Viata Rom. (R.), 1920, 12.2

DE 


(A 


| yit 


a] 
. 
—— 


xi) 


75 
INIMII jjseeser 


Viaţa Rominească! 
Revistă literară și științifică 


VOLUMUL XLII 
ANUL XII 


LA ŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE SI E! TU A 
„VIAŢA ROMINEAS._ A“ 


tuz 


DRIMBAĂ - 


(1857) 


Nu vam vorbit încă niciodată de vechiul şi bunul meu 
prieten, Ștetan Movilă dela Petrești, din ţinutul Bacăului, Este 
cu putință însă, dacă voiu mai avea zile, să vă întreţin despre 
dinsul în chip îndelungat, cind voiu publica, dacă [| voiu publi- 
ca, im vrat de amintiri, cele mai multe incomplecte ce, cind 
ne-a părăsit pentru vecie, mi l-a încredinţat spre publicare, 
dacă voiu avea timp şi voiu găsi cu cale să le complectez. At- 
torizindu-mă de această dorinţă a lui, reproduc aici una din 
puținele povestiri ce le-am găsit intregi, crezînd că se va pu- 
tea potrivi cu altele cuprinse în această culegere. 

Dar, mal înainte de toate, trebue să lâmruresc că Ştefan 
Movilă, un scoboritor autentic al domnilor care înal şăsespre- 
zecelea şi al şăptesprezecelea veac au dat Moldovei un crim- 
peiu de dinastie, era un barbat cu vr'o douăzeci de ani mai 
mare decit mine, cu situaţie absolut independentă şi stâpinit 
întrun grad cum nu mi s'a mai dat să văd, de patima vina- 
tului, În cele două luni şi jumatate în care la noi nu se vinca- 
ză: jumatate de April, Mai şi lunie, era absolut nenorocit, În 
rămâsiia anulni străbătea Moldova aie a într'o lungă căruţă 
pe arcuri, foarte bine întocmită şi putind cu inlesnire cuprin- 
de şăse oameni, plus efectele de campament, muniţiile, unel- 
tele şi proviziile trebuitoare pentru multe zile. Cāruța era 
trasă de un singur cal, totdeauna sur, purtind todeauna nume- 
le de Cucoş, dar de o talie punindu-l în stare să ducă cu u= 
şurință greutăți chiar cu mult mai mari decit acea destul de 
insemnată ce o trăgea de obiceiu, 

Era totdeauna intovărăşit: 1° de Petruşea, un malorus din 
gubernia Poltavei, vinătorul şi credinciosul lui, 2' de vezeteul 
Ferenţ, un seculu din Trei Scaune, şi 3' de Piciul, un pitic, 
nait de cinci paliha, fiul unei țarance din Petreşti cu un ture 
care + siluise pe vremea volintirilor, ramas copil la minte fn 


Din Povești Aa doreneşti care vor apărea in două volum: ln edi- 
tura „Viața Nomineaseă”, 


6 VIAȚA ROMINEASCĂ Z 


£ sā, plus doi prepelicari, doi copoi şi un urieș 
ta, aiaee frate de cruce cu Piciu. Îrebue să Ap 
ei că Piciu era însărcinat ziua cu pregătirea ocu a = 
í bucătărie şi cu îngrijireatcinilor care ram à 
goreg în = tea cu paza dosului acelui otac. Piciu era fnar 
mer) Lp spe din cele mai curioase: un tromblon, mult mal 
lat la gură decit la fund, pe care îl Încarca cu un pemn je 
treg de praf, doi glonţi de calibru 12, șănitaprieoee Eau 
şi un pumn de e aie Cea er Ag Ed oe te hx azi 
unor talhari veniţi să-mi prage. ci . 
Dintr-o impugcâtură ucisese pe doi dintr inşii şi Fine, pe gr 
treilea cage putu fi prins, dar şi Piciu ramase mai nd spa 
ceas fâră cunoştinţă în urma Smunciturii armei. mt ad 
toate observaţiile ce i se făcuse, tot urma so încarce a fel. 
Si acuma cedez cuvintul prietenului meu Stefan, PERIN 
Y Era pe la sfîrşitul lui Septemvrie 1867. Mā. agepan 
să vinez în regiunea mea de predilecție: şesul Caiga e ä 
Domneşti în jos. Aveam voe deplină şi dela Ruspoli, al doilea 
soț al Cocuţei Konaki şi dela Costinu Catargiu, fără a ra 
vorbi de alţi dii minores; dealtmintrelea cea mai mare i 
din vinatul ce-l împuşcani s'indrepta spre mesele lor. j a 
risem în! cotul Fâculesei, mai sus de Mărăşeşti şi, de era 
zile, ne luptam cu nişte cirduri de potirnichi şirete care ñ- 
deau mult de lucru prepeticarilor noştri. Eram, în sara poeta, 
foarte trudiți La masa gâtită de Petruşca cu talentul lui 9- 
bişnuit, Ferenţ, ramas ca totdeauna la bivuac, ni spusese cum, 
în cursul zilei, trecuse pe acolo nişte oameni care cu toții ui 
vorbise de un talhar vestit pe atunci, numit Drimbă,.care sā- 
virşise prin imprejurimi, la drumul mare ca şi la sate, nent- 
marate prădăciuni. Un unchieş care trecuse spre sară îi spu- 
sese chiar că întfinise pe Drimbă cu șăse tovarăşi întrun 
zăvoiu al Sirețiului numai cu două ceasuri mai nainte şi-i spu- 
sese lui Ferenţ că rău am face dacă am petrece noaptea în 
acel loc. . A y 
Incepuiu să rid, tovarăşii mei se ultarā mieraţi la mine. 
- um ? le ziseiu eu, vă este frică de Drimbă? 

Frică nu-mi este, răspunse Petruşca liniştit, schim- 
bindu-mi farfuria, dar el este un hot fioros care nu stă la în- 
doială pentru a face moarte de om; ar fi bine să luăm măsuri 
de pază mai deosebite. 3 A 

— Dar nu cunoşti pe Drimbă? Nu-i dela noi, din Petrești? 
N'o trăit impreună cu noi până mai anul trecut cind so apu- 
cat de tălhării 2 Nnu l-am făcut eu mulţime de bine? Cmm ai 
crede ca e! să ridice mina asupra mea ? Apoi ce să ice el dela 
noi? Haliinri În piele? f 

— Ar putea să iec şi arme bune, zise Petruşea, arme 
care pot fi de mare folos unui talhariu. > 

ŞI dumneta crezi câ Drimbă, pe care aşi putea zice 


DRINA 


PP ina m RE a aE 


că noi l-am crescut, S'ar încerca să ni iee nişte arme ce ştie 
bine câ nu i le-om da fără împotrivire? 

— Mă ertaţi dacă-mi dau părerea, dar cred că Drimbă, 

—căruia i-aţi tăcut mult bine şi căruia eu nu făcut nici un 
rău, n'ar sta ar o clipă la ginduri pentru a pune capăt 
zilelor noastre, dacă ar putea irage vr'un folos din asemenea 
faptă şi dacă i-ar fi cu putinţă, 

— Doară, răspunseiu cu, no părăsit el satul şi nu so 
apucat de tălhării de răul meu, ci din pricina ticălosului celui 
de supleant de subprefect, care i-o luat femeia spre a face 
dintr'insa țiitoarea lui şi, nemulţămit cu atita, i-o ma! luat pe 
urmă boii şi vacile sub cuvint că sint ale ei, Nu eram a 
acasă ca să impedec samovolnicia şi, cind m'am întors, el.să- 
virşise cel dintăiu omor, astfel că nu m'am mai putut pune 
pentru dinsul, Până la altă dovadă, de loc nu cred ca Drimbă 
să aibă gind râu asupra noastră şi îmi propun să dorm loarte 
liniştit astă noapte. 

=- Să dee Dumnezeu să aveţi somn uşor şi netulburat, 
răspunse Petruşea cn aceiaşi linişte. Mie însă să-mi daţi voe 
să ien, cu Ferenţ şi cu Piciu, toate măsurile trebuitoare pentru 
"ca somnul dumneavoastră să fie netulburat, s 

Dăduiu din umere, làsind S a vechiul şi credinciosul meu 
lovarăş să facă ce putea crede de cuvilnță spre asigurarea 
unni repaus ce eram încredințat că nimica nu-l va tulbura, 

Otacurile noastre, dela începutul expedițiilor mele de vi- 
nătoare, erau aşazate intr'un chip tot atit de invariabil caşi ta- 
berele legiunilor romane, Dinaintea focului, aprinderea căruia 
de cătră Piciu alcătuia totdeauna operaţiunea premergătoare, 
se ințindea o pinză de cort lungă de vr'o nouă metri, şi lată 
de trei, aninată dinapoi, în sensul lungimii, de un şir de tã- 
ruşi scurţi, bătuţi în påmint, iar dinainte ridicată cam de doi 
metri şi ţinută de tinci beje lumgi de cite un stinien moldo- 
venesc, 

Sub această fuae de cort erau patru încăperi despărțite 
prin foi de pinză: întâia, la stinga, mal mare pentru cal; a 
doua, mică, pentru Ferenţ; a treia, mai mare, pentru mine şi 
a patra, lar mică, preiei Petruşea. Din dosul cortului era a- 
şazată căruţa, lungă de şăpte metri (cu oişte cu tot), In care 
dormea Piciu, avind la dispoziţie o foae mică de cort ce, cind 
vremea era rea sau numai amenințătoare, o înțindea cu ajuto- 
rul unuia din carimbi şi a două bețe ce le fixa in celalalt ca- 
rimb. Lîngă Piciu, în braţele lui chiar, dormea groaznicul Sul- 
tan, cînele meu din Pirenei, mare cît un vitel voinic de şăse 
luni, care niciodată nu latra — dar, cind apuca cu colții cei 
cumpliți, nu mai dădea drumul. Piciu şi Sultan se - iubeau ca 
nişte fraţi şi aveau un graiu misterios al lor, prin mijlocul cà- 
ruia se înțelegeau de minune, graiu mut, dar prin ajuterul 
căruia îşi puteau zice: | 


3 VIATA ROMINPASCĂ 
__ te sama! Primejdie! 
— 'Trezeşte ! 
— Aleargă! 


— Stâi şi Pâzeşte ! 

-— Vină încoace! 

— Nu-i nimica! 

— Om rău! i 

— Lasă-mă så dau o raită imprejur! A 

Și toate vorbele ce se jatrabetirieaiee şi se preschimbă 

doi păzitori credincioşi şi neadorimniti. 
iu Am Aut să lege copoii şi prepelicarii, mam desbracat ca 
acasă după obiceiu, m'am întins pe patul de campanie şi dupt 
două minute, eram pornit spre țara visurilor. Ce-au vorbit pe 
urmă Petruşca cu Ferent şi cu Piciu nu mai ştiu. j 

Dormisem vr'o trei ceasuri cind am fost trezit de o serte 
de impuşcături; totodată Petruşca mă scutura de umăr zi- 
cîndu-mi : À i 

—. Sculaţi! Drimbă o inceput să-şi arâte recunoştinţa 
pentru binele ce i l-aţi tacut. da A 

in aceiaşi clipă au răsunat două detunături aproape si- 
multaneu şi un glonte a venit, vijind, să bortelească pinza 
cortului din despårțitura mea. 

— Petruşca şi Perenţ, jos, pe pintece ; arwacaţi cu ceva 
în toc ca să se mai risipească! strigaiu aruncîndu-mă la på- 
mint şi punindu-mi răpede în acea poziţiune, puţin comodă, 
pantalonii şi ciubotele; apoi am scos din toc o carabină ce, în 
asemene expediţii, o ieu totdeauna cu mine împreună cu alta 

tru Petruşea, Fanarul spinzurat de unul din beţele cortului 
ni dădea o lumină foarte indestulătoare. . 

Petruşea s'a grăbit să jee şi el în mină carabina ui şi 
să vire un cartuș într'insa. Au mai râsunal incă două focuri 
şi am auzit iar glonţii vijiind prin văzduh ; iar la dreapta, 
am văzut lumina impuşcâturilor la © depărtțare care ne 
pâru să fie de vr'o sută cincizeci de paşi. Aruncind Ini Ferenţ vr'o 
şăse cartuşe încarcate cu clandins, un tel de glonţi alcătuiți 
din cite patru poşte impreunate, care se desfac la o distanţă 
mare dela ieşirea din tavā, zicindu-i să le vire în puşcă, căci 
ungurul era un tragaciu prost, care nu putea nădâjdui nici © 
ispravă dela încărcătura cu gloante, 

In acelaşi moment an mai răsunat două împuşcâturi, ale 
căror lumini le-am zărit, cam la aceiași departare, dar de astă 
dată la stinga noastră. 

— Au două posturi de chte doi trăgători, unul in dreaptă 
şi altul în stinga noastră, amindouă cam la o sută cincizeci de 
paşi departare. Păziţi acuma la dreapta şi îndată ce vor trage, 
bagaţi de samă locui unde seva vede luinina impuşcâturilor şi 
trageţi şi voi odată. 

Deabie isprâvisem aceste cuvinte şi iată că vedem, in 


iar două lumini, ur 


mate fie două detunături şi de câde- 
rea a doi glonţi în mijlocul foi 


l lui nostru. Dar noi, instinctiv, 
fără ca unul din noi să fi zisam cuvint, am tras aproape in 
aceiasi secundă asupra loculuizinde se ivise lumină. Ua tung 
valer a răspuns, dar la sti au apărut iar două scinteie 
şi iar at vijiit doi glonţi deasupra capetelor noastre. Am râs- 
puns îndată. Nu s'a mai auzit de astă dată nimica şi no! ne~ 
am grăbit să virim râpede alte cartuşe In puşti. Nan mai rā- 
sunat focuri nici din dreapta nici din stinga vreme de cîteva 
minute. 

: Se vede, zise Petiuşca, că s'o niiet vitejia voinicilor. 
Glonții noştri s'au apropiet prea tare de pielea lor. Numai să 
nu încerce ei acuma să ne apuce pe dindărât, şi s'arunce 
pinza de cortpeste.... 

Petriişca nu isprăvi fraza cind, dindosul cortului, se auzi 
o detunătură grozavă. 

— O tras Piciu, strigaiu cu; Petruşca rămii aici, Ferenţ să 
lee fanarul şi să vie cu mine. ȘI urmat de ungur care luase 
tanarul în mină, am trecut dindosul cortului unde se auzeau 
nişte gemete grele. Cind Ferenţ a apropiet fanarul de capătul 
de dinapoi al câruţii, am văzut, într'un lac de sînge, o ames- 
tecătură de membre goale omeneşti. Cind ne-am uitat cu mai 
mare bagare de samă, am văzut că erau două trupuri goale, 
căzute unul peste altul: unul era acel al lui Niţă Petrea din 
Petrești, supranumit Drimbă, pentru meşteria lui în arta de a 
scoate sunete mai mult sau mai puţin armonioase din micul 
instrument muzical purtind acest nume, Din deşertul lui drept 
curgea mult singe şi e! zăcea fără cunoștință. Celalalt era un ne- 
cunoscut, de statură urieşă, a cărui scåfirjie era ca ratezată 
de efectul cumplit al încărcării tromblonului: Şi cind ne-am ui- 
tat în car, am văzut pe Piciu întins, nemișcat, cu faţa în sus. 
Știind bine că leşinul lui era urmarea smunciturii dată de trom- 
won, nu mam ocupat de el deocamdată: dar urmat de Feren}, cu 
lanarul în mină m'am indreptat spre un loc, la vro patruzeci de 
paşi de car de unde porneau gemete și vaiete. Găsirâm acolo, 
mânţinut de colții cumpliţi ai lui Sultan, viriţi in coapsa lui, un al 
treilea hoțoman, tot gol şi tot atit de voinic caşi acel mort, 
Cu mare greutate fâcut-am pe Sultan să dee drumul hoţului 
şi am vrut să ducem pe acesta la foc, dar nu i-a fost cu pu- 
iință să meargă. Era muşcat la amindouă coapsele, iar rânile 
mi se părură foarte mari şi adinci; am fost deci siliți să-l luăm 
în braţe şi să-l ducem astfel la foc. 

„Nu se mai trăsese» de loc asupra noastră: puteam 
fi siguri că acei insârcinaţi de Drimbă să împuşte înspre 
bivuac, mai mult pentru a ni atrage atențiunea, fugise, Ne da 
serâm, Petruşea şi cu mine, la Piciu, pe care fi scoaserâm din 
căruţă, îl duserâm lingă. foc, îl varsarâm apă pre cap şi 
cognac în gură, aducindu-l destul de răpede la cunoştinţă, 


10 VIATA ROMINEASCĂ 


i å şi la 
i -4 în grija iui Ferenţ, ne-am dus la Drimbă şi 
seral eine i pret e pe urmă eră bine-inţeles -mort pă 
penit; Drimbă deschidea din cînd in cind ochii. Rana a. era 
cumplită şi gemea gren. Deşi fără cunoştinţi medicale, n e 
putut da sama că maiul era greu atins şi emoragia mae k a 
trimes pe Petruşca să-mi aducă patul lui şi, cu psi i Pee 
l-am întins pe acel pat, apoi l-am dus lingă foc. Acolo, de à 
de râu, l-am legat, i-am dat să bee puţină apă cu cognac și 
i-am fâcut o injecție de morfină, avind cele de iara ua i 
cutia mea de farmacie. tag i s'a mai liniștit şi gemete e au 
r mult mai slabe. r 

pi iiae dus pe wrmă la Piciu care-şi venise acuma ct de- 
săvirşire în fire şi, dupăce l-am felicitat pentru isprava co 
făcuse, l-am intrebat cum a avut cunoştinţă despre apropierea 
noties mi-a răspuus că nici el nici Sultan mau simţit nimică 
ănă ce hoţii nu au ajuns aproape deto: de cârnţă. Asculta 
ocurile ce le schimbam noi cu hoţii, iar Sultan, după obiceiul 
lui, răminea nemișcat, dar simţea cum toți muşchii cinelul sint 
incordaţi. Deodată Sultan s'a ridicat în picioare şi ed, Piciu, 
deşi noaptea era destul de intunecoasă, a văzul cum două um- 
bre negre, una mai sus, alta mai jos, se ridică din partea din- 
dărâpt a căruţii. Atunci a tras cú tromblonul drept in mijlocul 
lor şi smuncitura grozavă l-a făcut să cadă irapoi în car, fårō 
cunoştinţă. Faptul că Sultan, al cărui nas era extraordinar de 
fin, nu mirosise pe hoţi pănă în ultimul minut, îmi lămurea 


cauza pentru care cei trei hoţomani care atacase otacul pe din— 


dos erau goi; ci işi scosese hainele pentru a nu fi simtiti de 
cîne, al cărui miros fin era bine cunoscut de Drimbă şi care 
mă auzise spunind, îmi aduceam acuma foarte bine aminte, că 
pentru a nu fi mirosiţi de cini, talharii adesa se desbracă goi 
mirosul trupului omenesc întrind mai cu samă în haine. — 

Planul hoţilor era acuma foarte Clar. Patru dintr înşin 
probabil cei mai buni trăgători, dar cei mai puţin voinici, fu- 
sese insărcinaţi să atragă bagarea noastră de samă prin im- 
puşcături ; cu atita mai bine dacă nimereau pe unul din noi. 
Cei trei mai voinici, printre care Drimbă, se insârcinase să 
ne lovească pe la spate, aruncînd foaia de cort peste noi, 
dupăce ar fi tåiet țăruşii, Apoi, chemind pe ceilalți în ajutor. 
ne-ar fi doborit fără greutate, 

Ajunsesem aici cu reflexiunile mele cind Ferenţ veni să mă 
roage să-i dau voe să vadă dacă nu mai este vr'un hoț mort 
sau rănit în locul, la dreapta noastră, de unde ti trăsese asu- 
pra noastră, iar noi răspunsesem pentru Întâia oară, dup 
care se auzise un vaer, Deoarece eram încredințaţi că nu ma 
este nici o primejdie şi că hoţii care trăsăse cu pușca erau 
acuma departe, îi dădui voia cerută. Plecă cu un fanar şi cu 
Piciu, căruia îi dădusem altă puşcă în loc de groaznicul trom- 


$ BRIMBA 1 


bion, Nu trecuse zece minute cînd am auzit ım strigât de 
triumi, Lăsind pe Petruşca singur, mam dus spre locul de 
unde pornise strigătul şi la vr'o sută şăsezeci de i am gă- 
sit oamenii mei lingă un om mort, cu o puşcă Piia easca 
lingă el şi patru râni în piept şi în pintece, pricinuite de fie- 
care din cele patru părţi ale claudinului. 

Moartea trebue să fi fost fulgerătoare şi astfel Ferenţ. 
trăgător foarte prost, nimerise acolo unde Petruşca și cu mine, 
vinători bătriui şi nu din cei de pe urmă din țară, trecusem 
alături. Am poruncit lui Piciu şi ungurului să tese trupul în po- 
ziţiumea in care îl aflase, cu puşca lingă el şi ne-am intors 
la bivuac, S'a făcut indată o nouă expediţie, la postul de trä- 
gere al hoţilor din stinga, dar nu sa găsit nimica, 

— Slava Domnului, spus-am cătră mine, găsind că trei 
morţi de om intr'o singură noapte, ințelegeamcă Drimbă era 
caşi mort,—ajungeau cu prisosință și imi făceam impresia că 
sint un casap, i 

3 Planul pentru adouazi a fost răpede hotărit: Ferenţera 
s 'incalece pe voinicul Cucoş înainte de ziuă şi să meargă în- 
tins la Panciu, unde ştiam că va găsi desigur, la via lui, pe 
subprefectu! Neculai Boian, să-i ducă o scrisoare arâtindu-i 
pe scurt faptele. şi rugindu-l să vie cît mai fără întirziere ; de 
putea, chiar în cursul dimineţii, spre a face cercetările cerute 
de lege. lar la intoarcere avea să sabată la curte, la Mără- 
şeşti, casă totdeauna bucuroasă de oaspeţi, spre a lasa altă 


“scrisoare lui Costinu Catargiu sau cucoanei Smărăndiţei, ce- 


rind să-mi trimată dupâ-amiază o trăsură şi anunțindu-mă ca 
musafir pentru noapte, căci Cucoş ar fi fost prea ostenit pen- 
tru a mai face în aceiaşi zi drumul până la Petresti 

Tovarăşii mei se pysese iar pe somn, dar mie mi-a fost 
cu Nopti să mai adorm. 

upă o bucată de vreme, Drimbă începind iar să geamă 
greu, mam apropiet de el: 

— Ce ai? 

— Mă doare râu, mi-i sete. 

N'am stat la ginduri pentru a-i face o nouă injecție de 
morfină şi a-i da să bee un pahar cu apă în care am varsat 
o ceşcuţă de cognac, ceiace îl mai linişti. Celalalt rânit, cã- 
rula de asemenea ii dădusem să bee, adormise. 

După oareşicare trecere de vreme, uitindu-mă la Drimbă. 
am văzut că are ochii deschişi şi se wită la mine, parcar fi 
vrut să-mi zică ceva. 

Aha! mi-am închipuit, vra să-mi spue că-i pare rău 
de ceiace o făcut, şi luînd un scăuieş, am venit să m'așăz 
lingă patul lui. 

— Vrei să-mi spui ceva? îl intreb. 

— Nimica, : XI 

— Îi este mai bine? mai întreb desamăgit. 


42 VIATA ROSINEASCA + 


- i “Si ințepătura şi băutura mi-au făcut bine 
i ml pi de aniază are să vie doitorul, adaug a 
-- Degiaba vine, pănă de-amiază sînt mort, răspunde el. 
Răspunsurile lui scurte aratau că mă Inşalasem şi că nu 
„vea de gind să stee de vorbă cu mine; totuşi eram hotărit = 
aflu temeiurile care îl făcuse să mă lovească în ones many è 
- Mai Niţă, Ii ziseiu eu după o tăcere, ce te-0 vide 

tine să vii în puterea nopţii ai noptii pisis Oram ti 

în ci să pui să set ocu ? 

ü g S imi Arieh papei pă lină de ură, dar nu răspunse 
Și acuma, 'urmnaiu eu, de ce aiastă privire de ură ce 
mi-o aruncă ochii tăi? Ce râu iăcutu-ţi-am eu ? Nu te-am 
scapat oare de boală grea de moarte in copilărie, cind te-am 
tuat de te-am ingrijit în casa mea luni de zile, caşicum ai fi 
fost copilul meu? Nu te-am irimes oare eu la şcoală, la mā- 
năstirea Moşinoaia unde ai învaţat carte pe socoteala mea ? 


zeci de oi, un plug şi un car legat cu fier ? Ce râu fåcutu- 
i-am eu vr'udată are pe 
prapa R şi de prădăciunile slujbaşilor stăpinirii, impo- 
triva privighitoriului, apoi a subprefectului, a perceptorului, a 
vataj ului ? Vâzut-ai vr'odată execuţie în sat la noi? 

Driîmbă a aşteptat până cind am isprăvit, apol a zis: 

— Bunătăţile vád că le aminteşti toate, dar răutăţile şi bat- 
jocurile le taci. : -i 

— Care rāmtāțişi care baljocuri ? intrebat-am eu cu-in- 
dignare. 3 N 

— Multe şi grele, răspunse el. Vrei să ţi le amintesc? 

- Tare aşi dori să le aud, răspuns-am eu, d 

. — Atunci mai dă-mi un pahar din băutura de dinioarea, 

l-am dat alt pahar de apă în care am pus o doză mal 
mare de cognac, apoi mam aşazat iar pe scăuieş. 

Adevarat, zise el, câ m'aiscapat de moarte cînd eram 
copil, că prin mijloacele dumitale am învățat puţină carte cit 
ştiu, adevarat că m'ai scapat de oaste, adevara! că ai inzes- 
trat pe acea pe care am fost destul de nebun s'o ièu de ne- 
vastă, devara! că ai ocrotit satul împotriva samovolniciiloi 
şi a prâădăclunilor oamenilor ocirimuirii şi că Petreştii au fost 
mai puțin calcati decit cele mai multe sate din ţinut şi chiar 
din ţară. Aieste sint faptele care atirnă în cumpăna dumitale, 
dar sînt altele care atirnă cu mult mai greu in cumpåna mea 

Mai întâiu cine o luat bunului meu a opta parte din Pe- 
tresti, care era numai a lui şi a fraţilor lut, darul dela Bog- 
dan Chiorul câtră strămoşul lor, Petrea căpitanul? Nu fâcez 
mult acea parte atunci, dar cît o făcut ea oare pe urmă, dacă 


DA = 13 


numai dumneta ai scos din pădurea de pe dinsa maimute mii 
de m numai pe travele*)? L'o silit bunicul dumitale = 
bunicul meu să-i vindă pe preţ, poate atunci indestulător, dar 
care nu este „lecit o nimica alăture de acel la care o ajuns 
azi acea parte de moşie, Prin ameninţări şi prin ademeniri œ 
silit să-i vindă. Fraţi bunicului au murit fâră copii, iar ta- 
tă-meu ştii bine că n'o avut nici frate nici soră nici alţi co- 
pii decit soră-mea care o murit nemăritată şi cu mine. Vra 
să zică din pricina Movileştilor pierdut-am cu averea care ire- 
bria să-mi vie mie şi ramas-am țaran sarac fd loc să fiu şi 
eu stăpin a chorva sue de fălci. Spune dacă îmi poate fi 
drag sîngele movilese în urma unor asemene Împrejurări ? 

Tăceam, câet ştiam că toate cite le spusese erau adë- 
varate. Pustiul men nu crezuse că face o nedreptate ciad si- 
Vse pe răzăşul ramas în mijlocul moşiei să-i vindă partea lui 
cu un preț care, de câtră mulţi, fusese socotit ca întrecină 
valoare lucrului cumparat. „Morală de boier mare de pe acea 
vreme. Bunicul trecea drept om foarte drept şi, Incrui rar pe 
atttici. ca Slujbaş neprevaricator. 

-- Dar, urmă Drimbă, cind i-o vindut bunicul meu buni= 
cului dumitale moşia, acel-hoier i-o făgăduit că el şi urmaşii 
lul vor A totdeauna ocrotiți de el şide urmaşii lui, că se vor 
putea totdeauna hrăni pe maşie dind numa, ca semn de Su- 
punere, dijmă dis bucate, fără a mai face vr'un felis de boies 
rese şi putind să ice din pădure tot lemnul de foc şi de 
trebuinţă de care ar avea nevoe pentru ei. Cit au trăit bu- 
nical meu şi al dumitale aşa o fost, bunicul meu n'o făcut nici 
ui felin de boierese şi o luat cite şi ce fel de lemne o vrut 
pentru trebuinţile lu. Dar cind au murit şi unul şi altui, lu- 
crurile s'au schimbat: moşia o fost vîndută în posesie-şi po- 
sesorul,dacă n'o silit pe tata să facă boieresc, nu l-o mai la~ 
sat să iee fără de plată decit lemne, de toc, cum avea drep- 
tul atunci så iee fiecare taran, dar pentru lemn de treabă îl 
făcea să plătească ca oricare altul, Apoi, cînd o venit legea 
pontului, l-o pus şi pe tata să lucreze cumplitul pont de mai 
bine de cincizeci de zile pe an. Finaţele de care ne bucura- 
sem după învolala cu bunicul ni s'au luat, dindu-ni-se altele 
mai proaste şi de două ori mai mici, tar pâminturile de arâ- 
tură ni S'au înfumătăţii și, cînd am vrut să ne plingem, să a- 
rățărn că se calcă cuvintul dat, în puterea căruia vindusem 
pămintul nostru, ni s'o răspuns să arătăm hirtia prin care ni 
s'au făcut asemene făgăduinţi, căci bojerul mare vreme să caute 
poveşti în hirțoagele cele vechi, iar dacă n'avem asemene hîr- 
tii să ne mulţâmim cu soarta ce o an şi ceilalți locuitori de 
pe moşie, 

Tăcu deodată şi Tugălbeni mai tare, M'am sculat ca să-i 
ridic capul. 


* | Traverse. 


- = 
P 


14 VIAŢA ROMINRASCĂ 


— Tare mă doare, zise el, mai ță-mi o împunsătură şi-mi 


carți t îmi cerea 

| cum d A 

ad gre ji zăseiu, taci, nu mai vorbi, căci vorba te 
saggia aer T răspunse el, te-ai săturat de vorbele mete, nu-ţi 

“al ? ‘ai stirnit, şăzi aici şi aseul- 

plac, dar Wam să tac; dumneta m'ai stirnit, ṣa le-aţi 

tă toate pacatele pe care părinţii dumitale şi pupe ap ip 

tăptuit. Mai am multe de spus. Nu, nu pleca, dacă p “pie 

lîngă mine am să țip, tot ai să cab mi-a face mai 
'am asazat jar pe Scaun; ṣiel u F- 

æ După o duenik de vreme, tatăl dumitale, care nu sta la 
noi, ni-o trimes pe un afurisit de vechil leah, om crud şi ze 
indurat; bătea şi stilcea-lumea. Intilnindu-se” odată cu tata 
care venca cu carul încarcat şi găsind că părintele meu nust 
da la o parte destul de răpede, l-o croit cu biciul. Tata era 
om inimos. De! Ne tragem din-căpitanul Petrea, cârui pen- 
tru vitejie Bogdan Chiorul i-o dat locul pustiu pe care o j 
temeiet satul Petrești, N'o putut så rābde batjocura făcut 
tui de Mokreanski. Aruncindu-se asupra lui şi apucîndu-i de 
piept, i-o dat la palme până cind leahul o leşinat. Dar, trei 
zile mal pe urmă, venea în sat privighitorul cu zece slujitori, 
punea mina pe tata, îl întindea jos şi-i trăgea o sută de ha- 
rapnice ca celui de pe urmă țigan. Poţi oare, cucoane Şte- 
fane, cind în piept ai chiar numai un pic de inimă, să uiţi 9 
batjocură ca asta. Și să nu crezi că mi-o povestit-o tata: 
Mi-au povestiț-o babele din sat, căci tot satul fusese strîns 
spre a fi faţă la pedeapsa dată acelui care indrăznise să pue 
mina pe omul veşnicului stăpin. Tata dumitale, cind o venit 
la Petresti, o luat la depanat socotelile lui Mokreanski şi, des- 
coperind câ leahul I-o pradat, l-o dat aiară cu ruşine. Apoi 
auzind şi de bataia tatei, l-o chemat şi i-o spus că-i pare 
foarte rău. Dar dacă n'ar fi găsit pe Mokreanski talhar, ştiu 
bine că nu i-ar mai fi părut râu, Însă de boieresc nu l-0 
scutit şi finaţele nu i le-o dat inapoi... Valeu, tare mă doare! 

l-am mai dat un pahar de apă cu cognac, apoi mam de- 
partăt pentru a da lui Ferenţ, gata de plecare, înstrucţii am- 
tunțite, eclace sili pe rănit să tacă cîtva timp. Dar cînd m'am 
intors lingă dinsul e! îndată a reluat şirul vorbei zicind: 

— Tata care rămăsese văduv fără copii s'o însurat de al 
doilea cu maică-mea, fata preutului din sat. Mama era fru- 
moasă, pârinteini dumitale îi plăceau mult femeile frumoase; 
1-0 venit poftă de mama cam un an după naşteraa mea, Avea 
um fecior boieresc ua şi talhar, dar pezevenchiu bun. 
Cum o aflat de noua poită a boierului, s'o pus pe capul ma- 
mei şi o găsit mijloace pentru a i-l intoarce : s'o lasat să fie 
dusă la boier şi să-i mulţămească poftele. O ştiut tot satul, 
apoi o ştiut şi tata. Alţi țarani nu prea simt ruşine de ase- 


MERA aa: i "o 
mene amestec al baieriului în căsnicia lor; dar tatã-meu era 
fecior de oameni buni care, din neam în neam, au ținut la cu- 
rățenia casei lor şi au pastrat-o. M'ai trimes cînd eram un bă- 
etan de paisprezece ani la părintele Zosim, dela Moşinoaia, un 
sfint, ca så mă înveţe ceva carte; el pe lingă carte ni mai 
mvaţa cum să fim oameni cinstiți. Mi-adue bine aminte cum 
îmi spunea că nu este barbat de inimă şi de cinste acel care 

ruşinea în câsnicia lui şi că nm se poate face unui omru- 


ine mai mare decit dea-i pingări soția, sora sau fata. Cudrept ar 


fi fost ca tata să se răsbuneasupra boieriului care i-o tertelise ; 
dar täta sârmanul, deşi era inimos, avea copii: s'o gindit la ei şi n'a 
îndrăznit să se puie cu el, boierul mare, vestit în țară şi cu 
putere să-l facă fårimi. Dar vai! s'o râsbunat asupra mamei ; 
dus-an de atunci înainte casă rea. Sârmana de dinsa, ca m'o 
mai avut parte dech de sudălmi şi de bătăi dela aceleare mai 
inainte nu știa ce să facă ca să-i fie pe plac. Pot oare să 
nu simt în mine minie pentru ocara făcută tatei, pentru ne- 
cinstirea mamei şi a traiului cumplit ce l-au dus părinții mel 
vreme de mai bine de im sfert de veac? Mă simt slab tare. 
adause el dup o tăcere şi glasul lui stăbise întradevăr în 
chip simţitor. = i 

— Nu vorbi, nu ţi-am spus să nu mai vorbeşti, 

— Ba nu, zise el. M'ai stirnit, trebuie să “vorbesc: nu 
vreu să mor până ce nu ţi le voju spune toate. 

l-am dal să bee; și, după citeva clipe de tăcere, urmă: 

— Am avut 0 soră, mai mare decit mine, bucăţică ruptă 
din mama şi prin urmare frumoasă : ai cunoscut-o bine, prea 
bine. Ţi-a plăcut şi o spurcăciune de babă dela curte ţi-o peze- 
venelit-o. Ea, fiinţă fără de crier, s'o îndrăgostit de boierimi că- 
ruia îi dăduse curăţenia ei de fecioară! Parcă un boier se 
poate uita la dragostea unei arance cu mini arse de soare şi 
virtoase, care umblă mai mult cu picioarele goale! Dar era 
frumoasă tare, te-ai ținut de dinsa citeva luni, purtind-o fru- 
mos îmbracată, spalată, încalțată ; dar dupăce te-ai sâturat de 
ea, i-ai dat drumul, mai dindu-i patru boi, vaci, oi şi o sută 
de gaibeni- bani foarte, foarte mulţi pentru fetia unei țarance. 
Ea, saracă, o înnebunit şi după un an o iertat-o Dumnezeu. 
Ce zici, cucoane Stefane? Am eu oare drept să simt durere 
pentru ruşinea suferită de sorâ-mea dela mina dumitale ? Aga-! 
că neamul meu o avut de suferit dela al dumitale citeva a- 
mărăciuni ? Am eu oare drept sau nu să nu mă mai uit la 
mica cheitulaiă ce-ai făcut-o căutindu-mă în copilăria mea şi 
dindu=mă la învăţătură, față de toate pagubile, ruşinile şi du- 
rerile ce le-am inşirat ? Și încă nu ti-am vorbit de un rău mare care 
mi l-ai făcut. Ai pomenit de ticăloasa din pricina câreia am părăsi! 
satul şi viața de om cinstit, fiindcă m'o lasat “pre a se face țiiloarea 
supleantului de subprefect. Dar oare cine este vinovat că au ajuns 
lucrurile aici ? Tot dumneta! Da, îţi plac și dumitale muerile 


15 


3 ; i irumoasă din fetele de pe imprejus 
hemes a tt Rade dusa, plătind-o, bine- es, foarte 


ţi-ai mulțămit r p e cala 
ci că ca era o îa = 
[rumos Ai stu dei cind at ştiut cå eu, nebunul, mam, dat 
in dragoste cu dinsa și vreu ş'o ieu 
rat de mine și 


mierd pentru Li murise ; însă de aşi fi ştiut că-şi vinde 


+ iea Pi 
e bt y |, de ar îi fost de o mie de ori mai frumoasă, 


in tă o Dina iat, de cînd mam apucat de hoţie, gindindu- 


mă adesea la temeiurile care 
ia mintea mea şi am văzut că pr 
rile, din durerite, din batjvcurile c 
cit şi pe bătrinii mei, totdeauna o 
deci dacă, auzind că ţi-ai aşazat pia 

i geală, aşi putea să 1 j € 
arie sine rep și she a ce. le-o grămâdii asupra capului meu 


si a bătrinilor mei neamul Movileştilor, ispita o fost ais rara 

mare. Şi am câzut intrinsa. Mi d genera a iara a 

t mea mult mai grea atirnă decit c h Š 

aan ap få-mi incă o unpunsâtură că nu mai pot de durere. 

x l-am făcu! întpunsătura ce mi-o cerea, l-a inyälit eu 9 
, i mi sa părul că se linişteşte. Dar tâce- 


ergă căci era frig $ 1 i i A 
iah ținut mult, in curind o început din nou să voTPbească ; 


i slab: 
y Se abat DE i unele din faptele voastre care ne-au 


i j i ili -mine- 
imă bătrinii mei, pe mine şi pe ceilalţi ca m E 
za en pre a vorbesc d pa nice ei prind arie ra 
sea viaja: smerema cumplită ia care sinte | i pă 
i a Nu vă pot vorbi bàtrinii noştrii cu P 
aprig ar Ri Ape ciud sinteţi nişte Dei Ne ar 
iocuriţi, ne necinstiţi casa, ne loviți, ne pâgubiţi, ri: e 
ni este iertat să vă arătăm supararea, minia noăsti i 00 ae 
increțim fruntea faţă de dumneavoastră, să vă privim. Sap 5 
teste, ochiu în ochiu, Nu, trebue sp stâm cu smerenie R: p 
cioare in faţa dumneavoastră, să răspundem cu „Ig a 
ocările dumneavoastră, să sărutăm mina care ne ma e, ri 
vem cuvinte de laudă chiar pentru fapte spre pagu die . 
Altfel feciorul boaresc, vevhilul, primarul, subprelectu ră 
banţul sint gata să ne înveţe minte. Taranul scapă î 3 ra 
turite sinereniei numai dacă moare sau iesi la tăthărie, cai 
deplin mam simţit numai decînd am părăsit satul: pentru 
drul şi drumul mare, ai 
Taeu, apoi după citeva clipe urmă iar: = < Aa 
— Te mieri poate că numai de pacatele voastre, >i dr 
iérilor celor mari, am vorbii, deşi aveam gi drepi şi i 
vorbesc de răul care mi l-o făcut ciocoieşul cel wde þe ER 
yupleantul subprefectului, care mi-o furat nevastă, acel miş 


WATA ROME ASCA b: e v 


Oo 


cast, auzind că m'am făcut talhar, o cerut să fie mutat la 


e pia Mare rău tăcutu-mi-au acel mişel şi alitii de sama 
Şi drept este că ei minincă acuma norodul mult mai gro- 
zay decit îl mincaţi odinioară voi, ciocoii cei mari, căci sim 
mulţi tare, şi nu ni fac nici bruma de bine ce ni-o făceaţi şi 
ne-o mai faceţi voi din cind în cind. Dar dela cine Iuatu-an 
vi oare pildă dacă nu dela voi? De nu ne-ati fi mincat şi jà- 
fuit voi, de nu ne-aţi fi deprins prin silă să fim mincaţi, 
jătuiţi şi batjocuriţi din moşi şi strămoşi, n'ar îndrăzni ei acuma 
să ne calce şi să ne jăfu 
Glasul lui care se făcuse tot mai slab se opri; apoi după 
D destul de lungă tăcere, zise: 
ci — Mi se apropie siirşitul, sint slab de tot, nu mai pot 
vorbi. 
l-am mai dat apă cu cognac şi i-am spus să nu mal vor- 
bească, căci nu-l mai Ascult. Apoi chemind pe Petr l-as 
lasat să şadă in locul meu lingă ei, dar să nu-l vorbitcă și 
să nu-l lest să zică nici macar un cuvint, ara 

Am mers să mă întind pe patul pe care îl părăsisem de 
atitea ceasuri. Eram foarte trudit, dar şi adinc impresionat de 
cele ce le auzisem şi care le ştiam toate adevarate, Mă sim- 
leam ruşinat de lăcomia şi arbitrarul bâtrinilor, de uşurinţa şi 

de necugetarea mea, Faptul că nu este moşie în țară pe care 
să nu se fi petrecut fapte la fel şi chiăr cu mult mai grave, prea 
adesea chiar criminale, nu-miputea servi drept desvinovăţire. 
Lonştiințţa că aceste fapte erau urmarea de nșiniăturat a fm- 
prejurărilor nenorocite, în care s'a sbâtut țara vreme de n- 
proape patru secole, poate alcătui cel mult o uşurare a simțului 
vinovâţiei noastre, Trebuia să recunosc mai ales deplina drep- 
iate a ultimei observaţii făcuţă de hoțul pe moarte: tot nol, 
boierimea cea mare, purtăm cea mai'mare parte din râspun- 
derea suferinţilor ce le rabdă mulțimea dela oamenii nowt de- 

astăzi puterea, care jâtuesc şi impilează poporul în chip 
atit de cumplit. De nu l-am fi silit timp de veacuri să se ple- 
ce la împilările și la arbitrarul nostru, n'ar avea droaia de 
puternici noi cum să-i impue jaful şi arbitrarul lor de toate 
zilele, şi-mi ziceam: este oare cu putință ca, într'un decurs de 
timp mai lung sau mal scurt, această mulțime să nu ispră- 
vească prin a reacţiona şi atunci val de noi şi vai de noii 
puternici ! 

Insă cu toate că mă frămintau aceste ginduri, truda ma 
favins în sfirşit şi am căzut într'un somn adine. Dormeam de 
“eva ceasuri cind Petruşca mă trezi pentru a-mi spume câ 
su sosit fectul cu medicul, M'am sculat îndată și m'am 
dus la dinşii: stăteau lingă Drimbă care aiura. 

La întrebările mele dacă mai are încă multe ceasuri de 
trăit, medicul îmi răspunse: 

— Tare mă mier că msi trăeşte şi până acuma; are a fire 
de bivol; poate s'o mai ducă un ceas, mult două sau trei, 


13 VIAȚA ROMINRASCĂ — = 

Am dat subprefectului toate limuririie trebuincioase care 
an fost trecute <a procesul-verbal ce-l redacta un scriitor, iar 
după mine oamenii mel au făcut depoziţiile lor. Subprefectul 
se năcăjea cu Piu, cind Potruşca veni să-mi spue că Drimbă 
a pronunţat: de mal multe or; sumele men şi pare a-şi fi re- 
venit în fire. 

insă cind m'am apropiet de el, am înteles indată că era 
mal în delir decit oricind, dar că, în acel detir, pronunţa ne- 
contanit numele meu: 

— Stefan Movilă... mult rău făcntu-rmi-au Moviieştii.., dar 
tot el mi-an făcut şi bine. Rău făcut-am că l-am ucis... Pe 
Stefâniu şi pe alți ciaco...ieşi trebule sã-i ucid... fac numai 
„rău... nici un bine. Părinte Zo...sim... iartă-mă... dela tine nu. 
mal bint.. am. avut. ARGY, 

Urmară apoi cuvinte fără şir şi färā e ne AA Dei 

Mai trt, dar fără a-şi recapata cunsştința pină pe k 
trei ā-amiază, tocmai cind sosea Yrisura dela Mârâşești 
care ea să mă ice. J 


e Radu Rosetti 


Aur sterp 


Demult, erau în sufiet şerpi bătrini ; 
Si'n ceața verde-a unor zori pâg?ni 
Pintea, peste ghețarii fără drum, 
Tăcerea cu aripile de scrum.. 


Cindva, din gol, un Fulger nou stical, 

lg sbor spre cer pornind ca să-l înfrunte; 
Dar orbul lui avint încremeni, 

Săgeată 'n fruntea Veșniclei crunte ! 


Blestemul sterp al Fulgerului frint 
In sbuciumări de aur vint plinge, 
Şi trist se 'ntoarce vechiul lui avint 
Câtre påmint în dire lungi de singe. 


Lumina auralui sterp pe veci 
Necontenit din rană se coboară: 
E ca un soare alb cu raze reci 
Peste phețarii de odinioară... 


Dar sus de toi, în văgăuni astrale, 
Râăsună veguie Valetul prelung, 
Lumină nouă râspindind în cale 
Exilul sfint al Fulgerul ciung ! 


= 


—— 


VIATA: ROMINLASCĂ umim Imm 


Decor vechiu 


Màtasa unui nimb sa distrămat 
in pulbere albastră prin unghere. 
Roltit, tavanul scund « înspuma. 
De stele mol ca picături de miere. 


Pereastra-şi fringe arcul invechit 
Pe-o ripă 'n care soarele apune: 
Şi lingă vatră foale vechi înghit 
la guze largi amurgul de cărhuue. 


[ăciuni stioşi clipese în vatră blind. 
Și 'n mijloc, cu-o nulă strălucitoare, |, 
Piticul Vrăjitoarei, fluerind, 

Amestecă ciolane ?atr'o caldre.. 


Pe cind, cu vinăt trup şi craniul ros 
De vremi şi pleşuvia lor schlloadă, 
impintenat cu stele, slab, ghebos, 
Satana ride, sprijinit în coadă... 


AL A. Phiippiuc 


. 


Henrick Ibsen 


ien, un colos de nord şi el, al gîndirii, este omul că- 
uta i c'au artincat vorbele cele mai duşmânoase, este scriito- 
rul despre care s'au spus părerile cele mai învrățbite și aprè- 
cierile cele mai protivnice, 

La întăile traduceri în limba franceză, criticii mal cunos- 
cutl, le-am putea zice mai obişnuiţi, dela negustorul cu bucata, 
care a fost Sarcey şi până la rafinatul. impresionist Lemaitre 
toți consideră pe lbsen că pe o enigmă, «o şaradă», cum zic 
dinşii, atribuind operelor tui o valoare exclusiv de exotism, în- 
incmii caşi teatrului anamit, lăutarilor unguri ori picturii ja- 


“poneze. Astăzi lucrurile s'au schimbat, Cu pătrunderea tot mai 


adinek a filozofiei germane în educaţia franceză, dar mai ales 
cu acea a muzicii, această stăpinitoare metafizică a artel, Ibsen 
a început a fi 'grețuit şi In Paris, operele lui sint scrutate, a- 
nalizate, lâmurite, potrivit principiilor criticei impâmintenite In 
“Franţa de cătră Taine, cercetate cu tot respectul datorit unui 
geniu. a: părerile sint incă împărțite, toți îl numesc «Marele 
Norvegian». 

MS rict ar fi de elogios acest epitet, nol Îl socotim mai 
prejos de valoarea lui fbsea, Ne dăm sama că între mentali- 
jatea nordică a lui Ibsen şi între spiritul latin, aşa maicu 
samă cum este cultivat în Franţa, există aproape incompatibili - 
tate. Acest spirit francez, fin şi mlădios, tot din nuanţe şi sub- 
nuanțe, ager în surprinderea neaşteptatului, spirit de geometru 
şi de artist ipate, stăpinit de simetrie şi ordine, de veselie 
și culoare, de ritm şi reilef, de țermurit şi precis, spirit care 


„simplifică natura și a adaptează gustului din fiece epocă, pro- 


parționirii-o puterii de pricepere din fiece minut, acest spirit, 

care este esența puterii de a reacționa asupra mediului şi de 

1 stăpini acest mediu, ajunge citeodată prea simpliticator, dacă 

un si simplist, şi „rămine neputincios faţă de belşugul de idei, 

legate poate lâră multă unitate, închegate întrun tot nu prea 

armonios, dar mănoase şi Gn aihhh rămine neputincios faţă 
$ 


de perspectivele prelungite şi en lung răsunet ale operti iti 
Jbsen. i d 


ia d. 


— 


22 VIAŢA ROMINPASCA 


Forthula de «marele norvegian» mai are şi cusurul de £ 
fi prea şovinistă. Ea tine să pris pe lbsen în ltteru= 
tura norvegiană, pectud dinsul este una din glorilie întregului 
veac, | 

Criticii care l-au făcut cunostut pe Ibsen sint engieji $ 
germani, mal pregătiţi să-l înțeleagă şi să-l admire. Dingil t-am 
consacrat mare poet Englejii 1) numesc de preferinţă «Marcie 
iegetåtor»—— poate cu gindul ascuns de a au-l apropia de Schn- 
kespeare, Germanii «Marele dramuaturg»—poate cu acelaşi gine 
de a-l îndepârta de Goethe. Mai sint infine critici pe cari. 
dintr'un motiv san altul, îi interesează şi alte creaţiuni deci 
cele ale pămintului pe care au crescul, aşa Bernardin, Ehrazc 
Lourit in Franţa, Jaeger în Germania, dar mai ales ti. Bran- 
dea în Danemarca, care nu pregetă si pue pe Ibsen alăture 
de cele mal mari geni! literare ale omenirii, de Dante, Schi- 
kespearè, Goethe. 

Activitatea Iul Ibsen, începută în anul de tulburări 39- 
ciale, 1848, se imparte în 3 perioade foarte deosebite : peri- 
oada romantică, perloadu filozefici, perioada realistă. Pen 
seasta din urmă o subimpart cercetătorii iarăși în dou: red- 
listä propriu zisă şi simbolistă. i 

Evoluția opere! lui Ibsen, care esie Insăşi evoluția Itera- 
turi norvegiene, este oplindirea întregii literaturi din vescu 
a) 19-lea, În a doua lui jumătate, y A 

Perioada l-a romantică —i-am putea zice tol aṣa de bine 
naționalistă —ţine pănă la 1864. In acest răstimp Ibsen se'n- 
cearcă în toate genurile aproape; el se gâseşie aşa Ama în 
căutarea formulei proprii concepere şi cugetare, pfecum yi 
4 procedeurilor lu? artistice. El scrie poezii lirice, sztirice, fact 
azetărie, conduce ca director, ori ca simplu regisor, teatru! 

n Cristiaula, cunoaşte mizeria, âceastă darnic inspiratoare 
a tuturor vremurilor, ta parte la toate mişcările menite så spo- 
crească cultivarea artei, şi scrie drame în versuri, după moú:- 
iul lui Schiller şi Schakespeare, cu subiecte luate din croniate 
norvegiene şi pe care le desfăşoară cu tot fastul şi toată pom- 
pa romantică, À 

Dintie dramele acestei periðaŭe -au rămas în repertorul 
ciasic norvegian patru, 

1) Domnița din Oestroot, un fel de Lady Mackbeth. 

2) Sărbătoarea din Solhang, în care Ibsen foloseşte li- 
teratura populară, + 

Acesta e primul succes a lui Ibsen. Piesa se joacă de 6 
ori În şir. 

3) Luptătorii din Helgolund, versiunea scandinavă apo- 
emei germane Niebelungen. ; > 
> $) Pretendenţii la tron, de o îrumuseţă im unătoare, cil 
stil şi concepție, demnă de Schakespeare şi care rmează irs- 
cerea la perioada I-a, acea filozo că. În această dramă sedi- 


MIINRICK TESEN 23 


semitară, sub cea mai elementară formă, teoria voiuţei pe care 
el o va ilustra mai ttrziu. 

Sint doi pretendenți: regele de drept divin, om de o inte- 
ligență superioară, dar de un spirit de analiză prea maft pen- 
tru acele vremuri—şi poate şi pentru rolul lui social--care-i 
slăbeşte credința în dreptul său ; uzurpatorul, care n'are nici 
wa drept la moştenire, dar care crede in chemarea lui, care 
se socoate alesul de oameni! şi de D-zeu ca să facă unitatea 
Norvegiei. Această credință în menirea lui, aşa cum ne-o pres 
zint Ibsen, nu este numai elementul hotărttor al isbindei, în 
numele câreia | se iartă faple alătnrea de cinste, ci şi o jus- 
tificare, o legitimare în fata lumii intregi. 

Perioada întâia se sfirşeşte cu singura comedie a lui Ib- 
sen, «Comedia lubtrii=. 

însuşi titlul a făcut pe cel mai mulţi să considere această 
piesă ca o ridiculizare a dragostei ;—noi um zice à obişnuite- 
ior forme de manifestare ale ei, nu a sentimentului însuşi; saù 
poate numai a străduinței de a fixa, de a sili să dăinuiască un 
sentiment, care prin firea lui, prin acuitatea Tui, este cel mai 
mobil, cel mai şubred, cel mai capricios şi mai volatil. 

in „Comedia lubirii“ Ibsen ne înfățoşează patru faze aie 
ascendenţei şi decăderii acestui sentiment. Falk şi Swanhild 
teprezintă iubirea în punctul ei culminant de intensitate şi de 
vrajă, acea înaintea mârturisirii ; atunci cînd teama pedeoparte, 
nădejdea pedealta, îi dau un farmec şi 9 putere de inspirație 
pe care nu le mai întilneşte. : 

Ana şi Lind au făcut un pas mai departe, acela imediat 
după mărturisire. Ei sint în faza de avint suprem, de fericire 
aesocotită, in clipa cind tot restul lumii dispare din conştiin= 
(a îndrăgostiţilor. Lind strică prietinia cu alk, prietinie ve- 
che pentru care, cu ceva- zile Inainte, ar fi făcut orice sacri- 
ficiu, pentru un simplu fapt fără însemnătate. 

-rå Skoere şi Stiver sint logodiţi de 7 ani, Veşnic 
in căutarea unui împrumut cu care să întimpine întâile cheltu- 
eli ale căsniciei, ei sint departe de visurile dintâi. Un schimb 
de cuvinte ne arată ce gindeşte Ibsen despre aceste logodne 
prelungite. Stiver spune lui. Falk că şi el a seris versuri cîndva. 
> —Cun? Acum nu mal faci? 

— Făceam pe cind eram îndrăgostit. 

— ŞI acum nu mai eşti? N 

— A! Ce-are de-aface, sint logodit oficial... 

iatā'n fine şi căsătoriţi din dragoste, Pastorul Streamond 
si soţia lui Maaren au avut epoca lor de romantisin. Maaret, 
ioarte frumoasă şi foarte bogată, a părăsit familia, pierzind 
dreptul la avere, pentru a se-căsători cu un student sarac. 
poet, muzicânt şi orator, Cind ni-i înfăţişează Ibsen, după 13 
ani de căsătorie, energia lui Maaren se reduce la a urmări 
pas cu pas, intocmai unci umbre pe barbatul gë Nu mai este 
în stare să-şi amintească numetei orilor pe care le iubise în 


-—— —.D 


24 VIAŢA HOMINI ASCA 


——— 


[i 
— D 


tinereţe. Streamond de-abia leagă vorbă de vorbă fn sărăcâ- 

ctoasele lui predici, fiindcă muncește din răsputeri, ca să hrá- 
nească pe cei 12 copii ai lui, = 

Platā ce-a făcut căsMoria! strigå Falk indignat. 3 

înfine Guldsted, unul care a suferit mult pe urma lubi- 


“vu, dar care. prea vinjos şi normal constitui casă se fi istos 


vit în plins, e pe punctul să reinceapă experienţa, —de data 
asta, cum zice èl, „pe altă bază”, 

Acţiunea este foarte simplă. Falk, un Student, cu mult 
prea inteligent şi prea cult pentru mediul în care trăeşte, poet 
idealist şi visător de rasă, spirit critic în acelaşi timp, care 
nu poate vorbi fâră să înţepe, scandalizează societatea cu te- 
orlile lui ingenioase şi paradoxale, în special cu teoria Iul a- 
supra iubirii. e A $ . 

Dragostea ? A fost cindva.. astăzi e numai în lumea 
viselor, în țara Soarelui, dar şi de alci va fi isgonită... Pentru 
iubirea moartă ridic paharul meu!“ Dinsul face comparaţia ră- 
masă clasică, Intre dragoste şi floarea de ceai. i 

— Cum? Tăgâdueşti existența iubirii? i se zice. Uite 
aci logodiți fericiți, uite casătorii binecuvintate... 

Nu m'aţi înțeles, râspunde Falk, Toate ţările au 
armată constituită. Existența soldaţilor şi a generalilor însă, 
nu implică pe acea a erotior”. - 

Actiunea se petrece într'o pensiune de familie, Gazda pen- 
siunii, temindu-se să nu-și piardă clienţii care plătesc mai 
bine, roagă pe Falk, studentul sarac, să părăsească casa. La 
plecarea lui, Swanhild bagă de samă că-l iubeşte şi vrea să 
plece cu el, dar Guldsted, care se interesează de Swanhild, 
intervine la vreme, . 

— Stati, le zice el. Căsătoria se poate întemeia pe 
două baze: pe dragoste svăpâiată, aşa cum voiţi voi s'o înte- 
meiați, vită: drept capital ochi albaştri şi plete aurii de o 
parte, tinercță şi avint poetic, de alta. Acesta-i capitalul care 
se iroseşte cel mai usor, Căsătoria se mai poate întemeia şi 
pe existenţa asigurată, pe cunoaşterea şi respectul reciproc, 
pe străduința barbatului ca niciun bolovan så nu rănească p- 
ciorul soţiei iubite, pe invocala reciprocă de a păzi pacea şi 
uniştea celuilalt, pe hotărirea de a se ajuta cu devotament |! 
nenorocire, lată ce-ţi pot eu oferi, Swanhild, Știi ce-ţi oferă 
Falk. Alege”. 

Un moment de uimire în sufletul tinerilor, 

Jură-mi că mă vei iubi totdeauna, strigă Swanhild 
cu putere, stringind mina lui Falk. 

Simt că te volu iubi multă vreme, 

— Vrasăzică poate veni timpul cînd să-mi spui: «te-am 


dubite 3, 


Şi după un moment de reculegere: 


MIN RIL IBSEN 23 


e a o a 


= Deci să asist zi cu zi, oră cu orå, la Injasirea dra- 
postei şi a visului meu, prefer să-l sfârm depe acum. Mi-o 
râminea amintirea Ini, lumină mingictoare, pentru întreaga viaţă”. 

ŞI se căsătoreşte cu Guldsted. lar Falk, mai puțin des- 
ħådājduit decit sar fi crezut, Falk care nu corea dragostei 
decit vibrarea trebuitoare tafentului său, înfinrarea care să-l 
inspire, pleacă cu o ceată de studenţi, cinunu. 

Maaren, Ana şi D-ra Skoere sint tipuri obişnuite. Cea 
din urmă e singura femee carleaturată în Torina operă a lui 
îbsen. Swanhild e un tip mal rar; o inteligenţă care mu gå- 
seşte Inc să-şi întindă aripile; o energie care sufere de ne- 
activitate, francă cu éa Insâşi, francà cu cețialţi, unul din n- 
cele suflete pentru care compromisuri şi înțumătățiri nu pol 
exista. 

___ “Comedia iubirii» a fost năpâstuită, că ar ridiculiza câ- 
sătorta ȘI ar lace apologia dragostei libere. Ibsen a prevenit 
această invinuire: Streamond, într'o ultimă licărire de talent, 
'ace apologia căminului şi a vieții de familie, cum nimene n'a 
tăcut-a cu mai mare căldură, Guldsted lace teoria căsniciei. 
Un lueru este sigur: pentru Ibsen dragostea şi căsătoria siat 
două lucruri distincto... 

Sa mai zis că «Comedia lubiriie « o simplă parafrazare 
si o individualizare artistică a teoriei lui Sejbpenhauer. 

După noi, această comedie nu e decit Ap Maer de in- 


telectuai, in care ni se înfăţişează dragostea cu totsublimul şi 


toate micimile, cu toată măreția ṣi tot ridicolul ei. 

Fapt este că această comedie a stirnit atita critică şi a- 
tita învrățbire in societatea norvegiană, atita hulă şi duşmânie 
impotriva lui Ibsen, incit bietul mare poet s'a văzut silit să-şi 
ia «toiagul pribegiei», cum zice dinsul. EI se stabileşte la 
Roma, unde trăeşte vre-o § ani, apoi la Rora şi la Min- 
chen. In aceste oraşe cunoaşte arta latină şi filozofia germa- 
mă, care au înriurire hotăritoare asupra talentului său ca 
seriltor 

Cu această Inrlurire începe a doua perioadă a lui Ibsen 


Ana Conta-Kernbach 


Bulboana lui Vălinaş 


IV „= 


Domnu’ notar Mateieş Scovarză era trămintat de felurite 
ginduri şi planuri, In cap ta dinsul era furtună. Ch sta la pri- 
mările și se lupta cu hirtii, pricini şi oameni, cil umbla prin sat, 
cit se odihnea ta cantina lui Lelbuca Leizer între prietini, el se 
pindea la năcazul tul şi făcea planuri, i 

Urmările gindurilor lui se vădeau cind și cind.  * 

Intro după-amiază, Giţu, argent la percepţie, se întăţigazi 
„la poarta lelei Irina, mama lui ji Bare, Dupăce iese gospu- 
dina cu catrința prinsă'n briu ti se alina cinii, — domnu” argent 
prinde a se nita prin gospodărie, numără vre-o doi viței, vre-o 
doi caluţi, întreabă ce pociăzi sint m casă si-şi face socoteli În 
gind vitiydu-se cat Se lătu i, i 

„Dâă' ce este 2 Ce numeri dumneata şi ce sucoleati 7 intreabă 
spăriată văduma, potrivindu-și casinca pe cap. j i 

— Ma e Baa pin der zice Giju. Naţi plătit banii ghi- 
viziuni. E 

- Ba am plătit, omule; cum n'am platit, vai de mine ! Chiar 
dumitale ţi-am plătit. 3 

- Mie? Nu-mi aduc aminte Al cvitanjù dela mine? 

Am, Era şi băietu” acasă - l-ai dat-o Iui Și cuam pu- 
wa la nane, Este . A 

- Atumcea bine. Da” domnu” notar socotea că nu voiti se 
platii han Dombièi Armată nu face feciorul dumitale, bir nu 
pliteşie... SA meargă ta judecată să dee socoteală... 

Care judecată?" ţipă femela, privind cu echi rotunzi şi 
atuti pe Slujhas. 

Giju işi trecă, zimbind, nasul ascuţit, îşi trase dinspre ure- 
che la loc cravata sotoasă şi tuşi Încetigor: 

„hu stiu, Iele lină, Să deie sacoleală. Elec face? e la 
malul PAN şi tine ue birneaţă pe nepoata Paraschivel .. un 
fiăcâu ca diusul, cit un brad, să se ducă la oaste, să-şi facă då- 
foria, să albă un drept! Chiar zice domnu” notar: de ce nu vede 


PEL POANN MUN VAEIIAS 7 
dè gospodăria maicã-sa ? Să fie flăcău cuminte, sü lese copilels 
damehilor în pace şi niment ware nimica cu dinsul,., 

= Da’ nu-i el vinovat, omule, izbucni oțârită gospodina. Farı 
se ține de dinsul, capoi mi-am şi pus euin gind sâ=i ies în cal- 
şi so întreb ce are cu băetul.. * Deodată se jir alde gen si- 
tei, privi ţintă in ochii de dihor ut agentuhn, „ pre mine, vori 
că c'o voce falnică şi scăzută, mai bucuroasă asi fi-să-l văd im- 
binat pe saracu” domnu’ Matoleş,,, n 

— Care imbunat, cate Mateleg ? se apăra Gitu, privind cru- 
ciş in lAturi. 

— EL lasă, cacu văd eu tun vine tteaba, Aţi vrut s3 sph- 
rieți o biata fewe proastă Parca mie imi trebue. bucluc? Sa 
mi se ducă mie piiterea dela casă şi să ramin sinpurică 2 Fu 
incă n'am fecior de insurat Lasă că mă put euluntre şi punte. 
Jomnule Giju, ş'o abat eu din drum... tar ghiru să-i spui iti dam- 
mu” notar că l-am plătit dacă au poate dormi din pricina astat” 

Cu acest răspuns a plecat Giţu pe carare, spre primărie, 
mingiindu-și din cind în cind nasul ascuţit şi potrivindu-şi cravata 
pe gitul lung si subțire, 

La mătuşa Paraschiva s'a înfățișat în altă zi, într'o dimi- 
neaj, şa găsit pe Mădălina ittre găiui pestrițe și boghete, Ini- 
prăştiindu-le grâunțe si vorbind cu ele, 

„Buna dimineaţă, nepoată Madălnă, zice domnu” urgent 

~ Mulţăiniin dumitale, domnu” Giju; da' ce vint teade 
pe la noi? 5 $ 

— Neciun vint, Am trecut peoaici g'am vrut să văd dacă 
nu-i acasă cumâtra Paraschiva. 

Ba-i acasă! $i fata incepu să cheme c'o mlădiere de 
cintec în glas: Mâtușă hi! Mâtuşă hâi! laca ţi-a venit râvaş de 
la domm" GE 

Nasul Wr domnu’ Gity se fâcu rog Ulmit de-atita indráz- 
neală, părăsi lingă ureche, ca pe ceva netrebnic şi mort, cravata 
şi se uta prostit la mătuşa Paraschiva care eşise pe prispă cu 
minie în golduri şi privea, nehotărită cind la el, cind la tată. 

„Apol acu våd eu că mat vreme, izbuti insfirşitsă prălasca 
agentul. Oiu trece altădată Ori ne vedem duminică, fa crigma 

-> Bine, domnu' Gitu. murmurá mătuşa. Paraschiva; gitn- 
crucişindu-şi braţele-i scurte gi groase pe siht, se uita lung la M3- 
dălina ca la o sălbătăciune minunată. 

— Da' ce dracu’ l-ai mai spus, fată hai? 

— Nu i-am spus nimica, mătuşa Paraschivă. Ce ştiu eu? 
Ea t a fată proastă L.. 

De asta aşa-i, incuviinţă bătrina, imdesindu-gi afine bărbia 
in piept. Dac'ai fi cuminte, ai face cum te 'nvăţ eu." 

Fata se 'ntoarse spre găini cun zimbet viclean şi cu ochii 
umbriţi de amintirile nopţilor dela Bulboană. Bătrina fácu un semit 
cu mina : parcă fata s'ar fi depâriat, ar fi pierdut-o şi numi 
avea cu cine vorbi, ŞI intră în casă la stativele ei. d 
intr'o după-amiază, în umbră la cantină, abia se aşezaseri 


“e 


25 VIAŢA ROMINLASCĂ 


pe scaune Cap-inlortură şi Şuga-Miţei, sosiți cei dintai la obiş- 
nuita intilnire, —şi Petrea Ţarcă se intâțișă in dosul lor. Le dădu buna- 
nua tăcut, privinduei cu ochii hy alburii, apoi trecu spre Owvreiu. 

| cibuca il observa atent M făcu Inc să treacă Intră după 
ol Şi 'ndată cej de-alară auziră glasul intărltat al lui Petrea, 
ceres de băut Dipă un timp cantinterni se arătă jar şi se rã- 
seamă de usor. Cu coada ochiului însă observa pe cel dinăuntru, 
Sotarol și inginerul își sorheau lin păhârslele de vin şi priveau 
cerul verzui al depârtarii 

Pe fingă Leier își făcu deodată loc cu cotul Petrea. Privea 
tulbure și parcă luase o hotărire, 

Se opri în faţa celor dol tovarăşi, 

„Ce este, Petre ? întrebă notarul. 

Ce să fie, domnu notar? Fu uşi avea câtră dumtnea- 
vuasiră o lacramație... 

Ce reclamaţie * Spune! 

Apoi iaca ce-l. Eu, se chiamă, Is un om munchor. Eu 
te dimineață până in sară cu topor! ista şi cu brazii Eu altă 
arid n'am. Eu de altele nu ştiu. Acu văd că domnu” şef mă 
măcăjeste. 

Care et 

Domnu' şef de janduri, Alecu Deşca... Mă năcajeşie ca 
sà- spun ce știu eu şi pe cine prepun cu afacerea cela, cu ca- 
sieru dela guter,- cînd a sărit umu' asupra lui, noaptea, să-i ele bani. 

= Bie, dar asta-i a afacere clasată, Nu s'a putul desco- 
peri nimica 

Nu sa putut descoperi, domnu’ Mates , li cum sput 
«meneata. Da' cu stiu ce are domnu’ sef, de cauti tar 2 Zice 
ca s'ar fi arătat uu martor.” 

Leibuca Lelzer părea că dormitează in prag dar ochii Ivi 
„raw foarte vii. Ochii lui aveau o ascuţime g'o itițelegere deosc- 
W, privind la trupul nalt si la înfățișarea sălbatică a lui Pe- 
irea Tartă, 

Wam gindit eu aşa, domnu” Mateleș, ce martor poate să 
neyi de ce mă nácäjegie domm’ şei pe mine, M'am gindit, 
domni’ Mateies, să mă ei tar, sub aripa dumnitale...® 

Ţarcă era tulbure; biuse rachiu, lungă tejghea, în cantină, 
ar ştia ce spume Si cere, și privea țintă la notar. 

„Eu k ce martor să île? zise zimbind notarul, Nu-i ni- 
mica. bre Petrea, du-te şi te linişteşte Vorbesc cu cu domnu’ 
Atecu Pesca, și vàd ce-i, Ti mai de ce te teme: mie te stil vi- 
NOVAL cu Himica. ss 

Asta zic şi eu domnu Mateleş. Cu nimica nu mă ştiu 
virovat..." i 

in prag, Leibuca avu un zimbei subțire. 

„t greu de aflat adevărul... zis> şi îngicerul turnind vin în 
pahare Era întuneric şi pe aproape nu se afla nimeni 

— Hoţul avea şi obrazar.. observă încet Ovretul.  Nmenea 
met mal poate descoperi... 


K Loo BULBOANA OUI VALRAS. pari 


— Ce martor poate si se arate? vorbi iar, rizind, notărut 


și privind ținta la cantinier, Aşa martor cu prepusuri podte su 
„île 


şi Lelzer. 

— Se poate, dar eu nu stat martori.“ se apără cu »-— 
nergic și grabă Leibuca, 

Domnu’ Scovarză urmă : 

„„ Cu prepus poate veni şi unul ca llie Bădişar, care umbia 
noapiea cântind comori la malu! Bistriței. 

— Foarte adevărat! strigă Scisgamuzzi, rizind cu mare pof- 
14. Umbla chutind comori, Numa: ei poate şti ce dihănii maira- 
1ăcesc noaptea pe poleci.“ s 

Petrea Țarcă zimbi larg, cu ochii sticlind: = 

„Aşa-i, domad" Mateieş, Si cl poate să fie. Acu mă gin- 
desc cu că poate să ficel. Eu am cu dinsul vafacere mai veche, 
—dela o fată... Ş'acu mă sapă ca un duşman şi imprâstie vorbe. . 
Am să aflu eu dacă-i el, domnu Mateles,..” 

Piutagul îşi scutură capul, caşicum ar fi căpătat o deplină 
încredințare şi s'ar fi oprit la O hotārire. Apol intră iar în can- 
vină, trăgind după dinsul pe Ovreiu. 

Nu dnpă multe zile, intro Duminica, era horă mare sub 
molizi, la Bulbuc, Hora era mai ates petru tineret, Lumea Cea 
multă gusta şi lăuda băutura moşneagului, Erãu acolo muncitori 
de pe toate custigele, şi Talieni dela şoseaua lui Şaga-Milei, și 
nişte nemți maşiniștri dela forâstrac, şi moş Pavalache Rulbuc, 
măre şi spătos, su pintecele cgit Inainte prin pulpanele cojocelu- 
iui, roş la obraz sicn mustața alba, umbla de colocolo rinduind 
ulcetele și prujind cu muerile, De-atita zarvă, abia se auzea 


“strunele scripeii, mioridite şi leşinate, Dar fiācáii aveau destui 


smet a dantut lor. Jucau aprinşi ṣi ameţiţi, cu ochii arza- 
tor, Fetele păreau mai stâpinite şi atingeau mal domol pimtn- 
sul cu cluboțelele lor cu potcoave galbene, 

Petrea Ţarcă se ridică într'o vreme de pe-o laita şi, citi 
nindu-sè usor, trecu fa joc, Se oprt c'un simbel nehetárit, mi 
vind cum saltà pe dinălute=i şi se "nvirt părechile, intrun joc ce 
se chiamă cârăşel. Mai intăiu i se părea că toji roese intro pi- 
slá. Pe urmă deosebi pe Badişor şi pe Mădălina, EL še ridicase 
“un gind Ştia că acolo-i fata și acolo trebue să fie gi flăcâul. 
işi lăsase ulcica neisprăvită şi esise la lumină cu gust de harţag 
Trebuia să facă ceva pentru prietinsa lui cu notarul... 

In preajma jocului se iyi deodată și domnu” Mateleg Scuvar- 
ză, Fetele-şi dadeau cu cotul şi şopteau, rizind, una la ureche 
alteia: „Cap-intortură! Cap-intortură !* Pe urmă hingeau gitu 
zile Și căutau din ochi pe Mădălina, Sosirea notarulu! dotari 
pe Tara 

Cu zimbetu-i nehotărit trecu inainte, lovi cu umărul ua dupe 
alta două părechi şi oprindu-se, puse o mină grea pe braţul Ma- 
dălinei. Şi “făcăul şi fata se opriră,. Era smn ca pe coplă o 
cere la joc alt făcău. Dar cind vázu pe Petrea Ţarea, Bädisi 
amunci“pe fată spre el. Chiar atunci zăris: și pe notar, 


/ 


4) VIAŢA ROMDELASCA i d aa 


„Ce vrai? siriga cl, privind deodată aprig pe putag. Dem- 
nenta n'at rind intre facal...” 

Țerca rinji: 

* "Am cu gust să juc pe fata asta! Am să plătesc şi pe lau 
sari. Fac cinste Şi la facar t” 

Danţul se opri, Un fäcãán puse mina pe scriptă ȘI strunele 
cunteniră pituite. Mădălina trase in jituri pe Bădişor. zi 

“Te-a trimes notarul!” răcni Hig, tulgeritd cu privirea spre 
SCOVĂLzĂ. 

Țarcă plecă grumazul că-și fácu viit. Citeva fete rares 
mintate. Mâdâlinu se făcu ghem la o parte, răpezită de stinga 
itâcăulni. Cu dreapta, Ilie cuprinsese de după cap pe Tarca şi-i 
oprise încovoiat, — pe Cind facail năvăteau să-i despartă... 

Petrea gifiia tras ta o parte de braţe vinjoase şi numai Cil- 
pul şi-l, răpezea in sus cu månie : 

„Lasă, mäi fecior de văduvă, că ne ntin noi în altă parte!” 

Fudul, in stratie lul strimte şi pârind jignit, domnu’ Mateieg 
ia făcea loc printre lumea intbulzită şi tălâzuită şi întreba : 

„Ce sa 'ntimplat 2 Cine îndrăzneşte a vorbi de mine ?* 

jie Bädişor îl măsură cu ură din tălpi în creştet, Notarul 
se făcu că mul vede: Acuma înţelegea câ mare ce căuta alci 
Dadu cu ochii de Madalina: x 

„Ce este, Madâlina ? Ce sa "ntimplat ? 

A venit lapul și ne-a stricat jocul |" zise răpede fata ; iar 
-opilele celelalte îşi strinseră la un loc capetele chicotind Imăduşit 

Dinne Mateias Îşi scoase ciasornicul cu lanţ şi se uită să 
vadă cite ceasuri sint, pe urmă îşi bātu pantalonul cu viņa de 
bou, şi ee simţea ca ling'un cuib de viespi, 

„Să se ducă cineva să cheme pe Alecu Deşea!* hotări el 
cu străşnicie și eşi cu pas îndesat dintre oameni. 


Y: 
"a 
Domnu’ „şei“ făcuse o micà anchetă, statornicise rinduială 


+ liniste şacu se indrepta cu pas dom | la deat, sunindu-şi sa- 
ia pe cararea de piatră. Domu’ „et Alecu Deşca era un om 


pițintel Ia trup, dar bine legat, şi cun ubrăz larg, bulan și spin. 


Obrazu) acesta increțit, care parcă totbeauna ridea, N adusese po- 
recla de „babă turcească”, Avea Intradevar ui ohraz de babă 
veselă domnu’ şef de Jandarmi. Ochii însă nu erau nici veseli, nici 
jemmeeşii, Frau nişte ochi cenușă, c'o jucire de oțel, care strede- 
jean sufletele și lucrurile, ? 

Domnu şef Alecu Desca işi avea ileile ini despre oameni. 
li răsucea, li judeca, îi intorcea ghi osindea, şi nu dădea pe ei 
nici macar solda pe-o zi. şi avea ideile lui şi despre slujba pe 
care-o îndeplinea, El era un om care citise citeva cărţi in viaţa 
Jul şi socotea să-și implinească datoria câtră stăpinire ca un ade- 
varat artist. Cind avea un „caz“, —apoi niciodată nu-l călca în 
picioare şi nu-l sfărima, Ca un ceasornicar, ii destăcea în bucă- 


0% n BUTBOANA LUI VALINAŞ i: 3t 


-..— 


pete pa şuruburi, ÎN Pisucea, I privea din toate părțile şi-şi con- 
bina în linişte părerile Iut... 

Cinditor şi de data asta ca totdeauna, Desca sui drumul ta 
cantină: Era n inserare rece de sfirẹit de vară Leibuea, zgri- 
pulit, ridica obicanele de scinduri ale magherpiței lui. Cind zárt 
pe jandarm, Ovreiul zimbi Ihveselii și-l salută rtdicind mina la 
irune. 

„Buna-săra, domnu’ Alecu. Faci bine ca mai vii pe la not 
Femeia mea-i liniștită numai cind treci dumneata pe-aici. 

— Aşa ? atunci du-te şi spune-i c'am venit |şi roago Să-mi 
facă o cateluţă cu calmac. Eu-s neam de Ture, domnu” Leibuca 


Jwi place cateaua. 


Şi mie-mi place, domnu’ Alecu, macar că nu-s neam de 


“Ture. Am să-i spun să facă două...” 


Alecu ca se aseză pe-un scaun, Între brazi. Leibuca întră 
ip ea măi br irme ca să ducă femeii veste bună, apoi se ti- 
taarse trecindu-și minile. 

„Da'un põhärel de rom, Tomnu' Alecu, aşa-i că merge pe 
lingă cafea ? 

— Merge, dacă-mi ţii tovărăşie, Fu cu dreptatea, domnu' 
|eibuca, ` 

— rara știu, răspunse Ovrelul, rizind domol. Te cunosce eu, 
domnu” . Dumneata eşti un om rar pe meleagurile ucestea. 
Cine te-a adus pe dumneata aici, domnu’ Alecu ? 

Cine ma adus? răspunse jandarmul, Nu m'a adus pi- 

meni. Am venit cu. Eu nu mă tem de slujbă. ori unde-oiu fi. Eu 

'mir'o pustie trăesc, domnu” Leibuca. Fu îs pleacă de Hlnzot. 

dacă n'am ce face, mă gindese de ce-a zidit Dumnezeu pe om 

Caut să dezleg fără martori şi fâră probe cine-a atacat pe ca- 

serul dela gater. Pun ochii pe-un om şi să ştiu În ce noapte 
are să cerce să facă o vizită lul domnu Leica...” 

Ovreiul sări în sus: 

„Nu vorbi aşa, domni Alecu. laca vine nevustă-mea... Ea 
se «parle îndată de orice.” 

Madama Fster dădu miina cu domnu” Alecu şi se agez ge- 
mind pe-un scaun 

„E greu de rău aici, zise ea vinbind trist; numai cu grijă 
$ eu măcazuri. Citeodată nu dorm toată noaptea,” 

jandarmul se întoarse spre cantinier. incepu a ride: 

„Atuncea să te 'ntreb eu pe dimucăta, domnu” Leibuca, ce 
samh aici...” 

Ovreiul otiă : 

„Omul trebue să cîştige o bucăţică de pine.. 

~ — Aşa este...“ incuviință cu voce scăzută omul stăpinirii. 

Un timp tăcură. In sat se aprindeiu luminile. Pe-o coasts 
in munte tresări un foc, ca un ochiu al singnrătățitor. Ovreica avu 
o înfiorare, îşi strinse la git berta şi întră far in cantină. 

„Ce spuneai dumneata mai nainte, domnu’ Alecu ? intrebă 


co sftală Leibuca. 


42 + VIAȚA ROMINIEASCĂ 
O Epe 


- 


Aba, n'ai uitat, Spuneam că eu ştiu cine-a git mascat 
inamtea casicrului, , 

Poate stiu şi cu, domnu Alecu. Eu cred cå ştie damau” 
nolar. 

Se poate, grài domol jandarmul, scàpårind şi aprinzin- 
du-şi o țigară. Apa pe-acela care a făcut areinternea treabă il ur- 
marese cu cu privirea de departe... EI nici nu ştie Vra să vie 
intr'o noapte, să scoată un oblon de-aki și Să cotmbăâiască în 
tejgheana demitale!” 

Owreiul tacea, imitat. i 
„Eu cunosc pe oâmeni, urmă Alecu Deşcă, rizind. Eu ls iu 
vutletul Ini și stiu cá aşa vrea să facă. Cum vine, cum ştiu cine 
A Most. 
Domn’ Alecu, zise încet cantinierul, mai bine Să mu vic. 


Se'nţelege că mai bine să nu vie. Cind et rupe oblomul, 


si sparge tejgheana, dumneata săi cu părul vilvaiu şi cu lumina- 
“ea în mină rácnind. Ș'atuincea ci, Într'o ferbințeală, poate să-ţi 
ueie cu toporu'n cap... Asta nu se poate. Așa mal bine-i chem la 
mine, ÎI cerceteza pentru altele, — şi el stă cumime. Cugetă să fâp- 
tasc, dir nu indrăznegte * 

„Alecu Deşca fuma şi-şi sorbea cu poftă cateaua prin if- 
tunere. 

„Buni catea, zise el, Aşa numat la Ey am băut, la mite 
Armeni, ^ 

Ovreiul ofta tar, s 

„Aiet, domnu” Leibuca, trăim intre wiste gameni lourte rài.. 
Aleca ei îs vecini cu fiarele din codru. Sar, dau ct colții Şi cu 
ciirmele. Astăzi erau så Be umosre. 

Cine, dom” Alecu ? 
A sărit Peteea Ţarea la Bădişor, 
Vra să zică tot el era? 

— Da, Acu are şi năcazul ista, Altă pricina ca să amtie 
-yila ta dumneata. Notarul nostru, domnu” Leibuca, a fost ta 
scoală s piată straie ca nok, — da” sutictu' ntrinsu” toi de săihâta- 
hune. Unha de-un an depå a fată sacu l-a apucat un fe! de 
uisperare. En tac, sar toate le observ. A pus pe Ţarcă în buze 
“unulu. Pe narma er işi spală minile, Nici nu știe, nici na văzul. 

Cum îşi spulă minile? Da de ce să-și spele minik, 
donnu” Alecu ? 

— Aşa. Crezi tă nu ştiu cum are să se sfirgească atacerea 
asta 2 Sun, cagion aşi fi Dumnezeu, Muntele-i_ nalt, Bisirițz-y 
udincà. Intro ei au să-l bocească femeile pe Hie Bädisor...” 

Owvretul se sculă tulburat în picioare. 

„Nu se poate! nu se poate, domnu’ Alecu t'strigá el miş- 
cal, Dumaeata est) un om ciudat şi mă Ingrozeşti aşa totdeauna. 
La nu esti rău, Dummncata poți să faci ceva şi să implediei.. 

— Nu, domnu’ Leibuca, nu pot face nimica, răspuiise încet 
zi lin Alecu Deşca. Patimile oamenilor de-aici shit ca vintul şi ca 
spa: nu le poate nimeni opri... Asta-i, domm Loibaca,,. Apoi nu 


. — — — 


g 


Li 


vezi dumneata ce face notarul nosire? Trimete vesti mamei fif- 


` căului ; se duce şi stă de vorbă cu baba Paraschiva, ese'n calea 


fetei ; aici la cantină intro zi vorbeste ‘n gura mare de patima 
ini: mai alaltăleri, vorbeşte iarăşi despre asta cu Țarcă, mut aga ? 
— Aşa-i. A vorbit, 


— Apoi nu vezi dumneata singur, dorinu” Leibuca, unde merg 


treburile 2 Eu dacă ştiu cine-i Țareă, și dacă-l și amestecat aici, 


dacă-i azi vrind să muște ca lupu”, ştiu ce-are să se in- 
„Dar ce pot face 7 Pot să ma ţin de dingi? Nu potsămă 
n de dingii. [i las cu Dungiezen Alci omu, apa, vintu’ și fiara-s 
„el, domnu’ Leibuca. Poft s'aduci păhăreleie de rom, dacă nu le 
superi - 
- indatä. Da' eu mi cred, domnu’ Alecu. Aşa-ţi place du- 
mitale, să vii sara şi să-mi spui de-acestea. -Mie-mi pare bine ca 
vii, Dumneata eşti stăpinirea şi eu mă simt bine cu dumneata: 
măcar că mă viri In toate boalele Eu nn cred că a să fie ce 
spui dumneata. — 
- Bine, dumneata nu crede. Dunmègta eşti om din cetati. 
Acolo cind se face moarte de om, se'ngrozesc, toți și se bat cap 
io cap. Aicea viaţa omului ca floarea cimpului, domnu' Leibuca, 
cum serie la psaltire. Intro zi are să sentimple pe Bistriţa o 
poenă, domnu Leibuca, şi ziua aceia mi-i departe...” 
Ovreiul rămase ghemuit şi înfiorat la locul lui, pe cind 0 
brazii de bába turcească al lui Alecu Deşca se încrețea întrun 
tis tăcut și straniu, 


VI, + 


„Baba-Tureească” avea dreptate. Trebuia să se intimple cev 
Dela postul lui, de lingă primărie, de lingă prăjină cu steag spä- 


tat de ploi, domnu’ Alecu Desca băga de samă ta toate cite se 


tceceau pe vale şi pe poteci, şi le insemna în capul lui sub zim- 

tul incremenit al obrazului. Privirea lui !eenușe parcă trecea și 
prin păreți. EI putea să spuie că-i de faţă la sfaturile li Petrea 
Ţarcă cu donnu’ Mateieg. Căci de citeva zile piitaşul, regulat, In 
amurg, suia drum! In câsuta notarului, cu pasni siltat si cu to= 
porul sub braț 

Domnu” Alecu Deşca futa, stind calare pe scaunul Iui, eie 
spataru'n faţă, cu braţele ncrucişale pe spatar şi ci bārbia pe 
brațe. Fumul țigării avea întortocheri și zvircnliri de votate in 
limpezimea zilelor acelora de inceput de toamnă El vedea gi pe 
părintele Uliţă-Perbinte umblinad fără astimpăr cind pe-o carare 
cind la o cotitura de huditä. 

Părintețe Costache se deşieptase şi etsi umbla sa facă n 
rinduială după capul şi interesele lui. Mai intăiu de toate cl era 
prietin cu notarul, La poarta lelei Irina îşi pocnea palmele ma di 
alta și se minuna. y 

„Cum poți dumneata, femee harnică şi gospndină, tele Irins, 


” 


34 __VIAŢA ROMINEASCA ____ = 


į 
năcăjită şi văduvă, să suferi una ca astat să-ți Îmbrobovească 
fiăcăul şi să ţi-l facă neom, 


—" Da, părinte Costache, sărutăm dreapta... Închipueşte-ţi ce 


ră în ziua de azi! O ticălogie de fată, cît o mită, se ține 
a epa lol île şi nu se lasă! Și doar am fost la Paraschiva ŞI 
i-am spus: Ține-ţi, cuscră, fata, că nu-i frumos !... Da' nici ea 
m-i bucuroasă, saraca... Şi mi se jeluia că nu poate stâpinii ast- 
menea ghiavel, cum nu pati stăpini un cird de epuri. Dacă văd, 
părinte Costache, una ca asta, atin catea fetei, o iau ri pede s'o 
intreb: Fată hái, da” cum de numi laṣi tu flăcău "m pace ?.. 

-= Agn-aşa,. Şi ca ce-a spus?... MI fai a 

Co. ala părinte, dacă eolo spune, n'ai Să mă crezi Ea 
n'a spus nimica, A stat aṣa wtindu-se la mine. Pe urmă sa a- 
propiât cu capul plecat si ini-a sărutat mina.. Mătuşă lrină — zice 

intr'o zare să mă fure ilie Şare să mă aducă la dumneata pe 
cuptor. Să nu mă osindeşt: si să nu mă asuprești, zice, cñ şi 
dumneata al fost ca mine. Și eu Ivi Iie nu-i doresc niciun râu 
laca, părinte, astă vorbă mi-a spus... Ce pot să-i fac ? Eu, drept 
să-ți spun, stinția ta, m'am uitat la dinaa cu lacrimi în ochi, 
așa m'a apucat de inimă... 
gja- AoA, văd, apoi våd... grăi cam batjocoritor părintele Cos- 
tache. “Ţi-ai adus aminte de demuli. Știu cu... i 
Ei, părinte, vi-l tinereţă şi te mintuie,,,“ răspunse vädu- 
va oftind. 

Tropăind răpede și cu aripile antereului plipiind, preotul 
Costache răsări pe altă hudiţă, la altă poartă, Şi Alecu Deşea îi 
ea stind Indelung răzămat de-un stilip bâtrin de brad, Sub 
streşina” porţii, şi dind din mini cătră baba Paraschiva, care-l dta- 
culta cu catrința'n briu, cu minicele suflecate, cu braţele subpuse 

Dar Alecu Deşca vedea și pe notar umblind fară astimpăi 
în amurg, în calea fetei, | vedea un sat întreg. Căci după umi- 
Kata- dela crisma Inl Bulbuc, acuma parcă nu se mal putea opri. 
Fata se tatorcea cu alte copile, din munte, în urma vacilor, cind 
asfințitul înroşea ţancurile, Şi el se afia atola, în calea lor, bătiu- 
du-și pantalonii cu vina de bou. Uneori se oprea si parcă asculta 
citecul tălăngilor ; şi se ulta întrun Singur loc. „Se uită Ja buricu 
dracului...” gopteau şi chicoteau fetele rizind infundat. 

intrun rind opri botărit pe Mădălina. Și sesţăsti cătră cele- 
lalte fețe: A 

„Ce staţi ? voi duceţi-vă şi vă vedeţi de treabă. Ascultă, MĀ- 
dălina, zise i cătră fată, privind-o aţintit şi neguros, Eu vrau să 
te mai întreb odată: Esti legată pe veci de altul, și câtră mine 
nu te mai întorci? Răspunde la asta... ata 

Domni!" Malcieş, eu mam nimic a-ţi răspunde... zise Ti- 
niştit Mădălina. 

= Ascullă, Mâdăâlină. Tu nu vezi că s'au isprăvit toate ? La 
crişmă el m'a înfruntat pe «mine faţă de-o lume. De-acu eu nam 
hodină pănă ce nu-l mătur din calea mea. Asta-i lucru hotărit și 
legat cu jurämini... 


BULBOANA LUI VĂLINAŞ * 19% 


— Domnu' Mateleş, nu te gindeşti la pacat? vorbi rata e- 


runcindu-i o căutătură iute. 


— Nu, : 

— Bine, dar el cu nimica nu ti-i dator, Rău nimăruia n'a 
făcut. De nicăeri nu-l poţi apuca. Ce-i poţi face? - 

— Maădălină, lasă-l. Atita-ţi spun, Altfel sufletul tău are'să - 
răspundă înaintea lui Dumnezeu L“ ~ ip. 

Alecu Deşca-l văzu pe Mateieş Scovarză indreptindu-se dupa 
acela cu paşi mari*spre cantină. „Am så vorbesc cu cu Jidovul, 
gindea el. Acu se duce să bule. Bea ca să se aflije şi să se ho- 
tărască la ceva...” 

Cu mascaă incremenită'n zimbet neclintit, jaudarimul se scy- 
tă de pe scaun, işi aprinse altă țigară și porni încet, la vale, cu 
sabia zingânind, Se abătu p-o hudițā şi se opri la poarta lelei 
Irina. Bătrina mulgea vaca. Piâcâul eşi din umbra tinzei şi veni 
cătră Alecu Deşca. y : 

leşi pe poartă și hai cu mine până mai incolo...“ zise jandarmul. 

Flăcaul il privi cu luare-aminte şi cu grijă... Cind ajunse a- 
lături, Deşca îl bâtu pe umar cu mina stingă: 

„Măi băiete, nu te tulbura, eu wam nimica cu tine. Tu ești 
om drept $i curat. Dar vrolam să te'ntreb un lucru. 

— Întreabâ-mă, domnule sef, şi eu Mi răspund, grăi răpede 


* Hie Bădişor, 


„Aşa, foarte binc, vâd cu că tu mă cunoşti pe mine. Eu 
nu asupresc şi nu sfânțuesc. Eu îs om drept, măi ilie, şi cu dac'aşi 
fi intrat în tagma monahicească, m'aşi fi putut face un egumen, 
ori un mitropolit. Aşa cu mă uit, mâl băiete, in jurul meu, şi 
toate le văd §i le pricep. Bre, eu ştiu demult că tu teai bine 
cu Mădălina. Da' cu in dragostele tinereţelor nu mă amestec... 
Le-a lăsat Dumnezeu omului, ca să-l facă să mai ulte de bătri- 
nețe şi de moarte, Da” tu ştii, măi lie, că te dușmâneşte Mateleş 


- Scovarză ? 


ine, bine, ştiu eu că nu te temi. Da el poate-i maitare 
dacă are un tovarăș Da" poate-ţi sare unul în spate prin intu- 
neric, Da' poate se prăvale peste tine un bolovan din munte. Mai 
băiete, fii cu grijă. Aşa mi-am făcut eu socoteală, ca trebuie să 
ti cu grijă..." 

Şi rirjind ciudat, Baba-Turccască bätu iar pe umăr pe flăcău 


- pa domnule şef, dar cu de cl nu mă tem, 


~ Pe urmă porni încetişor şi legănat spre cantină şi o vreme flă- 


câul rămas pe loc îi auzi tot mai slab Şi mai departe zănpânitul 


Ca deşteptat din ginduri, Badişor făcu clţiva paşi spre Bis- 
trija. Pe urmă îşi aduse aminte de vorbele lui Deşca şi clătină 
din cap zimbind. Se întoarse cu paşi mari acasă, intră furişat în 
tindă şi căută în cotlonul ştiut baltagul Işi svirii din fugă pe u- 
meri cojocelul şi răspunse dela poartă maică sa. care întreba din 
căsuţă cine-i, Prin inserarea albăstrie. pe o potecuţă oablă, se lăsă 
inspre Bulboană, unde-! aştepta Mâdilina lui... 


36 ) VIAŢA ROMINEASCĂ 


La trei zile după asta, în noaptea Sintámāriei, căzu un bru- 


marel ca o sticlă pisată pe valea Bistriţei, și sfertul de lună tir- 
sie, spre zori, poleia costişete, sălciile şi botovânişurile grămâdite 
de puhoaie, Luceafărul de ziuă eşiee deasupra munţilor pe o fişte 
sură de nour, În căsuţa iui, dompn’ Mateleş Scovarză se trezi din 


-somn greu, de bubuituri în uşă și glas de donL 


„Eu sint, domnule notar, striga de-afară Petrea Țarcă. Des- 
chide rápede 1" 

Scovarzá era încă tulburat de visuri. Lumina de lună intra 
ca un fum pe ferestre. Luceafarul parcă-l privea ca tn ochiu și 
clipea cu gene de raze. 

„Deschide, domnule Mateieş ! 

" Ce este? ce strigi aşa 7" intrebă notarul trăgind závoru! 

Plutașul pâşi în oda rizind, şi notarul simți miros puterni 
de tutun şi de rachiu, 

„Ce este, bre omule ? Vii dela crizmă. . 

— Fireşte, Vin dela Bulbuc, Da” vin cu veste mare, domnule 
Mateieş, Imbracă-te şi pe lec să pornim. De-acu nu ne mal sca- 
pă, domnule Mateleş, ÎI port cu de-o vreme simbeteie ; 
picat în tabă, ` 

- Vorbeşti de Bádişor ? i 

D'apoi de cine ? de bunica ? Asară vine la crişmă vata- 
vu' dela firmă. Un jidov, nici nu ştiu cum il chiamă. Caută pluta» 
“aducă donăzeci de catarguri mari, numaidecit azi, în zi de Sin- 
tămârie, din gura Barazului. Că trebuie mini să le sloboad ny- 
maidecit la Piatra, Au ei afacerile lor care nu sufăr intirziere, [| 
lucrează cu ciasornicu'n mină... Da’ oamenii toţi sau ferit, se'n- 
telege, Mini — adică azi — e sărbătoare și hodină, Te mai duci, ca 
crestinu', la crigmă,, Eu unu ştiu că mam vrut să mā prind... 

Stai, bre Petre, stáj,- il intrerupse notarul. Ce are a face 
asta şi cu Bâdişor. è 


— Apoi dacă nu vrat să m'asculţi, domnule Mateieg... Să - 


vezi, S'a dus Jidovu', Noi stăm, mai bem o singeapă de rachiu 


mai povestim de-a noastre... Aşa, intr'un tirziu vine unn’ Timofte 


și spune că sa gåsit plutaş pentru gura Barazului, Cine ?: Ihe 
adişor, EI îi. mai lacom de paraie decit alţii Lui nu-i trebuie 
crişmă şi petrecere. Dacâ-i dă preţ mare, el aduce catargurile. Și, 
zice Timolte, chiar a şi pornit să le-aducă !" A 

Notarul se trăminta, <iştigat de Insullețirea plutaşului, şi in- 
cepea să se Imbraca. 


„Acu-i acu, domnu' Mateieş.., urma Țarcă, virindu-i-se În 
_“guttet, Zi de sărbătoare: în munte şi pe Bistriţi nu lucrează ni- 


méne.. El porneşte singur. Dacă dă in nişte stinci, se chiamă că 
I-a pedepsit Dumnezeu pentrucă munceşte în zi oprită.” 
Gura ui Tarca se intinse intr'un rinjet negru In lumina lunei, 


Se clătina uşor şi-şi ciocănea fruntea c'un deget, minunat e) sin- 


gur de planul lui, —— 


acu mi-a 


<e 


BULBO ANA LUI VÂLINAŞ! - 37 


silai, domnu’ Mateies. Nu sta. Luăm cai... Dupăce se'ntim- 
plă pedeapsa lui Dumnezeu, domnu’ Mateieş, noi răpede sintem 
înapoi... Vorbim cu oamenii, trecem ta crişmă, şi ne mirăm și not 
yrazav cind aflám că sa dus fecioru' să caute pe tatu-sâu, Ih 
nd bălți. | 
ovarză ve citeva clipe nu mai era stăpin el. Zmul 
din colțuri straiele ca prins de friguri. Toată pnaka lt în 
luni de zile, şi sporită in vremea din urmă cu disperare sf uml- 
linţă, se răscolise în el, aburea și-i impainjenea judecata. răs- 
turmă Te pop da pus a epa ; i aeaee înăbuşit ; 
» n f 
te-a gală. nimeni cind ai intrat aici? ikir hi 
— Nu m'a văzut nimeni | R j > 
vulpe rosie." nimeni, domnu’ Mateleş, n'al grijă. Eu is 
nveselit şi de-această glumă, Petre că 
i ea uta g a Ţarcă sebātu cu mina 
„Am Junat cu mine ş'oleacă de putere. Un clondirag cu i 
y pr ape un coraj şto putere, domnu’ Mateieș, ca pe o iri 
Notarul işi trăgea, zuc, altonal ; 
NE dept Aa p al pe minici hipisse cu 
„Ce stai? Hai să mergem! 
— Mergem. Cum nu? Da’ cai sint? 
mie Sint. Găsim sub pădure Cred că altceva nu trebule să 
— Nu se află, domnu' Ma „Vai de ! Noi 
mâna, gh are să-i știe de ea t eat A otet 
__— Aşani...” mormâi notarul parcă-l apucă t 
frig. Zgribulit päşi afară, învîrti A pe ori cheia Aalto si 
prelung; parcă ar fi scoborit de pe umeri o povară. O apucă ră- 
pede la deal. Ştia că trebue <ă ajungă numaidecii la gura Ba- 
razului. Simţea că numaldecit trebue să se petreacă un lucru 


—— mare, în ziua aceia, un lucru pe care el nu-l mai putea opri. Și 


după aceia te-i va veni alina i - 
re sd TE p ni alinarea și o clipă de plăcere cu inver 
Cind ajunseră, pe cai fără gele, culmea Vătulu 

treacă dincolo, în ripa Barazului, siwa soarele în mraji 

Q tăcere mare stăpinea codrii şi valurile Incremenite ale munților 

Din stinga, din ripi, dela Săhăstrie, porni un tremur dulce şi 

de toacă; apoi sunară o vreme clopotele cu adieri de cintec. C 

doi tovarăși se opriră o clipă, cercetind în ripă balta pe care lu- 

necau perdele de neguri luminoase... Dincolo, pe un drumeag stin- 

pro umbla calare bărbâteşte o munteancă învâlită în cojocel. S'un 

em A: eri eee rm e draenog 

altuia, câlăt 

plaieşi X, venind din tirgurile dela pe ec roza 
nau" Mateleş și Petrea Tarca trecură 

valea Barazului. uasi cotlon ri) lr piei eri NE rea 

mult pănă la gura pirăului. Locul era singuratic și nădăiduiau să 


PT ae PP 


38 VATA ROMINEASCĂ__ 


aile ei singuri cu flăcăul între ape... Piutaşul îşi scoase clondi- 
păr intatişă lui domnu notar. Mai întăiu Scovarză il lovi cu 
dosul minii şi-l dădu la o parte. Apoi se răzgindi, Il apucă, şi-l 
aluse la gură, înghițind prelung. Ţarcă ridea şi sta cu mina întinsă 
sa o ghiarâ:_ 
si “Bun! Da’ să-ml-daşi şi mie, domnu’ Mateieş, Asta-i dof- 
taria mea !" A i 

Romny’ Mateieş găsi gluma foarte potrivită şi-i inloarse cion- 
diragut rizind şi el, cu ochii sticlind aprins. el 

Păşiră cu hotărire printre brazi răsturnaţi şi râmaseră privind 
cu luare-aminte spre clădirea de scinduri a ferăstrăului. Acolo cra 
linişte; nu se simțea nici o mişcare, In dreapta lor, Barazui, iezii 
de opusturi, se întindea într'o baită largă și lină, pe care stăteau 
imbulzite trupuri albe de brazi cojiţi: batuci şi catarguri, 

Aici, apele pirăului, grămădite și liniștite în kaif, aşteplan 
ceasul să umile undele pervi: agpi de secetă aie Bistrijei şi să mife 
mäi răpede şi mai plin plutele spre văi. Ș'aici era singurătate şi 
“niste, Pe sub luciul verde al iazului, fulperau cind și cind păs- 
irăvi ca nişte andrele de argint. 

„Nu-l aicea, zise Mateiaş Scovarză, încruntind sprincenele 
Na ajuns incă ? 

— Ba a ajuns... răspunse plutaşul trecînd Intre taraţii opus- 
iului; da'am venit noi cam tirzior, Pluta de catarguri trebwie să 
fi fost dincoace in Bistriţa. Acuma nu-i, A dezlegat-o nu demult 
/ y'a plecat...“ 

Notarul își frăminta mustața în dinţi. intoarse ochii crunţi 
spre Ţarcă. 

„Atuneca cum facem? f 

— Him! cum facem ? Este leac la toate, domnu' Mateies?! 
Cu mine nu mori. Eu m'am gindit pe drum că poate nu-l prin- 
dem aici, Ştiam că sint în hait plute uşoare, aduse pe pirău, si 
nedezlegate încă, Sint de faţă, poţi să vezi şi dumneata, Däin 
drumul apel, leşim cu pluta ‘n Bistriţă, şi haltu ne duce ca un 
harmasar peste el... Îi cădem din urmă 'n spate...” 

O lucire crudă fulgeră In ochii lui Scovarză. Se 'ntoarse spre 
plutaș, îl cuprinse de umăr şi-Aizbi inainte-i, Rosti scurt o sin- 
gură vorbă: 

„Hait“ . 

Scurt, Petrea Parcă trase de sub cojocel toporul, cu rinjetu-: 
de mulţămire. Amindoi trecură la opust și ridicară cu seripții, pe 
lanțuri, poarta apelor. Din liniştea lui verde, idzul tresări deodaţă 
furig, năboini spre Bistriţa. C'un guet de furtună se prăvâli cel 
tatătu talaz. Și amindoi tovarășii, coborij! grabnic pe-o plută uşoară 
de grinzi, trecură în lungul întăriturilor de- piloți şi galtară într'o 
involburare de arip! de apă, în albia cea mare a riului. Pe coama 
nahlapilor iuți nir la vale. Inaintea lor parcă fugeau cal ine 
cordaţi, | pe deasupra undelor Bistriţei... 

Ar rai bine, domnule Mateieş. Avem să-l ajungem!” striga 
plutașni dela cirma de dinainte, 


j 


z N 
MOLBOANA LUI VALNAS_ 39 


Piutiră aşa o vreme, cu mare răpeziciune ; şi într'adevâr, după 
un pătrar de ceas, zâriră câtră vale pluta flăcâulul cotind după 
siinci, Ţarcă ridică fruntea. Pe potecile malurilor: nu se zărea ni- 
meni, Răpeziţi de hait, se duceau ca ameţiţi în freamăt de valuri. 
Mateieş Scovarză sta cu ochii ţintă inainte, aplecat şi tinind strins 
coada 1oporulii infipt în plută. Avea in privire ceva bolnav şi rătăcit... 

„Îl ajungem in: Buiboană !* li strigă la ureche Petrea Țarcă, 

II ajunseră cu adevărat pe tlăcău câtră Bulboana-lui-Vâlinaş, 
Se prăvâiiră asupra lui din- ebtitură. Badişor, întorcimd capul, fi 
văzu deodată răpeziți cu pluta for într'a lui și, plecindu-se ca ful- 
gerul, își amunci toporul dintr'un catarg... Ei veneau, dar nu bă- 
gaseră'n samă că şi 'n urma“tor fugeau săltind pe nablapi trupuri 
de brazi scâpate din inchisoarea de ape: veneau îmbulzindu-sc, 
atingându-se şi despărțindu-se, parcă se luaseră la întrecere, $i 
cind ei dădură lovitură de berbece in pluta lui iie Bădişor, brazii 
din urmă, pocnindu-se și tâlăznindu-se, îi izbiră năprasnic ; şi in- 
tro clipă pluta il se d=sfăcu într'o multime de inotători fantastici 
care se culundau cu-capu ‘n jos și saltau lar pe luciu... 

Lovit şi zvirlit înainte de un capăt de grindă, domnu Ma- 
teieş Scovarză se prăbuşi deodată intre plute şi nu mai eşi dea- 
supra. De acela îi şticiise în ochi luceafărul zorilor: pentruca după 
trudă Si. grabă, ajungă clipa aceasta, | 

ilalți doi oameni îşi mai păstrară ca'n două bătăi de aripă 
cumpăna pe lemnele desfăcute, Apol Hie Bădişor aruncă de pe et 
cojocul şi, cu toporu 'n mină, se zvirii in apă, 

Se aflau chiar la intrarea Bulboanei, în albie îngustă, între 
lespezi cable de stincă de var. Era aco un vechiu loc de pri- 
mejdie, pe care-i cunoșteau bine plutașii, În partea satului, catargii! 
ce! de demult desbătuseră in piatră, ia faţa undelor, o vatră in- 
gustă pe care să se poată căţăra cei primeyduiţi, la vreme de 
cumpănă, Dela vatra acela, trepte tăiat "n părete puteau scoate 
pe ow deasupra malului. 

intr'acolo se indreptă Hie înnot. Ciţiva butuci veneau bulzis 
asupra lui cui plescăit înăduşit de val. El se dădu afund, cu capu "n 
jos, fără să-şi lase toporul, Numai pălăria rămasă_pe apă, începu 
a Sălta veselă inaintea brazilor. Zvirlind din picioare și trăgind 
apa Sub el cu'n braţ, fiicăul trecu nevăzut pe dedesupt şi răsări 
puinind cu spaimă lingă vatra catargiilor, 

Gifiind trudnic se prinse cu toporul de-un colţ de piatră și 
se aburcă încet deasupra Chiar atunci, arucindu-şi ochii îndărăr, 
văzu pe Țarcă cu fruntea plină-de singe, cu ochii holbaţi şi gura 
cascată, zhătindu-se în Inot voinicesc spre acelaşi scăpare, aşi- 
cum ar fi fost impuns de suliță, Bädişor se încordă, crunt, se rl- 
dică în dòna dare şi înălţă ameninţător toporul, 

Petrea Țarcă începu a urla înfricoşat : - 

„Nu day măi Mie Mu da! fie- milă de mine, mâl băete !* 

Şi intinse cu deznădejde o mină spre el. Bâdişor era încă 
zguduit de infiurarea morţii. Stătu o căpă Ja Andoială, parcă nu 
pricepea despre ce-i vorba.. Pe urmă, ferimdu-şi toporul cu stînga, 

P 


40 = VIAȚA ROMINRASCA i 


zmunci şi-şi desfăcu de-pe mijloc curaua şi zvirii un capăt ce- 
tuilali. 

Tarcă se trase lingă el şi rămase cu timpla lipită de stincă | 
Parcă eta înjunghiat şi-şi dădea sufletul. Intoarse ochii spre Bä- 
disor şi vorbi ca'ntr'o oftare : 

„lartă-mă, lie. Eu cu tine nu mai am nimica..." 

Flăcâul simţi un nod în gît şi Ingină tulburat ; 

„Bade Petre, şi mie parcă mis'a deşertat sufletul de toate..." 

Apoi începu a răcni şi a face semne la oamenii care se a- 
rātau pe maluri. 


VHL 


Catră sară, apa lepădă mai la vale de Bulboană Ieşul dom- 
nului Mateieș. Cum se vesti asta'n Ponoară, sosi la faţa locului 
domnu’ primar Dăscălescu, şi puiet Uhţ4-Ferbinte cu ante- 
reul pălălăind, şi domnu’ ȘŞaga-Miţei cu luleaua în colțul din stinga 
al gurii. Veni şi domnu’ Alecu Deşca cu zimbetu-l Incremenit de 
mască, Părea totuşi negurat, nemulţămit și jignit oarecum că în 
talnicele lui socoteli uitase vicleniile apei şi inotătorii fantastici, Lel- 
buca Leizer, sosit şi el gifiind şi galbăn. îl privea însă c'o nestăpinită 
admiraţie. Ceilalţi oameni din sat priveau cu linişte pe cărturarul 
lar căzut. Muerile intindeau capetele una pe după umerii alteia 
şi suspinau prelung, cu mina la pură... 

Mateieş Scovarză privea cu ochii sticloşi şi'ncremeniţi cerul 
de toamnă şi din gură i se prelingeau pe nisip două aje de singe. 

Dupăce părintele Costache fâcu o reflexie tristă asupra ni- 
iicniciei vieţii aceștia, fruntașii se Intoarseră de cătră mort şi se 
sfătulră cum să facă chiar adouazi, la bi:ericuța de pe tăgură, 
o cinstită şi frumoasă inmormintare notarului comunei, Parintele 
mai als se Infierbinta și dovedea că altfel mu_se poate. Numai 
Alecu Deşca, cu obrazuntre el însă zimbind dus în planurile lui, 
ceta dacă třebue ori mu să înceapă încurcate şi neistovite cer- 
cetäri... 

„Nu cred că mai trebue, — zise cl dind din cap, —şi tresări 
privind în jurul, - 

— Ba, trebue, domnule Alecu, trebue numaidecii | strigi popa 
răsucindu-se spre el, 

— Nu putem ulta datoriile cătră morți...“ zise grav şi lta- 
hanul pictind din pipă și închizind trist pleoapele. 

d rent N privea cu ochii lui vii şi ascuțiți şi tăcea, la o 
pa 3 


Adouazi a fost înimormintarea, şi s'a strins pe măgură, la 
bisericuţă, tot satul. Cerul deasupra A tulbure şi vintul iati 
lor mâtura nourii cenușii, zârențuindu-l în tancurile mimților, De 
pe Bistriţă veneau învăluiti, buhai de neguri. În mulțimea, Care as- 
cultă giasul preotului, cintarile psantului, Şi cu sunetul clopotului, 

peer ir şi lie Bădizor, păli! la faţă şicu ochiu! adincit ca 


+ 
- 


BULBOANA LUI VĂLDNAŞ Tie 4l 

EEES T a SA ESUN SS 
i dă pe 

Peste multimea cu capete plecate, prih negura tn e 
care vintul o mina din văgăuna apelor, tremurară „der mă 
tind veşnica pomenire. Şi bulgării sunară pe sicriul alb. In € ma 
ceia cei doi ciobani chemaţi dela stinele de sus suttară în bu- 
-ume o chemare prelungă și sfişietoare, care tremura straniu pe 
VE Sepärtaril neväzt e. A 
i Famalie din multime incepură a plinge. Hie Bădişor SORA 
ochii trudiţi spre dinsele. și văzu erp 2 ORe t pe : că 
dălina lu! suspinind c'o mină la timp o väziis | ar -ah 
' că n'o văzuse de ani. Era albă și frumoasa, 
aderă cete lui, în vremea cind încă nu intrase în el ni ut 
şarpe fiorul morții. O privea prin negură şi i se părea aa fa 
depărtează de el, pecind buciumele sunau cintare de gabi pia 
vremuri străvechi, cind nu erau în munţi nici surtucari, m 
pe Nihail Sadoveanu 


” 


Cyrano de Bergerac  — 
EBMOND ROSTAND. — pia de MIHAI CODREANU 


ACTUL M 
SCENA BALCONULU! 


CYRANO (câtre Christian) 
O poti striga ! . j 
(oprindu-l o clipă cu gestul) 
Aşteaptă S'arune puţin prundiş 
In geam ! 5; X 
(după ce a udurat pulin prundiş şi l-a aruncat în gennu! Roxanei) 
Acunt ! 
CHRISTIAN ~ > 
Roxana?! 
ROXANA (deschizind puțin fereastra.) 
E cineva'n frunziș ? 
CHRISTIAN 
Fu, Christian, O pă, 
ROXANA (cu dispreţ) 
Ce vreţi ? 
CYRANO- (de sub bacon, lui Christian cu vo- 
cen Infibugită.) 
Vorbeati prea tare! ` 
CRISTIAN 
Volan... 
ROXANA (acelaşi dispre|) 
Plecaţi., Vi-i vorbă siingace, 
CHRISTIAN 
Indurare ! 
ROXANA (acetușt Joe.) 
Nu; nu vă mai slut dragă! 
CHRISTIAN (căruia Cyrano îi să cuvintele, 


i Tea Cind ard mai mult de dor, 
Mă'nvinuiţi că dorul mi-e stins! 


ER ROXANA (care vai si'uchidó feresstra, o- 
ET ` 

„sa prindu- se.) 

hi sd * 

T | 


- 2 3 


CYRANO DE MEROERAC 


Mai binişor t- 
CHRISTIAN (acelaşi | ie cu Cyrano.) 
Crescind, îmi starmă pieptul, amorul meu fanatic, 
Căci satiotu-mi e leagân copilului sălbatic, - 
: i ROXANA (imaintigd în balcon.) K 
Mai bine, Dar cruzimea aceasta de-i simțlți, 
De ce amorul vostru din leagăn nu-l striviţi ? 
» CHRISTIAN (același jas ch Cyrano.) 

Am incercat adese, dar... tentative nule, 
Caci nou născutul, doamnă, e un micuţ Hercule, 


ROXANA (Incintată.) 
E şi mai bine! N 
CHRISTIAN) (acelaşi joc cu Cyrano) 
Astiel că lesne-a şi răpus 
Pe cei do! sarpi; Orgnliul şi Indoiala. 
. ROXANA (ca contele pe balcon, Din ce le 
cs mal incintată,) 
“Zu tolul bine ; insă, vi-i replica tardivă. 
Ori, suteriţi de gută, ştiţi... imaginativă ? 


A CYRANO (trăgind pe Christian sub balcon și 
strecurindu-ze în locul lui. 
Nu merge-aşa. în lături! 
ROXANA 


Vă şovăesc mereu 
Cuvintele pe buze, 
CYRANO (vorbind cu jumătate de gias și I- 
mind pe Christian ) 
E. noapte.. și e greu 
Pe dibuite'n umbră, urechea să v'o cate. 
ROXAKA 
Nu'nfinpin cu-ale mele așa dificultate.” 
CVRANO = 
Fireşte, aie voastre mai bine nimeresc, 
Câci tu de-a dreptu'n soflet pe toate le primes- 
Ori, sufletul mie mare şi-urechea voastră-i mic" 
Coboară iute-a voastre şi-a mele se ridică ; — e 
Le trebuezte vreme mai lungă ta urcat. 
ROXANA a 
De citeva ny mrnte se urcă minunat, 
CYRANO “u 
Deprins-au obiceiul gimnasticei aceste" 


{Ï 


44 O O VIATA ROMINEASCA 


ROXANA, , 
"ar a vorbi din Tirtul unei înalte creşte? 
CYRANO ` 
Q da! Și orice vorbă mai grea, de mi-aţi svirti 
Din inălțimea asta pe suflet... aş muri! 
ROXANA (facind 0 mișcare) 


UCobor.., 
CYRANO (cu vigiciuna ) 
Nu, nu! 
ROXANA (urdlindu-i banca de sub balecn,) 
Atuncea, urcați pe bancă iute! 
CYRANO (dindu-se Inapoi cu spalmă, în anapte.) 
Nit. 
ROXANA 
Pentru ca? 
CYRANO (cuprias din ce in ce mai tare de 
emoție.) 
Acestor dumnezeeşti minute, 
Văsaţi-le forul suav de-a nè putea = 
Sop pe nevăzute, 
ROXANA 
Cum, făr'a: ne vedea ? 


CYRANO 
in da! E adorabii! Ca printr'un Fil misterie, 
făriţi o mantă neagră pierdută" intuneric... 
Sio rochie văd, albă, ce flutură'ntre foi: 
Eu nu-s de cit o umbră, şi-o strălucire, voi! 
Oh, dac'ați şti ce'nseamnă acestea pentro mine t... 
Deo-avui vreo dată vervi. 
ROXANA 
Vorbiţi adcs prea lime ! 
CYRANO 
“Cuvintul, pină astăzi, nicicind nu mi-l scoteam 
Ur-adevărat din suflet 
s " ROXANA 
De ce? 
CYRANO 
i Caci vă vorbeam 
Fot prin. 


ROXANA 
Prin ? 


CYRANO 
Prin virtejul ce-l simte ori şi care 


` 


f 


> 


Ri 


; 


-© 4 ~o 


CYRANO DE BERGERAC A 45 


e a e i de e 


Pătruns de ochii voştri; —pe cind acim tmi pare 
CA pentru'ntăia oară, Roxana, vă vorbesc. 

ROXANA 
E drept! Cu totul altul şi glasul vi-l gésese. 

CYRANO (apropiindu-se ihitigurai h 

Aşa-i, cu totul altul! In noaptea protectoare e. 
Cutez să flu eu insumi. Catez.. Dar ce spun OAE a 
Nu ştiu nimic... lertaţi-mi emoția... Nu pot... 
Momentu'i pentru mine frumos, şi nou de lot | 

ROXANA 


E nou ? 
CYRANO (tulburat și căntini mereu sf se 
recuteagă,) = 
E nou, căci teama In siliet mi se sbate, 
De-a'mi ti în ris luată orice sinceritate... 
ROXANA 
De ce, in ris luată? 
CYRANO (cu avint. Gata a se da pe faţă) 
_(reculegiadu-ae iar} 
pegi şi ce avini!: 
Pun spirit pe simţire,ca un discret vestmint, ` 
Căci mintea-mi se opreşte din sboru-i către stele 
De frica de ridicol... şi smulge tloricele. 
5 KOXANA 
Dar spiritul, incintă, 
CYRANO 
Atum nu-i nimerit, 
"ROXANA 
Oh! Niciodată încă aşa nu mi-aţi vorbit, 
CYRAXO 
Dac'am fugi o clipă de tolbă, de săgeată 
Si facia, într'o sferă cu totu'mprospătata! 
De mam sorbi părăul cel fad, în picături, 
Cu dageta? de aur,— dar Insetatei guri 
l-am da cu prisosirţă să bea cu infocare, 
„Nectarul fără seamân din fluviul cel mare! 
ROXANA 
_ Dar spiritul? 
i CYRANO 
Cu stilul, de ce să ne jucăm ; 
Vam prins cu el, — ajunge L. Și-ar ti să insultam 
Parfumul, noaptea, ceasul acesta, toată Firea, 
Strimbind ca'n biletele de-a lui Voiture, Iubirea ! 


CYRANO DE BERGERAC 4 


- -— -- —- e 


4G . VIAȚA ROMĪNĽASCA - 
- Ce se petrece mine ?... Ri dat tu seamă bine?,, 

2 Fe aa sburind din umbră, tot suttetu-mi spre tine? 
Oh! prea-i frumoasă noaptea L., Prea-i dulce visul meu! 
Vă spun aceste toate şi m'ascultați?!... Vai... Eu... 
E prea mult L. Nici în ginduri cit mai puţin modeste, 
Nam cutezat vre-odată să sper ja toate-aceste |! 
Oh, pot muri de-acuma, căci printre ramuri sus, 
ia tremură de vraja cuvintelor ce-am spus! 
Căci tremuraţi ca frunza "ntre frunze 'nfiorată ! u 
Da, tremuri ! - și simţil-atn, de vrai sau nu, de-odată, 
Al minii tale tremur cu farmecu-i sfios, 
Pe-un ram de iasomie cum se coboară 'n jost.. 


(sărută c3 scoa din fire o ramură ce cade "a jos) 
ROXANA 


Da, te iubesc... şi tremur... şi-a ta sint pe vecie, 
Si pling... şi-s imbătată !.. ! 


Deci, astrele stropite pe-a! cerului cristal, 
Să ne desbrace-acuma de artificial; 
Căci teamă mi-e că verbul cu dulcea-i alchimie, 
Ne volatilizează a inimei tărie, 
Golindu-ne simţirea puţin cite puţin, 
Pin ‘te'n cuvinte fine, vezi finele deplin. 

+ ROXANA 
Cum, spiritul 2. 

CYRANO (tåiadu-l vorba} r” 
lubirea-l urăște... şi e crimă 

Să prelungeşii cu-amorul prea mult această scrimă! 
Dar trebue să vină momentul suculent, — 
Şi pling pe cei la care nu vine-acest moment,— 
«ind şum că o iubire măreață'n nui veghează, 
Pe càre ori-ce vorbă galaniă, o 'niristează. 


ROXANA CYRANO 
Yeni acum momentul și peniru noi, socot ; 4 Atuncea moartea viet. y 
Dect, ce-mi veţi spone oare? Căci în beţia asta, cu.. eu teám abâtut!— 

CYRANO Atit îmi mai rămine a ceret.. 


Oh totul, totul, tot! 
Y ârune aşa, de-a valma, cuvintelem grămadă, 
Vără să fac din ele buchete de parada. 
Mă'nâbuș şi-mi pierd mintea, mèesşti dragă, mam alt țel, 


CHRISTIAN (de sub balcon.) 
- Uñ sărut. | . 
ROXANA (dind îndărăt, surpelust.) 


Port numele-ţ! în sufet ca şi'ntr'un clopoțel... Ce? LSN 
Şi cum mereu tot tremur de drapastea-mi tobună, ' EREE 
S'agitt clopolelul şi numele {äu sună ? A! 

Nu Wit nimic din tine şi tot ador! Ce vrai, ROXANA 
Știu zi cu zi trecutul! Veai, an, la şapte Mai, Îmi cereţi 2 

Cind ai egit de-acasă s:hinbasi pieptânătura.. CYRANO 


Yi-atita drept lumină cu fiam luat figura, 

incit, precum spre soare cnd te-al uitat protund, 
Pe urmă Vezi ori unde un cere de foc rotuni, — 
Aşa, de cat la tine, privirea-mi vagabonda, 

In tot ce-i ese 'n cale străvede-o pată blondă ! 


ROXANA [cu vocea tulburată ) 
Da! E iubirea asta! $ 


insă... 
(către Christian încet) 
O iai prea iute, frate... 
, CHRISTIAN (incet Ini Cyrano.) 
Vreau să profit de-aceste momente "nfierbintate ! 
CYRANO ( Roxanei.) 


CYRANO Aşa-i, eu... eu... ceruse, oh cerule măreț! — 
N ubire- negreşit ! $ Dar văd vestul de bine c'am fost prea indrăsneț, 
Da, apriga simţire de care-s stăpinit, - ROXANA (bujia desamăzită.) 


Cumpiită şi geloasă în furia ei tristă, 
lubire c,—$i țotuşi, de loc nu-i egoistă ! 
“Oh, toată” fericirea mi-aş da-o pentru-a ta, 
Chiar dacă niciodată nimic tu n'ai afla, 
„ Sascult măcar în taina c'o mulţumire mută, 
“Cum ride fericirea din jertfa mea născută ! Teg, S 
Mereu c-a ta privire in inimă-mi trezeşti 
Virluţi şi-avinturi nouă ! Incepi să desluşeşti 


Na atăruiţi în asta mai mult? 
CYRANO (incurcal ) 
O, stărui... dari.. 
Fără să stătui ; poate ciuda! să vi se pară; 
Ei bine, dar sărutul,—să nu mi-l acordaţi. 
u. d CHRISTIAN (iscat lui Cyrano, trăginita 1 de 
d manta.) 


d 


VIAŢA. ROMINEASCĂ E a 


De ce să nu-l acorde ? 


CYRANO 


Taci Christiant 


ROXANA (plicindu-se pe balcon ) 
Spuneaţi ?... æ 
CYRANO 


Mà ocăram in goaptă cam prea luat-o "n pripă, 
~ Spunindu-mi mie insumi: Taci Christian. 


(Pajii încep să cinte.) 
O clipa! 


E cineva! (koxina telhchide fereastra. Cyrano asculti pajil, dia care 
unul cinta vesel, iar celălat iugnbru), 


Ton vesel, iar colo trist suspin ? 
Ce-o îi, bărhat san doamnå ? 
(intră un capucin cu spinarea încovoiată de vremi și mer- 


ge dela casă la casă cu o lanternă în mină, privind porțile. 


Oho, c-un capucin! 


Scena a Vil-a 
CYRANO, CHRISTIAN, UN CPUN, 


CYRATD (către capucin ) 


Dar ce-l final ăsta, vlăstar din Diogene ? 5 


CAPUCINUL 


Mă rog, pe-aci e casa Signori Madelene 


Robin ? 


Me "ncureă pop 


a. 


CHRISTIAN (ineet lui Cyrano) 
Ce vrea ? 
CYRANO (arătind canucinulu o stradă care 
urcă la deal.) 
La dem, mereu, 
CAPUCINUL 


Vă muljumese, O rugă ţi-oi spune, fiul meu, 
Pe sfintele mețanii, până la boaba mare. 


CYRANO 


lji aibă Dominu "n pază cucniul din spinare. 


Obţine-mi sărutarea ! 


(Capucinul iesă, Cyrano coboară scena 
spre Christian.) 


Scena a Vill-a 


c 


Nu! 


YRANO, CHRISTIAN, 
CHRISTIAN 


CYRANO 


TE mt Ana SAAN 


CYRANO DE BERGERAC 


na 40 
< CHRISTIAN 
Azi, os) mal tirziu. 
CYRANO 


Da! Va veni momeatul ametitor, o sti 

Cind va uni motivul atracției e ta 

Musteaţa tacea blondă cu rozul gurii sale! 
(către sine) 

Aș prefera motivul... 


„Fromet obioavelur ce se redescii_, “Cheistlan se ascunde sub. balcon.) 


Scena a IX-a 
CYRANO, CHRISTIAN, ROXANA 


ROXANA (inaintind in balcon,} 
Signore! . 
(uşoară mişcare a lui Cyrano, jor} 
Mi-ați vorbit 


CYRANO 
| Sâtut. Cuvintul e dulce, negresit! 
ide ce dar gura voastră a-l spune se reţine ? 
Cind el vă arde buza, ce-ar fi chiar faptu "m sine?! 
0: Na vedeţi in axla ceva de nspăimintat £., 
Pe desumțile oare uşor maţi lunecat, 
E; Raams din joc de vortie printr'un yirtej de patimi, 
Din zimbet l suspine... şi din suspin la lacrimi 2 
= nesunțite încă mal lunecaţi uşor: 
Dia plins fa sărutare, e numai un fior ! 


Tăceţi, vă ogi ROXANA 
~ CYRANO 
: Arutul, la urmă ce-i?: Dorinţă 
Expusă mal de-aproape. E o fâgăduință . 


Precisă, Jrămintul ce vrem a-l o inți 

E punctul roz ce-l punem pe i din E iubi, 

Secret ce-l spunem gurii cu tainică surdină. 

[o clipă de vecie cu murmur de albină, 

Nectar divin ce-acuză un gust suav de (lori, 

Printe Insul se respiră ai ininiei fiori, 

Cind sufietul pe buze parfumul şi-l incamnă, 
ROXANA 


Vai, nu vorhiţit,,, $ 
: CYRANO 

i | Sărutul c+atit de nobil, doam 
incil regina Franţei, regina chiar, pe-un Pe 


(n sărutare-odată l-a fericit. 


m e 


VIAŢA ROMINBASCĂ a 


n ——— 


ROXANA (binevoitoare) e 
De-acord ! 
CYRANO (cu avint din ce în ce mal mare) 
Ca Buckingham port mute, durerea inca şi plinsul : 
O gingaşă regină ador şi eu ca dinsul,.. 
Şi 'ntocmai ca şi dinsul sint trist şi credincios... 
ROXANA 
Și eşti frumos ca dinsul, 
CYRANO (aparte, revanindu-i ln side.) 
Vitam că sint frumos. ` 
ROXANA. 
Veniţi, culegeţi mierea acestei flori divine... 
CYRANO (impingind pe Christian spre balena) 
Sus | 
RÖKANA 
Consumaţ: nectarul.. 
CYRANO (acelaşi juc cu Christian) 
Sus... 
ROXANA 
Murmuru! de-albine, 


CYRANO. (acelaşi joc) 


CHRISTIAN (stigi la Imaniata) 
Mi se pare-acuma că prea devin rea! ! 
ROXANA 


O clipă de vecie t. K 
CYRANO (impinaindu-! spre balcon mal ta 
tărie) 
Sus iute, — animal! 
(Christian se aruncă gi, de pe bancă, frunziş și stilpi, escaladoază ia- 
iuutrada balconului), 
CHRISTIAN 
Roxana! 
(o cuprinde en patimi şi o sărută) 
j; CYRANO 
Ai! tn suiet bizară 'mţepătură! 
Banchei de-amor la care sini Lazăr dit Serplură, 
Sänt, —o fărmâătură din tine mizat svirlit.. 
“Căci inima-mi în umbră simțese că te-a primit;— 
De vreme ce Roxana pe-o buză prefăcută, 
` Cuvintele rostite de mine le sărută t. 


Mihai Codreanu 


O — 


Metoda in metafizică 


-— 


A gâs; pentru Metafizică un ţinut care să-i aparție și care să 
nu fie nici un painjenis de ficțiuni, nici o regiune principial innccesi- 
bilă spiritului monstru, înnasmnă a întemeia oarecum posibilitatea Ide- 
ală a metafizici *). Pentru a beneficia însă în mod practice de aceasta 
posibilitate, mai este de rezolvit încă o chestiune: să-l zicem acen 
a căilor de comunicație, a drumurilor care ar porni dela noi spre pa- 
fa motatizicii, şi cart, dacă nu sint bine croite, bine boltite şi hine 
“upraveghiate, toate celetalte cistiguri ar îl de prisos. 

Prin urmare să vorbim de metoda in metatizică. 

Chestiunea metodei este de-o supremă însemnătate Inorice știluiţi. 
Chiar acei caro au avut norocul să facă descoperiri șilințilice, fără 
un prealabil studiu ni metodii, ci printr'o aplicare narecuun instinctivă 
a anti bune proceduri— s'au grăbit, cei mai mulți, ca odată cu desco- 
perircă fâculă, să comunice publicului şi calea pe care au sjuns. in 
dinsa, convinşi că aceasta ar putea sluji şi altora, intesnindu-le mun- 
ca şi crescindu-le șansa. E de remarcat că oameni de ştiinţă cx 
Helmbalt: și Liebig n'an recunoscut ca principal magistru pe vreunul 
din specialitatea tor, ci pe marele teoretician al metodelor, logicianul 
|. Stuart Mill. 

Nici o mirare că färä o metodă bună nu se poate junge Mi fel, 
in nici o ramură gtiințitică, 

E un fapt al experienţii tuturora că ndevăruriie ştiinţifice, na 
stau de-agata elaborate la indâmina spiritului nostru, Sintem departe 
de acea stare paradisiacă, ln care arborul ştiinţii şi-ar apleca cren- 
gile încărcate de cunoştinţe Inspre noi: au numai că arboru! ştiiaţii 
g infinit şi ca atare ne-ar trebui un timp nesfirșit spre a-l tulege, 
dar chiar acele adevăruri care par mai aproape nu pot fi Indeobşte 
imediat culese, trebuindu-ți o întreagă strategie spre a le cuceri, 

Fireşte, mail ales cind este vorba de chestii mari şi adevăruri 
imsemnate, cunoaşterea metodej nu ajunge şi mai trebue ceva: un dar 
firesc de-a ghici adevărui, de-a nemeri direcția şi locui soluțiunii, 
Ceva care nu $o poate transmite și nici învăţa. 

Este un cunoscut joc de salon care consistă din täinuirea unui 
object și din îndatorirea cuiva si-l găsească, Pentru a se inlesni 
sarcina acestuia | se dă urmitorul ajutor: cinora o așezat la pian ni 


+) Sub titlul de „Metafizica itimitatea ei“ am dezvoltat această 


parte în „Viaţa Romiuească” an. XII, Na, 2, din Aprilie 1920. 


` 


52 VIAȚA ROMINEASCĂ 


DI 


- 


sunl regulat o ciapi, de cite ori acel care caută obiectul se găsește 
in apropierea locului nnde e ascuns acel object. Aşa ceva se petre- 
ce și la descoperirea adevărului. Sint capele privilegiate, care shut 
veslite de 0 etapă talnică a sufletului atunci cind se află pe lingă locul 
unde zace ascuns adeviirii sau cheia unel deslegări. Şi în timp ce 
atiția alții trec fără să bânuiască, fie acum că posedă sau nu meto- 
da bună, alții, Inzestraţi mai bine și avertizaţi de accea etapă intert- 
oară, reuşesc să descopere lucrul după care ceilalţi s'au străduit in 
van. Ciji m'au avut inaintea ochilor privetiştea căderii unii märt. 
şi numai unul singur a simţit că acolo se ascunde unul dintre cele 
mal însemnate principii, ale mecanismului acestul univers. 

Dar pe lingă factorul care nu poate fi pus în formule, mai este 
din fericire, In cercetarea ndevirului, şi partea care nt atiruă numai 
decil de individunlițate şi de dispoziţiile ci deosebite, anume metoda, 
in bună parie iinpersonală şi susceptibil de-a li studiată. 

Dacă ar ti să facem o distincțiune între motaHaică și stilnțela 
pozitive în co priveşte importanța po care o are metodni la prima și 
ia celejaite, am putea spune că dintr'un punct de vedere metoda ate 
a însemnătate mai vitală pentru științe decit pentru metafizică, pe 
“Ind din alt punct de vedere e tucmai invers, 

Pe de oparte chestiunea metodei ar fi miti vitală pentru ptiin- 
tes fiindcă  geestea mu pot träl decit din suceczt reale, Im tintp ce 
metafizica se poale Intructiva întreţine și cu succese aparente. 

Din cauză că ipotezele ştiințilice sint susceptibile în genere 


de verificare şi faptele còncrete ae Insărcinează să-ţi ardie Indai 


dacă soluția pe care a-i imiaginat-a corespunde sau nu cu realitatea, 
nevoia inci metode bune e mai urgentă, Intrucit aicea nu poți iri cu 
iinziuni, Pe urmă descoperirea adevârului științific e de-o natură mai 
imperiuasă pentru propria noastră conservare individuală, La metafi- 
zică nu există verificare concludevtă şi noindoinasi, Aici, cu toate 
că năzulnţa spre adevăr e tot aşa de vie poate, totusi aparențele a- 
devirului îi sint in chip tot aşa de brutal dărimate de adevărul a- 
devärat. Aici hipotezele amăgiloare şi psendoseluțiunile se pot con. 
“erva mai mult şi nu poriciitează În aceiaşi ntăsură păstrarea imediată 
A Hinţei noastre. Din punctul acesta de vedere o métodā greşită nu 
produce rezultate identic de ciunftoare 1a mèfafiricè şi ln ştiinţele 
pozitive, 

Este inst nn all punct de vedere in care situația apare râstur- 
nată. Posedarea unci metode temelnice pare de data. asta chiar mai 
cerută la metalizică decit la celelalte științe. Tocmai din faptul că 
teoriile științifice sint mwt mai supuse controlului taptelor deși 
acele metafizice, decurge consecința CA la metafizică temeinicia mu 
todei rämine aproape singura garanție cA nu mergem pe drumuri rë- 
tăcite. La științe te avizează > nuwmaidecit deemințirea faptelor, La 
metafizică această desmințire e de regulă mult mai nesigur? si mai 
sabi. 

In toate aceste consideraţii era implicată o idee asupra cresa 
trebue să stăruim puţin, fiind deosebit de importanti și peniru de- 
sfășurarea ulterioară a expunerii, Anume lăcla că Comentul. metafizic 
ásie sustras controlului simțirilur noastre, că ipotescie şi concluziu- 
nije metafizice nu pot jun niciodată forma unor fapte palpabile, mir- 
zininda-se lu supoziții mai mulj sau mai pnyin In armonie cu lunea 
faptelor, dar fără caracterul Jor scasibil şi concret, 

SA facem pentru moment o presupunere fantastici și absurda 
mmj cu semă față de statea ptiinții de astazi. SA ne Inchipuim că 


z 


METODA IN MIETAPIZICA 53 


lumea ar fj sfera rotundă caro se credea altădată si, dispunind de 
mijloace pe cart nu le avem nici astăzi, ne-am deschide drumul printre 
stele, pănă ia cer, la Dumnezeu, Dacă futro astfel de imprejurare 
nesam ridica până ia creatorul jumii şi l-am putea privi în față (să 
ni se treacă și această aberaţie filozofică), Gack dar am avea o in- 
taițiune normală și-—să zicem—o experimentare directă despre acea 
„regiune indepârtată, până în acel moment socotită inaccesibilă simtu- 
rilor noastre şi numai dedusă de unele moditări metafizice, —ei bine, 
seest [inut al speculaţiunii spiritului nostru ar inceta să mai facă 
parte din domeniul metafizic şi, în lipsă de alte regiuni sustrase con- 
totului simţurilor, metafizica ar sfirși de-a exista, Chiar pentru acei 
care n'ar face această ascensiune, regiunile celeste, din moment ce-ar 
avea proprietatea să intre în cercul experienții posibile, ar face tot 
aşa de puţin parie Qintr'o metalizică, intocmai caşi ținuturile deia 
point nord sah din cine știe ce alt ungher a! pămintului... 

Domeniu metafizic nu poate fi acela care cade subt simţuri sau 
nu mai esie metafizic, In cazul cind fusese până la un moment. Din 
clipă în catre seconstață că poale ti perceput cu simțurile, e domeniu de 
cunoștință positivă ca orice alt ținut al experlenţii posibile, Condiţia 
de existenți a metafizicii este și râmine: depășirea experienței şi-a 
lamii observabile, De alci și gradul ej de incertitudine, care dacă l-ar 
Hpst, n'ar mai fi aceia ce este,,, 

Exempiul aceta de fantazie l-am ales pentru motivul cã'n simi- 
plitatea lul grosieră puter Bă ilustreze mai repede ideia care caut 
+o evidențiez. 

Putem complecta insă și cu un exemplu mai puţin fantastic, ce 
mai are și deplină actualitate, Să Inâm bunăoară fenomenele de spiri- 
tism, Ideia că aceste fenomene nu sint opera unor şariatani sau im- 
postori, çi sint realmente constatabile, își face drum dia ce in ce mal 
tare și astăzi existența lor este recunoscută de oameni Toarte serioşi 
și chiar de savanți deprinși cu metoda observirii ştiinţifice, Ponome- 
nete de apiritism, așadar, ar exista. Una-sint însă fenomenele spi- 
ritiste, alta interpretarea lor. Doctrina spiritistă, după cum se ştie, 
tu se mărginește la constatarea fenomenelor în chestiune, ci vorşte 
să le și explice atribuindu-le unor spirite incorporale, care vagabon- 
dează in patiu după separarea lor de corp, întrun cuvint spiritelor 
elor morţi, care revin la anume chemâri, răspund la chestiuni miş- 
cind mesele și miniie care scriu anume cuvinte.. 

Siguranța faptelor spiritiste — cum ár fi scrisul inconştient şi 
străin de idetle sale, ai acele! persaane care se chiamă medium -— nu 
atrage cituşi de puţin aceiași siguranță pentru interpretarea lor, care 
poate fi bună sau rea, in orice caz hipotetică, Faptele spiritiate siat 
de naturi empirică; explicarea lor, aşa cum o Infățişează teoretici- 
anii spiritismului, este de natură metafizică, intrucit invoacă factori 
supresensibili. Incercările de-a se explica acele fenomene în mod cu- 
tat psihologic, cu ajutorul inconştientului, a dublei personalități, etc... 
at constitui dimpotrivă n explicare ffră caracter metafizic, cu care 
ins oy se mulțumesc resprezentanții spiritismului, ce săvirşesc |n 
arice car gresaka de-a socoti egal de sigure faptele dela care pleacă 
și interpretarea pe care le-o dau, Această interpretare, precum spu- 
neam, în teoria spiritistă, are caracter metafizic, şi adaug, după cre- 
dinja mea, că avem de-a face c'o metafizică foarte contestabilă și 
extrem de naivă, Ipoteza splritistă explicind fenomenele de care so 
ocupă, raportindu-le numaidecit la o cauză care sur asemăna ma- 
Jerialiceşte cu ele (vedenia unui mort s'ar datori revenirii etective 


54 3 VIATA_ROMINE ASCĂ 


a mortului însuşi, vorbele ce se scriu în numele unui dispărul dictăris 
sale proprii, etc...) este o extindere a acelei concepții şilințiicește yi 
filozoficeşte pirăsită, care raportează orice senzație la o excitație 
axteraă asemănătoare cu dinsa,—adevărat duplicat al ci. Imaginea 
unul arbor s'ar datori În această concepție unui arbor care există 
intocmai aevea, senzația unul sunet, sunetului însuşi şi aşa mal de- 
parte. Tot în aceiaşi categorie ar intra de pildă și faimoasa demon- 
sirare a lui Descartes care voeste să dovedească existenţa lui Du- 
mhezeu, susținind că noi n'am putea poseda în mintea noastră Ideia 
despre o ființă pertectă și intivită, decit prin acţianea unci flinți per- 
fecte şi infinite, care s'ar răstringe In idee. Cam același imi pure gi 
carul interpretării spiritiste, care atribuind acea aparență a unzi co- 
moniciri cu morții, comunicării reale cn dinşii, concepe drept catre 
sle fenomenelor respective, realităţi desigur neobişntiite dar asems- 
uātoaro cu fenomenele insele sau, celace e și mai naiv, le concepe 
după modul In care ge face deciaraţie, în cuprinsul fenomenelor spi= 
ritiste. Ca şi cum o declarație a unul mediu e o mărturie sulicientă 
asupra izvorului ci adevărat! 

