezul n'o intelegea. Mă 
sindese la acea intilnire, într'o vale pierdută din munţii El- 
veţiei, a lui Valéry si a lui Rilke, cu destinul poeziei euro- 

ene in minile lor. Mă gindesc că poate, pe cind soarele le 
ungea, în mica grădină de lingă casă, umbrele unite fraàteste 
— umbra morţii lui Rilke tremura, străvezie încă, unde- 
va pe-aproape, dind mai multă limpezime sufletelor şi cuvin- 
telor o puritate neinteleasà, Umbra morții, „ca o pasăre 
mare si tăinuită” cu sborul rotund acolo, sus, ,pe muntii din 
suflet” evocati întrun turburător fragment dintro poezie 
postumă de Rilke însuși, 

lată tradus de mine fragmentul întreg: 


Așezat pe munţii din suflet. Priveşte, ce mică acolo, 
riveste: localitatea din urmă a vorbei, şi mai sus, 
nsă ce mică si ea, încă un ultim 

sătuc de simţiri. O recunosti tu? 

Aşezat pe munţii din suflet, Stratul 

de piatră sub mini, Aici înfloreşte 

bine ceva; din mula prăpastie 

iese'nvoaltà o iarbă negtiutoare cintind. 


VALERY, RILKE ŞI POEZIA PURA 89 


Dar cărturarul? Ah ce înce cunoască, 
) pu să e 
și i acum, așezat pe munții din suflet. 
ar o umblă de sigur, în sfintă știință de sine 
multe mprejur, multe dihânii de munte În pace 
as perindă şi stau. Şi pasărea mare si tăinuită 
rcercue piscul renunțării curate, — Insă 
tainuità, aici pe munţii din suflet.. ' 


Precum Valéry ajunsese part i-a 
E i ‘se partea cealaltă a universului 
Mio ual, Rilke a atins aicea partea cealaltă a universului 
Şi acuma, ca să sfirşese, nu voi f. poez 
A „ca $ i N ace între i ilke 
A apa I Valery sinteza făgăduită. La ce sua pr 
or Datare 4 a Le s atunci ge parte-mi ar fi cel 
ant s vre i 
tenta unei unitàti sufletesti care le leagă A apakan a 


mindouă — cînd această unitat ze. i pe a- 
— lăsaţi-mă atunci ca | e o simtiti intuitiv. Sau de nu 
moriei lui Rilke, drep împreună cu Valéry, dar in cinstea me- 


t libaţie spirituală adusă t 
-K na i aa r a vremii veșnic turbure opine Tae 
sine. ga „ vinul prețios, „vinul pierdut” al poeziei 


Perdu ce vin, ivres les ondes!... 
J'ai vu bondir dans l'air amer 
Les figures les plus profondes... 


Ion Pillat 


ha etzt auf den B 
ergen des Herzens, Siche wi 
siehe: die letzte Ortschaft der Worte, und höher FERSY 
aber wie kleln auch, noch ein letztes ; 
PISA von Gefühl, Erkennst du's? — 
usgesetzt auf den Bergen des Herzen i 
t 
unter den Händen, Hier blüht wohl Goak 
ċiniges auf; aus stummen Absturz 
blūht ein unwissendes Kraut singend hervor, 
ae der Wissende? Ach der zu wissen begann 
und schweigt nun, ausgesetzt auf den Be ý 
Da p wohl, heilen Bewusstseins, ati TENE, 
manches umher, manches gesicherte Bergti 
E er, 
wechselt und weilt. Und der grosse dn Vogel 
kreist um der Gipfel reine Verweigerung, — Aber 
ungeborgen, hier auf den Bergen des Herzens — 


UR AE 0/9 .... 
+... t-o, è o ee; edo! șia 
* - + 


Rikki-Tikki-Tavi 


i i i cu băgare de samă, căci 
schideti urechile si ascultați cu băgare y È 
e rindul pR EA pores despre anpa Borer ri 
i i isprăvită cu bine de câtre ci- -Tavi, 
oieri ercitor, si Ciuciundra, soarecele mose, n ig di 
tr'ajutor, insă greul greului ll duse lot numai hu 
AR a. C da stufoasă, mai 
ikki era o mangustă. Cu blana şi coada asi, 
că Epi deoseheai de o pisică; numai că avea un se se 
văstuică. Ochii gi virful nasului, pe care venne il m mă 
dulmecind în dreapta şi în stinga, erau trandafirii; pe p 
ajungea să se scarpine oriunde ar fi vrut şi se puica pal 
de tuspatru peg dupà pre rs conda PS Li 
i birliga de parcă ar > i atic 
jolea aà ra, avănd din iarba sari corri n ză 
necontenit strigătul războinic: i-tikk- ră A 
ñ Je riului, pe unde Rikki îşi petrecea vi 
stie N revenit furtunoase, după ce noaptea întreagă 
oy desfundase cerul în siroaie dă potop. Se A a 
ca virtejurile inspumate so invalue sì pe “np gita 
isească în josul apelor, in vreme ce ca se Shaten Tare 
era gs Dar, în alunecarea ameţitoare, cu ochisorii mei 
i trandafirii deschişi, zări cum trece pe lingă o pr = 
şi desficu gura și şi-o înclestà cu putere — apoi ci zu 
imtire. i : 
RCA se desteptà, se văzu În arsita soarelui pe un strat 
de iarbă. într'o grădină, cu un copilas lingă ea zicind: nea 
_. Mamà, uite o mangustà moartă, Vino să ne juc 
A intarea. 
= ln -- ge mere ae răspunse mama. Du-o în casă şi aratà-o 
i, te că n'a murit incă. $ 
mag e o luā de coadă, cu băgare de samă, intre două 
degete şi o puse pe masa gata asternutà din sofragerie. 
— Ce-ai adus aici, ştrengarule ? — răsări cu vorba o na- 


w 


RIKKI-TIKKI-TAVI iN 


milă de om. Asta e o mangustà; nu, încă nu e moartă, dar 
nici mult nu i-a lipsit să se innece, la, sà "'ncercăm, poate-și 
vine în fire, 

O luă binisor si o înveli în bumbac, aşezind-o aproape de 
foc. Sărmana făptură țeapănă incepu încetul cu încetul să 
se miste, — un nouras de aburi se ridică de pe ea, — apoi îi 
tresări născiorul trandafiriu, — si deodată Rikki strinutà si 
deschise ochii mirati. 

— Stai locului! — zise omul. Altminteri o sperii si fuge. 
Să vedem ce face. 

De-ar fi înţeles Rikki ce a spus omul, ar fi hohotit de 
ris. Să sperii o mangustă! Aceasta nu-i în stare oricine, pen- 
trucă e un lucru greu, greu de tot. O mangustà este din vir- 
ful cozii pină în virful nasului numai curiozitate. Tot nen- 
mul mangustelor are aceiaşi deviză, care sună: „Dă fuga şi 
vezi ce-i nou”, Clipind des din ochi, Rikki privi la vata ce-o 
invelea, o mirosi si găsi că nu-i bună de mincat; apoi se in- 
tinse, trepădă în jurul mesei, își viri nasul si ochii sglifi în 
toate paharele, mirosi fructiera, stătu apoi dreaptă lingindu- 
se ca pisicile, se scărpină, — și cu o săritură neasteplatà se 
avintā pe umărul băiatului. 

— No lua razna, prostule! — rise tatăl. Să n'ai nici o 
teamă. Asa-i obiceiul ci de a se imprieteni. 

— Au! Mă gidilă, la bărbie si la git.. Au! nu mai pot 
răbda! — strigă Harry, 

Rikki-Tikki îşi viri capul sub gulerul băiatului si privi 
curioasă în josul gîtului; ii mirosi urechea, sgîrciul de sus, 
apoi sfircul de jos, — si, descoperind la mijloc o găurice, 
îşi si năpusti nasul trandafiriu înăuntru. Harry scoase un 

ipăt grozav si se seutură, în timp ce Rikki sărind jos Își 
inse labele, 

— Maica ta, Doamne! — exclamă mama lui Harry, ȘI 
ăsta se chiamă un animal sàlbatec! Pare-mi-se că e blind din 
cauza purtării noastre omenoase. a 

— Toate „mangustele sint la fel, — răspunse tata. Cit 
timp Harry n'o chinueste, n'o trage de coadă sau nu stă s'o 
închidă într'o colivie, jigania se face ca un mielusel si rà- 
mine cu noi. N'ai ceva să-i dai de mincare? 

Harry alergà ca un vifor la bucătărie şi smulse o bucată 
de carne crudă din minile bucătarului, lăsindu-l să bodogă- 
nească. O tăiă în fisii mici si o întinse lui Rikki-Tikki, care 
se ospàtà ca un pașă. lar după ce-și văzu stomăcelul dol- 
dora, trase o raità pe verandă, unde se așeză în bătaia son- 
relui, sburlindu-si blanita frumoasă si uscindu-si-o pinà )a 
piele. Acum abia ti venirà toți boii acasă. 

— E mult mai bine aici decit în vizuina mucegăită unde 
am fost, — își zise în sine. Apoi sînt în casa asta lucruri maj 
multe decit a văzut în viaţa ci toată familia mea la un loc. 


VIAŢA ROMINEASCA 
pină voi mirosi si iscodi toate din 


» 


Trebue să zăbovesc aci, 


fir în păr. . 
Cit fu ziulica de mare cotrobài prin toate ungherele. In 
i-l smoli 


baie era s'o piteasci deabinele; apoi născiorul roșu și T 
de sus pină jos cu cerneala din călimara de pe birou şi-şi 
fripse limba voind să cerceteze capătul aprins al țigării ce 
fumega în gura omului celui mare. Seara se minună văzind 
cum sint aprinse lămpile în odaia copiilor, iar cind Harry 
se urcă în pat, ca încercă de i se potrivesc ciorapii şi pan- 
talonii băiatului, Se căţără apoi pe picioarele de stejar masiv 
ale patului, sări pe pernă si închise ochii ca şi cum i-ar fi 
venit să doarmă. Ţi-ai găsit însă să se liniştească — acest 
neastimpărat sfredelus, care tresărea la cel mai mic sgomot 
si începea să cerceleze şi să scormonenscà dedesupturile cu 
deamănuntul. Părinţii lui Harry intrară în cameră pentru 
a-şi lua noapte bună, Rikki elipi de pe pernă, privindu-i cu 
gămăliile lucioase ale ochilor. 

— Asta nu, nu se poate, — zise mama. Poate să mi-l 
muște pe Harry. 

— Nici prin gind nu-i trece. Ba, să vezi, gujulia aceasta 
te păzeşte mai strasnie decit un buldog. Sà intre, Doamne 
fereşte, un șarpe în odaie... 

insă mama lui Harry nici nu vroi să se gindească la o 
grozăvie ca aceasta. Si totusi tatàl avea dreptate, chci odaia 
de dormit a băiatului se găsea într'o clădire singuratecă, la 
marginea junglei indiene, 

În dimineaţa următoare Rikki-Tikki se instalà la dejun 
din vreme, după ce, călare pe umărul lui Harry, se plimba- 
se într'o excursie veselă pe verandă. In timpul nopții își lin- 
sese nasul, făcindu-și-l iarăşi trandafiriu şi acum și-l mișca 
necontenit, sorbind cu nesat aroma ceaiului din ceascà si 
mirosul suncii si al ouălor. li dădură să guste si din bana- 
nele dulci şi din ouăle fierte, iar drept mulțumire Rikki se 
alinta cind în braţele unuia, cînd în braţele celuilalt, miro- 
sindu-le minile, Işi pusese în gind să a jungă râsfățula casei, 
căci maică-sa, care trăise in familia generalului comandant 
din Segowlee, o povăţuise multe si de toate, cum s'a chitească 
mai bine să izbindeasca în vintà. In cele din urmă, Rikki se 
repezi si în grădină, ca să iscodească si acolo tot ce era de 
iscodit. Grădina era mare si numai pe jumătate cultivată; 
se găseau aci trandafiri butaci uriași, — abia de-i puteai o- 
coli cu vre-o zece paşi mari, — apoi portocali si lamii, 
îmbrăcați tot anul în floare si fructe. In partea cealaltă, săl- 
batecă, a grădinii creştea trestie de bambus si o iarbă deasă 
şi înaltă de un stat de om, — vorba ceea, un loc nici că se 

vate mai frumos, Rikki-Tikki sburda în toate părţile şi-şi 
ingea buzele. 

_. Minunată vinătoare trebue să fie pe aici, — îşi zise 


RIKKLTIKKI-TAVI 9% 


ca, și d astfel, coada stufoasă i se imbirli 
de at sticle. Apoi dădu iurăş prin răzoare, = dec d aula 
ara ză mirosi ici, adulmecă dincolo, pină ce deodată i se 
inci aa ie méices, o tintuirà locului nişte glasuri 
tin ira ra Darzi, eva croitor, cu nevastă-sa. Işi 
- jgh a a minune de cuib, apropiind două foi si lipin- 
er san e de jos cu mult meșteșug una de alta. Scobitura 
rapa È big cia apoi cu grijă, aducind lină si tot felul 
“e canu m însă, amindoi stăteau în fata cuibului 
— Dar ce-i cu voi? — întrebă Rikki-Tikki 
— Oh! Că mare prăpăd îi cati 
3 pe capul nostru! — îngăi 
persi. Partito de amar si plins, nu putea siria era 
Shitit. ; puisor ne-a chzut eri din cuib si Nag ni l-a în- 
— Hm! — făcu Rikki-Tikki. Fi ici 
lode fini inis. Dar cioe! Nag Bei hi is elio» 
curind prin E Sr Vai ala?... mă iertati... sint de 
vici Darzi, nici nevastà-sa nu răspunseră nimic; 
pring ni poi se pitulară în fundul cuibului, alici din dec 
pae. i ae oao de jos de tot, dela rădăcina măceşului 
aripa un = pn A da dea atit ra groaznice, încit 
i ] aşi şi mai bine. Şi a, — 
putin cite putin, mai întii capul cu iaia lea ani casa 
rv eg, pr de cinci picioare, — trupul lui Nag, a cobrei 
mt i Br pi din iarbă apropiindu-se. lar acum Nag își 
mită spui rept în sus, şi-l clătină în sus si în jos, apoi 
a a-p stinga, tintuind necurmat cu privirea pe 
ieri nti pete plină de răutate si rece a sarpe- 
tai rece prin fs Sco expresie înghețată, orice ginduri 
_ e-i Nag? — fluerà el cu limba- i 
aa pa ie Nag! Vezi tu pecetea pes mega us x 
simta pe tte Topi ac ti cară 
sm a intinse? Priviti-mà cu toţii şi Vă primeam or „ee 
ai îşi întinse seufița în toată lăţimea, şi Rikki-Tikki i 
ca o clipă ba ir Saar ppt seni 
c ă, . Indatà în i ad i 
Lie» ve niciodată o cobrà vie, totuşi peri pagaia 
cuor gu cei cu cobre moarte si stia pe bine cà rostul vietii 
pen x iste, odată ce a Ajuns în putere, este să doboare 
ip și să-i măninee. lar Nag știa şi el aceasta prea bine şi 
» e că-și Inghetase privirea de nepătruns, adincuril ini. 
i agito îi tremurau, lira 
— vre neghioabe! — zise Rikki- 
i è i b i ikki-Fikki. Brahma-Ne- 
Delta ar trebui să-ţi fie rușine să măninei pui golasi din 


se o ——VIATAROMINIASO ——— 


Nag se gindi, se răsgindi şi-şi tinti apoi privirea în iar- 
bă, la spatele lui Rikki. Stia sigur că aciuirea unei manguste 
în gràdinà inseamnă, mai curind sau mai tirziu, moartea şi 
pieirea familiei sale, si de aceia Îşi scormoni mintea după 
vre-o şiretenie. Pentru a-i lua orice grijă lui Rikki, îşi lăsă 
capul ceva mai jos, tinindu-1 într’o parte. h 

— Să vorbim drept! — zise el. Tu măninci ouă. De ce 
n'aş minca gi eu păsări? 

— Tn spate! Priveşte inapoi! — ţipă Darzi. 

Rikki-Tikki era prea desteaptà ca să mai piardă vre- 
mea cu uitatul înapoi. Sări drept în sus, cit putu de sus, — 
şi chiar pe sub dinsa tisni înainte capul sisiind al Nagainei, 
nevasta impielitatà a lui Nag. Se strecurase binişor În spa- 
tele lui Rikki, umblind s'o izbească şi “o răpună cu viclenie, 
Ha! Cum mai spumega, cind îşi văzu planul zădârnicit. Rikki 
se aruncă drept în spatele Nagainei si, de-ar fi fost ceva mai 
coaptă în vîrstă, i-ar fi venit în minte, desigur, că acum, cu 
o singură mușcătură, ar putea să-i rupă şira spinării. Ce-i 
drept, muşcă, dar, — temindu-se să nu se întoarcă din nou 
asupra ci, — nu mușcă destul de udinc si apăsat, şi, inainte 
de a-şi fi terminat trebușoara, sări cit colo, lăsind-o pe Na- 
gaina să se svircalească de durere în țarină. 

— Ciinosule, nemernicule de Darzi! — scîrsni Nag, opin- 
tindu-se cit mai sus cu putință. 

Insă Darzi îşi clādise cuibul cu bună chibzuinţă atit de 
sus, încît nici un şarpe nu-l putea ajunge. Acum se legina 
sburdind pe o creangă şi nu mai putea de furia nevolnică a 
dusmanilor săi. 

Rikki-Tikki se aşeză pe picioarele dinapoi şi se sprijini 
in coadă, întocmai ca un cangur. Ochii i se rosirà de tot (la 
manguste acesta e totdeauna semnul furiei) si începu să-şi 
verse veninul şi să ocărască, — ceiace mo impiedica însă să 
fie necontenit cu ochii în patri. 

Totuşi Nag si Nagaina dispăruseră în iarbă. Cind un 
şarpe şi-a gresil lovitura, nu trădează niciodată nimănui ce 
are de gind să facă, Rikki-Tikki n'aves nici o poftă să ur- 
mărească fupurii prin desisuri, căci nu-i venea de loc la so- 
coteală să se ia la harță cu doi şerpi de-adată. Işi luă catra- 
fusele, asezindu-se pe prundisul din apropierea casei. Gindu- 
rile o copleşiră. Cum stăteau lucrurile, ele erau destul de se» 
rioase pentru dinsa. In cărțile vechi găsim scris că mangu- 
stele muscate de şerpi îşi caută anume ierburi, cu care se 
lccuese, Dar toată vorbăria aceasta e numai un basm. Mus- 
câtura unui şarpe veninos înseamnă pentru o mangustà de 
cele mai multe ori moartea sigură. E vorba deci în astfel de 
lupte să-ţi pui toată virtutea. Agerimea ochiului şi iufeala 
corpului hotărăsc izbinda; e o intrecere între lovitura co- 
brei şi săritura mangustei, şi fiindcă nu s'a găsit încă ochiul 


RIKKI-TIKKI-TAVI RE 


atit de ager, ca să urmărească mise toare 
arca fi 

ponsa şarpele cu capul cind vrea să masini piana 
oară nespus de unată, si fără amestecul mistic al unor 
a À Fa esere Rikki-Tikki işi dădea sama că nu cu- 
e e încă toate tainele mestesugului (şi aici era ceva mai 
mei 5 captă decit foarte multi copii, care se cred deştepţi ne- 

med ară dar, tocmai din pricina aceasta, i se umplea 
act eine rani Cd e apare 
încrederea În sine si, cînd a a i i a 

A È > gi, ci y se apropie st 
ea, îi primi desmierdările eu multă plăcea, i amro S 
i se cărei Și bună dreptate. 
eodată apropiere sisii abi È 
= cris op skovan Ò voce slăbânoagă: 

„Era Karait, sarpele mic gi cenusiu inch 
Herpin prin praf, aşa că nici nu-l poți tar pù tot Prima 
er runtel, mușcătura lui Karait este tot asa de otrivitoa- 
ns a Mp arati te de Karait lumen se teme si mai mult, 
a e tă nu-l poţi vedea decit după ce-i prea 


iL 
Rikki-Tikki, care din fericire învăţa 
bonita este aproape cel dintii lucru ai ee 
gu i CE puii), sàri iute din bratele lui Harry Ba- 
gàn e u-se pe picioare, cum îi e felul si cum moşteni din 
glionsli, nell Harry. beat intrun bohot de vee dae Cali 
de ciudat ar părea mersul pere ra perte Syria 
nare importanță, căci îi dă posibilitatea Sironi RS 
n cot 
prigioni Sa la dreapta sau la stinga, ogni gie 
Leggio Led z. Rikki-Tikki nu-şi dădea sama că lupta 
a adr me mai primejdioasă decit lupta cu Nag, 
E A atit de mic si se poale răsuci atit de re- 
a ia pdc piro iti poate întoarce lovitura in ochi sau 
era aa rana al greșit Prima dată. De lucrurile acestea, 
fette aa aaa e a fo 
e să-l mursice mai bine. Karait izbi ful ritor. Rikki sari 
mai bine, eràtor. i 
Pat pe In aceiași clipă însă, micul Ba ară se zane qui 
os din nou si, un fir de păr, de n'a atins-o acum | 
5 scosse tin tipat. a umăr. 
Fa ă i Sao Ko 
ucide, x aniria ! Veniti! Uitaţi-vă! Mangusta noastră 
ama lui Harry scoase si ea un țipăt tatăl dă 
ne Avo dupà un retevei. Dar pini pp Ant 
Nea d car Şi a treia oară îşi gresise tinta. Rikki se 
adagio “ra înainte si, apucînd șurpele între picioa- 
Ri că ga adine înfundată în spinarea lui, îl mușcă d 
- Și muşcă, şi muşcă, — aproape își simțea dinţii priva 


9 VIAȚA ROMINEASCĂ 
şi-i apasă unii pe alții, — se rostogoli apoi pe prundiș gata să 
se dea peste cap cu șarpele în spasme, prins între dinţii as- 
cutiti. Harry trase un chiot, iar Rikki se apucă să-şi infulece 
vr fraz cu piele si oase cu tot, Incepu să-i înghità coada, 
cind își aduse aminte tocmai la timp că un ospăț prea pe 
lac îi ingreunà mădularele si ea trebue să rămiie trasă prin 
inel, pentru că o mai aşteaptă încercări zdravene cu șerpii. 
De aceea își șterse frumusel nùsciorul trandafiriu si cu inima 
plină de voie bună se tăvăli prin nisip, privind cu mirare la 
tatăl lui Harry, care tăbărise cu reteveiul asupra şarpelui 
mort, 

— Ce o mai fi si asta? — se întrebă Rikki-Tikki. Eu ştiu 
că i-am tăcut felul. 

— Dulcea mea Rikki, — zise mama lui Harry cu lacrimi 
în ochi, luind-o de jos si sărutind-o drept în născiorul pră- 
fuit. — Draga mea si buna mea, tu mi-ai scăpat copilașul 
dela moarte, tu odorule. Iti voi fi totdeauna recunoscAtoare. 

O sărută apoi iarăși, şi iarăşi rise printre lacrimi. Tatăl 
era de aceiaşi părere şi zise că d se Rikki-Tikki le-a trimis-o 
mila cerească, — si cu toții o mingiiau şi-o alintau, în limp. 
ce Rikki îşi mișca născiorul trandafiriu încolo și incoace și 
se uita la dinşii cu ochii mari si mirati. 

La cină îi ingăduiră să se plimbe pe fata de masă albă, 
printre pahare si farfurii. De trei ori ar fi putut să se satu- 
re cu bunătăţile cele mai gustoase, — dar gindul li era 
mereu la Nag si Nagaina şi, măcar că grozav îi plăcea so 
sărute si s'o alinte şi să se răsfeţe pe umerii lui Harry, cite- 
odată rosata i se ridica în ochi si atunci scotea din fundul 
pieptului si cu stràsnicie strigătu-i de luptă: „Rik - 
tikki-tikki-tkş!!“ 

Harry Po luă în pat, şi-o încolăci în jurul gitului, sub 
bărbie. Rikki-Tikki fusese prea bine crescută de maicà-sa, 
pentru ca să muște sau sà sgirie, dar, îndată ce băiatul ador- 
mi, o şterse binisor, ca să facă ocolul casci, asa cum $ 
făcea în fiecare noapte. Prin intuneree se lovi de Ciuciundra, 
șoarecele mosc, care piue toată noaptea atit de jalnic, de 
parcă i se rup baerele inimii. 

— Oh! Nu mă ucide! Crutà-mi viața! — se rugă Ciu- 
ciundra. Scumpà Rikki-Tikki, -mă sà tràesc! 

— Urli ca un neghiob! — zise cu dispret Rikki. Crezi tu 
cà cine ucide un sarpe, se coboarà la un soarece? 

— Ah, ucide un șarpe! Da, asta o faci tu; numai că e o 
meserie cu multe primejdii! — răspunse șoarecele cu faţa 
inginduratà, Cine vinează şerpi, lesne poate so pàfeascì... 
Si apoi... oare nu sar putea ca Nag să ne asemue vreodată 
prin întunerec? 

— Haida-de! — Rikki se simțea atinsă profund în min- 
dria ei. — N'aibi nici o grijă. Si la urma urmei... Nag își 


= > 
RIKKITIKKETAVI 97 


face mendrele prin grădină, iar tu nu ţi-ai prea luat inima 
în dinți niciodată să ieși din casă. 

— Nag e pretutindeni, Rikki-Tikki! Varul meu Ciua, 
goarecele de cimp, mi-a povestit... 

Ciuciundra îşi curmă vorba deodată, 

— Ţi-a povestit?... Ce? 

— Sst! Domol! Nag e pretutindeni! Să le duci la Ciua, 
să stai de vorbă cu el. 

— Știu eu de-l găsese ori nu? Descleasti-ti fălcile gi vor- 
beşte! Ce ţi-a povestit? 

Lui Ciuciundra i se inmuiari picioarele gi, lăsindu-se pe 
brinci, începu să urle, de-i curgeau lacrămile siroae in barbă, 

— Eu sint un biet mosneag amărit, — se boci el, Nici 
nu mă încumet să ies din ungherul meu si acum să stau să-ţi 
povestesc ra ca acelea!... Sst! Taci! N'auzi nimic? 

Rikki-Tikki își încordă urechea. O tăcere profundă 
impinzea totul. — Dar stai! — acum se răsirinse în întu- 
nerec un fisiit ușor, ușor de tot... tis! tig! — Era țişiitul surd 
al unui şarpe ce aluneca pe pardoseala de cărămidă, 

— Ha! — îi străfulgeră prin minte lui Rikki. E Nag sau 
Nagaina... Auzi!... Acum se tirie pe canalul de scurgere în 
separi gra na, stăi că-ți arăt eu ție! 

u ă se strecură pină în odaia lui Ha i, negăsind 
nimică să-i dea de bănuit, se indreptà tiptil spre dela de 
bae a mamei lui Harry. Din partea de jos a unui perete, o 
piatră fusese scoasă pentru a da drumul apei să se : 
şi aici Rikki li auzi pe Nag si Nagaina şoptind afară în Iu- 
mina T 

„__— Cind n'o mai sta nimeni în casa asta, — zise Nagaina 
către bărbatul său, —o să plece si ea, si toată grădina va fi 
iarăși a noastră, numai a noastră. Si acum intră cu bägare 
de par și arab on intii si ar e omul cel mare!... Odată 
isprăvita treaba, arce-te afa en e 
luăm pe urmele lui Rikki. iii d, ti 

— Si crezi tu neapărat că ne va fi de vre-un folos să uci- 
dem oamenii? 

as Fără doar si poate. Avut-am în grădină vre-o man- 
gustă citi vreme a stat casa goală? Nu, — pe atunci huzu- 
ream ca niște regi, — si apoi nu uita, puişorii pot sà ne iasă 
din ouă mine-poimine... le trebue si lor liniște si loc ca să 
sburde. 

— Asa e, La asta nu mă gindisem. Voi ucide intti pe 
omul cel mare şi pe nevastă-sa, ba şi copilul de so putea. De 
Rikki-Tikki n'o sà ne prea doară capul pe urmă. Cum o ve- 
dea casa goală, pierdevară o să-și ia tălpăşița singurà, fără 
a vive nevoiţi a ne viri capetele în primejdie, luptindu-ne 

O furie năstruşnică îi furnică lui Rikki prin tot trupul, 

7 


ns VIAȚA ROMINEASCA 


ind vorbele acestea. $i apoi se ivi prin canalul de scur- 
pre mai intii capul lui Nag, urmat încet de tru oS 
lung de cinci picioare, Cu toată furia sa, Rikki- An 
spàiminti grozav, văzind atit de aproape în faţă-i poli pe 
rias al cobrei. Nag se încolăci, ridică drept in sus capu 
rămase cu urechea afintità în intunerecul nopții, în timp = 
ochii săi plini de răutate n cine atit de scinteetori, 

ikki îi ca distinge foarte bine. A 
5 ine acei aci, = se gindi Rikki, — li vine Nagaina 
în ajutor. De mai aştept, îmi poate omori pe omul cel mare, 
care-i atit de îi = mine, 

i de făcut f © zeita 

Nag işi legănă capul încolo si 'ncoace si sorbi dintr'un 
mertic cu apă, ce slujea la umplutul căzii. 

— Omul cel mare are un retevei, — sisti şarpele, = ci 
care l-a ucis pe Karait. Reteveiu] poate-l mai pastreaza; fra 
bună sumă însă că nu-l aduce cu dinsul cind vine di 
nenta la bae. Să-l aştept liniștit. Nagaina l... Auzi? Il pindese 
aici la răcoare pînă mine dimineaţă, » 

După ce se stinse sisiitul sarpelui, nu se intoarse zor 
un răspuns. Totul căzu iarăși intr’o liniște de moarte, $ 
Rikki-Tikki era încredințată acum că Nagaina işi cautase 
de treabă. Nag se încolăci în jurul merticului, în timp ce 
Rikki, cu respiraţia reținută, asculta cum își freacă solzi 
aspri de vas. Ea nu se încumetă să se clintească, şi mai să- 
amorțească trupul întreg; abia după un ceas gi mai bine e 
desprinse încet din loc si inaintă. Nag dormea gi Rikki-Tikki 
îi cercetà cu privirea uriașul corp, intrebindu-se de unde ar 
fi mai nemerit să-l înșface. | d 

— De nu-i sfarm şira spinării la prima săritură... A- 
tunci, noapte bună, biată Rikki! A“ 

Privi cu de-amănuntul grosimea cefei, mai jos de scu- 
fità, dar și aci nu-i putea cuprinde grumazul si o mușcă- 
turà mai ton n'ar fi avut ca urmare decit o înturiere si mai 

avă a lui Nag. 

a Imi Piibe doar capul; trebue să-l muşc în cap, de- 
asupra scufitei, si odată ce ci înfipt dinţii, nu trebue 
să-i dau drumul cu nici un pret. i 

' Stătu liniştită si privi încă odată cu ochii roșii la Nag 
cufundat în somn, apoi... apoi o săritură fulgerătoare. Capul 
lui Nag se rezima de peretele vasului, asa că Rikki o clipă 
avuse timp să se sprijine de vas si să muşte pină ce-și simţi 
dinţii de sus apăsind pe cei de jos. Acum se încinse lupta. 

Rikki fu smuncità, sguduità vi No în fel si chi > — zo cher 

rece, cu care se joacă un cine fără inimă, — fu a 
Lins şi trintità de dusumele, de pereţi, de cadă, în roto- 
coale largi si în svîrcoliri scurte gi spasmodice, însă în ochii 
ei se urcase furia roşie şi se ținea cu dinţii înclestati de cor- 


(TARI Ma e: 


nic în toate părţile si lovea 

dă. Si cu toate loviturile si iz- 

iltot mai tare şi mai tare, căci 
era gala să-și găsească sfirsi drobità. Dar spre cinstea fa- 
milici sale vroia să moară ctrtâlcile inclestate. Se simțea tot 
mai ametità, trupul întreg o durea de lovituri, cind deodată 
din spate-i, un fulger scăpără in odaie sin urma lui un tu- 
net zav. Un vint fierbinte îi luă răsuflarea si flăcările ro- 
gii îi pirliră blana. Ce se întimplase? Omul cel mare se des- 
leptase de sgomot si descărease ambele țevi ale armei sale 
in Nag, exact sub scufita de pe cap. 

Rikki-Tikki, cu ochii închiși si cu fălcile inclestate se 
linea zdravin de trupul ce se svircolea, încredințată cu tot 
dinadinsul că acum şi-a dat si ca sufletul. Omul cel mare 
vroi s'o ridice, dar ca se ținea teapinà, pină ce acesta cu un 
cuțit desprinse de trup capul sarpelui. Abia acum Rikki își 
desclestà fălcile, lăsind capul lui Nag să cadă pe dusumele 
cu un sgomot puternic, 

— Alieu, — zise bărbatul, — tot mangusta noastră. De 
astădată mititica ne-a scăpat viața la amindoi. 

Mama lui Harry se apropie galbenă ca ceara si rămase 
cu ochii țintă la bucăţile însingerate ale lui Nag. Rikki-Tikki 
se indreptà șchiopătind in spre odaia de dormit a lui Harry 
si numai cu mare greu se capirà pinà în pat, După ce se 
cuibări cit mai bine în perina moale, își petrecu noaptea in- 
tinzindu-se, lingindu-se și pipàindu-se cu prijă să vază dacă 
nu cumva îi sfarimase Nag oscioarele dintr'nsa, 

A doua zi de dimineaţă, se simțea încă țeapănă, dar în 
suflet îi mijea o mulțumire mare. 

— Imi mai rămine Nagaina, — se pindi ea. Si lupta cu o 
femee e mai îndrăcită decit lupta cu cinci bărbaţi. Si unde 
mai pui, că şi puii, de care vorbirà între ci, pot ieşi din ouă... 
Maică, Doamne! Nici o clipă nu mai pot zăbovi. Trebue nu- 
maidecît să stau de vorbă cu Darzi! 

Şi fără să mai aştepte dejunul, alergă cit ai bate din pal- 
me la măceș, unde Darzi își umfla bnerele pieptului, cintind 
lumii întregi un cîntec de slavă. Vestea despre moartea lui 
Nag se răspindise en fulgerul în toată grădina, căci servi- 
torul arunease trupul neinsuflețit pe grimada de gunoi. 

— Băşică in pene si neghioabă! — strigă Rikki supărată 
foc. E timpul acuma să ne spargi urechile cu gălăgia ta? 

— Nag e mort — mort de tot, — mort deabinelea! — 
cinta Darzi. Neintrecuta şi neadormita Rikki-Tikki l-a inş- 
făcat de ceafă — şi nu i-a dat drumul. Si omul cel mare şi-a 
adus arma — bum-bum — si Nag se desfăcu in două bucăți 
moarte de tot. Ha! Nu-mi va mai minca puisorii! 

— Bine, bine! Aşa o fi! — zise Rikki plină de nerăb- 
dare, Dar, pentru numele Junglei, unde e Nagaina? 


cu sunete surde în pereţi si ih 
hiturile, Rikki își inclesta di 


100 _VIATAROMINEASCA __ 


— A venit pînă la odaia de baie şi l-a strigat pe Nag!... 
Si Nag cel Rea a eşit afară pe-o coadă de mătură... Servi- 
torul l-a cărat afară si l-a aruncat pe grămada de gunoi. 

O! Haideţi să slăvim cu toții pe minunata ucigătoare 
de şerpi, pe marea crăiasă Rikki-Tikki cu ochii rosii! 

Si gitlejul mititel al lui Darzi nu se mai satura umplin- 
du-se cu insufletire nouă si nu mmi contenea de a împrăștia 
triluri de triumf prin toată grădina. 2 x 2 

— De-as putea sì mà urc pinà la cuibul tău. te-as învăța 
eu minte cit ai clipi. cimpoiu spart! — strigă Rikki. Habar 
n'ai ce inseamnă să faci lucrurile la vremea lor. Nici vorbă, 
colo sus, în cuibul tău, ești la adăpost, dar colea Jos pentru 
mine e pe viață si pe moarte. Tine-(ti pliscul, Darzi, numai 
o clipă! Dai 

£ Pentru marea şi strălucita crăiasă Rikki-Tikki, sint 
gata să fac totul, — răspunse Darzi. Care-i porunca la, birui- 

> a grozavului Nag? 3 
azi Unde e Nagaina? Te-am întrebat de două ori pină 
acuma, 

— Pe grămada de gunoi, lingă trupul mort al soțului el. 
Mare este crăiasa Rikki-Tikki cu nebiruiţii ei dinţi! 

— La naiba cu erăiasa ta si cu dinţii ei! Spune-mi incai, 
unde şi-a ascuns Nagaina ouăle? 

— In stratul cu pepeni, aproape de tot de zid, colo, unde 
razele soarelui cad de dimineață pină seara, sub frunzele 
cele mari, acolo şi-a ascuns ouăle acu trei săptămîni. 

— Si mai găsit cu cale pînă acum să-mi sufli macar un 
cuvintel? La capăt, colo lingă zid, zici? | 

— Rikki-Tikki.. n'ai cumva de gind... să te atingi de 
ouăle ei? i 

— Din ouă ies cobre mici și cobrele cele mici te inghit, 
pe tine si copilasii tăi, asa, de vii. Darzi. dacă ai numai un 
bob de minte în teastà, sboarà pe grămada de gunoi, pre- 
fă-te că ti-i ruptă o aripă si ademeneste-mi pe Nagaina colea 
spre măceș. Trebue să mă duc la pepeni, dar, stind lingă 
grajd, mă poate zări, 

Darzi avea mai multă inimă decit minte şi în capul lui 
cit o cireaşă nu putea să se adăpostească în acelaș timp decit 
o singură idee. Știind că puii Nagainei se nase din ouă in- 
tocmai ca si ai săi, i se părea cu totul nedrept să-i ucizi, Insă 
nevastă-sa e o pasăre inteleaptà si ea nu prea face deosebire 
între cobrà si ouăle de cobră. Aşadar își ui sborul din cuib, 
lisindu-1 pe Darzi să încălzească puisorii si să-şi depene 
pinà la capăt cintecul zvăpăiat cu moartea lui Nag. In unele 
privințe Darzi se aseamănă destul de bine cu oamenii. 

In timpul acesta soţia lui sbură pe grămada de gunoi şi 
începu să piue cu mare jale. 


Sla SA m | 4 ai - ~ 6 - A a a 
1 > 4 ” 


RIKKI-TIKKUTAVI OO 101 


— Oh! Mi-a rupt aripioara! Răutatea de copil a aruncat 
cu pietre în mine! 

Apoi se zbătu cu desnădejde adincă prin fata Nagainei. 
Nagaina își înălță capul si sisti: 

— Oho! Tu mi-ai fost, secălură slibanoagi şi nemerni- 
că? Tu mi-ai piuit, cind eram so ucid pe Rikki-Tikki? Pe 
cinstea mea, prost loc ţi-ai ales, ca să-ți hirii bocetul. 

Si se prelinse peste gunoaie si noroi. 

— Oh! Răutatea de copil m'a lovit cu o piatră! 

— Ei bine! Să-ţi spun si eu un secret: 

Am de gind să-mi inchei socotelile cît mai curind cu co- 
pilul ăsta. Asta ca mingicre pentru clipa cînd îmi vei alu- 
neca pe gitlej în jos. Azi dimineaţă au aruncat la gunoi tru- 
pul neînsufletit al soțului meu, dar nu se va lăsa amurgul 
incă, si baetasul va sta tot asa de liniștit întins în pat cum 
stă bărbatul meu pe gunoi. Asta te mingie, nu?... Priveşte- 
mà, prostuto, priveste-mi! 

Nevasta lui Darzi avea si alte treburi de făcut decit să 
asculte de glasul cobrei, căci o pasăre ce stă să privească în 
ochii de ghiaţă ai unui șarpe, e tintuità locului de groază, de 
nu se mai poate urni. 

Mica sireatà salta din loc în loc, scotind cite un piuit 
jalnic si neavintindu-se prea mult de jos. 

Rikki-Tikki auzi cum Nagaina se depărtează de grajd 
cărarea de prund si o luă la goană cit putu mai repede 
spre răzoarele cu pepeni. Intr'un loc intins în bătaia son- 

relui găsi aci, întrun ascunzis dibuit cu multă siretenie. 
douăzeci şi cinci de ouă asemuitoare cu ouăle de găină. dar 
on mai mici si învelite, în loc de găoace, într'o pielità al- 
urie. 
— Am venit la tane! — își zise ea, zărind prin pielita stră- 
vezie plămada de șarpe încolăcită, 

Maică-sa o dăscălise strașnie că puii de cobrà, din clipa 
cind ies din ou, sint în stare să ucidă o mangustă si chiar un 
om. Tocmai de aceea pișcă cit mai repede capetele ouălor 
si nu-și bătu mult capul strivind plozii de cobră, apoi 
cercetà cu băgare de samă de n'a dat gres cu vre-un ot. 
Şi cum le intorcea și le sucea pe tonte, dădu peste unul, ca- 
re-i scăpase din vedere. Un ris sălbatec o năpădi și tocmai 
stătea să-l zdrumice, cind o auzi pe nevasta lui Darzi că-i 


— Rikki-Tikki, Nagaina sa ținut după mine pină lingă 
casă, si, văzind că am înşelat-o, sa strecurat pe verandă... 
Repede... acolo-s taţi... si acuma stă ea să omoare pe omul 
cel mare şi pe toți, toți 

Rikki-Tikki lui în gură cel din urmă ou si se avintă 
spre verandă de parcă ar fi avut aripi. Aici Harry stătea la 
dejun cu părinţii, — totuşi Rikki-Tikki băgă bine de samă 


102 E VIAȚA ROMINEASCA 


că nimeni nu se atingea de bucate şi nu minca nimic, — dar 
nimic. | 
Nu păreau oameni în viaţă, ci steteau nemișcaţi ca niște 
chipuri de marmoră cu feţele albe, Nagaina se incolăcise 
lipită de scaunul lui Harry, — atit de aproape, că în fiece 
clipă l-ar fi putut musca în pulpele goale. 

Cu partea dinainte a trupului ridicată, dansa legànîn- 
du-se in sus si în jos sislind un cîntec de răzbunare, groaz- 
nic si fără capăt, £ 

— Tu ești odrasla omului mare, care mi l-a ucis pe Nag, 
— scrisni ea. Stai binigor. Nam încă poftă să te omor. O 
clipă sà mai aştepţi. Stati binisor, voi trei, binișor de tot. De 
vă mișcaţi, muse, si de nu vă miscati, tot pradă morţii sinteti. 
Ascultaţi-mă, căci e cintecul meu de răzbunare. O! oameni 
nătărăi, care mi l-aţi ucis pe Nag! » 

Harry stătea cu ochii pironiti la tatăl său, iar acesta nu 
putu decit să-i sopieascà eu răsuflarea stinsă: 

— Molcom, Harry, puiule. Nu cumva să te misti! Stai 
cuminte, odorule! 

Glasul lui Rikki spintecă deodată tăcerea infioritoare: 

— Vite aci, Nagaina! Aci sint! Apàra-ti pielea! 

— Toate lucrurile la vremea lor! — fu răspunsul. Îţi vine 
rindul si tie. Deocamdată, priveste-i pe iubiții tăi prieteni, 
Rikki! Nu scot o vorbă şi sint albi... albi ca ouăle Darzinei. 

— Dar nu ca ale tale, Nagaina! Căci ouăle tale sint nu- 
mai singe... singe ros închegat... afară în răzorul cu pepeni, 
lingă zid, 

Serponica se întoarse pe jumătate şi-şi recunoscu oul 
lingă Rikki-Tikki. 

— Sssss! Ah!... Dă-mi-l încoace! — zise ca, 

Rikki-Tikki luă oul între labe. In ochii ei fulgera minia 
roşie. 
— Ce-mi dai pe el? Pe un ou de şarpe? Pe un pui de 
cobrà? Ha? Pe o cobră împărătească? Pentru cel din urmă 
— pentru cel mai din urmă şi din urmă copilas al tău? Pe 
ceilalţi ii înfulică furnicele si se desfatà prinzind colo afară 
pe stratul de pepeni! 

Nagaina se desfăcu fulgerător de iute, uitind de toate 
pentru un ou. In aceeași clipă tatăl lui Harry smulse copilul, 
cu o apucătură repede, peste masă luindu-l lingă sine, încît 
cobra nu-l mai putea ajunge, dar si cestile de cafea și toate 
tacimurile se rostogolirà zângănind asurzitor, 

— Festal... Ti-am jucat festa! neghioabă! neroadi! mo- 
miie| — izbucni Rikki-Tikki. Copilul a scăpat. Si să mai 
ştii: eu l-am înșfăcat pe Nag de chică si i-am frint gitul. Eu: 
Rikki-Tikki-Tikk! 


RIKKI-TIKKI-TAVI 103 
Aa ca un miel sburdalnic sări cu tuspatru picioarele 


— Hal Ha! Ce plăcere! Cum se mai svircolea să scape, 
dar îl tinui zdravăn între dinți, Işi dăduse ortul de mult, cind 
veni omul mare şi-l tăie în două, Eu sint aceea! eu, eu sin- 
gurică, eu Rikki-Tikki! Haide, Nagaina! Vino să mai faci 
mi pe prea gia dinţii care ți-au a a bărbatul. 

ino şi te e: nu cumva să tinjesti prea mult vă- 
duvă în haine oa aa IRE ne 

Nagaina înțelese că momentul prielnic de a-l ucide 
ey i-a scăpat si oul se găsea tot între labele lui Rikki- 


__— Dă-mi oul! Dă-mi ultimul ou ce mi-a rămas si mă 
jur să plec de aci gi să nu mă mai intorc, — se rugă ca strin- 
Uadeti, pel: vet ca 

— i vorbă, — te vei cărăbăni de nici ca să fii podos- 
bă grămezii de gunoi, alături de bărbatul tău; iar Riria 
și gingăniile iți vor purta de grijă să nu te mai întorci, Hai, 

iată văduvă! Găteşte-te de luptă! Omul cel mare s'a dus 

să-și aducă pușca. luptă pină nu e tirziul 

Rikki-Ti i ca o smintità juca în rotocoale în jurul Na- 
gainei; se ținea să n'o ajungă cobra si ochii i se aprinserà 
ca jăratecul. Nagaina își adună puterile si izbi. Rikki-Tikki 
țișni drept în sus şi înapoi. Odată, de două, de trei ori vijii 
capul sarpelui să lovească, si tot de atitea ori se lovi de ro- 
go tpp un pocast ri da cele ra pm Rikki-Tikki cău- 

apuce jmașa din spate, dar Nagaina se sucea şi 

învirtea mereu cu ochii la dinsa. i aici st 
„In timp ce jos, de atita invălmășşeală, se ridică un no- 
rișor de praf, agnina se apropie incetul cu incetul de oul 
uitat pe verandă si pe care Rikki-Tikki în fierbinteala lup- 
tei îl pierduse din ochi. Acesteia tocmai îi venise în minte 
un nou şiretlic și-și trase puternic suflarea, cînd serponica 
se răsuci deodată si, apucind oul în gură, se desprinse ca o 
săgeată din arc, alunecind dealungul potecii. Dacă e vorba 
de viață si moarte, cobra îşi mişcă inelele trupului într'o goa- 
nà fulgerătoare si, asa, se asternu pămîntului ca pleazna unui 
biciu negru pe spinarea calului. Rikki o călca din urmă; stia 
că trebue să pună mina pe ea acum, ori toată strădania si 
bătaia ei de cap vor începe din nou. Serpoaica se strecură 
glonţ în măceșul din iarba cea inaltà, unde Darzi cinta 
inainte din adincul plăminilor cintecu-i de slavă. Dar ne- 
dia în na mult mai deşteaptă. 

ndată ce-o văzu pe Nagaina venind, o zbu 
si bătu din aripi pe sub nasul Nagainei. De CE late "i 
Darzi într’ajutor, șarpele poate că ar fi cotit în altă parte, 
așa însă Nagaina îşi pierdu cumpătul doar o clipă, apoi se 
puse iarăși pe fugă. Totuşi această singură clipă fu de a- 


104. VIAȚA ROMINEASCA 


juns pentru Rikki, si cînd şarpele se nâpusti în gaura de 
lan, unde se cuibărise cu Nag, dinții de fildeș ai lui 
Tikki i se înfipseră adinc în coadă. Incleștaţi astfel, 
alunecară vijelios în gaura întunecoasă, dind peste pietre si 
rădăcini. De obicei mangustele își văd cuminte de treabă gi 
nu se prea încumetă de a fugări o cobrà pînă in adăpostul 
ei, dar Rikki uitase de orice primejdie. Hm! Era un intune- 
rec ca păcura nopţii si Rikki n'avea de unde sti cind si unde 
se lărgeşte gaura, pentru ca Nagaina să aibă prilejul de a se 
întoarce si a o musca, Toluşi ea se ținea zdravân, întepenin- 
du-si tuspatru picioarele, pentru a le înfige în pimintul fier- 
binte si umed si a o opri pe Nagaina din goană, 

Darzi rămase cu ochii holbați la intrarea în gaură si 
cînd iarba deasupra acesteia nu se mai mişcă incoace şi "n 
colo, îl upucă o jale nespusă şi zise câtre nevastă-sa: 

__ De-acum n'o sto mai vedem niciodată pe viteaza noa- 
strā Rikki-Tikki! Marea crăiasă cea fără de frică s'a cobo- 
rit în mormintu-i. Mā prind că Nagaina ti va răpune capul 
colo dedesupt în măruntaele pămîntului. 

Zicind acestea se asezà în fata cuibului și prinse a cînta 
puisorilor lui un cintec de jale ce izvora în versuri nemes- 
tesugite din adincul inimii sale sdrobite. Si se găsea tocmai 
în culmea induiosàrii, cind iarba începu să se clatine şi încet, 
fenpinà si tăvălită pină după urechi în noroi, ieşi la lu- 
mină si Rikki-Tikki. Clipoci din ochi de citeva ori, — ochii 
inrositi o dureau de lumina aprinsà a soarelui, — si Darzi 
îşi curmă deodată în gitleju-i un oftat adine. Rikki își linse 
bărbia, se scuturà si strinutà. 

— O fiicurlim si pe asta! — zise ea. Văduvioara n'o să-ţi 
mai înhaţe puii cât e lumea şi pămintul. 

Si furnicile roşii ce hălăduesc printre ierburi, auzind-o, 
au si început a se cobori una după alta în gaură, să vază şi 
ele cu ochii. 

Rikki-Tikki se întinse în iarbă si adormi chiar pe locul 
unde se găsea.. Si dormi, si dormi, pinà ce soarele se cobo- 
rise de-abinelea. Dar si avusese de furcă în ziulica aceea. 

— O — ah! — căscă ea, desteptîndu-se în cele din urmă, 
Acum să mà duc acasă. Darzi, spune-i făurarului că Nagaina 
e moartă. Să-i vestească pe toţi megiesii. 

Făurarul este o pasăre cu glas răsunător, de parcă 
ai lovi cu ciocanul într'o câldare de aramă. De aceea, în 
toate grădinile Indici si în jungla întreagă, el fine locul to- 
bosarului care vestește prin sate noutăţile zilei. Rikki abia 
apucase pe poteca prunduità, că si auzi în spate-i prea cu- 
noseutul glas: 

— Bum! Bum! Bum! 

Era semnalul dintii, prin care făurarul porunceste tä- 
cere, și apoi răsună: 


RIKKI-TIKKI-TAVI 105 


— Ding-Dong-Toc! Nag sa d in- } 

3 dust Din-Dong-Toe g s'a dus! Din-Dong!... Nagaina 

tunci, unde îmi izbucni o hirmalae de uri. Toate 
păsările si chiar broaștele cintau din fundul i zar căci Nag 
şi Nagaina aveau o deosebită dragoste mai ales pentru bros- 
sa : aprig: 

jungind acasă, cu toţii voiau so imbràtiseze pe Rikki, 
— tata, mama si copilașul. Mama o stropi toată dI Sinca 
băețașul nu se mai sătura sărutind-o pe născiorul plin de 
lut, pină ce i-l curàti, de putu să adulmece iarăşi in dreapta 
şi 'n stinga cu pielita ci trandafirie. Rikki avu parte de o 
cină din cele împărăteşti si apoi se duse să se culce cu 


Mai tirziu tata și mama veniră să-şi i 
la nerd lor si vo uitarà nici pe Rikki în apte ie E 

— Ne-a scăpat pe toţi de la moarte, — zise mama. (Era 
ca ceara încă). Inchipueste-ti că lighioana asta mică și prea 
galasi ne-a scăpat pe toţi dela moarte! 

ore se nen, razi dormea epureste. 

i — zise ea. oi sinteți? Ce mai stati atita - 
Said Sa fr s'a isprivit, — ouăle le pri poet a Ci 
et CR ; si de-ar mai trăi — eu le sint naşul, — eu: Rik- 

Cu toatà mindria ei, Rikki-Tikki nu-si pi 

} NI “si pierdea cu - 
tul. Tinea grădina curată de şerpi, căci își E ricepea că 
send ei urari CINE, cele mai mari chiar, tremurau 

u-i numai de departe strigăt = 
Rilkkci-tikki-tilxk-tkg 1 aa Seppia 


Rudyard Kipling 
(Traducere de N. 1. Russu) 


Gala Galaction — scriitorul 


Pentru multi cititori si critici, Gala Galaction este unul 
dintre marii nostri scriitori, datorită, mai ales, minunatei 
forme literare, în care și-a îmbrăcat opera. 


Intr'adevăr, scrisul său e plin de farmec, prin bogăţia de, 


imagini si comparații; prin claritatea stilului, prin alegerea 
cuvintelor, prin toată acea armonie, care samănă cu sunetele 
unei bucăți muzicale. Aceste frumuseți sint aşa de bogate gi 
asa de luminoase, ca şi scinteile ce se împrăștie pe cer, în- 
trun joc de artificii. 

Cu toate aceste frumuseți, dacă ne-am opri numai la 
formă, am admira ceiace e secundar intr'o operă, şi am ne- 
glija fondul, cure interesează cu mult mai mult. Mi se pare, 
că, de multe ori, această bogăție de imagini te face să uiţi fon- 
dul, trecînd cu vederea ceince este esenţial. 

Toate aceste mijloace de-a scrie frumos sint, uneori, ca 
toaletele prea bogate, care, prin scinteierea lor, prin prea 
multele dantelării, ce ntîrnà de toate părţile, ne împiedecă să 
vedem frumusețea chipului, pe care-l imbracà. Căci prea 
multă lumină ne orbește; prea multă căldură ne copleseste, 
prea mult frig ne îngheață. Excesul de frumos ne fnce să ne 
obisnuim cu el, asa fel ca să nu-i mai gustàm farmecul. Ne 
trebuie deci o anumită distanță mijlocie, dela care să privim 
lucrurile. De aceia, prea multe frumuseți formale, căutate cu 
stiruintà, ne pot distrage dela ideia cuprinsă in operă. 

Unii au găsit frumoasă această formă din opera lui Gala 
Galaction, pentrucă ela putut să imbine cu măestrie vechi cu- 
vinte cu aromă bisericească, mirosind a ceaslov, cazanie și 
scripturà, cu limba literară de astăzi. Ali însă i-au reproșat 
această stiruintà, de-a pune în circulaţie cuvinte vechi si ne- 
întrebuințate, Cred că, dacă a făcut aceasta, Gala Galaction 
a urmărit să scoată la iveală mărgăritarele din cărțile sfinte, 
pe care le-a înşirat cu alte perle, ca să dea un sirag frumos. 


vu pr > =o wW 


- N n 
GALA GALACTION — SCRIITORUL 107 


A vrut sà arate că Scriptura are frumuseți, care, dacă le 
înfàtisezi într'o formă plăcută, pot circula ca termeni fru- 
mosi în literatură, Nu tuturor le place această încercare, 

Nu toată lumea e de acord, cind e vorba de aspectul ex- 
terior al operei literare a lui Gala Galaction, Si atunci, de ce 
să ne amestecâm intro discutiune, in care trebuie să se pro- 
nunte critica literară? Mai ales că forma acestei opere nu 
constitue criteriul nostru de judecată şi nici materialul de 
studiu, de care vrem să ne ocupăm, 

Noi vrem să cunoaştem sufletul autorului, pătrunzind 
fondul acestei opere, şi pentru aceasta ne vom pune mereu 
această întrebare: Pentruce Gala Galaction a seris intr'un a- 
numit fel, ceiace a seris? Ce neliniste sufletească reflectează 
această operă? Cum putem reconstitui această frimintare in- 
terioară, din această operă, pe cure o socotim un reflex al 
unor reale stări sufletești? 

Ca să putem răspunde la aceste întrebări, e necesar să 
analizăm citeva personaje din această operă, 


I 


Sufletul lui Gala Galnetion ne apare în opera sa purtat 
in două sensuri opuse, asa cum este împărțită inima oricăruia 
dintre noi. 

Deoparte, omul natural se ține agăţat cu putere de pă- 
mint, prin toate instinctele cu care caută să-și asigure exis- 
lenta. O mulțime de sentimente si pasiuni, care se deghizează 
uneori în aspiratiuni înălțătoare, ne fin prinşi aci, pe pă- 
mint; de altă parte, o pornire interioară, deosebită și antago- 
nistă, glăsuește în sufletul nostru, căutind o eliberare de ceia- 
ce-j omenesc, pentruca să se înalțe spre o viață spirituală su- 
perioară. Prin gratiile unei celule de închisoare, prizonierul 
priveşte spre lumina de afară şi aşteaptă ziua, cind porțile se 
vor deschide, ca să fie eliberat. Din învelișul trupului, prin 
toate aceste zăbrele, care sint pasiunile omenești, sufletul 
nostru priveşte si aşteaptă ziua îndltArii sale. 

Din aceste două porniri rezultă un dualism al firii noas- 
tre intime, care a furnizat material de gindire cugetelor mari, 
care au intuit sufletul omenesc, 

Platon spunea: „Trebue să știm că există în fiecare din 
noi două principii care ne conduc si ne poartă, si că noi mer- 
gem acolo unde ele ne due: unul este dorința noastră de plă- 
DA sete patul alea de regia Aceste două principii uneori 
se împacă, alteori se luptă în noi, si triumfă 
puri perde; p 8 a cind unul, cind 
_ Pascal vedea sufletul omenesc împărțit de lupta ce se dà 
în el între rațiune — ca element superior — şi pasiuni — ca 


i: CEI | VIATA ROMINEASCA _ 


pornire inferioară: „Războiul intern din om se dă între ra- 
fiune și pasiuni, 

„Dacă omul ar avea numai raţiunea fără pasiuni... 

"Dacă ar avea numai pasiunile farà rațiune... 

“Insă, avindu-le pe amindouă, nu poate să fie fără răz- 
boiu, căci nu poate să aibă pace cu unul, decit avind războiu 
cu celălalt. Astfel, el este totdeauna împărţit si opus lui în- 

usi”. 

E Literatura a exploatat si mai mult acest dualism al inte- 
riorului omenese, personificind uneori prin diavol pornirile 
interioare din om. 

Goethe a făcut din Mefistofeles a doua personalitate a lui 
Faust. Cind Faust vede în cl, cum aceste două tendinţe îl stă- 
pinese si îl poartă în sensuri contrarii, spune cu amărăciune: 
„Ah, două suflete se sbat în pieptul meu! Fiecare din ele vrea 
să se separe de celălalt: unul, dornie de iubire, se prinde de 
lume prin organele trupului; de altă parte, o pornire supra- 
naturală poartă pe celălalt spre locuinţele din ceruri ale stră- 
mosilor nostri”. 

La Dostoevschi, în special, noi urmărim cum figura lui 
Satan se precizează din ce în ce mai mult în personajele 
create, piniice ajunge în dialogul nocturn dintre Ivan si din- 
vol, din Frații Karamazov, pe care, dupà multe ezitàri, Ivan 
il recunoaşte a fi el însuși: „Tu ești o momeală, tu eşti boala 
mea, tu ești un spectru. Tu eşti halucinatia mea. Tu eşti in- 
carnatin mea... a gindurilor și sentimentelor mele, însă a ce- 
lor mai josnice, a celor mai dobitocesti... Tu eşti eu însumi, 
insă cu un alt bot... Tu eşti fantezia mea, tu nu eşti decit o 
copie a mea”, lar cind vorbește despre acest vizitator nocturn, 
il numeşte „el”, pe care, dacă l-ar fi desbrăcat, ar fi văzut că 
are coada lungă, ca unui cine danez. 


at 
Această idee a dublei nogstre aria e personifi- 
catà uneori prin diavol, o găsim şi în literatura lui Gala Ga- 
laction. 

Aceiasi inimă omeneasca este linistità ca o mare, pe care 
nicio adiere n'o agită, insă tot in ea se asvirl, depe țărm, ani- 
malele necurate ale Evangheliei, ca să o turbure. 

In bucata Moara lui Califar, se istoriseste cum diavolul 
îşi instalase o moară lingă un lac, unde întinsese lanţuri, cu 
care prindea sufletele creștinilor. In aceste lanţuri erau 
prinşi cei care voiau să se procopsească cu avere necurată. Bu- 
nătățile vicleanului erau asa de multe, şi bucuria de viața cu 
care-i gi ec era asa de mare, încit cei care indràzneau să se 
ducă aci după procopseală, veneau dearostogolul în iaz. De 
vreme lungă, moara blestemată și morarul diavolesc făcuseră 
atitea victime, încit acum zăgazul morii era întărit pe de- 


ec IR Sar si 4 y” b Gd 


GALA GALACTION — SCRIITORUL 109 
desupt cu oasele acelora pe care îi ispitiserà comorile Satanei 
si care veniseră la Călifar, ca să-i procopseasca, 

Intr'o zi sa dus la moara Ini Califar si tinàrul Stoicea, 
care crescuse, slujind în sat, pela casele tuturor. Şi cum nu 
avea nici o stare, s'a gindit că numai Moș Călifar ar putea să-l 
procopsească, așa cum nuzisese despre atitia alţii, N'o să fie 
el asa de prost, ca să se lase înghiţit de iazul morii! 

Cind a ajuns la moară, Califar îi cunoştea gindul, căci el 
era însuși diavolul. l-a spus să se spele putin pe mini gi ochi 
cu apă din iaz, și apoi să treacă la masă. Insă, dela primii 
stropi cu care şi-a stropit fata, Stoicea a intrat în mina din- 
volului, Mintile i se pierd si în acest vis pe care-l trăeşte, 
Stoicea e om bogat, cu turme de vite, cu argati. soţie, copii. 

In citeva clipe, cit iși aruncase în obraz un pumn din apa 
fermecată, diavolul îl purtase în şea pe întinsul unui veac de 
om; îl măturase în furtună, îl intilnise cu Tecla si cu boerul 
Rovin, il insurase, il imhogăţise, îl boerise si suflase în visul 
lui ca intr'o besicà, nimicindu-l, 

0 intimplare nenorocită — năvălirea tătarilor, — îl face 
> boreală sa se trezească, Lingă el era Moş Càlifar, care-i 

ne: 

„Te-ai desmeticit? Eu sint mos Călifar, si i i 

i > , şi tu Stoicea din 

Alăuteşti; è > i 
AMi A ai venit ca să te procopsese. Ce zici... te-am pro- 

„Toate aistea-s procopseala ` mi- 
reni pe pic” p ps pe care mi-ai cerut-o. Ti-am 

salitar, lovit de Stoicea cu ciomagul, cade in lacul bÌ 
temat, dar alunecă cu el și Stoi ‘er ite 
sue prima şi Stoicea unde erau toate celelalte 

rei idei principale sint în această bucată: 1) dorin i 

sir $ a lui 

RE de-a aven averi si toate bunătăţile simintuta care 
pleacă din secastă nizuintà a omului de-a se lega, prin na- 
reia sa animală, de pămint; 2) legămintul, pe care omul îl 
ace cu diavolul pentru realizarea acestei dorințe, orbește cu 
totul aspiratiunile sale spirituale, transportindu-l într'o lume 
eu totul streină și nestatornică; 3) această impreunare dintre 
ară gi redea pea caino dela natura sa spirituală, se ter- 

ă printr'o impreunare fatali, i g rde ală 
srl trad p atali, in care omul se pierde ală- 

In alte bucăţi ne arată, că dacă omul nu este impre 
cu diavolul, totuşi este împins, ca de-o forță ni 
sa pe Ser atuna diavolul i le poate dirija, A 

n Gloria Constantini ne arată, cum Constantin si F 

sina aleargă orbește spre păcat, cu repezici Ai eam 
ia cer are, după ce i-ai dat tenta o pepe caca 

dragoste puternică  stăpinea sufletul lui i 

pentru Frusina, soția fratelui său. Intr'o zi, died a 

venit dela regiment in satul unde locuiau Frusina și Badea, 


110 VIATA ROMINEASCA sli <> 
ca să se răcorească de căldura de peste zi, dar mai ales să-și 
potolească singele, care fierbea in el de patimà pentru Fru- 
sina, sa dus să se scalde in Dunăre. Cind era gata să ați- 
pească, simţi cum răchitele şi bălăriile foşniră şi o formă 
albă trecu prin singele amurgului. „Era Frusina, care venea 
să se scalde. Constantin a rămas amortit, căci toată puterea 1 
s'a strins deodată în inimă, care s'a zbătut să-și rupă frinele. 
Frusina a aruncat pe nisip cearceaful de pe umeri, și apoi, 
lăsind să-i alunece devale rochia în chip de sac, pe care 0 
avea, apăru strălucitoare ca, din teacă, o lamă de Toledo, Şi 
cu o mişcare de Diană cercetătoare şi atentă care-şi ridică ar- 
cul, îşi ridică braţele în dreptul sinilor, iar cu creștetul, greu 
de casea părului grămădit ca o cască, atinse, pe raza ochilor 
lui Constantin, cornul de argint al lunii... Dar Constantin era 
pe marginea prăpastiei, incapabil să mai înțeleagă si să pre- 
țuiască frumusețea nobilă si pură a infățișărilor eterne. De 
aceia, tot adincul de răchite intunecate, de Dunăre fosfores- 
centà, de lilieci si de irisi, printre lanuri de lalele, care fu- 
mega în curbe lungi, capricioase, din pimint pină sub cornul 
lunii, si în care se inscria marmoreean trupul Frusinei: era 
pentru Constantin comoara îngropată. Biruit de răzvrătirea 
simțurilor, fascinat de prăpastia păcatului, Constantin îşi des- 
clestà m nile din ierburile uscate, de care se ținea ca deasupra 
unei prăpăstii, şi-şi dădu drumul să cadă: 

— Frusino, comoara mea, Frusino. vino, vino! 

Din scara aceia, viaţa lui Constantin si a Frusinei intră 
sub stăpinirea pasiunii exclusive si nimicitoare”. 

Păcatul consumat, ci trebuiau să meargă pină la capăt. 
Plănuiese să fugă în Bulgaria, El trebuia să dezerteze, iar ea 
sà in banii ascunși, cu care să poată duce mai departe viața 
lor în păcat. Diavolul îi ajută si el. Căci, intrun bordeiu, în 
care Constantin si Frusina se intilneau, găsesc o comoară de 
galbeni cu chipul lui Constantin cel Mare. $i cînd se bucurau 
de norocul lor, soțul înșelat dà peste ei. Constantin își ucide 
fratele cu tirnăcopul, cu care sipase comoara. Acum, trebuiau 
să fugă mai repede decit oricind. Dar, cînd sau apropiat de 
malul bulgărese, purtaţi de curentul apei, au fost surprinși de 
sentinele. Din cauza furtunii, mau auzit somatitmile făcute, 
sì atunci sentinelele au tras. „Un glonţ nimeri pe Frusina, care 
ţipă ca o pasăre nocturnă si căzu din barcă. lar cind Con- 
stantin voi să strige, un ropot de gloanţe trecu prin el şi se 
intoarse barca cu gura în jos”. 

Frusina si Constantin sint două firi sensuale, pe care na- 
tura lor de patimă viforoasă îi mina, iremediabil, spre păcat 
sì dezastru, Erau ca nişte posedati ai diavolului, asa că în su- 
fletul lor nu era posibilă nici o luptă de reculegere, nici o 
licărire de mintuire nu se întrevedea. 

La fel cu Constantin şi Frusina, sint şi călugării Gralie 


o aa Sl a > Dat ME ETES > 


FA, GALA GALACTION — SCRIITORUL ui 


gi Palamon, care ducindu-se la privighere, la o mănăstir 
propiată, cind s'au întors singuri iat prin pădure, "a 
tăiat cu cuţitele, poa frumoasa călugăriță Minodora, „In 
biserica slăvită, plină de evlavia cintàrii si a tămiei, nimeni 
n'ar fi bănuit că iadul întreg se sbate şi se vactă într’o biatà 
ae za, pron pm pese mănăstirii l-au găsit pe Pa- 
uruit si mort... iar rati mărun 
dar ceia incù...", — zice a dat Này nig ea 
oti aceștia: Constantin, Frusina, Gratie si Palamon sint 
asemenea îndrăciţilor din Evanghelie. Lor le plac locurile re- 
trase, unde păcatul să le fie neturburat. Se simt bine în a- 
ccastă atmosferă, necesară pornirilor lor interioare, porniri 


“care sint o energie a structurii lor celulare. S'ar putea zice, că 


in asemenea tipuri — vorbind un limbaj i 
i ] gnostice — mate 
sa conrupt așa de mult, incit dezastrul, la n îi Sopher psn, 
vameni, nu poate fi oprit, decit prin distrugerea ei totală. 
Singura lor oprire este că, deacurmezisul drumului lor 
slă o voință dumnezeiască, din care cade, ca un trăznet, pe- 
pi aice dotta "i pae păcatului este moartea. 
> ace rusina onstantin cad smindoi în fundul 
a Al: clu e gionale a put ei citva timp să tră- 
à cioare legea singelui şi jurămintul de cre- 
dintà faţă de soţul înșelat, Li se părea că totul colaborează la 
viața lor vinovată, Diavolul însuşi le-a aprins flăcările unei 
comori de bani, cu care să creadă că vor trăi fericiți. Au căl- 
rai şi pane victinu păcatului lor, dar cînd erau mai siguri de 
să pedi) sa viitoare, sabia din ceruri a căzut năpraznic asu- 
Sint tipuri care nu pot intra în unda harului, pri 
d n 
pes sa se regenereze. Sint condamnaţi din steritiato re 
ia i veşnic, Diavolul este mai puternie decit Dumnezeu în- 
lia măgar ira e vorba în lotul cui să cadă acești oameni, 
ua bag entru ca ei nu cheamă niciodată în ajutorul lor 
Puterea diavolului este, intr'adevir, d 
pune stăpinire pe om. Insă, oricit de i Appeal papi pu 
care-l poate aduce, totuşi e mult mai mare puterea lui Dum- 
nezeu, căruia dacă omul i se roagă, cerindu-i ajutor împotriva 
diavolului, această putere a diavolului este zdrobită. O rugă- 
ciune şi o înălţare a sfintei cruci îl fac pe diavol să fugă si 
oală, osi 3 să fie nimicită. 
ganul Mură, lăutarul, se indrăgostise de domnita O 
Dar cum era să se căsătorească cu ea, el tiganul. cia pipa 
vea altă avere decit vioara din care cinta cu foc si cu al că- 
pi cîntec vrăjise inima Oleanei ? Părinţii Oleanei au logo- 
it-o cu tinărul Voinea, recomandat de Vodă însuși. Mură lä- 
utarul a rugat-o pe mamă-sa să-i facă toate farmecele, să- 


it A VIAŢA ROMINEASCĂ a a 


virsite cu puterea diavolului. In vrăjitoriile ei, mamă-sa a vă- 
zut însă soarta nenorocită a lui Mură. 

In ziua nunţii, cind au plecat ridvanele de nuntă şi aler- 
gau din virful muntelui pe gă Olt, spre Rimnic, Murà a ce- 
rut să stea in rădvanul Oleanei, ca să-i cînte. Cind mergeau 
asa, deodată pămintul se pràbusi sub ei, căci Oltul săpase pe 
dedesupt o copcă şi rădvanul Oleanei, în care era sì Muri, 
se scufundà în apa Oltului. 

„Dar nu era intimplare, ci lucru necurat. Căci vioara lui 
Mură a ţişnit din Olt în văzduh gi a luat foc. Şi sbura pe apa 
Oltului, devale, cu arcugul peste ea, şi ardea ca o càpità si 
cinta si juca! Toti au priceput că e o miselie a diavolului şi 
au pornit-o pe cruci. Dar zadarnice: diavolia nu se putea nărui 
numai cu crucile unor bieti pico Iar din tot ce înghifise 
Oltul nimic nu mai iesea la fata apei; toti si toate parca fu- 
serà de plumb, Atunci Voinea şi toată colicerimea au dat 
drumul cailor, spre Rimnic, să ajungă mai degrabă la Vlădica 
şi să-i spună jalnica gi drăceasca pricină. Si vioara a sburat 
mereu devale, în pas cu Oltul, cintind fel de fel de nunesti 
diavolesti si jucind gi arzind fără să se mistuiasci. 

Cum a aflat de nenorocirea bietilor creştini, Vlădica s'a 
îmbrăcat în sfintele odăjdii, şi cu el toată episcopia. Au luat 
in mini odoare sfinte, cârți, si coborind la Olt au inceput să 
slujească şi să-l deslege. Și cînd scula wecurată s'a arătat pe 
apă si a ajuns pînă în dre tul cetei bisericeşti, împotriva ei 
şi a vràjmasului care o smintise, Diaconii au ridicat cidelni- 
tele, Preoţii — crucile dela Iordan, Vlădica — Sfinta Evanghe- 
lie. Si puterea vrijmasului s'a prăbușit! Vioara s'a stins şi a 
pleznit ca un butoiu, lar Oltul, desvrăjit, a aruncat pe mal, la 
lumina făeliilor creştine si la vederea norodului adunat si in- 

grozit, pe Murà si pe Oleana, îmbritisati si morti. Diavolul 
schimonosise cinstita cununie, si Murà si Oleana aveau în 
cap, în chip de cununii şi bătute cu piroane, două căldări 
sparte”, (Copea Rădvanului 

Dacă diavolul are o mare stăpinire asupra unora, sint 
insă si suflete purtate de Dumnezeu pe căile sfinte, ca spre 
o lumină de care sint atrași. Ei au în faţă un punct spre 
care se îndreaptă, fără să audă vreodată la urechile lor cu- 
vintele ispititoare ale diavolului. Trăesc intr'un fel de extaz, 
din care nu coboară niciodată si îi vedem ca streini printre 
noi. Ei nu sint ai pămintului, ci din vegnicie sint puşi deo- 
parte, pentru sfințenie, Ei văd lucruri, pe care noi nici nu le 
intrezărim. Aud glasuri, pe care nu le înţelegem. 

Feodor era un asa copil al lui Dumnezeu. Toată lumea 
il eredea bun de preot, pentru sfințenia lui, care se vedea 
încă din copilărie, si de aceea oamenii satului puseseră de 
gind să-l ducă la seminar. Dar aici, sufletul lui s'ar fi pierdut. 


—_ O i gwe d Fa ped A 
+ e g ' »” s 


GALA GALACTION = SCRIITORUL 118 


Intro noapte de Cràci ` ă à 
K- cru, care v gigi eg dus la biserică, a vā- 
„Leaţa p lească se risipi de pe sufletul lui Fe i 
SNA răpit de dragoste si de SV alaaa SA 
cre vie! Sfinţii nu erau zugrăviți, ci stăteau aevea în perva- 
zurile lor de aur! lar în prima icoană împărătească pe care 
pd miră ochii lui Teodor, el văzu pe Stăpina Cerul ui, pur- 
Feo oe atunda, sie ac tig Anei 
n . + anie, ad 
da, în inchinàciunea lui plină de iubire, la Asdreni 
glasul ucidere însa ii cinta ca o hartă: 5 
. — Domnului i-a fost dragă curăţia sufl 
uitai vela sù bor trimità Meral. prin "n fatico da 
Dumn „ Aici l-ai găsit si i pierzi! „Pasă 
ci-şi fa si turtureaua eb na riga 
.. A doua zi, în Dobrodolsk, după Sfin i 
i iși dădură sama că Fedia n'a intrat in Peg mg ceia 
a-i a DI de sus apei nouă si puse încă două palme 
mai înainte. Urmele lui Feod mase 
pierdute, în stepă... Primăvara, cind s ie siberi se 
ppi apr Ç s'au topit zăpezile, l-au 
a cl i ci pei di parte, nestricat, impietrit ca o marmură, 
i așa a rămas i = 
mar pre cea pensi) din Pasaian ipne ario 
vi cei purtați de diavoli si cei atraşi de Du 
gind a NEL Dpr distrugere, alţii spre ria il na accsati not 
Ion, A nu se pot da la o parte din drumul lor. De a- 
prins) rr iai Pa ia regna „de eo luptă interioară, în 
| om Sar găsi in vrăjmăşie. 
EA care boca spre păcat merg n ateu fată gi 
Cei care merg I e ara ska F ia am 
în pda A a viața lor de oameni, 
pe priza E un sven pi ir aaa Figi 
Mai au o notă comună : drumul 
c - ë 
Ss nu-i al lor. Nu și l-au ales ei ingil ci merg i ai e ainak 
şa sint făcuţi. E un adevărat predestinatianism Ne a 


Acestia nu fac parte din majori 
3 A i nu fac | tatea 
ero poa iper intre o Area n spre egirl fin 
e pămintul, si o aspiratiune puternică” bi i 
care-i chiamă cerul. Noi însă, alături Pin ri eng ata 
lor, avem inima transformată i en ere ni 
í n teatrul ă di ă 
şi bine. Lupta aceasta este dureroasă, sul ih pago bla 
sid espace provocati de aceste două lumi Sung 
i sint posedafii diavolului, iar al i 
Dumnezeu, cei mai multi îşi vor d ra cetera 
stiro Baa a me şi vor duce viața în dorința puter- 
poata pda e, dar vor vedea că ei, prin ei înșiși, nu 


K 


114 i VIAŢA ROMINEASCA _ 


Cele mai multe personaje gi cele mai bine reuşite în o- 
pera lui Gala Galaction sint dintr'acestea. 


as 


In drumul spre păcat este intimplarea unui tinàr ajutor 
de judecător, care se îndrăgosteşte, pe nesimţite, de soţia şe- 
fului său. Tinărul işi uită de logodnică, adică de cuvintul dat, 
şi trece peste sentimentul recunostinjei, pe care-l datora su- 
periorului său, care-i arătase o caldă prietenie. In schimb, aṣ- 
tepla moartea cit mai apropiată a soţului, bolnav de tuber- 
culozà, ca să poată înfăptui gindurile lui necinstite. Ca să e- 
vite acest dezastru moral, spre care vedea că merge, n plecal 
în alt oraş. Dar acolo, aude că șeful său a murit. Şi atunci, 
dragostea lui a izbucnit cu mai multă furie. „Atunci, dreapta 
judecată, onoarea şi cite lucruri toate de pe lume ar mai fi 
putut să mă oprească, au càzul în jurul meu, ca nişte lanţuri 
atinse de iarba fiarelor!,. Un neastimpàr mare, ca in pre- 
ziua unei catastrofe sau a unei fericiri nebune, imi fierbea în 
tot trupul şi mă făcea să respir precipitat, ca după o spaimă 
sau după o fuga”. 

in goana cailor, într'o noapte de vară, tinărul ajutor de 
judecător, alerga spre stațiunea de băi, unde aflase că e Cla- 
ra. Dar, deodatà, ceva misterios intervine. Cind au ajuns la 
o coastă repede şi primejdioasă, unde văzuse ziua niște cruci 
înfipte în amintirea unui fost schit de maici, caii au început 
să sforàie, să smicească, dind trăsura inapoi, Li sa părut că 
sint lupi. Vrind să tragă un foc de revolver, sa pomenit în 
fundul șanțului şi cu trăsura răsturnată peste el. Cind s'a ri- 
dicat din şanţ „pe podul şoselei, ca deasupra unei mese de 
tribunal, judecătorul meu mă privea ţintă, cu ochii plini de 
mustrări, cu obrazul palid si suferind!... Era el, judecătorul 
meu! Ochii lui mă sfredeleau pină la inimă, pină la adormi- 
tami conştiinţă!” zice autorul. lar cind surugiul i-a spus: 
„Acim, cu Dumnezeu înainte!”, el i-a răspuns: „Nu! Cu Dum- 
nezen înapoi, de unde am plecat". 

Aceiasi luptă o vedem si în bucata O stea prin fereastra 
lui Manolas, unde sutorul ni-l arată pe Manolaş, incercind să 
se oprească în dragostea lui, aducindu-şi aminte de sclavia 
şi sărăcia în care se sbătea sofia lui, îngrijind de copii, în 
timp ce el întilmeşte, în amarul vieţii, pe studenta Salomea. 
Si totuși, cu toată aceasta luptă, Manolas iubeşte, „purtat pe 
aripile unei furtuni sufleteşti, care nu poate fi decit Înainte- 
mergătoarea unei ploi abondente de concepfiune şi de 

vezie.” 
insă, figura cea mai frumoasă, pe care Gala Galaction a 
creat-o, dintr'aceşti oameni, care, cu cit se văd mai aproape 
de cădere, cu atit luptă mai puternic, este Popa Tonea, din 


+ TR ed în e - DI A. 


GALA GALACTION — SCRIITORUL _ 15 


bucata Dela noi, la Cladova. Popa Tonea, păstorise zece ani 
x ani, 
cu cinste, în parohia lui, pină ce sufletul i-a fost prins de 
dragoste pentru sirboaica Borivoje. Vrea să-și găsească odih- 
na sufletului, prin uitare. Dar gindurile lui toate, uitind de 
era lui cinstită de pinà acum, erau îndreptate spre Bo- 
Aflase că şi Borivoje, pe celalt mal al Dunării suferea 
la fel. A căutat prilej s'o vadă. Popa Tonea a putut să-și in- 
mog ‘eg "i gn patuna e SEYA cind Borivoje l-a atins 
„ca să-i spună că-l iubeşte, i i ă 
rari in sin Sfintele sen este, el şi-a adus aminte că 
milă te-te, Borivoje, că numai astfel de iubire t 
ili cea va Seat pe si tu ești măritată, Slujesc finta 
păcat ms Ri a răeşti cu bărbatul tău... E păcat, Borivoje, 
ată cum Popa Tonea stătea neputincios, la rà 
două drumuri, nestiind pe » Să e ori sin Das 
RR A rei ave ipo i să apuce, cerind dela Dum- 
„inimă ce-ţi pierzi cărarea, cînd 
- eşti pe cel mai! 
drum și te crezi pe drumul cel mai neted, cind esti gata da 
= ripà, incotro mă împinge răzvrătirea ta?... Spre stinga mă 
erat fericirea (desartà, înșelătoare 1...) dar cu puteri de 
re i, cu brațe de omăt, cu piept de trandafiri gi de jā- 
ra e Spre dreapta mă chiamă datoria, onoarea, trecutul, 
os infa căsătorească si preoțească şi sus de tot, pe munte 
dipertal posomoriti ce-l incunună, Acela in a cărui mină 
as t cele şapte stele si din a Cărui gură este, fulgerătoare, sa- 
sa cea de ambele laturi ascuţită... O, nenorocitul ! de-aş pu- 
rac n mor aici la răscruce, sà nu mai voesce să vreau să mă 
ari ce spre stinga, nici spre dreapta... Dunăre, Dunăre! 
ei ha f ay cui. ru pură ispititoare si cit de răcoare trebue 
N mine e atîta arsità... si ce le i 
de dragoste am auzit că ştii să LD e speri 
i I pregàtestil De n° in- 
deg Porh gar egg pe că din fundul tau rară pa 
e ladului, dincolo de care f 
aceasta, veşnic și plinsul cit Aminul, da pi atac bac daia 
suavitatea plinsului |” due 
„Cind vezi aceste două fiinţe, stăpinite de iubi 
o nu sint vinovați, suferi alături da pasi Sr per pom br 3 
ri ce Popa Tonea nu se fringe sub vraja iubirii? De ce Bo- 
dk a fost sortită să sufere atit? S'a intimplat însă 
e Acne up sà fie un preot plin de serupule religioase Mai 
ca 3 bază conștiință a ridică între ci ca un zid de 
$ ă inimi nevinovate. Această piedică. care 
le si in cale — singura care mai ràmisese — sE sorio pin 
iu t dragostea şi suferința lor. ieee 
tiace face originalitatea bucății D i 
este însă elementul supranatural af re doro ora om 


116 VIAȚA ROMINEASCA 


Popa Tonea era conştient că dragostea lui e un păcat; deşi 
lupta cu tărie pentru înăbuşirea ci, triumful nu-i vine dela 
propriile sale forțe, ci dela intervenirea harului. Constiinja 
religioasă era trează în Popa Tonea, dar dragostea o inabu- 
ise. Ceiace îl salvează este Harul, pe care-l purta în Sfintele 
aine. Aceste sfinte Taine — adică Christos insugi — îl ajută 

să treacă Dunărea plină de valuri; aceste Sfinte Taine il în- 
tàresc în clipa, cind era gata să cadă in păcat. Aceste sfinte 
Taine îi dau curajul să ra na cu puterea primită de sus pe 
victima iubirii sale, incit şi Borivoje să vadă că-i mai fericită 
să moară, impărtăşindu-se din mina lui Popa Tonea, decit sà 
trăiască în păcal. N î | 

Borivoje, intre viaţa fără iubire şi moartea din iubire, 
preferă moartea. Murea fără păcatul trupului, dar cu iubirea 
în suflet, căci sfintele Taine le primeşte nu din convingere, 
ci tot din dragostea ei pentru Popa Lonea. Pentrucà tot mai 
putemică rămăsese iubirea. : - z 

Deseriereu acestor personaje o socotim suficientă, pen- 
tru ca să vedem cum se desfăşoară viața personajelor în 
opera lui Gala Galaction. 


Il 


N'am putea injelege opera lui Gala Galaction, dacă n'am 
fine sama că a pus în ca o ideologie creștină. 

Ir această operă observăm că oamenii nu sint fiinţe au- 
tonome. Cind încearcă, uneori, să-și ia această autonomie, 
purtate numai de sentimentele lor omenești, incercarea lor 
este sterilă. 

Asa de pildă, în Vioara lui Hugolin, unde ni se istori- 
seste că viorista Kesti, purtată de iubire pentru Hugolin, cu 
tot sufletul ei curat, după ce umblă prin toată lumea, ajunge 
să vadă că visurile, care au amefit-o, au fost deșurte, 

Intr'adevàr, sentimentele omenești, — mai ales iubirea — 
sint foarte puternice. Ele trăesc neîncetat, iar o mică relicvă 
a unui astfel de sentiment, renaşte în noi toate emoțiunile 
pe care le-am simţit cîndva. 

E cazul călugărului din bucata Trandafirii, cind regă- 
seşte aceste flori latre filele unei cărți. El retrăește emoția 
clipei cind i-au fost dăruite, Ca un foc, ce izbucnește din tă- 
ciunii acoperiţi cu cenuşă și pe care ii crezi stinsi, in sufletul 
călugărului renaşte aceiaşi văpaie de iubire, simțită atunci, 


cind trandafirii i-au fost dăruiţi. Poate cà acum această emo-- 


tiune e mai puternică, căci intre călugăr şi ființa, care i-a 
oferit, stau zidurile mânăstirii şi obligaţiunile călugărești, 


piedici, Pa care pasiunea lui se mărește. Nepermisul și im- 


posibilul sint ca friul cu care stringi calul, pe care il cra- 
vaşezi și-l ţii totuși pe loc. 


GALA GALACTION — SCRIITORUL u7 


Chiar atunci cind acest sentiment este oprit de constin 
religioasă, el poate pătrunde printr'un adevărat proces 
osmoză în ființa noastră, infringind orice bariere „ştiţi prea 
bine, mult stimată Doamnă, că nu niciodată flori. Ceva 
din asprimea gi din prejudecățile lui Tertulian, apologetul 
legionarului creștin, care refuză să se incunune cu cununa 
militară, a rămas în sufletul şi în obiceiurile mele, deși creg- 
tin din epigoni. In ziua aceia, în onoarea dv, am înfrint 
această regulă intimă... mi-am adus aminte că sint florile dv. 
preferite si am luat din mănunchi trei tulpine.” (Narcigii). 

Conştiinţa preoțească a lui Popa Tonea fusese înfrintă, 
așa cum se slărimă piatra în mijlocul iernii, cind gerul o 
face să plezriească din cauza apei, care-i desface moleculele, 
una cite una. 

_ Cit de slab este iarăși si nefericitul Manolas, care în loc 
să rămină alături de soție si copii, caută o fericire intr'o 
dragoste ce nu-i era îngăduită, ce cade în viaţa lui ca lumina 
unei stele prin fereastra unei colibe. 

„Borivoje şi Oleana sint făpturi slabe, care sint purtate 
fără voia lor pe drumuri periculoase şi neingàduite, şi care 
merg totuşi orbeste. 

Toate aceste suflete sint din aluatul nostru omenesc, des- 
pre care Biserica invatà că omul, prin firea sa, după păcatul 
originar, a rămas slab și cu această posibilitate de-a aluneca 
pe panta păcatului, 

„Nu toţi oamenii merg cu aceias repeziciune spre păcat. 
Unii nu pot să se oprească niciodată din drumul ss ar 

Alţii însă sint puşi deoparte, pentru realizarea unor 
mari înfăptuiri ale lui Dumnezeu in lume, prin mijlocirea 
acestor oameni, În care să se intrupeze sfinfenia si Dumnezeu 
să se manileste printre noi. 


___ Cei mai mulţi sint oameni cu această posibilitate de-a se 
indrepta spre rău, dar care au şi conștiința vie. Deaceia în 
interiorul lor se dă o luptă puternică. 

Aceste personaje întrupează Învățătura Bisericii despre 
libertatea morală a omului gi căruia Dumnezeu i-a spus : 
„Am pus în fața ta viața și moartea: alege |” 

Din clipa în care ispita a atins sufletul omenesc, grăun- 
una vai nori el tori mai transformă în arborele îm- 

ratiei Domnului, ci „ia intreg se sbate si se v 
biata inimă Pci g ate si se vactă într'o 
pita poartă pe om pe o pantă plăcută, dar a - 
necare duce din cădere în cădere, pinà în fandul amat a a 
part ip rg ră de paeet pi doree, Un pe produce pe 
alalt; iar ce urmă e cel mai mare, - 
drei Hotul re, E drumul lui An 
in clipa în care omul a început să alunece spre 
aleargă orbește înainte. Prima cădere a fost mai if sapa 


118 VIATA ROMINEASCA 


La prima cădere, conştiinţa a protestat mai puternic, dar 
încet, încet, cînd păcatul se repetă, ca se obignuegte cu el, ca 
a doua sa natură, în care-i place să trăiască, Revenirea la 
punctul dela care a plecat nu se mai poate realiza decit prim- 
tro intimplare sau printr’un ajutor, venit din afară. 

Dacă omul sar lăsa în voia pornirilor lui gi n'ar cere 
sprijinul lui Dumnezeu în infringerea acestei slăbiciuni, dru- 
mul lui ar fi ca al lui Constantin al Frusinei din Gloria 
Constantini, iar cind va crede că păcatul e pe deplin trium- 
fător, atunci va interveni pedeapsa divină. Omul, cu trup şi 
suflet blestemat, va fi pe veci al diavolului. Va putrezi în 
fundul Dunării. J i 

Cind insă omul va recunoaște că singur, lăsat propriilor 
sale mijloace, e slab ca să înfrunte ispita, si cind va face 
apel, prin rugăciune, la ajutorul lui Dumnezeu, salvarea îi 
va veni în ultima clipă, dar va veni. E cazul lui Popa Tonea, 
care e salvat de însuşi Iisus Christos, căci unde s'a înmulţit 
păcatul, prisoseste Harul. 

Pe cind individualismul protestant a produs pe Brand, 
acoperit sub dărimăturile propriilor sale visuri, pentru că a 
crezut că omul singur este omul tare, Popa Tonea este un 
Brand ortodox, triumfător prin puterea venită de sus, după 
ce a recunoscut neputinja lui. 

Brand a luptat şi a căzut luptind. Frumos! Dar imposi- 
bil de cistigat izbinda, căci omul, prin el însuşi, e slab şi nu 
se poate salva singur. Popa Tonea recunoaște meputinta lui 
si Chest în ajutor puterile cereşti, ca să-l întărească. 

Acest Har dumnezeesc intervine în viața omului ca să 
complecteze slăbiciunile firii noastre, depăşindu-ne puterile 
de înțelegere. Dacă omul face apel la El, Harul coboară ca o 
undă invizibilă, prin care omul vede lucruri noi, Cu el se im- 
bracă într'o haină nouă, care-l apără de orice cădere, din- 
du-i puteri neîntelese de mintea omenească. Așa e cazul din 
bucata Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul. 

Cinci Turci ajung la o mănăstire şi încep să discute cu 
starețul despre lisus Christos si Mahomed. Turcii spun stare- 
țului că dacă lisus ar fi Dumnezeu, ar face o minune care 
să-i convingă si pe ci de dumnezeirea lui; de pildă, dacă ar 
ninge în luna lui Iulie. Şi după ce starețul cu soborul s'au 
rugat, a inceput sà ningà ca în luna lui Ianuarie, cu fulgi 
mari de zăpadă, ca fluturii și garoafele albe, 

„Pină la amiază, zăpada crescu mare de trei palme. 
După amiază, soarele birui din nori şi zăpada începu să se 
topească. Părinţii asezarà, cu bucurie mare, pe la stragini, 
putine si ciubăre si strinseră in ele apa care curgea gironie, 

„A doua zi, în această apă cerească, Mustafa, Soliman, 
Ali, Budalah şi Ibraim se spălară de pensel 

Această apă cerească este însuși Harul dumnezeese. 


GALA GALACTION — SCRIITORUL 119 


Pentru ca mintuirea omului să se poată implini prin 
Har, e necesară chinta. Pină ce Andrei Hoţul nu a făcut gropi 
cu genunchii lui, rugindu-se în faţa tuturor icoanelor din Bi- 
serică, n'a putut să slobozească si ultimul glonţ — adică ulti- 
ma pornire spre păcat — care, de cele mai multe ori, este cea 
mai puternică, 

rin această regenerare a sufletului, trupul insusi e min- 

tuit, ca să se prefacă în pămîntul din care a fost luat, a 
cum sau desfăcut oscioarele lui Andrei Hoţul, pe ] e 
Bisericii, semn al mintuirii lui depline, 

Există totuşi vre-un mijloc preventiv impotriva ispitei 
gi a căderii? Du. E umilinţa, Lucifer căzuse din mindrie, O- 
mul poate răminea pe drumul sfinfenici, dacă niciodată in- 
gimfarea nu pune stràplnire pe el. E cazul Caligrafului 
Tertiu, care, deși avea un rol destul de important în comu- 
nitatea creştină din Corint, desi el a fost cel care a scris în 
întregime marea epistolă a Apostolului Pavel, către cei din 
Roma, sa simțit fericit să spună despre el numai atit: „Vă 
imbratisez, în Domnul, eu Tertiu, cel care am seris epistola 
aceasta |” 

„Fără căinţă și fără umilință, păcatul săvirșit nu se iartă, 
chiar dacă nu mai e repetat. El rămine ascuns, acolo, în su- 
fletul nostru, şi cindva, va primi pedeapsa care-l așteaptă, E 
cazul din bucata Hircă pentru Hirca, 

_ Se istoriseste cum doi prieteni: Silviu si Valente au in- 
drăznit sà ia gropnija cimitirului unei mănăstiri tivga 
unui mort. Era o fanare. 

Acest lucru, socotit de mică insemnătate, dar care era 
totuşi un păcat, este urmat de-o pedeapsă năpraznică. Sil- 
viu moare într'un duel, iar Valente, după ce vede moarte în 
braţele lui soția si copila, din cauza unui foc, inebunegte. De 
la balamuc ajunge la mănăstire, din mănăstire în gropniță, iar 
din gropniță, potrivit însăși dorinței lui, cere să-i fie luată 
hirca si scoasă afarà. lată pedeapsa divină, care intervine. 

Cea mai curată iubire pămintească nu poate spăla de 
păcat un suflet, dacă el nu s'a impàcat cu cel care l-a creat, 
cu Dumnezeu, Orice ofensă adusă lui Dumnezeu, omul nu 
se curăţă de ea, decit prin sinceră şi deplină transformare 
interioară. 

È E cazul din Mi-e dragă Nonora! Bancherul Teofil se ri- 
dicase dintro familie săracă, Prin ambiţie și lipsă de scrupule 
ajunge un om temut în lumea financiarilor, are aspirațiuni 
de-a fi ministru, pîngàreste căminul tuturor prietenilor, ale 
căror femei se lăsau amefite de gloria lui. 

È Vrea să se căsătorească cu nevinovata Nonora. Nonora 
il iubea cu nevinovăție, iar lui îi plăcea, pentrucă era bo- 

gatà, tinără, frumoasă şi mai ales, că va fi onestă. Ea îi spunea 
să fie lăsată să iubească copiii săraci ai satului. EI fi spunea 


Îi VIAŢA ROMINEASCA 


că aceste nostalgii vor trece și că omul condus de interes e 
omul tare. 

Căsătoria lor nu sa înfăptuit, căci n intimplare nenoro- 
cità îl aruncă pe Teofil sub roţile trenului. 

Bucatn aceasta îmi amintește versurile lui Musset: 

„Et je sentais autour d'elle 

Un séraphin jaloux de sa virginité”, adică 
acea credință, că Dumnezeu apără pe cel drept şi că un in- 
ger îl păzeşte, Intre nevinovata Nonora si Teofil, cel fără 
inimă infrintà si smerità, a cărui dragoste era egoistă, sabia 
lui Dumnezeu a stat deacurmezisul. 

In general, deasupra făpturii omeneşti tronează Provi- 
denta divină, puternică şi dreaptă, atotstiutoare si călăuzi- 
toare. 

Am căutat să cunoastem unele aspecte din opera lui Gala 
Galaction pentruca să ne pulem apropia de sufletul său, 
fiind siguri că personajele create sint: sau e pa propriu- 
lui său suflet, în urma unor experiențe, pe care le-a trăit el 
însuși, sau, cel putin, dacă numai le-a întrevizut, a luat parte 
activă la viața lor, Ar însemna să le socotim creaturi cu o 
existență ex nihilo, dacă am presupune, că aceste personaje 
sint numai un joc al imaginaţiei, desprinsă de personalitatea 
autorului. 

Credem cu tărie că există o mare asemănare Între aceste 
personaje şi sufletul autorului, mai ales cind e vorba de un 
temperament asa de sensibil si plin de pasiune, cum e Gala 
Galaction. Cred că a iubit cu pasiune toate acele personaje 
inchipuite şi că înainte de-a fi descris nelinistea sulletească a 
lui Popa Tonea, autorul l-a iubit pentru această neliniște, A- 
ceastă iubire a făcut, ca intre unul si altul să se stabilească o 
apropiere, în urma căreia ceva din sufletul autorului să treacă 
în sufletul personajului creat. Prin urmare, la originea acestui 
act de creaţie stă tot iubirea, asa după cum tot ce există creat 
în lume, e creat numai prin iubire. 

Ca unul care şi-a ascultat inima de atitea ori şi pe care a 
văzut-o cînd liniștită, cind turburată, nu putea, atunci cînd a 
vrut să creeze suflete, ca să nu pună în ele aceiaşi inimă, pe 
care o avea în el. Si de aceia, personajele sale, create din a- 
ceiaşi substanţă, poartă în ele aceiaşi inimă, cînd liniștită ca 
marea pe care n'o agită furtuna, cînd turburată ca valurile în 
care omul se scufundă, 

Experiența dureroasă, pe care a făcut-o, de cite ori a 
incercat să se avinte, lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, a trans- 
pus-o in sufletul acelor personaje, care s'au pierdut în mi- 
rajul propriilor lor visuri. Poate că de atitea ori autorul s'ar 
fi Sang t întrun abis de întunecime, asa cum era amenințat 
si a Tonea, dacă war fi găsit alături pe Iisus Christos, 

Slăbiciunea firii omeneşti a învățat-o Gala Galaction din 


` 


é < e T + 4 © d" - | 
NIE y i r : 


GALA GALACTION — SCRIITORUL 121 


doctrina creştină, despre păcat si regenerare prin chintà si u- 
milință, Insă a cunoscut-o mai ales din proprie experiență, 
cind a constatat că omul nu se poate mindri niciodată cu'tăria 
lui de luptă împotriva ispitei. 

Calea spre mîntuire nu este un drum drept si uşor, ci el 
are ocoluri si urcușuri. Apropierea de crucea isbivitonre cere 
totdenuna sudorile de pe fruntea lui lisus Christos, imprimate 
pe năframa Veronicăi, cum şi vigoarea lui Simon Kirineanul, 
care să ne ajute în puterea crucii. Viaţa creștinului inseamnă 
oscilaţii de credință, căderi şi inàltimi morale, bucurii imple- 
tite cu dureri, pinăce o linişte să se pogoare în sufletele spă- 
late de păcat. 

Gala Galaction, ca unul care a privit totdeauna spre a- 
ceastă cruce, a urmat și el Calvarul său, pină ce a ajuns să se 
apropie de locul ispăşirii. lar din aceste lungi străduinţe nu 
putea să nu comunice si sufletele create de el. 

Sufletele celor drepți, acele suflete curate, pe care nimic 
nu le turbură în pacea lor religioasă, sint întruparea acelor 
stări de fericire mistică, cind sufletul a luat contact cu divi- 
nitatea. 

Sufletele celor stàpiniti de patimà sint, poate, întruparea 
acelor stări de desnădejde, cind omul rupe legătura cu ce- 
rul, pentruca din fundul adincului să strige ca şi Psalmistul : 
„Din adincuri am strigat către Tine, auzi-mă”. 


Cind s'a crezut în fundul prăpastiei, s'a văzut aruncat 
spre ceruri ca de-o fortà vulcanică. Cind s'a crezul pe înăl- 
timi, alături de sfinţi si îngeri, sa văzul răsturnat din ceruri, 
ca un în er căzut, Toate acestea au ținut vreme îndelungată, 
pină cînd puterea harului săvirşia acţiunea sa sfinfitoare. 

In felul acesta, timp de 24 de ani, în care se desvoltà ac- 
tivitatea sa literară, Gala Galaction merge în rind cu sufletele 
create, păcâtuind cu gindul sau cu fapta alături de ele, su- 
ferind, nàdàjduind, rugindu-se şi mintuindu-se. 

După acest drum, ca un cintee eliberator, a ridicat această 
rugăciune adresată Fecioarei Maria: „Ştiam prea bine pe 
Mintuitorul. Porunca lui de chemare o primisem de mult, 
Dar iîntirziam, mă risipeam, mă abàteam mereu din drum, 
alergind după flori deșarte întocmai ca Fata cu sculița roşie... 

„Deci, prelungind zadarnic calea mea, robindu-mă flo- 
rilor care înfloresc dimineaţa şi se scutură seara, agonisin- 
du-mi poveri şi suferinţe de care Domnul Milostiv ar fi vroit 
să mă crute (I Corinteni 7,28) cu mă aflam, cu douăzeci şi 
patru de ani în urmă, mosafir de o zi aci printre matrozi. Tu 
stăteai în icoana ta si copilul desmetie alerga, cădea, se lovia 
şi se scula, ridicat de Domnul, dar ca să uite totul şi să por- 
nească iar după înșelătoare visuri”. (Madona din port). 


12 2 VIAȚA ROMINEASCA __ A 

Intre clipa cînd a creat dubla personalitate a lui Andrei 
Hoţul, care îl impingea să comită un păcat cu mult mai mare 
decit cele nouăzeci şi nouă de crime, si clipa cind a ajuns 
la această infringere, plină de umilință, cind serie această ru- 
găciune, se desfăşoară drumul tragic, plin de luptă cu el in- 
susi, al scriitorului Gala Galaction, ajuns preotul Grigore 
Pisculescu. 


Victor N. Popescu 


+ Nae Vasilescu’ 


Nae Vasilescu era cel mai vechi stagiar al Teatrului Na- 
tional. De ce se incipifina să mai stărue într'o carieră care 
nu i-a adus decit neajunsuri, nimeni nu înţelegea. Licenţiat în 
litere si proprietar a două imobile de raport care ii aduceau 
frumusele venituri, desigur că nu pentru modica leafi pe care 
o primea lunar de la casa teatrului evita el sistematic să-și re- 
guleze drepturile la pensie. De-o zgîrcenie proverbială, Nae 
Vasilescu şi-ar fi găsit satisfacţii mai substanţiale dacă, re- 
nuntînd la vechea instituție de cultură pe care o servise cu 
credință peste douăzeci de ani, şi-ar fi pus puterea de muncă 
şi punctualitatea în slujba unor ocupaţii mai lucrative, Nu-i 
vorbă că, nici în teatru, Nae Vasilescu nu se mulțumea cu 
leafa. Fără să ținem samă de averea lui personală, îi mai pica 
din cind în cind, ba o traducere de la direcţie, ba niscaiva 
furnituri de la administrație, ba întrun an concesia gardero- 
bei, în altul a programului, în fine suplimente. Si apoi, Nae 
Vasilescu, zis Nababul, imprumuta camarazilor bani cu do- 
bindă. Calcula pînă la centimà solvabilitatea fiecăruia, ceia- 
ce-i permitea să nu refuze pe nimeni, bineînțeles în limitele 
puterii de restituire. Amic intim cu casierul, era totdeauna la 
curent cu acompturile colegilor. 

La rindul lui, casierul era şi el informat în timp util de 
sumele pe care le avansase Nababul, asa că din partea asta, 
Nae Vasilescu putea dormi liniștit. Pină si comicul Puiu Tan- 
culescu, a cărui prodigalitate era cunoscută, găsea la nevoie 
sprijin la Nabab, măcar că avea totdeauna pretenții mari. 
Acesta era însă prea expert în materie pentru a-şi inchipui că 
Nae Vasilescu îl va servi numerata pecunia, De aceia se pre- 
zenta totdeauna cu o poliţă gata scrisă: 

— Aman, nene Nae. 


* Ştiu că, din cauza crucii din fața titlului, majoritatea cetitorilor 
vor ocoli nuve'eta, erezînd că-i un necrolog. De acela am şi pus-o, 


124 VIAȚA ROMINE ASCA 

— Cit? 

— Nu-ţi cer bani: un gir. 

— Cit? 

— Treizeci de mii. 

— Mult. 

— Mă refuzi? 

— S'ar putea să te refuz eu pe tine? Dar, ştii ce? Sem- 
nează-mă | 

Puiu știa bine că neplata la termen atrage înscrierea în 
fals şi inscrierea în fals— pușcăria. Acest amănunt era sufi- 
cient pentru a-l menţine în convingerea că nu trebue să re- 
curgă la Nae Vasilescu decit atunci cind e sigur că-şi va pu- 
tea onora semnătura, 

Singurul actor care n'a recurs niciodată la Nae Vasilescu 
era tocmai un coleg de conservator al acestuia, astăzi socie- 
tar de onoare: maestrul Armand Pompilian. 

Nae Vasilescu îi nutrea o veche aversiune pornită nu atit 
din invidie, cit din convingerea de altfel întemeiată, că in- 
fiuenta lui malefici si paralizantà ji purtase ghinion in ca- 
rierà. Rolurile de june prim în care Armand Pompilian s'a 
menținut pină la finele strălucitei sale cariere, au măcinat 
eul lui calcaros pină la pulverizare, aşa că Armand Pompilian 
nu mai apărea niciodată în Armand Pompilian. Neuitatele 
lui creatiuni erau duse dincolo de rampă, căci marele artist 
se incarna atit de perfect în personajele pe care le juca, în- 
cit conductorul de tramvai derutat sau amicii intimidati se 
găseau, după împrejurări, cînd in fata lui Priola, cind a lui 
Ovidiu, cînd a lui Hernani, cind a lui Romeo. Desigur că a- 
cestui fapt îi datora migulitoarea poreclă de Marchizul. Prin 
exerciţii fizice practicate cu regularitate si regim alimentar 
păzit cu strictețe, svelteja siluetei sale distinse n'a suferit nici 
o avarie, în toată durata tinereţii lui care n'a dispărut decit 
odată cu el. Avea ochi negri, pătrunzători, mini de crupier, 
frunte de cugetător si-un profil de dictator. 

In orele libere se ocupa cu hipnotismul si cu ştiinţele o- 
culte. Se imbrăca numai în culori închise, A preferinţă în 
redingotă neagră, cu pălărie înaltă, cravată-plastrou şi perlă 
falsă. Pe indexul minii stingi purta o camee cu care sublinia 
episcopal frazele de efect, precum pe scenă, asa si'n cafenea. 
Nu răspundea niciodată la o întrebare înainte de a medita 
putin, scrutindu-si interlocutorul, si ridea foarte rar. Ridea 
atit de rar, încit orideciteori vre-un camarad vroia să dove- 
dească succesul pe care l-a obținut într'o comedie, aducea ca 
ultim argument: a ris si Marchizul. 


a 
Nae Vasilescu poate că nu sar fi făcut actor. Dar în prima 
clasă de liceu a recitat la producție El Zorab. A fost viu aplau- 


a 99 nee 
+ NAE VASILESCU 125 


dat şi directorul i-a prezis: „Vasilescule, ai să ajungi actor”. 

Toţi colegii îl a u ca pe un viitor Novelli si numărul 
de atracţie al tuturor producţiilor scolare, el era. In urmă 
acestei prime incurajàri, micul Nùità își petrecea tot timpul 
liber memorizind poeziile lui Carol Serob şi aneedotele lui 
Sperantà, cu care distra familia de sărbători gi colegii în fie- 
care zi, Astfel a ajuns în cursul superior. 

In acel moment decisiv al vieţii lui, domnisoara Nunuţa 
de la profesională i-a confirmat o veche bănuială care il ne- 
liniștea, spunindu-i pe șleau că e băiat frumos, El a crezut, 
(Ce interes avea Nunuta să-l mintà?). Era suficient pentru a 
lua o hotàrire: se va face artist. Tinerețe, frumusețe, foc sa- 
cru! Ce-i mai trebuia? 

Nu avea nici un motiv să bănuiască atunci că primele 
pilpiiri ale focului cu care a venit pe lume se vor stinge sub, 
dusul de gheaţă al ironiei camarazilor și al indiferentei unui 
public nesimtitor. 

„e 
„. Terminind liceul satisfăcător, Nae Vasilescu şi-a mărtu- 
risit intenția de a se consacra artei. Dar tatăl său, băcan cu 
stare in Dudesti si elector cu trecere la colegiul I, îl vroia pro- 
fesor. Asa dar, Nae şi-a trecut licența, absolvind in același 
timp si Conservatorul, pe care il urmase în taină, 

In faţa acestei perseverente si a rugăminților mamei care 
avea totdeauna un roman sub tejghea, Vasilescu tatăl a ce- 
dat. Pinà aci, vocaţia sa impus, biruitoare: Nae Vasilescu a 
fost angajat probist, odată cu Armand Pompilian. 

„ta 

Nae Vasilescu era inalt de statură şi poseda o frumoasă 
voce de bas profund, O chelie prematură gaead intru atit 
cu expresie de capul în al lui Publius Cornelius Scipio, 
încit admirabilele desemne În creion pe care le mai păstra din 
liceu, ăreau mai mult autoportrete decit reproduceri. Două 
calităţi i-au fost unanim recunoseute încă de la început: dic- 
fiunea şi prestanta. Dar, efect al unui destin vitreg, tocmai 
dicțiunea i-a dat prima lovitură. Aceleaşi versuri pe care la 
oglindă şi chiar la unele repetiţii le rostea impecabil, în faţa 
spectatorilor le debita cu o voce care nu era a lui. Cel mai 
sn presi Îl făcea să se audă si nu-i trebuia mai mult 
pentru a da te cap tot restul a il şti 
pi perieeie pes p textului, cu toate că il ştia 

rima oară cind a luat contact cu publicul Nati i 
Nae Vasilescu interpretind un client alea de E risata 


Doi japi negri si fără guler. 


120 N VIAŢA ROMINEASCA 


Avind însă de răpus tracul covirşitor al debutului, re- 


plica a sunat: ‘ i PR 
Doi negri farà guler și țapi. 


Un timp nu i s'a mai încredințat nici o replică, fiind nu- 
mit, prin influențe politice, e dm figurafiei. Un nou director 
insă, plăcut impresionat de înfăţişarea si de glasul lui, se ho- 
tărt să-l incerce în Vlaicu-Vodă. A fost distribuit in rolul unui 
sol sârbesc. De la cea dintii repetiție Nae n'a avut nevoie de 
souffleur. Isi inchipue oricine cum stia el rolul la spectacol. 
La premieră l-a spus fără greșeală și tot asa incă două spec- 
tacole. Directorul se pare că ar fi spus chiar directorulu de 
scenă că promite. La a patra reprezentaţie însă, intrind în ca- 
bina Marchizului, acesta il invită la o cafea. Pe cind îşi luau 
cafeaua i-a spus: 

„Ascultă, Nae, eu ţi-o spun sincer: tu ai deveni actor 
mare, dar nu prea ai vervă. De ce spui tu versurile atit de 
monoton şi atit de rar? Dă-ţi drumul, că doar dicţie ai, slavă 
Domnului!” 

Cind îi veni rindul, spre uimirea tuturor, Nae porni ca 
o mitralieră, incureindu-i pe toţi. 

Ajuns la replica: 


Care'n chiar urmașii voştri roduri veșnic va purta 
EI îți cere de soție, pe Domnița, sora ta. 


Nae a spus: 


Incepind c'o zăcăşală, se'nvirteste de-o dosadă 
Si îți cere de Domnità pe soția Anca la. 


E drept că, datorită vitezei cu care a fost debitatà si ne- 
deprinderii publicului să asculte versurile, greşeala a trecut 
neobservată, dar printre camarazi bietul Nae fusese procla- 
mat regele bilbielii, 

De-atunci farsele pe seamă-i se țineau lanț si mai toate 
de la Marchiz porneau. Asa, într'o feerie versificată în care 
Nae avea de spus un pasaj ceva mai lung, i sa intimplat la 
o reprezentaţie să stilceascà un vers spunind sobă în loc de 
ciorbă. Ceilalţi, atita aşteptau. Nae juca un paharnic la curtea 
unui Voevod. Intra în scenă înconjurat de boeri şi se aseza 
pe-o buturugà spunindu-le o poveste. Cum i se apropia in- 
trarea, actorii veneau pe rind lingă el în culise prognosticin- 
du-i cu o feroce bucurie: 

— Tar ai să zici sobă, Nae, 

— Ba, am să zic ciorbă, 

— Soba, Nae. 

— Ciorbă, 


= rm y 


} NAE VASILESCU” 127 


Si de la intare pină la locul unde urma să povestească 
Nae, toți murmurau în cor: sobă, sobă, sobă, sobă. Hotărit 
să Da mai greşească, Nae a scandat pasajul cu ezitări la fiece 
cuvint : 


lar tata... vornic mare... și cu lipici la vorbă, 
Privind cum se ridică nori calzi si deşi din... 


Aici s'a oprit. Un camarad milos i-a suflat: 

— Ciorbă! 

Dar Nae tot sobă a zis si tot asa douăzeci de spectacole 
în sir. Incepuserà tot tie carnet de bilbielile lui Nae. Mar- 
chizul care mergea din succes în succes îi specula slăbiciunea 
cu o cruzime diabolică. Dictiunea lui Nae ajunsese un mit, 
o amintire, 

„Şi cu toate acestea, ce dictiune admirabilă avea Nae!” 
auzeai pe cite un contemporan, după fiecare bilbiială mai boa- 
cănă a nenorocitului! 

Dicţiunea compromisă, îi riminea prestanta. Asta i-a de- 
terminat pe toţi directorii să-i incredinfeze roluri de servitor. 
Nae Vasilescu a pus atita rivnă în această specialitate, încît 
ajunsese un us, 

Intr'o piesă a avut chiar aplauze la scenă deschisă pen- 
tru felul cum a servit o cafea cu lapte, descriind cu tava 
semi-cercuri aeriene, figură riscatà, obținută după multe exer- 


„ciţii cu un pahar de carton si copiată după natură dela un 


chelner autentic, de la Terasă. In plină ascensiune artistică, 
Nae începuse să prindă curaj. Ba odată, a mers chiar pînà 
acolo incit i-a făcut-o si el Marchizului. Marchizul juca un 
baron. Nae — pe valetul acestuia. Trebuinu să iasă din scenă 
in actul al Hea, baronul inainte si Nae cu valiza după el 
(plecau în Afganistan). Ineurajati de succesul pe care îl ob- 
ținuse cu intrarea din primul act (iși făcuse un cap foarte 
comic), ce-i vine lui Nae? A început să imite mersul Mar- 
chizului, iar la ieșire a scos gi limba. Această improvizație 
insolità a provocat hohotele parterului si aprobărle sgomo- 
toase ale galeriei in delir. Faţă de colegi, a fost o adevărată 
reabilitare. Dar epoca de glorie n lui Nae n'a ținut mult, Fie- 
care director nou ştiind din svon public că în servitori pe 
Nae nu-l întrece nimeni, fără să ţie samă că prestanta lui na- 
turală îl indică pentru fracul de „maitre d'hôtel” si livreaua 
gulonatà, au început să-i incredinteze si roluri de argati de 
rind. Nae se resemnase: 
„Dacă nu e oameni de teatru!” — se lamenta el.! 


' Vor zice unii că un licențiat în litere nu vorbeşte așa, [i pot eu 
opri să zică? 


i 
128 VIATA ROMINEASCA 


In cele din urmă însă incepuse să se demoralizeze, căci 
tocmai in rolurile acestea de servitori în zdrente avea mai 
multe replici de învățat, 

Iar dicțiunea, iar farsele, iar Marchizul! „Bestia de Pom- 
pilian! Ticălosul! Canalia! Nenorocirea vieţii mele!" îşi zicea 
Nae Vasilescu de cite ori trebuiau să joace impreună. $i ce-i 
drept că în urma unei glume proaste a Marchizului, Nae Va- 
silescu a fost pe punctul de a fi dat afară de un director im- 
pulsiv, pentru „infirmităţi grave gi scădere evidentă a talen- 
tului”, 

Inainte de spectacol, Marchizul intrase in cabina lui. 

— Mi, Nac,—i-a spus el, — iți joc eu feste din cind în 
cînd, dar fără răutate. Nu uit c'am stat pe aceiaşi bancă și că 
am intrat odată în teatru. De-aceia am gi venit. Vreau să-ţi vor- 
besc serios, pentrucă văd că ceilalţi se jenează. la spune-mi 
tu: ai fost vreodată la un doctor de nervi? 

— De ce? 

— Nu că ai avea anume ceva, dar observ la tine oare- 
care simptome care, fără să fie alarmante, nu-mi plac, 

— Şi ce anume ? 

— Chiar bilbiielile tale. Faptul că oricine te poate in- 
fluenta, făcindu-te si pocesti cuvintele pe scenă, crezi că t 
fără cauză? 

— Să-ţi spun drept, Pompiliene, eu mă emoţionez. 

— Tocmai! Îţi închipui oare că emoția asta vine din se- 
nin? De ce nu mà emotionez eu, sau altul? Poţi să-mi suge 
rezi ce-i pofti, nu se prinde! Pe tine pină si un cabotin ca 
Ştefănescu te poale sugestiona, Tii minte, în Alarma ? Te-a 
prevenit de la repetiţie la care anume replică vei gregi. 

— Da. Trebuia să zic: 

Sedeam la postul meu, cind am văzut un om cu pușcă. 

— Ei, si wai zis tu: 

Sedeam la stopul meu, cind am văzul un om cu pagcà...? 

— Emoţia, Pompiliene! 

— Nu e numai emoția. Eu ţi-o spun verde: enută-te! Am 
observat că de-o vreme, chiar si In vorbirea curentă ai unele 
ezitări care imi dau de gindit. Uneori, înainte de a scoate o 
vorbă iti tremură buza de jos si um remarcat la tine o sfor- 
tare penibilă lu pronunțarea anumitor consoane, mai ales a 
lui p. Ti-am revăzut rolul: e plin de consoane. La un moment 
dat, trebue să pronunti chiar cuvintul pușcă. Nu uita că ţi-a 
fost fatal. 

Putin ingrijat, dar plin de recunoştinţă, Nae i-a strins 
mina: 

— Ii mulţumesc, Pompiliene, Acum că mi-ai atras aten- 
tia, nu mai greşesc eu. 


+ NAE VASILESCU 128 


Odată pe scenă, ajuns la replica periculoasă, Nae simţi 
că i se moaie picioarele: 

— „leşisem în grădină să iau putin aer. Ceasornicul cate- 
dralei bătuse douăsprezece, cînd deodată aud o detună- 
tură de... 

Souffleurul rienea aproape: 

— De pușcă! 

Dar Nae nu auzea nimic. 

n De CU$-CÀ,.. de duy-cà... de cușcă... 

Explozia din sală l-a zăpăcit gi mai rău. Rămăsese piro- 
i serv cu ochii la souffleur, Exasperat soufileurul i-a 
strigat: 

— lesi afară, idiotule! 

Si cînd, mecanic, Nae a repetat şi el: 

— leşi afară, idiotule! a trebuit să se la rtin 
la potolirea spiritelor, dipinti 

Schimbindu-se guvernul însă si cu el directorul, Nae a 
mai rămas în teatru. Trecuseră doi ani de cind nu mai fusese 
distribuit. In rolurile lui se specializase un altul, Dar nu era 
spectacol, fără ca Nae să nu fie pe scenă, unde îşi ajuta ca- 
marazii să se grimeze, si nici dimineaţă in care să lipsească 
de la taclalele din piaţă si de la aperitivul care urma. Con- 
sumafiile lui Nae erau esalonate asa fel cà în fiecare zi un 
ni ngi gia i Cei DI zar pamah goale îl evitau, căci 

e ris. Odată, simțind că va trebui ti ă si 
gur, a cerut băcanului: ; mai ic 

— Dă-mi de-un leu brinză! 


— Nu se poate, domnule Nae, cel mai ieftin e de doi lei. 
— Foarte bine, a tä id = a > È e 0 e 
eu miinîne putin, cintareste de doi lei şi tae-o 'n două, că 


„ta 


.  De-o bucată de vreme, Nae Vasilescu căzuse 1 
lie. Contactul cu scena pe care nu mai avea nici Šan ter î în. 
trista mai mult decit micile insuccese de pină atunci. In 
afară de asta, de la ultima bilbiială se simţea serios amenin- 
fat. Nu citea decit cărți de medicină si umbla pe la toate la- 
boratoriile, făcindu-și tol felul de analize. Se crede victima 
unui morb ereditar care îl roade pe nesimţite. Degeaba îi a- 
firmau medicii că nu are nimic, nu credea, 
Mai bine de-o lună a iscodit prin toate mijloacele 

unchi matern, asupra sănătății răposatului sla coretta 
gurările acestuia nu l-au convins. Bănuia că-i ascunde adevă- 
rul ca să nu-l impresioneze. A mai cercat pe la diferiţi prie- 
teni ai familiei. Același rezultat. A prins ură pe ei şi-i ocolea 
Aceste demersuri însă au început să dea de bănuit. Nimeni 


9 


130 _____ VIAȚA ROMINEASCA 


nu credea in morbiditatea eredității, dar toţi au sfirșit prin a 
se indoi asupra stării lui mintale, de care însă îl făceau di- 
rect responsabil. 


„ka 


Schimbindu-se directorul, prin rugiminti repetate şi pre- 
siuni politice, numele lui Nae Vasilescu a reapărut de afiș, 
în roluri de servitor. 

Cum începuse să-i slăbească memoria și de la souffleur 
prindea greu, ajunsese sà se încurce si în roluri de douà cu- 
vinte. Totuşi, invàfarea rolurilor îl mai sustrigea de la preo- 
cuparea lui si citeva zile înainte de a juca se simțea recon- 
fortat si aproape fericit. De cite ori se  încurca însă, nici 
n'apucu să-și şteargă bine fardul şi se ducea glonţ acasă, că- 
zind întrun marasm profund, Aceste eșecuri comprimate a- 
păsind impresionabilitatea lui bolnăvicioasă l-au dus la un 
rezultat fără precedent în teatru. S'a întimplat ades, şi se ci- 
tează multe cazuri edificatoare, ca un actor cu mici defecte 
de dictiune să şi le corecteze treptat pe scenă, chiar pină la 
complectă dispariţie. Cu Nae Vasilescu s'a intimplat pe dos. 
Venind în teatru cu o dicţiune impecabilă pe si din cauza 
scenei ajunsese să denatureze cuvintele pină la adevărata bil- 
biială. Această infirmitate a progresat în asa fel încit, în cele 
din urmă, se manifesta si in viaţa de toate zilele. Intr'o zi, 
Nae Vasilescu, emoţionat de intilnirea cu un amic pe care 
nu-l văzuse demult, l-a întimpinat cu vorba: 

— Satulare! 

Amicul, om delicat, sa făcut că nu observă: 

— Salutare! Ce mai faci? 

Intimidat de pos gregali de care își dăduse perfect 
de bine sama o clipă după ce o făcuse, Nae i-a răspuns ro- 


— Bină ! 

Altădată a fost însărcinat de colegi să compue un discurs 
omagial pe care să-l cetească din partea lor la desvelirea bu- 
stului pe care un grup de admiratori îl ridicase poetului Emil 
Caracaleanu. Măcar că avea hirtia dinainte, Nae Vasilescu a 
spus vre-o șapte versiuni, dintre care unele foarte comice, ale 
acestui nume, fără să-l poată nimeri măcar o singură dată, 
aşa că la ultima pagină rămăsese numai el si statuia. 

Cu toate acestea toți îşi amintesc gi sint de acord că ni- 
menj nu spunea mai frumos decit Nae Vasilescu Satirele si 
Luceafărul lui Eminescu. Dar asta la chef si între cunoscuţi. 
Era suficient să-l sui pe scenă sau să apară o figură cu care 
Nae nu era familiarizat, pentru ca să incurce tot. De altfel, cu 
toate cà rideau de el, camarazii nu-l zeflemiseau decit ca ac- 
tor. Aveau o mare stimă pentru înaltele lui studii academice, 


T NAE VASILESCU 131 


mai ales că pe cei mai mulți pilda lui îi încuraja în predis- 
poziţia naturală de a nu ceti nimic. „Aici nu-i nevoie de cul- 
tură”, ziceau ei. „Talent să ai și nu-ți mai trebue nimic. Ui- 
tati-vi la Nae. E tobă de carte, dar ce folos? E mai slab decit 
un elev de conservator”, 

Definitiv clasat ca actor prost, dar respectat ca om cult, a 
atins Nae limita legiuitei pensionări. Dar nici în ceasul acesta 
din urmă, ca şi în cel dintii, n'a fost cruțat de Marchiz. Se 
nimerise o stagiune foart încărcată, Directorii de scenă, se- 
cundati de toți regisorij mobilizați zi si noapte în teatru, lu- 
crau de zor si nu scăpase actor nedistribuit. Urma la rind o 
tragedie a Primului Ministru. Personalul artistic fiind nein- 
destulător si servitor neexistind în piesă (acţiunea se petrecea 
pe cimpul de luptă în războiul Anglo-Bur), lui Nae i sa in- 
credințat rolul unui soldat scoțian. Nu avea decit o intrare 
şi două replici. O lună de zile n'a făcut decit să le repete, de 
cum deschidea ochii si pină la culcare. Premiera a mers stru- 
nà. Buclucul nu sa intimplat decit la al doilea spectacol. 

Nae intra, saluta militàreste si, după ce lua un glie galben 
din mina marchizului (un amiral), ieşea pe replica: 

— Am înţeles, Excelenţă. La ora indicată plicul va fi 
in mina comandorului. 

Marchizul însă, care fusese decorat în ziua aceia si era 
foarte bine dispus, fu ispitit de-o fantezie, j 

— Stai, — îi zise el lui Nae care se pregătea să plece, — 
cum te cheamă? 

Replica nu era în text, Nae se pierduse de tot. 

— N'auzi? — insistă marchizul, Cum te chiamă? 

Ce so fi petrecut atunci în capul lui Nae, nici el nu știe; 
dar după ce-a salutat lipind chiletil „a răspuns răstit: 

— Poincaré! 

Dupà asta a fugit. 

In seara aceia cortina sa lăsat pentru cea din urmă oară 
pe cariera artistică a lui Nae Vasilescu, 


a 


Marchizul a explicat directorului că a avut un moment 
de zăpăceală si fără să-şi dea sama a dat o replică din altă 
piesă. In fundul sufletului avea însă remuşcări, mai ales că 
unii camarazi i-au arătat de-atunci oarecare răceală, găsind 
gluma prea crudă si momentul nepotrivit. Dacă Nae l-ar fi 
invectivat ca în atitea rinduri, poate că ar fi uitat, Dar bietul 
om dispăruse fără să scoată o vorbă, De-aceia, poate, cu o 
lună mai tirziu zărindu-l în berărie cu mai mulți camarazi, 
a luat loc la masa lor, 

— Ei, Nac, — începu el cam stingherit, — cred câ n'ai de 


132 __VIAȚA ROMINEASCA ` 


ce te plinge. Acum eşti fericit. Nu erai tu de teatru, mă! To- 
tugi, uite, esi cu pensia întreagă gi în plină putere, 

Nae a suris dureros, 

— Imi dati voe, — urmă Marchizul, — sà comand un rind 
de tuici, 

N'a răspuns nimeni. Tuicile fură biute în tăcere. Puiu 
ianculescu comandă si el un rind. Toţi îl imitară. Marchizul 
se înduiosase: 

— Crezi tu cu adevărat, mă Nae, că din riutate ţi-am ju- 
cat eu atitea feste? 

— Lasă că te ştiu eu, Pompiliene! 

Venise al şaselea rind de tuici. Nae se imbujorase. Mar- 
chizul ofta: 

— Tartă-mă, Năiţă, dacă ţi-am greșit, 

— Mare măgar ui mni fost tu cu mine, Pompiliene. Nu-i 
destul că aveam eu trac, te mai băgai si tu: chinină în apă 
mi-aj turnat, clei pe scaun mi-ai pus. Cit despre suflat greșit, 
nici nu mai vorbese: mi incurcai ori decite ori puteni. 

— Fără gind rău, Năişor ! 

— Ai si tu acum ocazia să-ţi riscumperi păcatele. Eu, 
este citeva zile ies la pensie tot cu grad de stagiar. Mi-au 
uat-o inainte toţi copiii, Tu ești mare, ești societar de onoare, 

eşti membru în comitet... 

— Si ce pot face pentru line? 

— Nu cine ştie ce. Aşi vrea să stărui la director să-mi 
dea o reprezentaţie de retragere. 

— Nu te-ai mulțumi mai bine cu o sumă fixă? 

— Nu m'ai înţeles, făcu Nae cu tristeţe, Nu mi-e de bani. 
Teatrul e pentru mine mai presus decit banii. 

Toti se priveau nedumeriti. Marchizul zimbise imper- 
ceptibil : 

— Dar atunci dece vrei reprezentaţie de retragere? 

— Ca să mai joc odată, Pompiliene. 

— Si ce vrei să joci? 

Nae Vasilescu răspunse răspicat si cu multă gravitate: 

— Shylock! 

De data asta a ris si marchizul. Nae urmă: 

— Degeaba rizi, degeaba vor ride toţi. Ce ştiţi voi? Acesta 
e visul meu de-o viaţă, Nu cunosc numai rolul, știu pederost 
toată piesa, din seonrii "n scoarță. De cind eram în conserva- 
tor repet Shylock în fiecare zi. Sint sigur că n’asi gregi o si- 
labā. Dacă nu m@asi fi incurcat de la debut pierzind eu in- 
sumi încrederea în mine, dacă mai fi fost tu si alţii, poate că 
m'ar fi lăsat să-l joc. Sint sigur că aşi fi dat o lovitură. Eram 
ca tine, mai mult decit tine, eram mare, eram sus, sus de tot. 

— Nae, tu vorbeşti serios? 


all «den Da Lie PERLA Pai 
Li 


wi 


4 NAE VASILESCU 133 


— Foarte serios. ; 

— Si cum îţi închipui tu că aşi avea îndrăzneala să-i cer 
directorului asemenea lucru? Inteleg foarte bine, tu ești un 
om de cultură gi ţi-o fi plăcind rolul, Il vei fi pătruns poate 
mai bine decit oricare din noi, Dar să-l redai? 

— In adevăr, — interveni Puiu Ianculescu, — afinități cu 
personajul ai destule, Bani cu camătă ai dat, cu pantaloni 
rupfi si tocuri scilciate ai umblat, te brinesti cun covrig şi 
două măsline de cind te știu, cred cà m'ai fi băgat la puşcărie 
pentru o mină de arginti. Dar că toate astea le-ai putea face 
pe scenă, nu cred. 

— Pot, — se răsti Nae cu îndirjire. 

— Cum vrei să poţi, nenorocitule, cind tu nu eşti în stare să 
vorbeşti aici zece minute fără să te bilbii de unsprezece ori? 

— Te prinzi că pot? 

— Mă prind! 

— Pe ce? 

, — Uite, — propuse Puiu lanculescu, — dacă timp de zece 
minute nu schimonoseste nici un cuvint, Marchizul va fi obli- 
gat să stărue pentru Shylock, dar dacă se bilbiie o singură 
dată, plăteşte Nabubul toată consumatia. 

— Primesc, — declară Nae. 

— Cit e ceasul? — întrebă Marchizul, 

— Douăsprezece fără zece, 

| Puiu lanculescu asezase ceasornicul pe masă. Si spre ui- 
mirea tuturor, timp de opt minute in sir Nae Vasilescu a spus 
fără greşeală toate replicile primelor scene din Shylok. 

__ Câţiva aplaudară. Impresionat de succesul obținut, fără 
să se mai uite la ceas, Nae se adresă marchizului: 

— Asa-i că nu m'am di/biit? 

Toţi rideau din toată inima. 

— Nu ţi-am spus eu că pierzi, mă Năiţă? 

— Si de ce? încercă să se apere el. 

— Apoi, n dilbii se spune? 

— N'am spus aga! 

— Ba chiar asa ! 

Cei prezenți confirmarà, afară de Mircea Voisel, acelaşi 
care Îi dăduse, dealtfel inutil, replica justă la debut. 

Strivit de mărturia majorității, Nae cam enervat ceru 
socoteala. 

— Patru poli, domnu” Nae! 

La auzul sumei Nae se schimbă la faţă: 

— Patru peli? Pe ce patru pili, mă? 

Marchizul se adresă malitios lui Mircea Voisel: 

— Vezi că iar s'a dilbiit? 


+" % 


154 _VIATA ROMINEASCA 


Cu şase luni inainte de pensionare încă, Nae n'a mai im- 
prima i un ban si încet-incet şi-a incasat topi debitorii. De 
aceia poate, testamentul lui (s'a spinzurat o lună după ieşi- 
rea la pensie), a produs uimire, Intreaga lui avere, constind 
în două imobile in valoare de circa douăsprezece milioane, 

lus cinci milioane bani ghiajà, o lăsa teatrului, cu obligația 
de a înființa două burse in străinătate și cinci premii de 
creaţie, restul putind fi întrebuințat sub supravegherea co- 
mitetelor reunite, pentru ajutorarea începătorilor nevoiaşi. 

Prin urmare, directorul n'a exagerat deloc, spunind la 
înmormintare, că Nae Vasilescu a trăit şi a murit pentru 
Artă. 


AI. O. Teodoreanu 


„| 


Raluca Eminovici şi copiii! 


Pe lingă un bărbat aşa de întăritat în ideile lui gi cu atita 
violenţă autoritar, femeia nu putea fi decit supusă si blindă, 
mingiindu-se cu copiii si ingenunchind pela icoane. Şi într'a- 
devăr, amintirile ne-o arată astfel. Ralu, Raluca sau Ralita 
Eminovici — cu adevăratul nume Raresa — era cum am văzut 
a patra fiică a stolnicului Vasile Iurascu din Joldeşti si a Pa- 
raschivei Dontu. La Joldeşti a fost lupta intre Stefan cel Mare 
şi Aron Vodă. Dacă pulberea luptelor trecute nu intră în sin- 
gele urmașilor spre a le răscoli instinctele, amintirea trebue 
să fi dat totuşi lui Eminescu un fior de nobleţe etnică. lurăş- 
cestii erau de fel din Hotin, unde un strămoș sar fi fost aflind 
cindva pircălab. Raluca era foarte mindrà de străbunii ei, pe 
care-i pretindea boeri de rangul intii. In vrajbele amicale ce 
se iscau pe această temă între soţi, Eminovici, om muşcător, 
consimtea liniștit, dar își da cu părerea ironic, că la o adică, 
Dontu fusese si mai boer decit lurășceştii. Donţu era rusul de 
pripas prin Moldova, Alexa Potloff, tată al Paraschivei Iuras- 
cu, mama Ralucăi. Muscal sau cazac, se credea că era un re- 
fugiat din motive politice, Se asezase pe malul Siretului, nu 
departe de satul Sarafinesti, întrun loc numit si azi „Vadul 
Donţului”, şi trăia țărăneşte cu o tiitoare, Catrina, fata tàra- 
nului Jon Buhnescu. Fata, care mai apoi a murit de holeră, 
era dar bunica Ralitei. Dontu o dăduse după stolnicul Vasile 
Iurascu si era în părerea lumii că rusul, bogat, îl umpluse de 

pe ginere, Potloff fusese o mcult, căci vorbea nemţeşte, 
franțuzește si leseste. Mama poetului îl văzuse sau i se poves- 
tise de el. Purta barbă și plete, era alb ca iarna de bătrin. 
Vara, şedea numai în cămașe de borangic la umbra unui plop, 
pe malul Siretului, în apropierea prisăcii lui, cu care se in- 


* Din Piaţa twi Mihail Eminescu, ce va apărea în editura. „Cultura 
Naţională“, 


196 VIAȚA ROMINEASCA 


deletnicea. Dela Donţu sau nu, fi-va avut stolnicul Iuragcu 
averea, el dădu fetei sale, zestre bună, după cum urmează: 

„Isvodul di zăstri ci dau fiicei mele Ralu cu blagoslovenie 
„şi sănătate. Din anul 1840 Mai 26. 

„Una icoană Maica Domnului, fericată în argint. Una 
„candelă tij de argint. Patru inele cu diamant, Una părechi 
„cereti cu mărgean. Un fermual. Două braţele de aur. Una 
„părechi de cercei cu coletul lor, Una alesida de aur. 12 lin- 
„ġuri, 12 cuțite. 12 furculite. 12 lingurite. 1 lingură mare. Un 
„paneraş lucrat în ajur. Una ladă mare. Sasa tingiri de a- 
„ramă. Două tablale de Liptca. 6 sfegnice. Un lighian. Un i- 
„bric de alamă. Un salop de atlas. 7 rochii de mătasă, 1 ro- 
«Chie de alibet. 8 straie de cit. 2 măsuţi di cărți. 3 tacimuri de 
„masă. Pinzi de fabrică. 4 tacimuri. Pinzà de casă, 24 bu- 
„câţi cămăși si fuste. 4 bucăţi scorturi. 2 serinuri. 2 salteli. 2 
«oghealuri, 3 rinduri prostiri, 8 perine cu trei rinduri de feti. 
„3 capeli, 7 saluri şi unul turcese. 2 mindiri de lină. 8 pro- 
„soape. 1 gardirop, 10 perechi scarpe de tot soiul, 12 perechi 
„colțuni. Sticlării si farfurii. Bani în numărătoare înaintea 
„cununiei 1500, Bani în numărătoare în ziua cununiei la 29 
„iunie anul 1840, rest 1500. Adică în bani 3000 (galbeni) si 
„zestre în haine si obiecte 576. 


(ss) Stolnicul Jurase 
Intoemai am primit; 
(ss) Gheorghe Eminovici 
„Ralu Eminovici. 


Alesida de aur despre care pomenește foaia de zestre fu- 
sese a Paraschivei lurașcu, căreia i-o dăruise cind cu venirea 
rușilor la 1828, un general de intendentà Jeltuhin. Un portret 
în uleiu, din chiar anul nunţii, 1840, ne-o înfăţişează pe Ra- 
luca cu alesida de nur masiv, învirtită de trei ori în jurul 
gitului. E o femee tinără (se născuse în 1816), cu trăsăturile 
nobile, fin conturate, cuochi intunecati, penetrabili si gură sen- 
zuală, neted tăiată, totul într'o fatàslabi, oblongă, de o blindete 
suavă, imperceptibil zimbitoare, Spre batrinete însă se accen- 
tuiazi masivitatea stincoasà a fetes eminesciana buză groasă, 
care dacă la poet dă acea astrală adulmecare în infinit, la 
femei (Raluca, Henrieta) este de o supărătoare, androginà 
ambiguitate de eunuc, Raluca poartă în portret părul impàrtit 
cu romantică eleganţă în două zone netede şi un vesmint 
somptuos de ntlas sau velur, lăsind umerii goi străjuiți de 
dantele, ale cărui cute largi, ca în picturile Renaşterii, se lasă 
depe piept si depe mineci, în raze centripete spre talie pentru 
a se desface, probabil, în jos, intr'o unduitoare, rotatà crino- 
lină. Minile sale albe sint împreunate spre a expune inelele 
cu pietre mari prevăzute în foaia de zestre. De statură era 


ep RALUCA EMINOVICI ŞI COPI 137 


micà, dar robustă, Umbla tăcută prin casă, cu un aer de re- 
semnare. Ochii negri aveau o orientare îndepărtată, visàtoare, 
iar colțul gurii un zimbet dureros. Era de bunătate, 
statornică în iubire ca gi în ură, si ca mai toate fiinţele slabe 
şi pasive, cu ieşiri uneori de sarcasm. Existenţa Ralucăi Emi- 
novici sa scurs fără îndoială, obscură şi trudità, intro casă 
plină de copii, în grija continuà de ei, într'o hărnicie casnică 
necesară pentru a mentine o familie asa de numeroasă. La 
desele supărări ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui 
Eminovici şi a pedagogiei sale sumare, su adăogat moartea 
unora din copii si mai ales doi din cei mari (Şerban şi Torgu) 
morţi în plin vigoare bărbătească, aproape unul după altul. 
Aceasta trebuie să fie si pricina boalei sale (cancerul) şi a 
morţii intimplate curînd după moartea băiatului mai mare, 
Șerban (15 \ugust 1876), Copiii o iubeau mai mult decit pe 
tată, pentrucă blindă si miloasă, îi apăra gi li ascundea de 
vajnica minie pedagogică a acestuia. Este inmormintată im- 
preună cu Gh. Eminovici lingă bisericuța din Ipotești, sub 
chiar ferestrele ci, într'o mică imprejmuire, precum arată in- 
scripția: „Colea zac rămăşiţele robilor lui Dumnezeu Gheor- 
ghe și Haliţa Eminovici, în somnul cel de veci”, Citiva salcimi 
umbrese mormintul gi usa bisericutei, biserică de lemn vă- 
ruità pe dinafară, pleostità si cu ochiuri mici de fereastră ca 
orice casă de farà. Acoperişul de tablă veche si ierburile rui- 
nitonre fac şi mai evocatoare dezoluta chemare eminesciană: 


O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi 
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; 
Deasupra criptei negre n sfintului mormint 
Se scutură salcimii de toamnă gi de vint, 

Se bat incet din ramuri, îngină glasul täu.. 
Mereu .se vor tot bate, tu vei dormi mereu, 


„Despre fraţii si surorile lui Eminescu avem stiri 
nesigure. Această familie ciudată, asupra dirla a Li m 
soartă tragici, începe să fie mistuità de legendă. Opinia unei 
familii originale si nevropate, în care copiii se impuscà din 
senin după ce dau dovezi de sclipitoare inteligență, aerul de 
tristefà fatală indicibilà cu care aceştia ne erau infafisati de 
către unii, se dovedeşte, la lumina documentelor, falsă lite- 
ratură. Fraţii erau oameni normali, cu o varietate de atitu- 
dini psihologice care îi depărtau unul de altul, unii din ei 
poale cu o sensibilitate prea acută, care la o izbitură morală 
prea mare putea să le aducă sdruncinarea sufletului. Despre 
vreo manifestatinne patologică hotărită nu avem Însă. după 
cum Ar mp ei ps pa indiciu serios, E 

perban, întiiul copil, născut în 1841, oach ă 
semana așadar mai mult cu mamă-sa. Nu iia era preo 


mo o VIAȚA ROMINEASCE pt 


piliria sa, petrecutà in parte şi la Dumbrăveni, decit că a ur- 
mat liceul la Cernăuţi, unde şi-au făcut studiile toţi fraţii. 
'Trăsătură comună copiilor, Şerban se împacă gi el destul de 
greu cu şcoala, răminind repetent şi recurgind probabil la 
examene particulare pentru a recistiga anii pierduţi. Cauza 
nu poate fi inaptitudinea la studii, căci îi vedem deosebit de 
aplicaţi în şcolile mai înalte, ci o recalcitrantà la ordine, 0 
turbulenţă care îi făcea chiar batàugi gi greu de ţinut laolaltă, 
derivat al unei copilării svăpăiate, la cimp şi la pădure, In- 
trat in lumina cercetărilor biografice, printr'o intimplare a 
soartei pentru care nu se pregătise, Şerban pluteşte într’o 
ceaţă enigmatică din care se deslugese vagi contururi. Gh, E- 
minovici a trimes pe acest întiiu vlăstar al său să studieze 
medicina la Viena si apoi la Erlangen (Bavaria), La ce virstă ? 
Părăsise liceul fără să-l sfirşească ra 18 ani (1852-53 cl. La; 
1853-54 cl. I-a; 1854-55 repetent el. I-a; 1855-06 cl. H-a me- 
die rea: 1856-57 lipsă; 1857-58 cl. V-a; 1858-59 cl. Vl-a media 
rea, retras). Dacă Ta 1870, de primăvară, cînd aducea pe Emi- 
nescu, bolnav, la Ipotești, se intorcea dela studii, inseamnă că 
le sfirsise destul de tirziu, la 29 ani. Lăsat de obiceiu, de către 
tată, fără suficiente mijloace bănești, el a trebuit să ducă, 
după cîţiva ani de flăminzire pe la gazdele din Cernăuţi, o 
studenţie amarnică, nevoit adesea, la Viena, din lipsă de lu- 
minare, să studieze la lumina felinarelor. Asta i-a sdruncinat 
sănătatea. Supàrase cu ceva pe morocanosul batrin, cu care 
de asemenea era înăsprit, căci Eminescu apăra faţă de Gh. 
Eminovici pe acest „fiu nenorocit, care desigur a greșit mai 
„mult printr'o înăscută slăbiciune de caracter, căruia natura 
„nu-i dăduse nici o energie şi nici o putere”. „Șerban a fost 
„un om slab, iar nu un om rău, asta a fost părerea mea despre 
„el intotdeauna și desigur că a fost mai nenorocit de cum me- 
„rita să fie. El n'a avut pentru nimenea ură în lume, n’a avut 
„nici o patimà urîtà, si dac'a greşit, nu din răutate ci dintr'o 
„nemărginită slăbiciune a greșit, El era un copil bătrin şi ast- 
„fel ar fi trebuit tratat”. 

Fusese de altfel un student strălucit si tinuse la Viena, o 
vreme de casa unui medie vestit, Opolze. Era un chirurg re- 
marcabil si savant. 

Şerban se îmbolnăvește de tuberculoză si se duce la Ber- 
lin să se caute ori si pentru a-și continua studiile, pe care E- 
minescu însus nu ştia de și le-a isprăvit. Henrieta, care şi ea 
are hemoptizii si moare de o boală de piept, pretinde că tu- 
berculoza e o boală ereditară în familie, negresit dinspre par- 
tea mamei. In 1873 si 1874 cind Eminescu era la Berlin, se 
afla dar și Şerban. Firea sa deosebită şi boala îl făcuseră pe 
acesta sumbru si disimulat şi-l țineau departe de fratele mai 
mic. „Pe Şerban îl văd rar, căci şade foarte departe de mine. 
„Dacă vorbese cu el despre afacerile lui, el nu mă clarifică 


RALUCA EMINOVICI SI COPIII 199 


„niciodată într'atita ca să ştiu ce are de gind să facă, Ceiace 
„Ştiţi D-voastră despre el, ştiu si eu... si con cred ca să-i fi 
„descoperit el vr'unui om din lume tot ce gindeşte, Astfel el o 
„duce destul de pasabil; are amici, cunoștințe cu doctori ger- 
„mani si societatea lui e foarte căutată, El e si membru la o 
„societate stiintificà-medicalà. Ce sint Rominii, cari învaţă 
„medicina aicea, pe lingă el? Pot să zie că dispar... Si, cu toate 
„acestea... eu o spun curat: nu-l inteleg şi pace. Eu gindesc că 
„n'ar avea decit să se prezinte aici la Universitate, pentruca 
„să-l facă de trei ori doctor, dacă nu este încă. Aici în Berlin 
spoartă acest titlu fără ca cineva să i-l contesteze, scrie rețete, 
„face chiar vizite, căci după legile prusiane ii este permis a- 
„ceasta, se'nţelege că sub responsabilitatea sa personală, Dar 
„presupunem Car răminea chiar aici, ce viitor îl poate aş- 
»tepta în mijlocul unui oraş unde sînt atitia alții?” 

Viitorul ce-l aștepta e acesta. In toamna anului 1874 boala 
se agravă si Șerban, sdruncinat sufletește, dedea semne de 
sie pr e Sat ranana! intrun spital, murin intre 4-16 și 26 ale 

i Noembrie, În vreme ce Emine 
Raes întreținerea, sea pice pe Pan 

iculae, născut la 2 Februarie 1843, urmează si el | 
năuţi, odată cu Şerban, deşi mai tinăr, sămintas si prg 
tent si corijent (1852-53 cl. I-a; 1853-M el. I-a; 1854-55 re- 
petă el. H-a; 1855-56 cl. IT-a, corijent; 1856-57 cl, IV-a; 1857-58 
a V-a; 1858-59 cl. VI-a corijent; 1859-60 cl. VI-a; medie rea). 
epi aceea a studiat dreptul la Sibiu şi sa așezat în urmă la 

isoara, unde se afla prin 1867 ca scriitor al avocatului E- 
pere: Christiani, Era blind, bine crescut şi foarte simțitor 

S atunci cind tată-său îl certa, se închidea în odaia lui şi 
ser ea tot timpul abătut, De aceea probabil îi ziceau „Neculai 
De pros ”, Prin 1881 îl găsim întors acasă si ocupindu-se pe 

gi ată-său cu trebile agriculturii. Nenorocul a făcut să se 
peo năvească și el de o gravă boală venerică. Bătrinul vă- 
zind că si acest băiat care „nu se chivernisese îi cade pe ca 
scrie iritat în 1883 lui Mihai: „Mi sa urit viața... fă ce faci i 
„Vino de-l ia, ca să-l duci În vre-o casă de sănătate”. Intr'ade. 
văr Eminescu săritor pentru fraţii lui ia cu împrumut de pe 
sare poate 2000 de lei cu gindul de a-i trimite, Inainte de 
asti 1883, Niculae aștepta cu nerăbdare banii într'o scrisoare 
se rise un om cu desăvirşire sănătos la minte. Dar în cu- 
nd se întimplă boala lui Eminescu (vara 1583) si nu mult 
ea se aceia moartea batrinului (8 Ian. 1884). Nu este de tre- 
uintà nici o cauză patologică, pentru a explica ceiace a ur- 
mat, Bătrinul n’a lăsat bietilorinici un ban după vinzarea mo- 
giei. O parte din capital l-a lăsat ca depozit Henrietei, cealaltă 
e va fi dat după concepțiile sale Aglaei. Fără nici un sprijin 
pIsey, în neputinţă de a-și cistiga existența Niculae se i 
cide la 9 Martie 1884 la Ipotești, unde a si fost înmormintat. 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


A treia victimă a soartei, Iorgu (George) născut în 1844 (1) 
işi are si el mica sa legendă. „L'am întilnit — zice Caragiale — 
„pe Emineseu cu un frate al lui, ofiţer. Plecau amindoi în 
„străinătate, el la Viena, celălalt la Berlin. 

„Militarul era frate mai mare; tot asa de frumos, de blind 
„şi de — ciudat — o izbitoare asemanare in toate, 

„Acela a mers la Berlin; în citeva luni a speriat Acade- 
„mia militară cu talentele-i şi a dat un examen care l-a făcut 
„pe mareșalul Moltke să se intereseze foarte de aproape de 
"soarta lui, hotărit să-l ia pe lingă dinsul, Ca să-şi incoroneze 
„succesul s'a dus acasă şi, fâră să lase măcar o vorbă, sa îm- 
„puşcat”. 

Adevărat din aceasta este că după ce urmase tiris-gràpis 
citeva clase secundare ln Cernăuţi (1854-55 cl. La particulară; 
1855-36 cl. I-a; 1856-57 lipsă; 1857-58 cl. IV-a; 1858-59 cl. V-a 
medie rea: 1859-60 repetă cl. V-a; 1860-61 cl. Via, retras 4 
Ianuarie 1861), a studiat ştiinţele militare în Prusia. Intrind 
în urmată, fu trimes în 1869 la Berlin într'o misiune din care 
făceau parte colonel Manu, maiorul Cantili, locot. Oteteleșanu 
și alții, lorgu era însărcinat în mod deosebit să ducă o cores- 
pondenti a regelui către Bismark, sau câtre un membru al 
familiei Regelui si autorizat să asiste la manevrele regale 
germane în Brandemburg. În urma unei răceli contractate la 
acele manevre sau n unei căderi depe cal sa îmbolnăvit si 
după vreo trei ani. la 29 Sept. 1873, moare în virstă de 29 
de ani fiind inmormintat la Ipotești. Se prea poate totus să 
fi fost atins tot de ftizie, Acest frate înalt, negricios, asemă- 
nător mamei, era o fire tot asa de întunecată ca gi Șerban. 
„Cind ridea, se schimba vremea”. 

După Ruranda, născută lu 5 Mai 1845 si moartă de copil 
urma Ilie. Mai aproape prin vîrstă de Eminescu (născut 1 
Iulie 1846), el a fost farà îndoială tovarășul de joc al ace- 
stuia la Ipotești. Era si mai vesel de altfel seminind in- 
tr'aceasta cu tată-său, ai cărui ochi îi avea. Acesta este ne- 
greşit fratele mort „în străinătate” pe care îl plinge Emi- 
nescu într'o încercare de poezie. pentrucă el avea ochi al- 
bastri : 


Dar ades într'al meu vis 
Ochii mari albaștri 
Luminează un suris 
Din doi vinefi agtri, 


La Cernăuţi Ilie a urmat numai trei clase riminind, fi- 
reşte, corigent şi repetent (1857/58 cl. I-a; 1858/59, cl. H-a — 
corij. 1859/60, cl. II-a medie rea, retras). Urmind apoi medi- 
cina la scoala lui Davila din Bucuresti, se imbolnaveste de 


RALUCA EMINOVICI ŞI COPIII Hi 


tifos, luindu-l dela soldații bolnavi 
sano fin larna Analai Te Sală din spitalul militar şi 


__ Al șaselea copil Maria (Marghioala) a murit de 7 ani 
into (n. 1848-49, m. 1855-56). Mihai re al şaptelea. Da 
el urmează Aglae, care a trăit, cu probabilitate, dela 1852 
pină la 1906, născută fiind la Ipotesti. Intr'o fotografie o ve- 
dem, adolescentă, bucălată si gratioasà. Mai tirziu însă liniile 
Z apresc şi se usucă, Era conştientă de frumusețea ei, dar 
oarte solitară. Fusese măritață de tinără, la vreo 18 ani 
(1870) cu loan Drogli, profesor la Școala Normală de învă- 
tători, care între 1875—1882, fiind inspector districtual pentru 
îndejele Suceava şi Cimpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli 
i glae a avut 2 băieți, Ioan si George. Cel din urmă a fost pri- 
ej de consideratiuni romantico-medicale, dat fiind că, infec- 
tat cu lues, şi-a purtat o parte din viață prin ospicii, apăsat de 
paranoia. (Fusese căpitan auditor). Se mai vorbește şi de o 
atā, moartà de difterie. Murind Drogli (1887), Aglae se re- 
Cisterna cu un căpitan austriac Heinrich Gareiss von 

oilizsturm. Morbul lui Basedow care i-a pricinuit sfirsitul 
poate fi iurăş prilej de lungi dizertaţii în jurul eredității, 

„Mai am o soră — zice Eminescu — un geniu în felul ei 
pa 2 teorie SA dir Napoleon I si c'o înțelepciune natu- 
Dova de amspiczie” ur ca-i pe jumătate moartă, căci (e) 

. Infirmitatea acestei, ilustre deacum, femei mumite He 
Para sau Harieta s'ar fi datorat faptului că te kani gs 
aa în casele ude pe care le zidea Gh. Eminovici la Ipotești. 

ripara cultură — studiase doar abecedarul — izbutise să 
Lelio idei destul de complicate într'un stil cult. Com- 
pi să alta nori gi avea un anume humor crud. E dealtfel 
padre k da ceva din bizareria si febrilitatea culturală a 
pica n or ei cu o notă de mizantropie. Iată o 

„Sunt momente în care nu mă pricep en pe mine 
inca nemulțumită de mine gi de nie. ne nl să asp aif iu, 
Acte de ce te supăr cu astfel de refleetiuni? Cind sint con- 
di I și iaia se tot aceias vreme si tre- 
„tere, e veci. Cind soarele E ale i 
„imi m a crede că totul e nasale. cc maina 3, 

„Lumea întreagă nu-şi poate da cont de ce a veni 
"tune și pentru ce dispare fără un scop altul decit re 
„de a trăi și cu cit pătrunzi durerile morale şi fizice, vezi că 
sa sora fără a putea pătrunde cauza”, i 
iii s ă şi versuri: într'o scrisoare către d-ra Cornelia Emi. 


142 VIAȚA ROMINEASCA 


„Scumpă surioară ! 


„O puternică plecare ce nu rabdă 'mpotrivire 

„Ma indeamnă să-ți scriu astăzi acea tîndrà simtire 
"Ce numai în singurătate își are locaşul său 

„Dar ceresc trimis in lume din sinul lui Dumnezeu 
„Fie ca aceste scrisori ce curind vor fi uitate 

„Să-ţi aducă alinare unor zile intristate 

„Și resfirind pe a lor cale niște nemernice flori 
„Să-ţi imprăștie necazul ş'al supărărilor nori. 


„Acum surioară nu știu ce vei crede de prostiile mele, de 
„cari sint convinsă că sint greşite în ortografie, rimă, etc.; 
„insă In totul, în lume se sacrifică ideia pentru rimă şi în 
„viaţa oamenilor, inima pentru situația socială. Pentru asta 
„sint de scuzat, cum mam învățat decit abecedarul şi din 
„cauza boalei îmi lipseşte chiar si aceia ce aş fi putut ciștiga 
“umblind în societate cu personne culte, adică cum zice ro- 
"minul, m'aş fi ros cu oarecare știință. Mai la urmă, $i dacă 
„aş fi cultă, ce folos aş aduce societăţii sau ştiinţei? Din ni- 
„mic, rămîn tot nimic, In prezent imi rămine cel puţin regre- 
„tul că nu-s ceva, însă avind cultura aș cunoaște şi mai mult 
„răul şi poate atunci m'as simți moral si mai zdrobită decit 
„cum sunt: A 

„Să las fotografia căci nu-i de samă, si să vin la o veste 
„nouă ce voesce să-ţi scriu gi de care poate eşti încă străină, 
"Te-am intitulat sorioară, aceasta provine dintr'o schimbare 
"ce sa făcut între mine si mama matale, de cînd ai părăsit 
„Patria si te-au dus în lumea mare. Mama matale, ramiind 
„fără mata sa hotărit să mai aibă o fiică din poveste. 


„Vineri n'a făcul 
„Simbătă am crescut 
„Duminică m'a botezat 
„Luni de fiică ma închinat. 
„Si de atunci fiicà imi scrie mereu 
„Dragu sufletului meu 
„lar eu mamă o numesc 
„Cu simț Dumnezeese 
- „De care mă simt legată 
„Pe viafa-mi toată. 


Henrieta stia putin si nemteste din auzite, din timpul cit 
şezuse în clinica d-rului Bilroth, la Viena, Era pătrunsă de 
„ce însemnează Eminescu pentru cultura rominească” si nu- 
mea cu humor pe cine credea că sint dușmani ai poetului, 
„bonjurişti”. Pe Veronica Miele o poreclise „bălăuea'” si, «be- 


RALUCA EMINOVICI ŞI COPII 143 


recheta”. Trăia, la Botoşani, din veni i 
ia de pitrinia mocani. n venitul a citorva mii de lei 
evotamentul arătat de această nefericită soră faţă 
Eminescu bolnav, în 1887—1888, este vrednic de landi. Ea a 
voghi cu trudă un om pierdut la minte, obstinat în tăcere, 
ceri picioarele i se migcau greu cu ajutorul unor masini... 
= prestate de 5 oca de fier. Chemată adesea peste noapte de 
e ari se tira pe brinci pină la patul lui ca să-l ajute. Para- 
atică poate și că, Henrieta fu rănită în amorul propriu 
aa Satra MA regni DA Sopnica Micle la Bucureşti şi 

„poetului, citeva luni după i 
SEE ig buc ray de toţi şi era pusă Pa inundă 
rdinar usa la cimitir într'o birje, 
lui - Suceveanu din Botoşani. Birjarul d'a ere Ma 
doge otul declarau moartea la ofițerul stării civile. Cele cîte- 
= ucruri rămase pe urmi-i, o canapea, vreo ‘două sofale si 
stă cărţi fură vindute la mezat pe strada teatrului din Bo- 
Al zecelea copil Matei (n. 1856), fo i 
i ea | Ù „fost elev - 
bin a apriga din Praga și căpitan în armata pai d pei 
rit de două ori (întiia oară în 1880) si avind 4 copii — sin- 
guri urmaşi cu acest nume ai familiei Eminovici — pare n 
pe Sa ap i longevitate si frigiditate faţă de familie cu tatăl 
TED NEA sa ia boalcă poetului spo mirarea lui Maio- 
despre familia sa, dar şi multe” doglie ai va si SOLI 
, i greşite şi ca să împied 
nedrept rr, poezii Reazione, puse la cala de Ma o- 
ro fier pensionar, urnu-Severin (str. Gen. Manu, Nr, 8) 
timul copil, Vasile, a încetat din viaţă la ă 
LE - virst “dă 
de pio Ve aduse şi murind, nu È» pig) 
pr i te animale, omul își c A s 
eră Ai parca sai bn: si, Oni, aceste principii fiind în pusă a 
i ostile, îi bine, ironia firii a făcut ca | 
guinţă paternă să fie înghițită de m i le salvată sn 
spiritualitatea neprocreatoare a sending ret ori “de 
care uitarea ar fi şters numele depe crucile tuturor, ra: p 


G. Câlinescu 


Citeva idei în jurul evoluţiei apusului 
după războiu 


De la războiu încoace, sub suprafața în aparență ne- 
miscatà a poziţiilor politice fixate de tratatele de pace, viața 
ma stat pe loc si cu toate că harta Europei ne arată aceleaşi 
granite, însemnătatea respectivă a diferitelor țări nu mai e 
azi ceiace era acum doisprezece sau chiar zece ani. 

Pentru noi Rominii, în deosebi, care ne aflăm la o ràs- 
pintie atit de vitregă si de amenințată a continentului, se cu- 
vine să urmărim cu o cât mai mare băgare de sami, toate 
schimbările care se petrece în echilibrul respectiv al marilor 
puteri apusene, căci orice modificare mai adincă în rapor- 
tul de forte care stau în față, fie pe tărimul financiar, fie pe cel 
economic, nu poate cu timpul să nu se oglindească şi în evo- 
lutia strict politică a Europei si să nu aibă o înriurire, poate 
directă, asupra propriei noastre soarte, 

De aceia am crezul că putea fi interesant, mai ales acum 
după ce Anglia s'a văzul silită să-şi devalorizeze sterlina, să 
viu aci cu citeva date care să lumineze mai bine schimbările 
petrecute în apus şi care să ne îngăduie încercarea de a pre- 
ciza direcția în care sau făcut şi însemnătatea lor pentru res- 
tul lumii în genere, si pentru Rominia, în special. 

In decada carg a precedat marele războiu, puterea cea 
mai impunătoare a lumii era fără îndoială Englitera. 

Domnea peste aproape un sfert al omenirii, în această 
nemărginită împărăție numai Irlanda îndrăznea să turbure 
pacea britanică; după un erincen răzhoi își mai mărise ne- 
sfirsitele ținuturi cu bogatele republici bure din Africa de 
Sud, care redobindiseră, de altminteri curind după anexare, 
libertatea lor, în sinul Imperiului, Anglia dind astfel o pildă 
de marinimie care era Încă o nouă dovadă a puterii sale. 

Flota ci stăhpinea mările, pe temeiul principiului cà tre- 
buia să fie cel putin echivalentă (two power standard) cu 

uterea impreunatà a celorlalte două mai mari flote ale 
umii. 


IN JURUL EVOLUȚIEI APUSULUI DUPA RAZBOI 145 


Exportul Engliterej (fără mărturile în i - 
portate) era în 1913 de circa 13.125 fr. aur (525 milioane lire 
sterline) întrecînd pe acela al Statelor Unite (aproximativ 
12.120 fr, aur) si pe acela al Germaniei circa 12.600 fr, aur 
— cu Luxemburgul). Exportul Franţei de aproximativ 6.875 
sir $i acela al Italiei ràmîneau bine înțeles cu mult în 


De alminteri Anglia trăgea cîştig nu n i 
i „Angli: umai din vinza- 
iza mărfurilor britanice, dar și din transportul lor precum și 
in acela al mărfurilor concurentelor sale, de oarece vapoa- 
rele englezeşti păstraseră încă la inceputul veacului al XX-lea, 
ro ci point ee rogi al comerțului trans- 
i ese al ei e la 185 i întii 
netu VALE pi a p 880, cel puţin o întiietate 
el în 1907, pe cînd flota comercială britanică - 
tru comerțul „au long cours") cuprindea circa 4750 ră civ 
cu un tonaj de mai bine de zece milioane de tone, la care se 
udăuga o flotà colonială de circa 1 milion si jumătate de 
hg vasele de comer ale Statelor Unite intrebuintate pen- 
comerțul exterior înfatisau mai putin de un milion de 
ine, iar cele germane care erau concurentele mai de temut 
episeau de abia 2 milioane și jumătute de tone. * 
i (ia negro (nici 500.000 de tone) si chiar cea fran- 
vero my so -000 de tone pentru vasele cu aburi) erau 
Faţă de perioada strălucită care în ă 
cepuse du i 
E odaie napoleonice si atinsese calusca cota M 
pe ps ra trecut, se puteau zări insă, încă de pe la 
rară erele îndepărtate, prevestitoare de vremuri mai 
Anglia încetase încă de i 
i i pe atunci să scoată d 
orei perii careu senat mondiale de. fre 
870, : ul veacului al XIX-lea indu 
cană ȘI cea germană iau un foarte mare avînt, ag 
posesiunile britanice din America, din Australia, ba pînà si 
se 


în India, ine eau sà i : . 
voltau voi eg a ia ființă industrii locale care se des- 


Declinul Engliterei si ridicarea Germaniei 


3 Inainte de războiu. 
2) După războiu (1919—1929), 
De pe la 1905—1906 această incetinire relativă a progre- 


* Mai toate cifrele din acest studiu au fost 

Hunile lunare ale Institutului „International du nei ae 
manahul de Gotha pe diferiţi ani, Citeva nu fost luate din diferite tu- 
crări speciale. (André Siegfried, Max Hermant, ete.) 


10 


146 ba È VIAŢA ROMINEASCA _ Ž  Ž 


sului britanic si ritmul accelerat de desvoltare al Germaniei, 
sau al țărilor transoceanice se vădeşte din ce în ce mai bine, 
iar în perioada 1907—1912, aceste două tendinţe contrarii se 
lămurese si mai mult, é 
Dacă luăm spre exemplu statisticile comerciale ale ace- 
stui răstimp găsim (în cifre rotunjite) următoarele coefi- 
ciente de progresiune ale exportului: 
pentru Germania 9%. 
= Italia 11.5%, 
T Franta 9,5%, 


t Anglia 1.5%- 
S i is ritmul de desvoltare indus- 


trialà al unei țări şi puterea ei de concurență pe piața mon- 
dială socotind excedentul de materii prime industriale şi de 
produse fabricate exportate asupra importului aceloraşi arti- 
cole: micul tablou ce l-am intocmait în această privinţă în- 
tăreşte constatările noastre precedente: 

Excedent de export (sau de import, cu semnul minus) 
de produse industriale în miliarde lei hirtie (cifrele sint ro- 


tunjite) : 


Anglia Germania Stat Unite Franţa 


Perioada 1880-1900 
(mijlocia anual) 
Perioada 1911—1913. . 80 35 

Vedem aşa dar că pe cind exportul net britanie de pro- 
duse ale industriei s'a mărit între cele două perioade cu vreo 
40%, exportul net german a crescut de mai bine de zece ori 
mai repede, iar cel american s'a făcut de 30 de ori mai mare. 
Mai încet încă decit industria engleză sa desvoltat, pare-se, 
numai industria Franţei, care plătea cu veniturile sale din 
străinătate şi cu exportul invizibil al turismului străin o 
parte din mărfurile importate. 

Deci, încă înainte de izbucnirea marelui războiu se putea 
stabili faţă de desvoltarea uriaşă a Statelor Unite și a Ger- 
maniei o scădere relativă a importanţei, pină atunci precum- 
pănitoare pe toate tărimurile, a Marei Britanii. * 


55 7.5 2,5 —715 
75 —15 


: Nu cred lipsită de interes constatarea că deşi negustoria, de 
mărfuri sau de bani, a îmbogăţit mai intotdeauna mal repede pe cei 
care se dedau la ea, decit producerea insăşi de bunuri, totuși dacă 
popoarele cele mal bogate au fost, de patru mii de uni, popoarele de 
marinuri şi de negustori, înflorirea lor aşezată pe temelii mal nesi- 
gure, n'a ținut de obiceiu prea mult. In cele din urmă au fost sără- 
cite, înlăturate, sau distruse de popoarele continentale, mai putin în- 
treprinzitoare, mai modeste, dar mai trainice si cu o bază mal largă. 

Astfel Fenicia a fost supusă de Egipt, Cartagina a fost distrusă 
de plugarii Romei, Atena a fost învinsă de Sparta, lar mai aproape de 


IN JURUL EVOLUȚIEI APUSULUI DUPA RĂZBOI 147 


Sar fi putut crede că gerea 
prin infrin Ge iei 
5 agi pierdea aproape toatà flota ei pui sei ap peg de 
teoer i sa piei reapare coloniile, i se confiscau toate 
rile, » concesiunile din afară de Europa, > im- 
pasa x mari si grele furnituri gratuite în ei a dă 
r, Anglia scăpase pentru multă vreme de concurenta ei 
cea pos primejdioasă, i 
ceasta insă nu sa adeverit decit asti 
$ a tru 
sit sci aa la 1925, comerţul şi industria Sterea 
pe acela din 1913, in 1937 i 1928 Fim n: pompat a 
+ Ă . - mim e d ă- 
pig n nai mult, roducția industriei paesi m 
ni ne e 20% (la cantităţi) producţia din 1913. In chi 
ran acă ținem samă de teritoriile pierdute, creşterea mc 
a ai in ţinuturile lăsate Germaniei e si mai mare decit ce 
da "i 35%. tata den patya 1913 şi 1929 pentru producția 
jignit ete). pentru extragerea de cărbuni şi 
» asemenea exportul Statelor Unite il 
ce i e de sută în sută față de 1913, si fece ER ic 
ra sinea aur la 26.600 milioane fr. aur, exportul net 
Ce prode m ustriale sare de la 75 miliarde lei hirtie în 
A 1911—1913 la 165 miliarde în 1929) fiind depăsit insă 
pro porHonal de desvoltarea exportului net industrial al rs 
a a ei pi impătrește în acelaşi răstimp şi trece de la 35 
pagò: dă pe cind acela al Engliterii scade după război 
i anto de lei hirtie la 60, iar acela al Franţei se sa 
till ea ta Perioadă de expansiune între sfirsitul 
cimp Y cam în jurul cifrelor dela inceputul 


Ce e mai grav de altminteri pentru Anglia e că balanța 


- 


vremurile noastre, falnica re | 
publică a Veneţiei si j 
Ara Veniva) lor Intunecindu-se după ei eta ga i. 
ca = arrapato pi pes Savoia Îşi păstra si desvolta tpar pu 
nea mina pe Italia întreagă. lar Catalanii inari 
d negustori ca genovezii, au suferit şi ei aceingi soartă kAd eei 
jmn calici, dar hotărită si fără nevoi. bază 
upă cum Anglia va putea sau nu să 
a i ] stringi In jurul De 
seth ors san răspindit pe suprafața pămintului, va agg a 
em a e care o Împing pe povirnisul decăderii, si va ta a a 
pe planul al doilea, lăsind Americii cinsten de a cond a a 
poranne de limbă şi cultură engleză, 3-2 ba gi a 
' Trebuie tinut samă totuși 
È gi că inflaţia i 
valorile şi că creşterea adevărală a prispa x ar 
erman 


în 1929 ar urma a fl redusă 
2 cu aproape jumă pa 
trial nu trebuie confundat, bine înţeles, pe os an si eg indus- 


novu su 
cind po- 


145 - VIAȚA ROMINEASCA č ž 
comercială se inråutāțeşte treptat şi că pe cînd în 1913, pro- 
centul mărfurilor naționale exportate față de maărturile im- 
portate era de 68.3, el seade in 1929 la 50.7. E drept că toate 
țările care au ca Anglia bogății acumulate importă mai mult 
«decit exportă în chip normal, dar nu e mai puţin adevărat că 
o scădere asa de însemnată vădeşte si o slăbire a expansiunii 
sale comerciale, 

De alminteri sa micşorat relativ nu numai exportul dar 
sa redus şi insemnătatea proporţională a marinei comerciale 
engleze. Cu toate că sa mărit simţitor față de cifrele din 
1907 date mai sus, creşterea marinelor concurente a fost şi mai 
repede, marina germană a fost refăcută intrun timp neaste 
tat de scurt si are un tonaj aproape îndoit cit cel din 1907, 
flota de mare a Statelor-Unite! a crescut și mai mult, iar 
insesi marinele neînsemnate dela inceputul veacului trecut, 
ca marina italiană, sau cea franceză şi-au împătrit sau incin- 
cit de atunci tonajul. 

Pe cind Anglia pină la războiu era cea mai mare expor- 
tatoare a lumii, e întrecută astfel de departe, în 1929, de Sta- 
tele-Unite (circa 26 miliarde si jumătate franci aur față de 
18.200 milioane fr. aur, sau 17.150, dacă nu cuprindem co- 
merțul cu Statul liber Irlandez care pină la rasboiu făcea 
parte din schimburile interioare ale regatului unit) si e aproa- 
pe ajunsă de Germania (tot în 1929), 3 

Această decădere se vădeşte chiar faţă de exportul fran- 
cez care tra în 1913 în proporția de 52.4% faţă de cel britanic 
si se ridică în 1929 la 57% din valoarea lui, sau chiar la 60% 
dacă omitem comerțul Irlando-Englezese. 

Pierderea relativă e si mai mare dealtfel faţă de Italia. 

Pentru principalele țări ale continentului indicele de pro- 

siune a exportului de mărfuri naţionale (adică fără mër- 


urile în transit sau reexportate) e întradevăr în perioade ' 


1913 pînă în 1929 (în valori) de: 
45% pentru Italia, 
37% pentru Germania (inclusiv reparaţiile în natură). 
30% pentru Franţa. 


Dacă ţinem în vedere inflația preferiti din 1929, expor- 
el din 1913 numai cu vreo 


15% în Italia, 10% în Germania si e cu putin superior celui 


tul real în cantităţi întrece pe ac 
dinainte de războiu în Franţa. 


Progresul săvirşit de Germania în chip relativ e însă pro- 
porțional mai mare, deoarece trebue păstrat în samă că a 


1 Au însă o marină interioară foarte însemnată pentru navigația 


fiuvială şi pe marile lacuri, 


> 96% din exportul Irlandei merge în Analia fiind compus din 


materii prime alimentare (vite, brinzeturi, ete.). 


| IN JURUL EVO! È APUSULUI DUPA RAZBOI 149 
pierdut circa 10% din teritoriul şi din populaţia ei, în urma 


răsboiului, pe cind Italia si mai ales F i 
turi noi din care unele foarte industriale. si «veg să ati 


Desvolfarea economică a marilo i 
r puteri 
de-la r&zboiu încoace. i 


1) Dela 1919 la 1924, 2) de la 1924 Ja 1 
Asa dar, dela războiu si meg 
r, dela i pină la sfirgitul anului 1 - 
cuc np douà mari perioade în aura i pure a za 
p a ui: 1) dela armistițiu pină la sfirsitul anului 1993 si la 
mah “orga, monetară în Germania, urmările imediate ale răz- 
na peg țărilor învinse sint prea grele si inflația pro- 
ee ri prea haotice pentru ca Germania să se poatà re- 
Franţa, intr'o măsură mai mică, A 
i » Anglia, dar mai - 
pie Vi ae în seria sora Sepe 4 Germaniei uita pa? 
ustriite şi exportul. Astfel, spre exempl > 
inainte de război Germania av ya eg cariera 
r : avea locul de frunte în i 
rominesc, in 1920 participarea ci 1 apa 
mpi ( liciperea e a acest import scade la 2%, 
ari Bert Franţei, relativ neînsemnată înainte vreme, se 
Această eclipsă a Germaniei n ñ ni 
x “i nu fine i l. i si 
oase den refer pei incepe 9) a soare Sa Kaatte 
pede re nizare şi expansiune i ' si 
datà Şi in desvoltarea An er AE TA Ne 
ps cei iată că deja în cursul anului 1924 Germania parti- 
$ pi ica aport roze n cu proporția de 19%, întrecind din 
portul nera ta căreia nu-i mai revine decit 8% din im- 
n această a două perioadă care dăinui 
TRE pioppi e daimuieste pină în a doua 
aerar am AE Siia desvoltarea Germaniei se face cu re- 
Producţia industrială sare dela 5 
Prodi si la 59 EEC? 
ară Sr mai către mijlocul anului 1024” la ag ag gp 
rocă e amet er ou riza pe căile ferate ale Reichului se ri- 
Lo pr ago go e È ceva mai mult de jumătatea numă- 
Coeficientul anual mijloci 
jlociu de de ñ 
M, drept an de bază, e astfel de sui boa da sd ape gura 
x Eet i saa dig deren pe carenu-l intilnim nicăeri. 
ar în America. intim că în peri ire a 
Pops \ perioada de înflo 
È aniei din 1907-1912 acest coeficient nu trecea totuşi de 


Trebue totdeodatà accentuat cà nu e vorba aci de o creş- 


* N'am folosit de statisticele oficiale pentru facerea acestor calcule 


150 VIAȚA ROMINEASCA 


rentă datorită creşterii preţurilor deoarece statisticele 
ăi arabi au în vedere valori absolute, adică cantităţi. 

Fără îndoială că această expansiune aproape eruptivă se 
datoreşte şi faptului că porneşte dela depresiunea ati 
din 1924 şi că e în mare parte o întoarcere la norma 
mai curind decit un cîştig net. Ori si cit însă, chiar de am fine 
samă de această consideraţie si de am reduce coeficientul de 
desvoltare din răstimpul 1924-1929 cu proporţia cuvenită, to- 
tusi ar rămîne acest coeficient foarte însemnat si superior a- 
celuia, din perioada, socotită de mare expansiune, din 1907- 
1912! 
mini > vom arăta de altfel mai departe, ritmul acesta 
prea grăbit, e una din pricinile nu numai ale crizei germane 
de azi, dar chiar ale crizei mondiale. 

Deocamdată însă rămine dovedit un fapt insemnat pen- 
tru aprecierea direcției în care lucrează (cel putin pină la 
1929) forțele istorice adinci care plămădese viitorul Europei: 
ritmul de desvoltare comercial, industrial şi pină la un punct, 
demografic propriu fiecărui popor mare din apusul Europei, 
na fost modificat în genere decît într'o mică măsură de ma- 
rele război si de schimbările teritoriale totuşi foarte insem- 
nate ce le-a pricinuit. 

Rezultatele războiului n'au avut un efect mai puternic 
asupra acestni ritm etnic vital decit timp de vre-o cinci ani, 
cit a ținut eclipsa Germaniei. 

De fapt, deci, războiul n'a fost, pentru clasarea puterii 
reale adică, si politice, a popoarelor mari din apus, începutul 
unei ere noi, ci o simplă paranteză care n'a schimbat tendin- 
tele adinci ale evoluției acestei părți a lumii. — 2 ; 

Perioada 1924-1929 nu continuă astfel perioada imediat 
anterioară, ci duce mai departe, cu aceleași trasaturi gene- 
rale, — după o intrerupere de zece ani, — perioada care a 
precedat războiul. i i 3 a 

Faţă de celelalte țări mari ale apusului, Germania a pier- 
dut doar cistigul ce i l-ar fi dat pentru răstimpul 1914-1924 
continuarea cadentei expansiunii sale din decada precedentă, 

Această întrerupere a fost una din pricinile pentru care 
Franţa a putut să-și mărească exportul în 1929 faţă de 1913, 
ceva mai mult decit Germania, făcindu-l să treacă dela 54,6% 
a exportului german în 1913, la 61,5% în 1929. Această eres- 
tere se datorește însă, în parte, încorporării în granițele va- 
male franceze ale minelor din Saar si ale bogatelor ținuturi 
din Alsacia si Lorena, astfel incit e mai mică dacă am ţine 
samă numai de teritoriile franceze dinainte de 1914. 

Mai repede încă dealtminteri, decît exportul francez, dar 

e un plan secundar, a crescut dela 1913 la 1929, exportul ita- 
ian care reprezentind în 1913 o valoare echivalentă cu 36,8% 
din valoarea celui francez se ridică la 38,8% în 1929. 


N 


Vi A des. , pe. SIMO Ad b 
= IN JURUL EVOLUȚIEI APUSULUI DUPA RAZBOI 151 

Pricinile pentru care Germania, şi mai în urmă, Italia, 
se desvoltau mai repede dela începutul veacului decit puterile 
oceanice (chiar mai de mult de fapt și sar putea stabili că 
acest declin relativ începe întradevăr cam dela 1871 pentru 
Franța, si dela 1880-85 pentru Anglia) erau deci așa de per- 
manente și de fundamentale incit războiul cu toate zguduirile 
adinci ce le-a adus n'a putut să le schimbe, 

Ele au continuat a se manifesta in chip independent, 
chiar de rezultatul războiului, astfel deşi Italia a esit invingà- 
toare, iar Germania invinsă, ritmul lor de desvoltare în pe- 
rioada 1924-1929, în trăsăturile sale generale în comparație cu 
cadenfa de desvoltare a puterilor oceanice, a fost foarte putin 
deosebită de acela din perioada 1907-1912. 

Aceasta poate fi privit ca un fel de contraprobă care ne 
vădește şi mai bine că pentru întreaga Europă apuseană cau- 
zele adinci care determinau înainte de război direcția in care 
se făcea reclasarea economică gi politică a marilor puteri oc- 
cidentale n'au putut fi turburate decit vremelnic de urmările 
A m za Lai indiferent dacă tara respectivă a fost învingătoare 
sau învinsă, 


Ridicarea Germaniei şi pricinile declinului britanic 


__ Dela 1924 la 1930 însemnătatea relativă a puterilor ocea- 
nice față de Germania şi de Italia a continuat astfel să des- 
ret ca si în perioada dela inceputul veacului pină la 

i, 


Lämurirea acestui fenomen, mai ales intrucit priveşte 
Anglia, nu e de altminteri grea de găsit. 

Puterea si bogăția acestei insule de marinari cutezători si 
de negustori și de bancheri harnici si pricepuţi s'a datorat 
mai ales dela războaiele napoleonice încoace, în rindul dintii, 
industrializării sale mai timpurii și faptului că mulțumită 
marinei sale şi situaţiei sale politice a putut monopoliza timp 
de un veac şi jumătate aproape intregul export de produse 
industriale destinat Asiei şi celor două Americi, lipsite pe a- 
tunci de industrii puternice, ! 

Industrializarea acestor continente, săvirşită chiar în do- 
minionurile britanice întrun spirit protectionist și naționalist, 
o loveşte astfel mult mai greu decit celelalte puteri industriale 
ale Europei. 

Pe cînd negotul cu ţările de peste mări e chiar temelia 
puterii economice engleze (Statele Unite, India și restul im- 


1 Pe la 1870 pe cind Englitera producea trei cincimi din totalul 
producției mondiale de cărbuni, petrolul nu juca încă nici un rol în 
producția industrială şi nu se întrebuința nici energia hidraulică, aşa 
incit delinea și un quasi monopol al izvoarelor de energie! 


#.| x 


ns | VIAȚA ROMINEASCA 


periului primesc jumătate din exportul britanic) prora Ger- 
mania s. p. comerțul transoceanie nu are decil o însemnătate 
mult mai mică. (7% numai din exportul german indreptin- 
du-se spre Asia, 2% spre Africa şi aproape patru cincimi ră- 
minînd in Europa faţă de numai 31% (in 1929) din exportul 
britanic care se îndreaptă spre Europa). 

Precum arătăm Însă mai sus, uceastă industrializare se 
mai face în unele ţări (India, Egiptul într'o măsură anumită 
chiar în Uniunea Sud-Africanà si in China) întrun spirit na- 
ționalist foarte duşmănos Angliei, astfel incit mărfurile en- 
glezesti sint cele dintii înlăturate, In asa chip chiar, incit în 
cuprinsul imperiului britanic, pe cind mărfurile englezești (gi 
din Irlanda de Nord) infatisau 42% din totalul importului co- 
loniilor şi al dominionurilor în 1913, ele nu mai reprezintă în 
1927 decit 36%, iar exportul britanic, în genere, a scăzut (în 
cantitate) dela 1913 la 1927 cu 20%, pe cînd acela al Statelor 
Unite s. p,a crescut în acelaşi răstimp cu mai bine de jumă- 
tate (la tonaj, îndoindu-se aproape la valoare). 

Această scădere se pricepe si mai uşor dacă observăm că 
in exportul britanie spre India, China, ete., țesăturile de lină 
şi de bumbac au avut loc de frunte si că industrializarea a- 
cestor țări a avut pinà acum tocmai drept țel mai imediat, in- 
fiintarea unor industrii textile proprii. 

Astfel, precum reese din statisticile oficiale ale Guvernu- 
lui Indian, importul de țesături britanice în India, care era 
cea mai mare cumphrătoare de jest uri de bumbac, a scăzut 
în doi ani (1928—1930) cu 60%! S'a folosit de această scădere 
în rîndul dintiiu industria indigenă, dar în acelaşi timp, din 
pricina boicotagiului la care sint supuse mărfurile englezești 
si alti concurenţi străini, Asa s. p. importul tesàturilor japo- 
neze sa indoit, iar mătasea artificială italiană a înlocuit pe 
cea engleză! 

Anglia e mai crunt atinsă de industrializarea Asiei, decit 
de aceia a Americei, fiindcă concurența se face aici direct Ìm- 
potriva industriei textile engleze, care e una din industriile e- 
sentiale ale Angliei, pe cind concurența Statelor Unite, a lo- 
vit-o pe alte tărimuri de desvoltare recentă (automobile, cine- 
matograf, ete.) mai rezistente si care se bizuese mai mult pe 
consumatia locală si mai putin pe export. 

Totodată, împrejurările in care se desvoltà această con- 
curentà asiatică, (mina de lucru de o eftinàtate neasemuità, 
muncitori iscusiti, materii prime abundente, bumbac, etc., la 
SA. locatiei nu Îngădue nici o nădejde de îndreptare apro- 
piată. ! 


1 India produce (1930) de două ori si jumătate mai multe țesături 
de bumbac decit în 1913, 


riali creata 


Aceasta se mai videste si din faptul că anul trecut, țesă- 
turi de bumbac indiane s'au putut vinde în Anglia pe jumăta- 
tea preţului țesăturilor similare britanice! E ine 


Criza britanică de acum 


Dela 1930 incoace, criza de care suferă Anglia de atita 
vreme a isbucnit în chip brutal în fata lumii întregi uimite, 
prin căderea sterlinei, si prin schimbările politice interne 
pers nu adus la putere o majoritate conservatoare protectio- 

istà. 

Liberul schimb care îşi avea înțelesul cind industria en- 
glezeascì se bucura de intiietate, nu mai era azi decit un ana- 
cronism cînd industriile cele mai vechi si cele mai vitale ale 
țării, ca metalurgia, aveau de dus, chiar în Englitera, o luptă 
din cele mai grele împotriva concurenței străine. 

Prinsă între fabricaţia cantitativă enormă a Americci cu 
care nu putea rivaliza întrucit privea scăderea cheltuelilor 
generale şi producția rationalizatà gi mai eftinà a Germaniei 
(înainte de scăderea sterlinei, muncitorul german era plătit 
în mijlocie numai 60—65% din cit cîştiga muncitorul englez) 
industria englezească, care mai avea de luptat pe pieţele asia- 
tice cu greutăţile amintite mai sus, a fost silită pentru a-și a- 
sigura cel țin piața naţională, să ceară ocrotirea unor tarife 
vamale ridicate. 
de Deoarece Englitera exportă cam 25—30% din producția 
ei industrială si acest export va putea fi amenințat de măsu- 
rite de represalii ce le vor lua statele mai greu lovite de ridi- 
carea sau de înființarea taxelor vamale britanice, e firesc că 
acest protectionism faţă de Europa si de Statele Unite, să fie 
oe sl Pasto prin stringerea legăturilor cu restul impe- 

e ar urma a se găsi o compe Li ietele 
seci ui E pensatie pentru piețele 

Deşi toate produsele agricole mai insemnate n'au fost încă 
lovite, trebue să ne așteptăm la desvoltarea sistemului prefe- 
rential inter-imperial si la lărgirea lui asupra acestor produse 
ca să se dea în acest chip satisfacție unei vechi năzuinţi a Ca- 
nadei, a Australiei şi a Nouăi Zelande, = 


t Producţia totală a textilelor în Lancashire, care ta 1912 se ri- 
dica la 8 miliarde de yarzi, in 1930 a scăzut sub jumătate, săderea 
fiind şi mai mare în 1931, Exportul țesăturilor de bumbac în China n 
scăzut din 1909 Ia 1930 dela circa 600 milioane yarzi la 70 milioane, 
bumbacurile japoneze luind în mare parte locul celor britanice, ce e 
drept, poate numai vremelnic, (yardul--91 centimetri). 

* A stărui pres mult, precum au făcut, în timpul din urmă, ob- 
servatorii franceji al crizei britanice cu A. Siegfried si alții, ssupre 


154 VIATA ROMINEASCA __ 


De altminteri, creşterea treptată a insemnitàtii, nu nu- 
mai a pieţei locale dar si a pieţelor imperiale pentru expor- 
tul britanie faţă de restringerea lui pe pieţele unde e expus, 
fără a putea beneficia de un regim special, concurenței stră- 
ine, e o tendinţă deja veche și care reese din faptul că pro- 
portia în care imperiul participă la comerțul britanie de ex- 

rt cit şi de import a crescut, faţă de 1913 cu vreo 7% pină 
ti cris din urmă, restul lumii (fără Statele Unite) luind mai 
puţin de jumătate din exportul englezesc, 

Si aci, prin urmare, războiul n'a inovat, iar concurența 
germani departe de a fi distrusă de războiul pierdut s'a do- 
vedit şi mai aprigă. 

Răspunderea de altminteri o poartă în mare parte Anglia 
însăşi, si în genere, aliații, 


Tratatele de pace întăresc expansiunea industrială a Germaniei 


Impunindu-se Germaniei prin tratatele de pace indatori- 
rea de a vărsa colosale reparaţii puterilor învingătoare, in 
bani, si în natură, Germania era silită prin aceasta chiar să 
refacă si să desvolte pe cit se putea industria ci. 

Capitalul ei fiind în mare parte consumat de război, iar 
ce mai rămiînea, dispărind repede in virtejul inflaţiei, era ne- 
voită să ceară acest capital străinătăţii, adică de fapt, foștilor 
ei vràjmagi. 

Cum, din pricina lipsei de capitaluri lichide, banul era 
mult mai scump în Germania decit în Franța, în Anglia sau 
în Statele Unite, băncile țărilor învingătoare au dat cu atit 
mai ușor împrumuturile cerute cu cit erau mai ademenite de 
marile dobinzi. 

Aceasta cu atit mai mult cu cit Statele Unite şi mai ales 
Franța — care are o mentalitate mai curind financiară decit 
industrială — dispun de un surplus de capital peste nevoile 
producţiei nationale rentabile, iar intrucît privește Anglia, dis- 
ponibilitàfile sale, izvorind de altminteri în mare parte din 
investifiuni din străinătate si din transportul de mărfuri 
străine, se îndreptau în timpul din urmă si mai voios înspre 
Germania cu cît multe din industriile britanice o duceau greu 
si se resimfeau de criză, veniturile acţionarilor. 


pricinilor interne ale crizei, cred a fi o greyalà. Acestea au desigur 
însemnătatea lor, dar nu sint decit secundare, Nici inflorirea Vene- 
fici, sau a Genovei medievale n'a apus fiindcă cetățenii acestor repu- 
blici de marinari si de negustori s'ar fi făcut mai trindavi sau mai 
nepăsători, ci din pricina unor schimbări adinci în curentele comer- 
ciale din care trăiau, datorite unor cauze asupra cărora erau nepu- 
tinciosi, precum sint azi englejli neputincioşi să oprească industria- 
lizarea Asiei şi a restului lumii, 


| = 


a S i Y „rr a 


IN JURUL EVOLUȚIEI APUSULUI DUPA RAZBOI 155 


Faroe pu puterile învingătoare au comanditat refacerea in- 
dustriei germane, înlesnind totodată desfacerea produselor 
sale prin deschiderea pietii lor interne predărilor în natură, 
in contul reparațiilor. 

Exaluările privitoare la totalul sumelor imprumutate 
Germaniei de puterile învingătoare variază încă mult și pri- 
mele evaluări făcute la începutul verii par a fi fost sub 
adevăr. 

O parte însemnată din aceste sume care sar ridica după 
evaluările cele mai moderate la circa 16—17 miliarde de 
mărci * a fost intrebuintatà pentru refacerea industriei, care în 
afară de constituirea stocurilor trebuincioase, a absorbit de 
la stabilizare (1924) si pînă în anul acesta circa 121 miliarde 
de mărci, sau cam de 2 ori mai mult decit totalul emisiuni- 
lor anuale de acțiuni si obligaţiuni din Germania è pe acest 
răstimp. 

_ Aceasta vādeşte intre altele cit de însemnată a fost parti- 
ciparea capitalului străin, pentru cea mai mare parte anglo- 
american, si pe cale indirectă, francez, la reorganizarea in- 
dustriei germane. 

Nu e deci de mirare dacă a putut lua într'un timp asa de 
scurt, un avint atit de mare, 


Solidaritatea statelor mari cu Germania 


Războiul, sau mai bine zis conditiunile grele de pace im- 
puse Germaniei de către învingătorii ei, au dat ființă în chip 
paradoxal, deşi logic, unei solidarititi neașteptate între a- 
cestia, si mai ales între puterile anglo-saxone, si Reichul. 

Din această asociaţie nu cele dintii au tras pini acum fo- 
loasele. 

Industria germană care s'a putut reface cu atit mai re- 
pede mulțumită acestui ajutor din afară cu cit şi inflația a 
şters datoriile ce le avea pe piaja internă, a concurat ast- 
fel, în Europa cel putin, mai rău decit ori si cind, produsele 
englezeşti, Pe cînd comerţul britanie sa făcut, în anii din 
urmă, din ce în ce mai pasiv, activul comerțului german a 
crescut din ce în ce si anul acesta pare a se apropia de 2 mi- 


' Evaluări ulterioare au ridicat acest total la peste 20 de miliarde; 
unii economisti germani au vorbit chiar de 23 de miliarde, ca de un 
minimum. Totalul net e foarte greu de stabilit din pricina insemnate- 
lor reinvestitiuni germane în străinătate, 

* Pentru a se putea face unele comparații sugestive, Înşir aci 
citeva cifre: emisiunile de capital In Rominia în 1928 s'au ridicat la 
140 milioane lei aur, in Germania la 1 miliard 680 milioane franci 
aur si în Franța la 2 miliarde 138 mil. franci mur, iar în Anglia la 
mai bine de 9 miliarde si în Statele-Unite la cifra enormi de 36 mi- 
liarde si jumătate fr, aur. (cu 6 miliarde mai mult decit în 1927). 


166 VIATA ROMINEASCA 


liarde si jumătate de mărci?! Germania întrecind în cursul lu- 
nilor din urmă nu numai exportul britanic, dar chiar pe cel 
american si ajungind astfel acuma să [ie cea mai mare expor- 
tatoare a lumii pentru întiia dată în istorie. 

Această desvoltare prea grabnică a industriei germane a 
agravat însă totdeodatà supraproductia mondială de care pă- 
timese acum nu numai lucrătorii germani rămaşi fără lucru, 
dar si cei englezi si americani, 

Asa dar, războiul n'a schimba! decit putin cadenta pro- 
prie de desvoltare a marilor popoare apusene, fiindcă aceasta 
se datora unor factori caracteristici ai acestei perioade isto- 
rice, din care cel mai esențial e emanciparea economică şi in- 
dustrială a restului lumii de Europa apuseană și deci în pri- 
mul rind de Anglia, a accentuat cel mult direcția, — represivă 
pentru Anglia, si expansivà pentru Germania şi pentru Ita- 
lia, — în care se făcea acestă evoluţie, si deci nu acolo sint de 
căutat efeetele sale esențiale. 

Marele rezultat al războiului in apus a fost deocamdată 
acela de a stabili între cele mai de samă state industriale eu- 
ropene, ba chiar am putea spune, între toate marile țări in- 
dustriale ale lumii, fiindcă Statele Unite au interese de mi- 
liarde în Germania, 6 solidaritate cu desavirsire nouă, ? 

Aceasta reese si mai bine dacă facem comparatia cu un 
război din trecutul apropiat, spre exemplu războiul franco- 
german din 1871. Atuneca indemnizaţia de plătit invingăto- 
rului a fost fixată In 5 miliarde si fiind vărsată loată cu an- 
ticipatie, cele din urmă trupe germane părăseau Franţa încă 
din 1873. Asa dar 2 ani de abia dela incheierea războiului, 
Germania își incasase creanţa si își lichida, am putea zice, 
toate interesele în Franța. Războiul despàrtise si pentru vij- 
tor pe cej doui adversari si se știe că Franţa pină la războiul 
din 1914, a respins orice sugestie de a intra în legături econo- 
mice sau financiare mai strinse cu Germania, sau să pri- 
menscă la cota bursei din Paris, valori germane. 

De rindul acesta dimpotrivă tratatul dela Versailles, im- 
pune puterii învinse o datorie fixată la Spa la 132 de miliarde 
de mărci aur cu plăţi esalonate timp de două sau chiar trei 
generații. 

Pentru ca Germania să fie în măsură să-i facă faţă. tre- 
bue ajutată. 

* Exportul Statelor-Unite în cele dintii opt luni ale anului în 
curs au scăzut cu mai bine de 55%, faţă de aceleaşi luni din 1929 
(dela 17.100 milioane franci aur la 7.220 milioane exportul britanic 
scărind şi el cu 45%, pe cind cel german nu s'a redus decit cu 269%. 

* Viitorul apropiat ne va arăta dacă această solidaritate nu va fi 
fost decit vremelnică, sau dacă va însemna începutul unei evoluţii 
nouă, 


IN JURUL EVOLUȚIEI APUSULUI DUPA RAZBOI 157 


Puterile învingătoare, singurele care dispun de capital, îi 
aduc așa dar de care are nevoe gi desi Franţa pare a 
sta de o parte, deoarece Anglia imprumutà la Paris ca să in- 
vestească in Germania, ciclul este întregit. Franţa împrumută 
banii săi Angliei, iar aceasta cu capitalurile cosmopolite de 
care dispune şi împreună cu Statele Unite dă Reichului pu- 
tintà să se achite de datoria lui politică față de aliaţi în ge- 
nere si în special, de Franța, 

Din datoria politică s'a născut astfel o datorie comercială 
si în controversa care Su iscat acuma între puterile anglo- 
saxone si Franța cu privire la prioritatea datoriilor politice 
ale Germaniei asupra celor comerciale, dreptatea e împărțită, 
deoarece dacă juridiceste teza franceză e întemeiată, nu e 
mai puţin adevărat că Germania nu putea să se achite de da- 
toriile sale politice, decit prin contractarea altor datorii co- 
merciale care să-i pună la îndemină mijloacele bănești, tre- 
buincioase pentru a-şi mări producția si a putea plăti cu màr- 
furi, in natură sau preschimbate în devize, reparațiile impuse 
de tratatul dela Versailles, 

Solidaritatea financiară între Germania şi puterile în- 
vingàtoare înjghebatà la Versailles, pare-se, fără ca fiuritorii 
francezi ai tratatului să-şi fi dat prea bine sama de aceasta, 
se preface asa dar repede, în chip firesc, într'o solidaritate eco- 
nomici mai generală care se vădeşte acum in modul cel mai 
isbitor. Intr'adevăr plata reparațiilor, precum şi a datoriilor 
comerciale ale Germaniei, era subordonată prosperității in- 
dustriei germane refăcută cu banii învingătorilor. 

Atita timp cit aceasta putea să-şi destacă mărfurile in 
cantități, şi la preţuri rentabile, mecanismul economic al Eu- 
ropei apusene funcţiona normal, sau mai bine zis, funcţiona, 
desi in împrejurări anormale, * 

Obligaţia reparațiilor pricinueste asa dar o desvoltare 
pripità a industriei germane, ti impune acest ritm „vertiginos” 
de expansiune, care réese din statisticile amintite în paginele 
precedente, dar care nu se poate menţine decit intro perioadă 
de înflorire generală. lată însă că izbucnește in America la 
sfirsitul toamnei anului 1929 o criză cu atit mai gravă cu cit 
speculatia „à la hausse” din anii precedenti se deslănțuise cu 
mai mare cutezantà si mai mică prevedere. 

Se restringe creditul, situatia Angliei, subredà de mai 
multă vreme, se înrăutățește si dinsa repede. Supraproductia 
de grîu şi de cafea în America de Sud agravează scăderea de 


1 Trebue să recunoaştem meritul de a fi prevăzut multe din 
aceste primejdii unora dintre economiștii engleji și americani care 
nu exprimat părerile lor încă din 1919, fără a fi însă ascultați de re- 
prezentantii altor puleri, 


158 = VIAȚA ROMINEASCA 


returi pricinuită de criza bancară în Statele-Unite, statele 

in America de Sud sint astfel lovite foarte aspru, ceiace are 
un răsunet direct şi foarte adîne in Anglia care a investit acolo 
sume foarte mari, precum de altfel si în Statele-Unite. 

Țările Anglo-Saxone sint nevoite așa dar să repatrieze 
de unde pot fondurile de care au nevoe pentru a face faţă 
crizei interne şi consecințelor încetării de plăti a multor ţări 
sud-americane; ingrijorate si de mişcările politice din Ger- 
mania, încep să retragă de prin lanuarie 1930, capitalurile 
lor din Reich și micşorează şi cumpărăturile lor în străinătate, 

Industria germană echipată acuma pentru supraproduc- 
ție nu poate suporta însă în acelaş timp și retragerea credi- 
telor şi o reducere a exportului, căci chiar dacă volumul ex- 
portului ei a scăzut proporţional mai putin decit acela al An- 
glici, o scădere a rentabilităţii strică îndată echilibrul ei ṣu- 
bred de oarece lucrează pe credit. 

De fapt după ce Germania a izbutit cu mari sforfàri să 
înapoieze creditorilor ei vreo 4 miliarde de franci aur, me- 
canismul nu mai poate funcţiona. Ca să plătească restul ar 
trebui să-şi mărească exportul, dar criza din străinătate pri- 
cinueşte dimpotrivă restringerea lui. Se ajunge astfel la mo- 
ratoriu atit pentru datoriile politice cit si pentru cele econo- 
mice şi la această situaţie paradoxală, că mulțumită morato- 
riului acordat Germaniei de America si de Anglia, marca își 
păstrează valoarea, iar sterlina se prăbușește cu toate capi- 
talurile foarte însemnate învestite de englezi în străinătate și 
care s'ar ridica la 4 miliarde de sterline aur. 

Adevărul e că de rindul acesta Englitera nu mai poate 
infrunta furtuna, căci marele pasiv cronice al balanței sale 
comerciale era compensat prin veniturile capitalurilor inves- 
tite în străinătate si evaluate la circa 285 milioane de ster- 
line aur, sau 234 de miliarde de lei hirtie, anual, in 1928 si 
1929. Din momentul cind aceste venituri nu se mai încasează 
decit în parte, din pricina crizei din America de Sud si a mo- 
ratoriului german, balanța plăţilor nu se mai te restabili, 
pasivul comercial apasă cu toată greutatea lui și sterlina 
poate rezista cu atit mai pata cu cit detinatorii de sterline si 
de valori britanice în ţările mai greu lovite din America, sau 
din Europa centrală, sint ei înşiși nevoiţi să lichideze rezer- 
vele lor care se adaugă astfel la ofertele de sterline din par- 
tea Angliei, 

Căderea sterlinei are insă o altă urmare logică dar 
foarte primejdioasă pentru Europa si în special pentru Ger- 
mania si pentru Franța. 

Dacă pasivul comercial al Angliei nu mai poate fi com- 
pensat prin veniturile sale financiare, maritime, etc., el Ìn- 
suşi va trebui comprimat, adică Anglia va urma să reducă 
importul ei cel puţin în măsura trebuincioasă pentru a echi- 


în n + ~ = î Di ">" 
bl AI 5 + + - i 


IN JURUL EVOLUTIEI APUSULUI DUPA RAZBOI 159 


libra balanţa plăţilor. După o socoteală foarte aproximativă 
această reducere ar urma a fi, pare-se, dacă exportul rămine 
staționar, de 150—200 milioane de sterline, adică de cam 
15—25% din totalul importului net din anul trecut (fără mâr- 
furile pentru reexport). 

De aci protectionismul introdus peste noapte în Anglia 
ca o măsură, de mintuire naţională. Deoarece însă va fi 
foarte greu, dacă nu se scoboară nivelul de viață prin scum- 
pirea traiului, să se reducă în așa măsură importul, putem 
să ne epn să vedem Anglia sfortindu-se să-și mărească 
exportul (vremelnic înlesnit de scăderea sterlinei) in genere 
unde va putea, dar mai ales înăuntrul imperiului. 

De oarece si dominionurile suferà de criza mondială, tă- 
rimul psihologic pare a fi mai bine pregătit ca în alte rin- 
duri pentru ca această nouă incercare de a stringe legăturile 
inter-imperiale să isbutească cel putin în parte. 

E de prevăzut orisicum că tendința insulară si imperială 
să ia de acum și pentru un șir de ani greu de precizat, supru- 
vintul asupra preocupărilor europene. Solidarizarea cu Fran- 
ta în timpul războiului, si după războiu, cointeresarea eco- 
nomică cu Germania au adus Englezilor mai multe desamà- 
giri decit foloase, asa încit trebue să ne asteptim din partea 
Engliterei — afară de cazul cînd încercarea de a reorganiza 
economiceste imperiul sar dovedi prea tirzie — la o indife- 
rentà mai mare fatà de Europa, cel putin acolo unde inte- 
resele britanice n'ar fi direct in joc. Mai mult încă decit pinà 
acum continentul se va împărţi în ochii Londrei în două zone: 
una cca apuseană, de care ori și cît sar muta centrul de gra- 
vitate al imperiului spre noile Engliteri de peste mări, nu se 

cate desinteresa guvernul britanic, iar cealaltă zonă, acea a 

ropei centrale-orientale de soarta căreia Anglia nu se va 

ingriji decit în cadrul nevoii de a mentine pacea generală si 
intrucit va fi în legătură cu problema rusească. 

Tendinţa actuală a Engliterii de a se apăra faţă de Eu- 
ropa si Statele-Unite prin ridicarea de ziduri vâmale, si de a` 
se apropia în schimb de restul imperiului care are cu privire 
la Europa, vederi foarte asăminătoure ideilor cercurilor po- 
litice ale Statelor-Unite, va accentua după toate probabili- 
titile paralelismul politicei celor două mari țări anglo- 
saxone, ! 

Intrucit privește Europa in genere si în special Romiînia, 


* Totuşi n'ar fi de exclus că introducerea protectionismului în 
Anglia să pricinuiască friefiuni economice între Marea Britanie şi 
Statele-Unite. 


` 


180 VIAȚA ROMINEASCA 


sinteza acelor arătate pină acum ne-ar îndrepta, pare-se, spre 
următoarele încheeri. 

Infringerea Germaniei, cu urmările sale directe, o anu- 
lează ca putere politică şi ca factor esenţial al echilibrului 
european pină în 1924. 

Solidaritatea înj ghebată de făuritorii tratatului dela Ver- 
sailles — fără să-și fi dat bine samă de ce făceau — între pu- 
terile învingătoare si Germania a avut drept efect să-i gră- 
bească refacerea si s'o aducă din nou în capul Europei indus- 
triale, asigurindu-i odată cu această superioritate economică 
si redobindirea unei puternice influente politice. 

Dacă ritmul de desvoltare al Germaniei în răstimpul 
1924—1929 a fost mai repede chiar de cit înainte de războiu, 
aceasta se datoreste tocmai faptului că a avut în acea pe- 
rioadă un concurs financiar mai mare din partea străinătăţii 
decit înainte de 1914. 

De doi ani încoace începe însă o a treia perioadă care se 
caracterizează prin accentuarea fenomenelor de decădere e- 
conomică si industrială a Anglici, ce duce la faza de „insula- 
rizare” britanică la care sintem acuma martori. 

In același timp, ucea solidaritate financiară a ţărilor an- 
glo-saxone cu Germania care fusese acesteia de atare folos în 
perioada precedentă se întoarce acum împotriva ei. 

Reichul care a imobilizat în industrie sumele ce le-a im- 
prumutat pe termen scurt pe premiza continuării prosperi- 
tifii generale din 1927—1929, de îndată ce această premizà 
este desmintità de fapte, nu mai poate face față indatoriri- 
lor sale, 

Tocmai atunci însă, cu tot antagonismul politie dintre 
Franţa si Germania care ar fi urmat să se înăsprească în 
timpul din urmă odată cu creşterea influenței politice a na- 
tional-socialitàtii, constatăm că dimpotrivă pe tărimul eco- 
nomic se fac mari stràduinte în vederea stringerii legăturilor 

“între cele două ţări. 

După cele arătate mai sus, aceasta nu trebue să ne mire 
deoarece din pricina solidarităţii isvorită din tratatul de pace 
între învins și învingători, Franța are tot interesul ca Ger- 
mania să rămină solvabilă, fiindcă altfel şi-ar pierde întreaga 
creanţă ce o are asupra ei. Această solvabilitate era asigurată 
pină acum de comandita anglo-saxonă, de cind aceasta şi-a 
retras însă creditul, și a manifestat voința de a obţine ram- 
bursarea unei părți cit mai mari a sumelor imprumutate in- 
dustriei germane, Franța trebue sau să se resemneze la anu- 
larea de fapt a unei părți insemnate a creanfei sale — fiindcă 
numai intro perioadă de înflorire mondială, industria ger- 
mană ar fi putut din cistigurile sale să inapoeze creditele a- 


% 


IN JURUL EVOLUȚIEI APUSULUI DUPĂ RAZBOI 101 


mericane şi engleze — sau, să înlocuiască ca comandita anglo- 
americană !. 

Opunerea ei la prioritatea cerută de puterile anglo-saxone 
pentru rambursarea datoriilor comerciale ale Germaniei se 
lamureste astfel foarte bine, Apără nu e vorbă gi principiul 
juridic al întiietăţii creantei sale politice, dar adevărul mai 
adine e că se teme că retragerea creditelor britanice și ame- 
ricane imobilizate azi în Germania, în valoare de 15-20 mi- 
liarde fr. aur, să nu paralizeze industria Reichului și să n'o 

ună pe ea însăşi in dilema fie de a pierde creanta ei politică, 
ie de a se vedea silită să înlocuiască en acele miliarde si să 
asigure astfel cu banii ei desvoltarea industriei Reichului. 

Că înainte de a se hotări la aceasta, Franța ar dori sà ob- 
țină din partea Reichului anumite garanţii politice e lucru fi- 
resc, fiindcă din ziua cind pe lingă creanța ei politică, Franţa 
ar avea asupra Germaniei si o mai mare ereantà comercială, 
interesul ei la propășirea Reichului; ar fi atit de mare încât li- 
bertatea ei proprie de acțiune politică mar putea să nu fie 
stinjenità. 

In situația paradoxală de după război, debitorul, şi a- 
ceasta e cu atit mai adevărat în cazul unei țări care nu poate 
fi „executată” prin tribunal ca un simplu negustor, are o si- 
tuafie oareşcum privilegiată față de creditor. 

Soarta acestuia e mai curind legată de aceia a celui 
dintii, decit e adevărat contrariul, Ceiace sa petrecut cu Ru- 
sia, si acum în sens invers cu Anglia o dovedește îndestul. 


Roadele politicei germane 


Interesul Germaniei e de a se folosi de antagonismul in- 
tre cele două concepţii ale creditorilor săi pentru a obţine o 
cit de mare reducere a datoriei sale oară tog spre a putea 
plăti cu suma cistigatà astfel, o cit mai mare cotă a datoriilor 
sale comerciale, Aceasta ca să nu fie nevoită de a cere Fran- 
tei un ajutor ulterior prea însemnat și care chiar dacă ar lega 
mai tirziu treptat politica franceză de cea germană, ar pre- 
supune la inceput cel putin, din partea acesteia, concesiuni 
politice pe care guvernul din Berlin ar putea cu greu să le 
consimtà, faţă de progresele naționalismului demagogic prin- 
tre rindurile alegătorilor. 

Ori si cum, dacă Reichul nu va fi zdruncinat de prea vio- 
lente mişcări lăuntrice în viitorul apropiat, ar putea privi cu 
destulă satisfacție bilanțul lui dela 1924 incoace. 

S'a folosit de perioada mondială bună dela 1924 la 1929 


' In misura cel putin In care acestea au retras capiteluri inves- 
tite în industriile care aduc Germaniei acel activ comercial de care 
are nevoie pentru a plăti datoriile sale din străinătate. 


11 


162 VIAŢA ROMINEASCA 


ca să-și asigure întîietatea industrială în Europa cu banii tm- 
prumutaji dela foștii ei învingători, iar acuma se folosește de 
perioada de depresiune pentruca să anuleze o parte cit mai 
mare a reparațiilor ce le datorește. 

Mulțumită imprejurărilor se poate chiar bizui pentru a- 
ceasta pe concursul în aparență paradoxal, al unora dintre 
învingători si să împartă pe aceștia in două lagăre adverse. 

Dacă Franța preferă riscul de a vedea evaporîndu-se 
creanja politică ce-i va mai răminea asupra Germaniei, riscu- 
lui de a înlocui pentru partea cuvenită comanditarul englez 
sau american, Germania se descarcă, sub forma unui mora- 
toriu indefinit sau altcum, de plăţile sale politice şi recapătă 
totodată o libertate de mişcare din ce in ce mai deplină. 

Primejdia ce ar putea-o însemna pentru stabilitatea 
lăuntrică a Germaniei, o asemenea treptată desfacere a so- 
lidaritàtii cu apusul înjghebată de tratatul de pace şi de pla- 
nurile Dawes si Young, ar putea să nu fie prea mică în starea 
psihologică in care se află azi poporul german, Ne mai pu- 
tem întreba dacă retragerea capitalurilor anglo-saxone din 
Germania atunci cind Anglia se înconjoară sì ea cu un zid 
protectionist impotriva mărfurilor străine, nu va grăbi ri- 
dicarea la putere a dreptei naţionaliste și nu va agrava si mai 
mult, în cazul cind Franţa n'ar lua, cel putin în parte, locul 
comanditarilor anglo-americani, presiunea germană asupra 
Europei centrale si de răsărit. 

De felul cum ar şti de altminteri guvernul de dreapta de 
mine să obțină încrederea puterilor anglo-saxone ar atirna în 
mare parte soarta acelei experienţe. 


incheiere 


Pe cind perioada 1919—1924 se resimțea în chip direct 
de rezultatele războiului, iar aceia dela 1924—1929 relua dim- 
potrivă tendinţele evoluţiei istorice dinainte de 1914, de 2 ani 
a inceput în schimb o eră nouă. 

Fără să exagerăm, am putea spune că de rindul acesta 
sintem la o răspintie a destinelor Europei apusene. 

Trecerea Engliterei la protectionism care va atrage după 
toate probabilitățile o orientare mai oceanică si imperială şi 
mai puţin europeană a politicii sale poate avea însemnate 
urmări, 

In rindul dintii protectionismul britanic gi căderea ster- 
linei loveşte materialiceste Franța în două feluri, prin res- 
tringerea importului foarte mare ce-l făcea Anglia din acea 


IN JURUL EVOLUȚIEI APUSULUI DUPA RAZBOI 163 


rà,! precum şi micșorarea numărului de turisti și 
sus e rezidenti miri în Franța si a importului invizibil 
“făcut de aceștia. 

Germania ar fi lovită ce e drept si dinsa, dar exportul 
francez îm Anglia e compus în mare parte de produse de semi- 
lux (parfumerie, mătăsuri, obiecte de îmbrăcăminte feme- 
iască, etc.) care pot şi mai anevoe să găsească alte pieţe de 
desfacere, decit produsele metalurgice, sau de întrebuințare 
mai comună care compun o parte însemnată a exportului 
german spre Anglia. 

De altminteri nici turismul britanice n'are pe departe in 
Germania importanța economică ce-l prezintă în Franţa. 

Dacă încercările de apropiere franco-germane nu due la 
vreun rezultat, dacă germanii nu își îinstrăinează iar pe en- 
glezi prin vreo iniţiativă politică nechibzuità, sau prin vreo 
lipsă de simț al oportunității psihologice, cum au făcut şi în 
alte rinduri, Franţa poate astfel să se resimtă destul de rău 
de noua orientare britanică, 

Faţă de Germania si de Italia revizioniste si de o Engli- 
teră care ar tinde ca Statele Unite, spre o politică de desinte- 
resare, cu privire, dacă nu la granițele Europei apusene, la 
acelea din restul continentului, situația Franţei, asupra că- 
reia ar cădea aproape toată greutatea efectivă a apărării 
„statului quo” nu va putea să nu fie destul de grea. * 


! Fără să mai vorbim de insemnatele pierderi {s'ar cifra la 6 
miliarde franci) ce înfăţişează pentru deținătorii franceji, particulari 
sau bănci, de valori britanice, sau de bani engleji, o scădere de 
25—30% a lirei, 

* Tratatele de pace consfintind în Europa principiul desrobirii 
naționalităților au distrus, ce e drept, monarhia habsburgică, dar tot- 
odată au aprins şi mai tare pasiunile nationale in India, în Indochina, 
în Egipt, in Siria, etc. impotriva cuceritorilor britaniel sau francejl, 

Astfel aceste tratate desi au consolidat situația europeană a An- 
gliei si a Franţei au slăbit gi mal mult, situația colonială, și deci mon- 
dială a Angliei şi pregătesc, nu în Africa, dar în Asia, greutiti din ce 
în ce mai muri domniei franceze. 

Faţă de principiul naționalităților, atit de primejdios prin urmare, 
ţărilor colonizatoare, se desprinde în opinia publică apuseană si În 
deosebi în Anglia o reacțiune, Campania presel imperialiste engleze 
(ziarele Lordului Beaverbrook, ale Lordului Rothermere, ete.) pentru 
consolidarea împărăției prin represiune, fie chiar energică, a mişcări 
lor nationale autonomiste, răsunetul ce au găsit aceste idei Intr'o parte 
însemnată a partidului conservator, lămurese mai bine dece pro- 
paganda maghiară a izbutit asa de ușor să cucerească simpatii In multe 
cercuri influente din Anglia cărora li se pare azi că austriacii şi un- 
gurii îndeplineau în Europa centrală o misiune de unificare econo- 


164 d VIAȚA ROMINEASCA $ 


De aci si tratativele duse de Franţa şi Polonia cu Rusia 
spre a-şi uşura cel putin din partea aceia presiunea si a găsi 
o nouă piaţă de desfacere care să poată înlocui pieţele mic- 
sorate sau pierdute din apia 

Pentru România în deosebi, cele ce se petrec în Marea 
Britanie o pot lovi nu numai politiceşte, printr'o treptată 
dezinteresare a Angliei cu privire la granițele din Europa cen- 
tralà, dar şi economiceste prin restringerea exportului romi- 
oi de cereale si de produse alimentare către porturile bri- 
tanice, 

Precum însă in răstimpul foarte scurt de 13 ani care s'a 
scurs dela război încoace am putut deosebi trei perioade 
foarte diferite, nu e exclus că şi cea din urmă să lase curînd 
locul alteia si că, fie din neputinta Angliei de a ajunge la o 
intelegere cu dominionurile, fie dimpotrivă că stringerea le- 
găturilor interimperiale să silească Franţa şi Germania sà a- 
jungă la o înţelegere continentală, să vedem întrun viitor 
destul de apropiat, înjghebindu-se constelații noui care să ne 
tri și mai mult de împrejurările oglindite de tratatele 

e pace, 


N. E. Lahovary 


mică si de ridicare culturală oareşicum asemănătoare cu aceia a en- 
glejilor în India, 

Pe de altă parte, criza mondialà, dezastrul economie al Austriei, 
zidurile vamale ridicate în centrul Europei care îngreuluză și mai 
mult schimbul de produse precum si refacerea capitalurilor dispă- 
rute, tind a slăbi și în alte cercuri din apus simpatille care însaţi- 
serà pinà acum triumful ideii naţionale în această parte a continen- 
tului, 

Indicatiuni în acest sens care nu trebue trecute cu vederea, nu 
lipsesc, în timpul din urmă, nici chiar în Franța şi în cartea pe care 
cunoscutul istoric si scriitor politie L. Romier a consacrat-o de cu- 
rind Romîniei, acesta nu se sfieste să declare că, ducă : ideia na- 
tionalà (în Europa centrală) duce la fărămiţarea economică, la des- 
ordinea administrativă si ln stagnatie, en este „très inférieure è Pidâe 
d'Empire”. 

Trebue să ne străduiră, fie chiar cu prețul unor compromisuri, să 
inlesnim refacerea unei mari unități economice dunărene, ducă nu 
vrem sà ne expunem cu vremea la dureroase desamăgiri, 


Cronica literară 


„Trei perechi de ciorapi“ 


Sus — ciocan; jos — nicovală; si la mijloe — intelighen- 
fia, cum se exprimă Rușii. Mai mult: în dreapta — palme, şi 
in stinga — palme; „omul care culege palmele” — e spiritul 
uman.... 

„Copiii Soarelui” mănincă pretutindeni bătaie, ca în piesa 
lui Gorki; dramă cu scintei profetice, care n'a fost înțeleasă 
de nimeni si uitată de toţi. Nu-i bine să serii cu un sfert de 
veac inainte ceiace se întimplă cu un sfert de veac mai tirziu... 

Filozofia umanistă de ultima oră ofteazà după paradisul 
pierdut. Pămintul se prăbușește din cauza inteligenței, Spiri- 
tul e vinovat de toate nenorocirile: vezi „Untergang der Erde 
am Geist" de Theodor Lessing, un filozof de altfel simpatie 
şi cu intenţiile cele mai bune. 

Cam același lucru spun gi moliile lui Nietzsche, partizanii 
lui Hitler, filozofi cu gindire masculină, care filozofează cu 
bita si se jură că n'au nevoie de inteligență și nici de organul 
ei, fiindeà-i stinghereste dela acţiunea directă... 

Tot ce vreţi, numai — pentru Dumnezeu | — debarasati-và 
odată de uritul obiceiu de-a cugeta! Cugetarea e un chin si o 
primejdie, 

Noua sclavie, de dreapta si de stinga, nu admite decit un 
singur program: programul matematic. Statistică: atitea şi 
atitea grupări, membri, arme și cadavre — restu-i fantezie. 
Și pentru fantezii nu-i loc, căci trăim în epoca realitàtilor. 

— Cine nu-i cu mine, e contra mea, deci... 

Te intorci la dreapta şi te întorci la stinga si întrebi: 

— Cine, mă rog, nu-i cu d-ta ? 

Răspunsul e acelaşi. 

— Intelectualii | 


„ta 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


Nu se poate spune că situaţia intelectualilor este din cele 
mai privilegiate. Parcă n'ar fi creștini, ci evrei: aici — nu 
intra, acolo — ești afară ! 

Cu acest proces se ocupă romanul „Frei perechi de cio- 
rapi” de P. Romanov. i 

In ruseste, acest roman a apàrut mai de. mult. Pentru 
cetitorul rus şi-a pierdut, poate, actualitatea. Dar pentru ceti- 
torul european este actual. De aceia, pesemne, a si fost tradus 
si publicat, abia acuma, în Germania. 

După titlu, „cele trei perechi de ciorapi” ar trebui sà su- 
gereze numai ginduri vesele. Cu toate astea, nu-i așa. Roma- 
nov diseacă situația intelectualilor din Rusia şi in loc de co- 
medie iese o dramă cumplită, Firește, nu-i vorba de acei in- 
telectuali care știu să înoate cu curentul, ci de acei care nu 
se pot lepăda de tradiţii şi incearcă să rimini deasupra in- 
vălmășelii. Independenţa de gindire, singura calitate a inte- 
lectualului, e o țintă înfiptă între două fronturi, 

Intelectualii ruși, în majoritate, sau luptat impotriva au- 
tocrafiei țariste, Au recunoscut necesitatea istorică a schim- 
bării de regim. Au sorbit cu entuziasm din ceaiul revoluţiei. 
Si acum nu se pot împăca nici decum cu consecinţele inerente 
dictaturii proletariatului. Sint tot ce poate fi mai abject din 
po de vedere sovietic: sint — horresco referens — „mici 

urgheji”; mai rău: „oportuniști”, 

«Si fiindcă am gustat personal din această plăcintă, vă 
rog să nu mă întrebaţi ce gust are. 


«Fe 


Punctul gidilitor e că plăcinta burgheză nu-i mai bună, 
Spectrul dictaturii reacționare îi întoarce, forţat, pe intelec- 
tualii europeni cu faţa spre Orient. Numai cà, la Orient, îi aṣ- 
teaptà alte deziluzii. Afară doar de cazul că revoluția euro- 
peană — de care, în treacăt fie zis, nu se mai îndoiește nimeni 
— se va desfăşura altfel decit cea rusească. Pare evident că 
schimbarea de regim din Occident va decurge intrun cadru 
mai... occidental; cel puţin, ar fi normal să fie asa... 

Aceasta cu atit mai virtos cu cit decapitarea, la propriu 
si la figurat, a intelectualitàtii rusești nu a prea dat roade 
excelente nici în Rusia sovietică. Afară de asta, istoria în ge- 
nere, şi istoria revoluțiilor în deosebi, n’are nici o obligaţie să 
se repete pretutindeni aidoma, după cum sint dispuşi să crea- 
dă titratii pepinierelor istorico-filologice. 

Oricum, pentru intelectualii dintre baricade, schimbarea 
de regim din Rusia a fost catastrofală. 

Si această catastrofă se e ear m în opera lui P. Roma- 
nov, lată de ce romanul merită să fie semnalat si cetit. Deşi, 
din fabula celor „Trej perechi de ciorapi” se degajează o 


CRONICA LITERARĂ 167 


„morală” — dacă mai poate fi vorba de morală — care ni se 
pare nu numai exagerată, dar si prea pàrtinitoare si acră. 


** 

Ca student, inginerul Chisleacov a avut un ideal: revo- 
lutia. S'a luptat, laolaltă cu colegii lui, pentru improprietàri- 
rea țăranilor, toleranță si libertate — libertatea individuală 
a Occidentului dinainte de război... 

I s'a implinit visul... Dar realitatea nu samănă de loc cu 
cea visatà. Il sufocă teroarea noului regim. Să înceapă din 
nou? Să combată iarăși? Nu se mai poate, sau: el nu mai 
poate, Se salvează pe o insulă care-l pune, întrucitva, la adă- 
post de rigorile sistemului: Chisleacov obţine o slujbă la un 
muzeu. 

Pe această insulă incearcă să păstreze tradiţiile mediului 
său, De aici anatemizeazà, în şoaptă tainică, impreună cu alti 
declasaţi aruncaţi peste bord, dictatura proletariatului. Dar 
conflictul mărunt sì cotidian cu realitatea aspră îl demorali- 
zează. Entuziasmul — a spus Goethe — nu este o marfă care 
se ponie păstra in saramură cîțiva ani. Si entuziasmul lui 
Chisleacov se dizolvă treptat în atingere cu acidul bolșevic. 
Aversiunea lui pasivă se distramă ca o stofă putredă. Se aco- 
modează cu încetul mediului ambiant şi devine — oportunist. 

Semnul distinct al lui Chisleacov — sì al stratului social 
din care face parte — personalitatea, a dispărut; ceiace plu- 
teste pe valurile roșii e o epavă... 

Descrierea evoluției lui Chisleacov e convingătoare: P. 
Romanov este deci un scriitor de talent. Insă tendința roma- 
nului său, „linia” sa, ne duce prea departe; pe această cale 
nu-l mai putem urma. Drumurile noastre se despart si siliți 
sintem să coborim din căruţa lui. 


„ta 


Fiecare autor e în drept să se servească de culorile care-i 
plac. Pasta se poate pune cu sug cu lopàtica si chiar cu 
degetul; asta-i o chestie de tehnică. Deşi pictorii iscusiti pre- 
feră pensula. Nimeni nu-i poate inte să se folosească și 
de cuțitul satirei, cum i se pare lui mai bine. Liber e să-și ca- 
lomnieze și chiar să-și asasineze eroii. Codul penal nu pedep- 
seşte astfel de crime. 

Singurul lucru interzis oricărui scriitor e asasinarea ce- 
titorilor şi mai cu samă a cetitorului obligat să-l cetească, cum 
e, de pildă, criticul literar. 

In această privinţă, nici o teamă: P. Romanov este, deşi 
bolşevic, un om tare cumsecade. Devine insă asasin, cind in- 
cepe să generalizeze. 

Aici e punctul nevralgic. 


163 VIATA ROMINEASCA Mine 


Foarte niini seriitori ştiu să se ferească de această mo- 
limă literară. Un duh rău îi îndeamnă să sarà ca tapii peste 
zaplaz. Si generalizarea se răzbună, se răzbună numaidecit... 

Ce rost are, de p, fraza cu care autorul își încheie ro- 
manul: „Pentru trei perechi de ciorapi poţi avea oricare ru- 
soaică”? 

Asta-i, intr'adevăr, părerea lui Romanov despre compa- 
trioatele sale sau e mai mult o frază de efect, pentru un sfîrsit 
de roman ? 

Ar fi de prisos să-l contrazicem pe d. Romanov, dar chiar 
asa „melange” n'o fi nici în Rusia sovietică. Parcă mai dis- 
puși sintem să credem că Romanov, care-i purtătorul unui 
nume atit de nobil şi antibolşevic, e pur şi simplu un om rău 
crescut, Indrăznealu nu e chiar un atribut indispensabil ta- 
lentului. Apașii se folosesc de-un limbaj si mai necuviincios, 
cu toate astea nimeni nu-i consideră scriitori... Si fiindcă 
trăim în anul comemorării lui Goethe, nu se va supăra ni- 
meni, dacă vom mai adăuga că talentul se împacă de minune 
cu buna creștere. 

Evident, or fi multe amatoare de trei perechi de ciorapi 
in Rusia descălțată, or fi mai multe decit în restul Europei — 
unde sint destule amatoare de ciorapi, deşi ciorapii nu sint 
atit de rari ca în Rusia — dar concluzia, generalizarea, la care 
ajunge Romanov mă revoltă. deşi nu sint agentul de mora- 
vuri al lui Dumnezeu în districtul est-european, 

Această grosolànie e semnificativă, fiindcă nu iartă nici 

je femeile intelectuale, şi-i instructivă, fiindcă a fost apro- 
tă, — din moment ce a trecut, — de către cenzura oficială. 


«ta 

In rezumat: eftinătatea echivalentului celor trei perechi 
de ciorapi trebue înțeleasă ca un simbol al decăderii „inteli- 
ghenţiei” care a renunțat, ca să zicem asa, la persoana ei 
morală. 

Și acum, o întrebare care se impune, fără voia noastră: 

— Romanov, care n'a renunțat, a oferit gratis concluzia 
sa noului regim, squ a vindul-o pentru trei perechi de cio- 
rapi ? 
$ Si intrun caz și într'altul, situația luj de intelectual nu 
e mai de invidiat decit aceea a eroului său, Chisleacov. Satira 
lui Romanov e autosatiră inconștientă, oportunism de intelec- 
tual zdrobit de ciocanul simbolic al regimului. 

In noua sclavie pe care ne-o pregătesc cu atita rivnà pro- 
fetii din dreapta si din stinga e loc pentru toate clasele so- 
ciale, numai pentru intelectuali nu-i loc, Colhozul si produc- 
tia în serie exclude libertatea de gindire si deci pe exponentii 
acestei libertăţi, 

F. Dima 


Cronica ideilor 


Trădarea istoricilor. 


- In Mai 1841, tînărul Lassalle — avea atunei 16 ani — İn- 
tr'o scrisoare adresată tatălui său, îi împărtășește ovina 
de a se dedica studiului istoriei, „Știința cca mai importantă 
gi mai vastă din lume”, singura demnă de a preocupa un spi- 
rit dornic de a infelege problemele cele mari ale umanităţii, 

Fără indoiala, cind scria acele rinduri de entusiasm, vii- 
torul revoluționar german concepea intrun anumit fel isto- 
ria și conținutul ei, în orice caz pe un plan cu totul diferit de 
acela pe care ne-am obişnuit a considera astăzi ceiace conti- 
nuăm a numi știința istoriei, In cadrul vast al celei mai cu- 
prinzătoare dintre marile disciplini culturale, nici Lassalle, 
nici maestrul său Hegel — și deasemeni nici unul dintre nu- 
meroşii autori de filozofie a istoriei de la inceputul veacului 
sai, — nu situa vreuna din preocupările obișnuite ale pro- 

esorilor noștri de istorie, cristalizate în brosurele subtirele 
RS rmnabarr iaer em in comunicări academice pa- 

. pre preţul puiului de găină, > i - 
tare țară, cu o sută gar in ret în ine Dna set 

„ „S entru spiritele preocupate de problema destinelo - 
nităţii, de la începutul secolului ranit istoria se Pe aa 
prema revelație. Generatiile care au precedat si pregătit tra- 
gicul 1848 — dată care a insemnat dezastrul atitor idealuri 
definitiv răpuse de apăsarea reacţiunii bonapartiste sau bis- 
markiene — credeau în virtuțile minunate ale istoriei, ştiinţă 

care avea să înveţe popoarele ceiace a fost, pentru ca din cu- 
noasterea adincită a trecutului să desprindă legile precise 
sare pina să le cirmuiască viitorul, legi tot atit de neclin- 
ardă dine nduplecate ca si acelea ale matematicii sau astro- 

Pină la Giovani-Baptisto Vico — sau mai ex inà 

cunoaşterea operei sale, care a survenit fatato de prote 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


după moartea sa— istoria fusese un amestec căruia nici cea 
mai binevoitoare indulgență nu-i putea găsi o cit de vagă apa- 
renjà ştiinţifică. Cronici de o valoare mai mult literară — 
dacă o aveau! — anale omitind, fireşte, evenimentele care ar 
fi interesat mai curind posteritatea, istoriografii avind valoa- 
rea lucràrilor de laudă plătite de cei interesaţi, — nimic din 
toate acestea nu putea mulțumi un cugetàtor hotărit să des- 
prindă învățăminte din înșirarea aceia de amănunte fără le- 
gătură între ele, din succesiunea aceia de fapte şi împrejurări 
care nu dovedeau existența unei logice sistematice în ordinea 
și perspectiva lor. 

Tot ceiace se pretindea a fi istoria omenirii de la începu- 
turile serisului, decind sa început a se simţi nevoia cunoa- 
şterii a ceiace a fost înaintea noastră — nu atit pentru a de- 
duce din aceasta lămurirea celor ce trăim, ci dintr'o necesi- 
tate puţin clară de a ne căuta rădăcinile în timp — trebuia 
primit cu cea mai hotărită neîncredere: cu neîncrederea cu- 
venită pentru tot ce porneşte din ignoranță, din patimă, din 
fanatism sau din interes. 

Cit timp cei care seriau istoria — curteni nemulțumiți 
sau lingusitori, călugări fanatici sau ignoranţi, şi mai 
ales, oameni plătiți pentru aceasta — nu stăpineau un 
sistem ştiinţifice care să le îngăduie a pe arr fràmintarea 
şi măreţia a tot ce este un moment din viața unei colectivi- 
titi, nu se putea vorbi ca de o operă de valoare de ceiace 
veacurile adunaseră in bilioteci ca închipuind imaginea a 
ceiace fusese viaţa lor. 

Niciodată, poate, o generaţie nu şi-a impus — pe terenul 
intelectual — o misiune atit de grandioasă: să desprindă din 
insirarea incoherentà a întimplărilor mărunte sau màrete, 
pomenite în mii de tomuri răvășite si roase de mucegaiul vre- 
mii, un sens limpede si hotărit, animat de suflul vieţii. 

Definiția lui Michelet: „istoria este o reînoire”, o reînviere 
a tot ceiace a fost viaţa, gindurile şi sufletul unui moment 
dat din trecutul umanităţii, ar putea servi de devizà incercà- 
rilor de început de veac ale generaţiei care a gindit între re- 
rompa de la 1789 şi aceia de la 1848. 
ar — este o tragedie a vieții care face ca niciodată 
inceputul unui secol sà nu samene cu sfirşitul său. Este eter- 
nul conflict dintre generaţii, care se succed, dar nu se asea- 
mănă, şi care face totdeauna ca idealul uneia să se situeze 
la antipodul preocupărilor celeilalte, acolo unde tronează dis- 
preţul si bătaia de joc pentru ceiace a frămintat cugetarea și 
simțirea generației inaintase. 

Secolul al optsprezecelea, început în libertinajul gi sce 
ticismul la modă pe timpul Regentului, avea sà sfirgeascà in 
acea deslàntuire poate unică de patimi si fanatism care a fost 
revoluția franceză; tot astfel secolul următor, născut cu fră- 


CRONICA IDEILOR mi 


mintarea de idei generoase care aveau să rămi amin 

rea oamenilor, legate de anul ascensiunii picnic ai 
1848 — pentru ca mai tirziu să se poată vorbi ironic şi cu 
milă de spiritul dela 48, cum nepoţii ireverenţioşi vorbese de 
toaletele de pe vremea bunicii, tot astfel acest nefericit secol 
XIX-lea, de care ne leagă toate fibrele fiinţei noastre, s'a 
sfirgit in falimentul lamentabil al tuturor idealurilor celor 
născuți odată cu veacul, in ambianța aceia de descurajare 
tristă si Tea de orice suflu de viaţă ai anilor90. E acea stare 
de spirit căreia Francejii i-au zis „fin de siècle”, nu atit fiindcă 
în timp corespundea unui final de veac, cit mai ales fiindcă 
ia un apus de aspirații, prelungit pînă la răsboiul din 
n pod cd era nouă, ale cărei aspecte viitoare nimeni nu 
După 1848, cei care scriu istoria deviază de la cei - 
inte de această dată credeau a fi misiunea lor, tiranni 
noilor imprejurări — sporirea autorităţii statului, întărirea 
clasei burgheze care părăseşte spiritul frondeur al celor ne- 
mulțumiți cu orînduiala socială, pentru.a adopta pe aceia 
mulfumità de sine a oamenilor care au ajuns unde au vrut — 
bieţii istorici își dau sama că rolul lor este bine definit: el 
se ae ni aiul decit acela de susținători ai regimului, ori- 
ri Fi ode pan za în afara acestui rol n'au nimic de astep- 

Căci dacă un Michelet putea să impregneze cursului 
de istoria Franţei un caracter care nu e tipe sieve 
putere, el stia că studenţii săi si, dincolo de aceştia, spiritele 
pre Se gere vibrau oa cu aspiraţiile lui, atit de 

A uteau impresion i iti i 

Tragica era ra a un regim politic constient de 

Cind însă, după lovitura de stat de la 2 Decembre 1851 
Franta, si după inmormintarea definitivă a spiritului ladies 
sei „ere noi , în Prusia, — pentru a ne ocupa numai de isto- 
ricii mai importanti ai veacului, — era evident că ideologia de 
la 48 apusese pentru totdeauna, revirimentul fu complect; 
istoricii se întoarseră la matcă, amintindu-și că in afară de 
zidurile E pl stag sade care iri ale statului, si de rîndurile 

ublicului cetitor, care era exclusiv burghe 
distrugătoare pentru existenţa lor. iesi pe si i 
. De aceia, fără sovàire, profesorii de istorie si ce 

rii de profesie se puseră în slujba regimului şi ci vede: 
dante: conservatori atunci cind o primejdie apropiatà ame- 
ninfa regimul si clasa la putere, ca Taine, care fiindcă văzuse 
deaproape Comuna din 1871, se speriase pentru totdeauna şi 
căpătase groază de orice revoluție, după observaţia chimis- 
tului Ber elot — ceiace era o predispozitie recomandabilà 
pentru cineva care avea să serie istoria Marei Revoluții ; 


PRA VIATA ROMINEASCA 
liberali si republicani, cînd Franta oficialà deveni republi- 
cană; iacobini intransigenti, cînd partidul radical veni la pu- 
tere; filorusi, în preajma alianței cu Alexandru al HI-lea si 
Nicolae al Il-lea, şi — fireşte — germanofobi furibunzi, după 
1914, ca Charles Andler, care o viață întreagă se dedicase 
studiului germanisticei, pentru ca Ja bàtrînete să-şi descopere 
"o dusmAnie de comandă pentru tot ce era german. 

Si mai caracteristică încă, era starea de spirit a profeso- 
rilor germani, inhAmati cu entusiasm la politica oficialà, fie 
că cel care o conducea cra Bismark, fie că era Wilhelm al 
II-lea, 

N'a fost atitudine politică a unuia sau a celuilalt care să 
nu fi fost precedată sau secondatà — după împrejurări si in- 
structiuni — de istoricii timpului, si în orice caz proslăvită de 
aceștia. Răsboiul pentru Schleswig-Holstein, răsboiul contra 
Austriei, cel de la 1870 contra Franţei, urmat de anexiunea 
Alsaciei-Lorenei, Kultur-Kampful si, după Bismark, toate rà- 
toielile Kaiserului, lupta pentru o marină puternică, politica 
sa colonială si în general toate atitudinile si gafele Impàratu- 
lui Wilhelm al II-lea, care au contribuit la pregătirea terenu- 
lui favorabil isbucnirii răsboiului european, au găsit adeziu- 
nea complectă si niciodată refuzată a profesorilor si istorici- 
lor germani, dintre care cel mai ilustru — din acest punet de 
vedere — H. von Treitschke, e si autorul teoriei supremaţiei 
rasei germane, 

Am luat numai exemplul Franţei si Germaniei, pentrucă 
acolo împrejurările ar fi permis întrucitva o independență 
mai mare din partea oamenilor de ştiinţă, neglijind intentio- 
nat pe aceia care, profesind sub un regim absolutist sau into- 
lerant, erau nevoiţi să scrie după comandă, ca în Rusia, Au- 
stro-Ungaria sau în țările balcanice. (Ca o exemplificare a sis- 
temului, voi pomeni de o măsură recentă a lui Mustafa Ke- 
mal care de curind — relatează o gazetă engleză — a ordonat 
istoricilor turci să refacă pe noi baze istoria otomană, mai 
ales în ce privește originile, indicindu-le o nouă versiune a 
acestei chestiuni, compatibilă cu aspiraţiile viitoare (1?) 

Istoricii însă wau înțeles să păşească pe calea libertà- 
ţii de gindire şi cercetare, ci sau pus cu entusiasm la dispo- 
zitia celor care dețineau puterea si onorurile: cite atitudini si 
teorii științifice nu-și au originea în riyna după o demnitate 
sau după o decorație! (Germanii suprimind prin Constituţia 
de la Weimar orice fel de decoraţii, şi-au pierdut simpatiile 
printre cei mai multi dintre istoricii europeni: poate de 
aceia la congresul de bizantinologie de la Bucureşti, de acum 
citiva ani, nici n'au mai fost chemaţi, ca niște oameni de la 
care nu era nimic de așteptat.) 

Și rezultatul n'a putut fi decit cel firesc: pierderea în 


v Aing n°, dieta n © Da 
DI - 


CRONICA IDEILOR 173 


— 


crederii în această pretinsă știință, pentru care adevă 
€ insă intà, ărul nu-i 
atit AN eleni: ke, în Tape fise strinsă de conjecturile po- 
ale momentului, de interesul regimului la put 
ambi A personie ale istoricului, s ce 
se incredere putem avea in istorie, cind din aprofunda- 
rea ci nu se desprinde cunoașterea a ceiuce-i formenxi objec- 
tul, ci o nedumerire crescindă, sporită de fiecare incercare 
nouă de a-i pătrunde tainele; cînd asupra aceleiași epoci, de 
ex. Revoluția Franceză, istoricii se contrazie vehement, după 
a, le dictează regimul pe care-l susțin sau clasa în slujba 
a sau pus; cînd asupra aceleiași personalităţi, bunăoară 
apa eon I, părerile cele mai autorizate diferă atit de hotărit, 
upă teoriile politice si naționalitatea celui care le enunţă ? 
. Istoricii secolului trecut si cei contemporani au compro- 
Da istoria, trădind spiritul înaiggasilor lor, Ignoràm înțelesul 
adinc al vieţii care a trămintat Beneraţiile dinaintea noastră, 
așa cum, intrun discurs celebru, fizicianul Dubois-Reymont n 
marturisit cà ignoràm. înțelesul adine al naturii, i 
usa Și în faţa contrazicerilor repetate ale celor care dețin 
weile misterului, în faţa micimii oamenilor si a patini 
are mină, în faţa intereselor şi poftelor de care se lasă con- 
hi cei care scriu istoria, este poate locul să repetàm cu ace- 
şi om de ştiinţă că niciodată nu vom cunoaşte adevărul, nu 
a nba rime gelo de nepătruns, cum este cazul la care së 
ubois-tteymont, ci pentrucă cei pusi i j i 
tin parc de intelegerea noastrà. RA 
gnoramus et ignorabimus, spunea fizicianul ge 
re È E nia, i german de- 
epice DANII; şi o putem repeta în ceiace privește aceia 
Si este păcat, fiindcă în fiecare dintr i vi ù 
X x care e noi vibre 
diga dupa infelegerea unor timpuri fără a lion Dirun 
: mici limpu i reni i ă 
cehe Mi pu! nostru, nici cel ce va veni nu-și capătă inte- 
Și, mai ales, fiindcă prin su unerea lor | i 
| i a exige ` me 
chine ale temporalului, Istoricii contemporani Pag pret 
ranfele pe care generogii de la 48 si le-au pus în „știința cea 
mai importantă şi mai vasti din lume”, cum spunea atit de 
entusias! tinărul Ferdinand Lassalle, acum 90 de ani, 


Manuel Menicovic 


Miscellanea 
s 
Eclipsà de minte. 

Acum zece ani, vrind să definesc din punctul de vedere 
sociologic fizionomia momentului istoric pe care îl trăim, spu- 
neam că, mai presus de toate crizele mai mult sau mai puţin 
economice si morale, există una care le domină pe toate: este 
o criză a înţelegerii generale aplicată la desfăşurarea eveni- 
mentelor istorice. „Inteligența omenească suferă o eclipsă” — 
seriam acum mai bine de un deceniu întrun număr al acestei 
reviste. 

Intimplările ultimilor ani şi tot ce am putut ceti sau auzi 
din diversele conversații particulare cu tot soiul de oameni 
confirmă această întunecată ipoteză, Intr'adevàr, este pină 
la un punct explicabil ca interese personale să falsifice cuiva 
obiectivitatea în judecăţi. E omenesc ca mintea noastră, ori- 
cit ar fi ea de bine înzestrată, să fie obnubilatà atunci cind 
consideraţii de avantaje particulare, de bani sau de ambiţie, 
intră în joc. Şi nu ar fi atunci corect să vorbim de o eclipsă 
a inteligenţei numai pentru atita lucru. 

Situaţia este însă mult mai gravă. Asistăm astăzi la 
spectacolul unor cetăţeni care spun prostii sau nu vor să crea- 
dă explicaţii raţionale, chiar atunci cind aceste lămuriri se a- 
cordă cu interesele lor —, si asta întrun moment cînd intere- 
sele lor se găsesc într'o stare vecină cu bancruta. Avem net 
impresia unui instinct de conservare oarecum întors pe dos. 
Oamenii se apără împotriva sugestiilor care i-ar putea salva. 
Prin atitudinea lor, ei amintesc înţelepciunea dictonului ; 
„Quos vult perdere Jupiter dementat prius”, adică atunci cind 
zeii vor să piardă pe cineva, încep prin a-i lua minţile. 

Dar să lăsăm reflectiunile gi să trecem la fapte. 

In momentul acesta criza generală prezintă următoarele 
paradoxale caractere. Peste o sută de milioane de oameni n'au 
<e minca, şi alți peste o sută n'au cui vinde mincarea. $i asta 


Pi 


MISCELLANEA 175 


numai In jumătate din Europa, căci lăsăm la o e i 
China gi dan unde mizeria și moartea în m e 
mice şi întinse asupra unei populaţii de aproape-un miliard. 
ta cite vedem, criza in Europa (si deci in toată lumea, 
în sistemul complex si solidar al economiei contempora- 
rapa converge spre Europa) este dublă. In cele 11 state 
ustriale apusene e supraproducție de articole manufactu- 
Tala şomaj gi subproductie de articole alimentare; în cele 11 
ate agrare din răsărit e sup pyodueție de grine şi mizeme 
papero Dar — cum foarte bine spune d. Heinemann — fap- 
- ouă crize nu agravează problema, ci o simplifică, 
eoarece aceste două crize sint de aşa natură incit se rezolvă 
wa printr'alta. Locuitorul est-european eun țăran capabil să-și 
ridice a un nivel de trei ori mai mare capacitatea lui de con- 
pani > gru p Sera ama tor fera 5 intensifice producţia 
ui surplus să cumpe i 
Er: din apus, terndatbd color peste sea) pallina 
e gt de lucru, iar industriei din apus comenzi. 
viali cà, la acest rafionament, agricultorii replică in- 
N aa ignori să credem noi că soluția vine dintr'o inten- 
Moare. producţiei, de vreme ce piața geme de grine ne- 
Răspunsul la aceasta e i 
econom ri an | simplu, si a fost dat de stràlucitul 
. Un chintal de grîu rominese gi un chintal de 
re (de aceiași calitate) se vind la Liverpool pe Pirati 
îs on fr romînese, cumpărat la fermă, costă cu aproape 
î ee eftin decit griul american vindut pe loc. Dece? Pen- 
fe acest handicap avantajos griului european este mincat 
pe pen preţul transportului din Muntenia pînă la Live 1 
nd așa de mult mai mare decit acel din ada la Liver- 
poo rece nere apr gr rag avantajul, 
onsecinţele sint clare. Dacă transportul şi - 
paresi i prelatiune” pe care eocnomistii germani i dae 
n hr e: r” (adică drumuri, şine, antrepozite, bănci, silozuri 
e egraf, telefon, poştă, etc...) ar fi în Estul european la nive- 
De celor din Canada, atunci griul unguresc sau polonez ar 
Dal pe cel american; ceva mai mult: s'ar putea tripla pro- 
CIA lui, căci englezul, bunăoară, poate cumpăra, A egali- 
SI de pref, mai bine griu romînese, căci îl poate plăti cu 
ma ă industrială; pe cind în America articolele manufactu- 
ra sint mai greu de plasat, America fiind ea însăşi produ- 
pr de asemenea lucruri, si poate pe un pref mai scăzut 
„Asa dar, toată criza se concentrează asupra unei crize 
unice: aceia a mijloacelor de relaţie, a transporturilor în deo- 
pre şi printre acestea în special a drumurilor care leagă di- 
eritele gospodării agrare cu porturile și cu gările. = 
Pentru ca Europa răsăriteană să ajungă la un nivel de 


176 x» VIATA ROMINEASCA 


transporturi egal cu Cehoslovacia ar trebui ceva mai putin 
ca 3 milioane de dolari, Sumă uşor de procurat, căci Europa 
apusană suferă actualmente de capitaluri neintrebuinfate (nu- 
mai Franţa dispune de peste 1 miliard de dolari); şi aceste 
capitaluri ar fi poate dispuse să se angajeze într'o întreprin- 
dere care — ca aceasta — este printre singurele productive în 
situația actuală, si mai este și de natură să angajeze solidar 
guvernul tuturor celor 11 state est-europene. 

Toate aceste explicatiuni — la care se pot adăoga si o 
sumă de detalii tehnice de aplicare şi de finanțare — au da- 
rul să lase cu desăvirșire reci pe diversi interlocutori romini. 
Dau din umeri, nu găsesc, bine-inteles, nici-o obiectie de fä- 
cut, dar zimbese superior si trintese cu multă filozofie cu- 
vintul: „utopie”; asta e — zic ei — bun pe hirtie, dar în prac- 
ticà e cu totul altfel (dece? — nu ni-o spun). Mai bine sar 
face o lege care să desființeze datoriile, alta care să desfiin- 
teze camàta, apoi un războiu al Europei contra Rusiei ca să 
impiedice „dumpingul” sovietic, apoi o mină de fier la gu- 
vern (uite Mussolini, ce strună merg lucrurile acolo), etc., 
etc... Zadarnic le spunem că orice moratoriu e un dezastru, 
căci e paliativ si nu remediu; că dumpingul sovietic e o go- 
gorità, că dictatura e o nenorocire, cà Italia e tara cea mai 
ruinată din Europa, ete., etc... Si apoi, între timp, ne-am de- 
părtat de miezul discuţiei, de chestia transporturilor, acel 
punci nevralgie al întregii probleme. Si încercăm să reve- 
nim. Si reluăm da capo toată povestea cu chintalele de griu; 
iar interlocutorul ne priveşte cu ironie, si cu aerul de a spu- 
ne: „se cunoaşte că nu ai argumente, de vreme ce baţi capul 
cu acelaşi si acelaşi lucru pe care-l pisălogești indefinit. Pe 
mine nu mă Incurci cu utopii. Nu bătind apa în piuă cu ace- 
leasi argumente ai să mă convingi”. 

Si atunci avem noi aerul că sintem proști, că n'avem lo- 
gică si că plictisim lumea. (Căci prostia e mai contagioasă ca 
lepra; din contactul intelectual cu un om prost sau prostit 
esim noi înşine mai proşti decit însuşi acela care ne-a con- 
taminat). 

Ceiace-i deasemeni remarcabil în toate acestea este că 
astfel de conversații le tineam eu, care nu-s agricultor, cu 
oameni care sint agricultori, care sufăr mult de pe urma 
crizei si care au enorme interese ca ea să fie trangatà, Este 
un fel de impartialitate şi de obiectivitate în imbecilitate care 
e de o înaltă si exasperantă frumuseţe... 

Asa că, pe deasupra tuturor crizelor de supraproductie, 
subproductie, subconsumatie, șomaj, incoherentà legislativă, 
etc., ete. —, există o formulă mai generală care exprimă per- 
fect diagnosticul boalei; această maladie este nu atit un defi- 
cit de avutie, cit o eclipsă de inteligenţă. — D. /. Suchianu. 


MISCELLANEA 17 


Parabola protectionismului. 
Ziua de 5 Februarie trebue sà fie insemnatà în carn 
x dati ionica natà în et. E 
nglia a zăvorit porţile. Ca si lupii, mărfurile străi 
vor mai pA intra m fara Aibionului. pa 
intrebare numai: cum vor esi màrfuril leze, 
porțile au font inchise ? t5 e engleze, dacă 
u prilej tiei; comerțul liber sau protectionism? 
un deputat a făcut o remarcă în spiritul lui Dikens A spus: 
mă R wi - ma g pa pr un gard de sirmă prin care 
găinile mele reacă in ina vecinului, d i să 
poată pătrunde în grădina mea... pie, a îi aa 

Dar, logică si interes sint două lucruri diferite, 

E bi prendi ea È engleli aip că proteclionismul este in in- 
- DI prolecționismul a invi i N 

riot pri Ag a invins cu concursul ex-labou 

„Şedinţa dela 5 Februarie din Camera Comunel fi 

zi memorabilă în istoria parlamentului englez. Ma 

fost solemn, ca la o înmormintare de clasa intiia. După o ago- 

nie destul de lungă, organismul puternic manchesterian a ce- 

dat insfirgit şi liberul-schimb şi-a dat ortul... conservatorilor. 

Discursul funebru l-a ținut d. Neville Chamberlain, fiul 
celebrului Iosif Chamberlain care a incercat zadarnic, cu 90 
de ani in urmă, să impună țării sale sistemul protecționist, 

ri n'a reușit tatăl, a reușit fiul. 

„ea mai mare satisfacţie a simţit-o, desigur, d-na C - 
berlain, văduva lui Iosif si mama lui Neville, Ea a serra 
faţă, în sala parlamentului englez, la infringerea soțului și la 
izbinda fiului. Ea a tremurat în atmosfera de ghiatà de acum 
30 de ani gi a inădușit în căldura entuziastă de deunăzi. 

Insotità de spiritul protectionist al junkerilor prusieni din 
epoca wilhelmianà, umbra lui Iosif Chamberlain plutea ra- 
dioasă in Camera Comunelor, Chamberlain-junior a dat ochii 
peste cap si rajon in pri umbra lui tatà-sàu a exclamat: 

— Opera lui nu sa pierdut In zadar. Initi -i - 
Fapananie in momentul actual... Ce-i i = 

Mare entuziasm, ca la un banchet cu sampanie şi ie 
negre. Biata d-nă Chamberlain plingea de za aaa E aa 
sii ca si ta surprindă nimeni. 

Seurt: în lupta dintre purcelul la tavă si * piine 
nes ci învins purcelul. a mint ic 

.u alte cuvinte: infringerea e de partea l 
mului şi, implicit, a Marii Britanii, ke izbinda. enne 
arri dela răsărit de Elba, 

uvintul lui Herbert Samuel, exponentul liberali i 
englez si ministru în guvernul conservator al ei ua 
MacDonald, a fost o predică adresată stiucilor, Mr. Baldwin 
și-a acoperit fata cu minile gi a tăcut... 


t2 


dig VIAȚA ROMINEASCA 


Nimic nou, ci încă o verigă dintr'un lanţ, O scenă ana- 
loagă s'a mai petrecut cu un sfert de veac în urmă gi în R 
tagul german. Atunci, după înăsprirea legilor de înfometare 
a populației germane — protectionism impus de conservatori 
în folosul lor — a luat cuvintul socialistul temperat Paul Sin- 
ger, prevenindu-i că pun singuri laţul de gitul regimului bur- 
ghez. A fost o predică în pustiu... 

N'a fost deci nevoie decit de 30 de ani pentruca prima 
si ultima verigă a lanţului să se inclesteze. 

Saltul mortal al capitalismului, în tara clasică a tuturor 
libertăţilor, inclusiv negopul, e un fapt implinit. 

Aidoma, se repetă fatalitatea dintr'o veche parabolă 
persană, 

Prevenit că va muri în cutare zi în capitala imperiului, 
un print persan a înhămat, în ajun, caii cei maj buni si a 
plecat departe, ca moartea să-i piardă urma. După o goană 
nebună, s'a oprit lingă o fintină, ca să adape caii istoviți. 

Aici, suita prințului opri pe un drumeț supt de oboseală, 
care părea si mai grăbit decit stăpinul lor. 

— Trebue să fiu pină diseară în Capitală, si mai am de 
făcut o bucată mare de drum. Îl caut pe prinţul cutare... Si 
mi-e teamă cà n'o să ajung la timp... 

— Prinţul e aici... Uite-l!... 

— Ah, ce bine a făcut că mi-a scurtat drumul... Eu sint 
îngerul morţii... — F. Dima. 


Nationalitàtile în Rusia Sovietiră. 


Formele nouă ale vieţii sociale din Uniunea Sovietică a- 
trag din ce în ce mai mult atenţia curopenilor. 

Călători de toate nuanțele străbat noua republică, pentru 
a descoperi schimbările mari intervenite, Dela cărțile mai 
vechi ale lui Durtain și Hodann pină lu cea mai nouă a lui 
Chadourne, san publicat zeci si sute de volume, detractoare 
sau entuziaste, asupra stărilor de lucru de acolo. 

R, Broda, de curind întors din U. R. S. S. consacră în Ame- 
rican Journal of Sociology un interesant studiu desvoltării 
viefii naționale de acolo. 

Pe cînd în Occident, înmulţirea mijloacelor de comuni- 
catie rapidă si interdependenta din ce în ce mai accentuată a 
relatiunilor economice au dus la unificări culturale si linguis- 
tice, — si acest fenomen se poate observa mai cu samă pe teri- 
toriul Statelor-Unite ale Americei — in Europa centrală si în 
Rusia, majoritatea iaţionalităţilor subjugate s'au trezit la o 
viață naţională nouă. 

Peste 100 de grupări etnice, care nu posedau, pe vremea 
ţarismului, nici limbă serisă, nici literatură — în afară, poate, 
de un folklor primitiv — şi nici conștiință naţională, duc as- 
tăzi o existență autonomă, 


fa La Y 


vn, 
MISCELLANEA 179 


Aceasta se datorește politicii inaugurate de Soviete pen- 
tru a distrage atentiunea dela marile transformări sociale, ce 
se produc. 

Pub țari, imperiul era stāpinit de o singură naționalitate, 
care-şi impusese tuturor celorlalte graiul său, Prin analfabe- 
tism şi interdictiuni de tot soiul, se împiedicase desvoltarea 
vreunei alte culturi, Au putut supravieţui popoarele, cu veche 
tradiţie culturală, din Polonia, Finlanda şi Provinciile baltice. 
Aceste popoare s'au separat azi de Rusia. Dar în interiorul ei 
au rămas — pe lingă populaţia majoritară si două grupuri 
compacte din Transcaucazia: Georgienii şi Armenii — un to- 
tal de 187 naţiuni diferite, vorbind 151 limbi. Un adevărat 
mozaic social. 

Toate aceste naţiuni au astăzi o puternică miscare cultu- 


rală propriei 
craina, care inainte de războiu, aproape m'avea lite- 
ratură, sau publicat numai în 1923 trei mii de cărți. 

Georgia are două societăţi literare: una a futuristilor şi 
ccalaltà a scriitorilor academici. Literatura naţională arme- 
nească se concentrează la Erivan, unde se află si un conser- 
vator de muzică armeană, cu 365 studenţi, 

Evreii își au pretutindeni scolile si gazetele lor, în idiș 
sau ebraică. Centrele lor mai insemnate sint la Bukhara si 
Samarkand, unde apare un mare cotidian ebraic. 

In Aserbaigian, se constată desvoltarea unei literaturi 
dramatice turcomane. Baschirii, a căror republică a fost prin- 
tre cele dintiiu înființate după revoluţie si care erau aproape 
totalmente analfabeti, au astăzi 8 scoli normale pentru insti- 
tutori, 5 şcoli agrare, 1 şcoală de medicină, 17 școli indus- 
triale, 87 şcoli secundare şi 2945 scoli primare. In afară de 
asta, 2 teatre de stat, 6 muzee, 14 biblioteci, 112 săli de lectură, 
76 cinematografe, 112 şcoli politice, 891 grupări sportive na- 
tionale si citeva mii de aparate de radio. 

Din impuls oficial, se alcătuese culegeri de cintece 
populare pe la Calmucii de pe Caspică şi la Usbekii din Asia 
centrală, 

Caracteristică este tendința de a se adopta, în cele mai 
multe limbi, alfabetul latin, ceiace va aduce o apropiere mai 
mare de cultura occidentală. 

Guvernămintul central încurajează, după cum s'a spus, 
aceste mișcări, lăsind pe mina guvernămintelor locale na- 
tionale instrucțiunea publică, justiţia şi afacerile interne si 
rezervindu-si administrarea si dirijarea economică. militară 
şi politică. 

Intrebarea cea mare a viitorului este dacă simpla centra- 
lizare economică este suficientă si dacă aceste forte centrifu- 
gale spirituale ale naționalităților trezite la viaţă nouă nu 


4 
si VIATARORINEASCA 


vor duce la destrămarea unităţii republicei federale sovie- 
tice. 


Un „mister“ asiatic. 


Se știe că, la baza teatrului modern, stau reprezentațiile 
religioase, numite mistere, care, în majoritatea cazurilor, re- 
produceau patimile calvarului, Aceste mistere se desfășurau 
in pieţile publice, cu o decorație si figuratie bogată, la care 
participa citeodată tot publicul adunat să privească. In felul 
acesta, se crea, în massele populare naive ale vremii, o stare 
de exaltare religioasă, in cursul marilor sărbători creştine, 
Aceste reprezentații, date la început numai de călugări si în 
cadru strict creştin, sau impregnat eu timpul de elemente 
profane si au trecut în mina actorilor de profesie, laici, care 
se constituiau în trupe speciale, cum a fost celebra „Compa- 
gnie de la Passion”, 

Din aceste obiceiuri medievale, a rimas astàzi, ca un ana- 
cronism curios, reprezentarea în cadru imens, a Patimilor, în 
orăselul Oberammergau, unde întreaga populație participă la 
evocarea evenimentelor dela inceputul creștinismului. 

Curiozitatea științifică, de dată recentă, a Europenilor 
pentru viaţa socială a sutelor de milioane de indivizi, ce se 
sbat și suferă pe întinderile nesfirsite ale continentului asia- 
tic, a scos la iveală existența unui mister mahomedan, prin- 
tre munţii stincosi ai Persiei. 

Descrierea acestui obiceiu curios o dă sociologul A. E. 
Suthers în Contemporary Review. 

Islamisul este din toate timpurile impartit în două grupe: 
suniții, cei mai numeroşi, reprezentanți ai ortodoxiei, si șiiții, 
o minoritate cuprinzind tot poporul Persilor. Această a doua 
grupă, rămasă credincioasă lui Ali, cumnatul profetului, săr- 
bătoreşte cu un fast deosebit, moartea urmașului şefului lor. 

Originile istorice ale ceremoniei sint următoarele: După 
ce Jezid a ocupat califatul Damascului, asasinînd pe Ali si pe 
unul din fiii lui, Hussain, al doilea fiu al acestuia, se pune În 
e aa unei răscoale în contra dușmanului său. Insotit de so- 
tiile, fraţii, copiii săi si de citeva sute de soldati credincioși, 
pornește din Mecca, 

Pe drum, în cimpia Kerbela,' din preajma Babilonului, 
intilneste o trupă de 3000 de siriaci. Hussain preferă sà 
moară decit să se predea si, în lupta ce se încinge, este ucis, 
capul său fiind purtat ca trofeu crudului Jezid. Sfirşitul său 
tragic s'a petrecut în ziua a 10-a a lunii Muharram, anul 680. 

De atunci in fiecare an, la aceiași dată, adepţii Siiti din 
satul En-Nabatieh reproduc aceiaşi scenă. Cu citeva zile ina- 
inte, se înalță o clădire specială, Hussaineia. In seara de 9 
Muharram, toată populaţia se stringe în fata clădirii, pe ve- 


—_ MISCELLANRA 15 


randa căreia iau loc ulema-lele si mullah-ii. Unul dintre a- 
cestia, cintind cu voce tristă, reamintește credincioşilor isto- 
ria tragică a familiei lui Ali. Apoi, toţi intră în interior, unde 
se află vreo 50 de oameni, desbrăcaţi, tinind în mini candele 
«cu lumini pilpiitoare, care proectează pe pereţi şi pe tavan 
umbre stranii şi care măresc, cu coloanele lor de fum sufo- 
cant, căldura ce domnește în interior. Punind jos vasele cu 
lumină, actorii dramei încep să se isbească, nebuni, în piept 
şi să intoneze un cîntec ritmic si jalnic: „Illa Ali! Illa Ali! 
Hla Ali! (Numai Ali)!” 

Ceremonia durează un sfert de oră. O emoție asa de in- 
tensă nu poate dura mai mult. Una cite una, se sting luminile, 
ritmul incetineste, vraja se rupe. Sala se goleste, încetul cu 
încetul. 

„„ A doua zi, în ziua de 10, e Vinerea sfintă a întregii lumi 
siite. Cum mijese zorile, poporul umple piaţa si Hussaineia. 
Un mullah predică mulţimii, exaltind eroismul lui Hussain. 
Sub soarele cald al Sudului, se formează e procesiune, ce se 
indreaptă spre locul unde se va desfăşura reprezentatia, Toţi 
sint cuprinși de o emoție puternică. Lacrimile curg din 
belșug. 

Din mijlocul unui nor de praf, se desprinde grupul de 
tineri, care reprezintă oastea lui Hussain, 

Citiva călăreţi cu lănci lungi îi înconjoară: cavalerii lui 
Jezid. E atita fanatism și entuziasm că se încinge o luptă 
crincenă si adevărată, 

Tinerii cad loviți rind pe rind, singe bogat curge din răni 
nenumărate. 

A doua zi toți se întore la lucru, spàlindu-si rănile numai 
cu er Pon si apă. Si asta după zile lungi de isterism si violență, 
in căldură, praf si singe, 

Supravietuirea acestui obiceiu, în mijlocul redeşteptării 
la viaţă nouă a Asiei, e, desigur, interesantă şi explicarea fe- 
nomenului trebue căutată în tendințele sentimentale ale su- 
fletului nostru. Firea omenească pare a fi astfel făcută, că nici 
o religie esențialmente intelectuală n'ar putea-o satisface. In- 
sisi religia rece a Romei, si cea rationalistà a Greciei sau lä- 
sat străbătute de exaltările sensuale ale cultului lui Isis si Se- 
ra pis, 

In orice caz, scotind la lumină moravurile necunoscute 
ale atitor popoare, sociologia contribue la cunoaşterea intimă 
a sufletul omenesc. — C. AL 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Ilarie Voronca, /ncantafii (poeme). Bucuresti, Editura 
«Cultura Naţională», 1931. 


Pină acum, o poezie de Ilarie Voronca înfățișa curioasa 
particularitate de a putea fi citită din orice loc, dela început, 
dela mijloc sau dela sfirsit, fără ca prin asta înțelesul ei sà 
sufere. Aveai ciudata impresie că te afli deodată în mijlocul 
unui uluitor bric-d-brac de vorbe, metafore si imagini, prin- 
tre rămăşiţele somptuoase ale unui palat din „O mie si una 
de nopţi” după o năvălire barbară, sau într'un Versailles de- 
vastat de revoluție. Totuși, in chip si mai ciudat, această im- 
presic se complecta imediat cu sentimentul cà toate aceste 
ruine erau rezultatul unei spontane, violente si proaspete iz- 
bucniri tineresti. Dezordinea aceasta vulcanică și impetuousă 
dovedea clanul unui talent în plină desvoltare mai degrabă 
decit lamentabila grandoare a unei splendide dezorganizàri 
iremediabile. „Organele” nu erau „sfărimate”, „maestrul” nu 
era „nebun”. Era numai spectacolul unei veritabile sensibili- 
tifi poetice care îşi căuta încă, cu înfrigurare, un mod de 
expresie, 

In aceste „Incantaţii”, care reprezintă al nouălea volum 
al lui Voronca, aflu un vers plin de semnificaţie: 

Se va deschide-o ușă în temnitele vorbei... 

Este un vers care se adaptează destul de bine la situaţia 
actuală a poeziei lui Voronca, Credem, întradevăr, cà pini 
acum Ilarie Voronca a fost intemnitat în vorbe. Vorbele Lau 
ametit si l-au dezorganizat tocmai în epoca critică de desvol- 
tare a talentului. Tinereţea talentului a fost vijelioasă. Su- 
fletul lui a făcut cu vorbele — baiadere înșelătoare si lascive 
— chefuri si orgii cumplite. A scăpat însă, ca prin minune, 
de paralizie progresivă, de delirium tremens și de nebunie, 
Asta e o dovadă că are talent adevărat si sensibilitate reală, 
lată-l pornit pe calca vindecării depline, Poate că, din vechile 
lui pozne cu vorbele si imaginile, talentul Ini va ieși înviorat. 
Deocamdată e sigur cà „Incantaţii” reprezintă o serioasă con- 


valescenjà. 
Al. A. Philippide 


RECENZII — 183 


Torberg, Bacalaureatul elevului Gerbers 


Aproape in fiecare an, odată cu venirea caldurilor de 
sfirşit de lunie, vedem cum se strecoară, printre coloanele ga- 
zetelor, citeva rinduri anuntind, în stilul telegrafic al faptului 
divers, sinuciderea unui scolar. | 

Fireşte, plingem pe părinţi; dar acuzăm pe elev, Şi abia 
dacă ne flutură putin prin minte bănuiala că poate si pro- 
fesorul a trebuit să fi exagerat putin. Singurii care îşi dau 
sama de cum sau desfășural lucrurile în realitate sint sco- 
larii. Dar cuvintul lor nu are pentru noi autoritate morală. 
lar adulţii, a căror opinie singură contează, nu-şi mai aduc 
aminte de adevărata atmosferă a clasei. Rimin profesorii — 
care-s fatal solidari cu colegii lor si deformati de spiritul cor- 
porativ. 

Si aproape nimeni nu-şi dà sama de ce lucru spàimîntàtor 
poate să fie persecuția în clasă, Dascălul are, asupra elevilor, 
o putere cum nici-un despot politie n'a putut avea vreodată 
asupra supușilor lui. Profesorul, cind « rău gi pe deasupra şi 
abil (şi deobiceiu răutatea este un dinamism foarte fecund, 
care creează spontan abilitate) — poate innebuni pur si sim- 
plu pe victimă. Bietul copil ajunge o cirpă; devine incapabil 
de a munci, incapabil chiar de a uri. Este cea mai groaznică 
tragedie această ucidere ipocrită, o ucidere „avant la lettre”, 
unde sinuciderea nu face decit să ratifice o moarte morală 
de mult consumată. 

Pentru toate aceste motive cartea lui Torberg este o dată 
în Istoria etică a omenirii. Pentru prima oară sintem puși 
să trăim în plină clasă, in atmosfera aceea atit de specială 
a şcolii. A 

Este o întreagă lume, o lume închisă, cu alte legi de gra- 
vitatie decit societatea cea mare care o imprejmueste. Apoi, 
lucru de asemeni curios, membrii acestui microcosm sint în 
acelaşi timp membri activi și efectivi in maerocosmul vieţii 
sociale generale. Dualism curios, oglindit într'o samă de ma- 
nifestări, pe care talentul literar al lui Torberg le redă în 
chipul cel mai interesant. 

Insfirşit, miezul romanului este evoluţia sufletească n ele- 
vului Gerber, Gerber este un posi eminent. Dar are nenoro- 
cul să ofenseze pe profesorul Kurt, care e dirigintele clasei 
şi un om, în cel mai deplin înțeles al cuvintului, pervers. A- 
ceastà voinţă de putere maladivà ne este descrisă magistral, 
cu nenumărate amănunte interesante. Cit despre mersul trep- 
tat şi sigur al elevului Gerber spre desnădejde, care ajunge 

finalmente nebunie pură si simplă, aceasta alcatueste una 
din cele mai fine și mai adinci analize psihologice din cite am 
întilnit vreodată în literatură. 

Autorul posedă o neîntrecută artă a „discursului interior”, 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a solilocului mentul. Parcă ne-am cobori în sufletul persona- 
jului si am aluneca pe povîrnisul misterios al asociațiilor lui 
de idei. 

Deasemeni magistral ne este redat examenul final, exa- 
menul de bacalaureat. Din el se vede clar cum băiatul răs- 
punde din ce în ce mai falș pentru că e distrus moralmente, 
şi mai reiese, tot atit de clar, că totuşi este un şcolar eminent. 
Majoritatea comisiei observă acest lucru. Deaceia, în ciuda 
răspunsurilor anapoda ale elevului, acesta este trecut. Dar e 
prea tirziu. Inainte de a se da rezultatul— și pentru că Gerber, 
care a suportat multe pină acum, este incapabil să mai su- 
porte... așteptarea rezultatului — se urcă pe fereastră şi-şi 
dă drumul de la al treilea etaj. E singura soluţie. Gerber poate 
indura orice, afară de un singur lucru: a trăi. Şi este sfişietor. 

Apoi toată acea rețea de relaţii între dramele şcolii si 
dramele de dincolo de școală; atmosfera de lichelism a clasei, 
panașată ici si colo de cite un elan de cavalerism camarade- 
desc, toată această atmosferă complexă si adînc umană ne e 
descrisă în chip unic. 

De altfel e, într'o privinţă, prima oară cind ni se zugră- 
veste acest mediu sporca) care e scoala, Si prin asta, cartea 
pe lingă valoarea ei literară, mai are si un profund interes do- 
cumentar. 

latà de ce am putut-o ceti. Càci romanul e astfel tradus 
incit, dacă ar fi fost oricare altă carte, am fi svirlit-o cît colo 
dela primele pagini. Căci este scrisă într'o romineascà nein- 
chipuită. La fiecare pagină ne umflă risul. Ceiace pentru o 
dramă este, fără îndoială, un destul de mare cusur. Am re- 
produs, intr'un număr trecut al acestej reviste, subt titlul de 
„lar romineasca de Sopa războiu” citeva hilariante pasaje. 
Asa încit, dacă cetitorul ştie nemteste, poate cunoaşte minu- 
nata operă a lui Torberg în condiții mai normale. Totuşi, tre- 
bue să sfituim chiar pe acei care nu înțeleg limba germană 
să citească „Bacalaureatul elevului Gerber”. Se vor indigna, 
de sigur, de felul cum a fost făcută traducerea. Dar dacă ăsta 
e singurul mijloc de a ceti cartea, cred că merită să se treacă 
pe deasupra acestui supărător obstacol. 


„ta 
Thomas Mann, La montagne magique. 


Ceia ce-i uimitor la acest scriitor este intilnirea, ła el, a 
trei însuşiri. Thomas Mann este in primul rind un mare ar- 
tist. „Forma” lui e de un estelism de cea mai bună calitate; 
este stilul simplu, sau mai corect „simplificat”, fără formule 
de efect, fraze-revolver si acuplări lexice senzaţionale, E sti- 
lul Flaubert sau Gide, stil unde calităţile sint mai ales pro- 
prietatea si simplicitatea, 


RECENZII À 185 


A doua însușire a lui Mann este de ordin strict intelectual. 
Mann e un gînditor, un filozof, Ii place să descurce, din invăl- 
misala evenimentelor, sensul logic si metafizic al lucrurilor. 
Din mulţimea de amănunte concrete el seulpteazà o idee ge- 
nerală care le cuprinde pe toate, si pe noi, cetitorul, într'insa. 

Insfirşit, a treia calitate a lui Thomas Mann e „umanita- 
tea literară”; vreau să spun prin asta puterea de a crea oa- 
meni vii, de a-i naște, în carne şi oase, halucinanti de realitate, 
Şi mai este uman şi pentrucă preferă pe oamenii mediocri 
rr asa-zigi superiori; îi găseşte mai interesanti, mai auten- 


Dar să lăsăm autorul si să spunem citeva cuvinte despre 
carte. 
t*a 


E un roman în primul rind foarte original prin subiectul 
lui. Pot afirma fără teamă că, aci, pentru prima oară în lite- 
ratura universală se vorbeşte despre maladie, Desigur există 
cărți gen jurnalul Mariei Baskirtşef; dar acolo nu-i vorba 
de Boală, ci de pandaliile mai mult sau mai puţin neintere- 
sante ale unei persoane care ne asasincazi cu confidente ne- 
cerute, 

Thomas Mann a descoperit însă altceva — care e un pro- 
fund adevăr — şi anume că maladia este una din marile ca- 
tegorii ale vieţii. Categorie in sensul cel mai filozofic al cu- 
vîntului. Freud a descoperit că dragostea e una din categoriile 
fundamentale ale vieţii. Simmel a arătat cum moartea e altă 
mare categorie a vieţii. Mann a găsit ceva încă mai subtil; a 
găsit ceva care nu e nici moarte nici viaţă, ci amindouă lao- 
laltà; şi acest produs strălucit este maladia. 

Dar trebue să prevenim pe cetitor. Thomas Mann ne de- 
serie un sanatoriu de tubereuloși dela Davos. Atit gi nimie mai 
mult. Nu face „teorii” asupra boalei cu B mare, Se multu- 
meste să ne prezinte lucrurile astfel incît noi, lectorul, sintem 
obligaţi să teoretizăm cele văzute, 

Atmosfera acestui sanatoriu e foarte curioasă. Este un 
grup închis, cu legi, rituri, credinţe, eresuri, etichetă proprie, 
si chiar cu un fel de patriotism sovin, care constă întrun dis- 
prej suveran față de „cei din vale”. Dispret referitor 
atit la lucrurile spiritului (nenorocitii dela şes trăiesc 
în preocupări meschine de carieră, de avere, de riya- 
litate, ete., in loc să se gindească la lucrurile esențiale ale 
vieţii), — cît şi la chestiunile corporale (oamenii din vale due 
un trai neigienic, îşi bat joc de trupul lor, îl canonese şi — să 
nu vă mirati de acest curaj — îl îmbolnăvesc...) Trebue să fi 
văzut cum pensionarii Berghof-ului răspund cite vre-unui 
frate, văr sau unchiu care vine să petreacă două-trei zile cu 
bolnavul. Vizitatorul dirdie in paltonul lui imblanit, în timp 


186 VIAȚA ROMINEASCA 
ce bolnavul merge calm, alături de el, in veston si fără pălă- 
rie, „N'ai să răcești?” — îl întreabă sănătosul. „Noi, cei de aci, 
nu răcim niciodată; noi nu sintem niciodată bolnavi” — răs- 
punde simplu și realmente fără fanfaronadă bolnavul. 

Sanatoriul Berghof-ului ne prezintă Maladia asa cum e, 
si anume ca o luptă împotriva morţii, luptă a cărei armă 
este... o exagerare a sănătăţii. Se numește sănătate o bună 
funcţionare a organismului. Boala diferă de sănătate prin 
aceia că e o încă si mai bună funcţionare a organismuluij 
„Doftoriile” sint paliaiive, nu medicamente, Boala nu se tra- 
tează cu hapuri sau injecții, ci cu suplimente de sănătate ge- 
neralà. Pacientul dela Berghof este pus la un regim de mul- 
tiple excese : exces de oxigen, exces de alimente, exces de 
frig, exces de repaos, exces de mișcare, El face toate lucrurile 
cu o sistematică si calculată exagerare. Trupul său inregi- 
strează o temperatură superioară celei normale, o temperalură 
de 37 si ceva, care e semnul strălucitor că înlăuntrul acelui 
corp toate funcţionează mai tare. 

Thomas Mann a ales cea mai lipică dintre boli, aceia 
unde este cel mai vizibil adevăratul tratament al unei boli ; 
bolile se combat nu cu mediţine, ci cu sănătate. Boala e — 
cum spuneam — o rezultantă a două forte componente: viața 
şi moartea. Din lupta lor se naște maladia, a cărei manifestare 
primă e „temperatura” — cel mai bun indiciu că este vorba 
de un supliment de sănătate menit să învingă moartea. 

Pacienţii lui Thomas Mann sint strălucitor de sănătoşi. 
Au toţi o mină excelentă. culori în obraji, bună dispoziţie, un 
moral ridicat, o foame de lup, un somn de copil scăldat, și un 
suveran dispreț pentru bietii oameni din vale. La Berghof 
boala e o instituție, o instituție venerată, si dacă ne gindim 
bine, cu drept cuvint venerată; căci boala nu-i altceva decit 
procurorul vieţii ràspunzînd și înfruntind moartea. Maladia e 
arma cu care noi răpunem moartea; şi această armi, consistă 
esențialmente dintr'un adevărat tipar de sănătate nouă. 

„Zauberberg”, — adică lumea vrăjită din vîrful munte- 
lui. Si este întradevăr acolo o triplă vrajă, isvorîtà mai întii 
din izolare, din calitatea de „grup închis”; al doilea pricinuită 
de exaltarea datorită stării de boală, de boală ridicată la ran- 
gul de instituţie, de „Constituţie a Regatului” Berghof; însfir- 
sit, a treia cauză a magici este zăpada, decorul sclipitor de 
soare si de alb, decorul acela feeric din care anotimpurile 
sint isgonite. Căci acolo, sus, nu există iarnă, toamnă, primă- 
vară, Există zile de iarnă, cu zăpadă şi viscol, cărora le ur- 
menzà o săptămină de verde si flori, pe care, în luna urmă- 
toare, le vedem din nou dărimate de vintul încărcat cu fulgi 
de omit. Această desrobire de legile anotimpurilor la care 
sint supuși „eci din vale” dă si mai mult regatului din Berg- 
hof o atmosferă de vis, de situare dincolo de timp si spaţiu, 


RECENZIU _ = = __ 387 

Dar ce să mai continuu? Cetitorul şi-a putut da sama din 
cele citeva explicaţii date ce carte originală e aceea de care 
ne-am ocupat, și pentru ce, multă vreme, vom putea spune că 
una din cele mai întinse plăceri intelectuale am avut-o ce- 


tind „La montagne magique”. 
* D. 1. Suchianu 


«a 

André Gide, Edip. 

(DA Pitoéff a reprezentat la Roma drama lui Gide : 
ip”, 

Trecindu-şi, pentru prima reprezentaţie, piesa peste gra- 
nità, autorul a vrut să demonstreze europenismul său si sfida- 
rea prejudecăţii, care vroia ca publicul parizan să fie repre- 
zentantul exclusiv si autentic al bunului gust. Ce e drept — 
după cum semnalează cronicarii teatrali — publicul roman 
a justificat părerea generală, căci a manifestat o totală indi- 
ferentà pentru intelectualismul pur al teatrului gidean și al 
interpretării lui Pitoéff. 

»Edip" nu este, cum ne-am putea aștepta, o tragedie, Ca- 
racterul ei il defineşte însuşi Gide intro scrisoare adresată lui 
Georges Pitoèff: 

„Nu-l afişa, te rog, pe „Edip” al meu, ca o tragedie, Si nu 
e nici comedie; e o dramă. Vreau să spun că bufonescul se 
amestecă intr'insa cu tragicul. Nădâăjduese că voi emofiona 
pe, spectatori, totuşi as fi foarte  deziluzionat dacă nu s'ar 
ride”. 

Intradevàr scenele comice abundă, Nu e vorba, firește, 
de un comic buf de situaţii sau atitudini, e un comic de esenţă 
intelectualistă, căci e făcut, în majoritatea cazurilor, din alu- 
ziuni absolut anneronice la viața noastră de azi, mic-bur- 
ghezà. Samănă în privinţa asta cu comicul lui Shaw, din „Sf. 
ioana”, de pildă. 

Ceia-ce este cu adevărat interesant este felul nou, în care 
ni se înfăţişează figura mitică a eroului principal. 

Edip apare in prima scenă bărbat în puterea virstei, de 
20 ani rege, pe culmile fericirii si forței sale, O incredere fără 
margini în puterile lui si un orgoliu incomensurabil îl stà- 
pinese. In sufletul lui, el simte cum lucrează un zeu, care n'as- 
cultă decit de imboldurile lui interioare, 

„Tu ai mereu numele lui Dumnezeu pe buze”, îi spune 
Tiresias. „Dar nu asta îți reprosez, ci faptul că în Dumnezeu 
tu cauţi mai mult un aprobator al actelor tale decit un jude- 
cător si că nu tremuri în faţa lui”, 

Se recunoaște-în încrederea asta si, mai cu samă, în lupta 
pentru liberarea insului de legăturile multiple ce-l incatu- 
seazà, eroul tipic gidean dela independentul Lafcadio din Les 
caves du Vatican pină la eliberatul Imoralist. 


188 _____ VIATA ROMINEASCA — 


Individualismul protestant al lui Gide se desvălue odată 
mai mult. 

Ca şi Eduard din Les Faux-Monnayeurs, Edip se stră- 
dueste să treacă urmaşilor săi încrederea în puterea salva- 
toare a individului : 

„Nu există decit un răspuns unic şi identic la întrebări așa 
de diferite; ȘI acest răspuns unic este: Omul; şi acest om 
unic, pentru fiecare din noi, este: Eu insumi”, 

Copiii lui Edip sint, ca si eroii din Faux-Monnayeurs, re- 
prezentantii generaţiei tinere eliberate pentru totdeauna de 
prejudecăţi. „In definitiv, ce căutăm noi în cărţi”, spune 
Eteocle. „Totdeauna, mai mult sau mai puţin, o autorizare, 
ingăduința de a apăsa, de a ne teroriza aproapele”. 

„Căutăm 3 re, je de Polinice, „autorizarea să fa- 
cem ceace uzul, decenfa sau, prin constringere si fri 
ne arta. să nu facem. p dt ne 

reon si Tiresias reproduc, prin conservatismul obtuz ce 
rezistă pe poziţiile c tigate, pe Julius de B li 
alti eroi ridicoli ai lui Gide. > REA RA 


care-i biciueste orgoliul: cà a fost jucăria forțelor misterioase 
ale Destinului, se orbește — ca în tragedia hard — usi da 
LS în tace E, en verita si acest gest ultim si deplin con- 
nt al său să fi fost hotàrit peste capul să i i 
ine decit ak pe pul său de puteri mai 
„Conflictul este totuşi strict interior, nu e prăbuşirea cla- 
sică a eroului în faţa puterilor superioare. Orbirea lui Edip e 
un act de autopedepsire a trupului pentru inșelăciunea în care 
a trăit spiritul, care, sclav fiind, se credea liber sau este — 
poate mai bine — Încercarea eroică a unui spirit îndrăzneţ 
de a rupe legăturile cele mai puternice cu lumea din afară gi 
a se inchide pentru totdeauna în sine însuşi. Și întrun caz şi 
in altul, este afirmarea individului şi nu înfringerea lui. 
E Str pe mo parte din lunga serie de pledoarii ros- 
e de uide în lupta, pe care o duce intro epocă = 
tivistă, pentru mintuirea Eu-lui, « SESTA CRAC 
C; AL 


Revista Revistelor 


Goethe, om de știință. 


Puţini sînt acela care pot să în- 
teleagà legătura intimă dintre poe- 
zie si ştiinţă şi care să creadă că, 
în regiunile înalte ale spiritului u- 
man, ele formează, de multe ori, o 
alianță strinsă si fecundă, 

Goethe a fost unul din geniile 
multilaterale, a căror activitate s'a 
exercitat, cu multă competinti, si 
pe teren științific, ca gi pe cel li- 
terar, n 
Se pare că dragostea pentru no- 
tură i-a fost trezità de lectura ope- 
rei lui Rousseau „Les réveries du 
promeneur solitaire”. Impins si de 
chemarea sa lăuntrică, a explorat, 
neostenit, algebra, fizica, mineralo- 
gia, anatomia, lucrind în laborato- 
rii si meditind asupra teoriei cu- 
lorilor, a curcubeului, a evoluției 
plantelor, 

In toate, a fast un precursor, Mai 
mult din intuiţie, a fost printre cei 
dintii transformisti. El a emis întiiu 
ideia unităţii de compoziție In na- 
tură şi aceia a metamorfozei. Afir- 
mind că natura creează tipuri, care 
se perpetuiază după un plan pre- 
stabilit, Goethe susținea că datoria 
omului de știință este de a izola 
şi defini aceste tipuri si de a regăsi 
elementul constant în varintiunile 
firii. 

Pasionat de studiul scheletului si 
ul anatomiei comparate, se împrie- 
teneste cu toți marii reprezentanți 
ai acestor ştiinţe în epoca sa: 
Semmering, Lavater, Gall. Urmea- 
ză cursuri si colaborează direct la 


multe din lucrările lor, lansînd chiar 
in 1871, o afirmație extrem de o- 
riginală, care pinà în ziua de azi 
formează obiect de dispută pentru 
anatomisti, anume aceia că oasele 
craniului n'ar fi decit vertebre, ce 
au suferit, în decursul veacurilor, 
o evoluție specinlà. 

Totuşi, contactul personal cu oa- 
menii de stiință l-a deziluzionat, 
Neînţeles de dingii gi neputând pri- 
cepe el însuşi micimea lor sufle- 
tească, s'a despărțit de cei mai 
mulți, scriind cuvinte aspre la a- 
dresa lor. A pornit chiar o critică 
severă şi nedreaptă — dar, mal cu 
samă, inutilă — în contra lui New- 
ton, sub pretextul de a demonstra 
falsitatea ipotezei asupra compune- 
rii culorilor. 

Această campanile pătimaşă în 
contra celui mai mare genio stiin- 
tific al omenirii a adus apă la moa- 
ra detractorilor săi. Barbey d'Aure- 
villy, după ce arată că Goethe n'a 
lăsat nici o urmă de geniu În ştiin- 
tà, adaugă că, dacă admiratorii săi 
nu altă părere, li s'ar putea răs 
punde cu teoria antinewtoninanà. 

Totuşi, nu acesta este adevărul, 
Goethe s'a ridicat în ştiinţă Ia înàl- 

imi, la care nici Montesquieu, nici 
ousseau, nici Diderot, n'au putut 
ajunge. 

Numai meniul universal al mare- 
lui Leonardo da Vinci i se poate 
asemăna. 


(Pierre Mauriac: Revne Hebdo- 
madaire). 


È. Al pe E VIAȚA ROMINEASCA 


Germani nouă. 


„Spiritul moethean n murit în 
Germania”, serie G. B. Angioletti. 

Siguranța de sine si calmul olim- 
pian, care erau pirghiile spirituale 
ale poporului german, au pierit o- 
dată cu infringerea. Acest popor 
orgolios, supraveghiat azi În casa 
lui ca într'o casă de sticlă, în care 
fiecare poale să-şi vire nasul, re- 
dus la o armată ridicolă si la o fo- 
tà de republică sud-americanà, trà» 
ene ustăzi într'o aşteptare freneti- 
că a unui viitor mai bun, 

De aceia viața sa are azi aspectul 
unui vis. Societatea germani trăe- 
se intr'o atmosferà de somnambu- 
ism perpetuu, pe cure o regàsesti 
mai cu sami în Metropoli, 

Berlinul cu cafenelele si cabare- 
tele sale, în care se dansează fără 
întrerupere, cu spectrul mizeriei 
şi al şomajului, ce pindeste la fie- 
care colt de stradă, cu răpăiturile 
dese ale mitralierelor apărute pe 
neaşteptate, cu cinematografele sale 
în care filme cum e „Congresul dan- 
sează” obțin succese imense, cu pe- 
riferiile moderne, uniforme şi mo- 
notone, reproduce starea de spirit 
a poporului. 

Deplasată din axele sale sufle- 
testi, Germania nu-şi mai găseşte 
rațiunea existenţei în sine, de aceea 
o cauti cu incertitudine unxioasă 
in afară. Rusia, America și Italia 
sint modelele între care îşi balan- 
sează nehotărirea, 

Politiceste, o stăpinese Rusia şi 
Italia. Moralmente însă, americanis- 
mul a cucerit clasa mijlocie, fireşte, 
cu exagerările inerente, 

Un optimism aproape isteric, un 
„bubitiism” à outrance, care con- 
trazice tradiționalul individualism 
germanic, o curiozitate nestipinità 
şi 0 dorință frenetici de schimba- 
re domină media populației. 

Această ultimă notă, progresis- 
mul exagerat, a fost introdus ca 
principiu fundamental si în artă si 
în morală. 

Noutaten este întradevăr un prin- 
cipiu estetic foarte la modă în lite- 
ratura germană nouă, Scriitorii so- 
ciali utt îmbrățișat cu aviditate at- 
tualitatea, pe care o descriu si o 
cîntă în forme nenumâărute, Asa au 
apărut romane despre problema re- 


paratiilor, despre naturism, inver- 
sioni sexuale, etc, 

Intelectualismul şi formulele ar- 
tei pentru artă au sburat odată cu 
forța militară. Această dispariție a 
intelectualismului si năvala actuali- 
tăţii In literatură, Angioletti o pu 
ne în sama dominaţiei femeii în 
societatea burgheză germană, 

Dar nu numai literatura, cl şi ce- 
lelalte arte au fost năpădite de ame- 
ricanism. În teatru si cinemato- 
uruf, domină dorința genurilor 
uşoare şi frivole, şi, mai cu samă, 
gustul varietății. Sufletescul si in- 
terpretarea — clemente aproape 
traditionale ale scenei germane — 
au fost înlocuite cu decorativ şi In- 
scenare: bogăţia de culori, de lu- 
mini si de sunete. In cinematograf, 
cel putin, filmul sonor a adus tri. 
umful desìvirsit al operetei si al H- 
teraturii polițiste, Singurà arhitec- 
tura şi-a tras din nevoia de facili. 
tate gratia si luminozitatea liniei 
drepte, Si aici s'n ajuns totuși la 
exagerare, creindu-se la periferii 
cartiere întregi cu şiruri nesfirsite 
de case joase şi egale. Însăși - 
musetea severă a imenselor edificii 
de stil nou, ce se ridică triumiă- 
toare În marile centre, nu va re- 
zista poste veacurilor, căci nu tre- 
bue uitat că cimentul, otelul si sti 
cla nu sint decit surogate ale mar- 
morei şi pietrei, 

Mai gravā încă este mutarea 
prinelpiilor progresiste pe planul 
moral, 

Libertatea americană, altoită pe 
spiritul inovator german, a luat 
forme îngrijorătoare. 


Problema sexuală s'a pus cu o de- 
sinvoltură si un curaj fără prece- 
dent. Se discută pe larg si se tole- 
rează în societate inversiunile se- 
xuale, care sint considerate ca niş- 
te boli simple, aidoma cu celelalte. 
Ba, problema sexuală, în spiritul 
unei complecte libertăţi, a intrat şi 
în educaţie, In scoală, copilul inya- 
tà în ordine logică, la capitolul res- 
pectiv din fiziologie, o redare exac- 
tă a reproducerii speciilor, cu pri- 
vire specială la om, 

Ca o consecință, a apărut nudis- 
mul. La plajă, pe stranduri, pe pa- 
jistile verzi din imprejurimile Ber- 
linului, se pol vedea femei și băr- 


REVISTA REVISTELOR f un 


_——— 


ba |, dansind in sunetele unui 
as uda 3 Cum de cele mai multe 
ori sint oameni trecuți de prima 
tinerețe, formele lor sint o sfidare a 
celui mai elementar simț estetic, 
Dar latureu mal gravă a acestui fe- 
nomen este faptul că se distruge 
cuceririi si a alegerii. 

Poate că ji aici trebue căutată 
tirania femeii germane, care-şi cere 
azi cu tărie libertatea și deplina 
egalitate cu bărbatul, pină si in 
fi fizică şi in lipsa de prejude- 
citi erotice. 

iozitatea, uşurinţa, varietatea, 
dorul frenetic de viaţă nouă, lipsa 
unui punet de sprijin: acestea sint 
caracteristicile sufletesti ale Germa» 
niei de astăzi, 

Totuşi, In desorientarea totală, 
tineretul a coborit deja In stradă, 
în căutate de lozinci pregnante yi 
sigure. Deocamdată, e desechilibrot. 
I se servese prea multe și prea 
vagi, El nu e strins — cum s'ar pā- 
rea — în jurul lui Hitler, dar, cind 
se va găsi cineva să-l dea un res- 
zim sigur, va fi gata de luptă, 

(B. Angioletti: L'Italia letteraria) 


* 
Poezia nouă americană. 


Poezia americană n'a prezentat 
niciodată note originale, scrie Sa 
muel Putnam în L'Ufalia Letteraria, 

Poeţii vechi ul Americii erau 
toți, fără excepţie imitatori ai poe- 
tilor englezi sau, ca Longfellow, ai 
celor continentali, Si nu imitau tot- 
deauna cele mal bune modele, 

Inainte de 1912, America a avut 
doi poeti de reputaţie mondială: 
Whitman şi Poe, Acegtia doi au de- 
terminat curentele principale ale 
poeziei yankee, Whitman este auto- 
rul motivului „lingă pimint" („elo- 
se to the soil”) si mesagerul civili- 
zatiei mecanice, civilizației „sky- 
scrapers"-ilor. Poe este un glas din 
lumea veche pentru lumea nouă, un 
reprezentant al individualismului 
şi al decadentei muzicale, 

In afară de aceşti doi mari izo- 
Inti, America a avut și unele cü- 
rente poetice, grupate In şcoli gi 
bisericuțe literare. 

Aşa, sub influența lui Whitman, 
sa pornit, la 1900, o mişcare poe- 


tică din Vestul Statelor-Unite, m 


care re de poeti ca J. 
Miller şi Edwin Markham, care se 
silese să adapteze mijloacele vechi 
unor subiecte noi, nmericanizind 
piane: ti Tie a drum un ci 
ntre timp, e 
rent nou, inspirat direct de simbo- 
lismul francez, a cărui influență a 
fost introdusă prin seriitori ameri- 
cani expatriaţi, ca Stuart Merrill. 
Acestui curent i s'au alăturat citiva 
imitatori ni nea ilor ca eji, 
tasați între poezia Ini Osca 
He e reno a Jul Francis Thomp- 


son, 

In 1912, se întimplă o minune 
literară. O profesoară din gemea, pas 
Miss Harriet Monroe, poetă medio- 
eră, mai mult un instrument al des- 
tinului, Intemeiazà © rev 
poezie: Poetry, A Magazine of Ver- 
se, reuşind să grupeze în jurul ei o 
serie de poeti tineri, ca: Ezra. 
Pound, Amy weli, Hilda Doo- 
little, J. G. Fletcher, care, in cola- 
borare cu citiva poeti engleji, a- 
jung să formuleze un principiu nou 
de poezie; imagismul anglo-ame» 
rican, cèn mai puternică mişcare 
dela simbolismul francez pină la 
răsboiu, 

Imagismul stătea sub influente 
franceze, in special sub aceea a lui 
Laforgue. Această școală nouă pre» 
tindea să dea o viziune poetică 
nouă, o viziune directă, obiectivă, 
nudi, să aducă o simplificare a 
limbii şi să elibereze poezia de ti- 
rania dicțiunii versificate, adop- 
tând dietiunea prozaie, fireşte cu o 
căutare mai riguroasă a cuvântului 

ust, 

, Imagismul a trecut oceanul, 

Apollinaire si Rémy de Gourmont 

imbriiscazàì cu simpatie acest cur 

rent literar si îl fac cunoscut 
ropa. 

După slăbirea imagismului, tot 
vestul a dat semnalul renașterii, 
lansind citiva poeti de mure va- 
loare artistică, Printre aceştia, cei 
mai de samă sint Carl Sandburg 
cu „Chicago Poems” si Edgar Lee 
Masters cu „S River Antho- 
logy”, amindoi coboritori direcţi 
din Whitman: formula „linză pă- 
mint" în cazul lui Sandburg trans 
formindu-se în „lingă viaţa orasu- 
lui modern”, Sandburg este cel mai 


1% VIAȚA ROMINEASCA 


mare poet al skyserapers-ilor și 
rina de o importanță mon- 


Aceasta era situația poeziei ame- 
ricane pină la răsboiu, 

Contactul cu die gr al tinerimii 
americane, în cursul și după ris. 
boiu, a adus influența dadaismului 
si a suprarealismului. 

Sub înriurirea acestor curente, 
precum si sub cele personale ale 
lui Apollinaire si Laforgue din 
Franța si a lui James Joyce din 
Anglia, se ridică o pleiadă nouă. 

Perioada 1920—1927 cunoaşte as- 
censiunea lui Cummings, innebu- 
nît dupà magia tipograficà a lui 
Apollinaire. 


Hart Crane, urmas al lui Rim- 
baud chiar si în viata privatà, e un 
decadent excesiv, a cărui capodo- 
peră este poema „The Bridge" (a- 
roul e celebrul pod Brooklyn din 
New-York). 

T. S. Eliot, un alt cap de şcoală, 
e un clasicist cutolie și stă sub in- 
fluenta neoclasicismului francez : 
Valéry, Maritain. A publicat „The 
Waste Land” („Tara pustie”) gi 
»Ash Wednesday” (,,Mercurea ce- 
nușii”), cu care şi-a cistigat un pre- 
stigin extraordinar, 

Ezra Pound formează puntea de 


legătură între imagismal ameri- 


can si neoclasicismul lui Eliot. 

Poezia sa poartă amprenta unei 
eruditii uriase, dar greoaie. 

Aceştia sint maeștrii care-și dis 
pută astăzi influența asupra tineri- 
mii americane. Independenti de di- 
rectivele lor, stau numai doi poeţi: 
W. C. Williams, medie într'un oră. 
sel de provincie, serlitor realist si 
Wallace Stevens, un stilist de o rară 
eleganță, 

S'ar mai putea cita grupul serii- 
torilor marxişti, dela revista The 
New Musses, în fruntea cărora stă 
poetul Norma Macleod. 

Negrii au furnizat sì ei Americei 
doi poeti, de un rafinament si ma- 
nierism exagerat: Countee Cullen 
si Claude Makaye. 

Din generația nouă, se ridică 
Larsson, cel mai muzical dintre 
poctii de azi. 

In orice caz, nu poate fi vorba 
de originalitate deosebită. Dar, 
poate că originalitatea literară na- 
tionalà nu e strict necesară; poate 
că e un idol, care trebue răsturnat. 
Poţi fi poet adevărat, fără să derivi 
dintr'o anumită fară si o anumită 
tradiţie. 


(Samuel Putnam: L'Italia lette- 
raria), 


e—a 
Toate publicatiunile anunțate, recensate sau anali- 

zate in această revistă se găsesc de vinzare la Librăria 

„Hasefer“, Bucuresti, str. Caragheorghevici 9. 


a | 
[iai | 


m 


Generalul 


i F e toată clientela obiş- 
Frantz şi Fritz acaparaseră aproape tog ente 
noia Solconoi de tna peo gi fremi cla Mlaka, ieas 
"s ambo, țineau € + Mai 
star la revolutionarism, Fritz igi varia nega i 
după client, preconizind filajul, cu ajutorul briciului, Der 
ditionalist ireductibil, Frantz privea cu dispre| iapa ini 
vatie, pe care o socotea o erezie si, menfinindu-se în e prea 
mul pe care îl practicase o viaţă de om, nu înțelegea ză 
troducă în păr alt instrument em decit spate gp n 
i * altfel cu măestrie. Fritz avea e 
de pr aia cu cărare la ceafă, totdeauna aa Prea 
si cu unghiile licuite. Frantz pi eg ee erp 9 > de 
inaintatà si veşnic mirosea a vin, Dar dacă n 
perii sin RADIGAN, Frantz era in schimb mult a sd 
patic. Fritz era de o rigiditate de gr taciturn (insu 
: ù ărbier), si oarecum distant. 
È jolie ss la prăvălie, Fritz încremenea la locul 
lui cu servetul pe-o mină, iar cu i reggo gacn a S, 
mită deabea ceva mai jos de nivelul uma , indi- 
ta porta bnr ke balai alb si pudrat excesiv, era atit de co 
bil şi inexpresiv, incit părea modelat în ghips de un seulp- 
tor fără talent, i ma Le: 
i intimpina clientul la usa, surizător, cu e 
etile Nolte ri friul in unghi drept. Il conducea apoi Dios, la 
fotoliu, cu plecăciuni la fiecare vorbă, Si vorbea reno ip 
felul în care vorbea Frantz era un punet de atracţie pină $ 
pentru clienţii lui Fritz, Dezorientat de gi rip oT pazza 
română te tot v si nu f, precum si de alte mici amă- 
Naste de pride pg? d își alcâtuise un vocabular plin de 
fantezie şi de neprevăzut, Rostit cu dictia lui sacadatà, de 
ăta o savoare particularà, care nu scăpa nimănui, In afa 
de faptul că în loc de d pronunța totdeauna f, în loc de s, z 
si invers, ca mai toți compatrioții lui cind sînt siliți să se 
exprime în altă limbă decit cea maternă, Frantz își permi- 
tea capricii linguistice care se abăteau dela linia cunoscută 
a neregulilor curente, improvizind expresii cu totul orge 
nale. Frantz spunea de pildă inzist, în loc de insist, azist în 
13 


Lita VIAȚA ROMINEASCA 


loc de asist, ete, ca multi literați romini de altfel. Dar Frantz 
spunea şi si în loc de zi, sampile în loc de zambile etc., for- 
mulă pentru care istoricul literar va fi silit să-l claseze prin- 
tre precursori, in ziua cind scriitorii romini şi-o vor însuşi 
Mulțumită desigur si acestor calități personale, se intimpla 
ades, la aglomeratii, ca unii clienti ai lui Fritz sà se tundă 
la Frantz. Contrariul însă, niciodată, 

De aceia cind domnul Victor Damian, unul din cei mai 
vechi clienţi ai lui Frantz, sa insumat definitiv si irevocabil 
în clientela lui Fritz, uimirea a fost mare. Mihnirea lui 
Frantz nu se poate descrie. Dacă şi-ar fi dat samă cărui mo- 
tiv îi datorește această singură ruşine a carierei lui, farà in- 
coială că în momentul acesta tot oraşul ar fi ştiut-o, fàcind 
inutilă povestirea de msi jos. Dar domnul Victor Damian 
n'a dat nici o explicaţie si bietul Frumiz 4 rămas pină azi 
inconsolabil. De aceia, ca fidel client al lui. mam hotării 
să lămurese odată pentru totdeauna acest mister, neputind 
îngădui ca ràuvoitorii să interpreteze brusca schimbare de 
front a domnului Victor Damian, drept o victorie a moder- 
nismului asupra tradiției. 

„Ya 

Cind s'a trezit din somn domnul Victor Damian, erau trei 
după amiază, Toată noaptea jucase cărți. Cu toate că de 
curind serhase jumătate de veac de existență exuberantà. 
rămăsese un noctambul tenace si un curtezan norocos. Sala 
de arme şi sobrietatea alimentară ii conservase o siluetà 
sveltă si incheeturi elastice. Fără fir de păr alb. cu dinți strā- 
lucitori, cu tenul bronzat si cu privirea de imblinzitor de lei, 
era invidiat de multi tineri pe care îi lăsa pifiind la & zecea 
treaptă, pe cind el suja în goană scările clubului, sărind elte 
două deodată. In ziua aceia dăduse întiluire dompisoarti Di- 
dina, casierita dela Consum, la orele cinei, în fața cinemato- 
grafului Trianon. Avea tot timpul. Is} citi jurnalul in liniște, 
iși luă ceaiul si aprinse o țigaretă. Trecind în odaia de bac. 
constată contrariat că nu mai avea nici o lamă de ras. Nu-i 
nimic, — îşi zise; la urma urmei mă rade Frantz (doi paşi). 

Pină şi-a făcut baia, pînă și-a uscat părul, pină şi-a ales 
costumul si cravata, sau fieut patru. leşi, iutind pasul. In 
grădina din faţă inflorise liliacul. In fata lui o tinără cu ra- 
cheta în mină si cu picioarele goale în pantofii de tenis, cal 
ca sprinten, legànind şolduri pline. Se gindea la Didina. 
Micuţă, albă, blondă, împlinită, nici douăzeci de ani: un de- 
liciu ! Ajungind la bărbier, un roscovan bunduc, în haină de 
sport cadrilată si pantaloni de golf, pusese mina pe clampà. 
Au intrat aproape odată. Frantz îşi luase poziţia: 

— Am onore tomn Keneral! Am onore tomn Fictori 

Domnul Victor Damian se interesă: 


GENERALUL 1% 


— Ai mult? 

— Un moment! Termin intei pe tomn Keneral, pe urma 
facem frumos la tumefoastra! i 

Ce general o mai fi si ăsta? — se întrebă domnul Victor 
Damian intrigat si putin  indispus. După infățişarea-i exo- 
ticà, sar fi zis că e vreunul din aceia preluaţi dela fosta mo- 
narhie austro-ungară. Tinereţea lui exeludea însă această 
posibilitate. Domnul general nu părea să aibă mai mult de 
treizeci de ani. Domnul Vietor Damian se resemnase. Cum 
nu vroia decit să se bărbierească, ar fi pulut să recurgă la 
serviciile altui lucrător, dar toate locurile erau ocupate, Mi- 
car că era grăbit si nu-i plăcea să aştepte, 

Gradul pe care clientul îl avea in ostire, în contrast atit 
de ishitor cu virsta pe care o arăta, i-a impus imediat. Unui 
om care poale fi chemat miine să joace un rol atil de im- 

ortant în apărarea nationali, face să cedezi azi locul la 
Parbat oa consola el. Dar precocele comandant de trupe 
nu părea grăbit deloc si minutele înnintau necruțătoare, 
După ce sa bărbierit, domnul general s'a spălat foarte tac- 
ticos tamponîndu-si exagerat de mult obrajii congestionati 
ca două emisfere dorsale de nou născul. A cerut apoi să fie 
tuns, pe urmă lofionat, si în fine legat la cap si pudrat cu 
Rachel, cutie pe care Frantz n'a găsit-o decit după multă 
trudă în fundul unui raft. Cind i-a venii rindul d-lui Vietor 
Damian, erau cinci fără cinci. Asteptind pe Frantz care işi 
conducea clientul la usi, domnul Victor Damian bombânea 
la adresa tuturor generalilor vorbe regretabile pentru um ptt- 
triot. Cind sa întors Frantz, l-a întrebat răstit: 

— De unde-i generalul ăsta? 

— Din Cernăuți, ma roc. 

— Si cum îl cheamă? 

— Bercu Leibovici! 

— (e spui? 

— Bercu Leibovici, — răspunse Frantz intrernpindu-si 
dansul de balerină cu care îşi intovàrisea punerea servetuluti. 
Si aplecîndu-se confidential In urechea domnului Vietor Da- 
mian, îi aruncă în obraz un suflu acru de vin dospit, lăsin- 
du-si capul cind pe-un umăr, cind pe celălalt (un tic): 

— Asta heneral tirector la marea Sinker, 


t*a 


N'am putut afla nici odată dacă domnisoara Didina l-a 
aşteptat sau nu pe domnul Victor Damian în fața cinema- 
tografului Trianon, dar ştiu pozitiv că din ziua aceia nu s'a 
mai tuns la Frantz, 

AL 0. Teodoreanu 


Sport şi cultură 


Sportul a pus stăpinire pe lumea modernă. Alături de ci- 
nema și de radiofonie, cuceriri nouă ale tehnicei, surori mai 
tinere, dar care au realizat în timpul cel mai scurt cariere stră- 
lucite, sportul constitue un aspect caracteristic al vieţii de 
astăzi. Viaţă intensă, nervoasă, trăită în ritm vioi gi trepi- 
dant. Ea tinde să micsoreze spațiul, scurtind distanțele, să 
apropie oamenii și acţiunile lor, dar în același timp să spo- 
rească măsura vremii, inmultind faptele şi precipitind eve- 
nimentele ce încap în unitatea de timp. 

Intre aceste ocupatiuni favorite ale omului modern, 
deosebirea e fundamentală: cinema si radio sint spectacole, 
care cer celui ce vrea să petreacă, atitudini statice. Mijloace 
de divertisment. de petrecere, ce pot deveni, este drept, cînd 
sint judicios întrebuințate, mijloace preţioase de instruire 
şi de educaţie. Nu e mai putin adevărat că milioanele de ou- 
meni care se delectează cu spectacolul viziunii cinemato- 
grafice sau cu auditia radiofonică, sint receptoare imobile: 
privesc sau ascultă; de curind, mulțumită ultimelor per- 
fectionAri tehnice, le fac pe amindouă în același timp. Sa- 
tisfactiile, de ordin sufletese si de calitate foarte diferită, se 
înregistrează de ființa omenească în mod pasiv, fără a pri- 
cinui acesteia nici o sporire a capacităţii de receptiune, cu 
atit mai putin a energici ei creatoare. 

Cu sportul e altceva. Sportul e eminamente dinamic. E 
fiinţa omenească în mişcare, E cheltuială de forță, de vita- 
litate, dar cheltuială remumeratoare, făcută sub formă de 
plasament rentabil, al cărei profit se adaugă la capitalul ini- 
tial, pe care-l sporeste și-l face si mai productiv. Insumin- 
du-se în categoria de funcțiuni ale corpului omenesc, care 
se numese educație sau cultură fizică, sportul, forma cea 
mai populară a acestei preocupări, potenteazà calităţile 
materiale ale făpturii omeneşti, îi mărește energia si ren- 
dementul, perfectioneazA individul si ameliorează rasa. 


SPORT SI CULTURA > m 

Să fie oare convingerea adincă şi pe aaa despre a- 
ceste virtuţi — fiziologice si eugenetice — sportului, mo- 
bilul care împinge miile, zecile sau sutele de mii de cre- 
dinciosi ai nouài religii, ce a pus stăpinire pe lumea mo- 
dernă, în spre arene, în spre piste, spre ringuri, dealungul 
drumurilor sau în largul cimpurilor, spre crestetele mun- 
tilor, care o face să-și afinteascà privirile lacome pe luciul 
apelor ori spre azurul cerului? 

Nu. Mobilul sufletesc este altul. Sportul nu e un trata- 
ment medical sau terapeutic, căruia să se supună omul fu- 
ferind, sau bănuitor, spre a alunga germenii boalelor de 
care suferă sau se crede amenințat. Nu, sportul e o recrea- 
ție, un joc, la care se dedi omul pentru plăcerea de care 
simte nevoia de a-şi infrumuseta viața, pentru satisfacția pe 
care o dă fiinţei noastre îndeplinirea în condiţii optime a 
funetiunilor ci organice, pentru buna dispoziţie sufletească 
ce-i este urmarea strins legată de ca. 

A înlătura obstacolele — numească-se ele distanță, pie- 
dică materială, adversar — a sorbi spaţiul economisind 
timp, a vedea just și a tinti precis, a reuși să-ți ajuţi cama- 
razii si să derutezi adversarii, şi acestea în plină desfayu- 
rare victorioasà a prgn ființei tale — Îîndestulîndu-te 
din plin din paharul forţei, speranţei, curajului, în aer, ver- 
deatà si lumină, nu Însemnează aceasta oțelirea omului în 
lupta cu puterile naturii din care este el însuşi o infinità 

ărticică? Si nu este aceasta un isvor de plăcere curată, un 
ragment de cintec voios detașat din marca simfonie a vie- 
ţii, în care bucuria de a trăi intens alcitueste motivul cel 
mai fericit-inspirat, pe care divinul creator l-a presărat 
printre greutăţile, amărăciunile, plictiselile și banalitàtile 
acestei vieţi? 

De cînd lumea. mijloacele de acţiune cele mai pretuite 
au fost cele ce-şi ascund virtuțile reale sub forme plăcute. 
Şi numai pentrucă își întovârășeşte efectele lui salutare a- 
supra corpului și spiritului, cu sentimentul plăcerii, reuşind 
să găsească în acensta din urmă motorul propulsor al ac- 
tivităţii sale, a reuşit sportul să cîştige acel imperiu covirşi- 
tor asupra masselor populare. Numai pentru acest motiv a 
căpăta! acea influență puternică, care-l face să fie salutat 
de unii ca pe una din cuceririle mari ale civilizației moder- 
ne, iar de alții să fie considerat en o nelinistitoare primejdie. 

Căci o controversă există, întradevăr, Ca orice ideie, 
care ajunge să stăpinească massele cu puterea unei initieri 
mistice, sportul are adoratori ferventi si  detractori con- 
vinși. După cei dintii, sportul este una din marile revelații 
ale timpului modern, ività M timp, pentru a ridica i 
umană de pe panta decăderii fizice, pe care aluneca şi a reda 


198 VIATA ROMINEASCA 


acesteia vigoarea indispensabilă îndeplinirii tuturor funetiu- 
nilor vitale, care-i garantează înalta ei menire pe pămint. 

După cei de-al doilea, activitatea sportivă, întronind la 
locul de cinste fizicul, ar reprezenta o decădere, o reîntoar- 
cere la cultul barbariei; el ar înjosi fiinţa omenească, ră- 
pindu-i nimbul intelectual care o înobilează, aducind-o la 
nivelul animalitàtii sau a primiltivitàtii. 

lată deci două tabere adverse, cu pozitiunile bine deli- 
mitate. 

Intre aceste două extreme, există însă si o categorie in- 
termediară, un fel de dizidentà a celei dinții. 

Nu se neagă exerciţiilor fizice, ce constituesc materialul 
sportiv, eficacitate si importanță. Se critică, nu exercițiul 
în sine, ci forma deviată pe care a luat-o, orientarea sa 
falsă, mulțumită căreia generația tinără e abătută de la 
calea considerată îndeobște ca dreaptă si folositoare. Ma- 
india de care suferă sportul este exzibiționismul si spectacu- 
osul. 

Ea a condus la rezultatul paradoxal că a creat, în nu- 
mele sportului, două categorii foarte diferite: Pe de o parte 
un număr mic de ambitiosi, făcînd din exercițiul sportiv o 
profesie, uneori lucrativă, oameni setosi de glorie si celebri- 
tate, practicind reclama si publicitatea tapajoasă, la fel cu 
vedetele de cinematograf, Pe de altă parte, o mare catego- 
rie de inactivi, eci ce se multumese să privească; tineri care 
după o practică fără însemnătate nu mai fac nimic. Ba fac! 
Au devenit sportivi de vorbă. Ei citesc cu asiduitate ziarele 
sportive, sint nelipsiti dela toate reuniunile și matehurile, 
cunosc pe de rost numele sampionilor si performanțele lor, 
cifrele oficiale ale recordurilor, biografia, vinta privată ori 
galantă, gesturile şi gusturile așilor. 

Deci, profesionalism si exhibitionism de o parte, dile- 
tantism loquace si steril de alta, acestea sint excrescentele 
ce denaturează activitatea sportivă si ràsfrîng asupra totu- 
lui defectele unei părţi. 

Oamenii din aceste categorii deservesc cauza generală 
a sportului, căci atrag asupra lor atacurile adversarilor, ofe- 
rindu-le o țintă sigură si prilejul unei victorii usoare, 

Scriitorul acestor rînduri sa ridicat si el cu altă ocazie! 
impotriva sportului spectaculos care tinde să împartă na- 
tiunea „în două tabere foarte inegale: o minoritate activă si 
o majoritate inertà. Cea dintii, oligarhia selecționată, dar 
sufleteste impintenati de ambiție, roasă de orgoliu; cea de 
a doua, mulțimea care constitue figuratia, redusă la exerci- 
tiul braţelor care aplaudă si a plăminilor care rîicnese”. 


* Huzia rlivă. In: Educația Firicd rie fund. 
educației rai ge n tort t parte amentald a 


Confuziunea trebue 
dar si en hotărire. SOUS: 
Nu această din urmă tTature deformată a activităţii 
sportive ne preocupă acum. Exagerhrile, denaturările, 
generescentele trebuiesc îmlăturate, ca excrescente pa- 
razitare vătămătoure, ca fenomene morbide; ele nu tre- 
bue să altereze fondul sănătos al fenomenului. Nici mti ales 
să fie confundate cu acesta însuşi, Literatura nu este com- 
promisă din cauza specultorilor, care o Înjosese transfor- 
mind-o în marfă; numească-se aceşti speculatori, de pildă: 
Pittigrilli, — dacă îi scoatem de urechi din tainitele fabri- 
cantilor de otrăvuri — ori Hertz, cind îi scoatem de după 
taraba debitantilor ei. Nici nu vom blestema sublima artă 
a unor Beethoven, Wagner, Verdi şi Berlioz, pentru motivul 
că o tiranică psihoză modernă ne sileşte să ascultăm jaz- 
cul negrilor americani, care mare de comun cu muzica, de- 
cit faptul că e alcătuit din combinaţii de sunete. Nu 
vom face vinovată arta care ne-a dat pe un Raphael, 
pe un Rembrandt si pe un Velasquez, pentru extravagantele 
unui Picasso si a imitatorilor lui. Și nu vom închide porțile 
teatrului si cinematografului din eauza spectacolelor desan- 
fate, pe care, din inadvertente regretabile, ni le oferă uncori. 
Purificat de rătăcirile în care e expus să lunece si con- 
siderat In formele sale esenţiale, sportul ni se impune ca un 
fenomen de cea mai mare însemnătate si de cel mai mare 
folos, Numai dacă sintem în stare sà pătrundem adine în 
conținutul acestei naţiuni, să ne dim sama de elementele 
si de valoarea lui, de contingentele pe care le are cu cele- 
lalte manifestări ale activității omeneşti de astăzi, ne vom 
putea fixa în mod obiectiv şi atitudinea noastră faţă de el, 
Si aceasta e necesar spre a putea stabili adevărul în contro- 
versa: sportul este, sau nu, un fenomen cultural? Face el 
parte din categoria de bunuri sufleteşti, care alcituese te- 
zaurul de cultură pe care si l-a creat omul? Ori este o înde- 
letnicire pur fizică, brutală, animalicà, lipsită de orice înti- 
părire spirituală, nevrednică de a-si căuta si găsi un loe 
printre inaltele preocupări ori creațiuni cu care se min- 
dreste specia umană? 

Consideratia de care trebue să se bucure în societatea 
omenească, locul pe care trebue să-l ocupe în organizarea 
acestei societăţi si tot rostul lui, atirnă de răspunsul clar ce 
se poate da acestor întrebări, 


eci evitată cu băgare de samă, 


„+ 


In toate timpurile, concepţiile filosofice care caută să 
explice natura omenească, au fost dominate de chestiunea 
raporturilor ee există între trup si spirit. Componente egal 


E 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


de importante, întrucât întregese ființa omenească, ele s'au 
bucurat de consideratiuni inegale În ochii cugetătorilor si 
oamenilor de ştiinţă, si ca urmare, de o inegală atentiune 
in ce privește îngrijirea si educatiunea lor. Istoria culturii 
si a civilizaţiei ne arată cum marile prefaceri suferite de 
popoare au avut înriuriri adinci asupra concepției pe care 
şi-o făcea omul despre trupul si sufletul lui. Rind pe rind, 
omul a socotit că educaţia celor două componente trebue să 
meargă mină în mină, ori le-a considerat ca deosebite si an- 
tagonistice, tratind cînd pe una, cînd pe cealaltă, cu indi- 
ferentà ori cu ostilitate. 

ellada veche ne-a lăsat pină astăzi suvenirul prestigios 
al unei înalte culturi, a căreia ţintă era tocmai armonia fi- 
zicului cu spiritul, întrupate intrun ideal de frumuseţe rea- 
lizată în fapt de poporul elin, și celebrată în versuri si în 
marmură. Viaţa fizică a omului antic era complementul in- 
dispensabil al vieţii sufleteşti, cu care se inchega în aceiași 
concepţie etico-estetici a ka/okagathiei. Exerciţiile fizice 
aveau o valoare spirituală, care purcedea din intuiţia popu- 
lară, dar afirmată, înălțată în doctrină si exaltată de un 
Plato, de un Pindar, de un Aristot... 

Filosofia stoică a prilejuit primele crăpături în zidurile 
edificiului unitar și armonic, ce cuprindea laolaltă, în aceiaşi 
considerație, trupul și sufletul. Creștinismul i-a săpat teme- 
lia si l-a năruit, Separatia e complectà între suflet si corp, 
cel dintii divin si veşnic, cel de al doilea fiind vestmintul 
pimintese pieritor, Intemeind o concepție morală nouă si 
un ideal nou, trupul era părăsit, disprețuit, ca o sdreantà, 
fără nici o valoare; ba chiar, prin trebuintele ori ispitele lui 
diavolești, putea să primejduiască adevărata fericire a omu- 
lui, care-i era asigurată prin viața de pe lumea cealaltă. 
Omul medieval este, ca structură sufletească, un mistic-re- 
ligios. Biserica atotstăpinitoare goneste, atit din educaţia ti- 
neretului, cât si din preocupările de stat, exerciţiile corpului. 
Totuși, fenomen extrem de interesant pentru cei ce caută a 
descoperi rădăcinile adinci ale lucrurilor, ele se menţin, 
sub forme camuflate, în lunga noapte a evului mediu. Na- 
tura ignorată si dispretuità se răsbună, si exerciţiile fizice 
tràesc sub forma vieţii de răsboi, a activităţii cavalerești si 
mai ales a jocului popular. Dar desvoltarea vieții galante 
de curte ucide cavalerismul, iar răsboniele, mizeria si revo- 
luţiile amorfese | Paco tara jocurilor populare. 

Secolul al XIX-lea întronează intelectualismul, Viaţa mo- 


* Cuvint compus din Kalðs kai agathòs=frumos şi bun, analog 
cu omul bine crescut de astăzi, idealul către care tindea educația 
Urecilor vechi, 


SPORT SI CULTURA 201 


nà, complicată prin civilizație, a mărit la extrem trebuin- 
tele omului. 

Omul contemporan trebue să-şi pună cereerul la tor- 
tură, spre a-şi recunoaște, în mijlocul amestecului inex- 
tricabil de lucruri şi de concepții, linia care îi indică drumul 
vieţii. Excesul vieţii cerebrale, obișnuințele sedentare, exci- 
tarea febrilă a vieții de oraș, l-au schimbat. Nu mai este, ca 
omul de odinioară, un animal de speţă mai înaltă, fericit 
că poate trăi, lucrând si gindind pe pămintul care-l hrănește 
si sub soarele care-l luminează, Filosofii moderni nu-l mai 
compară — cum făcea odinioară Platon — cu „acei frumoși 
cursieri inchinati zeilor, lăsaţi să rătăcească după voia lor 
prin pajiști spre a vedea, dacă vor gasi, din instinct, inte- 
lepeiunea şi virtutea”, Omul modern a devenit, după expre- 
sia lui Taine: „un creer prodigios, un suflet infinit, pentru 
care membrele sint numai apendice, iar simțurile numai 
servitori; nesăturat în curiozitàtile şi ambițiile sale, totdea- 
una la pindà spre cuceriri nouă, cu freamăte si cu isbucniri 
care buimăcese structura lui aninrală si ruinează suportul 
lui trupese...” ; : 

Unilateralitatea vieții cerebrale în straturile de sus, mi- 
zeria si seăderile sociale în cele de jos, au determinat reac- 
tiunea care trebuia să refacă unitatea ființei omeneşti, re- 
dind spiritului acel înveliş fără de care el nu poate să existe: 
adică trupuri sănătoase și înfloritoare, isvoare de energie, 
suporturi solide ale oricărei acţiuni virile, asigurind omului 
rendementul trebuitor atit ca individ izolat cât si ca membru 
al unui grup social, mai restrins, ori mai larg. 

Această reacțiune s'a produs în doi timpi si pe două căi 
deosebite: la începutul secolului XIX prin reînvierea ererci- 
țiilor gimnastice, apărute aproape în același timp în Germa- 
nia cu Jahn, în Suedia cu Ling, în Franța cu Amoros, ca un 
fenomen de convergență dintre cele mai interesante; apoi. 
către jumătatea a doua a secolului, prin apariţia sportului 
propriu zis, în Anglia, ca rezultat al seleclionarii, al sistema- 
tizàrii si codificării jocurilor populare practicate de popoa- 
rele occidentale, 

Cele două metode, metoda gimnastică sì metoda sporti- 
vă, Sau asociat complectindu-se si sau întrunit pe același 
plan de preocupări: acela al Educaţiei fizice. Fa s'a aplicat 
însă si se aplică în combinaţii diferite ale acestor două ele- 
mente, felurit dozate după temperamentul popoarelor, după 
felurile urmărite de grupurile sociale ce le organizează si, 
nu arareori, ca rezultat al discutiunilor ori conflictelor de 
şcoli, sau de bisericuțe. Fie că o înțelegem sub forma de 
poeti — cu diversele ei aspecte — gimnastică suedeză 

îsiologicà si igienică, gimnastică germană de aparate, gim- 
nastică franceză naturistă ori culturistă, gimnastică femini- 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


nà ritmică si estetică, considerată sub formele ei elemen- 
tare, educativ-scolare, sau sub formele ei de aplicație în le- 
gătură cu funcțiunile sociale pe care le deserveşte; fie că o 
înțelegem sub forma sportivă, iarăşi cu diferitele ci aspecte, 
— sporturi atletice, jocuri sportive, ete, — educaţia fizică 
este conceputà astăzi ca arta de a păstra corpului omenese 
integritatea putinfelor sale  fisiologice, de a le desvoita gi 
spori, spre a da fiinţei omenești suportul material si energe- 
tic al vieţii, sub toate feluritele ei forme de manifestare: fi- 
zică, intelectuală, morală, dar o artă care scoate din teoria si 
practica ştiinţei loate elementele ce-i constitue fundamentul 
şi-i indică liniile după care trebue să se miste, Ea constitue 
astăzi una din componentele culturii umane, identică cu ori- 
care alta din enceririle spiritului omenese, în nàzuinta lui 
de n înţelege constituirea naturii si jocul forțelor ei, şi a si 
le supune, spre n le întrebuinta pentru sporirea puterii de 
viață si n satisfactiilor ființei lui, 


a 


S'au dat noțiunii de cultură multe definitiuni, Cea care 
mi se pare că o imbrifiseazi mai cuprinzător, este accia dată 
de Miiller-Lyer: „Prin cultură se înțelege suma tuturor pro- 
greselor şi cuceririlor, pe care societatea umană si le-a insu- 
şit, în ordine materială si spirituală, în ştiinţă si putinţă, în 
mea Yuri si obiceiuri, în toate prestările si exteriorizările 
vieţii“, 

Expresiunea cultură este împrumutată dela ocupația 
ingrijirii pămîntului. Un teren e cultivat cind in locul rocei 
sterile, suprafața se acoperă cu plante întrun senp voit de 
noi. Prin extensiune, cuvintul se întrebuințează astăzi spre 
a arăta starea societăților omeneşti care se îndepărtează de 
primitivitate în spre acele țeluri superioare, care constituese 
idealurile vieţii omenești. 

In noțiunea de cultură trebue să distingem două părți: 

Una, este acumularea de bunuri materiale, pe care 0- 
mul le erecazà pentru satisfacerea trebuintelor sale. Este a- 
cea cultură pe care o înțelegem din contemplatia construc- 
tillor mirete, a fabricelor imense, n masinilor ingenioase. a 
holdelor bogale, a operelor literare, științifice si artistice; 
tot ce slujeşte a face viaţa fecundă, plăcută si uşoară, Este 
cultura obiectivă, reprezentatà prin realizàri materiale, pe 
care Ostwald o defineşte, ca find amreliorarcà coeficientului 
tehnic al energiei transformate”, 

Cealaltă constă din dispoziţiile sau puterile sufleteşti 
care aduc asemenea rezultate. Realizările materiale ar pu- 
tea fi distruse printr'o catastrofă naturală sau omenească; 
o dată vintul distrugerii trecut, oamenii se pun pe lucru și 


SE 


reconstruesc casele, fabricele, mașinile, reconstituese civili- 
zalia materială. Căci sufletul omenesc este cel ce produce 
cultura. Efectul poate fi distrus; dar cauza răminind, ca 
poate reproduce efectul. „Rezultatele culturii materiale sint 
— după Heinrich Schurtz — numai îuvelişul extern al unor 
fenomene sufleteşti interne, si ele stau cu acestea din urmà 
în același raport, în care stau si atomele materiale faţă de 
forța vie care formează si menţine corpul”, | 

In acest îndoit aspect cu care ni se înfăţişează cultura, 
mai avem de adăugat o constatare, 

Puterea sufletească, generatoare a culturii, nu este o- 
pera omului individual, ci munca unei întregi societăţi. Ea 
se transmite din generaţie în generație, prelungindu-se de- 
parte în trecut si în viitor. Denceia puterea culturii stă nu 
atit în dispoziţiile sufletești ale unei generaţii, ci al unui sir 
intreg de generații ce se succed. păstrate, potentate si culti 
vate, alcătuind deprinderi sufletești ce devin organice, 
Această constatare ne duce la înțelegerea caracterului socia] 
pe care-l are cultura, Valoarea ei va consta În măsura in 
care aceste bunuri, rezultat al unor deprinderi fixate prin 
generaţii, vor satisface trebuinte ale unor cercuri sociale cit 
mai cuprinzătoare. „Nu există valoare — serie Bouglé — 
decit în funcţiune de dorințe“. Dar omul cult stă in serviciul 
utilității sociale. Cu cit numărul trebuintelor societăţii cre- 
te, sporește şi acela al valorilor culturale, care le satisface. 
ina fese culturii stă deci în măsura în care ca satisface Lre- 
buinte iale. 

O consecință este că, cultura nu se poate imprumuta pe 
de-a întregul, din altă parte. Trebue să existe o identitate, 
sau cel putin o afinitate între structura culturii împrumu- 
tate şi structura împrumutătorului, un raport direet de for- 
fe, o convergenti, Netinerea in samă n acestui adevăr ex- 
plică situaţiile false In care se ajunge cînd intro țară se im- 
prumută din afară instituţii de cultură, care nu se aşează în 
echilibru pe fondul cultural al ţării; de exemplu un nparat 
universitar fastuos pe o massă populară analfabeti. 

In rezumat deci, în noțiunea culturii trebue să desprin- 
dem în primul rind forțele spirituale, transmise în decursul 
generaţiilor si devenite deprinderi, precum si creațiunile 
materiale ori instituționale, în strinsă legătură cu cele dintii, 
şi a cărora valoare stă în satisfacerea trebuintelor sociale 
cit mai numeroase și mai diferențiate, în vederea cărora sînt 
create, 


nta 


Argumentele, pe care se bazează adversarii sportului, 
cind îi tăgăduesc o valoare culturală, sint de două feluri: 
In primul rînd sportul nu e de nici un folos în Romînia. 


204 VIATA ROMINEASCA 

fiind o simplă modă, de importatie străină, şi anume un ar- 
tico] de proveniență americană. E argumentul local. 

In al doilea rind, sportul, considerat în general, e lipsit 
de orice spiritualitate, e cultul barbariei; practica lui, aca- 
paratoare a fiinţei si societății omeneşti, ca o religie exclu- 
sivistă, înjoseşte fiinţa omenească şi e primejdie socială, 
E argumentul general, universal. A 

Consecința, sportul ar fi lipsit de valoare culturală; ca 
atare el nu merită atenţiunea ce începe să i se dea in fara 
noastră: ba chiar, trebue înlăturat din sistemul de educație 
a tineretului, ca o rătăcire, ce poate deveni o primejdie na- 
tionalà. = 

Aceste idei, puse în circulaţie de persoane cu o bună 
situaţie în cultura noastră, trebuese discutate cu obiectivi- 
tate gi pe bazà de cunostinte documentare sigure. i 

Pentru fixarea poziţiei noastre în această diseutiune, 
tin să precizez de la început două lucruri: 

Intii, vom elimina sportul pe care l-am denumit specta- 
culos ori exhibitiomist, ca pe o formă falsificată a adevira- 
tului sport; il dăruim deci în întregime adversarilor spor- 
tului, spre a-l combate, după bună dreptate. Facem rezerve 
numai pentru cazurile cînd spectacolul serveşte unor scopuri 
de propagandă, de popularizare, de rispîndire a cunoștinței 
si a gustului în massele populare; e o metodă admisă si prac- 
ticată în cele mai diverse ramuri de activităţi publice. 

Al doilea, va fi imposibil a separa sportul, ca joc, de 
exercițiile gimnastice. ce-i servesc de pregătire, ambele fiind 
componente intregitoare ale aceleiaşi funcțiuni biologice si 
ale aceleiaşi preocupări educative, Deci, vorbind de sport, 
necesarmente el trebue înţeles în sensul larg al cuvintului, 
apropiindu-se de noțiunea educației fizice integrale, Nici 
noi nu-l putem concepe altfel şi, pe cit pare, din formularea 
Soare care i se aduc, nici acestea nu l-au considerat in- 
tr'altfel. 

Asa dar, mai intii argumentul local. A fost formulat în 
tara noastră în deosebi de un cunoscut scriitor 1. Tatà-1, în re- 
zumat: 

Sportul este „o apariţie eminamente americană“, El s'a 
desvoltat acolo ca o necesitate n trupului, spre a evita defor- 
mările corporale care rezultă din excesul de muncă fizică 
unilaterală a lucrătorilor industriali. Ca atare el nu e o ne- 
cesitate romincasci; la noi 80% din populaţie o formează 
plugarii, a căror muncă, alcătuită din mișcări ritmice, fā- 


' Nichifor Cruinie, Cultul barbariei: Sportul. (Follelon în Uni- 
versul“). 


SPORT ŞI CULTURA ADE ; 


cute în aer liber, îi dispensează de orice activitate de educa- 
ie fizică. Y 

4 Ne simțim obligaţi a face două rectificări: sportul nu a 
apărut în America, ci în Anglia, de unde sa ràspindit în ce- 
lelalte ţări, inclusiv America. Apoi el nu e o creafiune a 0- 
mului. ca rezultat al unei reactiuni cugetate, voite, în legă- 
tură cu munca industrială, ci sa desvoltat prin selecționarea 
si reglementarea jocurilor populare. Foot-ballul nu e decit 
vechea soule, pe care țăranii franceji o joacă de mai mult 
ca zece veacuri. Tennisul e multisecularul jeu de paume 
înobilat şi anglizat. Golful descinde direct din crosse-ul 
francez, s. a. m. d. Astfel, jocurile populare de origine celto- 
galică, influențată de civilizaţia romanică, peste care apoi 
s'a altoit o puternică influență germanică, francă, practicate 
lungi secole de popoarele Europei occidentale, mai ales de 
minunata rasă rezultată din acest amestec, au trecut Marea 
Minecei, au fost supuse la o operaţie de slefuialà gi de regu- 
lamentare, după care, sub etichetă nouă englezească, cu 
prestigiul mărit, sau înapoiat în țările de baștină și “au ràs- 
pindit peste toată lumea. 

Chiar cuvintul sport, asa de englezesc în formă, e în 
realitate de origine franceză, de la vechiul desporter = „a pe- 
trece” si indică lămurit caracterul distractiv al jocurilor. 

Nu e deci nici o legătură între uzinele Ford şi originea 
sportului. Acesta sa născut spontan, în populația rurală, ca 
un produs natural al energiei vitale a ființei omeneşti, ca o 
funcțiune elementară. E produsul sufletului omenesc, asa 
cum au apărut şi poezia populară, și muzica populară, și 
dansul popular, forme deosebite prin care omul îşi exterio- 
rizează sentimentele, își cheltuește prisosul de energie, își 
activează funcțiunile organice, 

Revenind la pretinsa inactualitate a sportului pentru 
tara noastră, din cauză că țăranul romin n'ar avea nevoe de 
el, aş pune în treacăt întrebarea, dacă orice activitate cultu- 
rală are valoare numai dacă se aplică direct si complect a- 
supra ţăranului plugar. In cazul acesta, mai toată cultura 
noastră națională, cu care ne mindrim: scoalele si institu- 
tiile de cultură superioară, universitățile, politehnicele, Aca- 
demia, societățile științifice, scoalele si muzeele de arte, re- 
vistele de literatură, sint lipsite de valoare culturală, căci de 
ele profită direct țăranul plugar. E drept că isvorul si condi- 
tia specificului national al culturii noastre rominegti trebue 
să fie cultura populară, interesul celor optzeci la sută a 
populaţiunii statului nostru, dar cred în acelaşi timp că tre- 
bue să ne ferim gi de exelusivismul la care ne duce exage- 
rația țăramocentrică, 

Dar să fie adevărat! că munca agricolă dirueste masse- 
lor ţărănimii noastre acea sănătate înfloritoare si forţă fi- 


_____ VIAŢA ROMINEASCĂ ______ 


È 


i tantà ca aparatul său motorie, atit de strins le- 
ptt in Sonexiunile dla anatomo-fiziologice cu funcțiunile 
Fondamentale, ce alcătuesc tripiedul vital al ființei sale, ex- 
citantul, generatorul si regulatorul funetiunilor de apo 
de respiraţie si de circulație, lată dece ocupafiunile seden- 
tare, munca cerebralà, trebue să-şi găsească neapărat com- 

nsatie în exerciţiul fizic. Nu numai atit, dar chiar si in- 
deplinirea parţială, unilaterală, a funcţiunilor aparatului de 
miscare, trebue corectată prin exerciții artificiale de com- 

ensatie. 
și A tivitatea fizică, sportivă, are în chipul acesta funda- 
mente biologice ce nu pot fi tăgăduite, decât cu tăgăduirea 
sau cu ignorarea a însăși firii omenești. Ea este strins le 
pată cu buna si regulata funcționare a corpului omenesc, 
deci cu sănătatea. O discufiune asupra acestui punet ar pă- 
rea oțioasă, superfluă, absurdă chiar, atit de elementar, atit 
de definitiv cîştigat pare lucrul. Discutiunea ar putea să în- 
capă numai asupra întinderii şi a locului pe care această 
activitate are dreptul să le ocupe în viața omului, şi asupra 
formelor sub care poate fi infrebuintata. 

Aceste două aspecte secundare ale chestiunii sint cele 
ce au dat şi dau naştere la luarea de atitudini ostile fie im- 
potriva sportului, considerat în totalitatea lui, fie împotriva 
formelor subt care poate fi întrebuințată. 

Din diferite părţi, si chiar din lumea şcolară, se aude 
afirmaţia, că întradevăr sportul ar fi un corectiv ul vieţii 
intelectuale excesive, dar cà nu este necesar În şcoala romi- 
nească, deoarece scolarul ori studentul romin nu se prăpă- 
desc cu învăţătura. Acest curios raționament ar insemna si 
impiedicăm pe cineva dela satisfacerea unei trebuinte, sub 
cuvînt că o altă trebuință nu se îndeplineşte satisfăcător. 
Este erezia unei teorii a pedepsei care vrea să distrugă în- 
tregul pentru gresala părții. Intelepciunea ironizantà a mul- 
timii a născocit zicAtdarea: „decit filosof ofticos, mai bine 
măgar sănătos”. Cu procedeul de mai sus, am ajunge însă 
ca pe cel ce nu vrea — sau nu poate-să capele cultură, une- 
ori poate cu riscul sănătății — să-l impiedicam gi să devină 
măcar un individ voinic si sănătos, un animal bun, $i, doară, 
a fi animal bun e considerat de Herbert Spencer ca primă 
si indispensabilă condiţie de succes al individului în lume, 
ca o necesitate pentru prosperitatea unei națiuni. 

Dar primejdia mai mare ar fi în faptul că sportivitatea 
ar distruge viața intelectualà, Religia sportivă ar fi atit de 
acaparatonre si exelusivistă, incit nu ar admite pe lingă 
sine, coexislența unei alte zeități. Aceasta, pentrucă intre 
sportivitate si spiritualitate, ar exista o  desăvirșită anti- 
nomie, 

Este cel de al doilea argument care se aduce pentru a 


o >” 


— © SPORT ȘI CULTURA 209 


se tăpădui sportului o valoare culturală, argumentul de òr- 
din general, invocat, după argumentul local — inactualita- 
tea sportului pentru Rominia, țară rurală. 

Să fie oare adevărat că exercițiile vimnastice şi jocu- 
rile sportive nu cuprind nici un element intelectual, că 
practicarea lor conduce la exclusivismul activităţii fizice, și 
prin aceasta la decăderea ființei omeneşti de pe piedestalul 
i mindrie, la deposedarea ei de nimbul intelectuali- 
tăți 

Ca o protestare tăcută, dar impresionantă, se ridică în 
faja acestei afirmaţii, imaginea vechii Helade, a acelei mi- 
nunate priveliști de civilizaţie, în care cultura fizicului era 
inseparabil unità cu a intelectului, înălțindu-se laolaltă 
ca un imn închinat divinității supreme: frumosul. Argu- 
mentul istorie, atit de puternic. incit n'ar putea fi neglijat, 
este întors, ocolit de adversarii sportului, printr'o interpre- 
tare specioasă: cultura fizică la Grecii vechi avea într'ade- 
văr o valoare spirituală, deoarece sportul antic era o între- 
gire n idealului estetic, coordonindu-se in chip armonios cu 
cultura morală, pe cînd sportul modern este numai o com- 
pensafie pe care a caută omul, osindit de condiţiile vie 
moderne la privatiuni pe care fiinţa sa fizică si morală 
resimte dureros; sportul are doar rolul să restitue omului 
unitatea persoanei sale fizice, dindu-i în același timp și ilu- 
zia libertăţii precum şi un derivativ de ordin moral; el ca- 
ageri ap apas brutale, grosolane, războinice "inspre 
upta nobilă si elegantă, impre à de vi amerà 
La l'onoarci. g pregnată de virtuțile e de- 

niregire la cei vechi, compensație la moderni... Şi in- 
tre ele, ar fi nu o deosebi "nu; ” fe 
proposte re de nuanță, cum s'ar părea, ci o 

Mărturisese că nu-mi repugnă ac À 
frumos desvoltatà de un lup WENE M Hneta Sei trai 
intelectuale !. Nu o pot însă adopta împreună eu concluziu- 
nile ei, Si aceasta, mai intii, pentrucă mi se pare că se ne- 
glijeazā elementele perspectivei istorice. Armonia culturii 
greceşti, exprimată prin opera unor Platon si Aristot, a unor 
Sophocles și Pindar, a unor Phidias si Praxiteles, era re- 
zultanta unei evoluții seculare, cristalizarea ultimă ej 
concepţii etico-estetice, care a ajuns să exprime sub f a 
definitive tendinţele şi aspirațiile spre idealitate ale ‘vini 
Dap se ela Begin DE pâm al limersvintai al Eta- 

` „ agitat de huin i 
turburat dè paradoxele vieții intelectuale ei on eu Omul 


t Tudor Vianu, Valoarea Sportului indi. 
Pin Sportului, In revista Gindirea No. D. 


14 


__VIATA ROMINEASCA 


210 — 


modern si-a descoperit de curind existenta şi rosta fiin- 

i sale fizice. Sportul a reapărut de citeva decenii. n E 
ari a societăţii moderne, el işi croeste acum drum ai 
caută un locşor, care i se contestă energic de cultura fi e 
lectualà propriu zisă, geloasă de poziţia ei pene oae 
Noul venit e intr'adevàr grăbit si putin cam brutal... aves e 
cu pumnul şi cu piciorul, Trebue să înlăture rezistentele, 
căci îi trebuc spaţiu şi aer. Nu sa găsit încă forma de echi- 
libru între elementele culturii moderne, Sintem Încă în pe- 
rionda haotică, în care cele două componente își apără 
dreptul la exclusivitate. Cultura spirituală nu primeşte bu- 
curos pe intrus si nu-i cedează decit în silă un loesor in de- 
pendințe, acela care, în casele bogate, se acordă rudei sã- 
race. lar noul venit, minat de impetuozitatea si vigoarea ti- 
nereţii sale cuceritoare, vrea să ardă tradiţiile vechi şi sù a- 
capareze prin forţă locul de frunte, ce socoteste că i se cu- 
vine. 

Antinomia e de ordin actual, nu etern; are” caracter 
superficial, nu organic, Ceiace a putut trăi odată impreună, 
poate retrăi şi astăzi: este un imperativ al naturii, ca cele 
două părţi să se întregească. Condiţia esențială a acestei re- 
stabiliri de armonie este ca sportul să se desvolte în di- 
rectia evoluţiei lui naturale. Materia e subordonată spiritu- 
lui: ea este dirijată de el. Muschiul este de la natură supus 
nervului: nu viceversa. Sportul nu este numai compensafia 
excesului spiritual, este, prin firea lucrurilor, si trebue sā 
devină chiar un slujitor al lui. Sportul trebue să se spiritua- 
lizeze. Cu conditin de a fi subordonat spiritului, dominat si 
îndrumat de el, curàtit de elementele de violenţă, de bruta- 
litate sau de grosolănie, consecinţe fireşti ale originii lui 
— care a fost lupta omului contra omului — sportul se in- 
cadrează armonios printre celelalte valori produse de spi- 
ritul omenesc, 

Această spiritualizare se manifestă în primul rind prin 
culităţile si mijloacele pe care le intrebuinfeaza. Sportul 
cere dela spirit trei calităţi lundamentale, care-i sint indis- 
pensabile, si pe care el le potenteazà prin exerciţiu: prezen- 
fa de spirit, exerciţiul inteligentii si disciplinarea voinţei. 
Nu însă în aceste mijloace stà intreaga lui valoare spiri- 
tualà, Căci exercitarea lor nu împiedică mecanizarea mis- 
cărilor, iar mecanizarea este contrarie în fapt esenței spiri- 
tuale a naturii omeneşti, Spiritul încetează aci de a mai fi 
stăpin. In asemenea situaţie se găsește de pildă atletul pro- 
fesionist, inchinat cultului bicepsului, preocupat de mari» 
mea performanțelor sale mecanice, în umbra cărora se as- 
cunde uviditatea succesului sgomotos, sau a cistigului bă- 
nese. 

De o calitate spiritualà mai înaltă, este colaborarea pe 


SPORT ŞI CULTURA ali 


care o cere sportul dela ştiinţă. Din ce În ce mai mare este 
contribuția științei în stabilirea premizelor teoretice şi în 
modalitățile aplicaţiunilor practice ale educaţiei fizice, în 
genere, si a sporturilor, în special. Un imens material de cu- 
nostinte si de metode științifice serveşte la controlul exerci- 
tiilor si la măsurarea valorii lor. Sportul stientifizat e pe 
cale de a ajunge o nouă categorie științifică, apărută la 
punctul de intersecţie dintre fiziologie, igienă si biologie. 
Accustă enuntare e îndestulătoare, ca să ne pună în gardă si 
impotriva unei primejdii ce se iveste la orizont. Atentiune 
deci: să nu lăsăm sportul să părăsească cimpul sau peluza 
verde n stadionului, ca să naufragieze în camerele închise de 
laborator, de unde îl pindese eprubetele chimistului-biolog 
i mai ales inextricabilele formule matematice ale psicho- 
icianului | 
Ceiace însă contribue în cen mai largă măsură la spi- 
ritualizarea sportului, este indreptarea lui în spre un fel 
care să treacă dincolo de el însuși. Numim un astfel de tel 
înalt. pentru orice activitate, un ideal. Aşa dar, sportul, nu 
pentru el în sine, ci ca un mijloc pentru atingerea unui 
ideal sau unor idealuri. 
După Dyroff aceste idealuri ar fi în număr de trei. 
In rindul intii, trebue să punem sănătatea, dar sănăta- 
tea înțeleasă nu ca o simplă proprietate a singurateeclor or- 
ne ale corpului, de a fi menținute in starea de nurmală 
unetionare, ci, ca o formă de perfecțiune a procesului vital 
în întregul lui, ca acea însușire care face corpul viguros, 
gata de acțiune, care transformă aptitudinile dexteritàti 
şi în bune dispoziţii, care își revarsă plinul ci, radiind în s- 
fară în acţiune. Insemnind deplina stăpinire asupra nervilor 

i membrelor, ca dă ființei omenești putinţa de a conduce. 

‘otte exercitiile fizice si sportive, trebuese puse în serviciul 
ridicării sănătăţii, dar nu în așa chip ca ea să fie intrebuin- 
tatū iarăși tot în scopul exerciţiilor fizice, ci ca o bază 
pentru o activitate mai bună, mai vioaie, mai strălucită a 
spiritului. 

„Alături de idealul sănătăţii, se așează acela al frumosi- 
lui, înţeles atit ca valoare estetică, cit şi ca valoare morală. 
Dar nu frumusețea falsă a romantismului demodat, nici 
aceia mai proaspătă a decadentismului, care a imaginat ca 
interesante, figurile palide, visătoare si ridicule, — sau a 
corpurilor de frumuseţe croitorească, ci aceia a corpului 
suplu, mlădios, din care respiră forța şi promptitudinea în 
acțiune, acea frumusețe care sufletește se exteriorizenză 
prin expresia surizătoare a feței, isvorită din spiritualitate, 
semn al uncji dispoziții liuntrice încrezătoare in sine, dar 


272 VIAȚA ROMINEASCA ___ > 


laşi inevoitoare si prielenoase, Estetica nouă 
că soa poe A i ilodite feţele desfigurate. Eroii 
infirmi nu sint pre¢uiți din cauza acestor glorioase mutilări, 
ei cu toate că le au. Să recunoaştem că această concepție 
implică si o primejdie, aceia a cultivării exagerate a rel 
cittilor de eurythmie, in scopul obţinerii exclusive a fru- 
mosului fizic. , cala ; 
regie e ideal e al gloriei, trebuinta de a-gi sti perfec- 
iunea recunoscută si admirată de alti oameni cunoscători. 
Nu însă gloria falsă, zadarnică, soră cu vanitatea, ci gloria 
spiritualizati, legată de capacitatea de n produce lucruri 
folositoare, gloria care e numai rezonanța exterioară a fap- 
tei bune. Aceasta poate să stea și prin sine insasi, precum 
vinul de calitate bunà rimine gustos si fàrà eticheta care-i 
arată numele, Gloria are valoare numai ca o afirmare a 
faptului că acţiunile bune sint cunoscute si apreciate, si ca 
un impuls pentru firile ce nu-s în stare să lucreze numat 
pentru dragostea acţiunii. Insă trebue să fim conştienţi de 
faptul că mărimea unei glorii nu stà în numărul celor ce 
cunosc fapta, cit în capacitatea de judecată a celui ce o lau- 
dă, Iar acest cunoscâlor nu stimeuză atita prestația muscu- 
lură executată, ci succesul ei intern si fructul ei spiritual. 
Un înotător care a obținut un premiu pentrucă sa aruncat 
în apă spre a salva un copil dela înec, e mai prețuit decit 
cel ce a trecut canalul Minecii înot, numai pentru a dovedi 
puterea lui de rezistență, Căci adevărata glorie nu e egoi- 
stică; gloria savantului care a dat omenirii o descoperire 
bineficitoare, este durabilă, si nu se stinge cu persoana, 
Sanatate, frumuseţe, glorie,  însemnează perfecţionarea 
omului; ele demonstrează cà sportul nu este un scop final, 
consideral în sine însuşi; că el trebue să conducă la muta- 
țiuni înspre domeniul spiritualităţii, la perfecționarea fiir- 
tei spirituale. Iar această potentare se traduce prin efecte 
de ordin social, care constitue ultima finalitate a exercitiilor 
sportive. In trei directiuni se simt efectele sociale ale spor- 
tului: în direcţia si pentru ajutorarea celor din apropierea 
noastră imediată, în direcţia si ajutorul triei si în rĀs- 
fringerea si radierea asupra umanității. Mutajiunea sportu- 
rilor în domeniul spiritualității, însemnează deci transmi- 
terea efectelor lui asupra celorlalte fiinţe, însemnează a-l 
face să tindă cit mai larg, cit mai departe si cit mai sus, în- 
semnează a-l descitusa din sfera îngustă a preocupărilor e- 
goiste, spre a-i atribui o mare valoare sociali. 
„Conceput astfel, sportul se situiază pe planul preocupă- 
rilor culturale, întemeiate și asociate cu cen mai calificată 
spiritualitate. Si nu trebue sà descindem la vechea Elladă 
ca să-l găsim ca generator al celor mai bune satisfacţii su- 


_____SPORT ŞI CULTURA 219 
fletesti, indispensabil factor întregitor al personalităţii crea- 
toare. 


Ne ingiduim a prezenta două pilde de personalități luate 
din două epoci ule timpurilor moderne, distantate una de 
altu, genii deosebite ca structură sufleteascà, dar deopotrivă 
de gigantice ca forță creatoare, care mărturisesc a fi găsit 
în exercițiul sporturilor, nu „compensaţia”, ci unul din isvoa- 
rele puterii lor de creatiune: 

Cel dintii se numeşte Goethe. Tinăr, de constituție deli- 
catà, slăbit de surmenaj. merse să consulte un medic bă- 
trin din Frankfurt. Acesta nu-i prescrise rețete, cij dădu un 
sfat: „Leiace-ţi trebue, este aerul si mişcarea". Tinărul a 
ascultat sfatul, Viaţa lui întreagă, Goethe a fost un model 
de echilibru sì armonie. după pilda vechilor Greci, Nu era 
zi, în al cărei program sportul să nu-și aibă partea sa largă. 
Curse lungi cu piciorul, sau calare, Serimà, patinaj si înot, 
Vina, dansa si urea munții. Intr'un cuvint. ducea viața spor- 
tivă eca mai integrală si mai metodica. Departe de a-1 dis- 
trage, stu a-i obosi inteligența, el simţea efectele exercițiu- 
lui en 0 bae în care geniul său se reimprospăta; cl Însuşi 
mărturisește: „în orele de călărie sau de patinaj, mintea 
mea punea la punct vechile proecte literare”, Si tinàru] slă- 
bănog, descurajat la virsta de 20 ani, trăi 83 ani, iar gloria 
lui, sărbătorită în zilele din urmă, ne dă prilejul să asociem 
modestul nostru omagiu, pentru această formă a activităţii 
lui, cu atit mai pilduitoare, cu cit se petrecea în pragul vea- 
cului al XIX-lea, pe cind abia licărea aurora renasterii Edu- 
catici fizice, 

După poetul filosof, omul de stat. Un ziarist francez! 
urmărind o anchetă printre marij oameni politici, descinae 
intro după amiază de Duminică în Roma si se interesează 
unde poate găsi imediat pe Mussolini. E îndreptat la un te- 
ren de jocuri unde se disputa un match de foot-ball. Insotit 
de doi din fiii săi si de cinci din ministrii săi, ducele asista 
la joc, nu ca persoană oficială, ci ca simplu spectator. ca 
un sportiv care-și petrece week-end-ul duminical, fără nici o 
formă protocolarà, participind cu interes pasionat la spor- 
tul lui favorit, Gazetarului surprins, el ţi declară: „Iubesc 
sportul. Fac în fiecare zi un ceas si jumătate de sport. Dacă 
reușesc să găsesc aces! limp? I iau!” In ființa sufletească 
a dictatorului, sportul nu e numai o pasiune personală, ci o 
metodă de conducere politică, care se manifestă organiza- 
toriceste prin incadrarea întregii Italii în legiunile de Bal- 
lila. Avanguardia şi Dopolavoro, iar ca efecte. în potentarea 


! Jacques, Godot, La witalité sportive de l latie, fin L'Auto, De- 
embrie 1930.) 


142 i OMIN 
la gradul cel mai inmit a energici morale şi fizice a Italiei 
PE a sti dacă, în concepţia lui Goethe şi rai 
ssolini, sportul contează ca o întregit cad pig d ra at 
fii w i i s'ar fi conside 
fiinţei umane, nici dacă ei sar îi rapirea ste = 
i il i indreptățirea 
e a doua ipoteză. Dar exemplul ne dà rea 
pata dacă creatiunea idealà si creatiunea pe pol 
considerate ca două forme indiseutabile ale cultur did a 
in mecanismul elaborării lor, sereni corpori > n ma 
i pentru o cit de minusculi parte ca eleme fi 
eră, sportul își dobîndeste dreptul nu numai la viatà, dar 


si la bună consideraţie. 
Constantin Kirițescu 


Eu şi credința mea 


Mă 'ntreb ce s'a putut schimba 

In mine 

Si 'n credința mea, 

In care stiu cà n'am schimbat nimic, 
Nici chiar mindria mea de ucenic, 
Pe care şi-azi mi-o mai găsesc 

In cele citeva volume 

In care nam scris decit glume, 

De teamă sà nu 'mbătrinesc!,. 


Mă 'ntreb şi nu pot să-mi răspund 
De ce ‘n credința mea m'afund 
Ca luna 'n fundul unui lac, 

Cind lacul nu-i decit minciuna 

Cu care ne-amàgeste luna 

Şi stelele cînd se prefac 

In licurici — 

Gingănii mici, 

Pe care noi, 

Cind încercăm din lac să-i prindem 
Zadarnic mînile ne 'ntindem, 

Că nu găsim în lac decit noroi... 


eu 


| VIAȚA ROMINEASCA 


Şi totuşi, sa schimbat ceva 

Şi 'n mine, 

Si 'n credința mea! 

Dar ce anume sa schimbat 
N'a fost chiar schimb adevărat. 
Nu sa putut schimba decit 
Minciuna unui vis urît, 

Căci, dacă lacul şi cu luna 
Rămin la fel, intotdeauna, 

La fel, nu ne-am putut schimba 
Nici eu, 

Si nici credința mea!.. 


1923 , 


Ton Minulescu 


Intuitia bergsoniană în filosofia lui 
Edouard Le Roy' 


Filosoful Le Roy nu poate fi pentru nimeni o figură nouă: 
sfirsitul veacului trecut îl cumouste deja sub aspectul unui 
spirit subtil, ingenios si liberal cure, descatusindu-se încetul 
cu încetul din lanțurile mecanismului științific la care îl con- 
damnn o cultură matematică aproape exclusivă si profesio- 
nală, participă la revoluţia de idei a timpului nostru alături 
de Lachelier, de Boutroux, de Meyerson, de Milhaud si de 
Henri Poincaré. Si, îm această privinţă, articolul lui Ed. Le 
Roy, Science et Philosophie apărut in Revue de Métaphysique 
et de Morale, 1899, face — putem să spunem — epocă. 

Dar, mai presus «de toate, celebritatea lui Le Roy se da- 
toreste faptului că apariția sa la orizont reprezintă întemeie- 
rea bergsonismului ca şcoală, Orisice școală presupune cu o 
egală necesitate pe profesor gi pe elev, orisice şcoală presu- 
pune o transfuzie de gindire sau o transmitere a unui meste- 
sug, un mariaj spiritual de o anumită ordine. Vrem să spu- 
nem că un sistem al unui cugetàtor nu dă naștere unei şcoli 
decit în momentul ivirii primului discipol. Amintiţi-vă de Au- 
rel Vlaicu, gloria aviației rominesti din epoca eroică. Apara- 
tul de zbor pe care îl inventà acest mare romin tac văzduhul 
ani dearindul in mijlocul admiraţiei unui întreg norod; dar 
comun dele păreau că nu ascultă decit de mina îndeminatică a 
făuritorului lor. Din această cauză, Vlaicu moare farà să lase 
invenția sa moştenire. Mii si mii de semeni ai săi il admiră: 
nici unul nu-l imită, nu-l continuà. Bergson. întemeetor de 


1 L'erigence idealiste et le fall de evolution, Boivin 1927; Les 
Origines humaines el l'évolution de l'intelligence, Boivin 1928; La 
Pensée Intuitive, I. Au delà du Discours, Boivin 1929; La Pensée In- 
tuitive. II. Invention et Vérification, Boivin 1930. (Cind a fost seris 
acest articol, nu apăruse Incă ultima lucrare n lui Bergson: Les deux 
sonrces de la morale et de la religion). 


iù VIATA ROMINEASCA — _ 


gindire nouă, dar stingher, ar fi riscat soarta lui Vlaicu: ar fi 
fost desigur înţeles, dar n'ar fi cunoscut acea conjugare a e- 
fortului său cu un altul care-l amplifică, Edouard Le Roy, 
primul, face dovada ca destinul lui Bergson nu este de a ră- 
minea izolat, — eveniment fundamental în istoria filosofiei 
contimporane. i - 

Le Roy si Bergson erau sap pentru acea conjugare de 
care vorbim, Precum o picătură de apă ce se coboară dealun- 
gul unei ferestre intilnegte din intimplare o alta care pare că o 
aştepta si o anexează precipitindu-se înainte mărită, umflatà, 
imbogăţită, tot asa sistemul bergsonian, teoria duratei, aceia 
a intuitiei, a inteligenţei interesate, a evoluţiei creatoare si nu 
mecanice se îmbină de minune cu principiul conventionali- 
tàtii legilor ştiinţifice pus în lumină de Le Roy, tot atit pe 
cit apelul acestuia la cunoașterea imediatului se potrivește cu 
scopul pe care Bergson îl fixează filosofiei, acela de a rupe 
cu obiceiurile spiritului, cu superstruetura, cu ideile asociate, 
cu convențiile si prejudecățile deformante, pentru a ne des- 
chide posibilitatea unei pătrunderi directe a naturii prin sim- 
patia intelectuală, prin coincidenta imediată a subiectului cu 
obiectul în interiorul căruia spiritul se transportă. 

In ce an exact sa produs această absorbtiune, această a- 
filiere al lui Edouard Le Roy? lată un lucru nu tocmai uşor 
de determinat, Ceiace interesează totuşi este că, dacă Fai- 
moasa apologie scrisă de Le Roy! apare abia în 1912 si dacă 
adeziunea formală și conștientă nu precede cu mult acea 
dată, apoi Bergson îi era cunoscut filosofului nostru cu mult 
inainte, încă de cind începuse a gindi si serie, încă de cind 
mergea pe urmele lui Henri Poincaré, Ceiace iarăși ne intere- 
sează este că anti-intelectualismul devine marea modă încă 
pe la 1890, ca reacțiune împotriva pozitivismului si a stiintis- 
mului, si dacă Le Roy nu este format de Bergson, ci, mai de- 
grabă, dle Boutroux sì de Poincaré, el poate totusi sà numere 
Les Données Immédiates între operele de predecesori. 

De altfel, dacă este vorba să determinăm poziţia iniţială 
a lui Le Roy, în momentul în care se produc primele sale 
manifestări, este destul să procedăm la o scurtă analiză a arti- 
colului său citat 2 care ne arată în ce enormă măsură Le Roy 
era susceptibil de a se infeoda bergsonismului. Căci deja la 
1899, el înțelege să pue în lumină caracterul convenţional al 
legilor științelor zise exacte; „c'est le savant — zice el — qui 
fait l'ordre et le déterminisme qu'il imagine reconnaitre dans 
les choses”. Legile nu sint decit nişte definiţii deghizate; „le 
phosphore fond à 44 degrés” are pur şi simplu sensul: „je dé- 
finis ainsi la fusion du phosphore, et si l'’expérience dement 


1 Une philosophie nouvelle: Henri Bergson, 
* Science et Philosophie, 


INTUITA BERGSONIANA SI EDOUARD LE ROY 219 


ma définition, j'en serai quitte pour dire que le corps qui fond 
à une autre temperature n'est plus du phosphore”, Artificiul, 
de altfel, nu apare numai în legi: chiar faptele sint creaţii ale 
savantului, creaţii convenționale, unităţi artificiale, individua- 
litàti fictive, care presupun o îmbucătăţire în spaţiu si timp 
a naturii, o introducere a unor limite ce nu pot avea 0 exis- 
tentà obiectivă, deoarece, în natură, nimie nu începe si sfirse- 
ste vreodată, universul fiind pe deplin solidar în toată alcă- 
tuirea lui, Izolarea unui fapt ca fapt reprezintă asa dar o 
abstracţie pe care numai mintea omenească poate s'o săvir- 
seasci: „les faits sont taillés par l'esprit dans la matière a- 
morphe du Donné”,Stiinta crecază „de toutes pièces” faptul si 
legea care-l traduce: dar printr'o nouă elaborare, care ne in- 
depărtează si mai mult de contactul imediat al naturii, ştiinţa 
ne conduce la fabricarea marilor teorii, Acest termen ultim al 
cunoașterii discursive „n'est qu'un jeu purement formel d'é- 
criture”, un joc ce nici nu mai are in vedere adevărul cum 
nu-l are șahul. Știința are o valoare pur practică, ca urmàre 
ste succesul tehnic si industrial, ea este un „manuel opéra- 
toire", o reţetă, o aproximaţie menită să ne permită acțiunea 
asupra naturii. 

Dar, zicem acum, convertiti aceste formule cit de puţin, 
enuntati că inteligența are in vedere acțiunea practică. nu 
cunoașterea speculativă, si sinteţi în plin bergsonism si inte- 
legeti deodată de ce Henri Poincaré, căruia Le Roy i se afi- 
liase la început, il reneagà in chip public!, fiindcă Poincaré 
nu consimie să meargă atit de departe în eritica mecanismu- 
lui ştiinţific, In totul, Le Roy se apropie de Bergson, pină si 
la predispozitia de a ilustra afirmarile prin comparatii plas- 
tice. Nu are, în adevăr, o alurà cu totul bergsonianà imaginea 
următoare pe care o extragem dintr'o comunicare de la 
1900: „Nous sommes comme des ouvriers qui paveraient un 
espace sans bornes, et qui par suite, quelle que soit la forme 
des pavés déjà posés, pourraient toujours tailler les pavés 
ult-rieurs de manière a continuer sans retouche”, 2 

„Bergson si cu Le Roy erau sortiti să se intilneasca, sà re- 
acționeze în același fel faţă de frămintările zilelor noastre. Le 
Roy lucrează în prelungirea filosofici bergsoniene; el adaugă, 
el perfectioneaza, el imbogateste; dar dacă totul este nou la 
el, nimic nu este surprinzător pentru lectorul familiarizat cu 
operele lui Bergson, Acest fapt vrem să-l scoatem acum în lu- 

> 


: Soarta a vrut ca Le Roy să se proclame elev al "lui Poincaré 
pentru ca acesta să-l dezuvueze, precum a vrut ca Le Roy să se pro- 
clame apărător al catolicismului pentru ca biserica să-l alunge ca pe 
un dușman, 

2 La science positive el la liberté, In Bibliothèque du Congres in- 
ternational de Philosophie de 1900, vol, I p. 338, 


220 VIATA ROMINEASCA 
mină, analizind producția ulterioară a lui Le Boy carn arată 
cà, pren adesea, pasaje întregi din l'Erigence dea iste, sau 
din Les Originea Humaines, sau din fa Pensée Intuitive nu sint 
veritabile comentarii din Bergson şi desvoltări de gara 
concepte bergsoniene. Astfel, două treimi din Pensée Intui- 
tive I formează explicaţii complementare da observatiile a- 
duse de Bergson la articolul : immedial din) ocabulanul de CE: 
losofie (Vocabulaite de Philosophie, Alcan, 1928) al lui A. 
Lalande, astfel, filosoful el însuşi ne spune ca ar fi vrul să 
doteze curtea sa L'Erigence Idéaliste cu subtitlul: „Ea marge 
de Evolution Créatriec”. Dar să considerăm lucrurile cu mai 
puţină precipitatie si sà avem ribdarca de a le examina cu 
deamânuntul. 

Primul fupt care ne izbeste la Le Roy şi care ne trezeşte 
interesul este nizuinta sa de a restaura filosofia in întreg 
prestigiul ei, de a reda ontologicei si speculafiei vechea lor 
strălucire, de n delimita cimpul de activitate al științei si al 
filosofici, înfine de a stabili independența si ireductibilitatea 
filosofici faţă de ştiinţele exacte: loate acestea în conformi 
tate cu preceptele bergsoniene. La Pensée Intuitive I îşi lo 
cepe prefața în chipul următor: „La métaphysique est sou- 
vent déeriée parce qu'elle est souvent meconnue. Ses detrac- 
teurs l'opposent à la science comme l'imaginaire au positif. 
Mais, en la condamnant ainsi et pour y parvenir, quelles idées 
étranges ne sen font-ils pas!.., En présence d'un tel fait, au 
moins faut-il reconnaitre qu'une question reste toujours à 
débattre, même pour ceux qui en fin de compte voudraient 
tirer de la réponse motif de nier et de proscrire: la question 
de savoir ce que c'est que la métaphysique. Faire compren- 
dre de celle-ci la raison d'être et le sens, le but qu'ele vise, 
la possibilité d'y atteindre, la méthode pour cela competente, 
enfin la nature et la valeur des résultats accessibles dans cette 
voie: je ne me propose ici rien d'autre”. Cartea lui Le Roy 
este, plecată pe această pantă arătată în prefață, o justifi- 
care, — mai mult — o apologie a metafizicei. 

Ce trebue să vedem in filosofie — zice el — este mai de- 
grabā un mod determinat de a percepe si de a gindi, o ati- 
tudine, o metodă, o disciplină, decit un studiu ce ar avea un 
conținut particular precum are un conținut propriu fiece 
ştiinţă pozitivă. Este posibilă filosofia despre ori si care o- 
biect, ori si ce materie comportind de a fi studiată filosofi- 
ceste, dar nici un obiect nu depinde dezit numai de filosofie: 
pile particulare îşi împart realul farà a lăsa vreun re- 

ievat. 

Trei factori fac pe filosof, In primul rind se numeşte fi- 
losof omul care luptă împotriva prejudecitilor, «qui s'efforce 
vers la pleine conscience et autonomie du jugement, qui vou- 


______INTUIŢIA BERGSONIANA ȘI EDOUARD LE ROY 221 
drait porter la lumiére de la réflexion critique jusqu'à la ra- 
cine même de son ctre et de sa pensée, jusqu'au principe 
le plus secret de ses affirmations, de ses états, de ses démar- 
ches” t; întrun cuvint — zice Le Roy — care tind să resolve 
intr'o unitate superioară dualitatea subicet-obieet: această 
primă tendință a filosofului se poate numi tendință critică, 
„vers la pleine clarté de conscience”, 

Dar filosoful, in al doilea rînd, caută să pătrundă atit 
sensibilul cit si rationalul, să opereze sinteza bogățiilor date 
de experienţă si de rațiune: să stabilească pentru fiece lucru 
individualitatea lui originală si, totodată, relatiunile sale in- 
teligibile; adică filosoful manifestă o tendință spreo specula- 
ție dezinteresatà. 

Infine, în al treilea rind, filosoful are sensul intim al rea= 
lităţilor spirituale și pune aceste realități, aceste valori mai 
presus de orice: el trăeşte în conformitate cu rațiunea, prac- 
tică virtutea si urmează regulei de n acorda, de a uni acțiu- 
nea si gindirea, 

Primul factor analizat, acel eritie, acel al unei inteligente 
care dorește să rezolve opoziţia comună între subiect si obiect, 
intre formă si materie, între căutare si rezultat, acel al gin- 
dirii ce se contemplà, va fi revizuirea reflexivà a operelor de 
cunoastere, adică a științelor pozitive, a tuturor ştiinţelor, 
fizice si morale. * Științele studiază obiectele; rămine să stu- 
diem studiul, să-i determinăm în chip retrospectiv structura. 
originea, valoarea şi metodele: filosofia, veritabilă știință de 
gradul al doilea, va face acest oficiu; studiul ce va avea ca 
obicet nu obitetul științelor, ci ştiinţele ele insăși, În această 
Papi med filosofia va lua ca nume pe cel obișnuit de filoso- 
fie ştiinţifică. Şi, în această privință, nu putem decit să apre- 
ciem limpiditatea cu care Le Roy fixează rolul filosofiei, in- 
depărtind-o de pericolul de a fi pură ideologie care a creat 
atitea neînțelegeri, fixindu-i menirea de a se brâni numai din 
datele științifice: si nu insamnà un astfel de lueru a-i mic- 
şora rolul si valoarea. Să cităm textual: „Or, gardons-nous 
de méconnaître à son tour l'éminente fonction de l'esprit. La 
philosophie qui en apporte la révélation, n'est pas ni ne doit 
ctre une simple servante. Elle a un autre rôle, un autre office, 
un autre pouvoir que ceux de créer ou d'entretenir autour du 
laboratoire une atmosphère favorable à l'invention”, Şi maf 
departe: „D'une certain manière, elle domine done la 
science, e ele a pour tàche de l'expliquer, de la juger, 
puisqu'elle en determine la signification, la valeur et la 


t Pensée Intuitive, I, p. 3—4. 
* Le Roy la expresia de știință In accepţia cen mal largă, In ac- 


ceptia în care psihologia si sociologia sint de considerat alături de 
fizică si biologie. 


s VIAȚA ROMINEASCA ___ 


nr 


borne” 1. Tot ce stiinta } 
postulate, reprezentàri inte e 
toate acestea filosofia le secrutează p 
i intelegere. canti 
cai at ştiinţele fac tot posibilul ca să du Lupea 
ca să se cantoneze în obiectul lor propriu. în metoda lor p 
Pg 17 ee % le întrunească, să facă din științe o 
prie, Cine va veni a di a privită reeminentà 
ştiinţă dacă nu o disciplină dinafară privită ca p soupen 
dacă nu filosofia care urmăreşte inserţia oricarui o “ A ga 
ticular în tot, în univers? Științele implică multiplici a € i 
puncte de vedere, filosofia este cercetarea unităţii rt da 
Infine, mai avem si acest punet de considerat, adaugă Le 
Rov: cine ne garantează că cugetarea ştiinţifică Cip snes 
cugetare, că ca nu este un mod particular, ore e atitu- 
dine, un punet de vedere al aptitudinii noastre de unon 
şlere? indoiala noastră capătă o bază prea serioasă cinc ~ 
mintim de dependența ştiinţei — aici bergsonismul se aia ă 
în plin — faţă de nevoile noastre practice, de apoa e 
tiunii noastre industriale sau discursive”, faţă de elemente 
care constitue o abstracţie prealabilă. De asta îi aparține fi- 
losofiei critice, şi numai e n juacee ir reprezintă știința in 
ine si față de totalitatea vieţii spirituale. i 
ria Si cani privim încă odată, cu Le Roy, factorul critic se 
să precizám aspectul său dublu: Intro măsură critica va fi 
teoria cunoaşterii si problemele ei vor fi: doctrina concepte- 
lor universale, anulizu ideilor regulatoare a inteegerii, cer- 
cetarea legilor apriori a rațiunii, adincire a Însăși noţiunii 
de adevăr: în altă măsură, filosofia va fi un sistem de științe, 
considerind faptul că savantul rămine întotdeauna un specia- 
list, Din ucest punct de vedere, filosofia se va stridui sä des- 
copere unitatea in cunoștință, dar nu printr'o generalizare 
superioară, ci printr'o sfortare de intuitie coneretà in spre 
adincurile conștiinței intime si pure, Sa ne păzim nici de o 
gresalà imensă: filosoful va face trâsura de unire. „Mais ce 
n'est pas en luyant sur des hauteurs d'où l'on ne voit plus les 
choses qu'en gros et de loin, ce n'est pas en exagerant le 
schématisme qu'il traitera utilement les questions de confins 
et de frontières, qu'il resoudra les problèmes de convergence 
de synthèse” 2, Filosoful trebue să pătrundă in interior, să 
realizeze simpatia bergsonianà: iată rolul său, — A 
După filosofia critică vine filosofia speculativă, al doilea 
factor, din cei trei enumerati mai sus, care face pe filosof. 
Filosofia speculativă îi apare lui Le Roy, verificind cele 
spuse la început, intr'o perspectivă cu totul bergsonianà, Este 
eajuns să observăm că ea este definită ca o reacţie impo- 


primeşte cu ochii pian 7 princinà; 
ligibile ca timp, spaţiu, numar, 
xi entru a se ridica la de- 


1 Pensée Intuitive, I, p 1011. 
2 Pensée Intuitive, L p. 15, 


—- 


triva cunoaşterii vulgare, si că aceasta este pur utilitarà, tra- 
valiu al vietii spirituale esit din nevoile vietii curente; iatà un 
pasaj care nu este decit o pură reminiscență din Bergson: 
++. la pensete commune se montre inhabile à saisir le chan- 
gement dans son essence, dans sa mobilité même; placée au 
point de vue de l'action, jouant un rôle d'auxiliaire par rap- 
port à l'action, elle s'intéresse moins aux transitions qu'aux 
états; elle ne vise qu'à l'objet défini et stable, devenn chose 
au terme, prét au maniement industriel ou discursif, où elle 
voit pour cette raison le fondement élémentaire de l'existence; 
et ainsi, dans sa hantise d'utilité encore, clle meconnait le de- 
venir, seul vraiment réel”!. Trebue să avem multă rea voință 
cu să nu distin aici cca mai autentică influentă a autoru- 
lui celebrei scrieri Matiére et Mémoire. 

In ce constă insă indreptarul filosofici demne de acest 
nume? Să ne gràbim a spune intti că știința imită simțul co- 
mun, că exagerează încă imobilitatea, fixitatea sub imperiul 
preocupările practice, că ca nu este o reacțiune, ci dimpo- 
trivă o prelungire. Numai filosofia cunoaște pentru a cunoa- 
ste şi nu pentru a utiliza: ea este speculație pură, dezintere- 
sati şi, conform expresiei lui Bergson, „une recherche d'im- 
mediat”, o reîntoarcere la gindirea liberă, Aici filosofia de- 
vine metafizică, ontologie: ea se va preocupa de a lăsa spiri- 
tul să-și trăiască stările si actele si va desface astfel opera 
simțului comun de  ceiace acesta are artificios si factice, 
ca va recurge la experienţă, dar la experiența integrală a con- 
cretului, la experiența intuitivă, imediatà, în stare de a pă- 
trunde toate nuanțele originalității specifice, interioare a rea- 
Hitapi in dinamismul ei, in momentele ei cit de fugitive: ca 
va neglija astfel relativul ca ştiinţă pentru a aborda absolutul. 

_ Știința este oarbă fiindcă ea caută nu adevărul ci utilul: 
iată preceptul bergsonian pe care îl găsim la Le Roy. Filoso- 
fia, pe de altà parte, presupune o comuniune cu realul, „une 
vibrante générosité de recherche”, o danie a cercetătorului 
către lucrul cercetat, întrun cuvint o simpatie farà precupe- 
fire: şi aici regăsim un al doilea precept bergsoniun, legat de 
primul la Bergson ca şi la Edouard Le Roy. 

Aplicarea acestor două precepte, iată deci arma cu care 
filosoful nostru cată să restaureze metafizica: cu dreptate, el 
protestează impotriva formului lui Weber după care omeni- 
rea se găseşte astăzi la sfirşitul unei ere de speculație si In 
începutul umei ere tehnice. Weber dă aici cuvintului de 
tehnică sensul cuvintului de știință, gi era tehnică, pentru el, 
este era pozitivă, a științelor pozitive prorocità de Auguste 
Comte. Totuşi, timpul nostru nu are tendinţă să se închine ex- 


clusiv acțiunii, desi tehnica si industriile au luat un avint co- 


1 tbid, p. 17—18. 


22 VIATA ROMINEASCA Bier. 


losal; si este foarte probabil că asistăm Da o agat lemig 
a gindirii dezinteresate cercetătoare a adevaruli Rigen kaes 
fondul acestei lumi, Dar, pe de altă parte, NOA Sirena 
confundată cu tehnica, deși ea concurează, in | e ni o ni 
loatarea universului material: ar fi, acor Cind agli rie 
Neber, să ne lăsăm incatusati de un punct de ve DS La rr 
unilateral si să micșorăm rolul şi valoarea științei sa vere 
decit o fac cei mai aprigi cirtitori împotriva puen = Mie 
suveranităţii indiscutabile a scientismului empiris st De 
samă, știința pozitivă este dominată de perspective À È D ee, 
savantul dă impresia că se interesează in Pirri de 
eficacitatea tdeilor sale, si numai în al doilea ‘de inte gi ili- 
tate, si acest fapt este adevărat chiar pentru ANEROS O 
maj contemplativà dintre științe, Totuşi, am iaat. ade 
juns asupra acestei lature utilitare, ca să abordăm pe pir t, 
cu Le Roy, şi cealaltă lature care permite ştiinţei să e, pi gr 
la un punet, LL ingenio Dna pină la un punct și în 
ai imperlect decit filosofia. : 
gi tri capter le savant vent comprendre”; —zice za 
Roy printr'o formula fericită, şi nu pare ca vreodată omul «de 
stiință să fi speculat mai mult ca astăzi.! Să luăm numai ca 
ilustrație teoriile asupra relativităţii, acele, în biologie, an- 
pra originii, acele, în fizică, constituind o sforfare pini 
toare spre un sistem al universului, acele, de ordin genera > 
usupra spațiului și timpului, înfine să mai luăm ca exemplu 
analiza matematică, veritabilă lume închisă, care se dezvoltă 
la adăpostul oricărei preocupări practice şi aplicative. Se va 
recunoaşte deci că ştiinţa nu este numai construită pentru a 
mări numărul brevetelor de invenţii noi, „C'est un lieu com- 
mun aujourd'hui que de proclamer la science pure nécessai- 
rement antérieure et supérieure aux applications, d'y voir la 
seule source d'où sortiront celles-ci au jour de leur maturité, 
d’autant plus neuves et vivaces qu'on aura moins obéi à quel- 
«ue préoccupation de les obtenir”? 7 n y i 
Știința nu se proclamă indiferentă faţă de adevăr, in 
afară de utilitatea lui, de sensul lui pragmatic: ea caută ade- 
vărul, însă nu-l poate găsi. Filosofia pură îl caută cu mai se- 
riouse perspective: astăzi asistăm la o redegteptare a metas 
fizicei care păşeşte cu o nouă încredere; iată ce reprezintă 
cra ce se deschide, na" să 
Am adus tonte aceste considerente în acord cu gindirea 


t Această teză după care omul de ştiinţă este un cercetător dezin- 
teresnt, „un artist” se găseste explicată In chip amplu in Les Origines 
Humaines, p. 305—309 şi reluată, cu o nouă amploare, în La Pensee 
intuitive, 11, p. 74—78, cind Le Roy se preocupă să determine Ca- 
tacterele invenției în domeniul științelor, 

* Les Origines Humaines, p. 306. 


- i, 


INTUITIA BERGSONIANA SI EDOUARD LE ROY 2% 
lui Edouard Le Roy. Şi nu putem să fàrà a reproduce 
un pasaj care este un imn de recunoștință pentru Bergson: 
„On peut croire que le nom de M. marquera, aux 


yeux de l'avenir, ce tournant de la pensée humaine, comme 
celui de Descartes a marqué l'époque précédente”,? 

In ochii acestui tovarăș, nu există între Cartesius si Berg- 
son nici o etapă importantă şi demnă de menţiune. Kantis- 
mul rea e se pare un eveniment secundar faţă de strălu- 
cirea deplină a mişcării de idei bergsoniene, 


IL 


Consideratiile lui Edouard Le Roy asupra filosofici nu 
sint un simplu preambul în vederea construirii unei filosofii. 
Particularitaten demnă de toată atenția este că pentru Le 
a defini filosofia însemnă deja e o constitui; sau, mai bine 
zis, a arăta cum trebue să fie filosofia în sensul bergsonian 
este a crea un instrument de adevăr, care nu poate duce de- 
cit la o singură Ponta cai a lumii. Orice profesor va spune 
ce este filosofia faţă de alte feluri de cunoașteri, care este 
rolul ci, care este valoarea ei, si acest punct cîstigat, el va 
adăuga că filosofiile pot fi materialiste, spiritualiste, idea- 
liste, ete. Pentru Le Roy filosofia nu este decit de un fel, este 
necesarmente idealistă. 

Materialismul s'a născut numai fiindcă n'am știut exact 
să liberăm calea filosofiei; şi spiritualismul tot asa. N'am ` 
ştiut, inainte de Bergson, ce caracter anume al Științei poate 
să conrupă filosofia dacă-i este transmis. Faptul că ştiinţa 
este recunoscută, demascatà ca o unealtă de acțiune si nu de 
cunoaștere propriu zisă ne face infine să înțelegem că rezul- 
tatele pie nu pot să slujească unei discipline speculative 
cum este filosofia. Un astfel de rezultat este conceptul de 
„materialitate”, conceptul de suport imobil sau de vehicul 
imobil al tuturor schimbărilor. „Sil est visible en effet que le 
physicien' cherche toujours et partout des „atâmes”, qu'il 
s'efforce de résoudre tout devenir en séries ou échelles de 
„constantes”, d’analyser tout flux ide phénomène en „resulats 

élémentaires”, en „moments” idont eni est pris, une fois 
effectué, comme du tout fait, il est non moins visible qu'un 
tel procédé représente un simple artifice pratique de mé- 
thode, corollaire du morcelage, de la démarche par approxi- 
mations, chaque fois applicable senlement à Ja partie du 
réel qu'on ne chérche pas à connaitre, dont on ne veut que 
tenir compte en bloc el en gros”, ? Imobilul este un artificiu 


! Les Origines Humaines, p. 308, 
= L'Erigence Idealiste et le Fait de lEvolution, p. 4, 


15 


226 VIAȚA ROMINEASCA___ i 


al savantului care reduce o mişcare picante mirri 3 
în spațiu, si reduce timpul la momente ingirate. ) iumai 1 mire 
barea există, repauzul este o pură aparenţă al ratei aa pt 
găseşte uşor critica filosofică. „Elle en retrouve l'origine ame 
nos habitudes utilitaires spontanées, dans nos préoccupa 
pratiques instinctives. Si nous voulons un mobile pour sup- 
orter le mouvement, un manneguin pour soutenir les qua- 
ités changeantes, Cest que nous aimons îi volir se correspon: 
dre éléments du réel et mots du langage, c'est qu il nous est 
commode et qu'il nous plait de représenter tout ez ta) 
par des images de fabrication manuelle. Artifice oi) zei 
à l'avantage du discours et de l'industrie, suggere par la han- 
tise du geste et de la formule, lourd cependant de graves com 
séquences, ruineuses pour la conception qui les entraine”. = 
lată o frumoasă perioadă, una din acele fraze construite cu 
maestria aproape de advocat în care geniul latin al lui 
Edouard Le Roy excelează, reamintind prin îndrăzneala for- 
mulelor, prin puterea lor izbitoare, formele uzitate de şeful 
de şcoală care-l inspiră în permanență (a se remarca, in spe- 
cial, expresia: „un mannequin pour soutenir les qualités 
changeantes”). Iată o idee, tisnind din acest pasaj, bogată 
în sugestij care samănă ca o soră cu privirea care se des- 
face din critica adresată de Bergson anticei seoli din Elea, 
sau criticei aduse de acelaşi mare cugetător simțului comun 
„qui estime que, si tout passe, rien n'existe; et que, si la réa- 
lite est mobilité, elle n'est déjà plus au moment où on la 
pense, elle échappe à la pensée”, " f 4 ua 
Am văzut, în capitolul trecut, cum gindirea filosofică se 
emancipează de gindirea ştiinţifică în timp ce se liberează de 
punctul de vedere utilitarist, de preocupările practice deve- 
nite, in decursul veacurilor, abitudine tiranică, aproape in- 
stinet. Or, în timp ce scapă de sub jugul utilitarismului 
stiintific, filosofia scapA din strinsoarea aproape scandaloasă 
a materialismului filosofic. Avem aici, se va remarca, două 
laturi ale aceluiaşi processus, Metafizica se prezintă sub forma 
unei speculații dezinteresate în opoziţie cu ştiinţa care este 
clădită în vederea acțiunii omeneşti asupra universului; şi 
neavind a crea în univers compartimente pe caro să le folo- 
sim, adică părticele, obiecte singulare, nu avem nici tiranica 
nevoe de a concepe universul sub formă de discontinuități 
materiale, Nu mai avem tiranica nevoe dea urmări, de a 
cauta rezultate la schimbări, ci putem deschide ochii la schim- 
1 În această privință, să ne reamintim de plastica comparație 
bergsoniană cu cinematograful care crează el însuși iluzia mişcării cu 
o serie de vederi nemiscate şi insirate pe o peliculă, 
o L'Erigence Idéaliste, p. 11. 
3 Din conferința: Sur la perception du changement. 


INTUITIA BERGSONIANA SI EDOUARD LE ROY 227 


barile ele însăși, Trebueste deci să ne deprindem, să ne edu- 
cam, sà modificăm aptitudinile noastre sufleteşti în confor- 
mitate cu perspectivele pe care ni le deschide marele Bergson, 
perspective care fac că materia se disolvă, că ființa este re- 
zorbità de devenire si invariantele de variatiuni. Si se cere, 
aici, o radicală transformare mintalà. „Autre chose est de re- 
garder de plus en plus pres, et de plus en plus loin avec les 
yeux qwune évolution utilitaire nous a faits, autre chose de 
travailler à nous refaire des yeux capables de voir pour voir 
et non plus pour vivre"? Revoluţia pe terenul mintal este la 
fel de mare cu acea care sar produce pe terenul vizual dacă 
ne-am schimba ochii, 

Imaginaţia noastră — este drept — riscă să fie mult timp 
rebelă, întrebindu-se cum poate subsista schimburea pură, o 
schimbare fără lucru care se schimbă, Dar ceiace se adeve- 
reste în domeniul, substanței materiale, se adevereste cu pri- 
vire la substanța spirituală. Ne vine uşor să intelegem cà 
gindirea nu are existenţă statică în dosul vieţii schimbătoare 
a conștiinței: de ce mam infelege tot atit de uşor, pină la 
urmă, cà nici materia ware o existenţă statică in dosul fluxu- 
lui de fenomene? Incă odată, este vorba numai de înlocuirea 
unui obicei printr'altul. 

Filosofia astfel definită, astfel schitatà in desfasurarea 
ci ulterioară implică o exigentà idealistă. Materia privită sub 
aspectut ei de colecţie de obiecte, este inconceptibilă, am vă- 
züt pentru ce. Dar mai vedem că cugetul este un fapt prim 
din cure nu putem esi nici de cum, de oarece este coextensiv 
afirmabilului, afirmaţiile nefiind altceva decit episodurile 
sale. Insă, cînd vorbim de cuget, nu considerăm iarăşi gîndiri 
individualizate, substanțe singulare: „c'est de la pensée que je 
parle ici, de la pensée en soi, qui déborde les frontières de 
toute individualité pensante; nous-mêmes, à nos propres 
yeux, et notre histoire, et nos ocuvres, lui restons inférieurs : 
nous sommes en elle plutôt qu'elle n'est en nous» Materia- 
lismul consideră gindirea ca un fapt derivat atunci cind toc- 
mai ca este faptul din care derivă tot, 

Cind filosofia deci îşi înţelege rolul, ca își îndreaptă cer- 
cetările in mod exclusiv si necesar asupra operei spiritului, 
ea devine o critică a rațiunii noastre, a obiectului acesteia, a 
metodelor acesteia, Şi Le Roy, după acest lung inconjur, îşi 
fixează cu limpeziciune baza lui de plecare, punctul initial al 
filosofiei sale; el se proclamă idealist, dar el însuşi defineşte 
inspiraţia sa filosofică în chipul următor: „un idéalisme d'un 
genre assez particulier, non idéologique ni déduetif, mais ami 
de l'experience concrete, qui voit au principe et au fond de 
* Une Philosophie Nouvelle: H, Bergson, p. 19, 

+ L'Erigence Idéaliste, p, 2, 


208 VIATA ROMINEASCA = 
l'être moins des choses que des actions: et, a fortiori, rien ne 
permet de l'attribuer tel quel à personne autre que moi- 
même” 1, Altundeva =, Le Roy califică buza lui de plecare, „un 
ideal d'intuition concrete”. Gindirea speculativă trebue si po- 
goare cu un fel de evlavie în adincurile fiinţei pentru a pă- 
trunde prin simpatie secretul firii ei În întreaga ei intimitate. 
Dar atunci, acest ideal de simpatie, de cunoaştere lä- 
untrică menit să opue filozofie si știință, acest ideal, zi- 
cem, sc regăseşte oarecum în intuiţia artistică. Dar u- 
tunci, metafizica se îndepărtează de știință si se apropie de 
artă, presupunînd si arta o impulsie spre contemplarea lăun- 
trică a lucrului, spre perceperea imediată a intimului tainic. 
Si rezultă că Le Roy merge la o concepție estetică a filoso- 
fiei *. Trebue să spunem că Le Roy nu caută nici de cum să 
se sustragă de la această consecinţă; el nu se teme de a apro- 
pia metafizica și arta, de a constata legitimitatea pătrunderii 
realului pe cale artistică. L'art, à sa maniere, procure une 
vraie connaissance; il tend à nous découvrir la nature, à nous 
en suggérer une vision directe et plus riche, plus intérieure 
surtout que la vision commune, à lever le voile d'illusion utile 
qui nous cache ă nous-mémes, qui nous dérobe le plus pur 
spectacle des choses oudes âmes; et Pintuition esthétique est 
bien, elle aussi, perception de l'imédiat, perception d'un acte 
créateur de réalité” +. Filosoful si artistul duc la considerarea 
realităţii, dar la o cunoaștere neutilitară, la deslusirea unor 
imagini care nu sint decolorate de algebra simbolică a dis- 
cursului, la aflarea unei lumi concrete si nu abstracte, pline 
de izbucnirile schimbării şi nu înmărmurite, calitative si nu 
cantitative, dinamice si nu statice, în vie desfăşurare si nu 
îmbucătăţite, Artistul gi filosoful aruncă o privire adincă şi 
plină de simpatie, ei pătrund ritmul profund printr'o comu- 
niune care îi plasează in interiorul universului şi nu-i men- 
ține în afară ca cercetarea distantă ṣi rece a omului de știință, 
Artistul, desigur, urmăreşte frumosul; dar „la beaute qu'il 
cherche n'est qu'une vérité plus profonde, une vérité de con- 
tact et de fusion, d'amitié divinatrice, non plus de simple en- 
tente extérieure et comme diplomatique” 5, 
Totuși, filosofia și arta nu sint de fel identice. Arta ia ca 


1 Les Origines Humaines, p. % în notă. 

+ La Pensée Intuitive 1, p. 34, 

1 De altminteri, se vorbeşte adesea de estetism filosofie la Bergson 
însuși si, credem, cu dreptate. Metafora, ca armă de argumentare, atit 
la Le Roy cit şi la Bergson, implică şi ea o asemănare între opera fi- 

ică si a operă poetică. 

+ La Pensée Intuitive 1, p. 35. 

> Ibid., pag. 35—36, Cu privire ia utilizarea stilului poetic în 
filosofie, exemplele de metafore fericite sint tot atit de numeroase la 
Le Roy ca sì la Bergson, . 


INTUITIA BERGSONIANA ŞI EDOUARD LE ROY 229 


obiect individualul pe care-l socoate un tip etern: ea genera- 
lizează prin tipizare ; filozofia, dimpotrivă, se interesează de 
general ca atare, ea tinde în spre totalitàti, privite ca unități. 
Dar mai este şi altă deosebire: arta alege şi ea, nu desigur 
in raport cu seopuri utilitare, dar în virtutea unei selecţii de 
ordin afectiv; ea imbucatàteste, prin urmare, realul, adică îl 
sărăceşte si îl deformează. Deși, în altă direcţie decit știința, 
arta falşifică realitatea, iar în această privinţă, filosofiu stă 
mai aproape de știință decit de artă, de o știință spirituali. 
zată, adincită, în care „notre voeu de savoir appelle un dis- 
cernement de toutes les diminutions conceptuelles dont la syn- 
thèse intuitive est grosse”, în care căutăm o intelecțiune de 
raporturi necesare Între elementele naturale, o dialectică de 
implicaţii raționale. 

Filosofia deci se apropie totodată de știință si de artă: ca 


„ apare ca o sinteză, „une synthèse de la Science et de l'Art, 


opérée sous l'inspiration médiatrice de la critique”; știință 


treaga materie a experienței savante, artă ce mu se constru- 
este cu imagini excitatoare ide emoții, ci cu imagini evocatoare 
de idei. Filosofia adevărată merge așa dar la unificarea con- 
trastului între gindit si simţit, a dualității între percepție şi 
concept, a opoziției între intuiţie şi rațiune, Dar o atare unifi- 
care nu este rezultatul unei alipiri a două elemente, a unei 


la métap. ysique rationaliste subordonnée à l'intuitive, comme 
ne pouvant jamais qu'en faire l'analyse après coup pour 
l'enrichir de ses réfractions en discours* 1. Și, mai mult, facto- 
rul de unificare a celor două jumătăți este deja o intuiţie ime- 
diată anterioară conceptelor de artă şi de ştiinţă, 

Filosofia adevărată, asa dar, este şi ştiinţă si artă: ea nu 
se mulţumeşte să arunce asupra naturii o privire rece şi ab- 


| stractà de pură intelectualitate, dar nici nu se oprește cu ar- 


tistul la o simpatie de ordin cu desăvirșire emotiv, care, fii 

emotivi, este tocmai oarecum egoistă. Filosoful se ce ir 
În intregime, el manifestă un avint necondiționat, o generozi- 
late totală și, cu prețul uitării de sine, el urmăreşte o operă 
de creaţie în care gindirea se desfășoară progresiv, se orga- 


1 La Pensée Intuitive I, p, 38. 


230 VIATA ROMINEASCA 


nizează, sc adinceste, în care contemplatia estetică face loc 
unei adevărate meditații intelectuale, dar care nu este o us- 
catà ideologie, de oarece își fixează ca scop eliminarea utili- 
tarismului strimt, a judecății conduse de preocupări practice, 
a mecanismului în care stă închistat „homo faber”. O atare 
comuniune cu natura dobindeste astfel un caracter aproape 
religios. Le Roy merge pină a spune că filosofia trebue să 
fie practicantă, 

Nu era indiferent să consacrăm atitea pagini rolului pe 
care filosoful francez il fixează metafizicei, Aflăm, prin asta, 
mai mult decit metoda lui Le Roy; determinăm nu bazele, ci 
edificiul întreg. Ştiinţa fabrică adevărul, un adevăr al său: 
metafizica merge dincolo de știință, părăseşte utilitarismul 
fiindcă este totodată știință si artă; ea părăsește o uriaşă o- 
peră milenară pentru a se adinci în meditaţia necondiționată. 


Bergson vede lovitura de stat a cunoașterii care vrea sà cu- , 


cerească absolutul în reîntoarcerea la intuiție; Le Roy proce- 
dează la fel: el cere ca cunoaşterea să se intoarne la imediat, 
la percepția ce s'ar dezvolta prin urmărirea realului, nu a u- 
tilului, Imediatul la Le Roy precede exercițiul reflexiv al in- 
teligentii, cugetarea conceptuală, discursul, Astfel se prezintă 
cunoaşterea veritabilă, 

Rămine acum să precizăm sensul acestei noţiuni de ime- 
diat la Le Roy, Filosoiul francez ţine să declare că nu se in- 
depărtează prea mult de scasul etimologie. Acesta cere ca 
imediatul să fie o legătură, un raport între două elemente 
fără interpunerea vreunui element intermediar. In cimpul 
metafizieci ar fi imediată o stare de cunoștință în care nimic 
nu se intercaleazà între această stare si obiectul său. Ca exem- 
piu de astfel de cunoştinţă avem la Cartesius faimosul cogito. 
Dar si aici trebueste o precizare. S'ar putea pretinde cà ime- 
diatul este ceiace atingem in chip initial atunci cind se for- 
mează reflexia; totuși, putem fi siguri că Sp rapi noastră 
este altceva decit conștiința primitivă. En este dezvoltată, 
transformată, alterată cu adăugiri si supresiuni. Constiinta, 
supusă în mod empiric, prin folosința spontană. la influenta 
condiţiilor vieţii, a nevoilor utilitare, n'a putul decit să accep- 
te mecanisme deformatoare în care rămine prinsă, care o fal- 
șifică, astfel că un pas al conştiinţei care ni se pare simplu și 


meconditionat, poate fi în fond, produsul unci construcții cu . 


desavîrsire complex. Sint stări pe care psihologul le numeşte 
imediate fiindcă analiza nu-i descoperă complicatia si dis 
continuitatea internă a cărei bogăție este ascunsă de auto- 
matism: aceste stări Le Roy se va feri să le proclame ime- 
diate. Pentru cl, imediatul „loin de marquer aujourd'hui 
pe nous le moment d'ouverture dans la recherche, Papprâ- 
ension inaugurale qui precede le travail critique et lui four- 
nit une matière, devient en réalité Je résultat ultime d'une 


INTUITIA BERGSONIANA SI EDOUARD LE ROY 23t 


longue et laborieuse régression. C'est un point de départ en 
droit, mais en fait un point d'arrivée, Il est au terme d'un lent 
effort d'épuration et de restitution” !, Imediatul metafizic, 
imediatul de merit, care duce la certitudine, expresie a reali- 
tăţii absolute este deci imediatul primitiv: acestuia singur i 
se potriveşte formula lui Le Roy după care este: „un vrai 
commencement et un commencement vrai”, Trebue însă să 
mergem cu Le Roy din precizări în precizări. Ce insamnà cà 
acest imediat metafizic, pe care filosoful francez îl opune i- 
mediatului empiric, este primitiv? Este el primitiv în mod is- 
toric, primitiv în timp, reprezentant al celui mai îndepărtat 
trecut al conștiinței omenești? Sau este el numai o radicală 
despuiere a suprapusului, adică un început în actual („un 
commencement en profondeur dans l'actuel”), un apel la pu- 
ritatea profundà a exerciţiului prezent al constiintii? Chestia 
este importantă la culme si merită o discuţie cu atit mai 
rietailatà cu cit avem de cercetat dacă imediatul lui Le Roy 
diferă sau nu de imediatul intuitiv al lui Bergson. 

Nu există pentru noi nici o reprezentare înnăscută reve- 
latoare absolută si infailibilă a realului, nu există nicàeri în 
noi o posibilitate de comunicare cu firea, comunicare directă 
şi atit de sigură ca verificarea să fie inutilă: „c'est là — zice 
Le Roy — une these qui se dégage de la philosophie entière 
depuis Descartes et que rien n'autorise à contredire”. Percep- 
tia imediatà nu este deci o pasivà legare de real, ceva care ne 
pune direct îm legătură cu realitatea pură decit dacă o întovă- 
rășim cu un travaliu critic prealabil: „jamais de vérité sans 
verification” 2, Noi considerăm ca punct de plecare absolut şi 
de necontrolat ceiace nu este decit un punct de sosire devenit 
obicei, devenit a doua natură. Imediatul la care putem să ac- 
cedăm nu are, asa dar, nimic comun cu o primordială mis- 
care instinetivà a cugetului, si nici atit cl nu este persistenta 
unei conștiințe preistorice care ar zăcea în adincurile sufle- 
testi: „Non, l'immédiat véritable, c'est de l'actuel, c'est de l'ac- 
tion présente et profonde, c'est ce quil y a d'acte vivant au 
coeur de notre experience, discerne ap passage par Pana- 
lyse et jusque dans les démarches de ce passage; et le retour à 
l'immédiat, c'est la conversion du discours en vie effective, ce 
qui s'évanouit alors étant juge verbal, non réel", Mersul spre 
imediat este un mers spre epurare, este un travaliu critic al 
cărui rezultat este de a exclude o superstructurà viciatà a 
spiritului, el nu este, în nici un fel, o reîntoarcere la un trecut 
oarecare, fie el chiar trecutul trecutului, momentul inițial al 
cugetării omeneşti; o atare sfortare ar fi zadamică: nu putem 


' Lu Pensée Intuitive, p. 108 a vol, I 
? Jbid., p. 110. | 
* La Pensée Intuitive I, p. 111. 


239 VIAŢA ROMINEASCA 


să atingem trecutul istoric al conștiinței şi nici nu ştim ce este 
acest trecut. lar dacă prin imposibil l-am atinge, sfortarea ar 
fi ineficace fiindcă nimic nu ne asigură că în conştiinţa pri- 
mitivă se oglindește realul absolut. Pe de altă parte, mersul 
spre imediat nu este nici aspiraţia la prima aparență comună, 
trecerea sub pragul reflexiei metodice, educaţia utilitarà a 
minţii fiind astăzi un fond atit de general că o găsim, tiranică, 
la orice etaj psihic, perse închegat si deformant. „De là cette 
conséquence capitale que l'accès de l'immédiat ne nous est 
pus ou ne nous est plus immédiatement ouvert“ +, Imediatul 
reprezintà un lung marg regresiv si liberator fatà de discurs, 
fată de cugetarea inteligentă, adică conceptuală, : 

In exemplu ilustru de acţiune directà si imediată a cu- 
noaşterii este acel cogito cartezian pe care unii ar voi să-l pri- 
vească sub forma unui raționament dialectic. Im realitate, 
cogito ergo sum nu implică o concluzie de ordin rațional care 
ar scoate sit din gindire. Să nu ne înșelăm asupra înţelesu- 
lui unei formule nu îndeajuns de limpezi: acel ergo, acel 
deci, nu are marea însemnătate pe care, la prima vedere, sîn- 
tem ispitiți să i-o atribuim, el este chiar un termen inutil. 
Cogilo, sum, ar trebui să zicem, adică: cuget, sint. Descartes 
ţine numai să învedereze faptul că, față de toate dibuirile, o 
afirmaţie se impune totusi fără discuţie: aceia după care mà 
cunosc În mod imediat ca fire ce cugetà, mă percep în mod 
absolut ca o realitate în sine, mă avînt într'o afirmare care se 
confundă cu obiectul său. Gindese şi sint, sînt ceva care cugetà: 
mă recunosc ca atare: nu este loc aici pentru un deci; cuge- 
tarea implică în chip direct existenţa, în chip nemijlocit, în 
chip imediat: existența noastră ca trup în spaţiu o deducem: 
aceea ca res cogitans o avem fără deducere: dimpotrivă, ea 
este izvorul tuturor deducerilor ulterioare, Intelegem deci 
pentru care motiv Le Roy invocă exemplul cartezian ca un 
model tip de cercetare buzat pe o cunoaștere imediată, pen- 
tru care motiv iarăşi Le Roy va intreprinde la un moment 
dat ? să se folosească de analogie pentru a pretinde că același 
contact imediat se stabileşte ori deciteori o afirmaţie a noa- 
stră are ca rădăcină o percepţie externà sau intemă, fizică 
sau morală cu condiţia formală ca aceasta să fie privită ca 
act trăit, simplu moment colorat de cogito. 

Dacă înțelegem bine toate cite preced, si credem că sîn- 
tem acum îndeajuns de familiarizați cu concepţia filosofului 
francez, Le Roy nu recomandă nici de cum abolirea inteli- 
gentii, repudierea intelectiunii. Mai clar decit Bergson, deşi 
nu în contrazicere cu el, Le Roy ne apare ca maj hotărit, mai 
dispus să accepte întreaga răspundere de a face faţă, în tim- 


1 Ibid., p. 112. 
» Ibid. p. 91, 


INTUITIA BERGSONIAN A SI EDUARD LE ROY 233 


pul ce merge la ultimele preciziuni, tuturor contrazicerilor 
pe care această precizie nu face decit să-i înarmeze, fiindeă-i 
documentează. Cetatea bergsoniană își predă planurile în 
mina adversarilor, ea nu mai pluteşte, superbă dar misterioa- 
să, în negurile depărtării; de azi înainte oricine îi cunoaște 
secretele construcţiei, şi punctele slabe, părțile in care poate 
fi lovită. Enormà greșală de strategie, care pe un general l-ar 
duce la reformă, dar galantà atitudine de luptător destinată 
să confere unui filosof un titlu de mare nobletà. Ne-am între- 
bat mai sus dacă conformismul, pe care l-am descoperit atit 
de strîns între Bergson şi principalul său elev, va mai conti- 
nua si cu privire la doctrina cunoașterii imediate, Nu este de- 
cit un răspuns: comparatia ne arată că, pe cînd Bergson se es- 
chiveazà, pe cind lasă totul să plutească intro imprecizie 
voità, Le Roy supune problema bergsonianà la o analiză con- 
dusă cu o măestrie si cu o metodă desăvirșită. Si s'ar fi putut 
ca Le Roy sà devie „l'enfant terrible” al şcolii bergsoniene, să-i 
trădeze, odată cu întreaga perspectivă, absurditatea profundă 
și iremediabilă. In loc de asta, Le Roy este primul care arată 
in ce mare măsură sistemul este acceptabil, Bergson, subtili- 
zind imediatul în profilul intuitiei care-l preocupă în deosebi, 
a lăsat să se inrădăcineze iluzia că bergsonismul proclamă 
decăderea inteligentii; Le Roy, fixîndu-se în poziţia inițială 
a şcolii, ducind pînă la ultimile consecințe preceptele ei de 

ză, ne arată că cunoașterea veritabilă şi imediată nu este 
numaidecit anti-intelectualà: imediatul, acolo unde-l părăse- 
ste Bergson, se lasă schițat ca o atitudine mintală care se li- 
berează numai şi numai de su tructura  utilitară 
a conştiinţei, dar care nu renunță la luminile intel entii în 
favoarea cine ştie cărei ràmisite obscure a unei facu titi an- 
cestrale, operaţie de natură a favoriza o conversiune spre un 


trecut mort, dar al cărei rezultat fi de i 
ne ha A ar fi desvoltarea gindirii 


(Sfirgitul în numărul viitor). 
Dan A. Bădărău 


Si pe urmă....?! 
pai Nimäntui, 


Lama fină a cutitului, minuit cu o atenţie ce trăda indi- 
ferenta conversatiei, aluneca uşor sub pielea catifelată a 
caisei Încă argintatà de bruma străveziilor bucăţi de ghiatà 
care pluteau printre frunzele asezate cu grije în banala fruc- 
tieră de restaurant. Oţelul, în eroirea drumului său, perla 
mărginile fisici desprinse cu stropi ucizi, tisniti din carnea 
fructului mustos. * 

Dar dintr'odatà se opri, 

Camil întoarse bruse capul. 

— Am spus oare o enormitate? — întrebă ca surizind: un 
suris în care se citea uşor nelinistea îndoelii, 

— Nu, dimpotrivă. 

— Si asta te surprinde? 

O vaga ezitare: 

— Màrturisesc că da. 

-— Presupun că o să găseşti foarte firesc sà pretind ju- 
stificarea acestei surprinderi. 

Ezitarea fu mai pronunțată, 

— Justificarea ar fi putin periculoasă. 

— Pentru cine ? 

— Pentru mine, bine înţeles. 

— Bine înțeles? 

— Desigur: este o justificare cu dublu tăiș. Pe de o 
parte e neindoios că te-ar măguli, dar pe de alta e poate tot 
atit de neîndoios că mica d-tale vanitate feminină ar fi 
putin, putin... sifonatà. 

— Totuşi din moment ce... 

— Cora, vrei să fii asa drigutà să-mi treci fruetiera? 

Risul ci minunat de fetiţă veselă, în orice moment gata 
să cinte şi să danseze, se isbi cu un sunet surd de vocea do- 
moală, cu tonul neglijent — întradevăr neglijent sau numai 
in aparență? — a lui Radu care si intinsese mina pentru a 


t! Fragment de roman. 


primi vasul de cristal. O imperceptibilà tresărire făcu să 
alunece mai mult vulpea argintatà pe umărul prea fraged. 
Privirea bănuitoare se îndreptă cercetător spre celalt capăt 
al mesei. Pentru ce i se adresase tocmai ei? Nu cumva voia 
să-i amintească prezența. mai mult chiar, existența lui, a 
bărbatului? Avea nevoe întradevăr de fructe? Işi începea 
tocmai, cafeaua. 

Asa dar... 

Petala albă a unui trandafir, cu care se juca de un mo- 
ment, se înegri deodată, acoperită de seva Visnità sub pre- 
siunea nervoasă a degetelor. 

In mod obscur, Cumil avu intuiţia a ceva turbure pe 
care nu încercă să şi-l precizeze. Radu rămăsese cu mina 
întinsă si, desi totul nu durase nici un sfert de secundă, Ca- 
mil simţi el, cel dintii, penibilul ridiculului de care desigur 
Radu nu şi-ar fi dat seamă. Avind totuşi siguranța că în 
chiar acea clipă o va auzi spunind, cu tonul cel mai natu- 
ral: „Da, Radule, numaidecit”, preveni gestul Corei şi trecu 
el fructiera cu toate că se găsea mult mai departe de el 
pentru ca gestul să mai pară firesc, 

— Nimie nu-ţi scapà!—murmurà ea mai mult pentru 
sine, cu senzația de jenă nedefinită pe care o ai la ideea că 
intimplarea a deschis dintr'odatà unui străin o fereastră a 
intimitàtii tale, idee care, fără să vrea, însă ilogic si absurd, o 
făcu să suridă. 

— De unde ştii? 

— Am Văzut din privire. Să te feresti, Ai o privire prea 
guraliva, Uneori poate să fie primejdios, 

Ca și cum sar fi grăbit să-i urmeze sfatul, Camil plecă 
privirea, fixând din nou lama de otel care își reluă serpui- 
rea sub pielea catifelată a caisej depe care bruma se èva- 
porase. 

O tăcere, 

— Si... justificarea? 

— Justificarea? Pentru altà dată. 

— Iti prepari "efectul? 

— Devreme ce nu apar niciodată pe scenă cu d-ta, am 
dreptul să fiu puţin cabotin, 

Cutitul alunecă în gol: enisa, complect curàtità, exala 
parfumu] cărnei imbietoare. O crispare reflexă a maxilaru- 
lui il făcu să-i presimtă gustul. Totuși o lăsă pe farfurie si 
reîncepu cu o alta operaţia voluntar migălonasă curățitului, 
Preocuparea aparentă a acestei operaţii îl putea scuti de 
inițiativa unci conversații mai putin oarecare, ce ar fi scri- 
jelit rugina indolentei îngrijorătoare În care, de cltăva vre- 
me, simțea, cu o stranie voluptate. scufundindu-se, în fiecare 
zi mai adine, intreaga-i fiinţă. Și apoi, după liniştea dela 
țară, de unde sosise în chiar ziua aceea, auzul lui avid de 


234 VIAŢA ROMINEASCA 


măruntele sgomote familiare ce spun intimitatea, secreta 
personalitate a unui oraş mare, descoperea o plăcere deo- 
sebită în conversaţia aceasta în linii frinte, ce nu risca să 
ducă absolut nici unde, Conversatie întretăiată de tăceri în 
care se infiltra, insinuantà, rumoarea vagă de restaurant, 
înăbușită de orchestră, si — în pauze — de afară, peste zi- 
dul acoperit de verdeață al grădinei de vară, eco străzii: 
trompe de automobile, clopote din ce în ce mai rare ale ulti- 
melor tramvae, huruit surd de camioane, sunete nedeslusite 
de voci ce veneau în răbufniri mai violente, tot cecace fuse- 
se, de atitea ori, cadru inconsistent și totuși real al atitor 
momente ale căror Închegări, crezuse că vor rămine lumi- 
noase puncte de reper si apoi se pierduseră întrun uniform 
cenușiu șters. Cadru de care îşi dăduse seama, in coplesi- 
toarea singurătate dela țară, cit îi este de drag, ca ceva fă- 
cînd parte integrantă din viața lui, 

Viaţa lui... 

Lama cufitului se opri iar. | 

Sub lumina becurilor puternice, umbra nestatornicà a 
sprincenelor, bruse îmbinate, asternu dintr'odatà un accent 
grav pe neliniștea ce pilpiia nesigur în pupilele care fixară 
o clipă un punct invizibil depe masă. 

ar se scutură, 

Isi ridică ochii si cuprinse cu privirea grădina unde 
veneu pentru prima oară, grădina al cărei renume avea să 
fie asigurat prin vecinătatea grație căreia la mesele neîncă- 
pàtoare supa tot ce are Bucureştiul cunoscut: redactii, culi- 
se, Capşa si succedanee, Se inaugurase în seara aceea reali- 
zarea unei iniţiative din cele mai fericite: un teatru de car- 
tier, Și trupa solidă, alcătuită din vedete, oferise un specta- 
col excelent primit cu surprinzălor sincer entuziasm de că- 
tre publicul blazat al premierelor, 

Directiunea oferise un banchet la care nu se rostise nici 
un discurs si astfel masa se sfirşea într'o atmosferă cu a- 
devărat caldă, totul avînd aerul unui supeu „par petites 
tables”. . 

Si în fata a tot ce era cordial, viu şi intens în această 
atmosferă, Camil o clipă recunoscu cu du-i moleomitor 
in nervi ceva din senzaţia pe care inevitabil o încearcă acel 
ce se simte la adăpost — fie şi momentan — de ploaia ce 
gurue necontenit, exasperant, pe geamurile aburite. Senza- 
tie de care nu era străină nici naiva mulțumire de a regăsi 
dintr'o dată toate aceste figuri cunoscute pe care contactul, 
fie si întimplător, ajunge să ţi le facă familiare incit, desi 
indiferente, să-ţi procure plăcere reîntilnindu-le după mai 
multă vreme. 

Mulfumirea aceasta avu de imediat efect o crispare ce 
devie lama cutitului, proptind-o în simburele fructului: 


__ŞI PE URMA... ? sar 
crisparea pe care i-o provoca intotdeauna intuiţia că a fost 
ridicol, fie şi față de el însuşi. 

Puse cuțitul jos gi iși șterse cu grije cele citeva picături 
de must depe mină, încercind sà redevie atent la ce se 
vorbea. 

i intro frantuzcascà ireproşabilă, discuta opens 
cu jurnalistul parizian aşezat în fata ei, despre ul dra- 
matic lansat de Henn Ghion. eni 

Pentru a doua oară Camil fu surprins. 

Avusese Întotdeauna despre ea o idee mediocră, sau mai 
exact, nici un fel de idee, O văzuse jucind rar, și intotdeau- 
na în roluri de fetiță — pentru care se potrivea minunat 
statura-i măruntă si înfățișarea de copil delicat — roluri 
ingrate ce trec neobservate, nefăcind pe nimeni să se gin- 
dească la tot ceeace cere un astfel de rol pentru a fi bine 
jucat. O cunoscuse abia în seara aceia căci nu o Întilnise 
niciodată în lume, în localurile elegante, la ceaiurile pe 
care le frequentau artistele ce, odată grima luată, deveneau 
femei de lume. O tinuse drept o actriță corectă, care nu a- 
ducea nici o individualitate pe scenă, tot jocul ei fiind pro- 
dusul lecţiilor de la conservator sau indicatiilor regisorului. 

Niciodatà nu si-ar fi închipuit că, dimpotrivă, în fàp- 
tura aceasta se ascundea o personalitate bine definità, per- 
sonalitatea aceca pe care o conturează bruse rezistența o- 
pusă în atitudinile luate în anumite împrejurări, 

Remarca de adineaori, care il făcuse pe Camil să În- 
toarcà dintrodatà capul, dovedea o acuitate de spirit sub- 
tilă, o inteligență suplă, afinatà de cultură. 

surise invizibilului, 

Deși deslusea în sine o vagă teamă de noutatea pe care 
o reprezenta pentru el fetița aceasta, desi îi rătăcea prin 
ginduri acel ce bun” pe care începuse să şi-l pue prea 
des, totuşi îl tenta ideea unci hirtueli spirituale, atrăgătoare 
prin pericolul multiplelor perspective inclinate pe care poți 
atit de uşor să aluneci. 

— Radule... 

Vocea si privirea ci crau pline de o sinceră solicitudine 
de care Camil fu ușor nedumerit. 

— Nu, nimic; sint putin obosit. Decorurile acelea care 
au trebuit să fie guta astă seară... 

— Vrei să mergem? 

— Dar o să mergem cu toţii, — spuse altcineva, 

Se făcuse intr'adevăr tirziu. Orchestra plecase de mult 
şi grădina rămăsese aproape pustie. Chelnerii incepuserà 
să stingă becurile din boxe. 

Pentru a doua oară, umbra sprincenelor lui Camil ac- 
centuă nelinistea din privirea care — in timp ce se făcea 
plata — urmărea în inconsistent, picăturile reci de ploac ce 


238 VIATA ROMINEASCA = et 


şuruiau infinit pe geamurile care intro clipă aveau să fie 
violent deschise in negura igrasioasă. Simfea cum atmosfe- 
ra caldă se topea în graba neexplicatà pe care o puneau 
toți să se ridice de la masa de care îl lega teama nedeslu- 
sità de a rămîne iarăşi singur, ; 

Se scuturà din nou dar mult mai anevoios. Surizind — 
şi poate mai putin voluntar decit ar fi crezul — ajută pe 
Cora să-şi îmbrace pardesiul, ; 

Trecurà, unii după altii, cu paşii nesiguri. ușor amor- 
titi de îunga imobilitate printre mesele pe care poate dezor- 
dinea şervetelor aruncate la intimplare sì a cestilor de ca- 
fea din care se ridicau ultimele volute ale țigărilor înecate, 
tronau sticlele goale de șampanie. 

Inainte de a esi pe sub arcada unde sub un bec puter- 
nie se ingira lapidara firmă ce consta din numele patronu- 
- lui, defilară prin fata inevitabilei mese lunguete ce oferă, 

dela intrare, clienților o vedere generali a tot cu ce pot să 
se delecteze. 

In stradă ii primi sgomotul motoarelor aprinse in grabă 
si al portierelor deschise larg de ultimii sofeuri ce aştepta- 
serà pe intîrziati. 

Sărutări de mini, fraze intretàiate, apoi citeva numere 
luminate de reflexul visiniu al lanternei gravate ca o ca- 
mee cu „stop”, depărtindu-se în direcţii opuse. 

Camil rămase un moment nehotàrit pe marginea tro- 
tuarului. Un trecător ce probabil nu era de loc grăbit să a- 
jungă acasă si îşi antrena spiritul de observație, îl privi 
forig. Simti privirea şi îi veni să ridă: poate Încearcă să-mi 
ghicească gindul? 

Hipoteza îl uimi, căci imediat, în mod firese, incer- 
cind sa-şi dea sama la ce se gindea, încercarea fu zadar- 
nică: îi era imposibil să reconstitue firul. Poate întradevăr 
nu se gindea la nimic. Seara aceasta îi lăsase un bazar cò- 
pleşitor de imagini pe care era poate tocmai pe cale de a le 
cerceta mai de aproape. 

Prin fata lui goneau în sus si În jos automobile. 

— Ciudat ce animată e Calea Griviței încă la ora asta. 

O camionetă trecu spre gară încărcată cu valize gi cu- 
fere printre care se vedeau, sumar împachetăte, două bici- 
clete. 

— Sint paradoxal, — gindi el pornind incet spre Calea 
SEIN — Vin în Bucuresti cind toată lumea începe să 
plece, 
Examenele? Da, e adevărat că avea o vagă licenţă de 
trecut, pe care era sigur că o va trece În virtutea inertici, 
conform obiceiului încetățenit în binecuvininta noastră fa- 
cultate de drept. Altceva însă îl adusese: nevoia unei schim- 
bări, acecaşi care îl făcuse să plece la țară cu o lună mai 


ŞI PE URMA... ? 2% 


inainte sub pretextul acelorași e 
i şi examene de preparat, pe care 

insă nu le preparase, perfect conștient de "inutilitatea iu- 
crului. 

Nevoia sau mai precis, speran 
Uafacarta aceitei nevoi. i i 

amil traversa o penibità epocă de fadà 

C perplexitate, de 
destrămare morală, care i se părea însă ate deoarece 

EE ca în mod Fatal structura sa sufletească să-l ducă 
acolo, Ajunsese în faza poate cea mai acutà a acestei stări 
ps care nu stia precis dacă o poate numi anormală, nepu- 

nd fe Soen Seman este cea cu adevărat normală. 

P epta însă, spera să treacă, stràduindu-se să dă 
că toţi o traversează între 20- “ani, e i dibuire. de 
TAON O E nire 20-25 de ani, epocă. de dibuire, de 

Intr'adevăr, afectiunea de care s 
Ă : suferea echilibrul său, 
mea, ra a ere cxasperatà sau poate tocmai pina 
asta cautare pe care începea s'o simtă inutilă. ne- 
pane ice la nici un rezultat. miniati. 
niotdeauna îl muncise nevoia de a avea un - 

Se oa dar un scop bine definit spre care să În capu 
vo ră Davainis, o obscură forţă interioară care uneori 

Işi amintea diminetile inde 
pàrtate de tot în care, mie 
copil deşteptindu-se În bătaia razelor strălucitoare ce stră- 
ar va triumfător prin muselina albă a perdelelor, sau în 

“op molcom al picăturilor de ploae în geamurile impi- 
că ie primul gind ce se contura, cînd pleoapele stau încă 
od nae; sig invariabil: ce aduce pentru el ziua care incepe? 

| p3 € care avea să sosească, o prăjitură preferată ce 

miei x treacăt seara la masă că se va pregăti pentru a 
cca „ Un joc început ce trebuia terminat, În sfirsit orice 
a care să-l preocupe, la realizarea căruia să se strà- 
o aiască, Sì cind intrebarea formulată memoriei, incă plină 

le din răminea fără răspuns, atunci se trezea deabinelea 
pr cindu-se în capul oaselor sta un lung moment pe gîn- 
duri, prevăzind tristețea zilei dealungul căreia avea să 
poes na fel de neliniște surdă, 

u virsta această nevoe si indispozitie inconsi ù ce 
urma nesatisfacerii ci, crescuseră Isungioa garmin 

ea topi desvoltat. i 

í cel ceva, pe care trebuia să-l aștepte, inspre 
tindă; acel ceva, imperios, îmbrăcase e e ep i pei 
n mai putin strălucitoare, a felurite idealuri din care nu 
ma impare no, nici măcar amărăciune drmei unei amintiri 

n același chip îl muncisc întotdeauna o altă nevoe, a- 
proape obsedantă, luind nuanța unei manii; justificarea 
presti porniri, oricărei atitudini, oricărui gest, justificare 

n raport cu felul său de a privi lucrurile, eu concepția sa 


240 VIATA ROMINEASCA 
în a cărei strictă obiectivitate ajunsese să aibă deplină in- 
credere. ) _ 

Aceasta printr'un chinuitor control si neîntrerupt pro- 
ces de comparaţie cu puncte luate din tot ceeace se poate 
considera cu adevărat real. Nevoia acestei justificări, îi a- 
sigura un fel de probitate interioară, obositoare însă, care 
nu se putea menţine decit printr'o necontenità supraveghe- 
re, printr'un fel de stare de asediu a subconstientului, a 
cărei orice manifestare o percepea cu sensibilitatea unui 
aparat de precizie, 

Pe de altă parte, luindu-i orice respect pentru tot ce 
este considerabil pentrucă toată lumea îl consideră, îi dā- 
duse putinţa de a-și face, cu Încetul, o exactă idee de justa 
valoare a lucrurilor. 

Dar plecind de la gesturile neinsemnate, la atitudini 
mai importante, mania acestei justificări se întinsese în a- 
fară, se mecanizase si in mod inconștient şi aprioric, Camil 
cintărea masinal tot cu ceeace venea în contact, cu dexle- 
ritatea samsarului ce în grabă face să joace în mină un o- 
biect pentru a-i fixa dintro privire valoarea, 

Si astfel într'o bună zi avusese bruse senzația unei de- 
taşări, unci izolări; simtise că pluteşte în gol, şi sentimentul 
acesta i-l dăduse cealaltă nevoe, nevoia unui tel. E 

Nenumărate prăbuşiri mai mult sau mai putin depri- 
mante, îl făcuseră să-şi dea seama că nimic nu merită fn- 
clinarea desăvirșită a acelei forţe oarbe ce avea nevoe de 
canalizare si exclusivitatea de preocupări pe care o subor- 
dona noțiunii de fel. In faţa acestei constatări, la început 
nemărturisită, însăși forța se topea în neliniște turbure, in- 
trun imens vag de porniri mocnite. Deseori îi revenea in 
minte imaginea ştearsă a unui profesor de liceu, doborît 
de beţie, coplesit de grijile unei familii numeroase, care 
dormita în clasă, dormita pe stradă si chiar la bodegă la 
aperitive, Existența omului acela îl minuna: pe vremea a- 
ceea se înşirau unele mai înalte în spatele altora, aureolate 
idealuri. Cum putea trăi omul acela ce nu mai avea nimic 
de aşteptat? 

Pentru nimic în lume nu şi-ar fi putut închipui că atit 
de curind va ajunge exact în situaţia lui. Căci acum trăia 
de azi pe mine si noutatea fiecărei zile lrecute era o sim- 
plificare în plus a preocupărilor de eri. Simţea cum se înă- 
moleste tot mai adine într'o indiferență inspàimintàtoare 
din care presimfea că nu va mai esi niciodată si de care nu 
se îngrijea de fel. Uneori, dimpotrivă, descoperea o plăcere 
absurdă a simţi cum curge viața pe alături, a simţi că trece 
iremediabil și a o lăsa superb să treacă. 

Uneori... 

Dar de cele mai multe ori, sub forme confuze, simţea 


ŞI PE URMA. ? 3 241 


arsura clocotirilor înăbușite. Strania nevoe a unui tel era 
ca un organ devenit inutil prin dispariția funcțiunii care il 
crease si cu care si el va trebui să piară, Dar pină atunci 
işi Tăcea simțită inutilitatea si Camil suferea de opresiunea 
acestei nevoi ca de o excrescentà morală ce avea intro zi 
să dispară și atunci va deveni la fel en toţi cei trecuți de 25 
de ani, un om cum se cade, cu carieră, cu datorii sociale, 
un biet imbecil, o tristă marionetă oarecare. 
Dar dacă...? 


Nu, în zadar asteptase, astepta încă ceva, Ce? Nu stia 
nici el bine. Nu importa ce. Dar ceva vijelios, un uragan 
care să mature dintro singură suflare uriaşe lot balastul, 
să scurme, să sfredeleascà, să nu mai rămie nimic din In- 
tinderea netedă şi lucie. Ceva care să-i răseolească, să-i 
transforme întreaga existență, ceva care să treacă cotropi- 
tor prin tot golul vieţii lui, 

Să treacă... ar trece, şi pe urmă? 

Camil grăbi nervos pasul apoi îl încetini iaràs. 

Calea Griviței se lărgea în fata Curţii de conturi. 

Fațadele înalte şi streşinile proeminente i se părură 
mai putin intunecate; umbrele ţișnind de la picioarele be- 
curilor verzi, mai slab conturate. 

Ridică ochii: peste bariera de clădiri ce, pe trotuarul 
perpendicular al Căii Victoriei, oprea privirea, în albas_ 
trul mai spălăcit al cerului se întrezărea o insistență infil- 
tratie de alburiu. 

Se lumina de ziuà. 

O licàrire interioară, un fel de bucurie copilărească, cu 
totul surprinzătoare, îl scutură ca o comotie electrică însă 
de slabă tensiune. 

Un ceas care întotdeauna îl impresionase si un aspect 
al iza. aproape nou acuma fiindcă nu-l mai văzuse de- 
mult. 

Pașii lui fură mai elastici, 

„Cind ajunse in Piaţa Palatului tocmai se stingeau glo- 
burile electrice. Valuri de cenuşiu lăptos se revărsau din- 
spre răsărit peste acoperișuri, prelingindu-se pe rigiditatea 
geometrică a fațndelor cu ferestre încă oarbe. 

Depe Sf. lonicà apărură primii măturători. 

Pentru a doua oară, dar mult mai slab, ceva vibră în 
el la licărirea de o clipă: avea impresia de a fi reintrat deja 
in viața orașului. 

ri a va paura! à 

ar intrebarea singură îl neliniști ṣi se grăbi spre hotel. 

Hotăriri cărora le-ar fi găsit cu greu o explicație. dar 
hotăriri invariabil regretate, luate in pripă. îl făcuseră, cu 
prilejul cîtorva absente, să-și părăsească rind pe rind gur- 

15 


24 VIAȚA ROMINEASCA . 
soniera din Romana, din Maria Rosetti, din Imobiliara și 
acum o lună din 11 lunie. di) j 

incepuse să-l intereseze procesul de desobişnuire și de 
obisnuire dintre un cartier si altul. Uneori îşi spunea ri- 
zind că acelaşi lucru trebue să se petreacă cu un om prin 
viața căruia trec una după alta, insemnind însă fiecare 
ceva, mai multe femei, 

Coborise la Continental. Nu din intimplare ci dintro 
copilâne, din speranţa de-a regăsi si a-şi reimprospăta unele 
impresii de demult de tot, Piastra încă vie amintirea 
iemilor mult aşteptare, petrecute acolo cu părinţii care pă- 
răseau, pentru o lună sau două, vechiul conac al moşiei 
din fundul Olteniei. 

lernile acelea!... 

Pe atunci Continentalul era hotelul lu modă, confor- 
tabil si luxos. Işi reamintea apartamentul No. 6 pe care-l s- 
vegu întotdeauna: salonul vast cu balconul din care admira 
caii musealilor din Piaţa Teutrului si camera de culcare cu 
alcov, în putul căreia era chinuit în fiecare după amiază să 
doarmă ca orice „copil cuminte”. 

Surizind încă amintirii, Camil împinse usa ce se de- 
schise cu greu, Hall-ul pustiu, cu scaunele de trestie puse 
peste cap pe misutele cu cristalul plesnit, era luminat de 
un bec pràfuit. In locul portarului majestos de altă dată, 
cu sapcà galonatà, un biefandru somnoros îi întinse cheea. 
O chee lungă, putin ruginità, de care atirna numărul săpat 
primitiv pe un patrat enorm de metal. Acelaşi portar îi de- 
clarase la sosire, si nu frà a-şi arăta aiureala, că aparta- 
mentul No. 6 nu mai există, salonul fiind de mult transfor- 
mat într'o cameră ca si celelalte. 

Urcă incet scările depe care revirsarea roşie a covoru- 
lui dispăruse, descoperind goliciunea tacită de tocuri. 

In camera mare, cu fotoliile si cannpelele obosite, prin 
dreptunghiul larg al ferestrei deschise, acelaș cenusiu lăp- 
tos, dar parcă purificat, distilat, aproape strălucitor, curgea 
in une străvezii, luptind cu umbra ce plutea prin colțuri, 

Se rezemi de pervaz si privi în grădina restaurantului 
unde altàdatà răsuna pină noaptea tirziu vioara lui Cri- 
stake Ciolac. Scaunele cu pielea pupuità erau rezemate de 
mesele subrede pe care se întindeau în contururile cele mai 
bizare, urmele paharelor cu vin vărsate din plin si a cas- 
trounelor cu supă, prea fierbinţi, ce scorojiseră si bulbuca- 
seră lemnul, 

Privirea se plimbă pe zidurile din ce în ce mai albe, 

Storurile trase cu grije la toate ferestrele închise în do- 
sul cărora bănui atmosfera grea a nopții, il fācură să-şi 
dea sama de puritatea aerului aproape rece. Cerul era 
trandafiriu, striat de șuvițe” galbene, verzui si singerii. 

A 


a 


ŞI PE URMA. ?_ 


È 


Indată or să înceapă sà sdràngine lramvaele, sà durue 
camioanele; putin cite putin o să crească obișnuita larmă 
a orașului. 

È „Cu un gest precis si rapid trase transparentul, apoi, 
fara să-l lase din mină, rămase un moment nemișcat, cu 
ochii închiși, intro atitudine ce toată vorbea de aşteptarea 
aprinsă a unci iluminări lăuntrice pe care o trda accen- 
tuarea crescindă a surisului depe buze, Suris de deplină, de 
adincă mulțumire, Erau gesturi care în anumite momente 
reinviau într'insul aceiaşi stare sufletească, aceiasi emoție, 
legată de clipa în care le săvirșise pentru prima oară; cmo- 
tie ce se strecura din încăperi muceglite ale căror zăvoare 
mise ove e trase din cind în cind de siguranța trecătoarei 

vieri. 


(Va urma) I. Igirogiann 


Social-democratia şi evenimentele din Rusia 


Din momentul izbucnirii revoluției bolşevice în Rusia şi 
pină astăzi, conducătorii partidelor socialiste au păstrat, în 
general, față de regimul sovietic o conduită unitară. Bolşevis- 
mul a fost considerat de teoreticienii socialişti ca un capitol 
dureros, dar fatal, din istoria socială şi politică a Rusiei. EI 
nu trebue gi nu poate să fie imitat de ţările apusene înain- 
tate, Sub masca ideologiei marxiste, Rusia s'a liberat, de fapt, 
de autocratia țaristă si de regimul economic feudal. Tarà- 
nimea rusească, căreia bolșevicii i-au dat pimint, formează 
cel mai sigur sprijin al regimului sovietist împotriva tuturor 
încercărilor contra-revolutionare în genul Denikin sau Wran- 
gel. Revoluţia rusă rezolvă probleme pe care țările înaintate 
le-au rezolvat demult: problemele revoluției burgheze. Cit 
despre revoluția proletară, organizarea întregului proces de 
producţie şi circulație în vederea intereselor claselor munci- 
toare, acesta este un proces complex pe care nu dictatura 
unei minorităţi proletare, intr'o farà agrarà si inapoiatà ca 
Rusia, îl va putea duce la bun sfîrsit. Marx si Engels au arătat 
lămurit că socialismul va fi realizat în ţările industriale ina- 
intate, Socialismul presupune un capitalism desvoltat şi un 
proletariat numeros, organizat si cultivat, un proletariat con- 
stient de forța lui, dar si de marile dificultăți pe care le pre- 
zintă construirea unei nouj ordine sociale. Date fiind impre- 
jurările speciale din Rusia, experiența comunistă era inevi- 
tabilä, Ea nu trebue înlăturată cu forța, ci lăsată să evolueze. 
„Jos minile de pe Rusia sovietică“, lăsaţi această farà ina- 
poiată si frămintată de mari suferințe si mari speranțe să-și 
rezolve singură afacerile ei interne. 

Această atitudine față de Rusia — combaterea bolsevismu- 
lui în afară de Rusia, dar în același timp impiedicarea ori- 
cărei imixtiuni europene în treburile rusești — lăsa, totuşi, 
deschise o serie de alte probleme, teoretice si practice, privi- 
toare la raporturile dintre social-democratie si bolsevism. 


SOCIAL:DEMOCRATIA ŞI EVENIMENTELE DIN RUSIA 245 


Desigur, nu trebue sà se impingà, prin interventii mili- 
tare străine sau prin blocus economic, Rusia spre un natio- 
nalism exasperat si primejdios. Bolsevismul trebue lăsat să 
evolueze. Dar un marxist nu se poate mulțumi cu atit. EI 
este tentat să facă diverse prognoze asupra felului cum va 
evolua regimul sovietic. Va realiza el socialismul integral. 
inaintea Europei apusene? Acest lucru, doctrina marxistă 
nu-l poate admite. Va avea dictatura bolșevică drept urmare 
un regim democratic? Restaurarea vechiului regim mai este 
posibilă sau, în locul ci, va apărea, ca în Franța de odinioară, 
puterea absolută a unui Bonaparte? 

Ca totdeauna cind e vorba de a prevedea viitorul în do- 
meniul fenomenelor sociale, gi de data aceasta cimpul este 
deschis pentru foarte multe ipoteze. Astfel trebue menţionată 
cunoscuta controversă dintre Karl Kautsky si foarte multi 
fruntaşi social-democrati (germani, austriaci si rusi) asupra 
viitorului Rusiei sovietice. 

De „contra-revoluţie albă”, de intoarcerea trinmfatoare 
a oamenilor vechiului-regim rusesc, nu poate fi vorba, spune 
Kautsky. Restauraţia Bourbonilor a fost posibilă în Franța, 
prec citva timp, datorità intervenţiei țărilor curopene coa- 

izate contra lui Napoleon I, Şi ca sa sprijinit, în interiorul 
Franţei, pe puterea capitalului, care a înlesnit aristocrației 
refacerea marilor proprietăţi confiseate de revoluţie. In Rusia 
de azi însă, capitalismul privat este desființat. lar țările 
străine nu se gindesc să aducă inapoi „vechiul regim”, 

Dar nu cumva va trebui „dictatura proletariatului” să 
facă loe în Rusia «bonapartismului”? Kautsky nu crede nici 
în această eventualitate, pentru un motiv în aparență para- 
doxal: Bonapartismul — spune el — nu va urma după bol- 
gevism, el este însăși dictatura bolșevică. Această dictatură, 
izvorită din revoluţie, nu mai are demult nimic comun cu 
aspirațiile si interesele proletariatului și ale țărănimii, Ea 
reprezintă numai interesele unei noui aristocrații de biro- 
craţi, care împiedică orice manifestare liberă a muncitorimii 
în numele căreia pretinde că guvernează, Dictatura sovietică 
este bonapartismul fără Bonaparte. 

Dar dictatura bolşevică, cu tot planul quinquenal de as- 
tăzi — după Kautsky, aprioric condamnat să esueze — este 
incapabilă să facă din Rusia un organism economie viguros. 
Menit să ajungă la continue insuccese economice, regimul 
bolşevic nu va renunţa, totuşi, de bună voie la monopolul pu- 
terii politice. E foarte probabil că numai răscoala populaţiei 
— a țăranilor în primul rind — va zgudui temeliile absolutis- 
mului sovietic, Va fi, asa crede Kautsky, rolul proletariatului 
ca, în unire cu intelectualii si cu țărănimea, să canalizeze in- 
surectia antibolsevieà spre un viitor stat democratic. (Vezi şi 


— 


240 VIATA ROMINEASCA _ 
ultima carte u lui Kautsky „Der Bolschewismus in der Sack- 
gasse” scrisă in 1930), 

Cu totul altfel vede sfârsitul bolsevismului social-demo- 
eratia rusească (mensevicii), In polemica pe care teoreticienii 
menșevici emigrati (ca, de exemplu, Th. Dan) o due impo- 
triva lui Kautsky, ei insistă asupra faptului că posibilitățile 
democratice din Rusia nu trebue exagerate, Ţăranii au fost 
asa de mult harfuiti de rechizitii si de colcctivizàri forţate, 
incit ei pot fi oricind mobilizati de o acţiune contru-revoluția- 
narà „bonapartistă”. Nu democraţia li interesează pe țăranii 
ruși. ci proprietatea pămintului; nu libertatea politică, ci li- 
bertatea economica, dreptul de a-și gospodări aşa cum In- 
teleg ci bucata de pimint pe care le-a dat-o revoluția. Cum 
Sar putea susține ci Rusia se află deja în „faza bonapar- 
tistà"” cind tocmai cciace a înlărit domnia lui Napoleon | în 
Franţa post-revolufionarà, consolidarea proprietății ţărăneşti 
asupra pămîntului cistigat prin revoluţie, este departe de a fi 
reulizată în Rusia! Rascoale țărănești în Rusia nu inseamnă — 
spun mensevicii — democraţie, ci înlocuirea „dictaturii pro- 
letariatului” cu o altă dictaturà, bonapartistà sau fascistă, 
sprijinită de tiranimea usa de insetatà de ordine si de sigu- 
ranta proprictăţii individuale, 

Asemenea controverse leoretice, care încearcă să prevadă 
viitorul politie al Rusiei făcînd apel la istoria revoluțiilor 
demult trecute, par, uneori, preocupări oțiouse. Nu sa jonglat 
cumva prea mult cu comparatiile istorice? Nu s'a abuzat de 
analogia dintre revoluţia rusă si revoluția frunecză? Ducă am 
admite, cu Th. Dan, cà Rusia de astăzi se află, nu în faza „dic- 
laturii bonapartiste”, ei în aceea a „dictaturii jacobine”, n'am 
face, evident, un mare pas inainte în înțelegerea evenimen- 
telor din Rusia. Si, totuşi, loatii această discuţie leoretică are 
ca punet de plecare o chestiune practică, de ecu mai mare 
importanţă pentru politica social-democratà rusească, 

Intrebarea care se pune este următoarea: ce trebue să 
facă social-democratii ruși (pe care. desigur, bolşevicii n'au 
reuşit să-i extermineze) in cazul unei răscoale țărănesti în 
Rusia? Kautsky erede că, date fiind perspectivele democra- 
lice ale unei asemenea răscoale, social-democratii rusi trebue 
să ia conducerea mișcării ţărăneşti. Mensevicii ruşi cred dim- 
potrivi, că o eventuală răscoală țărănească în Rusia ar duce 
la ..contra-revolutie bonapartistă” si, prin urmare, social-de- 
mocrafia rusească nu trebue să sprijine cu nici un preţ o ràs- 
coală țărănească. Tot ce pot face mensevicii e să lupte, în ca- 
drul sistemului uetual si atât cât e posibil intro farà lipsită 
de libertate politică, pentru „democratizarea sovietelor”, pen- 
tru recistigarea drepturilor politice de către massele popu- 
lare, Social-democratia rusească trebue să îndemne pe mun- 
eitori să utilizeze toate mijloacele de presiune — greve, de- 


Jro 


____ SOCIAL:DEMOCRAȚIA SI EVENIMENTELE DIN RUSIA 247 


monstratii, ete. — ca să sileascà guvernul să renunțe la dic- 
latură. 

Ne întrebăm: este această „democratizare a sovietelor” 
posibilă? Dacă profetiile sint permise, atunci „bonapartismul” 
de care se tlem mensevicii pare mult mai probabil si decât 
„democratizarea sovietelor”, si decit mişcarea țărănească de- 
mocraticà pe care o aşteaptă Kautsky. 

Această atitudine a social-democratiei ruseşti — refuzul 
de a sprijini revolta în contra bolsevismului, de teama „unui 
rău maj mare“, este, în general, aprobată de social-democra- 
tia europeană. Karl Kautsky a rămas izolat — sau aproape — 
pe poziția contrarie: lupta contra bolsevismului şi pentru de- 
mocratie, dusă împreună cu țărănimeu. Nu trebue să uităm a 
adăoga că şi Kautsky este de părere că mensevicii nu trebue 
să provoace o revoltă impotriva bolsevismului. EI îi îndeamnă 
numai so sprijine dacă se întimplă să izbuencascà, indrep- 
tind-o către democrație, 

Controversa dintre Kautsky si mensevicii ruşi (dintre 
care, totuşi, Axelrod, mort în 1928, împărtășea concepția lui 
Kautsky) are ca obiect atitudinea viitoare a social-democra- 
fiei rusești, conduita ei în cazul unei răscoale țărănești spon- 
tane, Această controversă care datează de mulţi ani coexista 
pinà anul trecut cu cel mai perfect acord in ce priveste sensul 
general al revoluţiei ruseşti, considerarea ei, cu toate for- 
mulele si aparențele socialiste, ca „revoluție burgheză-țără- 
neascà”, 

Acordul acesta a fost, în timpul din urmă, turburat de 
opinia contrarie a lui Otto Bauer, cunoscutul teoretician al 
socialismului austriac. In primul volum apărut al ultimei sale 
opere „Kapitalismus und Sozialismus nach dem Weltkrieg”, 
Otto Baner, impresionat de primele rezultate ale planului de 
cinci ani, se arată optimist în ce priveşte reuşita finală a pla- 
nului sovietice si d socialismului in Rusia. Țările industriale 
din Europa si America — spune Otto Bauer — vor merge, în 
orice caz, spre socialism pe drumuri diferite de cele pe care 
merge bolsevismul rusesc, Dar reuşita socialismului in Rusia 
va spori mul! inerederea în socialism a muncitorimii apusene. 

Intr'un articol recent Otto Bauer, provocat de obiecțiile 
pe care numeroși socialisti le-au adus concepției sale asupra 
perspeetivelor socialiste în Rusia, formulează precis această 
concepţie. (V. „Der Kampf” din Decembrie 1931; Otto Bauer: 
Die Zukunft der russischen Sozial-democratie), Cum arată si 
titlul, Otto Bauer este preocupat în acest articol de atitudinea 
social-democratiei ruseşti fata de efortul industrial al actua- 
lului regim sovietic, Otto Bauer mărturisește că şi-a schimbat 
în timpul din urmă concepția asupra revoluției ruseşti, 

in timpul „comunismului de răzhoi” ca si în timpul 
Nepului, el păstra convingerea că revoluția rusească este, în 


zis VIAȚA ROMINEASCA — 


ultimă analizà, o revoluție burgheză si că bolsevismul va 
duce, după un oarecare ocol, la o democraţie țărănească, Dar 
rezultatele primilor trei ani ai planului de cinci ani l-au dus 
la concluzii mult deosebite. 

„Trebue să recunoaştem astăzi că revoluția rusă n'a dis- 
trus numai resturile feudalismului, ci construeste elemente 
esențiale ale unei ordine socialiste”, Otto Bauer recunoaşte 
că industrializarea Rusiei nu se face fără multe sacrificii si 
suferinfe. Dar dacă opera de construcție a bolsevismului nu 
va fi paralizată de turburàri interne sau de războaie, dacă 
perioada critică a privatiunilor populaţiei va fi trecută, expe- 
rienta rusească va reuși. In cazul că împrejurările permit Ru- 
siei citiva ani de liniștită activitate constructivă, bazele teo- 
nomice ale socialismului vor putea fi aşezate. După înfăptui- 
rea noului regim economie rimine însă de întreprins opera de 
„desăvirşire” a socialismului, prin introducerea regimului po- 
litic democrație. Democrația care, în țările apusene, este 
punctul de pleenre nl socialismului, în Rusia va fi deabia 
punctul de ajungere, încoronarea edificiului socialist. Căci 
marele şi adesea durerosul efort pe care-l fac în Rusia mus- 
sele muncitoreşti si ţărăneşti, pentru a erea industria si a in- 
dustrializa agricultura, faee necesară o conducere dictatorială, 
Numai dictatura, expresie, ca totdeauna, a echilibrului între 
clasele sociale, poate impune si țăranilor si muncitorilor sar- 
cini care nu satisfac interesele lor momentane, A cere ince- 
tarea dictaturii înseamnă a paraliza opera constructivă a dic- 
taturii proletare din Rusia, De aceea social-democratia rusă, 
căreia i se rezervă mai tirziu, după ce planul comunist va fi 
realizat, marele rol de a obține democratizarea Rusici, nu are 
pentru moment în Rusia nici un rol, Ea nu trebue să Inrbure 
deocamdată munca pozitivă a regimului comunist. 

Optimismul lui Otto Bauer în privința reuşitei planului 
de cinci ani si a socialismului în Rusia întimpină o serioasă 
opoziţie din partea teoreticienilor social-democrafiei rusești, 
Ultimele articole ale lui Th, Dan (in „Der Kampf” din Fe- 
bruarie 1932) si R. Abramovici (în „Die Gesellschaft” din Fe- 
bruarie 1932) expun lămurit punctul de vedere al mensevici- 
lor, Mai aproape mult, de data aceasta, de Kautsky decit de 
Otto Bauer, Dan și Abramovici sînt foarte sceptici în ce pri- 
veste succesul marelui proect economic: al Sovietelor, Acest 
proect, spun mensevieii ruşi, trebue, în intenția autorilor lui, 
să se realizeze foarte repede. Căci el intimpinà marea rezis- 
tentà a țărănimii care nu se lasă deloc transformată într'un 
proletariat agricol, supus dictaturii comuniste. Tarinimea 
trebue — spune Abramovici — desființată, în ce priveşte ca- 
racterul ei de clasă socială distinctă, în timp de cîțiva ani. 
Numai asa — aceasta o recunose si bolşevicii — planul co- 
munist poate să reuşeascii. Dar această incercare violentă de 


SOCIAL:DEMOCRATIA ŞI EVENIMENTELE DIN RUSIA 249 


desființare a unei clase sociale de 100 milioane de indivizi, 
clasă care impiedicà drumul spre socialism, mensevicii nici 
n'o aprobă si nici n'o cred posibilă. Ei vor, dimpotrivă, să se 
preintimpine, printr’o politică impăciuitoare faţă de inte- 
resele şi de mentalitatea țărănimii, aruncarea ci în braţele 
conlra-revoluţiei, 

Dar chiar in domeniul industriei, planul de cinei ani In- 
timpină dificultăţi mari, El a reuşit să sporească, nu in mā- 
sura dorită, dar totuși, într'o măsură apreciabilă, producţia 
„industriei grele”, dar industria pentru necesităţile consuma- 
tiei n'a făcut nici un progres, (Kautsky crede că preferința 
acordută „industriei grele” sv explică prin criterii de ordin 
militar). De altfel intreg efortul de intensificare a productiei 
industriale se întemeiază in Rusia pe cea mai barbară sub- 
consumatie si subalimentare a masselor populare, E deajuns 
să se amintească unele cifre: 44% din venitul național al unei 
DI asa de sărace ca Rusia este destinat neumularii capiti- 

iste, sporirii producţiei industriale, Cota acumulării nu trece, 
în țări în care venitul national este de patru si chiar de zece 
ori mai mare ca în Rusia, de 8 gi 10 procente. Privatiunile du- 
reroase ale populaţiei vor trebui, după conducătorii Rusiei, să 
ia sfirsit atunci cind se va putea acorda atenție si industriei 
producătoare de articole de consumatie. Dar mensevicii cred 
că producția acestei ramuri industriale — a cărei sporire este 
rezervată unui viitor depărtat si problematic — ar servi nu la 
satisfacerea necesităților populației rusești, ci la exportul 
menit să plătească maşinile importate. de care industria ru- 
seascà simte o nevoie tot mai mare. 

In ce priveşte rolul şters pe care Otto Bauer îl recomandă 
social-democratiei ruseşti, pină când se va pune chestiunea, 
astăzi prematură, n democrației, menseviciii îl resping cate- 
gorie. In ipoteza, verosimilă după Otto Bauer, că actualul ca- 
pitalism de stat al Rusiei va reuşi să organizeze viața ccono- 
mică a țării prin metode dictatoriale, că belșugul si multumi- 
rea vor apărea în Rusia, unde vor găsi social-democraţii ruși. 
în jurul lor, entuziasmul necesar luptei pentru „desâăvirşiresa 
democratică a socialismului”? Și cum ar putea un partid care, 
poate zeci de ani va fi încetat orice activitate, să renască din 
cenuşe — ca să lupte pentru socialismul democratie (de fapt 
singurul socialism adevărat) intro farà pe care dictatura a 
făcut-o fericită? Social-democratia rusească, dacă vrea să mai 
existe, trebue, nu să aştepte un viitor problematic, ci să lupte 
astăzi, prin toate mijloacele care-i stau la indeminà, pentru 
renunțarea la ut arabii utopice si distrugătoare de energii, 
împăcarea muncitorilor cu țăranii, democratizarea Rusiei, 

Atitudinea social-democratilor rusi este dictată, desigur, 
de convingerile lor teoretice, dar si de dorința de a păstrau 
partidului lor — pe care împrejurările l-au scos din rindul 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


factorilor politici efectivi — un rol mai puțin şters în des- 
fisurarca evenimentelor ruseşti, Este însă interesant de 
constatat că opihiile lui Otto Bauer despre bolsevism si social- 
democraţie nu sint impàrtàgite nici de socialisti de talia unui 
Friedrich Adler, Secretarul Internaționalei socialiste publică 
in revista „Der Kampf”, numărul din Ianuarie 1932, un foarte 
important articol, în care — imediat după publicarea arti- 
colului lui Otto Bauer în numărul anterior al revistei — ia 
atitudine faţă de părerile acestuin. 

După Friedrich Adler, planul de cinci ani si întreaga po- 
litică a lui Stalin nu izvorăse din necesităţi economice, ci din 
nevoia dictaturii bolşevice de a găsi o ieşire dintr'o situație 
politică greu. Bolgevismul sa intemeiat, în faza leninistă, pe 
speranța in revoluția comunistă mondială. Lenin n'a uitat 
niciodată că Rusia este o farà înapoiată. Intro singură țară 
înaintată să triumfe socialismul, si Rusia — spunea Lenin — 
se va preface, dintro farà „exemplară” intro țară ,.intîr- 
ziută” din punct de vedere socialist, 

Revoluţia mondială n'a izbuenit, Dar nu sar putea in- 
fâptui socialismul „intro singură țară”, in Rusia? La această 
intrebare răspunsul lui Lenin — ca si răspunsul de azi al lui 
Trotzky — este categoric negativ. Dar Stalin vede lucrurile 
altfel. Revoluția comunistă mondială nu a izbucnit; Rusia 
este un stat agrar inapoiat, in care lipsese condiţiile indis- 
pensabile realizării socialismului. Dar aceste condiţii — pe 
care În Apus le-a creat burghezia timp de decenii: industria 
desvoltată, proletariatul numeros, le va crea in Rusia dicta 
tura proletariatului. „Pentru a ajunge la socialism, trebue in- 
dustrie puternică? Ei bine, vom crea noi această industrie — 
și o vom crea cu o repeziciune uimitoare”. Aceasta este noua 
orientare stalinistă a politicei comuniste. 

Dar spune Friedrich Adler — înființarea unei puter- 
nice industrii, întrun limp vertiginos, nu se poate face într'o 
jură lipsită de capital cum este Rusia, fără a impune popu- 
latici in general si lucrătorilor, in special, un regim aspru: 
lipsă de libertate, grele privatiuni materiale, Cat va dura a- 
cest regim? Nu se ponte preciza. Va reusi experienta planu- 
rilor economice? Nu se poate afirma decât că ea are de lup- 
tat cu uriașe dificultăţi. Dar un lucru e sigur: că ceeace co- 
muniștii ruşi numese drumul spre socialism, seamână foarte 
mult cu ceeace Karl Marx a numi! drumul spre capitalism, ,,a- 
cumularea primitivă”, Si intr'o parte, şi într'alta, găsim Feciasi 
desvoltare industrială făcută pe sama infometàrii şi aservirii 
muncitorilor. E drept că in Rusia lipseşte capitalismul pri- 

‘vat, dar nu trebue uitat că si în țările apusene „acumularea 
primitivă” s'a făcut cu ajutorul insemnat al puterii Statului. 
Capitalistii — spunea Karl Marx — au folosit puterea Statu- 
lui, ca să grăbească procesul de transformare a producției 


SOCIAL;DEMOCRAȚIA ŞI EVENIMENTELE DIN RUSIA 2% 


feudale in producție capitalistă si să scurteze tranzitiile, Dic- 
tatura de astăzi din Rusia îndeplineşte, prin răpirea libertăţii 
muncitorilor, aceiași funcţiune socială pe care o îndeplinea 
puterea de stat în primele timpuri ale capitalismului. Lipsa 
de libertate a muncitorimij ruseşti — căreia i s'a răpit inde- 
pendenta sindicatelor, ca si dreptul Iuerătorului de a-şi alege 
locul de muncă — munca de noapte, salariile de foame, ete., 
toate acestea amintesc epoca cca mai tristă a exploatării capi- 
taliste, 

„Experiența stalinistă este industrializarea prin acumu- 
larea primitivă fără colaborarea capitalistilor particulari”. 
Planul de cinci uni poate să reuşească sau nu. Dar nici reu- 
sita lui nu insamnă încă socialism, nici insuccesul n'ar insem- 
na falimentul socialismului. Căci socialismul marxist ware 
nimic a face cu crearea dintr'odatà, cu prețul sacrificării 
muncitorimii, a unei industrii Intr'o țară innpoiatà. 

Friedrich Adler crede că Otto Baner nare dreptate cind 
neagă social-democraţiei ruseşti orice rol actual in Rusia, Sa- 
cialistii ruşi trebue să lupte, nu pentru răsturnarea sistemu- 
lui sovietice, ci pentru democratizarea lui. Ei trebue în pri- 
mul rind să lupte pentru obținerea independentii sindicatelor, 
căci numai acestea ar putea obține condiții mai bune de viață 
pentru muncitori. 

Urmărind aceste diseuţii, în care socialisti ce nu pot di- 
socia socialismul de democraţie vorbese de soarta demoera- 
tiei in Rusia, nu poţi evita citeva reflecții melancolice, Rusia 
wa cunoscut niciodată libertatea si democrația: autocraţia TA- 
rilor a pregătit terenul pentru absolutismul „dictaturii prole- 
tare”. Parlamentarismul si democraţia aparțin în Rusia unui 
viitor despre care nu putem spune nimic precis. Şi totuşi, re- 
volutia din Martie 1917 a desteptat multe speranie de viaţă 
democratică, Dar mensevicii, social-democratij care înainte 
de război cereau acordarea dreptului de coaliţie pentru mun- 
citori si luau parte activă la slabele începuturi de viaţă par- 
lamentarà ale Dumei, erau chiar de atunci eclipsati de pro- 
paganda violent revoluționară a bolşevicilor, 

După revoluția din Martie 1917, bolşevicii reusese sã cig- 
tige pentru politica loviturilor de Stat părţi mari din armată 
— „țărănimea în uniformă” — si din massele populare, care 
nu aşteptau dela noul regim democrația, ci „pămint si pace”, 
Nu serupulele perfectului democratism al mensevicilor si al 
socialistilor revoluționari au triumfal, ci lipsa de orice 
serupule a bolsevicilor, care, ajunsi la putere, renunță la ràz- 
boi si acordă țăranilor pămîntul. Curajul lui Lenin si Trotzky 
de a lisa fara la discretia armatei germane se sprijinea pe 
speranța, pe siguranța revoluției comuniste extinse în toată 
Europa. Revoluţia nu sa generalizat — dar cei care nu avut 
această iluzie, cei care n'au cintàrit evenimentele cu prea 


ze VIATA ROMINEASCA a 
multă luciditate, ci sau lăsat antrenați de entuziasmul luptei, 
au cîştiga! puterea si au reușit so păstreze. Curajul de a risca, 
curajul de u făptui repede, curajul de a greşi, toate formele 
curajului revoluționar au înlesnit bolşevicilor victoria, Men- 
sevicii, între care găsim figuri atit de remarcabile ca Axelrod, 
Plechanow, Martow, partidul care se inspira din metodele sò- 
cialismului occidental, a fost în Rusia dela început o plantă 
exotică. Fără contact eu massele țărănești, reprezentind un 
strat foarte subțire de muncitori calificați, luptind pentru re- 
vendicări uvriere, dar refuzind, în 1905, să participe la un e- 
ventual guvern revoluționar „ca să nu fie împinși la măsuri 
socialiste premature”, — menşevicii erau prea cireumspecti, 
prea prudenti cu să poată dirija evenimentele într'o țară si 
intr'o epocă care cereau si altceva decit prudenţă, Din teama 
excesivă de a nu face rău, ei au ajuns, cum se întimplà ade- 
sea, să nu poată face nimic, 

Nu cumva social-democratii ruși care discută astăzi la 
Berlin sau Viena asupra „democratizării sovietelor” îşi fac si 
azi iluzii prea mari asupra perspectivelor democratice din 
Rusia ? Nu, desigur, după atitea experienţe, ei nu-și mai fac 
iluzii. Asteaptà vremuri favorabile si privese cu ochi critici 
evenimentele din Rusia. Isi vor fi zicînd, studiind istoria re- 
volutiilor burgheze din apusul Europei, că democrația este u- 
desena fructul tardiv ul acestor revolutii. La 1789 sa procla- 
mat în Franţa principiul libertăţii gi al egalității — si apros- 

e un secol a trebuit să treacă pină ce, după regimuri monar- 

ice mai mult sau mai putin absolutiste, republica a Ii-a a 
introdus defintiv democraţia. Democraţia este încă un produs 
specific occidental. Însăși elicheta „social-democrat sună ca 
o ironie în Rusia, unde socialismul n'a putul fi un factor po- 
litie activ decit renunfind la democratie, 

In ţările agrare înapoiate, în care muncitorii industriali, 
o minoritate de recentă origine rurală, sint adesca lipsiţi de 
cultură, în care massele ţărăneşti nu cunose încă alfabetul 
(sau cunose numai alfabetul), adeseori, democrația nu ponte 
fi o realitate. Ea este, in schimb, o realitate greu de înlăturat, 
în țările inaintate. Nu în țările industriale înaintate au putul 
să apară, după război, regimuri de dictatură. 

'edem astăzi cum într'o farà industrială ca Germania. cu 
loată criza si mizeria celor 6 milioane de muncitori fără tu- 
cru, social-democratia pierde, în mică parte, aderenti in fa- 
voarea comunismului, dar rămine totuşi un bloc puternie 
menit, probabil, să conducă cu succes rezistența împotriva 
hitlerismului. Partidele burgheze se macină și— afară de 
centrul catolic — dispar aproape în fata hitlerismului. Dar 
social-democratia germană, otelità în lupte palitice care alcă- 
tuese o parte însemnată din istoria Germaniei în ultimele şase 
decenii, nu va putea fi înfrintà, Muncitorimea germană — ca 


a, 


SOCIAL:DEMOCRATIA ŞI EVENIMENTELE DIN RUSIA 258 


$i cea apuseană în general — a beneficiat suficient de foloa- 
sele democraţiei, ca să știe s'o pretuiascà si s'o apere, 

Social-democratia rusească nu va asculta, desigur, pe 
Otto Bauer, care îi cere să capituleze in fata comunismului, 
să nu-l turbure în dificila lui operă constructivă. Dar, evident, 
va mai trece încă multă vreme pină cind se va putea vorbi 
in Rusia de democraţie. Socialismul internaţional trebue să-şi 
concentreze astăzi sfortàrile pentru apărarea democratiei în 
Europa apuseană si ir intelegerea între popoarele euro- 
pene, în primul rind între Franţa şi Germania, Căci si in Ru- 
sia, democrația va putea fi introdusă cindva numai prin pre- 
siunea morală a unei Europe democratice unite, 


Alexandru Claudian 


Cînt omul: 


Il slăvesc pe-al visului si-al faptei vistiernic!... 


Cint omul ce paseste aspru, apăsat, puternic 
De-i răminen piatră urma pasului 
Şi peste vreme, unda glasului... 


Cint omul ce cu vrere năvalnică, largă 
Veacului îi porunceste 
Impărăteşte 
Şi ca un ne 
u deget de foc 
l-arată calea pe care să meargă... 
Cînt omul ce crincen se smulge din cruce 
Şi ştie ce vrea şi unde se duce... 
Cînt omul cu pas de.fulger şi piatră, 
Omul care pe unde trece 
Face totul să i se piece 
Si 'n închinare idolatrà 
Lumea 'n cutremur să glasue: iată-l! 


Şi legile străvechi le impleteşte într'o nouă lege 


Vrind să fie căpetenia, lată! 
Multimilor mari 
Dintre cari 

Uriașe călăuze omenirea-si va alege... 


* Din volumul „Printre oameni în mers" care va upirea în cursul 


acestui an, 


VERSURI 256 


Cint omul oceanic, solar şi mànos 
Pe car' femei cu solduri tari, cu carnea trează 
Il pîndesc, îl visează 
Ca pe un despot, ca pe-un rege, 
Din îmbratisarea-i zdrobitoare sà lege 
Si să nască 
In zbateri păgine, 
O nouă semintie, iute, vitejească, 
Cu pași flăminzi 
De izbînzi, 
Cu pasi trufasi, 
Uriasi — 
Pentru prăpastiile dintre vis si 'ntre pine, 
Pentru furtunateca pace de mine, 
Pentru bătăliile crunte, de mîne!... 


Bradul 


In zădui, pe a craterului vatră, 

Subt sulițe stirbe de vinturi ce latrà 
Ruptu-şi-a drum îndărătnic prin piatră... 
Şi, lacom de soare, şi svelt şi stingher, 
Ca din rădăcini enorme de fier, 

Din trindavă lavă bolnavă, 

Fără zor şi zăbavă, : 

Drept, dornic, crescut-a spre cer, 

Subt fulgere fără de numár, 

Sus, pe-al vulcanului umăr... 


Intre vrere şi tăgadă 


Intre vrere şi tăgadă — rupt, 

Şi 'ntre cutezante si datine, 

Calc singur pe drumuri ce 'ncep, dedesupt 
Lumea pîn' la capăt s'o clatine... 


S 


SPRE te VIATA ROMINDASO, 2 R 


y ae VERSURI 257 
Si 'nire vatră si dàrmare — vrînd In 
După crincena trupului lege-ne, È i-as fi vrut cit stejarii sà crească, 
Vrea cuiburi de fiacàri gindu-mi flămind ă le-aud cum fosnesc, să le văd cum se coc, 
Peste vreme şi hăuri să legene... Grele de roadă cerească, 

Cucuruzele mele de foc, 

Intre culme şi prăpastie — zburd Cucuruzele mele de foc... 
Dincolo de pila şi gel, i à SE o 
Cu mine tot mai crud, tot mai orb, tot mai sur . 
Vreau inima-mi doar pentru alții sà sîngere... Aruncà-ti fluerul!... 


Arunca-ti fluerul de soc ori salcă 


Farà parinti si urmasi... Şi pleacă de-acum 
-— Aspru, sprinten, spornic, la drum... 
Fără părinți şi urmași, — Şi mergi bătindu-l voiniceste, 
Fiu sint întreg al timpului meu... Că de mai stai uituc pe loc, 
Rănile rupte de vajnicii-i paşi Veacul cu-al lui mers de foc, 
Singeră 'n mine mereu... In picioare te calcă — 


Si te striveste! 
om an arnon eg S Cine nu poate răsbate 'nainte 
Sri ziar Haine, , Piere subt călciiul fierbinte 
Cu haina-i de flacări mă 'mbrac... Al celor ce trec şi înving... ; 
Adună-ţi puterile ca pentru ring, 
La viag sì temeri desarte... 
A , > ii gata la toate, 
Dintru ’nceput de ’nceput De lupta aceasta scàpa nu se poate, — 
= E luptă ce se dà pe viață si moarte!... 


Dintru 'nceput de 'nceput 
Aici să ramîn as fi vrut, 
Cu veacul sà cresc si s'ascult, Impotriviri 
Cum cîntă, cum cîntă mereu îs 


gest pret N Sì ne ntre mă muşcă si mà clatinà 


i ne 'ntrerupt îmi schimbă 
gindurilor limbă... 


Pe-ogorul de jar asudind Mi-a ajuns ràzmerita — datinà?!.. 


Plugul as fi vrut să-l împlint 


Flămînd, SA M' asamăn, Doamne, cu minerul, 
In pămînt, — — Ce neputindu-şi înhàta de git tiranul, — 
Cu bivolii vrerilor aspre brăzdind Ridică, incruntat, ciocanul 
Din nimic spre nimic, Si-amenintà cerul... 


Pină'n adîncuri de-adînc să-l despic... A. Cotrus ` 


17 


Politica Petrolului Romînesc 


1. Istoricul şi însemnătatea mondială a petrolului 


Ca si cărbunele, petrolul a fost cunoscut din cca mai 
veche antichitate. 

In Geneză — sau Cartea Facerii — se vorbeşte de un 
bitum (asfalt de petrol) care a servit la construcțiunea Tur- 
nului Babel. e 

Distrugerea Sodomei si a Gomorei este atribuită, stiin- 
{ificeste vorbind, unei erupții de petrol, care a aprins apoi 
intreaga regiune. „Căci, serie Geneza, toată valea Tordanu- 
„lui era presărată cu puțuri de petrol; iar cînd Abraham 
„privi spre Sodoma sau Gomora a văzut ieşind din pămint, 
»flacari si fum, ca dintr'un cuptor”: 

Cultul lui Zoroastru — al adoratorilor focului, a luat 
naştere în peninsula unde se găseşte azi Baku. 

Plutare în „Viaţa lui Alexandru cel Mare” serie: 

„Străbătind fara  Babylonului, eroul sa minunat, in 
provincia Ebactan, de o prăpastie din care iesau valuri de 
„flăcări. El văzu mai departe un izvor de ţiţei aşa de pu- 
„ternic, încât el formase în apropiere un uriaş lac negru”, 

In timpul evului mediu petrolul e un medicament. Din 
secolul al XVI-lea el începe a fi întrebuințat ca mijloc de 
producere a luminii. Chinejii si Indienii îl intrebuintau ca 
combustibil din timpuri imemoriabile, In Hominia, scrie 
profesorul lorga: 

„Puţuri de petrol, din care se extrăgea un lichid cu 
„care țăranii îşi ungeau căruțele, sint pomenite din secolul 
„al XVil-lea, în ţinutul Bacăului”. 

La 1840 sa încercat in Muntenia prima extragere in 
mare la Pacureti (Prahova). 

Dar, adevărata importanţă a petrolului nu fu descope- 
rità decît în 1858, cind colonelul Edouard Drake, vrind să 
sape la Titusville, în Statele-Unite, un put pentru a extrage 
apă sărată, s'a trezit cu o erupție formidabilă de ţiţei, care 
era să-l înece pe el si pe toți lucrătorii. Colonelul american 
a cerut să se facă analiza lichidului asa de supărător si greu 
mirositor, Chimisti au recunoscut petrolul străvechi si au 
demonstrat că, cu o ușoară distilatie, el sar putea întrebuința 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC 259 


la luminat, în locul uleiurilor vegetale întrebuințate pină 
atunci. 


Interesant este, după cum documentează d. Inginer T. 
Dobrescu într'o recentă lucrare a sa, că exact la aceiaşi e- 
pocă, în Rominia se puneau bazele industriei rafinajului de 
petrol, nicăeri cunoscută. 

Un anume Mehedinteanu, împreună cu profesorul A- 
lexandru Marin sì farmacistul curții Steege, incepuse si 
studieze petrolul de la Picureti, extras de un anume Pă- 
curefeanu. In alambicul său, în care prepara de obicei e- 
sente de flori, farmacistul Steege distilà cel dintii lampant 
din Romînia și poate din lume, lampant care arse foarte 
bine într'o veche lampă de ulei. Increzător în noul produs, 
Mehedinteanu luă parte la licitaţia pentru luminarea Bu- 
curestilor şi se angajà a întreține felinarele cu 335 lei 
pe an, cînd concurenţii care se serveau de uleiuri vegetale, 
cereau 600 de lei, 

Cu ajutorul unuia Moltrecht din Hamburg, construi în 
1857 o rafinerie care producea 2710 tone pe an si a costat 
80.000 de lei. 

Astfel, capitala Rominiei avu cinstea de a fi cel dintii 
oraș din lume luminat cu petrol, fiind, în acelaşi timp, leagă- 
nul răfinajului. 

„Imediat după aceste descoperiri exploatarea petrolului 
ia proporţii uriaşe, 

In anul 1859 producţia este de abia 605 tone, pentru cu 

după 71 de ani să ajungă la 200.000.000 tone. 
„__ Privind situaţia de azi, trebue să ne dăm sama cit a 
influențat de mult viața mondială, descoperirea petrolului, 
mai ales după ce către sfirşitul secolului al XIX-lea Beau de 
Rochas reluind experienţele abatelui Hautefeuille şi ale lui 
Lenoir, construi un aparat, motor cu combustiunea lentă, 
în care forța motrice era produsă prin arderea unui ames- 
tec detonant de gaze de petrol si aer comprimat. 

Desvoltarea pe care a luat-o petrolul în omenire a in- 
trecut orice prevederi. El este azi izvorul de energie si de 
viatà al industriei si al transporturilor terestre, maritime si 
“aeriene, 

In 1929 se găseau în mişcare 32.000.000 de automobile 
şi 41% din forța motrice n lumii era produsă prin arderea 
petrolului şi a derivatelor sale. 

„Cine are petrol va avea stăpinirea mărilor prin păcură, 
„Stăpinirea pămîntului și a cerului prin benzinele uşoare- 
„stăpimrea continentelor prin petrol lampant și motorină, 
„stăpinirea lumii prin puterea financiară legată de mate- 
„ria cea mai prețioasă, mai dominatoare a planetei chiar 
„decit aurul”, 

Aceste cuvinte pronunţate de d. Henry Bérenger, în 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


1919, după ce fusese Comisarul Guvernului Francez pentru 
sog ne arată însemnătatea pe care Franţa o dà petro- 
ui, 

Același, vorbind după Încheierea păcii, spunea: 

„Dacă am fost victorioși, am fost pentru că nici un mo- 
„ment, armatele noastre nu au fost lipsite de benzina care 
„le-a dat posibilitatea de a fi pretutindeni în același timp, 
„ca să dăm bătălia în condiţii superioare”. 

După încheierea armistiţiului reprezentanții guverne- 
lor aliate sau reunit la Londra. Luind cuvintul în numele 
cabinetului britanic, întrun moment cînd faptele războiu- 
lui erau încă prezente în mintea tuturor, Lordul Curzon a 
declarat: 

„Istoria viitoare va puten span că aliaţii au fost duși 
spre victorie pe valuri de petrol”. 

lar din tabăra invinsilor, Ludendorff mărturisea astfel, 
în memoriile sale, scopurile campaniei împotriva Ro- 
miniei: 

„De oarece Austria nu putea să ne furnizeze destul pe- 
trol si pentru că toate sfortiirile pentru mărirea producţiei 
rămineau fără rezultat, stăpinirea zăcămintelor Rominici 
era pentru noi o chestie vitală. 

„lotuşi, chiar după ocuparea ci, chestiunea carburan- 
ților a rămas mereu grea. Ea ne dădea mereu mari griji si 
mari greutăţi atit pentru conducerea războiului cât si pen- 
tru viața industrială. Din fericire după pacca de la Brest- 
Litowsk, am putut pune stipînire pe petrolul din Caucaz, 
ceeace ne-a deschis în sfirgit, perspective mai favorabile”, 


2. Repartiția petrolului în lume 


Preţioasa substanță a petrolului nu este distribuită în 
mod uniform pe glob. Ţările vechi: Anglia, Franţa, Germa- 
nia, care au fost favorizate prin zăcăminte de cărbuni se 
găsesc pare-se prin o justă compensatiune, lipsite de petrol. 
Această situatiune devenea ingrijitoare pentru țările cele 
mai bogate si mai vechi si de aceea de la sfirşitul veacului 
al XIX-lea si pini azi, o luptă continuă s'a dat intre diferite 
organizatiuni financiare americane, engleze, olandeze şi 
mai tirziu franceze pentru a acapara fie zăcămintele, fie 
desfacerea petrolului si a produselor sale. O literatură in- 
treagà, foarte interesantă, descrie luptele acestea, în apa. 
rentà paşnice, dar care de multe ori au provocat crime, re- 
volutii si războae, Exemplul Mexicului este concludent. 

ohn Rockfeller, creatorul luni Standard Oil, Henry Det- 
terding conducătorul lui Royal Dutch şi alții sint astăzi tot 
asa de cunoscuţi ca si marii generali ai istoriei, care au con- 
dus mari bătălii. lar operaţiunile lor financiare pentru a 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC 261 


“căpăta supremaţia sint denumite de Camille A mard, un 


bun cunoscător al chestiunii: Bătălia dela M Bătălia 
de la Mossul, Bătălia de la Djambi, Armistițiul de la San 
emo. 
Care este azi situatia? 
Producţia totală a petrolului a fost în anul 1930 de: 
195.000.000 tone sau 19.500.000 de vagoane. Ea se împarte 
pe continente, astfel: 


America de Notd.....u. dg... + 129.000.009 

America de Sud .. ,.,.,.. i "20.001.008 a 
Dero IM ERO a AN ITA 25.000.000 „ 
ibn e ele et resa 14000000 | 


IRR Lie AT 260.000 


Total TOTI Tese 


Astfel Americele furnizează 79.80% 
continente numai 20.40%. % pe cind celelalte 


3. Petrolul în Rominia 


Rominia cu producţia ei de 5.744.000 tone în 1930, re- 
prezintă abia 2,05% din produefia mondială. Ea contribue 
insă cu 10,47% la consumafia Europei şi 7,9% la exportul 
mondial, care în 1930 a fost de 48.000.000 de tone. 

Această roductie s'a ridicat în 1931 la 6.600.000 de to- 
ne, dia care sau esporta 4.500.000 de tone. 

erea producţiei este constantă, de la an la , de 
E A mondială incepind din 1929 a scăzut si deli pra 
cauza crizei preţurilor ar fi trebuit să influenţeze înspre 
scădere, 

Faptul că, cu toată scâderea prețurilor, producţiunea 
se măreşte, dovedește pe de o parte că producătorul de titet 
nu-și poate dirija produetiunea cum ar vrea, din cauze spe- 
cifice, şi pe de altă parte dovedeşte puterea de rezistență a 
pornea industrii si adaptabilitatea ei la nouile situaţii 
create. 

Capitalul societăţilor petrolifere era socotit în 1930, 


după datele luate din lucrarea d-lui Pizanti: „Le Pétrole en 4 


Roumanie” astfel: 
Milioane “% 


Capital romîneso . ..,. EII E 3373 26,22 
GUI: LR Riva 2.653 - 2062 
pi angioolandez . ....., 2.085 16.21 
y EE a, 0,6 RES SE a 1.993 15,49 
* R: S-a REID Viet 1.300 10.10 
MT FORI A PES AERE 828 
a DN Teza cea RE e A ie lata 437 340 
e ae eine SI a 0.56 
"E en TEUN Pra è 4 0.30 
AE e SR a 75 0.50 


202 VIAȚA ROMINEASCA 


Activul celor 30 de societăți mai mari era în anul 1930- 


de 23.852.311.000 lei, iar în acelaşi an, aceste societăți au a- 
yut un beneficiu de: 890.827.000 lei, adică de: 8.17%. 
Intreprinderile de petrol au întrebuințat în 1930: 


330 de Ingineri 
1.975 de maestri sondori 
14,400 de lucràtori 
6500 de oameni de serviciu și 
1.660 funcționari de birou 


‘ Taxele plătite pentru consumul intern s'au ridicat în a- 
“nul 1930 la suma de: Lei 2056.863.000, pentru o marfă pe 
care rafinorii au primit suma de: Lei 2.382.238.000. 

Pentru maria exportată, Statul a încasat drept tran- 
sport și taxe suma de: Lei 2.027.185.000, Această marfă va- 

“lora la rafinerie: Lei 8.357.185.000. 
' Numai din taxele de transport Statul a încasat în 1930 
suma de Lei 2.161.000.000. 
+ In anul 1930 s'a consumat în țară 1.216.821 produse de 
«petrol si sau exportat 3.840.438 tone. , 

Faţă de numărul populatiunii, consumafia este cu to- 
tul redusă, ea revine deabia la 9 kgr. lampant pe an de fie- 
«are locuitor, medie mult inferioară chiar ţărilor importa- 
toare. Mai mult încă, cînd faţă de 1914, producţia de pe- 
trol a crescut cu 205%, populaţia sa triplat și teritoriul s'a 
mărit de două ori si jumătate, consumatia nu a crescut decit 
cu 83% faţă de 1914, 
~ Aceasta dă încă o dovadă de insuficiența mijloacelor 
(de distribuţie si de nivelul scăzut al standardului de viață 
al populatiei rominesti. Exportul a fost cum am văzut de 
3.840.438 de tone avind o valoare de Lei 10.437.373.000, re- 
prezentind ca valoare 36.50% din totalul exportului romîn, 
fiind cu 1.57 puncte superior exportului de cereale. 

98,40% din întreaga cantitate de 5.744.000 de tone, cit 
însumează producția țării în 1930 a fost distilată in rafină- 
riile din țară, 

Rendementul în 1930 a fost: 


Fo: DONE ic oe 9 
A MApN x; i ep N da Ms 
de DURUT. e... tc H50 ,, 


Dacă rafinăriile ar introduce crackingul păcurii nu- 
mai pentru trei sferturi din petrolul ratat, sar obţine: 


benzină ., .... i nave ole; E a RE 
Îi DA) fs ta IR ci 22,0 „şi numai 
SICA PR SIE A RE: apele e ceia 0 130, 


Avantajul pentru economia naţională şi pentru inire- 
prinderi ar fi enorm. S'ar cere investirea de circa 1.000.000 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC 


; 263 
_—r—r rr, initiative NI 


de lei. Valoarea benzinelor obtinute ar creste cu 50%, iar 
industria ar scăpa de obsesia plasării păcurii, 

Din enumerarea acestor cifre sa putut vedea insemnà- 
tatea de primul rang ce are pentru economia națională pe- 
trolul si pozitiunea modestă ce petrolul rominese ocupă în 
comerțul mondial. 


4. Criza 


Din punet de vedere al producţiei şi al exportului, pu- 
tem constata un progres continuu, 

De la 1924, cînd producția a fost de: 1.851.303 tone, am 
ajuns după şase ani la o producție de 5.744.000 tone, iar ex- 
poran a crescut de la 424000 tone în 1926 la 3860.000 in 


j Nu tot astfel insă stăm din punctul de vedere al valori- 
De unde vagonul de petrol mediu costa în anul 1928 
lei 17.000, acest preț a scăzut în anul 1930 la lei 9.100, pen- 
tru a ajunge in 1931 la circa lei 3.600 — 

Această scădere catastrofală a provocat criza in petro- 


lul rominesc. Şi criza este cu atit mai mare şi accentuată în 


ce priveşte pe producătorii de țiței fără rafinerii, cu cît pre- 
{ul țițeiului obţinut de ei este de multe ori, după cum se 
poate vedea din tabloul comparativ ce-l am la dispoziţie, 
mai putin de jumătate decit prețurile titeiurilor similare 
din Statele Unite. 

Acolo în Septembrie 1931, ţiţeiul Texas cota 12.525 va- 
gonul, cînd la noi ţiţeiul de aceiaşi calitate, de Moreni, 
cota lei 3.800 pag. - 

Preturile produselor f. o. b. Constanta au fost în cursul 
anului 1930, față de preţurile f. o. b. Golf Mexic superioare 
în ce priveşte benzina uşoară și grea, mult inferioare însă 
în ce privește lampantul si aproape egale în privinţa pă- 


Această constatare dovedeşte că peste 25% din produc- 
tia de țiței, cit însemnează producţia producătorilor fără 
rafinerii si redeventele Statului nu sînt valorificate la jus-] 
tul preț. Această constatare ne va servi la fixarea directi- 
velor de viitor, 

In cursul anului 1931 situatiunea sta schimbat mult in | 
defavoarea preţurilor f. o b, Constanta, care au rămas mult 
inferioare celor f. o. b. Golf Mexic, aproape pentru toate | 
produsele. 


5. Încercări de rezistenţă 


Din a treia lună a anului 1930, criza provocată de su- 
praproductia mondială a început sà aibă un ecou tot mai 


7 


264 VIAŢA ROMINE ASCĂ 


puternic în țară. La această turburare se adaugă situaţia 
critică a pieţei interne, provocată de ruperea acordului din- 
tre rafinerii pentru piața internă, care Ap prea concurenla 
şi prețurile de la 1 Octombrie 1927 pînă la 1 Decembrie 1928, 
Cind în luna lunie 1930, prețul țițeiului de Bustenari, 
care în Ianuarie fusese de 19.500 lei vagonul, scăzu la 12.200 
şi cind câtre sfirsitul lunei, benzina scăzu la 5930 lei tona 
dela 7030, iar lampantul la 1470 dela 2860, cât fusese în Ia- 
nuarie, Astra-Romină si Romino-Americana propun o con- 
ventiune de conservare a țițeiului, care tindea la limitarea 
roduetiunii zilnice dela 1.750 de vagoane cit era atunci, la 
1.350, cit se socotea a se putea plasa normal. r 
Aceleaşi societăți se obligau în cazul acceptării propu- 
nerii lor, să cumpere în anumite condițiuni, producția celor- 
lalte întreprinderi. f i 
Această înţelegere a ținut pină la finele lui Noembrie 
, timp în care prețurile au fost menținute. Dar, din 
cauza studierii insuficiente a acordului, mai cu samă în 
ce priveşte coeficentul de producţie, Sesi eia a căzut, 
Imediat prețurile s'au resimțit si căderea lor a continuat 
aproape vertical în 1931, cînd ţiţeiul de Buştenari ajunse la 
lei 4.000 vagonul, iar benzina f, o. b. Constanta dela 160 
shillingi tona, la 60 shillingi tona, 
Faţă de o asemenea situațiune în cursul anului 1931 se 


propune un nou plan de restringere mondială a producţiu- | 


nii: Planul Kessler. 3 

Prin acest plan se fixa un plafon de producție maxi- 
malā a țărilor producătoare, acordindu-se o serie de prime 
pentru fiecare cantitate neprodusà, din maximul convenit, 
De asemenea planul Kessler cerea oprirea forajelor prin o 
taxă de 30de dolari pe metrul liniar. Inţelegerea Ta care 
aderase în mod grăbit și industria rominească, nu a putut 
fi realizată. 


6. Primejdiile care ne ameninţă 


Desvoltarea viitoare a petrolului rominese este amenin- 
fatà de cinci mari primejdii: 


A. Concurența sovietică 


In primul rind concurența sovietică, cara-yl măreşte producția 
Intr'un ritm accelerat, insufletità de un spirit de luptà, lată ce serie 
ziarul „Isvestia” din 14 August 1931: 

„De curind au apărut în presa străină interviewul lui Sir Henry 
„Deterding şi o serie de articole dedicate petrolului sovietic şi într'a- 
„devâr capul dui Shell are ce gind despre aceasta, 

„ln U. S. $, R. în cursul ultimilor șase ani, un spor de 160%, în 
„Statele Unite de 18% si în lumea întreagă de 24%, 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC 265 


11.500.000 tone producție în anul 1928, Rusia a ajuns in / 
de tone. 


bela 

1930 la o producţie de 18.300.000 

portanta specifică a U, S. S, R, in pro mondialà a fost 
de 5% in 1925, şi de 9,50% în 1930. Anul 1931 t prezentat o dite- 
rentà şi mai mare în rapiditatea desvoltàrii; pentru primul trimestru 
din 1931, sporirea producfiunii sovietice a fost de 35,40%, pe cind 
petrolul Statelor Unite a scăzut cu 15,50%. 

„Noi ocupăm o pozifiune bună în producetiumea mondială, după 
„cum a trebuit să recunvască departamentul de Comerţ al Statelor 
„Unite. Pe cind în primul trimestru din 1930 productiunea Venezu- 
„elei a intrecut pe cea a Sovietelar cu 25%, in primul trimestru din 


„1931, productiunea noastră a fost mai mare ca acènt a Venezuelei, 


„cu 18%, 

„După cum Rusia Sovietică s'a clasificat a doua turi de pro- 
„ducție de petrol, tot astfel Sayusneft (un fel de trust administrativ 
„ile cărui subsidiare sint: Asnett, Grosnett, Embanett, si ale organi- 
„tuțiunii de extragere sì rafinare sì distribuție”) w ajuns a dova 
„lirmă mondială Shell", 

Asta este ceva de care Sir Henry Deterding are motiv să fie agi- 
tat. In orice caz ar fi mai potrivit dacă atit Shell cit şi Deterding 
sar împăca cu faptul victoriei petrolului sovietic si ar înceta zadar- 
nica luptă contra Mi, 

Producţia tractoarelor si a automobilelor în cuprinsul Uniunii 
Sovietelor, va crea o aşa de mare cerere de produse petrolifere, încit 
vechile noastre rapidități de dezvoltare vor apărea ca liliputane în 
comparație cu cele viitoare. In cursul viitorilor cinci ani, industria 
de petrol a U. S. S. R. va începe să egaleze si să intreucă pe acela a 
Statelor Unite, prima farà producătoare de E se 

Regii petrolului speră ci desvoltarea industriei petrolifere a So- 
vietelor se va mărgini la sporul consumului intern si că U.S. S.R 
vor fi obligate să restringà exportul sau să încetineze rapiditatea 
sporului în exportațiuni. 

Sperantà inutilà... Proletariatul Sovietelor... va desvolta industria 
sa de petrol la asa extensiune incit va fi în stare să satisfacă şi piața 
internă şi viitoarea sporire a comerțului de export. 

Importul produselor petrolifere sovietice dă posibilitatea Fran- 
jei de a fi liberă şi nu complect dependentă de piața mondială de 
peiros, Si intr'adevăr, în perioada celor mai încordate relatiuni po- 
itice Antre Franţa si U. S. & R. Ministerul de Război a fost un con- 
sumator constant al păcurei sovietice si nici gas-oilul nu era din vc- 
cident. Compania franceză Petrofina este deazemenea un mare con- 
sumator al benzinei, uleiurilor, ete, sovietice, 

In Italia, Soyusneft lucrează prin organizatiunea itali- 

anà semiguvernamentalà A. G. L P, si este un furnizor còn- 
stant de combustibil petrolifer al Flotei Italiene, cu care are 
contracte pe termene lungi. 
._ In Spania noul Guvern a trebuit să recunoască avanta- 
jul de a cumpăra petrol sovietic şi după cum sa publicat 
deja prin ziare, a încheiat cu Soyusneft o convenţie pentru 
3a ani, prin care peste 60% din nevoile Spaniei vor fi sa- 
tisfăcute de produsele sovietice, 

In Germania o mare „Poor de benzol soviètic trece 
prin minile Asociaţiei Naţionale a Industriei Benzolului, 
»Benzolverband". 


Paralel cu conventiunea organizatiunilor Guvernamen- 
*) Nota autorului, 


| 


266 VIATA ROMINEASCA 


tale si Semi-Guvernamentale si a Firmelor Nationale, expor- 
tul lui Soyusneft îşi desvoltă propriul său aparat de desfa- 
cere în diferite țări: Anglia, Germania, Suedia, ete. Pe ace- 
ste piețe organizaţiile sovietice au devenit factori foarte se- 


riosi. 
fx 


In faja unei asemenea puternice organizatiuni, Romi- 
nia se prezintă dezorganizată şi lipsită de conducere si de 
mijloacele impuse de metodele sovietice. 


B. Desvoltarea regiunii Mossul 


A doua primejdie este desvoltarea regiunii Mossul. In- 
tr'adevar, prin acordul semnat la 24 Aprilie 1920 la San- 
Remo si prin Convenţia dela Londra din Iulie 1922, terito- 
riile petrolifere din Mesopotamia, din regiunea Mossul, au 
fost concesionate unei grupări reunind părţi egale: Soc, Ro- 
yal Dutch, un Grup Francez, Soc. Anglo-Persian si un grup| 
American. 

Bogăția acestor terenuri si în special produetivitatea lor 
nemaivăzută, — d-l Osiceanu a arătat o dată într'o confe- 
rintà că cinci sonde din Mossul vor produce cît toate sondele 
din Prahova — fac din exploatarea Mossul-ului un element 
primejdios. EI ne ameninţă tocmai în bazinul mediteranian, 
unde noi exportăm peste 100,000 de vanoune produse, adică 
50% din exportul total al anului 1930. 

Conductele care vor lega Iracul, cu porturile Haifa si 
Tripoli, în lungime de 1900 km., sint începute si se pre- 
vede terminarea lor în cîţiva ani. In Iulie 1931, Parlamen- 
tul Irackului a aprobat proectul propus de Iracq Petroleum 
Cy. si astfel aceia ce era numai o vagă primejdie, începe să 
devină o ameninţare cu scadentà precisă. 

Pină la ziua aceast apetrolul romin trebue să fie or- 
ganizat, altfel va pàti ceeace am păţit cu agricultura romt- 
nească, va pierde piețele externe, 


] 
Í 


C, Sinteza Petrolului 


Posibilitatea de a se fabrica benzină si alte derivate pe 
cale sintetică, este azi dovedită. In specia! pentru benzină, 
fabricaţia germană este astăzi o realitate asa de amenință- 
toare, încît marile organizatiuni petrolifere americane au 
trebuit sà închee anumite convenții, desigur foarte costisi- 
toare pentru a limita această producţie. 

.. In domeniul chimici nu se poate prevedea ce va aduce 
viitorul. Ne putem totuși în fiecare moment aştepta la nowi 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC 267 


Dairy, sam care să înlocuiască petrolul, intro formă sau 
a Li 

Acei care susțin încă conservarea zăcămintelor, să pri- 
vească numai starea jalnică în care se găsesc minele de 
cărbuni de pretutindeni si în special acele dela noi, care nu 
pot rezista concurenţei petrolului. 


D. Politica protectionistà a rafinajului în fdrile importatoare 


Dacă concurența sovietică si cea a regiunilor din Mossul, 
ameninţă întreaga economie a petrolului rominese, ca este 
totuşi o concurenţă naturală si explicabilă. 

Ceiace nu se poate nici înţelege, nici justifica, este in- 
troducerea protectionismului în domeniul produselor de pe- 
trol, în ţările care nu au zăcăminte nationale. 

Deşi materia primă lipseşte, desi este un act antiecono- 
mic a crea o industrie care nu are elementele naturale de 
desvoltare în țările importatoare, desi astăzi este o supra- 
capitalizare a rafinajului chiar în țările producătoare, to- 
tusi cele mai multe State consumatoare nu incepul să încu- 
rajeze prin tectia vamală si contingentare, formațiunea 
unor rafinerii înăuntrul granițelor lor, pentru motive de) 
cele mai multe ori militare, deşi nici aceste nu pot fi cu su- 
ficientà documentate. 

In fruntea acestor țări stă azi Franţa, care urmăreşte cu 
tenacitate realizarea acestei politici, concretizată in Legea 
din Martie 1923. Construcţia rafineriilor a început, un pro- 
gram de 14 mari rafinerii fiind propus spre realizare în 
seurt timp. Celelalte țări su urmat exemplul, așa că astăzi 
un program de construcţii care crează o nouă capacitate de 
rafinaj este în parte executat, parte în lucru. In scurtă vre- 
me vom întilni în concurența produselor, următoarele ca- 
pacitàti de rafinaj: 


Franța ........ +. 4500000 tofe 
Maga ne 4.455.000 „ 
TODE Saia n ara lb ară 1.800.000 ,, 
Germani... ...}., 1.071.000 ,, 
Cehoslovacia ..... » 
E re DE N > vs ee 10,000 ,, 
Yugoslavia ....,. si ae MSO i 


Această nouă situaţie trebue să influenţeze directivele 
politicei noastre petrolifere, în sensul ce-l voi expune mai 
departe, 


E. Interesele particulariste 


A patra primejdie care amenință o bună desvoltare a 
petrolului nostru, o constitue înșiși petroliștii, sau mai bine 
zis diversitatea intereselor particulare, în acest domeniu. 


>, 


298 VIATA ROMINEASCA 


Pozitiunile cistigate pină acum de unele întreprinderi, 
nu sint totdeauna conforme unci progresări fireşti a indu- 
striei petrolului. Din această cauză de cele mai multe ori, 
cind se prepară sau se pune în practică o măsură conformă 
interesului general, dar care loveşte cit de putin o situaţie 
cistigatà, reprezentanții acestor profituri inerte, se opun cu 
cea mai mare înverșunare, nouilor măsuri, 

Nemulţumiţii strigă în totdeauna mai tare decit bene- 
liciarii noui sau reprezentanţii interesului general si din a- 
ceastà cauză, multe reforme, multe initiative bune nu au 
putut fi realizate, 

Existenta acestor interese particulariste interne si ex- 
terne sa manifestat puternice în ultimii ani. 

După cum am arătat, prețurile y mele — care intere 
sează economia națională, mai mult decit preţurile deriva- 
telor — au fost în permanență menținute mai scăzut decit 
prețurile țițeiului din alte tiri producătoare, 

Această presiune a fost posibilă prin faptul că rede- 
ventiarii, și producătorii fără rafinerii, inclusiv Statul, care 
în total reprezintă 35% din productie, oferă marfa lor pe o 
piaţă închisă, în care sint citiva cumpărători ce se înţeleg 
tacit sau express în menţinerea unui nivel scăzul al pre- 
urilor. 

Nici produsele rafinate nu găsese toate o valorificare 
normală. Acele rafinerii care nu sint puternie legate de or- 
ganizatiunile mondiale, si care astfel sint lipsite de un or- 
ganism propriu de desfacere pe piețele străine sint si ele o- 
bligate sù’si vindă marfa acelorași dominatori ai pietelor 
mondiale, în condițiuni dictate de acestia. 

Astfel se explică în parte de ce preţurile f. ob. Cons- 
tanta sint mult mai scăzute decit f. o. b. Golf Mexic, desi a- 
propierea Constanţei de pieţele consumatoare curopene 
ar trebui să-i confere o primă față de celelalte produse ce 
sosesc din „Mexic, Statele Unite, Venezula.., 

Alte interese petrolifere sau simţit periclitate de posi- 
bilitatea construirii unei conducte de benzină şi ţiţei, con- 
ductă menită a efteni cu cel putin 50% transporturile pro- 
duselor la porturile de încărcare, Tonte mijloacele au fost 
strange pentru ca aceste procele să nu devină rea- 

tate, 

Aceleaşi sau alte interese au căutat să împiedice liber- 
tatea exportului de țiței, după cum la un moment dat cãu- 
lau să împiedice chiar producțiunea si forajul, 


7. Politica de Stat 


Interesele petrolifere romineşti sint astfel supuse la tot 
felul de curente si presiuni, care adeseori împiedică provi: 
sirena generală, pentru a salva un mie profit personal. 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC 209 


De aceea, socotesc necesară o politică a petrolului, în 
care Statul sà fie conductorul si animatorul. Aceasta cu atit 
mai mult cu cit Statul este astăzi proprietarul întregului 
subsol, dispunînd de o producţie de 62 vagoane. 

Dreptul lui de a crea și impune această politică nu mai 
poate astăzi fi contestat, cind ântreprinderile cele mai puter- 
nice au provocat si acceptat intervenţia sa, ori de cite orl 
aveau de cistigat. Prin politica de Stat nu se rimă cisti- 
gurile, nu se suprimă iniţiativa si efortul individual. Din 
potrivă ele vor fi încurajate, dar vor fi armonizate si dirl- 
jate câtre ținta prosperității generale, prin prosperitatea 
tuturor elementelor individuale, 

In acelaş senz s'a pronunțat si d, prof. Mrazec, care, în- 
trun raport recent către Ministerul Industriei serie: 

„O ameliorare generală a situaţiei nu se poate obține 
„decit prin măsuri ce trebuie să ia Statul şi de urgenţă, în 
„vedere de a pune înainte de toate ordine pe piata internă și 
„de export”, iar mai departe: 

„Statul romîn este dator să ia iniţiativa si să dea dt) 
„reetive generale în toată problema organizării industrie 
„de petrol”, 

EA acestei politici este indispensabilă si ur- 
gentă. 

Principiile ei trebue să tindă — după cum am mai spus 
— la prosperitatea întreprinderilor în cadrele prosperității 
generale și ele pot fi rezumate în următoarele puncte. 


8. Directive 
L Mărirea productiunii 


Din punctul de vedere al economiei naționale, apare ca 
o necesitate absolută mărirea producţiunii, pentru mărirea 
venitului naţional, 3 

Fiecare vägon de țiței produs si vindut, remunerează 
pe redeventiar, pe proprietarul solului, pe muncitorul şi 
inginerul sondor, pe funcţionarul din biuroul intreprinde- 
rii, pe cărăuș, fie el cale ferată sau conducăt, fie fise, Va- 
loarea lui exportată constitue un post activ al balanței de 
plăţi. Limita producţiei este rentabilitatea normală. Îndată 
ce ca nu va Pa satisfăcută, frina va juca de la sine. 

Sintem deci împotriva oricărei restringeri a producţiu- 
nii, afară de cazul cind: 

a) Se va garanta cel putin intrarea unei valori egale în 
venitul naţional, 

b) Se va obţine acordul mondial fără nici o excepție. 

c) Se va garanta păstrarea pieţelor actuale, 

d) Se vor garanta posibilitățile de reluare a liberei pro- 
ductiuni în condiţii egale cu toţi concurenții noştri. 


270 VIAȚA ROMINEASCA | 
HI. Rationalizarea rafinajului 


In primul semestru al anului 1931, sau prelucrat in ra- 
fineriile din farà 3.322.594 tone de țiței, utilizindu-se peste 
80% din capacitatea totală de distilare a rafineriilor din 
fari. . 
Principalele opt rafinerij au atins aproape limita po- 
sibilitàtilor de prelucrare, astfel în cit o crestere rapidà a 
productiunii, întotdeauna posibilă nu va putea fi acoperită 
de capacităţile actuale de prelucrare. Dar, după cum am vă- 
zut, pe cind industria modernă a rafinajului, extrage pinà 
la 30% benzine (proporţie realizată chiar de Steaua Romi- 
nà în bateria de crakaj de la Câmpina), media rafinajului 
răfineriilor rommesti este de abia 18%, 

Din această cauză resturile de păcură sint foarte mari, 
34,22% în 1930, şi nu se pot plasa. Este deci o necesitate ab- 
solută ca sà se îndreple industria rafinatului în asa fel ca 
sà cistige diferenţa de 10 ani si de 10% de benzină, care o 
desparte de industriile moderne. 

Urmind exemplul industriei americane, care azi tra- 
tează prin craking 36% din producţia Statelor Unite, pe 
cînd Romînia, nu supune crakingului de cit 9,81% din pro- 
duetia sa. 

Prin toate mijloacele de constringere şi de încurajare 
ce-i stau la dispoziţie, Statul trebue să grăbească procesul 
de adaptare, 


Il. Organizarea transporturilor 


După cum roata este mijlocul de transport al lucruri- 
lor solide, țeava este mijlocul natural de transport al lichi- 
delor. Această axiomà a mecanicei transporturilor trebue 
să-și găsească aplicarea pretutindeni. Am îndrăzni să zl- 
cem chiar în fara rominească, desi, în ultimul timp apărea 
aproape nepatriotic să vorbeşti despre necesitatea construi- 
rii de conducte de ţiţei si benzină de la șantierele la porturile 
de încărcare, 

Producţia rominească în continuă creştere si în conti- 
nuà eftenire nu mai poate suporta tarifele Căilor Ferate sl 
manipulările costisitoare ce-l provoacă transportul cu va- 
goanele, 

Oricîte argumente s'ar aduce de Chile Ferate, ele nu pot 
valora față de dovadă superiorității si eftinitàitii conductei 
faţă de tren. 

Evident că si cărăușii au adus multe si întemeiate ar- 
Rumente ca să nu se creeze drumurile de fer. Ele sau con- 
struit totuși, căci asa cerea legea inexorabilă a micșorării. 
efortului, care domină omenirea. Aproape 70.000 de va-l 

«goane de păcură nu se pot vinde, pentru că transportul in- 


CSC e: W 
e 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC mi 


trece valoarea lor; producătorul de brut primeşte prea pu- 
fin, pentru că transportul benzinei pe C., F. R, costă prea 
scump. Exportul de țiței chiar eliberat prin lege nu se poate 
face, dacă nu se va crea calea de transport normală: Con- 
ducta. 

Dintre toate directivele, aceasta este cea mai lesne de 
realizat, chiar în timpurile aceste grele, pentru că construi- 
rea conductei: 

a) Se plăteşte singură în scurtă vreme. 

b) Asigură un debuşeu de produse metalurgice pentro 
industria străină si romînă în somaj. 

c) Dă de lucru unui mare numîir de lucrători simpli si 

calificați. 
. Ne putem azi da sumă cit de puternice au trebuit să fie 
interesele egoiste ale unor cercuri contrarii, pentru a putea 
împiedeca realizarea acestui pas înainte în rationalizarea 
problemei petrolului in Rominia. 

Odată cu punerea în acţiune a directivelor privitoare 
la producţie, trebue precizate măsurile care să asigure des- 
facerea in cit mai bune condițiuni a mărfii produse, rafi- 
natà si transportată în condiții optime. 


IV. Majorarea consumatiei interne 


In primul rind se impune majorarea consumalici inter- 
ne. Inainte de a avea grija de găsirea de debuşeuri externe, 
producătorii trebue să se intereseze de debuseul intern. 

Este un paradox ca să căutăm clienti în străinătate 
cind ei așteaptă marfa în farà, Am arătat în altă parte ce 
redusă este consumatia de lampant, pe cap de locuitor ro- 

+ Si că media celorlalte țări este de trei ori mai supe- 
rioarà. Aceiagi situație cu mişcarea trenurilor, încălzirea 
caloriferelor. In loc de a ne folosi de pàcura abondentă si 
eftinà, intrebuintàm de 200.000.000 lei cărbuni străini im- 
portati si plătim prea scump cărbunii indigeni. 

Mărirea consumului intern presupune însă organizarea 
amănunțită a distribuţiei petrolului si a derivatelor în toate ] 
unghiurile țării. Această organizare cere capitaluri insem- 
nate, plan sistematic, execuție metodică. Pentru a asigura 
aceste condițiuni si a evita risipa si greselile din alte țări, 
este absolută nevoe de concentrarea distribuţiei întrun sin- 
gur organism, avind exclusivitatea desfacerii în țară. Acest 
organism unic trebueste complectat prin  contingentarea 
desfacerii la intern a produselor, contingentare dictată si 
controlatà de Stat. Intreprinderea de distributie trebue sà 
fie obligată a provoca, cu tonte mijloacele, mărirea consu- 
matiei interne, Cit de înapoiaţi sintem în această privinţă, 
ne-o dovedește faptul că nici pină azi nu s'a fabricat și dis- 


222 ____ VIAŢA ROMINEASCA 
tribuit o lampă trainică si corespunzătoare nevoilor tàrà- 
nimii, ceiace ar fi de un interes capital în mărirea con- 
sumului de lampant. 


V. Păstrarea si desvoltaren debuseurilor externe. 


După cum am amintit în cursul expunerii, noj expor- 
tām ţiţei din ţară, pentru rafineriile care sint proprietatea 
capitalistilor străini. Grija debuşeurilor externe nu ar tre- 
bui deci să ne preocupe, ea fiind în sarcina acestor intre- 
prinderi nerominesti, Alături însă de accastă industrie de 
rafinaj se simte necesitatea unei liberàri a producătorilor, 
care desi reprezintă 35% din producţie, nu și-o pot rafina si 
sint la discretia intreprinderilor de rafinaj apartinind ma- 
rilor organizaţiuni de petrol, care au politica lor specifici, 
condusă după interesele mondiale, iar nu după cele interne. 

Deci o industrie rominească de rafinaj încearcă aşi 
face drum si cum piața internă nu ponte consuma toate pro- 
dusele, această industrie rominească încearcă a-și găsi in 
străinătate debuseuri proprii. 

Dar chiar gi restul industriei de rafinaj expediind pro- 
dusele sale din Rominia, trebue să se îngrijească de debu- 
seuri, cel putin ca să obțină clauza naţiunii celei mai favo- 
rizate, pe toate piețele consumatoare, Si astăzi, cînd protec- 
tionismul rafinajului, cind sistemul contingentărilor la im- 
port, al compensafiunii de valori exportate si importate, al 
contractelor directe între State, a turburat comerțul inter- 
national al petrolului, sa simţit nevoia unei interventiuni 
si a unui sprijin al Statului, Această imixtiune a Statului 
în organizarea comerţului de export si import al petrolului, 
va contribui la o așezare pe baze mai sănătoase şi mai fe- 
rite de speculatiune si de dezordine ruinătoare. 

Este explicabil că și aci, interesele particulariste să se 
simtă stingherite în egoismul lor. Interesele generale trebue 
să treacă inainte, cit timp ele sint bine fundate și prevăză- 
toare. 

Din acest punct de vedere Rominia, ca si pe terenul 
tratamentului preferențial, a inovat in Europa, luînd iniția- 
liva reglementării convenţionale a exportului de petrol. In 
convenția cu Franţa, încheiată de mine în Septembrie 1930, 
s'au pus primele jaloane ale unei reglementări favorabile a 
plasării petrolului brut si a produselor sale pe piaţa fran- 
ceză. 

In anul acesta d. prof. Mrazec, ca delegat al guvernului 
romin, a adincit şi perfectat înțelegerea ajungind la un 
contract ferm. Desigur se pol aduce critici unui asemenea 
aranjament, mai ales în ce priveşte nereglementarea iden- 
tică a exportului de țiței. Nu mà pot opri însă să declar — 


POLITICA PETROLULUI ROMINESC „223 


cu toate nemulțumirile particularilor ce a erciat la noi şi în 
Franța — că acest angajament este favorabil, el garantează 
plasarea unei cantităţi importante de produse în condițiuni 
normale, pentru un termen de 3 ani şi asigură oarecum vil- 
torul apropiat, 

După cum spunea comunicatul francez: „El marchează 
în adevăr, un p efort pentru organizarea pietii europene 
a petrolului”, 

In viitor politica internaţională a petrolului va trebui 
rinduită pe aceleaşi principii, pentru că numai astfel vom 
inlocui dezordinea prin ordine şi siguranță. 


VI. Libertatea și organizarea exportului ds ţiţei 


Necesitatea unei supape externe a producţiei de țiței a- 
pare azi evidentă. Atingerea limitei maxime a capacităţii 
de rafinare, protectionismul rafinajului în țările importa- 
toare, presiunea prea mare a rafineriilor asupra producă- 
torilor, impun libertatea de export a țițeiului. Cunose toate 
argumentele propuse de „Asociaţia Petroliștilor” în multi- 
plele ei memorii. Argumentele nu sint convingătoare. Ex- 
portul țițeiului nu trebue încurajat în dauna rafinatelor. 
El trebue însă lăsat liber si în condiţii egale si normale de 
transport şi export, pentru ca să se poată valorifica singur, 

Directiva dată în acest an, de proectul actualului Mi- 
nistru al Industriei, directivă pentru care am seris de multă 
vreme, trebue să găsească aprobarea tuturor si trebue să de- 
vină lege cit mai degrabă, 


9. Mijloacele politicei de Stat 


Realizarea directivelor expuse pină acum necesită mij- 
loace puternice din partea Statului. Pe lingă forța legisla- 
tivă si de impunere, Statul, trebue să utilizeze şi mijloacele 
de creafiune şi animaţie, 

In primul rind trebue creată acea mare întreprindere 
de petrol care să reunească producția Statului ca redeven- 
tiar, cu producţia societăților rominesti, care azi se güsese 
intr'o grea situație. Gruparea aceasta va deține peste 25% 
din producția întregii țări si va trebui să fie un instrument 
de execuţie al politicei de Stat în petrol. 

Această creaţiune ne este impusă pe de o parte de fap- 
tul că cel mai puternic concurent, Sovietele, o au la dispo- 
ziție si au putut realiza frumoase rezultate, iar pe de altă 
parte pentru că organizaţiile mondiale tind din ce în ce mai 
mult la o concentrare. 

În al doilea rind, trebueste creată o mentalitate mai 
intreprinzatoare si mai activă în organele de Stat, care au a 

IB 


za VIATA ROMINEASCA 


aplica politica sa minieră. Interventiunea Statului trebue 
si se manifeste pesto să lăsînd totuşi la bază efortul si 
proprietatea individuală. 

Această activare a rolului Statului nu urmăreşte decit 
un singur scop: acela de a înlesni cea mai folositoare dez- 
voltare a industriei de petrol, cu cel mai mare folos pentru 
sconomia si politica națională. 

7 Ea das de loc o atitudine războinică faţă de organi- 
zatiunile mondiale de petrol, nici o atitudine dușmănoasă 
față de celelalte State producătoare, Rominia își dă sama 
că nu poate impune lumii politica sa de petrol. Ea trebue 
însă să obțină respectarea i pereti ei la viaţă. Oricind 
Rominiu trebue să fie gata a incheia orice acorduri si aran- 
jamente, fie cu organizaţiile mondiale, particulare, fie 
chiar cu organizaţiile publice care conduc afacerile de pelrol. 

Ea trebue să-şi asigure astfel dreptul de dezvoltare ma- 
ximă si posibilitatea de a se folosi de toate avantajele ce 
decurg din deținerea și exploatarea unei părți din cea mal 
mare rezervă de forță, lumină şi căldură: petrolul. 


Dr. Ernest Ene 


Note pe marginea cărţilor 


Numele lunii Aprilie 


Intr'unul din numerele Buletinului Societăţii de Lingui- 
stică dela Paris, apărut în 1931, d. Emile Benveniste pro- 
pune o nouă etimologie pentru numele lunii Aprilie, 

In general, se obisnueste să se discute articolele etimo- 
logice numai cind nu esti de acord cu cele susținute de autor. 
Din articolul d-lui Benveniste n'as putea schimba nici o vir- 
guli. Dacă totuşi îl relevez aici, o fac pentru că socotesc că 
articolul acesta este mult mai important decit o notă etimo- 
logică oarecare, atit ca rezultate, cit si ca metodă. 

. Benveniste este un foarte tinăr linguist francez, din 
punctul de vedere al virstei (mare nici 30 de ani). In ce pri- 
Veste producţia însă, nu e chiar atit de tinăr, căci sint vre-o 
zece ani de cind publică articole în revistele de specialitate. 
Se ocupă de limbile: indo-europene (intre care şi de hittita 
cea de curind descifrată), dar e perfect informat şi în pri- 
vinta altor grupuri de limbi: etrusca, limbile microasiatice, 
ele. 

Numele latinese Aprilis avea pînă acuma o etimologie 
admisă de toată lumea. Anume, se susținea că e derivat din- 
tr'o rădăcină indo-europeană *aporo-, care înseamnă „al 
doilea“, Cum Martie era prima lună la Romani, era natural 
ca luna Aprilie să fie numită „a doua”, cu atit mai mult cu 
cât Iulie şi August se numeau în vechime Quintilis şi Seatiliz, 
adică „a cincea“ si „a șasea“, iar lunile de la Septembrie 
inainte rtă pină azi numele de „a șaptea“, ete. k 

D. veniste atrage însă atenția asupra faptului că ră- 
dăcina * - nu înseamnă „al doilea” ci „al doilea dintre 
doi”, adică „celălalt“. Dar luna Aprilie era a doua din două- 
sprezece (mai de mult fusese a doua din zece); de altă parte, 
latina are pentru „celălalt“ cuvintul „alter, si d. Benveniste 


276 VIATA ROMINEASCA 


arată că nici o limbă nu posedă în apă timp pe alter şi 
„pe *@poro-, ci numai unul din ele. Deci, latina care are pe 
alter nu l-a avut niciodată pe *aporo-. 

De altă parte, dacă de la lulie înainte lunile sint în ade- 
vir numerotate: Quintilis, Sertilis, ete., în schimb Martie nu 
înseamnă „întiia”, nici Mai a „treia“, nici Iunie „a patra” 
lună. Se știe de mult că, în limbile indo-europene, numerele 
de la unu la patru formează un grup aparte, față de cele 
următoare si că numărarea normală începe de la cinci, 

De oarece Martius e luna lui Mars, Maius a zeiței Maia 
şi Junius a Junonei, e de aşteptat ca si Aprilis să fie luna 
unei divinităţi. $i este. D. Benveniste dovedeşte cu un mate- 
rial istoric suficient că Aprilie era luna zeiței Venus, 

Pentru Afrodita, Grecii aveau o formă scurtată, Afro. 
Numai trecind prin limba etruscă, Afro trebuia să devină 
*Apru şi numai din acest *Apru etrusc, neatestat, se putea 
forma numele Aprilis. Originea etruscă a numelui este per- 
fect dovedită. 

Dar nici sufixul -ilis nu poate fi latin, căci Quintilis 
n'ar însemna „al cincelea“, ci „care priveşte pe al cincelea“, 
Sufixul acesta este însă foarte răspîndit în limba etruscă, 
ceiace ne arată că şi numele Quintilis şi Seztilis sint copiate 
tot după limba etruscă, 

De aici ajungem la September, etc, a căror explicare 
ca derivate latine e cam forțată. Dar Octombrie în limba 
etruscă se zicea Xosfer, si sufixul -ber se explică perfect fo- 
neticește din -fer. 

lată deci că originea etruscă, totală sau parţială, a fost 
dovedită pentru şapte nume de luni. Rezultatul acesta este 
foarte interesant din punctul de vedere al istoriei culturale 
a Rome si deci și a omenirii, 

Dar ceiace e mai plăcut de relevaf este metoda sigurà 
de care face dovadă d. Beneveniste, 

Asa cum am prezentat lucrurile aici, sar părea că totul 
se inlànfue în mod simplu si natural. In realitate. se poate 
spune că adevărul a fost descoperit numai pe bază de com- 
binatii, aşa cum a găsit Le Verrier planeta Neptun numai 
prin calcule matematice. 

Dar, odală găsită, explicația justă este așa de limpede, 
sare atit de mult în ochi, încit ti se pare că trebue să fi fost 
orb ca să n'o fi găsit singur. 

Marii linguisti sînt foarte rari. De astă dată sintem si- 
guri că avem unul autentic. 


AI, Graur 


In Dobrogea 


Vintul pe mare se 'ntinde, lung 
Și satele vînturà secara. 

Eu rid cînd razele străpung 

Şi cînt mînă 'n mină cu vara. 


Un cint din căldură țesut, 
Din sărituri de lăcuste, 

Şi din svonuri de val bătut 
Pe line nisipuri înguste. 


Mă tolănesc în aria bălae 
Cu mînile pline de griu 

In larma vocală de pae 

Cu caii înotind pînà ‘n brîu. 


VIAȚA ROMINEASCA 


Cu fata ca griul călită 
Pentru alte sălbatice zile 
Cind vara va trece grăbită 
Ca fata rea printre zambile. 


Cu pleava 'n plete, pe drum, 
In praful stîrnit de turme 
Calc drumurile gata de scrum 
Și pasul meu nu lasă urme. 


Rationalizarea vînzării 


In cadrul activității capitaliste a lumii civilizate, vinza- 
rea este scopul final al tuturor eforturilor de productiune, 
de repartiție, de circulație, de organizare. 

inzarea este singura operațiune generatoare de cîştig, 
singurul act capitalist producător de beneficii, adevăratul 
mobil, care pune în mișcare interesul individual, toate initia- 
tivele, toate eforturile spre mai bine, toată munca omenirii si 
tot capitalul acumulat sub orice formă, ca patrimoniu al So- 
cietàfii capitaliste. 

n studiu cit de succint asupra rationalizàrii vinzării, 
apare mai mult ca o încercare de a sistematiza după criterii 
științifice, ceiace eforturile individuale si colective au rea- 
lizat în regimul capitalist sub presiunea interesului si a luptei 
după beneficii, 

Nici o învăţătură, nici o teorie, nici o tradiţie, nimic nu 
poate rafionaliza mai bine vinzarea decit necesitatea de a 
realiza beneficii, cit mai mari beneficii din operaţiunile de 
vinzare, 

i cu deosebire asemenea necesitate apare sub presiunea 
crizelor ca cea actuală. 

Vinzarea fiind un act intermediar între producție, cir- 
culatie si consumatie (după cum vinzarea se face la revinză- 
tori de en gros sau pentru consumatori în detaliu) ca este o 
operaţiune dependentă de factorii economici primari și fi- 
nali ai ciclului activității economice. 

Raţionalizarea vinzării nu depinde deci numai de orga- 
nizatorul vinzării, ci de un complex de factori colaterali pe 
care organizatorul vinzării raționale trebuie să-i supravegheze 
în permanenţă şi să-i influenţeze în limitele mijloacelor sale 
de reacțiune. 

Pentru a trata complet problema „raționalizării vinzarii” 
ar trebui să cercetăm şi efectele indirecte ce-ar trebui să pro- 
ducă vinzarea rațională asupra productiunii nerationale. Pro 


250 VIAŢA ROMINEASCA 


ductiunea nerationalà trebuie exclusă din comerț. Vinzarea 
trebuie să aibă permanentă influenţă asupra consumatiunii 
pe care trebuie să o îndrumeze si sà o activeze, ridicind me- 
reu standardul de viață al societăţii si creindu-i mereu noi 
necesităţi. 

A analiza aceste laturi ale problemei ar fi interesant, dar 
desigur am fixa un cadru prea vast cercetării noastre. De 
aceca ne vom limita la rafionalizarea operaţiunii de vinzare 
în limitele actului vinzàrii in sine, adică la rationalizarea o- 
perațiunilor comerciale propriu zise de vinzare. ! 

Vom cerceta întrucit actuala politică a Statului conduce 
la o vinzare rațională a produselor nationale pe piața internă 
şi întrucit desfacerea pentru export a acestei productiuni este 
organizată pe baze raţionale, în burse de mărfuri, tîrguri, 
oboare, ete, 

Mai înainte însă încep prin întrebarea, dacă este posibilă 
o rafionalizare a vinzării în vremuri ca acestea de mari per- 
turbări economice, cind în operaţiunile de vînzare intervine 
nesiguranța a înșiși factorilor fundamentali ai vinzàrii, ca de 
ex: părăsirea etalonulni aur al monetelor în care se făceau 


* Mai toată lumea recunoaste astăzi că principiile vinzării influ- 
enjează toate manifestările activității omeneşti si regulează tonte afn- 
cerile moderne, Cu toate ci Încă din 1776 Adam ith a arătat că 
datorită instinctului de schimb cu care se naște omul, s'a stabilit di- 
viziunea muncii, de unde a decurs «poi tot progresul omenirii, nu e 
departe timpul cind profesiunea de comerciant era atit de desconsi- 
derată încit chiar un comerciant, al cărui fiu nu arăta aptitudini pen- 
tru studii mai înalte, era desperat la gindul că incapabilul său flu nu 
va ajunge nici odată alteeva decit un negustor ca şi el. Această des- 
considerare provenea probabil din credința că ştiinţa comerțului este 
o ştiinţă care nu se ponte învăța, spre deosebire de ştiinţele exacte, 
Apoi faptul că erau comercianți tocmai acel care nu puteau Învăta o 
ştiinţă exactă, făcea să se creadă că ar fi imposibil cu un negustor să 
cai un spirit științifice pe care să-l aplice In activitatea sa de toate 
zilele, 

Astăzi, cînd sint atitea şcoli de comerț, academii de înalte stu- 
dii comerciale, desconsiderarea acensta (care încă se menține in- 
tro oarecare măsură) este sortită să se micgoreze tot mai wult, pină 
la complecta ej dispariție. 

Taylor a pus bazele ştiinţei anuncii industriale. Astăzi, nceleagi 
principii — principli ale metodei ştiinţifice — pot fi aplicate cu vare» 
care variante, afacerilor propriu zise, 

Este exagerat să spunem că se poate ajunge la rezultate sigure ; 
tot cecace se ponte ra este să se inregistreze un oarecare număr 
de peruozionkt, in direcții diferite, care ar putea constitul mai cu- 
rind o schiţă de ştiinţă decât un cadru de organizare definitivă. Deși 
multe din chestiunile privitoare la desfacere, pe care le vom enunta, 
cer studii aprofundate — care dacă ar fi făcute, ne-ar arăta poate că 
era cu adevărat ştiinţifică, pentru aceste chestiuni nu a venit încă — 
totuşi este incontestabil că în stadiu! actual al civilizație] noastre se 
pot emite principii după care să se conducă un om de afaceri pentru 
a realiza o desfacere rațională a produselor, 


RATIONALIZAREA VINZARI TU 


toate tranzacțiile si contractele; variația preţurilor materiilor 
prime dela o zi la alta, în proporţii ce de J orice pre- 
viziune; nesiguranța raporturilor stabilite egi prin neso- 
cotirea drepturilor cistigate si noua legislație care ajunge 
pină a creia impozite cu caracter retroactiv, schimbate de 
mai multe ori pe an; într'un cuvint cînd stabilitatea şi sigu- 
ranja lipsesc activității economice. 

Noi credem că tocmai în aceste timpuri este locul ratio- 
nalizării 2. lar vînzătorul trebuie să fie ca un comandant de 


* La Washington, oraşul care nu rămine indiferent la preocupă- 
rità temerii de spraprotuctie, dacă fabricaţia s'a intensificat pe 
rità temeri! de supraproductie, că dacă fabricaţia s'a intensificat pe 
punctul de a face să distrug vechile cadre ale comerțului. Marile so- 
cielăți industriale care se ridică au pretenția de ai face legea lor, de 
a se lipsi de intermediarii normali pentru distribuirea produselor si 
o mișcare se desemnează în favoarea vinzării directe de producător 
la consumator. In acelaş timp se nase noi forme de vinzare şi noi 
formule de credit, O turburare invadează mediile economice: se tn- 
lore spre Washington si cer întrunirea, în acest an, a unei confe- 
rinfe, care de altfel a ràmas istorică, în evoluția lumii noui, Această 
conferință, care a fost insugurată de ministrul de atunci, Hoover, a 
permis să se măsoare schimbările reale aduse in procesul comerţului 
de către producția in massă. Ea a permis deasemenea să caute solu- 
tiile de recomandat şi straditiile care trebucise desfiltate, 

In 1928 n fost o conferință mal specializată, foarte curioasă si 
revelatoare a transformării ocazionută în anumita profesiuni de către 
economia modernă: comerțul de en-gros se găseşte amenintat foarte 
serios din mal multe părți, lăsat in urmă de magazinele în lanţ 
(chain stores) care profită de puterea lor de cumpărare considera 
bilă, pentru a-și face comenzile direct la uzine, frustat pe deoparte de 
desvollarea caselor de vinzare prin corespondență, diminuat pe da 
altă parte în atribuţiile sale prin numeroasele grupuri de compari- 
tori, care operează pentru marile magazine sau pentru asociațiile de 
detailisti, acest comerţ se vede obliga! de a cere la rindul său nsis- 
tenti la Washington, Se adresează Camerelor de Comerţ ale Statelor- 
Unite, care convoacă de data aceasta o conferintà nationali a vin- 
zării „National Wholesale Conference” care avea sarcina să desco- 
pere care ar puten fi în această lume nouă functiunea angrosistilor, 

In sfirsit, în 1929, Camera de Comerţ invită pe onmenii de afa- 
ceri din toate statele la Congresul său anual. “fitinl manifestului pe 
care l-a emis atunci Camera de Comert era foarte lung: „responzubl 
litàtile din ee In ce mai mari ale oamenilor de afaceri”. Era vorba 
de a se ajunge, după discufiuni ale tuturor vocilor competente, ln un 
fel de catechism al omului de afaceri. Chestiunea care domini toate 
desbaterile era aceea a distributlunil, Ea era înscrisă cu acesti ter- 
meni în p am: „Yinzarea, care este viitorul el?” La fiecare din 
aceste întruniri, se schimbau citeva idei generale, apoi se studiau sis- 
tematic în detaliile lor cele mal mici, citeva chestiuni, Astfel opinia 
publică se găsea lominstà, iar consumatorul se găsea informat de efor- 
turile care nu încetează n se fave pentru a-l mul È 

Washington era astfel un fel de laborator afacerilor, un fel 
de clearing-house al opiniilor care se confruntau și se ajustau între 
ele. Serviciile oficiale ale Ministerului Comerţului sint animatoarete 
lui. Ele îi aduc ajutorul lor binevoitor, ti dau din ce în ce mai mult, 


ae VIAȚA ROMINEASCA 
unitate În timp de luptă, informat din toate părțile asupra 
variațiilor factorilor ce intervin in comerţul său, pentru a 
lua dela ceas la ceas măsuri de apărare a patrimoniului an- 
gajat in activitatea sa, 

Taylor a aruncat baza științei muncii industriale, Si as- 
tizi se recunoaşte că aceleaşi principii pot fi aplicate si în 
comerţ, cu oarecare variante. Intr'un cuvint se face o analiză 
a functiunilor întreprinderilor comerciale gi se caută să se 
deducă din această analiză o metodă care să fie debarasată 
de orice consideraţii psihologice, 

Nu fără oarecare surprindere am aflat că în America, la 
unele universităţi, există facultăţi speciale şi seminarii pen- 
tru comerţ si din cauza marei aglomeratiuni, la acestea, nu 
se admit decit studenţii cei mai meritoşi ?. 

In Rominia, în cciace priveşte ideologia curentă a comer- 
ciantilor asupra raționalizării, trebuie să spunem că sint unii 
care văd în raţionalizare — şi aceştia sint foarte puţini — 
văd în rationalizare adevărata mintuire. 

Pe de altă parte găsim în cercurile de specialişti — cu 
deosebire la cei mai vîrstnici şi nu prea conservatori — 
multi care cred că intregul tărăboi cu rationalizarea n'ar fi 
necesar, deoarece intotdeauna si în special de cînd există li- 
bertatea comerțului, orice comerciant care voia să progre- 


mare parte din informațiile de care ar putea cu multă greutate 
să se lipsească astăzi, 

Dacă am încerca ‘si punem punctul pe | asupra chestiunilor care 
s'au evoca! În aceste conferințe, ele trebuie să fie impartite în mod 
esențial in două grupe. Pe de o parte, care sint organele distribui- 
toare, care trebuie, În mod normal, să se interpună între producător 
si între consumator? Adică in ce măsură trebuie favorizat şi desvoltut 
comerțul de angros, marile magazine, magnzinele cu sucursale mul- 
tiple, vinzarea directă, pentru ca să satisfacem cit mal repede şi mai 
cu seamă cu minimum de cheltueli de vinzare, publicul interesat. 

Pe de altă parte, odată fixate modurile de organizare comer 
cialà, să desvoltăm celace se poate numi ştiinţa comerțului, să ad 
tim organele întreprinderii comerciale la funcțiunea reali a pare și 
şi ce răspundem ln chestiunile: Ce să vindem”? Prin cine să vindem? 
Cui să vindem? Si în sfirsit cum să finantàm consumatiunea, cum f- 
dici să dăm consumatorului ușurințele de platā de cure are nevoie, 

* Autorul rationalizirii comerciale propriu zise, Gilberth, care 
ure aceiași însemnătate pentru rafionalizare ca Taylor pentru tehnica, 
a înstituit cursuri, cu decenii în urmă, analcage cu acelea care s'au 
ținut din inițiativa asociației principale in 1929, 

Doamna Gilberth, coluboratoarea de decenii a soţului său, şi după 
moartea acestuia, conducătoarea institutului, spune că marile intre- 
prinderi de comerţ îşi trimit pe cei mai bun: conducători ai între- 
prinderilor la astfel de cursuri care lin mai multe săptămîni, şi chel- 
tuiesc în acest stop mii de dolari, Asemenea mijloace nu he stau 
nouă la dispoziţie, În economia noastră sărăcită, De aceia ar fi cit se 
poante de recomandabil dacă sar putea ca la inițiativa particulară să 
se alăture ajutorul şcoalelor comerciale. 


RATIONALIZAREA VINZARII 283 


seze s'ar fi comportat rațional şi s'ar fi folosit de toate ino- 
vatiunile şi progresele în propriul său interes. 

Cu această ocazie ei nu găsesc decit să insulte america- 
nismul modern, a cărui maimupàrealà n'ar servi în Rominia 
la nimic. 3 

Ei bine, acestora și tuturor acelora care se ocupă cu me- 
toda rationalizàrii şi care văd în ea perspective noi, trebuie 
să le spunem că rationalizarea nu inseamnă decit o parte din 
ceiace trebuie pentru înlăturarea dificultăților din întreprin- 
derile comerciale şi că rationalizarea care dă greş este nu- 
mai aceia in care lipsesc condiţiile esenţiale pentru existența 
economică independentă a unei intreprinderi. i 

Rationalizarea este o metodă bună pentru intreprinderile 
bine închegate, cărora nu le lipsește nici unul din elemen- 
tele necesare pentru însăși existenţa lor, 

Să încercăm să explicăm prin ce se diferențiază mișcarea 
actuală pentru introducerea unei îmbunătățiri metodice, de 
spiritul practic datorit naturii şi talentului cîtorva indivizi 
care fin ascuns pe cit posibil cheia succesului lor. Să fim re- 
cunoscători Americii că acolo rationalizarea între rinderii 
comerciale a fost arătată, în toată amploarea ei, opiniei pu- 
blice ca o ştiinţă cu spionii practice si că deasemenea ea ni 
se arată si nouă europenilor cu cea mai mare sinceritate, Prin 
aceasta se dă posibilitatea ca oricine are interes, să poată in- 
vita experiența altora si să nu o dobindească, această expe- 
rientà, cu sacrificii prea mari. Aceasta economiseste întregii 
economii a unui popor — mai mult decit se crede — sfortà- 
rile inutile. 

Cind trecem la specificarea diferitelor posibilități de ra- 
polare a vinzării, trebuie să ne debarasăm câmplet de 

eia ce se atribuie acestei rafiomalizàri de obicei în indus- 
trie si technică. 

Sint cit se poate de interesante ideile d-lui Filene, — un 
fel de Ford în comerţ — proprietarul unui mare magazin de 
specialităţi din Boston, idei bazate pe o ne Ap rera foarte 
lungă, după care comerciantul să se silească la fiecare articol 
să facă cel mult trei feluri de prețuri (după calități). Filene 
nu înțelege prin aceasta prețul unic în înţelesul magazinelor 
de preţ unic existente astăzi (cum e cazul cu Herdan, 7 lei 
orice consumafie) ci oferă o scarà de prețuri pentru a nu 
constringe clientul să cumpere de ex. o pălărie de 6, una de 
8 sau de 900 lei pentru a lua culori si forme diferite, ci face 
toate culorile şi toate formele la aceleași trei preţuri. 

Cea mai bună reclamă a unui comerciant — spune Fi- 
lene — este bunul său renume, Clientul uită foarte repede ce 
a cumpărat și ce preţ a plătit, dar felul cum a fost servit îl 
uită foarte greu. 

Lăsăm deoparte obligația fiecărui comerciant de a-și 


24 ___VIATA ROMINEASCA 


conduce la esire clientul cu exces de politete, care nu costà 
nimic, de a căuta să-i afle gusturile chiar cînd nu e cumpă- 
ritor, ete. ete, 

E aie > 

Dar să luăm chestiunile care se pun intro intreprin- 
dere comercialà; pentru comerful interior se poate spune că 
fiecare din ele face obiectul unor cercetări aparte, 

Mai intii: ce să vindem? Răspunsul: să analizăm nevoile 
consumului de azi, să determinăm tipurile standard cores- 
punzătoare nevoilor publicului, tipul corespunzător gusturi- 
lor noi. Apoi, stocarea produselor susceptibile de a se 
vinde repede. Trebuie întrebuinţaţi colaboratori specializaţi, 
diferiţi de cumpărători, care au sarcina să descopere nou- 
tăţile de vindut şi să încerce să se facă din acești specialiști 
ai gustului, niște adevăraţi orientatori ai consumului intern. * 


* Clienţii nol sint acum mai necesari deci! oricind. Recrutarea 
lor, ea singură, e un domeniu atit de vast, incît nu putem să nu amintim 
de ea. Costurile enorme ale ununfurilor în ziare, frectului, inserate- 
lor sau ofertelor tipărite, oferte scrise, reclame împărțite, care tre- 
buiese luate în vedere, trebuie să fie rezultatul unui plan anumit și 
nu numai după bunul simț. Deci Incepitorii in acest domeniu trebuie 
si se folosească de sfaturile cunoscătorilar cu experiență în branga 
respectivă, ca să nu plătească prea mult taxa de învățătură. Anuntu- 
rile singure nu sint suficiente pentru a procura clienti. Forma exte- 
rioară, fatada magazinului, firma, luminatul, vitrinei, sint 
domenii în care poale fi introdusă rationalizarea, adică o imbunità- 
fire făcută după plan: chiar şi transformarea, mobilarea internă este 
o condiţie foarte necesară raționalizării în domeniul procurăriţ de 
clienti; chiar şi în magazin, cel care intră trebue convins de varie- 
tatea nasortimentelor si să nu aibä impresia că poate ieşi de acolo 
fără să cumpere, 

Ajungem acum la posibilitatea vinzării şi prin aceasta la scopul 
tuturor magazinelor, Tinta principală, neglijată din păcate foarte 
mult, trebuie să fie aici, a face din cumpărătorul ocazional un client 
statornic și prin aceasta a nsigura succesul muncii de recrutare pe 
un timp cit mai Indelangat. Vinzarea e şi o artă, Acel care are uce- 
nici cu două clase primare, rareori poate spera ca din aceştia să 
scoată ajutoare bune, bine instruite pentru vinzare. 

Schimbarea modelelor de mărfuri trebuie să (le un prilej pentru 
proprietar, sau pentru conducătorul vinzări, de a se instrui mal intii 
pe dinsul despre tehnica si utilitatea acestor mărfuri si apol să in- 
strulască mai departe în mod ușor de înțeles personalul lui de vin- 
zare, Telul trebuie să fie de a formo din vinzător un consilier de în- 
credere al clientului. Pe lingă educatia aceasta, vinzătorul trebuie să 
fie metodie în a sti în ce raion și peniru care fel de marfà din acest 
raion trebule să fie mal energic în oferta sa şi cind trebuie să proce. 
deze altfel pentru a nu speria clienti, 

Trebuie studiat snetodic dacă articolele pot fi vindute mai bine 
cind clientul stă în picioare, sau cind i se oferă un seaun, Schimba- 
Fei Sau reclama să nu fie făcută niciodată după dispoziție, ci după 
un sistem rațional şi fixitatea să nu excludi excepţiile, 

Chestiunile de credit şi rabat care se acorda unei categorii de 
clienți, executarea la timp a comandei, sint de asemenea prilejuri de 
instruire a vinzătorilor, avindu-se in vedere principiul ca vinzătorul 
să nu micsoreze calitățile märfoi concurentului, nici firmele concu- 


A Vass ul Și 


are RATIONALIZAREA VINZARI 285 


Aci, pulem spune că nu e nici ilogie, nici paradoxal a a- 
firma că rafionalizarea vinzării depinde de rationalizarea 
producţiei. Să luăm un exemplu. S'a stabilit că intro indus- 
trie se făceau 107 tipuri de paturi. Dacă un negustor ar dori 
să aibă magazinul său bine asortat cu paturi ar trebui 
să aibă cel putin 105 din ele si de îndată ce ar vinde unul, 
magazinul nu ar mai avea un asortiment complet. Dacă 
insă, precum s'a propus, în loc de aceste 107 tipuri diferite 
de paturi, sar fi făcut numai 7, un comerciant ar putea avea 
un asortiment care să-i dea posibilitatea să nu-și descomple- 
teze repede marfa, să mu lase astfel cu clienţii să plece din 
magazin, l 

La intrebarea „ce să vindem?”, cea mai mare greutate 
este de a găsi granița pină la care clientul poate face sacri- 
ficiul să cumpere obiectul dorit și granița unde trebuie să-și 
ring gustul pentru a cumpăra numai după puterile 
sale, * 


rente să nu spună neadeviruri relativ la maria lui sau la capacita- 
tea firmei. 

Pentru a forma încrederea la client după vinzare, este bine n se 
introduce maşinele de măsurat, aparatele de tăiat, la care clientul 
poale vedea tăiutul după măsura cerută şi o ponte controla e) singur, 

Mulţumiri aduse ln cassă pentru banii primiţi, o despărțire po- 
litievasà care nu costă nimic, pot fi uşor introduse si tot atit de im- 
partant e si salutul plin de tact şi intreburen, la intrare, ce anume do- 
reste clientul, Un cuz care ar părea de detalm, dar care a provocat 
reclama extraordinară a unui renumit comerciant din Londra, este 
următorul: Comerciantul Gramuge chutàca mai înainte de toate să-și 
servească să-și satisfacă clientela, Tirziu seara, în ajunul Criciu- 
nului, pe cînd era acasă cu familia, Gramage fu chemat la telefon de 
o clientà indignatà. Doumna comandase o jucărie pentru ari 1 ei, 
i se spusese că o va uvea de Crăciun si jacăria nu-i sosise inci. Co- 
pilasul era să (ie foarte amărit. Doamna adiogà: „mi-aţi promis că voiu 
avea jucăria la timp”, D, Gramaze nu fagàduise personal nimic, dar 
făgăduiala funcţionarului său U lega Intocmai ca sì cum ur fi făcut-o 
el, Ceru deci doamnei să-i descrie jucăria. Pe urmă o asigură că bīv- 
Jasul o va avea la desteptare, tn ziua de Crăciun, „Cum va fi posibil 
asa cova?” întrebă doamna, „Fiţi Minigtità, va fi”. Inainte de a se 
lumina, în dimineața Crăciunului, nu mica fu mirarea păzitorului de 
noapte al magnzinului Gramage, cînd auzi un automobil care se opri 
inaintea porţii megazinului şi se găsi laţă în fatà cu patronul în per- 
soană. Domnul Gramage descoperi la raionul ex Mici jucăria în 
chestie, pe urmă luînd o manta şi o perucă, se deghizà in Mog Cră- 
tiun, duse jucăria biietaguloi, loomal cind acesta se destepta. Puteți 
bănui cit de mult a vorbit doamna despre acest eveniment. Povestea 

circulă peste tot si d-l Gramage profită indirect de excelenta 
publicitate cauzată de actul său de înaltă curtoazie comercială, 

" Cea mai importantă cerință pentru succesul unui magazin este 
un asortiment bun de marfă, dar si aici e chestie de producţie, după 
cum spuneam anni sus, 

Dobinda enorm urcatà față de ceiace era mai înainte de răs- 
boiu, prectiam si cheltuielile pe care azi un comerciant le suportă ca 
impozite, reclamă, ete, nu ingădule aşteptări pinë la sfirsitul anului 


230 „VIAȚA ROMINEASCA 


Prin cine să vindem? Este altă intrebare. Răspunsul: nu- 
mai prin vinzătorii care îşi cunosc foarte bine meseria. Fie- 
care mare magazin la Washington posedă un departament, 
numit „departament de educație a noilor vinzători”. Un ser- 
viciu central atașat la învățămîntul tehnic, servește ca 
sfătuitor pentru crearea acestor şcoli, 

intrun mare magazin s'a creial un veritabil biurou de 
pregătirea muncii (planning department) care pregătește si 
controlează lucrul a opt mii de funcționari, * 

A treia întrebare: cui să vindem? Cum să satisfacem 
publicul interesat? Răspunsul este: analizarea pieţelor si a 
publicității, 

Ce volum de afaceri să realizim? Răspunsul: să studiem 
mai inainte fiecare colț al pietii, să serutàm bogăţia locuito- 
rilor, să stabilim previziunile de vînzare pe regiune, pe agent, 
să fixăm cote de vinzare. 

In sfirşit, cum să finanfàm consumatia? Prin desvolta- 
rea vinzării pe credit, prin toate sistemele de vinzare, 

Dacă aceste capitole de afaceri ar fi tratate aprofundat, 
sar descoperi te că pentru fiecare din aceste capitole co- 
respunzătoare in intrebirile puse mai sus, era adevărat stiin- 
{ificà sar apropia gi cà ar fi pentru noi în noile idei si me- 
tode, materie de suficientă reflexiune, de lucru si în special 
materie suficientă de adaptat. 

America este o farà de mare consum, Am fi tentati să 
zicem cà este mai cu seamă o farà de comerț de detaliu. Este 
consum în America, cu deosebire pentrucă pretutindeni unde 


spre a face bilanțul, ci silese pe comercianți să facă mereu observaţii 
metodice cu două scopuri: să reguleze după un anumit plan cumpă- 
răturile şi să se gribiasci să vindă mnărfurile care stau de mult în 
magazin. 

Unii negustori spun că este mai bine să pierzi la o vinzare decit 
să ţii în magazin mărfuri puțin căutate, Dar foarte puţini comercianți 
pa ce fel de mărfuri vor fi cerute de clienti. Dacă de ex, se stabi- 
este că sau vindut bluze de mărime mijlocie 40 de bucăţi, bluze de 
mărime mică 8 bucăţi şi bluze foarte mari 4 bucăţi, aceasta nu in- 
seamnă numaidecit că cerința de această din urmă marfă n fosy mai 
mică. Poate că cererea a fost maj mare, Însă clienții nefiind satisfă- 
euti eu forma sau calitatea mărfii, nu au cumpărat. De aceia e foarte 
bine să se noteze fiecare cerere care n'a putut fi satisfăcută, căci 
uceasta dă indicaţii pentru rafionalizarea noullor cumpărături. 

' Este un avantaj destul de mare că unele mărfuri pot fi impa- 
chetate şi pregătite inainte, asa ci la cerere pot fi servite clientului 
Imediat şi aceasta e un fel de rationalizare, Dar nici trebuie foarte 
multi măsură, căci comerciantul cedind autonomia sa-— vinzind măr- 
furi impachetate de fabrică — fiind responsabil de conținutul pa- 
chetului, e expus la o încordare prea mare si se poate întimpla să 
vindă elentului mărfuri frumos impachetate, dar care nu sint bune. 
Pe de altă parte cistigul lui la unele din aceste mărturi e aşa de mic 
incit renunță de a de vinde, iar clientul negăsind o marfă cu marca 
sa favorită nu face nici alte compărături, 


ata ye- RATIONALIZAREA VINZARI č 287 


este posibilitate de vinzare, putem fi siguri că mărfurile ofe- 
rite publicului sint atit de numeroase şi variate că, chiar cel 
mai econom consumator ar fi tentat di cumpere. De altfel, 
acest fel de supunere incongtientà a publicului la sistemul 
practicat în America, se face atit de bine simţit că în loc să 
i se propună publicului un plan de cheltueli, i se propune un 
plan de economie, 

Nu este deci de mirare că întreprinderile comerciale de 
detaliu au luat acolo un loc preponderent. Nu este de mirare, 
cu atit mai mult, cu cît diferitele sisteme de vinzare în de- 
taliu, acolo se alătură deseori. Fenomen curios în această pri- 
vintà este desvoltarea actuală a magazinelor în lanţ (chain 
stores), care în orice comerț tind să elimine din ce în ce mai 
mult comerțul de detaliu independent: restaurante, băcănii, 
cofetării, magazine de fierărie, drogherie, comerţ de sete, 
farmacii, magazine, bazaruri; toate acestea sint inlocuite în 
Statele Unite prin sucursale ale unui număr oarecare de so- 
cietàti care dispunînd de mijloace de cumpărare puternice, 
vind produse standardizate despre care se ştie mai dinainte 
că se vor vinde repede la majoritatea clientelei. 

Se opun acestor chain stores, marile magazine; acestea 
din urmă, marile magazine, ar putea fi chiar în lanţ, însă în 
am fel, încit să combine avantajele celor două feluri de ex- 
ploatări. Ele au tendinţa să ofere clientelei lor servicii mai 
numeroase si desăvirşile: de exemplu prin livrarea mărfuri- 
lor la domiciliu, prin credit de consumaftie si altele; în sfirgit, 
se înţeleg uneori cu alte magazine în lanţ, cărora le conce- 
dează un raion specializat, de exemplu ghete sau mode, ètc. 
așa încit să profite de clientela dobindită pentru o anumită 
marcă gi să evite o concurență locali mai costisitoare, dacă 
ar lupta singure. 

Satisfacerea principiului de bază de a vinde cit mai eftin 
mărturi de cea mai bună calitate, a condus la organizarea 
marilor magazine în care raportul dintre debitul mare al vin- 
zării, fatà de regia vinzării, face posibilă vinzarea la prețuri 
reduse in detaliu, iar beneficiul mare rezultă din debitul 
mare al desfacerii, 

Spuneam că mecanismul vinzării trebuie astfel comceput 
si organizat incit să permită vinzarea cu prețul cel mai avan- 
tajos al produselor de cea mai bună și de cea mai nouă 
calitate. 

Această conditiune pirncipală nu se poate obține decit 
cunoscind şi mimuind la perfectie toată technica de orga- 
RS a pieţii E gemă i iù 

nevoie apoi, pentru reușita rationalizàrii oricărei ope- 
rațiuni, de e pară aa la realitățile pig Da 

Din cetirea publicatiilor noastre economice, se vede ci 
datele asupra desfacerii produselor în tara noastră vorbesc 


i VIAȚA ROMINEASCA 


de numărul „de care” sosite în oboare. Nu e vorba nici de 
silozuri, nici de tone, nici de burse de cereale. Asa dar, tre- 
buie să pornim dela acest fel de realităţi. 

Numai în urmă, toată organizația actuală, toate benc- 
ficiile technicei moderne trebuie utilizate. 

Bursa mărfurilor standardizate, care fixează preţul zilei 
punind zilnic în faţă pe toţi cumpărătorii gi toţi vinzătorii, 
mijloacele de plată cele mai rapide şi mai ieftine, prin con- 
turi curente, virimente, cecuri, ete, uzitate de organizaţia 
bancară specializată, utilizarea transporturilor celor mai ra- 
pide si mai ieftine, aprovizionarea periodică în stocuri masi 
de marfuri la curent cu toate inovațiile concurenţei, cu ca- 
priciile modei şi gusturile massei consumatorilor, toate a- 
cestea trebuie să fie grija de toate zilele a conducătorului 
operațiilor de vinzare. 

Repet că prima condiţie a unei bune rationaliziri este o 
bună organizare a producţiei. La noi, în special, vinzarea 
este o chestiune de producție, nu este numai o chestiune de 
relatiuni, atit în interior cit si în exterior, cit este o condi- 
tiune de buna calitate a maàrfurilor propuse vinzării. 

Cerealele, vinul, fructele nu se vind fiindcă produc- 
tiunea lor nu este raționalizată, standardizată, nu e totdeauna 
de bună calitate. Asa am suferit cu exportul de cereale, cu 
exportul de vin, cu exportul de fructe si sint cazuri recente, 
cum este cu exportul de ouă, care nu se vind cu mai Înainte, 
tocmai din cauză că nu toate transporturile de pină acum au 
fost la fel. In special pentru produsele agricole se duce as- 
tăzi lupta de concurență care se ducea înainte de răsboi in 
lupi pentru plasarea produselor industriale. Evident, sint 
si alte piedici întimpinate de cerealele noastre în co- 
merțul exterior, Totuşi şi aici revin la afirmatiunea că nu a 
produce este totul, ci a vinde, aceasta e chestiunea. De pro- 
ducțiune s'a ocupa! lumea mai demult, neglijind sau lăsind 
pe planul ul doilea vinzarea. 

Rationalizarea vinzării şi-a ajuns mai bine scopul prin 
Oficiile centrale de vinzare ale trusturilor şi cartelurilor care 
au făcut economii mari, făcînd distribuţia prin  biurourile 
lor proprii, Este curios însă, că pe cind în industrie, indus- 
triasii luptă din răsputeri să ieftineuscă producția cu 2 sau 
1%, — în comerț cistigurile merg pină la 50%, mărfurile ur- 
mind să se încarce cu acest procent exagerat. O carte pusă în 
vitrină, incarcà marfa cu 30% din valoarea serisă pe copertă, 
celace poate revine la 100% la preţul de cost al tipăririi. 

In chestiuni de importanță atit de mare nu trebuie să 
privim în treacăt conditiunile actuale. Pare a fi o fatalitate a 
organizafiunii capitaliste ca atunci cind industriasii se luptă 
pentru o reducere de 1%, unii comercianți să încarce prețul 
marfurilor eu 50%, Sint unele exemple care se pot scoate 


____RATIONALIZAREA VINZAR 


din statistici, că la anumite produse dela un mare nurhăr de 
fabrici se vede că costul de productiune 
55% pinà ajunge la consumator. Aceşti 55 prezintà cîs- 
tigurile şi cheltuielile. Sint alte exemple care reprezintă ade- 
vărate orori ale comerțului. Bunăoară la articolele de toa- 
letă, la săpunuri, la parfumuri, mărfurile se sporese cu 200% 
adeseori, datorită cheltuiclilor si cistigurilor, 

Este evident că plasarea mărfurilor este o chestiune gi 
de raţionalizare geografică, chestiune de a cultiva cit mai 
mult anumite plante care produc cit mai mult si de a pro- 
duce în anumite regiuni mărfuri care se vind mai mult, Este 
poate şi o chestiune de concentrare a întreprniderilor care 
fac exportul. 

Dar sint cauze care stinjenese unele eforturi interioare, 
oricit de lăudabile ar fi, datorită interdependentei strinse 
intre factorii care concură la actul final, — al vinzării — in- 
terdependentà atit între factorii interiori cit şi faţă de străi- 
nătate, Această interdependentà este atit de mare astăzi incit 
poate răsturna o intreagaà politică de rafionalizare, oricit de 
bine studiată. De exemplu, se crede că pentru anumite ca- 
tegorii de articole este indicat ca tarifele pe căile ferate să fie 
scăzute. Directiunea C. F, nu admite o asemenea modificare 
de tarii. Orice efort este inutil. In fata unor asemenea mă- 
suri care contrazic orice așteptare, dacă producţia naţională 
nu parvine uneori să realizeze condițiuni de productiune la 
fel de favorabile cu ale concurenţilor străini, este in zadar 
să se caute ca prin vinzare să se măsoare cu acele industrii 
străine pe piața externă. Tot ceeace se face pentru a scădea 

retul de cost si a ameliora calitatea produselor, contribue 
n desvotarea schimbului cu străinătatea, ale cărui fluctua- 
tiuni marchează foarte exact puterea producţiei naţionale 
in raport cu producția străină, 


„ta 

Cind toate condifiunile interne de expansiune sint reali- 
zate, este posibil ca ele, prin organizatiuni special conce- 
pute în vadenaa comerțului extention, să fie ameliorate încă 
si mai mult si să obțină un mai mare succes. Un stu- 
diu aprofundat si în mod constant ținut la zi despre ne- 
voile, gusturile, obiceiurile, fantezia chiar a consumatorului 
străin; publicitatea metodic organizată si continuu întreținută 
cu scop de a alrage atenția cumpărătorilor străini, de a 
combate publicitatea concurenţilor străini; o organizaţie a 
transporturilor în vederea reducerii preţurilor printr'o per- 
fectionare a tehnicei, prin tarife speciale de export, tarife 
combinate pe c. f, și pa apă; organizaţie de vinzarea màrfu- 
rilor nuţionale în condițiuni care pero să reducă cheltuielile 
la minimum; organizații de credit de export, prin mijloace 

19 


= gr A 
Da Et ol GUN 


“ATI 


2001 VIATA ROMINEASCA 


susceptibile de a miesora preţul, riscurile si de a creste du- 
rata de credit, — acestea sint, In rezumat, procedeele care 
trebue întrebuințate pentru a cuceri si a întinde debuşeurile 
externe ale industriei naţionale, 

Să studiem principiile şi să încercăm să urmărim des- 
voltarea lor în legătură cu desvoltarea economiei naţionale, 

iniţiativele esenţiale evident că emană dela înşişi expor- 
tatorii. Ele au mai intii si de cele mai multe ori un caracter 
individual: fiecare comerciant sau producător se strădueşte 
prin propriile sale mijloace să dobindească clientela străină. 
Deşi nu lipsite de eficacitate, aceste procedee sint impertecte 
şi costisitoare. O acțiune concertatà, o coordonare şi o ratio 
nalizare, care sînt utile pentru desvoltarea internă, sint şi mai 
utile încă, pentru export. In acest domeniu mai mult decit în 
toate altele, concentrarea eforturilor şi serviciilor produce 
efectele sale obisnuite: cheltuielile de publicitate nu se mi- 
resc în proporţie cu cantitatea mărturilor vindute. Agenţii 
producătorilor izolaţi nu pot să procure o documentare com- 
pletà si mai -> costisitoare, Serviciile organizate in comun. 
permit cu cheltuieli mult mai mici pentru fiecare partici- 
pant, să cunoască piaţa străină tot atit de bine ca şi piaţa na- 
țională, să se menţină în contact permanent pentru a supra- 
veghea pe concurenţi, să răspundă la manevrele lor, prin 
manevre paralele și să seziseze ocaziile cele mai nimerite. 

Intelegerile de producători, contuare, carteluri, trusturi, 
cure sau organizat pentru colaborare în interior, au experi- 
mentat mai intii avantajele rationalizàrii pentru export, 
Unele din ele au fost constituite în mod special in vederea 
exportului, 7 

In Germania, pe această cale, cele mai bune rezultate 
au fost obtinute de stabilimentele de export bine coordonate 
care au oficii de vinzare la Bremen si la Hamburg, unde cen- 
tralizează productiunea de export a caselor de vinzare pe 
piețele străine, cu care rămîn astfel în contact permanent, 
spre cel mai mare folos al vinzàtorilor naționali, 

Franţa și celelalte pr din Europa sint mult mai putin 
avansate pe această cale, Ele maun în general decit servicii 
comune de publicitate și grupuri ca „Societe nationale d'ex- 
pansion economique”, grupul „Roubaix Exportation", „Con- 
fédération générale de la production francaise” si alte gru- 


' Dar independent de antantele de producători orientati către ex- 
Port, se poate concepe să existe organisme comune, creiate de produ- 
câtori independenţi pentru n înlesni exportul, sau de comercianti spe- 
cinlizati în afaceri de export. Aceste organisme se mărginesc uneori 
la servicii comune de publicitate, de infonmatii, de consultatie; alte- 
ari se prezintă sub forma de stabilimente speciale ; case de cum pă- 
rare, case de vinzare, care servesc de trăsătură de unire Între piuta 
națională si piaţa străină. 


RATIONALIZAREA VINZARII NT 


puri, care vin in mod eficace în ajutorul exportatorilor, dar 
care nu răspund complet la necesităţile actualitàtii. Eforturi 
de coordonare se desemnează şi vor trebui să fie desigur din 
ce în ce întinse mai departe. 

Trebuie să mai vorbese aici şi despre creditul de export. 
Creditul de care au nevoie ex rtatorii, este în mod esenţial 
un credit pe termen lung, de è luni, 1 an şi chiar mai mult, 
credit pe care-l consimt si exportatorii, la rindul lor, cumpă- 
rătorilor lor. 


Procedeul cel mai comod pentru a inlesni aceste opera- 
tiuni de credit international constà în interpunerea între 
cumpărători şi vinzători, care nu se cunosc, a unui bancher 


Mni inainte, cind comerţul cu străinătatea avea un ca- 
racter individual, prețul de vinzăre în exterior se fixa tu- 


* Acest rol de trăsătură de unire dintre vânzători! nuționali și 
cunpărătorii streini, face ca Băncile care se ocupă cu uceste opera» 
fiuni să aibă nu numai unul sau mai multe stabilimente pe teritoriul 
national, cl şi stabilimente în străinătate, în contact pe cit de strins 
legat posibil cu clientela străină de export, Nu este absolut imposibil 
ca această funcțiune să fie îndeplinită de orice bancă care are agenți 
in străinătate. Dar este mai bine inceplinità prin bănci specializute 
în operaţiunile de acest ordin, 

Orice metodă s'ar adopta, operațiunile de credit făcute cu străi- 
nătatea, sunt totdeauna mult mei aleatorii decit operațiunile făcute 
pe piaţa nuțională, intre persoane care se cunose mai bine, Pentru n 
evita riscurile din comerțul internațional, a căror teamă îm iedică a- 
deseori exportul, “a recurs, mai cu senmi de Ja marele iu, care 
a mărit în mod considerabil aceste riscuri, la asigurări, care pot să 
garanteze fle pe comercianţi, fie pe înşişi bancherii contra insolvabi- 
litàfii debitorilor, 

In Anglia creditul de export s'a desvoltat mul intii sub forma de 
stabilimente speciale care se numesc bănci de export. 

Franţa, care pină la 1914 n'a avut bănci de export specinlizàte, a 
trebuit recurgă la serviciul băncilor ee pana si al societăţilor de 
credit frunceze, la Inceput putin dispuse să consiemtă credite pe ter- 
men lung ş icare totuși se ocupă astăzi putin mai activ, grafie nu- 
meroaselor agenții străine ale lui „Credit Lyonais’ ' a lui „Comptoir 
d'Escompte” si „Société Générale”, Exportatorii francezi au pe de 
altă parte la dispoziția for „Banque nationale du commerce extericur” 
fondată la 1918 sub controlul statului, care îi pune la dispoziţie è 
parte din redeventele Bineti Franței. Fn face scontul efectelor cu 
scadenti lungă asupra străinătăţii şi se însăreinează cu încasarea lor, 
Face avansuri pe facturi sì «hiur pe justificările de expediție a măr- 
furilor, I] este interzis Însă să primească depozite să creeze sucursale 
in Franța si în țările streine unde există banci franceze, Este greu ca 
in aceste condițiuni „Banque nationale du commence exterieur” cu 
toate serviciile incontestabile fiicute comerțului, să ia o extensiune 
comparabilă cu sceia a băncilor germane sau engleze. 


292 a VIATA ROMINEASCA 


e — 


tomat la un nivel determinat de libera concurență. Astăzi, 


exportatorul dacă vrea să-şi păstreze debuscurile, trebuie să-și 


adapteze preţurile după piața unde le vinde. Dacă făcînd aṣa. 


poate să vindă cite odată mai scump decit pe piaţa naţională, 
este totuși alteori constrins să vindă pe un preţ mai mie de- 
cit pe piața naţională si astfel a luat naştere, aproape in- 
conştient, această practică de origină si denumire anglo- 
saxonă care este dumpingul. Se aplica deobicei la origină, 
acest calificativ, simplului fapt de a vinde în străinătate pen- 
tru a scurge stocurile in plus, Astăzi noțiunea de dumping 
su mărit si sa complicat în acelaş timp, ca si realităţile la 
care se aplică. Se face deobicei ca să intre în această no- 
tiune, vinzarea la un preţ mai scăzut decit acela de pe piața 
străină de desfacere, 

Anglo-saxonii au utilizat adesea această metodă, dar car- 
telurile germane au ridicat la cel mai înalt grad arta de a 
coordona prețurile interioare si exterioare, de a fixa pe u- 
nele si pe celelalte la niveluri speciale, variind cu destinaţia 
lucrurilor vindute, Au mers pină la a atribui exportatorilor 
adevărate prime de export care să permită să se vindă la un 
prej mai jos. 

In acest sens este cunoscută incercarea cure sa făcut la 
noi cu primele de export la cereale. Este incontestabil, în 
orice caz, că în starea actuală a organizaţiei economice, 
această politică naţională a prețurilor, în comerțul exterior, 
dacă e ubilă, este un mijloc de expansiune. Prin nivelul mai 
mult sau mai puţin ridicat al preţurilor care se realizează sub 
forma concretă a diviziunii internationale a muncii — (şi 
care evoluiazà din ce în ce mai mult sub forma repartitiei 
debuseurilor) — este sigur că naţiunile ajung să-şi reparti- 
zeze debuseurile, mai putin prin specializarea in anumite 
productiuni determinate, decit prin vinzare la preţuri mai 
joase. 

Politica economică a statului gi chiar toată politica sa, se 
repercutează direct sau indirect asupra exportului. Tot 
ceeace face statul prin legislația, prin guvernul său, prin 
administraţia, prin gestiunea utilajului naţional și a servicii- 
lor publice pentru a favoriza industria națională, toate acestea 
favorizează desvoltarea comerțului naţional. Toate obstaco- 
lele pe care el le opune, conştient sau nu, toate greşelile de or- 
din economic sau politic pe care le comite, toate concursurile 
pe cure le neglijează, se traduc în cele din urmă printr'o pier- 
dere sau printr'o miesorare a expansiunii exportului naţio- 
nal. Impozitele prea apăsătoare, sau rău repartizate, pot e- 
xercita asupra exportului o influență deprimantà. Deaseme- 
nea politica generală de stat poate să întărească elanul pro- 
ducțiunii in loc de a-l paraliza, Aceste influente care se simt 
in mod natural pe piața internă, acţionează si mai puternie 


RATIONALIZAREA VINZARII 298 


încă pe piața străină, unde cea mai mică fluctuafiune a 
preso ujunge să modifice profund poziția concurenți- 


- lor şi face să dea îndărăt producția naţionala. 


Dar indiferent de participarea sa mai mult sau mai pu- 
țin fericită la desvoltarea producţiunii naţionale, statul poate 
contribui direct la expansiunea comercială a națiunii prin 
măsuri speciale, destinate să o inlesneascà. Printre măsurile 
din această categorie figurează în primul rind regimul trans- 
porturilor şi tariful de transport, desvoltarea căilor de co- 
municatie pe apă si a căilor ferate, a transporturilor cu au- 
tomobilul si acum în urmă desvoltarea aviatiei comerciale. 
Mai departe, utilajul național al transporturilor, prin influ- 
enja profundà pe care o exercită asupra preţurilor de import 
şi export, este un factor esenţial de expansiune naţională, 
Fixarea tarifelor la un procent moderat şi coordonarea pre- 
turilor în vederea înlesnirii importului unor anumite mărfuri 
de mai mare însemnătate, reducerea prețurilor de 
transport pentru distanțe lungi pe piețele străine, toate a- 
cestea exercită o influență decisivă in faţa concurenţei străi- 
ne. Sacrificiile băneşti pe care statul si le impune în acest 
scop, pot să-i procure atit lui cit si naţiunii întregi, imense a- 
van.uje comparabile cu acelea care rezultă din chiar pri- 
mele de export. Statul poate, pe de altă parte, graţie repre- 
zentanfilor săi în străimătate, consulilor săi, deasemenea prin 
atusati comerciali şi in special prin crearea de servicii spe- 
ciale, să pună la dispoziția industriei nationale exce- 
lente mijloace de informaţie, de apărare si de propagandă. 

Avantajul acestor servicii de stat este acela că statul 
fiind prezent în acelaş timp, pe toate pieţele străine, este în 
măsură să realizeze o centralizare si o coordonare mai bună 
decit acelea la care pot ajunge întreprinderile particulare, co- 
ordonare cure e de cele mai multe ori mai putin costisitoare. 
Statul mar putea îneloci iniţiativa privată, dar nici inițiativa 
privată nu s'ar putea lipsi de concursul statului. Trebue dease- 
menta ca purticularii să găsească în stat un sprijin moral si 
politic, indispensabil pentru a triumfa în afară de teritoriul 
național, care să-i puie la adăpost de indiferența și uneori de 
ostilitutea concurenţilor lor străini, Se ştie de toată lumea, că 
in dosul fiecărui industriaș şi comerciant englez, care lu- 
crează în străinătate, va supraveghea totdeauna un agent al 
Marii Britanii, gata să-şi apere nationalul. Statele-Unite si 
Germania procedează in acelaș fel, Sint exemple dela care 
inspirindu-ne putem trage folos. 

Statul romin a făcut dealtminteri în ultimii ani eforturi 
meritorii pentru a usura ex iunea comerțului naţional. 
Avem consuli însărcinaţi să furnizeze rapoarte periodice a- 
supra situatiunii comerciale a țărilor unde sau stabilit. In 
unele țări avem şi cite un ataşat comercial. Alături de 


ai VIAȚA ROMINEASCA — 


acesta şi cite um oficiu comercial a fost erciat în marile 
vraşe străine, unde se mai găsesc si camere de comerţ mixte; 
romino-germani, austro-romînà, romino-italiună, romino- 
franceză, romino-elenà şi romino-polonă, In sfirsit, grafie Ofi- 
ciului naţional de export, toate informațiile venite din străi- 
nătate sint centralizate si utilizate în vedere de a da exportu- 
rilor noastre o orientare utilă. Cu toate aceste progrese 
realizate, eforturile mari rămin să se facă deacum Înainte si 
mai cu samă trebue făcute sacrificii chiar de ordin pecu- 
niar, pe care nu le-am putea eluda fără a paraliza bunăvo- 
infa sigură si eforturile pe care le fac — è adevărat cam 


tar — unii reprezentanţi ai nostri în străinătate, Statul are o 


altă sarcină de îndeplinit, pe care ar fi să o discutăm mai 
pe larg ȘI pe care numai o indicàm aici: este de a salvgarda 
şi de a întinde debuscele exterioare ale producției nationale, 
negociind convenţii comerciale, In serviciul acestor nego- 
cieri statul trebue să-și pună toată diplomaţia, tot prestigiul 
politic si militar, toată influența sa. In lupta internațională 
de interese, statele îşi fac o parte cu atit mai mare cu cit sint 
mai bine organizate, cu cit sint mai puternice şi cu cît sint 
mai temute. Comerţul prosper este o forţă pentru stat. 


Cu titlul de documentare, de curiozitate şi de lămurire 
sarge ar trebui gi să redàm articolului 25 din legea 
1 organizarea iste i ' şi 
maia Agg x apt nisterului nostru de industrie şi co- 
PER „etern espórtului cercetează debuşeurile cele maj a- 
vase de desfacere ile N 
miei moastra naliat oio a produselor exportabile ale econo- 
„Ea intoemeşte proectele de regulamente de export po- 
trivit împrejurărilor si raporturilor economice internatio- 
nale, fixează felul si cantităţile de mărfuri exportabile, pro- 
pune modalitățile vinzărilor directe în străinătate sau tibo. 
rarea de permise de export, Se ingrijeste de inmagazinare gi 
păstrarea mărlurilor destinate exportului, ; 
slar cu privire la atasatii comerciali: au atribuții; a) de 
studii şi documentare; b) de apărarea intereselor economice 
naționale şi de propagandă; c) de informatiumi. i 
«Cum îşi fac datoria aceste servicii și ntasatii nostri co- 
merciuli, este o chestiune care s'ar vedea dacă ne-am arunca 
ochii asupra cite unui raport redaetat cam asa: (citez) „preţu- 
rile la unelte produse sint în oarecare scădere, in special je 
unele pieţe, scădere nu însă prea sensibilă”, Inţelegeţi. be 
de altă purte, un atașat al nostru la Londra. din calculele pe 
care le dădea transformînd moneda engleză în cea nationa ă 
făcea să vedem că prețul zahărului din Anglia era în res- 
litate de trei ori mai mare decit acela care era seris în orice 
ziar englezesc. Unii atașați comerciali, spre deosebire de 
majoritate care formează un corp de elilă — par deseori 


Da RI mi (pa a, n 


RATIONALIZAREA VINZARII ai: 


mai puțin curajoşi decit ar trebui să fie. Poate câ este gi 
teama să nu li se aplice din cind in cînd maxima „surtout, 
pas trop de zèle" care dela Taleyrand încoace prinde de 
multe ori în serviciile noastre publice. 5 

Ar trebui să se facă o altă recrutare a atașaţilor nostri 
comerciali decit aceea care sa făcut pentru unii în ultimul 
timp. După cum nu se construesc drumuri de fier cu medici, 
cu atit mai putin nu credem nimerit ca simpli absolvenţi de 
liceu să fie atasati comerciali, _ 

Inainte de a termina cu consideraţiunile asupra rolului 
statului în expansiunea vinzărilor noastre în exterior, trebue 
să umintese de dl V. Madgearu, care în preocupările d-sale 
din timpul cit era la guvern a arătat (citez din „Noua politică 
economici a României”), că „o protectiune vamală exagerată 
nu poate fi menținută, întrucit tariful vamal atunci în vi- 
goare nu dădea nici un stimulent pentru progres si rationa- 
lizare şi lua o bună parte din avint agriculturii”; ràminea 
bine înţeles că trebuia să i se aducă modificări esenţiale şi 
datorită acestor modificări o remarcabilă schimbare sa făcut 
în politica comercială. Prin ea s'a ţinut samă si de ideologia 
economică actuală care se intinde din ce în ce în Europa si 
care pornea dela Societatea Naţiunilor, In tariful vamal din 
1929, găsim chiar îm expunerea de motive a legii, — o rară 
lege în România cu preocupări elar exprimate de rationali- 
zare — gisim că se spune: „ţinta pe care am urmărit-o nu a 
fost de a consolida o situatiune care poate nu este la nivelul 
technie de organizare modernă, ci tocmai am voit a provoca 
normalizarea preţurilor şi modernizarea in produetiune, să 
dăm posibilitatea  producțiunii noastre să se rationalizeze, 
atit In procedeuri cât si in aplicarea metodelor de organizare 
ştiimţifică a muncii. lar in alt loc: „o protecție exagerată 
su garantat industriei naţionale prin tariful anterior, Ea nu 
dădea un stimulent progresului și rationalizirii si făcea insu- 
ficientà protejarea intereselor agriculturii, cea mai mare bo- 
gatie a țării. Sau importat, după date oficiale, in Rominia de 
dinainte de război, peste 70 mii kgr. mătase naturali anual, 
iar în Rominia unită sa înregistrat în 1927 un import de nu- 
mai 1000 kgr... Este bine înțeles că restul a fost importat 
prin contrabandă”. 

De aci nevoiu modificărilor făcute. 

Tot pe d-l Madgearu trebue să-l amintesc ca autor al le- 
gii zonelor libere si al legii antrepozitelor vamale, 

Intreaga noastră politică comercială e întemeiată pe axa 
tarifului vamal si pe baza acestor legi. 

Totuşi, Rominia ca stat organizat în cadrul economici ca- 
pitaliste, trebuie să recunoaştem că este departe de o organi- 
zare rațională a desfacerii produselor ei principale, atit in co- | 
merțul international cit si în cel intern de angros si de detaliu. 


S VIAȚA ROMINEASCA E 

Tara noastră cu structura ei agricolă, trăeşte astăzi încă 
9 poat de tranziţie între economia patriarhală și cea ca- 

italistă. 
E Nouă, celor din generația de astăzi ne incumbă datoria 
de a imprima acestei stări intermediare o tendinţă susținută 
de organizare capitalistă, 

Acesta poate fi adevăratul nostru rol în rationalizarea 
vinzării produselor noastre, atit în interior cit şi în afară: 
pentru vinzarea în interior, cit mai multă libertate inițiativei 
particulare; pentru comerțul exterior, un puternic și rațional 
interventionism de Stat. 

Toate mijloacele technice de transport, de credit, de pu- 
blicitate, de organizare, tot concursul instituţiilor de stat, 
late trebue mobilizate pentru a ercia un adevărat renume 
produselor naţionale. 

Tirgurile şi oboarele noastre trebue organizate si per- 
manentizate în adevărate expoziţii internaţionale de pendio 
agricole ale economiei nationale, 

Necesitatea, — adevărata Beneraloare a tuturor rafiona- 
lizărilor — urmează sà ereieze în jurul si in locul acestor 
centre patriarhale de desfacere, tot cortegiul de silozuri me- 
canice, de antrepozite libere, de zone libere, de mijloace mo- 
derne de manutentiune $i transport care laolaltà vor servi ha 
raționalizarea tuturor operațiunilor de vinzare, punind la 
dispoziţia îintreprinzătorului acea organizare a colectivitàfii, 
fără de care orice efort individual rămîne neputincios si 
orice studiu de rationalizare... o simplă teorie In abstract. 

Tara noastrà este din fericire aptà de a fi transformatà 
intrun vast si interesant rezervor pentru desfacerea produ- 
selor industriei naţionale, 

A studia conditiunile în care urmează a fi cultivat si 
pregati acest debuşeu in viitor, este opera întreprinzătorilor 

e miine, 


Al. Hallunga 


Cincizeci de ani dela descoperirea bacilului 
tuberculozei 


= à x n i îşi in- 
o boală omoritoare între loute, care de veacuri Își i 
ai pian sia Pe rind ge aaia I AA tA ha he: 
ă ca si urtistul sau savantul de ge I. 
Muriziioti a mintea sau cu braţele se pleacă sub Lift 
E o mare nivelatoare în dureri si suferințe a neegalitàfi 
i sociale. | 
paii aa veche ca si omul — în Vedele antice e po- 
menită şi pe mumiile egiptene leziuni provocate de ca áa 
putut fi constatate — a torturat, înainte de a le rya e 
neratii întregi care sau perindat de la începutul form 
ietăți enesti, 3 
ad ‘dl aiigaiionze se impunea observaţiei si dr in- 
luitie multi au afirmat-o. Incă din veacul ul XV SN 2 ne 
cile republici din nordul Italici ca şi la Neapoli, în state le 
papale, in Spania, declarația boalei era obligatoare și gia 
severe de pazà ona» i erau prescrise, Cei care nu le ur- 
iscau ocna sau închisoarea, # ` 
A ret oficiale bazate pe concepții refleetind credine 
tele filozofice ale vremii desi nu aveau nici o bază de obser- 
väļie solidă înlăturau adevăruri evidente Intunecîndu-le cn 
obscurantismul lor. Tuberculoza era etichetatà ca o va ă 
constituțională sau ca o inflamație banală şi tuberculul, le- 
ziunea care o caracterizează era socotit ca o urmare a aces- 
tei inflamatiuni. Alţii și nu din cei mai neînsemnafi făceau 
din el o tumoare. Pină si Laennec, elinicianul genial de la 
inceputul secolului al 19-lea, descoperitorul ascultatiei care 
a scos tuberculoza pulmonară din haosul maladiilor apara- 
tului respirator unde era confundată cu numeroase a te a- 
fectiuni, era de această părere, Marele anatomo-patologist. 
Virchow, către mijlocul veacului trecut credea că tuberculul 
este un limfom, o tumoare, nsa incit boala nu avea nici un 
caracter tle contagiozitate, 


206 ____ VIAŢA ROMINEASCA 


Imaginaţia patologilor îşi da astfel liber curs, 

Teorii diferite erau propuse asupra naturei tuberculozei 
si ca în exerciţiile de scolastică medievală argumentele se 
insirau goale si sterile, 

In 1865, un om de geniu Villemin arată că prin injec- 
țiuni la animale de {isuluri tuberenloase leziuni de aceiaşi 
natură se produc, 

Villemin în urma acestor experiențe ajunge la concluzia 
că tuberculoza ¢ o boală specifică a cărei cauză e un agent 
inoculabil şi că e heci o boală virulentă. El se lovește însă 
de opoziţia oficalilor vremei lui. E soarta multora din cei ce 
deschid drumuri noui în cimpul cunoștințelor omeneşti, 
Pidoux, profesor la facultatea de medicină răspunzindu-i la 
Academic, invoacà secretul pe care-l erede necesar chiar dacă 
boala ar fi contagioasă deoarece denuntarea naturei ei ar dès- 
curaja devotamentele celor ce ingrijese bolnavii, Ca si cum 
devotamentele pot fi adormite prin neadevăruri care ercează 
şi primejdii, orice precautie de pază contra molipsirei fiind 
lăsată deoparte! Lasati-ne deci să credem, termina Pidoux, 
cum am crezut tot timpul pină acum, că tuberculoza e da- 
torită unei degeneràri spontane a organismului sub influenţa 
de cauze diferite care-l fac accesibil la această degenerare. 

Intr'un potop de fraze goale se inecau fapte pe care ex- 
perienfe precise le stabiliseră limpede si lămurit. Villemin 
n'a descoperi! microorganismul specific care e cauza tuber- 
culozei deoarece procedeele technice sle vremii lui, cit le 
putea utiliza, nu-i permitenu să facă această descoperire, dar 

el a afirmat hotărit natura parazitară a virusului tubereulos, 
In felul acesta e un mare precursor, 

Proba definitivă că tuberculoza e o boală infecțioasă da- 
torită unui microb specific o aduce Koch. In seara zilei de 
24 Martie 1882. Inte'un cere restrîns — ecoul acestei şedinţe 
intime trebuia să răsune în lumea întreagă — el comunică 
la Societatea de fiziologie din Berlin că a reușit să gascasci 
bacilul care e cauza tuberculozei. Data aceasta e o dată epo- 
calà si comemorarea ci s'a făcul pretutindeni — sint 50 de 
ani de atunci — ca am prinos de admirație pentru omul de 
mare putere de muncă care a fost Koch. O descoperire nu e 
niciodată o întimplare datorită unei inspiruții subite, Ea e 
fructul unei lungi pregătiri, Koch își făcuse necastà pregătire 
si lui mai mult decît ori si euii se poate aplica definiţia lui 
Buffon că geniul e fructul unei lungi răbdări, Intre 1865 cind 
Villemin iși face experiențele şi 1882 cînd Koch anuntà că 
bacilul e găsi! cu toate probele identificărei lui, o stiintà 
nouă, bacteriologia luase naştere. Koch n fost unul din prin- 
cipalii pionieri mi acestei ştiinţe. Medie de circumscripție ru- 
rulă la Wollstein: în Silezia el face incă din 1872 lucrări im- 
portante asupra dalacului si aduce o contribuție importantă 


în techmica bacteriologică : ES iro rr mediilor solide pen- 
ultivarea si izolarea rhictobilor, 
dig Blea lui Weigert adjctste technica intrebuintàrei co- 
loranţilor în bucteriologieă Bi felul acesta poseda toate ele- 
mentele care puteau să-i ppitpilă să ajungă la marca sa des- 
coperire, i 
Apreciat pentru lucrările lui e trecut la oficiul de sănă- 
tate din Berlin şi e numit profesor la facultatea de medicină, 
în afară de formalismul riguros al cadrelor universitare, care 
nu i-ar fi îngăduit să ocupe acest loc pe care a știut să-l cin- 
steascà si să-l înalțe. Acolo, ajuns la măriri el nu se odihneşte 
pe laurii cîstigati ci munceşte fără preget mai departe. 
Memoriul pe care-l prezintă asupra bacilului tuberculo- 
zei şi care se ponte citi şi astăzi cu mult folos, e un model de 
pertectă claritate și de strinsă si convingătoare argumentare. 
Un microb patogen nu poate fi văzut gi studiat in țăsuturi de- 
cit dacă e colorat în mod electiv așa încît să reiasà prin con- 
trast faţă de celelalte elemente figurate din ele. Pe de altă 
parte, o bacterie nu e bine definită dacă nu se ajunge să 
fie obținută în cultură pură pe un mediu artificial unde se 
reproduce şi se inmulteste. Cu microbii din această cultură se 
poate experimenta ca să se studieze reacfiunile lor biologice 
şi proprietăţile lor patogene. Printr'o technica dibace, Koch 
a reușit sà implinească acest program de cercetări ca să sta- 
bilească hotărit natura sì caracterele bacilului tuberculozei. 
Colorantii obişnuiţi nu prindeau pe bacili din țăsuturile tu- 
berculoase, din cauza învălișului lor de ceară care le împie- 
dică pătrunderen. In lucrări anterioare, Koch găsise că se 
poate facilita coloratia microbilor cînd se alcalinizează uşor 
cu potasă lichidul colorant. Bacilul tuberculozei a putut ast- 
fel să fie colorat, È 
Pentru cultură, el utilizează serul sanguin solidificat prin 
coagulare. Incet — după 12-15 zile — dar sigur. bacilul pros- 
pera pe acest mediu. Inoculind apoi la animale bacilii din 
cultură pură,el provoacă experimental dezvoltarea de leziuni 
cu totul comparabile cu cele pe care le obținuse Villemin prin 
injecții de țâsuturi tuberculoase, Intr'un mănunchiu, tonte 
probele erau astfel întrunite. In seara zilei de 24 Martie 1882, 
dată memorabilă, bacilul şi-a primit botezul în mod definitiv 
si nimeni nu-i mai putea contesta autenticitatea, Descoperi- 
rea aceasta a dus la concluzii de o mare importanţă practică. 
Prezenţa bacilului într'o leziune indică că e de natură tuber- 
culoasa. Afectiuni cu simptome care provinci diseutiuni si 
controverse pot fi caracterizate prin el, că ‘sint de natură tu- 
berculoasa, Examenul spulei — cea mai frecventă localizare 
tuberculoasi e în plămini — înlătură multe nedumeriri. mai 
cu deosebire cind se utilizează în caz de rezultate negative, 
prin examenul simplu, metodele noui de omogenizare. Dacă 


300 VIAȚA ROMINEASCA 


sputa e totuș negativă dar semnele clinice pledează pentru o 
leziune tuberculoasă injectiile la animale de laborator aduc 
în 28 la sută din cazuri după cercetări făcute în clinica lui 
Léon Bernard la Paris rezultate pozitive. S'a mers şi mai de- 
parte în complectarea acestei analize pentru caracterizarea 
naturii leziunilor. 

Descoperirea de forme de bacili invizibili prin metodele 
obișnuite de examinare deschide un cimp nou de cercetări, 
Cînd se injectează la animale bacilii sub această formă ei nu 
dau leziuni tipice de tuberculoză dar numai o tumefactie a 
ganglionilor. Din ganglionii acestia prin treceri succesive la 
animale, bacilii invizibili se 'desvoltă în forme tipice care se 
colorează prin procedeele obișnuite de taborator. Intra formă 
sau alta, cind o leziune este tuberculoasă, bacilii pină la urmă 
sint găsiţi chiar în leziunile scleroase, din care eliminarea lor 
e intermitentà, Dacă sint căutaţi cu persistentà un timp mai 
indelungat prezenţa lor e dovedită. Valoarea constatării baci- 
lilor rămîne deci cu întreaga ei semnificaţie. 

Descoperirea bacilului de Koch n fost importantă nu nu- 
mai pentru diagnosticul boalei dar si pentru cunoașterea fe- 
lului cum ca se produce şi se răspindeşte. Se puteau astfel 
reciza măsurile raţionale ca să fie impiedicatà si o 
ilaxie eficace să fie instituită. In memoriul lui Koch, din 
Martie 1882, modul cum boala se propagă e arătat cu o pă- 
trundere la cure cercetările ulterioare n'au putut să adaoge 
deci! foarte putin. Contaminarea prin sputà si prin stropii 
purtători de bacili proiectati în timpul tusei e indicată precis, 
Calea aeriană prin care bacilii se introduc în organism era 
peniru Koch modul cel mai frecvent de molipsire. Cind Beh- 
ring a venit în urmă să susțină că laptele purtător de bacili, 
dacă provine de la vaci tuberenloase e de foarte multe ori 
vechiculul contaminării, asa în cit modul de intrare al bacili- 
lor ar fi prin intestin, el sa lovit de opunerea lui Koch. Im- 
preună cu Schütz, complectind observatiuni mai vechi ale lui 
Theobald Smith, Koch stabileşte o diferenţiere complectă în- 
tre bacilul tuberculozei bovine si umane asa încit respinge 
transmiterea pe cale intestinală ca fiind cu totul nefundată. 

„Cercetările comisiunei engleze si ale oficiului de sănătate 
din Berlin pe o seară întinsă, utilizind un material foarte ho- 
gat au confirmat în mare parte constatările făcute experi- 
mental de Koch. Ele au dovedit insă de pe altă parte, că 
Koch era prea absolut, negind orice posibilitate de mo- 
lipsire cu bacilul bovin. 

In anumite cazuri, cel mult în 10 la sută din ele, tubercu- 
lozele externe — ca şi cele ale pielei, lupusul în primul rînd — 
pot fi datorite acestui bacil. Statisticele sint discordante. In 
Scotia bună oară, originea bovinà a acestor tuberculoze e des- 
tul de frecventă, pe cînd în regiunea pariziană rolul bacilului 


| DESCOPERIREA BACILULUI TUBEKCULOZEI 301 


in e nul. Tuberculoza bovinà nu e însă mai putin răspin- 
Ut io Paris gi în imprejurimi decit în Scoţia, Explicarea a- 
cestei contraziceri se poate găsi în faptul, că în Scotia laptele 
e consumat crud, asa cum e muls, pe cind în Franţa e fiert. 
Bacilii chiar dacă există în el sint distruși prin căldură, 

La adulţi, primejdia de propagare n boalei prin bacilul 
bovin e aproape neexistentă. In cercetări recente, Bruno-Lan- 
ge a arătat că totusi în două la sută din tuberculozele pulmo- 
nare pot fi găsiți bacili de acest fel. Koch pe temeiul obser- 
vaţiilor lui a putut să susțină şi cercetări ulterioare au con- 
firmat pe ale lui, că în imensa majoritate a cazurilor tuber- 
culoza e produsă de bacilul uman asa în cit cauza de rispin- 
dire a boalei rimine bolnavul de tuberculoză. Contagiunea e 
interumană, 

O descoperire atrage pe alta, cind cel care o face ştie să 
scoată din ea tot ce poate să dea. Koch cereetind ce se in- 
timplă cu o infecţie produsă experimental la animale deja tu- 
berculoase a găsit fenomene cu totul deosebite de cele obser- 
vate [a cele noui. Dacă se inoculează unui cobai sănătos o cul- 
tură de bacili tuberculogi, rana se închide şi pare că se vin- 
decă după citeva zile. Numai, la un interval de zece pină la 
cincisprezece zile apare la punctul de inoculare un nodul 
care se deschide repede şi produce v uleeraţie perzistentă 
pini la moartea animalului, rezultind din generalizarea le- 
ziunilor tuberculoase. Pita: 

La un cobai tuberculizat cu 4 pină la 6 săptămini înainte, 
cind se inoculează sub piele bacilii de tuberculoză, după două 
sau trei zile se ivește la punctul de inoculare o reacțiune in- 
tensă inflamatoare. Zilele următoare pidlea se ‘distruge, o ul- 
ceratie superficială apare dar ea se vindecă repede in mod 
definitiv. Reacţiunea violentă după un scurt timp de încu- 
batie indică o supra-sensibilizare, vindecarea repede o imiu- 
nitate. 

Imunitatea si suprasensibilizarea sint de fapt cele două 
aspecte de reacţie ale organismului. Fenomenul acesta căruia 
în imuno-biologie i se zice fenomenul lui Koch e un fapt de o 
importanţă capitală. El a provocat cercetări numeroase pen- 
tru a explica imunitatea atit cit există în tuberculoză. 

Koch tàlmacind acest fenomen credea că atunci cind se 
reinoculează cobaii tubenculosi cu bacili ei se vindecă nu 
numai de noua infecție dar şi de cea veche de oarece bacilii 
conţin o substanţă care este toxică în doze mari dar e curati- 
vă în doze slabe, Substanţa aceasta el a extras-o din bacili. In 
felul acesta în 1890 a ajuns la descoperirea tubereulinei. Des- 
coperirea aceasta a produs o senzaţie enormă si o adevărată 
explozie de entuziasm. Bolnavii au alergat la Berlin ca la 
locul mintuirei pentru boala care-i rodea. Au urmat decepţii. 
Era inevitabil, de oarece dozele de tuberculinà întrebuințate 


ir, _VIATA ROMINBASCA CT T O T__ 


x 


la început erau prea mari si au putut provoca în unele cazuri 
dezastre, Tuberculina a rămas Însă ca un mijloc prețios pen- 
tru diagnosticul boalei şi fără să aibă proprietăţile terapeu- 
tice pe care i le atribuia Koch, la anumiţi bolnavi, cind indi- 
catiile sint bine stabilite, intrebuintarea ei poate să fie de un 
oarecare folos. 

Pirquet studiind reactiunite tuberculinice a strămutat 
concepţia sa despre alergie si în domeniul tuberculozei. Prin 
alergie, el înțelegea o reacţie diferită de cea normală, Pir- 
quet a observal-o la cei revaccinati cu vaccinul jenerian pen- 
tru variolă. Pielea se sensibiliseazà la acest vaccin în asa 
grad încit reacţia se produce, la cei revaccinati în serie, ime- 
diat. Un fenomen identic se constată la tubereuloşi cînd tu- 
berculina e depusă pe o porțiune mică de piele care a fost 
sgiriată, scarificată. O rogeafà se produce repede, așa zisa cu- 
tireacfie, O metodă nouă de diagnostic era astfel găsită care 
permitea ca infecția tuberculoasă să fie constatată dela pri- 
mele ei manifestări, Se dovedește astfel că imensa majoritate 
a indivizilor adulți sînt contaminati de tuberculoză dar că 
această infecţie rimine latentă si creează chiar o stare de 
imunitate cînd nu depăşeşte o anumită limită. 

Perspective mari se deschideau pentru combaterea boalei, 
Cazurile descoperite la început, cînd bacilii de abia sau in- 
stalat în organism pot fi ușor tratate deoarece în această fază, 
chiar cind boala a devenit manifestă, ea e perfect curabilà, E 
opera dispensarelor cu să facă descoperirea cazurilor inci- 
piente de tuberculoză. Prin înlăturarea ocaziilor de reinfecfie, 
la adulti cînd contaminarea s'a produs, prin apărarea copiilor 
mici de o infecţie precoce— la copiii mai în vîrstă, molipsirea 
se produce mai greu, organismul posedind un oare care grad 
de imunitate — dispensarele au un rol de o importanţă capi- 
tală in combaterea tuberculozei, 

Sfaturile şi indrumàrile date prin ele cer însă organizări 
de asistenţă. In țările de cultură ele au fost în mare parte îm- 
plinite şi sînt în continuu progres. Boală cu un mare carac- 
ter social, tuberculoza e acolo combătută prin mijloace socia- 
le. O vastă reţea de instituţii — sanatorii, spitale, preventorii 
— sint puse la dispoziţia bolnavilor sau la a celora la care 
boala, latentă încă dar avind tendința să devină activă, 
trebue să fie împiedicată ca să evolueze, 

„ Cind boala a provocat leziuni mai intinse, izolarea bolna- 
vilor în spitale-sanatorii permite, pe lingă căutarea lor cu 
multi sorti de reuşită. mai cu deosebire prin mijloacele noui 
de tratament — izolarea plăminului bolnav prin insuflatii de 
aer steril în plevră (pneumothoraxul artificiul, printr'o chi- 
rurgie pulmonară indrăsneaţă dar dese ori eficace frenicec- 


tomia, thoracoplastii) — si o profilaxie eficace pentru cei din 
jurul lor, 


Y Y ah 1... © 5 p- 7 Da 7° “oi. 
nerve 97 > 97 ® (è ti | A Mi . E 
iÁ ke. 
i E] + - 
- 


DESCOPERIREA BACILULUI TUBERCULOZEI 303 


Koch a insistat foarte mult asupra acestui punct de profi- 
laxie. A fost um crez adinc la el, pe care l-a exprimat in toate 
ocaziile pină în ultimii ani ai vietei lui, El invoca ce s'a întim- 
plat cu lepra care dela vasta ci extensie în evul-mediu, cînd 
Europa era o vastă leprozerie s'a redus la citeva cazuri răs- 
lete, numai graţie izolărei riguroase care s'a făcut sub teroa- 
rea răspindirei boalei, 

Premunitia cu ajutorul vaccinului Calmette — metoda 
are ca bază pentru producerea imunităţii intrebuintarea unei 
rase de bacili atenuati ca virulență introduși la nouii născuţi 

e cale bucală — va permile cînd marile nădej di care se pun 
n ea vor fi pe deplin confirmate ca in medii chiar de tuber- 
culogi, copiii să fie feriti de contaminare, 

Toate aceste măsuri de combatere a tuberculozei m'au 
putut fi puse in practică decit atunci cînd bacilul a fost cu- 
noscut si a putut fi studiat cu diferitele lui proprietăți biolo- 
gice, Roadele acestor metode n'au întirziat să se producă, p 

In toate țările unde aceste metode au fost aplicate cu sis- 
tem şi continuitate, tuberculoza scade considerabil. In Ger- 
mania, pentru a da un singur exemplu, in 50 de ani, de cind 
a fost descoperit bacilul, dela 3.18 la mie, mortalitatea de tu- 
berculoză a ajuns la o pătrime numai din ce era atunci, la 
0.87 la mie. 

Koch a realizat o operă de o mare însemnătate. EI a dus-o 
la bun sfirgit graţie unei tenacitàti pe care nimic si nimeni 
n'o descuraja. Natură concentrată şi putin expansivà asa 
cum toţi cei ce au lucrat cu el i-au putut-o cunoaşte si asa 
cum apàrea si la diferite congrese internationale de tubereu- 
loză ca să-și prezinte lucrările gi să le apere cu o dirză con- 

vingere, el e o mare figură reprezentativă care poate fi dată 
de pildă tuturor, 

Descoperirea lui a permis ca milioane de vieți să fie 
salvate, Pe planul recunostinjei omenești, slăvirea acestei 
descoperiri trebue să ocupe un loc de primul rang, 

Prin fixarea definitivă a cauzelor boalei, rezultate prac- 
tice imense pentru îngrădirea ci au putut fi obținute. 

La noi, rezultatele au rămas încă în mare parte teoretice 
de oarece n'am știut să utilizăm decit foarte puţin metodele 
de combatere a boalei asa cum reies din deductiile care re- 
zultă din cunoașterea felului cum en se produce si se ràs- 
pindeste, 

Vom intra şi noi prin forţa lucrurilor în pasul vremei, 
impinsi de primejdia care a devenit formidabilă a dezas- 
trelor produse de boală, 

Cei) de mii de morti anual de tubereuloză şi cei cel pu- 
lin 200 mii bolnavi cu leziuni deschise care circulă pretutin- 
deni răspindind boala si moartea — de ahia 4000—5000 din 
ei pot fi asistați în puținele noastre sanatorii — impun oficia- 


304 VIATA ROMINEASCA 


litàtii ca si particularilor care trebue să colaboreze la actiu- 
nea conducătorilor sanitari, să nu mai persiste în nepàsarea 
lor si să treacă la măsuri de combatere efectivă de oarece ele 
au întirziat prea mult, 

Nîdajduim că înainte de a se implini o sută de ani dela 
descoperirea bacilului, tuberculoza încercuită de pretutin- 
deni vu fi complect învinsă, 

Intrevedem deja zorii acestor zile bune, Robert Philip. 
marele fiziolog englez, în 1925 la congresul international de 
tuberculoză dela Lausanne, constatind descresterca asa de 
mare a tuberculozei, bine înțeles în țările unde lupta contra 
ci este intensivă, ceiace nu e cazul nostru, acorda boalei un 
termen de incă 30—40 ani ca să dispară aproape cu totul, La 
centenarul descoperirei bacilului comemorarea va fi numai 
istorică, boala încetind să provoace victime si răminind în 
cadrul trecutului, 


Dr S. Irimescu 


Insemnări politice şi altele... 


Dintr'un carnet indiscret ' 


Datoresc o mică explicatiune cu privire la cuprinsul aces- 
tei conferințe, și aceasta cu atit mai mult cu cit, la un moment 
dat, se anunţase prin ziare că subiectul ei va fi cu totul altul. 

lată acea explicatiune : 

La inceput, cînd am fixat ciclul de conferințe de la cer- 
cul „Libertatea îmi propusesem ca, — drept cuvint de În- 
cheiere, — să fac o sinteză a conferințelor pronunţate si o con- 
cluzie de ordin general, 

Incetul cu încetul, mam convins însă că, prin caracteral 
lor eclectic, conferințele rostite nu ingăduiau o operă de sin- 
teză, cum ar fi, — de pildă, — cazul cu un ciclu avind unul 
si acelaşi subiect, 

Am renunţat dar si nu-mi rămîne decit să aduc din nou, 
în numele cercului „Libertatea”, expresia celei mai vii gra- 
titudini, tuturor vorbitorilor, care au venit să cinstească tri- 
buna și casa noastră, 

După aceia, în căutarea unui subiect, mam oprit, la un 
moment dat, asupra unei probleme politice, de o vie actuali- 
tate. Imi propunesem să vorbesc despre Dictaturà. 

Mi s'a intimplat însă, ceiace probabil se întimplă multo- 
ra, cind au lua cuvintul, 

Credeam că voi avea să spun ceva original. Dictatura 
constituind, în epoca post-belică, o chestiune de permanentă 
si vie actualitate, am avut prilejul să meditez deseori asupra 
ei. Credeam a fi ajuns la unele constatări originale. In orice 
caz, Îmi fixasem un schelet de conferinţă, pe baza propriei 
mele gindiri. 

1 Conferinţă ținută de d. Dr. Ci. Blumenfeld-Serutator la Cercul 
„Libertatea” în seara zilei de 21 Aprilie 1932, 


20 


206 VIATA ROMINEASCA 


Cind s'a apropiat însă vremea si cînd a trebuit să pregă- 
tesc în mod mai concret conferința, — am căutat, pe cale de 
documentare si în contact cu literatura de pretutindeni, să 
precizez temeiurile necesare celor ce credeam că formează 
originalul gindirii mele. 

Cu surprindere am constatat însă cà tot ce gindisem 
eu fusese spus, în forme mult mai perfecte, Departe de mine 
gindul de a trage concluzia că spiritele mari se intilnese, 
Deziluzia insă, era vădită: n'aveam nimie nou de spus. Pentru 
cunoscătorii problemei, dacă n'as fi apărut drept un plagia- 
tor, aş fi apàrut însă, desigur drept un vulgarizator al celor 
ce au mai fost spuse, Nu-mi luaţi în nume de rău că am re- 
fuzat acest rol, renunțat si la acest subiect. 

Si, atunci, m'am holării sà vă spun cite ceva din eciuce 
constituie însemnările mele, dintre care unele au fost publi- 
cate, sub titlul ,Dintrun carnet indiscret". 

Sper că nimeni nu va vedea în aceasta, o nouă formi a 
metodei întrebuintate de unii literați, de-a ceti din propriile 
lor producții literare, 

Nu. Eu nu urmăresc literaturizarea evenimentelor si nici 
nu fac literatură. Redau fapte precise, concrete, fără inflo- 
rituri, fără fraze; fapte trăite, — asa cum ele sau reflectat 
în sufletul meu; fapte, care, în mintea unora, pot duce la anu- 
mite filosofări si anumite concluzii. 

- Am ales aceste amintiri, care — precum veti vedea, — 
privesc manifestări din viaţa noastră publică, politică si so- 
cialà. Le-am ales din epoca gazetàrici dinainte de răsboiu sau 
din timpul cind m'am văzut transpus, prin ordinul de mobili- 
zare, în lumea frontului de luptă, 

ales aceste fapte, din acea epocă, fiindcă cei mai 
multi din cei puşi în cauză, au trecut în lumea celor drepți, 

In materie de documentări de asemenea natură, contem- 
poranitatea este dela sine exclusă. Relatarea contemporani- 
tàtii constituie o indelicatetà, Nici o mirare dar ti vorbese 
numai despre lucruri din trecut, 


**% 

Pe ecranul amintirilor mele din viaja gazetăreuscă, apare 
— între primele figuri — aceia u colegului de redacție, poetul 
dr. Steuerman-Rodion, 

Pentru multi, el a contat si în lumea literelor rominesti, 
Volumele rămase constitue o mărturie că a făcut și literatură 
bună. In ce mă priveşte — și puţini l-au cunoscut cum i-am 
cunoscut eu — Rodion conta prin imensul său talent ziaristic. 

Era prototipul gazetarului de rasă, al gazetarului ina- 
morat de profesiunea lui, Cull, talentat, polemist de forţă, ta- 
lent de versificare uşoară, — Rodion era de o variație sur- 
prinzatoare de aptitudini gazetiresti. 


IS MA » aa 
INSEMNARI POLITICE ŞI ALTELE.. 307 


Rubricile lui speciale, din Opinia, erau urmărite cu un viu 
interes și apreciate pină si în lumea dificilă a intelectualitàtii 
subtile ieşene de pe vremuri. In „Oameni și lucruri”, el reda 
zilnic, întrun stil catifelat, observaţii si comentarii, Cure d- 
minteau pe marii gazetari beletristici francezi. In „Știință, Li- 
tere şi Arte”, însemna zilnic si laconic aprecieri concise, cu 
pecetia originalității de gindire, despre tot ce se producea în 
literatura străină si romina, lar din „Struna zilei”, quatre- 
nuri spirituale, scotea note de un umor irezistibil, în privința 
evenimentelor la ordinea zilei. 

Or, în afară de munca aceasta zilnică, epuizantă şi care 
presupunea lectură si gindire, Rodion era la post, ori de cite 
ori era nevoie şi de un articol politic, Seria cu o uşurinţă fe- 
nomenală, pe fituici mici, intr'o slovă care amintea pe a lui 
Constantin Mille si pe care doar zetarii ştiau s'o dezlege, Seria 
enorm, deşi muncea tot atit si pe calea practicei medicale, 
căci Rodion era si medic practician. 