Dar nu despre valoarea interpretării spiritista este vorba aicea 
şi pentru desvultarea ordinei noastre de idei si presupunem chiar că 
acea teorie ceste adminibiti, Intru cit ea cuprinde în orice caz o parte 
ipotetică, In care construcția spiritului nostru nu este in chip conclu= 
dent confirmati de fapte, ta rămine metafizică, să zicem până ln 
momentul în crre diinnirea spiritelor şi revenirea lor ar pulea Intr'un 
mod oarecare (de pildă fotoarafiarea lor sigură și indiscutabil) să 
capota rangul unul fapt netăgăduit. Din acel moment Insă această 
chestiune n'ar mai face parte din Metafizică, ci dintr'o stiință pozi- 
tivă. Metnfizica se retrage în fața științii, depe terenurile pe care 
aceasta le poate cuceri, bucuroasă ci i-a pulut ține locul, intr'nn 
timp cind știința pozitivă ar fi fost imposibilă şi cind a inlocuit con- 
statarea faptelor cu supoziţia lor anticipată, tndrumind și servind cu 
dinsa—dacă a fost fericiţi —constatarea de mal tirziu, 

Sint deaitiel exemple in istorin cugetârii de teorii care la Iu- 
ceput au ayut caracter metafizic pentruca mai pe urmă — căpâtisa 
desigur po lormulă mai precisă -- să ajungă ştiiați poritivă, chiar 
dacă mai păstrează unele luciri metafizice şi după aceasta *). Nici 
o mirare deniiiei, mintea omenească fiind una în cireniația ci, trè- 
cind necontenit dela observarea faptelor la construcţii și ipoteze. 
Celace se preschimbă esie numai lărgirea clmpului de experiență, 
care poate incorpora pe ici pe colo terenuri ce aparţineau metafizicii 
attădată, despigubind-o însă prin aceia că prin descoperirea de fapte 
nouă, Il dă noi puncte de plecare pentru zborul speculațiilor sale, noi 
sagestij și noi ajutoare. s 

latheind această discuţiune să degajăm o concluzie importantă : 
Metafizica nefiind o stiință care să se Invirie în arena și cimpul 
căperienții, meloda ci de lucru nu poate ji metoda cxperirtentată. 
Nu doar c'am fi de pirere că metafizica se poate construi fără o 
largă bază de fapte concrete, Această părere nu este a noastră, dapâ 
cum vom arăta îndată, Dar cu toată baza de fapte, viriurile specu- 
inţiilor metafizice se ridică cu mult de-asupra acestei baze-apa că 
presupune şi alte megieguguri decit constatarea faptelor şi Simpla 
lor coordonare, Construcţia mintală, fără de care nu poate exista o 


ii Exemplu: teoria heliocentrică, teoria evoluționismului, etc.. 


- -D a DR a e aaa edit - 


Wo 
a 


METODA ÎN METAFIZICA č 55 


metafizică trehue să-și găsească pirghii deosebite de temelia empi- 
tich, Trobue deci o metodă cn care să depişească—tără u râtăci fi- 
reşté—cimpul experienjej sensibile, 

O metafizică pur experimentală, care să nu salte dincolo de 
tapte, putem spune că n'a preconizat-o nimenit pentru bunul motiv 
că acel care au pretins să se limiteze cunoștința umenească ln do- 
meniui datelor pozitive, an negat pur și simplu posibilitatea metafie 
riceli *), 

Qauiiiieea că ohicciul metafizici nu este din acelea care apăr 
in lumea înconjurătoare, dorința de a se dobindi şin cunoștința me- 
tafizică un grad de certitudine reală, găsindu-se în local evidenţii 
faptelor care aici lipsesc, unalt solu de evidenți egală în conatringere 
si putere, dacă nu și mii mult,—au făcut pe unii cugetători, în mai 
multe epuci ale pindirii, să preconizeze pentru metafizică metoda ra- 
jionalistă, cate în perioada de după Renaștere a luat, in conformitate 
cu atmostera timpului, un vegmint matematic, cu Incercârile de-a ste 
construi o metafizică more matematico. 

Din cea mal depărtată antichitate a'a remarcat că simţurile 
noautre sint supuse In erori şi sint astfel departe dea fi un organ de 
cunoștință exactă, Filozofi ca Parmenide şi Zenon au susținut cu 
probe în orice car ingenioase că lumea văzută nu poate fi reală. Nu 
ajunge însă numai să negi-filozatin negitivă mulţumind în genere 
pe prea puțini—ci trebue să pui ceva în loc. Cine râminea atunci cu 
sarcina de-a sezisa adevărul, odaté mărturia simțurilor dată la o 
parte? Cine altun) decit organul care Iyi arătase doja superioritatea 
față de simțuri prin aceia că spulberase pretenţiunile lor, —anumè 
rațiunea, i 

Rațiunea devine astfel instrumentul cunoştinții valabile, capa- 
bilă de-a surprinde natura realităţii, dosită de straigl amăgitor al 
lamli sensibile, Nu numal că rațiunea poate compensa in ţinuturile 
metafizice absenţa cunoștinţii simţurilor, dar—in această concepţiu- 
se —numal dinsa e In măsură a ne oferi cunogtinți adecvate, In timp 
ce simțurile ne procură cunoștinți ambgitoare, ași că, adevărată cu- 
woștință e tocmai acea metatizică, acea sensibili păâstrind n valoare 
secundară şi slujind mai mult la orientarea practică. 

Cunoştinţele suiprnsensibile nu au deci un grad interior de cer- 
titudine, dimpotrivă. Şi numai In măsura în care răsiring asupra cti- 
noştinții empirice o rară din lumina lor, li împrumută şi aceştia ceva 
temeiu şi valoare. i 

Cum este acuma Ip stare rațiunea sä execute această operă de-a 
depăşi, complecta şi chiar de-a transfigura cunoștința empirică? Aici 
ivoriilo filozofice au dibalt şi s'nu deosebit, Platon punea la origină 
ua contact direct al suiletului nostru, în epoca preexistențti snie, cu 
regiunea superioară a realităților metatizico, grație căruia mintea 


*) Ca o excepţie apârcată in aceasta, ar putea să se infăţişeze fiit- 
zolla îui Derkeley care, deşi preconizează metoda empirică, reușește să 
aibă prim st it metafizic, Acest colorit are insă două cauze iinipezi, de 
cart dindu-ne sama, vedem tocmai că nici această lilozolie nu face €x- 
cepție deia ce sm afirmat mal sua. O e din metafizica lui Berkeley — 
cn de pildă existenţa ini Dumnezeu și prezentarea lui ca autor direct s 
senzăţiilor noastre—depăgeute cu mult constatarea empirică. lär o altă par- 
ie—acea care tăpăduezie exist materiei — deşi s'ar întemeia în aparen- 

pe datele strict empirice, de fapt depășește şi dinsa experiența imediatt, 
care corpurile materiale nu ne siot date niciodată cu senzații sau fe- 


nomene psihice, ci ca realități care există aevta, 


3 VIATA POMISEAȘCA 


noastră se putea ridica şi mai tirziu la ele printr'uni fel de remintă- 
rență. în Evul Mediu, adevărurile supreme erau destăinuite spiritului 
nostru prin revelațiune, rațiunea primindu-le pe unele din ele, fară 
chiar a le putea ințelege bine, Epoca modernă ciută să se desbare 
$i de reminiscențe necontrolabile şi de revelații religioase, formulind 
in mod clar, cu Descartes, teoria ideilor inăscute, Spiritul nosteu mu 
este acea Tubnta rasa cnm va zice curind după aceia Locke, ci so- 
segie cn O zestre proprie, cu un număr de idei apriorice, care te 
deoschesc de acele clştigate prin simțuri prin acela că an o claritate 
y'o evidență superioară. Dovada cea mai conclulentă care se putea 
da pentra asta, era în primul Inc posibilitatea matematicii, pe-atunci 
in piin elas si'n plină- inflorire. Edificiul matemateci} so construesti 

independent de experiență cu materialul lăunirie al spiritului nostru 

pornind dela axiome și desvoltindu-se intra superbi caucadă de teù- 
reme şi corolare, Această destâgurare oferă o Inlânțuire strinsă şo 
certitudine cu care nu se compară acea a cunoștințelor empirice, 

Exemplu! matematicii era ademeonitor. Nu s'at putea tace ace- 
lagi lucru și cu metafizica? Nu răminea decit să se dosconere în 
comoara Idăâscută a rațiunii citeva iJei-axiome, cu caracter metafi- 
zic., Descartes crede că descoperă trol idei: existenţa spiritului (care 
ir ns pas a Bergon directă), existența ini Dumnezeu şi cu ajuto- 

în existența male „ Te i . J 
Amharan ere n rici, redusă în esență la proprietățile sale 

Pornind dela aceste trel idei fundamentale, Descartes - 
epte, după modem? matematicii, In mod apriorice, mire ere 
câte o coboară până la lumea sensibilă, raţionilizind-o şi pe acesta 
și substituindu-i cite odată noțiuni en caracter de evidență şi de nc- 
veritate. 

Metatizica rațlonaiistă, In chi aproape fatal, nu rul ? 
sñ devie astfel o disciplină HEGEN. pasale cu ditute pet mg 
gure și ele pe temeiul evidenții faptelor, ci—în trebuința uniticării— 
ca ajunge chiar Paza superioară a cunoştinții empirice, fatocuiwi 
evidența sensibilă prin eviderțu raţională, Departi ca evidenţa sen- 
sibilă să Iniprumute dinsa, prin repercusiunile sale, oarecare temei 
speculațiilor metatizice avintate dincolo de lumea simțurilor, dimpo- 
irivă evidenţa taționaiă, care pe lingă matomalică ar aparține și 
coc tar acea care împrumută cunoștinții empirice putere de t- 
e PN EIEN, pt inde se poate şi pe nctasta la un rang pe care 

Metoda lui Descartas o minneşta cu şi mai mullă t djs- 
cipolui său Spinozza, a cărui filazolio esie pul des ete AE 
tizicii rațonaliste, Chiar şi după Kant, care prinir'o critică nemilon- 
să a arătat deșârtăciunea unei astic) de intreprinderi şi neputința 
metodei ruționnliste tn Metafizică, unu mai apărut filozofi care au 
inălţa! grandioase construcții apriorice, dintre care citim pe Hegel 
ca po cel mal reprezentativ, i 

Ce putem spune acuma despre o astfel de metoda? 

Nu putem decit să-i feteväm cusururile ci fundamentale. Ra- 
iunea nu este in ca însăşi o matcă de idei, cl o țesătură de fancpi- 
usi, Na un fond ci un istrument, Ei îi trebueşte un material din afară. 
Dacă şi-ar produce singură materialul şi-ar pierde caracterul de ra- 
piune, după cum dintele care mesteca alimentele şi-ar pierde cäracie- 
rul de dinte ta cazul cind le-ar scoate din proprii sa substanță. A- 
cest material raţiunea |! prelucrează și transform, putind chiar de- 


e% 


= METODA ÎN METAPIZICA 57 


duce dintr'o realitate altele, dar încă o dati trebue să ise dea matr- 
riaul s ni-l poate zămisii. Din acest punct de vedere Platon a avut 
a întaiție justă atunci cind explica—in chip nniv desigur — pesibilita - 
sea rațiuni! de-a so ridica până în viziunea ideilor metafizice, prin 
acuia că sufletul nosira le contemplase, intr'o viață anterioară,—deci le 
esplica printr'o veche dobindire a tor, intr'o experiență tranicen- 
centi. O mărturisire inconștientă a convingerii că rațiunea an poate 
izvori conținnturi de idei din ca însăşi, după cum e lucru știut ci 
in constrnețiile metafizicianilor apriorişti se găsește— orice ar crede 
dinşii— contrabandă din experienţă. 

Neapărat că rațiunea nn este acea „Tabula rasa“ de care vor- 
besc cmpirișiii, și dinșii — cu puţine excepțiica Condiliac san MII — 
mai mult spunind-a poate, decil crezind-o în serios, Inteligența nsastri 
are funcțiuni şi norme de claborare cu care introduce o regulă în 
haosul materialului sensibil. Dar, dupt cum a stabițit cu o claritate 
superioară Kant, din inteligență nu decurg decit formele de rinduială 
şi unificare, deci numai unul din factorii canoașterii, Fireste, et areo 
importanță supremă, cunoștința neputindu-se märgini niciodată la uti 
virtej de senzații ucorinduite şi nemeritind numele de cunoștință decit 
mserindu-se in aceste forme apriorice ale spiritului nostru, Dar for- 
mele în chestiune nu reprezintă decit conturul cunoştinții posibile şi 
orice piiemuire mintală, fie dinsa cit de coherentă şi de îinlânțuită, 
indată ce este alcituiti independent de experienţă şi fără controlul 
ei, nu reprezintă decit numai și numai o țesetură de realități posibile, 
mu efectiv existente, 

Matemeteca este o şilință — și incă superbă știință — care se 
poate coastrul independent de experiență, pe cale curat mintală, din 
cuprinsul spiritului nostru. Se studiază proprietățile, triunghiului sau 
ale cercului, fără -sA ne lngrijim dacă există sau nu- în natură triun- 
ţhiuri sau cercuri, Şi totdeauna praterăm să studiem aceste proprietăţi 
pe o tiaură construită, decit pe una alata in realitatea lumii concrete, 
Aceata e şi argumenti) de căpetezie impotriva teoriei lui ]. St. Mill, 
care a susținut — mai cuteziior decit toți empirişiii — că figurile geo- 
metrice sint scoase din experiență, fiind dimpreună cu toate celelalte 
adevăruri matematice, noțiuni de origină empirică, 

Dar tocmai fiindcă mntematicile au o origini apriorică, clemen- 
tele şi construcțiile lor sint de natură formală — chiar dacă unele 
din cde au un caracter mal intuitiv — şi ele nu reprezintă decit posi- 
biitAți de realitate, tără ca să implice realitatea lor aevea, Orice 
existenţă Fizică se supune desigur legilor matematice şi este in parte 
de natură matematică, fiindcă orice lucru rea! trebue să fie in acelaşi 
timp și posibil, deci lrebtie să se adapteze condiţiilor și formelor aprio- 
rice ale minţii, Dar nu orice întru posibil eate numaidecii și real, 
şi deci nu orice construcție A spiritului nostru, fie dinsa cit de armo- 
nioasă şi de consegucută, există ca o realitate, în lumea din afară. 

Motivul de câpetenie pentru care metoda apriorică-raționalistă 
nu poate fi metoda metatirieli, este că această indoletaicire a spiri- 
tului nostru nu rlvaeşte să construiască reaiități posibile ca matoma- 
teca, ci Să seziseze realitatea aşa cum cxiată efectiv. De cind s'n 
stabilit doșărtăclunea argumentelor ontologice care pretindeau că pu! 

„eventual deduce din prezența unei idei in spiritul nostru existența 
odiectalni ei în lumea din afară, construcțiile apriorice cu caracter 
metafizic nu pot avea decit yaloarea unor opere de imaginație, a uno! 
alcâtuiri subiective care pot fi ingenioase şi interesante, dar care nu 


DB VIAŢA ROMILBASCĂ 


implică valoare de adevăr, Este exclus deci a se injgbeba o metafizică 
după” modelul matematicii, oricit ar măguli acest lueru contiința di 
putere a spiritului nostru, oricit ne-ar dispensa de migiloasa muncă 
a experienţii şi-a cunoștinții empirice, oricit legătura |dejlor ne-ar 
apărea mai strinsă şi armonia lor mal desăvirşiti, oricit edificiul ar 
apâren mai grandios şi capabil de-a fi mat repede incheiat, fira di- 
buiri Și toveniri necontenite. 

Neapirat că pe baza chiar a celor spuse, factorul apriorie— fiind 
mul din elementele constitutive ale cunoşiinții— iși are rolul său eseu 
pal la o construcție metafizică, care are trebuință de participarea ra- 
țiunii, Intr'o mâsură evident şi mai largă decit ln științele pozitive, 
uzde experiența senzibili oferi o contributie maj vastă şi mintea 
noastră va avea să opereze mai puțin. Ba mal mult decit atita, orice 
cunoştinţă trebuind să se adapteze formelor spiritului nostru, se pot 
tace subt raportul formei, configurajici şi direcțiunii lucrurilor afir- 
mații anticipate, — aşa dar apriorice — chiar dacă în ce priveşte 
conținatui Jor, acele lucruri ne stat încă necunoscute, Cași riul a cărui 
direcţie, viteză şi cutituri le cunonalem și oe face să ştim dinainte 
direcția, viteza şi coțilurile obiectelor plutitoare, chiar dacă mitiel ele 
ne-ar fi străine, Din această cauză se poate construi o parte dia me- 
tafizică In mod aprioric, Aceasta a recunoscut-o și Kant atunci cind 
pornind dela ideia — în sine cred greşită — cà experiența nu poate 
contribui cu nimica la infăptuirea unei metafizici, aceasia din urmă 
operind prin definiţie dincolo de cimpul expertenții, a admis că rå- 
nina a fi atunci metafizică ocoia ce putem spune apriori cu privire 
ia realitate, Dupi pârerea noastră aceia ce se poale spune apriori, 
fiind de natură pur formală, 0 metafizică ce sar märgini la atita 
nu-şi merită numele şi nu-şi indeplineste menirea, care este şi rămine 
o cercelare n reajităţii In esența el substanțială, Definirea înelatizicii 
după Kant este un tel de suprimare a ei, intrucit această disciplină 
nu poate răminca exclusiv o ştiinţă a formelor, Dar asupra unui punct 
putem râminea de acord: că se poate spune ceva lu chip apriori asu- 
pra realității, şi că această parle ce se poate stabili prin simpla spe- 
“ulare a minții reprezintă un element din corpul metatizicii, chiar dacă 
nu poate fi vorba să o constitue In intregime. 


PTR Pe 
Convingerea că alei cunoştinţa empirică, tici 
să eşitodaglul rapto- 
nalt nu pot sA ne conducă lå adevăruri metafizice, ice ps 
a (peria aceste teluri de-a cunoaşte au nn caracter esențialmente 
imitat, a îndrumat naturile mai puțin curagioase chteă scepticism. Ja 
nchimb acele mal Indrăznețe și mai Betoase de-a pătrunde lucrurile, 
nu sau lăsat descurajate, ci incâpâținindu-se în speranța unei inje- 
mak oh PETEA dopire, kiy imaginat un drum deosebit de canalul 
n t şi schelele rațiunii, — o cale excepținnală, P 
iair 0, calca extazului mistic, Sidi ca dial 
ctoda mistică ar di deci o altă metodă pro 
` léi 8 pusă pentru meta- 
Haică, și — după spusa or — practicată de unii titozoti. 

Metoda mistică ar consista într'un elan interior al sufletului, 
care, în anume momente privilegiate, se poate descătuşa de temalța 
tea „şi sâlta în regiunile inalte ale izvoarelor existenți, reușind 
- Lara apinga arabe şi supremă, interzisă ochilor obişnalți. 

ac rect cu realitatea abs 
viziuni superioare și profunde, arca -A az aaa let 
Misticismul s'ar apropia intr'o privință de raționalism, prin 


t . 


___METODA ÎN METAPIZICA O 59 


aceia că instrumentu! său de cunoaştere e un proces curat lSunteis, 
cu stingerea datelor senzibile și tilerea oricârii comunicări cu lumea 
din afară. Aşa s'ar explica şi elementele mistice pe care le găsim la 
unii raționatişti. Pe de altă parte Însă se aseamănă mai mult cu em- 
pirismul, prin acela că nu se urcă în regiunile superioare pe trapie 
logice (ca raționalismul), ci aro, în mod imedial, viziuni concrete cu 
ajutorul unui ochit spiritual. l-am potea spune mul degrabă un empi- 
riam supranatural. 

Æ Filozofia antichității ne-a lăsat moștenire tn mare mistic, pe 
Plotin, care măriuriseşte intuși câu'a isbutit să realizeze, In sufletul 
său, starea de contemplație mistică, decit de patru-ciaci ori In toată 
viața sa. In Evul Mediu, credința in cunoştinţa, mistică era mult in- 
'esaltă de creştinism, care considera extazul ca nn milos do cunouș- 
tere neindolos, . 

Cu toate că filozofia modernă se Infiripează degajlndti-se de 
tradițiile trecutului și in special de tradiția medievală, cu toate. că 
această fitozofic reclamă evidență conteolabilă și clară pentru orice 
adevăr care năzueşte a fi recunoscut, — totuși misticismul nu se stinge, 
şi ÎI găsim osebit de unii filozofi germani ca Iacob Bochme, un mistic 
intirziat şi plin de poezie, chiar la cugeltători din şconta raționalisti- 
catesiană, cum este de pildă Malebranche. 

E drept că misticismul lui Malehranehe este mal mult sau mai 
puţin inofensiv. Pentru acest filozof, cași poniru magistrul său Des- 
cartes, Criteriul adevărului, rămine evidenti rationaið. Totuşi el com- 
plectează teoria sa adiogind că adevârurile ovitente ne apar tocmat 
pentru asta evidente, fiindcă le vedem „In Duranezeu*, Această teorie 
mistică a filozofului francez, cunoscuta teorie a „viziunii în Dumne- 
zcu", face din elanul mistic un fel de stare naturală u sufletului ome- 
sesc, controlabilă in achizițiunito sale prin aceia că dinsele au carac- 
terül de evidență logică, care stă la indămina oricărui cap s&nbtas. 
Sintem departe de cele patru-cinci extazuri ale lui Plotin, care pe 
lingă raritatea lor, erau curat subiective, reduse la mărturisirea şi 
gradul de contienţi al persoanei care le-a avut! Complectarea rafto- 
aalismulai Int Malebranche cu elemente mistice se punte neglije, Intru 

cit elanul mistic ntt te procură cunoştinți de altă natură decit aces 
rattonati, servind cel mult să ne expiice Intr'ua chip mai adînc post- 
bilitatea aceatela din turmă. 

In timparile urmâtoare găsim din cind în cind mistici, mai àlte 
ia filozofia germană, unde aflăm ctemente mistice chiar la cugotiltor: 
care aparțineau altor curente ca Schelling sat Schopenhauer. Dar ande 
misticismul renaşte cu o vigoare relnuilă, conștient de bazele sale și 
de metoda sa, iceaşin are inc chiar in zilele noastre, cu Bergson m 
scoala lui, Direcţia lui Bergson poartă numele de intuifionjsm, dar 
r-peă ba tot trunchiului mistic, cu unele variații pe care le vom vedea 
îndată, 

După tiloxzotul francez contemporan, care este fără conteamtăre 
e personalitate puternică şi strălucită, atit experiența ubipnită cit 
şi speculaţia rațională—pe care Bergson le cuprinde de-o potriva subt 
sumele unic de ştiinţă concepluală — uu sint mijloace capabile ai 
ne conducă la adevâruri metatizice, Intelectul nostru, pe care Il gă- 
sim după Bergson In funcțiune nu numa! cind facem deducțiuni logice 
ci şi atunci cind făurim noțiuni empirice, tie ele oricit de elementare, — 
intelectul acesta este ua simplu instrument de orientare practică Fiyi 
misiunea de-a cunoaşte adevărul în profunzimile twi. 


a d RE LT VIATA ROMINEASCA e EA: 


Destinat exclusiv så ne adapteze mediului Inconjurător, intelec- 
tul nostru — ca funcțiune biologică ce este — ne procură numai o 
“unoștință exterioară, servindu-se pentru asta, ca mijloc auxiliar, de 
prosetarea în spaţiu a fenomenelor pe care le trăim în caprinsul su- 
Hetului nostru, Spaţializarea este un mijloc excelent pentru acţiunea 
noastră, nu Insă pentru cunoaşterea adevărului, Prin spățializare noi 
ne putem fixa puncte de reper gi jaloane, imobilizăm in chip folositor 
u reatitate In sine eminamente mobilă, putem izola lucrurile unele de 
altele, putem abstrage şi stabili — negtijind varietatea concretă a 
tenmnenclor — raporturi constante şi neatrămutate. Admirabil lucru 
pentru ăctivilatea noastră practică, dar absolul artificial cind oste 
vorba si pătruadem natnra reatității ! Cunoştinţa noastră rațională- 
logică și matematica — se inchiagă pe substratul spațial, presupu- 
aind imobilitatea, mmogencitaiea şi revenirea neschimbată a lucrurilor. 
Cunoştința empirică obişnuită e și dinsa de natură spaţială şi se cla- 
boreată tocmai cu mijloage logice și matemâlice. Oricare ar fi duş- 
mânia dintre curentul cmpirie şi cel rajionalist, de fapt amindoud sint 
mtelectualiste, sau cum preferă Bergson să spue, conceptualiste, — 
adică Intăţizează realitatea, deformată în noţiuni, care la rindul lor 
au o menire pur practică de orientarea In viață şi nu pol fi Inate ca 
Icoane ale adevărului decit din ignoranță, 4 
O cunoştinţă profundă a Inerurilor, cunoştinţa metafizică In orice 
caz, trebue să se desbare şi să renunțe la concursul intelectului, La 
o parte deci cu aparatut logic şi Instrumentul matematie, la o parte 
cu spațiul și cu înclinarea spre spațiatizare, Trebuește pentru asta 
sA reiutrăm în nol Ingine, sa ne scoborim în adincul intimității noastre 
Şi Să trăim nealterate procesele vieţii noastre IMuntrice, in desvolta- 
rea si-creşteren lor concreiă, Aceat lucru i) recomandase şi Sei n- 
Wåuer pentru cunoaşterea realității așa cum este“in sine, Dar filozoful 
kerman Își creiase o greutate pe care Bergson şi-o diminuiază, Dups 
Senopenbauor nu numai spațiul dar şi timpul este un val, o cauzi de 
deformaţiune a realității, aşa că lucrul în sine fiind in afară şi de 
spațiu şi de timp, devenea insezisabil intuiţiunii noastre. După Bergson, 
există timp și timp, Timpul po care el H numeste științilic și pe care 
ii concepem prin analogie cu spațiul ca o nestirgilă linie, ale cărui 
Momente nu se deosehese de coiace sint punctele în spaţiu, — aces! 
timp și Bergson Il socoleşie ca o formă amăgitoare. Dar în afară de 
timpul științitic Bergson distinge aga numita „durată piiră*, care se 
„coniunii cu valul vieții noastre sufleteşti, trăit şi nu reprezentat: 
care curge continuu, se desvoiță, se imbogățeșie, se colortază cu fn- 
treg, trecutul care e vaşnie prezent şi pentru aceasta o clipă nu se- 
mână In vecie cu alin. Desbăraţ! de mania spâțializării şi de deprin- 
dorea de-a face în torentul realității opriri şi imobilizări artificiale, 
abalind operaţiile intelectului, renunţind la concepte şi intorsi la in- 
tulțitne sA ne lăsăm deci In valul nostru sutietese şi confundindu-ne 
cu dinsul Intr'o unitate, de care cunoștința intelectuală nu se apropii 
niciodată, vom parveni să sezisău direcția şi sensul realităţii, să paz 
trundem geneza gi să prevedem destăgurarea ulterioară, Intocmai ca 
atunci cind ascultind adine n melodie şi identiticindu-ne cu ca, ajun- 
gëm să ghicim în mod firesc sunetele care au să vic, maj Inainte de-a 
te fi ascultat... 
Cam asta ar fi in citeva cuvinte intuiționismal lui Bergson, — 
planetă tinâră şi strălucită a vechiului astru mistic. Filozofia derg- 
soniant cași misticismul de odinioară contestă posibilitatea de a cu- 


. 
- +- 
-= 
at 


METODA ÎN MEŠAPIICA — ôt 


7 lor ordinare : simțurilor şi inteligenți, Ajutat de critica lui 
na a metafizica lui Schopenhauer, de teoriile biologice şi evolu- 
țtonjste carejtac din intelectul nostru. un instrument de adaptare pere 
tici şi fnafirşit folosindu-se de critica mal nouă čare a arsțat c 
multe noţiuni ştiinţifice fundamentale sint simple coavențiuni, — - = 
vom decretind artittetati toatl cunoștința ştiințiiică, deschide dram 
metafizicii prin Inlăturarea pri şi prin intoarcerea lu datele ime- 
i a te ale conștinții, ~ 
o erori tuj ame nu este. cipusi de puţin un domeniu de 
speculație abstractă, ci de experienţi, Totuși — după cum am lămurit 
st mai inainte — avem o deosebire imazt de ceiace obişnuit se numeşte 
empirism, pentruci domeniul metafiric, în fiorolia zare ea nu 
vste socotit abordabil de e*periența ordinară (la care participă pir 
si factori intelectuali), ch de-o experiență de-uu rang aparte și de 
en fel deosebit, Natura specimiă a regiunii reclamă un caracter spe- 
cial pentru metoda de explorațiune, — caşi ta vechiul misticism, 
Neapărat intre intuiționismul iui Bergson şi misticismul din ve- 
chime; Sint şi unele dcoschiri, Cit toate că si după filozoful francez, 
desbirarea dt spaţialitate și de concepte intelectuale, urtagță de scu- 
fundaârea în valul nealterat al intulțici pure, este un eveniment n m «i 
tot aşa de greu de realizat şi deci tot aşa de rar, cași extazul mis- 
tiz care ne sälta din nol înşine în transcendente regiuni luminoase, — 
totuși intuiţia bergsoniană nu priem spint că #re caracterul suga 
vaturat* at vechiului extaz, Şi lucrul se explicit prin aceia ci pe ci 
extazul mištiė eră o ridicare peste tine însuți și inteligența ta, intui- 


iia din filozofia noul ar ti o simpli revenire deta clabarärile înteli- -= 


i lo primitive şi imediate ale conștiinții, Misticismul era 
gris AA Kenia ş'un Sas: insinte; intuiționisinul mai degrabă o 
treaptă mai jos ş'un pas înapoi, Misticismul nu desprepwia Ă iezii 
inteligenții, decit care admitea tumal putinţa tnet cunoștințe ma 
inalte : intuiționismul depreciază intelectul pe care i pocoate teo 
trument de deformaţinne și precoilzoază intoarcerea la 0 fer ja 
tunoaştere mai elementară, care ar fi ṣi mai exaciă, o cunoaştere la 
ease chiar dacă revit cu greu, nu intri totuşi in supranatural, Dome- 
niul intnițiuni! nedeforunte e sin domeniu şi natural și obstesc, chiar 
dacă, după cum anm spus, gh deea decit cu greutate subt stra- 

astormâri sâvirșite de intelect. 

t ee ana deosebire pote strins de celelalte e că pe cind regit- 
nea in care te india vechiul misticism, era concepută in perfecțiunea 
“i, cu o lume incremenită pe cure n'o ating vicisitudinile evoluțiunii, 
(si deci mai analoagă cu postulatele rațiunii) regiunea în care ne 
conduce Bergson, socotind-o evident tof ca pe acea a adevătului şi 
realității supreme, este dimpotrivă mobilitate pură, schimbare 1 
mică şi crestere contiană, Up rezultat In. mare parte at dinsmismalu 
modern care face din stabilitate ò simplă aparenţă sau un lucru ar- 

țificiat, P 
A a STĂ iui. Bergson este la lectură dintre cele mai seducâtoare. 
Vrăjit de ascuţimea criticilor şi de farmecul unwi stil incomparabil, 
accepţi a läsa în umbră obieaţiile care se ridică dela sine, Scăpat de 
efectul imediat al cetirii, oblecţiunile Insă se incheagă și se afirmi. 
în primul rind vei psi Inărizaeaţi, [n oțice caz exagerată, prä- 
pastia cure se sapă de filozoful francez, dotre datele imediate ale 
conștiinții si rezultatele elaborării intelectuale, Oare in necele. date 
numtillocite, care se denlăşoară în forma unul va! continuu, dar clluşi 


d 


NAI 


62 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pnn 


de puțin unitorm, nu găsit suggestiuni și indicaţii care silesc rațiu- 
mea să execute separări, diviziuni şt discontinuități ? Continuitatea 
valului întuiținnii să nu se datorească unci amestecări confuze? ŞI 
conluziunea, pe care tocmai rațiunea caută s'o inlăture analizind yi 
Hmpezind, să fie dinsa tot pna cu Inţelegerua profundă şi adevarată 
a teatității ? Insuşi Bergson spune întrun loc că „dans tonto conti- 
nuile îi y a de ta contusione *), SA fio la rindul ei aceasta, echiva- 
tentă cu Ințelegerea metafizică ? Mai mare satisfacție pentru adver- 
sarii melafizicii nici că s'ar putea ! 

Intre bolta cerească co Intățișeazi astrele dusluşite și valul re- 
pede de apă curgătoare in care aceleaşi astre se coatundă intr'o massi 
de aur fluid, e totuşi greu să crazică aceasta din urmă o mal aproape 
de adevărul rea! și profund] 

A ridica întulția imediată, indiviză și contuză, intuiţia etemen- 
Vară, de-asupra operaţiilor intelectuale, e un fel de romantism filo- 
zolic, care ne aduce aminte de dramele romantico In care lacheil a- 
jung prim-miniştri și cuceresc inima întanutbilelor regine, 

Ca un fel de Ruy-Blas metafizic Tmi apare această concepție 
vergsonlană, 

E do semnalat inrâşi că este foarte contestabil, că in intui 
noastră imediată sezisim absolutu! însuși. Dimpotrivă, aceste dato 
poartă ştampila relativității pe care o comunică într'o măsură şi pre- 
Mucrârilor Tăcute de raţiunea noastră. Şi ar fi un caz de amâgire 
extraordinară, care ne-ar face să credem că sintem victima acelui 
demon de caro vorbește Descartes, dacă rațiunea noastră care pre- 
uerează îintulțiunea tocmai pentru a micsora quantumul relativității, 
de fapt prin această operație, făcută cu toată bunacredința, ar croia 
Tocmai o relativitate care pu există In datele imediate, intuiţia nomij- 
docită nu ne relevează niciodata Intreg adincul realității noastre, ci 
ne oferă numai informaţiuni de suprafață. Ce știm noi bunioară despre 
geneza unci menzaţii de roşu ori cil am trăi-o de intens? Rațiunea 
vine tocmai să complecteze caracterul nnperticia! al Intuițiunii rozatre 
Qind oarecare indicații asupra adincimilor necunoscute, evident in 
mod moi mult nbstract și vaz, subt forma unei tomplectări schema - 
tice, intr'un mod care firente nu echivaleaza cu intutția absolntulut,- 
în cazul cind um putea-a avea. Câci netâpiduit că o scufundare in 
valul absolutului ş'o identificare cu dinsul ar reprezenta un ideal de 
cunnaşiere, Atita numai că o scufundare în cate să mu ni se stinga 
sucla Ințelegerii e pentru noi imposibilă şi de-aceia e bine să roccu- 
mvaştem superioară tunoştinia noastră clară, ori cit ar fi de supe: - 
ficială și să nu căutăm a o inlocui cu alta, care poate fi pe drumu! 
adincimii, dar tot odată—pentru noi—al întunericului şi al zădarni- 
cei bljbieli, 

Desigur că vasul inteligenții moăsire nu poate cuprinde reall- 
tatea absolută şi epuiza profunzimile ci. Dar, pornind de acolo, cs 
procesele noastre intelectuale alcătuiesc virful unel seri care porneşte 
dela datele imediate ale conștiinţii, nu sintem cltuşi de puţin-in- 
drituiţi să afirmăm că aceste procese se depârtează mai mult de 
na tura absoluiniui decit datele imediate. Și ne-am putea folosi alei de 
o imagine culeasă chiar din Horgson, neintrecut maestru al exprimir 
tigurate: „Pour percer le mystère des profondeura, il fant parfois vi- 


aer les cimos, Le feu qui est nu centre de la terre napparăit qu'au 
sommet des volcans, (op, citat p. 27). ~ 


*) Energie Spirituelle. Articolul: La Consciece et în Vie, pag. 23. 


` te $ 
METODA ÎN METAPIZICA % 


la vechiul misticism, cunoștința intelectuală nu ne ducea fa st- 
atearea adevărului absolut, dar era cel puțin pe drumul absolutului, 
unde se putea ajunge prin extaz, în Intuiţionismul bergsonian, cu- 
noștința conceptuală— opera ştiinţelor pozitive dela care n'ar exista 
nici 'o continuitate la metafizică—este un fel de deviațiuno, cu sco- 
puri deosebite de cunbaşterea adevărului, nu un inel spre pătruude- 
rea lui, Pentru metafizică nu este de mers dela științe inainte, ci de 
intors indărăt,.. A 
Ştiu că s'ar putea ridica protestări. inpoiriva acestei expuneri 
şi am putea fi Invinovâățiți de~t fi denaturat puțin filozofla bergso- 
niană. Ştiu bine că filozoful francea are rinduri categorice In care 
opreşte să ae confunde sentundarea în durata pură cu reveria lencşă, 
după cum are rinduri prin care Arată cit este de indispensabil pentru 
oricare metafizician să cunoască dezăvirşit ştiinţele pozitive, expli- 
cind chiar „eclipsa parțială a metatizicit”* în timpurile de față prin 
yrentatea extraordinară pe care o simte filuzotul astăzi de-a ina con- 
tact cu știința devenită prea întinsit** *), Ştiu de asemeni că o parte 
din monografiile care s'au scris asupra acestui maestru a! pindirii se 
sitesc să deosebească intre intuiţia supra ştiinţifică care ar trece dincolo 
de cunoştinţa conceptuală şi intuiţia infraraţionată, care râmine in- 
dărăt și care ar fi lumea datelor primitive şi imediate, După acești 
comeutatori—în genere admiratori ai lui Bergson—intwijia metafizică 
a macetrului lor este identică cu cca dintăiu şi nu cuaceasta din tema. 
Accastă interpretare insă vine |n conirazicere, ct celaco este 
mai original tn filozofia bergsoniană, Căci în această Hlozofje nu 
vedem cna s'ar piitea clâdi o intuiţie pe analiza şilințitică (sau con- 
captuală) cind ni se spune că „de ['iniuition on pèni passer à lu: 
nalyse, mais non pas de V'analpse d Vininitioa*, cind ştiinţa este 
născulă din alte trebuințe decit pătrunderea adevărului, cind ca i- 
mobilizează realitatea și cind, după repetata afirmare a lui Bergson- 
pe care i-p nminfegle cu mult apropos itâttăiny latro monogralle 
cu puncte imobile nu se poate niciodată reface mişcatea și inobiți = 
tatea, 
Neapărăt cineva poate perfect să susție că dupăce ne-am ur- 
cat cu rațiuuea toate treptele pe care poate să io sue, pentru a 
<ompiecta construcția metaiizică, e trebuiniă de o coroană mistică, ce 
ar îi o intuiție suprărațlonală, Dar acel cineva nu depreciază opera 
inteligenți i-a ştiinții, ci o consideră ca fiind în continuitate ca 
celelalte operații ale zafietului, intercalată între senzațiile imediate 
şi intuiţia finală. Cind Insă o socolești ca Bergson, ca un drum care 
deviază din marea cale a înțelegerii realitiţii, atunci la diusul în 
mod logic intuiţia sapraștiinţitică. işi dă miaa cu acea intrarațională, 
pentru a se contunda cu dinsa, Şi atuncea tot logle vorbind, cutturi 
științifică pe care Bergson o cere, maj inainte deea se ajunge la in- 
tuiția metafizică, nu poate avea rolul de-a pregăti © altfel de intui- 
țiune, decit acea preştiințitică, ci în cel mal bun caz, de-a ne in- 
toarce ţa dinsa c'o ali stare sufictească, tot- aşa după cim Montai- 
une spinta că scepticismul care te cuprinde dupăce ai invătat carto 
e mult mal temeinic decit acel Ignorant, sau, după cim unii .asceţi 
susțineau că viaţa ascetică nu-și are lutreaga el valoare, decit dupa- 
ce ai incercat întilu să gusti din toate deșărtăciunile vieţii... 


*) Vezi: /atrodărelion d la Meihaphpstgue. Revue de Méthaphysiqus 
tt de ale, Janvier. 1013. p. 36, 


64 ` _NIAŢA ROMINEASCA___ 


Sau vacă proclamarea pe care o tace Bergson despre folosul cu- 
noştințelor ştiinţifice la cercetarea metafizic si despre rolul lor de 
etapi indispensabilă cătră aceasta din urmă, dacă această proclamare 
trebue luată alle] și in toată seriozitatea ci, atunci trebue să cons- 
tatăm că ca face să decadă o bună parte din critica pe care filuzo- 
îmi o făcuse ştiinții conceptaale, Cu această mederajiune se cam a- 
tenuează coloritul viu al originalității acestui ginditor, läsind' insă p 
concepțiune cu care ne putem uni pi din care putem primi unele idei 
și unele indicații, pe care, èl, ca nimeni altul le-a pus intr'o puter- 
nică evidență, 


Care ar [| atunci metoda metatizicii ? În nici un caz nu puten 
admite, căicind pe urmele şcoalei bergsoniane, că dinsa este toto ge- 
nere diferită de acea a ştiinţelor pozitive. N am putut durite_nici ci 
metafizica se poate dispensa de concepte (ce-ar mai fi în această Im- 
prejurare 7), nici ştiinţa de intuiținni. N'am crezul nici că gtlinţa 
W'are preucupări teoretice, nici că motafizica n'ar Aven năzuinți de 
nedine practică, Câci la urma urmei gi în metatizică imboldul princi- 
paj al cercetării este tot adaptarea, nu o adaptare limitată cum ur- 
măreşte să ne procure ştiinţa poritivă, ci una În maro, una care se 
reteră la futreg ansamblul In care sintem inglobați, Metafizica nefi- 
ind alta decit o armonizare ș'o continuare maj departe a hipotezelor 
de ştiinţă pozitivă, catul de de-asupra al tini edificiu care porneşte 
dela temelia făptelar, trece prin etajele diferitelor științe si nâzucşte 
să cucerească tot mai mult din înălțimile vâzduhului, ea nu se poate 
servi decit de aceleaşi imijlonce de constriteținne, bineolnţeles cu mo- 
viticările pe care le impune depârtarea crescindi de faptele concrete 
yi Suirea într'un aer dia ce în ce mai rarefiat, 

Că nu se poate face metailzică seriuasă fără a cunoaște hine 
rezultatele ştiinţelor sau—cum spune Bergson insusi—fâră o tun- 
ză camaraderie cn ele, este un lucru admis astăzi de toată Jumea. 
chiar de intuiționişii care, in conformitate cu doctrina lar, ar fi pu- 
tut H de altă părere,  Melafizica are absolută nevo de nimoronec 
cunoștințe conceptuale. CH -această masă de cunoștințe pentru a zâ- 
misli ò intrezărire metafizică are trebuinta pe tingi arica alti Intbi- 
Bare, pe de-äsupra, de un fel de can interior, care le poartă, le fu- 
"oncază, le noutrulizează”), n'o tăpâduim, dar credem totuşi că a- 
ceasta nu este ceva special metafizieii, acest elan fiind trebuinciós 
și la invențiunile științifice propriu zise. 

i Sint uceleaşi funcțiuni sufletești în activitate şi la cercetarea 
atiințitică şi la spoculaţia metafizică, deosebire fiind numai in ce pri- 
vete zradul in care participă fiecare, Nici la ştiinţa propriu zisă-— 
vorbim de ştiinţele de fapt—nu poante ajiinge metoda empirică pura, 
"impia constatare și descriere a faptelor fără o cit de uşnară prel- 
crare cu rațiunea,—câci atuncea nu merită numele de ştiinţă. To- 
tugi la unele științe ta acele care nu se ridică prea mult deasupra dome- 
riului sensibil— colaborarea rațiunii poate fi mat redusă. Cu cit re- 
iunea explorațiunii noastre e mai departe de tirimul concret al eX- 
orienţii și sustrag verificării directe a faptelor, cu atit raţiunea inm- 
tervide mai eficace, nu creind noțiuni din propriul său exercițiu Hri 
simpla ei răzucire, cum au crezut=o unii, cl mrmirind raza faptelor, 
destăşurind până departe għemul bine Inodat el datelor brute, În me- 


*) Vezin bntvosfanati. JR, pi So. 


- ` 
La 


METODA ÎN METAPIZICĂ üs 


y ——— —— o. —-7 


tatizică, mai cu samă, unde trebue si ne shitim cu malt deasupra 
realităţii observate, participarea rațiunii e cit mal largă, cit mai Im- 
tinsă.  Siniindu-ze de directive inerente structurii salp, en compliec- 
țează, intregeşte fragmentul de tume pe care I) percepem, stuliudu-se 
de propriile lui indicaţii şi de vuggestiunea propriilor lui elemente, 
Atunci cind aceste indivații sint echivoce, le aralizează, le cintăregte 
şi le claritică : atanei cind int înunficlente inir'o parte, le intregeşte - 
din togica altor părți; Instirşit intrucit anumite aspecte ate lumit sint 
dependente de auume exigeați ale naei forme inevitabile po care tro- 
die s'a albi, lar conturul formelt măsini, apriori, ln cuprinsul inte- 
jectalui nostru, atunci se poate tompleeta pe alocuri edificiul meta- 
fizic, pe cale cura! mintolă, chlar acolo unde iipsesc cu totul indica- 
tiile clare, din partea uxperienţii, Metoda fundamentală a metațizi- 
ci nu poate H alta dei acta empirio-raționalistă. 

Sä lum un exemplu, Depilda sistemul lui Leibniz, care, cei 
dintăiu ln epoca moderni, incearcă să lacă pario și experienţii și 
diaiecticii raţionale. După Leibniz lumea, în esenţa el melatizică, se 
compune dintr'o plurniitate intinită de elemente, de natură spirituală 
(psiiici). Aceste elemente, pe care el le numește monade, nu sint 
identice una cu alta, ci-avind individualitute proprio—se deosebesc 


_ iasă infinit de puţin fiecare de vecina ci, aşa că toate laolaltă alci- 


iuege o scară conțină, fără intreruperi şi fără salturi, pornindu-ae 
dela cele mal inferioare, până la cea wai înaltă, care e monada mo- 
nadelor sau Dumnezeu. Toate aceste monade nu comunici între ole, 
meavinu „nici tpi nici terestre“, 

Nefiind fa acţiune reciprocă, icoana universului o ponedă „ab 
arigine* în interiorul lor, în diferite grade de claritate, Coince mos 
nada percepe confuz, apare sub formă de materie, care n'ar [i atunci 
decit o simplă reprezentare nendequaiă a realității, Celace se perce- 
pe ciar apare sub formă de spirit, celace ar fi chiar natura adevă- 
rată n lucrurilor, 

Dacă încercăm acum să ue dám sama de mliloncoie cu care 
Leibniz à Injghebat această concepțiune şi de elementele de care s'a 
servit, vom observa că în parte a armat sugpgestiunile experionții, de 
ala Indemnuriie rațiunii,—acestea din urmă citeodată, ce e dreptul, 
în mod exagerat şi abuziv ascultate, Atunci ctud intrebiudu-se în ce 
constă esența obiectelor materiale, răspnnde ci ca cste de natură 
psihică, ajunge la această convingere prin analogie cu ceiace aflăm 
la propriul nostru interior, aşadar se servește de metoda empirică a 
unalogiei, care é desigur metoda cea mat riscată şi mal îndrăzneață 
dintre cele empirice, dar Insfirşit este empirici. Atunci însă 
cind susţine continuitatea tuturor monadelor, operează cu an princi- 
piu aprioric— același principiu cara l-a condus la descoperirea calcem- 
!alui intinitesimal la matematici—ihtrucit experienţa sensibilă mu na 
moră imaginen continuității, lar ciad, ca încheere, consideră monn- 
dele ca izolate unele din altete, o face serrindu-se, evident, în mod 

abuziv de principiu logie al identității, care ar cere ca fiecare lucru 
A fie egat cu sine Insitgi și să rămie pururea astfel, 

Neapărut, la Leibniz, construcția pur rațională e cu muit prea 
mate fată de inspirația empirică și Im bună parte de-acela sistomul 
lui filozofic caprinde mult arbitrar, Dealtfel nu-l putem pretinde 
valoare de actualitate, cind de-atunci şi pănă astăzi cunoștința a spo- 
rit atit. Totusi eta răman pănă sasiet ca părți eperitoare și poa- 


& 


bă VIAŢĂ_ROMINEASCĂ 
te servi ca pildă de metodi,—cu rezerva taet temperări mai mari a 
contribuției apriorice. A 

Dacă urmărim deslăşurarea sistemelor până in zilele noastre, 
vedem că metoda care capătă treptat o poziție centrală in construc- 
tiie metaftizice— aplicată de unii mal bine, de alţii mal rău—ente me- 
toda analogici Chiar simpatia de caro vorbeşte Bergson, şi cu care 
ne-am transpune eventual în inima lucrurilor, © în jond tot un pro- 
vea de analegie,— evident, inanllațită- și patențată. Par o annlogie 
valabilă frehueşte înconinrată de mari garanjii și alci esto tocmai 
pamena rațiunii care analirează, compară, inlănțue și conchide. Oa- 
nalogie temeinică nu se săviraegşte printr'o extindere spontană A unei 
intuiții onrecare, chiar dacă nre ca punct de plecare o intuițiune. 
Cite garaaţii şi cită argumentare subtili = trobuit tui Schopenisauer 
sau lui Wandi ca să extindă voința pe care o descoperim în nol in- 
şine, În toati realitatea cosmică, ficind dintr'inea factorul originar și 
etența ultimi n întregii existențe! Că pe lingă toate acestea și ca 
incoronare, Intervine ş'uh fel de divinațiune, acensla nu tigaduini,— 
dar nu ajunge! 

Ceince ne apare In destisuraraa Istoric a sistemelor metati- 
zicv că un factor variabil este materialul empiric, care se preschime 
Dă, sporind neincetat. Dimpotrivă, contribuția rațiunii "este factorul 
majl statornic şi partea care face nistomele, in bună parte, si se a- 
semene, Actas astmânare ne ponte măguli intr'o privinţă senti- 
mentul nostru de putere. Cici de multe ori, din elemente putine ra- 
iunea noastră sa dovedit in stare ca nf acoală concluzii şi intreză- 
riri de acelea, care su apărut și maj temeinice ciad clomentele em- 
pirice incepură a se inmulţi, O putere in cărei încredere ni tré- 
bue însă a ne nita prea mult, intrucii temelia tutoror Wonctuzillor mt- 
tafizice rămine aproape pretatindeni cunoștința ompirică—a cărei su- 
premi expresiune sint diloritele științi—aza că acele concluzii po 
deoparte rămin în functie de această cunoştinţă variabilă, lar pe de 
uita, din ucotaşi pricină şi din altele arătate, afirmările metafizice tu 
pol fi decit hipotetice, dacă lăsâm |n umbri cele citeva adevăruri 
termale care pot pretinde cvidenţa. 


Mijloacete rugrAvite mai inainte să fio care: Singurele mijloace 
volubile, cu care se poate opera în metitiuieă? Să Hin oare reduzi 
exclusiv îa un fragment minuscul de Cxporienți şi la o introgire pur 
rațional, lipsită în cea mat mare parte de viziune concretă ? 

Cred că nu, şi aici tă apropii cu mulțitenire de teoria tuf Berg- 
son, cu care tè poți impäca în unele priviţi, 

Neiăgăgult câ- atita cit poale procura observarea Introspectivă 
— clanul şi actul gindirii cuprinde maj mult și me informează —ce e 
dreptul vag=despre un surplus care nu so arată în conținutul gin- 
dirii clare, Sub acest raport şi Borgson, gi aiții care nu mai afir- 
mat-o, au perfectă dreptate, N'am putut să cred, Cu unul, că renutie 
ind la partea clară a gindirii şi confandindu=ne in clanul cugetarii, 
vom şti mai mtt, Inchipuindu-mi mai degrabă că vom transforma în 
stare conturi şi partea care cra Inainte cară, fără a clarifica pe 
cealaltă, O cunoaştere presupune, fie și în cea mai slabi măanri, 
n dunlitate și In Buprimarea complectă a oricării duniităţi se năru- 
cpie orice cunoștiăţi, cel puțin omenească, pentru a nu zice ca Fichte 
care afirm că Instgi „Eul nbaoințe {ceiaco era pentru el realitatea 
supremă) pentru a- so cunpaşte, trebue să-și puc o Hamiti, sa-şi cro- » 
vaze o rezistenţă oarecum exterioară, 


METODA ÎN MITAPIZICĂ 


Pama = 385 A ma PE |n 


ERE 


4 Totuşi, oricare nr îi rezervele, care ne-au Indepârtat de-acapul 


“dela teoria bergzoniană, nu pot să nu admit că din acei clan contur 


ne pot veni unele indicaţii, care atunci cind sint mai vii pot să ajute 
şi să compieeteze gindirea conceptuniă (nu zic ca Bergson sã i se 
subatitu2j—indicățiuni asemănătoare cu acelea ale creaţiei artistice 
ș înrudite cu éa. | - 
Chestiuaca dacă Metafisica nu este In patit n artă şi dacă cri- 
tertul estetic n'ar putea fi folosit în chip valabil In rezolvirea con- 
troverselor metafizice; a iost de mult atinsă și desbitută, tranșată 
negativ de cci mai mulți (caro våd in amestecul poeziei n scădere a 
valorii sttințiliee), admisă cu entuziasm de vre-o citiva., Tot Berg- 
san este acvila cire a dat acceptării, forma cea maj eloquentă, deși 
— eum cra de prevâzul— cea mai exagerată, 
intrucit ne privește sintem ciștigați părerii că alături de cati- 
uza logică a adevăralui, putem folosi iu construcția metalirică, pe 
acea estetică a frumosului, Fără a confunda citusi de puțin adevă- 
rul cu îrvmosul, nu putem trece cu vederea oarecare Inrudire dintre 
vie, care ar face poșihilă colaborarea si complectarea untia prin ce- 
lalait ideia sde regularitate» este comună amindurora, principiul 
„unității In varictatee le este de asemenea comin, năzuinţa „simpli- 
tapie satâzi a condus ta rezultate fezicite atit In claborările științi- 
‘Hice cit şi în pi4emuirile artistice. Prin utilizarea comună a „aănalo- 
sei” ținuturile acevărului $i frumosului se ating, Ș'aşimai putea cita 
cu fapt caricteristic, că Hlozofia antică care a fost obsedati de ji- 
deja de frumos,— insa a fost necia carea servit ca model şi ca tij- 
loc de emancipare cugetirii moderne, în setea ej de adevăr. 
Noapirat acum că pentru a nu compromite clădirea metafizică 
irebuez> fotosite principii de estetică duni. Chci au înst unii care 
s'au servit de principii de estetică populară şi au construit edificii 
metafizice aremănstoure cu acele melodrame, in care după ua şir 
lung de vicisitudini, toate se sfirgese cu bine şi spre satisfacția ge- 
mera!?. Atunci cind un Cristian Woltisau un Bernardin de Saint-Pierre, 
tără nici © justificare empirică sat raţională, susțin că intreg uni- 
versaj — In ciuda tuturor aparențelor —a fost crojat de Dummezeu, 
până in uttimele ivi detalii, pentru fericirea omului şi în vederea în- 
cîntării lui, sau atunci cind se afirmă nemurirea individuală a omu- 
ini pentru a i se astgura recompense după încercările la carea fost 
supus pe pâmini, — e şi zici a fantazie poetică, dar după criterii de 
estetică populari, care n'au nimic de-aiace cu arta adevărată. 
Admiţind totuși călănza frtmosului ca un mijloc suprem al In- 
cheerii metafizice, nu putem afirma aici aici cu siguranță, că wiliza- 
tea acestui mijloc ar fi un aspect In care metafizica s'ar deosebi 
tndical de ştiinţa propriu-zisă, Fiindcă au existat oameni de știință 
exacti caze au afirmat că s'au siujit şi de criteriu! frumosului, cu 
mult fols in specialitatea lor. Marele matematice lrancez Poin- 
căre declară destugii că soluțiile cele mal frumoase, la multe pro- 
bleme matematice, sint totodată şi cele adevărate, şi ca ajuns la 
ie co sentimentul cațelic, căruia îi acordă c incredere nemărginită, *) 
lo orice caz cind este varba de metafizică, călăuza estetică tre- 
hueste admisă fAră discuţiune, Nu poate să existe o Icoană a renli- 
täpi fără o individualizare şi asta n'o poate facedecit fantazia ariis- 


—— 


+) Seriene «e Arde. p, ST. 


. 


68 VIAŢA ROMIMBASCĂ 


tich, colorind binc-inţeles un desen cart ar îi rezultat din cea mai 
corectă şi temeinică aplicare n metodei e:mpirio-raționaliste, 

intuiţia artistică sau dacă vreţi so numim și mistică, vine #4 
tneonuneže*construcjia rațiunii, exprimind ceva din acel irapânderabi! 
din ace! for al marilor adipeimi. Imprejuraren că purtâm şi în no 
abaolutul ne dă putinţa de a simți ciloodată unele vești indepărtate, 
desigur sinbe, frä posibilitatea apei Inchegări palpabile, și care s'at 
volatiliza fără Indoiniă dacă am vres si lè păstitm aparte, îArå a le 
insera ca pë niște sunuțiri prețioase yl Nar, pe cangrana eugotării 
canteptuale. 

Putem deci primi cu Tolos callara estetică și contribuții poeziei 
ia wetafizică, Insă numai In colaborare cu pindirea ștlințiiică, pentru 
a. adăoga aceștia unele fostorezențe yi subtiiități, innerisabile de 
aparatul logic şi de metoda gilaţiiics, Accastă colaborare o legiti- 
mâm numai şi namal pe credința unsi inrudiri dintre frumos pi ude- 
văr, înrudire care ‘s'ar explica prin acela că pi unui si alfu) desciei 
probabil dintr'o invizibilă rădăcină comună, 

Mal râmine să adaug că, la nici ta car, nu patem rectinoagtr 
ca bună — chiar admițind intruziunea pocziei in metatizică — definiția 
pe care o dă Bergson acestei discipline: „ta metehbrigur es? ton 
le selence gii pritend su pusser dè symboles" 

Nici arta cea mal subtilă du se ponte diaponsa Ge Sinboale 
Ce! mult se dispennează poezia care răimine meexprimată, poezia nt- 
seriai, Dar a face din aceasta tuimea cea mäi înaltă a cuprinderii şi 
tnfäptuirii sutieislui omenesc, * este a dn paradoxnlui forma cta 
wai imposibilă, aş zice cea mai jighitoare, 

Ca un simbol — oricare ar fi dinsul — Inzsomacază reiativism şi 
nedesăvirgire, trebue s'o concedâm ; dar abolirea simbolului, pentru 
po! oamenii, însamnă si msi puțin decit plita, — ettoodzii monnt. 


| Petrovici 


Carăle cu griu 


Prin noaptea palidă din mahalale 
În care mor şi fetinarele-ostenite, 
Asvirle vintul zdrenţe rec! de ploae 
Pe casele-adormite 

Şi pe tăcerea uliţilor goale. 


Prin noaptea udă şi murdară, 
Inaintează "napre oraş, domol, 
Convaluri lungi şi girbove de cară, 


E toamnă şi-i tirzlu... 

Sub cerul zăvorit de nouri şi pustiu 
inaintează potienit şi greu 

Norodul carâtor cn griu; 

lar cind pe lingă lclinare-apar 

Pe rind şi rari 

Din umbră, carăle 'ncărcate par ~“ 
Urămezi de Întuneric mari, 

Din necuprinsul nopții dârimate,., 


Dar ele curg, din sate, ca un riu 
Şi-adue oraşului belşug de griu. 
Aduc belşug de viaţă şi lumină 
In Inima lor darnică şi plină 
Cules din revârsări de soare 

Şi din 'adincul negrelor ogoare... 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
Oraşul strîns, ca un întemnițat 
In liniştea tăcerilor de for, 
Oraşul cu minuni 
ŞI cu biserici multe 
Pe care le înalţă câtră cer 
In loc de rutăcinni, 
Oraşu 'n care morţi sint stăpini, 
intinde mii de străzi ca nişte mini 
Spre 'mtunce ta satelor tăcere 
Şi viaţa multă, tot mai multă, cere... 


Inaintiază carăie serişnind 

Și tremurind 
Pe străzile oraşului bătrin 
Sorbite, însetat, ca de-un plămin... 


Jar clopotele turnurilor, sus, 

Deasupra timpului râpus, 

Bat miez de noapte 'n cor, răsunătoare, 
Sărbătorind eterna clipă "n care 

Peşte oraş se varsă, ca O marg, 
Belşug de sănătate şi de soare... 


G. Bărgăuanu 


Nevinovăţi!e viclene 
(Reman) 


Es ist eino becrriiche Sachè um die Un- 
schuld, nur esist! auth w aderon sehr schiimm, 
da3s šiė sici nicht wohl bowahreniässt und 
leicht verfăhri wiru 


Koat, „Mlekrhysik der Sitin” 


îdctrăs deia cruz cstå e! Diablo, 
Proveri spanial, 


Jupineusa, tirșiind papucii in picioarele goaie, mergea spre cis- 
mea, Braţul sting It ținea incordat şi 'adepărtat de trup pe cind in 
celitait legâna în acral palid şi subțire ai dimineţii do vară o gä- 
eată plină de lături. Răsturnă, cu o mişcare aviniatii, pătenta toal- 
bia de piatră Inverzită a ciamelii, o azeră înăuntru şi dădu drumul 
apei. Apa ţigani într'un şiroiu luminos, care se sparse în stropi po tund, 
şi urmă intr'un clocol ce devenea din ce în ce mai adine, 

Apol joplucasa ridică găleata plină și porni Inapoi cu același 
mtrs opintit şi asimetrie, 

latre munţii uşari din depărtare și brazii intunecaţi Qin grădini 
$e intindea un cer ameţitor de adinc și de limpede, Ziua se vestea 
caldă in miresmele leneşe ale vintuleii ce trezea din lrumziguri râcoa- 
rea omedă a dimineţii, 

Strimtă și Impreimuită de uluci verzi, grădina işi Inchidea, intre 
hrazdu de iarbă, răzoare de pansele și di păriluțo: doi trandaliri grei 
de boboci so inâdițau subțiri peste celelalte flori, Ultimele ploi Inxseră 
prundisul dene cărări, aritind pe alocurea păâmintul negru. 

De după muntele piduros și sbirlit din apropiere răsărea soarele 
scăidiad tn lumină un colț al grâdinii, unde doi porumbei ciugaleau 
dintro brazsă, Zidul alh al casei se lumină, iar penmurile deschise 
in intunericul amoriit at odăiiar se aprinseră pe rind, . 

în bucătărie înzepură ptasuri și sgomot de tingiri şi de ași lo- 
vite, În catul de aus o aripă de geamlic bătută de sonrese deschise, 
sigatind peste prundiş și răzoare ù frintură de sciipire; e letiţă cu 
obrazul somnoros, cu pârul scurt și inciicit, crt ochii orbiţi de lumină 
st ivi In pervăzul ferestrei dzazupra grădinii pestriţe şi viasiv. 


72 VIAȚA NOMINHASCĂ 


m 


am 


Sanda se scutase prea devrome. Vedea că dimineața deabia tn- 
cepune și se ginden cu frică la ceasurile ce-avea să le petrencă sin- 
guri în plictiseală. Vintul care-i mingiiase cămașa pe trup o făcea 
să tremure puţin, -Sta în mijlocul odăii, frecindu=și ochii cu mail» 
şi un piciur gol de cettlali, Căscă și ac intoarse iarăşi în patul alb 
şi mototolit, 

Isichize plooapete roşii peste pitratul de cer încins ce-l vocea în 
fereastra deschisă și su mai fleu o mizeare, där gindurile urmară Să-i 
treacă prin minte tot atit de tree. Se gindi că în ndaia de alături 
verii ci mici dormeau adăpostiți de perdelele lăsate și e invidie som- 
nul care desigur avea si dureze până la ceacul ceaiului, 

O suflare de vint care-i ajunse patul o făcu ficodati så se gin- 
deasci la farba umedă de rouă din grădină: şi deschise itrăşi ochi: 

ctr fereastră, 

Se sculă, de rindul acesta docisă, și incepu pă st spele şi să 
sè imbrace cu dinadinsui încet, ca Să slirşească clt mal tirriu, 

Rind pe rind, ţinină clorapii ta miat; pieptânladu-nse sau Incâl- 
țindue=se, privea afară Ja munţi. Seara, euicindu-se, f) aruncase atbt- 
turite ia intimplare şi acuma, în amestecul lor, pir mal sâsea pantalonii . 
Hi căuta lenesă, Huerind între dinți și găzindu-l, nu se grăbi să-l pună. 

În casă nu se durea încă piciem sgomot, Sanda cerut aproapi 
gata şi nu ştia cu ce să-și maj întirzie imbrăcatul, Se duse iar ti 
fereastră şi privi spre muntele võit din zare, ingrijesti- pt nu vad? 
vre-un nor, acolo deunde deobiceiu se vestea plonia. Dar muntele îi 
+mbinn täjos culmile cu cerul limpede şi fără papă: Și, cu gindurile 
sipăcite şi cu coatele răzimate de pervaz, râmase multă vreme la 
fereastră, Cind privirea [| alunecă în grădină văzu magazia de femne 
din fund şi, !ingă dinsa, 'cutin de crochet. 

Cu o mişcare bruscă se 'ndepărtă de fereastră şi isprăvi tmbrá- 
ceri în grabă, gindindu-me cu interee la crochetul ce aven si-i ae 
ranite, 


Cing Sanda cobor! în grâdină, o găsi inecată toată în uoăre şi 
mărginită de umbra țutişurilor, In lumina crudă, florile îşi exagerau 
culorile pestrițe, răsărite din pâmintul negru, Sanda se die la tran 
dafirul ccl galban şi-l culese bobocul ce Iillorise peste noapte; apoi 
se Indreptă spre entia de crochet smulgind cu butelie, petala cu petală 
din floare. 

Diad ja o parte ciocanele şi mingile din lădița veche de lemn, 
scoase fiarele îndoite, care shiruliră scăpind din strimtonare și, tri- 
dindu-şi cu convingere trupul de copil, le înfipse în locurile obişnuite 
ale pămiatului bătătorit, unde găuri lăbărțale aşteptau, , 

In dimineaţa transparentă şi colorată, Sanda zimben. Era pros 
inalt penitu virata ci de treisprezece ani, Suhțire, în rochia scurtă, 
cu umerii pujina strimţi şi câruţi [= jos, cum-se plecasă Infigă fiarele, 
lungimea braţelor și a pleloarelor seaccentua, Conturui delicat si 
sinllor şi al goldurilor abia se putea ghici sibt haină, 

Plactadu-ze; părul fi dădea clteodati la ochi; şi atunci, cu un 
gest pronunțat de Temec, I potrivea răstirindu-] intre degete şi des- 
coperind, între pietele scurte, obrazul rotund care pirea puţin onte- 
nit de povara ochilor mari. ŞI cum privea la fiarele fixate în pămini 
răză:mladu-se_de un ciocan de crochet, cu soarele adincindu-l umâreie 
din obraz, acesta stntăna cuchipul unui stlat-loancopi! diatr'o icoană: 


— 


a sI da “a n Aa i aia Ai Rt A 
pb +: Ə 


ME E NEVISOVAŢILE veuwe 73 


in umbra uşoară a terasei, fața-de-masă aibastră se lumina între 
czgtile şi farturiiie albe şi lucioase, Două ceainice de argint, tnui 
tmait și subiire, celătali mie și îndesat, fumegau aşteptind. In jurai 
unui borcan cn miere citeva viespi sburau sbhirntinds Un coş-Ampletit 
sta încărcat cu piaije yi cu cornul, -= . 

Pe lospeelle scârii, pe o pernă adusă din tash, edea Sanda. 
Cetea, potrivindu-şi din cind in cind Chiele. rochiei sau trâgindu-și 
clorapii. In romanul depe genunchi, erol carc=şi regăsi arareori 
eroina peritrucă in curind să o piardă din nou, mulțumită unul com. 
sticat complot, minat de interese duișmânnase tinerilor, se afla la a 


{réla regtalre, Sanda își exprima -satisfacția in fapa succtstilui per- 


vonagiilor simpatice, mtpcindu-ţi pielițete Simprejurul unghiei şi prks 
străucicea ce-i rimbea în ochi. Romanul mai conținea Incă un vra? 
de foi mecttite şi Sanda nu putea pricepe ce s'ar mail putea timpla 
după o intiiatee atli de definitiva, Se scărpiuă în cap, incruntindu=me 
şi căscind, Despărțirea cu suferințele ei li era dezagreabilă şi celaot 
arma Inttinirii, tudifereat—câci dinsa nn cunoștea giu dragoste decit 
formele exterioare, şi se mulțumea pe deplin cu această cunoştinţă. 
Aseca tdesea lucruri șoptite misterios, dar mu le pricepea, fadei 
teina lor nu o îhiereaa. 

Aşeră lingă dinga cartea deschisă cu scoarțele în stia, şi ră 
mase gludiinare, fără să se gindească la nimica precis din tròman. 
annärind detali! vagi, departe du terasa in care sta şi de grădina ta 
care priven, Cind se auzi chemată pe nume, Sunda tregări speriată pi 


se cult incordiadu-şi brațele și pictoarele amorţite, 


in birșiit de scaune şi'n sgomot de guri lumea se apera la masă. 
Sanda se repezi la unchiul Pavel! şi la mătuşa Cecilia şi-i sărută pe 
zind ; apoi se trinti pe scaun lingă verii el izbind'piciorul mesei, des- 
aupra căreia parțeianurite răspunseră cu clocnituri felurite. 

Baby şi Riri, cu feţe tne somnornase, urmâreat atenţi zborut 
swicnit a! viespelor Imprejarul mierii. Mama tor, mătușa Ceciiia, cu 
draje uacâţive şi mini îindemânatice, cu pârul cg se întuneca sub 
honet, crt capatul Involt de tulpan, fără să in sama de 2 pomotut 
dimpre ur, turna din ceainie In cești lichidul fierbinte şi auriu, 

Pe mazi, lingă unchiul Pavel, un maidăr de gazete sta umflat, 
purtind pe deasupra o cartă poștală. El, luind intre degete dreptun- 
ghiul de carton inegrit de sjove, dădu capul pe spate şi-l privi din 
depărtare prin ochelarii ce incâlecau strimh și aproape de arlpu 
nasu-i solid și învineţit de fire subțiri, Nările îl miscau attt de atente 
incit părea că cutește cu dinsele. Dupăce sfirşi, puse cu grijă carta 
lingă şesveţel, sentură cu un gest brise al capului ochelari! Gepe 
aas, și se latinsc după zabamiţă. 

„Cecilio, vine azi Radus, zise e! cu glasni schimbat de storța- 
rea brațului. Mâtuşa Cecilia dădu din cap, La masă domnea linişte 
+ doar chè un sorbit trecea prin tăcere, i 

Mama se acută deta masă, porni cătri ușă, se 'ntourse, şi câu- 
tind cheile printre cesti: „Vine Radu? SA-i däm odati din dos? le 
cea albastră se vâpăeate, Ce zici 7* Unchiul Pavel ridică ochii ta 
dinen și-l răzpunae : „A din dos? Cim zici tu, Vine singur : Elena 
z ramis acasă, Merg diseară să-l tau dela arie. Apoi luă o tige- 
zet din tabachieră, o apriasc şi Incepn- să tragă dintr'insa tacticos 

Baby şt Riri plictiseau pe Sanda cu Intrebări, la care at râx- 


. 


74 VIAȚA. ROMINCASCĂ 


PE RATA Moale e 


ide i + TEI 
pna indiferemă, privind interesată la carta poștală de lingă ger- 
Dupăce isprăvi ţigara, unchiul Pavel şe -soulă 
ARI AYT cei cari ua dela masa, 
pci ti a printre scaune minglic in treacăt pe Sanda pe cap yi 
Baby su chiora pria gervet la lumina sosrelmi si ie chi 
ritmic su aheata piciorul mesoi Riri, cu gura îotredestbiaă oi DoE 
teciud sgomatos. ceaiul cu lnguriţa, se uita Jä Sanda care “usa J 
eter one intre degete imlezul unei pinije, iii pă 
adu, vărul oi de-ai doilea, avea cincisprotece ari, cu do 
nai miwit decit dinza, şi Sanda se gindea-ca sei maj vakas ema 
Cecind fuseseră impreună la băt de mure, isi aducen aminte că nici 
unul nici alta! an tăccau băi şi că ge jucau dupâ-amiczi intregi cule- 
ind scoici sau săpind canaluri. Sanda se bucura de venirea ini Radu 
amintincu-și cit de bine petrecuseră atunci: şi ahe ginduri usoare i 
Pre ostile bucuria, i Ji 
opiji se-sculaseră şi ci dela mysa şi mergeau tistrei câtră lo- 
ir crochet prin soare, Sanda mai mare la mijloc, iar Baby şi pes 
f ineaca n. sira de dinsa și vorbind tare, amindoi deodaţă. 
i a irc uscat al mingilor lovite de ciocan, tulbură acral liniş- 
> A rumbeii gongäneru pe 'ntrecutele, Gazetele hnprăştiate pa nasi 
şiiau infiarate de vint. Răzoarele erau năpădite de lumină. Arhorti 
ghia îşi mai tremarau umbrele vinete, - z 
Un cocoș cîntă răgușit, 


m 


Radu pleca pentru intăia osr singu ; 
ep ț ? gur la drum, Cu toate gri- 
artere iu at rin fapt, se simţea fericit, pentrucă pa 
? Ataris de un fel-nou, el ved i 
ndepegdenii + edea un simbol a! maturității și al 
; ar cind li venea In minte vre-o diticultate i 
fi putut să îintiincască in cale, o NA fan pata, anna 
7 è miva i 
deina ae pr eye 10 poteli ij pârca mai puţin 
ificuliäțile puteau fi feltrite ă 
A i și fără numir: trăsura putea să 
snogiera prea tirziu san să aibă caj prea inceți: la higeai de bi- 
pci spala ț [i prea mare Inghesuială și se puica išça. un conflict cu 
EA te oarecare ait compețitor care in, imaginația lui Radu, lua ss. * 
Pace vastă dar Intotdeauna de temai Hamalal nesosind la va- 
gan, lipsa de locuri in compartimente și alte incurcătari hinatetice" se 
ijin cga de neplăcute, tn faptásii uk i „o geaca 
incase la masă in sită, spb, ochii atenti akma 
3, i mei care ames- 
re mguoiogul e] nointrerupt cuvinte se dojană pentru liga de 
„catenă arroiicch eu siaturi inutile pentru calttoriu i cu comisioane 
y r: `} TH ja h si + n. A 3 , 
greii itele oh unchiul Pavel, pentry mătușa Cecilia şi pentru 
Dupiec stirși prinzul, Ridu se scult dela m 
plimbe prin odăț, aştepilnd cu nerăbdare prisu 
e y toate colțurile casei să vadă dacă nta uitai vre-un hiero; Din 
sa a cind re oprea In fath celor două peainantane, celor trei màn- 
ile șa lărtanulul, număriniu-le şi intipărindu-și din nop în memb- 
tie numărul lar pe care trebuia să-l strige hamalnlui, 
Cind sosi trânura, Radu veoţ 33 piecer nmhaidecit, dar privind 


#så Și incepu să se 
a ṣi privind cu aten- 


SEVIROVĂȚIILE VILENA B 


la pendula din părete, [i tu ruşine să-și mărturisea graba, Şi ast- 
fe! ultimul sfert de ceas de așteptare ji fu mai dezagreabil cu mult 
decit şi-ar fi inchipuit, Pondala nu-şi urnise inch acul cel lung pân+ 
ia minutul in care Radu urma să-și in râmas bun deia uama, cind el 
făcu aceasta, contrar “hotăririi tutte, invins de o metihdate ce iși 
ridez de orice vanitate. 

Afară cra caid, şi la piciă œ adăuga tristețea numi Gupi- 
amiezi de Ditminică, vara, In oraș. in mirosul de praf și de stafi 
veche al trăsnrii cu coşul ridicat din prizita arșițer, Radu incercă să 
simtă păreri de riu pentru trovătorii care trebuian să-si petreacă vara 
in oraş, pecind cl pleca In vilegiaturi, Dar sentinentuț de superio- 
ritate izvorit din aceste ginduri îi tu înâbuşii de grija vagă e-i a- 
păsa pieptul, imobilizat intre bagajo privea, plecindu-şi capul, Ja 
magazinele cu obloapcie sate, ta arborii ștutoşi și prituiţi, şi-st 
exterioriza nsliniștea muşzindu-și bazele, 


Gara vtpsită walbân, cu acoperișul de tablă zăcea greoae îi 
soare şi in zibitgeală. Pe scările dela intrare citiva hammi în hiri- 
nele lor colorate, $e odihncau. Un bragagiu îşi vindea marfa în mil- 
locul citorvă femei legate la cap pi cu bocceie in mină, Intră trä- 
sură stingheri, umbrit] de castanul din mijlocul pieții. dormea Bir- 
jaral. 

Timbru! vocii lui Radu fu nesigur şi neaşteptat, cind chemă pe 
hamallu) răsărit depe scară, ca săi incredințeze bugajui, Această 
infiexiune (i micşoră în propria-i imaginație și sub asemenea peni- 
bilă impresie, Radu, urcînd treptele, intră deodată in ricoarea din- 
-năuntrul gării. 

Pe deoparte, trecind pe lingă locul unde se inregistram baga- 
jele mari și observind oarecare Imbuizeală, fu sincer mişcat de aten- 
ţia mamei care lol expediase cu o zi inniate, pe de alta insă să in- 
trista de incapacitatea lui practică, Dar faptul că pas obține bl- 
tetul de tren cu uşurinţă și că Iistse chiar să-i treacă înainte O cu- 
coană venită după dinsul, IÈ ridică iarăși moralul, 

Compartimentul de vagon încins mirosea a funt gii mupama. 

Roşul catitelii se ascundea sub praf 4i sub funingine. Un cätntor pre- 
habil sPriase cu un diamaint diverse nume) njternindu-se cu desontri 
rudimentare. pe gram. Pe as micuri de țigarete igi imprágtiau ce- 
nuga, Un cãtsior gorä-cască sta-cw minile la spate, studiind liniile 
irinte ce reprezentau pe o hartă din părete chile fernie. Radu sea- 
şezi într'un loc lingă fereustră, işi numără Încă odată bagajele ch 
privirea și cul nn gind ca să-l ponti urmări, Dar nu ösi dech 
frinturi, căci Îl mat trebuia Incă plecarea trenului cu st linisioasză 
ultima griji.  Trenui fiuoră, se poticni puțin și porni in, scirțiiml 
din imcheeturi. Sentimentul ireparabituiui în înţa acestei netini, cate ~ 
consuma defiuitiv plecarea, trecu prin sufletul Int Radu yi se stinse 
curind sub țăcănitul ritmic af rotilor pe pine. H 


în cadrul ferestrei cimpille îi ondulzu griocle inalte in linji 
largi. Lanutile de grin Igi plecură spicuriia delicate: porumbul Iyi 
inăiţa lujorele pepene din mijlocii fronzelor late; un cimp Sint și 
stingher de floarea soarelui bâlțu galben verdeata schimbiitoare dim- 
prejur. 

Radu işi odihnes sufletul! obosit de iatimpjärile precipitate sle 


i ia „MATA. ROMINEASCA ` 


a a E 


zilei. | Trenul îşi Incotini 
mică și pustie. 


Un cAiâior cobori din clasa a treja tirind da 
cu cireşi, Din arburii lucioşi du razele so 
Wene, Pe peron ò găină tiugulea din firele rara de larbă crescuți 
Intre lespezi, Terenul se opiati și porni jar, salutat de gestul gării car» 
ținea de mină un copii cu picioarele sirimhe, 


Radu se 1454 din nou legânat de nromoeală. Cimpiiie In trea- 
<A se relncadrară In fercaxiră suh privirea-i obositi, Parhi de tele. 
arat se urmau la intervale egale, urcindu-şi sau ncoborindu-și pa 
geam nivelul Hrelor de sirmi. Pe drumut prătuit, trei țĂrani trocina 
mici în depâriara se cufundară în amintirea luf Radu cu niște păpu 
mele de lemn ce jucazeră un rol important in copilăria lui. ŞI adormi 


Tronul trecea printr'ò vale steimtă croit Intre munţi, Mirosul rece 
H umed al amurguiui păteuasese in vagon prin geamul lăsat, Radu dos- 
chise ochit; se uită la ceas grăbit: mai avea douăzeci de minute 
pins în sosire, Rămăsese singur În, compartiment, Dädu jos din 
plasă bagajele, Scosse capul pe geam: era răcoare. In giftur to- 
comotivei care urca la deal auzi freamâtul brazilor Intunecogi și sgo- 
motul unei cascade ascunse de pădure, 


ŞI abia acuma Radu avu timp să se bucure de sosirea apropiată. 
Iv 


in mirosul brazilor, Inegrindu-le crengile, seara cobora tot mar 
albastră, In grădină florile îşi stingeau pe nesimţite culoriie, Baby 
şi Riri udau răroarele cu stropitori de jucărie, după indicațiile mamei, 
mătuşa Cecilia, cate din cind In cind se apleca să smulgă vre-o bu- 
"uiană, Pe masa din pridvor Sanda potrivea iuacațele dintr'o gilts- 
"ră așezată ta mijloc intre farfurii. 


Trenul de seară cu care venea Radu, intrase în valek În care 


se adăpostea orășelul de vilegiatură, şi putuitul lui răsuna Intre cele 
touă dealuri, grăbit și accentuat, 


Aşteptarea li adunase pe toţi In pridvor şi-i făcuse tăfMuţi. 

Trenul se oprise in gară, şi doar o vacă păsciud Tn curtea de 
atături suna în clipe neegale din clopotul ce-l attrna de git. 

Un huruit din ce în ce mai apropiat brăzdă liniștea, până ce 
*răsura veche se opri ajungind în fața "ţii. Unchiul Pavel şi cu 
Radu, biişeindu-se stingaciu între bagajele pe care voiau să le dea 
Ws, He confundau în ceața sării cu dtoscie. Farnilla întreagă din 
pridvor, impreună cu cele două jupinese, se repèzise citri trăsură. 
din care unchiul Pavel și ca Rada coboriră, ftcindio să se aplete do 
doud ori ostenită și scirțiitoare, Doar Baby sta despărțit de grupul 
gilăgios şi vesel din poartă și, in fața trăsurii, putea birinrului care 
Aprimlea folinarele, Intrebări despre cal, 


În răcoarea inviorgidare a munților, după călătoria lungă hi 
“vagonul fierbinte şi prăfuit, Radu se simțea ciudat de ușor şi pătruaa 
We o zăpăceală plăcută, 


Intrază cu toții in odaia luminată. Lui Rada, copleşit de mol- 
Huta impresiilor inzrămădite într'o singură zi, 


1 se pârea câ e de- 
parte și străin de cel ce-l înconjuran, 
Cu copiii care, droit după el, manifestau zgomotos, merse In 


vitani roților și se opri cläpjänind în gat u 


på dianul un cos 
arela păsări tiripeau a 


php: ce Pad” 9.0 Pi. e, å 
E SA NESE Ke S E EI 
- ` NEVINOVĂȚIILE VICLENE: SEER EA 


A n. -.- 


odala de bac sa se spele, Sanda ti indică prosoapele destinate fe- 
tori întrebuințări, [i arătă săpunul și-i explică mecanismul robi- 
matelor. Baby și Riri eşiră din odie. Cum Sanda şi cu Radu rt- 
măser$ singuri, ca îşt intrerupe ultima explicaţie, privind ia o pată de 
pe bluză: astfel că ek întiinindu-i privirea şi neștiind cu ce să um- 
pie tăcerea, Imcercă un zimbet., Sauda deschise ușa și plecă stiri- 
gindul: ~ 
> Grăbegteste, că däm la masi! : 

Radu căuti un răspuns, dar renbaţi m faţa uşii care se inchisese, 

Zimbind țucă, dâdu drumul la apă, și prin plescăltul el ames- 
secat cu glasurile dia coridor, asculta incă In urechi, insistent și vi- 
jiitor, mersul aingănit al trenului, Era mulțumit şi-i părea că vi- 
scază ; deodată se trout tot zimbind, in fața oglinzii, ștergindu-se cu 
prosopul pt obrat, Se îmbrică în grabă şi eşi. 


Ceilalţi îl așteptau aşezaţi in masă în pridvorni ce se märgi» 
nca intre zidurile albe, luminate deo iampă cicctrică, cu intunericul 
imobil! şi sojema, 

în timp in timp un foşne! de arbori vestea o andă do vint, 

care indată mătura pridvorul umilind şervotele şi aleind mincările Je 
tarturii, i j 

"O uttimă pată de tucire străvezie mal desena abia la apuscon- 
intii văii tăiate in dol munţi, Cigmenun din curto ciuțiia continuu 
si linistit, Gosrnele dela cararmă so lopeau în văzduh, falșe și de- 

Artate, 
i Unchiul Pavel, mestecind accentuat, punen intrebâri insistente 
şi bolborosite Juj Radu, care de fiecare dată N privea drept ln ochi. 
Văgiad inrcutița in furfurie şi răspunzind ce lusroaminte, 

— Du' Elena ce mai face? 

Radu, care nu-şi putea inchipui Vreo schimbare în viaja mo- 
motonă a mamei lui, rămase o clipă nedumerit și siepunse apol cu 
glasul nosigur : 

— Mama 7... bine. 8 pus să zidenacă ta moşie. D'aia aici nu 
vine, Pleaca siptămiaa viitoare. 

Peurmă se plecă iar în fariurie şi incepu să destacă cu grijă 
zătnea depe un picior de puiu, hirpiind din ciag in cind cuțitul de 
turcul. 

Câzuse roua, Rade avea nasul s} minie rect și singeli ise 
urcase in obraji şi în urechi. 

In vremea conversajici Sanda isprävise piepiul de puiu şi prives 
la Radu. dorind s4-i pună o intrebare pe care nu o gâsca, 


Pe masă jupineasa adunese o înfurie Incărcată cu fragi. Boa- 
bele roşii gi lucioase se ngrămadeau printre altele vârznl și tari Intr'un 
conglomerat parfumat, Se cufundară cu toții in alesul boabeiar coapte 
de cele crude, care răuiineau singure in furturii, pe măsură ce acestea 
se pgoleav. Lingariţele serişecunu, frecindu-ne de zahărul ce zăcea sub? 
maldărele de iragi. 

intunericul se adincice. Un fluture de noapte își izhezin vibra- 
ii uşoare dripale de para electrică. Un Huerat depărtat de locomo- 
tivă sigis tâcerca pretungindu=se în risunetul muuților,,, 

jJupinessi aduceă cnfelite, 


j A 
78 VIXTA_ROMINEASCA 


Atari se huninase demult, 

Radu se trezi în mijlocul unor ciocânituri la uşă. Amorţit de 
caldura semnului, rămase o clipă nedumerit neștiind unde se află, Îsi 
aduse brusc aminte, pe cind vocea Sandel, urmată de noi ciocăniluri, 
H Venea rizind ceasul ceniului, Rada râspunse cu un „da acurt si 
răguşit, Era mirat de intimitatea Sandel, care I deștentase tutuindu-l, 
și mägulit de aceasta se cãja de râspuneul său prea Inconic, Seu- 
HIndu-fe; enunţ? în sine diverse alte răspunsuri cart ar fi putut folo- 
cul pe co! dat. 

in fața oglinzii luminate crud, Radu iși lega cravata. Suprafața 
Jazitoare Ti răspundea cu minuțiazitate chipul: guierul nu vroia să se 
intzhidă de tot; | limpinse cu dogetele și pinza albă se pāti. Nerăbh- 
dlitor luă un altul din geamantan, dar abia un al treilea guier Ii 
mulțimi, Cravata nu aluneca și cu greu izbuti 4'0 inoadé, incă puțin 
“trimbă şi bnrdintită. 

1și privi in oglindă fruntea. striiată şi dreptunghiulară, cu nasul 
subțire, străin de obrazul copilârus, cu buzele greoaie, cu ochii cajt- 
şi 'slingeau jmina în fața arâmie, pătată de coji și de urmele lo, 
De cind simţise că incepe să se schimbe, băgase de samă că şi taţi 
ți Ina nspeete trecătoare, care il întristau toate prin mediocritătea lor. 
De data aceagta îşi imcurajă sentimentul, examinindu-se cu deamă- 
nantu! si îmaginied impresia ce-ar putea face asupră nnet persoane 
vhzindu-l peniru Inttia pară. 

Un coj care sta să-l rtsară deasupra buzei, IO tulbură cu 
deosebire. ' 

Cu un gest exprimind o nepăsare, pe care nu o simţea în rea- 
litate, se îndrpărtă de oglindă pi deschise uşă să-și culeagă ghetele, ca 
Așteptau cutâlite in prag. 

intorcindue cu ele în mină, se văzu larâşi mai de departe fa 
oglindă, și acum în treacăt | 3? păru-că chipul răstrins era mai aje- 
reabil decit'creznse adineaori. Își aduse aminte de cucoana bătrină, 
pe care, cu citeva zile inainte, o uâșise acasă venind dela ponli, gi 
care, dupăce il sârntase, spusese mamei lui: „Se face bEiat frumos». 
Apoi sè gindi la Sanda şi väzind lingă pat oala de noapte burtoasă 
și Imilorită, se grăbi să o ascundă dedesubt, 

Coborinit treptele, Radu fu asediat de Baby și de Riri, care i 
se îgâţară de trup, Incercind sĂ-l tirască şi frâni?nliadu-l în doc, Din- 
sul îi potolea mingtindu-i şi privea câtre Sanda care-şi răzima mina 
de clanța ngit. Usa deschisă lîsă vintul riearos și partumat să se 
umfle pâtrunzind in odaie, „Vai ce leneş ești! Nol am sfirşit demult 
cu ceaiule, ŞI Sandel, care eşise In grădină, | se lipi gulerul fluturiad | 
de obraz, = e 


Cind ajunse cu ftanzeluța fn mină pe locul de crochet, Radu 
sinţea incă fierbinţeala ceaiului sorbil în grabă. Riri şi Baby ŝo cer- 
tau Intr'un colț pe un 'eidcan, superior prin banda de lac stacajiu ce 
ca păstrase intactă, Sanda gi Radu aleseră la intimplare cite tir 
ciocan, 

Pe lacul puţin ondulat și prin pietris, mingile porneau pe căi 
neprevăzute cu un ciocnet sec. Radu îşi constrifise în grabă tot pla- 
nul jocului ; vedea ln minte tonte loviturile afară de ultimele dous- 
trel, pe care le |ăsase neholärite, seatiind dacă el trebuia ea cigtige 


32 


w 55 


Aa 


E e A EA AORERE REAA AA je 


yu A CSE =? 


0 WUVINOVATINE VIOE 


las 


sau să laso pe Sanda să lovească pichetul mai întăru, Onduiajlile te- 
renului, ale cărni vicleguguri Radu nu le cuneştea, schimbară inst 
aspectul jocniui, Sanda, ajutată de o putere misterioasă, ajunsese de- 
parte, urmată de mingea lui Baby, Riri, preocupată de o rimă cara 
inainta tirindu-te printre hulgâzii de pâmint dintr un râzar, pierduse 
orice emulaţie si juca în shi. i 

Citeva găini rotuade şi pesirițe ca nisto bhasmaie, Mitiiau atare 
Win aripi, câlduzite de un cocos opintit și trufaz Cind ue apropiară 
de răzorul rimii, Riri se repezi după dinsela cu țipete sălhatice. Gži- 
nile se Imprăștiară terorizate şi zgomotoase, urmate du cocog căre-gi 
pierduse tot prestigiul, > 

Radu rämäftse in licrul al treilea p nici una dintre lovituri nu 
so polriven și mingea imdecisă fnninta oscilinăd și îincon urind întat- 
deawos Herul, Radu zimbea, dar tn fundul 'suletului (i creştea odidi. 
După fiecare incercare dădea din umeri cu gesturi exagerate, vitin- 
gu-se la tovarăzii de joc. Nu putea ierta Sandel ci dinga aven să 
ciștiue partida [Ari să Qatotească acensia stperiorității tui, Vizind 
că-i neapă prilejul, dorința să o stipinească li crestea. 

Mingile Sandel şi a Ini Radu se aHan apropiate, Radu pierduse 
arice indutgență AfA de Sanda, ochi indelung și lovi cu sete. Minges 
"ui, sapitită de o asperitate a terenului, trecu pe lingă a Sandel firă 
să o atingă şi se izbi cu zgomot în zidul îndepărtat, j 

Enturțaztani Sendel trbueni intr'o exclamiție de dispret ames- 
tecat cu triumf: privi ia Radu, apoi, pufnind do rta, îi mimă gestul 
Ge deanădețte și, lrecind pe Magă dinsui, îl impinse, : 


In odaia umbrit de perlele, Radu, Intundat între pernele de- 
pe divăn, urmărea cu ochi tulburi deosenurile covorului depe jos, 
frodonind ostentativ o frintură do vals, prin Care cutu să-şi ascundă 
secazul, 

Sanda, in picioare lingă masă, spâla întrun castron nişte câăp- 
gene. O muscă i se agora mereu pe obraz, şi ea, avind minile udg, 
o ponea cu brațul, Din cind in tind privea Ta Radu, care tot deatitea 
aqi fredona mai tare și-și mnta privirea din lor, 

Sanda cra indulgenti, titadcă se simțea triumiătoare. Printre 
câpșune găsi una neobișnuit de mare. Roşie și diformă ca ciupită de 
viespi, semâna cu un cap de paiați, Oft rimbind, și se apropie de 
Radu, ţinind căpșuna de coadă Intre degete, 

— Uite ce mare e... și lo duse la buze. 

Ca pe un simbol al Impăcării, dinari, cu dinţii, îi culese dintre 
foițele verzi garnea dulce şi parfumati. 


VI 


Prictinii Sandui și ai copiilor aveau să vie în vizită pola patru 
după-amiază, și Sunda pregiiea de calca ta sofragerie, Tila torta 
du caise în felii gi dădea fiecăreia numele unui viitor consumator. 
Cinci felii rămineau fări siipin. Un cozonac aştepta încă inireg, 
rotunzindu-și torma de burete. Riri; tinindu-se după Sanda și din- 
du-i sfaturi care cerşenu o aprobare, Îşi inchipuia că o ajută. 

Plouase toată noaptea şi acum gerul era linistit şi rece. Un 
singur nour neted, inteles antorțit şi alburiu întregul cer, inectnd vir- 
tsrilo înalte ale munţilor, ; 


” 7 A a a a i a ) i ; Ri ie Nautica, 
a VIATA BOMINEASCĂ E Sa pair 


. —. 


' 
Baby sthtuse la vrei dinspre stradi, astepiindu-yi pristinii, 
Piăctisit de aburul nărilor, care-l tulbura geamu! şi vederea, egise Ir 
mantăun mică de plone la poartă. Setemea de op ce-ar fl pu- 
tut țabueni, împtedecind invitații ră lasă, gi era fu pè dinsli că 
n'gvesu presuderea să pornească mal din vreme, à 

Se rătbună pâcăliud pe Sanda si pe Riri prio vestei hiincinon= 
sã şi repetată a sosirii celor așteptați. z 

Dar cum farsa nu mai prindea yi fusese primită înlr'un chip o- 
tentătar și aspru de Riri, cù asentimentul Sandol, Baby se tastală 
pă un Beau în mijlocul odiil, unde Impiedică circutația, si-i värss 
focul inuultind deopotrivă [= prisanți şi pe absenţi, 

| Radu, intimidat de riul necenagcut pe cure avea SA-L joace gi, 
nelaat în sam), răcioia pentru a trefavuri 0 revistă tehnică ilustrată 
din care ni pricepea simic, cind strigăte sincere ate Iul Baby cor- 
Vimăeră lumea că invitații sokean cu adevărat, 

Poarta scirții hirglind pămintul și înțepenindh-se ca de ghiceib. 
lotredeschisă,. lăsă să treacă rind pe rindde trel oricite un copii cam 
de același Inălțitue, fiecare in cite o manta cenugie de piine cu miu- 
pa ridicâii, Apoi întră guvernanta, înaltă şi subțire, fira graţie, 4i 
„nditoreeiă Iil de bucaria primirii, 

Abia cind ajunseră In odane șt-sl deabrăcară mantalele, lecate 
diotre nok veniţi Ină o figură personali, 

Cci doi hâeţi, mai mari decit Baby, se asemânau atit de mult 
incit no se pulea gti care © mi urit, Aveau aceleași urechi mari și 
mrăvezii de oparto şi de nita a obrazului ruginit de pintrai, 

Fetite, mai drăguță, îşi perdea şi ca slaba superioritate prin a- 
semănarea cu fraţii ci. După primiti acces de bucurie convenţională, 
Samda-i privi cu desgust, ncințeileaind de ce ii aşteplave cu atita 
plăcere, 

Au masă, prerența puvernanici impiedica orice exces, Sanda 
iși servea mitalirii cu un aer de dispreț, Sta lingă Radu, căruia fi 


punea in farfurie bucăţile cele mai mari de prăjituri, Baby de ase-- 


menea uitase bucuria așteptării şi se ujta cu jind la bucata de tortă 
rămasă incă intactă în farfuria musatiruiui din dreapta, În colţul lor, 
Riri şi cu fetița nou venită, păreau că se inteleg bine, mincind 
amindouă sgomolos şi cu spor, Ridu canoncă între degete colțut 
unul şerveței, punind întrebări serioase Sandër enre, răspunzind pr 
areiaşi ton, îşi părea a fi stăpina casei; 


Paba-oarba era in toiu, Un tis general, care nu de Ktingea 
niciodată cu totul, irbucnea din vreme în vreme riplitor* Două sca- 
une ziceau triplite pe jos cu picioare amenințătoare; va vas răstar- 
nät își vârsase pe covor apa, ce me prelingea de pe masa pè caru 
Horiie mulate se risipiseră ; macatal de pe divan era pirit pe jos in- 
tre picioare; singur pianul rămăzese neatacal graţie formel lui ma~ 
sive şi relractare jocului. Guvernanta neputincioasă, privea dezas- 
trul Incercipd sa-l -repiire pe-alucurea, 


Radu şi Sanda care uitaseră de orice demnitate, îi aträgean şi 


pt ceilalţi in viltaare, Baby, care fusese prina după multă vreme 
de unul din băcți, prinsese la iadul lui pe Radu, care incerca tor- 
mai să se vire sub canapsa, i-l ghicise numele recunosciadu-i tofa 
pautalovului, 


Radu, cu braţele intinse, dibuja prin întupbrie, sub a ploze de: 


= ya, 


= iza crina ERE ERE 


perne, În risul general distingea pe al Sandei, care suna din di- 
recții diferite, dar totdeauna apropiat. Deodată risul Sandei incetă 
şi Radu se simţi tras pe dinapoi de surtuc, Într'o mişcare grabnică 
prinse tin trup f braţe, şi simți Sub bluze Sandei umerii ce se căz- 
neau si scape de limbrățişare. Regulete jocului şi cirpa care-i intu- 
neca vederea, îl ludemnară să insiste asupra gestului. Sanda, pe 
deoparte, se gindi că trebue să-l impiedice de a ghici pe cine prin- 
seso și dendală i se lăsă moale în briţe. Radu îl avea părul gidi- 
Mtor-pe taţi și genunchii apăsaţi pe ai ini. Plecare îşi simţea obri- 
zul fierbinte şi pe diusul respirația grăbită a celuilalt, 

Ceilalţi așteptau intr'o nerăbdare incordată rezultatul care intir- 
sia. Şi Radu spuse numele Sandel cn glanul puțin inecat, pecina 
dinsa se desiipea antene din imbrâțigare. 


Inpreună cu musafirii care plecau, esi şi Radu. Vata să pung 
w scrisoare la culie şi simtea dorința să umble singur şi ropede. In 
curte respiră udinc frigul ceţos al sării. 

Sanda tirmârea dela fereastră celt trei mantale, câlăuzite de 
guvernantă, eșind pe poartă, şi pe Radu care Iși luă rămas bun și 
coti grăbit la dreapta, 

Apol rămase ginditoare, cu nasul şi bârbia turtile de geam, 
privind la norii peste care creştea nonpiua. 


(Urmează), L. L Caragiale și loan Gherea 


Dr. Emil Racoviţă 


Cu prilejul alegerii sate ca membru al Academiei 
_Romiîne * = 


Numele d-rului Em. Racoviţă este cunoscut fiecărul ro- 
min, ca al unul înviţat naturalist zoolog, cercet itor şi explo- 
rator, care şi-a cîştigat în lumea ştiinţifică din Franţa un nume 
respectat,  făcind cinste ir noastre şi dind totodată ră 
natiti dovadă nica Rae calitiţile enlturate şi de valoarea in- 

tuali a poporulul nostru. r 
i Racire sie ci naturalistul Racoviţă este până astăzi în- 
țăiul rotnin care a luat parte ca explorator şi organizator Dă 
una din cele mai importante expediţiuni ştiinţifice în regiunile 
antarctice; că el este subdirectorul şi conducitorul de fapt al 
unei renumite staţiuni biologice din Franţa — Laboratorul Ara- 
go*delu Banyuls s | M.— că ocupi o situaţiune importantă in- 
tre învaţaţii dela Sorbonna, fiin „ Împreună cu prietenul său, 
prof. G. Pruvot, directorul celei maj însemnate reviste fran- 
ceze de zoologie «Archives de zoologie experimentale ct gé- 
nâralo»; şi că el redactează o publicațiune perlodică Biospzo- 
logica, care este organul central în care se publică rezuitateie 
explorărilor cavernicoie din lume, à i 

Fireşte că toate aceste ne arati pinaes importanti ja 
care s'a ridicat acest învâțat romina în Iâmea ştiinţitică din A- 
as şi ne sintşi o wovadă de valoarea ce i se recunoaşte 
trun centru atii de mare ca Parisul, Recomandarea noastră 
ntru a fi ales membru al Academiei Romane nu este însă 
Pazati peë-situajiunea pe care acest învăţa! compatriot a reu- 
. vapori pentru recomandarea sa, cetit in şedinja pleaară 8 Aca- 
dem'ei Romine daia 2 lunie 1920., 


DR. EMIL. RACOVIŢĂ, 83 


şit să şi-o creeze înstrăinitate, ci, în prima linie, pe meritele 
sale reale, pe aprecierea valorii publicațiunilor sale şi a ac- 
tivității ştiinţifice considerabile ce a desfişurat-o el ca explo- 
cator, cercetitor şi savant. Aceasta îmi volu permite dar a o 
schița acum în cîteva linii generale. 


incă dela 1893 tinârul licenţiat în ştiinţele naturale dela 
Sorbonna Em. Racoviţ“, începe a face o serie de comunicări la 
Academia de Ştiinţe din Paris; mai întalu asupra unul verme 
Aneitd Micronereis variegata Clapartde, pe care el avusese 
ocazia la Banyuls de a-l studia mai de aproape. 

In lanuarie 1894 trimite Academiei din Paris o nouă co- 
musticare „Sur les amibocytes, lovop înese et la ponte chez lu 
Micronereis variegata"; iar în Martie a acelulaşian o alta a- 
supra Cephalopodelor, conţinind o serie de observaţiuni blolo- 

ice interesante, „Sur l'accouplement de quelques céphalopodes". 
ot în acest an el incepe a publica, în „Archives de Zoologie 
experimentale“ sub titlul „Notes de Biologie”, o serie de obser- 
vațiuni foarte Interesante asupra vieţii citorva specii de ani- 
male marime pe care le urmărea în laboratoarele dela Ros- 
cofi şi Banyuls s. M. Prima din aceste note este privitoare 
la pet pp ra Octopus vulgaris, a doua la viaţa Crustace- 
ului (Crab) Pilumnus hirtellus Leach., iar a trela (cu 2 plan- 
şt) la obiceiurile şi reproducţia cefalopodului Rossia Macro- 
soma.» 

Paralel cu aceste serioase lucrări ecologice despre cepha- 
apoa el işi continuă însă şi lucrările începute despre Ane- 

, aşa că în «Comptes Rendus» ale Academiei din Paris din 
18905 apare a nouă comunicare a sa despre Rolul amibocyte- 
lor la anelidele polychaete, şi tot în acelaşi an mai publică aici 
şi o mică lucrare oceanogralică—împreuni cu L. Bontan— 
„Sur la Pêche pelagique en profondeur“. Tot în 1895 insă a- 
pare În Arch. de Zool, exper. şi o lucrare mai mare (170 pag. 
cu 2 pl.) în colaborare cu prof. Pruvol, intitulati: „Matériaux 
pour la faune des Annelides de Banyuls”; este o serioasă lu- 
crar€ de sistematică şi faunistică, În fine în 1896 apare, in 
Arch. de Zoologie experimentale, o importantă lucrare-—care i-a 
servit şi ca teză de doctoratla Sorbonna—întitulată : „Le Lobe 
céphaligue ct l'encéphale des Annelides polichites"* (Anatomie, 
Morphologie, Histologie), lucrare mare (200 pg. cu 5 piange 
duble) care a rămas şi până astăzi ca o operă fundamentală 
asupra sistemului nervos dela Anelide. 

Cu aceasta se închee prima perioadi a activităţii tipăru- 
imi naturalist, pe care-l vedem mar ifesthndu-se în toate direc- 
Hie; cînd ca zoolog sistematician, cînd că anatom şi histolog, 
cind ca biolog, cînd ca oceanograf, ete. 


per A 


84 VIAŢA  ROMINPASCĂ 


— 


Lucrările sale științifice din acest scurt timp, cunoştinţele 
sale solide din toate ramurile Zoologiei, ochiul siu de ager 
observator Și judecata sa cumpânitt, şi, nu mai puţin, eminen- 
tele sale calităţi piisa sem de bun camarad, au atras atențiu- 
nea asupra să și au făcut să fie recomandat căpitanului de 
Gerlache, conducătorul expediţiunii belgiene antarctice, ca zo- 
pe al acestei mari expedițiuni științifice, care în anii 1897-— 
i a îndeplinit o importantă operà. „S. V. Belgica“ se ṣtiecà 
a fost primul vas care a ernat în regiunile antarctice şi rezul- 
tatele științifice ce le-a dat sînt—dnpă cum se exprimă însuși 
marele oceanograf Sir Johna Murray în opera sa fundamentală 
The Depths of the Ocean «de mare interes şi valoare». 


In această mare expediţie Racoviţi a dat dovadă nu tiu- 
mai că este un zoolog, biogeograi şi oceanograf, dar totodata 
şi un bun organizator,. Intreaga parte zoologiei a expediției 
i-a fost încredințată lui și modul cum a siut el să organizeze 
pescuirile și recoltarea materialului faunistic, datele biologice 
ce le-a adunat și observaţiunile zilnice asupra condiţiunilor de 
viaţi ale mediului de tralu din regiunile explorate ce le-a fi 
cut, a asigurat succesul deplin al expediției și în această ra- 
mură științifică. Numeroasele monografii publicate în urmă de 
câtră diferiţi specialişti, care au prelucrat materialul faunistice 
recoltat de Racoviţă, arată cu cit de multă pricepere și-a în- 
deplinit el sarcina ce şi-o luase şi de ce mare prèt eran datele 
biologice adunate de dinsul pentru cunoaşterea desfăşurării 
vieţii în acele regiuni, până atunci neexplorate incă. 

Rezultatele generale ale studiilor şi observaţiuniloe făcute: 
de el în această expediţie le publică ln diferite reviste» în 
1909, într'o conferința ţinută la Sorbonna şi publicat! în Mé- 
moires de la Soc, zool de France» sub titlul „Vers le Po! 
Sud. Conference faite ă la Sorbonne sur l êxpedition untar- 
tique belge, son but, ses aventures et ses resultals"- el face n 
descriere penerală a expediției. Intr'o altă conferință ţinută 
la Bruxelles tot în 1900— intitulată: „La vie des animau et dex 
plantes dans I'Antartique“ (Bulletin. Soc. reg-le Belge de Géo- 
grafie No 1 din 1900)—-el descrie condiţiunile generale de viaţă 
De asemene și într'un articol din „Revue scientifique“ din 1901 
intitulat: La Faune Ju Pol Sud. 

Rezultatele speciale ale cercetărilor sale, îttpreuni cu mo- 
nogrăfiile diferiților specialişti care au prelucrat materialul co- 
lecţionat de dinsul, apar abia în 1903 la Anvers in publicați- 
unea cea mare a şefului expediției de Gerlache întitulață Res. 
du Voyage duS. Y. Belgica. k 

intre aceste lucrări speciale ale sale, acea asupra Ceta- 
ceelor este cu totul remarcabilă, avind o valoare fundamentală. 
Pentru justa ei apreciare voiu cita propriile cuvinte ale conos- 
cuţilor specialişti prof. Heck şi Hizheimer, care, în noua è- 


le Grand Serpent de Mer (Mi 


DR. EMI RACOVIȚA 85 


'diţie din 1915 a clasicei opere Brehm's Tierleben, se exprimă 


în modul următor: «Cel mai nou şi mai precis observator al 
vieţii balenelor este desigur Racoviţă, care, ca zoolog al ex- 
«pediției sudpolare belgiene, le-a consacrat un studiu exact zi 
„cu zi („genaues Tagebuchmăssiges Studium“). Dela dinsul in- 
“văţăm că fiecare specie are obiceiuri cu totul aparte—care 
“diferă chiar de cele mai aproape înrudite specii—şi că astfel 
«se poate recunoaşte orice specie chiar dela distanţă, numai 
*după mişcările ei: după modul cum respiră şi cum se scu- 
«fundi», 

Observaţiunile sale asupra fiecărei specii in parte sînt 


descrise în detaliu şi foarte instructiv ilustrate, aşa că ele as- 


tizi servesc de bază pentru orice lucrare asupra Cetaceelor, 
după cum au servit şi pentru alcătuirea întregului capitol a- 
supra balenelor din citatul volum din Brehm's Tierleben. 
In legătură cu aceste studii despre Cetacee mai merită a 
(i amintiţă şi o mică dar foarte interesantă lucrare „Note sur 
egophias megophias Rafin.) apă- 
rută în Bull. de-la Soc. Zool. de France, pe care-l arati că 
e un Cetaceu, 


Cu toate că acest numâr considerabil de lucrări bioocea- 
nografice şi această mare activitate ştiinţifică, desfăşurată în- 
tr'un timp relativ scuri, erau suficiente pentru a-i asigura un 
nume considerat în știință, compatriotul nostru, abia scăpat 
de lichidarea sarcinei ce şi-o luase cu expediţia antarctică, se 
îndreaptă într'o nouă direcţiune, unde mari şi grele probleme 
Hi deschid un nou şi vast domeniu de muncă. 

in primăvara | vaporaşul Roland al staţiunei dela 
Banyuls întreprinzind o călătorie de cercetări oceanografice— 
sub conducerea d-lor Pruvot dela Sorbonna și Odon de Buen 
dela Barcelona—la Baleare, Racoviţă profită de ocazie pentru 
a explora fauna vestitei grote „Cueva de! Drach“ dela Majorca. 
Aici, între multe animale interesante, descopere un nou gen 
de crustacee /sopode , din familia Cirolanidelor, pe care l-a 
descris apoi in 1905 sub numele de Tiphlocirolana Mora- 
gues! Racovita.—Descoperirea acestui curios Isopod a avut o 

Haei hofärftoarė asupra viitoarei activităţi ştiinţifice a Iui 

viţă + 


«Prezenţa acestui crustaceu cu părinţi marini—ne spune 
“el—în apele dulci ale grotei, caracterele care le diferențiau 
<de cirolani şi Incicole, întipărirea atit de puternică a mediului 
“obscur asupra întregii sale organizaţii, deşteptară în mintea 
«mea o mulțime de chestiuni care îmi păreau de cel mai înalt 
„interes. M'am pus să le caut soluţia în operele contraţilor 


85 VIAȚA ROMINEASCA 
# 


- «şi m'am adresat în primul rînd tratatelor de biogeografie, Am 


- «consultat lucrările cele mai nouă caşi pe cele mai vechi şi 


«am constatat, cu mirare, că cea mai mare parte nicinu men- 
“|lonau chlar vleţuitoarele cavernicole şi că celelalte se deba- 
«rasau de ele în puţine cuvinte, nu totuşi fără a face să reias 
eo nikin acestui «habitat» şi mica importanță a fauna! 
-sale, 


«Domeniul subteran ar fi prin urmare neînsemnat atit prin . 


«Spaţiul restrins pe care-l ocupă pe pămint cit şi prin micul 
“număr de fiinţe care-l locuesc; Parfi decit un ră de „bi- 
«zarerie“ a naturii, 

«Or, nu există idee mai proșită». 

Tot atit de puţine explicaţiuni a căpătat căutînd biblio- 
grafia specială ; aa că, dupăce a consultat pe toţi autori te 
care n'a păsit decit contradicţiuni şi ipoteze care nu se puteau 
justifica, el ajunge la concluzia: 

«Am eşit din aceste lecturi literalmente Inebunii. ln nic 
suna din chestiunile pe care siudille mele profesionale mau 
“impins să le aprofuniez, n'am constatat Incă astfel de nesl- 
“guranţă şi contradicţie, atîta încilcire de fapte bine observa- 
«te, de [poteze nejustificate, de presupuneri îndrepțăţițe, de 
«erori vădite, de observaţii necontrolate, de generalizări gră- 
«bite, într'un cuvînt, un haos atit de inextrioabil de faple, de 
«teorii și de erori». 

Aceasta era Starea cunoștințelor pe care o găseşte Raco- 
viță asupra vieţii şi vieţuitoarelor din domeniul subteran şi la 
constatarea căreia a fost condus prin întrebările ce și le-a pus, 
descoperind acel mic Isopod din grota dracului dela Majores. 

ercetind mai departe care erau cauzele acestei stări a- 
nărhica în care a găsit el cunoștințele pe ie vieţuitoarelor din 
caverne, constată că în primul rind, «eşti surprins de micul 
„număr de observaţii, de penuria exgtriențelor şi de lacunele 
«considerabile care trebue să existe în cunoștințele noastre a- 
«supra faunei şt florei subterane. Teoriile numeroase şi con- 
“tradictorii mn sînt, de altminteri, posibile decit atunci cînd e 
“vorba de un subiect puţin studiat; atunci nu esti oprit de fap- 
ste jenante şi poţi da curs liber unei imaginaţii prea fertile». 

„Din domeniul subteran nu s'au explorat decit foarte pu- 
ține grote, şi mai deloc toate acele numeroase crăpături adinci 
din stincă unde tocmai viața este mai abundentă, și în fiecare 
din aceste, la orice cercetare, se găsesc specii nouă, ceiace do- 
vede;te că inventarul faunei şi florei grotelor este încă e: 
totul necomplect. Fireşte dar că este o mare grezală a căuta 
—cum $'a făcut până acuma—ca pe baza unui material atit de 
sărac să se ajungă la concluziuni generale cu privire atit la o- 
riginea acestei faune şi flore cit şi la influența pe care condi- 
țiunile de viaţă din domeniul subteran o exercită asupra vie- 
țultoarelor ce trăesc acolo, Caci—după cum argumentează ci 


DR. EMIL. RACOVIŢĂ 87 


drept cuvint Racoviţă : «Fauna cavernicolă este, în adevăr, un 
«amestec absolut eterogen de forme foarte diferite, prin Orl- 
“gină, prin aptitudinile ereditare, prin gradul de organizaţie, 
«prin epoca imigraţiunii în caverne, etz, etc. Aşadar, trebue 
„să ne azteptăm a găsi o diversitate şi nu o uniformitate de 
“acţiune : influența vieţii obscuricole trebue "să producă efecte 
„diferite asupra diferitelor unităţi care compun această. faună. 
*Trebue, deci, a priori, să nu ne încredem uşor în generali- 
«zări, să se studieze fiecare specie în particular, şi să nu se 
“generalizeze decit după o muncă complectă de analize minu- 
*Voase». 

Bazat dar pe toate aceste constatări, Racoviţă găseşte că 
drumul pe care trebue/sâ-l apuce cercetările speologice tre- 
bue să fle cu totul altul decit cel de pănă acuma şi stabileşte 
un nou program de lucru—cu nouă țeluri şi nouă metode—a 


~ acestor cercetări. În lucrarea sa din 1907 întitulată „Essai sur 


les problèmes biospeologiques“, dupâce face o reviziune critieă 
foarte documentată a-tuturor faptelor şi concepţiunilor de pănă 
atunci, el expune acest program şi formulează în linii mari 
problemele nouei ramuri de ştiinţă biologică, al cărei reorga- 
nizator este el, . 
lată-l dar pe compatriotul nostru, care, dupăce în prima 
etapă a vieţii sale ştiifiţifice s'a ocupat cu cercetări de sistema- 
tică, faunistică, anatomie și biologie a animalelor marine—pro- 
ducind lucrări însemnate—; care, dupăce în adoua etapă a în- 
treprins cercetări biooceanogratice în stil mare—asigurindu-și 
n ele un nume însemnat în lumea ştiințifică—iată-l acum că 
îi dirige activitatea sa asupra unul nou domeniu, asupra con 
ițiunilor de viață şi a organismelor care populează dome- 
niul subteran al globului. 

/ Dacă în studiul vieţii din aer şi din apele dela suprafaţa 
pănintului—inclusiv chiar fauna abisali—s'a putut ajunge deh 
pănă acuma la rezultate însemnate, aceasta se datorește fires 
si faptului că, cercetările urmindu-se de timp îndelungat de 
naturaliști răspindiţi pe toată fața globului, materialul de stu- 
diu s'a mărit necontenit, problemele s'au precizat şi metodele 
de cercetare s'au perfecționat, In domeniul subteran—în care 
se cuprind pe lingă organismele din grote şi din apele subte- 
rane şi acele care trăesc în pămint—sîntem abia la început: 
aici inventariarea domeniului subteran, cu viețuitoarele din el, 
trebuezte făcută abia deacum înainte, întinzind cercetările tot 
mal mult asupra întregii suprafeţe a globului; problemele din 
detaliile lor se vor formula numal treptat cu înaintarea inven- 
tarlerii ; iar metodele de explorare, de cercetare şi de studii 
rămin să fie găsite şi perfection=ie “şi sie, după natura pró- 
E'cmiiòr ce ni s2 vor impune. O întreagă organizare este 
dar necesari—o amenajare specială şi o colaborare a cit mal 
multor speclalizti: biologi, sistematiciani şi filogenişti, biogeo- 


88 VIATA ROMINEASCĂ 


grali, paleogeografi, geofizici, etc.—pentru a putea duce la 
bun sfirşit lupta cu acest nou domeniu al necunoscutului. 
Aici iară;i se pun în evidenţă două mari însuşiri ale com- 
patriotului nostru Racoviţă, căci el nu este numai un om de 
concepțiune, ci totodată un om de acţiune şi un minunat orga- 
nizator.  Indată după publicarea programului său si după for- 
mularea problemelor nouei stiinte „Speologia“, el întră în me- 
dias res: îşi alege un harnic şi priceput tovarăș, pe d-rul Jean- 
nel; lundează la Paris o revistă specială Biospeologica, ca un 
organ central pentru publicarea rezultatelor tuturor cercetări- 
lor ce se fac în această ştiinţă; îşi aduni o întreagă serie de 
colaboratori—al căror număr creşte neîncetat—atit pentru ex- 
plorarea grotelor cit și pentru studiul materialului adunat ; or- 
ganizează un fel de muzeu În care concentrează toate colec- 
pe adunate din spete tuturor grotelor depe faţa glo- 
ului ; studiază şi perfecţioneazi el singur metodele de cerce- 
tafe şi le publică ş. a. m. d. El porneşte dar o întreagă ac- 
tivitate metodică şi organizată după un plan sistematic şi bine 
conceput de mai- înainte. 


i 
- Lă į 


Nu e fireşte aici locui de a descrie rezultatele la care s'a 
ajuns până acuma; mă volu mărgini a spune că: în scurtul 
timp dela 1907 şi până astăzi s'a desfăşurat o activitate extra- 
ordinară ; ci pănă la 1914 s'au explorat şi studiat 580 de gro- 
te, din care 224 în ultima periodă dela 1911—913; ca explo- 
rările se întind în regiuni din ce în ce mai îndepărtate, cu- 
prinzînd cu încetul toate continentele—(în perioada 1911—1913, 
din totalul de 224 de grote, s'au explorat: 3 grote în Africa 
orientală germană, 3 în Africa orientală engleză, 20 în Alge- 
ria, 11 în Austria, 37 în Spania, 125 în Franţa, 5 în Zanzibar)—; 
că colecțiunile crese din ce în ce mai tare, așa că numai din 
materialul recoltat în perioada 1911—913 s'au adunat 1763 de 
tuburi, conținînd reprezentanţii a 43 grupe, care s'au reparti- 
zat la specialişti pentru a fi studiate; că din revista «Biospe- 
ologica» au apărut până în 1914 deja 33 de numere şi de a- 
tunci au mal apărut încă cîteva studii ș. a. m. d. 

In privința rezultatelor ştiinţifice, ele sint cu totul extra- 
ordinare: numai pănă în 1911 numârul speciilor şi genurilor 
nouă descoperite este surprinzător de mare,—d, ex. din 139 
specii de colenptere constatate, 47 specii, 18 genuri şi un sub- 

en erau nouă; din 52 specii de /snpode constatate, 31 specii, 
genuri şi 7 subgenuri erau noui ș. a. m. d. Ce mare E aia 
gres reprezintă aceasta pentru studiile biogeografice şi siste- 
matice a Cavernicolelor, sau pentru cercetarea originii faunei 
cavernicole şi raporturile ci cu fauna epigee sau asâmânările 
„ei cu faunele abizale, cred că nu mal am nevoe s'o arât. Dar 


DR. EMIL RACOVITA ___ „89 


Da iar ui d 


mai mare € încă valoarea acestor rezultate cind ne gindim la 
toate acele forme cavernicole descrise, din care unele sînt a- 
pr vă Reticte ale vechilor faune dispărute din cele mai vechi 
epoce geologice, cu forme şi caractere cu totul arhaice, a 
căror valoare pentru studiul filogenesei şi a paleogeogratie 
este cn totul neprețuită. Nu mai insist asupra enormei alor) 
stiințifice a tuturor acelor forme nouă de adaptare la mediul č 

votul icular al Cavernelor, apelor subterane, crăpâtiritor 
din $ „ etc, care înmulțesc tot mai mult numaărul exemple- 
lor de modul cum formele animale şi vegetale cele mai eteto- 
gene au fost în stare să-și pe organele şi existenţa 
ior condiţiunilor de traiu celor mai extreme şi astfel să cuce- 
rească și domeniul subteran pentru întinderea i w pe pămint. 
interesantele monografii ale lui Racoviţă asupra diferitelor gru- 
pe de Isopode ne dau cele mai convingătoare exemple. 


+ 
. * 


Expunind în linii generale activitatea ştiinţifică, lucrarile 
p proectele compatriotului nostru Racoviţă, am intrat în u- 
nele detalii poate mai mult decit se obişnueşte la recomanda- 
rea unui nou membru. Anf făcut-o îns fiindcă ţin să se ştie 
că Academia Romina, chemindu-! în mijlocul ei, nn o face nu- 
mai ca 0 recuno;tință faţă de un compatriot care a putut să-şi 
cîştige o situaţie însemnată în lumea științifică străină, ci mai 
cu samă pentru valoarea sa reală; o face în prima linie pen- 
trucă a urmărit de aproape şi cu interes activitatea sa, a luat 
parte cu bucurie la succesele sale şi, deci, va sti și pe viitor 
să aprecieze și să sprijine munca sa rodnică. 

Prin alegerea lui Racoviţă între membrii ei, Academia Ro- 
mină va cîştiga nu numai un distins bărbat de ştiinţi ci şi un 
bun romin, care a fost în stare—atiinci cînd a crezut el că în 
țară e nevoe de munca sa—să-şi părăsasză o bună situaţie pe 
care si-o crease în cel mai strălucit centru științific al lumi 
spre a veni ca profesor la noua tiniversitate rominească din 
Cluj și asda astiel străinâtăţii, prin numele său, încrederea în 
reuşita misiunii culturale ce are a o îndeplini de asum înainte 
aici poporul romin. El nu vine la Cluj singur, cl aduce cu 
sine și pe devotatul său colaborator dr. Jeannel, aduce redac- 
ţia revistei sale Biospeologica, Muzeul său speologi: cu toate 
colecţiile, aparatele, ete, şi Strămută astfel pe totdeauna ten- 
trele a-estri științe pe pămintul ţării romineşti, care de acum 
înainte va fi şi obiectul principal al cercetărilor ei. 


Propunind astăzi alegerea lui Racoviţă ca membru activ 
al Academiei Romine nu pot să nu mi gîndesc şi si aduc un 


s 
to Să VIAŢA NOMINEASCĂ i 


omagiu memoriei aceluia care a fost primul siu proicaor de 
ştiinţele naturale, care a sădit într'însul—ca şi în multi altii- 
dragostea de natură și de muncă pentru a-i afla tainele ei. 
MA gîndesc dar cu duiojie și adiucă recunoştinţa ia neuitatul 
nostru maestru Grigore Cobilcescu, sub ochii cârula am iai 
timp da 5 ani împreună cu Racoviţi pe Cer bancă, în Inş- 
titutele-tnite din Iași, pentru a-i asculta lecţiile sale termecă- 
toare și a ne încălzi la focul său pentru știință. Fie-mi da: 
și mie permis să-mi exprim în aceste momente şi bucuria ce 
a resimt la gindul că, după aproape 35 de ani de despărțire, 
mă voiu putea regăsi pe acelaşi bancă cu vechiul meu coleg 
din copilărie, —acum însăepe locul pe care l-a ocupat în aceas- 
tá înaltă lastituţiune bitrinul nostru dascal şi pe care I-a t- 
justrat prin zelul, activitatea şi inteligenţa sa vle. 


Bucureşti, 2 lunte 1920. Dr, Gr, Antipa 


Tovarăş 


Un cine mic, bondoc, cu picioare scurte ŞI noduroase, cy 
trupul acoperit de un -pâr i șa și aspru. 

Trecea grăbit prin mahala, cu coada între picioare, cu u- 
rechile ciulite, cu ochii aţintiţi NI nici un copil nu se agăța de 
el; «Era Nae, cățelul conului Manolache», 

La căsuţa cu doi plopi în poartă locuia Conul Manota- 
che, bătrinul cunoscut de toată Imprejurimea. 

Era socialist în principii şi pentru alţii, Conul Manoia- 
che, Pentru sine nu cerea nimic dela viață. 

Nu dorea nimic, nu invidia nimic, nu iubea pe nimeni 

N'avea nevastă, n'avea copii, n'avea soră, mavea frate 
Avea un simplu tovarăș: pe Nae. 

i erau nedespârțiţi. 

urburările unuia treceau în ochii celuilalt şi, în clipele 
cele mai grele ale vieţii, cînd boala s'ar ff apropiat pe 
tăcute de pu lui uscat, de faţa lui subțire cu barba rară, 
vrind să-l stingă lumina ochilor bânuitori şi răsunetul glasu- 
ini profetic, Conul Manolache n'ar fi dorit să aibă în preaț- 
ma sa decit pe cine să-i lingă obrajii. 

Atit. Dragostea nevinovată a unul” dobitoc cinstit pre- 
jueşte mai mult decit dezmierdările linguşiloare ale nepoţiloc 
$t ale cumnatelor.. 


— 


X 
Ka s. 


Ce bine e cind toamna rece se lasă afară, să stringi lin- 
gÅ tine o ființă caldă, al cărei ochi te privese dulce, cu dra- 
goste Canoni. 

orbe ?—Dar vorbele sint pentru- cel care nu ştiu ce 
dragostea t... 7 

In sările lengi de Noembrie, cind vintul se zvircolęa pela 
lerestre, gamind şi urlînd peste păreţii umilui, cmd pasarile de 
goapte scoteau strigăte de jale luptind cu virtejul, bătrinu, a- 

tiadea în odâiţă o lampă mică de gaz, arunca un braţ de 


emne în soba de tuciu ce sta cocoțată pe patru cărămizi ca 


PESE = d „MNAȚA BOIER e ae 


un idol, îşi întindea cârțile pe măsuţă și cu Nae în braţe, se 
punea la pasenţe, pufăind din lulea. lar Nae, cu ochii pe ju- 
mătate închişi, se uita prin fumul lulelii la motul fesului ce se 
legăna leneş, cînd incoa, cînd încolo... 

şi amindoi erau fericiți... 

ar pe cel fericii necazul îl pindaşte. 

Intr'o zi, ce lucru nemaipomenit !—la uşa Conului Mano- 

lache bătu factorul. 
| — Intrâ!.... răspunse el, cu ochii pierduţi în fumul din 
odae, fără să-și scoată pipa din gură. 

Și factorul întră. 

Aducea o Scrisoare recomandată, pentru care trebuia să 
+ se plătească cincizeci de bani. Li 

— S'o dau naibii de scrisoare! —mormâi Conul Mano- 
lache căuțindu-se nerăbdător prin buzunarele vestei— Ce, eu 
i-am pus să mi-o trimeată ? ... Şi din poala lui, Nae ridică 
capul şi-şi tinti ochii într'ai factorului caşicum ar fi vrut să-i 
zică: Bagă de samă! La cel mai mic semn h.. 

Instirşit uşa se închise. ` 

Cu un gemăt de uşurare Nae iși răzimă capul la loc pe 
buzunarul drept al bătrinului, care pufăla înainte din lulea, 
caşicum nimic neaştepiat nu i s'ar fi întimplat. Şi fumul paş- 
nic îi învâlui din nou într'un nor cenuşiu,.. 

Dar scrisoarea era acolo şi Conul Manolache ni'o pu- 
tea uita. 

Din cind în cînd se uita chloriş la ea şiparcă toată tihnita 
odăiță se umpluse de zarva şi unchtirile prin care trebuise 
så treacă ca să ajungă până la èl... 

Într'un tirziu se hotări s'o ia de jos, o întoarse pe o 
parte, o intoarse pe alta, ținind-o cu două degete şi deodată 
incruntă din sprincene. | 

Pe marginea timbruiui ceti ştampila de unde era trimeasă 

— Fir'ar alurisite de ruda, să fiel»— mormâl el printre 
dinţi, şi din nou Nae ridică capul neliniștit. 

Insfirşit, Conul Manolache îşi potrivi oehelarii pe după 
urechi; o rnpse, trecînd un deget pe subt indoitura de sus a 
plicului şi începu să cetească încet, încet. Dar cu cit cetea, 
cu atit faţa i se intuneca, Ai fi crezut, yitindu-te la el, că ci- 
ne ştie ce necazuri îl vestea. Ei! şi de-ar îi primit alţii aşa 
scrisoare, ce mai chef ar fi fost pe ei! 

Dar vezi, Conul Manolache era un om curios. Obişnuit 
de ani de zile cu tabieturile şi cu liniştea dumisale, [i era 
dragă viaţa pe care o ducea şi nimic pe lume nu l-ar fi ne- 
norocit mai grozav decit «o deplasare» l»... 

Şi iată, acum, că tocmai de «deplasare» era vorba! 

Un nepot de soră care-şi petrecuse viaj în trindăvii şi ti- 
căloşii murise şi, fiindcă nici el n'avea pe nimeni în lume şi nu 


a aid saion d PER IE IER 93 


Á. e M 


lăsase testament, Conul” Manolache rămăsese moștenitor de 
drept al moşioarei ce-i mai rămăsese la Cioara, pe Bârâgan 

«Poftim !-—gindi furios Conul Manolache, pufăind din 
lulea ca niciodată. 

— El moare şi eu tråesc L. Mutră de moştenitor! 

Asta fusese pe iarnă. 

Citva timp după întimplarea cu scrisoarea, viața fu un a- 
devărat chin pentru Conul Manoiache, 

Sufletul lui nu mai gusta împăcarea tihnită de mai Inainte, 
căci în tot minutul aceleaşi şi aceleaşi întrebări nesocotite i se 
învirteau în minte: «Ce este de făcut 2—Cum e mai cuminte ? 
—Cum e mai bine?» 

Şi se făcu aspru. 

ll certa pe Nae tam-nesam şi deodată se lovea cu palma 
pe frunte: «Nebunule!,,, Ai câpiat 7»... 

Dar într'o zi îşi zise: «Stai! Nu mă duc şi pace !— Cine 
mă poate trimoete cu sila?» 
dar. din clipa aceia tihna zilelor senine se întoarse în o- 
Cit {inu vacul râu, Conul Manolache nici nu-şi mai aduse 
aminte de scrisoare şi de moşie—dar cînd primâvâra îşi des- 
făcu cerul albastru, cind fluturii incepură să se avinte scinte- 
înd prin văzduh, şi soarele caid te chema tot afară din casă, 
Conul Manolache începu să simtă că in adevâr e greu pentru 
un bâtrin ca dumnealui să n'aibă un colțişor de curte proprie 
unde să stea la soare cu Nae în braţe, în loc să fie silit a-şi 
lua picioarele ja spinare tocmai până in bulevardele depârtate 
unde te intHneşti cu fel de fel de hime... 

ŞI într'o bună dimineaţă, mirat singur de hotărirea pe 
care o luase, $e pomeni câ pleacă ln tarà. 

işi strinse calabaticul de care credea că va avea nevoe 
până 'n toamnă, închise uşa casei cu om lacàt non, se duse 
la gară, luă un bilet de clasa l-n, se sui in tren şi se dădu 
jos tocmai într'o staţie mică din Bărăgan. Acolo, tocmio cã- 
rută şi, cum ţăranul era gata de plecare, se sui cu Nae şi cu 
luicaua în fund, pe fînul moale ; iar boii o porniră în cintecul 
pitpalacilor ge inima Bărăganului, spre Cioara. 

' Conul Manolache se gindea, lăsindu-se legânat domol, că 
e bine să mai facă omul asa, che una din capul sâu. Şi-şi a- 
ducea aminie cam cu. milă de păreţii întierbintau ai căsuții 
în care se prăjea toată vara alâdată. 

Acuma era proprietar! 

$ “Vara la moşie, iarna la Oraş În — îşi zicea el cu mindrie 
ridic?nd 'privirea peste lanurile neslirşite. ȘI undele de vint 
ce treceau peste ele plecindu-le, i se râsfirau pe foajé.. Sim- 
jea că Intinereşte şi alături de el, Nae, nu-și mal găsea astim- 
pâr, ridica capul în sus, ciulea urechile, scheuna incetşi-l pri- 
vea drept în ochi, întrebător. 

— Ei, haide, du-te! du-te l.. rosti bâtrinnt cu veselie, 


g4 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


sovindu-l cu palma pe spate şi ca o săgeată Nae sări Jos şio 


iuă la fugă pe lingă căruţă, iute, iute, repezind picior di 
pictor. Intăiu merse numa! pelingă ea, dindu-i tircoale, la dreapta 
sa stinga, pala spate, prin faţa boilor, printre picioarele făra- 
“ului ce striga din cind în cînd aruncind uşor cureaua pe spa- 
tele lor: 

~— Hâls, Gal, 

Pe urmă căpătă Indrăzneală, 

Sul în goană malul înflorit ce se ridica puţin mai sus de- 
cit drumul, mirosi pe-aici, mirosi pe dincolo, şi o porni iute pe 
cărâruia ce mergea în acelaşi sens, 

Deodată, pe sub nasul lui trecu un fluture. Ridică laba să-l 
jovească, dar fluturele se depărtă fřfiind din aripi şi începu 
să plutească deasupra lanurilor înalte. Fără multă gîndire, 
cinele întră hotârit în ele, înnotind ca într'o mare cu ochii 
iint la el-—mai departe şi mai departe... 

Un an răsună în urmă: 

— Nae 

Trezit din beţie, se *'nloarse să se uite înapoi, dar se 
văzu înecat într'o mare de verdeață. - 

|! cuprinse frica. Inima începi să-i bată... Noroc că gla- 
sul îngrițat al bătrinulul Tl strigă iar, mat tare: «Nae!» şi în- 
drumat de răsunctul lui, ieşi la drum, cu limba scoasă, abea 
auflind. N 

Mult timp merse cuminte pe lingă căruţă. Bâtrinul ați- 


pise Boii mergeau ia pas scuturind cite-o ureche ca să a- 


iunge muştele ce li se puneau pe ochi şi glasul potolit al på- 
"anului se auzea din cind în cind, îndemnind: 

— Hâis, Ga 1... iar cimpia biziia şi ţiuia din toate rădă- 
cinele ei... 

Ascultind, Nae se urcă liniştit pe cărâruia ce şerpula 
pănă 'n zări atăturea cu drumul, 

Soarele se cam pleca spre apus şi inunda cimpia cu aur. 

Era cald şi Nae umbla încet, cu capu ‘n jos, cu limba 
atirnind. 

li era Sete. De-odată se opri scurt şi ciuli urechile: 

Inaintea lui, în iarba bâtută a cărării, o coropişniţă um- 
“1ntă se tira încet, veninoasă și urită. 

Se 'ndrepta spre lanuri. 

Încet-incei, fără să-şi dea samă cum, adincii cu totul în 
examinarea ei, Nae intră după-ea, 

A, ce răcodre şi bine cra la rădăcina griului verde! Ce 
frumos ajungea lumina soarelui printre spice! Şi ce mulţime 
de gingănii toriotea încoace şi încolo! s 

Fermecal, imbâtat, Nae se lua cînd după una, cînd Supa 
alta şi pe nesimţite se _inlunda tot mai adine în lanurile fără 
cărări și fără câliuze... Pa 

Şi colo pe drum, căruța se ducea a lene spre astinţii cu 
bătrinul aţipit în ea... | 


Li > 


TOVARĂS 95 


m — [l 


Intr'un tirziu Nac îşi aduse aminte și un flor It trecu pris 


Ridică capul şi se văzu acoperit de puholul de verdeață.. 

Deasupra capului lui, valuri-valuri, se abăteau vulne 
ca marea, 

ŞI deodatà, cum ai stinge o lumină vie, lanurila se infu- 
necară, ° 
Soarele apusese. 4 
O răcoare umedă începu să se ridice dela rădicina griu- 
tui şi cintecul răsunător al lăcustelor se potoli, , ` “ 

Prin lannrile nemişeate acum, bietul Nae înota din râs- 
puteri, alerga în sus, alerga în jos, se întorcea şi pleca iar 
luptind cu spicele plâpinde şi mlâdioase, dar nesfirşit, înfi- 
ziar incă multe... 

upă o luptă desnădăjduiiă eşi însfirsit la lumină. 

lasfirşit! - MET F 

Pe drumul lung şi pustiu ochil lui căutau căruța. 

Dar nu se vedea nimic. 

ia singură şi mută se revârsa până În marginele pă- 
mintulu! ; far spre apus uriaşă şi infiorătoare ca o inta pet 
cerească, o vatră de aa sti Gascată peste cimpie. 

„Aurit, Naa se uita în toate părțile şi nu mai înţelegea 
pe ce lume se află. 

Incet-incet, din vatra de jaratec movilele uriaşe se pră- 
buşiră, se întunecară, se prefăcură în mormane de cenuşă ce 
scăpârau încă scintei trimiţind un fum uşor, din ce in ce mai 
cenuşiu peste cimpie,.. 

Figşş |... începu să freamåte ca la o chemare tulişul plin 
d dee e negre lingă care Nae sta impietrit.. fişşş... frea- 
pre sag Cmpa MECN. ritm tea din depărtări şi 

Uri. fişşş... şi pe întinderea cerul 
oaii de Gaire şi p rului de sticlă nici 
” -= 


Ea 


e o ? . 
kieran, pentri pote ea a râmas Nae. 
etul Conu nolache |... Ac 
se gîndeşte la căţel, tie a ulii asa 


Vezi dumneata.. ce mult suflet se închid 
unvi dobitoc care nu vorbeşte L.. caiie uneori. fn: cet 


Igena Fioru 


— 


Răsfringeri 


O, vini de toamnă, cum loşneşti departe 
In frunzele uscatului porumb, — 


O, vînt de toantni, cum meneşti a moarte. 


Si cinta greeri, se desbracă firea 
Şi moare nalba 'n lafba de pe dimb, » 
ȘI "n cînt de greeri îmi cernesa simţirea. 


Voi, frunza moarta... MA "'ncununâ vintul 
De vă opriți în pârul meu cînd trec, 
O, frunze moarte, trist vă e vestmintul ! 


Şi glasul toamnei, cintecul de greer 
ŞI danţul frunzelor ce mă petre, > 
Trej soli de groază sufletu-mi cutreer', 


Se 'ntinde moartea "n cîmpul pustiit. 
Jubirea mea, de ce mal părăsit? 


Sabina Georgescu 


Spovedania Iancului 


Neintrecut meşter la snoave şi taclale mai era Conu Ma- 
nolache Albescul şi neuitate nopţi am petrecut în primitorul 
lui conac dela Chioaia. Adesea ne prindeau zorii în cerdacul 
dinspre livadă, unde privighetorile care se întreceau cu broaş- 
tele din iazul Şchiopului, scormoneau cine ştie ce dulci şi în- 
depărtate amintiri în sufletul încercatal bătrinului Moldovean. 
De-o bucată de vreme se cam ferea să treacă de miezul nop- 
ţii, mai cu samă că doftorii dela Karlsbad îi tăiaseră vinul. 

Ei, un deget, la masă şi 'n două cu apă, haide !... Da'n- 
colo basta !-—se hotâra el. Şi totuşi, deciteori, după mai multe 
sticle de Cotnar, cînd îi dam noi: «iţi face râu, Coane Mano- 
lache», nu ne-a râspuns el zîmbind satisfăcut: «Cotnarul, mâi 
rez D'apoi ştie Neamţu ce-i Coţnarul? Aista-i sanatate 
măâăi » 

Şi de-l scăpai la Cotnar—şi bun Cotnar moştenise dele 
babacu - era poznă. ă 

Costică feciorul, care de mai bine de douăzeci de ani cu- 
noştea tabietul stăpinului, ne şoptea resemnat pecind destupa 
sticla împaenjenită, de el desgropată din nisipul beciului: «de-acu' 
nu-i rost de somn, Cucoane !> 

Şi mare ne era bucuria la cei ciţiva băeţi din jurul lui, 
cind începea să prindă spor la vorbă Conu' Manolache. Toată 
cronica galantă a protipendadei din timpul juneţii dumisale ne 
era cunoscută, Dar mai ales värmen Câpăliu—aşa a råmas 
din şcoaiă—avea darul să-l stirnească. 

So Manolache, da' pe Cleopatra Rogojină ai cuno?- 
cut-o X 

— Ehei l... Cleopatra ?...» 

Şi gata era! 

lar, de se întimpla ca în mijlocul unei poveşti in doi peri, 
să se ivească in prag cucoana Profira—soţia dumnealui—su- 
praveghind al treilea rind de cafele pe care le aducea jupi- 
neasa, Conu' Manolache schimba repede vorba, făcind din 
ochiu şi tuşind cu meşteşug. . 


7 


98 _________NIATA ROMINEASCĂ 


Aşa, în cea din urmă oară cind am petrecut vacanţa la 
Chioaia, Conu’ Manolache ne-a povestit haziia spovedanie a 
lui lancu Durău, răposat întru Domnul la conacul moşiei şi în- 
gropat pe cheltuiala lui Conu' Manolache în ograda bisericii 
de el zidită. 

Gurile rele spuneau că acest lancu Durău şi-ar fi trăit 
ultimii ani ai sărăciei pe spinarea lui Conu' Manolache; dar 
Conu' Manolache jura la cine-l întreba «că drepți şi buni to- 
varăşi în daraveri de moşie an fost». 

lancu Durău, nepotul biv-vel-vornicului loniţă Fariară era 
un băetan oacheş, istet la minte şi purtat prin lume, dar mare 
mehenghiu și plin de omeneşti pacate. Se prăpădeau cucoa- 
nele după el, nu altceva. Şi multe duduci au luatedrumul A- 
sapipi şi Varatecului să ispăşască urmele ispitelor dela el 
__purcese. Nucă era rău la inimă, saracu băet, dar flecar şi 

nestatornic care nu se mai află. 