Asa l-am cunoseul, asa l-am văzut, indelungul anilor nu- 
merosi, în care am colaborat la acelasi ziar, Mic de statură, o 
intățişare extrem de modestă, aproape infricosat la ideea că 
va face o cunoştinţă nouă, de o sensibilitate maladivà, în spe- 
cial în ce privea mizeriile si mai cu samă nedreptățile sociale 
şi etnice, Rodion purta în sine pururea protestul reținut îm- 
potriva unei inferioritàti publice, pe care o socotea drept o 
sfidare a civilizaţiei. 

Asa l-am cunoscut pe Rodion, pinà în clipa, cind, 
războiul declarat, am pornit, aproape toti cei dela Opinia, 
acolo unde ordinul de mobilizare ne fixa chemarea fiecăruia. 

La începutul campaniei l-am intilnit odată: venea, cu 
formaţia lui sanitară, de la Piatra-Neamţ spre Tulgheș, în 
timp ce noi ne întorceam de la Tulgheș, pentru ca, părăsind 
valea Bistricioarei, să intrăm pe valea Bistriţei şi să apucăm, 
prin Broșteni, drumul spre Sarul Dornei. 

Trecuse un an de luptă. Mă aflam pe valea Tazlăului, în 
Delenii de Sus. Intr'o spendidă zi de shirit de Iulie, o mare 
surpriză: apare Rodion, călare, 

Ceiace mi-a povestii, în acea lungă si tristă întrevedere, 
la umbra unor pomi de livadă, s'a înfipt în mod dureros în 
mintea meä. 


Aflasem si eu despre evenimentele petrecute la 1 Mai la 
laşi. Ştiri, care treceau din gură în gură, dar care aveau cu 
ele adevărul precis, ne documentaseră despre tragicele eve- 
nimente, datorite acțiunii revoluționare a militărimii ruseşti, 
aflate în Insi, 

Nu știam însă, despre consecințele privitoare la Rodion, 
Intr'adevăr, el care reuşise să fie trimes la o formaţiune din 
lași, unde avea familie; el care nu avea nici-o inclinațiune 
cit de mică, spre socialism si revolutionarism; el, care era 


308 VIAŢA ROMINEASCA 


prototipul intelectualului rafinat, partizan al selecțiunii in- 
telectuale şi adversar ireductibil al egalității sub orice formă; 
el, Rodion, a fost prezentat de către un gef al Sigurantei, dor- 
nic de a se afirma, drept unul din elementele, care ar fi avut 
legături cu revoluționarii ruşi. 

„Şi infamia a prins, — mi-a spus Rodion. In dimineața 
zilei de 2 Mai, am primit ordinul de a mă prezenta la armata 
a douu de la Bacău. Generalul Antoniu, medicul sef al arma- 
tei a H-a, mi-a spus lămurit: „Eşti un element periculos. Vei 
pleca imediat la formaţia X”. 

„Am plecat. Primit cu răceală, am reușit totuşi să inspir 
incredere comandantului. 

„iți dau un singur sfat, — mi-a spus acesta. Să nu treci 
cu un metru dincolo de formaţie. Să nu pui nici-o întrebare 
vre-unui bolnav sau rănit, care va veni după ajutor”. 

„limp de şase săptămini, zi si noapte, m'am văzut ur- 
mărit. In nopţile lungi de insomnie, zarcam indivizi, care su- 
praveghiau cantonamentul meu. 

sinipa timp, primisem știrea că Max Wechsler a fost exe- 
cutat. 

„Aceste şase săptămîni de groază si de revoltă mi-au 
zdruncinat sistemul nervos, care și așa știi cât de subred era, 
Cind, într'o bună zi, comandantul mi-a spus: „Ai scăpat! Ai 
avut mare noroc! Tazlăul trebuia să-ţi fie mormîntul. Fi însă 
gi mai departe prevăzător şi rezervat”, în gindul meu era: de 
ce nu m'a înghiţit Tazlăul? Căci viața mea e sfirsità. Zadar- 
nie orice. Nu mai dorm decit cu stupefiante si nimic nu mai 
existà, care sà mà lege de viatà, Nici chiar copilul, pe care-| 
pling tot atît pe cit îl iubesc”, 

„0 astfel de spovedanie excludea riposta. Am tăcut. Cind 
mai tirziu, în zilele de Septembrie ale lui 1918, Rodion și-a 
pus capat vieţii, puţini au ştiut cauza. Eu însă am înţeles: se 
rupsese echilibrul, Rodion era un intirziat în viață. 


O spune în ale sale „Testamentare” destinate copilu- 
lui său : 


Din cite'ndur, copile drag, învaţă 
Căci eu incep să samàn c'un bătrin 
Si-atirn, acum cînd scriu, de-un fir de ati 


Pentru gresala de-a vorbi pe fatà, 
Ma ponegrit Minciuna si ràmin : 
„Un dușman al poporului romîn”, 


** 
Aproape nu-mi amintese clipa cind i-am făcut cunoștința: 


lui Caragiale. Ştiu atit că au fost ai late 
tenie între e. A st momente de duioasă prie- 


INSEMNARI POLITICE ŞI ALTELE. — 30m 


Cind venea la laşi, — vorbesc de timpul de cind a apărut 
ziarul „Opinia”, — Caragiale nu stia decit un lucru: primul 
drum îl făcea la ziar, unde după pupăturile obișnuite — pu- 
patul era în tradiția marelui dramaturg — trebuiau să-şi facă 
apariţia si aperitivele. Din acea clipă, răsuna redacţia de spi- 
rite, de paradoxe, de critici acerbe, de improvizații străluci- 
te. Era um regal, care nu lua însă, sfirsit, decit tot pe cale de 
aperitive. la renumitul Ermacoff de pe vremuri, băcănia care 
satisfăcea pe atunei cele mai exugerate exigente, in materie 
de băutură si mincare, 

Cu ocazia unei vizite de asemenea natură, am convenit 
să ne scrie o nuvelă de Crăciun — acesta i-a si fost titlul — 
pentru numărul de Crăciun al Opiniei, ziarul lui favorit, ul 
cărui naș a fost, împreună cu Gheorghe Panu. 

Convenţia era simplă. Noi trebuia să expediem un kilo- 
gram de icre negre — nu moi, ferească sfintul, nu-i plăceau — 
şi două kilograme de măsline „cărnoase” pe adresa: Herrn L 
L. Caragiale, Charlottenburg-Wilmersdorf No. 4 bei Berlin, 

Problema ni se părea insolubilă ta un moment dat. Dacă 
trimitem icrele, nu cumva tăiem din elanul scriitorului si nu 
mai vine nuvela? Nu cumva în speranță că are de primit, 
Caragiale va serie mai uşor ? 

Am rezolvat-o totuşi, S'au expediat — bineinţeles tot de 
la Ermacoff — icrele si măslinele. Cu cincisprezece zile îna- 
inte de Crăciun, nuvela a sosit, scrisă ireprosabil, fiecare vir- 
gulà şi fiecare punct perfect vizibile, Caragiale cerea doar să 
i se trimită imediat o corecturà, 

De aci începe calvarul. Prima corecturà a plecat, S'a 
cerut a doua. A plecat la Berlin si a doua. Sa cerut atunci o 
revizie, Ne-am executat, Cum însă, Caragiale a găsit vreo 
două virgule rău plasate si, calculind că nu mai e timp să 
scrie, a telegrafiat: „Col. 1 rindul 18, după cuvintul „su- 
prem”, punct virgulă. Coloana I-a rindul 4, „şi” între două 
virgule, etc., ete”, 

In asemenea condițiuni a apărut nuvela, al cărei cadru 
îl forma bàcania lui Ermacoff, în timp ce clienții aruncă 
„simburii pi gios”. : 

Vizitele lui Caragiale deveneau tot mai dese. La laşi exis- 
tà doar un cotnar excelent si se mutase în capitala Moldovei, 
Ronnetti-Roman, cel mai iubit al lui prieten. 

Oh ! Acele seri delicioase, din casa lui Ronnetti, proprie- 
tatea Alecu Holban, str, Romină, astăzi Lascar Catargi; acele 
causerii care nu se terminau pină în zori; acele discutiuni 
scinteietoare, mereu zădărite de spiritul neastimpărat al lui 
Caragiale, Nu se refuza de la acele ședințe — din cei prezenţi 
atunci, n'au mai rămas în viaţă decit Poper, nuvelistul Pau- 
pertiu, de pe vremuri, si cu mine — nici Alecu Holban. „vi- 
pera cu ochelari”, strălucitul si neîntrecutul polemist politic, 


so VIAȚA ROMINEASCA n 


deopotrivă de reactionar, de agresiv şi de vindicativ, proprie- 
tarul casci si care ocupa etajul de sus. 

Venea, acolo, pesi a încrucișa spada cu fugosul Cara- 
giale, ponderatul Ronnetti-Roman si şăgalnicul si causticul 
dr, Lebel, amicul intim nl lui Gheorghe Panu. 

Venea, în acea splendidă casă ospitalierà, pentru a sus- 
ține teoriile sale interesante, deşi paradoxale; venea poste 
si pentru plăcerea, — acum cind, bătrin, dar mereu viguros, 
se simţea izolat, într'o lume pe care n'o înţelegea si care îi 
repugna, — ca să incruciseze spada cu oameni de talia lui 
Caragiale si Honnetti-Roman. 

Și atunci am auzit, pentru prima dată, cu ocazia unei 
discuţii despre istoricul lorga, — care în acele vremuri făcea 
politică alătureu de d, Cuza — pe Holban, nu prea entuziast, 
spunind : 


„Și louşi lorga va stàpini, intro zi spiritul rominese!* 

„Atunci România va fi la o muche de prăpastie”, — a ris- 
puns Caragiale. 

Veţi aprecia dacă vremea a confirmat aceste prevestiri, 

Acestea erau bunele mele relatiuni cu Caragiale, cind, 
din senin, mă trezesc atacat, pe o chestie literară, într'un ziar 
iesan, printr'o scrisoare publică, semnată Caragiale, 

Polemica este cunoscută. A fost reprodusă în revistele 
din București și reținută întrun volum al d-lui Barbu Lăză- 
reanu. Nu insist dar. 

Totul provenea dela o notità, apărută la o rubrică, pe care 
Caragiale o stia redactată de Rodion. In acea naliță se vor- 
bea, cu oarecare inadvertentà — este drept — de felul cum 
Caragiale pregătea „citeva” noui piese teatrale. Sa supărat, 
A ripostat, De ce a ripostat atacindu-mă pe mine şi nu pe Ro- 
dion? Poate fiindcă bănuia, că prin familia Ronnetti-Roman, 
cu am știut lucruri pe care nu le-a putut cunoaște Rodion? 
Indiferent. M'a atacat, Am răspuns, o singură dată, prin 
Opinia. Caragiale a simţit nevoia să publice prin Liberalui, 
care apărea tot la lași, trei scrisori semnate. ăspunsul meu 
prim l-am socotit suficient. N'am mai revenit, mai cu samă 
că o amica comună primise o telegramă cu cuprinsiti : „Pen 
Iru Dumnezeu, fă să înceteze polemica”. Dovedeste oare a- 
censtă telegramă cit singe rău ti facea lui Caragiale o replică, 
chiar cind el era agresorul şi chiar cînd el era acel care re- 
venea mereu ă la charge? Se dovedeşte oare încă odată că 


mc t- de duh, care atacă si ironizează mereu, nu suportă 
replica 


„__Aceinşi prietenă comună a mijlocit gi reconcilierea, S'a 
ficut de ambele părţi eu voie bună si cu traditionalele pu- 
pături caragialesti. Si totuși demonul din el nu l-a slăbit, 


INSEMNĂRI POLITICE ŞI ALTELE... 311 


Ne-am împăcat şi cu toate acestea a publicat apoi fabula giu- 
aergiului, cu un motto cure mă viza si cu incheierea : 


Una-i Smul 
Si alta-i Strul. 


Fireşte, fără umbră de amărăciune, mă recunose tini- 
chigiul Ștrul, faţă de el, finul giuvaergiu Smul, care a dat li- 
teraturii rominesti atitea strălucite medalioane de artă. 

E cel mai curat omagiu ce-l pol aduce memoriei celuia, 
care va străluci deapururi în istoria literelor rominesti. 


yy 


Nu ştiu dacă, din iniţiativă proprie sau pe baza unor 
sugestii regale, Alexandru Bădărău a pornit, la un moment 
dat, acţiunea sa de reintregire a partidului conservator, atit 
de adine divizat, în preajma anilor 1911—1912. 

inclin a crede, farà a face însă si o afirmaţie precisă, cà 
totul se datora sugestiilor regelui Carol I Altfel mar avea 
sens acea manifestare de simpatie şi încurajare aproape ptt- 
blică, la care s'a dedat, faţă de Alexandru Bădărău, bătrinul 
suveran, la recepţia care a avut loc la palatul comandamen- 
tului corpului IV armată, fost palatul Weisengriin din strada 
Carol, cu ocazia vizitei de la acea dată, făcută de suveran 
Iaşului, vizită care a avut loc putin timp după ce Bădărău 
pronuntase răsunătorul său discurs de la Huşi. 

Intimplarea aceasta mai invederează că şi regele Carol I 
făcea uneori incursiuni în politica internă de partide, cu sco- 
pul de reîntregire gi cu vădita dorință de a asigura alternanța 
a două puternice partide care, in concepția lui, constituiau o 
garanţie sigură de liniștită desfăşurare si propàsire a vieţii 
publice romînesti. 

Multe file din carnetul meu poartă însemnări referitoare 
la această acțiune de reîntregire, Am regăsit acolo si demer- 
surile lui Nicolae Filipescu; si dorința acestuia si a lui Mar- 
ghiloman de a avea o întrevedere cu Bădărău — ceeace nu 
le-a succes; şi condifiile in care au aranjat întrevederea din- 
tre Bădărău si Maiorescu, la acesta din urmă acasă, în lo- 
cuinta lui din colţul străzii Mercur. 

In fond, în calea reintregirii stătea o singură dificultate. 
Marea problemă era, nu recunoașterea sefiei lui Carp, Acest 
lucru era admis de toată lumea. Dificultatea provenea de la 
asigurarea ordinei de sefie, după ce Petre Carp nu va mai 
fi între cei vii, 

Condiţiile in care s'a stins această mare figură a Ro- 
minici gi cele ce au survenit de atunci incoace, vin sà confir- 
me încă odată cit prefuese creaţiile de viitor ale oamenilor, 


818 VIATA ROMINEASCA 


faţă de neprevăzutul, care intervine si este mai totdeauna 
hotàritor, Atunci însă, problema avea o importanță capitală. 
Take Ionescu punea drept condiţie sine qua non ca el să fie 
indica! ca moștenitorul prezumptiv — kronprintul, cum se 
spunea în argoul politic de atunci. 


Carp refuza însă categorie. Dintr'un sentiment de leali- 
tate faţă de Alexandru Marghiloman, care si el avea veleitàti 
de viitoare sefie? Sau poate dintr'un sentiment egoist — si 
Carp era un mare egoist — ca să degajeze răspunderea sa În 
faţa istoriei, de a fi indicat el ca şef pe Take Ionescu în care. 
în fond, nu avea nici-o încredere ? 


Eu cred că si una si alta. Era prea leal, spre a fi putut 
da o lovitură de grație, amicului atit de fidel, pină la criza 
din 1913. Si era prea mândru 'de statul său de serviciu, în fo- 
losul patriei, pentru ca să indice gi să determine o sefie, în 
care n'avea Încredere și de pe urma căreia intrevedea mari 
neajunsuri pentru țară, 

Fapt este că Petre Carp se menținea neturburat la for- 
mula : „Nu indie nici-un şef viitor. Cind nu voi mai fi. par- 
tidul să-și spună liber cuvintul”. Prietenii lui însă, în frunte 
cu Maiorescu și Filipescu, sperau că Petre Carp va putea fi 
la un moment dat clintit din loc. Din comunicările lor rezulta 
că Petre Qarp ar fi dispus la o formulă tranzacțională, pe 
care s'o discute cu Take Ionescu, în prezenţa lui Bădărău, 
Intrevederea a avut loc si din ceiace mi-a spus după aceia 
Bădărău — care a fost pururea sceptic — a rezultat că în 
cursul întrevederii, Carp s'a dovedit a nu fi deviat cu o iotă, 


— „Nu discut șefia viitoare şi nu recomand pe nimeni, a 
spus el. Cind nu voi mai fi, alegeți pe cine voiti”. 

Tratativele au fost rupte. 

Cum am spus, acest lucru l-am aflat mai tirziu. 
` Imediat după întrevedere însă, am azistat la o scenă 
impresionantă si de natură să zugriveascA mai bine decit 
orice fondul intim al sufletului Ini Take lonescu. 

M'am înțeles cu Bădărău să win la locuinţa lui Petre 
Carp, din calea Dorobanţilor, ca să-i aduc un răspuns pe 
care trebuia să-l cunoască de urgență. 

De la Petre Carp am pornit toți trei, căci si Take Ionescu 
a luat loc în trăsura noastră. 

După o tăcere expresivă, de cîteva minute, am auzit a- 
test dialog : 

„Lămureşte-mă, te rog, Take, — a spus Bădărău, — ce 
este mai de folos pentru ţară: să fii ministru patru uni, în- 
trun mare minister, sau şef de guvern timp de o lună?” 

— Nu o lună, Bădărăule, — a ràspuns Take Ionescu, — 
du tac-au-tac: o zi”, 


N 


INSEMNARI POLITICE SI ALTELE- na 


Sfirşitul politie al lui Take Ionescu a dovedit că a rămas 
credincios acestui fel de veden. 


x x 


Condiţiile în care d. mareșal Averescu — pe atunci ge- 
neralul Averescu — a fos! silit să părăsească ministerul ve 
războiu sint cunoscute. Ele au intrat îm istoria noastră 

litică, 
TO. Că a fost vorba de un complot între nuguri e neîndoios, 
Oricum, d. Averescu a plecat din fruntea ministerului de ràz- 
boi — desi foarte agreat de rege, ceince e caracteristie pen- 
tru vremurile de atunci —‘de pe urma interpelàrii lui Ale- 
xandru Marghiloman, si sa văzut numi! comandant de divi- 
zie la Turnu-Severin. * ; 

Işi poate oricine inchipui surpriza. cînd, cițiva ani mai 
tirziu, lumea politică de pe vremuri a văzul că acelaşi gene- 
ral Averescu n fost numit șeful marelui stat major general al 
armatei, de către Niculae Filipescu ministrul de ràzboiu, co- 
leg În acelaşi cabinet cu Alexandru Marghiloman, 

Chestiunea a făcut atita vilvă incit se vorbea în culise că 
Take Ionescu, care alături de liberali, facea atunci opoziție 
guvernului Carp, va interpela la Cameră, pe tema decretului 
Averescu. 

Cum eram atunci în comunicări strinse cu Niculae Fili- 
pescu, şi cum urma să sosesc la București — domiciliul meu 
era la laşi — l-am preveni! pe d, locotenent Filiti, şeful de 
cabinet al lui Filipescu, astăzi colonel, comandant de regi- 
ment de escortă regală, des această sosire, 

De abia descins la Continental, a şi sosit automobilul mi- 
nisterial, Niculae Filipescu, matinal, revenise de la zilnica 
lui plimbare, călare, sì mia primit în sala mare din etajul de 
sus, al sompluosului palat din colțul Dionisie-Batiste. 

A avut loc atunci următoarea scenă, pe care am mai re 
latat-o si cu altă ocazie : 

— „Am să-ți cer un serviciu urgent. Este vorba de numi- 
rea lui Averescu, ca şef ul marelui stat major, 

Take Ionescu și toți cei din opoziţie cred că la mijloc 
este o lucrătură împotriva lui Marghiloman, 

Eroare. Nu e vorba de nici-o lucrătură. Am prins o asa 
de mare pasiune pentru pregătirea armatei noastre, incit, 
te asigur, că la mine nu mai poate fi vorba de politică, pe 
astfel de chestiuni. 

Am procedat, fără să-mi consult colegii si fără să-l intreb 
pe rege. Am procedat astfel, fiindeă o intimplare m'a pus În 
fata unei Uureroase situaţii. Plecat în inspecție am vizitat, 
între alte localităţi, si Turnu-Severin. Acolo, în acest colt 
mărunt de țară, am găsit comandant de divizie pe cel mui 


su VIAȚA ROMINEASCA 


bun general al nostru. Am luat Motta pe loc. Revenit în 
București, am întocmit decretul regal şi l-am prezentat re- 
gelui spre semnire, regelui, care nu stia nimic. Nu voi uita 
niciodată emoția de care a dat dovadă suveranul cînd a cetit 
cuprinsul 'decretului, A ieşit de după birou, mi-a strins mina 
şi cu emoțiunea, pe care o trăda accentuarea cuvintelor, 
mi-a spus : 

— „Regele iti mulţumeşte, domnule ministru”, 

Acesta e adevărul. Te rog să te duci la Take Ionescu si 
să-i spui toate acestea. Să-i mai spui cà, în interesul armatei, 
il rog să nu interpeleze. 

Dacă însă, va face uz de comunicarea d-tale, eu te voi 
dezminţi. Voi 'spune că nici nu te-am văzut, 

Surprins, l-am fixat cu o privire întrebàtoare, 

. „Nu te mira, nici nu te supăra. Esti încă tînăr. Cind 
vei îmbătrini, vei înţelege sensul cuvintelor mele”, 

Am îmbătrinit si, mai tirziu, am înţeles. Prefer să nu 
spun ce am înțeles. 

Si Filipescu a adăugat : 

— „Mā dwe la minister, unde am un consiliu de inspec- 
tori generali de armată. Adu-mi răspunsul acolo, Anunţă-te 
lui Riscanu — pe atunci căpitan, astăzi general si ministru 
ul Basarabiei. Te voi primi imediat”, 

M'am dus la Take Ionescu. Imbulzeali obisnuità de 
lume, Pentru a putea vorbi, m'a primit în marea lui sufra- 

serie roşie. Lam transmis cuvintele lui Filipescu. 
„A stat un moment la gind, a clipit 'din ochi, si apoi, 
mi-a spus : 
„> Spune-i lui Nicu că nu voi anunţa nici-o interpelare 
si nu voi face uz de comunicarea ce mi-ai făcut-o”, 

La ministerul de războiu, Filipescu, prevenit de sosirea 
mea, ma primit imediat, suspendind o elipà şedinţa, Cind a 
cunoscut rezultatul, fericit, Filipescu a exclamat : 

— „Mulţumiri pentru aminidoi”, 


«> 


In seara «le 23 August 1916 formațiunea noastră sAmbu- 
lanta brigăzii a IV-a mixte”, a poposit în fata satului Pingă- 
taţi, din județul Neamţ. Ne îndreptam spre frontul de luptă, 

ra prima seară propriu zisă de campanie. 

In literatura mondială a războiului, am văzut redate 
multe stări sufleteşti, admirabil prinse. Una n'am găsit-o su- 
licient subliniată: tranziţia bruscă de la viaţa civilizată, pină 
in momentul mobilizării, la viața de caverne, de după aceia, 


asa cum ea s'a reflectat în mintea si sufl t 
pina cita de neri $ etul omului cult, în 


e SE i ȘI È 


- 


INSEMNARI POLITICE ŞI ALTELE. 318 
Eram un grup 'de intelectuali gi titrati: medici, farma- 
cisti, avocaţi, ete, Un singur ofiţer de carieră, 

Ce teribilă tranziţie ! 5 

Şi atunci am înţeles că şi in mersul progresului, un fe- 
nomen de abrupţie a putut arunca, dintr'odatà, civilizația cu 
secole îndărăt; atunci um înţeles formula savantului ger- 
man, că progresul nu urmează linia dreaptă si continuă; 
nici măcar linia sinuoasă; ci că el este format din frinturi 
de linii, provenite din convulsiuni sociale gi naturale, în 
sensul frinturilor de linii, in momentul marilor convulsiuni 
sismice, 

In seara aceta, dormind prin trăsurile de ambulanță 
sau refugiaţi, din cauza frigului nopţilor de toamnă de mun- 
te, În case tirinesti, am simţit că sa rupt firul; că dulcea 
viaţă de lihnă si de libertate din timp de pace, este intre- 
ruptă şi cine ştie citi din noi vom mai revedea-o vreodată! 

A doua zi dimineaţă ne-am fixat ‘popota formaţiei la 
ctreiuma din marginea satului, 

Spre surprinderea noastră, um văzul în timpul 'dejunu- 
lui, doi tineri, destul de chipesi, veniţi la circiumă să cum- 
pere alimente. De cînd am pornit si prin toate satele prin 
care am trecut, n'am mai dat de tineri în civil. La masi de 

sară lucrul sa repetat. Au venit alți doi. 
` Faptul l-a intrigat mai cu samă pe Marica, farmacist de 
la Horezu, mobilizat cu gradul de căpitan, 

Cercetări ulterioare, începute cu povestirea cîreiumăre- 
sei şi confirmate de mărturia oamenilor din sat, ne-au con- 
dus la lucruri senzaţionale: 

sînt copoi dela siguranța din Buewtresii, — ne-a 
spus circiumăreasa. Îl păzesc pe „prizonierul de In castel 
Asta durează de zece luni aproape. Sint plictisiti si ci. Aş- 
teaptà și ci să plete. 

Odată prizonierul a reuşit să evadeze si să se ascundă 
la un om din sat. Copoii erau sà turbe. Au alergat la Piatra- 
Neamţ să anunţe Bucurestiul, Intre timp prizonierul a fost 
descoperit si din nou arestat, Acum e ținut mult mai aspru. 
Inninte îi pregătea de mincare, o femec, Acum nu mai e voie. 
li due copoii mincare de aici, 

In timpul cit a stat ascuns în casa din sat — acum vreo 
patru luni — prizonierul care vorbeşte bine romineste, degi 
are mutră străină, a întrebat ude se află, căci el nici nu 
stia unde a fost adus. L-au ridicat în zorii unei zile din casa 
lui din Bucuresti, l-au pus întrun automobil, cu perdelele 
trase, si noaptea tirziu l-au adus nici si lau închis la castel. 
t După evadare a fost readus la castel si e mereu închis. 
Nu are voie să se apropie nimeni. Copoii spun că în noaptea 
mobilizării s'a bucurat grozav si spunea că de acum va veni 
ordinul de eliberare. Na venit de fel”, 


316 VIAȚA ROMINEASCA — x 

Intrigati si sub imboldul lui Marica, am organizat. în 
frunte cu d-rii Racovitza si Pulgeanu, o plimbare prin pădu- 
Te si am urcat muntele, asa că, în dreptul castelului. ne 
n pe același nivel cu etajul de sus, unde se afla prizo- 
nierul. 

L-am văzut. Un om cărunt, purta barbă, după aparență 
peste 50 de ani, îmbrăcat rudimentar, 

Cind ne-a observat a început să facă gesturi disperate şi 
să scoată țipete stridente, A alergat personalul — desi caste- 
lul nu mai serveşte de închisoare, deci toată lumea era strin- 
să numai pentru paza lui —; a fost imediat scos cu forța din 
odaia mare, cu vitraj, ‘de unde noi îl vedeam atit de bine, iar 
un ‘domn în civil a venit în goană spre noi să ne spună: 

— „Domnilor ofițeri. în numele guvernului si al legii, 
và rog să vă retrageti. Nu e voie de circulat pe aci". 

In numele guvernului, am inteles. In numele legii, ni 
Sa părut cel putin o crudă ironie. 

Cine a fost acest „prizonier? 


=*% 


In primele zile ale lui Septembrie 1916, ziarele din Bu- 
curești au subliniat că în regiunea de munte s'a pornit o iar- 
na din cale afarà*de timpurie, 

Formaţia noastră care stafiona în satul Catrinari, mai sus 
de Darmoxa si Brinzăria Regala si în apropiere de Sarul Dor- 
nei, a cunoscut suferințele frigului, care sa abătut pe neas- 
teplate, 

Satul Catrinari! Numai cine cunoaste mizeria satelor de 
munte, acela poate înțelege că denumirea „Sa!” este de fapt 
un eufemism. Patru, cinci căsuțe mizere, răspindite la distan- 
fe enorme si citiva locuitori nenorociţi, care îngrijese de „ji- 
tutele" lor — vitele lor, — atita tot ! 

In acest sat era reședința brigăzii cu stat major cu tot. 
Aci stafiona si ambulanta. Formula că ne-am reintors la 
viaţa de caverne, se invedera absolut exactă. Pentru ca să fim 
la adăpost de intemperii, a trebuit să construim un bordeiu, 
în care dormeam nouă ofițeri. 

De acest sat, unde am staționat pină au venit să preia 
rușii frontul; de unde plecînd am cunoscut unul din cele mai 
«iramatice episoade, incit rușii, abia preluind frontul l-au 
$i părăsit cu atita iuţeală, incit trupele noastre mau avut 
nici măcar vremea să seoboare spre Broșteni iar drumul pe 
valea fantastică a Negrei l-au făcut sub bătaia tunului un- 
Bur; de acest sat se leagă o intimplare caracteristică, Si anu- 

me caracteristieà pentru sentimentele intime ale celor două 
semintii, care formau populaţia principală a vechiului regal. 
ar fi plină de concluzii pentru sămănătorii de vrajbă 


INSEMNARI POLITICE SI ALTELE. sir 


intre aceşti locuitori, dacă ar fi loc, în judecata lor, pentru 
un pic de obiectivitate. } 

Eram singurul ofițer evreu, în lumea aceia de armată 

care mişuna atunci în Catrinari. În schimb, în rîndurile 
trupei se aflau foarte multi evrei, batalioanele IV din Moldo- 
va de Sus. | 

Cu o zi înainte de marea sărbătoare de toamnă, cind 
evreii postese neintrerupt 24 de ore, fără să ia măcar un pie 
de apă în gură, o delegație de soldati evrei a venit să-mi cearù 
ca să intervin lingă comandantul brigăzii, d. colonel Co- 
lori, ca să li se incuviinteze serviciul ritual. Am obținut. Ceva 
mai mult, Am aranjat eu insumi casa lor de rugăciune, in- 
tro căsuță, pe jumătate construită, adică avind numai fun- 
damentul de pietre si o parte din scheletul de lemn. ; 

Acolo, in bătaia vintului si în văzul restului trupei, sol- 
dații evrei şi-au spus ruga umilă. Dacă vreodată o comu- 
niune cu strămoşii si o expresie de credință a fost mai ruptă 
din însuşi sufletul oamenilor, desigur că a fost atunci, È 

Primejdia de fiece ceas, vecinătatea imediată a morții 
explicau frenezia rugei, exacerbatia credinței. Dar ceiace este 
mai interesant, e faptul că în fata primejdici comune si a 
umbrei morții, care plana asupra întregii regiuni, mulțimea 
creștină privea cu smerenie si respect la ruga către cel de 
sus, invocată de cei "de altă credință. 

Această comuniune sufletească s'a manifestat apoi într'o 
formă caracteristică, pe calea unui gest „care ar putea părea 
neînsemnat, dar care simbolizează, de fapt, unitatea de su- 
flet, Aflaseră unii că atunci cind apar primele stele şi postul 
ia sfirşit, de obicei, evreii gustă, înainte de a porni să mă- 
nînce, putin rachiu şi o bucăţică de turtă -dulee. De aceasta 
din urmă nu putea fi vorba. Rachiul a fost însă improvizat, 
cu toată vecinătatea rușilor. Sa scos putin spirt rafinat din 
bidoanele de ambulanţă ; el a fost diluat cu apă si apoi servit, 
impreună cu mici bucăţi de pezmeti de campanie, de către 
soldaţii creștini, fraţilor lor de arme, evrei. 

Si inca un fapt în legătură cu aceastà manifestare de 
credință, 3 

Serviciul religios a fost oficiat, cu o emotiohantà expre- 
sivitate, în vorbă si cint, de un soldat combatant, în virst 
cam «le 41 de ani, originar din Botoşani. 

După două zile s'a dat atacul dela Sarul Dornei. L-am 
găsit între răniții, transportați sub supravegherea mea, de la 
locul de luptă spre Catrinari. In ziua aceia sosise, în inspec- 
tie, si d. general dr. Vicol. A cunoscut în 'deaproape munca 
noastră întru ajutorarea suferinței, 

Reexaminat in ambulanță, soldatul purta o rană în şold. 
Spre surprinderea medicului s'a constatat însă haina găurită 
în dreptul inimii. Observat de aproape sa putut constata 


ss VIATA ROMINEASCA 


faptul impresionant :acel care oficiase cu atita căldură stuj- 
ba, purtase în dreptul inimii, drept talisman, o cărțulie 
sfintă, destul de groasă, dăruită de mama lui. Glontele se 
înfipsese în tartajele càrtuliei. Ă 

Fireşte, explicaţia e simplă. Puterea de propulsiune a 
glontelui era diminuată. A întilnit în cale o rezistenţă oare- 
care si sa oprit. Na pătruns. W 

Gindiţi-vă însă la impresia produsă asupra minții supra- 
excitate a celor în contact permanent cu moartea, cind sa 
cunoscut minunea si cind en a fost tălmăcită de masse, drept 
răsplata celui de sus, pentru felul cum a fost slujit de câtre 
credinciosul lui, în marea zi de post.si de slavă pentru Je- 
hova. 

af 


Războiul a însemnat pentru Hominia, ca și pentru cele 
mai multe țări intrate în luptă, jertfe enorme si de tot soiul. 
Ne-a fost dat, însă, să cunoaştem o mizerie in plus: teribila 
tragedie a exantematicului, 

Mormintele, cu sutele, care au înghiţit floarea corpului 
nostru medical din acea epocă, spun ce a insemnat iadul 
dantese al luptei cu această nemiloasă molimă. 

Cind, istovit de lunga şi dureroasa retragere, de la Jiu 
pină în fundul Moldovei, am primit ordinul de a mă pre- 
zenta la ambulanta diviziei I-a, la intrarea fn satul de rese 
dintà, Drăguşeni, judeţul Putna, am cetit: „Boli molipsi- 
toare”. Medicii sucombaseră, afară de bătrinul dr. Calalb, 
de la Tecuci, istovit si gata de plecare, si maiorul dr. Repe- 
zeanu, care şi-a pus singur diagnosticul just de tifos exante- 
matie si care ne încredința, îm aceiaşi sară, testamentul lui. 

Nu vreau să insist mai mult în privința acestui teribil 
episod, Intelegeti lesne de ce. Atit pot spune însă: era iadul 
pe pâmint. Imensul cimitir din dealul satului, constitue măr- 
turin numărului teribil de morti, îngropaţi alături, farà pre- 
ocupare de religie si credință, O tăbliță de lemn si numele 
scris cu cerneală trebuia doar să spună rudelor si părinților, 
locul unde se odihnesc de veci cei dispăruți, 

Dar toate au un sfirsit. Soarele primăverii tirzii din 
1917 si-a făcut apariţia şi cu el, încetul cu încetul, n venit 
sfirsitul molimri, 

Am părăsit satul pentru ca, în valea Zabrauţului și in 
aşteptarea atacului de la Mărăşti, ce aven să vie, să gustăm 
învierea naturei, pentru noi de astă dată de o mie de ori mai 
frumoasă, 

La Panciu continuu, însă, epidemia. Am fost trimiși în 
combatere, Ne specializasem. 

Aci, in marile depozite ale lui Apostoleanu, am găsit un 
număr extraordinar de bolnavi, cu forme si complicatiuni 


a ip. MU €. n ue 
INSEMNARI POLITICE ȘI ALTELE.. 319 


- 
din cele mai grave. Părea că microbul, pe cale de a fi răpus, 
ținea sà dea cu furie ultimul atac, 

In acele depozite, transformate în spital, la contra vizită, 
dela orele 5 sara, cind adică temperatura bolnavului era la 
maximum, te credeai adesea intro adevărată casă de nebuni. 
Nu rareori a trebuit să facem uz de cimasa de forţă. 

Or, într'o zi, la orele 4, se porneşte de pe Măgura Pan- 
ciului, unde era frontul german, un bombardament de dis- 
trugere, caracteristice bombardamentelor germane. Cei cure 
au fost pe front au cunoscut sistemul, 

Odată reperată distanța, bombardamentul mergea me- 
todic, pe aceiaşi linie dela dreapta spre stinga şi vice-versa, 
pină se distrugea totul. Depozitele Apostoleanu erau în linie 
extremă a punctului de distrugere. Primejdia era iminentă. 
Spitalul rusesc fusese distrus. Morți si răniți cu duiumul. Nu 
era un moment de pierdut. 

Am dat ordin de scoborire în crame. 

Si atunci un spectacol de necrezul, care denotă puterea 
cu care omul este legat de viaţă. Mai toți aceşti bolnavi, cu 
temperatura de 40 sau 40 şi jum, grade, aceiași bolnavi care 
înainte gemeau sau scoteau fipete stridente; aceiaşi bolnavi 
inebuniţi, si in prada unor halucinaţii; aceiaşi bolnavi au de- 
venit dintr'odată, conştienţi de primejdia teribilă, 

Un moment de tăcere mormintală si apoi bolnavii, cite 
unul, sau sprijinindu-se câtă ‘doi, au coborit grăbiţi scările, 
fără a di avut timpul să-și ia ceva drept îmbrăcăminte, 

Nici-un sunet, Timp de o oră si mai bine m'am auzit, cei 
doi medici, înconjurați de bolnavi, nici o altă miscare, decit 
exploziile din apropiere. 

Lu ora 6 fix — asa era sistemul german — bombarda- 
mentul a încetat, Spitalul a rămas neatins, Toată lumea sa 

urcat. Bolnavii și-au reocupat locul, cu cunoştinţa perfectă 
de primejdia prin care au trecut, Şi-au reluat locurile pentru 
a continua rezistenţa impotriva teribilului microb. 

lar noi, cei doi medici, cind am pornit în plimbare, în 
drumul strimt dintre vii și am gustat dulcea linişte a insera- 
tului de sfirsit de Mai, ne-am întrebat: „Fost-am oare victi- 
mele unei teribile halucinaţii?” 

a % 

Si acum, cind, închid caetul de note de războiu — file 
îngălbenite, cu slova în parte neciteatà, — gi am retrăit eve- 
nimentele si lumea acclor vremi năprasnice, să-mi fie îngă- 
duit să rețin două figuri. Două tipuri modeste dar reprezen- 
tative, pentru însuşirile adine umane ale acestui blind popor: 
Rozenbaum — Leibu, cum îşi zicea el singur — croitor din Bi- 


volari, si Hutan, originar din satul Tirnauca, judeţul Doro- 
hoi, ordonanţă. 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


Să vi-l prezint pe Leibu ? Se caracteriza minunat el in- 
süşi : „două chibrituri, un burduf de brînză si drept cap un 
bostan” — dovleac cum se zice in Muntenia. 

Aş putea să vi-l mai prezint altfel. Cind cercul de recru- 
tare găsește cu cale ca pe un Rozenbaum dela Bivolari, croitor 
să nu-l trimită combatant, Ja front, ci servant la ambulanță, 
vă puteţi închipui expresia lui fizică, Intr'adevăr, era tipul 
rachiticului: picioare useate, pintecele enorm, pieptul strins 
cu intrun elește, fata numai oase, ochi exoftalmici. lată-l pe 
Leibu. 

Si totuşi ce comoară de minte si suflet, cit spirit si umor 
sănătos! Un contrast izbitor si o dezmintire drastică a dicto- 
nului Mens sana... 

In haina lui militară era o permanentă -desfigurare. 
Corp de copil şi totuşi minte matură si inteligență naturală, 

Umorul lui, bunătatea lui, l-au făcut curind favoritul 
formaţiei. Il iubeau deopotrivă, si ofițerii si trupa. Cu ofițerii 
era prieten, fără să nesocolească totuşi, cu un fin simţ na- 
tural, regulele erarhiei. Cu trupa era pur si simplu un frate, 
un frate bun, 

Leibu vorbea, vorbea mereu. Nu-i mai tăcea gura. Vor- 
bea, dar nu plictisea. Totdeauna avea de spus o snoavă, o 
anecdotă, o glumă. In jurul lui Leibu era totdeauna lume. 
lar în serile reci, cind, asa cum e obiceiul sătenilor, trupa se 
aduna în jurul unui foc mare, pentru ca avind căldură in 
faţă, să uite frigul din spate, Leibu spunea mereu povești, pa- 
rabole, întimplări şi glume, pină cînd lumea atipea cu figu- 
rile ceva mai senine şi cu sufletul mai putin întunecat, 

Retin două spuse de ale lui, Era după retragerea dela 
Dirmoxa spre Broşteni. In momentul cind ne-am angajat pe 
drumul sitimi şi fantastic al Negrei, între un munte stincos 
și drept ca un zid si prăpastia pirăului, s'a pornit tunul un- 
zur, devenit posibil prin părăsirea iranseelor de către ruși. 
Salvarea nu exista decit într'o înfruntare a primejdiei, De 
intors nu era chip si nici de staționat. Artileria gi ambulan- 
tele au pornit într'o goană nebună, În timp ce prăpastia vuia 
de exploziile ghiulelelor. 

Cum um scăpat cu viaţă nu știu. Atit doar pot spune 7 
cind am trecut podul peste Bistriţa si am intrat în Broșteni, 
oamenii si caii tremurau deopotrivă, de pe urma primejdiei. 

Căpitanul Marica nu și-a putut opri indignarea. Dădea 
cu nemiluita, eu cruci si dumnezei, în ruși. 

— „Cind e vorba de cruce, — i-a spus Leibu liniştit, — 
nu mă amestec, Dar pe Dumnezeu lasă-l în pace, domnule 
cipitane. Doar acum citeva minute ne-a stat întru ajutor. 

— L-ai văzut tu ? — a răspuns întăritat Marica. 

— Domnule căpitane, să-ţi spun o poveste. 

— lar poveste. 


________ INSEMNARI POLITICE ŞI ALTELE.. $21 

— Ascultă că-i bună. 

Un bogătaș venise să facă vizită unui rabin, făcător de 
minuni. Acolo a aflat că rabinul are un băeţaș de o inteli- 
gentà dumnezeiască. Ca să se convingă, a căutat să dea de 
copil şi cind l-a întilnit, i-a spus: 

— Iti dau un galben, să-mi spui unde-i Dumnezeu. 

Si copilul a răspuns pe loc: 

—Eu iti dau doi galbeni, să-mi spui unde nu-i Dum- 
nezeu”, 

O altă scenă. Intr'o după amiază şi în ajunul atacului de 
la Sarul Dornei, ne-am trezit cu un sergent, care ne-a adus 
opt cini sanitari, a căror întreţinere a costat, timp de 3 luni, 
câte 50 bani pe zi hrană, ceiace era foarte mult înainte de 
razboiu. 

Nu ştiu cum s'a făcut dresajul lor. Probabil că n'au fost 
deprinși eu bubuitul tunurilor, Adevărul este însă, că în di- 
mineata zilei de luptă, cînd a pornit bombardamentul pre- 
gătitor de artilerie, cânii au luat-o la fugă. 

Intreaga formaţie privea cu haz la bietele animale in- 
fricoșate, care fugeau, în ordine, — doar au fost dresate — 
si se profilau, în zare, pe muche de deal, ca pe o pinza eine 
matografică. 

Privea şi Leibu si la un moment dat a exclamat : 

— „Noroe că nu ne-ai dresat şi pe noi, d-le sergent, că 
răminea ambulanfa „goală”. 

Când au venit, după retragere, ordinele de mutație, 
ne-am despărţit și nu fără un sentiment de adine regret. 
N'am mai știut nimica de Leibu. In toamna lui 1918, cu oca- 
zia sărbătorilor de anul nou evreese, am primit, la Opinia, 
o carte postală, cu următorul cuprins : 

„Ani mulţi gi fericiţi si urări de sănătate de la Leibu. Am 
scăpat. Nevasta e mai bucuroasă decit mine. Am, însă, un 
singur regret : că n'am voie să umblu îmbrăcat soldateste, Nu 
cà sar speria Bivolarul sau mar lua drept romîn ; dar aș 
scăpa poate de ciupealà si şpagă". 

Cu Hutan m'am trezit ordonanţă, în urma unei dispo- 
zitii a comandantului trupei din ambulanţă. 

Extraordinar tip! Inalt, spătos, liniștit, cu pasul sigur și 
aei odată grăbit, mereu m'am întreba! cum de a scăpat de 

ront. 

Calitățile lui? O bunătate fără margini, un devotament 
supraomenese, un suflet de o mare sănătate morală. 

Huţan aproape nu vorbea. Toată expresivitatea lui era în 
figură si ochi. Dar nu figura, zîmbetul si ochii de japonez. 
Nu, la Hutan intelegeai, privindu-l, intreaga lui stare sufle- 
tească. Mulpumire, tristețe, îngrijorare, neliniște, toate le ex- 
prima numai prin privire. Si iarăși, printr'o lege firească în 
fiziologie, care susține că atrofia unor centre aduce ipertro- 

21 


see | VIAȚA ROMINEASCA _ 


fin altor centre, mutismul lui permanent desvoltase o acui- 
tate auditivă uimitoare. Auzea dela distante colosale, auzea 
ceiace nu auzea nimenea. Lui îi datorim, toți cei din retra- 
gere adunați denvalma, dincoace de pod, că am scăpat din 
minile inamicului în noaptea de groază dela Lincăbești, aci 
lingă Bucuresti. Hutan a fost acel care a dat alarma si am 
putut să ne retragem. í 

Din însuşirile lui principale erau bunatatea si fidelita- 
tea. Deși ordonanță, — aşa că putea să stea liniştit — el nu 
lipsea niciodată dela munca de ajutorare a răniților, Cu a- 
cest prilej se dovedea un admirabil ajutor material si su- 
fletese, Găsea timpul să spună un cuvint blind, un cuvint de 
încurajare, pentru cei dezolafi; să treacă puţină apă rece pe 
fruntea si buzele celor zguduiti sau toropiti de arsita mari- 
lor temperaturi. Servea, servea mereu, fără incetare si cu A- 
dincă mulțumire de a fi ajutat un suflet omenesc. 

Dar în zilele de repaus se putea observa la Hutan un 
dor neastimpărat: se gândea la nevasta şi copilul iubit, lăsaţi 
în părăsire, în acel fund de sat, Tărnăuca, din județul Do- 
rohoi. 

l-am înțeles dorul. Cind în primăvara lui 1917, după de- 
zastrul rusesc, domnea linişte 'pe front, i-am dat o permisie 
de zece zile. 

A revenit exact la zi. Aproape să nu-l recunosc. Era 
descompus. Am aflat apoi cauza. Se convinsese de infidelitu- 
tea nevestei, 


Si acum, cind inchei, si cind am inaintea ochilor mei, 
aievea, figurile lui Leibu si Hutan, am o mustrare de con- 
știință, Frică imi este ca nu cumva aceștia, dacă mai sint în 
viaţă, să afle pe calea cetitului, indiscretiile mele si mai cu 
samă să nu aibă sentimentul de a-i fi caricaturizat sau tea- 
tralizat. 

Nu acesta mi-a fost gindul. Și dacă cuvintele mele ajung 
pină la ei, îi rog să creadă că nu i-am citat decit pentru a 
scoate în evidenţă, prin ei si cu ei, si pentru a aduce omagiul 
meu marilor însuşiri de adine umanism, de puternică sănă- 
tate morală si sufletească, care sălășluesc în massele adinci 
ale acestui popor din Rominia Mică pornit la 14 August în- 
tru realizarea Romîniei Mari. 


Scrutator 


Scrisori din Paris 


Briand-la paix. Confederația danubianà 


I, — Evenimentul trist al lunii precedente a fost moartea 
lui Aristide Briand. Împotriva tuturor speranțeior unite în 
imensa dorință de pace, destinul a răpil o viaţă infinit utilă 
umanităţii de pretutindeni. 

Briand reprezenta pentru Franţa, pentru Europa, pen- 
tru omenirea întreagă, opera de consolidare a păcii si voința 
fermă de a o realiza pină la capăt 

Puţini oameni politici au avut cariera fecundă gi strà- 
lucită a lui Ar. Briand, Dar mai puțini incă nu efectuat atitea 
opere de progres uman si de generală utilitate. Dacă į se 
poate reproşa lui Briand lipsa de consecvență, privită în ca- 
dru] limitat al partidelor pe care le-a ilustrat, un lucru e 
în afară de orice contestare: Briand a avut consecvența celui 
mai inalt ideal umanitar si sfortarea continuà, neobosită, de 
a-l traduce în fapt. 

Cariera politică a lui Briand nu oferă o simplă linie 
dreaptă; dar ea oferă o ascendență permanentà. 

Pornind dela extrema stingă a partidului socialist, în 
care își cistigase un loc de primul plan printr'un memorabil 
discurs asupra „grevei generale” în anul 1894, Briand își pă- 
răseşte — în tr jr anului 1900 — amicii politiei, spre 
a intra în guvernul legii de „separație a bisericii de stat”. 
Raportor al legii, care ia adus tot atita celebritate cità cri- 
tică vehementă si brutală, Briand e consacrat — prin calom- 
nii, insulte si omagii — drept orator de remarcabil talent, 
vibrant si captivant, 

De atunci pină azi — treizeci dE ani de politică activă — 
el a făcut parte din 25 de ministere, pe care în bună parte 
le-a prezidat. 

Si nu există spirit impartial in Franţa, care sà nu recu- 
noască, că a fost mare in timp de pace ca si în timpul ma- . 
relui războiu; lugubru coşmar, al cirni sfirsit Briand l-a 
salutat printr'un strigăt de liberare si un comandament pro- 
Danii umanitar: „Arrière les canons, les mitrailleuses, les 

usils !" 


s*y 


324 VIATA ROMINEASCA 

Briand e personalitatea tipică, în care idealul e strins 
umit cu tentativa de realizare practică. 

Departe de a-l concepe ca un fenomen intangibil, pe care 
intransigenta logică îl face irealizabil, pentru Briand idealul 
era o realitate superioară, legată prin mii de posibilităţi 
de acea pe care o suportă omenirea de azi. Sub acest imghiu 
de finalism pragmatic a conceput el ideia de pace: realiza- 
bilă prin vointa-fortà a popoarelor, care o vor impune in via- 
{a politică internationala, 

lubind intens acest ideal de perfectă umanitate, Briand a 
militat activ în sprijinul pregătirii lui concrete; întregul or- 
ganism al „Societăţii Naţiunilor” e opera lui, mai mult de 
cit a oricărui reprezentant al celorlalte state aderente. Sezi- 
sind repede, complect şi integral, realitatea în care activa 
Briand a prezidat rind pe rînd toate etapele de organizare 
ale păcii. Pactul dela Locarno, în care a afirmat securitatea 
prin respectarea tratatelor obligatorii; și „Societatea Natiu- 


nilor”, fortifiatà: a) prin „arbitrajul”, pe care alături de toți- 


sincerii pacifisti, l-ar fi dorit obligator, si b) prin efortul 
de „dezarmare” efectivă, simultană, controlată şi generală, 
pentru a răpi ultima posibilitate de apariţie neașteptată a 
războiului. 

Briand nu uitase că în 1914, o omenire înarmată excesiv, 
grupată în alianţe antagoniste, prinsese prima scinteie incen- 
diară, ce a aprins curind bătrinul continent si apoi globul in- 
treg, Pentru a suprima această distrugătoare surpriză a pro- 
pus el întiiu limitarea experimentală a armamentelor şi apoi 
reducerea progresivă a forțelor armate naţionale. 

Briand a avut adversari ireductibili. Dar în clipa în care 
— atacat de patima exagerării naţionaliste — germenul in- 
doelii il chinuia, el îşi regăsea forțele si curajul necesar in 
mijlocul mulţimii doritoare de linişte si progres. Către ea se 
indrepta întotdeauna, cu acel calm senin al unei convingeri 
superioare, al înţelegerii si perfectei înerederi, exercitind mi- 
rajul unui talent seducător si însufletind idealul de univer- 
sală fraternitate între popoare. 

„Cum! — spunea el, cu ocazia unui meeting imens or- 
ganizat în orașul Gourdon, — să fie încă posibil războiul ? 
Cind omenirea se apără cu desperare în contra flagelului 
morbid al boalelor contagioase, cind a învins de citeva dece- 
nii tuberculoza, cind fiecare zi aduce o nouă perfecţiune a 
organismului vieţii sociale, este posibil ca omenirea să se In- 
cline cu fatală resemnare în fata acestui monstruos, imens 


măcel, pe care il reprezintă rizboiul?... Mame care vă im-- 


bràfisati cu duiogie copiii, copii ce vă iubiţi părinţii, soţii ce 


bu voifi să fiţi izolate de bărbaţii vostri, prin abisul de netre- 


SCRISORI DIN PARIS 32 


cut al morții, pătrundeți-vă de ideia că pacea e posibilă, și 


pacea va veni !" 
„a 

Destinul a voit, ca această prima conferință a „dezarmă- 
rii” să nu fie prezidată de inteligența lui creatoare şi spiritul 
său organizator, Dar drumul pe care l-a deschis politica lui 
de perfectionare a instituţiilor păcii nu va putea fi suprimat 
niciodată. Amintirea, simbolul imensei lui popularitàti si co- 
laborarea de altă dată cu actualii reprezentanți ai „Ligii Na- 
fiunilor” — dublate de voința de pace a popoarelor de pretu- 
tindeni — vor impune, pe deasupra dificultăților inerente u- 
nei opere noui, înțelegerea definitivă între popoare. 

Briand sa pierdut, dar spiritul „briandist” tràeste. El a 
fructificat inteligenje, a trezit sentimente, a otelit voințe. Prin 
colaborarea acelor ce vor — şi prin constringerea acelor ce 
nu vor, un pas nou se impune în politica de realizare paci- 
fistà. Popoarele l-au înţeles, guvernele vor trebui să-l înfâp- 
tuiască. £ 

Si va fi, desigur, acesta cel mai frumos omagiu, pe care 
omenirea îl va aduce memoriei aceluia, care — scotind răz- 
boiul în afară de lege — a Dinemerilat numele de „Briand- 
la paix”. 

„ta 

II. — Confederaţia danubianà e primul proect de anver- 
gură, pe care îl oferă Franţa statelor Europei centrale ca 
mijloc de reinviorare economici. 

Premierul francez, care ocupă În același timp locul pàrà- 
sit în ultimele luni de Aristide Briand, s'a inspirat din ace- 
iaşi concepţie federativă, fruct al politicei de colaborare, pe 
care o predică continuu fostul ministru de externe al Franţei. 

Dar între aceşti doi oameni există o deosebire de tempe- 
rament . 

Cert, nu i se poate contesta dlui Tardieu, perspicacita- 
tea, spiritul de organizare si o energie condusă rapid de am- 
bitia egocentrismului său politic. Dar între el si Ar. Briand 
este deosebirea pe care o creează o experiență imensă de di- 
plomat, si un spirit critic de echilibru şi perfectă justetà în 
apreciere. 

Vā amintiţi cum a rezolvat Briand tentativa de unitate 
economică austro-germană, cunoscută sub numele de „An- 
schluss”, în cursul anului precedent ? A examinat proectul 
german, a supus sj comentat textul tratatului dela Versail- 
les, a insistat asupra impresiei de îndoială si nesiguranță, pe 
care aces! proect o trezeşte în sinul statelor semnatare, si e- 
vocind mersul politicei de înţelegere pe care o predică el de 
ani, a cerut increderea în proectul francez de salvare a „ace- 


* Citat rezumativ. 


sti — VIAȚA ROMINEASCĂ 


Falei" Austrii, al cărui prim punet de realizare a fost infiin- 
tarea „Băncii de Reglementare a plăţilor internationale” 
B. R. L). 

i Se sè zice: putin! Dar acest putin n evitat o iminentă 

catasuroià si o serie de conflicte în perspectivà, 

Acest spirit de excelentă dozare a măsurilor, de perfectă 
intenţie a propunerilor, de confientà si obiectivitate, e sensi- 
bil diminuat în atitudinea politică a premierului francez de 
azi. 

Planul confederației danubiene urmăreşte — in forma 
actuală si aparentă — accentuarea relaţiilor cconomice Între 
cinci ţări riverane cu Dunărea (excepție ficind Cehoslova- 
cia): Austria, Ungaria, Jugoslavia si Rominia. 

Inițiativa e fără îndoială lăudabilă. Dar paternitatea ei 
dubioasă (intrucit se pare că aparține Ungariei, ce urmăreşte 
si un scop politic, alături cu refacerea economică) si incerca- 
rea de a o pune în practică, creează o sumă de dificultăți din 
te în ce mai evidente. 

E in primul loc o problemă de conștiință. 

Proectul confederației danubiene sa afirmat că urmă- 
reste numai un scop de înviorare economică în lupla de înlă- 
turare a crizei ce apasă erumt asupra economiei de pretutin- 
deni. Dar, paralel cu acest scop afirmat, sa acreditat svonul 
că — îmdărătul operei de refacere economici —- sint anu- 
mite tentative de alianță politică. 

Or, această neincredere întreține o atmosteră de incerti- 
tudine care a paralizat — chiar dela primul pas — procetul 
premierului francez, 

Evident, ar fi prea mult să i se reproşeze direct d-lui 
Tardieu, această Indoialii, creată în jurul e pasii de confe- 
deratie danubianà; dar nu e mai putin adevărat că, putin 
spirit de prevedere ar fi putut-o evita dela început. Și în 
nceastă direcție premierul francez nu a făcut nimic. 

Dimpotrivă, toate gesturile sale au fost susceptibile de o 
interpretare, mai mult sau mai putin politică, în sensul ten- 
tativei unei grupări sub egida protectoare a Franţei, Enu- 
merăm : 

a) Convocarea statelor centrale — în specie: Austria si 
Ungarîa — fâră aceia a Germaniei, direct interesatà în acea- 
stă nouă orientare a Europei centrale, 

b) Neglijarea Italiei, care e aliata — pină azi protectoare 
— a regimului politie din Ungaria. 

£) Obţinerea parţială si condiționată — a consimtàmin- 
tului englez pentru acest proect; si rezerva guvemului Marii- 
Britanii în fata unui plan de organizare politică exclusivistà 
rang ii pentru moment şi creatoare de conflicte pe 
viilor, 

d) Campania presei socialiste si radicale din Franta, 


____ SCRISORI DIN PARIS 327 


care înconjoară cu anumite suspiciuni proectul Tardieu, ce 
neglijează o antantà complectà a statelor dumărene cu con- 
simtimntul complect si necondiţionat al statelor mari ale Eu. 
ripei: Germania, Anglia, Italia. 

La aceste consideraţii trebuie să adăugăm si rezervele 
statelor în discuție, care — în parte — Sau pronunța pină 
acum: Cehoslovacia, — simpatizantă necontestată a Franţei 
— care ocupă un loc principal în Mica Antantă, si e direct in- 
teresatà prin noul proect, consideră — drept primă condiţie 
a Confederatiej dunărene — Înlăturarea scopurilor politice 
si exclusiva atenţie pentru remedierea situaţiei economice, 
Citez fextual un pasaj din articolul dlui Benes, publicat în 
revista „Documents tehechoslovuques”, privitor la această 
problemă: 

„In privința obiectiilor politice, aci subseriu complect, 
Dacă din această colaborare ar trebui să decurgă vreo servi- 
tute politică, dacă ca ar avea drept scop sau consecință or- 
ganizarea wmui drept public sau unor tendinţe către „confe- 
deratii” sau alte formaţiuni politice de acest fel, — cred că 
nu există nimeni printre noi, — în sinul oricărei organi- 
zaţii politice, care să nu se îndoiască că trebuie respinsă 
apriorice”. ? 

Mai grave sînt declaraţiile publicate de ziarul sovietic 
ce apare la Leningrad, si care mu vede în acest proeet de or- 
ganizare a Confederaţiei danubiene decît un pas înainte al 
imperialismului francez în opera de încercuire a Republicei 
sovietelor. Dar aceste afirmaţii — chiar cind nu pot fi inte- 
gral respinse — cad sub domeniul „suspiciunii legale” a pro- 
pagandei inaugurate de regimul actual al Rusiei sovietice. 

us 

Exceptind însă aceste obiecții de ordin politie, există 
incă o serie de obiecţii financiare, de ordin intern, care apar 
odată cu discutarea procctului francez; acestea nu pot fi — 
în nici un caz — trecute cu vederea, 

Excelentul articol al d-lui Benes oferă un alt pasaj, care 
exprimă clar un aspect ul acestor dificultăți financiare: 

„Cercurile noastre financiare sint ingrijate—in parte — 
cu drept cuvint de faptul, că în actuala stare financiară a 
Austriet şi Ungariei, orice înţelegere cu aceste state ar rămi- 
nea fără valoare, întrucit ele sint complect lipsite de orice 
capacitate de plată”. 

lată o problemă ce ne interesează în mod deosebit. Ac- 
centuarea raporturilor economice între statele riverane, tre- 
bue să se facă pe baza produselor lor naturale şi industriale, 
cu scopul de a înlesni comerțul de a înviora fenomenele de 
import-export. Cu excepţia Cehoslovaciei, ce ar avea deschi- 


1) Citat de revista franceză „Lu”, 1 April 1932, 


328 VIAŢA ROMINEASCA #79 
sà o largà piatà de desfacere a produselor sale industriale — 
fără absolută necesitate de import (si pentru care d, Benes 
prevede chiar un regim vumal special) — toate celelalte 
state: Rominia, Ungaria si Jugoslavia au neapărată nevoie de 
un întins debuseu pentru produsele agriculturii lor. 

Si atunci sintem in drept a ne întreba: Cine va crea 
piața de desfacere asigurată acestor țări ? Austria, a cărei si- 
tuatie îi permite just să evite asfixia sa lentă şi moartea prin 
inanitie ? O asemenea opiniune mi se pare naivă si lipsită de 
analiza critică, pe care o reclamă criza actuală. Astfel apare 
necesitatea intrării Germaniei în confederafia statelor Euro- 
pei centrale. 

Tara industrială prin excelență, dar săracă in produse 
agricole — datorită sterilitàtii solului ei nefertil — ea ar fi 
un admirabil debușeu pentru agricultura noastră si a Jugo- 
slaviei; iar Rominia, un minunat mijloc de plasare a indus- 
trici, a cărei proeminenti o păstrează Germania pină azi, 

Hespinsă, ea se va îndrepta din ce în ce mai mult spre 
Soviete, cu care are intime legături de ordin economic, şi — 
părăsită, izolată, exclusă de pe piața mondială — economia 
noastră va merge către complecta dezorganizare, 

In această privinţă sint semnificative declaraţiile pe care 
le-a publicat recent șeful partidului agrarian ungar: 

„Ungaria trebue să se bucure de proectul Tardieu.. Dar 
importanța acestei propuneri constă mai ales în aceia, că ea 
va obligă Germania să adere la o politici solidară cu cele- 
lalte ţări europene... Dacă se vorbeşte de o cooperatie econo- 
unică între cele cinci state danubiene, rezultă imediat că nu 
ne vom putea lipsi de participarea pieţelor germane şi italie- 
ne... Piaţa germană e ponderea economică necesară pentru 
echilibrul danubian, * 

lată deci altă serie de dificultăți, care vor trebui transate 
anterior, ca o condiţie esenţială a realizării confederației da- 
nubiene. 

Pentru a netezi calea soluționării lor, preşedintele consi. 
liului de ministri francez şi-a anunțat, în cursul acestei 
Pea, vizita sa la Londra și o consfătuire cu premierul 
englez. 

li dorim succes integral, pentru facilitarea condiţiilor de 
viață ale statelor Europei centrale, atit de crunt lovită de ma- 
rea criză ce înregistrează economia actuală. 

Dar inca odată afirmăm convingerea că primatul econo- 
micului va triumfa. 


Paris, 3 Aprilie, 1932. 
Mircea Mancas 


* Ibidem, 


Cronica literară 


Romanul d-lui C. Stere 


Subiectele la modă sint antipatice. Am impresia cà u- ` 
tunci cînd toată lumea vorbeşte despre ceva este cea mai 
bună ocazie de a se spune prostii. Si fiindcă uproape toți in- 
telectualii romini sau simţit obligaţi să-şi dea părerea asu- 
pra romanului d-luj Stere, s'a născut în mine o irezistibilă 
dorință de a nu mă atinge de acest subiect, 

Dar mam răsgindit. Si iată de ce. In numeroasele recen- 
zii care s'au făcut, d. Stere a fost pus rind pe rind alături de 
Gogol, de Anatole France, de Tolstoi, de Romain Rolland. Si 
orideciteori citeam asa ceva, aveam 0 impresie sigură că se 
comite o eroare. Ba chiar o dublă eroare. Comparatia mi se 
părea că nedreptăţește si pe autorul străin si pe cel romin, 
„În preajma revoluţiei” nu are alura de capodoperă a unor 
„Ama Karenin” sau „Sufletele moarte”. lar, pe de altă parte, 
are o valoare mai mare decit toate acestea. 

Pentru a înțelege usta trebue să ne amintim, cu onesti- 
tate, sentimentul cu care pină acum primeam apariția unui 
roman rominese. Atitudinea noastră nu era una pur estetică, 
ci oarecum morală, In “aprecierile noastre intra, în doză ma- 
sivă, un fel de indulgență naţional-culturală. Priveam roma- 
nul cu mentalitatea omului care vrea să descopere un pro- 
gres general istoric; nu analizam dacă romanul e în el însuși 
bun, ci dacă promite, Ne interesa nu atit valoarea lui intrin- 
secă, ci mai degrabă valoarea lui probantà de simptom im- 
bucurător pentru desvolturea ulterioară a genului roman în 
literatura rominească, Procedam cam la fel cu un părinte de 
copii care se pameazà în fata banalităților spuse de d. Goe, 
pentru motivul că vorbele lui dovedese că băiatul făgădu- 
este să devină mai tirziu foarte deștept. Niciodată nu am a- 
vul curajul să spunem, din toată inima: iată un roman ro- 


430 È VIAȚA ROMINEASCA | 


minese, ci cel mult: iată o carte care dovedește că începem 
si noi să avem roman în literatura noastră. i 

Aceste explicaţii lămurese situația excepțională a cărții 
d-lui Stere. Pentru prima oară putem exclama, fără nici o 
rezervă: „ial un roman!” Există desigur, în literatura 
mondială, sule de romane mai bune. Dar — si asta e nouta- 
tea senzafionalà — romanul d-lui Stere e primul roman ro- 
minese, Nu în sensul de cel mai bun, căci nu există altele e- 
gale sau mai bune sau mai proaste, Este primul — in înte- 
lesul pur si simplu al cuvîntului. Este cea dintiia oară cind 
putem lepăda mentalitatea ca să zie asa „protecționistă” cu 
care judecam producţia națională rominească de pinà acum. 
Avem însfirşit dreptul de a ne pronunța din punctul exclu- 
siv de vedere al meritelor intrinseci ale cărții. 

După umila men părere romanul se deosebește de cele- 
lalte genuri de scrieri prin accea că intr'insul „ni se spune 
lot”, ni se zugrăveşte viața imtegrală, cu scopul unie de u 
ni-o prezenta în toată complexitatea ei, fără nici o omisiune 
esentialà. Adeseori romanele se sfirsese bruse, oarecum farà 
“ sfirsit, lăsindu-ne să vedem că, din acel moment înainte, se 
poate scrie un alt roman, sau să se continue indefinit cel în- 
ceput. Dar putin importà acest stopaj. Atita vreme cil oprirea 
nu Su produs, ni sa spus tot, nu ni s'a ascuns nimic. Dealtfel 
si în viaţa reală vedem tot, dar vine un moment cind nu ne 
mai uităm acolo, cînd privim într'altă parte, „Stopajul” de 
care vorbeam pentru romane are loc, identic, şi îm viața ade- 
vărală. Ceiace-i însă esenţial e ca viaţa romanului, intocmai 
ca şi viața adevărată, să ne redea, atita vreme cit sintem in- 
tr insa, tot, absolut tot ce se petrece, sau ceiace revine la ace- 
lași lucru, să ne dea impresia că ni se „spune tot”. 

Asta e marea deosebire dintre roman şi nuvelă, deși ma- 
terialul întrebuințat e identic. Nuvela e un gen-canon, cu in- 
ceput si sfirsit, cu economie intemă sistematică intocmai ca 
a unui organism. Rontanul, dimpotrivă, e o curgere neorga- 
nică intocmai ca si viața — nu viaţa mea sau a dumitale, ci 
viața în genere, adică acel cadril de biografii care se intretae 
necontenit minate înainte pe drumul "amorf al timpului. 

lată de ce romanul d-lui Stere este mai ales roman. Au- 
torul a vrut să scrie un volum si au ieşit două. A vrut să în- 
ceapă cu naşterea eroului si în loc de asta a început cu o ge- 
neratie întreagă inainte de uceastă naștere. A vrut să scoată 
cartea în 5 volume, si acum vede că îi vor trebui poate 7, 
poate si mai multe, poate la urma urmelor mai puține... nu 
se ştie, Lucrul depinde de o mulţime de lucruri, întocmai ca 
si viaţa, 

Ce contrast între asta si ce îmi spunea odată d. Brătescu- 
Voinești, care se găseşte la antipodul technicei d-lui Stere, D. 


RTS CRONICA LITERARA — _ T S 


Britescu-Voinesti e unul dim cei mai desàvirgiti nuvelisti (nu 
numai romini, dar chiar si in general). Si e mai ales unul din 
cei mai tipici nuveliști, El nu vede re tea decit prin nu- 
velă, asa cum cubistul o vede în unghiuri, D. Britescu-Voi- 
nesti îmi spunea că el nu poate începe sà serie pină nu ştie 
precis „cuvintul sfirsitului”. Nuvelistul îşi plantează un ja- 
lon fix. Altminteri nu știc, nu vede cum tr putea dispune 
materialul. Fără „le mot de la fin” — toate datele povestirii 
lì apar cind prea multe, cînd prea puţine. De indată însă ce 
a găsi! vorbele care îi demarcheaza granița temporală a a- 
venturii, are loc un fenomen asemânător „supra-cristali- 
zării”, Nenumâărale detalii acumulate de nuvelist stau, a- 
mort, ca o pulbere în ensie întrun lichid. „Cuvintul sfir- 
sitului” joacă atunci rolul micului cristal care, de îndată ce 
atinge massa de pulbere, face să se închege totul într'o for- 
mă seulptatà geometrie după o armonie fixă si o arhitectură 
mestesugità. 

Deosebirea între roman si nuvelă e aceiaşi ea între un 
riu care curge si acelaşi riu care a împietrit in blocuri de 
ghiat&, unde mișcarea e doar aceia a formelor, a direcţiei di- 
feritelor „linii de forță” ‘ale cristalizării. 

O altă deosebire: nuvela trebue pieptănată; stilul ei tre- 
bue cizelat; valoarea pur literară a formei joacă un rol de 
căpetenie. Opera de „finisaj” e esenţială aci ca în tot ce se 
învecineuză cu mimatura şi giuvaergeria. Pe cind romanul se 
impacă si cu un stil mai aspru. Ba chiar o asemenea forma 
li convine mai bine decit o îngrijire stilistică rafinată. Oride- 
citeori un roman e prea bine seris (de exemplu la un Gi 
raudoux, Cocteau, Morand) asta mai de grabă strică. Avem 
impresia ci autorul sa despăgubit, prin perfectia sj ingeni- 
pzifatea formulelor, de sărăcia reală a materialului omenese 
zugrăvit. 

Aş putea merge chiar pinà la a spune că semnul dis- 
tinetiv al unui bun roman e să mu aibă nici o frază citabilà. 
Luaţi bunăoară „Lewis et Irene” de Morand și „Les possédés” 
de Dostoiewski. Din primul reținem zeci de formule amu- 
zante, profunde, spirituale, impresionante, Din celalt — des- 
fid pe vre-un cetitor să fi reținut o singură frază. 

Tot dela d. Bratescu-Voinesti am auzit o foarte nostimà 
comparație pentru a caracteriza un tînăr scriitor romin care 
taie firul de păr în patru pentru a obține efecte de stil: „îmi 
face impresia — spunea d-sa — unui căţel care a găsit un ṣo- 
son şi se jdacă cu el pină leșină”. 

Sau, dacă preferaţi o formulă mai filozofică: 

Scriitorii se impart, din punctul de vedere al stilului, in 
două categorii: aceia care scriu ceiace văd, si acela care văd 
numai ceiace seriu (și fiindcă l-au seris...), D. Stere, ca toţi 


332 x VIATA ROMINEASCA Te 
adevărații romancieri, face parte din prima categorie. Faptul 
principal la el e viziunea. Redarea în cuvinte e partea de bu- 
cătărie. Preocuparea stilistică a d-lui Stere e să găsească e- 
xact adjectivele care se potrivese calităţilor fizice şi morale 
văzute direct de el. Frazele frumoase ii sint indiferente (şi 
îmi place să cred că si domniilor-voastre...). 

lată de ce scrisul său e frust si aspru, nesilit dar si ne- 
slefuit. Bine înţeles, nu găsim nici un falg-sens, nici o expre- 
sie ridicolă (cum se intilnese SA de des Pa scriitorii nostri 
de „avangardă”). Ca orice intelectual veritabil, care a cetit 
multà literaturà, si care mai e si artist pe deasupra, d. Stere 
are un vocabular de o mare proprietate. Dar, răsare cu evi- 
dentà că nu are talent special de stilist, Se poate spune a- 
ccasta despre el, asa cum s'a spus de Tolstoi sau de Stendhal. 
Romanele lui trăesc nu prin farmecul subtil al vorbelor, ci 
prin greutatea masivă a autenticității personajelor, prin ex- 
plozia de viaţa adevărată, 

Am dat toate aceste lungi explicaţii pentru a arăta cit 
de... roman este romanul rominese ul d-lui Stere. 

Mai întîi ca structură, Este o curgere nesfirsità de eve- 
nimente tisnite din toate locurile si care, ca niște aluviuni, vin 
să ingroase albia centrală a poveștii. Sute de personaje, 
toate vii şi halucinante de realitate, trec prin poveste si lasă 
ceva din ființa lor. Al doilea, ca formă literară: un stil des- 
por redus la ultima simplicitate, avind ca ideal nu să ne 
armece vraja cuvîntului, ci invers să ne facă să uităm că ne 
servim de cuvinte si să ne permită să vedem dincolo de ele 
direct în realitatea descrisă, 

Dar toate “acestea (structura sj stilul) sint calități oare- 
cum formale, Romanul d-lui Stere este foarte rontan si prin 
fondul, prin conţinutul lui, prin materialul său de fapte. 

Am putea spune, în mod foarte sumar, că deosebirea 
din acest punct de vedere dintre roman si nuvelă e că unul 
descrie oameni pe cind celalt descrie evenimente, Fireşte, 
evenimentele-s si ele omeneşti (cele pur fizice n'au interes). 
după cum un om nu poate fi zugrăvit decit prin evenimen- 
tele pe care îl facem să le străbată. E însă o chestie de ac- 
cent. In nuvelă, accentul e pus pe partea aceasta circumstan- 
fiala a vieţii omeneşti, pe cînd in rontan eclerajul e proiectat 
mai cu samă asupra aspectului personal psihic al eroilor, 
asupra a tot ce e congenital în sufletul lor. In nuvelà avem 
impresia că psihologia personajelor e fasonată în mare 
parte de împrejurări şi ‘ambiantà istorică. In roman avem o 
impresie oarecum inversă a unei psihologii ferme, pe care 
evenimentele istorice, atit cele conforme cit si cele adverse, 
o călesc sau, în cel mai rău caz. o modifică (dar parcă tot 
în sensul ci însăși, în direcția geniului propriu al firii per- 
sonajului...), 


4 
X 


CRONICA LITERARA 359 


U idee cam asemănătoare exprima odată Thibaudet cind 

spunea că există în literatură personaje cu soartă si altele 
cu destin. Eroii antici au soartă, psihologia lor e robità de 
împrejurări externe, de „fatum”; din contra eroul balzacian 
are destin, adică o viaţă pe care şi-o face aproape singur, 
conform unei psihologii personale rigide. 
„După toate aceste lămuriri înțelegem de ce, pimă la d. 
Stere, a fost aşa de greu să avem roman (in timp ce nuve- 
listi am avut multi si excelenți), Materia primă a romanului 
e omul, personalitatea omenească, individul care gindeste pe 
cont propriu gi ia în serios toate lucrurile în legătură cu a- 
morul, datoria, prietenia, selca de sa cumouste, nevoia de a 
comunia cu alte suflete ete., etc... E suficientă această sim- 
plă enumeratie pentru ‘a vedea cât de rare sint asemenea per- 
sonaje in societatea rominească, unde individul majoritar 
este un maimutoi solemn care nu crede în nimic (cu singura 
excepție a guvernului, in care erede impartial si constant). 
Cu asemenea bipede caraghioase si descurajante nu se 
pot face romane. Se poate construi o galerie de mane- 
chine humoristice asa cum a făcut Caragiale, adevăratul 
mare portretist al neamului daco-roman, Sadoveanu des- 
crie numai țărani si natură (de altfel Sadoveanu e nuve- 
list, nu romancier), S'ar putea găsi oarecare început de 
personaje de roman în opera lui Bratescu-Voinesti. Decît 
intelectualul delicat si rănit din „Lumea dreptății” este 
ceva asemănător cu acele specij de care vorbese darwinistii, 
specii care apar doar pentru ca prin neadaptabilitatea lor si 
trecerea lor scurtă, aproape fără luptă, prin viaţă să verifice 
și mai bine tăria implacabilă a legii selecţiei naturale. Per- 
sonajul văzut (si aproape „găsit”) de d. Brătescu-Voineşti 
este oarecum o dovadă experimentală a absenței în societa- 
tea romineascà a personajului de roman. lată de ce nu sa 
putut cu el face decit nuvelă. Existenţa lui are acel spora- 
dism minoritar căruia nu i se potriveşte alt gen decit nuvela, 
Romanul are nevoie nu de um erou, ci de sute de eroi (în ro- 
manul d-lui Stere am numărat vre-o 140 numai pină “cum, 
şi autorul îmi spune că vor fi, în total vre-o 10001). 

In privința aceasta, era de prevăzut ca primul roman ro- 
minese să aibă maximum de şanse de a fi scris de un basara- 
bean şi să se desfăşure în mediul basarabean. Căci această 
provincie, să nu uităm, aparţine Rusiei încă din 1812, adică 
dela o dată cind toată populaţia romimească se găsea, din 
punctul de vedere cultural, la o fază cind omul se apăra de 
păduchi cu gura. Asa incit pecetea ambianţei psihice ruseşti 
sa putut imprima în Basarabia pe un teren sufletesc virgin. 
Dealtfel d. Stere ne spune el însuși că, în epoca războiului 
Crimeii, „elita” basarabenească era compusă din nişte ani- 


394 VIAȚA ROMINEASCA E 
male deabia cuvintătoare (nu ştiau cum se cade nici o limbă, 

intre felul de a se exprima si lătratul propriu zis nu era 
H cil abia o diferenţă de grad). Dar peste acest amorfism t- 
păsa, puternic, atmosfera plină gi foarle umana a spiritului 
rusesc. Nu trebue să uităm că Rușii sint un curios popor, 
încă şi azi in mare parte incomprehensibili (d. Stere imi 
spunea că chiar pentru el, care a trăit ati printre dingii, ei 
rāmîn in multe privinţi o enigmă), care oricum ar fi, pre- 
zintă o particularitate evidentă: iau cumplit de in serios 
toate lucrurile; se entuziasmează pentru interese supraperso- 
nale; se agită pentru idei, chiar ducă din cind în cind cana- 
lia dintr'insii îşi dă arama pe faţă; într'un cuvint, cu toate 
momentele de egoism si slăbiciune, sint oumeni care cred. 
Acest simplu verb ne oglindește toată deosebirea dintre ro- 
minul regitean si cel trait sub suflul vintului rusesc. Și asta 
ne explică si de ce eu rominii basurubenj talentul unui seri- 
itor poate face un roman adevărul. 

incă un cuvint înainte de a termina. 

In cartea d-lui Stere există um personaj oarecum „prin- 
cipal”. Este Vania Răutu. Totuşi nu atit de principal în 
cit ceilalţi să apară ca prea secundari, Povestirea e prezen- 
tată în permanenţă ca un bloc, ca un furnicar compact de u- 
manitate multă. Aceasta e tot asa de evident în volumul I, 
unde la dreptul vorbind personajul „principal” ar fi mai de- 
grabă Smaragda Teodorovna. Dar si acolo, ea e inglobatà în- 
trun ocean Întreg de personaje, printre care wele — ca de 
pildă Iorgu Rautu — sint aproape tot atit de reliefate, de 
„prineipale” ca si Smărăgdița. 

Se poate semnala um detaliu de ordin technic care dove- 
deste bine uspectul colectiv al întregii poveşti. Sint cele două 
sfirsituri de volum. Volumul I se termină astfel. După o se- 
rie de întimplări care riscă necontenit sà schimbe orientarea 
biografiei Smărăgdiţii, a lui Torgu Răutu, a lui Vania si a 
multora altora, se întimplă finalmente ceva care zădămiceşte 
orice forță modificatoare. De atunci încolo — serie autorul — 
nimic nu se mai poate petrece nou si important în viaţa per- 
sonu jelor descrise pină atunci. Avem nei ca un „point d'orgue”, 
care pune, intro anumită direcţie, capăt Fluviului de intim- 
plări; aci ochiul trebue întors şi îndreptat intr'o altă parte 
a curentului, 

Volumul ul doilea se termină cu viziunea unei porti u- 
riase blindată în fier, care se deschide pentru a primi in- 
trînsa, mic cit un punct, pe adolescentul Vania Răutu (si nu 
numai pe el, ci pe aproape toți tovaràsii lui de poveste), Și 
— spune autorul — Vania a simţit în fata acelei uşi de în- 
chisoare ca un fel de ciudată sensatie de linistire; pareti de 
mult, de vreme îndelungată, zidurile acelea îl așteptau să-l 


CRONICA LITERARA 335 


primească (pe el ca şi pe ceilalți). Si iarăşi, d i 

cetitorul e prevenit că va trebui Aa Reina ochii ‘agri 
parte, unde lucrurile vor continua să curgă, Si în această 
nouă direcţie el nu va găsi numai pe Răutu, ci din nou un po- 
pr te de personaje, o lume colectivă de suflete, fiecare 
in coana argo individuale, dar cuprinse laolaltă întrun des- 

„Un roman nu-i o biografie, Are ceva indiscutabi 

logic. Si, prin aceasta, putem încă odată emerga ia ‘i 


gue: acest prim roman rominese pe care il serie d. Constantin 


D. I, Suchianu 


Cronica socială 


Problema şomajului in Rominia 


xi a somajului în Rominia nu mai poate fi tăgădui- 
tà de sel un pa A răspundere, indiferent de tabăra poli- 
ticà în care s'ar afla. Dar dacă șomajul acesta — farà rai 
ială existent — este un fenomen social destul de agora 
pentru a determina intervenţia societății prin un act de po 
tică socială, este o chestiune asupra căreia nu sa stabilit ace- 
iaşi unanimitate de păreri, Organizațiile muncitoreşti cer de 
multă vreme legiferarea ajutorului de şomaj pe bază de asi- 
'gurare mutuală, cu contribuția patronilor și Statului. Dar in- 
l‘teresele de clasă intervin aici, cu putere, si fac ca faptul so- 
rajului, unanim recunoscut, să fie interpretat in mod contra- 
dictoriu si să dea loc la concluzii nu numai diferite, dar chiar 
diametral opuse. Patronatul, în primul rind, refuză să vadă 
în şomajul rominesc un fenomen îngrijorător; îl îngrijorează 
mai mult perspectiva că un sistem modern de ajutorare a $0- 
merilor va micşora armata de rezervă care ingàdue azi redu- 
cerea nelimitata a salariilor si îl va pune la contribuţie bă- 
nească pentru o chestiune de dreptate socială. Am auzit de 
rezentanti ai organizaţiilor patronale calificind somaju 
lirept „o plantă exotică” gi înfierind gomerii ca pe niște le- 
meşi carota nu le trebue ajutoare, ci indemnuri drastice la 
muncă. Cam acesta este, nuantat doar prin deosebiri de 
tonalitate, punctul de vedere al burgheziei romine. Din pă- 
cate, birocraţia ministerului muncii se arată si ca refractară 
oricărei iniţiative de a încerca soluționarea laturii sociale a 
problemei șomajului în tot complexul ei. Ea nu împărtășește 
in această privință, argumentările revoltàtor de antisociale 
ale patronilor; subevaluind importanța șomajului și puţin 
dispusă a aborda probleme noui de gravitate atit de evidentă, 
ea ajunge însă la aceleaşi concluziuni. In ce privește parti- 
dele moastre burgheze, ele oglindesc, în atitudinea lor, men- 


CRONICA SOCIALA 3937 


| talitatea si concepţiile clasei pe care o reprezintă, iar opinia 
| publică nu dovedeşte nici ea suficientă nţelegere. Ignorind 


toate datele problemei, ca nu se poate familiariza cu gindul 

că societatea este datoare a garanta dreptul la viață acelora 

cărora nu le poate asigura dreptul la muncă. Astfel,organiza- . 
tiile muncitoreşti sint aproape singure în afirmarea punetu- ) 
lui lor de vedere. Doar elementele de avangardă ale demo- “ 
craţiei burgheze se arată mai înfelegatoare. 

Adversarii legiferării ajutorului de şomaj invocă de obi-! 
ceiu caracterul predominant agricol al Rominiei. Argumen- 
tatia lor este simplă si, în aparenţă, convingătoare. In Apusul 
industrializat, spun «i, salariaţii formează o parte impor- 
tantă, adesea chiar majoritatea populației. Prin urmare, şo- 
majul primeşte prin acest fapt caracterul unei primejdii so- 
ciale şi nationale totdodatà, Şase milioane de şomeri în Geri 
mania, aproupe trei milioane în Anglia, 600.000 în Ceboslo- 
vacia, etc, etc, sint cifre care exprimă situatiuni de mizerie 
națională faţă de care Statul şi patronii nu pot răminea nepă- 
sători chiar în propriul lor interes. In Rominia însă, salaria- 
tii sint o mică minoritate a poporului, iar industria are o) 
importanţă economică incomparabil mai mică decit im Apus. ' 
Chiar un şomaj de proporții relativ mari nu ar putea consti- 
tui, aici, o problema gravă şi cu atit mai putin şomajul re- 
dus, de citeva zeci de mii de suflete, care se poate constata în 
Rominia. De aceia, patronul nu vede necesitatea unei poli 
tici a şomajului, ci numai necesitatea unei politici de com-| 
batere a crizei, peons înviorareu vieții economice. Ministerul 
muncii, pornind dela considerațiuni asemănătoare, preconi- 
zeazà numai o politică de prevenire și combatere a şomaju- 
lui, prin măsuri de politică socială în prim rînd pe tàrimul 
duratei muncii gi al plasării, A trebuit o luptă susținută a or- 
yanizatiilor muncitoreşti pentruca ministerul muncii să trea- 
că în 1929, si la măsuri de asistenţă a şomerilor, întrun mod 
care lasă totul de dorit şi asupra chruia vom reveni mai jos. 

Dar toată această argumentatie este subreda, din orice 
punct de vedere. Mai întiiu, coeficientul populaţiei salariate 
nu schimbă întru nimic caracterul problemelor sociale legate 
de existența ci. Problema şomajului se pune prin urmare, 
principial, în aceiaşi formă în toate țările. Daci în Germania, 
Anglia, Italia, Cehoslovacia si în mai tonte țările civilizate a 
fost introdusă asigurarea în contra somajului si Statul a con- 
tribuit cu miliarde la plata ajutoarelor, motivul a fost că so- 
cietatea nu a putut să lause muritoare de foame o însemnată 
parte a populației salariate, somerà fără voia ci, Că această 
populație şomeră constituia în același timp si o parte insem- 
nată a națiunii însăși, a dat problemei doar mai multă ur- 
gentà, dar n’a determinat caracterul ei esențial. Este evident 
că nici în Rominia unde populaţia salariată este o minoritate, 


bali 
o 


338 ; VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu se poate sorti morții prin foame acea parle a acestei mi- 
noritāți care a fost arımeată în şomaj și care nu se mai poate 
intoarce nici în agricultură. Este bine să subliniez această din 
urmă imprejurare, deoarece se afirmă prea des că muncito- 
rul romin este un semi-firan şi că, somer in industrie, el 
poate găsi uşor ocupaţie in agricultură, Afirmația e eftinà 
si, deci, foarte frecventă, dar fipsità de temeiu. $i în Romi- 
nia, ca de altfel pretutindeni, massa mare a lucrătorilor in- 
dustriali este de originé țărănească, * provenită din clasicul 
„exod rural” al țăranilor. Dar întocmai ca în restul lumii, sa 


G 


format si în Rominia, prin sedimentari de decenii, un prole- 


tariat industrial ale cărui legături cu glia sint rupte si care 
formează o clasă propriu-zis industrială şi, în mare parte, 
orășenească, Dar chiar dacă nu ar fi așa, ce ar putea oferi 
satul şomerului industrial decit tot şomaj gi, în cel mai bun 
caz, acea mizerie cumplită pe care zadarnic se straàdueste să 


o atenueze actualul regim prin legiuirile sale de asanare a | 


datoriilor agricole şi de reorganizare a agriculturei ? Să se 
inceteze deci cu vesnica obiceţie a ruralității muncitorimii 
noastre. Nu tăgăduese că, în bună parte, muncitorimea are 
— ca şi de altfel aproape întreaga noastră populaţie oràge- 
nească — o structură sufletească de bază rurală. Dar înrudi- 
rea psihologică a orisanului cu ţăranul nu-i dă incă posibili- 
tati de existenţă şi aptitudini de viaţă la țară. 

Este evident, nici teza muncitorească nu poate fi dusă la 
extrem. Dacă în sînul muncitorimei romine, șomajul ar fi in- 
fim sau dacă muncilorimea noastră ar fi atit de puţin nume- 
roasă încit nu ar pulea da — nici în timpul cele mai cumplite 
crize — un număr de someri apreciabil, Statul ar putea să 
se desintereseze de problema șomajului şi ar putea să lase 
şomerii în sarcina fondului milelor, sau ca să întrebuin- 
jez un termen mai modern care exprimă însă aceiași veche 
şi tristă realitate, în sarcina asistenţei sociale. Şomajul, pen- 
tru a fi un fenomen social, trebue să fie un fenomen colectiv, 
de massi, Redus la proporții liliputane, el pune în cel mai 
rău caz problema vagabondajului sau a cergetoriei. Aici, în 
această lature a chestiunii, sti cea de a doua gresalà a ad- 
versarilor legiferàrii ajutorului de şomaj. Fi operează cu 
statisticile ministerului muncii ! care arată ca cifre maxime 
lunare: 

în 1927 (ultimele trei luni) 13.206 someri 


e. 1908...) È i è 19915 y 
Eal e” ,.... 13081 „ 
ae rose 5 LAO O 
» 1951 (primele 7 luni) 48.226 n 


1 Cifrele de mai jos, ca si toate celelalte dute privitoare ta minis- 
terul muncii sint luate din: Dr. G. Banu, secretar general al ministe- 
rului muncii „Șomajul în România” Bucureşti 1931, 


CRONICA SOCIALA 339 


Dacă numărul şomerilor nu ar fi in adevăr mai mare de- 
cit acela arătat de aceste statistici, desigur că problema şo- 
majului nu ar prezenta o urgență extraordinară, deși nici în 
ucest caz mu ar fi permis guvernului să o neglijeze. Noi nu 
avem o statistică profesională si nu cunoaştem prin urmare 
numărul salariaţilor din Rominia şi gruparea lor pe industrii 
şi categorii, După datele publicate de ministerul industriei, 


industria mare a avut în 1928, 206.457 salariati, din care — 


26.232 personal superior. Pentru industria mică nu avem cifre, 
dar pentru a ne face o idee asupra numărului total al popu- 
latiei salariate, ne putem baza pe cifrele livrate de insti- 
sii Sa asigurare socială. După aceste cifre erau asiguraţi 
n î 


in Vechiul Regat si Basarabia 250.000 salariati 
in Ardeal şi Banat: . , . . 354.000 
în Bucovina Se = 


44.000 a 
„ 648.000 è 


„La aceste cifre se mai adaogă, în vechiul Regat, functio- 
articulari, muncitorii din porturi, muncitorii din cîte- 


` Total 


narii 
va industrii de Stat si lucrătorii agricoli permanenți, care nu 
fac parte din Casa Centrală şi al căror număr total poate fi 
maximum 100.000. Deci, chiar după statisticile ministerului 
muncii, numărul şomerilor este de circa 6% din numărul to- / 
tal al salariaților, un coeficient care se măreşte considerabil / 
dacă ținem cont că somerii trecuți în statisticile oficiale sint 
aproape exclusiv muncitori manuali din industrie, si dacă ra- 
portam numărul lor la numărul total probabil al categoriei 
respective, Dar mai mult, Soarta somerului nu este indivi- 
duală, ea se reperoulează şi asupra familiei lui, Dacă inmul- 
tim numărul mediu al verilor, care în 1931 a fost de apr. 
40.000, cu 4, ajungem la concluzia că minimum 160,000 de 
oameni sint lipsiţi de orice mijloace de existenţă, sortiti celei 
mai evidente mizerii. Deci, repet, problema nu este de negli- 
jat nici în cadrele în care ea este pusă de însăşi oficialitatea. 
fizeria a sute de mii de suflete nu este un fapt pe lingă care 
Statul poate să treacă nepăsător, 
Dar statisticile ministerului muncii au marele neajuns 
de a nu fi statistici întrun sens acceptabil al cuvîntului. O 
statistică a şomerilor cu pretenţii de exactitate nu se ponte 
face decit pe baza unui sistem de ajutorare care acordă ṣo- 
merului un drept legal la ajutor bănese, In cazul acesta este 
de presupus că toți sau — în orice caz — aproape toți somerii 


i 1 Scăderea continuă vertiginos, După ultimele date ce sm putut 
obține, numărul salariaţilor a scăzut în Ardeal gi Bannt cu 22000 în 
preimle două luni ale anului curent, 


# 


340 „VIAŢA ROMINEASCA à Ay 


peep 


se anunţă la oficiile de şomaj şi că astfel se posie stabili nu- 
mărul lor real, pe baza ajutoarelor acordate Pe datele astfel 
adunate sînt clădite statisticile de şomeri în majoritatea tări- 
lor. Un alt sistem, practicat în Franţa şi parţial în Statele-U- 
nite ale Americei, se bazează pe statistica salariaţilor, ținută 
la zi. Din fluctuațiile numărului salariaţilor ocupați se poate 
conchide asupra numărului celor şomeri, dar este clar că a- 
ceastă metodă indirectă este mult mai putin perfectă si re- 
comandabilà. Ministerul muncii nu s'a servit în statisticile 
sale de nici unul din aceste sisteme, El nici nu arată meto- 
dele pe care le-a aplicat, probabil fiindcă altfel el singur ar 
fi trebuit să arate subrezenia , şi lipsa totali de valoare 
ştiinţifică a statisticei sale. Cifrele ministerului #u două sur- 
se: oficiile de plasare și secțiunile de asistenţă a şomerilor 
de pe lingă primării. Or, aceasta este absolut insuficient. Lu 
oficiile de plasare ale căror posibilităţi de plasare sint atit 
de reduse, nu se anunță decit o mică parte a şomerilor şi nu 
se anunţă de loc salariaţii cu oarecare calificatie, fàcind ab- 
stractie de faptul că aceste oficii mu există decit în citeva 
centre principale. Far la primării, unde nu se dă nimic sau 
se dă de pomană în condiţii de cele mai multe ori umilitoare, 
există cu atit mai putin um aflux general al şomerilor. De- 
altfel, sint destul de rare primăriile care au organizat o aju- 
torare a erilor, regulată si sistematică, Deci, datele sta- 
tistice stabilite pe aceste buze sînt extrem de relative, A le 
aplica unui fenomen social atit de complex cum este soma- 
jul, inseamna un hazard inadmisibil, 

Cu toate acestea, creșterea continuà a cifrei de şomeri, 
chiar în statistica lipsită de valoare a Ministerului are sem; 
nificatia ei: ea oglindește creşterea rapidă a șomajului i 
Rominia. Dar nu ne vom pulea forma niciodată o imagine 
justă asupra realelor lui proporţii, decit cercetinul datele Asi- 
gurărilor Sociale care se prezintă precum urmează: 


k Numarul 

___ Regiunea __ salariaților Asiqurați_ _Diferența 
1929 1931 
Vechiul Regat si Basa- 

rabia . . . . . + + 250.000 150.000 — 100,000 
Ardeal şi Banat 354.000 250,000 — 104.000 
Bucovina. .. |. . + + 44.000 20,000 — 24.000 
Total. . . 648.000 420.000  — 228.000 


La uceasta trebue să se mai adaoge somerii din calego- 
riile necuprinse în asiguràrile sociale, in special funcţionarii, 
muncitorii din porturi şi lucrătorii agricoli din vechiul Regat, 
așa că nu vom exagera dacă vom calcula descresterea numa- 
rului salariaților ocupați la cel puţin 250.000. Desigur, nu toţi 


= n 


CRONICA SOCIALA si 


ASIA pot fi considerati şomeri. Este de presupus că o parte 
n ci a găsit alte ocupații, independente; pe de altă parte 
ei cei rămași șomeri există cu siguranță un număr con- 
PA e pn care dispune ide mijloace de existență și se poate, 
deci, dispensa de ajutorul societății. Dar în cel mai bun caz, 
numărul acestor fericiţi nu poate întrece citeva zeci de mii 
O CE Ae 
meti, l lin al cuvintului, împreună -j 
miN e lor cel puţin .000 de suflete, păsa a este hi păi 
spe de realitate, mai de grabă subevaluatà ideelt exage- 
ata, în care se cuprind numai somerii deplini, nu gi semi- 
po Ape mprariari Treh potent numai câteva ore pe zi 
ă s nă şi al căror număr ested i 
foarte considerabil. Cred că este inutil să abi să asceti 
cifrà este destul de impresionantà i OE SIAII ai 
CI * în 
vorbim despre şomajul din tar sri despre regi dacia 
ar pe da şi urgenţă indiscutabilà. 
„Cea făcut însă Statul pină în prezent în mate 
n x pace errati Sot x dei lipsite de temel eriticite 
l » că Statul a n at în i 
ceastă problemă? d an să e con pae peg Ha 
tn — prin Ministerul Muncii — pune pe primul plan asa zisa 
ăi segni do „provon si conbatace a şomajului”. Rezul. 
i nile, după cum se poate lesn 
din compararea principalelor puncte ale acestei odg 
rezultatele obfinute. In primul rînd, ministerul muncii a pre- 
conizat reducerea timpului de muncă, prin respectarea ri u 
roasă a legilor existente în această materie, in special a legii 
asupra duratei muncii in industrie care consacră ziua de i- sli 
ore. Dar în realitate, din lipsà de aplicare a acestor legi nici 
vorbă nu poate fi că sar fi redus în mod general pui de 
lucru care azi, în cele mai multe industrii, întrece 8 ne e zi 
Apoi. ministerul a mai recomandat sistematizarea int sana 
rilor în sensul ca, in caz de concedieri, întreprinderile să 
procedeze după anumite norme, avizind întiiu pe cetățenii 
străini, apoi pe cei străini de localitate, pe cei necăsătoriți, et 
Această sistematizare nu a fost insă, impusă decit în pica 
izolate. Dealtfel, concedierile constitue ràul, nu lipsa lor de 
pa: ar asa că importanța acestei măsuri este mică 
nilo de storni Mundi a rg Larini pe lingă autorità 
j a se începe lucră ubli 
comenzi industriilor mai importante. r ptt pate 
astfel de măsuri este condiționată în mod fatal de starea fi 
nanciară a Statului care numai bună nu a fost în ultimii t i 
en A lipsit însă și buna voinţă. Nu s'a putut obține Inf ca 
tatul să nu acorde în străinătate comenzi pe care le-a dì 
tea efectua industriile indigene, Deasemeni nu s'a 4 t >» 
ține reducerea de tarif pe C. F. R. pentru șomerii ia calare 


&* tdi 4 


de lucru. în schimb, sa practicat trimiterea la urmă a some- i 12 hi. dre TER È . 

rilor, ca şi cînd deplasarea lor rafică ar putea influenţa ete. din ei mieg fr apee ste boală, călătorie, şomaj, grevă, 
asupra mișcării reale a poterti ară Doar într'o privintà sau cu sfințenie respectat pig Do e ni drept care a fost totdeauna 
domă s'au obținut oarecari rezultate positive, ai intiiu în ca ajutoare uniunile sindicale. Ele au acordat 
privinţa limitării imigrării de salariaţi străini şi in al doilea In 1929 Lei 10997856 di tre 

rind prin introducerea schimburilor reduse (Kurzarbeit) în 1990 4 Anaa a din care 7.161.304 ajutor de şomaj 
industriile amenințate de şomaj. Dar prin aceasta nu s'a putut M 19311” 7375 m m 8.986.087 —, SARE 
inriuri simţitor asupra șomajului, deonrece numărul salaria. dice n È: ig mn 5.428.231 |, 

tilor stràini I este relativ mic, jar reducerea rl sud Total 30.120.245 „  „ 21575622 , i 

lui de lucru sau a schimburilor pentru evitarea conce ierilor MI pet i » 
in massi nu s'a impus decit în cazuri izolate. ù nare e cip l sadia dela moi care contează pe un 

Dar Ministerul muncii a făcut şi „o politică de asistenţă nia da dal edi ie 000 membri plititori, au plătit în de- 
a şomerilor”, adică i-a mcadrat sărăcimei si cersetorilor. Pe de somai. a ci şi e pp peste 21 milioane lei ca ajutoare 
lingă primării gi prefecturi s'au inființat acolo unde a fost zeazà De; ei da atita cit a dat Statul romin care se ba- 
cu putință, comitete mixte de şomaj care trebuiau să se in- puterea de contribuție a peste 18 milioane cetăţeni! 
grijcascà de ajutorarea şomerilor din fonduri adunate cu x * 
pantahuza, precum gi din alocatiile comunelor gi ale Statului. * 

La început era vorba ca aceste comitete să fie conduse „În asemenea împrejurări este vădit că putem califica 
centralizat şi unitar de comitetul central al şomajului din politica guvemului în chestiunea şomajului ca absolut insu- 
Bucureşti pentru a se forma astfel un inceput de aparat pe f icientă şi cà avem, datoria să înfieràm nepăsarea cu care el ] 
scară naţională, susceptibil de perfectionàri si capabil de a continuă să privească această problemă atit de gravă. Insàgi 
ajuta în viitor aplicarea operei de ajutorare a şomerilor ce realitatea socială împinge însă, tot mai puternie spre o re- 
trebuia să se legifereze, In această direcţie, au impins în spe- zolvare gi ea nu se mai poate tiràgana multă Orani peri 
cial delegatii organizatiilor social-democrate care îşi dădeau : Krave, primejdii sociale, Pozițiile părţilor încinse in luptă 
foarte bine sama dela început că nu există altă soluție în sint bine lămurite. Pe de o parte se află patronatul si Statul 
această problemă. burghez care consideră suficientă politica de pinà acum si 

Dar ministerul a fast, se vede, bucuros de a avea organe vede în orice preocupare de problema șomajului un inutil Ra 
care să-l scape de sarcina răspunderii si a conducerii. Comite- cidentalism ide import, ca si cum—odată cu importarea socie- 
tele de şomaj au fost lăsate să lucreze fiecare după capul lor, tăţii capitaliste la noi — mu ar fi venit peste granite şi toate 

baza unor îndrumări generale şi foarte discutabile din boalele sociale ce ii sint caracteristice pretutindeni. Pe de 
punct de vedere social. Comitetele nu sint obligate să ajute altă parte, avem mișcarea muncitorească care știe cù pro- 


blema şomajului nu poate fi solutionatà definitiv înlă . 
rare; ajutoarele în bani sint chiar interzise cu desăvirşire, societăţii capitaliste, dar care ovina datoria soeletàti de 
dreptul şomerilor la ajutor nu este recunoscut, Rezultatul a da clasei muncitoare muncă sau piine. Societatea este in- 
a fost că nemultamirile și criticile n'au mai încetat si că pro- capabilă să-i asigure munca. Deci, ea este datoare să-i dea 
blema şomajului a continuat a se pune, cu aceiaşi actualitate. piinea de toate zilele. 

Citeva cifre pot ilustra în mod convingător această afirmaţie. Punctul de vedere muncitoresc a fost formulat intr'un 


Citeva elice De ii cheltuit pent &-ajuloratea saio proiect de lege de us la Cameră de fracțiunea parlament 
| som social-democratā. Acest proiect de lege, intitula! “Senta eu 


e nimeni, nu sint prevăzute limite minime pentru ajuto- 
p pi p 
a 


[in anul 1929 Lei 5825.927 adecă Lei 2.16 de şomer pe zi gurarea în caz de lipsă de lucru (somaj)” 
( gs 1990 n 11568278 » o 196 & n Sten discutiunilor Li notelor ce se pl Fal pi pira kiyina 
e n 1931» 16818679 „ sm 90 e vi mile sull Legiferarea ajutorului de şomaj sau menţinerea ar 
Nu trebue să mai subliniem insuficienţa acestei „ajuto- pri SE firpenit — monnsta vate chestlunta sare farperte 
rări”. Dar ca să o punem într'o şi mai justă lumină, este bine Holen că ps pr pesta două tabere. Dar e bine să sub- 
să o comparăm cu contribuția mişcării sindicale sociaHdemo- eepe i. pps pe este departe de a avea 
crate, Se poale afirma că aceastà mişcare a aplicat, singură »magogic. El este, dimpotrivă, un procet rea- 
în Rominia, un sistem de ajutorare real şi dreaptă. Fiecare A Nona pete ENA 


membru al mişcării sindicale câștigă, pe baza unei cotizări de 


Dda VIATA ROMINEASCA 


list care poate fi considerat ca minimal pentru orice legife- 
rare in materia aceasta. Proiectul prevede în primul rînd or- 
ganizarea asigurării contra somajutui, pe lingà asigurările 
existente contra boalei, bătrineței si invaliditàfii. Asigurarea 
aceasta este obligatorie pentru toate categoriile de salariaţi 
supuse celorlalte ramuri de asigurări sociale. Totodată se în- 
ființează pe lingă Casa Centrală a' Asigurărilor un fond al 

ajului alimentat din contribuţiile salariaţilor, patronilor 
şi Statului şi administrat de un comitet special, compus din 
reprezentanţii Casei Centrale, Ministerelor de Finumte si 
Muncă, a patronilor si salariaţilor. Cotizaţiile la fondul de 
şomaj variază după clasele de salarii, de asemeni ajutoarele 
care vor fi de minimum 50% din salariul asigurat pentru 
necăsătoriți si 60% pentru cei căsătoriţi, plus 5"/e pentru fie- 
care membru de familie, însă maximum 80% din salariul 
asigurat. Se prevăd 5 clase de salarii meidii pină la un maxi- 
mum de 85 lei pe zi. Drepturile se ciştigă după o cotizare de 
cel putin 26 săptămini în cursul unui an şi durează maximum 
26 săptămâni în același interval. Pentru şomerii cu drepturi 
epuizate se prevăd ajutore pe cel mult 12 săptămini din fon- 
durile puse la dispoziţie de judeţe gi comune care trebue să 
afecteze minimum 3 resp. 2% din bugetul lor pentru fondul 
de şomaj. Angajarea salariaţilor prin oficiile de plasare de- 
vine obligatorie. Somerii existenţi la promulgarea legii si 
deci lipsiți de drepturi faţă de fondul de şomaj vor fi ajuto- 
rati de Stat după normele prevăzute în lege. 

Acest proiect care este cit se poale de ponderat îm toate 
dispoziţiile sale, a fost aprobat de toate organizaţiile de sala. 
riati, chiar de acele cîteva grupări galbene care nu fac parte 
din Confederaţia sindicatelor social-democrate, Numai din 
partea funcţionarilor publici şi particulari sa cerut infiinta- 
rea citorva clase de salarii în plus, pentru ca salariaţii cu sa- 
larii mai mari să poată primi ajutoare corespunzătoare, 
sugestie care a fost primită de depunătorii proiectului. Acum, 
acțiunea pentru acest proiect de lege este în curs. Ea va fi 
reluată cu îndoită putere la toamnă în preajma deschiderii 
parlamentului. Propus de egoismul de clasă muncitoresc, 
proicetul servește în același timp interesele bineintelese ale 
națiunii gi societății însăși. Este deci permis să-mi exprim 
speranța că el va fi susținut nu numai de cei direct intere- 
sati, ci de întreaga opinie publică luminată si democrată a 
{Arii, 


Lotar Rădăceanu 


Cronica germană 


Lichidarea unui compromis 


Germania lui Wilhelm II invest imism arog 
Ne v ea un optimism i 
tata e vastà Intreprindere militaristà gi Maraera hek. Deve 
eri Sp pale rasa atingeau i it absurdul, scontind posi- 
bilitàiti nelimitate de triumf, Ideologia pangermanistà adera 
ig complice, în acest plan, prostituindu-și cu un fanatism 
€ è ocazie, intreaga logică atit de eleguntă, produsă de o rassă 
pa pp De nigra lar mulţimea cea de jos nu avea de 
enna gatie de a accepta binefacerile unei discipline 
Viaţa germană din preajma războiului "iù 
iaja ge iului se desfăşura tt 
egona si lină de obsesie, numai în vederea unci intimidări 
Spiri ui istoric, Evenimentele nu puteau fi îngăduite de 
x tok lain eg Te a Sag tema mai complicat. Rezervele 
ioşările umanita t itudini i 
prea condammabile re erau atitudini gratuite si 
( mică deranjare în această comptabilitate ici 
oteră poporului german — în locul unui fi eriu cani cia 
numai o republică democratică şi cumsecade, Şi atunci, at- 
loritatea oligarhică s'a destrămat, cedind în fata unei demo- 
crafii improvizate si amorfe. Si aşa apare o nouă Germanie 
AGILE pe resemnare şi umilire. 
stfel, evoluţia socială germană e bruscatà. Are 
fenomen „de mutație socială. O nouă iri AU na 
tro gravă criză de autoritate, devine inadaptabilà. Urmează 
anoa peyab songace im faţa realitàtilor noui. Apare Ger- 
„ei acceptă acum resemnată i i 
cope, PETS compromisului. MORE 
riza germană se naşte astfel dintr'o deplasare 
a unor valori, dintro luptă surdă într'o tradiţie red leac 
perimată — si între ciorna imui nou ideal de viață. 
Izbucneste revoluția din Noembrie 1918, întreprinsă si- 


(TT VIAȚA ROMINEASCA _ 

multan de două categorii de nemulţumiţi: Pe de o parte, o 
minoritate de revoluționari comuniști profesioniști, care spe- 
culau meschin decepfia provocată de regimul militarist ; pe 
de alli parte, o mulțime maj nehotărită, care acţiona su 
versiv prin surprindere, fără însă a milita solidar pentru un 
ideal definitiv. 

O revoluţie aproape caricaturală nu putea oferi Germa- 
nici noui soluţii prea curajdase. Din aceste fràmintàri sa 
putul desprinde numai o politică republicană si democratică 
vagă, umbrită mereu ide citeva promiscuitàfi ideologice. So- 
cialdemocratismul german — atunci cu rol predominani — 
inclina insă numai spre formule conciliante şi confortabile. 
idealurile pur socialiste erau confruntate cu realitàti burghe- 
ze si capitaliste. Vestigiile unui militarism reacţionar sint 
combinate metodic cu um pacifism larg democratie. lar mo- 
narbismul e inlocuit printr'un republicanism timid, lipsit de 
vigoarea unui civism autentic, 

O democraţie, aşezată la o egală distanță de tradiţia 
monarhică şi de idealul popular în devenire, trebuia să aram- 
jeze comod două posibilităţi supărătoare: bolsevismul şi 
eventuala ameninţare a puterilor invingàtoare, care doriau 
o altă Germanie, decit acea militaristà, Democraţia germană 
trebuia să evite o nouă precipitare politică şi totodată să-și 
mai asigure si o reabilitare economică. 

Intre ingredientele demoeratice, social-democratia a 
mai avut si rolul de calmant, deoarece w acordat la timp 
drepturi de cetăţenie vechiului capitalism si a respectal pro- 
prietatea individuală. Totodată, social-demoerația a inaugu- 
rat oficial şi o vastă reformă de socializare, bazată pe 0 ra- 
tionalizare economică. Dealtfel, nu- trebuia decit o continu- 
are a economiei răsboiului („Zwangwirtscifaft”). Această 
acomodare de provizorat a legitimat mai tirziu chiar afirma- 
ţia pretențioasă ci social-democratia germană a constituit 
după risboiu, udevărata graniță între occidentul capitalist si 
orientul bolsevizat. 

Centrul burghez a continuat tranzacţia social-lemocrală. 
Dar aranjamentele politice şi economice atit de impàciui- 
toare, au început să fie sdruncinate de curente politice ex- 
tremiste si mai ales de inflație, de plata grea a reparațiilor 
si a dobinzilor pentru creditul străin, care au antrenat o 
profundă depresiune conjuneturală. Catastrofa devine me- 
vitabilă. 


.*. 


Criza germană actuală e specific conturată prin două 
realităţi mai semnificative. In primul rind. printr'o profundă 
«depresiune economica, care tinde să mineze lent întreaga 
societate germană. In al doilea rind, la cealaltă extremitate, 


bo - € a—- È n i 

- ll L] cl dal 

È w Pata Po... n . au N A 4 
es >. i - è 


. __ CRONICA GERMANA 347 


in aspectul ei suprastructural, există o criză i i 
| up alā, relie- 
fată printro criză de atitudi “ri i i crea i 
mult inte Set aly tudine. Criza germanà rezidă mai 
sermania dinainte de răsboiu fù i - 
cule pentru viitor; mai mult, uvetta! mr sapă 
arogunţă, faţă de eventualele capricii ale timpului, Deo- 
dată însă, poporul german se găsește surprins de eveni- 
mente. Totusi, catastrofa răsboiului mondial oferă Germa- 
ii derulate, posibilitatea „mai multor forme de viaţă so- 
tza za eopotrivă de seducătoare, Aici începe ezitarea ger- 
Aparent reconfortatà, Germania postbelică încearcă 
Canale să-și precizeze un nou stil de vinti socială. Totul se 
esfäşura acum sub presiunea infringerii, care dezvăluise 
ri tradiției militariste gi provocase un desgust colectiv 
pes ru monarhism. Imperialismul capitalist german, du- 
Sura anhe ta absolutismului, işi dădea pe față un bilanţ 
de ie tar. $i atunci, republicanismul si democratismul, com- 
inate si cu citeva idei socialiste risuflate, încercau să se 
substitue prompt vechiului regim. Cu toate acestea, socie- 
fatea germană n'a putut realiza o complectă destindere de- 
er. aja şi nici un pas spre un viitor socialist, Această in- 
suficiență de acomodare a societății germane e cu atit mai 
ciudată cu cit cultura spirituală germană și experiența poli- 
lică convergeau firesc spre afirmarea generoasà a libertăţii. 
i „ratării democratismului german trebue căutată, 
, în primul rînd, îmtr'o anumită deviațiune economică. 
Libertatea si egalitatea cetàfeneascà au început să fie siste- 
matic evitate prin continuarea unui regim economie bazat pe 
o hipertrofie capitalistă, Un industria is excesiv rationali- 
zat, un nou capitalism „autoritar” şi violent, sprijinit pe o 
„risikslose Wirtschaft”, un feudalism bancar reapăreau acum 
one a impieta asupra desvoltării unei democrații fragede, 
În început preten ios de vastă rationalizare economică eta- 
tistä, cu etichetă e autentic socialism de stat, favoriza 
magnații capitalisti, iar pe de altă parte întepenia pe indi- 
vidul politic şi economie. Constituţia republicană dela Wei- 
mar ta iata 2 tendințele economice. 
lassele populare, pauperizate în urma răsboiului 
inflației, se văd iarăşi dezarmate îm fața unei oieri 
în creştere. Dinamica capitalista antrenează după ea, supr'a- 
producția si șomajul. Pripastia dintre capitalisti si prole- 
tari, dintre conducători si conduși, accentuîndu-se vertigi- 
nos, — netezia drumul spre mizerie sj răsvrătire. Ritmul 
economie depăşeşte soluţiile provizorii ale politicei demo- 
crate. Formulele burgheze temperate, jumătate socialiste 
jumătate capitaliste, devin inoperante, SR 


+ 


Gab VIATA ROMINEASCA 0 Pe |! 


Dar să încercăm să considerăm această evoluţie socială 
din alt punct de vedere: Oare spiritul german prezintă apti- 
tudini speciale pentru democraţie ? „Are Germanul aceiași 
supletà de acomodare în fața necesităţilor timpului, ca şi 
Englezul ? Sau aceiași inclinafiune temperamentală pentru 
libertatea individuală, ca şi Francezul ? Sau aceleaşi predis- 
poziţii precise pentru viața civică ca ale cetăţeanului din 
St, Unite ? 

Ei bine, vom incerca sì demonstràm cà poporul german 
nu e inzestrat cu toate aptitudinile necesare pentru a realiza 
o democraţie perfectă. In profunzimile spiritului german se 
pot desluși anume dificultăți organice, care-l fac refractar 
unui ritm politie complect liberal, 

Germania are o burghezie specială. Clasa de mijloc, 
mica burghezie e astăzi în plină criză din cauza răsboiului 
şi a rolului proletarizant al mirelui capitalism. Mica bur- 
ghezie germană s'a destrămat, oferind un enorm contingent 
clasei proletare; si în cazuri mai norocoase, ridicind pe 
citiva parveniti în oligarhia capitalistă sau în tagma biuro- 
cratică. Tot această clasă burgheză de mijloc a susținut 
martirajul financiar postbelic al Germaniei. In schimb, tot 
aporturile lor moderate au inviorat finanțele capitaliste. 

Or e lucru cert că mumai această clasă burgheză de 
mijloc putea oferi un suport numeric şi un impuls material 
pentru o autentică democraţie, Burghezia mare capitalistă 
si oligarhică nu putea oferi democraţiei decit o politică ipo- 
crità de menajarea acestui regim. Acciusi democrație, nu- 
mai aparent idealizată, mai trebuia să sufere vecinătatea 
incomodi a comunismului şi a unui naționalism reactionar. 

Dar ni star putea obiecta. ceva: E loarle uşor de obser- 
vat că tipul individual german a izbutit încă de mult să rea- 
lizeze pe cel mai autentic burghez, Intr'adevàr, asa numitul 


„burghezism” german există în cantităţi considerabile, tot 


acolo unde burghezia ca grup social nu şi-a conturat încă 
definitiv o conştiinţă de clasă. Există acest contrast aproape 
paradoxal între burghezul german-individ şi burghezia ger- 
mană-categorie socială. Interiorul individului german e pur 
şi simplu burghez; exteriorizarea sa în miassă, forța rezul- 
tantà de clasă sociali e însă timidă şi incoloră. In Germania 
există un pronunțat spirit burghez numai de interior, de fa- 
milie, de grup social restrins, fără rezonanţe strict politice. 

În ultimi instanță însă — si acest tip burghez — în 
discretia lui interidară — manifesti încă oarecare aptitudini 
refractare unei autentice evoluţii democratice. 

Burghezul german nu e prea avid de libertate. Realita- 
tea istorică ni-l prezintă de multe ori chiar ca amator de o 
autoritate şi un absolutism care să-l administreze în viața sa 
socială. Germanul de serie, putin pretentios, totdeauna cu- 


CRONICA GERMANA ss 


viincios — pretinde să fie democrat şi disciplinat de o pu- 
pen suprema. Cu drept cuvint, Walter Rathenau patto) 
va că Germanul nu este un organizator, ci e numai 
sr susceptibil unei organizări. Tipul german manifestă un 
ear spirit gregar. Massa germană se supune uşor unui 
ni gg energie, firà a-l deranja cu vre-un control 
rr Pagana aşa se explică de ce clasele conducătoare 
saaara e tu fost prea pufim incomodate de veleitàti indì- 
aliste-si subversive ale poporului de jos, Mulțimea ger- 
mană manifestă un maximum de irațional si inconştient 
Si atunci e evident ca Germanul să fie stingaciu in politica 
cotidiană, In ciuda unei banalizate afirmatiuni ne putem 
penaa pă spunem că Germanul este un „unimal”... apolitic. 
i lajeanul german nu-şi face educaţia civică in piaţa 
pe ică; nu critică, nu protestează necontenit. Intr'un cu- 
à t — e poate mai putin mahalagiu decit autenticul cetà- 
jean al unei republici libere. Mai mult; burghezia germană 
e lipehă de cism. Concepţia rousseau-istà de „volonté pra 
nere © lipsită de sens pentru această colectivitate greoae 
a eyserling intrevede in societatea germană modernă re- 
cvele unei organizări de castă. Filosoful german — pătin 
pentru extremul orient — stabileşte imediat si existant 
mai multor coincidente intre spiritul germanic şi spiritul 
Eara nigra sac mai ce în analogia dintre li de indi- 
| ism exterior a G i i 
ni reo È rmanului si acea a Indianului con- 
f Sar mai putea spune în treacăt că spiritul : 
zintà si oarecare nuanțe de feminitate,  Kevserling comile 
chiar indiscretà de a atribui fizicului masculin german o 
serie de uspecte feminine. Mai vizibilă ar putea fi insă ana- 
logia dintre temperamentul feminin ancestral inchinat spre 
supunere şi între acea resemnare organică continuă n Ge 
zi og n fața aneka autorități. N 
poate vorbi deci, de un indiferentism “i i 
manului. Doar singura pretenție caga o Mae pla Seat 
tip apolitic e aceia de a fi lăsat complect liber pe terenul 
individualității sale interioare, Aceasta e singura compensa- 
tie pe care o cere cetățeanul, care se acomodează atit de u 
celei mai riguroase disciplini. dai 
. Toată viaţa germană e dealtfel pătrunsă de ac 
lism aproape tragic între eleganța cugetirii si ana 
vietei. E desigur firesc acest contrast pentru un spirit ni 
versalist, care pricepe întii totul si apoi părţile; inti i fini. 
tul si apoi fimitul; intii societatea gi apoi individul Nea: ih 1 
sezisează prea putin prompt ceiace e particular real: La 
tual. De aici, ificultiti în viaţa politică liberă li ti de 
simţ real pentru realizarea unei democrații ue," i 


Adevărata democraţie inde i 
n tie pretinde un individualism exte- 


350 VIAȚA ROMINEASCA 

riorizat cu maximum de precizie. Viaţa politică presupune 
o anumită mobilitate şi supletà de acomodare în fața unor 
realități noui. Or, aceasta € tocmai ceiace lipseşte burghe- 
zului german. È 

Cetăţeanul german de astăzi nu e incă definitiv hotărit 
in atitudinea sa politică. Germania politică de azi e încă o 
massă de „cetăţeni în dilemă”. lar democraţia şi republica 
nu servese decit ca expediente de provizorat, menite să 
amăgească vremelnic tendinţi mai profunde, i 

Germania politică si culturală de după ràsboi a mai în- 
cercat însă să inabuse şi vechiul prusianism. Militarismul şi 
cultul forței erau nevoite să-şi ia acum întreaga răspundere 
a dezastrului. Democratul proaspăt a strivit sub picioare pe 
vechiul militarist monarhie. Dar toată această inversumare 
contra unei tradiţii n'a fost decit o simplă farsă pentru a 
imblinzi pe adversarii Germaniei. Era numai o prudentă 
schimbare de decor. 

Si atunei sufletul german ta recurs la o nouă formulā 
salvatoare: A imprumutat un stil de viață striîn, care ar fi 
putut să fie şi mai convenabil mentalitàpii sale si care putea 
să umbrească mai perfect o momentană resemnare. Aceasta 
a constituit aventura americană a Germaniei actuale. 

Energia germană plasată pină acum brutal, în reulizări 
militariste si industriale—isbucneste acum din nou în ameri- 
canism. Idealismul de rezervă gi mania metafizică specific 
germană sint mutilate pentru moment — fiind plasate doar 
ca mici acţiuni intro vastă întreprindere comercială. Su- 
fletul german se resemnează deodată în fata unei triviali- 
zări de comandă, lăsindu-se strivit de o hipertrofie a meca- 
nicului. Suflul idealist, poetic si metafizic se nutomatizea- 
ză brusc, răminind doar un duh satanic al unei masini gi- 
pantice. 

Viaţa germană se cconomizeazi radical. Viaţa umerica- 
nà tipizată, standardizată se insinueazà vertiginos în men- 
talitatea germanică oferind generos o viață materială co- 
modă, confortabilă, antrenantă, dar totodată aserzindu-se în 
faţă, forja, singura posibilitate de revanșă. 

Străinul care vizitează azi Germania, dacă a avut gi 
ocazia de a fi cunoscut cultura filosofică si literară germană, 
desigur că ar putea fi îndreptăţit să creadă că idealul spi- 
ritual fantesist al Germaniei metafizice sa prăbuşit la pă- 
min! acceptind resemnat formele masive brutale ale unei 
uzini uriașe, 

E deajuns să observi un mare oraș german pentru a fi 
impresionat de contraste izbitdare. Astfel, alături de clădirea 
îm stilul renașterii sau în vechiul stil german masiv, — şi-a 
ficut apariţia stilul american. Traditionalul costum german 


CRONICA GERMANA 351 


cu obsesii disonunte de verde a ced 
a de aceiaşi infiltratie de par more să oil isa 
tes mijlocul naturii, uzina sa aşezat alături de vechea 
pn E apari a fost înlocuit definitiv prin maşină — 
pes oar numai ca simplu pretext pentru o alimentare 
: entà. Organieul a fost strivit de anorganic, Pitorescul 
incepe să dispară alungat de zgomotul infernal, E par'cà o 
none: adresatà renumitului tip auditiv german. 5 
„aci ago so uniformă militară — şi in genere profesio- 
mai largă, aceia a (ueruritor. Netenial de mi GT 
i, aa. + Neamtul de azi acceptă i 
pia £ Pap şi uniforma, dar in schimb creează x Soli 
Fir ă N calapod, în vederea unui vast plan de standardizare 
şi are, Colosalul a început să se realizeze insinuant näs- 
ceea din impreunarea spiritului cu un mecanic monoton si 
rutal. E vorba numai de o simplă izbucnire, care a d ik 
sat bruse nişte valori sociale, i SENT 
„Noua generaţie germană a mai realizat impec 
tip sportiv. Generatiile dinainte de răsboi — pei io e 
o n nt pentru teoretizare — sint uitate, Un tineret prac- 
pa şi sportiv încearcă o modemizare brutală si ieftină. Spor- 
DA ict ina aproape obligator luînd locul stagiului militar. 
: el: însă că în această preocupare sportivă nu trebue 
să vedem o tendinţă specific germană. Sportul uctual e com- 
p ect generalizat. Dar trebue sà întrezărim în activitatea ti- 
conului german si un sport tendenfios, Germania vrea să 
fina o generaţie mai viguroasă. lar această nouă genera- 
tie vrea pur şi simplu o nouă Germanie. 

Mai mult decit atit; Germania actuală şi-a fasonat re- 
pede si un nou tip de burghez, aproupe după calapod 
american,  Oapitalismul parvenit si obez al Germaniei a 
lansat pe autenticul burghez, cu veleitàti de întreprinzător 
irezistibil, care sfidează valoarea umană, Mica burghezie 
germani sa sforfat parcă numai pentru a crea citiva seni- 
ori capitalisti. Negustorul modest, funcţionarul şi militarul 
de altădată au fost imtimidati de un mare întreprinzător ne- 
astimpărat şi pretentios. De aici, strania si grotesca aven- 
ri v out paper editori — poeti si metafizicieni 

ese într'o zi avin iință il ei 
ques une Pica pe conștiință trădarea unei 

Insă şi această aventură are o justificare: Spiri 

b ~ È Tr 
man prezintă si oarecare afinități cu mentalitats earn pl 
nd. Americanul — că şi Germanul — pretează ușor la fen 
mene de massă, Grupurile sociale în acţiune își crecază i 
În acelaşi fel, aceiași conducători autoritari. Leger” a 
merican nu se deosebeşte decit prea putin de cel germ: E 
aceiaşi ripostă colectivă în fata realităţii sociale. Se po ie: ob 
serva si o egală tenncitate la ambele popoare. Apoi " ioni 


352 IATA ROMINEASCA > — 


nare din punet de vedere al unei etice sociale. In fine, sar 
mai putea vorbi de o influență germană în crearea iritu- 
lui american. Si atunci — Germanul ar avea dreptul să-şi 
importe ceva chiar din propria sa marfà. 


„ta 


Să ne transportăm Însă numai pe terenul german si să 
vedem dacă nu cumva putem deslusi în timp si citeva ince- 
puturi analoage americanismului, în însăşi civilizaţia ger- 
mană consumată pinà acum. E destul să ne agàtàm iarăşi 
de vechiul militarism. Să ne gindim ba Germania oficialà a 
lui Wilhelm Il, care se pregătea indaritnicà să doboare Eu- 
ropa cu orice pref. Să ne amintim de cinica conspirație im- 
perialistà, atunci cind citiva militari brutali -— secundati de 
citiva capitalisti interesati, — doriau triumful prin orice 
mijloace. Or, această tendință de vastă cucerire a cerul o 
sforjare supraumană. Soluţia o aduceau armata gi cu marea 
industrie. Răsboiul a desființat armata; au rămas numai fa- 
bricile infernale, Marii capitalisti încă protejaţi oficial au 
continuat nestingheriti să realizeze un gigantic industrial re- 
vansard, deplasindu-gi activitatea numai pe un teren pur e- 
conomic si tehnic. Si asa Germania sa trezit tot sub povara 
forţei apăsătoare. 

Mai departe ; acest capitalism a inceput să adopte o 
tehnică mai utilizată; a ajuns la rafionalizare generală. Ca- 
pitalismul german actual, complectat de ame canism, este 
si un desnodàmint, o prelungire nesecatà a fostului milita- 
rism. E vorba numai de o deplasare a forței de pe planul 
politic pe planul economic. Americanismul apare astfel ca 
un nou stil de viaţă importat special pentru un popor amă- 
git. Spectrul revangei trebuia menţinut printr'un cult deghi- 
zat al forţei. 

Dar Germanul vede prea departe în timp. EI nu conce- 
pe idealurile decit în stil mare. Pasiunea pentru colosal și u- 
niversal nu permite gîndirii germane o sesizare promptă a 
momentului prezent. Idealul german e procctat logic pe 0 re- 
alitate largă si prea putin capricioasă. Activitatea desfiisu- 
rată în citiva ani e numai un pretext în vederea unui scop 


îndepărtat, pe care-l poate realiza complect numai efortul * 


suecesiv n mai multor generaţii. Poporul german are o misi- 
une. Pentru aceasta e deajuns să se comenteze discursurile 
rassiste de azi, 

Pentru Germania, forța ta avut totdeauna numai semni- 
ficatia de simplu mijloc, Pentru triumful germanic — pen- 
tru pangermanism — militarismul era numai è soluție de 
moment, 

Si americanismul actual ‘al Germaniei e numai un sim- 


CRONICA GERMANA 358 


astrone bad circa „un mijloc pentru a vu destăinui sincer o 
atenieni pa gio gi pentru a masca mai departe — sub 
met de peritate economică — gindul obsedant al 
Hotărit lueru că aceste realităţi i liniș 
i | i i devin ne titoare - 
de Cassani Aceste oscilări de atitudini, = Sem mapa or 
resiuni economice, esi o să aducă decit şi o profundă de 
strict gergo Cai na pure un desnodàmint. Grefate pe 
É : ranta, soluţiile germane au încep > 
tr e cn ri ce un po; de realitate, Solmi brutale 
cnasperantà edite cu atitudini oficiale domoale, de 
n Germania actuală există trei solutii politic 
osiin In dreapta, rassismul că ri ral pr gr mă 
dog , compleetat de un anacronic naționalism monarhic ; 
n pata stingă, comunismul; iar la mijloc, „centrul” ofi- 
chal, re a aretini si populisti. 
i ` reaptă hitleristă preconizează o f i 
nalità, revizionistà si totodată o tactică rari rele Lo: 
upod fascist. Rassismul se reazimă pe trecut si vrea să reîn- 
vane fosta Germanie independentă si sovinistà, 

i rema stingă comunistă doreşte înlăturarea actualei 
ordini capitaliste germane; vrea o socializare generală. E o 
exagerare a socia lismului radica) si o reeditare a idealului 
po È ea ele profund justificate de mizeria prolefariatu- 

„Centrul democrat vrea ceva mai s 

: i putin; depune sf 
pe tru a-şi păstra o poziţie cîstigatà pan dep eod bris 
ari di vezi di ci Si ze arta: extremele fanatice, cu sco- 

: ine o Gerntan că į si 
pg a somala politică a Ve 
ar dacă acest „centru” rezistă, idealurile extre 
se pot realiza decit prin înlăturarea actuulei Crdiul legale 
deci prin revoluție. Totuşi, Germania oficială nu e încă de- 
zarmată în faţa adversarilor, Secretul acestei puteri nu-l de- 
tine Capone disciplina politieneasca. E altceva. 
3 lipsa de talent revoluționar al Germanului 
mit. „N'est pas révolutionnaire qui vent”. tomo Cage 
acționeze subversiv; nu are aptitudini de conspirator, Cetă- 
tennul neamt nu are onaj civic; nu știe să speculeze o stare 
cage de deprimare pentru a obține succese revglutionare. 
re ir if are puţină satisfacţie atunci cind birfeşte pe 
Chiar atunci cind revoluționarul germ i 
meazà, man ifesti „un eroism lipsit di vene” (Keyserling). 
„Lăncierul” e prototipul omului de acțiune german. cas > 
tionaru] german nu e un luptător de baricadă (Sombart) g 
Manifestațiile de stradă ale șomeurilor înfometați sunt 


23 


964 r VIATA ROMINEASCĂ 
demonstraţii ‘artificiale, făcute par'că dintr'un simplu senti 
ment de obligatie fatà de un conducător. Nemulpumitii aceg- 
tia sint prea organizaţi pentru a mai putea oferi şi aspectul 
de taneitate revoluționară. 

| volutàa germană din Noembrie 1918 n'a fost decit o 
incercare ratată. Citeva grupuri de nemulțumiți care sau 
răsboit zadarnic cu un adversar dispărut, fără a obține decit 
succese prea vagi. 

Toată mișcarea socialistă, cu caracter revoluţionar, înce- 
pută incă dela Du gui veacului trecut, şi-a pierdut farme- 
cul şi energia fiind mereu desbătută în congrese savante. Or- 

mizările disciplinate ale muncitorilor temporizau orice i- 

eal revoluţionar. Socfalistul german — cu înelinatiuni a- 
proape temperamentale pentru compromis — n'a recurs de 
cît greu la „acţiunea directă”. Social-democratismul german 
nu e altceva decit o vastă organizare și speculare a acestei 
atitudini de compromis schiop. 

Germanul are în genere un spirit obiectiv. Or, o revo- 
lutie nu se poate întemeia pe pretenţia de a-și justifica obiec- 
tiv propriul elan. Subversivul autentic are nevoe de o mare 
doză de irațional si subiectiv. Germanul nu se poate pasiona 
excesiv în viaţa sa politică. 

Ca revoluţionar, Germanul posedă o singură aptitudine 
utilă: înclinația spre brutalitate, Dar si acestei forte îi lip- 
seste adeseori spontaneitatea. 

Se poate vorbi chiar si de o miopie socială specific ger- 
mană. Germanul intercaleazà o reprezentare între interiorul 
său spiritual şi realitatea socială. De ‘aici rezultă o dezinte- 
resare pentru viaţa politici imediată. Numai politica ca ideal 
mai rămine o preocupare. 

Aşa dar, iată citeva intimitàti sociale, de unde putem 
surprinde — tot atit de fragmentar şi o serie de alte dificul- 
tifi grave, care ne-ar putea înlesni si afirmaţia provizor 
concludentà, că Germania actuală e blocată între două ten- 
dinți sau- realităţi absolut contradictorii: De o parte, afirma- 
rea aproape disperată w necesităţii unei orientări, a unei ati- 
tudini precise, prin care să se restaureze imediat o autoritate 
definitivă şi energică. De altă parte, tendința prudentă a ofi- 
cinlitàfii germane, care vrea să se strecoare teafără printre 
evenimente, realizind numai soluții tranzacționale, în scopul 
de a petigi ici-colo cite ceva din Germania deterioratà. Intre 
aceste dohă tendinti se află um obstacol comun: Criza econo- 
mică, care dizolvă orice hazard revoluţionar al masselor și 
care e completată şi de obstacolele temperamentale ale spi- 
ritului germanic pentru soluții radicale în acțiunea politică. 
O realitate materială desveleste o altă realitate de interior 
sufletesc, oferindu-i însă si avantajul unei provocări conti. 


cut o nouă generaţie ge 


CRONICA GERMANA 


m AVNA GERMAN, 
355 


nue, destul i 
de decisivă pentru o mult așteptată iesire pe 


Ge i 3 
ov rmania rc sarit Peri în două: Există o Germanie 
Opos do conducătorilor si  profitorilor, care coche 
tica ADO OE puteri creditoare, numai în scopul de a oh- 
pe pere i şi credite. Dar alături de ca există o Germanie 
Fin re ore aria presate sub amenințarea 
toare si omorabilă. Acesta e patria li ie gi die 


inner ie ape È german, amplificat 

compromis și ur aa mântul falimentar al unei politici de 
ii area acestei tranzactiuni i iti 

sic si ra i — si deci 

He day — ť grăbită de mizeria fiziologică i 
A atmosfera a ve Saua privatiuni s'a näs- 

ide X > a — "ră, timi là, i 

sr meta hp rina je sim dla brutalitate, cn pere 

= cosi a plice intro actiune imediată de lichidare 


Berlin, Februar 1932 


Radu Luca 


Miscellanea 


Centenarul lui Goethe 


In privinţa lui Goethe nu există puncte de vedere etnice- 
Că Sa născut la Frankfurt am Main, că a trăit la Strassburg, 
Leipzig, Heidelberg ori Weimar, importà Idesigur pentru de- 
taliile gîndirii sale. In liniile generale însă, Goethe sfarmă 
linia determinismului naţional. El a încetat de a fi un serii- 
tor specific german pentru a deveni un simbol, dacă nu al 
omenirii în genere — acel „homme en soi” pe care-l con- 
struise secolul al XVIII-lea — cel putin al Europeanului 
modern. 

O statue a lui Goethe se găsește în orice țară a apusuluì 
sì în fata numelui său, chiar în perioada de stupiditate a ma- 
relui razboiu, sovinismele amuţeau. Ferocii naționaliști fran- 
ceji ci înşişi, dela Maurice Barrès (fervent goethean!) si pină 
la Ch. Maurras sau Léon Daudet, n'au nimie de obiectat ma- 
relui german. 

El e revendicat de umanitatea civilizată ca un bun co- 
mun, e punctul de calm și echilibru unde toate furtunile urii 
bazate pe idiversităţi etnice se potolese. 

Pentru ca să fie asa, trebue ca Goethe să confie în sufle- 
tul său nu numai cîte o părticică din aspiraţiile tuturor po- 
poarelor, dar un fond comun sì, poate, primitiv, acel „Ur- 
fenomen”, acea „ideic-mamă”, de care vorbea el atit, 

In adevăr, Goèthe corespunde ca nimeni altul idealului 
de erou modern, în ordinea spirituală. De la Renaștere în- 
conce, în civilizatia noastrà individualistà, veacurile au con- 
siderat ca supremul bun realizarea personalității integrale. 
Accastà deviză închidea încă ideile de complexitate, de bo- 
găţie. kde originalitate. A fi o personalitate însemna a găsi 
formula vrăjită în care un număr cît mai mare de însușiri — 
si cât mai multe însușiri însemna o apropiere, o confimdare 
cu însăși natura infinită — se găseau in bună conventiume, in 
armonică îmbinare, în unitate organică. 


____MISCELLANEA . Ser 
Asezat la răserucea mai m i Fi 
scri ultor civilizatii si 
rea ellorsa epoci, Goethe a Inchis ca o cutie de rezonanțe gi 
aami o umilor muribunde care se sfirşeau si strigăt de de 
D n ema timpurilor care biruiau. inte ae 
tuia frontiera Busi fra Rin, într'o vreme cînd acesta consti- 
o cultură ge ranceze, el a moştenit totuși o tradiţie si 
Siha uditi cage A trăit apoi timpurile epopeii aia 
seghe ns alai vis şi a primelor realizări pan-euno- 
> mp pompe ismele, neinchise încă în ziduri chinezeşti 
al pi aia tatata file şi limbile, sforfindu-se să ea 
Apoi lui G ete pi an 0 comună viață a Occidentului 
PR = n Goethe i-a fost dat să vadă, în lunga și i > 
py K bya pan ar sub 
5 ha ul care vine să se instruiască talento 
Praslin după moda timpului, cu erasi alli gr dn ge 
Peg kadi ate si cu tricorn. Spiritul timpului è înc poe 
plicate, se desfa tea idile, galanterii inocente, gratii com- 
pleetà. Se simte, prite calota Dar Pucuria nu poate fi com- 
ee aa na printre cadente de gavotă, nu ştiu ce d 
re. nu ştiu ce decreptitudine „fin de siècle” cai: 
tiile fanate Eli nemulțumit de dulcegăriile rincede, de 
nin si clar al Ar ode ee eta si rutal peste surisul se- 
: epoca „luminilor” 
cia ris sfirşiturilor de secol ca ele E iii 
Goethe Ptr seaca de un tineret intrepid si nerăbdător. 
si und Drang". toate influențele, suportă gi el acest 
ae su Destul, rebeliunea se sistematizează si se precizează 
diabolici ce dormita în Goethe, Dia co pernotto natura 
E ther" raso - Din ca fisneste, i 
fer ast ref prima parte din Faust, Suftotai ‘limo 
virtejul ro eribile convulsiuni. Goethe € cutremurat de tot 
virtejul romantic. Sufletul său, în care orice urmă de graţie, 
colà al unui Po a pai pace s Sepia, se svireolegte, E 
Spent a Dostoevski si ei viag Goethe poate fi 
„Dar anii si imprejuririle calmează. Că i 
ră A „ Calà i 
see ene a unei Curti de provincie, perii albi care ves! 
în ia È reculegeri după desele furtuni, coboară li _ves- 
urcă la sarai elen care nu-l părăsise, în fond, ni iodatà. 
iană ar pair ata. Goethe intră în faza contemplativà gi oltar 
air e nălțimea si calmul căreia își poate pri da Le 
vorbirile CUR dă Dice und Wahrheit”, „Faust” Vaca 
spirit. ann”, corespund la această stare de 
Atitea existente diverse i PA 
in adevăr aminte de Seince Gusta 
de natură. E curba unei vie 


e îutr'o singură viaţă 
„aduce 

ga sie mai presus de orice: 

complecte, asa cum o visează 


ss > VIATAROMINEASCA — —— 


asa cum rar se realizează in cursul 
unei unice biografii. Goethe a prețuit mai cu samă două lu- 
ceruri: umanitatea si natura, Și a fost bogat și divers ca ele. 

Intr'o vreme dată pot trăi, in acelaşi timp, tipuri asa de 
contradictorii ca Rousseau si Voltaire, Dostoevski si Tolstoi. 
Goethe a fost si unii si alţii în aceiaşi viață: clasic si roman- 
tic. olimpian şi demoniac, 

Omenirea noastră care admiră această ipertrofie a per- 
sonalitàfii, care e obsedată de imaginea omului complect, a- 
cela care reuşeşte să cuprindă în el toate notele si toate di- 
vergentele, civilizația noastră, căreia îi plue eroii infiniti în 
bogăție, respectă în Goethe rezumatul tuturor aspirațiilor ei 
cele maj antitetice, mai mult, pe omul integral, pe omul prin 
excelenţă. — Mihai D. Ralea 


sărmanii neputincioşi, 


Goethe şi Tolstoi 

Thomas Mann a tipărit daunazi în broșură o conferință 
despre „Goethe şi Tolstoi”. 

De multe ori conjunctia $ 
care leagă două prăpăstii. 

Corelatia pe care o fixeazà titlul conferintei lui Mann 
apare, într'adevàr, cam stranie, la prima vedere. — 

Ce legătură poate să fie între Goethe şi Tolstoi? + 

Thomas Mann stabileşte cu multă ingeniozitate această 
legătură gi trage din ca concluzii foarte instructive, 

Răsfoind un ziar, mi-a căzut sub ochi si o recenzie a unui 
profesor german tlespre conferința lui Mann. 

Ce a înţeles recenzentul — nu ştiu. Atita ştiu cà n'a in- 
țeles nimic din ceiace a vrut să spue, sau mai bine zis: să 
sugereze conferentiarul. 

Aş fi dispus să cred că profesorul german s'a prefăcut 
că nu înţelege, dacă nu mar fi frapat metoda de care s'a ser- 


vit romancierul german pentru a sugera publicului său legă- 
| mai mare 


Le o punte de hirtie subțire, 


tura dintre cel mai mare scriitor german sì ce 
scriitor rus. 

Procedeul lui Mann aminteşte maniera seriitorilor ruși, 
pe care cenzura țuristă îi obliga să fie mai fini si mai subtili 
decit putea să prindă mintea iscoditoare a paznicilor stupi- 
zeniei oficiale. 

Evident, Mann nu avea de ct să se ferească de urgia 
poliționra el a vorbit desigur înaintea unei adunări li- 

ere şi selecte. Da, dar pe semne că ceiace vroia să spună 
conferentiarul nu se mai poate spune pe sleau în Germania 
lui Hindenburg, Hugenberg şi Hitler. preferat deci să re- 
curgă — pentru îşi ajunge mai uşor scopul — la metoda în- 
serisă si în tezaurul nostru de proverbe sub litera B: bate 
şeaua ca să priceapà iapa. 


MISCELLANEA PIA 


Dela Thomas Mann aflăm că | i 
a Weimar a tră - 
a care i-a cunoscut personal pe amindoi: pe ‘Goethe ria 
i e Acest învățător norocos a fost contemporanul A 
dela alirgitul secolului ai KVIL ize. te Indo pone Anca 
a -lea, se întinde peste sex 
Xa ie ei La incepi eo sara e 
) i i ca și nțuirea vieţii i 
mes: Mai există însă o legătură şi mai rul ici ora 
"stime! gen. re tE Tolstoi au fost timp de patru ani con- 
ej a muri ra anul nașterii lui Tolstoi, pinà la 1832, 
— Dacă-i numai atit, — veti obiect à 
palo a: scriitor m'a găsit o tema san Mercanti Re A 
2 u. Paralelismul dintre aceste două personalități i 
spani atit de diferite, e o problemă din cele mai na Ar 
A pei atenția pe care i-a consacrat-o Thomas Mann. 
Da pd d Tolstoi sint doi stejari uriași, unul cu rădăci- 
cobra pt e dn padurile germane, iar celalt cu rădăcinele in- 
f n iei. Exemplare puternice, nlese, vi 
jori d pe cea TA tul i-a hrănit pe odor du passion 
De rea ăn veri ir pe dee cit mai sus şi cit 
> el, ura i-a copleșit cu toate d i 
sa ida, Da simt divini, semi-zei, şi în toată Siate lor 
adriana s igno ae radierea decit imensa lor perso» 
risfinge anice irta, e de natura însăşi. In firea lor se 
: eimar si Iasnaia Polian 
PSR ala | a erau centre de pelerinaj : 
sù sa se ine herp our veneau pelerini să-i vadă, să-i pag În 
chii tuturor străluceau de dra 
“pai € goste in a i 
Pirata = ro Gorki, Acelaşi înțeles îl au apr ra 
a ia re Patate area lui Goethe salutul lui 
nirisază A pini din + adăugând: după cum vezi cu tine 
vasta lor personalitate cèi doi i i pă 
ce SE pen: iată de ce ambii rd Piru int ris NE 
vuci piego nazueste transformarea dintr'un produs ineo 
Tist are TAR. produs conştient al propeiei sale 
i si pirata 7-7 pentru a-și putea îndeplini misiu- 
l nu poate concepe că intre natùră si i 
vreo contrazicere, cultura nefiind decit Lernia pina an 
dor = negarea ei, a prez mita 
olstoi se simte mai aproape 
e si pe de Rou ; 
p e predomini negarea de sine, se leapădă de doni e pi 
ută să se identifice cit mai mult cu natura d reggia 
epărtat civilizația europeană, ni i 


380 VIAŢA ROMINEASCA 
Absolut comună le e însă Creata sere ang dea În- 
drepta omenirea si a-i clădi o soartă mai bună, AA, 
7 Goethe este atit de convins de predestinață, Ă "i 
icà, încât figura lui cea mai pricipali. e Morsen ea 
st y şte cu învăţătura: a învăţat pentru et, Sa ital 
alți Nici moartea nu-i în stare să prote pa sia 
siunii sale. Corul ceresc îl întimpină pe Faus 


Doch diesar hat gelernt 
Er wird uns lehren 


Acesta el are să ne înveţe. k 
Goethe P E era ducatul Sachsen-Weimar. Tolstoi 
decător de pace în comuna sa. ISA 
3 jg tipe» sociale i-au agitat pe amindoi: pe Goethe 
revoluţia franceză, pe Tolstoi — revoluția ruseas i sia 
Idealurile lor curg paralel: perfecţionarea o 
roprietàrirea ţăranului; libertate şi toleranță, Luchia 
x Goethe încearcă la Weimar să-i libereze pe k; zisa = 
dijme si prestații, Tolstoi îi improprietăreşte pe 
pe moşiile sale. : ani 
In privința sistemului de învățământ se i È eh A 
reste. Tolstoi nu recunoaşte nici o pc ză vga aere e 
occidentale care nu se potrivesc cu Pix: polpo ei 
, te închipui perfecţionarea $ 
poA ga gar muzical. Dar si unul si apa “i E 1 
dara miezul şi nu forma exterioară: orice per ie doni 
cepe dinăuntrul fiinţei omeneşti, Pe acest I pi 
gici germane, se intilnesc geniile nationale ale Germ 
i i. + ? LI Ra a 
a E dispreț suveran al lui Goehte pentru prev 
teutonic il găsim şi la ore prat avgr S s și A Ran 
i iubirea de oameni le este con e rudi i 
e E iiao personalității şi puterii lor ap mi ta agraria 
lor către o formă ses alberga 4. aaa se deose 
itarismul burghez. ; RR 
aia ări pare lanţurile; acolo se naşte în pieni mă spirit 
nou. Germania se zbate Încă pentru a-și croi un drum. 
Incotro? è 
Roma sau inainte spre Moscova! è 
pede, define meta Thomas Mann dă cărțile pe ee 
Răspunsul lui e precis: nici Roma, nici Moscova, ci prod 
Inàltare şi umanizare: freaca I pas mersi are d 
i a lui Bach, Beethoven, Mozart, 5 
ire toit de capelmaistri în cămăși cafenii —F. Dima 


Intimplindu-mi-se să studiez în ultima vreme viața si 
opera lui Mihail Emimescu, am fost pus în măsura de a con- 
stata unele lucruri ciudate si dureroase cu privire la mora- 
litatea științifică a unor cercetători, lucruri ce zugrăvese 
starea spiritului rominese contemporan. 

Trebue sà regretàm in primul rind disprețul pe care in- 
telectualul romia, în deosebi tinăr, îl arată față de literatura 
documentară, fie din cauza şcoalelor literare asa zise estetice, 
fie dintro pervertire a simțului de creaţie, care-l face să se 
indrepte către genuri facile si vagabonde, ca esseul bunăoară, 
aducător de satisfacţii morale mai repezi, cu sfortàri, bine- 
infeles, mai mici. Dezinteresul pe care cronicarul literar, cri- 
ticul, studentul, intelectualul îl arată faţă de istoria literară 
este una din pricinile procentului mic de cititori de litera- 
tură, pentru motivul cà istoria literară creează un misticism 
al scriitorului, tot asa cum istoria politicà nutreste opinia pu- 
blică în respectul omului politic sau al războinicului. 

Salonul istoriei literare fiind gol, au pătruns în el niște 
fiinţe ciudate, jumătate maniace, jumătate mistificatoare, de 
pe urma cărora avem un număr de producții — ce-i drept — 
carte originale. 

Mihail Eminescu a fost victima cea mai de samă a a- 
cestor necrofori. Cine nu stie de Viața și opera lui M., Emi- 
nescu de N. Zaharia? Această lucrare a avut un ecou nebă- 
muit în tineretul mostru şcolar şi-l mai are si acum. Pentru 
mulţi slovele sale sint sfinte, iar profesorul dacă e cult şi 
onest are de luptat grozav cu prestigiul ce-l are, printre oa- 
menii de duzină și copii, lucrul tipărit. Ei bine, acest Zaharia 
era un biet om incult şi maniac, căruia cărțile dela Academia 
Romină, unde se afla funcționar, îi sdruncinaserà mintea în 
aşa fel, încit pătruns de ideea lombroziană că geniul este ne- 
bunie, s'a apucat să dovedească acest lucru cu Eminescu. 
Deşi cartea este o elucubrafie de minte joasă, nedemnă de a 
fi citită măcar, de către oamenii cultivați, s'au găsit totuşi 
oameni de cultură care s'o socotească folositoare pentru 
bibliografie, casicind era asa de greu pentru profesorul de lite- 
raturà dela Facultatea de litere din Bucuresti să dea citorva 
studenti ca lucrare de seminar alcătuirea acelei bibliografii, 
spre a se evita consultarea unei cărți rusinoase, Această o- 
perà, fiind unica sinteză totuși, a fost consultatà de străini şi 
d. Carlo Tagliavini, filolog reputat, a utilizat-o cu toate 
strimbătăţile sale. N. Zaharia nu era însă vinovat decit de o 
bună credinţă neajutatà de minte, în vreme ce alții, printr'o 
purtare reprobabilă, pun în primejdie înseși documentele 
referitoare la viața lui Eminescu. 

Pentru foarte multă lume, numele dlui Octav Minar se 
leagă strîns de acela al lui Eminescu. $i o editură însemnată 


w2 VIATA ROMINEASCA 


vid că îi arată o incredere asa de mare Încit îl insărcineuză 
să-i facă ediţii de clasici. Prin urmare, d, Minar trece drept 
un istorie literar de sumă si un bărbat valoros. Cine a citit 
ce scrie şi cum serie d. Minar şi a văzut combinațiile de poze 
şi autografe cu care-şi împodobește cărţile sale, nu mai are 
nici o îndoială asupra d-sale, Este hotărit un scriitor incult, 
probabil autodidact, ale cărui preocupări sint jignitoare, într'o 
cultură ca a noastră, pentru memoria lui Eminescu. Dovada 
cea mai flagrantă a dezorientării opiniei noastre publice în 
ce priveşte şi însemnătatea materialului istoric si valoarea 
oamenilor de ştiinţă, o formează faptul că persoane care au 
avut la indemină autografe de-ale marelui nostru poet nu su 
sfiit să le incredinteze d-lui Minar, lar d Minar, stàpin pe 
hirtii, sa apuca! să publice broşuri si brosurele, ficindu-si o 
notorietate, notorietatea accia nedreaptă pe care o conferă 
imprejurarea de a avea în mină lueruri inedite. D. Minar 
este chiar victimà a acestui sentiment de invidie si neliniște 
ce cuprinde în tărimul istoric pe atifia inepti care nleargă 
după inedite, văzind că aceasta le dă un merit. Nu, inira- 
ceasta nu este niciun merit şi ar trebui să existe obligativi- 
iatea ca oricare document să fie predat Academici Romine, 
D. Octav Minar posedă — cum pretinde—,„o coletie par- 
ticularà” de materiale medite în legătură cu Eminescu din 
care ta şi publicat o parte, Dar modul cum sint reproduse 
aceste documente, parte fragmentar, parte în traducere, lipsa 
facsimilelor, ortografia bizară, incultà şi datele contradictorii, 
foate acestea fac ca materialele d-lui Minar să fie aproape 
inutilizabile, Singurul lucru care ar restabili valoarea inedite- 
lor dui Minar ar fi publicarea lor îm facsimile sau înfăţi- 
şarea lor unei comisii de profesori universitari. Pinà atunci 
orice publicări de inedite „dim colecția particulară” trebue 
socotite onpi falsuri şi revistele ar avea daloria să le res- 
pingi. Am fost deunăzi la Academia Romină gi am constatat 
că aceasta nu posedă nici un portret al lui inescu. Unul 
din portrete, cel din tinerețe „făcut în Praga de fotograful di 
Tomas" se află fireşte „în colecţia particulară” a d-lui Octav 
Minar, Dar atunci ar însemna că poetul a fost la Praga! 
Cine o poate spune fără să vadă originalul fotografiei cu 
ochii săi ? Prin publicaţii, cititorii au putut vedea poate un 
portret al lui Eminescu bolnav la M-rea Neamţului, în halat 
si papuci, pe un scaun, lingă un pom. Portretul a fost publi- 
cat, dacă nu mă'nşel, în Albumul eminescian din 1909, aleă- 
tuit de acelaşi domn Minar. Ei bine! Fotografia în chestiune 
este fără îndoială um fals, prin aplicarea cunoscutei foto- 
grafii-bust pe o altà fotografie. Ne-am retrage această afir- 
matie numai dacă d. Octav Minar ar produce originalul. 
Problema se înfăţişează în ultima analiză astfel: Ori d. 
Minar nu are toate documentele pe care le publică, fără să 
descrie manuscrisele si să le facsimileze, și atunci face fal- 


=. 


iii IIIASCELLANERA: 33 


suri; ori le are, dar le reproduce fără metodă ă 
le poată utiliza si altii, si le deţine în chip aus riza ra Pan 
piedica pe alţii să lucreze, în gindul că dsa va serie odată o 
sinteză pentru care nu are mijloace mintale, In cazul din 
urmă săvi te un act de neonestitate ştiinţifică si pune în 
primejdie Mar soarta manuseriselor pe care le posedă si 
oare e pot pierde, Şintr'un caz şi'ntr'altul, d. Minar este unul 
= viermii care rod în sicriul lui Eminescu. Pentruca citito- 
DE ie TE, s posa anaj gasaioita de omul nostru, li comu- 
i eu d-lui Rașcu, poetul cunoscut care presi- 
Spara o esa amplă asupra izvoarelor franceze ale lui Fani. 
o paris i petala lrn săi unele documente, d. Raşeu 

ENA È t necrofor care l-a poftit să vină 
vii Sie insă d. Rascu a vrut să se lolosezzci de Invitatio 
erh ar "ate gie dezolat că a pierdut manuserisele. Cu 
zei i ci inar nu va scăpa uşor si îi făgăduim că îl vom 
wga să dea publicitate documentelor sale sau să mărturi 
sească falsificarea. — G, Călinescu ri A 


Memoralisti basarabeni 


Critica literară și istoricii peisaj i i 
peisajului ideologie di 
one le i cercetat cu un remarcabil aparat ariei sapă 
ke pani sg Si tura ha nagi Şi pri franceză, engleză 
n, numai de simple imitații lipsi 
interes, ci de acea trăire i a E gli i 
toa e : ire a două sau mai multe culturi, d 
med Ap m cet rar izvorită dintr'un canto e 
le variată, Cercetările mai i 
Alexandru Marcu de i te dea 
i ; spre legăturile italo-romine sau ale d-lui 
Charles Drouhet despre modelele franceze în tantra iui Va. 


parien soir biga sa d-lui Bogdan-Duică despre izvoarele 
h i, Rotte a i ări 
ere isa LE te r) în opera lui Barnuţiu, cercetări 


Panaitescu, lucrări i i 
S te: una ; rile mai vechi al 
Di ag gna lorga, P. V. Hanes, V. V. Hanes, cte. au ius 
fera pos pastina puroi Diet personalitàtile culturii 
u apuseană, Hâmine încă de "ce 
nul bizantin si balcanic nea a 
ns „ care n pătruns pe plaiurile 
Lora mie sunand drumuri definitiv trasai sj = 
onin, probabil, intact 
odg în monumentala „Getica” a lui 
o Migone noastre cu Răsăritul formeazà, din nefericire 
Aa sid E jaita. Aen Bogdan a lăsat material linguistic şi 
+. F. Panaitescu trasează acum rel i | 
rea ră erp r $ atiunile culturale 
„ cu referințe mai mult la Poloni 

I | nia, care pro- 
mit is extrem de interesante. Despre relațiile utile 
ue coi rusească — Gherea, poporanismul — a dat citeva 

ica deja cunoscute, mai mult cu 

A caracter i - 

St. Zeletin (,.Burghezia romină”). REA 


364 VIAŢA ROMINEASCÇA Žž 

Doi memorialiști basarabeni din ultimii zece ani — Zam- 
fir Č. Arbore si Const Stere — ne fac să simțim diferența 
enormă de climat sufletesc, care există între românul aflat 
la interferența franco-valahă, de pildă, și celălalt găsit în 
bătaia Crivăţului rus. 

Am citit recent aceste patru càrti de memorii; C., Stere, 
1. Preludii, 2, Smaragda eodorovna, 3. Vania Rautu si 
Zamfir C. Arbure, Temnità si exil, (ediţia II, editura f. 
Brinisteannu, Bucuresti, mia 16-a, prețul lei 24, 184 pagini. 
Ediţia I-a a apărut în editura Buteulescu „Gazeta Sàteanu- 
lui“ în anul 1894; ediția a I-a a apărut în editura „Sumitea” 
din Craiova în anul 1902, Ediţia I-a cu adăogiri este din 
Ianuarie 1923). Am răsfoit. apoi, din nou şi am încercat să 
fac o comparaţie cu notele politice ale lui Alexandru Mar- 
ghiloman. Acest conservator cu morgă face o deplorabilă fi- 
gură alături de marii revoluționari basarabeni. 

La Marghiloman se poale observa o stranie speciale 
sufletească si lipsa oricărei problematici culturale. 3 a avut 
la căpătiiu un gărditor mare pe care să mediteze chestiunile 
centrale ale vremii sau veacurilor, Na existat romancier, 
poet ori ideolog care să-l fi ràscolit, cum a fost George Sand 
pentru Z. Arbure şi Cernişevschi-Mihailovschi pentru ambii. 
Din aceste interminabile „note politice“ nu reiese decit 

ofta cancanieră fără viziunea generală a sufletului uman. 

ălțimea de cugetare si ardoarea lui Vania Răutu sau a 
eroului memorialist din „Temniţă si exil”, puritatea inten- 
tiilor, capacitatea de jertfă smulge admiratia noastră. Simti, 
că şi mai tirziu, in vicisitudinile acțiunii politice, la Geneva, 
Bucureşti, laşi şi Soroca a rămas același cer albastru, boltit 
peste acțiuni umile (ca Morile cimpului), acțiuni prestigioa- 
se ca viața autentică, ràsfringind în orice moment un suflu 
lăuntric pur. 

Cauzele sint lesne de explicat. Deficitul moral din căr- 
tile lui Alex. Marghiloman cglbidente deficitul unei clase de- 
cadente, aflate în putrefacție politică, socială şi morală. Ba- 
sarabenii oglindesc frămintările clasei muncitoreşti, plină 
de vigoare, de probleme si cu frumoase preocupări morale. 
Oricine a trecut cit de putin prin mişcarea muncitoreasca 
fie din ţară, fie din străinătate își dă sama de spiritul critic 
şi sensibilitatea excesivă la chestiile morale si de conștiință. 

Zamfir Arbure, după condamnările şi anii de temniţă 
în Rusia pentru activitate politică, a fugit, in peripeții pline 
de humor relatate în interesanta-i carte, devenind exilat po- 
litic în Elveţia, Boerul basarabean a stat 4 ani ca tipograf- 
culegitor acolo. La 1873 fundează un ziar rus „Hobotnic”, 
iar in 1874 «e ales redactor-sef al ziarului Obscina, care a fost 
organul oficial al întregului partid social-revolutionar din 
Rusia. In anul 1881 este recunoscut ca cetățean romin. 


MISCELLANEA — 985. 
Pentru a răspunde la citeva grave chestiuni (ce-a fost 
trecutul ? la ce scop a tins în viaţă ? ce rezultat a dobindit?), 
Arbure se vede silit să piei cu ajutorul memoriei „din- 
colo de tara mea”, căci în unii pe care i-a petrecut în Romi- 
nia n'a văzut decit „nimicuri, nimicuri si nimicuri. Ori unde 
imi arune în juru-mi privirea, nu văd decit putregaiu. Bü- 
trinii și tinerii, oamenii din societatea cultă precum si os- 
menii mulțimii îneulte, fierb de o potrivă, în acelaș cazan, 
fără a-și pune măcar chestiunea: ce înseamnă viața lor în | 
economia progresului general al omenirii? Tràind mijlo- 
cul societății romine, eu unul n'am putut să mă contopesc cu 
această societate. Deaceea nici pe mine nimeni nu mi cu- 
noaşte, nici eu nu cunosc pe nimeni. Amici în Rominia ew 
unul n'am şi n'am avut; legături de prietenie cu nimeni nu 
mă leagă“ (op, cit. pg. 34). 

Un verdict v. Să-l continuăm, 

m Altfel a fost viața mea in Basarabia, si apoi în Rusia. 
Acolo memoria îmi amintește, că am fost înconjurat de o 
mulțime de oameni vii, legati de mine printr'o muncă comu- 
nà, prin suferințe comune si scop comun“ (pg. 34). ,,.. Din 
contra, trecind la faptele din viaţa mea în Romiînia, sint silit 
să spun, că la noi rominii e totdeauna căptușită cu ceva ma- 
terial. Amicii la noi sint oameni sănătoşi, veseli, buni de pe- 
treceri. Băuturică, mincărică, cuvinte de spirit, anecdote, — 
iată cimentul care leagă pe romini, făcindu-i amici” (pg. 34). 

see ÎN locul unui interes moral comun există un interes 
de băcănie, de restaurant. Lucru firesc, deci, că şi prietenia, 
în asemenea e pet rigate nu poate avea si n'are alt caracter 
decit acela de b icănie, de cîrciumà sau de cafenea“ (pg. 35). 

Portretul spiritual al lui Zamfir C. Arbure: dvorean ba- 
sarabean, îndrăgostit si plecat în popor, simțul distanțelor 
sociale bine. simţit, aurcolà conştientă si putin fanatà de 
Porcini politic, i lcalist incorigibil, conștiință morală inflexi- 
root dp datoriei împlnite, oroarea eportunismelor, putin 
__ E interesant de făcut o paralelă intre atitudinea lui 
Zamfir C. Arbure şi Const. Stere fată de marea Revoluție 
rusă din Octombrie 1917. Arbure e social-revolutionar si 
Revoluţia rusă trebuia sà rimini în Februar 1917 într'o Ke- 
renskiadă ceva mai serioasi,occidentalizatà, cu libertăți en- 
glezesti, drepturi speciale pentru intelectuali. C. Stere desi 
foarte apropiat de social-revolutionari, cu acelaș cult al con- 
stitutionalismului englez altoit pe un agrarianism democrat 
și extrem demofil, provenit din mişcarea narodnicilor, are 
o viziune mai realistă a evenimentelor pe care a arătat-o in 
seria de studii asupra Revoluţiei ruse din Viaţa Râminrască 

Arbure citează fragmentul cunoscut din Manifestul co- 
munist al lui Marx si Engels relativ la activitatea intelectua- 


308 VIAȚA ROMINEASCA  — — — 


lilor („burghezimea a despuiat de aureola lor toate formele 
de activitate umană recunoscute pină atunci ca venerabile. 
Ea a prefăcut pe medic, jurist, preot, poet si savant în sim- 
briasii săi”) pentru a face următorul surprinzător, dar ca- 
racieristic comentar: „cind Marx a scris aceste rinduri a fost 
o prorocire, acum este însă o realitate, $i ceeace în Europa 
+ a tăcut burghezimea, a făcut în Rusia proletariatul comunist 
cu Lenin în frunte” (pg. 16), 

Pentru Arbure „in Rusia a isbucnit o revolufiune mare, 
care a pus în locul absolutismului țarist, absolutismul pro- 
letariatului* (pg. 18). 

Este vădit, de pildă, că bàtrinul basarabean — a intrat 
la Universitate în 1866 si rindurile sint serise în 1923 — vor- 
beşte aici cu orgoliul dvoreanului intelectual, disprepuitor al 
mojicilor pentru care sa jertfit şi care i-au luat, mizerabilii, 
comoara de sub nas : 

„Revoluţiunea rusă este, în întregimea sa, opera paturei 
intelectualilor, operă acaparatà de bolșevici în fruntea Lum- 
penproletariatului” (pg. 18). 

Nu se poale nega, că aceşti domni zigi intelectuali au ju- 
cat şi ei oarecare rol în deslintuirea evenimentelor, dar mi 
se pare exagerată influența atribuită lor. In orice caz, pro- 
blema astfel pusă este eminamente antimarxist rezolvată, 
ceiace este regretabil pentru cineva care se proclama (în 
1923) în favoarea social-democraţiei, 

Zamfir Arbure si C. Stere nu sau asimilat în atmosfera 
politică si socială infamă din Romînia. li bănuești, sărmani 
albatrosi, pAsind printre galinacee, — P. D. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


M. Sadoveanu, Nunta Domniței Ru 
„Cartea, Romîneasci” 1999. j xanda. Roman. Ed, 


Că d. Sadoveanu se indreaptă de cităva vreme că 
I î I 4 i sā tre ro- 
man istoric, inodindu-și maturitatea cu primii săi paşi în 
teratură, este un lucru care se pare firesc aceluia care s'a 
pătruns de esența artei marelui nostru prozator. DI Sado- 
veanu este moldovean și ca atare un „contemplativ pentru 
care viaţa este o realitate nu in prezența ei imediată, ci în 
sensul ei de devenire, Pentru Iașul acela pierdut în colburi 
Dita © raportul timpului este un fenomen de pseudo- 
ne su ctească asemănător cu letargia aparentă a sopîr- 
pari; cono 3 ate în crăpăturu fumegindă de soare a zidului, ce 
gini orz pello-volupiete şi observaţie. Golia cu zidurile 
rr aere urul scurt al Bisericii Sfintului Sava, bro- 
Tatra ară a ig I Sfetitelor, piramida cu lei din Copou 
fi Sararta, Păcurarii si Ri Galbenă pe ' 
apaa se revarsă in casuteTe din rl sile ing a 
curi miro pardale desnio deep par uitate de ven- 
r gi $ 5 i 
sub lavă si apili. Un simţ al deşertăeiunii de pesta pio 
vnvianà creste ca tufele sărace în sufletul iesanului si 
uinele lui V olney sau Ginestra lui G, Leopardi sint acolo 
tema obişnuită a vieţii diurne. Deşărtăciumea biblică a lui 
Solomon sau a Eclesiastului, vanitas vanitatum, romantismul 
nasi iară an memento mori, dubnirea lespezilor sì ierburi- 
pali beer bis e a își găsesc în tăcerea iesanà cea mai 


In Psalmii lui Dosoftei 


La apa Vavilonului 
Acolo sezum și plinsem, 


T RETN VIAŢA ROMINEASCA 


în cronica lui Miron Costin, cu acel simţ de rotaţie al lumii 
în istoricismul lui Eminescu si proza d-lui Sadoveanu, curge 
aceiaşi apă a zAdirniciei cu izbucniri de eroism anacronic si 
jale de trecut şi mărire apusă, ce se strecoară apoi în canale 
subțiri în poezia uritului a d-lui Codreanu, a scrinurilor de- 
funete sé tristetelor provinciale In Demostene Botez, Otilia 
Cazimir şi chiar Topirceanu. 

Romanele d-lui M. Sodveanu sint epice numai intrucit se 
informează din istorie, dar sensul lor este contemplativ prin 
urmare liric, desi lirismul] nu este dus; pină acolo încît să 
inăbuşe datele obicetive, Prin această lature, scriitorul 
este — cum am avut prilejul să mai scriu — un croni- 
car, pentru care faptele conţin în sine un simbure moral si 
în el un vierme de zădărnicie, Mai mult decit amănuntul do- 
cumentar cl a luat pana vechilor pisari si a căutat să rea- 
ducă vremurile prân vraja frazei arhaice, dacă arhaic se 
poate numi ceva intro provincie si cultură veşnic inactuală 
gi transcendentà, 

Măestria cu care d, Sadoveanu aşterne letopisetul ulti- 
milor ani de domnie mi lui Vasile Lupu, cu vestita căsăàto- 
rie a Ruxandei după Timuș Hmielnizki este asa de desăvir- 
sità, încit fără nici o umbri de contrafacere, paginile sale 
se pol aseza în ordine cronologică după cronicele Costineş- 
tilor si a lui Neculce, Iată în ce cuvinte sobre si cu aparența 
atît de mñestritā de meșteșug ne este Infàtisat mirele căză- 
cresc. 

„Ourtenii, ploconindu-e cuviineios, au poftit pe domi- 
nul mire să se aşeze in jil}. El sa uitat întisu împrejur si pe 
după speteaza jiltului. L-am împresurat boieri mai tineri gi 
i-au spus vorbe de prietenie. El a stat, privindu-si degetele 
şi fără să răspundă. Erau de faţă şi unii din coconii Canta- 
cuzinilor si Sturzestilor si au îndrăznit a-l întreba dacă nu 

fteste cumva să se ducă la feredeul turcesc al Mariei Sale. 
orgu Cantecuzen, feciorul lui Toma, a cutezat chiar să n- 
dinoge că asa obisnarese mirii la Moldova. Dacă ar fi intins 
un deget, ar fi putut să-i scrie numele pe obraz, asa era de 
aburit de colbul drumului. Dar Timotei mi sa elintit, nici 
şi-a mișcat buzele. Sucindu-se în jilt. s'a întors cu umărul 
câtre boieri, a tras din cingătoare un Junghiu subțire cu plă- 
sele de fildeș si a găsit de cuviință să-și taie şi să lepede 
arourile negre dela unghii”, 

Afita ne ingidufm să spunem aci despre frumosul ro- 
man al d-lui Mihail Sadoveanu, după ce în altă parte (Ade- 
verul Literar) ne-am ocupat mai de aproape cu conținutul 
său. 

G. Călinescu 


RECENZII 369 
— RECENZII 300 


—— 


Prot. Emil Severin, Petrolul. Studiu fizi imi 5 
logic, technologic şi sie ada fizie, chimic, geo 


Cartea aceasta, apărută recent, a trecut aproape neob- 
rit ee chiar es ico de specialitate. Şi merită mei multă 

ie, cuci este printre ce intii ari i 
pei pl p cele dintii lueràri romînesti de 

E o sinteză vastă a chestiunii *trolului, privită din toate 
punctele de vedere şi căutind să paie ne subieciul prin cen 
tributia specialistilor indicati. Aceustă operaţie de colaborare 
apropie lucrarea romineascà de sistemul nemţesc, dovedit 
asa de fecund pentru ştiinţă. ` 

Fără îndoială, cartea va folosi, în primul rind, studenji- 
lor, căci se ştie că, în genere, literatura technică e — aproupe 
exclusiv — engleză și germană, limbi necunoscute în majo- 
ritatea cazurilor, de studentimea noastră. Ea va ajuta la im- 
bogăţirea cunoștințelor lor şi la proectàri şi lucrări de labo- 
rator, căci majoritatea capitolelor sint pur technice si contin 
tabele si metode de calcul precise. Așa sint studiul asupra 
fora jului, datorat d-lui prof. ing. Th, Ficşinescu şi cel asupra 
prelucrării petrolului, scris de d-l ing. St. Dobrescu. 

Studiul d-lui Fiesinescu este cu deosebire interesant, căci 

conține cele mai noui metode de sondaj și exploatare. 

Partea strict ză cole şi conducerea lucrării constituie 
opera personală a d-lui prof. Severin. E elaborarea unei 
munci modeste si fără sbirniitoare, de zeci de ani, în labo- 
ratoare, Capitolele, care tratează originea petrolului, compo- 
zifia lui chimică, prepararea sintetică şi, mai cu samă, stu- 
diul complet al petrolului rominese sint de o mare valoare 
ştiinţifică şi didactică. Ele constituie o sinteză a cercetări- 
lor şi rezultatelor, obținute de ştiinţa universală şi accentu- 
iază contribuția ştiinţei rominești, in care partea d-lui Se- 
verin nu e cea mai putin importantă. 

Din bibliografia bogată, care însoţeşte majoritatea ca- 
pitolelor, se poate vedea munca, plină de răbdare și de se- 
riozitate a autorului. Numai pentru Studiul petrolului romi- 
nese s au consultat 25 de lucrări în toate limbile. printre care 
descrieri ale călătorilor străini, jurnale de campanie ale ge- 
neralilor ruși gi austriaci, istorii politico.sociale ale rincipa- 
telor ŞI tratate de geografie, în cap cu Descriptio Moldaviae 
a lui Cantemir. 

Mai trebuie să relevim capitolul V, care conține - 
diul d-lui prof, Voitesti asupra zăcămintelor de Sacra pin 
tributiile d-lor ing. T. Dobrescu (Gaze si gazolină), Cristian 
Leu (o metodă de rafinare şi presajul uleiurilor), ing. Sta- 
matopol (fabricarea parafinei), ing. M. N. Constantinescu 
(petrolul si economia naţională) si dr. V, Viespescu (consi 
deratii economice asupra petrolului), i 


24 


370 | VIAŢA ROMINEASCA 


Acest din urmă capitol, datorat d-lui dr. Viespescu con- 
“ţine un istorie succint al producfiunii petrolifere mondiale 
şi o dare de samă asupra politicii petrolului în principalele 
țări producătoare. Pentrucă această chestiune prezintă inte- 
res chiar pentru marele publie, ar fi poate bine ca autorul 
desvoltindu-si studiul său, să-l publice într'o broșură sepa- 
rată, care să poată intra si pe mina nespecialigtilor. 
Lucrarea d-lui Severin învederează două lucruri: pro- 
gresele uriașe înfăptuite în industria petrolului de techni- 
cienii nostri şi munca rodnică gi desinteresatà a multora din- 
tre profesorii nostri puntru avansarea științei rominesti. E 
bine să se ție în samă asta, mai ales acum, cind s'au adus, cu 
ocazia discuţiei reformei învățămintului superior, multe 
atacuri nedrepte la adresa universitarilor romini . 
Realizarea grafică a cărții este ireproşabilă. Și în direc- 
tia asta, se ridică la nivelul operilor străine, CA 


ate 


n Paul Valéry, Regards sur le monde actuel. Paris, Ed. 
tock. 

D. Paul Valéry este un om uimitor. Universalitatea inteli- 
genjei sale, aplicatà la raporturile de idei, îi permite sà trea- 
că dela poczie la dans, dela arhitectură la artele plastice, 
dela literatură la politică cu aceiași facilitate de spirit în 
atitea domenii. Si în toate sa aplicat cu atenţie, cu forță şi 
noroc, fiindcă a excelat pe de rind. Faptul dovedeşte liber- 
latea şi ordinea gindirii sale, însă gi activitatea creiatoare a 
nespecinlistului lucid în mijlocul tuturor preocupărilor si 
problemelor, 

Aptitudinea d-lui Paul Valery de a sezisa foate aspectele 
ii îngăduie să expună si soluţiile convenabile; aceasta rezultă 
viguros şi intro lumină excepțională din noua sa lucrare: 
Regards sur le monde actuel, o carte despre politică si soar- 
ta civilizației moderne. Notări asupra grandoarei şi decaden. 
ei Europei, asupra istoriei, politicii partidelor, reflexii asu- 
pra Franţei, Parisului, Orientului şi Occidentului, asupra 
progresului, epocii dinainte şi după război — toate reflectea- 
ză subiecte privite cu mare îngrijorare de lumea actuală, în- 
cotro o ia civilizaţia si cu ca destinele omenirii, 

Cu fiecare din scurtele esseuri se precizează o ideie po- 
litică şi. treptat, se clarifică noţiunile ce am primit despre 
lume, ori pe cari ni le-am format ca toată lumea si de care 
ne servim în judecarea grupurilor omeneşti, relatiunilor re- 
ciproce dintre ele si tricţiunilor mutuale, Atitudinea de ama- 
tora d-lui Valéry în aceastà materie îi dă calitatea de a pre- 
ciza lucrurile foarte obiectiv. „Nu ne gindim — spune d-sa 
— decit din intimplare la circumstanţele permanente ale 


SVE monete si nu le TARSA decit in momentul cind se 


„O izbitură ce ne atinge dintro direcţie neprevizutà ne 
dă, brusc, senzaţia nouă a corpului; nu stam nicidecum ce 
eram, şi iată că această senzaţie brutală ne face ca îusig 
sensibili, printr'un efect secundar, unei grandori şi unei fi- 
guri neaşteptate a domeniului viu. O atingere indirectă din 
Extremul-Orient şi cutare impresionare directă din Antile 
m'au făcut să percep confuz existența unui lucru ce poate 
fi atins şi zărumeinat de unele evenimente. M'am trezit „sen- 
sibilizat” de conjuncturile cari afectează un fel de ideie vir- 
tuală a Europei, pe care nu ştiam că o port în mine pinà a- 
tunci”, Pasagiul acesta ilustrează si scriitorul, si metoda, şi 
subiectul 

Ideia profundă a dlui Valéry este că azi omenirea a re. 
cunoseut intreg pàmintul, devenit astfel domeniul său; ia 
măsurat părțile componente, i-a aflat legile de mișcare, i-a 
descoperit şi exploatat bogăţiile, Precizia şi claritatea ştiinţei, 
intinderea şi tăria puterii au crescut la maximum — deci 
„bremea lumii finite a început”, şi, după perioada de pros- 
pectiune, am intrat în aceia de relatiuni, Pină acum, politica 
a speculat asupra izolării evenimentelor; de acum acțiunea 
ei va avea să conteze cu complexitatea contactului și rapor- 
turile tuturor evenimentelor universului. „O solidaritate cu 
totul nouă, excesivă şi instantanee între regiuni şi eveni- 
mente este urmarea foarte sensibilă a acestui mare fenomen”, 

Europa şi-a fundat măreţia pe descoperirea legilor si me- 
todelor cari au îngăduit europenilor să cunoască si sà posca- 
dă pamintul. Impotriva politicii, Europa a desvoltat ex 
trèm libertatea spiritului, a combinat pasiunea de a înţelege 
cu voința de stăpinire; a inventat curiozitatea precisă si ac- 
livă, a creiat un capital de legi şi procedee puternice. Politi- 
ca ci, to a rămas aceiaşi, primitivă, dar cu arme mai rè- 
dutabile si barbare. 

Europa a fundat ştiinţa, iar stiiinta a transformat viața 
si a multiplicat puterea celor ce o posedau. Prin firea ei, 
ştiinţa este esențialmente transmisibilà; ea se rezolvă nece- 
sar în metode si rețete universale; mijloacele pe cari le dă 
unora oricine le poate dobindi. Astfel, inegalitatea artificială 
a forţeior, pe care se Intemeia de trei veacuri dominația eu- 
ropeană, tinde să dispară repede. Politica europeană locală, 
nedind putinţa unei politici europene universalizate, a con- 
dus pe europenii în concurență să exporte procedeele si in- 
strumentele cari făceau Europa să fie suverana lumii. 

„Precum difuziunea culturii — exemplifică d. Valéry — 
intrun popor face imposibilă conversiunea la caste, si după 
cum posibilităţile de îmbogăţire rapidă pentru oricine pim 
comerț si industrie au făcut iluzorie si caducă orice ierarhie 


ee ad FATA LA SSL AIA 


socială stabilă, tot așa se va întimpla si cu inegali tea fun- ` 


dată pe puterea tehnică. Nu va fi nimic mai idiot în istorie 
decit concurența europeană în materie de politică şi econo- 
mie, în comparaţie gi confruntare cu unitatea şi alianţa eu- 
ropeană în materie de ştiinţă, In vreme ce capetele cele mai 
strălucite ale Europei construiau un capital imens de ştiinţă 
utilizubilă, tradiția naivă a politicii isterice de upucare si 
inșelare se continuă, și acest spirit de mici-europeni predă, 
printr'un soi de trădare, metodele si instrumentele de putere 
chiar celor pe cari înțelegea să-i domine. Lupta pentru con- 
cesiuni ori pentru imprumuturi, pentru a introduce masini 
sau tehnicieni, pentru a creia şcoli sau arsenale, va atrage 
fatal întoarcerea Europei pe al doilea plai, indicat de di- 
mensiunile ei şi din care o împinsese tensiunea şi schimbu- 
rile interne ale spiritului său”, 

Pe scurt „Europa aspiră vizibil să fie guvernată de o co- 
misie americană, ‘l’oatà politica ei se îndreaptă intr'acolo”, 

Europa n'a avut politica gindirii sale — formulează la- 
conic d. Valéry. 

Deșteptarea Asiei, elanul şi progresul revărsător al A- 
mericii justifică sumbrul pronostic de apunere a supremației 
europene. 

E o cehstiune dacă nu se poate stivili curentul acesta 
quasi-fatal. Din examinarea, ce o face autorul, a aspectelor 
Franţei, avem punctul său de vedere asupra marii întrebări. 
Europa are ştiinţa şi conştiinţa ei de ea; a creat ştiinţa fiind- 
că a avut conştiinţa. Or, celelalte continente au luat secre- 
tele ştiinţei, le-au aplicat la progresele industriilor si puterii, 
dar sufletul şi spiritul au rămas pe loc, Ştiinţa lor e tehnică; 
ei sint sclavii tehnicei; mecanica i-a deshumanizat şi le dis- 
truge spiritul. Aici e scăparea Europei, 

In atari schematice notāri, d. Paul Valery, poetul, face 
un teribil rechizitoriu politicii tradiţionaliste a Europei, de 
izolare, şi dă o splendidă lecţie de politică, „care consistă în 
determinarea raporturilor dintre un om gi massa celorlalți 
semeni pe cari nu-i cunoaşte”, 

In acelaș fel, d-sa face o analiză strălucită noțiunilor de 
istorie, naţiune, de partid politic, cu unele reflecții amare 
de adevăr, deși aparent paradoxale. 

„Priviri asupra lumii de azi” ure un jel invederat: acela 
ca Europa să nu-și piardă primatul conștiinței intelectuale : 
de aceasta depinde viitorul civilizației. Cine nu împărtășește 
vederile şi întrebarea chinuitoare a poetului? 


Victor Godeanu 
** & 


RECENZII — 373 


Vicki Baum, Lac-aux Dames, Ed. Stock, Paris. 


Vicki Baum, scriitoare germană, nu are deloc aerul să 
fie un romancier de maniera lui Heinrich Mann sau a lui 
Wassermann. Graţia ei, intii specific femininà si apoi cu in- 
rudiri frantuzesti, nu rà, printre paginile în care ea 
a cheltuit-o, atmosfera sumbră a unui roman nemjese, 

Grand-Hotel, primul ei roman apărut în franjuzeste, e 
atit de viu, atit de degajat optimist, cu o temă uşoară, aproa- 
pe puerilà, incit te miri, poate mai putin că Vicki Baum e 
născută în Austria, dar mai mult că € socotită scriitoare u 
Germaniei contemporane. 

lată acest Lac-aus-Dames. Dintr'odată, subtitlul pe care-l 
punc autoarea, desemnează maniera ei: roman gui d'amour 
et de disette. 

Hell, eroul simpatic al romanului, băiat frumos si fără 
ban în pungă, trebue să petreacă, în sezonul băilor, la o sta- 
țiune termală. Cum o să petreacă, cum o să iubească, cum va 
fi iubit (şi încă mult) şi cum o să iusă la socoteală cu toate 
acestea — iată tema lui Lac-aur-Dames. 

Desigur, Grand-Hotel nu trăda aceuslă destindere spiri- 
tuală, Era mai multă gravitate în acțiune, 

Cu toate aceste, Lac-aur-Dames nu desminte ascutimea 
inteligentii scriitoarei Vicki Baum, nici puterea de pătrun- 
dere a psihologiei personajelor înfățișate, Acest tinàr Hell 
este atit de natural, de vivace, cu duiosii interioare, abia lā- 
sate libere la lumina zilei, încât simți viața lui pulsind de 
realitate, 

Dar noul roman apărut în franțuzeşte are virtutea rară 
a unui stil limpede, uşor înflorit, în care descoperi arta femi- 
nină a povestirii, 

LS. 


Revista Revistelor 


Drama literaturii burgheze 


Un inventar al literaturii bur- 
gheze propriu zise ar arăta lesne 
că această clasă, care stăpineşte 
politiceste de 150 uni, nu posedă 
azi, In materie de literatură, de- 
cit romanul curent, pentru marele 
public, comedia teatrală şi scena- 
riul de film. Tot ce trece de aceste 
puneri iese din cadrul concepţiei 

urgheze, fiind născut din inspi- 
ratin celorlalte clase, 

Clasa a treia n'a reuşit să inspire 
o literatură, cum sa intimplat cu 
monarchia şi biserica, Ea a sus- 
ținut materialmente pe scriitor, 
cind producea lucruri frumoase, 
fără si se intereseze decit de fap- 
tul, dacă opera sa n'o amenință 
în securitatea ci politică, In acest 
din urmă caz, inlervenia cu seve- 
ritate, prin legile pe care societa 
tea ei si le crease. Asa l-a con- 
damnat pe Flaubert, pe Baude- 
Jaire, pe Wilde si chiar pe Dic- 
kens. 

Deaceia, s'a putut constata fe- 
nomenul curios al unor scriitori 
burgheii, atraşi spre proletariat 
(Zola, France, Rolland, Shaw), 
răsboindu-se cu intelectualii celeri. 
cali gi monaerchisti — tot bur- 
mheji : Barrès, Péguy, Bourget, 
Maurras, Daudet, 

Existența unui scriitor tipic 
burghez, cum e Thomas Mant, e 
un udevârat fenomen, 

Toată tragedia acestei incapaci- 
țăți pentru creația literară se poate 


vedea, mai clar, în operele n dol 
reprezentanți caracteristici ai pro- 
ducției literare burgheze: Ibsen si 
Sinclair Lewis, 

Deşi construește cu elemente u- 
niversal omeneşti, Ibsen îşi alege 
totuşi eroii din lumea clasei sale, 
care respiră, denltminreri, în toa- 
tă ambianța operei marelui dra- 
matura. 

Faptul că el s'a ridicat cu vio- 
lenti în contra tirgoveţilor si lea 
comblitut cu ură ideologia, morala 
si minciunile convenționale, con- 
stitule un simbol al situației tra- 
Rice a acestei clase. Căci, pe cind 
dramaturgii monarhic! îşi ate 
rentau eroii, uriasi, pînă "n clipa 
căderii, pe cind poeţii țărănimii 
cintau farmecul, noblețea si pito- 
rescul popular, Ibsen, dramaturgul 
burghez, nu face decit să denunțe 
egoismul, mineiuna, ipocrizia, prè- 
indecățile şi grozava singurătate a 
indivizilor mari ni clasei sale. 
Drama loi tipică este „Un duşman 
nl poporului”: deoparte, massa mi- 
cli burgbozii —— „la racailie” cum 
spune Con rr — de cealaltă par- 
te, omul solitar, „dusmanul poporti- 
lui". Burgherul, izolat în sinul eln- 
sei sale si consolindu-se en gin- 
dul că singurătatea da forța, a- 
resta este eroul tragic, produs de 
societatea burgheză. 

„Un dusman al poporului” este 
tragedia tipică n unei lumi inca- 
pabile de a sfirima cadrele strim- 
te, în care sa închis, de agi n- 
precia gi inspira eroii si artiștii, 


pe cari fi îndeamnă la solitadine 
său dezertare, din cauza meschi- 
năriei, a miopiei, a snobismului și 
a lipsei sale de gust 

Sinclair Lewis a reuşit să ne 
dea în tipul — care nu e, cum s'a 
afirmat, american, ci universal 

ez — al lui Babbit — toată 
micimea care stă la baza propor- 
țiilor gigantice ale vieţii din Lu- 
meu nous, cu tendința de banali- 
zare a fiecărei idei mari, cu atmo- 
sfera innabusitoure n vieţii de fa- 
milie, cu indivizi ce se îmbracă, 
gindesc gi trăese standard, incapa- 
bili să-şi volorifice individunlita- 
tea gi libertatea, 

Cu tot succesul de librărie, ope- 
ra lui Sinclair Lewis a suferit, în 
America, un grozav leşec moral. 
Căci tocmai într'asta stă tragedia 
literaturii burgheze. Clasa aceasta 
nu tolerează profeţii, avocaţii, e 
roii şi nici arta, căreia ea Insisi 
ii serveşte de model. Clasă emina- 
mente servili, ea venerează, din 
admirație, produsele claselor su- 
pericare si, din frică, pe ale celor 
în devenire, 

Denceia burghezia n'a putut pro- 
duce un ideal spiritual compara- 
bil cu cel al monarchici, de atita 
vreme înlăturată de la pulere, san 
cu cel al proletariatului, a cărui 
supremație e «de domeniul miitoru- 


` (Bela Zsolt, Magyar Hirlap) 
. 


Criza spirituali a vremii noastre 


Combătind părerea generală că 
răsboiul ar fi punctul de plecare 
al unei faze noui în istoria omeni- 
rii, Antonio Broers pune în „(Ge 
rarchia” toată oaia crizei spi- 
rituale a epocii, 

Faptul că risboîul a provocat o 
nouă ordine economici, urmată de 
o crizà financiară fără precedent, 
şi a transformat raporturile socia» 
le şi politice ale naţiunilor şi sta- 
telor nu constitue un argument de- 
cisiv. Cu atit mal mult cu cit râs 
balul nici nu este cauza haosului 
politico-social actual, ci este el in- 
suşi efectul unui proces istoric de 
lungă gestație. Geneza crizei ac- 


PP PE m 


E) REVISTA REVISTELOR ms 


tusle trebuie căutată în progresul 
civilizației mecanice, născută Inch 
dely începutul secolului XIX, A- 
ceasta a transformat radical înseși 
bazele pe care se rezima edificiul 
culturii noastre, Vaporii, electrici- 
tatea, petrolul, ştiinţele aplicate 
la industrie di în viața practică au 
progresat atit de rapid, incit pro- 
cesul de transformare poli al 
sociali n'a putul să-i ie pasul. 
Lipsa de evordonare Între aceste 
două procese transformative a 
produs desecbilibrul, Răsboiul a 
fast o simplă cauză acceleratoare. 

Naşterea socialismului e un in 
diciu sigur al acestui desechilibru 
intre ordinea economică si cea 
socială în Europa si, deci, in lu 
mea întreagă continentul nos 
tru fiind de 25 secole centrul pro- 
motor al civitizației universale, un 
Atlas care conduce lumea, de cind 
a infrint puterea Arabilor, singu- 
mil popor asiatic ce-i disputalse, un 
timp, întiietatea. Astăzi, întreaga 
Asie, cu poponre imense, cum sint 
cel indian si chinez, e străbătută 
de freamălul revoluției, Această 
mişcare asiatică e o probă conelu- 
denti a caracterului imielectuni al 
vrizei moasire. 

Pentru a înțelege mai bine spi- 
ritul mişcării din Asia, trebue să 
subliniem că ea è produsă de in- 
fluenta certă a bolsevismualni ru 
sese, 

Or, caracteristica importuntă a 
sociatismului rationalist si mate- 
rintist este aceea de a fl unit în o 
furmuli egalitari san comunisti o 
conceptie intelectuali de dirimare 
a valorilor spirituule, ce consti- 
tuiau forța esentinlà n regimului 
aristocratie si burgher. Prima in- 
cercare de acest fel a fost acela 
de n distruge în conștiința indivi- 
zilor credința în Dumnezeu, in ne- 
ceea ea sufletului si în liberul ar- 


Această concepție intelectuală, 
care este una din idele cardinale 
ale regimului bolșevic şişi trage 
originea din filosofia materimlistă 
a lui Buchner si Haeckel, a fost 
importată, odată cu elementele 
progresului mecanic, în Asia, unde 
formulele elementare ale comumis- 


Meri Si _VIATA ROMINEASCA 


mului s'au adaptat uşor cu simplis- 
mul masselor fatatiste, Tocmai în 
Continentul, unde separatismele 
religioase erou mai fanatice, ideia 
comunistă — adaptată perfect au- 
tomatismului civilizaţiei mecanice 
gi fundată tot odată pe negarea 
transcendenfei şi pe privilegiul 


masselor — ameninţă sà devie e- 
lementul unificator at Asiel cuntra 
Europei. 


Pare curios procesul istorie, ca- 
re n făcut ca ideia creştină, născu- 
tā în Orient, să Infloreascà în Oc- 
cident, pe cînd ideia materinlistă, 
formulată în Occident si fecunda- 
tă de științele aplicate, n cistigat 
mal ales Orientul, 

Orizontul secolului nostra este 
întunecat de fantoma acestei noul 
rivalități între Asia si Europa. 
Continentul nostru poate va repe- 
ta spectacolul  republicelor gre- 
cesti, roase de discordie gi desti- 
nate să cadi sub puterea unifica- 
toare a Romei, Deaceia, problema 
fundamentală pentru salvarea Eu- 
ropei este reconstituirea ei spiri- 
tuali. Aceasta se va putea face 
printr'o formulă, care să concilieze 
transcendenta religioasă, necesară 
unei civilizații durabile, cu civili 
zația mecanică, devenită netnlita- 
rabilă 


Din unitatea religloasă, cnordo- 
natà și fundat& pe știință, va ieşi 
formula politică si socială salva 
toa 


re. 
Orice altă orientare siu program 
vor agrava criza si vor duce la 
pierderea ireparibili a Europei, 


(Antonio Bruers, Gerarehla) 
. 


Un călător englra in Rusia 


incă unul, În urma atitora, şi 
care deserie cu obiectivitate engle- 
zească celare a văzul sun i se pare 
demn de relatat, 

Caracterul pasiv al Rusilor, care 
i se pare călătorului nostru trăsă- 
tura fundamentală è acestui popor, 
face să se simtă totdeauna nevoia 
unui conducător puternic. 

Petru cel Mare a fost precurso- 
rul lui Lenin în a conduce, numni 
prin voința lui, Rusia spre indu- 
strializare. 


Sa! rx 


Saltul, realizat de Potru în ci- 
vilizarea poporului, a fost repe- 
tat uzi de getii revoluției. 

Jurnalele au azi tiraje de milioa- 
ne, şi sint cetite de milioane de 
indivizi, căci analfabetismul, care, 
inainte de risboiu, atingea 67 la 
sută din populație, constituie 
astăzi o minoritate  neinsemnată, 
Instrucţiunea se răspindeşte rapid 
prin numeroase şcoli technice gi 
de cultură generala, 

Oraşele capătă un aspect mo- 
dern, fiind înzestrate cu canali- 
zare, tramvul şi lumină electrică, 
Radiofonia şi cinematograful in- 
floresce pretutindeni, 

Dar marea forţă de modernizare, 
intro tari cu energia a 160 mi- 
Hoane de indivizi si cu resursele 
economice ale unei sesimi din su- 
prafata terestră, este industrintiza- 
res. Pentru executarea faimosului 
plan quinquenal se lucrează cu 
un entusiasm de nedescris, Toate 
națiunile Rusiei sint mobilizate 
pentru realizarea lui. Dar — cecnce 
e mai interesant de semnalat — 
este energia, cu care un popor În- 
treg se lipseşte de produsele prin- 
cipale, pentru a realiza economiile 
necesare. 

Căci acolo totul e împărțit în 
ratil, până si laptele, asa de nece- 
sar pentru copii. Alimentele de 
lux: sardele, fructe conservate sau 
orientale, cafeaua, biscuitil, cacao 
lipsesc aproape cu desivinsire, Mai 
mult, suferă copiii; deaceia, în ti- 
nuturile îndepărtate de centrele 
mari, unde creşterea lor nu poate 
fi supraveghiatà, mortalitatea lor 
e destul de mare, 

Chiar biletele de fentru si cine- 
matograf sînt rafionate, Din cauza 
asta, lucrătorii — mai cu samă, 
tineretul — fsi petrec vremea li- 
beră, cu plimbări în aer liber gi 
cu sporturi. Totuşi, alcoolismul se 
mentine, vodka obtinîindu-se lesne. 
Pe străzile oraşului mare, se pot 
întilni destui betivi, Pentru Rusul 
revoluției, ca si pentru cel al ab- 
solutisrnului, beţia reprezintă Incă 
o recreare În monotonia vieții, 

Un alt mijloc de salvare din a- 
ceastă monotonie este planul quin- 
quenal. Luetitorii conștienți cau- 


REVISTA REVISTELOR In 
28 a S UM 


| tà, în vremea liberă, să pătrundă 


tainele muncii lor şi să se instru- 
luscă, pentru ca, mărindu-li-se în- 
deminarea technică, să poată slu- 
ji mai bine pentru realizarea ine 
dustrializării rapide, Alţii îşi con- 
sacră „loisir”-ul partidului comu- 
mist. Căci membrilor acestui par- 
tid li se cere un surplus de muncă 
şi sacrificii băneşti. Partidul luptă 
pentru uuto-educure, pentru creg- 
terea eficacitàtii technice, pentru 
studiul problemelor sociale şi po- 
litice si, mai ales, pentru organi- 
zatca Uneretului, 

Avortul se practică in mod le- 
g Anul trecut, numărul naşteri- 
lor a fost egal cu cel al avorturilor. 
Ca rezultat, o tendință ca familia 
să rămiie la cel mult doi copii. 
Asta va adme o scădere n popu- 
latici, inevitabili dacă nu se o- 
preste această mișcare, 

concluzie, nu se poate preve- 
dea cit timp va stăpâni in Rusin 
ortodoxia mixtă, Un lucru e sigur: 
ea tinde să devie una din cele mal 
mari puteri industriale ale lumii. 

(L. Haden Guest, Nineteenth 
Centary and After). 


Problema Africei 


„Mişcarea gandhistà în India, u- 
riasele frămintări din interiorul 
Chinei şi recentul conflict chino- 
japonez, care a produs atitea nopți 
de insomnie diplomației anglo-a- 
mericane, su atras atenția tuturor 
asupra problemei asiatice şi au 
dovedit interesele imense, care lea- 
gh organizația capitalistă de aglo- 
meraţia noroadelor de pe conti- 
nentul vecin. 

torii capitalismului, convinşi 
că deșteptarea națională a Asisti- 
cilor este cauza fundamentală n 
crizei actuale, găsesc că singurul 
leac pentru salvarea «economiei 
burgheze — sau, cel putin, pentru 
prelungirea existenței ei — ar sta 
în păstraren cu orice preț a acestor 
piețe coloniale. 

In timp te toate privirile «Int 
atintite Intr'acolo, se uită, pe ne- 
drept, importanța pe care ar pu- 
lea căpăta continentul african în 
indreptarea situației de azi, 


Cel dintilu, care pune problema 
in toutà amploarea ei, este savan- 
tul englez Julian Huxley, 

Intr'adevàr, Africa e un conti- 
nent cu b i imense, in majori- 
taie neexploa Pe lingă enor- 
mele avuţii minerale, resursele el 
in vegetale sint nelimitate. Alco- 
ülul, produs vegetal, ar putea in- 
locui sursele actuale de energie : 
petrolul si cărbunele, ale căror zñ- 
câminte sint aproape complect se- 
Cătuite, la noi. 

Pe teritoriul acestui continent 
tràeste o rasă viguroasă, capabilă 
de muncă şi producţie, după cum 
a dovedit-o cu prisosintà în Ame- 
rica. E drept că această rasi e, 
deocamdată, pe o treaptă de civi- 
lizaţie foarte joasă. Nu numal 
scrisul îl e necunoscut. Chiar for- 
mele elementare ale muncii orga- 
nizate lipsesc, Plugul, roata, piatra 
cioplită sint necunoscute, 

In ultima jumătate de veac Insă, 
civilizația Albilor a exercitat o in- 
Daca) binefăcitoare asupra aces- 
tor ținuturi bogate şi primitive. 
Drumul de fier, şcolile, spitalele, 
serviciile papais i automobilisti- 
ce, stațiunile de misionari au creat 
un contact permanent între ideile 
Albilor si triborile mai importan- 
te. Adaptubilitutea acestor neamuri 
este cu atit mai rapidă, cu cit por- 
nesc dela un nivel cultural asa de 
jos si sint cu totul lipsite de tra- 
ditle. 

Acestea constituie elemente fa- 
vorabile de nonm-reristență. 

Avindu-se In vedere tocmai a- 
ceastà putință de adaptabilitate si, 
deci, de atragere n energiilor né- 
gre spre industrializare, se poate 
spune ci, pentru Africa, nu s'a fã- 
cut pini szi destul. Dezinteresarea 
asta,  inexplicabilă economiceste, 
se ilatoreste neputinței de aclima- 
tizare a Fnropenilor gi unei pre- 
judeciti de culoare, pe deoparte, 
şi, pe de alta, miopiei statelor, 
care si-au împărțit Africa, fără 
43-41 fi putut trasa o atitudine co- 
mună politică, Fiecare stăpinitor 
a adoptat idei diferite asupra 
functiunii Albilor si Negrilor în 
economia africani. Asa, de pildă, 
Franța duce o politică netă de ssi- 


ci 


milare, Urmind politica orgolioasă 
a Romei imperiale, ea acordà 
dreptul de cetățenie franceză, in- 
diferent de culoare si rusă. Misca- 
rea trupelor africane dealungul 
imperiului colonial francez şi pe 
toate chile Metropolel, participarea 
deputaţilor negri lu şedinţele par- 
lamentuluî gi sfortàrile uriaşe ce 
se depun pentru ugurarea comuni- 
catiilor între Franja si Colonii, de- 
notă tendința de a se da imperiu- 
lui fruncez un caracter de conti- 
nuitate. 

„Marea Britanie se mărginește 
să-şi administreze cit mai bine 
provinciile, udopiind oportunis- 
mul ca politică generală si exploa- 
tarea Negrilor prin Albi ca nor- 
mă economici, 

In regiunile belgiene, Italiene şi 
spaniole, se constată un amestec 
curios de administralie a società- 
tilor cu capital privat si de con- 
trol al Statului, Coloniile portu- 
gheze sint cedate unor companii 
privileginte, care împiedică pro- 
gresni 

Acest bros în politica economi 
vi a Africel va duce, fâră indola- 
li, la o trezire a conștiinței natio- 
nale. Existenţa unor atitudini asa 
de deosebite în ținuturi vecine a 
dat naştere — se constată de pe t- 
cum — ideii de unitate africană. 

Continuînd aceiași centrifugali 
inte, vom asista curînd la ciocni- 
rea spiritului ratlonalist cu intere- 
sele puterilor coloniale, Ceeace va 
face ca, în loe să se atragă o massi 
imensă de consumatori în sistemul 
nostru de schimb, să se plardă o 


sursă inepuizabilă de materii 
prime, 
De nici se vede că, după ce a 


scăpat din mini Asia și a pierdut 
răsbolul in Pacific, eapieliaioni 
european îşi joacă ultima carte în 
Africa, De forma, pe care va dao 
economiei in această parte y In- 
mii, depinde soarta sa. 

Dacă se va continua cu sistemul 
reni e, Dara Africa è considerată 
a un izvor de profituri ntru 
Albi si Africanul ca un fastrament 
de manca în vederea aceluiaşi scop 
se va ajunge la disolvarea vieții 
sociale de acolo si la crearea unni 


VIATA ROMINEASCA č 


proleturiat negru agricol, mal pe- 
riculos decit cel european, pentrucă 
e lipsit de tradiţie. fata acestui 
pericol, se e că tendința docto- 
Pior economisti este de-a Incura- 
ju inițiativa Africanului, făcîndu-l 
să lucreze In profit propriu, pen- 
tru a-i mări astfel puterea de cum- 
parare, 

Nu se poale şti dacă e drumul 
cel bun. O cale mult mai sigură ar 
fi aceea de a se lucra la crearea 
unei entităţi sociale și a unel vivi- 
lizatii specific africane, bazată pe 
instituțiile si practicile indigene si 
desvoltatà gradat şi metodic, 

si economia europeană 
se vor putea altoi pe această civili» 
zaje nouă, care-și va da contri- 
butia ci la progresul lumii, ereind 
forme nouă ce ne vor scoate, poa- 
te, din marasmul zilei de azi. 


(Julian Huxley, Fortnightly Re- 
view), 
Li 


Omagiu lui Goethe 


Goethe cîntă ca şi cum ar igno- 
ra tonte resursele artei și toate 
contrapunctele cugetării. Are mai 
mult decât oricine virtutea de s 
uita, care ulcătuește fondul adevi- 
ratului poet sì fără îndoială al ori- 
cărei creatiuni artistice. 

Ce splendidă minune: poetul a- 
devăral uită, creând, cultura care) 
hrăneşte şi-l face să creeze, Poten- 
aln) său de viaţă îi îngădue aces- 
stă acțiune contrudictorie: se lasă 
în voia instinctului şi emoţiei sale; 
și, fără să ştie, fără să vrea, cultu- 
ra profundă fi învălue instinctul 
eliberat; şi oricit de ascunsă ori 
de tăcută ar fi, ca îl cAlàuzeste, 

Această minune atit de rară e 
minunea lui Goethe, 


La şaptezeci de uni, cind iubeş- 
te o fată cu cincizeci și doi de ani 
mal tinără decit el, Goethe e pro- 
fund rânit renuntind la această 
supremi Ambărbătare, 

S'ar fi putut căsători cu ca im- 
potriva părinților, în ciuda lumii, 
a contingenfelor si a moravurilor. 
D-ra de Levetzov ar fi făcut acea- 


| Pen, Lacu ro E 
è - Li 
| 
; 
4 


REVISTA REVISTELOR č — 39 


stă nebunie. Goethe nu era însă in 
stare să o facă, deşi știa că ar fi 
băut o ultimă cupă de nectar la iz- 
vonrele cele mai calde ale poeziei, 
Poetul are atita nevoe de tine- 
reti! Mai ales în umbra sbircitu- 
rilor si sub omâtul părului cirunt. 
Viaţa poetului adevărat e o via 
tä de dragoste, pe care o mărturi- 
seste ori o nicunde; el nu e nicio- 
dată sot: e totdeauna amant, Si vai 
lui dacă se sileste să nu fie! 
Andre Sparès, Nouvelle Revue 
Française, 1 Mart 1932), 


* 
Traditie și picturà modernă 
Ce ne evocă oare cuvintul feerie 


„Muzeu? 
Inainte mai presus de aminti» 
rea cutărui sau cutătui tablou se 


deşteaptă în nol viziunea  selipl- 
toare a unei materii numite pietu- 
ră, asa cum ne-au lăsat-o strămo- 
sii, meşterii de demult, o materie 
nobilă, prețioasă si de o diversita- 
te inimaginabila. 

Tot ce flateazi celace sar putea 
numi simgul.tactit al ochiului se 
oferă Inmarmuririi noastre: trans- 
purenta vitraliului, bogăția smal- 

ui, fineta portelanurilor, lustrul 

nibusit al gresiei, strălucirea mi- 
taàsurilor, distincția profundi ac- 
tifelei, somptuozitatea obiectelor 
de nur, si, mal mult decit toate n- 
cestea, o materie ciudată, nedefi- 
nità. 

Misterul e cu at mui mare cu 
cit materia aceasta, impoviratà de 
emoție, exprimă —- sub  meșteşu- 
gul pictorului — simfirea si spiri- 
tul său, dar, individualizindu-l şi 
depiisindo-!, ea rimine totuşi spe- 
cifică geniului rasei dui: in ade- 
vâr, pictura italiană, spaniolă, 
francezà, flamanda, evocă materii 
picturale deosebite, 

Răminem uimiti de atitea in- 
ventiuni, de subtilitatea procedee 
lor, de varietatea lor ; sintem pă 
trunsi mai ales de dragostea gr- 
và, răbdătoare, chibzuità, pe care 
o pun pictorii în desàvirsirea u- 
cestei malerii prodigionse, tisnità 
din inima şi din mintea lor, solie 
divină a emotiei ce-i stipineste. 


n 


Dacă evocim acum un ansamblu 
de pictură moderni", wiziunea se 
schimbă cu totul, n 

Ochiul ne este impresionat dez- 
agreabil de o materie uniformă, in- 
deobste aspri si greone, de care 
privirea noastră se izbegie ca de 
un zid. O materie crudă, goală, fà- 
ră pudoare si firà mister, etalatà 
brutal pe pînză, un soiu de mate- 
rie standardizată, aceiaşi pentru 
toate țările, nemaiexprimind nici 
rase, nici pe individ. 

Pictura cea veche şi cea moder- 
nà, evocă asa dar două materii di- 
ferite. 

Cea veche, şi aceastu nu e ope 
ra vremii, are ceva necunoscut, 
care scapă analizei: e prețioasă, 
transparentă, pe cind cea moder- 
nī e perfect cunoscută, nu e de 
cit pictură goală, asa cum lese din 
tub, săracă si opaca. 

Am putea spune despre cea din- 
til că ne creează o Iluzie de adin- 
cime, iar despre cen de-a doua ci 
e plană. 

Epoca actuală are, mai mult de- 
cit oricare alta, pasiunea cercetă- 
rii bogăției gl divorsitàtii materiel 
în toate ramurile artei decorative, 
metal, lemn, sticlă, etc.. A obținut 
rezultate admirubile, s'au înfăptuit 
opere de netăgăduită calitate, si 
totuşi epoca aceasta n'a putul ren- 
lza în pictură decit o materie in- 
gralà săracă, cea mai săracă din 
toată istoria picturii, 

Critica de avantgardà a salutat 
acest rezultat ca © victorie, întitu- 
lind sărăcia aceasta „amploarea 
materiatului”, 

Dispretul acesta afectat al mo- 
dernilor pentru toate inventiunile 
subtile ale predecesorilor dor să 
fie oare dovada unei ştiinţe nouă 
care neglijează anumite mijloace 
pentrucă a descoperit altele mai 
puternice, sau no e decit un semn 
de slăbiciune, de lipsă de cultură, 
dovada unei ignorante care vorbe- 
ste tare pentru a ne face să ne lä- 
sim inselati? 


(Jean-Ch, Duval, Mercure de 
France, 15 April 1932). 


Adevăratul Goethe 


E surprinzător el nu s'a făcut 
Niciodată deosebire între ideile lui 
Goethe despre lume (optimismul 
său spinozist, evlavia lui fata de 
natură, viziunea sa botanică des. 
pre univers, cu ideia unei dulci fa. 

ităţi cosmica) și propria lui via- 
ti, inclusiv poeziile. 

E aproape ridicol sà nu se fi In- 
leles că Goethe a fost un om care 
sa căutat vesnic pe sine. Vezi: 
Werther, Faust, Wilhelm Meis- 

F. 


La patruzeci de ani, Goethe ca- 
uti încă zădarnic, pe drumurile |. 
taliei, sà afle dacă e poet, pictor 
sau om de ştiinţă; sì nesigur a rú- 
mas pină Ja urmă. 

In Germania, un Goethe infăţi- 
şat astfel ar irita, desigur: „evan- 
aheliile” Germaniei i-au făcut un 
portret cu totul contrariu. 

Autorul lui Faust a fost necon- 


VIAȚA ROMINEASCA 


Trăia o viaţă pe dos Era un de- 
zertor eten al soartei sale intime, 

Nu trebue să uităm că, în viața 
lui, Goethe practică numeroasa 
fugi şi disparitii. Fuge de priete. 
ni, de lubite, de existența lui ca 
poet, pentru a se dărui tot Wei- 
marului, 

„Din clipa instalării sale la 
Weimar, viața lui Goethe poartă 
pecetea nemultumiri! Un minis- 
tru care nu-i ministru; un direc. 
tor de teatru care detestă teatrul. 
Si fiindcă totuşi Dumnezeu it fă- 
cuse să fie poet, 1] sileste pe acest 
poet si inspecteze minele, să re- 
cruteze soldati si săi facă un 
cal de paradă botezat „Poezie“, 


(Josè Ortega v Gasset, Die Neue 
Rundschau, 1 April 1932), 


Tabla de materie 


VOLUMULUI LXXXIX 
(Anul XXIV, Numerele 1, 2 3 gi 4) 


I. Literalturà. 


Agirbiceanu I. — Păscălierul | o 
Batez Demostene. — Cuvintele (Vergari): .. aee . 
Cotrug A. — Cint omul. — Bradul. — Intre vrere si 
tàgadà. — Farà pàrinti si urmaşi. — Dintru 
"nceput de "neeput. — Aruncă-ţi fluerul, — Im- 
potriviri (Versuri) . , . 1 831 
Han R.— In Dobrogea (Versuri) ; 
Igiroşianu I. — $i pe urmā?, . 0 `! RI 
Kipling Rudyard. — Rikki-Tikki-Tavj (Trad. de N, I, 
Minulescu lon. — Eu gi credinta men (Versuri) popă ae 
E'rotopopenitt Dragoş. — Lângă dugheana lui Adolph 
CERN e Me că a a > ar Ad 
Teodoreanu Al. O, — + Nae Vasilescu 
— Generalul ......., 


II. Studii. — Articole. — Scrisori din țară 
si din străinătate 


Bădărău A. Dan. — Intuitia bergsoniună în filosofia 

lui: Edonand Le Boy i ec i 
Botez I.—Shylock în cadrul literaturii shakespeareane 
Calinescu G. — Raluca Eminovici si copiii. . Es 
Claudian Alexandru. — Social-democratia şi eveni- 

mentele din Rusia . . . > a lente A 
Ene Ernest Dr. — Politica petrolului romînese . 
Gherea D. loan, — „Vis şi realitate" . 


5 
H 


Pi d 


Graur Al, — Note pe marginea cărţilor (Numele lunii 
e . n 


Hallunga Al. — Rationalizarea vinzării . AA 
Irimescu S. Dr. — Cincizeci de ani dela descoperirea 
bacilului tuberculozei . , . . a E 
Kirițescu Constantin. — Sport şi cultură . a A 
Lahovary N, E. — Citeva idei în jurul evoluţiei apusu- 
lui după rizboiu . . . |. 
Mancaș Mircea. — Scrisori din Paris 
— Confederatia danubiană) . 
Pillat I. — Valéry, Rilke şi poezia pus: 3 e e 
Popa I. Nicolae, — Psihologia lecturilor adolescentei 
Popescu N, Victor, — Gala Galaction — scriitorul | 
Serutator, — Însemnări politice şi altele (Dintr'un car- 
net indiscret) . . . ni Erre E S n i 


382 VIATA ROMINEASCA — 


(Briand-la paix, 


Iti. Cronici 


Dima F. — Cronica literară („Trei perechi de ciorapi”) 
Luca Radu. — Cronica germană (Lichidarea unui com- 
Proin -a cn I e e È na 
Radaceanu Lotar. — Cronica socialà (Problema soma- 
JUNE în Mandala) “le 
Sei 2 I. — Cronica literară (Romanul d-lui C. 
DUTEJ e Se vi a ia ia ei TEA MT 


IV. Miscellanea 


P. Nicanor & Co. — Eclipsă de minte. — Parabola pro- 
tectionismului. — Naționalitățile în Rusia Sovie- 
ticà. — Un mister asiaticn i... . 
— Centenarul lui Goethe. — Goethe si Tolstoi. — Oe- 
tav Minar, necrofor eminescian, — Memorialigti 


basarabeni 
V. Recenzii 
Baum Vicki. — Lac-aux-Dames (L. S). 
Gide André. — Edip (C. Abbi SA SN i 
Mann Thomas. — La montagne magique (D. L Su- 
CHIGI n N I 
Sadoveanu M. — Nunta Domnitei Ruxanda (G. Căli- 
nescu) e pei 


Severin Emil Dr, — Petrolul (CAL). 17100 
Torberg. — Bacalaureatul elevului Gerber (D. L Su- 


chianu) "RE VS RIO PSR I 
Valéry Paul. — Regards sur le monde actuel (V. Go- 
deanu) , . o 


Voronca Harie. — tneantatii (AL. A. Philippide) ` 


174 


+ 
- 


AR a îi 4: m erT 
TABLA DE MATERIE 


Angioletti B. — Germania nouă (L'Italia letteraria). . 
Bruers Antonio — Criza spirituală a vremii noastre 
(Gianluca e Oc, 
Duval Jean-Ch, — Tradiția și pictura modernă (Mer- 
cure de Franoe) < i... \ a 
Guest L. Haden. — Un călător englez În Rusia (Nine- 
teenth Century and After) . ....... 
Huxley Julian, — Problema Africei (Fortnightly Re- 
vuo! E, D O 11) EEC 
Mauriac Pierre, — Goethe, om de ştiinţă (Revue Heb- 
aa AS, (iran È 
Ortega y Gasset José. — Adevăratul Goethe (Die Neue 
acut a US La MI A, N 
Putnam Samuel, — Poezia nouă americană (L'Italia 
Meri bo III EIB Ru ati 
Suarès André. — Omagiu lui Goethe (Nouvelle Revue 


Francaise) >s .. . Sta e 
Zsolt Bela. — Drama literaturii burgheze (Magyar 
RIND a RR IU a a I e 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi stiintificà 


VOLUMUL EXL (XC) 
ANUL XXIV 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S, A, 
STRADA CONST, MILLE 5—9, BUCUREŞTI 
1932 


Ip m... Aa 


UNIVERS It hs 


- TEN. 
1932 ANUL XXIV. Kg . 
> > VAS 


Viaţa Romineasca 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINŢIFICĂ => 
? 2 $ i 
Li e SITA ri 


ino 33 


I, Petrovici . ,.,.. . . Reftextuni despre popularitate. 

A. Cotrus . . + osta » Versuri Uată-maâ! fon, — Copii de mot, N'am pu. 
tut tihnit să mă inchid, — Får' a ‘nireba. — Sub 

‘ fulger). 

G. Călinescu > | N Bălcesen şi Ciro Spontoni, 

I. Igirogiann:-. ... ... È pe utma..? 

C. Enescu ...., ì ore Statul sovietic. 

George Lesnei . +... Toamnă (Versuri), 

Aurel Cosma fr. +... + storta presel ronne din Banat. 

LM Marinescu. . , ., Hierotiula (Versuri), G 

Petre Pandre: |, Rominia şi situafta internațională, W 

Alex, Liwrence .. .. Observațiuni asupra unei elegii a bi Asachi. 

Jindra Haskova + +. Curente nouă în literatura cehösiovatã. ` 

Dan Bàdarin ... .. . /ntuifia bergsoniană in filosofia ini Edouard Le Row, = 

Vasile N. Georgescu , . , Incercare mică despre matea poezie. + 

Andrei Oțetea .... . Cronica externă (Criza engleză si ropercusiunile ei Tn- E 
ternafionale), r 


AI, Haltanta ....... Cronica economică (Statele dunărene gi rolul Romintei È 
3 à în transitu? sud-est curopean), 4 
P. Nieanor & Co. ...  Miscellanea (Dela farmarde la expozifiv.- De datn asta © 
am votat, — Intermezzo elecioral), br 
Recenehi + J, Al Rivitre; Vers Pisards la Ville suite on Phistoire srv drusc de Llon, ie gnth 
het im Vi Doinei — Al Marcu: Conapirato;i yi consy în epocu rennateră Reurtedi -ime VĂ Dorty; 


Bra banat "A a Rownie în Pans s) legăturăe potitice frane omite sub Ceza- — M Ares 
Charta Alu. Anini OWiG, 


iaga —  Talu-stotzance ul (Mota Teutavh, — „Ungari noua” fi Malta Hitler], — 
stilou) È Nomeg (Aranunia Gazeta]. AL 


Redacţia si Administraţia : Str. Const. Mille 5—9, Bucuresti 
A 1932 


Viaja Ramineaacd apare hmar cu L3) — Abonattentul în țari un am 800 lei; jumâtate an 
— Prat Aida = punâtate L 
pa MI gi iii amy Reproducerea oprità 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
Bucuresti, Str. Const. Mille No, 5—9 
Anul XXIV 


Pretul Abonamentelor : 


IN TARA; 
DER: ie Lei 5.0 
Pe jumătate an. ..,, 10 o m 200 


Pentru Bânci şi Societăţi, anual . . . . 600 


IN STRĂINATATE ; 


R ele i e bul Di e asa Lei 650 
Pe jumătate an. ........ 4 » 315 
Abonamente se pot face dela orice număr, |rimițind suma i 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile ad. 


ministrafiei din Bucuresti, str. Const. Mille No 5-9 


Colectii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu prețul de 200 
lei colecţia. iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecția. 


Administrația. 


A - 
Reflexiuni despre popularitate ' 
Sā; dati voie unui călător, care vine de departe, să vă 
tmpirtigeneen unele reflexii asupra unui subiect studiat în 


fara sa, plecind desigur dela observaţii locale, dar sprijinin- 
du-se in acelaşi timp si pe exemple care depăşesc locul său de 
origine — cele mai multe făcînd să iasă în evidență laturi 
caracteristice ale naturii omeneşti si condiţii care se întil- 
nese in cursul vieţii, pretutindeni. 

Există oameni care iubesc si caută popularitatea; sint 
alții care par că o dispretuiese. Chiar dacă socotim pe toți 
aceştia din urmă ca fiind de bumà credință, numărul lor nu 
e prea mare. Căci de multe ori chiar oamenii cure pre- 
feră o viaţă singuratică departe de sgomotul mulțimii sînt 
mulţumiţi să aibă, în izolarea lor, siguranța că sint apreciaţi 
de mulţime gi că numele lor e pronunțat cu respect. 

Eixstà apoi acei care au avut deziluzii si deceptii. Dus- 
manul poporului, faimosul erou al lui Ibsen, din piesa cu a- 
celasi nume, care sfirseste cu fraza celebră: „Omul cel mai 
tare e acel care rămine singur”, a ajuns la această formulă 
abia la urmă, după o lungă rientà de eşecuri si deceptii, 
cind a putut să-și dea sama de valoarea unei popas tea 
pe care o dorise atita, altă dată, Fraza eroului lui Ibsen nu de- 
curge dintr’un dispreţ instinetiv şi inăscut pentru populari- 
tate, ci este maxima amară a unui om care a băut paharul 
pină la fund, este refugiul suprem contra desperării şi des- 
curajării. 

iar dictonul atit de citat, care ne recomandă să nu 
căutăm aprobarea altora ci să căutăm aprobarea propriei 
noastre conștiințe, această maximă, atit de înțeleaptă în apa- 
ag nu e decit o reacție energică și bărbătească contra des- 
curajării. 


1 Conferință uti la Sorbona, în amfiteatrul „Richelieu“, în acara 
de 28 Ianuarie 1932 și tradusă din franceză de C. È Botez după textul 
at de autor, 


0 VIAȚA ROMINEASCA 


Am putea spune că, În mod normal, omul are nevoie de 

aprobarea celorlalti şi trebue ca lumea să fi fost foarte ne- 
dreaptă sau răuvoitoare ca să silească pe cineva să proclame 
torul său interior drept singurul judecător la care se poate 
adresa, 
Celebrul filosof pesimist, Arthur Schopenhauer, care a- 
vea darul unui stil poetic şi de o claritate aproape franceză, 
a făcut întrun pasaj vibrant din opera sa această distincție 
între vanitate și orgoliu: există vanitate cînd cimeva gigi a 
după laudele altora, există orgoliu cind cineva caută să 0 


ie stima propriei sale contie si Schopenhauer adăuga în 
acelaşi Timp că înțelege cum cineva poate fi orgolios, dar 
nu înțelege cum cineva poate avea vanitate. 

O spunea numai, căci dacă a fost vre-o dată un om care 
să sufere mult din cauza indiferentei publicului faţă de ope- 
rele sale, apoi acela a fost Schopenhauer, Cind, către sfirsi- 
tul vieții, publicul începuse să-i facă dreptate, iar critica se 
ocupa „pe targ de operele sale, el se ametea ca de un nectar de 
toate dovezile de simpatie, de toate omagiile, de tot ce se 
seria despre dinsul si ruga pe toți amicii săi să-i semnaleze 
chiar notele cele mai scurte care apăreau în ziare, despre o- 
pera si persoana sa, 

lată, după pàrérea mea, inclivaţia naturală si tendința 
normală, chiar dacă rațiunea rece le poate condamna si ne 
poate arăta riscurile şi primejdiile la care duc. 

Căutarea popularității are cauzele ei psihologice ime- 
diate sau îndepărtate, indiferent de valoarea sau semnifica- 
ţia pe care o acordăm acestui fenomen al vieții colective, 
pentrucă nu trebue să confundăm niciodată descoperirea 
cauzelor unui fenomen cu o judecată de valoare, care e cu 
totul altceva, iar un eveniment se poate foarte bine explica 
fără a fi nevoiţi „a-l condamna sau a-l absolvi”, 

Théodule Ribot, pătrunzătorul psiholog francez, care 
ne-a lăsat o lungă serie de studii solide si limpezi, a seris si 
o frumoasă carte «despre „Pasiuni” în care ne indică cele 
două resorturi adinci si puternice în jurul cărora se grupes- 
ză pasiunile noastre: instinctul de conservare si instinctul de 
expansiune și de dominare. Cred că aceleaşi resorturi consti- 
tue substratul fenomenului de care vreau să vă vorbesc: 
goana după popularitate, 

In primul rind, instinctul de conservure face pe individ, 
inconjurat de obiceiu de tot felul de primejdii, să caute aju- 
torul semenilor săi, să le capete simpatia si să obtie o apre- 
ciere favorabilă din partea lor; în al doilea rind, instinctul 
de dominare împinge pe multi onmeni să caute, in cercuri 
cît sei largi, aprecierea celorlalți, admiraţia si docilita- 
tea lor. 

O paranteză: dacă în general oamenii ascund aceste pla- 


REFLEXIUNI DESPRE POPULARITATE 7 
muri şi ambiţii de popularitate, ej o fac fiindcă ele decurg 
din funcțiuni psihice care nu se dau pe faţă, chiar cind sin- 
tem conștienți de prezența lor. De multe ori e vorba deo 
rezervă la fel cu aceia care ne face să vorbim cu modestie 
de inteligența noastră, opusă siguranței cu care vorbim 
despre bunul simţ pe care îl avem si care reprezintă un 
minimum nu numai îngăduit, ci obligatoriu. Cred că a- 
cesta e adevăratul motiv pentru care omul, cu toate că se în- 
şeală de multe ori, nu doreşte niciodată să aibă mai mult bun 
simţ decit are, iar nu acel invocat de Descartes care zicea că 
„bunul simţ « lucrul cel mai bine împărțit in lume”. 

Să revenim la subiectul nostru. Instinetul de dominație, 
pe care îl arătam adineauri ca factorul principal ce ne fm- 
pinge să căutăm popularitatea, este imeori atit de perseverent 
îm cit se exercită chiar intrun moment cing celalt instinet, in- 
stinetul de conservare, n pierdut orice rațiune de a fi. 

Ce alt demon a făcut ca atitea capete distinse, fiind 
că nu puteau, din motive de delicatetà, să-și publice operele 

i memoriile în timpul vieţii, să oblige pe moștenitorii lor să 
e tacă să apară mai tirziu ? După ce vor fi dispărut, ei nu 
se vor mai putea bucura de succesul lor, dar acești oameni au 
avut viziunea imbătătoare a unei popularitàti postume, un 
aliment viitor pentru instinctul lor de dominație care sfidea- 
ză moartea, 

Filosoful german Leibniz, care a seris partea cea mai 
unportantă din opera sa in limba franceză, a compus către 
sfirsitul vieții, cea mai puternică, poate, dintre lucrările sale 
filosofice: „Les Nouveaux Essais sur l’Entendement humain”. 
Această carte a fost sugerată de 0 Mmerare a lui John Locke 
care era intitulată numai „Essais sur l'entendement humain”. 
Scrierea lui Leibniz avea un aspect polemic si ajungea la 
concluzii în mare parte diferite de cele ale Iui Locke, Dar, 
tocmai cind autorul se pregătea să o dea la tipar, el află că 
John Locke murise si atunci avu sentimentul că nu era ele- 
gant a ataca pe un ginditor care nu se mai putea apăra. El 
renunță atunci la publicarea cărții lui, lipsind lumea filo- 
sofică de cunoașterea ideilor sale din ultima perioadă a vie- 
tii, dar nu distruse manuscrisul, avind speranța cà, după 
moarte, cartea va vedea lumina grație iniţiativei admiratori- 
lor săi si că cel putin gloria lui postumă va căpăta o nouă 
strălucire, ceince de altfel sa si intimplat. 

Un alt exemplu: marele critic francez Sainte-Beuve nu 
era, după cit se pare, un om tocmai seducător, 
ment dat el avu fericirea unei iubiri împărtășite cu ferme- 
cătoarea sotie a unui om celebru. Lucrul era firește secret, 
cel mult doar bănuit, 

Sainte-Beuve însă voia să se ştie si să fie privit ca un 
erou. El avu grijă să ne vorbească de această aventură in 


ş VIATAROMINEASCA 


amintirile sale, ca, măcar mai tirziu, ciod el nu va mai exis- 
ta, umbra lui să poată avea un succes de vanitate bărbătească 
de care nu se putuse bucura îm cursul vieţii. Există deci ne- 
voia ascuțită de a-și extinde personalitatea, chiar in condi- 
ţii în care triumful nu apare decit sub forma palidă a unei 
publicitàti postume. 

De obiceiu, cind vorbim despre popularitate, ne gindim 
mai ales la sfera practică, la domeniul politic si social. Dar 
această problemă se pune pretutindeni, relativ la toate ra- 
murile de activitate omenească si — pentru a proceda siste- 
matie — trebue să parcurgem în treacăt toate manifestările 
esențiale ale spiritului nostru. 

Si, pentru a lăsa la sfirsit asa numita viaţă practică, să 
incepem cu regiunile cele mai ideale: arta, ştiinţa, filosofia, 
cereetind raporturile lor cu popularitatea. 

Si de astă dată, nu ne vom ocupa de substratul ei as- 
cuns nici de resortul care ne împinge si ne aruncă în afară 
de noi înşine, ci de condiţiile concrete in cure ea se mani- 
festează si de valoarea ci eventuală. 

Să începem cu domeniul artei, cuprinzind, bineînţeles, si 
literatura. De sigur, un artist care creează o operă de artă se 
lasă condus de atracția către idealul său si de farmecul vi- 
sului său interior. Dar e foarte probabil că o altă viziune 
nu-i e străină, aceen a unui public entuziast care îl incon- 
joară cu admiraţia sa. Sa remarcat, cu dreptate, că chiar 
artistul singuratic si dispretuitor, chiar acel care se retrage 
şi se izolează departe de o lume în care nu găsește nici un 
ecou, are si el viziunea atrăgătoare a unui public viitor care 
îi va aduce revanşa si succesele care i-au fost atita timp re- 
fuzate. 

Există artisti care reuşesc să cigtige ușor ularilatea ; 
alții care, cu tot talentul lor, nu reuşesc decit să fie admi- 
rafi de o elită restrinsà, Care ar putea fi condiţiile populari- 
tàtii în acest domeniu si ce dovezi ne dà despre valoarea ope- 
rei care se bucurà de favoarea ei ? 

Să ne mărginim, pentru aplicaţii si exemple, la litera- 
tură, maj accesibilă si deci mai comodă. O operă literară 
populară nu e numnuidecit aceia care a luat un subiect din 
mediul popular sau din ambianța mediocră în care traeste 
majoritatea cititorilor, Din contră, marea massă i cititorilor 
preferă, de obicei, să găsească într'o carte alteeva decit am- 
biunta zilnică şi decorul în care își duce existența de fiecare 
zi. Ea e mulțumită să fie introdusă intro lume nouă si dife- 
rità si astfel se explică, cel putin la noi, inclinarea celor care 
triesc in marasmul mediocritàtii, pentru romanele cu panas, 
cu Dommul Conte si Doamna Marchizà. 

Pentru a ilustra această dorinţă de a trăi altfel si de a 
fi altceva, aş putea să vă amintesc un exemplu caracteristic 


REFLEXIUNI DESIRE POPULARITATE 


dest exemplu aparține sferei 


p snaa E, adevărat că 
: pe jumătate artă, sper că 
ul. 


osofice dar pentru că filoso 
el te pera ne la | 
„ Filosoful Schopenhauer, tigspre care am vorbit adinea- 
uri, a desvoltat in opera sa bedonceptie pesimistà a lumii, 
după care viaja este rea si mizerabila, si cea mai infeleaptà 
atitudine a omului în fata vietii ar fi o deslipire din tumul- 
peli gps ia La luptelor egoiste, prin ridicarea spre sfera 
ații senine, stare care prece i ne 
prepară pentra insul precede neantul şi ne 
eas nă, care a fost orată timp jumă- 
late de secol, a devenit dintro Ana populară, ef mie în 
Germania. Si în ce împrejurări ? Cind imperiul german se 
găsea în culmea puterii şi prosperității, după 1870, Cum se 
poate e acest fenomen ? Tocmai fiindcă atunci apà- 
ruse un fel de safietate, o oboseală de bine, o plictiseală de 
beve gprs m: prepara cu sete în direcția opusă vo- 
I de a i, onîndu-se pent i į 
si è renti. pas pentru doctrina pesimismului 
entru a reveni la subiectul nostru, voi spune că un seri- 
itor nu ajunge la popularitate fiindcă a uni ga subiect pă 
trun mediu popular, ci mai de grabă fiindcă a exprimat sen- 
timente şi aspirații populare si mai ales fiindcă nu a depășit 
a arici ra mijlocii, pentru că a scris o operă sim- 
ară, plină de generozitate si de tandr ilă să 
pes era sau lacrimile. f FORESTA a 
'opularitatea unei opere literare are nuanțe diferite 
ce priveşte durata şi extinderea. Alături de recurs pon 
rabilă, găsim o popularitate trecătoare care se confundă cu 
pur pi gi popularitatea locală, legată de împrejurări parti- 
Dare popularitatea, chiar cea durabilă, te fi o do- 
vadă pentru valoarea unei opere literare ? P sin ca nu, 
Asi putea să invoce cu maj multă autoritate exemple carac- 
teristice dela” noi, însă ele nu ar fi cunoscute în străinătate, 
limba noustră fiind un rău pasport pentru a trece frontiera. 
Trebue deci să mă menţin într'o sferă mai generali si mai 
cunoscută. Mai intîi asi putea menţiona un anume gen lite- 
rar, foarte apreciat de mulțime, dar în același timp dispre- 
tuit de elite, cum e melodrama, chiar dacă e bine construită 
Sau, pentru a cita un nume propriu, ași putea să vă amintese 
cazul lui Georges Ohnet, ale cărui romane au avut un suc- 
ces imens și care au avut sute de ediţii, cu toată critica unui 
Jules Lemaitre sau Anatole France, şi cu toate că nu figu- 
rează in nici o istorie a literaturii franceze. Cu toate acestea 
în ciuda mexbiocritàtii lor, aceste romane au avut nenumă- 
rati cititori pasionați, printre care, se pare că figurează si 
un cap încoronat, azi in exil, un suveran puternic odinioară 


Pal 


10» VIAȚA ROMINEASCA 


care spunea odală unui seriitor francez, care-l primise 
in audienţă, că regretă nespus de mult că Georges Ohnet nu 
e supusul său, pentru a primi spiritualul răspuns: „Sire, si 
noi regretam accasta”, 

Seriitorii care sint gustati numai de elite, nu sint desigur 
autori populari, dar ci pot, după un timp si grafie valorii 
lor, să eucertască o faimă care echivalează cu un fel de po- 
pularitate. 

Topi marii seriitori, care rezistă scurgerii timpului si care 
sint sărbătoriți nu numai de elita timpului lor, ci si de o se- 
rie de elite care se succed în decursul timpului, a jung să pă- 
trundă pină la urmă în conștiința masselor, care rostese nu- 
mele lor cu respect, chiar dacă nu le-au citit operele sau nu 
au reușit să le ințeleagă. Asi putea numi aceasta o populari- 
tate derivată; dar cealaltă, acea spontanà si autentica, care 
se creează prin plăcerea simțită direct de cititori, nu e nici 
o dată semnul sigur al valorii unei opere. Totuşi, trebue să 
adaug, că ca nu e, de altfel, nici dovada sigură a mediocri- 
tatii unei opere literare. 

In Hommia, lumea e mare amatoare de teatru, şi se tra- 
due in grabă multe piese care au avut succes îm străinătate. 

Totuşi nici o dată sălile nu sint atit de pline, chiar în 
accastà epocă de criză acută, ca la reprezentațiile dramelor 
lui Shakespeare. Am crezut un moment că mu timea se lasă 
atrasă de fast si de decoruri, de cterna defilare de fan- 
tome care caracterizează piesele marelui dramaturg englez, 
Dar nu; lumea aplaudà cu acelaşi entuziasm si pasajele mai 
adinci, cind prin imagini strălucitoare, ni se arată resorturile 
sufletului omenese, In fundul sensibilităţii masselor, se gă- 
seste după părerea mea, um sănătos instinet al frumosului, 
din nenorocire înconjurat de o zonā de sentimente mai co- 
mune, de dorinti inferioare, de tandretà vulgară si de emo- 
tie ieftină. Și în timp ce unii autori se opresc la această 
zonă exterioară, urmărind o popularitate ieftină, alţii știu 
să se coboare pînà la aurul din ascunzisurile sufletului ome- 
nese si reuşesc să miste mulțimile, fără să trădeze cerințele 
unei arte superioare, 

Imi este permis, atunci, să fac o distincţie si să spun că 
popularitatea unei opere literare sau a unui autor poate 
servi uneori ca o dovadă a valorii, mai ales cu o garanție : 
Cind in mulțimea admiratorilor se află cuprinse si elitele. 

Dacă elitele sint disprefuitoare, admiraţia masselor e 
aproape totdeauna suspectă si semnificația ei cu totul con- 
testubilă, Dar poate că admiraţia comună a mulțimilor şi a 
elitelor dă mai multă greutate valorii unei opere, decit cind 
ca se adresează numai elitelor fără a ajunge să provoace en- 
tuziasmul marelui public. 

Daci trecem acum la altă creație omenească, știința, 


REFLEXIUNI DESPRE POPULARITATE m 


constatăm că raportul ci cu popularitatea e cu totul altul si 
că e mult maj șters. Știința positiva, prin natura şi termino- 
logia sa, e rezervată unui clan restrins de specialisti şi de ini- 
tiati. Ea nu e accesibilă in general masselor pulare si su- 
vantul trebue să se mulțumească cu contro confratilor si 
cu aprecierea lor, 

Mai mult, adevărul urmărit în cercetările savanților 
posedă intr'insul garanția exactităţii sale. Astfel că savantul 
poate să se dispenseze, cel putin citva timp, de sprijinul apro- 
bator al celorlalţi, chiar de al acelora care ar fi întradevăr 
calificați pentru acesta. Valoarea unei opere ştiinţifice poate 
rămâne în afară chiar de adeziunea eompetințelor, căci s'a 
intimplat în istoria descoperirilor, ca o teorie nouă, cu toată 
opunerea specialiştilor, sà sfirseascà totuşi prin a se impune. 
Autorul ei rămas singur, a rezistat totuşi grație acestei forte 
a ideii adevărate, atitudine care convine mai greu unui ar- 
tist, fiindcă frumosul nu posedă această necesitate si eviden- 
tà a adevărului care îl fue de sine stătător. 

Dar dacă omul de știință, în general, are foarte putin 
contact cu popularitatea, există o întreagă categorie mult 
mai privilegiată, aceia a tehnicienilor, a oamenilor de sti- 
ință aplicată, care, grație invențiilor lor ce transformă lata 
lumii, au posibilitatea să devie muri eroi populari. Edison, 
Marconi, Blériot şi alte nume celebre au pătruns adine în 
conştiinţa mulțimilor prin invențiile lor utile si minunate si 
în același timp pe înțelesul tuturora. 

Chiar în ziua cînd aplicarea acestor descoperiri, care la 
inceput sa făcut în profitul civilizaţiei, se va face in scop 
de distrugere şi de masacru, ei se vor bucura de o populari- 
tate sinistră, meritată de sigur, de ucigași de oameni, dar vor 
ràmine totuşi populari. 

Din cauza valorii practice a ştiinţelor, orice savant poate 
avea speranța unei popularitàti indirecte si indepàrtate, 
chiar dacă numele său ar fi puţin rostit, căci e totdeauna 
posibil ca pe baza unei formule abstracte şi pentru moment 
infecunde n unui teoretician, alţii să vie mai tirziu şi să con- 
stmuiaseň aplicații tehnice gi atunci cel dintii ar avea drep- 
tul să viseze la aclamatiile indepărtate ale mulțimii, care se 
vor adresa si lui într'o măsură, 

Cu toată înrudirea care există între filosofie şi știință, 
fiindcă filosofia contemporană vrea să fie si ştiinţifică, nu se 
pot privi din acelasi punet de vedere si nu se pot rezolvj în 
acelasi mod raporturile filosofiei cu popularitatea. 

Problemele filosofiee sint mai putin stràine publicului 
decit acele ale științei positive. Există multi oameni care pot 
sfîrsi viaţa lor lipsindu-se, de exemplu, de orice cunoştinţă 
de fizică ori de chimie, dar nu există vreun om chiar simplu 
gi modest care să nu fi meditat în treacăt asupra chestiuni- 


> 


/ 
12 VIATA ROMINEASCA 


lor filozofice, care să nu aibă filozofia lui construită, desigur, 
cu mijloace rudimentare, dar care e totuși un fel de filosofie. 

Totuşi, operele de filosofie scrise de specialiști, nu sint 
de obiceiu, carți care să cucerească popularitatea. Motivul e 
ușor de văzut. Filosofii de profesie întrebuințează în luerà- 
rile lor o mulţime de noțiuni subtile şi de termeni tot atit de 
inaccesibili ca gi cei din științele pozitive. 

„Au fost totuşi şi ginditori mai accesibili şi opere de filo- 
solie care au ciștigat popularitatea, cărți degajate de apa- 
ratul critic, aparat care totdeauna face inaccesibilă o carte 
din cauza noțiunilor abstracte si a termenilor rebarbativi. 
Aşi putea da ca exemplu: »Forti si Materie" de Ludwig 
Büchner si „Enigmele Universului” de Ernest Haeckel, două 
cărţi întradevăr populare care au adus autorilor lor titlul 
de gânditori germani. 

Dar valoarea acestor opere e foarte slabă şi superfici- 
ali. E vorba de o concepție materialistă a lumii, desvoltată 
cu o incredere dogmatică şi plină de suficientà, mai ales că 
materialismul dă totdeauna iluzia că rezolvă toate dificultă- 
tile întrun mod simplu, limpede si perfect. După această 
teorie, toată varietatea formelor existente, toată bogăția 
tenomenelor lumii, oricît ar fi ele de complexe, nu-s decit 
rezultatul mecanic al unei combinaţii de puncte de materie, 
mici si invizibile: atomii. 

Cum mecanica e o ştiinţă inteligibilă, rațională, care ex- 
clude orice mister, nu mai există enigme în lume, afară doar 
de existența ultimului fundament al lumii, a atomilor. Dar 
fiindcă aceștia sint foarte mici, foarte aproape de neant, sar 
putea spune că această enigmă e aprope rezolvità, căci dacă 
existența cere o explicaţie, neantul nu cere nici una. lată de 
ce materialismul e atit de atrăgător pentru spiritele puţin 
pretențioase si iată secretul succesului său, mai ales cînd sti- 
lul seriitorului e limpede şi ușor. 

Am putea, așa dar, deduce că popularitatea unei opere 
filosofice e mai degrabă simptomul superficialitàtii sale. Tre- 
bue totusi sà recunoastem cà nu totdeauna se întimplă astfel, 
de oarece au fost mari filosofi care au cucerit moda şi popu- 
laritatea, mai ales gînditorii care aveau darul stilului literar 
şi al paradoxelor sclipitoare. Căci publicul iubește paradoxe- 
le din cauza îndrăznelii și noutàtii lor, fiindcă ele turbură fe- 
lul obișnuit de a gindi, dind expresie tendințelor de protes- 
tare contra regulelor tiranice ale tradiției. Astfel e cazul filo- 
sofului Fr. Nietzsche, devenit popular prin atitudinea sa răz- 
boinică, fiindcă a vrut să facă dreptate drepturilor indivi- 
dului, înăbușite de despotismul colectivitàtii, cu toate că 
ajunge uneori la exageratij monstruoase. 

Chiar si alti mari gânditori, mai greu de cetit, au devenit 
după un timp populari. 


| 
| 
| 
| 


REFLEXIUNI DESPRE POPULARITATE 13 

Dar e interesant de observat câ de multe ori populari- 
tatea lor are un alt izvor decit adevăratele lor merite, ra- 
portindu-se mai ales la lucruri accesorii şi chiar la idei rău 
ințelese. Numele lui Kant, de exemplu, e inconjurat de stima 
tuturor, dar publicul îl cunoaște mai ales prin anecdotele 
hazlii care se pun pe sama acestui filosof şi e prin vre-o 
formulă răzleaţă, ca „imperativul categoric” sau sApriorita- 
tea spaţiului şi timpului”. Henri Bergson se bucura gi el de 
o mare celebritate, dar, alături de cei care i-au studiat opera, 
exista in toate țările o adevărată imbulzealà de admiratori, 
care interpretează greșit teoria asupra intuiţiei, confun- 
dind-o fie cu o leneșă visătorie, fie cu violenta instinctelor, 
scapate de sub controlul raţiunii detronate. 

In rezumat, în ramurile de activitate spirituală pe care 
le-am examinat pină acum, popularitatea, fără a fi totdea- 
una un semn rău, nu e nici mărturia sigură a valorii. 

lată-ne ajunşi pe terenul vieții practice, ultimul pe care 
trebue să-l examinăm în raport cu problema noastră. Dome- 
niul politic si social este acel care pare mai strins legat de 
subiectul nostru si in același timp acela în care se poate face 
mai ușor confuzia între faptul popularității şi valoarea pe 
care o conferă, Viaţa politică e, în general, scena, asi putea-o 
numi clasică, unde instinctul de expansiune dominatoare se 
mumifestă cu mai multă perseverență si se arată mai impe- 
tuos si mai tiranic. Mai ales după progresul ideilor democra- 
tice si după schimbările sociale care sau produs, mirajul 
popularitāti şi căutarea sa pasionată, au căpătat și mai mul- 
tă importanță, luind expresia unei porunci şi chiar înfiăţi- 
sarea unei datorii. 

Când structura societăţii era mai degrabă aristocratică, 
un ambițios putea juca un rol şi ciștiga o situaţie impor- 
tantà, mulțumindu-se să lingușească pe prinți si pe favoriţii 
lor, legindu-se cu umilință de puternicii zilei. 

Totuşi, chiar în aceste condiţii sociale, era util pentru ci- 
veva a fi si popular intr'o măsură oarecare, popularitatea 
servind drept scut contra capriciilor celor puternici si contra 
schimbărilor lor de atitudine. Chiar astăzi, când există un 
fel de dictatură, aceia a şefilor de partide, politicianii abili 
caută să devie populari, cel puţin pentru a forța mina, în 
caz de nevoie, sefului înclinat spre uitare si ingratitudine. 
Popularitatea reprezintă un sprijin preţios pentru acei care 
au misiunea să comande si să conducă, şi chiar suveranii ab- 
soluti, regii de drept divin, i-au făcut ochi dulci. Mai multi 
psihologi pătrunzători si capabili să descopere resorturile 
ascunse ale activităților omenești celor mai generoase în 
aparenţă, au căzut de acord că așa numita clementà a suve- 
ranilor, ati de lăudată de istorici si cântată de poeti, nu era 
în fond decit un mijloc abil pentru a câștiga afecțiunea mas- 


14 ___MVIATA ROMINEASCA 


selor, mijloc util chiar pe timpul cind puterea politică se 
exercita mai ales de sus în jos, 

lată-ne în fata întrebării inevitabile: care e raportul in- 
tre faptul popularității, care, în acest domeniu pare mai im- 
portant si mai decisiv decit în oricare altul şi valoarea măr- 
turiei pe care o aduce popularitatea. Avem oare deaface cu 
o dovadă absolută şi sigură pentru geniul favoritilor mulți- 
mii ? Nu trebue să ne lăsăm a fi victimele unci intuitii grà- 
bite şi trebue sà recurgem totdeauna la vechea dar sigura 
cale a metodelor inductive si deductive, adică la calea exem- 
plelor si a rafionamentelor, in acelaşi timp. 

Exemplele istorice nu confirmă totdeauna prima impre- 
sie, chiar dacă în primul-moment simţim mai puternic pres- 
tigiul unei personalităţi populare în politică decit îm litera- 
tură, de exemplu, Dar au existat oameni de stat, reci şi as 
pri, care nu au știut să inspire simpatie mulțimilor, Ei le-au 
dominat doar prin teroare. Şi totuşi istoria le proclama ge- 
niul si le celebrează faptele. 

Din contră, de-abia dacă putem găsi, intrun colt de carte 
erudità, amintirea unor personaje, alti datà idolii multumii 
încrezătoare, dar care nefiind în stare să construiască ceva 
wau lăsat după dinşii urme mai durabile de cum lasă o co- 
rabie pe valurile mării, 

Pentru ca să revin la experiența mea personală, vă voiu 
vorbi de cazul unui om politic român, interesant mai ales 
prin evoluția carierei sale politice. La începutul ei, el se bu- 
cura de o popularitate imensă, astfel că ea amintea pentru 
publicul amator de analogii istorice, popularitatea genera- 
lului Boulanger. Era, așa dar, foarte iubit de mulţime si asta 
tocmai cînd era novice si nu se pricepea prea mult în poli- 
tică. Cind, printr'o muncă stăruitoare, a ajuns la o adevărată 
competintà, a trebuit să constate că entuziasmul masselor 
era pierdut pentru el, fără speranţa că-l va mai putea re- 
ciștiua vre-o dată. Dacă îmi permiteti o mică comparație 
pedantà, v'aş spune că in timp ce valoarea sa creştea în pro- 
gresie aritmetică, popularitatea sa scădea în progresie geo- 
metrică. 

lată un exemplu interesant pentru corelatia pe care o 
examinăm. La aceleași coneluzii ajungem, in mod și mai 
limpede, dacă luăm calea deducției. Oare, întrun regim aris- 
tocratic, un om care s'ar bucura de favoarea unui puternic, 
reprezintă cu siguranță o adevărată valoare ? à 

Desigur că nu, fiindcă această favoare se poate om 
nu numai prin merite, ci si prin platitudine şi siretenie. 
ce se intimplă cu favoarea celor care strălucesc sus, se poate 
întimpla şi cu simpatia celor care sufăr jos, Mulțimea se 
lasă să fie linguşită tot atita de uşor, şi există oameni gireti 
şi fără scrupule care îmbrățișează toate capriciile mulțimii. 


REFLEXIUNI DESPRE POPULARITATE _15 


Lucrurile ar sta altfel dacă colectivitățile nu ar putea greşi, 
cciace nu e cazul, . 

Unul din cei mai mari prieteni ai poporului, omul care 
a zdruncinat ca nimeni altul vechiul regim, prin puterea ge- 
neroasă a ideilor sale filosofice, vreau să vorbese de Jean- 
Jacques Rousseau, a scris aceste rinduri cu perfectă 
tate: „Dela sine, poporul dorește totdeauna binele, dar dela 
sine nu-l vede intotdeauna”, 

Nu pretind de loc că în sufletul poporului nu există acel 
„fond bun” admirat de La Bruyere sau acel „instinet totdea- 
una drept” de care vorbeşte Ernest Renan, 

Din contra, — gi nu fac decit să menţin atitudinea pe 
care o luasem cind am vorbit despre artă, — cred în exis- 
tenta unui sfint instinet al masselor, care arată calea cea 
dreaptă mai ales în momentul de criză si la marile răspintii 
ale istoriei, — dar pînă la ascunzitoarea unde se găsește 
acest „fond bun”, trebue să străbatem de 'obiceiu o pătură 
de interese mărunte, de rătăciri meschine, de păreri strimte 
şi greșite. Dacă un om cinstit si capabil reuşeşte să miste 
mulțimea în numele acelui sfint imstinet de care am vorbit, 
trezindu-l limpede şi curat, — iată ce trebue întradevăr să ne 
bucure ! Dar o astfel de ispravă cere geniu, aproape, — în 
timp ce e de o mie de ori mai ușor de obținut popularitatea 
demagogilor, care preferă să se oprească la pătura de inte- 
rese inguste si meschine, aprobind toate dorințele multimi- 
lor, ferindu-se să le contrazică părerile, silindu-se chiar să 
le-o ia înainte. Pentru a arăta masselor realitatea, pentru a 
combate părerile admise, trebue ca cineva să aibă spirit 


„de sacrificiu, măcar pentru cîtva timp. Si, pentru a fi un bun 


profesor, căci e vorba toomai de educaţia mulțimilor, cineva 
nu trebue să depindă de elevii săi, cum se intimplà din ne- 
norocire cu acei care cer voturile alegătorilor si nu se re- 
semnează niciodată la un eșec. 

Tot Renan spunea, cu toate că recunoștea spiritul adine 
de dreptate al poporului, cà : „el se ratàceste uşor cind e 
vorba de persoane, poate fi uşor înşelat și nu are destulă pă- 
trundere pentru a distinge aparenţa de realitate”, Intr'ade- 
văr, mulțimile confundă de multe ori aparența cu realitatea 
şi le aşează pe același plan. 

Imi amintese o scenă mişcătoare povestită de Chateau- 
briand în scrierea sa apologetici despre „viaţa si moartea 
ducelui de Berry”. Prinţul, ieşind dela Operă imde asistase 
la un bal costumat, fu înjunghiat cu o lovitură de pumnal si 
transportat în agonie in salonul lojii sale. Publicul care era 
în sală nu bănuia nimic si continua să petreacă nebuneste. 
Ingrijirile medicilor care fuseseră chemați în grabă, fiind 
neputincioase, s'a chemat un preot care sosi cu sfintele taine. 
Preotul, pentru a ajunge în salonul unde zăcea prinţul pe 


eim Eui __VIATA ROMINEASCA — 
moarte, trebui să traverseze o sală plină de oameni costu- 
mafi şi mascaţi, fiind luat si el, cînd apăru, drept un tra- 
vesti, drept o deghizare de bal mascat. lată, așezate pe același 
plan, aspectul normal al unui om însărcinat cu o funcţie sa- 
cră si supremă, si mulțimea costumelor şi  măştilor care 
creau aparente efemere fără nici un raport cu realitatea du- 
rabilà. : : 

Ei bine, popularitatea politicà ne oferà de multe ori 
exemple asemănătoare, incoronîind în același mod atit pe oa- 
menii care exprimă o realitate profundă cit şi pe alţii care 
nu au decit aparența acestora, cu această nuanţă că, de-obi- 
ceiu, se ia mai rar valoarea oamenilor serioşi drept aparenţă 
inșelătoare decit, invers, simpla aparenţă drept valoare. 

Trebue să fim drepți si să recunoaștem că nu numai far- 
sorii, dar si unii oameni cinstiți au reuşit să se facă iubiţi 
şi populari, cu toate că nu totdeauna meritele lor i-au im- 
pus admiratiei mulţimii, ci uneori lucruri foarte accesorii, 
precum o atitudine frumoasă sau o simplă intimplare. In ge- 
neral, nu se poate cistiga mulțimea cu argumente raţionale 
şi precise, cum a arătat în mod strălucit Gustave Le Bon. In- 
teligenta mulțimilor nu e discursivă, ci mai intotdeauna intui- 
tivă si de aceia o atitudine frumoasă face mai mare impre- 
sie în ochii mulțimilor decit cele mai bune argumente. Ace 
laşi lucru se întimplă cind vrem să sădim în sufletul poporu- 
lui ideia de Dumnezeu. O icoană frumoasă, strălucitoare de 
bogăţie si de podoabe, poate servi mai bine pentru aceasta 
decit toate argumentele filosofice tesute de spirite subtile 
pentru a dovedi existenţa divinității, 

Spuneam că uneori, și pentru motive adesea străine de 
adevăratele merite, găsim si oameni de valoare care sint și 
ei populari, dar nu trebue să uităm că alţii tot atit de bine 
dotati, cu toată calda lor simpatie pentru aspirațiile legitime 
ale poporului, din cauza unui fel de discreţie sau de rezervă, 
se lasă intrecuti în increderea mulțimilor de oameni mai 
abili si uneori mai putin sinceri în gostea lor pentru cei 
umili. 

Trebue totuși să recunoaştem că un om popular ar esa 
tea fi foarte util prin faptul popularității sale, mai ales cind 
mulțimile memultumite şi deslanfuite ameninţă să sfanme 
ordinea socială. El poate juca atunci rolul unui dig contra 
valurilor furioase, intrebuintind ascendentul său, dar ceas- 
ta cu o condiție: să nu aibă grija de a-și menţine populari- 
tatea, ci de a fi gata so sacrifice la nevoie. 

Inainte de a isprăvi, să-mi daţi voie să privese proble- 
ma dintr'un punet de vedere care conferă popularității o va- 
loare mai solidă si mai sigură. Vreau să vorbesc de popula- 
ritatea tardivă, de aceia care constitue gloria postumă a unui 
om de acţiune. 


REFLEXIUNI DESPRE POPULARITATE 17 
A iS RS IER RE A 
Un om de stat romin, neîntrecut in formule sugestive, a 
răspuns o dată adversarilor care-l atacau din cauza felului 
său de a fi aspru şi disprețuitor: „Eu nu urmăresc nici o 
dată popularitatea născută din figiidueli înșelătoare, dar do- 


resc o alta, aceia a faptelor SA şi 

Si întradevăr, acest ultim fel de popularitate are cu to- 
tul altă importanță şi aduce o dovadă mult mai serioasă a 
valorii şi meritelor unui om; totuşi si aceasta popularitate e 
capricioasă gi schimbătoare, căci, chiar după moartea unui 
mare personaj si după ce istoria a primit comoara faptelor 
sale, sint epoci cînd e admirat mai mult și altele cînd e ad- 
mirat mai puţin, pentru că afinitàtile diferitelor epoci cu o 
mare figură a trecutului nu rămin aceleaşi. 

Am ajuns la sfirşitul conferinței si, fiindcă trebue sà 
ajungem la o concluzie, mă opresc la aceia care mi se pare 
mai legată de ansamblul ultimului capitol, 

Un om care aspiră m de erori păstrind intactă co- 
moara convingerilor și credințelor sale, câutind să ridice po- 
porul la înălțimea lor, să facă toate sforfArile pentru a ciş- 
tiga dragostea mulțimilor si să se bucure din belșug de roa- 
dele succesului său; dar acela care, pentru a deveni ular, 
e gata să se coboare la nivelul mulțimilor, e de două ori vi- 
uovat: întii fiindcă a părăsil un loc mai modest, unde ar fi 
fost de folos, și în al doilea rind, fiindcă a așezat, întrun loc 
care se cuvenea unei valori reale, aparența numai a unei 
valori si a unei forte care nu există în realitate. 


I. Petrovie | 


n 


Lgi 


lată-mă!..* 


lată-mă! de arsite lacom, aspru, ne'nfrînt, — 
Parcă pe-un cal năzdrăvan 

Am tîisnit cu părul în vînt, 

Dintr'un vulcan 

Ori din fund de pàmînt... 


Imi cîntă încă'n auz 

Ca un milion de săbii 

Ce trec spre tàrmi răzimați pe corăbii: — 
Oştile mele de verde cucuruz... 


Mireazmă de cinepă, aspră si tare, 

Mi-aduce de departe din zare 

Vinturi cu bateri de foc... 

O, viaţă de prăpăd şi de noroc, 

Despică-mă în mii de auzuri si de brațe 'n mers 
Peste timp și univers!.. 


lată-mă! de drumuri si de bucurii flămînd... 
Neastimpărul îmi arde inima, picioarele, 
Visul m' așteaptă 'mpodobindu-şi ponoarele... 
Mă văd în gînd, pămîntul străbătind 

Si alte stele aprinzînd... 


* Acest ciolu de versuri face parte dintr'un volum întitulat «Printre 
oameni în mers», care va apărea în cursul anului de față, 


VERSURI 18 


Parcă astăzi, pentru 'ntiia dată, 
Privirea lacomă şi beată 

Mi-o scald 

In apa lanurilor de smarald, 
Parcă astăzi pentru ’ntîia dată 
Văd soarele... 


lon 


Taran pietros cu pasi voinici, 

Ce drag mi-ai fost si drag îmi esti, — 
Pentru tine, pentru-ai tài arar au curs pe-aici, 
Prin vreme, rîuri de cerneli cerești... 


Pentru truda ta, pentru voi, 
Schimbatu-mi-am ades condeiu 'n retevei 
Si-am izbit mînios în grofi si 'n ciocoi 


Şin cămătarii putrezi si misei... 


Singur, si subțire, şi tînăr: un cetin 

In codrii vostri de copaci de rînd, — 

Cine v'a fost ca mine mai prietin 

Decînd v'ați pomenit arînd şi sàmanînd?!.. 


Țăran pietros, în munci călit, 

Pe petecu-ti de glie te visez — împarat, 
Zidind subt sori de foc cu sîrg întraripat, 
Lumi noi pe temelii de neclintit!,. 


-— 


VIAŢA ROMINEASCA 


Copil de mot 


Fără sirg, 

Cu căciula cit un ciubăraş de mare, 
Trece, domol, prin tirg 

Să-şi vîndă cele două ciubare... 


Cu fata arsă de soare si slabă, 

Ca muntele el nare nici o grabă... 

In ochii vineti azurul îl poartă 

Din ulità'n uliţă, din poartă în poartă... 


Se pierde printre oameni, flămind, 
Cu-al Detunatei cer, în gind... 
In lupta asta grea pentru pîne, 
Unde-l va duce ziua de mine?!.. 


N'am putut tihnit să mà ’nchid... 


N'am putut tihnit să mă ’nchid 

In drumul dintre pat şi blid... 
Deschis-am spre gol cu pumniin catuse: 
Ferestre, si suflet, si use... 


Mă 'nping porniri ce-mi cresc peste trup: 
Să trec pe poduri ce se rup, 

Si unde-i marea mai afundă, 

Pe nave — vedenii ce se scufundă... 


VERSURI È 
Făr' a 'ntreba... 


Făr' a 'ntreba pe cineva, 
Voiu pune mina, voiu lua 
Tot ce-a rodit din truda-mi grea... 


La ale trupului porunci 

Aci mam schilodit în munci 
Şi-am învăţat robind aşa, 

Am învățat necontenit: 

C' al meu e tot ce s'a clădit 
Din gindul si-osteneala mea... 


Subt fulger... 


Subt fulger, subt vinturi ce latră: 
Pernă de foc, pîne de piatră... 

A vremii poruncă 

Haină de flacări pe umeri mi-aruncă... 
Drumul meu aspru si sprinten, Stàpîne, 
Incepe doar mine!... 


A, Cotruş 


N. Bălcescu şi Ciro Spontoni 


Numele lui Ciro Spontoni* nu este necunoscut istori- 
cului romin, deoarece tendentioasa Historia della Transilva- 
nia? este folosită ca izvor istorie pentru epoca lui Mihai- 
Viteazul. Spontoni contribue, prin informaţiile pe care le dă 
despre noi în legătură cu îmtimplările din acea epocă, pe 
care le priveşte cu ochiu părtinitor, să arunce o anume lu- 
mină, falsă uneori, asupra neamului nostru. Lui Spontoni, 
Valachii nu-i puteau fi simpatici, ca si Calvinii și Luteranii, 
pentru motive şi de ordin religios. Nenorocirile din Transil- 
vania sint pedepse dela Dumnezeu, înăsprit împotriva a „Po- 


1 Liro Spontoni, n, c, 1552 la Bologna gi mort tot acolo pe la 
1610, a fost secretar al lul Cristoforo Buoncompagni, legist celebru, 
apoi pe lingă Lodovico Bentivoglio, episcop de Policastro, şi pe lingă 
Jacques, duce de Nemours. La moartea principelui (1585) trece În 
serviciul lui Carlo Emmanuele I, duce de Savoia, apoi ca secretar al 
lui Rodolfo de Gonzaga, marchese di Castiglione, In 1593 este che- 
mat de ducele Mantovei, Vicente I. Intors în patrie, către 1600, el este 
numit secretar al senatului. Rămin dela el felurite opere in versuri 
şi în proză, în afară de cele de care vom vorbi in acest articol: 
Corona del Principe, Verona, 1590; Del Governo di Stato XII libri, 
Verona, 1600; Ragguaglio del fatto d'arme seguito nell' Africa tra Se- 
bastiano, re di Portogallo, e Malei Audo Malacco, Bologna, 1601; Avve- 
nimenti della Storia di Guicciardini, Bergamo, 1608; Nereo, poema, 
con altre rime, Verona, 1588; J! Botirigaro, Verona, 1589; Ercole de- 
fensore di Omero, Verona, 1595; Metoposcopia, Venezia, esi x 
Asupra lui Spontoni cfr. Giovanni Fantuzzi, Notizie eg serti» 
tori bela. Solasan 1781—91, t 8, 32 urm. sì G. Tiraboschi 
storia della lett. ital. (v, indice). 
j iara cb (della) Transilvania (raccolta) dal cavalter Ciro Spon- 


toni (e Registrata dal Cavalier Ferdinando Dommo...) (in Venetia).. 


Appresso Giacomo Sarzina M.DC.XXXVHII. 


N, BALCESCU SI CIRO SPONTONI i 23 


poli sprezzatori della Religione Cattolica, per le tante fiate 
da loro violata, avilita Fede”. 

Expunerea faptelor incepe cu 0 descriere a Transil- 
vaniei ; 

„La Transilvania... anticamente appellata Dacia... à si- 
tuata del gran Danubio nella parte sinistra, là dove sbocca 
nell'ampio Mare; ch’occupando quello da quelle bande, che 
riguardano l'Oriente, viene a separare la Misia superior 
dell'inferiore havendo la Valachia per confine Meridionale; 
ma dalla parte che mira, e guarda Settentrione, per lungo 
tratto terminata essendo dalla Moldavia, vien a fronteggiare 
con una parte la Russia, è la superior Ungheria, et a confi- 
mare con Paltra il Regno vastissimo di Polonia. Questa no- 
bile, e ben degna Provincia per natural fortezza di sito essen- 
do circondata d’intorno da monti altissimi, inaccessibili, e da 
campagne vaste, et immense insuperabile renderebbesi all'in- 
vasion d'arme straniere se Pabborrevole divisione delle pro- 
prie discordie non rendesse aperto e patente il varco alle 
tante volte da loro deplorate rovine” (op. cit, p. 3). 

Descriptia continuă cu enumerarea bogățiilor: vinuri 


« bune, animale felurite si vinat „a gli occhi... dilettevoli”, 


munţi cu mine de argint, de aur, si alte metale în cantităţi 
mari, sare si „una certa materia bituminosa, mirabile a due 
„differenti, ma molto necessarij servigi; però che purgandosi 
„con il fuoco la parte più solida, e più viscosa, diviene per- 
„fettissima cera di color scuro, le cui candele, o facelle ar- 
„denti mandan d'intomo così soavi e graditi fumi, che dan 
sconforto non solo, a sensi, ma preservano da mali pestiferi 
„Coloro, che sentono i loro odori; la parte poi più liquida, e 
„rara riesce, e fassi materia ottima per ongere le rote de 
„Carri, e per qualunque altra occorenza simile”. In păduri 
sint cerbi, căprioare, urşi boi si cai sălbateci cu coamă lun- 
gă gi neîmblinzità putere, bogăţia țării e neasemănată si în 
ceiace priveşte hrana zilnică. Din ape se scot bucăţi de 
aur de mărimea unei nuci. Rasa cailor e de același pref ca 
aceia turcească sau arabă (pp. 3—4). 

Cind vorbeşte de naţionalităţile provinciei citează în pri- 
mul rînd pe Saşi, pe Secui și g nguri. Aminteste în treacăt 
un anume neam valah, crud din fire si trăind prin pustietàfi 
„abbusando la prattica de gli altri popoli”, 

„Ire sono le principali nationi ch habitano le detta Pro- 
„vincia. Sassoni..., Siculi., Ungheri a quali potrebbesi an- 
„cora aggiungere certa gente di costumi, e di legge diffe- 
„rentissima che col nome di Vallacca parte babita alcuni 
«buoni Villaggi, e parte le riposte so'itudini de” deserti, abbu- 
„sando la prattica de gli altri popoli, per conservare la loro 


„naturale ferocità; osservano questi la religione, e legge Gre- 
„chesca”. (p. 4). 


si SAR, -VIAȚA ROMINEASCA 

Vorbeşte si de orașe, admirind civilizația Saşilor cînd 
citează Sibiul „Cibimo”. Braşovul îl identifică cu Sarmise- 
getuza. 

„Brassovia... è, come riferiscono alcuni, l'antica Zanmi- 
„zegetusa, Città Regal della Dacia la quale dopo la volonta- 
.ria morte del Re Decebalo sorti il nome din Vulpia Traiana 
„Augusta”. (p. 5). 

Il cunoaşte ca tirg infloritor unde vin multi străini dar 
mai ales Moldoveni si Munteni, 

„e la più famosa di quante n'habbia la Transilvania... vi 
«concorrono non solo Moldavi, Vallacchi, e Siculi, ma anco 
„Bulgheri, Armeni, e Greci, come a fioritissima fiera”. (p. 6). 

Alte oraşe sint Bistriccia, per le miniere d'oro famosa” 
Segesvar, Colosvar, Megies, Zebeso „over Saszebes”, „Alba- 
giulia... la qual tolse il nome da Giulia Augusta Madre d'An- 
tonino Pio...” (pp. 5—7). 

Apele mai insemnate sunt Marusio, Samos, „Chrisia, il 

ale ancora per lauree arene, che in se riserba, viene da 
opoli detto Aragnes, ch’altro non suona, che fiume d’oro”. 
(pp. 3-4). 

Ce atitudine va lua faţă de eroul muntean ne-o arată 
dela inceput. Episodul lui Mihai îl pune pe planul al doilea, 
exaltind P tuile şi isprăvile lui George Basta. 

„In esso (Teatro) vedrannosi, come Attori e Personaggi 
„principalissimi Sigismondo Battori da Somlio, Michelle Vai- 
„voda della Vallachia, Andrea Battori il Cardinale, et il 
«Conte Giorgio Basta, Il primo valoroso e felice, sin tanto, 
„ch'andò regolando le sue attioni con la prudenza, e con la 
«sostanza, per discendenza, e per vero merito, Prencipe della 
«Transilvania. Il secondo di valor barbaro, celebre nel si- 
„molare € dissimolare; ma d'afumicata, et incerta Fede”. 
(p. 8). 

in altă parte, „Michele il Valacco” este „astutissimo, abo- 
minevole e malitioso, e diseale”. (p. 53), 

Lăsăm la o parte expunerea faptelor. Relafiunile lui 
Spontoni nu sint lipsite de pitoresc si unele din ele dau 
cîte un aspect nou din viața noastră politica. Astfel este acea 
complicată şi colorată ceremonie, a predării stindardului 
general trimis de Impărat lui Radu odă prin Contele Ca- 
millo. Ceremonia este descrisă în amănunțime și cu un inte- 
res pe care îl explică atitudinea favorabilă a scriitorului pen- 
tru acest eveniment. 

Radu Şerban așteaptă pe conte „ad un tal Abbatia, da 
Tergoviste, tre leghe solamente distante”. Stindardul era 
mare „di cremesino Damasco, della dorata lancia con due 
punte pendente, di molte fiamme d'oro tempestato per tut- 
to”... și-l purta un locotenent spaniol Domenico d'Erasso. 
Inaintea aducătorilor iese în drum „il Maggiordomo Mag- 


CĂ N. BĂLCESCU ŞI CIRO SPONTONI 25 


giore di Radulo” care venea în numele Domnului e 
curtea. Pe o cimpie întinsă, azistă la o În pepe paad È De 
o parte şi de alta a unei păduri es deodată 500 de pușcași 
călări „sotto sei cornette con bellissimo ordine”, în cap cu 
căpitanul Attilio Vimercati „Sergente Generale di Radulo”, 
l'oate companiile salută Stindardul aplecind bandierele. 
Dupà ce se ageazi toti intr'un aparat complicat incepe sà se 
zireascà două lungi aripi de patru mii pedestrasi în mijlo- 
cul cărora „quasi per un Stradone Regale, veniva il Principe 
«su generoso Destriero, accompagnato da gran caterva di 
celebri Gavaleri, e Baroni; marchiando da.i lati dello 
»Stradone tre mila Cavalli in diverse truppe” (pp. 246). 

Cu tot efectul de umilință pe care vrea să-l scoată auto- 
rul, figura Domnului romin salutind steagul după obiceiul 
ia eri de set vira Descalecà, se descoperă şi îngenun- 

ă, îşi Îneruciseazi inile pe pi i e, sù 
la de dou > or eee mega pe piept si, aplecindu-se, să- 

sQuando Radulo tu vicino al Conte; posesi i pièdi a te 
„ra, e Mo ic il capo, innanzi allo Stendardo misesi in 
saor ione; poco dopo rizzandosi in pièdi, tutti gl’altri il 
„Simile havendo fatto, ch'eransi di Cavallo smontati:-nel 
„tempo istesso discese il Conte; ma però non scovrissi il 
Să pa e predendo le punte dello Stendardo se l’avitiechiò 
„nel sinistro braccio, e pigliando mel mezo l'hasta di esso... 
„lo presentò con la punta, overa preggiata Crocetta d’oro, 
alla bocca di esso Principe Egli inerocicchiatosi le mani sul 
«petto, inchinandosi la baciò; poscia due volte alquanto 
»Fitrossi in humil atto di riverenză ; ma seguendo nella 
pees A panha B Savola, gliela fece baciare due altra 
K . rizzando e ipe 5 i 
“bari”. A Aa ra se e il Prencipe lo Stendardo sì li 

upă ce vorbește contele Camillo, răspund 
se urcă pe cal si cortegiul porneşte ee a rii di 
complicat avind în mijloc steagurile mari sie Ţării, socotite 
ca f cătoare de minuni şi a cărur descriere se face. (p. 247), 

«Innanzi a tutti marchiavano a quattro a quattro in 
«Mezzo a quell’ Ale l’Insegne di quella Fanteria dopo le quali 
„eran due altre Bandiere grandi del Paese, tenute, e stimate 
SEET che Radulo s'havea fatto portare innanzi l'una 
„di candido Damasco, overa penneleggiato ua Corvo, con 
„Croce duplicata, e Stella vermiglia in bocca, stante sopra 
„verde Ginebro ; ‘altra di sanguigno colore, ov'era dipinta 
„virginea Testa di venusta Donzella con bellissimi gierogli- 
„fici; ambedue queste tolsero in mezo il Generale Stendardo 
„dopo esse seguendo Nacchere, Trombe, Tamburi, Pifferi et 
„ogni generi di Stromenti da qualsivoglia Natione usati: 
«Dopo con alquanto intervallo venuti Flauti, cetere buc- 
„cine, e simil altri Musici Amesi tenevano loro il Principe 


26 gA VIAȚA ROMINEASCA 


„in mezo et il Conte al pari, ma però questi alla sinistra meno. 


„di quello. La Nobiltà co'l rimanente della Cavalleria del se 
„quito, formavano di si nobile cavalcata un confuso ordine, 
„GU Arcobugieri a piedi con maniera mirabile fecero l'una 
«dopo l’altra tre Salve, e fu lor risposto, scoverto il fumo, da 
tutto il Cannone di Targovista; faceva, in questo mentre la 
«Cavalleria tutta continue corriere e caracolli alle Ale. Con 
„quest ordine et allettevole pompa si procedette per quel- 
l'ampia, e spatiosa campagna verso la volta della Cità, per 
„lo spatio di sei, o sette miglia d’Italia, che tanto eravi di 
«dlistanza”. (pp. 247—248). 

Ajunsi în oras, ese afarà aproape tot norodul care se a- 
runcă în genunchi în fata steagului, sărutind pămintul, prilej 
pentru Spontoni să osindească superstitiile acestui neam. 

„Concorse poco fuori della città, quasi tutto il Popolo, et 
„alla veduta dello Stendardo, si posero in ginochioni, ba- 
„ciando la Terra, e percotendosi la fronte in segno di rive- 
„renza, attione superstitiosa in vero. Molto in ciò peccano 
„quelle Nationi; sono elle din Religione Greca, prossime alle 
„cerimonie Turche civili”, (p. 248). 

Intrînd în Tingoviste se repetă în piaţă ceremoniile cu 
stindardul pentru confirmarea guvernului politie. Apoi Radu 
se retrage în palat. Acolo urmează noi ceremonii si Contele 
e primit ca ambasador stind de vorbă cu Donmul o oră prin 
interpret. 

„Contele Cavrioli stàtù încă opt zile în oraş asistind la 
felurite serbări, ospeje si vinători ce se dedeau în onoarea 
lui. În a noua zi j se dă un festin strălucit după care, a doua 
zi de dimentà, Contele plecă încărcat de daruri. 

„Qui per otto giorni trattennesi, essendo levato ogni ma- 
„ttina fuori di casa con nobilissimo corteggio. Il rimanente 
„del giorno era destinato a varij passatempi Cavallereschi, 
„et a dilettevoli caccie-11 nono giorno fù dal Principe convi- 
«tato. Niuna cosa hebbe il convito, che non fosse riguardevole 
„e Regio. Ritrovossi, gran numero di quei Signori Boiari, e 
«Consiglieri, sentivansi d'ogni parte non soli inviti, ma tiri 
„di varij strumenti bellici, suoni di Nacchere, di Tamburi, di 
«Trombe, e Buccine ; vedevansi fuochi, e di letitia, et arti- 
„ficiati; era in somma il tutto allegrezza; si posero a tavola 
„a quindeci, è sedici hore del giorno, e secondo il costume di 
«quei Vaivodi, et uso commune di quei paesi sin alle trè 
„hore di notte vi dimorarono”. (p. 248). 

Această descriere prin amànuntimea si interesul ei este 
comparabilă numai celor din Bandini (Serbarea de Bobo- 
teazà) sau din Paul de Alep (curtea lui Vasile Lupu). 

Sînt si alte rinduri care merità atentie. Figura lui Baba 
Novac „Babba Noacco” se mar cerură energică şi înconjurată 
de simpatie. El sfiitueste pe Mihai înfrint să fugă (pp. 122— 


|: N. BALCESCU SI CIRO SPONTONI 2 
123), el însufleteste pe soldati (pp. 127—128) care apoi, „fre- 
„mevano d'ira e di sdegno”... dimostrando un desiderio non 
EE ri mnao. Dp. 128) ` 
oartea lui grozavă s e milă în scriitor şi i 

osindind barbaria ei. ca Pio. demara 
„Cu toată antipatia pentru eroul romin, se desprinde pe 
ici pe colo admiraţie pentru vitejia lui. Unele rinduri au un 
anume suflu epic, ca spre pildă acela despre fuga lui Mihai 
gi trecerea Mureşului. 

»Biunse... sopra le sponde del Marusio vicino all'ab- 
»brucciato Mirislò, e qui fieramente sospirando la sua rovi- 
„na, gittosi all'acqua confidandossi alla bontà di velocissimo 
„Corridore, (il quale) portollo a nuoto fuor d'ogni pericolo 
„all altra ripa. Onde conosciutolo lasso smontò Michele e per 
„cosi gran grn beneficio baciatolo, e tiratogli il ciuffo, „las 
„ciolo andare in libertà". (p. 119). 

„O a treia figură eroică ce răsare din paginele lui Spon- 
toni este aceia a lui Stroie, ucigătorul ginerelui marelui Han 
tătărăse. Inima italiană a scriitorului tresare la faptele erou- 
lui romin căci îl crede vlăstar al vestitej familii Strozzi, tre- 
cută îm Valachia. 

Accade, ch” in questa fattione lo Stroia un de Principali 
„Boinri Valacchi avido, e disioso di gloria uscito anch’ egli 
„delle Trinciere su generoso Cavallo Arabo s'abbatè, pug- 
„Dando, nel Genero del Gran Can giovine d’ammirato valore, 
„che sfidatisi a singolare certame, toceò al Tartaro baldan- 
„zoso a perdervi il Capo, troncatogli da’ saldissimi colpi del 
«feroce Valacco con gran ramarico del Gran Can e di tutto 
»l'Essercito Tartaresco. Dovea costui succeder nel Regno, se 
„ŝtalo non fosse reciso il filo de gl'anni suoi. In questa occasi- 
„one l'ardito Stroia, non tralignò dal suo antico ceppo; essen- 
„do egli già di quei veri Strozzi, che mancando la Fiorentina 
«Republica, si trasferirono in Valacchia”. (p. 209). 

In Aftioni de re dell' Ungaria brevemente descritte, 
Spontoni făcea încă odată istoria măririi si căderii lui Mi- 
hai Viteazul, cu aceiaşi părtinire, pentru gloria lui Basta pe 
care voîse so păstreze „Il Valacco gonfio di vanità, et dal! 
ambitione accecato”. 

Dar asemenea carte e de folos numai istoricului, 

In Istoria Rominilor sub Mihaiu Vodă Viteazul, Nicolae 
Bălcescu a folosit între altele si pe Ciro Spontoni. Confrun- 
tind paginile în care s'au făcut citate cu originalulitalian, am 
putut constata cu surprindere că Bălcescu a depășit cu mult 
simpla folosire, traducind de-a dreptul textul italian. Dacă 
Sar face o comfruntare de aproape cu toate izvoarele sale. 
sar putea trage concluzii interesante asupra felului de a com- 
pila al lui Bălcescu și de un interes capital pentru stilul ista- 
ricului român, 


28 VIAŢA ROMINEASCA č , 


Citeodată Bălcescu utilizează aproape cuvint cu cuvint 
questi facevano supposito al tutto falsa devine Urma va do- 
izvorul italian, schimbind comentariul faptelor. Astfel ma 
vedi că această părere era cea mai iînfeleaptà. Pe alocuri ex- 
presia italiană este adoptată de-a dreptul în romineste, tor 
lingua (a lua informaţii) devenind a lua limbă: şi adesea a- 
daptarea este foarte fericită. Astfel substantivul grandinate 
este redat prin verbul grindinind, iar animo sollevato tradus 
cu inima răsculată. Din alăturarea celor două texte metoda 
citării prim versiune este cred evidentă si nu ne mai rămâne 
decit să ușurăm convictiunea reproducindu-le mai jos. Pen- 
tru Bălcescu am întrebuințat ediția AL Lăpedatu. Ed. Casei 
Scoalelor, Bue, 1908. 


Trei fură părerile... Unii erau 
de părere d'a nu ajuta nici pe o 
parte nici po alta şi să aștepte să 
se vază esitul si a dobindi nouă 
porunci dela Impăratulg alţii, că 

otrivit poruncilor Cesarului, tre- 

ue dat ajutor lui Mihai si să nu 
dea ascultare la acei oameni răz- 


«tre furono i principali pareri... 
Alcuni addussero opinione, che 
nè all'uno, nè all'altro si soccor- 
resse, ma che s'andasse temporeg- 
giando, sin che la chiarezza ve- 
nel negotio, la risolutione 
pon all'essere delle cose 
‘ossero, e non quali pare- 


fosse 
quali 


vriititi In Turda, rivnitori mereu uano. 

de lucruri nouă si pe atit străini Altri, ch'in conformità delle 
de Impartia Cesarului, precit ‘sint Commissioni di Cesare, si donesse 
indărătnici și duşmani lui Mihai- soccorrere îl Valacco, non prestan- 
Vodă; că ei nu cer ajutorul lui do orecchie a quest'huomini am- 
Basta pentrucă iubesc mai bine pe mutinati in orda, desiosi mai 
I decit pe Mihai, ci nu- sempre di novità; et altretanto a- 
mai siliți fiind de greşeala răs- lieni dal' Imperio di Cesare, 
coalei lor a chema ajutorul cel quanto contumaci, e nemici a Mi- 
mai vecin. Bi adãogau: că bine chele il Vaivoda: e che non diman- 


este ca Voevodul a înfrina trufia 
revoltatilor fiind niste oameni în- 
drăzneți cu duhul si pururea gata 
la lucruri nouă; astfel apoi, cind 
se va lapăda Mihai de Ardeal, a- 
ceastă tară va fi mai lezne sì mai 
în pace cirmuită de miniștrii Ce- 
sarului. Urma va dovedi că aceas- 
tā părere era cea mai Infeleaptà.. 
A treia părere, — pe care Basta o 
inspiră fa un june cu totul jertfit essendo che la 
lui, contele Tomaso Cauriolo, stre- be stata poi governata da Ministri 
Jar-maior general, si care 0 spri- di Cesare pò la renuntia del 
Jini, — era: că trebue a se uni cu  Valaceo, più tranquillamente, e 
revoltantii . pacificamente: Ma questi faceuano 
Bale, pp. 345-46. supposito al tutto falso; perche nè 
meno era ragion di Stato, oppri- 

mere ct abbassare i Grandi, men- 

tre si dubita della Fede di chi go- 

venna per lo suo sourano Signore. 

Gli ultimi finalmente dissero, 

ch'in ogmì modo si doueuano soc- 

correr gl'uniti in Torda; A fauore 

della e sentenza il Conte To- 

maso Sargente Maggior Generale 


davano l'aiuto del Basta, perche 
nmassero meglio l'Imperadore, 
che il Valncco; ma per esser sfor- 
zati dall’enrore dell'ammutinamen- 
to a chiamare il più vieino soc- 
corso, Non mancanano di soggi 
gere alcuni esser bene che il Vai- 


ronti alle novità; 


rito, e sempre 
ransilvania sareb- 


iun- 


voda reprimesse la superbia de’ | 
solleuati, come più feroci di spi- 


N. BALCESCU SI CIRO SPONTONI 29 


ragionò con molta efficacia, e com 

ragioni dimostratiue, che tirarono 

anco gl'altri a questo parere. 
Spont. pp. 105—107. 


Riceuuto, dunque di nuovo da ul 
Ambasciadori îl giuramento di 
deită, e di secretezza per Rodalfo; 
fece chiamar a se il Rbotat Capo 
delle quattro Compagnie ordinarie 
Tedesche di Cavalleria dell''Unghe- 
ria Superiore, al quale altresì con 
suggello di  secretezzn commise, 
che ver la volta di Torda con la 
sua Cavalleria s'inuiasse; e se 
quiui ritrouaua le cose sicure, e 
quali haueano promesso al Amba- 
sciadori, si fermasso con esso loro, 
assicurandali, ch'el resto dell'Es- 
sercito in cinque giorni colà seco 
congiungerebbesi: Quindi poi esso 
inniasse de’ suoi pià prattichi a 
scoprire il Paese, et a tor lin- 
qua done il Valacco, e con quali 
forze si ritrovasse; Che s'ei per 
caso preuenendo tutti gl’altrui di- 
segni, si fosse congiunto, e rappat- 
tumato co’ Transilvani; mutando 
consigtio, 1" a trouare; no- 
tificandogli, che conforme alle 
commissioni di Cesare l'Essercito 
in suo soccorso venina, 


Spont. pp. 107. 


«Basta... Indatà ce primi din 
nou dela solii nobililor juramintu 
că vor fi pururea credincloşi Ce- 

chemă la 


i 
i 


îi porunci să caute a bate locurile 
şi a lua limbă unde e Mihai şi cu 
ce puteri se află; că dară din în- 
timplare el, apucind innintea gin- 
durilor altora, se va fi unit si im- 
păcat cu nobilii, să-şi schi ho- 
tāriren şi să meargă la dinsul să-i 
spună că, potrivit poruncilor Ce- 
sarului, armia vine în ajutor, . 
Bale. pp 346—47. 


Aflind Masin de această 
ce se urma la avangardă, impreu- 
nà cu cele două regimente nem- 
testi, al lui Pezzen si cel din Sile- 
zia, f&cind dintr'insele un batalion 
mare, ca un lung pătrat, cu două 
nici da asne rg muscheteri 

iecare, n mij puse suli 

lisind desert atita cit Aer ae 
A aport man În de cimpie, pe 

ac muni 
As o cu munitiunea 
nile, In această rinduialà, deschi- 
zi oaste drum, ins- 
pini la cele 


Ciò detto, fece unir di due Reg- 
gimenti Alemanni, del Pezzen, e di 
Slesia, in um Battaglione guarnito, 
con due Momiche di cinquecento 
Moschettieri l'una, e ned mezo delle 
picche;  lasciatoui tanto vacuo, 
quanto bastasse per li sei pezzi 
d'Artigleria da Campagna, doue li 
pose con la sua munitione, tirati a 
mano dalla mealesima Fanteria,... 
Con questo ordine di buon passo, 
facendosi Fargo dal rimanente del- 
Essercito, marchiò verso le prime 
Truppe «della Vanguardia, doue 
giunto in sito più releuato; il Bat- 
taglione fatto fermare; vide, che i 
Polacchi eransi in Squadrone fer. 


care 
lor, 


hd formati în mati nella pianura poco del Villas 

escadroane, în clmpie, putin de- gio lontani; irresoluti, che partito 
parte la stat, nehotàriti ce să facă. prender douessero; quando fatta 
Indată, la un semn dat, se deschi- por a segno l'Artiglieria, fece im- 
se in două aripi fruntea din suliti  nrovisamente aprire in due ale la 
a batalionului și tunurile se slobo- fronte delle Pieche, e bersaeliar 
drept în Poloni, doborind  l'Inimici con tanta mortalità d'Huo- 


Bloantele atiti oameni si cai, încât 


nante mini, e di Caualli dalle e strac- 
ceilalți, spăimintindu-se, căzură în Lesa 


ciati, ch" atterriti, in scompiglio 


CYF 


să VIAȚA ROMINEASCA 


n 


neorinduialà, Farà a le 
prd a se dezmelici ți n se 
pune da rinduialà, Basta  Înaintă 
spre dinsi cele două minici de 
muschetari care incepură a slo- 
bozi focuri in Poloni, incât aces- 
tia furà siliti a se trage inapoi. In 
retragerea lor ei userà foc de pa- 
tru colțuri satului Mirăslău, pene 
tru ca duşmanul să nu se poată 
eza  într'insul. Dincoace de sat 
deterà pentru ca dușmaiul să nu 
se poată aseza intr'insul, Dincoace 
de sat ei deterà peste 0 ccali za 
husari unguri, cari trecuseră gin- 
dind să-i iea pe Poloni pe la spa- 
te; dar fură ei prinți rr que Se fut 
i de o parte si de 
br imită de Mibai in ajutorul 
Polonilor; instfel acest husari fură 
toți snopiţi acolo, fără ca DEA 
cure privea această mâăcelărie, $ 
voiască a le da ajutor, pricinuind 
că fără poruncă | să se ducă acolo. 


Bălc. p. 358. 


Cereau unii dela Basta ca si 
intre în sat să caute a e ri focul 
şi a-şi aşeza acolo tabăra; dar, din 
mai multe pricini, mai ales din 
iutimea focului ce era anevoie de 
stins, Basta nu primi El işi aşeză 
oștirea dincolo de Nirislău, la è 
pus, aproape de sat, întrun loc 
care, parte se întindea în cîmpie, 

e se urca frumos pe deal. 


ei intrări ule satului, de către ta- 
ea noastră: unul de Unguri. in 
virful unui deal, altul de Ardeleni, 
dincoace de sat, lingă drumul cel 
mare, şi al treilea, alcătuit din 
toată pedestrimea nemteascà si de 
toată artileria, sub comanda stre- 
jarului general-maior contele To- 
maso Cauriolo, Brescian, pe malul 
Mureşului, d'a mina stingă, sate 
era vecin de tabăra noastră H 
bătaie de tun. Acolo ridica 
Nemţii o tabie între riu si sat s 
deodată ambele parti incepurà a 
tuni una asupra celeilalte. 


Bale. p. 359. 


osero, et in disordine. Nè qui 
tu perc fermossi; che nel pe 
si lo Squadrone, le due Maniche 
de” Moschettieri a tempo auanza- 
tesi, fecero successivamente li tiri 
con tanta impression ne'Polacchi, 
dirottamente postisi in fuga, po- . 
chissimi furono quelli, che da si 
fiera, e dura tempesta danno non 
riceuessero; hauendo nel fuggire 
barbaramente attaccato fuoco e 
quattro cantoni di Mirislò accio 
non seruisse d'alloggio all Faseroi 
to Imperiale; Ma essendo „scons. 
deratamente di là dal Villaggio 
troppo trascorsi, incalzando coniro 
l'ordine i fuggitivi, alcuni Siae 
Transilvani quasi tutti furon 
gliati a pezzi, tolti in mezo da gen: 
te fresca mandati, da Michela a 

iuto de' Polac E 

Daata, che Joro fosse dato soccor- 
so. aceiò che gl'altri inparasse 
ro ad obedire... 

Spont. pp. 110111. 


ch' 
sollecitauano alcuni il Basta, i 
Minor de genti dentro il Vilag 


i itando es- 
mai, massimamente dubitani 0 


” i d da 
intanto TEssercito di quà ne 


i ianura 
pare srl aer in Colle soauenien- 


Ar n 
ar a tice colpi bellissimi ne’ Squa- 


droni di Guardia del Nemico, e 
ne’ suoi Qu b 
Spont. pp. 110-111. 


„Pe la cea dintilu mutare a sen- 
prinserà Nemţii patru 
sease lomini, cari, cu nesoro» 

îndrăzneală vrind să calce sei Valacchi, ch'inanedutamente, 
pensando qualche Sentinella sor- 
prenedre diedero del petto in agu- 


vr'o sentinelă, căzură într'o cursă 
pusă de contele Cauriolo la povir- 
nişul rîului, Ei fură îndată duşi la ato posto dal Conte Cauriolo al 
cortul lui Basta si ameninţaţi de declínio del Fiume, li quali mena- 

cangul, de nu vor ti al Padiglione del 
ărul: spuserì că  nacciati 
dincolo de piriu e tăbărit Mihai 
cu mai mult de treizeci mii duptà-  Riferirono -essere di là dal Tor- 
tori si partruzeci tunuri muri şi de 


cîmpie, şi că din ceas în ceas con trenti aila, iù Combat- 
sor pe fiul său Pătraşcu cu de prati suoni 


Bale. pp. 359-60, 


Generalul Basta în aceiași dimi- 
neatà îşi destinse armia în rindu- 
jală de bătălie, (sub formă) hma- 
ri, dinconci de sutul Mirislău, în 
cimpia cea cultivată, cu hotărire nura oltre Mirislò, 
statornică n inhata lu cu Mi. 

Neincrezindu-se însă numai 
he arătarea Ungurilor, cari pretin- 
desu că e foarte lesne a trece piriul, 
vru să meargă 
ochii săi. El se asigură a- 
tunci de primejdia 
care Sar expune de-ar izbi pe Mi- 


cà privind aceasta, Basta 
inereti sprinceana şi zise: „Prie- 
tenti mă făceau să fiu acum şac- 
mat, din dorința ce au de a-şi ràz- 
“nina, de nu cătam lucrul eu cu o- 
chii mei, dind a înţelege pe Un- mi 
guri, ii zisese că e lezne si 


pui a trece 
buinţă a face 


Ungurii rispunseri Vaceastă pã- 
rere cu inima răsculată, că e lu- ni dimostrò il 


nsusi oastea., că părerea lor animo a 
mutate, cu vitejie să treacă riul, iz- 


A 


N. BĂLCESCU ŞI CIRO SPONTONI 


lenti, e quaranta 


diuersi. 
Spont. p, 111. 


Circa la prima muta delle Senti- 
nelle della Notte, furono fatti pri- 


gioni da gl’ Alemanni quattro di 


Basta, e mi. 
o medesimo del Ca- 
pestro, se non diceuan la verità ; 


rente alloggiato Michel Vaiuoda 


di Can- 
none tra grossi e da campagna; e 
ch'aspetaua da hora in hora suo 


Figliuolo Petrasco con soccorsi 


La seguente mattina it Generale 
Cesareo foce passar l'Essercito con 
buon ordine, distendendosi 
battaglia lunare nella coltivata 


in 
in- 


con istabilito 
dissegno di nenire à giornata con 
l'Inimico; et perche non sì fidaua 
assolutamente de' Transilvani; et 
circa la facilità di passare il Tor- 
a vedea locul cu rente; determinò co gli occhi suoi 
proprii farne sicura scouerta;..... 
invederati la Colà per tanto in subito trasferi- 

È tosi, conobbe, che sarebbe un es- 
în acel post bine ocrotit,.. porsi ad euldentissima perdita, 
volendo temeriamente tentare, 
passaggio, per Ingordiggia dineni- 
re alle mani con l’'Inimico, Onde 
dicono, ch’inarcando le ciglia que 
sto buon Vecchio, disse; Gl’àmici 
faceuan hora 


4 scacco matto, per desiderio, c'han- 
trecerea pirivlui. Deci. no di vendicarsi, se di 


Ta > ‘riimbotu si n rn 
e ut si cu bune 
cunvinte dovedi primejdia la care silvani 
Sar expune armia lor, de s'ar is- 

îul spre a izbi pe Torrente. 

ind că era de tre- Chiamò dunque così armato, et 
altceva, à Cauallo, com’ egli era il Consi- 
glio di Guerra; e con buone ragio- 


il 


questa lor 
brama io non cauaua il netto co' 
proprij occhi; alludendo à Tran- 
c’haueano detto esser fa- 
cile, e comodo il passaggio del 


ricolo al quale 


or si vAtima- esposto sarebbesi i loro Esercito, 


tor de a fate o retragere în fata se tentato hauesse d 
unui dușman numeros si îndriz- Torrente, per assalir 
spre a se conchiudendo, ch'era di necessità 

di pigliar muovo partito, 
(Li Transiluani) risposero con 
„sollenato: non es- 


il 


l'Inimico, 


acea mică gre- ser-eglino auezzi con tanto pre- 


o della riputation militare 


è WA A 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


în faccia dal'Inimico tal riti- 
ră tai potesse essere ipterpre- 
tata per fuga manifestissimQ;... 
che però erano di parere che su- 
perandosi quella poca difficoltà 
del Torrente con la evită, aae 
salisse il Nemico: ouero ne istes- 
so posto fermandosi, aspettar op- 
portuna 


duşman, sau săi inchidià 
ig i "post unde se află asteptind 
o ocazie priimelousă de a se lupta, 


Basta se sili să le dovedească că 


pceiace propune el nu e ra anti 


i ai putin vr'un fel de S 
per - pa mititarà spre a 
scoate pe duşman din acel loc co 
o cetate... 


Bale. p. 362, 


Se făcea ncest sfat de războiu, 
cum s'a zis, în cimpie si călare, 
făcind toţi capii un cerc împreju- 
rul lui Basta, chtind a-l păzi de lo» 
viturile tunurilor romineşti, grin- 
dinind din toate părțile, Indrep- 
tate fiind într'acea parte din ca 
pul tunarilor lui Mihai, un Italian 
dela Mantaua, anume Vincenzo. 
Intr'aceia un soldat ungur, doritor 
da afla si el ce era hatărit în sfa- 
tul de boiu, apropiindu-se € 
cere, ținîndu-și coiful în mină, ia- 
că o lovitură de tun, îndreptată la 
semn a lovi în acea adunare 
de ofițeri chiari, sbonri acelui n 
dat coiful din mină farà ud rin 
nici pe dinsul nici ne cal. care in- 
dată se mise pe fugă, trecind ghiu- 
leaua alituri cu comitele 
Cauriolo, care într'acea parte în- 
chidea ocolul sfatului, cu ‘nrimel- 
die de moarte pentru el. Această 
împrejurare ficu că sfatul se smar- 
se Andată, tirîndu-se si Ungurii în 
grabă către părerea lui Basta. 


Bale. p. 363. 


Dis-«de-dimineatà Mihai, esind 
din tabără, își intocmise armin și 
astopta să vază ce face dușmanul, 
cind strejele si spionii îi rapo 
Imi cà tabăra dusmanà sa ridicat 
si că merge acum inapoi spre par- 
tea de unde a venit, Intru’ntilu lui 
venen cu greu a crede aceasta, dar 
văzind că așa era, își închipui — 


propone di vincere, senza tanto 


sc ) 
sere ritirata, me meno specie di 
fuga, ma ben mi 


Fasi della Fortezza del sito; 


occasione di combatere. 
il Basta all'incontro, che s'hauea 


lo, dimostrò, questa non es- 


litar stratagesmma ; 
far, che l'Inimico sen venga 


Spont, pp. 112-113. 


evasi questa Consulta di gue- 
Bi s'è detto, in Campagna, 
a Cauallo, l'angustia del tempo si 
richiedendo, hauendo tutti quel 
Signori interuenienti fatto un 
Cerchio di lor medesimi intorno 
al Basta, quasi che dalle Cannona- 
te lo volesser difendere, grandina- 
te da ogni parte, a segno da un tal 
Vincenzo Bombardier Maatua 
che seruia per capo al Valacco i; 
Quando un Soldato Unghero desi. 
oso di sentir ancor’ ogli quel, 
ch'era nel Consiglio di guerra de- 
terminato, aocostossi al Cerchio. 
tenendo in man la Celata, fors 


3 imi Caualieri, portò via di 
Non Calia al detto Soldato, 
senza offenderio in parte alcuna, 
nè meno il Camallo, che sboccata- 
mente si pose in fuga, scorrendo 
la palla vicinissima al Conte Ca- 
millo Cauriolo, che da quella parte 
chiudeva îl giro della Consulta, 
con pericolo di mortale offesa;... 
H che fù cagione, ch ‘essendo ad” 
mai tutti vemuti nell'opinione de 
Basta;.... si ritirarono ai luoghi 


Poi che Michele, nell” alttoni luca 
é ac 
medeea subito, che viltà, 
e timore fosse quel, ch'era martias 
le artificio, e militare pradas $ 
Ch'essendogli dalle. Sentinelle, e 
Spie riferito, ché Campo Cesareo 
s'era levato, e che marchiaua verso 
la volta ond'era venuto, a pena 


_N. BALCESCU ŞI CIRO SPONTONI Ž — 33 


fatală orbire! — că întradevăr 
Basta fuge si zimbind zise: „Unde 
fuge cîinele de italian? Nu gtie el 
că in tot locul îl voiu ajunge"? 
Deci îndată, părăsind postul său 
atit de sigur, se puse în goană du- 
pă dușman cu mare furie si nu cu 
mai puţină neorinduială, Indoin- 
du-se însă că nu va puten ajunge 
pe dușman la vreme cu toată oas- 
tea, el porni înainte 0 mare parte 
din călărimea sa, cu citeva trupe 
de Cazaci, ca să recunoască pe 
dușman si să-l supere si întirzieze 
în retragerea sa. Dar cele două 
cete de muschetari, cari se oprirà 
în loc, sehimbindu-se cing une 
cind alta în luptă, ajutate de arii- 
lerie si de călărimea uşoară, (inu 
in depărtare pe călărimea noastră, 


Dusmanul însă din pricina aces- 
tor izbiri, se trAgea incet sì acess- 
ta plăcea lu! Mihai, doritor să sọ- 
sească insusì cu toată oastea, spre 
a se destinde de bătae dincolo de 
Mirislău, în acea spațioasă cim- 
pie, crezînd mereu că dusmanii 
fug de o intilnire, Basta Insă ince- 
= a se mişca si mai încet ca să 
nsele pe Mihai, dindu-i nădejde 
că îl va putea ajunge si depărtin- 
da-l de sat cit putea mai mult, I- 
nima lui sita de bucurie, cind vă- 
zu ca, după călărime, les din sat 
sì căruțele de artilerie romineas- 
că, somn că Mihai, părăsind cu to- 
tul ul său, înainta cu toate pu- 
t sale. El își însemnase din 
nainte un loc bun si destul de ma- 
re care în parte, puțin cite putin, 

se ridica, raminind încă 

entru călărime destulă cîmpie. 

acest loc apropiindu-se, Basta 

întorcindu-se privia mișcările lui 
Mihai, 

Acesta, crezind mereu că dus- 
manul fuge si dorind foarte d'al-l 
ajunge la timp, silia pedestrimea 
la drum si tot într'o vreme porun- 
ci să-i aducă înainte un cavaler 
ungur, ce fusese prins, anume 
Balthazar Bornemissa, căruia făcu 
multe întrebări despre persoana 
lui Basta, de dinsul bine cunoscu- 
tă, zicindu-i cam în glumă: de 
crede el că Basta va aştepta sau 
că fuge întins la Casova, Borne- 
missa răspunde lăudind talentele 
ostiisesti ale lui Basta si ndhncind 
că crede că el va primi batnia si 


potevasi indurre a crederlo: Quan- 
do poi vide, che cosi era in ef- 
fetto, altiero În se stesso, tumido, 
e gonfio della vanità sua nativa, 
sorridendo disse: Doue fugge 
uesto Cane Italiano ? Non sà egli 
che per tutto. l'arriverò ? In con- 
fonmità di che, abbandonando il 
suo posto tanto sicuro, si pose n 
perseguitar i Cesarei con grandis- 
sima furia, e con non minore di- 
sosiine; Anzi dubitando pur mol- 
to di non poterli giungere a tem- 
po con tutto l'Essercito, spinsegli 
dietro gran parte della sun Cuual- 
leria con alcune Truppe din Co 
sacchi, la quale però era tenuta 
à dietro non solo dalle Cannonate; 
ma con bellissimo ordine le mani- 
che dè Moschettieri maestreuok 
monte suecedendo l'una a Valtra, 
secondate dalla Cavalleria leggie. 
ra, amdauano trattenendo li Ne- 
mici senza dar segno aleuno di 
auanzarsi; H che sommamente 
Piacea al Valacco, desbderoso di 
giunger egli in persona con tutto 
corpo dell'Essercito. per met- 
tersi in battaglia oltre Mirisiò so- 
pra quella spatiosa Campagna ; 
credendosi pur tuttavia, che fus- 
gissero gl'Imperiali l'incontro. 