L-am cunoscut cind s'o inapoiet din Țarigrad unde l-o 
fost trimes moşu-său loniță—că părinții i-au murit de mic— 
să-şi deschidă mintea bucherind ilicalele, Prohironul şi E- 
panagoga, sub părinteasca oblăduire a unui grec Pericle, căr- 
turar vestit pe vremea ceia, 

Moştenise atita amar de bănet dela tătini-su că-i numă- 
rau galbenii cu dimirlia în timpul cîştiului şi nu mai dovedeau 
Şvabii socotelile la canţilerie. Dar ferit-o sfintul să fi găsit 
vre-un galben fără zimţi, că nu se mal spâla vechilul nici cu 
apa Prutului, Svirlea aurul cu i naeg în casă de parcă n'ar 
și făcut un firfiric şi unde prindea a răcni: «Du-te la zaratu' 
de peste drum, păcâtosule, să nu-mi aduci mie gunoiu... Vrei 
să-mi ridă boerii în nas la ghiordum, câ nici lancu Durău nu 
se învredniceşte s'aducă parale cum se cuvine?» (Zaraful de 
peste drum era Leiba F... cel mai bogat bancher din ai 

Vechilu! înghițea bucuros... ştia el că iute-i trece nia 
şi că după afurisală vine şi ocaua de tutun—catait—că doar 
era milostiv şi darnic de felul lui, lancu Durău, 

Cind s'o 'mtors dela învăţătură răsturnase cr = Fel de 
w de comedii scorneau oamenii pe sama lui. Ba că cine 
ştie ce necuviință de duh i-o răspuns lui Vodă, ba că şi-o 
boit doi cal în verde, ba că l-au văzut gol puşcă jucind câză- 
ceasca pe coperişu' casei cu una Katiuşca—o Rusoaică nebu- 
nă—și cite şi mai cîte. Mă rog, era plin ttrgu de zetleme- 
lele şi năzbitiile lui. Ştiu că bez'de Alecu nu mai putea fără 
el şi nu se pomenea sindrofie simandicoasă fără lancuşor. La 
noi venea mai rar, căci biletu’ tată-meu,— Dumnezeu să-l ierte, 
că bun şi vrednic om a fost—nu-} prea suferea, pentrucă lu- 
ase obiceiu de se cam întrecea la băutură şi vo măscări. 
Dar îl întiineam des pela pitreceri, ba am şi fost odată la 
moşie la el, Poftise pe-un conte italian, fost consul în Tarl- 
grad pectud învața el. S'a minunat italianul de belşugul şi 


3 


p 


risipa ce-o văzut acolu şi 7i spus că nici în paveşti n'o 
pomenit aşa soiu de chiolhânuri. ` 

Dar pe timpul acela s'p îmbolnăvit mama, Am umblat cu 
ea pela tot soiul de bâi şi pèlk toți doitorii mari de pe-atunci 
Cind m'am intorsam luat dela Bacâu ş'am ţinut-o vre-o 
doisprezece ani. De lancu mai că uitasem. Dar după ce-am luat 
Chioaia dela frate-meu Costache, venind într'o zi la leşi după 
tirgueli, mam gindit să-i fac o vizită. Am aflat atunci că vin- 
duse casa părintească şi că din toată averea nu-i rămăsese de- 
cit o aşchie de vie unde trâia retras cu citeva slugi bătrine. 
Nu mai vedea pe nimeni, că era mindru şi işi ţinea heghemo- 
niconu, Doar pela Prea Sfintul Episcop Sofronie se ducea 
din cînd în cind de lua masa. Zicea lumea că l-ar fi ajutind 
și cu bani Episcopul, ceiace nu cred, Știu numai că se plim- 
bau pe la mănăstirea Agapia şi, de vorbă cu maica Mela- 
nia care chip şi glas de înger avea, multe sticle goleau. 
dacă auzea u pre Melania popeşte cîntind, foarte se în- 
irista şi numai ci făcea 

— Să-i zică de ite, Inalt Prea Sfinte!» 

lar Sofronie: «Da' bine, lancule, ce-o să creadă oamenii, 
mu te gindeşti la haina mea ?» 

Şi lancu: —<Uşuuurei Prea Sfinte, pre şoptite !» 

lar Sofronie, nevoind să-i strice chefu’ lui Iancu şi as- 
tupindu-şi, chipurile, urechile + — «Să-i zică, lancule, să-i zică f» 

Chiar cînd se mai întrecea lancu de lasa vorbă să se a- 
bată taraful de lăutari dela Neamţ pe la iag as ni paie 
el cinta şi numai la siircul urechii. Şi nu lasa Prea Sfin- 
tul mina jos, Doamne fereşte! Dar de se intimpla, voind să 
tacă sfinta cruce, să S'abată și până la neprihânitul său auz 
cite-un «Of! Of! Oft, se jura Botgros tiganul că ridica So- 
fonie ochii dela Melania în tavan mor d: 

— «Şi nu ne duce pe noi în ispită l»... 

Dar lancu se avea bine cu Aglăiţa, fata mindirigiului din 
Tataraş. Era un drac de fată de vre-o şaisprezece ani, da'n- 
virtea lumea pe degete. ȘI de unde avea de unde nu, trime- 
tea tancu dela vie şi curcani şi răți şi chisele cu dulcețuri şi 
cite toate. Şi se ţineau coconii după mindirigiţă ca puii după 
cloşcă, dar mai cu lipici ca lancu nu se gâseşte—zicea ca. 

“Toate bune, gindea lancu, dar eu bani de dat nu prea am. 
De unde atitea mătăsuri, pălării, sulimanuri şi alte asemine ? 

Şi rugatu-s'au lancu de Prea Sfintul Epitedp Sofronie 
so Siro esa pre ta şi să-i spue: de-linşală să ştie şi el 
Ce i-o ti spus Episcopul lancului nu v'oiu putea spune... dar 
după atea spovedanie şi-o cumparat Aglăiţa casă 'n Beilic 
şi rădvan cu patru suri şi vezeteu în fireturi,că tot tirgu’ urla. 

Și cînd o auzit lancu aşa batjocură s'o făcut a nimic 
nu şti şi s'o trintit la pat, scaţind vorbă că trage de moarte 
Şi l-a chemat pre Soironie să-i grijască sufletul creştineşte 
şi aşa i-o spus: 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Pacat este, Prea Sfinte, a săpa groapa altuia > 

— Pacat, lancule! 

— Dar a rîvni la muierea lui, precum la sfinta scrip- 
tură scrie ? 

— Pacat, lancule! a zis Sofronie, dar mai cu jumâtațe 
gură. 
— Păi, să-ţi spun Prea Sfinte... Aveam şi eu o ţiitoare 
şi cum legasem piece cun popă, Îmi tot spunea femeia, de 
citeori mă vedea cu el: Da’ bine, lancule, nu ti-i scirbă să 
te plimbi tu cu-aşa pocitanie ? Că era popa ciro ca Sfinția 
Ta, şi roş ca dr A 

Sofronie tăcea. 

— „Nu vezi tu—zicea ea—că-i pāros ca dihâniile på- 
durii şi cată la om ca haiducul cind e să-l prindă potera ?» 

fronie tăcea,. 

— „„Amarnie mă necăjam auzind aşa urite vorbe şi-o 
tot ocăram că nu se cade să spue-asa de-o cinstită faţă bi- 
sericească... Da’ poate că ştii ceva, 4 jea Sfinte... ori... mi se 
pare mie»,— făcu lancu. t 

lar Sofronie: — «Te potriveşti la lume bre! Te ştiam 
om dept... 

— Stai, Prea Sfinte, că nu-i gata. Să vezi! Că de. unde 
muerea nu-l scotea din potitanie şi dihanie păroasă, ce-au 
făcut, ce-au dres nu știu, da' haramu' de popă care zicea că 
mi-e prietin au cumpărat-o pre ea cu arginţi.. * 

& zicînd aceste o sărit lancu din pat şi şmoc! în barbă 
Tipa Sofronie ca'n gura şarpelui: —«lartã-má, lancule, că 
mult bine ţi-oiu face t...» Dar lancu trăgea nu se 'ncurca, şi n 
fața slugilor l-au brincit pe scări şi l-au stupit pre el în barbă, 

N'o mai eşit Iancu de-atune! din via lui dela Socola decit 
hăt, tirziu, cind o pornit aici la Chioaia, unde şi-o dat ob- 
ştescul sfirşit. 

Fie-i ţărna uşoară!" 

AI, O, Teodoreanu 


Departe... 


„Şi nici un zgomot, nici un pas... 
Departe satul a rămas, 

E linişte. 
Şi e 'n văzduh parfum de crin, : 
Zefirul doar şopteşte lin, 
Și glasul lui ca un suspin 

Adie prin 

Ariniştea 


Piriului fär’ de răgaz; 
Ca eri și mini, ca mini şi azi, 
In unde clare de topaz 
li cîntă apele. 
De-asupra mea un alb cais 
Işi cerne floarea lui de vis, 
Ca'n vis atunci eu am închis 
Plevapele. 


“Sub cer de-azur şi de opal 

Răsare vechiul schit din deal, 
Cu "nnalte cruci. 

Şi parcă zace îngropat, 

In cimitirul trist din sat, 

Tot dorul meu nemiîngtiat, 

Tot ce-am visat, tot ce-am sperat: 
Năluci, năluci... 


Gh. |. Tamar 


Note pe marginea cărților 


PRINTRE TOMURI BRĂCUITE 


Moartea Cieopatrei de M. Paşcana.—Am'citit In ziarul Aarm- 
pa (dacă E bine minte) următoarea afirmare despre autorul prese 
Moartea Cleopatrei : d. Mihail Paşcanu cra, acum clţiva ani, un ct- 
tiţean de treabă, avocat cu procese la Casaţie și apreciat conteren- 
tiar universitar. Om cn familie şi cu domnitate, d-a inspira celjen- 
ților, amicilor, elevilor: un deosebit respect și niment s'ar fi putu: 
să bänulască trădările şi perfidille viitorului. Dar intr'o zi, d, M, 
Paşcanu se boinăveşte, se izolează ca să-și caute de sänätate si dw- 
pă multe lun! de dispariţie și de cură se imapoiază printre noi, vai)! 
cu totul schimbat: d, Paşcunu revine artist și scriitor! 

Aşa scria cronicarul sau recensentul Pompri, intr'un numâr, ma, 
demult. Şi—recunosc cu tristețe-—așa se serie, In general, istoria. 
Paşcanu cra, mal inainte de'a se bolnăvi, un brav biirghez și dupt 
aceia, din boală, s'a pomenit deodată artist 7... Ei nul Acest nei- 
devăr nu se va strecura la istoria literaturii rom?neşti! De data =- 
ceasta, iată aici la porţile Biografic! glorioase un martor vigilent s 
desăvirgit de bine informat... 

L-am cunoscut pe Mikal! Paşcanu, în toamna anului IRAI, la 

liceul Sf. Sava, elev in clasa a doua, şi coleg cu mine, pânâ la pra- 
gui clasei a șaptea... Ciţiva ani am fost tovariiși de masă, de stu- 
di și de dormitor, în internatul bătrinulul liceu, Alpi cițiva ani— 
cursul superlor—am rimes tot colegi, am urinatia același liceu, dat 
ca elevi externi. 
k Dintre conșcolarii de atunci nici unal nu părea că va fi mr. 
ti mal devotat Inj Apollo ca Mihail Pașcanu. Las la o parie nuve- 
iole, poeziile, articolele la Mag Teacă și alte pecrota minora pe care 
nu le comitea numal el, Intre colegii noştri. Era vorba de talentu 
de pictor cu care Paşeanu ne Incredințase că în clasa noastră se dë- 
cande un viitor mare artist. Din intimplare, casele în care iocuiam-— 
el ca stăpin, cu ca chiriaş—erau vecine, Adestori, acest prieten z- 
părea în odăii mele cu cite un sui la subțioură, Ernu desent- 
rile lui, nuduri grațioase, fantazii decorative (in genul pe atunci ce- 
iebrului Mucha), erau străduințele din ce în ce mai surprinzătoare ale 
unui talent dulce chinui de pirguirea apropiată. 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 103 


Astăzi sorțile s'au dat pe față. Putem si vorbim cu libertate. 
Erf teamă că jignim regulile discrețiunii sau ale modestiei. In clasa 
noastră, pe lingă ciţiva medici şi cîțiva avocați, cresteau cel puțin un 
viitor ministru, un scriitor sau doi şi—nu se indoia niteni—un pic- 
tor mare : Mihail Pagcanu, 

Viitorul ministru... a ajuns ministru. ȘI se poate să nu fle sit- 
gurul din serin noastră, Medici, avocaţi, înncționari—avem și, crè- 
deți-mă, de bună calitate. Pictorul asteptat a rămas pe calea spè- 
ranțelor nercalizate ! Paşcani n'a eşit pictor, n'a urmat cărarea a- 
tit de elementar indicată de aptitudinile lui și s'a apucat de altceva. 
A rămas pictor pentru siue... Are acasă, pe perați, pinze curioase pe 
câre le-a lucrat în ceasuri de nostalgie și de remușcare, Mi-a arä- 
tat, mal anii trecuți, un şir de aquarele—vädit lucru de mogter—și 
din care, mi-a îngăduit să aleg şi eu una, O păstrez pe biuroul men 
şi amicii mei pictori, care o văd, o prețucsc fără rezervi, 

Mihai! Paşcanu (de alttel su sintem mai toți ca el?) n'a ajuns 
cciace trebuia să ajungă. In loc să intra in şcoala Artelur-Frumoa- 
se, în Muenchen, in Dresda, ori în Paris, a intrat în Facultatea jüri- 
dică. Inteligent și foarte däruit, precum csto, nu putea să rămins 
niciodată, printre codași, de orice invăţătară pide orice meserie sar 
fi apucat, Adevăr este căi Mihail Paşcanu este un avocat cinrisim gi 
un specialist sagace, în ramura juridică pe care şi-a ales-o, Darca- 
riera lui de azi nu må mingie de deziluziile mele, Pașcanu trebuia 
să fie pictor! 

Personalitatea acestul om — în treizeci de ani de cind Il on- 
"note — à exersat adeseori puterea mea de observație şi în experiența 
generali despre oameni şi despre viață scumpul meu prieten mi-a pus 
la îndemină un material extrem de interesant, Dacă soarta scriltoru- 
ini romin n'ar îl şi mai de plina ca soarta conterențiaralui universi- 
iar romin, și dacă lupta pentru pinca nuwdă, n'ar pulveriza atit de 
complet strădunin mea literară, Mihali Pașcanu ar îi apărut, cu sl- 


gitranţă, într'unul din acele romane inrudite, după care întind și as- 
tăzi brațe neputincioase... 


„Din vulurite remei; nu po! să te cuprind... 


Acest amic a bintuil și bintueție inchipulrea prieteullor intimi, 
cu soarta lui, cu govăelile lul, cu suferințele şi cu blestemul firii 
iui de artist, falsificat şi rătăcit In respiugătoarea noastră jume 
„comme n faut”, El oste astăzi pentru mine modelul ce! mul tustruc- 
tiv al unei chemâri contrariate şi alungate din tâgaşul ei. Prejudecăţi 
familiare şi sociale, socoteli străine şi greşite s'au așezat stăvilar 
inaintea acestui frumos temperament da artist și i-au impun altă ai- 
bie şi altă viaţă, decit cele ce-i conveneau fireyte. 

Visător fără icac, suflet impresionabil, imaginație ncastimpă- 
rată şi robită frumuseţilor acestei lumi, Mihali Pagcanu a icut și 
tace forţări de uriaş ca să se ascundă şi sA se mențină, cumpânit 
și destolnic, în severa lui robi de jurisconsult. 

Dar natura e mai puternică decit orice educație, decit orice 
ambiţie, şi decit toate obligaţiile de pe pămint! Colegul meu de şcoali 
şi de Intracțiuni literare de odinioari se regăseşte, dia ce în ce mai 
des, visâtorul şi poetul ce-ar fi trebuit să rămină totdeauna! De 
fapt, Paşcanu n'a tigădult pe Apollo niciodată, În vremea proceselor 
celor mal frumoase, el a râmas credincios lu! Oraţiu şi, între doud 


104 VIAŢA ROMINBASEA” 


pledoarii, a știut să dea, pe romineşte, zbot şi farmec multora din 
odele poetului latin. ° 
lată, de pildă, oda XI, din cartea I, La Lencon: 


Nu ni-i dat să ştim, Letcon, cartea vieții ce ne scrie. 
Nu mai cerceta deasurda vrăji şi farmece prin cărți? 
Ci așteaptă-ți cu răbdare clipele jatalei sorți. 

De-or fi multe ierni, ori asta de-o fi ultima să fie, 
Care spumegă talazuri bubuind în stinci răzbite, 

Tu gindeşte-te cuminte și — trăgind din hrubă vinul, 
Potriveşte să-ți incapă mari nădejdi împodobite 

In puţinele clipite ce [i-a hărăzit destinul, 

Stind acum de vorbă, uite, fuge timpul printre mini! 
Tu folos de astăzi trage ; nu gîndi la ce-o fi mini! 


Mihail Paşcanu a rămas (intr'un colţ precis al inimii lui), A- 
doratorul clasicilor latini şi al mărețelor figuri, militare, din amphi- 
teatrul român, Lucrarea lui de astăzi, Moartea Cleopatrei, este rodul 
unor, lecturi amănunțite, unor dibueli prelungi și amoroase, pe mare 
mora și pe aramă anticelor statul, Cind am ajuns nol în cursul superior. 
liceu! St. Sava pierduse pe marele profesor de limbile clasice Nico- 
lae Barbu. Dar tradiția cea bună tot mail trăia. In clasa a gasca, 
ni-a venit profesor, de latineşte, un om original şt erudit pe care 
nu-l voiu nita niciodată, cum sigur sint că nu-l va uita nici unul din 
foştii lui elevi. Acest profesor era Mihail Caloianu, 

Cu toată ciudăţia acestui om, cu toate gravele Ini defecte di- 
dactice, cu toata splendida răvăceală a erudiției lui, cl ne-a făcut, 
intăin oarg, să pricepem cë este clasicismul și ce insenmează nemu- 
rirca frumuseţilor clasice, Pentru cițiva din clasa noastră, Mihail Ca- 
joianu a fost Renaşterea care venea după Scolastica, a fost Luther 
care venea după Toma de Aquino! 

Aş zice că elevul într'adevăr credincios ultimului şi neuitatului 
nostru dascăl de latineşte a fost Mihail Paşcanu, Prin studiile fii 
serioase juridice (e doctor In drept dela Paris) și prin mereu hrănita 
lui iubire pentru limba latină el este azi primul latinist din seria 
noastră, 

Moartea Cleopatrei notati bine: naraţiune dramatică în patru 
uete—esie, mai intAin, privosul iubirii autorului pentru latinitate și 
pentru istoria romană, Citind-o (căci plină azi n'a fost reprezentată) 
ințetegi, în al doilea rind, că Mihail Paşcanu e artistul vizual, Tna- 
morst de bogăţia și de nobleța formelor unei lumi moarte de prea 
multă frumuseţe externă. Pictorul ce trebuia să fie amicul meu și-a 
propusa să ne descrie o dramă din timpul Triumviratalui al doilea. 
Și cum putea s'o uite pe Cleopatra, cind această regină a Egiptului 
farmecă şi va fermeca deapururi sufletul celor născuţi ca să iubeas- 
că şi să realizeze frumosul plastic? Priviţi-o pe nemuritoarea fiică 
a Faraonilor, aşa cum pluteste în visul lut Paşcanu, în prima scenă 
din actul! al treilea: 


„Cleopatra odihneşte, intinsa pe divan. Ea poartă peste corpuri 
gol o mantie fumurie, străvezie și fină, fără mineci, deschisă în faţă 
yi deabia trecindu-i cu o palmă de genunchi, cu un guler larg deschis 
și răstrint peste umeri, Pe poale şi pe marginea gulerului, sint bro- 
date Mori, In fir de aur. Pe brațe poartă brățări de sandastros și 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 105 


ciectrum, În formă de șerpi incolăciți şi cu capetele ridicate. La git 
li atirnă şiraguri de mârgăritar enorm la bob, precum și un colan 
compos din bucăţi cizelate de sardonyx şi chrysopras, legate'n aur, 
iar In urechi cercel de pirozele, Pe cap, casca faraonilor, de aur şi 
email, in chip de aripi răsfrinte de șoim, de sub care cad pe umeri 
buclele de păr, inroşit cu purpură, în chip de doliu. Toate degetele 
minilor | sint incărcate de inele. Peste mijloc, cingătoare lată... ale 
cărei câpâtiie bogat brodate şi Incărcate de pietre scumpe atirnă'n 
jos, dealungul picioarelor..." 


Prin atita decor, prin atita arheologie și printre atitea statui, 
se deapână firul narațiunei dramatice, Lucrarea lui Pașcanu mi se 
pare prea învățată, pentru nişte (viitori) spectatori, fără altă pregă- 
tire clasică decit cea dobindită la cinematograf. E probabil câ, în 
stagiunea viitoare, Teatrul Naţiona! din București se va ține de cu- 
vint şi ne va da prilejul să judecâm, de data aceasta la lumina 
rampei, puterea de viaţă şi de rezistență tetrală a Morţei Cleopatrei. 

Succesul sau nesuccesu! acestei piese este pentru mine lucru 
secundar, Altceva mă interesează: II impinge soarta pe acest prieten, 
cy adevărat şi definitiv, spre literatură ? Din pictorul neizbindit, se 
va detyhioca, hotărit, un scriitor? 

Eu unul aş vrea din toată inima så fie aşa, Mihail Paşcanu 


“mar putea să dea vieții lui ciudate și personalității lui proteice un 


comentar mai plin de invățătură—şi pentru amici şi pentru adver- 
sari— decit trecind pe faţă In tabăra adevăraţilor lui semeni sulic- 
testi. Cind va fi printre noi, enigma va fi aproape de deslegare. 
- Era un artist.” vor exlama induioşați cei ce au ținut la 
el şi nu puteau să şi-l lămurească pe deplin, i 
— Era on nebun)...” vor respira, ușuraţi, protivnicii destul 
de mulţi, pe care acest amic—irumos, istet şi la inceput atit de 
'ocoR—i-a prăsit la umbra izbinzilor ioi. à 
Astiei, Mihail Paşcanu va regăsi adevărata lui cărare, aceia 
pe căre se cavenea să n'o părăsească niciodată, 


G. Galaction 


Cronica literară 


G. Topirceanu 
— Cu prilejul „Siroleiar Alese” 

Originalitatea d-lui Topirceanu stă Intr'o combinaţie fericită de 
sentiment şi de spirit, Uneori aceste însușiri apar separat, Alteori 
sint îmbinate, in diferite doze, în aceiași bucală. 

Spiritul d-lui Topirceanu, în poeziile lirice, este de obiceiu preca- 
njia po care o ja sentimentul cu sA se mascheze pe sine însuşi, Li- 
rismul, jenat de sine tnsuşi şi de teama de afișare în public, se per- 
siflează administrindu-şi singur antidotul, 

D. 'Topirceanu e dintre acei cart nu vreau să plingă si mat a- 
lea să se plingă, (D-sa a reuşit să scrie un intreg volum despre Tur- 
tucaia, unde era să moară în diverse chipuri, fără un singur rind de 
lamentaţie ari de martiraj". D-sa a mai scris un volum de amintiri 


din captivitatea in Bulgaria, în care n zugrăvit suferințele atroce viS 


tote, dar nu și pe cele indurate), 
kitä pentruce accentele de tristeţă sint atit de prețioase i0 0- 


pera d-lui Topirceanu, Ele sint preţionse prin contrast. În mijlociu. 


persitiării, cle dau impresia imposibilității In cara se găseşte poetu 
de a rezista sentimentului—și cu aceasta impresia intensității acestui 
sentiment, 

Dar tristeţa din poeziile d-lui Topircaanu nu are caracterul acelor 
mărturisiri, prin care unii pochi, indiacreți ui față cu ei înşişi, iși è- 
talează în public mizeriile sufletului lor, 

Există insă un singur fel de suferință căreia și cei mal orge- 
loşi li dau acces In opera lor. E dragostea, buterință prin definiție, 
Un poet care s'ar hotări să nu aibă nici un accent de lamentaţie In 
dpera lui, ar trebui să renunțe la chemăriie maaei erotice. Aşa dar, 
In poeziile d-lui Topirceanu surprindem şi clteva mărturisiri intime 
măi dureroase. Poeziile: de iubire însă formează o mică parte din 
bagajul literar al d-lui Topirecanu, Afară de asta, poezia sa de drâ- 
goste este directă, De obicelu, la poeţii lirici, Imagina jubitel este 
solicitată aproape de tonto impresiile pe care le primesc din lumea dir 
afară, de cerul instelat, de freamătul pădurii, etc. Acest fapt este de- 
sigur foarte firesc, Dar e! poate produce zimbetul unul cetitor ironic 
si dezabuzat, Şi la d. Topirceanu, sentimentul iubirii chiamă imagini 
din toată natura, dar în poeziă sa hu se observă și inversul, Natura 


nu-j evocă necesarmente imaginea iubitei. Şi unii cetitori trebue s5- 
fie recunoscători... ? 


— 


CRONICA LITERARA 107 


Aceasta atitudine, aşa cum rezultă din ceio spuse până aici, se 
datoregte, fireşte, unei structuri sniletești speciale, lar dacă ar fi să 
căutăm şi cauză acestei structuri, am găsi-o poate ln faptul că acri- 
itorui acesta care ne apare ca un „proletar intelectual” din unele bu- 
căţi ca Baluda chiriașuiai, Ploae, Catrene, ete. a râmas încă un om 
al pămintului, care continuă să păstreze legăturile cu natura, cum 
apare din Balada popii din Rudeni, Balada Munţilor, Intr'o dimi- 
neaţă de primăvară, Taine, etc.. (Imaginile și sentimentul din aceste 
bucăţi nu sint ale unui romuntic care suspină de departe după naturs. 
ci ale unui om al pămintului, care insă aro rafinarea unui oră- 
şan}; Rezerva de forte, stăpinirea de sine a omului sânătos cres- 
cat în mijlocul naturii, rezistă psihologiei „proletar-intelectualee, 

Şi cum un Intelectuni şi un liric care să fie în acelaşi timp stt- 
pin pe sine şi să nu se iamentere, este, faţă cu obișnsințele noastre, 
o contradicţie: intre termeni, temperamentul pe care il analizăm a- 
cum este inclasilicabii in categoriile inventate de critica noastri. 

D-i Topirceanu este mai întâtu un poet liric, Dar un poet liric 
de o natură specială, D-sa combină in multe din poeziile sale, şi a- 
nume în cele mul reuşite, impretienabilitatea şi pasiunea celui mai eu- 
biectiv Hric, cu observația pătrunzătoare a unui realist, Poate din a- 
ceastă cauză, inspirația sa poetici ne dă o impresie neubişnuită de 
luciditate, dacă cumva luciditatea aceasta nu se datorește controtu- 
Mii pe care-l exercită inteligența asupra inspirației, A releva rolo? 
prea excesiv al inteligenței în creaţia lirică, nu credem că esto un 
cjogiu da invidiat, adus unui poet liric. Deacela ne vom permite sei 
aducem d-lui Topirceanu acest elogiu, Cu atit mai muit, că singur 
pe-a dat de multe ori a înţelege (de pildă, în prefața Parodiilor ori- 
ginale) că facultatea Ini dominnată, creatrice, este inteligența. Färs 
imdoială că d. Toptrecanu greșește, Ar fi banal! să-i mai dovedin: 
acum ci nu există artă fără instinct artistic şi să-i arâtâm că d-sa are tm 
instinct artistic sigur, Este drept însă că, ininvenția și mai cu samă 
in realizarea poetică a d-lui Topirceanu, inteligenţa joacă un rol ne- 
obişnuit. Aceasta este insă o forță şi o slăbiciune în același timp, O 
torță, căci prin inteligenți d. Topirceanu este stăpin pe toate mijloa- 
cele sale, senzații, imagini, sentimente, —din carepzștie să scoată ma- 
ximurm de—rendement,.. O sihbiciune, căci intervenția prea pronunțatii 
a înteligenții in procesul sufletesc de, creaținne, este inoportună., A- 
ceastă intervenție stinjenește jocul forțelor inconștiente, câre sint re- 
xervoriul poeziei lirice, lată pentruce poezia d-lui Topirceanu aste 
lipsită de acele ecouri nelămurite ṣi de acea brumozitate care îngăduc 
cetitorului să-şi viseze liber visurile lui, Cu toate acestea, fiorul ce 
ni-l dau lacrurile, d. Toptreeanu l'a exprimat uneori impresionant, ca 
în Balada Morții, poate cea mai bună din poeziile sale, 

D. Topirceanu Imi pare că ține de acea categorie de pocți,care 
au principiul, că poezia are domeniul ei special şi anume numai celace 

mu poate forma materinlul-prozei, ŞI cum ideie sociale se pare că 
ar îi mal ales apanajul prozei, In zadar veţi chuta în opera poetului, 
de care ne ocupăm, ecoul trămintărilor noastre, Din acest punct de 
vedere d. Topirceanu aste de un individualism desăviruit, ca si av 
zicem de un egoism atroce. Această calitate—dacă este una, și oaste, 
poate, pentru artist, — are defectul ei, Poeţiicare o posedă, nu poartă 
mărturia vremii lor şi opera lor este lipsită de un ideal, 

D. Topirceanu osie şi un prozator, Şi un prozator de inient, care 
su utilizează forma prozei pentru a-și vebiculiza și altfel fondul pe 
care |! pune aiurea în versuri, Lucru rar, dacă nu neobişnuit la poeţi: 


108 VIATA ROMINEASCĂ 


Nrici, proza d-lui Topircaanu este obiectivă, In schița Pe virful Pi- 
vinului, în Cantargieva, cte., d. Topiretanu à știut să se țină tn 
umbră și să ne dea citeva scene din viață, clțiva oameni și citeva 
pasiuni cu realitatea şi cu diversitatea lucrurilor din natură. Cu toată 
Tipsa lui de forță primordială de creație, d. Topirceann, trebue s'o 
accentuăm, este unul din prozatorii noştri cei mai talentaţi, Lucrul 
acesta ar fi mai clar, dacă In conștiința publicului d-sa no ar îi cla- 
saf mai dinainte ca poet In versuri. 

Dar d. Topirceanu a făcut şi critică, ŞI nu ne gindim de loc 
acum la recenziile sale, iscălite şi neiscălite, Ne gindim la minunatele 
sale Parodii, scrise acum cițiva ani, dupăce ne dăduse ntulte din 
cele mai frumoase poezii lirice și in care a prins esenţa şi fizionomia 
atitor scriitori și le-a-redat In chip surprinzător, prin acel gen de 
+xagerare care constă în izolarea și reliefarea insuşirilor caracteriu- 
sice ale unui scriitor. Unele din aceste parodii scot in retief fizionomia 
scriitorului respectiv, mai bine decit orice critică propriu zisă, 

Şi fiindcă a venit vorba de simțul critic at d-lui Topirceanu, 
1rebue să spunem că d-sa arc toate comprebheasiunile, li lipseşte nu- 
mai una, ori mai bine zis o are incomplectă : comprehensiunea pen- 
tro un anumit fel de „modernism, Realisinului său lucid îi repupnă abs- 
consitatea. 

Căci d, Topirceanu, Intr'o privinţă, este un realist. D-sa se ţine 
sa sitra sentimentelor normale, a acelora care lormeeză fondul etern 
al vieţii afective, Foarte rar, ca de pildă în capitolul „Nopți albe* din 
Turtucaia, ori in Broaștele, surprindem un sentiment cu. un caracter 
“arecum mai metafizic. Dar şi metafizica sa este clară, Ea rezultă 
din sugpgestiile științelor naturii şi nu din solicitările inconştientului, 

Diversitatea aceasia a d-lui Topirceanu se explică prin bogăția sa 
de resurse de fond și de formă. Dela elementul epic şi populat, In concep- 
ţie ca şi în expresie, din Balada Munţilor, până la modernismul voit- 
deșanța! din Romanja Automobilului, observăm o Intreagă gamă de 
stări sufletești—care formează fondul obişnuit al poeziei sale. ŞI dacă 
ar fi să-l clasificâm, d. Topirceanu ne apare ca un poet mai aproape 
de Eminescu, Vlahuţă, Anghel, Cerna, decit de Coșbuc, tosif, Goga. 
Şi anume mai mult de Viahuţă şi Anghel. 

Caşi aceştia din urmă, d. Topirceant e un poct mai mult ex- 
presiv decit suggestiv și, cași ci, d. Topirceanu e mai mult artist 
decit poet. 

In știința de a scrie — căci este o știință a scrisului — d. To- 
pirceanu este astăzi tără rival, 

D-aa are o siguranţă niciodată dezmințită in alegerea cuvintului 
propriu și mai cu samă rezumativ, Virtutea care sar putea numi 
avariţie artistică, o are în grad superlativ. O altă insuşire a d-lui 
Topirceanu este lapidaritatea : agesarea cuvintului in frază la locul 
tut unic, predestinat, Fraza lui este construită din blocuri, fără pic- 
tricele intermedigg- 1asuşire care caracterizează şi traza lui Cara- 
giale, Şi, în sfirsit, o a treia calitate este bogăția invenţiei verbale. 

` Dar invenţia verbală devine de cele maj multe ori la acest poct 
o exuberantă germinație de imagini, care ajunge diabolică, de pilda 
in Romanja gramofonului și in Rapsodii de toamnă. 

In crearea imaginilor,—iîn care se vede intodeauna o bună parte 
din personalitatea unui poct,—apar cele mai insemnate dia însuși- 
vile D-lui Topirceanu, relevate pănă aici, Lucid și realist, lipsit de 
mebulozităţi, imaginile sale sint picturale și mai mult lămuritoare, 


CRONICA LITERARĂ 109 


deși uncori, ca de pildă in Pastel Sentimental, d. Toptreeanu = 
reuşit să ne dea şi imagini care evocă nuanţa și insezisabilul. 

Dar este un capitol al ştiinţei scrisului, în care d. Toplrceanu 
e mai meritoriu decit oriunde. E utilizarea vocabularului, — problemă 
de o importanță capitală la noi, unde limba literară, nefixată itich. 
are atitea straturi. Poetul romin trebue să utilizeze, In legătură cu 
cetace are de exprimat, cuvinte din râgiual atit de deosebite, regi- 
uni sociale și regiuni intelectuale, Şi chiar regiuni geografice, căci 
seriitorul romina are latitudinea de a întrebuința cuvintul regtunii sale 
limba literară fiind incă în formațiune, Aci, In aceăstă selecție Intre 
ciementele eterogene ale vocabularului, este piatra de incercare 3 
gustului unui scriitor, în privinţa limbii. D-i Toplrceanu are instinc- 
tul înfailibii In alegerea cuvintelor. D-t Topirceanu are cuvintul nea- 
og, atunci cind zugrăvește san cind evocă viaţa primitivă, ca de pild: 
in Balada Munţilor: are vocabularul curent, cu strictul necesar de 
neologisme, In poezia personală, sentimentală sau ironică; are neo- 
logismul pretenţios În paginile francamente umoristice şi neologiamul 
disperat In genul funambulesc. 

Un alt merit al technicei d-lul Topirceanu este adaptarea per- 
fectă a ritmului la fond, adică ta sentiment și la impresia produs? 
ge lucruri. mu dl 

Impresia de mișcare vertiginoasă: 


In ári "nvirte pămintul, 
i tel pa 
e 


Pe netede şesuri n ca vintul. 
Cantoanele albe sè uită la tren 
(in tren) 


Impresia de molcomeală a naturii, în miezul verii: 


„„Prin ierburile crude, 
Sub cerul fără fund r 
aude 


S 
Un biziit profund 


până la amează, 
Amintu! In A it 


Adinc și liniştit... 
(Rapsodii de vară). 


Cutintele care rezumă senzația sint scoase în roliet prin izo- 
larea lor in cele două versuri scurte din fiecare atrofă, 
Impresia de vioiciune și de nepăsare juvenilă: 


Pe trotoar, alături saltă ] 
Două fete vesele... i Z 
Zău că-mi vine să-mi las baltă 
Toate interesele ! 

(„lnsemnări Literare“). 


- Acelaşi adaptare perfectă a formei la fond și în privința rimel, — 
căci nu orice fel de rime corespunde la orice fond. 


t 


110 VIAȚA ROMINEASCĂ 

ima d-lui Topiretann, Intodeauna originală, se mulţumeşte 
a fi dorite Plan cind poetul are de exprimat un sentiment. 
important fiind sentimentul, — haima trebue să ție corectă şi atita 
tot. Rima nu trebue să atragă atenția. Ea nu trebue să fle o excres- 
ceaţă pe socoteala fondului. De aceia, In asttel de poezii, autorul 
evită rima prea bogată. Din contra; in genul funambulesc, unde totul 
trebue să fie culoare, disproporție, unde forma trebue să se ia la 
intrecere cu fondul in exagerare, rima d-lul Topirceanu este gamn 
in bogăţia, In noutate şi în Impărechere surprinzătoare. Limba noast 
nepermițindu-i, de plidă, să utilizeze rime ante-untepenaltime care în 
romineşte sint foarte puţine, d. Topirceanu se mulţumeşte — numai 
cu antepenuitime, domeniu rămas până la d-sa aproape virgin... 


Floarea-Soarclui, bâtrină, 


Jos, pe-un virf de campanulă 
Pururea 'n v e, 
-a oprit o libelulă 
- orui plin de grație. 


Ca ua mic plesiozaur 
Trupu-i fin se clatină, 
Juvaer de smalţ şi aur 
Ca sclipiri de 4 


(Rapsodii de tonmnà) 


i u atenție aceste Rapsodii, puteai verifica cu example 
din Berei ta oder de mai sus că, atunci cind primează 
sentimentul, rima e mai stinsă, trecind pe planul al doilea. Cu ps 
caracterul ei funambulesc, în această rapsodie autorul ny a put să 
mu cedeze uncori impresiilor adevărate și directe din e aiet pei 
rima nu mai € turprinzătoare, ac reduce la o rimă obișnuit = pu 
trebuind să râmină totuşi antepenultimă, autorul rectrge, de pildă, la 
artienlarea cuvintelor: 


+ 


A trecut inttiu o Doare 
Pe de-asupra viilor, 
a furat de prin pomoare 
ufal păpădiilur. 


Cu acorduri lungi de liră » 
l-au răspuns finețele. 


limbă, ritm, rimi, gini, etc. sint la urma urmei mate- 
riatui Seike! Exista o problemălți mal interesantă cind analizăm o 
creație de artă. Voim să vorbim de compoziție, de open. gratel 
a materialului, de gradație, de ace! capitol al științei scrisulu is 
constă în utilizarea și orimdulrea tuturor mijloacelor de fond şi i 
formă, așa Incit totul să convergeze cătră scopul unic și suprem: 
producerea impresie! anumite. 


CRONICA LITERARA ni 


Ştiinţa compoziţiei, d. Toplrceanu o are tn grad remarcabili, Ca 
exemplificare aşi putea alege oricaro din bucăţile sale. Voiu alege 
una, care în fond mă entuziasmează poate mai puțin decit altele, dar 
tare prin natura ei, prin dificultățile ce a trebuit să le învingă au- 
torul, ne va lămuri mai bine decit oricare alta virtuozitatea d-lui 
Topireeanu, E vorba de Infernul, 

infernal nu e o parodie. Este o şarjă satirică, cu caracter de 
actualitate, în care autorului i-a convenit să imite pe Dunte. 

D-i Topirceanu a învins diticultăți extreme, Trebuia mai intălu 
s4 dea impresia tonului dantese, Trebuia insă să strecoare dela inceput 
și o nuanță de humor. Știind incotro merge, trebuia să exagereze a- 
ceastă nuanță din ce in ce, lasi gradat și cu atenția trează ca notele 
umoristice tot mai Accentuate să nu distoneze cu tonul dantesc, lar 
ia un moment dat, trebuia să aibă curajul să se arunce în actualita- 
tea polemică, moment in care avea nevot de toată dibăcia de mena- 
jament, cu privire ta fond și la formă, La sfirşit avea de trecut o 
dificultate şi mai mare, Pe victimele sale literaro le zugriviae hu- 
moristic, Acuma venea altceva: avea de zugrăvii femeia care ispă- 
șeşte intideiitatea în infern, Aici nu mai cra loc de invectivă gi de 
humor, ŞI, în adevăr, aici d, Topirceanu n scris citeva strofe lirice, 
din cele mai reuşite ale sale. După aceste strofe venea Incheerea 
'ntregului poem, care, firește, trebuia să fie iarăşi spirituală și mu- 
moristică, Tranziţia era dificilă, D-i Topirceanu a reuşit să o facă 
in chip minunat, 

La toată greutatea asta de dozare şi de gradare a stArilor su- 
ileteşti, s'au mai adăugat şi altele cu privire la limbi: nevoia pe a- 
'ocurea, impusă de subiect, de termeni mai familiari şi greutatea de 
a-i plasa în tonalitatea Inaită a stilului dantesc, 

Şi cind ne gindim că toată această arhitectură trebuia s'o rea- 
lizere ín formele draconice ale terținel, atunci ne dăm samă de va- 
“iata bogăţie de mijloace de care dispune acest scriitor, de siguranța 
cu gare le mânueşte și... de nepănarea cu care le risipește... 

. 


Natura a fost generoasă cu d. Tupirceanu, L'a inzestrat cu 
meite și variate însuşiri de artist. Avem Inst impresia că d, Topir- 
ceann nu are destulă stimă pentru rarele sale calități. D. Topirceanu 
tratează arta prea în diletant, 


Noi li dorim mai multă aplicare—și o møt deosebită considera- 
te pentru tajentul său. 


G. Ibrăileanu 


| 
| 


Cronica ştiinţifică 


Lupta contra muștelor 
ai îti d n a noi de des şi mult contra muştelor, 


te ent ste puț litanică care se duce în Ame- 
pati organizează o me ee Soph cru- 

oritâţile sanitare, 
a care gre ama tbe girat crea chiar publicul. 


rini Ak "tite EO da - pă sim Fig. 1— 0 muscă mărită, ca să se vadă perii cu care se trans- 
Te, ş ale, se a vil- portà diferiți germeni patogeni. 
i Tericoiul. miurgtelor ră le distruge. E- it matei ae: <a 
ucaţia poporului se S bucpe a k Sonnad + şcoli, | torii 
mister intuitiva emonsirațjuni i practice mia pericolului 
e viața Li [aj 
tiile cel a i jaron oa în acesi aut oware 
ahan noştri n'au o ră preocupație : acea 
de a pe păr apel aj rhicsaped sanitar. Cu Cu cereti şti- 
nu s'a 
mai ocupat nici unul, ps gg egal Fells: Felix. In timpul 
războiului am avut epidemii grozave de tiphos eae i 
febră recurentă, boli a căror agenți de transmisiune 
duchii ; în occident higieniştii s'au rue cu iyani il A i profi- 
laxia lor. La noi, direcția serviciului 
Iese lo, [a at, emita aceia Peter ei Sal PUMIN 
a) acestei chestiuni, dar nici măcar n'a putut să ne rr 
numărul ilor. de tifos exantematic in timpul epidemiei din 
191 7—citră > ce aveam nevoe pentru un articol ce mi se 
zac eră la o revistă de parazitologie. 
vi d ea a 
un r muştelor, şi lupta contr è 
- participă cu convingere la măsurile 


» 


în ape oala, 


Fig. 2 — Doi copilaşi atingi de Ophtatnie purulentă 


T E tat fată ol tati ficare 


Viaja Mumilneniai”! 


l o -aa o tă e 
P f- sa... E - hk A ` à ba ie F i 1 


Prea 


5 


Fig. 4 — Cadrul unui afis de propagandă conira mustelor. În mij- 
loc ge tipăreşte pe scurt biologis lor, boalele pe care le 
propagă şi mijloacele de a le distruge. 


„iale Romina" 


. 
114 VIAȚA ROMISBASCA 


pier pe plafoane, pe perdele, pe tapete, cle pot ajunge să di- 
semineze pretutindene germenele tuberculozei. Ele mai pot 
încă disemnina aceşti germeni prin materiile lor fecale, cu care 
impregnează dileritele substanțe alimentare, care le plac“. 

Cholera.—Baccilul cholerei se găseşte în materiile fecale 
ale muştelor, care se hrănesc pe fecalele bolnavilor de choleră. 
Sarotehenko a hrănit muşte cu o cultură de vibrioni și a gă- 
sit microbul în abondenţă în Geogel, lor. 

Febra typhoidă.—Agentu palioar al acestei boli, care 
ge găseşte în urină, expectorațiuni şi în dejecţiunile bolnavi- 
lor, este supt de muşte şi apoi depus cu materiile lor fecale 
pe substanţele noasire alimentare, : 

Ficker a experimentat cu bacilul typhosului, hrânind mai 
multe muşte şi, examining materiile lor fecale după 23 de zile, 
a găsit baccilul intact. 

Dyaenteria.—Acelaşi rol H joacă muştele în diseminaţia 
dysenteriei băccilare sau amocbiene, care apare sub formă «- 
pidemică. Doctorul Trembur, medic militar german, a observa! 
că apariția dysenteriei şi a altor boale infecțioase ale tubului 
digestiv în garnizoana Tsington este strins legată de apariţi- 
unea muştelor. 

Ophtalmia purulentă. Este şi ea propagată de -câtră 
muşte. Muştele din ţările calde, cind se pumpe ochii (Fig. 2) copii- 
lor atinşi de ophialmie purulentă, iau puroiul pe trompa şi picioa- 
rele lor şi-! depun pe ochii altor copii sănătoşi. Aceasta este 
cauza nummeroşilor copil orbi, care se vid în orient. 


Muştele, însă, a căror trompă este puternigă, capabila de 
a perfora pielea omului şi a animalelor, ca Stomoxis şi Glo- 
sina, (Fig. 3) stot capabile de a juca un ro! activ în transmisiunea 
boalelor contagioase. Stomoxis transmite dalacu!, iar Glosina 
boala somnului şi alte boii produse de diferitele specii de tri- 
panosomă. ; 

Mugştele mai sînt primejdioase şi prin larvele lor, care 
produc o boală cunoscută sub 'numele de Myiasd. Ele se in- 
troduc în cavitățile foselor nazale producind dureri atroce; 
pătrund în sinusul frontal şi pot perfora chiar palatul; une- 
ori trec în conductele auditive, unde determină o Înflamaţie 
cronică, pertorind timpanul pot ajunge în urechea mijlocie si 
uneori, prin sinusul vinos, la meninge; se mal întioduc în rà- 
nite rău îngrițiti, în abcesele din gură *) rte. 


+ . 


Lupta contra muștelor este foarte diliciii; totuşi putem 
iabindi, dacă pregătim din timp opinia publică prin Cu jeriali 


* N. Leon. Quelques cas de mase observés ca Roomanle, - Archi- 
ves de Parasitologie», Paris 1805. y 


CRONICA ŞTUNȚIPICĂ 115 


populare, articole de vulgarizare, notite de-ziare, ete. In A- 
merica se lipesc pe străzi afişe mari ca cele de teatru, în care 
se atrage atenţia populaţiei asupra A a pran muştelor, indem- 
nind-o la stirpirea lor. Pentru a fi mai suggestiv se ilustrea- 
ză afişul (ca în Fig. 4), ca să-şi da samă oricine 
cum muştele se ridică de pe un hoit de cine şi se aşază pe o 
pine, sau cum zboară din o scuipâtoare, o oală de noapte, o ` 
căldare cu murdării, etc., şi se aşază pe o friptură, peo fruc- | 


„4% sau pe alte substanţe alimentare. 


lupta se dă contra muştelor zburătoare şi contra larvelor. 
.—Dstrugereu mugtelor, care pătrund în_ locuințe, se 
face cu ajutorul umor vase de sticlă anume construite, care se gå- 
sesc în vinzare la diferitele magazii de sticlărie; În aceste 
vase, în care se pune borş crud sau apă cu puţin oţet, muş- 
tele se adună şi nu mai pot ieşi, se îneacă. Mai sint diferite 
hirtii preparate cu cleiu (care se găsesc la farmacii şi drogue- 
fii), pe care, dupăce muştele se lipesc şi mor, le aruncăm în 


„toc. Destul de practice sînt şi hirtiile otrăvite cu o soluţie 


arsenicală, anţimonială sau o maceraţie de guasia-amare. Chiar + 
tacă muştele nu pier iniediat,'cind se aşază pe aceste Jirtii, 
sle sint atmeţițe: le culegem şi le aruncâm în foc. ; 

După Trillat şi Legendre, se recomandă stirpirea muşte- 
lor cu formol şi lapte. Formolul este toxie tru muşte: se 
toarnă în farfurii late un amestec de 15 la fă formol co- 
merciul, 25 la sută lapte şi 65 la sută apă, la care se poate 
adâugi şi puţin zahăr. 

2.—Distrugerea larvelor. Musca îşi depune ouăle in tot 
telul de materii organice în descompunere: baligă de cal, fe- 
tale de om şi de animale, resturi de substanţe alimentare, ete.. 
Dintr'un chilogram de baligă de cal pot să se hrănească pes- 
je 1200 larve. Timpul necesar desvoltării unei muşte, este 
foarte senrt; pentru musca comună 10--14 zile După o zi, 
ies larvele din ouă. După 5—6 zile se nutresc, crese şi în 
urmă se transformă în pupe, de culoare rog inchis, lar dii 
pupe, după 5—6 zile, zboară insectele aripate (muştele), care 
se împărechează din nou. Fiecare femelă depurie cîte 120 de 
ouă, aşa că înmulţirea lor este prodigioasă. O singură muscă, 
care la început depune 120 de ouă la 15 Aprilie, ar putea de 
fa această dată până la sfîrşitul lui Septembrie şi prin proti- 
teraţia rațiilor succesive, să dea naştere la 5.598, .000 
de indivizi | a e. Howard). 

Cuiburile de înmulțire a larvelor de muşte fiind băliga- 
ral de cal și murdăriile alimentare, toate utestea trebuesc 
distruse (arse), iar locul, pe care se aflau, să se desinfecteze 
cu lapte de var sau petrol, ` ` 

Sulfat | de fer în soluțiune puternică (20 lu sută) este 


de asemenea un foarte puternic larvicid. 


Prof, Dr. N. Leon 


- a... 


| CRONICA EXTERNĂ i, 117 
sotol acesta de repartiție a fâcul o impresie foarte deiavorabilă tè- 
lorialți aliați, latin n şi ficat demersuri energice impotriva aceste! 
asii leonine. 

. 


* 
a b 


Astiei dela 20 Aprilie, data deschidoril conferinței dela San Resio, 
si până ia 24 Janie, data ia câre se va deschide probabil conierinţa 
doia Spaa, au trecut două luni de intructuoase dibueli şi încercări de 
a l = ġa soluții definitive și reale la soluțiile imposibile din tratatul de- 
Cronica externă ia Versailles. pui 

Franţa are nevoe absolută de un puternic- sprijin finunciar, pen- 
pea try aşi putea rectădi gospodăria și echilibra bugetul, Ea Il caută 
cest sprijin la debitoareu ei prin râzboiu, ja Germania. Germania 


: asā, fâră materii prime, fără fiotă și fără comerţ, este complecta- 
La ebateriița dela San Remo intruinită la 20 Aprilie, punctele i mese apăruse iza Deunde nu este, cz e Eremia nu poate AnA și 
principale în discuțiune au fost pacea cu Turcia şi eterna problemă P Germania trebue creditată ca Insăşi cu sume foarte mari, pentru a pu- 
germană. Asupra păcii turceşti, aliații an căzut ugor de acorG: a- tea să producă mai îatăiu pentru existența şi siguranța ei internă şi 
supra afacerilor germane, deosebirea de vederi intre Franța po de e apoj pentru plata datoriilor. 
parte și Anglia cu Italia pe de aită parte s'a menținut cu toată grija. în Angtia şi In italia ideia reelâdirii economice: Germaniei este 
pe care a avul-o Lloyd George de a comunica presei cs acordat tn- 5 vine primită, In Franța insă, atit nevoia cit şi sentimentul prudenţei 
tre ailați este perfect. l . sonstifază la o mare: ferervă față de necesitatea de a repune în finc- 
De fapt această conferință care a ținut gase zile n'a hotărit ao- ) iiuné economia germană. Pentru Franţa, o Germanie sotvabilă ar pii- 
cit ynie mari ale păcii cu Turcia și dața de 10 Malu pentru remi- | iea îi un pericol, mai ales in siiuațiunca de astăzi, cind Rusia nue- 
terca la Paris a condițiilor de pace către delegaţii turci. cistă si cind Anglia şi America nù mai sint îndemnate de interesele 
Pentru afacerile germane s'a făcut o conferință la Bruxelles on- i vor la o alianța cu Franța. Din cauza acestui cerc viţios, in care se 
de urma să fie invitaţi și delegaţi! Germani. f nvirte politica franceză, se adincește tot mai mult deosebirea de ve- 
Pentru prima dată se admitea principiul că chestiunile Jo lti- deri Intre cele două grupe de aliaţi, franceri ṣi belgieni deoparte, 
giu Intre germani şi aliați să mi mai fle tratate prin pote serive, ci englezi și italieni de altă parte : și între timp nu seface nimic, tuina 
discutate verbal în conferințe cu germanii. “roste tot mereu pe continent şi apasă din ce ln ce mai greu şi pe 
Principiul acesta este menit să dra roade bune, căci rinterin= umerii Imvlagătorilor şi pe cei al invinghor. . 
cle nu vor lua sfirşit decit prin ințelegere şi astfel incidentele risu- Mogtentul critic, momentul în care o deciziune vå trebui tuati 
nătoare, ia care dădea naştere sistemul notelor scrist, vor putea fi č- f intrun sens sau altul, nu e departe. Siut uncle indicii, după care se 
vitate, i 
: | poate deduce că Germania va îi în curind luată sub protecţia Angiiei 
De fapt conterința dela Bruxelles nu va mai avea probabil lo- N ie târă p fi scutită de piata datoriilor chtră Franţa, ea va fi ajutată 
şi ceince era destinat să se discute la Bruxelles se va discuta la Spas, | să trăiască şi să producă. Anglia nu poate face altfel. Pontru con- 
unde aliații hotărise la inceput să se intiinească cu Germanii la 25 Malu. sideraţiuni de echilibra continental pe viitor, şi pentrua da sentimen- 
La 25 Malu conferința dela Spaa nu s'a putut intruni peutrucă tul de siguranță Franţei atăturea de o Germanie reiaViată — lucruri, 
guvernul german, fiind în ajunul disolvării adunării naționale şi a con- S f care se poate ca ia viitoarea aşezare europeană să nu aibă chiar die 
vocării unel alte adunări priu alegeri in cursul lunii lunie, a cerut a- p 


sunet de vedere frances importanța, pe care i-o atribue astăzi guver- 


minarea conferinței pănă după alegeri, cind noul guvern va putt? =- sul traneez— Anglia nu poate ingădui, ca ruina să devie totali şi ge- 


vea toată autoritatea necesară de a trata. La inceput presa franceză 


j nerală pe continent și să pregătească asifel calea revoluției ruseşti. 
și o parte din cea engleză sa pronunțat contra aminării, dar aţă de 7 Anglis are o răspundere și un rol superior in restabilirea păcii şi a 
necesitatea lucrurilor, guvernele dela Paris şi Londra au trebuit si Ş vieţii normale pe continent şi ea nu poate să se impiedice în mislu- 
admită aminarea pentru 21 Iunie, Astăzi nu se ştie, dacă conferinta | vea ei, de considerațiuni particulare, Chiar cind aceste considerațiuni 
se va putea Introun} şi la 21 tunje, deoarece guvernul germau. față 


sira imteresele frauecar. 
tebue găsit un mod de conviețuire ică intre popoarele eu- 
Intre timp conflictul militar tranco-german provocat de insin- topene rari arin popoare nu rara in are să-l i secacă ele jn- 


tarea trupelor germane în regiunea Ruhr s'a aplanat. saşi, Anglia e datoare så li-l impue și Angila li-l te impune. 
Trupele germans, neingăduite in această regiune, Crau retrase la DE fa pre ot are er in această di- 


1 politica 
finele lui Aprilie, iar la 15 Maiu trupele franceze evacuau orașele rectie, dar sarcina e atit de grea, incit au se poate spune, dacă urmă- 
germane depe Main: Frankfurt, Darmstadt şi Hanau. rind în primul toc protecțiunea intereselor ei, cum este şi natural, An- 


In vederea conferinței dela Spaa d. Millerand 'a vizitat de mal ¿lia este totdeauna pe calea cca bună în funcțiunea el superioară de 
multe oñ pe d, Lloyd George In Anglia, pentru a cădea de acord to mentor al popoarelor europene, ; 


prealabil asupra sumei, pe care Germania va fi obligată s'o plătească 
şi asupra proporției, ce se va atribui Franţei. După oarecare indica- 
țiuni apărute în presa engleză, suma ce s'ar cere Germaniei ac îi 120 
miliarde, din care Franța ar lua 55 la sută jar Anglia 25 la suti. 2a- 


de rezultatul alegerilor, Intimpină mari greutăţi In constituire, 


ŞI ia VIAȚA ROMINEASCĂ 


n CO — -a 


Astfel în chestiunea turcească, soluțiunea dată pentro regimul 


strimtarilor este desigur cea mal bună. Internaționalizarea sirimio- 
rilor Inscamnă de fapt stĂpinirea lor de flota engleză şi controlul An- 
gljel asupra intregii potitici orientale legate de Marea Neagră şi de 
Dunăre, Ca urmare u acestei politici trebue privit și regimul de in- 
ternațiotatizare adoptat pentru Dunăre, ‘regim in care, dacă uncle sus- 
ceptibilități naționale nu sint prea menajate, sint totuși asigurate cor- 
dițiite esențiale pentru o lergă și liberă desvoltare n economia mapi- 
onale a riverănilor, À 

Dar în rezolvarea problemei teritoriale turcesti se pare că aini 
lacune de o mare gravitate, 

Pavorizarea excesivă a Greciei, în datina Turcilor si d Belgi- 
rilor ia Tracia, a lăsat loc penteu un non războlu, care stă să lzbuc- 
measeit. “Armate independente turco-buigare așteuptă Inaintarea Gre- 
cilor în Tracia orientală, pentru a-i respinge cu armele, De arem- 
nez împăârțeala din Asia mică nu are nimic raţional yi, cte mal griy, 
nu art nici puterea do execuție, Armata turcească la Angola. sut 
Mustafa Kemal stăpinește de fapt Turcia de Asia și este gata de re- 
zistență cu njulorui bolşevicilor ruşi. Armenie părăsită de toată lu- 
men şi-a oferit independența ci ca punte de legătură între armatei 
Mebele turcești și armatele roșii rusesti. 

Problemele orientale rămin asiic! tot in sfăre de proiect, cu toată 
pacea impusă Turciei și nu se întrevede altă soluție decit sau desti- 
înțarea complectă și radicală a Turciei, sau reconstituirea ci sub ur 
protectorat unitar, care n'ar putea fi decit cel englez, ŞI o soluție pi 
alta prezintă Insă foarte mari pericole, mai nies cin punct de vedere 
engler şi deaceia sintem incă în perioada Incercărilar. 

Cam in acețaşi situație se află astăzi Anglia pi fața de Rusia. 

Pecint armatele poloneze ajutate de francazi luptă in contrà ir- 
matelor roşii, Lloyd George tratează la Londra cu Krassin, delegi- 
tul sovictelor: o armată roșie intrind in Persia impinge în jos trupele 
de ocupatiune engleză, lar aita în Batum din minile englezilor, 

'“Asttel contextura evenimentelor politice rusosturce în cadrul po- 
liticei engleze formează mn adevărat haos, şi aceasta pentrucă Anglia 
însăşi nu e tixată asupra mijloacelor dea ajunge la asigurarea inte- 
resalor ei în orient, Deocamdată se patë cà- ea caut să facă inc- 
tensivi pe bolacvici pentru posesiunile ci asiatice şi pentru aceast? 
că nu urmireşte politica da răsturnare cu forța, cum lace Franţa cu 


ajutorul Poloniei, ct căutind să și-l apropie pe bolșevici recunosc ~ 
du-le legitimitatea guvernării lor, ceiace în mod indirect aduce An- , 


Wici și avantajul că ideia reconstituiri! "Rusiei piere din zi în zi in 
mizeria economică, pe care a întreţine regunui bolgevic.. 

In centrul Europol, politica enploză incepea se abate tot mai 
mult dein tratatele semnate la Paris, 

- Vaparia se bucură sau maj exact se va bucura desigur de pro- 
tecția engieză, pentrucă ca prezintă cole mai bune condițiuni pentru s 
infiltrare engleză în centrul Europei şi pe Dunăre, 

ltalia urmind şi ea politica Angliei nueate animată deun #pirit 
dugmănos Ungariei, ci tocmai dimpotrivă. Această atmoșteră favo- 
rabilă facc pe Unguri să apere iotr'o îmbunătăţire grabnică a soartei, 
ce li sa creat priu tratatul semnat la Neuilly la. 4 Innie. De fapt 
Ungaria nu poate răminea insituaţiunea,în care se atiă amtiri după 
păce și, dacă ideia unirii Austriei cu Germania, idee admisă de guver- 
nul englez, va triumfa mai curind sau) mai tirziu, —necositatea pages 


g 


CRONICA EXTERNA __ 119 


Ungaria, de a irati a apropiere de unui din vecinii el; va apirena și 
mai evidentă, 

Situaţia uconainică europeană e din co life mii grea, incur- 
câturila financiare lisate de rărholu- si revemiicărila din ce În ce ajai 
exorhitunte și mai energice a Iucrătoritor organizați de socialisti, In- 
treține mai pretutindenea tiit rizbolu civil latent, In Anglia războiul 
social Intent este agravat tucă de tevoluțin pormancată irtandesă, 
Legea de autonomie lome-tule, prezentată in ultimul timp parlamen- 
tului englez, nt satisface nici pa Irlandezii din sud, care cer indepen- 
denţă campleci$ și separațiune totală de Anglia, servindu-se de mij- 
loce extram de violente și sltgeroast, där nk satistace nig} minori- 
tatea anplu-uivottă din nòpd-din Uister,caze vrea unirea indisotutiiñ 
cu * Anglin. 

In Franje urevele continul turbar toată vinja economică, Penlri 
a da o loviturii organizatiilor socialiste, guvernul francez a aisolvai 
contederație pecerală à bittucii, Încercările de prova gomeriiăi nau 
reușii, axă că pănă acum ideia de ordine csto triumiätoare. 

in ttalla nesiguranța situațiunei interne a provocat căderea pit- 
vemtului Nitti, La 19 Maiu D- Nitti a fost din non însărcinat cu Tor- 
märga uuveriului, După o incercare de o lunh noul guvern iuti și-a 
depus şi e! mandatul şi regele g'a văzul nevali să facă apel ia Sine 
gurul am de mare autoritate şi experiență, DA Giolitti, prea cunoscut 
pentru politica sa de melntervențiune In războius 

in Qermania bouille alegeti au dat două grupe mari, de Vegutaţi. 
conservatòri şi saciniișii independenţi. Tăranilsi lasritazii din fabrici 

au trimis deci cef mai milj? reprezentanți, dar din acenată cană nu 
se poate forma un pguvèrn tare, căci cele doa tnbere stau la două 
extremităţi opuse, 

În goter: situațiunua eyropeanii se poate caracterisa CA mer= 
ind Incă pe căile nesigure ale Incercărilnr costisitoare și rninătoare, 
umină, pitrutile cu foarte mare greutate în intunericul provozat de 

„războlu, , 

__ Pafba ni se, poate aşeza In Europa Apusană și in cea Centrală 
din causa gresitei concepțiuni, după. care a fost proiectată, iarin sid- 
estul şi răsârilul european săzbalui continuă încă, Luptele dintre 

lonezi și rusi sint o formå derivati n războlalul franco-german. Po 
rezistența poloneză -so sprijină astăzi lutreg sistemoi tratatului dela 
Versalles, Din nstoricire acțiunea pol n'ar puien ajungo ia un 
desävtrslt succes decit dacă ca ar fi sprijiniță din larg şi de toți 
aliati, nu numai de Praja, şi de o puternică mișcare antibolşevică 
internă, Altiel, orice succes polonez ducind Ia Iungiren frontului gila 
lărgirea zonei de ocupațiune, duce la dezastru, Anglia luhod atitudine 
neutră în rAzbalul ruso-polonez, sau mal exacţ în noul războiu frateco- 
permău, Insamnă că ta nu se Ingrozgate de perspectiva unei victorii 
tuseti, respectiv germane și de soarta Poloniel,—ci ca, stăpină pe 
Constantinopol, se preczupi mai mult de drumul spre Indii decit de 
joncțiunea germann-rusi, 

O crudă ironie a noartel face ca dupice marile puteri militare 
şi industriale s'an paralizat intrun războlu fără cruțare şi excesiv 
de lung, vitimul envint amuprh agezării definitive a Europei, să fiv 
seron, luptei dinţr'o țără sconsă -din mormint și u țară care între 

- în mormint, 


$r i 


A. Corteanu 


Cronica socială 


O Universitate populară 


intr'o şedinţă a Consiliului Suprem, cind se discutau revon- 
dicările Romhniei pe temeiul fertfetor ei aparea şi de bani, a i nt 
torului dat In infringerea dușmanului comun și a ctiminţeniei cu care 
a stinjenit, pentru citva timp, lățirea bolșevismului în Apus; pe cind 
se cintăreau şi se drămăluiau cererile ci,—D-l Clemenceau a rostit o 
formulă ce trebuegte tmplințată adinc In sufletele noastre. Formula e 
de o insomnătate covirşitoare, nu numai fiindcă vine dela un scriitor 
din acei a căror mentalitate se proiectează într'un viitor imdepârtat, 
determinind, făurind și statornicind în parte fenomenele sociale pt 
care ceștelalți muritori trebue să le trăim, ci și fiindcă ea căracteri- 
zază momentul cej mai solemn din istoria neamului rominesc-—mo- 
mentul in care încetează istoria ţărişoarelor îmbucătățite, robite pl 
umilite de cătră vecini, cind incepe istoria nouă a unui popor introgit, 
definitiv conztitult într'un singur Stat, care Stat, oricesar fi să se 
ironie să na per deplin stâpina pe destinele lui... 
mula aceasta jat-o : „i fața s iw; 
în ur erai insă, mi-o pun ang cra de în TIIN 
e să insemne această cara t, > 
ERA o simpia ea prag cterizâre, care, la prime vedere, 
upă noi, ca arată că intre pâturiie noastre soc ~ i 
inadins pături şi nu clase — D-l acer vede o rio Se erp 
pastia ste un gol în care totul și toate se pot prăbaşi. Un aseme- 
nea gol a existat între clasele sociale din Franța inainte de F789, un 
asemenea gol era In Rusja Inainte de revoluție. ŞI dacă spiritului tran- 
cez, cel mal precis, maj luminos, mai armonios construit şi mal fru- 
mos orinduit, i-a trebuit un veac până să ajungă ta echilibru! social 
de astăzi, — căel tot din clocolul din 1789 au urmat şi mișcărie din 
1830, 1848, 1870, și chiar aventura imperială a lui Beulanger — cită 
ue ar trebui altor popoare, mal puţin lucrate de cultură şi de 
, ucație națională, mal puţin precise In aspirații lor, mai puţin” ortn- 
cae in pornirile lor? Cit va trebui tn special poporului ruse, al 
a óm ho nebulos şi protoplasmic oscilează în fiece ri fotre misti- 
ec SI ei curat şi viţiu! cel mai degradator, între umanitarismu! 
e! mal idealist și barbaria cea mai josnică 7 Cite decenii, dacă nu 
veacuri, până să ajungă acest suflet dezorganizat la o normals îngrădire 


„șijla oi intrăţire normală dintre Mdtvizii care constituesa societatea ? 


Sa, zicem, că afirmarea d pp mai sus A D-lui Clemenceau, a ne- 
mulțămit pe unul dintre gazet arii tineri care ae apărau cu atita sim- 
patie — se ştie că în toată fr Amintarea din urmă, singură presa fran- 
ceză ne-a sprijinit — şi că acest tinr găsind-o neindestulător de jus- 


- +iticată, vine să cerceteze lu grul la taţa locului, 


Unde să vie? La Buc urești, inima färii! Am zis intenţionat 
inima și nu creerul, căci eng sistemul de centralizare care domneşte 


„ta mol, Bucurestii) este o adevărată pompă aspimato-tulaotib. care 


CRONICA KOCIAR o LE. 


idunèà, dela periferii şi depe intreaga tutindere a ţării, toate energiile. 
sontro a le toci, toate avuțiile, peniru a le irasi, 

jati parizianul nostru la Bucureşti, 

Cel dintăiu tucru care-l izbegle este orașul, intins peste samă, 
turtit, fără perspective şi fără orizont, cu străzt strimte şi intortó- 
chiate, cu case de toate stilurile, dar mai ales acel al derordinei. 
+7 piețe cure să premeneasci serul, tără grădini care să ozonitice 
tmosiera, fără fiatini aruncătoare care să potolească arşiţa verii. 

— „Romimul trebue să fie o fire conservatoare”, „De 50 de ani 
jezind Bucureștiul e centrul elegant al Urientului, și oraşul e tot aşa 
de puţin ora mart casi cele din Asia, Cu attt mai bine! Va fi pis- 
trat ceva caracteristic“. ý 

Dar cind ajunge să cunoască cartierele bogate, cu acele culcu- 
şari de bunăstare și de lux ce se ctalează în văzul tuturora, ca nt- 
-deri aiurea ; cind vede galantarele magazinelor cu viitoarele mode 
sle Parisului, ngele pe care Franța nu te-a admis Incă şi pt care 
poate nu le va admite niciodată ; cind vede bogăţia automobilelor şi s 
"eAsurilor, eleganță exugerată i iemeilor, toate la fel dichisite şi ar- 
"|ticializate, de parcă ar face toate acetagi meserie, și pe barbaţi atit 
dè preocupați de hainele lor, c'aj zice câ le au de impromut; cind 
vede aceiaşi mulţime care circulă între 1—1 și 3—8, totdeauna pe 
acejagi porțiune din Calea Victoriei, mergind agale ca să alb vreme 
„să salute pe toţi cunoscuții, să stringă mina ta toți prietinii, să lege 
și să dezlege întiiniri de tot solul, temelie aga de sigure de cele, bar- 
baţii nsa de irezistibili In croiala elegantă a hainei lort... 

— „Ce ţară bogată ca să-şi permită luxul atitor rentieri l“ 

Şi parizianul nostru întreabă de avuțiiie țării giana că indus- 
irie nu avem, că comerțul se cifrează tu diferențe de milioane pe fiece 
an Intre import şi export, că atunci cind agricultura nu dë debitul 
bişnult recurgem la Imprumut şi că datoria publică a Rominiei, enormă 
inainte do războlu, periclitează astăzi însăşi averea de bază a Sta- 
tului romin, 

— „Ei, popor tinâr, fără experienţă. Averea materială e puţină, 
cea sutietească în schimb... Mărășești, Oituz...” 

Si cind să cergeteze sufletul neamului, află că Bucureștiul care 
arc _ milion de locuitori, are abea 3 biblioteci, toate In centru şi 
atit de dichisite, că de-abia Indrăsnesc să intre în ele studenții și 
zei 10-20 de mandarini; afit că muzeele sărace și sărâcite, stau mai 
mult închise ; că Bucureştiul, care ta dotă-trei case are un local de petre- 
cere, Derărte, cafenea, cinema, bodegs, cte., mare decit ii singur 
teatru naţional, în care se joacă cu oarecare distincție chiar, Rostand, 
Richepin, Augier, Bataille, Lavedan, Bernstein xi alți parizieni. 

Cină întră in societatea rominească el rămine plăcut surprins de 
teganta și Inlesnirez cu cart se vorbeşte limba franceză şi de faptul 
iy nu-i casă în care să mu se cetească reviste şi gazete pariziene; 
zA toţi sint în curent cu ce se petrece la Paris, în special cu iven- 
tørile marilor actrițe... cunosc „tons les petits potins du boulevard", 
și că hucureşteanul care se respectă nu trăeşte decit suspendat de © 

nădejde : să-și adune citeva zeci sau sute de mii de lei pe care să-i 
=heltuiască cu tisipă ln micile taverne depe marile bulevarde ale 
Parisului... 

— „Cum? Își va zice el, dar acest popor nu-și are viaţa lui 
proprie ? N'are el tradițiiie, mingterile şi amărăcianile lui, Wate ei 
trecutul şi aăpiraţiile lut în viitor? Cine n'are nimic de adiogit tit 


- 


ata ai VIAŢA ROMINEASCĂ 


avutul sufletesc al omenirii, nu are nici dreptul la soare... Ce zic 
despre această lipsă, oamenii de Stat aj Rominiei?* 

intreabă de revistele diferitelor partide politice și află că nu 
există,  Cetește gazetele. Din cele conservatoare află că liberalii ar 
fi toți talhari... din cele liberale află că conservatorii ar fi toți trá- 
dători de neam., din cele independente, că şi liberniii şi conservatorii 
şi îndependenţii... ar f] deopotrivă de talhari și trădători, 

„lată Rominli.în faja cărora d, Clemenceau îşi pupe pilăria pe 
cap“, işi va zice parizianul, „Unde-i însă Rominina? Rominia în fața 
căreia él se descopere cu respect 1» 

— „Acea Rominie nu se poale vedea, fiindcă nu-i individuali- 
zată în anumiţi oameni, annmite clase sociale sau anumite localităţi, 
Acea Rominie oste însuși sufletul, însuşi, geniul neamului, şi_el nu se 
manifestă, nu se invederează decit în momentele de grea cumpână”,,, 

Dar dacă intre păturile noastre sociale există o așa de mare 
prăpastie, că o văd cei dela Paris, noi oare n'o vedem? ȘI dacă o 
vedem, ce facem ? $ 

Am introdus votul universa!. Dind masei putinţa de a-și arata 
revendicările pe cale legală il cruțăm osteneala de a recurge la cele 
extralegale. Foarte bună măsură, dar neindestulătoare. Votul uni- 
versal este o supapă de siguranță care nu vindecă relele existente, 
ci poate, cel mult, preveni pe unele din cele viitoare, şi ca orice su- 
papă, la un moment dat ponie îi neindestulătoare, 

Din însăşi intronarea votului universal însă, rezultă două rete: 
seoborirea nivelului cultural și putinţa conflictelor lduntrice. 

Cind marea masă va alunge la beţia puterii şi va puoc mina 
pe toate resorturile organizaţiunii de stat, ea care nu știe pregui ca- 
litatea şi felurimea muncii intelectuale, și care în mod fatal va fi 
mal prejos în raporturile ei cu străinătatea, broma de cultură pe car: 
cu: atita nevoe am dobindit-o in acești 100 de ani ultimi, va fi pri- 
mejduiti. Este insă și primejdia relei credinți pe lingă acea a lip- 
sei de pregătire, În epocile de fermentație socială se ivesc în mod 
fatal ambiţiuni și încercări nesăbuile, se improvizează şefi și șefulaţi 
din a căror rivalitate ca și din reacţiunea firească a oamenilor de- 
treabă, pot rezulta coliziuni, conflicte de care să profite dusmani 
noştri, din afară sau dinăuntru, 

lingă aceste ouă primejdii inerente votului universal In- 

trodus năprasalc, noi sintem ameninţaţi de o a treia, tot lăuntrică — 

cele dinafară rămin dincolo de prevederile şi mai ales de pravenire:. 

noastră —propaganda bolşevistă. Această propagandă foarte serioas: 

îmbracă toate formele, pănă și pe cea religioasă. Aşa zişii adventiști 

nu sint decit anarhisti, disteugători de ordinc, și de bună rinduială. 
"Cum se poate lupta Impotriva acestor primejdii? 

„+ — Prin cultură, Cind zicem acest cuvint nu ne gindim nici |» 
şcolile de adulţi, nici la cursurile complimentare ce se propun pentr: 
sate, nu ne gindim la acele cunnștinți pedestre slujind la îmbogățirea 
unuia sau a mai multor indivizi, ci la o instituţie de mare prestigiu, 
care să radieze lumină şi să orienteze sufletele. Ne gindim la cein- 
ce este mai adine şi mal substanţial, mai desăvirşit şi mai aftel. dir 
munca omenească a tuturor veacurilor, În acea cultură care Im- 
moae săibătăcia și primeneşte sufletele, care făureşte idealuri și 
inalță conşilințele, ne gindim la marea bincjăcdtoure a omenirii, şi r 
special a neamului nostru. e 

Se tot vorbeşte de virtutea poporului rominesc atribuită lastinc- 
tului conservator, de n fi rămas prin aceste locuri în docurs de 


E] "4 


CRONICA SOCIALĂ z 123 


rr rr a 


2000 de ani, fără să-și fi pierdut naționalitatea. Cind a devenit insă 
rodnic acest instinct, cind a plăzmuiigtatul romin, care astăzi, Intine 
ramuri proteguitoare peste atitea ținuturi desrobite? Atunci cind in- 
stinctul a devenit conștiință națională, iar această prefacere s'a fá- 
cut subt inrăurirea contactului ct cultura apusană, în vbacul al 17-lea 
cu alipirea bisericii din Transilvania la cea catolică, şi în veacul al 
19-lea la atingerea tineroțului romin cu libertăţile franceze, 

Cultura este și marea binefăcătoare a femeii. lo afară de pu- 
ține popoare, de ncam mai ales, citeva triburi wreceşti, Indienii, Ger- 
manii, şi vechile seminții care au trăit subt regimul matriarhatului, 
ta toate celelalte femeia a fost un obiect de petrecere sau un ani- 
mal de munci. 

Astăzi femeile vin să-și ceară drepturile” de om alături de bar- 
baţi. Pe ce temeiu? Ai serviciilor aduse obștei ? 

Aceste servicii pot fi contestate, Vin în numele principiilor sta- 
bilite de cultură: egalitate pentru toate - ființele omeneşti, libertate 
pentru toate conştiințile, dreptate pentru orice suflet, în numele a- 
cestor principii işi cer femeile dreptul la viața cetățenească, la viaţa 
deplină de individ și de membru al societăţii. 

Insă mulțimea mare devenită năprasnic stăpiuă pe vot, arm 
hotăritoare într'un Stat constituțional, nu va mai veni Inegcoală şi 
va trebui deci ca școala si se ducă la dinsa. In asemenea condițiuni 

+ singura instituţie care se impune şi trebue să se impuţe, ar fi o Universitate 
populară, Profesorii, ar fi să fie oameni încercați, bine intenţionaţi, 
entuziaști și devotați, cu sufiet bogat şi bogati cultură sociologică, 
Ea ar putea lua naștere din iniţiativa Statului, a Academiei, ‘sau şi 
mai bine, din acea a Universităților. Programul, cu cunoştinţi. din 
sociologie și religie, filozofie și ştiinţă, artă și literatură, adică din 
acele cunoştinți care scudue sufletul şi-l purifică, care cutreuiură 
mintea și a înalță, care primenesc constiințite și le îndeamnă *pre 
infrățire şi bunătate, cinste şi idealist, 

in locul armate] care a întrint dușmanul din afară, ne trebue 
acum una care să infringă duşmanul dinăuntru. În locui armatei care 
a inbinat păminturile răzleţite, ne trebueste una care să infrâțească 
sufletele bănuitoare, care Să ne deștepte din visul de materialism 
grosolan pe care-i trăiesc cei mai mulţi dintre noi, ca să alunge 
luxul, falşificător al fumosului, şi destriul nimicitor de suflete, și 
care, nimicind duşmănia şi neincrederea să contopească sufletele în 
aceiaşi iugăduinţă şi omenie, în aceiaşi dragoste de.ţară şi de neam, 
în acelaşi proslăvire a cinstei şi a dreptății, 

Acesta ar fi rolul Universităţilor populare şi nici decum lecțiu- 
nile de conmptabilitate și de conversaţie In limbi străine, de cultura 
a vermilor de matasă, sau de medicină populară, ori cunoştințile a- 
supra mijloacelor de inavuțire fie chiar a altora, 

F u acestea sint. cunosiinji trebuiloate,' desigur, dar nu de pres- 
tigiul Universităţii, Ele sint un invăţămint de specialitate, de broasid, 
bune pentru o şcoală complimentară, bune pentru o şcoată de adulți 
din fundul unei mahalale, Rolul unei Universităţi, fie ca şi populară. 
este de a pastra ctiltu! marilor inălţimi de gindire omenească în sco- 
pul de a ridica pănă ta dinsele inimile şi cugetele tuturora. 

si KLA TiN Em. A. Costin 


N. R.—Deși nu impărtășim unele idei şi teme ale autorului din 4- 
ceastă cronică, am tipărit-o pentru înleresul problemei desbătnte, 


+ 


| 


Cronica școlară 


Bursele şcolare 


Articolui „Premii şi examene“, publicat in numărul 2 a! „Vieţii 
Romineşti=, mă determină să scrin rindurile de mai Jos. 

Este drept că decind se invaţă mai puţină carte în şcoli, de- 
atunci ne coborim—şi Incă repede—din punct de vedere moral, 

Dacă sint de acord cu autoarea articolului În ce priveşte pre- 
miles! examenele, nu pot admite părerea recompensării prin „Dlir- 
sele” de azi. 

După trecere de atita timp, cu mentalitatea de acuma, apreciez 
incs aşa de mult influența ce avea asupra noastră — copii în clasa l-a 
si a Il-a primară — stelele şi cocardele de hirtie colorată, pe care ni 
je distribuia odati pe lună, ca recompensă, institutorul meu, celor 
mat meritoși elevi din clasă. ŞI doară nt costau-—poate—decit 20 
sau 23 bani, dar., cit efect făceau! După atiția ani, mamă-mea îmi 
păstrează încă douf-trei „fleacurt“ de astea, poate, toemal pentru Vä- 
toarca ce le-am dat-o atunci, 

Copilul are nevoe de stimulente dese şi impresionante. Nu pu- 
cam aprecia cinstea de a fi „promovat l-ul san al 2-lea din clasă”, 
— dar, ce mult apreciam coroana de merişor și teancul de cârţi pe 
“are le primeam pe vremea cind eram În gimnaziu. 

Modalitatea? Cine vrea o găseşte uşor. Mai mult ca sigur 
cd institutorul meu nu avea buget special pentru stelele noastre, dar 
probabil că era răsptătit destul in sine, de cei cîțiva let cheltuiţi, 
prin efectul ce observase că făceau stelele Iui asupra noastră. 

x Despre examene, pe care le totuşi necesare, deși nu sub 
forma de mal Inainte, voin Forbi, poate, altădată. Azi voesc să a- 
ting chestiunea burselor, . 

Gäsesc că prea este adevărat dictonul câ: „Rominul se naşte 
ħursier, trăaşte fu ar şi moare pensionar”, şi că n'ar trebut să 
(je astfel. Trebue să ajutăm şi să ne gindim cum să ajutăm cit mai 
bine şi mal eficace pe copiii săraci şi meritoşi spre a se ridica; dar 
så-i ajutăm nu dindu-le „pomană“ prin burse, ci obligindu-i la rîn- 
dul lor să-şi piitească datoria față de societatea care l-a ajutat. 

Şi atunci, m'am gindit că ar fi bine ca orice bursier să-și it 
aagajamantul In scris, „pe cuvint de onoare numai” că, atunci cind 
va avea o carieră, în orice ramură de activitate, de pe urma borsel 


CRONICA ŞCOLARĂ f - 125 


ce i-am acordet-o noi, societatea, —îşi va plăti datoria dtad 5 la su- 
tä din tot ce va cistiga, internatului care l-a Intreținut sau societâți: 
de binefacere ori statului care l-a acordat bursa. 

Angajamentul „pe cuvint de onoare“ s'ar putea teinoi din trei 
in trel ani, tot timpal cit va ţine bursa, socotihd că și acesta ar îi 
un mijloc de educaţie cetățeneasci— „ţinerea cuvintului datt. Ct 
vor fi şi de cef ce ni și-l vor ține, Imi place să cred că numârul lor 
nu va fi tocmai mare și că paguba ce aceştia ar face-o sozietţi!, 
străgind-a pe stoarâ“, ar ti mal mică decit serviciul ce i l-ar face, 
recomandindu-se singuri ca „oameni ce nu-şi tin ctivintul“, 

__ Publicarea din vreme În vreme a Tistei lor, nu va fi costisi- 
toare și va ti, poate, ultima incercare spre a-i aduce in calea cea bună. 

Şt-atunci întrebiți-va: dacă toţi foștii bursieri ar da 5ta sut — 
și ce puțineste pentru ori-cine 5 la sută—din cela ce ciştigă, în orice 
'amură de activitate, ce sume colosale s'ar Stringe lunar şi cit ar fi 
ușurat statul şi institutele de binefacere. 

Eu unul- fost bursier și eu, dar bursier din cei ce-mi plătea 
chiar de pe atunci hrana și îmbrăcămintea prin serviciul ce-i țăcean 
în spital-—m'aş simţi fericit și mindru să mă plătesc de datoria pe 
care o am față de societate pentrucă m'a ajutat la nevoë să june 
ce sint, ajutind la rindu-mi cu așa de puţin sacriticiu generaţiile vi- 
Moare tipsite de mijloace, 

Şi:apoi, chestiunea sd pune şi altei, Cite burse se dau tocmai 
celor ee n'ar trepul să lë capete? 

Cu desgust imi amintesc de un coleg de facultate doctor, ati — 
fiu de om bogat, şi bursier cu toate astea al Epitropiei X, care ne 
slida, cu banii ce ar fi fost necesari altuia să minince, stropindu-n- 
cu noroju din trâsura in care venea, răsturnat pictor peste picior, !3 
cursuri, 

Nu este aşa că faptul n'ar mai f atit de revoltător cind am 
şti că, oricâm, „cuconașil” ori „fiul influentului ifi va plăti odati 

luxul de-acuma ? 


Dr. Mircea B. lonescu 


MISCELLANEA 


Luptele politice 


Am vorbit în numărul trecut de pafemicele din ziare qu tocmai 
parlamentare și am arătat răul ce ni-i pot aduce. Ne gindeam la 
at proeate şi la cetățenii de altă limbs încosporaţi în Rominia 
n a 

De-atunci interesul polemicei de ziar a trecut pe al dollea pian. 
De-atunci s'a deschia Parlamentul. Cind scriem scite finduri, Di 
sintem ta debuturile lui. Sau intimplat: scene regretabile, care fâră 
indoială vor fi mihnit profund muit lume, Desigur priveliștea nb e 
recontortantă, ` 

Dar să judecâm filozoticeşte, Filozofia consolează. 

Scenele —vorbele şi faplele—care formează debutul sint datoriti 
votului universal,  Miidată, tlamentui nu cra, în alcătuirea lui, 
superior colul de azi. Dar altădată nu puteau avea loc lupte aprinte 
in parlament. Exista o majoritate disciplinată, numită de şei si de 
organele lui, Exista o imimă opoziție, disciplinată şi ea, numita de 

cele mal multe ori de şeful guvernului şi de organele lui, după ò pre- 
alabjlă combinaţie cu șeful opozant. Şi ungori unul, doi, trei depu- 
taţi aleşi prin luptă dreaptă. Aşadar lucrările parlamentului trebu- 
tau să se destăşure intr'o relativă şi monotonă decenţă. 

Acum parlamentarii sint aleși prin luptă, prin iuptă crincenă, 
reprezintă curente acut antagonice şi aduc cu diaşii toată pasiunea din 
afară de parlament, 

E naturală clervescența,cu toate urmările ci, In toată lumea 
unde există votul universal, parlamentele sing agitate şi febrile, Dacă 
în nol se observă o scădere în ton, aceasta esto forma corespunză- 

toare fondului —nivelulul nostru cultural, incă nu destul de ridicat. 
—Să nu deresperăm,,. 


Mizeria criticii literare 


Fără indolală că un critic, un adevărat critic literar, ştie să-și 
justifice impresiile mai bine decit un simplu cetitor. Dar imprestile 


— 


MISCELLANEA i27 


— - - N. ..- 


criticilor corespund mai rar cu realitatea decit ale coțitorilor cugi şi 
nrestraţi cu gust. = l 3 

Criticul ori este blazat şi nu-i mai pince nimic: ori judecă din 
munctul de vedere al vre-unul cod estetic sau prin prizmi vre=unei 
scoli literare sau din punctul de vedere al nivelului cultaral al ţării, 
—afitea merite där şi atitea lipsuri care toate [i răpesc putinţa Bu- 
sei, simplei, spontanei aprecieri. 

Simțul estetic al criticului e tocit ori pervertit ori prea cam- 
picat, (Alei e vorba, bine înţeles, de cel care lau avut, nu de cei 
născuți fără gust literar), 

Criticul are btestemul de a nu se putea desfăta cit o operă In 
ship firesc, căci cl, odată ce Incepe să cetească o carte, o ceteşte ca 
un judecător, cu conștiința că trebue să o judece, să dea un verdict 
je condamnare sau de achitare. O ceteşte conştient de impresiile şi 
je cauza impresillar sale, Intr'o nefircăscă stare de dedubiare, Cetiţi 
mărturisirea tul Brunctitre,—că el nu prețaeşte celace-i place, ci cela 
ze trebue si-i placă. 

Acesti nenorocire nu o are cetitorul cult și otm de gust, E 
uieează de operă. El savurează fructul, fără să-l chinuiască intre- 
aurea din ce clasă faca parte arborele care la produs, fără atitudl- 
Mea dbstractă de a-și analize impresia şi a o justifica, au clasifica 


“In cutare categorie păibhică sau estetică, etc, 


Cine a observat cit de puţin lumea, ştie că publicul cult e un 
mal bun judecător al scriitorilor decit criticii, ch toate că nu porte 
"A justifice apreciarța ca in critic, 

. Cei mai mari critici au făcut greşeli pe care mulți contemporani 
ai lor, simpli cetitori, mu le-au făcut, Sainte-Benve, prințul celtici- 
lör, Wa (telos aderdrața valoare a celor doi mari contemporani ai 
+41, a lul Musset şi a lui Balzac. 

Un Julen Lemaltre sra un Anatole France, ca să den garanţie 
pentru critica lor, au ficut repetate declaraţii că ci nu judecă opera 
literară ca critici, ci ca simpli cetitori, caro se destitează cu o-u- 
perà de artă, Aşadar sntvarea criticului stă în tăria Iuj dea dé- 
veni tetițor, ` 

Cind criticul Dlazat și asċdiat de teorii nu mai are puterea de 
= se transforma fn simplu cttitor—nu-i mai rămine decit să culeagă 

-din atmosfera creată de cetițorii de gust impresii asupra operelor H- 
“orare pe care Insuşindu-şi-le să le justifico, 

Există un gen literar pentri care femeile impresionabile și cal- 
tivate formează publicul cel mai senzibil. E jilurațură de analiză su- 
Netească, O fetmee cu sensibilitatea ascațită este cel mal sigur ju- 
secător al tnui romăn. Poate să albă romanul tot felul de calități 
=xlerne, dacă este lipsit de vință—na va aves sufragiile publicului 
cetiter feminin, 

Concluzia care reesă din aceste considerații ar li ca orice critice, 
are wdescopere* talente, să-şi organizeze pe lingă dinsul ọ comi- 
vine de cetitori şi de cetitonre care să-i indice ce este fru- 
mos—și apoi cl să se pună pe justițicări, pe clasificări şi celelalte 
nagiai ate criticei literare. . 

Recomandim aceasti rețeți, care cel puțin înir'o privinţă nu 
este displâcută, 


128 __ VIAȚA ROMINBASCA 


Perioade de tranziţie 


In istoria omebirii se vorbeşte adesca de perioade de traaziţie. 
Sint acele răstimpuri cind formele nouă de viață încă n'au invins ṣi 
wau inlocuit cu totul pe cele vechi, Dar aceste „perioade” de tran- 
ziție sint numai nişte crize ale tranziţiei. Sint momentele culminante 
in lupta dintre nou şi vechiu, În realitate omenirea este Intr'o eterna 
tranziţie. Numai fa animale a căror viață este meren identici cu ea 
însăşi, nu poate fi vorba de tranziție decit doar atunci cind o specie 
se transtormă în alta, lucru pe care l'au imaginat oamenii de ştiinţa, 
dàr care nu sa intimplat niciodată decind ține minte omul. 

Dar să no mărginim la perioadele de tranziție propriu rise. 

La țările rămase In urmă, perioadele de tranziție au ua carac- 
ter muit mal acut, Ceiace sa cut în Occident în chip normal și 
în multe sute de ani, la noi s'a tăcut forțat şi brusc într'umul sau în 
citeva decenii. 

După 1800 a trebuit, şi de vop şi de nevoe, să transplantăm in 
doză forțată în societatea noastră feodală, tot ce se crzase In Apus 
intr'un întreg ev. Şia Inceput perioada de tranziție în formă de cri- 
zñ. Acca perioadi de tranziție nu se isprăvize încă inaintea războ- 
intui (dealtmintreiea tot sub forma ei acută nu sa isprâvise alel fr 
Occidoht cu excepţia, poate, a Angilei al cărei constituționatlam este 
vechin de citeva secole), 

Introducerea formelor nouă în prima jumătate a secolului a! 
XIX-lea a fost fatală, Perioada care a urmat a avut, ca orice peri- 
cadă de tranziție acută, aspecte extrem de desagreabile, cu atit ma! 
mult cu cit formele nouă nu erau rezultate dihtr'o evoluție a condi- 
țillor țării noastre. Această perioadă de tranziție, cu toate mizeriile 
ei, a fost criticată acerb de şcoala junimistă care reprezenta punc- 
tul de vedere reacționar. 

„După războlu, şi din cauza războiului, am fost siliți s4 latro- 
ducem reforme care sint nişte forme sociale şi politice ce reprezinte 
in evoluția umani un alt stadiu, mai nou decit cel dinainte de războiu, 

Dacă formele dinainte de războiu erau, pentru criticii lor, pras 
„Inaintate= pentru țara noastră, atunci ce orgie de „inaintare tre- 
bue să fie pentru uaturile timorate și reacționare, formele Introdus 
după războiu. 

Şi Imadevâr asistăm la apariţia, incă dezoritataiă, a unei nouă 
ediții a junimismului, P 

Nivelni cultural al ţării, și ne gindim mai ales la masele pro- 
tunde, nu este, fără Indoială, apreciabil mal ridicat dècit pe vreme: 
criticii junimiste, Şi dacă pe-atunci colegiile restrinse erau o. haint 
prea nepotrivită pentru noi, se înțelege dela sine cum poate fi privit 
votul universal! cga! şi direct, din punctul de vedere al unet astřel 
de critice, a 

Evident, votul universal nu a răsărit la pol din evoluția nos- 
trä. Nu este faţă cu organismul nostru social ca pielea unul trup, 
ci ca o haină de împrumut croită pe nit corp. Dar întroduceraz vo- 
tului universal este o fatalitate istorică. Chiar dacă nu ne ora im- 
pis de imprejurâri anguste, încă ar îl trabuit să-l! introducem de dt- 
nă voe, pentrucă, rămași în urma Occidentului, trebue (nu se poate 
altfel) să introducem în indefinit toate formele sociale și politic: pe 
care le Imbracă Occidentul, 


EP E a 


Şi cum veșnic vem îi în arma Occidentului şi veşnic va trebat 
să introducem tot ceiace se va fi produs în Occident, urmează că 
vom îi etofi in pefțoade de tranziţie acută până atunci cind evoluţia 
socială va ajunge la termenul el—pănă cind nu se va mal produce 
nimica aiurea pe care să avem apoi nevoe să-l trunsportim in noile 

Socialiştii marxişti pun acest termen în organizarea comunistă 
+ omenirii, ultima fază, după dini, 4 organismului social, 

Dar cu aceasta intrăm oarecum în matalizică,., 

Până la așa ceva—transplantare, tranziţie, dezacord lotre fond 
şi formă, ediţii tot mal noui de „junimism=, ete., ate, 


Netoleranţa 


Neteleranţa este neputthța de a suporta ca cineva să fie, să 
dimt sau şă gindească altfel decum ne place nout,—de obicelu, de- 
cum sintem, simțim și gindim nol. 

Netoleranţa este o stare de suflet, alcătuită din tot ce este mal 
josnic îm oin. Ea presupune brutalitate de sentiment şi inferioritate 
de gindire, Netoleranja este ură şi lipsă de simpatie intelectuală, 
Netolerauţa este strins togată de pornirea bestială de agresiune, Ne- 
ora este atitudinea gorilel feroce, care a parvenit să vorbească, 

oieranța este produsul cel mal Inalt al culturii sufleteşti. Ea 
= semnul adevăratei civilizaţii, Orice aspect mal Inalt al vieții mo- 
faie are ta bară toleranța. Progresul omenirii este progreso! to- 
leranțel. Libertatea de gindire, accesul celor mici în viața de stat, t- 
dreptăţirea femeilor, principiul naționatităților — totul se intomelăză ln 
fond pe progresul toleraaței, pe tot mal multa toleranță, 

Omul tolerant tiae fruntea sus, are privirea sonini, E echili- 
brat,  Netolerantul are Infățişarea animalului râu, care vrea să Im- 
pungă. Omu! tolerant e wbiectiy, are concepția evolutivă şi istorică, 
timpul relativității Netolerantu! e eternul judecător minjat şi mărginit. 

Sint rase toierante şi netelerante, probabil după maimuța din 
care se trag, ŞI cum orice popor e nn amestec de rase, pe acelaşi 
stradă, în acelaşi familie, poji vedea reprezentanţi mal mult sau mal 
puțin tipici ni diteritelor rage. Po netulerant |l recunogti după mu- 
trä. Are ceva ancestral ori degenerat, ceva escesiy. 

ŞI totuşi sint deosebiri intre popoare, E limpede că Spaniolii 
luați In genera! sint netolcranți și Rominii toleranți.” 

Toleranţa sau netoleranţa variază apol după epoce. E sigur 
că astăzi lumea trece printr'o criză de netoleranţă. 

Şi la noi, poate niciodata n'a fost atita netoleranță. 

Romlnul e csnoscut ca un popor tolerant dealungul veacurilor, 
în literatura populară străinul e cel muit luat în ris, dar niciodats 
urit—şi tot aga și cel de altă religie. La nol n'au fost râzbone re- 
ligioase şi nici persecuții religioase. Tara romineasci a fost un pă» 
mint ospitalier pentru toți refugiații de orice neam. Serisi) romt- 
pese n'a iost niciodată cenzurat pănă asi, decit in vremea domalilor 
regulamentare, cind cenzura eta impusti di consulul rusesc, 

Astăzi sintem intr'o perioadă neagră. ŞI, ceiace e mai trist, 
mârgenirea intelectuală, chircirea morală a venit la timpul cel ma 
rău, acuma cind, spre a închega Rominia Mare, e nevoe mai mult 
daci! ericind, de cit mal multă toleranță, și nu din umanitarism, că 


130 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


dia interes lucid Rominia trebue să fie o patrie în care oricine, de 
orice limbă, să se simtă acasă și mai bine decit oriunde, In EI. 
veţia, Germanul, Francezul și italianul și-ar jertfi mai bidè viaţa de 
e sută de eri, decit să vadă cantoanele Jul atipindu-se la Qermania, 
ia Franţa, or! la Italia. Capitala lọr e Berna, şi nu Paris, Berilo 
orl Roma. A 

ŞI e păcat ca la un popor atit de tolerant prin firea hui ĉe ai 
nostru, să crească burulana monstruoasă a netoleranțel. 


P. Nicanor & Co. 


APM 


Cătră cetitorii și prietinii „Vieţii Romineşti“ 


indicaţia specială : „pentru monumentul lui Haret” — adminis- 
tratiel revistei noaste. In fiecare număr vom publica numele sub- 


scriitorilor. 
„Viața: Romineascd”. 
Suma din. urmă 11082.90 
Lista Emil D. Hagi Anton, Bucureşti * "20 — 
G. Ciomac, Botoşani 100 — 
„E, Rasmiriţă, Sascut 5 — ji 
A. G. Boicescu, Șuici-Argeţ 4-0 


RECENZII 


= — - 


Mihali Sadoveanu, Umbre, „Viaja Romineancă”, 1920. , 
Un volum nou al unui scriitor coasacrat e un eveniment Jiterar, ma? 
aies pat: acesta e Mihall Sadov 


canu, 
dacă unii cefitori, care cer Inainte de toate scriitorului caractero ~ 


complexe, analize subtle şi nuttate ale vietit sufleteşti superioare sau 
consideraţii, prolundo a ci, au gustă totdenuas pe Sadoveanu, Răzindu-! 
uneori prea simplu, alteori monoton — prin puterea de exncare epică, prin liris- 
mul e! pasionat, prin poezia naturii și magia unu: stil ce n rară forţă suggustive. 
opera lui s'a impus demult intregii lumi remineşti. 

Cele nou iprezece povestiri cuprinse în acest volum nu Iusamnf dusi. 
gar un pas [nainte In evoluția literară a lui Sadoveanu, dar rezumă în chòp- 
mumunat tente aspectele talentuhui său. 

Uaele, deşi cupriazind inpte inate dia viața regi, au un curacter st- 
bieciiv, ilustrind eterna temă a Iubirii. Eroii, boeri sau răzâși, trăiţi In 

„aiot fiti simple, dogmăte de patimi elementare ce irbucnes 
deodată și care, dacă nu-l doboară, lasă totdeauna în viața Ior o brazii adinci- 

Femeile, predispuse la visare ca duduia Zenobia sas JA sengualitiis 
ca nevasta Morarului, au un farmec fizic proviicator şi stranlu, Şi'peste toate 
scenele de lubire, amestecate cu Intimplări din trecut, pluteşte ambra mi 
terioasă a destinului și regretul lucrurilor care an, lost şi fu mal pot ñ, 
regret a câryi melancolie phirumzătuare păsșie un «cos prelung In safic- 
tul nostra, 

Alte povestiri, cn un caracter mai ablectiv, aur ăveac tipuri ni fapte- 
din viaja țărănească. Asatete caracteristice din firea țaranuiui yi dis traiu 
pafriarkal de aliată apar, aici, mat totdeauna selizate. 

Toma bouarul şi Axcute elebaaul, Oameni drepți și cu credia, ps 
in el ceva epic şb lasă impresia nget mari forțe care ptie 35 we atipinească 
Matei viziteul, resemnat in taga one “pat naturii şi a medreptâții omw- 
nesti, Ințategladu-ae mai bine cu caii, capi bătrinul lon Doru câte monre 
atit de senin, siot fiţe påtrsasè de un adine îatultsrm, „pietre solțoroase 
pe care l-a ros valul visgi". 

D. Sadovennu, pare ne-a dat odinioara minunate figuri de copii, na 
povesteşte și in acest volum cu muit umor iiprăvile a doi ptrenpări care, 
pentru a putea a din plăcerile fumatului, fură nişte ouă ds găină ini 
cuindu-le prin altei de-cucostize, iar Intr „Um năcâjit” istoria imul biet 
băiat de opt ani care mină alle şi e Inzeatra! cu acea precoce şi gravă it- 
țeleptiute pe care oa unton copiii cind au cunoszut de timpuriu drerr n. 

Prin adevărul omenesc și sufiui larg de iubire pi milă de carme iti- 
putirțită, între toate povestirile D-lui ei Motan aceasta è una din cul 


RECENZI 133 


o ep i a 


mal frumoase şi sunt semnificative, Cu exceptia a două sau trel dintre ele 
zare au ca erri niște umiliț sau alintaţi apti tinației urbane, cadrul po- 
vestirilor îi forează natura, 

Fa + totdeaumn pe primit plan gi în ovocarea ti D-1 Sadoveanu è 
esigur fără de rival in Iheratură moaatră, 

Nimeni tu a simţit cumal multă dragoste și nu 8 redat mai viu poesis 
nămintuiul moltoveresc cu toate aspectele e! variate: valea Siretului çu 
uncie poat, era a Moldovei cu prundurile Intierbintate de -soarele 
veri, Ak meh de tară en râpezile albe albăstrii Istomina lunci și cu ia 
xi imgheţate, peisaje de ioamnă cu ploile dese, privelişti de lartimă în 

cerul e inegrit de parerile puhoacior cu glasu! de aramă, 

Natura e iagrâvită uncori obiectiv ca in acest splendid tabibu t „Era 

primăvară in jurul sostra, ne Împrenurau aburi în lumina puternică şi 
à 


“pe ramurile brazilor p'ale fagilar be n oleg apa inium 4 Seturite; a 


ici un topaz pottocaluu, wi ametist sc ar dincolo, o roşie de ru 


“ip scinteia o clipă în atta- parte, apoi se schimba incet-incet pânâcae fám- 


nea palpitină în locul ei un licurici viotet, fnsultejit parcă...“ 

Ajeori en e uman zats, vibrind in acord cu bucuriile sau durerile 
adastre ; „intristarea omâturilor parcă iny mingea în sunet", „Siretul vela 
involbui i, maro și tulbare şi trecea c'un fel de suparare parcă pe subt 
dumbrava”. 4 3 

s- Slul D-lui Semnale, PE mă € decit eR 4 orio ele scritt ori eogi - 
bogat in imagini şi comparații to | , Care 
tuteazitatea impresiilor e IR, alteori deşteaptă în nol asociaţii vagi, o 
serie întreaga de arm f 
: Cuvintele domniței, ună din eroinele povestirilor caracterizează mi- 
nanat primitivilațea și frescheja lui de simtire $ intrau în ochi toate 


lumii - 
rimă impresie, această renaștere curt a râmas ton 
țiința mea, De multe ori amintirea € aşa ernică, incit după atija au) 
se ridică în iat viziune pestrit a laeront, simjesc bparea neria ar- 
„zătoure, se tret pănă şi senzaţia mirosuri è ; 
a trozegie Piti culese ta intimplare: „Şi în tăcere, auzirăm pesti 
"o vate, undeva, clocânitoarea cea mare de munte duruind sonor În + 
copacilor, ca într'o darabană stranie”, 
„Viut de toamnă susuta ușor; o frunză trecu pe dinaintea cerdacnlui 
ca un fluture negru”. 
„Viaţa iazalui dormea sub stinca de ghință intro tăcere nemărginită”. 
Sau aceasta, frumoasă intre toate: „Şi priveam cu orhii ățintiţi o 
doare do ametist care tremura întrun strop de spå pe o creangă, Vents 
miros de påmint umed din vä. Si'n, ametat paas vedeam incrustats 
ginea trabrăţişării de dennit, eternă ca piatră scumpă și trecătoare ca 
Wa strop de rouă”, i s 
s ŞI mi ac pare că oricine põsto gusta 0 operă literară în ta insăy 
independem: de itori și Drmule, va recunoaşte în Sadoveanu un mare poet 


fà LĂ 
PX OCTAV BOTEZ 


C. Acdeleanu, Pe străzile lașului, Bucureşti, Edit „Cartea Romi- 
agra îi ms, at ] 


Lel. 

Auţnral se vede că a suferit foarte lare pe vremea refugiului, —d-ss 
impreună cu $ şi cu ce: doi copilasi ai d-sale, după cum spune. Goank 
in căutare ant , egolamul localnicilor, certuri co proprittârease, 
coadă la brutirie, ploaie, ger, iod, let de tel de mizerii. si toate mizeriile 
acestea se oglindesc cu o minuțioasă fidelitate în cartea d-lui Ardeleanu, care 
binevenită dia acest punct de vedere! ea adrogă încă un document |n 
colecţia, dela voluminoasă, a documentelor războiului nostru vârut din 
spate. Şi asta ne bucură. Martirii frontului, —ai singeiui pai captivităţii, — 
vutrucir ar soleltu ei mai multă compâtimire decit martirii pârții sedentare? 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E drept că şi'n tranșee era frig, ploate, murdărie şi gloanțe pe de-asupra,, 


dar acolo, Incalte, umul știa că nu ponce s4 fie altfel că așa trebue să 
fie, și azi, şi mine, şi în toste zilele cine tie cită vreme,—şi nici nu avea 
lingă ei nevasta $i copilaşii, grija lor imediată şi spectacolul suterinții lor. 
Pe ci vreme, cel care nu cra pe front, trebuia să aietge prin noctoiu, să 

i brutărie ceasuri întregi, să injure cicăliurile proprletărassi, 
să-şi îngrijească familia, care frebne ingrijită, — şi cite alte chinuri și torturi Pe 
Cum să nu se lamenteze cei care au suferit, şi cum s5 nu tit pesimiști 


facă coadă la 


pănă la acreală, acum, «ind !şi aduc aminte? 


ŞI pesimist e şi autorul nostru. Un pesimism apiicat, acerb, positiv, 
precis, Toate îl despustă. Nimic-nu=! mulțâmeșie. În orice parte işi întoarce 


virea, nu vede decit motive da scirbă, râul triumiiad asupra binelui, 


acă opera de artă e natura văzulă printr'un temperament, ca un 


ochian , atunci desigur că mu poate fi decit bi-concavă și ultra- 


violeță lentila organică prin care privește d Ardeleanu Dăurina lafâțişare- 


a aceste! lumi vesnic tinere şi surizătoare în nepâsarea ti glorioasă, 


Ă $ 

Ramiro Ortiz, fa ciuda submarinelor, ziarul unul pribeag romte Gote 
Arhangelsk la Montrose, Bucuregüi, Edit. Alcalay, 1324, Preţul 5 iel, 

Ziarul“ pe care-l publică d, Ortiz cuprinde povestirea unei călătorii 
în adevăr palpitante — pe Marea Nordului, în timpul cetei mal atute campa- 
rr AA gara tace căptivează dela inceput şi menţine lacordată a- 
unţia ce s ` 

Icoane dn Petrogfad* şi „Note din Crucaz” complecteasă volumul. 
Acelaşi spontaneitate firească, aceiaşi notă do melancolie uşoară şi discretă 
care contr-stează cu tonul cam oo m dr farmecul acestor p , în care 
culoarea locală și observaţiiie speciale sporesc interesul povestirii. 

Stilul sobru şi adeseori familiar fără vulgaruate, ici și colo elte o 
imagină bine prinsă, aspecte din matură fericit evocate, apropouri și a» 
mintiri literare, poate prea dea dar niciodată pedant introdusa ca o diver- 
Siune în povestire, fac din hottie d-lul Ramiro Ortiz o lecturi fină şi ag- 
reabilă pentru un lectual, Dü 

Al 


cu cifre şi gate statistice. Läsind la o parte aceste arme ştiinţifice, preo- 
tul Grigorian incearcă să scoată in relef fazionomia de od femei şi de azi 


de iniormaţii fără sä Treek, ceiace se poate socoli drept ua merit. 
Autorul scoațe din. 


Işalniţa a avut proprietari buni şi omenogi, care au tăcut biserică și şcoală. 


RECENZII ` 135 


să vrea face intros loc o mărturisire care formează incă un document cu 
privire la stările noastre scale din ultimii cincisprezece ani. 

„Până in anul 1903 (zice autorul) cind a murit proprietăreasa, sătenii 
erau foarte saraci. Do-atunci moşia trecini la sta”, Wa format obşte ṣi an 
de en situația satului s'a schimbat. Azi casele spaţioase de câtâmidă au 
luat jocul sărăcăcloaselor case de lemn şi bordeelor. în lipcu! umlielor bor- 
dee stau mindre noite case cu prispele vesele şi primitoare. Gardutile do 
wieje s'au dus, lar imprejmulrile nol de scinduri de fabrică arată cit 
puţia este decind sătenii au scăpat de dijne și ruşteturi”, 

Li ce oameni detreabă au fost biacuvintaţii proprietari dela I= 
-șalnița ! Cu deosebire Elisa Oprun, te inimă nobilă, ce suflet generos ! P4- 

Grigorian are vorbe tulde pentru e. Ca dovadă câ acel „ceva pu- 
tred“ care s'a dátiwat era mal mult În proasta ọrlidulre socială, în sis- 
temă, nu în oameni, Proprietarii pot fi buni, nobili şi postici, şi totuşi dis- 
pantia lor poate coincide cu an început de fericire a norodului sne tè- 
greiz » $ 


+*s 


jean D. Condurachi, Citeva cuvinte asupra condijiel juridice a sträi- 
nilor în Moldova și Jara Rominească pănă la Regulamentul organic, Bucu- 
regii, tip. Cultura, 1418, 114 pagini. Lucrare premiuţă de Academia Romină 
cu premiul Adamachi 1919, 

Bibliograha ce precede expunere», este inutili, Numal o parte din 
cărțile citate a servit autorului, Era destul a lo menţiona acestea. Dacă 
totuşi se că o bibi parafie, ea trebuia să fie complectă și nu este, 

Lucrarea are două părți, 2 

Prima parte, despre dreptul public al strâinilor ip. 27 și urm, na 
aduce vre-o contribuţie nouă, Autorul e mere pegll care ae pre evita. 
Puladeștii din Moldova nu sint į. Ei pornesc dela Pâladie, nume de 
botez, ridicat de Vasile Lupu. Familia Barnovski nu era de origini strâlnă. 
Andronic Cantacuzino, contimporanul lui Mihai Viteazul, n'a fost Dan. E o 
cețira greşită a grecescului „panos“. lane, vistierul gi banul din acelaşi vreme, 
n'a fost cumnat cu Pătrașcu cel Bun, Este o confuzie in „privite nasterii 
tul Mihai Viteazul, Ar trebul să se adopte cbictiul de a numele de fa- 
milio a persoanelor istorice, cind ae cu e. Aşa, banul Mihalcea, al lui 
Mihai, e Caragea; Zotu, spătarul lui Petru lopu, este Ţigară; Spraioti 
este o cotire greşită pentru Enpragiiloți etc. Deosebirea de caracter pe care 
autoru! o face fatre străinii veniți in țară până în sec, XVIL şi cei de mai 
tirziu (p. 113, ware nici un temeiu istoric. 

laiia ntà este partea adoua a cărții, despre drepturile private ale 
străinilor (p, 54). despre instanţele competente a-t judeca ip. 9 şi pe ard 
comisiile cercetarea pricinilor dela granițe, încă din sec, XV íp, a7=, 
Auiorul combate cu succes părerea lu Xenopol despre moştenirea strâini- 
lor (p. 61-4. Toate aceste părți formează o comribuţie in istoria 
dreptului nostru vechiu. Trebue cetite de toţi jurişti, căre vor trage folos 
din munca migăloasă a iul C. care a exceptat cu sirguință miiterialul cu- 
prins în cunoscutele colecții tipărite de documente. 

C. zice că străinul de altă lege trebuia să se boteze ca să ja In căsă- 
torie pâmiateancă (pi 35. 54, 58) Dar sudiţii se puteau câsâtori cu raiule 
fhâibumalum dela 1791. De altfel C. recunoaşte ca dispoziția de oprire pri- 
vea mmal pe cei de jos, căci și Dommi şi boprii treceaa peste ca cind 
loterese politice sau materiale le-o cereau, 

Autorul atribue prea multă importanţă hrisovului impotriva străinilor 
dat de pad. + ip. 59 pentru căsătorii, p. 74 pentru dobinuri de imobile, 
A fost o simpiă formă in urma unor împrejurări excepțioaale, şi n'a fost apli- 
cai. Tot aşa porunca lui lomţă Sturdza la 1524; dovadă câsâtor:he din epoca 
regulamentar, ' 

Protiminis îm favoarea țăranilor la arendarea moșiilor (p. 75) a fost 
o măsură vremeinică şi numai In Moldova, Ea nu era motivata de impreju- 
rarea că arendașii erau sirdini. SI 
Auturu! atinge numai in treacăt chestia capitulaţiiloe (p. 75 şi 105-0 
O bibliomrafie tra deci inuti. Ap, 89 nota? şi e de alttei incomplectă. 


> 
133 VIATA ROMINPASCĂ 
Capitolui despre dârite strâlallot tp OR) mi ve pare mai slab, Auto- 


rul nu deasibegie bine șterturile de fumârit. A pare a trade că mipta 
Cóta na sitem fisen) care nu se :plica decit ilor, 


loan D, Condurachi, Sol! şi aoil oi domnilor Moldovei lä Poartă 
ôn sec XVII, Bucureşti, tip. Cultura, 14a0.—70 pagini. 

Lucrarea nù are valoarea celei analizate mal sus, 

Ra ortorul Academiei, cărela ms, a fost prezintat, a avut dreptate 5% 
seară p Y a pia părților ce se repeta. Astiel terminologia solilor se 
dă de dout ip. 19 şi 3i); aceleaşi lucruri despre Caraiman, agentul 
Muvileştilor, se spune de 4 uri ip. 34, 48, SQN ; inceputuriie celui aintăiu 
Ghica se povestesc de 2 ori (p. 42 și 4i) şi tot aşa cum a intrat în slujba 
de caplehehara (p. 42 şi 10. 

Auturul menţionează, după Xenopol, rivalitatea intre Dănești şi Drt- 
culeşii, care wa existat, 

ateranantă este relevarea scrisorii sultanului cătră regele Poloniei tu 
1531 contentind Domnitor romini dreptul de a trimite ambasadori tp. 14-15). 
Este origina unor pretenţii pe care Poarta le-a lormutat şi în sec. XIX 
De asemenea este Interesantă explicarea cuviutalul capuchehala (p. 3%, 

inşirarta, după izvoare cungacute, a capichebaialelor Moldovei in sec 
XVII ta. 3p ar fi fost mal folositoare, dacă se incerca identificarea person- 
netor dindu-li-se numele da familie, Alexandru Vodă al Moldovei care în 
Fevr, 1816 trimita un frate ca ostatec la Caos-pal (p. 24 este Movilă. Adio- 
girea esté necesară spre a evita contazia cu Alexandru llaş şi cu Alexan- 
ara Coconul, lance tapiehehaia a tul Mihai, nu este „Cattngusiio ip 4i 


şi 56). Gre 
Chehalalei lui Vasile Lupu, nu poate fi Cantacuzino 1p. 3u) pentrucă TONS 


țagache pahartical tp, 67) era din 
foc: dela pag. 60 no. 3 trebue să ție greşite, 

Cit privește cum considerau Turcii pe agenţi! romini ta Poartă (m29 
şi 32) avem un ecou In tretutui dela Cainargl care stipula că aceşti ur 
„cu toată mica lor invemnâtate, var fi priviți ca persoane ce se bacur 


dreptul ginţilor”, 
| t c ħuti 


Dr, Qiorge Pasen, Oiigore Ureache, studiu de intorie literară, Iași 
Fatura autorului, 19 ratat 4 lei 
Cel mai vechiu crăncar mald yenan Sa bucurat din pèrtes cerceti- 
torier noştri de o atenție deosebit, care, citeodata, a fost împinsă nga de 
departe, incit | s'a tâgâduit inafişi raternilatea operei atribuite ful. în a- 
coastă privinţă ne cunosc afirmat ile păpoxatului istoric Alureseu, care des- 
ființa pur şi siepi pe Grigore Ureche şi! Inlocuia prin Simion Dascâlul. 
Studiu! d-iui Pascu este o reluare a discuţiei asupra acestei chestiuni, ndt- 
cind lumini nosă, cum gi eră de aşteptat dela un fiilog de carieră. 
la prima parte a broșuri, cure e și cea mai întinsă ip. b-28, d-ua 
sercetează amănuhţit izvoarele de care s'a servit Ureche lu redactarea cro- 
nicit sale, Cu ajutorul n numeroase Citatii luate din această cronică, auto- 
rul arată că izvoarele lu! Ureche an fost de duuă feluri: a) interne şi b) éx- 
se, Primele sint: Ie /etopissțul moldovenesc, cuprinzind istoria Moldovei 
'descălecare şi până la Petru Seoul p scris de ui Moldovean, nu însă 
in romineşte ci m susținea Giurescu, ci în sinvozește, cum destul 
de convingător d, Pascu; 2) letopisețul latinesc, folosii de Ureihe pâră supt 
anul 1501 şi care, probabil, nici nu mergea cu iatorisirea faptelor mal ja- 


RECENZII O O O 13 


toto de această dată; acenuti cronică era fot intend, ca şi precedenta, şi 
crisă In latineate, probabil pentru străini, deacala e gi numit Ureche 
ietopisețul strilinaălar ; 9) teto cut legese, alcatuit de un anonim în limbă po- 
tonă pentru Poloni- “tigrar eăteme aint mal area de precii pentru mo- 
iivul că cronicarni ru le citeacă în chip foarte vag. Pe unele ie numeste 
pri peri ir e şi ete l-au fumisai, intre alte lucruri, derivarea lui Mink, 
Valahia dia Placens ; vsto evident câ Ureche se giadezta la opere ca ale 
Papei Aeneas Sylvius și-ale li Nicolas Olah, căci e scriitori vorbesc 
despre colonizarea țărilor noastre de câiză Romani, conduţi de comandantul 
ior Fiaccu În ceiace priveşte celelalte surse externe mu se poale spune 
miteeva decit că, foarte probabil, şi ele erau scrise tot în latineşte şi tot 
de Occidèntahi, dacă judecâm după numele geografice și de persoană in- 
trebuințate de Ureche, precum: Datis, Erropa, Traţiia, Daţi, eic. De toate 
aceste Izvoare Ureche s'a folosit C me băgare de samă şi cu mult dis- 


m, > 
A doilea capitol ul stadiului d-lui Pescu tratează despre interpolările 
tal Simion Dascălu (p. 25-00), Se atie că cronica lni Ureche m-a rămas 
sumai În copii, scrise nu după manuscriptui origmai nl autorului, ci după o 
n sople tăcută şi adăugită de câtră Simion Dascâlul, Printre aceste adăugiri 
eo află şi aceia vestită despre origine tiihâresscă a Moldovenilor, cate a 
prodas indiguarca ŞI protestul tuturor cronicarilor ulteriori (M. Cosiia, Siol- 
vicul Cantacuzină, D.- Cantemir), D. Pascu anaiizeszā atent toate interpolá- 
rie lui Simiun Daacâiul şi probează că cle li aparţin prin coafuziiie pe rare 
acesta le face taira Izvoarele citate de Ureche și prin felul cum citează iz- 
'"xgare, case îi erau ini insugi pecutracute, Coneluzilie autorului cu privite 
in acest compilațor, deveni atit du celebru, sint foarte defavorabile acea 
tuia: erd „un copist zemidoct, ua prost și un minciunoa cu pretenții de 


tai Ureche conțne şi alte interpolări, acestea anonime; dintre ele u a- 
garția, poate, Iui Misail C b ` 
mai capitol ip. 40-42 se ocupă dertextul lui Ureche, aşa cum 
sulesă din copile paue ate cronicii jui, Autorul arată diferența dintre 
ta și acelea ale compilatorului, și indreaptă unele 
regali de transcriere comise de |, N Popovici, Chronique de Giigorie 
Üreache, Bucarest 191), ultimul cditdr nl bâtrinuul cronicar, 
Abilitatea pe care o dovedeşte d. Pascu ln interpretarea textelor ne 
“A dreptul să aşteptăm dela d-sa muito tueruri nouă gi interevante rulati 
An Tteraura boastră veche; 


> L JORDAN 
| . e, . 
` |. Barthélemy, ta Democratie et la politique Ftrongtre (915). 
j R M. Haurion, Précis de Droii Administrati] et de Droit Public (1919) 


tame édition). 

Aceste două chrti sfat singirilè îuerâri de ansamblu asupra Drept 
"Public, prima apărută în timpul, cea de a doua ulterior mirelui câzbolu p 
revoluției rusești, care au zautait atit de puternic acest mult incercat Drept 
Pubile. Be nu sinl deplasate anu, căci nu interewează mmil picu! eat 
zialist, dar pe oricine din vulgul instruit, pentru motivul că sint vlulbil iti- 
ptegnate de pteocapări du pol tea actuală 


iemä: Ori cumuniera, ori un stat mal etatist ca niciodată, Timpuri de 
criză la care asistăm ru tolerează goluyiuni de omis. Sitd:catisniui 
timig în felul lui Duguit nu mai poate decit _nemul ambele extreme, 
„La Democratie Nouvetie” a lu Lysis sau „Caitrele* lui Probus nu shit, 
„n cel mai bun caz, decit divagațiuni de amănunt, care mor înnecate la in 
Mitorența generali. Intre extrema stingă şi exirema dreapti se dă jupta 
unică. Evenimentele stigmatizenză, ca premitură, price dacercare mal se- 
sloasă in prima direcție, 


pa rm gpa -eri 


Nairagiui eroi-comic al Socictâţi Naţiunilor a pus următoarea di- ` 


- - 
138 VIATA ROMĪNEASCA __ 


„Atunci Rarthélonmy, care mu € mai puţin decit inait funcționar la ct- 
tadeia de Filistinism scrobit numită şi Universitatea din Paris, dă semua- 
mi unei dipl maticë indrâsneli ; „La Demucr-tie ct la politique tirangăre” 
'opmulează, în termeni peecauți yi olicinii, ceiace sinceritatea aristocratică 
a iol Ch, Maurras spusese brutal în „Kiel et Tanger” (1905): Republica nu 
poate aveg o politică extemā. 

ir, materie de poutică internă, M. Haurian sa lusărcinaază vă ne dea 
corelatul republican al programului regailat dela „Actioa frangaise*. Astfet, 
u În demni advs de D cauză mai buoi, mi ag siegte să striveancă 
taptele pentru a pleda totdoodată pentru democraţie, şi de a tace la acelaşi 
timp apoiogia centralizării, a unei puteri executive autoritară şi autonomă, 
A Actelor de guvernămint şi a Tribunalelor adminisirative, 

Vine chestiunea de conştiinţă ru orice francez, intre docă mogteniri 
egal de scumpe, trebue să alcagă, ea revoluție a lăsat un regim par- 
!umentar de un ilberal:sm anarhic, lar Marele Napoleon o administraţie dés- 
putică. în ciuda opinivi publice, Haurion nu ezită să sacritice 5- 
rismul descentralizator, dacă astic! se poate coaserva o administrație pu- 
termică și coherents, Un decan de facultate antipariamentarist, iată un ove- 
niment puţin comun f 

ar mai simbolic chiar decit lusăși atitudinea, este motivul acesteia : 
Trebue o ermărură administrativă solidă, un star-major de pretecți, pentru 
a face echilibru militarismului putomic pe care experiența războiului l-a 
dovedit indispensabil psic t}. De aici o critică acerbă impotriva regimului fu- 
dicia şi descontralist din Anglia, și tăcere etoquentă față de Germania 
Ce pârere o fi avind despre instituțiile politice ale dugmnnului de dincolo 
de riu ? „Pas de nouvelles, bonnes nouvelles |“ 

De asemeni semailicativă este detiniția bătrinulul priocipiu al sepa- 
'aţiei puterilor, acesti poate fi considerat fie dintr'un punct de vedere func- 
fonal pur, și atunci contenciosul administrativ cade, tie dintruna punct de 
vedere politic, singurul legiim după savantul deia Toulouse. Or, politica 
reclami o adininistrație de sine ațătătoare, caro să cumuloze tustrele pats- 
tile: cea legislativă (facerea regulamentelor), cea judecătorească (Consiliile 
de Prefectură şi Consiliul de Stat) şi cea executivă, 

La obiecjia că această autonomie at putea degenera intrun autotra: 
tism oligarchic, primejdios administraților, d. MHaurioa răspunde idvocind 
moravurile liberale als jurisprudenţei Consiliului de Star. Astiei, Inaltul 
Tribunal administrativ a protejat, de bunăvoe, drepturile supușilor, și faptul 
că administraţia a admis-o tot de bunăvoe, sint garanții auticiente pentru 
geantul oricărei temeri de abaolutism. 5 

Este interesant şi uşor de observat ch de molt samână acest „de 
bunăvoe" cu faimoasa teorie oticială germană a „auto-timitării” statului, for- 
wmuiată de Jellinek. Totuşi, cità hirtie s'a consumat in Franța inpotriva con- 

„tepțiunei cinice despre drept a profesorilor de te Rint 

Dar, unde d. Haurion st apropie cel mai mult de teoriile inamicului, este 
cu privire ja doctrina na virgină despre Personalitatea morală. Ceva mal 

e v fapt foarte simptomațic, această teorie este fiurită diatr'ua senti- 

demnitate naţională jignită. latr'adovăr, cele două doctrine clasice 

sint una germană (ficţiunea lui Savigny), aita E locu cu dier (Realitatea 

persoanei morate a lui Sf 4 Dmul Maurion te datoria și misiunea de 

a face ca și Franţa să aibă și ea teoria el. lată, vorbi cu vorbi, definiția 

e, despre care pu War putea zice că păcătuegte printr'un exces de 
ritate: - 

„Use personne morăle est essentiellement une entreprise esflective, 
„Organe corpurativentent, qui, s'étant appropri Ie capital de compétence 
„et de pouvoir de valonte de sts organes, a acquis A la fois le sens propre 
„Et ia Iberice intéricWe et ninsi est devenue sujet“. 

Urmează vre-o 100 pagini de explicaţii, cu citati nave de 
de valuri variate. In cela din urmă, scest monument de frazeologie reuşeşte 
să capete un biţelee. Dar un injoies atit de general și ospitalier incit ch- 
prinde (mă tac tare să o dovedesc) orişice ssociație, chiar şi pe acelea că- 
rora autorul le refuză personalitatea morală, aga că rezultatul logic sate 


RECENZII 139 


identitatea acestor donll notiuni sinonime : asociație (care è o realitate de fapt 
și personalitate juridică (realitate de drept), lată-ne lar la doctul machiave 
"sm al lui Besseler și Gierke! 

Cu tonte aceste, atitu inca profesorului francez, deşi plină, untori, 
de ipocrite, este mult mal realistă și mal rara gecit beateic talanstere 
ale majorităţii instruite a compatrioților publiciști, 

sania şi Barthélemy au făcut marsie serviciu Franţei -de a atata 
puțin culoarele mucegăite ale Academici 


” 

Landau-Aidanot, Lenine, 190, Jacqa=s Povolorky et C-ie, Paris. 

Lucrarea in'rece Utlul, Prima parte: este un aamirabil portret a! Pa 
pei comunismului. A dous esto aaaliza critică şi inteligentă a doctrinei so: 
vietiste, In fine, intoa treia parie se faco bilanţul socialismului boşevic. 

L Antecedenteie lui Viadimir Ulianoi {zis Lenine) siat mediocre, 
după cum neinsemnațe n fură sacrificiile pentru marea cauză. Publicapunite 
sale erat, de asemeni, obscure și piine de contradicții. în timpul primei to- 
voluții ruseşti 1903-1406} se arată de un oportuaism inarte carcumapect 
Revoluţia imediată o califică : „inepție“. Proteţiile sale, pe care le exalirară 
„L'Humanite“, sint tie inexacte, fie locuri comune. Toate acestea sint do- 
vedițe de Landau Aldanu? cu citaţii, de unde infinita imbecilitate a lui Le- 


no a > 
rE Vine un loc unde aceasta devine proteică. Pvorba de concepțiunite 
sale filgzoțice, Este o ediție nouă a dilemei Kalitului Omar, care it > 


-" Biblioteea din Alexandria. Nu avem decit să substituint cuvintului „Koran” 


acela de „Anti- Dahring“ al jui Eage!s. Citeva, eşantilioane ; Metalizica 
Jui Kant e ian fel de pă burghez in genul partidului cadet” | Patro- 
nul clod pretinde că soarta uvrierului e bună, se bazează pe „iluziunea iu- 
mil exterioare", pe inaccestbulitatea „lucrului in sine”. Pizicianul Ernst Mach 
reprezintă extrema dreaptă, La Usscartes lumea e organizată după un tip 
de „intreprindere de manulactură”, Fichte este „imnul specializării indus- 
trialo", Spinoza este „imperialismul mercantilist”, etc; Cuc, - 
cestea spusa, autorul caută să degajeze personalitatea lui Lenine 
Trebue să mărturisesc că portretul la caru isbut. te este, Intr'adevâr, edi 
ficator. Multă vreme am ezitat Intre mai multe pauni d ra Pasen pro» 
letariatului să tie numai un t utopic, sau un vulpoiu $iret care specii 
jează cu isteţime situația ? pi Un „cuistre* În accepţia Fi laine (Portretul 
iui Robespierre): „Moitit dapeur, moitié dupt* ? Sau un cinic, in injekta 
gnar a cuvintului, un in ust individualist până ia exasperare? San, 
line, un sadic i simp 
Nimic din toate acestea. Lénine este un primitiv, un dezadaptat „A 
rebours", un „connoisseur profond des masses, qui ignore tout de i'homme” 
Admirabilă observaţie | Intr'adevár, această caracterizare li explică totdeo- 
dată prostia färd tund, şi loviturile sale politice geniale. (Jeneralisimul gar- 
dei roşii are dreptul de afi în acelaşi timp, de un eretinism preistoric, şi 
de un un simţ realist pe care l-ar invidia şi Richelieu, Nu cunoaște pe oms 
decit „en tant que foule”, dar pe acesta, Î: cunoaşte ca nimeni, Drasela, 
coarda unici pe care O face 3ă sbiraie, atit ia el cit şi la celalți— este: wra. 
IL Bolşevismul işi aro râdâcmile in: a) Marxism (meșsianismul pi 
dictatura pruietariană, lupta de clase, teză catastiotică), b) in Bakounino 
jura inpotriva sulragiului unlverăa, i posibilitatea antimarnistă -a revo- 
luției origicind și ovișinnile), c) ia Sorel, a cărui grevă generală nu O pres 
ia În Berioă; dar cu care se regăseşte cind e vorba de savoarea violenței 
intrun ali vapitol, ma tace o paraiciă intre revoluția franceză, cu care 
cea rusească nu scamână decit in aparență. Cobienţul rus pu e popular de 
feudali ca Artois gau Condé, cl din Diehl iateiectuali, teoreticieni de socit- 
üsm cuminte şi partizani de ai Constitatntei: (Plekhanoi, Krapotkive, Teiu- 
4ovsky, Lopatine, etc), Apoi, nimic comun |n evoluţia franceză cu acèr 
„dumitic amoureuse” in care nu trăit şefii sovietelor cu duşmanul din afară. 
to stirşit— diferenţă * fundamentală, — evoluţia deia 4 a at războiul, 
pe cind cea din 917 a fost, eu, provocată de oboseala războiului, $ 
"Um al capitol este consacrat analizei „semi-boleevismulul” incote- 


— 


140 VIAŢA. RUMINBASCA 


tent din Erama. Partidul „socialist unificat” dă o ospitalitate egală parti- 
sanilor revotuției imediate (A. Bianc), ai aminării acesteia (Lebis) şi thiar 
vi megări si (Abert Thomas) fără ca să lipsească nici teoreticienii unei 
dictatori tranzitorii a proctaratulul Biom). (ză 7 

MI. Lui Marx ti aparține trecutul. Prezentul, din nenorocire, pare a fi 
al jui Lenine: Viitorul trebui, spune sulorul, să fie al lui Jaurès. ded 
mul ține În uceste trei frare: „Demoernjie sociali ca urmare logică nece- 
„Gară 3 democrației politice. Reformă acol» unde există condițiile de lupta 
„liberă a idcilor, Amenințarea cu revoluția uculo unde aceste condiţii sint 
„alebințate, Repeluție acolo unde mu există deloc”, acesia este remediat 
sapotrivă marelui inconvenient al capitalismului: Posiâilitatea permanentă de 
4 e opocalipțice. Doctrina opună, Cmosdisimul, care vedea in războiu n 
binefacere, o duthugere automatică a capltatismelor intre ele— a trăit. 

In gitimul capitol, Intituțat „idées mortes et Ides vivantes” Landau 
Aidanos tace inventarul teoriilor De de pe piaţă şi constată 2 1) că re- 
asfhutea s'a conetihuționalizat definitiv, 2) că Imporialismal mu a murit 
de tot, 3) că mecanisme: capitaliste au dovedit, inninte şi după răabolu, o 
mupleţă și o vitatiţato care mi treoue neglijată, ci utilizată, 4) cA patriotis- 
anul, democrația şi sutragivi universal au eșii, din proba focului, şi mai ope- 
iie ca mainte (vorbeste de apuaul Europei), 5) în fine că cxperivaţa Bol- 
yoviamului sè menține ca şi vechiul arism, prin virtutea exclusivă a ärme- 
lor, Rusia a cerut trei jucruri: a) Pâmiut, D) Pace și c) Ordine. Lenine te-a 
dat ue påmint puţin şi prost repartizat, plus o teroare militarisiă, Bolga- 
prraeră iși n pm Agonia pome fi mal lungă chiar decit ne-o Inciti 

agone os ; 

Solujiunile autorului sint da ordin foarte gimerai: 1) Ua mare lux de 
şcoli şi laboratoare; 2) un Jurgul de Stat, un fal de tribung liberă oficială 
3 E otita ter. căi 

n Vfituneeă de. publicistică Tăbărțată şi gazetărească, brogura lui 
kemăsu-Aldanov constitue uas oin reni cre de bun simţ realist, 

aliat cu o cunoaștere amânunțită # ultimelor evenimente, și cu in puternic 


iie analiză. 
D. 1. SUCHIANU 


Li 


Utntral Nicolas de Monkeviiz, La dvcompusitiou de Parmte russe, 

Porn, 1915, Payot, 22) pg. 3 rs.” Cartea tostwui comandant ai Diviziei 
Tt şi pof de Stat-mmajor a! armatei IV ruse, are ua intrest interes, Uru! ge 

hera, intrucii e o dovadă mul mult că „marggrevoluție rusă a dovedit că o 
anai in care se inculbă politica încetează de a mal fi nn sprijina pentru 
governul pe care ea trebue i-l apere şi cA devine pericol pentru acesta” 

si Că „ruina armatei atrage in mod infalibil ruina unul stat”. Acest adevăr 
pundacut in teorië e bine ilustrat de istorirea dezastrului armatei rose 
Tae A luptat pe frontul romia. Ceurea el nu poste îi decit profitabilă, te 

rucii boala politicei ar mal da pă Ideilor ȘI documentelor. Fazele descom- 

punerii scestei urmate, core şedea cotta cot cu cea tomi, 4, — incepind 

dela reyolupa liberali ideoiogică tradusă In sulietal soldajOr prin ideia 

simplă de plecarea arsă şi doboricea orlearei pietici, şi pur îa tribunalele * 
i comisariatele frontului, până lt luplele cu trupele romint, trecind priv 

epoca Mirâşeşiitor, sint chlar numai pe titlul de simplă lectură: destul de 

ntetesant, 

Interesul al dolea cunMtii in convingerea pe care şi-n ponte face cu 
titcrul, yl din accattă varie, că armata şi chiar ofiyerii ruşi au plicat din 
gara nossirA dușmati decinraţi ai Rominiri. Soldaţi, dela iuptete cu ai noştil; 
solițerii dela supâraren mensi a pierderi! imenselor depozite de armament 
gi muniții, de e-kniste $ imbrăcăminte, pè care le-am luat și le-am i 
cu dușmanii lor Ucrainioni şi Hasarnbenii. In special pentru a i din 

generalul aro ate de dispreţ cind istorisește naivitatea guvernului 

leii Moldove și de indignare cind arată „înce patari)e criminale: 
oje acesuul guvern „care a jafuit lumea la dramul mare până şi vis- 


RECENZII ut 


teriile pi chlar economiile sotdaţitor şi ofițerilor păzite In ensetele če cam- 
pame, Cuve rnul romia însuşi trebue să se socoată dator cu soi witii şi ex 
plicații pentru furnitur io de războiu Tăcute jul si pentru materialul luat 


Jela "Pui. 

T treilea interes e în convingerea cy și-a thce aceiasi cetitor ch, pu 
baza suferințelor pi a resentimentele Jar de mal aus, atițerii ruși pledează 
mereu în străinătate, atituren de oamenii tor politicii de atolo și de alei, 
pen'ru reintegrare Ruim „una şi indivizibilă” su o largă autonomie pentru 
"iecare din pârție el integrate și insepsrabile, roinlograre posibilă numai 
prin relacerea armatei ruse n lui Denikin, un a ete. (cârtea d'n acest 

de vedere e cam veche) cu ajutorul Franței, a unel misiuni de ini- 

cum a tost în Ranina- cu armameniul şi depositele rămase în 
Romina -reintegrare prin cart, Bige înțelca, pă reyie „patriei imime“ i 
fiica pierdută Basarabia, - f 

N. N.—ŞI Munkevita, ca toti autorii, recunoac că Herenaky afost at. 
norocirea Rusiei, „limbutul și șovăitorul care a preferat calea compromisului 
faptei decisive". Şi aici e de acord chiar cu Trotsky, deși din alt punct 
ge vedere, ji 

Léon Trotzky, L'avtnemeni dit Botchivisme, Paris 1949, trad, Francisa 
François Français -- Edit. Chiroa 3 frs, 

Trotaky justifică nenorocirile Rusiei şi Intentcicraa domshil potgewiez 
tu chipul următor : 

Revoluţia rusă a urmat o altă Slusnică decit area aoemală, care tre» 


Mld să aducă dela Inceput guvernul proletarilot, din cuuză ci ca a izbucnit 


în timp ue Azbolu, schimbiud centrul de gravitate ia masele rurals gi ln 
ásin, categorii ce trehulau să Tie remorcate de proteinari pricepuţi in 
treburile publice, Doveniţi factori decisivi, Tind totuși Incuiţi şi nepricepuți, 
oi nu gâsiri pe cine s4 trimeată ca roprerantauți-proprii în zoviate, ci tri- 
*niseră tot reprezentanți ei micii burghezii: letelectunli gi wemlintelectual 
„parveniţi revoluţiona i” — deveniți conducători ni revoluției rustyti, trlmagi 
«e mnilitârumea și țărănimea COvirgitoare pumericegie, — — ao 
De aci, trădar-a: talşi revoluționari jimprecişi in idcsiogin iar politics, 
ncapubili şi naincrezători în puterea lor ṣi a sovierelor, ci ny avură curaju, 
să supă cu vechiul regim ci, peutru a dobindi priceperea poiltică, trădară 
cauta revolutiei și făcară coaliția cu burghezia iimperialistă a cadeților lwi 
Miliukov, imbeâţigină idealu s inic al burgheziei, ln loc sð imput preca 
si refuemele radicale pentru indeplinirea cărora primiseră mandut dein popor 
Această falig eprazentare a poprrului, laşitatea gi coaliția, meseca- 
ima dorinței orutui obosit de râzbolu tură casacle nciacrcdaurii in sovjets 
yida guvern, cad dezeriiriior, a prelungiri shabuiului cu o armată câ se 


Jezagrtua, insubarjonarun țărăniinii care-si insă pămiblul Sigur, COLIBRA 


mizeriei, dezagre garea industriei, politica de duplicitale, de concesiuni gi dy 
varbe goale, ura organizaid și singeroasă impotriva ceior ge” dorenu 

si stă atare" impotriva moximaliştilar, lovitura burgheziei al a lui Corlus 
juga lul Kurunsky şi di zastrul dela Bresi-litovsk, 

[je aci reacţiunea violentă a pooorului Wezambgu, resotața dia Ot 
tombrie, represiunea sinperansă şi lb-rtmiea destrinntă acelas uè Insfirgit 
trinmfará prin urximaliști, Urmă sabotarea Jor prin cntip™tul func 
si prin răzvrătirea satelur | 

Mizeriile poporului rus se datoreac faiyilor reprezentați mteiectualt 
mici zi, care mau inteles psichoogia popurvini rus, au neeocotit pm 
"anca lui, şi wau intors Impotriva fui, 5 

m fața guvemu boigevie stă daturia reconstruiii: „a lupta, a stringe 
tiaduriie, a imatanra disvipiita muncitorească și ordinea sociaiiată, i meri 
productivitatea muncii şi m uu avea frică de nici-un vostacal*_ 

Această istoire critică a revoluției ruse a font acizi de inf di 
mosul ei, în antractele păcii dela Brast-Litovsk, x 

Cartea lui Trotaky rea rară de toji acei care vwese sa së Ii- 

are in Moaenvia. 
murească în privinți marei drame d acy A. Or POPOV 


4 


$42 VIAȚA ROMINAASCÀ 


Arthur Ransome, Sir Semainas en Russie en 1910, Edition de 
Human té, Paris 1919,* 

Cunoştințele pe care le avem despre revoluția rusenacă sint unele 

şi tendenţioase, altele intunecoase și incompieete, așă că lucrarea pro- 
tesorulul şi publicistului englez Arthur Ransome, care nu-l nici t şi 
nici bolşevic, are o deosebită importanță pentru cercetătorul oble a 
pretacerilor din fostul imperi» al țarilor. 

3 Din cercetările sale, lăcute cu un „maximum de Imparțialitate”, a- 
zage la concluzia că presa europeană a calomniat in mod edos republica 

Autorul se fereşte de a cataloga cele văzute, de alo general'aa şi de 
a conchide, lâsind cetitorulul libertatea de a-și forma singur convingerea 
„Pealitâţii bolşevice”, 

El a știut să vadă, sn audă şi să povestească acela ce a făcut zi! 
tu zi, după cum se exprimă traducătorul său A, Plirre 

Deaceiu Rausome ne prezintă o seri. de aspecte din inv Almășagul 
Rusiel de azi, ne di portret le conducătorior mişcării, convorbiri cu el, pe 
introduce și asistăm la congresele şi şedinţei: Sovieternr, $ 

Din expunerile autorului, făcute fără pasiune şi tAră interes, ajunge 
ja concluzia că evoluția rusească, deja dela inceputul anului 1919 intrase 
i faza de organizare, faza constructivă, 

Grija ceh mare a comisarilor, i frunte cu Lenin și Troțki, era imbu- 
nătățirea stării materiale. Frigul şi foamea domneau pretutindeni, Toate 
strădinuințele de a-și asigura o stare materială mai bună erau anihilate de 
biocus-u' Europei, care „fi rțează Rusia de a se intoarce la starea primitivă”, 
Revoluționarii protestează cootra măsurilor luate de foștii aliați, care voe 
să-şi nsigure copitalurile din Rusia, Cu toste măsurile drastice ce se lau 
in contra tera mt conducătorii el deciară: „Sintem capabili de a mia! sw- 
zi i ări ză ea tree ori m be li deosebită atenţie 

ngå vrpganizarea ccanom vici u o deost 
culturii și educaţiei. Numărul universirățior a crescut dela © ta 16, iar nu- 
mărul studenţitor s'a mărit in mod considerabil. Invățămintul este liber, exs - 
mencle suprimate și scopul este ca universitățile să atragă cit mai mulți mun- 
citori, numărn! bibhotecilor a crescut în Petrograd dela 23 la 49, iar n 
Moscova dela J0 la 8&5: numărul :nshtutelor de educație a crescut dela 


359 la 1357. Ț 
Nimeni nu mai ceteşie romane sentimentale. Broguriie lei Leah, 
Troòjki, Marx, Biedny sint răspindite în milioane de ex `: 
Se muncește cu rivnă, cu fanatism in toate peniru ase 
Palva republica. A 
Dacă Sovietele reuşesc să se organizeze din punctul de vedere eco- 
noric, — alimente, lemne, transporturi, problema cea grea este rezolvată 
i cine guie dacă nu cumva pravosiavaicii noțiri vecini nu se vor acomoda și 
republica, chiar fară... ţar. 
Lucrarea d-lui Ransome, care conie Indedjuns Rusia și o iubeşte 
Că PE o a doua sa țară, are marele merit dea izbuti să arunce în sufletul 
cetitorului o lumină vie asupra celor ce se petrec In Tara nebuniei roșii” 


sau „infernul bolgevic”, 
V. 0. BELDIE 


4 za Rougier, La mattrialisation de energie, 1919 Paris — Cauthier- 
ars et C-ie. 
Lumea În care trăim noi, după cum zice Paul Jannet, aste În realitate 
© lume dubii, nu compusă din două lumi distincte: materia și energia amia- 
d dominate de o le e cumună -a com ervării. j 
osta este doctrina dualhsià, care se bazează pe principul că maleria 
po Rania Ae Pare greutute şi structură, iar energia nu are nici masă, nici 
A ctură 
+ Dur dualismul conduce la prentâţi inextricabile. Cum forțe nemateriale 


' RECENZII 143 


pot acra asupra corpurilor inerte, aşa ca să verifice vechea formulă „meai 
a molem”? 


. Atunvi încep tenintivele moniste de reducere a unuia din termenii am- 
țitezei la aparenp fe celuilalt, Prima tentativă, acels a atomiștilor, cu 
Leuăipe uitmioeriie, consta în a teduce noțiinea ocultă de f ia aga 
distinctă de masă şi n explica toste feromenele prin mig ărilt maselor elemen 
Mare, indivizibile şi indeformabile, care s cincneie necontenir—apa că, 
namin forță san energie, zice Heriz, mi-i decit acțiune de masă și de mpar”. 
Dar arest concept cu toate încercările lui Maxwell în electricitate, cu cțhenii 
gyrostatic a i Kelvin, n'a dus la rezultate ppt: 
Bolzmnnn arată imposibilitatea reprezentării fenomenelor celor maj simple, 
aricii de mare ar fi complicația mazeior şi A mișcărilor ascunie ce se pot 
imaging. 
HDG Reducerea inversă amasei in forţe (Pascowich, Kant), în care atomii perd 
gice consistență materiali, nemal fiind decit puncte dynamice, centre de forţe; 
apoi concepția unui ether gytostatie a Lordului Kelvin, care admite un fluid 
perfect omogen şi  incompresbii, ce umple tot spaţiul e În care există virtejuri 
cierne şi insecabile, aşa că forțele sînt datorie presiunei mediului interpus 
între aceste Virtejuri, nu ne arată elementul invariabil, care-l considerăm ca 
al AAW lul Ostwald, reduce iotut ls energia în hare 
men-& ca lul O: , care reduce iatu nerpia în m 
elimină problema de a ști cum un corp impoader-bil poate commmice un 
carp G actelerațe, o deformare, condamnindu-ne ln un „ascetism intelectual” 
cu care spiritul nostru nu se poste aconi do, Ă 
„În zadar sa încercat reducerea unuia din termenii în antiteză la 
ca să se poată scăpa de problema metafizică a iateracțiunei lor, şi nm- 
mai grație teoriei rejativității a lui Einstein și teoriei or lui Max Plamek, 
sa a dacă nu la thminarea dualismului materiei și energiei, cel puţin ta 
Sopiro acest termeni otti de proprietăți comun, așa ca relație lor să 
intelip'hile. O serie ae fapte experimentale au aralat existenţa unei imerții 
«iectramapnetice (curenţii de self inducţi-, curenți de convecțiune), inerția fiind 
tocmai factorul care caracterizează masa, deci materiz, i 
Absurbiia şi emisiunea energiei radiante de câtră corpuri [Maxwell Le- 
bet], arată CA energia este dotată de musă —contrar principiului dualist, 
Autoru! sprijinindu-se pe concepțiile relative la masă [mass fiind de 
finbă ca coiticent de merţie, capacitate de cantitate de imigrare, capaci-ate de 
+nerie ci „pe principiul relativității îmi Einstein fin care În esență 
se arată im atea existenții fizice a. mișcării absolute, imprzibilit tea 
vbervärii unei mişcări mal re ca aceia e luminii în vid, din cauza cop 
tracţiunei ce o tutâr corpurile în sensul de translație ia lui Lorentz -- 
apoi că toate forțele se comportă ca şi cum ar fi de ori omapnetică], 
teoria cirotromică a mat riei |materia, substratul fenomenelor mecanice, se 
te explica prin electricitate, edificiile moleculare fiind formate d'n electroni 
E pr de electricitate rișinoasă, —avird o masă electromagnetică iniţiată de 
) de ori mai mică ca a atomului de hydrogen |ie-"!] J, pe teoria quantetor 
lui Planck ferre adinite n structură distntnvă a energbaf, con hide å energia 
şi materia sint caracteriza te prin aciași factori, deci; „energia este materială 
şi apare din domeniul fantomatic al impoderabililor pentru a lua con-istența 
materială ca umbrele invocate se Ulysee, find dotată de inerție, greutate și 
structură man'lestincdu-se sub două furme: una numită, în virtutea unei lungi 
prescripiii, materie, cealaltă radiare». 
4 ateria estè caracterizata prin stnictură, adică numarul şi natura elec 
trodilor care + comtituac și prin proprietatea de a se mişca cu ujeli variind 
pei dlana e Cona U Dergi leat sab formă 
adiarer este o energie care apare ca „txpulii 
de unități diserete” îm spațiul wid al materiei cu o iuțeală unifo:- ma egală cu 
a luminii, Și prin această conepție vechea problemă a acţiune itponders- 
sinri e paiia ponderabiinini, a forței asupra materiei, dispare ca o pseudo- 
temă. 


it r VIATA- ROMINEASCA __ 


- 


Louis Moultevigne, Du iaborai, ire a Fusing, 19'%, Armand Colin, Part 
Cunoscutul Dogaru din volumul „ba matière? cit gi din revista «la 
șeiunce ci la vie” ne dă într'un valum o serie de articole arăt cetilorului 
cum științele, prin aplicaţiile 1 r, au mirat în viaţa de Toate zile şi cum ta- 
ætter] s'u secborit din turn de fideş al savanțilog, În uzină, pe stiidă şi 
Atrurs chiar în caărie noastre, 
ăi Știința de acum o sută de ani, izolati și nelivermnată în viata popon 
relor, a devenii astăzi „eg moi mere știință” care şi-a întins autoritatea dela 
preocupările noastre ziluice pără în regiunile senine În care gindesc filcizolti. 
"n primul artei Şi, arată rolul maginel r- transforrietori de energie— 
dèsvolilnd cete daui mari principii ale ri pede gl da conservării 
“şi principiul degradirii erei |prmelplul euttop k 
ES Arata eviti industriei, cum A Început cra meșinelor ca vapori, esre 
au creat centralizarea industrială, wpol up electrici, e pi ai peri k 
Inglobind suprafața unei comune, a unn „rap Sau chiar regi 
- ret rii rd industrială, graţie transportebilității pi divizii 
energii decârice x 
h in 'eMciorul cu az" arată progresele pe cate le-a facut acest aa dn 
CAFE Cuicetegie pe zi ce piete, fosa ținast de vala sa — mașina eu vapori—fn- 
i Ar de indusrril. ) A 
Ae “Astăzi trei ci principale sint pentit producerea economică a energio 
mecunice și prin acensta a energiei retail Utilizarea cădetiior de api, in- 
trebu nfarez puterii calorice în mașinile cu vapori şi producerea emergiei Ir 
mod accesor piin motorii cu gas, câpătat în furnatele înalte lu eparar: 
fontei, Nu se posie imagins, că numai un solu de motori va fi Viaţa 
indusirială a: popoarelor civilizsie ete atit rie activă şi diversă ca săi m 
întrebuința pr toți şi mu se poate vorbi de dispariția maşinii cu eu (š 5 
sub-ociti? noșri, osmesi încă se servet de brijeie lor, penteu è lacra p 
întul, ca în timpurile cind s'a proclamat dispatipa sclaviei, haj he 
n „Transportu! energiei" dupice ne arată evoluția stih E tir t 
solide rigide, a arborilor de transmisiune, angrenaje, solide dèionsabikt, Aiit 
tonie aceste procedee erviadu-se de o mişeart a ihateriei în transportul ener 
iei, s'a ajuns În trentportul: prin cteciriciinte, ect mai avantajos, motera faes 
fir) energiy în meru] ci ba sute de chilomriri, şi sa putu! cron d sech: 
tralizarea industrială, energia mecaitică a caderilor de apă putind fr Irimeadi 
sub forma clectrică în regiuni foarte Pindepărtale, winie poste fi din atu tran 
se mecanică şi utilizală j 
piej păzi F dntstutatie eeuwen is ouma considerabilă a Awin 
a te cu criza crescindi a cârbunilor, < 
a, preiei in 2, o lodustrie nouă, abit de douzert şi cm de sol, haus 
a 190 de sni de munta de laborator a savanților Davy, Faraday, is R i 
querel, Minut, Mivissarţ, vah în vei ara perete 4 irira mieialek 
d itate. [Astăz iratinngiul electrolit ij. i | 
"a E Matinatul Lee incaciese aţă, „Prairie şi pile frigului, ninectite 
. nt ultimele capitole 
kag piei panpe rri pie sist. ENNEK Este, totuşi "Darie, Puanga pen 
paneres poată şi atrighiozre, în care aerul știe să pet g 
ivit comcepțile noi despre hiatefie şi energie, C. V. GHEORGHIU 
5 


; ? Fiainma- 
viet, La vie psýchigue des Miactes, Paris, 1518, E. 

E ali [mr ai lui PE jembinga. Bohn, Picron etc. ete, ao îi, â 
sezat foaie psibaniu u! animal -g yrn prirna Maipo ->y ne 
rumârul lu lot, vare se alicsc să uduc 
iarg pm ongen red peitai au sporit, Autorul, i moara aai aian jeas 

jumecte, dàr dind atenție mi cunoștințelor cápåtate din expe bar 
` ane grupe de animale, imparte lucrarea în două părți : partea metod 
partea specială, 4 


„ WBCENZII 145 
E, O S E S 


in partea metodică arată că și Insectele, caşi animalele interioare, 
nu pot rezista unor agenți excitanţi, 
animalul merge la picire. Lumina cheamă Imvectele noct in flacâra kim- 
pil, umezeala atrage pe cele de apă, mirosul cărnii stricate sau un miros 
Anălog atrage insectele cadaverice, ete. In aceste miscâri nu trebue a cer 
ceta fenomene psihice, Ele sint numai rezultatul reacțiuailor provocate de 
enți externi asupra co e g- şi dl pot produca, şi la animale cu tò- 
ar ta plante, 


muri „ Care se produc chiar cînd nu exercită nici o acţiune agentul 
excitant, Sigt animale care es din nâmol în vremea reftuxului, ja fiecare 
13 ore. Ele se ridică și în apa aquarului, unde infinenţa mareelor nu se 
simte, tot cu aceiaşi regularitate, E un let de „Memorie organică”, care-i 
gravată în țăsuturi şi regulează tuneţionarea ființei, cel puțin în parte, 
Ceva mai complicate sint fenomenele grupate sub mumele de sensi- 
bilitate diferențială şi care se manmtestă prin oprirea bruscă a animalului! 
faţă cu un excitant nou sau de putere mai mare, apoi prin intoarcerea lui 
in direcție contrară mersului, De aceste fenomene se leagă şi moartea apa- 
rentă la animale, deci sensibilitatea ditereațială ar fi un soiu de cotatiei 
trecătoare sub Infiuenţa unui excitant puternic, Din combinaţia sensibilităţii di- 
hr set cu tropiamele rezultă asocisțiuni, care se moşteuesc şi care ds 
! prin o adaptare a lor faţă cu agenții case le provoacă,. Această 
dapiare ereditară e memorie specifică, datorită căreia animalu! are puterea 


a 
„de n alege. Sediul acestei memorii e în materia nervoasă, Prin complica- 


rea sistemului nervos și organelor de simjire se înregistrează mai ugor. 
chiar în scurta viaţă individua, mulţime de impresiuni, deci apare memoria 
individuală, mult mai cuprinzătoare și mai Hexibilă ca memoria specitică. 
Individul poate învăța ceva din experiența ce e slita face. Repede-repede, 
insă, învăţătura trece fo automatism, Cu toate că inseciete păr nişte auto- 
mate, din pricina H narinas lor memorii, modificãri spontane ale vhișnuin- 
Mutu La origina manpeeior an anae ic prime modificari inceta, e prin 
m a a elor sint e ienţe, e memoria indivi sau 
azdcimivă, e atatea, cum ar zice Fabre. 

Până acuz citeva decenii se câuta explicarea fenomenelor observate 
la insecte în senzațiunlie noastre; azi studii precise, pe grupuri limitate, 
ing logii comparative“, prin care gradarea de mai 

or se poale koes apn cu date sigure. 
specială, amorul discută problemele privitoare la raporturile 

Insectele merg de „Da la umele flori, dar ln 
ntroe deosebite. Ele călăuzite de vedere și mai 
ales de miros, Adaptarea reciprocă a florilor şi insectelor prezintă incă 
multe puncte obscure, 


Repartizarea sexelor la himenomersle sociale“ 0 bună e 
din volum, dată filad importanța ei. îm genere, avem done dona Parte 
Eociaţiunile de azi sint rezultatul unei lungi evoluțiuni, La inc asociațiile 
au fost temporare: Mama cu ciţiva pui. Mai apoi citeva fai, care stá- 
tesu iarăşi vremelnic la un loc. Numai cind pui an in ta ajuta ia 
lucru pe mama lor, He construind celule noi, fie, mai ales, hrânind larvele, 
mural atunci asociația a fost mai trainică, cel puţin in regiunile calde, Puii 
ajutind mamei lor, se hrănesc adese râu, sint surmenați de muncă se 
desvoltă necompiect, rămin cu organele sexuale inchircite. Apar neutrii, 
Prin apa + asociaţia da intăţişarea unui hiper-organ-sm, în cara 
toți indivizii, specializaţi după funcțiunea lor în colonie, conlucrează pentru 
vicţuirea asociației, cum se ajută reciproc celulele miui orgasism, In aceste 
asociații comuniste se pot urmâri manitestări psihice așa de complexe, 
e greu să reziste cineva a ie compara cu manitestarile noastre, chiar cele 
superioare. Diferinţi mari tovuși există, căci „insecta nu scapă de automa- 
tiam decit o clipă, tocmai atit cit trebue pentru a crea un automatism nou: 
u inchisorii se inchid Imediat ce au fost deschise”, „Cu omul, ‘ton 

starmă lanțul", cum spune Bergson, s 

T. A. BĂDĂRĂU 


19 


L4 VIATA RONTNRASCA . 


2.74 


G. Papiai, Chindiama le scuote, 1920, Firenze, Editor Vallechi. 

Am urmărit cu distracție și Inalt interes ideile vumeraase, adevărate, 
memiadevărate sau fulşe, din acest volumaș al celui mal renumit Mozof iti- 
Tian de astăzi, : i 

E mai intälu un articol, din 1911, asupra Ministerului lider: o unite a 
iniţiativelor private de cultură, ca şcoli, acadomii, societăţi științifice și ar- 
ti biblioteci populare şi reviste peu a face in cultură ccigce sin- 

Uo minister liber al_invățămintului 
privat cu un comiţet central spontan, ice să f statornic, şi eu o remniune 
t 


ä obiectelor uitoare mai multor instituții; aparate de proectiune, 
Ş. a; deasemenea ar a pita tabla proector ponte trece lu 
màl multe săli de conferință, o multiplicare a iniţiativelor private şi'o 
'eplare a conşztiinții actuale pentruca in viitor, cind statul va îl invechit, 
oamenii, metodele și instituțiile private adaptate doară numai ele nevoilor 
nouă, să lee frumos locul arn i a isterului instrucţiunii pablice oficiale, Piinge- 
rile gentrale în contra guvernelor sint oarecum inutile, gindind ci „guver- 
nul este perfect numai cint nu există, sau cind nu există decit ci”. Cu o 

„activitate alăturea de stat se vor putea desigur înlătura multe lipsuri, şi 
cică acest minister liber se va putea, la momentul oportun, substitui com- 
piect organizației etatiste a inv intului, 

Este apoi un articol, din 1900, asupra Șconlei elementare, Papini se 
miră că se vorbea de reforma şconiei medii, şcoaiă cu „nume foarte anti- 
patic” să nu uitiim, fără să se vorbească şi de o reformă a şcoalei ele- 
mentare şi a celei normale. Trebuia o reformă a școalei eiementare şi cea 
mai inserată ar fi fost ca să se aplice legea Invățămintului obligator, ca 
så dispară odată „surdomuţii spiritului”, Papini mai zice bine: „declar că 
um foarte puţină credință In programe şi foarte multă în oameni” şi de aceia 
socotegto necesară o reformă a şcoalei normale, pentru bunul mers al a- 
celei medii 

Un al treilea articol, acesta din 191, despre Universități pi biblioteci 
propune in prima parte, Intre altele, ca bibliotecile italiene să se organi- 
zezé în mai multe sAli tu prea mari şi după specialități, cotitorii să aibă 
dreptul de a-şi lua singuri cărțile din raft, in flecare sală să tie um catal 
special, cărți de referință şi de consultare și un funcționar. destul de culi 
pentru d da, la nevoe, indicaţii bibliografice şi să faci ditecțiuuli propu- 
nen de. cumpărare de cărţi, intr'o sală centrală să fie catalogul al, 
introna epectală cărţi de natură universală ca de bibliografie, enciclopedii, 
dicționare biografice. In cea de-a dona parte a articolului atinge o chesti- 
une de cea mai mare importanță-pontru reorganizarea universităţilor, şi a- 
trag asupra ti toată atențiunea. Papini crede și ol că e vremea de a sr 
d cursurile universitare, Zice: „Este la oamenii inteligenți şi mo- 
demi o crescindă ostilitate în contra lecțiunii de catedră, oratorice şi a- 
cademica”, Lecţiunua de catedră ar fi o supraviețuire din perioada anteri- 
cară invenţiunii tiparului, cind manuseriptele crau rare DĂ grei er şi dept 
vremea cind pei aura universitare erau în formaţie. ja in universităţi 


s'au introdus i, și facultăţile de ştiinți au dat chiar intăctate labo- 
rutoeului, clinicei și bibliotecii, ala de cursuri, Sthdenţii nau nevoc de 
cursuri, căci pot examenele după publicaţii şi cacte, mai comod, 


mail clar, mai cu ativă şi cu mai multă reflexiune decitia cars, „dntr'o 
bună universitate, lecţiuaile ar trebui să [ie ținute de studenţi, nu de 
fesuri” ; rolul profesorilor răminind să fie de cxcitatori și de pempek Ai 
ințifici. Activitatea studenților să conziste din lecţii, dincuţiuni şi teze 

mai mari sau mai mici, In fiecare an, i sub conducerea profesorului res- 
pectiv. Tot așa de bine insoirat e Papini cind doreşte şi el o eompenetra- 
re dintre universităţi și biblioteci, în aşa mod incit „Bibliotecile ar trebui 
să fje o specie de universități și universitățile o specie de biblioteci”, 


` RECENAII 147: 


„__ O reluare ceva mul aprofundată şi puţin schimbată i 
rticăla! următor despre Revoluțiunea Fe mie text al ine Dar Ace 


tt îm 1913, fa Turin, El constată că adescaori cult i 
lăzi e Gas la pedantism şi ln imbecilitate, Da oaa TEA pere papi 


aoriior chestiunea principala ca-l preocu i a i 

ție conierința, lu fiecar= materie, ae pp rai pf A: uien işi va 
va prezenta profesorului spre cetira $i apol spre ră dr af mm mie cn 
mărul conferintelor, a comunicărilor şi a conversațiilor, va fi batărit de 
profesor după mumârul studenților, Comunicărite şi conferințele nu vor du- 
sa mai mul de jumătate de oră. Se desființează teza de doctorat, Cineva 
poste fi student ericit titi va vol, In această conlerință, Papini revine a- 
spra examenelor studenţeşti excluzindu-le pur și simplu. La sfirsitul fie- 
cărui en, studenții vor primi certificate, unde se vor lasa la o parte notă- 
rile vagi de astăzi și Se vor preciza studiile tâcute de dingi prin „note de 
viografie imeteciuală si rimple atestate de frecveață şi de muncă“ Cit de 
fragmentară va îi cunoştinţa sindenților care nu vor ceti şi studia toată 
m erla pentru examen, nu pare a-l preocupa pe Papini. H preocuză tasă 
ca titlurile pă te date în numele staului, nu a! universităţii, ca ocuptudu- 
se curat mimai cu invățâmintul. Dar protesorii ce vor face? Ei vor scăpa 
instirgit de „plictisitoare selavie' a cursurilor vlementare, regulate - 
tate, vor scâpa de oboselile examenelor, vor fi colaboratori ordin g4 

veroşi şi iubitan! al studeuțitor, zilnic vor (i o oră sau două în bibliotecă 
-pre a di lămuriri de specialitate, se vor deda mai mult ta cercetări ori- 
ginale să sperăm, vor putea chiar, zice acuta Papini, să ţia şi conferințe 
in chestiunile special studiate de el, dar fără ca studenții să fie obligaţi a 
je frecventa, În acest fel crede, cu alții și Papini, că universitatea va in- 


„ sta ari fie „0 fabrică stabilă de candidați la imbecillitate şi funcţii”, 


| Sa închidem şcotile, din 1914, ultim 
ttie de panică, dur si cam comic, da ne e p ey 
* i a 209 onice ză s'au adus demult in contr. 
$ atà pe drepi:; „semiinchizori uvernațive”, prodat - 
icep e tare, de atiția „cretini de stat”, lia una dintre pepene El pr 
sugestive obiecţii: „Până la 6 aul omul e prizonier al părinților, al dädace- 
ră br kerane ir ri ¢ supus părinţilor și profesorilor; deia 
a. cla i al geiwlul de secțiune, al t i $ 
intre 40-50 se meçauizeazd și nnifică ra habitate (uni pă ieri 
stăpini; și slugă, sclav, prizintier, oenas și paiaţă râmine pănă la moarte, 
Lasaţi-ne cel puţin copilăria și tinereța să se bucure puțin de higienica 
anarhie“?! Aha: „Şcoala face cu mult mai mult râu decit bine crecrilor in 
formațiune”, Incă anu: „Nu se ate preda decit la unul singur“, Incă: 


col ce dă volumașului un 
ăciune, Papini adună fel 
a aşa ziselor, după dinsul, 


-şcoala e esențialmente antigenială” și „Unicul text de sinceritate In şcoli 


estt părutele comaditâților“. Dacă se găsesc impertecțiuni, ce 

e pot indrepta in foarte mare parte, şi dacă obsie ke pa rd pareri 
“rumoase paradoxe, Papini ne cere lămurit să inchidem școlile, și ne asi- 
ură, deşi fără de nici 0 cauțiune, că oanienii vor ăsi mijlocul de-a invăța 
str ie mt tea Dic, i ee 
eter ee sa È tional gi cere inchiderea şcoalcior, bine, hai 

„___Şi mă pindesz acuma cum e roata lumii, P 

scrieri şi pănă în ultimele, s'a aratat de o cruzime or „dela nE EtA Ae 
narile personalități umane, pănă a) numi pe Spencer „mecanice fără otu- 
patie" pa zice (e și cu o nuanță de glumă, ponte: „dobitocul cel de Spencer”. 


148 N VIAŢA ROMINEASCĂ 


lența lui a avut utilitate de multe ori și va avea probabil prin broşura a 
ceasta și in soda gia italiană. Tolstoi märturisise că a exagerat int 


dese schimbări, Cind i-am tacut cunoștința la Florența, recunoștea 
Fa in era Bi ve sint multe contraziceri și că În îilozofie n'ar fi fost dè- 
cit un don Juan”. Reputația înafară de Italia şi-a făcut-o ca fozoi, dar 
ci este, pare-mi-se, esențialmente. un pamfletar, Hroşura aceasta de pi- 
pedagogic, Papini cred cå este unui 
dintre cei mai de samă pamțietari al lumii de astăzi. Şi pentru mine cl este 
şi altă ceva. El este autorul acelui piae r E -r- de adevăr, foarte trivial 
dar şi sublim in același timp, „Marg al Curajului* dia „Maschiliiă“, Şi mai stä 
în amintirea mea bună, mai ales, deciteori are cuvinte de dreptate ca peotru 
Nieizache din „24 cervelli", nu din „Crepusculu“, şi cind ca fn „Pragma- i 
tišino" sau în „24 cervelli“ arată iubire pentru decedatul său prietia gis- 
ditorul Vailati, îi. savu 


* A cetit in roniineşte un articol despre dinsul din „'deea curga” 
şi mi-a spus că l-a ințeles, 


REVISTA REVISTELOR 


> 


Convorbiri Hterare (Mai-lunie). Un 
mă consacrat do parte lui Majo- 
"escu, tela tagtërea câruia sau impli- 
nit optaeci de ami, Se publică trei cu- 
"intări ținute, cu ocazia acestei come- 
morări, de d-nii lacob Negruzzi, D. 
Onciu! și C. Rădulescu-Motru. 

Un capitol din intereznnteie „Amin- 
tiri din Junimea" ale d-lui lacob Ne- * 
Xruezi, În care e vorba de Eminescu : 
sebuturile portulai în Convorbiri, le- 
stirile lui cu Junimea și o sumă de 
informaţii asupra vieții Ini. Uneori d, Ne- 
sruszi Va fast bine informat, ori l'a 
“râdat memoria, Importante sint citeva 
scrisori ale lui Eminescu, n care ef vor- 
Segt: de conținutul și înţelesul unor 
Poezii ale saie. în privința femeilor * 
“are au jucat ua rol in viața sentimen= 
'2lă a poetului, d, Negruzzi ne dă citeva 
“mânunte Interesante, dintre care, cele 
relative la legăturile poetului cu Vero- 
nica Micle confirmă concluziile ce Te- 
“şeau din lectura corcspondenjet frag- 
mentare dintre Eminescu și Veronica — 
cI a fost data publicităţii anii trecuţi. 

Transilvania (Anul LI, Na. 1 —Ve- 
chea revistă a „Asaciaţiunii” reapare 
modernizată și ca format Și ca apuci 
+ cu alcătuire, cu un samar variat — 
stiinţitie și Hterar—și cu bogate ri- 
brici imformative. Seriozitatea acestei 
grupări ct şi numele d-lul Andrei Bir- 
seanu, directorul revistei şi preşedin- 
tie „Asociației”, un om care onorează 


„eapoteivă invățămintul, cuttura şi ti- 


teratura romineasci, - sint o garătţie 
de buna indrumare pe care această 
revistă o poate da cetitorilor săi, 

Noi urim bătrinei reviste spor la 
muncă intru indeplinirea colului ei cal- 
tural. 


Umanitaiea (N-rele 1 şi 3-0 re- 
vistă ieşană, simpatică prin atitudinea 
ei, „Umanitatea* are ca program mă- 
michinl de idei și sentimente, care 
formează crezul grupului Clarté, ex- 
primat minunat in Precursarii lui Romain 
Roltand, 

Dintre colaboratorii revistei, pe iin- 
gä unii publiciști mai vechi, remarcăni 
pe d. A, Popov cu doui schiţe din 
războiu, în care scoate In relief eter- 
nul adevăr că popoarele sint umane, 
lipsite cu totul de instinctele sangui- 
nare, pe caro fe cintă intelectualii» 
dels partea sedentară pi că războiul 
este opera mumai a conducătorilor. 

In vremea suta de ură, de netole- 
ranță, de bestialitate, o publicaţie cu 
programul „Umanității“ nu poate fi 
decit binevenită. Şi noi ii urăm viaţă 
lungă, 

Revue des Deux Mondes,luniey, 

Andre Beaunier scrie despre roma- 
nele lui Edmond Jaloux, noul laureat 
al Academiei franceze. Dela primu 
său roman „L'auonie de l'amour”, scria 
acum douăzeci de anl, până la ulii- 
mele „Fumiei dans la campagne* Şi 
„Au dessus de în Viile”, Jaloux a a- 


nalizat, in diversele lui nuanța, senti- 
mentul iubirii aşa cum e trăit și tn- 
teles în epoca noastră. 

Unul din eroii săi distinge, În ceiace 
priveşte iubirea, două pase de oameni: 
libertini și romanticii, 

Libertinii stat îrivoli, in telul përsa- 
najelar din tablourile lui Watteau si 
a societăţii secolului ai XVIl-lea, ei 
țin Ja ptâcerile ușoare, inteligența lor 
e totdenuna prezentă in circumstan- 
tere cele mai grave ale vieţii şi știu 
să scape din suferință sau cititul, cu 
un cuvint spiritual, 

Romanticii sint reprezentanți iubi- 
tii iraționale, care aşteaptă fericiri im- 
posibile, cer infinitul şi rămin la urmă 
decepționaţi. 

In societatea nunatră iubirea e con- 
țaminată de romantism., Aceste teo- 
rii tevin meren in romanele lui Jaloux, 
mu formulate de autor, ci expuse de 
eroii lui care, între alte insușiri, au şi 
pe acela de a filozofa în orele libere, 

Diatre ci, puţini Iubesc din tot sit- 
fletul, căci omul se dă atit de rar in 
intregime. Mai toți au inteligența sub- 
tiiä şi ingenioasă, dar sint egoiști și 
le lipseşte simplicitatea inimii. Viaţa 

tor e însoțită lasă de o inteligență și 
pottică reverie, de o semi-lericire me- 
lancolică care nu poate îi analizată, 
dar e torndită cu muzica lui Mozart. 

Dar tema principală a acestei poezii 
cate formează sulletul romanelor lui 
Jaloux e frivolitatea, Eloquența şi fi- 
iozoñia au falsificat poate adevărul 
vieții omeneşti, atribuindu-f mai multă 

importanță decit are, Despre ea nu 
trebue să spunem că e tot sau nimic, 
dar cå nu e mare lucru, Şi pentru cei 
care vor s'o facă unbzantă, trebue să 
avem o tristă şi compitimitoare in- 
Juigență. 

“în Cronica externă a revistei, fostul 

nte Poincar, igi exprimă ne- 
ea impotriva aliaților Franţei, 
în primul rind impotriva Angliei. 


L Aa _VIRTA__ROMINEASCĂ 


, 
maamaa 


Dacă Asquith şi lordul Ceci- luplă 
pe laţă pentru revizuirea iratului deta 
Versailles, Lloyd George şi Borar Law, 
deşi declară mereu ch nu se gindesc 
la aşa ceva, fac in realitate în fiecare 
zi cite o nouă concesiune Germanie.. 

Pe cind comisiunea reparațiilor din 
care fac parte Angiia, Franţa. Am- 
rică, Italia și Japonia e instituită peti- 
tru a stabili datoria Germaniei și con- 
dițiile de plată, guvernul englez = 
ce! italian preferă si aperzae singure, 
Prin tratat, (lermania cra pusă sub 
tutela financiară a comisiei, guvern) 
englez susține însă „că e de dorit ca 
Germània să-şi regăsească cit maieu- 
rind autonomia ei finaaciară” 

„„Neţinind samă de comisia reparaţii 
lor, guvernul englez intenţionează nu- 
mirta uhorexparți ad-hoc pentru a de= 
termina suma și modalităţite pisi, iar 

„Bopar Law declară că „in curind vu 
interveni un fapt nou, şefii gavernetor 
aliate se vor intilni cu gefi guvernu- 
lui german, Această metodă de cop- 
versaţii deschise va determina prubani 
pe unii aliaţi să formuleze condiţii mai 
raționale”. 

Intiinirea dela Spa, Poincare p con» 
sideră ca o primejdioasă aventură, 
Căci şeful guvernului german. chiar 
dacă mu vu avea vot deliberativ, va 
veni acolo, nú ca un expert în faţă 
unei comisiuni de experți, nici ca sè 
converseze ca un ambasador cu un 
ministru, El va veni ca om politic, pen» 
tru a se explica cu nişte oameni po- 
Titici, 

Atit în timpul războiului cit + a ar- 
mistițiului, Germanii au căuta! merca 
să se insiuueze Intre aliați penteu a-i 
diviza. Pentru aceasta insă, intilnirea 
deln Spa le oferă a noud ocazie. Cifra 
de 120 miliarde mărci, despre care se 
vorbește ca despăgubire totală a alit- 
Vilor, va fi aici, probabil, redusă și. 
după aceste concesii, desigur Germe- 
nia va deveni incă mai puțin dispun 
de a achita datoriile, 


- tp 


- ŞI lată dece opinia puhlică franceză 
» atit de alarmat! 

Mercure de France (Malu, Iunie). 

Sintem dnpă încheierea păcii ; tumit- 
nie au amuţii, tintpele San Intors birni 
toate pe sabt arettri de tritmf şi totii 
liniştea, sienranța ce -se actepia după 
săzbeiu ntt se vede, Plutește în ntmos- 
leră o neliniște, o melancalie deprimante. 
Care sinl- cauzele, te întreabă d. Georges 


Gui-Grand în articolul sän,” Adonazi- 


E în primul loe decepția. Toţi măsoară 
cu amărăcinihe driunul dela făpăduriiie 
şi iuzilte cu care an plecat Ja luptă, 
pănă la realizarea lot, An voit că aseze 
pe tromui hunii dreptatea și să distrugă 

şi imperiale, Dar nedre 
tăţile învinse au născut altele, i peria- 
fistnari, bipnit "riy'o parte, a dat la teală 
atitea alte imperia! tame gata să provoace 
némi tăzboac: în Orientul depărtat, în 
Attica, în America, în Europh chiar, 
unde Germania nu se simte deiinitiv 
învinsă şi așteaptă ceasui răzbunării şi 
al revangei, în vreme ce alianțele menite 
ză o ţină în fiju şi si o oblige la ese 
citarea tratatului de pace, se distramă, 
Astiei din acest crunţ “și lung măcel, 
spiritul n'a eșit învingător, căci pacea 
mir nre la bază dreptatea; m'a biruit însă 
ici forța. A învins: cineva; marea fi- 
NaRță, care, poale, n'a provocat catas- 
trafa, dar se acomodezri și trăiește din 
va, Puterea za e nwi mare decit tot- 
deatina : a diformat tratatul şi împiedică 
renașterea Franței, iar actum rezistă şi-şi 


tide de atacurile ce se îndreaptă asupra=i ` 


din toate părțile. Nepreocupindu-se de 
cuceriri teritoriale, ulind singrie vărzat, 
ra doreşte numai să exploateze bogățile 
germane şi ruse promițătoare de grase 
dividende, Considerațiile” mercantile an 
schimbat raporturile între foștii tovarăşi 
de arme, Su ridicat în chip neiinktitor 
valuta şi pun Franţei, pentru a o ajata, 
condiții ce ar trânslorma-o în vasală și 
ár educe-o În rangul Turcii. imensele 
sale encriiicii de sînge nu mai contează. 
Insă dacă drsinter sarea și eroismul nu 


pu REVISTA REVISTELOW l3i 


— 2-3 re —_. 


pu ali rezulțat decit prosperarea alface- 
rilor cttorva bancheri, atunci se prinej- 
siueşte viitorul valorilor morile şi se 
propagă vezagrearea socialt. De fapt 
fenomenul acesta se manifestă : „unirea 
sintă”, care n da! Frantei avii fin 
petnas din vremea războlului, se dis- 
truge pe Pece ai. Luptele dintre deott= 
biele partide, jendimji şi curente devin 
tot mai pariowate: Socinliziii ah risers 
pănă la a comdamna războiul susținut 
de Pranţi; (ascittaţi de bolgevisruul roz 
ei trătează de idenlogie burgheză to! ce 
a lost puterea Franţei : patrie, democra- 
tis, libertate, fraternitate ; dimșii visează 
o lume notă, Și în loviturile viguroase 
ale socialisnniul, burghezia rămîne Ìn- 
cătugulă în egoismul ei rece, neințele- 
pâtoare a vremilor noni: probă, Impo- 
zital pe venit și ctalguriie de războlu, 
care în Anglia a dat venituri colosale 
statului, în Franţa a produs rezhitale 
lumentahile și a trebuit să te complec= 
tat prin nedreptele impozite astipiră con= 
sumnpiunei. - j 

Astfel dezechilibrul! produs de războlu 
a dat inptelor sociale o amploare nerti- 
noscuti şi imperialismul de clasă sz o- 
pune imperialismului național, 

Socialişiii voesce o lume nouă dar 
lume abaoint ngul mu se poate naşte: 
ar îi o minune, O eră nouă însă e pos 
sibilă și zorile else arati, Vafi o epocă 
de democrație adevărată, în care se va 
atirma voința maselor de a participat și 
controla actele guvernului, o democra- 
ție luminată de conpetiața teenică și de 
cultul valorilor morale veșnic în creştesc. 

Spuduirile războlului nu au născut 
nimic nou; ele au lirgit drumurile vèi, 
lean cursjit de obsiacole şi ati deschis 
citeva noui perspective, Aga putem phe- 
vede că războneie naționsle vor dispare - 
Liga Naţiunilor ya trebui să reînvie căci 
işi are rolul su în pecntimpinarea a- 
cestor păsboae, 

Se vor uemocratiza, desigur şi pro: 
ducția şi administrația, căci a trecul 
vremea patronatului de drept divin F 


152 


te vur chulia moduri de colaborare a 


personalului atit în administrația publică,» 


cit și în cea particulară, 

Vom asizla poale şi la o schimbare 
+ moravurilor, schimbare produsă priti 
dezechilibrul condițiilor și sexelor, cum 
*e poate, deși mul necesar, să vedem cii- 
getas, arta, fiteraturs luind drumuri 
noni, 

In rezumat d. Gui-Grand e optimist. 
Dinsul crede câ. ffr a se înăbuşi opo 
tițiile legitime de interese şi Credinți, un 
sanțimenţ de solidaritate naţională și de 
justiție socială se va opine unei lupte 
ireductibila=și, intro rejnviere fecundă de 
inijiative și energii, Franja, scăpată de 
obsesia întringeri, va relus drumul spre 
9 soartă noua. Căci dreptatea nu poale 
nieri și mleorocrăţia”, adică determina» 
rea legii prin libera colaborare a tutn- 
ror cetățenilor luminaji, va depăşi sta- 
“Hul dictaturii prolelare, cumi ba trecut 
pe acei al dictaturii burgheze și va dis- 
cplina utetierul cay statul, Celace este 
maji larg, mai universal, mal omenese va 
avinge progresiv celace esie particula- 
Hsm individual, de grupă, di popor, şi 
“oniictele «conotuiee şi palito ae vor 
supune, de bunăvor, arbitrajelur, ce vor 
sjecade asupra lov, fură pretenția de a 
ari viăja, ce ia necontenit forme noni”. 


in articotul Contruntari paicolo- 
gice, d, Lonis Namur, plecind dela 
+ Drentizele că: „orive schimbare in îns 
Htuții este, in fond, o schimbare in 
Opinii” ai că „revoluțiile nu sint și 
nu pot fi dech iransformări mal repezi 
ori mai încete, mai complecte sau mai 
puția complecte.. că nu-s, We fapt, de 
cit evoluţie”, —voeşte să conirunte agi- 
taţilie sociale alit de dezordonate în 
ceasul de față cu instituțiile și opinia 
dominantă a mediului in mijlocul ci- 
rula se dezvolta şi pe care ambiţio= 
ncază să-l răstoame, Colectivismul 
marxist vrea Vistrugerea economică, 
politică şi morală a societăţii burgheze, 
răsturnarea bruscută a tuturor valori» 


WATA ROMINEASCĂ 


lor sociale și a raporturilor lor condi- 
ționate de veacuri de civilizație. Pentru 
ca un asile) de cataclism He pọ- 
sibil ar trebui ca doctrina marxistă 
să fie inatacabilă şi să ae aprijlae pe 
un sistem de puveruare gala să func- 
ționeze, Or nici-una din aceste două 
condiții nu « împlinită. Ducă-l snabi- 
zăm, „colectiviariu apare sitrşiui cu 
anarhia morală şi politică, constrine 
gërea economică, nivelarea caracteru- 
lor, oprirea progresului, brutalitatea 
dominizi namărulul!. Prima sa gregali 
€ că presupune omul ujuas la cel mai 
inalt grad de cultură şi la posesiunea 
integrată a simțului sociai; a doua e 
de otdin economic : teoriticianii dor 
trinei marxiste mau putut-o susţine 
cu o armâătură socială, gata si func- 
țiuneze, lucru absolut necesar de oarece 
colectivshul preconizează suprimarea 
totală și instantanee a societāļii ac- 
tuate, A îrcia preşală e că nu pine 
samă de opinia publică care, evident, 


respinge o schimbare a instituțiilor 


printr'o revotuţie susceptibil de a a- 
juage ja un regres social, Experienţa 
tăcută de revoluția rusă e conclue 
doată: „regimul sovielist u muncii a 
trebuit să fie părăsit pentru a rèsti- 
bili regimul capitalist şi burghez, iar 
comunismal agrar a ajuas fa recons- 
Wulrea proprietăţii individuale tot atit 
de capitalistă şi burgheză. 

Dar şi metode de propagarea co» 
tectivismului revoluționar francez e 
greşită. Disimullad scopul său revo- 
luţionat subt tendinţe relormiste, mar- 
xismul a părăsit ideia aplicării brusce 
și integrale a colctivismulul și s'a 
raliat ja un sistem de reformie sucet- 
sive, urmărind „naţionalizarea ingus- 
trializată“ a serviciilor publice, napio- 
nailzare inupirată de o concesiune 
priacipillor burghezo-capitalisie, Inză 
atară de faptul că această concesiune 
e o recunoaştere a legitimitâţii capi- 
talului, +a conţine o dublă eroare: 
1} etatizarca e antipatică opiniei pu- 


“lice, sătulă de atotputernicia şi inge- 
tinja statului in afacerile economice, 
7, metota pacilistă mu e pe placul 
naselor ce vor să etatizeze, prin iorţă, 
serviciile publice In folosul corpora- 
iilor. Opinia publică insă, iubitoare de 
sedino, dreptate şi libertate, protes- 
touză contra unor metoade de violențe, 
dezordine și atentate la libertatea mun- 
cli; publicat, vâlimat în intarescla sale 
grin continuile dezordini provocata de 
greve, le privește cu antipatie, Firește, 
în ce privește țărâniatea, indrâpastită 
se păzmintul ci și inbogăţită, e duş- 
mană iredustibilă a oricărei mişcări 
revouționare. 

Concluzia ce se depajează este: 
Dacă marxismul poate provoca mig- 
ări ee nting gray viața naţiunii, el 
at poate Insă pretinde o schimbare 
de instituții 

La Revue Mondiule ilunie, 1920). 

D. Jean Finat continuă, în articolul 
Lupta pentru şi contra regelui Al- 
cool, campania impotriva băuturilor 
spirtuoaee, dar cu toate rezervele o= 
<ononiee și paicologice, 

Dacă abstenţionistii au tost invinşi 
in Statele-Unite, dacă lucrătorii, lip- 
„iți de băuturile obicinuite, părăsesc 
ara adoptivă, şi America de nord este 
săpură a vedea populația sa rarefiin- 
du-se, pricina este de natură psicho- 
t fiziologică; omenirea trieste de 

sreg multă vreme daprinsă cu tot 
"alui de bânturi alcoolice penteu n le 
patea părăsi de azi pe mini. Vot asta 
t, probabil, cauza nertuşitei in Anglia 
à propagandei antialcoolice, contra că- 
rela lucrătorii protestează energic, iar 
cei interesaţi cconomiccgte au format 
zaternice asociaţii de luptă. Nu se 
poate lipsi omul de o băutură ce du- 
zasl de sute de veacuri, De-uceia 
dacă kepta in contra alcoolului distilat 
din fructe și cereale, aşa de vâtămi- 
tor, trebuc dusă cu perseverenţă, lupta 
sentra vinului, Berei, cidrului este o 


__SEVISTA_REVISTELOR 153 


Ia — 


greşală. E o greşală economică, pen- 
truci s'ar distruge o clasă Inlreagă 
de producători şi sar atinge greu c- 
cowomia națională, dar e și o eroare 
Hziologică : onmi, neputind renunța la 
alcool, Îl va înlocui prin cafeină, eter, 
liqucurari de familie, opium și atitea 
băuturi pecunoacute pănă azi şi mult 
mai primejdioase. 

Pentru ca lupta antialcuolică să aibă 
sorți de isbindă, trebue să adopte 
o metodă de indulgență și concesii. 
Confederaţia generală a muncii din 
Franța a înțeles psicologia maselor ; 
ea îşi indreaptă toate storţările im- 
potriva alcoolului distilat din fructe şi 
cereale şi cere guvernelor să ia mà- 
suri drastice pentru a opri consuma- 
rea lui, în vreme ce admite vinul, beres 
şi chdrul, băuturi igienice, in orice 
caz nn vătămătoare în acelaş grad ca 
alte alcooluri, 

Detalii interesante asupra vieţii ge- 
neralului Pilsudski, idolul Polonezilor, 
părintele patriei, cum li zic ei, ne dă 
d. Thomas Barclay lutr'un articol, 
unde-i numeşte Kosciuszko de azi - 
Acest bărbat, căreia Polonia ii dato- 
regie eliberarea, a avut o viaţă tot 
aşa de romantică caşi Garibatdi. Näs- 
cut in vremea revoltei din 1863, iși 
face studiile la Viina și la Harkov. 
Deși nobil, devine un adept al ideilor 
socialiste şi la 1887, ia Viina, e de- 
portat pe cinci aul in Siberia, Intors 
in Lodz la 1892, întră In partidul 30- 
cialist polonez, ai cărul prim țel este 
liberarea Poloniei, Pilsudski ajunge 
conducătorul ; aici, in Lodz, scoate pe 
ascuns ziarul Robotnik (Muncitorul), 
organul partidului, şi umple satele şi 
oraşele de numeroase societâţi secrete. 
Poliţia rusă zădamic cearcă să-l des- 
coperte, Abia In 1400 ex reugeşte să-l 

surprindă tipăriad primejdioasa gazetă. 
E luchis In cetățula Vargovici; se pre- 
iace nebun şi, cu ajutorul unui medic, 
dispare din asilul militar din Petro- 


r54 iri „VIAȚĂ ROMINEASCA 


e aae - 


grad: la vremea războlu'ui ruso-japa= 
nez, Plisndski se gindi să organizeze 
o legiune polonă, cara să Inpte alături 
de japonezi; ideia insă nui putu fired- 
Hazată. Intors în țară, convius că Po- 
tonla nu poate fi liberati decit prin 
arme, convinge partidul socialist şi la 
1908 inteneiază în Galiţia prima so- 
cietate de tir. Auziria favorizează In 
cercarea, societățile sportive se In- 
mulțesc, Pilsuideki învață tactica și 
strategia, face un tezaur de războiu, 
unește toate ancietățile de tir Intra 
adevărată armată sila 1014, intri, it- 
Mturi de Austria, In războiu cu Rusia, 
Se acaperă de plorie şi e inaintat ge- 
neral de bripadă. în 1016, cind incepe 
ofensiva lui Brusilov, legiunea lui PR- 
sudski e puză sub comanda lui Bern- 
bardi şi trimeasă în sectoarele cele 
mai primejdioase. Pilsudski, craaind 
că se face inudins spre a îi distrusă, 
nu execută oruintle. Austriacii || scapă 
de curtea marțială, Ji iau comanda și-l 
trimit îndărâtul frontului. în Nopmbrie 
1916, Germania şi Awstria proclamă 
Polonia independentă, crează Consi- 
lu polonez și Piisudaki fn nemit mem- 
bru, intervin alte neințelegeri intre 
Puterile Centrale şi Pilandaki, sultotul 
Consiliu național, caro avea deviza: 
Polanin a Polonezilor Acesta voia o 
armată poloneză, care să lupte mini 
pentru Polonia si protestează contra 
jorămiatului de irăție înpus trupelor 
săle cătră armatele mormane, Atunci 
el lu arestat și monbrii consiliului 
nternaţi, Liberat de revoluția germană, 
veni la Varşovia unde fu ales Şeful 
Statului, Azi conduce barca tinărului 
stat printre dificultăţi fără număr, de 
care e deplin conşticnt; de aceii o 
ambra de melancolică îriateii H wo- 
peră veşnic ochil. 
L'italia che serive 1920, No. St, 
ni: Benedetto Croce, in pe” 
vinada deia moartea Mmi Carinieci şi 
pănă azi, Croce e personslitalea halni 


care a produs mal muit în publie obt 
ceiuri, înclinațiuni şi mode intelectiaie. 
Acţiunea lui d'Annunzio a fost mat In- 
țină; a lui Croce, ntaj serioasă, Pelin 
nalitatea Imi Croce esie, după Prezzolin,, 
tin fel de penialitate olimpică, adunted 
cenoştinţi, crpanizindu-le şi ordomindu-l 
senin, El € foarte departe de penlalitz- 
tea tulbure, creatoare, sublimă a roman. 
ticilor. E un spirit pozitiv fară a ñ 
greolu ; e harnic și armonios, E un tip 
cultural al Italici sudice, S'a manifesta: 
în multe specialități și te-a aditeit p 
toate: istoria literară şi artistică a Maliei, 
estetica, [iozolia dreptului, etica, ecò- 
nomica, istoria lijeraturilar străine. Elevi 
are mulți, dar îl însită mecanic, pecine 
un Gentle are mai puţini elevi, dar n 
ştiut să-i aleagă printre talente. În timpu 
războiului cânlind să fie impartia! ct 
dugetanii cipi cu prictenii laliei, pa 
pierdut mult din favoarea publici hi. 

Rivista musicate italiana < 1920 
Fas. |. 

G. (Gaiti?)- Bêla Bartók. Dop~ 
compoziţiile cu motive romineşti ale ts- 
ticantului ungur: Runiinişehe Volks- 
tiinze aus Ungara ṣì Rumänisce 
Weihnachtsiieder ans Ungarn, sice 
„Cnetele foarte modernului miitzicany wi- 
sur Sint cu adevărat interesante penino 
folidorişti: pot găsi bună primire prin 
frăpezimea și vivacitatea expresiei şi pri 
orheinalitatea riimnrilor şi ui temelor 
Aceste dansuri şi cintece populare, spre 
deosebire dè cele necidentale ce derivå 
du dan?! şi cintecul hotărit gregorian, 
par de orizină îndiană, deși vnsoți sim 
apropierii şi de vreun mad grer, În spe- 
cial doric, Sint cintece dev simplicia 
eiremă: mai tale în tempo pari, El 
aduwe o mare varictale ue accente și de 
Houraţiu:. — Garii: Opera pianistică 
a lui Debussy, Inainte de Des, 
evoluţia compozițiilor tindea spre n spra- 
piere a piunbiui de orchestră; ci Dr 

bussy pianu) îşi recapătă autonomia # 
prin aa se rela tradiţia clavecin! - 


lor franceji din a) 1617 secol, a tui 
Mozart şi a dei Chopin. Spiritul debis- 
syst a fostaşa de pianistic Încit chjar 
In unele punituri simiouice se simte pia- 
nul, Qatti, un adept al esteticei lui 
Croce, nu adriie progres „adevărat in 
nici-o activitate artistică şi deci mei în 
acea a îi Debirasy, Deosehbeşte însă dès- 
criptiv două perioade: prima armonicã, 
t doua melodică. Perioada a doua in- 
cepe cu a doua setie de „limages". La 
inceputul primei perioade, caşi la stire 
gitw celei de-a doua, Hebussy este vis 
Au sub infiuenje stilne, La Inceput 
produce efecte cu pitţine mijloace şi își 
cvlundă melodia intro almosieră bru- 
mată cazi Chopin ; la siryt se simt in- 
faenjete lui Chopin, Bach şi Batakirev 
intre aceste dohă extreme mui lipsesc cu 
totul asemănările şi iniimenţele, În suita 
„Pour le planot e ceva asemănător lui 
Bach-şi Chabrier : în baletul „Bolte t 
josjonx* se zesjrțe, din punctul deve- 
«era al inspirației scenice, de „Pet usca” 
jul Sizawinsky. Intenţia lui Debussy a 
fost de a compune francez şi modem în 
acelaș timp, Mişcarea Iui planistică se 
tace. inzpre „simplicitate, pănă la ultimii 
wei ani de visji cimil își denaturează 
opera, țrecind la patru mini şi la două 
piane. Lu începulul creaţlunii tinărul e 
un geniu mizical care se caută ; la siir- 
şt e un compozitor multumit, care in- 
trebuințează dişsete proprii şi serie färā 
emoție. Calitățile debussyste sint: gm- 
ţia, sestzibilitatea delicată, poezie multă, 
culoare,  vapornzitate, melancolie ar- 
„ doth, parfum, simplicitate, gust ran- 
doare, ironie, copitărie, scurtime, conden- 
sare, intimitate. 

Giornale critico della filoso- 
fla itatiana il, No. 1). 

Tuca: Despre raporturile dintre 
filozofia greacă și filozolia orien- 
tală. inainte de Alexandm Cel Mare mi 
snt sigure sehlinburite filornfice insem- 
nate între Orient și Oscident, În spri- 
Hul acestei afirmatii, Pucci aduce ur- 


REVISTA REVISTELOR č 155 


mâtoarele argumente. Budismul, câci de 
ginsi) sa vorbit mai mult ca influenti 
asupra Occidentului, sa demolat în 
nordul și răsăritu! Indiei, care mu avta 
relaţii cu Babilania, Siria, Egipti şi tu 
atit mai mult cu Cireciu,. La inceput w- 


tismol fu ezoteric, ași că e greu de 
Presiiţius a propagare a lui spre apus, 


| Heratnra greacă pè care ò cunoașteri 
astăzi, are foarte puține știri despre In» 
dia, Nu « necesar ile explicat fabulele 
greceşti prin-nuvelele indiane, fiindcă t- 
cela teme  labuiistice se păstau la 
mulie popadre; şi apoi dacă aventurieri 
şi comeriânți at pulut aduce fabule 
mi e lot aşa pentrit filozaiie; Calăforin 
jul Pitagora în Orient ar fi o simplă le 
pemda; şi dacă este asimânare înlre Con- 
cepția melempsieazei it et și inire ideis 
orientala de sainsara. 39 intre aritme- 
ticismul ful şi cel al filozofie: sarma, 
ideca de metempsicoză putea Fiati 
dela alte popoare, depildă delu Egiptem, 
iar muntănuii are în pitagoreiim o inast 
nătate pe cate n'a posedă samklya- 
Dacă în Tales, caşi in Riz Veda, apa € 
luată ca principiu af lumii, nu e de di» 
dus de aicea nici-o îillaţie, fiindcă ideis 
era mai generală, și depildi Omer piine 
apa iitre principiile casnice. Aai simire 
asupra cugelării ureceşti sint iniluenței 
asie, babilonene, sirianc, egiptene, mii- 
noico-miceene. Abia după desarerea 
în state a imperiului lui Alexandru, = 
fse miaj strinse relațiile dintre Thdia și 
Grecia- Din India se trimit misiuni de 
pebpazandă budiste și bralumane, pre- 
cum şi misiuni creştine pleacă în Ba- 
biloeia, Persia şi India. Influența in- 
diană asupra filozofiei europerte Se ur- 
măreşte mal bine it “gnosticism, feu- 
ptatonism şi neopitagorism, Totta, dupi 
Tucci, asemănările yf influențele sIn: 
mai mult de delatis, decit de intve + 
de dezvoltare. 


Deutsche Rundschau (Aprii 
1920), 


[nten articol intitulat Politica ea~ 


- 


teză în Răsărit, Aed Hartwig se 
cupă cu sitnajia politică mondială de 
“pă războiu şi cu nole probleme ce 
reziltă din această situație, Interesante 
veni, no: stat părerile autorului, care 
“lut în același timp şi ale unei mari părți 
in opinia publică germană, asupra Con- 
"heteloe posibile intre popoare şi asupra 
chipului cum îşi inchipue că Germania 
ur trebui să le utilizeze pentru a-şi re 
para fnfritgeres, s 
Hanwig constală că Rusia este pune 
tul central ul viitoarei politice mondiile 
i cărei factori principali sint Anglia. 
America de Nord și Japonia. Anglia 
'7ebue Să se pregăleazcă pentru o luptă 
tinală pentrii stăpiirea Indici; în aceasta 
"uptă, Rusia trebue să le terenul de 
concentrare politică a! Angliei, De aici 
sentința Angliei de a-p? asigura stăp!- 
nites mărci Baltice şi de a-și întinde 
infiaența asupra Rusiei. CHA vreme însă 
"pimut bolşevic există, acest Incu nu 
“e ca putinţă, iar cu armele Anglia mi 


156 = VIATA ROMINEASCA - 


poste lupta acum inpotriva lui. In con- 
secință, zice antorul, Germania nu tre- 
bue să se late utilizață pentru lupta 
contra bokevismului, ci, dimpotriva, tre- 
hue să încerte totul pentru a seapropis 
de Rusia. Deși alipirea de Rusia în mo- 
mentele actuale, nu e lipsită de primej- 
dii, Germania nu are albă soluție, căd 
altmintrelea refacerea sa econo:nică e 
peste putinţă, 
în al doilea rind, trebue căutată o a- 

propiere de Japonia - viltoarea rivali a 
Angliei. Intr'un tventua! räzboiu pentru 
India, Japonia este avizată la resursele 
Rusiec! şi Chinei și ta industria Germa- 
nici Vre-un interes contrar cu Germa- 
tia, Japonia mu are, iar Franţa mH 
poate fi prictină, căci această ţară, în 
dușmănia ei faţă de Germania, trebue 
să se sprijine pe Anglia şi America. 

Aşadar o alianţă cu Rusia şi cu Ju 
ponia, conchide Hartwig. e singura po- 
itică, care ur putea face ca Germania 
Să se ridice larişi 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Ernest jovy. Les Archives du car- 
dinal Aderuio Cybo å Massa, Honry 
Leciereg. 

Din corespumdenţa bogată a cardi- 
naltilui, care intre attele n iscâliț fai- 
moasa cit-ulară conira qiietismului, a- 
torul scoxte noui ştiri asupra istoriei 
catolicismului în Franța. 

Ernest Delahaye. Verlaine. Mes- 
aein, 

Serts cu simplichate şi emoție, vo- 
lumut ne, desvålue marele suflet şi ge- 
niul nenorocitului poet, poezia ini spon- 
tant isvorită distre înteligeață culti- 
vati. 


ROMANE i 


J. B. Rosny. Le Fáin giant. Plon. 

Istoria romantică a doi- oameni pri- 
mitivi, Aoûn și Zoûhr, care-şi părăsesc 
ceata şi pleacă să descopere noul på- 
tinturi pe globul iocult de hoarde säl- 
batice, 


Armand Payot. La folie du comte 
Lucius. Att ét Artistes. 

Eroul caută pretulindenea o fomoe 
4õritä in uşa unui vagon yl Hu ogi- 
sește decit pentru à o perde şi pe ca 
şi mistra. 


MEDICINĂ 
Dre A. Porot et A. Hesnard. Psy- 


chiatrie de Quaere. Felix Alcan, 

Autorii insistă asupra lipottanţe: 
syndromului confuziei mentale şi 3 de- 
lirului cronic ; ei ţin socoteală de pre- 
dispoziții și se intind asuprè turberi- 
rilor psichice ale påludtamunlui. 

Dr. Marthe Gautier. Lo Riartive 
de Bordet-Wassermaun est elle am 
réaction spëcifiqas ? Driay-C rien. Paris 

Din maltejo cazuri prezentate în ct- 
nică, autoarea răspunde in teza sa i- 
naugurală prin negativă, 

Dr. Maurice Boigey, Physiologs 
ginerale de l'Education physigue, Payo! 

Toate problemele esenţiale sint tra- 
tate cu o elegantă claritate de autor, 
medicul şef al scoalei normale de 2- 
ducație fizică din Joinuilta. 


ȘTIINȚĂ SOCIALĂ 


Pau! Cloarec. La Politie ce lo 
ntéthode. F, Alcar, 

Aotoral studiază ideie fatza: 
după care s'ar putea stabili un acocg 
necesar rectădirii Franţei după rīrboiv, 
volumul cuprinde lucruri minunate, dar 
unirea dorită nu e probabilis. 

R. Legendre, Aiimenlatian eri- 
taillement. Masson, 

Este o coordânare a dătetur deus=- 
bitelor științi în acest domeniu icmor- 
tant și complex, 

Privat. Vive în Biprbu- 
gue! Essai sur l'organisation bun grs- 


138 VIAŢA ROMIXEASCĂ 


vertement damocrutigue, Renaissance 


dn livre. 
Cum arată şi titlul, volumul guprin= 


de n serie de propuneri, menite, după 
autor. să democratizeze mal adinc gu- 
vernil și administrația Frunței. 


RĂZBOIUL 


Général Gascouin L'évolution de 
Partilterie pendant lu Guerre. Flame 
marim. 

Ceiack reesă osto că tunurile de 

„maăre calibru nu pot fi comparate, ca 
putere distructivă, cu tunurile de 73 


mm ; de-aceli spre stirşitul războlulu? 


an jost aproape părăsite și inlocuite 
cu artilerie de calibru mic. 


ISTORIE 


Pierre Edmund Hugues. Lu impot 
sur Je even sous Ja Révolution, E- 
domir Charitphms, 

O- monografie minuţios documentată 
asupra impozityhki pe venit In depar- 
tëmentd) L'Hërault; lucrarea probează 
că veacul nostru nu e prea inventiv în 
asemenea materie, 

Alphonse Aulard La Răvulutiun 
française er le Régime jeosdal Fells 
Alcan, 

in fond. studiul acesta e un capitol 


al istoriei chesției ţărăneşti in Fran- 
ţa; mål este insă și un prógram pes- 
tru viitorii autori de monografii 


ŞTIINŢĂ 


Leclere du Sablon.  L'Unite de la 
Science. Felix Alcan. - 

Autorul parcurge scara științelor de 
lo matematică pănă la științele mo- 
raje şi constată deosebirea in ajunge- 
rea treptei de desvoitare: rolul de- 
ducției și teoriei scade pe mâşură ce 
creşte cel al inducției şi experienţei 

E, Lambling. Precis d» Biochimie. 
Masson, 

Arată că lritabilitatea, tropiamele, fe- 
nomenale ritmice ale vieţii mu sint i 
năcctșibile explicărilor lizico-chimice. 


ETNOGRAF:E 


A. van Gennep: Recherches sur des 
Poteries peintes de [Afrique du Nord. 
Harvard African series, 

Acesie cercetări descriu producţiile 
à Yre»0o 50 de otării africane şi cows- 
tată trei grupë în ceramica berberă, 
din care cea mal veche e identică tu 
ceramică neolitică din Europă, 


Compilator 


- 


€ 3 
BIBLIOGRAFIE ` 


Arhimandritul V. Pulu, Prediri (pentru oraşe), 1020, Chişinău, Preţul 
či, x 


Nicolae Hristescu, Povestea unor fapte mari, 1920, Bucureşti, Preţul 5 tei. 
fon |. , Din targuri (poezii) 1420, Bucureşti, Preţul 8 lei. 
cu za R , Fintina baluneniui (Povestiri din războlu), 1520 Bu- 

turë ' 
Ah 4 Ppie eri) Aietzsehe, Aya priil-n Zarathustru, 1920, Bucureşti, Pre- 
i Et > 

P. Cerna, Poezi, 1920, Bucureşti, Preţul 10 lei. 

C. Ardeleanu, Pe străzile fagului, t920, Syers Preţul 7 lei 

1. L Stoic T e Mult, (E20, Raturesti, Preţul 15 lel. 

H. Sanielevici, Sintii critice. 1920, Bucuresti, Preţul 12 lei, 

Tudor Pamtile. Cuin! fut Pepelea, Pretul 25) tei. 

Basile Lupu, Asupra reabilitării, 1510, laşi, Preţul 2 lel 

„George P. Macarovici-fiul, dentist, Fräsainzi asupra stări! actuale a 

dentiticei to Rominin, 1920, Călăraşi. 

Bucura Dumbravă, Cartea Munţilor, 1920, Bucureşti, Preţul © Iei, 

Coopertția iu Raminia lutregită si din țările vecine, vol | 1930, Chi 

Auantul (1517-1920) a! tovaniştilue eredi, tmprarniut şi p re, 
Cooperative de producție q consim, 1920, Chişinău, 

D. Euelin, Destine Mystigue |. şi I, 1920, Bucarest, Preţul vol E 3% 
à vol UI 4 lei, - 
Anuarul socictăți muzicale „George Enescu”, 1920, laşt, 
Titus- Hotnog, Bezerenban (studiu istorico-lizerar), 1919, lași, Frew 


10-1 


1 lel, 
A, P. T, Cazul inginerului Topliceanu, 1920, Bucuresti, 
EMA De de- seamă a societății „Istorico-arhiologire- biserivozti”, T220, 
Figini, 
George Voevidca, Soncte, Bucuresti, 1920, Preţul fi lei, 


N pae Demetrius, Strigolui (Nuvelè fantastico), 1020, Bucuresti, Preţut 
- Volbură Polană. Lumină Nowi (proză), Sibiu. A 
„Dr. |. Nistor, Der nationale Kampf in der Bucovina. „Academia Ro 
mină“, Bucureşti, 1910. Prețul 5 lei. 
N (storia poportalei froutez, „Academia Ramină”, Bucureşti, 


1919, Pretul bei, 

Ovid Densuşianu şi loan Bianu, Barbu Delavronera (Discursuri de 
“ecopțiune), „Academia ná”, ierte "2 19, Pregoi 4 loi, 

1. Nistor şi N. lorga, Ua œpitol din viața enituelă a Romluilor din ` 
cata prr Romea, București, 1916. Pretul 1 leu. 

. Fira și D. ac, Cêntece şi Horr, *, Bu- 
curegti, 1516, Preţul 2 lei. x D 7 ela: Rona, Be 
A oles et Exitraiis pour servir À Phistoii sade 

Noe siðir, „Academia Romină”, Bucarest, 1916, Prie 3 Aae Ma aia F 


160 VIAŢA_RONMISEASCĂ e i 


Vasile Pirvan, Histria, „Academia Romină“, Bucureşti, 194, "Pesţul 


toan C, Filitti, Corespondența consulilor englezi din principate | = 
1336). „Academia Romină“, Bu ti, 1910, Preţul 80 bani, 

N, lorga, Originea şi sensul directiilor politice în trecutal piiriior noastr 
„Academia Romina”, Bucureşti, 1916. Preţul 20 bani, 

N. lorga, Constantin Fvnomie cu note asupra familiei Hurmuzaki, 5- 
cademia Romină”, Bucureşti, 1917 Preţul 20 bani, 

N. lorga, Ceva mai mult despre vidate noastră culturală şi ditorari ii 
secolul al XVili-lea, „Academia Romină“, Bucureşti, 1916. Preţul 40 bani 

N. lorga, Ale note despre cultură şi viențu social ramine sed, de sui 
vokis! regim, „Academia Romina“, Sacampil 1916. Preţul 30 bani 

I. Î. Stoican, /nftorzan trandajini (Roman), 1920, „Cartea Romineaa 
că”, Bucureştii, Preţul 10 tei, 

Nestor V. A. Urechia, Zinele din Voten Cerbulai Povesti pentru 
pii, 192), „Cartea Romineascâ* București, prețul 15 tei. 


AL. Tzigata-Samureaș, Mărturisin si-li-te, 1920, București 


Hustraţia neamului nostru, revistă lunară, No. 10, București. 
Frühling, revistă No. |, Abonament 5) lei pe 6 numere prin d. Oskar Wal- 
ter Cisek, Ste, Viitorului 65, Bucuresti 
Hasmonara, revista studeațitor universitari sionisti, No. 10, ÎN şi 12, Bucuresti 
Muzica, revistă pentru cultura muzicală, numerile 1-7, Bucureşti, 
Foaia tinerimii, revistă bilunară, Anul IV, Bucureşti. 
Idea europeund, revistă săptămigală, Anul 1, No, 4U, Bucureşti, 
Cuvintul rominesc, revista națiostliștilor-democraţi şi țărâniștilor dia Vice 
No. 15-16, R.-Vilcea, . 
Revista sorietății istorica-arhiolegice bisericești din Chişinău, Volumi XI, 192 
Chişinău, Prețul 10 let A 
Şcoala apei, revistă pentru invățămint și educaţie națională, No.0 


zindu, 
Craiu Nou, revistă bilunară, No, G, 7, 8 şi 9, Sibiu, Preţul 2 tei. 
Liber, revistă, No. 4-5, laşi. 

Fon rimil, revistă biunară, No. 9, Bucureşti, = 

Crinul Salelor, or al societății educative „Tribuna”, No.3,—6, Ta sa, 

Curierul Licenlui, No. 5, Pioeşii, Preţul 2 let, 

Lamura, No, 6 şi 7, Bucureşti, Preţul 10 iei. 

Foaia icultorilor, No. 21-22, laşi, . 

Curentul Nou, No, 19, cere E Sa | 2 lei 

L'Image de fa Bestarabie, No, 277, Paris, Prix 1,50 francs 

Spitalul, No. ö, Bucuresti, Preţul 5 Iei. 

„nlicai, No, 1, București. z 

Cele trei Crișuri, No, 3 Oradia Mare, 2 

Cuvintul Libër, No. 34, Bucureşti, Preţul 2 lel, 

Viaţa Agricolă, No. 11, Bucureşti, Preţul 2 lei. i 

"Bulletin de la section selenti/igue, Na. 1, Bucarest, Prix, 4 fr, 

Revista Ydeii, No. 148, Bucureşti, abonament anual 5 lei 

Cuvintul Rominesc, No. 17-48-19-20, 1920, R-Viicea, Preţul 4 lei, 

Educaţia, No, 5 şi 6, Bucureşti, Preţul 4 lei. , 

Pentra inima copiilor, No, 4 $i 5, R-Vicea, Preţul 3 lei, A . 

Revista d viticultură, oenologie şi hoticultură, No. 56, Chiginău Postal 
4 le 


Hiena, No. 1, Bucureşti, Preţul ! leu. 

narikan aeg tran), iai 
ominia, ziar cotidian, Ciu 

Dacia, ziar kaio. gar i 

Tara Nosă, ziar cotidian, București, 


BIBLIOTECA 
ERSITĂȚI 


A A Op... 


| : să ape 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITATI 
IAȘI 


Sentimentalul Maupassant 


„Maupassant a inebunit fiindcă nu credea în Dumuezeu. A- 

cest nenorocit se îadepârtase absolut, se Şnstrâinase complect de 

„divinitate”. Aşa scriau pe vremuri oameni evlavioşi şi ginga 
la suflet. Astazi s'ar zice poate, de exemplu: Maupassant s'a 

' prăpădit de râul pesimismului,—fiindcă m'a putut ajunge la o 
„concepție unitară de viaţă”. In amindouă fotmulele ni se pre- 
zintă, cum lesne se poate vedea, acelaşi punct de vedere nobil, 
cum se zice, şi sublim. Eu cred, că faţă de păreri ca aceste, mai 
mult pioase şi bine crescute decit inteligente, n'a fost rău că în 
anii din urmă s'a stârult cu oarecare bägare de seamă, şi fără 
fraze, asupra bolii lui Maupassant, Cetitorului cu educaţie nu-i 
strică să audă, chiar şi mai des, că nimeni nu poate inebuni, 
dealbinelea şi făra hiperbolă, numai din desperare metafizică, lar 
pentru Istoricii literari și biografi este mai de folos, cred, să 
consulte citeodată psihiatria decît să se incinte cu nu-ştiu-ce-uri 
solemne de o eleganţă intelectuală foarte indoelnică, 

Pe istoricii literari ti găsesc, în general, puţin dispuși să ad- 
mită o puternică influenţă a bolii asupra producţiei lui Maupas- 
sant. Obişnuit este să se dea o prelungită admiraţie incompara- 
bilei sale obiectivităţi, şi se acordă numai că, în operele din ur- 
mă, apare un caracter oarecare sentimental şi duios; ori- încă 
poate: că boala i-a sporit pesiinismul. Psihiatrul Wilhelm Lange, 
care ne-a dat o patografie a lui Hölderlin, excelentă chiar şi în 
pe „curat literare, scrie în studiul său critic asupra psihozei 
i au nt: „in nuvela le Morla se aude imbecilitatea para- 
liticã", mal departe ; „Pecind schița fantastică Sur l'ean, din 
1881, este încă solid compusă, simplu şi lucid scrisă, bucata În- 
titulată Lui, din 1884, cuprinde repetări şi interțecții directe ale 
autorului. In Horla (1887), şi incă ma! mult în Qui sait (1890; 
repetările, întrebările, suspensiile se acumulează ; iar repetarea cu 
satisfacție a aceloraşi cuvinte cu greu găsite ne Aduce aminte de 
perseverențele verbale ale oamenilor beţi“. Faţă de aceste afir- 
maţii ale lui Lange trebue amintit mai întăiu, că le Horla ni s'a 

~ păstrat în două redactări: cea mai veche apărută la 25 Octom- 


- 


t62 VIATA ROMINEASCĂ = 
a a i pare 
Cd 


brie 1885 In Gil Blas; iar volumul de nuvele in care se găseşte 
al doilea text a eșit de subt tipar in 1887. Primul text este cam 
de opt ori mai scurt decit acel din volum; este scris limpede, în 
ton uscat, aproape cu afeciație— vrea să fie ca ò dare de scamă 
rece care contrastează tare cu ciudăţenia faptelor descrise, Inten- 
ţia îmi pare clară; este vorba de a lăsa pe cetitor în îndoială 
dacă are inainte povestirea unui nebun sau o Istorie fantastică. 
In acest prim text omul îşi povesteşte intimplârile intr'un spital, 
faţă cu medici şi. alți invaţaţi; a doua redactare este în formă de 
jurnal, şi aici mi se pare câ intenția a fost să povestească pro- 
gresul unei boli mintale, de aici incoherența, exclamaţiile, repe- 
tările. Lange vrea să |e interpreteze simptomatic, Literar, imi 
pare textul al doilea mult inferior celui dintâlu, Dar tot așa, şi 
in același fel inferior este povestirea Lui, din anul 1884, care e- 
vident este o altă lucrare pregătitoare pentru le Horla. Astfel, 
intre Lui şi le Horla avem textul din Gil Blas, lucrare de ton 
toarte potolit şi cu artiştică îngrijire executată. Afară de aceasta 
uită Lange că retorică de râu gust mu se găseşte prea rar la 
Maupassant, şi mai cu seamă atunci cînd se serveşte de povesti- 
tori uongiar!: Exclamațitte și mai ales repetițiile erau pentru din- 
sul un element principal al frazei de efect, chiar în afarf de a- 
cele inadins introduse pentru a caracteriza persoane cu psihicul 
bolnav. Instirșit, nu trebue uitat că în lucrările cele cu totul din 
urmă, în fragmentele de roman l'Angélus şi l'Âme étrangère, 
scrisul lui Maupassant este în totul liniştit, desvoltarea gindirii 
strict coherentă, Nu se poate vorbi dar cu deplină hotărire des- 
pre o constantă decădere a stilului sub-influenţa bolii”. 

Intr'un tratat cu dimensi! de lexicon închinat vieții și operei 
lui Manpaat, carte pliná de cunoştinți ṣi de entuziasm, bio 
grafui t Mabn crede a constată, că stilul eroului său este u- 
nul şi acelaşi dela un capât la altul al operei, şi prin aceasta ex- 
clude, pe cit se poate înțelege, orice influență a boli asupra 
producției literare. O asemenea influență a existat totuși, și eu 
mi-o inchinuesc mai mult indirectă: boala a exagerat sentimen- 
talitatea înăacută a omului şi prin aceasta a determinat şi direc- 
ţia artei sale. Singur el vorbeşte odată despre un punct deciziv 
în viaţa lui: pănă la acel tournant totul era pentre dinsul volo- 
şe şi irumusețe; atunci însă a văzut „dintr'odată sfirsitul drumu- 
lui”, Încă din vara anului 1878 se găsesc in scrisorile lui Flau- 
Met phs clare a aei şi Cerinte tinărului prietin, care 
-~ proba pe atunci chiar era nav şi, poate, tai dăde 

de gravitatea bolii sale, 2 sata tn 


* În iners arristie cea mu norfacti dintre schitele fantastice, la 


Nuit (crisă pela ani 1450-—'B51] este poste da ori de-a dreptuinatolo= 

u un matoriai de aensaţii neobişnuit de eg cu n pepene 
ecte exirem do deli ata, această măiastră incercare de » da impresia unei 
tâceri mist rioase, care vine hroec să sugrum* toate agom “tele oraşului i- 
mens, Sa născut, poate, dintrin snrzenie de acele trecătoare, care cupnud 
brusc pe bolnavi la anume stadii ale para'iziel progresive. 


SENTIMENTA!  MANPASSANT 163 


—— 
=< 


(S — 
Maupassant a fost, din capul locului, un burghez cuminte, 
deopotrivă inzestrat cu humor şi cu sentimentaligm. Dac'ar fi 
fost sânâtos, sar îi amuzat foarte frumos, şi cit l-ar fiertat pu- 
terile, cu sporturi, cu femei, şi în călătorii; Harnic şi abil cum 
era, ar fi produs regulat romane şi nuvele, Încetul cu încetul şi-ar 
f ateca un fel de Feuillet cam pipărat—simpatia mame- 
lor de familie luminate. De vre-o douăzeci de ani incoace ar fi 
fost primit în rindul autorilor dont tes mères permettent la lec- 
fure. à leurs filles. Im glorie ṣi cu avere—se pricepea şi în a- 
faceri ! —ar fi părăsit, la adinci bătrinețe, această vale a plinge- 
rilor, Se'nțelege că, potrivit vremii, ar fi fost pesimist, ar fi cetit 
pagini alese gin Schopenhauer, ar îl scris foiletoane elegiace, Dar 
toate acestea ar fi fost atitudini fară grave consecințe, cochetă- 
rii platonice pesimiste. Grozăvia şi Infiorarea, dezolarea suferin- 
ţii şi spaimele morţii nu le-ar îi cunoscut nici pe departe, sână- 
tos, cum le-a cunoscut bolnav. In filozofările lui melancolice, boala 
are o parte mare. Căci suferinţa înduioşează, ori te face irita- 
bil. Groaza de toate Infricoşatele posibilități ale pertidei sale boli 
trebuia să-l facă mult mai sensibil și—mai sentimental decit era 
din natură, F zA 
Pentru observările de mai jos aceasta este data cea mai 
'nsemnată din istoria vieţii acestui om, - 
+ 


Cred că oricine cunoaşte cituşi de puțin opera lui Mau- 


passant, şi oricine are, prin natură, mai mult judecată clară decit 


capacitate de exaltare, nu va îi surprins dacă spun că omul a> 
cesta a fost un artist foarte sentimental. Vreau să zic: această 
calitate se vede foarte tare în operă însăşi, chiar cind n'am gti 
nimic asupra persoane! autorului, Dar avem şi mărturii directe, 
categorice despre aceasta : 

Les attaches que: j'ai dans la vie travaillent ma sensibilite 
qui est tròp humaine, pas assez littéraire.. J'ai un pauvre coeur 
orgueilleux et -honteux, un coear humain, ce vieux cocur humain 
dont on rit, mais qui s'ċineut et fait mal... Je suis dela famille 
des écorchés- Mais cela je ne le dis pas, Je ne le montre pas, 
je le dissimule méme très bien, je crois... On me pense sans 
aucun doute un des hommes les plus indifférents du monde. Fr 
suis sceptique parce que jai les yeux clairs. Et mes yeux di- 
sent à mon coeur: cache-toi, vieux, tu es grotesque, etil se cache. 

Aşa era Maupassant. Clar şi precis se descrie singur în 
scrisori, şi tot aşa se trădează în cărțile lui. Tocmai complecta 
şi naiva convingere cum că ştie să-şi ascundă bine inima ne dă 


„relieful perfect al antoportretului. Este caracteristică şi cunos- 


cută ambiția sentimentalilor de a trece drept sceptici. Mérimée 
pare să fi fost cel mal iscusit în această politică, —dar Mérimée 
a fost el intr'adevâr sentimental ?— Mauppassant scrie despre Mont- 
Oriol la care lucra tocmai: les chapitres de sentiment sont beau- 
corp plus râturâs que les autres... Je ris souvent des idées sen- 


164 VIAŢA _ROMINEASCĂ | 


a — 


timentales, très sentimentales et tendres que je trouve en cher- 
chant bien. "Nu-i de crezut că-i venea greu să le gäāseasci, Asta 
ştia bine prietina cărei erau trimese rindurile de mai sus, și care 
povestește cum se supârase el odată cînd ea îi spusese că pe 
fiecare pagină a cărţilor lui stă scris: milă! Cu toate aceste mai 
toți care au vorbit de Maupassant sint de altă părere decit doamna 
Leconte du Nouy şi de aceia cetim atitea despre „obiectivitatea” 
şi „sublima lui indiferența“, 

Fiindcă efectele sentimentalității sporite de boală sint, cum cred, 
aproape veopotrivă răspindite peste opera Intreagă, este drept 
să căutăm peste tot rezultatele estetice ale acestei stări a omului, 
în loc dea le reduce numai, şi în mod vag, la lucrările din urmă 
Astfel se va vedea poate că, privită numai estetic, producției lul 
Maupassant, în cea mai mare parte, i se cuvine alt loc decit 
acela care de obiceiu i se face,—că felul talentului şi raporturile 
dintre estetica Iul naturală şi cea adoptată au fost altele decit 
cum sint in general prezentate, 


Maupassant pare să fi admis, în principiu, estetica lui Flaubert 
in prefața la Pierre et Jean vrea cl să arate cum metoda lui se 
intemeiază pe ideile acelui maistru. Ni este vorba să Indulogazi 
ori să mingii, nici să-l “faci pe cetitor să viseze, să ridă, să pling: 
ori să cugete, ci: să-i dai ceva frumos,— aceasta este după părerea 
lui, caşi a învățătorului, datoria supremă pentru artist, acesta-l $ 
gustul „spiritelor distinse“, De aici urmează că arta nu trebue 
să „instruiască“, ci să „arate“. Artistul trebue să stea ascuns, să 
lase obiectele să vorbească ele cit mai direct, Pentru arta -poves- 
tirii rezultă din toate acestea o consecință foarte însemnată: psi- 
hologia persoanelor nu trebue dezvoltată în studii explicativ», ci, 
intocmai cum e la Flaubert, să se arate prin faptele lor, „inte- 
riorul să se descopere prin exterior, fără argumentare i ” 
Astfel se face povestirea interesantă, şi — mai puţin convenţională, 
fiindcă în realitate oamenii trăesc şi făptuesc, dar nu-și išto- 
risesc motivele. De altfel nici nu putem pretinde a cunoaște vre- 
odată motivele complect și sigur, aşa încit este oareşicuni chiar 
mai onest să dai cit mai multă acţiune, cit de puţină sau deloc 
explicaţie psihologică. Incă mai precis vorbeşte Maupassant despre 
aceasta intr'o scrisoare nu demult, publicată: „Am ajuns la con- 
vingerea că cine vrea să scrie bine, ca artist, colorist, ca om de 
simţuri şi plăzmuitor de imagini, acela trebue să descrie, lar ru 
să analizeze... În fond arta noastră are menirea să facă vizibile, 
interesante şi mai cu seamă estetice părţile intime ale sufletului. 
Pentru mine psihologia in roman şi nuvelă se reduce la aceasta: 
cu ajutorul vieţii să ni se arate omul ascuns“. Din „simpla și ki- 
minoasa teorie“ a lui Flaubert şi a lui Boullhet scoate Maupassant 
regula fundamentală a observaţiei artistice. Totul este s4 vəzi 
exact. Inspiraţiile vagi trebuesc evitate, Arta este matematici, 
efectele mari se obțin cu mijloace simple, bine combinate, button. 


SENTIMENTALUL MAUPĂSSANT 165 


„iei că geniul nu-i decit continuă răbdare, Maupassant adaogi : 
ialentul este reflecția stăruitoare cu condiţia să al simțul specific 
irebuitor acestei reflecţii. in legătură cu acest sistem de observare 
“ixase Flaubert teoria stilului: Orice ai avea de spus, există numai 
un substantiv cu care să numeşti lucrul, un verb ca sâ-l dal viaţă, 
un adiectiv care să-l caracterizeze, Aceste cuvinte, singurele juste, 
'rebue să le cauţi, evitind orice şarlatanie de vorbă, oricare ciu- 
dățenie ; şi să nu te mulţămeşti cu aproximaţii. N'ai nevoe de 
“avinte rari și uitate, dar cu atit mai mult trebue să cauţi fraze 
variat construite, rişmate și articulate cu rafinare şi pline de 
sonaritite, 

Fiindcă în modul arătat Maupassant se prezenta ca elev al 
lut Piaubert, lumii | s'au pârut amindoi mult mal înrudiţi decit 
sint în realitate. Un literat pretinde, de exemplu, că Maupassant, 
intocmai ca Flaubert, era convins că viaţa există oarecum numai 
de dragul artei, că ambii erau de aceiaşi rasă şi aveau acelaşi 
'emperament. Un altul zice: adevărata pasiune a lui Maupassant 
aa arta. Și aşa au zis mulţi alţii, dacă nu chiar toţi care au 
“orbit despre înrudirea celor dol „Normanzi“, Este în adevâr aşa ? 

Arta este totul, arta este fapta supremă; pentru artist nu 
mcape altă lege decit să sacrifice totul artei, Aceasta-i dogma 
uf Flaubert; de această credinţă s'a (inut el cu cea mai perfec- 
44 naivitate şi în practică s'a conformat ei cit s'a putut mai uni- 
lateral şi mai consequente Cum se poate însă ca cineva care a 
adunat toate datele unei biografii complecte a lui Maupassant să 
scrie cå pentru omul acesta arta era suprema dragoste, că viața, 
pentru dinsul, nu exista decti de hatirul artei—?? Sportul şi fe- 
meile ŢI atrăgeau mult maf tare decit toată arta, —cred că pot 
apune aceasta fără incunjur ; în ochii oamenilor cuminţi şi înţe- 
legători nu-l scoboară întru nimic o asemenea constatare. Mau- 
passant —un fel de martir al artei, — ce curioasă nebâgare de seamă l, 
Ori poate și mai rău? 

in exaltărea lui naivă pentru artă, Flaubert se necăjeşie pe 
“tnărul său priețin fiindcă se dă prea mult petrecerilor, și-l stå- 
mește să sacrifice literaturii canotajul și fetele. Imi închipuesc că 
băiatul trebue să fi ris cu bunătate, dar din toată inima, de can- 
didul maistru. — „Nu sînt în stare să-mi iubesc arta ou adevărat, 
O analizez prea mult, Simt prea tare cit de relativă este valoa- 
rea ideilor, a cuvintelor, şi chiar a celei mai perfecte inteligenţe... 
Nu mă pot opri să nu disprețuesc gindirea, fiindcă-i atit de Sla- 
dă, si forma trucă-l aşa de imperiectă. Pe mine mă stăpi- 
neşte lremediabil ideia insuficienții omenesti, a oricărei silințe a 
noastre, fiindcă rezultatele sint totdeauna nişte mizerabile şi ne- 
'sprăvite lucruri". Această filozofare juniâtate confuză, jumătate 
banală asupra neputinții de a atinge perfecția, ascunde adevărata 
psihologie a omului: el nu putea să iubească deosebit arta, fiind- 
că tubea mult prea tare altceva, —viaţa. 

„ Este de mirare cum nu s'a luat scama că Maupassant n'a 
serie niciodată entuziast despre artă, In Sur leau, Au Soleil, 


196 VIATA ROMINEASCA 


Fort comme la mort, in prefața la Pierre ct Jean, în siudiul a- 


supra lui Flaubert, ori în ce parte vorbeşte de ~- - 
tilneşte tonul entuziast ? f j sii Toti îi 
Ce vor şi ce pot, în general, artele ?— Pictura dă, în culori, 
peizăje monotone, care niciodată ny samână cu natura, sau 5a- 
meni, copii moarte şi mute ale vieţii, care niciodată nu dau im- 
presia de viaţă. De ce osteneala aceasta, de ce zadarnica şi ba- 
nala reproducere a unor lucruri triste în ele insele? Despre y 
expoziţie de tablouri spune, în Fort comme la mori: „ŞI atunci 
a început lumea să agite aceleaşi teme cu aceleaşi argumente... 
sur des ocuvres à peu pres pareilles. SolAaţi, vaci care pasc, 
apus de soare, lună plină ; în scurt, tot ce fac şi vor face picto- 
rii în vecii vecilor“. Ori se găsește măcar urmă de simţ sau de 
reflexie estetică in prelunga explozie admirativă în faţa Venerei 
din Siracuza, în discursul acela retorico-poețic despre femee şi 
dragoste? Trebue să fie cineva prea distrat. pentruca să lao 
astfel de bucată literară atit de oarecare drept considerație pro- 
fundă in materie artistică. Este izbitor cu ce adjective nule îşi 
traduce Maupassant impresiile sale de artă: le plus grandiose 
grane ge art humain puisse of/rir—la. chapelle palatine, 
Plus belle qui soit au monde, le plus surprenant bliou reti- 
gieux — ensemble merveilleux, chef d'oeuvre divin— chapiteaux 
d'une beauté parfaite — admirable niche. d'un style exquis—es- 
calier d'un style délicieux — proportions irrépročchables— charme 
intraduisitile des lignes - Saint-Marc, la chose la plus admira- 
óle du monde— Tepot possède un'udmirable cf invincible pot- 
sA Tm or jperă aj fal ene = dea, la maximum,—atii de 
» Sim experiența artistică a acestui v 3 
dispretuitor ii PURO birthed, i 208 sp. 
u poeţii, caşi cu pictorii: ii cunoşti pe toți, cînd ai cetit 
pe cei patru mal buni. Altceva nu pot decit ae omul... 
Urmează după această simplă şi expediiivă constatare, o excla- 
mafie foarte caracteristică, o plingere pe care adeseori o auzin— 
Si Aer F e a iarunn Și mpane: „Ah, decă po- 
a e, mi-ar arăta necontenit j 
nouă, arinei i-aşi céți ni „penele 1“ > Ru 
„_ Muzica pare s'o t mult Maupassant; aşa cel puţin 
Sar presupune după citeva Jocuri unde ms pe ir A fui a 
besc de dinsa, dar aceste locuri mai arată că Infelegea muzic: 
puţin ori deloc. În Mont-Oriol vorbeşte Paul Brétigny, „le jeune 
remier” al romanului, în a cărui tipică fizionomie se găsesc pro- 
babil caractere esenţiale din persoana autorului: „Cind aud mu- 
Keh „pare că mi se desface pielea de pe carne... Stau ca un om 
el de viu (cuvint ntrebuințat de Maupassant despre 
el insuși) ; orchestra cintă pe nervii ți, cutremuraji, care 
se se pe la fiecare ton“, SN poora, rtin, în Fort comme 
la „iubeşte şi el muzica: „il adorait la musigue, comune on 


gent Lala, Elle le faisait river", 
complect lămuriţi nt e pe rd ri ii S paie, yaan 


» 


SENTIMENTALUL MAUPASSANT 167 


acălo unde acelaşi pictor asistă la Fanst al lui Gounod și simte 
delicat cum muzica aceasta „Ii descopere deodată toată adincime 
poemei lui Goethe I” 

Urme de interes şi pricepere pentru obiecte de artă mu se 
afia, Numai In jurnalul fraţilor Goncourt se notează că în ulti- 
mii ani al vieţii, Maupassant începuse să colecționeze, dar cu pti- 
țină “pricepere. Cu artişti se întilnea mult în tinerețe ; cu dingi facen 
mult canotaj şi vinătoare de femei. Biblioţii, ma fost, cit se vede; 

probabil nici tare cetitor, Nu mai mult, probabil, decit ma- 
jurnaliştilor parizieni mal de seamă; poate mai puţin. ŞI 
aici intervine o altă fundamentală deosebire faţă de Flaubert care 
avea to neobișnuită putere de lectură; în Bouvard ct Pécuchet se 
ascunde probabil o bună doza de anto-ironie, Flaubert era om 
de studiu, Pentri Maupassant însă, ca pentru toli acei pe care 
viaţa îi captivează puternic, nici o speculație, inclusiv arta, Th 
poate vreodată să-i seducă adevărat. 
Deşi ti place să presare reilecţii în povestirile Iui, nu se 
poate zice cu dreptate că Maupassant a fitozofat mult şi profund 
Unit l-au numit „ginditor puternic“ şi autor „bogat In idei”. Mie 
cu pepulință să vaz in această judecată altceva decit un semn 
de nemărginită dragoste şi admiraţie pentru persoana lui, A- 
ceastă laudă este poate si cea mai indoelnică din cite se pot a- 
duce -unui povestitor, Fiindcă ai nervii iritabil, fiindcă viaţa îţi 
pare monotonă şi urită, ori tristă şi crudă, iar ideia morţii te des- 
perează, nu insemnează că eşti un cugetitor puternic. Maupas- 
sant a scris destul de mult pentru ziare, şi a căpătat foiletoni- 
cescul obicein al aşa numitelor consideraţii generale. Ceiace dă 
el, ca idei, nu întrece, — cred, — nici calitativ nici cantitativ, nivelul 
“jurnaliştilor inteligenţi din vremea lul, In tot cazul aprecieri ca 
cele citate nu se pot face cu hotârire decit dupâce sar fi 
luat în specială cercetare, din acest punct de vedere, toți aşa nmt- 
miţii chroniqueurs. mal buni ai generaţiei sale, Pesimişti eray, 
probabil, pe atunci mal toţi, şi mai ales oamenii de condeiu. lar 
} sistematic pentru burghez, pe care l-a diluat cu groase 
trăsături de satiră şi cu atit de puţin spirit în Les dimanches 
d'un bourgeois de s, nu este, cum ştie oricine, un producto- 

inal al gindirii lui, Maupassant n'a cugetat, mi se pare, nici 
adinc, nici subtil; a repetat numai foarte clar şi foarte viu idele 

dii ale timpului. Pe cetitorii sensibili îi rog aici, caşi la toate 

bservaţiile asupra structurii intelectuale a omului acestuia, să nu 
vază aici o valorare, şi încă mai puţino condamnare a artei Ivi. 
pi å dau lămurit a înţelege ce cred despre aceasta, cind vom 
ajunge âcolo. Šo r ; 
Aici vreau numai să amintesc încă un caracter al ini Mau- 
passant care-l s > sensibil de Flaubert, Acesta scrie şi ac- 
centulază : moins on sent üne chose, plus on est apte d l'expri- 
mer comune elle est. Celălalt zice dimpotrivă: J'écris parce ge 
de, son//re. Artistul este_un om „jupuit de viu, o creatură care 
vibrează înfiorată“. ȘI despre dinsul însuși povesteşte astiel: 


- 


VIAŢA ROMINBASCĂ 
———————— a 


„lmi aduc aminte de zilele posomorite, în care inima mea a fost 
în aşa fel sfişiată de lucruri văzute intr'o clipă, incit amintirile 
acelor vedenii räntan în mine ca nişte ráni”, Și då exemple, atit 
de caracteristice cit se poate, pentru felul lui de a observa, dea 
se interesa de viaţă: o băbuţă prăpădită trece in cirje pe lingă 
dinsul, — nenorocita trebue să-și aducă singură demincare. Pe a- 
ceastă bază sentimentală Maupassant coastrueşte tabloul duios al! 
unei dureroase existente: Oh, la misère des vieux sans pain, des 
vieux sans espoir., Sau : într'o zi ajută unui medic să ingri- 
jască o familie de țărani, bolnavi de difterită, — „aceasta n'am s'o 
uit niciodată, şi înca multe altele care mä fac să urâsc pămintul...* 
Dar aceasta, ferească Dumnezeu, nu-i psihologia artistului îi ge- 
nera!— homme écorché, cum il numeşte el; —aceasta-i psihologia 
Iul, Aici vedem numaidecit “cum iși găsea Maupassânt subiectele, 
Așa cum era, omulacesta nu putea îi cu adevărat a efectiv cap- 
tivat de estetica lui Flaubert şi a Parnasienilor. ȘI să luăm seama 
că dupăce expune teoriile maisirvlui despre sublima obiectivitate 
şi impersonalițate a artistului, Maupassant inchee liniştit și foarte 
-cuiminte : aceste erar pentru dinsul articole de crez, Adevărat: 
pentru Fiauburt erau ldelle acele adevărate dogme! 


Flaubert a zis despre Boule-de- Suif că este un mie cap 
de operă, Această apreciere imi pare pornită mal mult din in- 
finita și atotstăpinitoarea lui antipatie pentru burghez decit din 
vetlecţie estetica. Nuvela este o amară şi rea satiră contra bur- 
gheziei, în trăsături groase şi construită după rețeta romantic- 
democrutică. Reprezentanţii „lumii bune” sint nu numai arâtaţi 
ridiculi şi odioşi în firea_și în faptele lor, ci autorul îi judecă di- 
rect, polemizează aspru contra lor —contra acestor „ticăloşi res- 
pectabili“”, „milionari ignoranţi“, care „se simt ca frați al marei 
francmasonerii a banulti și își sună aurul in buzunar”. lar ero- 
ina este tipica prostituată sentimentală, cum a visat-o poetica ro- 
manticilor francezi. In mijlocul acelor „canali bine crescute“, ea 
singură are inimă şi caracter, Pentru tipul acesta Maupassant 
$'a interesat totdeauna cu multă dragoste și l-a prezentat în fe- 
lurite variaţii.  Boule-de-Suif este o prostituată special patriotică : 
dacă servitoarea n-ar fi tinut-o de cuade, ar fi stris de git cel 
puțin un Neamţ. O altă prostituată patriotică, în M-(le Fifi, to- 
junghte un ofițer prusian pentrucă insultase patria și armata. lar 
incă o alta nu vrea să-și vindece sifilisul, pentruca să poată In- 
fecta cit mai mulţi duşmani. Aceste povestiri de războiu sint 
poate întimplări adevărate; cele mal multe însă par, nu ştiu cum, 
falșe și pueril tendenţioase, — ca nişte invenții. ale unui sergent- 
major lăudăros şi puţin cam mărginit. Dintre toate lucrările lui 
Maupassant nuvelele de războiu stau parecă pe treapta cea mai 
dejos; sentimentalismul lui nu se arată nicăiurea într'o formă atit 


Ea 


` SENTIMPNTALUI. MAUPASSANT 160 
—————————————————_—— 


de mteriuară,—In Boule-de-Suif figurile sint aliniate ca pentru o 
demonstrație, fiecare clasă cu reprezentantul sáu: nobili, mare ne= 
gustor, mic burghez, agitator democrat, călugăriţe dela crucea ro- 
sie. În fața tuturor acestor mutre burgheze stă femeia căzută, sim- 
bolizind pe înțelesul oricui naivul, bunul, bravul şi în fond tot- 
deauna virtuosul suflet al poporului. O excesivă intenţionalitate 
de construcție te loveşte aici cași în alte producţii ale acestui om 
cu inima simplă gi sufletul transparent, 

Pierre et Jean, de exemplu, se distinge printr'un curios sche- 
matisu. Chiar numele celor doi bărbaţi sint parcă dinadins toc- 
mai acele care nelipsit se intrebuințează in manualele de logica 
la capitolul silogismelor, caşicum ar fi vrut autorul să sublinieze 
cit mai gros funcțiunea unilaterală, curat de exemplificare, a ce- 
lor două figuri priucipale. Și într'adevăr figurile aceste se arată 
numai dintr'g e, sint oarecum bidimensionale, Opoziția lor 
este geometrică, contrastul prea perfect, deci prea” artificial ; des- 
crierea celor doi tineri la inceputul cărţii aminteşte enunciurile 
teoremelor matematice, Cu intenţie exagerat şi tot in formă de 
“xemplu demonstrativ se destâșură şi soarta exclusivă a femeii 
tele! atit de bune în Une vie; în aceiaşi fel este exclusiv şi Bel- 
Ami, numai cit în direcţie "contrară : acolo ni se "demonstrează un 
suflet bun contra cârui se unesc toate puterile rele, aici: un ml- 
y zerabit cărui totul îi reuşeşte. Amindouă cărţile au aceiaşi temă 
mult prea clară: vedeți cit de urltă-i viața, cit de răi sint oa- 
menii! Ajungem astfel aproape de simplificarea copilăras senti- 
mentală a poveştilor populare, întoarsă nomaj în direcţie pesi- 
mistă și aplicată unui material ln care nu se potriveşte bine. 
Maupassant vede toate enorm, se lasă dus de această viziune şi 
se degajează de iritațiile lui sentimentale prin — exemple. Se nte- 
lege că în sprijinul acestei dispoziții naturale Iucra și mascata 
dogmă pesimistă de care se conducea toată estetica naturalistă. 
în Bel-Ami străluceşte cu deosebire procedarea de simpiificare a- 
râtată mai sus, Persoana principală este aproape singura care at- 
ționează, nimic şi nimeni nu stă fui Duroy împotrivă, afară de o 
siabă opoaiţie numa! de formă. Prin aceasta cartea contrastează 
izbitor cu Le Paysan parvenu al lui Marivaux, acest Bel-Ami al 
secolulul al 18-lea. Marivaux, pe care multă lume, fără să-l 
sctească, şi-l inchipueşte clasicistic convențional, didactic și plic- 
ticos, impresionează mult maj „realist“ decit obiectivul povesti- 
tor din secolul al 194ea; El nu se lasă unilateral dus de senti: 
ments, nu cunoaste nra puerilă a naturalistului, ci zimbeşte nu- 
mai cu discretă ironie, Atitudinea lul este potolită, „obiectivă”, 
cu toate că scrie în formă de Memorii, pecind la modern, sub 
form de povestire „obiectivă“, totul este neliniștit, voit, carica- 
turat și presărat cu inutile observaţii răutăcioase. 


+ 


1 Maupassant s'a plins adesea de monotonia vieţii, de lipsa de 


=- 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ' 


subiecte interesante. Pe cînd era încă începător scria el lui Piau- 
bert; „totul este așa de uniform; lipseşte noutatea“. Potrivit na- 
turii sale sentimentale , iubea mai ales subiectele care-l sarprin- 
deau şi-l iritau mai tare. Goana după sensaţional este o linie din 
cele mal vizibile în caracterul său artistic. Fiindcă interesul lu! 
pentru viaţă era mult mai sentimental decit estetic, el trebuia så 
caute lacom. tot ce lovește tate, înduioşază ori revoltă, trebuia 
să "fie chinuit de setea- după subiectul senzaţional, a temei cu è- 
fect violent. Liniştita luare aminte, plăcerea nuanţelor mici, in- 
sinuanta expresivitate a formelor concrete —nu intră în maniera 
artistului Maupassant, In tot cazul asemene nuanțe nu-l satistă- 
ceau, cum se intimplă cu tipurile eminent estetice. In toate ei 
iubeşte tonurile cele mai violent țipătoare. 

Sa ne amintim citeva din subiectele lui: prostituate eroice 
care, din eroică indignare, omoară soldaţi dușmani—nobile adul- 
tere pe care deodată le prinde dorul să-şi caute copiii nelegitimi 
crescuți undeva la țară, şi acolo fac scene duioase — preot tinăr 
la leagănul unui copil decurind botezat, îşi plinge viaţa lui sie- 
rilă (un tablou ca din revistele ilustrate de familie ; în același gust, 
dar mal viu cromolitografic este aranjamentul din la Maison Tel- 
lier: nevinovata” fetiţă, care tocmai a iuat prima comuniune, doar- 
me în pat cu prostituata — et jusga'au our la comuniante repo- 


sa son front sur le sein nu de la prostitute !)—la un preot bä- , 


trin soseşte pe înserate-un tinâr, copil natural al preotului, ajuns 
rău de tot, şi intilnirea se sfi foarte sîngeros și mist 
un tinăr în sara nunţii, chemat la patul iubite! părăsite care tra- 
ge de moarte, se întoarce în bal cu un copil nou născut în bra- 
te, iar mireasa, fată generoasă, îl adoptă numaidecit-—un bărbat 
gelos de calui favorit al nevestei-se, omoară femeia și amantul 
patruped — vezeteu care înebuneşte de durere- fiindcă stăpinu-săt 
i-a silit să-şi mece cîinele —un institutor otrăveşte elevii de necaz 
că Dumnezeu nu i-a lăsat nici un copil în viaţă, şi la judecată 
ține un discurs foarte lung și foarte patetic în contra lui Dum- 
nezeu —un moșier bogat care în chip nelnțeles şi inutil violează 
şi omoară o fetiță; torturat de remuşcari pe ati de neverosimile 
pecit de poetice, se aruncă de pe casă, se zdrobește ptoaznic şi 
mbare— parizieni viveurs se fac pustalei fiindcă au comis incest 
cu fiica lor nelegitimă şi necunoscută, ori pentrucă o femee iu- 
bită i-a supărat fare—puvernantă englezoaică s> aruncă în fin- 
ting fiindcă un tînăr pictor, pentru care snspină în tăcere, săru- 
tă fata dela bucătărie—fată saracă din popor, îndrăgostită mor- 
tal de un tînăr burghez, îl lasă moştenire toţi banii pe care i-a 
pus deoparte —servitoare care de dragoste pentru “jungle stăpin 
plecat departe, tinjeşte şi moare—istorii romanţioase de copii iè- 
pădaţi... Dar mai bine să cetiți singuri incăodată toate nuvelele | 
Sint, ce-i drept, peste două sute, se cetesc insă foarte uşor, ma! 
uşor decit noutăţi de gazetă; toate sînt foarte palpitante. 

Se va vedea acolo întreg materialul mult cunoscut al melo- 
dramelor şi romanelor-folleton, servit In doze mici, homeopatie i 


yp EO 


x _SENTIMENTALUL MAUPASSANT A 
teaceia a şi ajuns acest autor de iute şi în - 
lar, incât Stuart Merrill a peste area ru Ma a pr an 
passant est un auteur prisé des commis-voyageurs.  Ses nou- 
velles se laissent lire d'une gare à l'autre; ses phrases courtes 
sont rythmées aux caholș des vagons, et ses personnages. qui 
sont ses admirateurs, se retrouvent & chaque table d'hôte. de 
province... Dar cărțile lui erau sorbite cu o irezistibilă paftā şi 
aspa i Se se vorbeşte atit de mult şi pe toate tonurile de de- 

; așa ceva captivează e i ă 

ea i rice apă pi pe cetitorii de orice culoare 
mici intimi at lui Manpassant povestesc cit ii plă- 

cea ful să dea ca adevărate istoriile cele mai rin 
amuză grozav ca lumea să crează din toată inima în adevărul 
enormităţilor pe care le povestea. Era anecdațist din naştere, şi 
opera lui poarta semnele clare -ale acestei cafităţi: cele mai de- 
seori situaţiile Ii au ceva enorm, pointes —ele au efect de mă- 
ciucă, Un mic burghez, cuminte şi modest, cuprins de un foar- 

te ciudat acces de indrăzneală, sărută o fată cu care se E 
singut în vagon. Maupassant nu-i moljämit cu toate situaţiile 

i şi dureroase prin care-i purtat nenorocitul pe urma pros- 

tiei lui: îl face să şi moară din asta !— La bilciu, un ţăran se a- 
pleacă să ridice de jos o bucată de sioară şi o pune în buzu- 
mar. În aceiaşi zi un negustor bogat pierduse în oraş un porto- 
foliu plin de bani. Țăranul este bănuit, tras în judecată, necajit 
Insfirşit se dovedeşte că-i nevinovat; dar acasă, în sat, nu vrea 
nimeni să-l crează, fiindcă toți l-au văzut cum s'a aplecat art 
dicat ceva de jos și a pus în buzunar. L-au necăjit oamenii pă- 
nă'ntr'atita că i s'a tras moartea din asta. Astfel o excelentă 
poveste ţărănească este deformată în mod supărâtor prin această 
incheere disproporționată. — Urmâtoarea idilă grotesc sentimentală 
este cu totul îndicativă pentru imaginaţia bizar de duioasă a o- 
rep Venerabila soţie a unui venerabil negustor are poită, în- 
e je frumoasă de primăvară, să iasă la acr curat cu 
> rbatu-său şi cu gindul ca acolo să dea drumul tnfocatel sale 
dragoste conjugale. Bărbatul, mai întăiu nu vrea, dar la urmă 
cedează. Aceşti Philemon şi Baucis moderni sint surprinşi infia- 
granti de jandarm, şi chemaţi în judecată pentru «ofensă adusă 
moravurilor; iar în ședință, venerabila şi neastimpărata damă 
ian un imposibil dar foarte vioiu discurs despre clanul dra- 
vernil general şi despre propriile sale exigenje tandre în par- 
l „—un patos din cele mai fade pe tema amorului, din care 
se găsesc destule alte mostre la Maupassant. Poeziile lui sint 
ee repertoriu ales al acestui . Erotica donchişonadă anahi- 
zi Să at a fost construită, probabil, curat numai în vederea ex- 

pectoraţiei retorice dela tirmă. De dragul unor locuri comune sen- 

timentale de cel mai nedemn grad, Maupassant inventează sitta- 
tite cele mai de necrezut şi, deşi bun observator, el dă, mult 
mai bucuros decit observaţie, invenţii aranjate din Visurile de ce 
pauvre vieux coeur humain.. Cu toate aceste critici considera- 


172 VIATA ROMINEASCA _ 


D 


biti au afirmat despre dinsul că, mai mult ca oricare allul, a ști- 
at să prezinte viața de toate zilele, viața medie, şi câ a des- 
cris-o obiectiv şi rece; că el cel întâlu a fivins, cu adevărat și 
radical, romantismul, Criticii considerabili sint insă, de pela mij- 
iocul veacului trecut, tot mai tare ocupați cu problemele cele mai 
înalțe ale timpului; de aceia adeseori nu put să vază cum tre- 
hwe lucrurile cele mai vizibile, 
i 


La artişti sentimentali şi ja anecdotişti, caşi la toţi diletan- 
ji și visătorii naivi, subiectele nu sint bine desprinse din com- 
plexul sentimental primitiv; impresiile nu sint deajuns stimpărate, 
— lipseşte dar distanța estetică trebuincioasă producerii adevărat 
artistice, Maupassant vrea să obție o aparenţă de obiectivitate 
ca ajutorul așa numitelor cadre: prin această formă se strecoară 
mai comod emanaţiile sentimentale, Din două sute de nuvele și 
mai bine, vre-o sută cincisprezece sint istorii incadrate, De o- 
bicelu povesteşte un prietin unui altuia, sau la mat mulţi, o îse 
tarie care i s'a intimplat chiar lui; dar şi alte convenții intrebu- 
ințează cu plăcere Maupassant: scrisori, pledoarii, testamente, 
jurnale intime... Citeodată cadrul este dublu ori chiar triplu: au- 
torul introduce un povestitor fictiv care vorbeşte la persoana în- 
tăia, dar zice că istoria o ştie dela un altul, și că acela o au- 
¿ise chiar dela acela căruia i se intimplase. Aceşti povestitori 
imaginari reproduc foarte mult dialog, il raportează textual, și 
dau detalii dẹ peizaj, cu apus de soare şi celelalte, chiar cînd Iu- 
chi s'a întîmplat cu două sute de ani iu urmă şi povestea atre- 
cut prin patru ori cinci generaţii. Justificare estetică nu se poate 
găsi acestor cadre decit în puține cazuri, mai ales în povestirile 
cu cuprins fantastic ori patologie. Povestitorii inchipuiţi nu sint 
precis individualizaţi, de obiceiu. Medici, soldaţi, fete bătrine sau 
procurori, la toți se aude mult prea clar că acelaşi om vorbeşte : 
aceleaşi situații sentimentale sau ciudate, cu introduceri, comen- 
tarii şi concluzii înmuiate în patos banal şi în banale filozofări. 

Flaubert n'a scris aproape niciodată la ziare; şi au zis u- 
ni că pentru practica Ini artistică m'ar fi fost rău să scrie: ex- 
punerea lui s'ar fi uşurat atunci, şi pentru dinsul și pentru ceti- 
ior. Poate că au întru cltva dreptate acei care vorbesc aşa, Cu 
mai multă siguranţa insă aşi admite cu despre elevul lui, că ü 
scris prea mult la gazete, în toi cazul mai mult decit era bine 
pentru gustul şi tehnica lui, Desiguf a jásat citeva foiletoane 
frumoase; intre toate, acea schiţă elegant eloquentă, fină şi pre- 


cisă a caracterului pariziin —/'Homme-fille”. Dar nu mă gin- 


+ Paul Mahn (Maupassanta Leben und Werke, 1910), cel intâiu care 
3 ininrmat serios despre folletoanele autorului, ma s nione despre Ar- 
ticolele ssupra poeziei franceze în secolul al XVI lea, node Maupassant 
aroia să prelucreze dia noa tema cu care se llustrase În tiner Sainte- 
Benye. Artivolele acele au fost publicate in la Nation, in 187%. le 
"Mudase și Bourget le crede vrednice de republicare. Nici ia ultima ediție 
à operelor complecte, la libearui Conard (pe baza căreia am făcut lucrarea 
de faţă), nu sint reproduse, E 


pe m o. 1 fo. 


SENTIMENTALUL MAUPASSANT 173 


desc atit la această specifică colaborare ziaristică, cît la faptul că 
cele mai multe povestiri au fost produse regulat pentru ziare. 
Producția cam grăbită și legătura prea de aproape cu presa zil- 
nică au făcut ca multe nuvele să semene, în tonul lor general, a 
mici studii de reporter literat. Aceasta l-a adus lesne*să adopte 
o retorică straşnic de uzată, fadă şi monotonă. Unele lucruri, 
care vreau să fie povestiri, se prefac în exemple pentru ilustra- 
rea unei filozofii de foileton. Un exemplu monumental este cu- 
noscutul articol: PInutile beauté, foarte admirat oriunde de ceti- 
torii cu aspirații, cum se zice, filozofice, Autorul seria editoru- 
lui despre bucata aceasta: „Este cea mairară (vrea să zică, pro- 
babil: cea mai deosebită) nuvelă din cite am scris; este curat 
simbol”, fmi închipuese că dacă simboalele trebue să-şi păstra- 
ze valoarea poetică şi estetică, atunci nu-i de folos să agâţi de“ 
dinsele comentarii lungi; asta insemnează că le suprimi deadrep- 
tul, Caşi deatitea alteori, Maupassant nu se satură uşor de ex- 
plicații: după lunga discuţie dintre bărbat şi femee in capitolele 
dela început, şi înainte de lunga explicaţie a bărbatului în con-e 
cluzie- (Et alors il sentit par une sorte d'intuition £.) se Intia- 
de un iung capitol în care dol tineri domni conversează despre 
doamna respectivă și o comentează cu minuţioase desvoitări._Es- 
te de bănuit că autorul ţine mult mai tare la declamaţii pate- 
tice decit la povestirea inventată de hatirul lor; și totdeauna se 
teme să nu fie destul de clar: tabloul nu-l poate lăsa fără lungi 
explicaţii. Tot aşa distruge simbolul cu un discurs patetic ex- 
plicativ într'o altă bucată mai puţin cunoscută: Le Soir—instirgit, 
tehnica simbolului nu-i reuşeşte, 
+ 
è + 


TE” in ziile lui Maupassant, Flaubert constaiase „o regreia- 
hili nţă”, şi mastra pe tinärul poet pentru aceasta. Coli- 
borarea la ziare a favorizat, cred, această uşurinţă, tetica 
lui sentimental orientată nu l-a îndemnat nici ea prea la mi- 
nuţioase sforțări stilistice. Aşa se explică, îmi închipuesc, unele 
negligențe care surprind tare la un scriitor al cărui profesor de 
proză fusese Flaubert. Arhitectura frazei; la Maupassant, este 
mal toideauna monotonă; el nu 'se distinge prin variaţia bogati 
a ritmului şi a încheerii perioadelor. Nu vreau să zic deloc ci 
mavea simţul lucrului; mai iute cred că nu dădea mare im- 
portanță acestor detalii estetice. Foarte liniştit lasă din condeiu 
groaznic de urtte | de sunete ca: raccommodaient des har- 
des sur le senil de leur demeure—peu d pei une peur. 
Monotonia ritmului vine în mare parte şi dela mania repetării, 
un miiloc retoric din cele mai triviale de care nu cred să mal fi 
abuzat cineva în prad atit de exasparant ca acest stilist vesnic 
grăbit şi expeditivă Este curios cum nu-i era silă lui chiar, cum 
nu-i cădea pe nervi ticul acesta de vorbire. | se părea, poate 


174 VIAȚA ROMINPASCA 


că fraza capătă un elan préa frumos, prin repetiție? Desigur a- 
ceastă simplă procedare este un mijloc comod pentru înşirat, cum 
Hi vin, sinonime şi orice vorbe cu apropiat înțeles, fără să mai 
alegi strict cuvintele. De obiceiu, se repetă un cuvint de trelori, 
dar ajunge până la patru sau cinci ori în şir. O femee pe e 
iul de moarte inchee discursul cătră amantul care stă lingă din- 
sa: C'est d toi le petit, je te le jure devant Dieu, je te de jure 

_ sär mon dme, je te le jure au moment de mourir L.. Dar un 
exemplu deosebit de bogat este acesta în care se găseşte și se- 
ria melodică aşa de graţioasă citată mai sus: Pen d peu une 
_peur L'envahissăit, une peur singulière, la peur de Tombre, la 
peur de la solitude, la peur du bois desert et la peur aussi 
tir 


= In lucrările mai vechi te impiedici de o alt manie stilistică: 
începe propoziţia, şi mai cu samă acea din capul paragrafului, 
cu alors şi et... Sună aşa de neingrijit, se prezintă atit de ne- 
pieptănat cînd legi tot cu alors şi et (optet là început de frază, 
"de pildă, într'o pagină şi jumătate) bucăţile unei povestiri: ce 
de noduri uricioase fac să se poticnească lectura unui seme- 
nea Text! . 
„ Maupassant se mulțâămește adeseori cu formulări aproxima- 
tive, cu imagini banale; iar spiritele lui sînt adeseori sub uive- 
iul bunului gust,—ca inutilele” şi bocclite ironii în Boule-de-suif 
ori în Bel-Ami, Rareori este spiritual în diaioguri, care sint, la 
dinsul, în general indiferente, fără nerv dramatic, şi degenerează 
šesne în discursuri, Din operele lui sar pi ușor scoate un 
dicţionar de banalităţi retorice, şi cred så fac plăcere amatorilor 
de stil limpid şi gingaş înşirind citeva, la intimplare reţinute: 
ta nature dans sa grandeur, dans» sa puissance, dans sa frat- 
cheur et dans sa prâce-—les larmes, gouttes de chagrin venues 
de Vâme — Quoi de plus joli, qu'une femme endormie? Cette lig- 
ne onduleuse...—Quoi de plus troublant et de plus eharmant 
qu'un liț.defait ?2—aucune femme n'av it dormi sur sa poitrine 
dans uf complet abandon d'amour-—le divin frisson de la main 
presste-—-le feminin, lodieux et taffolant fiminin.—Sau altele 
cu detaliu concret, superb clasice : montagnes escarpées, Salie 
vages, arides—colline charmante—ville jolie et propre—rues 
plantées de beaux arbres—un adorable village-—un magnifique 
korizon—paysage grandiose et melancoligue—un horizon sur- 
prenant—il y avgit qhelque chose dans l'air, quelque chose de 
subtil, d'inconnu, une atmosphtre étrangère comme une odeur 
répandue, l'odeur de invasion, Prin urmare: il y avait dans 
lair... une atmosphère 1... 

Trebue să scrii clar, nou şi personal, —a zis, mi se pare, 
Lessing. Foarte clar scrie Maupassant; nici vorbă, şi un critic 
care vroia să-şi formuleze „admiraţia într'o glumă, a zis despre 
stilul acestui popular autor că are trei calități fundamentale: in- 
tăiu claritatea, al doilea claritatea, şi al treilea tot claritatea. Dar 
clară este orice notiță de gazetă convenabil redactată, clară 
este literatura suplimentelor de Duminică; această prea las 


SUNTIMENTALUL MAUPASSANT 175 


conică laudă este, estetic socotind, foarte problematică. Există o 
dragoste de claritate care grosolăneşte simțul nuanţelor și al de- 
taliilor de contur; tocmai dragostea aceasta stăpineşte neingrădit 
tehnica lui Maupassant. Cu orice preţ iși alege mijloacele cele 
mai comode și uzate ale vorbirii, şi are o metodă de a prelungi 
și prelăţi explicaţiile, care presupune la cetitor o lene intelectu- 
ală formidabilă, o lene de agramat, de notar în retragere, de 
nouveau riche, mai ştiu cu de ce.. Ce priveşte elementul plas- 
orele a in aigen mo pană e şi maniera negligent 
expeditivă ; tar din punct de vedere logic osteneşte diiuarea 
şi deslinarea gândirii, i rj t 

Maupassant s'a pronunțăt foarte defavorabil despre l'epi- 
thăte rare. Ca să evite epitetul rar—el înţelege: cu afectaţie 
câutat — superclarul autor.a gonit din proza lui multe lucruri bu- 
ne. (Cine fuge cu prea mart grijă de epietul puţin uzitat se 
opreşte direct şi uşor la acele pe care nu mai știu cine le-a nu- 
mit: adjectivele incompetenților. Unui autor cu vorba rece şi lu- 
cidă, cu analize şi observaţii în stil consequent prozaic nu-i tre- 
bug, te, cuvinte multe nici rare. Dar ciștigul este foarte in= 
doelnic atunci cînd omul se fereşte de rarități, iar pe de altă 
parte îşi ornează fabricatele cu horbote lirico-retorice de un 
gust prea puţin rar. 

Cel mai direct şcolar al luj Flaubert a scris o franţuzească 
uşoară, clară, dar şi - oarecare, pe care mulți din bunii jurnalisti 
parizieni au scris-o şi urmează să o scrie. Dacă compari scri- 
sul acesta cu al celor mai complecţi artişti din ujimii douăzeci 
ari treizeci de ani, atunci cel dintăiu pare monotona, destul de 
fad, untori şi . neingrijit. O pagină de oriunde în Villiers de 
Visle-Adam, în France, Huysmans, Pierre Louys ori Henri de Rég- 
mer ne arată numaidecit capacitățile prozei moderne franceze. 
Fireşte, la o astiel de comparație, mai bine este să cunoşti mai 
deaproape proza mal veche, de pèla La Bruyère in jos, de= 
cit limba veșnic curgătoare a ziarelor actuale ; ŞI rău de tot este, 
cind te adapi fără măsură cu această din urmă apă şi crezi că 
guşti în ea toate fineţele graiului literar frantuzesc. 

Un autor care se interesează intens de ntriga senzaţională 
5i de interpeetarea ei sentimentală nu are timp de prisos pentru 
detaliul vizibil. —AMont-Oriol, seris în 1886, cu un tan general 
deosebit de liniştit şi senin, are tocmai şi tablouri detaliate cu o 
Mouişanită grijă. Țăranii şi clienţii băilor adunaţi să privească 
explozia unei stinci minate, locuința și pivnița bătrinului Oriol, 
cura de reclamă a falşului invalid, serbarea de deschidere a bäi- 
lor nouă,- se desfac luminos şi precis conturate şi colorate, şi 
sint armonic incheiate în construcția totală. Pentru a evalua es- 
tetic aceste exemple, este bine să le compari cu intercalările in- 
timplătoare şi terne, cu toată aparența bariolată, in Bel-Ami: re- 
prezenta ia- la teatru de varietăţi, petrecerea la Jacques -Rival, 
cu exercițiile de scrimă şi luptele greoiu descrise, ori vizita lui 
Duroy la părinţii lui, Inafară de schița delicat executată : moar- 


A 


- 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tea lui Forestier la Cannes, Bel-Ami mi se pare cea mai nepieptă- 
nată şi mai arbitrară lucrare din toată această colecție de repezi și 
sentimentale inveaţii, 

Este de observat că, în cărţile de călătorie chiar, elemen- 
tul plastic este redus; aici se poate totuşi constata o desvoltare 
in procedările artistului, Primele note de călătorie, Au Soleil, 
sint mai sărace în detalii sensibile decit cele dinurmă în la Vie 
errante,— fiindcă Sur l'eau nu se poate cudrept număra la gro- 
pa aceasta. În cele mai vechi găseşti mai mult politică colonială 
şi deraţii diver-e despre oameni şi situaţii, sint adică mai 
mult jurnalistice, celedin urmă însă ceva mai estetice, Impresiile 
atent prelucrate sint rare în Au Soleil; însemnez aici citeva din 
aceste raritâţi: I a tout vaincu, le fenu du ciel, tout divort, 
tout pulvărise, tout calciné, ce fen qui remplace l'air, remplit 
P'orizon... Et tout cela a une coultur étrange, aveuglante et 
pourtant veloulăe, la couleur du sable choud auquel semble se 
mêler une nance violacee, tombée duciel en fusion:—=Un val- 
lon, aride et rouge, sans une herbe; il s'étend au loin, paret 
d une cuve de sable. Mais soudain une grande ombre, len- 
tement le traverse. Elle pare d'un bout d lautre, tâche fu- 
yante qui glisse sur le sol nu> Elle est, cetie ombre, ia vraie, 
la seule habitante da ce lieu morne et mort... Un semn izbi- 
tor de indiferență estetică a omului se află în această colecție 
de note: Marsilia este descrisă de două ori, fără încercare de a 
diferenția sensibil tablourile, ci o bună parte din prima descriere 
trece în a doya. Drept vorbind nu sint tablouri, ci note grè- 
bite şi destul de convenţionale, — Maupassant vrea să isprăvească 
iute cu o inevitabilă figură de efect: Marseille transpire au sọ- 
teil, comme une belle fille qui manquerait de soins.. Ceva 
mai departe Neapolul figurează iarâşi ca fată (o obsesiune esen- 
țială a scriitorului !), nu mal ştiu de ce specie,— Între primele 
schițe de călătorie, remarcabila bucată Au Creusot ar fi fost o 
perfectă pictură literară, -dacă uzata comparare a-~ mașinelor cu 
nişte monştri enormi nu ar fi fost prea sistematic urmărită, și 
sublimul specific al uzinei n'ar fi supărător întrerupt prin ex- 
clamaţii de reporter : Entrons dans l'usine de Mr. Schneider ! 
— Quelle féérie! C'est le royaume du fer—Qualre énormes 
machines; que font-elles ?-— Essayons de voir, de comprendre b.. 

In ultimul jurnal din Alger, scris la 1889, ai ntimaldecii im- 
presia că sensibilitatea autorului este altfel orientată. Omul care 
totdeauna se plingea de sărăcia realităţii scrie acum : Vraiment, 
nous manquons de mots pour faire passer devant ies yens. 
toutes les combinaisons de tons... Drumul la Kairuan a dat 
pagini din cele mai perfect estetice ale operei: apariția orașului 
în ceaţă, fiamanzii rogi și roşii, negustorul în costum de cele mai 
luminoase culori, pe şoseaua plină de soare, interiorul ameţhor 
al orașului sint imagini surprinzător de îngrijite și libere de ort- 
ce retorică. — Astfel lucruri notate puţin inainte de izbucnirea n=- 
buniei, ca Sur l'eau şi jurnalul ultimei călătorii în Africa, se 


- + it 


SENTIMENTALUL MAUPASSANT 177 


disting prin ascuţimea simţurilor şi luciditatea perceperii, prin 
calm şi printr'o perspeciivă mai emarcipată de sentimentalism, 
în general, cele două cărţi de călătorie și Sur l'eautmi par pro- 
ductile cele mai armonice ale sentimenialului om, fiindcă în ele 
nu-şi impune nici o constringere tehnică, ci vorbeşte numai des- 
pre ca-l ințeresează și cum li vine. 


- 
- 


Prin calitatea producție! literare şi prin suflet, Maupassant 
ine de familia Sand-Musset,— şi este Intrucitva rudă cu Paul de 
Cock. Versurile lut nu-s decit Musset dat cu vopsea naturalistă, 
Pentru tinerii burghezi dela 1880, el a fost ceia ce fusese Mus- 
set şi Sand pentru cele două generaţii precedente. Maupassant 
convenea perfect capacităţii şi ambițiilor estetice ale cetitorilor 
de mijloc care pela 85 aveau douăzeci de ani. A fost un bur- 
ghez sentimental care iibea, tndinte de toate, sensații groase, din 
acele care fără încunjur se descarcă prin ris sau prin lacrimi, 
Arta n'a fost pentru dinsul o faptă incomparabilă, și efecte este- 
tice numai rareori a urmărit. Subiecte duinase ori gros humo- 
ristice,—la astea finica cl mal mult, ṣile încadra cu drag în co- 
mentarii sentimentale, 

Totuşi de atitea ori s'au pilns cetitorii, că acest foarie cetit - 
şi universal cetibil autor este prea rece, de o răceală crudă, că 
ia prea puţin ori de loc parte la soarta figurilor sale. Aşa au 
zis oameni care nu sâmână prea mult între dinşii, ca Paul Bour- 
get, Anatole France, Brunetitre, Lemaitre şi atiti alţii dupa din- 
gii !— Adinci și misterioase sint uneori motivele judecăților litera- 
te... Oricum, aici partidul este mare, şi prin urmare puternic 


Paul Zarifopol 


Dumnezaire 


Pâmintul se surpase deodată dedesupt 
ŞI-Dumnezeu în noapte a coborit în mine, 
In trupul meu vremelnic, îndurerat şi rupt, 
Ca soarele ce cade din slavă pe ruine. 


Şi s'a făcut lumină în noapte, şi-am simţit 


Intreg pămintul putred cum se'nvirtea departe; 


Privirile -în mine tâiau ca un cutit 
Văzduhuri nesfirşite, albastre şi degarte, 


Și m'am simțit deodată puternic dar strein 
De ce purtam în suflat, de viaţa-mi muritoare, 
Si'n cercul meu de aştri, improvizat divin, 
Am plins ca om cu frentea plecată peste zare. 


Pusiiuri fără capit piuteau în jurul meu, 
Si vlaţa mea de-acolo era fără sfirsit, 
Şi m'am simțit atuncea eiern nefericit, 
Netfericit şi singur ca însuşi Dumnezeu. 


DUMNEZEIRE 179 


Şi am strigat de groaza dumnezelrii mele, 
Şi mi-au răspuns departe cu strigăt spaţii goale, 
Sclipea doar putregalul pe cojile de stele 
ŞI soarele ce singur se prăvâălea în vale, 


Dar m'am trezit cu timpul, Era aşa de bine 
in casa noastră mică şi plină de lubire, 
C'am înţelea pe urmă că Dumnezeu în mine 
A coborit să aibi un ceas de fericire, 


Demostene Botez - 


Nevinovăţiile viclene 
(Roman) 


VI 


Din gura groasă a robinetului, apa curgind într'o coloană eu 
suprafața aspră şi tulbure, arunca picături rotunde ce se preliageau 
leneșe pe păreții netezi ai bii. Apoi, căzind peste apa ce se aduna- 
se, începu să se frăminte spumegind. i 

In cămaşa de noapte țărănească, cu părul ridicat peste urechi 
şi cu picioarele goale, Sanda semâna z bâiat, Se spils pe dinți te 


Sja oglinzii şi subt lumina dimineții care se împrăștia uşoară pria ` 


reastră, urmărind mişcarea periei peste dinții Inrogiţi de pastă, sim- 
fea, privind ta chipul el reflectat de oglindă, o mulțumire vlore, Cu 
gitul Incordat și cn capul dat po spate, făcu gargară, schimbind clo- 
cotitul din gitie] după deschiderea gurii. Dupăce isprăvi, stătu pu 
ginduri o clipă ultindu-se în cer şi Iimpinse gtamurile lăsindu-le in- 
țredeachise, Coloana lichidă bolborosea mereu: Sanda se întoarse și 
tachise robinetul, şi apa din bae liniștinilu-se treptat, se legăna ale- 
ne între margini, Inverzindu-și ndincimile, 

De afară, aripi de vint rătăcite aduceau frintari de vorbă. 
Glasul nehoțărit al lui Radu, din grosimi răguşite se ascuțra pe n- 
iocurea, subt grindina cuvintelor pripite ale tui Baby. 

Sanda In oglindă, îşi scatena încet cimnaa peste cap, Pinza tre- 
cindu-se uşor de trup ii dădu un fior între umeri, Chach şi se tntinse, 
De afară ascultă sosind iar plusuri: se gindi că ar dori să fie și 
dinsa cu Radu... sau să flo Radu aci cu dinsa,,. Din oglindă t ră- 
sări fiptura ci subțire şi albă, cu sinil abia rotuniiți avind în viriuri 
cite un strimt cerc pigmentat, cu brațele slabe şi fragile aninind ci- 
maşa în aer, şi un va! de singe N năvăli ta obraji. 

Se Indepărtă grăbită, şi întră în bac tremurind și bălicind, 
Un rădufiet de vint făcu să sa lrbească geamurile, Giaaurile sosiră 
amestecate într'un ris, Sanda ridica în mint buretele greu de apt și 
simțen răcoarea lipindu-i-se pe timărul și braţele umede, 


__NENINOVĂŢI LE. VICLENE eg E 


O muscă mare bizla pe sua h nperiată, se izbta de tavan 


“tran zgomot plin: apol cobora în spirală, pornea cu picioare gri- 


mite, se aviata spre geam, zbirniia şi se Inâița lar. STA 
Sanda fradona un one-nlep frecind săpunul de măntga aspră 
zentru- epăiat, și se gindea la p figură de dans, dind giudului o mat 
mare îtensilate prin mişcarea reținută a picioarelor în apă, — 
Obrazul îl nădugise puțin de câidura bâii, Se simțea amorţiiă, 
Sar graba să se vadă plta în grădina de unde veneau glasuriie, o 
ftcu să scuture Jenca, Se sculi în picioare., 
-1 de prelingea de-alungul trupului, în şiroae gidilitoare, 
Precindu-şi piciorul cu mântişa spimoati, se sprijinea cu o mini de 
marginea, bäi, şi cu gura îintredeschisă fredona inainte. Avea pe git 


a guler alb de spumă py care || frâminta cu gesturi energice și din 


čaro curgea o dirá albă între simţ. 
Cind stirşi, aruncă mărupn care plescăi greolu, şi se lungi la 
apa opaci, albăstrită do săpun. 
Dela bucătărie venea zgomot stirijt de grăsime prăjită. Sanda: 
ii era soma toate sunetele luau pentru dinsa inflexiuni de glas: la 
loviturile depărtate ale unul cloplitor de piatră desiuşi cuvinte. 
_“Eşi uiti bae țăstnd apa să clurue după dinsa, şi învelindu-se 


l iute în cerenful rece, se aseri pe seaun și inchise ochii. Din grădină 


se aicea lar romot do guri, Musca se pleupea biziind de tavan, 

Sanda so simțea moale și nu mal tra stăpini pe ginduri. in 
treacăt îşi aduse aminte do romanul pe cate un Îl isprâvise, de gin- 
poa vagi, pe care | Ic dăduse și de dupăsaminza cenușie tu baba- 
oarbă, 

Cind deschise ochii, soarele pâtrunzesa prin căscâtura ferestre! 
și se scâlda in apa inci puţiu legănată, care-i răsiringea razele pe 
zid intr'o pată mişcitoare, tuminoasă şi elastici. 


VIN 


Noaptea abia prinsese să-și risipească Invineţirea pe care se 
topeau stelele. De cupă muntele din răsărit, o cunună de lumini 
slabă de tot incepuse să stingă intunericul. Era foarte devreme, şi 
nn e treziveră incă nici păsările nici vintul, 

In odaia copiilor, Baby aprinseao electricitatea. Buimăcit "do 
domn și orbit ce lumină, rămase citiva vreme cu mina pe buton, Riri 
se deși>pțase și diosa și iși căuta în grabă papucii de subt pat. 
Impiedicindu-se în cămăşile lungi de noapte, porniră amindoi în direcţi! 
diferite, ca să trezească şi po ceilalţi, care, şi diuşii, trebiinu să 
plece În excursie, Făcură aceasta 1ără un cuvint, căci hot&rirea nu 
o lunseră trazindu-se, ci În ultima convorbire: Inainte de a adormi, 
și grija întirzierii I urmărise prin tot somnul, 

Dupsca sculaseră pe unchiul Pavel şi pe Radu, ve Intiiniră ta 
faja uşii dela odala Sandei. Dinsa auzi zgomot, deschise ochii, gi [i 
inchise ludată speriaţi de lumina aprinsă pe neașteptate de Baby, 
Voi să se bucate o ultimă ciipă de căldura patului, dar Baby, al 
sirui caracter răutăcios și vehement cra proverbial în familie, găsi 
aceasta absolut inutii, Interpelind-o violent, pumni spinarea sonoră 
4 Sandel care rides, şi apoi asistă gerios și cu braţele încrucizate 
ia sculatul din pat. Dar In curind Sanda îl repezi, trimeţindu-i să-şi 
ii a batistă pentru guturaiul lui mâtinal, 

în odaia lul găsi pe mama ajutind pe Riri la imbrăcat, Prisi 


À - a 


182 > TA RONMINEASCĂ 


cu mulțumire la scaunul de lingă patul lol, pe care aşteptau decu- 
„sară, nuiaua pentru cal, jambierele de piele, un pahar de buzunar 
şi o șapcă de turist ; şi suliindu-şi nasul cu o extremă energie, sa 
iudreptă cătră scaunul pe care se amestecau albitarile cu costumul 
de călârie, să 

Din odaia de alâțuri so auzea tmbrAcindo-se anchia! Pavel; 
vecăjit că nu găsea îndată părți răzlețe din imbrăcăminte, lo apos- 
trofă într'un soliloc amestecat cu tuse. Cind Marița, fata din cast, 
ți aduse cana cu apă caldă, o tăcere prelungă întrerupse solilocul. 
Mătașa Cecilia trecu grăbită fn odaia unchiului Pavel, de unde tocma! 
epea Marița, zimbind [ntens şi netezindu-și şorțul, 

Lâmpile electrice Juminau tot mal galbea şi mal siab; prin fe- 
restre zlua creștea pe ncalmţite, Sanda și cu Radu eşiseră în pridvor 
să aştepte sosirca ţăranului cu call, So simțeau zăpăciţi, cu ginduri» 
înciicite și cuprinși de o vagă sfirșeală, din cauza sculatulul prea 
devreme şi a emojici așteptării, Un cer curat și neted ca o apă li» 
niştită se rovăraa peste tăcerea din acrul senin și rece. Din umbra 
conuşie a dimineții din vale, Sanda și cu Radu priveau în singurul 
virt de munte, cel mal inait, care se aurea de soarg. Peste pădurile 
depe dealuri se fesen în aer ca o ceață albăstrie şi subțire, În curia 
abia se desiuşeau umbrele arborilor, Pe Sunda, pătrunsă de răcoare, 
o cuprinsese o criză de strănniat. Roşie, intro doul strănuturi, priv 
ia Radu rizind şi făcindu-i semn că lar Incepe, 


Radu, legănat de cal, li simțea mirosul, şi-şi vedea in tață, pe 
drumul pustiu, familia risipită pe peile cailor, Singur țăranul Ti rá- 
măstse în urmă, Sanda, care-şi alesese calul col mai bun, conducea 
expediția, Intorcind capul mereu ca să vorbească cu cei din spate. 

Baby şi Riri amuțiseră, cufandaţi adine în contemplarea cailor 
de subt ci, Unchiul Pavel strica chibrit după chibrit, incercină săsși 
apriadă o țigaretă, in pofida vintalui şi a mişcărilor calului, Mâtuza 
Cecilja era preocupati deopotrivă de nsperitățile şeli pe care s0 t 
dihanca, şi de merindele din sacii care rimăaeseră to urmă, fa grija 
ţăranului, a 

Radu, care abla tirziu băgase de samă că-i șthionpâti calul, 
incepuse dela o vreme încerciiri zadarnice ca să înainteze pe lingă 
girul călăreților pănă la Sanda. Era nerăbdător să-l comunice Impro- 
sille lu! și curios si le afle pe niv el. Dar abia intrecuse al doilea 
cal, şi drumul din pădure, urcind la deal, fi apiru după o cotitură 
şerpuind prea strimt pestra dol cal unul Hogi altul. 4 : 

Prin frunzişul arborilor se întrezărea cite un petec din cerut» 
foarte albastru, pe caro răsăriee soarele, și pote de lumină se ro- 
tuajeau tromurătoare pe cărare gi pa frunzele uscate care învejean 

Cârarea ocoli o stincă albă cu dungi vinete, proptită în malui 
prăpăstici+ din loc imide risăreau din trupul ci lanţuri de campanula, 
iar în viri, un brad scăldat de toare işi incorda rădăcinile, De partea 
ripii se făcuse un liminiş, și în Preacâtul callor se văzu incă odată 
şirul de muoţi, luminat tot, cu umbreie adinci şi negra alo văllor, 
cu povirnişurila pleșuve alo crestelor verzi, cu pădurile dese cara 
parcă urcau spre piscuri. Un nor, străveziu și lucitor cu de sidet, 
atiraa pe deasupra șirului de muaţi, 

Un izvor țişnoa dintre pletre, curgea peste drum şi se prăvâieu 
în cipă, Pe drumul caro sò lărgiso, cali so indesau la apă, în str! 


-> 


NEVINOVĂŢIILE VICLENE 183 


gätete căiăreților care se temeau să nu-și striveasci Im toghesujaiš 
piciosrele unii altora, g 

Se simțeau cu toţii amorţiţi şi puţin indurerați, Radu se grăbi 
sh descalice ca să o ajute pt Sanda. Dar ca, care era mal cbişauită 
cu călăritul, descălecase singură şi își scutura rochia de părul calului, 

~ Prig clipoceala continuă a apei, caii se adăpau zgomotos. și 

indelung, Dol dintr'inșii se urcaseră pe malul din droapta drumului 
şi, cu miturile lungită-şi incordate, pășteau fitele rare de larbă dintre 
frunzele uscate, Caravana pornise Inainte pe jos, Pădurea incepuse 
să-şi rărcască trunchiurile ; coroanele de îrunziş nu se mal imbinau 
și potoce mari de soare luminaw drumul, ` 

Radu putea infine să meargă Magi Sanda, dar se simțea dezi- 
luzionat, că nu avea să-l spune nimic, Ea mergea aproape de tot da 
el; era mulțumită că se aflau impreună, gi nu dorea să afle nici 
gtaduriie lul, nici să ile spună pe ale ei, In treacăt, culca la pămiat 
cu nulaua urzicile dela marginea drumului, şi po urmă Îşi dădea lar 
lovituri ugoare peste picior in tactul mersului, Pentrucă Sandel îi era 
cald, îşi scosesa pălăria, şi dintre părul incilcit se ivea un colț de 
ureche, Din cind în cind, mersul te dovia, trupurile 1i se, atingetu 
Hpindu-se 0 ciipă şi, tot de-atitoa ori, amindoi se dădeau la o parte 
intimidati. Piră să bage de samă, amindoi porniseră foarte lute. 
Drumul urca In serpentină, Radu se oprise să-și lcge şiretul dein 
gfeatä, şi atunci amindoi văzură pe ceilalți urmaţi de cai, urcind 
mici, pe urmele lor, Işi continuară drumul, Sanda bălângănindu-şi 
brațul din dreptul lui Radu Ii lovi din intimplare minn, el privi zime 
dind, şi continuară să-și izbeasca minilo una de alta în chip de joc- 
Dar lovitura mirilor devenea tot mal uşoară, pănă ciod nu mal fu 
decit o minglere ta răslimpuri egale. Și ca să poată continua di- 
perni amindoi de fiecare dată rideau exagerat, ca să ingele po 

ts 

Brazii -erau tot mai pipermiciji şi vintul zbieniia printre acele 
lor, Deodată, Sanda şi Radu văzură că pădurea se siirgegte, In fața 
lor cerul es întindea liber și, pe spinarea muntelui, iarba înaltă și 
îmiorată de vint Iniocala frunzele uscate, Ciţima paşi mal departe 
soarele (| nâpădi. După mernul umbros și ascuns prin pădite, deo- 
dată zarea se intinse ameţitor de largă şi de luminnasă, ŞI Sanda 
dădu drumul mimi Iui Radu, pe care o ținuse între degete, Cerul se 
boltea peste Înnțuri nestirgite de minți, care ci cit se dopărtau îşi 
tavinețenu verdeie, topindu-se în urm ca un fnm în albasrul văzdu- 
tolali, Sabt dingi, pădurea cobora până în orâşeiul din cara pltca- 
seră. Casele aliniate regulat Imitau o hartă, în care drumul şi riul 
făceau două panglici subțiri și distincte, Zipăciţi de vintul nointre- 
rapt şi Intens, se aşozară In iarba din care se urca țiriitui greeritor. 
Burvenile încinse miroscau. Unul cite unul, ceilalți, care incălecaseră 
pri Maia la lumipă din bolta pe care o făceau ultimii arbori ai 

aril. X 


Adăpostită dë o stincă, fața do masă era întinsă pe jos., Pars 
turillo și o cutie de sardele din mijioc se fnfundan, turtind iarba de 
subt dinsa. Prinprejtir toți so trintizeră așteptind mincarea, pe care 
mătușa Cecilia şi cu Sanda o făceau să apară pe Incotul din jurnale 
şi din şervote, Rumeneala puilor fripţi se invacină cu feliile de pinc, 
cu cilindrul de scoarță ce brad în caro se Becundea brinza printre 
farturii şi furculițe, Pabharele sticleau în soare, Cu toate ch le ers 


» 


184 VIATA ROMÌNEASCA T 


foame, puiul rapt cu degetele. şi noutatea felwlal acestuia de-a minca, 
N mulțumea mai mult pe Baby și pe Riri decit mincarea inzăși, Doar 
mătușa Cecilia nu căuta să se bucure de nimica, fiind preocupată 
mereu să servească pe ceiiziţi. Vinul ptigiind străvezlu din mitul 
sticlei umplea paharele, în care pè Intuneca. Unchiul Pavel își ștergea 
cu griji briceazul de munte pe un şervet, Sandel ti era sate; pentru- 
că nb erau destule pahare, ceru lui Radu pe al lui. EI val să-l cife 
tească, dar Sanda i-l luă din mini în grabă şi. dän vinul carea se 
alia pe fund, privind prin transparența paharului ia Radi. Vintul 
Konea fiștind prin iarbă jurnaleie In care fusese Invelită mincarea. 