Ma il Basta, che traccheggiando 
pian pian motehiaua, per ritirare 
H Nemico afatto fuor della Fortez- 
za del sito; erasi hormai auanzato 
in posto opportuno, e prima da lui 
per combattere disegnato, qual 
giuasi a poco n poco soguemente 
alzando, tanto, ch'a Cavaliere res- 
tana a tutto il restante della Cam- 
pagna. Quini maestreuolmente vol- 
tando faccia con tutto l'Essercito, 
si pose nd osservar gl’andamenti 
dell'Inimico, 

Michele stando pur tuttavia sù 
la sua credenza medesima, et af- 
frettandosi cupidissimo di gium- 
gere a tempo, sollecitaua al mar- 
chiare la Fanteria; e fecesi in tan- 
to condurre innanzi la sua pre- 
senza um Caualier Transiluano, 
c'hauea prigione, chiamato Bal- 
dassar Bornemissa. Al qual molte 
Interceniioni fatte sopra la perso- 
na del Basta, da quello molto ben 
conosciuto, dimandandolo quasi 
per scherzo s'egli credeaua che lo 
douesse aspettare, ò se pur dritta- 
mente se ne fuzginua în Cassonin 
A! che rispose il Bornemizsa, eh" 


3 


APE e 


stă retragere 
Tn: mister, ariindu-se pr 
dorință de a se bule 53, p ze 
in cimpie la cinci sute est pe, 
dincolo de Mirisni a se intoc: 
i a se opri i 
am È vinduială de bătaie. 


Balc. pp. 3603-64. 


Sas RIA 

3 că Mihai aşezase pt uT 
Pepi domină locul busie Sosa 
mii anchebuzieri săcui, oas rat 
lesi, socotind că prin rar are 
soziziei vor putea fuce pren VE 
Ti mare cu nec en 
grindină a urehebuzelor lor. “ e 
tip roi fără numai fiind 
chemaţi, văzută 


» lor 
tu înțelese semnele 

i regie ri milă, şi cu onnie 

le age Mega gi libertate Pe 
ar, 

gang Tote intunecoasa, pr 
i. chemi la sine pe nobilii, și 
credincioşii sà] dintre Un al 
Ardeal gi, oit fn mili pe a 

ci a pr t è 

Da Sicul, ea erau tocmai din cel 

cè se rescnlese cu plebea a'o stin- 
ilimei, -sè D 

i cu ital într'acest chip, ei feci 
È obisnuita- tor Statia lieta 
de străluc d 

e ob ph lua drept răsplată LA 
ostenelelor lor, satisfacţie, “A 
mică, despre pista dusmani asa a 

neîimpăcaţi, Deci el era de pare 
că nu se cade a lăsa nepedesiti pe 
acei scelerati, porecliti; că JA k 
cea noapte chiar să pună s rit 
ănici si vietei acelor vige) 
de o partidă ce le e cu attta Lunar] 
rare  împotrivitoare ṣi duşmani. 
cit 
ta înainte-i, cu cuvintul că, 
prime figiduit nimic Săcuilor si 
prin urmare mau gresit nimic sco- 


li tenca 
nu e farà cei porse 


quand’ esso 


* fi "Valacco simulando al di fuori 


: lezne se pot 
pentru general, i 


VIAȚA ROMINEASCA 


ande allegrezza 
pon lo gran de 


traua hauer di combattere; 


tendo però con 


DA rto chel Basta 
Per afuta la Battaglia, 
Michele glie l’offeris 


a queste parole 


siderio, che dimos- 


sen- 
disgusto le vere 


lodi del Capitano; comandò subito 


essendo 


arriuato nel piano min 


Mirislò, che si facesse alto, 


nando l'Essercito 
questa forma. 


alla battaglia in 


Spont. pp. 114-15. 
Haueua, come si disse, il Valac- 


co nell'eminenza 


d'una Collina 


sourastante al luogo della Battaglia, 


gente selta (sic) 


grand’ im 
Essercito 


due mila Siculi di 


; stimando, 


i ln- 
à se mon chiamati videro 
Ce spettacolo, el furno spet 


tatori deli'nfelice 


loro giornata, 


rtirsi del luogo loro. Pero- 
che. uta la strage de compafi 
ni, e della propria lor vita mo p 
temendo; fatti più volte segni co 


je bandiere di 


valersi arrendere, 


furon dal Basta, con ja solita hu- 


manità verso 
mercede: Ma 
Notte, e per au 


nsilvona Natione, v 
ciò, iea parole piene di rammari 


i Vinti ricemuti n 
sopranenendo la 
entura assui tene- 
chi chiamati 1 se 
iui Confidenti tra 

i incomin- 


co a dolersi «el Basta, per hauet 


ricevuti quei 


ch'erano a punto elli 


mi, che contro 
uati a 


rò della 


mercede, 
ge medesi- 
la Nobilità solle- 
plebe, bauenno 


tentato della medesi- 
TDI RATA. ch'essi, c'haurua- 
no "con P usato loro valore ottenu 


ta così chiara Vittoria, non poteu- 
d 


delle lor fati- 


, benche 
che pigliar aodisfatione ki 


mine, € 


duell istensi i Notte si pon 


jmesse ter- 
all'inimicitie, et al 


viuere din quegl huomini, di fat- 


N. BALCESCU SI CIRO SPONTONI 35 


gas din lumina zilei pe acesii twr- 
urători ai odibnei comune, „Plă- 
cură foarte cuvintele lui Csaki da 
acele inimi intàritate de necazu- 
rile păţite, din natură nemilostive 
şi peste măsură nesitioase de răz- 
bunare”, Deci toţi de obşte hotă- 
riră cu pe la miezul nopți să uci- 
pe acei nenorociţi, curi, pe pa- 
rola dată lor de Basta, neputind 
bănui o asemenea barbară intre- 
prindere asupri-le, fără grije sau 
dormiau sau, nearmaţi, veghiau, 
In „Puterea nopții, în tăcerea cea 
mai mare, nobilimea ridică din 
cartierele lor citeva mii de pedes- 
trime, saşi si unguri, povățuiți de 
căpitani dintre nobili, dușmani de 
moarte ai Săcuilor, şi inconjurari 
locul despărțit unde acești neno- 
rociti avusese poruncă a tăbări. 
La un semn, dat între nobili, din 
deosebite părţi ei năvăliră cu os- 
tasii lor în mijlocul Săcuilor si, cu 
vicleană si aspră cruzime, cu iu- 
coordina preget, îi înjunghiau si 
ucideau si precum îi aflau. Prin 
această groaznică jertfà, se stim- 
parara sufletele nesățioase ale no- 
bili cu moartea a două mii ne- 
norociti Sicui, toți oameni aleși gi 
floarea natiei lor. „Faptă cu atit 
mai crudă și barbară, zice Spon- 
toni, că se săvirşia de oameni de 
meiaşi nație, lege si obiceiuri”, 
Bale. pp. 374-75. 


Intre aceşti ostași se arătă si 
ovaie, rănit, cu barba şi pă- 
capului arse, cu fața Innegrità 

de puiberea singeroasă a bătăliei, 
cări use cum se cade dato- 
ria lui în ziua luptei, împlinise tot 
deodată și sluj unui căpitan 
re si a unul voinie soldat, 
nfățizindu-se el înaintea Domnu- 
lui său, li zise suspinind si in- 
lristat: „Suntem biruiti si abătuți, 
„ mai mult de împotrivni- 

cul nostru noroc, decit de armele 
manului; și pentru ca el să nu 
ină cu mîngiiat prin 
moartea ta, încalecă-ți 


calul gi 
miîntueste-te 


trecind în Tara Ro- | 


~ 


tione tanto lor contraria infesta, e 
nemica, potendosi, col Generale 
scusar benissimo, ch’essi non ħa- 
uean niente promesso a Siculi; e 
per consequenza nessun manca 
mento hauerian commesso facendo 
uscir della luce questi disturbatori 
della quiete commune, 
Piacquero a quegl'animi alterati 
e le giù riceuule offese, e di na- 
ra Nemici della Clemenza, et ol- 
tre modo uuidi di uendetta, le pa- 
role del Chicchi; Onde commu- 
nemente tutti risolsero sù la meza 
Notte tagliar que’ miseri à pezzi, 
li quali sù la parola del Basta da- 
tagli, ignorante di sì barbara es- 
secutione, spensierstamente, ò 
dormiuano, ò disarmatamente v 
ghiauano: Hauemdo dunque A A 
rato il luogo ou 'eglino erano ṣe- 
Questrati, nel silentio più tacito 
della Notte, levate «tal Quartiere 
aleune migliaia di Fanterie, e Sas- 
sone, et Unghere, guidate da Ca- 
pitani, che per essere Nobili, era- 
no mortali Nemici di quei mes- 
chini; ad un segno trà loro dato, 
per diuerse parti si spinser den- 
tro, dou'essi erano, e con perfida, 
e rigida crudeltà tosto scannan. 
doli, o trucidandoli in qualtinque 
modo gli ritrouauano. pretesero 
con si abborenole sacrificio grati- 
ficar gl'animi de' Nobili con la 
morte «di due mila infelici Siculi 
tutta gente scelta, e fiorita; attio- 
ne altre tanto erudele, e barbara ; 
quanto, ch’essercitata da huomi- 
ni, ò di leggi, e di costumi con- 
formi... 


Spont. pp. 120-21, 


„fra quali comparse Babba 
Noacco,.. ferito, et abbruciato la 
barba, e i Cappeli, hauendo fatto 
nel di del conflitto il debito suo, 
con haner essercilato in un tempo 
istesso l'ufficio di prauido Capi- 
tano, e di valoroso Soldato; pa- 
ratosi questi alla presenza del 
suo Signore disse sospiroso, e 
dolente; Siam vinti, et abbatuti, 
Michele, più dalla nostra adu- 
ersa Fortuna, che dall’ Armi 
dell'Inimico; et acciò ch' egli 
non resti affitto consolato con la 
tua morte; monta a Cavallo, e sal- 
uo renditi în Valachia; Non esen- 
do questa tanto sicura stanza. che 


VIAŢA ROMINEASCĂ ____ 


36 qa dal Vitto- 
ser presa 
ut de non possa OF] quale tuttaula va 
„ Acest eA ti mat de bi rioso ere del nostro misero 
Hani DR da care mereu goneste oaza le disperse me erai: iù 
Sna oii imbasiti ale ticăltei snai certo, ch'io hauerei p 
main ii. $ | 


noa "adevăr to rimaner morto 

armii. Şi într'a LIE  lasto voluto T ell vi 
mi crezi că n „Fes Mita atah, gol: tanti braui Soldati, ue : 
ntre 


DE reg endo 
rămin mort glio, decit, fugind, Giornata; che fugg 


ita si lacrimeuo- 

i ucisi în = pe vere a tanta per n fosse stato 

sh mal irfiese da creto de le, e miserabile, xe no ita di 
tit de nenoroci 


E x noua 
X i ii dl desio d'hauer tezza di ser- 
lnerami, de n'asi k Haps Me h tua, „atlete can, Promit Eu asi 
ă de sigu n u s iù preg 
vină la cel din pica ca seum- dunque crea gl'Imperiali frà poco 
dar d rima e ră putin vor por pi e cere As assedieranno anne 
pe, car edia uccesstà cetă- rtezza, e saratti all'hor : 
osi aci, vor ased tintà a ta Forte suletata poi la par 
tuie şi atunci va G posa mR A gir egere yar in tanto rimane- 
pleca. Eu insă voli rocitii răs tenza; © Mendo i miseri già dis- 
n pie page A Da la moarte im. rò, accoglie 
pindiţi si a 5 


Si pe urmă..?! 


mio ale „Camil regăsea odată mai mult — dar ctt de tacită __ sen- 
persi, e resistendo, In è zaia aceia rară, unică poate, care colorase strălucitor 
potriva dușmanilor”. morte contro a i atitea dimineti frenetice ale adolescenţei: la oru cind tot ora- 
Spont. pp. 122-23. şul se lrezea si cu febrila grabă toți se duceau să se înjuge la 

Bäle. p. 376. G. Călinescu 


e socotesc — sau numai le mumese fără 
teneala de a le socoti — datorii, în aceiaşi clipă, în dosul sto- 
rului lăsat, el, cu gesturi încete, intru nimic grăbite, voluntar 
leneșe, se pregătea să se culce. li cintarà in ureche glasurile 
argintii ale robinetelor — pe care în hotelul acesta vechi nu 
le va auzi in dimineața aceasta — și șuvoaele de apă înghe- 
tată și fierbinte, țișnimd violent gi improscind porţelanul, pe 
care alunecă reflexele atenuate 


E: ale becurilor albastru palid, 
irizind ploaia aromată a pulverizatorului. 


tia aceia rară, unică poate, de neind 
oritate — de care departe de a se felicita o 
sufletul, nefiindu-i de nici un folos, 

ema decit pentru in iul sentiment de fortà sì 
de încredere pe care i-l procura altă dată — superioritate da- 
torită nu unei calităţi, unei aptitudini inăscute, ci întimplării, 
unei manii care prin exercitii necontenite îi dăduse o acuitate 
neobişnuită, ingàduindu-i să vadă ce nu v 

aceia se duceau servil să-și facă da 
rie ? — să muncească — pentru ce ? — să dob 
trăi — dar pentru ce, pentru ce ? Camil se depărtă de fereas- 
tră şi, în timp ce îşi scotea manugile, o intrebare — care nu-i 
venea pentru prima oară — i se strecură iarăşi în minte. 


„Dare nu sint cu anormal? Nu e ceva morbid în raţio- 
namentul meu?” 


Dar nu, era cel mai sănătos om din lume, 
Nici cea mai ușoară umbră de newrozi: raționamentul 


1 Vezi „Viaţa Romineascâ” No, 3-4, 1932, 


a-şi mai da os- 


oelnicà superi- 
regreta din tot 
si a cărei senzaţie nu o 


iCal 


E VIATA ROMINEASCA_______ 
<P RE 


său era concluzia logică a tuturor deceppiilor si a noţiunii 
xacte a justei valori a lucrurilor. ETEN 
a Pentru a te supune, ca ceilalţi, vieţii, paesi > 
i sù doză de incons tientà şi de naivitate pe care 
serioas Ă 
i : a dobindise Încă. — 4 
ee let Dar era destul să po gin Da 
nica sa nevoe de a avea un scop, $ 
be te a se simţi aproape. deplin ea PE as g 
è Marunte nimicuri: o vizită ce avea ee i pi 
T peia cotacal, o serisoare ce trebuia să re alee pă 
erou a ci scris în ajun şi care va face sens air 
Dial mărunte care il ficeau de raga 
i exultant şi încrezător ă TNA 
perg idee Ce A atei că a doua zi midi, hann 
tot mai mult în mlaştina cleioasà a in 
pres ogg gli pe care oboseala le gràbea, pa 
È gr i xrime 
È pere A si gulerul, apoi haina, se păi sk J pui 
sile, aceste clipe, din fericire vor fi lant: prie re A pe a e 
să-i regăsească, noutățile dela Capşa, cancanu 
pie, p itp para prior CA in nici un caz nu o să stau 
«Dac'as riminea la ; i È 
mai ser de o lună. Bucureştiul vara, brr. sg Seno 
sana A te pira Dei bage distreze” citeva zile în 
i > vine după „atace „Să t ” cit ile 
cia fall. Si apoi hotelul e ceva apurte, ca VI erei în a 
ità de culoare locală. Or, e] dorea, ai ră Ă deedee 
inimă oraşului, să se simtă in atmosfera intim 
i i lui invizibilă. 5 rea 
pe e ap i tientà, la ceiace consu 
rcere, poate meonguen ut h 
ta p reuri dintre viața interioară si cea exterioara la 
sig ii le lăuntrice în nepoto- 
a I lumii pe care forțele tau 
lità sat] sia e să rolă desacă în afară de realitatea in 


runca îm plină 

rioasă — abdarea adolescenței de a se a 

Pa vieții reale — Îl făceau în mod rima să Anja 

equi si de orice, în această emoție, în a x inger pate 
descriptibil fior pe care ţi-l da contactul a tot c 


$ : i si sufletesti au fost potolite, a 
iù “e A ni forțelor spirituale, Aumenta 
aan ariel întrebări care — verigi inițiale — serile sg 
Pa i Poe tor um întreg lanţ al cărui capăt, a era 
Dă ia sugrumat tot ce era elan în ființa lui, 
dino. fie spiritual. + 


strivi decit viltori de n 


SI PE URMA... ?: 


38 


Firesc, după ce cunoscuse emoția din plin, i sa părut că 
ea este prea puţin pentru a face acel scop de care aveau ne- 
voe pornirile creatoare ce mocneau în el. Si a început căuta- 
rea exasperată care siirșea prin a reveni la emoție. Din mai 
multe rele alegi pe cel mai mic, Dintr'o lume de desertàciuni 
Alegi pe cea mai putin desartà. A trăi, pur şi simplu, i se pã- 
rea — după chinuitoare căutări de valori şi necontenite revi- 
zuiri — eul maj putin utopic lucru, deci cel mai cu şanse de 
a fi mai aproape de adevărul pe care nu-l putem descoperi. 

Venise la Sprites făcînd eforturi necontenite de a se 
sugestiona, de a-și 


ugestioni ipui că este acelaşi proaspăt esit depe 
băncile liceului, care în primul rind dorea frenetic sà trăias- 
n neștiind decit foarte confuz că ar mai putea fi, poate, si 
altceva, 


— Care va fi cartierul în care voi lăsa iarăși atita din 
mine si care îmi va da atita din el ? Ah ce frază de roman 
foileton cu pretenţii literare ! er 

Se întinse în cearsafurife reci, după ce, in mod mecanie, 
intoarse ceasul brățară şi-l puse pe măsuţa de noapte. 

— Mine — adică azi — mine, poimine... 

Apoi, insinuantă, aceiași întrebare: 

— Şi pe urmă ? 


Se întoarse pe partea cealaltă și închise ochii, 
cu pumnii strinși: să dorm, să dorm. Dar, sub pleoapele prin 
care incerca să străbată lumina violentă a zilei strălucitoare, 
incepu să danseze bazarul de imagini al serii, intii limpezi, 
apoi din ce în ce mai amestecate, mai incetosate. 

Ca prin efervescenta blond argintată a unci cupe de 

panie i se păru, vag de tot, că vede alunecind lama cuti- 
tului sub pielea catifelată si rece a caisei brumate, simtind 
guslul acid cei contraciă muşchii maxilarului. Cutitul alu- 
neca tot mai repede, deseriind ciudate arabescuri, 
— Cora, vrei să fii aşa drăguță să-mi treci fructiera? 
Pentru ce alunecase blana pe umărul fraged? 
— Cora, vrei si... 


„Presimţi formularea nesigură a gindului că trebue să fi 
suris, 


repeting 


— Dac'as adormi acum, as ràminea cu surisul pe buze. 
Dacă sar omori cineva surizind.., 


Amuzant ar fi: „se asezi în faţa oglinzii si ridică revol- 
vers Surise în ir că nu o va recunoaște nimeni”, Nostim 
sa termimi ustfel un roman „de voluptate si durere”, ă 
s'ar omori... dacă m'as omori... ARTT ov ien Lia a 

se ridică bruse, deschizind ochii mari și uitindu-se în ju- 
rul lui. 


Apoi se întinse iar, stringind pleoupele sub care nu mai 


egru opac, din ce în ce maj nesigur. 


so VIAȚA ROMINE SSCA iL 
ci ego n imului tramvai. 
in dspàrlare rasuna clopotul prim 


i ine si de ele, u- 
rimele zile trecură fără să-și dea bine n sic 
ivi iciunea cu care se scurseser. cre gr 
riko roc prr era epoca în care toată una pp ele 
rilor sale, r cino 
pero enzo de apara căutarea incepuse să-l dă 
S eul ti scoase in cale un prieten, ovet De 
par snc asità de cea mai chlduroasi TICO aaa ar iui 
catene n departe, la estalt capul a Ade et 
né Ut una aubaine, O nea ag rg per pito A 
sta la he sara ere parodiei Dì cei mai elegant 
realitate îţi ràmine intreg A 


” nat i i, doumna 
coem cornuti Do copta nu avea 
~ 3 ste doua sapta A e i i cu 
za poa on i gropa- multumindu-se provizoriu Și 
nici o ? % 
i; RER = . eit să pro 
două camere, lui domiciliu, se grăbi 
ras posesia noulu = ». aveau 
egy A et e Cele două camere, prea tg perso- 
cedeze da pearl transformări. Operația acea af cip 
PAE cadrului, în care avea sh treacă So Era un fel de 
nalizare a + de a-i părea obositoare. rai sa i a propriului 
iza saggi decorativă pe care-l trecea rider, PERI, im- 
examen de r ă iida impresia 
= P fiecare dată itda my 5 ouă — 
si Le regie pentr o vini nou, nepuls pork 
p n $ i ) t vroa a ați ia 
că atit mai nebulon e e personatitatea acessi ni. 
di na a reugind în același timp să creeze n intro locuinţă 
în cadru, a să se simtă la el acasă, nu intro 
Hal care-l făcea sa s ptămini. 


i t pentru câteva si iecte pe 
ină în care nu intra decit pe i disparate obiecte p 
ia poeta cu ajutorul a mărunte și pir ! într'o valiză 


. bi- 
legat, i constea în reducerea mo 
i rmare avea sa co iroul, Era o 
ira supralncien. în prima i e cotă Gu alea di 
i: tunghiularà, í fig beer red Dino 
Caiac, aiar ale cărui uși grele de fier si oo 
cas e deschideau în fata ascensoru ite bizar în arcadă a- 
mată s tele opus ușii scunde, arcuit iaşi chip de 
$ boi ferestre cu balcon își die dar Peretii 
aveai peste verdele prafuit ni tele ruginie, pin aproape de 
j imitație de piete : rile de 
tiva veg aghe reg patru colțuri de hini de be- 
vadban incereuite in bronz, care ascundeau clore 


curi puternice, 


dU. ŞI PE URMA,..? 4 


Camil avu să exileze o întreagă armată de măsuţe si 
scaune de formele cele mai ciudate, de divamuri și tablouri, 
păstrind numai strictul necesar. In primul rind covorul 
imens de culoarea tapetului si a perdelelor grele dela fere- 
stre, covor ce acoperea tot parchetul si care avea să inăbuşe 
orice frecare a pagilor ce nu-şi pot potoli neastimpărul. 

Apoi biroul masiv de mahon cu scaunul de kueru, pe 
care le agezà pe colf, vis-à-vis de ferestre. In fata lui asezà 
un fotoliu de piele în acelaș ton stins cu al covorului. Intre 
use si ferestre e AA lunga vitrinà înaltă doar de un me- 


tru, in dosul cristalului căreia se insira o colecţie de cărți din 
alte vremuri, fàrà nici o valoare, dar legate în acelaşi maro- 
chin de foi vestede, 

Pe tableta lucie a vitrinei puse citeva portelanuri scoase 
din bazarul portativ. Intre ferestre păstră o misatà de ma- 
hon pe care aşeză serviciul de Porto si deasupra, iñ perete, 
prinse singurul tablou ingàduit în cameră — scos tot din ba- 
zar: un viguros desen de Cezanne, un studiu de nud atit de 
deosebit de genul impresionistului, incit o clipă se îndoise de 
autenticitatea lui, cînd îl descoperise în minile unui neștiutor 
care se gràbise să i-l dăruiască, 

(Camera cealaltă, mult mai mică şi cu o siagură fereas- 
tră dind tot pe bulevard, îi procură o surpriză: pereţii crau 
tapisati cu duvetinà albastră palid, albastru străveziu de ape 
limpezi și de oglinzi în umbră. Or, bazarul număra tocmai 
două draperii de catifea de acciasi culoare cu care avea să a- 
ranjeze camera minumat. Mobilierul foarte banal fu com- 
pleet eliminat. Păstră doar, dela pat, cele necesare pentru 
a-şi confectiona divanul, iar şifoniera de care avea totuşi ne- 
voe o înstală alături în camera de bae a cărei use tot scundă 
și cu aceiaşi arcuire arabă, împărțea in două peretele opus 
ferestrei, 

Peste divan, prinsă de o bară de metal fixată lingă ta- 
van, desfàsurà una din draperii, al cărei albastru palid curse 
în ondulări ample pină peste covorul de aceiasi culoare ce 
acoperea lot parchetul. 

Cu cea de a doua draperie, prinsă de sus în ace 
acoperi fereastra, de a cărei existență voia să uite, 

Camera aceasta, voia s'o facă un fel de chilie cu totul in- 
depărtată de viață, separată de restul lumii pe care, odată 
inchis aci, s'o prăvălească dintriodată întrun nean! imagi- 
nar cu pocnetul ușii inchise si pe care s'o reinvie apoi cu în- 
cetul, în voia fanteziei lui, în ceasurile pe care ca si altă dată, 


întins pe divan, le lăsa să curgă neted în lumina surdă, al- 
bustru palid, 


Lumina ? id 


Uitase cu desăvirşire. Asigură echilibrul unui scaun pe o 
masă — care intro clipă aveau să le urmeze pe celelalte în 


taşi chip, 


XP 


n VIATA ROMINEASCA EE 
pod — si urcindu-se pe el, desfàcu excrescenta romboitala 
de cristal șlefuit din mijlocul tavanutui, pentru a 0 aseza la 
‘loc după ce înlocui becul puternic cu altul mult mai slab, de 
culoare albastră. 

Curâţind astfel cadrul de impurități, Camil mai aruncă 0 
ultimă privire. Pereţii complect goi. Valiza se ise iar sl 
pe zidul din faţa divanului se desfășură un imens afis-recla- 
mi care, Intr'un sit alpestru, pe o şosea a cărei serpentinà 
da ameteala, înfățișa o minune a tehnicei si a caroseriei mo- 
derne, un spider super-spori Isotta Fraschini, lansat în plinà 
viteză printre umbrele masivelor imtunecate de brazi spre 
culmile strălucitoare de zăpezi. e 

Afişul acesta, zărit in vitrina unui garaj şi cumpărat du- 
pă multe stăruințe ce aiuriserà pe contabil magazinului, 
era ca o ràbufnire de acr tare şi amar de larg, ce năvăleşte 

dintro dată printro fereastră deschisă bruse de violența 
vintului, întro atmosferā copleșitoare, saturată de arome 

ele. 
Când orele îmcepeau să se confunde, atit de lente si la 
fel erau, cind letargia morali amenința să se transforme În- 
truna fizică, privirea hui Camil întotdeauna se întorcea in- 
spre acesi afiș, antidot cu efect brutal si sigur. 

Poate că va avea iarăși nevoe. 

Va avea ? 

Camil se simţi bucuros recunoscind că ar fi pe punctul 
să incline a crede contrariul. Aranjarea interiorului, acesta 
sfirsise prin a-l pasiona, prin a-l preocupa intr'atita incit in- 
cepuse să aibă din ce in ce mai veridic impresia că e vorba 
de o efectivă reinoire care sa si operat deja fără să-și dea 
sama, reinoire ce îmsemna nu ati! ruptura cu tot ce au fost 
zilele de eri, dar cu tot ceiace a intunecat acele zile. 

Inviorarea era reală si totuşi se temea de rezistenţa ci. 

Camil era tocmai ca acei ce, întrun accident, cazind în 
nesimţire, la desteptare abia indriznese să ge miste şi, desi 
parvin să meargă, se îndoese încă de validitatea lor, astep- 
tindu-se la fiecare moment să se prăbușească. 

In fond poate că nu se înşela, 

Ajunsese să se cunoască prea bine pentru a-și putea face 
iluzii: era o autoanestezie — adevărat foarte puternică — ob- 
ținută printr'un paleativ neasteptat. 

Dar numai o anestezie. Atentiune la desteptare. 

Cea mai mică cioenire.... care va fi oare? 

Camil surâse la ideia absurdă de a incerca să ghicească. 
IÎntr'adevăr absurdă, căci ceiace importa era faptul în sine: 
un castel de cărți. prin definiţie menit să se prăbușească la 
cea mai uşoară atingere de unghie, unghia curioasă de a-i 
îmcerca rezistența. Desigur că va fi propria lui unghie, dar... 


ŞI PE URMA. ? 43 


nu singură. Va mai fi o alta, — care Camil o i 
zări ascutita si trandafirie, presto ci 
Pravek Îi me agteriy în i minu- 
lu u în goană nebună sà ă mi 
nea de tehnică şi caroserie modemă mis pe e ineaca 
ăi Royani aeria sade eri ir rea 
* stri i j 
biopi s po cd n harep de zăpezi veșnice. 
mil desfăcu larg brațele, intinzindu-l 
SR rega troznirà, muschii se rete Pijamaua 
a iti la intimplare, făcu să risarà pe colțul divanului 
da char Les A cu colorit straniu y 
mera de bac, in care nu avusese de chi 
e comin paper Sica veg cristal din p bare; regna 
ului indă, robinet a, şi 
vone strălucitoare improscind meat pan ia maia vi ini 
geau reflexe albastru palid de ape linistite si de pu pe în 


umbră, 


— Lum te simţi dapă plecare ? 
— tua penre ? Arre 
— Care ! Dar faimoasa plecare de alaltàeri 
~ Care ! Dar fi eri, 
PA aer rămase sincer nedumerit. O lucire de copilăroasă 
. ins sub pleoapele Corei care clipi strengà š 
— Ersu 49° la umbri... siii è, 
ci capra ca un foileton, 
— Da si totuşi, fiind vorba de pl i 
l plecare, ar tre à = 
pn certi foileton, Asa dar erau 49° la umbră, ina dela 
i en egg trotuarului îl asteptam, aproape ador- 
mutati » pe Radu, să-și scoată de pe mini culorile pe 
rando ni cen toată dimineaţa pe decorurile cele noi. Cind 
roger ga n că operatia aceasta începe să devie prea lun 
ga, pe domnul venind foarte ginditor dinspre ară. E : 
pot Lit pai ot: si domnul mărturisește AS cititi 
> ce ak is, „frumoasa 
e ig pleca la Paris, „in şi talentata” mea co- 
— reg n'am spus-o, 
SP iar mi-i spus-ọ gazeta care, di i 
a avut rije să enumere pe toți cei ce i etici 
= di asta numesti „faimoasa plecare ?* Pate 
5 Pope en est une! 
— ginatia d-tale e puţin insinuanti 
ti oa puse pe farfurioara cu marginea, albastră 
Se re incă ferbinte şi cu gesturi mărunte Nae o doa 
ri = È soia dia se despriuserà, URI duci 3A 
2 b e incerca să  turez suris reti 
Apoi privindu-l piezis : iz sf: dA 
— Apreciez intenția delicată. 


“ VIAȚA ROMINEASCA 


— Fiindcă am spus „insinuantă” ? 

— In loc de „clevelitoare”. 

Unghia ascuţită si trandafirie — unghia pe care privirea 
lui Camil se opri un moment, trezind în el un vag ecou ce-l 
făcu să zimbească — scuturà serumul țigaretei, 

— „5i micul meu spirit de observaţie înregistrează — fără 
nici un comentariu, ca pe un simpiu fapt divers — grija 
ce-mi porţi de a mă apăra in fata propriilor d-tale ochi. 

O pauză : ţigareta cu cartonul aurit se apropie de bu- 
zele întredeschise de acelaşi suris, poate ceva mai pronunțat, 
apoi : 

— Aceasta, fără îndoială, din nevoia de a-ţi păstra iluzia 
că nu numeri printre cunoștințele d-tale deci! oameni cu a- 
devărat bine. 

Intrebarea unui prieten care, aşezat intre Radu si direc- 
torul teatrului, se afunda în discuţia unei teorii probabil 
fourte discutabile, rupse convorbirea. 

De mai multe ori, întimplarea sau golul unei seri ră- 
mase neorganizată, îl aduseseră iarăşi la teatrul mde, de- 
parte de a fi schimbată, piesa dela deschidere avusese un 
succes ce prevestea o lungă si strălucită serie. La lăsarea cor- 
tinei, cînd lumea se îmbulzea la esire în ritmul muzicei mi- 
titare ce distra publicul in antracite, Camil, împreună cu alti 
cițiva obisnuiti, artisti si gazetari, intra în culise, pentru a 
stringe diverse mini si a birfi, conform obiceiului, în timp 
ce fardurile dispăreau sub alifiile dizolvante. Apoi porneau 
în grup spre grădina de vară care incepuse să-i devie fami- 
liarà şi a cărei atmosferă îi da o impresie ciudată, 

Caracterul ei, împrumutat cartierului, contrasta cu figu- 
rile pe care nu le întilneşti decit intre Cina, Elysee şi Mo- 
dern. Aveai uneori impresia unui exil, impresia pe care o 
dădeau. în vremea războiului, Capsistii la Tufli. 

Si întotdeauna, deoarece dela teatru pină acolo mergea 
alături de Cora, în chip firesc îi revenea locul vecin la masa 
comună care se prelungea pină tirziu. 

Intirzierea da si mai mult aerul de exil: desràdiceinati, 
fără nici o ocupaţie, pierzindu-și nopțile in așteptarea eveni- 
mentului care îi reda preocupărilor de altă dată. 

Evadarea aceasta naivă din realitate, dansul pe sirma 
fragilă a aparenfelor si buna dispoziţie a tuturora, era ceiace 
atrăgea pe Camil mai în toate serile pe calea Griviței, si nu 
— era sigur de aceasta — vecinătatea ajunsă să fie tacit con- 
siderată de plin drept, care însă simţea că pe Radu trebue 
să-l enerveze. 

Fără îndoială că vecinătatea aceasta îi făcea plăcere, alt- 
fel nu ar fi persista! în a o păstra. Dar era o plăcere absolut 
netedă si în mici un fel isai: Ceiace il amuza la Cora 
era vioiciunea, mai ales mobilitatea ei de spirit care în apa- 


pri ei mid I J 
SI PE URMA... ? == HS 45 


tia lui morală trezea aceleaşi i A 
Fo r leasi ecouri pe care i 
agora să le destepte sirena suplei otta d îi ri 
a albastră a sonorelor văi alpestre. sel 
— Astepi răspunsul, 
Camil intoarse, întreb 
departe, 
— Am intrebat 
„faimoasă, 


— Ai putut observa, cred, că sint în totul perfect ace- 


äloare, o privire ce venea de foarte 


cum te simţi după plecare. Simplu, fàrà 


laşi. 
_ Der masca ? 
— Pentru ce ? Si i 
prea guralivă ? Și apoi, nü mi- 
"e şi remarce că mi-ai u 
mai oij lè mine cind a ar ore sfatul ; 
„Ei bine... ii : ei, 
rit de observaţie ar ştii că are imaginație micul d-tale spi- 
resta at Tepuk pe care replica sa o întrerupse 
mult tirzie si că eu să-și dea sama că această re peo: re- 
puniud si raspundina a corespundea frazei, el inina "Vle 
prokpe' m apna masinal la alte intrebäri a timp 
case luata Peyra ar fusese de surprins. O clipă ră ta 
: È căruia i se pri i, = 
nu pie prosm dacă este perfect di Let cia hirtiile si 
, >a fie oare...? D , 
chiar să ridi. ar nu, era cu neputinţă, era... îi veni 


— Esti cam distrat, 
— Am înregistrat şi eu. 
— Tot fără comentarii ? 


— Ba cu. Dov à 
servile ka Diego ca am spus cà spiritul d-tale de ob- 


— Erotesies. 4 
— Inutil. Gindegte-te: 
ea cei nigi cind şi nu îndră 
ce ui de spus e foarte grav cat SP 
as fi tentat să-ți spun de cite ori te av Agr amor pa 
: > a mà 


ai spus că am o privire 


dela o vreme nu te 


nu ar avea rosi. 


* = . Nu i i > i 
si să-i spui ceva a n dea de 0° 


intimida, 
za ga spume ceva ? 
— $i ha Andraznegti ? 
— u ‘a ” 
ca Aseult raznese! Cuvintul e prea tare; mă sfiesc. 
pu ine — reluà el rizi i 
lare — întotdeauna imi vine sat conio o perceptibili ezi- 
oarba sau de-a fripta, propun o partidă de baba- 


Risul ei cristalin își ù 

i şi desfàsurà sonoritatea li 

ped Pine pe buzele care prinseră într'o male n pede apoi 
pătul aurit al altei țigarete. işcare putin forţată 


VIAŢA ROMINEASCA ___ 


— E măgulitor. . zi 

i si = ; in- 
— În toată sinceritatea. Inseanmă că mă identific -$ 
== Da, a e ge pe afară de scenă, pentru publie rā 


tratit cu roluriie da i i: i 
min Loh a ten, a Dar chiar de -ag voden pg că 
într'o icioasă bunicuţă ca aceia creată de tot 17 ani. 
tatr'o de Aventură”, pentru mine al avea | ti precis ce 
în «E VOOR palidă la care niciodată m 9 

Pa A i an uni, . A 
portavo, dela 15" Na 17 ani Lamartine-Georges Ohnet ci 17 

ani 1927. ; 

ani Montherlant, Max-Jacob. T ni vin S tul ieti 

— Mai mult de formă, In fond... l la o fetiţă cu care te pre statul sovietic 

In fond! Dar ce importă fondul la l 

amâză să joci fripta ARONA curàtise um fruct din care musca 


: rape rai periei la început, gustul îi păru deo- Criza statului rusesc are origini străvechi. intinderea ne- 
CI al. . 


iti în sila. - mărginită a teritoriului, firea gregară, dar lipsită de senti- 

dată searbăd, amar. Ingh in = o clipă dansară în fata pupi- mentul autorităţii, a slavului, au impiedicat constituirea unui 
Un fior rece îl scuturi a a se învirti vertiginos. stat putenric. Deşi regim feudal n'a existat in Rusia, totugi 
lelor mesele grădinii ce prins -uprimse cu mina timplele ce obieciul țarilor din dinastia Ruric de a lăsa pàmintul moște- 
Camil închise ochii şi-şi € ni nemișcat. . nire împărţită intre copii, ca o avere particulară, fărămiţa 
svieneau puternic. Rămase ară m suveranitatea, Opera de reunificare a statului şi de distru- 
Ameteala dispăru complet. gere a vechii boerimi a fost incercatà abia în secolul al 

— Ceai? Ă ima oară. Desigur oboseala: 16-lea, mai ales de Ivan cel Groaznic, si a fost realizată in 

— Curios. O ameteala... e prima 1598, cind, prin stingerea dinastiei Ruric, statele convocate 
dorm prea putin. pentru alegerea unui nou monarh, inainte de a-l alege pe Bo- 
J. Igiroşianu ris Godunov, au proclamat unitatea statelor imperiului ru- 

(Va urma) sese, Astfel, monarhul devine element suprem de unitate. 


După moartea lu; Boris Godunov şi cîțiva ani de anarhie, sta- 
tele aleg monarh, sau mai bine zis aleg o dinastie în per- 
soana boerului Mihail Romanov. 

peun Structura socială era de natură să asigure noii dinastii o 
putere nemirginità, Vechea nobilime fusese distrusă de Ivan 
cel Groaznic care a avut grijă să-și creeze si o nouă clasă de 
oameni de serviciu, opricinina, Celelalte clase? Clerul e in 
întregime în minile statului. Lupta încercată în secolul al 
17-lea de patriarhul Nicon, pentru a restabili autonomia bi- 
sericii, se va sfirşi cu condamnarea patriarhului. Nobilimea 
nu e compusă din feudali stăpini pe pămînturile lor si gata 
de revoltă împotriva unui monarh care le-ar restringe 
turile, ci dim oameni de serviciu care datorese totul ataşa- 
mentului. şi serviciilor personale făcute țarului. Printre alții, 
Ivan cel Groaznie a procedat la confiscări şi acordàri de pă- 
minturi. Cei ce vor primi pămintul, de teama unci noi expro- 
prieri, nu vor îndrăzni să se ridice niciodată impotriva mo- 
narhului. Ei posedă un soi de uzufruet pe care vor căuta 
să-l transforme în proprietate deplină, de unde încă un mo- 


- 


SM i VIAȚA ROMINEASCA 


tiv de supunere; iar faţă de societatea feudală occidentală 
crarhizată, cu puteri suprapuse, societatea rusească e o soci- 
etate liniară unde toți sint supuși unui singur centru politic, 
monarhul. (Nolde, L'ancien régime el ia révolution russe, 
pag. 13). 

Alături de cler şi nobili, există orașele, centre de comu- 
nicatie sau de comerţ, de care statul se ocupă in scop exclu- 
siv fiscal; țăranii, deveniți serbi în timpul anarhiei de după 
moartea Ruricovicilor, fie ai statului, fie ai bisericii, fie ai 
nobililor, („oamenii de serviciu”); şi cazacii, strinsură de a- 
venturieri şi revoltați, care ocupă stepele Rusiei de sud si 
ale căror păminturi vor întra cu încetul sub stăpinirea Mos- 
covei, 
In acest cadru social, opera primilor Romanovi e covir- 
şitoare. Unificare urmată de liniştire îm interior, lichidùri 
de conflicte în exterior, sint rezultate vizibile. Juridiceşte, a- 
tributiunile statului rămîn însă neprecise gi reduse: război, 
diplomaţie, finanţe și ordine interne. Competinta agenţilor 
locali ai puterii centrale, voievozii, si a consiliului de înalţi 
demnitari, Duma boerilor, care asistă pe monarh, e nelă- 
murità, 

Incă o curiozitate a regimului moscovit, e următoarea : 
Birocrafia de stat cuprinde „afaceri ale suveranului” în care 
hotărăște exclusiv țarul cu agenții lui direcţi şi „afacerile 
pimintalui” de resortul reprezentanților locali. Dar statul 
işi rezervă dreptul de a desemna aceşti reprezentanţi, încât 
aparența de descentralizare şi de limitare a puterilor taru- 
lui rămime numai o aparenţă. 

Apariţia lui Petru cel Mare nu produce transformări jü- 
ridice importante în sistemul moștenit. Petru cel Mare, fire 
autoritară şi novatoare, va da însă alt impuls mașinii prea 
incete a statului moscovit. Pornind dela premize de politică 
externă, avind deci nevoie de flotă, de armată si de indus- 
trie, Petru va reorganiza imperiul — căci el ia în 1721 titlul 

de tar — nu după un sistem logic, ci după nevoile impuse de 
experiența momentului. După moartea lui, ceata de aventu- 
rieri străini care-l ajutase Încearcă Să limiteze puterile ta- 
rului prin instituirea unui „consiliu de sus” (1726). In 1730, 
stingîndu-se linia directă a descendenților lui Petru, consi- 
liul de sus încearcă să puie împărătesei Ana o serie de con- 
diții inspirate de un precedent suedez. (Regierungsformen 
din 1720). Dar atît spiritul rusesc cit și biurocratia erau os- 
tile proċctului. Cej ce încercau să înstăpinească condiţiile nu 
reprezentau o realitate organică. Erau foştii oameni de ser- 
viciu ai lui Petru cel Mare, căpătaseră titlurile de „nobili” de 
la Petru, dar nu se simțeau independenţi de monarh, ca no- 
bilii din occident; astfel că împărăteasa Ana putu să rupă 
condițiile impuse. 
Structura societății rusești capătă precizare gi stratifi- 


1 
KD 
SPRE STATUL SOVIETIC 


care sub Caterina a Il-a. Clerul dis in vi 
i pare din via itică pri 
hotărirea de secularizare a averilor bisericesti (170 NOIE 


tia de a servi pe țar fără dorinţa ei 
el. 33 b TO ea 
transformat cu adevărat în nobili. pe tata Sea Da 
aa ir rupi i-a cedat statului prin actul din 17 e ae 
muncea nau acest drept), obligaţi în anume limite să 1 
ven ască pamintul sau sà le servească în casă Aire 
1797 rat ce mai dese; legea trebue să intervie la 
mai mult de SOT că şerbul nu poate munci nobilului 
asupri serbului end săptămină. Dar drepturile nobilului 
revenilizare tu mari: drept de judecatà, de politie, de 
ta anume priy ee fară se cesìune, Burghezia capătă si 
de A avea- baile parti de se mdminiatra și dept 
RETE pere ipo a societății ruseşti reese limpede di 
Dna SET a elor generale convocate în 1766 de Cat ni ral rr 
em, e È ora un nou cod de legi, care si biliare nica 
tafile guvern 1649. Deputaţii nobililor, ai burgheziei gi autori. 
TEE Prreromnentale, după oarecare asiduitate, se danba 
vernare iù retina Por ip straturi sociale să ia parte la gu- 
otuşi schimbări erau nec i 
re 3 "cesare, Ma i fină 
ne ia aero de greu; administrafiile year i prize a 
pa ih orata sarcinii, autoritățile erau aglomerate Re 
Baia Ae egg lui, era prea patriarhul. Senatul fosta 
pony nirean in prin intermediul căruia guverna “tarul 
pipera goin) ei ari războaiele napoleoniene aveau să Tic 
opera ministrului S ne entale a administrației statului, 
ransky n'a de ui Speransky (1809—1811). Planul lui Spe- 
mai părțile rue ji lege în întregime, au fost promul cca 
mai părțile referitoare la elaborarea legilor și la organizarea 
siei Lu rate p Eeken a fost Păi dr dai. caii ra 
ce ie s e drept, pri : : 
A „atfooret. ig supus legii. re principial, chiar monarhul, 
1 proeetul lui Sperans se pre 
ak pilor, a burghie: char a faraiir 
tape È in birourile din Petersbur, s 
Ha Pia si de dezinteresul celor in miha rpa aar 
de A rst o parte din puterea de stat. °° pi 
expresie a lui Nolde, Husi x 
t ” PR 5 » SUSHA era 5 : 
sat serb”. Nobilii sint o infimà minoritate preti in 
din 1861 gno din totalul populației. Asti ifia oraşe- 
pui tenia n Bat sint liberati serbii proprietarilor reforma 
arid idioti de pepe rabbie statului) pg 
A sa, s € i 
mae iir a aain deghizată şi de È ae phi: era înso- 
sub formă de uzufruet perpetuu, arta er = 
i 


gi o reprezntanță 
liberi. Dar Pati 


50 VIAȚA ROMINEASCA p E Te s 
urma să se plătească proprietarului fiind inferioară valorii 
pimintului. De fapt, nu erau improprietàriti țăranii, că colec- 
apvitapile agricole, pe Daza de sal (mar), care proceuau, după 
uzurite locale, da impirtcalà anuală intre indivizi si la ex- 
ploatare. Poliţia sì justipa erau îneredintate unor autorități 
alese de înșiși țăranii, Libertàtile care erau acordate astiel 
țăranilor mu porneau Însă din dorința de a Ñi ridicaţi la o 
viaţă mai omenească, ci din lenea şi plictiseala birocraţiei. 

Reforma din 13561 pornise din mediul birocratic, care 
ştiuse să înlăture opoziția majorităţii nobililor. Oamenii ho- 
taritori ai reformei, Samarin şi Miliutin, erau influenţaţi de 
teoria despotismului luminat ain veacul al 15-lea, de realiza- 
rile lui Stein, în Prusia (după infringerea de către Napoleon 
în 1806) si de teoria socialismului monarhic de stat (monarh- 
popor). Ueiuce a constituit o forja pentru monarhic, căci a 
putut să realizeze reforme indrăznețe, dar și o slăbiciune, 
ciuci nu a mulgumit efecliv pe nimeni. Clasele de sus sint ne- 

multfumite de expropriere, iar {arànimea pretinde mereu 
mai mult, desi fàuritorii reformei din 1861 «declară că nu st 
mai poale incerca 0 expropriere. 

Reforma agrară va avea un rezultat neasteptat: nobili- 
mea izbità va cure să ia parte la ràspunderile puterii ; pină 
acum toate încercările birocrației de a-și impàrti responsa- 
bilitatea puterii esuaserà, din cauza indifirenţei nobilimii. 
Dar proectele elaborate şi care incercau, în cadrul statului 
organizat de Speransky, să incadreze o reformă constituţio- 
nală căzură din cauza opoziţiei atit a monarhului cit şi a ce- 
lor ce susțineau teoria monarh-popor (proect Valuev în 1863, 
proeci Loris Melikoft în 1880). 

Proectul Loris Melikoff era totusi să devie lege la ince- 
putul anului 1881, cind ţarul Alexandru al Il-lea fu omorît de 
nihilişti. Țarul cel nou, Alexandru al III-lea, convocà un 
consiliu de demnitari pentru a reexamina proiectul. Consi- 
liul era în majoritate favorabil, birocraţia se unise cu re- 
prezentantii nobilimii. Dar opoziţia hotărită făcu Pobiedonos- 
tew, procuror la Sft. Sinod, reprezentantul doctrinei monarh- 

popor. Pretinzind că înfiimțarea unei „mori de vorbe” (par- 
lament), ar rupe comuniunea dintre ţar şi popor, el reuşi să 
lexandru al Mea. In manifestul din 29 A- 


influenteze pe A 
prilie 1881, redactat de Pobiedonostew, (Nolde, pag. 85) A- 


lexandru al Il-lea proclama principiul autocrației neli- 


mitate. - 
Reforma din 1861 are astfel ca unmare slăbirea nobili- 


lor. Opoziția liberală o vor constitui de acum înainte elemen- 
tele burgheze înstărite. Guvernul central recomandă nobili- 
lor să in direcţia vieţii locale, dar toate măsurile de încura- 
jare nu pot să-i jiedice prăbușirea economică, încercările 
de industrializare fiind abia la început. 

Alexandru al Mea spune că nu va admite niciodată 


- SPRE STATUL SOVIETIC dI 
J 


+M aria” regimului; . n 
i i constituțional. Nicola f i 
mea n Mt a dc ra, ua 
războiul autocratia. Revoluția din 1905, isbucnità rà că 
reprezentantà parere ft să-l doris să acorde un cae za 
pi 6 > [] tusa upå 4 t slo 
astea e areal calculat să dea GL roms electoral ar- 
se da teza ai de pămint. Totuşi burghezia era canir Ten 
deziunea ci e importanţă, si ca dădu în schimb | mită: i 
D lan constituind o opoziţie moderată regimului a- 
un en. progr pino in atară de dreptul ‘de vot n’ PSE 
sil wiel Pian: dl er regimului. Tarànimea trà au nici 
oraşe te Tao definitive a păminturilor i acri N: 
favorabil mi sr mizerie ingrozitoare. Acest pesa pi orii din 
craţiei, care pr ic Rito va deschide parigi 
tori Witte si Stalinì iei muribunde cei 2 ministri 
eg fio ai Stolipin, Witte Jpcvared după mei ra reforma- 
trializarea ica! mita ga a planului de 5 ani bol „pre grandios 
plasament HAli a un scop îndoit: întărire în caz de indus- 
SLO îndoită sara regie ete de populaţie. El va mai feri, i, 
rea ţăranului A tot Dara mirului si rii purta 
vatorilor si a țarului rietar ndividual, dar opoziția a na- 
tia din 1905, Stolipi o va face să egueze, Totu pane: 
posibilitatea pete greta! să realizeze prin fege din 1910, 
Reforma nu avu et inert e a esi ma comunitatea caer 
sca, As să se aplice si să se A 
3 În ră pron rp mondial. și să se desivirpea- 
x l rāzboiului, sing Mai 
mise E gura fortà P MET: 
să ca era. Monarhul nu page eng ere za ră- 
cum, în orice biroch erau decit funcţionarii cei mai i alfi Si 
cea justă, maj octaţie, selecția ce se face nu è î ni pă ze 
portanta ee eri viag conducătorilor era mai întotdeauna 
stituționalismul,. ur Cităva vreme, birocrația pia ne de im- 
ultima cetățule de paubă 1005 revenise si în ri uta dar 
-. Birocratia piane impotriva revoluţiei in oii, 
ial dn. fe e altfel conştientă de slăbiciune mers. 
interne în rr Ei adi pete tipie al ei, Maklakoff nea ei. Un 
care tremo Li Priming ordihuil de mobilizare a ministru de 
ufassele sorto „semneze, spunea aducătorului: a rage pe 
aceia a război i e, ideia revoluționară e mai întele eg 
putem scăpa È ui cu Germania; văd venind aria casă decit 
lor, semnă ea (RA ; după ce se inchină in fate ica cra 
guerre, pag ist). ( euOuvin, Les causes immédiates de la 


+ 


Starea societăţii i 
schimb tăţii rusești, deserisă pină 
străbăt tă y Aia iei Hr din toe rg bena ie 
p cibi LL evolutionare, S'a fă al, este 
mot în jurul unor agitatii artificiale [Mila mein Vili. 
nobili- 


= VIAȚA ROMINEASCA  ___ 


lor, cum a fost revolta Decembristilor (1825). Adevàratele re- 
volte au răsărit din mediul profund nemulțumit al masselor. 
Neinţelegerea conducătorilor şi a birocraţiei, care riposta 
unor revendicări drepte prin teroare, a avut drept urmare 
prăbuşirea de o violență fàrà precedent a acelei clase con- 
ducatoare. 

Revoluția din 1917 a avut parte de o lungă gestatiune. 
Ea a fost pregătită mai intii de ideologi. Pe terenul astfel 
desfelenit, va unma agitația, mai intii redusă la nuclee putin 
numeroase, apoi extinsa in masse. 

Primii teoreticieni sint: Cernigewsky (1828—1879), care 
susține că Husia va evita Tiiza capitalista, trecînd dela faza 
feudală la cea socialistă, grație mirului, embrion al societăţii 
socialiste viitoure; Bacunin (1814—1876), nobil decăzut, rival 
anarhist al lui Marx, la întrunirile primei internaţionale, 
partizan ul acţiunii directe si indiviouale; Lawrow (1525 — 
1900), care, in aja acţiunii directe si imediate a lui Bacunin, 
tere educarea înceulă a masselor; -Tkaciow (1844—1885), 
care, spre deosebire de ucţiunea individuală a lui Bacunin, 
cere acțiune revoluționară de grup. Primele nuclee revolu- 
jionare au fost alcatuite de Neciarew, un fanatic care des- 
fiinţa orice alegere de mijloc, cînd scopul final era revoluţia. 
In catehismul revoluționarului, el spune: „Revoluţionarul 
este un om condamnat. El nu are nici interese proprii, nici 
sentimente, nici legături, nici proprietate, nici nume; totul 
este acoperit de un singur interes şi de o singură gindire, de 
o singură pusiune: revoluția... Hevoluţionarul poate si chiar 
trebue să trăiască în socictate, prefăcindu-se altul decit este. 
El trebue să pătrundă oriunde, în prăvălia negustorului, ca şi 
in castelul nobilului, la birocraţi, ta militari, la literați, chiar 
in poliţie si la palat... — Prin revoluţie naţională, trebue să 
înţelegem, nu mișcarea regulată după modelul claselor óc- 
cidentale, mişcare care se oprește totdeauna în faţa proprie- 
tatii, a tradiţiei, n aşa ziselor principii de civilizaţie şi morală 
şi care pină astăzi sa mărginit pretutindeni la inlocuirea 
unei forme politice prin alta. Balvarca poporului nu poate fi 
decit în revolutia care va distruge din rădăcină orice etatism, 
toate tradiţiile de ordin administrativ si de clasă din Rusia”. 

Următoare acestor teoreticieni este mişcarea arodnici- 
lor (dela narod, popor) compusă din intelectuali, care-și dau 
ca scop revolutionarea masselor ţărăneşti (1870-1880), Primii 
narodnici, Ceaicovski, Kropolkin, sint idealisti. Neîntelege- 
rea conducătorilor care le vor inscena procese de provocare, 
ii va impinge pe calea terorizàrii. Inceputul îl face o fată no- 
bilă si bogată, Vera Zasulici, care trage în Trepow, şeful po- 
litiei (1878); guvernatori si poliţişti sint executaţi. l'eroristii 
se organizează intro societate secretă, cu numele „Pămînt 
si libertate” (Zemlia\Volia) şi reușesc, după citeva atentate 


me 


— SPRE STATUL SOVIETIC 58 
nereuşite, să omoare un >" 
tală = di pe tar (1881). Teroare 
marii eni pa) dir organizațiile revolationare: revolutio. 
port al ministrul olitica țaristă finu în loc Rusia. (Pe u o: 

„a irea Rusiei e că țăranii își trimi lea a scris: 
Peer rr per Rusiei se va schimba: va” într şcoală ). 
~ crea o ile a ec linilor ii va impinge la ab sl pyan 

oine 2 Melito eroietaritul industrin coral, n 

ì VAR nine gv narodnicilor, nu peer ip pa “e în 
arte are re a Rusiei, nu mai consideră fact: pica 

—Mucitoresti. doptă marxismul. Se constitue astfel ce dee 
siii deh rxisie, pe care poliția le crede mai pu ercuri 
tot dell ngrodici arian ai eroari Individuale 

g epcu » . P 
democra are Toe oc e în partid solak 
la Münch a ni ui partidului, Lenin, sai ta tinerii 
vare SABRAN me in Elveţia, ziarul ,.Iskra” (Santino 
la Pio) endinfa economistà de reducere a lue cia), în 
zare in partid aur economice, gi tendința de Parais 
rată armati de aid un Partid unitar şi centralizat puri 
In fata auroro Siona profesionali. _—— A ed i 

1901 partidul ceri L partid social-democrat, ia naştere î 

rodnicilor, samba na revoluționar, format din gru ul ga 

care continuau gta ideologic de către Plekhanof a La na- 
listà, trecind dela susfie că Rusia nu va cunoaste Pa Sa 
dă bună este cea gre direct la socialism si că pe baza SIAE 

Suwinkof). In 1903 erorismului individual. (Ghersuni posi 

la Bruseltia si apoi i 100 al doll rjuni, Azew, 

deocamdatà Latin” e Londra; se iveste o nouă divergintà 

er pica d ce priveşte organizarea partidului, d 

tari) porri ale lui Lenin (de unde 0.02 adoptă princi- 

(1873—1923). pārerile descentralizatoare ar Si = majori- 
271923). conducãtoarul menşevicilor (= mi Martof = 

gerea  rușinoasă a autocrației în z a e i > 


şevicii, prin Lenin, cer : 
tariat, care va inălura Petr să g rii 


lu pun burgheziei. 
__ Revoluţia dim 1905 va ST 
nimea nu s'a răsculat dedi Gna ei multe motive: ţără- 


umea, armata a rămas credincioasă Thin dh amd to: 
+ -A âcor- 


dai — „VIAȚA RONINBASCA A ds» 
dat lui Witte un imprumul de 2.250.000.000 franci, cel mai 
mare imprumut consimțit vreodată unei țări. 

După revoluţie, diverginjele între mensevici si bolşevici 
se nocentuiazi, Menşevicii spun bolșevicilor : ,,sinteti uto- 
pişti, sintem în 1849, nu in 1847. Rusia devine monarhie 
constituțională”. Lenin răspunde că revoluţia din 1905 a fost 
numai o repetiţie generală. Incercările lui Stolipin de a mo- 
difica regimul agrar, cereau timp, — continuarea politicei 
autocrate, cu paravanul prea slab al Dumei, va duce direct 
ta revoluţia din 1917. 

In timpul războiului, partidele revoluţionare nau putut 
să activeze în Rusia. Revoluţia n’a fost pusă la cale, ca a fost 
prăbuşirea unui regim care nu mai putea să dureze. _ A 


Sa 


no 
n= C La Mu i 


Regimul birocraţiei ruseşti, fusese slăbit în timpul răz- 
boiului prin intervenţia atotputernică a camarilei imparae- 
sei, în frunte cu enigmaticul călugăr Rasputin. Favoarea a- 
rătată lui Rasputin alienă curții simpatia nobilimii si, în ul 
timele luni ale domniei, Niculae al li-lea fusese pàrasit pină 

i de rude. Conservatorii din Dumă, in frunte cu Hodzianko, 
preşedintele Dumei, nu mai erau ascultați. In Februarie 
1917, monarhia nu mai era susținută de nimeni. 

Revoluţia izbucni la Petrograd din cauza dezordinelor 
de la aprovizionare, pricinuite de iarna grea şi de funcționa- 
rea defectuoasă a căilor ferate. Grevele muncitoreşti isbuc- 
niră la 24 Februarie și sporiră continuu. Puterea publică mu 
exista. Ministrul de interne, Protopopof, creatură a lui Ras- 
putin, era un sifilitic aproape nebun. Comandantul trupelor 
era ún general ramolit. La 27 Februarie trupele refuzarà sà 
iasă din cazărmi. Atunci se întruni Duma gi trimise o dele- 
gatie să ceară lui Nicolae al Il-lea abdicarea, ceiace țarul fä- 
cu (2 Martie). A doua zi, fratele ţarului, marele duce Mihail, 
renunță si el la tron. Rusia se găsi condusă de un guverna 
provizoriu, compus din deputaţi din Dumă, în frunte cu rin- 
tul Lwow şi din care făcea parte gi un socialist, Ker y. 

Guvernul provizoriu, compus la inceput din cadeti, se 
complectă mai tirziu cu socialisti revolufionari si mensevici. 
In fata lui se constituia însă o opoziție nouă si formidabilă a 
fracțiunii social-democrate bolşevice, condusă «e Lenin și 
de un nou venit, Trotzki. Guvernamentalizîndu-se, socialiștii 
revoluționari şi menşevicii făcură gresala să amine mult ce- 
ruta reformă agrară pină la convocarea adunării constitu- 
ante, care urma să hotărască constituția definitivă a Rusiei; 
în acelaşi timp, cereau continuarea războiului pînă la victo- 
ria finali. Massele ruseşti, care nu simţiseră că luptă pentru 
un război al lor, ci pentru un război al altora, cereau pace. 
lar setea de pămînt a ţăranului simțea că a venit acum clipa 


SPRE STATUL SOVIETIC . sò 


I a a 
ass 


a re SOORU, Nici bolşevicii nu-şi dădură la inceput 
saspe e impulsul haotic al masselor. Singur Lenin le inje- 
use şi venind in Rusia (Aprilie) din emigrație, ceru pàmint 
si para: Agitatia farà scrupule a bolșevicilor le cistigà în spe- 
cig massele hotările; in timp ce socialiștii revoluționari a- 
veau de partea lor țărănimea, bolșevicii cistigau armata si 
area aaa din Petrograd şi Moscova. Graţie lor, în Octom- 
brie 1917, aveau să cucerească puterea, Alegerile pentru con- 
rege (Ianuarie 1915) aveau să dea majoritatea socialis- 
ip È revolutionari, dar şedinţele aveau loc la Petrograd, unde 
ato puternice erau armata si muncitorimea, Disolvarea con- 
stituantei avu loc la prima şedinţă. 
dà ra aa din Octombrie 1917 a fost, spre deosebire de 
iper ebruarie, 0 lovitură calculată si pregătită strategic 
de Lenin gi tactic de Trotzki. Strategia lui Lenin a constat 
a şti sà profite de patru împrejurări ce coincideau: posi- 
ilitatea de a lega revoluția bolşevică de lichidarea războiu- 
el ee. per ti ocaziunea de a profita, pentru cîtva timp, de 
ir iul dintre cele două grupe de puteri care, fără acest ràz- 
ran Fid a n tn spre ae combate revoluția bolşevică; posibilita 
ea de a susține un război civil mai lung, grație imensității È 
sici și stàrii proaste a mijloacelor de comunicaţi gia ai să 
„Şi stării i numicație; cxis 
gra piliriei unta pars în massa trincea. (Lenin. Bate 
anei comunismului). lar tactica lui Trotzki i 
a cuceri intii, nu ministerele, ci „centrele fonia aglio 
ului: centralele electrice (uzin "ie lamisi Glassa de 
| a de lumină, telegraful si te- 
na) i de transport (gara si portul), prin sare torta a 
seg era PE 
ar în numele căror pincipii se făcuse revoluţia! i 
sg Agna conștient, care revendică itemi a BR bec 
prog oaio Anan aane mai depărtate, doctrina i 
în Program de reali imediate; programul propria 
1 ai L i ivicilor fusese: pàmint si i 
= oa însă şi o doctrină desvoltată de Tini in pati 
S EE gea arie gi Servo, scrisă îm Septembrie 1917 
] refugiase in Finlanda, deoarece - ri 
Da Îl ameninfase cu arestarea, şi apărută, Liz. a ari 
shig i „de stat care aducea pe bolșevici la putere PIERO, 
i Daia pané că vreu să studieze din pumet ‘de vede 
le Lat pts ppi pe care Marx n'a avut timp s'o facă. 
a aparenl o exegeză marxistă extre ri ă, in- 
TER pe insă e mintea limpede del a ra lutti n pa 
Rpg ela ne ut se degajă ideile Tadam nni 
vietät} aj bazele ,, ismului”: „Statul e um produs rg 
iza sc pina la un grad oarecare de desvoltare; Stat ra 
edi) f mă ali ari această societate s'a încurcat Intro 
x ernă insolubilă, că s'a arti itii de 
Desapiicei. Pepiru ca aceste opoziții, e pg a 
partite de interese egonomice contrare să nu se distrugi 


a 


50 - VIATA ROMINEASCA SE. 
una pe alta în lupte sterile, s'a simţit nevoia unei forţe vizibile 
care să domine societatea, să impiedice conflictele gi să le 
menţină în limitele „ordinei stabilite”. Această forţă esità dia 
societate, dar superioarà ei, gi care se depărtează de ea dia 
ce în ce mai mult, e statul; gi mai departe: „Statul este pro- 
dusul şi manitestareu antagonismelor de neimpăcat ale clase- 
lor. Statul apare acolo unde contradicţiile de clasă sint de 
neimpàcat. Şi invers, existența statului, dovedeşte că contra- 
dictiile claselor sint de neimpàcat. (Lenin, Stat si Revolu- 
tig tr. fr. ediția 1921, pag. 15). Această înţelegere a statului 
a fost alterată, zice Lenin, de acei socialiști revoluționari şi 
mensevici, care-şi închipuie că statul poate fi organ de im- 
păcure a claselor, suu de aceia (Kautsky), care nu tăgăduesc 
statului caracterul de opresor în serviciul upei clase, dar tå- 
gàduese necesitatea pentru clasa oprimată de a se libera re- 
volutionar. Şi tocmai acest lucru trebuie săA facă clasa opri- 
mată. După cum statul burghez a urmat pe căi revoluţionare 
statului feudal, tot astfel va urma statul proletar, statului 
burghez. Lenin reia apoi observaţia lui Marx: „Revoluţiile de 
pînă acum au întărit statul în loc să-l distrugă” (18 Bru- 
mar al lui Louis Bonaparte, în Lenin, pag. 40; comentat 
în scrisoarea lui Marx către Kugelmann din 12 Aprilie 
1871, în Lenin pag. 50.). Trebuie anume sfàrimate armata 
permanentă si birocraţia, cei doi stilpi ai statului bur- 
ghez si în locul gol, făcut prin distrugerea acestui stal, să se 
instaleze „dictatura proletariatului" (expresia e a lui En- 
gels), absolut necesară „pentru a finfninge Pappa exploa- 
tatorilor si pentru a antrena massa enonma a popu atiei, cla- 
sa țărănească, mica burghezie, semi-proletarii în organiza- 
rea regimului economie socialist” (Lenin, pag. 38). Cadrele 
acestui proletariat, le va constitui deocamdată partidul 
muncitoresc; intro broşură apărută în preajma loviturii de 
stat, si intitulată „Bolșevicii se vor mentine la putere P Le- 
nin spune că dacă 130.000 de proprietari gi biurocrati au pu- 
tut să stàpîneascà Rusia în timpul țarului, cu atit mai mult 
vor putea 240.000 de membri ai partidului bolşevic, care re- 
prezintă tendințele masselor. 

Dar maşina de stat, cu ce să fie înlocuită ? Lenin, pe ur- 
mele lui Marx, comentează experienţa comunei din Paris 
(1871); clasa muncitorească trebuie să distrugă maşina de 
stat, nu să se mulţumească să o ia în posesie. Astfel, comuna 
din Paris, a înlocuit armata permanentă cu poporul înarmat 
şi a căutat să supună pe funcţionari, alegindu-i, nu numin- 
du-i si reducindu-le salarul la nivelul salariilor muncitorilor; 
parlamentul va fi înlocuit cu consiliul lucrătorilor, care va 
dispume «e întreaga putere, executivă și legislativă. Repre- 
zentantii vor avea mandat imperativ si vor fi oricind revoca- 
bili. Statul va căpăta caracterul unui stat federalizat format 
din comune de lucrători, 5 


b] 


— SPRE STATUL SOVIETIC 57 


D í | 
È tre AEN pa program, Lenin precizează diferențele 
d a ao ai arhism: printre altele, anarhiştii nu s 
al ypeay „Statul, De altfel, după faza trecăt <Q 
definitiv Pro ietăriatului, după ce proletariatul va fi tmvine 
gulele elementare ale CAINE se vor obigaui să observe re. 
3 iră subordonare” Gia p ci e tără constringere si 
Capi al cărții, care tratează dea 
Ea gi se pieirii statului sedi opto Daniele 
preda Di ră a sociulismului, trebue să fie receda 
„seria ra e transitie, în care proletariatul y cigni 
- “ze dictatura. Această dictatură AL Mt 
irea defimitivă a claselor posedante: 
ergo lar nu ca în regimul den 
pod orme constituționale, minoritatea o 
e m spune: este zdrobirea unei minor 
a re o majoritate de exploatatie, A 
n niro reia zdrobire, statul este 
; at tranzitoriu, căci zd a ai minnrità 
exploatatori de majoritatea per der egoist paperajn oa 


cind aa r ă specială complicată 
popo poale zdrobi pe exploatatori, fără sarpe 


cial, prin simpla « i assel 
: wganizare 
sovietelor de mate si soldati” apeo RETI gue 


regim comunist, nu va mai exista 


turle onomia cen 
tre poporul înarmat. Pe sa, rePartiției de cà 
rsonalul ialist care lucra pină 


citorilor înarmaţi, societatea va deveni un b 


r 30 Noembrie 1917 i 
perii dota a ` inei revoluţii, e să 


„ta 


In numele acest i 
; î ei doctrine, Lenin re 
cad 1917 puterea. Lovitura de stat din 25 oma 
că papse strînse de Kerensky pentru. i 
şevicilor, se risipesc. Imediat face piei 


E (eat 
M VIAȚA ROMINEASCA — . -= iS SPRE STATUL SOVIETIC / 


59 
RAE oi iu ca să cis CERA : iu Bu , 4 
> ind pe toată linia: „pierd spal x | comerţul interior, inlocuiese rechizițiile prip/impozit în na- 
„gi de pere co 1918, pacea ilo ori tură, permit țăranilor folosința produselo lor; pieţele sint 
a Amr d Afarà de Polonia și țările mura az şi urmează retete la 1 Aprilie. pona politic socialistă (Sep) 
Ucraina, Dar răscoalele vor arie pai t Colceak la est, Deni- àcea pe noii economii politice. a ep - Hămâneau monopoli- 
doi ani de război civil (Iudenici ta pi partea constituantă valo in roată, starea a pâmintului, băncile, transportu- 
kin şi Wrangel la sud). Intre ty toate datoriile externe è ne COR ţa exterior. Lenin incerca să facă pe pirami să-și 
fusese disolvată, (8 lanuarie 100: i i Uralul, vor fi recîsti- vin pa în SEA) măriurilor produse de industria de 
erau anulate, (23 lanuarie). aere și claţiile nu merg bine: rez i îşi dăc ape: Ia sama că fabricile nu pot produce 
gate după lupte dirze. Cu sg tra va fi omorit (Mai St 4 aia preas avea nevoie, deci trebuia să lase o parte din 
Contele Mirbach, ambasadorul “se gua fi rupte, tratatul dela schimbul mărfurilor pe suma comerțului privat, ceiace im- 
1918) relaţiile între cele două Mi or 18) “interior lupta punea o economie monetară stabilă. In acest caz apărea no- 
sp gra sk va fi rupt (Noembrie “è i teroarea trupelor liunea de prej de cost şi necesitatea «diferentierii salariilor. 
cu socialiștii ab ret sigla Tanti va serie: „Bur- ataca renunța însă la orice, spre a evita ruptura cu tira» 
iva teroare x 3.” - a, 
dușmane, wa oea 1640, burghejii franceji uită pre a După doi ani, noua politică trecu printr'o criză gravă. 
ghejii eng i cată în ochii lor cind era regie ata Setai- Preţurile de cost nu scãdeau, randamentul minii de lucru nu 
ros a tra feudalitàtii. Ea nu va mai fi Coe x pata creștea. Recolta bună din 1923, avu ca urmare scăderea pre- 
fail de popor impotriva burghezici. | A parapat contra juriloy agricole; de altà perte, comerciantii de detaliu, spo- 
este criminală, cînd este întrebu nta tà de majoritate contra ind spa pap e. e p> gratic, curbele preţurilor agricole şi 
iorităţii, dar nu cînd e intrebuintati 1918 către muncitorii f ustriale mergeau depărtindu-se, avind forma unor foar- 
minorităţii”, (Scrisoarea din 20 Aprilie visatată Ceka (= Co- i apere regale, erai" began e 
americani). La 7 Decembrie O, Gr, Dupi atentati impo porti de cereale i asupra un 
misiunea extra 


p n . Efortul purtă asupra ex- 
portului de cereale si asupra unei 


| revizuiri a cheltuelilor ge- 
triva lui Lenin, (August 1918), se inel aspra NE pags zar nerale în uzine si a inchiderii uzinelor costisitoare (esente 
tea pentru crimele politice. Pentru a i ; Troteki, si nizarca rationalizatà). In Februarie 1924, efectele măsurilor 
va mprovisa armata roșie, al an SCORE Ile al. rit- cre se cbr on prin scăderea prețurilor industriale: foarfe- 
pe ormate fie din comuniști, SH le se închideau. 

ra na tariste. In Septembrie dg tut „__ Această politică era acuzată de Trotzki de deviere dela 
tortile armatei improvizate, uşoare a fuel in der gia de Ls comunistă. Atitudinea lui era susținută de 
atit de improvizate ca cele ale ara condusă de generalul favor taranilor 1 Da y a at a A n ROTA 
GQ! mai grele impotriva armatei pes oitu lui 1920, Wran- pref ia oa tei a preocuparea era momentan in- 
francez Weygand (August 1920). La s x era învins. Dom- 1925 SPREA ‘rata a cărui paralizie, inceputà în 

J, ultimul luptător contra-revolutionar, + progresa mereu. Moartea dui (21 Ianuarie 1924) avea să 

ghe ste sovietica” (Nolde). i lio Maoni grăbească procesul latent care 'desbătea în partidul comunist. 
EY Hizboiul civil fortase centralizarea în rar seste gi _ n hîrtiile găsite dupà moartea lui Lenin, se aflau o se- 
săi: capitală. Evenimentele şi principle. socu agricole, rie de insemnări despre fruntagii partidului comunist: „„les- 
poua SARCA i tria, rechizitionaserà pro; prc} tamentul politic” al lui Lenin. El afirma, că grija cea dintii 
aci moneda prin inflație. Oraria entita blo- a "levi seggi să fie menţinerea unității partidului co- 
aparenţă socialistă, era, în fond, ANRE SE da dela 1918 pi- imi.) erico ul ră pene poate veni fie dela Stalin, care, 
sului, ale foametei si ale războiului. 0 de rfabolb®: figo n prora i a pan ului, a concentrat în minile lui 

nă la 1921, poartă azi pe e la 10% din ce era A a: ere imensă, sau dela prea autoritar şi domi- 

ia industrială È ina- e e 

A A i, pi produciia agricolă la 00% dim ce 408 ys ah între Trotzki si Stalin avea sà mapa îndată după 

inte de război. Lipseau si alimentele si combusierițe: din lin. Troteki incerì Grosu Partidului era îndărătul lui Sta- 
Martie 1921, isbucnea o răscoală în RE it dup 12 săptă- nale pa si io să-şi învingă rivalul cu mijloace doctri- 

Kronstadt, la porțile Petrogradului, înăbuș rinarii fuseseră mezi Doga iep chei şi A Ro ii revoluției, Rusia 
mini, dar semnificativă, prn iar rara Taib se văzu nevoit tia mondiali intro ipo “tară pepatah a OTOCA revolu- 

printre primele elemente revo : 


: O serie de decrete (19-29 Martie 1921) permit ngură farà neputindu-se edifica socia- 
să dea înapoi. O se 


go. VIATA ROMINEASCA  — 


lisamul. Altfel se va ajunge pe cale indirectă tot la capitalism, 
dar la um capitalism biurocratie. Stalin răspundea argumen- 
tării lui Trotzki, sustinind posibilitatea editicării socialismu- 
lui într'o singură ţară, căci în regimul de dictatură a proleta- 
riatului, sub conducerea lucrătorilor, țărănimea va putea fi 
condusă la socialism. 

După agitaţii de citiva ani, (1924—1927), si o incer- 
care nereusità de lovitură de stat, cu prilejul universării 
a 10 ani de la lovitura de stat din 1917, (8 Noembrie 1927), 
al 15-lea congres al partidului comunist excludea din par- 
tid pe Trotzki si pe prietenii lui. (Decembrie 1927). Deşi 
învingea pe Trotzki, totuşi Stalin îi luă o parte din idei. Cum 
țăranul era refractar colectivizării, va impune o politică mai 
energică. O producţie în stil mare impunea colectivizarea a- 
griculturii. Dar împotriva acestei politici, se ridică o altă o- 
poziţie, zisă de dreapta, în frunte cu Bukharin si Rikof, care 
găseau că ritmul de colectivizare era prea grăbit. Si această 
opoziţie era să fie învinsă de Stalin la al 16-lea congres al par- 
tidului comunist din Mai 1930, după ce in 1928 se adoptase 
un plan de punere în valoare socialistă a Rusiei pe timp de 
5 ani. Se pomeşte atunci o luptă violentă impotriva țăranilor 
bogaţi (Kulaki) individualisti, refractari intreprinderilor co- 
lective. Colectivizarea va merge chiar atît de repede, incit 
Stalim va interveni pentru a modera zelul agenţilor subal- 
terni. In același timp se creează întreprinderi agricole de stat 
uriaşe, adevarate fabrici de griu, unde are loc exclusiv cultu- 
ra în mare (coYhozuri). Graţie lor, se vor arunca pe pieţele 
europene cereale, care vor provoca prăbușirea preţurilor în 
toamna anului 1930, 


Constantin Enescu 


Toamnă 
Fiere țărinilor „crapă 
Și urcă pe tul sulegete. 
Ramurile isto scapă 
Frunzele din/d te. 
Cerul afinat zu mă, 
Zgomotele roase de ecouri. 


Cîmpul, cu părul de brumă, 
Se tupilează de nouri, 


. 


Cu ochi de nuferi li i, i 

ncezi 
Adulmecă din fundu! lui, tiv 
Cum stolurile-i zgîrie obrazul 
Și trec umplînd azurul de pistrui. 


Sufletul, singur, despică 
Tainele din colbul drumului. 
Din hornurile zării se ridică 
Pentru el, stațiile fumului. 


Spre dimineaţa 'n 
care mor Hristosii 
Craale cad, prin ciurul vîntului Ai 
a niște lacrimi roșii 
Ale pămîntului. 


George Lesnea 


Istoria presei romîne din Banat 


is nimic despre gazetăria bănățeană 
din Banat nu este cu- 
esta poate numai 
tă privinţă. In 
minente, a căror activitate 
ternic îm viaţa publică 
ziariști de profesie, 
zetelor bànatene, au 
de că, în afară de 
au fost citate în diferite 
trecutul Banatului, Hominii  bă- 
ntau din gaze- 
din rîndurile 
bil de ziariști 


Pini astăzi nu sa ser 

din trecut şi nici istoria p 
noscută, decit foarte 
de aceia, cari au făcut stu 
afară de câteva personalità 
ublicisticà a avut un ràsu 
utem spune că nu 
boratori insemnaţi ai ga 
bra uitării. Tot astfel 


şi în cazul ac 
dii istorice în aceas 


lucrări scrise cu pr 
au avut presa 
tele importate 
Bănăţenilor sa recrutat 
de valoare, care nu nu 
în provincia lor, ci 
nele ziarelor romine 

De fapt, dacă risfoim co 
ăzi în Binat, pute 
tivitate gazetàrease 


al. Or, în realitate 

un număr considera 
au redăctat gazetele apărute 
laborat şi au seris chiar şi în coloa- 
sti din altà parte. 
arelor si revistelor apà- 
ta că Binitenii au 
i foare fecundă si că presa 
i mai ales variată. A fost 
ce şi naţionale, au 
reviste: satirice, literare, sa- 
teologice, bisericești, 


rute pină ast 
desvoltat o ac 
bănăţeană a fost foarte 
variată, fiindcă, in afară de 
in Banat gazete si 
icale, pedagogice, economice, 


teristic îmsă pentru presa romină 
citeva ziare sătești, 


soiul mondial, chiar si ziare scrise 


juridice şi sociale. 

Ceiace este mai carac 
din Banat, e faptul că au 
ba, în epoca de după râzi 
şi editate numai de țărani. 

O altă constatare importan 
chidem colecțiile ziarelor apăru 


apărut aici şi 


pe care o facem cind ges- 
te pină azi în Banat, este că 


- + ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 


presa noastră bănățeană a fost intem 
A eiat s 
gen şi permanente în timpul dominația pence căt 
cura contemporană. e, decât 
mai perda dedita apoi că si tirajul gazetelor din trecut e 
rac o cit al ziarelor de azi si că publicul citito din 
ga tbc că purta un interes deosebit pentru Area 
ro arde: o pre se mereu cu aceiași nerăbdare si race 
Tn istoria. de fatt Ol asti n ni 
E i » taja vol arăta, în pri a 7 
P inceputurile ziaristice ale Raminilor. bimkfeai pp 
să iu td È biografiile acelora care și-au dat ef 
Dle: Soc Freno nostru pe calea scrisului me ei em 
sint inedite ră ii si din motivul că ele, în majorit te 
cadrul venia ta OE gi fiindcă din ele i de tam 
mai bine na istorice, în care se pot lasa perii 
acei poi le e încercările Bănăţenilor de a see, o ea > 
ia Aa rad pita gieren acestor încercări 
i puse o mulțime de pi ted 
pia aim ÎN zia lucrării mele istoria Ă rigo ra ziar 
a MR monarhiei austro-unga di Da 
încoace, oria presei noastre dela făurirea Rom tt 
e ominiei-Mari 


Mi-am dat silin ù 
după ci ja să grupez între svi 4 
ea are gazetelor apărute i PI istorie 
i, peda rate despre presa politicà, levarti a tratind în 
e loa că, Juridică, sanitară, ete = ' satirică, teo- 
contribuție » ape te acestei lucrări vreau să adue 
nilor din Banat poe bănăţean la istoria națională ag mara 
al sà ridic la edi pair bring numele ziaristilar uitati 
gălbenite sint aruncate i stențu unor gazete, ale ci i 
-nta ate ; ONFE, ale căror 
lor sau sînt distruse dè ami inci prăfuite ale biblioteci 


si stràduinte, In ca- 


I, Primele încercări de ziaristică bănățeană 


Ziarul lui lorgovici dela Viena (1794) 
Ziaristica noastră bănă 
sfirsitul mra Da ră bănățeană putem zice că s 
: al XVIII-le ce că datează d 
tor din Banat, Paul lorgoviet.” Cind marele luptător Și mar 


doctorul loan Agrar dal. 
postere dia her o gazetă rominească. Ws pirate 
că lorgovici tipăreşte un i m ag 
y ominese, 


guvernul austriac a lua 
Spentiiei acestuia, dona severe pentru împiedicarea 
ărire ‘i : 
fiindcă editarea Sano Tost cati erau două: în primul rin 
blice, iar în al doilea rind fina cu viințată de autorităţile m 


o astfel de gazetă rominea- 


$ VIAȚA ROMINEASCA _____ 


scă, vizind ideile de care erau conduși redactorii ei in toată 
activitatea lor politică, putea uşor să devină un instrument 
putemic de propagandă revoluționară şi de raspindire a 
mişcărilor de tapin piei libertate pornite din Franţa, si 
astiel putea să pericliteze liniştea internă a Statului. Titlul 
acestei gazete nu se cunoaşte, Se știe doar atit că sa 
tipărit la inceputul anului 1794 un singur numar, care 
a fost răspindit pînà în Ardeal. Imediat ce guvernul din 
Cluj a prins de veste că sar afla citeva exemplare din acest 
ziar la episcopul ortodox Gherasim Adamovici din Sibiu, gu- 
vernatorul Ardealului, contele Gheorghe Bànffy, a raportat 
cazul cancelarului Curţii dim Viena si a cerut să fie inter- 
zisă apariţia acestei gazete, „căci nu are nici o incuviintare 
si anume din motiv că astăzi, cind lucrurile se agravează din 
zi în zi, ràspindirea de ziare e mai neadmisibilă decit ori şi 
cînd, căci prea periculoasele idei de libertate ale Francejilor 
se propagă cu mare iufealà, încit orice apare în ziar uşor 
sar putea răstălmăci, iar opiniile pot produce sguduirea li- 
nistei publice”, Raportul acesta din 24 Aprilie 1794 se gù- 
seste în Arhiva Cancelariei aulice din Viena, Este deci ex- 
plicabil că guvernul dim Viena, temându-se că o redeşteptare 
a Rominilor ar putea clătina din temelie împărăţia lui Fran- 
cise al Il-lea, a luat imediat măsuri ca acest ziar să nu mai 
fie tipări! şi răspîndit. Deşi gazeta lui Paul lorgovici n'a pu- 
tut să mai apară, totuși este de reținut faptul că aceasta n 
fost cea dintiiu încercare de a scoate o gazetă scrisă în ro- 
mineste. 
Să vedem acum cine erau aceşti doi precursori ai ziaris- 
ticei romine, 


Biografia lui Paul Iorgovici Brincoveanul (1764—1808) 


Paul Iorgovici s'a născut în Vărădia, la 28 Aprilie 1764, Tatăl 
lui, preotul Marcu lorgovici, era nepotul nobilului lane din Ar- 
deal, care din cauza persecutiunilor calvine, trecind fă o pe) $'a sti 
bilit in Rominia si s'a căsătorit cu o fată din familia Brincoveanu. 
De aci se trage si numirea lui Paul Jorgovici de Brincoveanu. Geor- 
ge însă, fiul acestui Iane, de frica Turcilor, care aveau lupte inde- 
lungate pe pămintul rominese, sa refugiat in comuna Vărădia din 
mer unde s'a născut fiul lui, Marcu, care a ajuns preot în satul său 
natal. 
Tinărul Paul lorgovici și-a făcut studiile elementare împreună cu 
fraţii lui, Petru si Ion, la un dascăl venit din Rominia, iar cele liceale 
si filosofia la Seghedin. De aici sa dus la Pesta, apoi la Pojon, unde 
a urmat dreptul, iar pentru a-şi desvolta cunoștințele juridice a mers 
la Viena ca să studieze si dreptul austriac, 

După terminarea studiilor a făcut o călătorie în Italia, Franta 
si Anglia, In Roma a stat 3 ani, adunind mereu documente și izvoare 
pentru 0 lucrare in care vroia să arate, că Rominii au venit în Tran- 
silvania sub conducerea lul Traian sì sint aici locuitori mai vechi 
decit Ungurii, In Paris era tocmai în timpul revoluției franceze șa a 
stat în nceastà capitală 3 ani, asistând la 21 Ianuarie 1793 si la ghilo- 
linarea regelui Ludovic al XVI-lea. Rapit şi el de aceste idei si de 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 65 
Pr IN BANAT 


propage ideia regeneràrii nationale intre ti pci Mim Banal, Vita 
n 


L i i 

Cari pete, fonționai aprope un ande le ca concepi 1s 
ni ga A cade none loan Molnar cs i gr n E 

area ideilor truns 
perii sale la Paris, Dela ata e că 2 = Teri mu 
de către epi ul Sae in V 

vonsizioriai. In erele sa nr eter Paul pico Ha ment 
se rt aduse din Roma, referitoare 

sonk mp a seris si un dicționar în patru limbi: 
r şi tranceză, însă n'a ajuns decăt I ei 


sor la Pedagogia | coala nor i 

i nulă 4 

re s Po Torgovic este pl, co tb 

nie etto i in care arată „că limba rominească vi 

Prato agi k pr rit acta se ocupă şi cu siaren ră 
i „o că s'a dist j g. G 

mi erp | „Scurtă istorie a Rominilor “din Deri ma get 

moi Mai faimoși. imparati, filosofi si bărbaţi ai aatichi arene cer 

peria n politice. Actii Pergine semo 
a cutezat să serie cu litere latin 

me păzi au desteptat numaide 
J i Sir i i- i 

torial și a fost aruncat În [atei y d ge sa pai mepa vocat conse: 


ni pra lui a fost Li Li e 805 incepind a mai func- 
mic asn P Jib rut. D la anul 1 

pani Paul lorgoviei vreo 3 ami ca profesor la liceul inferior din 
Ps A 9 


ționale din regimentul re i e numit „director al 
- ami H y > Pied » Di şcolilor >d 
aşteptate în ziua de 21 s rey ir la apare a murit pe vi 
. i 


I in 
se crede ca Paul lorgoviei ur fi tost otràvit de dusmanii salette prata 


Biografia lui Ioan Molnar (1749-?) 


D d "a ni 
Sibiel a Lone: Molnar sa născut Ja 1749 in comuna Sadu dal 
rho cei mai renumiţi medici-oculisti al i i 
min de mare valoare, El s'a ocupat! cu dal ali 
e 


4 sconte o gazetă rominea A pe 
pe cind era membru nl lojei acri one din gin deja în aa 2209, 


nu şi-a pututo realisa do Ait SE TRARUDE din Sibiu, dar aceastà ideie 


d 

e data aceasta nu reuseste. Pleacă suoi a Viena ninensc ae Ar 
»Deutschwalachischo 

tiparità chiar la Si- 


date biografice nu ne-au maf rita si Ro- 


sta 


Di 


oč VIAȚA ROMINEASCA ______ 


Nu se ştie dacă Paul lorgovici nu sa ocupat oare eu ideia 
de a scoate o gazetă românească şi la Virşeţ, pe tim ul cind 
funcționa ca avocat consistorial. Este însă foarte bil că 
cu ideia aceasta sa întors în Banat, fiindcă prea era influen- 
tat de ideile de libertate ale revoluţiei franceze si fiindcă a- 
jungind acasă a putut să se convingă, că poporul romin din 
Banat a indurat în timpul acela prea multe suferinţe, a îndu- 
rat nu numai subjugarea unei dominatiuni străine, dar a fost 
supus si unei supremaţii apăsătoare a erarbiei bisericii sir- 
besti. Tipărirea unei gazete romineşti în Banat ar fi fost însă 
exclusă pe vremea aceia, deoarece autorităţile nu permiteau 
mici o acţiune sau manifestare din partea poporului nostru, 
pe care căutau dimpotrivă si-l oprime prin acordare diferi- 
telor privilegii în favoarea Sirbilor si în dauna Rominilor. 


Gazeta litografiatà a lui Murgu (1848) 


Trebuie să ştim că dintre multele suferinti pe care le-a 
indurat neamul rominese din Banat atita amar de vreme, cea 
mai dureroasă şi simțită era supunere bisericii rominesti si 
subjugarea clerului nostru stăpinirii erarhiei sirbeşti. In con- 
tra acestei stări deplorabile a luptat la inceputul secolului al 
KIX-lea o pleiadă întreagă de bărbaţi luminafi şi naţiona- 
listi înfocafi, între cari Dimitrie Tichindeal, Mihai Roșu, Con- 
stantin Diaconovici Loga si acest Paul lorgovici. Dar lupta 
purtată de acești apostoli ai neamului nostru din Banat, din 
cauza prigonirii autorităţilor, mu putea fi dusă pe cale publi- 
cistà, ci numai în ascuns şi prin graiu viu. Pentru Rominii 
bănăţeni din acele timpuri, Sirbii erau duşmani mai periculoși 
si mai răzbunători decit Ungurii, mai ales ca guvernul dela 
Viena si dominatiunea austriacă lea acordat o mulfime de 
drepturi privilegiate cu scopul de a-i întări faţă de Homini 
si chiar față de Unguri. $i acest protectionism a mers așa de- 
parte, încât „la congresul căpeteniilor sirbeşti, ținut la 1790, 
in Timişoara însuşi comisarul imperial, baronu Schmidtfeld 

i-a îndemnat pe sirbi să ceară crearea unui orgamism politic, 
sirbese, aparte, şi cu mina proprie a trasat graniţele ,, Voino- 
dinei sirbeşti” de mai tirziu (1849-1860) si la care sa atașat si 
o mare parte din Banat”. (Vezi P, Nemoianu: Eftimie Murgu, 
articol publicat în „Universul Literar” nr. 42 din 14 Octom- 
brie 1928). 6 

Sirbii se scăldau deci în speranța acestui Voivodat şi sub 
scutul încurajărilor tacite ale Vienei, continuau cu toată în- 
drizneala opera lor de sirbizare si de atrofiere a elementului 
rominese. In bisericile noastre nu se mai cînta decit sirbeşte, 
iar preoţi si cărturari nu puteau fi decit aceia care se lepă- 
dau de neamul rominese. Cind un romin era hirotonit de 
preot trebuia să-și adauge Ma nume terminafiunea de „vici“, 
ica si numele său să poarte haina expresiunii sîrbesti. 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 67 


Murgu, au neglijat PE 

dădeau U jat să vadă un pericol i 

i rm Ia ra ler a 
mai uşor ajunge la i şicane sirbeşti, au i; adine indu- 
Rominilor ra ei izbinda idealului naţional den eră putea 
care este explicarea stiau bis biserici sirbeşti. şi iată deci 
timpul revoluției din 1848, cind a marin dn Banat n 
i urar r sa 


Buri, o dovedește chiar ati udin 
atit - 
Acra ca deputat în Altana ca à di 
Pr de sustinind interesele romiîne ti mean F 
= i Unguri dpoi 0 mai arată şi 
a r Ungurii l-au băgat în temniță pe Eutir i 
! nie 

"A A es la revoluția din 1848 nu 
nii bănățeni de nici un fe ed 


venimentelor şi asu 
i clor şi asupra progra i a 
revoluției si că exemplare di pana re pita ale vi rg, 


demia din Buda 
Budapesta. In j 
colaboratorii lui Butimie dog răi 


ii 


mai propa 
pai ate Se pana de redesteptare nafionali, da 


Biografia lui Eutimie Murgu (1805—1870) 


Eutimie Mur, ? 
DARE murgu + 
verin) la 1805. Era feet lt, comuna Rudaria ( 


drept si Filosofie si le-a făcut I judeţul Caras-Se- 


bânăţeanul D - a Bud Banat. Studii 
"ne Ara amaschin Bojin 1 apesta, unde s’ » Studiile de 
ziiblloteca, Rominemea” din Bula” Aneepul sà colaboren eleni ca 
e un Ù È publi 

oarecare Sava Tököly în 1828) S combate pronti hi 


cesstà brosurà | „Originea latină care n i 

iar Eutimie Mu -u scris Damaschin Bajo minilor. Răspuns in- 

Lo 1834 pleacă în Mole 1 În latineste si romineste, 

fie la gimnaziul Vana poa, i funcţionează ca profesar d pa) 

ei-lerarhi din lasi i sor de filoso» 

+ tar cind Ac Š 

sofie, mădul unde il gi prg largi, Eo- 
s dular al Uni T rert sim fi emeiază © 

silit și profesor do PiS ii din est, diplomat caegdotor în filo 

ro-oriiese, pra- 


La 1836 însă i 
este din lecții ali seste Iaşul si 

fesorul de filosotie caiete ga filosofie. Eutin i Bucuresti, unde tri 

N ui Niculae Bălcescu care ri ac ari fost și pra 

o nd cursurile 


.  VIATA ROMINEASCA 


tru a pleca la uni- 
l-a ruga pe Mur- 


jui Sf. Sava şi ne 
ile din streinătat 
vină acasă $ 
ia București ideia 
nilor romini ş 
frica Huşilor, 
lui 1839 si co 


stă indrăzneaţă propaga 
incit Eutimie Murgu fu are 
ndus la Sibiu; 
t în Lugoj şi incepe 
e de sub erarbia sir 
elementului ro 
i tirziu simburel 
Murgu s'a manifes 
nul dintre aceia, care 
latine. Din cauza atit 
te pe curea d 


ă. Alarma dată 


efect arupurea 
itor şi pe acest 
ul siterelor ciri- 


luptei inversuna 
cistigat multi du 
rile Rominitor. 

făcut denunt în € 


u lipseau nici € 
tul loan Blid 
ă agită spiritele ro- 
contra integrității statului, 
n temniţă cu o pedea să 

Martie 1848 il gases 
“ind împreună cu ceilalți are 


valoare ale neamului nos- 
i Kossuth nu-i pun 
dreptată în contra Sir- 
gu convoacă cu auto- 
1848 o mare adunare 
a votat o moțiune, 


Ungurilor si în 
t că Murgu fu aruncat i 
Ziua revoluției 
in inchisoarea 


litici a fost şi el eliberat. Se 


i unguri ai lui 
Murgu fiind În 
lor, Eutimie Mur 
a de 27 Iunie 
idată de Murgu, 


tru din Banat, Revolu}ionari 
piedică, deoarece 
bilor, putea servi 
rizafia guvernului maghiar, pe ziu 
j. Adunarea prez 
indea următoarele pu 

i. Inarmarea po 
de şase zile pentru 
câtre Stat, să pâăşeasc 

9, Armele confiscate 


in să se facă după putință in răstimp 


iar după ce va fi înarmat poporul d 


tea oficiantilor de Stat sà se redea 


i} Banatului Eutimie Murgu, 
să fie supuşi căpitanului supreri, 


i pe sama Romîni 


porului, 
3. Se alege câpit 
4. Episcopii actu 
5, Nationalitate $ 
ü. Introducerea limbi 
excepliunea corespondent 
imba maghiară. 
Poporul depune juram 
tionalitaten romina, 
8. Adunarea nu 


toate dicasteriile Banatului cu 
elor purtate cu ministerul, care au sà mear- 


int pentru frAfietate, patrie si pentru na- 


otopopul Petrovici 


meste vicar episco 
topopul Vuia pen- 


diecesa Timişoarei, iar pe pro 


castă moţiune cu un raport g 
un glas hotăritor 
de către biserica şi e- 
ul de mitropolit al Timi- 
din Caransebeş, si 
1 metropolitan 
lias Pelrovici, 


ască” şi expune aj 
soarei esle vacant, tot astfel $ 
că pină ta co 
protopopul di 


iar ca vicar ul episcopescului seaun 


înființarea unui voivodat rominesc al 


urgu urmărea 
le in jurul mitropoliei ro- 


în 3 circumscripltil 
unea validărilor, la 
1848 Murgu optează pentru 


In alegerile ge a fost ales deputat 


deodată, în Lugoj, 


ședința Adunării Nationale din 6 Iulie 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 69 
mandatul Lugojului In di Dil 
a U iui, parlamentul lui Kossu i urgu 
aleasă și a GSO È ein cp dar at, limba maghiari aya de 

derat ca unai dintre cet mite Profund ginditor, Incit era con: 
| parte gi la ședința Coneilialui i oratori parlamentari. Mur con- 
a mai fost lasirei ui de Ministri din 13 Aprilie 1849. El 
i ti e i “ati i Ar ne E 

: upà inăbuși volutiei i 
Sarta, Tribunal Militar po are pi după capitularea dela 
prin sentința sa din 7 Octombrie 1851 ta d sur ome Murgu 


ăzind insă că Rominii z 
sa stabilit la Budapes. pio ETA 


Lucrările lui M 
rel iderlegung dar d sint: 
rweiss, dass die Wal 
Dee Kg ihrer ita 
in vermeh 
T, in Ofen 1827; und Beweis, dass die e Sprache übersetzt durch S 


2, „Ube . i ef bart 
i Piceni Serban Congress Memorandum”: Besta 1866,” 
vatalos tap" din Sv vini din 1848-49 publicate se Que 


tC È 
Uursurile de filosofie profesate lu 


x pectul n 
pRrmpectul materiei propuse la Academia Mihaileand Im ati TATO 
È an de fi- 


Bule tinulu Gu 
vernului provincia! i 
; e al ; 
si a Banatului Timisianu" (iag i Serbicu 


Rezultatul re Ă 
Hominilor bănă voii iei dela 1848 e hotă 
SĂ August 1840, iar K dia pepe armele la Si sioa de 
rul Romîni » Iar Kossuth fuge în Turcia, treci la de 
na si see e m prin Orşova, arap cd cind cu ajuto- 
cretează prin patenti ini La 18 Noembrie 1849 iena OTO 
natului deci seija înfiinţarea „Voivodinei ee asia de- 
detul Baciu-Bodrogului. V le bănăţene gi pra ră 


eral, iar adviniantia o pusă sub gu- 


rii comune Sa Sîrbii. SÌ de aoaia ma ca kela u 
mintea lor de a gps in care au pori Para intat in Decem- 
para de voivodatul sir} păratului rugă- 


DI VIAȚA ROMINEASCA___ —— 


~ Í y 
privită această voivodină, din care Sirbii şi-au construit ar- 
gumentul cel mai important al susținerii tezei lor la Conferin- 
ţa de pace din 1919 pentru a obține alipirea unui teritoriu 
cît mai întins din provincia Banatului, aceastà voivodinà in 
realitate nu era decit minusa de catifea a minei de fer cu 
care guvernul din Viena a înţeles să-și impună politica sa de 
absolutism. Voivodina nu era decit un decor înşelător pentru 


a acoperi tendinţa de germanizare a Banatului, fiindcă odată 


cu organizarea voivodinei s'a introdus limba germani ca 
limbă oficială la toate autorităţile şi scoalele. Dezamăgirea 
insă au avut-o mái ales Sîrbii, care credeau că prin crearea 
unei voivodine îşi vor ajunge scopurile de a-și întinde pute- 
rea asupra Rominilor si pe teren politie şi administrativ. 

In această epocă de absolutism deghizat, gazetăria romi- 
nească, nu putea prinde nici o rădăcină în Banat. A apărut o 
singură gazetă pentru Rominii bănăţeni, dar si aceasta a 
fost tipărită la Viena şi avea caracterul unui monitor oficial. 
Este vorba de „Buletinulu Guvernului provinciale alu Voivo- 
datului Serbicu si a Bănatului Timişianu” care a apărut ha 
Viena în Ianuarie 1857 si a fost scris în romineşte si nem- 


teste. 


Pubiiciştii din epoca absolutismului 


Ziariştii bănăţeni. citi erau pe vremea aceia, au trebuit 
să se ducă în Ardeal ca să facă gazetărie românească, mai a- 
les că acolo publicistica noastră era deja întrun stadiu mai 
avansat. lar acei care nu puteau să-şi părăsească domiciliul 
lor, au continuat să colaboreze prin corespondete la ziarele 
româneşti care apăreau pe timpul tacela în Ardeal. 

Astfel bănăţeanul dr. Pavel Vasici, care era întemeietorul 
revistei sanitare în Banat si despre a cărui activitate mă voiu 
mai ocupa pe larg, a plecat la Sibiu să redacteze „Telegraful 
Romin”, unde îl vedem funcționind ca redactor dela nr. 
din anul 1853 pînă la nr. 33 din 28 Aprilie 1856. 

Apoi Nicolae Tincu-Velea, istoricul bănăţean, cu un con- 
dei de gazetar desăvirșit, a publicat o mulţime «le articole po- 
litice si national-culturale în „Gazeta Transilvaniei” si în 
„Foaia pentru minte, inimă si literatură” din Braşov, articole 
care ar trebui adunate și editate întrun volum, fiindcă din 
ele se desprinde expresiunea unor gindiri politice si naţio- 
nale, care formau frământările intelectuale ale conducători- 
lor noştri de atunci. 


Biografia lui Nicolae Tinen Velea (1814—1867) 


. Nicolae Tincu Velea sa născut la 1 Noembrie 1814 în comuna 
Tievaniul-Mare (judeţul Caras). Numele de Velea La primit dela un- 
thiul său George Velea, renumitul învăţător poporal, care l-a adoptat 
şi l-a crescat la școală. Numele său de botez era de fapt Petru, dar 
mamă-sa adoptivă neputindu-se obişnui cu acest nume, îi spunea tot- 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 1 
I CR ii A — Aba NA A IE ? 
as acest nume. După terminarea stu- 


i € de di i după absol- 
7 chiar la Virgel. Afunge ma e diacon în ziua de Pasi å jenon 
mină a teo A 3 numit isee — 

logiei din Virşeļ, la care sa Tacul andia tit resti 
nsă „intre el şi Andrei Saguna, mi 


ra erarhia sirbe 
opop al tractului Virse 
Virsetului. La 17 Mai Îi 


mai importantă è 
1 peră al 
cească politico-nagionalà” i pico la 


ăţeni, l-a fā ; i i 
aaj e l-a făcut nemuritor pe Tincu-Velea si l-a e inot Rominilor 


„Albina Banatului“ din Timişoara (1860) 


Cta dintii 
1 Încercare de a scoale o pazelă rommeasci in 
Banat cu i 
cara r -j iz 
cte permanent s'a fācut insă ar in 1860, 
. 


anul istoric al încheierii 
din Viena a revenit ne EPocei de absoluti 
i venit pe wsolutism, cind gu 
api voivodinei Arberi. Sta. constituționalismuluj si gi 
curent de regen sie : > 
ățeni de atunci di i CU $i fruntasii Rominilor 


sà servea 


sa Sia Man- 
tear si târziu. 
pregătiri pentru editarea pori 


să T lui Simeon Mangiuca” (1831—1890) 
con ) A ñ z 
Broşteni (judeţul luca e Tatăl său” 2 Seplemubri 

gf cara). Tatăl său, Ioachim Mangi a, asa comune 
facut 1a leniti se umea Calina Berceanu, Studiile 4 minik rhis e 


"a urmat la B r "È L i 
diilor juridice sep ee in anii 1852.1800.) si Oradea-Mare, Dreptul 


lutismul sa z 
"daino g la Timer ngiura 
infbusite dui pentru re 

site dela revoluţia din 1848 her şi regruparea fo 


n „VIAŢA ROMINEASCA _ 


fost ales prim-pretor al circumscripfici Jlamul-Mare de către congrega- 
iunea comitatensi 4 judeţului Caraş şi în această calitate a funcpronat 
vre-o $ uni. Intre timp, la 1868, trece examenul de avocat (cenzura) 
sì în anul următor părăseşte administraţia şi se stabileşte în Oraviţa 
ca avocat. Dela această dată începe activitatea laborioasă a lui Man- 
giuca, Era foarte popular şi iubit de popor, era un îndrumător al Ro- 
minilor càraseni. Tot timpul său liber ba consacrat studiului si seri- 
sului. A colaborat regulat la mai multe ziare si reviste rominesti. A 
publicat o mulţime de articole, mai ales în „Abina” de la Viena, nl Al- 
minătoriul” de la Timisoara şi Familia” din Oradea-Mare. A scris 
şi însemnate lucrări, iar Academia Română din Bucureşti l-a ales în 
Martie 1890 membru de onoare al ei. Simeon Mangiuca suferea de 
o boală de inimă, care nu numal că îi stingen sufletul incetul cu in- 
cetul, dar li cauza o stare de depresiune sì de pesimism asa de pro- 
nunţată, incit îşi vedea moartea. Starea sa se vede şi din scrisoarea 
pe care a adresut-o, cu vre-o 2 săptămini inainte de moartea sa, lui 
At. M. Marienescu: „Eu dau acum la lumină „Daco-romănische 
Sprach-und Geschichts-forschung” adică; publichez tractatele, ce 
le-am publicat in „Romiinische evue” cu multe aduusuri şi strafor- 
miri; se tipàresce aici In Oraviţa în tipografia lui Wunder, 12 coan 
sunt deja tipărite, mai sunt vr'o 2-3 conte de tipărit. Acest volum for- 
mează partea La; dacă voiu avea inci zile, voiu publica si a I-a par- 
te, Morbul meu este tot riu, şi nu-mi pot afla leacul, fost-am de-am 
consultat şi doctorii din Viena, dar procedura lor sa arătat i mai 
stricăcioasă, incit a trebuit să incetez cu ea”. Această lucrare de care 
aminteşte Mangiuca in serisoareu sa este cea mai valoroasă operă a 
lui sì a apărut in mai multe ediții. Simeon Mangiuca moare la 4 
Decembrie 1890. In Oraviţa si astăzi mai povestesc bătrinii multe lu- 
eruri Frumoase despre faptele sale nationale, Mangiuca şi-a făcut o 
bogată biblioteca, pe care a donat-o „Asociaţiunii” (Astra) din Sibiu. 

Lucrările lui Simeon Mangiuca sint: 

1. „De originea, vechitatea și însemnătatea istorică a numelui Va- 
epocă apărut continuativ în ziarul „Albina” din Viena, colecția T866- 


è. „Baba Dochia” studiu mitologic apărut în revista „Familia” 
din Oradea nr. 13 din 1874. 

3. „De însemnătatea botanicei rominegti” apărut in „Familia” 
continuativ, colecția 1874. Lui Mangiuca îi plăcea mult studiul bota- 
nicei şi această lucrare este un extras din colecjiunea sa botanică. 
Lucrarea se ocupă de diferitele plante sì de puterea lor de vindecare 
şi de vrăjire, precum sì de credința poporului nostru ce 0 are în pu- 
terea de fermecare a acestor plante. 

4. „Calendarul iulian, gregorian şi poporul romin” pe anul 1882, 
cuprinzind un bogat material cu privire la credin ele, datinele si ser- 
bătorile poporului nostri. Calendarul acesta a apărut si pe anu 1883 
cu citeva complectări, 

5. „Studii limbistice sau 100 de etimologii revindecate elemen- 
tului romin contra Miclosich și Cihac”, apărut în „Familia” in mod 
continuativ, colecţia amului 1883, si reproduse de ziarul ,, Luminato- 
riul” din Timisoara. 

6. „Cincizeci de etimologii de cuvinte binAtenesci de origină ro- 
logiei limbii romine. 
mină" apărute continuativ în «Familia"”, colectia 1884. 

7. „Daco-romiinische Sprach-und Geschichtsforschung”, cea mai 
importantă lucrare a lui Mangiuca apărută în anul morții sale în mai 
multe ediţii, cuprinzind valoroase studii asupra fonologiei si morfo- 

8. „Nestor der russische Chroniker unde seine Wolochen"”; Eine 
sthnographische Untersuchung”, apărut în „Romänische Revue” din 
Timisoara, anul 1887, nr. 4. 

9. Die Chronik des Huru und die gròsse militărisehe Expedition 
in die Moldau des ungar. Königs Ladislaus Cumanus: ad reducendos Cu- 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 


73 
manos figitivos” ă i 
pregi Hire rut oatineativ în revista „Romiinische Revue” 


10. „Colinda”, ihr U nomische 

La Ki rsprun ibre astro 

es pig papera în "Momiinische Rovne” pn Mier ian 

Pg | des Kekavmenos byzantinischen Geschicht 
mera dae ALS a era, und die „Provincia Latinorum” ide: 

at - s iokleates aus dem XH Jahrhundert” at in 
än sche Revue" anul 1889, ani ine 
12. „Walach oder Wich”: 


TARE IC Ei 
Gentil-Namens”, apărut în pi piine dp ga diete, uite ne 


x ata 

upă această încercare dela 1860 pocă 

w è CI u i È 

arse roy  proipalonală a elementelor aer rd È 

pina => A ein ai presei romine în Banat. si genti 

pi Rag fine vre-o 15 ani, nu apare mici o gazetă i 

harene È tua, ci talentele de ziariști care au inceput po pal 

dm, sa n rindurile Rominilor bănățeni, sau dus zi 

rai pă ul ta = Budapesta, unde au scos Pratt "Al 
cà ă i i 

care apare În Banat, nu este un sie colle. po tevistà gs 


ristică „Priculiciu” înfii 
a tind pt pd înfiinţată de Iulian Grozescu la Budapesta 


te după moartea acestuia continuată 
È Dona = către Pavel Rotariu. lar a doua pei ga ns dai 
ră scoasă la Timisoara începînd cu anul 1876 de 


către Dr. Pavel Vasi i 
zetă politică în ci. Abia în anul 1880 apare cea dintii ga- 


Banat, si ` îi 
da alde + ŞI anume „L.uminăt ” A 
eo er nec rapi de Meletie Dreghici gi Pomi atat) Si 
Banat. sa pus temelia trainică a presei Bega ca 
(Va urma) 


Dr. Aurel Cosma junior 


Hierodula” 


Cînd vintul parfumat mingie 
Piatanii Eryxului sfint | 

in templu fumul de tămie 
3 'nalţă cu divinul cint; 
Către oraș, cînd coràbierii 
Din port coboară 'n vesel stol, 
Atunci, în molcomirea serii, 
Tresaltă viaţă'n trupu-mi gol. 


Atunci, pe patul de purpură, 

Cu mirt si roze presărat, 
Insetosata-mi caldă gură 

Tinjeşte după-un sărutat, 

lar sinii, rodii pirguite, af 
Svicnesc din nou voios, căci stiu 
Că "n casa blondei Afrodite 
Numai amoru-i veşnic viu. 


Sub calzi fiori ra ie alene 
i cat spre-aleele pustii: 

Cina orta va ’nalta Selene, 
Prin ele amanfii fi-vor mii. 

Atunci, în verzile boschete 

Vor renflori iubiri de basm, 
Vor suera gitlejuri bete 

De-al voluptàtii dulce spasm. 


* prorüatsaeră care profesa în anumite temple. Un astfel de 


templu vestit se gàsea pe muntele Eryx în Sicilia. 


— _ HIERODULA 3 


Atunci, a brațelor strinsoare 
a frînge trupul meu aprins 

Şi sărutările-arzătoare 

Vor ține focwn ei nestins. 

Atunci, sub palidele stele, 

Ca o bachantà "n plin delir, 

Dind laude zeiţei mele, 

Voi poseda popoare 'n Sir. 


Urlind musca-voi din obrazul 
De palid si ’ncruntat German, 
Ori imi voi suspina extazul 
Pe sin de negru Nubian. 
Unui Evreu cu buze hide 

l-oi plinge-al său lerusalim, 
Pe-un Sicilian I-oi face-a ride, 
Cintindu-i versuri dintr'un mim. 


Ah, parcă-i văd, cum vin în ceatà 
Si cum, împinsi ca de-un mister, 
Din tara lor la sînu-mi catà 

Un strop de soare-un colf de cer!.. 
Purtati pe-a dorului aripà 

Vin regii mindrei tinereti, 

Ca'n desmierdarea mea de-o clipă 
Sa-si dea prinosu 'ntregii vieți. 


I. M. Marinescu 


78 VIAŢA ROMINEASCA 
Bancă si Industrie există o interpenetrare, ajunsă azi, pină la 
fuzicmare. Ele dictuază preţurile avind majoritatea capita- 
lului, care regulează întreg sistemul. Munca agricolă este pro- 
leiarizatà ca şi munca industrială, marele şi micul agricultor 
sint indatorati, — lupta contra cametei își are aici sursa, — 
veniturile agriculturii fiind capitalizate nu în minile muncii 
agricoie, ci în mânile capitalului care le plasează îm oricare 
alt domeniu — productiv sau neproductiv pentru colectivi- 
tate — cu unica condiţie de a fi rentabil. Rentabilitatea agri- 
culturii e minimală în capitalism, deoarece dictatura finan- 
ciară o exercită plulocraţia bancar-industrialà, care fixează 
realmente preţurile. Veniturile de muncă ale agriculturii nu 
se reîntore acolo pentru ridicarea standard-ului si îmbunătă- 
{irca producţiei, ci iau drumul oraşului, care le imparte du- 
pă cum vrea şi după cum îi dictează interesele proprii. Gra- 
nitele limitate ale rentabilitàtii agriculturii sint determinate 
de caracterul citadian îl capitalului. 

Multă lume se întreabă care sint motivele, neinţelese, 
pentru care satul rămîne mereu înapoiat, ca stil de viaţă, hi- 
gienă, cultură, producție economica, ete. Citadinul stigmati- 
zeazà grăbit cu orgoliu şi dispreţ: incapacitatea „celulei”, 
grosolănia ereditară, imposibilitatea inițială de cultivare. Dar 
întrun sistem unde oraşul e un butoiu al Danaidelor şi con- 
ducătorul de fapt, satul rămne mereu la urmă. Prin impo- 
zite şi schimbul produselor muncii, satul e deficitar. Cu mun- 
ca de trei zile pe un teren mănos — avind, deci, braţe si ma- 
teria primă, dar sugrumat de intermediul sistemului — abia 
dacă îşi poate cumpăra o pereche de opinci. Cu impozitele 
satelor se elădesc străzile, palatele, automobilele, şcolile, te- 
lefoanele si telegrafele, avioanele, restaurantele copioase, 
băile _— ţăranul e „murdar” dim născure — dela oraşe. 

Palatele vieneze si budapestane conţin în piatra si mar- 
mora lor sudoarea țăranilor „puturoşi” valahi. Tot astfel si 
Bucureștiul. Curind vom mai clădi fără să știm, cu actualul 
sistem, cartiere noi si ultramoderne la Stockholm, Berlin, 
Londra și Paris. 

Proletarizarea agriculturii in capitalismul modern 
este un fapt de mult îndeplinit, — ultima criză e numai o 
fază acută, — demonstrat de statistică, ca si de o serie de 
apariţiuni a căror analiză indică acest diagnostic ul unei 
boale fără remediu, Datoriile enorme ale agriculturii din 
toată lumea întrec nu numai veniturile producţiei si muncii 
anuale, ci cuprind întreg inventarul adunat cu valoarea pä- 
mîntului, Acestea sint lucruri bine cunoscute pentru a le mai 
demonstra aci statistic, Posesorii de fapt ai agriculturii 
mondiale sint plutocratii bancaro-industriali, care au con- 
centrat toată forța financiară a unci țări si puterea politică 
sub supravegherea lor. 


ROMINIA ŞI SITUAȚIA INTERNATIONALA 79 
TO aE SONAE oO 


O altă supraveghere ciștigată | 
is ; ată pe cale publică — adică 
Dal litice — a organismului producției eva. păstrind 
oa re brena vo era iluzie, demonstrată ca atare pretu- 
mea burgheză si pe drept cuvint o piedică a 
n pă re naturale de desvoltare ale ierte Lie eră dd 
antajele reale, directe sau latente, ale ambelor sisteme, 


sui espe ce gup dn cercurile conservatoare in- 
» în agriculturi cu influenţă întimplătoare politi 
o presna opin iei publice foarte sensi iL; ha Gia se 
rt ia »farinei” — mit stràvechiu, care face apel la amin- 
ia A ilà, şi la nemulțumirea surdă contra dezavantajelor 
a dinismului, care are ca supapă în marile metropole asa- 
sindale: claire si rita et balnearo-climaterice — sint 
„e © pateative sociologice, S'a încercat, nici mai 
mult nici mai putin, de a se spriiini i {aci guns 
it nici j; sprijini din bugetul tării n 
lafia agricolă sub formă parazitară si nu et a ln € x 
porecla ut a ra a la sută din populație e ocupată 
f - Vrmarile dezastruoase ale 'ntrării i 
taliste au fost preluate ai intentie — pe! na 
buget, numindu-se un e sale ra piedino. 
{o dda Tei e special pentru aceste operaţii 
pie alle ridicate cordate de către bănci agriculturii, 
interesul public e era hr era i er cia ale, da 
ascese pai 1 ci ul preferind să lucreze î 
agi riga "ig paaa aprent prin preluarea per» dk 
` 1 cole, Dobinda ràmine pent itali 
iaşi. Agricultorul ne iti atit de ridicat buoi ee 
Agr putind-o plăti atit de ridi : 
ng diferenţa. Incărearea bugetului a esile dop 
plătească diferențele de cre 


cu credit bugetar a fost coordonată cu un plan d d ieri Ae 


ajutorare, ale cărui puncte princi 
i A Incipale se T i i 
tica gra a tarifelor Sori, Mn daro RE 
u exista! două propuneri 
rel 4 A A germane : propimercea ma- 
sul Piria ȘI om politic Hugenberg si À Dropuabiza 
eee 2m nistrul Alimentaţiei (care a primi! ulterior pri 
po Peo pui denumirea de ministru al Infometării). cita: 
el a € vor să pună aceste datorii provenite din dife- 
m cană Spiral vai a aa bancaro-agricol pe socoteala 
! ram de mărturi germane. Pri 
n'a fost aplicată. Ave i lopie gi esclusi Renee 
+ Avea caracter utopie si exclusi ; 
pg contra Franţei si planului Vela "CERRO: 
propunere prezentată de Schie 
frontului verde, care se bucura de dii 
i dintelui Republicii Hindenburg (ag 
rept la art. 48 din Constitutie cu atribut 


. exponentul 
derea personali a 
raran prin naștere, 
ii dictatoriale), pre- 


so - VIAȚA ROMINEASCA___ _______ 


sum si de sprijinul cercurilor conservatoare latifundiare, a 
avut urmări catastrofale pentru industrie. 

Ridicarea tarifelor vamale la importul de producte agri- 
cole a dus la un quasi-războiu vamal cu țările agrare unde 
se făcea exportul industrial. Ideca blocului agrar sud-est eu- 
ropean nu este în bună parte decit o urmare directă a palea- 
tivelor Schiele. 

Ministrul romin Madgearu, inspirat 
mino-germane pentru acordul provizoriu din 1930, a făcut la 
Geneva declarații mult comentate de presa internaţională, 
indeosebi de cea germană, despre imposibilitatea unui armis- 
tițiu vamal cu țările industriale, atita vreme cit se continuă 
actuala politică vamală. După răspunsul romin a urmat boi- 
cotul, din acelaşi an, al Olandei si Danemarcei, conflictul cu 
Polonia şi Finlanda. Un ajutor dat agriculturii cu actualul 
sistem duce la falimentul industriei si la şomaj, Cercul vi- 
cìos e perfect. Soluţia nu poate fi decit în sfărimurea cer- 


cului și intronarea unei ordini organice a muncii n toată Eu- 


ropa. aaa 


orul tratativelor ro- 


* a 

La mentinerea sistemului capitalist nu mai sint astăzi 
cointeresate decit puţine cercuri — cu 0 influenţă de-altmin- 
teri formidabilă, sprijinită intre altele şi de pilonii inertiei 
__ care se recrutează cu deosebire din țările învingătoare 
ale Marii Antante. In primul rind, America de Nord, deţi- 
nătoarea principală a aurului mondial si creditorul přane- 
tei. (Nota bene pentru definirea sistemului 7 milioane de şo- 
meuri, lipsiţi de instituţia asigurărilor sociale, hràniti de 
filantropia, publică, care cirpeste şi injoseste). Dintre țările 
(europene: Franța putin mai bogată, impresarul Societăţii 
Natiunilorteu ajutorul vasalilor săi, posesorul celei mai echi- 
pate armate, promotorul imperialismului capitalist, jefuito- 
‘rul Germaniei fără muncă, actualmente cauza primordială 
la înarmàrilor pe ascuns sau curajos, pe faţă (Italia musso- 
‘tinianà) si a cătustrofelor viitoare. 

Franța e fara rentierilor. A fost odinioară tara Revolu- 
fici si a sentimentelor generoase, Lupta pour l'humanité. 
Astăzi importează braţe de muncă : Poloni, Cehi, Romini, 
natii proaste si grosolane, sclavi pe care îi trimete îm intune- 
ricul minelor de cărbuni, in timp ce francezul „fin“ faie 
cupoanele. Nordul muncitoresc este populat cu meteci de 
extracție socială inferioară, exploataţi pină la singe. Fran- 
cezul pur are „gust: Se ocupă cu industrii de lux pentru 
cocotele planetei, In atmosfera capitulistă unde o grupă 
mică de exploatatori îşi permit toate fanteziile si işi acordă 
toate bunătăţile pimintului, unde majoritatea munceşte în 
sudoarea fruntii pentru ta face faţă capriciilor trindavilor, 


o 


ROMINIA ŞI SITUAȚIA INTERNAŢIONALĂ 81 


Franța și-a ales partea leului, Cu cinci mode 
e 
A inlocuite sezonal, face ape: la re e 
e we intregi, realizind profituri imense. Pe meloji 
llat tolea ca di mia AiE «dea A aal capite 
nnar pop care n'au niciun interes ua ia 
= seo ni. Ce pot primi altceva, decit firimituri lătite 
ara densă naţională, țări ca Polonia si k “din 
Eyt srp ? Intrate tirziu în concertul lui sint consid 
paglia e sărmane de care te jenezi. Le inviti odată în 
era der TA 1 după amiază, cînd vecinii dorm ori i fac 
p est; pongo: rii pragitori uscate, perdelele fante 
luminile aprinse unanim: e one durat severa a și za 
Leve fi cam mofturosi ai miliardarilor RES 1 te. 
Polonie atind tributuri, Stresemann, iar nu bieti Val ori 
coo p din ţări îndepărtate şi inculte. Valahia gi Polonia È x 
ves NOn 10 ca soldati credincioşi pentru cordonul de 
NER aș pente na hienă Clemenceau l-a inventat în jurul 
Politica éuteòn i fra Fao 
a franceză este cea i ñ 
raees A amp: Quai d'Orsay uzeză de repere noro ae 
pelle a e ale de pe vremea lui Wilhelm IL Hate 
ui i e ismului: biciul si bucdtica de zahăr. Bi nec 
pai lore $i Germania, bucăţica de zahàr entru it 
cfr Dle și Polonia, cordonul de foc şi sirinà ghi țările 
an rari ră gi revoluţiei sociale. Mijloacele cap 
ATI siente: venituri coloniale repasa sil me 
Mit de pe er d exportate în zanele de infiueata ind ză 
a Sa n cor exclusiv într'o atmosferă ca italistà, 
e oa atit de rentabile). Heghemonia ei incontestabili 
esta gg ca indestructibil legată de structura i 
cme È rara dn ee ae aci (Charles Rist spe 
ee itari stiti) sînt se n i 
toare, dar profund simptomatice Pentru O S As a 


In legătură cu directi 
: h ectivele politici; 
interesant episodul arhiducelui OM er externe franceze este 


i discutia GH 
tawrări a Habsburgilor în Ungaria. In i: ag aa si de 
n e 


conservatoare ,,Cuvîntul” 
x muta . care 
lonescu, a combătut declaraţiile prea războinice ale d-lui 
e d-lui 
6 


sì VIAȚA ROMINEASCA 

luliu Maniu), b) restaurarea Habsburgilor îngreuiază unirea 
Austriei cu Germania (asa numitul ,,Anschluss"), iar slă- 
birca prin orice mijloace a Germaniei e parola Externelor 
franceze, putindu-se astfel forma un bloc sub influenţă ca- 
tolică — Ungaria, Austria, Bavaria — indreptat contra Ber- 
linului protestant şi eventual roșu, plăcut atit Franţei, cît si 
Vaticanului cu care Quai d'Orsay sa împăcat. O, sint atit 

de îndepărtate vremurile cînd sirena Aristide Briand pleda 
despărțirea Bisericii de Stat şi laicismul ! Un bloc cu atmos- 
feră catolică ar fi un punct esenţial în Europa Centrală de 
sprijin al capitalismului contra marxismului și revendicări- 
lor muncitorești. In favoarea lui Otto sint: Vaticanul, Franţa 
şi Belgia — cu ale căror Curti regale Zita întreține legături 
strinse — şi capitalismul din toată lumea. Restaurarea lui 
depinde de forța pe care/o au aceşti factori în tactuala po- 
litică externă. 

In sistemul capitalist nu se produce după necesităţi pu- 
bħce şi după valoarea de consumafie a lucrului produs, ci 
după perspectiva si cota profitului. Din această cauză se 
produc inutilitàti, raportate la mtilitatea generală cu profi- 
turi maxime, iar lucruri de prima necesitate sint lăsate pe 
ultimul plan. Dacă prime necesităţi nu mai rentează cu un 
plus față de bunuri la care se poale renunţa sau profitul nu 
e cel putin egal, producţia primelor necesități  stagnează, 
economia intră în sincopà şi mizeria iese pe stradă. 

Asupra acestui fenomen trebue mereu atrasă atenţia. In 
primele crize ale capitalismului european, zguduirile au cos- 
iat jertfe multiple, In crizele ulterioare periodice pină in 
preajma războiului, deși ele au fost lot aşa de intense și 
grevee s'au ținut lanţ, spectrul foamei locuind cot la cot cu 
abondenta de-alàturi a existat o atenuare: veniturile colo- 
niale. Standard-ul ridicat de viața antebelică în epocile din, 
curba ascendentă a capitalului, vizibil la muncitorimea en- 
glezà, franceză, americană si germană era datorit imperiu- 
lui lor colonial. 

Posesiunile coloniale pînă în 1914 au fost astfel împăr- 
tite (in milioane de km.2 şi milioane de locuitori) : 

Colonii Exploatatori Adunate 
1870 11914 1914 1914 
Kr Locuitori Kea Locuitori Kme Locuttori Kut Loeuttori 
46,5 33,8 4400 


Statele- Unite 
Japonia — 0,3 192 04 53,0 0,7 72,7 


Negrii, culis-ul chinez si alte rase colorate, munceau in 
plantatiuni de zahăr, orez, si în mine pentru grupele de ca- 


: ROMINIA ŞI SITUAȚIA INTERNATIONALA 83 


italisti care cointeresau prin si 

cari ul prin sistemul actiunil ati 
lor aone massele din populația țării. pense ear 
ir v. Siemens a declarat într'o şedinţă din Reichstag în 
ae Gioie de o liră sterlină este temelia imperiali 
g “na Titanic” (Schulze-Gaevernitz, Die deutsche PRredito 
ank, în „Grundriss der Sozialokonomik®”, pag. 110) ii 


Investitiunile i ină 
La fiunile capitalului în străinătate erau următoa- 


In miliarde franei | 


[nad f 

Anul Anglia Franja Germania 
= aseze è 3,6 pipea »% i 
7 (nona ; (18 sa 
iso ! “n TE 15 10 {1869) — 
GRZ 22 15 (18801 ? 
WEAN S TA i 
DR ne 75-100 60 rA 


In epocile de criză ca si in ile i 
e tisa coloniale intran ma pen Îi vei pri 
st în popor, iar cealaltă parte se capitaliza. Gertnanil. 
desi sai ini canti si DATA, după încercările din ce 
o le de succes ale coloniilor de a deveni in- 
Feto dgr — subsidiar si politic, vrînd să lepedé 
jugul, apei veniturile muncii în domeniile lor — se sbat 
nia poen pe care no cunoaştem pină acum, Şomajul a de- 
bee nie, Anglia are 24 milidane someuri, iar Germa- 
serth a ane Kvan gi 6 milioane în iarna 1931/32, S'a so- 
tarii, rel ania, din populaţia totală de 65 milioane a 
RESI $ mapane pomer un ajutor public sub o formă 
e an pete 1/5; miloane întră: familiile șomeurilor 
tra od e ràzboiu, rentele de bătrinețe, accidente si 
va È ogg aa ete. Al patrulea locuitor german, trebue 
pain c rà a putea presta o muncă. In definitiv un 
A A acest fapt, la poporul cel mai dispus 
Deua rațiune de existență este considerată 
Permanentizarea acestei situatiun i 
i i con 
tn) 5 an barta „structurii sociale a trito paid aa DE 
pri sm de războiu existau tendințe precise de bu 
apps, a art pàturi muncitoresti, formindu-se pra 
ceste elemente a naua pronti fede Ea E ae 
i rea » indrumindu-le pe calea resurec- 
. Burghezificarea prin acţiuni ii i 
ne. de provenientà in ulti pedi er gg iturii 
Dali re muncitoreşti germane a dus în 1914 la "arr 
creditelor războiului si Ja denumirea perfect justă è soci- 


si ____ VIAŢA ROMINEASCA e 


alişti ai Kaiserului”. Erau socialisti ca extracție şi denumire, 
dar cumpăraţi fără să ştie de regimul burghez-imperial. 
Succesul si menținerea trădării erau condiționate de 
succesul Imperiului. Prin dezastrul suferit nau dispărut de 
la conducere din li unui alt partid muncitorese — Rarl 
Liebknecht si Rosa Labia în jurul cărora se incepuse 
polarizarea, fiind miseleste ucişi — si din cauza unei bruște 
schimbări de front a pantidului: Republica, Pacea, Social- 
democratizarea Imperiului, lozinci date sub presiunea mas- 
selor. „Aristocraţia sindicală” si „birocraţia de partid” nu 
se despart formal de muncitorime. Din trupul si spiritul 
ei eşiseră de mult, Au esit din pricina educaţiei pe care le-o 
făcuse imperiul. Wilhelm I era în interior un împărat cu 
preocupări şi promisiuni socializante, Se creaserà chiar mai 
‘multe jumătăţi de măsuri: asigurări de boală si pentru ac- 
cidente de muncă, rente de bàtrinete, invaliditate, ete. In po- 
litica externă, împăratul răminea imperialist, conform indi- 
catillor date de capitalismul naţional incàerat pe colonii gi 
zone de influență cu capitalismul franco-englez. 

` „Aristocraţia sindicală” era crescută la pieptul capita- 
lismului imperialist si în spiritul lui. Impăratul le făcea 
citeodată bezele — om ușor influenţabil, se răsfringeau în 
el toate curentele vremii, succesiv şi uncori concomitent 
contradictoriu — în loc să-i trimită la închisori regulat pentru 
internationalismul lor, după modelul țarist. Numai polemisti 
ca Maximilian Harden se alungau în închisori, cînd îndrăz- 
neau să sifoneze public obiceiuri intime ale amicutui său de 
inimă Eulenburg. 

Social-democratia se lăsa imblinzită. Devenea uşor na- 
ționalistă şi căpăta oroare de haimanaua proletară (Lum- 
penproletariat) lăsată pe dinafară din mișcare, fără con- 
ducere, fără cultură si fără nădejdi, Flirtul cu Wilhelm Il 
şi atmosfera maționalistă au ușurat posibilitatea isbucnirii 
catastrofei mondiale, au dus la votarea creditelor de războiu, 
ca si dincolo, peste Rin, la „neimpăcatul” Jules Guesde. In 
vreme Revolutiilor din 1919 au căpătat cameleonic culoa- 
rea roșie a atmosferei. Cum au intrat într'o pace relativă 
au revenit la vechile si scumpele viaiuri, Social-democratia 
germani a dat faliment pe linia ci initial mfarxistà, a făcut 

y compromisuri si a intrat în coalițiuni cu Centrul reactionar 
catolice si cu industriasii (Deutsches dei neta din care sau 
recrutat Stresemann si Curtius in coalitiile prezidate de 
Hermann Miller, şeful social-democratiei, e un partid al in- 
dustriasilor susținut de o presă finanțată) din 1919 pînă în 
1950 din cauza conducătorilor. Ei nu făcuseră ca exponentii 
ruşi si Marx cal grea a închisorilor si exilului, aducă- 
toare de hotăriri intime ireductibile, Au eşit din muncito- 


ROMINIA ŞI SITUAŢIA INTERNAȚIONALĂ 85 


rime, devenind paraziții ei. Ca structură sufl tească si 

de a pune problemele i ati cn aeaa 
sune mate “a sociale sint mici burgheji în ascen- 

Noile echipe de conducători veritabili a itori 

germane nu mai cunosce pericolele verse e ar: indicalo”. 
Opulenta cu venituri coloniale a Imperiului a dispărut ve- 
nind în locul ei tributurile Reparatiilor si șomajul perma- 
nent, Cu o asemenea plămadă, mişcarea socială contempo- 
rană germană şi europeană nu are a se teme, x 


ua 


Populatiunea rurală inie; i 5 
1212H 3 asa ieri i a Rominiej este cvuluată la 

` lată repartiția teritoriului Rominiei, pe ji 

: . » cat i 
Saint dapa rin e statistic al Rominiei* Publica! de ME 
e naustriei si Comerţulhui, Insti s ictici ce 
ieri în. SIRIA, ŞI Comerțului, Institutul de statistică ge- 


Statistica din: 


1923 | 1925 


CATEGORII DE 
TERENURI 


Terenuri arabile . | 10.711.073 | 19.209.362 | 12.448.168 | 12,750,000 
Finete gi islaz . .| 4299707) 4318857| 141064075| £os4000 
Livezi, vi... „240| 545.248 029.325 614.000 

e. a 7.241.720 | 7.244.700 | 7.281.207 | 7.229.000 


Teren necultivabil. 5.118.456 | L07995 4.849.000 


6.751.457 


La o populatie agricolă de 14 milioane revin 12 mili- 
oane ha. paminturi arabile, adică mai putin decit un ha, de 
cup. Să mai Wdăogăm, că aceasta e o împărțire matematică, 
pe cînd in realitate cota de minus 1 ha nu există fiind in- 
Bhitità de proprietatea de 50, 100, 200, 300 şi 500 ha? 

Aceste date, la care se adaogà datoria agricoli de mili- 
arde, aruncă o lumină crudă asupra structurii sociale a 
Romîniei şt asupra poziţiei sale internationale: Sintem o 
farà de proletari, o ţară de faliti în majoritatea ci. Este stra- 
niu de constatat cum „viclenia raţiunii“ sociale invalueste 
cu mii de vâluri, cu tămiia Ordinei si cu Jilava fapte pe care 
cea mai la îndemină statistică oficială le demonstrează cu 
cruzimea ei matematică de cifre: Evident, nu există con- 
știința realitàtilor sociale dela noi. Promumfarea sau transeri 
erea cuvintului simplu „proletariat agricol” în care se ogli š 
deste realitatea socială romincasci trezeşte ironii: a citit 


A ROMINEASCA ______ 
teli VIAŢA ROMINEASCA _ 


iincioasă, liberă de pre- 
KEF ti! Cercetarea constiincioasa, fbe i- 
din ST pr AA şi oficioase a realităţilor eri Ali ame 
e ti indica acest diagnostie: țară de proletari și ii vechi 
mati la un car unde se plimbă plutocralia și cioco 
sau noi, indigeni ori străini. ie (1930 un grup so- 
Un gazetar, aflat intro excursie (1930) cu statareu 
iologie al d-lui Gusti întrun sat din Oltenia, calita desfi- 
Srocentului de 40% sifilitici, cerea bi aproape ia 
iate gimnaziilor rurale si liceelor, ca adie i ingineri si 
ea, atit de mare de medicinisti, judeci De eo sifi 
Pheolventi de academii comerciale. Cum yei p it ei 
lisului fără medici si farà licee ? rece i ‘pal ara — În 
alte boale sociale: paludismul, tubere i arc Silne — 
dispariție fiindcă țăranul își „permite“ a minca Palei 
ipm. de higienă generală, boalele prin send vc ru poduri ? 
< tn P | i? Cum vei construi 3 
scapi dote Par silozuri pentru cereale şi case peul ile 
bordeelor? Nu trebuiesc ingineri și ie fara Aca emii 
o Nr iza si gene i îi 
pela Vor sale, Cooperetiste ? Tot fără gimnazii si 
Lig arunci copilul odată cu apa din albia e 
imbaiat ? A de idei odatà des- 
infatti j i cer Într'un haos de ei x 
- e grid tend: „primatul injecţiilor”, me si 
miliarde pentru” inarmări, „personalitatea în Adolf” gi 
m aci să dictatura masselor_ (Nae oenen), n° gia 
bu ‘qhezia, Sorel gi reacţiunea. Nu mă zici peer soci- 
dinja, cum greşit face pipe re gir par? abilități 
© ai complicatà ~ ; sdintà si 
lare ‘osi to decit o biatà buni-credintà per 


Se cere desființarea şcolilor de cia prega A on 
instinct sigur de lup politic. Şomajul inte sr cante se 
Rominia un fapt împlinit. Procentele anua oaia: pe 
pu le scoate şcoala noastră cu un nivel similar si ulte 


ai alā a domniei Muncii _— j i 
Di -< spe de civilizaţie si eri «n apra 
masse luminate pentru a corespunde pf si: dar 
Indiferent dacă se realizează un Stat capita Sgricci 
de democraţie socială, culturalizarea cetățeanuiui es 


`~ acestea nasc si se desvoltă” 


ROMINIA ȘI SITUAŢIA INTERNATIONALA ST 


ma necesitate, Punerea de piedici în această linie e o neferi- 
cità inconstientà cu grave urmări pentru mecanismul vieţii 
ublice actuale şi viitoare. Cred că din vremea lui Habdul- 
amid, a Sfintei Aliante, a ţarismului şi a Semănătorului jor- 
ghist (care cerea taxe vamale ridicate pe cărţile străine, 
pentru a fi obligaţi să citim cărțile d-lui Iorga) n'au mai 
existat asoniehea Yo (i 
Prolctariătul-intelectual este dela menirea lui na- 
turalà de solidaritate cu proletariatul agricol si orăşenesc 
printr'o serie de măsuri filantropice, profund jignitoare pen- 
tru conștiința neadormità, dar just calculate în interesul 
menţinerii sistemului. Gura de eline este astupatà printrun 
codru de pine la trei zile odată, Pentru epoca de eferves- 
centà si idealism universitar li s'au amenajat institutii, care, 
desi funcționează sehiopătind, le rapeste dreptul de a activa 


in alt mod, decit acela indicat sau numai plăcut guver- 
nanţilor. 


Traian Herseni, sociolog cu cultură modernă gi cu ori- 
zonturi largi pentru a vedea exact complexul social inter 
national în care ne găsim, a scris un studiu in „Societatea 
de Miine” (August, 1930) de-o semnificație — cred — epo- 
cală pentru înțelegerea viitoarelor orientări ale tinerimii si 
pentru problema generaţiilor: 

„Cind grupările de oameni se bazează pe concepția des- 
pre lume şi viață, virsta se înlătură, răminind ideile, dar 
cum ideile nu cad din cer, nici idealurile, nici credinţele, 
va trebui să căutăm substratul real, interesele din care toate 

si (Problema sociologică a gene- 
rafitlor, pg. 299). Ajungem astfel să părăsim treptat clasele 
de vîrstă si deci generaţiile, ca să trecem M una din ideile 
cele mai frumoase ale sociologiei marxiste; la clasele sociale. 
Prin această întorsătură a gindului problema nouă nu intre- 
este pe cea veche, ci o inlocueste, inlăturind-o”, 

„Dacă se întreba — d, prof, P, Andrei, care pare a se 
găsi intim pe aceleași poziții — cine are in materie voli- 

ă interes de o altă ondine și de alte soluţii la probleme 
care se impun azi, ajungea firesc la ultima concluzie care 
conţine adevărul întreg: aceia care sînt nemulţumiţi cu sta- 
rea actuală, clasa socială a nedreptàtitilor”, ! 

„Bar toate caracterele care se pun in socoteala bătrinilor: 
conservatorismul, autoritarismul, ponderanta, ete, indică nu 
atit virsta, cit clasa socială a celor care economie sau sufle- 
leste stăpinese situația si au deci interese să menţină starea 
care le asigură un profit maxim”, 

D. Prof, P. Andrei spunea: „opoziția dintre forța pe care 
o simt tinerii în ci si autoritatea — de orice fel — prin care 
sînt dominati si uneori chiar oprimati de bătri 


t i nii conducă- 
tori ai treburilor publice — trezește, nu arareori, tendinti 


88 VIAȚA ROMINEASOA — — 
re rane SV 


i i 1 Literar 
otutio » (Generaţia nouă gi politica, Adeveru 
22/6/30) rider Tatan Herseni, spune gr pi E bagă 
mele lor adevărat: „În expresie generală se poa ch br ăi 
— lupta între penera ve a este o luptă de clase » 
ă de clase sociale. 
o ga analiza problemei şomajului intelectual Herseni se 
ne: „există şi tineret reacționar, cei din sau ară TA Ha 
elegie, Ama e capiti poste amen ior Eni de talent 
ii pricopsiti iau sub pro 1 È È 
Prin sine facto, tinerii nu devin bătrîni, dar fera Bene 
conservatori”. „Tineretul reformist e privit sta rr at 
cătorii lui naturali, e decapitat şi redus la nepu ei. on 
mele sint multiple. La dreptul vorbind, la ajutoarele ri ie 
dau scolarilor de tdate gradele ar trebui să se aibă în crina 
mai întiiu starea materială si abia ca accesoriu cea în iz 
tuală; se întimplă invers, sub pretextul meritului se av £ 
zează exclusiv şcolari dotați, deveniți astfel elemente paşn 
ce, care prin superioritatea lor sufletească stăpinesc di pe o 
legii nedotati. Ceeace se întimplă în mic în secon e Să 
elevi, că bursierii (cei care au ceva de pierdut) put, e a A 
ceiu „elemente de ordine”, se petrece şi în mărit, prg ni 
satisfăcut trece direct de la poziţia reformistă în tabăra co 
servatoare”, ul EF 
„Politie şi economie nu există tinàr şi batrin (factori bio- 
logici si deci extra-sociali), ci nemulţumiţi si mulţumiţi, ne- 
dreptàtit si favorizat, în termenii odiosi capitalismului: ex- 
ploatat si exploatator, sărac şi bogat”. RESET 
Apariţia şomajului intelectual gi existența pro stai dn 
lui agricol, aliat cu cel orăşenesc dau cei trei termeni ai Re- 
“formei sociale. In zece ani dela Expropriere, care nu pura 
da pământ decit la un număr redus de ţărani, dar care a fost 
un mit general si un colac ultim de salvare al PRI 
bancare, Sa ajuns, printrun sistem de unde fara nu poate 
avea decit dezavantaje faţă de Apusul capitalist, in raze ri 
paradoxală: țară bogată și mizerie, cpitalism ca sistem, sar 
fără capital național. In viața internațională cazul nu e 
lat. El se încadrează întrun fenomen general. ci 
Proletarizarea de fapt nu și-a găsit expresia teoretică si 
de luptă politică din câteva motive specifice situației geogra- 
fice, istorice şi sociologice, Mișcarea europeană sa 
realizat practic mai întiiu în Rusia. Intelectualii — re cir 
ducătorii Revoluţiei rusești sint fosti gazetari, foști studenti, 
care au transformat închisorile și exilul în biblioteci fără să 
vrea — aliaţi cu muncitorimea dela oraşe si cu țărănimea 
iobagă, au reușit să dărime cei dinții sistemul capitalist din 
Rusia, colegii lor din Occident care ar fi putut să realizeze 
- mai ușor si mai bine avind de luptat cu prea multe obstacole 
conservatoare si burgheze. Domnia Muncii s'a întronat mai 


ROMINIA ŞI SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ s9 


catea într'o farà care avea de luptat în condițiuni extrem de 
ngrate, 

Cine a urmărit în ultimii doi-trei ani, cu izvoarele cele 
mai variate si din toate direcţiile politice, referatele despre 
Rusia constată progresele tehnice şi culturale uriașe. Nu e 
nici un motiv împotrivă: bogăţiile cunoscute ale Rusiei, intro- 
ducerea muncii obligatorii, maşini moderne şi specialisti stră- 
ini. ,Oamenii-cum-se-cade” doresc să se ia incetul-cu-incetul. 
Ca pe vremea diligentei. Exemplul Japomiei care în citeva 
decenii şi-a însușit toate metodele tehnice ale civilizației — 
mecanism simplu şi comoditate extremi—nu le era peremto- 
riu. Nici exemplul coloniilor. Rusia, care uneste foloasele ca- 
pitalismului prin obligatia muncii şi înlătură dezavantajele 
crizelor lui, trebuia neapărat să facă o excepție ? 

Pe piața intemațională Rusia devine concurentul cel mai 
temut. Pentru ţările agricole cu sistem capitalist şi lăsate îm 
inapoiere tehnică a producţiei e o adevărată catastrofă. 
Griul rusese concurează cu cel argentinian în puritate, preț 
şi calitate, Griul rominesc, de exemplu, este refuzat de ha- 
malii din Hamburg la descărcare deoarece e plin de praf şi 
se tem de tuberculoză si alte maladii ale sistemului respi- 
rator, Construcţia de silozuri pentru depozitarea şi curăţarea 
lui şi operaţiunile de Credit ayricol sint afaceri nerentabile 
pentru capitalist, de aceia refuză de a participa, dacă nu pri- 
meşte în subsidiar alte avantaje. In Rusia au introdus trac- 
toarele în agricultură, avind petrolul naționalizat şi benzina 
fiind o bogăţie publică a cărei extracţie nu costă decit un 
minimum de muncă față de utilitatea şi cantitatea obținută, 
In Romînia se restringe producţia pelrolului fiindcă nu mai 
„rentează” pentru elementele capitaliste, desi braţele de mun- 
că, instalaţiile si necesităţi există. Naţionalizarea petrolului tà- 
rii și punerea producţiei sub conducerea inginerilor noştri spe- 
cialisti, — cei mai tineri pir cu diplome strălucite din poli- 
tehnici Dat scările ministerelor pentru a putea fi angajaţi ca 
birocraji sau dactilografi — ar deschide perspective nouă 
agriculturii noastre, Petrolul şi produsele sale fiind o avuţie 
naţională ar moderniza si organiza circulația, muncea de ex- 
tractie si întreținere a ei fiind minimală. Cum se pot mo- 
derniza căile ferate, dacă în tara petrolulu e mai jeftin cir- 
bunele adus din Polonia ? 

Soluţiile crizei moderne și experiența rusească sint vă- 
zute si de cameni hotiriti impotriva noilor idei, dar care nu 
sint legati de Capital. D-l N. Iorga în Neamul Rominese, 15 
August 1930, venit din America, fara tehnicei modeme de 
unde Rusia învață atit de multe, seria despre măsurile de a- 
părare economică ale Americei (7 milioune șomeuri!) luate 
contra ,,dumping"-ului sovietic, 


90 VIAȚA ROMINEASCA__ 


i i ice eviden- 
. lorga e prea umblat şi prea sint puternice eviden- 
fele Dad le Seó, pentru E a pia i jra că y poros 
uzează de „dumping” (bogății ati arad că muncitorul rus, 
gatorie si specialisti): „un lucru e sigur: Regge io prea 
e puţine nevoi, oricât ar fi de „liber”, re 
pa ta i m stg pică core mai mult sau mai 
i ierit”. Deci: marfă eftinà. i 
puțin e pe e ceva, şi aceasta e mai însemnat. Rica 
noastrà individuală, rezultat al ideilor Revoluţiei encore, 
e absolut zăpăcită, şi nici o intervenţie de Stat no po 
E oa ge : Smer F Poggi vrea şi ce 
i ei ‘reaz € unul şi aceia; AN È 
Poe etici: 1) critica arodiuegiei noastre individuale inca- 
pabilā de pus în concordanţă cu metodele tehnice şi să rari A 
vizarea de fapt, corelat al aglomeraţiilor moderne, : Ji RS) 
sistemului capitalist în producţie (care „e abeolut spen È 
care pe lingà lozinci frumoase pentru atragerea Pas ca a 
însemnat întronarea burgheziei la conducere, +3) SANE”) 
sistemul capitalist in producție (care „e absolut sae vi 
4) imposibilitatea de a se schimba ceva fundamen LA P i 
păstrarea actualei ordini (,,...$i nici o intervenţie de Stat no 
> oniza”). | A 
Logi orga ia liarà şi scăparea: producţia Aaa ip n 
Rusilor ştie ce vrea gi ce poate şi eu lucrează du cae Ss a 
celas plan...” Metodele se știu si am mers şi noi pină a parei 
tatea drumului, întorcindu-ne: naționalizarea subso ulu s I 
care am limitat-o la ceeace se va găsi de-acum inainte, ne-a- 
tingindu-se cu o iotà privilegiile căpătate prin uzurparea 
drepturilor ţărăneşti iniţiale a um subsol, Gage) că er 
kilogram de ţuică, dela care capitalistul a scos apoi su te 
milioane; erproprierea boierilor, păminturile lor în rind 
printrun mecanism al sistemului în posesiunea băncilor si 
cămătarilor, în loc de a se moderniza si cooperatiza sip 
tura pentru a se produce maxim şi benefic ile să revie pi - 
nimei, comercializarea bunurilor Statului din care vani m- 
bogăţit citiva profitori, restrîngind ulterior si catastro cor 
duetta. Să mai enumărăm ? Măsuri semi-colectiviste ui 
sistem capitalist nu înlesnese decit procesul de sta grep al 
capitalului pe de o parte si proletarizarea masselor. em 
sa întîmplat. Datoria agricolă este astăzi de fi n arde 
lei dintre care 54—72 miliarde lei corespun Ja 18 milioane 
ha proprietate mică si 6—8 miliarde corespund la 2 mili- 
. de proprietate mare. i 
at carina i a se înlătura legea de aramă a proleta- 
rizàrii agriculturii în sistemul capitalist — prin furtul legal 
care i se face automat din faptul cà heghemonia o are plu- 
tocrația bancaro-industrială apuseană — are sorții falimen- 
tului. 


ROMINIA ŞI SITUAȚIA INTERNATIONALA n 


Rentabilitatea agriculturii e limitată la minimum in 
actualul sistem, Capitalismul industrial avind interes a 
restringe cit mai mult salariile masselor muncitoreşti, 
consumatoare ale pinei, veniturile agriculturii sint res- 
trinse automat, iar o ridicare a standardului de viață {i- 
rimese e menit să rămiie etern înapoiat. eo: pp străin 
poale fi adus în agricultură numai cu concesii scandaloase 
in alte domenii unde exploatarea trebue să fie de două ori 
colonială, Si, încă, este indoelnic, dacă va mai veni azi. 

Rominia are o populație agrară de 85%. Raportul dintre 
Noi si Europa este acela de sat la oraș. În aclualul sistem 
burghez satul este exploatat pină la singe de către oraș. Prin 
ramificatiunile băncilor si prin circulatia specialà a bunu- 
rilor, concentratiunea se face la oraș. Dacă satul nu-și in 
masurile politice de organizare si apărare, dialectica econo- 
miei burgheze îl pauperizează şi-l reduce la neputinţă, 

Crapul mare înghite peștele mic. Orașul si Europa au 
la dispoziţie capitalurile imense recoltate prin exploatare 
colonială si prin subjugarea proletariatului european, insti- 
tuţiile perfecționate de credit, monopolul tehnicei, al cărţii, 
scoalei, ete. Forţa Oraşului este formidabili. Satul nu are 
decit arma numărului. Mulţi, dar rosti. Intelectualitatea 
ieșită din țărănime în ţările industriale și de multe ori chiar 
în țările agrare este acaparată tot de oraș. Plecati dela fraţii 
lor de brazdă si intraţi în biblioteci si Cetate, nepreparati 
sufletește si mintal pentru a-și lua măsurile de apărare, ei 

sint lesne scoși din luptă prin dezrădăcinare. Literatura eu- 
ropeinà a analizat frecvent acest fenomen. Cei 7 eroi din 
Les Deracinnés, romanul cu mult adevăr psihologic al lui 
Barrès, Radu Comşa din Intunecare de Cezar Petrescu, An- 
drei Pictraru din Suflete tari, — luminează adincurile şi pro- 
portiile unei drame prea frecvente de transplantare socială 
farà măsuri de apărare, 

Satul singuratec e mil. Valorile lumii liti organice nu 


mai au curs pe piaţa contractualistă burgheză. Cultura, etica 


si arta satului în capitalism au valoare de pitoresc, curiozi- 
tate — în cazul unei extreme amabilitàti cu rădăcini în spleen 
şi boală. De obiceiu, disprețul e regula comună. 

Dispreţul citadin pentru sat este disprețul normal al stă- 
pinului pentru slugă, Cel care e bogat și stipîneste este în 
mod fatal înclinat să creadă într'o superioritate înnăscută, 
Satul se află la cheremul oraşului capitalist. Acest lucru se 
simte în cele mai mici detalii„lipsa de confort, de cultură, de 
posibilitàti materiale, 

Lipsa provine din schimbul pràdalnic, care se face în- 
tre producția satului si a orașului. Cel care prădează e ora- 
sul — cu banca și fabricile lui, — cel pridat este satul ne- 
organizat politie si economic, 


è, ad 


92 VIAŢA ROMINEASCA 
Anomaliile economice, morale si sufletesti își au sursa 
în nerespectarea raporturilor reale de forţă. Viaţa publică 
a Statului a fost şi este acaparatà de fapt de o mică grupă 
burgheză. fa 
Intre sat si oras nu poate si nu trebuie sà fie dușmănie. 
Ambii factori se complectează şi sunt fiii unei singure fa- 
milii. Dar ceeace pentru unul — oraşul — familia comunita- 
ră este mumă, pentru altul — satul este ciumă. 
A h Kua N i e L aže 
Specificul economie national raportat la concertul euro- 


2 pean nu se poate defini mai bine decit cu această formulă: 


introducerea timp de un veac a tuturor instituțiilor cu ca- 
racter capitalist, dar fără posibilitatea — datorită impreju- 
rărilor isorice si lipsei de colonii — acumulării unui capital 
national, capabil să pună în mişcare volumul economiei noa- 
stre. Dacă se ia în considerafiune bogăţiile naturale autoh- 
tone si preluarea lor de citre Apus pe prețuri minimale — 
producția agricolă — si exploatarea sălbatecă colonială a pe- 
trolului naţional pină acum (subsolul preluat dela țărani 
nestiutori si citeva investitiuni transformate în rente eterne) 
ne dăm socoteală de rangul în care este pusă Romînia în 
sistemul economic mondial capitalist: India, Mexico si sta. 
tele mîci sud-americane. i de ă 
s > 0_jară care introduce sistemul capitalist şi instituțiile 
. adiacente lui — în primul rind rețeaua bancară, — dacă nu 
“poate deveni independentă economie în acel sistem, o aṣ- 
teaptă o soartă tristă. Oricite avutii ar avea si oricît de har- 
nicà ar fi populatia, destinul ei este pecetluit. Numele pe 
care îl va-purta se cheamă sclavia. 
“Tati, exemplul coloniilor engleze, Investitiunile capitalu- 
lui englez în străinătate se cifrează la 4 miliarde Lire (Key- 
nes). Aceste investitiuni sint făcute, în special, în colonii. Cu 
aceste investitiuni s'a schimbat fata economica a acetor co- 
lonii. Exploatarea si suferinfa masselor de sclavi colorati a 
fost imensă. Toti călătorii europeni sînt plini de admiraţie 
faţă de unele drumuri impecabile ale Indiei. Dar cine se 
plimbă cu automobilul pe aceste drumuri pietruite şi asfal 
tate ? Desigur, că nu massele în foamete endemici ale Indici. 

Toate surplusurile coloniilor, provenite din munca mas- 
selor coloniale, nu rămîn acolo, ci inu drumul Londrea. Pen- 
tru massele înfometate si şomajul insular britanic, MacDo- 
nald a putut să rupă dela „clasele avute” 700 milioane Lire 
pentru 16 luni (1929/1930). dupà cum declara la congresul 
partidului la Londra (7 Ost ie 1930). Dar pentru mas- 
sele lui Gandhi, famelice și revoltate, ce sa dat ? 

Situatia Indiei este situatia Rominiei exploatatà nemilos 
timp de 30 ani de către societăţile engleze petrolifere si prin 


ROMINIA ŞI SITUAȚIA INTERNAŢIONALĂ 93 


schimbul nostru fatal deficitar cu sistemul Apusului. Pe 
şomerii Apusului s'au creiat asigurări maus peer au 
DI societăţile petrolifere străine, care au cîştigat miliarde în 
re log, mi io radere iie brațelor de mun- 
i ` atune 7 
şi sii producţiei ? Nu. ee dea 
nfluenta lui List si a listianismului în Ex 
somaifiestie profundă, Doctrina economică aplicată integral 
e Germania, luată în braţe cu bune intenții în Rominia de 
către Zeletin—Sanielevici—V, Brătianu, avea un {el salutar” 
gta unui capitalism perfectionat in Rominia si desrobi- 
= Bos ms fa rod i agi” ene si al pe prize străini, 
\ - e noui istorice si o altă si i - 
țională. Modernizarea tehnică a Feist au sl a mr re 
pe latura capitalistă, devenind simplă colonie apuseană 
tapa burgheză democrată trebuie rapid scurtată i 
i Discontinuitatea de sisteme pune la dispoziție Um arse- 
na nosece apărare, luptă şi superioritate constructivă. 
d eni t ul, care a acaparat și vrea să acapareze totul 
ŞI ingaduie să monopolizeze prin lacheii săi teoretici şi Or- 
ea. Nu a existat în istorie o anarhie mai înspăimintătoare 
“as perioada actuală a capitalismului financiar bancaro- 
mcdonizial, Niciodfi mizeria masselor si suferințele lor mo 
rale nu au fost mai mari. Anarhia în producţie, aliată cu ra- 
puettate individuală, torturează 80% din populația ţărilor 
n asemenea condițiuni capitalismul înaintat își îngăduie A 
jg ee de ordinea socială. dz 
ar sint două feluri de ordini, după cum azi à 
ae anea şi morala capitalismului, o a a a a 
vg unctiune pentru bogaţi. Ordinea lor se cheamă: sub 
Prg ; egilor prezente sà apărăm cu gloanţe contra masse- 
E ntometate si nemulţumite băncile si aurul intrat în mî- 
e noastre, Oricine se atinge cu o iotă este un criminal, un 
nel un si un paria al societăţii prezente pe care îl scoatem din 
ono drepturi cetățenești şi-l izolăm ca pe un ciumat. Sub 
gis pretexte gi măşti işi realizează scopurile, | 
pocrizia în problemele sociale si juridice i 
esența capitalismului. Sub masca ordia işi pole pio a 
tarea nemiloasă. Morala lor este ipocrizia grandios realfiati. 


** a 


Situaţia nouă în Europa faţă 

5 i ui i de colectivism i- 
ager intr'o „frică albastră” (peur bleu), cum eriy candan 
T Liar gr piamme pulin surizătoare cum a fost pină în 
1950, ca sa se vadă căzind cu scandal noul si i 

in Rusia, Capitalismul intrase în 1924 întro peur de stabili. 


VIAȚA ROMINEASCA —_ — ——— 


zare relativă. După un scurt ciclu de foarte relativă linişte, 
contradictiile organice ale vechiullli sistem Sau accentuat 
pină la catastrofă si însusi teoreticianii burgheji profeţese 
SIRIO falimentul capitalismului, 

acă intelectualii intuiese falimentul, instituţiile statelor 
burgheze au organizat o acțiune de salvare, care incepe cu 
cumpărarea directă şi indirectă a constiintelor şi se terminà 
cu exterminarea fizică. Fascismele de toate nuanțele au că- 
pătat o virulență nebănuită. Hitler a declarat deja, că Ger- 
“mania nu se va însănătoşi pină cind nu vor fi decimate cele 
4 milioane de „agenţi ui Moscovei” printr'un războiu civil, în- 
fritindu-se cu capitalistul francez Clemenceau care ce- 
ruse dispariţia a 20 milioane de compatrioti ai lui Hitler. 
Interesele de clasă depăşesc întradevăr graniţele şi îmbriti- 
sarea lor e chestie de statistică... 

Teoriile roze despre „capitalismul organizat” si „demo- 
craţia economică” s'au dovedit false. Wirtschaftsdemokratie 
a fost calul de bătaie în ultimul deceniu. 

Capitalismul puse poate organiza, fiindcă esența lui e 
_concurenla $ “anarhia economică. Dăcă izbuteşte să formeze 

“carteluri şi trustiiti regulatoare ale producţiei o face pentru 

menţinerea preţurilor ridicate şi exploatarea consumatorilor. 
Organizarea capitalistă presupune o diminuare întradevăr 
a cheltuelilor de regie, dar nu poate ataca frontul întradevăr 
şomajului si a ridicării standarului  masselor muncitoare 
pentru mărirea pietii de desfacere si remedierea subconsu- 
mafiunii. 

Capitalismul organizat aduce o rafionalizare care scoate 
din procesul muncii o serie nouă de uvrieri, aruncindu-i în 
armata tristà a somajului. 

„Democraţia economici” e o transpunere a unui ter- 
men politic în viața economică. E o mască sub care se as- 
cunde discrepanta de posesiune gi de stiluri de viaţă. Teoria 
politică a adus cu sine institutiuni, care consolidau domnia de 
fapt a Capitalului. 

Momentul politie actual se caracterizeazà pe deoparte 
prin descompunerea sistemului capitalist recunoscut ca atare 
din ce în ce mai mult nu numai de către muncitorimea si tã- 
rănimea îngelatà, ci de către Însăși corifeii si intelectualii 
burgheziei, iar pe de altă parte de către victoriile obținute 
pe frontul producţiei de către sistemul etatist. Superioritatea 
noului sistem de muncă faţă de sistemul producţiei private 


capitaliste s'a dovedit. 


Ba 


ate 


Intr'un uvraj destinat stràinàtàtii, d. G. Tatàrescu expli- 
că importanța si semnificaţia Nistrului pentru Occident. U- 


ROMINIA ȘI SITUAȚIA INTERNATIONALA 05 


aia, bd ez pp „Bessarabie et Moscou”, în limba lui Racine 
lizaţiei a u 0. sint apărătorii necondifionati ai dei 
tul lor pp eee Ba ira ga ir românești Pretex. 
t ca Basarabiei, castă te maci x 
S dute plantelor oer Rol mari o pla acră a 
__„Atncarea Basarabiei de câtre Soviete, după a ară 
roi n ble? rinduri de către presa sdieiatiaă pi preda de ded 
palpabil. Poate deveni fapt, fiindcă nu există niciun interes 
„ra unice ontut pe care se va da lupta între capitalism si 
Poloniei "od apr fi Polonia, iar nu Basarabia. In spat le 
bulă di E soclaanti cu 5 milioane de ci» 
sri raiike: ati tineri în floarea virstei, bătrinii si femeile 
necesară refacerii și poten — farà industrializată absolut 
laborare cu Rusia. perfecționării definitive pe bază de co- 
Se ştie cit de strinsă | 
Dr 3 e colaborarea di Ta ga 
Diva po terenul economic şi militar. res a fi st fi» 
su doi) vg prin tratatul dela Rappallo, Dacă Sovi t le 
senti Li rà acum un Hinterland şi o massi de catene 
parca A A per ea în lupta eif statele victorioase ale Ma ei 
LI dateci copriva in ultimii ani este Sote 
G 3 tale e intereselor germane. 
debuşee. Mir ie actualmente o farà industrială lipsită d 
debușee. Mărfurile plasate altădată în colonii, în Balcani i 
nile). Franja Li ta fiind acaparate de Anglia (calo 
PRAIA moare, ) gi Statele-Unite. Fără debușee, 
usia le întinde unicul 
CEE vi ii cul colac de salva indu- 
li So uti cu 150 milioane locuitori, ri Bat geni ră 
as ra | n atea unui schimb de mărfuri si indepe a 
ca orkanisi politic. Tributurile de 2 miliarde Ci GAT. 
forza planem Yono Iei, pa Care trebuie si le plitemacà con 
Kan vesti de su pot fi sterse prin bolsevizarea sau uni. 
faae ‘da DET economic cu Rusia. Ștergerea datovilior 
in 1988 — e punet de | Minimi Palace) gcc pinà 
Pss ) gram atit la comunisti e 
cit si Bielaren eg Hitler (107 ciali deputati), 
È » ea > S 194 — ® > z 
h Ga Dei e Soviete — cucerește cercuri tot mai largi 
Opinia publică mondială 
b a pur dială a luat tirziu cu intà i 
stro hr ag instructori a fost dezvăluit prepară 
la Moscow D ofiţer aviator german a plecat în „co edi 
aeroplan ca the an şi jumătate a avut un Pier 
cis pe adelig ‘cale ta A şi neconsolata lui soție sa <a 
, ateo ai pr uncindu-se din neropl Pi 
ra a supersatigi de îndrăgostiți care îşi i gi 
$i modalitate ca si iubitul defunct, Toată E aaa se lea 
a in- 


9 VIATA ROMINEASCĂ 


trebat ide motivele séjour-ului aviatorului german in Rusia. 
Destăinuirile s'au ținut lanț. Numărul ofițerilor instructori 
se cifrează la mii. Un banchet al cunoscutului revoluționar 
Max Holz aflat în Rusia pentru studii militare laolaltă cu o- 
fiteri germani a făcut senzaţie. Spre surprinderea generală 
sa constatat că fenomenul e generalizat, Cercuri hotăritoare 
dela Auswärtiges Amt sint pentru o îndrumare pînă la o 
alianţă economico-militară cu Sovietele. 

Dela aceste fapte, cei nehotàriti politie şi care nu sint 
legaţi de un sistem, trag consecințele. Sufleteste ei nu pot fi 
confundati cu agentii capitalismului, care pentru apărarea 
lui, preferà pauperizarea si infometarea Germaniei prin pla- 
nul Young. Indiferent de unde vine, preferà salvarea patriei. 
«Dumpingul sovietic” e o realitate datorită intensificării pro- 
duetiei, pe cing în sistemul occidental se închid fabricile si 
milioane de şomeri sint aruncaţi pe stradă. 

“Trecerea sufletească a Armatei de partea Muncei e me- 
nità a avea consecinţe incalculabile. Prin această trecere se 
asigură la schimbarea sistemului disciplina necesară Recon- 
strucţiei. Durerile facerei vor fi mai mici, perioda de tran- 
zitie scurtată. 

Ciocnirea cu Polonia e usuratà prin politica maresalului 


—Pilmdski. Intenția germană şi sovietică nu este de a cuceri 
o 


lonia, ci de a o bolseviza pentru formarea unui mare com- 
lex germano-polono-rus. Anomaliile lăsate de tratatul dela 
'ersailles prin ciopîrtirea Rusiei în două şi crearea unui 
Coridor arbitrar, şovin administrat, se atenuiază printr'o co- 
laborare într'adevàr economică, 

Noua politică a bătrinului mareșal Pilsudski a trimis în 
ilegalitate şi revolutionarism cinci partide opozitioniste de 
stinga și centru. Coalizarea lor este de cel mai bun augur. In 
cazul unui conflict armat germano-polono-rus, care este imi- 
nent prin Hitler, Treviranus şi Pilsudski o revoluţie internă 
analogă celti rusești din 1917 este de așteptat, 

Realitàtile trebuiesc privite în faţă. Cu adevărat romi- 
nesc, iar nu capitalist burghez, 

Sovietele vor fi bucuroase să localizeze frontul de luptă 
acolo şi să nu-l extindă pe latura basarabeană, Ele caută 
aliante, neutralitàti, în niciun caz conflicte si coalizări euro- 
pene anti-sovietice, 

Avem noi interes să transformim Rominia în teren de 
luptă între capitalism si comunism pentru salvarea unui sis- 
tem menit dispariţiei? 

ba 


Lp A N Potro Paaston 


P; = avi 


4 


Observatiuni asupra unei elegii a lui Asachi 


In 1751 Thomas Gray i 
RE. A publică o poezie i ă „Elegi 
ii el gin de biserică la ţară”, Pepi Apr pre 
renale ă nglia ca una dintre cele mai preţioase zii ale 
oaie ae compez, Această operă constă numai din 1 de SE 
ona pă in e de strote de cite patru versuri decasilabi, A 
PAIR n ga stra mie Cu trecerea anilor, elegia lui Gray 
rat = te limbi străine şi înfine în veacul al 19-le 
nenea n Moldova, transmis prin munca si cultura ble 
ga pi ile moldovean Gheorghe Asachi, care pare cà pie: 
AA Dope pomii elegii, Poezia lui Asachi apăru sub titlul 
ma: era pe tintirimul unui sat” în exact același număr 
rd pei f elegie lui Gray, adică 128, dar nedivizate în 
poi Livo, împărechiate, afară de epitaf care are rime În- 
ir ni pa vene lungimea versurilor, Asachi nu se sinchi- 
a sillabe a) E = ion Pai e plate: întiiul vers are 
1 1 doi „a , izeci şi tre > 
ne agg în intiia parte a veacului al et tree tza 
riza ce Dire chirilice, dar, into ediție dela lași din 1863, 
Vălenii de Munte ero ma 4 morar opiner din 
Cum a dat Asachi peste această sl 303 lai Gita 1 Bono 
cà autorul moldovean cunostea Totecuna rar Nota A Spa 
A na *rma- 
Ripe ta, ri re, Ci e Men 
l s E sale din l declară : 
zia e înăscută în poporu, | i A ti 
Hei, ostasulu era e o-datà Papi nd miri 
e-am putea însă pune întreb ur > înti 
le-a obținut direct din cărţi ei meshe regi pred arme: a 
cunoștea puţin limba engleză e foarte probabil. D roi Si 
perse. în VEDIOR cu „Îl poeta Georgio Asachi in dea 
a p. 44 că în anul 1810 Asachi a afl 
Vaticanului „Istoria Imperiului Otoma Sgrena 
* . n 
tr'o traducere din 1734 şi că a copiat din Ei 


ps VIAȚA ROMINEASCA 
lui Stefan Voevodul inaintea cetăţii Neamţului. Acest pasaj 
ai l-a publicat in revista sa „Albina Rominească Perù 
100. Tot d. C. Isopescu ne aduce la cunoștință A 
chi, în timpul şederii sale în Italia, ridică còpii din diferite 
lucrări, între care şi englezești, si că aceste fragmente se gi- 
sesc la Academia Romînà *. Chestiunea importantă ce ef A 
veste e dacă Asachi cunoștea indeajuns engleza ca să fi pu o 
aprecia elegia lui Gray, care cere o foarte agro 
aplicaţie chiar din partea unui englez cult, Eu s ar Ă e 
părere că nu, dar chiar dacă stia această limbă pr 
indreptàtiti să credem că Asachi, traducind clagia a "i 
trebuintat o versiune franceză ce a apàrut pesi n 
vre-o revistă si iată şi argumentul ce mai duce f a beran > 
stă concluzie. In a cincisprezecea strofă, rate hc ; 
ste de Milton gi Cromwell, Asachi, in versul 63, în pre e pt 
Cromwell prin Napoleon care rimează ca Alte, a i 
zeste, dar nu în pronao a = DEDE, tr n ve "i 2 
K ntuat pe întiia silabă, jar , „ci ì 
se na uA, Să presupunem că pe acele nopan 
„Milton” era accentuat de Mołdoveni sau de Asachi pe u 
ma silabă; totuşi mi se pare că sint indreptățit a sila n l, 
dacă Asachi s'a luat după ocina, or La i magi pei gd 
păstreze numele Cromwell impreun RIA E iri 
i versurile cu alte cuvinte ce ar fi rimal, dupa € 
m pază ti Gray. S'ar mai putea presupune ca Saale 
luat ca model originalul lui „uta e A arda ca 
infat si una sau mai multe tra ri in . 
“a cz Mă îndoiesc şi de aceasta. cessa Aperta e 
fi avut originalul înaintea lui, s'ar fi putut găsi n ele 
gia sa cite un vers care să fi fost aproape exact cu fa sui 
de al lui Gray, dar nu e cazul. Bine inteles, nuto Îi ra sed 
cere în versuri, nu e posibil să refi s sealei cuvin di ax 
curgi la parafraze care să redea ile “piane pa 
iat. Nu e însă mai puţin adevărat câ din 
a farà să vrei, dai peste combinaţii care corespund 


exact sau aproape exact cu originalul. Găsim, de pildă, . 


i G vers: bowed 
ea strofă a lui Gray următorul vers: «How 
ia beneath their sturdy stroke!” In foinnepe pua 
obține o traducere foarte apropiată în versuri albe și să 

Cum copacii se 'nelinaa la pămint sub viguroasele lor lo- 

ac A i > astfel de asemănări. 

legia lui Asachi nu am dat de astfe nări. 

thiis la PCA i poeziei ne intimpinà o Mare nui rind 

vocabular, Intiiul vers al lui Gray spune: „the i ete Bere 
the knell of parting day”. O traducere literală în ro $ 


1 Supt m-rul 3075, f. 21 Bacon, £.77 Shakespeare, f. 67 şi 129 Pope. 


OBSERVATIUNI ASUPRA ELEGII A LUI ASACHI 99 


ne-ar da: „Trasul clopotului 
ganeste sunetul unei zile pe 
dă această formă: S 

„Al aramei sunătoare auttittistul semn şi sfint, 

Menind soarelui repaos i lui zilnic mormânt”, 

E drept că a reda în romineşte întiiul vers al lui Gray, 
într o formi poetică şi cu cuvinte asemănătoare, e lucru g 
dar sint multe versuri unde Asachi ar fi putut reda a/n: 
mare asemănare cu originalul în ceiace privește vocab 

Bine-inţeles, Asachi, cunoscând putin engleza, ar fi 
cu oarecare trudă să tălmăceuscă ideile lui Gray expri 
în limba engleză, mai ales dacă avea o traducere alături de 
original. E însă probabil că nu a ținut să-și dea osteneala să 
urmărească elegia originală. 

Asachi în ediţia sa din 1863 nu menţionează de unde a 
luat inspiratia pentru aceastà elegie, ci numai adaugă după 
titlu ,Imitatie”, In ediţia publicată la Vălenii de Munte de AN. 
lorga, titlul are o trimetere care, foarte potrivit, menţionează 
„după Gray”. Asachi nu avea intenția să prezinte această 
poezie drept o traducere, Dacă asta ar fi fost intenţia sa, ar fi 
căutat pe cit se poate să înşire ideile lui Gray în ordinea în 
care apar în original: conținutul versului 20 al lui Gray se gă- 
segte in Asachi în versul 24. Asemeni Gray 45 = Asachi 53; 
Gray 67 = Asachi 72; Gray 80 = Asachi 77: Gray 84 = Asa- 
chi 80. In al doilea rind, dacă Asachi şi-a propus să 
ofere o traducere exactă, el nu ar fi consacrat pentru o 
idee mai multe versuri decit i-au trebuit lui Gray, dat 
fiind că amindoi au un număr egal de versuri. Asachi nu 
se sinchiseste nici de proportionalitate. Gray şi-a limi- 
tat epitaful la 12 versuri, iar Asachi la nu mai putin de- 
cît 16. Intrucit unele idei sînt desvoltate în mai multe linii 
decit la Gray, e evident că altele au fost omise, cum e cazul 
strofei 18 din Gray, care dispare în Asachi. E demn de obser- 
vat că Asachi modifică chiar unele idei : Gray spune că Dum- 
nezeu a dat ,,Mizeriei” o lacrimă spre usurarea ei, iar Asachi 
spune că Dumnezeu a dat omului copleșit o soţie spre uşura- 
rea poverii vieţii. 

Din cele spuse, sint inclinat a crede că Asachi a dorit să 
ofere neamului său nu tocmai o traducere, ci o poezie 
bazată pe aceia a lui Gray, în care să expue tema prin- 
cipală a acelui autor fără marele număr de detalii care 
sugerează mari adevăruri si care formează în mare parte 
măreţia elegici lui Gray. 

D. D. Caracostea ne spune că sub pana lui Asachi 
apare necontenit cuvintul „virtutea” si un om cu o 
astfel de natură nu putea face o mai bună alegere de- 
cit aceia a elegiei a cărei temă e să povestească trista 


ru stingerea vetrelor bălăn- 
a se îndepărta”. Asachi îi 


100 _ VIATA ROMINEASCA > 


ă amenilor obscuri și lipsa noastră de aprecieri pen- 
sich lor care aduce fastul mai mic sau mai er ar 
acele clase parvenite prin moduri nu rare ori nea n 
o serioasă literatură de felul acestei elegii care a ică în tară 
cul al 18-lea, în Anglia, în păturile intelectuale gi a pi 
societăți, o mulțime de filantropi meniţi să copiare aia 
celor de jos sj să combată injustitiile îndreptate contra a 
si i . ia, Asachi ne 

refafa volumului în care se găseşte elegia, e 
mec e cetera vorbind de poeziile sale: „sint in pronti 
viri necomplecte, ca toate lucrurile incepàtoare dilaga 
dioga că chiar dacă această elegie ar fi incomplectă, și 
Asachi merită lauda cuvenită unui pionier cir sl Ger în 
mod desinteresat şi-a se erp glie 2 cin pari 
rà pentru cei ce nu puteau citi de ic pag ife 

i i noscători pentru truda ce şi-a a să redea 
Braa ti eri soiiteaţă temă asa de neconsideratà de 
ai nici perenni zii d. O. Densusianu, care A 
ocupat pe larg de Asachi, preţueşte un ratări quan 
elegie ca cel mai reuşit pasaj din poeziile sale, 
surile la care se referă: ma 
i, care naveți stimă pentru omul umilit, 

pă ili plini de pt da mindri "n titlul va gene AA 

De ce'n ur'aveti săteanul, cînd a frunfii lui su pa 

A născut mărirea voastră și-avuţiilor odoare 


i > E i reuşite din toată 
> versuri sint întradevăr cele mai reușite din, 
diegia ai kara mult in spiritul lui Gray, şi sînt şi originale, 
intrucit nu se găsesc în autorul englez. 


Alex. Lawrence 


~ 3 Izvoarele lui Gh. Asachi, p. 14. 


Curente nouă în literatura cehoslovacă! 


Dorind a face cunoscută desvoltarea literaturii cehosto- 
vace modeme, mă voi limita să indie intr'adevăr numai linji 
generale, ferindu-mă de a da detalii şi numele — prea nume- 
roase — ale unor scriitori necunoscuţi. Mă voi sili deci să 
prezint literatura cehoslovacă moderni intrun profil concis 
şi caracteristic, renunfind la teorii si tinzind a da o cit mai o- 
bieetivă înfăţişare a faptelor și mișcării noastre literare, care, 
după cum veti vedea, a fost deseori în cea mai strinsă legă- 
tură cu curentele principale ale literaturilor mondiale si mai 
ales ale celor romanice. 

Nici măcar în treacăt nu voi aminti de tradiţia cea inde- 
lungatà a literaturii noastre, din care vă sînt cunoscute două 
nume de Cehi — ce aparţin de mult literaturii mondiale — 
amindoi preoţi şi reformatori ai societății contemporane, 
loan Huss, scriitor si reformator al religiei din secolul al 
XIV-lea, şi loan Amos Komenius, marele educator al natiu- 
nilor din secolul al XVI-lea. 

Pentru atmosfera în care a început să se desvolte litera- 
tura noastră modernă în secolul al XIX-lea, este însă impor- 
tant faptul că, spre deosebire de desvoltarea literaturii ro- 
mine, renașterea noastră literară a pornit tocmai din clasele 
cele mai modeste ale țăranilor nostri asupriți prin iobăgie 
şi nevolnicie, clasa de sus fiind, cu puţine exceptiuni, cu to- 
tul înstrăinată de idealurile mari ale națiunii din cauza îm- 
prejurărilor nefaste şi a tendințelor de desnationalizare ale 
dinastiei habsburgice. 

De aceia, cei care s'au distins în literatura secolului al 
XIX-lea m'au fost nici boieri cu stare, ca Vasile Alecsandri. 
Mihail Kogălniceanu ori chiar un Costache Negruzzi, ci fii 


* Conferinţă ținută la Facultatea de litere din București, 


we VIAȚA ROMINEASCA 


ai unor țărani chimuiti si menorociti, oameni cu minte, care 
cu greu şi-au însuşit o oarecare cultură şi puţină educaţie. 
Nouă ne-a lipsit cu totul pătura de sus în timpul redestep- 
tării noastre culturale și literare — fapt care a lăsat şi ur- 
mele sale logice în literatura noastră prin nota socialistă, 
caracteristic pronunţată si accentuată, care se intinde ca un 
fir roşu în literatura cehoslovacă dela inceputul secolului 
al XIX-lea pină astăzi. 

Redesteptarea moastră culturală şi naţională dela ince- 
putul secolului al XIX-lea o datorim, ca şi Rominii, tot ide- 
ilor înaintate ale romantismului, care și la noi a produs o 
adevărată şi puternică migcare literară si științifică, dind 
naştere unei şcoli de savanți modesti si entuziaști, care în- 
tr'adevir au creat o adevărată epocă îm filologie si istorie. 
Astfel, un Jungmann, care este părintele acestei mişcări, a 
întemeiat boemistica; un Safarik, prin studiile sale asupra 
istoriei străvechi a Slavilor, a pus bazele etnografiei; un Pa- 
lacky prin opera sa respectabilă i unică despre „Istoria po- 
porului ceh din Boemia şi Moravia”, a pus baza cercetărilor 
istorice. 

Aproape aceleași idei frămimtau pe patriotii romini in 
principate, ca şi pe cei cehi din prima jumătate a secolului 
al XIX-lea, silindu-i în acelaşi timp să se intoarcă din pre- 
zentul nefericit spre trecutul naţional mai glorios și spre 
sursele poeziei nationale. Asa, in aceleaşi vremuri îm care 
boerul luminat si cult care a fost Vasile Alecsandri culegea 
poeziile şi cintecele populare rominesti, un entuziast sărac 
Frantisek Ladislav Celakovsky culegea si dinsul cintecele 
nationale cehe şi ruseşti, stringindu-le în anii 1829 si 1839 în 
două culegeri vestite: „Răsunete ruseşti şi cehegti”, Ca și 
marele poet romin, nici Celakovaliy — care mai tirziu și-a 
găsil un urmaş strălucit în baladistul unic si neuitatul autor 
al .Buchetului de povestiri nationale” Karel Jaromir Erben 
— nu reproducea fidel cîntecele şi poeziile populare, ci le 


cizela. 

O deosebire însă îi desparte pe aceşti idealisti si luminà- 
tori ai neamului în ceiace priveste principiile si idealismul 
lor: pe cînd poeţii romini simțeau asa de bine inrudirea cu 
latinismul occidental, pe cind Alecsandri cînta „Latina gintă 
e regină” şi ochii tuturor se îndreptau spre Columna lui Tra- 
ian, privirile modestilor nostri poeti se îndreptau spre ma- 
rele imperiu slav dela nord-est, unde atitea milioane din 
rasa noastră trăiau liberi în religia lor naţională. 

O nouă mișcare se ivi în Boemia în jurul anului 1860 
si corectă din mai multe puncte de vedere idealurile şcolii 
romantice, întorcind preocupările dela trecutul istoric spre 
problemele vieții de fiecare zi şi spre mentalitatea demo- 
craticà si pozitivistă. In locul naţionalismului entuziast, care 


CURENTE NOUA IN LITERATURA CEHOSLOVACA 103 


stăpinise poezia cehă i 
* in primele d ii 
XIX-lea, un cosmopolitism cu vederi faii l 


rile de glorie ale po i 
de glo poporului cehoslovac ca şi - ă 
iri n şi de decădere. Scrierile lui Jirâsek porti ‘insirà 
coni data decenii ale secolului al XIX-lea pină la anii pr 
Pra ie pe toni aa o inpoi eng ia; in timpul războiu- 
n tal, pe ì $i au întări le în- 
ci națiuni si ale legionarilor nostri, moara ei io arc te 
Pi franceză şi italiană, i di 
Astfel, scriitorul acesta modest a deve i 
i | nit si Adui 
at Gris mai bune ale neamului, si pă d asit rS 
rea ratei i via care şi-a bine-meritat admiraţia mis- 
patrio piină de recunoştinţă ce l-a înconjurat în ultimii 
ii spe pro de curate. 
venind însă la începuturile lui Jiràsek si | i 
pe por cu uimire că acestea datează isemi Ha perna 
nn crd pei A passeri i cosmopolitismului la noi, din 
I ilor strinsi în jurul revistej mir” 
cind putem constata si pri F E 
) : prima noastră apropiere li 
culturile romanice si mai ales d eek primita 
| i ss ‘a franceză. Influe 
acestea le-a introdus la noi ur x ra ù dà erat” 
Pace aisi crei perie 1 mare cunoscător al literaturi- 
D rehlicky, un poet de a iti 
gi de un puternic talent. Lui mai sE il aperto si Ii 
I lent. Lui, ales, îi aparţine si i 
pv ef set de a ne fi documentat, prin picca (runner 
ayine sa apă cyan Dole a culturilor si literaturilor ro- 
mice ş Ă rumat pe poeţii si pe conte ii săi 
spre o direcție nouă, arătindu-le orizonturi i ep pe 
rà, : turi ma i 
cipind astfel poezia noastră de sub influența paie paie 
mane pină atuncia predominantă, iza 
Astfel, grafie neobositei munci a lui Vrehlicky, au fost 


sa VIATA ROMINEASCA 


introduse în poezia cehă poeziile lui Victor Hugo gi ore 
de Lisle, ale lui Vigny, Baudelaire şi Rostand. sh =e 
commedia” şi „Vita nuova” ale DEEN aeron, pă 
” i Torquato Tasso, „Orlando Furioso” al È 
ssp Michelangelo Buonarotti, ale lui piero A 
pardi, ale lui Carducci epopeea, «Lusiader” a amele Th 
le lui Cid si dramele „Ca „d 
Lai asadar Perl, tragedie a lui Faust de Goethe. ia 
Se vede, prin urmare, cum corrige pae: 
? in . 
o adevărată enciclopedie de traduceri € sarph parm 
ialà, i inta lui de a pune în evidență poporutt n 
teo vie a marilor națiuni europene. Din i meri 
acesta, Vrehlicky, care după cum vedeţi a fost un sp is ai 
tradevàr european şi cosmopolit si alia ita da 
cultura sa cu mult nivelul ucr trec art Apt e 
i » „întemeietor al poeziei cehoslovace modern 
nice spori bogăţia formală a poeziei, în care a coop 
formele rafinate ale poeziei occidentale, mai ales ale 
eg" pasionat admirator al culturilor si itanta 
romanice la noi, care la fel aparine grupării sai a iele 
j ri ir”, este Julius Zeyer, pe 
jurul revistei „Lumir , es! ador sagra pag 
è eea carolină”, a redat pentru > 
Pele e a eroice ale lui Carol cel Mare, i Se 
ului Rolland şi legenda celor patru fii ai ni 
e e asa de cunoscute in poezia medievală a ma Me 
ore: dis insă, în culegerea pra ring gi sot frig d 
irea dragostei tinerilor Aucassin ŞI t tte, c 
ad eia ‘poezia populară, redată intr'adevàr cu o artă poetică 
i i fermecătoare. r de l 
N "in alt eri Și literaturilor mondiale a siae siena pe 
is N ă ii în sir a condu m 
tului Sládek, care două decen a asi pp 
ir” si propiat literatura cehă de C > 
ra d atoy Anini magistrală şi complectă a operelor lui 
E a dobindit piete ce dea et ret sc 
moase merite pentru lteratui „ea s 
Pri mina orizonturi cu totul nouă şi nebănuite, orizon 
turi de un măreț şi adevărat modernism. Fit ret aa 
O reacţie putemică impotriva Samopa pyran g Ae 
Vrchlicky şi al scoalei lui „Lumir” s'a ivit yei ic rez că 
de în noua direcţie științifică şi literară, a adr e gr fe 
lo; , fost însuși preşedintele republicii cehoslovace vin 
Toma Garrigue Masaryk. Şcoala aceasta a sara tin aia spr a 
revisuirta parnasianismului lui Vrehlicky prin por uri 
pentru viaţă”, accentuînd, împotriva fanteziei RESI pg 
artistului, fidelitatea impresiilor sale şi precisa 


CURENTE NOUA IN LITERATURA CEHOSLOVACA 


105 
opunind in acelaşi timp influențelor romanice influenţele 
literaturii ruseşti, mai ales a romanelor lui Dostoievski, 

Mişcarea aceasta realistă a avut mai mulți reprezentanți 
îm ştiinţă si în proză decit în poezie, unde numai Jozef Sva- 
topluk Machar este un reprezentant mai valoros ul ei. 

Generaţia care a inceput să scrie pe vremea aceasta o 
numim de altfel generaţia anilor nouăzeci, pentrucă repre- 
zentantii ei principali au inceput cam în limita anului ace- 
stuia activitatea lor literarà, pe care a inceput s'o indrumeze 
marele talent critic de un nivel întradevăr mondial Franti- 
sek X. Santa, Criticul acesta erudit în operele maurilor Îcore- 
ticiani din Franţa, acuma profesor de teorie literară la Uni- 
versitatea din Praga, deschidea prin lucrările sale intr'ade- 
văr ferestrele spre Europa, lăsînd să pătrundă în critica cehă 
un curent de adevărată mentalitate europeană. 

Cam în acelaşi timp s'a ivit şi un alt curent literar, al 
decadentilor, care concentrindu-se în jurul revistei Revista 
moderna” își cintau durerile lor de „fin de siècle” sì tradu- 
eau operele Seriitorilor si poeţilor de o mentalitate inrudità. 
Astfel romanele lui Barbey d'Aurevill , ale lui Rémy de 
Gourmont, ale lui Oscar Wilde si ale lui Przybyszevski au 
fost pentru prima datà relevate lumii literare cehoslovace 
prin paginile ,,Revistei moderne” si în editurile modernisti- 
lor acestora. 

Tot cam in aceiași vreme a începul să atragă asupra lor 
atenfiunea o alti grupă de poeti şi prozatori de o fină sen- 
sibilitate şi — în multe cazuri — de o rară erudiție. E vorba 
de poeţii și prozatorii așa numiţi impresionisti, dintre care 
mai însemnat este Antonin Sova, un meşter al melodiei poc- 
tice si cîntăreţ fin al impresiilor melancolice. al dragostei 
fugare, trădătoare, si al desilusionismului intim, dela care 
— în ultimele culegeri ale poeziilor sale — a trecut spre me- 
ditatiuni măreţe asupra destinului poporului său şi asupra 
problemelor umane mai largi. 

Punctul culminant al poeziei moderne cche este însă 
marele mistic, pe care îl putem compara cu gloriosul Verhae- 
ren, poetul de proporții întradevăr mondiale Otakar Bre- 
zina, mort acum doi ani. 

Opera lui Brezina nu este mare: ea cuprinde numai 
cinci volume de poezii si un volum de esseuri, pe care au- 
torul le-a scris într'un răstimp limitat de zece ani, părăsind 
condeiul la virsta de treizeci și cinci de ani. Pătruns de o 
dragoste nemăsurată față de întreaga omenire, poetul expri- 
ma în operele sale simţul de fritie față de toți cei care su- 
feră, împreună cu solidaritatea sa frățească. Brezina, un gin- 
ditor adinc, impune omenirii o evanghelie de cooperatie u- 
niversală, găsind cea mai mare prudență în existenta lui 
Dumnezeu si in colectivitatea dragostei omenești. 


sia 


na „VIATA ROMINEASCA 


Un contrast poetic fajA de misticul si universalul Bre- 
zina îl formează naţionalistul pasionat, autor al unui singur 
volum de poezii foarte perse în preajma războiului mon- 
dial, Petr Bezruci. La ruci, în „Cintecele din Silezia”, 
gisim o notă socială foarte pronunțată, cind cîntă patima, 
foameu si asprimea omenească a mimierilor din Teşin si Si- 
lezia, notà care, cum am amintit la început, a fost totdeauna 
foarte puternică în poezia cehă, ceiace este lesne de înțeles 
avind în vedere pătura socială a creatorilor ei, aceia a unor 
oameni modesti si săraci, a imtelectualilor esiti în majoritate 
din mediul micilor țărani, , 

Dela Bezruci putem trece de-a dreptul la poeţii socia- 
lişti, şi comunisti, care s'au ivit foarte numeroși in primii ani 
după marele război mondial în Cehoslovacia liberă și printre 
care cel mai prețuit este Jiri Wolker, un talent original și 
puternice, mort în floarea tineretei, un meșter al formei ba- 
ladice, care în poeziile sale a exprimat o compătimire a- 
dincă faţă de toți cei nenorociti si asupriti. l cu ia 

Aproape aceleași idei si aceleași idealuri le găsim şi în 
primele culegeri poetice ale lui Jozef Hora, care insă mai 
tirziu s'a depărtat dela idealurile marxiste şi comuniste spre 
țeluri pur artistice si de o valoare universală, LUI 

O altă complectă emancipare dela idealurile marxiste și 
comuniste o prezintă în poezia cehoslovacă de după război 

la asa zisă „poetistă”, mai ales prin reprezentantul ci 
popular Vitezslav Nezval. Grupul acesta de poeti eliberaţi 
de toată logica inteleciuală, pàtrunsi de ideile cunoscutului 
Freud, are o încredere nelimitată faţă de universalitatea poe- 
ziei, dorind în acelaşi timp, ca ca să fie expresia vieţii şi nu 
instrumentul ei, cum au vrut inainte poeţii comuniști. o rară 
apreciere au si poetistii cehoslovaci pentru invențiile civili- 
zapici omeneşti si pentru puterea ei, cintind în poeziile lor de 
o rară elasticitate inventiumile radiofonice, pe marele pio- 
nier al civilizaţiei mondiale Toma Edison, ca și viața de oraș 
mare, centru de viață pasionată si vioue a omului modern. 

Prin vitalismul lor, aceşti poeți se află destul de aproape 
de filozofia pragmatistà a cumoscutlui dramaturg si prozator 
Carel Capek — cel mai apreciat reprezentant peste granite, 
al literaturii cehoslovace moderne. Și Capek — după nume- 
roasele diseutiuni si svinturarea problemelor filozofice re- 
petà in diferite variante dela sfîrşitul „dramelor sale inte 
leapta lozincà a lui Brezina, promuntatà mult mai inainte 3 
«dulce e viaţa”. In asa fel lasă să triumfe în «RUR", „Din 
viața insectelor”, „Causa Makropulos” şi „Adam creatorul x 
ideca vietii de toate cara cu omul ci modest, plin de toate 
lipsurile si neajunsurile lui. dii) 

x Mai Safn rega decit poetistii, vitaliștii si pragma- 
tistii, apar după războiu poeții asa numiţi catolici, dintre 


CURENTE NOUA IN LITERATURA CEHOSLOVACA 107 


care cel mai însemnat este Jarosi 
apropiat prin ideologia lui a — alia a al a 


i de lumea mistică a lui Otaka 
Brezina, însă în mentalitate iqioi E akar 
blemelor si ideilor ci «ca Teligiei catolice si în sfera pro- 


i gta nd fi cele citeva curent 
minat literatura cehă în evoluţia ei modernă. Fi i 
putut să le explic aci pe bak ie ad iul aa 


şi nici n'am putut prezinta 
toate numele, care ar fi meritat să defi 
n ragiona să defileze înaintea unui pu- 


e principale, care au do- 


Inainte însă de a termina explicatiunile mele 
amintese ceva despre evoluția literaturii în a Nega Liceo 
tura acestei ramuri a națiunii cehoslovace neavînd pină la 
anul 1840 o limbă literară specială, scriitorii şi poeţii slovaci 
s au servit pină la această dată de aceiași limbă națională si 
literară, limba cehă. Astfel, unul din marii poeţi ai poporului 
slovac Jdn Kollàr a seris ciclul său de sonete patriotice „Fiica 
Slaviei” în limba cehă si un alt prieten al lui Pavel Jozef 
Safarik tot ceheste a scris epocala sa operă »Antichitàtile 
Slavilor”. Numai dela anul 1840 incoace a fost introdusă 
limba slovacă ca limbă literară de către Ludevit Stur, un pa- 
triot entuziast, care a crezut că astfel se va apropia mai 
mult de inima poporului slovac chinuit. Astfel sa făcut că 
Cehoslovacia cunoaște astăzi două limbi literare deosebite, 
ceha şi slovaca, Cehii şi Slovacii formînd o singură națiune 
— națiunea cehoslovacă, E firese, că literatura slovacă, care 
sa creat acolo după despărțirea linguistică de Boemia, s'a 
desvoltat deosebit, diferite fiind si conditiunile si atmosfera 
culturală a Slovacilor sub opresiunea Ungurilor. 

Dintre poeţii şi scriitorii slovaci voi aminti mai ales pe 
doi, care au avut o importantà capitală. 

Intii poetul Hviezdoslav, care în cadrul mai strimt al 
unor împrejurări neprielnice însemna pentru Slovacia, ceia- 
ce a fost Vrehlicky în Boemia, un poet cult si bun cunosci- 
tor al literaturilor mondiale, din care traducea harnic îm 
slovacă, 

AI doilea mare scriitor clasic al Slovacilor, prozatorul 
Kukucin, a redat în proză — povestiri si romane — viaţa ţă- 
ranului slovac, 

Amindoi aceşti scriitori însemnați, astăzi morti, au avut 
marele noroc de a vedea unirea poporului cehoslovac liber, 
pe care a propovăduit-o venerabilul Hviezdoslav fățiș si cu- 
rajos, încă pe vremea războiului mondial. 

Cu Ivan Krasko (n. 1876), cel mai mare poet al litera- 
turii moderne slovace, ne găsim in prenjma războiului mon- 
dial. Acest fiu al unei familii cu o bogată tradiție naţională 
nu este străm de Romini si de cultura rominească, fiind eres- 
cut la liceu! din Sibiu, unde a învăţat nu numai foarte bine 
romineste, ci a si cunoscut literatura rominească, din care 


pg VIAȚAROMINEASCA_ 


La vràjit mai ales marele Mihail Eminescu, care a avut asu- 
pra desvoltării “tului Krasko o influenti hotàritoare. Kra- 
sko se prezintă pinà astăzi numai cu două culegeri de poezii: 
„Nox et solitudo” (1909) si „Versuri” (1912), care înseamnà 
culmea poeziei moderne slovace prin adîncimea gindurilor, 
originalitatea expresiunii, musicalitatea versului si frumuse- 
tea formei, fiind și punctul de plecare al poeziei slovace de 
după războiu. Dar nu numai că poetul slovac este adine în- 
rudit cu marele poet romin, ci Krasko a fost şi cel dintiiu, 
care a tipărit în revistele şi ziarele slovace traduceri din E. 
minescu, Goga si Coşbuc, primele traduceri din poeții romini 
publicate în literatura cehoslovacă, 

In ceiace priveşte însemnătatea traducerilor acestora, 
imi permit să citez citeva cuvinte ale conducătorului Slova- 
cilor, fostul ministru al instrucţiunii publice gi prietenul de- 
votat al Hominilor încă din timpul regimului unguresc, Mi- 
lan Hodja: „Mă simţeam totdeauna mai mult legat de Cos- 
bue; dupà pesimismul întunecat al poeţilor noştri, el venea 
plin de vitalitate. După cit îl cunoşteam, el a fost pentru noi 
si un poet al activismului politic, pe vremea cind poetul nos- 
tru Vajansky ne părea fatalist. Cu adevaratele şi elementa- 
rele curente ale mișcărilor politice merge şi poezia — cite- 
odată împreună, citeodată in urmă, mai des înaintea lor...” 


Dr. Jindra Huskova * 


* D-na Jindra Hugkowa, lectorà de limba şi literatura romină la 
Universitatea din Bratislavu, este eleva iul Urban Jarnik care a fost 
pină în timpul din urmă profesor de filologie romanică la Universi- 
tatea din Praga si care & ddestepiat în Cehoslovacia interesul pentru 
cultura rominească, 

D-na Jindra Huskova, urmind sfaturile bătrinului său profesor, 
a venit la noi indatà după războiul mondial si a urmat cursurile Fa- 
culăţii de litere din Bucuresti, 

Convinsă că numal printr'o apropiere culturală se pol desăvârși 
jegăturile politice care unesc popoarele, d-na Huskova desfăşură pe 
deoparte în patria sa o muncă neobosită pentru a face cunoscută cul- 
tura rominească, iar pe de altă parte, în vizitele pe care ni le face din 
cind in cind, ne pune în curent cu problemele iterare care fràmintà 
viata republicii vecine sì prietene. 

Prin articolele sale de istorie Jiterară si prin numeroase traduceri 
(Rumunsti Prosalkové, Praha, 1827, Lukulova Tresen, Moderni Ra- 
munské Bdsnicivi s. a.), d-na Huskova a adus la cunoştinţa publicului 
cehoslovac tot ce s'a seris mai de samă în literatura noastră dela scri- 
torii din epoca renașterii: Kogălniceanu, Russo, Bâdeescu, Alecsan- 
dri, Maiorescu, Eminescu, ină la contemporanii M, Sadoveanu, Al. 
Britescu-Voinesti, O. Gosa, L VR Tudor Arghezi $. 2. 

Facultatea de litere din Bucure apreciind aceste nobile sfor- 
țări ale d-nei Huskova, n invitat-o în primăvara anului acesta, să țină 
tineretului nostru universitar 0 conferință despre literatura ceboslo- 
vacă actuală, Prelegerea d-sale atingind însă probleme de interes mai 
general, am crezut util să o impărtăşim si cetitoritor noștri. 


Intuitia bergsoniană în fil i 
osofi 
Edouard Le Roy ot i 


Punctul acesta în care am i 
l È determinat i 
Po m Apa Pista: Se ştie că marea it iale. ada ua i 
em is ag È Bergson izvorăşte din faptul că nimeni 6 
preps e dr ale în ce constă imediatul bergsonian şi er 
ip e azà de ce acest imediat ne-ar duce acolo und 
isa e Fir nu ne duce, adică la cunoașterea absolută i 
Min golfi rezervă. Chiar intuiţia, necum imediatul pat 
leali » si se poate vorbi de o falsa intuiţie, de o iluzie 
p om a ci imediate fără ca să fie o contrazicere în vr 
rai Agi ai precum se poate vorbi de o iluzie a simpurilo 
siasi ARTI nevalabil. Nu se vede indeajuns de » 
aa e că ar avea privilegiul de a fi infailibilă și 
ie gp i na clasic de altfel, cuvintul imediat prime: H 
Etr han re eosebite, putem chiar spune Starsa fi 
ea gira este examinat daci Bergson considerà una sa Sa 
artt ata două accepfiuni, sau ambele, sau o Agira 
Rea dg ip clasic, o cunoaștere este zisă imediată: a) 
Sie diga ntermediar intre subiectul cunoscind și obiectul 
D aa Ă a c Be obiectul este subiectul cunoscând el-insu i; 
A LE intermediar între două obiecte intre pia 
aerial ai ae un raport. Or, din aceste două mur fai 
ceptia lui migra ie e ia gp rogito con- 
ep. de variantă, iată atitea tatrebiiri ale ckror sax ni ri 
andar apă € xa fi determinate in mod cu totul precis Sar io 
pors ljn a por pas în timp ce s'ar recunoagie că ln sin 
pre gr a pey nota că o cunoaștere imediată treb Se 
presump ta piglia pa vine de la obiectul oltani 
tem de astă dată destul de riag lar porre ci pù ye 
să 


ne proclamăm luminati ARP Pri 
A medie uminati in problema infailibilitàtii cunoaşte- 


1 Vezi „Viața Romineasci”* No, 3—4, 1932 


110 VIATA ROMINEASCA 


i aa 


Este vrednic de notat faptul că această controversă a in- 
trat in dezbaterile Societăţii Franceze de Filozofie in prezenţa 
chiar a marelui Bergson, şi că observaţiile filosofului sînt con- 
semnate în Vocabulaire de Philoso hie al lui A. Lalande la ar- 
ticolul immédiat. Cu trimeteri referitoare la operele sale, 
Bergson aratà obiectivitatea cunoaşterii imediate si siguran- 
ţa ei. Dar, încă odată, vedem că nu elucideaza complect pro- 
blema care ne interesează: de ce cunoașterea imediată, în 
comparaţie cu cunoașterea mediată, este mai sigură? Intre- 
barea are un sens bine definit: de ce? insamnà cum se poate 
dovedi? Aici Bergson se mulţumeşte să răspundă: „Parce que 
toute philosophie, quelle qu'elle soit, est bien obligée de par- 
tir de ces données”. Cu alte cuvinte, imediatul este sigur, 
fiindcă toţi credem cà este aṣa, şi nimic mai mult. Slab ràs- 
puns dacă ne gindim că Bergson toarnă în suflete o îndoială 

e care nu ştim unde so oprim: multe credinţe răstoarnă fi- 
osoful francez, prea multe ca să lase în picioare una din ele, 
şi ca să se bazeze pe ta fără nici un examen. 

In loc de această ambiguitate, Le Roy introduce ideia că 
bergsonismul nu se averează ca un sistem protivnic intectua- 
lismului. Comentind opera lui Bergson, in simfimîntul că n'o 
reformează, ci dimpotrivă că este impins de spiritul cel mai 
ortodox, el socoate că distruge o neînțelegere atunci cind 
afirmă unitatea profundă a gîndirii omeneşti, după doctrina 
lui Bergson, cind apropie imediatul de intuiţie; cind apropie, 
mai ales intuiţia de inteligenţă. „Or, l'intuition est pensée *. 
Lintuition ne s'oppose done pas vraiment à l'intelligence, 
quand de moins on donne à ce dernier mot son sens large ; 
elle ne s'oppose qu'au discours, comme la pensée qui se con- 
centre è la pensée qui se détend. Elle est la pensée qui se 
donne, en contraste avec la pensée qui se sépare. Elle est en 
somme la pensée redevenue conerete au point de surpasser 
tout morcellement, toute multiplicité, toute opposition de 
points de vue et d'attitudes, au point de surmonter méme la 
dualité coutumière, de l'objet et du sujet, cette source de 
toute relatività dans la connaissance. Et de là, en fin de 
compte, sa puissance de verité absolut” ”. 


IN 


Ne vom mira, dupà cele spuse, cînd vom descoperi că 
filosofia bergsoniană — văzută, mai ales, prin gag lui Le 
Roy — nu este atit de anti-intelectualistà pe cit se crede, ci 
existà un permanent apel, în toate operele analizate, la datele 
ştiinţelor exacte? De bună samă, că nu. Metafizica — va sus- 


1 Subliniat de autor. 
2 La Pensée Intuitine |. D. 154, 


INTU 
ITIA SSRGSONIANA A LUI EDOUARD LE ROY 111 


n E? ": 
due dară 7 er i acer nici o părticică din cimpul re 
ere Vl ves tan nde știința pozitivă, orice obicet al È 
pr arabana al posibilului este de resortul matemati ilor, 
petias dea ars al stiintelor morale. Atibuleu din ri 
"Sor lg perie se afirmă din ce în ce ca tiinte 
citta par de filosofia propriu-zisă. Totuşi stin mi 
mei pipe era pares locul lor: în scara ec mezi È 
contenti aa Py e bază speculatiei metafizice. A red » 
a AA h e eee: dintre știință si filosofi A 
TE, Alpi ua ul filosofiei sistematizate edificiului ti È 
apart re din filosofie ca o săgeată de catelie ra 
sini er Le easupra masivelor blocuri, iată o preoc ua 
cea paco gl gie po at Această atitudine comportă oh iși 
die pere ar pati size în mod imperfect dorința pra 
perne presto atea unei uriaşe sisteme metafizice care 
arl Bü 3 
Listti ae ireal up Haeckel şi, mai în general, natura- 
nind biologia la mari nni aipee tiințifice, pu- 
= = = + sp: a E x 4 > 
a m rr era inutilitatea i BI ge 
el o e ate experimentale, da casă fondes o noti me 
i Men — a cu ii i 
veci an md Sperei franceze de (ennio png ee ră 
ei gione = prg raportul între spirit si corp, tizi dc 
tologic; iar l'Evolution odă TI sa cote si pa 
j 3 iar CE atrice se sprijin D 
suc n afgani en universale, a iale de 
3 si vietii. ot pe date ştiinţifice clide î 
pig pe E moi area a transformismului lenire. Mara 
Seca eee ag ra special în L'Erigence Idéalist gar 
ta dia ei rez şi în Les Origines Humaines et l'Evoluti = 
e taren ge nce. şa dar, materialismul naturalist al cel i de 
e dale pr ose: mişcare a lui Biichner si Haecke lufio- 
A a in ici si toate doctrinele antimetafiz 
[ioni particular pe faptele biologice, si tot pe fapt 
ash cerea rog pr poet ia bergsoniana VESTO 
- „Le Roy, vedem că ilizeaza i 
ură un CARTAT catolic, pe părintele dela Pene 
pag pela HH evoluției, şi că se inspiră foarte pagina i 
culind ne 5 Ci Îreea,e a gg veti = spe: 
cu un savant pătruns de a onpaper daen yA 


1, evoluțio- 
ice se spri- 


' „J'ai si longuement et à tan 
È t de reprises di È 
iva sonar ci-dessous avec le P. Teilhard priest Ade: TORT 
ea ra ay a present y déméler nos parts respectives et var: Da: 
sar ia DIRE (ou peu s'en faut) h une citation glob ag ch rau 
outes”. L'Ezigence Idéaliste, p, 82 in notă a's ana. fois 


mo | VIAȚA ROMINEASCA 
rede că poate să adopte ideile transformiste în timp ce 


Roy e 
constată că ele nu sint incompatibile cu ideia crestinà a crea- 


ei. 
4 Viața in mijlocul naturii este — se zice — un veritabil 
stat în stat. Pentru a determina in mod mai precis rela 
vieții cu planeta intreagă, Le Roy utilizează noţiunea si 
lică de biosferă, o concepție adică după care viața ar fi un 
strat terestru comparabil cu pirosfera, atmosfera, ete., si in- 
cearcà, în acest mod, să imagineze continuitatea lumii vii si 
unitatea acesteia. Ne oprim putin asupra considerentelor lui 
Le Roy, în această privință. Dacă examinăm datele pozitive 
ale ştiinţei biologice, vedem că între viaţă si neviatà, între or- 
ganic şi inorganie existà un contrast desavirgit. Materia inertà 
ndință înspre repetirea uniformă şi homogenă, 


manifestă o te i 
un determinism mecanic; materia vie insamnă inovație ne- 


incetatà, creație eterogenă. 
tul: corpurile vii posedă o 


Dar incă un fapt acuză contras- 
individualitate adevărată. Pe cind 
corpurile inorganice nu sint delimitate decit de nevoile orga- 
nismelor vii, corpurile organice prezintă o unitate interioară 
puternică, „Ils forment des touts naturellement clos, dont la 
prodigieuse complication, dont la variabilité de figure ne 
font que souligner davantage la convergence et cohésion in- 
terne, Ces touts ne sont pas des assemblages numériques de 
parties extérieures Pune à l'autre et simplement juxtaposées, 
comme dans un cristal par exemple. Ce sont des organismes, 
c'est-à-dire des systèmes de fonctions solidaires et corrélatives 

implique l'ensemble, où les divers elements 


où chaque detail 
s'entrepénètrent, où des parties hétérogènes collaborent et 


conspirent +. Despre organisme nu se spune numai că sint: 
cle trăesc. Si, apropiindu-se odată mai mult de Bergson şi de 
învăţămintele sale, Le Roy va defini viafa 0 instabilitate, 0 
fugă veșnică, o mișcare întru nimic omogenă, 0 succesiune 
de stări în care fiecare stare subzistă în cele următoare ca o 
rezonanţă, în care fiinţa se incarcà cu tot treentul, în care — 
cu alte cuvinte — existența imbracă cu adevărat o formă isto- 
rică. Viaţa deci, în opoziţie cu neviata, prezintă două trâsă- 
turi esenţiale: individuatiunea şi evolufiunea. 

Ce este însă individul? Din punct de vedere pur biologie 
intrebarea nu are răspuns, fiindcă pici unul din criteriile ad- 
mise nu este suficient si aplicabil tuturor cazurilor. Indivi- 
a insecabil? Fiinţele care pre- 
atea nu ar mai avea atunci individualitate: 
tubifexul, tăiat în bucăţi, reface tot atitea capete și cozi cite 
fragmente sint, și bucăţile continuă să trăiască în mod dis- 


tinct. Spunem, în acest caz, că in 
vieţi independente? Dar organe desfăcute dintr'un corp viu 


* L'Exigence Idéaliste, p. 47, 


— — INTUIȚIA I aaa ai [ 


continuă să trăiască 
alasca, În à a 

de supravi „ în unele cazuri, şi A 

tetu $ x - seu 14 

rătat că o ride Să. e esf g/l gi alone 

conformit ta continuă să bată si să au a- 

zice că bart taca sa: este deci iim w Piese în 

petă forma i izolat nu este un individ, fii wr ivid? Se 

după o nouă d mulu din care se trage i ani că nu re- 

divid nu iei aue, ar fi unitate de formă nr: divario 

si nu este un nou i ematizarea individului di parne aia Sa 
ou individ. Dar ce să zicem ich i de e 

nci de fenome- 


nul de generati 

Prize ie altern 

dife antă în care in dé 
rit, acesta, lu rindul lui, unu un tip dă naștere unui tip 


în cazul meduzelor ? i tip de primul fel, ete. ca 


Pe de altă parte, nici o fi 
vidualitate ind Parle» Dici o fiinţă vie, cu toate că i 
sire inchis siga abilă, nu constitue da Gian a det 
rămine în reacţie e restul universului. Fii dritta 

"incetatà . Fiinţa, dimpotrivă 
petuu: substanța it ă cu mediul, într r vă, 
i i împrumută + intrun schimb pe 
jur si restitue. Fii prumută din substanța lumii di că 
kabis. "Gar dass unja, de altfel, este un umii dimpre- 
mai degrabă, prit. dis ca o asociație, siena ER he 
ca fiintele SĂ ave i regola de la o singură celulă. Ade ie a 
de altele: si nt perfect inde ep cea ugam 
care pun Ă ami E arazitismul sint atitea prec arie față 

lumină. In fine, generația implică o dice. 
O des- 


facere di è 
n alt individ x 
stabilit şi a adivid, al cărei moment inifi 
tul că SELE, pedi jo epilare întreagă este rea dar” greu de 
ordonează cel ă organismul de asce să prin fap- 
i or mai îndepărtate Gua Na sa şi îl sub- 
i ren precum ne age Nu găsim aici o ped 
e ~ n toate ace - s r 
riv = $ stea | ó 
mf sta ca o tendință săi e inaltata 
u la care "ata oy 
este unitatea de consttini pregătit cu incetul” individual 
fit dă greș, criteriul aer unde orice criteriu de cas stia 
tatea este o t : Ologic reuşeşte a Diolo- 
e ă eşte pe 4 F 
ne suim pe esa sf se afirmă cu e Eig romei analy idua- 
ganismele cele mai a Auiloarelor, care se afi rescindă cu cit 
mai inferioa 2 afirma totusi | 
nu merge pină erioare În unităţi celulare ', şi ole 
orta ge p a capăt, nici chiar la om. Tono . şi niciodată 
sigur, metoda de = pui însemnătatea ei, vom ai = rea Fa 
iui > examina | ti rebuinta, de- 
a privi apoi c 4 a punctul ei + (le 
cours de Te de degradează în predarea Lager 
une dissociation, u ente, le faisceau se dénoue: pda „Au 
» une analyse, chaque espèce moi 1 ne fait 
1 oins élevée ne 


a trebueste 
pune în lumină 


! Trebueşte aminti 
tit că nici 
lui celular al o ty n 
n 
totdeauna: rep alai. mon 
o dovudă e 
dividualul. 


chiar această unitate 


8 


VIAȚA TSE ROMINEASCA ____ ——_NTUITIA BERGSONIANA_ ŞI EDOUARD LE ROY 113 
: È. ns une sem- i 3 

prigioni pi; qc td pie pre IO Teri E e 

i ination du 4 ? : i- ji sara e re a fi i xa 

i ceo de cl ce a Comte tati pot sa ie 

i cio prode Modi E Oe me sta sd i 


individ primeşte mai degrabă © rată, de a fi aşezat marele zi 
bar È te ca Op de a si pani palmei wear zn de geparajie 
; irsire psihologicul şi biologicu!. TÉ viaţa ce presupune conștiință si m inertă 
nia dea d ez prin individuatiune, dar sì prim nicul ce trăeşte în timp și er be brd pp 
i incetate schimbări, cară “Il Le Roy este deci vitalist, Via 


scurt, anume că noțiunea i n 
definiţie psihologică; și consecința este ca es 

orga- 
istà în ver gg 


5 ism » teatrul a ne > 3 ì | 
soluție. Organismul este tea : be : se zice că evo ; ta cunoaște o ascensiun 
toni e till, care veritabile crize (pu ic) e speciei: evoluție creatoare, ca este inventivă, Pele aala. viata e sa Ù 
organismul durează. ln mk ființa sea ng gio Spe È mult: fiin Aga în n e perl în univers, ca o lume închisă Mai 5 
| filogeneza. Da A et ne, viaţa este i 
neza reproduce filogeneza, 1° . x e i "SEA e un proces inve 
eul ută între lumea vie gi lumea inertă: sistemul lui din sfera lumii inerte; ea creează mpa GALE 7 


separație abso urări istorice, pămîntul cu- \ vaţiunea de potential chimic, 


i el teatrul unei desfàs PÒ A g3 i è ea sue panta, ca è 
ei bara o evoluţie, iar geologa ; aqui en xi se esile n vane alri pă voy il S aaen p ri FÀ 
cutul se păstrează ca remanen ai lor apare în fizică, piecam arti cia vant prea familiarizat cu ştiinţa 

i lor. Ireversibilitatea fenomene pare 1 Viziunea unei pietre ce s* i 
memoria metalelor e îmbătrineşte oarecum fiindcă se in loc să cadă spre centrul pămîntului. Nimic dă altfel nu ne 
? . e 


legea lui Carnot. O cart cori în bucăţi informe, ele» dă un sprijin mai serios, mai indiscutub 


= <e rupe si se preface une ; asia io ni ces "Ve mai il pentru ioni 
ele. "pentru a fita această analogie, Le Roy age i pra ga Di l cari Adevăruri, decit insăşi interpretarea PT here A 
formulă din cele mai amuzante, capabilă de a ului pe cigno iată A alan = vaii Unii pretind că concepţia pestati a 
terialist: „En résumé, — zice el, — il faut reconna: re, qui i pede și do la un dureros faliment: este să pic ză za r- 
tout le moins la matière iane parfois la yes a gar si jore a La È roi aia xealitate, obiecţii viguroase gi da 

= este o asemănare, cu alte cuvinte, ii. svariate cart ri ui se găsese întrunite 5 

matura inerti, asta nu servă de mistuie Ci Dimpotrivă, că ilrapodea. Nene anicent rea h Ceintures des Vertbra 
din materie, cum 0 Pre materialiștii, cl, fără răspuns si de a a au fost departe însă de a răminea 


pe ie de viață. ; eni ni | area, prin urmare, ca ind ile 
maleria se apro ie, i itudinea alto DA norii d la rit în numa prezintă. o parte ipotetica: matel Cert 
rebue să ne abuzeze. VISSE iz ir- are nimic ipotetic în arwin, Dar ideia transformistă nu 
adincime si materia nu are existenţă profundă, nu are v tătții, Ea afin nt sir ca este un cistig definitiv al umani- 


.. > bările, osi- î H = 
tualitàtile interne ale vieții, nu are, cu ee dr a, dilata in timp, că e 


TI i Atire care singure carac : rie: nime : 2 

mat drv ca svolutià, De sorte qu'en SEN Se imeni nu va putea contesta vreodată valoarea 

Las è tre these d'une co 
toutes les similitudes superficielles, no d nee 
i té entre vie el conscience, 

entre matière et vie, dune paren ms nt de cer 
oir être finalement maintenue .. ._ pany Vitali cercetare, 
ii ‘principiu al apropierii între conştiinţă şi viaţă, a \ soful acta vit va fi dar transformist, si aici filo- 

i artiri adinci între viață gi conștiință, pe deoparte, deplini dorul de a Po.0i Acea sete de pozitiv, aici îşi v 
unei despărți \ plin pentru a dobt; ue în domeniul științelor EAA d. 
E n Ri seric indi o materie primă cs 

‘E , p. 55. meditafiilor aterie primă care sà form 
Li nua emma D. 61. Ceva mai departe (p. 62), Le Roy certe stadi ve e a originii vieţii studiată a en 
n gigi lat ces. gar uiie hypothèse de ce genre, nous met- apare foarte demult, onta oriej geologicè ne arată că viața 
Nerva ret ge A la racine de la matière plutòt que nous ne rappro- i acum 100 de milioane de ani, deşi 
cherions en elles-mêmes celleci et celle-là”, t Care la Spinoza devin cele 


3 L'Exrigence Idéaliste, W- 02. 


mea organică nu t 


acestei 
formă a 
ul ca principiu expe- 


donà atribute divine cunoscută nouă 


VIAȚA: SOMINBARCA —_ —_ — 
rr = VIE e cigtigate în 
i intemeiatà, pe de altă parte, pe Pct punet de ve 
chetă A in paginile preceden definim i 
studiul anali putem, încă odată, să-l 


i toare de 

i ic, o virtualitate autoare | 

i cada Pe cator de budeterazinai poe 

ia lui 1, să î 

expresia lui Bergson, Astata NA = 

care il numim, dupi faatia, de libertate gra: se: aere i 
Simbase Pi iire cu cit înwintàm pe sc 

vint vit 


ecente si o 
ou mn d la studiul aOR 
luţia biologică fără ca sis menta 
a aibă un punct de ooer gets ui direct şi al 
zintà recordul evolufiei, Totus alti devi, este, pe oriee 
i sci 4 i ie, a 
omului este indispens ie, putere de invenție, adici tei fa- 
Liri ga psc si: pa im gare erat jardin alte 
eane; : > himbare este an lor ac- 
cultàti ini soare de deoarece multe forme, noir acte a 
forme eve sint cucerite de aia EA te gi justicia- 
kabih dine “Sint adică mecanizate, materia SE 
habitu . 


putut să realizeze al- 


p Li 
l 


tul, al re- 
i | ruperii cu trecu x 
per y re, al revoltelor, a ru multe, prea 
kerian k stelpan pet este gară pari LA iada; a deter- 
inoi * fă sì tati. Astfe ca, dispărut, rì- 
multe specii de A i creator care pare adesea È 

roagă” ui creator | être contempo 
mina jocul prime „S'adresser au seul, uissance 
mine saio coniare. subsiste CRE valg s Parva 
ran A tion créatrice, je veux dire è | r analogie retrospee- 
d premia le rară puis ar SE = asta, ea ei pia 
= é paléontologique - + è te toatà valoa- 
tive, au passe pa sie este util; el primes ilor 

aa or gine cie vie es bservarea vulcanilo 
tății privite ca spe 41 produce. Obse A pa 

in -ri stul pe care ra formației 

rea prin ricochet formează pe geolog asup tului creator 
in activitate îl info Armurite; observarea sata ută date 
aril gn biolog si pe filosoful care ca 

a om ; 


4 L'Erigence Idéaliste et le Fait de l'Evolution: 
2 La Origines Humaines, p- 2, 


. 


INTUITIA BERGSONIANA ȘI EDOUARD LE ROY 


119 


în biologie asupra puterii psihice care, în trecut, a dat nas- 
tere la toate variațiile pe care şi le-a Insusit materia vie, 

Mentinerea omului în cadrul animalitàfii este asa dar, 
la Le Roy, o chestie, în primul rind, de metodă: omul, consi- 
derat ca pisc al evoluţiei lumii vii, explică toate clasele de 
fapte biologice, „l'invention de la vie ne se laisse comprendre 
qu'ă partir et en fonetion de l'Homme” *. Dar, trebue să a- 
diugàm acum, menţinerea acestei linii a vieţii care include 
$i pe om echivaleazà cu salvgardarea integralà a perspec- 
tivei bergsoniene. Dacă Descartes, dacă divinul Cartezius 
imaginează o ruptură între lumea gândirii şi lumea intinde- 
rii, am văzut că bergsonismul deplasează frontiera opunînd 
lumea vie si lumea inertà, organicul si inorganicul, prin in- 
troducerea factorului psihi 


e creator in domeniul întrega al 
vieţii. Viaţa nu este desfăşurarea 


unui automatism, desfâşu- | 
rare conformă cu planul întocmit de un creator providen- | 
tial: viața este cercetare, este tisnire spontană, dar initiativa 
dibuitoare ?, Asistăm aici, în definitiv, la extinderea maximă 
a cimpului în care se poate exercita gindirea: in Evul-Me- 
diu singur bărbatul era privit ca ginditor, iar femeia ca in- 
capabilă de a cugeta; Descartes atribue cugetul omului, ori- 
care i-ur fi sexul; modernii infelegînd, graţie transformismu- 
lui, unitatea evoluţiei, afundă pe om — ca pe un frate mai 
inzestrat — în lanţul formelor vii, şi nu pot, fără violenţă, să 
amputeze formele inferioare puse în prelungirea omenirii de 
i pi psihice cu care omul s'a născut din mijlocul vieţii; | 
iar Ber 


Bson presupune aproape că materia nu este decit o | 
degradare a psihicului, 


Omul este o revoluție în preajma naturii, nu o ruptură. 
„Apparition d'une qualité nouvelle ne signifie pas forcément | 
rupture de continuité”, va zice Le Roy *. Dar — ca să insi- 
stam acum asupra unui nou aspect — nimic nu ne împiedică 
să atribuim naşterii umanității caracterul unei veritabile in- 
ventii, a unei creaţii ireductbile. Calitatea nouă, fundamental 
nouă, care însă nu rupe continuitatea de generaţie, va apărea 
ca un fenomen pe care îl vom numi ominizare (hominisa- 
tion). Precum un corp solid poate fi încălzit în mod comtinuu 
fără rezultate esenţiale, pentru ca deodată să asistăm la fuzi- 
unea lui, adică la o modificare fu 


c ndamentală a unora din 
caracterele lui, la ivirea unui corp lichid în locul corpului so- 


lid, tot asa viața se poate modifica insensibil si neincetat fără 
producerea unei calităţi neașteptate pînă în momentul istorie 


1 Les Origines Humaines, Conclusions, p. 339, 


* Bergson consideră discutabil finalismul radical, tot atit cit şi 
mecanismul, Vezi Evolution Créatrice, p. 40—47. 
> Les Origines Humaines, p. 5L 


20 VIAŢA ROMINEASCA —— 
1 DEI Carocci pie 


iul 
trun cuvint deci, în domenii 
ro Si raid peer patine nu exclude Eee er mag 
a big potina Le Roy va care sù acarpa pri 
e . 

. : ific, va pune totul în ap: pepe Sible 
pre; porter liane — si originale et pre qu 
Fine va f da née — a pu éclore à travers un reg rap la 
se ina crtatrice” 1, Este însă nevoe sa spunem -o re 
Eroina A este acest studiu ştiinţific pe Numelui ae 
ret ideratiile ulterioare si care ne a cagate 
wae T inturi de presupuneri ipotetice în loc rira ma e 
fiela. observatii certe? Antropologia ee y n ergo 
ficiu de o tă sj cca mai arbitrară, iar bazele de. aape pe 
aeir é bf ză resimt de această slăbiciune: fa E me 
Lel adas x face decit să sublinieze trista Imper gi i 
ekg té și documente sărace, dar pretinse nule și Arp 
imp dica de a clasa formele osile pent s erei 
imposiei al omului si, prin urmare, istoria e O: 
es menegti *; precum, iarăși fără voce, pune Satira et 
oră se conjecturale, lacunare ale i ae căi alor 
ir pair modului de viaţă a preomutui: p ai ar 
Fpp pi pla resupunt, ch pre-omul a cunoscu e viață ar 
doricalà și că un moment, a survenit cohdrirea. co get 
Poe ed area dim păduri: în Redi ei Pea ade 
; i c x : : > DI » 
UP Mioiotici poca La ştiinţific care nu este departe 

le * .. 

ia "ica Larini SĂ ca si Bergson, tine sù era cai pura 

und dar fără acel sarcasm ia Da sa rr 
rit itive care se simte la şeful scoalei. n, lg 

arie IE stiințifice acea a transformismului es pt une mi 
ip yE > ae bergsonismului, fiind un fel de ap e răni 
prot a ai cârii de idei, un copil venit devran aon p 
matta 2 transformismul, în udevăr, este pr ini carie 
n ee dci istorice în era ti biologice i ui pra A 

ratei în determinarea formeto e 3 


sr i Ines; p. 5% A 
í ta seg elarik (26 Origines Humaines, p. 170) că omul 
„e 


i i tirieni, 
tescinde fie din Antropomorfi, fie din Catarinieni, fie din Pla 
scinde i gp 
te cae ie fan sI Pi ei ini pre-omului din 
è Examinind toate cauzele pos I 
iduri la cimpie, printre care cauze ar fi esseci ha ig 
Do: opreste ja o posibilitate pe care 0 recoman cioe d 
a i pete naturel, des lors, n'est-il pas de ven MEA dep 
al Ea è susceptible de provoquer une expulsion ded gradita 
gg forts 1" Termenii In care Le Roy ragu ti da Le 
ară dai susceptibili de a provoca o adeziune a 
utie 


să aibă ceva comun cu certitudinea. 


______INTUITIA BERGSONIANA ŞI EDOUARD LE ROY 121 

rectă la curentul bergsonist si la caracteristi 
cînd spune: ! „Un grand fait domine 
pensée: nous sommes en train de 
ce la paragraful anterior spusese: 
est beaucoup plus encore une méthode qu'une science, une 
méthode applicable d'ailleurs dans tons les départements du 
réel et de plus en plus universellement appliquée au- 
jourd'hui, Eh bien! Le transformisme n'est en somme que 
l'application de cette méthode à la biologic...” 

Ne trebue mai mult ca să presimtim că Le 
serios care n'are supleta lui Bergson, are să de 
evolutionismului si științelor care îl utilizează o atenție care 
echivalează cu un credit desăvirșit, cu riscul ca o minte mai 
rece să constate că acest credit se adresează unor presupu- 
neri ştiinţifice incomplect fundate? 


ca lui principală 
la phase actuelle de la 
découvrir le temps", după 
„Remarquons que Phistoire 


Roy, spirit 
a întotdeauna 


IV 


Omul, la un moment dat al istoriei biosferei, se inserează 
intre primate, Asta nu însamnà că derivă dintro formă an- 
tropomorfi astăzi existentă: cimpanzeul nu-i este străbun, ci 
mai degrabă văr. Istoria pre-umană arată trei faze: 1° o fazà 
terestră si patrupedi; 2° o fază arboreală și patrumană; 3° o 
fază bipedă şi bimană. Ominizarea este reprezentată prin tre- 
cerea dela faza a 2-a la a 3-a. Pre-omul coboară din arbori si 
invatà să se slujească de mini: atunci devine om, „C'est l'in- 
vention de la main qui a fait PHomme” 3, Antropoidul ştie 
deja să apuce, dar apucă un bat cu toate cinci degetele de 
aceiaşi parte. Nimic nu părea să oblige pe om să-şi perfectio- 
neze mina. Dimpotrivă, scoborit din arbori, esit din păduri, 
el ar fi putut să devie patruped. Cazul lui este deci cu totul 
excepțional: omul devine biman si mai prezintă un alt carac- 
ter exceptional: inteligența. Cum sà nu presupunem un 
oarecare raport între aceste două singularitàti? „Si le pré- 
Homme a sauvé ses mains, Cest peut-être que, mieux doué 
intelectuellement, il a su les utiliser pour d'autres tàches, 
L'idée n'est pus nouvelle. Il y a longjemps qu'on l'a dit: 
l'Homme est intelligent parce qu'il a une main; et la réci- 
proque ne semble pas moins soutenable”* Mina este deci 
strins legată de un factor psihic, lată atitea elemente pe care 
ni le oferà cercetările antropologiei, oricit de sărace ar fi 
documentele ei, 
Să considerăm cu atenție 


: acest punet critic al ominizării. 
Mina la om este un instrumen 


t: inteligenţa un alt instrument: 
' Les Origines Humaines, p. 133. 

> Ibid. p. 145. 

" Ibid., p. 195, 


a VIAȚA ROMINEASCA —— 


inteligența il învaţă pe om să se servească de o mină cu de- 
gete opuse: una si alta au o funcţie i agri antropoidul 
devenit om, apare un homo faber, um homo sapiens, de- 
oarece nu este capabil de reflecţie speculativă. Și această con- 
junctie a inteligenței si a minei nu se limitează la proprie- 
tatea prehensiunii; mina devine şi rămîne o unealtă, dar o 
unealtă intermediară, auxiliară, Instrumentul anorganic vine 
să prelungească şi să fortifice, imitindu-l, instrumentul orga- 
nic: bàtul imită braţul, piatra percutoare pumnul, cirligul de- 
getul. Teoria proectiei este valabilà, dar ceiace trebueste ex- 
plicat este ideia pe care a avut-o omul de a forma atari 
proectii care utilizează materia brută în imitație a organelor: 
un factor de invenție există aici în mod incontestat. Dar nu 
sîntem încă la capătul nedumeririi: omul creează unelte imor- 
ganice asemuitoare cu organele; dar el mai creează asemenea 
instrumente inorganice care mau echivalent organic: roata 
este, în această privinţă, un exemplu fericit; pe de altă parte, 
omul — şi numai singur omul — captează focul, domesticind 
o forță a naturii atit de infricositoare si de primejdioasă, 
Inovația, sub o influenţă psihică, este aici vădită 1. Cu acestea 
nu se sfirseste însă descrierea omului la aurora istoriei sale. 
Limbajul, care apare cu articularea, este iarăși un fenomen 
pur uman, si lim ajul denunţă iarăşi prezenţa unui factor 
psihic, sub forma unui răsunet în conștiință a semnului, cum 
denunță și formaţia societăţii umane fără de care nu poate 
fi, societate ea însăși invenție a geniului omenesc, societate 
cu totul deosebită de societăţile animale. Aici — nu putem să 
nu distingem că am ajuns la un punct capital — stă toată 
cheia Grobem hominizării. Toate progresele tehnicei, toate 
perfecţionările si ameliorările, chiar cele mai îndepărtate au 
fost produse de o viață în comun, „D'où il résulte, en fin de 
compte — va conchide Le Roy? — que l'hominisation a di 
s'accomplir socialement, que le sujet essentiel en a dă ctre, 
des le principe, non pas l'individu isolé, mais le groupe”. 
lată, schitate în citeva poziţii, punctele principale după 
care Le Roy fixează istoria apariției omului. Ele merită să 
fie aşezate acum in cadrul bergsonismului, să fie scoase din 
domeniul consideratiilor ştiinţifice pentru a fi introduse în 
lumea ideilor filosofice. S'au remarcat, desigur, două lucruri: 
intii. că toate transformările care l-au produs pe om sau să- 
vîrsit sub impulsia unor factori psihici, că sau produs ca 
nişte veritabile invenţii; în al doilea rind, fapt cu totul ho- 
tăritor, că inteligenţa primitivă care a prezidat la uriaşa evo- 
lutie prezintă caractere pur pragmatice, pur experimentale, 
1 Les Origines Humaines, p. 262. 
= Ibid., p. 274. 


——— INTUIŢIA BERGSONIANA SI EDOUARD LE ROY 123 
1 ură. Nu se poat = 
proape 400 ăi rezultate sint consemnate intr’o ita pr 3 
supra uneia di pagini, na ținut să arunce o lumină nou È 
bergsoniene coord Earme ri pie, dogme ale filosofiei 
, a a inteligenței interesat i 
mul antropologi pentru Le ov. este serie on 
iaca în. fa n a. de ordin pur ştiinţifice a unui princi iu 
matică Evolufia incă ml pre cu o aparență aproape e ea 
y enfei acuză acest i | x 
scoalei il consideră sub forma sa de lea sp eh tel. 
basi: da ie ia deg material; a demonstra acest tuti: pa 
mului, a impie ie See Aaa une din bazele bergsonis- 
: o oarcere ofensi iti 4 
coma care ră dove ore rute d er at 
pagani po imentală este ultima fază a civilizației ra teh- 
Mersul inovaţie a timpurilor noastre obezi a. 
celor Pal grana are un sens invers de cel indicat de | 
gi o eră adultă omenirea cunoaşte o eră primitivă ozitivà 
susține cu Weber etafizicà. Pe de altà parte, nici nu Pagni 
gulate între fa A: E specia noastră cunoaşte alternanta re 
a eA cas de invenţie tehnică şi speculație da x ra 
florirea art rainteaza fără risc de reîntoarcere îns ag 
„une libération de era DET tive: istoria cat date 
cere înceată la homo sapiens, de Apr faber se face 0 tre? 


per mo sa acesta o altà — 
à la homo spiritualis. In mod fatal, rit de sociale de. 
è} 


ven i p 
e prose au dat naștere cugetàrii speculative. De 
prgn send putut petrece în mod încă mai sim a: 
rii vinei sac an È repaus, sa putut produce la om Vane 
rn te „Specu atia dezinteresată, Păstorul, desi gps 
area ion = lungile ore de veghe, de inactivitate È 
papo com re ere ip în Sup să-şi exercite facultatea 
clorul aplega ir „re ectie, spre deosebire de agri- 
otusi, dacă in mod primitiv tehni ve i 
coro is Sprite atea este departe de a ivin gen Î 
Pat a da a o suprima: ar fi să dimo formi È 
isti gin DS: lui Le Roy. Caracterul dominant al snodi 
prioni Mec i sapa prin creșterea concomitentă A ik 
reci suine x de activitate, „Seulement le volume d atri 
Nemo ici n Sare, si énorme et, entre ses multi I Spre 
tt Bl si ions de contact si intimes et com fa ini 
synthèse échappe, qu'il est valve difficile 


1 Les Originea Humaines, p. 295, 


124 VIAŢA ROMINEASCA___ CÒ 


d'apercevoir les éléments et de les comprendre sans omission 
ni méprise” *. Tehnica si speculaţia se desvoltă concomitent, 
il pare să fie pus cind pe una cînd pe cealaltă, 
deşi se pot observa oscilatii între cei doi poli de activitate in- 
telectualà cu o ușoară predominare alternativă, care DU im- 
piedică comluerarea si conexiunile persistente, chiar spri- 
jinul reciproc ce-și acordă cele donà jumătăţi de viaţă cul- 
turalà menite totuși să împlinească roluri atit de deosebite, 
O chestiune mai ramine incă in picioare. Inceputurile 0- 
mului sint greu de intrezărit: tipurile fosilizate, regăsite ici 
si colo, gi atribuite omului preistorie, nu dau o ramură de 
descendență sau, mai bine spus, 0 linie de prelungire genea- 
logică. Intre omul din Neanderthal, omul din Heidelberg, 0- 
mul din Cro-Magnon si omul din Piltdown nu existà posibi- 
litàti de apropiere prea mari si unii savanţi (Boule) merg 
chiar pină acolo cà deploră lipsa de discernàmint care n'a 
condus paleontologia sà atribue unora dintre aceste forme 
nume specifice particulare ce le-ar scoate din rindul stràmo- 
silor omului. Orice ar fi, inexistența, în tablourile paleonto- 
logice, de tipuri intermediare intre aceste forme atit de dis- 
parate nu ne lasă să stabilim un plan de evoluţie a omului 
preistoric, dar trebue să amintim că nici odată paleontologia 
nu ne oferă um grup nou in stadiu de formaţie, la primele in- 
ceputuri, ci numai forme gata individualizate: grupurile „le 
vedem substituindu-se unul altuia, nu născînd unul din altul”. 
Si nu se vede de ce accastà lege palentologică generală mar 
fi aplicată omului. Se poate lua ca foarte plauzibil că rup- 
tura morfologică dintre formele fosile ale tipurilor zise pre- 
umane se datorește acestui fenomen. Dar aceasta nu exclude 
că unele din ele nu se inlantuese pentru a da linia filetică ce 
duce la omul de azi, ci reprezintă variaţii ale tipurilor pre- 
umane dispărute fără descendență, ramuri timpuriu uscate. 
Acestor consideraţii — şi aici vrem să ajungem — Se cu- 
vine să le alituràm pe cele relative la originea monogenetică 
sau poligeneticà a omului. Darwin, se ştie, era întotdeauna 
pentru soluţiile monogeniste, poate pentrucă selectiunile ope- 
rate de crescători care l-au inspirat aveau ca bază un sin- 
gur cuplu. Le Roy va inclina si el inspre monogenism pentru 
speța umană, dar la el motivele de ordin religios trebue să 
fie, desigur, acele care dictează, și soluţia unei părechi unice 
din care au eşit toţi oamenii nu este decit soluţia biblică a ge- 
nezei omenirii. Le Roy înclină a crede că tipuri fosile din 
acelaşi timp nu sînt toate ale strămoșilor noştri, ci toate mi- 
nus unul reprezintă coluterali pieriti farà descendență, pe 
cînd acel unul este tocmai străbunul nostru. Ca să înţelegem 
bine ce s'a putut intimpla. am putea să discutăm stabilind o 
linie descendentă în care păşim de la prezent la viitor. Fa- 


li 
1 Les Origines Humaines, P» 309. 


A 
si 
. 


INTUITIA BERGSONIANA SI EDOUARD LE ROY 125 
miliile stingindu-se foarte i 
are idu-s repede si în mare 

pi De her org astăzi sint meniti sù bk ina sh 
petra es Gal creştine, si totuşi descendența pusa 
Îi ca popula întreg pàmintul în acel an. Ci ta 
rami ps finge ar fi deci strămoșii omenirii de a 
ei Alpe zar Si putem merge mai de; ec pna 
seul + Acela hs urde à imaginer qu'il n'y en ait cut 
roma n pre este valabil cînd ne nt Sa ue 
nege ie Sparos, nu s'a creat nici un tronchi usa, 
rip să pease provai au dispărut. Avem acelea simo. 
ri fai cane pi si irmăm că la o epocă oarecare inde Di 
e ocna e ani, au existat foarte puţini sic. pl 
îl de tenti, ata aia pină azi. „Peut-être done n'y em în 

cd dir eră e Size à imaginer qu'en retele ema pase 
arăt erat a long ordre convenu le long de nos lign a 

petra a pile Ey apere tous, tant stapan 

naturalistul se apropie de un Arenele ali pepe 

nu se 


sprijinea decit pe raţiuni d i 
scita: conforthi al „de ordin moral și religios, si [aţă 
tisfactia. itate posibilă Le Roy işi rima an cbr 


M i x 

Sali dea ip este mai mult decit o doctrină: el 
superiorul sdraio de la inferior la superior: adică apt o 
a] dale gi ei nferior, complexul prin simplu S init ică 
er resp ee e .. atitudine: atitudine diametral o p ei ualis- | 
siva ta ara atitudinea lui Le Roy. Pentru el pa .. Spi- 
brută gi Int ine utilizat, omul explică viaţa + grație trans- 
dează înce ara realitatea este un Dai ie materia 
el este si sfirsitul ln om. Dar dacă omul este basa re 
astfel centrul const a care orice studiu se opreşte EI cazzi 
constitue liniile de fui gp i perspectivelor pe cind ia 
tate. O se topesc i "pia toe t 
arie Ar gg M mai alt Free et vir in ini gra 

sà + Bindireu creatoare, și re in- 
livă. A sosit timpul să adinci $i aceasta este o gindire intui- 


Is i riatii m acum ace 
toria vieții nu este altceva decit artere eri suprem. 


teorie a invenției îi a 
ps rain Pa este decit o traducere rai dirii; iar o 
să-l pàrisim ro Lara să-l stringem mai deap ur igor 
săvirşire in domeni rspectivă finală pentru chiar 
à È niul a trece c xi 
invenției, ba chiar pe psihic, pentru a construi o psiho u gt 


caga ntru a co i ica i, 
de Leibniz. Atunci, dar numai atunci, vom putti ou ei 


sintem În posesi TE ia nci, vom pu 

pe care o pe pepe gran complect eretice Filosofia 

trebueşte să-l de x n{ù are un mare neajur za 

Sora denuntàm: ea lasă actele invenției tu. pe care 
' Origines, p. 237. TT 
2 Ibid., p. 238, 


Sa VIAŢA ROMINEASCA _____ 
pi + AN 
unei spontaneităţi cu 


ventia ca un fel de 
tale, nici trebuintA 


fericit care nu are nici | 
prea explicaţie, și sue gola pai T | 
dusele elaborate pentru a is a ae iei. fără | 
sp „a a ceiace sa descoperit la întimp pri eni pes 
ati generaţia acesteia, caracterul "i it gina: cale 
rad pe inventator de Miopa EA, = ocne 
serait apportee apres prea at gère 
ontingences de la trou le... 
i + studia condiţiile grai matale ci 
i isnui lasă în umbră, est a fa 
eee OO a o logică, logica. implici iper tu se 
"stri aliza circumstanțelor, Vi lec n 
Eak te gr ui Le Roy? Va trebui şi el ani aptă 1a sait 
i osibilităţii vădite de A inca ge pna P parere 
va Să ă ind acesta pare a i dra rag 
m mpi al. creaţiei ştiinţifice sau artistice 
g SC, 


icti i i ranje, joaca 
minea filosoful francez victima unei zadarnice speranțe, ] 


ss iei dimpotrivă, si a- 
:Inziei tehnică a creaţiei? Sau istrată 
rogi eg Îi e contribuţie ge pr incă lano: 
va nd sà disciplineze indisciplinabilul, it) cra ms parta 
nabilul si imprevizibilul, să pue în formule universe cocă 
nabilul si esentà, original, personal, repeat tra giglio 
pr Fo carts indrizneatà, abilă, remarcabilă le presi 
ras pria forță în filosofia ste iert d incă odată 
. fi mul I din Pensée li . te Le 
sto pon È Lo penis o logică a invenției, cum pd Lear 
insă: Aici a temem că trebue să răspundem ni nia a dati 
a aceasta este cea mai INPARFCABHA * are role pia 
re ea pe este plină de inspiratii fericite, Ea o oate între- 
Le A numai un spirit ajuns la peona go. e rai 
pri ada — capitolul, în special, asupra V ci he pnismului — 
Pabil p luciditate, un punct culminant al bergso 
ea nu ajunge Însă la țelul po 3 
iei, în opunere de a- 
s i princi iul contra iclie 9 5 > nou- 
tarata introduce contradiche e ei reale 
Cutia imprevizibilà ce prea adesea vine să rupă noţiuni care 
tatea ra Di omeneşti, ce prea adesea paer pr pica 
Soni păreau inteligibile, mp praline 
1 licaţie cu adevă prata d 
sù Bat pi redis e şi limitate gindirii no Rs i 
CÀ se polrivegie domeniului para etnii n dificatul, care 
imbării. Dar trebue să recunoaște le de fel 
a pole de legea contradicţiei, nu comportă regule 


ondiţii pe care fi- 
i mult a face psi- 


ogica conceptuală, nu se 


* Pensée Inluitive, i. TI, p. 171. 


+ ` 
È 


desăvirşire inconștiente, considerind in- 


ì 
Li 


IC 
_— 


\ 


] 
| 


P 


INTUITIA BERGSONIANA SI EDOUARD LE ROY 127 


sau comportă regule altele. 


există logică acolo unde nu 


lingă subtila analiză 


sihologică el stabileşte ! 
de conduită, precum 


Dacă adoptăm prima presupu- 
nere, insamnà că mu există o logică a invenţiei, fiindcă nu 
se pot determina regule, şi lu- 
crurile se simplifică. Dar dacă, alături cu Le Roy, pretindem 
să construim o logică a creaţiei, trebue să demonstrăm posi- 
bilitatea unor norme, dacă nu chiar să enumărăm aceste 
norme, Desigur, nu este absolut adevărat că Le Roy rămîne 
complect mut față de asemenea pretenţii ce le ridicăm: pe 


o normațiune 


a p. 148 cind edictează „la sonmission 
au donné”, la p. 150 cind comandă ascultarea fatà de sensibi- 
litatea intelectualà sau de disciplina moralà, la p. 156 cind 


enunță cele citeva principii si precepte la care trimetem 
cititor fără a mai intreprinde o reproducere inutilă. Dar ducă 


toate aceste recomandări n'au caracterul precis, aplicația au- 


tomatà pe care sîntem deprinsi să le acordăm comandamen- 
telor logice, ele mai au enormul cusur de a fi crimpee, zone 


cu totul izolate de pătrundere în viața gîndirii 


nediscursive, 


şi ele reprezintă o prea slabă recoltă a unei sfortàri uriaşe, o 
recoltă atit de slabă și de mediocră incit, în loc de a ne bu- 


cura ca in fata unor prime cuceriri, sintem cu 


totul aplecati 


sù recunoastem dezolanta zădărnicie, iremediabila vanitate 


a unor alari sforțări de a sonda cunoaşterea la 
mai profund, 


nivelul ei cel 


Este greu, de altfel, să nu vedem adevărul: stabilirea 
unei logice nediseursive, a unei logice intuitive este încă o 


chestie x care Bergson o lasă nerezolvată și e 
critice toate părțile. Le Roy pare preocupa 
caz ca gi in altele, să consolideze o cucerire ber 


are îi atrage 
t, şi în acest 
gsonianà, s'o 


asigure, so pue la adăpostul oricărei atingeri si oricărei o- 
biectii. Si toate stràduintele sale trebuese considerate ca mer- 
ging in acest sens. Inteligenta este o armà de acțiune prac- > 


tia, simpatia | 


tică, nu o unealtă de cunoaștere, si numai intui 
imediată poate să facă oficiul pe care filosofia, 
o orbire naturală, îl lasă inteligenței. Rămine sà 
că, prin apelul său la intuiţie, 


cuprinsă de 
demonstrăm 


bergsonismul este departe de 


a introna fanteziile simțului intim în ciuda oricărei reguli si 
oricărei probe, aşa cum i se obiecteazà de obicei; ràmine să 


stabilim că „toute vraie intuition est 


mine să construim, cu alte cuvinte, o teorie a 
bergsoniană, 


une intuition vraie”; ră- 


cunoaşterii 


Mai mult decit să justifice intuiţia în fapt, edictindu-i re- 


gulele, Le Roy se va preocupa, așa dar, să o 
drept, să-i determine valabilitatea principialà. 
cum se zice de obicei, cunoașterea este relativă, 


1 Pensée Intuitive, t. I. 


justifice în 
Dacă, pre- 
asta se da- 


| J c 
ft 


i 


db 


128 VIATA ROMINEASCA 
toreste, in primul rind dualitàtii intre 
totusi este nevoe să recunoaștem că su 
ment tardiv în actul de cunoaștere: sp 
mod originar, este atundat în continuita 


subiect şi obiect. Și 


biectivul este un ele- 


iritul cunoscător, În 
tea universală. „A ce 


moment de départ, chacun de nous fait partie lui-meme du 
flux universel, comme un homme à demi noyé qui saban- 


donne emporté par un courant 


»ı Ceiace numim conștiința 


de sine, această desteptare progresivă care ne separă de res- 


tul universului, care opune o lume int 


ernà si o lume exte- 


rioară, iată izvorul dualității subiect-obiect; iată resortul unei 


cunoașteri menite să confie un 


serios element de relativitate, 


Din acest motiv, mintea noastră alterează realitatea. Dar, asa 
stind luerurile, se recunoaște că spiritul, prin rădăcinile sale, 
de pildă în actul percepției, reproduce oricind fragmente din 


absolutul pe care l-a posedat altădată 
destul să acuzam acest aspec 


in întregime; si este 


t, să ne afundàm în imediatul 


iutuiţiei, ca să ne liberàm de artificiul recent al unui contact 
în care ne separăm de tot universul. Chezàsia, asa dar, pe 
care ne-o dă intuiţia consistă în saltul pe care îl facem peste 
un zid clădit cu trudă, dar clădit in ciuda acestei resorbtiuni 
a eului prin non-eu. Mai avem atunci nevoe să ne întrebăm 
dacă intuiţia ne conduce la adevăr ? Mai avem nevoe, odată 


ce am constatat că era o barieră si a 


m răsturnat-o, să de- 


monstrăm că drumul este liber? Intuitia nu este o forță nouă, > 


încă neîncercatà si, ca atare, nesigură. 
preintuitie, 


sp 
ni 


Sintem deci ca 


Deosebim, desigur. o | 


o intuiţie primordială, veritabilă prefaţă a vieţii 
irituale, şi o intuiţie consumată, care este gindirea redeve- 
ità simplà: si numai aceasta din urmă este o formă supe- | 
rioară, dar una derivă din cealaltă, ca o perfecționare. 

bili, Ja urma urmei, să posedăm abso- 


lutul ? După filosofia clasică, căutind absolutul, noi ne ve- 


dem condamnaţi să renun 


tim în fata unei probleme care re- 


naște vecinie din soluţiile sale. Pentru bergsonieni însă, noi nu 
mergem spre absolut ca înspre o cucerire viitoare care fuge 


neincetat înaintea noastră ca cetatea 


din mirajul desertu- 


lui; încă de la originea cunoaşterii, noi dobindim o arvonă a 
realului, un fel de rezidu autentic care, subt formă parţială, 
rimine de la o epocă la alta; şi absolutul intreg nu este decit 


o limită a seriilor de realități parțial 
succesiv. De altfel, şcoala adevărului 
"la vérité, pour nous, n'a rien de sta 
chose, mais une vo 


e pe care le atingem 
este şcoala răbdării 
tique: ce n'est pas une 


ie et une vie” =. Ideile se transformă si se 


schimbă : „mais, sans dommage”. Ele compun o istonie as- 


cendentă a activităţii creatoare a spir 


1 Pensée Intuitive, t I. p. 269. 
2 Ibid., p. 204. 


itului uman, a dinami- 


INTUITIA BERGSONIANA ŞI EDOUARD LE ROY 129 


cei mintale, ele se sudează în 
se + i trecut, 
meas no condiții de inteligibilitale an” 
i r, de scandalul unei cont i 
ce ni se părea imposibilă, 


ară adesea, ele for- 
LA ereazà, în 
cafia pri o nina i orce arab eviden- 
a primă o prezenta ca abs a morală pe care ed 
u = ll 
natura noastră, încă molar ver Ea Cea de de ila ză 
5 o 


Asta, si nu alt 
Mic leeva, trebue să i 
poro a lui Le Roy, de S 16 înțelegem cind vorbim de lo-! 
proprii, d dinamicei mintale : logică ce 
discursive, . tini ne face să punem nu edictează regule 
e, Știință deja Papi si 
dacă nu re I Ja practică, dacă nu no Dei Py 
rituale propria sie TREO totusi un velati fiindcă 
aşa — nu anulea osta invenţiei — dacă ai poppa sa, 
nulează refleeti zu logica concepluală 50 numim 
rituală ia a una se complee > Precum intuiţia nu a- 
4, retectia şi intuiţia se să 
mers inverse si e tua sc prezin ă di i 
niod an allen. Lee zi o eee ho Saggi que ecţii de' 
de zona lumini rit titia este un salt al spirit lui dinaa 
dere pila pisa raționale: reflectia o reîr piritului dincolo 
e are se sfirseste inspirați relntoarcere, o destin- | 
născut ca să impiedice è spirafia, Bergsonismul între n- 
noastre spontane de ci nabusirea prin rațiune Fia 
r creație: ' a facultăţi 
reacții excesive, să hibura Hr el nu înţelege, graţie Saai 


dit y Je 
souvent que ces conduites vont nia, să o ruineze. „On a 


sans le vi $ asa ex pi d 

sane le vouloir © contre Fiateligenee cono jet ea 

et qu'ils = ceva ine bien vu la vanité de > raison, Je | 

telligence ou mé bios dans la manitre dai dires, 

tion” +, p touchant le véritable ròle de Ti ri 
ntui- 


iz Site vem nici să mărim, dar 
istoricii ind rina fără nici o idee preconce 

se au devenit here arc me atit de ma aiba 

allebranche, Spi ntele lui Descartes i "I Vetaze 

+ Spinoza, Leibni scartes in-ochii un 

copere cu , t iz, dacă ci i + or 

ritàfile şi pati vert dz sro aceștia aiba Pg sea 

celeste man: ni da nè nui sistem genial, dar failibil u- 

cum se rene ) parut demn de tot i bi ca tot 

temporane a lui Bergson Și impreciziile filo e eaa 

semnat al său. Si a ergson În opera celui dintii die lei con- 

oricărui lucru, Lo iron credem, în Le Roy epo in- 

in așa măsură or extrem de atent si de met 

ă nu pare să-i fi ent si de meti 

însusi o fini os pare să-i fi scă GIRI, leticulos, 

şi o linie sau un cuvint, în ssa misuri IRE a-si 

«si ca spiri- 


> m 


nici să micşorăm rolul lui 


1 Pensée Intuitive, tom II, pg. 223. Vezi 


crarea de faţă, in jurul unui citat de un spi şi sfirsitul cap. H din lu- 


rit aproape identic, 


gică nu a conceptului, ci de o | 


piciorul în regiunile infra- | 


] 


tează prin alta. In viaţa spij- 7 ~ 


f 


di VIAȚA ROMINEASCA _____ 
A ___VIATA RO 


i, Nu 
| al maestrului. 3 
i i pare să se identifice cu ace Ri NI 
ci Re pito pi f paa cazul, olona se apa eră Sei 
in rectat. Teoria š eyid 
ae leii, în opera lui Le Roy o vigoare noua 
LI t 
ui e La ia Socntio că am reuşit, în parte, 
i to- 
aere ñ intuitici, fiindcă si autorul ambelor to- 
e tuifiei, Imnaca i 4 
oroare par Papini cae o consideră cu precădere. Dac 
mur 


Incercare micA despre marea poezie 


Imbătaţi de cadenta clapelor din afarà, teore 
eziei pure au crezut că sorbeau din chiar izvoarel 
lui, atunci cind rosteau în extaz 
vers racinian 


ticianii po- 
e frumosu- 
golul profund al faimosului 


La fille de Minos et de Pasiphaé, 
sau nostalgica evocare baudelairiană 


Mais les bijoux perdus de Tantique Palmyre, 


punind așa mai presus vehiculul verbal, decit mărgica de 
aur, ideia, mimată spre stele pe roata lui sonoră. 

La sursele adevăratei poezii, se găsește întotdeauna luci- 
rea unei idei sau cel puţin conturul tremurat al unei emoţii, 
Dealtfel, e interesant de observat că versurile celebre, citate 
pentru sonoritatea lor splendidă de către ferventii poeziei 
pure, conţin întotdeauna, cu bagajul aferent de idei, nume de 
oameni și locuri moarte. Rostirea lor se vădește plină de o 
subtilă şi melancolică putere de evocare: 


Pleurant comme Diane au bord de ses fontaines 
Ton amour taciturne et toujours menace... 
sau 


Je tapporte l'enfant d'une nuit d'Idumée... 


Nu sint numai cadente armonioase si goale în versurile 
acestea. E ceva mai mult. E singurul lucru ce rămâne aluneca 
cind sonoritatea a trecut, E farmecul dureros al celor citeva 
numiri străvechi de umbre apuse si ruini, ce ne vorbese de 
o lume cu ceruri senine, cu zei surizători și tineri. Columne 
de marmură au fost îngropate, țărmuri albastre sau şters, 
glasuri au amuţit, dar ecourile încă le păstrează, Versurile 


conţin o evocare, Bagi de samă că acordurile brodează cu 
finetà un sens. 


- 


“cât um element 
spinzură, imponderabilă sproape. ideatia. 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


Cadentele melodioase ale poeziei pure nu alcătuese de- 
al marii poezii. De cealaltà parte a balanței, 


Fuga alăutelor urcă uşor ealungul cintecului dinăuntru 


al gimdirii. Cine ascultă orchestra observă cà ea desvoltà, an- 


dante si allegro, arabescul vuitor al ideilor. Poezia nu este 
numai o exprimare a unei sensibilitàti proprii, ci, în limanu- 
rile ei senine, un efort spre cunoagtere. Clar-obscurul sonori- 
tàtilor gi al impulsurilor interioare se imprigtie cu încetul si 
din brume se înalță intro altă lumină edificiul cu linii severe 
si pure al cunoasteriii: 


Imaginile sclipitoare, 

Ce'n repezi şiruri se digtern, 
Repauză nestràmutate 

Supt raza gîndului etern. 


Ca nicăieri mai luminos, raza gindului etern se mani- 
festă în figurile poetice. 

Nu s'a stàruit indestul asupra acestor accente în cascada 
clară a poeziei. Cercetătorii le-au clasificat, fără să-l sdin- 
cească pe fiecare în parte. A lipsit um criteriu precis. 

Ochelarii didactici deslusesc mai multe figuri poctice, 
dar ele toate, dela Omer la Voronca, sint numai trei: compa- 
rația, imaginea si, cu un nume kantian, schema *. Nu există 
nici un termen de asemănare între ele, nici o posibilitate 
de apropiere. Menirea fiecăreia este alta şi, iarăşi, altele sînt 
domeniile de gindire, la care se aplică fiecare. 


n*a 


De multe ori, poetul exprimă direct o stare sufletească: 
„triste cuer, ventre affamé, 

Qui n'est rassasie aux tiers, 

M'oste des amoureux sentiers *, 


sau o înfățișare externă: 


Trei rinduri de smaralde 

Rotunde de-o potrivă jurimprejur răsar, 
Pe-alocuri întrerupte de-o piatră rubinie 
Şi de un bob mai mare de vechi margaritar. 


1 Clasificarea este oarecum arbitrară, căci sare peste nuanţe şi 
şade cam feapiinà în corsetul de otel al unui punct de vedere. Dar 
vom arăta îndată că punctul de vedere nu e fantezist si permite o 


privire unitară. 
2 După cum se vede, citām la intimplare. 


I 
NCERCARE MICA DESPRE MAREA POEZIE 133 


Şi suspinul de 4 
mamului Villon gi sara fai Call cinei sute de ani al săr- 


o mărturisire si intr'al doi 
ris oilea 

ani pata observare si perio 

asa, poezia apare ca un corte 


Mai RTC 
terprelcază realistas e filosofi în felul lor, 
es sobe: „Se stràduesc să o ñ. Si 
IR PA Senin iei sia luerurilor akidai i eri 
nara sett pi r pet unghiulare ale figurilor esser Arhlico. 
lama plat rii vibrează delicat dealungul v ul că 
PRE ir Val s > e aee este comparatia, In Koi 
ae ì „ ca este o incercare ; “fini 
oh pala cnc sn £u altul, Termenul prete do i È 
evocă printr'un termen secundar can de ST 
, » cele 


mai multe ori, este o i 

per x 1, - calitate, o muantă ai 
o apă e iaz Sa ton armonic. lar proci SA a 
ciațiilor de Rm pag cel major este acela, empiric, Ni "ano: 
deosebire de celelalte ale na De unde se vede ai să 
cunoașterii pure, Să dăm Gsm sot comparatia nu aparține 


pătrund şi in- 


Fiinţa iubitei dispă 
parute, um ; 
Ca o mireasmà 'ntr'o piena Que 


2 Arghezi: „Psalmul de taină” 
Și îm cerul unui poet de avantgardă: 


Luceferi dau în clocot ca laptele pe vatră 


Câteodată, o amintire 
ell pattundere a miresmelor i i. ponpa 
rat ina luceferilor fierbe ca spuma subtire d pepe 
amintirii perte ae cind poeţii spun asa, dulcea inviano 
rilor şi de tot MAGA A stràlucirea fascinantà a lisca 
smaraldele-i se’ngirà se face „liara lui Grigore”, dacă 


Ca dinfii în gingie, 
Ter 
rmenul secund, nuanța, ajută cunoașterea, apropiind 


de înțelegere termenul princi 
Comparatia stirne ceea 

gi aia : ste seli 
lui ş anere din fund se Pa road: a i 
>. pezi se zăresc, privite pri f 
. 5 Ă prim cri iatà 
maginii. Totusi jocul colorat al i n TE a ai 

È T 


si VIAȚA ROMINEASCĂ — —— 
N ATA 


~i densitatea lumi- 
itatii, dăruese poeziei t ; 
Pi ale ale Tenun Chiar dacă această gindire e numa 
no 
i i întot- 
irigare roape, comparatia cuprinde în a 
Cereztită di i ana A termenul SP Papato] ne qui 
roage en principal. ARSA dn ; n si pate 
È i el un fe : moa Pe 
Jui pia aa prea deeste: doni concepte cata gindită, întoc 
i Lege judecată analitică, nà că, de cata 
gi i asta se deose care 
Hani poale, eenia şi schema, care cuprind jude t 
sintetice: 
Versul: 


Blindefa ca o navă printre zăpezi difuze, 


id cuprind unul 
4 cât termenii alăturaţi nu se cuprin' cela 
Parati dvi plati dintre conceptul de ereu tă r a tr Fa 
pe a” nu poate fi gândită prin ase = apară firească, 
a Erard tului face ca această legătură să ail al creaţiei. 
pariat? In sinteză stă perna prenga appia comună 
indes PR) te e ca 
9 tă, concep . > ză, 
e a stii de . netrecut, se ating şi se imbritigeaz 


Pie 


iberare a geometriei”, spune CONOR 
firme prin asta că ea ar insemna © 
liniilor şi 


lor de 
i stricteta procedeelor 

strofele alunecă una după alta, dar Di mu sau sfărimat. 

în. i 

strează, liniile ràm y DI în Însuși 

ai ales în alcătuirea dinăuntru ad inerea as A 

ag ivintedot se vădeşte înclinareu € litate se concen- 
mire atà a geometriei. Toată această simp 

sristocratà 


i , în imagine, ; 
trează, ca oceanul intro A ceri ere imaginea este Ô tite 


i ; : de esența in- 

psc intuitie sensibilă. E 
x tatii date întro in A este de esenţa 
sia iti ragag Pele Lai 


tuitiei, evidentiind astfel unitatea de sinteză 


INCERCARE MICĂ DESPRE MAREA POEZIE 135 
a înțelegerii. Imaginea provoacă şi realizează organizarea 
sensibilităţii, Cu alte cuvinte, imaginea apare atunci cînd 
haosul intuitiei a fost domesticit. imaginea si, pe umerii ci, 
marea poezie coincid cu apusul pasiunii, 

Asttel înțeleasă, imaginea nu poate fi confundată cu 
comparafia, simplă alăturare de reprezentări. Ea este un pro- ` 
dus al imaginației pure, nu a] procesului asociationist, care 
conditioneazà comparaţia, 

In strofa: 


Pe ceru'nalt cu soarele piezis, 
Cearceaf curat fàcut din pinză nouă, 
Un cird, ce-abia se vede, de cocori 
Atirnă ca un ac cu ața'n două, 


un tinăr, pe alocurea de surprinzător talent, cizelează o 
adevărată imagine a zborului cu laturi şi virf al cocorilor. 
Fenomenul plutirii lor domoale si disciplinate este redus 
printr'un act de sinteză la elementele lui primordiale: două 
fire uşoare convergente întrun punct, formă ce se înlță spre 
soare, Imaginaţia impinge si mai departe procesul de sim- 
plificare, şi zborul se reduce la imaginea ideală: un unghiu 
ascuţit, ce lunecă lin în planuri albe. Cunoastem în Chateau- 
briand o imagine perfectă, o rază de soare „comme une tan- 
gente d'or sur Ja sphère mouvante des eaux”, Este aci insasi 
figura neschimbatà, pură, a răsăritului de soare, desi el, dela 
un pol la altul, apare ochiului totdeauna altfel, 

Impletind în şerpuirea versului linii. sensuri si figuri 
ideale, imaginea face sà vibreze, în meleaguri albastre, spa- 
fiul ca formă a sensibilităţii pure. 

In procesul de sinteză intelectuală a imaginii, fenome- 
nele sint reprezentate prin conceptul general, căruia cle se 
subsumează. Din piscul imaginii, gindirea poetică face un 
salt prodigios către categorii. 

Imaginea devine valabilă pentru toate fenomenele ce i 
se subsumează. Imaginea umghiului, care se deplasează in- 
tr'un plan fix, este valabilă pentru toate zborurile cocorilor. 


Un cird, ce-abia se vede, de cocori 
Alirnă ca un ac cu ațăn două... 


este ceva definitiv. Simti fără putinţă de tăgăduire, că numai 
așa pot aluneca în aer păsările acestea mari şi cuminţi. Tot 
asa cum, în pustiurile mării polare sau in clocotul de azur 
al lavei, soarele răsare veşnic „ca 0 tangentă de aur pe sfera 
trepidantă a apelor”, 


Mintea străbate universul cu lumin 


a fără de gresali a 
conceptelor pure. Aceste 


a domină realitatea întrucit o condi- 


| 


ROMINEASCA 


196 VIATA 


ine rtă nestră- 
ă ul câtre ele, imaginea este o poa S 
ioni she nali prin care trece, domesticit, haosul in 


spiratiei sensibile. 
af 


i itatea calmà 

i agine poetul se apropie de puri - 

Mo jie m bein schema el se aşează prag ar 
în lumina fără de pereche a atac pet pi lun agp 
+ păsări albe, categoritie — 3 r 2 

Di ia ei ser dti ptneşte, superbă și singură, cu 
giur) "distanță considerabilă desparte categoriile de feno- 


alitatii f 
mene. Jocul lor subtil si aplicarea lor la datele realității fe- 


ñ dincu- 
nomenale constitue, spune Kant, „0 artă ascunsă În a 


itate să existe 
ile spiritului omenesc”. Trebueşte cu cor negare 
DE x treilea termen, care să fie omogen pe < = dati posibili 
oriei gi pe de altă parte perio d pin al treilea ter- 
imei la cel de al doilea . Ace %reia 
ngi ia e picătura de lumină, ipa maree boli perni 
apelo privi şi pătrunde, rostogolindu-se 
jos uita ori, drumul de la categorie la perso a 
De d conştient, mintea refăcind cu tr gra fa 
bate în mo "gain dabil, o pigna o s Toe pr 
È irint iritului drumu epte ca- 
în. ibinato paie o menirile teoriei cu- 


ñ openhaueriană a eternității pre: 
mi cano iné cuori inspirat si de id cleată 
sini pregnant teoria filosofului în versurile : 


Cu miine zilele-fi adaugi, 
Cu ieri viața ta o scazi, _ 
Si ai cu toate astean fata 
Deapururi ziua cea de azi. 


Di i A r aman oA în firul veșniciei, pacato pieni 
"alii Mit Cel dintii e mort, cel de al doi sega ci 
incă dedit in stare de probabilitale. De un lucru 
ncă 


ismul con- 
a Imm. Kant, Critica rațiunii pure. Despre schematism 
ceptelor pure. 
+ Sorgintea cleatà şi s 
sugestiv documentată în studiul d 
eminesciene, J> 


i i oetului este 
enhaueriană a gindirii p 
nu «iui Tudor Vianu asupra poeziei 


INCERCARE MICA DESPRE MAREA POEZIE © 197 


guri: de clipa de faţă. Ceeace fiinteazà etern este prezentul. 
Timpul, o goună veșnică a prezentului. 


Tot ce-a fost ori o să fie 
In prezent le-avem pe toate. 


Kant a demonstrat că o aplicaţiune a categoriei la feno- 
men nu poate fi posibilă fără o determinaţiune transcenden- 
tală a timpului, Această determinaţiune transeendentală con- 
stitue, în general, schema conceptelor pure si cu ajutorul ei, 
fenomenele se subsumează categoriilor. Formulind teoria 
eternității prezentului, Schopenhauer — si, cu el, Eminescu 
— conturează schema substanței, adică determinarea trans- 
cendentalà a permanenţei realului în timp. „Deapururi ziua 
cea de azi” este o schemă îm sens kantian, adică reprezenta- 
rea realului ca un substrat al timpului, substrat ce rămîne 
imuabil, in vreme ce totul se schimbă. „Nu timpul se scurge, 
constată Kant, ci, în el, existența schimbării”. Timpul e fix, 
incremenit, Numai că noi trecem prin el, îl străbatem tristi, 
rătăcind între un cimitir, trecutul, si o incertitudine, viitorul, 
Existenţa, o mare trecere între două ape: timpul şi spaţiul, 
E ceeace eleatii intuiau nelămurit, atunci cînd pomeneau de 
o tragică impietrire a existenței, E ceeace mai plastic s'ar 
exprima, dacă am izola un vers din „Scrisoarea l-a”: 


Timpul mort şi ntinde trupul si devine veșnicie. 


Eternitatea kantiană, skopenhaueriană și eminesciană 
a prezentului, este schema categoriei numite „Substanţă”, 
Prin intermediul acestei scheme, fenomenele realității sensi- 
bile se subsumează substanţei, Intr'adevăr, numai îmtr'aceas- 
tă categorie pot să fie determinate, în raport cu timpul, suc- 
cesiunea și simultaneitatea fenomenelor. 

Odată stabilită schema, fie că i-am zice, ca Schopen- 
hauer, eternitatea prezentului, fie că am numi-o, cu un ter- 
men kantian, permanenta realului, filosoful ne apropie de 
puritatea nemai aflatà a categoriei. Drumul lui merge, prin 
schemă, dela lumea sensibilă către categorie. Stăruinţa filo- 
sofului se raportează mai mult la fata schemei de către 
categorie, 

In versurile din poezia „Cu mline zilele-ti adaugi”, poe- 
tul adinceste si plasticizează teoria schopenhaueriană. Dar 
originalitatea lui Eminescu stà în aceea că îndată ce s'a apro- 
piat, cu filosoful, de categorie, se întoarce, pe mini si pe 
frunte cu lumina ei lilialà, spre fenomen. Schema eminesci- 
ană, „«leapururi ziua cea de azi”, e o punte de argint întinsă 
sub pașii de fluture ai categoriei, în drumul ei către lumea 


+ 


198 VIATA ROMINEASCA 


sensibilă. Cicj menirea poetului de interpret şi cintàret al 
vizutului se aplicà mai mult la fata sensibilă a schemei. 
Schopenhauer rămîne la categorie. De acolo, Eminescu își 
intoarce privirile spre lumea fenomenelor, 


Tot în Eminescu întilnim schema conceptului pur al can- 
tităţi: numărul. Mai întii ea apare confuză: ` 


„bătrinul dascăl... 
Uscafiv așa cum este, girbovit şi de nimic, 
Universul fàrà margini e în degetul lui mie. 


dar imediat după aceea răsare scinteietoare şi precisă: 


Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagà. 

Noapte-adinc'a vesniciei el în şiruri o desleagă; 
Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umăr 
Aşa el sprijină lumea gi vecia intrun număr. 


x» 


Ordonatà mai putin cu ajutorul comparatiei, mai bine 
cu acela al imaginilor, diversitatea intuitiei sensibile — ma- 
terial amorf alsinspirafici poetice — se organizează desà- 
virsit prin intermediul schemelor. Cu acestea din urmă, poe- 
zia intră definitiv în hotarele de dincolo de simţuri şi de ex- 
perienţă ale cunoaşterii, 

Edificiul gîndirii îşi adaugă minarete gratioase în piscul 
senin al versului, Din turnul celor douăsprezece categorii, 
ochiul vede pină departe și amplifică enorm. Cunoaşterea 
pură se desfatà, solemnă şi calmă, peste intinsuri. Realitatea 
curge disciplinată între cele trei dimensiuni. Surpriza ince- 
teazi. Noutatea începe să moară. 

Cu figura poetica a comparatiei, fisnea nebănuitul spu- 
mos al gratiei; cu imaginea, dantul versului se rotește în pa- 
şii molcomi si albi ai clarităţii, si tot mai mari si mai aproape 
se văd, prin lentila ei, lucrurile vieţii. Cu schema intrăm, 
umili si înspăimintător de singuri, în strălucirea uluitoare a 
categoriilor, în domeniul inospitalier unde umbrele si indo- 
iala au murit de mult si unde siguranta mezdruncinatà tur- 
bură sufletul si doare, Abia acum bigim de samă, pe ur- 
mele luminii, că planurile existenţei sînt nestrimutate, că, ne- 
stiutori, pierim în fiecare zi, trecînd prin goluri ce se'nvir- 
tesc în loc: 


Vremea trece, vremea vine. 


INCERCARE MICA DESPRE MAREA POEZIE 139 
Zādăňrnicia fărămițării celei mari 
È ari ne apare deod - 
ipac ge cagare usucă si audi nti 
e face sceptici. Cind mai departe e i aci 
nre ig drum patty nu mai duc nicheri, idea ‘se 
rivirile n pămînt. A săvirşit > crimă 
filosoful neîndurat, care a ï piia dz eines 
| * a pus zăvoare și canoane clanuril 
spre necunoscut si a împiedicat spiritul să se di ste 
s t i ea copilăreşte 
pete at Nu trebuia stirpită mirarea şi nimeni cip pei 
~ s'alunge absurdul din grădinile gîndirii. A nu greşi, a n 
e ra fr nimica Înseamnă a muri. i 
e ştim pe toate de demult. Deşi aparențele al i 
se succed frenetic, nimic nu sare alături de peer eg 
struite pentru veșnicie, ale începuturilor: j 


Toate-s vechi şi nouă toate, 


Orbit, ochiul îşi tre ă privirea şi ă 
STI DI remuri pri si fața se strimbă in- 
Alte măști, aceeaşi piesă, 

Alte guri, aceeași gamă, 


li este dat poeziei mari sà expri ï poz 
4 fără à si 
tragedia domoală si albă nile ă pali ser 
la ale Suore 4 ă a existenței, prinsă în copeile de 
n versurile de mai sus, să nu deslusim protest 
Ă ; ul o 
al unui romantic dezabuzat, ci oboseala sis aci ce por po 
retina istovità de o lucire extraordinarà. i a 


Vasile V. Georgescu 


Cronica externă 


Criza engleză si repercusiunile ei internationale 


Abusi irei inà lume 
Inainte de pràbugirea lirei sterline, foarte putinà : 
bănuia pita pie a engleze. Specialiştii vorbiau, ce-i 
drept, de mult de simptome neliniștitoare: balanță „eee 
cială din ce în ce mai deficitară, şomaj persistent ue v, 
datorie publică zdrobitoare, deficit bugetar prelungit, s- 
taţii în İndii, dificultăți în Egipt. Dar soliditatea ge ch i 
bială a economiei engleze și stabilitatea seculară a lirei - 
lăturau însăși panees unej crize care să aşeze Anglia 
i ärile continentale. B 
RE pinia publică, fascinată de amintirea Lager din 
epoca victoriană, considera dificultăţile de după răz sri ca 
un fenomen superficial gi trecător, Ea era ferm convinsă că 
zilele bune de altă dată se vor întoarce din nou. cora 
Pe continent, iluzia era gi mai puternica. Opimia sr că 
europeană nu voia să vadă decit avantagiile pe care nglia 
le-a tras din războiu, gi acestea păreau prea mari ra i ne 
mai tine seamà de sacrificiile cu care au fost plătite. In a = 
văr, Marea Britanie ieşia din războiul mondial cu un pren 
giu incomparabil și, dintre toți beligerantii, pene ag lee o 
bine pregătită pentru a profita de Teste PAD yM în 
scăpat cu teritoriul intact şi cu Imperiul consoli a i să ra 
gresele realizate de industria sa păreau a o pe 1 x pa 
de a-şi relua expansiunea comercială şi financiară. In t 
cursul războiului a păstrat o supremație mavală pe care e 
submarinele, nici bătălia dela Jutland nau putut-o comp 0- 
mite, Prin tratatul de pace și-a asigurat I alestina, gi 
tamia si Irakul — adică toate chile Indiilor; a prega 
mai mare parte a coloniilor germane, în primul | a sara 
de Est și de Sud-Vest, care-i vor permite intro zi orga 
zeze un vast im u african dela Cap la Cairo. 


CRONICA EXTERNA 141 
e — TTI EAZENNA Il 

A trebuit să vinà catastrofa prăbuşirii lirei pentru ca 
gravitatea crizei să apară limpede în ochii tuturor. 

Evenimentele care au precedat această cătastrolă sint 
prea recente si prea cunoscute pentru ca să fie nevoie să fie 
expuse pe larg. Redus prin consecințele crizei germane şi 
printr’un deficit bugetar prelungit să inceteze plăţile sau să 
recurgă la inflație, guvernul labourist a solicitat sprijinul fi- 
nanciar al Franţei si al Americei, După un prim avans de 
50 milioane, dovedit insuficient, acestea şi-au condifiona 
sprijinul pentru susținerea lirej de echilibrarea bugetului. 
Cum membrii guvernului n'au putut să se pună de acord asu- 
pra unui plan de reformă, lira a inceput să oscileze $i guver- 
nul socialist a trebuit să facă loc unui guvem national, pre- 
zidat de MacDonald. Noul guvern a incercat să echilibreze 
bugetul reducing salariile şi indemnizaţiile de şomaj. Măsura 
a provocat violente protestàri. Invăţătorii au organizat de- 
monstratii monstre, echipajul flotei comerciale s'a revoltat, 
şi guvernul a trebuit să capituleze. Criza de neincredere s'a 
agravat. Străinii sau grăbit să vindă titlurile engleze pe care 
le posedau, iar capitalul englez a început să emigreze. Intro 
singură zi, Banca Angliei a trebuit să plătească 5.000.000 1, st, 
în aur care au apucat drumul zeta, a Valoarea fondurilor 
retrase de pe piața Londrei între 15 Iulie si 20 Septembrie a 
atins cifra de 200 milioane lire, 

La 20 Septembrie, în urma refuzului opus de Federal 
Reserve Bank, de-a acorda un nou ajutor, guvernul a hotàrît 
suspendarea etalonului aur pe șase luni. Lira inceta de a 
mai fi convertibilà si era lăsată fluctuatiilor cererii si ofertei. 
In citeva zile valoarea ei a căzut dela 124 fr, la 90, pierzind 
29% din valoare, 

In urma deprecierii lirei sterline, n'a dispărut numai 
una din cele două monede fundamentale ale lumii si princi- 
palul instrument de lichidare a transactiilor internationale, 
dar întreg sistemul monetar al lumii a fost zguduit din te- 
melie, Statele care au adoptat devize ca garanţie a emisiuni- 
lor au trecut prin momente grele, iar particularii care au a- 
vut creanţe în lire au suferit pagube importante. Numai 
Banca Franţei a pierdut trei miliarde de franci în urma de- 
precierij lirei; paisprezece state, între care: India, Egiptul, 
Suedia, Norvegia, Danemarca, a căror deviză era legată de 
lira sterlină au fost silite să suspende etalonul aur. Expor- 
tatorii care şi-au incheiat contractele îm lire __ şi aproape 
toți exportatorii romini au fost în cazul acesta — şi-au văzut, 
în citeva zile creantele reduse cu 30%, Numai piaţa Lyon- 
ului a pierdut 125 milioane franci. 

Efectele acestei pribusiri au fost atit de violente şi de 
generale încit, dela excesul de încredere, lumea a trecut în 
extremul celalt şi a început să se'ndoiască de tot ce e englez, 
chiar de supremaţia flotei comerciale a Angliei. 


ue VIAŢA ROMINEASCA______ 


să se'ndoiască de tot ce e englez, chiar de supremaţia flotei 
comerciale a Angliei. 

Care e amploarea reală a crizei? 

Criza engleză, manifestată bruse prin căderea lirei, are 
cauze complexe gi adinci. Unele sint de ordin intern gi par- 
ticulare economiei engleze; altele sint de ordin international 
şi comune tuturor statelor moderne; unele sint urmările răz- 
boiului mondial, altele sint mai vechi si se explică prin în- 
săşi evoluţia capitalismului modern. Dintre cauzele imediate 
şi externe ale crizei cea mai importantă e: războiul. ua 


„dezorganizat piaţa mondială, a favorizat apariţia unor m- 

usiri curente în tările importatoare de produse engleze, 

a distrus imense capitaluri şi a redus puterea de cumpărare 
a clienţilor industriei engleze, a sporit în mod considerabil 
sarcinile bugetare şi a urcat costul de producţie al industriei. 
Dar cu toată gravitatea efectelor lui, războiul mu poate da 
decit o explicaţie superficială a crizei engleze. Efectele indi- 
recte au fost epuizate, în 1925. După războaiele napoleoiane, 
Anglia s'a găsit în faţa unor greutăţi asemănătoare cu acelea 
pe care le-a întimpinat după războiul mondial. Și Anglia 
le-a invins singură si uşor. Dece procedeele care au reușit în 
1820 au rămas fără efect un secol mai tirziu? Fiindcă struc- 
tura de bază a economici engleze si poziţia ei internațională 
s'au schimbat complet. 

In această schimbare trebue căutată cauza adincă a cri- 
zei engleze. 

Printr'un concurs cu totul excepţional, de împrejurări 
favorabile, Anglia a reușit în secolul XIX să cucerească o 
gemonie economică absolută. In secolul revoluției indus- 

“triale, Anglia a devenit cea dintiiu şi cea mai puternică țară 
industrială din lume, fabricantul, comerciantul și bancherul 
lumii intregi. Maşinile cu aburi, destul de perfecţionate pen- 
tru a înlocui vechile instrumente de lemn sau mașinile 
nate cu apă au conferit Marei Britanii o poziţie de quasi mo- 
nopol. Michelet a spus că Anglia e „un bloc de cărbuni și de 
fier”, Pe acest bloc de cărbune şi de fier sa întemeiat supre- 


această privință Anglia a fost înzestrată în chip deosebit. 

- Fier pentru fabricarea maşinilor şi cărbuni pentru a le pune 
in mișcare. Bogăția minelor de cărbuni, așezarea acestor 
mine în apropierea minelor de fier sau da marginea mari, 
transportul maritim şi fluvial extrem de ieftin, abundența 
capitalului gi a minei de lucru disponibile au permis indus- 
triej engleze să se organizeze inaintea industriilor altor țări, 
să fabrice îm condiţii sfidind orice concurență şi să cuce- 
rească în scurt timp piaţa mondială. 


CRONICA EXTERNA 143 


Apoi, poziţia ci insulară, în nodul cài 
a că + + 
er arena pe o punea pe de o parte în pe ig Mircea ta 
nr gpl re eslacere şi cu centrele de aprovizionare fa a- 
orar lar e uzi pe de alta o izola de ruinătoarele conflict 
rege ai sfirsit, instituţiile sale politice, suple si libe- 
ole plat = convulsiunile interne, Astiel, cità vreme 
pro Goati entale işi consumau energia şi resursele în ră i 
sau in revoluţii interne, Anglia îşi desvolta viața Ari 


nomică şişi lărge ă 
carente şişi lărgea debuseele la adăpostul oricărej con- 


E. Buoni secolului XIX, superioritatea ei industriali 
brani e atit de covirsitoare, încit Anglia cred că 
EREDI ne perene re TERE aer a viitorul 
yE activite i şi comercială, 
pr e giare lzi Richard Cobden, susținut de rr aa "Ro. 
ahg ip ‘ima în 1846-taxele vamale care protejau n 
ping m seg și introduce comerțul liber. Intr'un di ai 
ge ete în p E iei această măsură prin credinta că 
peara muncitorilor, ieftenind Era ine pigro 
. žine i p 7 
DE i patit, să intre liber in ema de = 
tul comerțului pură, prin abolirea actului de navigaţie, 
a + 
Gia ni să AR rii în mod strălucit așteptările lui 
pri cn e L stoca dată şi pină la 1914, Anglia 
tres pe cei e prosperitate fàrà precedent in tot ta 
Fer = pari ul ei, care la 1820 era abia de 49 mil “gira 
G ulei a veției de azi), se ridică în 1872 la 256 1 iL 
pria Di ap% o criză trecătoare dela sfirşitul sec Tia 
pa atingă în 1913 suma enormă de 645 mil. 1. st. (320 miliarde 
si optati, alt indiciu de prosperitate, creşte într 1815 
pre aoas la 45 milioane. à à 
ia Poet Se ron al supremaţiei engleze, flota comerci 
Parere tri a fe „ Superioară tuturor flotelor Brand 3 
dio Biel mările universului gi venitul ei, pe lag 
tm gip striei și al comerţului, constitue un f n Foa 
ng i tape nationale. Serviciile pe care uniche vol 
Lierac riza ortind pasagerii şi mărfurile alto tiri, 
rotta peg ente cu exportul de màrfuri pela 
adie a un venit de 130—150 milioane Ln oa 
dae roi. Fana nu se mărginește însă să ex] ori 
ear rose popei şi să importe articolele sp det al 
prati Firmata a internà, ceaiul Chinei, cafeaua Br azilici 
genei air se; el cumpără o mulțime de produse pape 
Li pană d Me altor țări. In felul acesta Anglia E tur 
“se ap ant intrepozit de mărfuri si centrul fin ata 
, e re ga Țărilor europene si ale Statelor- 
or- 


Tata a A “pr 
Unite de a ràpi Anglici acest privilegiu, intrind direet i 
. ci m ra- 


sa VIAȚA ROMINEASCA__ ___ 


port cu furnizorii lor, au rămas zadarnice, fiindcă acest pri- 
vilegiu se întemeia, în afară de poziţia geografică pe care ni- 
meni nu i-o putea lua, pe un utilaj comercial și financiar 
superior si pe 0 experienţă îndelungată care nu se poate câș 
tiga de pe o zi pe alta. Acest comerț de reexport aducea An- 
gliei un venit de 109 mil. lire (90 miliarde lei), adică 17% 
din valoarea venitului național. 

In urma desvoltării acestor transactii care cuprindeau 
toate țările de pe glob, Londra a devenit camera de compen- 
satii, clearing house, a lumii întregi. Comercianfii din toate 
ţările alegeau de preferință piaţa Londrei pentru a-și lichida 
socotelile, fiindcă nicăeri nu găseau mai ușor o bancă care 
să efectueze “plăţi în orice parte a lumii, fiindcă nicăeri hîr- 
tiile de valoare nu se realizau mai sigur şi fiindeà nicderi 
normele fimanciare nu erau maj sigure şi mai stabile. Lira a 
devenit o monedă internaţională, Beneficiul net al acestor 
servicii financiare a fost evaluat în 1913 la 35 mil. lire (28 
miliarde lei). 

Insfirsit, capitalurile engleze Plasate în străinătate aduce 
Angliei un venit care a fost evaluat la 200 miliarde lei. 

In total, exportul invizibil — plasamente îm străinătate, 
venitul flotei comerciale, serviciile financiare — au adus, În 
1929, 482 milioane lire (304 miliarde lei). 

Importanța acestor venituri, numite invizibile, fiindcă nu 
figurează în balanța comercială, explică de ce, cu toată ba- 
lanta comercială deficitară, balanţa conturilor era favora- 
bilă. The Economist evalua exportul englez, în 1922, la 882 
milioane lire, iar importul la 1.049 milioane lire; Balanța co- 
mercialà prezenta deci un deficit de 167 milioane lire (135 
miliarde lei). Dar exportul invizibil, adică venitul flotei co- 
merciale, al plasamentelor în străinătate, al comerţului de 
transit şi al serviciilor financiare nu acoperea numai acest 
deficit, dar dădea un beneficiu net evaluat între 66—155 mi- 
lioane lire. Rolul flotei de comerț si al lirei ca monedă in- 
ternationalà mu constituia numai un simplu izvor de venit 
complementar. Acest rol e capital pentru economia engl 

Analia nu-şi poate plăti materiile prime şi articolele alimen- 
tare numaj din venitul industriei şi comerțului ei. Lira aur e 
o condiţie esenţială a echilibrului ci economie şi a suprema- 
fici ei mondiale. Asa se explică efortul extraordinar pe care 
l-a făcut Anglia după rizboiu pentru a readuce lira la pari- 
tatea aur. 

In perioada fericită de dinainte de războiu solidaritatea 
era completă între cei trei factori esenţiali ai prosperității 
engleze, între industrie, comerț si bancă. Acordind imprumu- 
turi ţărilor mai înapoiate, băncile rezervau industriei en- 
gleze piaţa acestor țări. Prin urmare era în interesul indu- 
striei ca economiile engleze să fie investite în străinătate, du- 


LS CRONICA EXTERNA 145 
pă cum era în interesul come A 
ritatea industrialà sà intrelin: 

in aceste condiţii si 


riului si al băncilor ca 
I rospe- 
ga E ai parte regulat de alieni 
da ha s 9 x rricàrui concure > 
a an engleză sa desfășurat, în tot cursul alui ci 
dale rt raias aar: Crizele periodice de supra È 
eu re ekige uşor prin extinderea necontenit 4 Ale 
pirat să creşterea consumaţiei. Criza, foarte nil, di 
urma e e doc serpi ip rea jin pH, Europa sărăcia in 
napoleoniene neputin talita 
E iei, aceasta își Goti tema iaca poat 
aie ge, pile, mil din Aneta de Su 
Ga SMI : 3a unui si 
entà politica si de abolire a selavajului negra. Ary ya a 
. a- 


lismului englez prilej v 
3 8 i 
r p Sieja de a interveni in colonii şi de a-şi 


tania apr 
n I rin irezistibila expansiune 
Cna parti ale lumii par a se 
IRA Sesurile Americe 
evenit holdele e 
Ţările Scandinave şi Țările Baltice 


Italia locul ei de sel Franţa si Spania deveniră podgoriile ei, 


fi trebuit itii 
ca condițiile care 

sirene re au creat-o să fie dur è şi 

i să accepte diviziunea pata fina ia a cii 

a, inter i neii 

zac a universului, iar 
4 ) ate i > mi 
oare de produse industriale engleze i a ale 
A Anglia să-și conserve mono- 
a Anglia să-şi păstreze mono- 


do nier 3 mai găsească nică i i 
poată fi inlocuiti cu alt combustibil A pi lignea 


matia acestui i 
sa i ora st fra si y poată fi restrinsă. Or, în ultimel 
as ay dai importante zăcăminte de ebrbuni 
e ela ea peste în Germania si America pica: 
A pater alee eri care În sec. XIX a lucrat pentru A 
a gem mir : contra ci, Energia hidraulică si t e 
apena aia fa 9 peri cărbunelui pe care se iruak, aaa Ù; 
Aprea gom ; erea cererii mondiale de cărbuni pasa 
+ tar pe de alta a răpit comerțului Gala pani 


me nt e! ential are asl ura va ovarelor en sl ~ 3 
23 c 7 


In afară de acea i 

n afa sta, intrebui 
le a lipsit industria prat Tiago 
un combustibil extras pe loc 
misi cheltuelile de transport 


tarea unor noi co i 

i mb i- 
„Superioritatea de a E agi 
şi deci de avantajul de a econo- 


10 


146 cè 


VIATA ROMINEASCA ln = 


lez se izbeşte de concu- 


Insfirgit, pe la 1880 comerțul englez se 12565 
renti redutabili. Germania gi Statele-Unite, intră în compe- 
titie cu Anglia, tocmai in momentul cînd piața mondială nu 

i poate fi lărgită şi cind noii competitori nu se pot desvol- ' 
ta decit în dauna debuşeelor engleze. + 

In acest fapt, întrezărit şi descris de Rosa Luxembrug _ 
încă din 1897, trebuie căutată cauza adevărată si profundă a 
} ineluctabil al acestei comeurente è 


pierderea monopolului comercial, In 1860 Anglia produce 
mai mult de jumătate din fonta totală din lume. În 1910 pro- 
1929: 7,7%. In 1880 


ductia ei nu mai atinge decit 15%, iar in 929 
Anglia producea 147 milioane tone cărbuni, Statele-Unite 68, 
Germania 58. In 1913, Statele-Unite trec la locul întiiu cu 517 
milioane tone, față de cele 287 milioane ale Angliei gi 278 ale 
Germaniei. Incă înainte de războiu, Anglia a încetat de a 
mai fi prima ţară metalurgică din lume. Ea trece la rangul al 
doilea zi ceiace priveşte cărbunele, în al patrulea în ceiace 
priveşte fierul. i 
Ea a conservat însă o incontestabilă superioritate îm in- 
dustria textilă, mai ales in ţesătoria de bumbac, principala 
industrie exportatoare engleză. Războiul i-a răpit si această 
superioritate, prin industrializarea Indiilor, Africei si Aus 
traliei. Indiile care inainte de războiu importau din Anglia 
24 din textilele de care aveau nevoie, nu mai importă azi de- 
cit Ya, şi în curind vor deveni exportatoare. A trecut vremea 
cind milioanele de Inzi şi Negri nu purtau decit pinză bri- 


tanică. 

In afară de concurența şi boicotul celor mai importante 
dintre clientele sale, industria textilă engleză a fost lovită și 
de descoperirea unor noi materii textile, mai ales a mătăsii 
artificiale. ln această privinţă, Statele-Unite produc mai 
mult decit Anglia, Franţa şi Italia împreună. 

Apariţia unor noi industrii (fotografie, cinema, radio) în 
care Anglia s'a lăsat distantatà nu numai de Statele-Unite, ci 

i de Germania, indici de asemenea o decadentà a technicei 


şi invenţiei engleze. 

Dacă flota engleză a ràmas prima din lume (second lo 
none) ea nu mai è superioară celor două flote următoare 
combinate. Ea a pierdut two powers standard. Suprematia ei 
navală nu mai e la adăpostul orcărei primejdii. Deja amira- 
litatea engleză a trebuit să cedeze flotei americane controlul 
Pacificului. Chiar şi în technica construcţiei navale şi în arta 
navigaţiei, Anglia a fost ajunsă de celelalte puteri. Declinul 
construcției navale e incontestabil. Din 29 vase puse în con- 
structie în 1929, 19 au fost comandate în Anglia, 24 în Italia, 
11 în Franţa, 4 în Statele-Unite. 