Pe cind ceilalți se culcaseră să-și facă digestia și-și acoperi- 
weră fețele de soare, Baby, cu șapea ini de turist în mină, urmărea 
an fluture. Fiuturile scâpa mereu, iar Baby îşi schimba intruna 
tactica, chutind să.) prindă cind cu viclenie şi umblind m virtul pi- 
cioarelor, cind reperindu-se după dineul și vrind iā- bage în șapcă 
din zbor. Riri prindea prin iarbă lăcuste mici şi identice, la care le 
dădea drumul imediat ce aceastea începeau să-i gidite viriul degetelor 
cu labele aspre. 

Radu vedea de sabt ințunericul pălăriei care-i adâpustea ob 
razul, un colț din lumina de afară și pe Sanda culcată, arda Imaltă 
5 ascundea puțin: ţinea intr'o mină adusă lingă gură un fir de iarbă, 
pe care-l mugea treeindu-l printre dinţi; îşi misca picioarele din cind 
in cind, și respirația fi urca și-l cobora ușor Bluza albă, In spatele 
ini erau caii și-l auzea rupind iarba și măcinind-o sonor în gură, 
Unchini Pavel fuma o țigarotă. Sanda, privind cu ochii intredeschişi 
păminiul de subt iarbă, se mira de mtilțimea gingăniilor, čare nti- 
necau repede printre rădăelnile firelor san urcau. cu grijă. înspre 
virinrile lor. O gidilitură grabnică fi trecu peste ceafă şi Sanda 
strivi insecta între palmă şi git. Pe urmi se scută In picioare, Tra 
să nu deștepte pe ceilalti se duse Naza Radu, plecindu-se ti ridică 
pălării de pe obrar și-i făcu semn să vie să se plimbe, | 


Sanda și Radu culegeau flori într'un buchet, Unele aveati clor- 
chine vișinii şi grele; aitele se smflau in clopote vinute și favoalte; 
cite unele, zmulze, îşi risipeau ludată petalele albastre şi upoare: 
altele păreau puturi de aur sau de rugină. Multe aveau mirosuri 
dulci şi grele sau acre și subţiri; şi miroseau a iarbă, a piatră arsă 
de soare şi a pămint. 

Pe un mă! Impânat cu bolovani, cragienu intro cunună garn- 
tife nibo de munte, Sanda vol sä se urce să le culeagă, dar Radu o 
opri, şi Incredințindu-i biciuşca incepu să se -cițere din piatră In 
piatră, Ajuns sus, privi la Sanda triumtător. Ea se uita la el um- 
Drindu-şi ochii ep buchetul și finira în cealaltă mină amindaui bi- 
ciuatile, Radu culegea firele subiiri “Inllorite In virf ca deo Spuună 
albă şi parfuiată. Pe urm, incepu _să coboare cu griji printre bo- 
lovani, pe povirnigul de argilă uscată, Deodată un bolovan || cedă 
sut picior și Radu se prăvâil, Cind ajunse jos, precedat şi intova- 
risit de picirele po-care le ina cu dineu! căzini, ținea tack intro 
wma ridicată mänunchiul de yarofiţe terfelit pria tärinä și de nere- 
cunoscut, jar în cealaltă edrelită se sprijinea. Sanda, care ce dăduse 
prudentă la oparte de frica ploii de pietre, se apropiate acum in- 
Rrijată de dinsul, vroind sa-l ajute să se scoale, Dar ray sé ridică 
m de iute că fu și el mirat. Zimbi Sandel! nhucit, H dădu garoti- 


` 


F 


NEVINOVĂŢIILE - VICLENE 185 


telu care nu mal aveau nici o valoare şi începu să-și scuture hainele. 


Ea potrivindu=i gulerul surtucalui I întrebă: E 

=— Te-ai lovit"? ŞI Radu, căruia fi tremurau genunchii, răspunse 
„Nu“, fără să ile exact dacă apune o minciună san un adevăr. Apol 
pornită liniștiți Inapoi, Pe Radu N ustura palma fulită, și amindoi 
“imțeau că Intro dingii crescuse o intimitate neașteptată. i 


Intoaretrea eri tăcută. In mirosal de mușchi! și de brad ni 
pâdurii, peste cara bătuse soarele ziua intreăgă, se simțea coborirea 
ipgeată a astințitului, 

i Cind ajunseră ta lumminig, Sanda și cu Radu care umblau tot 
pe jos singuri, vâzură lnrăsi lanţul de creste, de după care sâarele 
apus imprâztia pe cer un avantai deschis da fâșii luminease. Munții 
intunecaţi păreau că-și plerduneră adincimea și semănau a fi tâlați 
intr'o tablă de tuciu, 

Sanie! îi ardeau obrajii, Intorcindu-so decodat câtră Radu 
lingă care sta po piatră, fi i binigar mina și f-o lipi de obrazul et. 

„Vile ce fierbinte sini". Apoi t-o. cobori larăşi și urm să-l 
trâminte degetul col mic intre degetele el, pe cind Radu privea sim 
hiad gi fix in cole doul mini Impietite în joc. 

in curind se auzi dinspre deal pasal cailor pe pietre. 


IX 


Baty se aculase de dimineaţă cu idola fixă să viziteze chiar 
în acelea! zi podul casei. Sarcina lui era groa, fiindcă nu cra de= 
ajuns că interesase ln această expediție pe ercitalți copii, ci mal 
trebuia 94 Induplece pe mamă, Dencein o urmiri toată dimineața din 
câmară în bucitărie şi înapoi, cerind mereu același lucru pe tonuri 
diferite, cind rugătoare și plinpăcioase, cind rhapgliate şi-—violente, 
Abia după masă, cind se culcate unchiul Pavel, mătuşa Cecilia, cu 
„acelaşi inditereoți cu care ascultase doleanțele lui Baby, Incredință 
Sandel cheia grea dela pod, 

În atenţia generală Sanda doscula uşa podului, Cheia se întoarse 
de două ori în broască ecirțiind anevoe și ruginii, și uga scinct 
deschizind use in intunericul dinăuntru, 

Paşii năvălitori şi pripiţi pe scara de lemn uscat tulbarară ti- 
niştea caidă și prăfaită, 

Incäperea pe caro Baby şi-a închipulse imensă, era destul de 
mică, Prit ferestrele nşezute sus și care dădeau pe acoperiș, intra o 
iumină slabă pi murdară peste mirosul vechiturilor, Praful geos dădea 
tuturor lucrurilor din pod nuanţa podelii, Maidâre de gazeta vechi 
şi imgălbinite, foteluri şi canapele schiloade şi destundate, culero 
jerpelite s> Insirau sau se lugrămădeau umele peste altele de-alungul 
zidurilor, 

Erau cu fuții täcuji şi steteau grupaţi in mijlocul Incăperii, 
nezițind unde să scotocească mai intăiu și răpăciți de-aşa bogăţie do 
mister, Biby se așază pe zurențele roşii ale unul fotel, dar un not 
de praf I) făcu să se scoale, pe ciod fundul pantalonilor li păstra ut 
cerc niburiu ce-și complecta roțunzimea pe marginea surtucului, 

Un cal de lemn rinjea ca și în prima copiliria n lul Baby, în 
ciuda cozii și a coimei care lipseau cu Cegâvirpire, Riri, răzimnată 
de dinsul, îi lepâna alene, uitind orice dorință de expleraţie. Sanda 
si cu Baby riztoizu un maldir de garete vechi, aleyind pe celt 


ui 


186 VIAŢA POMÎNEASCĂ V 


* 
Mustrate, Radu, care nu fusese invitat la această selecție se simţea: 
parcă lovit în drepturile tui, necăjit pe Sanda, care prefcrase e: 
torui inferior al iul Baby. ŞI fiindcă nu avea ocazie så vorbeasct 
Sandel, găsea mereu to minte subiozte de conversație importante 
pentru amindoi, Neștiind ce să facă, incepu să caute prin dulapul 
de lingă dinsul, care căsen lipsit de amindoun tșiie, hotele vechi 
se amestecau desperechinate cu rufe zdrențuile, latr'uaa din ghete gga? 
un briceag cu prăseaua de corn intactă și cu amindouă limbițe rupte. 

Printr'o crăpâtură dintre două scinduri dia perete so vedca o 
'ășie de cer albastru, de pădure și óo curte, Lucrul o 'nciuta atit de 
mult pe Riri, incit îşi lipiae obrazul șI amindouă palmele de lemnul 
mardar, uscat şi mirositor.—.Ce fînci acolo?= o intrerupae Sanda. 
Riri îşi lutoarse fața răminind răzimati numar în palme, răspunse 
succlat şi distrat: „Uite, se vede“, și-și rolul pozițiunea dinainte, 

Sanda inchise revista veche de mode în care privea do cltva 
timp. Intr'inza, deschisă la (ntimplare, vâzuse o cucoană cu tin timbot 
de nas intre ochii prea mari și gura pr:a mică din obrazul impasibit 
subt pălăria verde, imensă şi înclinată, pe cart sc ndăpostenu gi- 
verse specil de păsări smaragdine. Rochia foarte langt, umflind aw 
cubțiiud subt stoja vert-olive formele cucöanci, siirgea într'o trenă 
cu falduri rigide. Dovă virturi ascuțite de ghete se arătau la fia 
tiinpiare de subt rochice Sandel îl reamintise eroina din romanul ne. 
isprăvit. O vedea pe Riri tot în contemplație, şi diod la o parte 
vraful răsturnat de pazete, sa duse impreună cu Baby ta dinsa, Po 
tind priviră prio crăpălură lumina mare Wo-ifară, po care Sanda 
care avea nasul Imbiesit de praf, o dorea. O tindunică, reporindu-ul 
zborul pe lingă casi, trecu Intr'a cilpă aproape de tot de privirea 
tul Riri, care se dete inapoi do frică să nu-i doa în tchi, 

Radu, deși nu mai știa exact motivele ce-l făceau să fiè su- 
părat pe Sanda, tămăsese totuşi imbuinat ia dulapul luk la fundul 
unui raft descoperise printre rufe un album imbrăcat într'un carton 
ros, care odată imitase pielea, I deschise fără interes; fotografiile 
demodate I intristau, Se mira do urifenia tuturor oamenilor de pe 
vremea aceia, Pe mulți nu-l cunoştea, pe alții N tin din fume doar, 
intoretnd o pagini atia pe unul din cei dol bunici al lui, pe accts 
tare, după spuseje mamei, murise ta bAi în strâtnitato, Apol I de- 
tară subtochi clțiva ofițeri mustăcloşi şi severi, şi o serie de domni 
secunescuți în redingote, cu pantalonii umilați și cu cravate masive, 
cu priviri duiose subt spriacenile încruntata, Mătușs Cectiia şi unchiul 
Pavel se atian reprezentați la diverse epoce ale vieții lor. Cea ma? 
interesantă fotografie î se păru lui Radu acela dela cunuble, în carp 
mătușa Cecilia albă toată, cu un buchet într'o mină, ținea cu ces- 
isiti braţul unchiului Pavel; I ztmbea de profil po cind dinaui, tn 
trac, o contempla grav, Ultimele păgin! ale atbumului erau goate. 
Radu le râstol în pripă și deodată, în wtima toae, mal găsi o foto- 
grafie stingheră, O privi grăbit şi atent, și chemA ladat cu gias nc- 
răbdător po Sanda, Diusa tási pe Baby și pa Riri, caro se incurca- 
oerh ia socoteala şi nu mai ştiu cine aven dreptul de rindul acesta 
să privească prin crăpătură, şi urmă cbemării. El, fără să zică o 
vorbă, îi arătă triumfator descoperirea. Fotografia po un fong de 
„Saare și de nisip intruchipa pe Radu și pe Sanda In mijlocul uani grup 
$udiferent. Amindol se schimbaseră In ultimii trei ant; Radu purta în 
fotogratio un costum de matinar cu pantalonii scurți, avea picioareto 
goale cn și Sanda, și amindoi țineau în ette o mină plaso de prins 


NPVWINOVĂȚIILE: Vio 3 187 


pești. El ora slab de tot, cu capul mic şi tuas la piele; pe cind ca, 
cu obrazul contractat do lumina soarelui, îmbrăcată intro rochițt 
scurti, se ţinea drept pe picioareie strimbe și slaba, 

Acesta din urmă detalii o Indispiiseră pe Sanda, So șlia acum 
superioară cu mult fostei el arâtări, şi (Acea răspunzător pe Radu de 
reminiscența trezită prin poza vicleană, Dealtfel îşi simțea mîinile 
prăfuite, uscate și fierbinți, şi vrola să și le apele, Dupâce privise 
în treacăt şi fără nici un cuvint fotogratin,dl trase pe Radu de minecă, 
şi iaterpelind toată compania, o Indemnă la plecare. Riri admise pro- 

eră, pe cind Baby, dintr'un sentiment de solidaritate, se uita lu 

4, pe care || aimţea ostit deciziei Sandel, şi aștepta, Amărăciunea 
care dospea in suflatul lui aadu | se înodă în gitlej. | se părea că 
priu chemarea iul de adineaori, o ertase pe Sanda pentru ueplițențe 
cu care [| tratase și răceala ci, faţă de actul acesta mărinimos, Îl re- 
volta, Nici nu pusêr In îndoială că Sanda îl pricepuse din atitudiat 
sentimentele și intențiiie, ȘI deaceia răspunse râspicat; „Eu râminie | 
Sanda insistă cu un aer de inocenți ironică şi ca să-l convingă it 
atinse braţul. Dar Rada ge zntunci şi-şi ascunse obrazul întorcia- 
du-l tuspro dolap. Nu răspunse nimic, fiindcă muncea să-şi înghită 
nodul dis git, care amenința să jebucnească, Sanda rămase o clipă 
nedumoriti și râspunzo în urmă cu un sia: silit, dar batjocoritor și 
amar, ŞI risind încă, îl părăsi pe Radu, însoţită de Riri caro 1 se 
agâţa de cordon, Baby le urma la distanță, căci cu toată dorința de 
a lua partea lui Radu, H găsea misantropin prea pronunțată pentruca 
Să-i rămină tovarâg, 

Radu, care supoftaae stolo risul Sandel, privind atent și grav 
ia ua petec do cămnși din dulap, simţi că orice stäpinire de aine se 
stirşea, cind ușa podului izbiudu-so fi inchise în singurătate și tăcere. 

Roşu la față, cu ocfhi scinteetori dar plini de lacrimi, începea 
să se plimbe din colţ in colț. Tracind pe lingă vratul de gazete rág- 
fuite de Sanda, avu intenția dela distanță să-l facă varză cu pielo- 
rul, dar H lipsi curajul şi-l fulgeră nimai cu o privire irltată, Po 
deoparte un necaz aprig inloculss orice alt sentiment din cite avu- 


- Sose pentru Sanda; pe dealta se simţea neliniștit fiindcă gäséa ul- 


Hmul idi gest prea violent şi nu gila co atitudine vătrebul să ia re- 
vărind-o, Nocazul lui tulbure se limpezi cu încotul, transtormindu-se 
tatr'e discuție, In care Sanda umiliti capitula irt condiții. 

Privea trist și amării o pinză de palanjea, părăsită de stăpin 
şi Impovărată de praf, aninată de două birne, F 

De mesa auzi paşi scirțiind pe pletrişul grădinii și, aniiatindu-gt 
de crăpătura dintre scinduri, se duse într'acolo şi privi, 

Pe niarginva albiei dela cigmea se aşezase Sanda, Avea obrazul 
pogomorit şi ochii Ingrijați, precum constată Radu cind ea ridică pri- 
Virea adincită fu albia ca s'o arunce spre pod, crezindu-se neobservată, 

Radu se repozi citră scară, Coborind treptele o ertt po Sanda 
pentru a doua oară în același zi. 


x 


Li 

Zion tiorbiate lnbucalua câtră asiințit într'o furtună dostrinată 

care goulze lumea adunată în pridvor, În timpul mesci furtuna so 

Hnigtize, şi acum prundişii abia mal şoptea subt picături. Plonia 
sa cornea ugor prin frunziaui arborilor ebiriiţi în lo;net de vint. 

Din odaia din fund sa nuzoău plasurile copiilor, Riri, bolnavă 


A VIAȚA ROMINEASCA 
`; e d 


de amigăaţită, [uca în pat cărți cu Baby. în sotragerie unchiul Pa. 
vel sta de vorbă cu doctorul, chemat pent 
gin pricina furtunii, a S E N 
în salon era intuneric, și doar lumina ctectrică din sofragerie 
tăcea o pată mare, fa formă de trapez, pe covorul din fața tişii, 
Senga și cu Radu siâteau răzimaţi pe coate în pervarul ferestrei 
Jeschive, prin care mirosuri grase, trezite din pămilatul umed, nâpă- 
ena minato de vintul pătrunzăter şi subţire. Umezeala ge afară se 
(essa luminoasă și rotundă în jurul globului electric din fața casei. 

. Amindoi tâceau, Radu, cu capul spăsnt în miol, privea la-Sanda 
prin întunericul albâstrii. Ea piictinită de tăcerea lui, îl împiigea dia 
Sind în cind cu cotul, Radu di zimhea atunei şi risca anovog citeva 
cuvinte, care îl speriau unind în liniştea de afară, Avea glasui ri- 
îngit, şi-şi simţea -gura uscată și obrajii aprini. Sanda căsca den 
si Hiciic t troaneau, Un sentiment vag de aşteptare o neliniștoa. işi 
'recea prin minte peripeţiile deln venirea lui Radu incoace, şi-şi dădea 
enma că Me aşteptane să petreacă mult mai bine în tovărăşia luj, 
fără să ştie exact dece, Căci dorințele Sandci îl erau tot atit de 
reprecise ca şi linia sinilur și deacela incepu să tragă cu dinţii u- 
yor Sei gulerulul. - 

onig incetase, Dintre nourii greoi şi clitopi o fisie de cer a- 
ince. de limpede și cu stele seiatiie. 90 ra A în pede read zgo- 
Hotelo dela gard se prelungeau intr'un hurult continuu, pe cind o 
panăre fără adăpost ciripea ametitor, O pisică albă trecu cu grijă 
prin tarba udă şi se câțără de paru. Din sofr gorie suzean piasurile 
tibaire ale conversației dintre unchiul Pavel şi doctor, amestecate pe 
nocurca cu pligtitul unei sticle. Radu amortit se'ntinse -și pe urmă 
sè răzimi iarăşi în caste. 

Sanda za deprinse de pervaz și riso Foarte focet: „Hai să ne 
plimbâm puțin în pridvar::, Porulră amindol,.. „Că ny mai plouă 
“omplectă disa; și Radu primi fără nici o vbiecție, căci | se deg- 
teptase nădejdea, că In intunericul binevoitor va avea Indrăzaeala u- 
vei fraze, shu cel puţin al unul gest deciziv. 

Pe lespezile pridvorului pașii sunau egali, La' inceput amindoi 
fură veseli. Fără sA știe dece y se simțeau uşurați, cayi cum ar f 
4ninat o decizie gravă şi grea de consecințe, 

Din edera care so agăța, insiţindu-se de “stiipul din capătul 
pridvorului, vintul scuturi o picătură şi o asvirii pe obrazul Sandel. 
Ea o șterse repede cu mina, rizind prea Jare şi prea scurt, Pagli tgi, 
continuau mcreal monoton, şi aceiași nerăbdare amorțitoare ,, incepea 
'arăşi să ie apese pe piept. Radu își ținea amindouă miride in bus 
Auxareie Murtuculul, Sanda N apucase de braț şi ei simți deodată 
Ia ci carei se alrecarase în buzunar atingindu-se dea lui. ŞI 
“tringindu-i-o, Samda-l explică tot foarte Incet: „Mi-e irig“. Pe Radu 
i cuprinsese o induingare nemotivali pentru mina care il pidilu in 
palmă. So ginea foarte inttns la forma minii, la unghiile puțin mur= 
däre, la pioiea arsă de soare și la contaciul buzelor Iul £u insa. 
Fiecare dintr'inși ginţea căldura celuilalt pâtrunzinduel. Radu, repi- 
nindu-și răeutlarea, eotse mina liberă din buzunar, yl Inzepu să 
ingie braţul Sandel lipit de-ai Juj, puţin deasupra încheeturii mi- 
sii Dar n'avu Indrärzncalm vă tase gestului importanța și sensul ini: 
nep bani voce cit roe maj indiferentă rosii pripit: „MI se part 
T- 4 vromea'*, Sanda nu râspunae: i Tea x 
eWitale și TărA_mirare. r diia EEE SE j 

Corul se limpezise aproape de tot. Vintul crescuse în auțiări 
inrait și dese, villind tragic printre brazii negel şi scutuerind fiecare 


O 


NEVINOVĂŢIILE VICLENE 189 


dati o ploae de strop! grel dintr'tașii, Sanda şi Radu simțenu cum # 
izbea in obraz și cum li se pierdea în pár. Mingliatul se Intinueme 
peste cot, şi umindurora I) se părea că importanța aventurii lor noc- 
turne din pridvor era sporită prin decorul patetic şi solemn, Amlndei 
erau pătrunși do o intristare nedeslușiti. Radu era nemulţumit she 
minglere, pe care o continua fari să-i găsească vre-o variantă și-ar 
îl încetat, dacă nu l-ar H impiedecat teamă de a rupe flrul inceput, 
Sanda era mai liaiştită, fiindcă minglerea Ai făcea plăcere și tiimdcă 

i foarte vij de alte mulțumiri îl inlocuiau necontenit reaiitaten, 

-< Trecind pe lingă geamul care da în salon, văzură printr'insul 
pănă în sotragâria luminată. Unchiul Pavel se sculase în picioare ṣi - 
inainta spre uga salonului, Radu și cu Sanda, Intr'o intenție comună, 
sa grâbiră ciir intrare, 

-~ Crinti din vasul depe masa din salon lşi risipeau mirosul până 
ia fercastra deschisă, unde se amesteca cu aerul rece de afară, Sanda 
şi Radu își reluaseră vechile poziții din pervaz. 

“Glasurile din sotragerie continuau. Unchiul Pavel, care destu+ 
pase o şiiciă, relui conversaţia dupăce scosese dopul cu un zgo- 
mot scurt. și infundat : z 

— Scariatina, la ţară maj cu samă... l A 

Sanda se apropiase mal tare de Radu şi-i dealugea respiraţia à- 
dincă şi grăbită, Pe dinsul îl covirgiae un dirdiit slab și minilo îi 
crau recl şi umede. Sanda oftă, 

~ Imi aduc aminto ciod am avut-o — m'au adus io câruțbua 
râcisem po drëm“, 

Sanda se gindea ca prin vis la zilele ei de hoală diu jarnă, ln 
siăbiciunea care armase, la bărbierul care-l tiiase pāru) cu foarte- 
cele sonore și rech.. [i vijilau urechile şi-şi simțea picioarele moi. 

Lampa din stradă, trezită de un pechez de vint, se abuciumă pu: 
scirții indelung şi trist, 

Doctorul se sculase să plece, Trecu, chlăuzit de uachiul Pavel, 
pe lingă copii, fără să-i vadă; îşi luă rămas bun și usa #e'ochise cu 
zgomot. Apoi i se auziri pașii po drumul de norolu lipicios: la colțat 
strâzii un cine tătră după dinsul, 

Sanda şi cu Radu privenu in intuneric, Obosiţi de Impresii, re- 
nunţaseră să se mai ocupe unul de altul. 

Cind unchia! Pavel sbal pe la spate binisor, şi-l chemă la cui- 
care, amindol țresăriră ca uurprinși asupra unel tipte rele, 

Radu, în patul aib din mijlocul întunericului odăii îşi frămlata 
trupul neastimpărat de zbuciumul sufletului, Se ginden că pierduse n 
ncazie poate unică să apue Sandel celace își pregătea demult, TA- 
cerea lui stingace din toată sara acela, Ii nmăra amintirea brațulat 
Sandej, pe care-l mingiiase şi n minil caro se adăpostisa lingă a lul 
Cuvintele i se imbulzeau acum în minte, stărultoare gi expresive: a- 

ductada-și aminto de „huni-sara* spusă în pripă şi pe un ton fidi- 

ferent, sa crispa tot şi stringea cu necaz pleoaptie, Ar ti vrut să su 
scoale din pat, si meargă la Sanda și să-i spue tot ee avoa pe mufler, 
ca să ucape de griji, Dar se simtea neputincios gi, de cite ori ne- 
cazul îl zugruma, se opintea violent făcind să pilngă subf ci somutera. 

Afară vintul, care ponțse ultimele petice de mour!, se rhatea 
tără preget subt tremiratul stelelor. 

Radu, între ceargafureile albe g! mototolite, nu-si găsea Jinlgte.. 

Cotol, pe acoperiș, miorisinu ademenitori cu glasul lop plott 
şi burivac, 


190 _____ VIAŢA ROMINEASCA — 


Lul Riri nu-l era somn, Cuicată pe o coastă în pat, sta cu os 
chili mari deschişi, privind pe feteastră, a cărei perdea uitase să o 
scoboare mama, Şimțea că frigurile amigdalitei crescuseră iarăşi, Pe 
cerul de noapte luminoasă cu stele stinse pe jumătate, se'nşirau norit 
abi, subțiri şi înalţi, Lui Riri îl sduseră aminte de supa cu täiței 
mincată În sara aceia, Giobul electric din fap case! impreună cu 
ceața străvezie şi luminoasă din jtiru-f se legăna încet pe fondul ne. 
stu Al unui petec păduroa de munte, Pe Riri o inăbușea căldura din- 
tro ceargaturile care-l părezu grele. Le didu ia oparte, desvolin- 
du-și picioarele scurte şi grase cu degetele agitate de enervare, şi 
burta umflat de copil. Vedea muşeatele pe firida pridvorului încre- 
menite în imina spălăcită şi asculta clopotele dela biserica îndepar- 
tata prelungindu-se adinel, Frigurile o rguduiau și se acoperi tarăşi 
cu cenrgafurilo şi cu plapăma, Patul lui Baby täcea o pată albă în 
intuneric, în mintea !nfrigurată a lui Riri pata Ina Ințelesuri diverae, 
semănind cind cu un cerșetor care intinde mina, ctnd un animal din 
crien cu poze, cind cu un Baby mare şi cu harhă. Odata întreagă 
se odihnea într'o liniate mohorită, Riri se simţea singură şi foarte 
trează ș li era necaz pe respirația liniștită și indiferentă a lui Baby, 
şi se gindea cu groază că poste n'avea să aduarmă de loc noaptea 
asta. Nu veghiane niciodată o noapte întremgi ; dar, nedormită, şi-o 
Machipula nesilrgit de lungi. ] se pâren ciudat că mina avea să tie 
inp zi, că dinsa avea să ridă și să vorbească tare și că mama avea 
»ă.i pue tormometru! dimineața, i 

Din odaia Sandet, cu ușa deschisă ta acela a copiilor, Rirl aust 
deodată plapămn dată la oparte și patul gemind, cum *anda se dä- 
dea jos din ol. Apol zgomote canoscute şi familare lui Riri urmari, 
şi dinsa oită tqurată, ştiind că încă cineva era treaz in noapte, Pe 
urmă desluşi din sunete mişcările Sandel care se întorcea Io pat şi 
nu se astimpăra Intr'insul. 


Sanda-şi ficuse căpătălu din braţul rece, simțind pe dinsul su- 
flarea ei caldă și umedă. Cu cealaltă mină îşi urmârea conturul pl- 
cioărelor pe plapăma de lină ce-l gtdita palma, Tinea ochil inchiși, 
dar |] simțea sirălucitori subt pleoape. Îşi repeta de-a multa cară 
scera pe cart o dorea futro dinsa şi Radu și astăsoară il găsea am- 
piificări importante. Fără să ştie de ce, | se părea că plimbarea în 
pridvor din sara acela îl lirgise Indrăzneala imaginaţiei. Pregătia- 
"use de culcare, se întrerupsese de mai multe ori din dezbrăcat, ca 
să privească cu Insisteuţă și cu zimbet braţul ce fusese mingtiat, lu 
scena tachipuită între dinsa și Radu detaliul acesta trebuia să albă 
un rol important, cu toate că Sanda nu știa bino unde avea să-i ine 
troducă, 

Dia conversație şoptea In minte partea el, tar răspunsurile le 
ghicea încă In ultimele cuvinte ale întrebărilor; Qindurile i se Invăt- 
măşeau ; unele, Abia Îticepute, se opreau astipia unulcuvint, pe cind 
altele le luau tocul trecătoare şi prăbite. Sanda le înțelegea tilcul 
in mișcări vagi şi mulțumite ale trupului, O flacără usoara de lodu- 
ioare, care || gidiia pieptul, i se urca uneori pănă'n ochi umeziu- 
du-i. ȘI Sanda simţea o dorință mare de sinceritate faţă dë Radu, 
fără ca să știe Insă exact ce anume ar putoa să-l mărturisească. 


NEVINOVATILE vae 4 


Intoretadu-sc în pat, se Imobiliză cu fața în jos și îngropată te 
perna pe cart o stringea cu brațele de piept. Gindurile incepură-să 
“4 se precizeze in imagini, Se plimba cu Radu pe cimpil frămintate 
da vint, cu zări netede şi mereu schimbătoare, privind pe furig In 
cehi! Ini larg deschişi, Dela o vreme repiicele Iul Radu deveniră tot 
mai rare, şi Sanda-l vorbea mereu, întreruptă doar de cita un „das 
sau un „nut șăpăcit, Se aplecă să rmulgă o floare; tulpina trăgea 
*Xdicinile după dtasa și Radu tăle fibrele pămintoase cu briceagul, 
Sanda căscă și se'ntinse în patul care trosnl, Simțea că somnul 
o inglodea subi piccapt. 
` Apoi Nadu vorbi + In linii vagi şi goale începură să so dese- 
nezt perioade lungi, şi atenția Sandel alunecă pe deasupra lor, fără 
si insiste, Şila doar că vorbele lui Radu, pe care nu fe desiuşea,a- 
vat un sens grav, cgenția! şi mulțumitor pentru dinsa. ŞI totul se 
siirgea cu un gest Itunirie larg și nepriceput, j d 

Tesutul imaginilor | se destrămă dintr'odată, şi citeva clipe nu 
auzi decit un huruit ritmat ca un zgomot de fabrică din cara desiuși, 
în perna In care îşi Infundase capul, şchiopătatul siagelui în timple. 

Reincepu să plămădească aventura închipuită, dar gindurile nu 
mal ascultau de mintea leneșă, Fișii de Imagini şi de sentimente se 
'mbinau incoberente, Radu incepea să se confunde cn unchiul Pavel, 
cu țăranul care adusese caii pentru excursie şi cu alte pertoate pe 
care Sania nu le mat putea recunoazie bine. t se pâru că pietrele 
unul joc de construcție se niruiau fără sitrait, Vâzu deodată harts 
Europei ca în cartea de peograiie, cu mării. albastre şi uscatul gal- 
ben, Morea Neagră crestea mereu tosind uscatul vertiginos de inte 
fără gä-! poută însă înghiți cu totul. O zvicnitură violentă o zgudui 
şi într'o clipă mătură viziunea obseduntă, Ti amorţise un picior sf 
mişeindu-l, înțepături cese şi mărunte incepură să-l treacă în valuri 
printr'insul, 

Cu ochil deschişi Sanda ascultă, buimăcită, respiraţia copiilor 
și agomotele rare şi şterse ale nopţii. Cind plecă iar pleoapele, Ima- 
gini sclipitoare și imobile so alternară subt dinsele. Prin ușa inchisă 
auzea glasurite fuibuşite şi sopărato ale unchiului Pavel şi mâtuşii 
Cecilia şi, tără să lo asculte, desprinde dintr'insele numele Mariţei 
care réven} de citeva ori, . = 

Sauda își simica umărul gol rece, dar ou mal avea voința să 
tragă plapăma peste dinsul, ŞI adormi privind în depărtare un brad 
umed parc subit lumina orbitoare a soarelui, 


L. |. Caragiale şi L Gherea 
(Urmează) 


Teoria Revoluţiei: G. Sorel 


Ce vreți să răspund Intelisenisior limitate—F our- 
rier dr spure simpliste —fanntice de unitate in lo 
gics, în metafizică și In politică, neputincioase de n 
pricepe această progoziție totuşi foarte simpiă 
că lumea moral cagi lum a fizică e clădită pr o 
pluralitate de elemeure 'redwtibile-gi antagonisto, 

> si că din isbitura acstor elemente eso viata mi 
mișcarea universalu!. El dit contra explicà naturs, 
societates, Istoria, ca un silogism Fac să lasă to- 
tul din sunu?“ ca in ve. hiie mitologii, şi cind iise 
aştetne în față multimea de evenimente nedetinite 
inconciliabite şi Incoereibile care distrug poamngo- 
nille lor unitare, te acuză de politeism şi sustin că 
tu insap te contrazici 

Proudhor. Th. de la Propricte pag. 212 

* 


- 


In vremurile înfrigurate şi turburi fn care trăim, poate că 
o nouă teorie a revoluţiei sociale nu ar avea nevoc de exw- 
punere. Dar în domeniul gindirii nu există limita, şi de alt- 
minteri nu speculațiunile abstracte stirnose mişcările sociale 
Pentruca astfel de migcări să se producă, este nevor, de doua 
condițiuni: mai întâiu, de o bază economică râu aşezată, şi în 
al doilea rint, de o serie de factori psihologici (imagini plas- 
tice), înzestrați cu o forţă motrice considerabilă care ajunge să 
grupeze aproape totalitatea forțelor răsleţe, latente sau chiar 
virtuale. Tocmai cu studiul acestor imagini motrice (de apro- 
piat cu ideile-lorţe a lui Fouillte) se ocupi prezenta recenzie 

Personalitatea autorului pe care-l studiem oferă un deo- 
sebit interes. Dela Proudhon pâna azi, Franţa nit a avut un 
cugelător în domeniul socialo-filozolic mal interesantea George 
Sorel. 

inrudit cu istoricul Albert Sorel, fost vlev al gcoalel Po- 
litechnice, azi inginer în retragere, el ma început să scrie de- 
cit destul de tizim. Una din lucrările sale a apărut în prima 
revistă socialistă marxistă pe care regretatul meu prietin 
Gheorghe Diamandi a fondat-o la Paris în anul 1833, sub nu- 
mele de «L'Ere Nouvelle». A continuat să scrie mai tirziu, cind 
*L'Ere Nouvelle» dispiruse, la revista «Le Devenir Social» $ 
mai apoi la «Le mouvement socialiste» unde a colabora! tor 


E 


TEORIA REVOLUŢIEI: G, SOREL 193 


timpul cit tendința acestei reviste a fost mai mult doctrinară, 
sfirşind prin a se retrage din momentul ce direcţia revistei a 
arătat oarecare tendinţe spre politicianism. 

Fire foarte independentă, G. Sorel a fost mult timp un 
izolat, împrejurul căruia s'a făcut un fel de tăcere voită. Era 
mai apreciat în ltalia decit în patria lui, Dar cu multă perse- 
verenţă a continuat să publice în mod sistematic lucrări din 
ce in ce mai interesante şi a isprăvit prin a se impune graţie 
originalității ideilor sale. In special opera lui de căpetenie „R&- 

ons sur la Violence“ l-a clasat ca unul din cugetătorii cei 
mal reprezentativi din epoca actuală. Mai toate lucrările sale 
au apărut inainte de războiu în Paritate dela 1894—1914, In 
ultimul timp, după războiu, a publicat cartea „Matériaux d'une 
théorie du proletariat" care nu este decit o colecţie de dife- 
rite articole apărute anterior. 

G. Sorel e un om de o vastă cultură, atacînd violent şi 
iăţiş diferite personalităţi dintre oamenii clasaţi ca oameni 
mari, cum de exemplu: Anatole France, sau politiciani socia» 
lişti de mina întăiu ca : Jaurès, Viviani, Wandervelde, ete. —a- 
tacuri care explică oarecum tăcerea păstrată împrejurul unu! 
luptitor aşa de temut, înarmat cu un condeiu atit de aprig. 

Celace poate a mai aeie Y la menţinerea lui puțin în 
umbră, e și greutatea stilului să. Ideile abstracte pe care le 
dă la lumină, formidabila lui erudiţiune, adevăratul abuz de 
note în josul paginii, note deseori de un interes capital, care 
evocă alte noțiuni decit cele expuse pe pagină, toate acestea - 
fac din cetirea operilor lui Sorel, o operaţie destul de anevoioasă. 

Pentru a expune ideile lul Sorel pe cît se poate mai 
exact, am urmat deseori textul lui aproape vorbă cu vorbă. 

4 un fel de anticipație genială, Sorel a avut încă din 
1900 viziunea revoluţiei so iale sindicaliste, Această intuiţie a 
revoluției o datora peziactul cuno.tințe a situațiunii econo- 
mice şi politice din Europa occidentală, la finele secolului tre- 
cut. Ceiace-l îndreptiţeşte să ajungă la concluzia că societa- 
tea actuală trebue schimbată, este următorul citat: «regimul 
actual nu poate dura. pentrucă nu rezistă la o critică serioasă 
bazată pe considerațiuni relative la frumos, la bine şi la ade- 
văr» (criteriul metafizic). Dar cum nu se găseşte în societatea 
capitaiistă uici o forţă capabilă de a dărima, acest capitalism, 
în afară de cele conținute în lumea lucrătorilor, forţe puse 
prin marea industrie în conflict continuu cu forța patronale, 
râţiunea cere ca masa lu râtoare să formeze o entitate capa- 
bilă de a executa ceia-e critica a condamnat. S.himbarea so- 
cială nu va putea avea caracterul absolut cerutde rațiune, dacă 
clasa revoluționar nu va avea calit'ți superioare care îl vor 
da o constituţie mult mai perfectă decit aceia a oricârel clase 
cunoscute pănă azi. Condu ătorii socialişti recunoscind că este 
mai presus de puterile lor realizarea unei reforme morale atît 
de adincă, de misterioasă şi de nouă, se mulțumesc a orga- 


3 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


niza partide politice pman (lucru uşor de fácut); restul, tyi 
zic ci, va veni mai tirziu, la ceasul potrivit, i ina jocul natu- 
ral al inteligențelor, cînd politicianii vor explica alegătorilor 
lor legile desvoltării istorice.» * 
! a prevăzut-o, a anunțat-o şi a chemat-o, revoluţia 
socială nu s'a produs conform prezicerilor sale, Revoluţia s'a 
făcut, dar nu a fost sindicalistă, ci militară, şi ea a avut loc 
în Statul ** cel mai retrograd politiceşte, cu o situaţie indus- 
triată din cele mai puțin organizate, mult departe de sindica- 
țismul lucrătorilor calificaţi şi superiori moraliceşte pe care-l 
prevedea Sorel. *** r 
De aceia i se pot aplica cuvintele pe care el însuşi le-a 
rostit asupra lui Karl Marx, câ cele mai mari genii cind vreau 
să facă preziceri de viitor, se înşală. Evenimentele nu decurg 


* Mafar, p. Thtorte Prol. p, 38. 

** Caiace n favorizat izbucnirea Revoluținaei rusc, este poate 
existența unui „mit* (vezi mal jos) In care tot poporul Rus credea. 
Este vorba de credința pe care o impărtâgeau toți Rupi—dela pan- 
staviştii reacționari, pănă în revoluționarii cei mai roşii — că Rusia 
este țara aleasfi, sarea pâmlntului—că prin faptul că sint Ruși, stot 
superiori moralicegte tuturor popoarelor Europene, Dostojewski e foarte 
interesant de. studiat din acest pânct de vedere, 

* Schimbarea actualei societăţi capitaliste pare de altminteri 
evidentă pentru orice observator. După cum proprietarul de pămint 
cind a ajuns in faza de a nu avea alti relație cu pămintul pe care-l 
posedă, decti a actului lul de preprietate—cind alții cultivă pămin- 
ta! lui, şi cl m venitul,—atunci exproprierea proprietarului e actul 
logic comandat de situație chiar. Coiace s'a intimplat in momentul 


revoluției Franceze — ceiace se Intimplă azi la noi. Limba moldove- A 


mească mai realistă desemnează chiar sub numele de „posesori“, nu 
pe proprietarul pâmintului, ci pe chiriagul lui, Ea anticipa numai pe 
o stare de fapt, 

Putem continua analiza. în societatea capitalistă (cea de ch) 
un industrias îndrăzneţ (Krupp Schneider) creja o industrie prosperă 
şi beneficiile fe încasa el, Azi In societatea plutocratică în care trăim, 
marite iadustrii cu capital anonim—merg conduse de directorii şi tr- 
ginerii salariați caşi lucrătorii, 54 suprimăm cu idela acționarii a- 
nonimi, Industria va continua să meargă cu condiția de a-i păstra 
organismele conducătoare (director, inginer), Greşala lui Lenio a fost 
că nu a priceput necesitatea acestor organisme conducătoare care 
intră in categoria Iberâtorilor calificați. Io realitate ei sint lucrătorii 
vel mai calificaţi, Suprimindu-l pe ei, industria s'a oprit pe loc, ma- 
sinele s'au deteriorat şi punerea in mișcare a acestui organism mort, 
va fi echivalentă cu o recrcare, Se pare că astăzi, şi-ar fi revenit 
ăstpra prime! şi fundamentalei sale erori, 

Chiar Sorelle plin de dispreţ, pentru conducătorii intelectuali at 
muşinismului complicat care constitue industria modernă, Pè cind din 
contra, după concepția noastră, considerinid pe directorul și inginerul 
fabricii ca lucrătorii cel mai calificați, chiar dacă au salarii mal mari 
decit lucrătorii obignuiți,—şi merită să le la,—tabricarea continuă cu 
acelaşi intensitate, directorul căutiad debușeuri noi, inginerul inten- 
sificind şi ameliorind producţiunea. 

In această fază, suprimarea acționarului capitalist e uşor de 


TEORIA REVOL 1 G. SOREL 195 


aşa cum au fost prevăzute chiar decele mai mari genii ale o- 
menirii şi am putea spune că demonul (în sensul grecesc) 
necunoscut, care toarce firele evenimentelor, pune o crudă i- 
ronie pentru a contrazice în mod sarcastic tot ce mintea ome- 
nească a plămădit mai serios şi mai logic: «privim în sus, zice 
Pascal, dar ne rezimăm pe nisip; pămintul se crapă şi ne vom 
prăbuşi, privind cerul». * ` 


Oricit de mare ar fi personalitatea autorului pe care-l 


studiem, el are premergători şi admiraţiuni aşa de intense, în- 


cit vădit acestea au influențat mult asupra formării pi pi 
său, Autorii care l-au suggestionat în mod considerabil sint Kärl 
Marx, Renan şi Bergson. Karl Marx a-avut un rol deosebit, 
dar mai mult ca reprezentant al ape hegeliane, cu metati- 
zica lui, decit cu economia pat altă parte, numeroa- 
sefe citate pe care le face din Proudhon precum şi rolul mare 
pe care-l acordă preocupaţiunilor de ordin moral, dau un loc 
aparte adversarului lui Karl Marx în geneza ideilor Iui Sorel. ** 


conceput, cel puţin din punct de vedere teoretic, Dar prin ce H ta- 
locuim ? 

Capitala! anonim a avut un rol fecund, un rol creator, El a 
creat industria care este acum prosperă. Putem să-l Iinlocuim cu ca- 
pitalul furnizat de Stat ? Dar știm cu toţii, şi nu insist, lipsa de ini- 
ţiativă a statului precum și proasta administraţie pe care o face. Am 
putea concepe sistemul de capital cu cointeresarca Statului, dar atunci ne 
găsim în condițiuni identice cu cele actuale faţă de lucrători, Trebua 
să ajungem la o formulă de concordie: capitalul turnizat de Stat, cu 
sau fără iniţiativă particulară și cu cointeresareă lucrătorilor care să 
aibă interes atit la producție cit şi la desfacerea produselor fàbrica- 
țiunii. Pormula viitorului ni se pareaceasta: Statul, Acţionarii, Lu- 
csătorii, cite-gi trel cointeresaţi, nu vor putea decit activa produc- 
hanea, scopul fina! neputind fi altui decit intensificarea și asigu- 
rarea producțiunii, cu satisfacerea intereselor tuturor. 

* Acestor teorii şi acestui articol chiar Hi se poate aplica cu- 
vintele magistrale spuse de Pascal cexpunind ideile lui Montaigne: 
„4 bine să răminem la linişte — trecînd ușor peste orice subiec? 
—de frică să nu ne înfundăm cercetind prea adinc: è preterabii'să 
toăm adevărul si binele după prima întățişare, fără să le stringem 
de aproape, de oarece sint aşa de puţin consistente incit numai niţel 
dacă stringem mina, ela trec printre degete şi ne iasă co mina goală. 
{Entr, avec de Saci—pag. 49. T: IV, edit, Brunschwig), 

** Primele saie studii de ordin istorico-sociologic „Fin du Pa- 
ganisme”, „Les illusions du progrès“ au adus o nouă contribuţiune 
în concepțiunile istorice. In opera lui „Les illusions du progres* stu- 
diul mecanismului revoluţiei francere, în specia! a mentalităţii revo- 
inționare așa de profund intluențată de concepția eronată a lui Je J: 
Ronssean (bunătatea inăscută a omului şi pervertirea acestul om așa 
de bun prin viaţa îa societate), concepție a lui Rousseau care a avut 
repercusiuni formidabile In tot Inceputul secBlulul al 19-lea, a fost 


| | după Sorel, o reacțiune fericită care stimulează energ 


— ____turind, 


\y 


' porturile cu negoţ 


1965 VIAȚA ROMINIASCA 


Sorel işi recunoaşte calitatea de om cu preocupâri me- 
tafizice ; şi nu numai că o recunoaşte, dar se şi mindreşte eu 
dinsa. El are o concepţie pesimistă nu atit asupra lumii, cit 
asupra moravurilor, şi concepe pesimismul ca o metafizică a 
moravurilor. Insistă mult pentru a-şi preciza acest mod de 2 
vedea pesimismul, care nu trebue confundat cu retorica um- 
flată a primilor romantici. 

Sorel crede că optimismul filozolilor greci depindea in 
mare parte de ir ns economică a populaţiunilor urbane dir 

esvoltat. Aceşti filosofi concepeau lumez 

(ca un imens magazin, in care poltele lor se puteau satisfac- 
” din belşug, pe cind pesimisinul *, născut tot la Greci, A 
or- 

mează un contrast puternic cu optimismul, care dimpotrivi 
lincezeşte şi stinge aceleaş? energii, Această reacțiune a pesi- 
miştilor, provocind energia combativă a omului, realizează o 


Er GEREF RET TEPE A d 

pus în evidență de Sorei în mod aşa de neted, încii toți cei care 
s'au ocupat de revoluția franceză in ultimii timpi, cum: G. Le Bon 
şi cărțile iul Seiliitre sint puternic întiuențați de modul lui de e ve- 
dea. Dar voiu lăsa pentru un alt studiu, partea istorică» din acti 
vitatea lui Sorel, (G. Le Bon: La révolution franqaise.—E, Seller : 
1) M-me Quyan ct Fénelon — précurseurs de Rousseau 2) Les origines 
romanesques de la Morate ct de la Politique romantiques 3) Les 
étapes du mysticisme patstonel). 

* Nietsche a insistat inaintea tul Sorel asupra pesimismulu! ve- 
chilor Greci. In prefața lucrării sale „Origine de la Tragédie“ pat 
8, se întreabă: „de unde vine tendința contrarie şi cronologiceate ar- 
terioară, nevoia de oribil, sincera şi aspra inclinare a vechilor Eleni 
cătri pesimism, mitul tragic, reprezentare a tot cciace este teroare, 
cruzime, mister, neapt, fatalitate In fundul tuturor intimpiăriloe vleții. 

Şi mai departe, (pag. 40) citind legenda în care regele Midas. 
urmărind pe Silen, insotitorul lui Dyonisios, prinzindu-l în tine dapi 
o urmărire viguroasă, îl întreabă care este 'uerul pe care un om trebace 
să-l prețulască mai mult: Silen tăcu, dar mai tirziu, silit de lavin- 
gžtoru! său, zise: Rasă efemeră și mizerabili— copii al inttmpiárii 
şi al necazului, de ce mă silești să-ți spui ceiace ar fi mai bine 
pentru tine să nu-l! știi? Ceiace trebue să prețuești mai muit, nu-ţi 
este îngăduit : este de a nu te fi născut, de a nu fi, de a fi ntant.— 

“Dar d aceasta — ceiace poți dori mal mult, este de a muri cht de 


De altă parte (pag. 230,), Nictsche constată la Heraclit cela 
ei numește spiritul trugic (nu acceptă epitetul de pesimism) :—atir- 
marea picirii şi a nimicării care este decisivă in filozofia dloniziacā 
— aprobarea a tot cetace este luptă și contrast, cu recuzarea com- 
plectă a tot ce evocă idela de „a ti", este tot ce poate H mai Inred!: 
cu mine--din tot celace a fost gindit până azi. 

Tot Nictsche, în capitolul 7 din Origine dela Tragedia atribu: 
satirulai, îmbătat de beţia dioniziacă, o deșieptare deprimati, o cos- 
na ra orare - armei (omul care a văzut fondul lucrurilor): 
tevine scirbit,— și această fază istă l-ar duce pănă ta că 
individulul, dacă Apolen nu meri să-) salveze, er => cata 


i TEORIA REVOLUȚIEI: G, SOREL „197 
adevărată «goană spre mintuire» (Marche vers la Délivrance). 
sGoana spre mintuire» este strins legată, pe de o parte, de 
cunoştinţa experimentală pe care o avem asupra diferitelor 
zremăţi ce se opun la satisfacerea imaginaţiei noastre (deier- 
minismul social), pe de altă parte de convingerea prolundă a 

- slăbiciunii noastre naturale, ambele formînd substratul adiuc 
al pesimismului, 

Sorel a reluat concepția originală a lui Nietsche, cum că 
pesimismul s'ar fi născut la vechii Eleni, în triburile care lo- 
culau regiuni muntoase şi sărace, dar compuse din oameni cu 
instincte războinice puternice și cu multă mindrie aristocratică, 
cărora poeţii le cintau fapte eroice şi admirabile ficindu-i să 
viseze la prăzi bogate şi uşoare de cucerit. (Sparta, Tyrteu). Po- 
etli explicau acestor munteni săraci că mizeria lor actuală e 
datorită faptului că foştii lor şefi an fost răpuşi, nu din lipsă 
de vitejie, ci din cauza geloziei zeilor sau a fatalițăţii, şi că 
vitejia războinicilor, momentan nepulincioasă, trebueşte între- 
ținută ala exerciţii fizice şi păstrarea vechilor moravuri pen- 
tru a fi gata la expedițiuni grandioase, care ar putea fi foarte 
apropiate. (R, sur ia V. pag. 5). * 

Acest pesimism îl găseşte Sorel şi în.primele faze ale 
creştinismului. Concepţia păcatului originar, Satana. stăpinul 
lumii, regenerarea omului prin botez, nevoia de a face parte 
din armata sfintā în lupta cu spiritul răului, au provocat o 
mulţime de acte eroice, un serios progres moral, o adevărată 
cale a mintuirii, +° 

Dar poate nicăeri demonstrația teoriilor lui Sorel nu e 
mai compiectă ca în analiza psichologică a Calvinismului. Cre- 
dinţa păcatului originar şi a predestinaţiunei, strimtă, severă, 
aplicată if mod dur şi sectar, e o doctrină de un fatalism 
aproape oriental, Totuşi, această teorie fatalistă, care ar fitre- 
duit să provoace o trindâvie într'adevăr orientală, omul ne- 
find decit o jucărie în mina divinității, a stirnit atita energie 

Pacatul originar corespunde pertect senzaţiunii de nepu- 
tinj şi de mizerie omenească pe care am menţionat-o mai sus; 

r inația e determinismul social, Călăuziţi de această doc- 

trină care îi încătuşa cu un caracter de necesitate absolută, 
| mai formidabil decit fatalitatea antică, calviniştii concepură 

"«mintuirea> sub o formă specială : organizaţi milităreşte, få- 

ceaun expediții in ţinuturile catolice, omorau sau expulzau pe 
dreoți, adrâbeau statuele sfinţilor, băgau caii în altarele bise- 
ricilor şi promulgau liste de ru 7 contra papistaşilor. 
Hrâniţi de biblie şi În special de vechiul testament, organi- 
zaţi de Calvin al cărui spirit conducător semăna cu al lui 


* Se pot cita, ca apropiate de această mentalitate, credinţele 
jumeberilor prusien! Inaintea rărbolululi mondiai, 

** E de remarcat terminologia aproape ttologică pe care Sorel 
o întrebuințează ; insistim în special asupta termenului „mintuire". 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Moise, ei câutau să realizeze cucerirea pâmintului făgăduh. 


Luară deci ofensiva şi stabiliră împărăția lui Dumnezeu, prin 
putere. in fiecare localitate cuceriţă ei realizau o adevărată re- 
voluție catastrofală, răsturnind cu desăvirşire totul, 

Examenul „Hber“ al textelor biblice, conceput şi preconiza! 
de Calvin, are cu totul alt înțeles decît cel practicat astăzi de 
diferite şcoli protestante şi calviniste, invadate după moartea 
lui Calvin de spiritul renaşterii. Nu există exemplu mal zdro- 
bitor de felul cum, sub acelaşi nume, se înţelege nu numai lu- 
cruri deosebite, dar chiar diametral opuse. După concepţia lui 
Calvin, liberul examen era acel pe care-l dicta el și nu altul. 
pe cind în şcolile actuale protestante şi calviniste, liberul exa- 
men se apropie de sensul pe care îl are în filozofie. 

Exemplul lui Calvin ilustrează admirabil concepția lul Sc- 
rel, pesimismul provocător de energie. Nicăeri ca în Catvi- 
nism Dumnezeu n'a fost altceva decit imaginea lui Calvin. Se- 
ver şi dur cătră sine însuși şi câtră alţii, posesor de adevi- 
riri neschimbătoare, om de iuptă şi de concepţie, sfårimátor 
dar şi creator, energic, necunoscind mila, a creat un Dumne- 
zeu după imaginea lui. Ne putem explica foarte bine cum ast- 
fet de oameni, plecind dela concepţia pesimistă, realizează e- 
nergii de fier, pe care nimeni nu le poate fringe. Cum foarte 
bine remarcă Faguet, nu calvinismul a făcut pe Calvin, ci 
Calvin a creat calvinisme! după firea lui. Oameni de felul a- 
cesta sint capabili de toate energiile, fie fizice, fie” morale 
Temperamente de apostoli şi de propangandişti, el suferă l3 
nevose martirul, cu voluptate chiar. 

Cele expuse învederează de ce pesimismul este creator 
de energii; şi am putea Inversa propoziţiunea,-—adică pentrucă 
sînt creatori de energie, de aceia sint pesimișii, pentru a t 
mat e de adevâr. : 

eleaşi constatări le putem găsi la fiul îndepărtat al lui 
Calvin, Jansenius, şi la adepţii lui dela Port-Royal, în specia! 
Pascal, şi doctrină fatalistă cași la Calvin, puţin tempe- 
rată prin întervenţia grației divine, aceiaşi concepţie că om! 
e 0 jucărie în mina divinității, adică acelaşi pesimism primor- 
dial, dar o energie morală formidabilă, o severitate inexora- 
bilă. atit faţă de sine însuşi cit a ri ceilalţi. Torturile 
fizice la care şi-a supus Pasca! «învelișul lui corporal», precum 
şi torturile morale şi chiar intelectuale pe care spiritul lui în- 
urat şi-le provoca zilnic, au contribuit mult la scurtarea 
sii sets sfint «om de ştiinţă», care este figura cea mai 
umoasă şi cea mai omenească din toată literatura francezi, 
atit de bogată în firi excepţionale. 


+ 
ba > 


«Oamenii care participă la mari mişcări sociale îşi repre- 
zintă acţiunile lor viitoare sub formă de imagini de luptă», 


= | 
= 


_______ TEORIA REVOLUŢIEI: G. SOREL 199 


ei lor prin violenţă (R. Viol. pag. 
mim «Mit» aceste construcțiuni care 
staricului. Greva gerorală sindica- 
istă sau revoluţia catastr a lui Marx sînt formealeaces- 
tui «Mit». Se poate găsi «Tititul» in cristianismul primitiv, în 
reformă şi revoluţia franceză. Autorul recomandă insă, că nu 
trebue cercetate şi analizate astigi de imagini, cum Sar des- 
face un obiect de studiu în elementele lui, «ci a-l lua în bloc 
ca forțe istorice», şi în special să nu căutăm a compara fap- 
tele imtimplate cu reprezentaţia acestor fapte inainte de acţiune. 

Concepţia lui Sorel a unui „init“, a unui idol, care ar fi 
capabil să miște mulţimea dindu-i imagini de forţă, de putere 
mişcătoare (voința de putere, după terminologia lui Nietsche), 
este particular de fecundă. Grație mitului care scapă şi e în 
afară de capacitatea noastră raţională, putem pricepe, dacă nu 
ne putem explica, sacrificiul vieţii pe care atit de voloşi în 
tăceau soldaţii lui Napoleon pentru a avea onoarea de a co- 
labora la o „epopee eternă“ şi pentrua trăi „în gloria Franței“, 
deşi fiecare soldat îşi spans şie însuşi „că va rămine veşaic 
Hm om Sărac“ (Renan. Histoire du peuple d'Israel T. V. Pag. 
191); de asemenea virtuțile extraordinare ale soldaţilor ro- 
mani care se resemnau la inegalităţi formidabile şi-şi dădeau 
atita trudă pentru cucerirea: lumii (Idem pag. 267), sau ceva 
mai mult, „Credința în glorie“ care a fost invenţia îrumoasă 
a vechei Elade și graţie căreia o selecţiune a fost creată în 
mulțimea omenirii, Riata avea un scop gi a existat o recom- 
pensă pentru acela care a urmărit binele şi frumosul (Ibidem 
pagina 199—200). In special, toate sacrificiile, toate devota- 
mentele mari provocate de credinţe adinci sau religii, ar rā- 
mine inexplicabile, fără această chee pe care ne-o dă Sorel. 

Renan este foarte surprins că socialiștii nu cunosc des- 
nădejdea. După fiecare experiență nereușită ei reincep zicînd: 
„nu s'a găsit soluţia, dar se va găsi”. Nu le vine niciodată 
in cap idela că soluţia nu există şi de acolo provine forja lor. 
peace explică această stare sufletească prin concepţia de 
i) a 

Există un mit capabil de-a provaca pe lucrători la revoltă ? 


care vor asigura triumiul bi 
26). * Sorel propune să 
rezintă atita importanţă 


* in preconizarea violenței ca mijloc de acţiune puternică, Sorel a 
avut predecesori : Stendhal, Nietsche și Veauvenargurs, lată ce spune 
aceata din urmă ; „intre regi, între popoare, intre particulari, cel mai 
tare îşi ia drepturi asupra celui mal stah, Acelaşi regulă este urmată 
de animale, de elemenig, de materie chiar, aşa cil tot ce se face în 
Univers se execută prin violență și că acest mod dè care ne piingem 
cu Oarecare aparență de dreptate — este legea cea mal generală, 
cea mai absolută, cea maj veche şi mai statornică a „naturii=, 

intr'altă parte el spune: celace slävim sub numele de pace na 
este decit un scurt răgaz în care cel slab renunţă In pretențiunile lui 
drepte sau nedrepte până în ziua cind le va pune în evidență cu ferui 
la mină, 


a -.: VIATA HOMINEASCĂ 

Mult timp acest „mit“ se baza pe legendele revoluției fram- 
ceze şi şi-a conservat puterea cit timp a trăit legenda. Azi în- 
„crederea lucrătorilor a devenit mult mai mare decînd „mitul” 
grevei generale domină mişcarea revoluţionară. Un insucces 
nu înseamnă nimic, e probă numai că mişcarea nu a fost bine 
preparată. Cind popes va fi bună, mişcarea va reuşi; de 
unde încrederea ozrbå în succesul viitor. 

Acest „mit“ al grevei generale are o putere motrice con- 
siderabilă, El ne face se pricepem activitatea, sentimentele, i- 
deile maselor populare care se pregătesc pentru lugta de- 
cisivă. E! nu constitue o descripțiune a lucrurilor, ci o ex- 
presie de voință. (R. sur la Viol. pag. 39). 

Greya generală sindicalistă este „mitul“ propulsor al 
viitoarei revoluţii sociale. După Sorel „trebue ca mişcarea 
maselor revoltate să fie astfel reprezentată, încît să se im- 
pună în sufletul răsculaților în mod hotăritor“ (pag. 161). 
Limbagiul singur nu poate produce astfel de reprezentaţiuni 
în mod cert. Trebue deci să ne adresâm la un „total de i- 
magini căpabil de a evoca „in bloc şi prin simplă intuiţie“, 
inainte de orice analiză şi reflecţie, masa sentimentelor care 
corespund diferitelor manifestațiuni de luptă crincenă, provo- 
cată de revoltați contra societăţii moderne, 

Sindicaliştii realizează această problemă concentrind toată 
mişcarea socialistă în drama „greva generală“. Această me- 
t are toate avantagiile pe care le prezintă cunoştinţă to- 
tală asupra analizei, după doctrina lui Bergson, şi rel in- 
sistä că poate ar fi exemplul cel mairtipie care pune în evi- 
denţă valoarea doctrinelor cunoscutului profesor. 

* Autorul nu se opreşte la numeroasele piedici de ordin 
pa pe care le poate intilni această putere de mişcare. 
mpotrivä, el insistă explicind „cum nu există nict un pro- 
cedeu pentru a prevedea viitorul in mod ştiințitie, nici măcar 
pentru a putea discuta asupra supremaţiei pe care ar putea-o 
avea unele ipoteze asupra altora“ ; el consideră „mitul“ nu- 
mai Gupt puterea de mişcare pe care o are în sint şi c evi- 
dent că „greva generală“ are această putere de mişcare. 

Pentru a putea lucra, însă, sintem silițisă cşim din pre- 
zent şi să facem ipoteze asupra acestui viitor care e ursit să 
scape pentru totdeauna “raționamentelor noastre. Experienţa 
probează că „construcțiuni viitoare, nedeterminate în -timp, au 
mare eficacitate cînd sint de o specială natură, adică atunci 
cind este vorba dè mituri în care se regăsesc tendinţele cele 
mai puternice ale unui popor, ale unbiepartid sau ale tine! 
lase, tendințe care se prezintă spiritului cu o insistenţă "de 
aşa natură, incit aproape că ar putea fi confundate cu instinc- 
tul în toate circumstanţele vieţii, dind astfel un aspect de 
deplină realitate speranţelor de acţiune viitoare. Aceste mituri 
sau basme eroieo-sociale nu împiedică pe om de a profita de 
observațiunile pe care le-a făcut în cursul vieţii, şi nu-l o- 


TEORIA REVOLUȚIEI: G. SOHEL 204 


prese de a-şi îndeplini ocupaţiunile obişnuite. Sorel citează 
un ac a care ilustrează acest mod de a vedea: Puritanf 
si sectarii engleji şi americani, a căror exaltație este întreţi- 
nută şi exacerbată prin basme apocaliptice, fără ca această 
stare mistică să-i impiedice în domeniul practic de a fi negus- 
tori sau agricultori foarte era aa 

Disociaţiunea profundă între „mitul“ creator şi realizarea 

ractică, nu stinjeneşte întru nimic puterea lui, de acţiune. 
emplele sint numeroase: între ceiace au visat Luther şi 
Calvin, şi ceiace s'a realizat, e o prăpastie adincă; aproape 
nimic din preocupările lor religioase şi morale nu mai există 
in diferitele secte ale protestantismului modern, dar aceasta 
nu împiedică să nu constatăm rezultatele considerabile izvo- 
rite din visul lor de renovaţiune creştină. Dar revoluţia fran- 
ceză ? Intre visătorii care au început-o, ciţi ar îi putut-o re- 
cunoaşte mai tirziu sub Teroare? Totuşi poate cânumal mul- 
jumită Teroarei revoluţia a fost învingătoare, şi rezultatele ei 
au adus o schimbare mult mai profundă decit ar fi putut-o 
măcar visa autorii ei din secolul al 18-lea, Mazzini a urmărit 
o Viață întreagă celace oamenii cuminţi au putut numi o „ne- 
hunie himerică“ dar poatecă fără Mazzini unitatea italiană nu 
se îndeplinea, şi el a făcut pentru această unitate mai mult 
deci: Cavour şi- alţi oameni cuminţi care făceau politică în mo- 
mentul acela, 

Dealtminteri, aceste disocinţiuni între ceiace am voit să 
facem şi ceiace am realizat, sînt de domeniul vieţii curente 
Care-i "mul care a realizat nu ceiace a visat, dar măcar ceiace 
şi-a propus cu tot dinadinsul să facă? Psichologia afirmă in 
termeni precişi că exislă heterogenețtate între scopul urmărit 
şi realizația. Experienţa vieţii ne demonstră această lege pe 
care Spencer? a transportat-o în domeniul naturii pentru a 
trage teoria lui asupra multiplicării efectelor, 

rel consideră mitul dig punctul de vedere al motoru- 
iu, al propulsorului acțiunilor istorice, Orice discuţiuni asupra 
metodei de aplicare a acestui mit, nu au nici un sens. Singe- 
rul lucru important este „totalul mitului“ văzut subt unghiul 
güterii lui motrice, Chiar dacă revoluționarii se înşală făcin- 
du-şi un tablon mai mult sau mai puţin fantezist asupra grevei 
generale, acest tablou chiar fantezist, dacă in momentul pre- 
gătirii revoluției a lost un element de forţă, dacă a râspuns 
aspiraţiunilor maselor, el a da atunci mişcării revolu- 
țlonăre preciziunea şi rep ea de acțiune de care avea 
nevoe că să se poată realiza. 

Este foarte puţin important dacă greva generală are o 
realitate parţiată sau este numai un produs al imaginaţiunii 
Ceiace e important este ca ea să răspundă, în spiritul lucră- 


* Legea evoluțiunii este trecerea dela omogen (uniformitate) 
la cterogen (varietate armonică), ; 


`» 


- 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


torului, concepției care întruneşte rațiunea, speranţele şi pèr- 
tepţia faptelor particulare subt o singură Imagine (Bergson), 
aceia a grevei generale. Atunci ea este creatoare de energii. 

Din diferite anchete făcute la categorii deosebite de se- 
er e Sorel trage concluzia că în adevăr greva generală este 
mitul sau basmul eroic în care socialismul poate fi cuprins în 
întregime, adică o succesiune de imagini evocind instinctiv to- 
talitatea sentimentelor, care corespund diverselor manifestaţiun! 
de războiu duse de socialism contra societăţii moderne. 

Grevele au creat în proletariatul modern sentimentele 
cele mai nobile, cele mai profunde şi mai motrice pe care le 
posedă. Greva generală le grupează într'un tablou de ansamblu 
Prin juxtapoziţiune, dă fiecăruia maximum de intensitate, få- 
cînd apel la amintiri usturătoare de conflicte particulare, și în. 
felul acesta le colorează puternic, dind o viaţă intensă tuturor 
amănuntelor tabloului prezentat astfel conştiinţei. Obţinem deci 
o ime a socialismului pe care limbagiul nu ni-l poate da 
în clar, şi-l obținem întrun total perceput instantaneu, 
realizind „cunoştinţa perfectă“ a lui Bergson. 

Sorel urmindu-şi ancheta, se întreabă dacă tablou! dat de 
reva generală este complect, adică dacă conţine totalitatea e- 
mentelor de luptă recunoscute de socialismul modern. Ur- 

mind principiului lui Bergson, nu obținem o întuițiune dela 
realitate, adică o simpatie intelectuală cu ceiace are mai A$- 
cuus în interiorul ei, dacă nu-i cîştigăm încrederea printre 
pan $ prietinie cu toate manifestările ei superficiale, Nu este 

de a ne asimila faptele covirşitoare ; dimpotrivă, trebue 
să acumulâm şi să topim împreună o enormă masă de fapte, 
petru a putea fi siguri de a neutraliza una prin alta toate 
ideile preconcepute şi premature pe care observatorii au putu! 
să le depue, chiar fără să vrea, în substratul observajiunilor 
tăcute. Atunci şi numai atunci, se desprinde materialitatea bruti 
a faptelor cunoscute (Bergson pag. 21). Procedind astfel, res- 
lizăm ceiace Bergson numeşte „experiența integrată“. 

Cercetind conţinutul mitului grevei generale, autorul nos- 
tru constată următoarele : 

1. Greva generală cuprinde . într'insa noţiunea de iuptă 

de clasă; societatea e îinpărțită în două tabere şi numai în 
două, pe cimpul de luptă. “ 
. 2. Grajie noţiunii de luptă de clasă, clasa lucrătoare nu 
mai are variaţiunile sentimentelor inerente mulţimii. Gustave 
Le Bon fâcuse observaţia că aşa zisul instinct revoluţionar al 
mulțimii nu există, că mulţimea are tendințe mai mult conser- 
vatoare, că puterea socialismului e datoriță slăbiciunii mentale 
a burgheziei, şi că după el masele merg totdeauna la Cezar 
Sorel confirmă modul de a vedea al lui Gustave Le Bon, dar 
adaogă, în cazul nostru, următoarea corecțiune: mulţimea de 
care vorbeşte Gustave Le Bon, nu este mulțimea care are 
noţiunea luptei de clase. 


” 


+ 


TEORIA REVOLUŢIEI : O, SOREL 203 


3. Tot graţie acestei noțiuni, diferitele avantagii pe care 
le obține masa lucrătorilor dela burghezia ntată, sint 
considerate ca semne antemergătoare ale victoriei câre va veni. 
„Cu cît politica de reforme sociale va deveni mal precumpă- 
nitoare, cu atit mai mult socialismul va simţi nevoia de a 
opune, tabloului de mici progrese pe care reformele sociale 
se chinuesc să-l realizeze, tabloul impunător al catastrofei 
totale pe care greva generală îl dă în mod perfect", 

4. Ideia de grevă generală răspunde chiar concepţiei iui 
Mărx, orice ar spune discipolii care nu şi-au priceput profe- 
sorul. Marx spune neted că „în ziua revoluţiunii, proletaria- 
tul se va prezenta disciplinat, unit, organizat, prin chiar me- 
canismul produețiunii“, E adevărat că fraza e niţel obscură, 
producţiunea apare ca entitate creatoare după obiceiul deseori 
exagerat în dialectica Hegeliană. După interpretarea Iui Sorel, 
fraza lui Marx devine clară: prepararea proletariatului de- 
pinde de organizarea unei rezistențe îndirțite, progresive şi 
pasionate contra ordinei de lueuri existente (pag. 182). 

5. Marx avea-—în cel mai înalt grad-—idela că revoluția 
socială, de care vorbeşte, va constitui o „„7ransformațiune ne- 
schimbătoure“ şi că va constitui o separație absolută într: 
două epoce ale istoriei. Engels de asemenea a insistat asupra 
acestui punct. Dar ori cit de tari ar fi fost expresiunile lor 
asupra efectelor revoluţiei preconizate de ei, aceste efecte 
sînt inferioare celor ce vor rezulta din evocarea grevei ge- 
nerale. Această imagine a grevei generale constitue un va! 
fortnidabil care va trece peste vechea civilizaţie (pag. 187). 

Autorul constată că această concepţie are ceva inliorâtor. 
dar trebue să-şi păstreze acest caracter pentru a-i da valoa- 
rea ei educativă. Trebue ca socialiștii să se pătrundă de i- 
deia că opera a cărei realizare o urmăresc, este o operă gra- 
vă, teribilă şi sublimă. Numai astfel ei vor putea suferi nu- 
meroasele sacrificii, pe care le cere o propagandă care nu le 
va procura nici demnități, nici cîştiguri, nici macar satisfacți- 
uni imediate. Dacă ideia de grevă generală n'ar avea măca: 
decit acest merit, de a da eroism noţiunii de socialism, ar 
merita să-i acordăm o valoare inapreciabilă (pag. 188), 

Din cele ce precedă, Sorel—analizind conţinutul noţiunii 
de gevi génerala“—ii recunoaşte calitatea de mit, de motor 
al are revoluții sociale. Pentru a ne da viziunea sau ma! 
bine zis intuiţia de ce se va petrece, el recurge la „imagini 
războinice“. Proletariatul, graţie noțiunii de grevă generală 
considerindu-ae ca un puternic motor istoric, va începe lupta 
în curînd. Lupta aceasta trebue să ne-o inchipuim ca o luptă 
teribilă şi cumplită, dar dezinteresată, analoagă luptelor eroi- 
lor lui Honfer: „Indrăzneala noastră, zicea Pericle sau Thuci- 
dide, şi-a făcut drum i pămint Şi pe apă, ridicînd pretutin- 
deni monumente nepieritoare de bine şi de rău; Nietsche ad- 
mira : „îndrăzneala raselor nobile, îndrăzneala nebună, absurdă. 


204 ) VIAȚA RONINEASCĂ 


spontană... indiferența lor pentru tot ce constitue siguranța 
corpului, viaţa, confortul. Tot el zice : veselia inspăimintătoare 
si bucuria profundă pe care o resimt eroii faţă de orice dis- 
trucţie, faţi de toate voluptăţile victoriei şi cruzimii. 

Evident că nu clasei proletare i se pot aplica cuvintele 
lui Nietsche, dar cind vorbeşte de voluptăţile victoriei şi ale 
distrugerii, fără voe ne gindim la Rusia. 

Analogia mai complectă de „ceiac- se va petrece“ ne-o dă 
dorel în istoricul întimplărilor din timpul revoluţiunii fran- 
ceze. În momentul tragic al invaziei puterilor străine pe teri- 
toriul Franţei, s'a petrecut in mintea revoluţionarilor o zgu- 
duire puternică, aşa incit fiecare soldat se considera ca o per- 
soană care trebue să facă un fapt important şi glorios în 
'uptă, spre deosebire de mentalitatea obișnuită care exista în 
armatele adverse, soldatul considerindu-se ca un numâr ano- 
nim, pierdut în mulţime şi minat de voinţa suverană a co- 
mandantului. In literatura revoluţionară întilnim dese ori expre- 
siunea „oameni liberi ai armatelor republicei“, în opoziţie cu 
„automaţii“ armatelor regale și imperiale. Aceste cuvinte nu 
sint figuri de retorică, ci corespund exact realităţii. Pănă la 
Napoleon, războiul n'a avut caracterul savant pe care ni-l 

rezintă cei ce scriu istoria olicială. In timpul revoluţiei fie- 
care soldat era convins că el este o unitate importantă care, 
dacă nu şi-ar fi făcut datoria, ar fi compromis succesul total 
al luptei. Şefii Mor dădeau exemplul unei vitejii îndrăzneţe și 
nu erau in fond decit luptătorii cei- mai de seamă, exact ca 
la eroii lui Homer. De aceia se explică şi marele prestigiu pe 
care îl aveau aceşti şefi care fusese mai toţi subofițeri al ve- 
chlulul regim, care se distinseseră prin curaziul lor nebun, și 
aclamaţiunea anonimă a soldaţilor îi împingea la cele mai în- 
nalte grade (Augereau, Hoche, Marceau). 

Afirmaţiunea că primele victorii ale republicei franceze 
sint datorite baionetelor inteligente, nu este o figură retorică, 
ci constatarea unui fapt îndeplinit. In aceste războae, zise pen- 
tra libertate, Sorel găseşte analogia cea mai complect cu ceja- 
ce se va petrece în viitoarea revoluţie, „forța individualistă in 
masa totală revoltata“. Deaceia el prezintă pe partizanii ac- 
tuali ai grevei generale ca descendenţi ai eroicilor soldaţi 
2drenţuiţi ai republicei care „au bătut de au rupi contra tu- 
turor regulelor artei frumoasele armate ale Coaliţiei“ (rosst- 
rent si copicusement et contre toutes les règles de VAri, les 
belies armées de la Coalition). 

Noţiunea de grevă generală întruneşte toate calităţile ne- 
cesare pentru a constitui mitul, motor al viitoarei energii, Re- 
prezentarea acestui mit subt formă de imagini de bătălie, cu 
eroismul pe care-l stirneşte la combatanți, arată profunda Cu- 
noştință a lui Sorel în ceiace - priveşte psichologia mulţimii 
deoparte, psichologia adincă a individului, de alta. 

Am văzut cît de mult Sorel se inspiră din Bergson în fa- 


TEORIA REVOLUŢIEI : ©, SOREL 205 


cerea acestor analize. Filozoful american William James con- 
firmă modul de a vedea a lui Sorel. * « Războiul, prelungirea 
unui instinct primitiv universal, este încă în momentul actua! 
singura şcoală de energie accesibilă tuturor, fără excepţie. 
Ceiace trebue să descoperim în domeniul social este echiva- 
tentul moral al războ va eroic care vorbeşte suflețului 
omenesc—al tuturor oamenilor—caşi războiul. M'am gindit cà 
poate în cultul sărăciei, a vechiului ideal monacal, s'ar putea 
găsi ceva care ar fi echivalentul moral al războiului pe care: 
căutăm, şi mai departe: frica de sărăcie care dătnueşte în 
clasele noastre cultivate este incontestabil cea mai teribilă 
boală morală de care suferă civilizaţia noastră contemporană. 

„In eroism, o simţim bine, se eşte ascuns misterul vie- 
ţii. Un om nu există cind e incapabil de a face acest sacrificiu”, 
şi în (ine; „pe scena lumil—eroismul—şi eroismul singur, 
poate marile roluri”, 

imeni n'a pus mai în evidenţă şi cu mai multă price- 
ere psihologică rolul capital al eroismului în lupta socială, ca 
rel. Proudhon a văzut-o poate tot aşa de bine; dar, în opera 
lui Proudhon, această idee e ascunsă şi înecată de prea multe 
amănunte, după cum copacii impiedică să se vadă pădurea, 
Totuşi, trebue să-l cităm ca pe unul din precursorii Iui So- 
rel, peniru care, cum am spus-o de altminteri, autorul studia! 
de noi profesează cea mai mare admiraţiune. 

Recunoscind puterea de motor al mitului grevei generale. 
cu nuanța eroismului pe care o provoacă, trebue să consta- 
tăm cît de profund cunoscător este Sorelal psichologiei indi- 
viduale, cind face parte atit de largă inconştientului sau semi- 
conştientului in determinarea acţiunilor omeneşti. Citaţiunile pe 
care le-am făcut din Bergson mă dispensează să insist prea 
mult asupra acestei constatări. [in numai să atrag atenţia a- 
supra faptului că, în această privință, Guyau a fost un pre: 
cursor i lui Bergson, şi mă miră că vasta erudițiune a lut 
Sorel nu-l pomeneşte nicăeri : «Ca mai mare parte din mo- 
ralişti nu văd decit domeniul strimt al conştiinței,—cu toate 
acestea inconştientul sau sub-conştientul constitue adevăratul 
fond a! activităţii noastre mintale», Ceva ma! mult, conştiinţa 
are uneori o forţă disolvantă asupra instinctului, despre care 
Guyau a făcut un studiu rămas clasic. Tot el spune: «deunde 
reese necesitatea de a restabili armonia între reflexlunea con- 
ştiinții şi spontaneitatea instinctului inconştient». Trebue deci 
rect un p iu de acţiune comun ambelor sfere pe care 

uyau îl găseşte în formula: viaţa cea mai intensivă şi cea 
mai extensivă posibilă subt raportul fizic şi moral. 

Am căutat să expun ideia generală a lui Sorel şi, pe cit 

am putut, să o string mai de aproape. Ca orice teorie meta- 


* Citat in prefața cărții lul Barth „Les Méfaits des lotellèc- 
tueta“, 


"206 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fizică nu putem să o m din punctul de vedere al ade- 
vărului absolut, ea netiind verificabilă. Nu-i tem cere a fi 
adevăraţă, ci a deveni. O eroare fecundă e adevărată de- 
<ît un adevăr strimt şi steril (Guyau). 


Bibliografie : Sorel.—1) L'ancienne et la nouvelle métaphi- 
sique.— Revista Ere Nouvelle 1894—(4 Numere). 
Pi La tin du paganisme.—Ere Nouvelle 1894 (Août, Sept, 


Prefaţa că Essai sur la Conceptlon materialiste de 
iti r cc) ace 

> cărții: Formes et essence du Socialisme-— Mer- 
lino— 


et Brière. 
5) Le Système rare a de Renan—4 vol.— Jacques. 
6): Les illusions du Progrès— 1908—Rivitre, 
Réflexions sur la Violence—1910—2 édit—Riviċre. 
8) Matériaux d'une théorie du Prolctariat—1919—Rivitre. 
9) Prefaţa cărţii lui E. Barth: Les méfaits des Inteliec- 
auels. 1914, Rivière, 


Dr. A Slatineanu 


SONETE 


Voluptate 


Venea spre țărm o nimiă câtre mare.. 
Şi-un tap, amic lui Bachus, pe furiş 
Sărea din stincă 'n stincă prin pietriş, 
Pindind=o pas cu pas din depărtare. 


Ea se scâldă. Apoi pe mal, în zare 
Privind al apei vinăt oglindiş, 
Intinse-alene pe-aurit prundiş 

Trup gol, tâiat în linii statuare. 


De-odată, tresări: Un brusc fior 


Pâtrunse'n coapsa ei sguduitor 
Prin palpitarea nărilor umflate... 


Căci a frigea cu pătimaş delir, 
Sub casca pârului lăsat pe spate, 
O răsuflare caldă de satir. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Melancolie 


? Studiu psihiatric Epieen 

Pe lespedea ce pieptul ini apasă, cd a 
Mi-ascult lovind al iniinei ciocan ; 
lar singele-mi foşneşte pe timpan, 
Ca ploaia pe umbrele de mătasă. 


De nturastenle fugărit, 
- M'am dus să caut linişte la țară; 
Dar monotona pace seculară 
$ Cintată de poeţi, — m'a plictisit. 
„Şi sufietu-mi, în corporala-i casă, | t 
i deapănă extazul diafan, 
'ntr'o pagodă un bâtrin brahman, 
Asupra lui Nirvana cind se lasă. 


Luralne 'n zori şi umbre 'n asfintit... 

d toamnă, iarnă, primăvară, vară... 
in casă gol.. şi-acelaş gol afară, — 

ȘI totul repetat necontenit, 

Mă simt cu totul nematerial: 

Un strop sorbit de oceanic val 


Şi spulberat în goluri cristaline Oreg oii sat, — nelrehalea ferieite, 


Aceleaşi în palate turbulente 
Şi 'n paşnieul colibelor azil. 
Aşa moment nu poate fi trâit zA 
Dectt în clipa morții de oricine, — 


Oriunde trudă repaos 
Şi'n clipa ceia sigur c'am murit. a SNE ae ga 


i'a sfere vide: Astrul inutii 
rpetuind banalitatea 'n haos. 


Mihai Codreanu 

Vis y 

GLF Ibant obscuri sola sub nocte 
Vigi 


Cădeau pe luncă 'nvăluiri de-apus; 
lar noi, lîngă pirău, priveam în valuri, 
Privighetoarea dincolo de maluri, 
Svirlea rachetele-i sonore 'a sus. 


Un cuc, trecînd pe lingă noi, s'a dus 

ra sro Sg a pipa! ai e toi iit 
cîmp, pe cring, pe văi, pe dealur 

Sub bbita pe s a liniste da pus. y +- 


Chi alţii, după noi, or să mai vină, 
Chemaţi de primăvara cea senină, 
Să se iubească 'n palidul amurg... 


i, ca şi-al nostru, visul lor eteric, 
mprăştiindu-se în Demivrz, 
Va decora al nopţii întuneric L.. 


IN PADURE 


„Umbrele brazilor depe Goşman acoperizeră cit cote valea 
Tazlăului, cind începurâm a ne la vrun „connc“ pentru 
noap'e. Pârăsirâmn “deci poteca obicinuită şi țintndu-ne de un mic 
părăiaş, încurcat printre nenumaraţii brazi şi fagl! râsturnați, şi 
pe care ochiul deprins al iovarâşului mau Îl putea singur urmări, 
o luarâm cu încetul spre biteele Tisei. 

Părâiaşulul nu-l venea greu să se strecoare pe subt giganți 
trintiţi de furtuni care acopertau Intreapă această coastă; dar 
pentru noi, care erajn siliți să na tupilăm pe subt monştrii rás- 
turnaţi și încrucișaţi în toate sensurile, cind să urcăm peste tru- 
purile lor, groase adesea aproape cit inălțimea omului,— pentru 
noi drumul pe era uşor. Și nu atit pentru mine, care m'aveam 
d cit pușca, mamaua de pioae și securea, cit mal ales pentru 
Tudurache, care pe lingă cei vre-o 50 de ani citi Îl avea şi pe 
lingă cele vre-o 30 - 40 de kilogra ne de bagaj, cit ducea în spate, 
mai avea de descurcat dit ciad în chid şi lanțul lui Dudas, 
care îl avea legat de briu, Loturile depe aici fiind foarte fe, 
şi urmele de căpriori simțindu-se la tot pasul, Dudaş, fireşte, nu 
pita fi lăsat de capul lui, câci odată ce apuca să blehălască, 

sij iidată pierea in munte, şi nu-l mai vedeai decit adonazi,.. 

n schimb na degeaba am luptat noi cu atitea groutaţi, căci 
conacul” căutit se dovedi minunat; o bătâtură largă, curată și 
netedă, cum nu totd-auna o are o.nulla casa lui iar de jurim- 
prețuru el—vre-o cinci-gase brazi, puşi parcă inadins de mina omului, 
destul de tin-ri șhde vinjai Hičã, şi în stare să Intrun'e œicite 
furtuni, în stare să oprească cu umerii lor şi pe uriașii vecini 
de a se răsturna cumva peste musafirii „conacalul“, 

Uriaşii demiei sit cel mai mulți de o vristă Inadevăr tn- 
aintată, şi mulţi dintre e! vor fi văzu! tozmai din acest loc cum chefuia 
odată, zice-s=, Ştefan-Vodă cel Mare cu căpitanii săi colo tocmai pe 
virtul Maâgurii, acum vre-o 3)0 da ani. Totuşi bitrinii nu s'ar 
da, n'ar câdea cu una, ca două, nici azi, dacă slăbiciunea nu 
le-ar veni şi Dr tot dola picioare... Aici e bucluzull Şi mai ales 
cind vin ploi şi vintu-i mari, vezi cum subt ofi incep să 


; 
IN PADURE N aii- 


se clatine citeva virturi deodată: unul se apleacă din ce în ce... 
urmează un şir de trăsnete grozave, o bubuitură ă, un 
scurt cutremur de påmint - şi tăcerea morţii. Dela m incoace 
securea prin aceste locuri încă n'a pâtruns, şi dacă nu erau vite 
turile şi ploile, n'ar sta aceşti uriaşi trintiți clac peste grămadă, 
unii frinți în pron şi în tfei, alții cu tălpile in sus, cu capetele 
jerdute Pa i 
4 roa „conacul“ e nepreţuit, Se cunoaște, că aici, departe 
de gura lumii şi de ochii pădurarului a lucrat cineva cu temeiu, 
şi încă nu unul, ci mii mulţi... Mai întăiu, în fiecare dintre brazii 
din jurul „tirici* se vad înfipte cel puţin cite doua cuie: pene de 
fag, pe care viaătorii le bat în deschiziturile, făcute cu ascuţişul 
toporului, în trupul arborelui, şi în care îşi atirnă el puștile, „ie- 
chila” şi alte lucruri, cume de pildă, oala de colo, cugura gtir- 
bită, dar încă bună la ceva, sau cum e părechea Ue opinci, nu 
tocmai vechi, lasate poate ca så se mai jilâvească, uitate apol de 
iuni de zile; “sau fundul de mămăligă, lucrat numai din topor, 
dar cu mult meșteșug și atirnat şi el de un cuit, că să nu-l mai 
tot lingă ursul, sau să-i ia drept vre-o jucărie şi să-l rătAcească 


undeva prin ke 

Lin focului stă înfiptă în pămint cujba, pentru a- 
tirmat ciaunul. Chiar fâcălețul e destul de bun încă, deşi cineva 
i-a cam ros la un capă! şi l-a aruncat în cenuță,., Tot lingă foc 
—două lespezi groase, pe care vinätoril le înferbintă, pemru a 
coace burrţi, sau alte daruri ale pădurii... Mai incolo, răzâmată 


"de un brad, stă furca, cu ajutorul căreta oamenii noștri rid.e& 


vinatul dela indămina leghioanelor prădalnice (de obicelu vulpi), 


cind se indepârtează dela „conac“ ceva mal mult, pentru trebu- 
i vinătarii i 


Chiat de pârâiaș a avut cineva destulă grijă, lărginriu-! puţin 
intrun loc, spre a se putea bea mal cu îndemânare, răzămindu-ie 
cu minile pe dol butuci puşi deacurmezişul lui, į Miva paşi mai 
ia vale, cineva a incercat să facă chiar un fel de tezuleţ, poate 
spră a se privi în oglinda lul, poate spre aspâla ceva, de pildă 
vr'o piele de sălbătăciune,,. 

Dar celace ni se pâru mai de samă în toată această gos- 
podărie, era: mai ales o-bună jumătate de stinjen de lemne de 
fag, aşezate In cea mai desăvirșită rinduială fn p eajma tiriei, 
largi cam de cite un stinjen şi ceva, unele cam de grosimea 0- 
mului, deci deajuns pentru © noupre cit de răcoroasă... 

râm în primire „conacul“, atirnarăm de culeriu „jechila” 
noastră și „hamuniţia” şi acuma urma să ne punem” pe lucmu: 
Tudorache la lemne, treaba care alte dâţi cere cite un ceas întreg 
de muncă zdravână; cu la curățirea tirlei şi la bucătărie. 

Cum însă le aveam pe toate deagata, ce treabă- mal ră- 
minea? Tudurache se mărgint deci să adune cetină de brad, — 
cam cit o căruță bună — pentru patul meu. Eu, care: maveam altă 
bucătărie de făcut, decit să frig o găinuşă, impânată cu slâniuă, 


_—eâci incolo aveam merinde berechet, — aprinsei deocamdată focul. 


212 VIAŢA ROMINRASCA 


ŞI cum, fâră să fi întrebuințat o singură lodbă, fâcusem un foc 
“şi un jăratec prea mare, a trebuit să-mi! crosse o frigare cam 
de vr'un sinjen și jumătate lungime... 


"S 


Cam puţină vorbă se iroseşte între doi prietini vechi, tun- 


giji impreajma unul foc de păjure, după o zi întreagă de mers. 


și după o masă, potrivită cu oboseala drumului. Doar cînd se 
prea încinge flacăra, cind se luminează cit colo pădurea, — de tre- 
> ri părăseşii culcuşul, — găseşti că-i prea din caleafari 

e cald... 
— Cu fagu' ciungit îl bucluc, — răspunde tovarășul, aproape 


präjit și ei de ațtta căldură, se scoală şi încearcă să scoată cheva 


Wdhbe din foc, > 
Apol iar tăcere: 


Apoi te uiţi, cum caută tovarășul să se apere de dogoare, 


a unind între dinsul şi foc, adică înfigind în pămint ctteva cetine 
de brad... Faci şi tu la fel, şi căldura inadevâr nu mai este 
atit de nesuferită, Rtzi de simplitatea meșteșugului, şi —iar tăcere, 

Să te apuci acuma de taclale? S'o iai pentru a suta oară 
despre argi, despre mistreți... şi alte dihänil şi pățani! de ale vi- 
»Atorii 


Deci fumezi, digerezi şi taci. 

Tâcem nol, tace și pădurea...-ȘI numai părdiaşul, de care 
abia ne puturăm ţine pe drum, de frică să nu-l pierdem prin no- 
lanul de copaci răsturnaţi, sau prin desişul vlăstarilor tineri, de- 
vine din ce în ce mal răsunător, mal guraliv. Ce cîntă... ce necazun 
mal are şi el, aşa de mari, de ține să ni le spună cu tot dina- 
dinsul, nouă, sau cel puţin lui Dudaş, care îl înţelege de bună 
samă, căci ascultă cu mare luare aminte ?. 

Undeva departe începe să răsune vocea plingătoare a unu 
hubhurez, În tăcerea nopții tingulrea lui pare aproape sinistră 

- SH năcăjim oleacă, — zice Tudurache, ridictadu-se în 
tr'un cot. 
Oare ? Dar cum să facem ? 
— Să-l chiemăm... Așa, de-o şagă. 
Tudurache pune două degete în dreptul gurii şi scoate 
un sunet puternic aidoma ca al huhurezulul, - 
i Aşteptăm un răstimp, în care vocea monotonă a paseri! nu 
„se mal unde, 

— Ascultă deamu, = zice Tudurache, la să-i mal chemâm 
Ho-o- t - ~= ; 

„.„Tăcere,,. . 

— Hu-huou L. Hihil O vimt! -- şoptegte Tudurathe 

De bună samă huhurezul se aude acuma deasupra noastră 
dar veacea-i nu mai e aşa de răsunătoare. Nu cintă, na se 
ca să-l aură tot codrul ci întreabă incet, cu un fel de i itate 
în voce: 


IN PADURE SEN 


— Ald eşti? A?, 

O nouă guerătură a lui Tudurache, după care urmează o 
tâcere cu înțeles... Apoi lar întrebarea: 

-— Dar unde eşti ?. Răspunde! 

incă o şuerătură, apol o nouă tăcere, apoi n Hit: des- 
preţultor de aripi, după care Tudurache Incepe să riză, 

— S'o miniet O fugit!.. Hi-hi, — continuă el alene, 

A fe e Hani. — med a Dida găsind gi 

— m! — începe ş ş, găsind gluma noas 
trà de mare haz. — Haml d : 
` 


Fagli nðştri ard liniştit, potrivit, fără scîntei, încâlzind 
imprejurimea şi luminind până departe colonadele nesfirgite, 
cu caplteleje lor, perdute în întunerecul nopţii 

uhurezul şi-a reluat cintecul ; dar undeva departe de to! 
Mai mult bănueşti, de it auzi ceva. 

Doarme acuma şi. Dudaş. Tudurache s'a Intins ca un leu 
Aaa gol papi cu reşpiraţia lui virful unel cetine, 

pte îndreptul focului. 

ŞI cu vocea lui neadormită părăiaşul distramă singur, în 
tăcerea nopţii, vechea şi nesfirgita poveste a pădurii... 


A. Frunză 


| Pedagogia Istoriei ? 


Pentru a putea T| conjiucători de oameni, fiecare epocă a ada 
cHe o condiție nouă : 

Pe vremea Economiei vinătoare! se cerea putere și iacualnță 
tizică, Pe vremea Impărățillor teocratice : mere fede i erei cu 
Divinitatea. Esononi» agricoli razismi propriotetea funciară. In 
Hecolul ai XVi-iaa și XVil-lea centralizăriie otatiste impun cbilgația 
unei mari averi mobiliare a Regelui, Democrația iudustrială a ves- 
cului al XIX-lea precizează această tândință prin necesitatea unei 
oligarchii plutocrațice de financiari și finanțaţi. 

í Ce condiție noni ne-a adus veacul al XX-lea? 

Secol de grafomanie acută gi de snobism Hbristic, fo putea 
aver aită revendicare docit: pgavernarea de cătră cel mal deştepţi 
si mat instruiți, Această petiție este oare deja realizati ? Din neng- 
rocire, da, Nu este nici-un paradox la mijloc. E vorba numai să fás 
săm desparte înţelesul individual psichologic al acestor cuvinte, și, 
indcă vorbim de lucruri publice, să căutăm căre este înţelesul pi- 
ilie al noțiunilor z inteligenți şi Cultură, j 

In termeni soċlologict, instrucțiune, Competent, Capacitate în- 
samnă pur. și simplu: o diplomă care sd justifice ua stagii de circa 
1-20 ani da triadăvie mai mult sau mai puțin şcolară. Ce s'a 
petrecut în acest interval, societatea nu are de unda s'o ştie, și e 
silită să te creadă pe cuvint, Atunci, e de ajuns să fii foarte grav, 
să migulești micile manii ale oamenilor dejà ajunşi, s4 refuzi uo nu- 
măr oarecare de situații oferite, să publici, cu sau fără iscâtitură, să 
trecventezi ostentativ biblioteci, să uzezi de accea „modeatie* plină 
e reticențe elocvente — şi, mai ales, repet, să til grav, clt mat grav. 

Temelia, lasă, râmine acel staglu de sterilitate economică con- 
racrat „Studillor“, 

Astiel secolul alei oferă o fizionomie originală prin Introdu- 
cerea acestui nou privilegiu de clasă,” Bogăția, pură gi simplă, şi-a 
perdut atotputernicia, Marile metropole universitare au un stoc coplos 
de odie mansardate care adăpostesc, la etajot al 7-lea, ambițiile 
studentului sărac, care se va intoarce ministru fp fara tul. 


* P pulnţia Uvrleră știe ce face cind urăște çu atita patos po „inië= 
jactual*, Simte foarte bine G Intelectuali e ein io Ş £ De slitet chlor 
conducătosi socialişti sint, cel mai mulţi, foşti intelectuali, 


PEDAGOGIA STORITI 25 


Aceanta tind eituaţia, se pune Intrebarea : Pentruce „Studiliue 
“îmt un privilegiu, dacă sărăcia a încetat dea mai fi un obśtacót 
absolut ? $ 

Pentru simplul motiv că studiile (care trec de cursul primar) 
ant di  caicafară de greleși, deacela, innccesibile. Dàr grele intr un 
1nţelea foarte special, Inaccesibile nu celor mal puțin deytepți, nici 
celor mai puțin muncitori, èl celor mal puțin Incăpăținați, Liceni nu 
cere facultăţi excepționale, ci o anumită specie de arivizm și o tadă- 

stică, fără nici-o logătară cu inteligența, 

Pentruce? Care este viciul organic al Invăţamintului Sceundar? 
iati problema ultimă la care ajungem, 

jn acest scop, am intreprins un studiu at Istoriei și a! modului 
cum este predat acest obiect in licee., O asemenea licorcare, am cre- 
aut că va putea arunca lumină aspra cusururilor şi, poate, 3i asti 
gra remediulul, 


Care esto fundamentul Istoriel ? X 

Cominynnes, cel mai fin diplomat al Franței, jongia cu pasis- 
aiie, mobilarile, Interesele regilor, masselor și statelor. în mieie sale 
didact, acestea erau „datele“ unor adevirate probleme algebrice. To- 
4uşi, acelaşi Commynnei mirturisegte umil că celaco lozicezte apara 
ca cèi mal improbabil, tocmal aceia se intimpla, Astlel, marele: Této- 
riograt dovedește impheiț, că experleața trecutului csto neputincioasă 
pentru a furniza rețete care să ne călfurească acţiunile de mine, 

Alţii, animați de gindiri unde mlaticizmut, metafizica și poezia 
uu erau, desigur, preocupări accundare, dau latoriel un fundament 
vag Hlozofic. Aşa Bossuot, Herder, Saint-Simon, Comte ; așa Hegel, 
care vede in latorie o verificare luminoasă a misterinasei sale Deveniri, 

Alţii, subt cuvinteă Istoria a fost prea mulță vreme o Biografie 
de tegt, au exagerat in cellalt gene, Așa Materialismiul Istoric (Marx 
£ Loria); aşa Lamprecht care exclude „accidentul“ și „pentule din 

, precum şi orice factor care nu este „masnăe. Cam din aceiași 
categorie face parte și Talne, care s'a străduit să pompeze dela so- 
cletate, rasă, climă şi tot feiu! de circumstanțe impersonale, cetace 
coustitue un om. Cu drept etivinti a'a reproșat că omite tocmni esene 
țiatul : noutatea, aportul original al individului, 

categorie distinctă o ocupð acel care se indeletnicenc cu dis- 
«iplineie ajutătoare ale Istoriei (Paleogratia, Epigratie, Heraldică, 
Numismatică, Archeologie, etc,), Pentru aceştia elucidarea fundamene 
tului istoriei cete inutil. Intr'adavâr, dacă ştiințele-itucursale există, 
atunci legitimitatea ştiinței-mamă sste axiomă. . 

in ochii unul Întoriclan ca Brunetitre, Istoria, cu fapteie sale 
mârunie, serveşte să explice alcâtuirea” „cadrelor” formala In caro s'a 
imtrăpat ginăirea omenească (in speţi, gindirea literară), Aceantă ex- 
piicație hu este nrexactă decit în măsura în care este parțial“, și, 
de fapt, trebue să mărturisim că priveşte o latură destul de nelo- 
eeminată a rolului Întoriel, 

Faptul că un Herodot, un Joinzille, un Michelet au simţit në- 
vola să povestească celace au văzul, auzit sau fuchipult — nu esto 
o legitimaţie prea ştiințitică, Totuși rezultatul operei lor: Redemp- 
jlunea trecutului nu e fără oarecare valoare, A 

Nici vorbă că Polemica nu poate fi un scop și un fundament 
onorabil, Virtutea, pa care o are Istoria, de a proba şipro şi contra, 
de a conotita! o bani armă politică, nu-l poate hotâri utilitatis. 


216 VIAŢA ROMINRASCĂ 


Dotractorii radicali al istoriei nu merită să fle decit 

De altfel viaţa shuciumată a unu! Pascal [i acordă circumstanţe ate- 
nuante cind anatemizează fără rezervă Istoria. De asemeni, pe jumä- 
tate ln piumă, este scria articolul: „Les torte de l'Histoires a lui 
i France”, 
” istorici ca Langiois, Scignobos, Monod, Ernst Bernheim, La- 
comde şi mal alea Xenopol nu se ocupă decit cu această strimtă pro» 
bien : Este Istoria d ştiinţă ? Dupace se studiază modul cum tro- 
bue tăcută critica surselor, a autenticității documentului, a autorttă- 
ii monumentului, dupăce se analizează (Xenopol) cauzalitatea spo- 
cifică a „faptelor de succesinne*—, se ajunge, cu satisfacție, ja ur- 
mătorul rezultat negativ : „În Istorie partea lăsată artel este cel pu- 
țin tot atit de mare ca In alte discipline, calificate, fără contest, ca 
ştiinți (Geologia, Meteorologia, Pateobotañica, etc.). 

Dintr un punct de vedere biologic | se ponte găsi ns fundament 
istoriei în constatarea Ini Sizeranne care spune ** că, pe lingă Poet, 
Spadasin şi Alchimist, copilul mai e și un pasionat Istorician, un to- 
focat bibliagrat şi colecționar de documente, — „AȚI golit vreodată cons 
tinutu! unui buzunar la un copii ?“ zice Clapartde **, „E un adevărat 
muzeu de curiozităţi: petricole multicolore, timbre pastaie, bilete de 
tramvalu, cuc ruginite, flori uscate, hirtie poleială, dopuri, fragmente 
incaiiticabile de plumb, de lema, ete.“ 

ŞI, fiindcă am adus vorba de punctul de vedere biologic, Îmi 
permit şi cu să propun Istoriei următoarele două fondamente do 
acest ordin: a A a 

1) Omenirea trage mare folos din fenomenul : Povestire, Na- 
rație, Timpul de trait e scurt; şi povestirea joacă, în domenlul Tim- 
pului, acelaşi roi de înghiților de distanțe ca drumul de fer, telegra- 
ful, telefonul, motorul cu explozii, acroplanul, în acel al Spațiului. 
Putinţa de a condensa Intr'o narație de 5 minute Intimplările unui 
an, unul veac; putinţa de a ne face despre acest an sau veac © idee 
tot atit do cinră, dacă nu şi maj clară, decit dacă i-am {l trăit în 
intregime—, lată un bun neprețuit., Deaceia, printre cele mal atră- 
gâtoare distracții ale omului de orice virstă se numiri şi aceasta, 
ca un fel de „preexercițiu“ în sensul teoriilor lui Qroon****, săuca o 
repetare filogenetică poruncită de ontogenie, In sanzul în care Stanley 
Hall explică jocul, Astfel privind lucrurile, Istoria face parte din m- 
ceiaşi famille de descoperiri respectabile ca Limbagiul, Abatracţia,, 
Alfabetul, Recenzia, etc. 

2) S'ar mai putea da o a dona explicație, tot de natură blolo- 
gick, legitimităţii Istoriei. Din imbinarea Darwinlsmului cu 
psichiatrice ale şcolii lul Freud reese că dezudaptatul din lupta s0- 
„lată, spre deosebire de derndaptatul propriu ris, au este suprimat, 
ci îşi „sublimează“, îşi canalizează dezadaptarea prin tot felul de 
procedee lăturainice (vis, artă, stupetianțe, religie, fiirt, Joc, etc.) 
E o fericire că tucrurile se intimplă așa. intr'adevâr, Dezadaptatut 
de azi poate fi Readaptatorul de mine. Dezadaptarea poate fi o sims 
plă prematuritate, Astiel, prin procedeele plezişe semnalate de Freud, 


* Le vio littéraire, 

** Le miroir de ia vie (capitolul: Portraits d'enlaata), 
„re Psichotogio de Pentant ot Podologia (ediţie 1046, p. p 459). 
+t Spielo der Menschen, Spiele der Tiere. 


r 


____ PEDAGOGIA ISTORI 249 


origimalitatea gentală scapă, provizoriu, de distrucție, Dar, moartea. 
nn moment alungată, învie subt forma și mai amenințătoare a: Ul/tării, 
incereind să ucidă sâminţa progresului venit Inainte de vreme, Atunci, 
intervine misiunea de incredere a Istoriei. Ea oteră acestor iori de 
„eră, acestor gluvaere fragile un adăpost inviotabii, Ea indeplinegtu 
vliciul unei casso de ban! albi pentru zile negres Teraurizeară 0 mo- 
pedă care pentru moment nu are curs pe piață, dar care poate de. 
venl singurul elaton cu care să se plătească progresul de mine. Ast- 
fel privită, istoria ne fereşte în primul toe de primeldia unui entu- 
ziaăm_ nojuatiticat pentru oamenii care feugeac azi, și, în al dolica loc, 
ae invaţă să privim orice personalitate omenească sub specle tem- 
poris ac novationis, să judecăm omu! evaluind data ta care delle 
tul pot deveni oportune, măsurindu-ne admiraţia după această distanţă. 


. 
; 
a . Li 


Multe din  expiicațiunile de mal sua sint de o valoare greu 
contestapiii, Dar, nodul problemei e, după părerea noastră, analiza 
istoriei din punctui"de vedere af Teorie! Cunoştinţii *. In acent scop, 
ser permisiunea să caut în mica experiență personală a elevului de 
Hceu de acum 10 anl. 

„Pe vromea aceia, curlozitatea Imi era atrasă (in afară de H- 
țeratură) înspre Pizică, Biologie, Chimie, Pliozotie, şi niciodată nu 
m'am aşezat fĂră desgust să-mi învăţ lecţia la Istorie, Ba chiar soe 
beam cu delicii elegantele difamațiuni ale detractorilor, pe care îi 
ajutam cu însumi cit puteam. Dar, pe măsură co căpătam mal multă 
instrucție şi mai multă experiență In cxercițiile intelectudle, mă sim- 
țeam din ce în ce mal stingherit, Studiam, de pildă, un fenomen. 
Reușeam sã-! caracterizez printr o tormulă explicativă clară, preciză, 
literari, iapidară, cu siluetă cit mal filozotică, in siirgit, nici chiar 
iidispensabilul parfum de paradox nu ti lipsea, Totuşi, simţeam tå- 
marit: „que :a n'est pas du tout a“. Eram nevoit să oacilez Intre 
dorința de a cunoaşte şi convingerea în Imposibilitatea de a o face 
aşa cum aşi îl vrut, 

O intimplare mi-a dat soluția care mă trudea. Cetiaem „Les 
Desenchanttose de Pierre Loll. Conform absurdului nostru obicelu, 
înctp o serie de docte disertațiuni mentale asupra contradicție! su- 
Hetulul oriental, care, pe deoparte invătuegte pe femee în mister, pe 
de alta a consumă cu ce brutalitate atit de exclusiv fizică. Pe de o 
pariè gali] la fereire, pe dealta namal freasmät de carne yi secreție 
de glande... etc, etca, şi alte antiteze de o puerilitate egală, 

Din fericire, m'am oprit, desgustaț, Am simţit tot artiticiatul 
“procedeului, şi mi-am zis: mâşi face mal bine să tac din gură și să 
mă mulțumesc cu Impresiile pe care, pagină cu pagină, ml le inocu- 
lase acela po care pe atunci l-aşi fi numit marele Maestru ? Această 
primă experiență didu roade. Decatunci, ori de cite ori vroiam să 
ințeieg ceva, mă strădulam să sviri deoparte formulele, şi să ias fe- 
nomenul să cargă istorie, In faţa destăgurării nostalgice a unei vieți 
intregi, dupăce al parcura, din scoarță în scoarță, existența unul 


e Manualele de Logică și Metodologie se ocupi cu această chestiune, 
dar Insuficient: vezi Wundt Logik și Les Methodes dias les Sciences 2. vol. 


. 
Dodia RES CO - ——— e oao — 


„208 - VIAȚA ROMINEAsCĂ 


fenomen, te simţi” inundat de o linişte pivasă, de un respeei fără a- 
mâstec, de o lămurire care nu mal simte nevole unei alteia, Merr- 
miseul cutărei probleme nu namal că ti pricepi, dar, dacă se poate 
apune, parcă el te-prieepe, te cuprinde pe tine. Te lape sis, Te 
șură, Nu 4 lațelegi, eștlel. Natăpluești desăvirșit, 1 trăeşti, te Idin- 
site! Iul. Picătară cu picâtură, ţi se infiltrează priu toți porii, Este 
un fel da Einfâhlunz, cum zie esteticienii germani, său mal bine% 
euevârntă și adincă Einleben, 

Dar să lăsăm contidențele micului şi -pretenționulul ginditor de 
po atunci, și să däm citeva exemple de această stare sufictenaci, se 
sar putea califica; Alentalitate istorică, din viața mal cotidiană, 

inchipuiți-vă câ cineva v'ar pune Intrebareat Ce fel de për- 
soacă este mama sau tatăl D-voastră, sau fratele, nau un prietin 
foarte intim? Nu este așa ci rimineți intertocat şi că nu găsiţi ni- 
mic de råspuns ? Simţiţi foarte limpede că o caracterizare justă nu 
încape In citova formule, oricit al fi de maestru ti fhurtrea lor. Cu 
totu! aficeva cind persoana care trebue deflultă exte numai o simplă 
cunoştinţă, Atunci etichetele nu râbovesc s4 vie, și chlar să no far- 
imece prin exactitatea lor. 2 

plicația e fosrte simpls, Pe cel din prima categorie îl cu- 
noaştem prea bine ca si ne mulțumim să-i ferecăm fn citeva fraze, 
oricit de ingenios alese. De Indata cs ne gindim să acordâm prole- 
rinja unul caracter care nl se pare dominant, toate celelalte vin, ett 
frunza și iarba, să protesteze Impotriva acestei alegeri, Intreagă, 
persoana celul, al cărui portret ni se cere, o avem îmfprăgtiată în 
00], ca pe ceva pe care Il frim, mr nu ca pe un lucru pe care să-l 
*ecităm. ŞI totuşi, o astfel de cunoaştere lsforică & mal folositoare 
decit cea obisnuiti. Intr'adevăr, putem apune ce ar face omul acela 
fn cutare sau cutare împrejurara cu o precizlune egală cu acela de 
care am dltpune pentru previziunea prapriilor noastre acţiuni, Ceva 
măi mult, Este o ghicire a posteriori, Sa poate Intimpla alb, se poate 
tatimpla negru, impresia è aceiași: nu ne-am Înțâlat, Astici, men- 
tațitaten istorică ne împacă intotdeauna cu nol Ingine: şi Face loc 
Terţiului exclus. i 

At exemplu. Un prietia de copilărie, care nig pote îi vuapece 
tat de lipsă de talent, câci actualmente este printre cel mal buni ca- 
ricaturişti din Paria, nu a renșit niciodată să mă facă și pe mine în 
caricatură. Explicația e acelaşi, Prea sidat mult Împreună (şi imi 
place 34 remarc că analogia între caricatură și felul nostru obișnuit 
de a ginui nu este Intimpifitoare), ţ 

ta câzurile cînd nu sintem contaminati de microbul palttacismulul ”, 
cunoaşterea limbii natale este exemplu: cel mal democratic de cu- 
moașterea superioară pe care nl-o procură mentalitatea istorică, 

Toite cele spuse pănă acum ne aduc la fozmularea unel tegl 
mal generale, ~ 

Omul începe prio a avea față Gt lumea Inconjurătoare doul, şi 
numa! dost atitudini, - A 

Faţă de o anumită categorie da fenomeng, cunoaşterea sa Imbra 
Forma unei canzatități absolute, ultra ytiinţifice. Cere lucruriior o fie 


<9 Cuviut în -entat de Leibnitz (dela nsittacus= papagal) și reluat de 


? ale Psittacisme”, Alcan, insamnă poraztismul ginsirá pe cuvinte, 
întiebu:nțarea zutomată a cuvintelor făra Pi gre ici S corataria: J 
+ 


Ea 


PEDAGOGIA ISTORIE! 242 


idațulre riguroasă şi nctoleraniă, cu relațiuni de cauză și test re 
faitibile, Nu se admit conțingențe, nu se ingădue abateri, Romana! 
intitulat „Les pou-quol de Pierre“ lyi are varjante în toateţirile, Co- 
pilul este insetat de explicație cauzală, Cine nu a simţit, in copiii- 
rie, vnluptatea superioară de-asvirii, dela Etajul! al Ill-lea, ua obiect 
de sticlă peniru a vedea cum sboară In ținduri? Sintem minați, la 
această virată, de o polti irezistibilă de a descoperi Principiul tie 
căruj lucru, de a] tura secretul care ne trudeşte, Foarte propriu $ 
ez aro epeng aragi $ kager A atchimiste ale copilului, 

Flo u aceasta, pela virsta cind liceanul a inceput săpat» 
destâtările literaturii, mai cunoaște şi un ai dollea mda. de ru 
unde ori şi ce este permis, unde sentimentul şi imaginația sint sit- 
pini absoluț!, și miraculosul oxspe răsfățat. Aich, haina imbrâcaţa de 
gindire este o cauzalitate uchonară şi tolerantă, În acest domeniu na 
înttinim decit insurecţii, Dar nici nu pot fi numite astfel, căci alci 
epiritul nu ars vre-o regulă căreia abaterea să contravină, Simte co- 
pilul, confuz, dar sigur, ci pe acest tării aingura normă este sco- 
pul, idealul, care nu e una, 

la fine, mal caracteristic decit orice, la copii aceste dout forme 
de gire, aceste două atitudini de cunengiere sint despărțiie prin- 
tr'ă perdea impermeabilă. E natural să fie așa. Ambele sint in perl- 
oada lor de creștere, și ca să ajungă la o complect desvoltare, nu 
trehuesc amesteeste Intre cele, Numal dupise vor ajunge la maturi- 
tate, se va ivi problema suplimentară a conclilerii mutualé., Penira 
momeal, deși antagoniste, ele nu supără pe copii. Graţie zidula! a- 
pac care ie separă, lecare lucrează, in lumea ci, noturburată, gi, 
ia adâpoatul contradicții, se coc, încetal cu incetul, 

Pedagogul Inţelept trebue să ţie sama de nccastă situație pal- 
thologică unică a copilului, De aceia Invățimintul Istoriei ar trebut 
muprimat la virsta de care vorbim. Istoria pentru. copii, nu e decit o 
disciplină hibridă, care i! dezorieateară și zăpicegte obicelurile in- 
telectuaie. Am arătat mai sus cum pile Istoria să conciliere cele doză 
atitudini de cunoaştere, stirimind barierele cara le despârțeau, Dar 
pentru moment operaţia este premațură. Conciliația nu o cere nimeni. 
Un moment atit de delicat in evoluția copilului ar merita o mal meri 
uteaţic din partea Pedagogului, r 

+ Dacă nu api îi avut înțelepriunea să mA resemnez eS flu une- 
lev perfect nul in Istorie, şi să mă sviri IArA control asupra fucre- 
rilor cate imi aţițau curiozitatea; dacă nu aşi ti lisat catiecare din 
cele două laturi ale cunoașterii si se desvolte Independent,—atunci 
na ași fi cunoscut momentul cind amindouă nu crescut atita, tnctt, 
automatic, nu rupt cătugele, au fărimat zigazuriie caro lë despărțeau. 
Este o desiegare asemănătoare aceleia a crisalidei, care ponte pln- 
gură să gânreasci gåoacea în care stă inchisă. Din fericire pentro 
crisalidă, la lumea gindacilor de mâtase nu există un Minister ai li- 

“publice care si-i facă prostul serviciu dea o desrobi lua- 
înte ms Sr: t 
orla e bunul neprețult caro, administrat la timp, desâvirgeyte 
vvoluția. Dar e şi otrava, care, luati cind nu oet eieiei ex 

Faptul că studiui Istoriei apare in invățâmint la un moment te 

aopprtua, seceră posibilitățile de generalizare a mentalități istorice. 


„ Socletataa trebue să se maulțuntească cu acei unde ea se afla în stare 


oarecum naturdlă, unde aceasta constitue, caractera! domirant, tèt- 
i @ 


Li 


______NIATA_ROMINPASCĂ 


< — 


miţind să se neglijete dela Inceput celeialte două (mentalitatea cau- 
zală şi mentalitatea Iterară). Dio nefericire, însă, aceşti camesi atat 
datul de puțini ln număr, 

Dacă ar fi să clasificăm tipuriie de caractere după criteriul di- 
seritelor metode de cunoaștere întrebuințate, am avea: 1) Materia- 
simtul (montalitate cauzală Intransigentă), 2) visătorul (mentalitate to- 
verantă, cauzalitate literară). 3) omul „de bun ëimj* (mentalitate fs- 
sorică), Dar aceste prime trel tipuri sint raro, căcl însanină o pre- 
omminanță a uneia singure din cele trel forme de gindire, care să 
suprime pò celelnite. În sfirsit a! treilea caz este gi mai rar decit 
cela doud dintiiu, Studiul Istoriei Intervine, în şcoli, atunci cimi men- 
tatitatea intorică abia apucase să sa nască, In timp ce,celelalte două 
deja adolescente, sat suficient de tari pentruca noul venit să fie 
cel sacrificat. Din nenorocire, însă, Inviagătorul ese, şi ci, grav ri- 


nit din luptă, Aşa incit tipul cel mal frequent este 4) omul normal, 


care în principiu ar fi trebuit să le albă pe tuatreie, dar ia care au 
fost toate trei distruse In faşă, dind naştere la o dezorientare care 
caracterizeazi orice majoritate Intr'un stat. 

Un exemplu va dovedi că într'adevâr organizarea actuală a cü- 
woștințelor nu permite o cânciliare între aceste trel technici da cu- 
poâştere, E vorba de marii potiticlani, oameni prin excelență, „de 
den simt", cu vederi „realistes, reprezentanţii cel mal eminenţi at 
mentalități! istorice, La aceștia existi un divorţ absolut latre men- 
talitetea istorică şi celelalte două, * I vom uzi dectarind netacetat 
că ei, în acțiunile lor, nu se inspiră nici din Teorie nici din Poezie, 
ei din Experiență, adică din împrejurări, Atitudinea lor este o o» 
portunistă expectativă a desfășurării evenimentelor. Priceperea tu- 
cerurilor şi a oâmenilor este la ej cu totul empirică. Dispreţuese atit 
formulele teoretice cauzale, cit și impresiuniie aubliective literare, 


inainte de a trece Ia consecințele practice ale acestor consta- 
tiri, nn ne putem abține de a remarca că celince are joc, în mic, la 
copii, îl regăsim, în mare, la evoluția întregii civilizaţii și gtodir! 
omenești, 


trebue ințeleaaă ca un instrument de cunoaştere, ca un alfabet care să ne 
descifreze lucruri acolo unde alte prozedee siat utincioase. Tot aşa și 
m ntalitatea ştiințitică şi cauzală Ua Metternich, faimoa pentru erudiţia lui 
iiterari, o intrebuinţa Intr'un scop exclusiv de: seducţie, De asemeni, 8r- 
gumentu! rigaroa cauza! nu avea ia el o altă utiltate decit acela de a 
smulge ambasadorului rival un da său un nu, după o ploae tore do 
totisme impecabile și abil întortochiate. Cit despre instrucția și pe 
are o intilnim (destul de rar} la unii din cond-câtorii politici, nu e altceva 
decit un ornament care sa le mărească prestigiul nalității datorită sti- 
mei crescinde pe care societatea o are pentru ştiinţa exactă. În rezumat, 
marii politiciani, chiar clad nu igmorează arta san ştiioța, le ignorează ln 
schimb posh utilitatea, fundameatul și valoarea lor adevărată, $i asa no 


. 
- PEDAGOGIA ISTORII 221 
à ; el aa i 


Oindirea omenească a Inceput prin a ocupa o poziţie interne- 
dară intre două ordine de fenomene. Pe unele, le-a tratat ca pe nişte 
sclavi, Cu cit ne intoarcem tu trecut, cu atit gâsim mai mare pre- 
tenția omului de a se face stăpin peste puținele lucruri pe care și le 
putea explica îm mod cauzal, Nu avem decit să ne amintim repita- 
jla de omul-sciență de care se buurau acel care în vechime se nue 
mesu savanți. Astiel erau atot.pnternicii vraci, filozolii ca Soceat, 
Pilaton, Alchimiștii din Evul mediu, Picii dela Mirandula; ete, etc, 
Chiar în plin secol si XIX-lea găsim reprezentanți intirziați ul aces= 
te! mentalități. Astfel materialismul unui Lange, Vogt, Moleschot, 
care deciară că „gindirea e o secreție a creeruluie, Toţi aceștia se 
poartă cu ştiinţa ca cu o schavă, cerindu-l totul, și nepermiţiadu-i s4 
le refuze ceva, - 

Dar omenirea a mal cunotcut şi o altă nevoe, absolut diierilă: 
ntvola de „au gelas, de miraculos, înclinația câtră lactul care ne 
depăşeşte, Nevola unel forțe suparioare, uriaşe şi totdeodată plină 
de farmec, în mîinile căreia nu sintem decit o jucărie. Arta și Reli- 
pia sint acești tirani iubiți, dupăcum Șiiința este Hilotul dela care 
putem, în principlu, cere orice. 

Atunci vine Luther şi Reforma, cu fiicele sale Spirituale: Re 
voluția franceză, Declaraţia drepturilor omului, Dozmele Egalitare, 
Utopilte Soclaliste,—într'un cuvint, necesitatea Democraţiei, Apari- 
ţia Democraţiei nu are Importanță din punctul de vedere politic, unde 
primeşte atitea desmiaţiri dela evenimente, ci maf cu sami din punc- 
tul de vedere al teoriei Cunâştinţii, ca simptom al evoluţiei gîndirii 
omenesti; 3 “ 

De cîtva timp, Intr'adevăr, şi nu prea demult, omol a simţit 
nevoin să împace ştiinţa cu Arta și Religia, Crezul delà 89 ne atrage 
atenția că nu se mal admit cuvinte ca sclav şi stăpin, Nu mai vrem 
să fim tiranizați de un Deus Ultor, şi gindul că ştiinţa, robul de altă 
dată, tyi închide robinetul şi refuză să mal explice, A devenit din ce 
în ce mal insuportabil. Deaceja nevoia de a egaliza starea civilă a. 
cunoştinții - sclav cu chnoştinți - stäp'n într'o cvaoştință = sinteză 
este trăsătura caracteristici a preocupărilor secolului ai XIX-lea, $ë- 
col care ar putea f) caliiicat: epoca încercărilor de democratizare a 
gîndirii, 

De acum înainte, liniștea ginditorului nu se va putea obține de- 
«it pe prețul unei concilleri reușite, san Invers, în schimbul unti re- 
nuațări. Un exemplu luminos de această a doua atitudiae este. Phs- 
tour. Preocuparea impăcării nu-i trudeşte. Poate foarte liniytit să 
fie an corileu a! științii exacte, și în același timp, an parobian care 
declară „Sint bigot ca un Brèton, și ași vrea să flu ca o Bretoni”, 
Cere dòut lumi conviețueac fn el fără amestec reciproc. 

În schimb, Avem un exemplu simptomatic și de o mare generas 
litate, de cealaltă atitudine, care îşi pune problema tu burătoare a 
concllterii, Este vorba da curentul, născut în Germania, tubt numele 
de şcoala“ istorică, de unde s'a crezut posibil să se boteze veacul al 
XIX-lea: Secolul Istoriel, S'a simţit, confuz, că dezlegarea trebue 
să vie dela Istorie. 

Dar s'a bijbiit, şi se biible încă. Ceva mai mult, și mai grav 
—s'au comis erori, care au compromis legitimitatea punctului de ple- 
care, denaturindu-i In sensul opua. Intr'adevăr, Secolul litariei ar 
putea fi mal propriu, mult : secolul încercărilor de logicizere a ts- 


ag. VIATA ROMINEASCĂ 
E Speta IT Ş 


toriet: Reinvlerea acestela nu s'2 putut realiza decit lepădindu-și toc- 
mai ce are mai personal, cu preţul de a deveni o Sociologie (Lam- 
precht) sau o Pilozotie (Hegel, Marx şi toți acei care cred în filo- 
zofia istoriei), sau ó simplă metodă de Economie politică (Knies, 
Hildebrand, Roscher, Schmoller, Loria, Bacher, etc), sau (Savigny) 
o technică Juridică (cea mai dialectică dintre discipline 1) 

4 Această greşală fundamentală a discredidat maestatea Istoriei, 
şi totodată a întirziat, cu cine știe che veacuri, putinţa deslegării. 
Rezultatele nint dezastruoase. Ne întoarcem, ea mentalitate, cu 20 
veacari înapoi. Trăim din nou o perioadă de logicism acut, de muto- 
craţie monarhică a Generalului, a Formulei. In zadar un Renouvier, 
mai timid, un Bergson și un Boutroux mai viguros, caută să ne scapa, 
Filozolia lor a Contingenței, a Discontinuismului este o incercare 
dintre cele mal lăudabile şi un pas spre bine, Dar rănl persistă și 
se |iţește, Inundind şi viața de toate zilele, ba chiar şi arta. Ast- 
fel, In viaţa de toate zilele se pot semnala fenomene ca Psirtacis= 
mal, Bovarismul, Pedantismul, Fumiateria, Demagogismul, Bolcevis- 
mul şi toate fiageluriie sociologice existente, în literatură (care pănă 
acum era citadela individualului) găsim plesele şi romanele à the- 
ae", discursurile sociologice ale eroilor lui Corneille sau al lu] Cv- 
rel, Deasemeni, nu e nuvelă unde să nu gisim aforisme nesulerire, 
generalizări sentențioaze şi cuvintul odios: problemă socială. 

Ca să scăpăm de Majestatea Sa „Conceptul, ca să ne întear= 
cem Inapoi la adevăratul izvor de adevăr: Percepția, nu e decit un 
drum ; Istoria. Să o Instalsm în locul care | se cuvine : Școala, și 
aga cum se cuvine, adică: în momentul cind legile firești ale pti- 
chologiei omeneşti o reclamă. lată-ne ajunii pe altă cale, aceiaşi 
răspintie botăritoare : greșiia predare a Studiului Istoriei în invA- 

nt, >» 
Văzută subt acest aspect general, problema capătă n acaitate 
dramatică. De ea depinde desnodâmintul crizei intelectuale prin care 
trecem, În clipa în care scrim, calul de bätae al tuturor publiclgui= 
lor (chiar francezi) este că viitorul aparține Anglo-saxonilor, și ci 
Continentul moare, Formula nu e complect inexacta dacă ne gindim 
că Americanu! și Englezul au, în linii generale, mai mult simţ isto- 
ric decit Latinul. Dar nu trebue să vităm că privilegiul acesta il 
piAtesc cu prețul celorlalte două mentalități. Intr'adevâr, este- curos 
cută atit în aptitudinea lor artistică, cit și sărăcia” culterii lor Indi- 
viduale.” Or, soluția crize! nu poate, înprictipiu, veni de acolo unde 
lipsesc din materislul necesar, In schimb, Franţa posedă în chip stră= 
lucit primele două mentalități. Cit despre cea istorică, am văzut ck 
se poate cipăta. Ea apare după celelalte două, iu mod spontan g toa 
tul e să o lăsăm să vie. Dacă nu li punem bețe im roate, nu avem 
decit să ne plecăm să o cul Latinitatea nu trebue să ulte cA 
este moștenitoarea eta cea, eg a armoniei interioare şi a equilib- 
tului egal între facultăți. A căuta și a gäsi ce ti lipsește, trebue să 
fie pentru ea o datorie de familie. 


Dar, la urma urmei, puțin importă dela cine va veni deslegarea.- 


* Sa zis că „Universitățile teze sînt z1evărate școli primare pentru 
copii bâtrini“, gurie 


PEDAGOWIA. ISTORIEI 223: 


—— ——— 


Led 


Problema care se pune covirșește orice în importanță: ce vorba ca 
întreaga civilizație să optere intre a merge înainte, sau d se cutunda, 
dincolo de 30 secole, în sdibătacie, 

Si cuvintul „sălbâtăciee mwe o imagine. Din studiile făcute 
supra  sălbatecilor contemporani (în special Durkheim * şi Levy 
iriibi **) reesă: că concilierea despre cara ne ocupăm trebuie să fie 
jdcută (suni curind sau mai tirziu, mai bine sau mal rău). La säl- 
betoci s'a făcut şi anume mat rdu Silbatecul este „impermeabil ex. 
perienţei* şi principiului contradicţie! cu terțiul termen exclus (Levy 
Brühl). A scăpat de cauzalitate, De asemeni a scăpat și de religie, 
în ințelezul de misticlam care îl dim noi. Denceja situația psicholo- 
RICĂ a societățitor primitive este nu chircirea unul început de cul- 
tură avortat, și oprit de-a-apuaruri pe loc, ci o tvoluție isprâsiută, 
ua ciclu buciat, dar cu diametru foarte mic. Cunoșiința şi Religia sa 
Intrepătrand *** comatitulal dimpreună o tinteză, un echilibru perfect. 
Celace la nol am botezat „democratizarea pindirile In ei e deja făcut, 
subt aspectul une! uocializări, unet ritualificiri a acesteia "=. 


Revoluţia Kantiană în Teoria Cunqgtinți! și-a perdut, în ochii 
mtiltora, aspectul său de revelație. Fapta cntezâtoare a titanuiui dela 
Königsberg, care n cules, cn lăcomie, fontă lumea y! a instalat-o 
apui in creerul nostru,—rămine cea mal dramatică aventură filozo- 
fică. Dar atita tot. Nimesi nu-i mal pune, cu înfricogare, întrebarea 
dacă universul e ficut de noi, sau se afi in afară de noi. Oladi- 
tarii de az! îşi pun problema mai modestă a relațiunilor dintre En 
şi Non-Eu, Totu! se rediice la o chestiune de atitudine reciprocă, 

In marginile acestui punct de vedere am cântat să stabilim o 
jegătnră intre Metodele, Lucruriior și Metodele Minţii, Intre techni- 
colo de cunoaştere aje sufletului omenesc, pedeoparte,—yi technicele 
după care se organizează diferitele discipline ****, 

Astielam ajuns la constatarea că, intr'o primă perloudă, lu. 
men exlerioară ae prezintă nouă subt două asptete diferite: a) Fe- 
nomene legate cauzal şi b) fenomene legate necaural. 

In faţa acestor dons grupuri de fapte, deosebit organizate, per- 
-zonalltațea noasita la două atitudini adeguate: a) mentulitatea can- 


* Les phânome:s de la vie r ligivusė, Alcan. 
** Le. foucbons mentales daus res socétés primitives 

See lu lor de la „participation, Levy Brühi, op cit, 

s Pentu e, În aceste so ictăti, cercul Su inchis în timo ce noi a- 
lergin mRouneși: inte misu e de siiralt care me inie VĂ mereu pi nu se 
în hide? sinen mu va ști să ne pâspundă cate că şi Bohimini «au 
Fuegivali au una t și -ei n civilizație mharitoa-e ca a noa 5, $ lia uy 
mumieal 45 minător timaurilor actu iie, n'au ascultat de tegili fru-ţi "a 4i 
atum, un RB igevian prichie [real k a edat liniştea, iiforcinuu-l” la 
pun?! Je plecate, 

"509 iag iwgem prin terme ul: gs ipini un ansambu de tapte cire au 
comun u in td dug e idan! că, Ia preoti arca de a »tabiu felaţiuni e canză 
Şi afet (natem rica, Dzie , ysol Misa E namie polit câ, ii preacuparaa 
Mabilrii uuor aprecieri de Valoste sarm, mor, În, re: pa), 


224 VATA RO - 


—— ——_.———.-.— — 


e | 
zaid şi b) mentalitatea artistică *. Intre ele, nici-un #mestec ; tatre 
ele tncompatibiiitate de principiu, 

in momentul, însă (şi mumal atunci), cind ambele aceste două 
mentalități au ajuns la maturitate, survine problema suplimeatară a 
conciilerilor mutuale, 

Am arătat cum concilierea nu poate f| imijiocită decit gr 
agel a treia mentalități, pe care am numit-o mentalitatea lstorică, 
consistă în a svirii la o parte atit aprecierile cauzale cit și judecă- 
țile de valoare, Atunci, lăsăm fenomenul, pe care vrem să ul-l ex- 
plicăm, să curgă istorie, Dualitatea sublect-oblect dispare, şi art loc 
o incorporare reciprocă între fenomen şi mol, o Intrestrălre, un fe! de 
Binleben, cum spuneam mai sus, 

Acestel a treia atitudini corespunde în lumea exterioară (capi 
ja celelalte două) un grup distinct de discipline respective, și anume : 
Istoria, subt toate formele el, dela cunoștința unel persoane foarte pm- 
time, sau a limbii natale, pănă la Istoria economică saua doctrinelor 
tilozotice, atc, În rezumat, această mentalitate iatorică apare: 

a) Cea din urmă (în principlu pela vre-o 14-15 ani, şi anume: 

b) Cind celelalte două au ajuna la o maturitate depiină, permi- 
tod izvorirea unei preccupâri de conciliere, de furionare și de co- 
vaborare, 

c) Primele două nu se pot coace decit dacă cresc: 

1) isolate latre ele, 

2) Izolate de a trela. 

La lumina acestor citeva rezultate teoretice, vom cerceta chos- 


toalie de ordin practic, care fac oblectul ultimel pârți ale prezootet 


ucrâri, 


z$ 
. 
-. . 


Titiul acestul articol iasă ză se ghicească incotro am crezot 
es trebue să no todreptäm privirile pentru a duce o politică intaiee- 
tuaia tertită. Ştiinţă cea mal indicată pentru a ne lămuri pare a ţi: 
Pedagugla, 

Din nenorocire, însă, Pedagogia s'a ţinut întotdeauna destul 
de departe de practică. Astfel, o vedem edictind vaste itgi psicho- 
logice, care pentru Psichologie nu sint decit banalitâţi vagi, De nse- 
menl, metodele propuse sint atit de abstracte şi de “generale, încit 
ou fac decit să schițeze, foarte pe departe, directive neprecizate, 
ămintad, în realitate, Jocuri metafizice mal mult sau mal puție eht» 
gant scrise. . 

Afară de inconvenientul unul piatonism inconsistent, îl mai, av 
şi pt acel al contradictoriului, Intr'adevăr, este un loc comun că 
toate metodele, toate techriicelo sint bune. Totul se reduce, în speță, 
ia partea făcută flecăreta. 


itera mistic, sau cum o vrea să | se spună. Cuvintul 

au ei retele eg să nù se identifice cele două mentalități cu pape d 

direa între o atitudine intelectuală (știință) și afectivă (arti, rei le at 

răporiurile de C rtg E lagar e fe gps : z 5s 

sentime Ă H ic drzbu toiul ; 

F Mir între pre 4 şi imagini“ de D-nul Mihai gauen în Stud! 
15, 


Pilosolice 1 , 


AES PEDAGOGIA ISTORIEI z i 25 


O aită ramură de activitate a Pedagogic! este măsurarea fa- 
cultăților, Psichometria, Aceasta însă, dacă pentru Psichologia pur 
teoretică poate avea, la rigoare, un folos, in schimb éste neputin- 
cloasă să dea Indicații pentru arganizațiuni concrete, 

"Instirgit, Indelatnicirile moralzatoate ale Ştilajei educației, 
preceptele, paienn Cte., — êxcelento în sinc,- nu infinenjeazā 
asupra moralității copllatal, Dimpotrivă, succesul consiliilor depinde 
de aceasta din urmă. 

- Depărtarea de realitatea cotidiană ja care sauţinut intotdeauna 
doctrinele pedagogice au tăcut ca organele oficiale, Academille, Pro- 
fesorii, să meargă pe dibulte, bijbitad mercu, citeodata găaind, de 
cele mai multe ori greșind, ŞI toate aceste inconvenlenta, se compiică 
cu circumstanța agravantă că, din pricina latițudinii laSale Miniate- 
ului, reformeie şcolare sint Insullețite mai ales de preocupări străine, 
ca: atectații de bugete, debuşenri pentru colegi protejați, vanitate 
regională szu municipală, ete, 

După părerea noastră, remediu! stă nu în metodă (orica me- 
todt, abil lutrebuințată, e bună) cl în organizarea programelor, tea- 
tr'adevâr, Piecărel Ştiinţe li corespund anumite deprinderi de gindire. 
Fiecărti procedeu de cunoaștere Ii corespund anumite grupuri de cu- 
naştinți.  lasitryit, fiecare grup de cunogtinji se organizează după o 
anumită discipilnă, alcătuind Metodologia proprie îlecărel Ştiinţe, Ei 
bine, impotriva acestul mecanism, profesorul nu are nici-o putere, Pe 
cînd în domeniui Metodelor pedagogul este stăpin uecontrolat, în acai 
“a| programblor e! trobue să suporte pasiv cauzalitatea specifică fie- 
cârei ştijnțe, Deacela, este absurd să se ceard, ca Gustave Le Bon: 
Schimbare de metode, uu de programe. Dimpotrivă, programele și 
numai programele, repartizarea disciplinelor pe virste, după criterii 
psichologice, jar nu impresiogiste, tțadițiouale, sau politice, — lata 
tot ca e de făcut, 


ln şcoli, după cum am mal apns, ordinea Hreasci a apariției 
diferitelor atitudini de cunoaştere nu esie respectată, Studiul Istorii” 
vine înainte de vreme provociod curmarea dervoltării normale a ce- 
lor dintâiu dobă mentalități, şi în acelaşi timp, sinuciderea celei de a- 
treia. Programele, după alcătuirea lor actuală, răstoarnă sensal evo- 
luţiei maturaie. Scăparea nu poate veni decit dela răsturnarea pe 
față a acestor programe. 

lată, în linii generale, directivele unei organizații mal potrivite 
tiril lucrurilor: 

A) in prin perioadă, carear corespunda „Cursului Inferlore din 
Licee, studiul Istoriei să fie radical suprimat. |n schimb, să se dea 
proporțiuni Inzecite tuturor ramurilor de arti şi literatură beictris- 
tică *. Po Vingă uceasta, s4 se introducă un numir cit mal mare de 
discipline cauzale, Astfel, pe lingă multă matematică, științi anturale 
şi fizico-chimice, sA se fac şi tilozotie, psichologie, logică, sociolo- 
gie, acononile politica, 


* Cure poare da 0 „chituri de fipta” muit mal solidă decit aceia 
pocarata de faptele mecolorate şi numail:cir uitate pe care ie furnizonei 
tora in cursui 'nferior, 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


SA nu ve obiecteze că copilul nu va pricepe nimic din toate 
acestea. Dimpotrivă,  Adevărurile tuturor disciplinelor enunțate mal 
ans sint de o simplitate şi de o mgurinţă neinchipultă. Totul este să 
Ho explicate pe Ințelesul școlarulul, Or, nici-o categorie de cunoștiați 
nu e mal susceptibilă de a fi predată în chip socratic ca acelea In- 
Yănţuite după o dialectică cauzală. Maieutica marelui Atenian nu se 
ocupa de altele, De altfel, prejudecata grentății unor anumite științe 
a inceput să se clatine, Astfel, Dewey” propune Introducerea Socio- 
togiei în clasele primare ! Deasemeni, în Franța există, pentru ace- 
legai clase primare, manuale de Economie politică,- Trebue să ne con- 
vingem, odată pentru totdeauna, că cu cit o știință este maj caurală, 
cu atit e mal ușoară, că raționamentul se adresează la toţi oamenii, 
pe. End me numai la erudiți. l 

Este caracteristic felul cum Economia Politică este primită la 
data apariției sale (clasa 3-a) **, Şcolarul salută în ea o sursă de 
delicii intelectuale, Nu e unul care să nu-și propună să o aprotun- 
deze ulterior (că nu o face, aceasta ține de alte cauze), Entuziasmul 
genera! se explică prin faptul că Economia politică, venind cu opt 
uni prea tirziu, capătă o ugemință ridicol disproporționata față de ta- 
coltăţile viitorului bacalaureat. Amorul său propriu, şi sentimentul 
de putere siht plăcut surprinse de imprejurarea ciudată că poate fn- 
văța o ştiinţă intreagă, fără a 0... invâțal! 

Pe de altă parte, copilul trebue literalmente indopat cu Itera: 
tură, SA se lase la o parte gramatica şi sintaxa şi să se facă numai 
compoziții şi analize de bucăţi, Deasemeni, cotirea in clasă esie o 
perdere de timp inutili. In clasă să se facă analiza colectivă a bu- 
căților cetite în afară de clasă, şi Intreaga oră să fle o dezbatere, o 
frecare necontenită de aprecieri, 

Instirgit, Intre 10—15 ani se pot invăţa cel mal bine limbile 
străine,  Deaceia, tonti storțargn de memorie Intrebuințată azi în 
chip absurd cu reținerea de date Istorice, să fie monopolizată In ser- 
viciul limbilpr străine, A 

Remarc, in treacăt, că in programul propus lipsesc cele dou 
timbl clasice. Suprimarea acestora coostitue o vecbe controversă in 
pedagogic, Cit ne priveşte pe noi, sintem de pârere că literaturile 
greco-romane sint de o lunaltă frumusete, şi ca atare, meriti să île 
canoscute, Invăţămintul actual nu permite această cunoaștere şi Hi- 
cearul care păleşte ziinic asupra unul fragragat de 20 verauri, pentru 
a le face chirurgiceşte sintaxa, nu are cum s3 guste farmecul lui 
Omer sau spiritul Ilui Oraţiu. Deaceia, ar fl de dorit ca înlocul aceg- 
tor procedee, să se Introaucă cetirea globală a autorilor ta traduceri. 
Avantajul e dubiu: Patrimoniul nostru cultiral va cunoaşte, în fine, 
un stii eapurgat de acele insuportabile şi pretențioase dictoane latine 
sau greceşti, — lar literatura Romei şi a Atenei, va fi, fasftrglt, lu- 
Diţă pentru valoarea el estetică intrinsecă, lar nu pentru prestigiul 
depârtării și pedantismul vetustății, 

b) În a doua perioadă, corespnnriitoare „cursului superiors tat 
relace se Invățase tn anil precedenţi se va relua şi preda pe cale 
istorică, dela Istoria Muzicei, păni la istoria Fizicel, dela Istoria Eto- 


* L'école et l'enfant, f 
”" Căci in clasa IV durează vre-o 2—3 lecţii, 


y 


„chale, ete., etc. 


PEDAGOGIA ISTORIE - 2271 


nomileă pănă la Istoria Matematicilor, Toate cele Invățate din ştilaţe 
și din arte se vor pune la punct, localizate definitiv în timp şi în 
*păția; lasftirşit, se vor umplea cu cunoştinţe nol incunele care des- 
pYrțeau Intre ele cunoștințele vechi fragmentare. 


Două oblecțiuni se pot aduce unui asemenea program: a) câ e 
prea lucârcat * și b) că Intimpină greutăți de realizare considerabile. 

În celace priveşte prima Invinuire, sintem aproape tentaţi sA 
spunem că a venit timpul ca lumea pedagogică să iuceapă a da oare- 
cate atenţie cele! mal interesante categorii de şcolari: Sapra-normali. 
E cerios de observat câ toate inovațiunile pedagogiei contimporane ** 
ac adresează fie normalilor, fie sub-normalilor, şi abia dacă pe ici 
pe colo un Qroszmân*** în America, sau un Binet **** in Franța biae- 
voesce så se ocupe şi de supra-normali. Şi pericolul cel mal mare cate 
vedesvoltarea gentilor. Binet dovedeşte că supra-normalu!l neglijat, 
după 0 scurtă strălucire, nu sc ma! poate menţine nici chiar la alve- 
ul normalilor, și numaldecit alunecă spre trista situație de ratat: 

Dar inafară de aceste considerațiuni, abiecțiunea, strinsă de 
aproape, an rezistă, Intr'adevăr, o Invițătură care urmăreşte fidei 
chrbul normal al evoluției suiietești, caro nu contrariază şi nu bui- 
mâcește ordinea firească 4 lucrurilor, este prototipul învățăturii eze- 
cutată de copil cu plăcere, cu ușurință, și, deci, cu spor. Economia 
de efort astfel realizată descarcă programul de jumătate din dWicul- 
'Aţite cu care se luptă liceanul de azi. å 

A doua obiecţiune, am spus, ar putea ti relativă la dificuttäțite 
de ordin practic pa care le-ar suscita panerea In practică a noului 
program., 

Uar aceste dificultăţi există pretutindeni, ŞI, dacă există, atuaci 
stinjenesc toate şcolile, nu numial pe noile venite, Avem însă datoria 
să credem că se vor gâsi odată o mină de oameni de bine, compe- 
1enţi şi entuziaşti, care să se incumete într'o asemenea întreprindere, 
In tot cazul, se poate incepe prin a se face expeiicnța unei aseme- 
nea şcoli, ca tă se vauă efectele, Incercarea merilă o alprațiune du- 
gotară, tăcută chiar cu riscul dea ti risipită, Dar, la dreptul vor- 


* În tot carul, cele 36 ore de clasă sâptăminal pot contine un pro- 
mam in acest sens Astic] am avea, de exemplu: u) in rsul inierior: 
atematica 3 ore, Şt-Fizica- Chimice 3 ore, Şt-naturală 2, Limba franceză 
3, germană 3, engleză 3, ecoaomie politică Literatură ©, geografie 2, - 
Dexterităţi 5, Filozofi s (P'sichologia, Logica, Sociologie) 4 ore, iar er 
Greaca și Isturia nici-una. b) in cursul superior; istoria generală (poi 
Şi economică) 5 ore, istoria șlilațelor 5 ore, a artelor 4 ore, a literaturii 
r id ore, franceze 3, ge 2, Lstoria aitor literaturi (englesă, 
italiană, nordică, rust, etċ.: 3 ore, a literaturilor greco-romane, Seminari 
şi co lerințe 4 ore, Dexterităţi 5. 

** Educaţia arierațilur, tea pe mâsurat (Mashala), anal, 
școlile de self government, Tribunalela de copii (Stateie-Unite), arbeit- 


** Association tor the study oi exceptional children. 
"*"*jjăes modernes sur les entants, 


+ 


228 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


imoŝ, ta nici-un car du va 
bind, dacă rezultatul poate să nu lic faimo ' 
patea H Anterior rezuitatetor şcoaleior actuale”, 


ina printr'o scurtă Analiză a tuturor constatăriior şi 
a 20 rilor de ee sus la lumina principalelor doctrine ate Știm- 
a pizma le Bon (cara trebuia, fatal, să se ocupe și de „Pete 
chologie de t'Education=) Incearcă să se cilăurească de o idee, gin- 
dită de molji alții, și pe care Domnia-sam exprimă asife): „Edns 
caţia este arta de a face să treacă conştiontul în inconștiente. Amin: 
tim că cunoașterea istorică tadeplinogte In perfecțiune aceasta Sati 
dipe, Avem în viaţa de toate „ziiție exemple, onrecus ori pp t 
înțelegere isiorică (cunoaşterea limbii natale, sau a unei potzannu 
toarte intime) care tocmal ating perlecțiunea inconstientului, : 
Am asâtat 'cum Istoria, readucindu-ne la un concret pii și Ape 
tidian şi ferindu-ne de tirania peroralului, ne scapă de acel pareri 
tism al limbajului și al Cilgeului, pe cate Dugăn *™ N numeşte păir- 
el: a, [n Pedagogie, © doctrină n aşa zise: „Educaţii progre- 
sivas (Rousseau, M-me Necker ce Saussure), Rousseau, însă, luțeleg: 
pria aceasta un lucru absolut faiş: Etajarea simţurilor, imaginaţie, 
jadecăţii, etc., in compartimente arbitrare. Or, psichologin contempo- 
rană a dovedit cu îndestulare că cea mal umilă stare de conştiinţe 
cuprinde citeceva din toate acestea, O educație progresivă na poate 
ți concepută decit ca acela care ține saima de evoluția firească a di» 
feritelor mentalități, a diferitelor categorii, forme de gindire (in ta- 
țelesul kantian), jeena ger mo au căutat să satisfacă aceite 
ri şi să merite acest adjectiv, 
casele şi Fourier aduc teoria faimoasă a Educaţie! „Atirar 
ante“. $e ştie, ins, ce înțeles utopic arc, pentru el, acest cuvin. 
opinia publică pedagogică ironizează şi condanină metot: 
numită indirectă, insinnantă (Penelon), al cărui rezultat este pueri- 
Hzareasinvăţăturii ***, Astăzi interesul la învățătură a căpătat o alti 
accepție. W. James ****,cind detineşte interesul, merge pănă acolo iaci 
alungă noțiunea de agrement: „interesu! este acca iritație intertoari 
impotriva ta însuți“. E cam mult, Dugas spune: „interesul gu vrea 
să zică pici petrecere, nici joc". Chiar aceasta e prea mult, Explicu- 


— E 
* Dám, cu titlul de exemplu, citeva propuneri de amânuat: astfel- 
a) complectă gratuitate, b) ie în sensul celor Intrebulațate de je- 
zuip pentru a pule: grathie p inchisoare ale Internatului (tenw, manei, Di- 
Hard, sală de arme, gustări d $e, biblioteci fără index, piscină, etc), c) 3d- 
misibilitate universală comtrabalansată de o mare severitate pentru ardmin 
in şcoală. Cea mai mică dovavă de incapacitate sau de lene persistentă să 
atragă eliminarea târă apei, Eliminarea nu art“sens decit pentru proastè 
învăţătură. Pentru proasta conduită constitue sancţiunea cea mal papis ë- 
ficace. d) Suprimarta acelo examene titanico, în felul pedagogiei sorhoaiens 
şi inlocuirea Jor prin seminari: şi interogați: parțiale aese, ete, etc (tista 
pü e limiativă). 

- Leg blemes de 'âaucation, Alcan. . 

RY, Aat adevărată Isere şcolară prupusă de M-me de Ooit. 

.4 Causeries pédagogiques. 


PEDAGOGIA ISTORIEI 290 


jin exagerărilor, și Intr'un sens, şi întraltul, stă to imposibilitate 
de à învăța cu plăcere (n şcoli unde prosramele se pun de-a curma» 
riul deweoltării intelectuale a copilului, Intoarceţi programele depe 
tos, pe faţă, și cuvintul „education attrayante va căpita din nou 
“un înțeles, 

Educaţie formulă, ori educație materiulă ? E o controversă stră- 
veche şi celebră în Știința Pedagupiei. Probiema se pune astfel : 
şeoata trebue organizată în vederea puneri! ştiinţei în serviciul spi- 
riiui ? său a spiritului în serviciul Ștăjnței 2 ** 

însăși existența acestei controverse este simptomatică, Ea In- 
scamră, implicit, recunoaşterea neaștepintă a unul antagonism intru 
metodele spiritului şi metodoiogiile științelor, Am arătat cum, în reas 
litate, fecere grup de fapte, Iniănțuite intr'o metodologie comună, se 
irmonizeară cu o anumită technică de cunoaștere, Dezadaptarea nu 
poate avea loc decit dacă unui grup de lucruri apiicâm. technica psie 
“hoiogică a unui ultuiu străin. Şi, de fapt, este tocmai. ce se totimplă 
azi în şcoli: studiul Istoriei este impas de programe la o virstă 
cind mentalitătea istorică nu s'a năseut incă! Atunci, sintem nevoiți 
să ne foiosim de ce avem, şi rezultatul este dilema de mal sus. Dacă 
criteriul organizării Arogramelar ar [HI ordinea succesivă In care apar 
diferitele noastre mijloace de înțelegere, atunci problema absurdă de 
>upremaţie între spirit și știință nu sar mai pune, 

Propunerile de mai sus s'au străduit să suprime impletăriie 
nclegitime între spirit şi știință, pentru a reda celui dintâălu depiină- 
tatea puterii, —lar celei din urmă majestatea ***, 

Instirșit, ultima noastră Intrebare va îi aceasta: Dat fiind că 
știința şcolii care se numeşte Pedagogia işi are fundamentul in prè- 
òcuparea de a asigura: cailura—, ce trebue să laţeiogem prin cul- 
tură? Desigur, nimic din toate cele spuse în nota precedentă (p. 
329, nota 3), 

G. Duhamel! dă o definiţie paradoxală, care a svut mult succes: 
„Omul, cultivat este acela cate a patut uita cea mai bună parte din 
ca |ovăţase“, Firește, formala e excesivă, Dar ca tendinţă, rămine 
exactă. Omul cultivat este nu acel care a putut uita ce învățase, 
dar acei care ştie si disprețulasei o parte din mijloacele întrebuln- 
{Ate pentru aceasta, Dár poate că cuvintul „dispreţ“ e prea tare, 
Vom spune atunoi: acela care recunoaşte că technicele logicei, re- 
pitate infailibile, nu sint decit picioroange momentane, care nu me- 
ritat o încredere absolută decit atunci ciud nu dispuneam de altele 
pentru a ne ridica unde vroiam. 

că nn reuşim să trațăm logica și enuzalitatea cu acest šen- 
timent du relativitate și proviznrut, va trebui să alegem: intre a 
continua să credem că logica nu se înșală niciodată, de unde, decepţii 
dureroase —, şi între a proclama un scepticism principial pentru In- 


„> Moataigac, Kant, M-me Necker de Saussure, şi mai alea Port-Royal. 
A: pren: Avenir dë ia Science, 
_** Se pot cita cu zecile exemple de asemenea impietări, Astiel: 
sermi-dociiamul gassins, sic pedantisni à la Cavaliċre“ (Malebranche), 
suinja de almanach, erudiţia de saloane, „se pidintisme de la légereté 

(M-me de Staui), etzadroanete de Siozroft gravi termieaţi fo ist, ftumismul, 
Heobinismul demagogie, pozitivismal utopic, și chiar specializarea excesiv 
specializată a aşa zisului: „Teil-menech" care uneori poate ajunge singurul 
vxerplar care så cunoască ce cunoaște, 


230 VIAŢA ROMINPASCĂ 
L e CI a —î._———_ 


treaga producție a gindirii omeneşti, —de unde nhhiliamul cei ms 


„sâlbater, 


1 cinstit. Poatre 
| Hema priveşte numai pe cugetătoru A 
= Ie op. A de Cetateni, mai există și ọ a trela saepe: ca 
> stia iri specula lacunele cauzalităţii, instituind pe oara nara 
pari itism abil. Astfel vom avea, subt o formă benină, fab cai = 
peace de salon, și subt o formă mai primejdioasă : Demagog 
jmosi: inconvenient ai unul po- 
a scăpa de Intreitui inconvi 

Maga pA Miam dizolvant şial unui ge owe aps Waay 
PAI neapărat să avem la dispoziţie o melodi care, = A sea 
ni ponei ar e Sora puf + Poză Peate) 
rii yra eria s odrosial apariției unet vate raene daci 
istori la rangul de indice de cultură, Acca 

sani So igaren pen dorina ca ştiinţa şcolii să-i acorde o solicițudine 
pe cart, până acuma, nt a avut-o, 


in rezumat, lată cart sint concluziile peneriie ce se po! trag! 
edente, 
7 x i ce este numai un parut stai e raea, vas rper 
ici o simplă metodologie, n 
e arab ll pori tocbt, ci este, mai presus teorie $ 
dlscipilas care singură corespunde unci mentalități dist necit g 3p 
p Ştiinţele naturale şi exacte, ştiinţele morale, logica, sirena 
2 mentalității cauzale. Arta, cu toate ramurile şi posi 
Si elueuslv Religia și Etica) corespunde unsi mentalități Rece ue, 
di întiinim norma unică și tolerantă a scopului și a ide 


*Joare.— Aceste prime două forme de gindire (n înţelesul Kantlat)- 


i siai ut; incompatibile, Ca să se dearolte, 

eee Sta pi e vad, că nici-un contact reciproc, Pua a 

mesteci între ete, st produce o xăpăceatt fără leac, care- așa 

ri asupra bunului simf al! victimei, Copilul trăaște = 

paan arii două lumi ta cap. l S'ar face un prost anje ca 
i aras pace ò conciliere pe care nu o doreşte, și care, chins, 

udă "Cind şi dacă primele donk techhici de cunoaştere 2 sete 

ta o deplină maturitate, apare a trela, ultima, şicea mal superi rd 

entatitatea istorică. Aceasta ne procură o lajoleaete. a fusan 
întreagă şi vie, Primele două metode pâstrau dualitatea re 


Ces de a treia o suprimă, Inloculad-o cu o incorporare reciprocă o- 


- am spus, un fol de „Einicbenre 
ag hyppi niairt ta mită de toate zilele, päāsim zijeva èx- 
le ra mentare de mentalitate istorică în stare, oarecum, re 
rala ; Atel: Cunoaşterea limbii natale, sana unei idea uae 
iotime bunul "simţ oportunist a! oamenilor din rasa art ei Agra 
iiticiani, mentalitatea „narticipaţici*, cum o numeşte Lévy 5 
ate" Sera posta pentru a domestici moai ară 
nu avem decit să adaptâm şcoala la legile desvoitäri riet Ga 
a copillui. Nevoia unei Ințelegeri istorice apare pe k 


t 


PEDAGOGIA ISTORIE č 231} 


Deunde, îinutilitutea şi greşaia programelor care introduc studiu: 
istoriei înainte de această virstă. reformă care să suprime În 
cursut inferior studiul istoriei, dind o atenţie exclusivă și sporită 
Ştiinţeor, Filozotiei și Artei, răminind să se reia în chip istoric 
toate acestea în cursul superior, unde să nu existe decit istorie—, 
o asetmenea reformă, Injelepfegte aplicată, ar îi mai puțin fa contra- 
dicție cu firea lucrurilor. 

6) Am ladicat cum se pot refuta obiccțiunile ce s'ar putea a- 
duct acestor propuneri, precum și avantajele lor, analizate in $w- 
mina principalelor postulate ale științei pedagogice. 

infime, adaog că reforma de miai sus prezintă și avantajut 
suplimentar de oportunitate fn noi în ţară. In Rominla nobleja de 
singe Wn stins, Sintem nevolji să facem apel ln resursa fragilă şi 
câpricioasă a-unei elite de gindire, Deaceţa trebue ca, Zn şcoli, sé 
purtedem la fabricaren biazonnelor care ne lipsesc. 


Sfirgesc, amintind tA punctul de piocare a lucrării A fost em- 
mătarea unui nou privilegiu de clasă adus de secolul XX-lea: 
Dogma competenții, Regnul inteligenței, care în termeni sociologici 
Insamnă : un brevet care să justifice un stagiu de trindăvie mai 
mult sau mai puțin şcolară timp de circa 20 ani. iată cum labora- 
torul unda ve fabrică acest privilegiu de clasă este şcoala, Lucru 
pâradoxal, o Instituțiune, în aparență liberală, devine, deodată, o ci- 
tadei4 de inegalităţi! Cum se procedează, pentru a se obţine un re- 
uitat atit de contradictoriu? in primul rind, programele, instinctiv. 
răstoarnă ordinea firească de evoluție a celor trel Metode de cu- 
nonștere, Consecința este, cum am văzut, transformarea şcolii într uu 
loc arid și neatrâgător uade vor veni, nu cei mal destepti, ci cei 
mal incăpăținaţi şi cei mal arivişti. Pe cel dintăi nu fi tntfinira acolo 
decit dacă inteligența coincide, din intimplare, cu o bună eltuaţie 
materiali. ŞI atunci nu vin de bună voe. Păriaţii îi alese, Din oa- 
meolj la care inteligența se aliază, In mod fortuit, cu îvuția, se fe- 
ceutează „anonimul”, singurul lucru bun. ce poate "da, tari voia el, 
școala. 

Dar aceata nu e tot. Viciul pedagogic de grannizare al şcolii 
nu este ales la Intimplare. ÎL pâuim, în toata splendoarea, dadesubtu: 


tuturor chestiunilor publice, Pa ol oste cladit tot regimul guverna- 


mental contimporan, şi tot ci explică criza constituțional A din toate 
statele, i 


Azi, dertiacie unei țări se regulcază cu un discurs. Parlămena 
tarismul este sinonim tu logocrație, In teocrațiile în care trăim, zeul 
este otatorui, Dacă există, pe ici colo, lupte saclaliste, aceasta ține 
de o simpii dedubinr. de tribune, Zeul din parliament şi-n găsit un 
rival în divinitatea guraliva dela C. G. T., şi atita tot, 

Intr'adevir, ce este un discurs? Nimic alt decti negarea men- 
talitāfii Istorice acolo tocmal unde e mai indispensabilă : Conducerea 
jârii. Care ate procedeul, bine cunoscut de toți demagogii? O suc- 
cesiune vertiginoasă de raționamente cauzale simpliste (politice şi 
economice); după aceia citeva vorbe late ca: parazitism cepiintist 
amorui propriu național, cxploatarză cunuiui prin. om, munci neplă- 
tita, suveranitate național, etc., elc.— După aceia, lar rajionamente- 
skelet, şi lar formule sforäitoare, şi aga mai departe, Oratorul tro- 


232 VIAŢA ROMINEASCA 


zeşie, una după altă, montalitatea cauzală şi mentalitatea literară, 
eXpăceşte creerele auditorului, adoarme gindirea . istorică, şi—ăplau- 
mele vin dela sine. 

E curios, şi poale, ruşinos de constatat cum, în Republica So- 
victelor dela Kremlin, inteligența e apreciată mal Inţelept decit In 
orice Democrație din occident. In Rusia bolyevică pe deoparte se 
disprețuește „intelectualul“. Deja un punct bun. Po dealtă pariè, 
(chiar după spusele color mai Intocaţi detractori apuseni ai regimului) 
nimeni ou se bucură de un traju mai bun şi de o stimă mai nare ca 
țoginerii (şi, până la un punct, profesorii). Masa lor e aproape mai 
bună decit acela a comisaraiul poporului, şi sint trataţi cuv poli- 
teță demna de secolul al XVill-lea. la barbaria comunistă vedem 
prima Incercare de a deoschi intelectualul adevărat de intelectualul 
tribun. 

Dia fericire însă, nu e nevo de o răsturnare socialistă radi- 
cald pentru a se ajunge la acest frumos rezultat, Colcctivismul lul 
Lenin nu este singurul mijloc, nici cel mai complect, şi nici cel mal 
puţin complicat. 

Există un procedeu de o simpiltate și eficacitate egală; o mai 
bună organizare a şcolii. lată punctul terminus al acestei lungi ex- 
cursii, şi în acelaşi timp punctul de plecare dela care imi pornesc 
toate speranţele de indreptare, 


D. I. Suchianu 


Umbră 


La triste ppacite de mos spectres 
futurs, . 
Stephane Mallarme. 


Trec nouri grei cu vinătăi de vint... 
Prin lespezi Inspumate de muşehi verzui, o biei 
Hamlel, 


Strävechiu] Valet vine din påmint... $ 


in zări şi-atirnă ştreangul luna nouă, 

ŞI vintul ca o goană de stafi se distramă, 
Și clipele te plouă ca o rouă 

De aramă, 

Cind vocea clopotului vechiu din poartă 
Hăsună spartă... : 


Fantomå sdrențuroasà şi schiloadă, 
Prinţ blestemat de veşnicii să fii 
Delaolaltà printre morți şi vii, 

Te du şi roagă viermii să te roadă! 


r 


Biet Prinţ nebun, hrânit din vis, menit 
Să cauţi veşnic visul care doare, 
Uindirea ta svicnită către soare, 

in Fulger negru a încremenit, 
kăsvrâtitoare 

De infinit.. 


____NTAŢA ROMINEASCĂ 
- 


a PERE 


Din hirbul craniului tău orb 

Otravă sfintă visătorii sorb: 

Poeţii cu vis mult şi ochi de bou 

Pe umăr bat Năluca tă pribeag, 

ȘI osindit ai fost să 'nvil din nou 

In toţi acei ce-au vrut să te "'nțeleagă. 


in preajma mea cind Umbra ta uşoară 
S'apropie foşnind încet, 

Un vinât vînt de spaimă mă 'mpresoară... 
Pulpana Umbrei tale mă 'nfloară, 

Hamlet ! e 


Strâvechiul Valet care te alungă 
De-alungul Vremii a pierit demult.. 
Spre milostivii viermi de veghe lungă 
Caboară iar, cu vis şi suflet smult, 

— Adine şi mult tot visul să ţi-l roadă, 
Adine şi mult.. : 


Cimp 


Intăşurată în văzduhul moale 

Lumina cu picloarele pe cer 
Pășeşte-agale... 

Copacii rătăciţi pe cîmpuri cer 

Cu crengi itâmînde, muguri de pomană... 
Cind stă s'apue, soarele e-o rană 

Din care curge-amurgul din belşug... 
Pe-aice vremea se distramă 'n vint... 

ȘI, lată, tot văzduhul se stinge ce un rug, 
Cind noaptea 'ngenunchiară pe påmint.. 


Apusul flutură din zdrențe ude. 
Ţărina "mprăştie miresme crude. 
Miros străpezitor de paie arse 
Pluteşta peste brazdele întoarse, 
Si brazdele lăsate să se svînte 
+ Sint buzele pămintului răsfrinte, 

Care cer 

Sărutul rodnic dela cer! 


in filfiiri tăcule, 
Zăbranie orb pun corbil pe şesuriie mute... 
In goană, noaptea trece spre apus... 
Văzduhul surpă umbre pe cîmpie, 

A intăşurind în-_veşnicie 
Pămintul care doarme dus, 
Cu fruntea 'n poala zărilor de sus. 


ALA. Philippide- 


-i aA EVALUAREA ESTETICA 137 
- e = 
ral, ar suferi. Primum vivere, deinde philosophari. Ajungeam 
la concluzia că idealul pare a fi ca omul, după înclinațiile 
sale şi cemltura perioadei personale în care se află, să ur- 
meze, pectt e posibil, plăcerea cercetărilor sale în chestiunile 
«de un interes nu numai individnal, ci în același timp îndivi- 
| dual şi ett mal larg social. ; ' 
g a Pentru aceasta, am stat de am cumpānit, şi abia dupâce 
e E ART posma È suficient de interesantă, am 
f studiul ei sistematic. 
Evaluarea estetică | Pr” Date mi se pare îndeajuns de interesantă ? 
Pentru a arăta că nu reprezintă numal o distracţie per= ` 
-a 7 sonal, ci și un interes mai larg, vå voiu produce două do- 
SCRISOAREA ÎNTĂI!A pază păi sar că iei ah E voaska: o probă mai 
p simplă şi o alta, deci, complexă. 
sau cuvînt introductiv tratind despre însemnă- Proba mai simplă. Aţi anina poate faptul caracteris- 
tatea evaivării estetice tic, că dacă o problemă este studiată în mod firesc demin- 
ile necărturăreşti, ea e de un fold} general. Bineînţeles că 
Un fapt asemănător, scumpul meu prictin, văd câ sa pe- sint interese generala, ca de barteriologie sau de trigonome- 
irecut în istoria filozofiei şi că se mai petrece în sistemele trie, ce nu sint studiate de spiritu! popular nepregății cu şti- 
dogmatice, caşi în evaluarea estetică. Și anume, dupâcum mult inţă ; dar dacă sint cercetate de popor, dceasta e o probă că 
timp s'a filozofat, şi se mai fllozofează încă, fără a se cintări l-au interesat, căci poporul luptind continuu penfru existență, 
în prealabi! şi cum se cuvine, valoarea mijlocului de care filo- şi chiar în clipele de repaos = poti funcţiontadu-i într'un chip 
zofia se serveşte, cundaşierei—pentru a hotâri numai după mai practic, nu-şi trece timpul, ca unii curioși erudiți, cu cya- 
această cercetare, dacă se poate spera În cunoaşiere sau nu, dratura cercului, i 
„de asemenea s'a evaluat estetic şi se evaluiază mereu, fără a Ori, asupra evaluării estetice se discută şi în popor; şi 
fi impus prealabil o suficientă întemeere teoretică, prin stabi- in cultura populară, precum e în proverbe, mişună formule 
lirea unui criteriu estetic. A Incerca să aflu, dacă e posibil, pentru a rezuma diverse soluțiuni, formule superioare sau e- 
un criteriu prin mijlocul-ciruia să pot zice, întemelat, asupra gale celor mai răsârite ale esteticlanilor. Proverbul rominese 
anui lucru că e urit sau frumas,—iată, prictine, o problemă, , -. “me frumos ce-i frumos, da'-i frumos ce-mi place mie» ex- 
ce superficial tratată de atiţi ginditori, de atiţia, m'a urmărit, primă mai pregnant teoria impresionistă a evaluării estetice, 
de bine de rău, ani de zile—o problemă ale cărti rezultate per- decit cei mai de samă reprezentanţi al ei, fie el Anatole France, 
sonale indrăsnese să vi le comunic d-voastră spirit critic, cins- Jules Lemaltre sau Oscar Wilde. 
tit şi profund, şi sper să flu scuzat că n'am aşteptat cele ci- Dova ag nani complexă consistă în faptul că, pe de o par 
teva milioane de ani prevăzute, spre a ajunge la o soluție si- i! Hi pe da em Darts, Vakin alge at N ao 
aură, de scepticul vostru maestru Anatole France. ză dental de ult afectivitatos umană, mai ales a claşei keral 
l A . | producind prin numeroasele consecvente neplăcute, dorința de 
Desigur că vå mai amintiţi de preumblările noastre, ca e 
doi adolescenți discipali ai unei mc i ro o pa periei state iei sata a înlătura, pectt e posibil, această va- 
ç ` ura ninse cu floare de salcim ale gr , = 
gradele . poti din laşi. Vă amintiţi că z temă ce re- toate seria autorilor extetie atribuite al obiect. Cu 
. a eră că omul risipește prea mult timp şi prea 3 
multă aaen cu chestiuni da a de cea mai înaltă in- tarii dul Correria i cĂ Asapra unor obiecte, ca asupra pic- 
<tanţă morală, n'ar fi considerate demne de atita risipă. Ştiam var m dez frapat al rel reg Mur variabilitatea este 
că adevărul merit uneori să fie căutat chiar pentru simpla lef de munte și de prăpăsuii Pa dA a e „trade undi re- 
~ curiozitate, căci poate fi util indirect sau mai tirziu; dar tre- vremea tinde să le aplaneze, transfo ane 2 zi care, dacă 
due o proporție între cercetarea adevărului util şi mai puţin linele în cîmpii, prâpastiile în văi i preria coline, co- 
util, pentrucă dacă oamenii s'ar ocupa prea mult de adevăr, a! pămintulu sate lá tnp Koarte aii w mii na yan 
indiferent de consecvente, viaţa socială, şi deci viața în genc- togoleşte peste vechea ' ser 


suprafaţă, aşa că relieful accidentat se 


z VIATA MOMINEASCĂ 


inaità din nou pentru a i pereti) de nivelare şi apoi 
' dentare, și aşa mai departe. 
SA Sá aer vile i estetice se produc aplanări, Sar şi 
“evoluţii, ca acea în contra spiritului clasic tacepao e wr 
mantism, tocmai pecind operaţia de nivelare se etapele 
tiranic, mal oa g Rămine deasupra tuturor zare rilor, pă 
tul unei mari Văriabaittap a valorii See ceruri pia să 
: gloria e ca «o adie > , 
ra ea Sea. e Se ir e că deasupra întregii răutăţii o- 
meneşti, defăimarea însăşi este nestatornică, scade sareren lA | 
Cunoscind cludățenia cîteodată a părerilor reia şi 
pentru a nu fl surprins de vre-o obiecţie, am urmărit sistema 


tic pe toată seria obiectului în cate orli, bine-Inţeles relativ ar- - 


A de evaluat 
:: obiectul natural, adică totalitatea posibilă de 
e ápol natura integrală, f tul natural, arta înțegra tăi 
arta de rasă, de nposanae e patane rue al edi jr 
socială, de curent, de gen, specie, PAR oparte 
è i al -unei sau a mai multor opere, şi am a 
cere ikers g era pann tata după bre 
iile din nou relativ arbitrare, , 
Apel istovesc toată aia i după ranh perian rară ri 
tng, elasă socială, epocă, stare de cu 
individuals, sex, stare de sănătate şi după individ. Astfe L spre 
> proceda riguros, am cules o serie complectă de exemple, p 
iu comunica, i da 
Ai Fistin miei pricepe Arie puțin a Qoiactul ie e 
i : rietine, va face din lumea 
Piet Saje. 2 rotaphunea sa. Pare să tindem actualmente apee 
o iubire estetică a naturii integrale, cum sfintul Francesco 


vubea religios;—iubire pe care anticii n'au cunoscut-o decit pe- 


à e strins. Pictorul Grigorescu privea altfel aspec- 
Ea deeh ap EE E DIAEA g mont Dan: 
i pure un Flaubert, « d 
ei moso ane şi penenie Ae NR pai arzi pa 
suris de superioritate, A 
raci și muzicei ebraice, în general, nu se găseşte i pioa 
viață luminoasă a Latinului, ntemporan lui, de prisos 
pr se, ac pai, e e tă 
oricît i s'ar vorbi de for ră e a 
irat cind spre deosebire de orăşe E 
erp ac r ed adeseori falş auzului țărănesc. arat 
cismul francez avea o altă poe ăe i fură root ron i 
iI- Franța, decit în ace a seoolulu 
AX le totul aogier Horii 7 A pipe Descamps, 
i mau fost alin A x 
ini leg lorde. pictură. Epopeia e foarte puja pana s3: 
tăzi, şi cînd e silit cineva să o cetească, se plictiseş aA 
relung. Pentrucă am amintit mai înainte de eee ae 
P indese acuma la exemplul melancolic al Purgatoriulu A 


EVALUARILA ESTETISAĂ _ 29 


Find scanda trecerea gloriei dela Cimabue la Giotto.—Şi iată 
tocmai «Fecioara cu ingeri» a acestui Cimabue, icoană ce după 
“xecuţie fu purtată în triumf, cu strigâte de veselie şi cîntece 
de trompetă, pănă la biserica Santa Maria-Novella, expusă în 


` timpul nostru la muzeul Louvre, face pe un Rente Mânardsă 


declare că e greu să-şi explice entuziasmul provocat odini- 
oară. —insfirşit gustul pentru coloritul roz şi cenușiu argintat 
pă îi ear, rs unul era ră ps erei sale, ne 
seşie, dupăce am văzut același colorit Stricat şi repetat, se 
pare la infinit, la plictiseală, la, inervare şi desgust, d cai 
suşi, şi de toți pastişorii lui, inclusiv ue insuportabilii lui 
discipol! credincioşi. 

ȘI iată încă alte exemple probante ale variatilității eva- 
luărilor estetice pretutindeni, exemple în care există, fireşte, cei 
doi termeni: obiect şi evaluator, dar în care este rindul de a 
ne raporta la al doilea wrmen, la evaluator. 

Nu-i aşa că un altul este idealul de frumuseţă feminină 
ja rasa neagră, decii la cea albi? Gustul contemporan n'a 
pierdut parfumul religios al celul din evul mediu ?.— uteţi cere 
“larului, caldului, mulțumituluii Veneţian să se lese fermecat de 
fantomele ceţoşilor Norvegieni 2-—Sau veţi pune laolaltă inte- 
resul estellc al clasei parazitare cu acela al clasei creatoare ? 
—Zadarnic s'a denumit romantică o epocă și o alta clasică, 
fără o schimbare a gustului evaluator 2—Un grav doctor în fi- 
lozofie, supunind tablouri la apreciarea unor anumite grupuri 
de oameni, fără Iialtă cultură unii, alții cultivați dar nu artis- 
tic, citiva cultivați artistic, şi însftrşit prezentindu-le şi la ar- 
tişii propriu vorbind, a scos adevărul, pe baza unei complica- 
ie metode experimentale, pe care îl putem dealtmintreka ob- 
serva Şi noi fără nici o complicație şi păgubaşi de ale lul me- 
tode experimentale, ci prin simpla observație, şi anume că oa- 
menii necultivaţi sau cultivați neartistie se opresc aproape ex- 
ciuziv la celace «spune în poză», pecind cei artistic cultivați 
şi pictorii dau atenţie aproape excluziv mijloacelor tehnicg.— 
Citi dintre cetitorii lul «Don Quijote» al lui Cervantes n'au 
mărturisit _că se amuzau cu dinsul în copilărie, dar că tirziu 
l-au cetit prin vanitatea idealurilor hăzardate sau ca Unamuno 
subt lumina idealismului şi misticismului spaniol.— Marşul fu- 
nebru sal lul Chopin l-am ascultat mai demult, într'o zi cu nouri, 
cu ploae, cu glod, cu mihnire, şi-mi părea suiletul meu pus pe 
note, lacrimele mele picurate pe portativ; şi l-am auzit în ur- 
mà, Într'o dimineaţă mai dăunăzi cînd eram totul limpezime, 
speranţă şi ritm. Marşul funebru m'a lovit, m'a copleşit, m'a 
mohorit. Cum aţi putea pretinde să fi fost peritru mine ace- 
iaşi ca înainte, cînd omul e om şi nemulţumirea lui o proec- 
tează asupra obiectului ?—In chestiunea sexului ? Ei, femelle 
văd mai bine amănuntele decit barbatul ; lumea lor e compusă 
din puncte, e pointilistă, pecind lumea barbatilor e compusă 
din pete, e taşistă.—Ca stare de sănătate ? Dar clasicismul nu 


„240 Ta _NIAŢA_ROMINEASCA 


e de obicèiu gustul speciiie al omului sânâtos, şi romantis- , 


mul bine caracterizat nu tradsază înfiorări de nebunie 2—Va- 
rtabilitatea depinde deasemenea de individ, căci altfel judec! 
getu lui Shakespeare un Victor-Hugo, admirator fără alegere. 

ecit un Tolstoi ctreiogar, invidios poate. i 

Consecvențele neplăcute ale variabilității, Faptul câ o- 
nui anumit obiect unii îi atribue o valoare estetică, şi alţii » 
alta, însamnă că obiectului nu i se acordă numai valoarea dā- 
torită, ci şi alte valori străine, Oricit de ideal s'ar judeca es- 
tetic, totuşi s'ar produce efecte peplåcute, ceince arat că și i- 
dealul realizat produce durere; dar mă reter la acele efecte 
displăcute, ce-ar fi evitate printr'o judecatā mai curată Do- 
rinţa de a ajunge- aicea este relativ puternică, fiindcă şi nepii- 
cerile stării contrarii sint puzderii şi uneori foarte intense. A- 
ceste efecte neplăcute nu e greu a vedea didactic că sint the 
două feluri: directe și indirecte, _ 

Eiectele neplăcute directe rezultă direct dintr'o lipsă d: 
ordine de drept în judecăţile estetice şi se exercitează asuprti 
artiştilor şi evaluatorilor, plecind dela interesele estetice aje 
acestora. 

Asupra artiştilor efectele neplácute sint, după o simpli 
schemă, cea mai curentă şi poate cea mai bună, de natură ma- 
terială şi de natură psihică 

Efectele neplăcute. de natură materială. Din cauza unni 
fel de idealisîn de bani gata, nu se înţelege îndeajuns faptul 
simplu şi brutal că artiştii chiar cînd plutesc prin nouri şi ră- 
tăcesc prin stele, sînt şi ei nişte sărmani oameni, adică în dë- 
finitiv nişte mamifere bipede, care şi ei au o gură de săturat, 
un corp de învalit, care şi ei au nevoe de un adăpost spre i 
se odihni şi a se pune la o parte de gerul ernei şi de arşiț= 
soarelui, care şi ei au nevoe de o femelă pentru dragoste, şi 
de alte lucruri pentru producerea operelor, necesităţi ce au 
pot fi satisfăcute cu tot azurul luminii şi cu tot aurul nopţilo: 
cu lună. Ele yu pot fi satisfăcute decit cu altceva mal vulgar, 
cui Fse pare, dar indispensabil în acelaşi timp, cu ceiace este 
mijlocul economic de schimb. E drept că artiştii au o capu- 
citate specială de a se ridica deasupra li lor vieții mate- 
riale, se mulțumesc de a se iza simt acele nosti- 
me manifestări gastrice ce ge numesc foame, de “aşi cînta st- 
răcia cînd hainele li se rup la coate, ca Dionis al lui Emi- 
nescu, de a dormi oriunde fie şi subt cerul gol ea Roussear 
în împrejurimile Lyonulul, de a savura Chiar cu erversitate 
toate era m vieţii fabricind teorii ad-hoc, ex nd rime, 
autoironizindu-se ; dar cu timpul toate au un capât şi dac: 
artistul nu mal poate să-şi stăpinească cerințele organului di- 
gestiv, dacă e aşa de rulos că se jenează să apară printre 
cunoscuţi, dacă nu găseşte în toată vasta lume o cărâmidă cz 
să-şi odihnească fruntea obosită, dacă gerul îl străbate sav 
căldura îl doboară, atuncea se duc şi autoanaliza şi teoriile 


| E 


EVALUAREA ESTETICA 244 


———— 


ad-hoc ale sărăciei şi autoironia romantică şi teoriile lui Ascha!- 
tenburg că foamea favorizează asociațiile prin asonanţă sau 
rimate, şi înstirşit mamiferul biped, cu necesităţile sale impe- 
rioase, işi dă aramape faţă. Platon pune în Fedru pe Socrate 
să ne povestească legenda ceia că ele îindnioşate de pa- 
siunea greerilor pentru muzică, le-a dăruit privilegiul de a 
putea cinta toată viața, fâră-să aibă nevoe de hrană şi bău- 
tură, In legendă e ca în legendă, dar în viaţă e totdeauna 
mumal ca 'n viaţă, şi legea vieții este foarte simplă, că 
animalul dacă sufere de prea mari lipsuri, el şi cu dinsul pa- 
razitul lui, adică artistul, nu mai produce, ci se duce... Chiar 
dacă în toate cazurile, întimplările nu sint aşa de tragice, şi 
incă de s'ar da valoarea operelor după un criteriu cuvenit, 
am simţi multe nedrepiâţi spulberate. Dacă toate nemultumi= 
„tlie artiştilor nu rezuită din nedreptatea ca li se face? istoria 
artel ne oferă dovada nenorocirilor provocate de nedreptatea 
aprecierilor. A fi, n'a fi iubire; dar de ar fi măcar dreptate 
în judecâţile estetice. Atitea genii, atitea talente n'ar suferi din 
cauza incapacității marelui public, şi a imposibilității ori mes- 
chinăriei minorității competente. Cum se ridică de adevarată 
roape în toate cazurile afirmaţia lui Lichtwarck că «toate 
zilele comemorative ale marilor: artişti ai secolului nostru 
(XIX), ar trebui să fie zile de pocăință»... Atuncea artişti a- 
bia distinși nu s'ar desfăta, pectad alţii sint arşi de geniali-- 
tate ca de vintul cel fierbinte al pustiului, îndurtad mizerii 
peme mizerii ca peisagistul Millet; găsindu-şi repaosul de veci 
s tr'o bojdeucă după o viaţă în care alternase fatre i, ai 
pitul= şi «popa smintină» ca lon Creangă, sau întrun spital 
că poetul Camoëns, sau într'un azil de nebuni ca Lenau, Schu- 
mann, Eminescu; sau, bolnav, să fie silit de nevoe să cer- 
şească Cervantes, sau să moară de foame Dryden sau Spen- 
cer vagabond E pe drumurile Irlandei; sau să se stingă ca Mo- 
zart, tinâr încă, sărac şi aruncat în groapa comună, sau ca 
Beethoven apunind într'o stare «vecină mizeriei»; pentruca 
mai pe urmă recunoscindu-li-se geniul sau talentul, să se îm- 
bogăţască editorii şi să se furlandisească cu ei popoarele în 
mi locul cărora au trăit mihniţi, chiar dacă n'au strigat-o 
pănă "a străfundul sufletului. Mecenii şi publicul, un mecena 
deasemenea pipernicit şi multiplicat, dau ajutorul lor econo- 
mic arțiştilor de mare valoare. O operă recunoscută poate 
atrage o ție, asigurarea existenţii libere a unui artist, iar 
o alta ca «Paradisul perdut» a lui Milton, desconsideraţi pe 
piaţa artistică, produce abla o duzină de lire sterlinge pecare 
un Milton orb le primeşte tremurind de emoție. Critica es- 
tetică evaluatoare, dacă este defavorabilă şi nedreaptă, e pen- 
tru artist un prejudiciu economic ; dacă e defavorabilă şi dreaptă 
0.O donare Datriviă i Error e favorabilă şi nedreaptă, č 
= nsiirşit da å 

oppna ş Ş că e favorabilă şi UPN 


"É 


242 VIATA ROMISEASCĂ 


Efectele neplăcute de natură psihică se poate spune că 
sint Ba cea la facerea artistului asupra lui tasg, şi relative 
la părerea celorlalți asupra artistului, influențind părerea ar- 

ui asupra lui însuşi.» A 
arca re ae beire as despre un artist, ¢ cuminte så ne a- 
mintim că vorbim despre o ființă umană. Ca mai oricine, ar- 
tistul are cel puțin o călduță apreciare asupra lui însuşi ; iar 
dacă n'o are, el se distruge în măsura lipsei Afi fără in- 
credere în sine, este a fi în contra artci sale. Increderea în 
sine este pentru toţi oamenii piatra pe care voința îşi sprijină 
piciorul, pentru a păşi mai departe. A uza despre inconşti- 
enta meritelor la genii şi la talente, este mai totdeauna o na- 
iile: căci cum să nu-şi dee samă de propria lor valoare! 
Nu-si au arta în proximitatea lor? -N'au ei competenţă este- 
țică ? Au iubesc artiştii cu toată atenția 2 Ca uneori nu-şi» 
dau samă de toate izvoarele de talent ascunse în ei, cum toți 
avem zăcăminte de talente necunoscute şi neexploatate, sau 
de valoarea lor în comparaţie cu acele ale altora necunoscute 
tor,—este adevărat; dar ei au o convingere imediată tinind 
loc multor cunoştinți şi raționamente savante. De mar avea 
incredere în el, artistul nici n'ar putea să producă, şi dacă 
mare îndeajuns, menifestarea sa e lipsită de siguranță. Acto- 
rul ce s'ar crede fără talent, n'ar putea să-l arâte, şi dacă nu-i 
destul de sigur pe el, îşi-va îniosi jocul cu indoiala debutan- 
tului. Dacă artistul nu-şi proclamă în faţa intregii lumi cali- 
țățile sale, asta nu dovedeşte că e inconştient, “modest; el e 
foarte conştient şi uneori el e cel mai conştient. Uneori în- 
crederea sa întrece indiferență in oportunitate, dispreţ, afială, 
politeţă, milă, umilință religioasă, ironie, şi atuncea îşi declară 
singur meritele, cum zicea Corot câtră cunoscuţii săi intimi, 
dupăce termina un tablou: «lată o operă ce va fi celebră». Caşi 
Corot toţi artiştii se cred genii, cel puţin un moment înainte, 
în timpul sau după creaţiune, şi uneori judecata lor estetică 
despre ei inşişi la forme bolnăvicioase. „Despre pictorul Zeu- 
xis, se relatează că venea la jocurile olimpice într'o manta pe 
care era scris cu litere de aur numele său, şi că pretindea 

tecă serios că zeli s'ar da drept el. Cei care nu înțeleg na- 
tura creatorului estetic şi deci importanţa pentruel a încrederii 
în sine, 'o desprețuese ca un viciu inutil, O, fie artistii oricit 
de incintaţi de ei înşişi, numai si ne dea opere de considera- 
bilă valoare,—asta ne preocupă din punctul de vedere estetic. 
Şi vedeţi că această încredere în sine, necesară artistului, este 
în legătură intimă cu problema evaluării estetice. El poate 
observa că opera ce i se părea înainte de realizare, divină ; 
în timpul execuţiei minunată; i se pare oarecum ramolită, ca 

etului grec Solomos, după o trecere mai lungă de vreme. 
Ce să creadă e! din toată această farsă? Dacă n'are siguran- 
ţa că munca sa, tamura muncii sale, cu toate sacrificiile poate, 


EVALUAREA ESTETICA 243 


m 


jare o înaltă valoare probanţă, dece să mai incurce atuncea 
o cale de măscărici şi de vint? 

Increderea în sine a artistului este influențată şi de pă- 
rerea celorlalți, contemporani sau posteritate presupusă. Ori- 
cit de independent de ceilalţi ar fi un artist, părerile contem- 
poranilor nu pot să-i fie toate şi toideauna şi cu totul indi- 
ferente; ele, într'o oarecare măsură, îl întăresc sau îl slăbese 
în încrederea sa. Și cind unii îl laudă, alţii îl defaimă, şi cei- 
ialţi stau ca de petică, ce încredere în sine poate să aibă ar- 
tistul ? Să dee dreptate laudelor, pentrucă-i convin? Dar 
dacă e inteligent, se va întreba pe ce bază solidă? Ce încre- 
dere să albă, dacă nu una derivată şi din cercetarea evaluării 
estetice şi din stabilirea unui criteriu de drept? Ce a ţinut 
pe Wagner şi Berlioz la muncă, deşi majoritatea publicului îi 
ignora şi o parle a publicului urma pe cîţiva, şi dintre aceş- 
tia cei mai mulți îşi rideau de dinşii, sau îi admiteau ca mē- 
diocri, și cînd numai citeva suflete competente şi cinstite şi 
cîțiva shobi îi sprijineau pasionat, dacă nu, pe lingă autoiubi- 
rea, O cugetare asupra criteriilor de evaluare estetică ducind 
la o ordine de drept, la liniştirea Indoelilor ? 

Dacă artistul e în stare să iubească profund altăceva, 
este discutabii ; dar că işi iubeşte gloria actuală sau cel puţin 
postumă, nu este nici-o brumă de îndoială, Să fie stăviţi În 
viaţă, să fe låudafi macar după moarte,—puteţi spune că nu 
e un adevăr dintre cele mai sigure ce putem cunoaşte ? Care 
artist n'ar primi să imbrace pielea impărătească a lui Vespa- 
sian şi mar zice ca dinsul «simt că devin un zeu»? Pentru 
asta imi imagin foarte greu un artist care să disprețuiască 
sincer părerea posterității despre dinsul, Cum să o dispre- 

iască? E! îngrijește imortalitatea sa cu un devotament creg- 
in, egiptean, sau dacă vreţi etrusc... Posteritatea, dacă îmi 
ertați cugetarea, este adoua patrie a artiştilor, şi unii au mai 
multă iubire pentru vitalitatea lor postumă, decit pentru cea 
contemporană, pe care o și neglijează uneori, pentru a fi mai 
tirziu căinaţi şi mal admiraţi, Gloria postumă presupusă de 
ei, le este o armă în lupta pentru existență şi un surogat de 
imortabilitate. «La fama.. senza la qůal, chi sua vita con- 
suma—cotal vestigio in terra di st lascia—qual fummo în aer 
at în aqua la sciuma», E deajuns să se atingă cu o 
de trandafir gloria actuală sau cea postumă a unui membru al 
superbei rase cam isterice a artiştilor, şi lată scrişnitul de 
dinţi, discuţia rhutăcioasă, insulta, şi în cazurile mai grave, 
lovitura fizică, şi foarte -rar chiar sinuciderea şi asasinatul. 
Ambiţia de a crea estetic nu-i frivolă la adevărații artişti şi 
chiar la unii falş artişti, şi chestiunea nervoasă ce-şi pune 
artistul inteligent este a şti pe ce se înteimeiază destructorul 
şi pe ce adoratorul unei opere, dacă gusturile sint aşa de 
variabile şi dacă nu se cunoaşte un criteriu sigur de evaluare 


244 VIATA ROMINIASCĂ 


.—— — 


12 Care-i adevărata lor valoare, a artiştilor? Ce să 
pete: despre aceasta, şi e necesar să creadă în ceva ordo- 
nat, că meritul estetic nu-l o glumă, sau o producţie ocazio- 
nală «pentru şcolarii care-şi ele examenele», după para- 
doxul lui R. de Gourmont. adevărat, că ceiace contribue 
să dee curaj artiştilor, este iluzia supra lor înşişi unde Se 
leagănă, este izvorul intern irezistibil de energie creatoare de 
artă intuit, dar şi conştiinţa raţională că este un criteriu de ju- 
decată estetică câruia ei se contormează. Dar nu se înșală 
‘ei oare asupra valabilițăţii criteriului ? Aici îl rineşte de bu- 
nă samă îndoiala, 3 : 

As pra evaluatorilor estetici. Problema esie interesantă 
şi pentru public, în special pentru criticii de profesiune şi pen- 
tru artişti, care formează împreună un fel de nucleu al publ- 
CD otita este aici deasemenea de natură materială şi 
de natură psihică. Din punct de vedere material, pubiicul are 
interes de a nu cheltui banii cu fleacuri sau cu falşuri. „dn 
deosebi chestiunea priveşte pe colecționari! de artă plastică 
şi pe critici, căci articolele cele mai bine remunerate sînt, sat 
macar ar trebui să fie, ale acelor care posedă mai multă au- 
toritate, şi mai multă autoritate vor avea, sau ar trebui să 
aibă criticii, care cu timpul se vor dovedi că ştiu să evalueze 
mal bine.—Mai important pentru public ar fi să fie punctul de 
vedere psihić. Care e importanța ? Nu-i necesar să dezvolt 
că aicea ca pretutindeni ne tentează mai întăiu interesul de cu- 
riozitate. Apol este în interesul publicului de a şti dacă se 
poate judeca sigur despre un obiect că e frumos ori urit, pen- 
tru a trece de un om de, cultură estetică sau de a fi în âde- 
vår,- cultură ce s'a impus în societate, pentrucă este la modă 
în clasa sociali cea mat imitată, în acea a boerilor. Nu lip- 
seşte, negreşit, mai cu totul interesul ideal de a şti evalua, 

entru a se comporta clt mai bine posibil față de arta estetică, 
fapa de artă şi faţă de natură, la spiritele mistice. Dorinţa de 
dreptate a crescut cu disciplină istoriei artei, din cauza com- 
pătimirii publicului cu anp jezaţi în drepturile lor estetice, 
artişti pe care istoria artei îi arâta fiind printre cei mai ino- 
patori, printre cei mai inspirați! Publicu? îşi aminteşte, de- 
vildă, că gigantica valoare a unul Mozart şi a unui Wagner, 

a unui Rubens 4 a unul Beethoven a fost greşit ponderată - 
că odinioară publicul şi critica vieneză, afară de citeva ex- 
cepţii, preferau pe un Oyrowelz sau Bocherini lui Mozart; că 
publicul şi critica din Dresda, iarăşt afară de cîteva excepții, 

referau tot aşa de incapabil pe-un Hiller şi pe-un Reisolger 
ui Wagner; ct în timpul vieții, un Rubens putea să fie con- 
fundat cu un Crayer; şi că mulţi contemporani ai lui Beetho- 
ven, conducindu-se după principii exterioare valorii estetice. 
considerau pe acest titan răzvrătit, pe acest armonios răzvrii- 
tit, pe acest ceresc de armonios titan răzvrătit al muzicei, <a 


„ 


EVALUAREA ESTETICA 245 


- 


- 


«mulul, el, emulul unui Steibelt, ba chiar unii mergeau mai dt- 
parte şi afirmau că din multe puncte de vedere, Beethoven era 
nterior lul Steibelt. Pesemne că așa e cum a spus-o Baude- 
laire, mi se pare, că «publicul faţă de geniu este ca un cea- 
sornic totdeauna în intirziere» şi e de adăugat că intirzierea 
”1şunează artistului aşteptări fără sfirşit, deziluzii mārețe, pros- 
iraţii. nefericiri ireparabile. Şi mai este nevoia de a indrep- 
tăți teoretie criteriile de evaluare estetică, Insiirşit este şi bt 
nul renume, ce mină publicul şi îndeosebi criticii. A desco- 
peri marea valoare a unui obiect, fie a unui artist în viaţă sau 
mort, dac inestimat cum s'ar cuveni, sau a distruge mari va- 
lori faişe, întemeiate pe calităţi externe de opera propriu zisă, 
este una dinire cele mal mari ambiţii ale unui critic. O astfel 
je probă este a piatră de incercare pentru un critic, şi este 
ea care a dat izbindă lui Brandes, ca lansator al lui Ibsen, 
sau lui Hoileau ca susţinător al lui Racine, san lui Jules Le- 
naitre, Anatole France şi Emile Faguet îm agresiunea lor în 
contra lul Georges Ohnet şi Emile Zola; dar tot ea apasă a- 
supră amintirii lui Sarcey ca detractor al lui De Max, şi asu- 
pră Hunului renume al atitor critici fără de chemare. Un caz 
senzaţional de artist care era în acelaşi timp critic, şi care reu- 
şi să descopere un foarie mare talent, este acela al violonis- 
“ului Nicoló Paganini. «Magicianul vioriie, cum | s'a zis, a- 
zistind la un concert al lui Berlioz «Harold en Italie», entu- 
zlasmat de geninlitatea compozitorului aşa de nerecunoscut în 
acel timp de incompetenţă şi zeflemisit sau recunoscut cu ex-- 
ireme rezerve de mediocritatea geloasă, merse pe scenă şi 
tremurind de emoție, îngenunchic în fața compozitorului, si de- 
“ară că Berlioz depăşise pe Beethoven. După cltva timp ti 
trimise un mare ajutor de bani ca să lucreze liber şi liniştit 
în mijlocul impasibilitâţii şi a invidiel. Paganini scria că mai 
tirziu i se va recunoaşte ca unul dintre cele mai mari titluri, 
acela de a fi desemnat pe Borlioz admiraţiei generale. 
Efectele neplăcute asociate. In afară interesele di- 
recie, mai sint și altele ce condus la studiul evaluării estetice, 
deşi nu presupun plăcerea estetică personală, ci plăcerile es- 
tetice ale altora. Interesele sint de această dată de o singură 
nătură, categoriile lor sînt puzderii şi citeva exemple sînt su- 
liciente spre a Indica grupul lor. Așa un negustor de sculp- 
turi ar voi să ştie cum să aleagă cele mai bune exemplare şi 
să le vinda spre cea mai mare satisfacţie estetică a altora şi 
deci spre cea mal mare satisfacţie fie şi neestetică a sa. Sau 
dentruce s= laudă Rominii cu Eminescu, Enescu sau De Max, 
Ungurii cu Petöfi, mină a cu Lermontov, Indienii cu Tagora, 
iugoslavii cu Mestroviez, Poloneiii cu Sienckievicz, îndreptă- 
„ind prin ei chiar existența lor ca naţiuni, dacă ar fl adevărat 
cå «renumele vostru este culoarea de iarbă ce apare și trece» ? 


246 VIAȚA ROMINEASCĂ 
— [rr ip 


m — _——— 


Pentruce se mindresc Rominii cu maestatea dacă a Ceahlăului 
şi vechii Persani sau Bulgarii cu văile lor de trandafir, dacă 
gustul este aşa de fluctuant şi dacă nimenea n'ar putea să pre- 
Cizeze care dintre judecăţile estetice este cea îndreptaţită ? 


acuima, pecind vă trimit aceste linii introductive, mā 
simi împăcat cu mine însumi, de a fi incercat sã arăt că pro- 
blema ce m'a preocupat mai mult în apii din urmă, n'a fost 
) mine o simplă distracție, caşicum aș fi netezit prihtre 
degete un fir de mătasă albastră ; dar că străbat şi astăzi a- 
i direcţie de reflexiune, ce ne unea odinioară în neuita- 
tele preumblări dela Sopit, Nu este vremea să mă alint cu 
himere, căci ştiu foarte bine că lumea ce munceşte în cascie 
de colo, pe cimpii ceia, câ lumea ce trece pe stradă, că Ju- 
mea întreagă nu se consumă pentru problema mea. Şi totuşi, 
prietinul meu de de mă simi relativ liniştit cu mine, că 
problema mea e, printre cele estetice ale înclinației şi culturii 
mele, una de un interes mai lărg; pentrucăa gindi că aşi pu- 
tea fi folositor tovarăşilor mei umani, este peri mine, caşi 
pentru tine dealtmintrelea, cel ma! dulce gin 


Gheorghe Savui 


Geamul 


O vrabie râniti-am prins atară 

Şi am adus-o 'n casă s'o hrănesc; 

Dar ea, crezind că vreau s'o chinuese, 
Din geam în geam, ca o nebună zboară. 


Din loviturile ce-o ameţese 

Recade pentru-a nu-ştiu citea oară. . 

O prind, mai bine-o voin isa să moară 
Subt carul ce nu pot să 'nlocuesc! 


Cu ne'nțeleasa ei durere mută 
Şi groaza loviturilor iuneste, 
În amăgirea veşnice re'ncepută, — 


Oh ! tragedia pâsârei aceste, 
Ciudat, ce bine-mi este cunoscută, 
Cu mincinnoasa geamului poveste ! 


_MĂŢA_ ROMINEASCA 


In gară 


Un tren cun altu'n noapte se'ntilneşte. 
In gara 'n care-htitea se perindă, 

Și din neimţeleasa lor colindă, 

O clipă fiecare s'odihnește. 


Acum stau ochi-în ochi, ca 'ntr'o oglindă 
Singurăţatea lor se înfrăţeşte ; 

Curind, pe fiecare 'n rece cleşte, 
intwnecimea iar o să-l cuprindă. 


De-acelaşi vis atinse,-o să le doară 
Fațidica semnalului poruncă, 
Si amindoni-aceiaşi grea povară 


Vor duce 'n taină 'n trudnica lor muncă! 
ŞI se vor întrebu—a citea oară ? — 
Ce nebunie 'n lume te aruncă ? 


Alice V. Soare 


= CEASURI GRELE 


in jarna ceia neuitată cu nopţi petrecute in aştepiare şi 
nesomu, am trăit multe ceasuri grele, încă pănă a nu începe 
chiar în preajmă muzica diabolică a tunurilor. Buzău, Rimnic, 
Focşani. căzură pe rind; şi la urmă, cind bubuiturile ajunseră 
la Siret, iată că bogătaşii se ridicară şi în tirgul nostru să-şi 
scoată poartele, Se vorbea de evacuare, veniseră Englezii 
să svirle în aer podul de peste poeme Şi într'o zi ne cuprinse 
pe toți frica nebună de Ruși. Plecind, se spunea că ne duc, 
cu dinşii, pe toţi bărbaţii din tirg... Ne aşteptam la râzbunări 
dosite.... Și cu elt tunul sguduia geamurile mal temeinic, spaima 
devenea mai nesocotită. 

— Vino la noil. Cîţi sintet? Patru, cinei... Mutaţi-vă la 
noi să ne apărăm ! 

Atiţea prietini, mai înainte neclintiji în hotărirea de a sta 
pe loc, îi vedeai deodată in cumpână: 

— Plec, ce să fac! 

Dar unde ?... Unde vrei să mergi 2... Ştii vre-un loc? 

— Unde o fi! Unde o pleca toată lumea L.. 

Mamele îşi trimeseră şi dinsele copiii. Un băiat de zece 
ani era pornit în grabă în Moldova, la un adâpost mai sigur. 

— Ce să fac ? Să mi-l ia Nemţii? i 


? 

— Să-l deporteze, cum au deportat şi aiurea ?.. 

ȘI în zăpăceala ceasului aceluia âoconiţa mea zise la pri- 
virile mele nedumerite: 

— Maman, oă-est le journal d'uvant-hier 2... L-as-tu vu 2 
Ah, iată b. făcu dinsa deschizind în sfirşit gazeta, 

„Plingere a guvernului belgian către lumea întreagă... À- 
pelul semnalează situaţia disperată din Belgia... Cinci sute de 
mii de lucrători fără lucru... Apelul denunţă deportări zilnice... 
I.merâtorii ameninţaţi cu robia..." 

Și închee tălmăcind o depeşă din Petrograd: 

Ainsi tout le monde, tons les ouvriers !,.. 

Și cu toate astea nici peste o lună n'au sosit Nemţii. 

Vuetele dela început scăzură dela sine, iar lumea se 


250 - VIAȚA KOMINEASCA e: a 
imprietini în cele din urmă şi cu Ruşii. Apoi se porniră dupå 
datină petrecerile din zilele geroase de iarnă cu praznice sfin- 
tite — şi o vreme tirguşorul nostru işi trăi nestingherit viața, 
pe care o cunoştea... 

Insă într'o sară ceasul grozav de emoţii se intoarse ia- 
răşi fără veste. Pe la nămiezi nimeni nu luase în samă lovi- 
turile acelea de tun, dela căderea Focşanilor auzite aproape 
zilnic. Dar în amurg ele incepură din nou din multe pârţi de 
odată şi atita de aproape că trecătorii se opriră să asculte : 

— Ja, ce va s' zică clopotele astea ?, 

Intăju se auzeau rar, vestind primejdia la răstimpuri bine 
calculate. Curind se înteţiră, ai Ħ zis că duşmanul se mutase 
hoțeşte lingă noi. Inoptase acum şi canonada se prefăcuse în 
joc şturluliatec : pocnete tari, isbite în plin ; altele subțiri şi 
îndepărtate ; unele pierdute în ecouri prelungi ori oprite 
scurt şi sec... Mitraliera necheza şi ea cînd'şi cind... De pe 
dealul cazărmilor se vedeau zări de foc fulgerind în vale peste 
apa Siretului, A 

Pe Poenescu nu-l văzusem de un an, dar în sara ceia 

vestea că peste zi picâse c'un ordin de serviciu, tocmai 
dela Tirgu-Oena, unde se afla cu regimentul. Şi nimerise bietul 
rău, căci vuetele de afară îi luaseră pofta de vorbă de tot. 
Ascultam amindoi cum se clătinau ferestrele.. Poenescu pusese 
bărbia în palmă şi se gindea departe... Deodată se deschise 
uşa şi în prag se ivi un soldat : 

— Don’ locotenent!... făcu el speriat. 

— Ce-i, Şmilovici ?.. Ce facem 2.. răspunse Poenescu 
chemindu-l înăuntru. 

— Ce să facem, don’ locotenenti... Mia mi-i frică... lu 
plec... Pe plutonier nu-l aştept, că-i bat... 

Poenescu se gîndi, pe urmă se sculă hotârit, să meargă 
la prefectură, ca să vadă ce-i, Se încinse tulburat şi eşi după 
Smilovici, lăsindu-şi nevasta încremenită. Fetiţa lor ridică si 
ea fruntea spre noi, dindu-și sama că'n mamaia pâtrunsese 
dintr'odată frigul morții. Intr'adevâr madam Poenescu îşi 
frîngea mîinile zicînd doar atit: 

— Domnule Negrea, dar ce s'a întimplat 7... Ori au intrat 
Nemţii 7... 

În casa lui Poenescucu câlcam rar şi cred că numai din 
pricina ei. „Cateluţa“, cum o alintam intre noi magistraţii mai 
tineri madam Poenesew avea pentru toţi o atenţie rece de 
femee frumoasă şi lotuşi nemulțumită, ceva mai în vîrstă decit 
e! şi tocmai de acela poate privindu-ne şi pe noicu un soiu 
de mindrie, cu care se obişnuise a lua cam de sus tot ce 
privea pe bărbatu-său — un biet stagiar de ocol dintr'un oră- 
şel de provincie... Dintre nevestele cu soți In oaste, ea ers 
poate, în tirgul nostru, cea mai neureptâţită. In retragere, 
ceilalți se mai abătuseră pe acasă, unii stind fără grije eu 


CARI OREL 251 


săptăminile, După aceia altele mai îndrăznețe umblaseră la 


Marele Cartier şi isbutiseră să-şi mute bărbaţii în garnizoa- 
nele din apropiere, continuind să-i vadă în fiecare zi... Nu- 
mai pe al ei nu-l învredniciseră cei mari cu citeva zile de 
concediu binemeritat, astfel că, pe cînd camarazii lui se plic- 
tiseau în „refacere“, el stătea necurmat în tranşee, chiar din 
ziua întăia strămutării frontului. 

Rămaşi singuri, m'am folosit de clipa, cînd pleoapele ii 
căzuseră peste ochii măriţi de grije şi mam uitat în voe la 
chipul acela smerit şi blind de femee resemnată. Nu ştiu ce 
părere avea despre mine; nu-mi venea nici să cred ce-mi spu- 
neau prietinii, că pe ei uneori se fâcea că abla-i cunoaşte... 

Pe cind şedeam la masă lingă silueta ceia mindră, simţi: 
că o doboară pè încetul un gînd ascuns. 

— Dacă n'au intrat încă, acuma au să intre. am 
încheiat cu, . 

Şi o văzui cum urmărea, întoarsă spre lereastră, zgomo- 
tele acelea fantastice de geamuri mişcate subt bătaia unor de- 
gete fermecate. Cuvintele mele îi răsunau în minte, căci le 
tepetă în chip furtunatie, fără să pătrundă înțelesul : „deacuma 
au să intre... Poate au şi intrat...“ Deodată limba i se deslegă 
şi începu să mă roage, să mă ademenească: să må mut -în 
noaptea ceia la dinşii... 

> — lac Nicu pleacă... zise ea. Cui râmin eu aşa părăsită ? 

Imi pāru râu că nu mai eram ca înainte singur, ci aveani 
acasă şi eu rude şi cunoscuţi, şapte refugiaţi cu totul... Şi 
fiindcă nu puteam să-i las ca pe strâini, râspunsei înduioşa! 
de străduințele ci: 

i — Cam greu, madam' Poenescu. Invaţă-mă te rog cum să 

fac... 

Auzind aşa,  Cateluţa căuta să-mi spulbere orice grije 

— Veniti aici cu toții l.. 

M'am uitat la dinsa lung, pleoapele ii tremurau ca două 
turturele. Nu glumea. Hm L. tâcui cu. Dar lucrurile noastre ?.. 
Cum să plec să mă pomenesc cu casa toacă şi să găsesc În- 
tr'o zi păreţii pustii ?... Insă pe dinsa o supârau șovâelile mele. 
căci îmi puse la îndămină două odăi: 

— Nici aşa nu vrei? 

Şi văzind că incă atirn, îmi luă mina să mi-o stringă, şi 
incepu să mă roage, să mă răsfeţe... i 

— Te rog, d-le Negrea... Nu-ţi închipui cum am să-ţi 
tiu. Mata ştii nemţeşte... Zău, domnule Negrea, imi faci un 
servicii imens... Gindeşte-te cit sint de singură... Ah, viaţa asta, 
pe lingă care unii trec cu ochii inchişi şi urechile vătnite l. 

In clipa ceia intră Poenescu şi vorba noastră se curmi 
dela sine. In tira, spuse el, nu se ştia nimic ; la prefectură însă 
venise un ordin $i în drum spre casă, omul se hotărise si 
plece chiar în noaptea ceia cu Șmilovici. Atunci Îmi arunca! 


# 


252 VIATA ROMÌNEASCA 4 


— — 


ochii spre ca şi, găsind că se cădea să-i las singuri, mă im- 
brăcai să es, Dar în antreu, după citeva vorbe schimbate În 
“ugă cu nevastă-sa, Poenescu veni se mă roage şi el. l-am în- 
girat şi lui piedicile, însă mai mult de formă. Mi se pare,nlci 
n'am mai pomenit de greutatea cea mare, că n'avem cu ce 
transporta bagajele... 

— În sfirşit, te mai gindeşti... închee Poenescu ginditor. 
lar dacă ile or fi gata, nevastă-mea te vesteşte... 
„Cind eşit, văzduhul se odihnea liniştit şi tunul amu- 
lise, Totuşi pe drum m'am întilnit un suflet. In tăcerea ceia 
mă gindeam acum, cît de prietinoasă se făcuse deodată Cate- 
tuja.. şi cit de râu eram eu adăpostit acolo, unde stam... De trei 
Juni căutam o casă mai omenească şi mu găseam, Peste tot 
dam de geamuri sparte şi sobe prăbuşite, căci în casele mai 
puţin şubrede se răsiăţau totdeauna ordonanțele ofițerilor, 
Ce-ar îl, mă gindeam, dacă tocmai acuma.. Dar până acasă 
plănuirile mele prinseră chip. Făceam socoteala, cum să-l ho- 
tărăse pe ai mei să se mute. 

Vre-o trei zile vorbirăm numai despre asta. Doar mama 
părea mai indărătinică. Insă se gindi şi ea că acolo, unde lo- 
cuiam, era să avem mai tirziu neajunsuri mari. Ploşniţe, ve- 
cini murdari, cartier nepăvat, drum acoperit cu gunoae şi 
stirvuri nerfdicate, Dacă nu ciuma, la primăvară negreșit is- 
buenea holera. a 


Cindat, După hirjoana de artilerie din sara aceia, nu s'a 
mai tras de atuncea nici-un foc. ŞI după o săptâmină de linişte 


{inui să nu uit, şi în drum spre tribunal, mă abătui înainte de 


prinz, să mai vorbesc cu Cateluţa despre casă... 
Mă primi numaidecit fetiţa şi în limba ei peltică îmi 
apuse că „tatala mal stătuse acasă „tleil“ zile.. Pe cînd mă 
nciudam, că n'am avut noroc... să mal stau puțin cu el de 
vorbă, se ivi Cateluţa. Şi chiar dela inceput avui presimţirea 
c'am fost trădat Era aşa de liniştită după cite mi-aduceam a- 
. minte din sara ceia.. Mă întrebă de formă ce veşti mai ştiu, 
insă despre casă nu suflă nimic, Cu toate astea prin min- 
ea mea umbla un gind zănatec ca un cine rătăcit: «trei odăi 
fi tocmai cît ne-ar face trebuinţă... Trei odăi, te inși...» 
„În cele din urmă mi se pâru că sint ridicol. Vroiam sā 
plec şi dinsa nu zicea nimic, părea că frica de Nemţi n'a e- 
sistat nici cînd, 

Mă hotării atunci să tac şi eu. Dar cind să es, scrupu- 
iul de mindrie îmi pieri deodată Am simţit nevoia si-mi lámu- 
resc vizita, căci părea acum fără fond... 

— Madam' Poenescu, zisei eu întorcindu-mă îndărât, Dacă 
ii și acuma.. iaca cu primesc, 

Cateluţa însă zi 

— Nu înţeleg, domnule Negrea. 


PN Se O a A E RI, 


— De casă adică... făcui cu roşindu-mă, Ne mutăm, di- 
cu o condiţie... 

Atunci îmi lui vorba protestind prefăcut: 

— Păi să nu vă mutaţi, domnule Negrea... De ce să vi 
mutaţi, domnule Negre: ?.. Am înțeles numat pentru zilele 2- 
celea,.. o săptămină. 

ŞI prietinul încheie : Poza 

m plecat ruşinat şi amărit. in fundul pieptului, nnde s« 
incălzesc la suflet năzuințele şi simţi că se călesc idealurile, 
fie şi mai mărunte, mi s'a părut deodată că se surpă ceva, 
năruindu-se ca o casă întocmită din păreţi de hirtie., Pâţisem 
ca sărmanul din poveste, care visase că se răsfață în palate 
tainice şi adouazi s'a trezit în ungherul lui sărac şi acopt- 
rit cu pae. 


+ 


Pompiliu Pirvescu 


Documente omenești 


DIN CARNETUL UNUI DIRECTOR 


15 Octombrie 19... In scrisoarea primită azi cetesc: 

a- NU numai că mi-a luat mia dă lei, să facă domnul 
„revizor râport favorabil pentru transferarea ginerelui meu ca 
„invăţâtor în această comună, dar, pă cuvint dă cinste, a mai 
„luat şi dă la Broşteanu, tată! lui M... din Vârari, încă două 
„mii, tot pentru locul d'acilea. M'am întilnit cu Broşteanu um- 
„blind pă la revizorat și ne-am spovedit unul altuia prădăciunea“. 

Dau fuga la rapen să văd cum am: ocupat acest loc. Gà- 
sesc adus Grâmadă Gheorghe, pe 1 Septembrie trecut. 

Caut toate cererile, făcute încă din Iunie, pentru transfe- 
rările la locurile vacante prin deces, ori prin egiri la pensie, 
in tot judeţul. Dau ordin inspectorului Roşu să plece imediat în 
anch li dan toate cererile, împlinite ori în suferință — mai 
multe cereri decit locuri vacante, adică mai multe cereri pen- 
tru acelaşi loc. Ştiu că Roşu e om întreg, 

6 Noembrie 19... Roşu e fericit. Pe raportul său de cinci 
coale, cu şaizeci şi trei de declarații cu proprie semnătură, din 
tot judeţul, ministrul a pus rezoluţia: 

„6 Noembrie 19... Se destitua revizorul şcolar A. B. din 
„judeţul C. Se va trimite dosarul la Parchet ca să fie judecat 
„pentru luare de mită şi excrocherie. 

= Ușurelu”, 


' 7 Noembrie 19.. Semn rău. Ministrul mi-a telefonat de- 
acasă ca să nu dau drumul lucrărilor cu revizorul din C. 
18 Noembrie 19... Peacelaşi raport de anchetă, Ministrul 
a pus o nouă rezoluţie: 
„18 Noembrie 19.. După intormaţiunile mele, domnul in- 
„„spector Roşu a fost mistiticat. Domnul inspector general Ve- 
„chiu va merge în judeţul C. şi va face o nouă anchetă. De 


„urgenţă. 
Usurelu“, 


„Da. Acum ştiu care va fi sfirgitul, De cite ori ministrul 
spune că are informaţii... trebue să înţeleg cå chestia merge la 
spălătorie. Azi am văzut pe şeful județului C. e;ind din cabi- 
netul ministrului, odată cu inspectorul Vachiu. 


DOCUMENTE OMENEŞTI 235 


16 lanuarie 19... O zi grea. Am avut de întrebuințat tot 
arsenalul meu de abilităţi, faţă cu inspectorul Roşu, din pricina 
unei nouă rezoluții pusă de ministru, în chestia revizorului A, 
B., de rindul acesta pe raportul de anchetă al inspectorului 
Vechiu. 

„16 lanuarie 19... Faţă cu nouile dovezi aduse de dom- 
„nul inspector general Vechiu—spune rezoluția ministrului—-şi 
„avind In vedere serviciile aduse de d-l A. B. se vor face lu- 
„crările numai de destituire. 

Uşurelu“. 


— Apoi cum râmine, domnnle director, situaţia mea, care 
cerusem destituirea şi parchetul 7—mă întreabă inspectorul Roșu, 


* amărit şi pămintiu la faţă. 


— Nu fli naiviii răspund cu. Revizorul e „d'ai noştrii, 
care ne-a dat cel mai preţios concurs în alegeri“—vorba şe= 
fului de judeţ, Ţi-ai făcut datoria, mulțumeşte-te cu atit. Ce 
eşti vinovat că nu ai și dreptul de a hotâri? 

17 lanuarie 19... Azi, prin telefon, ministrui mi-a dat or- 
din să mai ţin lucrările cu destituirea lui A. B. 

13 Martie 19... Roşu e fericit pe ziua de azi. l-am arătat 


" decretul regal, iscălit de M. S Regele, prin care, pentru mo- 


tivele arătate „de ministrul nostru“ secretar de Stat.. se des- 
titue domnul A. B, dig funcţia de revizor şcolar al judeţului C. 

14 Martie 19... ora 8 dimineaţa. Telefonul: „Opreşte de- 
cretul regal cu destituirea revizorului şcolar din C“.— ordonă 
ministrul. —j-am dat drumul la „Monitorul Oficial“, răspund eu. 

e Ministrul îmi trinteşte telefonul şi mă lasă aşa. In camera 
vecină aud subdirector vorbind la telefon, Cam înțeleg cu 
cine vorbele. Ba chiar mă conving îndată. „Dat... da! numai- 
decit, domnule Ministru! —aud în camera vecină. Aud paşi 
duduitori prin coridor. Alcargă toti: unii la Monitor să Eee 
înapoi decretul cu pricina, alții fa Cancelaria Consiliului 
Miniştri, unde se înregistreazi mai întăiu decretele, dupăce se 
iscălesc de M. S. Regele. Intru la subdirector şi-l găsesc răzind 
cu cuțitaşul, deasupra semnăturii regale, pe decretul original, 
natia Si Acelaşi operație şi la cancelaria Consiliului de 

niştri, 

17 Martie 19... Azi a apirut în Monitorul Oficial urmă- 
toarea rectificare: «In prescurtarea de decret No.... în loc de 
cuvintele „se destitue“—trecută din eroare de manuscris—să se 
cetească „se rechiamă la catedră.» 

18 Martie. Arât ministrului nepotrivirea între rezoluţie şi 
rectificarea din Monitor în chestia pedepsei dată revizorului de C. 
Ministrul îmi ia din mină raportul cu rezoluția din urmă şi pune 
subt eaalta: „14 Martie 19,... După informaţiile mele personale 
d-l A. B. nu-i vinovat. Totuşi, ca să nu fie nici o urmă de 
bânuială, să rechiamă la catedră pe ziua de 1 Aprilie viitor. 


Uşurelu”. 


255 O VIAȚA ROMINFASCĂ 


19 Martie 19... Telefonul: „Opreşte rechemarea la cate- 
dră a d-lui A B.“ Ordinul ministrului trebue executat, 

2 Malu 19... Azi revizorul de C. şi-a dat demisiunea în 
termenii următori : Zi 


Domnule Ministru, 


-o „Pentru motive de sânătate, ne mail putind îndeplini apos- 
„tolatul cerut de frumoasa misiune de revizor școlar, cu adînc 


„regret Va aduc la cunoştinţă că nu măi pot servi de îndru- - 


„mător in calea dreaptă a corpului didactic şi deaceia vă rog 
„Să-mi primiţi demisiunea pe ziua pe care, în înalta Dvs fn- 
„țelepciune, veţi binevoi a o fixa. 


A. B. revizor şcolar de C". 


Pe această demisiune ministrul pune rezoluţia : [ 
„2 Malu 19,... Se primeşte demisiunea pe ziua de 1 Sep- 


„teinbrie a, c. 
Ușurelu“. 


1 lunie 19... Nu ştiu... să rid, ori să pling?! intră la 
cancelaria mea, radios, triumfător, şeful „alorno;tri”* din jide- 
tul C., S'aşază pe scaunul de lingă biroul meu, scoate mis- 
terios, clipind şirei din ochiul drept, „un document preţios”, 
cum spune el, Întinzîndu-mi-l ca să-l cetesc. Și cetesc în ade- 
văr următoarea petiție : 


Domnule Ministru, 


„Subsemnatul Anibal Grigorescu, revizor şcolar al jude- 
„(ului C., din motive de sănătate, cu onoare vă rog să-mi pri- 
„miţi demisiunea mea din postul de revizor şcolar al acelui 
„judet 2e ziua de... 

„Mulţumindu-vă de încrederea cu care maţi onorat, prin 
„numirea în acel post, primiţi vă rog asigurarea adincului meu 


„respect“, 


< 


Anibal Grigorescu” 


Mă uit la domnul şet de judej probabil cu nedumerirea 
pe care era firesc să mi-o cetească pe faţă, 

— Nu înţeleg nimic !-fac eu, dindu-i „documentul preţios” 
înapoi. A 

A — Ce nu înţelegi 2-—mă întreabă el,-clipind mereu din ochiul 

- drept, ca să-mi arate ingeniozitatea pe care eu n'o pricepeam 

— Apoi n'avem nici un revizor cu acest nume. Eu îi cu- 
nost pe toţi! 3 

= Alci îi alcit-—face el plin de fericirea nâscocirii saie 
Acum geti revizor şcolar, dar are să fie Ja 1 Septembrie. la* 


- 


DOCUMENTE OMENEŞTI 257 


— Înţeleg! răspund eu, Încremenit de netrebnicia firii 
omeneşti. 

— In loc să-mi întoarcă spatele, cind l-oiu spune să facă 
aşa ori pe dincolo, pentru nevoile noastre electorale, i-am luat 
frumuşel deshisiunea, cu data deschisă, ca să mi-l joc cu pe 
dinsul, iar nu el pe mine. 

Acum mă duc la ministru să-l car numirea — face şetul 
or rupe mina pentru despârțire. > 

o oră găsesc pe ministru rizind cu lacrámi şi entu- 
ziasmut de inpeniozitatea șefului din ©. Şi-mi dă notita ur- 
mâătoare : 

„Pe ziua de 1 Septembrie viitor se va numi revizor şco- 
„lar al județului C. institutorul Anibal Grigorescu dela școala 
„de Băeţi No... din E”. | 


Sp. Popescu 


Dezastrul financiar. şi individualismul 
deplasat al Statului” 


Măsuri de apărare pe marginea prăpastiei 


t, Criză economică și criză financiară. — Rominia trece în 
momentele actuale printr'o criză formidabilă cu două feţe diferite: una 
economică, care se manifestă prin sub-producţie şi lipsa tuturor 
utilitaților de primă necesitate depe piaţă, alta pur Jinanelară, cara 
se manifestă priv inflație monetară și slăbirea garantării monedel 
circulante. Desigur coa mal intimă legătură există, de obicein, totre 
elementul economic şi cel financiar a) unei crize, Cu toate acestea, 
principialmente și chiar in cazul nostru concret, o distincțiune impor- 
tantă se impine: 

Criza economică propriu zisă este un fenomen fatal, de care 
nici o țari din cele care intră în războlu, nu ponte fi cruţată Intr'o 
măsră mal mare sau mai mică, după Imprejurâri, Această criză 
care în mod obișnuit atrage după sine și o criză financiară limitată — 
fiind în legătură cu distrugerea unei părți din materia primă nece- 
sară producției, cu lipsa de braţe şi cu deteriorarea mijloacelor de 
transport, nu poate dispărea deodată, prin simpla intervenție a sta- 
tuini, ci numai pe indelete, după trecere de ciţiva ani şi numal In 
arma siorțărilor şi tenacităţii întregii naţiuni, care trebue så-ş} in- 
cordeze până la maximum puitrea de muncă, pentru o revenire la 
normal. 6 
Criza financiară propriu zisă, adică aceia datorită unor cauze 
de domeniu! exclusiv monetar (spre deosebire de acel element al cri- 
aj financiare care se datorește tubproducţiei),—nu este un fenomen 
fata! și inevitabil al războiului; o politică financiară chibzuită şi 
prevăzătoare poa'e, după cum s'a și Intimplat alureo, să cruțe o fará 
în râzboiu de calamităţite linânciare prin care trecem noi de ex, Ca- 
racterul malign al crizei pur financiare este că, odată destănțuită, 
agravează pănă la patoXism criza economică propriu zisă, impiodicină 
astfel restabilirea. stării economice normale; in schithb, criza pur 
tiganciară, spre deosebire de cen economică, poate dispărea prin sini- 
pla intervenție a Statului și In mod aproape imediat. 

Dintre cele două feţe de mai sus ale crizei, cra mal importantă şi 
ma! periculoasă pentru noi este, pentru moment, criza financiară pro. 


E Anicolul de faţă ne-a sosi! Ta redactie în zina de 5 iulie a c- 


DOE: AIE 259 


ptiu ziaă; criza economică ctt reptrcusiunca ei relativă*asupra mone- 
dej, orlcit de paradoxal ar părea aceasta, nu vine decit pe al doi- 
tea plan, 

Vom vedea în adevăr, că cele trei fenomene care domină viața 
noastră economică in acest moment, şi anume : a) deprecierea vali- 
tei în exterior, b) sdruncinarea creditului statului şi c) scumpirea 
fantastică a traiului în interiorul țării, se datoresc clte-şi-trele, nu 
atit erizel economice, cit mal ales aceleiaşi cauze rezidind într'o po- 
Htică financiară greșită şi care s'ar putea defini astiei: incercarea 
din partea Statului de a atinge imposibilul, adică de a suporta rz- 
botul și armările lui cu propriile lui forțe, fără a atinge averea 
particalarilor tn mod direct. 

Această incercare greşită şi care In principiu ar fi putut fi 
evita!ă în mare parte, a adăogat—alături de criza economică propriu 
zied (cu urmarea ci necesară : criza financiară limitată), fenomen fa- 
tal de războiu,—o criză monetară formidabilă, care Insă, la rindul 
ci, odată deslințaită, agravează criza economică oarecum normală de 
războiu, transtormind-o intr'o calamitate națională fără margini. 

Hustrarea acestui adevăr prin cele ce urmează, ne va duce în 
mod necesar In concluzia că criza pur financiară, fiind elementul cet 
mai gray, esențial și în același timp anormal, asupra lui trebue să 
lucrăm înțdiu și imediat, convinşi fiind că criza economică propriu zisă, 
orictt ne-am incorda silințeie, nu poate dispărea prin simpla intervenţie 
a Statului, cl numai prin sforțarea intregii naţiuni și numai în vreme 
relativ Indelungată. 

Situaţia țării după cursul schimbului.—Care este situaţia 
aparentă a țării în momentul do față ? Cursul schimburilor, care In 
mod normal servește ia oglindirea altuațiel comerțului extern, ne ser- 
veşte în împrejurările actuslo ca o indicație semnificativi a întregu= 
iui complex al situației noastre financiare, 

Consultind ta momentul cind serlem aceste rinduri (Iunie 920) 
acest curs publicat în ziare, constatăm că leul nostru e cotat la Pa- 
sia 28 centime, adică ceva mai mult decit Iunite trecute, dar totuși 
destul de scăzut pentruca lumea să fie cu drept cuvint alarmată, 
Daca Insă ținem socoteală că însuşi francul francez, în raport cu 
caro s'a fixat cotarta de mai sus, esto depreciat în termen mediu cu 
mai miit de jumătate din vatoarea lul diu timp normal”, faţă cu 
valutele: Engleză, Elvețiani, Spaniolă şi mai ales Amtricană (La 
Londra fr. francez e cotat 55 centa, în Elveţia şi Spania 45-50 cent., 
lar in New-York 40-45 cent), ajungem la constatarea cu adevărat 
descurajantă că leul nostru valorează In Spania de ex. 15 bani, iar 
ia New-York 10 centime, 

Sa însemne oare acest fenomen că Statul Romin, care dintr'un 
modest stătuleţ la porțile Orientului până eri, a ajuns azi o putere 
europeană insemnati,—acest Stat Romio a devenit în urma războiului 
tot aga de insolvabii ca ui debitor care pănă eri avea avere de 
100,00Olei şi azi au mal are decit 8—10.000 ? Credem că nu. Realitatea 
„conomiră pare să fie cu totul alta şi mai puțin descurajantă; dar 
acaastă realitate; din cauza împrejurărilor pe care le vom vedea de- 
tallat mai jos, este atit de ascunsă și de amorti incit pentru momen! 
situația financiară a irii, în afară se traduce printr'o  neincrodere 


. 


i * Relativa urezre a leului nostru faţă de francul francez în ultimul timp 
a mase datoregie întăririi leului nostru a scăderi frabeulul, 
Ri 


E 


AEA A v 
j à v jens 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ Ai 
i DIETEI I A T e e ST 


uită față de debitorii insolvabiii, iar tn interior priotr’o destri- 
ra maa ai o injustiție supremă şi un pericol 
tate, deose A, 
a sar i Cauze variate de depreciere a valuiei.—După părerea 
unora, extraordinara depreciere a valutei noastre pe piețele străine 
s'ar datori în bună parte unor anumite manevre politice, din partea 
unor state, fie de politică propriu zisă, flo do politică economică: 
dugă pârerea altora, deprecierea s'ar datori exportului exagerat de 
monedă, fie prin import de mărfuri, fie altfel, fârd ca totuși să se 
precizeze care este cauza posibilității de a se arunca pe o piaţă străină 
o cantitate exagerată de numerar de al mostra ;—in fine după på- 
rerea cea mal. acreditată, pe lingă cauzele de mal sus care lucrează 
în parte, cea mal insemnată cauză de depreciere a valutei noastre 
este balanța defavorabilă, lipsa de export in mârturi datorită rodu- 
cerii producţiunii și mai ales crizei mijloacelor de transport. Dir 
moment ce importăm încontinuu, fără să exportăm deloc, toate va- 
iutele străine ale Statelor dela care importăm se urcă naturatmente, 
pe cind valuta noastră, necăutată de nimeni, intrucit nimeni s'are 
nevoa de ea spre a face plăți pentru mărturi ce le-ar cumpăra dela 
noi,—valuta noastră se depreciază neincetat și în mod inevitabil. — 
Desigur, toate cauzele de mai sus contribuesc Ja "scăderea valutei 
noastre într'o măsură anumită, Dar cauza cea mal importantă și ma! 
activă a deprecierii valutei noastre pe piețele străine este sita şi 
anumt este acelaşi care aprodus şi continua incă să producă depre 
cierea banului în interiorul färii, depreciere care, după cum vom ve- 
dea, este sursa unui pericol social variat, cu repercusiuni nenumărate. 

3. Deprecierea banului în interiorul țării.— in adevăr, con- 
comitent cu scăderea neobișnuită a valutei noastre pe piețile străine, 
se observă o neobişnuită, o enormă deprecierea banului în interiorul 
țării. Cum se manifestă această depreciere? În modul cel mai palpa- 
bil pentru toată lumea și anume prih scumpirea tralula!, scumpire 
de un anumit fel și o anumită măsură. Din nenorocire nu există om 
ia societatea noastră, oricit de umil și puțin cărturar, cara să nu îi. 
simțit mai mult sau mai puțin usturător scumpirea tratulul. 

Desigur fenomenul scumpirii traiului se datorește în principiu 
şi chiar în cazul nostru concret ia trei cauze diferite: a) rarificarea 
lucrurilor depe piață, prin incetinirea producției, reducerea impor- 
tului, precum şi altor cauze în legătură directă cu mobilizarea și răz- 
boiul. Numărul utilităţilor mmicşorindu-se pe piață (oferta), iar cere- 
rea răminind acelaşi sau chiar mărindu-se, cate dela sine înţeles că 
viaţa se scumpeşte, fără intervenția vre-gaui alt factor ; b) specula 
la care se dedau deținătorii de mărturi şi care este fatală din mo- 
ment ce, existind mai puține lucruri decit sint cereri pe piață (și 
chlar din acestea ascunzindu-se o parte), prețul lor nu sè mal fi- 
xează conform cu normala aplicare a legii cererii şi a ofertei, ci se 
fixează arbitrar prin concurența anormală dintre consumatori. Această 
concurenţă, spre deosebire de concurența normală dintre producători 
şi dintre negustori care tinde la un preț minim apropiat de cost, tinde 
dimpotrivă la ridicarea prețurilor după nevoile şi averile celor avuţi, 
adică la un preț care n'are nici-o margine în asceosiuae ; în fine c) altă 
cauză a scumpirii tralului este deprecierea banului, Dacă banul cu 
ajutorul cărula se plătesc utiiltățile, dintr'o cauză sau alta se depre- 
ciază, nu e nimic mai firesc decit ca viaţa să se scumpească, adică 
să trebuiască să plâtim o mai mare cantitate de numerar spre a út 


DEZASTRUL PINANCIAR 261 


procora lucrarile de care avem nevoe, In momentul de. față este to- 
contestabii că ia scumpirea traiului la noi în țară citeșitrele cauzele 
de mai sus au contribuit : şi rarificarea lucrurilor pe piață şi spe- 
cla şi deprecierea banului, 

Dar în ce măsură au contribuit la scumpirea tralului fiecare 
fin cje ? Pentru unul sau altu! rarificarea- miilităților sau specula 
pot fi, după diferența de vederi, cauza primordială a scumpirii tralu- 
luis Pantru Ştiinţa Economiei Politice nu poate fosă să Incapă nici-o 
indolală cu privire la cazal nostra. ? 

In împrejurările economice prin care am trecut nol,- cu mult 
prea importanta cauză a scumpirii tralului este deprecierea banului, 
Ştiinţa Economioi Politice ne învaţă In adevăr că de cite ori se ob- 
servă pe piaţă o scumpire a lucrurilor, scumpire neuniformă şi ar- 
bitrară, unele lucruri scumpindu-se de ex, cu 50, altele cu 100, alo 
tele cu 3/4, iar altele chiar eftinindu-se sau menținindu-se la prețul 
obişnuit, —in toate aceste cazuri scumpirea poate avea diferite expli- 
cațiuni după cazurile deosebite ce se prezintă, Cind insă se observă 
pe piață o scumpire uniformă şi simetrică în cifră medie, de ex, 
se observă că aproape toate lucrurile se scumpesc cu 100%, sau cu 
5 orl valoarea lor, atunci cauza acestel scumpiri nu poate să fie de- 
cit una, şi anume trebue căutată la acea marchandise tierce, cu care 
orice lucru deps piaţă vine în atingere în schimbul de toate zilele, 
adică la monedă. Or, cauza care scumpeste unltorm toate lucrurile 
şi care rezidă in monedă nu este decit deprecierea ei, 

Este de domeniul lucruriior indiscutabile că pe piața noastră 
nu se constată o scumpire arbitrară și neuniformă a utilităţilor, afară 
de mici excepțiuni ; în enorma majoritate a cazurilor se constată dim- 
patrivă că aproape toate lucrurile au crescut în valoare cu cèl puțin 
de 10 orl valoarea lor din timp normal, adică o scumpire uniformă 
și simetrică care, după cum am văzut, nu poate avea drept cauză 
priacipală decit deprecierea bânului, lăsind pe celelalte două cauze să 
lucreze numai subsidiar şi intimpiätor *. 

4. Cauzele deprecierii banului în interiorul țării.—Cărei 
imprejurări se datorește fenomenul deprecierii banului în interiorul 
țării ? La aceasta răspundem: se datoraşie în primul rind împrumu: 
tarilor repetate și exagerate pe care Statul le-a contractat la Banca 
de emisiune; iar în al doilea, faptului că Statul a luat asupră-şi mo- 
nedele străine găsite pe teritoriul său mărit. 

I. Imprumutul la Banca de emisiune.—Pentruca acest adevăr 
să rejasă clar, este nevoe să aruncăm o scurtă privire asupra meca- 
nismülul emisiunii la Banca noastră Naţională. 

In timp normal rolul principal al Băncii de emisiune este să 
alimenteze plața cu numerarul de care viaţa și tranzacțiile comerciale 
au pevos, Cele două mari principii care stau ta baza emisiunii sint: 
să nu se emită decit hirtie suprasuficienț garantată și să nu seemită 
nici o hirtie mai mult decit cer nevoile vieții comerciale la un mo- 
ment dat. Primul principiu se înfăptuește prin acela că nici un bilet 
al Bănci! Naţionale nu poate -ceşi din guichet-urilo èl, decit dacă 
Banca posedă 33%» aur sau trate asupra striinătății equlvalente cu 
mur, iar pentru rest ṣi chiar cu miit mal sus, hirtia este garantată 
rin averile cu mult mal mari decit suma depe polițăa celor trei sem- 


* V. în acelzşi senz Luca Bironcea în „Adevărul* din 29 lunie 920,— 
care în mal muhe puncte vede chestiunea caşi noi, 


262 VIATA ROMINEASCĂ zi TAa 


natari al polițeior care se prezintă spre scomptare băncii, Hirtia tin- 
cil neputind eși pe piaţă decit cu ocazia scomptului sau a imp 

tului pe gaj de efecte publice (această din urmă operație într'o mi- 
sură relativ mai restriasă), se înțelege uşor cit de puternică este ga- 
ranția fiecărui bilet din moment ce el are în pivaița Băncii 33'0 aur, 
iar pentru reat este garantat fie cu averea personală a semnatarilor 
solvabili depe polița scomptată, fie cu titlul de credit de valoare 
dubii sau triplă, lăsat în gaj, adică cu elemente patrimoniale de-ale 
particularilor imediat transformabile în bani prin execuție silită In 
caz cu totul excepțional de neplată. M doilea priâcipiu, şi anume lj- 
mitarea emisiunii, este satistăcut prin aceia că Banca nu emite nici 
un bilet decit dacă i se cere de cătră piaţă, și anume numai În cazul 
cind i se prezintă polițe la scompt sau cereri de împrumut pe gaj, 
celace inseamnă că ea nu poate pune în circulație decit atita mo- 
nedă cit este necesară pentru a se efectua plățile şi afacerile obiş- 
anite ale particularilor. 

Ce se intimplă în timp de războiu? Statul avind nevoa de 
sume din ce în ce mai mari pentru pregătirea şi purtarea războiului, 
găseşte ca cel mai simpli şi expeditiv mijloc să se adreseze 
Bâncii Naţionale solicitindu-i imprumuturi din ce în ce mai mari pe 
care Banca nu le poate refuza, căci și alimentarea Statuiul cu bani 
intr'o anumită măsuri este una din chemările sale în timpuri anor- 
male pentru Stat. 

Din momentul in care Banca incepe să acorde imprumutari Sta- 
tului jcu sau fără dobinda, aceasta nu importă,—din acel moment me- 
canismul el de emisiune se trausiormă, suferind o grea și periculoasă 
incercare, În principiu pentruca Banca să poată acorda Statului im- 
prumut, coniormațiunea ei cere ca Statul să-l furnizeze—contra-plată 
se ințelege—stocul de 33%» aur, necesar oricărei emisiuni, furnizare 
care e foarte necesară într'un timp cind aurul începe să dispară depe 
piață. Dar această condiție, odată îndeplinită, Banca acordă Statului 
Imprumutul, a 

Este de observat că în momentul cint primul împrumut al Sta» 
rulul ta Bancă a fost realizat, a eşit din guichet-urile băncii o notă 
cantitate de hirtie exact la fel cu cea care circula pănă acum pe 
piaţă—ln privința desenului și a culoarei,—dar foarte deosebită în 
fond de cea de până acum în privinţa celor două principii fundamen- 
tale ale emisiunii de care am vorbit mal sus. ŞI mai întăiu în pri- 
vința garantării hirtie: 33'/, aur, condiţia primordială, nu se mai 
poate indeplini decit foarte greu și arareori, căci aurul începe să 
lipsească de pe piață și Statul de obicelu se găsește ei țasași în im- 
posibilitate de a-l furniza, In celace priveşte celalt element al ga- 
rantării, şi anume averea particulară imediat transtormabilă în bani 
prin execuție silită a debitorilor obişnuiţi, este acum înlocuit ca 
creditul personal al Statului, care desigur nu esta un credit de dis- 
prețuit în timp normal (din moment ce insăşi Banca îl ia ca gaj iż 
o parte din imprumuturile pe gaj), dar care credit, chlar în timp 
normal nefiind nelimitat, In timp de războiu în primul rind slăbeşte 
—date fiind pierderile la'care e supus orice stat în războiu și mat ales 
date filnd imprejurările aleatorii care determină reuşita san neren- 
gita unui războlu ; în al doilea rind, Statul este un debitor muit ma! 
greu maniabil decit un debitor particular oarecare, a cărul avere 
poate oricind să fie transformată în bani prin execuţie silită. Or, a- 
cestea sint, indubitabil, împrejurări care pe de o parte reduc putinia, 


. 


DEZASTRUL FIN R 253 


-oo a ——— + 
—. . .. 


realizării grabnice, lar pe de alta micșurează garanţia nollor bilete 
ale Băncii, cu această observaţie că siăbirea de garantare se comu- 
nică proporțional tuturor biletelor din circulație, chiar celor din timp 
normal, din moment ce nici o deosebire materială sau legală nu este 
tăcută intro ele. 

Al doilea mare principiu al emisiunii, şi anume limitarea t- 
misiunii după nevoile pieții, este cu total înlăturat cn ocazia ima 
pramutului la Bancă. In timp normal cantitatea de monedă care cir- 
culd intro tară la un moment dat este in cea mal strinsă legătură, 
de o parte cu stocul utilităţilor cu care se contra-schimbă zilnic, de 

„alta cu numârul tranzacţiilor comerciale care cer o cantitate anumită 
de numerar, Dacă printr'o împrejurare oarecare cantitatea monedei 
depăşeşte această limită, fixati de o fundamentală lege naturală t- 
conomiei, moneda incepe să slăbească, să se deprecieze, Or, în timp 
de răzholu, tranzacțiile comerciale obişnuite se restring natural- 
mente, iar stocul bunurilor de pe piață se reduce pe zi ce trece, A- 
cest fenomen ar trebui să atrag după el in mod fatal, pentru mon- 
ținerea echilibrului monetar, o reducere corespondenlă a cantității 
numerarului de pe piaţi, —iar dacă aceasta nu se poate, cel pâţia 
cantitatea de numerar să se mențină aceiaşi, fn locul acestui feno- 
men, imprumutul Statului ta Banca de emisiune măreşte în propor- 
ţii îmfricoșătoure cantitatea de numerar existentă, cantitate deja 
prea mare din cauza disproporţiei dintre ca şi viața comercială re- 
laxată. 

Aşadar în scurt, imprumutul Statului ia Banca de emisiune în 
timp de războiu depreciază de două ori moneda : îintăiu prin aceia că-i 
slăbește și denaturează garantarea şi in a! doilea rind prin acela că 
produce pe piață fenomenul sur-abondenței de numerar, a inflației 
monetare—două cauze de depreciere foarte grave din punct de ve- 
dero economic, í 

Astfel stind lucrurile, ne putem uşor da sama de c9 şi cu cit 
asume s'a depreciat banul nostru în interior. Deja inainte de războiu 
Statui nostru a făcut un prim Imprumut la Banca Naţională de 450 
milioane, apoi altul şi apol altul şi altul, şi în fine ultimul de 1 mi- 
liard jum. /—toate la un loc ridicindu-se ta suma de 4miliardelei, Statul 
romina n'a furnizat aur efectiv decit pentru primul şi al doilea îm- 
prumut ; celelalte sint garantate numai cu creditul personal al Sta- 
tulat (bonuri de tezaur), Pentru clasificarea complectă a situaţiei tre- 
boe să luăm in considerare faptul că în timp normal cantitatea do 
hirtie impusă de nevoile vieții noastre comerciale în tolul el, canti- 
tate care circula atunci pe piață, era de circa 600 milioane, pe cind 
azi cînd viaţa noastră comercială n'a ajuns nici pe departe la ceera 
în timp normal, circulă pe piață ptste 4/, miliarde hirtie de-a Băncii 
Naţionale, adică o enormă cantitate de monedă comparativ cn ne- 
voile noastre, cu toate noile imprejuriri economice şi politice Incare 
irăim—monedă depreciată atit din cauza cantității, cit şi a calității 
"ci, dacă am putea zice așa, 

Dacă la cole de mai sus adnogăm faptul că stocul metalic, re- 
dus ce e drept, dar nu mai puțin real, care garanta primele emisiuni 
ale Păncii, a fost evacuat în (impui războiului la Moscova mnde 
soarta lui a devenit deja demult cit se poata de nesigură, precum 
şi faptul că suma de peste 4;, miliarde care circulă azi in urma im- 
prumuturilor reprezintă enorma majoritate pe lingă 500 milioane care 
circulau [n timp normal cu garanţii de avara particulară, —putem zice 


ad 


țără exagerare că Hirtia Băncii noastre Naţionale s'a transforma : 


desi nu direct ṣi oficial—prin operațiile de care um vorbit, i 
eroi i de hirite solid garantată ce rý atra gis hirtie-monedă, 
ică hirtie emisă şi garantată numa at. 

LA N) Luarea păsa din partea Statului a monedelor stră- 
ine.— Deja suma de peste 4 miliarde ce Statul a emis indirect pria 
Banca Naţională,este o sumă prea mare pentru creditul normal al 
Statului nostru. : 

jată insă că imprejurări, ce în principiu nu pot găsi! dezapro- 
bare, au sili? Statul! romiu să la asupra-și circa 3 miliarde de hirtie 


C e Uki iant şi raport al Băncii Naţionale prezintă situația cu to- 
tul atena in ramai i. pă acel rapòrt, biletul nostru de bancă nmu nui- 
nai că nu e'o simplă hirtie-monedă, garantată exclusiv cu creditul! personal 
ai atatulvi, - dar comparabw cu biletele altor Bănci de emisiune străine, aa 
tul nostru e mai puternic garantat decit multe, căci are 0 acoperire meta! 


unea oarecum deturnată a Germanici de a plăti această sumă, Ó luni rara 


' î le asupra străinătății în valoare de 915 milioane. — lăsînd la 
o FA, rio re trate în mgt lie în Fi so e nümai de 30% din 


—nici măcar față de Germania cu care de altfel nu putem face co- 
pron caci admiţind i am putea fece acest comerț, Germania ar pre- 
tinde să-l plătim fie aur, fie altă monedă tare de care neapărat are sevar 
pes plățije ei externe, Restul irate pănd la 915 milioane circa tă o 

ioane) taţii, 


t. AN, 
a ru că. ar soyir ga E APA a stocului de | miliard 400 milioane, pre- 
zentat ca acoperemînt metalic, nu este o garanție efectivă şi actuală, ci mal 
mult un buchet strătucitor de iluzii şi speranţe. 


dimpotrivă, că ambele bilete ay aceiaşi putere plătitoare, celace 
a vele sint in realitate simplă hîrbe-monedă, cu o neglijabilă Saage m 
favoarea biletului Bäncii Naționale, datorită minimalei sale cantități de aco 
perire efectivă. ` 


y 
g 


DEZASTRUL PINANCIAR 4 265 


n... — 


semțească a Dăncii Generale rămasă în teritoriul eliberat, celace nu- 
mai pentru teritoriul vechiului regat ridică sima birtiei garantată de 
Stat la circa 8 miliarde. - 4 

Ca incoronare a operei, pe măsură ce Statul so imprumuta ia 
Bancă, decrata—pe lingă cursul forțat al hirtiel Băncii Naţionate—ş! 
cursai legal In baza căruia orice creditor era silit să primească hir- 
Ha Băncii, care astfel căpăta valoare liberatoare în toate plățile o- 
dișnvite, z 

Cursul legal s'a intins În fapt, dacă nu printr'o dispoziție spe- 
cială, și la birtia Băncii Generale—aga că aziorice debitor, de unde 
fa timp normal nu se putea libera față de creditor decit plătind în 
aur—căci nol eram în timp normal o țară cu etalon monetar tolc sau 
monometalistă : aur,—azi acelaşi debitor, în baza decretării cursului le- 
gal al birtiei garântată de Stat, poate siil pe creditor să primească 
în plată o hirtie a Bincii Naţionale depreciată, sau prin extinderea 
abuzului chiar o hirtie de-a Băncii Generale. Aceasta însamnă că, 
concomitent cu deprecierea numerarului propriu zis, are loc, prin di- 
rectă repercusiune, deprecierea oricărei creanţe plâtibilă în bani de- 
preciați, ceiaco—după cum vom vedea îndâtă—prepară şi provoacă 
deprecierea valutei noastre In străinătate, 

Am omis intenționat a compta în suma de hirtie care apasă pe 
umerii Statului, enorma cantitate de coroane și ruble care circulă în 


- xeritoriile alipite şi care, deşi oficial mu jenează pentru moment tran- 


zacțiile din teritorin) ocupat, ating Insă valuta în general prin sit- 
birea creditulni Statului, căci acesta mal curind sau mai tirziu va 
trebui să fe iu asupră-şi în mod oficial, In schimb însă, celace Sta- 
tul pierde prin andosarea lor, a ciştigat pe de altă parte prin acela 
că, alipindu-ş! noi teritorii, creditul său în general creşte, aşa că pen- 
tru moment se poate face abstracție de ruble şi coroane. 

În urma celor de mai sus râmine clar ca lumina zilei că de- 
precierea enormă å banului nostru în inferior între 10 şi 12 ori vå- 
toarea lui în minus se datorește: În parto şi fără voia Statului la 
lnarea asupră<şi a monedei Inamitului, iar in ce mal însemnată parte 
repetatelor imprumuturi ale Statului la Banca de emisiune, precum și 
a tendinței de a șterge orice deosebiri ce trebuesc în mod normalsă 
existe între hirția Băncii de emisiune și hirtia emisă sau andosată 
de Stat,—transtormind toată moneda care circulă în mod anormal, In 
tirtie-monedă, adică fn hirtie de Stat”, o 

5,— Identitatea de cauză În deprecierea valutei noastre 
înăuutru capi în afară.—Una din consecințele deprecierii banului 
Ta interior tiind, după cum am văzut, deprecierea tuturor creante- 
tor plătibile în țară prin cursul legal al monedei depreciate, este, 
cùm nu se poate mai evident, că deprecierea banului din interior 
aduce după sine în mod fatal, odată cu deprecierea tuturor crean- 
jetor ca dobindă fixă, deprecierea valutei noastre pe piețele stră- 
ine, dat tind că prin valuta noastră pe piață străini trebue sffr- 
țelegem nu moneda noastră metalică pe plaţă străini, cl : sau în prin- 
cipal tratele plâtibile în Rominta de cătră semnatari locuind în jara 
aoastră (negustori romini importatori), sau în mod excepțional insăşi 


* Este bine înțeles că în tot acest timp, moneda metalică de orice fel 
este şi va rămine absență depe plaţi ia baza legi la] Gresham, atita vre- 
= Ay există o allă monedă mai proastă, cum este cea care circulă azi 


[ PY: KA Ny Ry e 
4 3 v 4 i Ea 


` . 


266 _ VIAŢA ROMINEASCĂ. 


moneda fiduciară depreciată care, în urma moratoriului extern, trecă 


direct granița talocuind tratele obişnuite în mina furnizorilor stroni ~ 


la primul cași în al doilea caz, moneda depreciată fiind tot ce poate 


spera ca satisfacție ultimă vinzătorul străin, este evident și colomen- 
tar că deprecierea din interior are o repercusiune matematic cores- 
pondentă asupra valutei noastre în străinătate. 

Tratele obişnuite (valuta propriu zisă) se vind și se cumpără 
ca o marfă oarecare și au un preț curent pe piață, formind opera- 
ţia care se cheamă schimb, Cel mal mulţi socotesc, după cum am 
văzut, că prețul acestor trate se fixează mai ales după cantitatea 
de mărturi exportate, case astfel fac să se caute valuta noastră pt 
piața importatoare pentru a servi debitorului ca mijloc de plată. 
Dacă expoztăm mult, valuta noastră se caută mult şi preţul ei se 
ridică; dacă nu exportăm, valuta devine o mariă fără căutare şipre- 
tul ei scade mereu, operaţie perfect explicabilă prin simplul joc a! 
iegii cereri] şi ofertei. 

Cu toate acestea, ziceam, în deprecierea actuală a valutei noas- 
tre pe piețele străine, deprecierea banului, cu curs tegal in interia- 
rut țării, joacă un rol cu mult mei mare detii lipsa noastră de 
export. 

5 In principiu este adevărat că în timp normal prețul valutei se 
fixează pe piața externă în strinsă legătură cu balanţa comerțului 
şi cu legea cererii şi a ofertei pe acea piaţă. Dar acest adevâr tre- 
buește neapărat temperat cu următoarele două observaţiuni : a) că acest 
tenomen nu lasă loc la oscilații de preţ decit într'o relativ mică mä- 
sură, orice oscilâri mal insemnate şi bruște de preț tiuzind repede 
ia o restabilire de echilibru datorită unor cauze anumite. (Ch. Gide. 
Cours Ec, Pol, p, 521—523); şi b) în mod obișnuit aceste mici os- 
cilații au toc în raporturile dintre doud valate care, în interiorul fie- 
căreia din cele două țări, au cam aceiaşi putere (sint egal de garan- 
tate. , 

Dacă dimpotrivă avem de-a face cu diferențe colosale în pre- 
turite valutelor reapeotive, diferențe care nu tind In curind la echi- 
ibrarea prețului prin reducerea la minimum a acelor oscitațiun! de 
preț, atunci deprecierea enormă a valutei unei țări nu mai trobue 
căutată lu principal în legea obișnuită a cererii şi ofertei, în ex- 
port mal mic sau mal marc, ci în deprecierea numerarului in interio- 
tul țării cu valuta scăzută, lată cum se exprimă Charles Gide în A- 
ceastă privinţă : s.„En somme,il n'y a rien de plus ici que le mé- 
canisme ordinaire de l'ofire et de la demande qui, toutes les fois que 
la valeur d'une marchandise s'écarte de sa: position d'équilibre, tend 
à l'y ramener, par un accroissement ou un resserremest de ia pro- 
duction. 

„Nous avons dit que, exceptionellement, le cours des changes 
pourrait varier dans des proportioas considérables et mâme iii 
tes. Voici queis sont ces cas: 

1) D'abord. | 

2) Mais c'est surtout quand Il s'agit dun pays dont ia món- 
sale est depréciċe que les variations du change peuvent être excès- 
sives ct pour alusi dire sans limites, Une letire de change sur Rio 
de Janeiro ne vaut à Londres ou à Paris pas même les deux tiers 
de sa valeur nominale ; et cela par la raison que le milreis bresi- 
lieu, dont la valeur nominale et de 2 fr 83 ne vaut présentement 


`» 


(1910) que 1 îr., 68: te titre payable ea monnaie deprtcii6 doh -su-.: 


DEZASTRUL. PINANCIAR 267 


- =. =.=. eoe eue e pi Ai 


bir nécéssairemeat une depreciation egale A celle de cette monnaie, 
tandisque à l'inverse une lettre de change sur Londres ou Paris es! 
payée à Rio (en monnaie du pays) plus d'une moitié en sus de sa 
valeur nominale... 

„il suftit donc de tire le cours des changes, quand bien même 
on m'aarait d'ailleurs aucune connaissance de l'état scenomique et 
financier des différents pays pour deviner s'ils achètent plus qu Ils to 
vendent ou s'ils vendent plus qu'jis m'achetânt (in caz de oscilaţi- 
uni relativ mici), s'ils ont uns monnaie deprâcite et quelest aujuste 
le montant de cette dâprâciation (cind e vorba de diferențe mari 


de curs)". — (Ch, Gide. Cours d'Ec. Pol, p. 523-525). 


Tot astfel Cauvts zice: „SI les pays qui commercent entro 
euz ont le même systhème monétaire, on sait que les oscillations 
du change Mont qu'une amplitude très Hmitéo, à molns des circons- 
tances exceptionelies dues å des capses Ctrangâres au commerce 
(aissi ja liquidation d'une indemaité de guerre), Au contraire, s'lis 
ont -un étalon diitorent et qua ia monnaie de l'un d'eux sott depré- 
cie, d plus forte raison fe papter-monnaie qu'il aurait en circula 
tion, les écarts du change peuvent devenir très considérables.* 
(Cauves, Cours d'Ec. Pol. I p. 3530 Ed, Ll), 

Așadar de citeori vedem mici diferențe în cursul schimburilor, 
le explicăm prin balanţa importului şi exportului fără a ne ocupade 
moneda din interior, de citeori însă diferența în plus sau mipus este 
exorbitantă, explicaţia balanței nti mai poate merge, fenomenul ex- 
plictadu-se atunci prin alte cauze şi în special prin deprecierea ou- 
merarului din interiorul țăril cu valuta scăzută, 

Toate cele de mai sus nu însamnă deloc că to deprecierea 
actusiă a valutei noastre, lipsa de export nu joacă nici un rol; o a- 
semenea idee ar fi absurd de eronată. Cole mai de sus însamuă qu- 
mai că în fenomenul de depreciere actual, elementul economic (ex- 
port) joacă un rol pentru moment neglijabil față de enorma influență 
a elementului pur financiar (deprecierea monede! princauze altele de 
cit cela rezidind în sub-producție, adică rertiind In domeniul pur mo- 
actar, recte sur-abondenți, şi ta special sibirea garantării monedei).* 


* Charlies Qide din care am făcut prima citáție din text, revenind 
asupra chestiunii în ultiga ediţie de după războiu a cursului său de Ec. 
Pol, adaogă un capitol special intitulat: -Les perturbatioas du chaage pen- 
dant la guerre», de wade extragem următoarele : 

«La balsso du change a étá très inégale selom les pays bélligérants, 
mais il n'est pas possible d'expliqner ces inégalités simplement par la ba- 
lance du commerce. 

«Pour l'Angleterre (adică o ţară numai.cu criză economică fără criză 
monetară) l'énorme accrolssement des imporiations pout suffire à ezpliquer 
ta perto sur le change. Pour la France jaiiică o țară bintuită aproape în 
mod egal și de criză do sub-producție şi do criză monetară (emisiune de 
37 uwilarde la circa 6 miliarde stoc metalic] en outre de T'accrolsse- 
ment des importations, on me peut contester que faugmentalion de Dinti- 
sion des billets ont agi aussi, Pour la Russie.. Pour Vitalie... Mais en co 
qui COncerne les Empires du centre l'éxplication est plus difficile. En effet 
on ne szurait dire de l'Allemagne ce gis: nous venons de dire de la Francs, 
å savoir que ses importations alicat beaucoup augmenté au court de la 
guerre, au contraire.. Quelle explication en donner alors? On a cherché 
ia raison dans unè deprâciation de la monnaie de papier, Sans nal doule 
la dépréciation de la monnaie de papier détermine une baisse égale dans le 
change... (meia en Allemagne) Vemissiona été mainteoue longtemps dans des 


N a 


258 a VIAŢA ROMINEASCĂ 


à 


á y 
Sä presupunem, pentru probarea mal palbabiiă a. acestei teres 


îmbunătățindu-şi brusc mijloacele de transport şi intensiticiodu-şt 
Să ec e piere ră tot aşa de brusc, în așa fel incit să atingă sav. 


chjar să întreacă producția din timp normal, Rominia ar putea să 
nceapă chiar în acest moment un export activ, fără insă ca inpre- 
atabil să-și fi îmbunătățit valuta prin mijloacele ce vom vedea, ln 
acest caz desigur, valuta Rominiei In străinătate ar înregistra a ur- 
care anumită ; dar această urcare, zicem noi, va fi ncinsemnată față 
«u proporția In care valuta noastră va continua totuşi a rămine de- 
preciată, menținindu-se aproape în aceiaşi stare depărtată de normal. 
Cum se explică aceasta ? În modul cel mal simplu, Să presupunem 
chlar pentru plasticitatea cazului—dar prin abaurd—că concomitent 
cu activarea bruscă a exportului nostru, importul sa! reduce brusc 
țimzind pre zero, ceiace ar însemna că pe pieţele străine valuta 
noastră va dispare aproape complect, mai alea dacă s'ar lua şi mi- 
auri să se reducă la minimâm cantitatea de monedă rominească, care 
subt o formă aau alta ar fi putut ză se strecoare în străinătate, In 
neeste condițiuni Rominia inundă. piețele străine cu produsele ei: 
ttu şi petrol. 

e Tinta Rominiei fiind prin ipoteză ridicarea valutei ei la normal, 
să ne întrebăm ce poate ca obține pe maria exportată, in iptorioen 
țării unde mişună de 10—12 orl mai multă monedă decit în timp 
normal, “prețul mărfii care se prezintă ia export—dat fiind 4 pio: 
ducția oricit s'ar intensifica nu poate niciodată să ajungă aA 

or) producția din timp normal, cl cel mult să revină la porma pas 
să-l întreacă puțin,—acest preţ al mărfii în interlor va rasar 2 
tie, se taţelege, foarte ridicat, din moment ce există o d ssd. pal 
aşa de mare între stocul de marfă produsă şi moneda care circu 
mal abondentă ca oricind, mai ales de cind s'a oprit şi scurgerea e 

ste graniță. 

4i Eed sau negustorul romin, va căuta, se înțelege, să 
şteargă deosebirile care există intre valuta noastră depreciată și pt 
luta mai tare a celorlalte ţări şi va cere în consecință un pref ina 
puţin egal cu cel ce se oferă pe piața internă, dacă nu ma p ia 
căci altiel n'ar mai exporta. Așadar preţul cerut de nol nn i 
mediu cel de pe piața noastră. Prin ipoteză însă valută şi bani pă 
noştri nu se nial găsesc pe piețele străine, așaecă preţul lor ar tre- 


proportions modertes et même en ce moment elle est encorè, notable- 
ment infericure à celje de France. Reste encore une explication paraos 
cest que la baisse du change sur un pays, au cours d'une guerre, a nani 

le cause la prévision de a să défaite, et que le real mamar d 
devienne ainsi ce qua Paul Leroy Beaulieu a qualifie d'un sp 3 
cote de is.. at 

. mme | dâterminent le cours du change sont a 
fois: e ae OA dn commerce), financlărea (dépréciation da la 
monnàie), politiques (confiance dans Pavenir du pays) et de a teur k~ pr 
tricabie complexit&», (Chartes Gide, Cours d'Eu Pol., vol. I, p. 
114, Ed 925.—0Or, la noi, din moment ce siuația politică ecatteui, POD, 
Ta urma consolidării victoriei noastre defintiive, din moment ce d ~ avem 
o criză economică prin reducerea producției la 4 sau chiar "f pin, te 
al, avem o criză monetară constind rr pere în mediu de pei 
cantității de monedă din timp normal! | de orice ecoperire metalică ad 
peer cfectivă, urmează în modul cel mai evident că 

se cu | 

de export. 


tatei datorește cu mult mul mult deprecierii banului detit lipset `: 


= 


DEZASTRUL PINANCIAR 29 


dui să se ridice brusc şi foarte simțitor, Atunci importatorul, străin 
segăsiad valută rominească cu care să facă piata, caută să se libe- 
reze în moneda sa națională ; dar prin ipoteză, nol nu avem ntvoe 
de acea monedă intrucit importul nostru este extrem redus și deci nu 
0 primim decit cu un curs foarte scăzut, apropiat de cursul scăzut 
al leului nostru, Or, cumpărătorului străin dela un timp, uu-i mai 
poate conveni ò asemenea operațiune, 

In adevăr produsele exportului nosiru nefiind din acelea ce 
nici o fard din lume nu mai posedă, cl dimpotrivă din acelcu ce de 
éx. Rusia şi mai ales America produc din belșug, urmează că pre- 
fut tor la export nu se poate fixa după prețul depe piața noastră 
internă, ci după prețul depe piaţa internațională. Aşă tilad, cumpä- 
fătorul nostru va fl dispus să plătească o primă oarecare pentru a 
găsi bani de-al noştri, dar aceastră primă nu trebue să treacă peste 
o anumită sumă, foarte depărtată de exigenţele noastre, căci alttei 
—dacă de ex. un Francez ar fl nevoit să plătească un vagon de petrol 
cu o sumă numerică de franci francezi, egală cu aceiaşi sumă nume- 
rică în lei după prețul pieţei noastre, ar renunța desigur la o nouă 
cumpărătură, intrucit prin ipoteză prețul nostru e de zece ori mai 
mare decit cel din timp normal și Francezul ar putea găsi petrol la 
Americani cu preț numai de două sau trei orl mal mare decit cel! nor- 
mal, căci francul francez e in termen mediu de două ori şi ceva de- 
preciat față de moneda americană, Aceasta insamnăcă exportul nos- 
tru s'ar opri brusc din cauza imposibilității” de a se satistace exigen- 
țele noastre la plată. Dacă dimpotrivă, pentru a putea continua ex- 
portul, ne mulțumim cu ce ne oferă Francezul, adică circa prețul cu 
care el ponte obține aceiași produs din altă parte, Insemhează că pri- 
mim moneda sa pentru o valoare cu mult mal mare decit reprezintă 
suma numerică a monedei noastre similare, sau În alte vorbe ne men- 
ţinem în plină depreciere a valutei de pănă acum şi Intreaga manevră 
se reduce la prea puțin lucru, 

Exemplu rezumativ : pe piaţa noastră un vagon de petrol costă, 
să zicem, 10.000 lei din cauza monede! depreclate; acelaşi vagon de 
petrol costă la Americani 1000 lei (200 dotari), căci moneda lor è 
aproape normală. Un cumpărător francez nu poate să ne acorde nici 
odată nouă 10,000 franci îrancezi cit am pretinde noi pentru a ega- 
tiza valutele respective, căci èl găsește acelaş vagon cu 2—3000 
franci francezi, la Americani, — Americanii mulțumindu-se cu diferența 
dintre valuta lor şi atela a Francezilor; 

Dacă în locul unui cumpărător francez, adică a locuitorului unei 
țări cu valută ea insăşi depreciată simțitor, ne Inchipuim un cumpă- 
rător al unti țări cu monedă tate cum sint de ex. Spania, Elveţia sau 
Anglia, atunci manevra de mai sus va avea de rezultat o imbunătă- 
țire a valutei noaşire şi mat neînsemnată ca cea din exemplul nostru, 
o îmbunătățire aproape neglijabilă... 

„Aşadar balanţa importului şi exportului nu poate influenţa în 
cazul nastru decit in măsură redusă, eventual chiar neglijabilă, pre- 
jui valotel noastre,—după cum vom vea de-aface cu o țară cu mo- 
nedă mai tare sau mai slabă, 

Din toate acestea rezultă, că atunci cind banul unei țări este 
depreciat simțitor, cum o cazul ta nol, fără ca banul țărilor cu care 
venim în contact de afaceri să fie depreciat în aceiași măsură, de- 
precierca valutei acelei țări pe piața străină, depreciere dintolo dr 
normal, nu se mai poate explica prin anemierea exportului, cl se ex- 


€, i 


MAȚA ROMISPASCĂ. 


— 


Cn d 


numer P 
ul rind, dacă nu exclusiv, prin deprecierea n A, 
e robii ta interiorul țării,—și deci acolo trebuește lucrat în pri- 


> 
ntru imbunătăţirea situației valutei + 
pe N Nne la toate ej de or mair adaogë cona Ta che panad 
torului fapt material a cărui eloguen a elevă în e gouiire 
ce ne preocnpă : dacă ar fi adevărat că eee pa ele T a- 
sar datori lipsei de export, ar fi trebuit ca Wep pi pere 
căci noi dela începutul ráz 
ceiaşi în 917, 918, 919 cași 820 căc capele! e a siea 
de a exporta. Cu to 
ne găsim în aceiași imposibilitate ru fe anii rapire 
valdta noastră s'a depreciat progresiv şi ma Pănet 
į în aceiași măsură ta care valoarea va 
pa ce fă e uiment al puternle s'ar pulea aduce în favoarea celor 
ert A ea creditului Statului.—Dacă este adevărat că atit 
scumpirea testului cit şi deprecierea valutei in exterior 4e ne-ar 
în momentul de faţă mai rea ai ape prag ip ZA aa: peron 
serc, la rindul el, s datorește eo! d 
araen că intreaga monedă care circulă azi nu mari io 
ranţie decit creditul Statului, urmează că la baza tutur 
-slamităţi stă In bună parte situația Creditului Statului. i tati 
In principii chiar dacă acest credit ar ți intact, a e page 
care se bazează numai pe èl = arap aE SAR kað se bară ae 
creditor greu maniabil (m P. supra).— preclara ipit, 
ciod creditol Statului din diferite mo 
muit i Aerea creditului Statului poate reparat Pepi re 
uce 
«x. un Stat care 2p crdut un războlu, un sta SI rit ae, ati rele 
- laţarea, un Stat pustiit, un Stat în plină dez a 
își ich raiment creditul scâzind în mod matematic. Dar este a 
Rominiei ? 
EN ear a cșit triumtătoare din războlu şi şi-a dublat teritoriul 
cealizindu-şi unitatea națională. = 
truce totuşi creditul său e slăbit 
i sară de situatia oarecum incertă dela hotare, caia Cane 
na pare motivul ce! mai tosemnat de jatin sirpa agrar cuie: i De- 
din interior este norul negru care jutunt ~ apel uimit 
mică (producția) nu este . 
sigur nici situaţia sa pur écono Neamt 
iată din cauza războiului, ce 
= AS aai re peg \mprejurarea că o bună parte din factorii 
i jerdut pentru totdeauna. 
pepâncăluali 000 Pele pcăderea actuală a Creditului poor za 
în raport cu scăderea penance i ră i me orfin a e 
naționale în general. Fr zuf s ; 
eri liga diane ei men erdil Gai Ca 
cestea moneda circulant şi va ipea pa 
z nä la g 10-a sau chiar a 12-a parte din vä i 
pila pi age rile avuției Mațiopale stă în primul rind ta baza stă 
birii Creditutul Statului, ci altceva. 


Statul Imprumutindu-se ia Banca de emisiune şi inind asupră-și, 


monedele străine, a &ndosat toate peses şi agp se gr 
samal e! singur, crujind averea particularitor e ES 
vreme cit patrimoniul exclusiv al Statului a rămas in prinpipiv:#09= 


p Asupra intensificării producției . > mijloc. general de îndreptare a | 


situaţiei noastre financiare, — vom reveni mal joa, mai amănanţit, 


__DEPASTRUL PINANCIAR 271 


—..—— = 


tagi, datoriile ce şi-y asumat, periclitează consistenţa acelui patrimo- 
niu şi deci a creditului său, 

E adevirat câ Creditul Statului, spre deosebire de creditul unul 
particular, nu se bazează pe elemente patrimoniale ale domeniului său, 
cit pe elementul moral al unei torectitudini în indeplinirea angaja- 
mentelor, niciodată  desminţită. Dar tocmai pentruca acest element 
moral să poată avea ființă, se cere, dacă. nu a consistență materială 
in elemente patrimoniale apropriate exclusiv, dar neuparit ò or- 
dinè formală rizaroasă la Capitolul cheltuelitor și veniturilor sale, 
adică ta budget. Or, în timpul războlului cheltuelile Statului nosteu 
s'au mărit extraordinar, fără ca în măsura creşterii cheltuelilor să-și 
il găsit și sursa de venituri : dimpotrivă, pe măsură ce cheltuelile 
creșteau, veniturile efective diminua, astfel că budgetul—baza Cre- 
ditului Statulul—s'a desorganirat complect, în timp ce Statul însuşi 
a ingiodat în datorii, 

In acest fel, pe lingă calamitatea pagubelor materiale de răz- 
bolu şi micșorarea producției, s'a distrus echilibrul care trebuie să 
existe între elemente! publie şi cel privat al avuției naţionale (ori- 
cit de mică şi de redusă ar fi ea), echilibru care este baza însăşi 
a ființării și dezvoltării Statului. In alte vorbe, pe lingă o criză 
economică şi una monetară trebue să constatăm şi existența unei 
crize așa zicînd budgetară, 

Desigur budgetul unui Stat se echilibrează fn mod normal prio 
absorbirea unei părți din venitul național, de unde urmează că pri- 
ma condiție a echilibrării propriu zise a nnui budget este buna stare 
a producției; dar dacă din cauza războiului care cere cheitueli extra- 
ordinare peste venitul normal ul națiunii, în timp ce producția ns- 
țională, nu numai că nu se poate intensifica spre a furniza cheltu- 
èille de războiu, dar dimpotrivă se micșorează,—dacă din aceste ca- 
uze venitul singur nu mai poate satisface nevoile de războlu ale Sta- 
tului,—nn trează deloc de aici că budgetul țârii trebue să se re- 
semneze a râmine gol, pentru motivul că de obicelu èl se hrăneşte 
numai din venit, pict să se umple Ct... flcțiuni. In lipsă de orice 
alte resurse, Statul nu trebue să pregeteze de a face apel la Insuși 
fondul averii particularilor,—a cărui cruțare intempestivă poate duce 
intreaga națiune ta dezastru financiar, cum e pe punctril de a se in- 
timpla 15 not, Căci dăcă prima condiție a menţinerii creditului Sta- 
tului este un budget regulat, bazat pe è producţie Injloritoare, ocon- 
diţie tot ușa de insemnată a menţinerii aceatul credit este echilibra- 
rea cu orice prof n budgetulul, chiar etnd producția din diferite 
cauze se dezorganizează, Im acest scop, dacă venitul nu sjunge, Sta- 
tul, avind în vedere ținta urmărită, va face caşi un particuiar în a- 
celași situație: va ataca fondul. Dacă ei nici nu porte avea venit 
suțicient, nici nu vrea să atace fondul, situsția sa este aparent ase- 
mănitoare cu a aceluia care n'are nici venit, nici fund, ceiace pro- 
voacă o insolvabilitate voit sau fictivă, 

i Ot; in cazul nostru, unde până acym fondul averi] particulare 
n'a fost deloc atins de nevoile dè rărboiu ale Statului, slăbirea Cre- 
titului Statului prin désechilibrarea budgetului nu inseamnă slăbirea 
solvabilitătii întregii națiuni şi deci slăbirea iremediabiiă a Creditu- 
ial Statului. Averea particiiară nu este periclitată în aceiaşi propor- 
ție în care este aceia a Statului prin suportarea exclusivă a pagu- 
belor de răzholu şi deci absorbirea în anumite condiții a unei parți 
din averea particularilor putea şi poate constitui up mijloc de echi- 


T mes -Amm 
< 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vi E ban 


temporară a budgetului, —spre gpro să deosebire de caru 
dare ani păgabită în mod egal şila elem red e Bays 4 
privat al avuţiei naționale, cind echilibrarea este rapi în $ Ar pri 
7.—Etecte funeste ale deprecierii exagerate a ce 
Din cele de pănă acum rezultă că cele două mari calamități de care» 
suferim: scumpirea enormă a traiului în intertor și aripacha “cu 
intel noastre în exterior se datoresce mil ales ai ter pere e adi 
cărei dublă cauză am văzut cui se datorește la rindul ei. ea pa 
efecte ale deprecierii nu sint totdeauna tot aşa de luexorabl aA : ke 
devăr deprecierea banului în interior nu mai are aceleaşi eh pi a 
supra valutei în exterior cind, concomitent cu deprecierea banulu per 
tru, s'a depreciat in aceiaşi proporție și banul țărilor cu care dă ema 
in contact comercial. In acest caz diferența de preţ între va d 
toate scăzute, dispare şi atunci nu mal lucrează decit sama o ; 
cută a balanței comerţului camee b pageta oscilațiuni de pre 
E 14 cu toate valutele în mal. f 
ÝA pee se datorește faptului că 1, deşi sau schimbat pene la 
menţinut totuşi raportul cotei de depreciere a eee he vinerea 
șări. Cota deprecierii banului filad aproape sau exac mr i pe iq 
toate țările prin ipoteză, diferența de preț lotre valute e z 
tau i traiului, cellalt 
Dar aceaste nu înseamnă de loc că scumpirea u 
cicct a! deprecierii, se va resimți mai puţin. Raportul dir ee pt 
acelaşi numai din punct de vedere internațional ; ane perna 
din țări insă raportul dies apean A cerea ke ta anion a soke 
ocul de monedă a crescut, a 
ergo for e acelaşi pentru toate țările cu moneda depreciat, lesee 
pirea traiului va lucra doci cu aarian intensitate şi va lucra 
rile, 
pas ateg sec retea papă țările cu banul depreciat, ponaga 
feetele pe care le-am văzut efecte imod tee na ascunse. sou mai 
eierii banului, sint alteie . ascun 
eter ala w nu constituesc mai puțin, fie o injustiţie supremă, cum 
ziceam mai sus, fie un pericol social fără matini Aa 
Şi mai intăiu întru ctt deprecierea banului constitue o 


de împrumut forjat dechizat, sau chiar, pentru wi e anpi ieg 

rentieri) este un adere: ar, aS aria Are atizătorii nse 

cit o singură categorie de cetăjeni-ș adhesin areenaa 

de creanţe *, lisind aesupărate cele 

morerei iure h deținători ag mituri Cai Kagga due Phone re a A 
esiuni libere, etc. Ur, ace 

ai Sabre mu are bani ca să poată duce războiul, desigur 


trebue să facă apel la punga particularitor, dar la punga tuturor, nn, 


că 
* Acest fel de impozite sau imprumuturi forțate deghizate, au avantajul 
gt e ră in piei er de necesitate grabnică, dar se schimb ra a 
j e plătit, spre deosebire dece se întimplă |n cazu cpr m P irei 
prumutului fâțişe, cu marea calamitate a deprecierii monedei 
efecte ne ocupăm aici, 


DEZASTRUL PINANCIAR 273 


g 


oümal ia punga unora, căci toți sint Romini și toți sint datori, po- 
trivit cu mijloacele lor, să ajute Statul la nevoa, Or, marea îi 
Banca de emisiune, recte, impozitul dechizat, depreciind între 8-10 
ari valoarea numai a numerarului și a creanţelor, însemnează că con- 
fiscă în folosul Statului 8Opănă la 90. din averea deţinătorilor de 
numerar, lăsînd intactă sau chiar mărită averea celorialți, compusă 
din orice altceva decit numerar sai creanţe. Unii naivi se bucură 
şi aplaudă frenetic acest rezultat neaşteptat, zicind că nu e nimic mal 
just decit să se contfigie averea celor care trăesc mal mult din 
munca altora decit din munca lor. Dar aceşti naivi ultă că depre- 
cierea banului nu atinge deloc pe marii bogătași din alte categorii 
şi care cobstituesc majoritatea: proprietari, industriaşi, negustori, 
profesionişti liberi care nu numai că nu sint atingi,” dar ciştigă to- 
losal atit pe urma pius-valutei normâle și a profitului neatacate, cit 
şi a deprecierii banului care le măreşte colosal veniturile, Tot astfel 
nu sint atingi sensibil nici măcar toți deținătorii de numerar, căci 
marii capitalişti cu venituri colosale trec prin fos fără să se ardă, 
sau chiar se îmbogăţesc fantastic plasindu-şi banil în acțiuni, adică 
în valori care urmează la bursă prețul a:cendent al mărturilor, 

Singurii care sint dureros atingi de deprecierea banului sînt 
numai micii funcționari, pensionarii şi micii rentieri, adică cele mai 
inoteasive categorii. 

Aceasta e o primă faţi a injustiției; iată şi pe a doua: 

In cursul operațiunii de depreciere a banului, prețurile lucru. 

rilor trebuind să varieze concomitent cu deprecierea, clasele produ- 
cătorilor şi negustorilor profită de nedumorirea în care se găsește 
publicul cu privire la justa cotă a deprecierii banului mereu ascen- 
dentă şi astfel se dedau la o operă de speculă şi spoliațiune a 
consumatorilor, care dă posibilitate acestor clase să realizeze, în 
timpuri de lipsuri și nenorocire generală, ciştiguri fantastice, prea 
-bioc cunoscute subt numele sugestiv de „clştiguri de războin“, ex- 
presie echivalentă cu expresia ciștiguri dnorale, odioase. Aşadar 
deprecierea banului la noi confiscă pentru războlu 9 din zece parți 
a averitor compuse din numerar, dar numai a acestor averi, şi dă 
posibilitate tuturor speculatorilor să realizeze ciştiguri fantastice în 
timp de nenorocire +» generali —fără niciun surplus de muncă—celagc 
este indubitabil o injustiție supremă. 

Dar deprecierea exorbitantă şi maiales continuă a banului com- 
stitua indirect și eventual un grav și permanent pericol social. lo 
primul riod prin faptul că banul „depreciat se ciştigă prea uşor, mai 
ales de câtră speculatori, al câror număr imens constitue un zid de 
nepătruns între producător și consumator; se formează repede o clasă 
numeroasă de îmbogățiți de războiu care se adaogă la clasele avute 
din timp normal, Această întețire a clasei avute, prin adăogirea nol- 
lor membri, a căror ciștiguri fantastice. nu mai pot găsi absolut nici 
o justificare, Inteosifică enorm sentimentul de ură și de revoltă n 
claselor muncitoare şi sărace care se cred acum mai Inșelate și mal 
ntdreptățite ca oricind, cu toată mărirea inevitabilă a salariilor ior, 
care totuşi sint departe de a seconda în echivalență adevaratele cig- 
tiguri de războiu. 

În fine fenomenul deprecierii are eventual o urmare catastro- 
fală şi anume dezorgunizarea producției şi cu ea acela a socletății 
întregi. 

In principiu se pare că deprecierea banului ar trebui să lucreze 
cà un stimulent a! proda țiunii, ceite se și Intimplă arvoa cind de- 

~ 


e 
g 


a 4 a - 
r 
374 0 tkiu ROMINEASCĂ 


—. 


e relativ mică şi se datorește mal ales inflației; sau chiar 
fiind bici mal mare, tinde totuşi să dispară. In acest caz, mal ales 
dacă situaţia economică generală permite sau chiar cere investire de 
capitaluri în noul Intreprinderi, deprecierea prin inflaţie este prp 
bine, căci abondența de numerar disponibil stimulează munca și e 
intreprinderi. Din acest punct de vedere apologiștii inflației moderate 

pesce. 

T grei însă cind deprecierea e mare, cind ca se datorește în 
mare parte slăbirii garantării monedei Și cind ea continuă a se 
menține în curs de ascendență, astfel că Increderea în valoarea Ari 
e monedei dispare—cum e cazul la nol— atunci producția, In loc si 

urmeze acelaşi cale, dimpotrivă își incetinează pasul, se dezorgani- 
zcază şi în tot momentul amenință să se oprească de tot. 

ŞI mai tatăiu deprecierea prea mare a monedei unită cu fluc- 
toaţiile vatorii el, Puctuaţii inerente acestul fei de situație anormală, 
provoacă şi favorizează în mod extraordinar jocul de bursă. Năs- 
cindu-se posibilitatea de a se realiza ciştiguri fantastice în ctteva 
zile, fară nici-o străduiaţă, enorma majoritate „A deţinătorilor de ca- 
pital, în loc să-şi plaseze disponibilui în intreprinderi serioase de 
producție, care prin chiar faptul seriozităţii lor cer cel puţin vreme 
pentru inflriparea profiturilor reale, aleargă la bursă Intriguraţi de 
mirajul ciştigului fără muncă şi răbdare, şi-şi plasează banul în ac- 
țiuni de-ale societăţilor care,—deşi plutesc în aureola reclamelor bo- 
gate, —nu sint decit nişte intreprinderi factice ad-hoc, care nau alt 
scop decit ciștiguri imediate pr speculă asupra primelor, tar nici 

um munca roducția reală. 
zik De altfel într în iert re întreprinderilor serioase, e de remar- 
cat că numerarul, absorbit cu ocazia lor, nu ajută decit in foarte mică 
proporție producția, căci enorma majoritate a sumelor debursate cu 
ocazia focului de bursă, avind de obiect acţiunile acestor întreprin teri, 
se plimbă prin buzunarele speculatorilor, intreprinderea nebeneficiind 
realmente decit de suma subscrisă sau cel mult de valoarea nominală 

cţiunii, 5 
A Na ră —"Văstnd deoparte chestiunea cum jocul nebunesc la 
bursă ponte duce Mm celace se numeşte un crach tinanciar,—să reţi- 
nem constatarea că acest joc provocat şi fomentit de inflație şi de- 
preciere exagerate, desorganizează şi paralizează producţia : a) din 
punct de vedere moral, prepariud mentalitatea ciştigurilor, fără muncă 
tocmai In timpuri cind e nevoe nu de muacă obişnuită, cl de clasicul 
„tabor improbus», iar b) din punct 'de vedere mulerial, deiurnind nu- 
merarul disponibil dela o rodnică întrebuințare şi canalizindu-l In cea 
mai mare parte spre intreprinderi țactice şi spre speculă*), - 


* in privința inlluenţei deprimante a imprumutului forțat (prin emisi- 
une exagerată de bilete) asupra pruducţiei, iată cum se exprimă Cauvâs, 
dintru punct de vedere diferit: „Dans ui emuraat celui qui a des capi- 
taux disponibles est le premier å sousc ie; celu dont les capitaux sont 
engagés n'est pas trouble dans ses opăralio s -mdustrielles, d que 
Pemprunt ne prenne là forme d'une contribution forete ; mais en ce cas îl 
ne s'agit plus à proprement parler du crédit -Même observation si l'Etat 
avat abusàde l'emission du papier-monnaiè. Les consdguencès de cet abus 
péseralent dnssi lourdement _ sur la productiu». (Cauvés, Cours die, Pol, 
F. IV. p. 459. Ed, Mi-a)—Se cuvine så adAugána la cele spuse aci de 
Cauves că acest dezavantaj e inerent namai impunerii daghizate, cum e e- 
misiunea de hirti, care singură loveşte la ntimplare; impunerea făţişe nu 
loveşte decit acolu unde trebue, cu gr ja meticuasă nu numai de a ii se 
paraliza producţia, ci tocmai spre a se prepară intensiticarea ei, 


DEZASTRUL PMANCAR 275 


Dar in atară de aceasta, 


intrucit producția nu se fixează arbitrar aumal după dorința 
producătorului, cl după cererea consumatorilor ; şi intrucit din cauza 
crize] monetare, preuurile toate se măresc,— consumatorul tinde în mod 
natural să-și restringă la minimum consumația, așa că, dacă ten- 
dinja producătoruiui este spre mărirea producțiunii, tendința consu- 
matoruluj éste. spre reducerea ei. 

De sitä parte muncitorii spre a lupta impotriva deprecierii ba- 
nului sint siliţi să ridice preţul muncii ; dar ridicarea salariilor în 
primele ej manifestări nu reuşeşte să se țină de pasul deprecierii. 
ŞI atunci, cum deprecierea continuă, plingerile şi cererile lucrătorilor 
se înmulţesc, Intreținindu-se astfel în mijiocul lor un spirit de efer- 
vescență și nemulțumire continuă împotriva patronului care niciodată 
nu dă destul. De aici greve la fieca?e pas, stagnare a producțiunii 
i a mancii active *). Deprecierea banului continuind, oricit de mare 

-Af H evlanţa patronului, lucrătorul capătă A la longue coavingerea 
surdă, că oricit 1 s'ar da, niciodată nu i se dădestul,—căcl experiența 
H arată că toate grevele şi măririle de salariu sint mal prejos de 
ce-ar putea să tie şi dela un moment dat revolta şi spiritul de grevă 
i acapareaxă iremediabil sufletul., Dia acel moment orice demersuri 
pe lingă un asemenea spirit, orice a ia sentimente bune sint de 
arisos, căci răul a luat proporții. Lucrătorii nu se mal mulțumesc cu 
un preţ just și rațional, oricit de ridicat ar fi el} dia spirit de și- 
cană şi tăzbunare,ei urmăresc ciștiguri neobișnuite şi terorizare. Pre- 
tențiite lor !atrec de acum măsura nevollor lor şia dreptății, şi atunci: 
zau patronu! nemai putind satisface fără perderi pretenţiile exagerate 
ale lucrătorilor, este silit să oprească el Insuşi producția, sau dacă 
satisface aceste cereri, lucrătorul va avea în curind mai mult decit 
li trebue și în aceiași proporție va munci mai puţin. 

Dela acest stadiu extrem şi pănă la schimbarea caracterului 
şreveicr din economie În unul politic şi social nu maieste decit un pas. 