Insfirsit, prin suspendarea etalonului aur, Anglia e ame- 
nintatà să piardă rolu de centru financiar al lumii. Contrac- 


CRONICA EXTERNĂ 147 


tele între comercianții diferi 
c telor ţări 
piei capitalurile circulante nu pa sip ara temea la 
Londra peniru a i reti apai i dr ări ale 
ati su New- ul amenință sà ră à i 
para parea Asa se explică efortul ai 
= Meg pic a stabiliza din nou lira stia 
RE A cra n A, acut deci decit să accelereze o decad 
sete ggl e nainte, El a înlesnit unor industrii ne 
tri Pap or rezervate de secole industriei engleze n 
Gata ia has tie, Germania, Franţa si Belgia şi-au reî i oA 
treba artere er ultimele concepții ştiinţifice A ai Pa 
Lloyd Gai j, intact, dar demodat, ceiace l-a race y n 
pet kar er FREE „Ce păcat că n'am avut si ape n 
venea toare sr MARE industria minieră, în esa) aia. pr 
na es SaD pr masini si procedee de mult iale: 
ii a bre ape - In industria minieră, de pildă, produ A 
ag e ez nu atinge decit jumătate (250 de t jp 
cn Bor a unui miner german. In atalar gi + i 
cr rh Dil s beusa risipă de cărbuni, fiindeă-i au la y è 
grip» alive cazane primitive care pn na 
Aceste conditii Ras aa a gina d 
sii r ata 
gere ui ip fron de lucru e în Anglia ide E rs 
zi dina fin poinz si în Franţa. Industria pupe em 
arabo a aceste tiri decit printr'o rațiotia iesiri f- 
sa cz ee lauda ompenseze, ca în Statele-Unite, se za 
= iară prin producţia în mare serie. © ces 
PARE cia rione? n'a fost în stare să realizeze această 
perene: grei a politicei de revalorizare a lirei, în ma 
rrena ar ata da primele luni după armistifi lira 
salta ic e oarea ei, Pentru a reda Londrei h l a 
aci ae reg lumii, guvernul englez, sub timbolat i 
lira la pariat ty, a luat toate măsurile pentru e A 
Da lui preț Rezultatul a fost obținut în 1025. ace 
car irma cre piece dr Eaim Act’, — Acest na 
r mr : nindrie, a fost i i 
Angliei. In siero ware gresali a existenței barn pai 
ansia pre Mia pie fimantei producţia si n ` 
Revalorieindugi zicea sare a intrecea puterile de rezistenţă 
eine reia ga oneda, Anglia accepta să plătească t tal i 
alle enni ~ interne si externe. Prima dintre t te E 
(46 miliardo Feet şi-a consolidat datoria faţă de Pot no 
Modto die n ), recunoscîndu-si toate datoriil sigg 
pe continent dati ite complet îm 60 de ani. Apoi ri dra 
gene i Agira interne au fost practic date: ca re 
ră , revalorizarea le menținea frieghi poza 
Repercusiunile economice ale acestei politici de presti 
sti. 


| 


EA min AROMINEASCA _ __________ 


igiu au arătat cit de gregite au fost calculele financiarilor din 
City. Salariile și preţurile de detaliu wau putut fi reajustate 


la cursul lirei, din cauza rezistenței sindicatelor muncitorești 

fiscale pe care le-a im- 
lorizarea au istovit contribuabilul si au urcat prețul 
de cost al producţiei tocmai cind inflaţia acorda industriilor 


portului şi şomajul. Intre 1913 si 1927. exportul englez a scă- 
zut cu 21%, pe cind exportul din restul lumii a crescut cu 
18%. Deci chiar dacă şi-ar fi pas 
rizboiu, Anglia ar fi dat dovadă de regres, in raport cu spo- 
rul populaţiei sale şi cu progresele celorlalte țari. : 
Contracţiunea exportului englez e cu atit mai grava cu 
cit cifra importului a crescut, în acelasi înterval, cu aproape 
20% faţă de 1913. Anglia importà 80% din griul, 60% din car- 
nea, 60% dim luptele, brinza, ouăle pe care le consumă gi cea 
mai mare parte a materiilor prime care-i alimenteazà indus- 
tria, Valoarea totalà a importului sa ridica! in 1929 la 1.222 
milioane lire (998 miliarde lei). È 
Anglia pliteste valoarea enormă a acestor articole im- 
portate prin venitul plasamentelor sale străine, prin benefi- 
ciile marinei sale comerciale gi prin venitul serviciilor sale 
financiare, dar mai ales prin exportul produselor sule indus- 
triale. Industriile pe care se intemeiază viața economică a 
ţării exportă în medie 65% din producţia lor, pe cind indus- 
tria americană nu exportă decit 10%, cea germană 35%, Prin 
urmare, cită vreme pentru America exportul e o chestiune 
de prosperitate, pentru Anglia exportul e o chestie de exis- 
tentà. lzolatà de restul lumii, populaţia engleză nu sar putea 
hrăni din produsul solului ei decit cel mult trei zile pe săp- 
tAminà, 
Consecința socială a scăderii exportului a fost şomajul. 
In lanuarie 1921, numărul şomerilor a atins cifra de un mi- 
lion, In 1931, erau 2.800.000 de şomeri care, impreună cu fa- 
miliile lor, reprezentau 15—20% din populaţia ţării. In in- 
dustriile textile, şomajul a lovit jumătate din efectivul nor- 
mal. 
Somajul a fost cunoscut in Anglia si înainte de război, 
cînd a atins uneori, în faza acută a crizelor periodice, 10% 
din efectiv. Echilibrul populației era însă repede restabilit 
prin emigrație si prin reluarea afacerilor, Dela războiu in- 
coace, numărul şomerilor n'a putut fi niciodată redus sub un 
milion, şi în această persistentà stà gravitatea fenomenului. 
Criza aceasta de şomaj îndelungat lovește Anglia în una 
din însuşirile capitale pe care se intemeia superioritatea sa 
industrială: în valoarea technică a muncitorilor ei. Persona- 


_ CRONICA EXTERNA 149 
lul specializat se imputi å vi 7 
„Speciatizal se impuţinează, victimele j A 
AE ar tinerii care din lipsă de a or Joe berea 
xistenfa A mai pot pregăti să ia locul înaintaşilor, Apoi pe 
ER TEL TAA aa ae armate de şomeri întreține în „terei 
: e de neliniște, care nu odat a 
pre it ppi statul a trebuit să ia a lege Pere: n 
mari pentrà indommibfili sci în buget sume din ce în para 
= E° indemnizaţiile de şomaj » ili 
ai are 1931), Aceste aero one siae i gr: zit 
a pref La cost al produselor industriale, au svi. ne 
i time şi mai mult exportul si sà mărească Jonii jul pai 
a S a get, eani cu revalorizarea din 1925 
eta principale ale căderii lirei in Septembrie 
In fata acestor dificul 
nizat Di cu tati, economistii enal 
im periala ; pria g ara comerțului pr peria 
temaţională, atele-Unite; 3, solidaritatea in- 
+ Partizanii primei ii i 
ales de soluţii, imperialistii, 
im oare Imperiului, Pi send o preferintà 
fungono in produsele imperiale şi se gindesc s Pe erintà 
Anei un domeniu autonom şi închis. Ei arată oh 
pur sa coloniile sale e în continuà creştere: og. comerțul 
Ei mă al Marii Britanii în 1855; 33% in Hat ca pai 
mentar as a acest comerţ are un di a 
zor de sn producînd materiile prime si articolel DE 
sele industrial e metropola are nevoie, si cumpărind st 
perialistii sh e pe care le fabrică Anglia. Tn toc inni produ- 
ca supremă mi acest debuseu să fie conservat gp PRA 
încă din 1905 pianali de viitor, Joseph Chamberlain Arcana 
Mica la menta unui Zollverein imperial, dar opinia ca 
entru ca acest plan să i : 
trebui in ef să cistige o import vox 
ace I = acorde pe piaţa ci Roio piure ar 
triile lor de pes coloniale, iar coloniile să-și sacrifice gută 
vopulalisi pia ip unt Aloe engleze, Or pda sei 
crificiu ce mu s'a arătat pinà acum dispusă mea, 
adr prg de colonii, Joseph Chamberlain gaw pro 
voriza pet ve tl, opusă o taxă pe griu si pe carn pa primul. e 
pr tp Ra e, a suferit în alegerile din 1906 pare a te; 
de atunci să toare incit nici un om politic n'a nora sii 
tai DA ie propună taxarea grîului. Pe de Ă ma îndrăsnit 
făcut indu triei ud-Africani, Australia si Noua Zi parto DI 
pra striei britanice decit concesii neî elandà n'au 
e, care constitue piata cea mai i neinsemnate, i 
pat cetei produselor engieite 
t il, majoritalea ex “lor 
lonii Ori portatorilor n ; 
coloniile absorb * din produsele in duistrici pray X dacă 
+ u u- 


preocupați mai 


i "1 CRONIC 
A  MMAȚA ROMINEASCA NICA EXTERNA 


3 2 A ARM e experienţă care rotectionismului. Triumf i i 

pii abonce 34, Ei ll degi i SC, Sco, ica cerere rr me li Sprea 
opune obligaţia de a-şi schimba metodele de fabricaţie și Doe aupand su o tradiție seculară, Anglia aladopiat de la 4 
mecanismul de distribuţie. c a 1 Martie 1 


i o serie de măsuri car À 

din țara clasică a comerțului liber o țară ae et ir 
taxà de 10% se aplicà de la 1 Martie asupra tuturor màrfu- 
rilor importate, cu putine exceptii. O comisie a tarifelor are 
dreptul sà adauge la acest tarif taxe aditionale nelimitate, E- 
fectul care s'asteaptà de la aceste măsuri e sà restabilească 


iştii desolidarizeze 

lături de imperialigtii care caută să 1 . 
so Angliei de i Europei şi să ingrădească economia en 
eză în limitele Iperiului, se manifestă un curent cart ca- 
ută soluţia crizei în solidaritatea Angliei cu noile societăți 
anglo-saxone din America şi din Australia, Partizanii aceste 


3 yd tiinta balanta comercială reducind i 

mergi arina i e litică economică pe conștiința ma r alā reduc importul, să procure tezauru- 
rca ră stag iane a + di x Anglo-Saxonilor. Ei insistă lui venituri suplimentare si să permită industriilor înapoiate 
asupra comunității de limbă si cultură, şi asupra avantagiilor să-și reinoieacă utilajul, 


intr” 3 ricană. 
iproce care ar rezulta dintr o colaborare unglo-ame MĂ. 
Flotele lor combinate, resursele lor ilimitate, experiența in 


Guvernul a căutat apoi un mijloc de negociere cu alte 
ternationali a Angliei împreună cu forța de expansiune a A- 


țări. „Tarifele vamale, a spus Baldwin, sunt armele cele mai 


rapide si mai eficace nu numaj pentru a reduce im 

ns . ii i i i i : ha x 
mericei ar permite acestor două {ari să impună lumii o pace cesiv, ci si pentru a obține dela alte țări să-și coboare propri- 
anglo-saxonă, comparabilă cu pacea romani. ile Jor bariere vamale”. 


Aceste măsuri, desi in parte au fost apli E i 
/ A , de cate încă dela in- 
diploma- = ceputul lui Decembrie, si desi daprezierea lirei a stimulat 


A stente n'a reuşit să-l impună Americei, fiindcă riv exportul, n'au produs nici o îmbunătăţire apreciabilă în ma- 
reia e mai puternică între ele decit conştiinţa o- pile Aeae exportatoare, în comerțul rea şi in inte. 
riginii comune gi a comunităţii de cultură (mult mai redusă Postare unelui. Sporul exportului e mai mult relativ; el se 
decit se crede!). De cind au devenit o pulere mondială, Sta- be ică nu atit prin creşterea volumului afacerilor, cit prin 
tele-Unite au tins, prin forţa împrejurărilor, spre o egemonie sg SER Seneca internațional. Teama că tariful vamal 
mondială. De aceia ori de cite ori Anglia a căutat în ele un a- re spori dificultățile e foarte vie mai ales în cercurile libe- 
social, ma găsit decit un rival. „In lumea modemă devenită Fi a pers în convingerea că „libertatea comerțului 
prea îngustă — serie publicistul american Ludwell Denny 2 tatii A si to: permanentă a prosperității engleze, a sănă- 
nu există loc pentru două imperii de amploarea si forța g e ului si a lumii”, i 
expansiune a Angliei gi Americii”. x intro Morini oa Anglia nu-şi va putea regăsi prosperitatea 
3. In fata acestor două tendinţe conexe care vor să res- pera mă reia decade, Vrind nevrind, ea va trebui să co- 
tringă viața economică a Marei Britanii la limitele Imperiu- a elieniliar ki Gros economică a clienților ei, în primul rind 
lui sau ale lumii anglo-saxone, se ridică partizanii comerțului Dataren pi eve aie care singuri o pot scoate din impas. 
liber, care, fideli unei tradiţii seculare Și populare, -ered că pentru refacen di pra englez l-a arătat planului Tardieu 
interesul Angliei e să rămină în contact cit mai larg cu toate Renata egg N RUPEA Centrale si Orientale e o indicație 
pieţele mondiale. Ei arată că, dacă Imperiul absoarbe 37% guvërnul nätio oars caz regimul protecfionist inaugurat de 
din produsele industriei engleze si furnizează metropolei dtt prea cc Sa ar fi decit vremelnic, Interesele Angliei 
26% din materiile prime și din articolele alimentare pe care ra share ersale, pentru cu criza de care suferă să poată 
le consumă, restul lumii figurează pentru 63% la export și boiu şi resta bilir măsuri locale. Anularea datoriilor de răz- 
pentru 74% la import. Anglia nu poate deci, fără să accepte pagen lo 2 da Cea named normale de schimb o intere- 
riscul unei iremediabile decadente, să renunţe la baza inter- Pro art e mult ca si pe celelalte țări mai sărace, 
națională a comerțului ei, Importul prin care-și „hrăneşte baita ps i apra pledează îm acelasi sens. Pentru a-și 
populația şi-şi alimentează industria, exportul prin care-si azi pi para e contra concurenței americane, statele euro- 
plăteşte importaţiile si traficul international care-i întreține pena, n at sa reducă costul producţiei raționalizin du-și 
flota si sistemul financiar o obligă deopotrivă să considere oa ta ioni rafionalizarea în cadrul national sa dovedit 
lucrurile într'un spirit internaționali. i technice de mae SIRIO a întrebuința maşini si procedee 
Discutia în jurul acestor soluţii se reduce în fond la ve- iel aniorizane. O Aon cienfă e nevoie de amploarea produc- 
chea controversă între partizanii comerţului liber si aceia ai È ă mașină ar 


reduce costul producţiei cu 


151 ' 


‘ine _______— VIATA ROMINEASCA 


25-30%, dar ar produce de 2-3 ori mai mult decit maşina pe 
care are înlocui-o. Pentru a o întrebuința cu folos, fabricantul 
ar trebui să vindă de 2-3 mai mult. Altfel preţul de cost ar fi 
superior prețului obtinut cu mașina veche. De aceia Europa 
divizată e pusă în alternativa de a renunța la anumite avan- 
tagii de care se bucură America unită sau de a deveni o u- 
nitate economică. In fata pericolului american, uniunea eco- 
nomică a Europei apare ca o chestiune de importanţă hotă- 
ritoare. 


+ ta 


In concluzie, criza engleză are cauze mai adinci si mai 
îndepărtate decit să poată fi explicată prin dezorganizarea 
lumii de după război. Criza mondială n'a făcut decit să se 
suprapună crizei specific engleze care a început pe la 1880 
şi care sa manifestat prin pierderea regalității cărbunelui, 
pe care se intemeia supremaţia economică a Angliei. 

Privită din punctul de vedere al istoriei capitalismului, 
criza engleză spare ca un moment al unei evoluţii, începută 
acum un secol, cure se caracterizează printro concentrare 
progresivă u mijloacelor de producție si prin accesiunea la 
putere a democraţiei muncitoreşti, Rezistenţa pe care bur- 
ghezia Palat o opune acestei evoluţii e la rădăcina luptelor 
politice din ultimii ani. 

In această luptă dintre patronat si proletariat, a cui va 
fi victoria ? 

Alegerile dim urmă, care au asigurat partidului conser- 
vator cea mai formidabilă victorie din istoria parlamentaris- 
mului britanic, sint o indicație în favoarea patronatului. Im- 
portanta ei depinde însă de modul în care guvernul uniunii 
naţionale va şti să rezolve dificultăţile economice. Or, aceasta 
depinde în bună parte şi de situaţia generală. 

Un lucru e cert, si anume, că, dacă dificultățile actuale 
pot fi rezolvite prin procedeele clasice ale burgheziei, Anglia 
va invinge, fiindcă dispune încă de avantagii considerabile. 

Imperiul britanie cuprinde un sfert din suprafața şi din 
populaţia globului. Cu toate tendinţele spre independență, 
Dominioanele si Coloniile, din instinct de conservare, nu se 
vor separa usor de metropoli. Egipetul, degi independent, e 
la discretia puterii care stăpimeşte Sudanul, mai ales dupà 
construirea noului dig, şi această putere e Anglia. Guvernul 
englez dispune apoi de prima flotă comercială din lume, 
care, cu toată depresiunea economică, rămine un factor im- 
portant al economiei naționale, de o industrie puternică care 
găsește un stimulent în inflaţie si de o organizație comercia- 


— CRONICA EXTERNA 


lā care imbrafiseazà uni 
e i universul. In 
energica, conștientă si întreprimză 
destul de agio pentru a perm 
mga criza, dacă imprej i 
dà papa pika 
„n tot cazul însă, e > 
deli pr try Ea ee de aur a comerțului englez, era 


văz im ici - 
condițiile picţii îi tara koga fericit, in care Anglia dick 


una, Anglia trebuie să-și 
lalte țări intr'un spirit nu 


„133 


sfirsit, de o clasă mijlocie 
loare, Aceste avantagii sint 
ite guvernului englez să in- 
xferne nu iau o întorsătură 


voia, sa dus pentru t 
: otdea- 
gna salvarea împreună cu cele- 
e dominare, ci de colaborare 
lenti si 


Andrei Otetea 


A e 


Cronica economică 


tul 
ărene si rolul Rominiei în tranzi 
Statele dunàr tiranti 


i = ă în legătură cu 
J ultiplele probleme dezbătute i 
planul Tardieu = a şi accea a rolului Romîniei ca fară de 
i estul european. ; 
vene mes e a pa fără rost la această sia ina, 
sustinindu-se numai că, prin așezarea ei geografică, ze reper 
are un însemnat rol în economia internațională, ac 
cani A cintecele plăcute la care Rominul rara 
de multe ori ochii cu plăcere, 7 în agi pari genre 
acela al „bulevardului pe care-l oter Arias age 
i ropean”. Rominii mai sint ecou È 
alpi egean Doi şi uneori ameţitoare; de exempi {A 
Rominia este țară bogată, — ne cintàm la ureche si m À şi 
ne-o spun şi străinii ce ne vizitează, — „omnia pt m 
infinite” si alte asemenea refrenuri, cam ta tel air 
di; Romiînul în veci nu piere”. Rarcori vin Que. cu sur 
bine deschişi să spună: Hominia țară bo bi mamare fagi 
ră cu bogății, dar nu tari bogată! Rominia bu jane ingr 
D simplă privire pe hartă dovedeste că i anuar spa: br 
fi o astfel de cale deschisă, rămîne oarecum re UR: 
uo Dar să procedăm aici mai didactic, — mi se v ta 
cred această metodă profesională, — sì să vedem Poate 
adevărată a chestiunii care ne interesează, n; 
ntru complexul economici naționale românești. ti 
6 In al doilea rind vom cerceta situaţia \Anh n = 
tranzitul sud-est european, căutind a ne da raapt prc 
posibilitàtile ei, studiate din nt presi. i ere, 
cercetărilor în această í 4 3 
È gg Li ala rind vom căuta să vedem clar în afirmati 
argumente pomenite. i 
= or al patrulea rînd vom prc Pe, Sinca 
ce ne-am impus, concluziile noastre și posibilităţile 
vremurile în care trăim, 


e. 


CRONICA ECONOMICA _155 


In studiul oricàrei economii nationale, interesează pa- 
tru elemente constitutive ale acesteia, Mai intti, teritoriul, 
cu factorii fizici şi aşezarea geografică a ţării. In al doilea 
rind interesează populația care trieste si exploatează acest 
teritoriu. In al treilea rind activitatea particularilor, activi- 
tatea lor economică, In sfirsit, ne ocupăm de Stat, de regi- 
mul juridic si activitatea Statului economic şi cum-se com- 
portà Statul ca gospodar, spre deosebire de Statul politic, 

Pentru a lămuri care din aceste elemente constitutive 
ale economiei nationale are un rol mai preponderent, sa a- 
juns chiar a se cifra această relativă importanță. Dacă se dă 
un total de 100 acestor patru factori la un loc, ei nefiind de 
însemnătate egală, n'au fiecare, fireşte, coeficientul 25, ci 
pentru factorii fizici avem 40, pentru factorii umani 40, pen- 
tru activitatea privată 10 şi pentru Stat 10, 

Dacă am aplica acești coeficienţi pentru Rominia, am 
avea pentru factorii fizici în care intră şi avutiile naturale 
ale subsolului si ale solului, 40, (In Rusia n'ar fi decit 30). 
Pentru factorii umani ar fi 25, (In Rusia ar fi numai 12, 
acolo nefiind simțul social desvoltat). Pentru activitatea 
privată 6. Pentru Stat 6. S'a mers mai departe si s'a zis că, 
din totalul coeficentului pentru teritoriu si situațiunea geo- 
grafică, care este 40, numai pentru aşezarea geografică in ge- 
nere se dă coeficientul 10. lar Rominia ar avea coeficientul 
9, coeficientul 10 fiind numai pentru țările cu așezare geo- 
grafică desăvirşită, ca Olanda care este o țară tip de tranzit, 

Dar să vedem pe scurt de ce se acordă atita însemnă 
tate situatiunii geografice si în urmă să vedem dacă este in- 
dreptitità credinţa asupra fericitei așezări a Romîniei. 

Este foarte grea circulația bogățiilor pentru o țară care 
este astfel siluată geograficeste, incit nare posibilitatea de 
a comunica cu străinătatea, Din acest punet de vedere sint 
intr'o situaţie inferioară Elveţia, Cehoslovacia, Austria şi 
Ungaria. Comerţul acestor țări este mult restrins. Orientarea 
de viitor pentru productiunea şi intreaga economie a aces- 
tor țări este în mare măsură determinată de pozitiunea lor 
pe glob si de căile naturale care li se oferă. 

Deasemenea, marile căi ale comerțului mondial exer- 
cità o considerabilă influență asupra statelor din apropie- 
rea lor. Intr'adevăr, pentru o economie națională interesea- 
ză mult drumurile mari ale comerțului. Țările din jurul 
Mediteranei, țările din apropierea canalului de Suez si de 
Panama au situatiuni privilegiate. Ele pot fi intermediare 
in multe si variate invocli comerciale, atrăgind astfel în 
profitul lor o mare parte din activitatea comercială, Situa- 
țiunea favorabilă deci a acestor țări este nu numai În ccia- 
ce priveşte tranzitul, ci si în ceiace priveşte posibilitățile lor 


I 


156 VIATA ROMINEASCA 


de intermediari, adică țări care pot cumpăra mărturi pentru 
a le revinde, nu numai a le tranzita pur și simplu. 

Dar tranzitul este important în deosebi în timpurile 
noastre cînd nu mai este vorba de voiajuri indelungate pen- 
tru a transporta bulgāri de aur sau gindaci de mătase în in- 
teriorul vreumui baston, ci este vorba de transporturi de 
mărfuri care servese chiar la hrana zilnică a oamenilor sau 
este vorba de mărfuri industriale de primă necesitate. Să 
luăm un exemplu: dacă ne-am ocupa să știm ce produse ali- 
mentare importă Germania, Polonia, Cehoslovacia şi Aus- 
tria, am vedea că ele cumpără insemmate cantităţi de cere- 
ale, de produse animule, de derivate ale cerealelor, de sfeclă, 
de cartofi, de vinuri si de produse alimentare animale, am 
înțelege foarte uşor de ce productiunea de aceste mărfuri este 
neîndestulătoare despre țările în care am vorbit, neîndestulă- 
toare chiar pentru hrana zilnică a lor gi desigur am înţelege 
nevoia de asemenea produse în țările de care vorbeam. Să 
ne dim sama că in aceste regiuni populaţia este mai mare 
de 200 locuitori pe km. p. si cu toate că lucrările solului nu 
sînt atit de atrăgătoare din cauza lipsei de calitate a solului, 
în aceste ținuturi însă sint puzderie de lucrări la mine si 
lucrări industriale, care avînd minele în apropiere Îşi găsesc 
un mare cimp de activitate. Lucrătorii industriali deci, ocu- 
pîndu-se numai de mărfurile produse în industria de prelu- 
crare a mineralelor, trebuc să găsească în altă parte produ- 
sele alimentare necesare, Asemenea produse se gàsese în 
apropiere uneori. Austria, de exemplu, găsește asemenea 
mărfuri de care are nevoit, in Ungaria. Dar Germania? 
Germania trebue sà si le in de mai departe, ca ne- 
putindu-si complecta lipsurile din economia complimen- 
tară a unei ţări apropiate, asa cum sint complimentare una 
alteia economia Austrici si aceia a Ungariei. Dar să mergem 
putin mai departe, să ne întrebăm de situatiunea din Asia 
Mică, din Armenia si din Iran. In aceste regiuni este lipsă 
aproape completă a unui sistem fluvial, Acolo cultura în- 
timpină mari dificultăți și orice bogăţie pentru a fi folosită 
cere mari sacrificii, atit de muncă, după cum cere şi sacri- 
ficii mari de tehnică. In aceste regiuni deci, tehnica cere 
cît mai multe aparate si aceasta denotă că țări industriale 
ca Germania îşi găsesc asigurată desfacerea si ar putea găsi 
asigurate pieţe de desfacere a instrumentelor, a masinilor 
şi fierăriilor ei. fată deci că ținuturi îndepărtate îşi găsesc 
nevoile lor complimentare, pentru a se putea apropia. Fn- 
strumentele de apropiere le formează drumurile de comert 
gi tranzitul. Puterea tranzitului este în funcțiune de depàr- 
tarea dintre ele a economiilor complimentare. Trebue în 
orice caz ca aceste drumuri de tranzit să-și găsească adevă- 
ratele drumuri naturale ale lor, după cum — pentru a da 

a 


- 


— ~ CRONICA ECONOMICA. 157 


un exemplu — drumurile apelor indică i i 
i = È indică adevăr - 
tizare naturală a terenurilor. Viaţa drumurilor neo nea roeă 
O etate natora &: bogățiilor, Drumurile, cu drumu- 
š ale de tranzit împreună t la i i 
cări economice. În confi le soluloi sint deine mit- 
i a iguratia solului sint elemente > 
reprezintă forme de modelat. Tot astfel, în diferitele pate 
gre PAjonale, pg sg simple elemente de folosit, 
7 ă rumurile naturale ale come lui în 
genere şi ale comerțului de tranzit Dar e elor 
i i i tru gàsire l 
naturale de tranzit trebuesc urmă "price. a ieri aer 
ale cbaziior de produse. etti 
ge Asezarea Romiînici este ca oare intr'adevà 
bilă pecore noastre nationale, in special Denta. lare 
sa lecare cercetător al chestiunii aduce cite unul sau 
tonă puncte de vedere, cu aspect care de care mai seducă- 
e migra PPa, Sint in rezumat cinci argumente, care 
x d pe rin sù se ` ici e 
da al ei ca sa se arate fericita aşezare geogra- 
Se spune mai întii 1) că sint i 
: ! em in calea drumuril 
comeni cele mai favorabile pentru tranzitul ţărilor bost Sie 
apoi că fiind așezați pe Dunăre, reprezentăm legătura 
ca mai bună de comerţ între tările din Centrul Europei şi 


lanticului; in al patrulea rind 4) căile 
: de us - 

Eine se ergo prin Romînia si 5) în firmi taz 
nia Jar n arce + ca internaţioale care socotesc Romi- 

+ Asa, mai întii, se aminteşte că tările i ia si 
Ungaria şi țările noi create ada ariak era POETA si 
Cehoslovacia, fiind mai putin favorizate geograficeste pen- 
tn: fai ra pg sertar si voind să trimeată produ- 
sele rturile G i i i | 
ori a gir NE tono n Brăila si Constanta, vor folosi 

- Apoi Rominia mai fiind așezată la D :, fii ñ- * 
pina gurilor acestui fluviu care ae cea ie TELE sala 
de nego] a continentului nostru, sprijinită pe Marea Neagră 
este la locul prielnic pentru desfășurarea unei vieți înflori. 
toare de comert. Dunărea pe malurile căreia stau insirate 
nu mai putin de 7 țări: Germania, Austria, Ungaria, Ceho- 
slovacia, Jugoslavia, Bulgaria, Rominia, oferă legătura cea 
mai bună intre tara noastră si ţările din centrul $i occiden- 
tul Europei. Prin legarea Dunării cu canalul direct la Rin 
ea poate ajunge să fie drumul cel mai scurt şi mai umblat 
Între Atlantic şi Mediterană si între Occident şi Orient 
„Dacă mai ţinem samă că Dunărea este aproape in tot 
timpul anului navigabilă pină la Galaţi pe o distanță de 840 
kilometri, că este navigabilă pentru tonajul mare pină la 


158 VIAȚA ROMINEASCA — 


Viena, iar pentru tonajul mic chiar pînă la Ulm, sa putut 
spune că Rominia prin situaţia ei dela gurile Dunării este o 

landă a Orientului si a centrului european. Prin România 
este drumul firese pentru n. age în Ungaria, în Cehoslo- 
vacia şi în Austria al mărfurilor venind din Extremul Ori- 
ent pe Marea Neagră sau mediterană. 

„Marea Neagră deasemenea deschide calea cea mai 
scurtă de negot, spre acelaşi Orient mult căutat. Pentru în- 
treaga Europă Centrală şi de nord-vest, drumul cel mai scurt 
este acel al Constanţei care, dacă sar îndrepta incuria. ad- 
ministratiei noastre, ar putea deveni cel mai mare port de 
tranzit din îmtregul bazin al Mării Negre. Dacă Hominia 

te fi socotită deschizătoarea porţilor Orientului pentru 

îuropa centrală si occidentală, ca poale ajunge să aibă 
aceiaşi menire si pentru Europa de Nord. Nistrul bogat în 
ape îşi are isvoarele în apropierea Vistulei, iar legarea ace- 
stor două fluvii ar da calea cea mai plină de viaţă dintre 
Baltica si Mediterana de răsărit. Aşezarea Romînici la gu- 
rile Dunării, la Nistru si Marea Neagră, ar fi deci o chezășie 
pentru putinţa de legături comerciale întinse şi puternice. 

Marea Neagră este aceia care poate atrage spre dinsa 
o activitate comercială din cele mai puternice. Calea cea 
mai scurtă dintre Europa centrală şi occidentală si partea de 
sud a continentului fiind prin Rominia, iar pe de altă parte 
calea către Orient fiind Marea Neagră, ca poate să atragă 

re dinsa o mare parte din activitatea economică europeană. 
Rominia, dintre toate țările riverane, ar putea fi aceia care 
să trapă cel mai mare folos. Portul Constanţa este legat 
prin podul de peste Dunăre dela Cernavoda si dă putință 
produselor Romîniei să pornească fără întrerupere în toate 
părţile lumii și totdeodată dă putinţă Rominiei să tragă mare 
folos ca pàrtasà la mişcarea vieţii economice europene. Pen. 
tru Rominia, Marea Neagră este plăminul prin care poate 
respira în voie. Marea îi deschide calea spre Orient, Medi- 
terană şi Atlantic, 

4. In ceiace priveşte căile de uscat, desigur că orice țară 
care nizueste la o independență economică trebue să-și 
creieze o rețea cit mai deasă de căi de comunicaţie si cit mai 
numeroase puncte de legătură, spre a nu răminea izolată. 
Deasemenea trebue ca întregirea căilor de apă să o facă a- 
ceste chi de uscat. Despre aceste drumuri, se vorbeşte nu- 
mai că se fac unele eforturi pentru ele. Mai amintim că în 
ultima vreme s'au adăogat căilor de apă si celor de uscat, 
căile aeriene, Desigur ele mau ajuns să aibă încă o impor- 
tantà economică mare. Trebue să menţionăm însă Compania 
internaţională de navigație aeriană care asigură comunica- 
fe regulată între Bucuresti si capitalele țărilor vecine, între 

ucuresti, Constantinopol, Angora si între Bucuresti, Praga, 


CRONICA ECONOMICA . 159 

Strasburg şi Paris. Aceste linii si i 

Prot sint deservite de 70 avioane. 

Peer romin a creat si o rețea de linii aeriene în interiorul 

5. In conferința dela Dresda di 

CI ae n 1927, i 

gn ca restabilirea vechilor drumuri de Fe ore 

aride tă ca o bună țară de tranzit pentru comerț. Co- 

voarea Moni delo că. A, Putea progresa mult in far 
a Hom a măririi teritoriului, i i a- 

les usurintei de folosire a Dunării si a Mari rali sca 


ei produse si totodată să partici A 3 
genre? b să participe la viața come 
dialà ajutind să se răspindească i iai altor piri armat 


HI. Toate vocile acestea care 
ate | r au incercat a se În 
Para fericitei aşezări a Rominiei, nu pot prinde dana 
a "n grane vocea acelora care văd clar, ` 
entru a trece astfel la mai multă realitate. tre 
n lămurit că Hominia nu poate sta între țările sro 
Proto Că o în calea țărilor vecine si a drumurilor mari 
+ era te aproape de liniile maritime care leagă ve- 
c si continent cu cele două Americi sau mai putin inde- 
ă de liniile care leagă Japonia, China, Indiile prin 
DE Mediterană de apusul Europei ? 
vapor trecind Bosforul în Marea Neagră 
n orul ntru R 
a e an inta rege şi trecind din Karino anastrt 
uran cà va găsi încărcătura ñ 
pentru a se reintoarce în apele Mării Nordului. Eegiitora | Sé 
mar: s nete ra nu ta o “gp de escalà în drumul mari- 
l i internapionale. Ea implică pentru 
plecate din Roterdam, Anvers, o tuciventu certă ft 
certitudine de a poseda caricul necesar la intoarcere, Linia 
aceasta maritimă este esità din sfera marilor drumuri in- 
ternationale si trebue să fie firește mai scumpă și de fapt 
er ae poziţia sista excentrică limitează mult liber- 
ci oastră comercialà pe mare, pentru importul 
De pedane sita ir pi coloniale. Relafiunile eter mg i: 
e cu porturile din 3 i ` 
Heathi ou hi “criniera area Nordului si cele franceze şi 
Sa afirmat iarăşi că porturile noastre del i 
nării ar putea atrage comerţul Europei centrale den ze Noră 
porineile ce sar face cu căile ferate, apoi pe mare în Asia 
Mica şi Orientul apropiat, — dar nici această speranță nu 
poate fi împlinită, căci concentrarea la Triest şi Fiume a 
exportului pentru orient este mult mai lesnicioasă si mai 


o VIAȚA: ROMINEASCA  _____ 
eftinà decit prin Rominia. Ne rămîne cu adevărat in fa- 
voarea noastrà transportul pentru Rominia al produselor 
polone, dar taxele exorbitante fac ca acest comerț să se Ìn- 
drepte mai mult spre Hamburg decit spre Galaţi. Toată miş- 
carea comercială pare a fi concentrată in porturile Mării 
Nordului si nu este prea vizibilă posibilitatea de a determina 
un comerţ de antrepozite și tranzit pentru Euro centrală 
prin porturile noastre, cind drumul este si mai lung gi mai 
putin sigur si mai coslisitur. 

Se poate ca felul acesta de a vedea chestiunea sà fie greșit. 
Bealitatea lucrurilor însă îl confirmă. In această privință 
este de dorit ca problema să fie văzută cu toată obiectivita- 
tea, aşa cum o fac și al ii în împrejurări similare. De exem- 
plu, Paul de Rousi intrun articol intitulat „La marine 
marchande et les forces productives de la France“ arată do- 
cumentat chiar pentru Franceji, încă din 1908, inferioritatea 
Franţei faţă de Germania, inferioritate datorită situațiunii 
geografice, mai puţin favorabilă decit aceia a Reichului. 

Să vedem ce ne spun cifrele eu privire la tranzitul prin 
țara noastră, Din statistica dela căile ferate și aceea a co- 
merţului exterior se poate vedea că tranzitul pe la noi pre- 
zintă în trecut două salturi: unul intre 1898 şi 1900 si altul 
intre 1903 si 1905. Intre 1898 și 1900 tranzitul se urcă deo- 
dată dela 150.000 tone la 250.000 tone, dar tocmai pe atunci 
colectia de ziare ne aratà lupte energice intre naționaliști si 
radicali din Serbia, ori turburări prin insula Creta si ace- 
stea au produs adevărate revolutiuni în unele orașe, sau dis- 
trus sirmele de telegraf, s'a suspendat posta, a fost o stare 
de asediu pe timpul perioadei de război greco-turc. La 1902 
tranzitul este din nou scoborit spre 150.000 tone, dar la 1903 
se urcă din nou la peste 250.000 tone. Aceasta coincide cu 
perioada turburărilor bulgaro-macedonene si sîrbesti. După 
potolirea acestor turburări. tranzitul scade si abea se men- 
tine în 1908 la 60.000 de tone. 

Reese de aci rolul de tranzit obligatoriu, care a revenit 
Romîniei în timpul turburàrilor din țările vecine. 

Un asemenea rol de tranzit obligator a avut Romipia în 
anii 1914—15, cînd se făcea tranzit în vagoane cu funduri 
duble şi cind la suprafață erau mărfuri permise de tranzit 
iar dedesubt erau muniţiuni. 4 

Sa trecem la timpurile recente. Dim statistici reese, că 
tranzitul pe la noi a fost la 1912 de 107.489 tone, în 1922 de 
458 tone, de 84.154 în 1924, 23315 în 1925 si de 115.770 tone 
in 1930, iar în 1931 datele provizorii arată că tranzitul sa 


CRONICA ECONOMICA sa 
tii Ungaria, a 
R „apoi Jugoslavi 
Polonia. In Austria si Ceh 
PE ir: ata 
‘Arile de provenientà a mà 4 
| am . H 
pria Rominia sînt i narile ofere tir sup; mai mult 
şi Cehoslovacia, statistica ! __ Polonia 


Dacă nu am bănui ă 
i — după e ` ă 
= um 
pa def so pavo Rusia a căci a tarana pale, pers 
aderent statistice e C.F.R. după cum ne pane arina 
era pre taia chiar dela C, F. R., care peer ama pre 
pen ori Arce la tonele tranzitate trebue intel aiba 
CRE cone i trecute dela C. F., particul 3 pus 
cela pg Teri A — dacă, zic, nu PR erica 
+ r k reeg tranzi » i 
Picone So tone. in anul 1924 si frate urto giro 
Sea cia 53.600 tone în 1924 si 290 tone i 1925 “dr 
e Pr n de pe la noi! nindenit ai 
Mir i à 
ji rien: ma. tranzitate dupà statistica din 1924 sint: | 
erei n gd Ungaria (!), produse miniere si masini 
goslavia. In total CE sa pettol din Rusia in Ungaria si za 
acei cn © + Ri încasează din acest tranzit 44 mi- 
Sintem nevoiți să ñ i 
rr pentrucă inele utile. Gare si la e pag 
Mponiţie er jeg Generală a C. F. R 
inico de altfel, ar însemna o şi mai m i indi 
ri Dia cele de mai sus nu putem să rpm Acea Print 
ne Aia deg o, tara noastră se reduce de fapt la t ară 
ri cerc gi pa Scart gary Mold puțin al Bulgariei gi 
in Peli bila ncă al Europei centrale stricto sensu 
2. In ce priveste tran 
-dn i sportul pe Dunăre, marele ri 
a rea poni funcțiunea de arteră ore soba A 
ing Tag ieri şi Asia Mică si totuşi această fun È 
rad e mult contatà nu se realizeazà. Sint multe pd 
grz in te care transbordarea de mai multe ori a mărfii 
«ua Dea j diferit. Acesta este principalul obetacol. 
Rd al Agra cuprinde un număr prea mic de 
cond un ) si de aceea navigația este deservită în cea i 
sami pe a e vapoare străine. Vapoarele romineşti mu. pol 
ci cit 5% din mârturile transportate pe acest fl E 
ca ca aneri de comunicație mai suferă si de alte 1 x 
June Sare H aduc mari scăderi: o parte din an ingheatà 
LA n uni — Decembrie, Ianuarie, po: saggia 
N AAA am văzut că și întreaga lună Martie 
ageri dă o vga Sig gg re este mult simțit, căci în timp 
e ori a rămas 
după formarea podului de ghiatà sane și 


11 


Anglia, Bulgaria, Grec 
oslovacia se ria Prina o 


mai 
poate pune acum la 
+ date destul de indo- 


162 VIAŢA ROMINEASCA 
— _—___ERONICA ECONOMICA 


mal la altul, 0 mare primejdie este adusà de sloiurile pluti- 183 
toare care astupà ostroave întregi, produc inundaţii sì stri- pesta, cele din Bucovin : -_ SSR 
că digurile porturilor, Alt neajuns pentru navigația pe Du- “pre Ucraina. Un ne a spre Polonia, iar cele din Basarabi 
năre este adus de stincile care presară apa fluviului dela e transport este li dead anit simţit pentru posibilităţile 
Cazane şi Porţile de Fer. Pentru trecerea vapoarelor sa fă- stea, numai 263 ka E aree duble: avind puține de ag 
cut un canal a cărui trecere nu este lipsită de primejdie. mai mică de folosinţă, die, accidentele si posibilitatea 
Pentru completa ei liberare mai este nevoie de mari chel- este o lipsă sensibilă d s uc mari scăderi. Se spune iar n 
tueli. Scăderea apelor în timpul verilor prea uscate, face ca dintrun total de 3900 i ocomotive. Alții spun din contra ca 
vapontele să nu găsească «adincimena necesară intre Braila mai mult decit avem e NI avem cu 2000 locomotive 
si Bazias; vapoarele mari, care pot înainta numai pinà la îngreuiază în perioada de m orice caz, lipsa de vagoane 
Brăila, sint nevoite să intre sau să pornească cu încărcătură stre ferate. In timpul exportului gpa folosința căilor noa- 
- e cereale, stivele stau cu 


mai mică. In sfirgit, din cauza cantităţii de mil adus de fhu- cale tenti Prin giri. aple 

viu, braţele fluviului sint amenințate cu impotmolirea. Braţul căilor ferate! trebue implinita cp peperino 

Sulina, singurul navigabil, trebue curățat în fiecare an pen- de eu se leagă utința unei vieți ec ione i ui rai pr 

tru a putea păstra adincimea necesară înaintării vapoarelor. special atunci cind vrem să devenim jari ci iant ee ÎN 
Se impune să ne ineredintàm it Sereia S A 


In lucrarea d-lui Sandeman Allen asupra Dunării, ni se spu- e 

ne că vapoarele, dela Regensburg la Giurgiu, suferă în ll prin sistemul nosiru normal de linii «tàm * 

puncte formalităţi vamale, sanitare, veterinare si de poliţie, trunderi spre sud-est, iar pe i da stàm in calea unei pà- 
ease- ba de vrednicia menținerii nogsts tà parte intrucit este vor- 


ceeace produce evident mari întirzieri gi neplăceri. 
menea tot în această lucrare se vorbeşte de neajunsurile por- r Aer ir 
nui adevărat schimb de produse, ` ci ȘI prin avantajele u- 


turilor care nu sint amenajate în așa fel incit să poată fi uti- 
lizate de vasele tuturor națiunilor; în unele porturi fiind pri- 2 Dar, mai spuneam în al cincilea STO 
a unele con- 


mite numai vasele nationalilor. Deasemenea se mai vorbeşte d 
şi despre inconvenientele politicei cabotajului care face di- scalata pompa geografică a 
aldată de Dunăre la sud, iar la răsări de ek Ne Coe 

dia eagrà, 


ficultàti unora si avantaje altora, face ca Romini 
3. Asupra Mării Negre. O cauză a lipsei de însemnătate a nominia să posede căi natu > i 

a tranzitului pela noi este adusă de structura bazinului Mī- A piu legături comerciale din ra na lena pi la 

rii Negre, închisă de porţile inguste ale Bosforului și Dar- afirmamuni i apreciabile pentru țările vecine. Insă aceste 

tir ni nu Sau lăsat verificate de realitate pata 


danelelor. Marea Neagră este amenințată să-și vadă activi- n 
tatea paralizată. Noi România am simţit din greu aceasta în ts în mod documentat susținute 
timpul răsboiului, porțile de trecere fiind închise, munitiile se: că ca ig noi credem, contrar părerilor di A 
trimise nouă de Aliați au trebuit să ocolească pe la Nordul nicaţii se mia este rău plasată față de marile linii de got 
Europei si apoi s'o ia deacurmezisul Rusiei pină să ajungă IV RARAN, € comu- 
la noi. Punerea acestor strimtori sub garanția marilor puteri Pn enim la ultima parte a capitolului ha 
este chemată să asigure în viitor libertatea comerțului la t i Pra de propuneri concrete, păstrind ui acesta. Să ne 
Marea Neagră. O inferioritate a noastră față de țările cre a- L Sp I. aceiasi ordine de 
us rezultă din faptul că nu putem folosi această cale cu fas am că nu sintem in cal i = 
Iniflonce proprii. Flota comercială romină care are 12 va- re rea „unui tranzit pe la eg Tora eaan Dar 
poare, un tonaj de 30.000 de tone, este prea mică pentru a > a Stra distanțelor si din acest punct de Na iceste de 
asigura legăturile comerciale ale țării si pentru a contribui Î'riest ga Europà centralà de mult şi-au găsit si Viens 
în largă măsură la comerțul celorlalte țări, Vasele străine oper pian pa la Belgrad si Niş spre Saloni 3 pa A spre 
roiesc prin partono noastre si [ac ca alte țări să tragă folos pesa real ea cpt poi eu a Germaniei şi estul. Pt 
mai mare decit noi. eskau ca centralizator al întregii vi 
4. Orientarea si coordonarea rețelei de căi ferate nu co- nerv Pri ȘI ca popas mai de ai eri cena apar din 
respunde pe deplin nevoilor ţării. Stăpinirile străine au fă- tak Break relațiuni de distanță : Breslau Bekil stă în 
cut ca o bună parte din arterele principale să graviteze in- cei tre slau — Giurgiu 1530 km.; Breslau — si poza 1380 
convenabil pentru comerțul de tranzit, spre centrele din a- utin aceste relatiuni de distanță vedeţi că pun elgrad 975 
fara pămîntului rominese: cele din Transilvania spre Buda- a unui tranzit pe la noi, mai ales A n in cumpănă 
anta rămine cu mult mai departe chiar plite 
iv 


VIAŢA ROMINEASCA p 
F Feteşti, Del —— CRONICA ECONOMICA Se 
Odesa. prin marele ocol Mărăşeşti, Buzău, Feteşti, Dela Ă : : za Lati AE A SR 
Breslau ta IConitanta sunt 1515 km. Dela Breslau la Odesa Rel i Faegi şi mai este avantajatà de lipsa unei 
1403 km. Pe lingă aceasta să se mal adaoge că Viena se află Volta e Singurul mare pod peste Deniro dure i 
la 509 km. de Triest unde așteaptă vasele numeroase ale Li- Aheng Com parind diferitele relatiuni de ore rd ena 
nică Levantului, iar p ze ee. pare Ag re față de Be ca pig tra 6 ore avans față de Viena. 5 ore 
dreptul cu nordul Italiei si de aci cu Brindizi. ì i Berlin, şi un caz și intr'altul are A e 
ue aflăm printre drumurile mari sau internationale, iar È sà: gol transbordàri. Deasemenea tranzitul Berta" ta 
nu în calea drumurilor presi i gp e tra noit Pag Constantinopol Plus de 13 ore cu drumul de mare pînă Ía 
din tranzitul Europei centrale să o ia prin fara, i, gene l. A 
numai considera funilo politice ale Austriei și Germaniei pe pui ia ici cu linia Odesei, tranzitul Berlinului prin 
de o parte faţă de Jugoslavia, jar pe de alti parte considera- a iara at 2 Pda un avans de 2 ore in drumul pe uscat, dar 
tiunile Austriei față de Rusia, să ia siguranța ce-i oferă linia După kat ore in drumul pe mare. 
Niş-— Constantinopol; mai este apoi şi neincrederea faţă de ii nà a È acestea, mai poate cineva încă avea iluzia 
întregul aparat administrativ rusese din ultima vreme, Fac- sone pos taji de tranzit pe la noi? 
torul uman pare deci că a infrint aici factorii fizici. Acest Si d fi taţi fi atras tranzitul de alte ai a 
factor uman se afirmă prin instituirea de taxe si de legături furi in Li inlàturatà reaua reputație a) că lipsesc mă ca 
directe; taxe speciale şi trenuri speciale sunt section pen: p siti pri Sy a fac dificultăţi cu formalități vamale, 
tru a scurta distanța între extremităţi. Taxe speciale se gä- al alia a as jau taxe suplimentare saldare 


soso im tarifele căilor ferate, asa numitele tarife exceplio- Titile Mista ar fi continuatà munca pentru 


i centre ] N » acum cind cadrul legal . 

i re se poale vedea cum adeseaori centre cu totu a 2a egal este creiat (si care de- 
pron Ea pentru alunne industrii sînt cu totul apropiate de € beta s reae necesar), ($ dà; 
anumite centre cu materiile prime respective. Distanţa Po finberia de n aja Dunării. Desvoltarea noastră mai impune 
urmare dispare din punct de vedere ul taxelor pe pren tisfacă mai curind a unui pod peste Dunăre, care să sa- 
intensivitate comercială, dar mai ales poate dispare distanța Ealair a i Simplu nevoile comerciale de mișcare rapidă 
din punet de vedere al taxelor si pe bazà de extensivitate $i sigură a mărfurilor, Nu intrăm în discuţia fondurilor ne- 

itică. Numai o cercetare comparativi a diferitelor ir Pip Pentru aceasta, nici a locului cel mai nimerit pentru 
excepționale între Europa centrală si cine regni rara n ee e dă to poete Moldovei ceeace i Sa luat, adică 
i: £ isuri sj intensivitàti comerciale dic e tranzit, singura tă de esi 
canice poate da măsura unei inten S 37 y latii, căt ap rta de esire, Ga- 
A po. tia os {fel de cercetare o re care duce și linia dealun si i lini 
unei extensivitàti politice pe la noi, aSc de t 4 ai = e calungul Siretului si linia 
) Pa astăzi, căci e tranzit dintre Siret si Nistru. Nu i 
insă nu şi-o poate îngădui cineva cu ușurință itinea că Sar crea un drum mai ma Nu numai pentru Moldova 
rin cercetări de această natură poate rez îi at Sint o astfel de constructi normal de mişcare comercială, dar 
“dp orice preţ să străbată în tainele lumii oficiale. = - È ; wfiune ar atrage după sine o bună parte 
fine cu or de rr cel putin tarifele excepționale în Ro- rm Intensivit comercială a Germaniei de est şi a Poloniei, È 
minia. In ele chiar dacă nu se poate vedea vre-un studiu liga retelei do comercialà mai cere fundamentala intre- 
. comparativ, se pot însă evidenția unele curiozităţi, ca de comereială a Emo! Prin linii Muviative. Intensivitatea 
exemplu: prin taxe speciale Viena este transportată Fergie ep aurar sal e ae Brent întreagă activitate 
Cernăuţi şi chiar de Hanovra pentru cereale, dar rea de drumuri fluviative, 
Prea berea pentru lemnăria brută; riged po airaa. mină e pe emerit mg limpezită, iar ne- 
: i aproape de Constanta de u- 3 discu i irigatiunilor la noi poate că ar 
pentru ciment cu mult ma A fierărie din Austria intra astfel pe calea unor sistematizări re sr 
i e centre industriale de fierărie din Au : He” atizări reale pentru infiri- 
smi prodiga trita e + a prin aceste taxe speciale chiar in Bone J a aviatie de orari naļional si interna- 
; că prin instituirea taxelor speciale se an- > deveni întradevăr artera de via 
fruntà parigi ter elementul geografic al distanțelor, nu tot pentru sud-estul Europei centrale, precum Siretul prin Priit 


i AE" A gi Nistru ar deveni i ! 
asa stà cazul cu instituirea trenurilor speciale, oricità stăru Europe centrale de rino de viaţă pentru nord-estul unei 


, ` Tranzitul pe la noi în Rominia e cu cel ujin r i A -ar lega astfel viul interes al pro- 
10 ore tn pius faţă de tranzitul Europei gg eni ao = Nin "8, Tn petite Mării Negre. Pentru 
Salonic sam Nis—Constantinopol, iar linia Lem adevărate intensivitàti comerciale complectarea unei 


$ v pd 9 > 1 rà- a DI i . 
este mult mai avantajatà decit dacă sar face ocolul Mă să ne gindim din timp la o nouă big ing taie 


„106 VIAȚA ROMINEASCA 


maritime: Rotterdam, Constantinopol—Pireu şi Constanti- 
nopol—Egipt, să fie întregite pină la Sinope si Trapezunt, 
spre bogata vale Halys sì ținuturile dinspre isvoarele Tigru- 
lui si Eufratului. Atunci ne vom fi afirmat mai bine expan- 
siunea noastră în Orient. 

4. In privința căilor ferate. O nouă cale ferati—Galati— 
Constanta — ierte-nî-se că mai amintim proecte mari pe 
vremuri de mizerie — ar concura cu succes linia Odesei, 
fiind cu cel putin 150 km. mai seurtă. Orașul Brăila nu poate 
fi ameninţat de această nouă cale, întrucit el rămine cu în- 
semnătatea lui a unui fund de golf maritim. S'ar reda astfel 
oraşului Galati ceeace i s'a luat. S'ar specializa oraşul Brăila 
ca fund de golf maritim, iar orașului Constanta i sar usura 
desvoltarea lui binemeritatà, după cheltuelile făcute cu cre- 
area acestui port maritim. Intensivitatea comercială cere 
însă ca tarifele excepționale să nu fie vitrege pentru noi, iar 
căile ferate să fie scutite de întirzieri intenţionate, ca de pil- 
dă pe drumul Poloniei spre Berlin. 

5. Cu privire la îndemnurile conferinţelor internationa- 
le, politica Romîniei în materie de tranzit, adoptată la con- 
ferintele internationale la care Rominia participà, este a- 
ceca exprimată în art. 20 al conventiei-tip a Rominiei si pre- 
văzut în aproape toate convențiile comerciale încheiate de 
ca din 1929 pină azi. 

Acest art. 20 spune: „Părţile contractante işi vor acorda 
reciproc libertatea tranzitului pe teritoriul lor şi se anda jea- 
ză să nu perceapă nici o taxă de tranzit. Părţile contractante 
se vor conforma cu privire la tranzit, dispozițiilor conţinute 
în Statutul convenției tranzitului dela Barcelona, semnat la 
20 Aprilie 1920“. 

In art, 17 al aceleiaşi convenţii tip se spune că regimul 
tranzitului privitor la animale va fi determinat de cerinţele 
conform legilor de poliție sanitară din fiecare țară. In acest 
scop se va încheia im aranjament special. 

lar art. 13: Cu privire la perceperea taxelor si formali- 
tàtilor vamale cerute la tranzit, se va aplica clauza naţiunii 
celei mai favorizate, fără compensaţii, 

Ar trebui — evident — nu numai asemenea clauze cu 
caracter prea general si necondiționat, ci clauze care să re- 
prezinte avantaje speciale pentru Rominia, în privința tran- 
zitului. 

V. Cercetările de pină acum au dat la iveală vădite 
lipsuri în politica noastră de tranzit, lipsuri care implinite 
ne-ar da mari satisfactiuni. di 

Alte țări înţelegătoare au făcut mult în scopul măririi 
tranzitului. Polonezii au creiat Gdynia, port la Baltică, un 
port modern, frumos si au cerut guvernului romin să cola- 


— a CRONICA ECONOMICA 


bor 22 
eze pentru i A 
cia pană g în „legarea lui cu Constanţa. Polonezii ne soco 
Ce-am Fac pe gta de tranzit pentru ei x e 
la, cu noi 21 le-am È ~ - 
vem vV ó È + menținut tarife scum 
Coe Pra amenajate pentru diferitele genuri eset rari a 
Fà te casupra, inconvenientele de re precar d 
nte. care am vorbit mai îna- 


PSA alele trebue îndreptate. Inainte 
© mai sus, nu voim să terminăm 


a stărui asupra ii 
unei ide y 
mam reveni. Lenghe put 


de a aminti cîteva din 
această expunere, fără 
ea Infelege gresit dacă 


Oricit de ilogic şi 
delungatà vrem o Îi paradoxal pare, după ce se insistă in- 
tară Á a reme pentru a se arăt pito 


nu. Numai nepriceputii 
. . putii due le 
striale? Da, cari tp “Insă 


se [i > -s V 


1. O bună iti : 

A politică de tran x 

înceu \ aanzit a noastră ar tre 
neurajeze decit tranzitul mărfu "lezate i B sopen să nu 


iar prin casa noa : concuren- 
noastre, stră, prin fara noastră, produselar 
Nu e un ideal 


pel pentru noi să tranzitàm produsele con- 
A 
unei ind Tuc e tell Rontu sa Jugoslavia, de ex 
A cînd face tot felul de dificultăţi tranzitului de vite ro. 
min Nat. a peace $ Ralja. ie Re 
ver, ca sa desvoltàm porturil ici, = 
TE nu i să tranzităm orice fel de Lacan ili 
Gita: ni pacea SE Mt dentale mărfuri care nu ne-ar con- 
aia si Polonia. anzita Germania, Austria, Cehoslava- 
entru aceasta însă ar trebui să i 
de comunicatie pe mare, Rion avem organizate căile 
spus. Și uscat, asa cum am 
A . 
si a Ai dolon rind, să reținem nevoia unificării regimu- 
la Porţile r ne pe Dunăre, cu reglementarea taxelor d 
fiale 1 e Fer in sensul unei mai drepte si nu pre; a 
FT i site pisanie a navigatiunii pe Dunăre iz aa 
d pe apă ponte fi mari intro unifi 
sistemului nostru fluviatil cu n Meme 7 rn unificare a 
m ping SIA dinspre nord spre mi apo: 
, 9 crește puterea noastră intà ică pri 
Mic, “tie unei concurente peo ripa res kot 
deschiderea de cone, de drumuri comerciale, fie prin 
egre, fie ori rumuri noi spre coastele asiatice ale N ării 
Ù prin asugurarea de legături directe z 22: 


stò VIATA ROMINEASCA 


Deasemenea, după cum este posibilă calea de tranzit 
spre Orient, tot asa ne gindim — si insistim chiar — asupra 
ilitàtii măririi tranzitului prin fara noastră dinspre 
Orient spre țările din centrul si nord-vestul Europei. E chiar 
mai ușor realizabilă această cale, prin care sar aduce măr- 
furi orientale în Europa. 

4. Apoi: mărirea tranzitului la noi cit mai conform stra- 
tegiei economice a drumurilor noastre mari fie de uscat, 
fie de apă. Tranzitul de uscat poate fi mărit mai ales ici 
complectarea liniilor ferate spre Polonia si Galati— Con- 
stanta. Deasemenea, noi întocmiri pe baze economice a ta- 
rifelor de tranzit. 

5. Mai putin atenţi la principiile si sugestiile conferin- 
telor internationale vaporoase, — noi să ne ocupàm de crea- 
rea unei bune reputatii tranzitului pe la noi, prin reorgani- 
zarea administraţiilor respective si adaptarea noastră la ce- 
rintele noului comerţ de tranzit, 

Toate aceste chestiuni propun stăruință în cercetări de 
tot felul: tehnice, legislative, administrative, statistice, geo- 
grafice, economice, — în special economice. Trebue deci 
mai intti astfel de cercetări, fie pentru a completa datele 
existente, fie pentru a executa lucrările ce ne lipsesc. Stu- 
diile trebue să le facem si mintea noastră trebue să continue 
a lucra chiar în timpuri de mizerie economică. Dacă putin 
timp lincezim economiceste, depinde de noi să nu lăsăm să 
lîncezim şi cu mintea şi ceeace ar fi mai grav, cu sufletul 
de buni Romini. 

Oricât de pesimiste au putut fi unele părți din această 
expunere, nu putem să nu răminem cu o umbră de entu- 
ziasm, chiar dacă exprimăm că Rominia nu este o țară de 
tranzit, dar ar putea fi țară de tranzit. Este putin acest lu- 
cru: numai a putea fi; alte țări însă nu pot fi de loc. Depin- 
de şi de noi să facem ca Rominia să fie. 

Vom lucra astfel mai întii la înlăturarea marilor noa- 
stre lipsuri si apoi vom contribui la stringerea legăturilor 
între diferitele State ale Europei, participind la mult as- 
teptata economie internațională împăcată si solidară. 


Al. Hallunga 


Miscellanea 


Dela iarmaroc la expoziţie — 


Expoziţia din Ploesti, ca i 

L A si memorabila revoluţie din a- 

ceaslà urbe, se pot considera, fără ex reni 

sro care nau reuşit, POR ORIO 
esemne că talentul specific revoluționar si edilitar al 

votabilitàfilor loestene e să nimerească cu oleiea in gard, cu 

mai rozete ucire decit celelalte comune ale țării. 

u intenfionim să ne năpustim asupra simpaticului ora 
vecin cu Capitala. Aici a fost leagănul criticei ia al o 
cialismului, al artei culinare si al betiei petrolifere, S'au dus, 
cuni s'au dus rindunelele din romanta lui Eminescu, Dar 
toli. păstrat un fond inalienabil si nostalgic de recunos- 
Bulevardul dela gară pină'n centrul o irabi 

a I i rasului e admirabil. 
Pavajul din pietre cubice si frontul de verdenti pot ila 
cu soscaua lui Kisseleff, Si monumentele care impodobese 
această alee sint cel putin tot atit de màrete cît e arcul nos- 
tru de triumf, desi sint construite din piatrà si bronz veri- 
tabile. Se simte, ca o reclamă luminoasă, mindria locală care 
strigă:noi sintem ceva mai extra! Adică: noi fruntașii, căci 
populaţia e ca în toate părţile cenușie si mută, 

„Coridorul inverzit aminteşte vila snobului care şi-a cons- 
truit o locuință modernă, dar a uitat... closetul, Șoseaua 
pia e era urare mare guri de scurgere, Dacă 

ua ia aspectul Cismigiului: i imbi cu 

ra giului: poţi să te plimbi cu barca 

Intre alte atractiuni mai e şi adi i 

t Şi o grădină publică, î 
cu o figură de bronz care confirmă re zitia paie ab 
dadei ploestene pentru preamărire si fală. Flăcăul de bronz 
are niște muschi de record, Nici fudulia grecească n'a sculp- 
= vreodată um spate mai vinjos decit acel al Atlasului ploeş- 
ean care, desi poartă pe umerii uriași numai o tranşă din 
globul pămintese, se screme cu o lipsă exagerată de modes- 


170 -VIAȚA ROMINEASCA 


tie. Acest amanumt l-a împins, se vede, pe un iconoclast necu- 
noscut să-și taie o pereche de pingele din spatele de bronz, 
care a trebuit să fie cirpit cu un emplastru de metal exact la 
sale, par'că uriașul ar suferi veșnic de lumbago. 

Se spune, — și cred că-i adevărat, — că spatele formi- 
dabil a jucat pe vremuri un rol semnificativ în luptele dintre 
liberalii şi conservatorii ploesteni, Statuia era aşezată în cen- 
trul umui diametru la capetele căruia se aflau casele foştilor 
prefecti conservator si liberal. Cind veneau conservatorii la 
putere, uriașul îşi intorcea posteriorul spre ferestrele ex-pre- 
fectului liberal; cind veneau liberalii la cirmà, uriasul întor- 
cea spatele către ferestrele ex-prelectului conservator. Cine 
schimba poziţia statuii nu se ştie, după cum nu se ştie cine 
suceste floarea-soarelui în direcţia astrului dătător de lu- 
mină si căldură. Oricum, aces! cetățean conștient stia totdeau- 
na cu cine votează, îndată ce intervenea o schimbare de re- 
uim. După poziţia lui strategică se puteau ușor orienta si 
ceilalţi cetățeni conștienți, care se pot lăuda că s'au bucurat, 
pe lingă Bucureşteni, de preferinţele umoristice ale lui Ca- 
ragiale, 

intrun moment de apatie politică, prefeetii s'au împă- 
cat si au sucit definitiv şi iremediabil statuia cu spatele spre 
baia comunală. De atunzi lerestreie foștilor prefecti cala 
desc profilul din dreapta sì din stinga al cetàfeanului care 
sa fixat politiceste soclul lui; iar ploestenii îşi îndreaptă 
ceasornicul politic dupi alte semne particulare ale astrilor 
politici, 

Pe aceste vremuri grele, primarul Ploestilor sa gindit 
la un mijloc simplist de însuflețire a comerțului: a organizat 
o expozifie-tirg. 

asi vorbi de exprimarul oraşului, care pare a fi nepo- 
tul Atlasului ploeştean, nici de corcitura expozitiei-tîrg, dacă 
Ploestii mu ne-ar pune la îndemină o pildă instruetivà în care 
se resfringe o nouă invenţie de panglicărie nationalaà foarte 
molipsitoare. A > 

— Ştiţi cum se organizează o expoziţie? 

Foarte simplu. Un agent de publicitate care n'are de lu- 
cru vine la d-ta si-ti zice: Dom'le primar, oraşul pe care cu 
onoare îl conduceţi lincezeşte din punct de vedere economic. 
Trebue să organizați o expoziţie-tirg. Avantaje sint multi- 
ple. Primăria votează un fond. E bine să fie mai mare decit 
mai mic — pentru prestigiul orașului. Restul mă priveşte. 
Industriile construesc pavilioane; cistigà directorii, inginerii, 
consilierii, arhitecţii, meseriagii — cîştig si eu. Toti cisti- 
găm. De fapt nu pierde decit calea ferată dela care obținem 
o reducere pentru biletele de tren. In schimb, vagoanele nu 
mai circulă goale. Pentru acest serviciu percepem taxe la 


MISCELLANEA 171 
== ast et e RR 


vizarea biletelor de tren, căci cine vrea să ă e 
e silit să ne viziteze expoziţia. sa a 
„Și gata expoziţia-tirg: pavilioane, restaurante, cafenele, 
muzică militară, steaguri, banchete, discursuri de inaugu- 
rare, turtà dulce, caisori, panorame, tinichele de bucătărie, 
floricele, cornuri, mititei, droburi de sare, bidoane de petrol, 
baloane pornografice, stropitoare de grădină, cămăși de 
noapte şi roata norocului. Mai scump şi mai prost si mai vul- 
gar — dacă se poate — decit la Mosi, In schimb, pretenţios, 
concia ema: expoziție ! mă rog, 
urghenev a spus cindva că in toată lumea doi si cu doi 
fac patru în mod firesc si simplu, pe cind la Huși doi Pa 
doi fac patru, dar cu pretenţie şi aroganță. Parcă sintem 
molipsiţi de acelaşi spirit slav, cel puţin în ce priveşte epi- 
demia expozițiilor, La lași, la Chișinău, la Bucuresti si la 
Ploesti, aceiași pretenţie de-a nu lăsa inrmarocul, desi a dege- 
nerat iremediabil, să fie iarmaroc. Nu! Trebue să fie numai- 
decit expoziţie, cu bilete de intrare şi viză. 
| lar dacă se intimplă că cineva nu se lasă jācmānit şi cri- 
ticã, riscă să fie apostrofat cu: „Noi am făcut expoziția!" 
„Am avut prilejul să aud cum a fost apostrofat un biet 
Dor orng sri aa noi volati, autoritar, integral, nafio- 
3 ut, hiper-constient si intolerant; i : - 
vengo grane. "rg $ $ nt; un noi care nu su 


De data asta am votat 


Când m'am hotàrit să-mi procur titlul de legal 
intimpinat oaresicare dificultàti. ica 
Mi Să spus că trebue să mă adresez judecătorului de 
pace. Cuvintul judecător m'a indispus, Nu-mi place să am 
tara, cu autorităţile şi mu-mi place să mă judec. Şi nu inte- 
de ce trebue sà mà judec ca sà obtin cartea mea de 
Cineva, in care aveam prin exce tie incredere, m'a lă 
murit că sint alegător de drept. Ba, că sint obligat să fiu ale 
gător. Mai mult decit atit: dacă nu-mi exercitez acest drept si 
risanare posay ile, mg © delict si mà fac pasibil de pe- 
‘apsa conform legii. Pentru cine 'otează — 
Srepek, g ru cinenu votează 500 lei 
Mi-am zis: de ce să nu fiu alegător a) dacă 
. x . e € 
editi) ng sui Toy vola mea; c) PS medic 
refuz; acă simt obligat; e) dacă comi ici si 
n si fi ranile: g ) a comit un delict si f) dacă 
titea motive ca să nu renunţ la titlul : 
ARI dealtfel din principiu. oul EE E A Ai 
upă cum v'am mai spus: judecătorul mă indispunea 
dar adaosul: de pace, mă liniștea. Cumpânind bine luminile 


172 VIAȚA ROMINEASCA 


i iei mă instanță, 
umbrele instituției de care depindea, în ultimi t 
ibg mea de alegător, am ajuns Ja concluzia că judecătorul 
— de pace — este o forță neutralà: o amestecătură benignă 
de cald si rece. Afară de asta, aveam conștiința împăcată; 
imteam cu nimic vinovat. = 
zi "Orice. eri pe care-l faci întiia oară te agită gi te scoală 
lisdedimineață, i ME 
zic Pix la ora 9 rani i am sărit dim trăsură, căci tineam 
să fiu exact, fără aproximaţii. Dela prima vedere, judecăto- 
ria ma impresionat. Sămâna aidoma cu un templu grecesc: 
trepte, terasă, coloane şi triunghiu. Sala spațioasă, cu feres- 
trele sus peste capetele enoriașilor, cu tapiseria de lemn si 
băncile cojite, simana mai mult cu o biserică, desi era îm- 
bicsità cu un miros care nu era inrudit cu tàmîia. — 
Mi-am scos cucernie pălăria si m'am apropiat padri 
de altarul unde oficia preotul dreptăţii şi al păcii, Ju - se 
rul era un tinăr foarte simpatie. Purta o cravatà scump rei 
cu artă legată si avea niște mini foarte îngrijite. Mi-a insu 
i i mai mare încredere, b 
pigri unioni ? — m'a întrebat el binevoitor. ă 
— Fu?... Pentru inscrierea in listele de alegători — si 
i- rit respectuos un act de identitate. t 
i sutra să vid ! — a intervenit un omulet verde ca un ine- 
cat, cu cap de hidrocefal, nas de goim şi barbison de tap ros- 
cat, Si a rupt din minile magistratului documentul meu. 
Apoi m'a ntrebat pripit: d 
apă Armata ai făcut-o ?... La război ai fost ?... 5 
Nu pricepeam nimic: nici rostul ny A atomi nici aperi 
stec inoportun. Era cît paci să mă fisticese, dar m 
didise risul Shel roşeovanul bilbiia indignat, iar barbisonul îi 
oadă de veverità, b i 
a rtl cind mă apucă, un ris foarte >a şi naan pars 
a tăpinit, ca să nu-l jignese pe judecătoru A 
ac Ela odio — a soptit magisiraloy admirîndu-si încă 
iala unghiilor, — vam Înseris... e 
via mai e mira ce-i cu biletul. Am fugit din va ca 
să-mi descarc în voie spasmul din gîtlej, care mă sufoca. Tre- 
cătorii se uitau curiosi la mine, căci rideam si gesticulam pe 
stradă, fiindcă mà gidila neincetat imaginea barbisonului. 
Repetam în nestire, de o mie de ori poate: 
— Auzi, dom'le, advocat şi bilbiit 1... s 
La vot nu m'am mai dus, de teamă să nu-l intilnesc ia- 
risi. Preferam să plătesc amendă. Amenda mam plătit-o, fi- 
indcă nu mi-a cerut-o nimeni. 
„kt j i 
A doua oară nu m'am dus la vot, pentrucă stilpii cu in- 
seripția: 500, jandarmii cu pasul lor martial si zvonul cà in 


>» 


MISCELLANEA _ 173 


circumscripţia mea manevreazi bătăușii, mi-au impus o anu- 
mită prudenţă, 

A treia oară nu m'am dus la vot, fiindcă obținerea bule- 
linului e o afacere cam complicată. Simt două operaţii di- 
verse, însoţite de pierdere de timp, inghesuialà si, dacă n'ai 
noroc, si de oareșicare riscuri. Obţinerea biletului e una şi vo- 
tarea e alta. In alte ţări procedura e mai simplă decit fuma- 
tul unei țigări; la noi e mai dificilă decit incheierea unei că- 
sătorii, 

Asta, în ce priveşte laturea fizică: în ce priveşte laturea 
spiritului, chestia mi se pare şi mai primejdioasă, 

Cind nu eşti inregimental în vreun partid politie, nu-i 
uşor să rezolvi problema de conștiință: cu cine votez? Ris- 
punderea e mai mare decît pare la prima vedere. Programele 
partidelor sint toate la fel. Care partid nu vrea binele țării. ? 
lar candidaţii, azi sint technicieni, mine — conservatori, poi- 
mine democrați. Ba, si mai bine: sint simultan naționaliști 
si socialisti, liberali si ţărănişti, rasisti si comunisti, dupà 
cum se prezintă combinația. 

Pentru a găsi un punct de reazăm, am frecventat întruni- 
rile. Dar wam aflat cu cine trebue să votez. Am aflat numai 
cu cine nu trebue să votez ! Din cele ce-am uuzit, am ajuns 
la concluzia că toți sint trădători. E strasnic: citi si cite specii 
de trădători sint îm tara noastră? 

Totuși, de data asta, um votat fiindcă am vrut să pun 
mina pe stampilă, simbolul puterii supreme în stat, si să apàs 
ca un rural — să izbesc cu toată puterea — pe buletinul meu 
de vot, in pofida acelora care au încercat să-mi contesteze 
dreptul meu, și în deosebi în ciuda barbișonului roscovan... 


Intermezzo electoral 
————r 


Bătrinul cotidian berlinez  „Vossische Zeitung”, îmregis- 
trind episodul dramei electorale din Buzău, a găsit cu cale să 
intituleze ştirea: „Ezact ca la noi”. 

Aluzia Neamţului e transparentă; intenția lui, dease- 
menea, 

Dispreful occidentalului pentru starea de lucruri din Bal- 
cani e notorie, Ziarul democrației germane n'a vrut insă să 
ne jigneascà. Pe dinsul il interesează prea putin dacă în 
campania electorală din Rominia se face vinat de oameni 
sau se taie alegătorii cu cuțitul, ca pinea. Ziarul urmărea cu 
totul altceva: să le facă Nemtilor o morală bine-meritatà... 

— Vedeţi unde am ajuns ? In halul Rominiei. Germa- 
nia sa degradat pină la treapta unui stat balcanie... 


In aceiași măsură ne preocupă şi pe noi laturea zoolo- 
gicà a alegerilor din Germania. 


174 VIAȚA ROMINEASCA 


ă "a nevoie de o consolare, am exclama: - 
mei i Gicmania è la fel. Ba, chiar rasi riu decît la noi, 

Di avem nevoie de nici o conso are... 
gal sară a fost atacat pe tema bătăilor astora 
declarat deunăzi că tradiția dela Buzău e mai prg 
cit d-sa si partidul d-sale, A recunoscut totuşi că tradiția 


pi ` i ră. i 
e Area activează rinca de bou, ciomagul, cuțitul și 


pe Sint alegerilor, dimineaţa, sd aeram dia 
3 cămașa ruptă şi cu spatele v A 
Aa REPE sde D caci milostiv care îl expunea cu multă 


agi — alegerile libere ! L-au bătut agenţii guver- 


nului... 
— » ce l-au bătut ? _ J 
— Benim uinie. Lipea afişele partidului liberal.. Vă 


rog să-l fotografiati, ca să vadă lumea morala fifarnicà a gu- 
a lie înfăţişarea victimei a provocat emoție e 
nimă. Numai un reporter, cunoscător al mecanismului ele 
toral È işi cumpăni sentimentele gi întrebă: — A 

— Ce înţelegi d-ta prin morală fafarnica : A 

— Se ştie... Dacă furi merele din grădina mea — e bine; 
dacă le fur eu din grădina ta — e rău. i 

— Si cum veti proceda dv. la putere i 

— Cum vom proceda ? — răspunse reprezentantul opo- 
ziţiei cu convingerea imperturbabilà a omului de bine — 

i învăţăm noi minte, 

zu în a pred să așteptăm alegerile liberale. ss pis 
iaşi sară sa prezentat victima victimei: avea spatele a pa 
de bine vărgat ca si adversarul lui care ne onorase cu 


tinalà.. | i, i 
sg "Şi am mai făcut un cliseu — „pour l'acquit de la consci 


da dl, Dima. 
ent P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


— J. M. Rivière, Vers Bénarés, la Ville sainte ou l'histoire 
merveilleuse de Li-Loq, le quon thibétain, 


Vorbisem intr'un articol publicat in „Adevčrul Literar” 
de tinàrul cercetător francez al Orientului Jean Marquès 
Rivière şi de cartea lui „A l'Ombre des monastères thibé- 
tains”. Arătasem absoluta noutate a subiectului şi a tratării, 
Am căutat mai ales să arăt că pentru Europa noastră uscată 
de vintul arid al speculațiilor intelectuale, Orientul e un ves- 
nie reinoit izvor de viaţă, cà si pentru acei care vor să rămie 
Europeni, Orientul este totuși o etapă indispensabilă: este cel 
putin, o şcoală, o disciplină de neînliturat pentru cine vrea 
să destunde izvoare din Occident de mult astupate de nisip. 

In aceiași serioasă colecţie in care apăruse cartea mă 
l'Ombre des monastères thibetains”, Jean Marquès Rivière 
scoate un volum: Vers Bénarès, la Ville sainte, l'histoire mer- 
veilleuse de Li-Loq le quon thibétain (Editions Victor At- 
tinger) cu motto: Et je voudrais qu'un peu de cette folte de 
Dieu pénétrat le coeur de mes fréres d'Occident. Pe cind 
prima carte era mai degrabă intrarea in lumea aceia asa de 
neînfeleasà pentru noi care este Tibetul, pe cind subiectul se 
broda pe iniţierea progresivà a unui tinăr curopean, al doilea 
volum e povestea unuia din sfinţii Tibetului, minunatul lui 
pelerinaj din zăpezile vesnice ale Hodhyulu-lui (Tibet) până 
la orașul sfint, Benares. E o poveste care pare tuturor fan- 
tastică şi este în adevăr; dar fantasticul ne inconjoară din 
toate părțile, numai noi nu ştim să-l vedem. 

„Sunt mai multe lucruri în cer și pe pàmint, Horatio 

„Decit sint visate de filozofia ta”. 

Istoria aceasta nu e unică; sint mii de acelaşi fel care se 
povestesc în cimpurile de meditaţie din jurul oamenilor 
sfinţi, seara, după stingerea focului ca să facă doctrina mai 


176 „VIAŢA ROMINEASCA 


Rivière in substanță: Atita vreme cit formațiunea noastră 
curteziană o să me facă să credem în realitatea obiectivului, 
nu vom pricepe nimic; numai subiectul ne-ar putea pune pe 
calea bună. Aici e nodus-ul: să faci pe toţi să ințeleagă că 
mai intii este mentalul, si apoi, dincolo de mental, marea ne- 
cunoscutà, realizabilà experimental, plină de infinite posibi- 
litàti, Mentalul lucrează asupra lui însuşi ; s'a făcut rotor : 
moralele (revoluţionare, burgheze şi religioase) şi în ele se 
invirteşte ca o maimuţă. Dar avem oameni care sau apro- 
piat de ce e dincolo de mental prin experienţe asupra lor în- 
suşi şi asupra altora. Dr. Osty dela Înstitutul Meta sihic a 
făcut asa; plecat cu cinci simțuri, găsește șase; plecat cu 
psihologia clasică, după experiențe numeroase, ştiinţifice (cu- 
vintul e tabu) revine cu un rezultat spăimintător pentru oc- 
cidentali : că dincolo de mental (sau conștient) este ceva 
în individual, care e imens, care întrece orice imaginație, 
care este Dumnezeu, său cel puţin posedind atributele ce se 


dau în general lui Dumnezeu. 

Or, toate aceste descoperiri nu sint decît, cum spune. 
francezul, enfoncements de portes ouvertes: în Orient aces- 
tea gi multe altele se stiu de milenii. Acolo lama gindirii a 
fost ascuţită asa de mult încât a reuşit să spargă cuirasa pe 
care intelectul o pune între noi si realitate, Tot ce se desco- 
pere şi se va descoperi de către psihologia modernă europeană 
există complet în Asia; mai mult, toate concluziumile prac- 
tice au fost trase si aplicate. Paranormalul și parapsihologia 
unde noi deabea începem să riscăm un pas timid sint cunos- 
cute în economia lor generală. Ceiace pe părțile noastre e 
terra ignota, e de mult inlocuit m Orient cu continente, țări, 
munţi, riuri, provincii si oraşe sfinte. 

Ceiace-i important de reținut e că acest nou domeniu 
al sensibilităţii omeneşti nu insemmeazi o adăugare la ceia 
ce aveam maj înainte; e vorba de o radicală schimbare a va- 
lorilor; intrăm intro lume în care cunoștințele noastre ante- 
rioare nu mai slujese de loc sau foarte puţin. Inainte de 
toate, experiența e inefabilà, așa că simpla descriere este în 
cel mai bun caz o caricatură; trebue trăită; iar pentru cine 
vrea so exprime, metoda abstractă filozofică își găsește cu 

desăvirşire obiectul; numai povestirea faptelor are sorti de a 
ne comunica acel tremurat, acea palpitafie vitală care insem- 
nează totul. Nu filozoful si omul de ştiinţă ne vor usura dru- 
mul ci poetul, muzicantul, romancierul. Ceia ce nu se poate 
exprima În enungare simplă se poate strecura în parabolă. 
După cum spunea Isus în limbajul său mitic veșnic tînăr : 

at să pătrundeţi îm tainele împârăţiei ceru- 


„Vouă, vă este d 
lui, Celorlalti trebue să le vorbese în pilde”, De aceia istoria 
pelerinajului unui simplu lama tibetan la Benares, veridică 


——— 177 


———— RECENZII 


și ajungindu-se la atit 

noi decit orice i en altele, e mai demon È 

> A È povesle ee de sistematizare, Braone di 

fost jr ea arga un sfint lama tibetan Li-Loq. M ; 

pină la Huuinares Da A udine. Dela tinerețea iui bilico E 

erau clipele cînd totul i a urcuşul a fost asa aspru î roage nea 

ja Munilor depă i se părea pierdut: dar de încit dese 

ta munților depărtați vedea o lumina earo h dadea gia ca 
nou 


luziune, rupsese vălul 


che Í ni ai : 
ma ra H picioarele îi sint invel 
muribundului. Dana M. A, B. Litt. C. M. G. e adus in £ 
peste noapte; tot noza e categorică: Siintul Liia va. ata 
va mai trece pe steel in drmul lui mine dimineață d nas 
oameni, Cel maj ‘tinte In coliba rece nu rămîn decât rig 
tà muribundul se d si coplegit de oboseală adoarme De ua 
care i-a dat misiunile veder Parcă a auzit o chemare = el 
poziția de meditati e ba trezit. Cu greutăți nesfirsite \cel 
lama murmurà e Extazele sosese rind pe rii a iși ia 
urmă încearcă ex = tările, face semnele care dei a. Di 
in redat vata A perienta supremă care omoară pe ptă. Pe 
tepe pri u o puternică sforfare de cone Li cei ne- 
care o condite. dă eta cosmie un curent dia vai DE 
sfortare transfuzea re naște si omoară. Print” 
rans > A ară. | etto 
in el; Mi parigine potere, Putin cite putin pri a 
pindeste în tot ul O O căldură binefăcătoare se n a 
3 Poe + Und doctorul H x as- 
mineaţă ca sà v Il Hosten sosi a d . 
i adà mo Nei a doua zi di- 
tindu-se de drum... rtul, nu găsi decit doj barbati Sah 
Să-i urmăm în călători 
Lö Teká a fn blora lor minunată: e intimplarea 1 
inchisoaria Ba-Kong de! = sufletului a lui Li-Loq, artmcat in 
; z - oma uve n = 
smu ala: : guvemalor 5 R- E 
igā tainele; scăparea lui pentrucă si hesa Sa Vrea aa- 
e 


sese disci de a Pala 
esc discipoli; e intimplarea stofei brodate cu ilere ka tica 
cimos- 


12 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


cute astăzi si arătind locul comoarei blesiemate care va hrå- 
ni pe credincioşi cind din Sud, Nord si Est, duşmanii vor co- 
tropi fara sfintà a Bodhyulului. După ce-și indeplineste asfel 
primele minuni Li-Loq se coboară spre Sud, la lacul Mansa- 
rovar de unde izvorăşte Gangele sacru. Lacul acesta are for- 
ma unui octogon; la nord-vest se înalță virful Kailossa. Lacul 
este unul din cele mai sfinte din lume. Aspectul e unic. E 
mai intii tăcerea, tăcerea mare a munţilor care îl înconjoară. 
Aerul vibrează supranatural în faţa enormului virf cu patru 
feţe. Din lacul acesta ies patru fluvii care udă jumătatea A- 
sici. Acolo stă Siva cel cu 3 ochi, Din toată Asia vin pelerini 
căci o imensă forţă spirituală înconjoară locul acesta. In ju- 
rul lacului fără înerețituri sute de pelerini merg în etape ma- 
teriale care au în acelaşi timp şi o adincă semnificaţie mis- 
tică: muntele 'Ti-Se cu figura de om; grota Zul-lumppak, a 
lui Milarespa marele poet tibetan, Yoghi atotputernic, tem- 
plul Bon-Ki de o antichitate incalculabila, unul din ultimele 
refugii ale religiei Bon ce domnea în Tibet inainte de intro- 
ducerea budismului. Şi totul indică prezența: un suflu, o 
vorbă, vintul. 

1şi urmară calea pe valea Gangelui spre orașul sfint, På- 
durile himalayene sint pline de fakiri, de Saddu, plebe mã- 
7 Spa a armatei spirituale. Intr'o seară le ieşi în cale o ceată 
e oameni înarmaţi. In fruntea lor era un Indus mare cu ca- 
rabina in bandulierà. Intenţia îi era evidentă. Tinea calea 
misionarilor încăreaţi cu daruri pentru orașul sfint, îi omora 
şi-i pràda. Se pregătea acum din nou. Dar Li-Loq întrebin- 
du-l numai: tu care omori ai pacea inimii ? — îl privi. $i în 
privirea accia erau lueruri asa de neobișnuite incit banditul 
nesuportind-o se pràvili la pămint. li apăruse sîngele vărsat... 
„Tată, mărturisi el, mă numese Ură. E numele pe care mi l-a 
dat mama sedusă şi părăsită. In ură m'am născut si m'am 
hrănit din ură. Am omorît. Mi-am omorit chiar mama pentru 
că mi se părea că urăște mai putin. De ce-ai venit tu acum 
să răseoleşti cu privirea ta trecutul ? 

— Ascultă, omule ! Ai creat păcatul si germenii singelui 
sint în jurul tău, Coboură-te la Dewaprayag; acolo sint oa- 
memi sfinți care te vor purifica. Dacă nu, vei renaşte in pu- 
Ireziciune si infamie. Căci teribile sint fructele urii.. Si în 
timp ce omul îmbitrinit cu 10 ani se depàrta pe drumul Su- 
dului cu picioarele goale după riturile pelerinilor, Leg-Se in- 
trebă pe Li-Log: 

— Spune, prea puternice, ducă izbăvirea acestui om era 
în misiunea ta şi dacă te aştepta, 

— Sela, roata e mare şi mu încetează să se întoarcă. El, 
fiul Urii, care are minile înmuiate în singe, va deveni un 
mare Yogi, prin Calea Directă pe care i-o va învăţa Invăţăto- 


E — RECENZII 


179 


rul sà 'e T 
său care îl astepta cu răbdare, de demult, sub arborii 


mari din Sud. 
Ajungem la unul din cupitolele cele m 


ai interesante pen- 


gini eng persoane de o absolută bună credință afirmă 
pio ie că in luenja libetului nu se mărginește numai la lu- 
e spirituale ci şi la acelea materiale. Mişcările politice 


şi sociale care izbuenese în Asia subit ca 
LI 


un foc în pampas 


ii sa E agri» è A 
Ear ag originea in sugestiile din platoul central. Aceste 
i ar putea ajuta mult pe unul care ar cerceta activi 


tatea lui Gandhi de pilda... Apreciind-o | 


a minimum chiar, 


nfluenta politică a mănăstirilor din centrul Asiei rămime 


considerabilă. Ajuns în India, îl vedem pe 


lama nostru dind 


instrucțiuni precise și secrele i fi 

asi ceise : unui foarte considerabi 

pa az personaj musulman, vedem in acelaşi mpi 
golios coborîtor din regi, ucceptind fără sì murmure tot 


ce-i ordonă pelerinul cerşetor, 


‘To A rig i 
RI, re o) pasă să se presimtà apropierea orașului sfint. Bu- 
et Aaa pini pe pr imnuri lui Kashi (Benares), în- 
rescinda depe drumuri, «h i i 
te, prezența care se si ideii, NOIA atei LL 
$ simte pretutindeni, ace: ñ 
ră ' 1 A a atmosferi si 
De e in manunchi de raze din locul cel nelle 
pos sé ag vat he grigi Mia cind pelerinajele erau con- 
era A a resturi de superstiții barb Puţini 
Tae ingoia io sti 1 ; wbare, Puţini 
int aceia care să suridă de afirmația celor care au feat 


e 1N$is1 experiența, că dintr'un loc sfint se 


degajează o am- 


biantà ă . i 
là suverană care permite sufletului să atingă stări pe 


care În viața obișnuită nu le poate bănui, 


Nu e locul aici să vorbese pe larg de Benares, Ar cere un 


studiu special pe care îl voi face... Sfintul 


lama Li-Loq şi-a 


indepiinit complect misiunile cu care era însărcinat. Şi-a ter 


minat lucrul. Hoala veche pe care o înaltă 


binecuvintare o 


oprise işi rela drepturile asupra trupului bàtrin si obosit, li 


rămânea datoria prea sfintă de-a transmite 
arta a lui spirituală, In noaptea cu lună, 
amplu, deasupra Gangelui învelit intro i 


discipolului său, 
pe terasa unui 
reală lumină, pe 


cind, de jos, murmurul pelerinilor în rugăciune se ridică pi 


ni la ci ca o respiraţie fantastică, Li-Loq tra 


nsmite fiului său 


piritual taina inițierii, Lucrurile imprejur îşi pierd contu 


rul si amindoi se pierd în extazul supremi 


Samadhi. Cind 


Leg-Se se de À Asari 

steptà, soarele ràsarise. Se giù i i 
tepi asarise. Se găsea in inte 

ze era Invatatorul nu mai era cu el, H găsi conhar a 

= cico imbracati in alb care murmurau rugăciuni: cra în 
gonie, Ajunat, îşi luă pozitiunea de meditatiuné, si încet 


treptat se pierdu in Maha Samadhi din care 


nimeni nu mai 


iese viu si pe care chiar cei mai sfinți nu au dreptul să-] ia de 


cit în momentul morţii. Si cind se prăvăli înt 


ro parte izbucni 


r 


180 VIAȚA ROMINEASCA 


imnul de slavà care se cintà la moartea Yoghilor si al Desă- 


virsitilor : 


Om. Om. Mami, padmi, hum, rhaî? 

A atins portul sfintul Lama 

A atins refugiul. Om. ; 

Lumina l-a ars şi-a devenit torfa 

Vie si inflăcărată ~ Vieții. Om. 

SI sd eg delta ivo Sfintul din Stràlacirea Nirvanet 
Om. Om. Mami, Padme, Hum, Rhaî! 


i ie si triumf întovărăsese 
Nu lacrimi, ci cintece de bucurie si : 
diar: sfinţit care după riturile sacre nu e ce ce scoi. eur 
menilor obișnuiți ci e aruncat ptt co donarti ce 
ij inii si iasinii de fe È i 
i iai pei LA ae Si în bucuria tuturor, numai un 
Sela plinge pentrucă şi-a pierdul Invăţătorul. 


Vasile Lovinescu 
aha 


Al. Marcu, Conspiratori şi conspirații în ra iena 
Romîniei. Col. Agez. I. Brătianu, București, 1930, È 

8° 373 p. : va: 

i bogată şi variată informaţie, al d-lui 7 ar 

cu dtp în chipul cel mai veri ecua să 
de nou al d-lui P. P. Panaitescu despre E migrația polona Sa 
revoluţia romina din 1848, D. Panaitescu picat ute pa 
asupra unui aspect e eter arena di ceo) A agante 
nationale; meritul d-lui X arcu e de-a il Cona aanrig 
„renașterii politice a Romîniei si ma ea rea Ai 
credea în urma acestui studiu. D-sa a rs De pasa 
ales conexiunea intimă dintre apri rii cra fini s 
rea naţională dela noi, si rolul uri grin iti ii cereri 
lupta diplomatică care heat en de e preti prize 
patelor intro problemă internafiona ka a B perse 
une sforfàrile lui Cavour pentru a ci; = ma ptr vg 
Palmers şi Clarendon la ideia eana e craft era 
mai nou şi cel mai interesant. Acţiunea a a > rodi e 
plică numai prin dorinţa de-a complăe e or 
» fi rm la ideia unirii”, ci si pr n convingerea h 
CE emita Naldi pă se putea face fără un războiu cu Austria 
si că în cazul acesta o diversiune romineasci şi m br 
în Orient ar fi fost foarte utilă. Deaceia in Riot pine 
Cavour cu Massimo d'Azeglio, trimisul Piemontului la "png 

„Spinoasu chestiune” a unirii Principatelor e tratată ca 


problemă importantă a diplomaţiei piemonteze, Se pare de- 
asemenea că ideia de-a consulta populația țărilor rominesti 
înainte de-a decide de soarta lor — aşa cum Sa procedat în 
Italia cu toate provinciile anexate regatului Sardiniei — a 
fost un expedient imaginat de Cavour pentru a capta bună- 
voința Angliei liberale. 

lar cind congresul dela Paris a hotàrit instituirea unei 
„comisii europene de anchetă” care avea să examineze sj- 
tuația Principatelor şi să supravegheze alegerile pentru Di- 
vanurilor ad-hoc, Cavour a trimis un agent destoinic, pe ca- 
valerul Benzi, care a secundat activ acțiunea delegatului fran- 
cez Talleyrand şi a contribuit la anularea alegerilor din 
Moldova, Reprezentantul Piemontului la conferința dela Paris 
u apărat ideia unirii, Nu e mirare deci, că alegerea lui Cuza 
u fost considerată ca un triumf al politieci franco-piemonteze 
în Orient, si ca un eventual casus delli în caz de rezistentà a 
Habsburgilor. In același timp Cavour s'a pus in legătură cu 
şefii emigrației ungare, Kossuth gi Klapka, cu a jutorul cărora 
spera să provoace o insurectiune în Ungaria si să imobili- 
zeze o parte din efectivele austriace menite să combată Italia, 
Principatele rominești aveau să servească ca loc de concen- 
lrare si ca bază de operații. Agenti franceji, piemoteji si 
unguri au întreprins negocieri pentru realizarea unei cola- 
borări romino-maghiare, S'a ajuns chiar la semnarea unor 
convenții între Cuza şi emigratii unguri, 

Nesiguranta situației interne şi externe a lui Cuza, opuzi- 
ţia lui Walewski, neincrederea Principatelor-Unite în conci 
siunile făcute de Unguri Rominilor din Transilvania au im- 
piedicat însă pe Cuza de-a se arunca În această aventură. De 
altfel, modul în care au fost transportate dela Genova la Ga- 
lati armele dăruite de Napoleon HI lui Cuza si emigratilor, 
dovedește că această diversiune n'a fost in spiritul lui Cavour, 
decit um mijloe de presiune diplomatici asupra Austriei, Am 
impresia că d, Marcu acordă acestor uneltiri o importanță 
mai mure decil aceia pe care au avut-o în caleulele lui Ca- 
vour, Dealtfel d, Marcu însuşi arată că in lanuarie 1861 gu- 
vernul italian a renunțat la aceste proiecte. Ar fi fost intere- 
sant să se cerceteze mai de-uproupe dacă Cavour le-a avut 
sincer vre-odatà. 

Proiectele lui Garibaldi dio anii 1862—1867 de-a revolu- 
tiona intreaga Peninsulă Balcanică nu mai prezintă interes 
decit pentru biografia faimosului conspirator. Era conspira- 
tiilor oficiale s'a terminat înainte de deportarea luj Garibaldi 
la Caprera (1867), 

Plină de fapte noui si interesante, cartea d-lui Marcu ar 
ti cistigat în vigoare, dacă ©xpunerea ar fi fost mai conden- 
sată si înlănțuirea faptelor mai organică. Citatele sint prea 
numeroase și prea lungi. Evenimentele sint expuse din pume- 


182 __VIATA ROMINEASCA _ >il 

e vedere piemontez si în ordinea in care sint tratate in 
<a gir ig din care d. Marcu dà lungi extrase în 
franfuzeste. De aci, repetiţii inevitabile gi Tiida Ani 
materii insuficient asimilate, Legătura între diverse e me 
tiuni tratate e uneori pur extemă. („Vom profita de. aces 
prilej pentru a intercala în evocarea fa telor istorice gri i 
preocupă”... „Dar să ne intoarcem la orino” — (p. li 4 
«A venit momentul să precizăm” (p. 248)... å 

E surprinzător apoi sà intilnesti la autorul care a tradus 
atit de frumos Infernul lui Dante, unele expresii gran 
ca acestea: „a folosi de indiciu” (în loc de u servi ca in iciu), 
„Rominii nu vor căuta niciodată debușeu de expansiune sure 
sud” (p. 95), „Voința aprigului Piemontez trăia vas pei de 
nestăvilită declansare” (p. 128), „Vijelia ce tocmai cine 
marea de griji a Piemontezului (p. 181), „O de areare 
fortuilă la Fiume” (p. 150) in loc de „o debarcare pra Sret 
prindere”, „auspicii precare” (279), „an prolific ip. oon ne d f 
(p. 337), „mijloacele pr prea mos se e n ig ala pd 

mpatibile cu demnitatea de i i x 

eeina to. 340). D. Marcu scrie apoi: Balcania, re ms 
te, Custoza, Browne, Glascow, Grosmann, Russel, elis e. 
Nici numele ungurești nu sint totdeauna corect redate 

Cu toate aceste neglijente, care nu izbesc «decit pia s on- 
trast cu inalta tinutà literarà a restului, cartea d-lu ! aroa 
constitue una din cele mai prețioase contribuţii la is ona 
contemporană a Rominiei si o dovadă mai mult că aceas ta 
istorie nu poate fi înţeleasă pe deplin decit în funcţie 
marile evenimente europene. 


s*y 


- V. Bossy, Agenția dipiomaticà a Rominiei în Paris 
p: Pimi politice Trenno taita sub Cuza-Vodă. București, 
Cartea Rom. 1931. 402 pag. in-8°, 


itlul acesta cam lung, dar care redă fidel continu- 
tul Sedna ar d. Bossy publică, pe lingă o ae aa sir = Mii 
pagini, 254 depese diplomatice, scrise sau pr spe aa 
Alecsandri, agentul lui Cuza la Paris, Cete ma ro te ~ 
aceste depese sint inedite si provin din „Archiv a usa hr 
d. Bossy n'a ezitat să reproducă si documente pub F È sega, 
în reviste sau alte colectii, si nu putem decît neh Te "pipes 
pentru aceasta. Numai aşezate în seria lor crono nogi; Aaa 
ste documente pot fi interpretate în mod critic, Am fi presi) 
însă indicații mai precise si mai amănunțite asupra p 
1 Andrassy (pentru Andrâssy), Arpad (Arpàd), Berzentze 1%), 
Ira'nyl (Irányi), Karolyi (Károlyi), Vilagos (Vilégos), ete. 


RECENZII ag 


nienței documentelor si asupra principiilor de editare. Nu 
stim, de pildà, de ce naturà sint pasajele omise si inlocuite 
prin puncte de suspensiune. Un scurt rezumat al continutu- 
lui fiecărei depese era cu atit mai necesar, cu cât d. y, 
potrivit unei deplorabile tradiții in istoriografia rominească, 
Sa dispensat de obligația fustidioasă de-a alcătui un indice 
de nume si materii. Grescelile de tipar (sau de transcriere) 
nu sînt rare. Nici titlurile mu sint totdeauna exacte. „Domni- 
torul Carol” (1859!) în loc de „Domnitorul Cuza” (pag. 179). 
Cu aceste rezerve, publicația d-lui Bossy constitue o nepre- 
tuità contribuție la studiul domniei lui Cuza. 

Introducerea care precede aceste documente e o expu- 
nere sistematică si clară a problemelor pe care Cuza a căutat 
sà le rezolve cu ajutorul guvernului imperial francez, si în 
care se rezumă preocupările esențiale ale domniei sale: che- 
stiunea recunoașterii unirii de marile puteri, comploturile 
polone și ungare pe teritoriul principatelor, secularizarea g- 
verilor mănăstirești, organizarea internă şi relațiile cu pute- 
rile vecine. Contribuţia guvernului imperiul în consolidarea 
Unirii și importanţa rolului secretarilor franceji ai Domnito- 
rului, Victor Place si Baligat de Beyne, e puternic accentuată, 
însă ceiace reese maj limpede din frumosul studiu al dui 
Bossy este intelepciunea îndrăzneață a Domnitorului și a ad 
mirabililor sài colaboratori, Mihail Kogălniceanu, Costache 
Negri și frații Alecsandri, 


eta 


—P. Nicorescu, Cetatea Albă, Ramuri, Craiova, 193] 


D. Paul Nicorescu deschide seria „Oraşe si lucruri de artă 
rominesti” a colecţiei sApolo” printro admirabilà plachetà 
consacrată Cetăţii Albe, In citeva linii simple si sugestive, 
autorul descrie aspectul fizic al regiunii, apoi expune pe 
scurt istoria orașului dela Colonia greacă. numită Tyras, 
pinā'n zilele noastre, principalele vicisitudini şi diversele 
stăpiniri — romamà, genoveză, moldovenească, turcească, ru- 
seasca, rominească — prin care n trecut. Devastat de nenu- 
marate ori, orașul sa refăcut intotdenuna graţie poziției sale 
avantajoase. Cetatea, „eca mai bine păstrată la noi in țară” 
e descrisă cu Predilecţia arheologului care a făcut aici im- 
portante săpături si care a contribuit efectiv la opera de re- 
staurare si de conservare a ei. Douăzeci si patru de planse, 
splendid alese şi executate, dau o icoană plastică a Cetăţii 
şi a principalelor opere descoperite în ea. 


Andrei Ofetea 


Revista Revistelor 


Apusul culturii germane ? 


Inainte de război, In plină inflo- 
rire a puterii capitaliste si militare, 
circula formula  Deulschland über 
alles. După catastrofă, Hitler a lan- 
sat o alta: Dewischiand erwache. 
Există Însă o a treia, fără paterni- 
tate recunoscută, născută din dure- 
rea anonimă si generală a unui po- 
por, singerind încă de rânile raz- 
boiului si adine deziluzionat; armes 
Deutschland! (bintà Germanie!). 

Se pare că acest strigăt uneste, 
întrun consens unanim, pe Germa- 
nti din toate părțile globului. 

Această desnidejde nu e un re- 
zultat numai al conditiunilor eco- 
nomice actunle, E vorba de o stare 
de fapt mult mai gravă, care, după 
multi ar ameninta însăși existența 
cullurii germane. 

Educaţia morali a secolului tre- 
cut, ca o reacțiune la romantismul 
precedentului său, s'a inspirat din 
ideia randamentului monetar, pu- 
nind, după exemplul Americei, cri- 
teriul oricărei activităţi artistice si 
ştiinţifice pe o bază capitalistă. 

Orientindu-se după această con- 
cejție de viaţă, Germania şi-a dat 
un utilaj mecanic urias, care, şi as- 
lăzi întrece pe ul Amerieei, Acest 
imens utilaj a ocupat un număr 
consideri de diplomati si licen- 
tiati. 

Catastrofa războiului, aducând 
după sine falimentul principiului 
de viață economic-financiar, a lăsat 
fără lucru aceste cele de intelec- 
tuali, care constituiau orgoliul im- 


periului și formează astăzi greutatea 
moartă a Republicei. 

Depe catedrele universitare, din 
multiplele organizaţii în care e in- 
regimentată viața poporului, sosese 
ebemări disperate, aritindu-se perì. 
colul prin care trece civilizaţia 
germană, din cauza ufluxului pro- 
gresiv al intelectualilor farà pine 
spre proletariat. 

Realitatea cifrelor nu te. fi 
desmintità. Azi se găsesc 70,000 1l- 
centiati fără lucru si calculele a- 
ratā că numărul lor se va dubla 
pină în 1934, Toată această mulți- 
ine trăiește în sarcina instituțiilor 
de binefacere sau pe cheltuiala sta- 
tului, 

Starea asta de lucruri a dus În 
o propagandi in contra petivitàtii 
spirituale, La ce bun să studiezi? 
Studiul e un passe-temps pentru 
neocupati. Acest motto nu iese nu- 
mai din gura proletariatului, ci e 
lansat chiar de clasele medii, care 
formau fundamentul Germaniei. 

Cu toată soarta tristă a atitor in- 
telectuali, nevoiți să trăiască din 
pomană, Teocrito di Giorgio, auto- 
rul acestor consideraţii, nu crede 
intr'un ridi “pren real al culturii 
nemtesti. El aminteşte că valourea 
unei culturi stă în idealismul ei și 
că progresele nu se datorese acelora 
cure îşi procură o diploma, ca să-si 
asigure prin en existența. Cultura 
işi are eroii ei, pe care bunurile 
materiale îi lasă indiferenți, 

E drept că intrăm într'o perioadă 
de deflatie culturatà. Inchiderea u- 


i REVISTA REVISTELOR . 
— ISA REVISTELOR — 


a citorva teatre nu duce 
cartea unei civ 


Bates tineri mindri 
si talentele lor, 
nati ln orice s 
întreabă dacă dipl 
nu posibilitatea să-si facă 
tura In Marea 


muncitori şi resem- 
ă. Aceștia nu se 
oma le va da san 


Nordului sau în Tta- 


Ernest-Robert-Curtius, unul din 
cei mai luminati oameni de azi ai 
Germaniei, a examinat 
intelectualilor în cartea « 
„Deutscher Geist in G 
e o alarmā in contra 


aruncă diser 
si a universi 

Spiritul germ 
are nevoie de 
care, diferit de cel al sec 
cut, să readucă pe om la 


editul asupra culturii 


an, spune Curtius, 


(Teocrito di Giorgio: Vita e Pen- 


Goethe, director de teatru. 


Goethe preluă directia 
din Weimar cu un ca- 
000 lire nur. In 
ziua de 7 Maiu 1791 
tul, reprezentind o 
de cireumstanta: „ 
se recruta din cei 6000_ 


Plata actorilor era de 
săptămină, ceiace ar 
450 lei azi. E o sumă 
suficientă pentru trai 
scăzut al vieții în acea 
er cu actorii, 
tun regulament, fruct 
Hi sale scenice: 

părăsește scena În timpul 


4—9 taleri pe 


modestă, dar 


teste $ sutimi de taleri, 
sentul va trebui căutat 
teatri sau acasă, va plăti 
2, Cine întră prea tirziu 
în cursul reprezentatici, 


3. Cine refuză să facă 
rantul, sub pretext de boul 
Putatie, plăteşte un taler. 

4. Actorii, cure se prezintă în co- 

stume neconforme © 


u caracterul, 
virsta sau starea per 


sonajului, cu 


as 


toate obiectiunile anterioare ale in- 
spectorului săptămâna), vor pišti o 
amendă de doi taleri. 

Mai sint oprite: 

5. Imbrăcarea hainelor cu ciu- 
curi si n pardesiului, tinind ba- 
stoane în mină, 

ü. Plimbaren pe scenă în timpal 
repetiției. 

7, Sgomotul, strigătele si risul, în 
timpul repetitillor de orchestră si 
al recitàrilor, Idem, în culise, în 
timpul reprezentatiei, 

8. Glumele pe scenă pentru de- 
concertarea celor ce recită, 

Sa Aducereu cinilor la teatru, etc. 
ete, 

Inceputul repetițiilor il făcea 
prin lectura operei, acasă la el. La 
repetiție, Goethe cerea artiștilor 
memorie, dictiune perfectă, atenție 
la instrucțiunile sale, Nu se preo- 
cupa de efectele înscenării, căci 
cerea publicului sā suplineascã 
toate cu fantezia, In cursul probe- 
lor, era foarte atent față de actorii 
bătrini si patern cu cei tineri, To. 
tusi, se întimpla deseori să fie vin- 
lent, chiar nedrept. Cu artistele, 
se arăta curtenitor, dar exigent. 
Pentru a le face să simtă disciplina, 
nu ezita să le dea prest la domici- 
liu. La lucru, le trata ca pe bărbaţi. 

In „King John” al lui Shakes- 
peare, părindu-i-se că artista Neu- 
mann nu exprimă destul de realist 
groaza de ferul roşu, smulse ferul 
din minile actorului, care U re. 
prezenta pe Hubert, si se Indreptà 
spre ea cu o privire asa de gro- 
vază că a făcut-o nu numni să urle, 
dar chiar să lesine, 

Repertoriul era adaptat si pe gu- 
stul publicului si în contra lui. Din 
Italia, sa întors cu admirație pen- 
tru, Commedia dell'arte”, La 30 Ia- 
nuarie 1802, n reprezentat Turandot 
ul lui Gozzi, 

Plecarea lui Goethe din fruntea 
teatrului din Weimar sa făcut în 
urma unei certe cu ducele Karl 
August, care a vrut să-i impună re- 
prezentarea unei piese idioate, do- 
rite de amanta sa, Carolina Jage- 
mann, El părăsi înfuriat Weimarul 
si, la întoarcerea sa, nu mai vizită 
teatrul decit ca spectator, Ultimul 
spectacol, la care a asistat, n fost 
reprezentatia Inî Torquato Tasso, 


CC o 


LS s 


10 - VINTA ROMINEASCA 


dată la 28 August 1827, cu prilejul 
celei de-a FS-a aniversare a sa. 


(Italo Zingarelli: Comedia). 
+ 


Omul si progresul 


Francois Thibault, eroul. ultimei 
cărți ri lui Michel Corday : „Ba 
jlamme éternelle”, a reuşit să diso- 
cieze materia. Invenţia lui pune la 
indemina omenirii o sursă inepui- 
abilà de energie, grație căreia pā- 
mintul va putea rezista victorios 
vesniciei, căci, cind se va stinge 
soarele, planeta noastră va putea 
fi lansată în sfera de acțiune a al- 
tej stele, Asta reamintește pa inile 
magistrale din „Le jardin Epi- 
cure”, în care Anatole France des- 
erie pe ultimii oameni abrutizati de 
frig, In timp ce Soarele se stinge, 
palid, la orizont, n 

Pentru a pune In practică gran- 
dionsa descoperire, prin care pă- 
mintul va putea să se simulgà desti- 
nului său, se  Intemeiazà o socie 
tate anonimă: „Energia siderală”, 
al cărei prim-acţionar este marele 
financiar Cherance. Cum e natu- 
ral, invenția stirneste în jurul ei 
patimi. Thibault învață să cunoas- 
că, rind pe rînd, josnicia colegilor, 
apatia politicianilor, scepticismul 
scriitorilor, răutatea ziariştilor și, 
mal cu samă, cruzimea marilor 
industriasi, ale căror interese se lo- 
vesc cap În cap cu nevoile progre- 
“ului omenesc. Magnatii carbune- 
lui, principala sursă de energie 
pină atunci, organizează in jurul 
lui conspirația teribilă a tăcerii. 

Caracteristic pentru mentalitatea 
omenească este faptul că e deajuns 
un insucces: explozia unuia din a- 
paratele sale pentru ca inventato- 
rul să ajungă, dintr'odatà, la glorie. 
Intr'adevàr, această nenorocire ti 
da lui Thibault publicitatea dorità: 

presa ÎL discută, caricaturiștii lì 
nopularizenază ideile, intr'o revistă 

“le cabaret, pămîntul e reprezentat 
inconjurat de Stelele, care-l curtea- 
rà, fără a reuşi să-l refie. i 

Scandalul creste cu atit ma 
mult cu cit Thibault are curajul 
să-şi sustie dela tribunele publice 

“redința imensă ce o are în desco- 


perirea sa şi in rolul ei pentru 
progres şi cu cit Cherance, prese- 
dintele Energici siderale rezistă, 
din orgoliu, ofertelor de cointere- 
sare ale marilor trusturi petroli- 
fere americane, Totuși, alianta se 
face sì omenirea va putea posi ecu 
incredere intro epocă nouă, 

La flamme éternelle e, după 
cum se vede, un elogiu voit al sti- 
intei si al technicei, 
roai at eah cartea lui Corday în 
„La Revue Mondiale”, E. Milhaud 
pare că vrea să exemplifice scep- 
ticismul _ seriitoricese, de care se 
plingea Thibault. Căci, desi admiră 
entusiasmul sincer si credinta ä- 
proape mistică a lui Corday in 
fortele stiintii, Milbaud se întreabă 
dacă noile descoperiri vor reuşi să 
facă omul mai bun si mai fericit, 
Sub imperiul mașinilor, pier visu- 
rile, singurătatea, fantezia, plăce- 
rile naturale, calmul si veselia. 
Confortul ne dedă lenei si atrofin- 
ză în noi sentimentele cele tnai 
curate. Telefonul suprimă absența, 
durerea despărțirii gi beţia reve- 
derii, Automobilul distruge drago- 
stes. Si apoi, descoperirile stiinti- 
fice vor suprima oare răsbouiele ? 
Nu cumva geniul omenesc e aple- 
cat, in mod natural, spre perver- 
sitate? 

SE drept că, din punetul Asta de 
vedere, romanul lui Corday nu ne 
dă nici o asigurare. Totuşi, entu- 
siasmul pentru progresul omenirii 
prin ştiinţă mu trebue să scadă cu 
nimie, Nu trebue uitat că mașinis- 
mul este încă într'o epocă de deve- 
nire, Cu vremea se va organiza si 
disciplina, iar formele novi de 
producție, dind omului toate satis- 
factiile, vor crea o nouă morală, 
un nou fel de a privi viața si, pro- 
habil, o nouă concepție a fericirii. 

(E, Milhaud: La Revne Mon- 
diale), 

i 


Umorul lui hgspmai 
ărerea generală că sufletul en- 
Piso a sfuna la un fel de echili- 
bru static se dovedește, din ce = 
ce mai nejustificată, Sehimbările 
mari, petrecute în mentalitatea an- 
glo-saxonà, au pătruns în literatură 


si artă, care arată o perturbare 
profundă, mai muit decit o simplă 
evoluție lentă, 

In general, ne-am obişnuit să 
considerăm ra tipic pentru spiri- 
iul englez. umorismul, Acest umo- 
risin specific, concretizat în Swift, 
Thackeray si Dickens, era un fel 
tile viziune romantici si sentimen- 
talA n realității, sintetizată Intro 
filosofie, care-ti lăsa Rust amar pe 
limbă, Era, după părerea expusă 
te L. Pollini în „La Parola e il li- 
bro", un amestec de lacrimi CU e- 
roism încrezător în forțele proprii, 

Prima transformare a acestei 
forme clasice a umorului britanie 
se constată la Jerome K. Jerome. 
Upera lui e lipsită de romantism 
și dā dovadă de mai multă voie 
bună, mai multă dispoziție pentru 
ris, fără ginduri de filosofure. E o 
satiră ascutità n vieţii individuate 
$i sociale, ale cărei scaderi sint 
privite cu bunăvoință si nu cu a- 
mărăciune, Aceasta denotă — ceea 
ce e capital pentru evoluția Engle- 
jilor — o scuturare 4 prejudecati- 
lor puritane. 

Un continuator al lui Jerome 
este P, G. Wodehonse, ale cărui o- 
pere, desi specifice vremii, n'au 
pătruns încă la nol, Umorul Ini 
Wodehouse e mai simplu si n'are 
decit un singur scop: să te fucă să 
rizi, fără complicaţii sl devieri i- 
nutile, Maniera lui se deosebeste 
nu pumai prin alegerea temelor, a 
cpisoadetor si a situaţiilor nouă, 
mai mult sau mal putin verosimile, 
ci, mai co samă, prin expresiile 
simple şi naturale care dau multă 
viață expunerii si ne familiarizen- 
ză cu personajele, Unele fraze ale 
sale, luate din limbajul cel mai co- 
mun, auzite si pronunțate de noi 
de mii de ori, la el ne fac să zim- 
bim, pentrucă ştie să le aşeze In- 
trun loc, în care nimeni nu Sar 
fi gindit sà le serie sau să le gñ- 
seasc. 

Wodehouse mare nîravul descri- 
erilor lungi, 

Dealtminteri, nici nu sar potrivi 
cu genul lui de literatură. Totul se 
compune din trăsături simple, dia- 
loguri rapide, care-ţi expun eveni- 
mentele, clarificind cele mai con- 
plicate situații. 


__ REVISTA REVISTELOR 187 


Cu tontà sărăcia de cuvinte, cu- 
racterele personujelor se desprini 
ši se conturează cu precizie, 

Jeeves, eroul capodoperei lui 
Wodehouse, este protagonistul-ti i 
al majordomului impecabil en- 
glez. Ukridge, eroul din cartea cu 
același nume si din Pragoastey in- 
tre pui, este un creer in perma- 
menta efervescenţă, o fintinà nese- 
catà de descoperiri extraordinure, 
destinate falimentului. E un tip cu 
atita Incredere în f#coltägile lui 
mintale, Inett și-a făcut un cult din 
ele, fără să-și dea suma de încurcă 
turile in care îl bagă. In fata ace 
lora care îşi rid de idealismul lui 
gi îi vorbese de realitatea aspră a 
vieţii, Ukridge e cuprins de des- 
curajarea melancolică a neințeleşi» 
lor, descurajare pasagerà, fireste, 
căci, in fata unui proect falit, pri. 
ma lui preocupare e să ndscocegs 
că unul nou, mal minunat si im- 
posibil de conceput de o uită 
minte. 

In afară de figurile centrale, 
care — ca la toti umoristii — rea- 
par de citeva ori, mai circulà în 
romanele lui Wodehouse o tume 
întreagă de personaje comice : 
mātuşi uutoritare, spaima nepoti- 
lor; fete despotice şi dinamice, 
mormoloci Incapàtinati in idei 
riuticionse si perverse; artisti fa- 
liti; tineri desfrinati, 

Toată viața moderni, sub asper- 
> y ei variate, co superficiulitatea 
şt maniile sale ridicole, ne spare 
în paginile umoristului englez, e- 
xageratà, ca printo lentilă mări- 
toare. 

Totuşi, salira sa — intrucit se 
poate numi aşi — nu-si propune 
si ne Întristeze sau să ne der de 
gindit. Ea are un singur scop: să 
ne distreze, usa cum ne poate dis- 
tra observarea şi satirizarea, pur» 
tată asupra propriei noastre per- 
soane, 


(LL. Pollini: La Parola e il libro). 
e 
Romanizarra limbei chineze, 


Prin cuvintul „romanizare” tre- 
buie să se înțeleagă transiatia sern- 
nelor chinezeşti în simboli fonetici. 


- -2 


_ REVISTA REVISTELOR 145 

pa INEASCA 

i 188 VIAȚA ROMINEASC atanta, se nearse nara mult o me- stărimat, s'au pornit să serie isto- 
s t recunoaştem cit ie prevent ecit una cura- ricii, 

tie cu ajutorul E R I orez nigra imposibil, să tiva, ceiace e foarte important si Aya Haulon reamintește în ,, World 

cu alte semne . 


ñ hea euro- 
x ranspunere este mult se transpună pentru urec 

mai Gila decit VIDE E pani ‘ ner Bgg nici ră gpl a 

i ese, e p » hineză ~ 
Sani o pan chineză originară deci din Cerna i Y splende. 
se bazează pe un sistem de cuvinte (Hans Bethge: in 
indivizibile, care au închise in wue, Batavia). 
semnul lor o reprezentare aproape aie m 
veghe a kapatay ont e pe Un proect de medicină socială. 

o anum e A x 

fejet. 0 altă greutate provine din Din toute timpurile, mare è 
bogstia de omonime a limbil. „Dic: mului n fost încredințată m wi br 
tionary of the Chinese Language căror selectiune se fiicen pe 
al lui R, Morrison arată, intr'un ta- de concurență. aka abate 
blou, cà există 76 de cuvinte care Nici un all profesionis tag = tr 
să se pronunțe cia, 106 de ciang, activitatea sa atita autoritate Seci 
105 îi, 128 pi, 132 yen, 137 cing, dicul Aproape că = re oara 
150 vui, 161 fu, 200 ci, 247 ki si Orice laureat în medicin 3° av, 
300 i. batrin, incapabil, departe e „pro 

Faptul se verifică pentru toate gresele științei şi de nouile îns odt, 
dialectele chinezeşti, De numai ate totuși dreptul să exercite p 

imba mandarinilor, repre eslunea. 

apr ta acest dielionar. In voca- Asta însă nu mai poate continua. 
bularul chinez-olandez, intrebuin- publicul trebuie să fie mio A 
fat în coloniile olandeze, unde se xistă două modalităţi de de reni 
vorbeste dialectul emoi, se găsesc, rofesiunii medicale. Una crea 
de pildă, 14 cuvinte diferite pre nir'un examen periodic | obligato. 
puntate as, 30 hong, 35 ho, 45 lo şi rin pentru orice medic în e 


contrastează cu obiceiurile publicu- Today” lunga epocă de dominatie a 
lui. aurului. Căci stăpinirea lui se con- 
O organizatie analoagă s'ar putea fundă cu cele mai vechi tirme le 
adopta şi pesta medicii particu- civilizație, Cu mult inainte ca Is- 
lari, ereindu-se un „Oficiu de me- raelitii să-şi fi construit vitelul lor 
dicină publică”, în care să se cu- de aur, în minele aurifere ale E- 
prindă actualele servicii sanitare,  giptului, lucrau în condiții grele. 
policlinici si spitale. Asta ar con- mii de selavi, 
stitui un sistem sanitar gratuit Politica imperiilor următoare: 
pentru toti. Medicii ar fi clasificați bubiltonian, asirian şi persan cons- 
după ubilitate şi experiență. Unu ta tot In acumularea rezervelor de 
din cele mai prețioase funcțiuni aur, Odată cu ridicarea Romel se 
ale acestui corp ar fi să vegheze pot vedea o serie de curenți de 
asupra igienei publice si să facă aur, pornind din puncte extreme 
posibilă o cură eficace, mai cu ale lumii spre Cetatea eternă. Re- 
sumă În cazuri urgente, zervele de metal prețios la morr- 
Alegerea medicului de către pa- tea lui August, se urcă la mu mai 
cient, sistem greşit si înlăturat azi putin de 358 milioane de Sterline, 
de toți cei ce trec prin spitale si Odată cu căderea imperiului ro- 
policlinici, va fi făcută imposibilă, man, a Început un proces de dix- 
Si aceasta e foarte natural in sta- persiune, accentuat si continuat 
iul actual al medicinei, care se pină la sfârşitul secolului XV prin 
bazează, mai ales, pe muncă colec- influența creştinismului, care + 
tivà. De mai bine de 20 ani, pro- contribuit la limitarea aviditàtii 
atesele medicinei au pornit din la- după hogatii pamintesti. 
boratoarele si instituțiile sanitare Odată cu descoperirea Americii 
publice cu personal plătit, si nu de si a minelor sale de argint, comer- 
a medicii privati. jul european a fost cutropit de un 
In discursul sàu inaugural, pre- flux de acest metal, care su insta- 
sedintele Hoover a recunoscut că lat alături de aur si a domnit p- 
„Serviciul sănătăţii publice trebuie proupe trei veacuri. Moartea urgin- 
să fie organizat sì incorporat în tului se datoreste descoperirii au. 
mod total in sistemul nostra de rulni din California, Devalorizarea 
stat, ca si instrucțiunea publică”. sa din partea uniunii latine la 1874 
i ce se tem de ingeri politice si revocarea Sberman Act-ulul din 
uită că o Orpanisa e rezistă cu atit parten Statelor Unite ln sfirsitul 
mai mult influențelor externe cu cit sec, XIX, reîntronează aurul ca u- 
è mai vastă si completă, nică unitate de măsură monetară 
În orice caz, un sistem organic a lumii, cu excepția citorva tiri 
modern este mult mai eficace decit retrograde, ca Persian sau China, 


n ară tiu. Această por mea asigură to- 
i relevată şi considera- tuşi garantii sufic ente, e " 
tia că piane chineză poate fi Cenlaltà metodà, singura zajiotielă 
pronunțată cu multe tonuri dife- cu care publicul va putea meri a 
rite: de exemplu, vocala 1 cu 30 to- cu adevărat de ştiinţa mo me 
nuri. Lucrul, pentru fonetica noa- aceia de a îngloba pe jo traci 
strà, este inexplicabil. Cum se Vor specialisti si univer tac 
putea deci reprezenta intro chi- corp regulat gursttalie e rta 
neză romanizatà toate tonurile aA- exercite un serviciu sanii ur a 
celeiasi. vocale? plet. Ar fi ceva analog cu orgia) 
Serisul chinezesc posedă, din zarea învățămîntului, cara A atit 
punet de vedere estetic, o mare va- deveni universal numai fiind g 


5 i prin carac- it, Si sănătatea e ceva mal Impor- secțiunea individuali independentà, Fireste că această adoptiune a fā- 
onda : [ale simbolica Ma, Pidu po- tant per instrucfia. à (Gilbert W, Haigh: American cut să se nască temeri ca nevoile 
sibile toate acele nuanțe, cu care Un model de anneni, o pare Journal of Sociology). risipit eri era cda ti dar era 
ri pap 4 e dicin chirur- nede, cu descoperi- 
nicio limbă alfabeticà nu se poate s pareri A aere rai n Fans: a rea depozitelor din Alaska si des- 
POUR. chinezească se gusti, ti ) funes sa consistă în. constatarea „Gold-standard“-ul voltarea celor din Africa de Sud, 


iodi ității de lucru a 
veluşi ti i cu o periodică a capacității de 
rap is ur pg Sa ës- personalului, n P pan 
a ila migra, [lol e gi Di 
IAD Sed aere m et SINCER cu rinar 3 ng i hindi piară ve 

al i oti 

egală intensitate ochilor si urechi- men eF tat a haiei A a 

lor. Fa trebue cetità după reguli contra su a: br Pian rd 

muzicale vechi şi fixe, Dacă ne sistemul e eficace. die ced 
i ti nsabil de condițiile sanitare 

gindim apoi că e de o exactitate e respo i ne. Speţa Mnitâre 
í i : numai acest ale vasului, ale î 5 

3g e Pe pondi si care nù  mincărurilor, de ta ear 

se ponte reproduce into limbă eu- muncă si educatie fizică. In 


care produc mai mult de fumitate 

Vitelul de aur sau „gold stan. din tot aurul lumii, 
dard"-ul, cum a fost botezat in zi- Complexitatea economiei moder- 
lele noastre, a pierdut din adora- ne a relevat curind defectele mari 
tori. Lovitura cea mare iy dat-o ale sistemului. In primul rind, p- 
Anglia, una din adeptele sale info- doptarea uold-standardului impli- 
cate. Au urmat rind pe rind, toate cio suficientă stabilitate a valorii 
credincioasele, care gravitau In or- sale pentru menținerea invariabiti. 
bita marei preotese; lira sterlină, tății contractelor. Incapacitatea 
Ca de ohiceiu, după orice idol aurului de p satisface exigentele 


` 


190 VIATA ROMINEASCA 


tabilitàtii rezultă din următoarele 
titre. tale de cumpărare a 


: 1913-100; 1925-05; 1926- 
der 1927-71; 1928-73; 1929-79; 
1930-99. 


Cantitateu de monedă necesară 
nevoilor comertului variază evi- 
dent, cu expunsiunea sau reduce- 
rea lui si, dacă provizia de aur nu 
e schimbătoare, comerțul trebue să 
sufere, Fluctuatiile capacităţii de 
cumpărare a banului depind de 
faptul dacă e superior sau infe- 
rior cantității necesare. In siste» 
mul cu baza aur, prosperitatea e 
fatal dăunată proporțional cu sa 
sura în care aurul reuşeşte să fac 
față exigențelor monetare ale mo- 
imentului. In conditiunile primiti- 
ve ale comerțului, un atare sistem 
putea fi tolerat, azi e însă mer 
ca bogăția națiunilor să depine 
de distribuția ag a unui me- 

cotit preţios, j 
Maina pu ai mare o are Conte 
rinta economică internațională din 
1922, constituită din bancheri, care 
mau ştiut să vadā destul de depar- 
te şi au consfințit adoptarea gold 
standardului în opoh nunn: pon: 

lizarea — asa — 
F Tita schimbului, roaraa 
esențial în desvoltarea comerțulu 

ional. h 
gg ero că o cooperare intre bān- 
cile de stat ale națiunilor ar fi pu- 
tut, totuşi, evita acapararea nara 
lui sì fluctuațiile în puterea Imi de 
cumpărare. Dar această cooperare 

nu s'a produs. Rezultatul a fost o 
creștere cu 30% în valoarea auru- 
lui pe un interval de 6 ani, 1925— 
1931, și o luptă de concurenţă pro: 
zavă, în urma căreia Franţa si A- 
merica au acaparat aprope tot au- 
ni eee atitudinea acestor state 
in încercarea lor de egemonie = 

nanciară prin aur a dovedit lum 
defectele sistemului. 

După gestul Angliei, problema 
s'a pus cu aculinte. Ramine Ss 
barea cum s'ar putea face inlocul- 
rea aurului, asigurindu-se totuși 
stabilizarea vulorilor, Acum un a: 
col “a încercat un standard mult : 
plu, alegindu-se anumite cantitàt 
de griu, carne, lină, bumbac, càr- 
bune, s. a, pentru stabilirea sa. 


ndu-se lunar prețurile indi- 
ra Me ear articole, sa elabora! 
un metod, după cure contractele 
si plățile se puleau face pe baza 
acestui standard. ; 
Monetizarea argintului, intr’un 
raport absolut fix față de aur, nr 
putea de asemenea lărgi disponibi- 
litàtile comerțului. In orice caz, 
trebuie procedat cu grabă la înlă- 
turarea actualei stări, care a im- 
pins pe pragul dezastrului. Poate 
că într'asta îşi va găsi Liga Natiu- 
nilor adevărata ei menire, 


(Huuloni World Today). 
X 
Ungaria nouă 


Continuindu-și în L'Italia lette- 
raria” seria articolelor sale asupra 
Europei de astăzi, G. B. Anpioletti 
ilescrie starea de lucruri din Un- 
pariu de după răsboiu. 

Pusta ungurenscă, acest deşert 
al Europei, propice pentru vagn- 
bonzi sì poeti, pare creatà anume 
ca să adăpostească un popor mis- 
terios, obişnuit cu stepele si cu 
marile singoritàti, Cimpia ră 
care se infiorenzi la suflarea vin- 
tului deasupra holdelor, dă impre- 
sia nemarginità a mării, Din ne- 
mirginirea ei, şi-a tras popon 
maghiar toată forja pasiunilor sale, 
grandoarea sentimentelor gi pro- 
funda generozitate a obiceiurilor 
i Influența peisajului creşte 
prin faptul că natura a adăugat un 
fluviu uriaş, Dunàrea, care e, în 
măreţia sa, imaginea adevărată u 
noblejei si pe malurile căruia tå- 
ranul se poate opri uimit şi să vi- 
seze la o lume de imagini enigma» 
tine, în dezacord cu viața sa umilă. 

Frumuseţea severă a liniilor, ne- 
mărginirea peisajului dau — prin 
contrast — poporului gustul pen- 
tru viaţa elegantā sì veselă. “one 
ospitalitatea fastuoasi, gesturile 
largi descoperă spiritul ncestei ra- 
se de cuceritori, care nu vreu să 
se lase pradă farmecului avster a 

pămîntului, ei doreşte să-și reci 
forme viața intrun sir de verse 

Intr'o astfel de țară, e natora 
cu oraşul să devie centrul, unde 
se ingrimadesate dorul de viutà si 
veselie, Pentru popoarele cuceri- 


—— REVISTA REVISEELOR 


loare, orașul e o odihnă, un pre- 
miu pentru victorie, şi nu sediul 
energiilor birocratice, 
lată dece, la Budapesta, puntile 
peste Dunăre dau mai degrabă i - 
presia unor monumente triumfale 
decit a unor mijloace de comu- 
micatie, străzile sint vionie si prie- 
tenvase, intreg orasul pare Într'o 
„sărbătoare neîntreruptă, 


Cu toată eriza ce domneste şi 
acolo, teatrele sint veșnic pline, 
Din cafenele, din sălile de duns, 
Tăsună muzica orchestrelor de ti- 
ani, Budapesta e orașul celor mat 
frumoase femei din Europa, fapt 
ce se datoreste climei sensuale, 
cure fuce cu frumusețea sà se por- 
tà «esvolta, fără sancţiunea mo- 
ralistilor şi catebtistilor din alte 
țări. Tipul burghez, sgircit si mo- 
Jie, se intilneste mai tar, căci 
chiar în clasele negustoresti e ris. 
Pindit gustul pentru cultură si fi- 
netă. Oamenii stabi şi palizi, cu o- 
chii limpezi, dau imediat ideia u- 
ner rase aristocratice, care rezistă 
cu tenacitate influenței barbarici 
standardizate ce a invadat Europa. 

Marea durere, care apasi asupra 
poporului unguresc, este mutilarea 

rii, prin tratatele de puce. Harta 
Ingariei dinainte atirnà in toate 
casele, 


Printre atitea calități sufletesti, 
e natural să se giseasci si defecte. 
Cel mai mare este traditionalismul 
ingust al claselor conducătoare, 
Aristocraţia ungurească işi conti. 
nuă regimul ei patriarhal, trecina 
puterea din tată în fiu, ceeace 
poate fi fourte periculos, intro 
lume care se reinoeste, Statismml si 
lipsa de elasticitate a condueato 
rilor trebue să facă loc fortelor ti- 
nere, Epoca noastră aparţine tine- 
retului. Asta constituie cea mai 
mare originalitate a timpului nos- 
tru, 


„Dacă poporul ungurese nu va 


găsi întinsul forța de a inlocui 
etica trecutului printo voinţă 
novà creatoare, rezultat al entuzi- 
asmului juvenil, nu e prea mult de 
sperat dela viitor, 
ti. B, Angioletti: L'Italia lette- 
rariu). 
+ 


i 


Complectarea tabloului lui 
Mendelejeti. 


Se ştie ce reprezintă în chimie 
acest tablou al genialului savant 
rus. E un sistem ingenios de chasi. 
ficare a tuturor elementelor cunos- 
cute in 8 grupe, după pro rietàtile 
chimice, ce se accentulasi, sau di- 
minuează în limitele zrupului într'o 
progresie reguintă. 

Printo intimplare fericită pen- 
tru stiință, natura nu prezintă de- 
cit vreo sută de specii de atomi, à 
căror diferenţă structurală este 
supusă unor legi simple numerice. 
Asta înseamnă că toti atomii, dela 
cel mai uşor, cel de vidrogen, pină 
lu cel mal greu, uraniul, se clasea- 
ză în ordine naturală, după greus- 
tatea lor. Mendelejeff a observată 
elementele cu proprietăți anatoage 
se repetă din 8_îr repte, Seriin- 
du-le unele sub altele, îi Pie: ces 
lebra su clusificare periodică. Ka 
tonstitue un fir director fundo- 
mental in labirintul chimiei. 

ultă vreme nu Su putut pricepe 

rațiunea acestei legături periodice 
intre greutatea atomului unni ele- 
ment şi proprietățile sale. Astăzi, 
cind s'a determinat structura inter. 
na a atomului, misterul e lămurit, 
Atomul nu mai e considerat azi ca 
© massi unitară, ci se stie ci è 
constituit dintr'un nucleu foarte 
mic, în jurul căruia se Invirtese cu 
viteze formidabile un număr de 
corpusenle de electricitate negati- 
vă, numite electroni. Numărul a- 
cestor electroni constitue caructe- 
ristica fundamentală a utomului, 
Astfel hidrogenul are unul singur, 
pe cind uraniul are 92, Hepetiția 
periodică u proprietăţilor elemen- 
telor se explică prin dispoziția «- 
leetronilor. Stratul exterior al sis- 
temulni de electroni cure e în 
acelaş timp, stratul de care depin- 
de majoritatea proprietăților chi- 

mice și fizice — nu poute cuprin. 

de mai mult de 8 grape diferite, 

avind fiecare dela unul pină la 8 

electroni, Grupările identice se re. 

Risese probabil la fiecare 8 ele- 

mente. 


Tabloul lui Mendelejeff avea deci 
n bază. Totuşi existau Intr'insal lu- 
cune, corespunzind unor elemente 


— srt 


nedescoperite încă, dar cu propric- 
tati cunoscute, grație faptului că 
numărul elementului în serie indi- 
că exact numărul de electroni din 
atomul său, 

Lipscau astfel numerele 48, 61, 
72, 75, 85, 87. vi 

In 1922, a fost desco ară da: 72 
sì denumit nium”, nu- 
mele vechiu pară Copenha- 
za, unde a fost găsit. 

La 1925, s'au găsit în acelaș 
timp elementele 43 şi 75, botezate 
„mazurium”  si„rannium”, după 
niște provincii germane, 

In 1926, s'a dat, în America și în 
Italia, peste elementul 61, Ameri- 
canii îi zic Alina”, după sta- 
tul Mlinois si enii „floren- 
cium”, In sfirsit, acum citeva luni, 
nu ieșit la iveală numerele 87 si 85, 
ultimele elemente din clasificatia 
periodică. Cel dintiiu a lost des- 
coperit de chimistii americani Pa- 
pisch si Weiner, cu ajutorul ob 
servatizior spectrale în mineralul 


19 = Wiata ROMINEASCA 


"a r, 


numit . E un corp radio- 
activ, Prc piena de cesiu, 

Elementul 85 a fost găsit de chi- 
mistul Alison, dela politechnica 
din Alabama {U. S. A), prin me- 
loda magneto-opticà, N corp è 
un haloid, ca bromul, iodul, clo- 

Aceste descoperiri pun capăt 
lungilor cercetări intreprinse de 
chimisti pentru determinarea ce- 
lor 92 corpuri, care intră în cudrul 
clasificatici lui Mendelejeff. O nouă 
sarcină ar consta în cercetarea do- 
meniului de dincolo de uraniu, 
pentru descoperirea elementelor 
cu greutatea atomică superioară, 
Deşi multe din acestea pol fi 
substanțe radioactive instabile, nu 
e exclus să se dea peste elemente 
„transuraniene” cu proprietăți chi- 
mice neaşteptate. 

Dar peste clasificarea lul Men- 
delejeff, se poate atirna acum in- 
seriptia „compleet”, 


(I, Perelmann: Krosmaia Gazeta). 
na 


În diligentà 


i A a e de altiel din cele mai modeste, f 
nea » alte 1 ste, face parte 
ari gps sia sat ip orăşele, neexistente în hărțile de gto- 
1 + pe care bunul Dumnezeu ni le-a hărăzi i 
ra i azit numai pentru 
recunoseutele noastre virtuţi, si i 
cu 1 i „vi » ŞI unde vizitatorul se simte | 
Npe a în exil, Privind casele seunde, gropile din mijila 
cupa ui chiar dinaintea otelului, figurile intunecoase nle 
Ka vida pif pra] sterp si infinitul inospitaliee al mării, 
sa ag pir, pe lingă Dese si pling. Femeile se îneacă de 
#igei (dacă nu și de alte mirosuri) si nbin Se: i 
nen Barton G suri) şi ubia îşi rețin 
3 ii fumează si tac cu incapati Xi nei 
I E i ‘ i Inare, Cei nein- 
ea o şterg Îndărit în aceiași zi. Cei cu familii insă 
sro duran să Cutaci cuferele si geamantanul. 
— Í i 8, — n » è . aje n) atig î i 
“cl cepe femeia, cu batista la ochi si 
— Dracul a ştiut ca dă 
că dom de asemenea groapă T 
y tut apă ? — rs- 
punde bärhatnl, Bindindu-se cu părere de rău la odiile co- 
giò © acasă, la cafeneaua atit de curută si grădina primă» 
Ce roeag pentru „Seitia” asta sălbutecă şi imospitalierà. 
dee ti pa pori în Jonta rito cu toți milogii.. Atita 
» U “car, care te răstoarnă la tot p i 
șanțurile! Acuma otelul ăsta infect... S 
Baia ri su egay crei răstoarnă ? Cucoana aia dela 
i . 'rdut și umbrela şi cutiile cu pălării ivi 
gia. d rii, In privin 
aa or”... ştii cà domnul de colo e un milionar din Busto 
eş Ă, Cică la mer aici... Să-i ia dracu pe toți L.. 
lei rea impresie penibilă la masă, unde birtașul pare în- 
“ies cu dentistul, căci in biftec rămine o jumătate di ă 
rul măselelor, iai 
Prima noapte i i 
> e un chin: museuliţele tinfarii si ji 
sai „BO i X arii și alte ji- 
Co Tobele ae Și nezburătoare te băgă în friguri a iar cind 
‘e "le si favloaiele balului dela otel i ir 
ce H fävlos Hu, + te cuprinde , 
ci paio: ri ani vezi numai răsturnări de ade loose 
e trenuri, dinți scoşi, muscàturi de ion; i | 
sertenet de demoni... i e one aal ne! i 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


Dar stihia mării e atotputernică. Chiar a doua zi copiii 
se intorc dela plajă incintati, si orășelul tăcut, pustiu gi mo- 
horît, vuieste de zgomotul gi jocurile lor. Femeile indatà fac 
cumostinti, leagà chiar prietenii, ajung la goapte, se simt a- 
trase de cronica amoroasă si mondenă a micii societăţi, alcă- 
tuità numai de mina intimplàrii si gata a se împrăștia la cel 
dintii vint mai aspru din August. Se împacă şi bărbaţii şi 
in curind găsesc şi ei, că nu-i de pierit si cu ochii afumaji de 
aperitive, privesc ceasuri întregi, din umbrarul bodegii, dun- 
gile schimbătoare din largul mării, fantomele aburoase dela 
orizont, jocul capricios al luminii dinspre apus, feericele fos- 
forescente în timpul serii... 

— Mda, mai rar... 

— Apoi da; marea aici e doar mai neaoșă decit la Con- 
stanja, mai bogată în metaluri de alea ştii... 

nii se adună pe digul de piatră, destinat să formeze 
cindva portul, dar părăsit gi aproape distrus uzi, gi se uită de 
acolo, cum se scaldă femeile, cum înoată, cum se lungesc a- 
poi pe nisip, multe îmbrăcate aproape numai în costumul E- 
vei şi provocătoare, Cei mai multi însă stau sus, pe malul a- 
coperit de gunoaie, si privese de acolo, împreună cu copiii 
de cite 12-14 ani, — unii chiar cu binoclu, 

— Zău, nu-i de pierit ! Un singur lueru lipseşte, mi se 
pare, — zice un solid cap de familie, după ce se mai uită îm- 
prejur, — nu văd... cum să zie ? Nu văd un colfusor de grà- 
dinà, un chioşe, o tufā, In afară de oras—stepa goală si dezo- 
lare... Unde să te retragi, să dai şi tu o intilnire, un randevu? 
Ce zici, Nicule ? — se adresează câtre vlàjganul de alături, 
tinăr cu figură rustică și trup deşirat, dar foarte dezghetat gi 
în perfectă ținută de sezonist; guler larg si desfăcut, bretele 
afară, pantofi albi de căprioară. 

— Daţi-mi voie să vă spun, Domnule Director (pe aici 
titlurile se păstrează cu sfinţenie), că aţi rămas cam în urmă 
cu politica. Aţi uitat: cînd e bunăvoință, nu-i nevoie de chios- 
curi. Atitea străzi Intortochiate si întunecoase... Locuitorii 
dorm duși... 

— Da, da. Aşa, — convine Directorul; — locuri discrete, 
vasăzică, intuneric, 

— Că pe aici locuitorii se culcă odată cu găinile, — ada- 
ogă un alt tinăr, tot asa de elegant si tot asa de modest, 

— Dar diligenta primăriei ? — zice Nicu. 

— Se înţelege, si în diligentà, Vorbesc de cazul, cind e 
mai la repezeală. Un lucru te stinghereste: cinii, grozav de 
răi, Dar ia priviţi, ce baston mi-am luat. Apoi chiar si acasă, 
pe vremea aperitivelor,., 

— Aşa! Asa! 

— Nu-i de pierit, Domnule Director, dar se cere, ştiţi, ni- 
fici technică. 


ÎN DILIGENȚA __195 


bang Aa. așa, tehnică, Da, dal... , 

— Altfel, o societate cit se poate de aleasă: două familii 
foarte bine din Tecuci, două din Birlad, o doamnă colonel, o 
văduvă de rizboiu, niște domnisoare din Bucuresti, Şi cite, 
cite, — înşiră tinàrul, sosit mai inainte, incîntat si, pe cit se 
vede, si apreciat de societatea băilor, 

— Asa, asa, Nu-i de pierit, 

In clipa asta, o femec înaltă, cu părul lung, ca o Venus 
Anadyomene, dar cu şoldurile de vreo două ori mai dezvol- 
tate decit toate Venerele, aruncă o privire spre mal, apoi se 
lungeste greoaie pe nisip, 

l'oti recunosc pe consoarta domnului director, bănuese 
chiur cui i-a fost adresată privirea si tac cu discreţie, 

— Coco, — sopteste cineva către vecinul de alături, 
un tinàr cu cravaşă si binoclu în mini, — nu te uiţi ? Ori te 
faci că nu observi ?... 

_ Dar tinărul pare preocupat de altcineva decit Venera 
rasărită din spuma valurilor, şi n'aude, sau se face că n'aude, 
a Sarei cu pes misterios, îndrăzneţ si poate magne- 

e inută, tinărul cu cravașă se desparte de 3 
prin piaţă, spre otel, e = op Meta 

„Se scoală și directorul şi o ia spre bodegă. Arşiţa soare- 
lui face si pe ceilalți mai în vristă, să se refugieze sub um- 
brarul de crengi al bodegii. Beiciu si cu cele două ajutoare 
abia dovedesc să servească atitea baterii si sprituri, tuici, 
zubrovee, coctaiuri, Pe mal ràmin numai cei tineri. ca sà ur- 
mărească mișcările de pe plajă. 


*«** 


„În adevăr, nu-i de pierit. Mica societate, — cel mult două- 
trei sute de persoane, — deși dezbinată la tot pasul prin in- 
trigi si dusmànii, dar nevoită a se intilni la același otel si ace- 
iaşi cafenea, sau a dansa și a se înghesui sub acelaşi cuier 
al cazinoului, mic şi dărăpănat, se simţea purtată ca de va- 
lurile mării si petrecea întrun elan neobişnuit 

Totul era dat uitării: si scumpetea nebună. si biftecul 
tare ca Jemnul, si casele urîte, cu locuitorii lor, — Scitii mo- 
rocănoşi și ursuzi, eu figuri acre $i dușmănoase. Aerul de 
mare, plaja și beţia libertăţii îi făceau să uite, gi vristà, si 
sex, si sărăcie, si grijile viitorului, 

___Chiar oamenii de tot nevoiaşi gi gospodine cu copii, sta- 
fidite de necazuri și griji, şi care în tot cursul anului n'au 
părăsit màtura si castroanele, uită de proza vieţii, de lipsu- 
rile si economiile zimice si dureroase, se aruncă în virtejul 
balurilor şi pienicurilor, întinerese ca prin minune, se mon- 
denizează, se iau la întrecere ca leoaicele căutătoare de aven- 
turi, dansează nopti dearîndul. se surmenează vorbind fran- 


196 - VIAȚĂ ROMINEASCA 


{uzeste şi privesc ‘cu ochi răi, pe puţinii care se „singulari- 
zează” si nu iau parte la feeriile serbàrilor. : 

Dorm aproape numai ziua, si numai ca să poată dansa 
noaptea, i | At der o) 

Dela o vreme pină şi Sciţii, ticuti, zgirciti si morocă- 
nosi, care la început luau drept locuri de pierzanie otelul, 
sau cazinoul si cele două cafenele, se deprind cu această 
viață zburdalnicà si zgomotoasă, nu mai pot dormi fără mu- 
zică, se apropie citeodată de ferestrele salonului, unde tună 
orchestra şi se îmvirtese perechile, se contagiază de zglobiile 
noastre distracţii, încep a se da la „brazdă”, ies în stradă și 
işi iau aere de „sezoniști”, calcă a „sezonişti”. Mai mult: in- 
cep chiar să facă băi ! Incă bărbaţii mai stau la îndoială, se 
mai incăpăţinează, îşi fin „demnitatea”; dar femeile işi cro- 
iese costume de baie, se bălăcesc în spuma valurilor, rid, glu- 
mese, cautà să vorbească in limba noastră, se aşează pe pla- 
ja, cu sinii rotunzi gi virtoşi, cu formele bine cintàrite de spe- 
cialistii de pe mal. hat i A 

Si dacă se dovedese capabile de a se civiliza si asimila 
niște biete Scite crescute în strignicia unei vieţi arhaice si 
barbare, cu cit mai capabilă de a se moderniza si a se deda 
la „brazdă”, trebuia să fie o autentică fiică a Romei, cum 
era tinăra Anca, copil aruncat pe aceste meleaguri inospita- 
liere de vitregia soartei, iar azi nevasta lui Beiciu, a cărui 
bodegă răcorea atita lume pe zilele asten de arsità, 

O priveau cu interes nu mumai bărbaţii, ci si femeile dela 
lajă. 

P pA Ceia ce-mi place la dumneavoastră sint sinii: pietrosi, 
asa... cum se exprimă boierii noştri, — i se adresă odată, cu 
aer protector, o leonică de ale noastre, o femeie între două 
vriste, dar încă vioaie, privind nu fără invidie pieptii în 
adevăr „pietroşi”, braţele tinerei femei, modelate ca din fil- 
des, şi ochii negri ca fiorii unei nopţi de stepă. — Ori eşti 
chiar romincă de ale noastre? Cunose pe bărbatul dumitale, 
un om aspru, serios așa... De ce nație eşti ? 

— Eu? Sint de natia bărbatului meu, — ràspunse fe- 
meia intr'o romineaseă desăvirşită, dar poate fără să inte- 
leagă întrebarea. 

— La urma urmelor e indiferent: toţi sintem egali, ce- 
tàteni si cetàfence. Numai să ştii, că la moi o femee, care nu 
se lasă curtată măcar așa, putin, nici nu-i luatà în sumă, 
aproape nici nu-i salutată... Apropo, ia bagă de samă, cum 
se uită ticălosul ăla de Coco !... N'ai venit o singură dată la 
bal... Coco, — se adresă către tinărul de pe mal, făcindu-i 
sema cu mina, să nu se wite degenba, să se uite mai bine la 
„casieriţă”, „Casieriţa” era soția domnulbi Director, __ căr- 
nea Venus Anadvomene, care discuta cu tineretul de pe 
mal. 


IN DILIGENTA 


be ___97 
— La revedere dragă, — se adresă leoai ă 
i 4 å, aica băilo 
tinăra femeie, stringindu-i mina, $i se apropie de un sur e 
pra DEE cei gigi mai serioşi care discutau despre 
caterinia din ajun, Stia că, discutind i i- 
nag mare invidie »Casieritei”, Lenti pe 
u fata aprinsă si imbujorată, nevasta negustorului 
imbrăcă în grabă, urcă malul şi se indreptà sata casà, fară 
sà se uite in dreapta, sau in stinga, Si de atunci pe plajă nu 
rd pn ele Praia să facă si © plăcere bărbatului, renun- 
pa Meri oc de pierzanie, Zicea că o doare capul de ati- 
— Mult cuminte, mult dra ă tu la mine i 
la mine ! — zicea bărbatul, netat, mo, AROR: tati de 


E e 


Simu Beiciu mai degrabă pă ă ite i 
` 3 părea bătrin, deci ñ- 
naie mi riza: de muncă şi nevoi, decit ja pi ME 
. „DCăpind teatăr din grozăviile războiului, dar | ierzind si 
parinti şi rude, — unii căzuţi în lupte, alţii morți de boli si 
să oame, — omul se pomeni pe lumea usta ca un cuc, ba şi 
su y aspră nipigie străină, 
ʻU se mai simțea legat acuma nici măcar de casa părin- 
Cron poi n cigni şi ar fi părăsit-o poate, lutndu-î 
s <P» dacă nu intilnea pe Anca, rămasă si e: - 
pe singurà pe lume, expusă tuturor silniciilor si abia pero: 
tità de PER bătrină şi bolnavă, 
— “Nea, — zise cu vocea-i aspră fost ù 
tu "3 la ae, ki nu temut de antes ROL = dă 
nca il privi in i i limpezi itudi 
Ri scan e og cu ochii ei limpezi, cu gratitudinea 
ina nea, dus pe tine la marginea lumii 2 
tine Le ee ae Pieptul asta de pa PT i 
a ar na fost nevoie de nici o margine a lumii, nici 
en de soldat; Căci după ce se isprăvi cununia pr fata > 
Da charge, ei bagaj În casa bă atului, toate primejdiile 
și ea ele cele mai îndrăznețe ale cavalerilor se pololiră 
23 nei se mai încăpățina, mai căuta nod în papură. 
stats edi A yeer pady asta ? — întrebă omul stă- 
Tri f spr > i fără ñ 
poată zări pe cine căuta. ri i ETE Sa 
— Casa ? Casa — la mine, 
—La mine ! Zi, a mea. Dar ce 
— Hirtia la primar. 
— Hirtia ? Ce-mi pasă mie de hirtiile tale ? Hirtiile în 


ziua de azi... Dar găinile astea 
“pir zaini] ale cui sint 
Băini !!... Ce-mi pasă mie de hirtiile tale ? îi ia multe 


dovezi ai, că-i a ta? 


193 VIAŢA ROMINEASCA 


— Inteles, — răspunse barbarul, cu magnete Prg îi fier- 
bea singele în vine si vedea roşu dinaintea i ini! ca 
— A, taci? Tăcerea e de aur... Bre, dar mu 
i găini ? f 
sE e omul cu sabie si = autoritate i cme 
li: simţi, că cu barbaral te săi o proastă è 
prp cu ata mi rpg ci aliil mA 
Incetul cu încetul lucrurile sı oliră. T 4 
pini se imblinzirà, femeile şi găinile noilor SU. pri > 
a meg w ce a tina să riis- 
i a u barbarului A pn doi 
pui a pier ca i P Pra dee 
i “ra prost: egca si el, i 
sale că hie Dumnezeu ce face. Şi duhul barbar se 
aA mu vedea, n'auzea. Patria, despre care gane - 
atitea ori la şcoală, xp avaro şi-l aero gae potrà spre 
care se spunea la regimen va Sera Pyari in 
d ita; iar cel care se arăta de după orizont, 
mu sc mai arăt Toată patria lui Beiciu era acuma sogna 
căsuţa dărăpânată, graa di rai rari long Ai 
şului și citeva pogoane de „e riga 
Anca, cu finuta ei cuminte, cu i 
vinca ac aia er a şi mlădios ca firul peuns 
cu ochii, în care se citea toată bolta cerului cu toate stele 
jig : i j i, de unelte, Beiciu își 
si i lipsit de prieteni, de bani, de unelte, i 
1; immilonrea întrebare: veglia prg de „pe sii 
Se gindi că oamenii din jurul lui nu ye RA DE: arina 
itä siciială decit muncă. Incolo, dorm, beau, 
decă, rate de vorbă, sau la erR 4 Rar care munceşte 
in asuri pe zi, in mijlociu. dA 
> Beiciu ii făcu socoteala, că vet ar se igo şai 
suri pe zi, deci cât cinci oam 'alizi, i 
E Belata mă degenba învățase la școală şi puțină saagaa 
gi tinichigerie, şi fierărie, si chiar zidărie; sau, dacă nu 
vățase, văzuse. iau 
o e m isa Ta - 
vânat teorii de fleacuri, de certuri, de prostii, lumea a 
băgă de samă cină se schimbă gn sui sorga ; eri Dima de 
e fu înălțat acoperișul, cum fură meren a 
veri. uşile, Parle. Urmă apoi o aripă întreagă, Sonare 
de tot felul. lar de jur împrejur răsări cu aceiași iuțeală ARE 
mitoare un zid zdravăn, poate prea gros, prea greoiu, p x 
bocciu, dar solid: adevărată cetate de ciclop, înaltă aproap 
pină la jumătatea ferestrelor. 


Tot un fel de mică cetățuie răsări in grădina de zarza- 


w IN DILIGENȚA_ 
vat; cetățuie — și pe mosioara, pe unde pinà aftinti rătăceau 
numai capre, sau vegetau citeva ogoare de po 

Sub streaşina casei atirna acum o tablă langi şi 
groasă, boită în culori, cu inscripția „Bodega Bucuresti", 

Totul solid, gros, bocciu, dar sanàtos, in stah să 
secole şi cutremure. Z 

Un singur lucru jignea gustul, chiar gustat 
zidurile curţii erau prea înalte, prea copleșitoare pentru o 
casă ușa de scundă. Se năștea intrebarea, dacă nu s'ar putea 
face ceva cel puțin cu acoperişul. 

Beiciu dăduse cindva de un tablou, unde era făcută o 
casă mare şi frumoasă, înconjurată de arbori: iar deasupra 
pe acoperiş — un om călare, cu o sabie în mină. Beiciu se 
gindi: ce-ar fi, să pună si el sus, pe creasta acoperişului, un 
călăreț ?... 

Din intimplare, avea rezămată de zidul curții o cioatà 
mare de răchită, adusă dela grădina de zarzavat, si din care 
nu stia ce să facă. S'o ardă, păcat, pe aici lemnul e scump, 
şi oamenii se Încălzese cu foc de tizie. S'o intrebuinjeze la 
ceva ? La ce ? E atit de strimbà, noduroasă, are atitea crăci 
şi rădăcini ! Dar pentru un călăreț mai că ar merge, Se mai 
sfătui cu unul, cu altul. 

— Ştii ce ? — îl indemnà perceptorul, care luase in dra- 
goste pe Mpepeliazui hamic şi totdeauna la curent cu „plăţile. 
— Fă pe Mihai Viteazul ! 

— Viteaz ? x 

— Da, care a bătut pe turci. N'ai auzit? __ zise percep- 
torul, si a doua zi îi arată tabloul. — laca, pe ăsta, 

— Bun, — zise sculptorul. — Dacă bătut la turci, bun |! 

li convenea şi eroul, care bătuse pe turci, şi faptul că 
n’avea în mină nici sabie, mici cruce: se săturase omul de 
atitea săbii timp de vreo şapte ani, se săturase si de cruci. Nu 
mai credea în cele sfinte, 

— Ai dreptate, — zise perceptorul, — pune-i tot bardà, 
şi gata ! 

Şi cum era iarnă si timp liber de ajuns, meşterul se pu- 
se pe cioplit, iar peste o săptămină deasupra casei lui Beiciu 
se arăta, boit in culoare roșie, cu care fusese date dusume- 
lele, uşile gi firma de afară, — o enormă dihanie, cu picioa- 
rele crăcânate pină deasupra străzii, cu coada în vint pinà 
peste budita vecină, cu osteanul a cărui bardă ameninţa va- 
lurile mării. Numai mustăţile si taftanul dela şeu fură date 
cu negru. Ceva mai jos, fu prinsă cu cuie zdravene, si tot 
boită, cu inscripția „Mihai Viteazu I" 

— Bravo tie, Simisor, — zise perceptorul, încintat si cu 
udevărată gingășie în voce. — Imi place. Nu te joci ! 

— Asa aparat cu femeea ! — zise artistul, coborind de 
pe casă cu badnnaua in mină și uitindu-se cu mulțumire la 


— 2 een h a m a LL Po +... 


200 VIATA ROMINEASCA 
statuia, care strălucea in uleiul proaspăt, de sus, dela barbă, 
pină la copita calului. 

lar lumea privea uimită, aproape îngrozită de munca gi 
nesleitul talent al artistului: „guleama rabota, mnogodobra 
rabota, be!” 

— Anca, — zise meşterul seara, inainte de masă: toate 
pentru tine, bre, Anca dacă o umbră de necredintà din par- 
tea la tine...” 

„Anca îi cuprinse gitul şi-l sărută în frunte. 

— De unde asemenea ginduri, Beiciule ? 

— Ars, bre, spart, rupt, omorii ! 

Dar imbrafisarea femeii îl potoli cu totul. 

Soții se asezarà la masă, mai încrezători unul în altul 
decit oricind. 

— Cad de oboseală, bre, — zise bărbatul, ridicindu-se cu 
pleoapele îngreuiate si indreptindu-se spre odaia de culcare, 

Femeia n'apucă sà stringă masa, cind auzi horăitul mă- 
surat al gospodarului. 


ata 


Pe timpul băilor construcțiile încetase, căci in prăvălie 
treaba fierbea, Multi veneau după băcănii: masline, brinze- 
turi, calea; şi mai mulţi după aperitive, — care în răcoarea 
pràvalici lui Beiciu aveau un farmece deosebit. 

Ajutat numai de doi băieţi, negustorul deabia ţinea 
piept atitor cereri, dar era mulţumit. Vedea că lumea vine 
nu numai decit, ca să vadă pe Anca lui, — care de altfel nici 
nu se prea arăta prin prăvălie, — ci vine cu treabă, că se mai 
găsesc oameni de treabă si printre sezonişti. 

Cu toate astea începu să se simtă dela o vreme neliniștit, 
nenorocit, II nelinistea, îl turbura Coco, cu ţinuta lui miste- 
rioasă, cu ochii pur'că veşnice la pindă... 

Cine e Coco si de unde sa luat ? De ce dispare din cind 
în cind şi iar apare ? Pe cine caută ? Nimeni nu-i putea spu- 
ne hotàrit, si dacă i-ar fi spus, Beiciu nu credea. Coco ? Nu-i 
nici dela Bucureşti, nici dela Sinaia, nici dela Brăila, Coco e 
din văzduh ! E uliul, care se aruncă deodată, de sus, inhatà 
prada si sa dus! Beiciu îşi aducea aminte cum păzea el clos- 
ca cu pui în copilărie, şi cum minca bătăi în toate zilele, căci 
de uliu nu te aperi: vine, înhaţă puiul si sa tot dus! Nu-i 
scăpare ! Si dinaintea ochilor i se arăta o ceață grozavă şi 
roşie, care-i turbura vederea şi-l făcea să-i tremure minile, 
să-i scape printre degete banii, rostogolindu-se pe tejghea şi 
pe jos. 

Căuta să se mai potolească, să-şi stăpinească ura, frica, 
minia, care-l zugrumau, îl istoveau. Adică, la drept vorbind, 
ce i-a făcut lui Coco ? Omul nici nu se uită la prăvălie, sau 


= —_ IN DILIGENTA — 201 
macar la ferestrele lui Beiciu stà i 
‘ A e mal si se uită - 
cone] dar de ce se uità ? Nu ie ea DE sti 
pe e? r'că nu le intilneste mai in toate serile, colo, in 

igenja ? I rodava mi castraviti, he-he t PAF 
ecu observase intilnirile astea de né a 
secu obi l. e nenum » ori 
og mao egg siate a asistat... Intro Porri 
pe vi: î ei, care dormea într ile dili 
bijbiia el prin întuneree i k ia RIOT 
i » Numai iată că cinev 
pră. gr A ta Alteineva urca pe din Pia CORSA 
— 2t: — se auzi apoi în intunerce in dili 
= di gica altcineva. SE 

— Pleacă, Beiciule, că ară boierii i viziti 
A Lasi mpeg Tara Ca se supără boierii, — şopti vizitiul, 
a piei înfăşura scrumbii, cintàren masline, turna aperi- 
Su Pera aiar var pp Da... Anca... la cine se 
impäinjenea di cine f si o nouă piclă de foe îi 

ntr'o zi, pe cind musteriii se mai i 
ro. Ì mu se mai împuţinaseră, ple 
i preda nu se mai vedea nimeni pe prat mare n 
Ve pas Dn m aa e şi-şi cauti treabă prin Gaite, 
1 şura na prin grsjd, Nu-si dădeu sama nici «i | 
bag e rin apici intimplaàtor de uga semalcului. se ulti 
: mai „E SPatura porții, spre maidanul di al 

şi ger 0 a ca muşcat de un şarpe. Be-e | gi rr 

să ucida so clipe nemișcat, si se uită cu bagare de sa- 

a dn de; se strecurà in sura cu fin. Mai stàtu aici me 

ia ap i se urcă in pod. De aici, pe o mică ferestrule 

Ap cepe $ relee deasă de sirmă, se putea vedea totul: pe 

hal age eni pă ara la el, în odaia de dormit Da 

l 1 = u u . n . ? - 
de pri si pustiu, ca de cl opine ager Pe 
“aidanul servise pe vremuri dre t bi 
CI A >: î lei h ; 

y =, despărțea de piața din costi cu viața Bui ariani 

încă vreo 2-3 nai Prin casa şi acareturile lui Beiciu si 

pci pet rio de alături, dărăpânate si pustii Din 
de co a Prize aer ag, era împrejmuit de graj- 

‘ o agazii de grine, totd inchi 

Pf iron alri dh + totdeauna închise ; 

» Spre mare, de malul į i pri ios 
sub care clocotea vesnicul zbucium al elor r Kay PTE 


acolo, la citiva paşi de > 
r paşi dela mal Era càrut: 
PSI, prefăcută de primărie pe timpii se 
run fel de diligentà, cu care se og 


sue ______ VIAȚA ROMINEASCA 


ninfa să cadă, sau să se răstoarne la tot pasul, cu căruţă cu 
tot. Adesea bolnavii se coborau şi preferau să meargă pe Jos... 

Cu atit mai atrăgător însă, aproape feeric, se arăta pe 
timpul nopții ciudatul vehicul, intretinut de modestul buget 
al comunii, infafigind singurul loc de intilnire, unde pere- 
chile îndrăgostite, eschivindu-se din frămintarea balului, gà- 
seau o clipă de adăpost, Se vorbeau cam multe despre aven- 
turile galante şi intilnirile neprevazute, ce ar fi avul loc une- 
ori la adăpostul coviltirului protector; dar şi susceptibilità- 
tile moraliştilor, si măsurile autorităţilor trebuiau să tacă în 
fata unor necesităţi explicabile şi fireşti: pe de o parte nu- 
durile dela plajă, expuse zilnic, costumele sumare adop- 
tate chiar în stradă, ritmul şi mai suggestiv si îmbătător al 
tango-ului si libertatea din ce în ce mai largă în gesturi şi 
limbaj ; pe de alta atotputernicul imperiu al zeiței Venus, 
care nu suferea aminări, pe cind în tot orăşelul nu se găsea 
un singur coltisor mai adăpostit, mai discret, — toate astea 
intrun chip fatal, firesc si legitim făceau pe bieţii oameni 
să-şi piardă gi ultima deprindere de a-şi stăpini pornirile şi 
să revie cu încetul la ceia ce s'a cam numit pe vremuri epo- 
ca de aur a omenirii... Oamenii de mult inchiseserà ochii si 
nu se sfiau să recunoască în furgonul primăriei um modest 
local de utilitate publică, care la urma urmelor îndeplinea 
o funcţiune socială admisă în orice țară civilizată. Se inter- 
zise numai copiilor de a se apropia de diligentà chiar ziua; 
căci se observase, că chiar drăcuşorii de copii incep să-și 
dea acolo „randevuuri”... 

Apropiindu-se de rețeaua de sirmă, Beiciu zări mai întii 

e Coco, postat lingă magazie, cu o gazetà în mină si furi- 
şind din cînd în cînd priviri în dreapta şi în stinga; iar în fata 
lui — tinăra nevastă... Anca stătea însă nu lingă fereastra de 
afară, unde Beiciu de altfel nici mar fi putut-o vedea, — 
căci nu se vedea nici fereastra, — ci tocmai lingă uşă şi nu- 
mai cu fata spre fereastră. Era îmbrăcată în rogu... Se inte- 
lege, ca s'o admire cavalerul, — se gîndi bărbatul, fierbind 
de minie. 

Cum sor fi intelegind, prin semne ? De sigur. Dar dece 
stau asa, nemişcaţi şi parcă reci faţă unul de altul ? Ba Anca 
parcă nici nu l-ar observa şi se uită în altă parte. Coco ci- 
teste. S'or fi temind să nu fie observați... Hanasin |... — fre- 
mita bărbatul, înfuriat si din cauza rețelei prea dese şi aco- 
perite cu paiajeni, — de nu se putea vedea ceva mai elar. 

In sfirsit Anca aruncă spre cavaler o privire distrată, ca 
dim intimplare. Ridică gi el ochii spre fereastră... 

— Să vedem. să vedem ! — sopti Beiciu, gata să rupă 
rețeaua de sirmă si să sarà... Se răzgindi însă, se stăpini, 
mîncindu-i numai cu privirea, cind pe unul, cind pe altul, 


IO A IN 
z DILIGENTA © č —ă— © æ 


Coco cunoștea bine limbaj i 
ivi jul turil è A 
potrivi cu persoanele. Puse mina la inimă si Theu na 
ca il privi cu ironie, abia zimbind din ochi. pe 
=> bu s'au aj — se i 
de bucurie, că A ceri tari sa n se gindi bărbatul, triumfind 
— Crudo ! — se înfurie deodată aci 
desperat cu gazeta, si atā Coco, facind un gest 
de se a a, si aràtind spre mare: „Mă arunc de iei, 


— Asa! Aruneă-te ; Ea e 
ua rii tremite Dod, da N94 Malo rina pate 
. _.,YU?®— urma Coco, făcind di i š A 
şi obosiţi, ca după o indelungatà răbdare și perry sat; 


Dar fem ă A 
hiia cea se făcu că nu înțelege. Urmă un răstimp de 


pp de? — T ® 
pad pă piece. răspunse 


Dar își jă i, apoi că 
Col Şi aranjà zulufii, apoi căzu pe ginduri: să mai vor- 


in sfirșit femeea, plictisită si gata 


— Ici, în diligentà, I Pg aae”. 
ocupat în prăvălie tà. La zece şi jumătate, 
emeca se indignă, i TR. 
nenorocită, achotàrità. se înroși, dar nu părăsi locul. Părea 
O nouă tăcere, apoi: 
> Vii? Da? Da?... 
femeia lăsă ochii îm jos si "O 
cind dezbràca rochia ez, II pret: a 
era i zich, da? — ge 
perno da = cunzătoare. — Gata, Sau inţeles ! 
făcu nişte metre pi ri ap be însă mai stitu. mai 
o luă printre magazii -se că „da”, salută din ochi si 
liniştii parca uasaziile de griu, cu binoclul şi prog fard a 
Bärb tul ar fi fost la o treabă de toate zilele pr bee: 
prăvălie ceasul. gindi un moment ce să facă; să aştept 
i Pd ceasul hotărit, sau să plece undeva? Si epte în 
A Coh că are nevoie de acr... SONAR SĂ se 
bori, Intrà în grajd, scoase calu 


căruță, se răzgindi; introduse calul I, vru să-l înhame la 


ciusca în mină, bătu la fereastră, li azi vu i 
x Anca, eu plecat la stina, 
sona se ne la el nedumerità 
IS nu stai la masà? De cî i 
Lan cînd te astept | 
e ani aa Dar. iasi urdă H stinà. Buclue, bre 
sandro tn cr, prăvălie rămas băiatul. Incuiat tu 
— Va să zică, iar nu măninei i 
ala cu milă la fata lui palidà 4 i dice 
iseară o cavarma bună, grasă ? E 


cînd ciclopul e 


mai văzu o clipă, pe 


mu bărbatul, abia stăpinin- 


trebă nevastă-sa, ui- 
arsă. Atunci să-ţi fac 


Po oto 


si ____ WIATA ROMINEASCA '- i -a 


Omul se strimbă cu un aër de durere; 
__ Nu venit de seară, trebue văzut mulsul de seară, mul- 


sul de diminea $ 

Femeia pc să se uite la el cu milă si nedumerire. 
Omul ţinea ochii în t. 

— Sănătate la dimineaţa | > 

Deschise portița, o încue îndată si, fără a se uita in ur- 
mă, o luă deadreptul prin asta hotarît, cu umerii largi si 
ososi, dar aproape girbovi pe 
"End tl privea din balconas, tăcută, îngrozită, nedu- 
merită... 

kH 

Seara, pe la zece si un sfert, pe cind tromboanele si ți- 
vloaiele comunale trezeau din sonm pină si delfinii din fun- 
dul golfului, iar perechi dansatoare se cufundau, răsăreau, 
se înecau si din nou se arătau din ciclonul balului, o umbră 
tăcută se strecurà pină la fereastra salonului, se uită la cia- 
sornic, se uită să vadă dacă Coco e încă acolo, sau a eşit, Il 
zări îndată, imbrăcat in negru, cu umerii drepți, grav, con- 
centrat, invîrtind printre cucoane si militari, toti de familii 
şi tineri funcţionari de bănci, o fetiscanà palidă, subţire si 
inaltă. Fata era în uniformă şcolară şi după mișcări, părea 
lunatecă; părea purtată de un magnet, cu ochii abia intre- 
deschişi, dusă in lumea visurilor, stăpinită de puterea nebi- 
ruită a vrajei bărbătești, 

Lui Beiciu ii venea si de data asta să sară pe fereastră, 
să scoată cuțitul, dar se stăpini, Cu paşi uşori, cu opincile 
moi, cum venea uneori dela capre, lunecă în dosul acaretelor 
casei, cufundate în întunerec, si se lăsă jos în bălării, cu o- 
chii, cind la portita dinspre maidan, cînd spre curtea din dos 
a otelului, și hotări să aștepte. Din dreapta, dinspre otel are 
să se arate el, din stinga ea. 

Orchestra continua încă să tune, cind se arătă o umbră 
înaltă, cu umeri drepţi, venind dinspre otel si trecînd tiptil 
spre diligentà. I se pàru că umbra a trecut prea de vreme. 
Are să aştepte prea mult, Sau şi-a pierdut el socotelile ?... 
Simtea că sa zăpăcit cu totul, că nu-şi mai dă sama, nici de 
ceasul, nici de locul unde se află, Inima i se bătea, să-i rupă 
pieptul, urechile îi vijîiau. 

Ce face Anca ? A, iat-o ! 

Nu-si dădu sama dacă a scirțiit portita, sau cind s'a 
deschis, dar zări bine cum lunecă o umbră de femee pe zi- 
dul casei şi se confundă cu întunerecul maidanului. 

Fără să întirzie poate nici un minut, si tupilindu-se cu 
băgare de samă prin bălării, o luă si el tiptil spre diligentà. 
Se gindi, pe unde să intre: prin fund, pe unde a intrat Anca, 
sau prin faţă, pe la capră ? Mai bine prin față, ca să nu-l 
scape pe Coco; apoi îi vine rindul si ei... 


IN DILIGENȚA 205 


Rezemindu-se cu o mină d cealal 
LR e caprà, iar cu 
con ‘gr see Ca aci lisinduse intro ri Si 
cu | „piar ibrul, Făci mișcare greșit ci 
scapă rara in buruiene, Ea i siga 
ndu-se dezarmat, rămase citeva cli iuri 
s e aiuri i- 
egg og vpi rătăcit, Vru să Între pe dla dei 
j- : 01 de git, să-i ciocnească unul d a-i 
gituie ca pe doi pui de gàinà. Bijbii in i rare eta 
dar Paul i se potieni de ceva wA du baie 
— Pe ici, i oni 
ar cuconità.., mult bun cuconità, mult bun bac- 
Se auzi vocea vizitiului dint i T i 
se vos, pm Tp indata sà boro” Agence 
n eiciu nu-l mai asculta. Stătu o cli ă inlemnit; i, fà 
să mai rà peu să împingă diligenta at mei din su: 
A ci? — pate 7” ` pps 
Ivancu TEA db se de dinlăuntru, __ Ce faci, băi Ivancu ? 
-ar era prea tirziu. Impins indaràt. vehi 
pris sai ei zilnice, cind pa o boro pg pene a 
‘asta dată cu capul inainte în virtin du-se i că- 
zind de vre-o trei ori in pici reni opaa aa ber 
| picioare, pină cind se opri in valuri 
si ln Qin orchestrei $i mugetul valurilor abia it 
d = în x nodorogeală nelamurità cei vreo doi-trei pendionani 
perche pr care fumau la o masă dinaintea cafenelei i 
rade frați prenia lui Mihai Viteazul. „>or fi cioonii 
N pescarilor la dig. Pe hula, pe valurile astea... bu- 
tte 


Robin dărim, ard! 
erbind şi aiurind, cu un bid RON i 
treera curtea si st on mare in mină, Beiciu cu- 

Ard, bre daea CU gaz în toate părțile, 


Vru să intre ă ă ibri 
di ntre în casă după un chibrit, dar păsi ușile in- 


Si È incuiat cucona | A-a f 
ară a mai sta pe ginduri, pune umerii 
a ge Fremătind de ură, de minie, de doris vru să facă 
: d ita odaja de dormit, cînd auzi din ldunteu: acă 
EEn * Beiciule, tu eşti ? Ce faci, Beiciule ?,.. Nu ras» 
Dar Beiciu tăcu. Nedumerit, uluit, rătăcit, o 


și scoase usa 


tràznit din cer, fără să mul « i 
ile. dae inec avi a Poema ce- cu dinsul: i 
visat ? e PUNĂ sami vocen Ancăi, sau a 


— Ce-i cu tine ? __ între , PA 
sfesnic si deschizind usa, ireba femeea, tinind în mină un 


Se uitau nedumeriti unul la altul 


sot i VIATA ROMINEASCA 
mag: VIAȚA ROMINBASCA o 


Anca ? Tu? A RA oi 
Se Ta den ei speriatà, se uită in jan ij ue E; 
Hi kinia. pe care le-a admirat a ae space LS toe 
nua na seara la culeuşul paşnic; ace aug re sita botez pe 
intorc curate, fiecare cu sfegnicelul ci, ponte pi Dn Da 
Plet pe care bărbatul le nepie: rl - xi podea iezi pica 
ir upat de hainele ci; | awy 

nea bete pre br pa cutiupe; insăşi ca in aceiaşi bonetà 

noapte. Vede, sau Na ? | 

i Cena Sattmplat, pentru Dumnezeu ? Poetry ee ? 

Unde-i Coco ? Cum scăpat tu, bre? Kape i ve PR LI pas 
— Femeia se uita încremenilă la figura lui ra 


es: ?... Si-gi făcu semnul crucii. 
— C ? Am scăpat ?... Și-şi fa I 
— ac A, fost tu la diligenta, vorbit la el ? 
i ? ® è » - 
È. Tu “Azi, la douăsprezece, Aici, la fereastră. 
Femei ringe a din umeri, — 
sia dz tine din şură, aici la fereastră ! sii dale 
st Foreks era cu transparentul lăsat in dn a x 
psi zise Anca cu ton sigur. — Mai văzut pos: n 
rg adăugă după un moment de reflexie. — " 
aeh eri ay pi ga ingurà, Mă uitam cum 
Da, in capotul cel roșu. Eram singură, 


i t tu, È ~ 
iy ul se lovi cu pimnul în cap, dar îndoiala il coprin 
se din nou. a | tiva 2 

iligentà ? Eşit prin por ; 
ei and pirar Cal cu luare aminte, se gindi puțin gi 
al Pe unde ai intrat, Beiciule ? y 
— Sărit peste portija. Dece întrebat ' fi 
Dece ai sărit şi n'ai deschis ? Cheia e a pna; 
ey Asteaptà. Putin. O secundă | — zise bă pr kori 
Si ca fulgerul eşi, ca sà vadă, dacă rtita ap deg “a 
lan e închisă. Portiţa era încuiată, iar cheia — la 
Pe fiaise sudorile, dar par'că se mai luminase. Din nou 
se încruntă, diligente | 
umbra ta, trecut la diligen ; 
y AT ?... Si Anca zimbi, parapet re 
ă i îşi aduse aminte, că a văzut şi ea odată, tot o om para 
i t ) e la ora asta, — proiectatà pe zidul casei lor, si e 
casierifi* Aceasta, map sig png Ruspini a tion 
p il, ci Adatà icul felinar ] 
dia Dali prod poa — adaugà zimbind şi din ce în 


ce mai usuratà, — dacă-i aşa, atunci las-o pe mâne. Acuma 
spune, pe unde ai fost, ce-ai făcut ? Dacă-i asa... 

Dar bărbatul nu se astîmpàra, 

— Atunci cu cine vorbit el ? — întrebă, privind-o in al- 
bul ochilor. 


— Poate cu domnisoara aia dela otel, cea cu coc, de la 
colț, 

Beiciu reflectă: intre locul unde a stat el, apoi între Mi- 
hai Viteazul, adică fereastra lor şi fereastra dela colţul otelu- 
lui, se putea trage o perfectà linie dreaptă... 

— Pe deasupra curții noastre ? 

— Da. 

Omul se lovi cu amindoi pumnii peste cap, căci işi aduse 
aminte, că văzuse pe Coco dansind tocmai cu domnişoara de 
la fereastra din colţ a otelului; iar umbra văzută de el avea 
un coc mult mai mare decit al Ancăi, Acum lucrul er 
văzuse nu pe Anca, ci reflexul Ancăi în oglindă; 
bise mu cu Anca, ci cu altcineva; cocul cra al domnisoarei de 
la colt; sau fusese altă cucoani.., 

— Bre Anca, dat la mine peste cap cu scaun ! Eu nebun, 
bre; dat la mine cu scaun, Dat cu pumn! Aşa ! Dat asa ! 

Și pe cind Anca ridea şi căuta să-l liniştească, inhatà ga- 
leria de tuci de dinaintea sobei si incepu sà se lovească peste 
cap, se lovi la un ochi chiar zaravin, 

— Asa! | 

— Ce faci, pentru Dumnezeu ! Astimpără-te |. 


y ici e . striga fe- 
meia ingrozità, cautind să-l linisteascà, sărutin du 


i I -i capul, o- 
chiul inrosit, minile, Căuta să-i șoptească cuvinte de gingàsie 
din limba lui, invatate in primele zile ale amorului... 


Nebunul nu se astimpăra. 
„_— Anca, scuipat la mine ! Bătut, impuşeat, bre ! Eu cri- 

minal, eu omorit la tine, aruncat în valuri, bre ! 

— Dece să mă omori, dece să mă arunci ?... 

— Nu. nu înțeles ! Eu vrut... 
i Si nu isprăvi, gura i se strimbă, mustăţile de cavalerist 
i se lăsară peste gura cuprinsă de spasme, ochiul izbil i se 
congestionă, şi im plins isterie, aproape sinistru incepu să-i 
zguduie tot corpul; căci e poate ceva sinistru în plinsul unui 
bărbat în puterea vristei, trecut prin trei războaie, cu faţa 
brăzdată de răni, 

— Anca, pierdut, pierdut... 

Fără să înțeleagă nimic, femeca lupta din ràsp 


i uteri, cău- 
tind să-l linisteasci, să-l dezbrace, să-l descalțe, trăgindu- ` 
spre pat. 

— Asa, iaca aşa, fii cuminte... cuminte, Simișor. Culcă-te.. 
AȘ, ASA... 


Dar fiara intàritatà, atitatà de trupul ei cald şi parfumat, 


208 VIAŢA ROMINEASCA 
a . . fă. 
o inhajà între labe si se înfipse cu buzele în pieptul ei gol, 
atol ol pre ea serpi cosi scăzută, gifiind şi muiat 
4.9: ă ă, cobori tocmai în zemnic; 
îndată după apă, e: 
Gad. mpi sea bărbatul apucase să pagg page 
ra oa sea cu apă depe lavabou, încălzită în timp di 
tate 
naa S as linişte. Călcind pe virful degetelor, fe- 
; i făcu e. P ia 
Bay ien e lor scaune, galerie, covorul de lingă pa 


: i timpul luptei. AA 
ta, 200 N hace pp ret făcîndu-şi semnul crucii și 
cărti pe find arsil adrobit de muncă, ators de fa 

i vieni] geloziei, horcăia, făcînd rapa amin- 
rile ferestrelor, femeea rămase singură, p de a ce Sar face ea, 
iri ale tinereţii şi grijilor de mine, se gîn ps ocroti-o colosul 
Gin pläpindā i singura pe lume, dac mar orti coli 

îna la animalitate, a a d * i 
a grin ars z are uneori atita milă, dar si atita groa 
ză iese Făcut bună treabă, bre, — soptea bărbatul în somn... 


a ă tne tacere... LA f 
ip operie vuietul surd, dar ritmie AL baran - 
? aa aes în atitea nopți; sălbatec şi asu pia Aon 

re ki 1 cadențat al valurilor de lingă țărm: $ ere 
sue enti i fioros venea urletul din larg, rigo ka ina, 
pieron a ca glasul destinului... De mult n'a fost a 
jo Piacere, A pd Ticere, Ivancu, repeta bolna- 
vul pia lumina si deschizind fereastra, ea pe Xa 
răstimp a privirea în păcura nopții, “ pe rg inedita 
ihiei, Si numai după ce işi deprinse in rar gara 
pe ră mă că in maidan parcă sar fi schi A asi 
eng ip i pito diligenta comunei pu se mai Laga gta 
e minte de citeva vorbe ale bărbatului, ros oe mo: 
pater delirului in somn, si o bănuială teribilă îi străp 
m . È 


Nu mai închise ochii pînă îm ziuă... 


xs 


Tragedia diligentei curmà ritmul vieţii balneare deodată: 

iri i, judecători, inspectori... è ipa i 

ee pi că vizitiul primăriei ar fi trebuit s'o pra 

] dintii. Chiar tinîndu-se samă că vai sri ta p n 
“| că diligenta a putut să plece singură, de la sine, 


IN DILIGENTA lat 20m 
buit parcă să se nasci intrebarea: cum de nu sa pus vre-o 
piedică, vre-o piatră subt rosta unui vehicul comunal atit de 
capricios ? Oricit de beat va fi fost vizitiul, instruetia parcă 
war fi trebuit să-l scape din vedere, şi poate ca nemerea cum- 


Iustruefia a putut ii derutatà si de mediul specific bal- 
hear. In viorciune aei excesiv de romantioasa si pripità, plăz- 
muirea sezonistà influență mult asupra tinărului judecător 
de instrucţie, un romancier de forță, Conceptia sezonistà to- 
lectivă, pe cit de zglobie, pe atit de marinimoasa, sugerà ta- 
lentatului scriitor bănuiala unui roman extraordmar: un u- 
mor ideal, dar desperat şi fatal... Il ispiti mai ales prin ideia 
unui act, pe cât de desperat, pe atit de inalfafbr; hotarirea fe- 
ricită a nefericitei perechi, de a lăsa o amintire eternà, ilus- 
trind, inobiling prin màrinimosul sacrificiu al tinerei lor 
vieţi, o staţiune balneară cu așa de mare viitor... 

— Ca la Monte-Carlo! — exclamă judecătorul, intreză- 
rind ceiace oferă asa de rar viața meschinà de toate zilele — 
Vă înţeleg... Eu, doamnelor, sint un imaginativ, sint un rafi- 
nat. Dar asemenea dezastru, o prăbuşire dela treizeci de me- 
tri... Vă spun, drept, e superb! 

Chiar în ochii umor sceptici ideia fu contagioasă: ceva 
in adevăr sublim ! Şi chiar dacă cele două victime ar fi sci- 
pat, printr'o minune, mulţi poate ar fi regretat, s'ar fi simţit 
Jigniti oarecum in Bustul lor estetie,.. 

Decepţiu de altfel n'a întirziat: incă pe la ora mesei se a- 
flà că bietul Coco fusese aruncat de valuri tocmai pe creasta 
digului, că fusese găsit prin intumeric şi dus la spital de catre 
pescari. dar într'o stare jalnică: cu f; 
o mină şi un picior rupt, fără darul vorbirii. Cit e de vivace 
omul !... Fata se dovedi 


— m copil nelegitim, o fiinţă neno- 
rocità, neinteresantă. O Scouseră pescarii... 

Se rici şi judecătorul, care plănuia un roman din lumea 
mare, visa premiul Nobel Se gràbi sà isprăvească formalità- 
lile si plecă. i 

Singur corespondentul se mai ginden să facă o dare de 
samă amănunțită, dar fu oprit scurt ; 

— Ba te rugăm, domnule Horovit, să nu te apuci de co- 
respondenţe, de imoralitàti. De asta ne arde acuma? 
zon... Numai ghinioane: chiar președintele se plinge, că a 
pierdut cinci chilograme. Atitea logodne stricate... Pierderi la 
cărţi. Bietul Director! I s'a dus banca de ripă; ci 
gata „casierița”,. Te rugăm frumos... Noi team imbrifisat 
te-am recunoscut: eşti un băiat cu viitor, un băiat cu talent, 
Dar să nu ne faci familiile de ris, Nu vezi? Lumea nu sti 
să plece mai iute, n'au cu ce plăti negusto 
semenea debandadi... Şi la urma urmelor, ce atita zarvă pen- 
Li 14 


VIAȚA ROMINEASCA 


210 


È : Descrie ultimul 

reasă ? N'ai material ? i. 

ta o teli erro) dacă vrei să-ţi aseuţi potent si M er: 

pas a pper ursul, pe banditul ăla, care idanul, o 
pt datorie! uzi: cică vrea să cumpere $i Ei se îmbo- 

SE vedasi că acaparează tot terenul pină la izvor, 

su 4 3 à >». è CI 3 

re pig pl a lp A o demi, intre ons dic 

cpe ica, păcat de nevastă-sa, că e “wu 

— Păcat lari papaes Dido Pentru el—numai banii si 
adevărată. Și el. las, că-i deschidem noi ochii; € 


„ sirmana... Dar las | Seen ul 
agp pag dee: să viu tot aici: nam să stau la Constant 


i lei 1... Asemenea oli- 
Y ă plătese şase lei oul. Şase l 
peri pa Azione de ne-am vedea plecati... 
Li 


„ha 


i i i la de di- 

i bătut de vinturi, pe piaţa goală de ; 

la penca gii hai de gol, peste cAsutele sconto g ra 

segno b » ale locuitorilor, s'a intins din nou somn ha He 

ala tului zguduit numai de izbiturile neobosite a ja 

peria gr ie licărire de civilizaţie, cu muzici si, patut: ca 

lurilor, lobie a unor fluturi de o zi şi nestiutori de gria ur 

Meta tăcere de priviri mohorite, striviti ssp to gra 
tatea unei puteri oarbe, sinistre şi necruțătoare, a disp 


zborul unui stol de paseri în toamna aspră si prematură. 


Din toată civilizatia n'a rămas decit perceptorul sì sta- 


ihai Viteazul. 
tuia lui Miha Mer dd 


Educaţia nouă germană 


In iarna trecută, îndată după Crăciun, mi-am luat con- 
cediu si am plecat la Berlin, să vizitez şcoalele nouă de acolo, 
Hotărirea imi fusese atit de pripită si am avut atita de aler- 
gat pinà în ultimul moment, incit nam avut vreme să chib- 
zuese lucrurile în linişte. In tren însă, în acele nesfirsite cea- 
suri de imobilizare si plictisealà, o sumedenie de ginduri în 
legătură cu plecarea asta imi năvăliră în minte. „Ce tia ve- 
nit să lași şcoala în mijlocul anului ?* — mà întrebase o co- 
legă la despărțire, Spre norocul meu, o ploaie de alte în- 
trebări, venite dela celelalte, mă scutise de răspuns. Acum 
însă, întrebarea aceia oarecum ironici îmi revenea cu tărie 
în minte. 

Nu fusese totuşi un simplu capriciu din partea mea do- 
rinta asta de plecare. Ea îşi avea un substrat sufletese mai 
adine, intro veche nemulţumire a mea îm ce priveste rezul- 
tatele activităţii mele dăscăleşti. Să fi fost numai nedibacia 
mea didactică pricina ? Aşa am crezut la început. Mai tirziu 
insă, deschizind vorba în repetate rinduri față de colege cu 
reputația de bume profesoare, mi-a mai venit inima la loc. 
Toate eram de acord asupra faptului că rezultatele invata- 
mintului nu corespund nici pe departe cu munca depusă de 
dascăli, spuneau ele — și de elevi, adăogam eu. Unde insă 
părerile noastre crau cu totul o use, era cind venea vorba de 
explicat această stare de fa I, de găsit vinovatul, Majoritatea 
găseuu că vinovate sint e evele, care-s proaste şi lenese, 
Vre-a citiva, printre care şi cu, susțineam că adevărata vină 
o poartă programa, metoda si o mulțime de alti factori de- 
fectuosi ai scoalei noastre, adicà, direct sau indireet, noi pro- 
fesorii, 

Mai tirziu, cind am inceput să mă interesez de pedago- 
gia nouă, am avut o oarecare ușurare — dacă poate fi si asta 
o ușurare — aflind că si în alte țări. exceptind şcolile nouă, 
se fac tot „prea multe eforturi pentru a obține prea putine 


212 


VIAȚA ROMINEASCA 


rezultate”. Si acolo se face treabă puţină cu muncă multă, Si 


acolo se bate apa'n piuă. 
Ei, dar a că acolo mai sint si şcoli de acelea în care se 


lucrează în adevăr cu folos. Ştiam asta nu numai din citit ci 


şi din propri 
va asemenea școli din 


e experienţă. Vizitasem nu cu mult înainte cite- 
ranja si Belgia, dar numai în treacăt, 


putin înainte de vacanța mare. Dar atit cit îmi fusese dat să 
văd, mà entuziasmasem atit de mult, încit nu mai puteam de 
nerăbdare să văd functionind citeva în plin am şcolar, ca să 
pot prinde cheia succesului lor. A (ad 

Dorinţa mi se îndeplinea acum, Plecam in Germania sà 


vizitez scoalele nouă de acolo. Citisem critici foarte elogioa- 


se asupra şeoulei germane de după război, iar o profesoară 
din Hamburg îmi vorbise cu mult entuziasm de scoala ei. 


Plecam plină de nădejdi, Ce surpriză îmi rezerva capitala 
Germaniei, spre care mă indreptam acum ? De asta depin- 
dea dacă aveam sà mă opresc acolo, să plec mai departe 


sau... să mă întore îm ţară cit mai curind. 


Si, nici mam plecat mai departe, nici nu mam întors a- 
casă, Am rămas la Berlin două luni si jumătate si, dacă mi-ar 
fost posibil, aş mai fi rămas bucuros încă pe atita, căci multe 
lucruri minunate am mai văzut în şcolile de acolo! Nam vă- 
zut prea mult, căci formalitàfile mi-au luat timp si nimeri- 
sem tocmai în perioada de examene — anul școlar se sfir- 
sesto în Germania la Paşti. Afară de asta, n'am înțeles prea 
mult, căci nu știam destul de bine nemteste (lipsuri pe care 
de altfel am căutat să le implinesc prin lecturi) gi totuşi a- 
tita cit am văzut si am înţeles a fost pentru mine o revelaţie, 

Revoluţia germană a transformat cu tolul şcoala, ca şi 
ordinea socială si celelalte instituții de Stat. O mişcare din 
ce în ce mai puternică in favoarea reformei scolare în sensul 
celei de astăzi, a existat în Germania 
„Die Wandervògel” — acea faimoasă mişcare a tinerimii, ce 
ia naștere la Berlin îm 1900, izbucnește tot ca un soi de pro- 
test impotriva disciplinei prea stricte a şcoa 


unei educatii prin sine însuși, pornite dinăuntru în afară. 


„Punetul de plecare să ne fie bucuria copilului de a trăi 
și nevoia lui de a crea” —aceasta a fost lozinca tuturor pionie- 
rilor nouăi reforme; iar în broşura lor „Școala activă” — pu- 
blicatà în 1909, profesorii din Leipzig spun: „Desvoltarea co- 
pilului trebue să fie legea şi norma oricărei educatii. Şcoala 
ar trebui să se ocu e viaţa copilului în copilărie, iar nu 
ala de astăzi cade, pentru că 
învățămintul dă cunoștințe de care se presupune că ar avea 
nevoie omul în viaţă, iar nu acelea de care are nevoie copilul 
in momentul cind învaţă. Noi avem în vedere viitorul, scopul, 
iar nu copilul”, 

Revoluția n'a făcut 


de viaţa lui de mai tirziu . 


gi înainte de război. 


lei si in favoarea 


așa dar decit să adopte, să perfectio- 


———————— EDUCAŢIA NOUA GERMANA 213 
ERMANA E ‘ai 
neze si sà răspindească 7 E 
state ea agiae în musa, un sistem de tucatie care 
Viet Sti s Douni conceptii asupra omului si a 
prot. Aa per mentale germane post-belice — spune 
ee Sa gară ji a Columbia University — diferă de cele 
mai e numai de gi iesene E ei gi de e EA er nl 
Sub Sesia ui cipogtin e, ci şi de a reforma societatea 
Fear pr nà şcoala se străduia să formeze buni cetă- 
și formeze client independent comarca rese 
‘of e t onstienti de rol - 
st Publică democrată. Dar viitorii cetățeni, pietei În 
ii a a rea ernarea țării, trebue sà se deprindà de 
attacchi pi si pe sine, precum si interesele scoalei lor 
i Jerala nen mara ve ua e ila propri 
zate se antropologie, psihologic. rapa e ay WRD 
a àre "ni ' Î È 
i A he Eur adu nimic nou in faptul că atit pumetul de 
revii A ii Satie] in şcolile nouă din Germania, ca 
Const rituala pile 4 este copilul, cu nevoia lui de a ‘cu- 
un punct cistigat în ă del y PERE Pai Oii este doar 
adera STI ro x a Rousseau, Numai că pină în zilele 
hologi experiment li d udevăratu psihologie a copilului Psi- 
7 bage ini i AR talia lui Binet, Claparède ete. __ au 
pilului e cu totul alta dec ati şi Statistici, ci psihologia co- 
este rea adult incomplet, "E o i Beca e aa a A 
once ,_IMeomple!. x ecare virstă, iință 
alitti come catre e; subooaștientul său vate rea 
seacă E revek următoare”, 
totemeiate pù venezia de numite „de educaţie nouă” au fast 
fetei rst aia nouă. Cum însă noua ştiinţă a su- 
a tata Aga pre afac ncă departe de a fi definitiv stabilită 
al kalel pra FĂ para a ouă este tocmai dinamismul 
coperite fi aa Ci e aptare continuă la orice nouă des- 
ne Ferrière — en iul une aaa a Pauli. „Altă p Vf pu 
‘feta: p isd ua inventat, Astăzi el este descoperit". 
Kbit A rerh ai COpHi în aceste școli nouă din 
Gi e I “âspunsul este simplu: iuvat ceja- 
Serg in Ara gati Răspunsul este si mai simplu: 
pei cal perg baja iai că pamwe În care se formeuză el psi 
rit a e tuturor inu datată stai italian Giovani Gen. 
ar di = 4 n. + 7 . 
me "pri copii, sau, mai bine zis, pe unii copii. nu-i 
aa int Lr se va obiecta ponte, cu drepi cuvine 
central comun tuturor scotti a oii primi Punctul 
este credin i că í il. mgaiiniRă Ferriere, — 
rela cal pricini, orice copi! normal ekiti o E ă 
dea Core să orae tate o dorință vie de a trăi si 
de a Procura tinirului spirit hrana de clone eng decit 
f ure are nevoie, dè a 


VIAŢA ROMINEASCA 


i = ERE SI 


alege calitatea potrivită fiecărei virste şi de ut pem r 
d feebae si cind trebue, nici prea de vreme, nic e e 
r Nu inseamnă aceasta oare intronarea cap ar A 
rbiei in şcoală ? Nu — răspunde tot Ferrière, n sia 
cate clasă există şefi naturali, conducători. A ara in 
ca i. Ea nu face decit să imite, „Spontanei spiata 
ilului se acomodează cu interesele gag ap A e g spe 
i inie a clasei. 
i sta se va forma o opinie a ci i AEA 
r rire pedagogul cre pe nu proie de 
rogram. Totul este - 
ri gig pi Ee Didua dih afară, să fie elaborat in şcoală 
pii a cu profesorii lor. f Ă 
bi “Prin SII gesta coni aplicat astăzi în foarte mute geni 
rmane, în care nu numai la clasele mici, da ge pen 
di ii centre de interes ocazional, dar gi la clasele uo Pe 
up n’are nimic fix si uniform, ci este IRE E Paghe 
Ual de elevi împreună cu inapoi ila k o pă Aa 
«mplu citeva centre de interes, care a ipivi 
rente unei scoli primare din Neukòln: 
1) Casa pàrinteascà — cu toatà viaţa Sti sia dae 
2) Oragul; strada cu viata ei variatà, mijloa 
et - LI a + = 
spori, enni agitati, legi, drepturi cetăţeneşti, impozite, 
viața economică, ete. 
4) Şcoala: organizare, 
teca ete. calul | 
i Viale inclina tivi! probleme în legătură cu pa 
vieţii iale, ai triei si a artei. 7 
k gery piega sir revin în cursul sie, caruia 
pentru a fi studiate din alte puncte de vedere si mai ap 


a permit o mică digresiune. Ce deosebire fundamenta- 


a > alcAtueste rama la noi ! O distinsă 
> apr rap erori pai there! în comisia penu re- 
shake invățămintului secundar, imi povestea n int Papi aze 
caracteristică in privința aceasta: Comisia întreagă SA 
sioni că surmenajul se datoreste, m mare pan fp n 
rea încărcate. Totuși nimeni nu voia să cedeze d sa - 
pr utea ajunge la mici un rezultat. Atunci ace x 
iosa | d | care mi-a povestit istoria a propus ir bu 
i — e, să se fixeze - 
A na iară fisa clasă și după aceia, în cadrul 
hueru, să se împartă humărul de pr 
importanța obiectului. Dar vezi că fiecare îşi inchipu 


conducerea de sine a clasei, biblio- 


——— EDUCAȚIA NOUA GERMANA n 


Să ne intoarcem acum la programa germană. 

Dar dacă interesele copiilor se vor màrgini la anumite 
materii ? Nu va duce sistemul acesta la o cultură prea unila- 
teralà? Se pare că nu, căci, cum spune Ferrière, „cind copi- 
lul simte interes pentru un obiect, Jegile naturii fac în asa fel 
ca acest interes să treacă in mod normal de la acest prim cen- 
o la alte materii, pînà cind se transformă în interes gene- 
ral”. 

Crescuţi în idei democratice, copiii nu numai că reclamă 
dreptul de a explora orice domeniu al cunoștinței care-i inte- 
resează, ci simt si nevoia de a-si completa acele cunoștințe 
ce-i ajută să rezolve diferitele probleme, pe care şi le pun în 
legătura zilnică cu viaţa. 

„coala veche forma pe elevi în conformitate cu idealul 
părinţilor; şcoala nouă urmărește să-i ajute în propriile lor 
nevoi sufleteşti”, 

De aceia școala germană a devenit o școală a vieţii, în 
care interesele elevilor determină atit conținutul cit şi metoda 
invățămintului. In clasa | primară de exemplu, copiii nici nu 
incep să învețe să serie și să citească decit după citeva luni, 
cînd învățătorul simte că, prin cîntece si jocuri de tot felul, 
copiii au prins drag de şcoală. 

Dar profesorii nu se mulţumesc in Germania ca intere- 
sele spontane actuale ale elevilor să limiteze programa. Ei or- 


” gunizează nenumărate excursii pentru a lărgi sfera de expe- 


rientà a copiilor gi implicit cercul lor de interes. Şi, pe mă- 
sură ce survin interese nouă În viaţa sufletească a scolarilor, 
se îmbogățește si programa lor de invàtimint. Şcoala nu mai 
este asa dar o instituție in care se dă un ânumit bagaj de cu- 
hostinfe, exact măsurate si prezentate în anume ordine, ci o 
instituție în care profesorii se străduese să orienteze curiozi- 
tatea si activitatea spontană a copiilor în sensul creşterii for- 
telor lor spirituale, dindu-le în acelasi timp armele necesare 
pentru o cunoaștere si o întelegere tot mai adincă a vieţii, 

„Ea nu făceam decit să satisfac curiozitatea pe care ele- 
vii mei și-o manifestă prin tot felul de întrebări — spune pe- 
dagogul ceh Bakule — si aveam grija ca acest izvor să nu sece 
niciodată. Prin sugestiile mele provocam neîncetat un nou in- 
teres, astfel cà clasa mea era ca un izvor din care viata iz- 
vora neincetat cu putere”, 

Asa dar punctul de plecare al scoalei nouă din Germania 
ca si din alte tiri este copilul cu nevoile lui sufletesti reale, 
Cum sà cunoaşiem încă aceste nevoi? Lăsindu-i liberta- 
tea de a se manifesta tan, numai asa ii vom cunoaște 
adevărata psihologie. „Activitatea spontană a copilului — 
spune Ferrière în „La liberté de l'enfant à Vecole active” __ 
ne revelă nevoile inteligenței sale și a tendinţelor sale afec- 
tive, pe care prim această activitate el caută să și le satisfacă”. 


Pimp > rà = = s rug- a: wr SPE: 


_ VIAȚA ROMINEASCA or u ET 


a — 


i scoala germană nouă este mai presus de toate o şcoală 
divi bia aci la Berlin am înţeles eu ce inseamnă in reáli- 
tate „şcoala activă”. Pină atunci mi se părea ca si eu midi 
activ, dacă prin întrebări stimese interesul şi de multe ori $ 
judecata elevelor si fac să participe clasa întreagă lu lecţie. 
Desigur că si acesta e un învățămint activ, în felul lui, dar ce 
departe sintem de adevărata şcoală activă ! In adevăr, acel 
interes pe care ne silim si reuşim de multe ori să-l stimulăm, 
nu-i, în majoritatea. cazurilor, esf 
ment; el vine din afară, nu porneşte din curiozitatea natura i 
a copilului. Obiectivul acestui interes aparent il formează 
lucruri cure ne interesează cel mult pe noi dascălii, sau pe 
care în genere le predàm, pentrucà autorii de programe le 
cred necesare pentru cultura generală gi pentrucă asta ne e 
specialitatea, Dacă il interesează pe copil sau nu toate obixc- 
tele din program la virsta cînd trebue sà le înveţe, nu sa 
intrebat nimenea niciodată, Tot așa si activitatea pe care o 
provocàm in clasă: le-o impunem noi, nu-i pornită din nevoia 
jăuntrică a copilului de a se manifesta în afară; nu-i activi 
late spontană, asa că nu poate avea prea mult efect asupra 
desvoltării sufleteşti a copilului. s i 

«Tot ce e impus din afară fără să răspundă unei nevoi 
— spune Ferrière — tot ce este dat prea de vreme sau prea 
tirziu sau în afara sferei de interes a tinerei inteligente în 
formaţie, este un rău”. È 

Fàrà să vreau îmi vin in minte citeva lecţii la care am 
azistat de mult Ja o şcoală de aplicaţie dela noi. Subiectele 
lor erau care mai de care mai importante: una trata despre 
accentul grav în limba romina. Alta despre ortografia geniti- 
vului singular la o anumită categorie de substantive feminine. 
Ambele la cl. IV primară; iar a treia, la cl. II, era o bucată de 
cetire intitulatà „Ce frumoasă pildă de demnitate”, Mam in- 
trebat atunci, ce interes spontan puteau să aibă aceşti copii 
de 10 ani pentru astfel de chestiuni subtile de gramatică... Cit 
despre mititeii de clasa I, mam convins încă înainte de stir- 
şitul lectiei că ei nau înțeles absolut nimie din „demmitatea 
omului sărac, care refuză ajutorul bănese al unui bogatas, pe 
motiv că e în stare să muncească. 

Lecţia pornește in Germania, cum spuneam, dela obser- 
vatia proprie a elevului, provocată de interesul lui real. 
Acesta — cum spune Dewey — suscità la rindul său efortul 
spontan, pornit şi el din nevoia de actiume, care măreşte de 
asemenea interesul, 

Cind lecţiile de observaţie — spune Ferrière — au creat 
deprinderi intelectuale, cind ele constitue puncte de reper si 
de comparație solide, atunci ei pot prinde si descrieri de fe- 
nomene necunoscute, pol să-şi inchipue lucruri pe care nu le 

văd si să Je retie fara greutate. 


decît un interes fictiv sì de moti 
u 


= 5 ? nci 


a — EDUCAȚIA NOUA GERMANA 


217 


lar d-ru Amieux, directoare la „Ecole Normale de Sevres”, 
pe ome uitare Ferriére, afirmă: „In acest invifàmint 
| pe observaţie, nevoia cărții nu se simte la inceput. Co- 
pilul ware nevoie de carte nici ca să observe, nici ca să com- 
pare. Cind ajunge insă să generalizeze, cind i se recomandă 
prudenta, atunci el simte nevoia cărții; e inceputul muncii 
personale cu ajutorul manualului; apare rațiunea de n fi a 
cărții de stima. Lecţia prin observatie duce la cartea de sti- 
intà şi astfel la lecţia de informaţie”, y 
Dar oricit s'ar strădui daseālii să lărgeaseă experienta 
elevilor şi implicit sfera lor de interes, invatàmintul nu se 
ponte margini la aceasta decit la elasele mici. Numai acolo 
poate fi vorba de centre de interes ocazionale. Acest învàtà- 
mint direct va forma o bază solidă pentru învățământul de 
mai tirziu, cind interesul elevilor rămîne inca factorul deter- 
area in sensul ci ei au o mare libertate de alegere atit a 
pa n ve < învăţământ, cit si a subiectelor in cadrul acele- 
FA re De lingă toate acestea mai învaţă copiii ceva in sco» 
e nouă din Germania — un lucru, cure le va fi de cel mai 
vN ľolos în viață : stāpîniren de sine, A se pregăti pentru 
la i cum spune Ferrière — mu Înseamnă numai a căpăta 
numite cunoştinţe, ci înainte de toate „a mecaniza subecon- 
Senai; a-l mecaniza prin acțiune, utilizind răspunsurile pe 
cuce vila infinit de variată le dă apelurilor obscure ale in- 
capat „ Acea mare libertate de care se bucură elevii îm 
gra - e germane nu urmăreşte in fond decit o liberare a indi- 
por e sub catusele instinetelor—adicà triumful celui su- 
cai par NADA Sni inferión, căci „nu modifici natura decit 
zintă o nd e Sărate at a vigne ture gar 
grup de reacțiuni adaptate — spume Ferritre — sue ei libe- 
ne «de energie care poate ataca dificultăți nouă, adaptàri 
ni rea si mai diferențiate”, á at 
ea omului nu st în canine 2 dati ma Că superiorita 
z ti ti “lor i 
Ei, cum spune Claparède „Condiţia ear area) porn, 
A ail înțeles că cviace deosebește, intre altele. pe e | £ 
rior de cel mediocru, nu este ştiinţa, oricit de shares fi ca, 
CI sio de realizare a ceiace rațiunea ji spune că e bine De 
centrează în primul riad asupra enni de scoală nouă se con- 
bue să caute de mie tări paie a ar n a Nona taie 
viață a timor scopuri fara in SE id a za 
_ intrun număr din .L'Oeuvre” de astă vară André M; 
rois, serilndu-si impresiile asupra examenului d sha iaia! 
real, spune între altele: Araria 
lin tată iului să ni 
tată. spimea fiului său. care căzuse la bacalaureat: 


= ENON VIATA ROMINEASCA 


„Bine, nenorocitule, dacă nu vrei să înveţi nimic, cum ai 
vaio gancio: ti ra ui adaogă: 

La care au vieților e : ; 

„Vorbele tatălui nu-s lipsite de tile. Nu inseamnă, desigur, 
că nu trebue să se înveţe nimic, ci dimpotrivă, să se înveţe 
destul de puţin, destul de bine, ca să se uite cit mai putin. A 
incàrca mintea copilului nu înseamnă a o forma, Singurul rol 
al scoalei este de a făuri unealta; roadele mumeli au să se 
vadă mai tirziu, dacă unealta e bună si dacă luerătorul ştie 
să se servească de dînsa”. j 

Si acum cred că am insistat destul asupra primei ches- 
tiuni: ce învață copiii în Germania. Rămine să examinàm a 
doua întrebare: cum învață copiii în aceste şcoli nouă. 

Cum am mai spus în treacăt, copiii invatà în primul rind 
singuri; ei mai învaţă si unii dela alții gi cite ceva... si dela 
profesori. Şcoala este înțeleasă acolo ca o colaborare a elevi- 
lor între ei, a profesorilor cu elevii, a profesorilor între ei 
precum şi cu părinţii copiilor. Cred că este inovația cea mai 
grozavă a acestui sistem de Învāțāmint; în orice caz este cela- 
ce te izbeste cel mai mult cind intri într'o şcoală berlineză. 
„Domnul” nu mai explică lecţia dela catedră (care a dispă- 
rut de altfel din cele mai multe școli), nici nu-i scoate pe copii 
la tablă a doua lecţie, ca să repete aidoma ce-a spus el şi ce 
stă scris si în carte, Nu, rolul lui este cu totul redus — în apa- 
rentà cel putin: răspunde elevilor cind e intrebat sau inter- 
vine modest cînd o gregalà n'a fost observată sau corectată 
cum trebue. Restul timpului el pare cu totul pasiv. 5 

In şcoala veche, profesorii vorbeau şi elevii ascultau ; ei 
intrebau si aceştia din urmă răspundeau, Acum rolurile sau 
inversat. sella se face sub formă de discuție între elevi — 
unul din «i fiind îmsărcinat cu conducerea clasei. Acesta dă 
pe rind cuvintul acelora care prin ridicare de mină își arată 
dorința să spue ceva — fie el elev sau profesor, fără deose- 
bire, Si ce m'a minunat mai tare, a fost constatarea că siste- 
mul acesta se practică chiar dim clasa I primară. A 

Inchipuiti-và o clasă de 25 de copii de vre-o șapte ani (in 
Germania scolaritatea începe la şase ani) a căror institu- 
toare stà intro bancă din fund, iar de pe un scaun înalt, de 
unde domină clasa întreagă, o fetiţă cu părul ca mătasea po- 
rumbului, conduce cu multă gravitate și îndeminare o dis- 
cutie între copii, despre ceiace au văzut ei pe stradă în drum 
spre şcoală. Mica profesoară observă în același timp si disci- 
plina, La un moment dat o vàd cò. sare repede jos si vine 
spre mine. Ce se întimplase ? Vecinul meu nu știu ce făcea 
cu minile pe sub bancă. I le-a aşezat frumos pe pupitru şi sa 
intors repede la postul ei de observaţie („Domnișoara profe- 
soară” e foarte de modă veche, căci în cele mai multe şcoli 
germane de astăzi, cum am să arăt mai tirziu, copiii stau în 


EDUCAȚIA NOUA GERMANA 219 


poziţia care le e mai comodă). La un moment dat un bàetel 
se scoală, se apropie de institutoare, care urmărește lecţia 
din fundul clasei, şii sopteste ceva. 

Aceasta Îi dă o cretà si copilul incepe să scrie pe una din 
tablele ce tapisează pereții clasei. Nu trece mult și o fetiţă îl 
imită. Ea se apucă însă de miste socoteli. Cind institutoarea 
a observat că interesul clasei în genere pentru discuţia asu- 
pra mijloacelor de comunicație a slăbit, numai atunci a in- 
renali ni a întrebat: „Ştiţi voi ce a scris micul Georg?” 

— Nu! 

— Poate vreţi sà citiţi ? 

Ciţiva ràspund afirmativ si se. intore cu fata spre tablă, 
alături de care micul Georg sta surizător. Imediat restul cla- 
sei le-a urmat gestul si rind pe rind copiii au citit improvi- 
zațiile camaradului lor, 

— Acum să vedem ce-a scris Gretchen ! — a strigat apoi 
unul din copii. 

Mica lor camaradă scrisese o serie de exerciţii, pe care 
le propunea spre rezolvare camarazilor ei. S'a iscat imediat 
o emulaţie grozavă priotre copii, care să ajungă mai repede 
la rezultat. Cind a sunat şi institutoarea le-a spus să iasă în 
curte să se joace, ci tot nu sau lăsat, pină ce n'au terminat 
calculul. Şi, pentrucă a venit vorba de matematici, cred că e 
momentul să spun cit de plăcut impresionată am fost de chi- 

pul viu în care aceste ştiinţe abstracte se învaţă în şcoala pri- 
mară berlineză. Nu numai că toate exercițiile şi problemele 
sint alcătuite cu date reale, dar ele sint totdeauma propuse 
de elevi. Copiii sint de mici deprinşi să observe si să-şi strin- 
gù date din cele mai banale evenimente ale vieţii de toate zi- 
lele. Astfel, dacă ei se urcă întrun autobus, imediat numără 
cite persoane au fost sus gi cite jos în momentul cind s'au 
urcat, cite sau coborit la cutare staţie, cite sau mai urcat în 
urmă, îşi inchipue aproximativ cam cit au cintàrit fiecare, - 
usa că, ajungind la şcoală, ei vin cu problema gata. In clasă 
ei au un tablou al preţurilor curente la diferite articole de 
băcănie, manufactură, etc, care deasemenea le servesc drept + 
date la combinarea exerciţiilor si problemelor. Ceiace m'a 
frapat la lecţiile de matematici a fost pe lingă animația din 
clasă, provocată de întrecerea în propunerea şi rezolvarea 
problemelor, iuteala si precizia calculelor mintale, (Spre ru- 
sinea mea trebue să mărturisesc că-mi era imposibil să mă 
lin de dingii la calcule cu cifre prea mari sau cu zecimale). 
Absolut toate calculele, chiar si cu trei-patru cifre sau cu ze- 
cimale se fac mintal. Calculul scris se face numai la urmă, 
pentru a controla care din rezultatele la care au ajuns copiii 
sint bune. 

Aceiasi legătură strinsă între şcoală si viața reală se ob- 
servă la toate obiectele de studii. Spuneam mai sus că în- 


220 VIATA ROMINEASCA Ž EDTA: 
vājāmintul este înţeles acolo ca o colaborare a elevilor între 
«i si cu profesorul clasei. Dela înstitutorul clasei Il à unei 
şeoale primare am căpătat citeva lămuriri cît se poste de inte- 
resante în această privinţă. Anul trecut elevii lui au studiat 
intre altele industria si comerțul si, în momentul cind i-am 
vizitat cu, ajunseseră la industria alimentară. Cum învățau 
ci asta ? Direct dela sursă — ca să zic asa. Clasa sa împâr- 
tit în grupuri de patru-cinci elevi, care şi-au propus să stu- 
dieze o anumită lature a chestiunii, Cei care se interesau de 
fabricarea pinii, sau dus la brutărie, alții sau dus la abator, 
alţii la cirnăţărie, alţii la untarie, ete. Acolo ei au observat 
cum se transforma materia primă, au cerut patronului expli- 
catii, și-au luat note şi schițe, La lecţia următoare ci au tx- 
plicat camarazilor ceiace au văzul, ajutindu-se de desen la 
tablă si prin aceasta au provocat o discuție între elevi, la 
care a luat parte si institutorul, pentru a corecta eventualele 
erori sau a completa unele lipsuri inevitabile, Astfel, cum 
spuneam, lnvatà copiii unii de la alţii, 

In ora precedentă recreației mari în care am primit toate 
aceste explicaţii, elevii îmvăţaseră în felul acesta cum se fa- 
brică untul. Cind a început lecţia următoare, institutorul a 
intrebat pe copii: — „Cum credeţi voi că am putea utiliza cu- 
nostinfele căpătate în ora trecută ?” Imediat un elev sa ri- 
dicat şi a spus : „Am putea serie cuvinte nouă”, 

— Şi ce să faceţi cu ele ? 

— Să facem fraze. 

— Bine. Cine vrea să serie fraze ? 

Un grup de 4-5 copii se inseriu. 

— Cine are altă propunere de făcut ? — a imtreba! institu- 
torul. 
— Am putea desena, — a propus un băețel, 

— Ce să desenati ? 

— Masina de făcut unt. 

Da ! Maşina de făcut unt! — au strigat mai multi în 
cor. 
— Cine se inscrie pentru desen ? 
Un grup se ridică în picioare si dascălul si-i înseamnă în 
carnet. 
— Cine nu s'a înseris pinà acum si ce vor aceştia să facă? 

Eu vreau să construese, — a răspuns un elev. 

— Si eul — a strigat îndată tovarășul lui de bancă. 
— Sen 
— Șieu! 
— Ce să construiți ? 
— Lăptăria şi înăuntru maşina de făcut unt 
— Nu mai are nimeni nimie de propus ? 
Ain putea să scriem niște istorioare cu titlul „La o 


.. 
. 


untărie 


ee _EDUCATIA NOUA GERMANA ei 

. Propunerea a fost primità cu bucurie de cei ce nu se in- 
criseserà pină atunci si peste citeva minute clasa întreagă era 
in activitate, fiecare copil lucrind potrivit cu interesul său 
și cu inclinatia sa naturală: unii desenau, alții tàian si lipeau 
iar ceilalti scriau. j 

— Care este avantajul ucestui sistem ? — ve intreb 
poate. Toti pedagogii noi sint de acord în a ia că 
rezultatele unui astfel de invàjamint sint minunate. lată cum 
explică spedagogul italian Lombardo-Radici faptul că încă de 
la 18 ani, fiind student la Pisa, i s'au tipărit diferite lucrări: 
«Precocitate din partea mea? se intreabà el, Nicidecum. Acea- 
sta se datora numai felului cum se lucra În universitatea 
noastră, care făcea pe fiecare student să producă tot ce putea 
exciting numai entuziasmul virstei lor. Secretul desvoltàrii 
noastre iată-l: camarazii noștri erau în acelaşi timp si profe- 
sorii noştri, Fiecare işi avea rolul său, fiecare din aceşti ti- 
neri studenți dădea lecţii, Ce viaţă intensă incoltea la Pisa 
pentru şcoala italiană si totuși... fără pedagogie !" 

Acest sistem de colaborare intre elevi se practică în Ger- 
mania nu numai la şcoala primară, ci în tot invitàmintul 
chiar si in ultimele clase de liceu. Elevii sint împărțiți in 
grupe mici, care studiază diferite laturi ale chestiunilor cu- 
prinse în program si apoi, sub forma de comunicare, urmată 
de discuţie, transmit cunoștințele lor celorlalţi camarazi. Pro- 
fesorul le indică mai intii bibliografia. stă apoi la dispoziţia 
nene Pagg care pregătesc un subiect si, în fine, în clasă, 
a i e da discuţie, criticind $i completing cele expuse de 

Desigur că nu toate obiectele si nu intreg invati 
pretează la acele centre de ar Diauiceiiate. baaaie PA em 
resul spontan de moment al copilului. Totuşi principiul ră- 
mine acelaşi, cum am arătat, la toate materiile şi în cursul in- 
tregului invàtamint, elevii avind o mare libertate de alegere 
a multora din obiecte (unele ràmiînind totuși obligatorii), pre- 
cum și a subiectelor în cadrul aceleiași materii. Un exemplu 
i zei In această privinţă am găsit intro lecție de engleză la 
clasa H a liceului de fete „Augusta Schule”, Ca şi la celelalte 
şcoli de care am vorbit mai sus, profesoara sta în fundul cla- 
sci, jar la catedră (spre mirarea mea, aci exista încă această 
mobilă demodată, cu totul nepotrivită cu spiritul lei 
noud) sta o elevă, care conducea lecţia în baza unui Peer 
afişat cu litere mari lingă tablă gi pe care, cum am aflat în 
urmă dela adevărata profesoară, į] alcătuise după ce g 
sultase cu clasa, Primul punct din program era — lett a pa 

„Mica profesoară indică cine să citească bucata ale il 
oii ge re prgn cu clasa si cine să corecteze "Dre 

e. Urmează tot felul de observatii "fetita 
după același procedeu, adică : eleva pe 


222 VIATA ROMINEASCA 
intrebare si tot ca indică cine să-i răspundă. Aceia 
e Tapada ha pune şi ea o întrebare la rel al- 
teia si asa mai departe. Al doilea punct din La rsa ee 
conversaţie. La pagina 215 din manual aveau urm stà e ns 
citiu: „Intrebaţi pe seful gării cind pleacă dpr i za 
ajunge în cutate oraș. Intrebagi un gardist unde cite Opera 
gi diferitele mijloace prin care ati putea ajunge aco o rin 
puifi o conversaţie între o doamnă și un postar ao; a da 
din gresalà o scrisoare adresată altcuiva” ete, pid ai 
sei alegea cite două din nenumăratele doritoare a-$ pi A 
ştiinţa şi acestea reprezentau în fata celorlalte, cu regni e si 
gesturi potrivite, scenele cerute. (Sistemul acesta de ,, gd 
tizare” este de altfel foarte răspîndit în seolile din Ber n. È 
torioare, povesti, poezii, sint toate dramatizate de de n 
clasă si la serbări, La o şcoală primară am vàzut repe pra u 
se o întreagă piesă de teatru, nu numai jucată, dar chiar 
scrisă de elevii din ultima clasă (copii de 12 ani). i 

Dar să ne întoarcem la pei de engleză, In timp ce clasa 
întreagă lua parte cu tot sufletul la scenele dela tablă, o 
elevă scria la tablă o mică traducere in englezeste, care a 
fost în urmă corectată de toate elevele, ă 

Cind mai erau citeva minute pinà să sune, conduciătoa- 
rea clasei a propus fixarea progrenuni pentru lecţia urmă- 

: $i indicarea viitoarei „profesoare = = $ 
m $ s'a auzit A pace A elevele au eşit din clasà cin- 
tind, ajutate de gesturi, un cintec englezesc. Am rămas sin- 
gură cu profesoara, care a avut amabilitatea de a-mi da o 
mulţime de lămuriri preţioase, de care m'am servit în expu- 
nerea de faţă. In tot timpul orei, ea a stat into bancă din 
fundul clasei, de unde urmărea cu atenție mersul lecfiei. Din 
cind în cînd intervenea pentru a semnala o gresala neobser- 
vati şi a corecta, atunci cind nici una din eleve nu era în 
stare s'o facă, ociace se intimpla destul de rar, elevele fiind 
extraordinar de înaintate pentru virsta lor (lucrul se datora 
desigur, pe lingă unei excelente metode, şi celor ti ore de curs 
din program). Regret foarte mult că n'am mai putut sta si 
după Pasti, cind începe anul şcolar german, cu să azist la 
primiele lecţii ale claset I, să våd cum ajunge să le facă să lu- 
creze singure, mai ales că e vorba de o limbă străină. 

Dar libertatea aceasta n'o au elevii numai în alegerea 
ocupaţiei lor, ci, cum am spus in treacăt, si în ținuta lor în 
clasă. Primul lucru ce te izbeste în majoritatea şcolilor ber- 
lineze este o teribilă dezordine aparentă. ; 

Regret foarte mult că nam avut un aparat fotografic 
cure să prindă animația si paturaleta de atitudine a unei ase- 
menea clase, a : 

Copiii stau În bănci sau la mese, aṣa cum le vine lor mai 
bine: sprijiniți întrun cot, cu capul pe bancă, picior peste pi- 


EDUCAȚIA NOUA GERMANA A. 223 


cior, în picioare, sau călare pe scaun; unul se joacă cu un 
creion, altul cu lanțul dela chei, al treilea se duce la tablă în- 
tr'un picior si la întoarcere se dà huta printre bănci; circulă 
În voe prin clasă, ies afară si se intorc fără să ceară nimă- 
nui voe — cu alte cuvinte, comit tot felul de crime din pune- 
tul nostru de vedere disciplinar, fără să capete cea mai mică 
observaţie, $i totuşi simţi că, cu toată dezordinea şi neaten- 
tia lor aparentă, sint mult mai vioi şi mai activi decit ele- 
vii noştri, care stau smirnà $ ţi se uită drept in ochi. Căci 
numai ce-i vezi deodată, cind te-ai fi așteptat mai putin, că 
sar si se amestecă în discuție, Incontestabil că pentru dascăl 
este mult mai obositor de lucrat cu astfel de clasă în conti- 
nuă mişcare, Dar pentru copii si deci din punct de vedere 
pedagogic — este mult mai bine așa. Copiii sint deprinsi să 
se miște liberi în orice moment, cu singura condiție de u nu 
deranja pe ceilalți. 

Şi nu numai atmosfera clasei este cu totul alta decit la 
noi, ci chiar si destinația sălilor de clasă. La cele mai multe 
şcoli, pe ușile ce dau pe coridoare, in loc să stea seris: cl. |, 
cl. II, ete. vezi pancarte cu „Sala de geografie", „Sala de ma- 
tematici”, „Sala de istorie”, ete, In aceste camere inzestrate 
cu tot materialul didactic necesar, se perindà toţi elevii, Hår- 
tile mau nevoe să fie cărate din clasă în clasă, ca să se rupă, 
nici materialele de experienţă, ca să se spargă. Micaduce 
aminte că la o şcoală primară am fost invitată să stau în re- 
creația mare în sala de materiale didactice. Fără să vreau mă 
utam cu jind la o foarte bogată si variată colecție de ta- 
blouri intuitive ce se găseau acolo.. 

- ‘rumoasà colecție ! — am exclamat eu, 

- Nu ne mai servegte decit pentru inventar, — mi-a ris- 
puns rizind institutorul care aștepta să sune, ca să mă con- 
ducă în clasa lui, 

— Cine să se mai servească de tablouri, cind avem apa- 
rat de proecţii, — a adăugat un altul, care-mi ghicise proba- 
hil nedumerirea. 

In adevăr, peste citeva minute eram condusă în sala de 
geografie, anume amenajată pentru proectii (cu perdele ne- 
gre la ferestre si cu becuri la tablă si la hărți) si înzestrată 
cu toate cele necesare unui bun invafàmint al geografiei. 
Lecția era despre America de mijloc. Institutorul le proceta 
numeroase ilustratii dintr'o carte groasă și copiii ficeau tot 
felul de observaţii gi se chestiomau usupra celor de pe pinză, 
intrebau pe dascăl ce nu înțelegeau, aprindeau lumina ca să 
complecteze pe harta lor ceiace invitaseri nou, Şi păreau tot 
timpul cit se ponte de interesaţi si activi, 

O altă lectie care m'a interesat în mod deosebit a fost 
o oră de Istorie la clasa V a unei şcoale primare din Wilmers- 
dorf. Subiectul de tratat era „Dreptul omului”. După ce prin 


ov i _ NINTPA ROMINEASCA = Yi 


întrebări sa schiţat istoricul Revoluţiei franceze, copiii au 
citit bucata din carte, care rezuma punctele primului procet 
de Constituţie a revoluției dela 1789. TONY 

A urmat un moment de tăcere, după care unul din băcţi 
n intreabt: 4 n 

— Care este adevăratul înţeles al cuvintului „libertate™? 

— Eu cred că libertate inseamnă posibilitatea de a face 
orice vrei, — a răspuns unul dintre elevi, STĂ 

— Toţi sint de aceiaşi părere ? — a interveni! atunci in- 
stitutorul, de pe pupitrul pe care era cocotat, cu picioarele 
pe bancă si cu faţa la copii. t 

— Nu! — au strigat în cor mai mulți, 

— Desigur că nu, — şi-a dat părerea un bàetel deosebit 
de vioi din fata mea, — căci asta ar insemna să fie permis 
furtul si omorul. 

— Dati exemple din viaţa voastră de școală, — a propus 
dascălul, 

— Bunăoară acuma, — luă cuvintul un băeţel cu părul 
roşu gi cu faţa plină de pistrui, — dacă unuia i-ar veni pofta 
să cinte ca cocoşul sau să bată din tobă, nam mai înțelege 
nimic dim lecţie; si totuşi noi nu ne putem plinge de libertate, 

Exemplul lui inveseleşie clasa întreagă. Copiii, foarte 
animati, încep să comenteze, fără nici o regulă stabilità, di- 
feritele articole ale „Drepturilor Omului”. 

— Ce înseamnă „egal in faja legii 7” — întreabă unul din- 
tre copii, adresindu-se dascălului, care, drept răspuns, nu fa- 
te decit un gest îmtrebâtor spre clasă. 

— Eu cred că asta vra-să-zică, — explică um baetel din 
spatele meu, — că dacă un nobil şi un țăran ar fi făcut ace- 
iaşi luptă rea, ar fi fost pedepsiţi la fel. í 

Comentind un alt articol, un copil face observaţia că mai 
inainte regele guverna singur, pe cind acum împreună cu 
poporul. 

— Nu-i adevărul ! Astăzi poporul se guvernează singur ! 
— îl corectează un prichindel blond, căruia tot singele i-a nā- 
vălit în obraz. 

— Ce este o naţiune ? — se interesează un al băiat. 

Intrebarea aceasta provoacă o discuţie foarte vie, din 
care se vede că noțiunile de popor, natie si Stat se confundă 
in mintea lor. Dascălul intervine ca să precizeze. 

Urmează apoi o comparaţie între „Drepturile omului” si 
legile germane actuale. 

In recreatia următoare, manifestindu-mi tot entuziasmul 
faţă de lecţia la care azistasem, institutorul mi-a explicat că 
invăţămintul istoriei a fost cel mai mult lovit sau mai bine 
zis a profitat cel mai mult de noua reformă scolarà. In locul 
acelei aride Înşiruiri de nume de regi si de date seci la care 
se reducea mai inainte istoria, care însă avea darul de a glo- 


| __EDUCATIA NOUA GERMANA 235 

rifica războiul si a cultiva sovinismul. se studiază astăzi mai 
mult un fel de istorie a civilizaţiei, in care ela ie 
avut rolul ei — bun sau riu — între celelalte popoare şi în 
care interesul cade în primul rind asupra spiritului fiecărei 
a: şi a eg s-a acestuia în decursul veacurilor. 

inainte de plecare, trecind pe la director pe -i - 
fumi, mi-am arătat între altele pitt față de fapial că toc 
viitori absolvenţi de școală primară cunose asa de bine legile 
Pta director a zimbit mulţumit si mi-a scos dintr'un du- 
er ne rea de cărticele, îm felul carnetelor de note ale ele- 

— Fiecare elev primește la absolvire o astfel de cărțulie 
E Constituţia țării ! — jadiin; la esposti 
ukaga i a La vt a adăogat el cu mindrie, la expresia 

Din cele povestite mai sus sar părea că rol à i 
este cu totul pasiv in această şcoală rapit Este mese pia 
rentà. In realitate i se cere, pe lingà o culturà generală, o 
dibăcie pedagogică cu mult mai mare decit pină acum dar 
$i anumite însușiri sufleteşti, care, dacă uneori formau asa 
zicind podoaba unui profesor de şcoală veche. sînt absolut 
indispensabile unuia din şcoala nouă, Dacă în scoala veche 
personalitatea profesorului are o însemnătate mai mare sau 
mai mica în formarea elevilor, apoi in scoala de educatie 
nouă această personalitate este factorul hotàritor. 

Mai intii că a face fatà tuturor situațiilor, a fi îm stare să 
răspundă lu toate intrebàrile pe care copiii nu se mai sfiesc 
sà le pue, a indruma pe copii sà invete singuri, este desigur 
un lueru incomparabil mai greu si mai delicat de minuit, de- 
cit a repeta din an în an aceleasi „explicații” dela catedră. 
Intr'o scoalà in care programa este cu totul elastică si in 
funcție de interesul real al copiilor, intro şcoală în care co- 
piti învaţă singuri și prin experienţa proprie, unde dascălul 
trebue si urmărească pas cu pas activitatea spontană a fie- 
cărui elev si să-i procure tocmai noțiunile si exercițiile de 
care are nevoe pentru a realiza un progres — intr'o aseme- 
nea şcoală, un dascăl căzut în rutină n'are ce căuta. 

Noul rol ce li se încredințează impinge pe profesorii din 
aceste şcoli să-și îmbogăţească neincetat atit cunoştinţele lor 
generate, care, pentru scoala primarà mai ales, trebue sà fie 
cu deosebire de ordin practic, cit şi cele de psihologie si pe- 
Camo, pre a pugno snjelege tonte manifestàrile copilaresti 
sia, în confo ' . "riri A 
Menini Seaia sd rmitate cu descoperirile nouă in do- 

car, cum spuneam mai sus, se mai cer dascăl lui d 
școală nouă si alte însuşiri, des : > appetere 
dela o anumită vîrstă. ini a Ne 

„Noul profesor — spune Prof, Alexander — trebue i 
el insusi o ființă insufletità de duioe Ai Pret ipa bi 
15 


2» ___NIAȚA ROMINEASCA ; 


asm faţă de natură si artă, cu multă simpatie faţă de copii si 
tineret şi cu ceva experiență gi înțelegere a problemelor so- 
ciale. El trebue să aibă câte ceva din calităţile unui sportman, 
a unui artist, a unui meşter, să fie un bun povestitor şi un 
buo camarad El trebue să simtă faţă de elevii săi interesul 
binevoitor al unui unchiu celibatar sau devotamentul unui 
tată”, 
in adevăr, unul dintre lucrurile cele mai interesante din 

şcoala nouă germană, ca şi de aiurea de altfel, sint rapor- 

turile dintre profesori şi elevi. Cu putin inainte de a pleca 

din țară, văzusem excelentul film „Îngerul albastru” în care 

Emil Janings reprezintă in chip magistral un tip de profesor 

neamt de şcoală veche, Ce schimbare colosală a adus revo- 

lutia ! Astăzi profesorul este acolo camaradul și prietenul 

“elevilor — un camarad mai mare, cu mai multă experiență, 

care ştie desigur mai mult decit dinsii, dar care se poate și 

el înşela uneori — de care Însă sintem siguri că le este ab- 

solut devotat, gata în orice moment să-i ajute, atit în activi- 

tatea serioasă cit si la sporturi si jocuri. 

Autoritatea unui astfel de dascăl se sprijină numai pe 
iubire, respect si incredere reciprocă. 

Timpul nu-mi îmgădue să intru în amănuntele pregătirii 
corpului didactic, Tin să mentionez insă că in Prusia școlile 
normale uu fost desființate, atit învăţătorilor cit şi conducă- 
torilor de copii cerindu-li-se astăzi o pregătire universitară, 
pe care o primesc lie in universitate, fie în institute pedago- 
gice superioare. 

Invitàtorul este astăzi considerat in Germania nu numai 
ca un educator al tineretului, ci şi ca un promotor al culturii 
si un îndrumător al poporului din localitatea în care lucrea- 
ză. De aceia în toate aceste institute pedagogice se dă mare 
atenţie orientării viitorului dascăl în domeniul ştiinţelor po- 
litice si sociale precum si în filozofie, pentru a-l pregăti pen- 
tru viitoarea lui activitate gi responsabilitate socială. 

Dar centrul de gravitate al acestui învățămînt îl formea- 
ză pedagogia si psihologia — psihologia copilului, a adoles- 
centului si, lucru interesant, si a profesorului, 

Pe lingă practica pe care trebue s'o facă fiecare student 
in şcoala de aplicaţie, în ultimul an i se dă conducerea unei 
şcoli rurale, a cărui totală răspundere o are pe timp de două 
semestre. 

Pentru a-şi completa experiența, viitorii învăţători sint 
obligaţi să viziteze nu numai diferite şcoli, ci şi tot felul de 
instituții în legătură cu educaţia, precum crese, spitale, secoli 
de corecție, muzee pedagogice, ete. La cursul de istorie pedu- 
gogică se dă mare importanță evoluţiei pedagogiei germane, 
în special a șeoalei nouă, cu care ocazie se urmăresc diferi- 


É 


i 


EDUCAŢIA NOUA GERMANA j 227 


tele sisteme mouă practicate in cele mai b i i 
întimplat foarte adesea să intiinesc pe la difetto” har in 
care le vizitam, grupe de studenţi si studente, care Suardi 
cu multă atenţie lecţia, își luau note şi apoi discutau cu pro- 
fesorii şi cu directorul asupra celor văzute). í 

_ „Scopul educației viitorilor dascăli este de a face din ei 
nişte Fap Aa ale organismului național” 

. Un alt lucru interesant in aceste „com i E 
eee span este colaborarea părinţilor, pozei si are 
ci imeveniţi în şcoală, azistă cînd vor la lecţii, iau parte la 
Sca gi contribue atit prin bani cît si prin munca, lor la 

unul mers al şcolii. ei 

Directorul si întreg co ì 

„dă pr >g corpul profesoral iau part . 
sesti pre a de părinţi, al cârui scop este da sian ta. 
gi ura între familie si scoalà. Multi părinți sint înscrişi în di- 
urne i guar s ge langa Hberà din școală, precum şi la 

s serale. De citiva ani există gi ă — j 
de rile si discutie a intregii comunita. BE 
pare cà interesul pentru școală este > 
c n lati incep să-şi neglijeze clubul gi vati se pu ta 
Mat da sn regi serg (bânci, catedre tevi fazio 
: più iar mamele vin in ti i i gù 
pepin cantina ce pol săraci. Scoala e a È carri 
à nr ci poporului, care are drept de control mere gr 
„iace stringe si mai mult legatura a i àri 
j i ì ccasta intre i 
oala, si spa bum rate ale prior, care au 
W al à pe luna, adunînd | À ‘sori 
Părinți şi copii, pentru a petrece o seară est iz 
AS e obicei, directorul ţine o cuvintare, prin care une pe 
pă aa diga S DRAI şcolii, cu metoda de vt a dn 
călilor sau cu diferi e probleme de educaţie 
mează un program distractiv, pregătit în ase arti re beri 
‘i; Esino <p la o astfel de şezătoare si am rămas incintatà 
N apacia de Amepata «e părea că leagă pe toți cei stringi la 
Re ernabend”. Și cu asta cred că am atins, in māsu 
sorei ini Paco toate problemele mari în legătură cu pr 
ua, pe care mi le-am pus retră -mi i A 
la prole pe wa le-am vizita. la Daria TR 

— Leal aplicat din tot ce-ai văzut ? — m 

a lu vre-o lună după ee m ici A ag SAL 
— Nimic, sau aproape nimic, — le-am râs 

ae RS eee para deceptie pe fetele Rene 

perni oi anul viitor n'ai de gind să experimentezi 

u întrebat din nou, cite 

— Nu. 

— Cum asa ? 


204 VIATA ROMINEASCA 


— Foarte simplu. Asigurati-mi mai intii = jon lege 
să am toată libertatea de acțiune, în care s Dun era 
TI ch COEK pa BRE area lar poale în are 
i copiii, S i a 
din anala Dima a chiar dela grădina de Sti, tei se 
alii să lucreze în același spirit nou; nani. certe io Fra 
al că nu-mi voi aprinde paie în cap cu tra cil gi 
tare: că nu voi fi persecutată ca antipatrioată ha n pela 
à nu-mi voi pierde cariera pentru acţiune su rupte 
na sigurantei Statului — si atunci vom mai sta de H 


Magda Sp. Popescu 


Banii 


Lui Panait Istrati 


Marşul cu brio al orchestrei lui Țepeneag deschisese cop- 
certul la cafeneaua „Cerbul de aur” la ora 9, ca totdeauna ; 
tiganii trecuse de mult prin cele mai căutate bucăţi de rezis- 
lenjà, spre a încălzi pe consumatori in vederea programului 

cabaret, iar artiștii se şi înființase la masa lor de lingă so- 
bă aproape loţi: Klura-vieneza, soţii Kertész, soţii Dumitres- 
cu, Margil, Pista, Viorica şi Pick. E destul de tirziu, iar sula 
şi de astă-dată, aproape goală de publie, 

Neștiind ce are să iasă din program, artiștii, in buna lor 
dispoziție de rigoare, așteaptă la masa lor cea fără consuma- 

i, Vre-unul mai forfoteste printre mesele consumatorilor, ca 
chelnerii şi garderobiera, ca patronul lor cel cu cap martial, 
cu batistă atirnind lungi, reglementar, si cu mină jovială pină 
aproape de crispaţie. Toti în verva lor, sub ochii patroanei de 

a cassa, mereu radioasà si ea, iar lăutarii toți niște apucati 
in mișcările gi căulăturile lor. Acorduri de arii si dansuri mo- 
derne foarte — cu tobà, cu talgere si saxofoane la zi — me- 


lături că să se vadă scena, se inghesuie azi tot cam acciasi 
mină de guri cască, de cerselori si negustori ambulanti me- 
Biesi cu cersetoria, toți profitori în acelaşi timp ai valului de 
căldură cind se deschide usa... Prezenţa acestei lumi multe si 
disponibile, venită de acasă doar cu ochii, nu incomodează 
insă pe patron, asa cum nu-l turburà pe un orator intrerupe- 
rile cind ideile se lasă așteptate. Ochii lui, pentru o clipă, 
schimbă chiar priviri aproape de înţelegere cu ochi necunos- 
cuti de la uşă, __ ochi ce cutreeră avizi cuprinsurile luminate 
din sala cu căldură complectă... 


230 VIAŢA ROMINEASCA _____—— 
ur ——— 
Putin mai e pinà să înceapă programul, mesi scri pr 
erre des 'Viorich ia rat] Hi iulgeră din ochi 
i utinat i a si 
ni spirit Prezentă cu toți la conversaţie, “ pr 
st i se intunecà, zimbeste si se liră cu mintea gra nti 
possi e ascultà. O pomire impotriva îi e e Ade pe e = 
juru- ăpin Nesuferità ost pi Dum 
e inta CRON Teraa ii e acum si Margit, chiar si 
map zadarnie să descifreze in poza marţială a er apa 
in fata lui mereu radioasă cu privire fixă de azer că i 
pi programul, È capro şi Resa po pe za noo i și 
ii à 4 i in fata radioasă. Gat o 
pete og apt pi PCA ai celorlalți. Ca ochii lor, ai 
CODE gras de pe la mijlocul sălii, ii, cel mai volumin i pie 
clienti, cu pintecele în două Siar stàruitor spre ea, spre Vio- 
or — È A 
reeda ai eaim cu degetele şi sigur are = are 
intors cu spatele spre masă, aproape eclipsind-0, her pio A 
era cf fi cn regi pie e mare, bucălată, fi 
i à a Rè n ea 
epeleaza a Roade doar maşinal o bucăţică de scobitoa 
re. Numai ochii ar putea să-l ducă din cafenea. 
Mulţi, cind să plece, bat intii mein azar 
Deoarece Viorica pierdu de citeva ori firul con una 
se temu că uită unde se află, ea Ea agi Papers] A po pi px 
ine fusese... Se sforjà... Dar cind, m à 
Dirile dela piso o mp farà sea prd n pe armean ră 
iet, © “sări dindu-și bine sama că beso j; 
Aka a unat. Ceiace înseamnă că nu mai e de tot rea Se 
indărătniceşte deci să nu mai uite — pină la um încep n 
crispatie — si uită... Ca să fie stăpină pe sine si să nu m m 
piardă, ea nu știe că mai intii trebue A reg ehga ari m7: 
i : că mu mai are nici un „ Chipul, k 
rr bea ieri i se întunecă, i se luminează si i = jn 
neck... Pista, artist de dramă cu voce de bariton și se „A 
stăpîn pe sine dintre artisti, o observă şi pe ea, pe n iaren 
că obosit ba un cuvint, ba un mie la mg mă dia Lose cra 
ùrà mă că mintea i-a fugit de citeva . a 
i re pre Frati a că chipul i se umbreste și lui... Du Ae 
apo bl do sară, taai en aria ramais cr se. Melab 
poză de melancolie ușoară ca a A e 
i ă agi si ea mai departe, ele 
Beet o de pe cipurile celorlalți ca melancolie ade- 
vàratà. Ă A Ip 
In mintea Violetei, cu o numesc toţi, mai sovà n 
alt gind, adică o socoteală — și. ca orice socoteală, mai pri 


__ BANII zi RE 
vinice decit gindurile obişnuite si grijile: să ceară ori să nu 
ceară o cafea cu lapte.. Pentru atita luery chelnerul nu s'ar 
mai adresa patronului. Desigur i-ar da! Preferă însă să ia la 
plecare un avans, să mai dea ceva — cit o putea să dea — la 
chiria udunată, S'o mai imblinzeascà pe Camila (madam 
Roth). 

„Lite si ăsta pleacă” — se udresează Violeta tuturor fără 
să-i privească, 

„Da” de unde ştii ?* — sare Dumitrescu iritatà si inte- 
legind farà vre-o precizare de cine este vorba. „Omu', slavă 
Domnului, stà binisor la locul lui“. 

Totuşi, cu si cum ar fi vrut să-l fintuiascà locului, privi- 
rile toate se pironirà asupra domnului celui gras. li dădură 
tireoale multă vreme. Il învăluiră ca întrun mare giulgiu ne- 
văzut, alunecind pe formele imbelsugat rotunjite, pe braţele 
lumgite, pe lanţul traversind burta deasupra rindului intii 
prin cheutoare, Priviri insistente îl infàsuran mereu prive- 
ghind cu la o comoară. 

Jeni Dumitrescu, care se iritase, avea acum satisfacția 
că putuse să sublinieze încă odată că Violeta e o creatură im- 
posibilă. Fie vremea cea mai bună, ei i se năzărește si cobes- 
te a rău. Se dovedea că un om sănătos nu se poate înţelege cu 

ca... Are să i se dea odată dreptate ei, Dumitreascii... Omul a- 

cela, de o pildă, nu făcuse nici un gest prevestitor plecării. nu 

se uitase la ceas, nu-şi întorsese capul după chelner, nici mă- 
car nu căscase. Imobil în toate, afară de degete, stetea nemis- 
cat locului. Arăta prin toate că se simte bine. Astepta poate 

o întreagă companie, 

masa artiştilor s'a lăsat totuşi o tăcere grea. 

„Nu-s si nu-s bani” — o rupse Dumitrescu rezumind o 
prevcupare obşteaseă, cciace era în toate privirile de la masă, 

~ pinda din toate privirile. 

„Dar unde-s banii care erau ?" — sări ca lovită Violeta. 
ca si cum îi dispăruse ceva de sub mină. „Unde ?..” 

Dumitresca, care în criza economică gi financiară se pri- 
cepea mai mult decit toti, zimbi... Zimbi, cu toate că ochii fe- 
tei nu-l slăbeau de sub luminile lor ca din două reflectoare. 
Zimbi, ca să mai lungeascà vorba pe o aşa temă cu Violeta, 
pe care o socotea la a. b. c. in economia politică. 

„Ba să mă ierţi” —sări ea atinsă. „Banii sint tot atîtia; 
lumea ar fi bucuroasă sà capete pe jumătate și să muncească 
oriciț”, 

Observind mai multe perechi de ochi care o urmăreau, ba 
cu atentie, ba cu surprindere (aproape cu admiratie), ca se 
pierdu. Ba își mai adusese aminte. pe deasupra, ce ziduri din 
pachete de bancnote văzuse la bănci... Il fixa mereu pe Du- 
mitrescu, îl ţinea sub ochi. 


„Banii i-a tipărit statu' și a tipărit atitia, cită muncă au 


292 VIAȚA ROMINEASCA 
Mia: à ātorii f scă” — adao- 
cut laolaltă toți lucrătorii care pot să muncească ~ 
mea pre pir pa eve ei poeta canti rd au 
drumu” la bani, ca să poată lumea să mune na de pă 

i a umble toţi banii, dacă i-a tipărit, S 

A Sa iasă după muncă — Sete asa i © dacă lumea vrea 
A iceascà i mult, să mai tipàrease 
i ""Da' stiti câ e teribilă Violeta in finanțe? Bravo tie, 
Violeto”, — izbucni Dumitrescu, hohotind o ag e ret 
curitoare în ochii lui mariti şi apoi în gura ușor stri à. 
„Ei, apoi să facem noi o maşină de tipărit, Coe. REA 

Toţi riserà. Fu un amestec si de batjocură, şi de milă, $i 
de simpatie, Si, derutată, Violeta tăcu, 


Re 


a i Cu- 
ind ? cum ? — sul plătise, se ridicase gi esea. 
E traci esi un al doilea consumator, după ce băuse o cafea 
i citise ctele... 3 x n È 
A IA Lon il petrecurà cu ochii, toţi, pină cind se pit 
serà usile interioare, care jucau, si usa exterioara caer 
surd... Acum tăcerea lor, a tuturor, semăna în ma cu tăce 
rămasă după plecarea cuiva tru totdeauna. Tàceau i și 
patronul, ca întreg personalul, care, cu fețele spre ușă, salu- 
tase exagerat in mai multe limbi. Tăcere apăsătoare și 
gn el bătea pe masă darabana cu ochii îneruntati 
şi încetă brusc... Pick se oprise în faţa lor; e nad nu = 
mai executa. Se uitară si unii la alţii si toţi la Pick, aducâto- 
rul ştirii; se uitarà și pe masă, dinainte-le, adică nicăeri... 
După citeva minute masa lor fu goală şi R go- 
lità de dinsii. Intirziau doar Violeta, Margit si pa 4 a sc 
cat toţi fără avansuri, după ce fusese refuzat Pista, : ~ 
cel mai de temei al cabaretului și cu familie grea... Di dup 
ce escau, ascunși în gulerele lor ridicate, nu mai semănau a- 
fară cu lumea din cafenea, mici cu artiştii nu mai semănau. 
Erau la fel cu toată lumea deafarà, cind se scurge spre car- 
i > marginage.... 
e reye doar cinci-sase mese, toate învăluite în 
privirea lui Țepeneag... Ca si auxiliarii lui, transfigurati pînă 
la surmenaj și prefàcuti toţi in coriști discuri de refrene z 
sgomote improvizate, primasul nu cedează din nano, Po 
bia dacă rupe grăbit firele desf ăcute din arcus. lar cind ; 
a pornit eu cheta, lāsind talgerele si toba în urmă-i decise s 
se spargă. întreg taraful e ‘în friguri. Si ochii din urmă ai ta- 
rafului, multi si lacomi, ochii lui obosiţi urmăresc pe furiș 
farfuria. Monede mai mari ori monede mai mici, monede mai 
multe ori monede mai puţine pot să fie văzute cum cad, pot 
să fie văzute cum sună... 


ae n ML ATA I 

Cum Margit se plasase la masa de lingă bufet — și anu- 

me intr'o societate de militari — Violeta, rămasă singură la 

masa tuturor, răsfoi indelung reviste ilustrate si umoristice 
rizind subit ori zimbind lung pină la extenuare. 

După ceasuri lungi, ochii îi ramaserà îndelung pe un 
text, ca si cum l-ar ceti. Simtind că fata îi e palidă, îşi frecă 
mai pe luriş obrajii palizi si imputinati, îi trase inapoi si își 
cresceu și inviorà chipul. Işi dduse aminte de obrajii ei cu 
trei ani mai înainte si de chemările la rampă — si se sur- 
prinse intrebindu-se cu glas dacă azi chiar sar putea măsura 
vreuna cu ea la dans... De mică o poreclise mamă-sa stiti 
rez”. Ràmase la vorbele mamei... 

Acum unde să se ducă ? 

Asteptase toți înainte să treacă iute vremea si acum ea 
ar vrea so ție în loc. Se mai ridicase... Incercase de citeva ori 
să-şi poarte trupul printre mese în mers legănat; iar spre 
ziuă, după ce încercă zadarnic să scoată dela patron un a- 
vans, se cădea să plece si n'a plecat. li tremură tot ce ține in 
mină și nu pleacă... Din creştet si pină în tălpi iși simţi deo- 
dată pielea cum o furnică. De ce o simţi ? O simţi, pentrucă 
se gindea cum ar fi corpul ei dacă n'ar mai fi al ei... Si sur- 
prinse pe ober-chelner in fata ei privind-o. Sau privit. Si asa 
sa făcut că, surprinsă de privirea lui, i-a cerut o cafea. 

De nu i-ar fi descoperit privirea în faţă, nu i-ar fi cerut... 

eourece a fost încurcat si sovàitor, tot publicul trebue 
să fi bănuit din zimbetul lui jenat, despre ce a fost vorba si 
că a fost refuzată... Literele îi joacă sub ochii uscați si plinge 
cu respiraţia. Plinge numai cu respiraţia, pripit. Isi ridică a- 
poi ochii uscați si peste pagimi și-i poartă prin local si plinge 
nevăzută, 

Respirind astfel mai pripit, ca si cum ar vorbi precipitat 
cuiva aproape, sa ridicat, sa dus la garderobă de sa imbrà- 
cat şi a esit in piaţă, unde sosea ziua iaràisi.. Şi. după ce a 
căzut în urmă-i şi, cu ea ca sugrumat, huietul de orches- 
trà si de glasuri, mini vinete de afară i-au intins cornuri cu 
lapte și i-au întins si flori; si mini goale. Prin largul albit de 
zăpadă, selipind de un ger din dimineața insorità de Ianuarie 
gi abia pătat de stinghere arătări omeneşti, ea merge aproape 
prăbită, cu respirația ci asemenea... Obloane lăsate ocrotese 
inca, de jur-imprejur pretutindeni, liniștea somnului de di- 
mineaţă, Brate disponibile, abia sosite cu indoialà din adă- 
posturi, asteaptà mai departe în mici pilcuri ori stinghere: fe- 
mei si bărbaţi caută, toţi in toate direcţiile, în direcția de 
unde vine munca. Toti ca pe un farm de ocean, În aşteptarea 
catargului, toți cu chipuri vinete, aspre de luptă lungà, bron- 
zate ca de erbi, Alături de buzele strinse şi ochii intredes- 
chisi ai unora încă îndărătnici pentru luptă, guri intredes- 
chise sub priviri ciscate răsuflă si ele iuți. 


234 F. VIAȚA ROMINEASCA č č 
3 ă las tărăgă- 
ce nu sint bani 21...” — murmură ea cu gl 
nat, pets Apoi, în țipăt, cu cumpătul pierdut: „Unde-s 
dimo ; 
pgo - Ce bani ? — sări sergentul din apropiere, gata la da- 
torie. 
— se Banii L... s A 
CE pento odată: ce bani ?! — strigă paznicul ordinii 
si avutului, aspru si iritat, văzind că începe lumea să se a- 
ei Banii ! — se deslantui iarăși glasul datàtor de fiori, si 
femeia trecu inainte cu privirea mereu dominată de ceva = 
gata parcă să apuce gi să sfișie ceva cu privirea — ta i 
chii imbujorindu-i-se. Strigarea i se înnecă mtrun he e 
intii stringi. i j 
g in fata imposibilului, si în neputinţă de a tmon 
consemnul, sergentul dădu biruit din umeri în mijlocul cui i 
adunate, urnită pe o clipă din ale ci, pirtasà si ea la nedu- 
merire. Wi 
Căci nimeni nu putuse so înțeleagă. 
Si s'a dus, Nu se ştie unde s'a dus. 


Romulus Cioilec 


Frumusețea 


— După Charles Baudelaire 


In trupul meu o doină de piatră ‘si toarce cintul, 
Si sinii mei, de care alîtia s'au strivit, 

Inspirà omenirii un vis neistovit 

Și-o dragoste eternă şi mută ca pămintul. 


Stau ca un sfinx în largul azurului pustiu; 
Am inimă de ghiatà si trupul cum sint crinii, 
Urăsc tot ce e zbucium turburător de linii 
Şi nu știu nici să sufăr şi nici să rîd nu știu 


. 


Poeţii, robi cucernicl ai frumusetii mele, 
Ca "n fata unui templu cu mîndri stilpi senini, 
Isi vor petrece viaţa în studii lungi si grele; 


Căci am, ca sâ-i înduplec pe-acesti amanti blajini, 
Oglinzi în care totul vrăji! si clar s'asterne: 
Adiîncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne! 


AI. A. Philippide 


__ PROBLEME DE METODOLOGIE TEATRALA 237 
nă. Și cu toate acestea el întrebuințează pretutindeni cuvin- 
tul teatru, acolo unde ar trebui să întrebuinteze termenii 
dramă sau literatură dramatică. 


** a 


De citeva decenii însă se diferen iază din ce în € 
hotărât termenul ştiinţific literar pila de Pb era 
este genul literar, de sine stătător, care poate fi pretext pen- 
tru un spectacol teatral, sau poate răminea în paginile unei 
cărți şi sluji la lectura individuală. Drama aparține  întii 
literaturii si pe urmă numai, ca o simplă parte componentă, 
teatrului, Pe cind teatrul este totalitatea mijloacelor mate- 
riale, de la spaţiul în care se relieteazi spectacolul, de la ac- 
torul care intrupează elementele de viaţă și pină la cele mai 
mărunte clemente ale scenei — inclusiv cel mai neinsemnat 
obiect de recusità — care alcàtuesc ceiace se chiamă un 
spectacol tealtral. Si ducă lărgim sfera teatrului, trebue să 
Spin den în ea şi publicul spectator, care prin participarea 
ui la cele ce se petrec pe scenă, prin influența pe care o are, 
pra gustul si dispozițiile sale provoacă insàsi evoluția teatru. 
ui si a dramei. eatru fără publie nu se poate concepe, Poetul 
pa cartea pentru sine şi pentru eventualul cetitor anonim, 
ul de teatru alcătuește spectacolul pentru public, depinde 
e dinsul şi e fericit cînd reuşeşte a-l vrăji, a-l cuceri si a-l 
Si să nu se uite totuși că autorul dramatic, chiar ne- 
entru scena, concepe totusi o scenă si o interpretare 
că prin aceasta el e în directă dependenţă de ele- 
entele care compun spectacolul teatral. lar organizatorul de 
teatru, actorul și regisorul nu au alt scop decit de a da formă 


Probleme de metodologie teatrală 


S'a făcut în terminologia literară multă vreme confuzie 
între dramă si teatru. Confuzia era intrucitva justificată 
fiindcă cele două noţiuni artistice nu erau perfect diferen- 
tiate, deoarece ele se integrau îm ceiace se înțelege astăzi 
întrun cuvînt de sferă mai largă, spectacolul. 

De asemenea întorcindu-ne la origini, cu greu sar pu- 
tea stabili cine sa născut întii, teatrul sau drama, si ducă 
nu cumva primul dialog, în care oricine găseşte originea 
dramei, nu era intovArasit de mimica, cuvint si cîntec, care 
sint elementele primare ale spectacolului teatral? Un anu- 
mit sincronism a existal între plăsmuirea dramatică, cu- 
prinsă în dialog, si cea teatrală, hotărită de mimică si voce. 

De aceia confuzia pe care critica si istoria literară o 
fac mai tirziu între termenii teatru si dramă este intrucitva 
explicabilă. Si de aceia sa întrebuințat termenul teatru 


entru genul literar dramatic, precum sa vorbit si se vor- Kerah Ş á il 
Liste încă de o artă dramatică, intelegîndu-se prin aceasta papă ha Ste unei trecătoare realități plismuirii poetice, 
arta actorului. Confuzia acestor terminologii au făcut-o in- Pen rn a ŞI poate pentru a aprofunda mai bine 
vățaţii, scriitorii si editorii pinà la sfirşitul veacului trecut È [Boat cele dui magice pe care o realizează spectacolul 
si o fac aceştia din urmă și astăzi, Astfel, culegerile opere- înt azi iudi rag rr tg hotàritoare ale spectacolului 
lor dramatice ale lui Molière, Racine, Corneille erau cuprin- mii (3 Sera pe pi epedent una de alta, Un cercetitor mo- 
se de editori subt titlul nepotrivit de „teatru”, Acelas lucru alia 1927) cdi (în „Das Theater in der Gegenwart”, 
se petrece si la Germani. Cind a apărut in Germania prima tică si "lato e ta e la început că „literatura dra- 
ediție a operelor dramatice clasice germane în 1816, titlul ali "A altul o dotta: ouă lucruri deosebite care an unul 
colectiv întrebuințat de editor este tot acela de gioni. ră drama este o Pat todi a ia LES iza tatti 

` a i i i termi i: Fi: Zr i il, e plăs 
Cit de mare a fost confuzia ne-o arată si terminologia nui singur spirit si că poetul dramatis ormidregie restino, 


unor istorici si eritici literari de mare autoritate, cum a fost 
de pildă Ferdinand Brunetière, Astfel, lucrarea sa fundamen- 
tală privind evoluţia dramei franceze e intitulată „Les épo- 
ques du théâtre francais”. In această carte Brunetiere nu 
se ocupă nicăiri cu evolutia scenei si a artei actorilor fran- 
cezi, ci urmărește drumul pe care se strecoară literatură 
dramatică franceză de la Corneille și pină în epoca moder 


inei viziuni dramatice prin aceleaşi elemente psiho-fizice 
are stau la indemina plăsmuirilor poetice în genere. Abia 
n al doilea rind poetul se gindeşte la materializarea prin 
pectacol a cciace este viziunea sa dramatică și înfă tulre 
rerbalà grafică a acestei viziuni, Adevăratul poet re aiurea 
u serte exclusiv pentru scenă, pentru actor si pentru public 


toi |’ VIAPAROMINEASSA 2.1 To _ 


Dar urmărind materializarea si plasticizarea plasmuirii sale 
dramatice, el se lasă de o parte inriurit de elementele mate- 
riale si tehnice care compun spectacolul, iar pe de altă parte 
le înriureşte și chiar le violează pe acestea. 
Spre deosebire de dramă, care e individualistă, teatrul e 
o artă socială. El e alcătuit de mai multi pentru mai mulți. 
Actorii, scena, elementele de recuzită si acum de curind ar- 
monizatorul acestora, regisorul, compun toate laolaltă spec- 
tacolul, în care poezia e numai duhul sfint care insuflà viață 
unor elemente moarte şi ideia abstractà a iluziei care ca- 
pătă carne, culoare si cuvinte. Dacă literatura dramatică 
este, precum se vede, o artă imaterială si individuală, în 
schimb teatrul e o artă mixtă, cu foarte multe clemente ma- 
teriale, în funcţie mai ales de societate. Ceiace deosebeşte a- 
i drama de teatru este elementul creator care caracterizea- 
ză pe cea dintii si pe care nu-l întilnim decit într'o formā cu 
totul deosebită în teatru, care e o artă reproductivă. De ase- 
menea dacă literatura dramatică e o singură artă, teatrul a- 
devarat e rezultatul colaborării armonioase dintre mai multe 
arte, între care intră si drama, Pictura, sculptura, arhitec- 
tura, muzica, poezia si însfârşit arta — în parte imitativă, în 
parte creatoare — a actorului își dau mina spre a inchega în 
realizare plastică, imaterialitatea unei viziuni poetice, Fără o 
colaborare intimă si nemijlocită, pini la spontaneitate, între 
aceste două arte, un spectacol de mare artă teatrală nu e cu 
putință. Spectacolul teatral ideal nu poate fi înfăptuit farà 
desăvirşita armonizare a poeziei cu celelalte arte. Numai ast- 
fel se ponte înfăptui acea „artă totală” (Gesamt-Kunstwerk) 
pe care a visut-o şi pentru care a luptat Richard Wagner. 
Dacă urmărim paralel istoria teatrului si a dramei, con- 
statăm că epocile de mare înflorire teatrală au fost atunci, 
cînd cele trei elemente : poezie, teatru şi public sau întilnit 
într'o desăvirşită inchegare. De aceia nu se poate urmări 
evoluția dramei, fără a urmări şi pe cea a teatrului. Chiar 
dacă între ele se deschide uneori o prăpastie si chiar dacă 
drumurile lor se despart si se îndepărtează, din însuşi acest 


antagonism reiese limpede necesitatea pentru amindouă de a 


se înțelege si întregi, pentru a se regăsi în expresii definitive 
într'o închegare unitară. Nu poți de aceia să urmărești, să 
înţelegi si să lămureşti drumul sinuos 

ţia în timp si loc a teatrului. A face istoria dramei înseamnă 
deci a face istoria teatrului. . 


Desigur că pină la sfirgitul veacului trecut cercetătorii 
s'au ocupat mai mult cu istoria dramei, lăsind la o parte isto- 
ria teatrului, De altfel istoria dramei era mai uşor de făcut, 
fiindcă textele poetice se puteau găsi în cărți sau manuscrise, 


= 


care-l urmează li- 
teratura dramatică, fără a cerceta paralel si sincronic evolu- 


__ PROBLEME DE METODOLOGIE TEATRALA 230 
e ci : ù 
să ară arte ounen tata care putea sluji la alcătuirea 
N pren fade ui sa pierdut în bună parte sau a aștep- 
La m soti incă să fie adunată si cercetată critic. In ul- 
De trae» istoria teatrului a luat o desvoltare foarte 
peer LI Pnp o inglobează pe drept cuvint În istoria 
de manifestare. eat primera E on ir 257 Vele ini 
nei rg mai larg decit poezia da ae 
5 ddr e dece sa numească istoria teatrului o istorie 
af sili sa scoată în relief rolul cultural al teatrului, ca 
ro si Selectivi De altfel însemnătatea dată teatru- 
os praga A rai si social nu este un lucru atit de recent 
pece ti pr \stfel romanticii germani au pus teatrul si 
crei Sine aşi plan, socotind spectacolul teatral ca o sin- 
lie scară = spirituale ale unei națiuni. lar din ziua cînd 
pre ne pi ade de improvizație a trupelor ambulante 
i Celica, cn fat deve leat de organza ariei 
roh „deveneau covirsitor, influen i socială 
ri Pigna nebinuite, lar statul, ca pars pegas 
artar n° Leto sa, pentru a-l influența gi indruma 
zia «d pe gr rolul sociologie, teatrul a câpă- 
ur Ade grad vez st economic, căci devenind meserie si 
„eseu riza oneursul atitor elemente de ordin tehnic şi 
dig una A Aerul pentru a exista, afară de suflul Akie 
eteri praga Rea DIN, locul lui în societate a inceput să de- 
nomic, Este deci rari) a cir fini Srl pei 
scr ad n 1 ca te + Ca intreprindere com- 
OE A proteiforra, să cîştige întiictatea a span 
rome rigata si vie epini forma cea mai plastică si mai in- 
ig eta ective si să izoleze poezia de spectacol. 
e Snider era ră își impusese puterea ci de fascinafie 
rsa pan prin intermediul artei actoricesti joacă 
ra nord sig care așteaptă să fie readusă la lumini i 
m mr un CA fost alungată. Cit este de jefuită si de 
acri goera s i Foa ne-o aratà arta dintate. 
puterea de vL nt ec a nloonese aproape cu totul 
ărţindu-se 
ifie o taiat drama de teatru, studiul lor stiin- 
pria) Brigitte Jungat si el. Istoricii acestor probleme 
REDARE ppt $i sà despartă istoria dramei de a 
reggia or ceste precăderea si gonind-o pe cea dintii 
oneri rss literare, Max Hermann merge chiar atrag 
i Soria tento cita ca erat poetă nu interseazà 
rpg - l autori i : 
fia pena, Resto ale scenei“, Hermann tace ar decl: x 
| arti ses „că specificul poetic rămine cu totul în ; fora 
Storiografilor teatrali si că cea mai NILE 
"artistic 


Met O VIAȚA ROMINEASCA — 


“in înţelesul strict al cuvîntului, este pentru 
punctul lor de vedere, în anumite împrejurări, mai impor: 
re capodoperă dramatică a literaturii 


tantă decit cea mai ma 
universale”. Precum se vede, pentru omul de teatru si pentru 


istoricul teatrului drama nu e decit un incident, întilnit în 
calea unei evoluţii, pe care el o priveste în sine, ca © tota- 
litate a tuturor elementelor însemnate sau neglijabile care 
contribue la constituirea spectacolului. Istoria teatrului va 
cuprinde deci. după această concepţie unilaterală, totalitatea 
condiţiilor materiale și tehnice care au contribuit în timp la 
alcătuirea spectacolului. Ea nu se va confunda cu istoria dra- 
mei, care aparţine istoriei literare. Istoria teatrului va for- 
ma asa dar o știință istorică aparte, care va cuprinde, cum 
spune Edgar Gross, „totalitalitatea artelor de care are nevoie 
teatrul modern,adicà amaliza actorului, ştiinţa costumului si 
istoria arhitecturii si picturii”. Istoria teatrului devine astfel 
un fel de istorie colectivă a artei. 

Conceputà astfel, istoria teatrului este cea mai tinàrà 
dintre științele istorice, Este in același timp si cea mai grea, 
fiindcă ea se găseşte încă in perioda tulbure de documen- 
tare. Dacă istoria arhitecturii, sculpturii și picturii a 
reuşit să stabilească în linii precise evoluția acestor arte, 
schimb se cunoaşte prea putin si incomplet istoria scenei, a 
decorului si a costumelor. Nu mai vorbesc de dificultatea pe 
care o intimpinà istoricul, incercind sà reconstituiaseă istoria 
artei actoricești. In desen si pictură, în unele colecţii — una 
dintre cele mai importante este cea adunată de fostul profe- 
sor de la Universitatea din Leipzig, Albert Köster — sau 
păstrat urmele teatrului de odinioară, mai ales ale celui de la 
Renaștere incoace, In ce priveste insă jocul actorului, care 
este trecător ca şi dinsul și pe care povestirile istoricilor şi 
comentatorilor intîrziaji nu-l poate evoca decit indirect, isto- 
ria teatrului se găseşte numai înaintea unor isvoare impresio- 
niste şi nici decum în fata unor documente precise, Căci vo- 
cea actorului, plastica gesturilor, fluidul de vrajă personală 
gi capacitatea sa de a întrupa o plăsmuire poetică, sint lu- 
cruri preţioase pentru istoricul teatral, dar din nefericire im- 
posibile de identificat pentru trecut. Cele cuprinse în memo- 
viile si serisorile timpului, în mărturisirile actorilor sau în 
impresiile contemporane nu ajung nici pe departe pentru a 
stabili materialul documentar necesar istoricului teatral, 
Poate că de acum încolo cinematograful si gramofonul vor 
deveni mijloacele de înregistrare documentară pentru strin- 
gerea materialului necesar istoricului de miine, Si asa, pre- 
cum. odată cu apariția regisorului în veacul al optsprezecelea, 
istorja teatrului a cîștigat o nouă linie de orientare, pentru 


„piesă de teatru 


__PROBLEME DE METODOLOGIE TEATRALA 241 


prețioase privitoare i si ecta 
alga] n vea la arta actorului si la realizarea sp 
Este sigur însă l 
„Kate a că actuala c 
sare ant im cercetările lor deua | 
să iosep, De ve unei concepții unitare şi mijlocii, care 
eri sară an umatică în drepturile ei, Istori i 
ci a egralà artisticà, nu poate fi studiată, dop me 
porta za eg ap după elementele materiile ci i sane 
det SISI. ndo È bee; ppociacolulni, ci in directă “Sagl 
met ” A acă aceasta di il i so. 
ità numai ca una din laturile care E airone A 
i u 


ceptie a istoricilor teatrali 
pe al doilea plan, va trebui 


Că lucruri i 
muta cc re așa si nu altfel, că evoluţia dramei 
ae Salita ȘI viceversa, o poate arăta ml 
poir fra pectiva asupra istoriei lor. Urmind afet ineaca 
i sine ci şi teatrului, interdepertdenta lo prof 
arden AAT enlie ale uneia sau alteia, a = tim sede 
ara e pi xi piane ini că astăzi teatrul lombik AFELA A mai 

Demo ira pitică, mișcare simfonică, imagine ulii Ag 
Prison piani) me : nu-l interesează, frumusetea lite i d 
poetică devine legea i gr in grea sinirea 
potecă e t i "i, în ansamblul ii 

tare, insezisabilà. Domină tehnica şi Beorn lg das sa 


tacolul se ezia este uzi sclav : > 
colul simi ea o dica arati ae Pe 
Sa intins şi a zare a spectacolului, care în Rusia so PARA, 
si concepţia cara, ua sociale teatralizind-o, a alari 
asupra al r de teatru, care dau întiietate teatrului 
„Dacă se cercetează însă trecutul a 
z cest 

metele da hte gi induşmänite, se josia pasta Tare alee 
Aranak și tea re aul peirin si riprap au fost rastar cina 

e trepte Ù F 
în astfel de epoci ev ufia ior a eroga că pre gr pe 


16 


242 VIAŢA ROMINEASCA 
DD Lr a a 


ziei autentice a insufletit cazna entuziastà a actorului de ge- 
niu si a omului de teatru stràlueit, 


„ta 


. . . - lui 
e întoarcem la originile dramei si ale teatru : 
E e srv ae pentru ele acte de nagicre deosebite Pate 
cu totul inutil sà ne punem întrebarea cine sa n gu E 
teatrul sau drama. Ele au apàrut odatà. Nagterea lor A a 
cronică. Ba sar putea spune, că una fără cealaltă n'ar fi ca 
cu putință. Precum se ştie, la începuturile ei poezia na òst 
serisă, ci cintatà. rege paie este grissini uree por 
iei. zia nu putea ci ransmisà + î 
pena în chip firesc insotit de gest. Deci în i pesi ge 
şi poezie se întilneau în manifestările trubadu 3a ` ca 
rst a debe. anottn gi meri “du 
Cos ZO wa 
acte pain 1g dine. gasim laolaltă înfrăţite şi între- 
gindu-se cele dintii afirmări de poezie dramatică cu sue A 
primitive manifestări de teatru. Din pofta de imitație, to 
rinta de a vedea, din necesitatea de a crea iluzia unei noi v mo 
alătari de cea irită, a născut tenti Ia iti de acfiune 
intre două personaje care particip i Pi 
"a nă rama. La început teatrul si drama se contundau. 
pe ioni ana despărţit, farà a rupe legàtura între sat dpi 
desvoltat paralel spre a se întilni în decursul veacurilo 
clipe de desăvirșită întregire şi armonic, 
Toate artele aù, cum spune Schiller, la baza lor va cal 
stinet comun: instinctul jocului. Dar niciuna dintre paso ri 
izvorăşte în asa măsură dim acest instinct, ca teatrul. O Cora 
teatrului e în pantomima, din acea instinetivà necesitate = 
»fin gesturi deosebite si prin“ măști ireale să tera =- 
joc fantastic. De altfel începutul teatrului are un carac ei ag 
lectiv. Teatrul sa născut, precum se știe, cu peregni ee ări 
lor religioase sau ale solstitiilor. In danturile şi esente mimi- 
ce ale popoarelor primitive, în unele tradiţii popular pe 
trate chiar în epoca noastră se găsesc urmele cele mai vechi 
ale spectacolelor din vremurile pàgine. Nu e nevoie să menen 
prea departe ca sà identificăm astfel de rămășițe păgine ale 
serbărilor si spectacolelor primitive. La noi în ritul nostru 
religios se păstrează, înfrăţite bizar cu detaliile Sa 
loase ale serviciului creștin, elemente păgâne, na gip ale 
celor mai bătrine urme de teatru, La priveghiuri, a su go- 
riile şi amestecul de scene comice și tragice, la nunţi, 1 n- 
mormîntări si de lăsatul secului, întilnim manifest Tar 
mice alegorice, frinturi de vechi spectacole teatrale rudimen- 
tare. Cercetările sociologice făcute de d. D. Gusti la sate 


au dus la descoperirea de măști şi costume groteşti de origine 
păgină, dar pe care si astăzi poporul le Foloscole dit cind 
intrupează personaje alegorice și fantastice în jocurile tea- 
trale ocazionale de la farà. 

De fapt toate aceste manifestiri teatrale sint resturi ale 
celei mai vechi forme dramatice care a fost mimul si despre 
care un învățat german, Hermann Reich, a seris o substan- 
tialà carte. Mimul e un mic dialog în versuri sau prozà, care 
poate fi cîntat sau numai spus si în care elementul dramatic 
propriu-zis joacă un rol secundar. F! a dispărut în Grecia 
curind, dar s'a păstrat în Orientul apropiat în formele bar- 
bare ale spectacolului popular. In Evul Mediu îl găsim adap- 
tat în scenele comice ale dramei liturgice si mai ales în jocu- 
rile de carnaval. Dacă încercăm să urmărim începuturile tea- 
trului si ale dramei pe linia de desvoltare a mimului, comsta- 
tām ŞI aici origini si manifestări comune, gestul si cuvintul, 
Jocul gi dialogul însotindu-se, intregindu-se si desi virsindu-se, 

Legătura dintre teatru si dramă s'a păstrat în decursul 
veacurilor, cu rare spara şi cu preponderența unuia sau 
celuilalt, publicul jucînd păstrarea acestei armonii rolul 
de regulator. Factorii esenfiali ai spectacolului teatral au 
fost de cind e lumea dialogul dramatic, care slujea desfisu- 
rării unei acțiuni dramatice, teatrul cu mijloacele lui crea- 

toare de iluzii si de viaţă, si publicul, căruia i se dăruia spec- 
tacolul si de care s'a ținut totdeauna samă în teatru. Cit de 
mare a fost rolul publicului in desvoltarea teatrului şi a dra. 
mei se vede mai cu samă la originile acestor două arte, 
care sau născut din spiritul poporului si Sau desvoltat în 
funcție de dinsul. Din ritul religios, care era colectiv, din 
serbările solstitiilor care erau tot ce poate fi mai popular, şi 
din evenimentele mari ale categoriilor sociale cu rol covîrsi. 
tor in viața popoarelor s'a născut spectacolul teatral. Momen- 
tele de înflorire ale teatrului și ale dramei au fost totdeauna 
atunci, cind înflorirea teatrală a mers mină în mină cu cea 
dramatică, corespunzind în același timp şi unei intense preo- 
cupări teatrale din partea publicului. Interdependenta ace- 
stor trei factori o înregistrează istoria, şi evoluția teatrului şi 
a dramei înregistrează punete culminante numai atunci cînd 
aceste trei elemente de mai sus au parte egală în compunerea 
şi hotărîrea spectacolului, 

Este suficient să urmărim această evoluţie la citeva po- 
poare, pentru ca să nu mai fie nevoie de alte argumente. 

Astfel găsim la Indieni un moment de înflorire teatrală 
pe vremea regelui Sudraka. Atunci poezia si arta dramatică 
sau întilnit pe aceiaşi scară de superioritate în spectacolul 
teatral. In acea epocă drama a ajuns ca gen literar la o cul- 
me remarcabilă de desvoltare și înflorire. 


VIAȚA ROMINEASCA IE IPATRALA O 
x v PROBLEME DE METODOLOGIE TEATRALA 245 
A i <19 


244 


şi colaborare intre teatru şi dramă o in- 

Sofocle. Totuşi atunci drama juca rolul 
precumpănitor, teatrul fiind lăsat pe al doilea plan, iar arta 
actorului neavînd încă însemnătatea de mai tirziu. Tragedia 
greacă în epoca ei de strălucire era o artă aristocratică. Pu- 
plicul cel mare nu avea cuvint hotàritor. Piaţa nu începuse 
încă să-și impuie gustul si capriciile, In clipa însă cînd vulgul 
începu să se intereseze deaproape de spectacolele teatrale, el 
işi impune repede gustul său uşuratec şi desfrinat, ceiace 
contribui ca tragedia aristotelică să decadă şi odată cu 
ea să se sfarme în grotese si vulgarităţi populare si teatrul. 
La începutul mișcării teatrale greceşti a dictat cultul religios, 
din care sa născut tragedia. Au urmat apoi poeţii, care au 
dus la strălucire literatura dramatică, pentru a fi în cele din 
urmă dominati de public. . 

Si în teatrul modern european se poate observa 0 evo- 
Iuţie asemănătoare. Drama modernă s'a născut în biserici, 
ca o continuare a serviciului divin. Totul era la început do- 
minat de religie, care utiliza spectacolul ca mijloc de atrac- 
tie si propaganda. Poezia dramatică nu era decit o interpre- 
tare lumeascà a învățăturilor biblice. Ea nu avea decit ro- 
lul de a amplifica si a plasticiza prin joc scenele tipice din 
Noul Testament. Arta actoricească, lăsată dintru intii îm 
sama preoților, era lipsită de originalitate si stil, iar publi- 
cul căuta spectaculosu! si senzationalul pe care preotii-regi- 
sori il utilizau spre a atrage masele populare la biserică. 

. Foarte curînd însă concesiile, pe care clericii fură nevoiți să 

© de facă vulgului, dădură proporții elementului spectaculos si 
mai ales elementelor dramatice profane şi ordinare, astfel 
că drama fu scoasă din biserici, gàsindu-si loe de desfăşurare 
în pietele publice. Foarte repede scenele profane, în care a- 
bundau obscenitàtile mult gustate de publicul de rind, au 
covîrsit elementul religios, mergind cu paşi repezi pină la în- 
locuirea lui. Drama, ca gen literar, a lipsit. A existat însă 
spectacolul popular, cu desfășurări imense de mase, cu © 
participare aproape dictatorială a publicului la înscenările 
teatrale şi cu o totală capitulare a regisorilor faţă de vulg, 
care cerea desfătare pentru ochi, polifonie pentru urechi si 
material literar de calitate inferioară pentru emotivitatea sa 
artistică. In aceste manifestări spectaculoase de teatru a do- 
minat gustul inferior si instinctiv al plebei. Lipsa oricărui e- 
chilibru între cei trei factori componenti ai spectacolului tea- 
tral a făcut imposibilă înflorirea dramei si a teatrului. 

O etapă nouă în istoria teatrului si a dramei deschide 
Renaşterea. Teatrul trece din mfnile organizatorilor populari 
in cele ale învățaţilor şi cărturarilor, iar marele public est 
redus la cercul restrins al printilor-protectori, al patricienil 


Aceiasi înfrățire 
tilnim în epoca lui 
lui gen de dramă scrisă a 
a ima scrisă, a cărui reprezen > ni 
orare ci inger ar și predilectiile Sanie în. il eră 
emir, ra o pare își arată interesul lor pentru teatru li 
LA are medieval şi al farsei de ca i 
pie rig obscenitàti, alegoria clasică. De altfel veţi 
oare epoca barocului nertuşind să creeze pei 
rilor gi sà puie bazele unui tip de dramà care Sag 
aci sa i ae gagra etice și conflictele societăţii ap À 
ope pda rara “A chip servil pe antici. Aşa se explică d a 
Li arieni, i să oare a teatrului ca mijloc ajutător Sag 
peer dara pe tn dramatico-literar, Un uei sa 
ni. poor ld lesvoltarea teatrului îl aduce parilely zi 
sedia arcella astici la organizarea si impodobirea aceia a 
tributis de i si sculptura modernă aduc în teatru è È 
Bepi. he Seb tico pentru întiia oară decorul — pinză tainn 
re mg Ta E và ea la crearea iluziei scenice. Astel la 
n. a deg poza Pa cgorice și teatrale ale Ducelui sint date È 
e DA sr ca) Vinci. Acest ingenios artist plastic la 
cr vară dicon ieri ara ca er i meglio 
ar s ne de atu 
> ipit Cha ciori rara Ochii asedia arte ay apa 
regna at boi ndu-se cerul cu stele şi lună, şi subt el 
Ra a else ri feeric, păduri umbroase sì cimpii infle ; 
ir ira a tost reforma lui da Vinci în teat A 
A azi, cind tipul scenei moderne e ngn p 
s 1 


variantà perfectionati i di 
de acest n" u a scenei din epoca R le udite 
late, pandas sele l artist. Teatrul trecînd din cati on 
se deschideau linga patar aa și perspectiva pieţelor ce 
sie pentru ceiace pierduse in aras ie enne 0 Oboe 
urilor strălucitoare, e si zorzoanele de- 
In evolutia teatrul 
RA ui trecerea sul fără s 
ora ty (pectasolint medieval la n Para vola ceia 
ee oc ae bită cu decoruri înseamnă un civas obo de 
alcătuirea s spaţiu intervine astfel ca un element d ve 
eesti N epecteculului. Atenţia oamenilor de t e age 
loasă a t aprilia îndreaptă toată către ri pedi 
ta nici tb bg la o parte drama sro pg A veri 
ară mijloacelor ce-i sînt. spie 5 
pp spago spectacol. Am incnzia pri 
ai că în serb - an 
prilejul carnavalului din anul sg, dr Fata pede 
A nsuşi papa X 


240 VIAȚA ROMINEASCĂ 


REP talentul® 
i iar Rafael își irosise cu prisosintà I 
cela pipe La glo FA ps copia De ae 
adăogăm la acestea jocul unor acto i SORANI P pete 
tă ințelegătoare a unui p i 
paroa P A adica ae a acestui moment de e 
teatrală, la care toate artele d participat, panino ca 
+ ® 2 - iu e x 
cipatie idealul formulat mai tirz a ac 
lui tip de teatru al Renaste 
PIE» gesto si largă. se reg ini ir ppt 
r n ost. È 
gt e pg reală. veche bazată pe arta 
prendo ab giano ge repede în Spania, unde drama se bu- 


Spaniei se 
giri evolufia teatrului si a dramei, cu agree tea, 
trală din epoca shak eană, are o evoluţie deosebi A Se 
cea din țările în care Umanismul A png vind Erori son 
i „ Aici el nu începe a de $ i 
A ar de tehnica nouă a scenei și Da cugir Breda x 
Italia şi Spania. Ca şi tragedia clasică, pere È e 
este o expresie a spiritului popular. Pasiunea per a cn 
col a englezului are un caracter Sete rene ai 2 in n i 
iar drama gi tea e 
“ep ne gand Aturilor sociale. Numai asa 
ului variat al tuturor p A 
te exlick faptul că Renașterea engleză a gi o e de poi 
trivită expresie în teatru. Hyppolyte Taine, i has : panen s 
a literaturii engleze”, remarcă fără exagerare padange 
mintind că patruzeci de poeti „au, pronte i Di art pe 
toate provinciile istoriei, imaginaţiei și ale fantez i spini 
tisind cu egală virtuositate astorala, visul, seg fe 
dia” si au stat la dispoziţia teatrelor, din care lipse Bi 
tul axizi sadice, dar unde colabora Îgine lia. unn pı aem 
sionat. In drama lui Shakespeare a culmina inn 
Fromnanio britanică, căreia poetul Jui „Hamlet e goa 
cerea de ee pair ha pinto igor Poate că în 
x E ci g i 
up. vorba da intà drama lui Shakespeare merità sà fie 


— lt 


lan 

i i sensibilitatea in toate e 

rii die e “tag aa in galeria de tipuri si în aval 
tp À simboluri străvezii ale act 


i le lui Shakepeare i 
d, “agri fui Shakespeare, cu toatà frumusetea ei înal 


_PROBLEME DE METODOLOGIE TEATRALA _RAT 
literară, a fost totuși o artă populară, Poate de aceia efectul 
ei asupra maselor este și astăzi încă atit de proaspăt si spon- 
tan. Dacă scena a fost în genere lipsită de pompă si de arti- 
ficial, lipsa decorativului a fost compensată prin grija ce se 
dădea jocului actoricesc, care aparținea unei elite de actori 
profesionisti si nu, ca aiurea, unor delitanti întimplători. In 
teatrul shakespearean întilnim o deplină armonie Între poet, 
actor si public, ceiace reprezintă un nou moment de strălu- 
cire dramatică şi teatrală. 

Teatrul Renaşterii, trecind prin diferite stadii si prin 
unele crize, s'a păstrat cu forme deosebite, parte amplificate, 
parte simplificate si stilizate, pină azi. 

Ceiace se poate constata în decursul veacurilor urmă- 
toare și ceiace confirmă teza susținută și lumărită în rindu- 
rile de mai sus, e o alternare de echilibru si desechilibru în- 
tre elementul spectaculos-teatral si cel dramatico-literar. 
Oridecîteori împrejurările fac ca între teatru și dramă să 
se sape o prăpastie, apare omul de teatru genial, care re- 
face legătura ruptă dintre spectaculos şi poetic si reîntoarce 
drama din cabinetul de lucru pe scenă, sau salvează scena 
de a-tot-puternicia destrăbălării populare,, fără a face însă 

in ea numai un templu de artà pentru inițiați, E cazul lui 
Molière în Franţa, care a reușit să împace literatura cu tea- 
tru si pe amindouà cu opinia publică. E cazul lui Lessing în 
Germania, care a smuls drama din bibliotecile savanților 
pentru a o hrăni cu actualitate germană, si a dat teatrului ger- 
man stabilitate în organizare şi Leni de adaptare atit la gus- 
tul publicului cit gi la idealurile preoților. Odată teatrul devenii 
stabil si intrat în faza lui de organizare si comercializare, el 
iese definitiv din faza improvizatiilor entuziaste si a dilenta- 
tismului optimist si întrà în figasul unei colaborări unitare a 
tuturor artelor care îl servesc. Arta dramatică devine astfel 
o meserie ca oricare alta, teatrul o intreprindere economică 
cu puternice repercusiuni sociale, iar literatura dramatică 
o creatiune poetică lipsită de independenţă şi în funcțiune 
de aparatul tehnic si artistic care o va transforma din fic- 
tiune literară în realitate plastică si vie. Ceiace caracterizea- 
ză deci teatrul veacului al nouăsprezecelea si pe cel al vre- 
murilor noastre e stabilitatea, din care derivà comercializa- 
rea lui și, ca o consecință ultimă a acestora, specializarea 
pînă la deplina tehnicizare a celor trei factori: poct, actor, 
pictor, cu elementele lor provocatoare de viaţă iluzorie. 
Legătura dintre teatru si dramă devine preocuparea de 
căpetenie a oamenilor de teatru, cu alternanța de domina- 
tie pentru unul dintre acești doi factori, Lupta ce se dă în do- 
meniul teatrului în ultimele decenii este caracterizată prin 
concesiile reciproce, concesii ce-și fac teatrul si drama care 


248 VIATA ROMINEASCA 


duc uneori la momente armonie deplină. Dacă în epoca de 
glorie a Comediei Franceze stăpineşte biruitor marele reper. 
toriu, în epoca teatrului german caracterizată prin acțiunea 
reformatoare a Ducelui de Meiningen, care îşi propune să 
armonizeze marea poezie dramatică cu jocul de ansamblu 
al actorilor, domină grija ansamblului si înfrățirea poeziei cu 
arta dramatică. Fără îndoială că cel mai caracteristic mo- 
ment teatral al secolului al nouăsprezecelea e încercarea de 
sinteză teatrală a lui Wagner, care la Beyreuth a creat un tea. 
tru, în care poezia, muzica, arta dramatică si tehnica scenică 
aveau să se înfrățească într'o sinteză desavirsità subt ochii 
unui auditoriu de calitate superioară şi cu pregătire teatrală 
şi dramatică excepţională. 

In această luptă ce se dă pentru crearea spectacolului 
de artă integrală intervine insfirsit un element nou: regiso- 
rul. Dacă cei patru factori inițiali ai teatrului sînt spaţiul, ac, 
torul, poetul si publicul, cel din urmă factor, regisorul, e nu. 
mai intermediarul care face legătura indisolubilă între a- 
cestia. Lupta ce se dà de aproape un secol între elementele 
constitutive de mai sus avea nevoie de un împăciuitor si de 
un arbitru, care să stabilească linia de transactie între ele, 
Dacă intermediarul initial își ia azi clanuri dictatoriale, a- 
ceasta se datorește atit decadentei si epuizării mijloacelor 
curat teatrale, cât si zugrumării literaturii dramatice de că- 
tre omnipotenta economică a negustorilor de teatru. Dom- 
nia aceasta dictatorială a regisorului e însă de dată recentă. 
Mai ales în Germania, tara inflației teatrale, a supraprodue- 
tiei actoricești si a crizei literaro-dramatice, puterea regiso- 
rului a crescut în chip cu totul neprevàzut. Pe regisor, în for- 
ma lui primitivă, îl găsim de mult în istoria teatrului. N'an 
fost oare spectacolele religioase dim veacul al XIll-lea si al 
XIV-lea opera regisorului sau regisorilor, care stàpineau si 
text şi actori? Si oare actorul conducător de trupă, din epoca 
trupelor ambulante ale veacului al XVII-lea si al XVIII-lea nu 
este si el, cu tot felul său improvizator şi superficial de a in- 
chega un spectacol, un strămoș al regisorului de astăzi? 

Rolul regisorului însă deveni covîrsitor în ziua cind specta- 
colul fu socotit ca o unitate artistică, a cărei răspundere trebuia 
s'o aibă un artist, intermediar talentat între poet, actor, scenă 
şi public. In ziua cind Wagner a preconizat teatrul ca o artă 
totalizatoare a tuturor artelor, regisorul luă răspunderea 
armonizării diferitelor arte, pentru a realiza spectacolul u- 
nitar. Cità depărtare însă de la regisorul alcătuitor de spec- 
tacole carnavalesti din trecut si pină la regisorul de azi, artist 
colectiv, întrupător al tuturor tainelor, care duc la înjgheba- 
rea spectacolului modern de mare artă, Regisorul astfel con- 


b PROBLEME DE METODOLOGIE TEATRALA 2 


ceput trebue sa fie totodată 

i ) ) poet şi critic, 
artist plastic şi muzicant care simte şi sută 
si muzical jocul de ansamblu 
ai, Richard Weichert, define 

pentru teatru o presupunere 
tre amindoi stă, ca stăni i 

stà, pin si servitor totodată, resi N 
sa coni nigi regisorului a depàsit fi rag 
f ehnicei te ` il i 

nind în producţia dramatică a du "e E 
prg sclavi ai viziunii sale scenice 

ărmurindu-i capriciile gi indu.i 
tor între artele SALDO ea aici e urla pren 
ara un loc definitiv 
cate de vegheat asupra mui lucru capital: să aibă 


şi drama ca două forțe care se 
reciproc, a le studia pe fiecare 


| la gresit si i 

cient, O istorie a teatrul ptt a ati 
i ui apa 

nu e însoţită de o istorie a da sega 


Ion Sîn-Giorgiu 


Si pe urmă...?' 


i fizicà pe 
‘ i i cu o senzaţie de depresiune 
coyote palle tuninte chiar de a fi ridicat i price Rue 
ga re şi le închipui albăstrui. După larma nr rta 
diaree dè pe bulevard, presupuse că trebue iai a 
ră? Ideia efortului de a întinde brațul spre preoti Pini 
ti tac se pierdea în draperia ce cobora de pe; "m pe gară 
ti descurajà curiozitatea. Clipe se scurserà în p 


i ii ă noapte, 
. Insfirgit deschise încet ochii. In cameră ip mor ci 


pane i de draperie. Dar prin usa a 
Gel rieti aggira de iran rosiaticà, paine h e 
ul tapetului şi al covorului, Se hotărî ia dd za 
braţul spre perete. Un buton pocni şi gra Sareo, d 
tavan revărsă străveziul albastru palid. A i pai 
rete în căutarea soneriei. Dup È per n 

ni ganduri i travers covorul de I: Isi încordă auz 
deosebească sgomotul de tocuri i i 
— Trebue să fie foarte tirziu. Anusa și-a lăsat deja pan 


pg nu însemma mare lucru, grana A bo gr 
oam: i era 
tig i d cat mag ra La mis hai ir resa si za 
ii mal ales după amiază, Camil făcea să sbîrnie za 
zi vi dacă nu 
Pisa i ï i aducă aminte n 
. Incercă să-și aducă 
Bisana dn price sau, în tot cazul, piaga pico în 
dimineata aceia si, ràvAgindu-si cogne RA mpe ta 
care în revărsarea de lumină roșie, sub arca 
conturase o siluetă suplă. 
— Aţi sunat? 
— Te rog ceaiul, Anusa. 


ME Vezi „Viaţa Rominească” No. 3-4 şi 5-6, 1932, 


— rr ŞI PE URMA_..? i 
REA ini 


— O să aveţi putin de așteptat. La ora asta credeam... 

— La ora asta? Dar cit e ceasul? 

— Două si jumătate. 

— Anusa, ai inebunit? Două si jumatate? 

Figura ei, prea oarecare prin perfecta regularitate a tră- 
săturilor care se întruneau neted, fără nici o asperitate de 
contur, fără nici un caracter, figură banală dar plină de 
vioiciune, se înveseli de uluiala lui Camil. Cu un gest demn, 
ridică de pe covor ceasul de mină şi i-l imtinse. 

— Fereastra, deschide-o te rog. 

Braţul voinic făcu, dintr'o singură mișcare, să alunece 
zànginind pe bara de metal, inelele draperiei grele. 

Pale strălucitoare de lumină țişniră prin usa larg deschi- 
să a balconului, colorând violent penumbra pe care apoi o 


Cu toată căldura, care la ora aceia trebuia să fie coplegi- 
toare, larma bulevardului încins de soare era încă asurzi- 
toare. Camil voi să spue ceva, dar îşi închipui că nu va fi 

e un cot si intoarse capul spre balconul de pe 
care Anusa parlamenta cu o florăreasă intirziatà, Cu un mo- 
ment înainte, prin sgomotele străzii, distinse pitoreasca 
voce trăgănată, 

— Margherite, margherite.... 

Il surprinse îngrijirea deosebită a tinutei Anusei si asa 
întotdeauna destul de îngrijită. Pantofii de lac, ciorapii de 
mătase fără nici o cută, perfect întinşi peste îndoitura ner- 
voasà a genunchiului, modelind armonios începutul coapse- 
lor peste care cădeau mărunte si nenumărate pliseurile ro- 
chici negre strinsă la mijloc de banta îngustă a gorfului alb; 
sub o ușoară undă de pudră, ceafa rasă proaspăt pe care, 
retezat scurt, descria un semicere intunecat părul ondulat 
cu grije. 

O ideie năstruşnică îi trecu prin minte, 

— Anusa, nu cumva e Duminecă? 

Fata se întoarse putin speriată de tonul lui Camil şi rå- 
mase În use, pironită de mirare. 

— Sigur că e Duminecă, 

Asigurind instinctiv nodul cordonului de mătase împle- 
tità al pijamalei, Camil sări în picioare, Promisese că va 
dejuna la Carmen, 

Ce o fi putut crede? Şi apoi cl care aștepta cu atita plă- 
cere ocazia uceasta de a mai lua masa singuri, fără prezența 
bătrinului sot ursuz pe care secerisul si treeratul îl chema- 
seră de citeva zile la mosie, 


bi J NEATA „ROMINF ASCA 


Cu atit mai mult cu cît peste citeva zile avea să plece și 
ea. Cum putuse oare să uite? J 

— Anusa, repede telefonul. 

Din ce in ce mai nedumerită, Anuga trecu în birou unde 
căută zadarnic. 

—Vezi că trebue să fie la bae. 

Prin uşa întunecată, reveni cu micul aparat nichelat pe 
care îl lăsă pe divan, între perne, desfisurind peste covor 
snurul negru pînă la priză. In mișcarea grăbită pe care o fă- 
cu, aplecindu-se pentru a stabili contactul, pliseurile rochiei 
se revărsară înainte peste solduri, descoperind deasupra in- 
doiturii genunchiului peste ciorapul bine intins, o fişie de 
carne albă si mată, 

Urmărind distrat gesturile ei, nerâbdător de a vedea pri. 
za fixată, privirea lui căzu pe fisia fragedă şi se prelinse În- 
cet de tot, ca o mingiere, pe încordarea îndoiturii, pe pulpa 
armonios împlinită. 

Camil simţi dintrodată gitul aprins sì gura uscată: toată 
carnea lui încercă, ascuţită, ciuda de a fi pierdut în ziua a- 
ceia pe Carmen, al cărei corp ivoriu gi elastic, în care patima 
făcea să fulgere spasmuri de delir, îi răsări în fata ochilor 
turburi. Ca si cum ar fi simțit mingierea privirii, ìînstiîntati 
de instinct, Anusa se îndreptă cu mai multă grabă decit ar 
fi fost nevoie si se apropie de divan pentru a lua receptorul. 

— Cere aulomat, două sute... 

— Casa doamnei...? 

Numele se pierdu într'un suris pe care Camil nu-l văzu, 
preocupat de ceiace avea să spună. Fără îndoială, adevărul: 
oboseala, somnul, dar... uneori adevărul nu mulțumește. 

Atunci...? 

— Doamna e acasă? Chiar dumneaei? 

Anusa astupà pilnia neagră cu mina si întinse recepto- 
rul lui Camil. Dar el se dete înapoi şi îi aruncă În soaptà: 

— Nu, nu, vorbeşte d-ta, spune... spune ce vrei, că am 
fost uşor bolnav, n'am putut să mă scol... 

— Dar... pentru ce? 

— Aşa e, nu am spus: trebuia să manine acolo. 

Anusa descoperi pilnia și reluă surizind convorbirea, 
dind explicaţii. Camil dispăruse la bac. Prin usa întrede- 
schisà ți gipotul dușului îi auzea vocea. 

— Nu, nimica, o ușoară indispozitie... Domnul mi-a spus 
să telefonez înainte de a trece la farmacie, dar am uitat. 
Chiar de la farmacie vorbesc. 

— Minunat se acomodează, — gindi el, — lenea mea cu in- 
teligenta Anusei, pînă cînd intro bună zi o să facă cine ştie 


ce gală, 
Dincolo de uşe vocea se stinse și pașii se pierdură pe co- 


i n E r 253 
i n în 


In fata panoului de oglindă. îsi ri 
umed pudra de tale, di flaconi È ae, pa pe corpul încă 


p - 
uful ce aluneca pe piept se opri, Privirea lui Camil se 


— In definitiv t ‘ 
lene firește » pentru ce n am vorbit eu cu Carmen 
sigur "CH, poate gi din indiferență. Ponte? Nu, sigur, da, 
Apăs A „nt n 
săi e coi cuvint, voind să-și demonstreze că sie cazi 
oi zane gi că este firese să fie asa. Puful al : curajul 
da DE atentă ce-l urmărea prin oglindă e 
Darco in toc ocupă Carmen î : A 
Intr'adevàr nu fu armen În viața mea! 
sese niciodată è z 
entru el, C 0 preocu ` 
arin TA unu ca ceva extrem de agreabil. farà indoi ipsa 
sini na ar putea, la urma urmei, reduce la stri È den) 
elad i cre jy un obiect la care nu te gindesti prese SOR 
> alla n fata ochilor sau cind ai nevoie de el So BURN 
mină si Eul ii Un moment rămase fix, cu flaconul intr 
Tata vl fat Cealaltă. Dar nu, nu avea să-și facă intr'o 
ii ina ucaimărturisindu-şi indiferența față de o fomee căreia 
Poate chi; la fel de indiferent, “ce sea 
h lar siguranța apriorică A 
ren e "È e a a aceste . . = 
Cone fi apropiase incă de cind o cunoscuse ta Size site, 
e golf din toamna aceia. a Sinaia, la con- 


In dimine i zi i 
In di ata primei zile, cineva îl prezentase pe peronul 


na Țapului. Il invitase în automobilul 


singură cu o temeritate căreia Camil îi iai rara 


bănuise o secretă co- 


Ina amiază, bănuiala se schimbase în siguranță 
vocii în phain gea x Li două partide, stătuseră mai mult de 
tai dedi dor dra tor de ceai, în fata micului Club-h i 

I e si de cadru, schimbaseră mult mai aiia 
e de rigoare În asemenea me), 


Se intuneca. Sub ce i 
n + arul in ìt OF 
Octombrie, umbrele ODEA pr- pmi cerul de sfirgit de 


Cami i 
fusese curios să-i afle privirea, privirea de la cea 


VIAȚA ROMINEASCA __ 
254 rie 


n; ŞI PE URMA.. ? 


iși npàsase lung buzele încinse în palma fierbinte care inghe- 
tase. Prin braţul încordat ca un arc, sărutarea năvălise în tot 
trupul ce se cutremurase, 


Vocea murmurase turbure. 
— Vreau... acum. 
— Banchetul? 
— Ce-mi pasă? 
urmărise cu privirea urcind, cu pași reținuți, scările, 
pină ce dispăruse la cotitura rampei. Se apropiase o vreme, 
ce i se păruse nesfirșită, de geamul mare al hall-ului. Munţi, 
păduri, totul era în beznă. Nici un ochi de lumină la vilele 
pustii. Citeva becuri electrice ingălbeneau ceața opacă, pină 
la colțul şoselei seăldate ce trecea pe sub ferestre, pierzin- 
du-se in codru. Ploaia suruia pe geamurile aburite. Numărase 
în gind pină la trei sute, Se întorsese, cumpărase de la portar 
țigări, făcuse un tur prin sala de mincare goală, revenise în 
hall unde fracurile se inmultiserà. Apoi cu pași la fel reținuți, 
Urcase scările. In noaptea aceia recunoscuserà o rară afini- 
tate de simţuri, prăvălindu-se în adincuri ameţitoare, întrun 
delir istovitor, Dimineața însă redeveniseră aceiași din ajun: 
stepa imensă si pustie, Dar, mai tirziu, la Bucureşti, întrun 
colt al stepei a descoperit un fel de ciudat arbust degenerat, 
ciob din trecut. O nevoie de a se devota, de a face pe cineva 
să simtă acest devotament, de a-l inconjura de îngrijiri, de 
tot felul de atentii, fără însă a avea pentru acel cineva un 
sentiment deosebit, 


vind de ce să 
tv isa, încrezătoare, nea 
aul acela: i care coborise pini in suflet unde nu intilnise 
aa ide, O simţise atunci la Seti De RER idbiitice. 
n +» unet e ve poți 2 
Ceggia ni iride orice rest de pupe În 
nia pren elan. Sufletele lor erau ca fem siul ză- 
zy i peer cenușiu nemărginit se e son pid a antiurto 
rilor turburi; o stepă pe ei do nici un copac de patate 
insă i i că, 
nici o buru pet Fisici, nici o floare, oricit de anemi 


: iat fără însă cea mai 
cre instinetivà i-a «prop i secret, fie- 
è o in è pasăre A de dragoste. pă ca intro 
mică cavare studieze, să-și recunoască în celalt, 
care cau > 


i con- 
nume, fără să poată sti cine incepuse. In ultima seară a 


= e 
nouă, ultimele trepte cînd, prag aaa ă Ba ine 
puri degradat, ca esea din sala de 1 care Anei Pie 
DA in hall-ul în care se imprăștiase 
stic, } ss 
‘gog ie i ivise cu oarecare surprindere: a 
i i o privise © pana 
t Apă rai din och, o imperceptibilà fremata 
u 


Era un fel de manie care de 
sea. Totul se topea însă la m 
era decit un animal de rasă, deslănțuit, 

Carmen sfirșise prin a reprezenta pentru el doar o for- 
mula echivalentă unei formule de chewing-goom: un pa- 
chet de nervi acoperit de o pastà de egoist altruism. 