Dar pe nol, care sintem o ţară agricolă, ae interesează deocam- 
dată mai meit munca dela cimp decit cea din fabrici şi ateliere, Or, 
la ţară pericolul deşi este diferit, nu e mai puţin real. 

Țăranul ciştigind azi banul prea uşor din cauza deprecierii pe- 
deoparte, lar pedealta neavind nevoe să cumpere prea multe. lucruri, 
'ntracit majoritatea In:rurilor de care are nevoe şi le produce singur, 
se găseşte ia un moment dat a fi deţinătorul unei însemnate cantităţi 
le numerar care, deși depreciat, intrece totuși cu mult trebuinţele lui 
"bişnulte, Din această cauză pe zi ce trece, cl devine mai puţin ac- 
cesibil la munca cimpului, cădutind să inlocuiasca această muncă— 
sare esie o necesitate vitală pentru întreaga naţiune—cu operaţiuni 
noi de pegustorie și speculă, ingroşind astfel numărul deja prea mare 
àf întermefiarilor dintre producător şi consumator—şi subțiind prin 
chlar aceasța producția propriu-zisă, 

Așadar pe toată linia micgorare a producțiunii şi perturbare 
2 rindul factorilor ei. 


Micşotarea și dezorganizarea producției din cauza depretierii 


* Dimtrun punct de vedere diferit, Ch. Gide zice: «La hausse des 
Prit tn effet agit comme un ressort sur les grèves des deux cotâs“ă la fois, 
—ea élevant le coût de la vie et en augmentant les profits d'où il résulte 
que Jes ouvriers sont plus pressés de demander nne augmentation de salaire 
zf ont dautant plus de chance de l'obtenir».—(Cours d'Ec. rol, p 725 şi 
vol. il, p 363. Ed V-a). 


276 VIAŢA ROMINEASCĂ 
a ST 


py 


continuă, vom ajunge la un moment dat să avem muit 
ana gi er pe piață decit sint necesare pentru Indestularea 
marei mase a locuitorilor țării. In acel moment lucrurile rămas şi 
necesare existenței, nu vor putea intra desigur decit numai în mina 
celor care pot plăti preţuri fantastice, iar marea masă a locuitoriirr 
lipsiţi de mijloace atit de largi de plată, va rămine deoparte nefn- 
destulati. Din acelmoment ura și revolta claselor sărace contra celor 
avuţi, ură care se manifestă chiar in timpuri de producție normală 
prin lupta dintre capital și muncă, va luă o formă atroce, căci nu ve 
mai fi alimentată numai de dorinți de a se mări confortul şia s: 
agura viața printr'un mal mare ciştig, cl dio nevoia imperloasă $ 

a foamei. 
erau Mai este nevoe să adăogăm că această situație a maselor Ii- 
site, alături de o mică minoritate indestulată, va aduce după sine ur 
cataclism social sau o prăvălire în prăpastie? 

Lucrul este evident pentru oricine şi de acela nu mai insiatăni,.- 

8. Mijlocul de scăpare: impozitul extraordinar de războiv 
tinzind la socializarea parțială a averilor.—Aceasta fiind gravi- 
tatea excepțională a situaţiei noastre financiare, atit înăuntru cit și 
în afară, găsirea mijloacelor de ladreptare devine o chestiune pe ctr 

tală, pe atit de presant 
rc Date fiind cele două elemente care hotărăsc de starea şi financiară 
şi economică a unui popor: producția și banul, se pune Intrebarea 
asupra căruia trebue să lucrăm în primul rind și cu mai mire inten- 
sitate, în cazul nostru—asupra producției sau asupra banului? 

intensificarea produciei.— Partizanii ideii că dezastrul nostre 
atit economic cit și financiar, atit Inăuntru cit şi în afară, se dato- 
regte în primul rind reducerii producțiunii, zic: „să intensificăm pro- 
ducția și totul e rezolvat!» 

Desigur intensificarea producției este un țel pentru a cărui in- 
tăptuire nici“o disidență nu poate exista și nici-o străduinţă nu est 
prea mare. Intensiticarea producției, devenită o realitate este cheză - 
gia cea mal sigură a rezolvirii radicale a crizelor economice de std- 
producție in primul rind—și indirect a celor financiare. 

Dat fiind însă raportul care există in mod normal Intre produc- 
ție și ban, dat fiind că, dacă e adevărat că producția s'a micşora! 
față de. timpul normal, ca totuşi nus'a micşorat mai mult de t sau "h. 
pe cînd, concomitent cu acest fenomen, cantitatea banului a crescat de 
10 ori comparativ cu cantitatea din timp normal,—ar urma că pentru 
a restabili raportul sdruncinat dintre ban și producție, dacă am lucra 
aumai, sau în priocipal asupra producției, ar trebui să cerem 'aces- 
tel producții să se intensifice pănă să ajungă la mal mult de 10 or: 
cantitatea din timp normal pentru o îmbunătăţire rapidă a situației, 
sau cel puțin dubiindu-se comparativ. cu normalui, să se mențină du- 
piată 40—50 de ani de-a rindul pentru o îmbunătăţire lentă. 

Dar chestiunea care se pune este: în imprejurările în care nt 
găsim imediat după războiu, o asemenea operă poate fi oare după 
voe pusă în practică şi gradul, pănă la care opera intensificării s'ar 
putea ridica in cel mal bun caz, poate fi oare suficient pentra solt- 
tionarea grabnică a groaznicei crize prin care trecem? La amindouă 
aceste chestiuni, răspunsul este defavorabil tezei că la noi prima nä- 
dejde trebue să fie intensiticarea producției. A 

Se pare, în adevăr, că cei care în momentul de faţă ne prezinti 
ca soluţie principală „intensificarea producției“, trec prea uşor peste 
ravagiile mari pe care le-a ficut războiul în economia noastră naţio- 


_____ DEZASTRUL FINANCIAR E 27 


naald, mal bine zis ei trec peste grentatea, poate, insurmontabiiă pen- 
tru moment de a intensifica această producție atita cit am vol şi cit 
ar trebui, Războiul a distrus complect avuții însemnate ca: braţe de 
muncă, unelte şi maşini, vite, materii prime, mijloace de transport ș 
+ oprit pe loc micile industrii născinde, a schimbat bazele culturii 
cămintului transformind in mică, proprietatea mare, ceiace va influența 
pentru cițiva ani în rău producțiă agricolă, ctc., etc.,—toate iîmpreju- 
rări care, nu numai că nu siat propice unei opere de intensificare 
grabaică, dar au redus simțitor producţia țării: subt normal. Rava- 
plite războiului nu numai că au redus avuția națională cn ';.*, dar 
ga desorganizat simţitor producția chiar in privința c:aţiei ră- 
masă intactă. 

Aşa fiind, in ideia de intensificare a pr i, trebue să deo- 
sediu în ce ne priveşte două elemente : a) intensililăre pentru refacere, 
adică pentru revenire ia normal; b) intensificare pentru a întrece cu 
mult normalul (dubiind sau triplind producția peste normal, de ex.) 
“pre a ne putea astiei acoperi toate cheltuelile de războiu. 

_ În principiu, producţia unei țări e strins condiţionată de: solul 
acelei tărie de mașinile Intrebuinţate, de, spiritul inventiv şi de ini- 
la al rasei, pe căpitalurile investite, de braţele de muncă dispo- 

bile, de felul mai mult sau mai puţin rar fi prețios al produselor, 
de nevolle pieței Interne, de cererile şi putinţa turnizării pieţei Inter- 
năționale, etc., etc. Cu alte cuvinte în principiu guantumul producției 
unei țări este determinat în primul rind de un complex de împreju- 
rări care nu sint cu totul supuse voinței noastre, Or, dacă ta timp 
normal, cind aveam la dispoziţie toate din belşug: capital prețios, 
"rațe și unelte de muncă, mi loace de transport satisfăcătoare, linişte 
3 spiritului public şi relativă sirguință, nu no era ufor să intensiti- 
căm producția peniru a egala în intensitate alte popoare mai inalo- 


sate din punctul de vedere economic,—cum se va putea azi,—în timp 


te lipsuri de toate felurile, de complectă dezorganizare a producţiei, — 
sä so realizeze minunea ca, ta doleanța foarte legitimă: „Fiat lux", 
producția nu numai să revină la normal, dar să se dubleze, sau trip= 
beze atingind recorduri ideale chiar pentru vremuri bune? Incă odată: 
miensiticarea peste normal a producției este mijlocul cel mai sigur 
ġo resolvire a crizel economice şi indirect a celei financiare, dar mij- 
ocul pentru realizarea acestei minuni,—care este acel mijloc? 

„Este la mintea omului că, date fiind ravagiile războiului, noi 
u putem rivni pentru moment decit cel mult la o treptată revenire 
& normal ; în ceiace priveşte întrecerea cu mult a normalului, aceasta 
nu poate (i decit opera vilto'ului mal îndepărtat *”, 

Revenirea peste chiva timp la normal, fiind tot ce putem rivai 
deocamdată, să ne Intrebăm care ar fi situaţia generală a crizei în 
cazul normalizării producţiei, dacă nu se lau măsuri in domeniul 
monedei? , 

Desigur revenirea producției la normat ar aduce o imbunătă- 
re a sitiaţiei : viața ar deveni mai comodă și s'ar eltenl Intr'o mă- 
„ară gătecare, faţă de scumpetea din momentul do față, 

Dar această eftenire ar [| neinsemnată din moment ce cantita- 


* V. Dr. 1. N. Anghelescu, «Problema financiară» p. 15. 

** Lăsăm la o parte chestiunea dacă este prudent ca producția unei 
şăti să treacă de o anumi ă lumită, făcindu-se toate sacrificrile și pregătirile 
în acest scop. După acoperirea cheltueiilor de războlu prin supra-produc- 
tia, cum s'ar canaliza surpiusurile viitoare ? 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ | 
dh E a N IO II, ni inarmata > 
tea 


—- a aa a 


ontinutnd să tie de 10 ori în mediu mal mare dec 

n tă poprial rt o scumpete dœ 8—10 în mediu peste prețurile nor- 
male, , 
Cineva insă ar putea zice: Dacă producția redevin: normali 

şi chiar rr aboadentă, puțin interesează de acum dacă banti e fe 
mai mare sau mică cantitate pe piață: Dacă siat bani mulţi, fiecare 


va putea oferi prețuri mal ridicate ca în timp normal; esențialul este * 


ăsesc lucruri spre a fi cumpărate. Această părere ar fi fun- 
perie pere în cazul cind sporirea cantității de monedă pe piață ar 
avea de efect o egală şi corespondentă sporire inbuzunartie tuturor 
locuitorilor ţării, pe deoparte, iar pe de alta ar fl, concomitentă cu € 
sporire analoagă a cantităţii de monedă în toate ceielalte-țări cu car: 
sîntem siliți să venim In contact comercial, : 

Dacă sporitea tităţii de monedă pe piața noastră nu tstere- 
zultatul unei sime sporiri a cantității de monedă din buzunarel: 
tuturor locuitorilor, căci intiaţia schimbind consistenţa avuțiitor—: 
lucrat în mod întimplător: la unul inzecind, la altul Incincind, la al- 
tul îndoind, lar la altul reducind sau chiar epuizind cantiiatea demi- 
merar (v. injustițiile rezultind din depreclerea banului No. 7, pe 272 — 
274)—şi acesta e cazul la aol,—atunci deprecierea banuit prin sur- 
abondența nu mal este de loc indiferentă, ea avind cfecto diferite 
dela individ la individ. Oricit s'ar zice că deprecierea banului, cind 


_ lucrează singură, nu are alt efect decit o simplă deplasare de ave! 


o mină la alfa care poate, ce e drept, să lovească crud pe unii 
Sotia în folosul altora, p% care lasă Statul ca ftare neatins, —este 
de remarcat că ideia de justiție, ca bază a repartiției averilor fn- 
tr'un Stat, nu poate fi complect indiferentă niciodată nici unui Stat 
şi cu atit mi puțin, in vremuri de frămintări profunde in safietu! 
maselor, intr'an Stat istovit de războlu şi micat de diferiți ferment: 
de dizolvare socială. Or, să nu uitîm că deprecierea banului, prit 
crearea Imbogățiților de războlu fără surplus de muncă, prin sără- 
cirea micilor titulari dè venituri neclastice, prin acela că ridicare 
salariilor la inceput nu se poate ține de pasul deprecierii, lar ON 
tirziu întrece orice măsură în pretenții, prin fomentarea ctẹtigurilo: 
fortuito la joc de bursă,ete.—opercază o deplasare injustă de averli... 

De altfel—şi aceasta e mult mal important, cind numal nol a- 
vem hirtie multă, pe cind celelalte țări au cantitate mal mică deck 
noi sau chiar normală,—valuta noastră se menținec—după cum am 
văzut—scăzută în străinătate (v. p. cer pasi a deci raportu- 

stre comerciale externe se menţin grav av Ă 
ie ze fine, In tot acest timp Statul neavind la dispoziţie resurse 
extraordinare, cu care să-și poată achita datoriile extraordinare ee 
tractate din cauza războiului, creditu! său va continua să pre n: 
slăbit, menţinindu-se desechilibrul periculos intre elementel public ș 


cel privat al avuției naționale. 


ici urmează tă normalizarea producției, dacă ar fi pos: 
bilă, pariy adevăr un mijloc de imbunătă jire a nltuaţiel, pentru In- 
făptuirea căruia toți trebue “să ne străduim"; dar în cazul cata: 
ordinar de depreciere cu totul disproporționată a banului (criz Aa 
petară acută), acest mijloc apare mai redus și insuficient, menţinin” 
v m 
. rile bintuite numai de criză economică, acesta este singuru 
mango Locale ; el este prealabil şi cel mai eficace în țările unde criza è- 
conomică e mai acută ca cea monetară, La noi insă, unde eriza mo 
e mai acută, situaţia se schimbă. 


ia DEZASTRUL PINANCIAR 279 


înăuntru o injustiție şi o anomalie în putinţa dea oferi preţurile 


mari, în afară valuta scăzută, iar creditul și echilibrul Statului, stà- 
dite şi înduntru şi în afară. 

Şi toate acestea în cazul fericit cind Intensificarea producției n 
putut atinge normalul | 

Se cuvine însă să revenim și să insistăm asupra faptului cå 
ipoteza de mal sus a intensificării producției spre a ajunge la re- 
zultatul pe care totuşi t-am găsit insuficient pentru soluționarea 
erizel—este cu totul gratuită, din două motive : a) chiar dacăetncepu- 
tul, intensificării ar fi posibil acum, complectarea operei de a a- 
tinge normalul nu poate veni decit după vreme îndelungată, date 
fiind ravagiile războiului ; b) neincrederea generală în valoareu 
reală a banului nosira depreciat şi abondența lui gu desorzanizat— 
după cum am văzut—atit de projund producția prin greve, joc de 
bursă etc., încît pentru moment nu poate fi vorba nici măcar de o 
începere a operei de intensificare, atita vreme cit cauzele parali- 
zante subsistă, J 

Întărirea modei,— Toată atenția și toate sforțările noastre 
terbuesc deci indreptate în primul rind asupra celuilalt element al 
calamităţii : banul depreciat. Aci stă cantitativ enorma majoritate a 
răului, aci şi Intervenția Statului, putind fi imediată, poate juca un 
ro! mai larg și mai eticace, * À: 


* Ne otupâm aci de cauzele şi remediile mari ale crizul. Aceasta 
nu inseamnă câ totul se va reduce aci cu exclusivitate, Concomitent cu re- 
mediul cei mare, secondat in mâsu a posibitului de intensificarea produc- 
iei, o seamă do ale masuri subsudiare vor cumplecta opera, Aşa de ex 
se vor lua măsuri energice şi imeuiate impotriva cumrabandelor care con- 
tinuă să ne aducă hirtie sirăină de peste graniță, măsuri de desi.ințare a 
Sinecurelor, de favorizare a impurtului materiilor prime ce ne lipsesc com- 
piect, osganizare și coatrol à im,oriuiui şi exportului de valută, măanri de 

care a monedelor strâin , etc., etc. 

Cu această ocazie est- mporian! să precizâm că prin uaiticarea 
monedelor nu trebue să înțelegem numaidecit unificarea imediată a tuturor 
menedelo:, ci numar pur şi simulu unificarea nun. delor străine pe câre sta- 
tul posiru n fost nevoit să le ia asupră-şi, Pentru moment, intruct mo- 
medele strâine nu pot avea nici ua tilu măcar principial pentru a f garat- 
tate de u bancă de emisiune privată, ele vor f înwemite ma cu hiria Bàn- 
cii Naţionale, care va treoui sa vudu spre recăpâtarga garanţiei el normale, 
iar nu spre a noaă depreciere a biietelor ei, o cu o hirtie emisă de stat, 
care va circula alături de hitia Bancii Nupoaae fa urma unei moditicări 
ad-hoc a privilegiului de emisiune, acordat acum excluav Băncii Naţionale 
Numa: aşa se va putea mespre in interesul tuturor ieosebitea geloasă care 
trebue să existe intre 0 monedă de hirtie cu garanție metalică şi o hirtie- 
montdă garantata numai de Stat, 

Cu toate acestea, —da.à mijloa-ele ce propunem în ăcest articol se 
vor apilca riguros, sar putea admue eventual ca nl cuirea movetelor stri- 
ine, să so facă tot cu bitia Bani Naţionale, care ar circula astie! singură, 
-dar cu condiția neapărată în acest caz, ca statu să cedeze Băncii Naţi- 
onale toate garanţiile real'zate prin socializarea de care vorbim mai jos 
(Cap, 10—11) şi ca aceasta siare totuşi an rmală să nu fie concepută decit 
ca un ct mai scurt provizorat pentru bancă. 

la ceiace privește valoarea economică a monedei cu care rublele şi 
coroanrle se vor preschimba, cel mài echitabil sistem,—deşi cum grea de 
aplicat,— ar fi să se preschimbe monedele sirâine cu valoarea lor în lei, 
din momentul în core fiecore deținător a introt în posesiunea lar |n acest 
fe! marea majoritate a diţinăroriior de monedă străină vor primi valoarea 
zeală actuală a monedei ior (mai m că decit a leului, ceiace va constitui yn 


550 - VIAȚA ROMINEASCĂ ` ds g 


Care ar fi mijloacele prin care putem lupta contra marii cala- 
mităţi a deprecierii banului ? Răspunsul la această chestiune este 
foarte simplu. d 

In primul rind trebue să se oprească brusc (celace pentru mo- 
ment s'a tăcut) operația de continuare a intiației prin incetarea to- 
“tată a oricărui nou împrumut a! Statului la Banca de emisiune, se- 
condind această măsură cu alta care să oprească orice nouă canti- 
“ate de monedă străină să mai între fn ţară. 

Toată lum a è de acord asupra acestor măsuri. 

In acelaşi timp trebue să facem să dispară de pe piaţă to! 
surplusul de monedă prea multă şi prea patin garantată, 

Dar pentru aceasta se pune în prealabil chestiunea : care este 
cantitatea de monedă necesari pieţe! noastre ln momentul de față, 
căci numai astfel putem ști care este cantitatea care, tind supertiuă 
i dăunătoare, trebueşte retrasă. 

In timp normal, circula pe piaţa noastră 600 milloane hirtie de-a 
Băncii Naţionale care era, după cum ştim, exact atit cit cereau në- 
voile pieței. Astăzi, avind (n vedere pe deoparte faptul că stocul de 
mărturi este scăzut, dar pe de altă parte faptul că cele mai multe 
plăţi se fac azi în numerar (argent-comptant) din cauza împrejurări- 
lor anormale prin care trecem,—sc poate zice că pe teritorit! vechiu- 
lui regat cantitatea hirtii necesară ar îi cam aceiași ca cea din tim- 
pul norma! adică 6—700 milioane. Tinind socoteală Insă că teritoriu! 
Rominiei in urma războiului s'a Indoit, se poate zice că pe teritoriul 
Rominiei întregite cantitatea de monedă necesară azi ar fi cam de două 
orl cea din timp normal, adică circa 1 » miliard, 

Ceva mai mult, intrucit în urma războiului o mulțime de latre- 
orinderi noi devin absolut necesare pentru refacerea g! aviutul eco- 
nomiei naţionale, întrucit deci atit In teritoriul vechiului regat cit g! 
in teritoriile alipite se simte nevola imperioasă de capital „dispombil 
pentru a ti învestit în noi şi variate intreprinderi, trebue să admi- 
tem că nunitrarul din timp normal n'ar fi suficient pentru satislace- 
sea acestor nol nevoi și câ deci, pe lingă cifra de mail sus, ar tre- 
bui să rămină pe piață o cantitate anumită de numerar destinat ex- 
ciugiv a se canaliza spre refacerea producţiei naționale, * Deja o 


Inceput de reducere a intiației),—și nu e decit drept, căci ci au dobiadit-o 
larg ia timp de depreciere, iar cel care vor patea dovedi că o au dinainte, 
ver primi valoarea in tel din timpul respeciiv Se va urma la fel cu de- 
tinātorii de crente. Cei care vor diwe i dta anterioară a tiiiului lor, vor 
primi la termen valoarea in lei a creanței din momentul nașterii ei, iar 
creanțele care au luat ființa ulterior, işi vor vedea suma de monedă stră- 
inā din titu redusă la suma equlvatemă în lei din momentul nașterii cre- 
anței, — făcin duse astfel o simplă aplicare prin analogie a principiului înscris 
in codul nostru civil in art. 1572 al 3, cu privire la monedele metalice. 

Sisteme mul expeditive ar fi: preschimbarea mons delor străine după 
valoarea lor reală actuală fard preocupare de momentul dobindirii lor,—sSau 
fixarea unul cur: arbitrar ceva mai Miticat decit valoarea lor actuală; 
ambele aceste sisteme consacră injustipi: cel dintâln Joveşte crud pe de- 
ținătorii vechi de monedă străină ciștgată normal prin muncă cinstită, cel 
de al doilea pănubeşte pe deținătosii de mo då rominească depreciind a- 
ceastă monedă cu tot ce se dă ln plus peste valoarea reală actuală a mo- 
nedelor străine. = ` 

* in celace priveşte punerea pentru prims oară in valoare a imen- 
selor bogâţii ce zac in subsolul Rominiel, cate evident că o măre cantit.te 
«je capital disponibii e necesară. Dar pentru aceasta au cantitatea de hir- 


DEZASTRUL PINANCIAR ` 281 


parte însemnată a numerarului de azl s'a şi investit ia o mul de 
mtreprinderi şi societăţi care pe fiecare A naştere cu pă 
tate isbitoare, Dar, cum am mal văzut, chestiunea cea mare este : 
che şi anume care din aceste noi întreprinderi şi Investiri de capi- 
'aluri sint cu adevărat necesare producţiei naționale ? 

; pare că marea majoritate a noilor societăţi, care au luat H- 
iaţă în timpul Inflației, nu au în vedere în mod serlos refacerea pro- 
ducțiel, ci cele mal multe din ele speculează fantastica creștere a 
primei acțiunilor dela o zi la alta spre'a realiza ciștiguri imense, 
fără ca măcar societatea să-și fi început activitatea rodnică, ba chiar 
'Ară ca nimeni să še fi întrebat dacă vre-osată o arumită societate 
din cele nou inliințate, promite măcar În posibilitate abstractă o e- 
puna refacere a producției naţionale, 

entru întreprinderile care pot fi de folos refacerii ţării, o a- 
“umită cantitate de monedă e necesară că he e rs tataie e 
maie, avind însă gria ca prin diferite mijloace ce preconizăm. această 
cantitate mal mare de monedă să fir pe cit posibil întărită şi garan- 
tată ; în celace priveşte însă Întreprinderile care au de scop numai 
speeniarea acțiunilor la bursă trebucac riguros impiececate, căci a- 
ftia vreme cit numerarul există în cantitate exagerată şi lipsit de 
sr, efectivă pe piaţă, cum e cazul la noi, aceste Intreprinderi 
actice se inmuljese cù parazitele, iar odată formate, împiedecă mă. 
sarite de suprimare a inflației creînd în sufletul legiuitorului teama 
de a nu isbi în Intreprinderile cu adevărat necesare Yrari nantes) 
su care alături cele factice ab luat naştere. A 

De aceia se impune in momentul de față un riguros triaj între 
societăţile noi formate: cele gecesare producţiei, puse deoparte şi crn- 


' yate; cele înființate pentru speculă, lovite fără milă ; lar pentru svi- 


tor, dat flad marele pericol financiar (şi dec} economic) la cart o 
'ntreprindere inutilă expune țara în momente de inflație monetară,— 
se poata adopta pentru cităva vreme sistemul ca nici o societate, 
tie chiar comercială, să nu poată lua naştere fără o prealabilă apro- 
dare a guvernului, care astiel va examina necesitatea şi oportunita- 
“ea noli întreprinderi. ; s 

Avind toate mpestea in vedere, se poate zice că, dată fiind (pe 
îngă mărirea teritoriului), nevoia de capital disponibil pentru nol Ime 
'reprinderi, cantitatea de monedă necesară Rominiei întregite în mo- 
mentul de faţă este cam de două ori cantitatea trebuineioasă în timp 
vormal, adică 2—3 . miliarde. 

Or, in momentul de față circulă pe piaţă : circa 5 miliarde hir- 
le de-a Băncii Naţionale, circa 3 miliarde hirtie a Bâncii Generale, 
2", miliarde coroane, circa 2 miilarde rubie,—cotal circa 11 miliarde 
ei, ținind compt atit de contrabanda cit şi de diterenața de valoart 
dintre monedele străine și lei. Așadar In cifră cu totul aproxi- 
mativă (calculul e făcut in tinii cu totul mari), circulă în momentul 
de faţă peste apt miliarde, hirtie, care—fiind superjluă şi daună- 
"Dare—trobyeşte retrasă cît mai repede de pe piaţă, 
= Prin ca mijioc se poate pampa această enormă cantitate super- 

BS ? Părerile se despart alci din rou,- t 


ile nemernică care mipimi azi p- plajă lipsită de o garanţie normală, poale 
să fie întrebuințată, Pentru aceasta g2 "va aştepta em he ai siaremutui 
monetar clasic dinaintea războiului (Emisi ne după reguieie Băncii Naţio- 
nale) sau sé va aviza la punerea în aplicare a sistemului monetar al valo- 


fiilor reprezentative, preconizat de d. dr, l 
“Problema financiará», R EEA A S 


f 


-_—— — 


282- ii VIATA ROMINEASCĂ 


ea e cl ŘĖŮŘŘŮĖĖ RI AIR 


: Retragerea surplusului rău făcător de monedă tro- 
e E taci prin racit a: interne, Aceasta este o gregală, Im- 
crumutul poate să aducă insemnate servicii financiare cind caatite - 
tea de monedă depăşeşte numai puţin normalu!, cind inflația este mice, 
Astăzi în urma imprumutului forțat deja înfăptuit indirect pri: 
emisiune de 4'/, miliarde a Băncii Naţionale, un imprumut direct (fic 
bentvol, fie forțat) este ineficace, căci—afară de cazul dificil ciné 
rambursarea lui nu s'ar mal face deloc (prin surprindere, sau s'ar 
face enorm de tirziu,—este ọ mäsurä temporară intrucit sumele, în; 
trind azi in mtoa Statului, mine vor reveni dia nou in mina publicus 
lul subt formă de plăți din gar Statului sau rambursare, astfel cZ 
monetară nu poate dispărea. + : 
aii" atară de utedată, trebue să remarcăm, că atit cit ține epocè 
de depreciere considerabilă a monedei, interesul statului nu sti în £ 
contracta noi Imprumuturi,—ci,dacă se poate, în a piati cit ma! grab- 
oic (înainte ca depreclerea-să fi dispărut) pe cele deja contractate, 
în adevăr, dacă Statul se Imprumută în epoca de depreciere şi plă- 
teşte datoria forțamente mai tirziu, cind moneda se întăreşte, Insem- 
nează că ia acum monedă depreciată şi plăteşte mine monedă tare, 
celace este în marele său desavantaj, căci plăteşte în realitate ma 
t decit a primit. 
să Dimpotrivă, dacă prio vre-un mijloc oarecare ar reuşi să gă- 
sească bani spre a-şi plăti chiar acum cea mai mare parte din n. 
toril, aceasta înseamnă că el se liberează plătind monedă cr perore 
in locul monedei tari pe care a luat-o cu imprumut, ctiace pen a 
Stat este un avantaj imâns, căci ei în realitatoplăteşte ma! puțin dec 
a luat, E H 
e altfel priù operația imprumułurilcr, Statul n'ar reuşi si 
sl i datorii, el E agli decit să-şi schimbe creditorii a loc 
să fie debitor față de Banca Naţională și deţinătorii de hirtie eri 
uedă, va deveni debitor faţă de particulari deţinâtori ai turar 
imprumut, de data aceașta cu dobindi, celate, insamná că cr d 
său va continua să fie tot aşa de zdruncinat, ** În fine injustiţiiie pt 
care deprecierea banului ie-a provocat în repartiția actuală a ar S 
ior—rămin“intacte, consacrate, aga zicind, pent totdeauna, aci 
pentru reducerea inflației se recurge la Imprumut LE 


f tot- 

* S'ar părea că Imprumutul, dacă nu reuşeşte să retragă pentru 
deauna ii erai de pe Piaţă, reuşeşte cel puțin să oprească pe ese 
terea inflaţiei, Cu toate acestea faptul că de obiceiu titlurie sta za mes 
iombardabile la Banca Naţioaală şi in această calitate pot servi intr i- 
sură oarecare ja noi em'siuni de hirtie (recie nol camitàp de hirtie magtiis 
circulație), ucest fapt insamnă că, voind a micşo a râul, sau ¿el pu e: 
opri pe loc, se poate intimpla chiar ca acest râu, eventual, să ri mâre ni 
* Ch despre împrumutul extern, el este in momentul de faţă apro ad 
impracticabil din următoarele cauze: a) neincrederea sträinátāpii in pates A 
noastră de plată, acwaimente desorginizată prin lipsa unti budget regulat; 


'b) condițiile oneroase şi chiar umilit are pe care ni le-ar impu €, din cauza 


i; raha sumei de care am avea devoe şi care 
arena negra '9 robis efõnoricd: d) arzătoarea dor njā a cap talişiilor 
străini de a se folosi de situaţid noastră financiară poea sps ii 19, L-a 
frapta din bogăţiile neexploatate ale ţării, nu ca creditori cu og i, 
ci ca întrepriazători şi în genera! partic panți fa benchcei:; e) In opera 
financiară precară a ae re si magari Oa gene care in prim 

Î scă de refacerea lor ie. 
trebe „se n magar statul ar trebui a'o realizeze prin Jempeanat aa 
foarte mare şi cum ea ar fi furnizată în cea mai mare parte de ma 


om ae DEZASTRUL PINANCIAR_______p 2% 


„Singur un impozit extraordinar de războlu, odată pentru tot- 
deauna, realizează —fâră nici un desavantaj — imediata și radicala dis- 
pariţie a inflației monetare, asigurind intrarea în mina Statului pen- 
tra totdeauna, a întregii sume pe care Statul, iuind-o pănă ar! ast- 
prăşi, pe deoparte și-a periclitat Creditul atit de nesăbuit, lar pe de 
alta a produs groaznica criză monetară. 

Din această sumă Statul își va plăti de indată datoria la Banca Na- 
țională, care astfel va recăpăta și va distruge toate hirtiile superflue 
ce mişunau pe piață. Surplusul în mina Statului, după achitarea da- 
toriel la Bancă, nu vă fi întrebuințat pentru cheltueiile ordinara, ci va 
fi par şi simplu distrus (monede străine retrase), pentru a se stinge 
putinţa ca această sumă, odată retrasă, să mai revină pe plaja subt 
o formă sau ălta. Pentru cheltuelile ordinare și nol, Statui va recurge 
la altfel de resurse şi anume la cele prevăzute la No. 9 Iitera c 


infra, precum şi in subsidiar la cele prevăzute la No, 10 infr. 


Efecte imediate ale impozitalui,— Situaţia după atita intirziere 
va deveni abia atunci aşa cum ar fi fost dela Inceput, dacă în loc de 
imprumut la Banca de emisiune, s'ar fł recurs fățiș la impozite grete. 
Se va face aşadar acum celace se putea să se fi ficut pe îndelete 
pănă acum pentru a evita criza financiară, 

Desigur, pentru aceasta, fara întreagă nu va fi mai-bogatá 
ca va râmine pentru moment tot atit de sărăcită parțial pe cl: 
a lăsat-o războiul; dar pagubele și sarcinele inerente rărbolulu: 
nemai apăsind numai pe umerii statului, sau numai asupra unoro 
din cetăţeni, ci pe umerii tuturor cetățenilor, acele sarcini vor fi 
infinit mai ușor suportate, iar creditul statului ta reînvia, Atunci 
abia va deveni liniştitoare şi asigurarea unora cu privire la situația 
rea financiară a statului nostru, asigurare pe care o auzim adesta : 
„Nu e nici un pericol, sintem o țară.bogată”. Aceasta e adevărat ` 
dar avuţia naționala a unei [ări cuprinde şi averea proprie a statu- 
lui (domeniul public şi privat) şi averea particularilor, Or, în mo- 
mentul de față averea proprie a statului, prin serciniie co al a inat 
asupră-şi în timpul războiului, îşi vede „consistenţa amenințată ; to 
schimb averea particularilor, pe ici pe colo atinsă, este in cea mal 
mare parte if stare relativ destul de bună, iar pentru mulţi este dis- 
propotționat mărită. in tot cazul întreaga avere a particularilor alte 
decit numerarul a rămas neatinsă pănă acum de cheltuelile colective 
Je războiu, propriu-zise, nedind tribut decit pagubelor pe războiu for- 
tuite. * Or, în urma impozitului care răspindeşte cheltuciile războiului 
asupra tuturor cetățenilor, echilibrul rațional între elementul privar 
şi cel publi: al avuției naționale, oricitde redusă ar fi ea, se va res- 
tabiti—şi astfel criza budgelară capătă o soluțic demult așteptată 

In urma reducerii stocului actual de monedă surabondentă, s'ar 
restabili îndată aproape de echilibru raportul dintre cantitatea mo- 
nedei de o parte și stocul de utilități și transacții ale pieții de alta. 

In acelaşi timp garanția monedei se va întâri, fie că va circula 


ga şi de ciştigătorii de rizboin, ar urma că dacă rambursarea s'ar face 
ără un impozit adequat iprogresivi, clasele novuiașe şi muncitoare ar 
trebui să mun ească intins, timp de mal mult de o jumătate de veac, pen- 
tru plata și menţi erea intactă a capitalurilor imprumurăte de maril bogă- 
taşi și în special de ciștigătorii de războla. Asupra acestui ultim punct 
vezi ideia rezultind din expunerea lui Wagner cu privire la Inconveaiențela 
impmamutului de al 3-lea gen, Traité de la Sc. des finances», Cap, 72 com- 
binat cu 74 şi 16 al. ultim, Vol, |, p 154 -164.—TraductionHenry Vouters. 


mă N VITA ROMINEASCA 


: . numai hirtia Bäncil Naționale cu garanția e! normală, fie că alături 


áe ea va circula şi o birtie de stat care însă, fiind în cantitate redusă, 
va f suficient garantată prin creditul statului inviorat, la care şe 
sot chiar adăuga garanţii reale noi (No, 11, p. 290—291 şi urm, intra), 

E adevărat că din cauza anemiei vieţii comerciale de păvă a- 
am şi a relative modicităţi a stocului de utilităţi rămase, cantita- 
“sa de monedă s'ar găsi a fi mai mare decit O circulație normală pi 
deci ar continua să mențină o uşoară depreciere. Dar această uşoa- 
+4 depreciere va -constitui tocmai stimulenta! necesar producjianii, 
care—comptind pe ciștiguri în monedă tare şi sigură — işi va intensifica 
+reptat activitatea. In cazul greu de admis cind activarea producției 
s'ar începe imediat și în mod sensibil, concursul străinătăţii pentru 
a ne sferi mărfuri de import, de primă necesitate, ne va ti pe deplin 
asigurat, creditul nostru public oxtern reinviind puternic priu stin- 
zerea datoriilor statului şi echilibrarea budgetului cu ajutorul unel 
părți din averea particularilor, 

Valuta noastră va înregistra pe piețele străine o urcare Ma- 
'ematică în proporție cu întărirea monedei în interior, mențialnd 
sumai atita depreciere, cită arată cota de sub-producție mal mică, 
după cum am văzut, decit cota deprecierii actuale a banului sau chiar 
și mal puţin,—dat fiind că străinătatea, cunoscind bogăţiile de mine 
je Rominiei, va face un act de prevedere, aprovizlonindu-se cu valută 
de a noastră, de care va avea nevoe îndată după salutarele efecte pe 
sare aceste măsuri le vor avea asupra producţiei noastre în general. 

Căci în adevăr, toate imprejurările de mal sus insemncază, în 
‘onå, că principalele cauze paralizate ale producției dispârind odată 
cu inflația exagerată, se prepară terenul pentru reorganizarea și ë- 
ventual intensificarea producției de care avem atita nevoe. 

Anilntindu-ne de distincția ce o ficeam in primul capitol at a- 
„estei expuneri, între criza economică propriu-zisă şi cea pur finan- 
cinră, care bintue acum în Rominia, putem preciza astfel rezultatele 
mijloacelor ce preconizăm : Ele vor avea de efect imediata rezolvire 
a crize! budgetare formale şi mal ales a crizei financiare pure sau 
monetare, care reprezintă în domeniul calamității noastre cam la ap- 
te din zece părți,—lăs'nd pentru moment şi In aparenţă nerezolvită 

riza eeonomică propriu-zisă, Dar odată criza pur financiară re- 
-solvită, viața eftenită în proporție de 7 ia 10 și moneda întărită, 
arin chiar acest fapt rezolvirea crizel economice propriu-zise în- 
cepe să devină posibilă. Atunci abia opera de intensificare a pro- 
dacţici, devenită un desiderat ch adevărat realizabil, va reveni pt 
primul plan și ea va complecta opera de consolidare economică ge- 
nerală, într'un timp mai muli sau mai puțin lung după tenacitatea 
ʻi virtuțile națiunii. 

Căci odată cu rezolvirea crizei pur ținanciare, roful statulu: 
ade pe al doilea plan; şezolvirea crizel economice propriu-zise ră- 
mine de acum operă care depinde în primul rind de storţările națiu- 
sji Iatregi. 


9. Qeneralităţi sumare asupra noilor impozite care st. 


impun. Pentru a së putea proceda-în mod echitabil la Impunerea 
_suturor cetățenilor la sarcinile colective de războlu, este nevoe să se 
cunoască ce avere poseda fiecare cetățean la declararea războlulul. 
Or, în momentul actual găsindu-se In societate unii indivizi care au 
tost păgubiți, lar alții care au ciştigat pe urma războiului, ni 5t 
ronte trece peste acest rezultat contradictoriu ai unuia şi acelaşi ©- 
venimeat,care nu poate și nu trebue să aibă decit aceleaşi utmări 


DEZASTRUL PINANCIAR 285 
pentru toţi, Se impune deci In prealabil o operațiune de echilibrare 
a pâgubelor şi a pierderilor dintre Sariei = numa! în urmă se 
va putea trece la adevărata impunere a tuturor la suportarea sarci- 
nitor colective. " 

Operațilie impunerii se vor succede deci cam astfel : 

a) Cel dintăiu care vor fi impuşi, vor fi ciștigătorii de războiu, 
ale căror ciştiguri vor fi atinse progresiv pănă la 80—85:, din va- 
loarea lor, cum s'a făcut şi îm alte țări dinfruntea civilizației ca An- 
glia și Amc: ca etc.,—căci nu so poate admite ca atunci cind fatres- 
ga națiune este în pericol şi nenorocire, anumiţi cetățeni să se Im- 
bogățească din suferința generală. Prin ciştig de războlu se înţelege 
tot surplusul de ciştig peste ciştigul obişnuit şi care, datorindu-se 
unor împrejurări sociale, politice și economice cu totul independente 
de industria ciştigătorului,— întrece cu malt plus-valuta normală. Ast- 
fel, vor fi impuşi: negustorii, industriaşii, jucătorii-de bursă, viti- 
cuitorii, proprietarii de păduri şi de orice alte imobile, unii chiar 
dintre profesioniștii liberi, etcs Se va ține samă de faptul că pro- 
prictarii rural! au făcut deja un sacrificiu pentru societate ptin ex- 
proprierea la care au fost supuşi și deci vor fi impuşi mal puţin pro- 
cum şi de faptul că orice proprietar funciar în genere sau acţionar 
nu trebue să fie impus asupra plus-valutei fondului decit ia caz de 
alienare a acelul fond sau acţiune în timpul cit durează deprecierea 
banului, că dimpotrivă în privinţa veniturilor și ciştigurilor realizate 
deja ei trebue să tie impuşi chiar de acum. 

Suma realizată din ciştigurile de războiu se va afecta ln prl- 
aai tiad la piata despăgubirilot integrale acelor păgubiți In speciat 

e războiu, spre a stabili echitibrul intre ciştiguri şi pagube de răz- 
boin ale particularilor. Cejace va rămine după plata despăgubirilor, 
va începe să constitue in mina Statului fondul ce-l va servi la plata 
oanet ya Sea Banca Naţională”, 

echilibrul stabilit Intre ciştigători şi păgubiţi, toți lo- 

ORR țării fără nici 0 excepţie trebuese nai dia = pisoi ex- 
zu e s nar de războiu asupra capitalului, odată pentru totdeauna, 
ra a e zau se va ataca în primul rind plus-valuta normală subt 
ig rN ya care va socializa pe sama Statulul o cotă pār- 
re ntreaga avere, oricare ar fi elementele el componente, ni nE- 

a Ai in numerar, cotă parte care, după imprejurări, poate mer- 
p mod progresiv şi fără exagerare până la 10—15 . din avereâ 
ntreagă a fiecăruia. Această cotă parte, diferită după averi, fixată 
cu preoceparea și certitudinea că nu se va periclita nici de cum, nic! 
iniţiativa individuală, nici producția naţională, va constitui pentru fie- 
aci aria contribuţia ga la cheltuelile colective de războlu. Die 
r e r sumă statul trebue să scoată atit, incit cu ceiace ei însuși 

a fără prejudiciu pentru creditul său, să poată achita Intreaga 


sa datorie la Banca Naţională pl 
noia. We SA AA prir se plua alte datoril extraordinare de răz- 


* Pen'ra pomparea numerarului din m i 
mimile sătenilor se va stărui în 
joasa măsuri ca piata pâmimuiil r exprom. te sa se facă în bani cu di- 
ritė avantagii. Această măsura va uşura mult opera de lupt» contra infra- 
tiei roaba | căci odată benal eşit din wena săteanului, el poate fi mai 
ușor te . Acvasta nu lnsamnă că sâteanu: vu li om leit scutit de naile 

Asupra Ie gitimităţii şi rportuvitâţii atingeri 

; i j 4 geri îns -ş' fo dulu ave- 
ră maţionale m timpuri de mari crize din auz: trabon i, V in special 
Wagner, «Troité de la Science des Finuneese sai |. voujat Il, No. 13i— 


— 


III me, ROMINF ASCĂ 


—__——— 


e) în afară de aceste Impozite principale şi prealabile, care se 
pot numi impozite extraordinare de războiu avind de scop principal 
reducerea inflației, —se va echilibra budgetul prin instituirea la ca- 
pitoiul veniturilor ordinare periodice—impositul progresiv pe venit, 
care, preconizat deja dh timp de pace, devine de imediată necesitate 
in timpurile anormale actuale. Acest impozit va servi —mai bine de- 
chi cela de acum, trebuințelor zilnice şi oarecum normale, dar cres- 
ciade ale Statului. Tot în acest din urmă scop trebuesc mărite în ul- 
tima late impozitele vechi rămase atit directe cit şi indirecte: fon- 
cieră, taxă pe succesiuni, timbru înregistrare, taxe pe consuinaţiani 
ete.,-—care se vor menține mărite conform cu noile nevoi”, Oricit de 
nepiăcut ar îl pentru particular procedeul acesta drastis, cl este im- 
„perios necesar şi singurul eficace”, situ 

9 bis, Imprumutul forțat.—La rigoare sar putea admite ca 
suma pe care Statul trebue să o realizeze prin impozit extraordinar 
de războiu asupra capitalului mergind până la 15—20 'j,—să se ia dela 
particulari nu subt forma drastică a Imporitului, ci subt acela a Im- 


132 şi 135 lit. C. par, 2 precum şi passim, același volum. Wagner deose- 
beste at'ngerea capitalului ciştigat prin muncă proprie, in care caz atinge- 
vea este cu totul excepțională şi masurată, de atingerea capitaiuiui cişti- 
„gat din imprejurări fortuite (in ent de industria posesorului) cind a- 
timgerea este de rigoare şi poate fi foarte intinsă (loc. cit. și No. 236—241). 
* Pentru cunoașterea exacră a averii fiec'ruia înainte de tăzbolu şi 
acum, prealabil necesară spre intăpiuire= citor trule impozite de mai sus, 
ue va întrebuința sistemul declarației, sancționat în caz ce fraudă prin pe- 
deapsa Inchis corecțiopale, pierd-re . drepturilor entăţeneşii gi confisca- 
rea averii, moditicindu-se sd-hoc art, 17 din Constituţie, — socotiudu-se 
această fraudă ca delict impreseript bih cum e cazul unor delicte militare. 
eo jtele precõnizate aic», na numai că sint necesa'e ca atati, fâră 
vre-o omisiune, dar msáşi ordinea stabilirii lor trebucg'e observată riguros, 
aṣa cum a fost sch'țată im acest capitol. O simplă intervertire a acestei 
ordioe du e la rezultate aproape nule din punct de vedere practic (al mă- 
virii resurselor Statului! şi contrare bunulu simţ şi e hităţi dia punct de 
vedere teoretic. Așa de ex. procedeul intrebuințit acim ta noi de a in- 
prit mărirea impozitelor vechi dire te şi indirecte, inainte de a se in- 
fapt impozitul pe ciștigurile de războiu şi cel de războiu asupra tuturor 
capitalurijor—are drept efect cel puțin următoarele 3 fenomene care tre- 
deese deplinse: a) lovirea mai ales a clasei nevoiaşe prin aceia că majora- 
rea taxelor mal dies indirecte, | ps.tă de progresivitate sau măcar de pro- 
porțioralitate, atiage mult mai greu in fapt pe săraci decit pe rei avuj 
ai încă odută a categoriei celei mui oropsiltr pe urma rizbaiull,, a- 
5 a micilor def nâtori ge capital mobilar (cu dobindă fixă), insiotea tu- 
toror celorlalți, pe Cind această categorie ar Ti trebuit sistematic cruţată 
pănă ta impunerea și ceorialte categorii mai puția atinse de război, €) 
scumpirea imediată a traiului prin majorarea pateutelor, taxelor de coasu- 
“nație si a vămilor, care vor câdra În spinarta consumatorilor, fară vre-o 
distincție — fenomen inevitabil din moment ce nu s'au luat in prealabii mä- 
sari radicale pentru eftenirea traiului prin reducerea inflaţiei şi mtărirea 
monedei, acestea insă nu se pot inf-ptui, după cum am văzut, decit prio 
cele două impozite extraordinare: cel asupra ciștigurilor de războiu şi cel a- 
supra tuturor capitalurilor. Majorarea imp zitelor vechi, directe şi indi- 
secte, nu este deci o introductie ci un mim capitol al marei opere maji- 
ovale a impunerii tuturor  aenilor pentra răz vo spre indreptarea stării 
financiare a ţârii şi această operă nu poste începe, decit pria socializ rea 
prealabiiă a ciştigurilor de războiu precum şi a unei părți din fazsuşi too- 
dul averii particularilor. i . 
-- Asupra imposibil itäjii actuale de a se recurge numai la impozitul pe 
„esii, tără să se înfăptuiască cel usupra capitaluiui, V. No, 1! supra. 


WE DEZASTRUL FINANCIAR 287 


prumatului forjat, căci cel benevol n'ar da niciodată rezultatele do- 
tite. Acest procedeu ceva mal benign s'ar baza pe ideia că de roa- 
dele bune ale războiului, beftficiind mai ales generațiile viitoare, este 
injust ca generația actuală,care a făcut sacrificiile de singe, să facă 
tat «si po, cele de bani,—iategral. y 
cest Imprumut forțat ar trebui însă să Indeplinească neapărat 
următoarele condițiuni: a) să poarte asupra halare ay rr peire 
orice formă, nu numai asupra averilor în numerar; b) să vină nu- 
maj dupăce impozitul asupra ciştigurilor de războiu a fost pe de-a'a- 
iregul înfăptuit, toate ciştigurile de războlu trebuind să Intre în mina 
Statulai pentru totdeauna, intrucit războiul nu trebue să fie ocazie 
de cistig personal pentru nimeni; c) titlurile acestui imprumut, timp 
de 25—30 de ani nu trebue; nici să fie lombardabile la Banca Na- 
Honziă (v. nota 1 pag. 282), nici să Inceapă înaintea acestul ter- 
men a fi rambursațe prin tragere la sor; d) suma realizată prin 
acest Imprumut forțat, să fie Intrebuințată exclusiv la stingerea im- 
prumutulu! in Banca de emisiune și retragerea monedelor străine, ast- 
te! ca nici un leu timp de 25—30 de ani să nu revină subt o formă 
sau alta pe piaţă. După 23-30 ani, Imprumutul ar putea incepe să 
iie râmbursat prin trageri la sorț în timp de 50—60 ani de atunci. 
in ceiace priveşte resursele Statului, pentru a putea plăti atunci 
Acest imprumut, evident, ele n'ar putea să fie numai veniturile obiş- 
nuite ale Statului, ci va trebul ca In budgetele regulate de atunci să 


' 3e prevadă anuitățile necesare plății dintr'un impozit special, care 


va îngroşa astfel cifra impozitelor ordinare din acea vreme. 

Or, dacă aceasta este adevărat, urmează că acest imprumut nu 

28te un adevărat Imprumut care să asese numal pe umerii Statului și 
deloc pe averea particularilor, cl tot ua imposit,—atit numai că acest 
impozit, în loc să île Imediat şi fățiş, este deghizat și aminat, pulve- 
rizat aşa zicind asupra generaţiilor viitoare. 
i Lâsind ia o parte faptul că atit din punct de vedere moral cit 
și din punct de vedere practic, este mal bine ca urmările faptelor 
anei generaţii, oricare ar fi ele, să apese numai asupra acelei gene- 
afit căci numai astie! sentimentul responsabilităţii sociale devine o 
realitate etectivă,—să recunoaștem că este foarte *puţin sigur că un 
asemenea impozit deghizat şi aminat poate avea eficacitatea şi promp- 
titudinea impozitului direct și imediat. 

Ceva măi muit: atita vreme cit imprumutul coatinuă să fie ne- 
Achitat, creditul atit intern cit și extern al Statului continuă să ră- 
mină siăbit, ceiace desigur este un mare rău. 

i lată pcatruce socotim că impozitul imediat este preferabil celui 
"minat şi ascuns subt forma imprumutului forțat. 

A re Modalitatea iapunerii.—Piatra angulară a sistemului de 

ral as este ideia aceasta; Fie că se va proceda la, imprumutul 

Ai ar Mie că se va recurge la impozitul asupra capitalului, Impru- 

pepe impozitul nu trebuesc să fle furnizate numaj de averea 

etil ia numerarului, cl de câtră orice avere subtorice formă s'ar 
4 


„__.* Numerarul aflat în străinătate în minile acelora ce nu conteaz lo- 
cuitori ai Rominiei, va scăpa pentru moment de subt lovitura rame pila 
sonate nu trebue să imurijureze prea muit căci cantitatea de numerar aflat În 
strā fisie nu este prea mare comparativ-cu inflația din interior. De altfel 
măsuri asidue se vor lua pentru po aparea în țară a acestui numerar prin exi- 
gerea plății În fei a primelor noastre articole de export, sau cel puţin pentru 
scaperirea unul potrivit imprumut intera cu lei de peste graniţă, 


RR ut GEF F A > ed 


288 VIATA ROMINEASCĂ 


n — 08 N E a A 


Tr m pa 


Vai! preconizind imprumutul forțat zic : Se vor prezenta toate 
monedele ta stampilat sau preschimbare şi Statul va opri cu aceasti 
ocazie ' sau x din suma prezentată, şestituind în monedă nouă sar 
stampilată numai restul, lar pentru suma reținută se va da particu- 
tarului un titlu de rentă—și totul se va termina aici! 

Ideia este greşită şi soluția profund injustă, căci se dă clasei 
deţinătorilor de numerar încă o lovitură, tot el care aproape exclusiv 
an purtat pănă azi sarcina tuturor sacrificiilor băneşti pentru războiu, 
celelalte categorii răminind neatinse; ia adeasti primă injustiţie oare- 
com teoretică, se adaogă o a doua rezultind din împrejurarea mate- 
riata că,—cantitatea de numerar aflată în minile fiecărui cetățear 
in momentul impunerii este cu totul întimplătoare, ceiace ar duc: 
la o impunere totalmente lipsită de proporționelitate față cu averec 
întreagă a deținătorului de numerar,—fără a mal compta că cei a- 
vizaji se vor debarasa la vreme de maximum de numerar posibil 
pentruca astfel să scape aproape neatinși de orice sacrificiu, 

De acela, averea sbl orice formă s'ar găsi, trebue lo mod egăi 
atinsă fie de Imprumutul forțat, fie de impozit. 

Dar cum se va realiza Imprumutul forjat sau impozitul, In pri- 
str. unei averi care nu constă În, numerar ? Foarte simplu şi ex- 
pedttiv. 

Dacă se va hotări imprumutul forțat se va proceda astfel: Toţi! 
cetățenii proporțional sau progresiv cu averea lor vor da cu împrii- 
mut o cotă parte Statului, Cel care are numerar va da ntmerar, cel 
care are valori mobiliare, va da din acele valori; cel ce are imobile 
sau fond de comerț, se va recunoaşte dator faţă de Stat pentru suma 
re-i revine ca cotă parte de împrumut şi Stutul pentru garantarec 
plății acestei sume de câtră particular, va lua inseripție ipotecare 
asupra imobilalul particularului sau fondului de come (introduciu- 
du-se ad hoc Ipoteca și asupra acestui fel de bonuri „—pânăla con- 
carența sumei ce particulerul trebue să dea Statului. Lutnd această 
inscripție Statul ac va socoti caşi intrat in posesia sumei datorie 
de particular şi în consecință va Mbera un titlu de rentă ia fel cz 
cel eliberat celor care au plăuit Imprumutul în bani. 

Odată această primi operaţie terminătă, Statul, în măsura tre- 
buiaţei de a redute inflația, emite un al doilea împrumut forţat, >- 
dresat de data aceasta numai deţinătorilor de numerar care și-au da: 
deja obolui, ținindu-le acest limbaj: „V'am cerut în primul rind să 
imprumutați Statui cu o sumă anumită în schimbul căreia su v'an 
putut da decit uo titlu de rentă cu garanția personală a Statului; 
fată acum vă cer un al doilea obol, care însă în realitate nu e decit 
on bun plasament al banilor voştri, căci pe lîngă Creditul obişanait 
al Statului, averea particularilor care mau avut numerar disponibil e 
afectată ipotecar spre piata acestui de al doilea obol. Toate ipote- 
cile împotriva particularilor care n'au avut numerát, vor servi astfel 
la garantarea perfecti a acestul de al doilea împrumut forţat”. 

in caz de consistență a averii în mobile corporate, —ipoteca se 
va tulocui prin gāju! parțial, 

Pe măsură ce partitularii care n'au avut numerar, plătesc dā- 
toriite lor faţă de Stat, Statul trage la sort şi plăteşte titlurile celui 

„de al doilea imprumut forţat. 

Sistemul acesta puţin cam complicat în aparență, devine şi ma! 
simplu dacă se recurge, cum am văzut că e mal bide, la impozit, 
in acest caz cel ce are bani, dă banj şi nu ia nimic ta schimb, ce! 
ce s'are bani se obligă ipotecar sau pe gaj, şi Statul pe baza gaju- 


DEZASTRUL PINANCIAR 289 


ow 


iai şi Ipotecilor emite un imprumut torțat In subsidiar, adresat numai 
deţinătorilor de numerar, 

Aşadar, în caz de Imprumut forțat, vom avea două împrumuturi 
consecutive: unul cu garanție personală, celalt cu gaj sau Ipotecă ; 
iar în caz de impozit, vom avea întâiu impozit propriu-zis lovind pe 
toată lumea (pe deținătorii de numerar subt formă de numerar, lar 
pe ceilalţi subit formă de gaj sau potecă), —şi în al doilea rind un Im- 
prumut forțat lovind numai pe deținătorii de numerar cărora li se 
vor da însă, ca garanţii uşor liehidabile, gaju! şi! ipatecile, avind de 
obiect averea celor care n'au avut numerar disponibil. * 

În felul acesta toate averile, subtorice formă s'ar găsi, vor da. 
dupăce se va ține compt de sacrificiile deja făcute de cătră fiecare 

războlu (cele mai mari sacrifieli le-au făcut până acum deţi- 
nătorii de numerar, apoi proprietarii rurali, în urmă cel urbani, în 
ține alte categorii ca proprietarii de vii sau de păduri n'au făcut 
până acum nici unul),—Yor da obolul lor pentru cit mal repedea uor- 


in timp de sub-producţie.— Impozitul asupra capitalului are misin- 
nea de a acoperi efe:tiv întreaga sarcină de războiu a Statului pes- 
tru tot timpul cit venitul național singur n'a pat sau nueste suficient 
så acopere toate cheituelile, De alici urmea că prima misiune e 
impozitului va fi reducerea inflaţiei, adică acoperirea celel mai mari 
părți din cheltuellte de războiu consumate deja. 

E! însă poate avea și oa doua misiune, şi anume: dacă prin 
extraordinar quantumul cheltueiilor ocazionate de urmările războiu- 
lui continuă să fle disproportionate cu suma venitului național, dacă 
cu alte cuvinte acest venit este prea mic pentru a putea furniza e! 
singur cheltuelile periodice necesare viitorului nostru budget, de dup 
ăzbolu,—atunci, intrucit imprumutul extern. şi despăgubirile dela 
inamic nu pot Ji utilizate oricind și după vot, impozitul asupra ca- 
pitalului'va fi chemat tot el să satisfacă nevoile Statului imediat 
după războlu, după cum va fi satisfăcut pe cele din timpul războlu- 
iul, prin reducerea ce preconizăm a inflației **. 

Or, se pare că acesta este cazul nostru în momentul de faţă. 

Avuţia naţională a vechiului regat era evaluată inainte de răz- 
botu la 25—26 miliarde cu venit nefde 1 miliard 2—300 milioane (s0- 
cotit cu $). Pagubele de războlu în averea totală a ţării nu trec 
de 5—6 miliarde în monedă tare, deci rămine avuţie națională In- 
tactă 20 (douăzeci) de miliarde cu venit normal de ! miliard". 


* Operaţiunea din ganct de vedere juridic se poste realiza fie prin sis 
temul cusiunei de ereanță, în care caz statul creditor cedind creanța contra 
ersoanei care n'a avut numerar unni t (cel care e atins prin împrumutul 
riat subsidiar) se d sesie+ază complect de cn și particula rul fară numerar se 
va achita de acum [aţă de cesioner direct, intrucit între Stat și deb torul cedat 
ma mai există nici un raport de drept; he prin sistemui canfiuni reale, în 
care caz statul conțină să râmins creditor față de persoana fără numerar Şi 
debitor personi dublat de o caupune reală faţă de persoana atinsă În numo- 
rar prin ipp umutu) subsidiar Se pare Cà sistemul cesiunii de creanfă este 
şi mai èxpeditiv pi mai adequat cazului nostru, — ; 
era Asupra legitimităţi: şi oportunității "mpozitului asupra ca italului pet- 
tru cheltuelile de râzbolu Și chiar peniru cheitueiike ordinare in excep- 
fiona! și_ t mporar, vezi Wagner, p Traité de la Sc. des Finances“ trad Roujat. 
p. 178 şi urm în speciai p. 135 Nr. 136 I. C., precum şi pag- 358,- V. şi 
Nr. 0 pag- 24 supra s i A 
se orsiderăm aici pentru mai mare simplitate numai situaţia vechiulut 
regat, făcind det camdată abitracție şi de deprecierea monedei. Aliplrea nolor 


0 VIATA IONINEASCĂ 


Sarcinite de războiu ale Statului consumate deja sint, în cifră 


rotundă : 4 miliarde, hirtia Băncii Naţionale; 2': miliarde, birtia Bän- 
cH Generale ; 2' miliarde, datoria publică directi coniractată dupt 
războlu în ţară; peste 1—13 miliard, datorie contractată prin 
turnituri de războlu de cătră altaţi (Englezi în special), total! 10:+ mi- 
Hardo, la care se adaogă 2 miilarde datorie publică diuaintea războlt- 
lui, — total 12: millarde, sarcina integrală numai pentru vechiul tegat. 

Dacă am face apel pentru echilibrarea budgetului de azi gumat 
ie venitul de 1 millard (in monedă tare), redas și cl din cauza des- 
vrgunizării prodecției prin ravagiile răztoiulai, nu am pute să ne 
vjungem scopal, căci cheltuelile ar îi prea mari față de venitul actual, 
in adevăr, presupunind că datoria cătră Banca Naţională și Generală 
a's plătit prin retragerea monedei, ar fi nevoe de: 350 milioane a- 
"uităţi plus G00 milioane cheltaeti minimale pentru satisfacerea me- 
voilor budgetare obişnuite şi cele noi, ocazionate de refacerea eco- 
„mbmică şi alte urmări ale războiului, adică ar trebui să se la parti. 
“slaruiui 90—95', din venit, cețace e inadmisibil. 

Aceasta fiind situația pe tot timpul insuticienţii produc şi 
deci a venitului național, Statul Tgi va echilibra bodgetul cu ajutorul 
tot a impozitului pe capital. 

In acest scop, padingă cifra care reprezintă cantitatea 'de mo- 
neda supertiuă, se va socializa din averea tuturor cetățenilor, alta 
decit numerar şi In mod progresiv, o cotă echivalentă cu aevolle mo- 
meritane ale Statului,—care nevoi nu pot îi satisfăcute din venit. 
Aşa de cx. presupunind câ venitul întregului regat este de 2 miliarde 
n monedu normală, iar cheltuelile 1800 milioane, nu se va lua dectt 
40 din acest venit, prin Impozitul periodic pe venit, adică circa 
700 milioane *, jar restul de 1 miliard 100 milioane Be va realiza 
printr'un Amporit special care va socializa în favoarea Statului echi- 
valentul acestei sume" în elemente patrimoniale gliele decit numeraru! 
(cel care n'an decit numerar vor despăzubi în bani pe cei care vor 
'arniza_ în locul lor elemente altele decit numerar), lar Statul pe 
baza acestor elemente soclalizate va emite htrite soltd garantată şi 
eventual realizabilă prin execuție silită", Această nouă monedă se 


teritorii Cu sarcinile şi pagubele lor. de războiu şi, în general vorbind, chiar 
depreci:rea banului iu schimbă decit ciicele şi nicidecum arguntentarea, —ra- 
porta! fundamental râmivind în lins mar același, 

Asupra tutror acestur date vezi documentatul studiu a! d4ui dr. 1. N, 
say mar, „Problema financiară”, publicat în 918,—în special pag. 13—19 şi 
p. -57, 
= ™ Cotu de 40", din venit este ea singură cu mult superioară cotei cla- 

sice de 15—204 de preluat din venita: net, dar cota clastoà are în vedere pia- 

ţa zilnică normală, nu un extraordinar consuma'or de valuri, cum este wn 
râzbulu uriaș pentru fatregirea neamului. Asupra legitirnității măririi impozi- 
telor în caz de mari opere d: interes general şi în soccial asupra binefaceri- 
lor rezultizul din mărirea usturătoare a impozitaor ca stimulent al producţi- 
anii, vezi l Ca din Caur. IV, p. 287— în special din Maic- 
Catoci. Vezi şi CA. Gide, Cours d'Ee. Pol H. P- 457, nota 1, al, 3 


bilelor şi a 
naime, de pruprietarii respectivi, š ; 
Dar stad e vorba ac impozitul pentru gåsire de resurse, spre deosebire 


a DEZAŞIRÜL PINANCIAR -291 
= a EI 
va sdăcga în birila Pămasă neretrasă, formtad astfel ii stoc de'mo- 
nedi suticleat pentru alimentarea largă a pieții şi mai ales pentru 
""imalarea producției. În alte vorbe, în cazul nostru, Statul va so- 

valiza 10 miljarde monedă superfiuă, plus 1100 milioane bunuri altele 
est numerarul, pentru nevoile sala actuale, Prin retragerea celor 10 
"arde, moneda actuală se va reduce la un miliard la ctre se va a- 
"Xogu circa 1 miliard emisiunea nouă a Statului, garantată cu bu- 
“urile sociallzate, celace va complecta pe piață 2—2'; miliarde mo. 
dă solidă și în cantitate măsurată *. 

Hipozitul asupra capitalului pentru găsire de resurse nu sé va 
efestua decit în urma suprimării inflației, căci altfel noua monedă 
var asdoga fa valurile de monedă veche pe care le-ar umfla și mai 
mult şi situaţia noastră monetară ar deveni și mai deplorabilă. ** 


dh ee ge pasce in cazal impozitului contra inflației, - operația nu se mal 
poale resliza din punct de vedere juridic, indieren prin cauțiune reală sau 
smh de ercanța—ci mumal cauțiane reală. ceiace apere moneda 
hou emisă În toate cazurile, prin creditul personal al lui cît şi prin 
B; Trey că deosebire de impozitul pentru redu- 
Te să recu spre deosebire m 
cerea iWhapiei, fetala pent găsire de resurse este o pen: sed mni 
risentă din punct de ved-re economic, din cauza faptului că la baza mone- 
dei emise, stă o garanție reală, ce e drept, dar mai greoiu lichidabilă decit 
moneda de btrtie din timp normal; cu toate acestea operaţia e incomparabil 
mai puțin riscată decit emisiunea hîrtiei fără soia zare prealabilă, cum s'a făcut 
pănă acum lg noi. De altiel să me grăbim a adăuga că nici biletul Băncii de 
emisiune normal ou este în realitate prea ușor şi cumplect lichidabil în cazuri 
de panică şi criză acută. é 
>* Cioeva însă ar putea observa că, dacă s'ar renunta la ar pen- 
tru suprimarea iuflației și s'ar căuta a se echilibra budgetul dreptul 
An vemtul naţional calculat sub! regim de inflație, cota de preluat asupra 
venitula: ar fi numai de 75%, din venit faţă de 90—95°je cit ar trebui să ia 
State! din venitul particulanior după suprimarea inflației: [330 milioane anuis 
Uit + 600 milioane che'tueli per'odice = v5"4 din vemt după suprimarea 
"nilației ; 1550 milioane anuități (mai mari, pe de o parte din cauza împru- 
muteriter la Bancă m=plătite, iar pe de alta din cauzăcă anuitățile la 14 mi- 
liard, datorie în străinătate, se lăreac nu în monedă d preciată, ci sau în mär- 
furi, san în aur, adică în mio: în mediu de 10 ori mai tare decit hiria noastră 
actuală, — aga că pr pentru străină ate, calculate în monedă de a noastră, 
trebitese majorate de 10 ori) + 6 mitarde cheltueli periodice == 760) subt re- 
gim de inflației de unde s'at putea câlehide că e mai bine să ae menţinem subt 
mgit de inflație. Aceasta este o eroare. In adevăr, atit subt inflaţie cît şi du- 
pă suprizaarea ci, Statui va trebui în tot cazul să recurgă la sucinlizarea unei 
părți din fondul averii particulare pentru păsirea noilor resurse. Or, este a- 
devârat că cota de sociaizat ar fi mai mică în caz de menţinere a inflației, 
dar în fund lisäsi înf.ațra nu e—după cum am văzut - decît o socializare de: 
tati, înfăptuită deja,—dar spre deosebire de socializarea ce preconizām 
fără nici un criteriu sau preocupare de justiție. Or, e vorba aici 
tocimal de o socializar: care, fiind coaiormi cu justiția, să prevină în același . 
„timp deprecierea banului, = 
Aşadar menţinind inflația, avem în realitate același socializare caşi in 
cazul suprimării inflației, însă cu două mari imperiecțiuni: a) socializarea de- 
pivizată prin inilaţie este în mod injust și intimplător înfăptuită : 09, otita 
asupra capitalului spre găsire de noi resurse, instituit subt regim inflație, 
: ă, după cun am mai spus, o nomă cantitate de monedă peste cantitatea 
de nionedă deja prea mare, ceiace însemnează cå deprecierea monedei cu toate 
ralamitățile ei nu numai că nu dispare, dar se intensifică. 
lată dece impozitul pe capital pentru ăsire de resurse nu e veni 
dech de urma celul care tinde la suprimarea infiaţiei,—sau cel devreme 
Odat ca acesta. 
hd 


+ 
292 VIAȚA ROMINEASCĂ 
mpozitului pe capita! în momebtul de faţă este in- 

e e clor inflației actuale. In adevăr, orice gol în do- 
meniul producţiunii are de regulă, ca repercusiune mecanică în da- 
meniul monetar, o mărire a cantității de oumerar peste disproporția 
deja provocată prin micşorarea producției în raportul anterior nor- 
ma) dintre producție și ban. Această mărire a numerârului trebue 
însă să fie in proporţie riguroasă cu cota de micgorare a lagare rr 
altfel echilibrul economico-financiar este grav sdruncinat. Or, emilsl- 
unea de hirtie fără socializare prealabilă (cum a fost la noi acela a 
Bâncii Naţionale și andosarea monedelor străine), sporeşte cantiia- 
tea de monedă in proporții artificiale uriaşe cu mult peste cota pler- 
“derilor în avuția naţională şi a sub-producţiei, * din cauză că fle- 
care nouă emisiune slăbeşte moneda nu numai prin surabondenţă, ci 
mai ates prin lipsa garaptării,—două cauze de depreciere care se 
provoacă și se potențează una pe aita ia infinit, dacă nu li se pune 
atei o stavilă. Dimpotrivă, emisiunea monedei în urma soclalizării 
prealabile nu aruncă pe piaţă decit monedă -egal de garantată şi au- 
maj exact atit clt este în realitate golul prin reducerea producției. 
Surplusul monedei de hirtie în urma socializării ne araiğ În adi- 
vär în mod matematic cott exactă atle a reducerii avuţiei uţio- 
ngle clt şi a subproducțianei,,. ă 

Astfel conceput—și el nu poate fi altiel— impozitul asupta ca-- 
pitatului—pe lingă maximul de justiţie pe care-l realizează lnrepar- 
tizarea sarcinelor de războiu, satisface financiarmenta cele dauă mari 
nevol egal de importante in timp de sub-producție: a) reduce infle- 
jia și întărește moneda; b) furnizează Statului resurse care înlo- 
cuese tipse veniturilor reale, nu cu hirtie nemerniecă în cantități po- 
ralizante a vieții economice, ci cu hirtie realmente garantată și în 
cantitatea cea mai potrivită refacerii economice generale. 


* Am văzut că în noi moneda e de 10-13 ori mai multă decit in timp 
DNAN, pacima avuția națională e redusă numai cu '/,, iar producţia cu 34 sau 
cek mult ee 5 5 

„Raportul dinte aceste elemente ale vieții economice este profund av: 
riat şi chestiunea cea mare este de a-l restabili cu orice prej. 

per 


stemul 
Ai a e mr de răäzboin asupra capitalului. In loc să se urmå- 


ă, stingîhd astle! toate datoriile sala. Acest sistem ar avea avantajii 

E ma imediat toate dàtoriie statului, uşurindu-i astfel instantaneu büd- 
getol cu cifra anuităților. Dar el ar avea doua mari inconveniente: a) ar silh 
i Ai părți din populaţie, — cri impusti sorjat- spre a plăti datoria ; 
de altă pie a populației— deţinătorii titurilor de rentă de războiu—care : 


nedă pentru suma ce datorește, adică 23 miliarde, pe care 0 va arunca mă 


bil nu doresc deloc o rambursăre imediată din moment ce 1 
de bunăvoe Caponea lor în titluri de ale datoriei publice (Ch. T 
4T, Ed. 920); b) ar readuce pe pistà o cantitate de monedă mai mare decit 
trebue, monedă care, deși cit se poate de solid garantată, Sar epret 


Be, 


-am o a aÁ 


12. Socialism de războlu-— Din toate cele mal de sus rezultă 
că atita vreme cit producția nu se poate intensifica cu mult peste 
normal, scăparea „prin noi înşi-ne" nu poate avea loc decit prin so- 
zlalizarea unei părți din însuși fondul averii particulare, adică prin 
restabilirea echilibrului în marginile posibilului, între elementul pu- 
bile şi cel privat al avuţiei naţionale, 

Tot ce se poate discuta este fixarea cotei de socializat, forma 
aperației și faptul dacă ea trebue să fie făcută cu titlu definitiv sau 
numai temporar; faptul brut al socializării parţiale, subt n formă sau 

„alta, este inevitabil, 


+ Măsura aceasta porte apărea multora ca co măsoră socialistă 
tip 9) chlar; suibversivă, 
Subversivă nu e, dar socialistă, certamente da. Lucrul nutre- 
hue nici să surprindă, nici să infricogeze pe nimeni. A 
în adevăr, dintre toate fenomenele vieţii sociale, nici unul nu 
are un caracter mai pronunțat socialist decit războlul—şi lucrul se 
explică, Dacă observăm bine, constatăm că mai toate manitentările 
noastre în viața socială, pot, după diferite păreri şi epoci, să la sau 
jorma inițiativei individuale sau forma colectivizării, Aşa de exem- 
plu comerțul, industria, instrucţia, munca cimpulul, etc, etc. pot tot 
aşa de bine să fie făcute atit de individ, cit și de colectivitate, Răz- 
boiul singur nu poate să fie pregătit şi tăcut decit de cătră colec- 
"ivitate, Numai sforțarea unită şi coordonată a tuturor Ii poate da 
singura formă cerută de stadiul descoperirilor ştiinţifice moderne şi 
nunta! socializarea lui I poate da șanse de succes, Orice Incercare 


individuală este, dela Inceput, radicalmente condamnată la neant. 


Caracterul de fenomen eminamente socialist al războiului a- 


pare foarte palpabil! şi concret în cele mal mici detaili. Aga de ex. 


centralizarea producției şi a mărturilor prin rechiziţii de tot felul, a- 
mestecul Statului pănă în cotele vieţii individuale, socializarea tu- 
turor mijloacelor de hrană şi! repartizarea lor cu bonuri, decretarea 
muncii şi a serviciilor obligatorii pentru toţi etc. ete, toate acestea 
sint cu adevarat procedee socialiste, fle subt forma socialismului de 
Stat, He subt forma colectivismului, 

Dar socialismul de războiu are un caracter de o importanță ca- 
pitală şi anume; nu priveşte decit războiul şi nici un alt fenomen-ai 
vieții sociale, în afară de rărbolu, pe cind socialismul propriu e zis 
priveşte toate celelaite cazur? afară de războiu pe care caută chiar 
să-! abolească. Tocmai de aceia State și naţiuni care sint profund 
ostile ideilor socialiste, se supun fără murmur, tuturor exigențelor 
sozialiste ale războlu!, * Intr'o societate bine organizată, criza šo- 


surabondență. Acest inconvenient s'ar va şi prin faptu 

greoi Mehidabi me salar clasică a osicărei monede cu garanţie reală, dar 
ră putinţa unei ram i i 1, P pra. 
Asupra acestui inconvenient în general v. Cauvés, II, 012). In fine s'ar mai 
putea concepe un sistem temperat, însă invers celui din text și anume: s' 
socizliza numai suma împrumuturilor directe şi o mică parte din ei < 
superituă, plătindu-se aaga Storie ditai Suta sistem ar avea avantajul 
ierii monedei Dar acest sistem a 


X ind astfel calamitățiie minhas banului. 

ih inindu-se : 
Pe met mal. iodiviâualieta țară din. lume, Anglia, a dus toate războaele 
ssie din secolul trecut precuni și războiul cu fonduri realizate în cea 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 
a E 


decit atit cit pine şi criza rătbolulul ; îndată ce äs- 
anorg arn a societatea, rda mișcare centritugală, tinde a a Ă 
veai la forma mal comodă pentru particular a societății para <a 
războiu, în cate personalitatea și libertatea individului ès din ce t: 
t la iveală, ăi 
“e a zip man cit războiul și efectele -Iui imedioie nu s'an 
stirşit, a voi războiul inseamnă a vol socialismul tu!—ot ear i 
voi,—a-l satistace pe deplin. Se pare chiar că nesatisfacerca toi, în 
loc săstermine ciza, o prelungeşte peste limitele normale degen 
rind-o. Or, acest socialism de războiu cere cu putere, ca die ră 
ioasă care separă şi ocroteşte persoana şi averea particularniui < 
acelea aie Statului, să fie trecută, ca sfera persoane! şi a patrie 


niului individului să graviteze spre o contopire parțială cu acela » 


„—cere, după sacrificiul singelui destul de luogai impărţi: 

ro ni aaa nori justa repartizare a sarciclior şi ape org | r 
asupra tuturor, repartizare care subt formă de impozit, cwm m * 
zut mai sus, trebue să se facă cit mal e vreme, 4 

Cu un miaut mai tirziu, poate fi prea tirziu şi atunci, in tas 
burarea socială născută prio nesatisfacerea aceste! exigențe imperi- 
oase, dar relativ limitate, pot eṣ! efecte pe ctt de ncagteptate -p 
atit de grave şi de ireparabile, 


Piteşti, funie 1020. 


C. D, loanid 


Cronica externă ` 


——— 


lacetul cu incetul se risipește impresiunea pe care Lioyd Geor- 
ge o lasă să transpire din declaraţiunile sate asupra potiticei genc- 
taic europene, şi anume că Anglia se va pune în fruntea popoarelor 
Europei, nu pentru a le exploata ca pe nişte colonii, cl pentru a ie 
organiza politicegte și economiceşte şi a le pune în stare să rezista 
atit tentațiunilor de acaparare americane, ctt şi războiului social por- 
nit și ațițat din Rusia. 

Anglia a pierdut un timp preţios, căutiad alătnrea da Pranţa 
pintra filosbfală, prin care {ratatul dela Versailles ai detje oxe- 
a IEI E] 

„in Toc de a grupa toate popoarele Europei in jurul el peste tra- 
t la Versailles şi în vederca unul ideal comun: european, An- 
glia n trecut complect de partea Franţei în căutarea mijloacelor d 
A impicdeca o rtînviere economici a rmaniei din cauza apropie- 
rii economice dintre America şi Germania. Cejace m'au tăcut En- 
glejii la vreme, s'au grâbit Să incerce Americanii; dar amestecul A- 
merice! în afacerile europene cu ajutorul Germaniei, a împins Ang: 
alături de Prauţa fn politica absurdă a menținerii Europei în ruină, 
pentru a asigura granița Rinului şi a constinți gloria armelor fran- 
ceres. 

Duelul economic anglo-american a svut de rezultat triumiut 
politice franceze și a tratatului dela Versailles, însă pe sama între- 
gului Continent, care nu se poate reface fără economia germană, 

Triumiul politice] tratatului dela Versailles este, și el, numai 
formál, din el se execută numal ceiace se poate—g) de alci 
nevoia accontemite conferințe prealabile Sg de noul concesiuni fA- 
cute to detrimeatul literii tratatului. 

După aproape doi anl dela Incetarea războiuiul-şi după maj 
bine de un an dela încheerea păcii, Europa continui a trăi o viaţă 
săibateci ; legături de drum de fiet nu sit decit foarte siabe, schim- 
bul între popoare este aproape nul; nicăiri nu se poate spune că s'a 
aşezat ceva definitiv, ci totul este în suspensie și fo aşteptare, 

+ Evenimentele din Rusia au atans ?n fine pe ptimut pila în a- 
tenția Aliaților, „i 

Problema germană s'a complicat cu problema rusă, şi t0 mo- 

mentul de față victoria Rușilor asupra Poloniei este evenimentul cai 


mai însemnat şi mai plin de urmări, în politica externă. 


+ 


206 VIAŢA ROMISEASCĂ 


Grija creta s'au dedat Angle-Prancezii în timp de doi anl, de 
educe puterea germană subt toate raporturile, s'a complicat ac 
cu aria d asnu impinge Oormania în braţele Rusiei, Ceiace părea 
pănă acum o simplă ipoteză puţin probabilă —astăzi, In urma victoriei 


usești re aproape o realitate. 
j "Conferința dela Spa, întrunită la 5 Iulie, sa ținut subt Impre- 
-siunea € entelor dia Polonia şi de acela grija ci principală a 


devenit dezarmarea Germaniei, deşi toate pregătirile prealabile, ta 
conferințele dela Hythe și dela Boulogne-sur-mer, fusese toate în drep- 
tate numai asupra reparațiunilor datorite de Germania, 

a a reapărut chestiunea pedepsirii vinovaţilor de răz: 
boiu, ca un complement al dezarmării, şi aceasta arata preocuparea 
Aliaților de a face inofensivă Germania prin deposedarea ei de ar- 
me şi de şefi militari, 

Dar dacă preocuparea Aliaților € legitimă, mijloacele intrebu- 
ințate, faţă de desfăşurarea evenimentelor din Orlent, par insuficiente. 

in Sud armata greacă caută armatele rebele ale lui Mustafa- 
Kemal, şi nu poate ajunge la un rezultat hotăritor, pentrucă Turcii 
opun tactica rusă, a retragerii necontenite, pentru a subția forțele 
inamice şi a le demoraliza in vederea ciocnirii botăritoare. 

In Tracia, armate neregulate turce și bulgare se pregătesc să 
intimpine. armata greacă. Dacă Mustata-Kema! reușește să facă jonc- 
țiunea cu forțele ruseşti din Sud, Sultanul din Constantinopol, cași 
preşedintele consiliului Fehrenbach dela Berlin, pot semna acorduri 
„definitive“ cu Aliaţii : dar războiul din Orient va continua, și numai 
după rezultatele lui se va putea așeza pacea definitivă. 

Reaprinderea războiului în Orient se datorește numai greşelilor 
pollticel engleze. Dacă pentru Franţa punctul de vedere îngust na- 
tional şi şovin' este explicabil, atit prin istoria ei cit și prin rolul re- 
dus al Franţei în politica mondială, pentru Anglia lucrurile nu stau 
tot astiel, Anglia devenită stâpina lumii vechi prin victoria asupra 
Ciermaniei, trebuia să opue o idealitate nouă de organizare cu caracter 
universal umanitar, idealităţii anachice ruseşti, Idealitatea barbariei 

mane cu care Angla a mișcat popoarele pămintului în contra 

ermaniei, a căzut odată cu armatele germane, şi astăzi a opune 
pur şi simplu stăpinirea engleză, directă sau indirectă, izbucnirii de 
libertate eșită tocmal din războiul englez contra Germanilor—nu e de 

aabt : 
ae Pentru a stăptoi cu torja o lume fatreagă, Angla nu e pregă- 
tiitä; şi dacă ea nu pune la baza influenţei ei o idee, ci perzistă tn 
tradiția apărării intereselor exclusive a caselor de comerţ engleze, 
ca pe vremea lui William Pitt sau a lordului Beaconstieid, Angila 
nu va putea rezista presiunii formidabile care porneşte din Rusia iu 
sensul dezagregării vechilor raporturi politice şi sociale, pe care s'a 
clădit imperialismul englez, devi ctim nu va putea rezista nicl con- 
curenței capitalismului american. PPri 
: Wn incident aproape tări importanţă a pus io discuţie Intreaga 
şituaţiune mondială a Angliei, tocmai în momentul in'care Angila 2 
apropia mai» mult de Franţa pentru a duce mai departe opera absurd 
a tratatului dela Versailles. . , 

Poloneji! au fast Invinși şi, In situaţiune disperată, au cerut a- 
-~ juțorul soia). ocupată cu problema reparațiilor germane ta Conte- 

dela Spa. à à 
ai Lioyd George a intervenit ca toată greutatea pe care l-o dă 


CRONICA EXTERNA 


DRE O NN PO DOS nl i i ERE E O d 
sitoațiunea sa de prim-ministru englez, cerind Ruşilor să admită un 
armistițiu cu Polonia, lar pentru toate chestiunile litigioase cu veci- 
sH să primească arbitrajul enalez, intr'o Conferinţă la Londra, Ruşii 
au răspuns nerecunoscind dreptul Angliei de a se amesteca ln ltt- 
ziul polono-rus, Contlictul cu Rusia pe care Lloyd Ocorge a ciu- 
tat să-l evite, cu atita abilitate, s'a produs, şi războiul pe faţă In- 
tre interesele imperialiste engleze și interesele ruso-germane imbră- 
cate în ideologia revoluționară, a devenit inevitabil. 

Gravitatea situațiunii stă In aceia că lumea se află obosită de 
un rărboiu ingrozitor, că rezerve nu sint şi că masele populare de 
pretutindenea se simt mal solidare cu revoluția rusă decit cu impe- 
rialismu] englez, 

Va găsi Anglia,—ţara resurselor Intinite,—ideia In numele că- 
“aia să ridice din nou toată lumea în contra primejdiel ruseşti? 

In discursul pe care Lloyd George l-a ținut în Camera Comu- 
elor în urma răspunsului „impertinent al lui Cicerin, nu se vid de 
ett vechile clișee ale civilizației amenințate și ale onoarei britanice, 

ŞI atita nu-l de ajuns, A 

Este evident că Angtia poate ridica torța militară necesară pen- 
iru a garanta existența Poloniei, dar cu aceasta nu se Inchee răz- 
solul cu Rusia şi nu se tranșeară marile probleme orientale rămase 
tp suspensie la ri, 

Dacă Polonia nu va putea ti ajutată la vreme şi dacă Angila 
au va putea împedeca joncțiunea Ruşilor cu Germanii în Nord şi cu 
Turcii lui Mustafa-Kemal în Sud, războiul orlenta! va lua o formă 
acută şi va chema din nou la luptă toate forțele aliate de astădată, 


~ bd fără ideal şi fără credință în victorie. 


in aceste inprejurări, situajiunea noastră este din cele mai rele. 

Noi impreună cu Polonejii şi cu Grecii formâm oarecum fron- 
tui aliat oriental. Arlpa dreaptă, armata greacă, nu și-a dat încă 
toate roadele ; dar pentru a duce la marele scop urmărit de allaţi 
si nu numa! la asigurarea unor posesiuni pe sama Greciei, armata 
greacă are nevoe de ajutoare Importante, Vor veni aceste ajutoare 
şi mal ales vor veni la vreme? 

Aripa stingă-—Polonia—a fost sfărămată, şi acum toate speran- 
sêle trabuesc puse pe o acțiune viguroasă a centrului, pe care] for- 
măm nol, pentru a degaja cele două aripi şi a ciştiga timpul nece- 
sar organizării unei expediții în stil mare, 

Sintem noi în stare să atragem, fără primejdie, asupra noastră 
'oată greutatea războiuiul oriental ? 

a Dacă Rominla n'ar îi tăcut războiul mondial și ar fi dobindit 
Baterabia, Ardealul şi Bucovina prin dreptul de ocupaţiune exerti- 
tatin momentele în care s'au disolvat cele două Impărâţii vecine, ea 
ár putea ugor juca rolul ce-i revine astăzi în cadru! nlanţel el cu 
puterile apusene, 

in situațiunea În care a lăsat-o Insă-războlul, o nouă acţiune 
militară ar putea da naştere la grave tulburări interne, care ne-ar 
putea pune față de republica tovietelor în aituațiunea în care se află 
astăz! Polonia, 

Războlul Rominie| în contra Rusiei frebieşte judecat dintr'un 
dubiu punct de vedere. Din punct de vedere intern, —presupunicd 
c3 Rominta ar putea mobiliza forțe suficiente pentru a coopera la ac- 


j 


298 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


țiunea in contra Rusiei,—se pune intrebarea dacă Rominia consinte 
ai joace un rol reacţionar în slujba capitalismului anglo-fraacer 
mascat subt formula ; „democrație apuseană“, 

Revoluţia rusă cu toate excesele și absurditățiie ei, este o pa- 
ternică mişcare de emancipare a maselor proletare, este chiar ces 
mai formidabilă mișcare de acest solu, pe care a Inragistrat-n wre- 
odată storia. Ne putem nol închipul că, trăind alături de Rusia, Fom 
rămine neatinși de rezultatele permanente ale acestei mişcări, şi pu 
tem noj Ina asupra noastră aprobriul unel acțiuni de Inăbugire 2 use 
revoluțiuni cu caracter social? Oamenii inţelepţi vor răspuade bot? 
tit: Nu. Sintem datori să ne apărăm pe propriul nostru teritoriu core 
tra exceselor revoluționare; dar ar fi o nebunie să credem că ne vor. 
putea sustrage dela influența principiilor pe care revoluția rusă te va 
fixa ca valori universale, şi ar fi o crimă să îmbrăcăm armura ore- 
dievală reacționară în numele naţionalismului goyin şi feroce, topma: 
în momentul în care idela naţională rominească abia se incheagi g» 
EN putea fi zugriumată subi acuzarea de reacțjonarism, 

n punct de vedere internațional, războlul nostru ofensiv te 


contra Rusiei ar fl mal întălu foarte greu de purtat, peatrucă aliați, 


mu sint în atare să ne dea ajutoare suficiente ; dar chiar în car di 
victorie acest războlu ar crea, Intre noi şi latre Rusia, o prápasti 
care nu s'ar putea umplea cu vremea decit printr'o cruntă răzbunar: 
din partea Rusiei. Bolşevicii sint astăzi o armată națională rusi ; e 
dacă ei vor fi infrinți, ruşii nu vor uita niclodată expediția rom!- 
nească care le-a răpit victoria în contra Poloniei. 

După marea catastrofă care a fost războiul mondjal, au ramas 
pe continent două mari popoare cu infimenţă directă şi hotârhtoar 
tn Orient: Rusia şi Germania, 

-Dio cauza modului cùm s'a tratat pacea da Versailies, atit Re 
şii cit şi Oormani! an interes comun de a scăpa de aranjamentu! an- 
glo-tranzez, 

Pe ce ne-am puica nol sprijini calculele de viltor atacind atât 
pe Ruși ? Dacă nu mal este Qermania care să ne dea contra-preslase 
în fața Ruslei, ajutorul prezumat al Franţei şi al Angliei, este o co- 
pilărie, Aceste puteri au interese diferite de ale noastre ia Orknt p 
èle nu-și pot face un punct capital de politică externă din apărarea 
noastră la infinit în contra Rusiei, şi apoi este evident că atunce! cine 
Franţa şi Anglia vor ajunge la o ințelegore definitivă cu Rusia, ei 
vor trata Rominia numai ca o consecință a principiilor puse în tne- 
iegerea cu Rusia. 

Dia cauza caracterului social al revoluției ruse, şi din cauzi ci 
Rusia tinde să reinvie ca o formidabilă putere democratică în spatt i» 
noastre, Rominia, izolată în Orlent, trebue să caute apropiere de Rusio- 

Lioyd Oeorge va reuși poate să oprească înaintarea boigavi- 
clor In Polonia și să localizeze războlul, celace pentru nol ar fi des- 
camdată o soluție ideală a situațiunii încercate de astăzi, dar pro- 
biema răämloe aproape întreagă. ' 

, Asimliäm de bună ceizce este inevitabil ca ioflueapă a revolu- 
ției rusești, și căutăm o aproplere de Rusia, sau punem în primejdie 
ile statului național romina, printr'o rezis :nţă intransigent: 
la influența rusă şi printr'un reacționarism feroci în sluja mate 
interese liste din apus ? 

Căci nu trebue să ne facem Iluzii. Dacă Anglia nu se face cs 


UL . 


promotoarea ideii de reorganizare cudopdană pe bază de solidaritat: 
a popoarelor europene şi de cooperare pașnică, fără lavinşi şi învin- 
mători, fără popoare stăpinitoare şi re proletare, pacea ou > 
poate stabili in Europa, p fiecare popor va depinde de raporturiio pe 
care ie are cu vecinii lui,” f 

O nouă Europă armată și gata de războlu ca cea dinainte e 
1914 où mai poate relnvia: şi dacă Rominia îşi caută loc în Eurapa 
care naşte acum cu sabia și cu naționalismul sangulnar, ea 13 astat 
temeliile pe nisip, 

Toate speranțele popoarelor care a'au fost frămiotate de rtve 
Iuție, s'a îndreptat după stfirgitul războlului înspre Anglia. 

Dacă Anglia după dol ani de intirziere, în momentul suprem 
înios de a-și îndeplini chemarea pe care 10 dădea victoria, vrea 3# 
facă act de stăpinire asupra lumit întregi, şi porneşte războlu pentr 
cucerirea Rusie! şi pentru întărirea tratatului dela Versailles, ca vu 
putea pierde şi prestigiul pe care | l'a dat victoria şi rolul Istorle 4e 
> da o nouă formă politică şi socială Europei stărimate. 

Dar pentru Rominia ar îi un pericol de moarte să urmam s 
această cala politica engleză, 


25 łulie, 1920. R 
A. Cortceans 


Scrtsori din Paris 


Tamic, 1920 


|. Generalităţi.— Peste o lună cel mult, ultimele lichidări 
ale conferinţei de pace vor lua sfirşit. Va veni pe urmă ro- 
lul basmului cu cucoşul roş care se mai cheamă și «Societatea 
Naţiunilor». Atacată violent în America, care nici nu vrea si 
participe la ea, respinsă de unii neutri, ere prin în Franţa, 
societatea naţiunilor va fi, caşi sora ei mai mare —tribunalui 
dela Haga—o adunare a diplomaților de meserie (a celor ino- 
tensivi şi nu a celor mai talentaţi), unde se vor schimba cu i- 
pocrizie dulcegárii politicoase şi formule viđe pentru a masca 
duşmănii invincibile. Părăsită de America, adeseori în conflict 
cu Anglia şi Italia, Franţa decepţionată îşi îngroapă iluziile pe 
falimentul uriaşei opere de pace. 

Alături de ea, cu o vitalitate proaspătă de organism tinăr, 
Germania işi cicatrizează rânile cu binevoitorul concurs al t- 
nora din aliaţi, care au reuşit să înţeleagă că în faţa foamei nu 
există dectt o singură solidaritate. 

De departe, dinspre răsărit se aud încă bubuiturile in- 
cendiului nepotolit. Prin fel de fel de mesajuri, slavismul 
trimete iluminări mistice occidentului osificat într'o îndărătnică 
reacțiune. Dincolo, peste ocean, foştii aliaţi îşi fac afacerile... 

In fața acestor împrejurări, Franţa înăuntru dibueşte şi 
ea o nouă formulă de viaţă. După necesităţile comune ate răz- 
boiului, «l'union sacrée» e pe cale de dizolvare. Financiarii 
şi-au reluat speculațiunile desfrinate. Uvrierii scăldaţi în a- 
ceiași veşnică bae de ură, opun peste tot reţeta lor: greva. 
Țăranii, îmbogăţiţi de războiu se resemnează în traiul comod 
de azi pe mine. 

min izolaţi şi neputincioşi intelectualii. 3 
- Părăsiţi de stat care nu-i consideră o putere, —se ştie că 
concesiunile statului sint acordate totdeauna de trică,— dispre- 
mr de burghezi, mefiaţi de lucrători şi țărani, aceşti regi în 
încearcă caşi tovarășii lor, monarhii deposedaţi, neputin- 


SCRISORI. DIN PARIS WE 
cioase sovicte pe care nimeni nu le şi de care chiva 
îşi bat joc—opera de apărare profesio a lui «Confedera- 
tion des travailleurs intelectuels» sau a lui «Compagnons de 
Winteligence», plasate între un proletariat uvrier incult încă şi 
o burghezie ingrăşată de afaceri, inspiră mult, dela o vreme. 
incoace, jurnalele umoristice ca «Le merle blanc» sau «Le ca- 
nard dâchaint».. 

Şi cu toate acestea adevărații proletari ai zilei de azi ei 
sint. Inzestraţi cu-o imaginaţie care poate concepe toate ra- 
finăriile fericirii, lipsiţi în acelaşi timp de orice putere de rc- 
alizare materială, ei sint cei ma! nehorociţi dintre muritori. 

In curînd romanele sumbre, pline de vicisitudinile vieţii 
de intelectual prăpădit de sărăcie, cîntate pela sfirşitul seco- 
lului trecut de un Dostoewski sau Blasco-lbanez, vor fi din 
nou de actualitate în Franţa. Timpurile actuale nu sint pro- 
pice intelectualilor. Literatura îşi schimbă predilecţiile unde 
poate. 

In fața acestor suferinţe, cultura franceză se îndreaptă ho- 
tării cătră un puternic misticism. Problema fericirii se impu- 
ne. Ori toate dizertaţiile despre fericire nu pot fi decit mistice. 

Faimoasa claritate latină, rațiunea olimpiană şi senină, € 
făcută pentru zile de petrecere. Nicăeri nu e ma la locul ei 
ca în secolii fericiți al XVil-lea şi al XVIII-lea. Azi, suferința 
naşte sufletul religios, aspiraţia instinctivă şi confuză câtră 
calm şi fericire. «Rațiunea» nemiloasă «de pe malurile Medi- 
teranii>, ar ofensa tragedia timpurilor actuale. 

Astfel cu drept cuvint paginile unui R, Rolland, Duhamel 
sa Barbusse pot fi considerate ca misticism pur. Ele au din 
necazul omului amărit dela Nord. a 

“Dacă in literatură şi în morală însă, axioma ori ipoteza, 
asviriită pe plaj nu angajează la nimic, în politică, unde re- 
alizările cer sancţiuni, individul de aici se arată muit mal pru- 
dent. Simţul practic pe care îl are în singe, îl va opri in- 
totdeauna la jumătatea drumului pe care un ncamţ ori un slav 
il va parcurge tot. Astfa] să nu fiți miraţi dacă veţi constata 
că mentalitatea intelectuală merge invers proporţional cu cea 
politică, In arena vieţii politice urmele misticismului abia se 
intrezăresc. Timide la unii teoreticiani, ceva mal pronunţat: 
în unele grupuri socialiste, ele sint nule în sindicalism. Dacă 
cel dintăiu se mai inspiră dela ortodoxia marxistă, cel de al, 
doilea revine la cumintele burghez Proudhon, 

Trei mari fapte dovedesc cit de departe sint Francezii 
de socialismul revoluţionar :- 


a) Hotărtrile congresului socialist naţional dela Strass- ” 
bourg. 

b) Egecul grevei genera'e. 

c) Condamnarea lui Caillaux, 


- 


N 


-n AMI VIAȚA ROMINEASCA/__ 
a) Se ştie că socialismul francez, după moartea lul Jaurts, 
v„omține cel puţin trei Curente care ar corespunde cu traditio- 
nalele grupări din dreapta, centru şi stinga. ` 
O parte, Renaude! și tovarăşii săi, au fost dela început 
pentru colaborarea cu elementele burgheze, pentru concursul 
nanim şi necondiţionat dat războlului comun, pentru ajutora- 
rea societăţii franceze ameninţată. de invazia germană. Inăun- 
tra, pentru justiţie şi pace, pentru înfrățire şi solidaritate. In 
acestea, ci se apropiau cei mai mult de idealul lui Jaurès, care 
x fost totdeauna mai aproape de Crist decit de Marx. 

Exact opuși acestora, grupul lui Loribt, vrea pur şi sim- 
plu adoptarea «ad litteram»a revoluţiei ruseşti cu forma ei so- 
vigtistă, Internaționala a li-a nu-i mai satisface. El vor a- 
derarea integrală la programul lui Lenin şi întronarea sau cet 
puțin susținerea republicii sovietiste în Franța. 

La centru, cu un simţ politic de oportunitate care tre- 
bue lăudat, Longuet, directorul ziarului «Le populaire», şi-a 
imighebat un program ecelectie în care asperităţile extremiste 
sînt perfect îmbinate într'o sinteză comună şi care pare că 8a- 
sface cea mal mare parte din lume. 

Congresul dela Strassburg, chemat să precizeze atitudi- 
ngà socialismului francez, faţă de marile probleme de organi- 
zare internațională, a prezentat o fizionomie abstenţionistă, 
dacă nu ostilă politicii lui Lenin. Majoritatea discursurilor 
au înfierat destrinarea din Rusja. S'au găsit chiar argumente 
juridice în baza cărora Franţa ar avea dreptul să se desoli- 
dartzeze dela opera bolşevismului, întrucît acesta, nu numai 
că.nu a invitat-o la o operă comună, dar oficialitatea sovie- 
telor ruseşti s'a pfonunțat de atitea ori contra socialismului 
tancez întierindu-l de burghez, renegat, trădător. Astfel a- 
derarea la Internaționala a lil-a, înternaționala lui Troțki şi 
Lenin, la care au aderat deja organizaţiile socialiste din Ita- 
“ja, Belgia şi o parte din Anglia, a fost respinsă cu o mare 
majoritate de voturi. In schimb alipirea la Internaționala a 
N-a, acela care a declarat şi tolerat mizboiul din care mał fac 
parte încă travailiştii englezi şi organizaţia elveţiană, n pu- 
fea fl nici ea posibilă. Atunci socialismul francez a adoptat 
calea cea mal bună. A cerut înfiinţarea unei noui Internaţio- 
male. Pănă atunci proletariatul francez dispune de toată li- 
*berlatea, ceiace în alți termeni vrea să spune că înțelege deo- 
camdată să rămie național. 

b) Cu toate acestea citeva elemente care întreţin încă 
tocul sacru al revoluţiei pure, îndeamnă veşnic proletariatul 
„căiră calea violențelor. Cum singurul mijloc momentan e 
greva, uvrierii ne-au dat până acum trel manifestații în acest 
gen. UMima a fost cea mai puternică, atit ca efecte cît caşi 
manifestații. Ea a pornit dela un motiv şi dela un pretext. 
Motivul a fost de astădată naţionalizarea căilor ferate şi gi- 


SCRE E 
CRISORI DIN PARIS 303 


[cn 


“area lo 

fe $ i d d gena uvrierilor. Pretextul a fost sărbătoa- 
Se ştie că statul francez al girea : 

sesiuni făcute unor companii. A ra T reii ăi Ces. 

abii ; confort sub-mediocru, organizaţie anarhică, ete. In plus | 


insutleţit de o energie susținută a într 
ebuinţat mă 
Ei de arestări mai mult sau mai puţini larala i a A 
gis nje, guvernul a procedat şi la dizolvarea caracterului 
q personalitate juridică acordat lui C, G. T.. S'a invocat ra- 
ian că legea din 1884, care regula situația juridică a sindi- 
n aa res router să se formeze numai pe motive pro- 
j : rz orice amestec în viața politică 
'tatului Ori C. G. T, departe dea s i i 
d e menține p: 
pepene se amesteca în viaţa politică d taie pala 
șI e șI a detronarea actualului regim. După dezbateri par- 
= A pe tolea guvernul şi-a menţinut punctul de vedere 
e e 7 să p: hire Psae saita go ca vre-o compen- 
| S uvernului, cei puțin pentru mo- 
nent, a fost asigurat. Astâl în ti : & hi ass 
vă generală, admirabil solidară poat erupe el. aa 
; 4 s Paralizind vi 
ea Mirani ta, eo ap tul actionar-militarist o 
lior dela 1789, o x 
iinută zilnic cu baloane de oxigen, a” trebuit i a 
smilință forța pentru timpuri mal bune.. je 


Condamnarea lui Caillaux a i 
cH antisocialism conţine Franța anului 19200 codul raza 


ubt craniul acesta încă i 

: pător toate contradi - 

pac, Au discordanţele se armonizează, i „oaie A 

devin jocuri eta eg dei rr ear ag int senn aey 
! , aţă a 

Politician opdrtunist, inspirat de viaţa intrii ay iae eră 


Se 0 PNI AMA ROMNEASEA oo ooo 


i i nul u tal impozitului pe venit; om 
ul pă aparat aere politică, el a reuşit să aibă sala) 
particulară aventuroasă ca a unui erou de Musasta. opo u- 
nist lucid inainte de războiu, martir îindârătnic al une pare peep: 
după ; socialist accentuat N. ea: atitudini, 

i rei finanțe internă n ; 
a a em i Hemal f gi direct anumiţi oameni, cînd a 
lansat celebra sa dialectică a combinației între teză şi antiteză. 
"Sia toată această complexitate măestrit îmbinată, Cail- 


mice. Mai mult, culoarea generală a temperamentului sâu re- 


rar, a unui erou care-şi fabrică, mediu}, nu a unui sclav poli- 
mulţimii. 

” Pu piaga ph En dintre Caillaux şi societate a 

timpului, său, cel dintălu e un învins. Pentruce ? imprejur 

rile istorice ne-o vor spune. 


. 


i in 1898, după 
debută în politică, Joseph Caillaux, în 
snpra eră ări rin Raie ră pe 
n ara a i mit tor din 16 Maiu 
reacţiunii ministrul conserva 
9875, in adevăr, guvernul Meline, contra căruia d mica pe 
primei rage N găsise un sprilg, în rte acestea guvernul 
deratului ta d, sä der Ministerul radical Henr Bris- 
Meline e nevoit să demisioneze. re ra med 
te o vie opoziţie pe 
son, care Î urta persoana “aceluia care mai tirziu trebuia să 


în toiul ei. 

e aceiaşi vreme, afacerea Dreyfus era ; 

BE Bai sisia politic neinchegat na se arta sd kez 

astă ocazie. Caillaux votează afişarea rr ir A 

ac care afirma inculpabilitatea lui Dreyfus şi nare Aa ap 

contribue cu votul său la răsturnarea gavernnn i TE 
cuzat de agitaţie dreifusardă. Cu tot oportunis titudin 


k sidere printre ab ei. 
lor, dreapta continua să-l con l de înain- 
Consternarea lu generală nări pieri 0. întră ca mi- 


i - eau, alături de i 
rr e Waldeck Ro ilaux. Cind guvernul Waldeck-Rous 


ini 
sionă sia generală pe care o lăsase m 
m mg Sass rare ele cheva înesecâri ete Sea propui 
blemi "impozitului, era aceia a unul Al ar, de 
Ta aie tă atendinte mode socialism ae sie 
u înce a pm 
tuă. Aelel, il găsim sprijinind coaliție radical-sotialistă at 


SCRISORI DIN PARIS 305 


——— 
- 


vemului Combes, pe tema separaţiei bisericii de stat, Cail- 
taux fu mai anticlerical decit Briand, care propusese tegea, şi 
chiar decit Jaurès. > 

In 1905 Clemenceau îl chemă din nou la portofoliul fi- 

telog, In timpul acesta «Alianţa republican-democratică» se 
ormase, şi Caillaux care ò conducea fu însărcinat să-l redat- 
teze programul, lIn 1907 apáru pentru prima oară pe biroul 
Camerei proectul fiscal al impozitului pe venit. In atelaşi an 
cariera lul Caillaux a căpâtat o-altă directivă. 
“Destinul său se lega de acela al reformei. Şi reformele 
care lovesc adînc interesele de clasă se ştie ce soartă au. 
Cu toată partea ei echitabilă, reforma a fost primită prost şi 
de conservatori şi de înaintați. Pe cei dintăiu îi lovea direct, 
în rîndul celorlalţi stirnea o explicabilă invidie. Aristide Briand 
jan discurs rămas celebru l-a caracterizat drept «plutocrat 
e ogm 
u toate acestea rîndurile democraţiei franceze se strin- 
geau din ce în ce mai mult în jurul lui Caillaux. După o scur- 
tă opoziţie, ministerul Monis îl chemă pentru o lreia oară la 
ministerul finanţelor. Cum prima ministru era o personali- 
tate foarte ştearsă, opinia publică indica ca preşedinte de Con- 
sillu, pe unul din cei trei colaboratori mai marcanţi: Berteaux, 
Delcassé, Caillaux. Berteaux murind pe neaşteptate în im- 
prejurările ştiute, Delcasse înlăturat spre a nu deslănțul un 
conflict cu Germania, Caillaux luă preşedinţia consiliului. Din 
image epocă durează şi afacerea Agadir. Azi, după proces, 
din dtpoziţiile unui martor ca Jules Cambon, ministru la Ber- 
lin pe atunci, se "ştie cu ce desinteresată inteligenţă a servit 
aux Franţa în această afacere. În schimbul unei neînsem- 
nabe concesiuni teritoriale în Congo, Franţa a cîştigat pratec- 
toratul definitiv în Maroc. 

O anumită rivalitate însă, se concentra. Cantpania fa- 
tală dusă de Calmette a căzut ca un exploziv ucigător în ca- 
riera acestui om. În urmă evenimentele războiului și interpre- 
tarea lor, arhicunoscută. 

Aceasta e istoria sumară a unei cariere,—care,nu e lip- 
sită nici de ambiţie nemăsurată, nici de vanitate deşartă, Im- 
pulsluni etice nu veţi găsi, în schimb gustul morbid pentru un 
despotism cezarian şi o sălbatecă poltă de viaţă hedonistă. 

O intrigă meschină inventată de o societate invidioasă 
a reabilitat însă acest om, dindu-i un colorit de suferință şi 


ri uzi pe care, altfel, nu l-ar fi cunoscut probabil nici- 
odată. ) 


+ 


Cindva Jaurès spunea că personalitatea lui Caillaux nu 
se poate înțelage fâră să evoci în acelasi timp pe Balzac, 


10 


306 VIATA ROMINEASCĂ 


Shakespeare şi Machlavel. Spunind aşa, marele apostol nu 
făcea numai o figură de literatură. 

Avea ceva din personagele lui Shakespeare în disprețul 
cu care ignora legile lul Nemesis. Cramponat de beţia vră- 
jită a puterii, urca culmile succesului peste cadavre de. rouă” 
câri, peste scrupule înăbușite. Ipnotizat de narcoticul inălţi- 
milor, Caillaux lăsa să-i supraveţulască în suflet numai pot- 
tele Cezarului, ucigind în el, încetul cu încetul, blinda bestie 
omenească care ştie să sufere şi să iubească, Superb de in- 
conştienţă, uita caşi Machbeth că fatalitatea pindeşte la râs- 
cruci. A 
Intocmai caşi eroii lul Balzac, acest amant financiar, era 
purtătorul unul caracter de stincă. O pasiune sumbră T tn- 
chega perlect între ele toate actele vieţii. Intr'insul mişunau 
toate poftele şi toate năzuinţele. h 

Amintea de Machiavel prin prisma realistă cu care pri- 
vea viaţa şi mai ales prin spiritul liber pe care nu-l speria 
nic! cruzimea şi nici martirul. Pricepea mai bine ca oricine 
că rolul unui om politic e mal aproape de acela al unul chi- 
rurg implacabil decit al unei delicate surori de caritate, Omul 
politic tae, nu tămădueşte. Intr'aceasta toți liberii cugetători 
au fost despoţi,—citeşte erol, Unii în gindire, alţii în faptă. 

Această mare inteligenţă inţelegea să conducă societatea 
cum vola el şi numai cum vola. Opinia ublică o dispreţuia. 
«Quant aux hommes, îl les méprisait tendrement». Cit valo- 
rează, o ştia din compromisurile cu dinşii. o 

In oglinda sufletului său, universul se armoniza în toată 
diversitatea înfinitelor lui senzaţii. Caillaux era un epicure- 
ian mesăturat care pricepe cu o dulce amărăciune că clipa tre- 
cută nu se mai poate intilni. Din haosul vieţii făcea o ghi- 
dină cultivată pe aleele căreia îşi plimba înfriguratele lui vi- 
suri de «condottiere» politic. 

Astfel peste personalitatea aceasta se aşternea un văl de 
lubricitate care îl scădea în ochii unora. Amoralitatea sa se- 
mi-artistică nu plăcea tuturor. 

Intr'o zi A societatea şi-a luat sarcina de a-l reabilita, 
de a scobori peste el nu ştiu ce aureolă de a ostal, de mar- 
tir resemnat, Fără colaborarea meschinului sâu proces, Cail- 
laux ar fi fost o figură caracteristică, interesantă, dar nu 
simpatic. | cui 

Caşi lui Oscar Wilde până la ziua procesului, lul Cail- 
laux îl lipsea umanitatea., Un proces injust, intentat pe spu- 
sele impresioniste ale unora, pe svonuri, pe şoaple, pe cele 
ce văzuscră servitoarele prin gaura cheii, un proces rnit 
dintr'o gregară nevoe de turmă de a-şi plăti un ţap şitor, 
a întins până la culmi ridicele elasticitatea comodelor norme 
care sint articolele legil. O lege despre care oricine poate 
pretinde câ are senzul pe care vrea i-l dea el, a fost che- 


SCRISORI DIN PAN$ PER. 


mată, servitoare dociiă, ca să fnfiereze un punct de vedere 
care se depărta de adevăr, numa! tntr'atit întrucit insuccesul 
n'are niciodată dreptate. 

Procesul Caillaux n'are nici o semnificație juridică. El 
nu poate avea decit una politică, dacă vreţi socială. Call- 
laux nu e un trădător. Burghezimea și unii politiclani aveau 
de râlult cu el socoteli mai vechi: Caillaux e omul impozitu- 
lui pe venit. Dacă ideile subversive se pot erta, loviturile 
materiale îşi plătesc totdeauna revanşa. Toţi bancheri! din lu- 
mea aceasta nu uită nictodată. 

in afară de aceasta, Calilaux e un liber-cugetâtor. Cu- 
rajul gindirii sale e incomod fiindcă nu cunoaşte moliciunea 
prejudecăţilor. Deacela procesul său e al tuturor nedreptăţi- 
ților sociali, al prevestitorilor de -zile mal bune, al lui So- 
crat, al lui Danton, al lui Malesherbes. 

Dreptatea însă s'a făcut indirect, Oportunist obsedat de 
compromisuri, ambițios cinic îmbătat de putere, Caillaux a de- 
venit în urma procesului un martir, mai mult un om. 

In zilele întunecoase din temniţă o coardă nouă a vi- 
brat In sufletul său. Ela învăţat tocmai ceiace ignora: vir- 
tutea creştină a umilinții. Sufletul potolit a priceput vanita- 
tea orgoliului superb. - 

Senzualul exasperat şi-a calmat nervii cu o nouă sen- 
zaţie : voluptatea umilinţii. 

Astfel în spunea sa apărare, strigåt sălbatic al drep- 
tätt inăbuşite, el a putut să se compare fâră falşă modestie 
cu Socrat, Danton, Maleşherbes. 

“intre judecătorul care i-a dat otrava şi Socrate, pe cine 
va condamna posteritatea ?» 

Cit despre semnificaţia socială a procesului Caillaux el 
însamnă victoria desăvirşită a obscurantismului şi a autorităţii, 

In zadar s'au irosit de veacuri atîtea cadavre omeneşti, 
in zadar atitea fericiri zdrobite prin lupte ca să se ciştige a- 
cea modestă libertate burgheză pe care constituţiunile ipocrit 
o numesc libertate de conştiinţă, dacă gindul omenesc poate 
fi suspectat şi batiocurit în intimitatea lui; dacă carneţelul 
intim sau biuroul, cealaltă sucursală a creerului,—pot fi sfăr- 
mate pentruca să se smulgă dinăuntru nişte mizerabile peteci 
de hirtie în favoarea unor pretinse crime! 

Maeştri al exageraţiei, sadicii inchizitori de aici au între- 
cut pe tovarăşii lor din Rusia. Căci dacă acolo se urmăresc 
doar manifestările externe, aici se urmăreşte însuşi gindul. 
Expropriată, ideia este sviriită în stradă pentruca noroiul 
public să o pingărească. 

Din intimplare îmi cad subt ochi aceste rinduri din co- 
tespondenţa lui Q. Flaubert scrise după 1870, într'o perioadă 
a gă cu a noastră: «Je ne desesptre pas de l'humanité, 
mais je crois que notre race est finie. Le monde va devenir, 
fanatique, catholique. La malheur rend les falbles dévots et 


308 VIAŢA ROMINPASCĂ s 
Pc d ÎI e 


tout le monde esi maintenant faible. je suis convaincu que 


nous entrons dans un monde hideux où les gens comme mol 
mauront plus leur raison d'être. On sera utilitaire, militaire, 
econome, abject, ' 

«Oh! si. je pouvais vivre dans un pays où Ìl n'y aura plus 
d'uniforme, où on n'entend plus le tambour, où en ne parle 
plus de massacre, oji on ne soit plus obligé d'être cltoyen! 
Mais la terre n'est plus habitable pour les pauvres manda- 
rins» (Correspondance de Flaubert Vol. IV, pag. 3 ). 

ezultatul procesului Caillaux tace din nou actuale aces- 
te rînduri bătrine de jumătate de secol, 


Sä se reinvie din nou cel puțin tribunalele de popi şipro- 


cedura ordaliilor; să se cheme ca supremă jurisdicţe coloneii 
de cavalerie de prin colonii, celebri prin acela că-şi confec= 
ționau pardesiuri impermeabile din piei de negri; să se adune 
maeştrii asasinatelor de pretutindeni într'o sublimă şi unanimă 
cruciadă contra gindirii «pour que l'ordre règne à Varsovie», 
pentruca asfixiată, înţepenită, planeta să-şi capete calmul su- 
rem. Intimidată, îndărătnica curiozitate să-şi înăbuşe elanurlie, 
a incorigibilli mandarini să-şi facă bagajele pentru alte con- 
tinente... 
Muncitori Intelectuali din toate țările, tăinniţi-vă gindul! 


„Mihai D. Ralea. 


MISCELLANEA 


George Tofan > 


La apariția „Vieții Rominești*, acum 14, anf am căutat să facem 
din această revistă o arenă în care să se întiinească scriitori din 
toate regiunile romineşti și In care să răsuno glasul nevoilor şi as- 
plrâțiiior Rominilor de pretutindeni, Aceâstă din urmă năzuință re- 
vista noastră a adus-o la indeplinire pria colaborarea neobosită a 
regretaților publiciști Sever Secula și Russu Șirianu, pentru Ardeal. 
Mai tirziu, numărul corespondențiior noştri s'a îmbogățit). Penfro 

ovita, am avut încă dela Inceput pe George Tofan. e 

Aceştia trel, astăzi nu mai sint. 

Cei doi dintăiu s'au stins ma! de multă vreme; iar în luna tre- 
care ziarele din Bucovina ne-au adus și vestea morții lui George 

ofans. 

Acel care urmăresc „Viaţa Rominească* dela 1905, au avut o- 
cazia să cunoască bine pe acest neobosit luptător pentru redegtep- 
tarea provincie! sale şi pentru unitatea culturală a tuturor Rominilor, 

O. Tofan, profesor, publicist, unul din conducătorii revistei bu- 
covineno „Jutimea Literară*—a dat revistei noastre, pănă la izbut= 
airea războiului mondial, aproape număr cu număr, studii asupra vie- 
$ii sociale, culturale şi politice din Bucovina („Viaţa Rominească în 
Bucovina=), precum şi cronica vieţii curente a provinciei sale („Scri- 
sori din Bucovina”). o p 

Aceste articole şi aceste cronici, considerate în totalitatea lor, 
aicătuesc o Istorie contimporană a Bucovinel—a celor zece ani dinainte 
de războlu,—de care nu st va putea dispensa niciun istoric cindva 
vol să reconstilue viața Romirimii dela inceputul veacului al XX-lea. 

Studiile tui G. Tofan sint întemeiate intotdeauna pe ce mal 
conştiincioasă informaţie—In special pe statistici, interpretate impar- 
tial şi cn pricepere,—şi pe cuncaşterea istorici mal vechi a Bucovi- 
ei și a împrejurărilor din celelalte regiuni romineşti, 

Cu G. Tofan, Bucovina a plerdut pe cel mai bun, pe cel mai 
nestrămutat dintre luptătorii pentru cultura naţională, . pe acela care 
a lucrat mai metodic şi mal conștient la unirea sufletească dintre 
toți Rominii, pregătind astfel c-ndițiile morale pentru marea şi detl- 
sitiva Unire, 


310 VIAŢA ROMĪNEASCA 


Unde mergem? 


ntoarcerea sa in ţară, Gherea—care avusese ocazia să se 
Mea in străinătate d sate împrejurărilor din Europa—le-a rugră- 
vit în termeni fericiți. El a spus că condiţiile obiective ale revolt- 
ție! sociale s'au micşorat din cauza aaia şi că, tot din această 
crescut condițiila subiective, 
e: bran piure după Karl Marx, trebuia să rezulte, în 
chip natural, din societatea capitalistă. Apogeul capitalismulu! du- 
cea fatal la organizarea colectivă a societăţii, Aceste erau condi- 
ille obiective. Condiţiile subiective ale transformärii sociale tre- 
(uta să fie nemulțumirea celor Open priceperea direcție! evo- 
organizarea transtormăr! 
- ei condițiile oblective lipsesc. Chiar Inainte de răsbolu, 
condițilie obiective imaginate de Marx nu existau toate: industria 
mică nu fusese distrusă; proprietatea rurală mică, nu numal că nu 
fusese inghițită de cea mare, dar începuse să înflorească, şi chiar 
s'0 concureze; crizele de supraproducție erau înlăturate din causa 
tomulțirii debuşeurilor în țările înapoiate și chiar sălbatice, S 
Este drept că sporirea debuşeurilor, dacă ferea capitalism 
de impasul crizelor de supraproducție, Il punea ta alt impas: arm 
inarmată, înarmarea excesivă, care trebula si ducă numaldecit la 
marele războlu. (Acest războiu, dacă nu sar fi intimplat ag pes 
s'ar fi intimplat mai tirziu, Numai noi dormeam pe roze: in „ra 
toată lumea |! prevedea şisl aştepta, Stot scriitori care l-au pagre: A 
vit cu anticipație ta chip surprinzător, aproape pănă în nans pm oos 
detalii). Aşa incit, dacă debuşeurile au salvat capitalismul de mă 
mentul crize! de supraproducţie, i-au dus la alt faliment, duet, 
itului care a distrus producția și care a creat acele condiții su- 
. fost vorba mal sus, 
pagr A p or să mai insistăm asupra acestor condiții aublec- 
tive : trezirea celor mici, apari ea revoltă, solidaritatea lor, 
za u ordinel socia e, Ce. 
AU 4 saaana subiective, fără cele obiective, sint dorința, sint 
planul arhitectonic—fără mijloaceie de realizare, Condiţiile subiec- 
tive pot adace distrugerea fără posibilitate de reclădire, $ 
Burghezia insă nu a epit din războiu aşa de slabă cum aken 
unii ; ea încă mal poate ţinea piept asaltului proletariatului, ba z 
işi mai poate permite prelungirea unor războae câpitaliste—tn ke ~ 
proletariatului. Cu toate acestea, puterea, şi mai ales prostiglol ei, 
sint In declin. Condiţiile subiective pot să-i fie fatale. ù 
Cine se teme de răsturnarea ordinei sociale, e dator el 
mare să lucreze pentru slăbirea acestor „condițiuni subiect por E 
dator, deci, să satisfacă toate revendicările cu putință de satis ~ 
ale lucrătorilor industriali; să rezolve ta chipul cel mal larg ae 
loma ţărănească, ca ou cumva să se creeze și în pir rar e 
„condiții sublective"; e dator să Intre in legalitate: să des ayee 
starea de asediu și toate atentatele la libertate, care sint mijioca 
cel mai minunat nu numai de a menține condiţiile subiective, 


D 


chiar de a le 'omulţi şi tortitica. 


Editura «Viaţa Rominească» 


ja editura „Viaţa Romioească” au apărat, to fana die srmă, 


armă i 
e Sa si dovenești de Rada Rosetti, In care eminentu! ts- 


_ MISCELLANEA 311i 


— aie 


toric zugrăvește viaţă sociaiă a Moldovei din veacul ai XVil-lca pănă 
la jumătatea veaculul al XIX-lea, subt forma unor povestiri dia via- 
ţa bocrimii. Subiectele acestor povestiri sint fapte tntimpiate, pe 
care autorul le cunoaşte din tradiţiile păstrate În clasa boorească şi 
din documente, „Poveştile Moldoveneşti“ sint scrise fără pretenţie, 
dar cu mâltă căldură comunicativă, cu multă bogăţie de amănunte, care 
dan acestei opere o mare intensitate de viaţă și un interes palpitant, 

Cyrano de Bergerac, llustra comedie eroică a lui Rostand, 
operă atit de celebră, tradusă în romiveşte de virtuosul formel care 
este d. M. Codreanu, cunoscut marelui public prin traducerile sale 
anterlozre—tot din Rostand („Princesa "'ndepărtată=) şi din Richepin 
(„Martira“=), 

Note şi impresii de O. Ibrăileanu, o colecţie de articole 
Mterare grupate în: I. „Note pe marginea cărților“ (Ape de Pri- 
măvară, de Turghenev; Manon Lescaut, de Abatele Prevost; Ana 
Karenia, de Tolstoi; Les Fleurs du mal, de Baudelaire; Din trecutul 
aostra, de Vlahuță ; Poezia populară; Povestirile lul Creangă ; Cin- 
tece fără țară, de Goga; Patima Roșie de Sorbul; Foiletoanele lui 
Caragiale), H. „Profiluri“ (T. Maiorescu, C. Dobrogeanu-Oherea, 
Toan Al, Brătescu-Volneşti, Vasile Alecsandri, M., Eminescu, Jean 
Bart, P. Cerna, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Topirceanu, Maxim 
Gerki), II. Ocazionale (Caragiale, N, Gane, Gheorghe Panu, Geor- 
ge Diamandy, V. G. Morţun, P, P, Carp; Cei morți: O., Coşbuc, 
Delavrancea, C. Hogaş, Vlahuţă, A. D. Xenopol). 

Răboji pe bradul verde, de G. Galaction; un mânunchiu de 
articole, cronici, foiletoane, schițe, impresii, In care talentul cu mul- 
te fețe al acestui artist se manitestă cu strălucirea cunoscută, 

Lascar Viorescu de W. de Koizebue, roman din viaţa sọ- 
cletății moldoveneşti dela mijlocul secolului trecut. Este, poate, 
singura icoană fidelă a vieți! din această epocă. Autorul, consul al 
Rusiei în laşi, a avut ocazie să observe viața de-atunci, dela dis- 
tanța necesară jmparțialităţii artistice, și a redat-o cu obiectivitate, 
Kotzebue işi alege tipurile din toate categoriile sociale, astfel incit 
imaginea acelei societăți este complectă. Venit din Rusia, în Apar sa 
ei are unele din minunatele însuşiri ale romanuiul rus, Citeva tipuri şi 
atmosfera din acest roman, amintesc pe Turghenov. Mulțimea şi vā- 
rietatea episoadelor şi evocarea unor lucruri duse pentru totdeauna, 
fac ca lectura acestui roman, unic în felul lui, să fle nespus da a- 
trăgătoare. 

Din Moldova, de acelaș. O sumă de tablouri și schițe în 
care, pe Hnagă zugrăvirea vieții din epoca amintită, autorul ne dă ta- 
tr'un stii limpede, intimplâri caracteristice, pline de culoare locală şi 
de bumor—şi descripții minunate prin pitorescui lor: Văraticul, Slă- 
nicul, larmarocul din Fălticeni, etc, etc.. 

Statele-Unite (istoria, geografia, viața socială) o prelucrare 
după opera de popularizare a lui Daeneli,—paglai extrem de intere- 
sante, Statele-Unitg fiind astăzi atit dela ordinea zilei și totuşi atit 
de necunoscute marelui public. 


Doritoara de a pune la Indămina publicului opere de. remarca- 
bilă valoare literară, dar accesibile prin prețul lor, editura „Viaţa 
Romineasci* a creat o bibliotecă intitulată „Foi Volante“, în care 
va da bucăţi aicese din scriitori aleși. Principiul care prezidează la 
alcătuirea acestei colecții este: selecție şi cftinătate, 


f 


312 VIAȚA ROMINEASCĂ 


A a ÁÁ 


š > 
volume, din Foi Volante, puse în vinzare sint : 
perie N : Culegeri Postume, citeva foiletoane pubilcate 
(nainte de 1900 în ziare şi care pănă acuma n'at fost retipărite în 
nici un volum, În aceste articole este vorba de artă, literatură, teatru. 
Peste măsură de interesant este articolul despre Gherea. 

C. Dobrogeanu-Gherea : Poetul ţărănimii (G. Coșbuc). Ope- 
rele iul Gherea sint epulzate demult, Până la retipărirea lor s'a crezut 
de cuviință să se dea cel mai bun şi mai intins articol al lui Deta 
şi aproape singurul studiu existent asupra poetului, pe care romia - 

A i plinge. 
PP Maei Psi: Paiața Maicii Domnului. Tradusă de Gala- 
ction, una din cele mai frumoase, mai semnificative pentru g'odirea 
autorului şi mai proiund sentimentale din povestirile celui mài mare 
scriitor european de azi—și (in acelaş volum) Mustata Efendi f- 
junge Macarie Monahul de G. Galaction—o seniță interesantă 
prin curiozitatea subiectului şi prin frumuseţa decorului. 

M, Sevastos: Rime sprintene, o culegere de cronici spirituale 
şi fanteziste, în versuri, cu subiect din viaţa politică şi literară, D, 
Sevasios este un virtuos al formel. In găsirea rimelor rare și nouă, 

- e ncintrecut. : 
Li yi Sadoveanu : in amintirea Iui Creangă, citeva articole şi 
schițe nuvelistice, în care acest adniirator al povestitorului din Hu- 
muleşti şi acest perlect cunoscător al împrejurărilor de altădată în 
care a trăit Creangă—ne Sua, ty multă poene nostalogică momento 

iui Creangă în legătură cu opera sa. 

i: A T KANAATE: Denni, superhul poem tradas din rusește de 
1. Rădulescu cu ajutorul Ini Gh, din Moldova. Traducerea păstrează 
numărul versurilar din original, măsura lor, ritmul lor, felul şi ret 
ternanța rimelor, Dar pe lingă exactitate, traducerea are și meri S 
„de a face plăcere cași o'seriere originală. Traducerea este preceda 
de un articol asupra lul Lermantor, de Gh, din Moldova. 


Qodacțional 
“Dim cauza lungei greve dela poștă sintem nevoiți să apârem 
fără unele rubrici, iar cu altele necomplecie.  - 


P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


Petrovici, Amintiri universitare. B 1920, Edi Alcal 
jpeg ucureşti, Edit. ay 


intr-un stil simplu, cu totul lipsit de podoabe inutile, și uneori chiar 
neingrijit, d. Petrovici evocă vieţa universitară din Bucureşti, de arum 29 
de ani, Nu viaţa studențească sgomotoasă și materială, cum te-ai aştepta, 
<i mai ales atmostera intelectuali, preocupările tinerimii universitare de á- 
tunci, raporturile ei cu profesorii,—celace dă acestor amintiri o distincție 
şi un caracter cu totul special, 
Mal cu seamă cind evocă figurile profesorilor, amintirile d-lul Petro- 
vici sint foarte vii și precise. s ; 
Maiorescu apare alci în ipostasa lul de dascăl,- cusapariția lui cam 
trală în sala de curs, străbătind pănă la catedră pria mulțimea de su- 
tori grămădiţi până 'n uşă, cu gesturile, cu glasul, cu felul dobitulai gfu 
verbal, cu tot aparatul material prin care îşi vehiculiza admirabil pindurile 
$ iși menţimea enormul lui prestigiu în faja studențmii. Impresia pe care o 
cea faima lul veche, complectează portretul, caracierisțică în această pri» 
vință e anecdota d-lui Petrovici cu cometa, Maiorescu iși anunţase des- 
cursurilor la data de 3 Noembrie, Dar la 1 Noembrie, pămlatul 
trebuia să fie distrus de o cometă, după cum spuntau astronomii, ŞI unul 
din regretele mari ale studenților primului an, care credeau In iminența 
catacliamalul, era că mor imante de a fi auzit şi ci pe Maiorescu, $ 
Qaicria profesorilor continuă cu d. lorga, care era atunci cam la în- 
ceputul carierei sale oratorice și pe care autorul ni-l prezintă ca un anti- 
pod al lui Maiorescu, în fondul și in toate manifestările sale. După o ë- 
, de circumspacțiune și prudenţă rece, insușiri necesara 
zice d. Petrovici, =evotuţia socială, cu oscilațile şi al- 
ei, trebuia să «ducă o epocă de entuziasm, de piara, -A D. 
lorga era omul reprezentativ al acestei epoce, Simpatiile studenților se In- 
dreaptă io: mal numeroase cătră d. lorga, care lucepe să devină pe a- 
tunci un a „un idol pentru tinarime 
i d, Petrovici işi cootinuă amintiriie, tind uşor, ca pe o ireală 
pinză de cinematograf, tigurile profesorilor şi vechilor sái camarazi, în lu» 
misa transparentă a unui ut recent şi totuși atit de depărtat. Astfel 
apar rind pe rind, d-nii C. Dumitrescu-laşi, P. P. Negulescu, S. Mehedinţi, 
das, Onciul, M. Dragomirescu. O. Densuţianu, etc, foarte bine carac- 
terizați, mai ales în ce priveşte fizionomia lor intelectuală, Imparţialitatea 
vădită a povestitorului sporește încă interesul unul subiect atit de atrăgă- 
tor. Totuşi pe alocurea, ai-impresia că memoria d-lui Petrovici, atit da 


justă și de isä, cu toată seninătatea adusă de vreme, e mai puţin im- 
. prek Faţă de 


. C. Dumiirescu-lasși, simţi parcă din partea autorului o 
uşoară și tmnică pornire,—ecuu tardiv poate al unor discuţii juvenile a+ 
prinse în privința priorității necondiționate care incă de pe atunci timă- 
rul student o acorda lui Maiorescu. lar pentru d, Rădulescu-Motru, profe- 


„Soru! ieṣan pate să aibă o slabiciune, tot atit de veche. Amuzantă e în spe- 


elal evocarea figurilor lui Crătunescu şi Gh. Mirzescu, protesorii 

a i Acesta din urmă e zugrăvit cu multă simpatie: „La examene, — scrie 
d Petrovici, —trimetea să i s'aducă inghețată şi o minca cu poftă. Cind 
îşi aducea aminte da lucruri din tinerețe nu căuta să-și reţie lacrimile. bmi 
amintesc de lecţia lui de deschidere, „Am deschis cursul acesta acum pā- 


z” i 


Jik VIATA ROMINEASCĂ 


truzeci de ani, la jagi." i-au lost primele cuvinte, şi a izbucnit în piisa 
i comparam cu Maiorescu, care tot la lecţiunea inaugurală și-a amintit a- 
celaşi lucru, cu deosebire că, absolut stăpin E sine, s'a mărginit să adaogt 
vibrind de melancolie: „O! e aşa de mult de atuncea, Domnilor La“ Tre- 
săritem la evocarea stăpinită a lui Maiorescu, dar am fost mișcat și m'am 
disprețuit o secundă izbucnirea umană a celuilalt“... 

lar în jurul şi la spateie acestor figuri de pe primul plan, simţi mal- 
țimea anonimă a studențfllor, grupările lor și relaţiile lor cu profesorii, at- 
mostera sălilor de curs, o activitate și o viață universitară, parcă, orice s'ar 
zice, mai intensă, mai bogată, mai distinsă decit cea de mai tirziu. Con- 
ee og istorice ale acestor evocări, discuţiile Intelectuale, frămintările 
pohtice, preocupările momentului, pe care autorul tiebuia să le amintească 
in treacăt, sint o diversiune in tirea d-lui Petrovici. ŞI-L lerţi cu 
sol ata cusaruri, pe care mai vreme să le observi, miscat tu ingu- 
de melancolia amintirii unor lucruri care au fost cu douăzeci de anl în urm 


. 
George V Sonete. Bucureşti, 1920. Preţul 6 Lel. 
D. i a Aag rime agag sr aena şi e autorul unui volumaș de so- 


inainte de războiu, orice licărire de talent literar sau artistic din pro- 
vincille su , eta primită de noi, cei dia regat, cu interea gi eresia 


chipa gide mare are frapează deloc prin noutatea lor. (Citeva lo- 
comune în privința calamităţii războiului—cu mame indurerate, cu iw- 
care pling, cu copii care rămin orfani, cu luptători care mor „mușciad 

| cu scrisori și râspun- 
amurg sau cu lună, şi citeva Imagini 
ia schimb, versurile frapează prin neabişnulta tor stingăcie. 


Construcţii preoae şi arhaisme sau incialisma urite, pe care lim- 
ba noastră literară, aproape fixată, le-a scie odată pentru totdeauna din ar: 


Ca emee 'n doliu ri e pasă 
pe 222 umbrelor velin E + 
p. 


Și singerind se tiră umbre calme... 
` (p. 51) 


Mini crunte ne ptåval în 
-acvita nesătulă i 
'ntruna cu-oţelita-i brincă.. (7) 


(p. m) 
(„Ca oțèlita-i brincă”, în urma eliziunii de vocală pe care o necesi- * 


tează versul cetit curent, Be rostește: „c'oţelita-i brincă“, jar Om. 
coțelită, e tot ce se poate închipui mai baroc, într-un emistih de sonet). 
forțate ; 


Eliziuai 


Pe rind mor agomolele.. *Nalle umbre 
colindă, 'mbiind cu pași fâr' de ecou... 


san: 
Și-o clipă, —odor, parcă te văz pe tine. 
- 0a 


RECENZII 35 


DUENE PERS. 
Cu degetul pe gură,-ușor planează... 
(Cetește : gurușor pianează...) (p. 7 


Oħ, mu auzi: spre Tine,-etern Părinte... 


Și eu vibrez de grijă -erou suleget... (2) 
- Etc. elc.. 


Sili telegrafic in versuri : 
Tumult. Vilvori Wirtej de e, 
Uriind, tot cimpu 'noată 'n foc și singe. 
Pustiu. Cadavre n cadă. n Joc ie 
tp. 20) 


p ag cererea re oraka ilhe aperi ia b Lecca scot 
electe mai teri (V'aduceţi aminte versunle iul: re: mir 


Toamnă. Noapte. Ploae. Vint. 
Nici o umbră pe at. 
Pe lagune nici o barcă. Etc.) 


Expresii care la noi au alt înțeles sau o ușoară nuanţă de comk : 


„iar gură 
mai e sd" ze : „Tată, 
îndură- Te de biata-fi creatură!”... 
(p. 3%) 
Tu, palidă de „d brună, 
îţi scaizi în mei vinia năframd:.. 
(p. 11) 
îinsfirgit, ua număr mare de versuri cu desăvirgire imposibile 1 


Cnibează Morţii 'n orice-unghere... 
La AA 
“Ea granil erette, neagră ó grea Jarian 


„Și "n visu-mi mat văz: larg virtej de valme... 
Etc. Ete. 


Dar să iästm gluma, Postul nostru are şi multe imagini tramoase. 
pre uneori impecabile,—ca in primele ale sonetel = 

i s-a La n rea oF intim cu piti 

{ că un contact ma m cu literatura noastră (ică, unde & 

dus-o evoluția ultimelor trei-patru decenii, ar fi scutit pe d. Voevidca de 
neplăcerile ince cu care şi-a publicat improvizaţiile... Procedeele extra- 
poe apr de Ponte de Molna, d-sa şi le-a apropriat mai lezne : i-am văzut 
portretu $ publicaţie AIA scada şi i-am cetit până acum vre-o- 

Graba însă e un cusur, -Jn viaţă ca şi în literatură, 
AL, DAN 


$ 


A. joübin, Le fond de la mer. Paris. 1920.—Subt direc savas- 


tului profesor A. Berget, dela institutul da Oceanografie, | 
(incepe publicarea biblioteci de vulgarizare giint Aceanta. BIDLO. 
thèque des merveilles are de scop, ca ln „Secolul științii” să aduna 


- - 


So vara nomtveasea 


e şi aplicate ta ultimii an! într'un număr de cărți, pentru a 
ine in ded narelai public, nu atit pentru a admira imensele pro- 
greso ale ştiinţii, ci pentru a o face înțăleasă, celace a devenit o „impe- 
Tioasi mevoe“, Unul dintre primele vulume e al profesorului Joubin, care, 
t luînd parte la exnediţiile prințului de Monaco și fiind unol dia pionierii a- 
cestei ramuri noi ştiinţifice, Oceanografia, tratează nu numai cu bogat ma- 
terial Informativ, şi cu o Câidură comunicativă subiectul, noa į pasionant. 

in adevăr, mu sint trei decenii de cind a inceput o studiare siste- 
matică a fundurilor tinci ale oceanelor, și cite minunâţii au au scos ta 
mină dragele şi sondele! Dar, Inatară de vietăţi nebinuite, şi de moaşiri 
ce evidențiază subt cite forme se pot adapta organismele la nevoile vieți 
studiul amănunţit a! condițiuallor fizice, mecanice, chimice, ieiogice m 
oceane, incepe a preciza mulțime din prâbleme de ştiinţă pură pe deoparte, 

aplicată pe dea ta, à 

i i aa dă E pomi descriere a Intățizării generale a ligheanului ma- 
ritim; detimitind net platiormele coalineatale de regiunea tindurilor adinci, 
iämurind în ce striase raporturi e viața din mări cu condiți locale de 


mişcare a valurilor de depozitare a ae ia pE nâmolurilor, de curenți - 


ch, ete, Acolo mde apa e agi e stinca e isbită mal vio- 
our load se prind cojile piiresse ate algelor de mare, corali regiunl- 
ior tropicale şi nenumărate acre de rar gard 00700. de ră a LA 
. Di tra, cè pustie e pu i 
de Se ai nisipuri pane ates fa locurile ce râmin descoperite cind 
vie refluxul | 
Cadura joacă ua ro! foarte insemnat în sărătura şi conținutul de cal- 
car al mărilor. e ciad in regiunile tropicale şi marea Roşie sarâtura unge 
35 —40 gr. ia litru, în marea Neagră se coboară la 17, iar in mările râc şi 
mai mult, spre a junge, in golful Botnic, aşa de indulcită incit pot tr 
prin ea broaștele, iar scoicile n'au din ce construi, schelete tari. Căldura 
determină probabil și epocile de migraţiune a unor animale. O ae nat 
mai amănunţită a acestor condițiuni va cruța, desigur, deseori pe pr 
de cheitueii şi muncă zădaraica. Curenţii cain ca i Streamul ori ru 
cum sint cei diaspre Canada, au o întiuenţă oparto insămnată asupra vV 
țuitoarelor. -+ f 
ribultea luminii în apă e studiată cu oarecare amănunte, de oarece 
multe Mar pire hedis adunata păaă acam n'au pătruas incă In cercuri ceva 


toate int oprite la aceiaşi adincime, ci mai curind cele mai puțin 
ironiei Pr dec roșii şi galbene), apoi cele albastre şi violete, ce 
străbat până dincolo de 400 m. lasfirgit sa recunoscut că A razele ultras 
violete sint simţite de ochii animalelor şi ele pătrund până 

aici iù jos fasi pe la 6000 m. incă nu e intuneric be-nă, din pricină că in ape 


oane pi 

crusiacei, tunicieri, peşti), La diverse adincimi sint 
pluatele cu Ap a mara 200. m. i chiar la această tr 
să aibă pigmenţi, care să prefacă rad 

AA ii Spre a-şi pars cide N-a srties n 
td i amiei mal mult K lunete decit a ochi d aimale, Uneori 
cele două lunete-ochi se alătură furmind ciudate binocluri, incapabile să 
pri 


zele ce via din puastele luminoase ale dihâni; fotogeue, pe câre 
să le vineze. 
intreg il consacră autorul aparatelor de pescuire şi acce- 
iar bor. Ca Acai perfecţiunilor aduse de technica modernă şi ae: 
de cercetare a materialuiui. Urmează apol povestirea ispraviior pi 
uncitori ai mării „constructori și darimâtori”, care cu | ; 


t ist reuşesc ja mil şi mii de genera să facă aşa 
span int care iatigara globului zi 


x amd r ea 
în oceane, autorii descrie condițiunile la care trăeac organismele 


ECE AT 


de lingă coaste (litorale), apoi cele de funduri adinci și cele de apă liberă, 
din marea largă și citează din formale mai Intereswnte. O atenţie deosebită ser 
d8, şi cu drept cuvint, bogăției extraordinare de organisme la suprafața 
apti. intr'o expediţie cu vasul Wafional, o roză de 3 km. în jurul vesis 
tul, s'a calculat că numai dintre sifonofore—un fel ge meduze coloniale 
erau peste 400 milioane de indivizi. Intr'un litru de apă de mire caldă siot 
pesto 13.000 alge monocelulare şi 13000» celule de Diatomee, pe lingă alte 
mil şi mii de alte organisme, Lumea aceasta vie, planktonul cum se zice, 
are şi haiie mare migraţiuniie lui; şi cum de el stimă imnuljirea şi 
Î unor ființe căutate de om, ca sardelele, se inţâtege ce interes 
practic considetabi! prezintă cunoaşterea cauzelor acelor migraţiuni, 
Captivanta sint capitolele despre „larvele şi mt'amoriozele animalelor 
marine“ și despre hrana lor. La foarte multe animale schimbârie tarvar» 
sint aşa de mari, incit numai după multe şi anevoioaso cercetări s'a putut ču- 
moaște căror animale adulte aparțin anumite forme larvare. Pentru uuzie 
specii, după decenii de cercetări încordate, incă au râmas punete obscure, 
<um e cu migraţiunile și desvoltarea ţparuiul. Pentru a prinde hrana multe 
animale marine au satferit modificări ce le dat especte hidoase. Unii att 
gura enormă, cu falca de jos eșită Inainte şi cu un sac de piele ca acel al 
pelecamului ; fa altele stomahul se lärgeste de 5—6 ori cit con'urul corpi 
lui; unele au riște labe de +0 ori mai fungi ca trupul, cu peri și cângi, 
altele gh'are, ventuze ori cleiu Un crastavete de mare (Holoturi de pildă, 
are in jurul gurii numeroase tentacule lungi şi cleloase, pe care le poartă 
prin apă pănă se încarcă cu nerumărate microorganisme. Apoi pe rind viză 
„degetele“, tentaculele, in gură şi le curâţa d. ce au putut prinde. Ua 
vierme, ce ajunge până l+ 30 m, lungimi, poate intinde O trompă foare 
lungă pentru a apuca și trago in trup victima; alte animale au inaintea 
Î Bau in gură adtvârate site prin care strecoară apa mării spre eră 
mine in ciur mtii şi milioane de fiinţe pe căre le înghite deodată. Altfel, cu 
hrană aşa măruntă, ar muri de foame, culegind cu bucata, 
> Ucupindu-se cu felul de hrănire, autorul atinge şi problema asocia 
Munilor animale, asociaţiile cu ființe strâiue (convieţairi, simbioze, parazitisri 
„Cel din urmă carito!, al 9-lea, e rezervat citorva „iadustrii marino 
Prinderea şi pregătirea sardelelor, care cere nu numa cunoașterea timpului 
de are ci şi chibzitn Imprâştiere a nadei la care se prâmădesc elo 
şi cad apoi in plaso, fazele poa cere trece preparafta sarucielor până hu 
punerea cut ilor în vinzare. Urmează : industria tonului; o iuagă şi intere 
santă descriere a culturii” stridiilor, ocupaţie rentabilă, dùr grea și bazati 
pe precise cunoștințe zoologice ; prinderea stridiilor de mărgăritare, orl 
gioa şi prepararea ţerielor, a mårgeanulul, bureților şi folosirea aigelo; 
e mare 


Curtea, bogat ilustrată, cu schiţe în text şi cu fotografii pe cele 3! 
plane anexule, poate fi cetită firă o deosebită pregătire gtilmţitică, ĉe 
oarece oriunde e nevoe de cunoștințe mai de amănunt, autorul dă e 
scrieri scurte, dar cuprinzătoare, 

T. A BĂDĂRAU 
LI 


. Da \ 


P-ta Esperienza futurista, 1919 Ediţia Vallecchi, Firenze. Pg. 48), 
Noul volum al lut Papini e o culegere de articole dense de idw, 
clare şi antrenante, cu mişcări, salturi și siişieri feline. Coiace ne te 
măi mult interesa in el, e felul in care Indreptățeşte futurismul In Îtaliz, 
felul în care il combate in parte şi H arată relativa lipsă de noutate. 
creta cp ori Îuturismalui în Italia. Papini zice foarte just că oricind 
e nevoe iotr'o țară de două curente: deunul conservator şi de altul progre- 
„sist, Italia a avut totdezuna un puternic instinct conservator, dar l-a tost 
foarte bicisric curratul. progresist. Ea a ajuns astăzi, dela un capăt la 


_ altul al ei, un muztu cu pezitorii respectivi, pentru distracţia „momiţelor 


transalpine şi transatlantice"; iar in ce priveşte spiritul evolutiv sau ra- 


’ 


VIAŢA xOMÎNEASCĂ 


italia ma dat revoluţii bine organizate 
n Alergii sp pi ip uții i 


entară dela En 
mantică dela Germ 
socialist 


vrea să fie o ţară 
intre popoare: 


să fie o țară m 
portarii de muzee şi erudiţii 
no... Italia ou mai vrea să trăiască pe 


” Combaterea parția 
ombalerea 

futuristă, impreună cu So 
futuriști. Cauzele 
scandal, primirea mu 
nettism, care ar îl mai mult un 
de formă şi de spirit, multe ba 
decit se poate, oplimism copilăresc, spi 

- realizările mal mult oprite la intenţie, 
de noutate, „mică noutate şi conzist 
de creare, verism primitiv: punerea, de 


ret - 
Vechimea parțială a futurismului.—! 
eren, D'Annunzio.— ideia de a 
- dela Franceji, care au inundat lumea 
mană, natur:stă, sintetistă, umanistă. — V 
menea dela Franceji.—lubirea pentru noutate se 
axime du Camp, in special, 
1855), este un adevar 
artistul să trăiască „cu timpul său”, 
cintata inainte de futurişti. Asa Par 
iai noi au fost 
1 cu arderea bibliotecilor, 
țigorio Magno, s'au ținut 
pe care le credeau vătămâtoare.— 
rea de monumente 
a dărimat ceiace 
pistul Pissaro zicea că 
să inceteze imitația.—Cuvinteie şa 
cuvinte svirlite neregulate pe hirtie, 
nu sint nici ele o 


nrismulal.— Papini s'a ret 
ftici, Palazzeschi şi Carrà, 
sint multiple: lipsă 
itor nulităţi atrase de reclamă, 

ism de formă, 


prețuirea not 


Prin iubirea vieţii, tuturismul ţine 


de Whitman, Ve blica manifeste e luată 


at manifest futurist, unde se cerea ca 
Chiar în Halia viaţa modernă a fost 
oetizat mongoliera. 
Pecind _faturiştii au 
alţi, ca patriarhul Teofil sau ca 
int și au distrus multe biblioteci, 
Puturiştii au amenințat numai cu d 
Comuna din Paris a mers mal d 
in câlea prezentului ei.—Caşi futur 
e, singurul mijloc de a face 
libertate“, adică poezii din 
cu caractere tipogratice variate, ca 
lectă noutate. Malla: 
* cu caractere îi 
in. scriitură, depildă între 


resia de trecători neregulaţi pe 
la Alexandrini. — Onomatopeia e 


ini şi Moni au p 


trebuesc distruse muzeel 


Bi. Sb La DCR 
ghiar e tot așa de deavoitată ca la futurist Deptidà ta Durtan del 
e o interesanti onomatopee a privighitorit, lao: à ; Ep ri 


Tinu, tinu, tinu, tizo.. ii 
Spretiu, zqula, 

Querrec, pi, pi, 

Tio, tin, tio, u 

Quitio, quitio, Alitie, qu-too, 

Zi, zi, zi, zi, zi, 2i, 

Querrec, tiu, zquia, pi, pl, quit 


— Teatru sintetic, adică piese care să dureze abia citeva minunte 
s'au sens înainte de futurişti, deşi nu erau sumite „teatru senterie?. Mai 
lmg raso L E eios următoarea a lui Verlaine, pe cate O voiu reproduct-o 

Prea mare grabă 
Dramă intr'un act şi in proză 


Scena | 


Cind se inalță cortina, un ere şi o doamnă siot imbrățigaţi, în scenă. 
cena H 
Un alt domn se aproprie tiptil şi-i ucide amindoi 
peenes: eniras pai unul ga aital, cu fetele la Simi. red 
un cadavru ce o í 
să ridice pe cealalt şi se arată și mai = ai IDE MOS centi 
Domnul : Ce dracu! M'am înşelat! 