„ se vedeau cu multă si reală plăcere, se înțelegeau 
de minune; cînd nu 


se întilneau o vreme, trupurile lor se 
doreau, se chemau instinctiv. Dar odată 


despărțiți, nu se mai 

gindeau unul la altul decit întimplător, intr'atît încît aveau 
să-şi amintească de o întimire fixată dinainte, de o escapadà 
aranjată pentru o anumită zi, 

Totuşi Camil murmură încă odată, 

— Ce putin loc ocupă Carmen în viaţa mea! 

Astupă flaconul cu pudră si îl puse pe toaleta de cris- 
tal, închizind puful in sfera de nichel 


Parul asezat de piepten fu strîns 


multe ori pe Camil îl obo- 
arginea patului în care numai 


mo dor dii dat pe apr acela minunat pe care in- 

rs deea M pt bărbaților aveau să curgă în suvoae 

si eee că nu pot fi observați, se dusese surizind si se 0- 

„ia on ci, cu pipi ie oper de dorintà. =>] 
pr lărgi antil, căci ca intelesese, el ii spu 

a “amo te vreau: socca tot atit de 
PAGARE 9 teatrino, ca rispunsese cu voce 


A in. DISP în Lega neagră. 
+. "DA IL, I cr ar: Ad 
limpede: dar aşteaptă să te vreau şi cu. Altfel ai fi Urechilei vijtirà | puternic, dit quat Coeli 
— Cu plăcere, dar 
dezamăgit. 


t li năvăli in 
ră si citeva secunde totul se umplu de ceață 


t gi, ca intot- 
sc:ca pentru tn pae te i sia] 
d oggi a An idien incet dar hotărit si Into 

eauna, 7 


VIAŢA ROMINEASCA 


Trebui să se ţină strîns de marginea toaletei ca să nu 
cadă. Cînd ameteala trecu, rămase puţin buimăcit. 

— Ce ar putea însemna asta? Incepe să devie idiot. 

‘Trebue să consult un specialist. Dar un specialist de ce? 
Intîi să ştiu de ce e vorba. Am să văd pe Manoliu, 

Trecu în birou si răsfoi cartea de telefon. La litera M, 
arătătorul alergă dealungul pagine: 

— Mana... Mane... Mang... Mani... 

Privirea se opri întimplător: Manicatidi, prof. dr, spe- 
cialist boale de copii, str. Luteranà. 

Arătătorul porni iarăşi pentru a se opri la Manoliu, în 
timp ce, surizind, Camil se gindi: 

ii. Las recomanda Corei. 


— Specialist în boale de cop 
Intors în camera de culcare, el se întinse pe divan cu re- 


ceptorul la ureche. 
— Imi pare bine că nu am vorbit eu cu Carmen. l-aş fi 


promis că vin acum și.. allo, allo... domnisoara a adormit 
probabil de căldură. 

Ochii i se duserà dealungul firului înşirat peste covor 
pină la priză, voind să vadă dacă e bine fixat. Si în pupile re- 
înviă deodată imaginea trupului suplu, făşia de carne a ă 
mată dintregpiorapul bine întins si revârsarea pliseurilor ro- 


chici. 
Putin nervos, arătătorul clămpăni furca de nichel a tele- 


fonului mereu mut. 
— In definitiv, de ce Carmen si nu Anuşa, din moment cel 
amindouă ar însemna același lucru. Poate însă că Anuşa nu 
ar fi numai un simplu manechin, un animal, ci şi un suflet. 
Anusa un suflet? 
In minte îi stărui imaginea trupului aplecat ce se ridi- 
case cu prea multă grabă. 
— Nu, sint unele trupuri care 


256 


nu sint decit simple tru- 
puri. 
Anusa, cu privirea fără expresie, cu plinătatea de contu- 
ruri, cu ceva de pisică lenese în fiecare mişcare si mai cu 
samă cu îngrijirea instinetivà pe care o dà corpului, nu pu 
tea fi decit o făptură de simţuri, plămădită pentru simțuri 
Da... trupuri ce nu sint decit simple trupuri, fără suflet.. 
fără suflet ca si Cora... dar nu în acelaşi fel, Cora e un cop 
vesel, care nu ştie decit să ridă, o fetiță amuzantă. Cora... ia- 
ràsi Cora? i 

Camil tresări. Pentru a treia oară, enervatà, vocea d 
nişoarei de la poștă striga „allo”. 

— Allo, da. lartà-mà, dudue, «di-mi te rog automat. 

Isi încordă auzul sgindărat de sbirniitul telefonului p 
care rătăceau voci îndepărtate, în vreme ce, şi mai îndep 
tate, se furisau prin minte, frinturi de gind. 


x * è Kz 


ŞI PE URMA..? ese 


— Ce putin loc... in com i 
“i bs paratie cu ce? 
Bise violet febra il doborise: accesul de paludism izbuc- 
iran CRA, apoi așteptarea convinsă că totul 
rece pag ode Pesto ce, îi moleomiserà ribdateli care 
seară iniștită aju i 
ai aj ngînd curind la exas- 


de febră, crispa 
speriată atenţie, il făcu să > 
mai ’ se sălbăticească 
i esea decit pentru masă sau mărunte cumpărături pe car 
; i dupà cum 
Nopțile albe, de 40 de şi umbla pe străzi lituralnice. 
mai mic efort grade îi lăsau o sfirșeală, o sila j 
în pripă ri an astfel, sculindu-se tirziu, făctadu- TO 
inchipuie Tui gia eta eras ci finuta nelngriità pe care 
nfățzarea unui adus de ape. ind convins cà trebue să aibă 
umaidecit după masă, se închi a 
ea psi e reg niciodată la prega in aştepta- 
speranta cà “= = asteptarea aceasta era întovărăşită de 
au operat deplin mai veni nimic, că primele medica 
vinga de dicara Mai curind decit febra, aştepta să aparea 
gie se desfent, prg a ei, In urmă setată tovără. 
11 „ aşteptarea rămăsese singură È 
n l carare re să fie emoţionantă şi = Gita. dio ngi sg 
chinuitoarea intirzie ud a de inexplicabila g 
ănui că ar re a femeii, care nici nu îndră i ci 
in unii Putea să nu vină, deac aa > 
uși ale haeou, cai storurilor lăsate pină jos la cele două 
pierdeau in fesàt » masura ritmic covorul biroului. Pasii p 
rea | sălura groasă și moale scutind Er mu 
or nesfirşită, d auzul de freca. 
La inte 
vestibul. Pati caso arte: auzea bătind sonor pendula din 
Scaunul cu apei Ă sa cau, apoi, osteniti, incetau deodată 
grije de Anuga, teanc, pe mi IN faţa colilor albe aşezate cu 
unran, artar ge ceva, de zbate ac BERI, încerca Să serie, să 
cronică promisă de mult îi zăbo i 
pornea roi pentru se opri după princ Tain 
pagea apoi grăbite linii groase, duri peste 
pica el arte, parce o ug, arat 
i au obosite şi id 
me de cerneală, care pă berea dea drumul foilor 
estul acesta îi evoca, de fiecare dată rd con ai 


17 


RS VIAȚA ROMINEASCA 


nusa avea să-l facă entru a le aduna, acelaşi ca in ziua a- 
ceia: deasupra lucii în ciorapul de mătase bine în- 
tins peste îndoitura nervoasă a genunchiului, sub marginea 
rochiei negre, fişia de carne albă gi matà. 

Dar imaginea — cu tot anacronismul costumului — a- 
junsese să i se pară o stampà galantă din secolul al XVIII-lea 
care îl făcea doar să suridă, fără sà mai trezească În simțuri 
dorinţa nervilor prietenei lui, Carmen. 


Carmen... 

Plecase şi ea de citeva zile, Cite ? — nu glia precis, tim- 
pul se dizolvase pentru el. Inainte de plecare a trecut 
să-și ia rămas bun. tut 

In după-amiaza aceia, suflarea grea a argifei înàbugitoa- 

pale de aprinsă 
biroului. Fix şi cu pri- 
ii fiori 


parcă s'ar fi așteptat so vadă aplecindu-se. Se ridicase în- 
cet, ocolise biroul şi, în fata 
lea subțire a mănuşilor, Apoi lunecind braţul în jurul ume- 
rilor, îi muscase buzele atit de tare, că ochii ci reci se ume- 


rivise în- 


Putin ametità se lăsase în fotoliul adine şi îl 
dule pe 


trebător. Apoi își scoase mànugile și pălăria, pu 
colţul biroului. 

Camil, lungit pe covor în fata ei, sprijinit cu bărbia în- 
tro mină, stăruia cu privirea pe genunchiul ideal de rotund 
a cărui îndoitură încerca să o desvălue în gind, întrevăzind 
între păenjenișul de aur al ciorapului şi marginea rochiei de 
soie-terue, 0 fâşie de ivoriu. 

Işi amintiseră amindoi că nu şi-au spus incă nici un cu- 
vint. 

Ea îşi trecuse limba peste buza puțin răsfrintă pe care ro- 
sea o suvità proaspătă de sînge si se infiorase de gustul fier- 
binte de coclit. 

Camil îi întinsese mina. Un suris, din ce în ce mai pro- 
nuntat, descoperise un minunat şirag de dinţi pe albeata u- 
nuja dintre care se intinsese un strop din suvita roșie, Picio- 
rul cu pulpa sculpturală, neobișnuit de înaltă, alunecase lin 
pe marginea fotoliului și trupul ușor netezit, moleşit dintr'o- 
dată, se prăvălise peste, Camil încolăcindu-l. 

Rimiseserà în urmă, o vreme ce cursese inconsistent, 
inerti în unda roșiatică a covorului, întingi unul lingă altul, 
în tăcerea catifelată în care urcau și coborau respirațiile lor 
din ce în ce mai egale, apoi, stropi argintii, clopotele tram- 


ŞI PE URMA? 259 
vaelor şi, vag, sgomotul străzi domolit tmosf. 

hi a ar pa i i de a era grea ce 

totul se topise într'o amorti ranie 
st 

pata REF tirziu — cind? — Canil i enni mina gi îi să 
Arpa ri arenei lungi, minunat Lula mina pe care 
pol trase a sa si care dupà un timp se retrisese 


Ca prin vis se auzeau bătăi 
; tail 
SAI încerca sovàelnic să le numere. 
pila Arpa diva boare răcoroasă, începuse să se stre- 
ata > storuri. Se insera. Carmen avea să lece 
ui do curat, umezeala tă @ minii 


pendulei din vestibul pe 


pe a unui il ? 


Nelimurife, f "PRESO i 
fletul amortit de sla ae dorințe ti mingtiaseră su- 


inetele tăcuseră 


> use i ON si pasul ci alunecase pe covor, o- 
mai indiferentă decit beve ie spe ră orin ape ser 


cere, 


— Delicioasă e cuti = 
de mai tuja asta. Imi place ; 
A panoul de oglindă dela bae, mat ales sistemul 


rit sfirîise scurt, i ştii 
Sile È + Impriàstiind mi è 
i sorta Sri pantofului atingiocoi paste cagna 
glesna, apoi alunecase în sus pe pulpă 


oprindu-se ] i 
E A a indoitura genunchiului pe care o cuprinsese 


e, cursese leneș peste tă. 


_ TT Camil, am venit 1 
făcuse vocea ei ca un ast ter 


se ŞI acum e aproape şapte, — 
na trecuse i i 
se marginea ciorapului ciutind dunga rochiei 


tilde pel scrarea punea umb 
des ce, privit de Jos, părea si mai pci, n; pisa; 
á „Şi mai i > ù 
aida ppreanà nemasurat de lungă fi- 
le de fum, fără să-si 
Ì $ a-şi scoală pici 
dem tea de ea, se întinsese poi 
unchiase lingă el şi se frese e och pater prd ni inge- 
a ochi, resfringindu-si pu 
— Mie somn. vin 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


4 
mobilitate de spirit. git 
tor, aproape ca în vis, Dar 

Si 

cabil si 


străfulgerări | 


| 
| 
riguros l 
în negura pleoapelor d 


care se roteau ca jerbel 
zilele curgeau: 7-10-14... 


i mai puter că 
Mai precis: îl asigu- 
tărească anes 


cu para 
pub ras să revadă în 


cum veniseră. Le înghiţi mecanic; 
înghifea dozele de chininà di 
scările după cel din urmă exa: 
cios, în treacăt: „tināf 
E adevărat, era licen: 


în 
era cheia vieții de nomad în sleeping pe care avea so în 
e. 


ceapă cindva — cind ? nici el nu stia | 
Singură o uşoară umbră stărui la ideia că este licențiat 
se ceiace ar fi putut fi o ui în viata lui. 
Nu mai era student. Dar nu fusese niciodatà, pentrucà 


nu putuse fi. Nu gtiuse cum începuse viata de student, de 
cum e. Zilele furà insà mai goa 
slăbit de friguri şi tot mai sălbatec, D 
zi începu so aştepte ca 4 
trecut ? Nu încă, spuse 

n 


şi se simțea 
într'o seară 


doctorul, 
are dece să mai stea mereu 
să nu înceteze mai ales inj 


I. Igirogianu 


Istoria presei romîne din Banat! 


—T 


II. Cei dintii ziari 
sti bă 
Presa rominà n'a nàteni. 


a gazetiriei po 
«a LE a . 
prg i „Luminătorul” la Timi- 

«Albi in Vi i 
ina» din Viena şi programul ei (1866—1876) 


at la Vi 
capi a Viena în 1866 


VIAŢA ROMINEASCA 
ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 263 


254 
a apărut în ziua de Paşti a anului 1866, adică la 27 Martie tiuni, spre scopula i 
rticol de fond semnat de Andreiu Mocioni, Geor- comunn; entra. fer ripeta maini si folosirei foru in interesul 
oltarei si fericirei natiunali, prin ssaa pentru inaintarea cv 


1866, cu un a i, Gi 
giu Mocioni, Antoniu Mocioni si dr. Alexandru Mocioni, în 
care fraţii Mocioni publică programul acestei gazete, o con- 


fesiune de credință, care era oglinda fidelă a gindirii romi- 
nesti de atunci. Avind în vedere importanța acestui program, 
care poate fi considerat totodată si ca simburele din care a 
esit pro ul partidului national romîn de mai tirziu, îl pu- 
blicàm în întregime: 


Cristos a inviatu 


tografia catu se n carele se fi 
le cata da pote de sor, pentra ea | po ita sc 
stfelu „romanu, rece. 
Totu n de orgi e menita sê fie acesta foi i 

nostre d eneg se va nisui ca sii oia „Albina” nostra 
opiniune publie Carpați, d'in Romania a seruta t 

pre temeiulu acesi adeveratele interese si dorintie 
Sale. ora a-si forma politic'a ce va pot apo si 
nte colonele 


Cu unu cuventu: 
d'a dicta opiniunen' foia nostra se va feri d i i 
trege ca decisiva si inh nanta sa, politică “individ a Acea 
programe formali n alibila, de a fauri si prescrie tra d pini Hi 
aroga dreptulu de cen aga sì toti faplorÌj ei, si de ai 


Cu această dulce salutare venimu a presentá asta-di acesta foia 


onoratului nostru publicu cetitoriu. A 

De multi ani nutrimu dorinti' a si planulu d'a înființa o foia pu- 
blicistica ca organu natiunale nedependinte și liberale, pentru tote in- 
teresele intregului poporu romanu, adeca o foia nafiunale generale; 
de multe ori am fostu forte aprope de realisarea acestui planu alu 
nostru; dar impregiurari şi respepte multu cumpenitorie, candu de 
pel candu de alta natura intrevenira tot d'atate-a ori, spre ü ne im- 
pedeca, 3 

Nu necunoscemu, ba sentimu pre bine, camca multe d'intre impre- 
giurarile si momintele cumpenitorie neci asta-di nu sunt mai favori- 
torie întreprinderei nostre: totu-si daca nu ne insiela esperienti’a de 
tote dilele sentiulu comunu, ce de diumetate de anu şi mai bine ni se 
manifesta de pretotindene, asiè ni se pare, câ necesetalea unei atar 
foi a devenitu intetitorie în gradulu celu mai mare, prin urmare cà 
înfiintarea ci nu mai pote suferi amanare, for'de scadere pentru causa 


nostri. 
In Europa totà, dar’ mai vertosu in patriele nostre a le Romani- 
loru, evinemintele politice se imbuldieseu, 
aceste-a în gradu mare si cele private, necontenitu se incurca si se 
incorda, si facia cu aceste miscaminte şi iritafiuni a le spiretului, a le 
vietiei poporelora, incercarile poporeloru d'a se orientà, de a-si chia- 
rifica între sine in 
narea gi devingerea greutatilora şi potiones 
in di suntu totu mal dese gi mai intensive, și parteciparea la ele d'in 
di in di cauta sé fie totu mai generale, 

i fapte ce, si se ne conduca la 


programu natiunal 
fide ale, adeca: prin cei 
a sentieminteloru, pareri, SLI consultarea scrupulosa si 
? 


lamurindu-le si d 
lui seriosu si desvoltindu-le acest 
i și credinciosu e-a amesuratu cerinti 
mai esperti, invetiati si sir decido celoru mai s eteri tempa- 


jungerea sus ati 

È nsului nost chievo i 

En a potrivit - 

E ndusi de astfel de intentiuni ar area i i 
umea in impregiurarile de facia o capitala, 


vro concurinti placé neci a paré Rara romana de publi- 

comuna de a = neplacuta, sentindu noi dia corte Da VOF si tatami 
Indemnati tota È s mai departe contra lips'a de detorinti'a 

ram e intenti oliti 

ama E Ko statoritu Poe pl cri nationa 

metate se da în da. Pricepatori de lucru voru afla cu 

par a publicului va de nba nu mea la pre diu- 


Eca deci necesetaten urginte de unu organu natiunale generale, de 
tu de parerile cutarei partite, 


romanu intregu 
unu scopu morale, m 
Va se dica: noi in impregiurarile de 


timu adancu, si credem 

u romanu de publicitate, carele devotatu mal pré sus de tote causei 

romane natiunali mai întăiu „st fie ridicalu preste veri ce partite şi 
rovineinalismu”; pre langa acesta a sê fie scutitu de pateme, de pre- 

Jadetie si cu deosebire de preocupatiuni confesiunali si de veri-ce res- 

pepte partecularie, ba carele chiar spre scopulu unei intielepte sì o- 

neste medilociri intre tole aceste-a si altele asemene interese si direp- 


Afara de politi 
ica, fi 
trece cu atentiune tote par Srei se vi ocu 


bee O VIAŢA ROMINEASCA O — 


tur'a cutarui poporu e in strinsa legatura cu buna starea lui. Daca li- 
teratur'a gi cultur'a cutarui poporu Innainta impreuna, are sê urmeze 
bunastarea lui materiale si spiretuale, și pedecele ce i se opunu, de- 
vinu delaturate cu usiorintia mai multa, Poporulu cultu nu pote fi se 
racu, natiunea ce si-are literatur'a sa propria, nu-și pote perde natiu- 
nalitatea, 

Se va vorbi si despre economia, în tote ramurile ei, dar mai ca 
séma despre obieptele ei de cari se ocupa po! rulu nostru anume co 
merciului vom darui din di în di tot mai multa atentiune. 

Spre înaintarea atinseloru intentiuni cu acesta interprindere nai 
din parte-ni nu vom crutia ostenelele si sacrificiele, catra acestă , 
bina” va nisui a si ingagia din toate partile locuite de romani consiliul 
si conlucrarea celoru mai emininti barbati a-i natiunei. 

Deci, dupa ce insiraramu intentiunile nostre, acum'a ne adresamu 
onoratului publicu romanu, carui recomendandu cu tota caldura a- 
césta foia, i rogàmu spriginirea cu zelulu si energi'a cu care noi ne-am 
resolvitu a o înfiintia si a-l aduce sacrificiile nostre, fiindu noi con- 
vinsi, cumca prin astfelu de conlucrare zelosa si energica se va ina- 
intă forte multu ajungerea la triumfare una causa drépta si adeverata, 

Caus'a nostra e drépta, e saprei şi pre aceste însușiri ale el, se 
baséza speranti'a nostra pentru triumfu, la carele de securu cu atatu 
mai curendu vom ajunge, cu calu, vom fi mai adancu petrunsi de 
dreptatea si adeverulu ei, si cu catu vor sprigini prin devotamentu şi 
întielepliune mai mare, 

Cristos: „dreptatea si adeverulu”, sa coboritu d'in ceriuri, ome: 
nimea, cu mintea ei intunecatu n'a vrut sè lu precépa, ci l'a batatu, la 
judecatu la morte pre cruce, apoi l'a înmormentatu; dar elu inviá a 
treia di, căci nu se potea ca dreptatea si adeverulu sè jaca in more 
mentu, si prin acesta dovedi lumel ci aceste dòne virtuti nu potu ff 


se, 
Deci Incepemu lucrarea nostra în numele Atotpotintelui, care se 
angagiatu a âjută tote causele drepte si adeverate. 
Andreu Mocioni, Georgiu Mocioni, Antoniu Mocioni, Dr. Alexandri 
Mocioni, 


„Albina“ era organul de afirmare a opiniei publice ro 
miînesti de dincoace de Carpaţi. Politica gi atitudinea ei era 
obiectivă şi nu căuta decit să apere interesele neamului no- 
stru. Dar în momentul cind guvernul = oi pus la adi: 
postul diferitelor drepturi cistigate dela Viena, a început să 
acopio o politică de opresiune a naționalităților şi era călău- 
zit de spiritul de nesocotire a poporului rominesc, „Albina“ a 
pășit fățiș în contra guvernului dela Budapesta si a- ridicat 
tonul unei opoziții hotărite, Rezultatul a fost că s'a interzis 
intrarea „Albinei“ în Ungaria, ceiace a însemnat si distrug 
rea ei, fiindcă odată ce această gazetă nu mai putea fi expe 
diată cetitorilor pentru care era scrisă, nu mai avea nici 0 
rațiune de existență, Vicentiu Babeș a fost nevoit să între 
rupă apariţia ei gi să se mute cu ea la Budapesta, unde is 
li 1869 o scoate din nou, dar numai de 2 ori pe săpt 

„Albina“ dela Budapesta a deschis o acţiune de opozit 
națională rominească foarte pronunțată în contra guvernul 
maghiar. Ca deviză purta: „Dacorominie morală, | 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 267 


una gi indivizibilă“ si era cea mai răspîndită romin 
scă, mai ales că tonul ei plin de pina re ei oprea tei sn 
poroki nostru, „Albina“ a apărut pină la 31 Decembrie 1876 
da fost nevoită să-și sisteze apariția din cauza lipsei de re- 
Sacel şi colaboratori, fiindcă toți aceia care scriau la această 
pazet infundau pușcăria sau erau expuși pentru orice 
ucru de nimic să îndure vexaţiunile proceselor de presă, Vi- 
centiu Babeș avea atitea procese de presă (si unul entru 
„inaltă trădare”), incit condeiul său de gazetar era înfrint sub 
greutatea lor, Serviciul pe care l-a adus „Albina“ cauzei ro- 
pensa este nepreţuit de mare şi gazetăria curajoasă pe cure 
au făcut-o Vicentiu Babes, Iulian Grozescu si Gruia Liuba în 
servi ho, este 0 manifestare a demnităţii noastre natio- 
ernia peri Par „Scania bănăţeni erau totdeauna gata să 


Biografia lui Vieentin Babeş 


mamă: Mitra neavind copii si nici alti 
i nepoți, 
i-a dat numele său de Babe a Mitra Babes ss Snipa 


e 1 preot in comuna Beci i 
pedegogul Mihai Roşu din Jadani. La insistența pere a Pty 


blicau legile imperiale 
| _şi ordonanţele guvernul i 
i cind s'a reorganizat inalta curte de casale şi justità 
tà asupra intregului imperiu, Vicentiu Bab se fp a 


un renumit profesor la Universitatea din Bucur ti. 


In timpul șederii sale la Vi A 
ă 3 ena s'a i i 
naamio as Vicentiu Babeş şi frații y întărit legaturi ‘mali pr ° and 
ca sà cistige un proces de vre-o 5 miloane fiorini tm 


268 VIATA ROMI EASCA 

contra unor magnati unguri, cărora frații Mocioni le-au imprumutat 

această sumă enormă, dar care au refuzat să o mai restitue, Si din 
ici un membru din familia Mocioni n'a întreprins ceva 


mai important, fără ca să nu-i ceară în prealabil sfatul lui Babes. 
Vicentiu Babeg È făcut un nume de om politic gi şi-a tras o cale 
sigură în viața pu lică a Rominilor de dincoace de ; prin pur 
blicarea în limba germană a brosurei: „Dle Sprach-und Nationalitäten- 
frage in Oesterreich”, care a fost mult comentată în toate cercurile 


politice ale monarchiei. 

După ce Ungurii sau despărțit de Austria, Vicentiu Babes a fost 
numit consilier la Curtea de Apel din Budapesta, unde a funcționat 
ste mereu ales dè- 


809 luna Aprilie. Incepind cu unul 1801 e 
Sasca-Montană sì activitatea sa parlamentară 


încât a vorbi despre ea în cadrul unei mici bio 

ar fi imposibil, Toată activitatea politică a lui Babes este însă pe larg 

tratată în imensa operă a lui Teodor V. Păcăţianu: „Cartea de aur sau 
mânilor de sub Coroana Ungară” pu- 


i alegeri de deputat, cînd Vicentiu Babes a venit 

în mijlocul poporului ca ñ Tanasie Cimpo- 

neriu, fiul preotului din Tirnava de lingā Reșița, La denunțat pe Ba- 

beş guvernului maghiar ca fiind un agitator pericu 

şi liniştea patriei, iar guvernul l-a suspendat pe Babeş imediat din ser- 
astf Denunţătorul însă, 


viciu pierzindu-și el și 
drepi recompensă, a fost numit în locul lui Babes. 
a colaborat la mai multe gazete. Cea mai mare parte 
a activităţii sale de gaagtar a desvoltat-o însă în coloanele ziarului „Al- 
dela Budapesta, Stàpinea bine limba latină și 
din urmă o cunoştea asa de bine, incit a 
tradus din vechea Jimbà slavă In cea com ri un document 
important pe sama Curţii Rusiei, pentru care lucrare Țarul Alexan- 


dru | l-a onorat cu 10.000 de ruble. 
litich şi parlamentari pinà în 


Vicentiu Babes activează în viaţa po 
motiv de convingere intimă, care 


anul 1891, cind se retrage pe un 
nu-l mai lăsa ca să adere la noua tactică adoptată şi urmărită de par- 
tea să se împace cu ideia ca Rominii 
e calea unui memorand inaintat 
vintul gi 


alege pe delegații romini care să prezinte Memorandul împăratului, 
deşi fusese ales dp rw ve al acestei Conferințe, nu sa 
e prietenul său, învățătorul Sofronie 
] cu Mocioni si cu Ardelenii la 
Babeş i-a răspuns: 
„Pentrucă noi ştim că Franz Iosef ne promite numai si nu ne face ni- 
mic, fiindcă se teme de Unguri. Tot astfel s'a intimplat gi în anul 1867 
cind am fost în deputatie cu Rominii ardeleni si bănăţeni, ca să ce- 
rem împăratului drepturi pe sama neamului împăratul 
răspuns cu ochii plini de lacrimi că „Vă dau dragii mei, vitejii mei, 
credincioşii mei, tot ce îmi coreti” tinîndu-mi În 
umăr, iar mine zi ne-a dat p Ungurilor. Noi mai ştim că Josif al 
Tl-lea l-a indemnàt pe Horea să facă revoluția din 1784 şi apoi l-a lăsat 
să fie tirit cu roata de U Iancu, i 
scăpat tronul, Fii sigur că - 
rilor, dar nu va ține mult, € nd gi pe el îl vor duce Ungurii la perire”. 
i cîtă dreptate a avut Vi beş! 
"a retras son din viltoarea luptelor politice si sa dedica! cu 
totul studiilor sale istorice. A seris o istorie bisericească al cărei mü- 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 


269 


nuscris a rămas la fiul său Victor Bucures 
a i 
Academiei Romine dela înființarea, curesti. Era membru activ al 


Este foart 
arte interesant de ştiut, că Vicentiu Babes a profetit izbu 
C- 


nirea războiului 
cind scria la Minardi, $i faurirea Rominiei-M i 
cind seria la „Albina“ si această credință a sa a timicito si intrun 


timpul cind se va d 23-24), in care scria 

crească ; a o luptă între Germ scria: „Nu e departe 
crengile pină la ceriu, nici a Germanilor it Ma oda 
or, va 


interveni şi rasa lati 
lar prietenilor lui rioni rancia, si va erupe un rezbel mondial” 


ni esa nt noastre de again came a 

ă sei romine din i i 

pe anat, activit 

tivele si indrumă nr ea = Importandă foarte mare, flinder. întică a DI 
u pus bazele garetàriei romine nei dintii ziarişti bănăţeni, Să 


Biografia lui Iulian Grozescu (1839—1872) 


Cea mai expresivă 
Grozescu. Născut la 20 fisură 1869 parului de profesie era însă Iulian 


e - 
And Dupi fedi secundare oea M ea ectara a gimnaziului din 
ziarul ,, x 

Popu gern sos Pora: paaa n pacata 
ot In anul 1862 coliborenti a pre pină oe a ennprie 1808 


rica ilustrată, 
lui Emeric B, aa maT odată pe săptă 


, cind bână 
foaia glumeaji air enter tahea a rdelean 
escu 


a enciclopedică si i 
lalian” Grozen $ beletristică „Familia” 
erp giulio È in care a publica! 


dacteze ziarul Albi nvitat 
; rul Albina” să se into 
11 Noembrie 1871 pini ee figurează ca edacior repons bi) d 
| a ela 


Maiu 1872 sco 
coate la Pest i 
pare la Timişoara i a şi un ziar u i e pînă 1 
i n 18 moristie „P icin’ a 12 
zescu a suferit de tonino redactarea lui Pavel Ronia Îulian Gea 5 
+ tulian Gro- 


Biografia lui Gruia Liuba Murgu (1845 1 
—1877) 


Colaboratorul 
I mai i i 
avea cel mai ascuțit e ntim al lui Vie 
ondei in redacţia entiu Babeş și zi 
nAlbinei" este Perch sig care 
ruia Liuba 


PIN tă sm 


VIATA ROMINEASCA 


Mur; litate de etar politic cum erau pe vremea 
tb à Dore Meer şi nu s'a scris aproape de loc, 
tă tit să adun dela fa- 


mea date istorice cu 
familiei Liuba, care sau afirmat şi egg pe teren literar sau ar- 


tistic, dar mai ales referitor la Gruia L uba. 
Gruia Liuba s'a născut în 1845 în comuna Maidan. Tatăl său De- 


mian, precum și bunicul său Murgu Liuba erau țărani. Clasele pri- 


mare le-a făcut in şcoala 
dan, care era tatăl sertitorului Sofronie Liuba, Venind într'o zi la 
Maidan unul dintre frați Mocioni să-l viziteze pe d iel Liub 
si văzindu-l pe micul Gruia Liuba atit de ate şi de talentat pen- 
tru carte, i-a dat acestuia un „galben” (un de aur) şi fiindcă a să 
m 


zut că tatăl lui Gruia ca plugar sărac nu este In stare să-l tri 
pe fiul său la Liar mai su 
va îngriji el de Gruia Liuba ca sà poatà urma scolile mai departe, Si 


terminarea studiilor secundare cu un sue- 
ces strălucit, se duce la esta ca sà urmeze dreptul, locuind şi aici ca 


cole scrise de alții, a fost autorul celor mai aprinse 
au coloanele inei” de entuziasm şi de na io- 
nalism rominesc. In anul 1874, cind Ungurii au desființat Granija-Mi- 
litară (regiunea Almajului), Gruia Liuba a seris un articol fulgerător 
în „Albina indemnindu-i pe grăniceri să se opună desființării acestei 
granițe, căci o cedare în această privinţă ar însemna pierderea tu- 
turor drepturilor. Din cauza acestul articol Gruia Liuba a fost trimis 
în judecată pentru răzvrătire şi agitaţie, iar Curtea cu jurati din Buda- 
pesta l-a condamnat la 15 luni închisoare, fiind imediat depus în pe- 
nitenciarul dela Vaţ. După eşirea lui žin inchisoare, Gruia Liuba sa 
întors în Banat în comuna sa natală, unde n ţinut o grandioasă adu- 
nare naţională. lată ce mi-a povestit învățătorul Sofronie Liuba din 


Maidan despre această adunare: 


„După esirea lui din temnita Vatului, mi-a scris că vine acasă la 


Maidan, iar cu am sculat toate satele din jur, asteptindu-] la gara din 


Oraviţa şi petrecindu-l pinà la Maidan. Cortegiul acesta a fost asa de 
mare, incit trisurile care l-au petrecut, n'au avut loc În comună şi în 


obonrele sătenilor, deşi Maidanul e aproape de 3 km. lung. In mii 


locul satului este un loc gol, cu o cruce de platră la mijloc, pusă pe 
locul unde în vechime se ţineau judecăţi (forum romanum), iar astăzi 
lòc de joc, destul de spațios, şi aici de pe un podium făcut din scin- 
duri, a ținut Gruia o vorbire de douā ori poporului adunat, spunindu-i 
toate suferintele noastre dela Unguri şi îndemnindu-l să nu se lase 
amăgit de trădători şi să sten totdeauna lingă partidul național în 


fruntea căruia sint Mocionenii, Babes, etc. 
După ce a scăpat Grula Liuba din temnita Vaţului, sa căsătorit 


cu Alexandrina, fiica lui Vicentiu Babes. Se stabilește apoi la Virseh. 
unde profesează avocatura, Aici începe o acţiune de readucere la ro 
minism a Sirbilor din Mehala Virsetului, despre care se spunea că a 


fi fost romîni. Sì aceasta i-a fost pieirea, fiindcă se zice că ar fi Tost 
de Sirbi. Astfel Gruia Liuba 


otrăvit la o cină unde fusese invitat 
moare în anul 1877 lăsind un copilas, pe Liviu, care era crescut 


de bunicul său în Budapesta. Acest Liviu Liuba a făcut şcoala mili- 


~ 1 u 
studia silvicultură, pă ce terminase liceul, s'a oc 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 


tară şi fiind trimis A ii 
$i readus la Dia, e i mm din Bosnia, sa îmbolnăvit acolo 


cind îi ini n è 
Serica Sp gind ÎI vedeam venind regulat in fiecare DERTai încă de 


său Geo nuna Dragsina 

de 160 florini, 25 punti Crea” sosia invatàtor la vinei doh 
25 punti de sare și slininà, 30 snopi da învățător era 

kanvici: D nt, La 1852 moare saio locuinjá 
rece atensta pirme la școala frode gica 
din băiat si ultima dorință a Juj din La 

dei nu-i plăcea buio, un preot, Dar ini 
idea oi se paza vaci a dona once dacă ia mari prima mar Si 

e 

că Pavel Rotariu p sarat, apa cum era impus precha impăca nici cu 
erminarea claselor prim "bă la bătrânețe. Astfel Pa SĂ a ueru curios, 


Timișoara, Da i A 

i Dee is duc otariu d 

pentrucă îi lipseau mijloace i imposibil să urmez Detnicască din 
trebuia să se su ateriale, această şcoală 

Fanesti nu putea să cistig „eu acul”, dar din cusăturile 


lare, e b 
e. Astfel Pavel Rotaria rimasi goari pentru plătirea taxelor ș 
CoO- 


cumpărat o flaută si a plătit u unui profesor, dar di și 60 ereitari pe 


un profesor ca să-l Porman y bani şi-a 
upat cu ideia d 
agere pentru scoaaiă 
ca iute, fiindcă Aca- 
pir rs arh orin 
isah milloc. de 
otărit să meargă la Budapesta oa a Pentru casa 
3 meze dre 
sumă va mai putea m a 


Î 


_ Sa È TORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 


272 v 


ține şi un ajutor material dela familia Mocioni şi astfel se va putea 

susține la universitate, Pentru ucoperirea cheltuelilor de călătorie, erp prio Bazetelor ce le-a scos. El 73 

care atingeau suma de 30. florini, mamà-sa a mai vindut unele obiecte da ar cîştiga necesarul per a făcut avocatură numai pent 
Rotariu a dezvoltat o eniru 


din casă şi astfel Pavel Rotariu se duce la Budapesta, unde frecven» 
tează cursurile juridice timp de doi ani, De alci trece la universitatea 
din Viena unde a mai urmat şi ceilalți doi ani de drept, dar unde a 
dus cea mai neagră mizerie, încit foarte adesea neavind bani să-şi 


romin, şi ca 
in sinoadele eparhiale, sericel ortodoxe r 


de mâncare, a plâns de foame, ba erau momen când îl cu- „ fa mai mare da 4 

prindesa si Miodurile disperate ale sinuciderii, Si în erede omenie aderi eștineancă gi nafionala ce a putut-o da Dumnezeu pent 

minglierea sa era flautul, cu care A tălmăcit toată durerea sa sufle- visului cr gr la adânci bătrânețe ka fo in interesul Ra co be pero 
pentru a cărui de a răzit sñ R 


tească prin melodioasele sunete ale doinelor bănâţene ascultate cu 
atita admiraţie de vienejii care stăteau în vecinătatea sa. 

Impins de lupta pentru existență, a inceput să bată la uşile zia- 
relor germane din Viena cu rugămintea ca să-l angajeze ca translator 
romin. Norocul a început să-i suridă, cînd ziarul „Neue 


asupra Rominilor, Pentru primul articol a primit 50 florini, Situaţia 
materială a lui Rotariu era deci salvată pentru moment. La 1866, cînd 
a inființat ziarul „Albina” la Viena, Rotariu fu angajat ca censor, co- 
rector şi expeditor, precum şi colaborator la această gazetă, unde 2 
făcut alături de Vicentiu Babes şi Dr. George Popa o bunà scoalà ga- 
zetărească. Si după doi ani de zile, cind a trebuit să se întoarcă acasă 
din cauza unei boale ce o contraciase, Pavel Rotariu vine în mijlocul 
Bănălenilor cu meseria de gazetar bine învățată si aduce neamului 
său din Banat mijloacele profesionale necesare pentru punerea pietrii 


izbindă a luptat toată viaja, e Mizarea 
Casa sa si bo Li a st ăi cual i păi 

gata sa bibli străzii care proprie din 

a loan Oprea al Tiuiolecă a trecut în ăi pis esisi numele, 

avel Rotariu a fost în dt ND 


Rotariu duhul minsierii sti dardi o pat 
steagul area ea bi 
tului timisan, | 
iși rostea cuvintarea sn 


ritată pentru a treia oară. După ce sa restabilit, A para în 
din marea de la 


lucrările lui Pay 


duce la Timișoara, unde a fost numit ajutor de referi 

orfanală, In anul următor se căsătoreşte cu fiica proto 1. Manual di el Rotariu sint; uturor. 

Dreghici din Timişoara, iar în anul 1873 trecind examen dantu original al palle despre usura (camatarni 

(cenzura), își deschide la Timişoara un birou de avocatură, us În limba osti veri 1877 art. VITI si di rnia} cuprinzind si 
1039 Aprilie 1874 scoate la Timişoara cea dintii gazetă romi tondi iekea din 1886 art. XXIX. dest GUI Și din 1889 art, XXX, tra- 

nească cu caracter mai permanent, şi anume publică revi i uală, tradusă şi esplicatà IX, despre redashi $ 8. 

tică „Priculici” care a fost fondată de Iulian Grozeseu la Pesta în Rinal. Caransebeş 1888 cată în limba romină fondi Preia narin 

ă | ul oficia] ori- 


anul 1872, Această revistă satirică continuă să apară pină . 3. Legea comu 

Septembrie 1875. Mai tirziu la 17 Martie 1880, împreună cu soc pieri, $i estras ripa - XXII 1886) cuprinzind 

său Meletie e ema cure a vi om Agri er ip ras în toată re- € Din pomafia Poe ia Saggi nisteriula iti oficial es- 

giunea, pune zele primului ziar p rominesc lia „dreptul io 56. > tarea legii, 

Stă in serviciul opiniei publice rominesti aproape două decenii. Ace Jarizarea științei juri "eva, - „Din dreptul privat” ni 

ziar a apărut la Timișoara sub titlul „Luminătoriul', soara, colecția 188600 cate În gazeta Ari el re de popu- 
i poral”, din 


(Va urma) 


bănăţeni, întrun mare cotidian „Dreptatea”, tipàrind Dr. Aurel 
z Cosma jr. 


„din toată afacerea cu Luminătoriul m'am ales cu satisfacția mor 
Za Luminătoriul a fost prima foaie rominească în Timisoara 

am rămas zdrobit, călicit si urgisit”, iar toată activitatea sa zia 
tică n'a insemnat altceva decit „jertfă de timp, de o i 
ură gi pismă”, Trebuie să ştim că Pavel Rotariu a făcut un aderă 
apostolat gazetăresc, fiindcă tot venitul său l-a întrebuințat pen 


15 


275 
tului cu oile. Pe la prinz a dat o plose mare, care l-a spălat 
pe şi l-a făcut frumos stinjeniu 

Din pricina ploii, copiii cu oile s'au indreptat, in ziua 


i su È murit popa, Ilie avea 
emei ani... L-a adunat o babă şi l-a ţinut pe lingă ea pină la 
vre-o zece, unsprezece ani. După ce a murit şi baba, nu l-a mai 
luat nimeni că era prea urit, sălbăticiune; si nu vrea s'asculte 
de vorba nimănui, 


A crescut pe la ușile oamenilor din m 
drept între cinele care 


De ce şi-a părăsit Ilie vacile si viața 


A t 

„după vaci. A sta 

SI ie Mindruţ a fost la curte ; prostis 

Pină postei, Sile. Boerii se invitesera cu vera Taricani 

acolo aproape i pretindă si cînd să-l lase în voe; i plătească 

lui, ştiau ce să-i pre puţină dibăcie, îl făceau să-și plăteascii 
3 spira gime surtucul și cele două 

cum se cuvine, i 


| i i ross 
gi? na fi putut cere mai mult un neputincios gi un p 
c-ar 


a fără nici o treabă, să 

> tă ziua la fintinà fără nici iabului să 

ză Bra "fundul Di, ori noae pe ord ie an drum 

se È uzi idă proste € è, ile. 

sente ce gopi din pi a. se mai vedea cu kargea 

Citeodată pleca + țuncă. Stătea răzlețit de ce ind vid pi 
Atunci era pe si copiii — cum sint copiii cinc 


ămăliga împărţită 
\ e de folos si el care tràia pe lume 
©geaba. N'avea pirteni, Wavea dușmani şi nu se simțea nici 


bine, nici rău. 

— Tie foame, Ilie ? — il intreba cîte unul, 
— Da' dece mă întrebi? 
— Ca să-ţi dau un ban. 
— Las' că nu mi-l dai. 
— Ba zău ţi-l dau. 
— Mi-e foame. 

— Păi cum să nu- 
— Dă-mi banul, 
— Ti-l dădeam dacă spuneai că nu ţi-e foame. 


— Asa zici acum, dar dacă spuneam, tot nu mi-l dădeai, 
că nici tu n'ai. 


ți lie, dacă nu vrei sà muncesti, 


gi a-l crute și — Ba am. 
se stia neputincios, TER Sel OR e | 2 ga în 
pi pate bg riga hrinea cu ce apuca. Prinde 
să-i ierte n 6 


Dacă omul avea intr 


É i le dii 
păsări... Se învățase să prindă păsări. Zice că le apuca dāden peste mînă, prinde 
sări... DE . 


"bri i le fu 
isicile, cu o ghiară. Stia toate cuiburile lor si le 
r, ca pier ý 1 | 
puii si ovale ni cpp găseau oamenii in cite Lr e y 
ne stica băgat acolo zile întregi. Dracu ştie ce 
poate greeri in baltă 
poate pregi. "a iivt? Din baltă, ca pesata: DIA ta sel 
piaga si l-a găsit. Popa Gheorghe port de ochii oamë 
oct l-ar la marginea bălții, în loe et alt sat, că o 
intro priora a venit, de bună perenă buia să se nasc 
fost tată și so fi rusinat de alle mami-sa, După ce l-a nil 
entita ad age È datà cine e nă-sa, ene dia f 
Nimeni n'a știut vre-o ici gi i-a făcut un culcus din p 
i ta e papari. L-a lăsat apoi acolo să-l aj 
usca “pii lui. : sd 
ae a giare erre inainte de a ieși copiii 
a 


adevăr un ban si i-l arăta, Ilie îi 
a banul din aer şi o lua la picior, 
Furtul banului nu surprindea niciodată pe pagubas, 
iindcă siretlicul ăsta al lui Die era cunoscul de tot satul. Era 
mai mult un fel deosebit de a face pomană cu „bietul ciung“, 


Dacă omul nu arăta banul, Ilie ţi răspundea intelep- 
este: 


— Tu muncesti si ești ca mine. Care 
itul? 
Cu vorba asta, el era tot atit de mulțumit cît ar fi fost 
lacă i-ar fi reușit inselàciunea. 

Acum în urmă, de cind se băgase la stăpin, nu mai få- 
ca asa, 
Intrase în rindul oamenilor; muncea, avea bănuții lui — 
i dacă ar fi vrut, ar fi putut face şi el altora cu banul, cum 
se făcuse de atitea ori si lui. 


din noi doi e păcă- 


VIAȚA ROMINEASCA 


Dar Mindruţ pierduse parcă. pinà si amintirea anilor 
de pină aici. De cum intrase la stăpin, se făcuse alt om, 
umbla zdrentàros, 


Nu mai râdea la lume fără rost. nu mai 
dacă mai intra în vorbă 


nu mai făcea giumbuslucuri si rar 
cu vre-una din vechile lui cunoştinţe. Pleca în revarsatul zo- f 
rilor eu vitele, pe izlaz, dincolo de riu si nu se întoarcea decit 


seara, la inmurgit. 
Acum, ce l-a făcut pe Ilie să intre la stăpin şi să e 
schimbe într'atita, e un lucru pe care nu-l ştie nimeni, si nici È 
rin mintea cuiva n'ar fi trecut să-l bănuiască. Intimplarea 


trebue spusă dela începul. 
Era intr'o seară. Hie stătea ca de obicei pe jghiabul fin- 
răbite, umpleau urcioa- 


tinii si cînta. Femeile scoteau apă g 
în ziua aceia era mai veselă 


rele şi plecau. Una, o fata, care 
ca oricind — avea ea de ce — şi-i ardea de vorbă, cind a trecut 
pe lingă Ilie i-a dat bună seara și i-a spus: 
— Ma lie, tu parc'ai fi tot amurezat, asa cinţi, 
Băiatul sa făcut că naude, dar după o vreme sa oprit 
din cîntat; sa uitat la fată si l-a pufnit râsul. 


276 —_— en, 
i — E CE A PĂRĂSIT ILIE VACILE ŞI VIATA en 


— Păi vezi bine că 
A- că ești... c i 
la mine? se decide el Ap aea iei ir 
— u eşti nărod. ă să 
Sa Parcă trebue să se uite! Tu să te uiţi, 
— s a ziu, Iie... 
— În lasă, Mai bin -mi j 
he întinde tara iii a za 
— Fa-te om de treubà si să vezi 
i Imi arăţi Ad Ie O mă: 
— Le ai de mine, S ; 
Pi Di Sint atitea fete în sat... 
Fata pleacă i 
l si Ilie începe i; 
MR. gl tpe iar un cînt i inä 
se mal Stare reg € pe b ini Pe urmă, n regali prego 
incet, încet siii + eat ŞI-A pace peste tol, băiatul se lasă 
„te nu-i treceau lui prin mi 
e Ă ră 1 * i + é 
cete e pat călare pe oi aa i PRE pân ata 
a el, la oamenii din sat, la cite o vorbă auzită 
A, 


— De ce te rizi? 
E . sau, de I H 
— MA rid şi eu A cele mai multe ori, îşi 
Pare i ma îi „Ori, ÎȘI poves si 
— Ta spune, eşti amurezat, Ilie? Pre narra gii ca din via I a SIR e 
ai hi i său de păsări : pi tra vorba de cai 
Anat d DI casei, cu > Poşta brd mari, man de to A 
— Afurisitule!... la spune. atit de raci lung cit cumpăna fintinii „cât acoperișul 
— Ce să spun? pădure dt De ca puteau acoperi dela o i şi aripi visinii, 
— De cine?... . parte sica pădurea statului. Veneau Lia Martine la ulta o 
Ilie pufnegte iar în ris. deau mai b re răsărit, de dincolo de toate iù. astea de de: 
— Acu de ce te rizi? nimeni nu i mici ca niste fluturi ne e: vip ain Se ve- 
tot mai e lua sama, iar pe măsură ce Pi; e mici, că 
mari, ca nişte Piri iau, se făce 
nişte rate, ca niște vulturi si pe sein por 


— Cà eşti năroadă. 
È e mă Tie, eu vorbese frumos cu tine şi tu mă facili ÎI nourii P preciada an a n 
nimadi. eS eren 5 irau aproape x 
4 Fata spune vorbele astea atit de serios încit lui Ilie i s Bagni e oamenii vedeau Da regali sat, de aco- 
ne riul ghi pare zin Ce igon 2 iz0aoli Tin alia tea roate, demmupra. mai inti intrun fel, pe urmă 
— Păi e > ii mi > y 
— Si de ce să nu te 'ntreb? nile Mn Api ale, una rate porre 
— Eh, lasă... Lone de citeva ori din aripi si > desprindea de 
— Nu zău, mà Ilie, Heie. ioni cădea cu fruntea Ri {arinà e gp pa primărie 
Iie se uită drept înaintea lui la ciutura fintinii si tao Se făcea Foreiicia mai văzut, epta să se in- 
Cum stă acolo cu lumina apusului numai intro parte BI miste. Atunci, ce e mare că nimeni nu îndrăznea nici să 
feței, profilul lui slab pare p Sin apei arina 4 ai purte ca un topoi de sa mot vien se auzea. venin da sea 
i mici, căprui, iucăuți ff fanroaps. tot mai aproape. Cind fumea ridica ochii, In fu 
vola un cal alb, înşeuat, cu friu pa gn pis pe 
. zabale 


N'ar fi chiar asa de urit. Are € uş 
gura grasă, rotundă, ca de fată. Obrajii rapel erati gini | 
o încretiturà, pă si potcoave de a 
5 x Auf, cu coam : 
ic su $ ama si coad bo : 
c sus bătea din cioe și spunea tare oamenii: pei inse 
. seultati. 


foame, de soare si vint, fruntea lată fără 
uni de zile, mustata galbenă cu tulee 
ume re voi băjatul R 
umea intorcea capul si a Patria Pe uma pi 
3 urmă era 


mare, netuns de 1 pe” 
e — îi dau o înfăţişare mai aproape de pustnic și 
lie. Pasărea mai 3 
ne „i mat spunea: „Ascultaţi, mă 
e calul cel alb”, Tar cind băiatul Ca dl rane 
„pi spunea 


de ce să nu tentreb? 


salbaticiune, decit de prostanac. 


278 © VIAŢA ROMINEASCA 


iarăşi: „Ascultați, măă! De acum încolo Ilie va fi primarul 
vostra”. Oamenii se închinau pinà la pămînt — adică vor 
asculta, at 

p Calul musca friul si scormonea pămintul cu piciorul. 
Ca să-l potolească, Hie trebuia să facă în trap ușor, incon- 
jurul mulţimii. ' -9 = 

' Cind calaretul ajungea iar în fata primăriei, pasărea mai 
spunea că „cine nu va asculta de Ilie, să ştiţi că va fi pedepsit 
cu scoaterea ochilor”. ti 

Pe urmă își lua sborul, făcea un ocol deasupra satului si 
înainte de a se înălța pină la celelalte păsări care așteptau 
sus, mai spunea odată: i 

„Ascultaţi, măă! Sa ştiţi că am să mai vin. Vreau să 
văd dacă aţi făcut ce vam poruncit”, — Mc: o 

Ilie conducea pilcul pină la marginea pădurii în semn 
de mulţumire — asa cum se cuvine — şi numai după aceia se 
întorcea să-și ia slujba în primire. Si asa. Mai era altă po- 
veste, unde era vorba de niște lupi mari care inconjurau, 
intro iarnă, satul şi pe care nimeni nu-i putea goni. Dacă 
încerca cineva să-i împuste, în locul fiecărui lup nimerit, 
apărea, ca din pàmint, altul. Numai Ilie putea să-i sperie. 
Nu cu pusca — cu o vorbă pe care o stia el si o învățase dela 
un peşte prins în ciutura fintinii, Drep! răsplată, satul îi 
dădea să aleagă orice casă vrea el. Primarul îi dădea fata, 
două care de lăzi cu lucruri si o păreche de boi. $i un cal 
cu şaua lui. RR) 

Erau multe pregi Se isprăveau foarte frumos, noaptea 
tirziu, uneori după al doilea cîntat de cocosi, care prindea 
pe Ilie Mindruj tot la fintinà, cu capul în coate, cu ochii pier- 
duti si un zimbet larg cit toată fata lui. h 

De data asta, lie nu şi-a mai spus poveşti. A stat acolo 
mult și sa gîndit la alte lucruri. S'a gindit mai ales la el, la 
cit e de sărac, la mina lui moale, la viața pe care a dus-o 
pînă aici, la iernile lui petrecute în pae, la dușmănia oameni- 
lor, la neputinta lui, la cuvintele fetei... Și-a bătut joe de ell 
Parcă e cineva care să vorbească serios cu el! Cui îi pasă de 
Ilie milogul? Să muncească! Și ce muncă să facă el cu o 
mină? Ei, Doamne, dacă Lar fi lăsat si pe el Dumnezeu om 
ca toți oamenii, întreg si nu lepădat lingă baltă unde se 
leapădă căţeii!... Şi mă-sii i-a fost ruşine de el!... Cum nu i-o 
fi milă ei, pe unde-o fi, să-l ştie risul satului, flămind, farà 


cămaşe pe el, fără nimeni să-l spele, fără nimeni să-l cirpea- 
sci. Băcţii de vîrsta lui au cămăși cu riuri şi Duminica joacă 
în vîrfurile ghetelor la horă... El, Duminica fuge din sat. că-i i 
prea prăpădit, să colinde sălciile si pădurea după ierburi si | 


după ouă de păsăruici, 


Işi ia cu dreapta mina cea moale şi o pune pe genunche, 


| 


DE CE A PĂRASIT ILIE VACILE ŞI VIAȚA 279 


se uită la ca ca la un duşman si ca la un copil. O stringe în 
mână, o mută de pe un genunche pe altul, o mîngîe în ne- 
ştire, „De ce nu mo fi lăsat Popa Gheorghe să mor acolo în 
noaptea aia? Pină dimineața s'ar fi isprăvi”. li vin lacrimile 
in ochi de milă pentru el. O ia pe şosea pinà la pod, scoboarà 
in luncă pină la claia unde a dormit toată iarna, se trinteşte 
in pae si plinge scincind încet, cu mina la gură. Cu lacrimi şi 
sughituri își destramă încet, încet, tot ghemul de durere din 
piept, si apoi potolit, fără să mai gindeuscă la nimic, cu stele 
reci Intre gene, cu gindurile fărimițate de cintec de greer, 
Ilie adoarme cum adoarme în fiecare seară de atitia ani — 
cam la o jumătate de chilometru de casele in care dorm cei. 
lalti oameni, 

___ Au trecut de atunci vre-o trei zile in care nu s'a întimplat 
nimic de samă. Băiatul a făcut la riu un gard de prins peşte, 
și-a împletit o vîrsie din răchită şi aproape toată vremea a 
stat în apă. A prins citiva crapi, un somn frumusel și peste 
ma! mărunt. Crapii si somnul i-a dat la brutărie pentru o piine 
si un creițar cu care a luat chibrituri. Pestele mărunt l-a 
mincat fript în jar de salcie, pe malul riului, A treia seară 
n'a mai putut fine. S'a dus iar la fintinà. Fata aceia iar a 
venit să-și umple urcioarele și iar a intrat în vorbă cu ed. 
Tot ca i-a spus întii bună seara si tot ca lu întrebat intii de 
sănătute. 

Au vorbit apoi despre lumea din sat care e rea, despre 
vreme, despre măgarul brutarului... Pusese urcioarele jos și 
stătea în fata lui. După o vreme n'a mai avut ce spune si a 
ramas așa privind înainte, peste capul băiatului. Tăcea si Ilie. 
Isi găsise de lucru cu coaja putreda de pe pereții jghiabului. 
O desfăcea cu unghia cîte putin, cite putin si o rupea în bu- 
cafele. Nu vedea ochii fetei, dar i se părea că-i simte \intiti îm 
fruntea lui. li vedea numai piciourele desculje pe care si le 
freca unul de altul a neliniste, a îngrijorare. 

Dela cotul drumului sau auzit paşi de om. Fata a luat 
urcioarele, le-u vărsat, si s'a întors la fintinà să le umple. 

Cind au rămas iar singuri, ca i-a spus asa: 

- Ştii, Ilie, mie imi pare rău de tine. 

Poate că Ilie nici n'o fi înțeles bine vorbele fetei. De cînd 
a văzut-o venind pe drum, lui a început să-i bată inima si 
nici nu știe cum a putut să vorbească cu ca atit cit a vorbit. 
Acum inima parcă i sa înecat în piept; îşi simte ochii arzind 
și gura încleştată. 

— Esti băiat cum-se-cade. Nimeni nu ştie să-i fi făcut 
cuiva vre-un rău, — continuà fata. Acum eu m'am gindit mult 
la tine și am zis că numai tu ai putea să mă ajuţi. Ai vrea 
să-mi faci un bine? 


ae ——— VIAȚA ROMINEASCA, 


Ilie ridică ochii la ea, dar tot nu răspunde. Fata 11 mai 
întreabă odată şi el dă din cap în semn de răspuns că da. 

— Dar nu trebue să ştie nimeni, Dacă ar sti tata, mar 
omori şi te-ar omori si pe tine. Acuma vrei?... Si n'ai să spui 
la nimeni? Chiar dacă te-ar bate? Si chiar dacă ti-ar faga- 
dui bani?... Ştii pe domnul Pitrut? 

— Care ? Învățătorul àl nou ? 

— laväțátoral Ai vrea tu să-i duci un bilet din partea 
mea? Acum el nu vine la şcoală, fiindcă şcoala e inchisă pină 
la toamnă. Trebue să i-l duci acasă, peste deal, și să i-l dai 
fără să vadă nimeni. Nu-i spui nimic. Ştie el. Astepti numai 
să-ți dea răspuns. 

li întinde un bilet împăturit. - n 

— Nu e aşa că nu te gindesti să-mi faci vre-un rău? Să 
ştii că nu uit niciodată binele ăsta. Si aștepți răspuns. Mi 
las în grija ta, ; ; tà 

Binele ăsta care i-l face ea lui? Binele care i-l face e 
E întiia dată în viaţa lui cînd cineva îi incredințează un se- 
cret. Are de ce să se simtă cu adevărat fericit. Și încă un 
secret de dragoste! In mina lui stà acum inima unei fete. Se 
uită după ea cu ochi prostiti şi-şi mișcă buzele în neștire, LA 

Va-să-zică pentru asta a intrat în vorbă cu el? Ca su 
dea un bilet pentru unul de dincolo de deal... Invitàtorul i 
tinăr, ala cu mustafa mică. Hm. „Tu ești băiat cum-se-cade, 
mà Ilie... Tu n'ai făcut rău nimănui”... „El nu vine acum în 
sat fiindcă e şcoala închisă“, Vezi tu, el e un băiat şi mai 
cum-se-cade şi are o mustață mică si două mini întregi! ip 

Dar ce-ţi trecea tie prin cap?... Pentru ce credeai tu că-ți 
da tircoale Măriuţa? Ai văzut ce faţă albă are?... Daci nu 
vrei să-i faci îndatorirea asta, de ce ai venit la fintină si de 
ce nu i-ai spus că nu vrei să i-l faci! Ea nu te-a silit. Si Ata 
de ce îți pare rău? Parcă te-a minţit cu ceva? Te-a înşe al, 
ţi-a făgăduit ceva si nu s'a ținut de vorbă? Ţi-a spus ese că 
ești băiat cum-se-cade, Ce rău e în asta? Dacă nu vre să-i 
duci biletul, rupe-l. Sau poţi să i-l dai lui tat su. cer more 
Să se învețe minte! O fată nu se cade să trimită bi a 
bàeti, oricine ar fi ei. Ce-ti mai pasă tie ce zice ca sig NO, 
dacă nu i-ai păstra taina, N'avea decit să nu NR stà- 
tea acolo pe capătul jghiabului şi cinta... Bunà seara Ilie, i-a 
spuse ea, Ei ma băgat-o în samă, L-a întrebat dacă nu-i repre 
rezat, iar el a făcut-o năroadă... Pe urmă trei zile n a mai da 
pe la fintină, fiindeă a prins peste... Acum t t ea a intrat în 
vorbă cu el, Nu se duce cu biletul, Nu î-l dă nici lui tat n 
e păcat să o bată — dar nici nu i-l duce învățătorului. ine 
seară cînd o veni iar, o să-i spună că a fost, dar nu l-a gun 
şi să trimită pe altul dacă vrea. Fără supărare. Să trimită 
pe altul... 


= Re __DE CE A PARASIT_ ILIE VACILE SI VIAȚA 281 
ING i 
Aşa se gindeste Ilie si hotàrirea lui e luatà... 

doua zi însă, fiindcă n'are nici o treabă, o 

peste deal. Nici nu-i trece prin minte să d 
torului. Vrea numai să treacă pe lingă ca 
întoarcă. A fost si nu ba găsit, va zice. 
ȘI nu va face serviciul pe care 7 
învățătorului este chiar in capul satului. Poa 


l i Va bate in poartă, nu va răs- 

punde nimeni şi se va intoarce cum a venit. In orice caz nu 

va aduce Mariutii nici un răspuns. 
— Ce e, mă Ilie, întreabă o babă. 
— Nimic... Domnu Petrut e acasă? 


— Aveam să-i spun o vorbă, 
ne-o altădată, 

Invățătorul scoate capul pe fereastră: 

— Cu mine a itreabă, Ilie? Vino mai încoa! 

Ilie se apropie de fereastră şi zice tare cu să aud 
baba: 

— M'a trimes notarul cu biletu’ asta. Nu știu ce è în el, 
Atît mi-a spus, să ţi-l dau negresit dacă te găsesc acasi. 

Invăţătorul desface biletul, se uită la Iie $i clipeste cu 
inteles. 

— Asa... Dar stai. Tu ai mincat? 

— Am mincat. 

— Atunci sà-ti dau un pahar de ţuică... Un pahar de ţuică 
şi 0 coaiă de pine nu strică... Cind ai vorbit tu cu notarul? 

— Aseară, 

— Unde te-a întilnit? 

— La fintină! 

— Aha... bine, Să-i spui că vin negresit... Și să-i mai spui 
notarului că bine a făcut că mi-a trimes biletul, Dacă nu 
mi-l trimitea, nu ştiam... Ai înţeles, Ilie? 

— Inteles, că a făcut bine notarul, 

— Asa. 

AI dracului învățător, a priceput numaidecît cum vine 
vorba cu notarul. E un băiat cum-se-cade si se poartă priete- 
nește cu lumea care vine la el, Lui Ilie nu-i mai e necaz 
pe el. Mai necăjit e pe Măriuţa. Invăţătorul n'are nici o vină. 
Ea ia trimes biletul. Pe cu n'o iartă. Si astăseară o să-i si 
spună verde ce gindeste e] despre ca. O să-i spunà asa: Am 
fost cu biletul $i l-am dat. Dar nu mă mai due niciodată, 
Acum nu te spun lui tattu. Dacă mai vii cu bilete d'a- 
stea să știi că te spun. S'a isprăvit. Fă ce vrei, Treaba ta. Eu 
ţi-am spus. Ba nu, să-i spună asa: Măriuţo, învățătorul a zis 
că nu poate să vină unde i-ai seris tu, fiindcă are altele pe 


da' dacă nu-i acasă i-oi spu- 


ă si 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


cap si nu-i arde lui de treburi d'astea... Şi să nu-i mai trimeti 
aia si ca o să plingă, nu-i nimic. E mai e = plingă 
decit să facă prostii. O să-i spună că ez peer z a ue 
treabă, ce-i drept, dar vezi, e învăţător gi ea nu- t Pa ooid 
săracă. Nu era de el... E mai bine că s'a ap dia oa: agata 
uite si, ca mine, o să se mărite cu un om s pfer: pa 
să țină numai la ea. E fată frumoasă. E ce a n a mice e 
fată din sat gi toţi băeţii, din. toate satele ar v der prag 
plac. N'are decit să aleagă, Uite, şi el, care & ie perire 
pra pie a pr pin st Ski facă i ma vok fără nici o 
ii „ pină si el e gata să-i facă or Areni Spre a 
arja Pre Ciani ni de dragul ci. Si să fie cuminte. E hotă 
n; pg “fintină, in aşteptare, Mindruţ repetă sa Tor 
vorbele astea şi cînd i se pare că nimic nu-i va pa pd Le 
curajul, se simte usurat si vesel. Mariuta îl gàses 
Ài fost? — îl întreabă ea. 
Hie dă din cap. 
— Si l-ai văzut ? 
— L-am văzut, 
— L-ai dat biletul? < 
t - > - > 
"ri aire, atita bucurie în întrebările ci, e atita 
i îi hii ci! 
puna data pl tic Niuţă. Uite, nici eu nu rap uitat. 
Ti-am adus CEVA... nişte ouă coapte si mere si pine.. Si 
i ? . - * -= . 
F y eyd zis că bine ai făcut că i-ai scris ṣi că vine. 
— Nu ţi-a dat bilet ? 
Nu. — A 
— Mia dat a păhărel de ţuică... la spune, îţi pare bine? 
— Păi vezi tul... Nu l-am văzut de-o săptāminā.... 
Hie se gindeste o bucată de vreme si iar întreabă: 
— Ti drag? 
— Drag. 
De mult ? PR Ra 
— De astă iarnă... Da, dece S o 
Di pă pg ameka pentru astea. Acum mă duc, Rămii 
i ù à să. - . . 
fc a plecat de grăbit! Parcă ar fi avut cine ştie ce 
treabă. T-o fi fost foame si so fi dus undeva să mănînce, e 
Măriuțji ii e sufletul atit de luminat acum şi inima îi e 
tit de caldă, încît gindul că bietului Ilie i-o fi fost toată ziua 
Tone şi a plecat aşa de grăbit ca să _măniînee, furisat pe 
undeva, o face să-i dea lacrimile, Se uită pe unde a apucat-o 


— DE CE A PARASIT ILIE VACILE ȘI VIAȚA 283 


el si, cu nu ştiu ce fericire in piept, plinge de mila lui. Săracul 
de el! Descult, numai în zdrenfe, cu mina lui moale, prăpădit 
de foame, a trecut el dealul prin mărăcini si bolovani ca să-i 
aducă o ştire bună. Bietul Ilie... Bine că s'a gindit Patrut să-i 
dea o ţuică. Dacă sa gindit însemnează că i-a părut bine şi-i 
sint dragă si mine seară vine... 
vre-o trei, patru zile, Tie a intrat la stăpin. După vaci. 
Sa făcut om în rindul oamenilor, Pe Măriuţa n'a rămas su- 
părat decit o săptămină. Ea nici n'a știut de supărarea lui. 
Cit a stat Ja stăpin a văzut-o aproape în fiecare seară fiindcă 
fintina este chiar lingă curtea unde slujea el. Din cind în 
cal. Dar numai noaptea. 

Cu biletele astea Sau împrietenit ei doi atit de bine, că 

i i ic. In fiecare seară îi po- 
vestea lui Ilie ce este }a ca acasă, ce zice tat'su, care a cam 
aflat ceva, ce zice mamă-sa care știe tot, îi vorbea citeodată 
despre el, despre teama că poate n'o să-i fie întotdeauna 
dragă, îi cerea părerea lui de bărbat și uneori nu se despàr. 
leau decit atunci cind se făcea prea tirziu si fetei ii era frică 
să nu vie soru-sa, trimisă de ài bătrini, s'o caute. 

Asa a trecut toată vara, 

In toamnă, Măriuţa nu mai avea nevoe de serviciile lui 
Ilie, fiindcă sa redeschis şcoala si învățătorul era aproape 
toată ziua în sat, Dar, si atunci, Mindruţ o vedea în fiecare zi, 
numai că vorbeau mai rar. Aveau mai puţine lucruri de spus. 

Către sfirsitul lui Decembrie au dat primele zăpezi, 
cîmpul s'a acoperit si toată lumea a băgat vitele la cosare. 
lie a rămas si mai departe la curte. Făcea acum slujbă de 
rindas, ajuta la bucătărie, aducea apă, spărgea lemnu — asa 
cu o singură mină — țesăla caii, dădea nutreţ vacilor — era 
treabă destulă. Si el se învățase bine cu lucrul, li pria. Se în- 
ciocolase, era mai îmbrăcat, avea camase curată, opinci în. 
picioare, căciulă bună. Ce putea el să rivnească mai mult? 

Totul a mers bine pînă acum." Acum s'a intimplat ceva 
alt de neasteptat, atit de zguduitor pentru Ilie Mindrut, în- 
cit mintea lui n'a mai însemnat dintr'odatà decit o învălmă- 
salà de dureri. 

S'au întîlnit ziua, în marginea bălții. 

EI îşi adusese vacile acolo şi ea fsi făcuse drum să-l În- 
tHincensca. 

Nu şi-au spus decit citeva vorbe. Ea i-a arătat mai intii 
nişte pete de abia văzute pe față. Se amestecau cu rosata o- 
hrajilor, L-a intrebat dacă ştie ce sint alea. Au podadit-o la- 
crimile și printre sughituri i-a destăinuit că este însărcinată 
si că îmvățătorul nu vrea să știe de ea, „A spus să iau 
ierburi, să mor ca Anica lui lorgu, ori să mă afle jandarmi: 
si să mă închidă... Sint cinci zile de cind nu mai vrea să mă 


284 __ VIAȚA ROMINFASCA 
k WH i i i să fac 
la urmă mi-a spus să nu-i mai atin calea si să 
emite Ce mă fac Ilie? Numai tu știi tot, numai pe tine te 
cum. Scapă-mâ”, 
cu Tsi asino capul pe pieptul lui; îi a adoră va 
ha i de plins și-l ruga so scape. El, , nu pu 
voie be pr po era rugăminte: să nu mai plingă. de A gp vs 
vo ridice în braţe si So ascundă în piept cu igre aa 
nădejdea şi cu lacrimile ci, ca să-l doară si pe. e + întăi 
ca pe ea. Ar fi vrut apoi să aibă pe omul ra Renn 
cioara mică. colea sub mină si să-i suceascà gîtul dintr'oc 
i de vrabie. 
ca prat as avea măcar bani ca să fug la oras, la mana! 
— se vaità ea. N'am pe nimeni, wam pe nimeni, ot Sr ! 
Vorbele astea îl scot deabinelea din minţi pe tei i 
— Mai bine îl omor pe ăla, îi turtese capul cu câlciiul ca 
şarpe. n amindoi acolo, unul lingă altul, farà a a e 
tà un cuvint. Fata scinceste încet în pumni, si I a se pae 
ea prostit de desnădejde si de neputinţă. Se ridică cea 
si, cum dă să plece, el o opreşte speriat. 
— Unde vrei să le rag 
Aa > ale 
Mu spire roagă Ilie, Asteapti pua mine, 
Am să vorbese eu cu dumnealui. Am să-i spun cu vorbă bună. 
Poate că vrea să-ți dea măcar nişte bani să te duci la oraș... 
ä ` seară, fii fată cu minte. À i i 
ip epa ee să-i ia capul în mini, ar vrea si scara 
vorbe blinde. Ar vrea so încurajeze, so ia de pira te 
alinte, cum se alintă copiii. Dar el n'a spus niciodată nim poni 
vorbe blinde şi nici lui nu i-a spus nimeni. Nu știe care 
pa g oer Lene să se încrunte şi să saro di ni 
cine, ca pe un vierme ce e i 
Miariuta Infelege că ar putea intr'adevir să-l omoare, de aceia 
îi D e seăzulă: d de 
îi spun: apare Sa-l omori? Să intri în puşcărie? n et eny 
nu-i face nici un rău, că tot pe capul meu mangi pen esses 
Du-te la el şi spune-i că dacă mă lasă aşa cum 3 fg ce: 
Sa isprăvit. Mine să mă caute în radinile iazului, dacă 
mai vrea să știe de pol: dt 
— te duci aca 4 si Ă 3 
— Ma ducia mătuşa, peste deal... Dacă nu vii comă 
serează cu răspunsul lui, înseamnă că mam la ce să 


e pare mai calmà acum. Toatà durerea a Rest Legio 
dela ea în pieptul lui. Ilie lasà vitele „singure Let pa m 
aștepte pe învățător la capul podului, că se apropie 


eră 


t 
li 
` 


DE CE A PARASIT ILIE VACILE ŞI VIAȚA 285 


—— 


Cind il zàreste îi iese înainte, asa ca din intimplare. Il 


salută si face pe tăcute citiva pasi, alituri de el. Pe urmà, 
hotărît; 


— Ştii, domnule Învățător, 
mi-a spus Cai lăsut-o. Nu 
satului? 

Invățătorul, luat pe neaşteptate, pare să se codeascà cu 
răspunsul. Se face că n'a auzit. 

— Ce e mă? 

„— Nu-ţi pare rău de Măriuţa, s'o faci să se omoare din 
pricina d-tale?... Ţi-ai făcut placul cu ea si acum îi dai cu pi- 
ciorul, Nu e frumos, Dumneata eşti învăţător... 

— Şi ce te bagi tu unde nu-ți fierbe oala ?—ti tae învăță- 
torul vorba. Ce eşti tu? Nu ti-e ruşine? Sa nu mà maj opresti 
în drum cu lucruri d’astea că te tăvălesce toată soseaua! Ai 


înțeles? Ta uite la el! Auzi dumneata ce-i dă ciungului prin 
cap! 


or, am văzut azi pe Mariuta şi 
1 păcat s'o lași asa de rușinea 


li mai zice vre-o două şi pleacă mîrîind infuriat. 

Ilie ràmine să se uite în urma lui, rusinat putin. Cind in- 
văţătorul nu se mai vede, se aşează jos, la marginea drumului. 

Acolo rămîne pînà se inoptează. Capul îi arde si simte 
un rău ca un grăunte de otravă în piept. Dacă ar avea un 
cuţit, l-ar căuta cu virful, să-l străpungă, să se usureze, 

Din cînd în cînd îl deşteaptă din ginduri, pasul unui om, 
Lingă el, omul dă bună seara, si trece mai departe. 

Acum e o femee. O recunoaște de departe. E Mariuta... 
Se întoarce acasă, S'o oprească? Si ce să-i spună? Că învă- 
tàtorul l-a ocărit, l-a amenințat că-l bate şi el a ticut?... Mai 
bine s'o lase să aştepte, Barem atit. 

Se piteste în sant pină trece. Săraca de ea! Cu ce poate 
el să-i ajute?... Dacă ar avea măcar o simbrie mai cum-se- 
cade, să i-o dea ei... Degeaba a intrat la stăpin, degeaba sa 
apucat de muncă, tot prăpădit a rămas. La ce mai trieste? 
La ce e bun? Dacă ar fi el altfel, ar cere pe Mariuta lui tat'su 
şi ar creste el copilul, Dar cine vrea să-și dea fata după o 
slugă, după un ciung, sărăcia satului... 

u, acum s'a isprăvit; la ce să se mai sbatà de pomană 
dacă nici atît nu poate face, so ajute cu cit de puţin... 

O să se omoare sub ochii lui și el trebue să stea cu minile 
în sin, că nu e bun de nimic. 

Un băiat dela curte trece în grabă pe lingă Ilie fără să-l 
recunoască. L-au trimis după vaci. Cine ştie în ce griu or 
fi — dacă nu le-or fi băgat oamenii la oborul de gloabă. Le 
uitase de tot. Acum sa isprăvit si cu slujitul. 

Tirziu, cînd luna sa ridicat sus si toată lunca saltă de 


PRA VIATA ROMINEASCA 


lumină, Ilie a ajuns la balta unde, cu citeva ceasuri 
ry aie. Mariuta îşi plingea desnădejdea pe pieptul lui. 
E o saleă acolo, crescută te chiar pe locul unde l-a 
găsit popa Gheorghe pe el cu » merele de ani în urmă, vinăt 
i de umezeală. i \ 
P a e i îi prieste locul acela. De ce n'or fi crescut mai 
multe ? ; li 
Jur împrejur, pămîntul e bătătorit, că aici veneau p 
garii să aaa la prinz şi să se odihnească, eaa omda 
Caleă pe ceva moale. Un șarpe. L-au omorit copiii cu 
mi” 
re fi adeărat că, dacă spinzuri in pom un şarpe et, 
bate vintul pînă îl aruncă jos pe påmint; unde e cl sorti 
- ? È 7 È 
n pri pre nu e asa. Un om dacă se spinzură, nici nu 
plouă, nici nu bate vintul... 


Constantin Băleanu 


Romînia si reorganizarea economici 
a Europei centrale 


Uriza economici mondialà, desi a atins toate țările curo- 
pene, a lovit in p mai crud țările dunărene care, cu toate 
bogățiile lor naturale, fie că au eşil învingătoare, fie că au 
fost inviñse în marele război, au ajuns în pragul falimen- 

ui, 

De teamà ca prăbuşirea lor economică să nu pricinu- 
iască o accentuare a crizei generale $i să nu agraveze Incor- 
darea politică de care suferà Europa, Franta şi Anglia sau 
pan silite sà se ocupe din nou mai de aproape de asanarea 
or. 

Am spus „din nou”, fiindcă, pe cind criza se resimte în 
apus de doi ani, venind insă după o perioadă de mare avint 
industrial si de înflorire generali, * în Europa dunăreană 
criza domneşte aproape fără întrerupere dela război încoace. 

Singura perioadă de îmbunătățire aparentă si vremel- 
nică dela 1925 sau 1926 la 1929 se datoreste nu unci însănă- 
toşiri spontane și organice a acelor ţări, cu excepția Cehoslo- 
vaciei, ci insemnatelor ajutoare primite din afară sub formă 
de împrumuturi publice sau de credite private (acordate în 
deosebi Austriei şi Ungariei) precum gi efectelor marilor im- 
prumuturi anterioare obținute de Austria şi Ungaria prin 
mijlocirea Societăţii Naţiunilor. 


' Producţia industrială şi minieră a întrecut între 1926 si 1930 în 
cele mai multe tari ale apusului producția cea mai mare dinainte de 
război cu 10-40%, fără să mai amintim desvoltarea prodigioasă si 
a industriilor recente : automobile, radio, aparate electrice, mătase 
artificii, unde progresul a fost de 200 şi 300, dacă nu chiar de 400 
la sută, , 


288 VIAȚA ROMINEASCA 


Criza în care se zbat acele țări, cu excepția amintită, a 
fost asa dar numai „maseală” citva timp de sprijinul din 
afară, dar cauzele ei adinci n'au încetat de a lucra. Ele sînt 
specifice acestei regiuni, precum reiese din faptul că în apus. 
nu numai statele mari, dar si țările mici, chiar foarte greu 
îmcereate de război, ca Belgia, sau bucurat dela 1919 incoace, 
şi de ani de deosebită înflorire. 

inainte de război, deși Austro-Ungaria nu cunoştea de- 
cit în Boemia si în jurul Vienei intensitatea vieţii comerciale 
si industriale a apusului, monarhia ducea totuşi o viaţă nor- 


mală şi se bucura de o activitate echilibrată. Cit privește , 


Romînia în perioada 1902—1914, în afară de turburările so- 
ciale din 1907, a avut o perioadă de repede desvoltare şi de 
îmbogățire. 

Acele cauze specifice ale permanentei crize dunărene de 
la încheierea păcii încoace sînt asa dar localizate si în timp, 
sint boli datorite unor împrejurări noi şi unor pricini * care 
nu existau Înainte de război, * 

Spre a lămuri aceasta în chipul cel mai convingător, 
voi insira citeva cifre privitoare la Rominia care e tara ce 
ne interesează mai de aproape. Intre altele, statistica comer- 
tului nostru exterior ne va lămuri foarte repede asupra ma- 
«ii deosebiri ce desparte evoluția economică a Rominiei de 
după război, de acea a Rominiei mici dinainte de 1914. 

Pe cind în răstimpul de 8 ani 1905—1913 exportul romi. 
nese s'a ridicat de la 457 mil, lei aur la 671 mil. lei aur, adică 
cu 45% (sau față de cele 280 mil. aur din 1900 cu aproape 
240%), ceiace denotă o desvoltare foarte repede (variațiile 
de prețuri nefiind prea mari), în răstimpul de 7 ani, dela 1924 
la 1951 după fluctuații datorite mai întîi inflaţiei de preţuri 
si mai tirziu deflatiei lor, exportul rominesc rămîne staționar 
la 860 mil. de aur (28 miliarde lei hirtie în 1924 ca și în 1930). 

Importul care oglindește, în parte, puterea de cumpă- 
rare a populaţiei si deci starea ei materială, se desvoltà si el 
foarte repede în anii 1905—1913 trecînd dela 377 milioane la 
590 milioane, ridicîndu-se deci cu 57%, — creștere mai re- 
pede chiar decit aceia a exportului si care înfățișează o des- 
voltare excepțională în Europa. Această creştere grabnică 


! Pentru Rominia si Jugoslavia cauzele crizei sint aproape identi- 
ce. Ungaria, care a păstrat iormele de cultură dinainte de război, n'a 
suferit de reducerea calitativă şi cantitativă a producției agricole din 
celelalte două ţări, în sehimb budgetul ei a fost încărcat cu un aparat 
administrativ mult prea mare in care au incercat să găsească loc func- 
ționarii maghiari din ținuturile pierdute. In acest chip s'a mărit ex- 
cesiv si povara pensiunilor, Tot odată Ungaria s'a indatorat prea mult 
pentru a desvolta o industrie care nu mai era rentabilă dacă puterea 
de cumpărare a populației rurale scădea, precum s'a si întimplat, 


Poe» —__ROMINIA ŞI EUROPA CENTRALA 


învedera, bine 


înțeles, o tendi 


velului general de viață. ndinţă puternică de ridicare a ni- 


— atele pentru ani 


nă cu totul al 


afară de fluctuațiile | te 
tillor de prețuri)! dar în ; 
relativ deja destul de 
față de 26 miliarde în 1924), 


cantități, impo 


1.374.116 tone în 191 


scazind cantitativ la import la mai puji 


pita ari insemnat decit a 
r faţă de 590) aceasta se datoreste igur 
Enui Or produselor industriale mai urcate rigorile, 


portului din 1913, + 
că ținem samă că populaţia” țării a trecut între 1913 


și 1930 de la mai putin de 7 milioane si jumătate la 18 


răport si încă cu mai mult la i 

1913 veneau cam 185 kg. de matii ii 
hey cantitate s'a re 
33 kg., sau mai putin de o cincime din canti- 


Fără îndoială că îm 


în 1931 Ja circa 
tatea prebellică 


I 


cu vreo 25—300; fatà de cele 


1924 (22 miliarde în 1996 
esi in valoare importul Ro. 


titor, de la 


3, la numai 825.000 în 1924 si 805.000 în” * 


, sintem 


exterior de cap de locuitor 


s rejurarea că noile ti i ite 
ințregesc economiceste È viale privinti ct naturi e ge 


i Pitar s A 
mburile interne sau mărit, trebuese socotite ca interve. 


urilor cu stràinàtatea. Totusi 
t că o mişcare a comerțului 


nostru în proporția de 80% de locuitor la importul cantitativ, 


terii de cumpărare 
Li 


război. 


vădească o criză adincă și o scăder 
È e a pu- 
a populației față de ceiace era inainte 


Această sărăcire a populaţiei [ării se datorește în parte 
atii mult mai apăsătoare acum decit înainte 


de sigur fiscalit 


1 Statistica of 


ale anului 1931 arată că comerțul Romi 


uu 


exportul 9,173,000 tone ca 


» 450 


milioane import şi 


19 


pos VIATA ROMINEASCA 


de rizboi si poverii foarte grele a datoriei publice care dela 
circa un miliard si jumătate de lei aur în 1911 se ridică în 

1932 la aproape şase miliarde (cirea 185 miliarde lei hirtie) *. 

De cap de locuitor greutatea sarcinii sa indoit astfel, iar 

față de exportul ţării, pe cind acesta în 1913 era cam în 

proporția de 40% a totalului datoriei, în 1930 nu mai este 

t de 14 la sută. Datoria publică a crescut așa dar de trei 

ori mai repede decit exportul. 

Dacă din fericire, din cele sase miliarde aur ale datoriei 

noastre cam 1 miliard şi un sfert sînt datorii de război pe 
care putem nădăjdui să le vedem şterse întrun viitor nu 
prea îndepărtat, nu trebuie însă să uităm pe de altă parte, 
că pe cînd în 1911, mai mult de patru cincimi din datoria 
noastră erau reprezentate de un imprumut consolidat cu o 
dobindă de 4%, azi dobinda ce o plătim la imprumuturile de 
stabilizare e de 7 şi 7 jumătate la sută, anuitatea datoriei 
publice din bugetui anului 1931 fiind de 7 miliarde gi 362 
de milioane. 

In acelaşi timp cu reducerea exportului la jumătate, de 
fiecare locuitor, povara datoriei publice sa mărit deci cam 
de două ori. Faţă de valearea mărfurilor vindute în străină- 
tate, fracțiunea din datoria priblicà ce apasă asupra fiecărui 
locuitor al ţării sa împătrit. 

Spre a compensa această creştere a sarcinilor fiscale 
datorite războiului ar fi urmat să se mărească producția 
agricolă, cea mai hotăritoare pentru Rominia. 

Precum a arătat însă d, profesor D. Răducanu, fost 
ministru, în raportul înaintat Comitetului Economic ul Ligii 
Naţiunilor şi publicat în volumul „La crise agricole“, (Genève 
1931), în loc ca producţia de cereale să se mărească în răs- 

—timpul 1913—1931 pe cuprinsul Rominiei intregite, ca sua 
micşorat si mijlocia producției din perioada 1923—1927 a 
fost de numai circa 9 milioane de tone faţă de cele 14 mi- 
lioane din 1913—1914. Chiar dacă producția a crescut în anii 

“din urmă şi a trecut de 12 milioane de tone în 1930 gi în 1931 *, 
totuşi în mici un an dela război încoace n'a mai atins pro- 
ductia antebelică. O imbucurătoare diversificare a culturilor 
care pare a se fi accentuat în anii din urmă limureste într'o 
anumită măsură această scădere a producţiei, fără însă a o 


t Această cifră cuprinde gi datoriile regiilor autonome, ete. Suma 
exactă e de altfel greu de stabilit si din pricina fluctuatillor unora din 
valute şi aceasta va fi pricina pentru care cifrele din publicaţiile ofi- 
ciale nu corespund intocmai cu acelea date de d. profesor Tutuc si 
de alte personalitàti calificate. Suma de 185 miliarde cuprinde si da- 
toria internă care nu îngreuiază cel putin balanța noastrà de plati. 

2 Cifrele date de d. profesor Răducanu nu corespund intotdeauna 
cu statisticile publicate de d. E, Giurgea: „Rezumat in cifre asupra si- 


iuaţiei economice a Rominiei". 


— m ROMINIA ȘI EUROPA CENTRALA 291 


compensa pină acu acă ti 
aa: È multora din cerealele i bine în aria 
ii Pda dpi producția de cereale a ținuturilor cuprinse 
pu arges ny micşora intre anii 1913—14 şi 1950—31 
ati dia di scăzind de altminteri și suprafața cul 
trefimate Li at ra e a fost transformată în islazuri rău î i 
gian miei eta pet țările concurente de peste e: ce 
D md le ra a în chip impunător mulțumită în ne 
Tecna A Severe a semințelor precum şi un tpe 
pater agp ken cr zei a tehnicei agricole. Astfel nd. 
regi e ca e de producție al griului sare dela 100, nur 
tina îşi măreşte de la AS. peniru in 1025—1930 Ärge 
tina Hin > . producţia în acelasi risti 
% si Australia cu 72%, urmînd Statele Lai n e 


a adere: M 
tinto ira prețurilor de doi uni încoace n'a fost 
n te o di inia ca în alte țări, cel putin în parte, de 
prio e p OA şi de o imbunătăţire a calității Din 
rela sa ca de obicei inferioară a grinelor sătesti f e 
ele rominesti să nu poată obţine adeseori pagg aa 


-stràine nici măcar prețul mondial. 


In acest chip balan i 
A A t a come d iei 
rea a anii dinainte "e oi cl ear la fo ei 
aaa AL Voda a se schimba in dauna noastră. Asa ato 
cinei dă: v era de circa 3 miliarde hirtie în 1909, de i nt 
eroina 1910, — ceiace înfățișa ceva mai ‘mult o ei 
inps Py ra rile import, — de 2 miliarde si jumătate pă in 
dă dee porni pl gptr noastră la războiul Puo Siae 
t È A i ne referim la anii de d anizare 
pecca următori, putem constata că perioada de. cuci ani 
E sion si ea, sap bune dela 1925 la 1929 se încheie seta 
obal de circa două miliarde. In mod. i A 
ie css balanța se indreaptă numai orita e it 
barit atu cana itaca „cerealelor, se vede, din pricina 
ii i ep i 
cumpirare e sie ti impusă de slăbirea puterii de 
e fapt, tendința spre pasivitatea bal i 
e i i ante reci 
do la 1919 pină la 1930 n'ar fi avut o decscbità Piazza 
uk derit intervenit si alti factori. pia 
„intr adevăr pe cind înainte de război (1900— i 
mai multi ani s'au incheiat printr'un parti pet iri ds 
A pr ra: vă gia ar unea rat publice deţinută in 
inătate, l emd-o cite-odatà, după rizboi 
excepția anului 1932, la pasivul bilanţului Pini pià » 


! Selectionarea semintei i 
şi găsirea de varietăţi 
tut mări ele singure producția în unele tinuturi. peri de re pain 


= VIATA ROMINEASCA 2 


i anui- 
ult mai des, se adaugă povara une 
DOHA paia exterioară care dela 1927 ong e > 
n È nt intre circa 5 miliarde si 6 miliarde gi jumà a Pai ati 
di or ede tendință spre creştere din pricina n x A s 
sini Sesia si din pricina parsa ca ene 
ilor mai vechi conso ei 
(mpa 476, mprmati de rit Se e 
asta trebuie să mai a 
t pipa străinătate si importul rupea are dia 
fost desigur mult mai însemnat după cra. a cacat 
taxelor exagerate puse pe mătase, articole sr ori pază y 
te mărfuri, care se importat în chip normal inai farina 
DO Mai încă un factor care înrăutățește balanța n eta 
a care se datorește marilor capitaluri reparat ie 
Lr A inia întregită, retributia lor trecînd, snie - ir 
varia mit Asa s. p., pe cînd în 1913 totalul capi arraioa 
Beretta” "a industria petrolului era de ami 75 “gd 
He ceste capitaluri trec în 1930 de 950 mi ic conu 
pg rtea cea mai însemnată (550 garzi - P categ 
bani striini. De asemenea d vi pri anca) aer străine și 
a Sona rar irma sau mijlocite de băncile 
lin Budapesta, Viena sau direct din apus. Peg 
gi Din erai date reese că pe cind inainte e goi 
j e, În anii agrico i norm buni,. 
gave saggi ilibrul balanței plăţilor, de la ima 
see age mai ales pină la 1929, pasivul balanței ea ma 
parea e greu de apreciat precis, dar trece neon ii înc 
dela a 10 miliarde pe an, ne mai fiind decit în se parys 
asură si în chip exceptional compensat de un gi se | 
cial apasă aproape cu toată greutatea soa ee ia ce a 
Trecate 
ă cai tock m À 
ale e na Gale decit pasivul balanței noastre necomerciale 
3 naga ed de astfel cà situatia psn A si ‘gres ris 
monetarà a iniei ale prat. LP regni a 
prumuturi fără de care 
rares plăţi și la un nou faliment salutò SERATA 
sii al noastră economică, a todizotici Ma asini 
iză -. 
kea aini Aa phy lo chip direct de creditul nostru in je alei 
DON Oria rr de legiferare internă care poate 
n e 


- 


» È) Li plă 
p g g Jetele Băncii Ge- 
tost vär sală numai eniru stin erea liti iului cu bi 


nerale, 


——— — ROMINIA ŞI EUROPA CENTRALA 


cina acea Încreder 
primejdioasă. 


O „restabilizare“* a leului de care a 


aducă vre-o ușurare 
mar avea nici o in 


care nu atirnă de valoarea leului. In 


internă ar crește în urma 


adaptare la noul nivel al 
în lei aur, atit ale particularilor cât 


r fi și mai anevoi 


: o 
am fi nevoiţi să afibyh 


terne, 


Dacă producţia noastră a 
azi echilibrul nostru economie 
ca Înainte de război si dacă 
sprijin din afară precum a d 


e a cercurilor capitaliste 


ioase pent 


tive psihologice, 
la încetarea plat 


ata 


gricolă nu ma 
si organizaţia 
nu mai poate 
ovedit legea cor 


riilor agricole, cauzele se cunosc. 


-—- - (Cea dintii e fără indoială reforma a 


se fine destul sama de 
S'a uitat cu acest p 


ului sist 


plăteau marii proprietari dinainte de război. 
Peste această nepregătire tehnică si lipsă 


tru îmbunătățirile cele mai indi 
stă tendinţă de degradare a ag 


> A se vedea și articolul 


______203 


din apus e deci 


ru vărsămințele 


oasă. O „restabilizare“ de_ 
a economică, n'ar putea de- 


momentul cind 
ilor noastre ex- 


i poate susține 
noastră de Stat 
rezista fără un 
versiunii dato- 


grară făcută fără a 
criterii economice. 
rilej că exproprierea trebuia urmată 
de adaptarea la noua situație a între 

cal, vamal, al învățămîntului agrica 
proprietate (înzestrată cu inventar, instru 
prin mașinism, indreptată spre 
ajutată de instituții de credit 
concurența produselor agricole străine, 
mult mai avantajoase decit la noi, * 
— Inferioritatea technică inerentà cultu 
gravat si din pricina lipsei de credit 
mai putut imprumuta cu dobinzile 


em bancar, fis- 


ele. — pentru ca mica 
ità, industrializată, 
creșterea vitelor și a păsărilor. 
eftin, etc.) să poată lupta cu 
cultivate în condițiuni 


rii fărămiţate s'a a- 
a ţăranului care nu s'a 
comparativ scăzute ce le 


de credit pen- 


spensabile, adică peste acen. 
riculturii noastre, * a venit, de 


i şi culturu de cereale te 
un timp încoace decit loturi de la acea suprafață în PA 
al d-lui P, Bân- 


«urea, în „Viaja Romineasca” 


{a 
"jxbroprierea țărănimii" 


Febr. 2 


204 VIAȚA ROMINEASCA 
i ani vă a prețurilor mondiale care au a- 
CC. rar Sitä chlar cb prefurile din 1913, pe cind 
indio nostru de produse industriale a rămas încă, ră ge 
nere, deasupra nivelului de prețuri din 1913, ceiace a a | 
'desechilibrul. +68 LR, 
peg à întregi deserierea acestei „jalnice sep oară fi 
e i plagio pene pir rare 
ăină in pricina i de ] 
isa ai de marfa standardizati È gun ayp paran 
ice. In acelaşi timp cumpă | 
chis în zidurile unui protectionism agrar şi al unui sistem se 
contingentàri care fac şi mai grea situația țărilor dunăre 
SPE sh mni stăruim asupra pre gag san saene 
i i i odatà si mai e i 
de import care opun piedici cîteoda meri digg niger 
de materii prime ale acestor țări gi care si Abe: pp e 
i t sint mai arbitrare si mai vari; A 
m spa pa asupra exceselor Ai aere pars paturi 
petre lee Pi ac mr op den ap ir eur 
la chintalul metric sau ridica aj ~ Pegi apak 
in 1913, la 3085 fr. aur în 1931, canta A agi 
lia de la 7.50 fr. aur în 1913 la 16. È 
ia la 4.50 fr. aur a i 4 ip E I glia 
în Polonia de la circa 5 fr. aur in a 14. a ace Ca 
i multe state importatoare europer 
afară. pri near Anglia, Belgia si Olanda) supun griul la o 


—Tarà vamală care intrece cu mult valoarea lui actuală. Cele- 


lalte cereale care interesează şi mai a ga Ce 
stru n'o due de altfel mai bine si cu sistemu PRO mer 
media mera ny aer le ame se stinjeneste tot 

i bterfugiului mă È i, pese 
ar á pes exportul de vite din statele agricole dunărene 


la A 

Criza acestor ţări (Jugoslavia, Rominia, Balga e o 

toresie astfel: 1) unor cauze ser) tepore a po ct akei 

nești de cereale de a lupta cu ere oa au pe pen ae 

mijlocii din țările de peste mare Lange vru 

i puţin apăsătoare; 2) unor ca 

dicele roa a statele importatoare europene pariu ne 

de cereale, de mite A de e nt schimburilbe din Europa 

de războiu sistem x í a 

reire de şi 3) unei cauze de ordin universal, scă 
derii generale a preţurilor materiilor prime. 


Li 
+ * 
Mt acestor cauze, de alteum grosso meo: prea 
cunoscute, si lămurirea însemnàtàtii lor respective ne va 


ROMINIA SI EUROPA CENTRALA 
gădui să ne dăm mai bine sama de felul bolii economice de 
care suferă aceste state agrare si de valoarea mijloacelor de 
vindecare ce le-ar putea aduce o apropiere a Statelor moste- 
nitoare a Monarhiei Habsburgice, 

In primul rind trebuie observat că printre bărbaţii po- 
litici ai apusului care au propovăduit subt o formă atenuată 
un fel de renaștere a Zollvereinului al Monarhiei Austro-Un- 
gare se pare că sa trecut cu vederea că statele moștenitoare 
(lăsind chiar deoparte Polonia care are probleme speciale) 
au o altă înfăţişare decit fosta monarhie si că datorită alipi- 
rii vechiului Regat cu Basarabia şi a Serbiei cu Macedonia, 
exportul de produse agricole a luat pentru ţările dunărene 
de azi o însemnătate mult mai mare. Totodată dela război 
încoace, Cehoslovacia dar mai ales Austria care erau în fo- 
sta monarhie ținuturile consumatoare au desvoltat şi ele 
mult agricultura lor asa că nevoile lor de materii alimentare 
din afară au scăzut. 

Mijlociu importului de cereale în Austria şi Cehoslovacia 
impreună, a fost în anii 1926—29, de un milion si o sută de 
mii de tone, mijlocia cantitàtilor exportate de Ungaria si de 
Iugoslavia fiind în același răstimp de un milion două sute 
patruzeci de mii de tone (după prof. K, Brandt) la care sar 
adăuga exportul romînesc care poate trece în anii mai buni 
de 3 mil. tone (3.081.000 în 1930). Ajungem astfel la un total 
de 4A milioane de tone si jumătate din care deabea un sfert 
ar putea fi absorbit de Austria şi de Cehoslovacia chiar de ar 
rezerva întregul lor import numai celor trei țări agrare du. 
narene. 

Pentru exportul de vite perspectivele sint si mai putin 
îmbucurătoare, căci Austria gi Cehoslovacia, țări de munte 
cu pășuni multe, desvoltă din ce în ce crescătoria lor şi-şi 
restring importul. Intrucît privește vitele mari, cel putin, e 
foarte cu putință că aceste două țări, si În rîndul dinţii 
Austria, să fie în măsură, întrun viitor destul de apropiat să 
nu mai aibă nevoie de nici un import. 

Pentru celelalte două categorii de produse ale exportului 
românesc, produsele lemnoase si petrolul cu derivatele sale, 
tările dunărene, în afară de Ungaria care cumpără mult 
lemn de foc din Ardeal, nu sint decit pieti secundare. De alt- 
fel se ştie cà Austria, Jugoslavia si Cehoslovacia sint ele 
înseși exportatoare de lemnărie. 

N Intrucit priveşte în special petrolul si derivatele sale, 
importul total al celor patru țări dunărene reprezintă cam 
un sfert al exportului romiînesc, așa că nici în această pri- 


1 Intre da - 1929 Austria şi-a îndoit producția de cereale, iar 
contribuția din afară la consumul de vite şi de carne al Vienei a scă- 
zut cu două treimi la vitele mari. 


6 VIAŢA ROMINEASCA A 


vinta, o exclusivitate a noastră nu ne-ar aduce un folos prea 
imediat. Totuşi, dacă ţinem sama că întrebuințarea acestor 
produse e în continuà creștere si ci sintem de altminteri a- 
menintati să pierdem chiar această piață din pricina concu- 
renţii americane si ruseşti care se afirmă din ce în ce, un 
tarif preferenţial ar putea fi, cel puţin, în chip negativ, de o 
importanță destul de apreciabilă. 

Preferintele tarifare între statele dunărene ar putea in 
schimb folosi netăgăduit industriilor din Austria si din Bos- 
mia În paguba Însă, dacă nu ar interveni anumite contingen- 
tări în primul rind, a importului german. 

Dacă ne amintim totuşi că Germania e cea mai insem- 
natà cumpărătoare a noastră si că, în 1930, am vîndut $. p. 
numai 7% din totalul exportului nostru în Cehoslovacia, iar 
după statisticele noastre 19% în Germania în valoare de lei 
5.363.395.000, şi după statistica germană, 35% în valoare de 
R. M., 236.924.000, sau aproape 9 miliarde si jumătate lei, — 
deosebire care, se lămurește în parte prin aceia că o fracțiune 
însemnată din mărfurile trecute în statisticele noastre ca ex- 
portate în Anglia, Belgia si Olanda (sau la Gibraltar) tranzi- 
tează numai prin acele țări, fiind destinate în realitate tot 
Germaniei, — înţelegem ușor că nu putem să riscăm să ne- 
mulțumim o piață care ne cumpără o treime din exportul 
nostru *, 

Intr'adevàr că pe cind, precum am văzut, piața Austro- 
Cehă e prea mică pentru a putea contribui in chip mai efica- 
ce, chiar prin acordarea de tarife preferentiale la îmbunătă- 
tirea situației din Romînia, Ungaria si Jugoslavia, o țară ca 
Germania care importă singură (mijlocia anilor 1926—29) 
5 milioane o sută patruzeci de mii de tone de cereale, de două 
ori atîta vite mari si de treisprezece ori atitea ouă ca Au- 
stria si Cehoslovacia împreună? ar putea mult mai uşor re- 
stabili situația economică a țărilor agrare din Sud-Estul 
Europei, 

De altfel, în totalul de circa 14 milioane de tone de griu 
importate de Statele Europene deficitare (mijlocia anilor 
1925) vele 900 de mii de tone disponibile ale Ungariei, Romi- 
niei si Jugoslaviei nu reprezintă decit o fractiune foarte ne- 
însemnată. 

\ Pentru celelalte cereale, ca si pentru carne, statele apu- 


1 Pentru orz, care după război a luat o mare însemnătate în ex- 
portul nostru deoarece a inlocuit în mare parte griul în cultura jarà- 
nească, Germania e, precum se ştie, aproape singura noastră cum» 


ărătoare, 
ja 2 Rominia a exportat în Germania, In 1930, ouă în valoare de 


aproape un miliard de lei, 


297 


sene Îşi acoperă de asemenea 80 la 90% din nevoile lor în 


tl D cate agli pricina ada și a Australiei are o si- 
uaţie specia J € ebuie mai curind să ne - 
tam la o mai mare ingreiare decit la o Ar a è n as 
această direcţie, Franţa si mai ales Ger- 

t a le ajutora.* 
I economic al statelor agrare din Sud-Estul 
e ae mi ea fi restabilit repede dacă cele patru mi- 
i i e de cereale ce exportă ar putea fi vindute în 
ga Scutirea de 

ag ) n Italia ar înfati 
spre pildă un spor de 50-0,000 lei la vagon, si de 100.000 La 
 Seoboară de asemenea 
orzul și porumbul care, de la 
rtante pentru exportul nostru 


In situaţia de azi ace i 
l ste cote reprezintă în ger "e 
de 100 la 300 ad valorem, suprimarea lor, ar indoi des pe 


il e ire i i 
turilor la export ar avea o înriurire imediată asupra nivelu- 


Intrucit priveşte balanța plăţilor o scutir a 
e de v n 
ar reprezenta un spor de preţ la vagonul de dentale de piani 
le la un ex tela è 
sasori roi” de, de ajuns export ca acela al 
noastre publice din aci pere intreaga anuitate a datoriei 
acă s'ar generaliza scăderile tarifare si 1 > articole 
= lemnărie, produse ale crescătoriei ete., har pi pane 
SE şi zi ae noastră ar fi un lucru al trecutului. 
Ro iy n în vedere că exportul de cereale al țărilor sud- 
ce nu reprezintă decit vreo 12% din totalul importulni de 
grine al statelor deficitare europene, se pare că fără a lovi 
prea mult în interesele statelor de peste ocean, dacă puterile 
mari din Apus, ar fi într'adevăr hotărite să consimlă unele 
ge pentru a veni in ajutorul statelor dunărene, ace- 
stea sar putea reface fără prea mare greutate, iar desnolta- 
rea puterii lor de cumpărare ar (compensa în mare rie 
Jerele ce etapă boa țările industriale. mi: 
1 cazul, din nefericire nu prea probabil ci ință 
colectivă a Franţei, Germaniei ti a alici rar en vrea 
chip hotărit în favoarea unei atari solutiuni, e de prevăzut că 
opunerea Angliei și a puterilor oceanice ar înceta, mai alea 


1 Exportul total rominese în 1930 a fost de: ili 
mătate, din care 9 miliarde si jumătate în ante gg ve a și ju- 
pentru Italia si două spre Franţa. È ici 


—— 


208 VIATA ROMINEASCA 


dacă sar rezerva sub o modalitate oareşicare produselor lor 
industriale sau coloniale 0 anumită proporție din puterea 
mărită de cumpărare a țărilor dunărene A 


** i 
statelor agrare din sudestul Euro 
şi indireet a Austriei, pentru care piata acestor țări e de o 
semnătate primordială pentru desfacerea produselor sale in- 
ustriale, o poartà in foarte mare măsură protectionismul a- 
sa al țărilor importatoare de produse alimentare. t 
Pe cind taxe de 30 sau 35% asupra produselor industria- 
le importate sint de ajuns ca acele tiri să se plingă de „pro- 
tectionismul exagerat” al statelor agricole, ele nu se dau în- 
dărăt, precum am văzul sau să supună produsele esenţiale 
ale acestor ţări la taxe care se ridică pinà la 200 gi 300%, sau, 
sub diferite pretexte, (contingentàri, epizootii, etc.) să le o- 
preascA deadreptul intrarea, È 
O atare politică vamală e cu atit mai distrugătoare pen- 
ru statele agricole cu cât piața oduselor agrare e mult mai 
puțin elastică decit aceia a produselor industriale. N'are ma- 
re importanţă s. p. pentru o fabrică de ghete din Boemia, 
sau pentru o fabrică de ciorapi de mătase artificială din Ger- 
mania dacă îşi vinde marfa în Rominia sau în China, dar în 
schimb, e esenţial pentru noi să putem vinde s. p. vitele noa- 
stre la Viena, la Breslau sau la Trieste, fiindcă orice prelun- 
gire a transportului păgubește, iar de ar fi să le vindem sub 
formă de carne refrigerată, prețul obținut ar fi simţitor 
mai mie, : 
In deobste se poate spune că toate țările cumpără din 
afară mari cantităţi de produse industriale pe cind numărul 
țărilor importatoare de produse agrare e mult mai strict măr- 
ginit, cu o cerere care de altminteri nu se măreşte decit foarte 


încet. 

Statele agrare mau în acest chip decit rareori putinta de 
a schimba orientarea exportului lor dacă clientii lor obişnuiţi 
le pun piedici, ci trebuie să se supună, mai ales cînd e vorba 
de state mici, fără rezerve de capital si care sînt nevoite să 
vînză producţia lor la orice preț. 

A reduce valoarea vagonului de grîu al ţăranului romin 
sau ungur la 30.000 lei cu ajutorul unor taxe vamale menite 
să asigure cultivatorului francez sau german un preț, în jurul 
a 100.000 lei, înseamnă a osindi în chip sistematic pe agricul- 


torul din bazinul dunărean la un nivel de existență mizera- 


De fapt vina crizei 


pentru valorificarea porumbu- 


LE Tratativele urmate cu Argentina 
junge la o înțelegere chiar cu 


lui indrituiese nădejdea că sar putea a 
statele agricole americane, 


ROMINIA ȘI EUROPA CENTRALA f>? 200 


bilă şi mult inferioară 
erioară i î i 
ca și cum mar f le aj unpa ana 
natia nto de ajuns aceste taxe exorbitante. 
ever vanaj de a poan ete., intervin „contingent 
r e sau întrecut în anii di ă i 
Fr in urm 
că gii eri tig atit Franţa ca si Gertadia. « SE ana 
alia store statelor agrare sudestice care ar ge auto- 
pe i, blade a situaţiei Austriei nu se poafeSabtine d 
ră reducerea taxelor vamale exagerate ale bol or ind 
eta a nivelul obișnuit de 25—35% ad valorem la care Š 
ing ros. sopie Agire vamale ale Statelor agricole piva 
Pregio es, şi prin stabilirea unor contingente de im- 
pre 4 pie È Pagan economică a acelor state 
» re ga din an În an izv ' îsti ` 
Prec ne ; ovarele de cistig. 
EEs pek en văzut, producția statelor rar Rizea foarte 
conta p rafie cu cantitățile de produse alimentare im- ` 
ciano per p ap ge eae că paguba ce sar aduce țărilor 
iz Rari at A pei de poet per în acelaşi timp 
i aptul că cheltuelile de i 
cultivatorului lipsit d credi "do AE dl ssd 
e credit si îÎmpovarat de biruri, di 
estul european, sint Fan Fodor di pape 
cu mult mai mari deci 
Da broneleta . 1 ari decit acelea ale mare- 
ar american asupra cărui: 

9 ) l a nu apasă | i 
nenorocit trecut istoric si x Seia: Hiha: 
A | c şi care se bucură de mijloacele fi 
pi și tehnice ale unor ţări înaintate si bojmi, SE 
AA S Fangio deosebiri în împrejurările lor respec- 

į refuri ca cea actuală ibilă chi 
a act punere i, penibilă chiar pen- 

4 de peste ocean, care e dealtmi i ră 
ritor de stația de è dealtminteri răspun- 
î i acuma, — supra producția d i 
rindu-se lui, — e de-a d i a at 

i N -a dreptul dis > pe iv 
ae E p trugătoare pentru cultiva- 
niar ortta ar: pr pera de 25.000 lei la vagon, cciace 

i ecit sfertul drepturilor de v mai 

şa : vamă germane asu- 
n . - + - ta 
pis goan şi a orzului, gi Nici jumătate din drepturile fran- 
sang pra griului, fără să mai amintim taxele vamale asu- 
Pra să nei care sint si mai prohibitive, ar însemna pentru a- 
g e ama i n, în producţia din cei doi din urmă ani, un 
sp ee Ă p piese de Aproape 30 de miliarde, dacă socotim 
i eme sar adapta pre ‘lor 
pe pta prețurilor cerealelor ex- 
Ceiace e adevăr i 
; at pentru noi e adevărat si per inii 
seiac V È “tru vec 
Dont Aicea, mai curind decit în încheierea ra tarife cra ta 
Sie. PA micile state dunărene care reprezintă pentru 
ri era or respectiv „pieţe prea neinsemoate, e nodul che- 
e sigg ilo solutie mulfumitoare. Puterile mari trebuie 
pt e în favoarea statelor dunărene, la „dreptul comun” 
Spin di n renunte la taxele lor exorbitante care au micsorat 
i A a ei posibilităţile de desfacere ale industriilor lor si 
pe cale azi să compromită capitalurile însemnate inve- 


900 St __VIATA ROMINEASCA 


štite de ele sub diferite forme, de la război incoace in țările 
dunărene. 

Jertfa ce ar face-o marile puteri curopene ar fi de altfel 
mai mică decit câștigul cultivatorului dunărean, deoarece ri- 
dicarea preţurilor grinelor exportate ar atrage bine inteles, o 
ridicare corespondentă a prețurilor interioare. Spre a prein- 
timpina intro anumită măsură obiectiunile statelor trans- 
oceanice la principiul taxelor vamale preferentiale, desi a- 
ceastă opunere pare din fericire a se fi inmuiat în timpul 
din urmă, sar putea recurge la diferite modalităţi, cumpă- 
rare de cite un Sindicat de stat a unei anume cote a produc- 
tici țării agricole respective, bonificare indirectă asupra 
drepturilor de vamă prin diferite modalităţi ete. 

In afară de mici imprumuturi menite să lichideze unele 
restanţe bugetare, sau de a asigura pină nu trece clipa cea 
mai critică, stabilitatea monetară a statelor agrare, metodo 
de a le întreține prin împrumuturi atunci cind bazele lor e- 
conomice sint săpate trebuie părăsită. Aceste împrumuturi 
fără a îmbunătăţi situaţia adevărată ascund rănile de vinde- 
cat fără a le lecui, ba le putem privi ca un stupefiant care 
amină hotăririle grabnice de luat cit mai e timp de a scăpa 
bolnavul. 

Dacă nu sint însoțite de măsuri radicale menite să facă 
din nou rentabilă agricultura țărilor dunărene, noile impru- 
muturi ce li sar da ar duce în chip fatal la agravarea pasivi- 
tății balanței lor, si în cele din urmă la pierderea capitalu- 
riler investite și la înstrăinarea meatirnării lor economice si 
financiare. 

Statisticele întrebuințate în acest studiu au dovedit deci 
că: 1) la prețurile agricole actuale statele agrare sud-estice 
nu-și mai pot asigura prin propriile lor puteri echilibrul eco- 
nomic deja subred din rue sguduirilor războiului si ale 
urmărilor sale sociale (în Romînia si Jugoslavia); că, 2) o 
organizaţie a Europei dunărene singură, pe baze inter-prefe- 
rentiale, ar putea fi de folos Austriei si Cehoslovaciei — în 

însă a Germaniei care e tocmai cea mai mare clienti 
a statelor blocului agrar si a Cehoslovaciei — dar mar putea 
usura decit prea putin situația acestui bloc, 

Soluţia ar fi deci cu desăvirşire insuficientă, mai ales da- 
că observăm că Cehoslovacia, care ar putea trage cele mai 
mari foloase din această organizaţie, n'ar primi-o dacă ar în- 
semna îngreuiarea legăturilor sale comerciale cu Germania 
care absoarbe aproape un sfert din totalul exportului ei și 
că nici Austria, din motive politice si sentimentale n'ar adera 
la o soluţie rău văzută de Germania; că 3) vinzarea produse- 
lor agrare ale statelor sud-estice la un preț mai putin deose- 
bit decit cele de azi de prețurile interne ale statelor mari 


_ROMINIA ŞI EUROPA CENTRALA 30r 
Mii rn OR 


im i 
- a ee a putea restubili. în schimb intr'un interval 
Piperno ne mate a Diocalni agrar, ceiace ar determina 
S calato poa ului de produse industriale din Austria 
luee a ST are ar putea să se mai bucure după o inte- 
pettine i o. industriale, de înlesniri tarifare spe- 
ito alii Pre 0 prin urmare 4) soluţia e de căutat 
sp Aaa da Di % po a intre statele mari importatoare 
a pe pe și rat agrar pentru o valorificare mai 
periti pre sia care a exportului lor, această întele- 
carta radu „să fie Întregità de o organizație mai ratio» 
parta ului de producţie între cele trei state a 

ouă ţări industriale din bazinul dunărean, citea 


Aceasta e latu 
ra curat economică i 
ceas i ‘reelatà A problana shej 
apa ri fost cercetată numai sub acest mg E ‘pure 
Sl pipe şi rezultatele conferinței ar fi fost mai imbucurà- 
podea o i NA au intervenit alte elemente, unele vechi 
Ri vagini w ca b n nurori A rehia Angliei, altele, politi 
ce, , Italie ici > au i 4 
iat găsirea unei solutiuni. SLA taia mi 
D + n i 7 $ > î 
alai x rà ir nart, cei mai multi financiari si econo- 
Sasy È Cartei urmei pr gra cr ine lor intelectuală, li 
} l arilor unități vamale ` 
pie din Sop punct de vedere, distragirea Aaaa ei Aa d 
ra paganda revizionistā s'a folosit, bine înțeles, de aceste 
mia PAEA roi scopurile sule si s'a închegat astfel în An- 
oh pia cer jen Cesir greşită care a pălruns şi în 
mul s ca criza economică a ă di 
Dozi: i > siga h 
a ca ra din se daloregte în cea mai ian icke isa pra 
en tare re peria ra despart azi Statele moste- 
i è RU era ă dec si i piață 
a odată decit o singură piață comer- 
duca atea guveraulă francez se înțelege astfel mai bine 
} că a pornit de la o sugesti i 1 
ICR ne i in CR + ie bri 
pac pina Sor meiută mai curind pe un i STI 
Si pe apte controlate cu ajutorul statisticel $ 
i clor comer- 
Hat pere sporca de a aduce în desbaterea ma 
‘ri, propunerile sale pentru ajuto i ; 
lor p opunerile | | rarea statelo - 
piaga r epr tt din consideraţii economice şi finan 
e cât şi politice. De lu încheierea păci 3 
i erak politice. Ì rea păcii i e 
Franţa, fie direct, fie indirect prin subecrierea sa la Sip: 
1 In 1931 numai 28% din e 
di i 2 romerpul t i 
premi schimburi între ele, Cersaie se “grandi 
me a exportului lor şi Italia 7 la sută. De la război Inconce ia E 
n- 


dinta constantă a fost de altfel în sensul desvoltàrii legăturii r 
ur cu 


Lirile nedunărene si i ării 
arina şi a micşorării schimburilor Între statele moste- 


302 VIAȚA ROMINEASCA____ 
sue VIAȚA ROMINEAS 


i ` ca So. 
ile încheiate de Austria si Ungaria prin mijlocirea 
a Naffunilor, a învestit! sume foarte mari în ţările De 
mătase, inriotiţireă VORO I Ina. ea è 
i si ar avea În acela p un ri 
pes ituaţiei economice a Germaniei care are adorati 
merciale însemnale în deosebi în Austria si în 7 gia 
cia si ar fi destul de greu lovità, întrun moment pr aA » 
trece printr'o criză gravă, de o nouă prăbușire a Ag 
De o atare prăbuşire sar resimti de altminteri si 


ar ă ii -ei 
solvabilitatea Germaniei fată de creditorii 
Ma carri gie de o atare întimplare. Mai intrà =o = 
joc şi însemnate considerații pale a prăbugire A Aa 
xploatată în Germania ca o jus 
pr Bath ona Iodificàri adinci a stărilor din pag 
Centrală. In acelaşi timp ar întări fără îndoială si la hi 
na, în lipsă de altă soluție, curentul pentru unirea iza cea 
mania, si aminarea sau împiedicarea ei nu sar pe ca o ar 
ne decit acordindu-se iar Austriei, un nou mare mpn A 
Acesta însă, de n'ar fi mofi de 2 pagg ua giore came 
i Austrici, datorità altor „ar 
Sora Frinle o jertfă însemnată si poate definitiva, è E 
întimpina si multă opunere în cercurile parlamentare $ ia 
nanciare franceze, precum Sa văzul si cu prilejul recen E 
lui împrumut încheiat de guvernul cehoslovac. Chiar în = 
zul cînd împrumutul ar fi mijlocit de Societatea napuni 
lor, față de cursul la care au scăzut rentele austriace, foarte 
cu greu s'ar găsi subscriitori dacă aceștia nu capătă convin- 
gerea că ar fi intervenit în folosul Austriei o situaţie nouă 
în care aceasta Sar putea desvolta în mai bune condiții, de 
O inițiativă franceză = rel piei h A le 
şi motive de morală politică și de Y 
ai ag peo a impiedicat Anschlussul anul cit, da 
acelaşi timp cu zădărnicirea lui Franţa a făgăduit sat È 
striei că va veni cu alte propuneri constructive rogo i A 
şureze situația. Cancelarul Buresch a reamintit iri ted 
ceste făgădueli în cursul iernei trecute, cind a ară y m 
rea Austriei se cagliari sap ag dramă ăi rg ve ù 
ie urgentă trebuia găsită, (aco mi- 
ian ae le papa pi sînt supuse de fapt 
i dinatate a scăzut la 5 3 
PA anja Ie mai putea tărăgăni. A băga din nou in Au- 
stria milioane ca În trecut nu era, precum am sinto, È ne 
lutie posibilă. Urma deci a se da Austriei noui posi raga 
de existență printr'o deschidere mai largă a pieţelor sa pa 
desfacere, concepție care coincide de altminteri si cu 


Bi ROMINIA ŞI EUROPA CENTRALA 303 
ie ga SCI — S 


ceptiile britanice, şi pieţele la care s'a gindit mai intii Fran- 
ta au fost, bine înţeles, acelea ale statelor moștenitoare, 

De aci a pornit ideia unui sistem preferenţial dunărean 
care mai avea În ochii guvernului francez folosul de a lega 
mai mult Austria de statele moștenitoare si de a slāvi prin 
consecință tendința ci de a se alipi Reichului, Totodată un 
atare sistem folosea si industriei boeme (să nu uităm că 
Franţa a împrumutat chiar acuma încă o jumătate de mi- 
liard de franci guvernului din Praga) si opunea o piedică 
pătrunderii ulterioare a industriei germane în țările agrare 
dunărene, Slăbiciunea planului francez a fost însă că n'a 
ținut destulă seamă de realităţile economice! gi că sa trecut 
cu vederea că cele două mari cumpărătoare ale produselor 
blocului agrar dunărean fiind Germania si Italia, nici un 

lan care ar atinge interesele lor economice, sau chiar po - 

lice, nu se va putea înfăptui, precum a aràtat-o însuşi d. 
Benes în discursul său din 22 Martie trecut, In acelaşi timp 
un atare sistem preferențial nu aducea decit o soluție insu- 
ficientă problemei ţărilor dunărene, dacă nu prevedea din 
partea marilor puteri concesiuni tarifare destul de insem- 
nate pentru ca statele agrare a căror situaţie e aproape tot 
atit de rea ca a Austriei să fic întremate, căci o agravare a 
situaţiei lor, — care nu se va putea înlătura dacă nu obțin 
în curind un sprijin puternic, — ar face iluzorie o deschi- 
dere mai largă a pose lor produselor austriace sau cehe. 

Una din complicațiile situației europene de după raz- 
boi e că pe cînd înainte de 1914 interesele economice şi cele 
politice ale diferitelor state erau de obiceiu paralele si în 
armonie, azi ele sint adeseori divergente, Aşa s. p. înainte 
de război exista sub forma de alianțe, o Mitte] Europa po- 
litică care se exprima și economiceşte, pe cînd azi deși cu- 
rentele economice si comerciale au rămas aceleaşi ( propor- 
tia exportului nostru în Germania a şi crescut!) alianțele po- 
litice sînt altele. Chiar în bazinul dunărean pe cînd politi- 
ceste stă deoparte Mica Infelegere si de cealaltă Austria si 
Ungaria, economiceste existà un bloc agrar compus din 
Ungaria, Rominia si Jugoslavia față de celelalte două țări 
industriale care mau aceleași interese. 

E o întrebare dacă cu vremea se va putea mentine o a- 
tare discordantà, între orientarea economică şi cea politică, 
său dacă economicul, care în cele din urmă atinge mai di- 
rect massele nu va lua supravintul, O caracteristică intere- 
santă a planului francez era de altminteri că în lăuntrul ca- 
drului dunărean, făcea tocmai să treacă înainte principiul 


! Deși neputinta statelor Micii Intelegeri de a ajunge măcar între 
ele ta alianța economică lrâmbiţată încă acum doi ani ar fi urmat s'o 
facă mai prudentă, 


304 a VIATA ROMINEASCĂ 


economic, căci se înțelege că din ziua cînd acele cinci state 
“ar îndrepta spre o colaborare economică sub imboldul si 
controlul marilor puteri, antagonismul politic dintre Mica 
Înţelegere și celelalte două state ar urma să piardă din în- 
telesul lui, iar chiar importanța politică exterioară a acestei 
grupări şi-ar schimba cu totul aspectul din clipa cind sta- 
tele Micii Infelegeri alături de Austria si de Ungaria sar 
afla cu toate împreună sub un fel de protectorat colectiv al 
celor patru mari puteri, fie chiar numai economic si finan- 
ciar. Aceasta ar echivala cu o neutralizare politică a bazi- 
nului dunărean pentru un răstimp nedeterminat si sub a- 
cest regim e sigur că după un timp relaţiile reciproce ale 
celor cinci state interesate n'ar mai fi întocmit cele de azi. 

D. Benes în cuvintarea amintită (p. 41 a trad. franceze 
a arătat de altfel că memorandul francez cerea ca marile 
puteri să admită principiul „dezinteresării politice în Euro- 
pa Centrală” si D-lui adăuga că „Statele mici nu trebuie să 
trăiască sub patronajul unor state mari, atunci cind Socie- 
tatea Naţiunilor, où les grandes puissances ont en dernière 
analyse le mot décisif, poate îndeplini mai bine această 
funetiune”,? 

Concluzia logică la care duce acest program merită in- 
să să ne dea de gindit. Daci Franța, socotită asa de puternic 
aşezată politiceste în Europa dunăreană a luat o inițiativă 
menită să scoată acea parte a lumii din politică si doreşte 
so pună, după cum tălmăceşte d. Benes cu deosebita lui au- 
toritate, sub oblăduirea Societății Naţiunilor unde toate ma- 
rile puteri au drepturi egale, nu duce aceasta, cu timpul, în 
chip firesc la o scădere relativă a influenței franceze si nu 
însamnă oare că Franţa socotește, fie că jertfele ce trebuie 
să le facă pentru țările dunărene nu mai au pentru ea o 
contraparte echivalentă, sau că se teme că aceste tiri să nu 
mai poată rezista multă vreme penetrafiei germane si ita- 
liene, dacă Germania si Italia nu ar adera si ele la acest 
principiu de „neutralizare politică” a basinului dunărean ? 

Acum, după ce conferința de la Londra n'a putut re- 
zolvi problema economică pentru care se întrunise, atmos- 
fera politică rămine totuşi schimbată. S'au aruncat două 
idei pe care o să le întîlnim des de acum înainte; reorgani- 
zarea Europei centrale cu colaborarea si sub controlul ce- 
lor patru mari puteri, fie direct, fie sub masca Societăţii Na- 
tiunilor şi apropierea micilor state dunărene. Avem aici 


' Din nefericire succesul mişcării hitleriste la alegerile din 24 
Aprilie si noile frămintări ce le va pricinui sint menite să facă si 
mai anevoioasă, dacă nu deadreptul imposibilă, acea colaborare in- 
ternationalà fără de care nu se poate nădâjdui o restabilire economică 
a Europei centrale si dunărene, 


—————— ROMIMIA ŞI EUROPA CENTRALA 


două principii line de vi ENM 305 
fata Europei Centrale, “e UN politice care pot schimba 
, ‘n acest chip în a = 

dieu ; x aparență parado i 

mas decht ideile sa să dea soluţii rii w Rai pre e 
cum a arătat eg rana bine zis sugestiile politice. sa ni 
santà confer int oferită a encu, într'o foarte ‘filare. 
cest chip, de “a LS Unaàreanà e pe : £ 
rea hotarelor patent importanţă, fiindca pri lot 
sere între statele re Mec, se poate găsi un teren de f a 
dustriasii din Bu. revizioniste si celelalte. Din zi ear ar 
curesti, sau la T. al ră putea să-și trimită marfa Le Be, 
cind ar fi è mura fără a se lovi rece erele od 
mitoa Cartel eu industriile paralele din ani ridica e 
state 


aritàfi econo- 
e de odinioa- 
p ipărătoare 
nă di fini o | Pina la gurile 
umile naionai și de pred ro ti aproape ile de 
spenti 33. i > azi înlău 
de noul Lote graniti cu capitala lui la un ceas cu e 
sih izioni i 

si; far pinom Canisii ar pierde astfel din 
în Statele Micii avem rară rea. prioni 
putea folosi mai mult de energia, are je Cate dări id 

! i celă- 


decit cu oaresicare 


virulenta 


tenilor minoritari i azi 
=- s cari 
rezervă la viaţa statului 
n Împrejurările d 
a che de acum, statele du e ă 
na bere indușmănite iși neutralizează ai revin nta 
supune ca un Lio din clipa însă cind marile pupo tanta 
mal bla anaa nui regim aproape comun, ele ar e arsă 
mai bin  omatiinţă, sub această uşoară presiune dir prinde 
cate Ino fre e etnice, geografice, istorice si dhiùr RATA 
Fangio upan o nouă solidaritate întemeiată Ara 
# rapot reciproc, inte dle 
e altfel Rominia mai i 
SEE Alina w are un motiv pute 5 
i intinde copiere. La Nistru ne invecinām = i "A rs 
gp ae -- pina in Oceanul Pacific, o lume pony 
: n Hominia o : stă s | i 
revotuyiei mondiale. Asezati nette ppi ia 
cilor $i a Tătarilor la granita ce 
pe p avem a de a ne simti 
“c a spate, Dacă țările dunăr i 
ela ene ră 
partite, se prea poate ca ele, ir or m 
ani, să fie una cite una Înghitite de 


că, mai 
2) 


300 VIAŢA ROMINEASCA 


putin sigură dinspre granita din apus si mai slab consoli- 
dată înlăuntru, cu atit ispita Rusiei de a se arunca asupra 
ei va crește și primejdia se va mări. 

Dacă, precum am văzut, introducerea de tarife prefe- 
rentiale între statele dunărene nu ne-ar putea da foloase e- 
conomice positive mai însemnate, în afară de cistigul unei 
destinderi politice care ar putea duce cu vremea la o cola- 
borare mai intimă, această preferință dunăreană ar avea 
totuși o valoare economică, dacă nu pozitivă, cel putin sta- 
bilizatoare în sensul că ne-ar împiedica să pierdem piețele 
din Austria si din Ungaria, unde exportul nostru petrolier 
şi de lemne începe să întimpine o concurență 'din ce în ce 
mai ingrijitoare din partea Rusiei. 

Drept încheiere redăm aici, pe scurt, concluziile obiee- 
live care rees din statisticile întrebuințate: 

1) Organizarea unui regim preferențial între țările du- 
nărene nu rezolvă problemele lor economice, orisicit de fo- 
lositoare ar fi dintr'un alt punct de vedere un atare început 
ce colaborare economică menită să duca la o apropiere po- 
itică; 

2) Aceste cinci țări nau de altfel aceleași probleme de 
rezolvit, căci ele cuprind un grup industrial si un bloc agrar, 
ficear” cu problemele sale specifice; 

3) Situaţia satelor agrare nu poate fi usuratà prin 
noui împrumuturi oneroase, ci, — alit timp cil prețurile pro- 
duselor lor esenţiale nu se ridică pe piața mondială, — nu- 
mai prin posibilitatea ee le-ar fi acordată de cele trei puteri 
cu prețuri interne artificial ridicate, să beneficieze pentru 
exportul lor, sub forma unor tarife preferentiale sau alt- 
cum, de preţuri nu prea îndepărtate de acelea; spre a pre- 
intimpina primejdia unor intrigi politice, statele agrare ar 
urma să negocieze cu marile puteri numai după o înțelegere 
prealabilă între ele, 

4) O atare concesie din partea marilor puteri ar avea 
drept urmare o îmbunătățire a situației din Austria si Ce- 
hoslovacia care ar putea beneficia si ele pentru produsele 
lor de un tratament preferential din partea marilor puteri 
si a statelor vecine. 

5) Odată ce situația economică s'ar fi înviorat în acest 
chip, nevoile financiare ale acestor State ar fi mai mici, iar 
creditul lor restabilindu-se, sar îmbunătăți si piața lor in- 
ternă orășenească, 

6) Dacă Statele mari nu acordă aceste înlesniri, ele tre- 
buie să se aştepte că statele dunărene, încă din anul acesta, 
să nu mai fie în măsură să plătească cuponul lor extern din 
propriile lor mijloace, Spre a preîntimpina un faliment pu- 
blic foarte pigubitor pentru capitaliștii lor, statele credi- 


ROMINIA ŞI EUROPA CENTRALA 407 


t è A = è 
AFS To SERA deci, cel putin, sì consimtà, sub formă de a- 
Prg ou ae ca Doe trebuinciosi să vină tot din pun 
i că un atare moratoriu mascat i mai 
scurt de trei ani. Pentru Romini pe d criza 
l ; ominia suma de găsit ar fi 
D e cir- 
rule ecua = re eră ducă nu intervine o schitabate 
a ei, datorită unei ridicări simţi 
„dat € simlitoare a 
terra mera de bază, că la sfirsitul acelui termen să fie 
ne eajutată, — să-și plătească cuponul (la care 
3, Soma anuitatea celor 20 de miliarde suszise) 
hiar di “ Leva aperi iți se pune întrebarea dacă 
h redere cel mai strimt si cel ii 
diat, statele credit | d pier nea 
diat, toare mar suferi pierderi i i 
incetarea de plăți a statelo î saprei ira 
flor dunărene decit pri 
rea renna, tatelor í i ect prin jertfele ce 
- concesiuni tarifare care a i av i 
ritatea si oi AR r 4 r mai avea superio. 
: dunărene în condițiuni 
existență, pe cînd imp i i ese pb 
XIS , A rumuturile noui le-s i i 
l mă soul c-ar prelungi agonia 
ia re exportului romînese ar urma a fi nea- 
pena A pri d ha Rt gere mai rațională a producției a- 
A rol mult mai strict din parte i 
De der N I ‘a statului n 
GRA țărănești precum si de o adaptare a agriculturii non- 
La Latin vremii și la trebuintele statelor importatoare 
pe n; ndu-se în principiu cultura cerealelor în favoarea 
urilor intensive si a crescătoriei de vite si de păsări, 


25 Aprilie 1932. N. E. Lahovary 


Dracul 
GLUMĂ DRAMATICĂ ÎN DOUĂ ACTE SI UN TABLOU 


pie gåşte pot- 
rima oară împreună cu „Şa audă rsa 
repare edi ep Claudia Milian, 1a Testi s Na- 
ca f nagoa în seara zilei de Luni 29 Febru 
tion 7 


mātvsren distribuție: 


PERSOANELE: 
„ Sirbul 
Conu Costache Guranda LA Sivulecca 
Conu Dumitrache A ” Bălţăţeanu 
Victor Guranda. . . . . + . + » Fintesteanu 
Milutà Bursuc. . . - TT Saia 


Nuta vg i 
i ni. 
Acţiunea se petrece, pura după război, la Botosa 
. ezintà un inte i ; 
ID pica UNAI Pella din desfășurarea acțiunii 


ACTUL ÎNTII 


imbă ici-colo 
La ridicarea cortinei, Victor Guranda se plimbă ici-c 


nervos. Nuţa intră prin fund cu tava cu cafele. 


SCENA I 
VICTOR GURANDA, NUTA 


i y ? 
VICTOR. — Ei, dar pentru cine sint cafelele vl 


Conu e în grădimă cu conu 
agli a. Mi-au ai ok le aduc cafelele aici. 
trace STOR — Parcă văd o cafea mai mult, 
A. — A matale. 


VICTOR. — A mea?... Mulţumesc... Dă-mi-o, co beau 


dintr'o sorbitură. 


rior batrinesc de boer moldo- 


EBERT È ___ DRACUL e a |, 


NUTA. — Vor să vorbească cu mata. 

VICTOR, — Dar pe mine m'au intrebat, dacă vreau şi 
eu ?... Adu-mi pardesiul, Nuță, 

NUTA. — la, nu mai imi spune şi mata... Nuţu. 

VICTOR. — Dar cum vrei să-ți spun: duduie ? 

NUTA. — Aiasta nu ţi-am cerut-o... Strigă-mă „Nuţi”, 

VICTOR. — Nuti |... Nuti Urioc... Vrei so dai si tu pe 


NUTA (ofteazà). — Ce să-i faci? Nu pe toată lumea o 
poate chema Guranda. Dar imi găsese un nume poate si mai 
frumos... Ce zici de... Busuioc?... Tot imi dă el tircoale... De- 
altfel cu o sută de mii zestre... te măriţi binișor,., 

CTOR. — Dar de unde ai tu o sută de mii? 

NUTA: — Nu mi-ai făgăduit-o mata ? 

VICTOR. — Bine, bine... Du-te de-mi adă pălăria si par- 
desiul. 

(Nufa ese. Victor clatină din cap, apoi ia cafeaua de pe 
tavă și o soarbe), 

NUTA. — Poftim. 

VICTOR, — Ajută-mă si tu să mă imbrac, Ce dracu, iți 
sint doar stăpia. 

NUTA (rizind). — Si stăpin si drac. 

VICTOR, — Hm; dar cum iti mai miros de frumos 
minile... Acum pricep eu de ce săpunul meu se trece ușa de 
repede... Tragi a boerie, Nuto, pardon... Nuti Busuioc... 

NUTA. — Ce Busuioc, că nu mă wit cu la un golan ca el. 

VICTOR, — Si la drept vorbind, eu încă nu mam uitat 
niciodată bine la tine, si acum bag de sami... dar, drace, mi 
se pare ca-ti place şi parfumul meu... 

NUTA. — Drept să-ţi spun, ar trebui să-l schimbi. 

VICTOR. — Nu ti-o fi plàcind... 

NUTA. — Nu zău, miroase a mort. 

VICTOR. — Dar anevoioasă mai ești la gusturi... Ce-mi 
dai să-ți fac cadou o sticlă de parfum ? 

NUTA. — Dacă-i pe date, mà multumese cu parfumul 
cel vechi, 

VICTOR. __ Bine că mi-ai spus, de-acum inainte mi-f 
inchid, 

NUTA. — Il închizi, dar uiţi cheile pe masă, 

VICTOR. — Asa-i că de hoțul de casă nu te poți păzi. 

NUTA. — Si nici de dracu. 

VICTOR (astupindu-i gura). — De dracu în casa acea- 
sta n'ai voe să vorbesti, 

NUTA. — Sà nu vorbeşti, dar să-l faci. 

VICTOR. — Vorba ceia: faci pe dracu'n patru. 

NUTA.. — Doar o crăpa dracul cel bătrin. 

VICTOR (astupindu-i iar gura). — N'ai auzit să taci?.., 
(tipa). Ahr, împelitato... m'ai muşcat... 


3io VIATA ROMINEASCA 


NUTA. — Dacă-mi tot pui botnijà... Ce-s turbatà?L.. 
VICIOR (se uită în palma). — Fie că frumoasa coroa- 
nā mi-ai făcut în podul palmei... Acum ar trebui să te muse 


ji cu, 
i NUTA (ii intinde palma), — Na, poftim... 

VICTOR. — Jos labele |... ’ 

NUTA. — Ar vrea să aibă şamtezele matale labele 
aleste... 

VICTOR. — Labele lor sint mai curate... 

NUTA. — Or fi, dar nu mă dau eu după ele... De mine 
incă nu şi-a făcut nimeni ris... Asta s'o ştii... 

VICTOR. — Ce-ar fi, Nuță... 

NUTA. — Nuti... 

VICTOR. — Să te imbrac ca pe o cucoanà si să te lan- 
seg...» 
NUTA. — Ce vorbă-i aiasta ?... 

VICTOR. — Adică, mà’ntelegi... cum eşti tinàrà si del... 
nici uriţică nu eşti... să-ţi închiriez o odaie la mahala şi să 
te fac si pe tine santezà. Cred că două-trei cîntece ştii şi tu ! 

NUTA. — Santezà nu mă fac. 

VICTOR. — De ce ?l... 

NUTA. — Vreau să mà mărit, 

VICTOR. — Intr'un fel te măriţi şi-aşa. 

_ NUTA. — La mine măritişul trece intii pe la primărie, 
apoi pe la popă şi pe urmă la mahala. 
VICTOR. — Nam păr pe cap cite santeze sau măritat 
mai bine decit fetele cu zestre. 

NUŢA. — Eu însă n’as vrea să faci mata atitea bube pe 
obraz, cite santeze au rămas nemăritate, * 

VICTOR. — Puschea pe limbă-ţi... la să mă duc la ca- 
fene... Vezi dacă se întimplă sau auzi ceva mai de samă, 
dă-mi de ştire... Astăzi va veni un doctor dela Bucureşti... 

NUTA. — N'avea nici o grijă, conasule Victor, Tot noi 
îi sintem cei mai buni doctori. 

VICTOR. — Cum asta?!... 

IO — Numai moi îi n SUS si boala si leacul... 

VICTOR. — Vin... Moş Costache şi-a pus în gind să mă 
însoare cu nepoata lui conu Dumitrache... 

NUTA. — De asta te şi poftiserà dumnealor la o cafe- 


luţă, 

VICTOR. — Cu caimac si cu rom.. Am băut-o şi fără 
dumnealor... La revedere, Nuti... 

NUTA, — Bine ca dat Dumnezeu... 

VICTOR. — Ce vrei?... Trebue să-ţi fac pe plac... Cine 
ştie, poate că te răsgindeşti şi în loc s'o mai ocolesti pe la pri- 
mărie o iei deadreptul la mahala... 

NUTA. — Cine ocolește mai degrabă ajunge. 

VICTOR. — Cu capul în jujău!?... Nu, dragă Nuti... Aș 


$- i donato Si sii 


tept să te rasgindesti... 
tine “n să mă gindese,.. 
Fi ac dr cine se gindeste la uma ca aiasta! 
„VIC . — Loemai, tu esti ă deste P 
Nae: o a peg pe dela ua pair DC RI, 
vi abs ir n fina lui). — Fată deşteaptă si tu bber nebun 
„= ta sa mai ascult, ce mai vorbesc şi căzăturile 


aiestea... (Ese prin fund. Prin sti j 
est + Prin stin te Î 
Mirza urmat de conu Costache Faranda). ei oii aa 


Daci va fi cindva să mă insor, nu la 


SCENA Hl 
COSTACHE GURANDA, DUMITRACHE MIRZA 


i pod ti cateluțele ne așteaptă. 
PR re ann ce-au astéptat cam mult... Dar unde mi-o 
MIRZA. — Te pomenesti că a 
Ca cele ziua A, geni rca don Dee Cind umbli noap- 
URANDA. — Al... Să ştii că iar mia fă 
per: de panglica scparl) vl ea 
MIRZA, — Dar de ce li-a sări 
HI va Sării țundăra, Costàchel: 
EA NA, — Numai nepoți sal nu sia TE 
i A. — Ba eu sint pentru nepoule că sint dulci... 


GURANDA. — Eu n'am av 
intră). ) Eu n'am avut noroc de nepoate.... (Nuja 


SCENA m 
ACEIASI, NUTA 


ar; {Nujii). Cine a bâut cafeaua aiasta? 
CURARIA ne so beie decit comasul Victor? 
si TO = Se vede că nu i-ai spus, că um dorit să 
caua impreună. TEL 
NUTA. — Ba da, i-am s 
NEFA, , È spus, dar... 
ka GURANDA, - Destul, destul... Ştiu eu ce-i i 
.. SI acuma unde-i? acul m 
NUTA. — A plecat în 
GURANDA, Sage ce oua 
NUTA. — Chiar acum, 
GURANDA. — Altădată să nu-i 
Ju-i ceasea de aici. ST PRE 
NUFA. — Eu ce strie?.., 
GURANDA. — Bine, bine.. 


mai laşi zoaiele pe tabla... 


- lasă-ne în pace... (Nuja ese). 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


SCENA IV 
GURANDA, MIRZA 


MIRZA. — Acuma pe Victor aista calea-valea, vorba ta, 
e feciorul neispràvitului de frățină-tău, Dumnezeu să-l ierte, 
dar pe serpoaica aiasta de ce-o mai oplosesti la casa ta? Nu 
vezi ce ochi de drac are?,. 

GURANDA. — Si te turbură cumva, Mitache? 

MIRZA. — Vezi tu, bre Costache, de ce te chinueste dia- 
volul noaptea?!... Nu l-ai scos încă din sufletul tău. 

GURANDA, — Aici ai adus-o bine, dar ce să-i fac?... 
Ia şi Nuţa aiasta un suflet pripàgit la casa me... Acuma cinci- 
sprezece ani mi-a adus-o primarele dela Ciușmăneşti... — 
„fCucoane, a murit văduva lui Urioc sì a lăsat după dinsa o 
mucoasă de șapte ani... Fă-ţi o pomană... Decit să bată uli- 


jile Ciușmăneștilor, mai bine ţi-o face cite-o trebusoarà prin, 


casă si de so purta bine, nu o fată ai măritat! P’... — „Dă-o 
şi tu la cuhnie, primarule” i-am răspuns... Şi de atunci mu- 
coasa şi-a șters nasul, a crescut ca buruiana si astăzi e cu- 
rățică, e serpoaici si cind i-o sosi ceasul i-oi găsi eu um om 
so gospodăresc... Pàcatu-i, Mirzo?,.. 

MIRZA, — Del... Dar cind ai coscogeamitea dulăul in 
casă si mai ales cind îl știi... 

iU. A. — Dulăul meu nu se uită la fete dealdeas- 
tea... Lui îi trebuese de acelea parfumate si sulemenite... Cu 
Nute ne mulfumeam noi prin cele tinereti trecute, 

MIRZA. — Oricum... pentru un bătrin ca tine nu sé ta- 
de... La casa ta trebue sà fie o bàtrinà... 

GURANDA. — Am si de acelea la bucătărie... 

MIRZA, — In sfirgit, te privește... 

GURANDA. — la, lasă-mă si tu, bre Dumitrache, nici 
a'am apucat să ne incuscrim si mà socresti mai rău ca... 

MIRZA, — N'ai grijă că nu te-oi mai socri... Eu n'am 
nepoate să le dau după Victori de-ai matale... 

GURANDA, — Ţi-ai schimbat gindu’? 

MIRZA. — Cu desavirsire. 

GURANDA. — Poate so îndrepta. 

MIRZA. — Nu, nu-mi trebue... Eu nu-mi nenorocese co- 
pila... Mai bine nemăritată... D'apoi urlă tirgul, Costăchel, de 
chefurile şi bătăile ce le face... 

GURANDA, — E tinăr, bre Mirzacule... Tu n'ai zburdat 
in vremea ta? 

MIRZA. — Ce-are a face zburdălniciile mele cu ale stri- 
catului istuia,. Ce să-ți mai spun... Face datorii... Dă sinete 
în alb, adică mà'ntelegi... Iti vinde pielea de pe acum... Nu 
mai are răbdare, 


~~ DRACUL | 313 


cu Alia titi în tr Aa eat ti i 
i 4 lor... sint săraci li a 
talea ca Să scape cei tineri de o povară, culi Meo 
jt pa, doreşte sfirşitul ca să li se impartà averile, 
Dumnezeu a idant co baci mote pri ge. si 
<= d a at it să fie oameni cuminţi şi să-şi 
GURANDA, — Sà-si caute, Dumi 
NDA, i » Dumitrache, dar y a 
Savi ME IT „tac. fg doctori, care de parti pilaria 
rcetează sint Mă ciocănese in toate chinurile 
ariei age şi stupitul si singele şi udul, Si la ca de dia 
Seria mac în sănătos tun... Să tot trăese pină la o sută de 
= adevarat... mă simt tare... adică m'am simtit.. Dar 


a mf LI - 
pra mi-e inima neagră... Mă gindesc tot la diavol şi slă- 


BSA — Ar trebui să faci o danie Mare... 
sa Cda — Un spital sau un orfelinat.. M'am gindit 
T a tu groază). Dar cind o auzi Victor una ca aiasta e 
stare să mă stringă de git, ză 

MIRZA, — Trimete-l si i i 

P ‘= ) „ŞI tu la Paris... Dar... ia . 
posiichel, mi-a venit o ideie... Ce-ar fi dacă I o 
+ segna Nice de văduva lui Gavrilut?... Dacă-mi dai voie 
ori di a... Nu-ţi place?.. N'oi fi vring acu şi mata fată 

GURANDA. — Eu dau să scap de * mà chi 
ste A gra ut mai bagi Sar di in pc al "o 

A A. — Bagi ce-i drept dracu re Í à, di 
cu ajutorul lui scoţi pe celălalt, din e nt Mib 

SURANDA. — Pină mi-o esi sufletul de tot, 

MIRZA (indurerat). — lar se schimbă vremea 

Gt RANDA. — r e dor picioarele... Nu?.. i 

MI + — De-abia aştept vara să mi due la ferede 
Oglinzi... (se ridică). Apoi mulfumese de cafelutà. ita 

GURANDA, — Mai stai, că nu dau Turcii, 

MIRZA. — M'apucă ploaia la tine, 

MIRZA DA — Te trimet cu trisura. 

2 si (enervat). — Nu, nu... C i : i 
mano, Nas II Cind mi se face de ducă, 


SCENA y 
ACEIASI, NUTA 
GURANDA, — Cei Nuţă?... 
NUTA (ii întinde o carte de vizită), — Citeste si mata. 


GURANDA (trece cartea de vizită ini Mir | 
tu, Mitache, că eu nu văd. t a lui Mirza). — Citeste-o 


314 VIAŢA ROMINEASCA 


MIRZA (se caută prin buzunare), — lracan de mine, 
- t ochelarii acasă, Sur i 
dr RENDA. — Ce i-ai uitat, că-i ai pe nas. De aceia ţi-am 
dat să citeşti, Cai mei carii pi pe unde i-am lăsat. 
NUTA. — Apoi şi matale tot pe nas ii ai. SAR 
GURANDA, — Nu mai spune Leo ari rari rad red 
ine ade e scrie. (citeşte). „M r AI 
Taci, LI finge Parcă mi-ar fi esa? 
ý MIRZA. — Bursuc?... N'o fi Costichel, băiatul lui Ma- 
nolache? SA cacio nai 
AURA! „— la să vedem ee mai zice... „ajuto 
miis retea (cu milă). Prea-i departe și-i prea mititel 
sàracu... Nu-i ce bănui, Lao: 
CURANDA I Sì prip an domnul Milutà Bursuc?... 
IUȚA. — Eu de unde să ştiu... tura è. , 
DURANDA = Bagă-l şi tu pe la rosia şi adu-l aici... 
mai ă ceva. (Nufa ese). _ 
aa aa pari se; să te las n “er dela Tg-Ocnei, 
iv să-ți vinda nişte apă de ânic. A și 
ue ea a Cine ştie pr mai fi vrind gi aista pela 
mine... Să te petrec, Mirzo. (Es. Peste putin, din fund, 
Nuta urmată de Miluţă Bursuc). 


SCENA VI 
NUTA, MILUTA BURSUC 


na ? i. 
IUTA. — flim aici. A spus conasul să-l astept 
DOASUC. a: Wultaniono,. (se duce repede la dara 
din dreapta). Acela cu bàrbutà nu-i cum-va conu 
* Mirza? 
iN NUTA, — El e, cine să fic altui. 
BURSUC. — Vasăzică ma murit. si 
NUTA. — Dacă murea, îl mai vedeai?... 
BURSUC. — Ai dreptate. È 
NUTA.— Da” cu ce treburi pe la noi?... 
BURSUC. — Am venit să-l sa 
IT ta ?,.. 
NUTA. — Numai pentru ati i 
JRSUC. — ŢI re că nu-i destul? 
cd a Deum Aela Tg-Ocnei e un drum atit de 
g E ON — wo ce îi eşti? Nepoată!? 


UTA. — Ipi de mine! Eu nu sint duduie, sint fată 


URSUC. = ie eşti fată in casă, atunci la ce mă tot 


hd, AAN ———— DRACUL : 315 

NUTA.— Eu te descos?... Conu Costache totdeauna mă 
întreabă de cei ce intreabă de dumnealui, că ce vor? 

BURSUC. — Ii frică de hoți? 

NUTA. — Nu e prea fricos dumnealui.. Dar nu cumva 
vei fi de aceiu?.. Sa mai intimplat amu doi ani o poznă. 

BURSUC. — Eu sint funcționar la judecătorie, asa că 
n'ai de ce să te sperii. 

NUTA. — Eu una de ce 
te arată chipul, 

BURSUC, - 
cinstit, 

NUTA. — Nu de aiasta, dar eşti prea stafidit, 

BURSUC. — Şi dumneata crezi, că hoţii sint oameni 
voinici ?... (Guranda întră). 


să mă speriu?... De altfel nici nu 


Sigur că nu mă arată chipul... Eu sint om 


SCENA VII 
ACEIASI, GURANDA 


BURSUC (repezindu-se la minile lui Guranda), — 
minile, mosule. 
GURANDA, — Hai? 
BURSUC. — Nu mă mai cunosti?.., Milutà Bursuc... 
GURANDA. — Bursuc, Bursuc, dar ce fel de Bursue esti 
ca mai mult pari un cine ribegit. 
BURSUC. — AI lui Manolache Bursue dela Siliscani... 
GURANDA. — Bată-te noroacele de băiet sà te bată... Ja 
stăi puţin asa să te văd mai bine... Del... tot ce se poate... Si 
cine te-a asvirlit tocmai la Tg-Oenei? 
BURSUC, — Năcazurile, mosule, c'altfel ce-as cauta prin 
sărăturile de acolo. 
GURANDA. — Nicazurile!... Năcazurile!.... Si aici tot nă- 
cazurile te-au adus?... Nu-i a$4?... Spune-mi drept., 
BURSUC. — Aici m'a adus boala matale. 
GURANDA. — Hai?! S'a auzit de niasta pină acolo?.. 
BURSUC. — Am auzit-o dela um ovrei... îl cunosti mata 
că-i de nici, 
GURANDA. — Si ce zice că am?.,, 
BURSUC. — O boală ciudată, 
GURANDA. — Atunci ai auzit bine.. 
lea... Nutà, adă băetului o dulceaţă. 
NUTA firanică). — Da’ o cate?! 
GURANDA. — Ei da, şi o cafe... Ti se pare curios... E si 
aista un nepot al meu, ceva mai dedeparte, dar tot nepot se 
cheamă, 
NUTA. — Si adică văr cu conasul Victor? 
GURANDA. — Da, văr cu conaşul Vietor, 


- Sărut 


«Ei, dar ia stai co- 


340 ___________— VIAȚA ROMINEASCA 


NUTA. — Ce bucurie va avea dumnealui, cind va afla 
că i-au venit veri de asa de departe (ese rizind). 


SCENA VII 
GURANDA, BURSUC 


GURANDA. — Si asa, nepoate, zici c'ai venit pentru boa- 

la mea?... 

BURSUC, — M'a trimes Marghiolita. 

GURANDA. — Marghiolita?... 

BURSUC. — Nevastà-mea. 

GURANDA. — Bravo, nepoate, nu cumva ai si... bursucei? 

BURSUC. — Nam. 

GURANDA. — Rău, Uite, cu n'am copii si văru-tău Vic- 
tor ware nici milă si nici rușine de batrinetele mele. 

BURSUC. — Victor nu-i cumva feciorul fratelui matale? 

GURANDA. — Tocmai. 

BURSUC, — Apoi îl cunosc. 

GURANDA. — Va-să-zică, ştii ce poamă e. 

BURSUC. — Aiasta nu știu... Nu l-am mai văzul de mult... 
şi Victor stă cu mata? 

GURANDA. — Il socotesc ca pe băietul meu. 

BURSUC. — Si cu dreptate, E nepotul cel mai apropiat. 

GURANDA, — Cel mai apropiat si cel mai depărtat. 

BURSUC. — Aiasta n'o poţi s'o știi decit mata. 

GURANDA. — Si, zi, te-a trimes nevasti-ta? 

BURSUC. — O femeie foarte vrednică, mosule... Dacă 
nu era dinsa, mă prăpădeam pe acolo. Tot ca, cind a auzit 
că eşti bolnav odată a sărit: „Fugi, Milutà, la Botoseni si vezi 
ce face moşu-tău, că în cine ştie ce nevoi o fi bolimd săracu”, 
uitat si părăsit”, — „Taci, i-am zis, moşu” e bogat putred”. 

GURANDA, — Nu asa pe cit se vorbeşte. Am plătit dato- 
riile lui fràtine-meu, apoi după război mi-au hrâpit mosioa- 
rele... Și dacă nu eram cumpiitat... 

BURSUC. — Tocmai aiasta mi-a spus si Marghiolița: — 
„Il ştii tu bogat, adică l-ai știut, dar de atunci sint ani... si 
tată-tău, zici Ca fost bogat si acum tu n'ai de pe ce be apă”. 

GURANDA (cu mila), — Asa de nepricopsit esti, Milutà? 

BURSUC. — Ajutor de arhivar- 

GURANDA, — Si mai vroiai să mă ajuţi si pe mine. 

BURSUC. — Eu... nu, Marghiolita. Zicea ca să te aduc la 
noi la Tg.-Ocna, dar din fericire nu-i așa după cum a bănuit 
dinsa si nici ce-am crezut cu. 

GURANDA. — Si ce-ai bănuit tu? 


pari. 


_BURSUC. — Cai fi mai bolnav decit ești, ori cel putin 


——— 


___ DRACUL À. 317 

BURSADA. S Asa ti se pare Şi ţie?... 

si - — Ba după față sar părea că nu eşti bolnav 
GURANDA, — ; à i 

Cain a Pa ulei cum ar părea boala mea ciudată? 


SCENA IX 
ACEJAŞI, NUTA 


NUTA. — lar v ssi despr 

at TA lar vorbesti despre boala malaie, coane Cos- 
RANEA, — Dar despre ce să mai vorbesc ?... 

i A ITA. = Apoi mata nu ştii, că despre toute ai voie să 

vorbeşti si numai despre asta nu? y 
NURANDA. — Multe mai spun si doctorii, 

di È * — Haca nu-j asculti, atunci degeaba te mai cauti 
GURANDA (făci i i ù 

cînji? . : Vezi-ţi ice ps supăratul). —Si tu, ce mă tot des- 
NUTA. — De L.. Oi fi avind atita obraz să mă ij 
ani E) H a: 

e e matale „că Și matale ţi-a fost milă de due 

rin De ra m ai lăsat pe mina Ciusmanestenilor să-și 
GURANDA. — Bine, bine. lasă i i 

f . . E] -ne reni 

cel dela București, să-l poftesti în sale ci 
NUTA. — Atita m'o tăie şi pe mine capul, (ese). 


SCENA X 
GURANDA, BURSUC 


BURSUC, — E è ‘nà - 
vede că fine la CLI obriznicutà fetiscana ajasta, dar se 
BURSA: Pen crescut-o de cind era atitica. 
di boaii pe DI de ce-au poruncit doctorii să nu vorbeşti 
GURANDA. — Ei zic car fi o inchi 
de nervi si că îndată ce > nehipuire a me, o boală 
mada deg a indată ce nu m'as mai gândi la e. cu vremea 
BURSUC. — Asa o fi. Eu cind er , 
Di a . ram mic, » fri. 
cos Dar de ce ? Mă gindeam mereu la hoţi. Si cum mà gia 
cam, numai cà aparenu de pe după un scrin. Astăzi dacă A 
ma mai gindesc ia ei, nici ei nu mai apar... (zimbind). De nu 
fel nici n'ar ave la ce, eag + De alt- 
BOADE A La mine apare un diavol, 
draci. © — Asa Îmi spuse si ovreiul, că esti chinuit de 


318 _——VIAȚA_ROMINEASCA 


GURANDA. — Numai de unul singur. 

BURSUC. — Cum ?.., 

GURANDA. — Noaptea si numai cind dorm, 

BURSUC, — Numai cind dormi ?... 

GURANDA, — Da. 

BURSUC., — Eu pe hoţi îi vedeam si ziua cum mă sim- 
feam singur într'o odaie mai îndepărtată. 

GURANDA. — Nam ajuns inca in mintea copiilor, 

BURSUC. — Atunci, moşule, te sperii degeaba că eşti 
bolnav. Mata pe dracul acela nu-l vezi, ci-l visezi... Apoi cine 
nu visează ?... 

GURANDA (enervat). — Dar cine ti-u spus că visez 7. 

BURSUC. —Par'că mi-ai spus că numai cind dormi... 

GURANDA. — Da, numai cind dorm noaptea... 

BURSUC (timid). — Cind dormi nu visezi ?... 

GURANDA, — Bre, băete, vreu să-ţi spun, că mà deș- 
teaptă noaptea din somn. 

BURSUC. — Te deşteaptă ?... 

GURANDA. — Zgiltie de pat pină mă deştept. 

BURSUC (foarte curios). — Si atunci il vezi?... 

GURANDA. — Cum te vàd pe tine amu.. Uite aici la tā- 
blia patului... E îmbrăcat în roşu si cu fata neagră... și se 
stropseste la mine: „Deşteaptă-te, coane Costache, nu mai 
dormi, că ziua aceia de apoi se apropie !"... Si eu mă deștept 
şi dirdîi de frică find leşin deabinelea. 

BURSUC. — U fi tot vis si matale ți se pare că te tre- 


GURANDA. — Dar am tras si cu revolverul întrinsul ! 

BURSUC — Da ?l... gi... 

GURANDA. — Intlia oară nam îndrăznit si nici a doua 
oară... Apoi am intrat la bănuială... Nu cumva îşi ride careva 
de bătrineţele mele?... Şi cum de obicei dorm cu revolverul 
sub perină, doar l-am despiedicat să fie gata si cind ma 
deşteptat necuratul eu l-am şi ochit: „Piei, drace, că te tràz- 
nese !”... şi trag odată... dar diavolul în loc să cadă jos, ori să 
fugă, prinse să rinjească: „Trage, coane Costache, că-mi plac 
piumbii fierbinți t”... Trag, trag, trag, pină revolverul țăcâni 
in sec... Isprivisem cartusele... Atunci dracul veni la căpă- 
tiiul meu cu ghiarele întinse: „Acum, coane Costache, să te 
inghit si pe mata”... Nam așteptat să mă inghità, că m'am 
pierdut cu totul... aș putea spune c'am murit. 

BURSUC. — Ţi-a tremurat mina si nu l-ai ochit bine, 

GURANDA. — Par'că era nevoie să-l mai ochese... Il ni- 
meream si cu ochii închiși... Dar dacă era dracul cum era 
să-l omor ?... Trec gloantele printr'insu! ca prin abur. 

BURSUC. — Si altă dată nai mai tras 7... 

GURANDA, — Ce, eram nebun să-l mai supăr ?... M'ar fi 
strins de git si acuma nu mai stiteai de taifas cu moșu-tău. 


— __ DRACUL 


BURSUC (pe j i 
cu aN ‘fo (pe ginduri). =- Așa-i, nu mai stăteam la taif 
einer greater ve 0 ctipă de tăcere, apoi deodată Bur » 
frodi sex! i picioarelor la ușa din dreapta şi o d ră ide 

«se vede dincolo Nufa ce duce repede mina la Tute) 


319 


SCENA XI 
ACEIASI, NUTA 
NUTA. — Ho, că nu cau i 
IFA, — , muscalii l... 
ROSS (naiv). — Dumneata erai ?.., 
d i ei Pre Aa repezii usa asa de tare 21. 
BURSUC, — Dar ce căutai 
UR, i n te e sa > * 
NUTA. 27 see ie aa lo la clantà $.. 
BURSUC. — Si Lai gasit?... 
NUTA. — L-am gisit pe 


. M'ai lovit 


ocmai venisem.., să iau ta- 


ca i + Nici măcar de dulecatā’ 
NETA. G = orei adus aminte c'am boală fogon a i 
i + H mai degrabă de fiere (ese cu tablaua), 


SCENA XII 
GURANDA, BURSUC 
G A | A e 
BURAN Asa de linàr si cu boală de zahăr ? 
ar Ada No am încă, dar mă feresc.. Dar unde am 
nea Ie A da. și ig intimplat alasta cu revolverul??? 
ce-i cu asta ?... si ce cauţi ea de Sfintut “Gheorghe. Dar 
BURSUC. — Gloanfele 1... 
ARENA: “o gloanfele ?... 
DA, — Mă gindesc si cu, cù dacă d vi 
abur tira loaaţele prin el, atunci ele unde DE infipt da 
URSUL = D. Asazi... ele unde s'au înfipt a chia 
soll’ I aca mata ai tras din fundul patului sì di 
da de a pe tabla, gioantele ur fi trebui să spargă ogli da 
Dar veg serinului ori să se înfigà undeva pe alături 
Dar) ici oglinda nu- spartă și nici urme de gloanțe gari la, 
pit 1 se pure că dracul a avut dreptate tite 
jaga OA, PI A aia IL... 
ars ce — Uăsi plac plumbii fierbinti si in inch: 
iù GURANDA, — Lo fi înghiţit, Milutà, n i Anghițit, 
Nu gii, mit și pe mine cu pat cu tot!! a-i drac... 
DUL, — Si ur. Di i a 0a 
volverul acela Îl mai ţii pa oul re putere mare.. Dar re- 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


GURANDA. — Il fin ziua în scrin şi numai cînd mă cule 

il pun sub penon A 
á BURSUC. — Tot îl mai pui ?... La ce ? 

GURANDA, — Mi-e frică de diavoli, dar de tilhari nu. 

BURSUC. — Dacă nu te superi, arată-mi-l si mie. 

GURANDA (enervat). — Bre, bre, dar mult mă mai cer- 
cetezi și tu. - 

BURSUC, — Numai dacă nu te superi. 

GURANDA. — Sigur că mă supăr... Ce crezi, că-s copil si 
nu ştiu ce fac ?... Slavă Domnului, m'am îmbătrinit încă asa 
de tare... ia, colea, 78 de anisori... (se duce la scrin gi scoate 
revolverul). laca.. 

BURSUC (eraminind revolverul). — Da' e încărcat... 
(scoate un cartug din el). 

GURANDA. — Vezi binişor, să nu faci o poznă... 

BURSUC (satisfăcut). — Mosule, amu pricep si eu de ce 
îi place dracului plumbii matale, 

GURANDA. — Si de ce-i plac? 

BURSUC. — Fiindei-s de pîne... Dracul matale e tare 

iret 
y GURANDA (cu revolverul gi cu cartugele în mină). — 
Hai?!... De pine... De ce-s de pine, Milutà?!... 

BURSUC. — Ascunde revolverul c'aud paşi... (Guranda 

ascunde masinal revolverul în buzunar. Nuta intră repede). 


SCENA XIII 
ACEIASI, NUTA 


NUTA.— O venit doctorul. 

GURANDA. — Cel dela Bucureşti ?.., 

NUTA. — Da, i to 

GURANDA, — Si l-ai poftit în salon ?... Bine... lacă, mă 
duc să mă arăt si lui.. Dar tu, Milutà, așteaptă-mă că mai 
avem de vorbit.. Adicà, ce să mai aștepți că doar eşti tras. 
la mine. 

BURSUC. — Dacă zici mata... (Guranda ese). 


SCENA XIV 
BURSUC, NUTA 


NUTA. — Mi se pare că i-ai căzul cu trone lui conu Cos- 
tache. 

BURSUC, — Dacă îi sint nepot. i 4 3 | 

NUTA. — Au trecut pe aici si alti nepoți dar n'au prins 
cheag. 


= —____ DRACUL 321 
i 
BURSUC. — Crezi ?. 
h ofteazà), 


UTA ( 
BUHSUC. — Nu cumva eşti si d-ta { 
NUTA. — M'o ferit pianka Kei 


NUTA. — N'am băgat de samă, 
BURSUC, — Se = că asa fi-i felul. 
m 


BURSUC.— Så oftezi mereu. De a 
MUTA: — Istet mai esti, d-le Ban 


BURSUC, — Coane Milutà 21. 
biet s TA de arhivar, 

2 » — Boieru-i tot boier (ofteaza), 

NUTRE ina npa e gar d-ta mi-ai spus-o pină amu, 
Z A. — i băga à 

BURSDE, — Cop TME 


nu bagi de samă... 
Mă ierti.... coane 


- Vai de cuconia mea... Un 


NUTA. — Uite amu. 
"i SUC. — Da ?,.. şi din ce iti vine oftatul aista ? 


NUTA. — Oftatul nu vine din senin i 
ne Milutà !!... Dar ce ești fudul de o tei Ei PR a nisi 


BURSUC. — Nu mai i i 
vorbeşti cu altala kios imi spune cucoane... îmi pare că 
NUTA. — Uită-te la mine... 
casă ?,., 
BURSUC, — Nici pe departe. 
E A che AN Și è. Și eu sint un fel de rubedenie a lui 
BURSUC. — Ziu?l.. 
TA. — Nu de singe ca mata, d 
+ BURSUC. — Tot ce se poate, + în de suflet, 
va A i ani ca se poate ?... Dar uită-te mai bine la 
rățică ?.. e manine» Aşa-i că nu-s aşa de urità gi-s si... cu- 
BURSUC, — Ce să-ţi spun, verișoară de sufi t dacă 
fi şi e inăuntru, asa cum ti-e arătate d ci, dacă ai 
NUTA. — Coan Milujii... a. apoi eşti fată de soi. 


Am eu aerul de o fată în 


ein > Zi-mi, vere... 
ne ta, nu-ți mai bate joc de mine, 
BURSUC. —. De ce ?. De singe, de suflet, tot vară se 


ag TA — Mata siguesti cu mine... Dar sà venim la vorba 


BURSUC. — Adică la pe dinăuntru, 


NUTA, — Sint cum m’ i i 
II lady per m m'a făcut mama. Nici ua băiat 


ei 


322 VIAŢA ROMINEASCA 


BURSUC. — Nici chiar vărul Victor ?... 

NUTA. — Cu atit mai mult dumnealui». El are altfel de 
ginduri... Nu face de mine... Mie imi trebue unul cu mai pu- 
ține fumuri... Un băiet mai sàràcut, dar de familie... (oftea- 
ză). Am şi puţină zestre strinsă... şi poate conu Costache, 
cind mo cununa Îmi va si citeva fălci de pămint la 
Ciusmànesti.., Pentru un fune mai micușor aș fi tocmai 
bună 


BURSUC. — Şi încă ce mai pleașcă ar cădea pe capul lui, 


ră. 
NUTA. — Nu-i asa?... Şi l-ag iubi!... Si l-ag iubi si l-aş 
iji ca un copil. 

BURSUC. — Ferice de acela atunci... Uite oftez şi eu. 
NUTA (veselă, lipindu-se de Bursuc). — Da?... atunci 
oftàm do ita 

B UC, — Numai că... 

E — Nici un numai că... 

B C. — Numai că d-ta oftezi să te măriţi, iar eu of- 
tez că nu mà pot însura. 


NUTA. — Te opreşte cineva ?... 
BUASUO, — Marghiolija. 


. NUTA.— Mepa Plin 
BURSUC, — Nevasti-mea. 


.  NUTA (indepartindu-se). — Dacă te stiai însurat, de ce 
m'ai lăsat să lehàesc degeaba. 

BURSUC. — De unde era să ştiu unde vrei să ajungi ? 

NUTA (măsurindu-l, cu minile în șolduri). — Nra-sà- 
zică tot ai obiceiul să-ţi bati joc de oameni?... De aiștia imi 
eşti, domnule Bursuc ?... 

BURSUC. — Verişoară dragă... 

NUTA (incruntindu-și sprincenele gi cautînd să-i pă- 
trundă tainele sufletului). — Nici d-ta nu eşti mai cum-se- 
cade... Acuma ştiu ce te aduce pe la noi... Mai bine lipsă de 


rude... 

BURSUC (căutind s'o impace). — Lasă, cà-ti găsesc eu la 
Tg.-Ocnei un băiet asa cum doreşti. 

NUTA. — Las”, nu te mai îmgriji de mine... (inveselin- 
du-st), — Imi pare că-ţi vine vărul, (disprefuitoare) coane 
Milutà... Amu sà te văd... (deschide ușa din dreapta, ironică). 
la poftim incoa, conasule Victor, cà ti-au venit rubedenii de 
departe, (Victor întră încruntat). l 


SCENA XV 
ACEIASI, VICTOR 
VICTOR. — Neamuri... (dà cu ochii de Bursuc gi se nità 


la el de par'cà nu l-ar vedea şi-i intoarce spatele). Si cine, 
mă rog, ne-a venit? 7 


v 


-e —— DRACUL 1a: 323 
NUTA. — Nu ţi-am trimes < Rey ii 
Daet u ţi-am trimes vorbă la catene? Conu Miluță 


VICTOR. — Şi unde-i co 


lon n taifas cu moş Costeche Miluţă Bursuc ?,.. O fi în sa- 


. 


— In salon e doctorul dela Bucuresti, 


VICTOR, — ii € 
e cu Atunci în ce bortă l-ai băgat pe conu Bur. 


BURSUC, — Aici îs. 
be OR (enervat). — S 
co plătește conu Costache... M 
SURSUC, — Nu mă mai cunoşti, vere 

p CTOR, — Noi fi cumva i 

băiatul dela băcănie, 

NUȚA, — As, dumnealui e 
VICTOR. — Credeam că tr 
BURSUC. — La Tg. 


» Si ce vint te aduce tocmai de 


BURSUC, — Milutà nu Mitruţă. 
E: — Fie si Miluţă, 
au I ema — la, nu te mai face ci nu mă mai cunosti 
VI EN Sui e atit de prost am invatat amindoi 
none. Erni za an il: și vere. De unde vrei să te recu, 
IRSUC. — Au trecut multe necazuri i 
k i zur peste - 
VICTOR. — Si erai mai bine imbricat Un feci de 
BUASUE ar fi, nu se poartà aşa. salle 
Wal * — bu nam avut noroc să mă crească un mos 
VICTOR. — Şi ai vrea să-mi i 
BURSUC, = rd rea să-mi iei locul?... 
HICTOR, — Atunci de ce-ai venit 2... 
= rta — Am auzit că-i mosu bolnav. 
Dn — Şi ai venit să-i ţii luminarea ? 
dll în a Aiasta-j cind o vrea Dumnezeu... Nu mă aş- 
Pp vale gasesc pe tine... Credeam că-i singur şi-i sărăcut 
sa to — Credeai că-i singur si sărăcuţ. ti 
E i c (vesel). — Si mult m'am bucurat că nu-i nici 
e A: Pica saracut si nici măcar nu-i... ui 
ICTOR, — Nici mă -i 
BURSUC. — Homer. — RSA 
IR — it unde știi ?... 
SOUL, — Din felul cum mi-a povestit n 
VICTOR (triumfător), — A! aţi vorbit ras ave ia 
PER iu ic geaca pre ce era să vorbim?... că pentru 


ssi VIATA ROMINEASCA 


VICTOR (triumfător). — la spune-i, Nuță, ce-au poruncit 
doctorii. 

NUTA. — Par'că nu le-am spus, că n'are voe nimeni să 
pomenească de boală în casa aiasta. 

BURSUC, — Dar eu zic că nu-i bolnav, 

VICTOR. — Vom asculta de tine si nu de doctori, Ai tras. 
la otel ? 

BURSUC. — Nu. Mosu mi-a spus să stau la dumnealui, 

VICTOR. — Unde ţi-s lucrurile ?... 

NUTA, — A lăsat in cuhnie o legăturică. 

BURSUC. — Ca omul ce vine pentru o săptămină, două. 

VICTOR. — Cum sar spune, intro săptămină, două, 
vroiai să bagi în mormint pe moş Costache... Nu ti se pare că 
te grabesti ?... 

BURSUC. — Dar nu, vere. 

VICTOR. — Nuță, adă-i bocceluta... (Nuta ese repede)... 
yapoi, vere, Miluţă ori Mitrufà, să-ţi spun o taină... Moş Cos- 
tache n'a făcut nici un testament, aşa că nu-i nici o procop- 
sealà... Eu îi sint moștenitorul lui de drept si de fapt... 

BURSUC. — Aiasta nu mai încape vorba. 

VICTOR. — Atunci?... (Nuja reintră cu o legăturică 
vargatà). Adă bocceluta incoace... (i-o pune lui Bursuc sub 
braţ), Asa, tine-o bine, să n'o scapi... Tocmai bine ajungi la 
gară... şi te intorci frumusel la Tg.-Oenci... 

BURSUC, — Dar, vere... 

VICTOR. — Dacă ţii cu adevărat la mos Costache... 

BURSUC. — Moş Costache m'o rugat să stau... 

VICTOR, — Moș Costache wu mai poate hotări singur... 
E în mina doctorilor... (ameninfàtor). Intelege-mà. 

BURSUC, — Nam decit să nu mai vorbese ni aa boală... 

VICTOR. — Degeaba. Cit timp te-o avea în faţă numai 
la acasta se va gindi si mi-l vei inebuni deabinelea... Destul 
“am rămdS orfan... Am si eu dreptul măcar la un mos. 

BURSUC. — Dar... í 

VICTOR. — Ascultă !... Nu mi te impotrivi... Dacă mi-ai 
uitat firea, întreabă în oraş despre mine.. Fugi la gară că 
pierzi trenul... 

BURSUC. — Dacă ţii asa de mult, oi pleca... Ce să fac ?... 
Dar cu ce ?... Marghiolita nu mi-a dat t bani de dus. 

VICTOR. — Că la întors, te întorceai cu moştenirea. 

BURSUC. — Imi trimetea Marghiolita... Nu mà lasă asu- 
pra mea cu bani multi, că-i cheltuesc. 

VICTOR. — Dacă ai ajuns în halul acesta, iți plătesc eu 
drumul... 

BURSUC. — Dar Marghiolita cind m'o vide că m'am în- 
tors așa de curind nici n'o să mă creadă c'am fost, dar că 
calo ascuns Într'o circiumà din Tg--Ocna si m'am apucat 
de băut... 


— _DRACUL _ 


` 325 
NUTA (făcându-i | 7 

ne Via ee mei semne disperate, arâtind spre uşă). — 

(enervat, dar hotàrît). — Ti-oi 

care i-ai cheltuit cu venitul... A ra 

biletul dela gară, 7 k. Ai darul befiei. 


BURSUC. — Dar, vere, să-mi iau ră 
VIC A » u rămas bun dela mosu... 
#0 ha pica (il scoate de braţ afară prin usa din fund). 


NUT zind î È hii TEN 
Viä i 4 hi ind în urma lor). — AI naibii mai e si conasul 


da si banii pe 
+ Hai, să-ţi scot 


(Guranda tocmai intră abătut) 


SCENA XVI 
GURANDA, NUTA 


NADA ps Ce-i cu Victor ? 
AURA. — A fost pe aici si s'a du ; Miluţă 
CURANDA, pă, Miad? a dus cu conu Miluţă 

NOJA, — Milutà Bursuc... Nepotul ee ti-a venit astăzi 
VANDI, — Vai de mine î... Dacă a intrat pe minile 
NUTA. — Il intovàraseste pînă la gară, că T 

N s gara, că pleaca. 
GURANDA. — Dar unde se mai duce si Vi ista | 
NUTA. a va Mirita t duce și Victor aista ?,.. 
GURANDA. — Cum asa ?.., 


NUTA. — Uite asa... Pe cind vorbea cu conasul Victor, 


_. 


lu 


“odată s'a palit cu palma peste frunte: „Vere Vietore, impru- 


muti-ma cu citeva sute de lei că n'am de tren si ie să 
uti va si È i n si trebuie să 

ma intore numaidecit... 1 sa intimplat ceva Marghioliței”, 

si BANDA, — Mi s'a părut şi mie cam ciudat nepotul 


INUTA. — Ce ci :, că i 
da Ce ciudat, coane Costache, cà eu îl cred ficnit 
GURANDA, — I s'o fi năzărit si lui. sără i 
h si mie ȘI lui, sărăcuţului, (oftind) 

UTA. — Coane Costache, iar ?!,.. Dar ce ti- 
şi doctorul acela dela Bucuresti ?... SIRO A 
GURANDA (desperat), — Nuță !!... Mi-a spus că dacă 
nu rozeta ip ori inebunese, ori... mă găseşti Intro di- 
mineata atimat de... (arătind cîrligul din pla on)... acolo... 
NUTA. — Coane Costache... PR Dea 
GURANDA, — Vai de batrinetele mele |... 


CORTINA 


(Va urma) M. Sorbul 


Cronica socială 


Social-democratia si țărănimea 


Problema țărănimii, sub aspectul ei teoretic, dar si din 
punct de vedere politic si organizatoric, preocupă de citiva 
ani în măsură mereu crescindia cadrele conducătoare ale par- 
tidului social-democrat din Rominia. Am destulă sinceritate 
ca să admit că fenomenul acesta sa produs cu multă întir- 
ziere: intr'o ţară predominant agrară ca a noastră, ignorarea 
masselor muncitoare tàrimesti n'ar fi trebuit să dureze atita 
timp. Dar hotăritor este — si asupra acestui fapt catà să in- 
formeze articolul de faţă — că, in sfirșit, social-democraţia 
romină a înţeles că nu mai poate să rămină cu privirea «x- 
clusiv atintità asupra proletariatului industrial si că inca- 
drarea ideologică şi organizatorică a țărănimii in mişcarea 
muncitorească a devenit pentru ea o sarcină de actualitate 
imediată, 

Evoluţia politică a ultimilor ani, În special dela 1928 în- 


minant al politicii socialiste din Rominia. In toate manifes- 
tările partidului, în intreaga lui literatură propagandistică 
şi în toate marile lui hotăriri politice, necesitatea înscăunării 


tenfà. Dar lupta pentru democrație n'a fost totuș susținută în 
țara aceasta de socialişti. Nu vreau să spun, prin aceasta, că 
ei n'ar fi militat totdeauna si în orice împrejurări pentru in- 
făptuirea regimului democratic, Dimpotrivă, conduși de 


E CRONICA SOCIALA æ 
ani, stinga burgheză reprezentată prin național-järānişti, s'a 
infäțişat färii ca purtătoare de steag a luptei democratice, iar 
astăzi cind social-democrația consideră că clasa muncitoare 
a rămas din toate punctele de vedere singurul suport real al 
democraţiei, influenţa ei politică este încă insuficientă pen- 
tru realizarea regimului democrat, 

Care să fie cauza acestui fenomen ? Dece nu Sa adeve- 
rit si în Rominia ceiace în toate țările s'a invederat: cà pro- 
letariatul şi numai proletariatul constitue elementul politie 
in măsură să infaptuiasca democraţia si să împingă societa- 
tea spre forme înaintate de organizare politică şi socială ? 
lată întrebarea care în mod logic s'a pus conducătorilor so- 
cial-democrafiei romine, Unii din ci au căutat explicaţia fe- 
nomenului în diverse insuficiente de ordin personal, orga- 
nizatoric, programatic ete, Dar oricît de puțin dispus as fi 
să tăgăduese insuficientele de tot felul ale mișcării noastre 
socialiste, nu cred totus că lor li se poale atribui o atit de 
mare importanță. Adevarata cauză trebue căutată mult mai 
adine, in adaptarea insuficientă a mișcării noastre socialiste 
la imprejurările sociale înconjurătoare. 

In adevăr, clasa muncitoare a impus democrația în multe 
fari apusene, iar in altele ca o apără cu succes impotriva tu- 
turor atacurilor reacționare. Dar să nu uităm un amănunt : 
in acele ţări, clasa muncitoare constitue 50, 60, ba chiar 80% 
din populație gi, e deci, clasa socială cea mai importantà e- 
conomiceste si numericeste. Este cazul Austriei, Belgiei, Ger- 
maniei, Angliei, a țărilor scandinave. lar acolo, unde prole- 
tariatul, desi o mică minoritate, a reușit să impună unei so- 
cietāți înapoiate forme de organizare democratice, el a avut 
la spatele său armata imensă a țărănimii, puterea combativă 
a satelor... Este cazul Rusiei în prima epocă a revoluției mari, 
inainte de instalarea dictaturii, Succesul clasei muncitoare 
în lupta pentru democrație are deci pretutindeni o explica- 
lie firească de ordin obiectiv: forţa numerică şi socială de 
care dispune şi pe care o poate arunca in cumpăna luptelor 
politice, în momentele istorice decisive. 

Dar la noi ? Nu avem date statistice precise, dar din cele 
18 milioane de locuitori ai Romîniei, numai aproximativ 200 
mii sint muncitori în industria mare. Dacă mai adăogăm 
muncitorii din industria mică şi funcționarii particulari, a- 
jungem în cel mai bun caz la o cifră de 800.000 de existente 
proletare,deci — socotind că în Rominia coeficientul de fami- 
lie este cea 4 pină la cel mult 17 -18% din totalul populaţiei. 
Sar putea spune că aceasta constitit un suport suficient pen- 
tru un partid muncitoresc puternic. Dar, din nefericire, rea- 
litatea este alta. In statisticile de salariati sint euprinse nu- 
meroase elemente greu accesibile propagandei socialiste, cum 
sint funcționarii, muncitorii din mica industrie si proletaria- 


324 VIAȚA ROMINEASCA 


———— 


tul flotant necalificat, adesea cu caracter semi-ţărănesc, din 
diverse industrii. Pe de altă parte, există masse largi de indi- 
ferenti, masse largi de salariati comunisti sau aflați sub in- 


putin la noi numărul membrilor organizați sau măcar al ale- 
gătorilor socialisti nu poate fi egal cu numărul total al 


intat, cu atit mai puțin se poate spera la noi in organizarea 
grabnică a unanimitàtii sau majorităţii populaţiei noastre 
salariate din industrie şi comerţ. Dar chiar dacă partidul so- 
cial-democrat ar ajunge la acest tel, el Va rămine o mică mi- 
noritate faţă de celelalte clase sociale, aflate sub conducerea 
partidelor burgheze şi war avea nici cînd perspectiva de a 
deveni ceiuce au devenit partidele surori din Apus: un fac- 
tor politic genais, in măsură a porni lupta pentru cucerirea 
puterii in Stat, pentru realizarea programului socialist. 
Sintem o farà cu caracter preponderent agricol, iată ade- 
vărul de care nu s'a tinut samă indeajuns pină acum, in tac- 
tica si politica socialistă, Deaceia, în cercurile social-demo- 
crate, convingerea este unanimă că partidul nu se poate mul- 
fumi cu ceiace este azi şi cà datoria militantilor faţă de ideia 
socialistă si de Internaţională este să creeze si în fara acca- 
Sta un instrument eficace al progresului spre democrație si 
socialism, Dar este evident că acest instrument nu va putea fi 


cialist. Dar lui trebue să i se ralieze țărănimea muncitoare, 
marea massă a celor exploataţi din satele azi încă acoperite 


țărănești, In următoarea rezoluție, acest congres a fixat — 
pentru prima dată __ liniile generale ale concepției social- 
democrate în chestiunea țărănimii: 

„Congresul general al partidului social-democrat, intru- 
mit la Bucuresti în zilele de 18, 19 si 20 Mai 1930, ascultind 


CRONICA SOCIALA 329 


raportul si discuţiile urmate, constată că starea socială şi eco- 
momica a țărănimii din Rominia devine din ce in ce mai 
yrch. 
zi Reforma agrară, falsificatà in modul cel mai nerusinal 
prin abuzurile şi ilegalitàtile regimurilor oligarhice, incom- 
plectă prin neacordarea de credite şi unelte de muncă ief- 
tine necesare înjghebării şi desvoltării micilor gospodării ţă- 
rànesti, n'a scos țărănimea din mizeria ci seculară şi dim ro- 
bia ei economică, Scăpată din ghiarele boierilor latifundiari, 
ta a incàput pe mina cămătarului şi speculantului capitalist. 
Capitalismul nu se màrgineste numai la exploatarea 
clasei muncitoare industriale; e] exploatează intr'o măsură 


de clasă, caracteristice regimului capitalist apar tot mai lim- 


teresele țărănimii muncitoare a dovedit că partidele burgheze 
sint incapabile de a rezolva problema agrară în spirit demo- 


Deci congresul consideră ca o datorie imperioasă pentru 
partidul social-democrat de a duce cuvintul de luminare si 
organizare socialistă la sate, în mijlocul popas munci- 
toare țărănești, spre a 0 chema la lupta pentru afirmarea re- 
vendicărilor imediate şi pentru dezrobirea intregii clase 
„muncitoare. Congresul consideră că țărănimea muncitoare 
face parte integrantà din clasa muncitoare, Lucrătorii agri- 
coli și țăranii mici şi mijlocii care trăese din venitul lor de 
muncă, nu pot aștepta decit dela partidul social-democrat li- 
berarea lor de sub exploatarea capitalismului, Locul lor este 
deci in partidul de clasă al poporului muncitor, în partidul 
social-democrat, alături de fraţii lor de muncă din fabrici, 
ateliere si birouri. 

Congresul îndrumă comitetul executiv central să dea o 
atenție deosebită problemei țărănești si să inceapà o acţiune 
de organizare și propagandă în sînul populației ţărăneşti 
muncitoare, F 

Comitetul executiv este indrumat a institui o comisiune 
care să elaboreze cit mai curind un proiect de program 


vi 


<. 


E ——— VIATA ROMINEASCA 
e ERIN, 

agrar care să fie su i A : h 

viitorului congres”, pus discuţiei partidului şi adus în faţa 


gospodării țărănești, a ereat un spiri A 
op 5 pirit de permanen - 
met Rapsag Pra, și a pus bazele Rini; prana 
e mul nu o va putea potoli nici 
je ira sale proprii. Prin aceasta, actuali ţa Pira 
nei țărănești a fost accentuati din toate punctele de vedere 


pus in fata necesităţii de a le studia în 
s. m d i 
brie 1961, orafi. Manifestul programatice, veines “o 
r A le acum în mod amănunțit de chestiu- 
vile agrare. Acest prim docu itică ud de 
) ment de iti ia- 
ca dela expropriere incoace, rezumă astle pronti tal 
ue fatà de problemele imediate ale agriculturii. 
»in Rominia, farà mai mult agrarà, in care toate parti- 


cit oriun 
legerilor. 


Partidul social-democrat si C 
; S s-el onfederatia ge = 
di declară că țărănimea muncitoare fac ta generală a Mun- 
in clasa muncitoare. p integrantă 


rtidul social-dem ee iza 
nimea muncitoare i at, proclamă solidaritatea sa cu țără- 


tru salvarea ei din nenorocirea în care se sbate. In primul 


urmare asigurarea unui preț mini : 
care si mol nu inima] pentru cereale 
premi s sci rt de existentà ale țărănimii, este 
acest scop, partidul social-democrat 
SR A muncii cer instituirea monopolului de Stat derația 
in ful È cereale, prin crearea Unui institut sub formà de 
Not mată și bazată pe obștii si cooperative, i 
Pad cOn ET gi Da naiaren brutăriilor tre- 
. a . su ca i 
pe prot „caPitalist intermediar și si se Pernia oa dre st 
n RA na so entintrea exportului deficitar. Sistemul de pin 
port care păstrează deficitul agricultorului se pro- 


d CRONICA SOCIALA 331 
vaz e VORO 931 
cură cistiguri enorme capitalului comercial exportator, tre 
bue să dispară. Dacă Statul, consumatorii şi colectivitatea a- 
duc jertfe, le aduc pentru țărănime, nu pentru capitalisti, 

ar starea economică a țărănimii nu poate fi ridicată 
fără ca, în acelaşi timp, să se rezolve problema datoriilor a- 
gricole, Astăzi, agricultura a ajuns in stare de faliment. Este 
nedrept a se refuza'țărănimii un regim ce se aplică comertu- 
lui şi industriei falite şi chiar Statelor ajunse în dificultăţi 
economice, 

Datoriile ţărăneşti trebuese reduse printo procedură 
specială de concordat, care să asigure însă ţăranului stàpni- 
rea mai departe a pămintului si inventarului său. 

Toate datoriile ţărăneşti trebuiese recalculate, dobinzile 
cămătăreşti scăzute si restul datoriilor intins pe un termen 
lung de ani, 

Dar dacă Statul şi colectivitatea sint datoare să aducă 
jertfe pentru salvarea țărănimii, nici ea nu poute ràmine in 
starea de înapoiere de astăzi. Ea are datoria de a se destepta 
şi de a învăţa nouile metode de lucru în agricultură. Mica 
proprietate țărănească si producţia în mic nu mai pot hrăni 
astăzi pe ţăran, 

Lucrarea în obște şi cooperatia sint condiții de viaţă pen- 
tru agricultura țărănească, 

Partidul social-democrat şi Confederatia generală a mun- 
cii se angajează a duce o campanie de luminare în uceastă 
direcţie și apelează la toţi țăranii luminati si la toţi intelec- 
tualii satelor să-l ajute. 

Dar țărănimea si agricultura se vor bucura de o bună 
stare definitiv asigurată numai dacă massele muncitoreşti si 
orășenești din țară si străinătate vor putea consuma produ- 
sele ei, dim ce în ce mai îmbelsugate, Abia desrobirea masse- 
lor muncitoresti prin socialism, desrobire care va inlàtura 
şomajul si suferințele de astăzi si va asigura tuturor o viață 
omenească, va putea crea bogate pieti de desfacere pentru 
produsele agricole, 

Soarta țărănimii este deci strins legată de soarta munci- 
torimii din orașe și aşa precum aceasta apără si sprijină 
lupta țărănimii, tot astfel țărănimea trebue să fie solidară 
cu lupta muncitorimii orăşeneşti, Țărănimea nu va putea fi 
salvată decit prin biruința socialismului în țară si în străi- 
nătate”, * 


* Asupra politicei agrare a partidului social-democrat precum şi 
asupra poziției sale principiale faţă de țărănime, informează mai de 
aproape articolele mele din revista teoretică „Miscarea Socială” a d-lui 
lie Moscovici. Un document interesant de politică agrară socialistă 
este declarația partidului secial-democrat la legea conversiunii, (,,S0- 
cialismul* din 13 Martie 1932). 


392 VIATA ROMINEASCA 


Dar paralel cu aceste preocupări în domeniul politicei 
agrare, paralel cu stràduintele de a lămuri problema teore- 
ticeste si cu lucrările de elaborare ale programului agrar, a 
mers şi un proces lent de pătrundere a propagandei socialiste 
la sute, Acest procedeu a fost foarte îngreuiai de structura 
organizatorică specifică a partidului social-democrat care a 
fost adaptat exclusiv la nevoile şi interesele proletaria- 
tului industrial. Partidul social-democrat a fost încă a- 
cum cifiva ani lipsit aproape cu desavîrsire de ade- 
ziunea elementelor intelectuale, Avocaţi, profesori, in- 
văfiitori, el nu avea aproape de loc în rimdurile sale. 
Legăturile sale cu cu satele au fost ca si nule, cu ex- 
ceptia citorva judeţe bucovinene si bānāļene. Partidul 
se compunea aproape exclusiv din muncitori manuali, 
organizați în sindicate si secțiuni, încadrați de un inceput de 
aparat birocratic, recrutat si el din rîndurile muncitorimii, 

tru a merge la sate si a împrăștia cuvintul socialist între 
tàrami era nevoie însă de colaborarea unor pături noui. Ti- 
rani mai ridicaţi, meseriaşi rurali, învățători, intelectuali ide- 
alisti dela orașe trebuiau să vină pentru a face ceiace cadrele 
supra-aglomerate si putin numeroase ale mișcării nu puteau 
să îndeplinească singure. Si treptat, treptat au venit, după ce 
primii pioneri au deschis drumul cu jertfa lor, de multe ori 
singeroasă. Astăzi, se poate afirma că partidul social-demo- 
crat a început să prindă rădăcini la sate, în majoritatea co- 
virsitoare a judeţelor din provinciile noni, dar si în multe ju- 
deje din vechea țară (Romanați, Covurlui, Dimbovita, Con- 
stanta, Tulcea, Durostor, Bacău, s. a.). Nu poate fi vorba încă 
de un curent puternic, dar lucrul cel mai greu a fost făcut: 
Sa spart zidul chinezesc care despărția odinioară satele de 
proletariatul socialist, si s'a deschis perspectiva pentru vii- 
zi pe care o em, asiduă va sti să-l deschidă larg si bi- 
ruitor. 


Lotar Rădăceanu 


Cronica ideilor 


Meditaţii berysoniene asupra Democraţiei 


Julien Benda, esseistul care-și făcuse o glorie din cri- 
tica filosofici bergsoniene, al cărei succes, ne spune, s'ar ex- 
plica suficient prin aceea că institue primatul sentimentului 
asupra ideii, al femininului asupra virilului, al turburăto- 
rului asupra severului, al muzicalului asupra plasticului. şi 
al gindirii care se caulă asupra celei care se posedă — a- 
cuza violent filosofia „budistului parizian” (cum ii zice în- 
tro carte) de a avea un prea evident caracter si pronunțată 
factură ,,democraticà”. 

Precis, nu s'ar putea spune ce înţelege Benda prin con- 
stituţia și spiritul democratic al unei filosofii, care nu abor- 
dase în nici o formă discuţia problemelor social-politice. O- 
biectiunea se rezumă a fi deci mai mult o impresie subiec- 
tivà, fără vreo fundamentare, sau serioasă armatura critică. 
Desigur, eminentul esseist francez, care se revendică dela œ 
aristocratică tradiţie de cugetare, în momentul cind stigma- 
tisa pe „budistul parizian” („spirit eminamente amplu” si 
deci „spirit eminamente slab”) cu învinuirea de ginditor de 
stil democratic, pleca dela ideia că democraţia, spiritul de- 
mocratic în genere, este de valoare inferioară si de presti 
giu minor în consideratia oricărui speculativ de vocaţie si 
de rasă subțire. Admitind valabilitatea acestei premise, evi- 
dent că obiectiunea  severului, virilului si aristocraticului 
Benda (spirit tare fiindcă spirit îngust) ar fi extrem de 
gravă pentru „budistul parisian". Numai că distinsul, rigu- 
rosul sì severul esseist, va concede că pot fi si alte punete 
de vedere asupra valorii concepţiei democraţiei, decit ana- 
temele superficiale pe care le debilează periodic macula- 
tura reactiunii. 

Dar asta este altà chestiune. 

Este cu desăvirsire absurd a judeca o concepție filoso- 
fică după alura ci aristocratică ori democratică. Acest mod 
de a judeca, impresionist și gazetărese, se potrivește cu atit 


si VIATA ROMINEASCĂ E 


mai putin în cazul aristocratului (în alt sens decit cel luat 
de Benda) şi suprafinului ginditor care este Henri Bergson, 
è ama cea mai completă a acelui pascalian „spirit de 
inete“. 

Categorisirea lui Benda — cum am spus, de nivel foi- 
letonist — nu este provocată de faptul că Bergson sar fi 
ocupat, întrun spirit favorabil, de problema valorii demo- 
cratiei, nici pentrucà, în vre-o circumstantà oarecare ar fi 
făcut elogiul acestei extrem de discutate concepţii politice. 
De probleme sociale ori politice Bergson nu s'a ocupat pini 
la apariţia ultimei cărți recent apărute: „Cele două surse 
ale moralei si ale religiei. Doar cele citeva rinduri din sub- 
tilul discurs de recepție la Academia Franceză, în care, fà- 
cind elogiul predecesorului său Emile Olivier, rostea calde 
cuvinte în favoarea libertăţii politice şi a spiritului de jus- 
titie. Iar în ce priveşte consideratiile din teoria sa asupra 
comicului (Le Hire), ele atingeau problemele sociale în in- 
teresul exclusiv al clarificării unor probleme de estetică. 

Motive mai adinci si serioase pentru învinuirea lui 
Bergson de suspectă simpatie pentru idealul democratie 
(citiți pentru ideal, nu pentru ce există uzi) ar găsi Benda 
în ultima sa operă. Si chiar aci foarte dificil. Pentrucă Berg- 
son, ca de regulă, păstrează atitudinea superioară a meta- 
fizicianului preocupat de înțelegerea realităţii, mentinin- 
du-se la un punct de vedere filosofic obiectiv, impartial 
gi rece. 

Sînt în aceastà carte citeva consideratii asupra concep- 
tului democraţiei, — implicate în problemele puse, — de 
o profunzime si originalitate care-i sînt proprii marelui gin- 
ditor. Pentru prima oară sa mers pină la rădăcina si ori- 

ina primă a ideii democratice, desi i-se consacră numai 
ouă sau trei pagini. 

Inmànunehierea meditatiilor bergsoniene ni sa părut 
utilă si interesantă, nu numai pentru faptul că vin dela cea 
mai înaltă inteligenţă filosofică a veacului, poate, ci şi pen- 
tru noutatea lor radicală si originalitatea revelantà. 

Citeva consideraţii preliminarii se impun pentru in- 
cadrarea problemei. 

Cei care cunosc bergsonismul, știu că evoluția creatoare, 
rintr'un salt brusc şi spontan, a creat speța umană. In evo- 
utia ei la un moment dat, viața, elanul vital, a inventat 

speța si odată cu ea şi societatea. Acestea sint determinări 
şi manifestări ale vieţii, si prinurmare nu-și au o explica- 
tie în sine, Viața socială era implicată în chiar „planul de 
structură“ al spetei umane, voită de natură. Viaţa socială 
se prezintă deci ca o necesitate de exigentà vitală, Fa se 
înfățișează ca „ un vag ideal“, imanentă atit Instinetului, 


CRONICA IDEILOR ii 


care rămine domeniul prin definiție si excelență al vieții, 
cât si Inteligentei, proprietate definitorie a omului. Realiza- 
rea completă a acestui „vag ideal“ o găsim în societățile 
omeneşti si societățile de hymenoptere, aflate la extremită- 
tile celor două linii principale de evoluţie biologică, In 
viața socială a himenopterelor. sprijinită pe instinct, totul 
se petrece automat şi stereotipie. Habitudinile mecanice au 
unele explicaţii, iar obligaţia morală — cores ndentul lor 
în viaţa socială umană — care presupune inteligență si 
voinţă libere, are alte raţiuni de a fi, ceeace dovedește dis- 
tanta dintre cele două tipuri de viaţă socială. Teoria strue- 
turii obligaţiei morale, aci nu ne interesează. E suficient să 
amintim numai că în planul naturii si al vieţii a intrat ex- 
clusiv constituirea unor societăţi închise, stabile si fixe. Si 
că în această privință, tipul societăţii animale, orientatà 
după indicațiile instinctului, realizează modelul ideal. In 
acelaş sens era concepută si viața socială umană, al cărui 
rost era conservarea. Faptul că omul poseda inteligență, tre- 
buia sà asigure doar o mai mare variabilitate. Această po- 
sibilitate de variaţie nu prevedea încurajarea visului unei 
transformări radicale, cum este acela al unei societăți unice: 
umanitatea. Pentrucă în planul naturii era dată — cum o 
dovedeşte studiul societăţilor primitive — existența ostilită- 
filor virtuale dela grup la grup. Ca în atitea cazuri natura 
a fost depăşită în intenţiile ei primare fundamentale. Vom 
vedea cum. 5 
Bergson pornește dela constatarea caracterelor socielă- 

ţii naturale, esità din minile naturii. Elanul vital a creat 
„societăţi închise“ în sinul cărora „forța de direcţie cons- 
tantă“, obligația morală, avea de scop asigurarea coestunti 
sociale a grupului. Obligatia morală si religia statică sint 
elementele ce lin de constituția acestor societăţi închise '. 
Natura, savantà dar naivă, cum se exprimă cu multă 
plasticitate Bergson, a conceput o. extensiune limitată 
a vieţii sociale orientatà după inteligenţă. Schimbări ca- 
litative, imprevizibile, care sau petrecut, au dus” la crea- 
rea „societăţii deschise“, care în principiu îmbrățișează in- 
treaga omenire. Elanul creator, oprit pentru moment în 
cristalizarea societății închise, cum a și rămas cea animală, 
sa continuat în anumiţi oameni, individualitàti privilegiate 
— şi aci Bergson înțelege pe marii mistici — a căror aspira- 
ţie prelungeşte, peste intenţiile naturii, solidaritatea socială 
a grupului inspre o fraternitate umană ideali. Prin această 
înaintare spre fraternitate care exclude războiul, noi ru- 
pem cu o parte a naturii — care, reamintesc, a voit ostilita- 
tea virtuală dela grup la grup. — In termeni spinozieni, de- 
taşindu-se de ceeace e creat, umanitatea devine natură crea- 


336 VIAȚA ROMINEASCA 


toare, natură naturantà. Prin tranziţia dela cetate la uma- 
nitate se trece de fapt, calitativ, dela „societatea închisă” la 
„societatea deschisă“. Intre acestea există o deosebire radi- 
cală, nu numai de grad. Perspectiva aceasta sugerează po- 
sibilitàti infinite. 

Odată lămurită această lature a problemei, vom înțe- 
lege mai ușor dece umanitatea a ajuns asa de tirziu la 
concepţia democratică. Bergson opune democraţia, societății 
naturale, pentru a pune în evidență imensa distanță dintre 
idealul democratie si regimul natural, pe care democrația 
il transcende în intenţii. 


In primul rind, care sint caracterele societăţii naturale? 
Omul a fost făcut, observă Bergson, pentru societăţi foarte 
mici, asa cum au fost cele primitive. enirea pare n fi în- 
ceput prin mici grupuri familiare, izolate și risipite, ade- 
varate societăți embrionare. Despre o societate propriu zisă 
poate fi vorba numai atunci cînd e capabilă să se apere şi 
e organizată pentru războiu. 

Pentru Bergson, regimul natural al societăţii, aşa cum 
ea a esit din minile naturii, pare a fi cel monarhie sau cel 
oligarhic, Posibil chiar coexistenta lor. De altfel în starea 
lor primitiv-rudimentarà, acestea se confundă, 

Existența șefului înconjurat de oligarhie, se constată 
în primele forme ale vieţii sociale, care nu sint fructul li- 
berei vointi umane de asociaţie, dat fiind că viața socială 
era cuprinsă în „planul de structură” al spetei. Neînerezin- 
du-se oarecum în vointele libere omenesti, natura a instituit 
ca unii sà conducă, iar ceilalți să se supună. Asa se explică 
«flimorfismul* psihice al omului, al cărui echivalent în lu- 
mea insectelor îl constitue „polimorfismul“ psihic si fizie, 
rezultat din diversitatea funcţiilor sociale datorită diferen- 
fei de organizație. Pentru Bergson însă acest „dimorfism“ 
nu inseamnă separarea oamenilor În două categorii iredue- 
tibile, cum credea Nietzsche că unii se nasc „sclavi“, alții 
„stăpâni“. Dimpotrivă, în fiecare instinctul de a comanda 
există alături de cel de a se supune, Dimorfismul implică 
oarecum „două sisteme invisibile de calităţi”; noi oplăm 
pentru unul sau altul în „mod kaleidoscopic", tot asa după 
cum embrionul are libertatea de a alege între cele două 
sexe, Verificarea acestei ipoteze, care înlătură eroarea lui 
Nietzsche, o găseşte Bergson în timpurile revoluţionare, 
cînd, cetățeni calmi devin subit șefi de mare anvergură şi 
oameni de mare acţiune. Kaleidoscopul, se exprimă virtuo- 
sul maestru al analogiei, s'a întors subit. Rezultatul arată că 
de regulă se trezește din profunzimi ascunse personalitatea 
feroce, care caracterizează pe „animalul politic”, Ferocita- 
lea acestor conducători (chef manqué) o explică Bergson 


CRONICA IDEILOR 397 


prin dispoziția naturii, care distruge individul pentru con- 


servarea spetei, De monstruozitàtile omorului, care a ră- 
mas și după instaurarea creștinismului „ratio prima“ a po- 
liticei, e responsabilă natura, care spre deosebire de om, 
nu utilizează închisoarea, nici exilul, ci numai condamnarea 
la moarte. 


Acestea sînt caracterele „societăţii naturale“, Fiziono- 
mia ei se defineste prin: atenţie orientată exclusiv asupra 
su (a „societăţii închise“) cohesiune, ierarhie, şi autoritatea 
absolută a șefului, Caractere care se mențin si la societățile 
mărite, dar nediferențiate radical de „societatea naturală”. 
Si care explică pentruce omenirea a ajuns asa de tirziu la 
democraţie, al cărei principiu depășește intențiile si fima- 
litățile naturii, care s'a oprit In cristalizarea „societăților 
naturale” si pe care omul le-a depăşit, dacă nu în fapt, în 
orice caz în spirit si idee. Ca să se ajungă chiar si numai 
la această depăşire în principiu datorită sufletelor de elită 
ale omenirii, a trebuit învinsă resistenta opacă si dură a 
Instinctului, depozitarul tuturor tendințelor vietii si al avin- 
turilor elanului vital. Aceasta o dovedeşte analiza sentimen- 
telor celor conduşi si ale conducătorilor, a căror sumară 
analiză o face în mod magistral Bergson. Indiferent de Mme- 
todele prin care sa recrutat în decursul timpului — si in- 
contestabil ca ele se datorese forței — clasa conducătoare 
Sa crezut în mod natural totdeauna de rasă superioară, Po- 
porul însuși era convins de această superioritate înăscută. 
Acum, dupăee cunoastem fenomenul „dimorfismului”, Iu- 
-erul nu ne surprinde. Istoria politică si socială dovedeşte 
că oligerbiile nu cultivat totdeauna si cu deosebită predilec- 
ție această convingere a Poporului. Virtutile militare cărora 
oligarhiile ca şi monarhiile le datorese ființa lor, au fost e- 
xaltate în mod exceptional. Ele au devenit cu timpul conge- 
nitale și transmisibile hereditar. Clasa conducătoare şi-a 
menținut superioritatea de forță, pe deoparte, prin discipli- 
na pe care și-o aplica, pe de alta, prin piedicile pe care le 
punea iniţiativelor de organizare ale claselor inferioare, Ex- 
perienta, remarcă admirabil Bergson, ar fi putut arăta celor 
conduşi că conducătorii sint făcuţi ca şi ei. „Dar instinctul 
rezistă” Si va ceda numai la „invitaţiile” aceleași clase con- 
ducătoare. „Invitații? care se produc sub două forme: invo- 
luntar, prin erori comise si incapacitate dovedită, prin care 
se distruge credința pusă în ea; si voluntar, cînd membrii a- 
partinîind claselor conducătoare, din ambiţie personală ori 
împinși de un sentiment de justiţie, s'au atașat Poporului, 
răsculindu- se contra oligarhiei. Bergson citează exemplul 
Revoluţiei din 1789, care-a abolit privilegiu] nașterii si care 
a fost realizată cu colaborarea nobililor. Tot asa în Revolu- 

22 


3 9%” dm | TS AA. av. Pa ® è ddl he" 


= 


ivizi din burghezie au avut rolul principal, nu muncito- 
rii — dupăcum oaàmenii clasei instruite au cerut şi impus 
instructia pentru toți. In regulă generală Bergson observă 
că iniţiativa atacurilor împotriva inegalitàfii a pornit de 
sus. Lucrul este perfect explicabil dacă avem în vedere că 
avind superioritatea de forţă, oligarhiile aveau prin aceasta 
eo ipso si mijloacele de cultivare si posibilitatea de a gindi 
liber, fiind la adăpostul oricăror griji de existență. Și dacă 
ținem seamă de adevărul ui „primum vivere deinde philo- 
sophari” asupra căruia Bergson revine în repetate rinduri 
cu deosebită insistenţă, orice nedumerire este împrăștiată — 
Acestea sint ie să Şi Bergson a putut spune că „dacă 
o aristocrație crede natural, religios, in superioritatea sa na- 
tivi, respectul pe care-l inspiră este nu mai putin religios. 
nu mai putin natural”, Sint însăși dispoziţiile naturii. Infe- 
legem acum după analiza acestor condiţii, ce rezistențe a tre- 
buit să birue ideia democratică pentru a răzbi la lumină in 
conştiinţa omenească. 


* 


Intr'adevăr concepția democratică, prin structura _ ei 
fiind cea mai indepàrtatà de natură, avea inainte-i opoziţia 
dificultăților supraumane din interiorul societăţii naturale, 
al organizaţiei sociale tipice cuprinse în „planul de struc- 
tură” al spetei. Natura, am spus, a creat „societăți închise 
cu o capacitate de variaţie, de lărgire, de progres, limitate. 
Schematic am indicat si originalul proces prin care, dato- 
vită efortului uman care realizează imprevizibilul prin de- 
păşirea concepției naturii, sa trecut dela tipul societăţii în- 
chise la al celei „deschise” a cărei capacitate de progres este 
nemărginită. Democraţia însă, observă Bergson (conside- 
rind conceptul în semnificaţia lui pură si în idealitatea abs- 
tractă ultimă), „dintre toate concepţiile politice este într'a- 
devăr cea mai îndepărtată de natură, singura care transcen- 
de, în intenţie cel puţin, condiţiile „societăţii închise” care 
este cea naturală”, Analiza sumară a conținutului și sensu- 
lui ideii democratice, pe care ne-o dă Bergson si care sinte- 
tizează chintesenta problemei asa de laborios discutate, © 
dovedeşte, ii 

După cite se știu, în democraţia teoretica, şi Bergson 
numai pe aceasta o ia în considerare — practica stînd tot 
asa de departe de idee, cum sint obiectele sensibile față de 
ideile platoniciene, prototipul lor — omul are drepturi invio- 
labile. Pentru menţinerea acestei inviolabilititi, esențială, 
se impunea tuturora, în mod firesc O inalterabilă fideli- 
tate datoriei”. Materia concepției democratice, prinurmare, 


ass VIATA ROMINEASCA 
tiile din 1830, şi 1848 care desființează privilegiul bogăției, 
nd 


Da T SORDI O > SU 000 
e, nu omul istoric, concret, omul dat în condiţiile empirice 
naturale, ci omul ideal, pentru care obligaţiile fatà de se- 
menii săi, respectabili în grad absolut egal cu sine, sint ab- 
solute, Si această absolutitate se cere în asa grad asimilată, 
încât să nu se poată preciza, cum spune Bergson, dacă da- 
toria conferă omului dreptul sau acesta impune datoria. O- 
mul acesta teoretic, ideal, pe care clideste democrația, este 
cetățeanul în a cărei persoană Kant cuprindea deodată pe 
„legislator şi subiect”. O persoană neutră deci, a cărei iden- 
titate de esenţă cu toti oamenii, garantată de rațiune si vi- 
zibilă mai ales în ea. îl face egal cu fiecare. De aci din sinul 
acestei premise decurge direct dogma suveranităţii abso- 
lute a poporului, ansamblul cetățenilor. Aci e principiul e- 
sential al concepției, care va fundamenta tot ce urmează. 
Democraţia teoretică se definește, în urmă, prin proclama- 
rea celor trei mari idei: libertate, egalitate, si fraternitate. 
Dacă între primele doni există, cum Sa remarcat, o con- 
tradictie, aceasta este înlăturată prin reconcilierea lor in 
ideea de fraternitate. Sprijinindu-se pe faptul că aceasta din 
urmă constitue însuşi miezul, esentialul doctrinei, Bergson 
afirmă că „democrația este de esență evanghelică, si că are 
ca motor amorul”. 

Cele trei origini ale concepţiei democraţiei: sentimen- 
tală, filosofică şi religioasă, ele s'ar găsi la Rousseau, Kant, iar 
origina religioasă la amindoi aceşti cugetàtori. In privința 
originilor filosofice, tinind seama de faptul că prezența ra- 
tiunii în orice ființă omenească constituind specificul ome- 
nese, pledează pentru o egalitate de fond si de substanță, 
Bergson ar putea merge, (cum s'a mai incercat de altfel si la 
noi), pină la Descartes, desi acest ginditor, care nu sa preo- 
cupat de probleme sociale si de filosofie politică, n'a 
degaiat problema cuprinsă în raționalismul său. Întrucât 
privește originile religioase ale ideii de egalitate, Sar putea 
merge pină la stoicismul antic şi creștinism. E drept că atit 
stoicismul cit si creștinismul proclamind o egalitate mo- 
rulă, m'au tras din aceasta — cum o arată Louis Rougier 
în „Mistica democratică” — concluzia unei egalitàti sociale 
a tuturor oamenilor, sau măcar a egalității politice şi civile. 
Bergson are în vedere bineînţeles numai originele apro- 
piate, cu putinţă de localizare precisă, — o formulare sistema- 
ticà a doctrinei găsindu-se numai la Rousseau si Kant, 

Este incontestabilă natura original religioasă a formulei 
democratice, a cărei ignorare a prilejuit cele mai nume- 
roase obiectiuni. In primul rind „vagul” ei, Bergson înlătu- 
ră insă acest motiv în termenii următori. în perfect acord 
cu intreaga sa filosofie, întrebind: sar putea formula precis 
definiția libertăţii şi egalităţii, atunci cînd viitorul este prin 


340 VIATA ROMINEASCA 


natură si afine soan oricărui progres, încărcat de con- 
ditii noi în care libertatea gi egalitatea pot cristaliza în forme, 
azi inimaginabile? Argumentul e inatacabil! =: stu 

Celorlalte obiectiuni, printre care şi aceea a naturii pro- 
testarea. democrației (vezi „Declaraţia : drepturilor omi- 
lni”) care condamnă stări vechi  detestabile fără indi- 
capii pozitive de ceeace va urma — Bergson nu le caută un 
răspuns; problema e discutată tangenfial. 

Meditatiile sale si-le închee cu aceste semnificative cu- 
vinte: „Am voit numai să arătăm în starea de suflet demo- 
cratică un mare efort în sens invers naturii”. 


* 


Confruntind acum constituția plus tendințele societății 
naturale, închisă şi statică, cu concepția democratici teore- 
tice care intenționează o societate variabilă, dinamică, des 
chisă oricărui progres posibil — Bergson serie: „Societate 
naturală şi Democraţie” pentru a sublinia mai bine opozi- 
țin — este evident că omenirea a ajuns a gindi democraţia 
numai ridicindu-se deasupra concepției primare a naturii, 
şi depăşindu-i intentional planul prin transcenderea ‘condi 
fiilor societăţii închise. Or tocmai această: intentionalitale 
transcendenti constitue  idealitatea concepției. democraţiei. 
Pentrucă cea mai îndepărtată de natură, concepție politică, 
este încă un ideal către care înaintează omenirea; ideal an- 
titetic regimului gi operei naturii, de unde ar urma că teate 
eforturile omenirii dată fiind impasibilitatea arhitectonieei 
vieţii, par a fi. apriorie condammate înfringerii: e aci un 
element prometeic, de tragică măreție, care încadrează mer- 
sul patetic (schimbările radicale sau făcut prin singele 


vărsat în revoluţii) al spiritului ` justifiar democratie | 


(ideia de justiție luată categorică. si transcendentă). Să ne 
gindim numai la antinomia dintre natură şi idealul demo- 
cratic, manifestată concret si violent în opoziţia dintre ideia 
fraternității omeneşti universale si instinetul războinic pre- 
văzut în fondul dispozițiilor speței de natura însăși,  Ome- 
nirea, prin sufletele superioare, În care se continuà elanul 
creator al inspiraţiei, face eforturi pentru lărgirea iubirii 
dintre oameni, împotriva naturii care a voit războiul prin 
predestinarea aceleaşi omeniri la proprietate.  (Proprieta- 
ten, individuală ori colectivă, e ‘origina si cauza oricărui 
războiu), t 

Dar rămânind numai o idee, democraţia e totuși cel mai 
ridicat şi nobil potential la care a ajuns spiritul omenesc- 
Putem descifra apoi un sens si mai adine aci. Prin demo- 
cratie, omul a depășit, în intenţii cel putin, şi asta e mult, pla- 


CRONICA IDEILOR ___ 341 


nul naturli si condițiile vieții. Dar omul însuşi, speța, nu este 
o creațiune a clanului vital? Omul nu e natură, cu toată apa- 
riția inteligenţei (într'um moment de oboseală, relaxare şi ne- 
atenție a Instinetului) care separă scopurile lui de finalitàtile 
naturii? Omul e tot natură! Dar în această ipostază, natură 
creatoare, natură naturantă, Evident pe altă dimensiune (a 
calităţii) şi în alt sens decit cel al intentiilor vieții, Numai 
omul erciază valori (si idealul democratie e o valoare), a 
căror apariţie imbogăţeşte existența, Kant ridicase pe om, 
rin considerarea conștiinței ca sursă a tuturor adevăruri- 
or si creatoare a legilor naturii, la demnitatea de Dumne- 
zeu. Criticismul trebuia să ducă la filosofia valorilor, 
Omul e deci nattirà creatoare. (Ideca jamesiană a colaboră- 
rii ultime dintre Dumnezeu şi om pentru perfecționarea e- 
xistentei şi-ar găsi aci o strălucită verificare). 
Perspectivele deschise dé bergsonism, subliniate cu n- 
tita entuziasm de Jacques Chevalier, nu sint o floare a ima- 
gibaţiei numai. Elanul vital sa depășit odată pe sine însuși 
intrun suprem efort si avint creînd speța omenească, Idea- 
lul, urmirit de această omenire cu tragică tensiune, care i- 
partine viitorului, deschis oricărui progres nu numai În sens 
social ci biologie-metafizio, transcendează condiţiile socie» 
titii naturale creată de viaţă. Idealul acesta prevede mai 
mult decit a voit natura, pe care o violentează. Adincimea 
perspectivei e nebănuită: prim invenţia spetei umane natura 
și viața Sau depăşit, — prin intrarea În lume a idealului de- 
moeratic speța omenească (în fond natura multiplicatà) sa 
intrecut pe sine si cu aceasta a făcut saltul peste prevederile 
vieţii. Pentru a doua oară deci, după crearea omului, viaţa. 
clanul vital sa depășit pe sine. In urma oricărei încercări 
(şi încercările, dibuirile, tatonările naturii sint inepuisabile) 
viaţa obține mai mult decit era cuprins în condiţiile dute, 
decit putea prevede. Orice rezultat e nou, e uimitor, e surprin- 
zător. In aceasta constă „minunea”, Aci e tot sensul Evolu- 
tici Creatoare, care nu consirueste decit prin saltul spontan 
si imprevisibil dincolo de starea în care se giseste. Este ceo 
mai sublimă viziune a bergsonismului, această filosofie a 
noutàtii şi calităţii; si ponte cea mai sublimă revelație a fi- 
losofici moderne: Evoluţia e Creatoare. 


N. Tatu 


Cronica Germană 


Hitlerismul 
E 


Germania cea nouă — înscrisă nu de mult cu firmă de- 
mocratică si pacifistă — experimentează recent tentativa unei 
„revoluţii de dreapta „ Noul naționalism german — antide- 
mocratic gi antipacifist — vrea sà încremenească desfăşura- 
ren vertiginoasă a evenimentelor actuale de criză. 

Massele germane de azi repudiază brutal sistemul demo- 
cratic-capitalist, fiindeă-l cred vinovat de lipsă de naționalism 
şi chiar de trădare a aspirațiunilor populare. Acelaşi spirit 
revoluționar evită exigenţele anarhice comuniste, pentru a-și 
plasa o neinduplecată poftă de răscoală intro atitudine de 
naționalism reactionar gi monarhic, 

Nationalistii germani doresc o „revoluție germană”. — 
Revoluţia din 1918 e considerată ca o parodie inscenatà de 
un social-democratism negerman. — „Al treilea imperiu” va 
repara compromisul inaugurat de „criminalii din Vs”. 

Tineretul german naţionalist amplifică această obsesie de 
revoluţie revansardà, Atmosfera de criză si de agitare clan- 
destinà a antipacifismului au creat o mentalitate nouă în 
Germania tinàrà. Naționalismul german a devenit azi mai 
impetuos pentrucà e lozinca unei politici a tineretului. 

Nafionalismul tinàr e risfàtat de massele germane fiindcă 
a oferit noutatea unei atitudini sociale ferme si pentrucă a 
mai prevestit gi posibilitatea unui nou stil de viaţă. Lincezi- 
rea vieții materiale a creat în Germania actuală și această 
nevoe verificare a prejudecăţilor. 


** 


Generatia tinàrà germanà are un suflet nou. 
Noua atitudine naționalistă se caracterizează printr'o în- 


CRONICA GERMANA 343 


clinatie spre intuitionism, misticism si voluntarism', Raţiona- 
lismul e discreditat deoarece i se suspecteazà 0 atitudine prea 
burgheză si capitalistă, Pozitivism ui i se impută ch ar fi 
realizat o rationalizare cu efecte sociale dezastruoase. Știința 
nu e considerată ca un scop în sine, ci numai ca um mijloc 
pentru acţiune, Ceiace apare in locul rațiunii şi al ştiinţei e 
voința si acțiunea; e tendința de realizare a unui ideal sim- 
plist de viaţă prin intervenția imediată a forţei. * 

Tineretul nationalist german — cu inclinatiuni pentru 
viaţa simplă şi pentru radicalism politie — manifestă o aver- 
siune pentru valorile civilizaţiei capitaliste, Spiritul burghez 
de materialism si raționalism e boicotat, Tehnica excesiv ra- 
tionalizatà e considerată ca un factor de destrămare al so- 
cictăţii moderne, Idealul tehnic — atit de cultivat în Germa- 
nia postbelică — e înlocuit brusc printr'o încercare de res- 
taurare a vechiului idealism. 

Liberalismul si democratismul sint discreditate în ideo- 
logia tineretului german militant. Democratii sint numiti 
„marklose Menschheitsichtler". Partidele democratice sint a- 
cuzate de incapacitate politicà si economică, Pacifismul e 
considerat ca un produs al «internationalei capitaliste”. ,So- 
cietatea Naţiunilor” e tratată ca o simplă întreprindere capi- 
talistà, dublată de o ocultă finanjà evreiască. * 

Acelaşi tineret naționalist are dispreţ si pentru marxism, 
deoarece întrevede și în acesta o deghizare a «internationalei 
judaice"”, — Socialismul e acceptat numai sub forma sa popu- 
larà, empirică, utopică şi reacționară. 

Concepţia politica a Germaniei tinere evită o justificare 
rafionalistà, reducindu-se la o politică de bun simţ, de intui- 
fionism politic. Ratiunea doctrinară e înlocuită prin fanatism 
şi instinct; dar individul nu e decit un instrument in servi- 
ciul colectivitàfii. 

gt 

in ambianța socială a unei depresiuni economice şi mo- 
rale apare gi politica hitleristă, 

Naţional-socialismul lui Hitler nu e decit o transpunere 
în domeniul politicei militante, a unei mentalități a masselor 
germane. Hitlerismul e o ideie asvirlită la intimplare acum 
cițiva ani, care a fecundat întreaga realitate a decepţiei ger- 
mane de astăzi. 

Partidul national-socialist e rezultatul unei anumite psi- 
hologii de massă, din care sau desprins citeva idei fanatice, 

t Fr, Fr. v. Unruh; Die Natlonaltstische Jugend, „Die Neue Rund- 
schau”, Mai 1932. 

2 Leopold Dingräver: Wo steht die junge Generation, 1932. 

3 Adolf Hitler: Mein Kampf, 1927. 


sm VIAŢA ROMINEASCA 


lar acțiunea acestui partid are la bază voința de acțiune ime- 
diată şi de putere a tineretului revoluționar german. |. 

Naţional-sorialismul nu trebue considerat insă numai ca 
un simplu partid, ci si ca un fenomen social specific Germa- 
niei actuale. 

Pentru a găsi o explicare a mentalitàfii hitleriste trebue 
să ne gindim la anumite condițiuni sociale ale Germaniei de 
azi. Hitlerismul nu e un fapt izolat, ci se integrează în an- 
samblui de evenimente produse prin desnodămintul războiu- 
lui Locul de baştină al hitlerismului e Versailles, * . 

Hitlerismul are la origine o acțiune spontană, căreia i s'a 
suprapus mai tirziu si o incercare de justificare ideologică. 
Realititile sociale în devenire au determinat treptat o ajus- 
tare oportună a doctrinei naţionaliste. t 

+ Hitlerismul mu eo doctrină pa cu o structură prea 
originală. Ca şi în fascismul lui Mussolini, acțiunea a premers 
teoriei politice. Ceiace rămine ca o preocupare pentru legi- 
timări teoretice în partidul național-socialist e numai o con- 
cesie pe care „taboşarii” hitleristi o fac în fața convenienjelor 
intelectuale ale partidelor democratice moderne. | 

„e 

Cea mai pregnantă caracteristică a hitlerismului e na- 
fionalismul, il i 

+ Ca şi alte DAFIORATIADA recente, naționalismul hitlerist e 
diferi! de naționalismul clasic: Nu mai aveni a face azi cu un 
naționalism de acţiune democratică faţă de absolutismul a- 
proape feudal de odinioară, Naționalismul actual — ca par- 
tid politic — sau ca simplă ideologie — are o bază mai mult 
antidemocratică, e mai mult un conservatorism, sau chiar si 
un exclusivism rasist. 

Naționalismul s'a deplasat dela stinga spre dreapta. 
Ceia ce susținea vechiul naționalism era un regim de liber- 
tate constituțională. — Naționalismul de azi luptă si contra 
consituționalismului democratie. Naționalismul amator de 
dictatură — renunță la parlamentarism, fiindcă-i impută ia- 
cere incompetintà, discontinuitate și diluare a responsa- 

ilitàpii, i 

Vechiul naționalism se baza pe un rationalism gi pe un 
individualism. Naționalismul actual — tip fascist sau hitlerist 
— e un irationalism, un intuitionism social, un misticism uni- 
versalist. Naționalismul nou preconizează supremaţia colec- 
tivului. Societatea e scopul; individul e un mijloc. 

Naționalismul actual mai aduce şi noutatea unor preocu- 
pări economice, Naționalismul vechiu era mai mult de na- 
tură politică pentrucă si evenimentele politice dominau ia- 


1 Theodor Heuss: Hitlers Weg, p, 152, Berlin, 1932, 


bu CRONICA GERMANA 345 
tunei pe cele economice. Protecţionismul si tendința de au- 
tarhizare a economiilor naționale sint expresii ale acestui nou 
naționalism economic. 

s*y 

Noua mentalitate naționalistă incearcă o reabilitare a 
idealismului, Nafional-socialismul conţine si semnificaţia unei 
lupte contra materialismului, risfifat de capitalismul bur- 
ghez si de proletismul marxist, — 

Estimarea cantitativă a valorilor, tendința de mediatizare 
şi mecanizare a vieţii — sint inlocuite printro acceptare 
bruscă de către tineret, a unor valori ideale, de iasutlefire 
totală, de misticizare a realităţii, 

Mizeria a avut totdeauna rolul de dematerializant al 
vieţii — şi a îndemnat pe disperaţi spre utopie romantică, Fe- 
nomenul acesta social de terapeutică idealistă a avizelor e 
uşor sesizabil in cele mai recente ediţii ale spiritului german. 
Toată agitarea fanatică a revoluţionarilor hitleristi nu e de- 
cit o speculare a unor atitudini de disperare. 

Noul naționalism german ¢ o încercare năsdrăvană de si- 
luire a realitàtilor sociale printr'o simplă credință fanatică. 
Realismul rationalist al politicei democratice e imbrincit de 
un utopism brutal, Si e firesc să fie asa, deoarece tineretul 
german s'a educat, in ultima vreme, intr'o atmosferă de mis- 
tificare a adevărului istoric, 

Actualul neoidealism german e desnodămintul unor con- 
dijiuni sociale de minimalizare a standardului de viaţă. E 
şi o reacțiune de massa faţă de tendința actuală de economi- 
zare integrală a vieţii. — Acest antimamonism a creat si spi- 
ritul anticapitalist, pătruns în nafional-socialism. 

xe 

Dedesubtul noului idealism se află şi un irafionalism. 

Intelectualismul, pozitivismul sint evitate de noua men- 
talitate naționalistă, Scientismul modern e considerat ca o 
armă de luptă utilizată de capitalism, de spiritul iudaic — 
şi de toţi adversarii hitlerismului, 

Naționalismul iraționalist se bazează pe um „mit al na- 
țiunii” *, Individul e destinat unei socializări integrale, Co- 
leclivitatea naţională trebue să deţină o autoritate complectă, 
Mecanismul etatist e acceptat numai ca un instrument in ser- 
viciul colectivităţii atotputernice, 

Individul abstract şi rațional al dreptului neo-roman e În- 
cătuşat acum printrun cult al massei. Acţiunea politică nu 
trebue să mai aibă un suport raţional, ci numai o simplă im- 
pulsiune, o voință de putere, 


1 Ernst v, Aster: Metaphysik des Nationalismus, „Die neue Rund- 
schan", Januar 1932. 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


Acelaşi misticism politic preconizează o acțiune practică 
imediată. — Massele pauperizate manifestă un răspicat vo- 
luntarism politic. 

Tineretul german naționalist — voluntarist, mistic, uni- 
versalist — înclină azi şi spre o atitudine tradiționalistă. Na- 
tional-socialistii nu pierd nici o ocaziune să idealizeze trecu- 
tul şi cu deosebire să-și amintească de un prestigios regim 
bismarckian. ? 

Noul naționalism conține şi vestigii ale vechiului roman- 
lism german. 

E semnificativă pentru această concepție politică reapa- 
ritia vechii entităţi de „Volksgeist”. Nafionalistii insistă a- 
cum asupra acestui „spirit al naţiunii”, asupra unui cult al 
poporului. Noul „mit al naţiunii” nu e altceva decit o remi- 
niscentà a istorismului romantic german. 

S'ar putea face şi o analiză între epoca napoleoniană a 
Germaniei şi acea actuală. E poate aceiaşi cauză care pro- 
voacă isbucnirea a două nafionalisme germane asemănătoare, 
construite pe baza aceluiaşi idealism romantic. Diferà nu- 
mai condiţiile sociale şi economice. 

Nationalistii germani actualizează pe Fichte, Novalis, 
Schelling şi Adam Miller, Aceştia sint ginditorii consideraţi 
ca ceci mai reprezentativi ai spiritului german autentic, 

Individua rationalist si democratie e inlocuit si 
printr'un universalism: In actuala concepție nationalistà a- 
pare foarte clar ideia de totalitate, de tot social, care pri- 
meazà în faţa noţiunii de pură individualitate. Societatea e 
scopul: individul e un mijloc. Statul nu e o sumă aritmetică 
de indivizi, ci e sinteză dominantă. Acţiunile individuale tre- 
bue limitate spre a converge spre un scop social unitar. 
„Binele general e legea supremi. # 

Viaţa constituțională a statului, relaţiile juridice sint dic- 
tate de o „voinţă a naţiunii”. Intregul sistem social-economic 
trebue să aibă ca temelie tendințele si valorile etice respec- 
tate de colectivitate. 

Naţional-sociuliştii — pentru justificarea universalismu- 
lui lor — apelează la concepția economică gi sociologică a lui 
Othman Spann*. Intr adevăr, neînduplecatul universalism a- 
proape romantic, care speculează excesiv dualismul univer- 
sal — individual — poate fi socotit ca un ingredient doctri- 
nar mult necesar unei atitudini de naționalism dictatorial. 


ata 


1 Czech-Jachherg: Hitler, elne Deutsche Bewegung, 1931. 

* Gottfried Feder: Das Programm der N. S. D. A. P. und seine 
weltanschautiche Grundagedanken. 

1 Gottfried Feder: Das Programm der N. S. D. A. P. — unde gă- 
sim citate din „Der wahre Stami” a lui Spann. 


4 CRONICA GERMANĂ 347 

Hitlerismului i se poate atribui si o etichetă de socialism 
romantic, care şi-ar avea o origine mai îmdepărtată in con- 
cepția socială a lui Fichte. 

Hitler îl consideră pe Fichte ca primul national-socia- 
list *, Filosofia socială naţioanlistă dim „Der geschlossene Han- 
delsstaat” e revendicată de national-socialisti ca umul din is- 
voarele fundamentale ale doctrinei lor economice, 

Nu e greu de remarcat o serie de analogii semnificative 
intre concepţia socială a lui Fichte şi mentalitatea politică 
hitleristă, In primul rind, există o coincidenţă între concep- 
tiile universaliste a national-socialismului şi aceia a lui 
Fichte. E aceiaşi afirmare categorică a primatului intereselor 
colective în fata celor individuale, 

In ordinea economica, national-socialistii — ca si Fichte 
— preconizează avantajul etatismului. lar planul de autar- 
hizare a economiei germane nu e în fond decit o receditare 
modernizată a concepţiei economice nationaliste fichtiane 3, 


za 

Universalismul mistic ul noului naționalism e complectat 
și printr'o concepţie organicistà a societăţii şi a statului, 

Națiunea e considerată ca un organism in care colabo- 
rează armonic mai multe categorii de grupări sociale *, Fa- 
milia e concepută ca baza intregului organism social; dim ea 
se restiră celelalte forme de grupări sociale, care sint aran- 
jate pe baza unei legi naturale de diviziune a muncii sociale. 

In acest organicism se poate constata distanța dintre struc- 
tura ideologică a hitlerismului si conecpfia marxistă, care 
dovedeşte istoriceste existenta şi firescul ‘uptei de clasă, Orga- 
nicismul închiriat de national-socialism tinde spre o teorie a 
armoniei sociale, spre o contestare a teoriei luptei de clasă. 

Din organicism se desprinde imediat si ideia autocratis- 
mului hitlerist: Poporul e întradevăr un organism în care in- 
divizii colaborează armonic; dar ca si'n oricare organism e ne- 
cesară şi o directivă centrală. In societatea modernă dirijarea 
e imprimată de un conducător deplin autoritar. Indivizii şi 
grupările sociale dintr'o naţiune trebue să execute ceiace dic- 
teazi autocrat capul statului ca reprezentant suprem al vo- 
intii colectivităţii. Limitarea normală a acestui autocratism 
se efectuează prin însăși existența inițială a acelei pretinse 
armonii organice a societăţii. 

t Fr. Fr. v. Unrub: „Nalionalsozialismus”, p. 31, Franfurt a. M. 
1931. 

3 Fr, Fr. v. Unruh: Fichte und der Nationalsozialismus „Die nene 
Rundschau”, August 1931. 

3 Pidder Liing: Nationa!sozialismns, p. 16, Berlin 1932, 


348 VIATA ROMINEASCA 


Prin naționalism, universalism si organicism se È presa a- 
junge la cea mai autentică concepţie a dictaturii. onal- 
socialismul e prin excelență un partid politie amator de dic- 
latură integrală, de sfàrmare'a democraţiei. Adoptind ceva 
din strategia politică marxistă, national-socialistii afirmă că 
dictatura mu va fi decit un regim de trânziție prin care se va 
putea purifica societatea talistă anormală de azi, | 


E *a | 


Dar organicismul şi universalismul devin premise conve- 
nabile pentru un naționalism excesiv, cu tendinte ferme de 
rassism. Doctrinarii naționaliști desvoltà recent o temă ras- 
ristă pe calapod Chamberlain, Gobineau, Laponje, Wolt- 
mann etc. 

Nafional-socialistii, nu numai că cer o lichidare cit mai 
imediată a „păcii dictate” dela Versailles, dar pretind şi ne- 
cesitatea unei hegemonii germanice, Hitler nu e departe de 
visul unei Pangermanii. 

Mai mult, noul neorassism german angajează pe naţio- 
nal-socialişti în indràzneafa afirmatiune că intregul conținut 
al concepțiilor, juridico-sociale burgheze e rezultatul unei îm- 
preumări a spiritului roman cu cel iudaic, Criza politică a 
burgheziei si destinul capitalismului actual sint considerate 
ca un desnodamint natural al unui „complot romano-iudaic”, 
Rassa germană n'ar fi participat decit prea puţin in confec- 
ționarea acestui ,rafionalism amar” şi lipsit de vigoare. Na- 
fionalistii germani pretind că a venit acum timpul pentru ca 
rassa germană să-și impună, spiritul său incă neuzat. Numai 
spiritul germanie va putea reconforta Europa obosită *. 

Desigur că în această nuanfare rassistă a naționalismului 
german se pot deslusi si oarecare reminiscente nietzscheene: 
Increderea oarbă în intervenţia salutarà a forței în viața po- 
litică — nu e decit o aplicare a ideilor lui Nietzsche. Acelaşi 
lucru si cu voința de putere, care a devenit si ea un precept 
prețios pentru naționaliștii tineri germani. 

Antisemitismul feroce al hitleristilor — pe lingă o pre- 
tinsă justificare în realitatea economică actuală — mai con- 
fine si o influenţă a spiritului nietzscheian. 


#* 4 


„Pentru naționaliștii germani, noțiunile de rassà si de ma- 
{iune tind spre contopire. Ideia de inter-nationalism e consi 


1 Moeller van den Bruck: Das dritte Reich. 


a CRONICA GERMANA  _ S 


derată ca o abstracțiune inoperantà si periculoasă, inventata 
de un trust capitalist judaic. Numai națiunile de pupor, na- 
fiune şi rassă au un conținut real. Tot ceiace atinge interna- 
tionalismul e produsul unui calcul negustorese !, 

Ideia de umanitate e considerată tot ca o abstracjiune. 
Cultura internaţională ca un non-sens. Tot ceisce se produce 
ca realitate culturali — spun hitleristij — se desprinde firese 
numai dintr'un suflet national. 

Doctrinarii naționaliști afirma că adevăratul conținut al 
noțiunii de rassă trebue căutat intro realitate psiho-biologică, 
Națiunea si rassa nu sint numai rezultatele unor anumite uni- 
tifi spirituale, ci sint şi produsele unor legături de ansamblu 
fiziologic, care se efectucază printr'o angrenare naturală in- 
tre organisinele sociale. 

Dar rassistii merg mini departe: Fi afirmă categorie că 
rassa germană are nevoe de o forță, pentruca să-și afirme su- 
perioritatea. E necesară o hiptă, Războiul — spun nuţional- 
socialiștii — nu trebue îndepărtat pretextindu-se un pacifism 
fals si interesat, Naționalismul are nevoe de o atitudine de 
ofensivà, prin care se poate realiza o adevărată selecțiune ns- 
turală între popoare, Pacifismul e socotit cu un produs al unei 
inferioritàti bio-sociale, ? 

Mai multă semnificaţie rassistă conţin recentele cxigente 
ale naţionalismului, care afirmă că poporul german are ne- 
voe de mai mult spaţiu *. Desigur că aici avem aface cu un 
iredentism ripostă faţă de tratatul de Versailles, 

Hitler nu doreşte decit o extindere a Germaniei în spre 
Răsărit pentru ca astfel poporul german să poată contraba- 
lansa puterile occidentale si mai ales pe Franta. 


ata 


Lângă acest naționalism, hitlerismul a aşezat si un anu- 
mit socialism. Care e explicația acestei impreunàri parado- 
xale a două doctrine aproape incompatibile ? 

Răspunsul il vom găsi dacă ne vom gindi la faptul că 
massele germane nemultumite şi pauperizate au ajuns la o 
mentalitate anticapitalistă, din care Sa putut desprinde apoi 
si un socialism, Hitlerismul speculează uceastă nouă menta- 
litate populară preconizind şi un socialism simplist, de bun 
simţ, reactionar, — cu mult îndepărtăt de socialismul marxist 
științific. 

ialismul lui Hitler e un anticomunism, un antimar- 


1 Pidder Liing:; Nationalsozialismus, p. 20. 

3 Fr. Fr. v, Unruh: Die nationalistische Jugend, „Dle neue Rund- 
schan”, Mai 1932. 

2 Hans Grimm: Volk ohne Raum, p. 254, Berlin, 1931. 


RALE SOR RIOT | a I LI Toi 
79 i 4 . 


350 | VIAȚA ROMINEASCA 


xism; e o doctrină colectivistă atenuată si degajată de orice 
element științific sau rationalist. j 

Sar putea spune că, din punct de vedere politic, na- 
fional-socialismul conține un socialism de dreapta. Nationa- 
lismul nou german confine urma unui socialism romantie 
juxtapus unui anumit naționalism. 

In interiorul acestui compromis doctrinar, socialismul are 
aparența unei atitudini provizorii, de luptă contra extremei 
oligarhice capitalisto-burgheze. E un simplu mijloc strategie 
pentru realizarea unui viitor naționalism. 

Programul economic al hitierismului — cu muanțele sale 
socialiste — e o rezultantă produsă din ciocnirea mentalităţii 
proletiste cu un anumit ideal nafional-socialist. 

Naționalismul e la origine un partid muncitoresc *, peste 
care sau suprapus apoi aspiraţiunile recente ale micii bur- 
ghezii — şi mai tirziu ale țărănimii germane quasi-pauperi- 
zate. 

Poate că socialismul hitlerist e cea mai autentică inter- 
pretare popular germanică a doctrinelor socialiste. Pinà a- 
cum, socialismul aparținea în Germania, ori numai clasei 
proletare, ori, sub o formă inofensivă, numai unei elite inte- 
iectuale, Socialistii proletari stăteau sub presiunea unei in- 
ternaționale muncitorești, realizind apoi un comunism ger- 
mun. Elita socialistă a încercat să combine socialismul cu de- 
mocratia construind un social-democratism quasi-capitalist. 

Atunci insă cind socialismul a apărut ca fenomen social 
brut, ca o mentalitate inconștientă a masselor, ca 0 ripostă 
spontană a claselor de jos contra oligarhiei capitaliste — a 
fost desigur natural ca acest socialism să fuzioneze — sau 
să devină chiar anexa unui naționalism popular. Şi se poate 
spune că în nafional-socialism a apărut intii naționalismul — 
si mai tirziu au pătruns şi citeva sugestii socialiste, 

Recenta ediţie germană a socialismului realizează un an- 
ti-individualism răspicat. Avem a face cu un socialism în sen- 
sul striet etimologic. Acest socialism e o acceptare a socialu- 
lui în detrimentul individualului. lar socialul nu e în cazul 
de faţă decit numai însăşi ideia naţională. ; 

Semi-socialismul german are la bază şi o ideologie mic- 
burgheză. E rezultatul unei deslipiri a micii b ezii ger- 
mane de marea burghezie capitalistă. Marea burghezie ger- 
mană — internationalizatà prin destinele capitaliste — a 
trădat mica burghezie, indepàrtind-o, desolidarizind-o treptat 
dela viața economică. Social-democratismul german a contri- 
buit la amplificarea acestui proces de izolare economică a 


1 N, S. D.A, P. ,,Nationalsozialistische deutsche Arbeiterpartei", 


____ CRONICA GERMANA ____ 35t 


claselor de jos, prin sustinerea oficială a intereselor oligar- 
hici capitaliste. 

Prin această bruscă despicare a burgheziei germane — în 
oligarhie capitalistă şi în massa amorfă a micii burghezii pe 
cale de proletarizare — a isbucnit o mentalitate revoluționară 
în societatea germană actuală, exteriorizatà prompt printr'o 
tensiune crescindă Între capital şi massă. 

Spre deosebire de alte socialisme, national-socialismul e 
agresiv; e avid de acţiune imediată și transantà. Activismul 
brutal al lui Hitler se răsfringe in această forma de socialism. 

Socialismul autentic confine mai mult un punct de ve- 
dere economic. Nafional-socialismul se intemeiazà, in primul 
rind, pe o preocupare politică si etică, Fenomenul economic 
nu mai are un caracter central ig concepția societăţii natio 
nal-socialiste, 

National-socialismul afirmă un socialism de compromis. 
Si iată de ce: Programul economie hitlerist respectă funda- 
menta] proprietatea individuală, imprimindu-i numai 0 ugoa- 
ră nuanţă de socializare, prin admiterea necesității unor ex- 
proprieri parţiale; — atunci cind acestea ar fi pretinse în mu- 
mele interesului colectiv. Aici e propriu zis numai o accentu- 
are a unui punct de vedere acceptat de insusi statul de- 
inoerat individualist, 

Intr'o perspectivă hegeliană sar putea interpreta acest 
compromis socialist ca produsul unei sinteze etaliste ', care 
intervine pentru a împăca autoritar două tendinti contradic- 
torii; capitalul burghez oligarhic si massele pauperizate, 
In acest caz, teza ar fi reprezentată prin capital, care consi- 
deră proprietatea individuală ca o categorie juridico-socială 
inatacabilă. Iar antiteza ar fi reprezentată aici prin massele 
proletarizate, care ar înclina să creadă că proprietatea in 
devenirea ci recentă ar fi o speculare imorală a unei domi- 
națiuni politice. Concilierea sintetică o realizează însă statul 
care, printro nouă politică socială, tinde să preconizeze ac- 
ceptiunea de funcţiune socială a proprietăţii — si totodată 
si posibilitatea de expropriere, 


Il 


National-socialismul supraestimeaza politicul. Idealismul 
şi naționalismul actual converg spre o limitare a economis- 
mului integral. — Tot ceiuce este valoare pur economică ra- 
țională, materială, capitalistă — e suspectat ca un produs al 
unei internafionalizàri dizolvante. 

! Ferdinand Fried: Das Ende des Kapitalismas, p. 114, Berlin 
1931. 


~ Natistii nu renunţă nici la aserțiunega pene rar în 
dosul oricărui fenomen economic sar alla o manevră streină, 
cu deosebire evreiască. Intreaga criză e acceptată ta un 
desnodămint inevitabil al unei vaste întreprinderi economice 
came e ; a putea răpune acest economic 
ipertrofiat, eee aocialisti cred că ar fi nevoe, in primul 
rind, de acțiune politică imediată, | |... 16) tiria: 
“Suportul doctrinei hitlerisle e tin antimarxism; e o reac- 
fiune colectivă faţă de materialismul istoric. Karl Marx sus- 
ținea ştiinţific prioritatea economicului in complexul social. 
Anturajul quasi-doctrinar al lui Hitler atacă violent această 
„neruşinată  afirmaţiune” — spunind că, dimpotrivă, ritmul 
social începe cu spiritualul şi politicul; iar viața economică 
nu e decit o prelungire aunor elementare necesităţi psiho- 
biologice *, Supremaţia ectnomicului actual nu e decit o spe- 
‘culare capitalisto-marxistă a lincezirii atitudinilor politice ?. 
Hitler vrea să stăvilească rilmul economic —— atit de ca- 


pricios — ul Germaniei și să-i imprime apoi o simplificare 
radicală, |... I) 


Programul economie nafist are la bază gi o atitudine 
clar ostilă capitalismului; Naţional-socialismul: vrea să substi- 
tue mecanismului: prea complicat al capitalismului actual 
un regim economic aşezat pe baze gospodărești, cu scopul 
de a satisface numai strictele necesități populare de consum. 
Cu drept cuvint, unii eritici ai national-socialismului au spus 
că Hitler regretă vremurile precapitalismului. 

Dar îm aversiunea mulțimii nationaliste germane față de 
recentele complicafiuni ale economicului, Sar putea desluși 
‘gi conturtirea lentă a unui alt fenomen social: 
„Complexul capitalist a început să fie boicotat de mulţi- 
mea naționalistă, deoarece relaţiile economice actuale ar pre- 
supune o tendință profundă de internationalizare şi de des- 
Itrimare a economiilor nationale, Spititul naţionalist de con- 
servare — pătruns azi adinc in masscle germane — a determi- 
mat şi o reacțiune politică. 

Pe de altă parte, statul, care mai îmcearcă să fie un ex- 
ponent al exigențelor populare, a ripostat printr’o politică 
de protectionism vamal şi mai ales manifestă înclinația de 
a transforma orice relafiuni economice interetatiste, în sim- 
ple relatiumi politice, | al 4 
© Massele naţionale — pe cale de continuà rane dl 
nu mai pot intreprinde și o reactiume economică — fiindcă au 
fost înlăturate lent din procesul de producţiune capitalistă, 
răminind numai în situația subordonată de salarizati sau con- 


1 Otto Renz: Der Marzismus, 1951. 
® Fr, Reinhardi: Die Herrschaft der Börse, 1929. 


TIE cad bă fil Mad n pi DU NG: ib #0 
se | VIAȚA ROMINEASCA mi 


sumatori. Singura arma de luptă a rămas numai dcfiunea po- 
liticà. 

Politicul a început să pătrundă adinc in masse, Economi- 
cul — printr'un destin specific capitalist — rămine să fie do- 
minat de o oligarhie burgheză, de o elită înavutità. 

In antagonismul recent dintre capital și masse se rùs- 
fring si alte conflicte sociale mai largi şi mai semnificative: 
E tensiunea crescindà dintre realitatea economica si actiu- 
meu politică, ceiace are ca rezultat o lipsă de echilibru senin 
al societăţii contemporane. La aceasta se mai adaoga şi un 
conflict latent între national şi internaţional, Toate acestea 
sint o serie de fenomene sociale concentrice, care gravitează 
azi în jurul fenomenului central de criză economică. 


* * 

Pentru a zădărnici ultimele precipitări capitaliste, natio- 
nal-socialistit pretind că ar fi mai bine să fie distrusă demo- 
craţia, complicele capitalismului actual, Hitler crede că sim- 
bioza democratico-capitalistà nu poate fi destăcută decit prin- 
tr'o „revoluţie de dreapta”, cu scop de instaurare imediată a 
unei dictaturi integrale. 

Hitlerismul mai poate fi interpretat si ca o reacțiune spe- 
cificà a massei germane față de sistemul democratic. E vorba 
aici de o trăsătură specifică mulțimii germane: aceia de a 
simţi nevoia aproape organică de autocratism politic. Regi- 
mul democratie n'a satisfăcut spiritul de disciplină al micu- 
lui burghez german. 

In agitarea idei; dictatoriale, Hitler a utilizat toate argu- 
mentele — acum risuflate — lansate de amatorii de dictatură, 
ln special, au fost puse la contribuţie argumentele că demo- 
crația parlamentară s'a caracterizat printr'o lipsă de continui- 
tate, printr'o lipsă de competintà gi printr'o diluare a respon- 
sabilitàtii, 

Pe lingă antidemocratismul obișnuit, hitlerismub mai 
conţine si o pronunțată trăsătură spengleriană. Oswald Spen- 
gler a reuşit întradevăr, in ultimul timp, să exercite o influ- 
entà dominantă asupra tineretului academic german. Toate 
prevestirile pesimiste din „Declinul Occidentului” — de vii- 
toare descompunere lentă a democratismului $i capitalismu- 
lui — au pătruns adine în mentalitatea tinărului naționalism 
german. 

Spengler e un adversar al democratismului si al libera- 
lismului. În locul acestor regimuri decadente, filosoful istorie 
intrevede şanse pentru apariţia unei dictaturi a masselor. 

In concepţia spenglerianà se mai poate găsi şi un „resen- 
timent de mie burghez”, pe care-l exprimă printr'un anticapi- 
talism. Inclinajia pentru dictatură e complectată gi printr'un 
naționalism, care frizează rassismul, 


pali 


354 VIAŢA ROMINEASCA | 


Avind în vedere și simpatia pe care o are Spengler pen- 
tru ideia corporatistà, am putea ajunge la concluzia cà filo- 
sofia istorică spenglerianà a avut un rol deciziv în contura- 
rea naționalismului german actual, 


* * & 

In locul statului democratic-parlamentar, national-socia- 
listii doresc un stat dictatorial, militarist şi pur naționalist. In 
locul sistemului parlamentar se va introduce un „sfat corpo- 
rativ”, de reprezentare fidelă a tuturor intereselor profesio- 
nale. Mandatarul poporului trebue să fie un specialist sau 
un reprezentant direct al unei categorii sociale productive. 
Acest parlament corporativ va centraliza întreaga activitate 
economică naţională, 

Antidemocratismul hitlerist presupune şi o luptă pe faţă 
contra partidelor politice în genere. Intr'adevàr, încă de mul- 
tà vreme, Hitler a început să atace violent partidele demo- 
cratice din Germania. Și astăzi, agitația natistà e o încercare 
de continuă intimidare a parlamentarismului. 

Doctrinarii national-socialisti îşi justifică intrarea în 
Reichstag numai pra necesitatea de a pătrunde mai adinc în 
interiorul statului democratic, pentru a reprezenta deocam- 
dată interesele populare şi pentru a distruge mai ușor meca- 
nismul parlamentarist. t. 

Ca orice agitaţie dictatorială, national-socialismu] Își re- 
zervă misiunea de a acţiona pe deasupra partidelor politice, 
de a fi un curent de politicianizare, de radicală higienă a 
civilismului actual. 

#* x 

Pentru aranjarea relatiunilor politice sì economice e ne- 
voce si de o anumită normalizare juridică: Naţional-socialiștii 
nu neglijează să preconizeze şi ciorna unui viitor mecanism 
juridic, 

7 Pentru etatismul forte al hitleristilor va fi mevoe desigur 
de um regim juridic strict interventionist, in orice fel de acti- 
vitàti individuale, 

Naţional-socialismul dorește o înlăturare a urmelor drep- 
tului roman deoarece acesta a fost combinat gi cu cutume 
judaice, In locul acestor „rafinamente romeo-judaice”, na- 
tionalistii germani doresc reintegrarea unui autentic drept 
germanic, 

Legislaţiei actuale i se impută că ar fi așezată pe baze 
prea individualiste, prea favorabile desvoltàrii anormale a 
capitalismului. Raționalismul individualist al dreptului mo- 
dern neglijează interesat faptul colectiv. 


— —— 


! Pidder Ling: Nationalsozialismus, p. 35. 


CRONICA GERMANA 335 


Naţional-socialiştii preconizează un sistem juridic colec- 
tivizant. Activităţile individuale trebue aranjate după inte- 
resele dictate reprezentativ de o colectivitate. Patrimoniul in- 
dividual trebue să îndeplinească o funcţiune socială, — sà in- 
destuleze necesităţile sociale — şi apoi pe cele individuale. 
Tot acest colectivism trebue aşezat pe bazele tradiției juri- 
dice germanice, 

Naționalismul german recent caută originea dreptului in 
„sufletul colectiv”. Norma juridică trebue să fie rezultanta 
unor experiențe psiho-sociale, a unui ,, Volksgeist”. Relatiu- 
nile juridice interindividuale trebue să realizeze un maxi- 
mum de util pentru întreaga naţiune. Activitatea economică 
nu va putea fi realizată decit prim intervenția juridică a Sta- 
tului, Tot ceiace din punct de vedere social e speculă, dis- 
trugere a semenului — poate fi evitat printr'o treptată pla- 
nificare juridico-economică de colectivizare integrală. 

Cu toate că naționaliștii germani sint si ,,socialisti”, to- 
tuşi ei nu neagă proprietatea individuală. Hitler chiar a in- 
sistat asupra precizării că N. S. D. A. P., respectă proprietatea 
individuală —si că pretinde numai o „indispensabilă expro- 
priere”,* atunci cînd proprietatea individuală atinge pro- 
porții exagerate, cind e produsul unei specule si impieteazù 
asupra interesului colectiv. 

Hitleristii afirmă că proprietatea trebue să fie o fumeti- 
une socială. Munca individuală trebue să servească intere- 
sele statului. Naţionaliştii germani vorbese azi cu insistență 
de un sacrificiu pe care individul trebue să-l facă pentru stat, 
muncind obligator (Arbeitsdienst), 

Programul juridic al N, S. D. A. P.-ului conține si ideia 
unei modificări a dreptului succesoral în sensul unei limi- 
tări legale a moștenirilor. Statul va fi îndreptățit să participe 

la orice împărţire succesorală. 

In schimb însă, proprietatea individuală trebue protejată 
legal, atunci cînd are la bază un principiu moral. Sistemul 
juridic maţist se bazează pe această tendință de etatizare a 
proprietăţii. 

Mai mult; statul trebue să emită un sistem legislativ in- 
terventionist, care să protejeze familia, femeia, batrinii, co- 
piii, ete. Acelaşi program protecfionist se va aplica îndeosebi 
clasei țărănești şi muncitoreşti. 

Muncitorimea va trebui să participe la împărțirea bene- 
ficiilor realizate în întreprinderi. Contractele de muncă se 
vor colectiviza radical. Muncitorul își va avea asigurată si o 
pensie pentru bàtrinete sau în caz de accident de muncă. 

Schița de drept agrar si muncitoresc — anunțată de na- 
tional-socialisti prevede ca un punct central — încurajarea 


: Adolf Hitler: Mein Kampf, p. 124, 


356 VIAŢA ROMINEASCA 


pe orice cale a clasei țărănești şi muncitorești, — categorii so- 
ciale azi pe cale de proletarizare. 

in afarà de oarecare influente ale socialismului agrar — 
se pot întrezări în programul N. S. D, A. P.-ului — şi multe 
idei conforme recentelor tendinti juridice. Aşa, se poale re- 
marca un pronunțat accent colectivist si sindicalist al drep- 
tului modern revoluționar. Ideia de ajustare a relatiunilor 
juridice la tendinţele sociale şi nationale, nu e decit o reac- 
{une faţă de individualismul perimat al codurilor actuale. 


„ta 

Concepţia economică naționalistă e produsul unci reac- 
tiuni de mulțime contra capitalismului. Criza capitalistà 
accentuată în Germania mai mult decit oriunde — a provocat 
şi o repulsiune colectivă faţă de marea industrie şi finanja. 

Poporul german nu mai e un cointeresat în întreprinde- 
rile capitaliste nationale. Clasa burgheză de mijloc — paupe- 
rizată prin ififlatie şi prin acţiunea proletarizanti a mare- 
lui capitalism — nu mai e solidară azi cu oligarhia bur- 
gheză capitalistă, 

Clasa muncitorească industrială, distrusă prin şomaj pre- 
lungit — si redusă la un minimal standard de viaţă — îşi ex- 
plică sărăcia prin defectele funcţionale ale industriei capi- 
talsste. y 

Clasa țărănească germană a fost şi ea îndepărtată dela 
ritmul capitalist national, prin acțiunea dizolvantă a capita- 
lului cămâtăresc. 

Aşa s'a destrămat solidaritatea economică naţională a 
Germaniei. 

Dar in lupta dintre capital si massă a intervenit politica 
economică a centrului si a social-democraţilor germani. Gu- 
vernările repetate ale acestor partide — pe deplin burgheze 
— au devenit prea complice cu capitalismul. Poporul de jos 
şi-a complectat atunci neincrederea faţă de politica statului 
şi cu o elementară reacțiune faţă de sistemul economic do- 
minant. Mulţimile germane doresc o revoluţie politică, care 
să aducă şi un alt regim economic. 

Un alt fapt caracteristic mentalităţii sociale din Germa- 
nia recentă e şi solidaritatea, care începe să se închege între 
clasa muncitorească industrială şi clasa țărănească agrară, 
Ambele categorii speciale vor sà infrunte specula capita- 
listă. 

Prin această complicitate proletară industrială și agrar- 
țărănească se poate explica impreunarea actuală a sentimen- 
tului naţionalist cu ideia socialistă. National-socialismul a de- 
venit popular prin agitarea simultană a acestor două doctri- 
ne, atit de convenabile claselor de jos. Majoritatea poporului. 
german a fost cistigatà. 


_____ CRONICA GERMANA č ' 357 


Iarăşi se poate vedea si aici cum nafional-socialismul nu 
Sa nàscut artificial dinto doctrină livrescă, ci trebue inter- 
pretat ca o consacrare politică a unei realităţi sociale, ca o 
sistematizare — şi chiar ca o speculare — a unor tendinti 
adine pătrunse în massele populare. 

(Aceiagi combinaţie de nationalism+socialism poate ser- 
vi ca o explicaţie pentru o lentă carentà a comunismului 
german). 

Desigur însă că tot nuanța naționalistă domină punctul 
de vedere socialist în programul economic al N. S. D. A. 
ului. Hitlerismul e mai mult un naționalism socializant decit 
un socialism national. Socialismul e acceptat sub o formă di- 
minuată, deformată. Vederile naţionaliste rămîn decizive. 


„ta 


In mentalitatea anticapitalistă a hitlerismului e accen- 
tuatà dorinţa de desființare a uniunilor monopoloide — car- 
teluri, trusturi, concerne — atit de simptomatic apărute în ul- 
tima devenire a capitalismului. Aceste sisteme de monopoli- 
zare vor putea fi înlăturate printrum riguros control etatist 
exercitat asupra marilor întreprinderi capitaliste. Marea in- 
dustrie va fi naţionalizată si etatizatà, 

National-socialismul preconizează o imediată autarhizare 
a naţiunii germane. Antisemitismul hitlerist anunţă o eman- 
cipare a economiei germane de sub tutela finanfei capitaliste 
mondiale 1, Prin deslipirea Germaniei din angrenajul capi- 
talist international se va putea ajunge la o regenerare eco- 
nomică a poporului. Si atunci, comerțul german se va des- 
volta numai întrun cadru strict naţional (Binnenmarkt). 

Anarhia capitalistă actuali va fi imlăturată printr'o trep- 
tată planificare economică pe baz» strict naționalistă. Doctri- 

1 Aici există însă deocamdată și oarecare ezitări dubioase în 
programul N. $. D. A. Pului. Anticapitalismul acestui vast partid de 
masse e socoti! de unil critici ai hitlerismulul, numai ca ceva aparent. 

Contribue la acest echivoc si faptul că naţional-socialiştii sint 
adversari neînduplecati ai socialiștilor puri şi ui comuniştilor. Or, un 
program de distrugere complectă a capitalismului n'ar putea să 
aibă decit semnificaţia unei coincidente cu aceste partide adverse; 
şi chiar a unei concesiuni făcute de hitleristi comuniştilor si socis- 
listilor. 

Anticapitalismul naționalist e suspectat şi fiindcă s'a constatat că 
acest partid e subventionat de mulți capitalisti germani şi străini, 
Lewinsohn în „Das Geld in der Politik" (1931), destăinuește foarte 
documentat subventiile pe care Hitler le primeşte dela marii indus- 
triasi şi bancheri bavarezi, apoi dela „I. G. Farben-Industrie”, dela 
Borsig, Bechstein, Skoda, etc. 


- 


358 ` VIAŢA ROMINEASCA 


narii nafional-socialisti sau grăbit chiar să plăsmuiască şi 
vaste „romane economice”, în care se visează o imediată re- 
confortare materială a poporului. Hitleristii vorbesc cu insis- 
tentà de o dirijare economică naponalistà prin care se va 
evita specula financiară capitalistă. 

Individualismul capitalist va fi inlocuit printr’un colecti- 
vism naţionalist. Orice intreprindere individuală va fi pusă 
in serviciul colectività{ii. I 

Statul dictatorial va dirija economia naţională. Adminis- 
tratia politică va fi complectatà cu o administraţie economica 
intreprinzătoare. Statul va deveni întreprinzător, i 

Statul va interveni pentru incurajarea producțļiunii na- 
ționale, pentru realizarea unei répartitiuni echitabile a ave- 
rilor — şi în vederea unei normalizări a circulaţiei naţionale 
a bunurilor. Consumatia va fi normalizată gi limitată prin 
impozite pe lux şi prin aplicarea umui regim de sobrietate 
socială, 

Ceiace pasionează mai mult pe economiştii hitleristi 
— (un „Herzstiick” — cum zic ei) — e lupta contra cametei. 
„Robia cametei” va fi înlăturată prin deplasarea resurselor 
de credit dela capitalisti particulari în puterea statului. 

In acest scop, instituțiile bancare vor fi naționalizate, 
purificate de elemente străine. Bursa — considerată ca un 
instrument de dominare imorală a capitalismului! — va fi 
simplificată, In general, toate raporturile economice vor 
fi simplificate prin înlăturarea complicafiunilor mecanismu- 
lui financiar capitalist de astăzi. PY 

Statul hitlerist se va întemeia pe un protečjionism vamal 
riguros. Statul va trebui să protejeze industria și comerțul na- 
tional printr'o probibire si contingentare a importului 2. Tot- 
odată se va duce o politică de intensificare a exportului. 
(Aici se poate remarca revenirea la concepția anacronică a 
eficacitàtii activului balanței comerciale). , 

t servi un real interes naţional. Capitalismul bancar nu va 
ace mai mult pentru satisfacerea consumului intern. Numai 
excedentele producțiunii vor putea fi exportate. 

Vinzarea va fi complet rationalizatà. Desfacerea mărfu- 
rilor se va face sub controlul organelor economice ale sta- 
tului. Comerţul intermediar va fi limitat prin fixarea unor 
preţuri maximale, i, 

Statul va deveni si organ central de dirijare al creditu- 
lui național. Băncile vor efectua împrumuturi numai ati! cit 
pot servi un real interes naţional. Capitalismul bancar nu va 
putea deveni şi un al aria cămătărese. 

Investiţiile de capitaluri nu se vor face decit în acele ra- 


= E Fr. Reinhardt: Die Herrschaft der Börse. 
2 Aici se remarcă o influență a concepţiei lui List. 


"i 


CRONICA GERMANA _ 359 


muri de productiune permise şi încurajate de stat. In profi- 
lurile rezultate, statul va participa cu o cotă legală. 

. Naţional-socialismul arată o deosebită grijă pentru o vi- 
itoare politică agrară. Prin protejarea productiunii agricole 
va putea fi reconfortatà si economia țărănească. Se vor in- 
fiinţa instituţii de credit agrar prin care să se evite destră- 
marea clasei agricole prin camătă, 

Hitlerismul preconizeză si o viitoare politică de coloni- 
zare, prio care sar putea obține o intensificare a producti- 
unii agricole si o soluţie pentru grava problemă a populaţiei 
din Germania. Desigur însă că aci hitleriştii se gindesc la o 
eventuală extindere în teritoriul pierdut prin formarea Polo- 
nici si la o apropiată recăpătare a coloniilor germane. 

Mai originală e concepția monetară a N. S. D. A. P-ului. 
Naţional-socialiştii doresc o inflație. Etalonul aur trebue În- 
lăturat fiindcă ar fi numai un instrument de dominare al 
unei finanțe mondiale speculantă !. Moneta va trebui să fie 
numai o simplă hirtie convenţională de schimb, fără o bază 
în stokul de aur. 

N, S. D. A. P, anunţă că va înlocui actuala monetà ger- 
mană prin simple bonuri emise de stat — si nu în limita unui 
anumit incasso metalic sau stoc de devize al băncii de emisi- 
une — ci numai în limita necesităților de circulație a mărfu- 
rilor, bazate si acestea pe cantitatea productiunii îm raport 
cu nevoile de consumaţie. 

Fiecare consumator va obține aceste bonuri de schimb 
— sau de consum — în limita muncii depuse, Moneda fidu- 
ciară abstractă va fi inlocuità printr'o monedă simplă, con- 
cretă, bazată pe etalonul-muncă *, 

sta 

Suportul concepției economice hitleriste trebue căutat 
intro aversiune faţă de complexul capitalist, (față de „Spât- 
kapitalismus"). 

Hitlerismul vrea să înlăture brutal economia liberă de 
piață — si odată cu aceasta raporturile capitaliste de credit, 
standardul-aur, bursele, 

Acest naționalism economic excesiv autarhic se va im- 
potrivi principiului capitalist de productiune pentru profit. 
Odată cu aceasta se va evita exagerarea rafionalizàrii teh- 
nice. 

Dar programul economic năţional-socialist presupune şi o 
transformare socială mai prolundă: E nevoe în primul rind 
de o înlăturare a mentalității capitaliste. Va trebui să se dea 

i Hans Buchner: Die Goldene Internationale, 1931, 
2 Constantin Hierl: Grundlagen einer deutschen wehr politik, 
1929. 


= 


360 VIATA ROMINEASCA 


la o parte tot ceiace a creat pini acum s burghez in- 
dividualist si rafionalist. ar ar pig 
„Hazardul acesta radical reformator — ce stă la baza hit- 
lerismului — a îndemnat pe unii comentatori să spună că 
atunci cind va cuceri puterea, prima concesie pe care o va 
face N. S. D. A. P., va fi aceia faţă de capitalism?, Viitorul 
stat nafional-socialist nu va putea renunța la capitalism pen- 
cda pia er si e pa — re an fara Di noi în loc. Socialis- 
naționalist nu e a e i i robus ă 

evita influența capitalistă, cada dra 
Economia nafional-socialisti — întemeiată pe tendinţe 


de planificare integrală — va aluneca tÊ liti i 
capitalism de stat. ef tin vi Er Fi 


Berlin, Iulie 1932. 2 


KEN Hans Zehrer: Die eigentliche Aufgabe în rev. „Die Tat”, Januar 


Miscellanea 


N'asi putea să zic că mă pasionează chestiunea experților. 
Am cetit totuşi cu atenţie ce sa scris despre experţii dela 
Geneva care ne-au vizitat si ne-au promis să revină. 

Țară ospitalierà — se știe. Eu insumi sint ospitalier. Ori- 
ce musafir e bine venit, O vizită mai mult sau mai putin 
nu ne supără. Dimpotrivă. 

Sintem nevoiaşi — e adevărat. Dar ceiace ne trebue pentru 
ocazii solemne — avem, slavă Domnului! Vin bun si mult, 
icre negre, peste de calitate, păsări si muschi la grătar — cit 
poftesti... Si multe alte bunătăţi, de tot felul... Chiar pentru 
gusturile şi capriciile cele mai exigente... În privința asta, nu 
s'a plins încă nimeni. Ba, ni sa răspîndit faima că străinii 
petrec la Bucureşti mai bine decit la ei acasă, Nam tipărit 
broşuri de propagandă si n'am inființat inturism-uri; renu- 
mele firmei noastre se întemeiază pe fapte concrete, vizibile 
ca o pereche de mititei pe o farfurie albă, 

Nu ne lipseşte decit un lucru de nimic: Semnul schimbu- 
lui. Fără de acest semn, care în sine — după cum ne învaţă 
experții — nu prezintă nici o valoare, își pierd toate lucru- 
rile valoarea lor... De aceia am trimes solii prin stràinatàti, 
să solicite cu împrumut niscaiva semne, și ne-am adresat si 
Ligii Naţiunilor care a binevoit să me trimeată... experţi. 

Tocmai în privinţa acestui capitol n'am reușit să mà des- 
lusesc pe deplin. Atita am înţeles că Liga Naţiunilor este bine 
organizată si că de această excelentă organizație depinde în 
genere chestiunea împrumuturilor. Nam pătruns însă mai 
adine în miezul problemei si n'as fi capabil să spun precis: 
ce-i cu imprumutul însuși? 

Dar mi-a rămas impresia că se repetă istoria evreului 
care s'a dus la Rotschild în vederea unui imprumut. 

— Ai fost la Rotschild? — l-a întrebat nevastă-sa, care 
aștepta cu nerăbdare rezultatul. 


— cr fost... 
— Şi... 

„_— Minunatà organizaţie! Intri în bancă şi crezi că eşti la 
biserică. Curat, răcoare şi un mirosl!... de spiterie. Nu m'au 
lăsat să aştept un minut. Acolo mu merge: să aștepți... La pri- 
mul ghiseu, m'au întrebat politicos ce doresc. Am spus... M'au 
ascultat cu cea mai mare atenție, Apoi mi-au dat un bilet rog 
şi m'au poftit să trec in camera dealături. Am prezentat bile- 
tul şi imediat s'au interesat, deasemenea de nevoile mele. Nu 
n'au lăsat să aştept, mi-au dat un bilet galben si m'au poftit 
să trec în camera a treia. Și aici am fost ascultat si poltit apoi 
să trec în camera următoare, prevăzut cu un bilet albastru. 
Am schimbat citeva culori, am trecut prin citeva camere, 
pină ce mi sa dat, cu aceiași bunăvoință şi politetà, un bilet 
pestrif ca un steag american. Cind am prezentat acest bilet, 
funcţionarul îndată a sunat. Cit ai clipi ochi, a esit, ca din 
pămint, un portar îmbrăcat ca un general si... m'a dat afară. 

— Bani ti-au dat? 

— Bani, nu mi-au dat... Dar, in schimb, ce organizatie 
splendidă, ce ordine, ce politetà si ce miros plăcut! — ade- 
varata spiterie,.. — F. Dima. i 


Conferinta reparatiilor 


Chestiunea nerezolvată a reparațiilor de război, ajun- 
sese a fi considerati ca adevărata si principala cauză ce stă 
în calea prosperității economice mondiale, si privită ca una 
dintre esenfialele coordonate ale crizei europene. Declaratiile 
lui MacDonald inainte de Lausanne erau în acest sens făcute, 
Conferinţa reparațiilor concentra prin urmare un enorm si 
legitim interes, Germania prin cancelarul dr. Briining se de- 
clarase insolvabilà, iar în caz de posibilitate a plăţii nedispusă 
a mai respecta angajamentele contractate anterior. Von Pa- 
pen a recunoscut în principiu dreptul întemeia! al Franţei la 
compensatiuni pentru pierderile suferite. Poporul german nu 
poate insă achita. Suma de 30 miliarde e enormă. Un „tri- 
but” insuportabil si din punct de vedere moral. Sub presiu- 
nea formidabilă a mi național-socaliste care antrenează 
în acest figas intreaga opinie publică, Germania refuză să 
mai recunoască plata datoriilor. Von Papen își creează un pu- 
ternie front al ostilitàtii generale în urma recunoaşterii de 
drept a tezei franceze, Aci, la punctul critic intervine rolul 
conciliator al lui MacDonald, arbitru între cele două forţe be- 
ligerante. Comisia celor cinci puteri (Anglia, Belgia, Franţa, 
Italia si Japonia) redactează un proect care reduce suma de 
plată de către Germani la 3 miliarde mărci, care va trebui 
achitată după 3 ani. Numai Italia susține ideia stergerii to- 
tale a datorilor, atitudine care încurajează pretentiunile ger- 


MISCELLANEA 363 


mame, Proectul e adoptat însă in urma „acordului de inere- 
dere” (gentlemen’s agreement) dintre Franţa si Anglia. Acord 
care pune Germania în dilema: de a accepta proectul sau de 
a se prelungi planul Young, dar care pe de altă parte trezeşte 
suspiciunile Americii, America presupune in acest acord de 
incredere” anglo-francez o coaliție a debitorilor ei europeni 
in vederea datoriilor către Statele-Unite, Prin acceptarea cel 
puţin formală a proectului comisiunii celor cinei puteri, repa- 
rațiile sint lichdate din punet de vedere financiar. Intelege» 
rea internațională va fi compleetă însă numai după ce Ame- 
rica își va da adesiunea, fapt care se va produce după alege- 
rile presidentiale în curs, care au dictat in mare măsură ati- 
tudinea Statelor-Unite. Franţa, preocupată de securitatea in- 
ternaţională prin menținerea status-ului quo teritorial con- 
sacrat prin tratatele de pace, si de consolidarea păcii ame- 
nintatà de valul revizionist, a consimţit, impunindu-si greu- 
tăți interne, la concesii care-i fac onoare, 

Conferința dela Lausanne nu este însă decit o prefaţă la 
o viitoare conferință economică mondială, în care abia se vor 
putea crea bazele unei acţiuni unitare internaționale pentru 
inlăturarea consecințelor erizei economice, care închid ne- 
prevăzutul, 

S'a subliniat însă, cu drept cuvint, că principalul rezultat, 
care va avea salutare urmări pentru Europa este acordul 
franco-englez. Şi dacă avem im vedere tabloul fidel si neofi- 
cial al situaţiei politice, care denotă o ură mutuală a burghe- 
ziilor europene: Germanii uràsc pe Francezi, aceștia suspec- 
tind pină aci pe Englezi, Italienii urind pe Francezi,... se va 
conveni întradevăr că „acordul de încredere” aduce o uşoară 
undă de speranţă în sumbra atmosferă a continentului spin- 
tecat de febra reciprocelor uri nationale, Mulțimea factorilor 
de ordin economic, social, politic, determinanti ai situaţiei 
fac aproape imposibilă orice previziune a viitorului. In orice 
caz, acordurile vor dobindi eficacitate numai prin punerea 
lor în aplicare. Altfel, complicatiunile vor spori asa de mult, 
incit vor depăşi puterea de dominare a oamenilor, apàsind 
cu forța unei fatalitàfi. 


Criza germană 


Pesimismul spenglerian a obișnuit lumea să privească e- 
venimentele printro perspectivă catastrofică. Orice nouă si- 
tuatie survenită — si surprizele par inepuizabile — provoacă 
cele mai tragice comentarii cu privire la „soarta civilizației 
europene” si cele mai curioase, psihologiceşte, ingrijoràri 
pentru „destinul unei culturi milenare”, din partea Europei 
derutate de o reală criză. O serie de evenimente, decretate 
toate apriorice „istorice” de către o presă în mare parte res- 


364 VIATA ROMINEASCA 


ponsabilă în cristalizarea unei psihologii morbide, au trecut 
fără ca totuşi Europa bătrină sa fi suferit „catastrofala” că- 
dere a atitea ori ammfatà de ciudaţii profeti. E adevărat cà 
această atitudine, diformată, a comentatorilor vieţii sociale și 
politice curente, a fost determinată si se justifică intrucitva 
de sumbrul decor germanic, care, dată fiind interdependenta 
problemelor moderne, aruncă valurile amenințării asupra În- 
tregului continent. Banala frază: „de ce se va intimpla "n 
Germania depinde viitorul lumii capitaliste” apare intro mă- 
sură întemeiată. 

Asa s'au petrecut lucrurile şi cu recentele alegeri pentru 
Reichstag, care au meritul de a arunca o diră de lumină a- 
supra naturii crizei germane și a-i defini mai clar termenii 
„Europa şi soarta ei depind de rezultatul lor” enunta aceiași 
superticialitate gazetărească. Alegerile sau consumat si Eu- 
ropa n'a sucombat conform prevederilor gi reţetei prescrise 
cu atita certitudine. Poate aceste succesive desmintiri servite 
de cursul faptelor vor disciplina imaginatiile celor care azi se 
consideră filosofi ai culturii si istoriei si va schimba perspec- 
tiva catastrofică cu o metodi serioasă de cercetare care să 
DE scutească de generalizările pripite si lipsite de orice vala- 

ilitate. 

Criza germană care există fără 'ndoială trebue judecată 
în ea însăși si în spirit rece. Indicatiile alegerilor recente si a 
faptelor, încă meprecizate, survenite după ele, ne dovedese 
un progres al celor două extreme politice: nafional-socialis- 
mul şi comunismul. Afară de acest fapt, care nu surprinde 
pentrucă era previzibil trebue reţinut altul, paralel: în mă- 
sura în care a pierdut dim voturile sale social-democratia, în 
aceiași măsură a crescut procentul celor comuniste, Fapt 
care ar legitima convingerea că sa făcut un transfert, o de- 
plasare de forțe dinspre social-democratie înspre comunism. 
Pentrucă majoritatea obținută de naţional-socialism provine 
din voturile pierdute de celelalte partide de dreapta. $i apoi e 
greu de admis ca muncitorii social-democrati cu formaţie de 
stinga, oricit ar fi ea de moderată, să se fi convertit subit la 
extremismiil de dreapta. Aceşti muncitori obosiţi de tactica 
evoluționistă a compromisurilor social-demoeratiei, care nu 
luptă împotriva er sa decit cu metode legalitare serupuloase, 
şi care nu recurge la exaltări ce prind în vremuri critice, au 
imbritisat extrema stinga. Prin urmare comunismul face pro- 
grese în Germania. Faptul e important. 

Progresele, mai redutabile, ale lui Hitler, sint explicabile. 
In primul rind din motive generale: Germania a fost totdea- 
una romantică şi mistică, Criza psihologică, accentuată sen- 
sibil de cea economică (în timp de echilibru economic si po- 
litic e imposibil să aibă consistență si succes agitatiile extre- 
miste) alimentează mistica naționalistă germană prin care 


__ REVISTA REVISTELOR 365 


militează national-socialismul. Observati că cuvintul „socia- 
lism” e adăugat din abilitate demagogică, inteligentă de alt- 
fel, la cuvintul „naţional”, Asta pentru captarea sperantelor 
şi pentru a da iluzia unei orientări spre viitor, nu a unei în- 
toarceri la trecut. Cite limiditàti nu sint satisfăcute de pers- 
pectiva unui socialism national! In realitate accentul cade pe 
national nu pe socialism. (Teoretic e si imposibilă o asocia- 
ție, altfel decat pe hirtie, a acestor două noţiuni care pàstrea- 
ză raporturi de exclusivitate. Motivele teoretice nu conduc 
insă entuziasmele colective). 

Al doilea fapt care explică psihoza nafional-socia- 
listă (incerc o adevărată repulsie pentru această stupidă 
si imposibilă formulă) este atmosfera specifică a momentu- 
lui. De o bucată de vreme Germania cunoaşte o renaştere vio- 
lentă a curentelor de odinioară: nietzscheism, gobinism, dar- 
vinism, grefate toate pe un fundal romantic, 

Si de aci provine primejdia pe care o poate inchide mig 
carea nafional-socialistà: ca incearcă a-și degaja o metafizică 
propriuzisă dela care se reclama și care face din hitlerism 
nu numai o doctrină politică ci o concepţie despre lume, un 
adevărat ,,Weltanschaung”. Aceasta mai ales în urma afluen- 
{ei de intelectuali, care au adus în partidul zugravului autodi- 
dact şi prea puţin filosof, cunoştinţe si energie. Asa sa ajuns 
la crearea misticei care tiràste milioanele. Intelectualii, une- 
ori de fină calitate, au găsit cele mai inalte justificări unei 
acţiuni iniţial demagogice şi fără orizont. Dar repet, acțiunea 
nu prindea rădăcim dacă nu găsea momentul propice, care 
există, şi atmosfera încărcată, 

Specificul momentului prezent constă în aceasta: Germa- 
nia oscilează între reacțiune si revoluţie, Un proces extrem 
de complex pe care constituirea guvernului Von Papen a in- 
ceput a-l lămuri. Naţional-socialismul se găseşte într'o fază 
critică: sint posibilităţi de a devia dela scopul său iniţial, de 
a duce la cu totul alte rezultate si iată dece. Forţa lui Hitler 
şi a nafional-socialismului o forma entuziasmul revoluționar. 
Declaraţia solemnă că unele dintre primele lor acte de gu- 
vernàmint va fi: reducerea venitului pe care un particular 
ponte să-l posede la 12.000 mărci; că orice pàmint care nu va 
fi exploatat direct de către proprietar va reveni celui care-l 
lucrează sau statului care-l va distribui colectivitàtii, a tăcut 
o puternică impresie care a captat toate simpatiile pe care 
le are azi. Acele promisiuni au oarecare culoare socialisantà. 
National-socialismul, întreţinut de către marea finantà si im- 
dustrie, numără în rindurile sale reprezentanţi ai vechiului 
regim, care gindesc în netă opoziție cu frazeologia hitleristă, 
Hitler este depăşit de oculta militară a partidului (von Schlei- 
cher-Hammerstein) care-l utilizează în scopul lor, cu totul 
altul. Guvernul von Papen reprezintă reacţiunea feudalismu- 


(i è Me p Ş s y fi 
340 VIAŢA ROMINEASCA 
lui si militarismului prusian. Vechea şi congenitala voință de 
dominare a Prusiei își afirmă deschis veleitàfile. Prusia ma- 
rilor latifundiari urmăreşte unitatea germană sub sceptrul 
său. In acest sens reacţiunea prusiană conservatoare utilizea- 
ză pe Hitler. Se urmărește în primul rind distrugerea urmelor 
revoluției democratice din 1913 (prin modificarea constituţiei) 
si desființarea parlamentarismului, ajuns de citva timp un 
simulacru. Şi lucrul va reuşi, pentrucă nobilimea monarhistă 
azi e solidară din indolenta social-democraţiei. Indolentà pen- 
trucă e inadmisibil ca un guvern social-democrat (şi au fost 
citeva) să păstreze în funcțiune pe toți magistrații monarhiști 
ai vechiului regim, care o sabotau, şi să mu se atingă de ma- 
rile latifundii prusiene, în timp ce muncitorii sufereau de ṣo- 
maj acut. Expropierea si primenirea magistraturii imperiale 
erau acte revoluționare de guvernămint care se impuneau din 
primele momente. Nu sau făcut. Şi azi asistăm la imediata 
destituire a înaltilor demnitari social-democrati gi la instau- 
rarea, pe deasupra oricàror scrupule legaliste, a autorităţii 
militare. Trecutul nelichidat, cînd se putea, își arată colții. 
Social-democratia se va mulţumi azi cu melancolice regrete. 
Federalismul statelor de sud va ceda în fata ascensiunii spi- 
ritului militar, 

Actele negative ale guvernului baronilor au mulţumit pe 
Hitler, Dar contradicţiile nu vor întirzia să se arate. Von Fa- 
pen făcea în declarația ministerială procesul de învinuire ul 
etatismului. Ce este național-socialismul decit un cult al Sta- 
tului? Credeţi că măsurile socializante intenţionate de Hitler, 
(care de fapt vine dela o tradiţie democratică nu reacționară) 
anunțate mai sus, sint fin vederile noblimii prusiene? Ar fi o 
naivitate! Hitler însă nu mai domină acţiunea pornită, intrată 
azi în puterea aristocratiilor militare, Şeful e depășit. Hitler 
e într'o situație paradoxală si tragică: acțiunea ale cărei baze 
le-a pus este canalizată în altă direcţie, independent de voinţa 
lui, iar miine se va întoarce împotrivă-i pentru a-l scoate din 
jocul politic. Hitler a netezit doar terenul pentru restaurarea 
dommiei baronilor si dictaturii militare. După alegeri lucrul 
e vizibil. Legenda se va lichida, pentru a rămine faptul brut: 
stat militarist, reactionar, după modelul prusac. Aceasta era 
finta urmărită de Hitler ? 


Cultură si politică 


Intr'un frumos articol al lui Maxim Gorki am găsit acest 
apel al unuia dintre „puriștii” lui Hitler, citat de marele scrii- 
tor drept document pentru definirea şi fixarea unei mentali- 
titi: „Șeful hitleristilor din Thuringe a invitat grupul natio- 
nal-socialist din Weimar să protesteze contra prezenței la 
Weimar, la apropriatele solemnităţi ale centenarului morţii 


MISCELLANEA — MIE: i 


lui Goethe, a lui Gerhardt Hauptmann, a lui Thomas Mann, a 
lui Walter von Molo si a profesorului dela Sorbona Henri 
Lichtenberger. El reproșează acestor personalităţi originea 
lor non aryanà”, 

„Faptul acesta, aproape divers, este cu deosebire expre- 
siv pentru precizarea esenței Pohticului si a raporturilor sale 
cu cultura. Imaginati-và situația: cele mai strălucite figuri 
ale intelectualitàtii si scrisului german contemporan „inter- 
zise” de un anonim, un individ, un număr. Un număr, pentru- 
că altă valoare nu avea „puristul”. E caşicum la o sumă de 
obiecte ai mai adăuga unul, fără să mai resimţi ceva. Si un ast- 
fel de număr, îşi permite, neapărat pe bază de „principii”, 
să oprească a asista la centenarul morţii celui dintii „bun 
european" personalități in fata cărora te înclini!.. E prea 
eloquent în sine acest fapt, pentru a-l mai incadra în comen- 
tarii.. Trebuesc făcute numai citeva consideraţii de valabilita- 
te generală, pe un astfel de caz tipic. 

Politica n'a avut niciodată comprehensiunea integrală a 
culturii. Ingimfarea tipului politic (căci e un tip zoologie 
aparte) mai mult sau mai putin prosteste purtată, cum sar 
exprima d. Paul Zarifopol, a privit totdeauna „de sus” pe oa- 
menii spiritului. „Dela "nàlfime”. Lipsa de primitivă agresi- 
vitate, în ochii săi rapaci, plasează pe reprezentanții valorilor 
eterne pe un plan secundar si cu totul neglijabil, Această 
„desconsiderare” şi acest aristocratie „dispreţ specifie poli- 
ticului a luat forma cea mai expresivă in era noastră capita- 
listă în care banul se institue unic etalon al tuturor valorilor; 
şi prin aberaţie şi al celor intelectuale. Cultura e o simplă 
martă ca oricare alta. Politica o înglobează in calculul ei, 
Credeam că disprețul capitalist al valorilor spirituale e ulti- 
ma formă joasă, în care animalul acoperit de atribute admi- 
nistrative, manifestindu-l, îşi dă arama pe faţă. Cazul semi- 
doctului national-socialist e ceva inedit ca formă; pentru că 
se reclamă dela inalte „principii”. Ba o justificare a atitudi- 
nii o găsește în nu ştiu ce sistem metafizic. Noţiunea de 
„rasă” a căpătat în ochii si considerafia prostimii germane 
si prin contagiune si a altora — o prestantà mistică. Esti „de 
rasă”? Meriti sà trăești, să gindeşti, să scrii. Nu? Eşti con- 
damnat în voința destinului manifestată prin specimene ca 
cel dela Thuringe. 

Faptele ascund însă şi o semnificaţie mai adincă. Poli- 
tica este însă impedimentul cel mai serics În calea apropierii 
dintre popoare, a conciliatiunii internaţionale. Reprezentată 
de semidocti (nici nu se poate altfel) care uneori sint înzes- 
traţi cu inteligență nativa, politica strică tot ceiace creează 
cultura cu atita efort si subtilitate, E ca si cum ai un obiect 
de artă în miini groase de negustor. Pentrucă ideia păcii şi 
încercările realizării ei e un lucru extrem de delicat... Si sint 


368 VIAŢA ROMINEASCA $ 


serioase motive să credem că odată intrată în mina politicia- 
nilor va fi terfelită şi compromisă ireme 

Să reflectăm numai la nevralgicul punct al apropierii 
franco-germane. Din partea cultului nu există nici un motiv 
care să impiedice instaurarea unei prietenii între cele două 
popoare, Dimpotrivă. Centenarul nașterii lui Kant în 1904, al 
morții lui Hegel si Goethe în acest an au fost sărbătorile în 
Franţa ca si'n Germania. „Revista de Metafizică si Morală” si 
altele au consacrat evenimentelor numere speciale, cu bogate 
si erudite studii interpretative. Mai putin se observă acelaș 
lucru în Germania. Dar totuşi există frumoasa operă a lui 
E. R, Curtius si altora, care aruncă punti de colaborare chiar 
şi în sens social-politic. Şi cu toate acestea raporturile sint 
mai incordate ca oricind. De această tensiune este fără dis- 
cutie responsabilă politica sovinistà și naționalistă, care des- 
face sălbatec tot ce crează cultura. Politica comite crima na- 
ționalizării valorilor spirituale, care prin esență sint univer- 
sale, liberă de orice contingente etnice. Din t, Hegel si 
Goethe s'au făcut glorii nationale germanice, cind de fapt ei 
apaţin omenirii, fiind germani prin locul nașterii si limbă 
doar. Această strimtă interpretare naționalistă a universului 
alimentează orgoliul agresiv al Germaniei, şi întreține mesia- 
nismul rău înțeles, cu nefaste rezultate. Ce justifică tălmăci- 
rea naționalistă si germanizantà a lui Goethe, „poetul maţio- 
nal”? ales a lui Goethe, care neglija patosul național, 
care a fost spirit filosofic şi internationalist prin excelență |... 
Goethe „primul european”, cum l-a numit Nietzsche. Goethe 
care nu se interesa decit de eternul omense, fie el întrupat în 
tragedia Ifigeniei sau a lui Torquato Tasso, şi care căuta in- 
tilnire cu Napoleon pentru a-i admira geniul fascinant, în vre- 
me ce patria sa era ocupată. Goethe a fost în primul rind om, 
cel mai perfect si integru om al vremii sale. Pentru universa- 
iul Goethe prețuit egal si în Franţa, sa deplasat Henri Lich- 
tenberger dela Sorbona la Weimar, profesorul care „nu e de 
rasă” pentru comemorarea poetului care „e de rasă” după 
opinia „puristului” din Thuringe. — N. Tatu . 


P, Nicanor & Co. 


Recenzii 


Henry Bergson, Les deux sources de la morale et de 
la religion. (Alcan. 1932). 


Problema moralei se rezumă pentru Bergson in această 
întrebare: care este structura obligaţiei morale şi care-i sint 
sursele ? Soluţia va fi sugerată de biologie şi de sociologie, 
Viaţa socială este ceva care intră în planul si ordinea na- 
turii, E ceva imanent, „ca un vag ideal”, instinctului şi inte- 
ligenfei. Realizarea acestui ideal va atinge un maximum de 
perfecţiune în societatea himenopterelor (albine si furnici) și 
in societăţile omeneşti. Ambele sint organizaţie. Deosebirea 
constă în aceasta: primele sint instinctice cu mecanism auto- 
mat si tipic, celelalte sint inteligente, In societatea umana 
găsim obligaţia, în al cărei adine ghicim exigenta socială, Ea 
ar corespunde habitudinii din societatea instinetivà, Obliga- 
fia implică însă libertate, Pentrucă o fiinţă nu se simte obli- 
gată decit dacă e liberă; fiecare obligaţie luată aparte implică 
libertatea. Obligatia e însăşi forma pe care necesitatea o ia în 
domeniul vieţii cind ca exige pentru a realiza anumite sco- 
puri, inteligența, alegerea şi prin urmare libertatea, De aci 
definirea de către Bergson, a societăţii ca un ansamblu de fi~ 
inte libere. Asupra voinţei obligaţia apasă în forma unei ha- 
bitudini. Ansamblul acestora e ceeace se numește „totul obli- 
gatiei” şi care nu e altceva decit un extras concentrat, «Quin- 
tesenta miilor de habitudini speciale pe care le-am contrac- 
tat de a ne supune miilor de exigente ale vieţii sociale”, Obli- 
gatia elementară ia forma unui imperativ categoric, nu in 
sensul kantian de imperativ categoric absolut. Pentrucă 
„esenţa obligaţiei este altceva decit o exigentà a rațiunii” asa 
cum o pretinde raționalismul moral, 

Obligatia explică morala socială. Dar numai atit. Căci 
mai există şi o morală mai superioară, de natură diferità, 
morala umană. Prima e dictată de societate, care are intere- 
sul să se conserve. E de natură coercitivă si antrenează indi- 

24 


s0 VIAȚA ROMINEASCA 


vizii într'o mişcare circulară, inchisă, imitind, prim obisnu- 
intà imobilitatea instinctului, Respectarea ansamblului de 
obligații create de ea în scopul conservării societăţii, aduce 
cu sine o fericire individuală si socială. Provoacà plăcerea 
dar nu bucuria. Atenţia indivizilor şi a societăţii e întoarsă 
asupra lor înşişi; e o atitudine limitată, închisă, si inva- 
riabilà. : 7 

Cealaltă atitudine ¢ cea a sufletului deschis, întilnită la 
oamenii exceptionali, creatorii moralei complete, ai moralei 
umane, dol aspiratiei, care produce bucuria. Aci obliga- 
tiunea nu mai are nici o valoare, Existenţa individualităților 
excepţionale constitue un apel, o aspirație, așa cum se poate 
citi în limbajul marilor mistici ai tuturor timpurilor. Moralu 
socială ne impunea datorii fatà de societate, + orala umană, 
la baza căreia stă emoția pură gi care implică un sentiment 
al progresului, tinde către îmbratisarea în iubire a întregii 
umamităţi, se desface din limitele impuse de natură, alimen- 
tind sentimentul unei eliberări. Important de reținut: la baza 
ei stă emoția, ce poate fi găsită la temelia oricărei creatiuni, 
acest element supra intelectual care explică şi invenţia. Nu- 
mai in urmă emoția cristalizează în reprezentări si doctrine. 
Intelectualismul neglija acest lucru capital. Dar fapt e că 
niciodată simpla frumusețe a teoriei nu va determina con- 
duita noastră şi nu va impune obligații. Morala kantiună, a 
imperativului categoric absolut nu e pe poziţia cea bună, Vom 
insista mai mult în altă parte asupra acestei critici pe care 
Bergson o aduce teoriilor intelectualiste, şi care-mi pare a fi 
de neînliturat. E o parte prea frumoasă pentru a nu fi pusă 
in evidență. Aci reținem esentialul: morala are două surse. 
Prima: imperativele sociale, necesitatea conservării socie- 
titii, care explică morala închisă. A doua: apelul pe care-l re- 
prezintă existența marilor individualităţi, creatori peste in- 
tenţiile naturii ai moralei umane şi creatori ai progresului. 
Deoparte exigenţele sociale, de alta stările emoţionale. 

‘Aceiasi dualitate de origine se observă si la Religie. De- 
oparte necesitatea simțită de colectivitate de a se asigura 
contra fricei şi a morţii; prin urmare reacţie defensivă con- 
tra naturii. Religia isvoràste dintro „funcţie fabulatorie al 
cărei sens e pur biologic; dat fiind că socialul e o formă a 
vitalului. Dela magia primitivă se trece însă la religiile des- 
chise care sau ridicat la ideia unei „Divinităţi despre care 
misticul are o experiență directă. Religia deschisă trebue cu- 
noscutà în experiențele marilor mistici. Religa statică gi ex- 
terioară este ceiace era morala închisă; cea dinamică si in- 
terioarà prin care abia se explică însăși esența religiei si is- 
toria umanității, corespunde moralei deschise, Esenţa acesteia 
e misticismul sub forma lui cea mai desvoltatà: cel creștin. 
Cu altă ocazie vom desvolta explicările date, 


| 
| 
: 


RECENZII m 


_ _ Bergson explică, după cum reese, genetic, morala si re- 
ligia. Această interpretare genetică, biologică si sociologică a 
provocat deceptia multora. E întemeiată?-Vom vedea în altă 
parte. —N. Tatu 


ha 
M. J. Bonn, Prosperity. Berlin, 1981 


Bonn e un economist original in Germania pentrucă a 
ştiut să evite obisnuinfa prea academică de a universaliza şi 
desactualiza faptele economice: Autorul lui „Prosperity” e 
ün amator de realități particulare si proaspete. 

Prof. Bonn e un sociolog: In causeriile sale antrenante a- 
supra capitalismului german sau nord-american, faptul eco- 
nomic e totdeauna integrat într'o realitate socială mai largă, 
Conjuneturile oarbe ale pietii sînt înfăţişate intro perspec- 
tivă de mai mult omenesc. Ritmul producţiei si al consuma- 
fiei e confruntat cu o anumită mentalitate şi cultură a socie- 
tatii respective, 

In studiul de față Bonn apare ca un sistematizator al 
unor observatiuni personale făcute în timpul călătoriilor in- 
treprinse în Statele-Unite, Bonm e unul din cei mai profund 
cunoscători europeni ai fenomenelor sociale americane. In 
„Prosperity” găsim un copios reportaj de amănunte asupra 
celor mai caracteristice simptome ale vieții americane, To- 
tuşi, punctele de vedere sintetice ale autorului se împacă si 
cu aceste analize meticuloase, 

Bonn vrea să denunțe dedesubturile prestigiului ameri- 
can; vrea in deosebi să se Împotriveasea acelui snobism filo- 
american, care pàtrunsese adine în spiritul german recent. Si 
nu va fi usor de demonstrat cà Statele Unite au toate san- 
sele să fie deranjate in faimoasa lor ,,prosperitate”. Titlul 
ironic al cărţii lui Bonn aparţine unui conţinut unde se spune 
limpede că există ceva putred în economia americană. 


* * »* 


Statele-Unite au prosperat vertiginos fiindcă au ştiut să 
speculeze un mare eveniment: răsboiul mondial. Aşa au de- 
venit creditorul Europei. 

Acestei ieşiri oportune — i se mai adaogă şi alte cauze 
proprii vieţii sociale americane: 

a) Statele Unite sint înzestrate cu inepuizabile forte na- 
turale ; 

b) poporul american are wm temperament revoluționar; 
— n'a fost obsedat de prejudecățile şi formele trecutului; 

c) Statele-Unite au realizat dela inceput o rationalizare 
tehnică constantă, obtinind un maximum de valorificare a 
bogățiilor. 


372 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Prin convergenja acestor avantaje — Între 1922 gi 1929 — — 


Statele-Unite dominau piaţa mondială. Speculaţii financiare 
avantajoase consolidau avintul tehnic gi economic. 

Consumatorul american ajunsese la cel mai ridicat stan- 
dard de viatà. Industria automobilelor, de radio, cinema, — 
sportul, contortul, luxul — erau mărturii ale îndestulării. 
Consumatorul american devenise o forță socială; deacela ca- 
pitaliştii il incurajau printr'un sistem de finanţare conve- 
nabilà, j 

Dar în toamna lui 1929 apar simptome de criză: Agri- 
cultura din St. Unite:e amenințată. Preţurile agricole scad 
vertiginos. Concurenta canadianà — şi apoi cea rusească — 
lovesc în debuseul agrar al St. Unite. 

Intreprinderea agrară a fermierilor americani — meca- 
nizată şi excesiv concentrată — după toate convenienjele ca- 
pitaliste — se găsește dintr'odată îm fata unei crize de supra- 

roducfiune. 
i Venea „democraţie fermieră” dispare, alungată de ac- 
tiunea dizolvantă a capitalului bancar concentrat. Se iveste 
o discrezanti anormală între marii întreprinzători agricoli si 
mumcitorii agricoli proletarizati. Forţa de consumafie scade. 

„Eterna prosperitate” e alungată si din marea industrie 
americană. Urmează supraproducția, scăderi de preţuri; sub- 

umaftie ete. $ 
sig capitalistă a adus în St. Unite şi o gravă problemă 
socială. A dispărut vechea tradiţie democratică, A apărut un 
quasi-feudalism agrar şi industrial. — Viaţa politică sa ma- 
monizat profund, — A apărut criza socială si morală, 

Aşa au devenit St. Unite tot atit de puţin prospere — ca 
şi cele din Europa. Și tot aşa a dispărut credința în minunile 
americane. 

ata 


Ferdinand Fried, Das Ende des Kapitalismus. Jena, 
1931. NE $ 

„Sfirşitul capitalismului” face parte din inepuizabila se- 
rie de esseuri de teoretizare a fenomenelor sociale recente. 


Spre deosebire însă de alti doctrinari, mai ales germani, care 


besc ‘sà prevestească şi amănuntele unei lumi nouă, 
Frica işi Vestone ipotezele în cadrul unor realităţi mai apro- 
piate. 


complace totuşi într'o atmosferă de reflexiuni pesimiste, cu 


ajutorul cărora reușește să schiteze pregnant tragedia lumii 


capitaliste actuale gi apropierea unui ,,sfirsit al capitalis- 
ului”. 

F 0 ideie centrală în cartea lui Fried e aceia că tehnica — 

suportul capitalismului — a obosit astăzi. Progresul tehnic re- 


Respectind şi anumite conveniente științifice, Fried se _ 


CL = RERCENZIE | II 


cent nu inseamnă decit perfecţionare a invențiilor deja con- 
sumate. Orice revoluție industrială e azi exclusă. Si deaceia, 
„dinamica capitalistă e inlocuită printr'o statică capitalistă”. 

Capitalismul nu suferă azi de o criză de creștere — în 
sensul unui proces lent de acomodare de realități noui — sau 
ca o corecturà a unei faze de escrescentà tehnică. Capita- 
lismul actual suferă de o profundă criză funcțională. Cadrul 
social actual nu mai convine ordinei capitaliste. Cei trei fac- 
tori fundamentali ai societăţii contemporane — capitalul, ma- 
sele şi statul — se găsesc în dezechilibru. 

Statul actual utilizează o politică economică inoperantă. Pe 
de altă parte, massele — pe cale de proletarizare — se ridică 
contra oligarhiei capitaliste. Sau mai bine zis: Cei săraci se 
răscoală contra celor bogaţi. 

Fried își accentuează punctul de vedere personal atunci 
cînd încearcă să demonstreze că astăzi ne găsim in fata umei 
crize a spiritului capitalist. Adoptind un limbaj spenglerian, 
Fried spune că „singele a fost înlocuit prin spirit”. In locul 
capitalismului „sanguin”, instinctiv, concret de altădată — a 
apărut azi un capitalism mecanizat, abstract, fără legătură cu 
viața naturală. Calculul rationalist a înlocuit hazardul si spi- 
ritul de aventurà a capitalismului originar. Capitalismul ac- 
tual nu mai are vigoare ca să reziste noului ritm social, 

Fried şi-a cistigat însă o popularitate in cercurile natio» 
naliste germane prin afirmaţia tezistà că dezechilibrul curo- 
pean capitalist își are originea si in anomalia reparatiunilor 
de război datorate de Germania. 

Aici însă, economistul obiectiv dela început — devine 
prea pàtimas — pentru a mai putea prezenta acelaşi interes 
ştiinţific. E poate un pasaj, care umbreste întrucitva farmecul 
de pregnantă actualitate a cărţii lui Fried, 


sia 


Ortega y Gasset, Der Aufstand der Massen, (Deutsche 
Verlagsanstalt-Stuttgart), 


Filosoful si istoricul spaniol Ortegay Gasset semnalează 
indignat un fenomen semnificativ pentru societatea contem- 
porană: Amume, creșterea şi „rebeliunea masselor”, dublate 
firesc de o carenti a spiritului de elită. 

Ortega y Gasset utilizează o demodată doctrină libera- 
listă, pe care o amestecă si cu izbucnirile unui temperament 
aristocratic. De aceia, realitatea socială actuală — a tensiunii 
intre perimat şi revoluţionar — dă aici aspecte aproape dra- 
matice, în accesul de revoltă contra „tiraniei masselor” si de 
pledoarie pentru „elita” care se destramă. 

„Trăim sub dominarea brutală a masselor”, — Aşa in- 


374 VIAŢA ROMINEASCA 


cepe indignarea lui Ortega y Gasset, Individul necalificat um- 
breşte spiritul de elită. Individul aristocratic se anonimizează, 
dizolvindu-se apoi întrun colectiv amorf şi absurd. Massele 
populare s'au organizat, sau autonomizat. Nu mai există elità 
conducătoare, 
Nivelul de viață s'a urcat. Au scăzut însă diferenţele gi 
posibilitățile de reliefare a stilului aristocrat de viaţă. 
Condiţiile de viață sau uniformizat, creind un om-tip, 
fără nimic specific. Spiritul de americanizare a îngroșat ni- 
velarea visatà de democraţie. Liberalismul originar a fost 
denaturat. Triumful definitiv al masselor a venit după o ni- 
velare a condiţiilor de viaţă. 
Tradiţia a dispărut. Există numai o „înțelegere a vremii”, 
care se satisface cu prezentul imediat. 
posibil ca aceste caracterizàri ale lui Ortega y Gasset 

să nu fie departe şi de semnalul dispariției treptate a no- 


fàfare a puterii masselor. Burghezia liberală și elita ci au ca- 
pitulat în fata numărului, 

Si asa mai departe; toate constatàrile lui Ortega y Gasset 
au ca refren indignarea în fata fenomenului de „rebeliune a 
masselor”. — Radu Luca 


Revista Revistelor | 


Formaţia lui Goethe 


Geniul clasic şi-a exercitat im 
fluentele sale fecuntle asupra lul 
Goethe, nu numai direct prin cul. 
tura greco-romană, ci si prin moş- 
tenitoarele acesteia: Franţa şi Ita- 
lia, In formațiunea lui Goethe 
sunt vizibile urmele celor două 
culturi latine. Confluenta lor, azi 
ar fi mai greu de explicat, 

Pe vremea aceea pa nu era 
încă divizată cum avea sà fio 
după apariţia, în viaţa europeană, 
prin Revoluţia franceză, a princi- 
piului naționalităților. 

Europa era o unitate spirituali 
care se reflecta în tradiţiile sfin- 
tului imperiu roman germanic, 
care unise geniul latin cu cel per: 
man, atenuind deosebirile dintre 
națiuni, 

Goethe a luat contact cu Franţa 
de timpuriu, cu ocazia ocupării 
Frankfurtului de cātre trupele 
franceze, în războiul de șapte ani. 
Teatrul francez improvizat atunci 
l'a impresionat plăcut. Vorbeşte 
I. franceză cu o uşurinţă crescin- 
dă. In deosebi Il frapează calitàti- 
le exterioare ale francezilor, după 
cum reese din cuvintele mai fre- 
quente. Francezii sunt o rasă iu 
bitoare de claritate, panas care 
viața nu este atit un obiect de me- 
ditație, cât de acțiune, Contrastul 
dintre un francez, vesel şi strălu- 
citor, „animat de plăcerea de s 
trăi” si dintre burghezul din 
Frankfurt, solitar, lent și confor- 
tabil, î1 isbeşte. A onismul din- 
tre Romanul moştenitor de civili- 
zatie meridională si dintre Germa- 


nul sumbru, visător si meditativ, 
se conturează suficient din primul 
contact al lui Goethe cu francezii 

Pentru marele poet devine un 
ideal nl vieții sale asocierea din- 
tre geniul germunie sì geniul la 


n. 

Mai tirziu la Strasbourg, oraş în 
care se întretae cultura franceză 
cu cea germană personalitatea lui 
Goethe se modelează, Unirea ger- 
manismului cu romanismul aci 
pare a avea rezultate frumoase. 
Cultura rhenanà deținuse  adată 
hegemonia asupra Europei (in e- 
poca domniei carolingiene). Alsa 
cia-i revelează lui Goethe nu nu. 
mal geniul clasice ci si cel roman- 


tic. 


Sederea sa uci este epoca de 
gestație a lui Faust. Istoria ma- 
gicianului era aci obiect pentru 
teatrul de marionete.  Neuitate 
sunt pe urmă impresiunile lăsate 
de catedrala orasulul pe care © 
cunoştea în toate detaliile ei arhi- 
tecturale si căreia-i ridicase un 
imn splendid. In această sedere a 
lui la Strasbourg Goethe se con- 
verteste la cultul geniului natio- 
nul. Era de altfel întreaga epocă 

ătrunsă de istorism. Herder pre- 
ungen teoria geniului în istorie, 
Herder era un neimpăcat adver- 
sar al raționalismului francez, că- 
utànd cu orice chip umilirea or: 
goliului rațiunii, 

El este de fapt fondatorul isto- 
rismului, Influența lui Herder. 
adversar lreductibil al _ spiritului 
voltainian, asupra lui Goethe, 
îndepărtează pe acesta dela orien- 
tările culturii franceze, Literatura 


376 VIATA ROMINEASCA 


englezi-i serveste modele. Admira 
pe Shakespeare, la care găsesc 
nota originalității, ce lipsia fran- 
cezilor. Dar 'Renasterea si Italia 
il absorb în scurt timp. Poetul 
Tasso exprima sta să per- 
sonulă, sAlceste din Misantropul 
Jui Molière si Tasso sint figurile 
sale favorite. Aci se relevă dubla 
influentà francezà gi italiană asu- 
pra lui Goethe, 


(Jean de Pauge: La R 
Paris, 15 funie 1932), e” 


= 
Memoriile L Stresemann 


André Chaumeix incearcă, pe 
baza materialului din cele două 
volume publicate şi traduse in 
franceză, reconstituirea  adevăra- 
tel politici externe practicate cv 
extremă abilitate de fostul minis 
iru de externe al Reichului, şi 
caracterizarea rca pere n lu 
Stresemann, care se desvălue in 
adevărata ei lumină abia după 
mărturia celor publicate. Discipo? 
al lui Bismark, Stresemann, ad- 
versar constant al lui Bethmann- 
Holweg ne partizan al lui Bulow. 
este un dintre campionii cei 
mai de seamă ai pangermanismu- 
lui, Silueta politică şi diplomatică 
a ministrului german al Afacerilo? 
streine este cn totul alta decât cea 
care a apărut oficial pe scena po- 
liticei internationale. S'a afirma! 
la moartea lui (1929) că Europa 
pierde un mare European. „În Te- 
alitate Germania pierdea un exce- 
lent German". Legenda pacifistu- 
lui locarnian a fost întreținută cu 
mare artă. Pentrucà Stresemann 
n'a urmărit în primul rând conso- 
lidarea păcii europene, pentru 
care activa numai oficial, ci ur- 
mărea încercuirea libertăţii diplo- 
matice a Franţei. Din toate eveni- 
mentele mai importante care do- 
mină politica postbelică a Euro- 
i, reese dublul politic al lui 
tresemann: pacifism pentru opi- 
nia publică europeană şi acţiune 
intensă şi susținută pentru elibe- 
rarea Germaniei de sub clauzele 
i obligatiunile tratatelor de pace. 
perspicace, foarte activ si 
foarte ardent, utiliza compromisul 
ca metodă, făcînd concesiuni de 


formă pentru a nu ceda nimc in 
fond. Aşa a fost „rulat” Briand în 
buna lui credinţă. Politica de con- 
ciliatiune n'a fost nici cind inten- 
tionatà de el. Adera în teorie pen- 
tru a profita în practică. A a 
obținut si evacuarea Rubr-ului gi 
a Rbenaniel. Aci e opera princi. 
pali a lui Stresemann. Acesta lu- 
cra În conformitate cu aspiraţiile 
magice: pentrucă de 

t reprezenta concepţia prusia- 
nă. Germania, în urma oz ir 
lui n'a avut decit de câștigat. Si a 
profitat mult, Pentrucă azi er 
mania trieste sub dictatura şefi- 
lor militari; Hitler întrunește ma- 
joritatea sufragiilor poporului; na- 
ționalismul exagerat este domi- 
nantul situației, Spiritul în care 
s'a lucrat la Locarno nu era de 
sinceritate sì corectitudine, In ce 
priveşte evacuarea Rhenanici ca 
a fost pusă la cale în întrevederea 
faimoasă dela Thoiry. 

Pentru André Chaumeix publi- 
carea hfrtillor îmi Stresemann 
face manifest eşecul politicei de 
lichidare a răsboiului”, Rezultate- 
le obținute învederează si un fali- 
ment material n unul moral Do- 
cumentele ini Siresemann au me- 
ritul de a pune în adevărata lumi- 
nă spiritul în care sa dus politica 
externă a Germaniei. 


(André  Chaumeix: Revne des 
deux Mondes, 15 lunie 1932). 


* 


Falimentul supraomului 


National-socialismul are la bază 
un dinamism filosofic, gi surse 
spirituale specifice, Mistica pre- 
zentă se inspiră în deosebi din o- 
pera lui Nietzsche. O mulțime de 
maxime ale filosofului rează 
pe drapelele hitleriste, Astfel devi- 
za fil dur!” e comună, In Germa- 
nia contemporană e caracteristic 
fenomenul răspândirii nudismului 
care desvălue anumite laturi psi- 
hologice. Tinerimea germană, 
hitlerismu] este în mare parte 0 
„Jugendbewegung”, este animati 
rr n-are care e în acelaş timp 

e romantic. ri gog de < 
pentru făurirea viitorului e j» 
nantà Se mentine cu abilitate 
credința fanaticà, exagerată că 


REVISTA REVISTELOR an 


pangermanismului, Nietzsche a vi- 
sat însă cu totul altceva, Profetiile 
sale asupra supraomului duc la 
rezultate nefaste în practică. Ade- 
vărurile numai poetice ale dui 
Nietzsche sint primejdioase în po- 
liticà; mai ales că sint rău înte- 
lese totdeauna. (De fapt niciodată 
un om politic nu se ponte ridica 

ni la înțelegerea exactă a unor 
dei filosofice). După cum poetul 
german a condamnat puterea ma- 
terială a imperiului german din 
18/1 in numele unui intelectua- 
lism transcendent, tot asa at con- 
damna nzi violențele criminale 
hiileriste, si Idealul militarist. In- 
terpretarea doctrinei nietzscheeni 
de căure mediocri a dus la o falsi 
înțelegere a supraomului și la con- 
funia lui tler cu educatorul 
idea! visal de filosofu]-poet, Hit- 
ler înseamnă falimentul  suprao- 
malui. 


(Gaudefroy - Demoulynes : Mer- 
cure de France, August 1932). 


se 
Omul şi tehnica 


Scriitorul dr. S. Ismkélévitch se 
ocupă de ultima lucrare A filoso- 
fului rman Oswald Spengler: 
Der Mensch und die Technik. 
Ideile din această lucrare sint o 
continuare a filosofiei civilizații- 
lor, în acelaș spirit și o aplicare a 
metodei la o problemă pasionantă 
i actuală: situația omului de azi 
n fața progreselor uimitoare ale 
technicei moderne, Spengler con- 
strueşte pornind dela concepția 
nietzscheiani si romantică a ,0- 
mutti animal de pradă”, care for- 
meazi pivotul intregii sale filoso- 

ii 


fii. 

Omul e născut pentru a lupta şi 
aşi impune dominaţia sa asupra 
altora și asupra naturii, Technica 
ce sti la temelia civilizaţiei occi- 
dentale, este un mijloc prin care 
omul îşi prelungește si augmen- 
tează forța pentru a stăpini for- 
tele naturii. Semnificaţia pro- 
gresului technicei nu a putut 
fi desprinsă pentrucă era consi. 
deratà numai în manifestările ei 


exterioare. Or, ea trebue privită In 
laturea ei intertoară, în raporturi- 
le sale cu psichismul uman. Atunci 
se va observa că sensul ei nu con- 
stă numai în a da omului confort, 
în a fi sursă de plăcere, ci că ea 
răspunde unei nevoi de domina: 
ție, este expresiunca „voinței de 
putere” a omului, 

Spengler distinge două faze în 
istoria technicei: „civilizația mi- 
nii si ,civilizatia limbajului”. 
Ceence o caracterizează pe cea 
dintii, comună omenirii intregi 
este „individualismul extrem. în 
urma unei mutații brusce, „catas- 
trofice”, s'a trecut la a doua for- 
mă, în care socialul şi colectivul 
îşi fac drum. Dar şi limbajul e 
tot un mijloc de dominare. Tech- 
nica fausticà din civilizaţia occi- 
dentală a fost ridicată la cel mai 
inalt arad de către rasele nordice. 
Omul creator a ajuns asa de de 
parta incât se consideră rival al 
ui Dumnezeu. De la acest punct 
culminant urmează declinul, Spen- 

ler e de ucord cu concepția sa 

in „Apusul occidentului”. Orice 
civilizație e o manifestare vitală, 
Or, legea vieţii este un drum spre 
moarte. Tot ce are un început are 
si un sfârşit, Istoria civilizațiilor 
o dovedeşte. Dece ar face excepție 
clvilisatia occidentală? E o logi. 
că fatală a istoriei, 

Pe măsură ce se desvollă tech- 
nica devine ceva ,esoteric”. Mun: 
citorul execută automat ceeace 
kse ordonă, fără a avea înțelesul 
a cecuce face. De aci revolta lor. 
Noua revoltă a sclavilor, Technica 
s'a întors contra omului: acesta a 
ajuns sclavul ei. 

Va urma fatal opunerea civili. 
zației sprijinită pe technică. Va 
supraviețui cel mult elementul pur 
material, concret, utilitar. Europa 
a inițiat în tainele ci rasele din 
orient care nu upreciază din pro» 
gres decit avantajele economice 
şi care se servesc acum de tech- 
nică pentru umilirea civilizaţiei 
faustice. 

Jankélévitch critici ideia spen- 
lerianā n trecerii catastrofice de 
a o formă a civilizaţiei la a doua, 
Deasemenea gi ideia romantică a 
luptei dintre om si natură. Se poa- 
te adopta o atitudine tocmai con- 
rară: colaborarea omului cu na- 


378 VIATA ROMINEASCA 


tura. Desvoltarea technicei s'a pe- 


trecut sub impulsul nevoilor mul. 
ze gy Verdi stimulent de crea- 
re. observă un paral 
riguros. Cele două serii de fapte 
au o cauză comună: capitalismul. 
Acesta e fenomenul esenţial occi- 
dental, nu technica. Capiizioneni 
a avut nevoe de invențiile techni- 
ce pentru scopurile sale pur uti- 
ditare, Este exactă ideia spengleria- 
nà că utilitarismul ia locul „faus- 
tismului”. S'a produs întradevăr 
o ge nm ap între ştiinţă si techni- 
că, ultima creind o armată de spe: 
cialisti streini de orice ideologie, 
de orice curiozitate desinteresată, 
a de comun nivel intelectual. 
pengler nu caută cauza maladiei, 
ci o constată numai. Ideia că orice 
civilizație trebue să moară e pre- 
concepută. Or, adevărul nu e a- 
cesta. Valori spirituale din civili- 
zatia greco-romană fac parte inte- 
grantà din a noastră. Si a noastră 
a produs valori, care vor rămâne, 
In dinamismul contemporan e im- 
posibil a prezice viitorul. Pesimis- 
mul spenglerian are multe clemen- 
te ocazionale şi afective, 


(Dr. S. lankélévitch, 
att IRC: Baroi, 


* 


Noua tinerime 


Cu ocazia apariţiei vocatii 

T bihag Henri Manata, foh fară 
henno confruntă două atitudini şi 
două concepții asupra  tinereței 
de azi: aceea n celor care refuză 
să-și apropie si să înțeleagă men- 
talitatea de azi (Barrès, Péguy 
Massis} si a celor deschişi nou: 
tafii sufletești a tinerimii moder- 
ne (Romain Rolland, Jaurès, Lu- 
cien Herr). Primii sint cei cople 
A de grijile vieţii interioare, so- 
Hari, incapabili de bucurie, e 
acest subtil triumf prin care cine- 
va se detașează de sine însuși, de 
mizeria sa, de solitudine şi caută 
societatea arest self nt cei 
care au prejudecata tristebii - 
A care le pare n ti eri 
care nu se pot elibera de ei, 
pentru a încerca bucuria, si 
eroism discret şi această ofrandă 
mizeriei altora”, Intelectuali in- 
târziaţi prin raport cu evenimen- 


tele, care n'su aptitudinea de a in. 


jelege lumea modernă, copleșiți de 


pom naționaliste, nsabi- 

si = olutifie. ner gerry aan 
= e 

că sinceritatea lor nai per > 

culatà gi utilizată în interes pro- 

priu de-o imensă prostie”, care-i 

alege ca delegati fideli. 

Marea massă a tinerilor de azi, 
muncitori, țărani, intelectuali, 
trieste fără a căuta rațiuni de a 
trăi. Sarcina de a face viața te- 
restră o sedere plăcută, agreabilă 
este mai importantă decit vechile 
„bavardagii metafizice”. Senti. 
mentul desastrului care vine îi 
este străin, 


Nu e preocupată ca odinioară 
bătrânii copii” de „Destinul repa- 
rator”, de războiul care ar putea 
isbucni din erioritatea pro- 
stiei, Sorierile alese ale lui Lu- 
tien Herr publicate din grija pri- 
etenilor, vorbesc despre contra- 
dichia dintre trecut si viitor, des- 

e lupta dintre sentimentali și 
ntelectualisti, care este fin fond 
ciocnirea între două metode de 
înțelegere a vieţii. Lositàftii senti- 
mentale si interesate a anti-mo- 
dernilor, Lucien Herr îi opune 
un i ga militant si cura- 
ios. Fără să-şi facă o idee pren 
naltă despre om, nu aprobă fra- 
zeologia stupidi despre ,,bitrine- 
tea lumii. Lumea e tinără. Via 
umani abia a egit perioada 
vieţii vegetative, ve, impulsi. 
ve. „ Epoca nova, epoca reflexiu- 
nii si a virilitàtii abia începe”, 

Hinta e o existentă rafionali- 
zată. Lumea nouă e o lume desin- 
teresată (nu „desrădăcinată”, cum 
o spunea Barrès), dornică de jus- 
titie și zaliune. Idealul „de justiție 

primeze ele de 

gmp. E 
În acest sens e nevoe de . 
rădăcinare: sentimentală, socia Sh 
intelectuală, care să ducă la exa 
men și critică, la salvarea lumii. 


Gindurile Jui Herr, e 
zi intalostanii + aciditate, 
nese, spune enno, 
gindurile celor care azi au 20 ae 
(Jean Guehenno, Europe, 15 Tu- 
nie 1932), 
* 


vă este spe- 


4 
1 
bi] 


‘matori ai 


REVISTA REVISTELOR 379 


Psihologia poporului german 


Pentru clarificarea problemet a- 
firmarea unei rase germanice nu 
contribue cu nimic. Determinis- 
mul fiziologic mai degrabă împle- 
dică înțelegerea mutuală dintre 
cele două naţiuni, opunindu-le 
una, alteia. Varietatea tipurilor lo- 
cale germane, nici nu permite 
postularea unei unităţi psiholo 
gice. 

incercarea de „analizā spectra- 
lä” a psihologiei yone ger 
man, poate cea mu age a pp r din 
cite sint date, pe care ni-o dă Al- 
bert Rivaud, se bazează nu pe 
considerații istorice ori filosotice, 
ci pe observaţii din experiență, 
Determinarea structurii  psiholo- 
gice a poporului german este Cx- 
trem de dificilă, dar necesară 
pentru înțelegerea unui popor cu 
mare rol. 

Germanii se caracterizează prin 
prezența contrastelor violente, Ti- 
pul psihologie are notele specifi- 
ce: lent, pedant, lipsit de spirit, 
maniac, lipsit de suplete gi inven: 
tie, pe deoparte; sub alt aspect 
sunt dimpotrivă, de-o suplete ca- 
re-i apropie de sinuozitàtile ori- 


entalului, sentimentali, emotivi, 
pasionali, impulsivi gi posedati 
de tendințe de evaziune înspre 
necunoscutul viitorului,  „Mecani- 


zarea” invenţiei are de scop nu sa- 
tit o consolidare a achiziţiilor do- 
bindite, cit sporirea forțelor spl- 
ritului prin technică, Atasarea ln 
trecut nu împiedică adaptarea in- 
stinetivă, la posibilităţile viitoru: 
lui, Alături de rigorismul exagerat 
al disciplinei, speculatia care se 
leagă de profunzimile insondabi- 
le ocupă un loc larg. Speculafia e 
construcție a viitorului. Reese a 
tunci în ce măsură Germanii sint 
preocopsii în inconştientul lor de 
problemele viitorului, Marii ani- 
colectivități 
ca: Rathenau, Vogler, cher se 
prezentau ca profesori de filoso- 
fie. Specificitatea psihologică a 
poporului german hu se observă 
nicăeri mai bine decit în caracte- 
rele şi structura limbii, Dacă între 
expresia verbală şi gindirea prac- 
tici se remarcă un puternic con- 
trust, e foarte clar totuşi că limba 
germană e făcută pentru emoții, 


germane, 


sentimente, impulsii, dorinti, și 
nici decum pentru idei clare și 
distincte. O limbă obscură şi în- 
circatà de efluvii ce vin din a 
dancimble incomig@ientalal, impro- 
prie distime or de contur 
geometric. In limba germană ima- 
ginen si ideia se confundă adesea. 
De aci plasticitatea cuvintului, 
Termenii sint înconjurați de un 
halo confuz, In care se traduce nu 
atit gindirea cit dorințele indis- 
tincte, aspiraţiile vagi, infinite, 
pornirile fără limitări interioare 
elanul expansiv al fiinţei întregi 
in miscare. Toate doctrinele sint 
sub obsesiunea acestei lumi ob- 
scure. Sub imperiul ei contagiu- 
nea aceloraşi aspirații învălue pe 
individ in colectivitate. Individul 
işi asimilează aspiraţiile gru ului, 
cu care se simte perfect solidar, 
Violenţele interioare, pe care pe- 
dagogia nu le inăbușe ci cnută să 
le canalizeze, sint integrate în 
disciplina logică şi cultivate me: 
todic. Puterile spontane se unesc 
cu disciplina riguroasă, instinctul 
este reținut de mecanism, techni- 
ca temperează tumultul interior. 
Disciplină,  technică, inteligență 
traduce întrun plan spiritual fon- 
dul obscur, dominat de contraste 
umbre si claritàti subite, 

Această psihologie explică si ce: 
cou} pe care l-a trezit Hitler, omul 
cu fata de brută, cu vocea surdă 
gi sonoră, sle cărui „mprecaţii 
pasionate” tirăsc massele, La un 
popor cu asemene „fervoare ani- 
malā? torte posibilitățile sint 


ate, 

Rivaud face si citeva aplica- 
țiuni practice la situația politică 
in lumina ucestor considerații de 
psihologie colectivă, 

(Albert Rivaud: Revne des deur 
Mondes; 15 Iunie 1932), 


* 


Catolicism si hitlerism 


Fatà de actiunea nafional-socia- 
listă germanà catolicismul pă- 
strează două atitudini: dreapta ca- 
vistei „Sehânere Zukunft”, aparti- 
din toate punctele de vedere; ca- 
tolicismul democrat, de stânga 
condamnă sub toate aspectele ci 
mişcarea rasistà. 

obert D'Harcourt se ocupă de 


380 VIAȚA ROMINEASCA 


atitudinea profesorului catolic vi- 
enez Hans El, conducătorul re- 
vistei „Schânere Inkunft"”, aparţi- 
nând dreptei catolice, gi având c 
mare uutoritate asupra unei părți 
din opinia publică germană, cato- 


că, 

Profesorul Eibl, care consideră 
Versailles-ul Moscova ca pe cei 
doi poli ai domniei lui Satan, si 
în consecință militează asiduu în 
favoarea revizionismului, consi- 
deră mişcarea hitleristă ‘drepi 


vizuirea tratatului de pose se pu- 
ne în serviciul dreptăţii, binclai 
şi-a] lui Dumnezeu. Profesorul 
Eibl dă în acest sens catolicismu- 
lui francez, indus în „eroare” de 
imoruti tatea democratică, adevă- 
rate lecții de conduită, dintr’un 
canitabil interes, blamind indife- 
rența pentru rasismul  hitlerist, 
Apologet fără rezerve al fascismu- 
Jui, profesoral Eibl descoperă na- 
Daciei patru mari ca- 
fi: mniversalitatea, tineretea, 
crearea unul nou tip de viață (,,0 
nouă formă germană”) si idealul 
„epurației biologice”. In deosebi 
tul din urmă îi e prețios, dat 
lind că nu se poate politică dreap- 
tà fără o biologie justă, care să 
„purifice” rasa coruptă de elemente 
străine. E savuroasă ironia cu ca- 
re Robert D'Harcourt critică atitu- 
dinea lui Eib). Remarci faptul că 
în deosebi tinerimea e atrasă de 
frazeologia dem hitleristă, 
In mare parte „rasismul este c 
proliferatie națională a  misticis- 
mului adolescenței”, 


(Robert D'Harcourt, Revue des 
deux Mondes, 1 Iulie 1992), 


+ 


Satul rusese 


După instaurarea 
vietic satul rusesc a suferit o tran- 


mente în Republica sovietică nu- 
mărul exploatatiilor colective se 
ridică la 250,000, Aceste exploa- 
taţii sint de două feluri: Kolkho- 
zuri, care au la bază resurse pro- 
prii si Sovkhozuri, exploatări so- 
vietice propriu zise, co fonduri dc 
stat întreţinute, In materie de co- 
lectivizare agricolă Statul sovietice. 
caprins de mania 'gigantescului, 2 
incercat una dintre cele mai teme- 
rare experiențe sociale, Price Hu 
bert caută bază de cifre statis- 
tice să vadă dacă întreprinderea 
uriaşă a reuşit sau are şanse si 
A ago Indicatia cifrelor din 
1929, 1930, 1931 nu dovedeşte o 
situație înfloritoare, Ţăranii av 
trecut în mare parte în asociaţiile 
colective (Kolkhozuri) dar nu pen- 
trucă au dorit, ci pentrucă munc: 
liberă, permisă de guvernul sovie- 
tic a devenit o adevărată corvoa- 
dă; mai dificilă și insuportabili 
decit vechea sclavie. In realitate 
țărănimea opune o resistenti pa 
sivă tenace, In mai di n deun 
an au fost ucise 87,700, vite de 
muncă, în urma disperării de a sc 
vedea forțați să intre în „robia de 
stat”. Sovietele urmăresc determi. 
narea unei constituții psihologice 
şi sociale proletare la întreaga ji 
ranime. Misura aceasta nu e îns? 
organică: e o dispoziţie adminis- 
trativă gi mecanică, exterioară şș 
străină. Toată munca se desfășură 
automat. E o lipsă totală de ini- 
tiativà, iar țăranul e complect in- 
diferent la mersul muncii si al 
gospodăriei colective, In urma a- 
cestor stări de lucruri s'a născul 
o luptă surdă între guvernul co- 
munist si satele rusești. In ochii 
guvernului erau suspecte instine- 
tele de mici burghezi şi tendin- 
tele kulakiste. S'a hotărit desfiin- 
kulakilor, La sate însă n's 
putut fi provocati o luptă de cia- 
să. Kolkhozul are o masă omoge- 
nà. Toti membrii colectivului suni 
spi i pentru tentalive de sabo- 
tare, S'a cristalizat astfel o stare 
primejdioasă în care guvernul sc 
te in opoziţie cu salul, cu 
populaţia enormă a è 
„Capul partidului începe agi 
devora propria sa coadă”. Strîn- 
pl rartasator Sie ane ET: 
icilă, Inşişi conducătorii gospo- 
dăriilor, oameni al centrului, şi 


Pal 


comunisti 100%, avind asupra lor 
o mare responsabilitate îşi dau 
seama că viața agricola nu poate 
fi considerată din punctul de ve: 
dere al teoriei. Sabotarea chiar si 
acestia o aprobă, Sentimentul că 
totul se dă gratuit statulu: parai: 
zează totul. Pe de altă parte statul 
nu reuşeşte cu asociațiile produ- 
cătoare de griu destinat exporlu- 
jui. Rezistenţa pasivă a țărănimii 
desproprietărite provoacă adinci 

erturbatiuni în viața statului 

uterea guvernului, oricit ar dis- 
pune el de nparatul administrativ 
cocroltiv slăbeşte în urma scăde- 
rii opao de producţie a 
populaţiei. Forța principală asa- 
tului e un sentiment al solidarităţii 
economice, Satul a cîștigat pentru 
cauza si toți cei ce se găsesc 
in raza vieţii agricole. Masa Wica. 
nilor e enormă si masivă, Rezis 
tenta ci e lipsită însă de un idea) 
comun si de orice caracter natio. 
naL Astăzi sint deci donà forte 
adversare [aţă în faţă. Regimul 
politie se menţine însă. „Numa 
suma mai multor factori econo 
mici si politici va pus țărănime: 
si Rusia întreagă chiar în situatir 


de a se elibera de jugul comunist”, 


(Price Hubert: Mercure de 
France, 1 August 1932). 
Fe 


Aspecte din revolutia turceascà 


Ettore Rossi se ocupă de pro- 
blemele mal nol pe care je pun 
în vie actualitate rezultatele revo- 
lutiei, Primele efecte ale revoluției 
au dus la o occidentalizare a or- 


REVISTA REVISTELOR +. 


ganīzaļiei statale şi sociale, care 
se continuă şi azi, Abolirea sul- 
tanatuluj si califatului; proclama- 
rea republicei; introducerea legi- 
lor curopene (codicele penal ita- 
lian gi codul civil elvețian), intro- 
ducerea alfabetului latin; separa- 
re a bisericii de stat sint primele 
acte de după revoluție. Nu sa 
ajuns însă la un echilibru mora] 
si spiritual, Există încă o mentali. 
inte neconciliabilà in vremurile 
noi, care dă naştere la contraste 
isbitoare, Inchegarea statului nu 
e completă, Se manifestă însă pu 
ternie dorința Turciei de a se eli- 
bera de influența arabă, Asistăm 
astăzi la un real curent de naţio- 
nulizarea literaturii, marcatà prin 
întoarcerea către izvoarele istorie. 
naționale, S'au introdus însă și 
lecturi europene, si Sau tradus 
clasicii, 

Plămădirea unui spirit occiden- 
tal, civilizat se continuă şi se în 
cheagă paralel cu introducerea in- 
stitutiilor europene, PFascismul st 
bucură de o mare influenti, Prin- 
cipiile partidului republican sini 
ca si ale fascismului: negarea inp- 
tei de clasă, afirmarea ordinei so- 
ciale si a solidarității, 

In rezumat: tendințele  uctuule 
sint pentru occidentalizarea și 
naționalizarea statului turcesc, 

Scriitorul italian nu se ocupă 
insă de simpatia din urmă a Tur- 
ciei pentru Uniunea sovietici. 
pentru care vizitele recente la 
Moscova sint semnificative. 


(Ettore Rossi: Giornale din po- 
litica e di tetterutura, Julie 1932). 


Tabla de materie 


VOLUMULUI XC 
(Anul XXIV, Numerele 5, 6 7 şi 8) 


I. Literatură. 


Băleanu Constantin, De ce a ua Ilie yey si 


Viata. a i. A 274 
Romulus Cioflec, — "Banii . . 229 
Cotrug A. — Versuri. (lată-mă! — . fon. — Copil de mot. 

— Nam putut tilmit.ssà mă n — Fira ’ntre- 

ba. — Subt fulger)...... . . r sig 3 18 
Frunză A, — In diligentà ia! 193 
Igirosianu I. — Si Te, urmà? . s 37,250 

x Lesnea George. — mnă (V ersuri) . Gi — 
Marinescu I. M. — Hierodula (Versuri) . . 74 
Philippide Al. A— dmn (Versuri.— După Char- 
les Baudelaire) . . i 235 
Sorbul M. — Dracul (Piesă de teatru) . 308 
II. Studii. — Articole. — Scrisori din ţară 
si din străinătate 
Bădărău Dan. — Intuitia bergsoniana în va lui 

Edouard Le Roy . . ; v: Sor SANN 
Călinescu G. — N. Bălcescu şi Ciro Spontoni - 22 
Cosma Aurel jr. — Istoria presei romine din Banat . „62.263 
Enescu C. — Spre statul sovietic , SUNT 
Georgescu Vasile V. — Incercare mică despre marea 

poezie . . 131 
Bakona 19% Jindra. — Curente nouă în literatura 'ceho- 

101 
Lahovary N E. — Rominia si reorganizarea e economi- 
că a Europei Centrale . È 287 


TABLA DE MATERIE 


a 


Lawrence Alex, — Observaţiuni asupra unei elegii a lui 
Pandrea Petre. — Rominia şi situaţia internaţională 
Petrovici I. — Reflexiuni despre popularitate . . . + 
Popescu Magda Gua — Educaţia nouă germană . . + 
Sin-Giorgiu lon. — Probleme de metodologie teatrală . 


III. Cronici 


Hallunga Al. — Cronica economică (Statele dunàrene 
rolul Rominiei în transitul sud-est european) . 

Luca Radu I. — Cronica germană (Hitlerismul) 

Oțetea Al. — Cronica externă (Criza engleză gi reper- 
cusiunile ei internaționale) 

Rădăceanu Lotar. — Cronica socială (Social- -democra- 
ţia şi țărănimea). . 

Tatu N, — Cronica ideilor (Meditaţii bergsoniene a asu- 
pra democrației) a 


IV. Miscellanea 


P. Nicanor & Co. Dela iarmaroc la expoziţie. — De 
data asta am votat. — Intermezzo electoral , 
— Minunată organizaţie! — Criza germamă, — Cultură 


şi politică. — Conferința reparațiilor 


V. Recenzii 


Bergson Henry. — Les deux sources de la morale el de 
la religion (N. Tatu) . 

Bonn M. J. — Prosperity (Radu 1 Luca) 

Bossy R. V. — Agenţia diplomatică a Rominiei în "Paris 
si legăturile politice franco-romîne sub Cuza- 
Vodă (Andrei Oțetea) 3 

Fried Ferdinand. — Dus Ende des Kapitalismus (Radu 


I, Luca) , 
Gasset Ortega y. — Der Aufstand der Massen (Radu I 
Luca) è 
Marcu Al. — Conspiratoti si i-conspiratii : in epoca re-> 


nasterii Rominiei (Andrei. Otetea) 

Nicorescu P, — Cetatea Alba (Andrei Otetea) 

Rivière J. M. — Vers Benarès la Ville sainte ou l'his- 
toire merveilleuse de Li- ws.) le dia: thibetain 
V. Lovinescu) . è» stori 


169 


VIAȚA ROMINEASCA 


VI. Revista Revistelor 


Angioletti G. B. — Ungaria Nouă (L'Italia letteraria) . 
Bethge Hans, — Romanizarea limbii chineze (Chinees- 
che Revue) . k 
Chaumeix André, — Memoriile lui Stresemann (Revue 
des deux Mondes). 

Demoulynes Gaudefroy. — Falimentul ` supraomului 
(Mercure de France) . SSR ln è 

di Giorgio Teocrito. — Apusul culturii 4 germane? (Vita 
e Pensiero) . . Ta 

Guehenno Jean, — Noua tinerime (E urope i 

Haig Gilbert W. — Un procet de medicinà socialà (A- 
merican Journal of Sociology) 2 

D'Arcourt Robert. — Catolicism şi hitlerism. (Revue 

des deux Mondes N dei T - 

Haulon. — „Gold-standard”-ul (World Today) 

Hubert Price, — Satul rusese (Mercure de France) . 

Jankélévitch Dr. S. — Omul si tehnica (Europe) . . 

Milhaud E. — Omul şi progresul (La Revue Mondiale). 

de Pauge Jean. — Formaţia lui Goethe (La Revue de 
Paris) 4 : 

Perelmann L. — Com pleci aren “tabloului “lui Mendele 
jeff (Krasnaia Gazeta). + SO. ia e i 

Pollini L. — Umorul lui Wode house (La Parola e il 
Libro) . 

Rivaud André, — Psiholog sia "poporului german i (Rev vue 
des deux Mondes . Po 

Rossi Ettore. — Aspecte din revolutia turees ască (Gior- 
nale di politica e di letteratura) : 

Zingaretti Italo. — Goe the, director de teatru (Come- 

dia) 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL XLI ( X£) 
ANUL XXIV 


ATELIERELE ,ADEVERUL*, S. A, 
STRADA CONST. MILLE 5—9, BUCUREŞTI 
1932 


di, 


182. ANUL XXIV. SEPTEMBRE— DECEMBRE No. 9—1? 
aaas 


Viața Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR: 


I. Petrovici. . .  . . Dinamismul contemporan, 
A. Frunzà ...... Cu armata nu te joci!... 
Cè. IMI e. Lirica modernà americană. 


Dr. Aurel Cosma jr. . Istoria presei romine din Banat. 


Ten y. Cutreerind Bulgaria. 
M. Sorbul . +» » Dracul (Piesă de teatru), 
I. Igirosianu „Şi pe urmă?.. 


Const, Al. Holban , . Din viafà... 
Romulus Cioflec , . Ploaie. 


E ARE e OA Părinți şi fii... 

Damian Stănoiu .  . După moartea starefei 

M. Eminescu . , . . Povestea magului călător în stele. 

Th. Löwenstein . . . Otto Weininger şi legătura între sex şi caracter. 

F. Dima ...... . Cronica E "= i (Muzeul inflafiunii. — Punctul d-lui von 

apen). 

T. Cristureanu . , . Cronica externă (Staticism şi dinamism în relațiile interna- 

fionale). 


Dr. Ion Bordeianu . . Cronica medicală (Avortul in Rusia Sovietică). 
P. Nicanor & Co. . . Miscellanea (Problematica decizie. Conferinţa dela Stressa), 


Recenzii: G. L Brătianu: Politica externă a lui Cuza Vouă şi desvoltarea idei) de unitate națională, 
Amirei Otetea. — D. Stăniloae: Caialicăatnul contimporan în Malia, A O — LA Turgeon: Critique de 
Comeepiioa socialiste de l'histoire. A. O. — Virgilio: R libro di Didone. C, Balmus — N Berdiveff: Le 
Cheittianisme et ka tutte des classes. N. Tatu. — Francis Delaisi ; Les deux Europes, N. T. — Camitie Aymard , 
Les Précurseura, N. T. — Augusie Bailly ; Néroa, L'agonie d'un monde. Victor Buesci 


Revista Revistelor: „Aspirațiile Uinerimil trancere* (La resse des vivgri<), — Curente de gândire în 
Spasia actuală (Nuovo Antwogia). — Problema Indiei (La reya: mondiale]. — Capitaliamut american (Lo revne 
des vivants). — Psihologia poporului american {Revue des deux monces), 


Tabla de materie. 


Redactia si Administratia : Str. Const. Mille 5-9, Bucuresti 
1932 


Viaţa Romineascd apare kinst ca 12) pagini — Abonamented în țară w a S00 ki; jumatate am 
ZO ini. — Pentru străinătate un an (30 lei: jumătate an 375 lel 
Reproducerea oprită. 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille No, 5—9 
Anul XXIV 


* Preţul Abonamentelor : 


IN TARA: 
aR an oa fa e ei d „Lei 500 
Pe jumătate an ........... È 


250 
Pentru Banci si Societăţi, anual . . . „ 600 


IN STRĂINĂTATE: 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimitind suma 
prin mandat postal sau platind costul direct la birourile ad- 
ministrafiei din Bucuresti, str. Const. Mille No. 5-9 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu prețul de 200 
lei colecţia. iar 1925, 1926, 1927 si 1928 cu lei 300 colecția. 


Administrația. 


Dinamismul contemporan ' 


O foarte veche observație pe care a făcut-o conștiința 
omenească, de îndată ce s'a trezit la cugetare, e aceia că Mu- 
mea care ne Înconjoarà și ne incercueste din toate părțile, se 
prezintă, în general, sub două aspecte : acel al elementelor 
stabile si nemiscate si acel al schimbărilor, în mecontenită 
devenire.. Există lucruri care par constante si permanente : 
avem în acelaș timp si categoria noutàtilor. 

Trebue să adăogăm, totodată, că spiritul omenesc nu s'a 
mărginit să constate acest amestec de caractere opuse. Căci 
unul din caracterele esențiale ale spiritului nostru este de a 
simplifica sau de a crea cel putin, o scară de valori, o ordine 
ierarhică. (In treacăt fie zis, această predilecție pentru ierar- 
hie face ca omul să fie o fiinţă deajuns de comodă: cind nu 
poate comanda, el consimte să se supună). 

Problema care sa pus spiritului nostru e următoarea : 
care din cele două aspecte generale, oferite privirilor noas- 
tre de spectacolul lumii este cel principal si fundamental ? 
Care e cel accesoriu si derivat ? Permanenta sau schimbarea? 

S'au dat diferite răspunsuri, după varietatea tempera- 
mentelor individuale şi după mentalitatea schimbătoare a di- 
feritelor epoci; căci în fata unui obiect complicat și cu aspec- 
te diverse există mai multe moduri de a reacționa și nu ace- 
leagi trăsături impresionează la fel toate vremurile şi pe toți 
oamenii. 

Nu există o perfectă uniformitate în domeniul sufletelor 
omenești. Sint unii oameni, linistiti, contemplativi. care pri- 


* Conferință ținută în Aula Universității din Geneva, în seara da 
19 Maia 1932, si tradusă din frantuzegte dupà texto! original, de 
C, L Botez. 

Introducerea prin care conferențiarul a multumit Universităţii pen- 
tru Învitația cu care l-a onorat gi a arătat cauzele care l-au licut sà 
aleagă acest subiect, a fost suprimată. 


6 VIATA ROMINEASCA 


vese mișcarea ca pe-o stearpà agitație gi consideră torentul 
vieţii ca o turburare superficială gi zadarnică, — în timp ce 
alții înclinați spre acţiune şi împinși de energia Jor interioară, 
socotesc tot ce rămine multă vreme nemișcal şi incremenit, 
ca fiind ceva inferior şi aproape lipsit de realitate, A 

După cei dintii, calea către infelepciune constă în a gasi 
puncte fixe, valori permanente pe care spiritul să se poată 
sprijini, dincolo de valurile schimbătoare ale aparenfelor, şi, 
pentru dinşii, aspectele stabile ale lumii sint cele mai impor- 
tante şi fundamentale; în timp ce ginditorii din cealaltă cu- 
tegorie, simt nevoia imperioasă să treacă dincolo de formele 
fixe, care reprezintă, după părerea lor, numai opriri trecàtoa- 
re ale nesecatului torent al vieţii, adevăratul principiu al 
existenței şi al progresului. 

Altan de pi sco individuale, semnalăm în a- 
acelas timp, mentalitatea variabila a diverselor epoci, cu di- 
rectii diferite în ce priveşte observarea si experienţele, Lu- 
mea antică inclina mai degrabă spre o concepţie statică a 
universului, probabil într'o măsură oarecare si sub influența 
lipsei unor mijloace rapide de transport, a permanentei de- 
corului care-i înconjura viața. Cită deosebire faţă de noi, mo- 
dernii care trăim grație progreselor techmice, întrun ritm fe- 
bri] de viteză şi putem să ne deplasăm atit de repede cà lu- 
mea exterioară ne apare adesea fluidă, cu contururile amulse 
de iufeala care ne duce | . $ 

Desigur si oamenii de altă dată aveau experienţa mişcă- 
rii, cu toată încetineala lor de a parcurge spaţiul. Curgerea 


apelor, zborul săgeţii, mişcarea soarelui si lunii, răsăritul si, 


apusul astrelor, si cite altele, Dar, cu toate acestea, viaţa era 
mai monotonă, diri mai neschimbat, tăcerea mai adincă, 
— şi tocmai zgomotul, ne dă, la urma urmei, cea mai puter- 
nică imagine a dinamismului si a vitalitàtii. 

Im aduc aminte de impresia pe care am avut-o cind am 
vizitat Veneţia pentru prima dată. Deşi clădită deasupra a- 
pei, — element fluid și schimbător, — vechile sale te a- 
dormite, bărcile care se miscau agale şi mai ara Marea she 

ce plutea suverană, mi-au lăsat o impresie : e pu- 
crede de stabilitate incremenità, încit m'am simţit străin de 
orice sentiment altul decit al cont laţiei senine. Iar cînd, 
citeva zile mai tirziu, mă găseam la Milano, — oraș clădit pe 
pămînt ferm, — dar eram ametit de zgomotul asurzitor al 
străzilor sale, străbătute în toate sensurile de vehicule care 
zburau ca niște proectile, m'am simţit cufundat din nou În di- 
nanismul vieţii care sfarmă, prin năvala sa vijelioasă, orice 

bilitate a lucrurilor. 

M Cei vechi aveau și ei, în fata ochilor după cum am spus, 
spectacolul grandios al mișcării astrelor; dar toate aceste 
mișcări cereşti erau mute, întrucît ideea lui Pythagora care 


_______ DINAMISMUL CONTEMPORAN 7 

———— LE VRA 1 

pretindea că stelele in mișcarea lor produc o muzică minu- 

natà, nu era trăită de urechile omenești, care nu auziau, şi nu 
aud, în Ă is e asta nimic. 

Trebue să amintim de altfel că mişcările astrelor nu 
sint capricioase si arbitrare, fiind dimpotrivă, supuse la o or- 
dine sigură; iar această re laritate introduce tocmai un ele- 
ment static în mobilitate. È, ate, interesant să intercalez 

aici părerea marelui matematician Henri Poincaré care soco- 
tea spectacolul regulat-al astrelor ca factorul esenţial, care a 
trezit, altă dată, în conștiința omenească, ideea de lege natu- 
rală, — ceiace implică prezența unui element immuabil care 
stăpinește aspectul schimbător -al lucrurilor. 

Filozofii greci, strămoșii gindirii europene, au fost în ge- 
neral, maeştrii unei filozofii statice, afară de citeva excepții, 
ca, de exemplu, profundul ginditor Heraclit, care a schiţat 
cu vigoare dinamismul filozofic. Ceiace a condus pe divinii 
ginditori ai Greciei vechi pe drumul unei filozofii statice, a 
fost, după cum se ştie, cultul pentru rațiune si pentru forme- 
le precise și definite. Rațiunea  căutind să se regăsească în 
Inerurile exterioare, s'a silit să descopere elemente stabile, ca 
şi ea insăși, care opune regule fixe mobilităţii schimbătoare. 
Fenomenul mişcării putind oarecum să scape cadrelor rigide 
ale unei filozofii rationaliste, consecința fu că, la un moment 
dat, mișcarea a fost alungată din tesetura lumii si trecută 
în rîndul iluziilor. Chiar şi ginditorii mai toleranti decit im- 
placabilul Zenon, — adversarul cel mai pàtimas al realității 
mișcării, — au acordat un rang superior imobilitàtii, fie a- 
ceia a substanțelor invariabile, fie aceia a tipurilor eterne, fă- 
cind astfel din mişcare o proprietate a lucrurilor pieritoare, 
caracterul unei realităţi precare, miesorate, vecină cu himera 
și palidă ca visul. 

Filozofii evului-mediu au păstrat, în general, pecetea 
statică, cu toată puternica infuzie de creştinism care străba- 
te ca un suflu arzător gindirea acestei epoci, întoarsă spre re- 
ligie. In sufletul marilor mistici, zbucnea parcă un val de 
viață nouă, care ridica spiritele însetate către culmile Impă- 
ràfiei lui Dumnezeu, Cit timp acest Tinut de Lumină apărea 
ca un fel al vieții, ca o inălțare care se poate realiza pe pä- 
mint, într'un moment al viitorului, — s'ar fi putut vorbi de 
dinamism. Dar mutindu-se această viziune sublimă, — după 
cum s'a si întimplat, — într'o altă lume, s'a lăsat lumii pă- 
mintegti o stabilitate mizerabilă, fără speranța vre-unei schim- 
bări mai importante, S'a despărțit cu totul Împărăţia lui 
Dumnezeu de aceia a Cezarilor, amindouă fiind concepute, 
în mod static, căci numai sfortarea de a le lega împreună ar 
fi putut crea dinamismul, făcînd dim idealul perfectiunei di- 
vine nu numai recompensa unei vieți viitoare, ci liniile unui 
plan de acțiune socială. 


Li VIAȚA ROMINEASCA 


usă acestei mentalități deja învechite, in care 
Hd arată cu totul favorabilă dinamismul De multă 


vreme realitatea nu mai este considerată ca incremenità în 
fonme definitive, sau care, cel mult, se mişcă în cerc, ci ca un 
proces evolutiv care face să izvorască într'una forme noui si 
direcții neprevăzute, ip 
hiss tiacà admitem că există perioade de încetinire ale 
acestei activităţi creatoare, peri din care omul ar putea 
ușor să se insele asupra naturii realităţii, ne mai auzind În 
jurul si în sufletul său zgomotul mareei care urcă, trebue 
totuşi să recunoaștem că epoca noastră, cel puțin, prin infri- 
gurarea si neliniştea sa, prin. dorințele sale _nedefinite, nu 
pare să cadă în momentul în care elanul vieţii se odihneşte, 
ci tocmai inho epocă de fierbere, la o cotitură care anunță 
pregătiri de lucruri inedite. h : 

In aceste condiţii, pare foarte naturală inflorirea vigu- 
roasă a unei filozofii dinamiste, in timp ce mentalitatea sta- 
tica, fără să dispară cu totul, a trecut în penumbră, așteptind, 
poate, o zi de reînviere. Dinamismul a avut, de altfel, norocul 
cà un ginditor de primul rang i-a sign ză cauza si l-a fă- 
cut popular; e vorba de Henri Bergson, ilustru ca filosof si 
admirabil ca scriitor. 

Formulele bergsoniane răstoarnă cu totul punctele de ve- 
dere statice. Principalul în natură nu mai e corpul care se 
mișcă, ci actul mișcării care exprimă tendința creatoare. 

Corpurile solide simt momente de coprire, expresia unei 
oboseli sau, cel mult, rezultatul unui ilibru, dar cu sigu- 
rantà, ceva derivat si de loc fundamental. Asa numitele sub- 
stante materiale sint scoriile clanului vital, ca şi tot ce apare 
imobil si în repaos, dacă nu cumva nu sint decit nişte simple 
parente, niște instantanee luate din desfăşurare, care devin 
apoi realitate pentru noi, fiindcă constitue ceiace interesează 
acțiunea noastră asupra lucrurilor, l 

In rezumat, se poate deduce repaosul din mişcare, fără 
ca să putem deduce vre-o dată mișcarea din ceiace e încre- 
menit și imobil. „Din mai multe itii ale unui mobil —— 
spune Bergson — nu veti scoate m scarca, Din „contră, mişca- 
rea învălue imobilitatea, fiecare ra ag mesa de mobil fi- 
i epută şi priceputà ca op virtuală”. — 
pre Ponti a pa per mai mult dinamismul, Bergson a 
mers prea departe, mi se pare, cind scoboarà gindirea gica 
ca si cum ar voi s'o pedepseasci pentru afinitàtile sale cu 
conce; statică. j A 

Pr dinsul, rațiunea e un instrument incapabil sà prin- 
dă adevărul profund, pe care îl putem atinge însă cu un in- 
strument mai sigur, apropiat de instinct: intuiţia. $i nu qe 
mai că cunoaştem prin intuiție stările sufletului nostru, — lu- 
cru remarcat de multă vreme, — dar putem ghici chiar gi cu- 


bi 


___DINAMISMUL CONTEMPORAN E 


tele ascunse ale altora, fiindcă această mimu 
darul de a ne instala în lucrurile exterioare, 
simpatie care ne face să coincidăm cu esența 

Trebue să adăogăm că în ultima sa carte 
ces de la Morale et de la Religion”, apărută « 
son dă putin înapoi în faţa acestor consecințe] È 
semnificativ cu ocazia observaţiilor ce le face tő 
fa morală: „Ar trebui mult timp”, spune Bergk „ca cineva 
să devie mizantrop dacă ar ține seama numai de observarea 
celorlalți. 

„Cunoscind propriile noastre slăbiciuni, ajungem să plin- 
gem sau să dispretuim pe om. Umanitatea de la care ne în- 
loareem capul e aceia pe care am descoperit-o în fundul su- 
fletului nostru. Răul se ascunde atit de bine, secretul e atit 
de bine păstrat, că fiecare e înșelat de toţi ceilalți: oricit de 
aspru am judeca pe ceilalți oameni f i xedem mai 
buni decit i 

eci, adevăratele forte ale intuifiei se opresc oare-cum la 
pragul lumii exterioare si pentru a pătrunde misterele aces- 
teia sintem obligaţi să facem apel tot la vechiul aparat logie, 
care eu toate defectele sale, ne furnizează pentru cercetările 
noastre singura cale posibilă. 

Dinamismul contimporan. care Și-a găsi! cea mai fru- 
moasà manifestare în filosofia bergsoniană, a fost pregătit 
prin etape succesive de mai multă vreme. Desigur nu am de 
Bind să refac cu această ocazie, istoria filosofică. nici chiar 
pe scurt. Mai ales că, după experiența mea, dacă eruditia 
poate face de multe ori valoarea unei cărți, en nu face nici- 

odată succesul umei conferințe. 

Dar trebue totuși să fixez citeva momente importante, 
citeva epoci esenţiale. 

Spusesem că filozofia strict rationalistà se acordă mai 
greu cu dinamismul, mai ales cînd leagă de cultul rațiunii gi 
unele rezerve relative la realitatea timpului; căci dacă tim- 
pul e numai o aparenţă, mișcarea și devenirea trebue să îm- 
părtăşească aceiaşi soartă. 

Trebue să adăogăm că nici filosofia materialistà nu e 
prea favorabilă dinamismului, cu toate că ea a incorporat 
mișcarea ca un factor esențial în explicarea mecanică a lu- 
mii. Dar mecanismul, fie că ajunge sau nu la materialismul 
filosofie, elimină hotărît tot ce e calitativ în lucruri, orice via- 
tà interioară, orice iniţiativă. Nu pretind. desigur, că o expli- 
care mecanistà a lucrurilor exclude orice schimbare şi orice 
evoluţie. Dovada cea mai evidentă e celebra hipoteză care se 
numește „Kant-Laplace”, istoria naturală a cerului, care im- 
plică o evoluţie caracterizată. Dar, dacă evoluția e limpede, 
dinamismul rămine imperfect, din moment ce e vorba de o 
transformare datorită în întregime unor presiuni exterioare, 


10 f- VIAŢA ROMINEASCA 
cu lipsa complecià a oricărei tendinfi creatoare gi a oricărei 
initiative lăuntrice. 

Trebue să spunem că au existat sisteme filosofice care au 
pus un accent puternic pe tendinta interioară prezentind-o ca 
adevăratul principiu al existentii şi cu toate acestea dinamis- 
mul lor rămine foarte imperfect., Acesta e bunăoară cazul fi- 
losolici lui Sch uer care deși făcea din impulsia oarbă 
fondul oricărei realități, dar legind-o de prototipurile imua- 
bile ale lui Platon si negind hotărit posibilitatea oricărui pro- 
gres, toată această tensiune formidabilă se risipea fără folos 
si lumea răminea pe loc, asa cum a fost întotdeauna. 

S'ar putea spune că, în filosofia lui Schopenhauer găsim 
un dinamism static, — poziție tragică desigur, care n'a putut 
să ducă decit la i 

Un evolutionism dinamic destul de accentuat am găsi în 
gindirea a doi romantici germani: Schelling si Hegel, mai a- 
les la cel dintii. Lumea e, după acești gimditori, o seară cu 
trepte suitoare, animată de spiritul creator, care după tot felul 
de imfăptuiri imperfecte, ajunge în virf, la creaţia supremă 
care e omul, înzestrat cu conștiință clară si cu sentimentul său 
de libertate. Dar această lungă serie de trepte, străbătute de 
spiritul lumii, n'ar implica după unii acte succesive şi nu ştim 
precis dacă ea nu exprimă mai degrabă înlănțuirea sau ar- 
monia unui ansamblu pe care noi îl descompunem în părțile 


e. 

Un evolutionism veritabil, deşi prea mecanic, e fără în- 
doială acel al lui Darvin, care a sfàrîmat fixitatea speciilor, 
hipostaziate odinioară la Platon în prototipuri imutabile gi 
eterne. Dar şi aici tot cauzele exterioare determină destinul 
formelor organice, deslàntuind lupta pentru existenţă şi pro- 
vocînd selecția naturală. Factorul spontan, conceput de Dar- 
win ca um pur hazard, are si el un rol în evoluţia speciilor, 
dar un rol destul de secundar si de neinsemnat. 

Ace] care a dat darvinismului, lipsit de cauzalitate inte- 
rioară, o nuanță mult mai dinamică, a fost ginditoru] pe drept 
numit, „l'enfant terrible” al Darwinismului. Nietzsche, aposto- 
lul vointii de putere si al supra-omului. Plecind dela princi- 
piul luptei pentru existenţă, ca dela un fapt fundamental și 
de o valoare absolută. Nietzsche construeste cu multă strălu- 
cire un dinamism vitalist, agresiv si feroce în tendinţele sale, 
privind cu dispreţ virtuțile creştine, care ar fi tot atitea sem- 
ne de slăbiciune si de degenerare, piedici puse la apariția o- 
mului tare, a supra-omului, care e scopul suprem al vieţii in- 
tense. a lumii în evoluţie. | 

Filosofia franceză, în schimb are meritul de a ne fi dat 
un dinamism mai nobil și mai pur, spiritualizat de tendin 
mai generoase şi mai umane, Să amintim, mai întii, num 
unui filosof de geniu, din nenorocire mort prea tinăr: Jean- 


Pil DINAMISMUL CONTEMPORAN u 


că in punctul său de vedere impulsul biologie i 
® > - - - ? o j: 
a gr om ca acest lucru să fi fost pi une Linn 
- Căci, sa recunoaștem că forța vitală ta è 

era "spe si A ogni lui Nietische nu sia cia 

del ca ale lui Guyau. Numai cînd strecură 
Pa dh dp fon na) imprumutat vietii spirituale, eră 
po se îndreaptă dela sine în direcția binelui si a 

Nu trebue să uităm pe trei, alti fil i 

i uit ì osofi fran gi 
„inginer srl air ea A cecina lui Bergson, Koai sinto 
» Jules elier si Emile Bout i È 

stituese o strălucită serie de gi di iritualigti. Aju 

tori spiritualisti. Aj 
rioni Calini gin I alisti. Ajungem 
i l E n expresia cea mai orginală si mai i- 
că a dinamismului filosofie contemporan, Să fici egg 
onceptiei sale, pe care am 


se realizeazi prin saccade, prin salturi : i 
osati, după pave de ergo a dirne 
„Fiecare formă realizată e un succes re 
teriei, şi după. fiecare, impulsul vita] se rari diva de: 
ROSA poetii si progrese, cu noui întruchipări SS 
sia om, de aci nu mai are nevoie să ez 
organice nouă, deoarece de acum înainte ae aice sa stat 
Pta în sirul elastic al umanităţii. 23 i 
te treapla cea mai înaltă a creatiunii, on i 
cepe să continue el ascensiunea, și men d preti vane 
misura În care scapă de rutină si de automatismul care 
amenință să-l copleseascà. Si, fiindcă filosofia bergsoniană e 
5 totul străină de orice idee de predestinare, de orice fata- 
m, fie el chiar spiritual, — căci fatalismul implică un di- 
namism imperfect, asemănător unui mecanism artificial care 
mişcă o Jucarie, — ea concepe progresele omenești ca opera 
personalităților superioare care se smulg spontan din obiş- 
nuința vechilor tradiții, identificindu-se cu elanul creator, al 


7 


12 > NINȚA ROMINEASCA , 


er - — mm 


cărui glas ammt& din timp inițiațitor necesitatea iminentă a 
schimbării. Acesta ar fi rolul oamenilor de marcă, indicat 
asa de frumos și într'o maximă a lui Emerson: „Cine voeste 
să fie om, trebue să fie non-conformist. 

„*a 

Dat fiind că tendinţele spirituale ale unei epoci își găsesc, 
în general expresia cea mai vie în sinteza filosofică, ne-am 
ocupat mai ales de filosofie, tratind despre dinamismul con- 
timporan. Cu atit mai mult cu cit Bergsonismul, care repre- 
zintă azi forma cea mai suggestivă a speculației filosofice, se 
bucură de o veritabilă favoare populară, cu toate că, trebue 
s'o spunem, a triumfat de multe ori, prin laturile sale mai 
slabe sau mai exagerate, Asa numita superioritate a in- 
stinetului asupra logicei a găsit adepti in mijlocul marelui 
public, care n'a primit niciodată, cu inima uşoară, tutela ra- 
tiunii si a judecății. Si apoi, ideca prinsă din zbor că virtua- 
lul e mai bogat decit actualul, era făcută să incinte o mulțime 
de indivizi şi chiar de popoare, ale căror virtualitàti sint in- 
tacte sau foarte pufin traduse în opere efectiv realizate. 

Dar voiam să và semnalez şi altceva si anume că ten- 
dinta dinamică, o găsim nu numai in filosofia timpului nos- 
tru, dar si în multe alte domenii ale vieţii. Să luăm, de exem- 
plu, domeniul artei. In poezie, vechea structură rigidă a ver- 
surilor măsurate slăbește sub acțiunea curentului care sfar- 
mă formele învechite pentru a le înlocui cu altele mai elas- 
tice şi mai putin cadentate. Pictura expresionistă ne oferă, 
la rindul ci, o mulțime de pinze stranii. in care corpurile se 
crispează, în care formele se confundă, în care colorile se a- 
mestecà, în valuri de mare înfuriată. Arhitectura de asemeni, 
îm căutarea unor forme noui, a sfàrimat pe cele vechi, pentru 
a construi deocamdată, niște biete cuburi geometrice, prefe- 
rind să recurgă mai degrabă la primitiv, decit să păstreze for- 
mele tradiției estetice. În ce priveşte muzica, nu se remarcă 
poale astăzi schimbări tot atit de frapante, întrucit această 
artă interioară a fost totdeauna domeniul fiuidităţii cu contu- 
rurile nesigure. Dinamismul epocii noastre îi acordă mai de- 
grabă, pe lingă exagerări si violente proprii, prestigiul unei 
arte mai profunde decit celelalte şi mai adequată sufletului 
contemporan. E triumful teoriei lui Schopenhauer — însugità 
şi de R. Wagner — care ufirma de mult prioritatea metafi- 
zică a muzicii, în contra panlogistului Hegel care o tratase în 
artă inferioară, fiindeă exprimă „ideile” in mod vag gi confuz. 

Dar mai ales în viața socială tendinţa către reinoire, că- 
tre o nouă structură, către o mouă formă organică, se arată 
mai poruncitoare si, adaog, mai primejdioasă. Căci, bietele 
ființe omeneşti în carne si oase se gindesc cu spaimă să st- 
fere intro bună zi aceleași spasmuri groaznice pe care le pu- 


DINAMISMULCONTEZPORAN 13 


edificiu 
nismul actual, înainte ca o formă mouà să f 
leagă fără sguduire vechea maștenire a Por. gue i fie 


nic, pentru a proteja desvoltarea lor si iedi 

| * $i a impiedi 
urilor, incoltise de multà vreme în spiritul = vene Magie 
a mpi în mod confuz direcția virtualitàtilor profunde, în 
ciuda tuturor contradicţiilor istoriei. Chiar citeva fapte isto- 


din re inke de vreme. 
periul roman, magnificul organism al antichități 
a adus mulţimii de popoare pe care le cuprindea Perde 
„pax romana”, a anticipat Societatea Naţiunilor cu diferenţa 
esenţială că nu era vorba de o uniune liberă a popoarelor, — 
care, atunci, nu era încă posibilă, __ ci de o operă a forței şi 
a cuceririi. Aceasta dovedeşte că venea prea devreme şi că 
uu putea dura mult timp. Mai tirziu, Napoleon I, se gindea, 
probabil, la același lucru, cînd, după cit se pare, a avut inten- 
tia să creeze Federaţia Statelor Europene, îmblinzite prin vic- 
sata ee şi prim distribuirea de tronuri membrilor fami- 
= ting area ei a tg dim cauza căderii împăratului, 
că cu 
È - nie Apr c “coma metode nu se poate 
ngurul exemplu încurajator, pe o scară mică 
Doe: căra reuși destul de devreme, cu mult înaintea price: 
a p naționaliste, — eare işi aveau, de altfel, rațiunea lor 
e a fi, — e Confederaţia elveţiană, care ne oferă în cadrele 
ei restrinse, un model viu de uniune posibilă între grupuri de 
rassă şi de limbă diferită. Şi aici e vorba de o uniune consim- 
tità în mod liber, asa cum trebue să fie marea wmiune a po- 
Legga care se sileste sà capete viaţă, acum sub ochji 
f in orice caz, e interesant de constatat că ide i 
nitàti pacifiee si unitare nu e numai feeria arto Aradia 
“le viitor, ci o idee activă care luereazà de multă vreme, intrun 
mod obscur şi imperfect, e adevărat, dar totuși real si cu re- 
zultate positive, deşi cele mai multe din ele au fost efemere 
es Es nanea vipere încă „pita ei realizare, tinînd 
de difie gi obstacole ? E ù 
em A fără gr o intîrziere ! Pentru ce appar Linda 
j entry că nu trebue să uităm că Societatea i 
simplă incercare incă, a eşit an ororile pere gn pda 
hotărită de a-} împiedica în viitor, si iarăși că războiul care 
a produs» e probabil ultimulcare sa mulțumit să slăhească 


14 | VIAȚA ROMINEASCA 

omenirea fără s'o distrugă cu totul. Atunci, mai putem aș 

tepta ? Nu, trebue să intàrim fără zăbavă această unire a 
lor, trebue s'o desvoltàm, făcind-o intr'adevăr capa- 


bilă să-și indeplinească misiunea care-i revine în destinul pla- 


netei noastre. i 

Nu e vorba, desigur, de o formă politică care ar avea 
menirea să unifice popoarele, suprimind individualițăţile na- 
ţionale. Cu toate acestea, forma aceasta sintetică a umanită- 
ţii unitare trebue să fie tot atit de concretă ca și elementele 
care o compun sau, peiitru a utiliza o idee filosofică a lui He- 
gel, — care de altfel, nu ar fi fost partizanul unui astfel de 
supra-stat, — o adevărată sinteză trebue să fie chiar mai con- 
cretà decit părțile sale, care nu trebue să reprezinte de acum 
înainte decit momente izolate, extrase din ansamblu, avind 
fiecare doar o independenţă relativă. Orice s'ar intimpla, ìn- 
tregul trebue să domine părțile, iar acestea nu trebue nici 
odată să fie mai puternic decit întregul. Numai în aceste con- 
ditii, se va putea vorbi de un adevărat organism internatio- 
nal care, cu tot ira gra făcut, nu există încă, intrucit astăzi 
ansamblul nu e mai tare decit părțile si desigur e mai putin 
concret decit fiecare din ele. 

Avem un mozaic, dar nu un organism. Înţeleg cà nu e 
lucru uşor, renunțarea la o parte din independenţă în favoa- 
rea unui supra-stat. Dar, în fond, sar renunța mai mult la o 
iluzie, căci, după marele război nu mai există independenţă 
națională absolută decit în mindria unei teorii care nu se mai 
conformează faptelor. Crearea conștientă a unui supra-stat 
înseamnă numai a trage consecințele unei situaţii existente, 
a se ridica la nivelul necesităţilor timpului si a oferi diferite- 
lor state avantagii care să compenseze pierderea parțială a in- 
dependentii lor. Acest supra-stat trebue să fie într'adevăr o 
forță capabilă să protejeze siguranţa și interesele legitime ale 
statelor asociate in mod liber.—și tocmai tru acest motiv, 
eu privesc cu toată simpatia ideea unei forte internationale 
ca instrument al vointii umanităţii întregi, în contra rătăci- 
rilor sau împotrivirii membrilor săi, Hotăririle lipsite de for- 
{A materială și care rămin literă moartă pot compromite grav 
autoritatea de unde emană și contribue astfel la declinul unei 
instituții de-abia născută si absolut necesară; dacă nu, se va 
produce o consecință tot atit de gravă: temindu-se să nu-și 
piardă prestigiul, Societatea Naţiunilor va căuta să se mărgi- 
nească În practică la hotăriri vagi şi echivoce, depărtate toc- 
mai prin lipsa de precizie de linia dreptăţii si a moralei. 

enri Bergson, tot în lucrarea despre care am vorbit adi- 
ncori, a scris o pagină minunată despre mizeria ceasului pe 
care îl trăim. In timp ce puterea materială s'a desvoltat uria- 
sù, spune marele ginditor, viața sufletului răminind tot atit 
de strimtă cum a fost întotdeauna, noi trăim într'un desechi- 


x DINAMISMUL CONTEMPORAN 15 


libru care va sfirsi prin a ne dist | 
r ruge. Trebue ca - 
ao gg A se i certi cu puteri noui, cu er dont 
pe n ri se producă un echilibru între cele două laturi ale 
Putem adăuga acum, referindu-ne la ideile noastre, că 


ales, valoarea unui simbol, a unui semn sigur că ti i 
5 È 5 că ti i 

raicu că viața omenească si istoria -A viitoare pero 
lore din trecut. Congtiinta unei asemenea schimbări, pro- 
putea fi la rindul el, vor de Prezența acestui simbol, ar 

l ei, multor alte transformàri i- 
cite, printre care g1 renovarea spiritelor hrănite pieri 
egoiste, sceptice, îndreptate către cultul exclusiv al intereselor 
personale, Există mulți oameni care ezită să creadă că atitea 


—— cum e si aceia a Dezarmării, — ar avea cauze 
cei re ci g cerere că ele ar fi întradevăr k rara 
care obli : i să-și ideile si 
- Pevizuaneà pe oameni să-și modifice ideile si să- 
„Crearea unei forţe internationale ar da impul i 
ere gino și $ pan îndrăzneala sa, unei ara perle A 
ări sufle care nu 
îndoială Pipa sini se pot desvolta în mod norma] în 
iu că drumul spre organizarea unei astfel d 
> f 
semănat cu obstacole. Cunosc aproape toate Sena i 
le acestei idei. Ni se spunea de exemplu, că o armată care n'ar 
avea scopuri naționale ar fi lipsită de entuziasm. Aceasta in- 
seamnă a uita forțele latente ale sufletului omenesc şi a crede 
să acest suflet va răminea încremenit sub aspectul lui de o zi 
nseamna a uita, în trecut, Cruciatele, sau a uita că ideia de 
dreptate trieste in toate inimile, chiar dacă une-ori e acope- 
perni lueru e, că crearea unei astfel de armate si 
y area ce o reprezintă, va face i i 
arca ei ar med p ce poate inutilă întrebuin- 
ridică încă și obiecții de ordine i i 
practică. Ci 
comandantul suprem ? Unde va fi resedinta statului dea 
joci Și alte detalii la fel. Nu mă gindesc să neg dificultățile 
ar nu pot să renunţ la ideea că ingeniozitatea minunată a 
aa Pars care a wr să inventeze atitea mijloace 
ruge lumea, va b i i 
ment eare pater capabilă să creeze si um instru- 
i s'ar putea spune desigur: lucrul e adevă 
teorie, dar de-obiceiu aceasta simplifică prea sii ara ri 
viața omenească e mai bogată sì mai complexă. Acesta pi 


16 - VIATA ROMINEASCA 


edere al lui Faust care zicea: „Ori ce teurie e ce- 
cor agg pa pg une de aur al vieţii”, Dor totdeauna 
gindirea fecundeazà viaţa reală gi, putem spune — pentru a 


i de colorile eiași imagini poetice, — că norii ce- 
mușiă simt acei care fac să crească și desvoltà ramurile verzi. 
I. Petrovici 


Cu armata nu te joci!... 


Uneori o intilnire intimplătoare şi neașieplată, la care 
nici n'ai visat, dă naștere la amintiri dureroase și incoherente 
stări de coșmar, pe care nu știi cum să le înlături. In ase- 
menen împrejurări găseşti că are dreptate lumea, cind dă 
uneori importanță puterilor misterioase ale coincidentelor. 
Căci mă întreb: cum s'a întîmplat să visez tocmai noapfea 
asta, că fac armată, că port bereta aceia rottthidi şi cara- 
ghioasă de vimător, fără cozoroc, că port pusca Berdan; că 
sar peste şanţuri si gropi, că aud vocea Piligdiati a cumpli- 
n sla comandant de brigadà, cu amenințarea: „te 

use” 

Ce e drept, de mii de ori am mai visat eu vocea asta si 
am s'o aud probabil pas la sfirsitul vieții, dar... Dar să ve- 
nim, oum se zice, la chestie. 


**% 


Fusese asa: un biet băiaţ sărac, băiat de simpli munci- 
tori, dar elev admirabil, se prezentă la biuroul de recrutare, 
ca să fie insumat (asa e, mi se pare, terminal), prezentind, 
intre alte acte si diploma de bacalaureat. Aceasta, dupà cum 
se ştie, conferă dreptul de înscriere la şcoala de ofiteri sì la 
un termin de slujba redus, 

I se răspunse seurt: ai întirziat cu prezentarea diplomei, 
ai pierdut dreptul la termin redus, vei servi ca soldat de rînd. 

A doua și a treia zi acelaș răspuns: ai pierdut dreptul, 
vei servi ca soldat de rind. Cu armata nu te joci ! 

Fui rugat de cineva sà „intervin”, 

Sint foarte nepriceput în forme, chiar în ramura mea, nu 
ştiu să fac o petiție. Cu atit mai slab mă simt în chestii şi ler- 
mini de cancelarie militărească. 

Pe lingă toate, am făcut armata într'o farà străină, gi dacă 
"am cunoscut legile si regulele de acolo, cu atit mai puțin le 
cunosc pe cele de aici. Nici nu știu, cum să cer, ce să cer. Un 

o 


` 


EL: AI VIAŢA ROMINEASCA | 


singur lucru mi se părea clar: nu se te să se piardă un 
drept atit de elementar! Mă hotării È piesa totul. 

Imi explică de altfel băiatul, ce și cum să cer. Mă mai 
încurajă gi faptul, că cunosteam pe colonel, om admirabil și 
aproape prieten. Plecai cu băiatul la biuroul de recrutare. 

0 mare, plinà de tineri din toate straturile sociale, 
veniţi să se «insumeze”. In fund o masă enormă, în formă de 
unghiu, ocupată de o droaie întreagă de gradati, cure scriu. 
Printre ei cîțiva ofiţeri tineri, iar în mijloc colonelul. 

Cu politeta poate cam exagerată, pe care o arată une- 
ori militarii faţă de civili, domnul colonel îmi întinse peste 
masă si peste capetele gradelor un scaun masiv, pe care eu 
deabia îl coborii cu ajutorul unui gradat. Işi luă locul şi dom- 
nul colonel si se prefăcu în auz, mai degrabă întrun sfinx 
rece şi zi ni 

li explicai afacerea, mi se destul de clar. desi cam 
imi dej, le răceala omului, atit de amabil numai acum o 
ta ' Răspunsul fu scurt şi concis: tinărul a întirziat cu pre- 
zentarea diplomei, a pierdut şi dreptul la termin redus si 
dreptul la şcoala de ofițeri. 
. — Dar nu-i vina dui, domnule colonel! Examenul de ba- 
„calaureat l-a dat în Septembrie, diplomele au sosit dela mi- 
nister tirziu, abia zilele astea, In sfîrșit, diploma costă scump, 
tinărul n'a avut bani, ca să plătească îndată... 

Colonelul strinse din umeri: „nu ne priveşte”. 

— Domnule colonel, tinărul poate mare dorința de a de- 
veni numai decit ofițer, dar să-şi piardă si dreptul la termin 
redus.... Se poate? 

O nouă stringere din umeri. 

— Si în sfirşit, mare treabă câteva zile de intirziere? 

— Cu armata nu te joci! — răspunse colonelul, cu un 
uşor zimbet de ironie, în care nu lipsea poate compătimirea 
pentru nestiinta civilului. 

f — Bine; Dar atunci întoarcem foaia si noi: lăsăm bàia- 
tu] să-și termine frumos facultatea de medicină, iar la virsta 
"de 28 de ani se prezintă la insumatie” si serveşte în tot cazul 
un an ! Acest drept îl are? 

— Il are numai cu rezerva recunoașterii diplomei în 
intervalul prevăzut de lege. 

"Mă E dire în semn de întrebare, apoi de exclamare. 

— Bine, dar atunci... asta... Și nu există nici un recurs, 
nici o scăpare ? 

Colonelul stringea din umeri. 

— Cineva mai mare, care să... 

— Ba da. Ministrul. Poate numai ministrul. Dar e cam 
“tirziu: azi sintem în 8 Octombrie, ultimul termen e în zece. 
„Nu cred să pate face ceva. 

Cu amâbilitatea, pe care mi-o arătase la început, colo- 


“CU ARMATA NU TE JOCIL. 19 


nelul imi strînse mina si începu îndată să dicteze ceva unui 
gradat. 

După ce esirim în stradă, întrebai pe tinărul, care tot 
timpul ascultase la spatele meu : 

— Aj înţeles ? 

— Da. Si lăsă capul în jos, abătut, plouat, nimicit. } 

— Ingrozitor, bre! Ingrozitor! $i eu am făcut armata, sì 
incă într'o farà barbară. Da! Am comis și eu greșeli, am avut 
buclucuri, dar asa formalism m'am văzut. Ştii ce? Mergem la 
mine, facem petiția, scrim la Bucuresti. Asa, de o încercare. 
Am un prieten, care cunoaște pe toţi miniştrii. Păcat că e om 
grozav de nepăsător, de leneș; dar să încercăm. — : 

Intrun sfert de oră isprăvirăm si petiția si scrisoarea 
către prieten, incepind cam așa: „Doctore, dacă nu-mi faci 
serviciul ăsta, te dau dracului!” ` i , 

la deplină siguranță, că n'o să iasă nimic, lăsai pe băiat 
să plece la poştă, și mai plouat, si mai fiert. Noaplea, mi se 
pare, iar visai pe general... 


te 


O minune neasteptatà: a treia zi primesc plicul cu actele 
tinărului, cu rezoluția ministrului gi cu scrisoarea prietenului, 
care Sar putea rezuma cam așa: „Am fost, am făcut; pe 
viitor să nu mai înjuri”. E A 

Destul de rusinat şi tot așa de bucuros, iau tramvaiul şi 
mă îndrept spre periferie, ca să due prietenului meu vestea 
cea bună. Le las hirtiile, îi las fericiţi şi o iau îndărăt spre 
linia tramvaiului, prin mocirla mahalalei, prin gropi, prin 
praf si miros de ciini morţi, grozav de mulţumit de persoana 
mea, grozav de aia bare mn degeaba încurc lumea, ca nu 

eaba îngreuez pămintul. È 4 
MAT stale nimeni. Un singur om bătrin, mai bàtrin chiar 
decât mine, aştepta vagonul. Ciudat! O mutră cu totul străină, 
dar parcă asi cunoaște-o: un tip rău imbrăcat, aproape rufos, 
cu fata suptà de necazuri, cu un săculeț subsoară, dar cu nişte- 
ochi, în care parcă sar citi ceva: omul acesta a fost odată 
cineva ! Barba rasă, pomete mari — ceva din portretul lui 

Dostoiewski... i e ; 

Mă privi si el aproape fix, apoi se uită în pămint. A 

Intimplător trecu o trupă mica: ceva cât un pluton; iar 
din partea opusă — o trăsură cu doi ofiţeri. După ordinul 
sergentului, plutonul făcu mișcarea obişnuită în asemenea 
cazuri, dar o mişcare asa de stingace, încât simtii un fel de 
enervare: nu degeaba am fost ostaş ! 

Străinul păru numai mirat. . ) 

" Sint încă tineri, — observai, — mau avut cînd să 


învețe. 


20 „VIAŢA ROMINEASCA. — 


— Nimic, nimic, — zise străinul. — Armat romina bun. 


Bun armat ! 

— Domnule general, cred câ nu mă insel: ne-am cu- 
noscut 4 

— Vam recunoscut si cu, — rosti rusul cu un impecabil 
accent petersburgian, înlinzindu-mi o mină slabă si aproape 
a Ret + ap — Eram trei, nedespărțiţi. i 

— Da, cu proporscicul acela... 

— Cu “propedinicie” nostru! Ha-ha! 

— Cuznetov ! 

_— Da, da, da! Ne conducea prin localuri. Fără el nu 

arie nimic. Numai el scotea din pămînt: dacă nu şi ceva 
utură, cel putin țigări. Ah, războiul! Cum a trecut vre- 
mea... Războiul, războiul... 

Eram pe atunci la cenzura presei ruseşti, însărcinat să 
dau rapoarte ministrului meu despre evenimentele din Ru- 
sia, despre „canalizarea” puhoiului revoluționar şi speran- 
tele de ,,indreptare”... Istorie întreagă: domnul ministru ade- 
sea se enerva, cind îi raportam adevărul, căci avea credința 
nestrămutată în „indreptarea” lucrurilor, în „canalizare”. Cu- 
noşteam cu ocazia asta sute de ofițeri ruși, care aşteptau si ei 
„canalizarea”, — oameni admirabili, care habar aveau pe 
ce lume trăesc, si de care eu adesea rideam. 

Eram prieten însă maj ales cu cei doi: cu generalul si 
cu „preşedintele”, care îmi procuru toate gazetele rusești, 
dela „Moscovschia Vedomisti”, — gazeta cea mai din dreapta, 
— pină la „Pravda din tranșee” a lui Stalin, Mi se pare, atita 
treabă făceau gi ei acuma: citeau gazetele si aşteptau „în- 

rea”, „canalizarea”, „relurea” ofensivei, dar mai mult 
pini ie dupi n ia ci pra — per bero: pe malul 
mării esea utam ciasuri întregi. Generalul mai tăcea. 
Tinărul reflecta... ia 

— Cuzneţov „preşedintele” a plecat la Don, la Caledin, 

— Da, — zise generalul. — A şi pierit, mi se pare, îndată. 
împreună cu Caledin. 

— Bolșevicii s'au dovedit mai energici și mai disciplinati. 

— Poate. Bătrinul tăcu, lăsind capul în jos. 

Sosi vagonul. Ne urcaràm. Vagonul mereu se oprea. 
mereu aştepta. 

— Te ingeli, dacă-ţi închipui, că au fost usa de disci- 
plinati, — zise generalul. — Adevărat, la noi disoluția a fost 
mai mare, dar disoluția si indisciplina a venit din Franţa! 

arătai foarte mirat, Armata franceză? Nedisci- 
plinată ? ! 

— Da-da! Ştii cu ce-a Început divizia noastră, venită de 
pe frontul francez, în ajutorul lui Caledin ? La vorba coman- 
dantului: „Bună ziua voinici!” a răspuns cu: „Să trăiţi, 
Domnule General!” Ai înţeles ?... 


CU ARMATA NU TE JOCI. 3 


— Da; în loc să zică: „Vă dorim sănătate, îinalt-excelenta 
voastră-ă-ă |” 

— Asta-i! De aici sa dus totul, Gata! Auzi: „Domnule 
General!” Asta ne-a pierdut, de aici a început şi restul: peste 
tot Sudul, în Siberia, pretutindeni. A început alt duh, duh 
franțuzesc. Poftim de ordonă unui ostaş, care-ţi zice „Dom- 
nule General!” Ha-ha! fără anume reguli, drastice, stricte, 
inalterabile, inexorabile, nu există urmată! Ne-a pierdut 
Kerenschi si Frantujii ! Da... 

Mă miram de tonul iritat al acestui om calm, liniștit gi 
glumet, care acum paisprezece ani îşi ducea crucea suferinpii 
cu atita seninătate, nu se plingea nimănui, nu se jelea, deşi 
n'avea un ban în buzunar, pe cind wevastă-sa se prăpădea 
într'un spital din Crimeea, fiul mai mare zăcea fără amin- 
două picioarele undeva la Petrograd, iar celalt putrezea, 
rănit si prizonier la Nemţi... 

Numai tînărul preşedinte le stia şi ni-le spunea pe toate, 
pe cînd victima atitor dezastre se plimba liniștit, cu un bas- 
tonas în loc de sabie, cu mantaua mototolità, şi numai cu tu- 
nica bine încheiată ca sà nu i se vadă cămaşa zdrenquiti si 
murdară. 

— Du-u, cu armata nu te joci! Ştii cum se recruta cele- 
bra „Armată Voluntară” a lui Denichin, cum se înstruia? 
1) batjocură, o adunătură de vagabonzi, o strinsură care... 

Nu-l mai ascultam, căci tramvaiul, după ce se oprise 
vreo cinci minute, pleca, Mai mult hodorogind și bălăncă- 
nind decit mergind, vagonul pustiu se opri din nou, lăsim- 
dune parcă înadims să ne mai odihnim după atita zgomot si 
zdruncin, 

— Ce credeţi despre armata noastrà, domnule general? 

— Minunatà. Cunosc toate armatele din Europa. E cea 
mai bună azi. Da-da! Se zice că soldatul ar fi prea ignorant, 

rea analfabet. Incă o calitate! „Cultura”... pentru soldatt... 
Dumneata ştii ce e azi „cultura”.... 


a % 


Mindru si mulțumit in tot cazul. de răspunsul primit, 
nagi mai fi continuat poate, dacă nu sar fi amintit de recru- 
tarea armatei lui Denichin si Vranghel. 

— Ştii cît e de riguros, de teribil sistemul de recrutare 
dela noi! — zisei după un răstimp de tăcere. — Al dracului! 
— Bravo. Dar dece al dracului? — ì 

lì povestii pe scurt istoria cu protejatul meu, mà lăudai 
cu suceseul obţinut. i 

— Am fost si eu soldat în armata dumneavoastrà, pe 
cind cram rus”, dar asemenea formalism, asemenea ri- 
goare.. 

— Adică ? 


CI VIAŢA ROMINEASCA 

— Ştii cum era tineretul rus depe atunci... 

— Disprejuitor de forma, mai ales de forme ostàgesti.. 
revoluționari, nihilisti... 

— Eram neglijent si eu, dar şi asa formalism... . 

— Nu înţeleg. 

— Cum ţi-am spus, — cum eram noi tineretul depe 
atunci; nici gind să prezinti acte, pace! De altfel, nici nu 
credeam, că gar putea să mă ia, nici nu visam. 

— Dece? 

„_— Fiindcă nemerisem și eu, ca atitia alții, in cercul de 
viziune al rare 

— A, vă închipuiati, că au să se teamă, să nu corupeti 
solditimea! Dar ştii, că maj pe urmă începuseră să vă tri- 
mită tocmai prin Turchestan, prin batalioanele disciplinare? 
Pa si greu de corupt pe cei din Turchestan. Acolo nu te 
J 

— Pe mine m'au dat la vinători. 

— Oho! Nu ţi-a mai trebuit nici Turchestan, nici Siberia. 
Cu, „Tinăra Gardă Imperială” (asa-i ziceau) nu te joci ! 

— rog, cum ţi-am spus: nici un act, nici măcar act 
de naştere — nimic, şi atunci, fără vorbă multă, fără să mä 
păsuiască o clipă, în haine de vară, cum eram, fără un ban 
— cu baioneta din urmă, la gară! 

_— Cu dumneavoastră nu se jucau. Si ce tineret admi- 
rabil! Cît eroism! Nu erati ca cei de azi, nu và ascundeati în 
dosul mujicilor si muncitorilor. Singuri, cu pieptul înamte, 
cu prostia! Superb! 

— Mersi. Și mai cu trenul, mai pe jos, cu baioneta din 
urmă, pas la destinaţie. 

— Unde ai devenit om. Inger! | 

„— Ai ghicit. Căpitanul, de altfel, pot să zic că mă iubea, 
căci eram cel mai bun soldat din toată compania. Se mira 
numai, că un băiat asa de bun poate să dea de furcă poliţiei. 
Dar ceilalţi... Colonelul mi-a declarat din prima zi că. mă 
împușcă fără „forme”, dacă-i „corup” un singur soldat. Ge- 
neralul ? In timpul unei serbări, pe cînd se striga „ura”, o 
luă în fugă spre mine (nu înțeleg, cine m'a arătat, căci încă 
nu mà v ), mà înhàt de git si, înloc să mà prăpădesc 
eu, era să-l ia dracul pe dinsul: așa se inrogise! Soldati gi ofi- 
{eri rămaseră inlemniti ; ogi mă credeau pierdut, mort, în- 
gropat! Şi cu toate astea... Nu ca aici! 

— Adică ? 

— Fi singuri s'au îngrijit de actele mele, m'au pus să 

fac petiție, să-mi cer dreptul la termin redus gi celelalte. 

Pe fata rusului se arăta nedumerire. 

— Nu-s familiar cu chestiile astea, am uitat... Dar ia 

spune: e că exista pedeapsa corporală ? 

— Da. Dacă erai judecat şi condamnat, căpitanul avea 


CU ARMATA NU TE JOCIL.. 25 


drept să-ți administreze 15 lovituri cu varga, colonelul 25. 
Incolo tot mai multe... 

— Pe partea, de unde crese picioarele, la orice oră din 
zi, sau din noapte. In tot cursul celor 5 ani de slujbă! 

— Ştiu. Am şi asistat la o asemenea execuție. După 12 
lovituri cu mănunchiul de vergi nenorocitul a şi leșinat. lar 
peste o săptămină a fost eliberat: ca invalid. Dar dece mă 
intrebi ? 

— Fiindeă nu cred... Şi tiau recunoscut privilegiile ? — 
intrebă generalul cu apăsare, gindindu-se parcă la ceva. 

— Nu ştiu... Cred că n'au avut timp, căci peste șase luni 
am fost eliberat pe motiv de boală. Dar dece mă întrebi? 

— Fiindcă binuese ceva. Cred că drepturile dumitale nu 
ți Sau recunoscut. Oamenii nu s'au grăbit, fii sigur... Da, te 
inseli. Ei au avut de gind si... aştepte, pina vei comite vro 
prostie, apoi să te condamne frumos şi să te libereze ca in- 
valid?! Cincisprezece de cele fierbinti” erau de ajuns. 
Altfel wau dreptul! Da, cu armata nu te joci! Sau poate... 
Nu stiu... nu stiu... 

Mă uitai la el fix, fără să-l vid, fără să-l mai aud, sim- 
tind că mi se face părul măciucă. Nu mi s'au recunoscut ?.... 
Judecată? „Fierbinţi”? Mai fiecare din noi a fost vr'odată 
în vro primejdie mare, dar cazul se uită. Nu odată se În- 
timplà să vezi pe altul în vro primejdie sì mai mare, dar 
uiţi si mai ușor. Nu puteam însă să alung din amintire faţa 
lividi a soldatului, în momentul sumarei sentințe a căpita- 
nului: „Jos cu el! 15 fierbinţi!” Auzii apoi vijiitul mănun- 
chiului de Yergi, urletul de sălbăticiune a victimei şi tăcerea! 
numai după a douăsprezecea lovitură. Revizui pe cei vro 
sută de camarazi, postati de jur-imprejur, în ținută de răz- 
boiu, cu feţele moarte, tresărind la fiecare lovitură. Un be- 
cisnic de polonez a căzut de groază, leșinat, St 

Va să zică iată cum era să devie chestia! Tocmai azi am 
aflat? După atita amar de timp!.. i y 

— Să coborim, mergem mai bine pe jos, că mă oboseste, 
— zise rusul, fără să bănuiască starea, în care mă găseam, 
fără să bănuiască despre tabloul tartorului, pe care il reve- 
deam după o întreagă viață, fără să bănuiesc nici eu, că aim 
fost privit odată ca client al acelui tartor, pe timp de cinci 
ani, cu perspectiva de a primi la orice O „din zi sau 
noapte”, cîte 15, 25, 50 de cele „fierbinţi”, 

Merserăm, un răstimp, în tăcere. Mergeam cit _mai 
încet, ca să nu dau peste oameni, căci nu vedeam dinaintea 
mea, decit prăpastia, pe lingă care am trecut odinioară, fără 
so observ. 

Mă mai liniștii. 

— Cu toate astea. domnule general... Nu, eu nu cred. 
Nu, doar gi singuri mi-au dat drumul! 

— Dabă te-ai îmbolnăvit... 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


— Nu, nu m'am imbolnăvit! Uite cum a fost. 

«i povestii istoricul miraculoasei mele liberàri, N'a- 
veam drept să ies in stradă, cu alți soldaţi, nici la ă 
Soarele Îl vedeam numai din curtea căzărmii, sau Fi 
opam la plimbare, la cimp, la tir. Se întelege, impreună cu 
e ă compania, sau și cu batalionul. Intro sfinta zi de săr- 

pr mii, că plec si eu la infirmerie, ca să mai mă 
ns esc. Se facea uneori acest hatir soldaţilor prea obosiţi 
ps atita alergătură, sărituri peste gropi, şanţuri si așa mai 
- party, Ştiam că pentru mine asemenea hatir nu se admite. 
Pa Însă că ema ggagre om cumplit în militàrie, dar om 
ră codul pa h Aden T E a a a 
pa rimit, Dar» „ la fermelie ?” Era sigur, că m'am 

Colon „ doctorul secundar, un om batrîn, morocănos, 
cam surd, dacă nu și chior, examină numai pe cei câțiva ca- 
marazi, le dădu cite o palmă şi-i trimise la cazarmă; iar pe 
mine, fără să mă examineze, mă trimise sus, în spital. 

pre ces pis pt la mine nedumerit. 

— mea, domnule general! Aici, er 
zece paturi libere, cineva îmi făcu semn să-l pi eee 
într'o udăiţă din fund, cu totul separată, unde stătea „fer- 
salul”, Auzii un fel de ptă între cei doi gradaţi: „ordin... 
colonelul... Apai fe ; ul, un băiat admirabil, o fiinţă de- 
licatà și cam bolnăvicioasă, aduse îndată un pat si o mesutà, 
mă instală întrun şi mă întrebă dacă nu beau ciai.... 

„Şi de aci fncolo,. ule general, cum n'ai văzut dum- 
ncata în ochi doctor sau doctorie, — căci pe atunci erai încă 
poate la vr'o sconlà la Petersburg, sau în străinătate, — aşa 
mam văzut eu pe nimeni si nimic, timp de 40 de zile! Au- 
zeam cum vizita în sala vecină, cum mormàia colo- 
nelul, cum striga uneori generalul, — doctorul primar, — 
cum au scos odată pe un mort; numai pe mine nu mă vizita 
nimeni. Se mira uneori si noul meu prieten, fersalul și strin- 
gea din umeri.-Un băiat admirabil. Se prepara tru niște 
examene, Lam ajutat mult si la matematici, şi la franceză, 
şi lu rusă, i-am dat noţiuni de mitologie, i-am explicat eposul 
primitiv al ruşilor, eposul eroic, origina poveştilor, origina 
Dongle, Hanni nu venes. Ripi dată doctorul cel 
şterse îndată... . re DER EN PNI apei e 

— po fi făcut vr'un batir, te Gmpalioni.. 

— mă cunoscuse. niciodată. Peste patruzeci de zile, 
la o oră neobişnuită, ușa dela salonul veda se deschise cu 
zgomot. Intră doctorul, primar, generalul, un om imens, cu 
fata bronzată, grozav de fioros — un fel de ciclop. Nu-l vă- 
cu fg ep quei Papi cetera ae gir 

oting p ul o rovincie și abi 
miscindu-si ciobptele. . .. r n 4 rea 


CU ARMATA NU TE JOCIL.. 25 


Mă postai lingă uşă, cu ochiul în gaura cheii. Fergalul 
lipsea. 
"ank el — colonelul, comandantul batalionului meu, 
scurl, vioiu, cu mers de cucoș, cu figura de Napoleon. Se 
uitau la bolnavi, căutau parcă ceva... Simteam că colonelul 
mă căuta pe mine. Nu mă văzuse dela Paști, cind mà pupase 
cel dintiiu. li era dor de mine... Cu inima cât un purice, îi 
urmăream fiecare gest, căutătură. Părea ineruntat. Mai ales 
dezorientat, — poate fiindcă nu mă găsea, poate şi din altă 
pricină : colonelul, probabil, încă nu văzuse, spitalul, nu știa 
că soldatul bolnav poate să stea culeat, chiar în prezența ofi- 
terului. Asta îl indigna. 

Dar iatà-i venind spre mine, A, ştiam!... 

li primii in picioare, drept ca luminarea. Cum ştiu să 
stea numai vănătorii. Un vinător se cunoaşte, chiar cînd e 
în halat de spital. Nu-i asa ? 

— Tu eşti? — mă întrebă colonelul, mirat, — mirat 
probabil de buna mea stare fizică, in care mă găsea: odih- 
nit, rotunjor, rumeor, aproape rotofeiu. 

— Tocmai asa! — răspunsei: vesel, voinciste, după re- 
glement. 

— Si ziceţi, că-i gata? — se adresă generalului, mirin- 
du-se tot mai mult. 

— Gata. 

— Colonelul se învirti întrun călciiu, se apropie tăcut 
de mesuta mea. 

— Tu ni scuipat aici? 

Ma uitai la el nedumerit. 

— Ai scupiat singe? — repetă, arătindu-mi pe mesuţă 
un pahar aproape plin cu o substanţă roşie, pe care cu unul 
o vedeam aici pentru întiia dată, Nam avut pe mesuti nicio- 
dată, deciy vrun pahar cu apă, sau vr'o carte. 

— Tu? 

— Nu, înalt noblețea voastră. 

După regulă trebuia să zic: „deloc nu 
tasem regulele. 

— Tu ai scuipat? Nu? 

Intrebarea era dublă, deci ostàyest 
ușoară, 
— Deloc nu! Tocmai aşa, înalt-nobletea voastră! — 
răspunsei de astă dată în termeni de rigoare: consacraţi, 
intangibili”. inalterabili”, vrind să neg cinstit, dar în- 
curcînd lucrurile şi mai rău. | 

— El a scuipat! — curmă generalul, hotărât, tăios, si se 
întoarse spre uşă. 

Colonelul îl urmă, supus, dar încurcat, ca Napoleon 
după victoria dela Borodino, Visindu-mà si pe mine in- 


curcat, nedumerit, prostit. E s 
Am înţeles numai peste trei zile: mi se înmină carnetul 


”. dar în spital ui- 


e vorbind, nu tocmai 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


de liberare, cu observația medicului prim 
m » Za A a : "i 
a a, care nu cedează nici unui tratament”. Ba i so diák 
si. răsură pină la gară si, bine înțeles, biletul de tren pină 


ua 


Ne opriràm în pi i ï 

hje povi pr z aja din centru, de unde bătrinul tre- 
— r yim mie eos sira a Ha-ha t... 
— noul Na È a. C i 
krise credeți. poleon n'a suflat o vorbă. Ca peştele! Ori 
— Se, te?... Să contrazici pe superiori?! A 
td te joci! Da, am înţeles, au font A A dr pene 
ori, Poate generalu] a avut vr'un băiat, care a nemerit 
cu dumneata, în „cercul de viziune al poliției”; a auzit de 
umneata si a vrut să te sulveze poate dela moarte. Da, un 
om bun; dar tocmai bunătatea aceasta... Da, au fost mulţi 
Sai buni... Multi. Inimi de aur! Nici o țară din lume n'a 
avut atiția oameni buni... Dar tocmai bunătatea aceasta ne-a 

adus unde sintem! Oameni buni! Știu... 
— Sinteţi cu cei răi, domnule general? 

Si ră sid sei Guiny militari! 

„a pinindu-si o lacrimă i lunecă 
tusi E alzi) by de acolo pe iniatas buinei, — Tra 

e, ca să nu mai lungim vo ă i 
aștepte tranvaiul. Ne strînse Base le în org puri 
n'au sà se mai întilnească probabil niciodată. | Di 

Cu sàculetul subsuoară, girbovit, cu paşi nehotàriti, a- 
proape sovàind, o luă, în loc de gară, spre hotel, abia dindu-si 
stg ot n) era merge, sau de unde vine. 

i şi eu în drumul meu, fără să-mi seam 
incotro merg: străinul îmi răscolise tren pie vân ie şi Ma 
ştiam ce să fac cu jumătatea de viață trăită cu acesti on- 
meni, şi pe care eu o creacam de mult Ingropati... 


A. Frunză 


Lirica modernă americană 


Caractere generale 


Pentru foarte multi dintre noi Statele-Unite ale Americei 
sint o nație materialista, supusă puterii banului—o farà unde 
civilizația materială si confortul au ajuns la perfectie — dar . 
unde sborul aerian al „muzelor” n’are ce căuta. Poezie sì a- 
mericanism sună barbar şi pare o antinomie. lată o opinie 
devenită banală si totuși cit am gregi so luăm drept bună. 
America e {ara contrastelor. Cine ar nesocoti puterea facto- 
rului moral, al acelui puritanism al cărui Capitală e Boston, 
al cărui focar sint Statele N, E. care compun Noua Engleteră. 
ar judeca tot asa de fals marele popor american, cum l'ar ju- 
deca de fals dacă n'ar fine seamă de factorul sentimental, de 
puterea de proaspătă emotivitate, de entusiasmul nemărginit 
ce sălăslueşte în adincul sufletului său. E aproape de necrezut 
şi e totuşi adevărat: Statele-Unite sint singura țară din lume 
unde azi se citeşte poezie şi unde poezia are o îmriurire reală 
asupra marelui public. Volumele de poezii se vind în zeci de 
ediţii cum se vind in Europa romanele. Există reviste specia- 
le închinate numai poeziei, ca „Poetry” de pildă: acest „ma- 
gazine” condus de două femei Alice Corbin si Harriet Mon- 
roe, poete de talent amindouà, revistă care a jucat un rol co- 
virşitor în desvoltarea liricei noui americane. Dar ce e mai 
curios poezia nu se mărginește la volume si la reviste lite- 
rare, peste 300 de ziare, toate marile cotidiane au o coloană 
zilnic consacrată publicării unei poezii. Numeroase reviste 

ă al sau lunar îi dăruiesc cite o pagimă întreagă; poe- 
zia americană şi străină e subiectul a foarte multe conferințe 
publice, urmărite cu cel mai viu interes. Această difuzare a 

i, acest rol social pe care-l joacă lirismul in marea re- 
publică de peste Ocean e un fapt de care trebue să ținem sea- 
mă. Un fenomen analog sa petrecut acum o sută de ani în 

Europa, cind ia romantică trezea un răsunet general. 
cînd un poem d Byron sau de Lamartine găsea ecou în toate 


2N  VIATA ROMINEASCA 


sufletele si creia o sensibilitate nouă. De atunci în vech 
nostru continent lucrurile sau schimbat, 
Desvoltarea burgheziei, mai ales în țările din Occident, 
a adus cu ea înflorirea paralelă a romanului: realist, natu- 
ralist sau psihologic. Sufletul liric european ea o protestare 
faţă de prozaismul atolstăpinitor s'a refugiat în sinul unui 
public restrins si dificil de esteti. Poezia pierzind contactul 
direct cu viaţa, sa decantat devenind din ce în ce mai pură 
si totdeodată mai abstractă, mai grea de înţeles, mai hermetică. 
Părăsind natura sa apropiat de artă: de sculptură — parna- 
sienii; de muzicà — simbolistii; de antichitate — neoclasicii; 
întrun cuvint a îmbătrinit secindu-și fondul, cizelindu-şi for- 
ma, Baudelaire, Mallarmé şi acum în urmă Paul Valéry: o 
trinitate de nume franceze, domină sensibilitatea poeziei 
noui europene. Editate în ediţie de lux cu tiraj restrins pen- 
tru un public și mai restrins de mandarini intelectuali, poe- 
zia adevărată a ajuns să fie în Europa — ca şi matematicile 
superioare cu care dealtminteri are intime înrudiri — - 
„ najul unei elite, Marele public sau e complect străin vi 
preocupàri lirice sau se mulțumește cu contrafacerile cele 
mai ordinare ale divinei băuturi. Lucrurile stind astfel e fi- 
rese cu poezia să nu mai aibă de mult nici o înriurire mai a- 
dincă în Europa și să se mulțumească de a fi pentru cei mai 
multi o curiozitate venerată și prăfuită de muzeu, i 
ui Am văzut cu surprindere că nu e tot asa în America. 
© po: 
Mai intii fiindcă fenomenele de îmburghezire şi de imbà- 
 trînire a sufletului american nu sau in de tb 
sint şi vor răminea o farà tinără, cu tot avintul de sensibilitate 
puternică si proaspătă pe care-l evocă termenul. Spun: gi vor 
rămîne, fiindcă America de Nord nu e numai tînără din punct 
de vedere istoric ci și prin faptul rolului însemnat pe care-l 
joacă tineretul în viaţa întreaga, publică si privată, a naţiunii, 
precum şi prin ritmul tinerese păstrat de american sau ame- 
ricancă traiului său zilnic: muncă şi distracție, chiar cind 
timplele sale au albit de mult. S'a spus cu dreptate cà Ame- 
rica e fara tineretului şi a femeci. Egalitatea reală a sexelor 
sa dovedit cu totul în folosul sexului zis slab care sa arătat 
a fi cel mai tare, lată iar o cauză favorabilă desvoltării com- 
prehensiunei lirice, înrudită mai de aproape cu sensibilitatea 
femeci decit cu rațiunea mai calmă a bărbatului. Cind des- 
chizi o antologie de poezie americană, rămii surprins de nu- 
mărul mare, foarte mare, de nume femenine ce întilneşti gi 
de nivelul înalt al unei poezii cu care poetele europeene — cu 
rare şi ilustre excepţii nu te-au obișnuit: 
Afară de aceste cauze mai vin în ajutorul vitalitàtii liri- 
cei americane, condiţiile speciale ale vieţii în noul continent: 
intensitatea, diversitatea și amploarea fenomenelor sociale si 


LIRICA MODERNĂ AMERICANA 29 


geografice, ciocnirea impresionantă îmtr'un cadru mai vast 
decit orice am putea concepe în Europa — a omului cu na- 
tura şi a omului cu semenul său. Există o epică americană 
cum a existat pe vremea lui Homer o epică mediteraneană. 
Dar înainte de a-i schiţa desvoltarea şi caracterele, inain- 
te de a-i măsura cit de sumar premergătorii şi marii protago- 
nisti — cred că e necesar să definim în citeva cuvinte situaţia 
poeziei americane actuale faţă de poezia engleză. O consta- 
tare primordială: între amindouă poeziile există o diferență tot 
atit de mare, desi scrise în aceiaşi limbă, cum ar fi de pildă 
intre poezia engleză şi franceză. Cind, obişnuit cu literatura 
engleză, deschizi neprevenit o antologie modernă ameri- 
cană, ai putea crede la prima impresie că ai a face cu o lite- 
raturà tradusă în englezeste: mu numai fondul e cu totul strā- 
in geniului clasic britanie dar și forma mai întotdeauna c 
nouă: fie prin îmbogățirea gi improspàtarea vocabularului și 
a ritmului — fie printrun fel original, mai sintetic si mai 
precis, de a stringe acţiunea sau de a incomdeia peisagiul. 
Pină şi numele sună străine: Carl Sandburg, Edna St. Vincent 
Millay, Max Bodenheim, Eunice Tietjens, Louis Untermeyer, 
James Oppenheim, Don Marquis, Babette Deutch, John Dos 
Passos, Pascal d'Angelo, etc... Cu timpul cetitorul îşi verifică 
impresia — și-o precizează — hotărit lucru nu e numai 
Atlanticul care desparte amindouă literaturile — e ceva mai 
mult: nici sufletul, nici singele nu mai sînt aceleaşi, nici in- 
spiratia. Cind se reintoarce la o antologie pur englezească, 
ce provinciali, ce timorati în simfiminte, ce meschini in €x- 
perientà umana, ii apar acum cetitorului acei „Georgian 
Poets”, ce strimt britanici au rămas cei care vor să repre- 
zinte poezia metropolei, pe lingă universalitatea si puterea 
liricei americane țişnite din fuziunea a zece rasse şi a patru 
culori înti”o tari mai vastă ca un continent. Englezul să 
cinte, ca pe vremea lui Dryden, parcurile si Tamiza, viața 
rurală a vechii Britanii. Americanul va Însufleți Pacificul, 
„Preria”, Munţii Stincoşi, Sgiriie-norii si uzinele imense. 
Se pare că marele suflu al literaturii engleze, care, ne-a dat 
pe un Chaucer, un Shakespeare, un Milton, un Shelley, a tre- 
cut într'o formi cu totul nouă Oceanul. A 
Ar fi greşit totuşi să ne inchipuim cà o poezie originală 
americană a luat fiinţă odată cu declararea Independentii 
noului Stat. Aceasta ar fi fost o imposibilitate, Condiţiile de 
viaţă în Noua Engleteră, în Statele nord-estice, care au formal 
primul nucleu a] Statelor Unite, erau prea asemănătoare din 
pmet de vedere geografic (asezare-sol-climà) gi uman (o 
populatie de colonişti curat anglo-saxoni) cu cele din Anglia 
ca să nu fie si literatura lor o simplă dependenţă a celei 
engleze. 
E deci explicabil ca poeti ca Longfellow, Bryant, Taylor. 


30 VIAȚA ROMINEASCA —_ 


—— 


Lowell, Holmes — cu ochii atintiti asupra Europei, a căror 
producte indirecte erau, să se fi integrat normal in desvol- 
tarea bhaturală a literaturii britanice. Aceleași subiecte în 
aceiaşi formă clasică, aceiaşi atitudine respectabilă de „Bos- 
ton gentlemen”, aceiaşi lipsă mai ales de ceiace trebuia să 
formeze specificul american de mai tirziu. Chiar genialul Ed. 
AI. Poe, el însuşi influentat de Shelley si de Keats, a fost de 
fapt un european si imensa influenţă a artei lui poetice sa 
exercitat prin mijlocirea lui Baudelaire, care i-a tradus pro- 
za, si a lui Mallarmé care i-a transpus poezia, — mai mult 
asupra simbolistilor francezi si a „poeziei pure” unui Valéry 
decit chiar asupra muzicalitàtii mistice a unui Dante-Gabriel 
Rossetti sau a spiritualității catolice a unui Francisc Thom- 
pson. Cel mai mare poate, cel mai genial cu siguranță, din 
poeţii americani a dus o viață penibilă de boem si a sfîrșit 
tragic in mizerie şi alcoolism... 

Lirismul Mi — esența acestui lirism — a rămas străin 
poporului si poeziei americane de atunci și de mai tirziu, 
Era prea european, 


Walt Whitman si Renașterea dela 1913 


Adevărata poezie americană nu sa născut decit după pu- 
ternicul cataclism al războiului civil. El a fost înaltul furnal 
in care sau topit ca să se contopească într'o sinteză sufle- 
tească nouă, puritanismul anglo-saxon al Nordului victorios, 
cu sensualitatea aproape latină a Sudului colonial. Condiţiile 
morale şi materiale ale vieţii sau schimbat, sau lărgit. Și pe 
măsură ce pionierii neintricaţi înaintau în „preria”, cucerită 
asupra pieilor roșii, spre Far-West şi puneau stăpinire efecti- 
vă pe Munţii Stincoşi pină pe coastele Pacificului și la gra- 
niţele mexicane, procesul schimbării unei mici colonii an- 
glo-saxone întrun vast continent locuit de un amalgam de 
rase sa desăvirşit. La o țară nouă trebuia să corespundă o 
mentalitate si o sensibilitate nouă: aceasta a fost poezia lui 
Walt Whitman. Whitman a fost primul poet american, Ge- 
niul lui s'a ridicat ca o putere primitivă, ca o reacțiune a- 
proape organică a pămîntului virgin al noului continent fa- 
j de Arcadiile academice şi de Orientul falş ce stăpinea ca 
in ecou întirziat al clasicismului si al romantismului euro- 

lirica americană din epoca sa. Figura impunătoare a 
ui Whitman merită ca singură un studiu întreg. Influ- 
enta lui a fost prodigioasă. A fost aclamat în America drept 
pionerul si profetul — drept Lincolnul literaturii — şi cine 
ştie devofiunea aproape religioasă pe care o poartă ameri- 
canii lui Lincoln, îşi va da seama cit de prețuit e Whitman. 
In poezia lui Walt Whitman apar notele care vor domina în 
lirica americană de mai tirziu. Apar numai, de multe ori în- 
necate de o retorică vecină cu grandilocventa, de o prolixitate 


LIRICA MODERNA AMERICANA st 
verbală care il apropie de alt genial minuitor al verbului, de 
Victor Hugo. La amindoi acelaş ton profetic, aceiaşi înere- 
dere oarbă in mitul Democraţiei, aceiaşi caldă simpatie 
pentru mase, pentru Umanitate, acelaşi Republicanism, Dar 
cit de diferiţi totuşi — şi punctele de diferentiare ne vor face 
să atingem tocmai americanismul unuia şi europenismul 
celuilalt. Victor Hugo e solemn, hieratic, întotdeauna artist, 
Chiar cind vrea să fie „négligé“, „son désordre est un effet 
de Part” — arta lui, deşi voit revoluţionară, se sprijină pe 
un trecut ordonai şi clasic. E mai ales burghez : adică echili- 
brat. Whitman e desordonat, anarhic aproape, în forma lui 
barbară în care versul se împotmoleşte in proză şi proza iar 
se inaripà în vers. Nimic mai putin „artistic” în sensul medi- 
teranean, proportionat şi arhitectural, al cuvintului. Whit- 
man e un torent ce aduce cu dinsul pietre, butuci si... deodatà 
bulgàri mari de aur. Chiar cind vrea sà fie solemn — vezi cà 
şi-a îmbrăcat fracul fără să-şi fi lepădat dedesubt bluza so- 
ioasă de muncitor. E un uvrier. Dispreţueşte trecutul, dar are 
incredere în viitor. Pe lingă vasta cultură a poetului francez, 
el e un autodidact. Dar ce surprinzătoare pulere de expresie, 
ce vizualitate proaspătă, ce inhibitie primitivă fata de natură, 
ce posibilitate de a da măreție si nobleţe fenomenelor celor 
mai umile, formelor celor mai banale ale vieţii. 

„Pământul întreg pe fiecare metru pătrat e cu minuni 
acoperit”; serie el si volumului său de versuri îi dă ca titlu 
„Fire de iarbă”, 


„Cred că un fir de iarbă nu e mai putin lucru decit munca 
pe care o depum călătorind stelele, 
Si la fe] de desàvirgiti sint o furnică şi un grăunte de nisip gi 
oul unei ciocirlii. 

Si un buratec e o capo-d’operà dintre cele mai mari, 
Si murele pădurii ar putea să impodobeascà pridvoarele 
cerului 
Si şurubul cel mai mărunt din palma mea înlocuiește tot me- 
mecanismul lumii 
Si o vacă piscind cu cap aplecat, e mai mindră ca orice 
statue 
Si un soricel e o minune destul de mare ca să facă să se 
cutremure sextilioane de necredincioși”, 


Ca să vă dati seama cità noutate și cit dinamism, în- 

trun cuvint cità viaţă americană, aducea Walt Whitman in 

+ poeziile sale — vă voi cita următorul fragment în traducerea 
hui Alexandru Busuioceanu. 


„Vezi, vapourele dealungul poeziei mele navigind, 
Vezi, în poezia mea, cum vin neincetat si cum s'ageazi emi- 


Vezi, in fund, cei dintii emigranti, potecile, coliba Miri 
lui, luntrea îngustă, frunzele de cucuruz, ulucile 
si porţile făcute din topor si satele pitite ‘sub 

; păduri, 

Vezi, de o parte marea din Apus, de cealaltă marea din Ră- 
sărit, cum vin şi se retrag în poezia mea, întocmai 
ca pe țărmurile lor. 

Vezi, cimpuri de pășune si păduri, în poezia mea — vezi, 
animalele sălbatice imblinzite — vezi, dincolo 
de Kaw, nenumăratele turme de bivoli păseind 
iarba scurtă si cirliontatà, 

Vezi, în poezia mea, oraşe vaste şi solide cu strade pavate, 
cu clădiri de fier si piatră, cu vehicule fără odib- 
nà, şi comerţ, 

Vezi, multicilindrica maşină de tipar — vezi telegrafu’ elec- 
tric întinzindu-se dealungul continentului întreg, 

Vezi, prin adincimile Atlanticului, pulsu’ Americei alingind 
Europa, pulsul Europei apoi venind sigur indarit, 

Vezi, puternica şi repedea locomotivă, cum pornește gifiind 
si fluerind, ; 

Vezi, plugarii cum îşi ară fermele, — vezi minerii săpind 
mine — vezi nenumărate fabrici, 

Vezi, meșteșugarii harnici, toţi şezind în brine? si cu unelte 
— vezi cum se ridică dintre ei judecători superi- 

ori, filozofi si prezidenti, toţi îmbrăcaţi în haine 
de meșteșugari, 

Vezi-mà, bătind aşa cimpiile si drumurile Statelor pe mine 
insumi, mină'n mină cu toţi. zi si noapte, si iubit 
din inimă de toţi, . 

Şi-ascultă acolo marile ecouri ale cintecelor mele și cetește 
semnele ce ?n sfirgit s'au ivit, 

Care simt caracterele acestei poezii noui — măreț hotà- 
iite in liniile sale generale de Walt Whitman, adevăratul 
pionier al terenului defrișat de dinsul şi pe care trebuia să 
încolțească 50 de ani mai tirziu splendida recoltă a liricei 
moderne, a „Renașterei din 1931” cum au botezat-o Ameri- 
canii — renaştere poetică ce se mindreşte cu numele unui 
Robinson si Masters, unui Sandburg si Frost, unui Lindsav si 
unei Amy Lowell, unei Sara Teasdale si Edna St. Vincent 
Millay. Care sint notele specifice, cele care te fac să spui de le 
prima lectură, iată o poezie americană ? 

1) Nota de realitate directă. Poetului american nu-i plac 
simbolurile, alegoriile carei ascund obrazul adevărat al lu- 
mii. Fără trecut literar greco-latin, fără moștenirea și mai 


LIRICA MODERNA AMERICANA 33 


a a Renagterii, fàrà povara mitologiei şi a pseudo-mito- - 
logiei, fără amintirea altor capo-d'opere prin care fatal un 
european e silit să resimtà literar ceiace americanul simte 
direct — poetul de peste ocean s'a liberat de şcoli literare 
gi de viziuni convenţionale. Indrăznese chiar paradoxul: po- 
etul modern american e cu atit mai poet cu cit e mai anti- 
literar — în sensul de mai putin robit formelor literare gata 
moștenite dela inaintași. 

2) Nota de vitalism dinamic — de expresie a vieții în le- 
gătură cu însăși viața trăită de noi. Vitalitatea extraordinară 
a acestor poeme care sint viaţă condensatà. Dramatismul 
lor intern, străin si de psihologia uscată a analizei subtile gi 
de caracterul melodramatie al faptului divers brutal. E via- 
fa recreatà prin viață. 

„It takes life to love, Life !” 

„Trebue o viață ca sà indrigesti viața”, ne spune Lucin- 
da Matlock, eroina unci poezii de Edgar Lee Masters. 

3) Nota de umanism, — de omenire dar si de interes 
uman, de pasiune umana. Nu e artă pentru artà, e artà pen- 
tru oameni. Natura e doar un cadru pentru bucuria si mai a- 
les durerea omului. Omul văzut nu ca eroul tragediilor clasice 
sau ca îngerul sau demonul drag romantismului. Nu ca un ce 
excepţional — nu ca axul în jurul căruia se mișcă universul. 
Ci omul aşa cum e el, cu micimile şi cu mărimile sale. Omul 
privit în uzină, la plug, în dughianà, acasă. Bărbatul gi fe- 
meia, părintele și copilul. Poezia tragicului cotidian, Atit de 
mare e puterea de emotivitate a liricei americane încit reu- 
şeşte să ne intereseze adine la eroi umili — care mau nici 
măcar umilința creștină şi poetica a lui Francisc Jammes— 
ci umilința cenuşie a vieţii anonime. Si totuşi acești eroi al 
lui Robinson, ai lui Masters, ai lui Frost — aceste suflete sim- 
ple ajung prin acen notă de realitate ce o păstrează, prin 
acea putere de viaţă  condensată, ce o au, să me miste tot 
atita cit ne impresionează un Hamlet, un Faust, un Don 

Juan al literaturilor europeene. Sintem în faţa unei epice 
noui, care corespunde unei desvoltări noui a omenirei, Ceiace 
a încercat Walt Whitman fără să reuşească deplin — Va 
împiedicat retorismul si o oarecare poză romantică în a- 
titudinea sa conștientă de profet — au desăvirşit-o urmaşii 
lui. Ne-au dal poezia democraţiei moderne. Nu poezia care 
cintă democraţia ci aceia care o oglindește transfiguratà si 
adincità prin artà. 3 4 È 

Acestor caractere de realitate directă, de vitalism dina- 
mic, de uman asi vrea să le adnog încă două note, foarte a- 
mericane în dozarea lor: simplitatea acestei poezii și in ace- 
laşi timp noblețea ei sufletească, Poetul american (mă gin- 
desc la cei mari şi reprezentativi) e simplu fără a fi banal, 

3 


0 a DA VIATA ROMINEASCA 3j 


e realist fără a fi vulgar. Poezia americană atinge toate su- 
biectele, nu fuge de sensualism, nu e teamă chiar de scabros 
— dar felul de a le trata, seriozitatea gi simpatia largă a poe- 
tului fatà de subiect, îl impiedicà de a fi frivol şi îl fereşte 
de obscenitate. Două păcate de care n'au scăpat literaturile 
cele Di pari europeene. 

4 ine, preciziunea acestei poezii e poate ce frapeazà 
mai mulų pe un cititor obişnuit cu divagafia liricei europe- 
ene. Acestui fond poetic sa adoptat admirabil versul ameri- 
can, fie că a păstrat cadrul clasic (Robinson), fie că a a- 
daptat versul alb (Frost), fie că a uzat de versul liber, (Emily 
Di » Sandburg, Masters), fie de cel polifonic (Amy Lo- 
well), fie că a uzat de o curioasă impletire a versului cu mo- 
tivul muzica] (Vachel Lindsay). 

Acestei eliberări a formei, i-a corespuns o desăvirşilă re- 
voluţie în limbajul poetic. Vechiul limbaj nobil al versului, 
„Graiul lui Apollo” a fost detronat. 

Cuvintele pompoase, dar imbătrinile şi sărăcite, consa- 
crate Muzelor de saloane şi academiei au trebuit să facă loc 
vorbelor din stradă, de pe cimp, din uzină, urgisitelor cu- 
vinte obişnuite si simple — dar pline de viaţă, dar proaspe- 
le gi puternice, O astfel e] poezie n'avea nevoe nici să se izo- 
eze printre esteţi, nici i coboare fruntea spre r ca să 
fie înţeleasă. Publicul mare, masa oamenilor a i pn dinsa 
natural, căci nu era decit, proectatà prin àrtă într'o limbă. 
cunoscută, propria lui icoană minunată ce i se oferea. 


Ion Pillat 


b 
| 


Invitaţie absurdă 


Hai, vino... 

Vino mai curind să vezi 

Minunea'n care, numai tu nu crezi.. 
Să vezi cum cerul vesel se coboară 
Si muntele 'ncruntat cum se ridică 
Să prindă cea din urmă zi de vară 
Si cel din urmă zbor de rîndunică.. 


Hai, vino.. 

Vino mai curind s'asculti 
Nemu!tumirea celor mici si multi— 
Că verile nu tin de cit trei luni 
Sin viața unui an, trei luni nu sunt 
De cît exact trei palme de pamint 
Pe care flăminzesc nouă nebuni.. 


Hai, vino. 

Vino mai curind sä'nvefi 

Să furi secretul morţilor poeti — 

Să "nveti să mori cind nu vrei să trăeşti 
Si să trăeşti, numai după ce mori 

lar după moartea ta, sà te 'ntregești 

Cu restul celorlalţi nemuritori. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Hai, vino... 

Vino mai curind să simţi 

Plăcerea celor 30 de arginti 

Să-ţi legi la gard, năravul de ateu 
Si travestit în cel ce-ai vrea să fii 
Să-l poți cinsti cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu. 
Hai, vino.. 

Vino mai curind... 
Nu vrei să vii?.. 


1932 Ion Minulescu 


Istoria presei romîne din Banat’ 


PARTEA I 
PANĂ LA RAZBOIUL MONDIAL DIN 1914 


|. Presa Politică 


Am văzut că în redacţia ziarului „Albina” din Viena şi 
din Budapesta, susținută din fondurile puse la dispoziţie de 
familia Mocioni din Banat si redactată de Vicenţiu Babeş, 
au format cei dintii ziarişti bănăţeni de profesie. Datorită 
acestei pleiade de gazetari şi datorită acelora, care s'au gru- 
pat în jurul lor, presa romină a putut să-şi întindă rădăcinile 
sale mai adinci şi în Banat. 

Cele dintii gazete apar la Timişoara, dar ele nu sint 
ziare politice, ci una este „Priculici” o revistă săptâminală u- 
moristică publicată de Pavel Rotariu in 1874—1875 şi alta 
este „Higiena si Şcâla” o revistă de medicină populară bi- 
lunară sau mai bine zis „foia pentru sănătate, morbi, educa» 
fiune si instructiune” editatà şi redactată în anii 1876 si ur- 
mătorii de dr. Pavel Vasici, un ziarist şi scriitor bănăţean de 
valoare, care redactase şi ziarul „Telegraful Romin” în anii 
1853—1856. 

Gazeta politică propriu zisă este fondată abia în 1880, 
cind protopopul Timişorii Meletie Dreghici împreună cu gi- 
nerele său Pavel Rotariu, care făcuse o bună școală ziaristi- 
că la „Albina” din Viena, au scos la Timișoara „Luminato- 
ziul” cel dintii ziar politic rominese al Banatului, care a apă- 
rut timp de 14 ani neintrerupt, iar în 1894 schimbindu-şi ti- 
tlul în „Dreptatea” a devenit ziar cotidian şi a apărut zilnic 
in cite 8—12 pagini pînă in 1898. E 

Tot în 1 apare şi la Lugoj o gazetà „Deşteptarea” re- 
dactatà de Josif Tempea, dar aceasta nu este un ziar politic 
romînesc, ci este wm ziar beletristic, ştiinţific, economic şi 
umoristic. 


' Vezi „Viaţa Rominească: No. 7 şi 5 


: 5 + 


38 VIAȚA ROMINEASCA 
Prin urmare fondatorii presei de tional romi- 
nească sunt Meletie Dreghici si Pavel eee eg poa £ 
să a stat totdeauna în serviciul partidului național soma i 
Faţă de această presă naţională a mai existat în Banat 
so sa mai scos unii bănățeni si o altă presă rominească in- 
ependentă sau cu perlă pren mai moderat, cum este de 
Sacra ziarul „Viitorul” care a apărut la Budapesta în anii 
arsă fiind redactat de Zamfir Rozescu şi de bandjea- 
aa 7; C. Diaconovich, si stind în serviciul partidului mo- 
certi Ta sub conducerea lui Dr. Josif Gall, fostul deputat ani 
e-a imi imi j Pramea p n a A mai apărut la Caran- 
erinul” i ă 
pene iai pr ri 2: ui Burdia, care însă stătea in 


1, Ziarele din Timişoara 
a) „Luminatoriul” (1880—1894) 


După apariția revistei „Priculici”, Pavel Rotari 
pă să adune pe toţi fruntașii vieţii noastre prinde er 
È regiunea Timisorii în jurul ideii înființării unui ziar 
litic rominese în capitala Banatului. Au uit să treacă cifi- 
va ani de frămintări si de tratative, pină ce Pavel Rotarwu, 
sprijiint mai mult pe autoritatea morală a socrului său Me- 
letie Dreghici, dar mai ales la îndemnul acestuia, s'a hotărit 
să pună capăt acestor frămîntări prin scoaterea pe cont pro- 
priu a ziarului „Luminatoriul”. Primul număr al acestui ziar 
apare la Timișoara în ziua de 5/17 Martie 1880. Proprietarul 
ziarului era pessopopul Meletie Dreghici, iar editor si redac- 
lor era Pavel Rotariu. „Luminatoriul” a fost tipărit la tipo- 
grafia diecezană catolică a Cenadului si apărea de 2 ori pe 
săptămînă, Miercurea si Simbăta, apoi în anii 1885—1886 de 
_ Bri pe săptămină si la sfirșit iar de 2 ori, Fiecare exemplar 
avea 4 pagini și purta în fruntea primei pagini devizele: „Lu- 
mineaza-te și vei fi” gi „Voeşte şi vei putea”. Titlul complect 
al ziarului era: „Luminatoriului, organu pentru politica, li- 
iteratura, ete.”, Abonamentul la început a fost de 8 florini pe 
an, apoi de 10 fl., la sfîrşit iar 8 fl. 
te: SE vedem acum care era programul ziarului ,,Lumina- 


Programul ziarului ,,Luminatoriul" 


In numărul prim Pavel Rotariu publică sub semnătura 
de „redactorul” un articol de fond în care arată cum s'a năs- 
cut această gazetă rominească şi ce scop urmărește, Scrie că 
„După multe conferări, contielegeri, chiar si jertfe făcute 
din partea omorat. intielegintie romane, întru edarea acestei 


Li 


Pi ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT i 39 


foi, am ajunsu in fine a publica primul nr. al Luminatoriu- 
lui.. Nisuintiele si intentiunile nostre sunt curatu natiunale 
romane si prin urmare adevaratu patriotice, pre cum se pòte 
observa din program'a nòstra”, Este de remarcat ortografia 
în care este scris acest articol, sau mai bine zis in care este 
tipărit articolul, fiindcă această ortografie se datorește mai 
ales lipsei de caractere rominesti între literile tipografiilor 
de atunci. Pavel Rotariu mai arătă în articolul său de fond, 
că prin publicarea acestei gazete nu înțelege să facă concu- 
rentà celorlalte gazete romineşti existente pe vremea aceia, 
ci vrea numai „a inmulti numerul luptatoriloru nationali cu 
unul”. Ziarul se adresează câlre întreaga preotime, învățăto- 
rime si către întreg poporul rominesc, declarind că-i va fi un 
„sinceru aperatoriu, luminatoriu si sfatuitoriu, adeca: unu 
spriginu de care tocmai în timpuri grele, in timpuri de nea- 
jungeri, in timpuri de suferintie, are cea mai mare si cea 
mai urgenta trebuintia si lipsa”. Si articolul se inchee cu o 
confesiume din partea lui Pavel Rotariu că el nu urmărește 
prin scoaterea acestui ziar vre-un cistig material, ci va fi fe- 
ricit dacă va putea să-şi acopere cheltuelile de editare. Dar 
niciodată n'a putut să ajungă în această situaţie fericită sà 
mai scoată şi venituri din publicarea ziarului său. Aceasta o 
mărturisește chiar el în autobiografia sa cind spune că „dim 
toată afacerea cu „Luminatoriul” m'am ales cu satisfacția 
morală că „L.uminatoriul” a fost prima foaie rominească în 
Timisoara, în colo am rămas zdrobit, călicit si urgisit”, si că 
această gazetă a insemnat pentru el „jertfă de timp, de bani, 
amărăciune, ură si pismă”. 
Programul „L.uminatoriului” era următorul: 


„l. Pe teren public-politic: Avind în vedere institutiumile 
actuale de stat, în cuprinsul discufiunilor sale va trage toate 
afacerile interne si externe ale patriei, insistind la regularea 
lor astfel, ca dintrinsa să rezulte usurarea sarcinelor publice 
gi inlesnirea progresului comun, prin urmare: a bunei stàri 
si fericiri comune. sù 

„II. Pe terenul naţional: Stăruind cu toată decisivitatea 
la riguroasa împlinire a legilor sustătătoare care se inspire şi 
propage adevăratul patriotism pe baza principiului de egală 
indreptàtire a popoarelor conlocuitoare pe teritoriul Coroa- 
nei S-tului Stefan. 

«Ill. Pe terenul administrativ: Va insista la o astfel de 
autonomie a Comitatelor, care întradevăr să facă decisivă 
vocea poporului purtător de sarcine; pe lingă aceasta va i ma 
da pentru moralitatea diregătorilor publici, combătind în 
mod loial şi legal orice abuz ce sar arăta pe acest teren, 

„IV. Pe terenul cultural-bisericese: Va stărui pe lingă 
autonomia bisericilor şi instrucțiunea națională-confesiona- 


40_______VIATA ROMINEASCA 


là, insisting cu toată tăria pentru respectarea drepturilo 
belor reso romîne. in A i don; 
„V. Pe terenul economic, comercial si industrial: V 
ceta piedicele dezvoltării gi ale progai va cere delatu- 
rarea acelora, va căuta si recomanda mijloacele cele mai 
bune pentru progresul general si particular. 
_ „VL Peste tot: Foaia va fi condusă de principii democra- 
tice, moderate, adică treptat aplicinde. Scopul ei va fi: a a- 
trage, apropia si consolida spiritele, a le concentra activita- 
tea, spre desteptarea conștiinței naţionale, prin urmare po- 
lemiile personale nu se vor admite”. 
Prin urmare vedem cà „Luminatoriul” a pornit cu un 
program foarte complex, punindu-şi o serie întreagă de pro- 
leme del rezolvat, dar fixindu-gi in acelaș timp o atitudine 
bine hotàrîtà cu privire la toate chestiunile care interesau 
neamul nostru de atunci, Un lucru însă putem desprinde din 
acest program, care era de altfel caracteristica ideologiei 
ziarelor rominești din acea epocă, si anume că politica romi- 
nească era mai moderată și toate realizările naționale urmă- 
rite de Rominii de atunci erau orientate gi canalizate in ca- 
drul ingust al stării legale unguresti si al evoluţiilor treptate. 
Este adevărat că această atitudine moderată n'a întirziat să 
se transforme intro luptă deschisă contra regimului maghiar 
in momentul cind partidul naţional romin era constituit şi 
proestiani aa stabilit. 
poate cel mai important am în istoria politi 
a Rominilor din Transilvania, este începutul unei vieţi „a 
blice romînesti pe baze organizate gi solide, este inceputul 
unei ere naționale, In acest an sa pus temelia partidului na- 
jones romin. Fruntasii noştri din eal sub conducerea lui 
artenie Cosma au hotărit într'o consfătuire ținută jn casa 
acestuia la Sibiu convocarea unei conferințe electorale la 
care poporul romin dim Monarchie să-şi trimită delegaţi a- 
leşi pe circumscripții cu mandatul ca să aducă hotăriri în 
numele întregului neam rominese de dincoace de Carpaţi. Si 
compunerea conferinței constitutive a partidului naţional pe 
baze. electorale era necesară din motivul că Ungurii să nu mai 
poată spune că hotăririle aduse de intelectualii romini, nu 
sumt decit niște manifestații de nemulțumiri din partea unor 
romini care vreau să facă politică naționalistă si n'au nimic 
comun cu aspirafiunile poporului romin, Această conferință 
rapi care s'a pom pari La dia zilele de 12—14 Maiu 
4 a care au lua e delegati din părțile Ardea- 
lului și 52 delegaţi din Banat şi celelalte rat peturi bene 
era asa zicind un adevărat parlament rominesc, fiindeă mem- 
brii lui erau aleşi direct pe circumscripţii de către poporul 
romin. Şi in această conferinţă electorală s'au pus bazele 
partidului național romin, iar pentru elaborarea programu- 


ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT dl 
lui, conferința a delegat din sinul ei o comisie de 30, al càrei 
raportor era Vicentiu Babes si din care făcea parte gi Pavel 
Rotariu, Coriolan Brediceanu, ete. Comisiunea de 30 în urma 
raportului făcut de Vicenţiu Babes a primit cu unanimitate 
următoarele puncte, care constituiau programul partidului 
national romin şi care erau adoptate apoi ca puncte de pro- 
gram și de Pavel Rotariu pentru ziarul „Luminatoriul”: 

„Partidul national va lucra pe teren legal pentru exope- 
rarea următoarelor drepturi: 
1, Incit priveşte Transilvania, reciștigareu autonomiei 


e. 

2. Introducerea ex-lege a uzului limbii romine la toate 
ținuturile locuite de Romini, atit la administraţie, cit şi la 
justiţie, 

3. In ţinuturile locuite de Homini aplicarea de functio- 
nari romini, iar dintre neromini numai de aceia, care ştiu 
vorbi şi serie romîneste și care cunosc moravurile poporului 
romin, şi delăturarea uzului de astăzi, de a se aplicu ca am- 
ploiaji indivizi necunoscuţi şi necunoscători de popor. 

4, Revizuirea legii despre egala indreptàtire a najiona- 
lităţilor în favoarea acestora, loiala si reala executare a tutu- 
ror legilor. i 

5. Eluptarea si susţinerea autonomiei bisericilor şi $coa- 
lelor confesionale, ca a unor chestiuni curat de naţionalitate. 
Provederea din visteria statului a scoalelor romine si a altor 
institute de cultură naţională în proportiune cu sacrificiile 
de singe si avere ce le aduce naționalitatea romină pentru 
patrie, avind de a se delătura legile şi ordinafiunile, care se 
contrariază desvoltàrii naţionale. 

6. Crearea unei legi electorale pe baza sutragiului uni- 
versal, sau cel putin ca fiecare cetăţean, care e supus la da- 
re directă, să fie investit cu drept de alegere. 

7. Fiindcă prosperitatea statului e condiționată dela mul- 
tàmirea tuturor civilor săi, iar prin protejarea unei naţiona- 
litàti gi suprimarea celorlalte se provoacă nemulţămire, se 
turbură liniştea civilor de stat si se nutrește ură reciprocă: 

partidul national va lupta contra tuturor tendințelor de ma- 
ghiarizare manifestate din partea organelor statului pe cale 
directă si indirectă, ca în contra unor fapte nepatriotice. 

8. In chestiunile libertăţilor publice peste tot, precum și 
a reformelor necesare în administratiunea publică, şi mai 
ales în situatiunea economică financiară, respectivă în pri- 
vinta sarcinelor publice, devenite ne mai suportabile, parti- 
dul national va conlucra frăţește cu toți aceia, care mai vir- 
tos vor ţimea cont de interesele si bunăstarea poporului 


tot. 
sari lesione dualismului nefiind astăzi la ordinea zi- 


42 VIATA ROMINEASCA 
lei, partidul național rezervă a se 
arada işi pronunța asupra ei la 


x*a 

Acest program al partidului naţional romîn ado i 
ziarul „Luminatoriul” a rămas hac pe punctul de conta 
al acestui ziar si „Luminatoriul” a luptat încontinuu pentru 
izbinda și realizarea lui pînă la încetarea apariţiei sale, adică 
pes pe a Ianuarie 1894, weri s'a înființat la Timişoara în 

cul acestui ziar un mare cotidian sub i 
na denumirea de „Drep- 
Cum a fost „Leminatoriul“ primit de cititori 

Pavel Rotariu inainte de a scoate gazeta, a lansat un a- 
pel către toji Hominii bănăţeni prin care anunfind apariția 
ziarului „Luminatoriul” îi roagă să sprijinească această ga- 
zetà prin semnarea de abonamente. S'au găsit însă si de a- 
aceia care mau vrut să se aboneze pină ce nu văd mai intii 
gazeta. Dar odată ce „Luminatoriul” a apărut şi a fost răs- 
pindit în tot Banatul, lumea doritoare de siovà rominească 
n'a intirziat să-și manifesteze bucuria si muitumirea că în 
sfirsit au și Bănăţenii o gazetă rominească. Pavel Rotariu a 
primit scrisori de felicitare din toate părţile, iar la Lugoj 
sosirea „Luminatoriului” a stirnit o impresie adincà, ceiace 
se vede mai ales dintr'o corespondență primită de Pavel Ro- 
toriu din Lugoj. 

lată ce spune această corespondență: 


____ „Intre Rominii din părţile binàfene, Lugojenii au spri- | 
init în mare parte ideia înfràtirii unui jurnal romin po- _ 
tic în Timisoara. Acu cind acel jurnal ne stă înainte, me 


bucurăm din inimă a vedea realizată o dorință atit de ar- 
zătoare, în timp așa de scuri... In Lugoj avem patru ziare, 
dar acelea nu corespund intereselor noastre, căci cu ignora- 
rea Rominilor, sau cu tendințe opuse intereselor noastre, nu 
pot reprezenta opinia publică romină întrun comitat mai 
tot romin..” ` 

Cea mai impresionantă scrisoare a primit-o Însă Pavel 
Rotariu dela un corespondent din Oraviţa, scrisoare datată 
din 18 Martie 1880 şi publicată sub inițialele de c. r. în nr. 2 
al gazetei sale. Din această serisoare se vede, că „Luminato- 
riul” nu numai că a produs o profundă mulțumire între Ro- 
minii cărăşeni, dar mai ales că această gazelă a reuşit să co- 
respundă dorintii unei provincii întregi si nu sa limitat să 
fie un organ de publicistică numai pentru regiunea Timiso- 
rii. lată textul introductiv al corespondenţei din Oraviţa: 

„Salutăm cu bucurie apariția Luminatoriului şi sperăm cà 
dinsul va ocupa cu demnitate locul său în jurnalistica pro- 
vincială. Sunt timpuri posomorite în care Luminatoriul se a- 
prinde; — flacăra sa va fi bîntuită și aruncată de vifore mică 


____ ISTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT Mi 


gi mari; — credem însă că ori încotro va mîna-o vintul, el va 
vedera $i va da directiune multor fruntași, care şi-au pierdut 
compasul şi cu lopetile frinte nu mai ştiu incotro-gi condue 
luntriţa, dacă au avut tăria a rezista la chiemarea sirenelor, 
ce sunt multe si cintă pe limba lor, Destul ruşinea ne-a roșii 
obrazul, cumcă în „Banatul” cel vestit, unde Hominii sunt în 
așa preponderență, să poată exista atita spurdă de jurnale 
străime nouă, după limbă si interese, şi acele jurnale in parte 
mare să le susţinem noi înşine, fără să ne aducem aminte că 
cu banii nostri am putea avea si noi un jurnal al nostru, 
care să apere interesele moastre. Este limpul suprem pentru 
a ne îngriji şi noi pentru mijloace mai estetice de cultură. 
Tot terenul de activitate naţională ni sa retras la cele bise- 
ricesti si ici-colea la cite o casină, cite o reuniune de cintàri. 
Aceste sunt bune si absolut necesare, dar dacă lipseşte im- 
pulsul din afară, mai la urmă si in partea asta voinţa lince- 
zeste; — acest impuls îl ponte da numai publicistica bine 
condusă...” 

Din această scrisoare se vede care era starea publicisti- 
cii bănăţene în momentul cind „Luminatoriul” a văzut lu- 
mina zilei. In Banat apăreau o mulţime de ziare străine şi 
Rominii, care n'aveau nici o gazetà rominească, au fost ne- 
voiti să citească presa străină pentru ca să se informeze asu- 
pra evenimentelor locale şi generale, mai ales că ziarele ro- 
minesti care apăreau în Ardeal nu se puteau ocupa în mod 
special de interesele Bănăţenilor. = zi arcu 

Este deci natural că in jurnalul „Luminatoriului” sau 
grupat aproape toţi intelectualii bimăţeni și coloanele lui erau 
pline si de articole scrise de fruntașii vieţii noastre publice 
din celelalte centre ale Banatului. Prin urmare din punct de 
vedere redacţional „Luminatoriul” se prezenta foarte bine. Un 
singur lucru îi lipsea, şi anume baza materială sau eel pu- 
fin ajutorul bănese al publicului cititor, care nu se grabea 
să semneze sau să plătească abonamentul. Și atunci Pavel 
Rotariu luptindu-se cu greutăţile materiale ale începutului, 
s'a văzut nevoit ca la 7 Aprilie 1880 să lanseze către publie o 
„invitare la abonament”: 

„În scurtul timp al existenței de 4 numere, Onor. public 
a avut ocaziunea a se convinge că Luminatoriul nu este cren- 

iune particulară speculativă, ci el dispune de numeroase si » 
rumoase puteri spirituale ce-l nutrese şi-i dau viață; — va 
să zică: cumcă un consorţiu frumos de inteligenţă La înte- 
meiat, în interesul public national romin... Fie consorțiul a- 
cesta cit de mic, cît de slab, oare nu merită el să crească, să 
sporească, să se întărească? Oare un romin de inimă si spirit, 
poate-se reţine a nu întra în sinul lui, si a nu i se face păr- 
tas? Nu se poale; noi mu credem în posibilitatea reţinerii, 
fiind convinsi, că toti Romînii văd, cumcă nerominii din a- 


u VIAȚA ROMINEASCA 


ceastă țară numără zeci, ba secole de ani de cind își au or- | 
se 


ganele lor publice, în limba lor, prin care se lumineazà, 
infeleg si se apàrà, — pinà cind Rominii abia dupà mii şi 
sute de ani văd unul înființindu-se în ţinutul lor, si luptin- 
nate rd multe gi cgil dine pentru existență. Cum sar 
pu r, ca sà DU S cască ei si i 
confrații Rd p şi să nu se asocieze cu 

ar ori cite insistente si mijloace de pro dă - 
trebuințat Pavel Rotariu elusa Fiipladirea sep me poi 
n'a putut să depășească numărul de 500 abonaţi, iar costul 
abonamentelor încasate dela aceştia n'au acoperit nici chel 
tuelile de regie, astfel încit Pavel Rotariu era nevoit pe lingă 
-jertfe bănești să lucreze singur la această gazetă, să o redac- 
teze, să-i facă corectură, să o administreze și să-i facă expe- 
diţia, Singurul ajutor pe care îl avea si pe care se putea 
bizui era socrul său protopopul Meletie Dreghici. Pavel Ro- 
tariu a cheltuit multi bani cu sustinerea gazetei sale, dar pe 
lingă acestea a mai trebuit să suporte si vre-o 1200 florini 
cheltueli ce le-a avut cu un proces de presă. 

Din lanuarie 1886 colaborează la Tassazione” si Jon 
Valeriu Barcianu, care a publicat la Timişoara în anul 1889 
o brosurà despre „Procesul de presă al Luminatoriului per- 
tractat înaintea Curţii cu jurati din Arad în 31 Iulie 1889” 

In anii 1886—1887 „Luminatoriul” avea si un supliment, 
anume revista juridică pentru popularizarea științei dreptu- 
lui public si privat „Advocatul poporal”, despre care voiu 
vorbi întrun alt capitol al prezentei istorii. 


B ografia lui Me etie D'eghici 
Se cuvine ca să spun în acest loc și cîteva cuvinte despre 
Meletie Dreghici, protopopul gr-ortodox al Timigorii, care 
era sprijinitorul si părintele sufletese al ziarului „Lumina- 
toriul”. 
Meletie Dreghici este fiul preotului din Comiosul-Mare (județul 
Torontal). A urmat dreptul i a trecut examenul de avocat la Buda- 
a. A studiat însă şi teologia. La inceput a fost avocatul domeniului 
amiliei Nako din Comloşul-Mare, dar după câțiva ani s'a hirotonit ca 
preot şi a servit de capelan pe lingă tatăl său. Nu peste mult a fost 
numi! protopop al tractului Jebel, unde a continuat să locuiască şi În 
timpul cit era protopop al Buziaşului, numit mai tirziu în această cali- 
tate în urma mutării proto opiatului dela Jebel ła Buziaş. Incă inainte 
de despărțirea erarhică Meletie Dreghici a fost numit protopop al 
Timişorii, unde a servit în această calitate pină la moarte. Ca pro- 
-4opop a luat parte lu-sinoadele diecezane şi la con le nafional-bl- 


sericesti. Era un om foarte impozant si autoritar, de aceia a ştiut să , 


ţină disciplină de fer în rindurile preoților din protopopiatul său si 

a știut să se impună cu multă demnitate şi inaintea străinilor. Mele- 
tie Dreghici este ingropat la Timişoara. Lucrările lui sunt: 

1, „Care sint literile romine ?” o mică broşură de 12 pagini tipà- 

rità cu caractere cirilice la „Tipografia eresilor lui Baichel” în Timi- 

Brosura este terminată cu cuvintele : „Serisam in Timişoara 

15 Noembrie 1855. Meletiu Dreghici”. 


= ASTORIA PRESEI ROMINE DIN BANAT 45 


2. „istoria Ungariei, în compendiu” un mic manual de 30 pagini 
apărut în „Editura si proprietatea alumneului. rom. nat. din Timi 


gureanu, etc. 4 

3. „Estrasu scurtu din Istoria naturală si Sciinti'a naturei pe sem'a 

eloru poporale”; un alt manual de 16 pagini apărut în aceiag edi- 
tară a alumneului si tipărită la Timişoara in anul 1871 tot la tipogra- 
fia lui Em. Blau. i 

4. „Escerpte, Din indreptarea legii (Pravila) si din Nomocanonu 
în priza causeloru matrimoniali şi disciplinari preotiesci”. Tipă- 
rit in Timişoara în anul 1871 in tipografia lui Em, Blau., Această bro- 
şură de 31 pagini tratează despre „nuntă, cuscrie, cununie, despre 
despartirea pe unu timpu dela patu si masa, despre causcle discipli- 
narie preotiesci”, 

5. „Legile Bisericesci în modu estrativu È splicativo; I, Direpta 
riului, II. Nomocanonulu, II, Canonele St. Parinti singulari, $i IV. 
Epistolele sinodului africanu catra Pap'a Romei. O lucrare volumi- 

ousă de 210 pagini tipărită la Timisoara în 1873 la «Tipografi'a Die- 
cezii Cianadiane”, 


6. „Descrierea Banatului de Griselini” tipărită la Timişoara în 


anul 1881 pe 102 pagini. 
7. «Istoria Adundrilor bisericesci, compusă din opuri vechi bise- 


ricesci”. Tipărită la Timişoara, în anul 1885. Această lucrare a fost 
publicată continuativ în ziarul „Luminatoriul”, 
Toate lucrările de mai sus se găsesc in Biblioteca Municipiului Ti- 


mişoara. 
b) „Timișiana” (1885). 
La 13 Aprilie 1885 apare la Timisoara o nouă gazetă ro- 

minească intitulată „Timișiana”, dar aceasta nu era propriu 
zis un ziar politic, ci o revistă săptăminală ilustrată de eco- 
nomie şi literatură romină, Gazeta aceasta apărea în fiecare 
Duminică mai mult sub formă de revistă în cite 8.10 pagini 
şi purta ca subtitlu: „foia pentru trebuintele poporului român”. 
„Timişana” era un organ de publicistică rominească, care 
complecta cele publicate de „Luminatoriu!” cu articole asupra 
cărora acesta diri urmă nu putea să se extindă. Editor şi re- 
dactor responzabil a fost Teodor V. Păcăţeanu. S'a tipărit „cu 
tipariul lui Emil Hossler în Timisoara (Ceate, strd'a Zâpo- 
lya, casa Macsonyi)” şi redacţia gi administraţia era chiar în 
locuința lui Păcăţeanu din Timişoara Elisabetin str. Alexan- 
dru Odobescu 49 (Schwanengasse 49), unde erau „a se adresa 
tote corespondintiele pre cum şi banii de prenumeratiune”. 
Preţul unui număr era de 10 critari, iar abonamentul era de 
4 florini pe an în Austro-Ungaria. iar pentru străinătate 14 
franci. Anunţurile se publicau cu 6 critari de fiecare rind si 
timbrul de 30 critari pentru fiecare publicaţie. De la începu- 
tul anului 1886 „Timişana” şi-a schimbat titlul si a început 
să apară sub numele de „Gazeta Poporului”. 


(Va urma) 
Dr. Aurel Cosma jr. 


Cutreerind Bulgaria... 


Cred că nu divulg nici o taină şi nu anunţ nici o noutate, 
dacă afirm că nu ne cunoaştem suficient vecinii. Totdeauna 
ne-a atras Occidentul. Multi dintre noi cunosc mai bine Pari- 
sul decit Bucureştii. In ce privește vecinii A A statele limitrofe, 
au crezut că nu merită să ne deranjăm. Ne-am mulțumit cu 
informații de ansamblu şi zeflemele: Rusul bea vodcă, Bulga- 
rul mănincă iaurt, Sirbul cultivă rimători, Polonezu] dansează 
mazurca, Cehul e şef de orchestră, iar Maghiarul... Despre 


+*% 


Am cetit deunăzi corespondența unui ziarist ture care a 
vizitat Bulgaria. Confratele din istanbul mărturisește că a 
fost surprins să constate că nu toți Bulgarii sînt lăptari. El 
certifică, cu satisfacţie, că la trenurile bulgare e ataşat un va- 
gon-restaurant; că feţele de mese sint albe ca laptele; taci- 
murile curate; mincarea suficientă şi ieftină. Mai mult decit 
atit: la teatrul din Sofia, o clădire impozantă și modernă, a 
văzut artisti de talent si Bulgari în smoking care porou să 
niba alte preocupări decit fabricarea iaurtului și a casca- 
valului. 
= adi e de pira dus în Demi cu Fc preconcepute. 

ecunose ‘am avut multe surprize, am mai fost în 
Bulgaria, dar sint vre-o 20 de ani de suse 


+» 


f 


CUTREERIND BULGARIA 4T 


Ceiace m'a impresionat în primul rind e că Bulgarii ne 
cunosc mai bine decit îi cunoaștem. Aici e cheia de boltă: ne 
cunosc, deci ne apreciază. 

De unde provine această simpatie destul de răspîndită ? 

— Foarte simplu! In curs de zeci de ani, sute şi mii de 
grădinari şi plugari bulgari au muncit, au cistigat si au trăit 
in Rominia. Au venit în contact cu toate straturile populaţiei 
romime, sau deprins cu obiceiurile si cu limba noastră gi 
ne-au părăsit cu o impresie bună, in genere. 

lată o vorbă care circulă în toată Bulgaria, şi care ne do- 
cumenteazà pe deplin : 


Bucureşi, Bucuregi |... 
S kotki da ureș, 
V Bucuresi da umreș. 


Traduc : 


Bucureşti, Bucuresti |... 
Cu pisici sà ari — 
Si la Bucureşti să mori. 


E limpede: țăranul bulgar, care a fost pe la noi, preferă 
orice muncă numai să trăiască în Rominia, Mai mult decit 
atit: are chiar nobila ambiţie — să moară la Bucureşti... 

Se repetă parcă vechea zicătoare italienească: veder Na- 
poli e poi morire. In care altă țară vecină, sau din Occident, 
ni sa făcut vreodată o declaraţie de dragoste mai sinceră — 
fiindcă fisneste din inima unui om simplu — si mai agreabilă 
pentru urechea noastră ! | 5% sia 

Bulgarul ne cunoaşte atit de bine, îmcit ne iartă pină şi 
defectele. Lărgirea noastră — ca să nu zic: mină spartă — il 
atrage și-l agită pe Bulgarul frugal şi econom. lată o vorbă 
inaripată, întrun jargon bulgaro-romin, în care ironia se îm- 
pleteste cu admiraţia: 


Bucuregi, Bucuregi I 
Punga scuturegi... 


Răsărite din același pamint din care răsar zicătorile, a- 
ceste sentințe populare şi-au păstrat frăgezimea gi nu s'au 
spălăcit în arşiţa evenimentelor din ultimul pătrar de veac. 

E foarte greu să-l convingi pe un Bulgar că oraşul de pe 
malurile Dimbovitei nu e chiar Parisul în miniatură, Sexul 
frumos de pe celalt mal a] Dunărei nu are decit o slăbiciune: 
să se îmbrace la Bucuregi. Se fabrică, fără îndoială, mătase 
mai bună în Bulgaria, dar màtasa dela Bucuresti e mai — 


48 VIATA ROMINEASCĂ N 
şic. Bulgarul face economii la el acasă, ca să-şi scuture pua 
Bucureşti... , 

mi pe unicul Bulgar care poartă, în mod impecabil, 

monoclu în capitala Buigariei, e un absolvent al liceului din 

Craiova. Cel mai important director de ziare din Bulgaria, 
care a introdus rotativa şi a sporit tirajul, e licenţiat al uni- 

versităţii din București şi vechi prieten al regretatului Const. 
Mille. 


Evident, toate astea sînt imponderente fără importanță... 


Totuşi, n'ar trebui să trecem cu vederea peste ele, căci res- 
tini anumită forță de atracfiune, nebănuită, care ar me 
rita să fie cultivată. 


Pe canavaua simpatiei se brodează prietenia — şi prie- : 


tenii sint atil de rari... 
**% 


ri care nu se şterg gi nu se uită. Si Bulgarii n'au 
Erei vie pe care am oferito mişcării lor prigoana 
nare gi de liberare. Eroii nafionali, în frunte cu pen ef 
si Karaveloff, au activat în Romiînia si sau bucurat : sa 
jinul şi simpatiile Rominilor. Nu mai vorbesc de pier a a 
toric si de războiul de neatirnare. Orice Bulgar cu git 
neagă acest lucru. Prof. Paraschiv Stoianoff a dit st u 
articol, reprodus în foiletonul „Adeverului”, Ton pă care 
Pau jucat studenţii bulgari la inaugurarea facultăților de me- 
dicină din Bucuresti. 2 

s*y 


limba rominească poți să hoinărești in toată Bulgaria, 

frà ici o dificultate: annie vei găsi un Bulgar care 
u înțelege limba noastră. È 

pria trasi linistea, nu vorbi romiîneste nici pe ar 

dà, nici în tramvai, nici la cafenea... Altminteri riști să fii nu- 

į tat: s 

esa ro Dia vii dela Bucuresti ?,.. Il cunoşti p ne 

meu Stanciu din Gabroveni, sau pe cumnatul meu pa meta 

din Ploesti ?... Stă de multi ani în Rominia... si eu am n 
Rominia... 
ronul gării din Plevna mà opreşte um țăran: 

sa i pate ge că vorbeşti romineste... Şi cu vorbesc 

romîneste... Asi vrea să cumpăr o trăsură frumoasă ca la e 

.. (Pe semne că ma mai fost ao pe la ma- i u 

bi aici... nu cumva ştii ce preț au 
Sa Ün qui gi ai întinde mina amical mà întreabă ce 
mai face d. Mihalache si dacă d, Halippa e şi el aa 
Apoi mă roagă să-l prezint dlui Vasile Stoica... Ține num 
decit să-i stringă mina ministrului nostru dela Sofia. 
ate 


e CUTREERIND BULGARIA 4p 

Nu e nici un defect, cred, să fii patriot. Dar exagerarea 
unui sentiment firesc tuturor popoarelor e totuși un defect. 
Bulgarii au acest neajuns, de altiel comun tuturor națiunilor 
care au suportat vreme îndelungată o stăpinire străină, Şi 
Bulgarii au suportat 500 de ani jugul turcesc... 

Din febra lor naționalistă decurg anumite ciudàtenii din- 
tre care, multe, nu se termină — slavă Domnului! — cu efecte 
tragice. Ba, unele sint chiar amuzante, 

. Depun, de pildă, o adevărată pasiune pentru a descoperi 
origina bulgară a oamenilor de seamă din țările vecine. Des. 
coperirile lor sînt, cite odată, surprinzătoare... sint, îndeosebi, 
maguliti de rubedenia romină — mai mult decit le-ar plăcea, 
poate, unora dintre ai noștri... Orgoliul lor naţional se com- 
place în acest gen de investigaţii. Pînă si pe Pasici îl numără 
printre ai lor. Deși n'au nici un motiv să-l simpatizeze, se 
simt totuși flatati de origina lui bulgară si de faptul că ma- 
rele om de stat sirb și-a început cariera ca inginer în Bul- 
garia. 

Dar, cum am spus, sar adesea peste cal. 

In cripta bisericii Sf, Panteleimon dela Boiana, lingă So- 
fia, am ascultat un comentar ingenios al minunatelor fresce 
din secolul al XII-lea, în care se oglindește epoca de înflorire 
a artei religioase bulgare. Această comoară istorică si artisti- 
că e în stare să uimească pe cei mai exigenti cunoscători şi 
critici. Dar pofta naționalistă a vecinilor nostri mai cere, pe- 
semne, o portie extra... 

Explicind Cina cea de taină rubedeniilor sale, o tinără cu 
aspect sportiv şi intelectual a pus mina pe frescă si a pronun- 
tat doctoral: i 

— Uitați-vă bine pe masă.. In blidul lui Cristos se mai 
posts distinge mincarea noastră națională : — ardei um- 
pluti... 

Nu vreau să amestec politica, altminteri vasi divulga și 
numele martorilor care au savurat impreună cu mine această 
scenă delicivasă. 


E 


Cu toate astea nu le lipseşte nici acidu] autocriticii, care 
este un Îndreptar indispensabil. Dovadă — anecdotele mali- 
tioase despre Gabrovo, poreclit Manchesterul bulgar, fiindcă 
în acest oraș sa concentrat industria lor textilă. Dintre Bul- 
gari. Gabrovenii — care au si în Bucuresti strada lor — sint 
cei mai abili negocianti, dar si cei mai sgirciţi. In consecință 
săgețile se îndreaptă cu predilecție împotriva lor. 

lată cum: 

Un Gabrovean se întoarce din străinătate, după o absență 
mai lumgă. Fraţii lui îl întimpinà la gară, dar el nu-i recu- 
noaste : 

i 


50 VIAȚA ROMINEASCA č č  — — 


— De ce ați lăsat să vă crească barba pinù’n briu, brel? 


— fi întreabă el, nedumerit. 
gulag ven A am briciul cu tine L.. Am aşteptat să te in- 
torci, ca să ne putem barbieri gi noi.... 
edi ce aţi tăiat coada pisicilor ? — intreabà un străin 
uo no CASTE. iarna, trebuie să ținem prea mult usa intre- 
deschisă : pisica intră repede, dar coada şi-o strecoară încet... 
E un humor uscat, aproape englezesc. 


Apropos: un cugetător anglo-saxon afirmă că humorul e 


cel mai sigur indiciu de maturitate intelectuală... 


„e 
i la noi 80 la sută din populaţia bulgară sint plugari. 
Prev! gie cu plugul de lemn, dar ogorul lui e ră pi 
Cimpiile de tutun, de orez şi de trandafiri certifică discipli : 
şi pricepere, muncă și hărnicie. Casele cu două caluri sin 
zidite dim cărămidă si acoperite cu țiglă. Şi astfel de ate nu 
sint rare. Multe au fațadele impodobite cu rame de cron pe 
care se înşiră decorativ frunzele însăilate de tutun. r gi 
gospodăria țărănească sint un indiciu de depăşire a pr 
balcanice, în senzul pejorativ al tui adjectiv. Aspe 
abil al vitelor de pe drum sau la pasune ne sugerează o 
idee mai justă despre valoarea şi calitățile materialului ome- 
nese decit alte considerente de ordin speculativ. 

Sofia, cu pieţele sale imense şi bulevardele aliniate, taes 
impresia unui oraş modern. Se simi CA Chlina, Centrul e 
ă mintese ra pr i i 
bine Spi si foarte curat intrefinut. In jurul pietii rsa ad 
care se înalță cupolele aurite ale catedralei Sf. A unire 
Newski — cea mai impozantă biserică ortodoxă din Balcan 
— se rînduese armonic ministerele, parlamentul și universi- 
tatea, încercuite de squaruri şi straturi de flori. Noe 

Evident, periferia şi orașele de provincie au altă înfăţi- 

re. Dar tatea dispare înaintea unei agile pe 

deni accentuate de a transforma gi îndrepta nai upă ima 

ginea centrului. Oricât de ral da Sn gA x i dr Lal n pi 
i i în construche „n 

Selanger ard gl dea pe care se întemeiază această ac- 

tivitate febrilă. MAC perse d Sang poop ad ză 

rative”, fiindcă sint c > 

ratist ci iei fiecare locuinţă e proprietatea locatarului. 


t*a 


“ CUTREERIND BULGARIA VESI 


Asi vrea să ating în treacăt o chestie care a provocat oa- 
regicare vilvă în ultimul timp. S'a pus la îndoială sinceritatea 
şi seriozitatea încercărilor de a construi o punte sufetească 
intre noi si Bulgari. 

Sensibilitatea noastră legitimă nu trebue să fie totuşi in- 
dusă în eroare de către gorniștii nostri supra-nafionalisti. Re- 
centa manifestaţie iredentistă dela Varna nu oglindește ade- 
vărata stare de spirit din Bulgaria, cel puţin în ce ne priveşte 
direct pe moi. Eram la Sofia pe cînd gorniștii lor de profesie 
trimbifau, la Varna, furtună. In capitala Bulgariei cerul era 
totuși senin; n'am simţit nici cel mai mic curent de aer, Dim- 
potrivă: in sfera oamenilor cugispundere am putut observa 
vădită plictiseală. Erau jenaţi, fiindcă ştiau că la Bucuresti 
Sau luat măsuri pentru menţinerea ordinei legale în Cadri- 
later. 

— Şi noi nu pretindem mai mult, — mi s'a repetat in- 
truna la Sofia. — Sintem convinși că dacă la Bucureşti aţi cu- 
noaște exact, așa cum cunoaștem noi, adevărata situaţie a 
minorităţii bulgare din „Dobrogea Nouă”, v'afi ridica impo- 
triva sistemului local de prigoanà... 

Fapt e că, la început, presa bulgară nici n'a înregistrat 
manifestatia dela Varna. Numai după ce unele ziare din Bu- 
curegti au început să tragă clopotul de alarmă, ziare'e din So- 
fia sau sesizat si, aducind incidentul la adevărata lui pro- 
portie, l'au desaprobat energic. 

De altfel, bunul simţ le indică drumul. Adversitatea îm- 
prejurărior i-a izolat si în mod firesc încolfeste ideia apro- 
pierii de vechiul mal ospitalier al fluviului... 

Or, în viața privată ca si în viața pubică simpatia obligă 
şi trezește sentimente la fel... 


F. Dima 


ACTUL AL DOILEA Ri 
® > ® i. 
a i trei sferturi seara, Electrica aprinsă $ 
PRE, apr oja bea mereu. Guranda e in i gi dietă de 
culcare, Victor în haine de stradă, stă cu jurnalul pe picioare. 


SCENA I 
GURANDA, VICTOR 


GURANDA. — Amu ce te-ai oprit?... 

SURANDA, iva Cum te rog să-mi gii de urit, ori să-mi ci- 
teşti, te apucă lenea, plictiseala, căseatul... DIS 

VICTOR. — Asta inseamnă că sint băiat sincer. 

GURANDA. — Zău... Credeam că necuviincios. xa 

VICTOR. — Dacă sinceritate -ORED necuviintà, a 

i fă iciei să-i zi „. Cuviin HE 
tune, ANDA. Sali ca gui să sucesti bine vorbele, ca să-ți 
iasă așa după cum vrei tu. 


VICTOR. — Matale vrei să-ţi par cu orice preţ vesel 
x VERANDA. — Şi de ce n'ai fi?... Nu ești tinàr?... Iți lip- 
ACTOR. — Tocmai fiindcă-s tînăr case si mă plictisesc, 
cînd citesc gazete. : 
. — „Şi-mi ţii mie de urit, s 
UOR. = Dragi vela cînd uritul acesta fine prea 
mul 


te a ţi ù Ad că ti se 
RANDA. — Incepe să fi se urasci... Da, văd ca fl si 
riti, N'ai un pic de ribes. N'ai un pic de... Hei, hei, 


t Vezi „Viaţa Romineuscă“ No, 7-8, 1992. 


„DRACUL 53 


intr'o zi vei ofta şi-ţi vei spune: „Ce bine ar fi sà mi se mar 
urască odată cu mos Costache acela”, 

VICTOR. — Sigur c'o voi spune-o intro zi. 

GURANDA. — Dar atunci va fi prea tirziu. 

VICTOR (făcindu-se că nu’nfelege). — Si de ce prea 
tirziu ?... 

GURANDA. — Fiindcă m'oi odilmi lingă tătină-tău... 

VICTOR. — lar o iei pe cărarea asta?... 

GURANDA. — Pe aicea ajunge tot omul. 

VICTOR, — Atunci chiar dacă m'oi arăta tot vesel şi vioi, 
la urma urmei tot voi zice: „Ce bine ar fi să mi se mai urască 
cu mos Costache”. 

GURANDA. — Atunci ai zice asa: „Ce fericit as fi să mai 
petrec iar cu moş Costache, că avea si el hazu lui”, 

VICTOR. — Apoi bine, mosule, aceasta-i petrecere ?... Eu 
case, mata motîi. Nuta ne aduce, mie cafeaua, matale ceaiul 
de mugetel si... Taca şi Nuta cu cafeaua si mușeţelul... Bine, 
cà venigi, altfel ne găseai visind. (Nuta intră cu tava și o pu- 
ne pe masă. Ceaiul de musefel il pune pe scrin). 


SCENA n 
ACEIASI, NUTA 


NUTA. — Nu te mai fuduli, conagule, cu dormitul lx ora 
aiasta... Mata eşti ca liliecii si bufnifele... Tocmai noaptea 
n'ai astimpàr. 

GURANDA. — Şi din neastimpărul aista vine gi urîtul 
de cascà. 

NUTA. — Aiasta-i chiar aşa, coane Costache, am băgat-o 
si eu de samă... Conaşului Victor, oriunde îi place, fie si in- 
Iro băltoacă, si numai acasă nu. 

GURANDA flui Victor). — Uità-te şi tu la Nuţa... eitu-i 
cu puţină carte şi-i mai cuminte decit tine, 

VICTOR. — Ea trebue să fie cuminte, intii că-i fată şi 
al doilea că fine grozav să se mărite. 

GURANDA. — Și tu ar trebui să ţii. 

VICTOR. — Să mă mărit? 

GURANDA. — Ei, să te măriţi!... Să te insori... Ca mine 
inchid ochii si dai iama în agoniseala mea si pe urmă rămli 
pe drumuri. ` 

VICTOR. — Şi dacă mà insor nu tot rimin pe drumuri, 
ba încă și cu o biată femeie pe cap? 

`š NUTA. — Şi dacă o să te însori, crezi că tot asa o să te 
porti nopţile?! (ese). 


SCENA M 
GURANDA, VICTOR ’ 


GURANDA. — Fata aiasta se face din zi in zi mai cu- 
minte. 

VICTOR. — Hm... 

GURANDA, — Ce-i aia: hm, 

VICTOR. — Hm e hm... 

GURANDA. — Ce vorbă-i aiasta? 

VICTOR (plictisit). — Ce-mi pasă mie de cumintenia 
Nufeil... 

GURANDA. — Ar trebui s'o iei drept pilda. 

VICTOR, — Cind voi avea nevoie de pilde, nam sà le 
iau tocmai dela Nuţa. z 

GURANDA. — Pilda cînd e bună poate veni dela oricine. 

VICTOR. — Matale, moş Costache, vorbeşti ca din sfinta 
Evanghelie. 

GURANDA. — Ca din Evanghelie... Nici nu-ți dai sama 
ce ine mi-ai făcut azi... Să-mi crăpe obrazul. 

ICTOR. — Ce rușine? 

GURANDA. — Cu cafeaua... Da, da... Te prefaci că nu'n- 
țelegi... Cu conu Dumitrache..., dar şi el te-a pus bine... Nu-ţi 
mai dă pe nepoată-sa... 

‘VICTOR (făcind pe disperatul). — Vai, de mine!... M'a 
nenorocit... (il bufneste risul), 

GURANDA, — Rizi tu, dar nu ştii ce-ai pierdut... Era o 
dorință a me frumoasă... Fată bună... Familie mare... Zestre 
rotungioarà... Procopsealà, bre Victore, dar dacă nu-i cap... 

VICTOR. — Vai de picioare... Slavă Dommului!... Dacă 


am ceva bun, sint tocmai picioarele... Slavă Domnuluit... Dacă . 


ştiu ce să mai zic despre conu Mirza... 

GURANDA. — Şi ce-ai putea tu să spui despre Dumi- 
trache?... 

VICTOR, — Ce fel de cap a avut dinsul, de astăzi se vaità 
de picioare. 

GURANDA. — Bănuiam eu că iar vei face o sucitură de 
cuvinte, numai că istefimea aiasta nu ţi-a adus nici o para în 
pungă... Ei, dar văd că liliecii Și bufnitele au început să se 
sbuciume în sufletul tău... Te cheamă noapteal... A 

VICTOR. — E şi vremea, dragă mosule... zece ceasuri. 

GURANDA. — $i mă lași singur?... E 

VICTOR, — Sint şi eu tinăr, am si cu nevoie de pe-, 
treceri... 

GURANDA, — De nebunii. 

VICTOR. — Vrei să le fac cind oi fi ca mata? 

GURANDA. — Să nu le faci nici cind. Să fii cuminte. 


re SEa VIAŢA ROMINEASCA = Sa So ki 


14 DRACUL 55 
VICTOR. — Adică să te păzesc de ce ti se năzare. 
VIGNA = Şi de ce nu?... 

+ — Nu mă poţi obliga să-ți fa 

fiecare noapte. DI i gia 
GURANDA. — Stii bine că atunci cind dormi aici cu mi- 

ne, am o noapte liniştită. 

È VICTOR. — Gindeşte-te în altă parte si nu vei mai avea 
nimic, lată nici ceaiul nu ţi-l mai bei, ca să-ți linîstesti nervii, 

GURANDA. — De prisos sint toate... Intr'o bună zi, a- 
iasta mi-a spus-o doctorul dela București, îmi voi face sama. 

VICTOR (cu imputare). — Vezi cum vorbeşti ?... 

GURANDA. — Stai cu mine şi nu mai vorbesc asa. 

ei "E In sei seară nu pot. 

R — Aseară tot asa mi-ai spus- 

VICTOR. — Am şi eu ale mele, i 

GURANDA. — Ai şi tu ale tale... Si Milutà Bursuc tot cu 
ale lui a plecat... Se vede că tot de suciti am avut parte pe 
lumea aiasta. | 

VICTOR. — Dar Bursuc ce putea să-ți facă? 

DADA. ii parai aici cu mine şi-mi ţinea de urit. 

4 - — i ținea de urit pînă te inebunea deabinelea. 

GURANDA. — Ei aiasta-i amu. 

VICTOR. — Parcă cu n'am aflat că numai de boala ma- 
tale aţi vorbit ? Numai că nu l-am dat afară din casă |... 

GURANDA. — Am înţeles... Tu mi l-ai gonit... 

VICI OR. — 0 rudă indoelnicà ce vine de asa de departe 
ca sà te îngroape în cel mult două săptămini şi care nu avea 
nici bani de întors, aşa sigur era de moştenire. 

GURANDA, — Ce tot spui acolo, Victore ?1... 

VICTOR. — Dar mi-ai luat gi mie 2.000 de lei... 

3 GURANDA (pe ginduri). — Nu mai înţeleg nimic... Ce 
vrei ?... Ma apucat furtuna pe o corabie putredà... Pirie din 
toate încheieturile... Se scufundă... 

„VICTOR (trăgind panglica clopoțelului). — Se scufundă 

in închipuirea matale, De ce nu asculti de doctorul cel nou ? 

___SURANDA (cu groază). — Să plec prin cele străină- 
tăţi?!... Amu la virsta me?... 
._ VICTOR. — De ce nu? Mergem împreună... (rizind). 

Cred că dracul nu se va lua după noi... 

:URANDA. — Să-mi las casa aiasta unde m'am născut 
cu, tată-meu gi tătină-tu ?... 

VICTOR. — Nu vezi că s'a *ncuibat dracul în ea |... Trage 
a ruină... (Nufa intră cu pardesiul și pălăria lui Victor). 


SCENA IV 
ACEIASI, NUTA 


NUTA. — Iracan de mine, conasule Victor, amu si mata 
ti-ai dat în Pv 

GURANDA. — la, ticefi din gură că mi-am adus aminte 
de ceva... Mă tot fineam, Victore, să te întreb... Aiasta pentru 
cà adusesi vorba de diavol... 

NUTA. — lar ?... 

GURANDA (trece la scrin), — Sucit, sucit, dar istet bă- 
ietul |... 


Ela — Care băiet ?... 
GU DA. — Milutà Bursuc- 

NUTA. — Un prefăcut, 

GURANDA. — Aiasta-i altă mincare de peste... (scoate 
revolverul din scrin). la, ghici, Victore, de ce-s gloantele din 
revolver... x 

NUTA (se bate opera peste gură). 

GURANDA. — Hai ?1.. 


VICTOR (surizind superior) — Ce-mi dai, dacã-ți spun?... 

GURANDA. — Ce vrei să-ți mai dau ?... Tot ce-i al meu 
e şi al tău. : i pă 

VICTOR (impasibil. — Plumbii sint de pine si inegriti 
cu cerneală. 

NUTA, — Eeee ?|... 7 

GURANDA (uimit). — De unde ştii ?... 

VICTOR. — Dacă eu ti i-am schimbat... 

GURANDA. — Tu ?!.., 

VICTOR. — Da. A 

GURANDA (incruntat). — Si de ce mă rog ?... 

VICTOR. — Mata mu bănuești, de ce??... 

GURANDA, — Uite, mu... Eu nu-mi pun revolverul sub 
perină, cum işi pune Nuta busuioc, ca să-și viseze viitorul, ci 
ca să mă apăr... i k 

VICTOR, — Să te aperi dar să nu te împusti... 

GURANDA. — Cum e vorba aiasta ?.. a 

VICTOR. — Crezind că impusti pe dracu, sar fi putut 
foarte lesne să-ți descarci revolverul în pei 

GURANDA (uluit si induiogat). — Ai făcut tu uma ca 
sas CTR. A şi mata 

3 — Acuma ua 

GURANDA (stergindu-si ochii... către Nufa). — Tot are 
inimă, băietul,.. Nu-i tocmai așa cum mi-l încondeiazà Dumi- 
trache... Tine-i pardesiul... Să se ducă să ieie aer, de... ti- 


rete... s 
er: VicroR (Nutei). — Ce mă zoresti ?... 


DRACUL — 5? 


NUTA. — Apoi nu te duci Tai 
GURANDA. — Se duce, se duce... Ce să facă aici cu mi- 
De... Şi cit zici că i-ai dat lui Milutà?... 2000,.,? (trece la scrin 
si cautà ceva pe acolo intr'un portofoliu). 
NUTA (ghiontind pe Victor, încet). — Drace, drace... 
_ VICTOR (imbrăcindu-se grăbit, tot încet). — Să vii după 
mine... 
GURANDA. — Uite cele 
de camătă... 
VICTOR. — Vai, mogule, nu era nici o grabă 
._ GURANDA (bătindu-t pe umăr). — Lasă lasă, nu mai fă 
si Nd economu. 
| C — Dacă zici mata.. (bagă banii în buzunarul 
sn" vg La revedere, mosule, şi vise frumoase... (ene 
repede). 


GURANDA. — Eu şi vise frumoase... 


VICTOR (de afară). — Nuță, Nuță... o batistă... 
NUȚA, — Batistà ?.. Acuşica... (ese repede). 


două mii. Am adaogat si oteacă 


SCENA V 
GURANDA, NUTA 


: GURANDA, — Vise frumoase... (Clatinà din cap şi nehotă- 
rit face citiva pași, apoi zărind gazeta o ia de jos si se așează 
in fotoliul de lingă uşă. Parcurge ici colo gazeta. Deodată in- 
cepe să tremure... Citește cu glas tare): „Ăstăzi dimineață a 
fost găsit spinzurat de căpătiiul patului comerciantul Petre 
Niculescu din strada Selari, Cauza pare a fi neurastenia... 
picta li cade din mină). Neurastenia... (speriat). Cime-i a- 
CO10,.,, 

NUTA (ce tocmai intrase). — Vai. cum m'ai speriat. coa. 
ne Costache... 
GURANDA. — Tu eşti, Nuță ?... 
NUTA. — Amu am inceput să te spariu şi eu... 
GURANDA. — Acum mà speriu şi de un şoarece. 
NUTA (zimbind). — De acela mà speriu şi eu. 
GURANDA, — Ştii tu ce serie în gazeta aceasta ?.., Cică 
un negustor dela Bucureşti sa spinzurat de căpătiiul patului, 
NUTA. — l-or fi mers rău treburile. 
GURANDA (cu capul în piept). — Si el a suferit de boa- 

n mea, 

NUTA. — lar te gindestì? 

GURANDA. — Nu m'am gindit, dar am citit. 

NUTA. — Atunei dă-le încolo de gazete. dacă altceva n'au 
mai bun de scris. Mai bine ai bea ceaiul, 

GURANDA. — L-oi bea eu, cind moi culea, 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


È — Tocmai c'am venit să-ţi astern, — 
GURAN DA, — Nici o bucurie... In patul aista mă bag ca 
într'un cosciug cu cuie. 
— Să-ţi rn pe sofa. : 
CURANDA — Sini Rada loc m'oi hodini ca lumea, 
dar mai e prioni rr atunci. 
CURANDA. — Der tu, de ce mai oftezi, Nuță ?... 
— tiu şi eu ?... i Ari da 
GURAN DA la tine o fi scîrba că nu ți se arată vr'un 
drac de bâiel... : ‘ 4 
VA, — Numai de băieţi nu-mi arde mie. 
GUMANDA. — Se vede că ră Pa ga er praga “aq 
a tiu şi pe tine aşezată întrun fel... u 
a cealală să ia mă mai chinuiască viii, cum mà chinuese 
aici morţii... : 
— ii ce au cu mata ?... 4 x 
GURAN DA pedi rod că le-oi fi făcut vrun rău, cind 
erau SoTa. grep isprăvit metri patul... Amu să-ţi a- 
i apă e... (ese gra SE Ter i 
SURANDA (după > scurtă pauză ridică jurnal ni d dai 
iși drege ochelarii pe nas şi după oarecare imola citeşte). 
Oribilul asasinat.. (svirle jurnalul), Piei, san e 0 di 
NUTA (reintră). — Iaca gi dulceata e PARER 
apa... Dar, ştii, coane Costache, parcă ai dat cu Si 
RANDA. — Zàu... f r r 
NUTA. Darie de un drac de bùiet şi bâietu-i la pri 
ta AI lui Busuioc. M'o pìndit si m'o rugat să ies putin p 
la poartă, care să-mi spună ceva foarte însemnat. Li 
a P GURA NDA. — Du-te, Nuță, dacă te-a pisiit, dar ra 
tu să nu treci portita în stradă şi nici pe el să nu-l laşi 
9, NUTA — Las” pe mine, Coane Costache! Nu s'a născut 
acela, care să-mi întoarcă mie capul... Me 
GURANDA (cu jumătate voce). — Atun S do 
NUTA. — Sărut minile si nu uita să bei ceaiul... A 
GURANDA. — Nuță... (Nufa se oprește în prag dn n 
vezi de ispriveste mai repede cu bãietul acela... Ori am 


ne... 
NUTA. — Te simţi rău ?... Da era aida 
„— Aproape... Nu de boală... de su et.. ‘ 
DR. Deal ra. aură dela Bucureşti, ce s'a spinzu 
rat... Mă simt mai nelinistit ca de obiceiu... 
NUTA, — Dacà nu vrei sà bei ceaiul... RE Me 
GURANDA. — Mi-e frică, Nuță... N'as vrea să-l mai 
y "NOTA. — Eu n'am nici o putere... 


DRACUL, GAT ROSIE 
GURANDA. — Fi-ti patul pe sofa si dormi aici... 
NUTA. — Vai de mine!.. r 2 
GURANDA. — Nu te speria degeaba... Cind doarme Vic- 
c nu mă mai cearcă... Tot asa are să fie şi 


A: — Dar ce va zice lumea | Pia 
NDA. — Cum lumea fà 

a mă culc aici cu mata. 
GURANDA. — Ce-i cu aiasta ?... 


NUTA. — Si asa, destule se vorbesc pe socotea] astrà... 
GURANDA. — Noastră ?.. sie pasti 


NUTA. — Că as fi trăind, ba cu conasul Victor... 
GURANDA: — Aşa ceva am auzit şi de la conu Dumi- 
rache. 


._, NUTA. — Ba cu... (se bate cu palma peste gură) doamne 
iartă-mă, cu mata. 


GURANDA. — Au ajuns pină aici ?... 
NUTA. — Băieţii mi-au scormonit-o, de ciudă că nu mă 
uit la dinsii, Tot îmi spun că mă tin fudulă... 
„GURANDA. — In ziua de azi nici bine nu mai e chip să 


faci 


GURANDA. — Şi de ce n'o faci 2. Nu te-am crescut de 

mică ?.. Imi datorezi tu oleacă de citare. 
A. —As face-o cu dragă inimă, dar nu stà numai în 

puterile mele... mai trebue să voești si mata... 

GURANDA. — Din parte-mi cum să nu vreau ?... 

NUTA. — Dacă-i vreal.. As pune mina în foc că dracul 
nu va mai îndrăzni să te cerce și nici să te chime... 

GURANDA. — Crezi ?!,. 

NUTA. — De va fi altfel să mă gonesgti.... 

SURANDA. — Atunci de ce m'ai lăsat să mă chinuese a- 
tita ?.. 

NUTA. — Fiindcă ceiace trebue să vrei... 

GURANDA — E tare greu... nu ?. 

NUTA, — E şi tare greu, e şi tare uşor... 

GURANDA. — Mă uit la tine ce minte bătrină ai... Dar 
spune odată, ce trebue să vreau... 

NUTA. — Să te insori, 

GURANDA. — Hai?!... La virsta me?... Ai căpchiet, Nu- 
tà ?... Ori ce să mai spun de tine, dacă si conu Dumitrache 


60 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


m'a povăţuit la fel 1... Nu cumva el te-a pus la cale, ori... vã- 
duva lui Gavriluţ ?... 

NUTA. — Văduva lui Gavriluţ ?... Coana Heneu ?... Nu 
face de mata.. E prea bătrină. 3 

GURANDA. — Prea bâtrină ?... Nici nu cred să aibă 50 
de ani... 

NUTA. — Si aiasta nu înseamnă că-i prea bàtrînà ?.. 

GURANDA (cu orgoliu). — Eu la 50 de ani... 

NUTA. — Mata, dar nu dumneaei... 

GU A. — Oricum, pentru mine e prea tinàrà. d 

NUTA. — Prea tinără ?... Apoi matale îți trebue una si 
mai tinàrà. 

GURANDA — Ce tot spui acolo, Nuță ?... Adică... decit 
să stau de vorbă cu strigoii, mai bine să-ți ascult ticnelile 
tale... (zimbind). Şi mi imi trebue poate, vorba lu? Dumi- 
trache, o fată mare... ?.... 

NUTA. — Mata rizi de mine, dar e după cum spun tu... 
Matale îţi trebue una tînără gi sănătoasă, ca să fie săritoare 
la orice ceas din zi şi din noapte şi nu o hodoroagă, căreia 
mata să-i pui mustare şi s'o freci cu oțet de trandafiri... 

GURANDA (itu melancolie). — Si se găsește pe lumea 
aiasta o femeie, să-și macine tinerețea lingă un bătrin ca 
mine ?... 

NUTA. — Da. > 

GURANDA. — Si unde găsești, mă rog, minunea aceas- 
ta ?L. Aici în tirg ?!.. O cunoşti tu?!... Si cine-i, mă rog ?... 

NUTA (senină). — Eu, 

GURANDA (uluît). — Tu ?1... (cu groază) Nuţă!.... 

NUTA, — Da eu.. (repede). Vreau sà te răsplătese, că 
mai adunat de pe drumuri. 

GURANDA. — Taci... Fugi... Tu nu eşti Nuja... 

NUTA. — Coane Costache.. : AA 

GURANDA. — Ai furat chipul ei... Tu eşti dracul. Te-am 
inţeles!... Piei |... Piei!.. (se repede la scrin gi scoate revolve- 
rul, în acest timp e jaga a fugit trintind usa după ea). 
A pierit... A fost dracul... Mă cearcà.. Ma incercueste... Nu 
mai ştiu cu cine mă găsesc... Nu mai știu cu cine vorbesc... 
(se aude o ciocaniturà în fereastra din fund). Ai ?!.. Parcă-i 
amu la fereastră... (ciocănitură la cealaltă fereastră din fund). 
Hai ?... (începe să tremure€). 

O VOCE (la fereastră). — Moş Costache... 

GURANDA — E dracul... A 

ALTA VOCE (dela cealaltă fereastră, cintind încet și glu- 
met). — „Deschide, deschide fereastra... s h 

GURANDA (tremurind). — Isi mai ride gi de mine... 

ALTA VOCE. — Dar deschide odată, bre Costache!... Ce 


dracu... 
GURANDA — 0 voce cunoscută. 


E ‘i e Md ki 61 
O VOCE. — Deschide, mos Costache, că ne vede lumea. 
GURANDA (cu vocea sugrumatà). — Dar cine sinteti, 

roi acolo?... 


ALTA VOCE. — Cine să fim ?... Uite Dumitrache Mirza 
gi cu nepotu-tàu Milutà Bursue. 

GURANDA (mai inviorat). — Tu ești, bre Mîrzacule ?... 
utero, de unde ? j 

TOCE. — S'o întors cela Leorda, că si-a ui 
tonul la tine şi-l ceartă Marghioliţa... “lac 
_ GURANDA (deschizind cu teamă și precaufiune o fereay- 

trà), — Sînteti strigoi ori oameni cu adevărat ?.. 

MIRZA. — Noapte bună, Costăchel, dar ce arăţi asa de 
speriet ?... 

GURANDA. — Stati să vă dau drumul în casă, /inchide 
fereastra, dă storul în jos, apoi deschide ușa ce dă în balcon 
si pe urmă ceia ce dă în grădină. Mirza și Bursuc intră). 


SCENA VI 
GURANDA, MIRZA, BURSUC 


BURSUC (zimbind). — Sàrut minile, mogule.,.. 
GURANDA. — Ei, bată-te noroacele de bàiet... Mare haz- 
modie mai eşti si tu. 
.  BURSUC (îngrijorat). — Vezi, mosule, să nu ne simtă 
cineva. 
GURANDA, — Si dacă ne simte ?... 
BURSUC, — Nu se va mai arăta dracul... 
GURANDA. — Atita pagubă să am, 
MIRZA. — Băietul vrea să-l vadă. 
| GURANDA (vesel). — Nu cumva aţi venit să stati cu 
E: sn SPERA A a 
LA. — Apoi asa m'o scos din minţi mepotu-tàu dela 
Tg.-Oenei... El crede că pe acolo oamenii sint mal deste. 
GURANDA. — Si vrei să vezi pe dracul ?... 
BURSUC. — Da. 
GURANDA — Numai cînd sint singur se arată, 
BURSUC. — Aiasta vre să ştie si Marghiolita, 
> PARIA, — Să vedem atunci ce face Nuta... (Guran- 
a ese. 


SCENA VII 
MIRZA, BURSUC 


A BURSUC (după ce s'a uitat în juru-i cu atenție), - Ce zici, 
Coane Dumitrache, dacă ne-am face culcusul după canape ?... 


e j VIAŢA ROMINEASCA ag! 


MIRZA. — După canape?.. Parcă am intrat în doaga 

copiilor. 

BURSUC (scuzindu-se). — Altfel ne vede şi după cum ne 
spune moș Costache, nu se mai arată 

MIRZA. — Si te temi că nu l-ăi vide ?... Bre, băete, cine 
l-a căutat pe dracu, l-a găsit întotdeauna. 

BURSUC. — Amu să punem şi două scaune... Pentru mata 
oi pune fotoliul. Poate te fură somnul... 

MIRZA. — Si tu nu crezi, c'o sà ne pierdem vremea de- 
geaba ?... 

BURSUC — Om vide... Dacà esti mata asa de bun, sà te 
asezi la postul de onoare. 

MİRZA. — Amu dacă am intrat îm horă, să joc, Milutà.... 
La urma urmei oi dormi şi într’un fotel dacă vrea Marghioli- 
ta matale... Dar de ce n'ai adus-o şi pe dumnenei ?... Cel putin 
so videm si noi. 

BURSUC, — Costà multe parale trenul... Vine moș Cos 
tache.., Să facem o probă dacă sintem bine ascunși... 

MIRZA. — Să-l băgăm si oleacă în răcori.. Amu sin- 
tem doi draci!... (dispar după speteaza canapelei. Se aud nu- 
mai vorbele lor). Dar ştii că nu-i rău nici aici de sfordit ?.... 
Unde-i nepoată-mea să mă vadă... Na că mi-am uitat fesu a- 


casă. . 
BURSUC. — [ţi împrumută moş Costache unul... (Guran- 
da intră). 


SCENA VII 
GURANDA, MIRZA, BURSUC 


GURANDA (vorbind ca unor persoane prezente). — 
N’aveti nici o grijă... Nuta stà de vorbă cu hai cul ei de 
Busuioc.. Vorbeşte şi ride de par'că nici m'ar fi pe lumea a- 
ceasta. Lume nerecunoscătoare. Mirzacule... (dindu-si sama 
că el singur se sperie) Hai ?1... Dar unde sinteţi?!... Ori nici 
„aţi fost?!... (cu groază) Dumitrache, Miluţă!.... 

MIRZA. — Cucu... 

BURSUC (ridicindu-se). — Aici sintem, mogule... nu te 
mai speria si mata. 3 

GURANDA. — Cum să nu mà speriu, dacă îmi faceţi una 
ca aiasta... i 

MIRZA (ridicîndu-se). — De, Costàchel, am ajuns să-și 
ridà iii de moi. 

GURANDA. — Dar după canape, ce cautati?... 

MIRZA. — Uite, Milutà, vrea cu orice preţ să vadă pe 
“dracu... - 

GURANDA (cu îngàduinfà). — Tu eşti oleacă sucit, Mi- 


— ___DRACUL 63 


biţă... Uite, mi-l sucigi şi pe bietu Dmitrichel... Mai ţii ?... Mai 
ţii ?.... Cai început sà flueri... 
E DA — Fluer pimă oi Mosepe să tai lemne... (se bate cu 
ma peste gură, ca să-și mascheze căscat i di. Ă 
coca lo $ ul, și dispare după 
BURSUC (lui Guranda). — E rindul matale să te des- 
braci... (repede). Dar revolverul ti l-ai pus sub pernă ?... 
ti TIA: DA. — La ce să-l mai pun dacă are gloanţe de 
pine?... 
BURSUC, — Gloante bune ai ?... 
GURANDA, — Cum sà nu. 
rp md atunci din nou. 
- — Si de ce, Milutà? Nu sînteti si voi aici ?.... 
BURSUC. — Toemai, să vedem şi noi colta leo înghiţi şi 
pt aiestea,,, 
GURANDA — la ascultă, bre, Milutà... din toate acestea, 
ce crezi tu co să iasă 2.. 
BURSUC, — Eu de unde să ştiu, mogule... Om vide... 
GURANDA. — E pe văzute... Mă tem că n'o să vezi nimic, 
in schimb eu voi dormi liniştit... (dă să bea ceaiul), 
ORARIA a ce băutură e aceia ?... 

I — Ceai de musetel... Adorm mai A 
BURSUC, — Si cu adevărat code Toe ai 
GURANDA, — Pină număr o sută... 

BURSUC. — Nu-l mai bea., 

GURANDA. — De ce?... 

BURSUC, — Să nu adormi. 

CARO = Să nu adorm, tocmai amu 7... 

J -. — incearcă să dormi si fără băutura aiasta... 

GURANDA, — Atunci să nu-l ha beau, Milutà .. (după 
o scurtă pauză). Si... zici sà încare revolverul cu gloanțe ade- 
varate ?... 

BURSUC, — Dacă vrei... 

GURANDA. — Parcă spusesi... 

BURSUC. — Mi-am dat și eu părerea, . 

GURANDA, — Dar tu, ce zici, Mitrăchel, să fac ?... Hai ?L. 
li zici tu, să nu-ți fie de deochi, dar pe altă limbă... Si cum 
ti-a venit să-l aduci aici să se chinuiască?... 

BURSUC. — L-am văzut astăzi dimineaţă prin fereastră, 
iar amu cînd m'am întors pe jos de la Leorda... 

GURANDA — Pe jos? 

BURSUC.—N'aveam tren ca să fiu în noaptea aiasta aici... 
Am tras la dumnealui și l-am rugat să vină cu mine la mata, 
ca sà nu mà bimuesti că sint un tilhar... 

GURANDA. — La ce te-ai gîndit si tu... 

BURSUC. — După felul cum am plecat astăzi dimineață.. 

II uncie — Şi Victor aista după felul cum te-a dus la 

gară... 


di = VIAŢA ROMINEASCA — ti 
- BURSUC. — Victor ?... Foarte cum se cade... Mi-a plăti 
biletul şi mi-a dat gi bani de buzunar. Nu m'am aşteptat la a- 
iasta din partea lui. 
GURANDA. — Nu-i tocmai cum pare... 
BURSUC. — Ladevàrat... Intii s'aratà hursuz si pe urmă 
nu mai isprăveşte cu pupatul... Si l-ai încărcat ?... 


GURANDA. — laca, tot vorbind l-am încărcat... si dacă o ` 


fi... să trag ? 

BURSUC. — Dacă o fi... da.. Dar desbracă-te, moş Costa- 
che şi stinge luminile... ‘ 

GURANDA. — Eu sint gata de culcare., doar papucii 
să-mi lepăd... (intoarce butonul electric. In scenă rămine doar 
lumina candelei dela icoane), Să sting gi candela ?.. 

BURSUC. — Să lași asa cum e de obicei... 

GURANDA (din pat). — Apoi noapte bună, Miluţă... Ori 
vrei să-mi spui şi o poveste de adormit copiii... că nu m'ai lă- 
sat să-mi beau ceaiul... (după pauză, speriat). Vai de mine!.. 

BURSUC. — Ce-i mos Costache?... 

GURANDA. — Cu nebuniile aiestea ale tale am uitat să 
ma inchin,., Ori n'am voie ?... 

BURSUC. — Se poate, moșule ?.. Dacă nu ne-om ruga la 
Dumnezeu, atunci la cine să ne mai rugăm ?... 

GURANDA (se coboară din pat, îngenuchează iu (fața ta 
icoane şi se roagă incet, apoi bate iar mătănii cu scrupulozi- 
tate. Cortina cade încet, pentru ca să se ridice peste puțin pe 
același decor gi pe aceiași lumină de candelă, Se aude sforă- 
itul de după canapea al lui Mirza). 


SCENA IX 
ACEIASI 


(Ceasul bate cele patru sferturi si apoi două ore) 

GURANDA (după o scurta pauză, incet şi cu teamă). 
Miluţă... 

BURSUC, — Ce-i mosule?.., 

GURANDA. — Credeam că dormi şi tu. 

BURSUC, — Se poate ?.. Tocmai eu ?... 

GURANDA. — Vezi, nu mai lăsat să beau ceaiul si amu 
nu pot să dorm. 

BURSUC. — Nici nu trebue... i 

GURANDA. — A bătut două... Mai e putin si se face ziuà.. 
Ne-am pierdut noaptea de pomană. 

BURSUC. — Om încerca gi pe a doua .. 

MÎRZA (nu mai sforăe dar se ua 

GURANDA. — Ce faci acolo, Miluţă?... ; 

BURSUC, — Eu nimic... Nu ştiu ce are conu Dumi- 
trache ?.... 


f 


E i a e 
GURANDA, — Deşteaptă-l. Visează urit... 
BURSUC, — Coane Dumitrache... Coane Dumitrache... 
MIRZA. — Săriţi, cà mà inec... Sàrifi... 
Si n Duraitrachie, desteapti-te... 

d Lei... Unde sint?!... Ce-i intuneri i 
BURSUC. — Eşti la conu Costache. Erata 
aka N'am căzut într'o fintinà?.. 

N i; A. — Ce fintină, Mirzacule, că eşti la mine după 
MIRZA, — Ce canape ?... 
BURSUC, — La conu' Costache. 
DUMA — Scoateţi-mă afară... Mă înàdus... , 
esperal), — | SA si i 
duce dracului aper) meet, Coane Dumitrache, că se 
MIRZA. — Aha, dracu... amu price 
BURSUC (cu triumf). — Ticere. Aud pasi 
MARŽA, A Pai pmf) Tăcere... Aud pași... 
URSUC. — Care se apropic... (se scurg ci j 
ü - i Va scurg citeva clipe de 
e apoi ușa din dreapta se deschide încet şi 


SCENA X 
ACEIAŞI, NUTA 


NUTA (din prag trage un moment cu ur x 
tache sforăe discret, dinsa înaintează cifiva pi pice orto 
cheamă încet), — Coane Costache... (pauză, ceva mai ine) 
Coane Costache, dormi ?... (aprinde un bec). Coane Costa- 
che... (Guranda doarme sforàind ușor). Coane Costache... 


Costache... (asigurată din nou). Se vede cam uitat so in- 
chid... (se retrage încet, stinge bacul şi ese rizind ușor). 


SCENA XI 
GURANDA, MIRZA, BURSUC 
GURANDA. — A 4, Serpoaica... bine ai botezat-o, Mir- 


zacule... lată, ce-am crescut la sinul meu... Acu iu cine-i 
a cut | ez ma știu cine- 
dracul... Nu mai e o închipuire a me, E golanul sca de Bu- 


MIRZA (ridicindu-se după i n 
i * după canapea). — Vezi - 
tremure mina... Să mi-l pocnesti în ap mer bn tatălui... căii 


5 


W o VIATA ROMINEASCA 
GURANDA (feroce, înăbușit). — Stau cu degetul pe trà- 
gaci... Dumitrache, am fost pe vremuri mare vinitor... 

BURSUC. — Atunci să tăcem ca la pindà... Să nu ne sim- 
tă vinatul... (scurtă pauză, ușa din fund se deschide cu pre- 
cauțiune gi în prag apare dracul, Priveşte scurt înăuntru, apoi 
cu pași mari gi rari inaintează pină la pat. In urma lui, Mir- 
za gi Bursuc sau ridical si privesc cu atenție... 


SCENA XH 
ACEIAȘI, DRACUL 


DRACUL (cu vocea diabolica). — Coane Costache... Coa- 
ne Costache... (ăgiiție de put cu putere). 

GUNANDA, — Hai ?1... 

DHAUUL. — Am sosit. 

GUMANDA (totuşi emoţionat), — Vad. 

DRACUL. — Si voi sosi mereu. 

GUKANDA (parcă hipnotizat), — Si ce vrei dela mine, 
de mà chinuesti atita YL.. 

DRACUL. — Sufletul tău. 

GUHANDA. — Dacă ţii atit de mult la el, ia-mi-l odată 
şi lasà-ma În pace. 

DRACUL, — Eu nu iau sufletul nimănui; am destule în 
miruntaiele pimintului... 

GURANDA (cu totul sub imperiul dracului). — Dacà nu 
vrei să-mi ei sufletul atunci... 

DRACUL. — Tu trebue să mi-l dai. 

GURANDA. — Eu ?t... 

DRACUL. — Da. 

GURANDA. — Si de ce ?... 

DRACUL. — Pentrucă aşa trebue. ; 

GURANDA, — Aşteaptă atunci să-mi inchidă ochii Ar- 
hanghelul Mihail. 

RACUL. — Dacă dinsul iti va închide ochii, atunci nu 

mai inseamnă că-mi dai singur sufletul, 

GURANDA, — Şi cum as putea să ţi-l dau altfel ?... 

DRACUL, — N'ai auzit de oameni ce-și pun capăt vie- 


ţii 7... 
GURANDA. — A 1... Să-mi pun eu singur capăt vieţii 21... 
E grozav... Sint atit de bătrin... Am atit de equina de trăit... 
DRACUL. — Numai astfel chimurile tale vor avea sfirşit. 
GURANDA. — Numai asa si alteum nu ?... 
DRACUL (rînjind). — Afară dacă te deprinzi cu vizi- 
tele mele. 
GURANDA, — Da, da... Eşti nelnduràtor... lacă... ag pu- 
tea să isprăvese chiar în noaptea aiasta... Ce-ar fi dacă mi-aş 


__ DRACUL s 


trage un glonte în cap | 
e Sein, p aj. (scoate tremurind revolverul și $0- 
o> ý — f s4, , H 
i RACUL Nu cu revolverul... Iti tremură mina şi gre- 


GURANDA (tà 
Ela A (lăsind revolverul). — Altfel cum Sar mai 
DRACUL. — Vezi cirli i 
4 ACI _Ve gul din tavan ?,.. ă 
a Sa ei te agăți de el ca un candelabru de prc: doar i 
Nani, RANDA rr teag putea chiar eu ajuta... ic 
pia ci trae. 4 grozit, întinde revolverul). — Nu te apro- 
CUL (rinjind). — Ai uitat, că-n 
IR j 5 , că-mi pl ii că 
PPN Te Trage, coane Costache, că ţi-a sosit Passi y 
rr (cu glas tunător), — In numele tatălui, Costă- 
beta la 2 pocnet, un Fangarit de sticle sparte apoi alt 
Atena Dracul a căzul însă dela primul oc), a 
sE seta ed Abe din pat, cu triumf). — Am răpus dra- 
Puc i și dă să iasă j. a am serpoaica... (iși pune repede pa- 
MIRZA (esind de după canapea) i 
1il le anapea!. — Unde te mai duci ?. 
GURANDA. — S'o pedepsesc şi pe ea !... (ese fugind). a 
1 “A (după el). — Destul singe, Costăchel, destul... 


SCENA XM 
BURSUC, VICTOR 


»_ (Dracul se ridică re i 
J) A ‘a repede gi trece la u ti i 
leac pi pre si sodio mai stai Pigna; 
t. „ dar acolo dă peste Milutà, ce-l D- 
tä cu revolve înti î pe 1 ip nt 
olt rul întins si cu o lampă electrică cu icare i! lu- 
BURSUC (umil), — vere i 
ușa o La bal E, a pipăit cz, Treia ati 
"ICTOR (uluit iți i 
SR i Ca cat » se retrage citiva pași). — Tu ?1... Parc'ai 


plec, Milutà !... Mai mare rusine ă ù 
tà! e rușinea să mă vadă mosu 
ct — Numai aşa bietu mosu se va in sănătoși 
3 (ironic). — Şi ţii să trăiască mult?.. 


VICTOR. — Să mu fim ipocri Milutà 
Ti ° n Ke fi ă 
și mea pe din două nt oe (o Na 
sindeşte-te, ce-ar fi pe bătrinii aceștia, cînd le-ai spune că 


6s VIAŢA ROMINEASCA 


mai văzut nimie alta decit pe moş Costache spărgind oglinda 
cu revolverul... 

BURSUC. — Dar Nuţa ?... 

VICTOR. — Nuta e fugità simgură... Avea ca o presim- 
tire... Mi-a gi spus să mà astimpăr pentru noaptea aceasta.... 

BURSUC. — Atunci... 

VICTOR (repede). — Dă mina cu mine, Milutà... Moș 
Costache şi-a trà.t traiul... E rindul nostru acum. 

„BURSUC, — Aș putea spune că-i al meu si al Marghio- 


VICTOR. — Al nostru, al tinerilor... 

BURSUC. — Al tău a trecut, l-ai istovit ca un besmetic... 

VICTOR, — Asa dar tot acesta ţi-a fost planul.... Să mă 
înlături dela moştenire ! 


(Guranda intră urmat de Mirza) 


SCENA XIV 
ACEIASI, GURANDA, MIRZA 


GURANDA, — Mi-a scăpat şerpoaica... (dind cu ochii de 
Victor, se retrage cu groază! Dar nici dracul n'a pierit... 

MIRZA (vesel, luminind scena). — Asa-i, nici el... Slavà 
Domnului, Costăchel. Acum ești isbăvit si cu nimic greşit în 
faja Domnului. 

GURANDA (inaintind spre Victor). — Tu m'ai chinuit 
atitea nopţi, nelegiuitule ?... $i nu ţi-a fost milă de un biej 
bătrin... fie el chiar cu oarecare dare de mină... (poruncitor). 
Jos masca... Nu vrei ?... Nu cumva te ruginezi ? Nici eu nu 
vreau să te cunosc, unealtà drăcească... Piei din ochii mei... 
(Victor ar fugi, dar Milutà repede ii smulge masca de pe 
obraz. Guranda uluit). Tu ?! Victor ? 

MIRZA, — Cine altul ar fi fost? 

GURANDA, — Ştiai, Dumitrache ?... 

MIRZA. — Mi-a spus-o Bursuc, 
zi GURANDA (cu o imputare dureroasă). — Ai stiut-o, Mi- 

uță ?.,. 

BURSUC (scuzindu-se). — Aşa i-a căzut Marghioliţii în 
cărți. 

GURANDA (din ce în ce mai turburat). — Ai stiut-o şi 
m'ai lăsat să trag in fecioru lui frati-mieu ?... Ai știut că-i 
reia si m'ai lăsat... ba m'ai îndemnat... (tremură, se cla- 
tină), 

MİRZA (sprijinindu-l gi așezindu-l întrun fotoliu apro- 
piat), — Costichel bre!... Ţine-ţi firea... Linisteste-te... Ia, bea 
ceaiul ista de musetel... (Victor fuge repede prin fund). 

GURANDA (bea cu lăcomie, apoi incet se reculege, pri- 


N £9 
aa @_____9 


veste undeva in gol de parcă ar caut. i 
Pena und uta ceva, apoi faţa i se 
iri Blajin). — Vietore, tu sà pleci chiar amu din 
MİRZA, — A plecat gi fără să mai aştepte să-l dai à 
GURANDA. — Dar nu l-am dat sto a eco 
om Atunci l-ai poftit. 
- — Da l-am poftit de nevoe... 
con agg ben aiasta nu va mai fi a me; irradia or 
ap) cu toți banii ce-i am la o bancă pentru un azil de bă- 


MIRZA. — Şi tu te tragi la moșie, te-ai it bi 
t + te-ai gindit bine... 
BURDA, cib 7} A dărui-o mă, motel a 
e . le 
sa p 0$ Costache, dar mata cu te 
á GURANDA. _ Aici erai, MilutA?... Lasă nu te speria.. 
Spune-i Marghiolitei că n'am s'o uit că m'a scăpat de-o boală 
asa de urità... De altfel nici pe Victor n'o să-l las chiar asa 
pe drenate... Ce-i vinovat si el că m'a uitat moartea ?,.. 
ru ER Și Di ce-ai de gind să te faci?.. Cersetor?... 
A, — De mine să n° ici ij 
R mänästirea ani să n aveţi nici o grijă... Mă trag 
3 A, — La mănăstire ?.., zimbind şt ă - 
Nu-i prea tirzie pocdinta, Costăchel ?... ii d 
i DA: feti mănăstire, Dumitrache, fiindcă nu 
4 1 in ide si -~ 
că ani o tada oo pina noi vide si pe Dumnezeul... Cred 


— CORTINA — 
Lugoj, 19 Martie 1929, 
M. Sorbul 


Si pe urma?...' 


Cobora două cite două scările de la Rampa. In gangul în- 
tunecos al esirii, ferind»o, cu mina făcută pilnie, de curentul 
cu miros greu de cerneală si mucegai ce venea din curtea ti- 
pografiei, un tinăr svelt, imbràcat după ultimul jurnal, işi 
aprindea ţigara. Făcu un semn prietenos cu mina si voi să 
treacă grăbit spre scară. 

— Max. È 

Camil îl oprise de braţ. Isi strinserà minile. 

— Ai ceva ngi ero A 

— Un desen de incasa 1 

— Si eu aveam o sta dar nu e casierul aci. 

— Onorata direcție KI OE, i 

— Foarte ie își întocmește itinerariul vilegiaturii. 

— Da, mon cher, pleacă în străinătate. Je me demande... 

— lată-l pornit! gindi Camil cu o secretă bucurie, care pe 
urmă îl enervà. 

Apoi : 

— Mergi ? 

— Nu, aş vrea totuși să-i spun două vorbe onoratei di- 
rectii. , 

— Bine, te intorci, vino puţin cu mine pină la Capşa. 

Max se uită pt di la el, apoi îl luă de braţ urcind strada 
Sărindar. 

— Nu cumva ştii ceva senzațional ? | 

— Nu, dimpotrivă — căută Camil să se explice repede. 

Ştii, am fost două săptămîni bolnav : 0 idioată criză de 
paludism. Nu m'am mișcat din casă. Asa că înţelegi, sint dor- 
nic de ceva noutăţi, 

— Slab, foarte slab. , 

— De ce ? E timpul: gîndeste-te, diversele aranjamente, 
mai mult sau mai puţin complicate, în legătură cu vilegiatu- 
rile, angajamentele pentru stagiunea viitoare, noul director 
dela Naţional, teatrele de vară. A E 

Fără să vrea apăsase pe ultimele trei cuvinte: 

Max enumără diverse hipoteze în ce privea Nafionalul in- 


t Vezi „Viața Rominenseă“ No. 7 şi 8, 1932 


_Ș! PE URMA ?.. 71 


jerpretind unele atitudini şi fraze cu multe înțelesuri, sur- 
prmse la „Viitorul” de unde avea desigur să vie lumina. 

Camil îl asculta mai mult decit distrat, preocupat numai 
de chipul in care să formuleze intrebarea pe care simfia că 
va trebui s'o punà mai precisà, dar de care se temea tocmai 
fiindcă avea să fie precisă. 

Max era un băiaţ delicios, spiritual, fin, bine crescut, în 
care lincezeau numeroase aptitucini meglijate. Era salvatorul 
redactorilor care in ultimul moment îi puteau cere un desen 
sau o cronică — indiferent de subiect — tratate toate egal de 
superficial dar cu egală vervă. Fără sil-si dea seama, era însă 
un om periculos, fiind intotdeauna perfect informat, nescă- 
pindu-i nimic din tot ce se petrece în ceiace se poate numi 
„lot Bucuresti”. $i aceasta în mod firesc, fiind în contact zil- 
nic cu un număr considerabil de oameni diverși, ca adevărat 
şoarece de culise si redactii, nelipsind dela nici o premierà, 
dela nici un vernisaj, dela nici o reuniune mondenă, 

Cind îl zărise în prag la Rampa, o impulsiune bizară îl fi- 
cuse să-l oprească, Inconstient, intrebarea se conturase deja. 
Camil stia acum pentru ce îl oprise. Dar a-i pune direct a- 
ceastă întrebare, insemna a-i atrage atenţia, a-i destepta bă- 
nueli şi mai ales însemna în proprii săi ochi a recunoaşte că 
îl preocupa. 

Max tăcu. In calea Victoriei se opriră lăsînd să treacă un 
automobil, apoi altul. . 

— Faatastie !! E şase si te înăbuși. 

— In cafenea, în cofetărie ? 

— In cofetărie, E mai răcoare şi sint femei. 

Nu era însă nimeni cunoscut. 

— Mon cher, începe lumea să plece. Incă o săptămînă și 
o să te simţi ca întrun oraș străin. Stefane, ceva rece, indife- 
rent ce. 

Se asezarà In o masă în fund. Camil dibuia prin deslina- 
rea unei conversații oarecari, incercînd s'o orienteze prin în- 
cercuiri din ce în ce mai strinse. 

— Ti-am văzut croquis-urile dela ultima premieră. Ce-ai 
pàtit ? De data asta erau cu adevărat reușite, 

— Natural. Neavind ce face, lucrez mai serios. M'am ho 
tărit să urmez o metodă mai practică, 

Max sv îndepărtă. Camil reveni. 

— Cum a fost premiera ? 

— Succes moral mare. Grădina avea aspectul unei săli 
de iarnă. Toti obisnuitii, Nu stiu de unde esieeni, 

Eu îi credeam pe mai toti plecati. 

— Dar spectacolul ? 

— Inegal, totuși reuşit, Delicios Costică : o vervă, un 
entrain. Marta în notă. Ah, o surpriză plăcută a fost Cora, 
tru prima oară într'un rol mai serios. 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


—_ A to , Cora.. . x > E t 
ri tt Neale aproape fără voe; Camil ezită iarăși 
dar totuşi reluă : 
— ca e cu ese ame ol A 
— Din ce punct de vedere 
— Doania. — zise el rizind — din punctul de vedere din 
care sintem toţi trecuţi în fişele tale, 
— A, vrei fişa Corei ? 
— Vreau ! Mar amuza așa... Dacă o ai, r 
— Fără îndoială că trebue să existe undeva, prin vre-un 
colţ de memorie. Dacă ţii pot s'o caut intr'o zi. Ceiace îţi pot 
spune de-adreptul: c'est qu'elle est à qui n’en veut pas. 
— De unde stii ? 7 
Lingurita sdrobi scurt bulgărul de ghiatà în fundul paha- 
rului înalt, colorat de isa picături ale mazagranului. 
Max rise de naiva întrebare, 
— Dar oricine o ştie ! Si apoi îi dau perfectă dreptate. 
Cred că a avut de încercat multe deceptii, a avut de tre- 
cut prin multe greutăţi. 
pe A, ai găsit fişa ? 
— Imi amintesc vag; se spune că ar fi fost cîndva ingri- 
itoare la copii. Ă 
4 serra Putin probabil: e foarte bine crescută si instruită. 
— Dragul meu dar ce importanță are ? Crezi că tu sau 
eu, forțați de împrejurări, nu ne-am face hamali la Brăila? 
Tocmai de asta spuneam că este firese. O femee care a fost 
desigur amăgită în atitea rinduri de atitia bărbaţi simte o de- 
osebită satisfacție, poate neconstientà, de a amăgi la rindul ei, 
de a trece la infinit dim braţele unuia în ale altuia, luînd de 
la fiecare ceiace îi place, aruncindu-i în urmă ca pe o lămiie 
i ai stors ce ai vrut. 
a Gosen iile sale largi care îi imprimau marca unei reale 
superioritàti, îl făceau pe Max să găsească totul natural, gă- 
sind oricărui fapt o explicaţie firească, Și aceasta îl făcea să 
rimîie simpatie, ferindu-l în același timp de reputația de col- 
portor de răutăţi, căci spumind „Cora se culcă cu X era pen- 
tru el ca şi cum ar fi spus „Cora se îmbracă la Delettre” sau 
„Carmen se confează la Ionică”... 
SATO, Pie. 
— rmen j 
— irae se culcă cu cărei unde știu ? Aşteaptă. 
i un moment riscolindu-si memoria. —. 
azi T Astă iarnă cînd stăteai în Maria Rosetti. Eram 
la un prieten de unde am văzut automobilul ei stationînd trei 
ore la tine la poartă. ii că 
Camil nu se putu împiedica de a suride. Era inutil să 
protesteze. După e aspiră cu paiul, ultima sorbiturà din pa- 
harul înalt, Max adaugă rizind: 


i i SL SI PE URMA..? 33 


~- Se culcă sau mai precis: se culca, de vreme ce te inte- 
resezi de Cora. 

— Mă interesez? De loc. Fiindcă a venit vorba. 

— De altfel ce importanță are. 

După un moment reveni, 

— Apoi mai e şi Radu. Intelegi bine, cind ești măritată. 

— Credeam numai colată, 

— In speţă diferența e inexistentă, chiar şi în genere de 
altfel — înţelegi cind ești in menaj cu un om ca Radu, orice 
iți este ingaduit. 

— Totuşi se pare că ține mult la el. 

— Aparenţă. Cu toate că... Vezi, desi cred că nu este decit 
o cocheta inràità de viaţă, Cora s'ar putea să-și simtă față de 
el o datorie de recunoştinţă. Mi se pare că a scos-o din multe 
încurcături. Radu e un crétin sinistru care se crede pictor de- 
corator pentrucà întinde pe patru pereţi de pinză o pastă u- 
niformà de vopsea, deasupra căreia nu ar fi in stare să tragă 
nici măcar un arabesc, Dar poate în fond să aibă inimă bună, 
o bunătate de vită, 

— Înainte de a-l fi cunoscut, credeam că e un om bine, 

— Dragul meu orice s'ar spune un om gelos — si gelos în 
felul lui Radu __ nu poate fi un om bine. E admisibil la ri- 
goare să suferi de gelozie. Dar să devii brutal, deslănțuit... 

mil fu de acord cu Max, cel puţin în ce priveşte punc- 
tul de vedere și în minte îi reveni fraza îndepărtată: „Cora, 
vrei să fii asa drăguță să-mi treci fructiera ?” 

— Cora işi plăteşte scump distracfiile. La cea mai mică 
bănuială o maltratează așa de brutal că seara trebue să fie 
dublată, Si totuşi menajul durează. 

Stefane, plata te rog. 

— Pleci ? 

— La sapte trebue să fiu la Rebreanu. Mi s'a cerut un 
cap al lui pentru o gazetă de tiraj mare. 

— Si probabil de senzaţie... 

— Care apare zilele acestea. 

Eşiră. Pe trotuar se formaserà obicinuitele grupuri. 

— Rebreanu! Uite, e curios: un om pentru care am foarte 
multă considerație, îmi e chiar foarte drag, dar nu am citit 
nimic de el, p 

— De neertat pentru un critic. Intră în prima librărie 
dar nu lua în nici un caz „Adam si Eva”. 

Se despàrtirà, 

Camil intră la „Cartea Rominească” si ceru la intimplare 
„Pădurea Spinzuraţilor”. Trecind dela cassă la expediție ochii 
ii căzură pe masa din mijloc unde trec din vitrină noutățile 
învechite, Se apropie şi luă un volum a] cărui titlu rosu se 
inşira pe coperta portocaliu închis. 

— „La fin de Chéri”. Ah, lenea mea, 


= VIAȚA ROMINEASCA. 


Reveni la cassà apoi ieși cu cele două volume sub braţ. 
Tramvaiul trecea gol. Il prinse tocmai cind pornea dela Es- 
planade. È 4 

Pentru ce fugea din centru ? Ce tentatii voia să evite ? 

Intră acasă pentru a lăsa cărțile apo: rămase nehotărit. 

Trei zile pe rind, febra nu mai venise, Dar mu Îndrăz- 
nea totuși să se considere vindecat. Prima grijă fusese să re- 
devie corect. Acum nu mai ocolea centrul şi cunoscuţii. 
Dar... seara se întorcea de vreme acasă, Intro seară voise să 
se ducă la teatru, nu însă la un anumit teatru, ci la oricare. 
Dar ştia dinainte că la acel „oricare” se va plictisi cu siguran- 
{i şi recunoașterea plictiselii l-ar duce să recunoască... 

Anusa intră gata de plecare: ; ) $ n 

—A adus un pachet dela „Universul Literar”. L-ati găsit? 

— Nu. 

— L-am pus pe birou. Iacă-l. 

— Bine, mulțumesc, Anusa. 

— Mai aveţi nevoie de ceva ? 

phe Poţi pleca. 

— Bună seara. š 

In pragul balconului, urmărind distrat cu ochii troleyul 
unui tramvai, socoti în gind ce are să facă. 

Intii corecturile dela „Universul”, apoi va lua masa într'o 
grădină din cartier. 


Isi aminti că în fata statuii e stația autobuzelor ce fac 
cursa b-dul Pake—calea Griviței. È 
ja rien însă cele două volume: astă seară „Pădurea”, mi- 
„Cheri”. i 
sd Se aşeză la birou gi desfăcu fășiile de hirtie, încă umede, 
pe care își fixă cercul roșiatic dela abajurul lămpii de masă. 
Tocul făcea din cind în cînd cercuri minuscule, punea eru- 
ciulite si puncte printre rindurile strînse, dar semnele deve- 
neau tot mai rare si privirea alerga tot mai iute. pă , 

Camil, peste cupola de lumină voalată a lămpii, rătăci 
privirea în umbra îm care ușile dela balcon desenau înalte 
arcade pape: i 

— A qui men vent pas... 

fsi aminti că Max avusese cîndva cu Radu, nu mai ştiu 
precis în ce ziar, o violentă polemică ce făcuse oarecare sgo- 
mot. Poate că... 

Tocul... reluă şirul cercurilor și cruciulițelor. 

«* 

»Sans se lever, il chercha une attitude , favorable, finit 
par s'étendre sur son bras droit replié qui tonait, l'arme, 
colla son oreille sur le canon enfoncé dans les coussins. Son 
bras commença tout de suite à s'engourdir et il sut que s il 
ne se hatait pas, ses doigts fourmillants lui refuseraient l'o- 


ŞI PE URMA ?.. 28 


beissance. Il se hata donc et il ne connut plus rien de la 
vie au dela d'un effort de l'index sur une petite saillie d'a- 
cier fileté”, 


Camil inchise cartea, Ochii trecură masinal peste titlul 
ingirat în roşu pe coperta portocaliu închis, apoi se pierdură 
în gol, în vreme ce cartea aluneca din mină pe covor, la 
capul divanului, 

Prin ceața turbure, populată de fantome pe care o lasă 
haotic în minte orice carte, în primele clipe după ce o is- 
privesti, prinse un fosnet de hirtie. Volumul căzuse peste 
cellalt. Trebuiau să stea acum unul peste altul. Imaginea 
stărui, dar indiferent, ca o frunză, ca o pietricici, inlintuità 
intimplator si luată de suvonele de gind care se gràbeau im- 
pietindu-se si despletindu-se peste goluri de suflet, Dar în- 
cepeau să device turburi, din ce în ce mai miloase şi Camil 
zărind pietricica, o prinse pripit în trecere, ca si cum ar fi 
vrut ca ca să oprească sau să schimbe cursul gindurilor. 

Se ridică pe un cot şi privi volumele alăturate. 

- Colette, Rebreanu... Ce curioasă inversare de valori 
din cauza aparentelor. Colette ar putea trece de superficială 
alături de Rebreanu. In fond e poate dimpotrivă. Cu vigu- 
ros talent descriptiv, cu mijloace căutate dar solide, Rebrea- 
nu face însă analiză cu cupul, pe cînd Colette, cu mai multă 
intuiție decit talent, creind atmosferă puternică cu mijloace 
simple, înfățișează o viaţă de om cu inima, cu nervii, cu in- 
stinetele ei, ceiace îi dă o incontestabilă superioritate, căci 
valoarea literară e în raport direct cu tot ce e profund ome- 
nese. Rebreanu... 

Sfirşise „Pădurea Spinzuratilor” tirziu, spre ziuă. At- 
mosfera apăsătoare, halucinantă, îi lăsase o impresie peni- 
bilă şi cartea închisă, resimfise o deosebită plăcere să se 
ştie în Bucuresti, in eleganta garsonieră dia Pake. Dimi- 
neafa incepuse celalt volum. Intrerupsese, timpul cit luase 
masa în cartier. Si acum „La fin de Chéri” lunecase pe co- 
vor. Atmosfera era normală, calmă, senină chiar, totuşi im- 
presia lăsată era şi mai penibilă. Mai putin ascutilà dar mai 
insinuantă, imbibînd tot sufletul. 

Și Camil avu o crispare recunoscînd albastrul camerei 
lui Chéri, în lumina palidă a cristalului romboidal care în- 
locuia lumina crudă a zilei, oprită de bariera ermetici a 
draperiei ce acoperea fereastra. Da, impresia era mai pe- 
nibilă tocmai pentrucă atmosfera cărţii era normală, obi- 
cinuită tuturor vieților comune, care nu au nimic eroic, in 
aparență cel puţin. 

Privea mereu volumele alăturate, unul cu coperta por- 
tocalie brăsdată de verde, cealaltă de litere roşii. Cu toată 


% | VIATA_ROMINEASCA 


diferența lor de înfățișare si de cuprins, un fir invizibil 1- 
lega și Camil simţi cu groază că firul acela îl leagă şi pe el. 

Pietricica cu care sperase să oprească suvoiul turbure 
al gindurilor nu făcuse decit să-l întărite. Cu puteri noi o 
smulse, tirind-o inainte, 

— Apostol Bologa, Chéri si... eu: caractere diferite, îm- 
prejurări diferite si totuși acelaș, absolut acelaș faliment 
moral, aceiaș căutare desperată a unci ținte, a unui suport... 

Privi cărţile cu ciudă. 

+ — Cum de am căzut tocmai peste ele? Ce curioasă co- 
incidență! 

Dar gindul se frînse. 

— Coincidenţă? Poate că nu e o coincidență, poate că e 
manifestarea unui simptom general. Să fie oare o nouă 
boală a veacului? 

Grindul se frinse iar: suvoiul, după o şovăire, se rostogoli 
tot mai turbure. i - 

—Nouă nu, ci cel mult agravată sau întinsă, un fel de 
cancer moral. Acum o sută de ani cancerul acesta, ca şi cel 
fizic era foarte rar. Falimentele morale erau considerate 
atunci, cu drept cuvînt, anomalii, cazuri morbide, Intrade- 
văr în orice mediu de oameni cum se cade, a-ţi pune anu- 
mite întrebări era semn de neîndoelnică serinteală. Si după 
cum cancerul era luat drept cine ştie ce boală, „neliniştea” 
era luată de neurastenie, Astăzi numărul celor conștienți de 
ei înșiși a crescut. A trebuit însă pentru aceasta să se cutre- 
mure pămintul. Fără îndoială că luminarea aceasta se dato- 
veste şi literaturii, literaturii analiste, precum si ràspindi- 
rii teoriilor subconstientului. Inainte, fortele obscure erau 
stăvilite fiind considerate ca anormale, fără să se ție seama 
de efortul acestor refulări. Toată lumea socotea că trebue 
să facă la fel cu toată lumea şi astfel impunerea oarbă a 
unei concepții de viaţă, generale, nu era decit un uriaș cere 
vicios. Literatura ciîstigind teren, lumea a inceput să-și dea 
seama de ceiace poartă în adincul ei, de ceiace fiecare om 
reprezintă sau ar trebui să reprezinte. 

Literatura luminind a mărit numărul individualitàtilor, 
gi trezirea constiinfelor a deslintuit avalansa întrebărilor 
cărora nu li se poate da răspuns. 

Intrebările... 

Camil le simțea reinviind, imbulzindu-se brutal în 
minte. 

Isi cuprinse timplele cu mîna. Raționamentul il obo- 
sea. La ce bun să știe pentru ce? Totul era faptul: pentru 
ce si cum era inutil. 

Inchise ochii hotărît să doarmă. Poate însăş nevoia de 
somn îi sugerase hotărirea. Noaptea aceca adormise tirziu si 


E° ŞI PE URMA 2, d 


ritate, ducînd urme de furtună, săpau tot i adi 
liile castelului de cărţi, È eo 
„Se risuci pe o parte si pe peretele din fata divanului, 
ochii căutară avid, afișul evocator. Se opriră pe automobi- 
lul lansat nebuneşte. 
— Unde merg oamenii ac tia ? Spre ăi 
Pr ant es pre ce se grăbesc, ce 
Urmăriră apoi fășia serpuitoare a drumului. Unde du- 
cea? Spre necunoscut... Necunoscut! 
Pentru ce acum îl înspăiminta cuvintul acesta cînd al- 
ta: îi aprindea imaginaţia? 
e atunci „necunoscut” însemna „Neprevăzut” si ne 
văzutul acesta spera că ar fi așa cum Lar fi dorit, ERE 
In marginea unui drum care se pierdea în zare, tresă- 
rea toată ființa lui altădată, căci pe atunci necunoscut erau, 
trebuiau să fie, unele în dosul altora, orizonturi tot mai 
strălucitoare. 
Chemarea drumului... 
cote 15 sau 16 ani. 
epe terasa conacului, peste valea unde printre şiruri 
de plopi, pe lingă cantoane albe şi peste poduri de fier tre- 
cea calea ferată, In fiecare seară se exalta rivind pe deasu- 
pra coamei dealurilor tot mai înalte, profilindu-se pe orizon- 
tul rosu, lantul vioriu al muntilor îndepărtați pe care amur- 
gul punes minunate si stranii jocuri de lumini. 
tātea fix, ore întregi, pină ce crestele dantelate se con- 
fundau cu noaptea de vară, pină ce \irîitul nesfîrsit al grec- 
rilor se intindea imens peste viile ce coborau colina străju- 
ită de bătrinul conac, peste valea cu ape ascunse în ierburi, 


destrămarea de acum. Cum de nu mai răm sese nimic din 
toată năvalnica aceia pornire? 

Dorul de viaţă, setea aprinsă de a simţi pînă la suferin- 
tā viaţa, isbucnise dintr'odatà cu furie, chinuitor, consumin- 
du-se singură, sbuciumind şi frămiîntindu-i și sufletul si ner- 
vii înebuniti. Ani dearîndul se hrănise cu visuri miracu 


è” Mi A STEA TA IT #0. PA * ©“ Ae 


i pp ile: y 
78 ______ VIAȚA ROMINEASCA i 


loase în înseràri însingerate, ce reliefau, ca o ironică sfida- 
re, cordeliera violetă a munţilor. Simjea curgind viaţa sub 
ochii lui şi simţea sufletul irosindu-i-se zadarnic. 

Si atunci trenurile... O, trenurile pe care le vedea lune- 
cînd în vale, fără sgomot, printre şirurile de plopi si peste 


Pe ceasul ce mai era încă pentru el „ora albastră”, va- 
goanele lungi gi grele ale Orientului treceau tremurindu-și 
geamurile selipitoare, spre gările de aiurea, ale căror nume 
ii răsunau armonios în ureche. Spre toamnă, cind negurile 
se lasă devreme, erau un chenar de lumini fugare în întu- 
neric si uneori, prin ceața în care. răsuna lung dar surd so- 
noritatea ep i metalice, luminile acelea păreau becu- 
rile de gaz ale unui fantastic bulevard. Si alte nume îi stă- 
ruiau ming.etor în auz în timp ce i se desena în intunerec 
silueta estropiatà a sărmanului ‘Toulouse-Lautrec: pentru 
ce oare aceia ce iubesc cu patimă viaţa adevărată, despo- 
iată de toate mahalageştile-i vestminte, redată noblejei sale 
primitive, pentru ce sint aceștia scoși, forțați de chiar aceu- 
stă viaţă să stea în marginea ei, să 0 iubească, să o admire, 
«i o fixeze — de le e cu putință — in forme nepieritoare, 
dar să nu se atingă de ea sub amenințarea de a-şi i 
inima. PONI 4 

Trenurile... şinele pierzindu-se în zare... Ce îi păsa că 
cra banal, că mai tirziu avea poate să ridi și — mai înspăi- 
mintător încă —: să se ruşineze! Imaginea aceca era însăşi 
viața lui şi nimeni nu stia ceiace însemna viata aceia pen- 
tru el. 

Uneori încerca să se scuture, să se înșele, să găsească 
in jurul lui, aproape de el, un ecou cit de îndepărtat al ace- 
lei vie á D 

dt in somnul care începea să vină, Camil iși reaminti 
chipul șters, tocit de vreme gi de alte chipuri ce căzuseră în 
adincul amintirii pe lingă el, lovindu-, ciublindu-i contu- 
rurile, poate la început mai pure. Şi unele versuri scrise 
atunci. Se ridică pe un cot, căutind să reconstituiascà stro- 


fele stingace, 


Ce soir tu peux passer orgueilleux et sonore 
Grand Express d'Orient 

Avec le tremblement de tes vitres que dore 
Le crépuscule ardent 

Tu peux courir brillant avec tes wagons-lits 
Vers des lointains, 

T'enfoncer pig brune et l'ombre indéfini 
Au tournant du chemin, 


SPP URRA RI FA 


Je ne resterai pas, comme autrefois, rêveur ` 
Longtemps derrière toi 

Les yeux perdus au loin, avec du vague au coeur 
Au milicu de la voie 

Tu ne me feras plus souffrir la nostalgie 
Des bonheurs incertains 

Rêver des mers, des lacs Suisses dans l'agonie 
De ce jour de Juin 


Non: je resterai calme et tandis que tes yeux 
Disparaitront au loin 

Je t'oublierai dans le soir de velours bleu 
Lourd du parfum des foins. 


Reconstituirea se poticni. Lipseau cîteva strofe. Trecu 
peste ele. 


Mais en passant pres d'elle et relevant les yeux 
Un instant, par hasard, 

Jai tressailli; j'avais, en la frâlant un peu, 
Rencontré son regard. 


Et sans trop le savoir, je me suis arreté 
Brusquement devant elle 

Charmé par l'éclat dur de ces yeux embrasés 
Dans un visage fréle 


S'arretant elle aussi, m'ayant vu tressaillir 
Un rien etonnée, 

Elle a cherché mes yeux, comprenant; un sourire 
Et puis elle est passée. 

Un sourire, un instant, moins que rien cl voilà 
J'étais encore heureux 

Frissonnant Winconnu, d'espoir vague et cela 
Seul pour un regard bleu. 

Ft j'ai révé d'une humble maison parfumée 
De tym et de lavande 

Au bord d'un ruisseau clair, blanche sous la fenillée 
Au milieu de la lande. 


Et puis je ne sais plus... attentes fiévreuse, 
Au coeur de la forêt 

Y vivre heureux avec la petite glaneuse 
Tendrement passionnée. 


Ft dans les nuits d'été aux éfluves troublants 
L’étreindre sur mon coeur 

Suns arrière pensée, et sans raffinement 
Brulante de iangueur. 


s0 VIATA ROMINEASCA 
Oui, va donc Grand Express vers de lointaines grèves 
Mais sans perdre l'espoir 
Car je ne sais que trop, le charme de ce rêve 
e durera qu'un soir. 


Şi niciodată nu putea să dureze mai mult. 

Chemarea drumului... 

Camil se lăsă iar pe pernă, asteptind somnul. Privirea 
lui însă reveni la spirala albă a șoselei depe afiş. Acum tre- 
nurile care treceau ca şi atunci, nu mai treziseră în el ci! stă- 
tuse la ţară, decit oboseala drumului, plictiseala ceasurilor 
lungi şi a privelistilor văzute de atitea ori. Dar pe un drum 
nou, pe un drum necunoscut? Oare nimic, cu adevărat ni- 
mic nu ar mai putea redestepta pornirile de altă dată? 

Isi reaminti că totuși... 

Avea 19 ani, Intr'o seară întirziase călare printre iazu- 
rile roșii de amurg. dealungul ginelor străjuite he plopi. To- 
tul nu-i mai spunea nimic, nu-i mai pittea vorbi decit de 
visurile rămase neimplinite si fără putință de împlinire. 
Nedeslusit si șters, dar neindoelnic, rătăceau totusì în el, 
ecourile înfiorărilor liuntrice de altădată. Atunci a trecut 
trenul. In goana vagoanelor sclipitoare de alămuri şi lumini 
ce începeau să se aprindă, a prins în privire fluturarea ro- 
chici albe ce contura un corp tinăr care, proptit cu picioa- 
rele înalte pe pragul unei portiere deschise, sprijinit de 
braţele goale întinse pe barele de metal, era a lecat impru- 
dent în afară de capul ce întindea vintului sii învolbureze, 
părul ce îi acoperise toată figura. Viziune de o clipă, pier- 
dută în întunecare. Seara aceia a fost o exaltare ce îl in- 
spàimintase, fusese ca svircolirea supremă a unui muribund. 
Mecanic memoria încercă iar să reconstituiască. Nu mai 
găsi însă decit sfirgitul. 


Au milieu de la voie dans l'ombre qui s'égoutte 
Les yeux errants dans le crépuscule lointain. 
Nous entendons du fond du passé incertain 
Monter en nous encore l'appel de la route 


Ft dans le soir tombant aux paleurs irréelles 
Eatrevoyant ailleurs des bonheurs sans retour 
Espérant vaguement de les atteindre un jour 
Nous murmurons encore joyeux „la vie est belle”. 


— La vie est belle, la vie est belle, belle, bel-le — repetă 
Camil, din ce în ce mai apàsat, mai imperios; apoi silabele 
se topirà. li era somn si totusi somnul intirzia. Memoria se 


CSI PE URMA? st 


încăpăţina să regăsească strofele care lipseau din cealaltă 
poezie. 


Tai vu venir vers moi... sur l'étroite lisière 
Une glaneuse... 


Chipul îndepàrtat se desficu mai clar din umbrà. Se 
măna asa de mult cu „Lăptăreasa” lui Greuze. Camil su- 
rise. Trecuse pe lingă ea tot asa cum bietul Diderot trecuse 
pe lingă aceia ce avea să fie M-me Greuze, màrginindu-se 
să cumpere, timid, cărți din anticăria tatălui ei, îndrăsnind 
abia so privească. 

Elle semblait sortir de la toile de Greuze... 

Simti cum somnul adulmeca molcomitor. Pleoapele se 
lăsaseră de mult grele, Bratul începu să-i furnice, Se culcase 
peste el. Își dete vag seama că era tocmai poziţia lui Chéri. 

«Il ne connut plus rien de la vie...” „La vie, la vie esl 
belle, bel-le...” 

Reflex arătătorul se întinse, proptindu-se în timplă ca 
o ţeavă întunecată si cu o infiorare instinetivà, corpul pe 
jumătate adormit, se întoarse repede cu faţa în sus. 

Nonnonne, ma nonnonne... 

Indepărtat, flutură rochia albă in pervazul vagonului. 
Si deodată, pină în adincul sufletului, buzele doriră prelung 
o mină, mina lui Carmen, sau... sau a Corei, o mină oricure 
ar fi, o mină pe care so sărute lin ca mina unui copil. 

Si totul nu mai fu decit o fluturare albă. 


Liniştea depinà ceasuri. 


Privirea se roti pe sub pleoapele abia intredeschise, 
apoi se stinse, 

Apele se înfiorară de teamă... apele... care ape? In 
piept i se părea cà i sa revărsal, imens, un val fierbinte, care 
se întinsese apoi ca un lac albastru, minunat de liniștit, un 
val de duiosie, asa cum simțea că i se revârsa în suflet altà- 
dată, în dimineti îndepărtate, cind se trezea cu gindurile 
incă incurcate în rețelele viselor strălucitoare ca pinzele de 
păianjen grele de rouă sub lună. Singurul gind ce prinse o 
uşoară consistență fu să nu facă nici o mişcare ca să nu alu- 
nece albastrul întins şi luciu al lacului ireal. 

Valul de duiosie... o senzaţie... nu, un sentiment, nici un 
sentiment, căci sentimentul este ceva de oarecare precizie, 
or, totul era asa de nedeslugit. 

— O să se ducă, o să se sfirseasca. 

Viziunea vagă a lucrurilor din cameră, intrevăzute fu- 
gar printre gene, se preciza, creştea în întunericul pleoa- 

6 


RM | VIAŢA ROMINEASCA 
pelor in care pluteau nehotărite fantomele visului împrăștiat. 

— Se sfirseste... 

Dar apele aceiea de legendă cresteau dimpotrivă; un 
fluid sonor cobora de undeva de sus, poate din romboidul 
de cristal, un fluid albastru ce aluneca pe auz, strecurin- 
du-se în sufletul înecat de apele întinse, nesfirsit de intin- 
se. Sonor, tot mai sonor, mai clar si mai real: sunetele unui 
pian. Un pian de unde? 

Din vis? Din realitate? Deschise ochii; lumina ce 
curgea din tavan era de un albastru sticlos: afară trebuia 
să se facă seară, în fundul hnlevardului trebuia să fie un 
strop de toc, prâtuit, între verdele teilor paraleli, ca pe ce- 
rul cu munţii viorii al copilăriei, copilăria în care se trezea 
cu aceiași duiosie îm suflet. 

De unde răsărise iar ? Ce visase oare în timpul somnu- 
lui ce se impriistiase atit de repede? $i de unde veneau su- 
netele acelea? s 

Se ridică încet, se propti cu minile pe pernă şi lăsă ca- 
pul pe spate. Ochii se mai închiseră odată Di ciutarea unei 
ultime frinturi din visul de care nu-și putea aduce aminte. 
Apoi se întoarse deacurmezisul divanului, rezemîndu-se de 
draperia care se lipi de perete. Era încă amortit, cu mintea 
încă năpădită de ceaţă. 

Incercă să recunoască melodia, dar sunetele îi erau 
străine. Privirea se împiedică de volumele depe covor. 

Un moment rămase aiurit apoi se întinse iar în margi- 
nea divanului, fără să-și ia ochii depe cărţi. 

t.arţiie acelea... 

I se părea atit de mult de cînd le citise! 

FI se aseminase cu...? 

El gindise...? 


Privirea i se duse un moment la afis apoi reveni la co- 
pertele colorate în portocaliu si verde. 

Cum se asternuse o asa depirtare? 

Sur.steie picurau mereu, prelingindu-se cald pe nervii 
destinsi. Valul de duiosie era Încă acolo. Si deodată o vi- 
brare  lăuntrică îl scutură si fâcu să-i lucească ochii intoc- 
mai ca pornirea năvalnică ce îl înfiorase în înserarea tir- 
zie în care fluturase o rochie albă în pragul unui vagon al- 
bastru. Vraja visului topit în sunetele pianului, îi alergă în 
vine. 

Rămase nemișcat, cu tot sufletul suspendat de armonia 
anonimă. 

Cineva cînta la etajul de sus, dar nu în camera de dea- 
supra, ci undeva mai departe, căci muzica venea în surdină. 

Cineva... cine? Si dece tocmai acum? Dece pianul stà- 
tuse mut atitea zile dearindul pină în seara aceasta? 


'ŞI PE URMA ?.. 83 


Incercă iar să recunoască melodia: era o bucată oare- 
care, de evidentă platitudine, fără caracter, întocmai ca fi- 
gura Anușei dar tot atit de îngrijită. Fu singurul lucru pe 
care îl putu preciza în jocul invizibil: preocuparea de mă- 
sură si de nuantare. 

— Nuanjeazi ceva ce este cu totul lipsit de nuanțe; 
asta spune că în ciuda prea marei preocupări de măsură, 
fără să fie prea înaintată, nu este totuși o incepàtoare. Dar 
dece o începătoare şi nu un începător? 

Isi aminti că se spune că „toucher”-ul femeii este deo- 
sebit de acela al bărbatului, Un moment voi să desluseascà, 
dar cum să poți deosebi printr'un tavan gi citi pereţi? 

Pianul tācu. 

Camil îşi opri răsflarea în așteptarea sunetelor ce tre- 
buiau să revină. „Trebuiau” fiindcă... o dorea din toată ini- 
ma, fiindcă i se păruse asa stranie tăcerea ce urmase. 

Si revenirà. Dar nu oarecari, fără caracter, ci vioae, 
neastimpărate, evocind frenezie de dans sub încrucișări de 
becuri multicolore, răsfrinte în oglinzi strălucitoare. 

— Cine ar putea să ifie? De unde a venit tocmai acum, 
cînd toată lumea pleacă în vacanţă? In vacanță? 

Atunci trebue să fie desigur o şcolăriţă: se sfirgeau exa- 
menele, se golenu pensioanele. 

O pensionară! 

Cine o fi? 

Ritmul se accelera nebuneste; cum trebuiau să alerge de- 
getele pe clape, degetele sprintene, poate păstrind încă în- 
cipàtinate pete de cerneală. O fetiţă cu pieptul plat, cu 
braţe subțiri, cu buze palide, cu ochii putin ridicaţi spre 
timple, = fotijà în care trezește ecouri stăruitoare viaţa pe 
care încearcă s'o prindă în undele repezi ale muzicii mo- 
derne, dar care alunecă printre degetele sprintene, 

— Grija de măsură dela început, apoi preferința stren- 
gărească si ritmul drăcese de acum în care cîntă veselia: 
cel mult 13-14 ani. 

Pianul iar tăcu, 

Camil simţi cum toată lumea pentru el, în clipa aceia, 
se reduce la curiozitatea a ceia ce va urma. Ce importa 
pendula din vestibul care îi spunea că se face din ce în ce 
mai tirziu, ce importa că-i trebuie cel putin o oră ca să se 
imbrace, ce-i importa că... 

Bătu din palme si făcu un salt de pisică pe divan: se 
simţea deplin fericit, absurd fericit, cu atit mai absurd cu 
cît simțea că fericirea asta neașteptată, de necrezut, depin- 
dea de spiritul de decizie al micii necunoscute. Cu cit va 
alege mai încet cu atit va fi mai adine mulțumit căci va aṣ- 


bs VIAȚA ROMINEASCA 


pta mai cu nerăbdare, va putea să-şi dea seama de aces- 
aşteptare si de toată savoarea ei. 

De cînd, o, de cînd nu se simţise asa minunat de copil ? 
Isi opri iar răsuflarea: un sunet vibrase scurt. Poate din 
gresalà mina scăpase peste clape. Acum avea să înceapă. 
Si întradevăr mina stingă urcă si cobori delicat şi grav, în 
două rînduri, arpegiul minor, apoi dreapta alunecă primele 
acorduri care dintr'odatà răsturnară în mintea lui Camil 
imaginea fetiţei ncastimpărate si îl făcură să privească în- 
trebător spre tavan casi cum de acolo ar fi putut veni des- 
legarea tainei, 

Elegia lui Rachmaninoff. 

Rachmaninoff! 

Ce depàrtàri, ce imense depărtări trebuia să străbată 
pentru a regăsi, pierdut undeva, tot ceiace închisese cindva 
în numele acesta! Ce icoane şterse, inegrite, ce păreau 
acum, toate, egal de străvechi. : 

Una singurà mai putin intunecatà: 

«Octombrie:.. Amurg... rugină... aur vechiu de crizan- 
teme trintite maldăr pe un colt de covor... foc de vreascuri... 
întiiul foc... în pervazul ferestrei totuşi deschise, profilul 
unui copil cu inima sdrenfuità atit de timpuriu... la pianul 
ascuns În umbră, un băcțel, cu ochii înecați de vis, făcînd 
să alunece, pe clapele reci, sufletul fierbinte al Melodiei lui 
Rachmaninoff, 

„Melodia”, „Preludiul”, „Elegia”... 

Ce depărtări, ce imense depàrtàri. Si ce stranii coinci- 
dente, Ochii incercau zadarnic să afredeleascà tavanul scăldat 
de lumina albastră, 

Cit suflet era îm degetele acelea sprintene care rideau 
aşa de sglobiu adineaori. 

Cit suflet... cel putin 16 ani; dar cum îl putuse păstra 
în mijlocul vieții în care trăia ? Poate era o viață retrasă, 
modestă: o mică burgheză. Sfişietor se întindea prin tremu- 
rarea nostalgicei melodii, pustiul pierdut în ceață al stepe- 
lor nemărginite, stepele asemănătoare sufletului lui Carmen 
în golul căruia se înfiorase de singurătate în după amiuza 
aceia imobilă, cind se purtase asa ciudat cu ea. 

Mina de copil... poate mîna ce aluneca pe clape. Cit ar 
fi vrut să o vadă, să stea într'un fotoliu lingă pian si să as- 
culte, privind în tăcere. 

Un interior burghez, o sufragerie cu lampa suspendată 
deasupra mesei pătrate, cu scaunele simetric aranjate îm- 
prejur, cu un divan demodat, cu spatele înalt pe etajera 
căruia se îngrămădesc, rezemate de bibelouri eftine, foto- 
grafii de familie; prin colţuri fotolii vechi de catifea roşie; 
pe pereţi reproduceri după pinze celebre, cu subiecte alego- 


_________ “SE PE:URMA?.. si 
rice sau istorice, printre farfurii prinse în sirmă. Lingă fe- 
reastra cu perdelute albe, pianina cu luminările bine fixate, 
cu „dessus” de dantelă, pe care se înşiră alte bibelouri şi 
alte portrete. O atmosferă caldă de familie, de preocupări 
mărunte, ce nu lasă loc elanurilor care duc în margine de 
abis, în neguri de chinuitoare întrebări fără răspuns; o al- 
mosferă caldă si odihnitoare. Si pe scăunașul brodat de 
mâna atentă a unei bunici, micuța elevă în vacanță, micuța 
visătoare romantică cu ochii vioi dar cu inima plină de tris- 
tefea presimtirii, deja resemnate, a putinului loc care îl va 
avea romanţa în viaţa ei. Presimte căci se ştie plăpindă, lip- 
sită de energia marilor hotăriri și ar trebui atita hotărire 
pentru a străbate depărtarea dintre fox-trottul de adinca- 
ori si atmosfera din bătrineasca sufragerie plină de portre- 
tele de familie, printre farfuriile inflorate. Şi depărtarea 
aceasta încearcă să o umple cu elegia lui Rachmaninoff. 

Presimte dar... totuşi speră asa cum sperăm toți! Cit ar 
da să poată fi lingă ea; cum i-ar vorbi, cum ar iubi-o gi... 

O stringere de inimă. 

„Şi cum ar face-o sà sufere. 

Căci nu ar fi dragoste, ci entuziasm de o seară, datorit 
unei neașteptate stări de spirit, unei răscoliri neprevăzute 
a induiosirilor de demult. 

Nu ar iubi-o, fiindcă demult fiinţa lui e o stepă aridă, în- 
tocmai ca aceia a lui Carmen, 

Totuși, în după amiaza aprinsă dece i-a fost atit de frig 
in singurătatea aceia, dece a căutat să găsească altceva, sau 
poate chiar un simplu ceva, în privirea lui Carmen, dece, 
o clipă, a așteptat cu atita aviditate un răspuns ce n'a ve- 
nit? 

De unde stia că nu poate să mai iubească? 

Incercà să se scruteze cit mai adinc si incordarea aten- 
tiei fu dintr'odată atit de mare încit nu mai băgă de seamă 
că Elegia sfirşea. 

Să mai iubească... nu ar mai putea decit în două chi- 
uri: sau o femee care i-ar intra dintr'odată violent în su- 
let gi atunci ar fi acel ceva răscolitor pe care-l așteaptă de 

atita vreme, torentul care să tirascà departe tot golul vicței 
sale, sau o femee care pe nesimţite să i se strecoare în gind, 
în inimă, zi cu zi, s'o îndrăgească fără să-şi dea seama. 

Dar să-i placă cineva, întimplător, să caute să se apro- 
pie. să încerce așteptarea aceia pe care numai odată o poţi 
ncerca, nesigurul multicolorat care îl făcea să se înfioare 
altădată... o asta nu sar mai putea nici odată. 

De ce ? 

Poate pentru că se aştepta prea mult la acest nesigur, 
il cunoştea atit de bine dinainte, De cite ori nu se simtise 


86 VIATA ROMINEASCA_ 
tresărind în fata unei apariții necunoscute din înfățișarea 
căreia bănuia minunate comori lăuntrice. Dar acelaș gind 
îi fringea orice elan: citeva clipe de necunoscut, de surpri- 
ză, apoi aceiaş gi aceias oporna: 

ăsese cinstit sufleteste si i se părea ca o jignire gi 
lui, pe care-l reducea la rolul unei plăci de gramofon, gi ei 
faţă de care ar fi fost ca o desconsiderare, repetarea acea- 
sta de cuvinte şi gesturi care în fond sunt toate absolut ace- 
leas si atit de banale... 

Incapacitatea lui de a iubi era mai mult o teamă și un 
desgust sincer, isvorit poate dintr'o preocupare de delica- 
tete exagerată. 

Dar cum s'ar mai duce toate fără urmă dacă... După o 
scurtă tăcere, tavanul albastru ce părea un cer diluat, cer- 
nea a sonoritatea lichidă a Cordobei lui Albenitz. 

aci... 

Cum îl dori de sincer, de intens pe acest „dacă”, Ce im. 
portanță ar avea la urma urmei? Acelas? Banal? O, ar vrea 
să fie înspăimintător de banal, stupid, ridicol de sentimen- 
tal, dar să fie în clipa aceasta, alături de fetița invizibilă 
in mânile căreia trăia toată Spania lui Beltram Mosses ; să 
aștepte, chinuit de nehotărire, de vagă ezitare, clipa în care 
să prindă aceste mînute tremurînde, ca pe vremea „Melo- 
diei” lui Rachmaninoff. 

O! privirea plină de lumină care s'ar întoarce înspre el. 
l-ar netezi părul, ca în după amiaza aceia părul si fruntea 
lui Carmen şi în tăcerea atmosferei simple a bătrinei sufra- 
gerii, i-ar sopti numele, i-ar spune tu... 

Numele... ce nume? 

— Cora. 

O uluialà scurtă: cum, de unde? Apoi iar acel deslăn- 
yait „ce importă” şi împins de nevoia oarbă a unei destin- 

eri: 

— Cora, Cora, Cora... Cora, 

Buzele articulară aspru la început, apoi cald, duios, lin, 
ràminînd pe urmă nemiscate. 

Ochii închiși incercarà să infiripeze o imagine, dar întu- 
nericul pleoapelor rămase neted. 

In dosul numelui nu era nimic. El nu reprezenta decit 
ceva imaterial si cu totul vag, ceva pe care simtise nevoia 
să-l realizeze într'o relativă coneretizare, fiindcă in mod 

, dar progresiv, dela o vreme el începuse să repre- 
zinte acel vag „ceva”. Intr'adevâr dincolo de limitele obi- 
cinuitului autocontrol, slăbit şi el de oboseala fizică şi mo- 
rală, se făcuseră unele bizare asociaţii, de care el rămăsese, 
pină la un punet, străin. Fără ştirea lui se săvirşise aureo- 
larea unei imagini, indiferentă în ea însăşi. 


EM PRE ORA E, iii 


In jurul figurii Corei se grupaserà dela sine o sumă de 
secrete pernă g casi cum, bunăoară, Camil şi-ar fi spus: 

— Dacă în chipul acesta de copil ar fi o inimă, cum 
l-aş iubi, 

Sau ca si cum ar fi reamintit subliniindu-l acel „si je 
Vaimais, et si tu m'aimais, comme je t'aimerais”. 

De existența acestor involuntare imperecheri avea to- 
tusi o vagă subconstientà a cărei dovadă era teama nemir- 
ginità de a nu fi silit să recunoască prea desele nimicuri 
care li aduceau în minte numele Corei. 

De aceia roşise cînd, probabil aceeaș turbure asociație, 
il făcuse să oprească pe Max în culoarul dela „Rampa”. De 
aceia în urmă, voluntar, nu comentase cele auzite, dar sim- 
tise o satisfacţie — enervantă tocmai fiindcă era satisfacție 
— amintindu-și vechea polemică dintre Max gi Radu. Tot 
de aceea rămăsese uluit de spontancitatea cu care, acum, 
fisnise pe buze acelas nume, în dosul căruia însă, încă oda- 
tà, nu putea găsi nimic. Dece se ferea de nume cind era 
clar, sigur, că se gindise deseori, propriu zis nu la Cora, dar 
la tot ceiace ar fi putut fi feminitate în ea, personalitate 
distinctă, casicum ai răsuci în gind un personagiu de dramă 
sau de comedie — în cazul de față mai ales de comedie. 
Din moment ce se gindise, pentru ce să evite dea o recu- 
noaste? Pentru ce preocuparea aceasta ce nu ar putea avea 
de rezultat decît să accentueze ceva inexistent? In acelaş 
timp însemna o hipocrizie, Or, nu fusese niciodată hipocrit 
cu el însuşi. A evita este a te teme. Să se teamă dece? De 
dragoste? Dar nu te poţi teme de ceva de care știi că nu 
poate, nu are de unde să vină si mai ales de care ai da tot 
alit să poată veni! Cum să se teamă că li e dragă o femee 
a cărei imagine îi e imposibil să o reconstitue în memorie? 

Se străduia zadarnic: nu avea decit în ureche risul ar- 
gintiu, gata mereu să isbucnească si vag, foarte vag, în pri- 
vire statura măruntă a corpului. 

Dar cum este acest corp, bine sau rău făcut, cum sînt 
ochii, ce culoare are părul, cum este tunsă — căci trebue 
să fie tunsă devreme ce înseși rolurile ei o cer — îi era peste 
putință să-şi reamintească, 

Cora îl distra, îi dădea o senzaţie de prospeţime cu ve- 
selia ci inepuizabilă: îl interesa chiar. dar numai întratit 
cît te poate interesa un lucru pe care l-ai crezut multă vreme 
de o anumită substanță si îţi dai seama deodată că e de ala. 

Teama era hotărît fără sens ca si preocuparea ce de- 
curgea din ca. Dar de unde au decurs toate, de unde? Con- 

centrarea era atit de intensă încît, smucit violent, firul in- 
colăcit bizar si răsucit — dar nu incurcat — se depănă ful- 


88 VIATA ROMINEASCA 


gerător si Camil își dete dintr'odatà seama de toată înlăn- 
Quirea ilogică si absurdă. 

logică? 

Perfect ilogică dar... firească. 

In criza pe care o traversa, în prăbuşirea succesivă a 
tuturor suporturilor morale, era firesc să înceapă să-l apese 
ariditatea atit a lui cit și a lui Carmen, să resimtà singură- 
tatea, senzaţia aceia — uneori tragică — de izolare, ŞI 
atunci imaginaţia a prins ca intro plasă numele Corei, fi- 
indcă era singura femee care în acel moment reprezenta, 
pentru el, o doză de necunoscut. 

Să iubească pe Cora? 

Era cel din urmă lucru la care s'ar fi gindit, Incercă să 
se gindească acum, să şi-o închipue dintr'odatà aci, în apar- 
tamentul plin de muzica străvezie a lui Albenitz. Dar ideia 
aceasta nu trezi in el decit pe aceia a-efortului pe care tre- 
buia să-l facă pentru a se îmbrăca intr'o clipă si poziţia co- 
rectă deci incomodă, Apoi... ce i-ar spune, ce i-ar putea spu- 
ne fără să fie ridicol fiindcă nepotrivit? Nimic alt decit su- 
gerarea jocului de-a fripta; da, asta ar face-o din toată ini- 
ma, Îşi aminti că într'o zi, plictisit de așteptarea febrei ce 
întirzia, îl amuzase imaginea Corei, aşezată ştrengăreşte pe 
spatele fotoliului cel mare din birou, cu picioarele proptite 
pe brațele de piele, întinzind cu atenţie încordată palmele 
mici, mici de tot, 

Dacă ar încerca? 

Dar ar trebui să fie placa de gramofon, ar însemna să 
necinstească însăș dragostea, repetind fără să le creadă, vo- 
ai să le creadă, aceleași cuvinte itocite, să facă aceleaşi ges- 
turi... 

O da, dacă... 

Dar nu era Cora femeia care să realizeze acest dacă. 

Poate singură atmosfera sufrageriei. Ridică iar ochii 
spre tavan. De un moment o si uitase pe scolàrifa care dela 
„Cordoba” trecuse la „Zambra” lui Granados. 

— Ce va mai cînta pe urmă ? Poate nimic. Trebue să fie 
asa tirziu, 

Dar nu se mișcă, nu voi să ştie încă ce oră e. li era asa 
dragă muzica aceasta cernită prin surdina zidurilor. Ar fi 
stat... dar totul i-ar părea deodată sinistru dacă ar auzi pia- 
nul amuţit definitiv. Trebuia să plece înainte ca fetiţa să 
meargă la culcare. 

Să plece... Afară, dincolo de draperiile grele trebuia să 
fie noaptea înstelată de încrucișarea nesfirşită a becurilor 
şi strada întreagă trebuia să fie încinsă de focul vietei noc- 
turne, viața deslintuità întocmai ca „Zambra” lui Granados. 

Strada... orașul... 


SI PE URMA ?.. 89 


O frinturà de gind flutură fugar. 

— Era totuşi o vreme cînd tinerețea începea cind acum 
sfirseste; oare sprintenele mînute să fi răsturnat asa, intro 
clipă. plumbul vremilor ce curseseră topite în valul de duio- 
gie? Valul... unde era? Apele albastre se duseseră — unde? 
ce importă — dar lăsaseră răcoarea lor parfumată care îi 
rămăsese în suflet întocmai ca în gind ritmul exultant al 
castagnetelor madrilene ce măsoară agilitatea pulpelor su- 
ple ale dansatoarelor lui Beltram Mosses. 


I. Igirosanu 


Din viaţă... 


Invalidul 


De două luni, de cind se *ntorsese din spital, Căpitanul 
Radu Dima stătea la părinți acasă, la ţară. Trecuse doar 
prin oraș, la venire, ca să-şi comande o proteză pentru pi- 
ciorul, din care lăsase jumătate pe front și jumătate întrun 
lighean de spital. Avea acum un picior de lemn obişnuit, cu 
care se deprinsese. Lepădase si cirja şi se sprijinea într'un 
baston. Făcea exerciții dese de mers și aproape nici nu se 
cunoștea din depărtare că-i lipseşte un picior, Imbrăcase 
lemnul în cîrpe, îl îngroşase, ca să nu fluture jos pantalo- 
nul... Se obisnuise gi cu bocinitura lemnului, pe care o înă- 
duşise cu o capsă de gumă. 

Dela oraş îl luase tatăl său în trăsurica lor și-l dusese 
acasă. La poarta țarinei îl aștepta satul întreg cu primarul, 
preotul şi învățătorul cu toată şcoala. l-au făcut o primire 
ca unui adevărat erou. I s'au ținut cuvintări, un elev de 
ara i-a recitat o poezie patriotică si o fetiţă i-a dat flori. 

rbaţii si flăcăii îl priveau cu respect si admiraţie, femeile 
lăerămau cînd se uitau la piciorul lui, iar fetele se aplecau 
şi şopteau între ele, privindu-l cu duiogie, Era tinăr, frumos 
şi voinic. Işi scosese pălăria și vintul îi răvășea părul. Stă- 
tea în fata mulțimii, ca în fata frontului, în momentele 
cînd era gata să pornească la atac. Numai ochii ji erau u- 
mezi. Pe piept atirna crucea albastră a ordinului Mihai Vi- 
teazul. L-a petrecut tot satul pină acasă. Mama sa gi o su- 
rioară îl așteptau în poartă. Cind l-a văzut de departe schio- 
'pătind gi sprijinit în cirjà, a izbucnit întrun hohot de plins. 

A plins de bucurie că-l vede, că trăieşte, Și de-atunci 
lăcrămează în fiecare zi, cînd îl aude cum se necăjește să-și 
lege piciorul de coapsă, cu curele. 

De cînd venise acasă stătea si se odihnea. Citea. Işi a- 
dusese ceva cărți si dela tirg mereu comanda. Nici n'avea 


DIN VIAȚA. m 
ce face în sat, acasă. leşea rar pe ulița satului, seara intr’a- 
murg. Il urmăreau atunci privirile gospodarilor, ale femeilor 
si copiilor, care se inàltau pe prispă, ieșeau la gard sau in 
drum să-l privească. Nu totdeauna il multumeau privirile 
aceste de curiozitate. 

N'avea nici o legătură nici prietenie în sat. Plecase de ` 
multă vreme, se instràinase. Războiul mai ales îl finuse a- 
tità vreme departe de casă, de locurile copilăriei şi-şi schim- 
base parcă şi sufletul. Se simțea stingher chiar faţă de pă- 
rinti. 
Tatăl său, gospodar cuprins în sat, dar fără o mai ar 
dincă înțelegere a vieţii. Mamă-sa o biată femeie simplă... 
Soră-sa un copil. Totdeauna l-au îngrijit bine, iar după ce 
iesise ofițer, cînd venea acasă, mamă-sa se purta cu el alt- 
fel, parcă nu-i era fecior, ci un copil de boier, Abia de în- 
drăznea să-l sărute la venire si la plecare. Acum era mai 
duioasă. se apropia mai mult de dinsul. O surprindea dese- 
ori cu lacrimile în ochi. 

Ziua stătea mai mult în grădină. Isi găsise un loc um- 
bros sub un nuc bătrin. Colinda cărările grădinii și se gin- 
dea. Din ciod în cind se oprea pe loc cu ochii afintiti la ur- 
mele pe care le lăsa piciorul de lemn, Prin minte-i treceau 
fără șir scene din răzhoi, figuri de camarazi, drumuri şi 
locuri străine, nopţi de groază, de chin, clipe care păreau 
ani şi tot haosul atacurilor. Isi oprește mereu gindul la cli- 
pa cînd a căzut rănit. Erau lingă retelele de sirmă. In goa- 
na si văpaia atacului n'a simţit lovitura, Cind a ajuns însă 
la rețeaua de sirmă şi-a stat o clipă, l-a îngenunchiat dure- 
rea: piciorul s'a frint ca mort. Sa uitat în urmă: cararea 
lui era o dirà de singe. L-au cules sanitarii şi sa trezit în 
ambulanță. A lăsat acolo la ambulanţă o parte din piciorul 
mort. Apoi spitalul... 

A avut şi momente de mulțumire în spital: însuși ge- 
neralul i-a atirnat Mihai-Viteazul pe piept. Compania lui 
făcuse minuni. Cind a început să umble în cirje, parcă re- 
născuse. Primea vizite, lume străină care-i aducea laude, îl 
îmbărbăta, il glorifica, îl numea erou. Se mingiia: atita lu- 
me care se pierduse, atîtia camarazi rimasi fără amândouă 
picioarele, fără mini, unii orbi pe toată viața. El încă se in- 
cinta de lumina soarelui, el încă gusta din tainele adinci ale 
firii, el se putea mișca, mergea unde vroia; uite, calcă ușor, 
e sprinten, se duce, vine după voe. 

Un gind însă îl nelinistea, îl tulbura mereu, de cînd 
parve: piciorul. Ii stătea înfipt în minte ca un cui înrogil 
n foc. Citcodatà se liniștea si-si făcea planuri, iluzii. Lega 
clipa de azi cu trecutul dus de amintirile pline de poezie sì 
visa. 


A __VIATA ROMINEASCA 


Uite, vede scena primei intilniri: 

La un cules de vie, la proprietarul lui. Fusese poftità 
multă lume, între care si noul administrator financiar, cu 
soția şi fata. A cunoscut pe d-ra Cleopatra Murgu întrun 
decor ca de teatru. In fundul viei e livada de nuci, Iarba 
deasă se aşterne ca un covor moale, mătăsos, Nucii bătrîni 
işi împletesc crengile într'o cunună uriaşă — abia pătrunde 
pe furiș, unde si unde, cite o rază rătăcită de soare, care se 
prelinge parcă din frunză in frunză si se "nfige ca o țintă 
de lumină în iarba umbrită. Pe cărarea dela cramă, ce ur 
că deadreptul spre poiana nucilor, printre vitele grele de 
rod, s'au oprit o clipă, el si cei doi camarazi cu care venea. 
In deal, in poiană se deslusea un cintec de mandolină. No- 
tele cădeau lungi, tàrigaànate si duioase ca niște suspine in- 
depărtate. Cinteen] se stinse si un ropot de aplauze rupse 
tăcerea si farmecul ce-l impristiase melodia cintecului. 

— Bravo, duduie Cleo, bravo, his, bis, — se auzea din 
toate părțile. 

— Pentru cîntàreati, cite-o ulcică din cel fiert! 

Cind au apărut cei trei ofiteri sa făcut o clipă linişte. 

Radu Dima a fost prezentat d-rei Murgu. 

In decorul acesta al unei zile de toamnă plină de rod 
si veselie s'au trezit în sufletul lui Radu cele dintii licăriri 
ale unei simtiri noi ce-l făceau să viseze, 

Isi aminteşte drumul înapoi, spre casă, noaptea tirziu, 
sub lumina stearsă a lunii ce apunea. Drumul abia se vede 
printre copacii ce-și aruncă, abia fosnind, umbra deasă si 
neagră, 

E linişte si răcoare. Perechi, perechi coboară valea. El 
ține brațul d-rei Murgu. Ar vrea să-i vorbească de farmecul 
nopții ce pătrunde adîne în ființa lui, de melodiile duioase 
pe care le-a auzit, de mirosul puternie de rod copt ce plu- 
teste în tot cuprinsul. Se simte cu sufletul plin, tare, parcă 
creste si parcă în sufletul lui întră deavalma toatà frumu- 
setea, toată armonia naturii, a nopţii ce-l stàpîneste cu toate 
tainele ei, 

— Ştii, domnişoară, — îi sopteste el, — mi-e sufletul plin 
de poezie... Si mi-e frică să ghicesc de unde se revarsă atita 
noian de mulțumire si Incîntare... 

— De unde? 

— Dela d-ta... 

Au tăcut pe urmă toată vremea... 

Işi aminteşte, bătătorind cărările din grădina pārinți- 
lor, si de convorbirile tainice din colțul întunecat al salonu- 
lui, si de plimbările lungi în liniştea străzii din fata casei 
Cleopatrei Murgu. Apoi prima destăinuire, naivă si incurca- 


DIN VIATA.. 93 


tă si scrisoarea lungă în care-şi cerea ertare de indràz- 
neala lui. 

Războiul l-a surprins făcînd planuri de căsătorie. Des- 
părțirea. Atunci a găsit clipa fericită a primei sărutări, a 
legămintului pe viață. Ea plingea. S'a strecurat si în sufle- 
tul lui duiosia si slaba presimtire a despărțirii veşnice. Ti- 
nereta lui a învins însă slăbiciunea momentului si închipui- 
rea lui viguroasă a întrevăzul izbinda: se va întoarce erou, 
vrednic de dragostea ei. 

Pe front, în vijelia luptelor i-a purtat chipul alături de 
cruciulița dată de mama sa. Şi-au scris. Cit a stat în spital 
se mingiia numai cu scrisorile ei, îl imbărbăta. El evitase 
să-i serie că și-a lăsat piciorul pe front. îi scrisese numai de 
răni si operaţii care au reuşit, si aceasta numai pentruci 
ea stăruia mereu să ştie unde e rănit si ce gravitate au ră- 
nile. Nu-si dă nici azi sama de ce nu i-a spus adevărul. Ar 
fi fost mai pregătită gi poate acum ar sti dacă ea îl mai iu- 

asa cum este, cu infirmitatea lui. Pătrunsese însă În su- 
fletul lui şi un demon: s'o încerce, să vadă ce impresie li va 
face infirmitatea iubitului întreg altădată. Dragostea ei va 
răminea tot atit de puternică si va face ea sacrificiul de a lua 
în căsătorie un infirm? 

Da, își zicea el în momente de încurajare — va fi min- 
dri că e iubită, soția unui erou — invalid de război, ru Mi- 
hai Viteazul. Se gindea la laudele pe care le auzise, la pri- 
mirile ce i se făceau, la admiraţia ce-o răspindea pretutin- 
deni. Incă nu vedea mila ce-o inspira... 

S'a hotărit în sfirsit. Mine e Duminică. I-a sosit si pro- 
teza, a încercat-o, a umblat. însă nu e mulțumit. Se vede 
mai bine infirmitatea, umblă mai greu si mai are ceva ca- 
re-l enervează: scirție, scîrtie tot aparatul, scirtie curelele 
cînd merge. 

Se va duce mine Duminică la oraș să vadă pe Cleopa- 
tra Murgu, pe logodnica lui, să pună la cale cu părinţii şi 
cu ea logodna, căsătoria. Trebuie să scape de chinul care-l 
roade de atita vreme, de binuiala care-l frimintà si vrea 
să știe ce are de făcut pe viitor. Acasă nu mai poate sta asa 
cum stă acuma, degeaba... 

Se va duce cu piciorul de lemn. Merge mai uşor, e mai 
liber în mișcări si nu scirtie... 

A doua zi Moș Dima a adus cu trăsurica lui pe feciorul 
său la oraş, 

După ce și-a schimbat hainele, căpitanul Radu, şchio- 
pătind ușor, luă drumul spre biserică unde nădăjduia să 
vadă pe Cleopatra. Era încă dimineață. A trecut prin fata 
cafenelelor. Cunoscutii, camarazii, prietenii, care erau acolo 
l-au salutat. l-au felicitat, dar sau mirat cu toţii că-l văd 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


fără un picior. Stiau de vitejiile lui, se publicase gi 'n ziare 
ordinul A zi prin care fusese decorat, se ştia că a căzut ră- 
nit, dar nu ştia nimeni precis că și-a pierdut piciorul. Erau 
numai svonuri vagi, Niciun prieten nu l-a compătimit — 
niciunul nu i-a vorbit de infirmitatea lui ca de un defect. A 
plecat Geacoe parigi si mândru. O clipă n'a mc că 
după plecarea lui, toți cei rămași priveau în urma lui cum 
poa ăi arenă sprijinit în baston şi bocănind cu piciorul lui 
de le i-l compâtimeau: 

e — sate ge unul, — dau dracului si eroism si tot, 
dar să fiu intreg... 

— Mare nenorocire si războiul acesta, — răspundea un al- 
tul, — să trăieşti o viaţă întreagă schilod ! Mai bine mort... 
Picat de el — uite ce voinic si frumos bărbat ! 

La biserică s'a așezat mai în fund. In rindurile din faţă 
era şi Cleopatra. A zărit-o. I-a trecut un fior prin inimă, In 
curimd o va vedea de-aproape, va privi în ochii ei, va vorbi 
cu ea şi-i va spune chinurile lui, dorul și speranțele lui. 
Simţea nevoia unci mingiieri calde, o alinare. Gloria trecu- 
se, îl încălzise pe front, în spital, il ametise, dar încet, încet 
dispărea, parcă îl lăsa rece, Ce putea să-i mai dea această 
glorie? Acum aştepta altceva. Tinereţea lui cerea viață, do- 
rea dragostea care încălzeşte, arde, topește, care dă drumul 
minţii să viseze si sufletului să s'avinte. 

Privea la lumea din biserică, figuri necunoscute care-l 
priveau curioase. Simte că se vorbeşte de el. că se sopteste. 
Soapta se comunică. Uite, Cleopatra a întors capul spre el, 
îl zăreşte. Priveşte iarăşi înainte, dar el simte tulburarea ei. 
După citeva minute ea se "ntoarce, face o cruce şi se n- 
dreaptă spre ieşire, urmărită de privirile tuturor credincio- 
silor. Se opreşte în dreptul lui o clipă numai si apoi amîn- 
doi ies din biseică, x i 

Sub clopotnița bisericii se opresc o clipă. El priveşte 
adine, cercetător în ochii ei, în care tremură înduioşarea 
şi o lacrimă ce stà să izbucnească. 

__ De ce nu mi-ai scris ? L-ai pierdut de sus ? 

li priveşte piciorul, 

— Da, de sus, De ce era să te mai amărăsc! 

— Vai, şi cum o să trăieşti asa? i i 

Intrebarea aceasta l-a lămurit. Bănuiala din sufletul lui 
a căzut grea, asa cum cad pe front bombele de tun, care 
pătrund adine în pimint, pentruca apoi să distrugă tot de 
prin prejur. A căzut grea si i-a distrus toate iluziile, toate 
speranțele, A închis ochii aşa cum făcea cind aştepta ex- 
plozia bombei pe front. Cit a ținut asta? In viaţa sufletului 
clipa aceasta citeodatà e un veac, Cind s'a trezit, îl priveau 


a» 


DIN VIAȚA.. _95 


doi ochi străini — doi ochi duiosi dar străini, ai unei fete. 
străine, 

A condus-o acasă. Nu i-a vorbit nimic de trecut, nu ja 
amintit nimic din făgăduelile de altădată. Nu i-a enit ni- 
mic din planurile lui, de simfirea lui. Nici ea, u ca doi 
cunoscuţi indiferenți, care intimplător merg pe acelaşi drum 
si abia așteaptă să se despartă. 

La poarta casei ei şi-au luat rămas bun. 

— Adio, d-ră Murgu, poate nu ne mai vedem. 

— Pleci undeva iarăși? 

— Da, în lume... - 

Si s'a depărtat încet, schiopàtind. Ea a privit lung în 
urma lui. A cuprins-o mila. A dat să-l cheme înapoi, dar 
n'a avut putere — a soptit numai: Radu. A intrat în casă, a 
căzut pe-un scaun şi-a plins cu hohote, ca după un mort. - 

Cind a trecut de colțul gardului, Radu Dima a așteptat 
în loc citeva minute, răzămat în baston. li era capul greu sì 
tulbure ca după un somn lung. Abia înțelegea unde se gă- 
seşte. L-a trezit cintecul unei muzici militare. Din susul stră- 
zii, dinspre centru vine în mars cadențat o companie de in- 
fanterişti. Vulturul din virful steagului străluceşte în bă- 
taia soarelui în sclipiri aurii. Lumea de pe stradă, multă 
ca în zi de sărbătoare urmează in pas aproape militărese 
sirurile de soldaţi. Copiii pe "mprejur tin tactul muzicii, fn- 
chipuind o altă oaste, 

In fruntea companiei păşeşte călare, mindru, țeapăn si 
drept un căpitan tinăr. Calul sub el calcă în tact, Căpitanul 
Radu Dima, desmeticit urcă încet strada în mers schiopà- 
tat, venind în întimpinarea soldaţilor. Comandantul com- 
paniei, de sus de pe cal îl vede și-l cunoaşte — fuseseră ca- 
marazi în acelaşi regiment și-i stia isprăvile de vitejie si ne- 
norocirea care-l izbise, 

La cîtiva paşi de Radu, întoarce calul, se oprește, face 
semn muzicii să tacă și comandă: 

— Pentru onor, capul la dreapta. 

Își ia ţinuta si cînd ajunge în dreptul lui Radu, pleacă 
sabia si salută ca la defilare. 

Radu Dima, uimit, îşi scoate pălăria si stă in loc pri- 
vind la camaradul lui. 

Compania în pas scurl si cadentat de defilare îi dă o- 
norul. Steagul companiei se apleacă in fata lui. Lumen 
depe trotuare începe să aplaude.. 

Dupăce se strecură Întreaga companie, Radu porni in- 
nainte, Işi puse pălăria, îşi scoase batista și-și șterse două 
lacrimi care-i ardeau pleoapele. Cele două lacrămi au ră- 
mas o taină si pentru el, Nu știe, dacă porneau din evoca- 


D 
ui ` VIATA ROMINEASCĂ i 
rea unui trecut de glorie, din presimtirea unui viitor trist 
şi dureros, sau stropeau o dragoste ce murea. 


Bacalaureata 
SE ii 


Pe coridorul liceului de bàeti, în fata cancelariei stau 
candidaţii dela examenul de bacalaureat. O parte din ei, 
băieţii, se plimbă în grupuri si fumează, svirlind fumul pe 
ferestre. Fetele s'au aşezat pe băncile înşirate de-alungul 
zidului, Unii, bàeti și fete amestecați, sau risipit prin curte 
în grupuri. Toti aşteaptă infrigurati rezultatul examenului. 
Comisiunea lucrează În cancelarie la darea notelor şi face- 
rea mediilor. La unele serii sa dat rezultatul, dar fără note; 
la cele de azi, ultimele serii, nici nezultatul nu sa dat măcar. 
Deaceia, unii dintre candidaţi, care au venit să-și vadă nu- 
mai media, sînt veseli, vorbese tare, se laudă, fac planuri 
de viitor. Cei din seriile de azi sint îngrijoraţi. Colegii lor 
insă li încurajează: „Lasă, frate, e sigur c'ai trecut”... 

Pe coridor s'aprind luminile. Afarà se lasă amurgul, In 
curte, printre castanii mari, bătrini, trece Încă adierea cal- 
dă a zadufului de peste zi. La poarta seoalei grupuri de pă- 
rinți stau si aşteaptă, discutind peripețiile examenului. 

Portarul are ordin să nu dea drumul nici unei persoane 
particulare în curte. Numai candidații au voe și profesorii, 

In fundul coridorului, la un geam, stă singură în picioa- 
re o fată, o candidată. N'are nici o cunoștință în toată lu- 
mea candidaţilor dela examen. E o particulară, venită dip 
altă parte. A dat anul acesta examen particular de ultima 
clasă si a răspuns bine la toate materiile — atita știu cole- 
gii ceilalți despre dinsa. E îmbrăcată cu un sort negru de 
uniformă. Cînd trec pe lingă ea, fete sau băeți, îşi fereşte 
pantoful cirpit... 

Stă si-asteaptà rezultatul examenului. A fost în ultima 
serie, pentrucă era singura particulară. Isi recapituleazà 
întrebările si răspunsurile date. Cînd îşi aduce aminte de 
răspunsurile bune se înviorează, capătă încredere: „o să-mi 
dea drumul” îşi zice; cînd însă îşi aduce aminte de răspun- 
surile care i se par necomplecte, pierde încrederea. La Ro- 
mină a uitat să pomenească intre operele lui Delavrancea 
şi pe „Sultănica” — si doar o citise. l-a amintit-o profesorul. 
La Istorie a greşit anul luptei dela Roșcani. La Latină a 
mers bine toată traducerea şi analiza, dar nu-și închipuie 
cum a greșit transformarea construcției aceleia partici- 
piale... Totuși profesorul i-a zis: „bine, domnişoară” si s'a 
aplecat să spuie ceva preşedintelui, care toată vremea a 
privit-o pe sub sprincene. Toţi spun că președintele acesta 
e un om sever, rău. Se uită lung la candidaţi şi parcă-i cin- 


__DIN VIAȚA.. gr 


tărește. De celelalle materii nu-și mai aduce aminte. E un 
haos în capul ei. A iegit de-acolo cu obrajii apringi, si acu- 
ma Încă îi ard. 

Ce-o fi făcind bunică-sa?... O fi nelinistità că întârzie 
atit. Uite, sa înoptat. Priveşte în curte, Abia se mai zăresc 
grupurile de candidaţi, Ce elegant sint îmbrăcate colegele 
cu care a dat examen! Ei nu i-a putut cumpăra bunica nici 
măcar o pereche de pantofi noi, a trebuit să plătească taxa 
de examen. Pe ca m'au scutit-o de taxă, desi e fără părinţi 
si o întreţine o bunică săracă, Au zis cà e particulară. 

Săraca bunica! De doi ani de cind stà la ea, vede cum 
se chinueste cu s'o îmbrace, să-i cumpere cărți. Cit a trăit 
mamă-sa era parcă mai uşor: urma regulat la şcoală si n'a 
simţit greutatea examenelor si a vieţii. Mamă-sa cîştiga de- 
ajuns pentru ele amîndoui, — muncea Însă din greu, săra- 
ca, era lenjerità la un internat. 

Un grup de fete gi băeţi trec pe lingă dinsa. O privesc 
pe furiș și-o măsoară din cap pină în picioare. Aude pe un 
băiat cum sopteste: „săraca”. O trece un fior: se vede că n'a 
răspuns la examen gi colegii aceștia o compătimese. Or fi 
știind, or fi auzit că au lăsat-o... Iarăşi devine tristă. 

Ce-o să facă ea? Si cite planuri nu făcuse cu bunica! 
In serile de iarnă, cînd stăteau la lucru împreună, la mă- 
suja de lingă fereastră, cite visuri nu depănau umindouă! 
Va face literile, — va urma la Bucureşti — va ajunge pro- 
fesoară. Va munci, va da lecţii, va cîstiga bani. Şi după 3 
ani, cel mult 4, cînd va avea o catedră undeva, o s'o ia pe 
bunica cu dinsa — o s'o îmbrace ca pe-o cucoană — bunica 
nu-i aşa de bătrină — n'o s'o mai lase să tie în gazdă toate 
„obrăznicăturile oamenilor”, 

Dar dacă o cădea la examen? O cuprinde un fior rece, 
o trec lacrimile, 

Usa dela cancelarie se deschide. O lumină vie năvăleşte 
pe sală. Secretarul scoalei iese cu o foaie în mină: rezulta- 
tul. Candidaţii se grămădesc. Secretarul ridică foaia în sus. 
Se aude în toate părțile, din toate gurile: rezultatul, rezul- 
tatul... Cuvintul sboară, face ocolul coridoarelor, trece în 
curte, ajunge la poartă. Toti se mişcă, se frămintă. Infrigu- 
rarea cuprinde toate sufletele. Secretarul lipește foaia pe 
ușă. Se face o tăcere ca de mormint. Parcă auzi si bătăile 
in 

Din usa cancelariei, în tăcerea aceasta, se aude o voce: 

— D-ra Paraschiv Maria să poftească în cancelarie. 

Fata, trezità din gândurile ei, se îndreaptă spre cance- 
larie. A uitat de rezultat. 

Intră. O masă lungă cu toţi profesorii examinatori im- 
prejur. În capul mesei, preşedintele o privește ca gi în tim- 

T 


98 VIATA ROMINEASCA 


pul examenului, pe sub sprincene. Profesoarele se uită la 
ca zimbind. Ea priveşte aiurită, fără să desluseascà persoa- 
nele, în lumina aceia vie, orbitoare. 

— Data eşti candidata Paraschiv Maria? 

— Da. 

— Uite, domnisoarà, comisiunea a ţinut să te cunoască 
mai de aproape, să te felicite. Ai luat media cea mai mare. 
Ai dat cele mai bune răspunsuri. Văd că ești particulară — 
cine te-a pregătit? 

— Singură. i 

— Dar ce sint părinţii d-tale? 

— Nam părinţi, stau la bunica. 

— Si ce face bunica d-tale? 

— e la gazdă... 

Fetei îi joacă ochii în lacrimi. Profesorii o privese mai 
atent, Toti sînt serioşi, cu o umbră de înduiosare în ochi. li 
observă pantoful cîrpit. Ji privesc bereta ieşită de soare, sor- 
țul învechit. 

— Ai plătit taxa? 

— Da. A plătit bunica. Sînt particulară. 

Preşedintele se pleacă spre membrii comisiunii. Sop- 
tesc ceva, Soapta se comunică tuturor, Toţi dau din cap a- 
firmativ. 

— Domnişoară Paraschiv, — vorbeşte iarăşi preşedintele, 
ineruntind tare sprincenele, — comisiunea ținind samă că ai 
ieşit întiia la examen și că eşti... orfană, te scuteste de taxă. 
Vei trece mine pa cancelarie să-ţi primeşti banii. Şi-acum, 
d-ră Paraschiv, încă odată, felicitările mele. Iti urăm succes... 

Președintele se scoală dela locul lui, vine la fată şi îi 
stringe mina. 

urg lacrimi în boabe mari pe obrajii aprinsi ai fetei... 


Intro căsuță, la marginea oraşului, o bătrinică aprinde 
o lampă de perete si vorbeşte singură, se roagă: „Doamne, 
ajută-i să scape! Ce-o fi făcînd de 'ntirzie atita? Da’ dacă o 
căzut şi cine ştie ce gînduri i-au venit? Spunea ea că dacă 
o fi să nu reuşească, saruncă 'ntr'o fintină... Bunică, să stil, 
«cà nu mai vin acasă, dacă nu reușesc” — așa i-a spus la ple- 
care. Ridea, dar... se poate gi asta. Jese din casă, se duce la 
portità, se uită în lungul străzii. Nu se aude, nu se vede ni- 
mic. In colțul străzii, luminează un felinar. Bunica a fiert 
ouăle pentru masă si are dela prinz un rest de mincare; 
o să-l puie la'ncălzit cînd o veni fata.. Are însă ascunse pe 
sobă, întrun carton, citeva prăjituri: să le dea fetei după 
examen, să sărbătorească reuşita... © ©. 
Bătrinica își piede Täbdareä? ce-o fi făcind? de ce nu 
vine? Ea știe unde-i liceul: clădirea cea mare depe strada 


4 DIN VIAŢĂ. ra m 
principală. Işi ia broboada, își scoate șorțul, sthig¢ lampa, 
si pleacă pe portità, mergind în susul străzii cu grăbiţi 
màruntei... 

La poarta liceului lume multă: boicri, cucoa orbesc, 
discută de examene, de profesori, de copiii lor, care-i 
laudă. Ea nu înţelege nimic. Vede numai că nu oie de 
intrat si că nu sa dat încă rezultatul, mau iesi i dela 


Se linişteşte si răzimată de gard, mai la o parte stà si-as- 
teaptă. Isi desface broboada că a venit repede şi-i e cald. 

Aude un vuet. S'a deschis poarta. Fetele si băieţii nä- 
vălesc în stradă. Vorbesc tare, Lumea se 'ngrămădește. „Ei, 
lonel ?...”— Bine", — Bravo”, „dar Cornelia ?” — Ce-ai fă- 
cut?” — „Bine că sa isprivit”. Părinţii își imbratiseazà co- 
piii. E mişcare multă. Se aud sirutàri, O mamă își șterge 
lacrămile. Si apoi rind pg rind, pleacă, se imdepărtează, 
sgomotul vocilor si al pasilor se topeşte în lungul străzilor... 

Bătrinica sa apropiat si ea de poartă. Slă si priveşte, 
cercetează printre fete si nu vede pe nepoata ei. Se frä- 
mintă, De ce n'a ieşit odată cu toții ? Dă să intre înăuntru, 
dar portarul o opreşte: 

— Ce cauti, mătuşă ? Nu-i voie... î | 

Nu ştie ce să facă. A înlemnit în mijlocul trotoarului, 
în fata porţii. i) 

Două fete ies pe poartă. Trece pe lingă ca. Aude nu- 
mele nepoatei ci. 

— Cine-a ieșit întii? . 

— Paraschiv Maria, o particulară... 

Bătrina crede că fata ei a ieșit, a plecat. Mai stă n clipă 
si pleacă încetişor spre casă. 

Aude însă În urma ci pași grăbiţi. Se întoarce si vede 
pe fata ei. Stă în loc si asteaptà. 

— Bunicutà, am scăpat! Două brațe o înconjoară, o 
strâng si un cap se lasă pe pieptul ci. Simte pe mină cum 
curg lacrămile fetei. 

Pe sub copacii de pe trotoare, o fală line strîns de braț 
o bătrinică, care-şi şterge ochii şi care calcă grăbit cu paşi 
mărunţei, Fata se pleacă spre ea si spune, spune... 


Const. Al. Holban 


Ploaie 


Duhovnicul si enoriasul stau faţă în faţă, cam stingheriti 
amindoi de o tăcere lungă si supărătoare. 

„Să mai încercăm, părinte... Să mai încercăm, părinte 
lonică, poate sà vie... — stăruie bătrinul Pocletaru din nou 
sovàielnic si cu glas rugător, fierbinte. Poate s'o îndura 
Dumnezeu Sfintul de noi, păcătoşii”... 

Si omul, ca şi înfipt, stă mereu să nu-l poţi urni şi se 
pare cà, de astă-dată, i-a ieșit preotului în cale, hotărît să 
nu se dea bătut. Din partea lui, părintele Chirilă e destul 
de încurcat si destul de turburat, deşi fine capul uşor săltat 
şi amindouă minile în solduri (o poziție adoptată de la în- 
ceputul carierei preoțești, prin care să arate că nu se tur- 
bură si nu şovăie în fața enoriașilor). Cu amindouă palmele, 
adică, deasupra soldurilor, cu degetul cel gros înainte gi 
celelalte înapoi — invers decit la jocul „Bătutei” în semi- 
nar — cati acum mut înainte, cam peste feasta plesuvà a 
bătrinului bătind în roşu-cărămiziu și cu brazde cenușii de 
soarele si de sudorile dela sapă... 

Căci nu numai de la acest om ii vine întrebarea cea 
mult supărătoare, ci de aproape o săptămină e asaltat de 
enoriași la orice ocazie, la fiecare răspintie — asaltat în re- 
gulă să facă rugăciuni pentru ploaie... De fiecare dată mai 
incurcat, de fiecare dată aminarea mai greu. Cu toată sfor- 
farea ce-o face de a privi senin peste capul apoase 
părintelui Ton se intunecà. Căci peste feasta acestei e 
omeneşti — pe care peste doi, sad De trei ani, are s'o 
ducă la groapă — Sfintia sa vede tatea aspră: Un în- 
treg sat de credincioşi adus la desnădejde de o secetă ce nu 
mai are capăt — prea mult si prea greu ca încercare ori pe- 
deapsă cerească... Prea mult ca să nu se sdruncine, în cele 
din urmă, credința în bunătatea si iertarea Celui Prea Inalt, 
după aceasta neputind urma decit bezna fără far mintui- 
tor, bezna fără călăuză... E destul să-și arunce Sfinfia sa 
ochii împrejur, ca să nu vadă decit frunze si foi pleoştite. 


PLOAIE 101 


Foi pirguite si incovoiate de sete lungă, ofticoase şi prăfuite 
pînă la mari depărtări de la drumuri. lată dar pentru ce îl 
mai irită încă acest bătrin, acest mosneag cu gura lui mercu 
întredeschisă, aproape curățată de dinţi, cu limba svîcnin- 
du-i sub respiraţie şi care aşteaptă mereu un răspuns — un 
răspuns favorabil! Ba îl mai irită și pentru altă pricină: Tot 
acestei dărimături îi cedase, cînd, cu două săptămini înainte, 
mai încercase odată. Lui și altora. Fără gura lor n'ar fi ieşit 
cu praporele... 

Acum? Să mai încerce acum iară? Este acesta un lu- 
eru de încercat pentru a doua oară? Ce se alege de un preot 
care face asemenea încercări cu ușurință? Ce vor fi zicînd, 
ce vor fi făcind alti preoţi cu mai multă experiență decit el? 
Vor fi fost si ei, în păstoria lor, în acest chip imprudenti? 
„Lăsaţi-mă, mosule, pentru Dumnezeu, pe mine să hotà- 
rise!" — i-ar zice. Aşa i-ar zice, ca să scape de cl, ca să se 
ducă odată dinaintea lui... 

Căci stă... Stă şi stă! l-ar zice, dacă i-ar da mina... Căci 
nu se mişcă! „Mai duceti-và si la dracu, Doamne iartă-mă”.. 
— i-ar zice. Chiar asta i-ar zice-o, atit de departe în adincul 
sufletului este turburat de stăruințele unchiașului fără o- 
braz. Care nici măcar nu-i din cei săracil... 

Zi-i, de-ti dă mina. Oamenii au doar arzătoare nevoie 
de ploaie, precum au arzătoare nevoie de un maslu la o 
boală, de o rugăciune, de o împărtășanie. Iti dă vreodată 
mina să-i amini? 

Si stă. Stă mereu în faţă-i neclintit. Stă ca si cum ar fi 
so primească pe loc. Ca şi cum el ar avea ploaia. Cată de 
jos în sus spre Sfintia sa, care stă pe treapta intrării de la 
cancelaria parohială; cată cu respirația uscată a gurii între- 
deschise, cu limba svicnindu-i uşor spre ieşire. lar la fie- 
care svicnire a limbii parcă ar zice: „Ce zici, părinte?” In- > 
trebare mai supărătoare decit una rostită răspicat: „Ce zici, 
pă-rin-te?”, pe care i-ar spune-o odată, i-ar spune.o de trei 
ori! Dar așa, i-o spune mereu! Respiră egal amindoi, dar 
nu aude decit respirația bătrinului. Singurà pe ca între 
toate cele înmărmurite din întreaga imprejurime, unde hu 
se mai aude decit rar si scurt un ciripit obosit de vrabie, 
unde nu mai mişcă nici măcar fonia care cedează asa de 
uşor: fonia de porumb. Doar limba mosului tresare, doar la 
virful plopului din cimitir tremură ușor frunza, acolo unde 
pling morţii, — sus unde toţi văd cum morţii pling de jalea 
celor vii. 

De-ar fi după cuviinţă, adică după măsura răbdării 
omenești, si de n'ar fi el preot, adică un altul să fie decit 
un preot, i-ar da un picior să-l răstoarne peste cap. Pe Po- 
eletaru, care îl tiranizează îndărătnic cu ochii si cu limba. 


102 VIAȚA ROMINEASCA 
Cu așteptarea lui. Nu se putu urca pînă în obrajii părinte- 
lui im an rosti deci stăpinit, aproape blajin: „O să le poarte 
Dumnezeu la toate de grijă... Eu, ştii... Să mai așteptăm. 
moşule! Nici la treaba asta grabă nu se cade... Și... apoi, tea- 
mă mi-i că va trebui să lipsesc pentru o zi, poate pentru 
două, din sat”... 

Tăceau. 

„Să mai vedem”... | 

lar tăcere grea si nemiscare. j 

„Să mai vedem” — adaose părintele mai rece, aproape 
iritat, văzînd că unchiasul tot nu se urneşte. „Să mai ve- 
dem” — repetă el aproape blajin, după ce omul se urni. 


«è» 


Intrat pe la vremea vecernii în orașul de reședință al 
județului, toate aici se arătau altfel, 4 

De spus şi despre orașul însusi acelaș lucru în ce pri- 
veste dura; dacă nu mai mult, luind în samă asfaltul 
pia pite şi piatra clădirilor îngrămădite şi acoperişele 
de tablă. Incins ca un cuptor sub bolta de plumb si amortit 
era tirgul. (Părintele Chirilă rămăsese chiar pe o vreme cu 
ochii la coloana de fum a unei fabrici, încremenită de văz- 
duh, pe virful coșului: De ridicat trebuie că se ridica — fä- 
ră asta n'ar fi ajuns atit de sus, nici n'ar fi ajuns să se mai 
subtie spre virf — de clătit însă nu se clătea în nici o parte). 

In ce priveşte însă lumea orașului, care fortotea rară 
prin pieţe şi pe străzi svintindu-și fruntile cu o batistă, ea 
nu trecea numaidecît cu gindul dela arsità la ploaie, nu 
vorbea de ea şi nu se uita în sus... Purtate parcă la intim- 
plare, stropitoarele primăriei își făceau hodorogind slujba, 
"trase de caii lor ocrotiti de scufii albe ce le îmbrăcau si ure- 
chile. Izbuteau să înăbușe praful, chiar să mai potolească 
dogoreala pavajului, iar lumea își lua înghefata si răcori- 
toarele la Continental” si la „Virful cu dor”... 

Aici intră Sfintia sa săltind uşor cu dreapta potcapul 
de pe frunte, pe o uşă laterală, trecu din restaurant în cori- 
dorul hotelului şi nimeri îndată, cu ochii în peretele de lin- 
gă biurou, barometrul: „Aproape variubil... Hm!... aproape 
variabil” — și ieşi. Rătăcind printre trecători, printre pu- 
finii trecători și gură cască de pe trotuare, pentru întiia- 
oară Sfintia sa se simți ușurat văzindu-se ajuns ca unul din 
a tirgoveti, adică fără grijă, căruia pe deasupra nimeni 
nu-i vorbește de nimic, singur şi aproape necunoscut fiind 
prin partea locului. lar dacă, oprit la vre-o vitrină, se ve 
dea îmbiat de negustor, mavea decit să plece mai departe 
— şi pleca mai departe. Și nimeni nu-i vorbea iarăși. Ba, 


„că 


PLOAIE 103 


dacă în hoinăritul lui pentru trecere de vreme n’ar fi intil- 
nit pe ici pe colo cite un întirziat din lumea satelor care să-i 
caute mina si să-i ceară blagoslovenia ori să-i dea pentru 
ponete si dacă n'ar fi ajuns iarăși prin strada Strungari- 
or, — unde cărăușul său sta gata de plecare la poarta ha- 
nului, — n'ar mai fi schimbat o vorbă cu nimeni nici des- 
pre vreme bună nici despre vreme rea. Despre nimic. 

Ii vorbi lui Boghiţoiu, care sta cu biciul în mină lingă 
caii inhàmati; îi spuse numai asa ca să zică ceva: „Tot pe 
aici?”, cu toate că bine stia că un ceas si jumătate măcar 
omul trebuia să aștepte pentru odihna si hrana cailor. 

Tot. Tot acolo era. Stătuse poate chiar prea putin. Si 
ar mai fi stat, dacă nu i-ar fi fost teamă că înnoptează pe 
drum. 

Si asa părintele ajunse să mai audă pe unul de la Scîn- 
teia, cum vorbesc ei: 

„Avan pojar si pe aici părinte ! Poate că o fi a ploaie pe 
noapte... Dă, Doamne!” — şi-şi făcu si semnul pbb: Y se mal 
uită cu o căutătură de găină în sus, apoi împrejur si tăcu re- 
semnat, 

Vorbeau ca si cum erau în Scinteia și se uita si părintele 
in sus si imprejur... Cerul era albastru si pe margini alb- 
spălăcit — că nu puteai să juri de continuă de acolo seninul 
sau începe noru] — iar citeva izolate scame albe înaintase 
în sus spre locul chindiei... 

Părintele Chirilă mai trebui să spuie apoi si Sfintia sa 
cite ceva... 

— Apoi dacă Sfintia ta nu te întorci cu mine, eu nu mai 
întirziu. 

— Am, Ghiţă... am mine treabă multă pe la protopopiat. 
Umblă sănătos! 

Si cu căluşeii lui, umflati cu coceni si cu apă multă de 
la han, omul se îndreptă spre bariera Clincenilor, citre 
Scânteia înceată si ea undeva sub zarea dealurilor, în argità 
şi în praf... 


nt 


Primit fu cu un aer putin cam mirat părintele lon de 
către portarul de la ,,Virful cu dor”; cu toate că singur îl 
intimpinase cu întrebarea: „Cu ce vă putem servi, taică pă- 
rinte? O odaie ?” Căci preoţii din judeţ — si pe Sfintia sa îl 
mai zărise în zilele de tirg — trăgeau de obiceiu pe la ha- 
nuri, unde trăgeau si căruțele lor şi lume multă de la sate. 

Preotul nu băgă de seamă mirarea omului, confundin- 
d-o cu politeta repezità a tirgovetilor; iar omul, care nu se 
mai mira de-acum, se apropie ca să se uite la ce se uita mu- 


şteriul. 


104 ___VIATA ROMINEASCA 


— Merge bine Asta? __intrebà părintele, după ce constată 
că acul nu se deplasase, de două ceasuri, cu nici o linie. 

— Barometrul?... Cel mai bun care există! 

Si fiindcă părintele de la Scînteia — care, pe cit îşi a- 
mintea, învățase ceva în seminar despre acest instrument de 
fizică — continua să-l examineze cu un amestec de nemul- 
tumire si neincredere în privire, portarul repetă încă mai 
asigurător: „Asta este cel mai bun care există !" 

— Si... încotro trage el acum? 

— Tendinţa?!... 

— Aşa, tendința! 

— Apoi... eu cred — si omul se mai apropie, cu mina ri- 
dicată peste potcapul Sfinţiei sale, si ciocni o singură dată 
cu degetul arătător în geamul gros. Acul tresări, sovàind pe 
loc ca o jivină incoltità ce nu ştie încotro s'o ia. Dar parcă se 
smuci totuşi ceva spre „variabil”, trăgind însă iar înapoi 
spre punctul de unde plecase, — Parcă merge spre „variabil”, 
taică părinte... Rămii mai mult ? 

— O zi. 

— Haida de! Pină la ploaic avem să ne mai prijim noi 
bine vre-o citeva zile. 

lar ziua aceasta a părintelui — care avea să devie doua 


— ii trecu greu... Si i-ar fi trecut încă mai greu, dacă sar fi - 


retras la vreme la odihnă, îm camera lui, și nu ar mai fi 
rămas în grădina restaurantului, unde, după cină, ascultase 
eu melancolie romanțe din anii ultimi de chefuri şi aven- 
turi ai seminarului. Si mai jucaseră acolo, cu acompania- 
ment de voce si de castagnete, cu scuturàturi furtunatice 
din solduri si din sîni, vre-o patru fete pe estrada de lin 
orchestră, aruncînd piciorul la sfîrsit. Incît, aproape de ple- 
care, trecînd iarăși una zimbitoare cu cheta, Sfintia sa, care 
se mai schimbase si la faţă si la ginduri, Ingînase discret : 
„Bată-vă să vă bată de fete !... Bată-vă să vă bată, neastim- 
păratelor”... 
Pină ce se urcă În odaie... Unde toate icoanele risipindu-sé 
şi ceva turbure asezîndu-se în locul lor, îşi puse minile a- 
miîndouă sub cap, si, cu o răsuflare asemenea unui oftat. 
adormi. Nici nu-și mai despletise coada; o trăsese numai de 
sub spate. Adormise gindindu-se ce viață bună duc tirgove- 
ţii. Un mirlan de la Clinceni, antreprenorul... Lant de aur... 
burtă... fasoane! Toate poftele... Cind nu curge, pică... Ora- 
sul! Un leu si zece o fleică cu trei sferturi de vin şi sifon L.. 
Dimineaţa de a doua zi i-a trecut si mai uşor, fiind tirg 
de săptămînă cu lume multă din sate, cu destui preoți, ve- 
nifi cu tot felul de treburi lumești şi duhovnicești. Grâbit, 
cu aceștia își da doar în treacăt binecuvintare, fiecare preot 
trebuind să umble mai mult singur, pentru ca să-și poată 


PLOAIE 105 


birui sfiala si deschide sufletul credincioșilor din sate străine. 
Zărise între toţi gi pe vestitul părinte Smărăndescu de la 
Mărgineni, un munte de om, nelipsit în zi de tirg şi de pe la 
bileiuri si foarte căutat odinioară între preoți, căutat si so- 
cotit în lumea satelor ca un adevărat doctor mare între doc- 


tori. Il zărise, cu toate că nu cam obișnuia să se miste de la 
hanul lui. 


at 


De părintele Chirilă se miră grozav după amiază por- 
tarul văzindu-l că, după ce se temuse în ajun de „variabil” 
care nici măcar variabil deplin nu fusese — rămăsese de 
toate căruțele, acum cind acul barometrului trecuse bine 
dincolo de variabil si mergea devale si că-și hotărise plc- 
carea abea pe a doua zi după amiazi. 

Dar a doua zi de dimineaţă, cu ochii la „ploaie”, unde 
peste noapte sosise acul si care, in plus, la ciocănitu-i scurt, 
se repezea spre furtună, părintele Chirilă se adresă zorit 
portarului: 

— Ştii ce? Aş vrea repede o căruță pentru Scînteia. 

— He-he! mai va, părinte... De mirat de-o ploua pină-n 
seară... Asta arată măcar cu 24 de ceasuri înainte, 

— Apoi,... mi-e teamă că va trebui să mà mai oprese la 
Clinceni pentru un maslu. De unde aveţi barometru’ ăsta? 

— Dela Vainberg. 

— Dela Vainberg ? 

— Dela Vainberg. 

— Are Vainberg asa-ceva? 

— Are Vainberg tot ce vrei. 

— Ptiiii!... Si cam cit? (Părintele făcu si un gest negu- 
storesc din palma dreaptă tremurindu-si degetele în evan- 
taliu). 

— Trebuie să fie azi vre-o 25 de lei... E cel mai bun care 
existà!... i 

O pereche de cisme, — gindi Sfintia sa: 

— Hm... 

— Cam asa-ceva... 25, 20... Să trimit după căruță? 

- Incă nu, Peste vre-un ceas. Dar cai buni ! 


Peste vre-un ceas si jumătate părintele Chirilă ridica 
un nor de praf între oraș si Sfintia sa. Cam smecher de fe- 
lul lui, chirigiul tot oprea la hanuri, ba sà mai îmbie caii, 
după ce nu prea vruse să bea la plecare, ba să mai ràsu- 
fle.. Intelegindu-i planul, părintele-i da cite-o fuiculità la 
fiestecare haltà. Incit, dupà douà ceasuri, trecuse de Clin- 
ceni, mereu într'o zăpuşală care muiase caii pini la glezne. 


106 VIAŢA ROMINEASCA PIET = 3A 


iar timplele călătorilor se stringeau ca sub două table in- 
cinse. 

La citeva sute de pași dincolo de Hanul Verde, pe cind 
chirigiul îmblătea caii, supărat el ştie de ce, si cinta, părin- 
tele scoase nerăbdător din anteriu barometrul. Tar scotin- 
du-l, fata i se învioră încă, Era mulțumit. Era foarte multu- 
mit. Nu putea părintele Chirilă de altfel sà nu fie mulţumit 
cu viaţa. Destinul îl slujia. Avea patru zile albe şi patru zile 
negre. Si cum zilele lui se dovedise toate albe iar cele ne- 
gre nu se întrevedeau, se gindi acum ce nedrept e cind se 
întărită împotriva vieții asa cum i-a fost dat so trăiască gi 
cînd caută în altă parte, nemulțumit cu ce are dela Dumne- 
zeu... Căci sănătos si voinic cra, parohie de frunte dobindi- 
se, fără griji si multe osteneli trăitor era iarăşi si Dumne- 
zeu îl înzestrase chiar si trupeste... 

Ogoarele, care, prin toate firele şi prin toate crăpături- 
le tului cereau apă, nu i se mai părură asa de triste, 
iar căruțaşul său, care bea si bea după voia inimii, si cinta, 
îi apăru acum ca un adevărat simbol pentru vieţile mo- 
deste, ce au parte de mai multă bucurie decit ne închipuim. 
Omul lăsase caii la pas, depinind si el ginduri poate mai 
fără sir — dar debunăsamă mulțumit, precum arăta — si 
cînta mai departe. Articula adică ceva care vrea să fie cîn- 
tee si era mai mult un olălăit, împletit cu indemnul pentru 
cai, cu dispute cu persoane absente, cu sine însuşi, cu admi- 
nistratia drumurilor... Si deodată  aducindu-și aminte că 
merge la şi pentru ce merge la — adică din pricina 
unui șir de vre-o 15 căruțe ţărăneşti — începu să strige oa- 
menilor ca un apucat. Erau care mai mult cu boi, toate mer- 
gind deopotrivă de Încet, Muntenii se întorceau de pe vre-o 
moșie boierească dela şes, unde sfirsiserà si cu musuruitul 
la bucata lor, luată pentru porumb în parte. Lăsind brusc 
cintarea si celelalte, chirigiul părintelui se otàrea la fiecare 
căruță, ca să {iie bine marginea drumului, înjura si căuta 
cu biciul pe gospodar, cum fac boierii... Cum aproape toţi 
dormeau Mapp sub coviltire, se trezeau doar cind cra a- 
tins cu biciul cinele legat la codirlă, cînd isbindu-se de 
roți, de piedică ori de ceaunul pentru mămăligă atirnat de 
inima carului, cine după cine intra în hartà cu străinul si 
răsuflind precipitat si scuipind cu furie spre căruța bore- 
rească, spre părintele Chirilă, spre chirigiul său, umplea 
văzduhul de vaier... 

Sfinţiei sale, abia trecut de bariera oraşului si abia ie- 
şit dintre albăstrimea lui, nu-i fu cu totul neplăcut că chiri- 
giul îi făcea loc si lui astfel printre prostime. Cind însă o- 
mul ajunse cu biciul pe un bătrin care sărise lingă boi, îl 


PLOAIE 107 


dojeni... Il dojeni cu atit mai mult, cu cit începuse de-acum 
să înjure fără alegere de cele sfinte... 
* 

— Ei, încotro, încotro, mosule ? — i se adresă părintele 
cu glas tare, ca să biruie sgomolele, să se potolească şi să se 
uite es pipi 

— Salcia, blagosloveste taică părinte | 

— Toti ? 

— Toţi! 

— Ei, cum v'a mers ? Cum va mers ? 

Omul se uită în sus: 

— Păcatele noastre, părinte. Sus foc şi jos piatră. Ca în 
piatră am mușuroit... i 

Părintele işi întristă fata şi clătină si din cap: 

— E încercarea Domnului. Să nu pierdeţi nădejdea, mo- 
şule. Dumnezeu e mare ! E] ne si cearcà, si tot El ne gi ajută. 
Ne şi bate, ne şi mingiie... 

—— Păi, că atit ne-a mai rămas şi nouă. Fără El n'avem 
încotro. 

— Chemaţi-l mereu pe El! Numai El vă poate auzi... Tre- 
ceti pe la Scinteia ? 

— Pe la Scînteia, vezi bine... 

— Noi facem azi rugăciuni pentru ploaie — adaose Sfin- 
(ia sa ridicind puţin glasul spre a fi auzit şi de alții, ce, în 
răstimp, mai coborise din căruţe. 

— Păi să ne oprim și noi... Si, deoarece caii reluau tra- 
pul, striză pentru părintele, dar si pentru alții, care era bine 
să auză: Ne bate Dumnezeu, fiindcă-l uităm, părinte! 

— Sfint gràisi, mosule! Sfint! — răcni părintele învă- 
luit de-acum iarăşi în norul de praf si tinînd aproape neîn- 
trerupt spre blagoslovenie dreapta ridicată spre feţele supte 
si arse, ieşite de sub coviltire, 

„Ya 

După ce sălcienii dejugaserà pe un ceas la hanul lui 
Pîrvu din Scînteia şi maserà a doua noapte în marginea 
Trestienilor, erau acum nu departe de satul lor si mergeau 
mai mult pe lingă căruțe, să crute dobitoacele. Căci la şes, 
dacă a căzut apă oricât de multă, ea s'a scurs în pămint ori 
a făcut bălți si nu roade, nu rupe locul, Dar de pe la Tresti- 
eni în sus si o ploaie mai mică adinceste gropile drumului și 
sapă altele. Cu copii cu tot mergeau pe jos... Cu acei care 
puteau să meargă si care nu se mai jucau prin băltoace. Cei 
mari, ori-cit de obosiţi erau, nu se mai uitau de-acum unde 
calcă, de bucurie multă... Căci dacă aici, cu tot norul, înce- 

pea să se svinte, la şes ploua încă. După ce plouase toată 
noaptea, ploua încă. Din vreme în vreme cite-unul mai în- 


108 VIAȚA ROMINEASCA Žž — 


torcea capul să se uite inapoi, unde ploua. Se uitau înapoi, 
ca și cum aceusta ținea de şirul gindurilor lor... „Doamne 
mare nu ne lisa!.” — se auzea vre-un glas dintr'un grup 
de bărbaţi; căci, de-acum, se țineau mai mult în grupuri. 
Dar vorba lui se vedea prea bine că nu-i rugăciune, ci sme- 
rità mulțămire către Cel prea Milostiv, care ascultase ru- 
găciunile servitorului Său credincios dela Scînteia. La vor- 
ba lui, ceilalţi oftau mulțumiți si mergeau mai departe tă- 
cind... Asa mergeau. lar atîtia dintre dingii se gindeau cu in- 
fiorare — şi de cîte-ori nu se gindiseră la asta! — cum fu- 
seserà ele zadarnice toate rugăciunile lor către Cel prea 
Inalt, pe lan la Urzica, cu minuţele împreunate ale copila- 
silor nevinovaţi... Dar cînd un slujitor adevărat al altarului 
a ridicat glas de rugăciune, a si venit îndurarea... 


După ce a venit însă îndurarea pentru atita suflare o- 
menească de pe o mare întindere de ses si de plaiu cam cit 
două judeţe, s'a intimplat ceiace se intimplà obișnuit în îm- 
prejurări asemenea: Svonu] sa purtat în toate părțile des- 
pre rugăciunea mare dela Scinteia si, după citeva zile, se 
ştia pină la mari îndepărtări că îmblinzirea mâniei cerești şi 
iertarea acolo se dobindise pe sama tuturor. Cu toate că 
rugăciuni se mai făcuse ele si prin alte părți ! Se făcuse prin 
preajma zilei aceleia, dacă nu chiar în aceiaşi zi de Iunie... 
Dar oricit credeau localnicii fiecare în darul parohului lor, 
căzuse de asti-dati în lotul părintelui Chirilă de la Scînteia 
din plasa Ghibășluiului atita împlinire a vredniciei sale, 
iar recunoașterea ei venea din locuri așa de deosebite, că 
lumea, deprinsà a generaliza si a căuta o singură pricină gi 
o singură explicaţie ori-unde, începuse a nu mai pune ni- 
mic în cumpănă dela ceilalţi părinţi chiar si în alte împre- 
jurări. Urmăreau toți păstoria duhovnicului mai tinăr dela 
Scînteia cu totul de aproape faţă de a parohului lor, pe care 
socoteau că-l pren cunosc... De aci si o oarecare mirare la 
cei din Scînteia pentru sgomotul care se făcea în jurul păs- 
torului lor. Căci de-acum toți din toate părțile îl știau și-l 
vorbiau pe părintele Chirilă că e cel mai cucernic care se 
giiseste, cel mai blind la vorbă, că bea de tot cumpătat la 
pomeni şi, cu toate că e de trei ani fără preuteasă, trăieşte 
aproape ca un călugăr, Si numai știindu-l si vorbindu-l ast- 
fel pe omul ce trăise în preajma lor, în județul lor şi nu-l 
ştiuseră, pe omul ce le trecuse pe dinainte și nu-i bânuise- 
ră puterea, numai asa putuseră afla cine isbutise a dobîndi 
si a doua-oară, îndurarea Cerului pentru ogoare. Si încă 
chiar atunci cînd porumbul avea de-acum mare trebuință 
să lege... Apoi, în primăvară, ca să conteneascà ploile!... A- 
tunei cînd nu mai era de-acum nădejde să poată ieşi oame- 
nii la arat... 


PLOAIE , 106 


Credincioși din parohii destul de îndepărtate incepurà 
să-l caute pe părintele Chirilă la el acasă ca duhovnic si ca 
sfătuitor. Veniau cu pomelnice, cu sărindare, veneau să des- 
chidă pravila Sfinţiei sale şi să-și afle norocul si viitorul şi 
soarta si primejdiile din boală si dela oameni si apoi cano- 
nul cuvenit pentru păcate. Il duceau la masluri si aduceau 
ia el bolnavi de tot felul să le citească — maicusamă pe cei 
de boala copiilor si de pirleală pentru scoaterea diavolului. 
Si mai aduceau. dela cei de tot bolnavi, cămăși ca să le slu- 
jească în altar. Veneau si femei cu căutătura misterioasă 
pentru acatiste, să-și răpuie dusmancele. li aduceau, din 
cind în cînd, chiar pe câte-un betiv nărăvit si zurbagiu, să-i 
citească de patimă. 

Asa încît — pentru ca să se împlinească intrucitva, si 
de astă-dată, vorba din bătrîni că nimeni nu e prooroc între 
ai lui — pe cei din Scinteia îi apucase binisor mirarea vă- 
zindu-l pe părintele lor întradevăr slăvit între preoți... Că 
vorbindu-le cite-cineva din străini despre Sfintia sa, ziceau 
şi ei „da”, însă cu gura mai moale, Dacă însă scoteau vorba 
de laudă din gură mai cu greu, nu puteau să nu se lase, la 
o adică, cuprinși de oarecare miîndrie... Era doar preotul 
lor! Duhovnicul lor, care, după toate cîte-au fost, ajunsese 
acum, de bine de rău, un alfellova. Si pentru toatà lumeal.. 
Ajuns al tuturor, revenea acum altul la Scinteia. Ales între 
aleşi. Căci, ridicat prin cucernicie si crescut în sufletele în- 
setate de pretutindeni, era purtat pe ele ca pe niște scuturi. 
Se nane nici nu se mai puten coborî, nici mai putea fi co- 

t. 


Şi-i urmau acum si ci, cei din Scinteia, sfaturile mai 
supuşi si urmau mai întelegători păstoreştilor lui dorinţe. 
Mereu zadarnic încercase Sfintia sa, mai de mult, să in- 
troducă în casa Domnului o cutie a milelor, să întemeieze 
un fond pentru înfrumusețarea sfintului lăcaş, pentru pro- 
curarea de sfinte odăjdii, altele pentru înfrumusețarea ci- 
mitirului, pentru o bibliotecă parohială, pentru masluri pe 
sumă celor de tot săraci si a țiganilor din Scînteia; si al- 
tele si altele, Acum le înfiripase pe rind aproape pe toate si 
aveau enoriașii încredere deplină în purtarea de grijă a 
Sfinţiei sale pentru toate aceste fonduri, lăsindu-l singur să 
le administreze, precum singur se ostenise a le porni și a le 
creşte. 

Aveau acum de toate. lar puținii indărătnici se rusinav 
şi nu mai cutezau sà cirtească. Si ajuns era părintele Chirilă 
atit de sus pentru străini ca si pentru enoriaşi, că a trebuit 
să tragă în casa unui gospodar spre a putea primi mulțimea 
de credincioşi ce-l căutară la bilciul din Clinceni, primàva- 
ra si apoi la Trestieni, toamna. Incit nu fără temeiu, preoții 


uoo VIAȚA ROMINEASCA 


de prin alte sate începuse a se uita cam chioris la Sfinţia sa- 
care le aducea pagubă, si imputinare, și scădere în trecerea 
lor duhovnicească. Ba părintele Smărăndescu dela Mărgi- 
neni, fără a-i mulțumi la binete l-a sfredelit din ochi: „Nu 
crezi car fi mai bine, părinte Ioane — i-a spus Sfinţia sa 
dela Mărgineni — ca fiestecare sà rimînem cam pe lingă 
tarcul nostru? Să nu turburăm sufletele si să nu mai zdrun- 
cinăm încrederea?!” 

„Deşi nu mai puţin aveau preoţii, pe de altă parte, cu- 
vînt a se bucura că părintele dela Scînteia, prin intrarea În 
tagma lor, si prin sirg deosebit, dăduse un nou avint credin- 
tei strămoşeşti ce incepuse a păli; căci el zgîndàrise în inimi 
jăratecul de sub cenușă, el, părintele Chirilă, pe sama tu- 
turor, turburase încă odată, si asa de adinc, apa spre care 
se inghesuiau acum sutele şi miile spre vindecare.. Căci 

rintele din Scînteia rar se lipsia să prescrie credincioși- 
or un canon ori o slujbă la duhovnicul din parohia lor, iar 
la masluri în alte sate pe parohul local nesmintit ținea să-l 
aibă părtaş. PE pie 

In asa fel părintele Chirilă, în citi-va ani, ajunsese a- 
proape un sfint. lar în fundul inimilor lor o simțeau gi cei 
din Scînteia. Și dacă întimplitor îl înconjurau acum la ieși- 
rea din biserică ori pe uliţă, isă-l asculte vorbind — cu frun- 
tea lui ridicată şi cu minile deasupra soldurilor avind îna- 
inte degetul gros — li se înneca glasul de sfială și mindric. 
cind se amestecau în vorba Sfinţiei sale. Maicusamă dacă 
erau si străini de faţă! Si după ce mai ştiau că gi la protopo- 
piat era primit cu cinste deosebită între preoţi, ca un apro- 
piat sfătuitor al Sfinţiei sale, protoiereul, şi că tot lui îi dă- 
duse Vlădica imputernicirea de a organiza „Oastea mintui- 
toare a lui Hristos” în judeţ !... 

Si astfel, ca om de credință al căpeteniilor bisericeşti- 
Sfintia sa avea de-acum și drumuri mai dese la oraş, unde 
rămânea cite-o zi, uneori răminea chiar două, găzduit mereu 
la „Virful cu dor”. Căci de-acolo putea rindui pentru ple- 
care, așa încât să nu fie prins de vreme rea pe drum; precum 
la porneala din parohie se slujia de barometrul său, spin- 
zurat în bibliotecă, în dosul unui vechi ceaslov ferfenifit... 


Romulus Cioflec 


Părinţi şi fii... 


Un profesor batrin se dete jos din tren, cu gindul să re- 
vadà oraşul în care şi-a făcut wmiversitatea. 

Intrat în vacanţă, proiectase, de mai inainte o raità, prin, 
locurile de care il legau amintiri din tinerețe. Işi da bine 
sama, cum aceste amintiri se pierdeau tot mai mult în ceața 
de aur a trecutului, ca o candelă cu untdelemnul pe sfirsite, 
incercind cele din urmă filfiiri... 

Le va evoca deci, turnind încă citeva picături de untde- 
lemn în candela, ce se sbate in luptă cu întunericul! 


t*a 


Gara era aproape asa cum o lăsase, cu trei decenii in ur- 
inà. Dar cind ieși, ramase surprins, Străzile erau mai largi si 
mai drepte, şi lumea furnica întro goană nebună. Tramvae 
și automobile, trecători grăbiţi se precipitau, ca pe o pinză 
de cinematograf. 

Respinse birjele ce i se ofereau şi plecă singur, pe dru- 
mul bine cunoscut. Recunostea ici-colo cite o clădire, rămasă, 
cu încăpăținare, în haina ei veche, alături de palatele ce se 
ridicau sfidatoare, tolerindu-le abia în umbra lor. 

Biserica din piață era aceiaşi, stăpinind oraşul, cu măre- 
tia ci de dom gotic. 

Universitatea se primenise si ea. Recunoscu poarta din 
dreapta, pe unde era intrarea la facultatea de litere si intră 
incurcindu-se, ca întrun labirint, pe coridoarele întortochia- 
te, nemaiputind deosebi unde e facultatea de drept si unde e 
cea de litere. Pe urmă se opri, emoţionat, în fata Seminarului 
de filologie clasică, amintindu-și de vechiul dascăl care îl in- 
troducea în tainele Nopţilor attice si în Viaţa Cezarilor a lui 
Svetonius, din care s'a inspirat o lume întreagă, ca să scrie 
Quo vadis?, Cea din urmă noapte a orașului Pompei, gi altele. 
Isi amintea precis, vorbele profesorului: „Domnilor candi- 
dati, Quo vadis e la ordinea zilei. Harta Romei antice è obli- 


198 VIATA ROMINEASCA ____ 


gutorie pentru examenul de licenţă. Vă rog să urmăriţi, dacă 
autorul a făcut vre-o gresalà, citind cu atita siguranță topo- 
gratia Romei antice”. ş 

Au urmărit cu atenţie, harta cea veche şi au rămas sur- 
prinşi de cunoștințele amănunțite ale autorului. Profesorul 
adause cu satisfacţie: „Da, domnilor candidaţi, scriitorul tre- 
bue să fie si om de știință.. Asa cum s'a dovedit Ovidiu în 
„Fasti”, Vergiliu în Eneida, Horaţiu în Scrisori ca să nu mai 
amintim si pe Lucretius”... 

Fa 

Se gindi să treacă prin pare, să revadă cărările bine cu- 
noscute si băncile — altele vor fi acum — pe care se adăpos- 
tea, adunind material pentru teza de licentà: Infernul la Ho- 
mer, Virgilius, Dante şi... Aron Densușianu. 

Avu un zîmbet abătut. Doar elevii de azi gi manualele, cu 
care autorii fericiţi îşi clidesc palate, nu ştiu că avem gi noi 
o Epopee naţională. 

In drum se abălu prin o stradelă îngustă, să revadă man- 
sarda, în care a trăit trei ani de visuri linerești și de sărăcie 
lucie, 

Casa cu coperișul povirnit, era vopsită în același verde 
spălăcit, iar mansarda cu cele două geamuri deschise larg. 
ocrotea, de sigur, alti studenti săraci si vizionari, 

După o raită prin parcul aproape neschimbat, dar mult 
mai plin de gălăgie, intră, spre seară, într'o grădină de vară. 

Luà loc la o masă din colt, cu gindul să recunoască ici- 
colo vre-o veche cunoștință. Cu răutatea oamenilor bătrini, 
aştepta să revadă matroane vestejite, din frumuseţile de pe 
vremuri, care zăpâceau pe biejii tineri, cu o singură ochiadă 
biruitoare. 

Abia atunci observă, cà era În apropierea unei mese În- 
tinse, unde își țineau banchetul de adio vreo patruzeci de ti- 
neri, după toate aparențele, absolvenţi de liceu. Ciţiva profe- 
sori erau printre ei, şi banchetul decurgea într'o atmosferă 
de intimitate. Barierele asprei discipline din liceu se prăbu- 
şiseră, dar bunul sim} al elevilor le supraviepuia. Işi aprin- 
deau cite o ţigară, cu o îndrăzneală ce ezita, şi înghitiau cite 
un pahar de vin, cu o privire furisatà asupra profesorilor, 
care li se păreau de o bunătate abia bănuită pina acum. 

+ Banchetul era pe sfirțite. Un profesor mai bătrin finu o 
vorbire plină de îndrumări, pentru tinerii, care intrau acum 
în viltoarea vieţii, rugindu-i să nu se abată prea mult dela 
disciplina, ce i-a ocrotit pină acum în cei mai primejdioși ani 
ni tinereţii. 

„ta 

După plecarea profesorilor banchetul luă un aspect cu 
totul nou. n 


PĂRINŢI ŞI FII... 113 


Ca impinşi de un resort nevăzut, tinerii se ridicarà de pe 
scaune, golind paharele cu mare grabă, si vociferind cu toții, 
de nu mai puteai înțelege nimic, 

Muzicantii se strecurară tiptil pină în apropierea mesei si 
imcepură un fox-trot, în acorduri domoale. Tinerii se ridicară 
electrizati şi se prinserà în dans, în vreme ce muzica scotea 
tipete tot mai stridente. 

Bătrinul își ridică fruntea privindu-i sfidàtor, mormàind: 

— Da, voi sînteti noua gnere Nu m'am înșelat. Voti ati 
căzut ca musca în lapte.. Care din voi işi dă sama de sufe- 
rintele si jertfele de singe pe care le-au adus inaintasii, pînă 
să ajungeţi la această „masă întinde-te” din basme ? Ce ati 
muncit voi, si ce veti munci de aci înainte, dacă v'ati obicinuit 
dela inceput cu belșugul fără muncă. Dar noi am indurat 
persecuții şi am răbdat de foame în anii de liceu si de uni- 
versitate. Voi, cu mutrele voastre bàrbierite englezeste — ce 
mândri eram noi în clasa a opta, cind ne mijiau tuleiele de 
mustete — vă incintati de dansuri lascive, importate la noi de 
impresari fără suflet, dela seminţiile din Africa cea mai intu- 
necată... Da, voi sinteţi noua generaţie din romanul lui Tur- 
gheniev „Părinţi si fii”, Voi sinteti Bazarovii, care nu au ni- 
mie sfint, si vă bateti joc de dragostea părinților, pe care ii 
numiți cu un zimbet superior si cinic: batrinii. Ce sar fi ales 
de voi, nemernicilor, dacă aceşti bătrini nu-și trăgeau bucata 
dela gură, ca să vă asigure un viitor? 

Mai roti o privire întunecată asupra lor, apoi isbind cu 
pumnul în masă, spuse cu glas tare : 

— Dracu' să vă in. 


sa. ** * 


Chelnerul care moţăia la o masă de alături, sări speriat, 
în credința că îmjurătura îi era adresată lui. 

Grâbi să aducă încă un sfert de vin si un sifon. 

Bătrinul nu refuză băutura. 

Era hotărit de acum să stea pină la sfirşit, să vada inevi- 
tabilul scandal, cu care se va termina acest chef. 

Işi turnà un pahar, observind cum mina îi tremură de 
agitaţie si fata de masă se stropeste de vin. 

Se făcu deodată liniște, 

Băeţii făcură semn muzicantilor să plece si se strinserà 
unul într'altul seriosi si tieuti, de parcă n'ar fi băut nimic, Se 
luară de după cap, ca niște buni camarazi ce erau, în preaj- 
ma despărțirii. 

Işi dădeau sama, în subconștientul lor, că profesorul a- 
vea dreptate, cind le spunea în vorbirea de bun-ràmas, că cea 
mai frumoasă ă a vieţii lor se încheiase? 

Scăpaseră de sub furcile caudine ale disciplinei de li- 


. 8 


iR FEELT TA, 
ns VIAȚA ROMINEASCA 

f dau sama că se simt singuri în Fața viltoarei, care-i 

ei în adincu-i cu ademeniri de sirenă. 
Intelegeau bine cum cărările lor se despart, si cum nu 

vor mai îmtilni niciodată rc mg prietenia, ce îi legase asa 
ri > băncile liceului. 

> "Si decdati tisni, în tăcerea solemnă a revărsatului de 

zori, ca o chemare a satelor îndepărtate, în accente ca de 

imn : 


De-ar fi mindran deal la cruce... 


Bătrinul scăpă paharul din mină si rămase încremenit. 
cu ochii țintă la băieţi. y ac ba | ju 

"Un val de căldură i-se ridică dela inimă gi ochii i-se um- 
plură de lacrimi. Se simtia ca ridicat în v uh, plutind în- 
iro barcă aeriană, incet-incet spre anii tinereții, cind a cimtat 
si el cu tovarășii lui același cintec, $i ridicind degetul arătă- 
tor, cum obișnuia la cursuri, silabisi solemn, titlul odei favo- 
rite din Horaţiu: Reditus ad cultum deorum... VERGA 

Băieţii cintau tot mai induiosati, cu privirea atintità în 
depărtări : 

Dară mindra-i mai departe... pr y s 

Bătrinul biruit, îşi ridică încă odată privirea inlăcrimată 
spre ei si spuse cu blindete: 3 A 

— Dracu’ să vă ia de băieţi, că tot mi-e drag de voi. 

AL. Ciura 


După moartea staretei * 


După ce-şi bău cafeaua cu lapte, pàtind halatul şi fata de 
masă, Prea Sfinţitul Ilarion luă pisoiul în braţe si se rezemà 
de colțul ferestrei, să privească afară. 

Erau ceasurile opt de dimineață. Cer de sticlă, caldarim 
de zăpadă si soare cu dinţi, Prea sfintiei sale nu-i plàcu. Se 
culease citind „Un naufragiu”, si ar fi preferat fulgi lovind în 
geam, copaci smulsi din rădăcini gi trecători ràsturnati de 
vifor. Impàrtisi pisoiului deceptia si, abandonind fereastra, 
legă un cocolos de hirtie de capătul unei sfori si se apucă să-și 
distreze mica-i lighioană. Abia peste o jumătate de ceas, cind 
miţa refuză să se mai lase păcălită, episcopul îşi aduse aminte 
că e conducătorul unei eparhii, si se așeză la birou. 

Semnă citeva hirtii oficiale fără să le mai citească. Iscă- 
litura consilierului referent era pentru el garanție sigură că 
nu săvirşeşte nici nedreptăţi, nici ilegalităţi. Mai semnă și cî- 
teva rezoluţii scrise deagata, apoi chemă pe ierodiaconul So- 
fronie, ucenicul prea sfinfiei sale, să-i desfacă trei plicuri 
proaste, cu scris de femeie analfabetà şi sosite cu ultima 
cursă dim ajun. 

— Sint dela maici, neiscălite şi miroase a pîrà, îl lumină 
Sofronie după o aruncătură de ochi. 

Văzind că nu sînt niscaiva cereri de ajutor, cum bănuise, 
Ilarion se îmbujoră la faţă și rise ca un copil. li plăcea grozav 
lectura anonimelor, mai ales cind veneau dela călugărițe, Se 
căi că nu le-a desfăcut de îndată ce i le-a adus factorul și po- 
runci ierodiaconului să le citească, 


Prea Sfinţite Stăpine, 


„Vă sărutăm dreapta, cu smerità metanie, si vă dăm de 
ştire cum că maica Glafira din sfinta minăstire Tămiioara, 
care e ucenità a maicii Aftusa, locţiitoarea de stareță, este fata 


" Fragment din romanul «Alegere de stareță» ce n apărut de cu- 
rind, în editura «Cugetarea». 


hd 


116 VIATA ROMINEASCA 


maicii Aftusa, făcută de sfinjia-ei cu părintele Flavian duhov- 
nicul, si a făcut doi copii gemeni pe care i-a îngropat al ea 
tele casei. lar acu se fine cu părintele Grigorie protop şi 
cu d. Ticà Girleanu, şeful de ocol”. 

Episcopul izbucni intrun ris copilăresc. pe AMZA 

— Cum aud eu, minăstirea Tămiioara e uceniţa maicii 
Aftusa, făcută cu Flavian... si că Flavian a mai făcut şi doi 
copii gemeni... f 

Sofronie reciti scrisoarea, în taină, şi-i dădu înţelesul 
exact, 

— Nu. Ci maica Aftusa a făcut pe maica Glafira cu pă- 
rintele Flavian. lar maica Glafira a făcut, la rindul ci, doi 
copii gemeni — nu se ştie cu cine... $ 

— Cum nu se ştie? Nauzi, prostule, că i-a făcut cu Fla- 
vian ? 

— Ba nu. Părintelui Flavian i-ar veni nepoti, — si i-a fā- 
cut nu se ştie cu cine. Adică nu ştie cuvioasa care a scris 
denuntul, dar maica Glafira trebue să ştie, A 

— Ba, dacă a făcut doi odată, nu ştie nici ea, rise episco- 
pul din ce în ce mai dispus. Apoi, întilnind privirea aspră a 
ierodiaconului, întoarse şurubul: i 

__ 'Ticăloasa! Si Costin a stat de capul meu pînă i-am dat 
delegaţie de stareță. Hm, n'or fi semănind copiii cu el?... la 
să iei tu seama cind te-i duce pe-acolo. | 

După ce lămuri pe stàpin că nu Glafira ţin= locul la Tă- 
miioara, şi că gemenii au putrezit de mult, Sofronie citi a 
doua scrisoare, 


„Vă sărutăm dreapta și genunchii, Prea Sfintite Stăpine, 
si vă facem cunoscut, spre știința Prea Sfinţiei Voastre şi in- 
tru binele sfintei noastre minăstiri Tămiioara, precum că 
maica Aftusa a făcut pe maica Glafira cu popa Niculae, care 
a făcut doi copii gemeni cu părintele Costin si cu părintele 
stareţ dela Sărindar, şi vă rugăm s'o înlocuiţi dela stàrefie si 
să dati poruncă să se facă alegerea mai repede, că-și viră, ne- 
curatul coada si cine ştie ce rivolutie mai vine”. 3 x 

Stilul incilcit al serisorii înveseli întratit pe Harion, că 
cra cît pe-aci să-l înece risul. 

— Vezi, diacone, că tot Glafira e locţiitoare? — zise el, 
triumfător., Imi pare rău că m'am luat după Costin şi m'am 
numit pe Zenaida ori pe Tomaida. Și vezi că Glafira e făcută 
cu preotul Niculae ? De altfel nici nu mă îndoiam că bietul 
Flavian e nevinovat, lar copiii... f 4 

— Copiii, îi luă vorba Sofronie, se zice car fi făcuţi cu 
părintele Eostin şi cu starețul Simeon... 

— Gemeni, nu ? 

— Gemeni. 


DUPA MOARTEA STARETEI 117 


Episcopul rise de ignoranta tinărului călugăr şi-i porunci 
să citească a treia si ultima scrisoare. 

„Vă sărutăm mînusitele, Prea sfintite stăpine, noi citeva 
maici dela minăstirea Tămiioara, a sfintului Grigorie Deca- 
politul, și vă rugăm de iertare că îndrăznim să vă scrim pre- 
cum că maica Artusa e o călugăriță bună si cu frica lui Dum- 
nezeu, iar părintele duhovnic şi cu Popa Niculae şi cu părin- 
tele Grigore, sint preoţi la locul lor. Si nu e adevărat cum că 
maica Zenaida a făcut pe sora Rita cu Niculae lapă, şi nici 
că maica Tomaida ar fi făcut pe sora Cristina cu Constantin 
Coleasà ori cu altcineva. Şi să mai ştiţi că anonimele pe care 
le-aţi primit sint puse la cale de către maica Tomaida gi de 
câtre maica Zenaida, care au si avortat, căci amindouă se 
vaetà de înjunghieturi in vintre, că una a chemat pe docto- 
rità si una pe moaşă”, 

— Ticăloasele ! — ràcni Ilarion, după ce mai intii se con- 
vinse cà nu scrisorile ci Zenaida si Tomaida au avortat. — Si 
eu care regretam cà n'am numit pe una din ele loctiitoare 
de stareță ! Să ştii, diacone, că Dumnezeu l-a inspirat pe Cos- 
tin cind mi-a recomandat pe Glafira. 

— Pe Aftusa, Îl îndreptă Sofronie, luind ziarele din mina 
bucătăresei. Episcopul vru să mai zică ceva, dar văzind ga- 
zetele avu o presimţire si porunci ucenicului să le desfacă, 
Acesta începu cu „Vocea Județului” — si tresări cind citi 
chiar pe prima pagină un titlu cu slove de-o schioapà: SCAN- 
DALUL DELA MANASTIREA TĂMAIOARA. Si citeva subti- 
tluri cu literele cele mai negre: Episcopul numeşte trei sta- 
rete deodată. Maicile se revoltă. Deninturi. Un prelat prea 
batrîn..., un referent siret si un protopop moale. Doi arhiman- 
driti grav bolnavi. 

Prea sfintitul Ilarion îşi puse ochelarii pe nas, citi şi el 
cu glas tremurat titlul si subtitlurile articolului, îşi plimbă 
ochii de-alungul coloanelor biţiite de minele-i slabe, apoi 
inapoe fonia ierodiaconului. 

— Citeşte tare si rar. Să mu rimie nici un cuvint si n'a- 
daugi nici un cuvint dela line. 

lerodiaconul, un călugăr tinăr si foarte siret, își făcu cru- 
ce mare, îşi drese glasul si citi din nou titlurile, apoi cu- 
prinsul. 

„După o suferință inutil de grea pentru a răpune un trup 
bătrîn sì subrezit, maica Galinia, cunoscuta și în deobste iu- 
bita stareță a minăstirii Tămiioara, s'a supus unor legi firesti 
şi sa mutat către Domnul. ; 

„Care dintre vizitatorii Tămiioarei ma cunosout-o pe rā- 
ta ? De talie mijlocie şi uscitivà, cu ochii stergi de al- 

trul viu din tinereţe, dar buni si veșnic înlàeràmati; tot- 
deauna cu zimbetul pe buze ca gi cind viaţa ei s'ar fi desirat 


118 VIAŢA ROMINEASCA 


intrun cere de fericire; niciodată prididità de nevoi si lip- 
sità de sfaturi înțelepte. 

„Cu un cuvint — era tipul adevăratului conducător. 

„Acum Sa supus unor rindueli care depăşesc puterea 
omului, làsindu-si turma orfană de mamă. Sau tinguit clo- 
potele, au plins maicele si surorile si au regreta! toți cei care 
i-au admirat chipul de sfintà si i-au sorbit cuvintu-i moale 
si măsurat, ieşit par'că de sub colb de cronici uitate. Si toţi 
işi vor fi zis: a murit o stareță! Şi multi se vor fi intrebat: 
cine o va înlocui oare ? Zic, „mulţi” şi nu „toţi”, fiindcă, după 
cit sint informat, tocmai aceia care prin situația lor de a: ni 
pundere erau obligați să-şi pună această intrebare — din 
primul moment şi cu toată seriozitatea pe care o comporti 
vacanța unei stàretii, tocmai aceia, zic, nu şi-au pus ches- 
tiunea decit, după cum se va vedea, cu o ușurință ce nu se 
poate califica, 

„Și, cinstit vorbind, nu prea vedem care dintre condu- 
cătorii eparhiei ar fi capabil să se ocupe serios de astfel de... 
màruntisuri. Părintele Ion Costin abia găsește timp să-și des- 
facă tuica si fineturile, să-şi încaseze chiriile dela cele trei 
sau patru corpuri de case, să incurce două catedre la două 
şcoli din cei doi poli ai orașului si... dar să nu mai spunem, 
Sint fapte care stau pe buzele tuturor și deci nu mai e nevoe 
să pătăm hirtia cu ele. 

„Părintele Lavrentie, bătrinul stareț dela Vornic şi exarh 
al minăstirilor, e prea vechi in această din urmă slujbă. și 
deci prea legat de nenumărate cămăși de noapte, borcane cu 
dulceaţă si anterie de muhair, pentru a judeca liber si preo- 
cupat numai de binele minăstirii. Dealtfel sintem infor- 
magi că o încercare făcută de prea cuviosia sa, pentru a pune 
in locul de cinste pe o călugăriță lipsită de orice merit, i-a 
fost fatală. S'a îmbolnăvit greu şi, la vîrsta-i venerabilà, cu 
puţine şanse de insănătoșire, 

„Ar fi părintele arhimandrit Serafim, actualul vicar al 
episcopiei, om cinstit si călugăr plin de dragoste pentru siuj- 
ba Domnului. Dar ce să facă prea cuviosia sa cu un exarh 
ca părintele Lavrentie, cu un referent nărăvit şi mai ales cu 
un episcop care își trece vremea distrind pisicile si savurind 
pe Andersen, pe Jules Verne si pe fraţii Grimm ? Bolnav fiind 
şi-a riscat viața — tot orașul ştie că prea cuviosia sa se află 
grav bolnav în spital — și s'a dus la ce] mai mare sà reco- 
mande — deocamdată numai pentru a ține locul de stareță 

„pe maica Zenaida lonescu, o călugăriță în putere, inteli- 
gentà, harnicA si energică, mai ales sa, — singura în 
stare să ocupe locul sfințit de ràposata inia. După el însă 
s'au dus corbii eparhiei si au silit pe bătrin să numească — 
la intervale de un sfert de oră — unul pe monahia Tomaida, 


DUPĂ MOARTEA STARETEI 119 


o guralivă si o intrigantă; celălalt pe maica Aftusa — o biatà 
one în toată puterea cuvintului, 

„Inchipuiţi-vă acum, oameni buni, ce cap vor fi făcut 
călugărițele din Tămiioara, cind sau pomenit cu trei stareje 
deodată, şi ce încurcături caraghiouse trebue să fi provocat 
această triplă numire care oglindește de minune mentalitatea 
si seriozitatea celor din capul eparhiei. Prea sfintitul Ilarion, 
venerabilul nostru episcop, a dat o nouă dovadă că i-a venit 
timpul să-și mute restul zilelor în liniștea unui schit, unde 
pia alterna viețile sfinților cu piticii lui Andersen și cu ha- 
ucinatiile lui Verne, fără să păgubească pe stăpinul cel din 
ceruri. Pină atunci să încerce un act de voință si să pună 
rinduialà acolo unde a introdus vrajba. Noi ne facem dato- 
ria de organ obiectiv al opiniei publice din acest județ şi-i ce- 
rem respectos, dar stărnitor, să așeze in jetul Galiniei — nu 
pe favoritele ipocritelor sale slugi, ei pe aceia care intra- 
devàr merită sà cirmuiuscă o minăstire si so reprezinte cu 
demnitate cînd trebuinta va cere. 

„Am spus si nu ne e ruşine so repetàm, maica Zenaida, 
fostă un sir de ani casierà si apoi mereu în consiliul duhov- 
nicesc al Tămiioarei, este cea mai pregătită si deci cea mai 
indicată pentru slujba de stareță, O spunem noi si o spune 
toată lumea care o cunoaște. Această numire va fi desigur 
ratificată si de către voturile soborului. In caz contrariu, 
Prea sfintia Sa are posibilitatea sà... corijeze aceste voturi. 
Cind e vorba de un element atit de valoros, ale cărui calități 
se pot deduce din însăși eventualitatea unui curent ostil, se 
trece cu inimă uşoară peste tradiţii anacronice si peste re- 
gulamente alcătuite fără prevedere, 

„Sau poate mănăstirea dispune dem alt element mai 
meritos ca maica Zenaida ? Ne închinăm. Persoana ne este 
indiferentă. Ceiace pretindem e să se lămurească repede si- 
tuatia. pentru a nu prelungi un scandal, dăunător prestigiului 
bisericii. In tot cazul noi vom sta de veghe — si promitem 
cititorilor că-i vom fine în curent cu tot ce se va mai urzi în 
această chestiune de interes obstesc. Avem speranța că nu 
vom fi siliți să recurgem la argumente care nu vor fi deloc 
pe placul prea cuvioşilor si prea sfinților dela sfinta epis- 
copie... 

„Așteptăm”, 


Vlidica Ilarion ascultă lectura articolului — cind sbir- 
cind din nasu-i mic, cind flusturînd din cap, revoltat, cind 
stergindu-si cite-o lacrimă care pornea citeodată si fără ìn- 
cuviintarea lui. La sfirsit se înfurie rău si lovi cu pumnul 
în masă, 


12) VIAŢA ROMINEASCA 


— Ticălosul ! Mă amenință ! Hm! Gazetari, ai ? Banditi 
de codru ! 

Apoi îşi mingiie pisoiul care se speriase de lovitură şi 
se ridică să-l plimbe prin odae, După două, trei învirtituri, se 
mai linişti. a 

— Hm, dacă lucrurile se vor fi petrecut aşa, adică dacă 
oamenii mei — prea stinția sa apăsă cu amărăciune pe 
aceste cuvinte — mă vor amăgi să numesc trei locțiitoare în 
loc de uma, jurnalistul are dreptate. Aftusa aia — o ştiu eu: 
e o proastă. Zenaida — e altceva... Face de stareță... Nu-i așa, 
diacone ? Hei, prostule, ce taci ? 

Sofronie, care își cunoștea bine stăpinul, şi stia că nu el 
hotărăşte în stăpinirea eparhiei, ci mai ales preotul Costin, 
își făcuse obiceiul să nu-i strice clipele rare cînd își lua aer 
de dictator; de data asta insă il contrazise : 

— Nu- asa, Prea sfinte! E bună aceia pe care o va alege 
soborul. 

Ilarion se îndirji.. 

— Eşti un prost, așa cum e Costin, cum e Serafim, cum 
e Lavrentie si cum sint toți care mă chinuesc in fiecare zi cu 
hirtiile lor, Gazetarii știu mai bine decit noi... $i p'ùi dela 
„Vocea Judeţului” îi cunosc eu: tofi sint oameni de bine si 
buni creștini... O cunosc si pe Zenaida. E sireati ca 0 vulpe 
si indrimeatà ca o sfirleaza. Calităţi cum nu se poate mai 
potrivite pentru o stareță. Căci cine e siret, e si inteligent; 
şi cine e îndrăzaeţ — reuşeşte în toate. Auzi, mà prostule ? 
Asa că pe cu trebue s'o punem stareță. Să te duci la „Vocea 
Judeţului” să mulfumesti din partea mea d-lui Filip Cristian, 
pentru articol, şi să-l incredintezi că şi eu gindesc la fel cu 
domnia-sa. 

— Bine, bine, dar ce te faci cu legea, care poruncește să 
fie alegere ? Dar cu...-avortul ? — îndrăzni iară diaconul, 

— Ai dreptate ! Ptiu ! Stricata si nelegiuita ! $i pe-asta 
vream ca so pui stareță? Nici în ruptul capului! Hm, dar ce 
te faci cu ăia dela jumal ?... 

Bucătăreasa anunță pe protopopul dela Tămiioara. Epis- 
copul fu apucat de-o bucurie copilărească. 

— Să intre ! Repede, repede ! 

Părintele Grigorie Stelea își făcu apariţia în ținută de 
audiență: tot costumul preoţesc, plus briul si culionul de ca- 
tifea roşie, plus bastonul de iconom și crucea de stavrofor. 

— Si umblă, omule, mai iute, ce te misti asa încet? — 
îl întimpină Marion, tremurind de plăcere că are cine să-l 
informeze exact asupra stărilor dela Tămiioara, — stai pe 
scaun si spune-mi tot. Să nu ocolești nimic si să nu cruti pe 
nimeni. Vreau să aflu adevărul curat. 


+ 


e 
À 


DUPĂ MOARTEA STARETEL bo 

Protopopul deschise servieta-i de musama si scoase o 
coală scrisă pe toate paginile. 

— Prea sfintite stăpine, întocmisem acest raport cu scop 
să vi-l inaintez prin poştă, dar mi-am luat seama si vi l-am 
adus personal, fiind de natură foarte urgentă. 

— Citeşte-l, omule, dacă l-ai adus! Ce-l mai sucesti in 
mini? porunci episcopul, tremurind de nerăbdare. Dar pà- 
rintele Grigorie, om domol la fire, drese mai intii mustăţile, 
barba si glasul, se asigură dintr'o privire de diseretia lui So- 
fronie si numai după aceia incepu, 


Prea sfintite stăpine, 


„Cind am primit ordinul telegrafic, cu No. 368/32, toc- 
mai prohodisem pe răposata stareță a minăstirii Tàmiioara 
si mà cisneam să conving pe maica Zenaida cum că numi- 
rea maicii Tomaida purtind un număr mai mare, ràmine 
singură valabilă... 

— Foarte rău ! — întrerupse episcopul, Zenaida e mult 
mai bună decit Tomaida, ? 

Protopopul ridică din umeri şi continuă: 

„lucru foarte greu, deoarece Zenaida, fire încăpăţinată, 
ținea una că ordinul cuviosici-sale e valabil, intrucit a por- 
nit intiiul din cancelaria episcopiei, Asa că telegrama a fost 
salvatoare. Am citit-o îndată îm auzul tuturor si rezultatul a 
fost că maica Tomaida — si ca fiind la fire ca si Zenaida — 
Sa supărat si a părăsit salonul stàretiei, trintind usa... 

— Auzi obriznicie | 

„Maica Zenaida a urmat-o, în aceiaşi stare sufletească 
fiind, iar cuvioasa Aftusa, noua numită, a lesinat... 

— Mă rog, mă rog, zise episcopul bîitiindu-si capul: pen- 
tru ce-a leșinat ? De frica celor două netrebnice sau de... 
căldură ? 

— Ba de frica telegramei, îl lămuri protopopul. 

Ilarion își plimbă citeva clipe limba pe cerul de platină 
al gurii, apoi izbucni în ris. 

— Bravo, Aftusa ! Celelalte erau să crape că li-sau 
anulat numirile. iar ea vrea să-şi dea sufletul tocmai fiindeă 
a fost ridicată în cinste ! Asa călugăriță mai rar in ziua de 
astăzi. Ca în vremurile cind se scriau vietile sfinţilor. Bravo, 
Aftusa, Să ştii, protopoape, că... dar, mà rog, ce sa făcut cu 
ca ? Mai trieste ? 

— Trieste... 

— Bravo ! Ea e cea mai potrivită pentru stàretia Tămi- 
ioarei. Avem pilde din trecutul monahismului, cind locurile 
de cinste se dădeau tocmai acelora care fugeau de ele. 

„Si dacă a leșinat, urmă părintele Grigorie. a fost dusă 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


— a 


pe braţe in odaia de alături si inviatà in urma îngrijirilor 


domnişoarei doctorite care era de faţă. Ca să nu-i pricimuese 
un nou lesin, care i-ar fi fost poate fatal, dată fiind virsta-i 
destul de înaintată, am amina! instalarea pentru a doua zi, 
dimineața. Cind m'am prezentat însă la chilia cuvioșiei-sale, 
m'a întimpinat maica Glafira... f 4 

— Aia cu... întrerupse episcopul, facind cu ochiul către 
Sofronie. Acesta îi răspunse afirmativ prin acelaş semn — 
iar protopopul continuă: 

„Şi mi-a dat de știre printre lacrămi şi sughiţuri, că 
maica Aftusa a dispărut ! A mincat seara bine, au mai stat de 
vorbă impreună, noaptea s'a dus la utrenie — si din ceasul a- 
cela n'a mai văzut-o. A căutat-o prin minăstire, a trimis in 
sat, a cercetat stuful din marginea elesteului, s'a uitat să vază 
dacă ghiafa e ruptă undeva — dar în zadar- 

Pe cind îmi povestea maica Glafira toate acestea, sosesc 
ia fata locului ha capii autorităților locali: pretorul, primarul 
si şeful secţiei de jandarmi. Ne stătuim cu toţii gi găsim cazul 
din cale afară de grav, Apoi ne transportăm la cancelaria 
minăstirii unde din inifiativa preotului, spuneam unui amă- 
nunţi! interogatoriu pe cuvioasele monahii Tomaida si Zena- 
ida Ionescu. Socotind unele răspunsuri cam încureate, capul 
plășii, cu toată opunerea mea, ordonă arestarea lor... 

— Bine le-a făcut! — întrerupse Ilarion, cautind din ochi 
aprobarea ierodiaconului, 

— Dar si după ce vor fi liberate, pretorul poate să-şi ia 
lumea îm cap, răspunse acesta rizind. 

«In ziua aceea, continuă protopopul, minăstirea a fost 
riscolità din chilie în chilie. Sa căutat cadavrul în sira de 
pae, în grămezile de bălegar, în gropnita cu oseminte, dar fă- 
ră rezultat. Exasperat, pretorul a mai ordonat arestarea uce- 
nifelor Zennidei si Tomaidei, apoi încă a patru călugăriţe bă- 
nuite de complicitate la crimă. Deasemenea au fost arestaţi 
si apoi lăsaţi liberi indivizii Niculae lapà si Constandin Co- 
leasà, din satul Tămiioara. Arestatele au fost conduse sub es- 
cortà si retinute la sectia de jandarmi, Abia peste noapte, la 
orele 11.43, dispàruta a fost descoperită de către propriu-i 
căţel, în grămada de linà din podul propriei sale chilii. Fiind 
instiintat, niam transportat îndată la faţa locului si am luat 
măsuri riguroase să nu mai dispară. lar dimineaţa am dus-o 
cu mare greutate la stàrefie si i-am dat în grijă soarta minăs- 
tirii pină la arie aceleia care va fi aleasà de sobor. 

— Gata 

— Gata, Prea Sfintite. 

— Tragic, dar nostim, zise prea sfintia sa, sătul de 
ris, Acuma să-mi spui din gură ceiace mai putul agterne pe 
hirtie. Aş vrea să știu, de pildă, ce l-a făcut pe pretor să se 


DUPĂ MOARTEA STARETEI 123 


poarte atit de brutal mai ales cu Tomaida si cu Zenaida care 
abia avortaserà. 

— Prea sfinfite Stàpîne, răspunse părintele Stelea, putin 
strimtorat, după cele ce se întimplă în jurul vacanței de la 
Tămiioara, ar trebui complectatà rugăciunea dela privighere 
în felul acesta : „$i ne fereşte, Doamne, de ciumă, de foa- 
mete, de cutremure, de potop si de alegere de stareță, Nu 
ştiu cum s'or fi făcind asemenea operaţii pe la alte minăstiri, 
că la Tămiioara — numai ce sa petrecut pină acuma întrece 
orice închipuire. Cauzele ? Una singură: legăturile nepermi- 
se dintre unele călugărițe şi unele căpetenii civile sau bise- 
ricesti, la care se adaugă desigur, în astfel de cazuri, ameste- 
cul altor legături din lumea care vizitează minăstirile, cum de 
pildă intervenția „Vocci Judeţului” si altele care vor mai ur 
ma. Starea aceasta de lucruri oferă un cimp vast de intrigi 
si de soapte care se prind, Tot ce se vu spune pe sama imei 
călugărițe — cinstite sau nu, găsește crezare. Si iarăși, tot ce 
se va soroci în sarcina unui cleric sau a unui mirean care a 
păşit odată pe poarta minăstirii, deasemenea se erede. Și în 
imprejurări de acestea, care oriunde rascolese patimi si 
stirnese invidii, e uşor de înțeles ce se poate petrece întro 
obşle de călugăriţe, mai ales dacă nenorocirea face ca maji- 
cile direct interesate să fie miste firi de teapa Zenaidei si a 
Tomaidei. 

— Dar, mă rog, intrerupse episcopul, ce-i cu ticàloasele 
astea ? E adevărat cau avortat ? 

Protopopul își ingàdui să ridà. Raspunse: 

— Nici vorbă de asa ceva! Au umblat pe vifor ca să ca- 
pete locul de frunte si sau ales cu junghiuri si cu guturai. 
Dar protivniecele lor, ca să le facă de ris au scos svon Cau le- 
pidat, Vedeţi pină unde merge patima ? $i cite vorbe d'al- 
deastea nu circulă în cuprinsul minăstirii si prin satele ve- 
cine ! Bietul socru-meu, îngrozit, și-a luat preoteasa si fata si 
le-a dus la douăzeci de kilometri de Tămiioara, să stea acolo 
pină s'o face alegerea, Si doar îl știți că e omul cel mai nebă- 
găcios din lume. lar bunul părinte Flavian — cite îşi aude, si 
mai ales cite nu-şi aude — să fie altul în locul lui ar crăpa. 
Dar el e tare de boacă, se ştie curat, după cum si €, si le zice 
dela obraz. Când simte că-l părăseşte răbdarea, bea o sticlu- 
ta de ţuică, strimbează culionu] pe-o ureche, scuipă în palme 
si pofteste pe satana la luptă. 

— Nu spusesi Prea Sfinţiei sale ce s'a intimplat cu pre- 
torul, după gafa pe care a făcut-o, interveni cuviosul Sofro- 
nie. Mai stă în satoria fugit? 

— S'a nenorocit, răspunse protopopul schitind un gest de 
groază. Lipsit de tact, si increzut cum e, a găsit prilejul să-și 
răzbune pentru anumite deceptii, Cu Zenaida se certase cind- 


i24 VIAȚA ROMINEASCA 


va... din pricina Varvarei; cu Tomaida din pricina tot a unei 
ucenite; cu lerofteia si cu Chesaria tot pentru așa ceva; iar pe 
celelalte două le-a dus pe la jandarmi ca să facă plăcere u- 
nei prietene răutăcioase. Acuma își plătește gresala. Nevastă- 
sa a auzit si imediat a plecat la oraş să intenteze acțiune de 
divorţ, iar maicile care au fost arestate l-au reclamat la pre- 
fectură si la minister. Aşa că nu ştiu ce s'o alege de capul lui. 
Insfîrsit, ce să vă mai spun, Prea Sfintite Stăpine, decit 
că moartea regretatei stareţe a adus diavolului o bucurie cum 
cred că n'a mai avut din timpurile iconoclastilor. Ca să se 
curme cit mai repede această urgie, nu văd alt mijloc decit 
facerea urgentă a alegerii, şi lucrul acesta stă în puterea 
prea sfintiei voastre, 

— Bun ! — se grăbi Ilarion să aprobe. Alegerea să se fa- 
că mine; iar prea cucernicia ta, în lipsa exarhului, care e 
bolnav, vei prezida biroul. 

Protopopul îngălbeni la faţă ca în urma unui atac de fi- 
cati. Fără să mai stea mult la ginduri, ingenunche da picioa- 
rele episcopului, îşi împreună minile la piept și-l imploră 
să-l seutească de această onoare. 

— Am nevastă şi copii, prea sfintite stăpine si n'as vrea 
să-mi bag netrai în casà, Eu venisem să cer un mic concediu, 
pimă după alegere, să se ştie că nici măcar în judeţ nu mă gă- 
sese. Dacă prea sfintia voastră socotiți că motivele sint exa- 
gerate, vă rog respectuos să-mi primiţi demisia din postul de 
protopop. Si in acest caz însă de concediu tot am nevoe... 

Ilarion făcu ochii mari, privi la Sofronie care îi făcuse si 
mai mari, ridică din umeri si acordă concediul cerut. Abia 
după plecarea părintelui Grigorie, găsi că trebue sà ridă, 

— Stii că afacerea aceasta are haz, diacone ? - 

— Ba incă prea mull, răspunse Sofronie îngrijorat. Si 
cind se face haz din cale afară, nu miroase a bine. Mai ales 
cà, în cazul de faţă, ride si dracul nu numai oamenii... 

Preotul Ion Costin, coasilier-referent la secția administra- 
tivi, întră fără să se mai anunțe. E încă tinăr, lung, osos, cu 
nas de uliu, cu ochi de vulpe si putin adus de spate, Trece 
drept un om inteligent, îndrăzneţ și cam fără serupule. E bir- 
fit gi temut. 

La vederea lui, episcopul crezu că trebuc si inteteasci 
risul, dar înfăţişarea serioasă a consilierului îi strică dispo- 
zitia. 

— Fi, cucernicia-ta cu ce vii ? Tot cu vesti tragi-comice, 
ca protopopul dela Tămiioara ? 

— Prea Sfinte, răspunse Costin după ce-i sărută dreapta 
fără să se îndoae prea mult, veştile pe care le aduc sint nu- 
mai tragice, nu și comice. Văd „Vocea Judeţului” pe biurou si 
deci nu vă mai pomenesc de articolul infam pe care desigur 


n 
pero rene = = —_ db 9° Agi e n 


DUPA MOARTEA STARETEI 125 


l-aţi citit; aud că a fost aci fratele Grigorie gi deci imi închi- 
pui că va raportat amănunţit asupra situaţiei de la Tămi- 
ioara; văd de faţă pe părintele diacon si nu mă îndoiesc că 
l-aţi consultat asupra măsurilor de luat... (Sofronie înţelese 
ironia și ieşi). Asa că mie nu-mi mai rămine decit să vă co- 
munic ceiace încă n’ati aflat: Părintele exarh se sbate cu 
moartea, iar vicarul şi-a dat sufletul numai de-un sfert de 
ceas, pe patul spitalului, 

Vlădica Ilarion fu bruse părăsit de voie bună. Bifiin- 
du-şi capul, duse cu mare greutate mina la crestet unde avu- 
sese senzaţia că a primit două lovituri de ciocan. Ochii-i mă- 
runji şi seci se căsmiră să scoată măcar cite o lacrimă pentru 
fiecare din cei doi vechi si credincioși colaboratori ai prea 
sfintiei sale, dar nu izbutiră decit să se umezească puțin. Işi 
impreună minile la piept şi întoreindu-și fata spre grupul cel 
mare de icoane, susui o scurtă rugăciune pentru odihna sufle- 
telor, apoi işi tremură dreapta în chip de cruce, oftă adine 
şi rămase citeva clipe într'o pioasă reculegere, 

— Intr'adevir, e tristă vestea pe care mi-o aduci, Costine. 

Ultimul cuvint fu urmat de un tremur nervos, cu bitieli 
orizontale ale capului, cu clàntàniri de dinți de metal si cu 
mânie revărsată asupra siragului de metanii galbene. Ca si 
cind ar fi vrut să-şi domolească nervii printr'o energică afir- 
mare a voinfii şi autorităţii sale, îşi propti pumnii în arcu- 
rile canapelei, îşi schimonosi fata si gemu infuriat. 

— Ticăloasele de călugărițe i-au ucis ! Am să fac raport 
la Sinod pentru desființarea minăstirii Taàmiioara... Pinà a- 
tunci, hotărăsc ca Zenaida si Tomaida să fie excluse din tag- 
ma călugărească, iar alegerea de stareță să se facă chiar pinà 
in seară, sub privigherea cucerniciei tale, Am zis! 

Si se asezà din nou pe dirdiială. Abia după ce referentul, 
care-i cunoștea bine toanele, găsi citeva cuvinte impàciui- 
toare, cu totul afară din subicet, nervii unchiagului prinserà 
să se mai usureze. Spre norocul Tomaidei şi al Zenaidei, ale 
căror isprăvi revenind în mintea prea sfintiei sale, li se 
schimbă pedeapsa în isgonire din cuprinsul eparhiei, apoi re- 
pede întrun surghiun de două luni la o minăstire mai din 
munte. lar raportul către Sinod fu uitat. 

— Părerea mea, zise Costin după ce se convinse că linis- 
tea Sa întors în sufletul Jui Ilarion, este ca deocamdată sà nu 
se ia nici o măsură care ar intàrita si mai rău spiritele. Sa se 

facă mai intîi alegerea — si, desigur cit mai meîntirziat, Azi 
sau mine, n’o să fie cu putință, dar peste trei sau patru zile 
negresit. Si nu sub privigherea mea, ci a altui delegat al prea 
sfintiei voastre... 

Episcopul păru o clipă că vrea să se așeze din nou pe tre- 
maurici, dar amintindu-și de concediul protopopului, de divor- 


126 VIAȚA ROMINEASCA 


{ul pretoriţei şi de scrisorile anonime în care se vorbea de 
prea cucernicul consilier, îl privi drept în ochi, apoi izbucni 
în 


ris. 

— Bată-le păcatul de mueri, să le bată! Pe toţi vau pus 
sub picioare! „parcă te ştiam mai curagios. A zar 

Costin schiță un zimbet în colțul gurii, se rosi putin și 
zise: 

—Prea Sfintite Stăpine, sint împrejurări cînd curajul 
trebue neapărat înlocuit cu fuga... Nu mă știu cu nimic vi- 
novat, dar vizitele mele — oficiale sau particulare — la Tā- 
miioara, vor fi dat loc la bănueli; iar în fierberea de acum 
bănuelile se vor transforma în fapte pozitive. Vă rog să mă 
iertati... am nevastă si copii... și naș vrea să... Doamne fe- 
reste! 
să Nu-ţi trebue şi un mic concediu... asa pină pe după 
alegere? — îl întrebă episcopul făcînd cu ochiul către locul 
unde stătuse Sofronie. 1 

— Tocmai vream să vă rog... Măcar zece zile... Imi iau 
nevasta si mă due la Brăila, la socru-meu, pină so isprăvi 
zizania dela maici, s i 

Veselia pieri din nou depe fata bătrinului. 

— Eu înţeleg teama cucerniciei tale, zise el cu glas amă- 
rit, dar ia spune-mi: pe cine să trimit? Vicarul sa prăpă- 
dit, exarhul boleste, protopopul sa spălat pe mini, cucerni- 
cia-ta faci la fel — atunci cu cine mai rămîn? Vrei poate 
să-mi iau si eu un concediu? 

— Ferească Dumnezeu de ceasuri relel, — îndrizni 
preotul, cu gindul la tinerețea nu tocmai plină de sfințenie 
a chiriarhului său. Apoi, văzind spaima ce se întipărise pe 
fata lui, căută să-l liniștească. 

— N'aveti nici o grijă, prea sfintite stăpine, că totul se 
va sfirşi cu bine, Puteţi delega pe părintele Cioclovanu că e 
mai în etate si nu prea a bătut drumurile minăstirești, Sau 
pe starețul Simeon dela Sărindar, că are obraz argăsit; si 
un scandal în plus nu-i va atinge nici familia — care-i lip- 
seste, nici viitorul — care-i este interzis, A 

Narion renunţă repede la ideia de a trimite în concediu 
si pe referentul economie și se opri la arhimandritul Simeon. 

stia cu apucături rele, dar se bizui pe calitàtile-i diplo- 
matice — unanim recunoscute, 

— Dacă Simeon va scoate lucrurile cu bine la capăt, 
am să-l numesc exarh; ce zici ? i 

— „Şi mai ales dacă va izbuti să aleagă pe cea mai 
bună, răspunse Costin intorcind capul ca să se incredinteze 
că nu mai e şi a treia persoană în birou. 

Bătrinul tresări bucuros. 

— Negreşit. Dar la care te gîndesti cucernicia-ta? 

— Prea sfintite stăpine, îmi pare că v'am mai vorbit si cu 


i 


DUPA MOARTEA STARETEI 127 


alt prilej despre frumoasele însușiri ale maicii Irina, casie- 
rita minăstirii si ucenica fostei starete... 

Narion rimase putin pe ginduri, apoi inchise ochii si-si 
trecu mina prin puţinele fire de păr ce-i mai încurcau 


chelia. 


— Alta? 

— Alta — n'ar mai fi decit Aftusa, care ţine locul. 

— Ah! Moleşita aia cu Glafira despre care curg denun- 
furile că e fata ei si că, la rindu-i, are copii si că nu i-a ră- 
mas slujbas civil ori bisericesc? Ferit-a sfintul! 

— Prea Sfinţite, regulamentul spune că episcopia re- 
comandă soborului trei călugăriţe, dintre care să-şi aleagă 
una. Avem în Tămiioara patru mai de Doamne-ajută: Ze- 
naida, Tomaida. Aftusa si Irina. Pe care din ele urmează s'o 
lăsăm pe dinafară? — întrebă Costin, care ținea mortis să a- 
mestece şi pe Irina — fără ca singur să-și lămurească scopul: 
dacă o voeste pentru vrednicia ei sau pentru a creia episcopu- 
lui neplăceri. Credea că are motive să-și permită o mică 
răzbunare, — Oricum, hotări el repede, Irina face să fie sta- 
retà chiar dacă ramolitul ăsta nu mai merită vîlva unui 
scandal, 

Ilarion se gîndi mult. Isi aminti vag că, pe cind răposala 
Galinia era numai ucenică la stareta Filareta, el rămăsese 
o noapte în minăstire — si, în timp ce tinăra călugăriţă îi pre- 
gătea patul, el a tras zăvorul... Despre origina Irinei însă 
ştia mult mai putin decit minăstirea si decit toţi cei din ju- 
rul său. Abia dacă a avut odată un pie de bănuială. Totuși 
ezită să se pronunțe în favoarea ci. Apoi îndată rise de tea 
ma lui şi-şi dădu consimțământul. 

Fură alese deci Irina si Aftusa; iar din cele două mari 
pitimage se oprirà la Zenaida — asa ca să astupe gura celor 
dela „Vocea Județului”. Ordinul către stareţul dela Sărindar 
fu ciornit îndată de câtre consilierul-referent. Scurt si pre- 
cis: „Sinteți delegat a prezida alegerea de stareță dela mî- 
năstirea Tămiioara, care va avea loc irevocabil în ziua de 
25 Februarie, a. c. Noi recomandăm în acest scop pe cuvi- 
oasele monahii: Aftusa lordache, Zenaida lonescu si Irina 
Gheorghiu. Veţi avea grijă ca operatia să decurgă în ordine 
desàvirsità — şi ne-ar bucura mult dacă soborul va alege pe 
cea mai capabilă, indiferent de wvirstà si de alte conside- 
ralii”. 

Aluzia era cusută cu aţă albă. Prea Sfintia Sa se înve- 
seli la gindul că prin alegerea Irinei care, în tot cazul, era 
crescută de Galinia, își va ispisi — poate —un păcat din ti- 
nerete, făcînd totodată si un bun serviciu minàstirii Tămi- 
ioara. Concedie cu mulțumiri pe consilieru-i referent si se 
indreptà, ușurat, spre canapeaua unde se ghemuise pisoiul. 

Damian Stănoiu 


` 


Povestea magului călător în stele” 


' I 


1. In vremi de mult trecute, cind stelele din ceruri 
Erau copile albe cu părul blond și des | 
Si coborînd pe rază țara lor de misteruri 
In marea cea albastră se cufundau ades, í 
Cind basmele iubite erau înc adevăruri, 
Cind gîndul era pază de vis gi de eres, 
Era pe lumea asta o mîndrà 'mpărăție i 
Ce-avea popoare mindre, mindre cetăți o mic. 


2. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare 
Bitrîn, cu ani o sută pe fruntea lui de nea 
Si mina lui sbîrcità, uscată însă tare, 
A ţărilor lungi friuri puternic le ținea, 
Si terile "nflorite si 'ntunecata mare 
La glasul lui puternic gigantic se mişca, 
Dar nu se miră lumea, de bratu — i se supune, 
Ci de a lui adincă si dreaptă 'ntelepciune. 


3. In sala cu muri netezi ca marmora de ceară 
Pe jos covoare mîndre, cu stilpi de aur blond 
Cu arcuri ce-şi ridică boltirea temerarà 
Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, 
Cu arbori ce din earnà fac blindă primăvară 
Şi'ntind umbre cu miros pe a sălei întins rond. 
Acolo sta 'mpăratul... boerii lui de sfat — 
Pe tronu-i de aur roşu stă mut şi nemișcat. 


~T fost 

* Titul acestui poem care se află in ms. 2250, f. 531 a 
mine, Ms. e greu descifrabil si i ect pe alocuri. 

talie ica ane re alegand ride gel ma pic, 

ì ipotetic co obeac 

le v rm intro ediție a ineditelor ce pregătesc. Aşa her mae A 
|, valoros numai prin intenţie, este o icoană vie a vastei insp 

Călinescu. 


ratli a poetului. G, 


» 


POVESTEA MAGULUI CALATOR IN STELE 


4. Ca aripe de lebezi mari, albe undoioase 
Pletele-argintoase pe umeri "i cădea 
Si barba lui cea lungă pe pept cădea deasă, 
Dar ochii lui puternici ca stelele sclipea. 
Sprincenele-i bătrine se'ntunecau stufoase, 
In mînă sceptru de-aur, povara lui cea grea. 
Pe fruntea lui cea ninsà de aur diadem 
Părea c'aşteaptă a morţii întunecos problem. 


5.  Boerii dimprejuru-i pe scaune de-onoare 
Părea că-s zile stinse pierdute în trecut 
Cu fețele lor palizi ca raza cea de soare 
Cu barbe[le lor] albe pe pieptul cel tăcut, 
Pe frunti ce grandioasa a anilor ninsoare 
Pe umerii lor vremea cu paşi mari a trecut, 
Ca zilele lor stinse, ei deci trecutul lor 
Priveau la acel soare ce li-a lucit cu dor. 


6.  De-odată împăratul din tronul lui se scoală 
Ca regele pustici din stinca de granit, 
In curte oastea sună cintarca triumfală 
Poporul o aude mişcindu-se 'miit, 
Din muri, din stilpii netezi, stindardele de fală 
Desfăşurate tremur la sgomotul ivit 
«lui glasul îi tremură... dar răspicat și blind 
Vorbe mărgăritare le'nșiră tremurînd, 


7. Vremea pe ai mei umeri s'a grămădit bătrină 
Din oase şi din vine a stors a vieții suc 
Şi slabă şi uscată e 'mpărăteasca-mi mînă 
Brad învechit prin stince pe tronu-mi mă usuc. 
Curind va 'ntinde moartea mantaua ei brună 
Pe mine... Şi suflarea-mi aripele-i o duc 
Cu rece aghiazmă moartea fruntea mea o sfințește 
Si inima-mi bătrină bătăile-și rărește, 


8 Şi sufletu-mi pin’ n'atins îmflatele-i aripe 
Spre-a stelelor imperiu întins ca şi un cort 
Nainte pînà corpu-mi să cadă în risipe 
Nainte de-a se rupe a vieții mele tort 
Rog cerul să lungească hotarnicele clipe 
S'urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port 
Pe-a fiului meu umeri voin pune pin trăiesc 
Imperiul gigantic, purpuru'mpărătesc. 


9. Dar viața are multe alunecusuri rele 
Prea 'mbie pe ori-cine cu chipul ei cel drag 
Şi [poate] friurile lumii să i se pară grele 
Din mini el să le scape la [al] domniei prag, 


VIAŢA ROMINEASCA 


r___————___________—__—————_—_——————__—_—————_—_11—___—_—_——m— 


10, 


i1, 


12. 


14. 


Căci zilele unui rege primejdii au în ele 
El poate să aleagă — a plăcerilor sirag 
Ş'atunci devine umbră — pe mini de mișei 
Cad friele gi dingii duc lumea cum vor ei. 


Nainte de a pune pe brunele lui plete 

Coroana mea de aur — cu voiu ca să-l încerc, 
Nu voiu ca să se lase plăcerilor șirete 

Ce string în lanț de rose a cugetărei cerc. 

Nu voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete 
Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg, 
Să vadă 'n cartea lumei un înțeles deschis, 
Căci altfel viata[-i] umbră gi zilele sunt vis. 


De aceca înainte de-a morti-mi sintă oră 

V'am adunat, pe-al vieti-mi mintos areopag 
De-acolo de-unde riuri spumoase se coboară 

In umbra 'ntunecoasi a codrilor de fag 

Pe muntele gigantic ce fruntea și-o strecoară 
Prin nori pînà la soare — trăieşte un bătrin mag. 
Cînd eu eram mai tînăr el tot bătrin era 

Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura. 


In fruntea lui e strînsà un ev de'nțelepciune 
Viaţa lumii toate, în minte-i a'ncăput 
Trecutul, — viitorul el poate a ţi-le spune 
Bătrinu-i ca și vremea cea fără de 'nceput 

Şi soarele din ceruri la glasu-i [se] supune, 
Al agtrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut, 
De-aceea voiu ca dinsul pe fiul meu să 'nvețe 
Cari cărări a vieți-s desarte, cari mărețe, 


Dar el din a lui munte în veci nu se coboarà 
Căci nu vrea ca sà piardă din ochi a lumei căi 
Ca nu cumva măsura, cu care le măsoară 

In lipsa-i să se schimbe... și el întors din văi 
Silit ca să înceapă din începutu-i iară. 

Să nu poată s'oprească gindirea celor răi. 

Şi cine enigma vieții [voeste] s'o descue 
Acela acel munte pe jos trebui să-l sue. 


Cu buclele lui negre, ce mindre strălucite 

Cu fata lui cea trasă, cea dureros de pal 

Cu ochii mari ce-şi primblă privirile-i unite 
C'o frunte 'n bucle "si pierde puternicu-i oval 
Astfel feciorul tinăr pe cugetu-i 

Stă rezemat de pragul auritului portal 

A tatălui său vorbă aude și se 'nchină 

Un semn că se supune măsurei ce-o destină 


15, 


16, 


POVESTEA MAGULUI CALATOR IN STELE 


S'apropie cu pasuri modeste, line, rare 

Si umil îngenunche pe trepte de la tron: 

„Pe mine pe cînd noaptea s'aprinde blindu-i soare 
Cind clopotul va plinge cu-al serei dulce ton 
Atunci mă voiu [duce] pe calul pag călare, 

M'oiu duce pin-la poala a muntelui Pion 

Ş'apoi pe jos de-acolo eu muntele-am să suiu 

Ca gindurile mele aripe să le puiu, 


Aripe, că să ştie ce [e] deșertăciunea 

Să treacă al lumii curs miser şi meschin 

Ca pasul vieti-mi toată să-l ducă 'ntelepciunea 
Ca sigur să calc calea vieții cea de spini 

Ca tot ce eu voiu face să fie fapte bune 

Să n'ascult decit glasu adevărului vin 

Si sarcina vieti-mi să-mi fie cît de grea 

Voiu şti s'urmez părinte calea ta”. 


In munți ce puternic din codri s'ardicà 
Giganti cu picioare de stinci de granit 
Cu fruntea trăsnită ce norii despică 

Si vulturii "n creeri palate-si ridică 
Ş'uimiţi stau în soare privindu-l tintit. 


Acolo prin ruini prin stinci grămădite 
E peştera neagră săhastrului mag 
Stejari prăvăliți peste rîuri cumplite 
Şi stanuri bătrine cu mușchi coperite 
Incet se cutremur copacii de fag. 


Vuind furtunoasă-i şi strasnicà arpă 
Trecea vinturi şi clatin pădurea de brad 
Prăval pictre mari din culmea cea stearpă 
Aruncă bucăți cu pomi și iarbă 

Ce 'n urlete în rîuri se nărue, cad. 


Furtuna la caru-i lungi fulgere' hamă 
Şi-i mină cu glasul de tunet adinc 
Vuieste a vîntului arfă de-aramă 

Şi vulturu'n doliu copiii şi-i chiamă 
Prin nouri cad stele şi'n hăuri se sting, 


Şi grindini cu ghiață cu ghemuri ca rodii 
Se sparg de a stincelor coaste de fier 
Şi'n ceruri se'ncurcă auritele zodii 

Şi dracii la riuri adun licapodii 

Şi bezna mugeşte călare pe ger. 


131 


È 


17. 


VIAȚA ROMINEASCA 


De-asupra-Astui munte cu fruntea sterpità 
De-asupra de lume de-asupra de nori 

Stă magul priveşte furtuna pornită 
De-asupra lui soare cu rază iubită 

Desupt deasă ploae, zăpadă, fiori. 


El cartea-si deschide, la ceruri priveşte 
Şi zodii descurcă în lungul lor neam 

E-o carte ce nimeni în veci n'o citeşte 

Cu semnele strimbe întoarse — vorbeşte 
Sint legile 'n semne din ăst univers. 


Cu barba lui albă de vînt răscolită 
Aruncă pe lume el ochii lui suri 

Si chiue vintul cu-aripa sburlità 
Adunà şi sparge o turmă cumplită 
De nori ce aleargă trăsnind în păduri. 


Prin noaptea bătrină ursuza voinică 
Prin nori ce elastic, se luptă se sparg 
Feciorul de rege trecea fără frică 
Pe munte luceste o flacără mică 

Cu raze ce taie 'ntunericul larg. 


In van la picioare-i fug rîuri spumate 
$i stîncele rupte în cale-i s'atin 

Nimeni nu-i în stare s'oprească v-odati 
Cu pasul lui sigur prin rîuri înnoată 
Se 'ndreaptă spre țelul cel mic si senin. 


Stejarii cei rupti sint podete pe riuri 
Lumine de fulgeri, cărări îi arată 
Deşi cerul lasă a cîntului frîuri 
S'asvîrle toți norii de-a muntelui briuri 
EI trece la astrul ce luce curat. 


Retras în sală mare de marmură trandafirie 
Incins cu strălucitul si negrul! lui talar 
Privirea lui o 'nalță pe-a cerului cîmpie 
Si cugetul lui sboarà în lumi fără hotar. 
Si gînd cu gînd se 'mbină în lungă reverie 
Şi buzele-i se mişcă c'un zîmbet blind, amar 


Si sufletul îl împlu dorinti nemărginite 


Ca marea de adînce cu valurile uimite. 


18. 


19. 


21, 


POVESTEA MAGULUI CALATOR IN STELE — 


Ce sufletu-i doreşte se'ntreabă gi nu ştie 

Se uită 'n stele, 'n lună, ce ca un vis de-argint 
Cu fata ci cea blondă lungi nourii sfigie 

Şi visuri lungi gîndirea i-o 'mbată gi i-o mint. 
Aripa unui înger el simte că-l mîngîe 

Şi neteda lui frunte o-atinge tremurînd 

Şi gîtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză 
Cu el să sboare 'n tara steloasă şi întinsă. 


Spun mite — zice singur, — că orce om în lume 

Pe a cerului nemargini el are o blindă stea 

Ce 'n cartea veciniciei e-unità cu-a lui nume 

Că pentru el s'aprinde lumina ei de nea. 

De-aceea "ntreb gîndirea-mi ca să-mi răspund! a nume 
Din marea cea albastră, care e-steaua mea, l 
E-acel trandafir roşu, ce mut duios uimit 

Luceşte-un gînd de aur de-asupra-mi în zenit? 


Un om se naşte — un înger o stea din cer aprinde 
Şi pe pămînt coboară în corpul lui de lut 

A gindurilor aripi în om el le întinde 

Si pune graiul dulce în pieptul lui cel mut. 

O candelă a vieţii de cer steaua depinde 

Si îmblă 'nsemnînd soartea a omului născut 
Cind moare a lui suflet aripele şi-a ‘ntins 

Și renturnînd în ceruri pe drum steaua a stins. 


Dar ce e acea steauă, e-o candelă aprinsă, 
De-a cerului mari valuri e dusă pe-al ei drum, 
E-o pară aurită de-a firii pom suspinsă 

Ce cade scuturată de-a morții lung samum. 

Si dacă e o lume puternică, întinsă 

De viața mea-i legată viața unei lumi? 

Pe capul meu gi 'ntoarce destinurile sale 
Cind mor ea cade stinsă 'n-a caosului vale? 


De ce de a mea viaţă o lume e legată 

De ce un înger palid din cer s'a coborit, 
Ca trupul meu să 'nvie cu flacăra-i curată 
De ce-un geniu coboară în corpul cel urit? 
De ce orce ființă din cer e condamnată 

O viaţă să petreacă în scutece vîrît 

Cine prescrie legea la orce înger blind 
Ca 'n viata-i să coboare odată pe pămînt? 


Şi murii netezi roşii de marmură curată 
Lumina lunii blinde în sală o resfringe 
Si aeru 'mprejuru-i lumina-i colorată 
Căci razele se'mbinà, se turburà, se frîng. 


133 


134 


n. ae M 


24. 


28. 


VIATA ROMINEASCA 


Şi ['n] dulcea atmosferă uimită, purpurată 
S'aud glasuri uşoare ca arfe cari pling 

Dar nu-i simte [adierea*] ci-a gîndurilor sale 
Glas tremurat si dulce îi răspundea cu jale: 


Cînd Dumnezeu crează de geniuri o ceată 
Să cerce vrea p'orcare de-i rău or de e bun 
Căci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată 
Că cete rele d' îngeri la glas nu se supun 

Că cerul îl răscoală cu mintea turburată 

Pin ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun 
De aceea în om ce naşte, doi îngeri or şi care 
Odată "n vecinicia-i coboară spre cercare. 


Cind sună 'n viața lumii a mieze-nopții oră 
Atunci prin ceruri îmblă zimbind amorul orb 
De îngeri suflete-albe văzindu-l se coloră 

Și ochii lor albaștri privirea lui o sorb 
Plecind spre pămînt ochii ei timizi se 'namoră 
In păminteşti ființe cu fragedul lor corp 

Si prin a lumei vamă cobor bolnavi de-amor 
In corpurile de-oameni ce-aștept venirea lor. 


Dar pîn’ ce corpu'n lume un înger îl cuprinde 
De-asupra vămii lumii pe luminosu-i drum 
Imperiul lui cel mare, o stea, [în] cer aprinde 
Acolo el domneşte, lăsînd a lumii văi. 

Dar de viata-i bună domnia "n el depinde 

De-i rea, steaua s'aruncà în noaptea celor răi 
Şi lumile eterne pe-a cerului cununi 

Imperii sînt întinse a îngerilor buni. 


Abia părăs[esc] unii a domei mari pilastri 
Abia părăsesc cerul si înfloritu-i cort 
Abia au vreme "n pilde puternicii lor astri 
Coboară'n lume, află amorul lor că-i mort 
Atunci îl iau în brațe și luminînd albaștri 
In lumea lor bogată cu lacrimi ei îl port 
Sint îngeri blinzi gi timizi, așa nenorocati 
Incît în astă lume nu trebuesc cercati. 

A unui înger palid ursità pămintească 
Legată e de soarta corpului ce-l aleg 
Atirnă de viață domnia lor cerească 

Ce samănă în lume, în stele ci culeg 
Nefericiti adesea, ce o soarte 'mpărătească 
Un om ce-i născut mare în lume îşi aleg 
Un împărat puternic dar înfocat cînd moare 
O stea urieșească în caos se coboară. 


31. 


___ POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR IN STELE 


Dar în acest cer mare ce 'n mii de lumi lucegte 
Tu nu ai nici un înger, tu nu ai nici o stea 
Cînd cartea lumii mare Dumnezeu o citeşte 

Se 'mpiedică la cifra vieti-ti fär’ să vrea, 

In planu-eternitàtii viata-ti greșală este 

De zilele-ti nu este legat'o lume-a ta 

Genii beau vinu-uitàrii, cind se cobor din ceruri 
Deschise-ti-s nebindu-l a lumilor misteruri. 


Greşeli de astea 'n lume se 'ntimplă adese multe 
Si 'ncurcă "n vecinicie mult înțeleptul plan, 

Iarăşi în lume oameni cu minţile oculte 

Cari cunoscînd a lumii gindire de titan 

Să ştii însă că oamenii în veci nu vor s'asculte 

Şi 'n basme au un nume: li zice năsdrăvani 

La ginduri uriaşe a lor minte asudă 

Da oameni-i înconjor si nu vor să-i audă, 


Deși rari si pufini-s, lumea nu va să-i vază 
Viaţa lor e luptă, cind mor se duc neplinşi 
Ei n'au avut la leagăn un blind înger de pază 
Şi-a lor... de durere sînt turbure si strîngi, 
Dar deși îngeri își varsă a lor raze 

In sufletul lor totus ei mari îs şi destingi, 
Căci Dumnezeu în lume le ține loc de tată 

Şi pune pe a lor frunte gindirea lui bogată. 


Dar e un înger palid cu lungi aripi şi negre 
In aste firi mărețe în veci e'namorat 

Pe cit numai c'amoru-i sting... tegre 

Intorsu lui omoară p'oricine l’ascultat 
Sedusilor trimite plăcerile-alegre 

Şi de asculgi cîntarea-i geniu-ti e sfărmat 
A celor trecătoare în mina lui e soarte 
Frumosu-i ca nealtii şi numele-i e: Moarte ! 


De aceea să n'asculti tu sublima lui cîntare 
Căci morti-s pe vecie acei ce o ascult 

In fiecare secul un alt amant el are 

Si cel care-l iubește rămine'n veci ocult. 
Ascultă glasu-mi rece: cu sunt un seraf mare 
De Domnul eu trimisu-s căci te iubește mult 
Să scap a ta ființă de caosu-i (venii( 

Eu în glasul gindiri-ti am pus aceste... 


Ca dincolo de groază imperiu n'ai o lume 
De asta gie mare de ce să-ți pară rău 

A geniului imperiu gîndirea lui — anume 
A sufletului spaţiu e însuşi el. Ce greu 


35. 


< 


____ VIAŢA ROMINEASCA 


Vei demăna în ceruri a gindurilor sume 
Si-atunci realizate vor fi, vor şti mereu 
Că'n lumea dinafară tu nu ai moştenire, 
A pus în tine Domnul nemargini de gindire. 


In aste mari nemargini [mii] gindiri ca stele 
Mii înfloresc, miriade s'amestecă, contrag 
Zidite "n dome mîndre de cugetări castele 
Se darmi la sufiarea-ti şi în taină se desfac 
Sau la dorința-ți numai să mişcă ca mărgele 
“Şi sună cîntări, ce vibrà — se'ntunecă şi tac 
Asta nemărginire de gînd ce-i pusă 'n tine 
O lume e în lume gi în vecie ține. 


Cînd mintea va cuprinde viața ta lumească 
Cînd corpul cădea-va de vreme risipit 

Vei cobori tu singur în viata-ti sufletească 

Şi vei dura în spațiu-i stelar nemàrginit. 

Cum Dumnezeu cuprinde cu viața lui cerească 
Lumi, stele, timp, spaţiu ș'atomul nezărit 
Cum toate-s el şi dînsul în toate e cuprins 
Astfel tu vei fi mare ca gîndul tău întins. 


De-astă viață mindră de vrei să ai o ştire 
Gîndeste num'atuncea la visuri si la somn 
Ca mort e corpul rece în noapte nesimţire 
Pe creatiuni bogate sufletul este domn 
In ocean de stele prin sori nemărginire 
EI încă risipește gindurile prin somn. 

De şi nu sunt aevea aceste lumi solare 


_ EI tot le vede, simte, le-aude si le are. 


Cînd omul risipitu-i un lut fără suflare 
Sufletul în afară rămîne surd şi orb 

E-un cintec fără arpă, c-o rază de soare 
Un murmur fără ape, e suflet fără corp 

Dar înăuntru-i este o lume 'ntinsà mare 
Aevea-i pentru dinsul. Cum picături ce sorb 
Toate razele lunii într'un grăunte uimit. 

In el îs toate, dînsul e 'ntoate ce-a gindit. 


Seraful îşi sfîrsise vibrata-cugetare 
Gîndirea tace-asemeni în fast de’ mpărat. 

Şi galbenă ca ghiata ruptă din nori răsare 
Luna şi trece moartă pe cortu'nnourat 

Şi cerul nori gîndeşte, nori mati de răsbunare 
Ce vor sà cadă'n ginduri pămîntul răsculat 
Şi noaptea înşiră ceasuri pe firu-i incolor 
Ca rîul care-şi mină trecutu'n viitor. 


— 


POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR IN STELE 


Deodată vede că nori se despică 

In două si cale îi fac printre ci 

Ajunsu-i în culme, sub dinsul o clică 

De vînturi s'alungà prin nori şi-şi strecor 
Aripa de stince, se clatin' în văi. 


Sub el vijelia cea neagră turbata 

Cu caii de fulger cutreer nori nebuni, 
Şi bate în vinturi pe nori răsturnată 
Ea stincile'ndoae şi grindină fată 
Amestecă lumea, frămintă furtuni. 


De asupra-i pe boita albastră senină 
Cald soare luceste si îmblă cu drag 

Pe a muntelui streşină de stînci în ruină 
Pe-o stea prăvălită, cu cartea în mină 
Adine se gindeşte puternicul mag. 


Părinte — el zice — şi-adine i se'nchină 
Bătrinul meu tată aici ma trimis — 
Venit-ai? — bitrînul ràspunde — suspinà 
Pe fata lui trece zimbire senină 

C-o mină el cartea cea veche a'nchis. 


Văzut-am din carte-mi, că viața lui bătrină 
Curînd se sfirgește — s'asupra ăstui gînd 
Uitat-am eu lumea — durere străină 

In suflet pătrunsă, cu aripi de lumină — 

Şi pîn mă uitasem ràpii din pămint 


Furtuna turbată. Din mii de furtune 
Ce-asupra pămintului îmblă sburînd 
Sunt citeva cari de mult îs nebune 
Deaceea legate de pictre bătrine 

Le tin încuiate într'a muntelui fund. 


Şi pîn m'apucase de tatăl tău _jele 

Bag seama că unui din ele scăpat 

A rupt cu aripa v-o cîteva stele 
Trîntitu-le-a'n nouri gi 'n vinturi rebele 
Şi codrii mei vecinici i-a mai măturat. 


Așteaptă copile să caut o vrajă 

In carte... Să chem eu giganticul vînt 
Pe aripi să-i pue o mie de maje 

S'o lege de stinci şi să-i stee de straje 
In neagră 'nchisoare în fund de pămint. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Şopteşte, vînt falnic furtuna o 'nhaţă 
Aripele-i leagă — o bagă în stinci 
Acolo cu lanțuri o leagă de bratà 

Cu "'ncetul a cerului nori se desfatà 
Incet se 'ncrețesc peste văile adinci. 


Copile, acuma pericol nu este — 
Urmează-mi în munte, în salele-mi mari — 
Ş'acolo-mi vei spune de tatăl tău veste 
In viata-mi fost-am Pilad gi Oreste — 

El moare — gi 'n lume rămîn singur iar. 


Nainte de moarte trimis-a pe tine 

Ca ’n viatà-ti să dau eu bătrinul meu sfat 
Şi altui de sigur făcut-a el bine - 
Primejdii te-așteaptă şi fără de mine 

Se poate de ele că n'ai fi scăpat. 


De-ai fi ca alți oameni atuncea se poate 
Că soartea 'n bine din rău aș schimba 
Dar semnul tău nu stă în cartea mea toată 
A sorţilor stele de nime-s purtate 

Da tu în tot ceasul nu ai nici o stea. 


De-aceea nu pot face nimic pentru tine 
Scrisoarea-ți menită eu nu pot s'o schimb 

Ce e, pot preface... Ce'n stele senine 

Nu-i scris — eu nu pot şti. Sint scrieri streine 
Gindite de Domn sub a sorilor nimb. 


Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale 

Ca'n ea să n'aluneci, ca neademenit 

De un înger c' ochi verzi cu trăsurile pale 
Ce lumii aduce durere si jale 

De moarte, de care adinc eşti iubit. 


El zice s'alene coboară la vale 

La porti uriaşe ce duc în spelunci 
De stînci prăbușite gigantici portale 
Descue şi intră în mindrele hale 

De marmurà neagrà, întinse si lungi. 


Pilastri de aur pe muri se coboară 
Pe jos sint covoare țesute'n flori vii 
Si stele în candeli dulci raze presoară 
Şi aeru-i dulce ca'n noaptea de vară 
Şi razele-s calde și trandafirii. 


Ai 


POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR IN STELE 


Prin hala cea mare cu pasure line 

Ei trec şi prin bolte săpate'n granit 

Ei intră'ntr'o sală cu miroase plină 

A murilor marmuri lucesc negre-cbenine 
Ca negre oglinze de tuciu lustruit 


Bitrînul în urmă-i el poarta închide 
Adînc întuneric i'nconjur atunci — 

Pe masa cea mare încet el aprinde 

Potirul albastru viorelei cei blinde, 

Ea aruncă 'n negru-aer raze, vinete dungi. 


Pe-un tron, împăratul, de rosà mătasă 
Ş'aşază se uită 'n marmoreii muri 
Bătrînul alături pe-un scaun se lasă 
Şi flori răspindesc adormite miroase 
Ca mirosul proaspăt a verzii păduri, 


Şi razele-albastre prin sală aleargă 
Fantastic bătrinul s'ardică si blind 

In aer înalță puternica-i vargă 
Pe-oglinda cea neagră profundă şi largă 
Incet încet pare o umbră de-argint. 


E vînat la față ca mărgăritarul 

Pe albii lui umeri aripi se desfac 

Si luciu c'argintul îi este talarul 

In mîna lui mică el gine paharul 
Somniei*... Pe frunte-i flori roşii de mac, 


Cad pletele ca blonde gi lungi spice de-aur 
Inchise sub lungi gene privirea lui stă 

O cupà cu versuri cu cifre de maur 

Ia'n mini Bitrînul — ca singe de taur 

Un vin rogu toarnà si regelui da. 


Vazînd umbra albà pe negrul perete 
Din tron împăratul genunchie uimit 
In vis umbra ride — si lungile-i plete 
Ca aurul blonde se las răschiete 

Pe netezii umeri, pe albul ei git. 


E somnul, bătrinul "n ureche îi spune 

O vorbă să nu spui, căci dacă nu taci 

Cu vinul el piere — cu greu se supune 

La magica-mi vorbă — las stele să sune 

Ca'n tabla cea neagră să-l prind — Tu să faci 


SION... 


VIATA ROMINEASCA 


Ce-om spune. O cupă clară pe margini cu aur 
El ia gin ea varsă cristalicul vin 

In jurul cupei cu cifre de maur 

Obscunse vrăji scrise. Ca sânge de taur 

E vinul şi totuși e clar ca rubin. 


Bea — zice — atunci somnul din muri se coboară 
Si ochi-ti sărută cu dulce suris 

Atunci tu grumazu-i cu bratu'nconjoarà 

EI aripa lui și-o ridică si sboară 

Te duce cu dinsul în lumea de vis. 


Si junele bea și doarme. De odată 
Pe ochi buze calde si moi a simțit 
Ei braţul şi'ntinde şi 'nlănțue'ndată 
A umbrei dulci umeri si netezi... Umflată 
El simte aripa că'n sus e pornită. 


Pe umerii umbrei el fruntea şi-o lasă 
Si aude suflarea-i cea calda bătind 
Şi dus el se simte în lumi luminoase 
In coruri sfinte, prin stele auroase 
Aude cum sună arpa de-argint. 


El ochi-si deschide, de-asupra lui vede 
Doi ochi mari albaștri (adânc visători) 
A lui fericire el mai că n'o crede 

El gura şi-apasă pe blondele-i plete 

Si fata cea pali i-o mingien dor. 


E beat de-a visului lungà magie 

In braje-i pe înger mai tare-a cuprins 
Si umbra suride, cu-aripa-l mîngîe 

Si gura-și apleacă în dulce beție 
I-apasà pe buza-i sArutu-i aprins. 


Vezi tu, zice umbra, pe-a hăului vale 
Pimîntul cu munții ce fumegă stins 
Cu mări adormite ce murmură'n jale 
Dorm populii, ţări si cetățile sale 
De-asupra-ti oceanul de stele întins. 


Pământu[1] departentr'un punct se contrage 
Căci lumi de departe în puncte se schimb 
Dispar a pământului visiune vage ` 

A stelelor țară curată trage 

Aleargă, trăieşte a astrilor timp. 


___ POVESTEA MAGULII CĂLĂTOR IN STELE — 


O stea un imperiu întins e gi mare 

Cu sute de țări si cu mii de fiinti 
Cetățile mari răspândite-s în soare — 
Palate de-argint se ridic gânditoare 

Şi regii sunt îngeri cu aripi de arginţi. 


Şi sufletul liber privirea-i sîntità 

O naltà pe stelnicul marele plaiu 

O patrie nouă sublimă, iubită 

De cântece plină din veacuri fugite 
Aici lumea antică urmează a ei traiu. 


Vezi steaua că munții și ntoarse si mare 
Umblind neclintită în vecinicu-i mers 

A anilor spice le clatină un soare 

La una-i mai mic şi la alta mai mare 
Căci sorii scriu timpul în acest univers. 


Curînd vom ajunge pe steaua senină 
Pe care în ceriuri numesc-o a mea 

De visuri, de umbre, de cântec e plină 
Curind vom intra în câmpia ei lină 
Si'n urmă-ți pămiîntui rămine-o stea. 


Magul rămas în munte din el esi afară 
Pe-o piatră detunatà el sede peste văi 
Priveste-codri märgini cu vânt de primăvară 
A lui frunte uscată, adincii ochi ai săi. 


Se sue'n vârf de munte, o stea din cer coboară 
O stea vultur de aur cu-aripele de foc 

Pe ca sezind călare, în infinit el sboară 
Stelele sclipeau sfinte gi'n cale-i făceau loc. 


Si ràsfirati în spațiu îngeri duceau în poale 
A lumilor adânce şi blânde rugăciuni 

Şi întinzind în vinturi aripele regale 

L'a lumii trepte albastre le duc si le depun 


Pe magul cel puternic ei îl salută 'n cale 

El trece dus de steaua ce sboară ca un gind 
Şi cînd veni sînt şi mare pe-a cavsului vale 
Dă drum stelei, s'aruncă în hăul fără fund. 


De-asupra ardea stele și de desuptu-i stele 
El sboară fără preget ca tunetul rănit 

In sus în dreapta'n stinga luminile de stele 
Dispar — El cade'n astru în caos asvirlit, 


141 


we VIAȚA ROMINEASCA 


Căci la un punct albastru privirea-i ațintită 
L’a caosului margini în astru blind ușor 
Cale de mii de zile el cade'ntr'o clipită 
Sboară ca gîndul care l’aruncà în viitor. 


Din ce în ce s'apropie de lumea depărtată 
O zi mai are încă g'ajunge "n luna lui, 
Acolo el răsuflă de calea-i depărtată 

De pe un munte -a lunei aruncă ochii lui. 


Cu ochii plini de lacrimi la acea stea privește 
Ce lumina albastră mergîndu-și drumul său. 
Ce liniştită-i dinsa, în pace ca pășește. 

O cum iubesc cu steaua, unde m'am născut eu. 


Mai e'n tot universul o stea plină de pace 
Neturburată vecinic de ură, de răsboiu 
In toată creațiunea gura ei vecinic tace 
N'o bîntue griji rele, n'o bintuc nevoi. 


E-un om, care pe dînsa nefericit se ţine 
Dar nu-i nefericirea în stea, ci e în el 


Dar soarta lui schimba-voiu, din rău oiu face bine — 


Cobor acum în astru-mi să-l mîngîfiu gi pe el. 


Din virf de munte'n lună în spațiu iar s'aruncà 
In clipă ajunge 'n norii al astrului natal 

Cu amor el îl privește cu o privire lungă 

In funii lungi el rupe al nourilor voal. 


Le'ntinde, le'mpleteste din ele îşi face scară 
O-aruncă în jos lungă de flutură în vint 
Apoi pe ca cu'ncetul bătrînul se coboară 
Pe mare, care-şi mişcă mici valuri tremurînd. 


Din norii cei mai deşi el luase o bucată 

Isi face din ea luntre, ce lunecă pe val 

A mărei unde albastre alunecă ‘nspumate 

Şi"! duc în leagăn dulce, prin cînturi de pe mal. 


Din insule bogate cu mari grădini de laur 

Lebede argintoase aripele 'ntinzind 

Veniau sfişiind apa la luntrea lui de aur 
Şi se'nhămau la dinsa şi o trăgeau cîntînd. 


Bitrînu'n manta-i albă înfășurat visează 

Iar lebede-argintoase luntre bogată trag 

A! valurilor cîntec pe el îl salutează 

Pe fruntea-i împletită e-o ramură de fag — 


„POVESTEA MAGULUI CALATOR IN STELE _ 


Plutind cu repejune sub palida lumină 
A lunei, ti se pare al mării Dumnezeu 

Cintat de înmiirea valurilor senine 

Si îngînat de lebezi în dulce visul său. 


Luntrea un vis de aur pînzà albastr'a mării 
O sfişie — ș'aproape ea vine acum de mal 
Un mal de pietre sue, de stînci frinte rebele 
Ce stau lovind cu poala în înspumatul val. 


Acolo printre stince batrîne şi schelete 
Un templu în ruină, de apă înnecat 

Pe jumitate murii şi stilpii gi 'nclină 

Si stà "n curînd să cadă de vreme sfărimat. 


În scorburi de părete trăeşte-un biet călugăr 
'Tinăr frumos — dar însă ca umbra el è slab 
Din stînce năruite, din pietre si din bulgări 
Făcu cărări spre fundul al templului arab. 


Acolo prigonit stă de visuri și de gînduri 
Ce vrea nici el nu ştie, se chinue "n zadar 


Doarme pe un pat de trențe ce-i pus pe două scînduri 


Nu bea apă d'isvoare, ci valul mări-amar. 


Astfel el vrea viața s'o sfarme, s'o scurteze 
De ce? si pentru cine el singur na știut 
Astfel se chinueste în rugăciuni ascese 
In cîte-o arfă din [visul] sfărimat, 


O arfà de aramă cu coarde ruginite 

El sbirnăie pe dînsa un cîntec desolat 
Strune-amorjite tremur de mina lui trezite... 
EI chiamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat. 


S'acum el sta în lună pe-o piatră risipită 

Şi cîntecu-i în noapte sbura mult dureros 
Părea c'asteaptà în aer pe umbra lui iubită 
S'o vadă, astfel ochii-i tintea întunecos, 


Magul pe-o piatră seacă din luntre se coboară — 
Pe-a valurilor fugă el drum apoi îi dă — 

Pe-o stincă apoi se suie — pe ascetul îl măsoară 
Cu ochiul. Ca geniul văsduhului el stă. 


1 


144 


= VIAȚA ROMINEASCA 
[Acesta-i zise magul — gi barba lui sburlità 
In două despicatà se scutură în vînt.] 
Călugărul îl vede, arfa scapă din mină 
Pe buze-i trece'un zimbet ascet, slăbit, amar 
El stînca lui o lasă, la mag încet el vine 
Şi mîna lui o prinde — gi 'ntreabă... 


Cel[-ai} mai făcut părinte... iar ai venit la mine 
Crezu tu c'o să mă mângăi pe mine? nu, în veci 
Surd este al meu suflet la vorbele-ți... 

Cum stîncele la glasu-mi surde rămîn şi reci. 


O vino colo "n scorburi ca să-ți arăt fereasta 

Pe care umbra blîndà ieri noaptea a venit 

Prin stîlpi 'n pràbuscalà... prin arcuri sparte... Asta 
Pe-aici pe-o scară de-aur ea blândă a intrat 


De aceea te-ai retras tu — îi zice magu' atuncea 
Să trăești în ascese gindind la Dumnezeu 

Bind apa mării amară în negrele spelunce — 

Ca să domini în tine ispita, geniul răul... 


Ispită neagră dinsa? — un geniu rău o nu e! 
Răspunse trist si dulce fantasticul ascet 

De-ar veni ceriul însuşi aceasta să mi-o spue 

De-ar [spune-o] dinsa însăși — cu totuși nu o cred, 


As crede mult mai iute că vrea să mă înșele 
Că vrea să-mi cerce amorul adinc mie fatal 
De-aș spune numai chipul cum privirilor mele 
S'arată — n'ai mai crede că-i geniu infernal. 


Cînd ca un vis argenteu pluteşte blonda lună 

Prin marea-albastră "n ceruri, prin somnoroșii nori, 
Când noaptea-i o regină lunatecă și brună 

Când valuri lovesc tirmii cu spumele recori, 


Eu de pe stilpul negru iau arfa de aramă 
Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat 

Arfa care din pietre durerile le chiamă 
Din stîncile stirpite, din vale 'nfuriat. 


Şi cînt... Din valuri ese cîte o rază frîntà 
Si pietrele din tàrmuri îmi par a suspina 
Din nori străbate o rază moiatecă şi blindă 
O rază diamantă cu-albeta ei de nea. 


POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR IN STELE 


Şi raza mă iubește, mingie a mea frunte 

Cu-a ci lumină blindă — o musică de vis 

Din aer si din mare cintului meu răspunde 
Cintec născut din ceruri și-al mării crunt abis. 


La mijlocul de aer în sfera de lumină 

Din frunte-mi se retrage raza cea de cristal 
Ea prinde chip si formă, o formă diafană 
Inger cu aripi albe, ca marmura de pal. 


Si se coboară palid pe drumul razei sale 

Si se coboară-a lene, cu cântecu-mi l’invoc 

Si haine argintie coprind membrele sale 

Prin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc. 


Eu stau uimit şi palid... mâna-mi involuntară 
Se mişcă tremurind pe coardele de fier 

Ce caută al meu suflet în acea sfântă oară 
De la turburii creeri în van eu samă cer — 


Cine ar fi umbra aceea argintie 

Ce vine la cântarea-mi când cu o rugă’ o 'nvoc 
Când provocati de arfă-mi răspund valuri o mie 
In nopți când pricep scrisul al stelelor de foc? 


Cintind pe a mea arfă sălbatecă vibrindă 

Am pus în ea o parte a sufletului meu. 

E partea cea mai bună, mai pură și mai sfintă 
Ce intr'o noapte albă, pe-o rază tremurindă 
Părăsi lemnul putred, sburînd la Dumnezeu. 


Cind noaptea insă-i caldă, molatecà şi brună 
Atunci o chem din mare atunci o chem din lună 
Pe-acea parte iubită a sufletului meu 

$i ea venind prin noapte ca o rază de soare 
Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare 

Pin se preface'n chipul ce l'am visat mereu. 


Nu e vreo fantasmă nebună gi d 

E o făptur! aievea, cu gind din gîndul meu 
Dintr'un noian de raze am întrupat-o eu 
Și inima-mi o chiamă, o desmiardà 

Și sufletul din mine [i] şi sufletul 


Tot ce-am gîndit mai tînăr, tot ce-am cîntat mai dulce 


Tot ce a fost în contra-mi mai pur și mai copil 
S'a 'mpreunat în marea aerului steril 

Ca razele a lunei ce'n nori stă să se culce 

Ș'a format un înger frumos gi juvenil. 


10 


146 


VIAȚA ROMINEASCA — ` 
— Nebun or eşti lunatec — bitrînul murmurează... 

E visul tineretii, e sete de amor 

Ingerul tău e-o rază gi trupul ei un nor... 

La cîntecul tău eco răspunde plîngàtor 

Si tu 'mpopulezi marea cu suflete de raze 

Şi stelele de cîntec le împli visător. 


In una cite una icoanele pălite, 

In una câte una o und'o stea de foc 

Şi toate sunt nimica... cînd toate la un loc 
Pot în tine visarea şi cîntul să-l escite 
Mintea să-ți strice poate al razelor blind joc, 
Ce se 'mpreună 'n aer, cari se sparg în nori 
Cari ristrîng în valuri spumînzi si gemători. 


— Şi dac'am fi, ce-mi pasă? Chiar pala nebunie 
Se poate că trezità a 'nfipt ochii cumpliti 

In fruntea-mi vegtejità, în creeri ràtàciti 

Şi'n jurul ochilor mei gravă ca ca stafie 

Afunde si teribili, lungi cearcăne de plumb — 
Fie asa — eu nu zic... Şi totus nebunia — 

Cum e, cu chipul dulce, cu care m'a coprins 

Imi place -— cum îmi place visul de raze nins. 


Imi place cum îmi place o umbră argintie 

Tu cugeti. Cugetarea cu raze reci pătrunde 
Loveşte chipul dulce creat de fantasie 

Şi acest chip devine palid ca o stafie 

Si 'ndată ce-l priveşti tu el stà să se confunde — 
Cu locul de unde vine, cu norii or cu unde 

Dar eu... eu nu sunt astfel... Mie-mi place visarea 
Fie ea chiar un basm numai fie frumos 

Inger c'ochi mari albaștri, cu chipul luminos... 

Si ert că el se stinge, cum aprind luminarea. 4 
Căci n'o aprind... din contră... Ca cel ce-i place-un vis 
Şi chiar trezit de friguri el ține ochiu 'nchis 

Ca mai departe visul frumos să îl viseze 
Asemenea uit lumea și eu... sint bucuros 

De pot prelungi încă visul meu radios 

De n'ar fugi infidelul... O de ar sta mereu 

Să oglindească întrînsul adinc sufletul meu 

Cu cântecu-mi ferice simtirea să-i desmierd 

Şi'n ochii mari și bolnavi ființa să mi-o pierd... 
De n'ar fugi! dar fuge... Fuge cum luna plină 
Incearcă după codrii greu capul de-l înclină 

Şi fuge și se duce pe-o rază iar în sus 

Se pierde în ruina castelului sdrobit... 

E sufletul meu palid, e sufletul [meu] dus 

Ce părăsește lumea de el ademenit. 


+ 


POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR IN STELE W 


O de-as muri odată... Cu corpul meu de plumb 

Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb 

lar sufletul... o parte ce'n mine-a mai rămas 

Să sboare unde-l așteaptă amorul în extas 

Să sboare unde partea-i cea jună, dulce, pală 

Pluteste printre stele... iar stelele-i esală 

Un corp de raze blonde... Căci am pluti 'mpreună 

Prin norii cei lunateci, prin stelele ce sună 

Şi ne-am dori cum raza doreste-o altă rază 

Una în brațul altei lumină fac frumoasă. 

Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut 

Un sclav greoiu si rece — e sclav — dar e astut 

Mă ține "n pieptul bolnav... si 'n brațul încă tare 

Cind sufletul meu liber vrea să s'arunce "n mare 

Să scape d'el odată... In astfel de moment mă speriu eu de 
mine 

O de ar fi o moarte, fără ca cu să mor 

Eu aş cuprinde-o "n brațe si as strânge-o cu dor. 


Magul adînc gîndeşte si "n minte-si desfășoară 
Soarta omului care l’avea 'naintea sa 
Sărac uimit fusese în lume odinioară 
Dar gândul lui puternic viata-i apăsa, 


Acest cap trist si palid coroana vrea să poarte 
Şi azi pe el se vede un negru comanac 
Aceşti umeri voiat-au să duc’ a lumei soarte 

i azi acopăr trente si rasă de siac 

i capu-acest ce'n perini de tron ar fi dictat moarte 
Azi doarme "n pat de trente, drept perină un sac 
Picioarelor rănite 'n sandale li-era dor 
De salele de marmuri, de-a tronului covor. 
[Să fie Domnul lumii menitu-i se pàruse] 
Descult imbla pe uliţi de visuri mintea plină 
Si ['n] lungele-i miserii, ca'n nour cufundate 
Visa că 'ntreaga lume la dinsul o să vină 
Că el de lumea 'ntreagă va fi încoronat 
Coroane el împarte la regi și la regine 
Iubindu-le "'ngenunche. Palate-a ridicat 
Femeilor ce viața şi-o 'nchină la plăceri 
Ce trupul de zăpadă şi-l scaldă 'n negru per. 


Dar foaca se întoarse... Cu greață si scirbire 
Ii păru-atunci că lumea e toată joc de cărți 
Atunci se retrage în muri de minăstire 

Si capul și-l cufundà 'ntr'a lumei sfinte cărți 
Pe murii în risipă o candelă subțire 

Chilia înnegrità luminà.. Și prin părți 


kd 


8 VIATA ROMINEASCA 
Necunoscute-a lumii gîndirea lui pribeagi 
Străbate cu-aripi mîndre nemărginirea "ntreagà. 


In van pune pe suflet greoaele cătuşe 

De gînduri uriașe, de înalte rugăciuni 

In van în a lui urmă a 'nchis a lumei ușă 
La visele ei turburi, cu mari deșertăciuni 
Pe focul cugetărei a presurat cenuşă 

Ci sub cenug'ardea încă consumatori cărbuni 
Atunci visul mărirei s'a sterge 'n a lui gînd 
Cînd peste spuza sură se va turna pămînt. 


Atunci claustrul îl fuge — şi'n termuri sterpi de mar: 
Se trage să găsească linistea-i ce s'a dus 

Dar vai ş'acolo'”l urmă visările-i amare 

Căci lumea cu-a ei visuri gîndirea-i au supus 

Aici însă visarea-i e adînc -  omoritoare 

Căci în chip de femee sarată'n aer sus. 


Lumesti ginduri într'alt chip împlea sufletul său 
El cugeta la toate ci nu la Dumnezeu. 


Pe noaptea-i sufletească tainică rece stinsă 
Căzu ploae de raze cu cer senin şi dalb 

Si sufletu-i se împle iar cu icoane-aprinse 
O auroră-l imple cu aeru-i rosalb. 

Din cer cade a lene o dulce stea desprinsă 
Şi se preface în înger, plins de iubire, alb! 
Si'n inimă-i aude un dulce glas de-argint 
Ca sunet-unui clopot prin noapte aiurind. 


Magul îşi ràsgîndegte-a călugărului soarte! 
E-aevea acea fiinţă, visele-ti nu te mint 

Dar nu-i aci în lume. E sufletu-unei moarte 

Pe care — însă eu însu-[mi] pot că să-l reaprind. 
Pot s'o topesc în forma de lut care s'o poarte 

Si ideal — cteric în lut cu pot să-l prind 

Dar nu aici. Aceca de viață n'are parte 

Vom merge 'n lumea unde trieste mai departe. 


M. Eminescu: 


Otto Weininger şi legătura între sex 
şi caracter 


Problema diferentierii psihologice a sexelor constitue 
una dintre cele mai serioase preocupări ale psihologiei. Cer- 
celări de Inborator, calcule statistice sau simple analize prin 
introspectie sau observaţie există astăzi din belșug în diver- 
sele scoale ale psihologiei contemporane. Dar cercetările ace- 
stea de strictă specialitate nu depăşesc hotarele specialistu- 
bui. Oricît de interesante, rezultatele acestor studii nu sint ac- 
cesibile si mau însemnătate decit pentru psihologie. 

Studiul lui Otto Weininger, adincul ginditor vienez, deși 
tratează ncciagi problemă de restrinsă specialitate a psiho- 
logici diferenţiale a sexelor, deschide perspective vaste filoso- 
fice. Deosebirea între sufletul masculin si cel feminin se pro- 
scteazà pe planul tuturor disciplinelor filosofice: metafizică, 
logică, estetici, etică, teoria cunoaşterii — intro inlàntuire 
impresionantă si cu consecinţe tulburătoare, 

Otto Weininger pornește de la teoria zoologului danez 
Joh. Japetus Sm. Steenstrup, formulată pe la jumătatea vea- 
eului trecut, că sexul se manifestă în oricare parte a corpului. 
„Oricare celulă a organismului—afirmă Weininger—este ca- 
racterizată sexualiceste şi are un accent sexual determinat”. 
Havellok Ellis a arătat întradevăr că teint-ul tipic feminin gi 
cel tipice masculin sint precis diferențiate, ceiace indreptàte- 
ste ipoteza existenței unor elemente specific sexuale în celu- 
lele epidermei si ale vaselor aparatului circulator. Diferenţa 
specifică se manifestă în numărul corpurilor roșii și în canti- 
tatea de ser sanguin. Bischof şi Riùdinger au identificat deose- 
biri după sex în structura cerebrală — iar Justus gi Alice Gaul 
chiar în organele vegetative (ficat, plămin, splină), In reali- 
inte, spune Weininger, femeia în întregimea ci are efect ero- 
gen asupra bărbatului, unele zone mai intens altele mai slab. 
precum totul în bărbat atrage si excità sexualicește femeia. 
lotrarea în funcțiune a glandelor sexuale, în timpul puber- 
tāții, mu face decit să complecteze sexualitatea individului. 


0 _______ VIAŢA ROMINEASCĂ — — 


Fiecare celulă are, asa dar, de la origine un caracter seraal 
definit, la care secreția internă a glandelor sexuale se adaugă 
ca o condiţie complimentară întru desăvirșirea sexualităţii 
pozitive sau negative (adică masculină sau feminină) a umui 
individ. Dovada că nu glanda sexuală este acea care deter 
mină calitatea sexuală, ca să vorbim în limbajul lui Weinin- 
ger (pentru care cele două sexe sint privite, sub unghiul ju- 
decatii de valoare) — dovada aceasta o vede autorul lui 
„Geschlecht u. Charakter” în insuccesul încercărilor de trans- 
plantări de glande masculine pe animale femele, Weininger 
mai aminteşte apoi, in susținerea tezei sale, de regula chirur- 
sicală practică în materie de transfuziuni de singe, care re- 
comandă operațiunea aceasta numai la ființe de acelaş sex. 
Un fapt psihologic, adus de Weininger în sprijinul aserțiunii 
sale, este existența peremptorie a deosebirilor sexuale inainte 
de pubertate. Coeficientul sexualităţii (B= bărbat, F=Temeie) 
nu este însă acelaş pentru toate celulele. Weininger aminteste 
de cocxistenta citeodată simetrică a indexului F pentru % din 
corp alături de indexul M pentru restul corpului. Indicii M și 
F devin pentru Weininger chiar substanțe care există în in- 
divizi în amestecuri diferite, fără ca vre-odată coeficientul 
unuia «din indici să fie zero. 
Fie A si B doi indivizi. Nici unul nu are o sexualitate uni 
. laterală, exclusivă, ci în fiecare există concomitent, intrun 
dozaj mai mare sau mai mic, ambele substanțe, Omul este ass 
dar o fiinţă bisexuala. Substanțele B. şi F. există, în stare pu- 
ră, numai pe un plan absolut, ideal. In realitatea coneretà nu 
există decât fiinţe bisexuale, 
A De aci Weininger se crede îndreptăţit să deducă o lege a 
atracției sexuale pe care o formulează astfel: fiecare individ 
posedind atita feminitate cità masculinitate îi lipseşte, el va 
căuta să-şi complecteze masculinitatea printr'un alt individ. 
Fie de pildă un individ Mp {il È în consecință complementul 
său sexual va fi individul ce e sexualiceste astfel definit « { sr - 
Gradele diferite de sexualitate se observă pimă si în regi- 
mul vegetal, Intr'adevăr fenomenul heterostiliei descoperit de 
Persoon, descris intii de Darwin si astfe] demumit de Hilde- 
brand, conține, crede Weininger, o confirmare a acestei teorii 
pină la începutul scării zoologice Ja cele mai primitive ființe 
organizate, Anume: la multe dicotiledonate--de pildă primu- 
lacee, care conţin pe aceiaşi floare organe sexuale diferite, — 
fecundarea nu se face decit prin polenul de la alte flori. La 
toate speciile unde se observă această particularitate a andro- 
ginismului exclusiv morfologie — staminele si ovarele au două 
tipuri, de mărimi deosebite, Pe aceiaşi floare, unei stamine de 
tip mare îi corespunde un ovar idem si invers. Darwin s ob 


O. WEININGER ŞI LEGATURA SEX:CARACTER 151 


servat că fecundarea nu are şanse de reuşită decit în cazul 
cind polenul unei stamine mare e transportat pe o foare on 
ovar mic, şi de o stamină mică pe tipul cu ovar mart, 
De la aceste constatări oarecum empirice Weininger urcă 
prima treaptă spre generalizare, îmcercind să constitue pe te- 
meiul acestor date, o caracterologic care să pomenscà dela 
principiul formelor sexuale intermediare. Numai astfel, spu- 
ne autorul lui „Geschlecht u. Charakter”, se poate face o 
cripție cu adevărat individuală a sexelor. La baza caractero- 
logici si psihologici diferenţiale, ar sta deci principiul euris- 
tic, cum singur spune, al formelor sexuale intermediare, Aces 
te forme au si un fundament anatomie, asupra căruia Weinin- 
ger insistă, insă, foarte puţin. In schimb unele -corelate psi- 
hologice sint schitate îm linii largi. Mai inti Weininger sta- 
bileste că juxtapunerea, coexistența masculinului si femini- 
nului în acelaş ins nu insemneaza simultaneitatea lor. Fie- 
care individ, cu această structură dualistă, oscilează între cei 
doi poli ai sexualităţii. Oscilatiile, dacă sint mari, se re 
flectă si în aspectul corporal al omului. Oscilatiile caracte- 
rului sexual asemănător magnetismului pămintului sint: re- 
gulate şi neregulate. Cele regulate se subimpart în oscilaţii 
mici (de pildă unii indivizi se simt dimineaţa mai mascu- 
lini decit seara) iar cele mari sint în legătură cu periodicita- 
tea vieţii organice. Oscilaţiile sînt produse de prilejuri eter- 
ne, în deosebi de caracterul sexual al semenilor, i 
Principiul de bază al caracterologiei sale:  coexistențu 
gradelor diferite de B si F în fiecare individ, Weininger il 
vrea aplicat in pedagogie, în sensul unei individualizări pe 
această latură a educaţiei. Greşala, după Weininger, a peda- 
gogiei pină în zilele noastre — căreia nu odată i sa reprosat 
defectul nivelării — este că n'a ținut samă de intermediare 
sexuale. Numai că dacă cele două elemente B si F care în 
mod ideal, adică pur, nu sint nicăeri si niciodată realizate, 
si dacă principiul compensaţiei este acela care prezidează 
raporturile sexuale, atunci evident că o primă consecință a 
caracterologiei lui Weininger este co-educatia sexelor si nu 
separarea, pe care incearcă so preconizeze Weininger, 

Pentru Weininger, caracterologia. trebue să plece în toate 
cercetările ci dela principiul formelor intermediare. lar ca- 
racterologia trebue să meargă paralel cu morfologia, dela 
care poale avea indicaţii seriouse asupra dozajului de B si F 
intr'o fiinţă. lar faţă de psihologie, caracterologia se com- 
portă ca fiziologia față de anatomie. Weininger consideră că 
postularea paralelismului psiho-fizic ar fi o funetiune sinte- 
lică apriorică a gindirii noastre (pag. 47). Weininger tinde 
astfel să se ridice inductiv, în fiecare etapă a cercetării sale 
de amănunt, la speculaţii de amploare generală. Si mai bine 


15e MIATA ROMINEASCA | 


se poate vedea lucrul acesta în partea doua a studiului său 
unde Încearcă să înfățișeze psihologia bărbatului în i 

cu aceia a femeii. Teoria lui Weininger devine aici filosofie 
a sexualității cu exagerări numeroase, isvorite din fobii de ne- 
ascuns, dar nu mai putin interesantă si pe alocuri neindoios 
ştiinţific justă. Pentru Weininger bărbatul si femeia ideală 
nu există în realitate. Ceiace există sînt, după cum am văzut, 
formele intermediare, Totuşi în orice compoziţie de B şi F, 
unul din cele două elemente trebue să fie precumpănitor, 
fără legătură, însă, cu sexul aparent anatomic. Deaceia e 
necesară o psihologie a ‘masculinului pur si a feminitàtii 
exclusive. 

Câteva cuvinte despre concepti ihologică a lui Wei- 
ninger: Pentru autorul lui Picate tu. Charakter” psiho- 
logia trebue să rămină în permanent contact cu filozofia. Psi- 
hologia empirică și experimentală (Schrauben u. Hebel 
Psihologie — psihologia suruburilor gi pîrghiilor — o nu- 
meste cu dispreţ ironic Weininger) care face abstracţie, dacă 
nu neagă, în cercetările ci existența sufletului, e condamnati 
decadenţei, reducindu-se la fiziologia simţurilor, Se pare că 
Weininger a identificat în psihologia sa sufletul cu caracterul, 
care ar fi după el noțiunea unei existente unitare constante... 
care nu tronează în dosul gindirii și simfirii individului, ci se 
manifestă în fiecare gind si în fiecare simţimint (pag. 66). 
Orice manifestare psihică oglindeste prin urmare caracterul 
ros a precum fiecare celulă cuprinde însușirile individului 
ntreg. 

Deseri caracterului feminin si a masculului îi prile- 
jueste lui Weiminger o serie de consideraţii din cele mai inte- 
resante. Trebue subliniat, însă, dela început că ceiace stabi- 
leste Weininger se referă la B gi F ideale asa cum nu se intil- 
nese nici odată în stare pură în realitatea concretă, 

In concepția populară deosebirea sexualității masculine 
de cea feminină ar sta în intensitatea superlativa a psihis- 
mului masculului. Nu deosebirile de grad sint însă hotăritoare 
pentru caracterizarea diferenţială, după Weininger, ci acelea 
rezultate din cercetarea analitică, oarecum calitativă, a lui 
Albert Moll, pentru care instinctul sexual are două forme de 
manifestare: detumescenta si contractetiunea. 

in timp ce bărbatul posedă instinctul sexual în ambele 
torme, femeia se restringe exclusiv la ultima. Dovada: ona- 
nia este muli mai putin frecventă la femei ca la bărbaţi. Fap- 
tul că forma de manifestare a instinctului sexual la femelă 
tinde spre pasivitate în tot regnul animal nu insemnează, du- 
pă Weininger, că intensitatea este superioară. Dimpotrivă : 
sexualitatea femeii este infinit mai intensă ca aceia a bărba- 
tului. F. se reduce la viața sexuală, la actul sexual și la re- 


O. WEININGER ȘI LEGĂTURA SE)GCARACTER 13 


producere, adică la raportul cu bărbatul şi copilul. Sfera se- 
xualitàtii îşi are graniţele precis limitate la hotarele sufle- 
tului feminin. Femeia nu este decit o sexualitate, în timp ce 
bărbatul este sexualitate plus ceva. (pag. 73) — De aceia pu- 
bertatea bărbatului corespunde totdeauna unei crize lăun- 
trice, deoarece simte că ceva străin i-a intrat în existenţă, ce- 
va care se adaugă gindirii si simțirii sale, fără ca el să fi vrut 
aceasta. Femeia dimpotrivă, imtră uşor în pubertate, cha 
simte în chip firesc că in clipa aceasta ii începe însemnătatea, 

Copilul mascul nu simte nevoia maturizării sexuale, în 
timp ce fetiţa așteaptă totul de la această epocă (gindurile 
precoce despre măritiş ale fetitelor). 

Si ca localizare corporală, sexualitatea femiminà are 
tendinţe de a cuprinde toată fiinţa fizică. In timp ce la bărbat 
există un număr redus de punele pe corp unde se produce 
excitatia sexuală, sexualitatea feminină este difuzatà pe tot 
corpul. Weininger mai crede că şi temporal persistă deose- 
birea postulată de el între parţialitatea sexualităţii masculi- 
ne si generalizarea celei feminine. Astfel el afirmă că în timp 
ce femeia e întotdeauna sexuală, bărbatul are această însușire 
numai interminent. Aceasta face ca sexualitatea masculină să 
se manifeste sub forme eruptive, ceiace a condus la părerea 
eronată a intensității mai mari a acesteia Wald de cea femini- 
nă. Dar deoarece femeia nu este decit sexualitate, care nu 
se limitează la isbucniri temporare, ci constitue o continuitate 
neîntreruptă, ea e conștientă de esenţa ei, în timp ce duali- 
tatea bărbatului — sexualitatea plus non-sexualitate — îi pri- 
lejueste să in cunoștință de sexualitatea sa, să ia atitudine 
faţă de ea, s'o afirme ori so nege, In bărbat coexistă virtual 
don Juan si Sfintul, în timp ce femeia e unitar sexuală. 

in concluzie: bărbatul stăpineşte sexualitatea, în timp ce 
sexualitatea stàpineste femein. 

Peste substratul acestor constatări biologice, Weininger 
arată cum se prezintă suprastructura psihologică. Prin 
ce se deosebeşte bărbatul de femee pe planul vieţii sufle- 
testi ? Pentru a înfățișa elementele diferenţiale Weininger 
explică mai întîi motivele pentru care psihologiile clasice (o 
psihologie unitară nu există încă, afirmă el) n'au reuşit să 
facă aceasta. Cu tot atomismul ci, psihologia empirică a simţit 
totuși necesitatea de a privi Me Arunca dintr'un pune! de 
vedere unitar. si atunci—aratA Weininger—unii ca Herbert au 
pus la temelia vieţii sufleteşti reprezintările din care au de- 
dus viaţa afectivă, iar alţii au pornit de la sentimente, din 
care s'ar desvolta reprezintările, Ambele puncte de vedere 
sint greşite — după Weininger, — întrucit nici una din aceste 
unităţi psihice n'au, genetic vorbind, întiietatea. Ceiace reține 
Weininger e numai despărțirea făcută în viața sufletească 


154 „VIAŢA ROMINEASCA — — 


pentru care insă cl adoptă terminologia gi concepţia lărgită 
a lui Avenarius, autorul celei mai cuprinzătoare clasiticaţii 
a fenomenelor psihice, împărţite de el în elemente si carac- 
tere, Element insemmeazà pentru Avenarius ceiace in psiho- 
logia clasică se înțelege prin sensatie si conţinutul acesteia, 
ceiace Schopenhauer înţelege prin reprezintare (Vorstellung) 
lărgind însă acest înţeles dincolo de hotarele excitaţiei exter- 
ne. Prim urmare tot ce binuese, cred sau știu este element, 
iar tot ce suprapune, ca un fel de colorit afectiv, este caracter 
(asa dar acest caracter nu are nici o legătură — cum sublini- 
ază Weininger — cu obiectul caracterologiei comune). 

Weininger arată, însă, că există un stadiu în viaţa sufle- 
tească în care această clasificare u fenomenelor sufletești 
încă nu se potriveşte. Este stadiul anterior gindirii (Stadium 
des Vorgedankens) în care elementele mau ajuns încă la clari- 
ficare si sint înconjurate de accente afective puternice, In a- 
cest stadiu elementul si caracterul, sensatia gi sentimentul. 
sint de nedistins (Petzold adaugă că ele nu pot fi niciodată 
despărțite). Pentru lămurire Weininger dă citeva exemple pe 
care le reproducem. 

intro aglomeratie umană zăresc un chip omenesc, care 
dispare imediat în viltoare. Nu ştiu cum arată figura văzută 
în grabă, mi-ar fi în totul cu neputinţă de-a o descrie sau să 
indic măcar o singură caracteristică. Și totus m'a pus coim- 
plect în mişcare si mă'ntreb neliniștit: unde am mai văzut a- 
ceastă figură ? 

Când te apropii dim depărtare de un obiect, nu se disting 
la început decit contururi vagi, însoţite însă de simpiminte 
vii, care se decoloreazà pe măsura micșorării distanței sì a 
limpezirii amimuntelor. Observaţia că limpezirea e totdeauna 
insotità de o trecere a elementului afectiv însoțitor pe un plan 
secundar n'a fost făcută însă de Avenarius, ci de Weininger, 
Numai după ce limpezirea s'a făcut, dualitatea element si ca- 
racter există distincte în conştiinţă. Stadiul anterior de confu- 
ziune a celor doi poli, cu prevalentà afectivă, e denumit de 
Weininger henidà (dela grecescul sy unitate, nedistineţie). A- 
celasi conținut de conștiință poate să apară sau sub forma de 
henidă sau sub formă limpede. Pentru a ajunge însă la sta- 
diul acesta din urmă trebue să parcurgă perioada henidică. 
Dar stadiul henidie, nu poate cite odată să ajungă la limpe- 
zire. Henida este un grad inferior de conștiență, caracterizat 

lipsa de relief (pag. 82). Henida este forma de sensibi- 
litate a vietàtilor inferioare, poate chiar a plantelor — spune 
Weininger. 

La om, femeia gîndeşte henidic, si numai bărbatul poate 
ajunge la clarificare. Conținuturile psihice sînt identice, nu- 
mai că în psihologia masculină le găsim articulate, în timp ce 


O., WEININGER SI LEGĂTURA SEX:CARACTER 156 


la femee gindirea si sentimentul sint încă nediferentiate. Ju- 
decata, fie ea chiar analitica — adică aceia care nu face de 
decit simple constatări, fără a ne îmbogăţi cu cunoștințe nouă 

nu e posibilă în stadiul henidic. Judecata, gindirea, logica. 
joacă faţă de femei rolul de caracter sexual terțiar, pe care 
ca îl doreşte ca un compliment necesar. De aceia fetele decki- 
ră totdeauna că nu se mărită decit cu un bărbat care le e su- 
perior. Superioritatea spirituală a bărbatului — afirmă Wei 
ninger — e adevăratul criteriu de masculinitate în ochii femeii. 
Psihologia masculină — sar putea spune — ar îndeplini pe 
lingă cea feminină funcțiunea maieuticii socratice. Femeia își 
obţine conștiința de la bărbat. Funcțiunea tipic sexuală a 
masculinitàfii este de a face inconştientul feminin conștient. 
Pentru că femeeca trieste întotdeauna inconștient, în timp ct 
bărbatul e conștient. 

Superlativul masculinitàtii, al luciditàtii desăvirşite adică. 
este, pi Weininger, geniu. Genialitate presupune nu numai 
(pag. 92) claritate ci și corolarul acesteia, dualitatea, condi- 
tiune a oricărei observaţii și înţelegeri (pag. 90) si am văzul 
cum caracteristica psihologiei masculine este pentru Weinin- 
ger tocmai dualitatea element-caracter, din a cărei colabora- 
re rezultă claritatea. Numai geniul adevărat poate înţelege 
alti oameni si astfel devine creator pe tărimul artei. Femeia. 
pentrucă gîndeşte henidic, nu poate fi geniu si nici măcar nu 
poate înţelege decit genialitatea emanind de la o persoană c- 
xistentà coneret. De aceia un Carlyle feminin, care să apre. 
cieze eroii trecutului, nu e posibil, 

Femeia nu poate fi geniu pentru că îi lipsește memoriu, 
tot din pricina structurii henidice a gindirii ei. Reproducerea 
prin memorie a unui complex de sensatii e condiţionată de 
gradul de claritate al acestuia, asa că femeia nu are memo- 
rie adevărată, prin care Weininger întelege amintirea pentru 
faptele trăite, nu memoria mecanică, asa dar, („es handelt 
sich um das Gedăchtniss für das Erlebte, nicht um die Erin- 
nerung an das Gelernte” pag. 94). Memoria nu este pentru 
Weininger, ca pentru unii psihologi din sec, XVIII (Ch, Bou- 
net) gi sec. XIX (Edv. Hehring si E. Mach) o funcţiune ge- 
neralà a materiei organizate, — posibilitatea de a reacţiona 
la îritaţii identice, repetate din ce in ce mai uşor, adică un 
fenomen de adaptare lamarkiană. Nici pe Hartley si şcoala 
fiziologică nu-i aprobă Weininger cind nu văd în memorie 
decît um caz de asociaţie. Pentru Weininger memoriu este 
un act de voință (pag. 118) dovadă: cu hipnoză se obţine re- 
amintirea evenimentelor trecute, prin ajutorul voinței hipno- 
tizatorului. Asociaţiile sînt. asa dar, produse de aperceptii 
mai profunde. 

Si încă ceva mai caracterizează geniul adevărat. anume că 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


toate percepțiile sale sint si aperceptii. Si tru că mecanis- 
mul psihologie masculin are de male ori odată cu ea 
si aperceptii, oricare bărbat este partial un geniu. iul nu 
« caracterizat calitativ, ci cantitativ, prin gradul de intensita- 
te a conștiinței. Memoria omului de rind e eliptică, numai oca- 
ziomal asociativă, in timp ce memoria geniului e continuă, 
impresia primită e perseverentă. De aceia se pare intr'adevăr 
«că oamenii mari suferă de idei fixe, ceiace l'a condus eronat 
pe un Max Nordau în explicarea teoriilor lui Lombroso, că 
consideră geniul ca o formă a degenerării. Femeia nu are 
memorie continuă si deci, e lipsită gi de aperceptia univer- 
sală a geniului. Memoria ei se oprește numai asupra momen- 
telor care au pentru ca relief deosebit — toate amintirile în 
legătură cu instinctul sexual și cu reproducerea. De aceia fe- 
mela nu poate avea pietate, iar propriu] ei trecut nu însem- 
nează prea mult pentru ea. Incă Lotze observase că femeia se 
adaptează mai uşor decit bărbatul la situații nouă. Femeia, 
pentru că nu-și ia îm serios trecutul, pentru că e lipsită de 
pietate pentru propria-i persoană (pag. 107) din pricina lipsei 
«le memorie, nu simte nevoia imortalitàtii. 

Pentru cine trecutul său personal însemnează ceva — 
spune Weininger — pentru cine viaja lăuntrică însemnează 
mai mult decit viaja-i corporală, acela nu se ponte lăsa prada 
morţii (pag, 105). 

ideia imortalităţii e prin urmare de provenienţă mascu- 
lina. Memoria insàs pare să corespundă acestei nevoi a imor- 
talitàtii, prin aceia că ea reprezintă o depăşire, o învingere 
a timpului, Amintirea întimplărilor trecute e posibilă numai 
pentru că memoria e eliberată de influențele timpului. Ia- 
timplările, care în realitatea concretă sint funcțiuni ale tim- 
pului, revin în memorie, ridicate oarecum deasupra timpului 
(pag. 108). 

Aici Weininger îşi dă singur sama că sa situat cu specu- 
latiile sale la marginea abisului periculos al contradicţiei. 
Cum poate fi memoria o negare a timpulii, cind timpul este 
doar o creatiune, o funcțiune a memoriei ? Dacă n'am avea 
memorie, nam avea percepția timpului, pentru că posibili- 
latea rememorării întimplărilor trecute ne arată doar exis- 
tenta timpului. Contradictia, spune Weininger, e numai apa- 
rentă, Dacă am fi plasați în curgerea evenimentelor, chiar 
dacă ne-am aminti de ele, tot n'am avea încă percepția tim- 
pului. Faptul că prin memorie depisim timpul, cà ne putem 
situa în afara sa, face posibilă observația timpului. Consti- 
enta presupune dualitatea, ca si observaţia. Cuprinsi de pa- 
timà, nu putem observa palimă. Numai faptul că avem mo- 
mente cînd patima nu ne stApineste face posibilă observarea 
si reflectarea asupra ei . 


__—‘©. WEININGER SI LEGATURA SEX-CARACTER 167 


Dar ce este ridicat prin ajutorul memoriti deasupra tim- 
pului ? Evident: ceiace are un interes deosebit şi o insemma- 
tate excepţională pentru individ, adică tot ce are valoare pen- 
tru el. Valoarea, adică, stă dincolo de timp și un obiect are 
valoare cu atit mai mare cu cit e mai putin funcţiune de 
limp, cu cit se schimbà mai putin cu timpul. Weininger sub- 
liniază că această observaţie constitue numai prima lege a va- 
lorii, fără să vrea să fie o teorie completă asupra valorii, 

In afară de timp, de durată, valoarea este în funcţie de 
formă, de individualizare. Apa si aerul mau valoare pentru 
că n'au formă precisă. Dacă un vrăjitor ar putea să compri- 
me atmosfera înconjurătoare a pimintului, întrun spațiu 
precis, sau dacă i-ar reuși să concentreze massele de apă me 
pământului întrun rezervor de unde să nu se mai producă 
evaporalie, apa si aerul având formi, ar avea si valoare, 
Haosul, chiar etern, nu are decit valoare negativă. Forma si 
timpul, individuatia si durata sint asa dar, cele două mo- 
mente analitice ale timpului, care creiazà si întemeiază va- 
loarea (pag. 111). 

Dorinţa depàsirii timpului (Bediùrfniss nach Zeittlosig- 
keit) e deci, echivalentă cu aspirația, cu voința valorii (Wille 
zum Wert). Necesitatea imortalitàtii nu este deci decit un caz 
special al legii, cind numai obiectele dincolo de timp (Zei- 
tlos) sint valorificate pozitiv. Si cum am văzut, numai valo- 
rile pozitive sint reţinute de memorie. In consecinţă valoarea 
creiază trecutul. 

Memoria cea mai intensivă o are geniul — el este, așa 
dar omul cu cea mai mare voință de imortalitate gi indivi- 
dul cu adevărat dincolo de timp. 

Faptele geniului sint întradevăr, nemuritoare, timpul 
nu are nici o influenţă asupra lor. (Reamintim că pentru 
Weininger există genialitate exclusiv pe planul artei), Geniul 
se situiază prin trei momente dincolo de timp: 

1. Prin aperceptia-i universală şi valorificarea tuturor 
intimplărilor, fără excepţie, din viața sa, acestea sînt scutite, 
prin memorie de distrugere prin timp; 

2. Geniul nu este un produs al timpului său (Carlyle a 
insirat momentele critice din istorie, care, desi au simţit ne- 
voe de un geniu, nu l'au avut); 

3. Timpul, nici cel căruia el li este contimporan, nici cel 
succesiv, nu are putere asupra creațiilor geniului. 

Tot de memorie condiționează Weininger si exercitarea 
functiunilor logice. Intr'adevàr, principiul identității A = A 
nu poate fi gindit decit în timp. Şi cum limpul este o fune- 
țiune a memoriei se înţelege că prin principiul identității 

inde de memorie. La fel pentru principiul contradic- 
tiei (A+ A) Faptul memoriei continue este pentru Weininger 


ma VIATA ROMINEASCA — 


. -=m -amm = 


expresia psihologică a principiului logic al identităţii. Fe- 
meia absolută — sexualitatea pură — neavînd memoria con- 
tinuă, e lipsită în gindirea ei de axiamele fundamentale ale 
principiilor logice. Astfel nici principiul raţiunii suficiente 
nu e cunoscut femeii. Principiul rațiunii suficiente e coloana 
vertebrală a silogismului şi îm acesta factorul timp joacă 
iarăși un rol însemnat, premisele trebuind să premeargă 
in timp, psihologiceste, concluzia. Femeia, prin urmare, nu 
+ logică. Descartes a spus odată că orice eroare constitue un 
păcat. Aici e legătura logicei cu etica, Izvorul erorii este. 
arată Weininger, lipsa memoriei. Numai memoria prilejueşte 
remuscarea, în timp ce orice uitare e imorală (pag. 124). 
Minciuna de pildă, e o consecvență necesară a absenței prin- 
cipiilor logice. Cine nu-și dă seama de caracterul axiomatic 
al principiului A= A si A + non a va minţi cu necesitate. 

Absența memoriei face ca femeia să nu fie antilogică şi 
antimorala, ci alogică și amoralà. 

Femeia absolută nu are eu (pag. 153), Or, eul este teme- 
lia logică şi mai ales a moralei. Logica este, pentru Weininger, 
condiție a etieci, Dovada: orice eroare e resimțită ca un păcat 
si produce remușcări. Logica si etica nu sint decit acelaş lu- 
cru: datoria față de sine (pag. 132) etica e posibilă numai 
prin legile logicei şi fiecare principiu logic e normă etică. 
Logica devine astfel conținut al eticei. Acestea le intrupeazà 
in fiinţa sa geniul. Eul geniului este, cum am văzut mai sus, 
apercepția universală. In consecinţă geniul închide în el Iu- 
mea toată, el este microcosmul viu (pag. 141), Nemărginirea 
cosmosului e simțită prin corespondentul intern al nemărgi- 
nirii personalității generale. Geniul este omul care se simte 
constient unitar cu întreaga lume, Genialitatea este partea cu 
adevărat dumnezeiască în om. Legătura dintre cerul înstelat 
si legea morală internă din imperativul kantian devine astfel 
evidentă. Omul ajuns la acest grad de conștiință si consti- 
entà, simfindu-si adică eu} ca o monadă nu va putea să trans- 
greseze imperativul elicei kantiene de a nu întrebuința pe 
semenii său drept mijloc pentru un scop oarecare, ci va res- 
pecta în el monada, chiar dacă este de altă configuraţie si 
semnificaţie. Weininger are dreptate cind zice că temelia ori- 
cărui altruism practic este individualismul teoretic (pag. 149). 

Cine e ent de propria-i Bo meri acela o res- 
pectă si pe a altora. De aceia individualismul superior e si 
adevăratul universalism. In paranteză putem adăoga că spe- 
culativ lucrurile par juste, Viaţa însă, nu confirmă adevărul 
acestor aserţiuni. Napoleon — bunioari, neimdoios conștient 
de propria-i personalitate, nu era deloc respectos faţă de per- 
sonalitatea altora. Altminteri nici unul din regimurile de dic- 
tatură, în fruntea cărora istoria ne înfăţişează întotdeauna 


O. WEININGER SI LEGATURA SEX:CARACTER 110 


personalităţi foarte conștiente de sine, n'ar fi posibile, Logic, 
ele sint, după Weininger, imposibile, In realitate ele însă 
există. 
Dar să ne întoarcem la expunerea deocamdată obiectivă 
a lui Weininger, obieetiunile critice urmind a le face la urmă. 

Geniul este moralitatea supremă, iar genialitatea o formă 
de existență superioară nu numai pe planul intelectual, ci sì, 
sau mai ales, pe cel etic. Geniul revelează ideia platonică a 
omului si arată ceiace acesta e în realitate: subiectul, al că- 
nj obiect este universul tot. Revelația aceasta se face pe ca- 
lea gindirii si deaceia conştientul (das Bewustsein) este în 
sine moral, precum inconştientul e imoral, iar imoralul in- 
conştient (pag. 151). 

Femeia nu poate \fi geniu. Un geniu feminin ar fi o con- 
tradictio in adjecto. Femeia absolută nu are suflet. Ei ii lip- 
seste conştientul gnozeologic (erkentnisstheoretisches Bewust- 
sein) ea nare cu continuu. In consecinţă nu poate fi consi- 
derată ca subiect transcendent — sinonimul sufletului (pag. 
155). In timp ce gindirea henidică a bărbatului tinde spre 
precipitare în noţiuni, femeia nu ajunge niciodată la forma- 
rea de concepte, necum la gindire conceptuală. Constituirea 
conceptului se face prin ajutorul principiului identităţii si al 
contradictiei, pe care femeia nu le cunoaște, precum judecata 
se întemeiază pe principiul raţiimii suficiente. Mecanismul 
gindirii feminine funcționează cu ajutorul unor asociaţii vagi, 
nesupuse nici unei legi. Necunoscind conceptul, femeia nu ju- 
decă, nu cunoaște. Actul cunoaşterii se face pe calea rationa- 
mentului afirmă Weininger. Si cum obiectul judecății e 
conceptul, « evident că femeia din lipsă de obiect, nu ratio- 
nează. Dovada psihologică în masculinitatea gindirii, Wei- 
ninger crede so poată vedea în faptul că femeia reacţionează 
la raţionament ca faţă de un caracter sexual. 

Alogicitatea femeii atrage după sine amoralitatea ei. Aici, 
insă, Weininger se apropie de un nou abis: acela al para- 
doxului mai periculos decit cel dintii, al contradictici. Mila 
nu este pentru el, ca după Kant, un semn de moralitate, ci 
respectul semenului. De aceia milostivenia reputatà a femeii 
nu-i imbogàteste activul etic. Dar Weininger se îndoegte chiar 
de această insusire a femeii, care dacă ar fi cu adevărat mi- 
loasà mwar putea fi soră de caritate, profesiune, oarecum, mo- 
nopol feminin. Căci faptul că e rezistentă la suferințele bol- 
navilor, dovedeşte tocmai că e lipsită de milă — teză pe care 
cu greu o vom putea înţelege vreodată. 

Si abia enunțat acest paradox, Weininger se si îmbarcă 
pentru o nouă contradicție. Am văzut că pentru el una dintre 
caracteristicele geniului este universalitatea, depăşirea eului 
sì a individualismului. Femeia, spune el, nu se simte singură 
niciodată, ci ca trieste totdeauna într'o stare de contopire cu 


160 _ VIAȚA ROMINEASCA 


dn - Zé — ___ — 


toată lumea. Un admirator al eternului feminin sar insela 
dacă recunoscind aici unul din caracterele geniului, sar pre- 
găti bucuros să-i confere femeii o virtute, Weininger reuşeşte 
să transforme şi această virtute in păcat. Faptul contopirii. 
spume el, dovedeşte că ea mare graniță, că ea nu e monadi, 
pentrucă monadele n'au ferestre, după definiţia lui Leibnitz. 
Şi totuşi mai departe tot Weininger arată că geniul are grani- 
jele sale suprapuse cu ale lumii. Cu toate acestea, nehotărni- 
circa femeii rămine un defect şi nu o caracteristică a geniului 
ca la bărbat. 

Femeia nefiind decit sexualitate, noțiunea eu pare pen- 
tru ea o semnificație dincolo de corporalitatea ei concretă 
(pag. 165). Femeia se simte primind valoare abia prin căsă- 
torie. li lipseşte adică, valoarea proprie a personalității ome- 
nesti. Familia este nesocială, pentru că izolenzà o căsnicie in- 
tr'un cere de egoism de restul familiei. Femeia este deaceia 
nesociali. Si iarăşi Weininger nu este consecvent, Barbatului 
ii socotea drept o virtute supremă însuşirea nesociabilitàtii, 
iar pentru etica socială nu are decit cuvinte de reprobare 

(pag. 146). Cind e vorba de femeie, insă, nesociabilitatea de- 
vime un defect. - 

Femeia neavind nici eu, nici individualitate, fiind lipsită 
de personalitate, de voință şi caracter, rezultă drept conse- 
cintà pentru psihologie că numai ei i se poate aplica metoda 
empirică de studiu, care ajunge, după cuvintul lui Fr. Alb. 
Lange — la o psihologie fără suflet. Cind psihologia studiază, 
insă, sufletul masculin, avind de cercetat cul, caracterul, vo- 
infa, metoda ei nu mai poate fi empirică, ci ea trebue să 
fie o psihologie (filozofică, plecind, adică, dela ideia transee- 
dentă a sufletului, asa cum vrea Kant, După Weininger în 
acest caz psihologia va inceta sà devic o știință a generalului 
şi va deveni o biografie teoretică. Pentru femeie sufletul în- 
treg, dar voința mai ales, ca şi judecata — toate entităţi prin 
excelență masculine — joacă rol de caractere sexuale terți- 
are. Femeia este sexualitate pură, in opoziţie cu bărbatul, la 
care aceasta se manifestă prin erotism, prin dragoste. Instine- 
tul sexual şi erotismul sint antitetice. Erotismul în stare 
complet pură nu există decit foarte rar și exclude ideia po- 
sesiunii corporale. Cu cit creste erotismul cu atit sexualitate 
scade. Dovada: atracţia sexuală crește cu apropierea corpo- 
rală, pe cînd erotismul e cu atit mai mare cu cit persoana iu- 
bită e mai departe. Weininger cere ca acest erotism pur să 
fie trecut în tabela unde Kant enumără ideile transcedente. 

Dar mai interesant in teoria lui Weininger este că acest 
erotism are legături directe cu estetica, după cum sexualita- 
tea avea raporturi — negative e drept — cu logica si etica. 
Cum se face că erotismul pur de orice sexualitate — se în- 


_O. WEININGER ŞI LEGATURA SEX-UARACTER 161 


treabă Weininger — își alege drept obiect femeia — sexuali- 
tate pură ? Umectul erotismului nu e insă această femeie, ci 
femeia frumusețe şi curățenie suprema. Acest ideal de iemi- 
nitate in artă e creat de erotism. Frumuseţea e deci o proec- 
ture, o emanajie a erotismului (pag. 205). Sexualitatea uu are 
infelegere pentru frumusețea femeii. Bărbaţii stàpiniti de in- 
stinctul sexual doresc orice femeie, fără nici um fel de crite- 
riu estetic. Cu totul altfel se petrec lucrurile în cazul erotis- 
mului. Aici bărbatul proecteazà asupra unei alte fiinţe ome- 
nesti idealul său al unei existențe cu valoarea absolută, pe 
care n'o poate izola înlăuntrul său, Aici se face legătura este- 
licei cu morala. Frumuseţea femeii este, asa dar, etica deve- 
nită vizibilă, însă etica bărbatului proectată asupra femeii 
(pag. 268). Frumosul este, prin urmare, simbolul exterior al 
desăvirșirii (Schönheit ist das Symbol des Vollkommenen in 
der Erscheinung), Frumosul în general, frumosul materici gi 
al naturii are aceiaşi origine. Estetica este, în consecință, o 
creaţie a eticei şi a erotismului, Frumosul este o declaraţie de 
dragoste făcută naturii (pag. 216), Insă încercările de proce- 
tare a frumosului asupra unci fiinţe individuale gi limitată în 
timp sunt iluzorii, pentrucă desăvirşirea căutată nu poate fi 
găsită. De aceia dragostea este o iluzie. Mai mult chiar: ea 
este un păcat, o îndepărtare de idee. Orice înlocuire în ero- 
tism a ideii cu o ființă individuală este o slăbiciune etică 
(pag. 210). Aceasta e explicaţia — după Weininger — că 
simtămintul iubirii e întotdeauna însoţit de sentimentul ru- 
şinii. Totdeodată eroticul inchide conștiința păcatului (Schuld- 
bewustsein. moralitatea iubirii rezultă, pentru Weininger, 
din sentimentul însoțitor al geloziei, care însemnează o inter- 
ventie în libera desfăşurare a voinţei altcuiva, adică o trans- 
gresare a elicei autonome kantiene. 

Precum sexualitatea este încercarea ființelor organice de 
a-şi perpetua forma proprie, erotismul nu e decit tendința de 
realizare a formei sufleteşti, a individualilăţii. Ceiace con- 
stitue deci, numitorul comun al instinctului sexual si al ero- 
tismului este voința de eternizare a fiinţei omenesti; a celei 
materiale în primul caz, a celei spirituale în al doilea. Sexua- 
titatea gi erotismul sint ambele încercări de auto-realizare 
(am putea adăoga: prin permanentizare) sexualitatea prin 
perpetuarea individului pri copil (copia individului) si ero- 
tismul individualitatea în fiinţă asupra căreia se proecicazà 
aceasta. Numai Geniul, însă, adaugă Weininger, cunoaşte 
erotismul cu totul emancipat de sensorial, care procrează 
copii spirituali, opera de artă în care îşi exprimă întreaga 
personalitate, Sexualitatea, însă, deși generată de parten ma- 
terială a ființei omenești, este totuși negare a materiei. Re- 
producerea gi naşterea stau în strinsă legătură cu moartea. 

li 


182 VIAȚA ROMINEASCA 


Instinctul reproducerii izvorăşte din dorința de a depăşi 
moartea şi deaceia nașterea, în mod fatal, trebue să fie inru- 
dită cu moartea, pe care n'o poate pac ri Bărbatul şi femeia 
își pierd conştiinţa în clipa procreafiei. Ei sint,—vrea desigur 
să spună Weininger — morţi spiritualiceste în această clipă, 
inexistenfi pentru idealism, aşa că fructul acestei clipe de ui 
tare in mod firesc trebue să fie sortit peirii. lată la ce con— 
cluzii poate duce un rafionalism a cărui consecvență mein- 
doios impresionantă, se invecinează de-adreptul cu absurdul. 

Erotismul e imoral, pentru că în această stare de suflet 
bărbatul m'are faţă de femeie raporturi de înțelegere, singura 
eg cea etică, după rafionalistul Weininger. Femeia devine 
în chipul erotismului instrument al voinței masculine, tre- 
buind să rămiie impasibilă la adpratie și nevoia de desåvir- 
şire a bărbatului; iar în cazul sexualității femeia e preţuită 
sau ca procreatoare sau ca simplu obiect de plăcere. Ambele 
altitudini sint, deci, la fel de imorale. 

Femeia absolută desi e atit de putin pretuità de Weinin- 
ger, pare totuși să aibă o valoare. Intr'adevàr autorul lui 
„Geschlecht und Charakter” arată că relaţia eului cu lumea, 
raportul subiectului cu obiectul, nu este decit o repetare a ra- 

rtului dintre bărbat si femeie pe un plan superior și mai 
rg. Aserfiunea aceasta nu pare să se poată mentine, dacă se 
presente psihologia din punct de vedere genetic. Raportul 
ărbat-femeie succedează si nu precedează în evoluția sufle- 
teascà a omului raportul eu-obiect, existent puţin timp 
după naștere, în timp ce primul ia ființă abia in clipa de 
criză a pubertăţii. Chiar Freud, care a descoperit sexualitatea 
infantilă, arată că aceasta e incă fără obiect si e, cum am ară- 
tat elevii săi, mai mult o pregătire pentru viața sexuală. 

Femeia acceptă acest rol, căci rolul pasiv pe care-l are în 
actul sexual, se repercutează asupra întregii ei ființe. Valo- 
rificarea masculină e şi ea acceptată cu pasivitate. De aceia 
femeia nu e liberă, ea este numai subiect empiric, condiţio- 
nat, în timp ce bărbatul fiind liber, participă la lumea inte- 
ligibilă, în accepțiunea kantiană. 

Weininger constitue o tabelă în care trece deoparte insu- 
șirile pe care omul le are comun cu animalele și în alta cele 
care-i sunt proprii si aparțin numai sexului masculin: 


Inansiri unimolice şi organice —Insugiri umane exclusiv masculine 


Individuatie — Imdividualitate 
Recunoastere — Memorie 
Plăcere — Valoare 
Instinct sexual — Erolism 
Constientul îngrădit — Atentie 


Instinct Voinţă 


O. WEININGER ŞI LEGĂTURA SEX:CARACTER 163 


Se vede cum fiecare însușire primară are pe un plan su- 
perior un corespondent spiritualizat. 

Unităţile de viaţă ale planului inferior sint indivizi, orga- 
nisme; cele ale planului superior ind vidualităţi, suflete-mo- 
made, meta-organisme cum le denumeşte Hellenbach, 

Confuzia celor două planuri alternind cu încercarea de a 
le separa constitue tema faţă de care istoria universală m'ar 
fi decit simplă variaţie. 

Unde se situiază femeia în tabela lui Weininger ? Auto- 
rul lui „Geschlecht und Charakter” recunoaşte singur că psi- 
hologia feminină nu poate fi asimilată cu a animalelor. Fe- 
meia e om, deși n'are eu inteligibil şi ia zi că ea reprezintă 
complementul sexual şi erotic al bărbatului, o ridică deasupra 
animalitàtii exclusive. Animalul e numai individ, femia e 
pra desi nu ajunge sà devie personalitate ca bàrbatul. 

in contactul cu psihologia masculină ea ajunge să imite 
prin surogate ingredientele acesteia (pag. 252), 

Femeia absolută e lipsită de individualitate şi voinţă, 
care nu participă la valoare şi erotism, exclusă de la existența 
superioară, transcedentà, metafizică. Existenţa inteligibila, 
hiperempirică a bărbatului e deasupra spaţiului, materiei si a 
timpului (pag. 246). Şi dacă mar fi ingredientele de femini- 
tate — corporalitate materială — bărbatul ar fi nemuritor— 
s'ar putea deduce în bună logică. $i pentru că orice bărbat 
simte că individul său hotărnicit face imposibil ca el să fie 
numai individualitate nemàrginità, orice bărbat e nefericit 
Femeia ware nici existenţă nici esență — de aceia ea Nu este. 
Femeia nu participă la realitatea ontologică, mare relafiuni 
cu lucrul în sine, cu absolutul, cu Dumnezeu. 

Care e, însă, esența ultimă a deosebirii sexuale — se în- 
treabă Weininger? Mai intii, arată el — principiul masculin 
şi feminin nu trebue privite ca idee metafizică — ci ca simple 
noțiuni teoretice. Diferenţa între cele două sexe nu este, Însă, 
exclusiv fiziologică — după părerea zoologului Milne Ed- 
wards, popularizată de darwinism, că dualismul acesta war 
fi altceva decit o diviziune a muncii pe planul fiziologic, re- 
zultind din organismele primare nediferentiate sexual, asupra 
cărora a repurtat victorie forma superioară diferențiată, Im- 
potriva acestei opiniuni sa pronumjat încă G. Th. Fechner 
(Einige Ideen zur Schopfungs u. Entwicklungsgeschichte der 
Menschheit, Leipzig 1873). 

Esenţa celor două sexe nu poate fi cercetată izolat pentru 
fiecare parte, ci ele pot fi înţelese numai în raporturile lor. 
Raportul bărbatului cu femeia nu este altul decit acela al 
subiectului cu obiectul, după cum am văzut. Femeia este 0- 
biect, atit pentru bărbat, cit gi pentru copil. Ca obiect ea îşi 


164 VIAŢA ROMINEASCA 
caută completarea și abia bărbatul sau copilul îi conferă e- 
xistenfa. 

Ceeace pe planul gnozeologic e deosebirea dintre formà 
gi materie, pe planul ontologie e deosebirea intre subiect gi 
obiect, adică traducerea din transcedental in transcedent, 
transpunerea din teoria cunoașterii in metafizică, Deosebirea 
dintre subiect şi obiect e una de existenţă, in timp, de vreme 
ce aceia a formei şi materiei e diferenjà de esenţa, Incă Aris- 
totel arăta că îm procesul procreafiei priacipiul temninin are 
rolul material, iar cel masculin este dătător de formā, Femeia 
este pentru bărbat, afirmă şi Weininger, reprezentantul ma- 
terig, iar bărbatul e compus atit din viaţă inierioarà cit şi din 
cea superioară. Deaceea femeia are mai desvoltat simțul pi- 
păitului, care se referă la contact corporal imediat, în timp 
ce bărbatul are în schimb dezvoltat auzul si văzul, care con- 
duc spre neţărmurii, bànuind oarecum infinitul. Dovada cea 
mai bună că bărbatul absolut nu există, o face faptul cà pen- 
tru el materia nu pierde niciodată complect caracterul rea- 
tităţii. 

Femeea este materia care poate lua orice formă, în timp 
ce bărbatul este formă, nu poate deveni decit ceiace îi pre- 
scrie oarecum conturul acesteia. Deaceia, conchide Weininger, 
— mare nici un rost să facem educația femeilor. Fără fobia 
lui Weininger, în bună logică s'ar putea trage din constatàrile 
acestea numai concluzia că femeia este mai ușor educabilă 
decit bărbatul. Dacă ne-am conduce după logica lui Weinin- 
ger, greu educabilii, submormalii şi subdotatii, ar fi elemen- 
tele cele mai de pret. 

Voința bărbatului creiază abia femeia și-i conferă exi 
stenja, Femeea așteaptă şi dorește această plămădire a ei gi 
deaceea ea n'are înţelegere pentru mascul, ci exclusiv pentru 
masculinitate. Sexualitatea ei este supraindividuală, deoarece 
nu è “e esența hotàrnicità, formată, individualizatà. 
(pag. 257), pe LAMA 
Dualitatea bărbat femee a evoluat lirgindu-si cuprinsul 
şi devenind dualismul vieţii inferioare gi superioare, a subi- 
ectului gi obiectului. Femeia gi bărbatul, cei doi poli ai sexua- 
litàpii se complectează si se condiționează. Abia femeia gi băr- 
batul împreună dau omul. 


Femeia reprezintă antipodul Dumnezeirii, cealaltă posibi- 
litate în om. Dar femeia primește însem iătate deabia prim se- 
xualizarea bărbatului, echivalentă pentru Weininger cu că- 
derea în păcat. In clipa în care bărbatul a devenit sexual, el 
a creat femeia. Existenţa (e vorba de existența în înţeles me- 
tafizic) femeii dovedeşte că bărbatul a acceptat sexualitatea. 
Atita realitate are femeia cită sexualitate a pus stăpinire pe- 
bărbat (pag. 259). Deaceia femeia este sexualitaten obiectiva- 


O: WEININGER SI LEGATURA SHX:CARACTER 188 


tă — păcatul devenit carne al bărbatului. Erotismul, iubirea, 
este încercarea de răscumpărare a păcatului. Erotismul caută 
să acopere păcatul şi să înalțe femeia, Nici erotismul nu cores- 
punde, însă, exigenţelor excesiv etice ale lui Weininger. 
Ceiace trebuia—după părerea lui Weininger — era depăşirea 
păcatului sexualităţii si desființarea femeii. (Die liebe soll 
die Schuld uberdecken, statt zu überwinden, sie erhebt dus 
Weib, statt es aufzuheben — pag. 260). Iubirea este incerca- 
rea cea mai temerarà a bărbatului de a-şi salva femeia ca 
femee, în loc de a o nega. 

Femeia, ca şi materia, are numai atita existenţă cit face 
suma păcatelor omenirii. Ea va exista pină cind bărbatul îşi 
va fi depăşit păcatul, adică sexualitatea (pag. 298), Negarea 
sexualităţii, abstinenta pentru ambele sexe — ială concluzia 
supremă la care ajuage Weininger, 

Dar uutorul lui „Geschlecht u. Charakter” îşi dă sama 
că aceasta echivalează cu omorirea insului corporal. Nu face 
nimic — răspunde el — pentru că abia atunci existența spiri- 
tuală va fi cu adevărat întemeiată. Perpetuarea speţei omene- 
sti, spume Weininger — nu poate constitui un imperativ etic, 
Făcînd din copil cauza unui efect al procreafiei, adică, proge- 
nitura noastră se naște condiţionată, prin urmare nu e liberă 
ci determinată, deci afectată dela nastere cu păcatul imorali- 
țăţii. Existenţa eternă a omenirii nu are nici un interes pentru 
rațiune. Tinta este Dumnezeu si sfirsitul disolvarea omenirii 
in Dumnezeu. Socotim că am înţeles gindul lui Weininger cind 
conchidem că mijlocul este spiritualitatea pură prin depășirea 
şi învingerea sexualităţii, 

Pe cit a fost posibil am urmărit obiectiv desfășurarea gîndi- 
rii din „Geschlecht und Charakter”, rezervind pentru la urmă 
consideratiunile critice. E neindoios că unele caracterizări sint 
umilaterale şi exagerate, că mai ales unele concluzii, cea din 
urmă bunăoară recomandind abstinenţa universală, siat de un 
rigorism — care ogicît s'ar referi la Kant, sint cu totul străine 
criticismului ginditorului de la Königsberg. N'ar fi lipsită de 
interes o psihoanaliză a lui Weininger şi fără îndoială în bio- 
grafia lui s'ar descoperi multe elemente pentru explicarea 
unor idei, care au mai mult aspect de adevărate fobii. Nu mai 
puţin, însă, o serie de constatări din „Geschlecht und Charak- 
ter” sînt adine suggestive. Apelaţiunea bărbat şi femee ni se 
pare oarecum ciudată si simplistă, chiar din punctul de ve- 
dere al lui Weininger, pentru care acèsti doi poli psihologici 
nu există decit pe planul abstracţiunii, Dar dacă ne dim sea- 
ma că Weininger nu face decit să intrebuinteze metoda mi- 
ticà a lui Nietzsche, la care se referă de altfel de nenumărate 
ori, pulem pune în locul termenului femee acela de sexuali- 
tate pură. Atunci intentiunea lui Weininger de devalorizare, 


166 | VIAŢA ROMINEASCA 


de denigrare a sexualității nude, cinice, care spre sfîrgitul se- 
colului trecut începuse sub influenţa materialismului şi a 
unui scientism rău înţeles, să urce treptele consideraţiei so- 
ciale, pentru a face din zilele noastre o adevărată epocă a ex- 
hibitionismului, atunci intentiunea lui Weininger apare eroică 
şi binevenită. Civilizaţia noastră nu e departe de un adevărat 
cult al sexualității, generat de o răstălmăcire a unei teorii ști- 
ințifice devenită modă. Şi împotriva acestui exces, extremis- 


e lui Weininger, dacă nu e acceptabil, e în orice caz de în- 
teles. 


Th. Löwenstein 


wa 


Cronica Economică 


Muzeul inflatiunii 


intrun muzeu din Berlin sa inaugurat deunăzi o expo- 
zitie... a inflațiunii. Au fost expuse bancnotele germane din 
timpul războiului și din epoca cutremurului financiar, 

Amatorul de aberaţii colectioniste şi de altă natură 
poate să-şi sature curiozitatea şi să-și obosească ochii, pri- 
vind 10.000 de bancnote diverse, E numai o parte, o culegere, 
din cele 35.000 de piese pe care le-au scuipat rotativele statu- 
lui german. Pentru instalarea întregii colecţii, ar fi fost nevoe 
— după socoteala organizatorilor expoziţiei — de cel putin 60 
de săli spafioase. 

Cifrele de pe aceste cirpe nu pot interesa decit pe astro- 
nomii deprinsi cu aritmetica nebuloasă din Calea laptelui. Nu 
trebue să uităm că pe vremea cascadei monetare un kilogram 
de pine s'a plătit cu — 300 miliarde. Şi, în treacăt, naționali- 
ştilor germani li-e iarăşi dor de aceste... zile fericite. 

De admirat e efortul tipografic. Totuși, calitatea hirtiei şi 
a cernelii scade în raport cu duzinele de covrigi iluzorii care 
se adaugă unităţii. 

Pînă la războiu, un zero m'a avut decit o valoare aritme- 
tică. După ràzboiu, magia neagră a finanjei germane a reuşit 
să transforme un zero într'o valoare politică si socială. Insài- 
larea de nule a devenit o acţiune de stat, iar nulitatea — un 
factor important în viața popoarelor. 

Pe un mie patrat de hirtie, un elev silitor gi cu aplicafiuni 
matematice poate descifra valoarea: 10 bilioane de mărci. 
După inflație sa oferit pentru această comoară numai zece 
mărci. Au căzut mărgelele si s'au risipit, parcă sar fi rupt de- 
odată ata putredă pe care le însăilase o mină iscusità. Această 
bancnotà, menită să sugereze iluzii si ademeniri de bogăţie. a 
ajuns piesă de muzeu. Deocamdată, nare nici un pret. Snobii 
şi-au tapisat pàrctii cu ea. Poate, peste un veac, colectionarii 
de fleacuri îi vor fixa un curs mai avantajos. 


168 VIATA ROMINEASCA f 


Ar fi fost, fireşte, mai instructiv, dacă organizatorii expo- 
zitiei n'ar fi rupt veriga monetară din lanţul inflațiunii siste- 
melor de economie politică, în genere. Pentru a obține o im- 
presie de ansamblu — căci acesta e rostul expozițiilor — 
trebue organizată o expoziţie universală a aiurelii de după 
rizboiu. Dar pentru asa ceva n'a sunat ceasul: procesul e în 
motd ea desfășurare; cercul inflațiunii cerebrale încă nu s'a 


Punctul d-lui von Papen 


Germania învinsă, sărăcită si flamîndà nu vrea să mănin- 
ce decit prăjituri cu frişcă... 

La Lausanne, delegaţii ci, dolofani gi unsuroși ca o plă- 
cîntă, sau văitat şi s'au milogit ca să li se erte datoriile de 
războiu, 

Franfuzul hapsîn, Englezul pirat şi bootlegerul american 
sau induiogat: 4 

— Haide, să-i scoatem din criză, poate s'or liniști!... 

Aşi! Cum s'au scutura! de datoriile de război, sau gindit 
că n'ar fi rău să tragă cu buretele și peste datoriile particu- 
lare. De ce nu? Şi-au refăcut, modernizat si rafionalizat indu- 
stria cu banii Englezilor si Americanilor. Tot cu bani de im- 
prumut şi-au organizat o armată puternică de mercenari gi 
streickbrecheri, ca să-și apere interesele politice şi economice. 

Pe socialişti i-au scos din şea, comuniștilor le-au astupat 
gura cu pumnul, iar sindicatele muncitoreşti au fos! legate de 
gardul uzinelor. Masini — în loc de braţe; lockaut — pentru 
reducerea salariilor; şomaj — pentru împiedicarea grevelor; 
someuri militarizati pentru paza sistemului și șantajarea „ex- 
pertilor” dela Geneva... 

— Nu plătim, căci Germania moare de foame!.., 

Cu toate aceste, balanța economică a Germaniei e activă. 
Concurența germană îmvingătoare pe toată linia. Societăţile 
anonime dispun de atita et că rescumpără acţiunile. Au 
ştiut să tragă profit pînă şi din criza mondială... 

O burghezie care se scaldă în aur și un popor redus, lih- 
nit de foame. Conducători aiuriti de bogăţie şi milioane de su- 
puşi aiuriti de sărăcie, O naţiune de ofiţeri gi de vistavoi... 

Germania istovità cere imperios dreptul de a se înarma, 
desi mistuie — în lipsa unei armate — un buget militar su- 
perior bugetelor din e wilhelmiană. 

Germania rebegită purcede la organizarea unui „Oficiu 
de stat pentru educarea tineretului”, deşi n'a reușit încă să 
distrame partea 5-a din tratatul dela Versailles. 

Germania învinsă, sărăcită si flămindă construeste al 
treilea crucisător. 

Sărmana Germanie dezarmată ameninţă iarăși Europa cu 
război, dacă nu i se recunoaște dreptul sfint de a se înarma. 


CRONICA ECONOMICA. 198 


Atitudinea husarilor prusieni — intruniti în „Clubul stà- 
inilor” dela Berlin, care conduce din nou destinele Reichu- 
ui, — a alarmat pimă şi pe Mussolini, Eri a seris cà Germania 

trebue să se inarmeze, azi declară că aprobă nota engleză. 

Nota engleză! Rusticitatea pintenată din Prusia orientală 
n închipui! că îşi poate cloci granatele la temperatura riva- 

lăţii franco-engleze. 

lar au dat gres. 

Nota engleză dela 18 Septembrie declară răspicat: 

„Nu admitem dispreţuirea obligaţiilor ce decurg din tra- 
tate. Din cauza dificultăţilor economice, introducerea unei 
controverse politice acute apare inoportunà, mai cu seamă în 
lumina concesiunilor recent acordate Germaniei de creditorii 

Cu alte cuvinte: — Fritz: bagă sabia în teacă! Nu ţi-am 
şters datoriile ca să-ţi faci tunuri cu banii mei... 

Si ce răspunde d. von Papen? 

D. von Papen răspunde: „Conținutul notei engleze este în 
contradicţie manifestă cu opinia publică engleză, așa cum s'a 
vădit în mai multe rinduri în presa britanică”. 

Aţi înţeles? 

Rittmeister von Papen, care a dat dovadă strălucită că fi- 
ne seamă de opinia. publică germană, protestează că MacDo- 
nald nu ține seamă de opinia publică engleză. Presa engleză 
i-a promis „in mai multe rinduri” că va sprijini înarmarea 
Reichului, iar guvernul englez se face că nu știe... 

— Dar, fiţi pe pace! — ràcneste haut-parleurul lui Wolff- 
bureau: — „este sigur că nota britanică nu va schimba întru 

nimic punctul de vedere al guvernului Reichului |” 

Evident: cum să schimbe MacDonald punctul de vedere 
a) d-lui von Papen. 

Un punct, rămîne un punct: nu se schimbă, se poate cel 
mult suprima. Lucrul acesta sa mai intimplat si chiar cu că- 

lireti mai iscusiţi decit cei dela „Herrenklub”,.. 

F., Dima 


Cronica externă 


Staticism si dinamism în relaţiile internationale: 


E un fenomen constatat, care apare cu regularitate după 
orice conflict armat si anume acel al reacţiunii opiniei mon- 
diale în contra războiului și încercările maselor de a organiza 
pacea fie în mod platonic sau chiar real. 

In epocile postbelice sint curente opinii care merg pină 
acolo incit să afirme chiar că noua ordine obținută este cea 
definitivă şi perpetuă si că datoria morală a lumii întregi 
ar fi „să stea pe loc”, Că lumea va sta pe loc, ştim cu toţii că 
nu e posibil si încercări de a o incremeni într'o astfel de po- 
zifie statică ar trebui privite cel putin cu scepticism. 

Sint două prismele prin care se pot judeca lucrurile, 
sau mai bine zis, se poate analiza situația mondială. Prima, 
este cea juridică, aceea care-l privește pe stat numai ca o 
entitate juridică și lumea înreagă ca un complex juridic, si 
a doua, în ceeace priveşte mai ales relaţiile internaționale, 
e aceea care fine cont de totalitatea forţelor si elementelor 
de orice natură din care se compune un stat ca sinteză, gi 
sala internațională ca un mecanism combinat al acelor 
s 

Tinînd cont de aspectul real al vieții internaționale, pri- 
mul lucru pe care ar fi să-l observăm, este că statele si rela- 
tiile dintre ele nu pot fi privite ca un mozaic mort gi izolat, 
ci mai degrabă, conform principiului general de viață, ca un 
permanent si continuu flux si reflux de acțiuni. 

. „O hartă, poate că ne va da impresia că pe glob viețuiesc 
idilic un întreg sirag de state mari si mici, cu granite bine si 
amuzant trasate şi tratate pompos sigilate si că nimic alta nu 
mai e necesar pentru progresul omenirii decit pacinica con- 
duită a acestor state; realitatea desigur e însă alta, 

Chiar în cele mai pacinice epoci, chiar atunci cînd poeţi 
sau vizionari își imaginează statele gi conferințele interna- 
tionale drept creatiuni si manifestări angelice, pulsul aspru 
al vieţii continnă să bată. Tendinţe si necesităţi economice 
de importanță vitală, probleme si mişcări sociale, nàzuinti 


CRONICA EXTERNA 171 


culturale şi velcitàfi politice continuă să roadă, să sape, să 
forţeze sau să dirijeze statele si din complexul aecsta de 
forţe opuse sau congruente, centrifuge sau centripetale, ca 0 
rezultantă generală a unui paralelogram de forte, ia naștere, 
poale că abia discernibilă, direcția către care porneşte acel 
sta 

In ce situaţie se poate găsi un stat? 

Supau deosebeşte state „pasive” si state active”; alti au- 
tori clasifică mai nimerit statele în state statice si state di- 
namice, 

E static un stat, atunci cînd acţiunile sale se limitează în 
întregime în intern, iar polilica sa în extern e redusă nu nu- 
mai la acea de „status quo” ci şi la una de rezistență pasivă; 
în intern forţele i se vor desvolta într'un mod lent şi disrupt, 
iar în extern el va fi mai degrabă „obicct” decit „subiect”. 

Ce este dinamismul ? 

Dacă oficiul statele ar fi întrebate de sint dinamice sau 
statice, putem conta aproape cu siguranță că toate ne vor 
răspunde că sint statice. Acest gest oficial pacific desigur 
că e provocat mai ales de confuzia ce se face între dinamism 
și imperialism. 

Deşi dinamismul unui stat şi tendinţele sale imperialiste 
se acoperă in multe cazuri gi o precisă deosebire ar fi greu de 
trasat între aceste două ,,tendinje” sau funcțiuni, eu sint in- 
clinat să cred că dinamismul unui stat e mai degrabă nu alt- 
ceva decit pulsul său normal de vitalitate în intern și extern, 
exercitat intro măsură temperată pe terenul economie, poli- 
tic, social şi cultural, 

Un stat dinamic va pàsi progresiv si creativ In viaţa in- 
ternationalà așa după cum și în măsura în care energia sa 

zitivă îl va impinge; pe cind um stat imperialist va forţa 

trun mod artificial şi exagerat acţiunile sale, prin cointe- 
resarea numai a unui restrins cerc de politicieni sau mari fi- 
nanciari. 

Intr'un mod obiectiv, vom afla desigur că e foarte greu 
de a constata precis caracterul sau „direcţia” unui stat. Tre- 
buie să se țină cont de atitea considerente, unele clare, dar al- 
tele obscure şi complexe, trebuie fixată atenţia asupra atîtor 
elemente intime etnice, sociale şi cazuale nu numai cauzale, 
incit numai cu multă prudenţă si după o amplă analizare si 
fără a ne fi lăsat influenţaţi de speculatiuni politice, vom 
putea trage concluzii finale si declara un stat dinamic sau sta- 
tic, locind poate şi direcția externă a dinamismului său. 

Ar mat fi să ne întrebăm, de ce nalură poate fi un astfel 
de dinamism si este dinamismul o manifestare pacifică sau 
războinică? 

In studiul relaţiilor internationale se ţine cont de toate 
manifestările şi funcțiunile unui stat. Prin urmare, conform 


ami VIATA ROMINEASCA 
cu realitățile, vom putea constata că dinamismul unui stat 
poate fi de natură economică, pur politică, etnică, social-poli- 
tică, culturală şi chiar religioasă. De obiceiu, aceste „ramuri” 
dinamice apar concentrice și se complectează una pe alta. 

Poate că ar fi de ajutor la constatarea naturei unui di- 
namism dacă analiza statelor se va face descompusă după 
elementele lor ip agi ecopolitice, demopolitice, cratopo- 
litice si sociopolitice, asa după cum recomandă Kjelen. 

Mai interesantă este problema dacă dinamismul este a 
se privi ca o manifestare pacifică sau „belicoasă”? 

Dorința de a indruma omenirea pe calea către pace şi 
progres i-a determinat pe multi gînditori, oameni de ştiinţă 
si vizionari, să vină cu o sumedenie de planuri si „idealuri” 
de pacificare. lată si aceste „pacifisme” cum sint clasificate 
de Scheler: 1) Pacifismul Eroic (Buddha, Gandhi, Tolstoi, 
Menoiţii, Quackerii s. a.) 2) Pacifismul Crestinese, 3) Paci- 
fismul Economiei Liberale (comertul liber universal, Her- 
bert Spencer, si a.), 4) Pacifismul Juridic (Grotius, Pufen- 
dorf, Abbe St. Pierre, Kant, Liga Naţiunilor), 5) Pacifismul 
Marxist, 6) Pacifismul Imperialist (Pax Romana, Pax Na- 
poleonica, Pax Britannica), 7) Pacifismul burgheziei mari 
capitaliste (Trusturile, Locarno, etc.) şi 8) Pacifismul cultu- 
ral (ideia cosmopolitană printr'o „elită” spirituală). 

O ideie sau un sistem, cu tendinte de universalitate, fi- 
reste că este a se privi ca eminamente dinamică. Nici nu pu- 
tem ascunde faptul că aproape toate „Pacifismele” sus ci- 
tate au provocat adeseori vărsări de singe si au tirit omenirea 
în conflagrații dezastruoase, 

Intre cele opt pacifisme, avem prin urmare dinamisme 
economice, religioase, politice, sociale şi culturale. Care din 
ele e pacific şi care războinic? „Pax Britannica” e agresivă 
sau defensivă? Liga Naţiunilor e „eliberaloare” sau „lirană”? 
Este comunismul o cale către progres sau ruină ? 

Vom avea deci să constatăm că Anglia pe lingă alte „di- 
namisme” exercită si pe cel al lui Pax Britannica; că Ame- 
rica si alte puteri mari industriale si capitaliste desfășoară 
un dinamism de „Trusturi” (vezi No. 7) gi că singura patrie 
a comunismului dispune si de un dinamism social, cel mar- 
xist, si asa mai departe. 

In multe cazuri vom fi în stare să declarim fără multă 
greutate si apron cu certitudine care state sint statice (d. 
ex. Portugalia, China, Siam, Danemarca, Norvegia, ș. a.) gi 
care sint dinamice (d. ex. Italia, Germania, Japonia s. a.) şi 
chiar în care direcţie e desfășurată forța lor dinamică. 


rr TA 
e —2—______sff 
IE, 


| 


} 


| 
| 


| 


il 


jr 
| 


il 


Ali 


Vom mai putea vedea astfel în mod plastic si precis că 
acolo unde „liniile” dinamice ale mai multor state se intre- 
taie şi opun, sint şi zonele mari de frictiune şi tensiune inter 
naţională, a 

Nu insist asupra utilității acestui fel de analiză n aface- 
rilor sau stărilor internaționale. Vreau să mă refer numai 
la faptul că studiul Relatiilor Internaţionale”, spre creditul 
său şi-a luat una din însărcinările cele mai grele și anume 
aceea de a arunca o lumină vie în labirintul stărilor de 
drept şi de fapt împletite de-avalma în viața internaţională a 
popoarelor lumii. Nu fără de drept leaderi ai acestui nou ram 
de ştiinţă vor să considere „Relațiile Internaționale” ca fă- 
cind parte din sociologiala mondială (World Sociology — 

Prof. Zimmern, Manning, 8. a.). 

De ce cooperează statele, de ce se dusmanese. cum ar 
trebui si în ce mod ar putea să coopereze familia internatio- 
nală de state, ce trebuie îaliturat, ce trebuie cacet gi ce tre- 


174 VIATA ROMINEASCA 


buie adjustat, care dinamisme trebuie dianjat sistem 
şi care moderate $i care state ajutate din Daa = apatică 
către viața progresivă și activă, şi cum toate astea implică 
nenumărate analize economice, chologice, etnice, antro- 
pologice, politice, sociale, culturale, ete.: un întreg abecedar 
su rien rde al concertului internațional de state 
şi popoare a 0's who of the International family — Prof. 


g). 
Pe viitor, tot în astfel de succinte studii analiza 
aspectul cauzal al relaţiilor internaţionale, a a 


T. Cristureanu 


Bibliografie : 


Bowman, L: The new world, London 1928 
Dai È L: International Relations, London 1976. ` 
orrubin, T. F.: An outlines of Economie Geography, Lordon 1923, 
Keiler, A. G.: Societa! Evolution, Yale Uni . l resa, pf IN 
ete i Politische Geographie, Berl.n 1925. 
ehr, U. F.: Die Idee dis Friedens ind der Paziti Berlin 
Li 
Z mmern, A. E. Nativnality and Government, tela Ara ia 


Cronica medicalà 


Avortul în Rusia sovieticà 
(Legalzai:ca gi rezultatele ei) 


in momentul de faţă Rusia prezintă un cimp 
de experienţe de o grandoare incă necunoscu- 
tà in istorie. Toate natille lumii vor fi chema- 
te să prolite intro anumită măsură de rezul- 
tatele obţinute, fie pentru a evita unele greşeli, 
fie pentru a aplica inovaţii fericite, 


È. Schreiber. „Comment on vit en U. R. S5. S.” 


Liber la popoarele primitive, aspru pedepsit in Italia, 
urmărit, fără crufare in Germania, legalizat gi ocrotit de stat 
în Rusia, considerat drept crimă însă tolerat în celelalte ţări, 
avortul apare ca o bombă socială grea, care ese din cadrul 
medicinei gi interesează deopotrivă sociologia, biologia şi 
etica. 

In toate țările, chiar si in Rusia, avortul este una din 
chestiunile la ordinea zilei, în jurul căreia se incing discuţii 
aprinse si se fac propuneri imdrăznețe, menite să stăvilească 
sau să îndrepte răul. 

Deşi oprit de lege avortul se practică pe o scară, care a 
mers crescind, mai ales în anii din urmă, atingind cifre, care 
se ridică la sute de mii pentru țările mai mici si orășele 
mari gi trec de citeva milioane în ţările mai întinse. 

Ceince merită atenţie deosebită nu este nici discuţia da- 
că e uman să distrugi o viață omenească problematică, nici 
dacă avortul ameninţă să despopuleze pămintul, ci urmă- 
rile avortului provocat. Chiar şi publicul cult știe prea pu- 
fine despre avort — ca să nu spunem nimic — şi-l conside- 
ră ca o bagatelă, care nu lasă urme. Din nenorocire pentru 
viața, fericirea gi sănătatea femeilor lucrurile stau cu totul 
altfel. lată ce spun statisticile si medicii care se ocupă de 
urmările avortului provocat : la un caz mortal din cauza naş- 
terii revin 5-7 cazuri mortale din cauza avortului; la un mi- 


176 n VIAȚA ROMINEASCA 


lion de avorturi cit se fac anual in Germania mor 25.000 fe- 
mei (de tuberculoză 31.000 suflete), iar alt număr de 250.000 
femei råmîn suferinde luni şi ani de zile; numărul avortu- 
rilor în Franţa se cifrează la jumătate milion, însă propor- 
ţia morţilor şi urmărilor rămine aceiași. Cit priveşte tara 
noastră nu avem cifre oricit de aproximative, însă pela com- 
paraļie se poate bănui că pierdem în fiecare an cel puțin 
5000 femei şi alt număr de zece ori mai mare suferă din 
cauza diferitelor infecţii de pe urma avorturilor. 

Să nu uitām că este vorbi de femei tinere, mame de co- 
pii, in plină perioadă activă a vieții 

Cum aceste urmări se crede că se datoresc numai fap- 
tului că avortul se face ascuns, de oameni mepricepufi, 
legalizarea avortului în Husia, unde se face „la lumina zi- 
lei” şi de oameni pregătiți, capătă o importanță deosebită, 
iar rezultatele acestei experiențe, fără precedent în istorie, 
trebue să fie pline de invàpiminte. 


Legalizarea avortului este una din cele mai importante 
reforme din domeniul social, cu care mulţi conducători bol- 
şevici la ocazie se laudă. Oricit de ademenitoare ne-ar pă- 
rea însă ideia de a vedea în libertatea avortului numai un 
simplu procedeu revolujionar, menit să rupă, cu orice pref, 
cu trecutul şi să creeze ceva nou, care să nu semene de loc 
cu concepția veche, studiind mai de aproape această refor- 
mă se poale constata că ca a fost pregătită si ajutată de o 
mulţime de factori care au pregătiţ terenul si i-au asigurat 
o popularitate rapidă. 

Razboiul fiind un fenomen în afara moralei, implicit 
face să scadă şi valoarea fiinţei omeneşti, Legile creiate pen- 
tru apărarea şi ocrotirea ei nu mai sint ascultate în timp 
de război, 

Revoluţiile, care izbuenese după războaie, complectează 
opera de sdruncinare a așezărilor sociale, Obiceiuri si legi, 
pe care se bazează morala şi care stau la baza societății, sînt 
proclamate de revoluţie drept prejudecăli si distruse sau 
înlocuite cu altele. Astfel slăbesc sau dispar piedicile care 
frinează manifestările instinelive ale omului. Instinctul 
sexual, ca cel mai puternic din om, profită înaintea celorlalte 
de libertate. 

Vorbind de moravurile din timpul Marei Revoluții Fran- 
ceze, Taine povestește eum prostituatele exersan meseria lor 
pe bulevarde, în văzul lumii, cum purtarea copiilor de 13-15 
ani era scandaloasă, iar numărul divorturilor intrecea numă- 
rul căsătoriilor. La colțuri de stradă răsărenu goale zeițele 
Ratiunii sau vestalele Fiintei Supreme în căruțe pline cu flori. 
trase de tineri entuziasmați. 

Nu mai putin demonstrativă a fost şi revoluția rusă dela 


CRONICA MEDICALA č m 
1905: o epidemie întreagă de perversiuni sexuale a apărut in 
unele cercuri intelectuale; elevi şi eleve de liceu formau in u- 
nele oraşe societăți secrete numite „mucurii iubirii”, unde se 
făceau orgii. La sate au apărut bande de derbedei, pentru 
care batjocorirea femeilor şi petrecerile erau isprăvi curente 
cu care se lindau. á 
O furie erotică udevărată a cuprins generaţiile tinere, in- 
dată după venirea bolşevicilor la putere, care, chiar dela în- 
ceput, au deschis lupta împotriva „tuturor pre udecăţilor 
meschine si burgheze ale vieții sexuale” gi false udori”. 
Insusi Lenin binecuviuta această luptă, privită ca o eliberare 
de sub jugul „selaviei burgheze”. A | 
intr'o carte scoasă de „Pravda”, intitulată „Viaţa st ge- 
nerafia tinàrà” citim: „să uitam ceiace poeții au cintat despre 
amor; este ştiut doar că umorul nu este decit un fenomen pur 
fiziologic si că toate madrigalele nu au nisi o legătură cu el. 
‘Tot atunci şi-a făcut apariția si celebra teorie a „paharului cu 
apà” a bea un pahar de apă sau a avea contact sexual — 
sint două necesități fiziologice care nu se deosebesc prin ni- 
mie una de alta. i | a È 
Două instituţii importante sub regimul țarist — biserica 
si familia — au fost lovite puternic de reformele bolsevicilor, 
care uzau de orice mijloc pentru cistigarea adepților, Uzind 
de toate mijloacele posibile (radio, teatru, cinema, scoalà, pu- 
blicistici) comuniştii reusese uşor să sdruncine sentimentul 
religios nu numai la orașe ci si la farà, unde religia a jucat 
totdeauna rolul unei frine împotriva instinctelor primitive 
ate omului. „Religia este opiu pentru popor”, spunea Lenin. 
Codul bolşevice declară căsătoria o simplă formalitate, ca- 
re poate fi urmată in aceiași zi de divorţ: trei sferturi din că- 
sătorii se desfac, iar durata medie a căsătoriei este mumai de 
3 luni. ji ST - 
„Familia, seria unu) din conducătorii comunisti. este In- 
strumentul cel mai puternie care ucide efortul proletar spre 
libertate si slăbește spiritul revoluţionar. Tatăl infometat işi 
indoaie gira spinării tratind cu capitalistul pentru a-și îngriji 
copiii. Spre a-l scăpa de aceste chinuri gi spre a face din fie- 
care copil un comunist constient, pe viitor, copiii vor apar- 
“ine statului, nu familiei. Copilul este al societății în care e 
născut”. i zic ; ; 
Una din urmările distrugerii familici este sì fenomenul 
copiilor pårňsiți, de soarta cărora se ocupa în special sofia 
tui Lenin, care scria în „Pravda” din Ma nvem Soregiatre) 
` ioane de copii părăsiţi si căminurile noastre pot ada- 
wan ai mult 800.000. Ce să facem cu restul de 6.200.000 ?... 
Aceşti copii murdari, aproape goi, acoperiţi cu sdrente de 
pinzà de saci. pe care îi poţi întilni oriunde, in oraşe. În gări, 


Pa. 


ns ___ VIAȚA ROMINEASCA 


—— — — 


sint un viu repros, pentru conștiința noastră, seria in „Prav- 
da“ (1925) Comisarul Poporului pentru Sănătate, 

Războiul mondial, revoluția urmată de războiul civil, e- 
pidemiile, foamelea groaznică de prin 1920-1921, cing zece 
milioane de oameni nu aveau ce minca și au cunoscut si cani- 
balismul după mărturia lui Nansen, au contribuit si mai malt 
la creşterea armatei de copii pàràsiti, pe care i-au avut şi alte 

Nimic ca În aceste condiții de viață nesigură 
să sc deștepte În om instinctul de conservare si să na 
asupra soartei copilului încă nenăscut, care venea să compli- 
ce viața şi asa grea a părinţilor. Astfel avortul provocat ca- 
pâtă, începînd prin 1917-1918, o răspindire fenomenală, luind 
proporțiile unei adevărate epidemii. 

„În fata avortului în massă, bolșevicii, pe un teren pregă- 
lit de imprejurarile istorice si de reformele sovietice, au cău- 
tat forme ca să scape femeia din miinile avortorilor de me- 
serie și să-i apere sănătatea. Puhoiului de avorturi ci au vrut 
să creeze 0 albie mouă, mai sănătoasă. 

Asttel, statul a legalizat ceiace exista de fapt. 


La 18 Noembrie 1920 Comisarul Poporului pentru Sănă- 
veri prin cu Com. Pop. pentru Justiție au următorul 

„ln ultimii 10 ani numărul avorturilor a crescut enorm 
nu numai în U. R, R. S, ci si în toate țările. Legile din țările 
capitaliste luptă împotriva ucestui rău pedepsind femeia care 
avortează cit și pe provocator. Acest mod de luptă nu a dat 
nici un rezultat pozitiv. Dimpotrivă, avortul se face pe as- 
cuns, în subsol, femeile se află la disereția matroanelor-pro- 
vocătoare si a medicilor care fac afaceri bănești din această 
operație secretă, cu următoarele rezultate: 50% din femei ră- 
min cu infecţii si 4% mor. 

Guvernul lucrătorilor si ţăranilor își dă perfect de bine 
sama de pericolul avortului provocat pe ascuns pentru så- 
nătatea proletariatului și începe lupta pe două căi: prin pro- 
pagamdi pentru evitarea avortului si prin crearea instituții- 
lor pentru protecția mamei şi copilului. Numai pe aceste căi 
guvernul speră să vadă întrun viitor apropiat scăderea nu- 
minga avorturilor provocate pină la dispariția lui com- 
plectà. f 

Spre e grigio sănătăţii femeilor care cad în mîinile a- 
vortorilor si în interesul rasei, Comisarii dela Sănătate si Jus- 
titie decretcaza : 

1, Intreruperea sarcinei se face în mod gratuit în spita- 
lele statului, unde se găsesc condiții maxime de asepsie. 

2. Numai medicii cu diplomă pot face operația pentru în- 
depărtarea sarcinei. 


i 


v 
- 
. 


è 


i 
$ 
$ 


__ GRONICA MEDICALA | 179 


2 


4. Moasa care va face avortul va pierde dreptul de prac 
tic medicală si va fi dată în judecata tribunalului popular. 

4. Medicul care va face avorturi în afara spitalului, cu 
bani, va fi reclamat tribunalului popular. 

Dorinţa femeii de a scăpa de sarcină este suficientă pen- 
tru avori. - 

Legea sa lovit de piedici technice mari si la inceput nu a 
putut fi aplicată decit în centrele mari, unde toate paturile 
din spitale nu fost ocupate de femei pentru avorturi, In pro- 
vincie si mai ales la țară multe spitale crau distruse, altele 
vu aveau instalațiile necesare pentru raclaj şi nici medicii 
uu aveau pregălirea necesară. 

In acelaşi timp avorturile din spitale incep să crească 
treptat, în vreme ce la farà, din cauza condiţiilor grele de 
viață. avorturile criminale, făcute „in subsol”, de bube, cu 
toate urmările dezastruoase, se inmultese într'o măsură in- 
sphimintàtoare. 

Spre a indrepta ràul, care începe să ia proporții, guver- 
mul = vede silit, A ia alte măsuri, prin decretul din 9.1.1924: 

„l. Operația pentru avort se poate face si în clinici parti- 
cutare, inregistrate la Comisariatul Sănătăţii. 

2, Femeile dornice să-și provoace avort vor fi tratate de o 
comisie specială formată din trei persoane : 0 femee-medic, 
o reprezentantă a asociaţiei pentru protecţia mamei și copilu- 
lui si o funcţionară, care îndeplineşte rolul secretarei. Medicii 
spitalelor dela ţară inlocuese accastà comisie, 

3. Avortul este autorizat în următoarele cazuri: 


a) sarcina este rezultatul unui viol, 

b) sarcina la o minoră nemăritată, 

c) sarcina rezultată din relaţii cu un bărbat de care de- 
pinde situația materială sau administrativă a femeii însàr- 
cinate, - i 

4) în cazuri unde sint mai multi de trei copii. _ 

e) în cazuri cînd femeia nu are mijloace să crească co- 
piha, É ş da i: Ă 
f) indicații medicale: tuberculozà. boli de inimă, de ri- 
nichi, etc. ae ` 

Comisia poate autoriza intreruperea sarcinei numai pină 
la 3 hmi”. i 

După datele statistice sovietice se vede că motivele pen- 
tru întreruperea sarcinei se repartizează astfel: 


31% — sărăcie materială, — 

2% — număr mare de copii, 

21% — ruşinea, la văduve şi fete, 
8% — femei divortate sau părăsite, 

11% — motive medicale. 


180 VIATAROMINEASCA © 
îi a oraşe motivele medicale ocupă 40% (tuberculons 
in oraşele mari sărăcia şi mai ales greutăţile de locuin 

ocupă la Moscova 58% şi keningrad 63%. Dari o stati 
rezultă că dintre femeile care au cerut autorizație pentru 
avort numai 6% locuiau singure într'o cameră, 15% două. 
pază stia pi gate z nai te persoane, 

$sencele avortează după primul il, = 
după 34 si mai multi. scanio adora 


Avorteazà : După virsta: 
75% prima oară Anii La orago La sito 
13% a doua » 15-19 7% 4% 
8% a trea > 20-29 w% 459 
4% a patra 0—4 49% 51% 


Primul rezultat al legalizării a fost o creştere enormă. 
progresivă a numărului avorturilor, Inainte de război în Ru- 
sia avortul era răspîndit mai mult la orașe. unde era făcut de 
femeile din straturile sociale mai bogate, pentru motive de 
Sea noii are sub stăpinirea bisericii, care consi- 
< orice încercare de avort ca un mare păcat, as x 
n pe aiea cealaltă, ` car bot ET 

u se poate găsi o statistică oficială a avorturilor pentru 
Rusia întreagă. Statisticile cunoscute dau cifre numai E tau 
unele orașe mari sau regiuni, Totuşi, si aceste date sînt sufi- 
ciente ca să ne facem o idee dacă nu chiar exactă cu reali- 
tatea în orice caz nu departe de ea. 

lată citeva date oficiale pentru Leningrad: in 1927_ 
37.000 avorturi, în 1928—56.000, in 1929—67.000, Cel mai ma- 
re abortariu din Moscova are 22) de paturi, cu 12 medici, 
face 20.000 raclaje pe an; tot la Moscova mai funcționează 
alte 12 abortarii, cu număr mai mic de paturi, însă cu o acti- 
vitate tot atit de intensă. Abortarii speciale există în toate 
centrele mari. 

La congresele medicale pan-ruse medicii au atras atenţia 
asupra creşterii numărului avortului. In multe regiuni numă- 
rul lor este egal sau întrece numărul de masteri. In Caucazul 
de Nord la fiecare naștere revin 4 avorturi. 

Creșterea poppiatici rusești fiind de trei milioane pe an 
putem socoli numărul avorturilor la cel putin 214—3 milioa- 
ne pe an, la care se mai adaogă alt număr însemnat de avor- 
turi clandestine si rămase necunoscute. 

Acest număr atit de mare de avorturi nu a scăzut creşte- 
rea populației rusești. Ceva mai mult : „Raboceaia Gazeta” 
(1931) e că era magia creste progresiv la mia de lo- 
cuitori: în 1917 au fost 35 nașteri, in 1923-41, în 1925-45, în 
1930—48. (Pentru scciasi perioadă natalitatea a scăzut în 


N CRONICA MEDICALA  — Wi 
Germonia de la 25 ta 19, in Franţa dela 21 la 18 gi în Anglia 
dela 22 la 17). 


e" 


Scopul legalizării a fost să se scoată avortul din „subsol” 

ca să fie făcut la „lumina zilei”, ocrotit de stat. Știri din sursă 
sovietica arată in mod indiscutabil că in „subsol” avortul se 
practică si azi după zece ani de legalizare pe o scară foarte 
întinsă, Deşi orice femee are dreptul, după lege, să se adre- 
seze celui mai apropiat spital pentru raclaj, în condiţiile cele 
mai sigure, fără plată, totuși din toate părțile Rusiei vin ştiri 
că avortul criminal. nelegalizat, se intilneste foarte freevent. 
Abortariile din centrele mari sint pe jumătate ocupate cu tra- 
tamentul femeilor care vin cu avortul început în afara spita- 
iului, de provocatorii de meserie, In unele regiumi industriale 
(Ivano-Voznesense, Suisc), avorturile clandestine ocupă mai 
mult de jumătate din numărul total de avorturi. De altfel, in- 
suşi prof. Semasko, Comisarul Poporului pentru Sindtate, re- 
cunoaşte câ în urma legalizării avortul clandestin a scăzut cu 
50%. O dovadă in plus trebue să vedem si in faptul că în 
1926 au fost condamnaţi pentru provocare de avorturi 66 bàr- 
baţi si 805 femei. 

Cauzele sînt: evitarea spitalului unde operaţia nu poate 
rămîne un secret, depărtarea spitalelor, mai ales la țară, lipsa 
paturilor libere în spitale, jena femeilor dela țară in fata me- 
dicilor, vremea pierdută cu îndeplinirea formalităţilor (se cer 
mai multe certificate) neplăceri în cazul cînd este refuzată de 
comisie (este supraveghiati ca să nu-și provoace avort), 


** 


Deoarece urmările avortului crimima] se crede că se da- 
toresc numai faptului că se fac în condiții rele si de persoa- 
ne nepregătite, este logic să ne aşteptăm ca această opera- 
tie, făcută în spitale, de medici pregătiţi, la „lumina zilei”, 
să nu aibă nici o complicatie şi nici o urmare, Asta e în teo- 
rie. In realitate lucrurile stau altfel. In ţările unde avortul 
este urmărit de lege si nu se poate face decit „În subsol”, mor- 
talitatea, după autorii germani, este de 4%, cifră impresio- 
aantă dacă o raportăm la sutele de mii de femei care se ex- 
gum acestui joc nescutit de rise. _ 

Autorii ruşi susțin câ ei nu au cazuri mortale sau. mai 
exact. au o mortalitate excepţională: cel mai mare abortariu 
din Moscova a avut un singur caz mortal la 20.000 raclaje. In 
alt an. tot la Moscova, la 30.000 avorturi, nu a fost nici un car 
mortal, 

Unii autori germani se indoesc de exactitatea acestor a- 
firmatii. Ei spun, — si poate nu fără dreptate, — că aceste 


meo VIAȚA ROMINEASCA 


cifre frumoase trebuiesc privite cu multă rezervă dat fiindcă 
statul nu permite să se publice decit ceiace îi convine, Prof. 
Alexandrov, unul dintre cei mai renumiţi ginecologi rugi, re- 
cunoaşte că statisticile avortului sint incomplecte si insufi- 
ciente, 

Se poate admite că în centrele mari mortalitatea este me- 
insemnată sau lipsește, în schimb, la țară, unde nu se gàsesc 
nici condiţiile, mici specialiștii dela centru, mortalitatea tře- 
bue să fie mai ridicată. In sprijinul acestei păreri vin şi con- 
cluziile congreselor medicale sovietice din 1927 și 1928: racla- 
jul este o operaţie serioasă, cu complicaţii frecvente, care na 
trebue să fie executată decit de specialiști, familiarizați cu 
chirurgia abdominală, fiindcă nici un chirurg nu este scutit 
de a face în timpul raclajului lesiuni, uneori foarte serioase, 

Dar chiar si cu aceste rezerve mortalitatea nu trebue să 
atingă cifra mortalităţii din ţările unde avortul nu este auto- 
rizat şi trebue să scadă, mai ales dacă ţinem seama că statul 
cheltuegie sume mari pentru ameliorarea situaţiei. Apoi, să 
nu uităm că oricit de grave ar fi eventualele lesiuni din tim- 
pul raclajului, dacă se iau imediat măsuri, bolnava are toate 
şansele să scape cu viaţă. In scăderea mortalităţii trebue să 
vedem un cistig indiscutabil al principiului sovietic de a privi 
chestiunea avortului drept îm faţă si de a-l face „la lumina zi- 
lei”, de către oameni pregătiți. 

Dar spre a ne face o idee complectă asupra rezultatelor 
legalizàrii avortului, trebue să nu uităm si posibilitatea com- 
. plicaţiilor tardive după raclaje. Chiar cind femeia pleacă din 
clinică vindecatà se întimplă că după citeva zile, săptămini şi 
luni dela operaţie ea se îmbolnăvește de vre-o boală gineco- 
logică. Ea nici nu se gindeste să pună boala în legătură cu 
avortul care a fost făcut bine si nu a lăsat urme. Si legătura 
intre reclaj si boală poate fi foarte strinsă: femeia a suferit 
de blenoragie, fără să ştie sau a știut, sa tratat si se crede 
vindecată, Vindecarea însă a fost, — asa cum se întimplă în 
majoritatea cazurilor cu blenoragia, — numai aparentă: au 
dispărut fenomenele supărătoare, mierobii însă au rămas 
ascunși în glandele uterului. In timpul raclajului ei capătă 
puteri noui de viaţă, părăsesc ascunzisurile si dau acele in- 
fectii plictisitoare, care fixează femeia la pat săptămini si luni 
de zile. Numărul acestor cazuri, după Prof. Alexandrov-Mos- 
cova, este foarte mare, mai cu seamă dacă ne gîndim că în 
Viaţa sexuală a tineretului comunist gonococul trebue să jos- 
ce un rol de frunte. 

Prof. Serdiucov, alt ginecolog rus de seamă, are marele 
merit de a fi atras atenţia asupra unor urmări necunoscute 
înainte de legalizarea avortului: raclajul este un puternic 
traumatism biologic, mai ales pentru femeile tinere. Asta în- 
seamnă următoarele: este lucru stiut gi de public că ovarele 


CRONICA MEDICALA — — 183 


joacă un rol important în viața femeii: ele regulează viaja 


sufletească a femeei şi echilibrează funcțiunile organismului. 
In timpul sarcinei singele năvăleşte spre uler gi ovare, care 
incep să secrete mai intens. La femeile tinere uterul este mic; 
dacă femeia rămîne insarcinatà, grafie sarcinei si mai ales 
secreției ovarului, uterul se întăreşte, creşie. SS 
Avortul opreşte bruse secreția ovarului si dă un biciu pu- 
ternic intregului organism: uterul rămine mic, degenerează, 
ca si ovarele. Femeia nu mai poate avea copii, are menstrua- 
ţii dureroase sau incomplecte, cu dureri de sale si în partea 
de jos a abdomenului. Ele devin neurastenice, capricioase, ne- 
mulfumite, îmbătrinese înainte de vreme. Aceste fenoment 
survin și în caz cind raclajul nu a fost urmat de febră sau alte 
complicaţii. Toate felurile de tratament aplicate la aceste bal- 
nave rămîn fără nici un rezultat. 3 
Mai vin şi alte complicații: sau observat multe sarcini 
extrauterine la femeile cu avorturi, care se pot pune pe sei- 
ma infectiilor după raclaje. Alte complicaţii au fos! observate 
în timpul nasterilor. Multe femei nu mai pot rămine însărei- 
nate sau rămîn, însă avortează spontan. Nasterile la femeile 
cu avorturi durează mai mult, copiii se nasc mai greu, cu ca- 
zuri mai frecvente de copii morti, cu pierderi de singe după 
naștere, mai greu de tratat. 3 
gi} Aer ei ginecologilor ruşi din 1927 si 1928, la care 
au luat parte sute de medici, sau discutal rezultatele avortu- 
lui în massà şi sa ajuns la concluzia că pentru femeie racla- 
jul in nici um caz nu este o bagatelă, cum se crede de obicei, 
ci o intervenție serioasă, cu complicații frecvente, care nu ire- 
bue să fie făcută decit în cazuri cind sint indicaţii serionse 
entru întreruperea sarcinei. La acelessi concluzii  njunge 
Prof. Alexandrov și Prof. Serdiucov. 


xa 


Avortul legalizat este o sarcină serioasă pentru stat. 
Cheltuelile legate de avort se ridică la cif ra de 1.200.009 ruble 
aur, iar pierderile statului din cauza zilelor de concediu pen- 
tru raclaj prezintă anual suma de un milion ruble aur. 


s*y 


Directorul celui mai mare abortariu din Moscova spunca 
anul trecut unui coleg francez, care i-a vizitat clinica: Noi nu 
credem că avortul ar fi um ideal, chiar cind este făcul cum 
trebue si autorizat: sint însă femei care vor să avorteze cu 
orice preţ. Datoria noastră este să le scăpăm din miinile avor- 
torilor criminali. Statul nu încurajează de loc avortul. Dim- 
potrivă: avem la oraşe consultaţii anticonceptionale unde se 


184 VIAŢA ROMINEASCA —— č à 


dau sfaturi cum st poate evita sarcina, Apoi, cind o fenice 
vine pentru autorizație de avort i-se spune, fără înconjur, că 
racla jul, mai ales cind e répetat, are inconvenientele lui, se 
discută cazul ei şi i-se atrage atenția că statul o va ajuta atit 
în timpul sarcinei cit si după ea. 

Prin brosure, filme, conferințe se face o propaganda in- 
tensă împotriva avortului, Femeia însărcinată are concediu 
de 4 luni, cu păstrarea lefei, dacă este saluriută. La nașterea 
copilului ea primește dela stat un ajutor egal cu leafa lunară, 
pentru „zestrea noului cetățean”. Maternitàti, leagiine, grădini 
de copii stau la dispoziţia femeilor cu copii, în toate centrele 
mari. 

Dindu-şi seama că adevăratele prefaceri sociale încep nu- 
mai cu generațiile noui, bolșevicii au dat si dau, în preocu- 
pările lor cea mai mare atenție soartei copilului, care „apar 
fine societății în care e născut si nu părinţilor săi”. 

Numerosi vizitatori ai Rusiei Sovetice povestese, pe buza 
celor văzute, că pentru copil sa făcut foarte mult. 

Acolo, spune un pere german, este patria copilului în du- 
blu sens: acolo sa înțeles firea copilului şi din învăţătură 
i-s'a făcut o trebuintà si o pion 

Un ameritan trimis în Rusia ca să se documenteze asupra 
îinvățămintului sovietic, spune: nici un popor «lin lume nu ia 
mai mult în serios chestia educaţiei si nu înţelege mai bine 
că natunea de miine se formează prin școala de azi. 

Un călător francez povesteşte: e o zi de sărbătoare natio- 
nală; circulația trăsurilor pe străzi « oprită pei a face loc 
autobuzelor, încărcate cu copii. Fiecare scoalà are autobuzul 
său... Copiilor li-se rezervă cele mai bune locuri la teatre, cele 
mai frumoase palate expropriate din Moscova, iar pe timpul 
verii, ei petrec în Crimeia, în vilele familiei țarilor. 

Ca prim rezultat al grijei pentru soanta copilului este scă- 
derea mortalității infantile, lată o statistică, făcute în mediul 
lueràtoarelor din industria textilă, din Moscova: 


În 1917 muriau 60% Dim pentru comparație, mortalitatea infantilă gi 
iig > 38%  pentrualte țări (datelesuntportruaniidin urmă): 


- 1919 2 Norvegia 6% Franţa DA 
7921 2% Germanin Tua IRomînin 00% 
19% 17% Anglia Milo 


Pentru a combate lipsa de locuinţe la orase, se ridică 
clădiri in stil american. 

Dar toate aceste începuturi frumoase sint deocamdată 
numai insule mici, luminoase, şi va trebui, desigur, nu o sin- 
gură piatiletcà şi poate citeva generații pină ce punctele lu- 
minoase vor cuprinde cea mai întinsă fară din lume, deasu- 
pin căreia soarele nu apune niciodată, 

Comunismul. spunea Lenin lui Gorki, va fi realizat de 


— -CRONICA MEDICALA i 185 


fiii noştri, poate de nepotii nostri, N T 
„ po ' „Nu este e T 
n sută de ani pînă ce partida Re fi hi e Pa pe? vanda 


**% 


Rezumind rezultatele legalizarii i 
a sgalizarii avortu ia ajun- 
sem la următoarele pret. tP > Sai 
1. Legalizarea a mărit numărul avorturilor. 
i Sir clandestin nu a dispàrut, 
4, Legalizarea i îi i 
a i g avortului nu a scăzut natalitatea poporu- 
4. Cauzele avortului in majoritate i i 
ME p aean ijoritatea cazurilor sini de na- 
5. Mortalitatea după avortul legali ñ 
_„% Mort ipi galizat pare să fie mult 
ap iaca decit in țările unde avortul nu este ocrotit de le 
se ei pa că o pn pentru avort se fac în condiţiile 
cele mai bune, infecțiile post-abortum sînt frecv i se da- 
torese mai ales blenoragiei. den 
sa Poetul, a dovedit că avortul lasă urme serioase în 
i 4 $ m i ci ì îi ră 
pă a sa cmen și atunei cind operația trece fără febră si 
7. Conștient de pericolul avo i i 
i A riului  considerut ca „o 
cr RO socială”, statul rus luptă impotriva răului 
rin propagandā unticoneepţională intensă și TA 
täțiri de ordin social. » ui i au 


Dr. Ion Bordeianu 


4 > 4 dim 07 LA 


Miscellanea 


Problematica decizie 


Dacă te opresti la suprafața cuvintelor şi cauţi comp 
nuturi fanti, anena că într'o generală debandadă pu- 
blică, purtătorii spiritului decizionist din viaţa contimporanà 
se află la eroii trangeelor si la eroii baricadei sociale se im- 
pune tot mai mult „Lupta dintre lumea nouă şi lumea veche 
nu se dă pe terenul neutral al duelurilor de cuvinte amabile 
È uo că că spiritul tranşeelor şi eroii baricadei sociale 
este o inimicitie declarată pe viață si pe moarte. NE ose 
micitie de metode si fanatism, care sint analoage. Telurile îi 
despart. In marea problemă a Națiunii, transeele nu vor x 
vadă în răsvrătiți decit trădători și inamici, fără a reflecta la 
diferendul ceva mai substanțial dintre bogaţi si săraci. A 

Trupele aflate în 1914—1919 în provinciile cucerite să 
britisau între pauze femei dușmane, fără a simţi muore ed 
funcționale prea profunde si mingiiau patern capete de cop 
in amintirea celor proprii, ste atenti uneori aceias mătase 

i întotdeauna acciasi ochi puri. f 
sei rit sau dintr'un buzunar din stinga al ga 
scoteau invariabil fotografii plouate de apa pei, de = 
crimi, de nàdusala inimii sau a pieptului părus, pra du-le 
melancolic si lung, arătindu-le cu bucurie a rep t şi 
dornică de comunicare străinului ori străinei, luînd r ia 
şi dind la grindă copilul tatălui pe care esi 24 ore mai înainte 

i t . + + 
$ E a A patriotardă uită detaliul de gentute È 
gratie. Nu vrea să păstreze decît faptul hidos, cizma eri 
si tot ceiace e menit să mentie o ură, care mu convine sai 
bogatilor. Retina ei ocularà gi fotografică e lovità de orb pa 
găinilor de îndată ce e vorba să se amintească ear SRS 
cismă. un veston, un centiron si o capelă echipau o 4 


MISCELLANEA 187 


tată umil, scos in gloanțe de către certurile pentru pieţele in- 
ternafionale de destacere a mărfurilor bogaplor respeclivi. 
„Amintirile populaţiei ocupate de pretuundeni despre ome- 
nia individualà nu pot pàtrunde în constiinta publica postbe- 
lică, ci pentru-a se prepara terenuri viitoare de cultură a urii. 
Se păstrează documentul intotdeauna neplăcut al faptelor 
conducerii: rechiziţii, confiscàri. Cel umil sa comportat 
atunci, cind cizma wa refula inima, după cum dorese con- 
ducătorii, conform vechiului lui obiceiu: dreptatea gi iubirea, 
instinctele paterne sublimate in îngrijirea celor mai slabi. 

Cinci ani sa dat in intimitatea fiecărui combatant lupta 
dintre Omenie şi Sabie, acea sabie de care piere cel care o 
scoate... Fiindcă există două feluri de săbii: sabia în sine pen- 
tru cintecul ei metalic si sabia-braf, sabia pusă în slujba u- 
nei idei si a unei fapte de indeplinit. Sabia e braţul bărbă- 
tesc. In timp de pace plugul, secera sau penita, în timpul fur- 
tunei si al crizei, sabia care taie nodul gordian. 

Observatori maturalisti au văzut cu surprindere cum 
maimufele impanașate în glumă cu o săbiuță la sold, cu cen- 
tiron si cu capelă militară se trezesc cu o atitudine marţială, 
umblă în pas cadentat şi fac drepți una în fața alteia. lată a 
observafic menită să lumineze subterane stranii si să lămu- 
reascà ceva din esența chestici. Haina face omul, iar omul fa- 
ce baina. Sistemul real economie-politic determină încetul cu 
incetul mentalitatea cetățeanului si nu invers. O haină mili- 
tară trezeşte reflexe psihologice milităreşti. Spiritul militar e 
hrănit de purtarea sabiei, de veston si de tresă. Cei care vor 
să menţină spiritul transeelor au simtit-o de mult, 

Aceasta este semnificaţia de politică socială a festivităților 
militare, a părăzilor si a uniformelor sclipitoare. Cu un ter- 
men din domeniul filosofici politice moderne fenomenul de 
integrare” statală se realizează prin simboluri îm care se 
concretizează forjele vii ale stăpinirii (steag, paradă, monarh, 
uniformă, ete.) 

In Germania oamenilor cam naivi, dar care stiu rezotut 
ce vor, poți urmări plastic frumuseţea spectacolului. Trupele 
lui Adolf Hitler şi ale „căştii de otel” naţionaliste si reacţio- 
nare sint organizate militàreste nu numai ca tactică internă si 
Spirit, ci gi ca vestminte. Cămașa neagră în Italia indeplines- 
te acelaș rol. Rechizitele: centură, insigne, bocanc, capelă 
sint de rigoare pentru aceste forme de mamifestatiuni pu- 
blice. 

Partizanii extremei stingi din care se recrutează eroii şi 
victimele baricadelor sociale au o uniformă de acelaș gen. 
Eroii transeelor şi ai baricadelor se întîlnesc încă odată. Punc- 
tele comune sufletești si tactic-politice sint numeroase. Intre 
altele, oroarea compromisului, deci cultul nemărginit al in- 


15% - VIAȚA ROMINEASCA 


transigentei, conștiința rolului pe care violențele îl joacă în 
istorie: rol fecund si care scurtează. crizele, uneori, 


Spiritul transeelor prezintă pericolul, că în loc de a minui | 
sabia-braţ, cultivă maimuța dornică de a face „drepți”. Bo 


cancul, centura, sabia si insigna — sunt mijloace eficace pen- 
tru atingerea unui scop. Acolo se refugiază curajul de a În- 
frunta furtuna si de a se termina întrun sens © boală, Untul 
de ricină si teroarea revoluționară au semnificație în istoria 
socială. Curăţirea este radicală si salvatoare. Educaţia nouă 
poate deveni eficace. Jumătăţile de măsuri transformă o 
boală în forme cronice vo gr un hi ism nu poate scăpa 
decit cu pierderi multiple de forte e vreme, OO. 
Spiritul transeelor si eroii baricadelor sint partizanii sin- 
cerităţii publice într'o epocă de ipocrizie oficială. Imparțiali 
tatea istorici le va scoate după şapte decenii osemintele din 
morminte dusmane si le va aseza În cavoul comun ul gloriei 
curajului. j è peii 
Dreptatea socială nu este cu trunşeea, ci cu baricada. 
Simplu instrument în mina exploatatorilor, trangeea are da- 
rul de a precipita concluzia unui proces deschis si de a pune 
datele exacte ale unui conflict, A ; ò 
Legitimaren teoreticà a transeii si a baricadei este gindi- 
rea decizionistà. Intr'o criză acută se pune problema lui aut, 
aut. Gindu] decizionist aplicat de către spiritul transeclor În 
politică si de către eroii baricadei în prublemel» sociale se 
caracterizează prin radicalism. PAS 
Cabinetul german Brüning — în care retrăia vechi 
spirit al frontului ostàsese prin membrii săi principali Bri- 
ning si Treviranus — a dizolvat Parlamentul și a trecut pro- 
vete financiare pe buza articolului 48 din Constituţie, unde 
se dau puteri extraordinare în cazuri de excepție vă ana per 
iui Republicii si cabinetului încrederii sale Articolul a 
Constitutiei dela Weimar din 11 August 1919 este vena 
tul cel mai caracteristic al schimbărilor prin care trece teoria 
constituţională postbelică. È 
Eroii veritabili ni vieții publice pisese în arenă. Intre 
Hercules, zeul forței si Anteu, care are aliat cu el pe rapa 
lui pămîntul (Dreptatea si Iubirea plebei umile si e dn e), 
rezultatul final nu poate fi deci! pentru Anteu. Hercule îl va 
cuprinde in braţele Imi experte si antrenate zilnic, Îl va 
stringe cu cruzimea lui profesională — dar gior, grupe = pă- 
mintul va da lui Anteu energie nouă, brațe cu mii de dd 
tru împlinrea misiunii Inate odată cu ieşirea lui pe stadion. 


x%a 


Violenţa « moasa nașterilor sociale. Intrarea in arenă a 


revoluțiilor scurtează criza. Revolutiile sint, după cum s'a 


pe _______MISCELLAZEA 189 
spus, locomotivele istoriei. Cei care au totul de pierdut si ni- 
mie de cîștigat, în afară poate de exil, adică cei puțini, sint... 
principial contra unor astfel de „nebunii”. Mai putea fi vre-o 
îndoială în privinţa atitudinii lor ? Interesul personal şi de 
clasă le sopteste ,,principial” să fic împotriva „schimbărilor” 
nebune”. Cei multi, care n'au nimic de pierdut pozitiv în a- 
fară de lanţuri si o lume de cistigat (Manifestul) nu găsesc 
nici o greutate.. principială in recunoașterea acestor fapte 
elementare din istoria societăţilor umane. 

. (ei care au privilegii numeroase de pierdut, odatà cu 
pierderea privilegiilor personale si de clasi, au impresia — 
justificabilă din punct de vedere psihologie — al unui fali- 
ment al lumii. Expropriatorii expropriati devin apărătorii în- 
versunati ai „culturei” si ai ,civilizatiei”, amenințate de 
pielre şi de invazia „hoardelor barbare”, Repetitia acestui fe- 
nomen s'a intimplat în toate epocile de transformare cu regu- 
gularitate atit de matematica si cu formule atit de identice, 
incit inceteaza de a mai indigna sau de a mai provoca uimire, 
ci maximum un suris întelegàtor ori un dispret integral 
chestie de temperamente si dispoziții, 

Cind un popor iese dintro criză printr'o măsură radicală 
wa pierit. Cum o să piară un popor, fiindcă se expulzează o 
grupă de exploatatori ? Poporul dovedeşte, dacă depășește 
repede criza, o remarcabilă vitalitate. Numai popoarele în 
decadenţă si cu un minimum de forță vitală cad victime. cri- 
zelor, asemeni indivizilor degenerati aflați în crize. Cine dis- 
pune de un surplus de energie, în orice si oricit de inextrica- 
bilă ar fi plasa în care a căzut printr'un concurs nefericit de 
evenimente, cum a căzut poporul nostru în capitalismul oc- 
cidental aflat in preajma falimentului, instinctele sănătoase 
gi afirmative ale vieţii il conduc fără să vrea pe drumul cel 
drept unde libera lui desvoltare va fi armonică. Victimele 
crizelor sint numai cei meniti mai dinainte picirii. 

Opunerea grupelor dominante la o schimbare fundamen- 
tală a ordinei stabilite este prevăzută si — avind distanță faţă 
de evenimente — chiar necesară pini la cristalizarea progra- 
melor. Pericol, este (atunci, cînd se privese cele două poziţii 
ca o totalitate) numai în cazul că, fazele de pregătire şi de 
marcafiune ale noilor poziţiuni primesc corecturi atit de pu- 
ternice în vechiul sens, incit conflictul ia aspectul unei ca- 
tastrofe neprevăzute cit de putin pentru înțelegerea nouilor 
aparitiuni, iar elementele pregătitoare ale fazelor interme- 


* diare fiind distruse în germene are loc o risipă de energii si 


de material care depășesc — pină la dezorganizare radicală 
noile țeluri. 

Metodele de luptă ale lumii vechi se cunosc: represiunile 
singeroase si sistematice. După cam regimul regalist francez 


190 VIATA R 7° 101, PIRO RIT 

tarismul rus wau putut pricepe la vreme, că sint zadarnice 
în oaie Pes viera şi huptätarilor în Bastilia sì Siberia, tot 
aşa şi regimul din Europa contimporanà nu poale pricepe că 
ideile nu se tratează cu curți marţiale. Indirjirea se intensi- 
fică şi exploziunea va avea loc fără rodnică finalitate socială 
si fără un teren pregătit. — Petre Pandrea 


Conferința dela Stresa. 


Va da rezultate pozitive conferința dela Stresa ? Pentru 
un autentic şi versat cunoscător al problemelor sociale, care 
nu poate concepe și admite altă interpretare a procesului is 
toric decit cea la care conduce metoda dialectică, demonstra- 
tă ca intailibilă prin aplicarea riguroasă la cazuri concrete 
şi probleme abstracte, rezultatul oricărei conferinţe intema- 
fionale este previsibil şi dat apriorie, cu anticipație, Rezolva- 
rea dialectică a dificultăților ridicate prin desfăşurarea isto- 
rică, cuprinde cheia de înţelegere a problemelor sociale con- 
timporane, şi fixează cu certitudine diagnosticul unor stări 
patologice. TL 3 

Unde simțul obiectivității a rămas integru, nu mai poate 
subsista scepticism în privința existenţei unei crize finale, nu 
ciclice, a unei crize, cum se spune curent, structurale, nu de 
conjunctură. Ideia nu se acceptă deschis pentrucă aceastà eri- 
ză lichidatorie este văzută îm culori apocaliptice terifiante. 
Convingerea însă că destinul final al regimului este prefigu- 
rat în măruntaiele lui, implicat de o cauzalitate naturală, își 
face un loc din ce în ce mai larg în spiritele atente la succe- 
siunea fenomenelor sociale. Din punctul de vedere al celui 
care e lămurit asupra chestiunii vitale următoare: că nu se 
poate avea com ensiunea ştiinţifică a realităţii sociale de 
cit explicind-o dialectic interior, în cauzele generatoare de 
contradicții acute, rezultatul îmbinării, din ce în ce mai pal- 
pitante, a faptelor, se urmează cu siguranță matematică în- 
trun sens precis, implicat de logica de fier a istoriei. È 

Cum să dea rezultate salvatoare diferitele conferinţe in- 
ternationale cind naționalismul economic, în jr ascensiu- 
ne, ridică bariere sălbatice, fortifică ziduri nezesti între 
state ? Cità vreme nu va fi înlăturat, si sînt toate indiciile că 
in economia actualului regim nu va putea fi, orice eforturi, a 
căror sinceritate de intenţii e indoelnicà, vor fi condamnate la 
eşec, Conferinţele continentale aduc frapant cu obisnuitele 
consulturi medicale Ja căpătiiul unui ins ajuns în comă, Ge- 
nialii economisti sint conștienți că frazeologia nu mai € 
eficace gi nu mai prinde. Evenimentele descoasa tot ce coasă 
conferințele, care, în Dia grotta, se pese rad rezoluţii de 

latonică. Toată lumea a remarcat-o. 
Daly ad rues e că chiar din punctul de vedere al conser- 


MISCELLANEA hi 191 


vării economiei actuale, se procedează pe dos, gràbindu-se un 
ienumen îm plină evoluție, Asta sa dovedit, dacă mai era nè- 
ve şi la Stresa, unde o voce a vorbit energie şi categoric: a- 
ceca a d-lui Madgearu, care a fost de o sinceritate aducătoare 
de unanime elogii, dar, gi faptul e meritoriu, foarte puţin di- 
plomatica, Ideile d-lui Madgearu au concentrat atentiunea gt- 
nerală. S'a dovedit un incomparabil elar-văzător, de remarca- 
bilă perspicacitate. 

Problema conferinței dela Stresa a fost pusă în termeni 
explici de preşedintele blocului statelor agrare, Chestiunea 
ridicată de planul Tardicu, nerezolvată nici la Lausanne nici 
la Londra ràmine aceasta: imediata ajutorare a ţărilor basi- 
nului dunărean, a statelor Europei centrale şi sud-estice. Con- 
trarul înseamnă falimentul sigur, Intre Europa industrială si 
Europa agricola (diviziunea lui Francis Delaisi este acecpta- 
bilă cu unele rezerve) sa căscat o prăpastie, Divorțul stabilit 
« palpabil in decolajul preţurilor, de care depinde structura 
balanței comerciale, deficitară azi în grad neobişnuit. Depre- 
siunea economică provocată de catastrofala prăbuşire a pre- 
tului produselor agricole, a ridicat temperatura la un grad de 
tensiune maximă. Restaurarea economică a statelor agrare e 
v problemă europeană, nu regională. Echilibrul Europei a- 
dinc sguduite e dependent de soluționarea ei urgentă. 

Sa putut constata lu Stresa că economia curopeană e an- 
trenată intr'un cere vicios, care poale fi cercul morţii. Statele 
agrare sînt debitoare Occidentului, care la rimdu-i nu stă mai 
strălucit faţă de America. Lichidarea acestor datorii presupu- 
ne un export acliv a] produselor de care dispun. Acest export 
e însă făcut imposibil prin măsurile restrictive, de contingen- 
tare luate de ţările apusene importatoare, inspirate de o ero- 
aată politică economica, responsabilă si de agravarea neno- 
rocitei situaţii generale, Tarife vamale exorbitante, care do- 
vedese o ignorare totală din partea regimului a intereselor 
burgheze-capitaliste, au făcut imposibile schimburile comer- 
ciale internationale. Nepulind exporta produsele lor, e logie 
să urmeze nerespectarea angajamentelor, ținute de Rominia 
şi alte state din orientul european pina la jertfă de singe. In- 
solvabilitatea, a cărei afirmare a făcut să treacà un fior prin 
sira spinării țepene a Occidentului, nu poate fi urmarea unor 
rele intenţii. Căderea preţurilor e fatala consecință a politicei 
economice a statelor industriale, Prin lipsa de export, pe de 
altă parte, puterea de cumpărare si consumatie a Europei 
agricole a scăzut simțitor. Si drept urmare, plasarea produse- 
lor industriale e dificilă. Circuitul stagnează; schimbul inter- 
statal, sursă de viaţă a organismelor economice, a încremenit. 
Anarhia comerţului e isbitoare. S'a recunoscut în fine oficial 
că cconomia europeană capitalistă e anarhică si în desordine. 
Cum se va putea sparge cercul vitios, care stringe în clestele 


192 „VIAŢA ROMINEASCA — — 
lui tot mai multe state? Conferinţa de la Stresa a schiţa! citeva 


ii se cer traduse în practică neapărat. S'a cerut: su- 
rime arte actual de restricții la schimburi; reduce- 


rea contingentărilor fiind indispenabila restabilirii relaţiilor 


rmale în schimburile internaționale. Această măsură nega- 
tivi rare completată prin una de valoare pozitivă: apli- 
carea unui tratament preferențial. Teza drepturilor preferen- 
fiale, susținută cu caldă convingere si pasiunea lar par 
picace încă din 1930 de câtre = Pope cind, punti palle 
i icace, a fost e acceptată. i 
deck per pron pasa D, Madgearu, pivotul desbaterilor d 
Stresa, interesat la menţinerea statu-quo-ului soci econo Ù 
în contra convingerilor intime, credem, și numai cai ge t ve 
de oportunitate şi cireumstantà, a făcut eforturi pentru lim 
zirea orizontului sumbru. La Stresa, unde nu a vorbit nu- 
Kiai din punctul de vedere al intereselor Rominiei, ani nunti e 
încă decisă pentru autarhia economică, dar va fi cons s ni, 
d. Madgearu e singurul om care a gindit, clar si în brina i 1 
frit. A cerut goga bir ii gg pe rare 
e X i t resa, si n alte inul e 
ici diplomatice, «Politicul a omorît de atitea ori econo- 
micul”, i l AE SA 
A e lă demenţă naţională, căreia i-se a 
ui sociali. „Politica ră sinucidere”, cum FORA POR) 
de Man proteeţionismul care queer a o n- 
: : inspirat de un spirit naţionalist ce rostul 
în chica pini peh mondiale, E in Seperti rea 
ături latoriile politice si capitalismul aut 4 
ui imc s ua: Intensificarea naționalismului ere 4 
mie. în urma căruia vor apare autarhiile hiper za sr pia 
"ndreaptă), va precipita un proces deschis. degni grin 
cluziile implicite. E previziunea inatacabila baza P Coe 
țările unei științe nia E agy Ù fenomenelor = 
a căror dialectică o posedă, N. ni D. cela 


Recenzii 


G. I. Brătianu, Politica externă a lui Cuza Vodă gi 
desvottarea udeii de unitate națională. (Extras din Revista 
istorică română I-II, 1932). 

D. Brătianu reia în acest studiu, completindu-l prin noui 
cercetàri de arhive şi prin rezultatele ultimelor lucrări apà- 
rute la noi gi în străinătate, subiectul unei conferințe pe care 
o finuse la Teatrul National din laşi, in ziua de 24 Ianuarie 
1992. 

Incă de atunci, autorul subliniase în domnia lui Cuza- 
Vodă „toate elementele unei politici prudente, dar hotărite 
pentru pregătirea temeinică a unităţii mai depărtate a tu- 
turor Romînilor. In studiul de faţă ideia aceasta e scoasă şi 
mai puternic in relief; Cuza apare în adevăr călăuzit de „o 
idee politică unitară”, 

D, Brătianu relevă manifestările acestei „idei politice 
unitare” în trei imprejurări caracteristice: 
1° In negocierile cu emigrafii unguri. Preocuparea de-a 
nu sacrifica alianței cu Ungurii soarta Romînilor din Ardeal 
a determinat toată atitudinea lui Cuza faţă de proiectele lui 
Cavour şi Napoleon III de-a crea, în vederea războiului cu 
Austria, o diversiune romino-maghiară în Orient. Ceiace l-ar 
fi hotàrît sà dea emigratilor unguri sprijinul Principatelor — 
o spune Domnitorul însuși, — nu era atit speranţa unui cîstig 
teritorial (se vorbia de Bucovina), cit „siguranța de-a asi- 
Ra maita, buna stare și libertate a tot ce poartă numele de 
Romin”, 

2 In relațiile cu răsculații poloni din 1863, care-i promi- 
teau Basarabia întreagă şi Bucovina, în eventualitatea unui 
războiu norocos cu Rusia, Cuza-Vodă vede prilejul „de-a ob- 
ține recunoaşterea unui drept al națiunii sale asupra unui te- 
riloriu ce-i putea reveni în cazul unui războiu european, dar 
tinuse sama, în toate imprejurările, de părerea guvernului 

13 


. 


francez spre a nu compromite, printr'o acțiune pripità, situs- 
tia Rominiei abia consolidată după unire”. 

3° In încercările de puri cu Statele balcanice, mai 
ales cu Mihail Obrenovici al Serbiei, Cuza a căutat un mijloc 
de-a scutura protecţia otomană. şi de-a cuceri independența 
Romîniei. Aceste încercări au fost concretizate într'un proiect 
de alianță, descoperit în arhivele greceşti, pe care d. Brătianu 
îl atribuie, cu argumente plauzibile, domniei lui Cuza-Vodă. 

D. Brătianu conchide, cu drept cuvint, că „politica ex- 
ternă a lui Cuza Vodă constituie un element hotăritor în ju- 
decata pe care istoria o va rosti asupra unei domnii atit de 
mult şi de aprig discutate”, și că această politică „conţine în 
germene Întreaga noastră desvoltare politică viitoare”. 


ne 


D. Stăniloae, Catolicismul contimporan în Italia 
(Anuarul Academiei Teologice, Sibiu.) 

Academia teologică din Sibiu a arătat totdeauna un spi- 
rit deschis gi independent pentru problemele contimporane, 
pe care a ştiut să le judece obiectiv, chiar și atunci cind po- 
zitia ei doctrinală îi impunea o atitudine determinată. Acest 
liberalism intelectual constituie nota distinctivă a acestei in- 
stituţii de înaltă cultură teologică, gi explică rolul ei eminent 
în viaţa culturală a Ardealului, ni E ypt 

Acest spirit care e în tradiția școlii n'a făcut decit să se 
accentuieze si să se lărgească dela Unire. Sub patronajul di- 
sect al I. P. S. Sale N. Bălan, mitropolitul Ardealului, el însuș 
om de vastă şi temeinică cultură europeană, si sub conduce- 
rea distinsului ei rector N. Colan, Academia și-a lărgit pro- 
grama de studii și şi-a reînoit corpul profesoral prin ele 
mente pregătite în străinătate, înci: azi apare ca o instituție 
vie şi bine pregătită pentru rolul e; cultural. F 

O dovadă e si Anuarul pe care-l publică regulat gi care 
nu se mărginește la o simplă dare de seamă administi ativă, 
ci conţine mai multe studii, dintre care relevăm, ca foarte 
caracteristic pentru observaţiile de mai sus, Catolicismul con- 
timporan în Italia al profesorului D. Stăniloae. 

După un scurt istorie al „chestiunii romane”, dela legea 
garantiilor din 1871 pină la regimul fascist, autorul expune 
originea concordatului încheiat de Mussolini cu Vaticanul. 
Aflăm astfel că Orlando ajunsese încă din 1919 la un acord 
principial ‘cu Papa, și, dacă concordatul nu s'a încheiat de 
atunci, vina o poartă Parlamentul italian, care l-a dezavuat 
pe Orlando şi l-a obligat să se retragă, Acest acord, care ad- 
mitea principiul unui teritoriu independent și garanţia celor- 
lalte puteri catolice, a servit ca tezà tuturor negocierilor ofi- 
cioase care au urmat, si chiar concordatului semnat de 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


_RECENZII TIE 198 
Mussolini, la 11 Februarie 1929. Un tratat politic încheiat in- 
tre Italia si Vatican recunoaşte în „Cetatea Vaticanului” un 
stat independent, supus suveranităţii exclusive a Papei, cu o 
cale ferată şi un oficiu postal propriu; în schimbul acestor 
avantagii Papa renunţă la garanţia celorlalte puteri. Concor- 
datul semnat în acelaş timp cu tratatul politic reglementează 
raporturile dintre Stat si Biserică. El introduce învățământul 
religios în şcoala primară si secundară, recunoaşte perso- 
nalitatea juridică congrezaţiilor si efecte civile căsătoriei re- 
ligioase. Papa numeşte pe episcopi, episcopii pe preoți, fără 
altă intervenţie a puterii civile decit sub forma unor obiecţii 
de ordin politic, 

Un regim însă care pretinde o stăpinire absolută asupra 
trupului si conştiinţei cetățeanului, cum e regimul fascist nu 
se putea acomoda uşor cu asemenea îngrădiri, oricît de sin- 
ceră i-ar fi fost dorinta de înțelegere cu Vaticanul, si în ade- 
văr frictiunile, urmate de explozii şi amenințări, s'au ivit 
mainte de-a se fi uscat cerneala cu care a fost semnat con- 
cordatul. D. Stăniloae schițează cu preciziune principalele 
incidente ale aplicării concordatului. Din ele rezultă că îm- 
păcarea e încă departe de-a fi cordială, si e probabil că pro- 
blema raporturilor dintre Vatican si Statul italinm va da inca 
mult de lucru diplomaţiei. 


ata 


Ch. Turgeon, Critique de la conception socialiste de 
l'histoire, (Paris, Sirey, 1929, 1 vol, în 8", 463 p.) 

Excelentà expunere, clară şi sistematică, a doctrinei ma- 
terialismului istoric, „după sursele originale”, adică nu nu- 
mai după scrierile sistematice ale lui Marx si Engels, ci si 
după corespondenţa lor. Merit cu atit mai mare cu cît autorul 
nu primeşte decit cu mari rezerve teza fundamentală a lui 
Marx, după care toate instituţiile sociale si politice, toate ma- 
nifestările intelectuale si estetice nu-s decit rezultatul unci 
desvoltàri ale cărei cauze trebuiesc căulate în condiţiile vieții 
materiale. Cartea d-lui Turgeon, cum o indică si titlul, vrea 
să fico critică a marxismului. 

Critică mai întiiu a originalității concepției marxiste, Re- 
luind problema influenței socialismului francez asupra lui 
Marx, d. Turgeon recunoaşte, contrar unor socialişti franceji, 
ca G. Richard, că coincidentele de idei ce se pot constata în 
operele lui Saint-Simon, Proudhon si Marx n'au stirbit puter- 
nica originalitate a acestuia din urmă. 

Critică apoi a tendințelor socialiste ale materinlismului 
istorie. Dintre diversele obiectiuni care sau adus materialis- 
mului istorie, — că e o teorie fatalistă care nesocoteste libe- 
ru) arbitru si importanța oamenilor mari, că se întemeiază 


A l i YR Vene! „e DR) 


196 „VIATA ROMINEASCA. ta 

tul unor legi istorice a căror realitate n'a fost încă 
e poala că neglijează rolul forțelor etice și intelectuale 
în istorie, — d. Turgeon insistă îndeosebi asupra legăturii pe 
care marxiştii o fac între materialismul istoric și doctrina co 
lectivistà. Adeptii lui Marx susțin că necesitatea istorică im- 
plică dictatura proletariatului ca o soluție fatală a luptelor 
de clasă din societatea actuală şi îşi întemeiază gândirea si 
acțiunea lor pe concepția materialismului istoric. 

Teza d-lui Turgeon e că concepția materialismului istoric 
nu duce la socialism şi că „previziunile comunitare ale lui 
Marx nu-s decit un vis urit”. El combate teoria pauperizării 
progresive a proletariatului invocînd legislaţia socială de 
dinainte de războiu şi ameliorările condiţiei lui care dove- 
desc că „proletariatul se ridică în bună stare şi demnitate”. 
„Prăbuşirea capitalismului si accesiunea subită a proletaria- 
tului nu pot ieși nici dintr'o revoluție politică a societăţii 
burgheze, nici din prăbuşirea economică a producției bur- 

". (p. 377). Scuza d-lui Turgeon e că şi-a scris cartea 
nte de 1929. 3 Ă 
In concluzie, o expunere excelentă a concepției materia- 
lismului istoric însoţită de o critică cu atit mai subredà cu cit 
autorul, probabil dintr'o insuficientă cunoaştere a limbii 
germane, ignoreazà întreaga literatură germani a subiec- 
tului — Andrei Ofetea. 


ata 


Virglilo, J! libro di Didone. Text şi traducere urmat 
de comentar interpretativ şi estetic de Corso Buscaroli. 
(Opera premiată de Institutul lombard de ştiinţă şi litere, 
Milano-Napoli, Societă edit. Dante Alighieri, 1932, 1 volum 
519 pag. în 8, Lire 18) 


Două mii de ani au trecut peste cenuşa lui Virgiliu si 
el n'a îmbătrinit, zice André Bellessort (Virgile, p. 22), ba 
încă e mereu gata să îmbrace într'o formă nemuritoare du- 
rerile sau bucuriile noastre. 

Cel dintii dintre poeţii racinieni, spirit modern de umu- 
nitate universală, Virgiliu are, în pictura emotionantei sale 
victime, a Didonei sale nemuritoare, toate duiogiile si tainele 
feminine ale pasiunii. (Saint-Beuve, Etude sur Virg. p. 89, 
99—100). Cartea a IV-a a Enecidei, cea mai cetità de moderni 
si chiar de Romani — nu u vărsat si Sfintul Augustin lacrimi 
pe paginile ei? — cuprinde epizodul Didonei, o acțiune dra- 
maticà completă: amorul tragice dintre Enea si Didona. Ni- 
căieri arta fui Virgiliu n'a atins culmi mai înalte, deaceca 
ideea savantului clasicist italian d. Corso Buscaroli de a com- 

une un comentar interpretativ gi estetic la această carte a 
fost din cele mai fericite, 


RECENZII  —__ _197 


Comentarii erudite la alte carfi din Virgiliu sau la ali © 
poeți antici s'au mai seris, desi nu prea multe; pentru a a- 
minti citeva din cele mai cunoscute, vom cita pe acela al lui 
Norden la cartea a Vl-a din Eneida, acela al lui Heinze la 
cartea a I-a din Lucrețiu, al lui Wilamowitz la Herakles a 
lui Euripide, la comedia Epitrepontes a lui Menandru.. dar 
toate acestea se deosebesc mult de interpretarea d-lui Busca- 
roli prin aceia că dau o excesivă importanţă criticei zisă mi- 
noră, criticei de text, fenomenelor gramaticale şi metrice, 
coniruntării cu probubilele izvoare şi nu trec decit prea pu- 
tin la valorificarea artistică a operelor, la acea activitate su- 
premă a crilicului, care, chiar si pentru vechiul gramatie 
Dionysios Thrax era philologias kallistan méros. 

D-l Buscaroli ne dă întii textul latin cu traducerea d-sale 
in faţă, care trebue considerată ca un comentar sintetic. Apoi 
explică vers cu vers (p. 43—502) împărțind mai intii episo- 
dul acesta în momentele sale principale, Patru sute cincizeci 
de pagini de interpretări insamnà o operă vastă. Cetitorul 
iși va da îndată sama cum au fost împlinite atitea pagini, 
dacă va afla că d-1 Buscaroli, pentru a înțelege si valorifica 
din punct de vedere estetic cutare expresie sau cutare vers 
virgilian, a crezut mai de folos uneori să mediteze si să pă- 
trundă un pasaj asemănător dintr'un poet italian sau fran- 
cez, decit toţi comentatorii lui Virgiliu. Aceasta nu însamnă 
că n neglijat pe bàtrinii Servius şi Macrobius, dar nu le-a dat 
decit o importanță redusă. In schimb întilnim din belşug ci- 
tate paralele nu numai din poeții de care a fost influențat 
Virgiliu, din Homer, Euripide, Apollonius Rhodianul, Ennius. 
Lucrețiu si Catul, nici numai din imitatorii săi latini: Ovidiu, 
Valerius Flaccus, Silins Italiens şi Lucanus, ci chiar si din au- 
torii italieni ca Dante, Petrarca, Ariosto, Tasso, Leopardi, 
Carducci, Pascali..., iar dintre cei francezi mai ales din Ra. 
cine 

Această metodă de interpretare a d-lui Buscaroli este 
admirabilă, pentrucă è cel mai potrivit mijloc de a apropia 
o operà anticà de sufletul nostru modern. 

Să luăm de pildă primele două versuri: „Dar regina de 
mult străpunsă de chinul iubirii, îşi hrăneste rana în vine si 
se mistue de un foc tainic”; în latineste versul al doilea sună: 
vulnus alit venis et caeco carpitur igni. D-l Buscaroli comen- 
tează astfel : pulnus alt venis: poetul insistă asupra imagi- 
nei rig re? în saucia din primul vers; Didona nu-și mai 
poate îngriji rana, ba chiar, poate fără a-și da sama, și-o nu- 
treste în suflet; aceastà expresie amintește Aen, | 688; oc- 
cultum inspires ignem...; Tasso, ger. lib. 1 45: amor... che 
si nutre d'affanni; venis este mai degrabă ablativ de loc 
(Dante, Inf. I 20: nel lago del cor), decit instrumental (cum 
traduce Bellessort: du sang de ses veines) ; ef caeco carpitur 


å 9 > 


ae VIAȚA ROMINEASCĂ = — «  — 


igni: „tainic“ p. că, de fapt, Didona rupe legămintul de cre- 
dini faţă de cenuşa soţului ei Sicheu, dar acest adaos are 


tocmai sensul din Georgice, INI 210: caeci stimulos... amoris; 
cf. Lucr. IV 1120; tabescunt vulnere caeco, Pers. IV 44: 
caecum vulnus habes, Ovid. Her. IV 20: caecum pectora vui- 
nus habent. Leopardi, Le ric. 109-210: cieco malor, iar pen- 
tru ignis, pe lingă o mulțime de paralele antice, ne citează din 
Dante, Purg. VIII 77: foco d'amor şi din Racine, Phèdre, I 1, 
134: chargés d'un feu secret vos yeux s'appesantissent... 

Un alt mare merit al autorului acestui comentar rezultà 
din importanța pe care el o dă traducerilor. Convins cà o trä- 
ducere frumoasă, chiar pentru cine ştie latineste, este un bun 
comentar, d-1 Buscaroli a consultat si în atitea locuri a diseu- 
tat pasaje din traducerile Eneidei. $i nu i-a fost prea usor 
lucru să aleagă, cînd numai în limba italiană sînt peste cinci- 
zeci tălmăcitori ai poemului virgilian! 

Astfel, interpretarea d-lui Buscaroli are un orizont larg. 
è adinc înţelegătoare gi perfect înţeleasă, tocmai fiindcă se 
ţine departe de orice dogmatism. 

Insfirsit, un comentar în limba italiană asupra unui serii- 
tor clasic are, față de cele germane similare, avantajul de a 
putea fi cetit cu ușurință şi de Romini, filologi de meseric 
sau oameni de litere, chiar si atunci cînd nu cunosc prea mult 
această limbă. — C. Balmus 


atu 


N. Berdiaeff: Lc christianisme el la lutto des elasses, 
(Editions <Demain» 1932). 

Incontestabil, Berdiaeff, astăzi adversar ideologic al lui 
Karl Marx, este un adine si fin cunoscător al marxismului. 
Studiul acesta este unul dintre cele mai bine orientate din 
câte le-a seris. 

Poziţia ideologică adversă nu-l impiedicà să recunoască 
seriozitatea si temeinicia unor adevăruri stabilite de Karl 
Marx. Sociologia Jui Marx o consideră ca o patologie socială 
care a stabilit principalele lacune ale societăţii industriale 
capitaliste. Existenta luptei de clasà este un fapt mai presus 
de orice îndoială, un fapt irefutabil care are în istorie un rol 
decisiv si care în epoca noastră a ajuns la o reliefare maxi- 
mă. Numai ideologiile burgheze izvorite din conştiinţa bur- 
gheză optimistă, crezînd în armonia naturalà a intereselor 
contradictorii, pot nega lupta de clasă, întreagă istoria socie- 
tàtilor umane dovedește lupta dintre multiplele grupuri so- 


| ciale ca şi a claselor sociale, cea mai crudă dintre toate. Via- 


fa politică în timp de pace, gi revoluțiile au un caracter de 
clasă. Marx întrevede aci „un profund adevăr”, Opiniile care 
consideră lupta de clasă ca o invenţie a lui Marx sint false 


___ RECENZII ANN 
si „lipsite de sinceritate, pentrucă în realitate acgapli 
este purtată tot atit de burghezie ca si de clas pn ducă- 
toare.”. In timp ce burghezia o ascunde, muncito 
listii o duc deschis şi în aceasta constă superiofFi] 
Berdiaeff contestă numai că ar exista „adevăruri È 
Ipoteza adevărului ca reflex al realităţii economică 
ditiei sociale este un non-sens gnoseologie al mark 
o contradicție fundamentală, care face imposibilfedrice cu- 
noastere. Critică apoi raționalismul exagerat al teorici mar- 
xiste care simplifică excesiv realitatea, şi constată lipsa unei 
cunoașteri psihologice mai temeinice, 

Psihologia claselor rămîne să lie creată de acum inainte 
(Un început l-a făcut Henry de Man). 

__ Recunoscind lupta de clasă ca un inceput pozitiv, Ber- 
diaeff se desparte de Marx în explicarea ei. În privința aces- 
tei probleme, structura logică a marxismului este contradic- 
torie si naivă filosoficeste. Eroarea logică constă într'o con- 
fuzie a realismului si nominalismului extrem, decurgînd din 
metafizica economică monistă a lui Marx. 

Tot de aci derivă si universalizarea absolută a antiteze- 
lor. Cu tot rolul considerabil pe care-l deţine în istorie, clasa 
nu se raportă la „omul integral” ci numai la o parte constitu- 
tivă a sa. Or, fără integralitate reală nu există desvoltare dia- 
lectică in societate. Materialismul fiind un atomism gi un no- 
minalism, din punctul de vedere materialist acest proces dia- 
lectie devine imposibil. 

Atomismul si nominalismul sint anormal legate universa- 
lismului. Cum o concepe Marx, clasa este un fel de substanță, 
un lucru în sine, deadreptul mitologic. Clasa socială ca tol, 
ca unitate determinantă a vieţii părților, nu există decit in 
gindire, Sau dacă se admite existenţa ei, atunci mu trebue in- 
teleasi mecanic ci concepută organic, Unirea dialecticei cu 
materialismul este o monstruozitate logică. Nu poți fi în acc- 
laşi timp materialist şi dialectician. 

Concepţia marxistă a luptei de clasă este în ultima esen- 
tă o idee axiologică, un concept nici stiintifie nici economic, 
ci etic şi axiologie, 

Explicării marxiste a problemei claselor sociale, Ber- 
dineff li opune atitudinea creştinismului, care are respectul 
persoanei umane, Problema are si un aspect religios şi spiri- 
tual, nereductibile la cel pur economie. Regimul capitalist, 
de al cărui spirit Marx mu sa degajat în deajuns, este con- 
damnat categoric de autor. „Regimul capitalist este cel mai 
precar şi cel mai instabil”, „Regimul capitalist este un regim 
aventurier”. Neuman. Persoana care, din punct de vedere 
axiologic este superioară clasei, e dominată de „colectivul 
impersonal”, Urmează alte obiectiuni, asupra cărora nu ne 


è hal L „A, » tela m Ta. "ia dl # * nad ttt] Pe 
gg a ded Dă man - e 


209 VIAȚA ROMINEASCA ‘ e 


putem opri aci. Foarte frumoasă este descrierea tipologică 
aristocratului, burghezului si muncitorului. i 


` 
Faţă de noua societate care va trebui să fie muncitorea- 


scă, creştinismul va trebui, sau să aibă o atitudine îmțelegă- 
toare, sau să dispară din viața socială, înăbuşit de ateismul 
materialiștilor. E concluzia autorului. — N. Tatu. 


="*% 


Francis Delaisi: Les deuz Europes. (Paris. Payot). 


„Fără a fi o lucrare strict științifică, de sociologie san tco- 
nomie politică, îmbinind mai de grabă ambele genuri, cartea 
lui Delaisi este totuşi revelantă, pentru intelegerea unor pro- 
bleme actuale. 

Continentul european se prezintă azi divizat în două: 
Europa industrială deoparte (Europa A), organism complex 
cu funcţii specializate, în urma diviziunii muncii sociale, şi 
centralizate, care-i dau un aspect uniform, de omogenitate şi 

fi; Europa agricolă de alta (Europa B), sub aspectul 
unei aglomerări de întreprinderi autonome, izolate şi de gru- 
puri etnice diversificate, unite doar, insuficient, prim legături 
religioase vechi sau prin constringerea exterioară şi mecanică 
a administraţiilor de stat. 

Linia de demarcatiune dintre aceste două realități sociale 
ale continentului se intensifică si clarifică necontenit, Europa 
A se prenti presagi pină în n gerry cum se pre 
primă Delaisi, iar Europa B, e agricolă pină în măruntaiele 
civilizației urbane. 

Cum sa ajuns aci? Explicaţia dată de autor este inge- 
niousă, chiar dacă nu atinge nivelul unei riguroase explicări 
ştiinţifice. Delaisi are un punct de vedere care, dacă nu e ab- 
solut nou, e totuşi nou: la temelia progresului social al evolu- 
fiilor politice stau descoperiri tehnice. Revolutionarea vieţii 
modeme, în extensiune ca şi în adincime, se datorește înlo- 
cuirii energiei animale cu energia mecanică. Civilizaţia înte- 
meiati pe selavaj, dispare odată cu forma economiei fami- 
Tiale, inlituratà prin una modernă, perfecționată, datorită in- 
ventiunii tehnice. Tehnica ridică nivelul vieţii. Inghenunche- 
vea şi adaptarea energiei aburului, care în scurt timp va fi €x- 
propriat de electricitate, insammà începutul de eră nouă. Calul 
vapor este etalonul valorilor în plan de producţie, si măsura 
puterii. Pentru = cae me de azi, unitatea de măsură e omul 
+ HP. Dacă HP e produs de capital, nu e mai putin adevărat 
că la rându-i dirijează formarea capitalurilor, necesare apoi 
reproducerii sale. Reiese aci dependența organică dintre 
structura economică și formele tehnice, antrenate în proces 
de reciprocă condiționare. 


RECENZII - 201 
Sigur că fără ştiinţă nu se poale concepe progres tehnic. 
Prim ştiinţă omenirea se adaplează mediului, constituind © 
unitate funcţională, dinamică. Nu raționalismul vechiu, fire- 
şte, ci ştiinţa lui Lavoisier, ştiinţa experimentală, degajată din 
mrejele care o ţin pe loc, ale simbolismului matematic, simpli 
formulare exactă a observației experimentale. Gindirii stiinti- 
fice, verificată practie, evoluimd prezent inspre relativismul 
universal, fără a prejudicia Absolutului ràmas de domeniul 
religiei, care poate progresa paralel, fără intilniri litigioase, 
Delaisi îi păstrează un cult. Știința a eliberat pe om. Burghe- 
zia timpurilor înfloritoare, intelegind că bogăţia colectivităţi 
depinde de energia mecanică utilizată în transformarea lucru- 
rilor, prin urmare de ştiinţă, a promovat instrucția obligato- 
rie, sprijinind şcoala care trebuia să formeze aparatul intelec- 
tual necesar. Natural că a fost condusă de considerente econo- 
mice. Un ignorant nu poate fi un „homo economicus”, Burghe- 
zia dela "ncepul era progresistă. O lume "ntreagă aștepta să 
fie cucerită. Ca din pămînt, creste o civilizaţie de tip nou, prin 
cre Europa domină lumea, si a cărei caracteristică o dă: 
HP + capital + ştiinţă, Civilizaţia modernă e fondată pe 
energia mecanică. 

„Deculajul” dintre cele două Europe este rezultatul teh- 
nicei moderne, care pune distanță de un secol între Europa 
A si Europa B. Prima e Europa calului-vapor, cu economie 
complexă, cealaltă a rămas la energia animală si economia 
familială. 

Calul-vapor posedă forță de expansiune incoercibilă, cure 
duce la cucerirea lumii. Primul teren care se oferă acțiunii 
lui este Europa agricolă. Aci însă expansiunea mecanică se 
isbeste de obstacole puse de ordinea socială, rămasă feudală. 
Desvoltarea civilizației, pentru a fi posibilă, presupune res- 
pretul legilor economice sănătoase si o viață democratică res- 
là, Sistemul socia] din Europa agricoli e insă medieval, func- 
tionind contrar indicaţiei legilor economice. Aristocratia fi- 
nanciară de aci, se îmbogățește prin mijloace politice: guver- 
nurea (citeşte: exploatarea) oamenilor, nu a bumurilor, Ex- 
ploatarea clinos de sălbatecă, nu a pàmintului, căruia i-se re- 
fuză utilajul şi fondurile indispensabile, ci a oamenilor, pro- 
vosca endemicele răscoale, revoluții ţărăneşti, ete, Pentru ca- 
pital, si implicit pentru calul-vapor, acesta e un teren nefavo- 
rabil, periculos, operaţiile de plasament si exploatare fiind 
nesigure, forțate să se efectueze prin înfruntarea legilor eco- 
nomiei normale. HP se întoarce înspre Europa agricolă, cău- 
tind alte locuri. 

Țăranii, minati de mizerie adincă si generală viscazà 
paminturi noui. Acum încep emigrările omenești, In Europa 
industrială există un airen dinspre sat spre orasul-focar de 


| Ma AY 
w VIATA ROMINEASCA ES 


civilizație. Un curent interior. Din aceleași rațiuni sociale care 
au impiedicat pătrumderea civilizației, populația flamindi a 


țărilor agricole se orientează spre pămînturile de dincolo de 
ocean, despre care circulau svonuri fantastice. Şi într'o gene- 
rafie (1880—1913) marea este trecută de 26 milioane euro- 
peni. Europa agricolă dă 85% din totalul emigrărilor. Emi- 
grarea umană este dublată de cea a utilajului. Maşinile Euro- 
pei industriale însoțesc convoaiele omeneşti vărsate de Europa 
agricolă, săracă și exploatată de un feudalism care-și supra- 
vieţuiește. Emigrantul devine prin HP un colonist, creator de 
țări nouă, In avînt elocotitor, Atracția exercitată de primele 
succese, (în perspectivă fiind şi avantagii materiale tmense) 
asupra capitalului, duce la emigrarea acestuia. Așa sint date 
toate con progresului: energie umană proaspătă, utilaj 
şi capital, > e cauza desvoltàrii Americei, iegità în urma 
triplei emigratii, sincronică si combinată, Intro jumătate de 
secol o a treia Europă (C) ia tere peste ocean. 

Prodigioasa expansiune modifică structura interioară a 
Europei veridice. Se găseşte în dependenţă de cea de a treia 
Europă. Punctul de echilibru, axa Europei, după efectuarea 
expansiunii spontane, se găsește pe ocean. (Războiul trecut a 
ici cu prisosintà). 

upă saturatia acestui proces, incepe era colonizării 

litice, Asiile sedentare tenteazà prin dimensiuni si bogății pet 
buloase. Oferă si debuseuri. „Colomialismul” are la bază nece- 
sitatea aprovizionării Europei cu materii prime. Prin voința 
HP-ului, lumea intertropicală devine anexă indispensabilă a 
economiei europene. Necesititile economice, de astă dată duc 
la dominarea armată a Europeanului. Pentru a se mentine re- 
gimul, exploatarea economică trebue să se bazeze pe domine- 
rea politică. Inregistràm, drept consecinţă, comerțul de sclavi, 
războiul negrilor, etc. Aceleaşi metode sint aplicate şi Asici, a 
cărei populaţie e stratificată analog celeia din Europa agri- 
coli: țărani exploataţi de clase privilegiate, stabile prin arma- 
tura religioasă. (India stă sub regimul cel mai sever ce sa po- 
menit: câstele). „Punerea în valoare” a bogățiilor Asiei, (la 
Delaisi această expresie e de-a ironie tăioasă) dă pe faţă ara- 
ma „civilizării” europene. Corupţia, traficul, opiumul, aleoo- 
lul intră în exerciţiul funcțiunii. Interese economice stringente 
o cer! Filantropia nu are sens in lupta economică. Nu e mai 
putin adevărat că demnitatea umană are de pierdut, — O sim- 
gură tara se emancipează: Japonia, în care păstrarea tradiții- 
lor nu a împiedicat occidentalizarea prin industrializare. 

Egemonia militară a Europei asupra a 1200 milioane os- 
meni (tunul devine auxiliar lui HP.) pune în discuție o mare 
problemă: aceea a raporturilor noastre cu p rele „de cu- 
loare”, HP a adus întrun loc libertate și bogăție (America), 
în altul sărăcie si servitudine (Asia). 


RECENZII 203 


in urma epopeii calului-vapor, lumea nu mai e divizatà 
in 5 continente, Definiţia Europei trebue lărgită. E drepi, va- 
lorile etice şi religioase nu s'au schimbat sensibil faţă de cele 
antice. Un lucru nou însă a apàrut: ştiinţa experimentală. 
Aceasta a creat Europa (Valéry). HP antrenează in orbita de 
influență a Europei populaţia globului. 

Dacă expunsiunea europeană a schimbat condițiile de 
viață ale popoarelor, reciproc, cucerirea lumii a modificat 
structura Europei industriale. 

HP. a triplat populaţia. Europa industriali numără 100 
milioane oameni în plus, peste ce e normal, Capacitatea ei de 
alimentare e deficitară. Supra-industrializarea provoacă 0 a- 
cută criză de şomaj. Schimbul de produse între țările Europei 
apusene, nu e indispensabil. Dar schimburile între Europa A 
si Europa B sint vitale. Există un desechilibru adine. Două 
probleme au ajuns apăsătoare: criza debuşeelor Europei in- 
dustriale şi criza agrară. După ce America a devenit exporta- 
toare şi ea, iar țările exotice provocind mari deziluzii, salva- 
rea Europei se pune numai pentru ea și prin ca. Echilibrul 
economic si social al Europei imdustriale trebue căuta! în co- 
merful exterior. Pentrucă echilibrul european se fundeaza pe 
cel al rasei europene, trebue văzut că cele două crize (soma) 
si criză agrară) pot fi rezolvate una prin alta. Exportul ar re- 
duce şomajul. Suta de milioane ţărani deveniți proprietari 
după războiu, reprezintă o capacitate remarcabilă de consu- 
matie. Trebue ridicat însă potenţialul de cumpărure al Euro- 
pei agricole, care simte nevoia de utilaj si fonduri. Fchilibrul 
militar nu mai e suficient, Pe primul plan stà acum problema 
echilibrului economie, nerezolvabilà pe cale şi prin metode 
politice, a căror neeficacitate e sigură. In locul concurenţei 
trebue desvoltat spiritul de colaborare. Delaisi închee aga: 
„Salvarea Europeanului este în întoarcerea la Europa”. 

Ceiace caracterizează această carte este un robust simț al 
realitàfilor, privite însă empiric si cu bun simţ. Ecuația curo- 
peană e formulată în termeni clari şi uneori concludent, Lar 
faptul că factorul tehnic e privit ca motivul progresului so- 
cial, te face să crezi că Delaisi stă pe terenul interpretării ma- 
terialiste a istoriei, si că explicaţia dată e o variantă marxistă, 
Din motivul temeinice că tehnica este un rezuliat al desvol- 
tării economice, — N. Tatu. 


ae 


Camille Aymard : Les Précurseurs, Ernest Flammarion 
Paris, 1930. 326 pag., 12 frs. 

Biografiile romanfate, banalizate ca orice modà, au făcut 
pe cititorul cu spirit critic să aibă faţă de ele o doză de pre- 


E RA e e i GI 
j { T a 


_ VIAȚA ROMINEASCA 


..— 


venfiune: prea puţine merită atenția gi curajul de a fi citite 


Genul, fericit inaugurat de Maurois, a avut nesansa să fie de- 


preciat prin afluxul opusculelor de tot soiul de biografii ro- 
mantarde care invadase la un moment dat piața literară. Ori- 
ce june cu veleitàti, orice crilicastru provincial, orice litera- | 


tor de duzină, se credeau chemaţi să-şi încerce forțele de cre- 
apie în acest gen fertil. 

Cu atari rezerve am luat îm mină cartea d-lui Aymard. 
Si mărturisim că, într'o anumită măsură, prudenta noastră a 
fost superfluà. 

Superfluă, pentrucă acest volum este pe un calapod pu- 
tin altul, decit al inveteratelor „biografii”. In primul rind, asa 
cum glăsueşte şi titlul, cartea are mai multi eroi de prim or- 
din. Epoca în care au iscodit antenele romancierului se în- 
tinde cam de-alungul a două decenii, între conjurafia lui Ca- 
tilina si înscăunarea lui Cezar la Roma. Răstimp bogat în ani, 
gi mai bogat în oameni şi fapte: consulatul lui Cicero, unelti- 
rile lui Catilina urmările pină la dramaticul desnodămint, În- 
toarcerea lui Pompeiu victorios din Asia, ridicarea lui Cezar, 
afacerea Clodius, tribunul demagog, exilul lui Cicero, reveni- 
rea oratorului, uciderea demagogului, rivalitatea dintre Ce- 
zar si Pompeiu. Volumul se închee prin victoria lui Cezar şi 
împăcarea sa cu Cicero, 

Personagiile sint numeroase, Autorul apelează la cil mai 
multe, spre a putea privi epoca din mai toate punctele de ve- 
dere. Totuşi, cartea trebue să aibă um pivot central: acesta e 
Cicero. Deşi sint unele capitole întregi în care el mu joacă 
nici um rol, totuşi, în general, cu persoana, cu fapta, cu vor- 
ba, — el este peste tot. Acţiunea se împletește în jurul perso- 
nalității lui, precum pe arte butucii viței. 

22 de capitole împart cartea în tot atitea tablouri. Căci, 
pentru a trata o epocă, autorul a urmat un plan discutabil: 
şi-a fixat o serie de titluri sonore (citàm, ab hoc et ab hac: 
une nuit à Suburre, Le cortège dun bourreau, La malédiction 
de la démente...), pe care şi-a propus să le desvolte. In pri- 
mul capitol, spre pildă, asistăm la o iîntrumire a conjuratitor, 
in altul sintem invitati la o serată în casa Lesbici — alias 
Clodia, — sau în altul prin binoclu! autorului, privim cele 
două tabere, a lui Pompeiu si a lui Cezar, care, campate la 
Dyrrachium, stau timp îndelungat faţă în faţă, fără a se m- 
treciocni. 

Sint momente istorice, colorate dar statice. 

Spre a armoniza întrun tot unitar această seric de scene, 
cărora, evident, le lipsește coneziunea, autorul își angajează 
personagiile în discuţii oportune, în care se narează fapte si 
se descriu moravuri. Si, prin acest procedeu artificial, forțat, 
tablourile capătă un far care le unește, ca ata mărgelele. 
aceia, se discută mult în această carte: ai crede că persona- 


——— REGENZIE i 205 


giile nu sint Romani, ci Greci... Fireşte, într'o carte unde des- 
crierile gi discuţiile i Session in dauna povestirii istorice, 
acțiunea pierde din dinamism. Cartea nu-i atit un film, cum 
ne-am aştepta, ci mai mult o piesă de teatru, Personagiile în 
aceste tablouri vivante, sint si ele mai mult nişte efigii, Bine 


reliefate, grijuliu caracterizate, dar, ca orice efigie, lipsite de ~ 


mişcare, de viaţă. Cicero, în Senat ca şi în For sau la Dyrra- 
chium, e o fantoșă, — este drept, artistic pictată; Cezar, un 
conquistador minuţios sculptat în bronz; Clodius, o paiatà 


„veşnic agitată și incruntatà; Pompeiu, un robot greoi, masiv, 


linced. 

Forma cărţii este de o calitate inegală. Lasă impresia că 
nu i s'a dat ultima mină. Formule ingenioase (...la politique 
est comme la tunique de Nessus: une fois quun homme l'a 
revetue, il ne peut plus la rejeter qu'en arrachant sa propre 
chair. P. 203) se întilnese cu expresii banale în stercotipul lor 
(Et Clodia était devenue sa raison d'étre, le but de son eris- 
tence, son dieu vivant. P. 103) sau cu truisme patente (...pour 
croire aux grands hommes, il ne faut pas avoir vécu dans 
leur intimité. P. 9). 

Stilul, în general, este tern; evadările din prozaism sint 
rare, foarte rare. Pe-alocuri, fraza devine teatrală, arborind 
vagi miresme retorice, Astfel, autorul „care nu pierde nici 
odată prilejul să ironizeze grandiloquenta lui Cicero (AN! 
il fallait entendre alors la voix claironnante, et naturellement 
nasillarde du Père de la Patrie stigmaliser ses adversaires et 
deverser sur eux des cataractes d'invectives ! P. 227), adesea 
comite imprudenta să cadă el însuși in defectul pe care, su- 
perb, îl impută eroului său (Et, doutant de tout, de la démo 
cratie qu'il avait défendue, du Senat qu'it avait servi, de l'a- 
milié qui l'avait trahi, des dieux immortels et de lui même, 
Cicéron sortit de Rome... P. 215). 

Analiza psihologică a personagiilor este neglijată. Si e 
păcat, căci autorul se dovedește un bun psiholog cind scormo- 
neste cu compasiune sufletul lui Catilina înainte de lupta de- 
cisivă dela Pistoia, ori cind disecà în pagini întregi complexul 
for interior al lui Cicero. 

Inlàturind ipoteza lui Corradini, care vede in Lesbia sela- 
va desrobità a tribunului Clodius, autorul adoptă referinţa 
lui Apuleius, făcînd din ea sora lui Clodius, La serata Lesbici. 
îi parvine de la Catul o poezie. Este duiosul carmen XI, ad 
Furium et Aurelium, pe care autorul îl desfigureazà d son 
gré, redînd, într'o tălmăcire liberă, numai ultimele două stro- 
fe (p. 184). Am inserat acest amănunt, fiind reprezentativ 
pentru metoda de lucru a autorului: adevărul istoric e ajus- 
tat pe măsura patului procustian al romanului modern, con- 
venţiona] si convenabil. 

Totuşi, prin stilul curgător si, îm general, nepretenţios, 


i i ‘I 
200 VIAȚA ROMINEASCA — 


rintro congtiincioasà documentare şi informaţie, prin pictu- 
Ta aplicată a moravurilor, această resuscitare istorică 
familiarizează lectorul cu frămintările unei epoci. Date fiind 
rezervele arătate, cartea aceasta nu poate fi promovată prin- 
tre operele de literatură veritabilă. Ar constitui însă um util 
volum de „Lecturi istorice”, prevăzute în programa analitică 
a liceelor noastre, drept ajutor al manualului de Istorie pro- 
priu zis. 

Și acum, o ultimă remarcă. Dacă momentele istorice care 
compun volumul nu sint binecuvîntate cu suflul vital, cartea 
prezintă însă o îmsuşire care contrabalansează acest neajuns: 
in dawna povestirii, cîştigă descrierea, Tablourile sint Iucrate 
cu grijă. Moravurile timpului, dela austeritatea lui Cato pină 
la libertinajul Clodiei, defilează cu pestritul lor cortegiu. Ci- 
litorul participă la luptele din For, fremâătează la discuţiile 
din Senat, se indignează din pricina intrigelor lui Clodiu con- 
tra lui Cicero, asistă la conciliabule, cunoaşte dedesubturile 
marilor procese, află că si pe atunci faptele mari aveau la o- 
birşie explicaţii meschine pină la neverosimil, se introduce 
în cronica scandaloasă a Romei... Autorul a făcut o secțiune 
verticală în gangrena Romei pre-dictatoriale. 

Astfel, volumul este un panopticum cu figuri de ceară, 
dar e şi un furnicar de moravuri. Dacă d. Aymard nu isbu- 
teste să înseileze epopeea unor vieţi, redă însă, desigur, epo- 
peea unei epoci. 


i cade. 


+” 


Aguste Bailly : Néron. L'agonie d'un monde, A. Fayard 
& Cie, Paris, 1930. 250 pg. 12 frs, 

Spre deosebire de Precursorii d-lui Aymard, în care eroii 
cărții — prea numerosi — erau prezentați cu o fatală defici- 
entà de aprofundare, Néron-ul d-lui Bailly se prezintă sub alt 
aspect, Aici, cartea pierde în suprafaţă, spre a cîştiga în adin- 
cime, Autorul nu-şi mai propune să vivifice o epocă, ci un 
om. Unul singur: Nero. D. Aymard picta pastelul unei epoci, 
în care omul intra ca un element oarecare, chemat doar să 
dea puţină mișcare tabloului; d. Bailly, cu penel de artist, 
face un portret În care epoca este simplu cadru. Omul apare 
in planul prim, profilat pe fundalul unei epoci, 

Slăbiciunea ticăitului împărat Claudiu, orgiile Messali- 
nei, uciderea acesteia si insinuarea Agrippinei, otrăvirea lui 
Claudiu, întronarea lui Nero, prima perioadă de înțeleaptă 
ocirmuire si apoi, brusc, dementa si prăvălirea: acestea sint, 
in linii generale, schelele cărţii. Viața agitată a acestui om, 
intrigile dela palat, atmosfera viciatà a existentii sale, unel- 
tirile continui ale Agrippinei, uciderea lui Britannicus gi a 
propriei sale mame, incendiul Romei, extravagantele unui 


> 


- 


RECENZII 207 


treer dezechilibrat, comploturile repetate pinà la tragedia fi- 
nali, — iată atitea elemente pline de romanesc, care, dela 
Tacit si pînă la d. Bailly, au înmărmurit spiritele si au reti- 
ubi atenția. 

Urmărind pas cu pas relatările istoricilor, în special 
Tacit şi Suetoniu, autorul a reuşit să zimisleascà o operă vie. 
Pulsează viaţa în toate scenele, în toate situaţiile. Redarea 
adevărului si a culorii istorice, a atmosferei proprii a ace- 
lui timp, e tăcută cu mînă de maestru. Analizele psihologice 
— gi ne gindim mai ales la descrierea gradată a nebuniei lui 
Nero — dovedesc multă pătrundere. Totul e analizat cu o 
«gală fineţe şi agerime: sentimentele josnice ale brutei din 
Nero, ca şi, spre exemplu, iubirea lilială ce i-o purta Acteca. 

Caracteristica operelor reușite este că denotă o deopo- 
irivă munuţiozitate artistică în tratarea liniilor principale, ca 
şi a amănuntelor. Intr'adevàr, nu numai Nero sau Agrippina 
sint bine construiți: toale personagiile ce se agită aici, unele 
mai conturate, altele mai hasurate — potrivit rolurilor — 
sînt la fel de realizate. In portretistică, autorul se depăşeşte: 
figura dirzei şi stoicei conjurate Epicharis, ori silueta blindei 
Acieca — sint creaţii care impresionează. 

Deşi autorul cade uneori în plin didacticism (spre exem- 
piu. vorbind profesoral despre Apokolokyntosa lui Seneca, 
p. 84—84; sau închegind o discuție cu ipoteze gi conjuncluri 
asupra probabilității că Aeteea ar fi fost creștină, p. 101-102), 
totuşi d. Bailly și-a înnăscut ideile intr'o haină aleasă, Dese- 
ori leclorul, prin siragul de fapte, va găsi expresii nouă, ca- 
racterizări fericite, figuri sugestive sau pasagii întregi pline 
de simţire si de pitoresc, Astfel, lu această carte care îmbină 
documentul cu arta, stilul vine şi el să-i adauge în valoare. 
Ca încheiere a notafiilor noastre, găsim nimerit a ne lua În- 
găduința să transeriem o atare trouvaille, in care atenta cize- 
lură a frazei îngeminate cu poezia naturii amintesc delaolaltă 
de Pierre Louys si Francis Jammes (p, 232-33); „A traverse 
les longues branches vertes qui le preservaient du soleil pleu- 
vet sur lui une poudre de ielarté. Dans les flammes bleues de 
la mer, la masse granitique d'Ischia et les arêtes des iots voi- 
sins plongeaient leurs pyramides aur angles noirs. Au delà 
de ces étendues marines, si doucement mouvantes qu'elles 
semblaient s'offrir à l'air brûlant comme un grand corps ha- 
letant d'amour, c'étaît la rude Caprée, et ce golfe, dessiné par 
les dieur, où la lumière méme est musicale et chante la po- 
lupte... Vietor Bueren, 


e : VIAȚA ROMINEASCA © i 


Revista istorică romină (Bucureşti, Cultura Naţională, 
1931-1932). | È 

Se tenia in curind doi ani dela apariţia primului 
număr al Rcvisiei istorice romine, In acest interval, au ieșit 
şaple fascicole care au confirmat în mod strălucit progra- 
mul initiatorilor. Concepută într'un spirit'strict ştiinţific, Re- 
vista istorică romina s'a dovedit un organ de informaţie şi de 
control pe care nicio considerație străină de ştiinţă nu l-a 
putut abate dela urmărirea scopului pe care şi l-a propus, 

Nevoia unui astfel de organ era demult simțită în mijlo- 
cul cercetătorilor istoriei. Publicaţiile similare dela noi aveau 
un caracter sau personal sau regional sau pur ocazional. 
Lipsea un organ permanent şi periodic care să ţină, în felul 
maurilor reviste istorice din Apus (Revue historique, Histo- 
rische Zeitschrift sau Historical Review), publicul cititor la 
curent, in mod t, cu publicaţiile privitoare la istoria 
noastră națională şi cu stadiul de desvoltare a principalelor 
probleme de istorie si care să facă În acelaș timp o severà 
si imparfialà operă de triare a diverselor publicaţii. Revista 
istorică romină a răspuns acestei necesităţi cu o conștiință gi 
un curaj demn de toate elogiile. Bogate notițe bibliografice, 
clasate pe materii si pe perioade, inregisteazà regulat tot ce 
se publică la noi si aiurea în legătură cu istoria Rominilor. 
Recenzii critice discută cărțile şi articolele mai insemnate, 
publicate chiar gi în limbile greu accesibile cercetătorilor ro- 
mini, cum sint limbile slave. Insfirşit Revista istorică Ro- 
mină a publicat remarcabile articole semnate de domnii D. 
Russo, G. IL Brătianu, C. G. Giurescu, I, C. Filitti, Sc. Lam- 
brino, A, Veress, V. Papacostea, L Ștefănescu, cte, Cercetà- 
torii care vor trata diverse probleme ale istoriografiei noastre 
nu vor mai avea nici o scuză în caz că vor neglija să consulte 
lucrări publicate dela 1930 încoace. De menţionat sint si con- 
ditiile technice superioare în care este editată revista. i 

Aceste însușiri fac din Revista istorică romină o publi- 
catie demnă de marile publicații similare din Apus. Ea me- 
rită tot concursul publicului care se intereseazā de ştiinţa 
istoriei. 


er = 


Revista Revistelor 


»Aspiraf ile tinerimii franceze" 


Generatia ridicată sub auspiciile 
războiului n trecut prinir'a criză 


de creștere, ,, 


al secolului, 


trădează o us 


tre un viitor 


dezordine fizi 


Nelinistea", răul nou 


fenomen complex, 


piratie disperută că- 
mai putin sumbru, o 
că si psihică prove- 


mite dintro educație incoherentă 


un guy 


romantic sì o puternică 


dorintà de disciplină spirituală. 
Astăzi există o VOință generală de 
reconstrucție care centralizeuză e 
forturile pentru un ideal Comun. 
Sigur că întâlnim o mare diversi- 
tate de ideologii şi tendințe, ani 
mate de reviste cu nery si viaţă, 
conduse de suflu! tinerese invitor. 
Există stànga si dreuplu, conser 


vutorism si 


revolufionarism, cen- 


tralism si regionalism social sì 
culturail, idealism și materialism 
marxist. Dar există şi o lature co- 
munà, care omogenizează atitudi- 
dea fn faja viotii şi a potiticei. 
Faţă de ordinea politică, de' ordi. 
nea ‘economica si de ordinea filo- 
sofică se desenează nceiaş poziţie 


u tinerimii. 

In ordine 
condamnaren 
tar aşa cum 
Franta. E un 
re controlul 


politicà se observă 
regimului parlamen 
este el practicat in 
regim imoral, în ca 
eclățeanului asupra 


actelor de conducere e fictiv, iar 
responsabilitaten chimerici, In 
planul politicii externe, concep- 


tul de patrie 


Tinerimea fr 
că, Conceptul 


este o forță afectivă 
anceză este patrioti. 


istoric de națiune 
t 


este însă foarte atacat, 


In ordinea econdmicà, recunod 
sterea valorii proprii a economi 
cului, O independență reală a spi 
ritului nu e însă posibilă farà o li. 
nitore u puterii de influență a Je 
gilor economice. Tirania maşinii 
nu e suportată fără restricţii, E în. 
strument, In ceeace priveşte siste. 
mul economie actual, nu există de 
vit fourte puțini tineri care să-l 
aprobe, Şi-a dovedit alsurditutes, 
şi e credinta generali că nu mai 
ponte persista fără transformări. 
Tinerimea stă pe linia teoretică 
ce merge dela transformismul so- 
cial) până la revoluționarism, E- 
xlst un ucord total că nu e id 
misibil cu în locomotivele cana 
iene să fie ars griul, inr milion- 
ne de chinezi să moară de foame. 
Asta nu însamnă că se dă adesiu- 
he comunismului. Însă in experi. 
enta rusă, tineriimen franceză simte 
Că e ceva mare, ceva care merită 
atenţie, 

In ordinea filosofici, unitatea 
ile aspirații e mai putin vizibilă, 
Tinerii angajali în acțiune mi se 
referă la noțiuni filosofice, decit 
vag. Ştiinjel i se adute obiectiuner 
vi dă o cunoastere fragmentară n 
naturii, sl că e prea inclinatà în 
spre util și practic, „aplicat, Va 
lorificată este însă suma adevàru- 
rilor științifice enre tind spre de- 
unjarea unei concepții totalizatoa 
re, metafizice a lumii, Artei | s 
face observaţia că neglijează omu! 
reul, studiind sub pretextul rea 
lismului, dosr parentele, nu ren 
litàtile interioare, 

In genere civilizația actuală este 


14 


L 


ai VIAŢA ROMINEASCA p 


criticată pentru faptul că nu dă 
explicații satisfăcâtoare si nici nu 
deschide perspective ra sa vii 
tor; că ignorează omul re pen- 
tru egale de felul omului eco- 
nomic, 
Cu un cuvânt, aspirația tineri- 
mii, in ceiace are profund E - 
neral, e de ordin spiritual, Sarei 
na ei constă: în a duce mai de: 
purte critica erorilor humil ha fi 
temporane, care trădează Spir 
si în a preciza cu sinceritate gi e 
xactitate principiile filosafice di- 
pectoare: m ice, psihologice, 
elice, pe - soliditatea cărora vrea 
să întemeeze noua ordine a lucru- 
rilor si a lumii, dorită cu urinare 
tinerească, 

(Daniel Rops. La revne des vi. 
vants, Julie 1932). 


b A + 
ted in Spania 
Curente de gindire 


. 
. 


Peninsula iberică, trecută prin 
focul revoluției antimonarhiste, da- 
că restabilit o ordine mate- 
cari. este frământată intes- 
tinal de o mulțime de curente de 
sindire și orientări, contradicto- 
rii. Spiritul naţional aniol e 
turmentat de o criză de esorlen- 
tare, ajunsă la un grad maxim de 
ssprime dureroasă. Poporul nu 
si-a găsit încă drumul. E în pri- 


sen istorice si morale a nali- 
unii, Cărei părți de lume aparține 
Spania? Europei său A ricei ? Du- 
mas afirmase odinioară că Africa 
incepe dela Pirinei. lar azi Miguel 
de Unamuno, îmbibat de spir tul 
CastiHei, prin lunga şedere n Sa 
Jamanca, sustine că Spania sint 
africani si trebue să ie orgoliosi 
pentru aceasta, Pentru insurectio. 
nalii republicani, monarhia, de o 
rigine străină, si cu tendințe ab- 
n n a constitue un anacronisni. 
Celalt gânditor al lui novus ordo 
José Ortega, J. Gasset influența! 
de filosofia. germană, activează 
pentru  liberarea provinciilor și 
indreptarea republicei. 
Cortes-urile elaborează o consti. 
tuție după modelul celei dela Wei 
mar, expresie tipică a principiilor 
liberale şi democratice. Traditio- 


e a: gl protestează contra intoxi- 
e cu falsele dogme ale rovolu 
tiei franceze, cu germenii ilumi- 
nismului şi masoneriei, contrari 
naturii spirituale a rasei. Catoli- 
cismul pledează pentru primatui 


ania a incetat de a mai fi ca- 
ile 


stat teocratic conform tra ii 
regilor catolici și „filipismului”, 
Acesta e apus de unii istorici ibe- 
rici conceptiunii originale spa- 
niole personificatà în  perechei 
Don Quichote-Sancio-Panza, com 
trast sì armonie de idealism uto- 
pic şi realism ascetic, 

Viitorul, cum a precizat Wells 
intr'o Deir ide E i Panici 
entrucă nu e acens 
aa cale de a se ineca, Psihologia 
economică a Spaniel e «ferită de 
cea europeană. „in timp ce Euro- 
pa se agită, Spania visează liniştit, 
psd într'o Sprea i indi- 
erență contemplutivă si atitudine 

fatalistă, 

In privința socialismului spa- 
niol, se observă mare varietate 
de curente şi disidente. E un par- 
tid a mounecitorimii, sfisiat de 
curente interne, printre cure e re 
marcabil marxismul intransigent 
al lui Gabriele Moron, contra pat- 
ticipării socialiste la un guvern 
burghez, capitalist. Activ e sindi- 
calismul bakuninist. Trotrkistii si 
comunistii puri sint rari gi deso- 
lidarizati. 

Printre curentele gândirii spa 
niole, se remarcă gi 0 tendinţă o- 
rientatà câtre fascism, Pentru li- 
teratul din generația nouă Ernesto 
Gimenez Caballero, nici Moscova 
ca centru de iradiafie comunistă 
nici Geneva ca centru de radiere 
democratică, ci Roma focar fascisi 
poate fi model şi îndreptar. Tre- 
bue realizat un stat corporativ, în 
care să existe ierarhia valorilor 
morale şi disciplina productiei, i 
deal udecuat aspirațiilor rasei, în 
curs de „balcanizare” prin in 
finente bastarde de importafie. 


(Saguntinus, Nuove Antologia, 
Septembrie 1932). 
- 


Problema Indiei 


Pentru Europeni, problema in- 
diană apare mai complicată decit 
este în realitate. India este o na- 
tiune, nu după concepția politică 
(aceiaşi limbă, aceiaşi religie 
Ling « rasă), ci pe planul culturii 
mai important desigur decât cel 
politic. Adevărata democraţie, aș: 
cum au cunoscut-o micile como. 
nitàti ale cetăților greceşti, nu e- 
xistă si nu poate exista la un po- 
por de 350 miloane cum e India. 
Parlamentul indian dela Delhi nu- 
mari 105 membri. aleşi de un mi- 
lion votanti din 240 milioane su- 
flete. Un doputat are a se ocupi 
deci de 2.300.000 persoane. Asta 
nu mal e democrație. 

India a fost totdeauna si este o 
țară rurală. 90% din populație 
traeste în 700.000 sate, fonrte sh. 
race, Mesecriile au dispărut înnin- 
tea invaziunii maşinii, India su- 
feră crunt în urma regimului in 
dustrial, 

Analfabetismul e suveran. 88% 
sint ignoranti. S'a găsit aci un 
motiv pentru refuzarea nutono. 
miei de conducere. Absența in- 
struețiunii nu însamnă însă si 
absența educației. Cultura trecu- 
tului e vie. Tradițiile Infloritoare, 
Aci stà secretul forței lui Gandhi: 
solidaritatea intimă cu un întreg 
oap de tradiții religioase si cultu- 
rale. 


agricolă tinde să devie industria 
lä. Cel mai mare număr de indu- 
strii sint în posesia Hindusilor. 
Comunitate» musulmană dă con 
tingentul impozant al muncitori 
lor. Problema industrială in alur: 
unul antagonism religios. Oricil 
ar fi de reale, diferențele religioa- 
se se şterg sub presiunea faptelor 
economice, 

Un factor important al desvol 
tării politice a Indiei il constitu 
armata. Corpul ofițerilor e numa! 
de culoare engleză. Contra acestui 
fapt protestează Hindugii. For: 
militară engleză întirzie desvolta 
rea națională, 


AR mi REVISTA REVISTELOR zi 


Unul dintre aspectelu sociale 
cele mai interesante îl dau castele 
care datează de 5000 ani si a căror 
constituire a fost un efort inten» 
pentru rezolvarea problemei rase- 
lor. Astăzi sint 60 milioane de 
fiinţe privite de castele ortodoxe 
ca „ciumate”, neatingibîte, Este 
unul din punctele mari de con- 
damnare a regimului, Răul acesta 
existent pe o scară întinsă mai ci 
seamă în Madras si Bombai, e pi 
cale de n descreste. 

Mişcarea nafionalistà indiani 
nl cărei conducător e Mahatma 
Gandhi, are o amplitudine care 
cuprinde toate păturile  populu- 
tiei, Mişcarea de desrobire civilă 
ar putea începe imediat la un 
semn al lul Gandhi, Ea se întinde 
şi asupra satelor, E finanțată de 
către magnații industriei, din 
Bombai, sd'Ahmedabad, ete. şi se 
desfășoară pe plan economic, Ziua 
în care forțele vor trece la acte, 
În care va izbucni răscoala gene- 
rală, nu e departe. Venirea mai 
arabnică ori mai tirzie n acestor 
timpuri nouă, depinde de influer- 
ta lui Gandhi, 

(Ayana Angadi. Læ revue mon. 
diale, 1932), 


e h 
Capitalismul american 


După Rusia sovietică, in interio- 
rul căreia se experimentează so- 
cinlismul, Statete-Unite sint pă 
mintul experienței marelui capita- 
lism, De Jouvent! studiază strut- 
tura economică a Statelor-Unite, 
prin analize minulioase yı docu- 
mentate statistic. Fenomenul „con 
centrării fizice" si al concentri. 
rii financiare” sint frequente în e- 
conomia competitivă sj marele ca- 
pitalism.  Pătrunderea diverselor 
compartimente: mine si cariere, 
manwlacturi, drumuri «de fier, 
bănci, pune În evidență extensiu: 
nea neobișnuită şi hotăritoare n 
societăților anonime din foca) in- 
treprinderilor Individuale. Anali- 
za fenomenului concentrafionii în 
diferite branse ale economiei ame- 
ricane, dovedeşte rolul mare in 
ansamblul acestei economii, al 
marilor corporatil. „Concentrațiu- 
nea fizică” și „cancentrațiunea fi- 


212 = VIAŢA ROMINEASCA 


var * se desvoltà gi 
solidar, evoluând spre panta i 
nicilor întreprimderi cu stabili. 
mente uriașe, i 
+ carate imn ear pa i 
„ste pro al progre 
societăților ale, ak Obiectul pro- 
presiunii actuale este reunirea s 
cestor societăți intr'una singură, 
capabilă de a controlau viața mu- 
puniji întregi. Din punct de Fede- 
re economie Statele-Unite iau tot 
mai mult aspectul wmi consiliu 
de administrație, asupra căruia me- 
Honarii nu au nici o posibilitate 
de control şi supraveghere, Se 
merge înspre o odevărată autoora- 
ție economică. De Jouvenel des- 
că r ul exis- 
tent a. capăt vech idel de 
proprietate individuali, libertatea 
comerțului, a concurenţei, pe care 
anumiți politicieni le wonsideră 
tendentios sau din ignoranță drept 
bazele democrație] americane. 
(Bertrand de Jouvenel, La revue 
des vivants. Tulle 1932). 


* 


„Psihologia poporului american" 
Popor nou, constituit în perioa- 
o er I e sua 
ologia națională u- 

ao paa hc extrem de dificil de 
fixu. „O imagine netă”, o uscbe- 
mă exta” a el nu poate fi găsită 


ord, 
rezentantii săi politici. Contra- 
stul dintre indivizi sì grup, dintre 
om şi mulţime, colectivitate e prea 
adânc, si Isbitor pentru a pretin- 
de la o cunoaştere a, pihologie! 
colective 0 giarre tite mari. 
Națiune tin „elementele ei 
sint individualiste, disparate şi 
ciliabile, si i sub ine: 


nume i 
sistibila presiune a colectività 


ace dublă nalitate. Asa 
Sa idee a 
re ep de Sine 


pori american 


1 însuşi, licatia com 
kabinat e abea necesar pusă la 


contribuție pentru adâncirea și in- 


elegerea i sale, 
3 Statele-Unite sint cu “desăvârși 


re izolate fizic, le si În viaţa 


cea pusiune a unităţii, căreia vi- 
rietatea rasselor nu i-a. judi- 
cint. Sa concretizat o unitate de 
viață, cultură sî în deosebi de ci- 


mericană nu e un samor in- 
vincibit". Voi, trăsătură ca- 
racteristicà, a Învins și "anulat o- 


ui Însă e skib poporul ican 
si docil Impulsittor, Trabziţia de- 
ia o stare psihologică la alta se 
face ulmitor de repede, Rigida in 
spalin, neeastà jrsihologie e suplă 
în timp. Anglo-snxonà in forma 
logicei sale, e meridionali. prin 
ritmul im t Giimatul si cir 
cumstunțele istorice sint cauzele 
«explicative. 

Particuler e ja poporul ameri- 
can, aprecierea tendinlelor, pu s 
formulelor rigide şi fixate. Ideile 
nu © evoluția morte: sint grab» 
nic consumate. nji 


flniditatea. E 
Tot circumstantele explică, şi 
suveranitatea cantitutivului, și mo- 
rala materialistă-ascetică, Materia- 
lismul ascetic american e deosebit 
de cel mistic rus, cu care prezintă 
asemănări.  Materialisrnul ameri- 


jează loate energiile,  uzindu-le 
fără a le satisfaco, America epui- 
santà duce curind la uzură sì pro- 
voaci ` Ji precoce. nvita- 
tiile naturii și societății cărora o- 
mul nu le va poten niciodată rës- 
punde, din lipsă de vitalitate, sun! 
murea dramă a Lomii-Nol", Aces- 
tui iremediabil râu, | sa găsit un 
paliativ: idealismul american, Mo- 
dul de a extinde universului op- 
timismul ‘american. Idlenlismul s- 
cesta dă o imagine strălucită n lu- 
mii, pentru a răshuna munca exte- 
realului 


"è 
twitivă, o tendință; nu o afirmaţie 


metodica și propriu analitică. O 
incitație, nu o consolatie, 
Adevărata consolatie e de ordin 
estetic. Poporul american are poa- 
te cel mai desvoltat simţ vin al 
frumuseți! materiale și fizice, Dar, 
regulă comună, și plăcerea este- 
tică rămâne in stare fluidă, fără a 
ajunge să se cristalizeze în stări 
intelectuale, Americanii au vizit- 
nea masivă a grandorit. Construc- 


—— REVISTA REVISTELOR ____ 213 


Hile o dovedesc. Au tinerimen cea 
mai atletică a lumii. 


In genere este caracteristică 
lipsa În poporul american a com. 
prehensiunii universalului, Popor 
ntors asupra sa Insusi, solitar, © 
adâncit în efortul unei munci e- 
norme, impuse de o țară vastă. 

(Bernard Fay, Revue des deux 
mondes, 1 Sept. 1932). 


Tabla de materie 


a 
VOLUMULUI XCI 
(Anul XIV, Numerele 9, 10, 11 gi 12) 


I. Literaturà. 


ice ert o e (0,0 Pre 


Uioflee Romulus. — Ploaie 
Ciura Al. — Părinţi şi fi e... +... ++ 
Eminescu M. — Povestea magului călător în stele 
Frunză A. — Cularmata nu te joci!... 
Holban Al. Const. — Din viaţă... + + ++. + 
ianu I — Si pe urmă f... - ose 
ul Fon. — Invitaţie absurdă veri . 
Sorbul M. — Dracul (Piesă de teatru) - - AA dia . 
Stănoiu Damian. — După moartea stareţe - 


pai ori din țara 
II. Studii. — Articole. — Scris 
şi din străinătate. 


Cosma Aurel-jr. Dr. — Istoria presei romine din Banat 
Dima F.— Cutreerind Bulgaria .. - +. +... vo... 


Lowenstein Th. — Otto Weininger si legătura între sex 


perenni i ură deea need ‘ 149 
Petrovici I. — Dinamismul contemporan . s p sesa 5 
Pillat Ion. — Lirica modernă americană a. i si 27 

III. Cronici. 
Bordeianu lon Dr. Cronica medicală (Avortul în 

Rusia sovietici), <o s. o no aog aan. 175 
Cristureanu ©. — Cronica externă (Statieism si dina- 

mism în relaţiile internationale),. ...... 170 
Dima F. — Cronica economici (Muzeul inflaţiunii. — 

Punctul d-lui von Papen). >- s... 167 


IV. Miscellanea, 


F. Nicanor & Co., — Problematica decizia ... ; i +: 188 
— Conferința dela Stressa , . . . 190 


V, Recenzii. 
Bailly Auguste, — Nâron. L'agonie d'un monde (Victor 
Bassot) ....... A e “i 
Berdineff N. — Le christianisme et la lutte dos classes 
IRE i vies pole reni 200) 


Bratiana I, G. Politica externă n lui Cuza Voda si 


clesvoltarea ideii de unitate naţională (Andrei 


RI: i dl e ee i a aa “a + 199 
Delaisi Pruneia, — Les deux Europes (N. Tatu) . . 200 
Stăniloae |. — Catolicismul contimporan în Italia 

LATRITOL: DOGAN), cio do di RI ui ca 194 
Turgeon Ch. — Critique de la conception socialiste de 

l'histoire (Andrei Oțetea). : ......... 195 
Virgilio. — Il libro di Didone (C. Balmus). . . - . 186 


VIAŢA ROMINEASCA 


Vi. Revista Revisteior. 


Ayana Angadi. — Problema Indiei (La revue mondiale) 
Bernard Fay. — «Psihologia poporului american» (Re- 
vue des deux mondes), +. +... +... 
Bertrand de Jouvenel. — Capitalismul american (La 
rovuo des vivants) s'e e « +... se dle ois 
Daniel Rops. — Aspirațiile tinerimii franceze (La rè- 
vue des vivanta): . s os sss ene spe o o ey 
Saguntinus. — Curente de gândire în Spania actuală 
(Nuovo Antologia). . =o so Sa +...