Cortina cade 


— Dispreţul peatru femee s'a produs inainte la Stri 
Weininger.—in contra lunii au scris Baudelaire și Carducci -Apologia ria. 
boiului, dela Eraciid pănă la De Maistre, Proudhon, Dostoewski, Nictzsche. 
—Descompunerea formelor din natură, pe pinzele de pictură, unde siot 
recombinate In alit mod inexistent păoă atunci e la cubism. 

Post-scriptam. — Trecutul nostru cultural stă dovadă că ne-am făcut 
o viaţă comodă în a asimila, eum spunea Ibrăileanu, şi a pastişa, a imita, 
a plagi cultura străină. Incligația momițārească este aşa de adincită la 
ama t i aera gia pede in un ae van, cauza e că nu se ştie 

„Insamnă, Sin r că dacă aşi 

o cafenea gia București colecția toaei säptäminale g rien irâbilerc nd 
-= rin acest simplu fapt p în mai e i de 24 de ore, un curent futurist 
x onlai rominesc, Dar nu futurism italienesc ne-ar trebul nouă; cl ne 
rebue mai multă viaţă originari. Dacă e caun grup de artişti să renunțe 
= sarba străinilor şi chiar la imitarea artei romineşti, şi dacă n'ar da 
a iveală decit ceiace ar fi nou și de samă in propria "1or personalitate 
creatoare estetic, atunci am avea un viitorism rominesc, demn ca încercare 
şi poate ca reuşită de cea de-a doua Rominie, Un Sadoveanu, depildă, 
ei it mu imitează nici pe Romini, nici pe Veriaine, nici pe Biudelaire 
pace schi malc nici pe mama şi răsmama lui Malarme, este un viitorisi 

= ră zgomot de manifeste, şi prin forța imi spontană, abundentă, fra- 
gedă, simplă, fermecătoare, mi se pare a fi unu! dintre cei mai mari poeți 
Gescriptivi şi literaturii universale actuale, 


G. SAVUL 


BIBLIOGRAFIE A 


A. Vialață: Clipe de linişte, 1920, Editura „Cartea Rominească*, Bi- 
Pta ceată, Pi pi MEEA K 
ý eanu, Frunze 'n , 1920, Editura „Cartea R 
Bucureşti. Preţul 9 Lei. vaza 
C Giurescu, Despre boeri, 1920, Editura „Cartea Romtuească“, Bu- 
careşti, Preţul 9 Lei 
Calidasa, Sacontala, in rominegte de George Coşbuc, 1920, Editura 
„Cartea Rominească”, București, Preţul 15 Lek ` 
. Pulman, /storia muzicei universale, cu iustrațil, 1920, Editura 
„Cartea Romineuscă*, București. Preţul 16 Lei, 
L L Stoican, Eva, roman averea din viața rominească, 1920, E- 
ditura Ma ee , Preţul 10 Lel. 
d i Tiunos, povestire ru ilustrat Edit 
„Cartea Rominească”, Bucuegi e PRD i iau ie apa Ay 
1, Al, Brătescu-Voinești, Sorana, piesă de teatru, 1920, Editura 
„Cartea Romineascâ”, Bucuresti, Preţul 6 Lei. 
Artur Enăşescu, Pe pinduri (versuri), 1920, Bucureşti, Preţul 5 Let. 
Prat Mihail Grigorian, Pe drumurile copilăriei, 1920, Cralova. 


5 à 

Calomfir Nufär, Psalmii sufletului, 1920, Lagos. Preţul 5 Lel. 
Traian-Amos Pinteru, Vetera et Nova, 1920, Beius. Preţul Lei. 
Tralan-Amos Piuteru, Glosar de cuvinte, 1520, Baiuş.. Prețul 4 Let, 
Dd â Drepturile şi îndatoririle Rominilar, 1920, Ploe şti, 

fon d. Pelivan, Le droits des Roumains sar la Bessarabie, 4920, Paris, 
Toma B. Aburel, Pacea Lumii, 190, Galaţi. 

loao Petrovici, Amintiri universitare, 1920, Bucureşti. Preţul 8 Lel. 
Const. Riuleț, Cimitire, 1920, București. Prețul 4 Lei. 

G. P. Marcovici fiul, Despre chestiunea dentisticei în Romina, 1920, 


C i 
Preţul g0 panh ee tul Socrates, „Biblioteca pentru toți”, București, 
ton, Criton, „Biblioteca pentru toţi”, Eicurești. Prețul 60 bani. 
Nicolas Beaduin, Rytnmes et Chants, 1920, Paris. i 


Preţul 


Basarabia agricolă, No. 5—6, Chiginău, Preţul 6 lei, 


1 europeană, No. 43, 44, 43, amre yA 
lei. 


Hiena, No. 1, Bucureşti, Preţul 1 leu, 

Analele Dobrogei, No. 1, Constanța, abonament anual 40 lei. 

Vioja Agricolă, No. 13- 16, Bucureşti. 

Bibliografie, No. 1, București, 

Şcoala Basarabiei, Na. 7 şi 8, Chişittău. 

Arkiva Grafică, No, 4, Cernăuţi. 

Cugetări, No. 13, Cernăuţi, Preţul 1.50 Iei. P Ş 

Anuarul Liceului „Regina Maria“, 1920, Cluj. : 

Autetinul Agriculturii, No. 1-3, 1920, Bucureşti, Preţul 5 lei 

Rominia Industrială, No. 481, 1920, București, 

tamara, No. 8 şi 9, ea Preţul 10 lei. 

Lupta de clasă, No. 2 şi 3, București, Urejul 2.50 tei. 

Cele trei Crișuri, No. 6, Oradia Mare, Preţul 3.50 lel, 

Spitalul, No. 7 și 8, Bucureşti, Preţul 5 lei, 

La Rassegna Economica italo-romena, No. | şi 2, Milano 

_ Curentul Nou, No. 24, Bucureşti, Preţul 2 ici. 
Moldova dela Nistru, No, 21—22, Chişinău, 

Cuvintul! Rominese, No. 21, Preţul 1.50 Ii, 

Hasmonea, No. 2, Ku ti, Preţul 2 lei. 

Foaea Diecezană, No. 30, Carans-beș, 


SONICITATEA 


E vorba de-o nouă știință tehnică, Sonicitatea, creată lu 
1913 de Di. inginer Gh. Constantinescu, unul din cei puţini care 
fac cea mai mare cinste neamului nostru în strâinătate. 

Această ştiinţă este aproape inediti, căci creatorul ei a 

ut-o secretă, înainte de războiu, pentrucă nu avea încă toate 

datele de aplicaţie practică ; iar în timpul războiului—din cauze 
ce nu depindeau de d-sa—a pus-o în serviciul amiralităţii en- 
aud întrucît i se prevedea o vastă aplicaţie în tehnica răz- 

L 

Astăzi, Sonicitatea se cunoaşte numai după conferințele 
paute de Di. Constantinescu, la 4 şi 7 Noembrie, anti trecut, 
în amfiteatrul Scoalei Naționale de Poduri Șosele, din Bu- 
omreşti,—acelaşi amfiteatru în care a avut cinstea să înveţe şi 
d-sa—; apoi după conferința ținută în ziua de 14 Noembrie, a- 
celaşi an, la Academia Romină; preci şi dintr'un volum pe 
care d-sa l-a scos la Londra. Acest volum a fost privit de 
amiralitatea engleză ca un secret de râzboiu şi, în consecinţă, 
i-a fost interzis publicarea până la încheerea păcii. 

In cele ce urmează, se va face o expunere succintă a 
principiilor Sonicitâţii, * precum şi a consecinţelor teoretice şi 
praciice—fără balastul detaliilor pur tehnice—ale acestel noui 


te. 
Sonicitatea e ştiinţa mişcării alternative a lichidelor. 
Orice mişcare alternativă a corpurilor materiale—indiie- 
hse de starea fizică—s'a mai numit vibrațiune, oscilație” sau 
mdá. 
După felul in care se produc ori se propagă vibraţiile, 
acestea s'au împirţit în mai multe categori! : 
Sint vibraţiuni care se fac printr'o mişcare de translație 


4 MAJI bi > m » ° 


322 . VIAŢA ROMINEASCĂ | 


a întregului co pearaha cum ar fi, bunăoară, deplasarea u- 
i în cilindrul său. 
i Pele se produc poeno S = oa în jurul unui 

ix, bunãoară—oscilația unui pendul, E 

Pet sol cum sint “bapaan r Ape: unei coarde subt presiunea 
arcuşului, trepidațiile unui pod subt mişcarea galopantă a tre- 
pete ori vibrarea unei diafragme, etc. in care co l—prin fe- 
lul cum este fixat—se deplasează alternativ într'o direcție trans- 
versală pe lungimea sa ori pe dimensiunea cea mai mare; ast- 
fel de vibraţiuni s'au numit transversale. E i 
Interesant este că verat aa corp ns Pa snaa mediu- 
mbiant, în care se propagă întrun anum 
e Cind o mişcare vibratore sau o altă acţiune se trans- 
mite mediului ambiant, atunci o primă zonă din acest mediu 
începe să vibreze propagind imediat starea sa dinamică zonei 
adiacente şi așa mai departe; iar dacă acţiunea se repetă, ră 
tunci întreg mediul se află într'o mişcare alternativă efectua 
zone. Acesta este felul în care vibraţiunile corpurilor se 
transmit aerului sau oricărui AIt ORE aie na de starea 
fizică—şi în care apoi se propagă. 3 

Aatel de vibrații, care se produc în lungul croa ar 
de propagare, s'au numit vibrații longitudinale, Acestea m 
de alifel, şi cele mai interesante, atit prin felul lor cit şi pra 
faptul că nu se pot propaga instantaneu, ci reclamă o dura 
variabilă cu natura şi starea fizică a mediului, 

Se ştie că Acustica se ocupă cu problemele sunetului, 
pe care le-a rezolvat aproape complect. Acustica dovedeşte 
că sunetul este produs prin vibraţiile corpurilor materiale, rain 
vibrații se propagă în aer sau, în general, prin orice mediu 
material. 

Propagarea vibruțiilor în aer a fost. pe deplin studiată 
incit mu mai rămîne de spus nimic nou asupra acestei pre- 
bleme. 

Se poale remarca, că fizicianul Lord Raleigh—plecind dela 
ecuaţiile generale ale lui Lagrange—a făcut o minunată teorie 
a vibraţiilor în aer, pe care a publicat-o în două volume, încît, 
se poate spune că a epuizat chestiunea. i 

Cu toate acestea, acustica rămine un capitol prea res- 
trins al fizicei, câci, deși vibraţiunile sint de foarte multe fe- 
luri, acustica studiază numai pe cele mai obişnuite şi anume 
vibraţiile sonore.—Dar sînt şi vibraţiuni care nu se aud deloc, 
cum sint bunăoară cele care au frecvența subt 32/sec. sau 
peste 20000/sec, adică în afară de limitele sonorități. Se 

ate adăoga, însă, că acustica remarcă şi existența altor yi- 
rațiuni și, în parte, se foloseşte de cle, dar numai ca de niş- 
te elemente auxiliare în demonstrațiile ce are de făcut pentru 
probiemele sunetului, 

Deşi legile de propagare a vibraţiilor în aer sint defini- 
tiv stabilite, totusi celc pentru propagarea in aile vaze san în 


SONICITATEA 323 


sichide ori solide nu s'au urmărit suficient în acustică. In spe- 
cial datele gâsite la lichide-—prin procedeul urmat la gaze— 
trebuesc revăzute, căci densitatea şi coeziunea sînt diferite ; 
iar pentru solide se cunosc aproape numai vitezele de pro- 
pagare a sunetului şi altceva nimic. Aşa bunăoară, viteza de 
propagare a _vibraţiilor, în oțel este de circa 5000 m | sec; 
iar pe de altă parte se admite că o forţă aplicată unui corp 
solid se transmite instantaneu tuturor punctelor, cejace nu este 
riguros exact, căci în realitate forța se transmite cu viteza 
undelor. Cind vrem să deplasâm un obiect solid imprimin- 
du-i o putere, aceasta nu se transmite instantaneu în toate 
părţile obiecțului ci într'o durată de timp cel puțin egală cu 
cea necesară sunetului pentru a se propaga prin materialul din 
care e făcut obiectul. Și cum viteza sunetului este finită, e- 
xisti —fâră îndoială—un interval de timp apreciabil, care se- 
pară momentele la care diferitele puncte ale obiectului se pun 
în mişcare. In practică, bunăoară la calculele de rezistenţă a 
materialelor, se poate admite-—de obiceiu--nu fără oarecare 
atu bi că presiunea se transmite instantaneu dela un ca- 
păt la celălalt al unui obiect; dar sint cazuri cînd această i- 
poteză poate să compromiti rezultatele. 

Prin urmare, se vede că sint probleme de mişcare vibra- 
torie, care, dacă n'au interesat acustica, pot interesa foarte 
muli alte domenii, Ceiace insamnă că este nevoe de un stu- 
diw general asupra vibrațiunilor care apoi să fie aplicat la di- 
ferite probleme practice. In această privinţă, DI. Constanti- 
nescu, studiind vibraţiile corpurilor lichida, a izbutit să întec- 
mească capitolul—poate—cel mai interesant a! acestei noui ști- 
ințe, pe care a numit-o Sonicitate. 

Cuvintul «sonic» vin dela «sunet», care se transmite pria 
vibrațiunile aerului; astfel că termenul de sonicitate rezaltă 
dintro extindere a înțelesului dat cuvîntului sonic pentru eri- 
ce mişcare vibratorie a lichidelor. 


Sonicitalea se afirmă, dela început, a îi o știință tehnieă, 
căci creatorul ei a alcătuit-o prin aflarea a cite unui nou mod 
pratiic de rezolvare a două dintre principalele probleme ce 
se pun Lore aplicate : 

J. Transmiterea unei energii date dela un loc la altul; şi 

2. Acumularea energiei. 

Tehnica a rezolvat aceste probleme în mai multe feluri, 
Aşa bunăoară, pentru prima, avem: transmisiunea electrică, 
hydraulică, prin aer comprimat, printr'un cablu ce se înfăşură 
pe un vals ori pe o roată, prin curele, prin arbori de trans- 
misie, etc.; iar pentru a doua, avem: acumulatorii electrici, re- 
sorturiie metalice... 


324 VIATA ROMINEASCĂ 
aceste soluţiuni, Sonicitatea vine să adauge: | 
age rece energiei prin vibrațiuni (transmisiune so- 
nică) şi acumularea energiei prin comprimarea lichidelor. 

Să vedem acum, în ce fel se concepe transmisiunea sonico. 

Energia ni se manifestă prin materia în mişcare ; iar di- 
teritele forme ale energiei nu-s altceva decit diverse stări di- 
mamice ale materiei. Această formulă este in conformitate cu 
ultimele concepții ale fizicei moderne şi anume: electricitatea 

"mică este un curent de electroni care sint ultima exprese 
a diviziunii materiei; energia radiaată se manifestā printro 
proectare de elemente materiale—atomi sau electroni; iar cim- 

urile magnetice şi electrice au calități materiale, adică “sin! 
nerte, grele în proporţie şi au structură. A 

Transformarea energiei se poate traduce prin schimbarea 
stării dinamice a materiei. Cînd deplasările materiei sint vi- 
zibile sau comparabile cu lungimi practice atunci forma ener- 
giei se numeşte mecanică, altfel i se dau diversele numiri cu- 
soscute. Un corp în vibraţiune—biinăoară | mgltudinală—este 
ə anumită formă mecanică a energiei. Şi cum aceasta este 2 
deghizare specială se poate numi energia vibratorie. 

Vibraţiunile longitudinale ale materiei se pot considera ca 
o formă specială a energiei întocmai ca un ele electrice sau 

de de energie. | 
Ar: "Se tatrebuiajea?ā o anumită goală de energie mecanică, 
jäm într'un fiver, pentru a produce un Sunet, ; 
aki Aeeastd energie aaronii se transformă, prin intermediul 
Muerului, într'o anumită mişcare vibratorie longitudinală a aè- 
ralui. Acelaşi lucru se poate spune şi cind lovim un clopot 
ori aruncăm cu o piatră în apê, că o anumită cantitate de e- 
mergie mecanică se transtormă în vibraţiuni, 

Aceste exemple arată că energia mecanică se poate traits- 
forma în vibrațiuni care se propagă la distanță prin mediul 
încanjurător. e 

La un moment dat, DI. Constantinescu şi-a pus problema 
inversă: Cum s'ar putea reface energia mecanică din niște yi- 

i dute ? DA 
ataca veri problemă a lost—tot timpul— ocolită de fizicizn: 
şi tehnicieni cu toate că era destul de ispititoare. 

Cauza pentru care n'a fost atacată această problemă s: 
datorește unei idei falşe, cu oarecare trecere în ştiinţa mo- 
dernă, şi anume: „degradarea energiei“. Energia degenerează 
cînd se transfurmă în căldură, lumină sau în vibrețiuni. Cualte 
cuvinte, energia evoluiază într'un sens... degradindu se şi— 
odată degenerată—este imposibil de refăcut. Așa bunăoară, se 
poate produce foarte uşor—căldură şi lumină dintr'o bucată 
ðe cărbune, dar este imposibil de refăcut bucata de cărbune 
din căldură şi lumină. Tot aşa, lovind un C de un altul 
produci sgomot, adică vibraţiuni aeriene; refă-— se poat — 
din sgomotul produs... gestul lovirii ! 


SONICITATEA i 325 


Di. Constantinescu n'a vrut să creadă acest lucru şi g 
considerat ca posibilă reproducerea energiei mecanice din 
energia vibratorie. 

Ori, aceasta este tocmai problema transmisiunii de e- 
nergie prin vibrațiuni. Şi dacă se poate transmite energia prin 
undele electrice, dece nu s'ar putea transmite şi prin undele 
sonore sau alte vibrațiuni, mai ales, că atit undele electrice ch 
si vibraţiunile nu-s altceva decit deghizări ale energiei. 

lată o experiență de fizică care suggerează posibilitatea 
transmisiunii sonice : 

Un şir de biie, de lemn ori de fildeş, atîrnate de nişte 
fire tot una de lungi. Dacă se ia bila A şi se aduce în po- 
ziţia A' s'a efectuat un anumit travaliu mecanic; priko aei 
drumul, bila revine la poziția iniţială lovind pe celelalte care 
rămin aproape imobile, afară de bila B care părăseşte poziţia 
de repaos şi descrie traiectoria BB’ simetrică cu AA’, repro- 
ducind astfel travaliul mecanic cheltuit pentru deplasarea bilei 
A în A'. Cred inutil să adaug că bilele intermediare oscilează, 
In limite foarte restrinse, în jurul poziţiei lor de echilibru. 

Această experiență arată că bilele intermediare transmit 
complect — prin vibrațiuni — energia mecanică dela bila A la 
bila B care, prin deplasarea ei, o reproduce întocmai. Aşadar 
un caz de îransmisiune de energie prin vibrajiuni. 

Dacă însă se”consideră ca mediu de transmisiune lichi- 
dele, se pot găsi mijloace practice de a transmite prin vi- 
braţiuni cantităţi considerabile de energie. 

Pentru aceasta, DI. Constantinescu a avut de întimpinat 
greutăți serioase, căci chiar dela început a intrat în conflict 
cu tradiția științei. Aşa bunăoară, în teoria vibraţiilor întră no- 
tinea de elasticitate a mediului şi cum elasticitatea unui corp 
este In funcţiune şi de comprimarea acelui corp, atunci nu te 
poți ocupa de vibraţiile unui lichid fără să te preocupe şi com- 
primarea acestuia. Dar, cu toate că experimenţatori celebri, 
studiind— destul de serios — compresibilitaiea lichidelor, au a- 
rătat că lichidele sînt compresibile, totuşi — printr'o. ciudată 
tradiție — ele au fost considerate, practiceşte, ca incompresibile. 

Astfel în hidraulică se consideră că lichidele sint incom- 
presibile sau aproape imeompresibile, ori de-o compresibilitate 
neglijabilă. Cu alte cuvinte s'au considerat lichidele ca incom- 
presibite în limite practice; ceiace a determinat ca hidraulica 
să nu poală descoperi sonicitatea, căci nu se poate face ab- 
stracție de elasticitatea—implicit de comprimarea-lichidelar 
in mişcarea vibratorie a acestora, de oarece intervine masa 
care—în general-—se opune la o mişcare ondulatorie repede, 
Altfel se obţin rezultate absurde, 

Toată lumea admite că oţelul este elastice — deci compri- 
mabil—dar foarte puțină lume admite că apa este elastică. In 


' acelaşi fizică se vorbeşte—la hidrostatică—că apa este incom- 


presibilă, iar -la acustică - se arată că sunetul se propagă şi 


a ` 


' $ 


326 MATA 


prin vibraţiile longitudinale ale apei, accentuind chiar că numai 


le elastice vibrează. Atunci apa, prin faptul că vibrează 
tf! produce unde sau valuri, —trebue să fie elastică; dar 
cum poate fi elastică practiceşte dacă este incompresibilă ca 
atare?! 

Di. Constantinescu nu s'a mărginit la raționamente de 

enul acesta, ci a căutat să înlăture tradiția precitată dove- 

d, şi la rîndul său, pe cale experimentală că, într'adevâr: 
lichidele sînt compresibile în limite practice şi foarte com- 
presibile la presiuni mari. | , 

lată experiențele prin care d-sa arată comprimarea li- 
chidelor : TE’ i 

1) Se consideră un obuz în care intră o jumătate litru 
de apă; iar înăuntru se pune un piston de 15™/n diametru, 

Dacă se aplică pistonului o presiune de 3 tone, acesta 
apasă apa, progresind cu 20 c.m. 

2) Acelaşi piston, primind o greutate de 100 kgr. ce cade 
dela 2.50" înălțime, subt presiunea loviturii progresează în 
obuz până la un nivel cînd toată energia cinetică de cădere 
se transformă în energie potenţială absorbită de apă. In urmă, 
expansiunea lichidului aruncă greutatea înapoi, incit greutatea 
începe să oscileze pe acest aparat ca pe un resort de oțel. 

Astfel se pot realiza resorturile hidraulice care sint mai 
eftine şi mai incasabile decit cele cu arcuri de oţel. Se utili- 
zează numai o treime din cantitatea de oţel necesară celorlalte. 

3) Incărcînd, acelaşi obuz, cu glicerină, comprimată prin- 
tr'o pompă până la 1000 atmosfere; iar pistonul în loc să fie 
lăsat liber—să fie împiedicat să se mişte printr'o sirmă cal- 
culată astfel ca să se rupă chiar în momentul cînd presiunea 
a ajuns la mia de atmostere; şi dacă deasupra pistonului se 
pune o mică ghiulea, atunci expansiunea lichidului din obuz, 
după ruperea sirmei, asvirle ghiuleaua la 150 m. distanță. 

Calculul arată că 90", din expansiune se datorește li- 
chidului comprimat, iar restul de 70°/» revine metalului din 
care este făcut obuzul. 4 

Astfel se poate realiza balistica fără pulbere, fără lumină 
şi fără sgomot. 

DI. Constantinescu a şi făcut un mortier de tranșee, în- 
trebuințind pentru capacitate — în loc de obuz — o garafă de 
oțel de inaltă tensiune şi ridicînd presiunea lichidului la 2000 
atmosfere a reuşit ca în cei 3 litri de glicerină, care era şi 
capacitatea garafei, să întroducă — pompind ulei mineral prin- 
trun tub special—incă un sfert de litru în plus; astfel că pee 
prees JOET orber eag a seg a asviriit un proectii de 

. la o distan e metri. 

za Ab pitt cu care s'a ridicat presiunea lichidului 
din garafă a fost acționată cu mina de un copil de 14 ani. 

' "Obiecţiunea adusă acestui mortier a fost că cerea pres 
mult timp ca să tragă o lovitură, căci, întradevăr, trebue 


+ 


SONICITATEA 327 


oarecare timp -—cam mare pentru artilerie —ca să mărești pre- 
siunea lichidului cu o pompă de mină. 

Atunci pentru perfecționare, DI. Constantinescu a întrodus, 
pentru acționarea pompei, un motor electric de 5 H.P. şi ast- 
fel a reuşit să tragă cite 2 lovituri pe minut. 

lată o experienţă interesantă pentru artilerie: apeşi pe 
um buton electric — pur şi simplu — iar obuzul pleacă, fără să 
consumi nici un gram de pulbere, fără să produci cea mai 
mică licărire şi mai ales nici un sgomot... căci chiar la 20 m. 
depărtare de mortier nu se aude nimic in momentul descărcării. 

Acest mortier a fost perfecționat considerabil în ultimul 
timp şi bazat pe acelaşi principiu, Di. Constantinescu a tăcut 
un tun mai mare. Acest tun conţine vre-o 28 litri de vazilină 
lichidă şi aruncă un proectii de 100 kgr. la 1500 metri. Ce 
ironie... Experiențele definitive cu acest tun s'au făcut tocmai 
în ziua încheerii armistițiului. 

Dar posibilitatea de a comprima lichidele, pe lingă apli- 
carea la artilerie, mai permite —cind se trece peste limita pre- 
siunilor obişnuite — şi invenţia de acumulatoare hidraulice 
pentru înmagazinarea energiei întocmai ca şi în acumulatorii 
electrici. DI. Constantinescu a şi inventat un astfel de acumu- 
lator, eftin şi cu volum redus. 

Cele arătate, până acum, dovedesc cu prisosință că lichi- 
dele sînt compresibile şi elastice. Acest fapt elementar con- 
stitue primul punct de plecare al Sonicității şi în acelaşi timp 
este sursa tuturor invenţiunilor făcute de DI. Constantinescu 
în acest domeniu, 


- 


lată acum și experienţele de transmisiune sonică ale D-lui 
Constantinescu. 

Se consideră un piston şi un cilindru în legătură cu o 
ceaductă nedefinită şi plină cu apă (fig. 1). 

Dacă se imprimă pistonului o mişcare oscilatorie prin in- 
termediul unei biele atacată de o manivelă în mişcare rotativă, 
atunci pistonul aduce apei lovituri periodice, rezultind în con- 
ductă o serie de vibraţiuni longitudinale. La fiecare lovitură 
a pistonului asupra apei se produce la capătul conductei o 
zenă de compresiune, care—în virtutea elasticităţii lichidului — 

e să revină imediat la starea de mai Înainte astfel că prin 

Siune apasă asupra zonei a doua; iar aceasta-—la rîndul 
ei —comprimă pe a treia şi aşa mai departe... Incit, faptul pare 
că se j a caşi cum prima zonă de compresiune s'ar de- 

lungul conductei urmată de o zonă de depresiune. 
Astfel că, după o serie de lovituri din partea pistonului, se 


înşiră, pe toată lungimea conductei, o serie de zone de com- 


presiune sepatate cu altele de rareficație —toate deplasindu-se cu 
viteza sunetului în apă. E 


In fiecare punct al conductei se poate construi o dia- 
gramă a presiunilor în funcţie de timp (fig. 2) deasemenea se 
poate construi 9 ata Herema pentru variația presiunilor în 
lungul conducte À 

E Cind conduca esté infinit de lungă, atunci toată energia 
mecanică imprimată în mişcarea pistonului se transmite, prin 
vibraţiuni, la infinit, risipindu-se gradat în lungul conductei 
prin frecarea particulelor lichide fie între ele, fie de faţa inte- 
rioară a conductei. 


s Th Fig. t 


Dacă Insă conducta este închisă la celălalt capăt atuaci, 
se reflectă pe fundul conductei intorcîndu-se inapoi. În acest 
caz, celace se poate intimpla depinde de lungimea conductei. 
Astfel, cind lungimea conductei este un multiplu exact al lun- 
gimii de udă, atunci — prin reflexinni succesive - zonele de 
compresiune se suprapun mereu în aceleaşi puncte care împart 
Pct în. jumătăţi de lungimi de undă; incit după o s$ 
de pulsajiuni, presiunea creşte indefinit iar conducta sfirşeşte 

rin a se sparge; ceiace de altiel se poate arăta şi teoretic. 
Cind lungimea conductei pu este un mu tiplu exact al lungimii 
de undă, atunci se petrecă un fenomen curios: se produce o 
sincronizare ce face să nu se poată menţine constantă viteză 
manivelei, celace determină o împărțire a lungimii conductei 
într'un multiplu de anumită lungime de undă; astfel că acest 
caz revine oarecum la precedentul şi, în consecinţă, presiunea 
crescind indefinit conducta se sparge după un timp relativ 
foarte scurt. pi S, i + 

Dacă conducta (tig, 4) în loc să fie înfundată, este pre- 
văzută la celălalt capăt cu un alt piston, articulat printr'o-biejă 
de o manivelă, care să aibă exact aceiaşi deplasare ca şi piš- 


i 4 i 
"a . f- + o 
LP PATNA MEDELA i s 


` 


j 
SONICITATEA 328 


tonul dela origina conductei, şi dacă se potriveşte ca lungimea 


conductei să fie un multiplu exact al lungimii de umdă, atunci 
se vede că pistonul va primi exact vibraţiunile lichide pro- 
duse de primul piston. În consecinţă, pistonul receptor se va 
pune intr'o mişcare sincronică şi de-acelaşi sens cu mişcarea 
pistonului, generator. ` - 
lată dar că sistemul descris mai sus realizează o transmi- 
siune a energiei mecanice prin ajutorul vibraţiunilor lichide. 
Aparenţa — precum se vede — este seducătoare, pe cînd 
realitatea minează această experiență cu anumite dificultăți. 


a 
i S-a 


Fig 4 i 7 P. 
Ea pann. 


Dar ingeniositatea inventatorului le-a înlăturat cu succes, Aşa 
bunăoară, o cauză care dejoacă reușita acestei experienţe este 
fenomenul reflexiunii undelor. Unda cînd acţionează asupra 
pistonului receptor este — în acelaşi timp —şi reflectată de a- 
cesta (conform principiului newtonian), iar rezultatul este că 
presiunea apei din conductă sporeşte pănă la o limită cind 
sparge conducta. Deci, cu toate că amindouă manivelele se 
rotesc cu aceiaşi viteză, totuşi, undele nn se propagă fâră re- 
Hexiune, 

Se poate însă evita acest neajuns dacă se pune pe axul 
manivelei receptrice un cuplu care să absoarbă toată energia 
undelor. 

Prin urmare există o singură posibilitate de funcţionare 
a acestui sistem şi anume: cind energia absorbită de cuplul 
receptorului este egală cu cea produsă de generațor. Îndată 
ce s'ar suprima cuplul dela receptor, se produce o serie de 
unde, care intri în resonanță, iar presiunea acuimulindu-se— 
peste măsură — în anumite puncte ale conductei aceasta se 
sparge. Deci, problema funcționării acestui sistem apare-—oare- 
cuim—dilicilă. 

insă, DI. Constantinescu a găsit o soluţie fericită, căci 
punind la inceputul conductei o butelie de oței plină cu un li- 
chid oarecare, suprapunerea undelor ñu se mai face indefinit 
şi nici presiunea nu sporeşte in proporţie, ci numai într'o a- 
numiti măsură convenabilă rezistenţei conductei de oarece li- 
chidul din butelie absoarbe presiunile prea mari şi neutrali- 
zează rarificările prea pronunţate. 

Deci—în principiu—transmisinnea sonică, realizată de DI. 
Constan 'inescu, se rezumă la un piston care oscilează într'un 


+ 


îi. VIAŢA ROMINEASCĂ 


cilindru, o butelie ri cu un lichid în comunicaţie cu cilin- 
drul, o conductă plină cu apă şi un motor sonic. 

Precum se vede, transmisiunea sonică, din punct de ve- 
dere practic, este foarte simplă; nu tot aşa stau lucrurile din 
punct de vedere teoretic, căci transmisiunea sonică se prezintă 
ca o e ear de fizică-matematică destul de complicată. 

ă aici, s'a văzut posibilitatea de a transmite energia 
fe vibrațiuni, dar nu şi calculul acestui fenomen, care este 
rte greu de făcut, fără o teorie bine stabilită. 

Di. Constantinescu nu s'a oprit aici—deşi, numai prin cele 
realizate practic, îşi ciştigase reputația de mare inventator. 
D-sa a încercat să stabilească şi teoria transmisiunii sonice. 


+ 


Oricine este indrituit să creadă că teoria transmisiunii 
sonice se reduce la teoria srl dead în mediile lichide care 
poate fi întocmită după procedeul urmat la gaze sau, în special, 
după teoria vibrațiilor în aer a Lordului Raleigh, aducindu-se 
corecţiunile impuse de diferența coeziunii şi densităţii, dar 
Di. Constantinescu a elaborat o teorie nouă prin analogie cu 
electricitatea dinamică. 

1) Dacă mediul în care se propagă vibraţiile longitudi- 
nale este limitat printr'an tub deschis la capete, atunci, atita 
timp cit condiţiile de producere şi propagare a undelor se 
menţin, starea dinamică din interiorul tubului se poate com- 
para unui fel-de curent care circulă cu o anumită viteză. A- 
ceastă viteză variază cu mediul în care se propagă vibraţiile 
longitudinale, astfel în apă ca este de circa t500 misec., în 
etei de circa 5000 m/sec. etc. 

Prin urmare se poate concepe noţiunea de curent sonic 
ca fiind produsul dintre secțiunea conductei şi viteza de pra- 
pagare a undelor. Lafel cu noţiunea debitului din hidraulică. 

2) Cînd se emite un curent sonic printr'o conductă, există 
pierderi de presiune care rezultă din frecarea particulelor li- 
chide fie între ele fie de fața interioară a conductei precum şi 
din cauza rosturilor şi porozităţii. 

Astfel că pierderea de presiune sonică, adică diferenţa de 
presiune între două puncte ale conductei se poate defini ta- 
tocmai ca o diferență de potenţial electric pe-o linie. 

3) Frecarea sonică se poate cuprinde în următoarea lege, 
— analoagă cu legea lui Ohm, V =1 X R, din electricitatea 
dinamică,—că pierderea de presiune sonică între dovă puncte 
ele unei conducte este proporțională cu curentul sonic şi cu 

mgimea conductei. 

Această lege—numită legea frecării sonice—este ua ait 
punct foarte important în teoria sonicităţii, căci altfel nu se 
mai noniine paralelismul cu electricitatea dinamică, = 

lată cum se justifică această lege. In hidrodinamica 
pierderea de presiune este proporţională cu patratul curentului 


Dă 


SONICITATEA j 33t 


(debitul). In special, dacă curentul hidraulic este o fun 
sinusoidală atunci pierderea de presiune este ae Selma cea 
un coeficient constant şi cu patratul sinusului timpului adică: 


J=K sin? dt. 


Dar în cazul curentului sonic, membrul al doilea trebue 
considerat pozitiv pentru ary jumătate de perioadă (o—") 
şi negativ pentru a doua jumătate de perioadă (p-— 2r ; ast- 
fel că se poate scrie in acest caz: J] = + K sin * dt, i 
ir ame E CNN poate reduce la una singură 

icări practica, ntăiu, funcțiunea de i sus se 
poate desvolta în seria lui Fourier: 3 EES 


iá [Sin dt_sin?dt sin'dt ) 
| ar) 


3 3.5 

„Ori primul termen din această serie este covirşitor pe ling 

ceilalţi care se pot neglija, căci se face o eroare caer fe 159, 

asupra rezultatului ceiace nu este prea mult dacă se ține seamă 

că constantele în coeficienții de frecare sonică nu pot fi aşa 

de bine determinate ca să pretindem o mai mare aproximaţie. 
Astfel se poate lua—pur si simplu: 


]—K sin dt, 


adică, pierderea de presiune sonică este proporțională 
= f > ri b c 
conan saata şi cu sinusul a pla act pa că 
se e admite frecarea sonică ] icui 
curentului j onică proporțională cu intensitatea 
ci toate formulele stabilite pe legea frecării soni 
ca analoagă cu legea lui Oh i J sint 
ir per gea lui Ohm, din electricitatea dinamică, sînt 
Aplicarea acestei legi permite i 
electricitate si Sora ag p un paralelism aproplat între 
„___ 4) Inerţia sonică, care este în funcţiune de massa me- 
diului în mişcarea vibratorie, corespunde pe inducțiunea elec- 
E Meter apnee de inerție sonică se poate defini 
rtul dintre massă şi palratul secţiuni 
prin care trece curentul soia. waaa 
5) Se defineşte o capacitate sonică ca o funcțiune a elas- 
tab și anume ca fiind raportul dintre o deplasare şi o di- 
erență de presiune — întocmai ca in electricitate, 
Ee aceste simple definiţiuni DI. Constantinescu a intocmit 
o teorie a propagării vibrațiunilor în mediile lichide, întocmai 
ca = electricitatea dinamică. Travaliul mecanic se poate cal- 
cula ca în electricitate şi toate problemele de transmisiune 
sonică se pot rezolva cu aceleaşi formule ca în electricitate, 
In cele ce urmează nu se va desvolta această teorie, — 
care se poate urmări din volumul scos de DI. Constantinescu 
în timba engleză, unde a desvoltat toate ecuaţiile electricității 
licindu-le la sonicitate, şi deducind concluziunile practice, — 


ci se va arăta, in rezumat, folosul practic din acest paralelism. 


` 


RO ca i ORAR MERE E ue 


332 VIATA ROMINEASCĂ n 


+ 


Dacă definițiunile şi formulele sonice sint aşa de strins 
tegate cu cele electrice şi mai ales că majoritatea formulelor 
principale sint identice, rezultă că la fiecare mașină electrică 
corespunde o maşină sonică, ceiace a determinat pe Di. Coas- 
țantinescu să considere o maşină cunoscută din electricitate, 
bunăoară un motor electric, şi traducindu-i teoria în cantonul 
sonic să inventeze, relativ uşor, un motor sonic pe care nu-i 
cunoscuse pănă atunci. 

Este interesant cum dela un fenomen cunoscut in electri- 
citate, prinir'o simplă interpretare se poate găsi un fenomea 
necunoscut in sonicitate şi viceversa. 

Dl. Constantinescu a considerat problea.e electrice, dintre 
cele mai complicate, şi traducindu-le în echivalentul lor sonic 
a găsit fenomene noui- în sonicitate. lată şi un exemplu curios: 
Dacă se construeşte un sistem sonic (tig. 5), compus dintran 


E 
4 "a 
fi Di MM y 
i. ? ret ” 
m 5 


È Generator senic e. Condensator sonte, A. Rezistență sen:că. 


generator de vibrații, o conductă, o capacitate la începutul con- 
ductei, apoi un tub foarte lung şi subțire şi indoit spre a pro- 
voca 0 rezistență, iar la capăt o altă capacitate, vor fi pierderi 
de energie sonică în tubul de rezistenţă. Această pierdere se 
transformă în căldură întocmai ca in electricitate după formula 


* 
R: L Tubul se încălzeşte foarte tare. lată dar... căldură sonică 


Folosind o mică câdere de apă sau o moară de vint se 
poate încălzi o cameră cheltuind numai 5 HP. 

Se mai poate adăuga, că în sistemul de mai sus căldura 
produsă este radiantă ; dacă însă se previne radierea căldurii 
şi se produc vibrații cu o frecvenţă mai înaltă, se ajunge—ia 

ractică — numai cu presiunea de 100 atm. la temperatura de 
400, astfel tubul de rezistență devine incandescent şi deci se 
produce... lumină sonică iar energia pentru acest scop este 
transmisă prin apă rece! 

Negreşit, că echivalenţa şi paralelismul nu înseamnă iden- 
titate. Bunăoară, aparatul transmiţător din telegrafia fără fir 
ti corespunde în sonicitate ciocanul sonic. Un ciocan sonic (fig. 
6) constă dintr'o masă ţinută de două resorturi şi o nicovală. 

n piston într'un cilindru primeşte presiunea soiică care se 


-= 


"stă o discuțe de natură pur tehnică; dar se 


DONE IEOTER 333 


pr ă printr'o conductă plină cu un lichid oarecare—bună- 
he 1 cu apă. — Coeficientul de inerție al ciocanului şi capacitatea 
crt aj sînt în nesonanţă cu pulsaţiunile curentului sonic. 
ndele ce pun în mişcare pistonul sta! transformate în energie 
de oscilație a massei ciocanului, care loveşte 
micovala ori stinca, transmiţindu-i, la fiecare 
mai toată cantitatea de energie. Pipe 

Ciocanul sonic mar: o mişcare perlodică 
simplă, la fiecare lovitură rămine în repaus 
un vor g oarecare. 

Dacă se face diagrama (fig. 7) variațiilor 
de énergie cu care se încarcă ciocanul în 
timpul unei perioade, se vede că este rela- 
tiv complicată şi discontinvă; dar se mai vede 
că ciocanul are particularitatea de a se des- 
cărca - la fiecare perioadă—de întreaga can- 
titate de energie cu care s'a încărcat; de a- 
sem: nea nevoia întrării în funcţiune a re- 
sosturilor in ultima fază a perioade. Rezul- 
tatal practic al ciocanului sonic este randamentul foarte mare, 
el va înlocui curind ciocanul cu aer comprimat, care, la mine 
ori cariere, abia ajunge la randamentul de 5*,, pe cînd cele 
somice care fac acelaşi lucru au un randament de 60 /,, astici 
oň economia de putere este extraordinară. DI. Constantinescu 
a construit mai multe ciocane Tn genul acesta cu un succes pe 


deplin asigurat. 


Dar rezultatul cel mai interesant, care decurge di - 

tai că problemeldonicitaţii se pot pune prin pasari a or e 
din electricitate, este un întreg arsenal de maşini şi motoare 
sonice, toate construite de DI. Constantinescu după normele 
maşinelor şi motoarelor electrice transpuse în langajul sonic 
Nu se va intra în descrierea acestor motoare, căci nece- 

te pune, în 
tmeacât, că ele sit relativ simple: pistoane are. osale 3 şi 
piese mecanice care se învirtese Ne fiind iai Ba 


pa 090 Y TE E F a ia h b- A 39 r. 
P S += . 4 AE E PAN 


z iad 
336 | VIAŢA ROMISEASCĂ 
căi de foarte 

rin faptul că aeroplanele engleze erau e 
SME nn DA, Corn e, cc groue ine 
carne bei la “distanță în cel mai scurt timp, 
merge ia E Atenei cu viteza sunetului, ar ai 
i fată e scurt acest dispozitiv (fig. 8): pe axa orere a 
licei se dia o camă C care la fiece rotaţie a ar bi- abai 
$ te un piston p. care acţionează lichidul dintr'un yenin 
dela ca E leacă o conductă de aramă plină cu p si 
Ceai care nu îngheaţă. Conducta duce la mitralieră, 


i traz- 
A lindru, în legătură cu un ciocan ( = 
aa primi pini eră pa simplu piston ţinut în loc dr ser 
iit la cursa activă poate apăsa trăgaciul aun ret: k 
je: a principală se ramifică o altă conductă cu pag arrena 
arii Late se leagă cu o pompă de mină în ce ai p: 
i iam nt. Pistonul pompei este ținut de ra agad te 
ol l1 ae nt se întroduce în conducta principa spe: 
eul amoa în felul următor: ridicind pistonul în Dat: 
şi A etrolul iar în urmi lăsindu-l liber ratei apăr Bat 
ua isind pistonul cu 5 atm. asupra inerea rată der 
ie ecanui sie dr aek d E ciocanul nt 
DARS A ai rin presiunea 

î i e urcă în sus prin p 
arie pistoahi, p RD Da însă cama se invirte 
a fenomen paradoxal pentru hidra 


d + 
ui nu se mai ridică pe cîn = 
pere, oa cu rotația camei şi decicu a elicei. A 


oa pe lovituri asupra petrolului în care se nasc 


de se produc eta - 
vibratil ce Eransmit mişcarea prin conducte. re pa tape 


1 | foarte redus are şi o ine r 
gară A Curencul vibrator care circulă aproape complect prie 


pentru a cunoaşte ş 


SONIC ITATEA 337 


conducta principală cu diametrul mult mai mare şi acționează 
țerager-motorul şi deci mitraliera, lar unda care trece în 
conducta secundară este suficient de slabă ca să nu acţioneze 
„ear pompei. In acest scop conductele sint anume cal- 
culate. 

Cind s'a ficut experimentarea noului sistem s'a tras cu 
mitraliera printr'un disc invirtit repede cu un motor electrice 
şi rezultatul a fost că la 2500 rotații pe minut toate gloan- 
tele treceau printr'o singură gaură de circa 2 c. m. diam.. 

lar aeroplanele înarmate cu două mitraliere sincroaizate 
var n prin acest dispositiv, trăgeau .000—2400 lovituri pe 
minu 


Şansa adversarului era foarte mică față de aceste aero- 
plane. Un aeroplan englez eşea biruitor inir'o luptă cu 4a- 
eroplane germane căci cele 2 mitraliere ale aeroplanului en- 
isi o scurtă apăsare pe un simplu buton—aruncau peste 

gloanțe pe secundă. 

D-i Constantinescu a construit pentru aviația engleză 
40000 de aparate de sincronizare. 

i Aparatele sonice de sincronizare se pot aplica și la cå- 
ile ferate la semnalele de distanţi căci se poate aranja ca 
trenul, trecînd peste o pedală să emită o undă sonică într'o 
conductă subterană foarte lungi, care undă prin energia ce 
transportă poate să închidă un semnal de distanţă. 
. 


In afară de aplicaţiile practice se întrevede sonicității 
un rol special şi în fizica pur teoretică; aceasta se poate 
spune după faptele ce rezultă din unele experienţe ale D-lui 

nstantinescu pe care le menţionez în treac t: 

1) A reuşit să dea energiei vibratorie o viteză mai mare 
decit a sunetului S+ pot dimensiona conducte care să trans- 
mită energia vibratorie prin lichide cu viteza de 10000 sau 
chiar 00000 metri pe secundă. 

2) Cu un aparat de mare frecvență dind 500 de vibra- 
ği pe secundi—D-l Constantinescu a încercat să producă unde 
de 100000 pe secundă într'o bară defier fixată la un miner 
de lemn şi rezultatul a fost că minerul de lemn cind era a- 
tins cu mina producea senzaţia căldurii, dar îndată ce oprea 

neratorul de vibrații senzaţia de căldură dispărea Acest 
fpi ar confirma ipoteza că fenomenul căldurii este rezultatul 
vibrațiilor de înaltă frecvență a mediului ambiant. 

n rezumat, sonicitatea, privită din punct de vedere prac- 
tic, va înlocui aerul comprimat, electricitatea şi hidraulica în 
acele aplicaţiuni în ¿are ştiinţele precitate m'au dat rezultate 
satisfăcătoare ; iar din punct de vedere teoretic, sonicitatea 
este un nou mijloc, pe care D-1 Constantinescu l'a dat omenirii 
stâpini natura. 


Inginer M. Strugariu 
2 


Scrisoare 


Am auzit în vis ast'noapte un basm şi-am să ţi-l spun şi ţie, — 
L'am auzit în vis şi-acuma nu pot să mi-l mai scot din gind... 

Şi nu ştiu dac'am plins visindu-!, dar simt c'am să ţi-l scriu plingine 
De parc'ar fi să'ngrop o taină pe foaia asta de hirtie... 


Spunea, cu glas mocnit, în visu-mi, un om bâtrin şi orb pe care 
Nu ştiu de l'am văzut în viaţă, dar ştiu că'n vis l'am cunoscut; — 
Spunea că mint acel ce'n basmul Cenuşăresii au făcut 

Să piară piedicile toate în fericiia desiegare... š 


„Trăeşte şi-azi Cenuşăreasa, acolo, undeva, trăeşte... 

Demult, de cînd nu se mai ştie, şopteşte'n zori acelaşi „cînd ?“ 
Şi'n nopţile cu lună plină întreabă zările plingind 

Şi stringe lung ia piept condurul imperechiat doar în poveste... 


lar fiul de'mpărat o cată şi o cere lumilor şi vieţii, 

Colindă drumurile toate şi bate'n uşi şi chiamă'n porţi,— 
Purtind mereu cu el condurul vrăji! de vitregile sorţi 

Ce-i râtăcesc de veci cărarea spre Sfîntul vis al tinereţii“... 


SCRISOARE 


„„Tindva, in zori, rlvnind norocul Cenuşăresei din poveste, 


Mi-am fost lăsat şi eu condurul in pragul unui templu, dar 
Am stat pină'n amurg la geamuri pindindu-i calea în zadar, 
Degi în visurile-mi toate ştiam de-a rost că prințul este 


ȘI va veni cîndva'ntr'o seară, si va'ntreba la geam cuminte, 
Tinzindu-mi rugător condurul, de eu sînt cea care-l plerdu... 


„ȘI visul n'a minţit dar viaţa mi-a poruncit să spun un „nu“ 
Şi a plecat în lume prințul căci nu ştia că viața minte... 


Şi-acum în seara asta albă ca'n spaima unei noi primejdii 
Zorii în tainiţa din suflet s'apleacă a gindurilor mini 
S'afunde mai adine condurul pe care anii mel păgini 

L "au îngropat demult alături cu moarta ramură-a nădejdii .. 


Elena Farago 


E 


j 


Omu cărților 


i entru aniversarea de 70 de ani 
acra zi lui Anatole France 


i z tul zimbi- 

mai simpatic dintre autorii Instruztivi, poe - 

tor ae nitieae bibhotezarilor, pen ne Şi prag perna 
fensivi a implinit în Aprilie tre-ut ;aptezec dh Papei? 

-au şi luat serios în lucru. ŞI cuo serioa pa 

Fadak Salire Anatole France, caii despre Sozrat, ot rise 
stilpii ţării sale, câ pu recunoaște zeii la care se închină sta 
tul, şi întroduce alţi zei tr nl că tii anpe a Anini A 
drepte: şi corupe tineretul. Mai cu ape ue d steve 
Univers tatea din Paris au mare grij i ca or arad Pagi a 

lari să-şi strice sufletul lor gingaş şi nepr 4 rar 
belor acestui primejdios profet. Cu vre-o i 

E aasa încă studenți fran a sera eaea rr 

i din Frane; acum el are, ze, 

S D. perie că de ud, dar acasi la dinsul este pus, după 

o formulá cunoshută,- printre acel care au fâ-ut cel mai oo 

rău patriei sale, Şi asta-i încă o exagerare, ar putea soe m 

det aici, cum zice la sfîrşitul megane ae aere e ban 

e prives: poale prea mu 

me Am vorbit de Pitnsele numai pentru, cazul apă e an 

i-ar cădea în mină scrierile acelor profesori”, egale a A 
în vedere substratul sentimental care se ascunde sub! impun 

torul material erudit, în lucrările acelea. 


irit: ice, pa- 
Xmada de maniere spasmodice, iritate, năvaln ¥ 
etic mie em sau grave ke intunecate, care fac actualitá 
noastre literare o fizionomie strimbăcioasă şi neuropatică, 3 3 
lul lui France se deosebeşte printr'o linişte statornic şi mu 


9 la Genrges Michaut: Anatoe France, tade psycho- 
Ar ar At Giraud i Anatole France, In colecția Les mattres 
Da, seria U, 1914, pag. 179- 310, 


— E z _____ OMUL CARTILOR 341 


“laterală. Scrisul său nu comite gafe, nici măcar inten te 
si niciodată nu face grimase, ză dai 

Stilul său este liniştit, cum i-a fost liniştită şi viața,—aşa 
vor zice, probabil, în chip de explicaţie, Istoricii viitorului, ca 
unii ce vor cunoaşte de aproape din viața omului multe care 
două ne sint incă ascunse. El singur şi-a descris copilăria a- 
proape numai în culori luminoase şi voioase: o idila partu- 
mată cu trandafir şi zaharisită, care impresionează cam stra- 
aiu din partea unui spirit atit de critic. Sigur este că a cres- 
cut în mijlocul cărţilor. Tatăl său era librar, şi pare totuşi 
să fi iubit cărţile. Copil de zece ani, privea cu nesaţiu pe un 
bătrîn colecţionator de cărţi şi alt: vechituri, şi gindea că nu 
se poate ceva mai frumos pe lume decit să fad cataloage. ŞI 
cînd treizeci de ani mai tirziu notează amintirea aceasta, France 
adaogă: cu toate că ideile m le s'au corupt puţin de atunci fn- 
coace, credința mea nu s'a schimbat aşa de mult cît s'ar pu- 
tea crede. Un bibliofil dar şi un mare cetitor, în aceiaşi per- 
soană. Desigur trebue să fi iubit tare cărţile şi cetitul pentru 
ca să scrii vorbe ca aceste: «Cartea este opiul Occidentului. 
Cartea ne devoră. Va veni o vreme cind toți vom ajunge 
bibliotecari. Cărţile ne omoară. Credeţi-mi mie care m'am 
închinat, m'am dat lor cu totul. Aven: prea multe cărți şi de 
prea multe feluri». 

Un demon ironie şi exemplul rău l'au blestemat însă ca 
să mai sporească şi el enorma comoară cu vre-o patruzeci de 
volume Încă, 

Atit de credincios a rămas cărților, încît sentimentul to- 
cului de naştere, care-i aşa de put rnic la dinsul, se ridică la 
lirism tocmai atunci cînd vorbeşt: de cheiurile pariziene cu 
antiquarii şi cărţile lor vechi. Mai tirziu a fost lector la e- 
ditorul Lemerre, unde se adună şi discută Parnasienii, apol 
funcţionar la biblioteca senatului, unde intiineşte pe Leconte 
de Lisie, coleg superior în grad. Astfel ni-iodată nu s'a in- 
depărtat prea mult de cărți, şi a căzut tot mai tare la patima 
aceia care mal mult se potriveşte naturilor liniştite, Acum vre-o 
treizeci de ani un prietin descria pe France astfel: «Nu cu- 
cunosc om mai puţin făcut pentruacţiune, şi nici mai bine în- 
zestrat peniru exerciţiul regulat al gîndirii, pentru cunoaşterea 
şi înțelegerea lucrurilor. Indolenţa lui esenţială se zugriveşte 
pe faţa lungăreaţă și paşnică, în fizionomia lui cam nehotă- 
rită, În privirea lul exirem de lentă, distrată şi blindă, în vor- 
ba lui ingăimată şi ind:cisă». Ac:st om aşa de potolit a fost 
totuşi gata să aibă un du-l, şi chiar cu Leconte de Lisle, mais- 
trul iubit şi sever, cărui odată ii dedicase volumul de poezii. 
Un duel, se'nțelege, tot din pricina cărților. Ori din cauza unei 
recenzii ? Prin urmare tot pentru cărţi. 

Erndiţia îl atrăgea tare, fireşte. Din tinerețe s'a famili- 
arizat cu metodele exactelor studii istorice: ediţiile sale de 
clasici francezi nu sint simple lucrări de amator; iad biogra- 


342 VIATA ROMINEASCĂ 
d'Arc a avut toată aprobarea învăţaţilor, cu tot ne+ 
poarte ferveaţi improvizaţi şi al creştinilor chic, h 
care incearcă să se decoreze, upira și AN, cer, rc 
i 4 de vre-o citeva decenii în 4 
SR ae ol ocupat de arheologie prehistorică şi de fiziologie, 
a frequentat şi un institut biologic. Astfel a ans si cu- 
noască ştiinţa şi maniera ştiinţifică; ştiinţa şi dorul de a cu- 
noaşte nu l-au mai părăsit. France pune mare preţ pe rai 
bele unui autor vechiu care zice: de orice se osteneşte sea 
numai de dorinţa de a cunoaște şi a înţelege, nu. . ŞI s ngus 
pomeneşte odată despre «ce besoin de logique et de clart 
tvore incessamment». 
A aproba frivol odată, zice Gaétan d'Esparvieu in La A 
volte des Anges, şi mă ocupam de metafizică. Ceteam pe ra t 
şi pe Hegel. Cu virsta m'am făcut serios şi nu mă mai = 
resez decit de formele sensibile pe care ochiul şi urechea le 
poate prinde. Arta este omul întreg>. Poate că France, caşi 
unchiul Gaétan, a părăsit demult metatizi-a; totuşi o „orară 
nică şi frivolă dragoste de intelegere şi învățătură ii stăpl- 
nea încă strins, cînd şi-a scris ultima carte. ŞI oare într ae) 
văr arta cuprinde omul întreg ?... Oricum, puţini artișt au 
afirmat atit de mult şi aşa dè multe, puțini au discutat sie 
decat, ca acest sceptic; puțini au povestit atitea parabole şi 
exemple ca acest estet. Aşa a vrut natura, aşa a vrut creş 
terea de care avusese parte. Aşa a vrut poate, în aperi, 
epoca lui. Ştiinţa L gate tocmai pela mijlocul secolu eh 
cut la cea mal înalță consideraţie, şi chiar în ochii pub 
de tot soiul, chiar la acei căror știința leera departe. Spee 
ba sărbătorire a cunoştinților exacte, pe care naturalismu! H- 
terar le cînta pe tonuri tot atit de înalte cit erau de falşe, a 
sedus şi pe France, —l'a sedus cel puţin indirect şi e area 
atmosferă generală: în sensul acela că şi el, cu tot scepti 
mul mizantropie, nu a scăpat de dorinţa de a instrui, de a 
răspindi, cum se zice, lumină şi adevăr. Astfel arta lui 23 
făcut savantă şi instructivă, cu toate că el singur gre 
rău pe naturalişti fiindcă voiau, cu teoriile lor sumare i su- 
perficiale, să înlocuiască arta prin ştiinţă, cu toate că sei ju- 
deca arta pură ca fapta cea mai superioară a omului, N ce 
toate că, logic luînd lucrurile, post de vedere estetic ar 
trebui să fie încheerea inevitabilă a pene încit pri- 
veşte comunicarea dela un s irit la altul. y 
In prefața la dramele filozofice, fade, profesorale şi inu 
tile dialoguri, propune Ernest Renan genera iilor viitoare un 
program de artă filozofică, pe care o botează : dramă i pl 
cratică,—o specie de artă pentru publicul cu educaţie yei 
fică, care să satisfacă cerințele unei aşa numite intelectualități 
superioare. Un parfum de pedantism şi parveanen literar fi a 
aer greu de om de carte, de «om cult» à la David mapa 3 
Strauss] se ridică din vorbele aceste. Imi închipuesc - 


+ 


Zieni OMUL CARTLOR 33 


atole France, care a vorbitatit de inteligent şide poetic des- 
pre teatrele de marionete, n'a cetit cu prea multă plăcere pre- 
tenţiile aceste esteiice ale filologului literat. Şi totuşi ceva 
din spiritul pedant al vorbelor lui Renan pare să-l fi stăpt- 
ait, în ascuns numai, și pe dinsul. Un scientiism prea accen- 
tuat, o tendință prea marcată de a instrui, intervine uneori 
disarmonic în structura artisticelor sale cărți. Mi se pare că 
superbul şi elegantul su je m'en fichisme, căruia i s'a zis 
«scepticism», s'a indreptat mai muli, în fond, asupra artel de- 
cit asupra filozofiei. France este prea mult om de reflectie, de 
gindire generalizătoare, instinctul cauzalităţii este prea puter- 
aic dezvoltat într'insul, pentru ca să fi putut răminea simplu 
artist. Nu-i o natură esențial contemplativă, între Francezii 
de astăzi, cum este Henri de Régnier, de exemplu. Ce-i drep- 
tul, France are aerul să preţuiască contemplarea mai presus 
de orice; acțiunea n'o stimează prea mult, pe marii căpitani 
şi oameni de stat îi disprețueşte ades=a din inimă, şi bucuros 
14 a înțelege că acțiunea puteraică nu-i posibilă fârâ un grad 
oarecare de prostie. Totuşi, exact luînd lucrurile, un om ca 
France este tot aşa de activ, de exemplu, ca Napoleon |. In 
puterea şi valoarea rațiunii el crede tot atit cit credea Bona- 
parte în armatele sale şi in valoarea războiului. Şi ce minu- 
sată oaste sint cele treizeci şi citeva volum, ce tactică ge- 
sială în aranjarea argumentelor, ce atacuri rafinat plinuite, ce 
surprinzătoare manoperel Dică mi-aduc aminte că France se 
plinge de lipsa lui de hotârirz, mă întreb înfiorat, ca aesăţi- 
poftă de bătae trebue să domine pe acest pur int 'I-ctual ? 

Omul uită prea lesne, că cea mai simplă formulare de 
mdecată este ceva straşnie de—activ. Dar încă să judeci fap- 
tele şi gîndurile oamenilor, iar aseman:a judecăţi să le scrii 
şi să le dal la tipar—aceasta însemnează doar să porneşii 
straşnice campanii”, campanii pe care, fireşte, le poţi duce în 
"oată liniştea, 

Cartea nu-l doar lucru de glumă. Cartea-i literatură, a- 
că: idei şi înţelepciune, ori mai exact: înţelepciuni, fiindcă 
pluralitatea este aizi tocmai lucrul interesant. Ca humanist se- 
rios şi pasionat, France a făcut cunoştinţă cu multe din acele 
'nțelepciuni literare, pe care unii oameni le numesc: filozofie 
-—le-a cunoscut în enorma lor varietate, în contrastele lor in- 
solubile şi descurajătoare. ŞI aceasta s'a intimplat tocmai în 


* Două luni dupăce scrisese. acestea, Anatole France s'a oferit de 
vamâvoe pentru serviciul militar ; și intr'o scrisoare deschisă zicea că ar 
muri de durere, dacă nu vor vrea să-lia la oaste, Mărturisese că această 
manifestare a întrecut toate inchipuie mele ; totuşi cred că pot revendica 
textului meu un oarecare sens profetic, Şi mi-aduc aici aminte, că unul din 


„cei profesori care au cenzurat sever pe lteratul Franca, hotărise că O- 
Mamul acesta nu-i făcut cu adevărat pentru cariera literară, Poate că de 


data asta acel invăţat bărbat va fi de părere că bătrinul France şi-a ne- 
merit, în sfirgit, adevărata vocație făcindu-se militar, 


/ 


344 = 7 VIAȚA ROMINRASCĂ 


vremea cind ştiinţele istorice aruncau lumina cea mai tare a- 


tritatei mulțimi a ideilor şi faptelor speciei noas- 

ma pr pelin A: o minte eur por de subțire, un 
spirt veşnic şi minuţios intrebător a ajuns la acela ce Nietz- 
sche a numit nihilism modern ? Atit numai că, pentru asta, 
Francezul cuminte, nu a câzut în patosul des erării, ci cu ua 
zimbet de milă şi de uşor dispreţ, s'a emancipat de orice è- 
xaltare ca şi de orice melancolică descurajare. Astfel în ca- 
zul lui France asistăm, pare că, la un fel de descompunere a 
străvechii gospodării a literaturii: de înţeleperunile literare nt 
se poate lăsa, dar nici nu le mai poate da serioasă crezare, 

Dar din <tăcutele orgii ale gindirii» (un cuvint favorit al 
iui France) s'a născut încă un lucru nou şi multora morga 
tat. Plimbindu-se omul atit de stăruitor printre păreri poll- 
tice, morale, religioase, aga de numeroase şi variate, fatal tre- 
bue să se oprească mai mult la unele din ele ; ori, mai dre 
poate, se opresc părerile la om. Chiar numai din faptul de 
a fi stat în strinsă, continuă, deşi oarecum numai comempla- 
tivă legătură cu dinsele. Intr'o țară latină şi democratică este 
greu ca un literat, un om care are deci mult deaface cu toate 
ideile posibile, să nu ajungă odată şi la tribună. Asta a 
intimplat lui France; si această nouă aciivitate a practicat-o 
cu acelaşi aer cu care le praes pe toate: totdeauna oare- 
cum pe delături şi în toată liniştea. După cele ce am 
manifestarea politică a lui France corespunde în totul natu 
sale; şi constatarea aceasta va mulțâmi, tred, pe toţi ace 
care îşi găsesc o supremă satisfacţie în descoperirea conse- 
quenţii şi a unităţii. 


Orice se intimpla însă, stilul îşi păstra liniştea lut su- 


bå. Chiar în discursurile şi broşurile politice lipseşte a- 
E bapo orice urmă de patos. Cartea despre stat şi biserică 
are eleganța deosebit de sobră a celei mai nobile proze a- 
tice. Fapte şi argumente alunecă unul după altul cu sigu 
ranţă rece, cu strălucitoare claritate, în fraze egal Bape, ea 
de pildă în discursul lui Platon pentru Socrat. Pe c-ai 
crezi că ai înainte traduc rea perfectă a unui text antic. sr 
de mirare ca astăzi un literat si scrie, despre lucruri ageri e 
chiar, înt”'o formă atit de minunat neactuală, fără să fie må 
car odată ispitit a îmbrăca aşa numitul stil frumos. Giai 

Aproape peste tot la Anatole France tonul este stăp = 

şi discret, detaliile cu multă moderație întroduse; ceaţă d 
uneori cuprinsului artistic o palidă şi rece aridititate ; iar 
claritatea egal susținută se ridică, în răstimpuri, o 
bine crescută şi elegantă plictiseală. 


OMUL CAROR E a 


Insă capacitatea fantaziel lui, discretă dar intensă şi ori- 
ginală, o surprindem numaldesit cînd nu ne lăsâm prea tare 
duşi de egalitatea continui şi potolită a vorbei sale. Ce de- 
ticatã, dar teribilă sensuaiitate se insinucazi cu ciudat farmec 
în vorbele despre Lucile de Chateaubriand: cette jeune fille 
avait les genoux frileux d'une amoureuse!l—ce diabolică şi 
profundă comicărie, cînd obrazul roşcovan şi pudrat al unei 
solemne şi sentimentale dame il asamână cu zmeura tăvălită 
în zahăr) Curioase, splendide și enorme efecte umoristice 
isbucnesc, cînd France aplică, cu superbă şi vicleană linişte, 
dicțiunea homerică pentru a descrie dezastrele casnice ale 
doamnei Bergeret; iar cînd becisnicul şi speriosul bibliotecar 
Sariette, al cărui suflet mititel este prins tot în furia de a nu 
lăsa să se scoată o singură carte din bibliotecă, ajunge să 
asasineze, încbuneşte şi aruncă vulcanic, depe acoperiș, vra- 
furi de cârţi şi busturi de autori, o bufonerie unică, siranie 
şi lugubră se înalță prin această ncaştepiată şi splendidă 
creştere de imagini. - 

"Alkestis şi Antigone mi-au dat cele mai frumoase vi- 
suri pe care le-a avut vreodată un copil. Cel mai frumos 
tucru din lume este spiritul atic—nimic nu-i mal bun pentru 
formarea spiritului de-it studiul anticilor după metoda vechilor 
humanişti irancezi.—ncă dela virsta de cincisprezece ani sim- 
feam frumusețea limbii latineşti şi a celei franceze; şi gustul 
acesta nu lam piordut nici astăzi, cu toate sfaturile şi exem=. 
plele contemporanilor mei mal norocoşi». Aceste vorbe le 
scria France la patruzeci de ani, şi spre bătrineţe le-a repe- 
tat întărindu-le. Pentru ca să explice titlul colecţiei de pre- 
fete pentru ediţiile sale clasice: ie génie latin, scrie France 
următoarele: «Este o faptă de credinţă şi de dragoste câtră 
tradiția greacă, care toată se rezumă în rațiune şi frumuseţe; 
în afară de dinga totul este râtâcire şi confuzie. Filozofie, 
artă, ştiinţă, drept, tot datorim Greciei şi cuceritorilor sâi pe 
care ea i-a cucerit». Cam în acelaşi timp şi din aceiaşi por- 
nire de înimă izbucneşte entuziasta apostrofă câtră Racine," 
în care, zice France, a căutat din tinereţe şi aproape zilnic 
secretul gîndirilor juste şi al vorbelor clare. Acolo, binecres- 
cutul poet de curte, lustruit şi înstrunat, capătă titlul de «mal- 
stru sublim, în care se cuprinde tot adevărul și toată frumu- 
sețea—Racine este viața şi natura insăşi—femeile lui Sofocle 
È ale lui Shakespeare nu sint decit pâpuşi pe lingă ale lui 

acine». Pe ton atit de extrem n'a vorbit omul acesta de 
mulie ori, Aceasta-i cea mai pură, ori mai exact, cea maj 
întunecată ortodoxie, Asemenea evlavie clasicistică arată o 
lipsă de măsură cu totul neclasică. In La fRivolte des Anges 
adorația anticităţii creşte până ia absolut: France pare să fi 


* imr'o amintire din copilărie publicată ta /'/lomme libre, astăzi re- 
produsă in Le petit Pierre, 


346 VIAȚA POMINEASCĂ 
aa N ARII N i ni Ala Paza saaa 


aitat vorba cuminte cu care altădată arătase aşa de istet pue- 
rilitatea prejudecăţilor şzolăreşti: «toute époque est ale 

r ceux qui y vivent».—Se poate zice că dorul după o an- 
“icitate, pe care el o închipueşte ca o sârbitoare_ şi veselie 
continuă, este un sentiment mult prea romantic. Şi acest dor 
apare tocmai într'o carte unde stă scris: romantismul şi răz- 
boiul sint două groaznice nenorociri. De data aceasta înţe- 
tepciunea pare pierdută cu totul. ŞI de fapt lusese o nemă- 
surată încumetare să vrei să înţelegi şi să iubeşti tot, să te 
pierzi intro universală blindeţe şi o toleranță absolută. Aşa 
seva numai la Dumnezeu doar de va fi cu putință; facă pu- 
tem bănui că nici el n'a pus vreodată în practică această ca- 
pacitate, care numai a lui poate să fie. Anatole France aspus 
singur de multe ori: omul nu poate cu nici un po eşi din el 
însuşi. Pentru o creatură attt de radical mărginită se poate 
o mai deşartă şi absurdă dorință decit să vrea a fi blind, to- 
ierant, şi mai ales de toate ințelegător ? 

Nu numai bibliofilia şi erudiția, ci şi apucătura specific 
numanistiză se vede în faptul că autorul acesta, ca artist Il- 
terar chiar, se serveşte bucuros de cărți. Pentru unele din 
operele lui au şi început de atum cetitorii învăţaţi să le caute 
isvoarele, şi le-au și gisit, mai ales atunci cînd el singur le-a 
indicat sau suggerat, ca în la Râtisserie de la reine Pedauque*, 

Evident, cartea este pentru dinsul oarecum și instrument 
şi material artistic; prin aceasta echilibrul tehnicei sale a fost 
stteodată turburat. «Din toate simţurile văzul îmi dă impre- 
¿ille cele mai tari şi mai adinci», zice pla-idul artist filozot. 
Ar fio ironie eftină să explicim, că vorbele aceste se aplică 
setitului, căci omul acesta are o natură eminent estetică. Dar, 
eu toate că, în felul oamenilor Renasterii, el declară că iubeşte 
viața şi natura mai presus de orice, adeseori viaţa pentru 
dînsul, cazi pentru acei oameni, se confundă cu cartea. Se 
poate zice că în unele opere ale lui cartea este oarecum şi 
peizaj şi figură; iar bibliotecile şi bibliotecarii se pot număra 
printre făpturile sale cele mai vii. 


«Cu toate feluritele distracţii care par să mă atragă, via- 


* Deuicăm aici o scurtă notiţă căutătorilor de izvoare, Răscoala ingert- 
lor n'a Roas para inspirată din acel loc în dramele filozofice ale lui Renan, 
unde arhanghelul Gabriel povesteşte foarte entuziast Do nnului despre frumu= 
seța femeilor pariziene, iar Atotputernicul în răspunde: Gabriel, dacai fi scris 
romane, le-ai fi făcut tare necuviincioase =? Ar fi numai de notat că Anatole 
France însuşi indicase mai d-mult tema într'o povestire filozofică: !'Humaine 
tragtdie. — Și apoi cit de su iv descrie Mi hel t aerul grav şi uman al pin- 
guinilor! In stiryt căutind bine pe găsi, astăzi că orisice a mai fost scris 
măcar odată, în cărți mai vechi, Ideia prinepală din Histoire Aegre, apei 
ma supervițoasă a actriței, este, cred, o adaptare din Memoriile e | 
Clairon. Dar ce însemnează toate aceste peniru judecarea execuţiei artistice 


ori, poate, afirmă el că nu poate crede titr'inse 


e OMUL CĂRŢILOR 347 


ţa mea n'are decit un scop: este închinată atingerii unei mar! 
ținte. Scriu istoria Pinguinilor». Aşa se spune în prefața co- 
lebrei travestiri, şi, mai departe, se pomeneşte acolo de up 
oarecare Jacquot filozoful, care a compus un fel de «istorie 
morali», unde feluritele fapte ale oamenilor sînt povestite În 
chip comic şi amestecate cu întimpliri din istoria patriei sale. 
Despre această «histoire contrefaite» credea Jacquot că ar 
tea fi de ajutor compatrioţilor sâi pentru a-i învăța să se 
inai bine şi, poate, să ajungă mai înţelepţi. Mi se pare 
că putem înţelege Incrul aşa: France este, în fond, optimist; 
altfel n'ar fi cultivat cu aşa stăruinţă poezia instructivă. Ori- 
cum, cartea aceasta—de altfel piină de ingenioase şi adinci 
idei asupra originii şi constituţiei statelor,—care ironizează is- 
toria Franţei în aluzii atit de artistic colorate, este, după toată 
structura ei, poate cea mal caracteristică pentru maniera es- 
tetică a lui France, 

Travestire, fabulă, parabolă—aceasta însemnează un gust 
arhaizant, humanistic erudit, așa cum inevitabil este gustul o- 
mului de carte. In legătură cu caracterul acesta esenţial didactic 
s'ar putea gîndi cineva poate şi la faptul cå Franţa este singura 
țară europeană unde un fabulist a devenit mare clasic numai 
ca atare. Aceasta ar putea fi însă o inutila şi riscată gene- 
ralizare. Jules Lemaitre, un Francez intre Francezi, se întreabă 
odată, cu toată admiraţia lui pentru La Fontaine: dar de ce 
oare omul acesta a scris fabule ?—Se înţelege, la France totu 
nu-i poezie didactică. Dar precum favoritul sán Bergeret pre- 
tace anecdote în nuvele pentru ca să-şi probeze tezele pesi- 
miste; tot astfel Anatole France dă povestirilor sale o pointe 
foarte vizibilă care le preface în exemple. Fiindcă nu pare 
doar foarte probabil ca Pilat så fi uitat cu totul, dintre toate 
afacerile evreeşti din timpul proconsulatului său, tocmai pro- 
cesul lui Isus; şi tot aşa de puţin probabil pare, ca Homer 
să fi fost atit de pacilist încit să-şi ti curmat zilele din prea 
mare rio pap pentru brutala poftă de ceartă a reveşiilor să; 
protectori. Dar aceste povestiri foarte stilizate, asemenea e- 
xemplelor din anticele şcoli retorice, nici nu trebuiau să fie 
probabile, ci numa! frapante; prin transparenţa lor trebuia să 
strălucească simburele unui adevăr. F arte caracteristic este 
că povestea morală cu cămaşa fericitului a fost desvoltată de 
France cu atita dragoste. Cu deosebire i se poate aplica lui 
o veche glumă franțuzească : literatul este un om care ia dis 
cărţi tot ce-i trece prin minte. 

Dar el însuşi la ce va fi ţinînd oare mai mult? La po- 
veste ori la adevăr? Eu am data înţelege că soarta lui a 
fost să fie îndrăgostit de adevăruri; o dragoste nenorocită, 
fiindcă adeseori au fugit adevărurile de dinsul, şi mai de multe 

Je. O tragedie 
dar,—care pe France nu l-a costat nici viața, nici sufletul. Ori- 
şicum, faţă de o poveste foarte estetic executată, admiraţia se 


388 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


pas 


clatină pare că, şi te întrebi cu oarecare necaz: dece a tre 
buit să fie asta o fabulă ? Nu ştii bine dacă trebue să ex- 
chami: păcat de poveste, ori pâcat de înţelepciune! Aceasta, 
se'nţelege, numai atunci cind cetitorul a pierdut puterea de a 
se bucura naiv de fabule şi de alte forme ale aluziei literare 
ca atare; şi cînd încercarea de a se bucura artificial de ase- 
menea lucruri nu mai corespunde gustului său autemic, 

Cind o fabulă este estețică şi destul de lungă, poţi une- 
ari ulta că ai în faţă o asemenea operă de intenţie oarecum 
dublă ; acest noroc nu-i rar în lectur: lui France. Tonul fun- 
damental al creaţiilor sil: are însă, oricum, ceva prea tare in- 
structiv și plin de ştiinţă. Acesta-i te singurul lucru pe 
care l-aşi putea spune, în general, d spre partea internă a 
cărților lui. Cu observaţia aceasta se potriveşte ia tao 
totală a vorbirii lui: liniştea egală, pe alocuri adormitoare, 
despre care am vorbit mai sus. 

Vorba lui este cu totul subiectivă ; rar numal se colorea- 
A ca pe potriva persoanelor. Ca ritm proza lui poate că, 
dintr'odată, nu pare aşa de variată ca la alţi mari artişti fran- 
cezi. Dar să cetească cineva cu glas tare una din puţinele 
descrieri de natură în Thats, în Balthasar ori in primele trei 
părți din Istoria contemporană, şi va auzi cit de rafinat ştie 

rance să diferenţieze sonorităţile, 

Pentru rest, arlistul acesta este, faţă de el însuşi, divers 
cit se poate. Dn aceasta i s'a şi făcut, mi se pare, mare im- 
putare; fiindcă In esteiică, caşi în alte departamente filozofice, 
aşa numita unitate a devenit de multă vreme un fel de super- 
stitie numerală. In sfirşit, el s'a servit d? metodele cele mai 
variate. Jean Servien, de exemplu, această Education senti- 
mentale în tempo allegro, cu capitolele sale scurte, cu mer- 
gul dramatic şi fără episoade, est: foarte strict compus ; tot 

sînt milte din nuvelele istorice, şi mai ales hafs, unde 
părţile, în dispoziţie triptihică, se echilibrează aproape exact 
chiar prin numărul paginilor. Mai ades.ori înşiră Anatole 
France lucrurile capricios; caşi H-ine, a făcut cîtoodată din ca- 
priciu sistemă. Dar poate nu până într'atit ca Heine, care cu 
mai mare regularitate vorbeste tocmai despre altceva decit 
despie ce-i vorba, şi caută să păstreze doar un ton funda- 
mental cu ajutorul aceloraşi requizite: amante moarte, roze şi 
privighetori. í 

Această 'procedare bogat complicată se opune cu totul 
metodei dreptliniare a lui Voltaire, de ex-mplu, pe care unii 
vor să-l prezinte ca model absolut al lui France. Humotul cu 
tolul original a! acestuia datoreşte în parte acestui capriciu 
sistematic surprinzitoarea sa bogăție de forme, De mu te ori 
crezi câ şi aici l-a călăuzit o intenţie arhai:antă, —dorlaţa de 
a ne reda cartea vremurilor vechi, în care cele mai felurite 
iucruri stau nesupărate ală-uri, ca la adunătorii de anecdote 


din epocile din urmă ale literaturii grecești ca în Talmud şi 


# 


= OMUL CARTILOR i HY 


în aite cărţi de Intelepciune ori'ntală ; ? i 
didul g paint fai atribua Moatilgne., ne d aaa 
sigur dialogul şi discursul sint, din pun 
estetic, formele cele mai indiferente, dar pesti eat n 
tructivă cele mai naturale,-Nu trebue uitat însă, pentru aceas- 
ta, ce desăvirşite sint creaţiile curat estetice ale lui France 
unde situaţiile sint redate numa! în impresii, unde cele mai 
fugitive amănunte ale vi ţil reale, nu ale celei gindite, se a- 
fată cu un reliet astfel că orice asperitate cărturăreasca dis 


Anatole France s'a numit odată el singur: u 
: un călugăr fi- 
ga Este drept să zicem, cred, că sest călugăr, cină vrea, 
işi ilustrează dscursurile şi dialogurile sale înțelepte cu cele 
a măestre miniaturi, lar alt ori zugrăveşte chiar tablouri 
e o pură şi absolută viaţă, fără text savant, 


April—August, 1914 Paul Zarifopol 


Nevinovăţiile viclene 
(Roman —s!irșit) 


XI! 


era ploioasă, Burase dimineața 'ntreagă, şi dapă- 

PS prea Soari subt un cer de leșie. Copiii aşteptau A 
grădini, nerăbdători şi gata imbrăcaţi, pe mătuşa Cecilia, care Sena 
să-l ducă la matineul dela Casino, Sanda, plimbindu-se pe a rea 
înfigea umbrela ta pămintul inmuiat al râzoarelor, Părăluțele, ar d 
de ploac, işi lipeau capetele mici, albe sau roşietice, de secetă = 
brazde, iarba udă păstra per meg și ageri ind A prea 

in prundis Inainte de-a-și lua z . A 
ca pe gta per e pridvor; din pricina amhiedanitei as să im- 
drace haina groasă şi, cu toate că se simțea bine într gr e 
să-și inchipue că-l este prea cald. Baby, care-și pierduse e 
începu de odată să interpeleze vehement asupra intirzierii pe er, sas 
aşteptau caşi dinsul. ŞI intră buzna În casă, de unde | se aur og 
răşi vocea ridicată și din ouă ro tn curind impreună cu mama, 

a Anuşile, impasibilă. 

Si e Laramie portar şi copil mergeau Inainte, pe cind mătușa > 
cilia ràmāsese In trmă cu Radu. Amindoi inaintau tăcuţi pe trotuarul 
de pâmint bâtătorit şi ud. Vintul cra posomorit și umed; erg 
trecea, lung şi zgomotos, un şir de care cu bol plini e esec e ak 
tuşa Cecilia cttă de mai multe ori; Radu o privi şi-i SEA y = 
azul slab expresia tristă şi preocupată, Caşi cum ar ir 
scuze, ca r?spunse privirii: „Ce belea cu ivpinesele astea carta 
Unde era Marița iei am pas abnag el știa. Matte a, apă 
după o pauză, întreabă mai dep PERS pai alt ema 

iarăşi cu un „nu gilus scurt, Pricepuse tiicul în 
iron dea dar era prea interesat de Sanda, pe care o avari pi aia 
şi de mersul ci. Sanda umbla cu pași mari şi legănaţi, o r r 
amerji in tactul picloarelor, pe care ciorapii îşi uscat pe : er d 
sotunde de noroiu. Tira după dinsa umbrela inchisă, şi Ra nf = 
să urmărească virful ei, cum inconjura pietrele sau sărca peste 
croind în pămintul inmuiat o diră şerpuitoare şi subţire. 


erdil era 
in parcul din fața casinouiui verdența arborilor şi a 
tavioret toată de aie stăruitoare, Pe alei lumea mişana piu, 
tn grupuri sau unul cite unul, Dio zgomotul continuu de e mesi 
mo glas se ridica din cind in cind peste celelalte, desluși 


o 


NFVINOVĂȚILE VICIPNE 351 


tură de frază, Paşii nenumărați măcinau neintrerupt nisipul scirțiitor 
subt tălpi. Un havuz, in mijlocul basinului impodobit cu nuferi și co 
Yobode, îşi inălța apele, pentru ca apoi să le coboare întro draperie 
aibă şi frâmintată, din care vintul prelungea un fald de stropi sub- 
țiri, plimbindu-i peste obrazul trecătorilor. 

in vestibulul casinoului mirosea a hală udă şi-a manta de 
ploae, Mătuşa Cecilia cu copiii Intrară în sala din mijloc, unde e- 
lectricitatea, inlocuind lumina zilii, strălucea pe parchet și pe frus- 
tele paimierului de deasupra canapelii do catifea, 

Cind intrară în teatrul intunecat, pe pinza cinematogratului 
oişte trupe detilau cu o iuțeală supranaturală și tremurată, päring 
că vor să năvâlcască in sală, pe cind, dintr'un pavilion plin de jo- 
bene, un ofițer cu mustăți impunătoare şi albe, le răspundea printr'ur 
salut continuu. Filmul se impăinjeni, și trupele făcură loc unel re- 
clame colorate şi imoble; pianistul intrerupse brusc valsul, fără să-l 
ducă până la capăt. Apoi lumina se aprinse şi un clopoței suni, pro- 
dabil ca să anunțe că filmul se sfirgise. 

Radu, care lăsase pe ceilalți să intre în staluri inaintea lui, 
rămăsese ultimul în bancă, şi vedea acum cu necaz pe Sanda între 
cel dol copii rizind şi vorbind, Linză dinsvl, mâtușa Cecilia privi le 
o gaură din mănuşă și căscă. Pianul reincepu vesel și săltăreț, pe 
cind cortina se ridica deasupra scenei luminate, transformată Intru 
peizaj oriental şi disparat, plin de pagode şi de minarete In acelag! 
timp. În mijloc un aparat complicat de gimnastică strălucea in osa- 
tura-i metalică subt lumina aspră a rampei, Din dreapta şi din 
stinga deodată, intrară în scenă două făpturi foarte albe în tricouri 
negre. ŞI Riri cu Baby constatari șoptindu-şi, că cea groasă dir 
dreapta era o femeie, pe cind cea slabă din stinga era bărbat. A- 
miadovă făpturile făcură deoparte şi de alta a sèlil clte o reverență, 
la care publicul se abţinu de a răspunde. Apoi incepură să se ca. 
țere cu contorsiuni diverse pe aparatul instalat, inbârbătindu-se re- 
ciproc prin strigăte pe care Baby le credea limba vorbită de locul- 
torii peizajului de pe decor, Deşi perechea nu părea încă obosită, er 
opri sărind pe scenă In fața publicului şi repetă reverenţele, la care, 
de data aceasta, aplauze biazate răcpunseră, Amincoua fEpturile e 
giră separate tot pe unde veniseră, Doi servitori Intrară, şi fra s? 
ta în mamă publicul, demontară scheletul aparatului, transportindu-! 
tragmenteie in culise, Pianistul In aşteptare preluda. Şi, in curind, 
apăru extrem de zimbitoare o artistă cu părul şi cu pieptul abun- 
dente, şi într'o rochie potrivită culorii fardului depe obraz şi depe 
brațe. Pianistul se opintea în ritmul unui cintec in care artista rë- 
peta cu diferite intonațpii numele iubitii pe franţuzeşte. Deaceia Radu, 
printre cej ce-i despårjeau, privea cu ințeles la Sanda, care insă, 
prea atentă la spectacol, nu-l vedea şi nu putea rispunde aluzie! 
privirilor, Cintecul se sfirși intr'an ultim refren patetic, peste care 
crescură aplauzele și cobori cortina. Lumea eşea zgomotoasă din 
sală, în timp ce un uşier fixa pe stilpul de lingă scenă o placă a- 
nunțind,o pauză de jumitate de ceas. 

Publicul, scăpat la larg, roia prin sala de mi loc cătră cea de 
joc, Domnii își aprindeau țigarete şi cucoarele îşi potriveau rochiile. 
Radu so așezase pe canapeaua de sobt palmier, ictre mătuşa Cecilia 
şi Sania; copiii explorau colțul de sală învecinat, Cintăreaţa de a- 

dineaori, cu o țigaretă în gură, se plimba în sus și'n jos, stringing 
pe git un voal sclipitor de fluturi. Decite orf trecea aproape de ca- 


sii VIAȚ_ROMIMEASEA 
ac DI Pa Nae 


Li 
longea apol asupra 
runca cite o privire, pecare o pre I : 
e te cir și Sandri ca sí sari at aer atinge A ppp pa 
„se devenea tot m . x 
Apep aceasta nu-i dădea mizi o A A Mi 
cilja "începu un suris protector și apd LA PA a certa 
SI - re se . 
til și ru a Speram at l~ pe un ton atit “a sere, 
Radu pr pisat naucit. Imvirtea intre degete goe pen Sory Bag 
imțea dorința nestspinită s5 meargă cit mai repede ip urmă 
eta oii ori Incercă “i aloni mu ă parea Pilar. - 
u l ajungea indr . h 

aao Sae Davi pe urmele Sanlei, strigind şi el din siers: „MS 

duc şi cu sus." 


Depe terasa părăsită, cum Sanda sta dpi gar; perenă e 

d4, vedea cerul înourat deasupra. coroane o i aaae ia oi 
emre "a tortotea pe aci. Se simţea Tndurerata şi pe fei 
de fel de nimicuri, pinind ochii pe jumêtate Incili clipă la Sanda 
i Moare. Radu, eşind pe terasă, privi nemișcat o ja se apropie 
grea să-l vadā obrazul, fu convins că plinge, laporte Aiat pr 
rabit și în virtul picioarelor de dipsa, ca apoi 8 

a. - P 

” geg man ppd brose privirea rece cătră ouant: poids paa 

jo "că i aia e jos?e Vocea tremurată dar i ao Ria ce să 
arena loisia. Radu surprins şi anet sei rS måcaf: 
r Se gindi ce bine ar fi, dacă ar putea a pa pu putu să ex- 
Mic îmi tace atita piâcere să stau cu tine îi mal rugâror şi mal 
primo mai mult deci! numele el, pe pi sete raspunse. v` 
A nt, şi să rämie lingă dinsa. Sanda bt frunziguri. Din 
tnsinuant, a aproape de iot, gara se-ascundea sut eaei e] 

aiban: jice se înțelegea manevratul vagoanelor, ib se ridică 
ciocnituri metance apoi fineră prelung şi fumul el a 


f ri 
a paesan ein A gară, apăru mică și demodată, tirind dup 
ao a şir de vagoane de martā, vde de carate SABII: 
ST Radu suferea de întrevederea ce $e pg 4 E hrioda: 

petind numele S:ndei, voi să-i pue misa pe o 


insal to 
se şi plecint hotârttă și o ur aâri dela distanță, purtină cu Li 


t de dezastru, aa ăi 
a a taaa bi şi copiii aş'eptau la o eg keo erai 
Noil veniţi sosiră pe rind şi se aşezară pt ibere 


aşteptau alăturate, re sta la masa de 
carad aree în sală, Radu văzuse pe cintăreaţă ca E ei pie- 


r zase pe scaun, Încep 
re Leii orale A dai mesii de ici pe care lista 
mn aţiilor se incadra In armatura de argin EEE 
N ducea pe tavă ingheţata in cinc Ra 

Ce P In fiecare din acestea. inghețata își sappa „a 
ferit în doi bulgāri mici, unul ca o lămile it sa a ia 
itie şi ceiäla!t roşu şi topindu-se puțin, A m a să 
piată din bulgărul de vanilie, incercind să-l scu pane re eing 
ar Riri, interesată de această operaţie, lăsa in ai 
are saro s3 se confunde intr'un sirop cu vine ap Pati, și cu 
e Š sonerie anunță sftrşitul pauzei. Matuga Cecilia | = poli eits 

toţii trecură lar în sala de teatru, „Stai tu lings Sande, 


t 
NEVINOVĂŢIILA VICLENE ~ 253 


Cecilia intră cea dintăiu in stal cu copiii cupă dinsa, 
capul băncii şi avea pe Sanda lingă el, N 
tecitea programul pe care [i știa pe de r 
dinsa d pe genunchii lui, îl intrebi cu toate astea despre ce avea 
să vie acum. Radu-i răspunse tare și pe nerăsuilate, intr'un sénti 
ment de fericire şi de scăpare, Amindoi se priveau jenați, cind lua 
mina deodată se stinse in sală și piaza se împodobi cu titlul fit- 
mului. Cinematogratul zbirntia neintrerupt, tremurindu-și eroii, care 
se încurcau tot mal adine iatr'a acțiune complicată. Mâtuşa Cecilia 
servea copiiilor de interpret şi de ghid în labirintul îintimplărilor din 
piesă. Cind pinza se lumină purtind pe dinsa o scrisoare concisă şi 
explicativă, Radu surprinse po Sunda care se ulta la dinsul; și pri- 
virile intilnindu-li-se, amindoi zimbiră, Filmul continua şirul fatal de 
aventuri, pe cind Radu işi trecea degetele uşoare pe brațul moale şi 
cald äl Sandei, care-l ținea sprijinit de speteaza dintre locurile lor. 
De fiecare dati, mișcarea scipeirdea în Incheatura cotului, unde” pielea 
era umedă și netedă. O dată Sanda ii prinse degetele in incheetură, 


si dindu-le uumaidecii drumul, se plecă spre dinsul: „Ce fierbinte 
ţi-e minal“ 


Radu ocupa 
eştlind ce atitudine să ia, 
ost. Sanda, carâ-l citea și 


Cind eșiră in parcul intunecat, gtoburile electrice se aprindeau 
pilpilnd şi fişiind. in jurul lor, frunzele late de castan se luminaa 
verzi şi străvezii, repetindu-şi formel: ia umbre uriaşe pe nisip, 


Havuzul îşi siiziia nelntrorupt mătasea. in umezeala serii, Riri işi 
suflă nasul, 


XIII 


Dejunul se sfirşea, liniştit și cotidian. 

Pepenele verde trosica spintecat de cuțitul unchiului Pavel, 
Pe tava de alamă, din coaja lui natetă si bălțată, coroana de felli 
imtlorea roşie şi cărnoasă, cu simburii negri Infipți în dantela mt- 
chiilor. Cind tava se odihni in mijlocul mesii, din povara ce-o Inpo- 
dobes, se ridică un parium rece și umed, 

Fiecare îşi opora în farfurie felia, din care, subt cuțit şi fur- 
culiță, singera țesutul delicat şi apos, cind poştaşul, care se auzise 
deschizini poarta, işi arătă chipiul şi bluza albă la fereastră, Depe 
pervaz, Baby aduse găzetele şi o scrisoare pentru Radu. Era dela 
mama lui. Radu o deschise şi incepu tăcut citirea, pt care o isprăvţ 
citind. H scrin despre ce găsise ia moşie, se plingea că nu primeşte 
destul de des veşti dela dinsul și-l amintea că peste două săptâmini 
trebuia să se întoarcă de inceputul şcolii. 

Cind o stirşi, mătuşa Cecilia i-o luă din mini şi-o citi tare. 
Radu în vremea aceasta privea la Sanda, ca că surprindă efectul 
veștii plecării. Ea ascuită foarte liniștită pănă la sfirsit, şi apol işi 
plecă repede şi adine capul deasupra farfuriel, în care incepu să 
toace cu cuțitul o bucată din coaja pepenelui, 

Radu se sculă dela masi pătruns de sentimentul apăsător, că 
nişte fraze mult timp aminate trebuiau să tie spuse pănă intr'un 
termen apropiat, Incercă să se azațe de vre-o idee, dar toate îi cedau 
subt atenție, şi i se părea că se ineacă, 


în salon Sanda întindea între miini o |urubiţă desfăcută de mi- 
tase, din care mătuşa Cecilja Invirtea firul într'un ghem. Unchiul 


3 


j 
i 


354 e VIAŢA ROMINEASCĂ 


. 


Pave! fuma plimbindu-se agitat prin odae. Din grădină se auzeau 
tipetele copiilor și paşii lor în fugă, Radu privea la Sanda care-și 
inea cu insistență capul plecat, Unchiul Pavel se opri deodată în 
fața mătușii Cecilia şi-i spuse fără vre-o altă lămurire: „Şi stai să 
mai vezi!* Mătuga Cecilia păru că înţelege din ce conversaţie era 
ruptă frintura de frază, și amindoi trecură în birou unde traseră uga 
după dingli. Radu se aşeză pe divan aproape de tot de Sanda, ră- 
mase cu bărbia'n piept și cu jurubița desfirată inlănțuindu-i minile. 
Din birou soseau, înăbușite și apăsate, cele două glasuri impletindu- 
se în discuție. 

in rochia ei de pinză albastră deschis, cu gulerul şi manșetele 
albe, Radu o privea pe Sanda atit de aproape, incit mirosul cald a! 
părului și al trupului se țesea cu imagitile impreună. li vedea gitul 
ars, arămiu de soare, pe care puful uşor creştea aproape alb. O gu- 
viță de păr cu fire negre care se inroşeau în virf îi acoperea o pie- 
oapă restirindu-i-se peste un obraz. Cum sta cu capi plecat, îi se 
vedeau din ochi doar genele; un colţ de gură i se lăsa în jos. H 
desprinse lanţui de mătase al jurubiței din mini şi î le strinse pe a- 
mindouă în ale lui. Erau moi şi palide. Radu oftă. 

Tăcerea se țesea Invăluindu-i tot mai deasă. O pasăre ciripea 
afară in soare; din birou glasurile se ridicau din cind în cind; în 
bucătărie cinta jupineasa ; şi zgomotele acestea indiferente şi şterse 
creșteau monotonia tăcerii. 

Sanda strinse minile lui Radu mai tare, işi incordă trupul şi 
ridică incet privirea către a lui, Obrazul îi părea trezit dintr'un vis 
şi străla de ce-l imprejura. „Îţi pare rău, Sanda, că am să plec?* 
Ea dădu din cap; avea buzele moi și ochii lucitori şi larg deschişi. 
Şi Radu îi văzu capul aplecindu-se iar. Se simțea covirșit de milă 
pentru dinsa, pentru el, şi se socotea nespus de nenorocit. O mobilă 

_trosni, tăcindu-i să-și dea drumul minilor, 

Timplele lui Radu zvicneau şi-şi auzea valurile de singe bă- 
tindu-i în urechi. Pe brațul din poalele Sandel vinele albastre Îşi 
desenau ramurile subțiri de tot. Radu le privi tot mai de aproape, 
pină cind nu le mai văzu, răcorindu-și buzele de pielea întinsă şi 
alunecoasă. Cum sta neclintit, Sanda-i trecea degetele răstirate prin 
păr. li simțea buzele uscate prinzind intre ele pielea, şi nasul rece 
și imobil. : 

Pendula din sotragerie impărļea In bătăi egale timpul; resortul 
stirii, şi apoi sunară patru bătăi rare a căror vibrații grave se pre- 
lungiră. Vocea nestăpinită a mătuşii Cecilia creștea mereu; din cind 
in cind se auzeau clare bucăţi din fraze. Radu simți pe Sanda miş- 
cindu-şi picioarele cu băgare de seamă, ca să nu-i schimbe braţu: 
de subt buze din loc. 

„Te faci de ris, Pavele|* se auzi vocea de dincolo a mătuşii 
Cecilia. Sanda crezu că o picătură i se prelinge inceată pe braț. Cu 
mina care mingta părul lui Radu, îi ridică aproape de tot de obrazul 
ei capul şi-l văzu ochii grei de lacrimi, Fâră să știe ce spune, 
glasul mătușii Cecilia: „Te taci de ris, Radule!* Şi amindoi riseră 


deodată. 
XIV 
Sanda rămăsese in pat în dimineaţa aceia. Se ai leneşă, 
- atu 


şi o oboseală plăcută îi amorţea în genunchi şi în pulpe. 1 fi era 


m NEVINOVĂŢIILE VICLENE 355 


scâldat în soare, şi ca, cu ochii in 
> » + . chişi lăsa 
tor agun; Grăbite sau Incete, ele v ingira PAA oi re o 
să ai comer era pai sse pătrundeau prin fereastra deschisă 
€ s í 
Siae sdin a ra til, farmecul unei zile luminoase şi 
anda-şi intinse un braț alene, işi 
y + îşi infundă ob 
iata . râmase larâşt nc:mişcată. Din cind în „Deere pam a 
pr pis, e pre bizlind tot mai aproape și mai amenințătoare ptr 
de peer aai. “e pata ol gemeni der ne-7 ntre ara 
E r ene s'o gontască, s 
cui Socor obrazilui speria musca incăpăţinată gate 
Baia a ușori, tiriiți în papuci, se apropiau pe covor de tui 
aran a intoarse in pat, fără să deschidă ochii; nara 
eră ere azere zi brațele după dinsa, şi amindouă se atlara 
rin le pâma caldă şi moale, strinse intr'o imbrățişare copilărea à 
ai tpr vea pe Sanda cu interes şi cu admirație. Musca se a sac 
abat serg zbirntite, și Riri, cu minile rotunde şi nedibace gi: 
„star , făcea gesturi nemăsurate cu scopul care şi-l pro ua gr 
u mărimea ci. Apoi privea iar ia Sanda cu un zimbet unit îi 
pile mbet mulțumit și 
Soarele proiecta desenul 
ros ; perdelii pe podea; i 
se pc e: gi si gr 0 coloană priematică pt pier ori 
: simţea ngrijată de liniştea Sandei; se i 
Aer ai eri are pp pag piciorul puțin rece pre tu loa 
i uşite, dar şi-l retrase îndată, pe cind Sa 
asemenea se trăgea inapoi. Cu genunchiul, R tn preț 
îns 1 f, iri atinsese un pet 
prosop, pe care-! simţi străin de trupul S; i F 
dei şi de cama 
noapte. Şi amindouă rămaseră intimi i Y Pe ki 
r ate şi nemişcate; 
eh aa k eventuaie şi cealaltă dezindiscreția: pe ae rafie 
ușa Cecilia chemă pe Riri din odata de dincolo, la imbrăcat i 
aoa nde işi ridică plapăma în genunchi și, fnodindu-și minile 
$i ln sie rețea cu braţele. à 
èe tavă, Marița îi aducea ceaiul. Cea 
. şca cuprindea | - 
pură ags ari gd polii. ci E ayso japoneze, lichidul Daria dla 
se ur 1, Dulceața de coacăze dia fari 
ridica inir'un morman mic de rubin rar rit 
„ Pinea cu unt se odi 
zahăr şi cănuța cu lapte, Marița a t AE 
Sanda-i privi obrazul care se d mezin A arte area, tra 
il nveselea in ochi şi părea t - 
abia gurii. Dese ori îi admirase părul, Privindu-i “de ata. UEA 
z E REAS ia unchiul Pavel. KH 
e răzimă într'un cot, ca să mänince de 
S pe tava aşezată 
orez m lin grin papii a și tranparentă a duiceţii oră 
inuu-pe pine, Sanda se gindea la fe- 
nomenui care revenea acum in fiecare lună, Isi pita 
sese in primăvară, atunci, cind eşită di câ piper naapa 
boală, se simţis bosi 
și cu dureri de mijloc intr'o Saci d i gaga 
i frica de peste noapte, de 
vintele liniştitoare ale mătușii Cecilia 4 e, aa 
i de cum se trezi 
dimineață moale $} cople E capre În: oa 
şită de lene. Aceleaşi lucruri 
acum. Dar Sanda se obișhuise cu el z a PAg gre 
A e şi-şi ridea binevoitoare de 
rușinea care-o avusese intiia oară, De dat y” 
neliniştită de intirzierea simptomelor, Fä e piera aeg aronga 
n „ Fără să vrea iși 
de Radu, cind il pieptâna cu degetele in capul ce-i n-are rr 
picior, şi roşi, zimbinpd mai departe. iuti 


_——— 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


——— 


Radu intrase cu copili în odaja ra După tăcerea sisgiri- 
ă Areau toți trei foarte zgomotoși. 
să rug 7 pe Riri intr'o discuţie cu Baby, despre char, 
ja Casino. Era foarte vesel subt loviturile de picioare digi 
aid Baby, roşu la faţă şi supărat. Sanda se ntindea din pic) a 
reae "gestul desbaterilor. Amindoi uitaseră de Atata uan h 
n il apropiate, atita griji avuseseră să nu-şi mai vorbeasc tar poe: 
pr pre sau chiar să şi-o pomenească în gind fiecare pen R 
T in miilocul unei fraze, Radu se ridic? şi continuind-o se duse 
patul Sandei, aşezindu-se pe margives = : 
e Cum discuția între copii se prelungea sterilă, Baty propuse 
i Riri să imite cu dinsa figura de gimnastică despre rapi oi A 
E îngenunchie, iar Riri, care era prudență, i se sul im ho aad 
mă scaun pe care se cățărase mai corpi, in Si pe o i Aaii 
asă de pe umeri și făcu cițiva A 
ia pes iai restul in odac, fiecare se excita. d À iy ror 
ee š pe Baby împreună cu Riri ajunşi în fața mesi; Dios 
Me fe odată, obrazul Ini Baby îşi stinse veselia intro ă “pr eie 
pozei şi de spaimă. Riri, îngrozită, fixa cu atenţie me em 
cer p are se Incurcaseră in ciucurii covoraşului, Pe cînd capu adm 
a “tanda după un moment de laptă subt masă, Air) saara gb 
col i odăii, unde ajunse pe burtă. Apoi îndată S reduc i-a nr 
si baby, rostogolindu-se în rpe put riar ele x re, 
ai clătina, cind izbucniră cete gemene, 

rm ăi grabaie pe “unchiul Pavel și pe mătușa arina > 
‘Unchiul Pavel, iritat, apostrofa pe amindoi fopi ai ip Sp 

să fio auzit, întorcindu-şi capul dela unu! la altul, 

d!atr'inşii rămăsese să urle în colțui lui. 


A ii, 
„unde unchiul Pavel aşezase pe cop 
RL adere pete Seas ete ca ultimă rămășiță a inciden- 
tului tragic, nişte sughițuri grele de parapon. da Ve 
Mituga Cecilia, care asistase fără să intervic, e ve 
fundată in ciorapii pe cari Îi țesca. Sanda-i privea = petit 
cară impleteau în găurile țesutului firul de bumbac din ungare 
re tea pereti ante de Toti cit oaia Chona 
cind în cin 
i AC a Oio doti: se desprindeau din frunziş şi-şi legănac 
alene chihlimbarul prin văzduh. 


te nişte foar- 

lla trecuse în odaia de dincolo să cau : 
te în plete palma pe care se răzima pe refere pt 
clerului Sandel, Ea privea cu ochii intredeschiși prin tereasträ și 
părea că ținteşte un lucru foarte îndepărtat; cu un deg 
îi premieri privea floarea unică a roate e mp geota A 

d ereti. Piciorul i se mişca subt mină, “ 

EA reia sl tie ta alb şi lucitor ca şi cum i p: 4 pi za 
acela, cind mătuşa Cecilia se intoarse cu foarfece ve x orez 
intre degete, Radu își simțea inima zvicalndu-l gră 


+ 


i-a NEVINOVATE VICLENE = 357 
XV a 


Sanda și cu Radu jucau dame în salon. Prin geamuri lumina 
še strecura murdară şi slabă, Afară ploaia incetase de-a se mai 
cerne din cerul acoperit tot de nori groși, şi doar streşinile se mai 
auzeau picurind fn răstimpuri largi. Răcoarea tomnatecă intrase în 
odăl, şi Sanda, care fusese pătrunsă de dinsa, imbrăcase sweaterul 
verde de lină. Din cind In cind se oprea din joc şi îşi freca mtolle 
amorțite de umezeală sau se şterzea la nas. Vremea urită îi făcea 
ersuji pe amindoi: jucau parcă în silă, căscind dea şi schimbind rar 
cuvinte leneşe. 

Prin uşa deschisă, unchiul Pavel trecu grăbit, indreptindu-se 
spre egire, In mijlocul odăii se opri brusc, se întoarse către copil și 
stătu la îndoială, Purta costumul de excursie şi șapca de piele; pe 
anul din brațele minilor ţinute in buzunare, avea mantaua verde de 
ploae. «Veniti şi voi cu mine la plimbare?*, căci “A era urit s3 
meargă singur pe vremea mohorită prin pădure, cu gindurile siclitoare 
şi dureroase. Copiii fură mirați de veselia ostentativă din gesturile 
>i cuvintele lui. Pe urmă alergară fiecare să-şi caute haina de ploae. 

Cind egiră in curte, băgară de seamă că mirosul toamnei plutea 
frikuros şi pătrunzător în aer, O găină plouată se scutura abirlindu- 
se toată şi dind din aripi, Din gurile deschise în vorbă cşea abur. 
Florile începuseră să-şi amorțească culorile; unele păreau că putre- 
žesc subt apa ce o adunaseră In ele; trandafirii troeniseră pămintu! 
jur împrejur cu petale otilite. O garoafă rămăsese vioae şi roșie. 
Sanda o culese și se miră că nu mai avea nici un parium., 

Vintul aprig de pesto noapte imprăştiase din fndoltel şir de 
castani frunz= încă verzi de-alungul bulevardului. Multe din prăvălii 
ze închiseseră de sfirsitul sezonului.” Intr'o vitrină părăsită, uade tu- 
seseră In timpul verii pălării, se aduna praful, O floare de catitea 
'oză eşită la soare rămăsese stingheră subt geam. Piaza unui pa- 
janjen se agățase de dinsa. Citeva muşte moarte zăceau negre intr'o 
farfurie murdară, 

Cerul părea că avea să se limpezească atit de albi şi de sub- 
liri deveniseră norii care il impăturau, Dar Radu văzu alţii, ameain. 
țători şi grei, îngrămădindu-se de duși munți. Unchiul Pavel intrase 
la Dăcănie să cumpere șocolată. 

In pădure, pe drumul care urca, pașii se incetiniră, Sanda, In 
umbiet, gonise umezeala pătrunzătoare până în oase, ŞI ea și Radu 
scuturaseră amorțeala posomorită şi vorbeau veseli. 

Unchiul Pavel, minat de ginduri biciuitoare, pornise rasna ni- 
tind pe copii în urmă, „De ce na lasă :e om să trăiască? Eu dece 
nu sint gelos?" Săpat în făgașul unui torent, drumul suja printre 
pietre. Apa îl! întimpina neintrerupt in cascade sau ln virtejuri, lär- 
aindu-se în basinuri sau spumegind strimtă. Şopotul monoton pe a- 
'ocurea abea se mal area, apoi creştea iar pină se stingea subt 
vijiitul apăsător al unei cascade. „Mă duc eu în bucătărie, vine dup 
nine; O chem pe Marița în odae, vine după Marița! Unde mal vrea 
33 mă'atfinesc atunci cu Marița 1- 

Pe drumul cotit Sanda şi cu Radu abea il mai veăoau din 
vreme'a vreme pe unchiul Pavel, între două stinci sau printre crengi. 
Sanda Îşi răzima mina de umărul Iul Radu. 

Pădurea se pătrunsese de toată ploaia. Din crengile negre d2 
+mezeală atirnau, impovorate cu picături mari, frunzele. Verdele lor 


358 | VIATA ROMINEASCĂ 


i zăceau pe: påmint 
mai palid și mai străveziu, şi multe z 
die mai păturii ruginii și groase a celor din țoammnele. trecute, Ari 
? ŞI doar flindcă bănueşte; ce-ar face dac'ar şti!* ŞI ma-i 
Pavel tgi grăbea mereu pașii, ca și cum ar ti vrut să-şi scuture 
lase în drum. 
speta pe j Sanda se opriseră in fața zidului de piatră ia 
mărginea cărarea. În piatră, muşchiul înflorise cu bobi roșii; 2 
degete apa curgea dintr'insul ca dintr'un. burete. Ciţiva mecka si 
miți îşi liplseră de zid scoicile. pere rari re mer lpi sop 
- ale. Sanda scirbită se dete inapoi, = f 
pr Pe ad, care așează laganan azi a ete ra 
ra à 
unde prin aurul lichenului citeva ace de a Moe via 
mal departe. Sanda se răzimă iar š i 
mere age vidica mtos ei cu umărul şi Intorcind capul i-o să 


ruta. Mina avea pe dinsa picâtari reci, pe care Radu se incerca să 


le culeagă cu buzele, 
r 


j indu-se pe un 
hint Pavel îl găsiră puţin mal sus, odihn 
PR La, air primi ingiiterăt. pAn s Apad ? a ed a E 
o unit din intimplare. , 
pe un ton ca și cum s'ar fi fnt e pe id dap ma 
seama la ci, le făcu loc pe piatră; ş up è 
markn de gocolatä, își măcină inainte pipa e e e 
ta numele , 
pachet hirtia albastră, pe care 5 rude taguri 
v i dreptunghiul invelit în g 
pa na < e fir pete i a unchiului Pavel, Dinsul o 
rupse In trei bucăți, din care o eri un Vele. e e 
rit şi urmă o refuză cu un g „d 
air ca poli re ăla o renunțare la done Demi b ptam 
u Radu păstrau o tăcere int ată, 
drept prai iior frunzigugite care se adinceau În depârtări, tot 
1 succesive. . 
şi-i Pta pomi ra lor se auziră în arbori grei sue pc 
nte, Liniştea päru că se trezeşte încet, cum 
ari pirsa Ai incepuse pioala. Se sculară tustrei, plècind 
aT i-ar | 4 3 Itogă bolovan, 
Htrtille în care fusese învelită şocolata rămaser E 


mototolite în norol. ~ 


dă felinarete. 
iunseră la curtea casel, se aprindeau pe stra : 
EE N arapi- potolise, țiriing metalică pe sroperige. F> aies 2 
scutarară ghetele loviudu-le de lespezi, şi aval iotrară zg 

odaia luminată, unde masa pusă li aştepta albă, 


XVI 


masă 4 
ia se amestecase cu vintul, care o făcea 5 
ere 7 Ar promo “Mătuşa Cecilia luase pe Baby şi pe 
Riri din sufragerie ca să-i ducă la culcare, Unchiul rar daos 
"se plimbase în jurul mesel famind o țigaretă, lecase n ce x 
Radu sta la fereastră. Afară, în noapte şi'n ploae, ne poeți 

abia arborii ca de funingină, scuturaţi de vint. In curte $ aige 
seră bältoace in care se reflecta o lampă dë petrol, erea Eu 
cătărie. Totul era umbrit de intuneric și tuiburat de pici lince d6 

umflau sau se prelungeau pe geam. Pe mina în care se spr 


NEVINOVĂŢIILE VICLENE 359 


„ 


pervaz, Radu simțea urmele vintului de afară prelungindu-se în odac. 

Lampa din sufragerie lumina liniştită din para-i mată, adă- 
postită subt abajurul de mătase verde, masa albă de pe care fuse- 
seră ridicate farturiile şi tacimurile. Marginile odăii rămineau fn 
penumbra inverzită de matasea din jurul lămpii. $ 

Sanda sta la masă cu capul sprijinit fatr'o mină, cu care se 
miagiia prin păr, Din ravista ilustrată care îi era feschisă subt ochi, 
privea la poze ținini un deget între două fol şi Jucindu-se cu mar- 
ginea paginii. La fiecare întorsătură de foare, Radu ji auzea fiştitul 
de hirtie. 

Un personaj important ocupa o pagină - întreagă a revistei. 
Sandei i se păru că seamănă cu unchiul Pavel şi chemă pe Radu ca 
să-i ceară părerea, 

Peste umerii Sandei, Radu vedea ilustrațiile alternindu-se pe 
airtia lucitoare, Vintul, amenințător sau plingăcios, se Împingea în 
tereastră zguduind.o. Părul Sandel se umila in fire afinate aproape 
de obrazul lui Radu, Lumina trecind prin ete le iriza uşor, VUitind 
de ilustrațiile, care se -succedau în revistă, el privea la păr și la 
ceafa pe care se modela inceputul şirii spinării. Sanda fredona Intre 
dinți. Radu se aplecă incet şi, fără ca ea să bage de seamă, îi 
sărută uşor suprafaţa părului, printre virful firelor, care-i gidilară 
buzele, Citeva clipe rămase nemișcat, neindrăznind să răsutle şi aş- 
teptind o mişcare a Sandej, Ea intorcea o pagină. 

Obrazul lui Radu se ingropă în păr; il simțea pe pleoapele 
închise şi pe nările inliorate. Gura | se pierdu in mişcări ale bu- 
zelor, care mingiiară un colț al pielii depe git. | se păru că o aude 
pe Sanda fredonind mai tare şi pe urmă simți că dinsa se scoală 
dela masă. 

II privea în față speriată răzimindu-se de masă. Părul răstirat 
ji dădea in obraz şi parcă-i crescuseră ochil. Luase mina tui Radu 
de pe spettaza scaunului şi o trăminta intre degete. El i le simţi 
reci şi năduşite și de odată, in palmă, i se infipseră unghiile tot 
mai tare, Gura Sandei incepu să tremure ; mușchii din obraz se cris- 
pară ; ochil clipiră repezi umpiindu-se de lacrimi şi Radu o auzi 
pilngind. Vroi să se apropie de dinsa; dar ea il impinse brusc şi 
trecu spre uşă, „Lasă-mă“, şi el o văzu egind cu batista strinsă 


măcar da 


In odaia de cuicare întunecoasă incuiase ușa după dinsa. Se 
trintise pe pat, vrind să dea în fine drum slobod lacrimilor. Dar 
văzu că nu mai plinge cu aceiaşi poftă ca la început. Din lacrămi 
ii mai rămăseseră doar pleoapele inferbintate şi ude, şi gitul sonor 
Inghițiad in sec, Picăturile din ochi se scurseseră grele pe obrâji şi 
acum le simțea sărate in Colțuriie gurii. Fiindcă era înfundată cu 
capul in pernă, încercă să mai izbucnească odată în lacrimi. Dar 
nu putu decit să-și contracteze tot obrazul şi să-şi stringă cu necaz 
pleoapele, cu toate că se incurajase gemind de două ori cite un 
suspin slab în perna surdă. 

Se sculă de pe pat aşezindu-se pe marginea lui, cu amindouă 
minile in poale. Cu gura intredeschisă, işi simțea saliva lipicioasă 
şi răsufietul des şi cald pe buzele umede, 

„Consolarea i se aşternea (pcet pe suflet, Invălmăşagul gindu- 
tilor se limpezea pe nesimţite. In intuneric incepu să desluşească 
creptunghiul alb al ușii din fața ei, Se gindi că desigur nimeni nu 


360 VIATA ROMINEASCĂ 


———————— 


se observa lucrurile ce se întimpiaseră pină acum, şi aceasta o 
caca li trecu prin minte că la drept -vorbind nici nu avea de = 
să piingă. Deodată işi inchipui matra speriată de adineacri a lu 
Radu subt lumina verzue din sufragerie şi | se făcu milă de dinsul. 
Răsutla zgomotos prin nasul astupat. Rătăcise batista în pat şi o 
căuta acuma prin intuneric, Fiindcă nu o găsea, se sculă de pe pat 
și bijbtind dădumde butonul electric. Lumina se aprinse peste ocbii 
orbiți și încă puțin indurerați. Batista era umedă de lacrimi şi Sanda 
suflindu-şi nasul se indreptă spre oglindă unde şi-l văzu roşu și 
tucios. Ochii se ascundeau subt pleoapele umflate, Răcorinău-g! 
obrazul cu prosopul muiat in apă, se gindi in buzele ce-l apăsaseră 
pe git şi care o făcuseră să plingă; și băgă de seamă că dia amin- 
tirea sărutatului de adineaori, acum nu mai păstra decit o mulțu- 

vagă, de care se rușina puțin. i 
sai Sandel tr era sete, reci prin coridor spre sufragerie, auzi 
prin ploala de atară o trăsură care trecea pleacălnd In hăltoate, și 

. i udă In noapte. 

A Ei cul urile apii, se vedea că In sufragerie arde încă lu- 
mina. Intrind se pomeni față'n față cu Radu, care stătea in picioare 
în mijlocul odăii. Zimbind intimidati şi evitind privirea lui Radu, 
care şi el o evita pe a ei, se duse inspre bufet și umplu an pahar 
cu apă. Radu se plimba neliniștit cu paşi mari, In tăcerea esp gena 
din pahar scădea în ingbiţituri gilgiite. Sanda || așeză apoi gol pe 
bufet, şi, cum tăcerea devenea nepotrivit de tragică cu situaţia, a 
intoarse cu glas liniştit către Radu: „Noapte bună... Nu te-ai pere 
incă?" şi-i intinse mina, Cind Radu i-o strinse, Sanda o ridică a 
de sus, incit dinsul îi atinse degetele cu gura. Cu capul plecat, ea- 
privea printre gene, 


- 


XVII 


-> 


ul Mariţei, servea bucătăreasa la prinz, Masa era atit de 
ca și a ati ine fiecare se temea să facă cel mal mic zgomot 
jzbind furculița sau cuțitul. Mâtușa Cecilia lipsea, Intre Radu şi 
Sanda se așezase unchiul Pavel; cra incruntat şi mormâia distrat, 
din cind în cind, cuvinte intre dinți. Fără să ştie de ceg vorba, 
Riri şi Baby simțeau că se intimplase ceva grav în familie, Și mincan 
serioşi. Sanda era dusă pe ginduri. Dimineaţa, eşind din bae se o- 
prise In coridorul ce da in bucătărie ca să schimbe apa din vasele 
cu fiori, Inainte de a le duce inapoi în salon. Mătuşa Cecilia sie 
pe itagă diosa in zor şi intrase în bucătărie, deschizind uşa cu toată 
greutatea trupuiul. Şi Sanda Işi amintea că tocmai cind îşi qorga 
minile ude pe şori, auzise un, fipăt-al mătuşii Cecilia din bucătăr 
prelungindu-se intrun zgomot mare de farfurii răsturnate și nat 
Prin geamul uşii trecuse mutra speriată a unchiului Pavel, cu ră 
nile astupindu-i urechile, Sanda se refugiase în odala de bae a 
acolo desluşise pași forfotind şi voci amestecate: a unchiului = se 
dezolată, a Mariţei cbraznică și a mătuşii Cecilia ţipătoare, a 
indrăznise să iasă din odaia de bze, scandalul se liniştise după 
ce pocnituri succesive de uși. Cu frică şi cu băgare de em ri 
piast, pină la bucătărie, şi cum uşa era deschisă văzuse loc 


= = NEVINOVĂŢILE VICLENE 361 


Pe masă rămăseseră, intre o bucată de carne crudă şi nişte pă- 
trunjel tocat, ochelerii unchiului Pavel. 


In salon găsise pe Radu şi pe copii stringi la un loc, tăcuți 
și speriați. ' 


In patarele Sandti şi a tul Radu, unchiul Pavei, zăpăcit, turma 
intr'una vin, Ei, întimidaţi, îi beau cu Inghițituri largi. 

Afară, prin fereastra deschisă, se vedea, liniştită şi plină de 
soare, una din ultimele zile frumoase ale toamnei. Vintui moale abea 
făcea să fluture cite o singură frunză din virtul arborilor. Cerul era 
'impede și lăptos. Rindunelele începuseră să zboare grele, Sanda se 
simțea ameţită de vin. Unchiul Pavel tj umpluse iar păharul, pe 
care ca îl duse la buze distrată. O păină” care ouase, cotcodăcea 
meintrerupt in curte, De pe scaunul lui, Radu vedea ca într'o ceață 
dealurile aurii ca de miere, Ştia că pe dinsele iarba cosită se instela 
toată cu brinduşele înflorite de curind. Cu o zi Inainte culesese ce 
Sanda Téa o grămadă, care acum fusese risipită in vasele de 
prin odăi. A 

Unchiul Pavel intinzindu-se după o bucată de pine, îşi trecuse 
mineca hainei pe subt nasul Sandei, Ea băgase de seamă că mirosea 
a ceapă, şi cum se gindi la Marița cind eşca roşie și cu ochii lu- 
citori din odaia unchiului Pavel, se'nveseli peste măsură, Radu lä- 
sase să-i cadă cuțitul pe jos şi-l căuta pe subt masă. Sandej i se 
păru lucrul atit de comic, iucit abea se putu opri să nu izbucnească 
de ris. Căuta cu ochii privirea lul, ca să zimbească impreună. 

Un trandafir alb, stingher Intr'o glastră înaltă de pe bufet, se 
deschisese involt ca un bujor. Citeva fol i se desprinseră de odată 
si căzură pe marmoră cu un zgomot ugor care, în tăcerea din odae, 
H tăcu pe taţi să privească Intr'acolo. - 

Bucătireasa adusese farfuria cu struguri. Ciorchinele imbrob'- 
nate cu boabele grele și tulburi, se odihneau unele peste altele. Pe 
rotunzimile netede, aurii, vinete sau ruginii, picături de apă sticleau. 
Fiecare işi alese clorchina, care-i atirnă grea intre degete. Uachiui 
Pavel mesteca boabele fără să scuipe nici simburii nici pietița, grăbit 
să isprăvească, Sanda, jucindu-sc, strivea intre dinți coaja care 
plesnea şi din care zeama dulce și tămiiată i se strecura în gură cu 
catnea alunecoasă și rece, 

Porumbeli girtiau, adunați pe şindrila magaziei de lemne; de 
„dată cu toţii se împrăştiară şi unul își FIII zborul aproape de fe- 
reastra deschisă din sufragerie, de unde i se auziră aripele bătind 
aerul. 

Ciorchinele se despulau. Radu privea la a lui, care îşi arăta 
ramurile verzi şi scurte ale scheletului, In lumină, boabele cite ma! 
Tătmăseseră deveneau transparente, cu simburii intunecindu-le mij- 
Jocul, și Radu, care bâuse şi mal mult decit Sanda, se Induioga 
dan la ciorchină, ca și cum ar îi avut legături tainice cu făptura 

andel. 

Unchiul Pavel sfirgise, Iși trinti şervetul mototolit pe masă 
răsturnind un pabar gol, și plecă. Uşa dela salon se inchise dups 
dinsul ; copiii ştiau că acolo atetea culcată mătuşa Cecilia. Trecuseră 
în salon şi se mirau că mu se auzea din odala alăturată nicl o 
soaptă de discuție. 

Sanda sc întinsese pe divan, Îşi simțea picioarele mol şi i se 
părea că tavanul urca și scobora, Intuneciadu.se sau lumintadu-sa. 


362 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Copiii se rugau de Radu și de dinsa, să vie cu ei in grădină, Le 
era la amindoi dor să scape in curtea largă, unde puteau vorbi tare 
Järä grijă. Ca să-l convingă, se agâţau de Rada, trăgindu-l de mi- 
secă sau de pantaloni. Sanda ridea de dinșii infundat; risul creştea 
giigiindu-i în git sau scuturindu-i doar umerii, Pe urmă se tâvâii 
pe divan şi se ridică iar în sus ca să privească mai departe, Râu- 
tăcioasă şi bănuitoare, Riri, zguduindu-l pe Radu, îi zise: „Inainte 
cum veneai cu nol?* El se înfurie brusc şi-l impinse pe rind alară, 
pe cind Sandei, care nu se mai putea opri din ris, i se umflau vina 
frunţii şi i se udau ochil. Cind Radu se intoarse la dinsa, era po- 
tolită. Putui Incă odată într'un chihäit trecător și, sculindu-se de p= 
divan cu fața liniştită, ottă uşurată, 

Amindoi rămăseseră singuri, Pe pervazul insorit al ferestrii 
vintul aşeză în treacăt o faunză galbenă. Radu simţea o indrăzaealk 
secunoscută pănă atunci, fiindcă în zăpăceala lui il pierise sonsu! 
consecințelor și al responsabilităţii, Deaccia, cum Sanda își potrivea 
îm oglindă pieptănătura cu amindouă minile, ei veni pe la spate și 
i le culese din păr în ale lui. li simțea coastele prinse între coate. 
Ea işi lăsă braţele moi, pe care Radu i le incrucişă pe piept sub! 
apăsarea minilor. O clipă își văzu capulaproape lipit de al Sandej 
îm oglinda In care se repeta salonul, şi inchise ochii, ; 

işi răzima bărbia de umărul Sandei, simțind că trupul ei i se 
imcredința tot mai apăsător pe piept. Amindouă capetele işi amas- 
tecau părul. Minile lui Radu incepuseră să mingie pinza biuzel. ŞI 
cind el I ajunse obrazul cu buzele, Sanda îşi răsturnă capul pe spate. 

Gura se apasă în voie în carnea obrazului, Sărutarea lungi 
incetă intr'o răsufiare, reincepu in acelaşi loc şi continuă pe urmă 
'mtr'an şir mărunt, căutind gura Sandel, Cind o ajunse, capul Sandei 
se feri parcă trezit din somn, Doar ug colț al gurii se simțea sub! 
buze, şi săriitarea înțeleni intr'o odihnă incordată a celor două ca- 
pete. Cu un zgomot uscat vintul împinse puțin frunza ofilită de pe 
gervar. Amindol deschiseră ochii şi se văzură in oglindă, desprin- 
zindu-şi trupările unul de altul. 5 XA 

Radu se aşezase pe divan cu capul ingropat în pålme şi cu 
coatele sprijinite iw genunchi. Sanda iși potrivea iarăşi părul in 
oglindă. 

Soarele coborind inspre apus, îşi urcase pe incetul razele, át 
pe podele pe divan. Radu se simțea acum foarte treaz, Mulţumirea 
i se tulbura de o neliniște vagă. Sanda se așeză lingă dinsui şi o! 
mu se mişcă din loc. Neatenţia lul o făcea să se simtă ca și singură. 
1 se părea că din atitudinea lui reiese că ea-i vinovată, li mingiè 
ma! fatăiu minile In care el işi adăpostea obrazul; pe urmă degetei: 
1 se strecură între palmile şi capul lui şi-l! simţi greu ridiciadu-i. De 
odată Radu şi-l pinu singur drept, cu privirea nesigură asupra 
Sandel, şi cum ta I-l mişca încet încoace şi'ncolo, i se păru o cilpă 
¿à ține îatre mini o jucărie. Bluza Sandei se desprinsese pe piep’ 
diotr'un nasture: Radu privi latr'acolo, şi ea roşi fără să se tackeie. 
Biuza era albă şi transparentă ; printr'insa se zăreau colțurile cé- 
- megli şi două crizanteme brodate îi intioreau pieptarul. 

Sanda purta în jurul gitului un lanț foarte subțire de aut, de 
care sta spinzurat smalțul lucios şi verde al unul trifol, Radu i tus 
intre degete; apoi mina lui alunecă peste nodurile mici ale lanțului 
pisă la inelul incuietoarei, Subt apăsarea brațului, capul Sandei se 
apropip fâră Impotrivire. Radu se văzu într'unul din ochii ei. tr 


. 


NEVINOVĂŢILE VICLENE 363 
- e ————_— ————— — * 


pupilă, imginea lui se lucadra, diformă și comică, Dar picoapele 
Sandei se lăsară peste oglinzile ochilor, și fețele amindouă se lipiră 
una de alta prin buzele imbinate, Subt cele mişcătoare ale lui Radu, 
Sanda le stringea pe ale ei mușcindu-ie, Unchiul Pavel se auzea 
şoptind in odaia de dincolo. Incet încet buzele Sandei se destăcară 
cărnoase şi umede. Sărutarea se făcea tot mai apăsătoare. Sanda 
gemu infundat, şi gura į se deschise subt aceia a lui Radu, ca un 
rod copt. De dincolo se auzi un țipăt lung, din care Sanda nu putu 
ghici dacă e un riset sau un plinset. Uşa scinci intredeschisă, fä- 
cind pe Sanda şi pe Radu să se despartă pe nepregătite, îmbrincin- 
du-se pe divan. Vocea unchiului Pavel era speriată: „Un pahar de 
apă pentru Cecilia î* 

Sanda se sculă liniştită şi eş) ștergindu-gi gera cu dosul minii. 


In bucătărie o găsi pe Marița plecată peste nişte boccele, In 
căre îşi stringea lucrurile bombănind. Apa adunindu-se rece în pahar, 
N asori. 


XVII 


Toamna se furişase vicleană şi aurită, 

Cerul devenise din zi în zi mai palid şi zilele il luminau tot 
măi scurte. Vintul muced scutura cu aripa-i largă podoaba suni- 
toare a arborilor. Munţii pirguiți din zări se arătau tot mai rar, 
inecați toată ziua în adincimile ceții anorţile, 

Vara se scursese unilormă, în picături grele şi lenege. 

In parc, răzoarele fuseseră despuiate de flori. Citeva tulpinc 
uscate şi cenușii se mai ridicau dintre bulgării negri de pămint, Pe 
ziduri, viţa sălbatecă se agăța în arlpe de singe. Doar larba, care 
se rărise, răminea verde. Hotelul luminat și zgpomotos_lIşi acoperise 
intr'o noapte ochii nenumărați cu coate albastre de hirtie şi adormise.. 

Se'ntuneca devreme, și petalele ofilite ale asfințitului Ingheţau 
pe încetul la cer. 

Marginile ultime ale pădurilor de pe culmi se scuturaseră 
ce-a 'ntregul, ṣi copacii nu-și mai arătau decit scheletele fumurii. 
Pintecele munţilor se aurtau sau se rogineau. Soarele aburit şi gales 
arareori zimbea toamnei aşternută peste lanţurile de inâițimi; şi subt 
lumina lui încropittă, din intinderea de frunze moarte şi putrede, se 
ridicau mirosuri dulci şi grele. 

Zile întregi ploala se plimba fn şoapte mărunte de-a lungul vă- 
ilor, saw năpădea neimpăcată şi apăsătoare. 

Pe drumurile ce zăceau în noroiul gras, şiruri lungi de care 
gemeau trăgănat în pasul greoiu al boilor, Turmele coboriseră dela 
minte trecînd în plicuri dese, cu clopote şi cu bebăituri felurite și 
neîntrerupte. Spiuăriie ollor se imbulzeau de-a lungul bulevardului 
pustiu. 

Podul din apropiere fusese luat de aper riul, străveziu și 
sabţire în vară, acum își mina spumegind undele miloasa şi tulburi 
la vale, 

intro seară tocul pliplise in sobă, aducind primele amintiri 
veștitoare ale iernii, în biziitul lemaelor verzi şi în mirosul de Brad 
şi de fum. Limbi nedeslușite și roșiatice se întiuseseră peste zid, în 
joc tremurat. 


VIAȚA "ROMINEASCĂ 


Cind căzu intii brumă, văile munţilor sclipiră In glulgiul ușor 
şi argintiu, Cerul se limpezi intr'o ultimă reminiscență văratică. 
Frunzele moarte mirosiră o zi şi mai tare. Apoi vintul aduse de 
dincolo. de munţi nori lungi şi'mpovoraţi. 


XIX 


Pe cind trăsura aștepta la poartă, Radu se pregătea să-şi ia 
rămas bun. A 

Cu citeva clipe înainte, egind în pridvor, Îşi văzuse bagajele 
identice acelora pe care le luase ja venire, Tartanul şi mantalele 
se'ntindeau peste pielea cafenie a peamantanelor, In faţa lor nu se 
mai opri să le numere. Se răzimase de unstilp al pridvorului. Ceru! 
era mat şi plumburiu; pe dinsul o pasăre zburase incet şi foarte sus. 
Aerul umed era amorţit și mirosea a fum. Oftă adinc, incercind să-şi 
mai uşureze neliniştea, de care se temea să nu-l zugrume, Din curtea 
vecină se auzea cintind o armonică. Era păzitorul casei de unde 
plecaseră stăpinii. Melodia se tira veche şi melancolică, Radu era 
atit de adincit în întristare, încit nu mai putea să o cerceteze, ul- 
tindu-i din cind In cind chiar motivele. 

Cu toții stăteau în picioare în salon, Tăcerea, pe care nimeni 
au avea cu ce să o întrerupă, fi apăsa pe toți. Pentraca să vadă 
pe Radu inainte de plecare, mătușa Cecilia eşisa din odaia ei. Era 
mai verde și mai uscată la față decit oricind și pleoapele- purtau 
cearcăne vinete. Bagajele fuseseră urcate în trăsură. Unchiul Pavel, 
cu pălăria în cap, privi la ceasornic. Mătaşa Cecilia îl strinse pe 
Radu în braţe şi-l sărută pe frunte. Cint isprăvi, Radu i văzu în 
ochi lacrimi. El ştia de ce e tristă, o înțelegea şi-i fu milă de el 
însuşi. Copiii i se agățară pe rind de git. Sanda îşi muşca pleile 
dela un deget privind la covorul de pe jos. Radu o evitase toată 
ziua, neindrăznind să-i vorbească, Cind vroi să-și ia rămas bun şi 
dela dinsa, ọ auzi că-i spune: „Nu, că vă duc pină la poartă“. 
Glasul unchiului Pavel se amestecă: „Nu vii cu noi ia gară 7 Şi 
Radu și cu Sanda simţiră o ultimă mulțumire, 


Trăsura inainta de-a lungul bulevardului, hodorogind inceată 
intre cele două şiruri de castani, săraci de frunze. Fiindcă Radu nt 
avea să-l maj vadă multă vreme, i se părea că-l vede acum intăia 
oară. Citeva picături de noroi săriră de pe roate în trăsură. Sanda, 
aşezată la inijloc între unchiul Pavel şi Radu, vedea spinarea bir- 
jarului lu ștofa roasă şi fără coloare, T se părea că tot ce vede şi 
cesaude se petrece foarte departe şi subt ceață, M simţi pe Radu 
ottind lingă dinsa şi începu să-l consoleze, bătindu-l uşor pe mina 
ascunsă subt cutele mantalei de ploae. Radu [i vedea doar us colf 
de obraz din profil; pălăria 1! umbrea ochii, şi gulerul hainei i flu- 

«ura în vint peste buze, Nasul i se Inroşise puțin de frig, şi Radu 
_privindu-t se tatristă și mai tare. 


Unchiul Pavel, Sanda şi cu epice eră: pe peron toli trei 

in acelaşi rind, așteptind trenul, Pe care se vedea ncepe 
să urce ecele de calea ferată, ne. pest mes de „ppt rea 
e-alocuri, devenise găunos ca un burete, Incepuse 
este şine trecea aia cind in cind, cite.un lucrător bălăngănind ln 


_NEVINOVĂŢIILE VICLENE 365 


mină o lanternă. Peronul era aproape gol. Decite orl ajungeau !n 
mersul lor la unul din capetele lul, vedeau un şir indesat de țărani 
tăcuţi pe o bancă. Unul dintr'inşii dormea sprijinit de umărul veci- 
nuiui. La cîțiva, virful ţigaretei incepuse să lucească în amurgul 
cregcind, : 

in fața unui birou luminat şi cu ușa deschisă se auzea țăcă- 
nitul telegrafului, Impiegaţi trecind clteodată prin faţa lămpii, îl as- 
cundeau, negri, lumina, Un clopot începu să bată la intervale egale 
doui lovituri in tonuri diferite, Vinzătorul de gazete şchiop eşise 
pt perot, Hamaiul cu bagajele lui Radu le ridicese de pe jos, incăr- 
cindu-le în spinare. Gara tăcută se desmorți deodată ; lămpile eiec- 
trice se apriiseră; funcţionari Incepură să se plimbe în sus şi'n jos, 
vorbind tare. Un ochi roşu incepu să licărească crescind din depăr- 
tare, Trenul st destuşi in cenușa albastră a serii, cu fumul alb iz- 
vorind in ritmul trepidațiilor. Gara tremură. Locomotiva trecu ma- 
sivă şi grăbită, udá de aburii ce-i țişneau dintre inchecturile negre. 
Ferestrele luminate ale vagmanelor işi îincetiniră defilarea, și trenul 
Ințeleni intr'o sgudultură. 

Radu îşi văzu bagele, formind un maldăr, intr'un colț de co- 
ridor al vagouului intunecos. Pe urmă cobori, şi inaintind tustrei se 
opriră în faţa ușci dela vagonul restaurant, La geamul bucătăriei se 
vedea capul bucătarului subt potcapul alb. Şi tot vagonul luminat o 
imploră puţin pe Sanda, aducindu-i aminte de piecările in străinătate. 
Radu tăcea. Unchiul Pavel, nerăbdâtor, își luă rămas bun inaintea 
plecării trenului şi se desvinovăţi între două sărutări: „Ne aşteaptă 
Cecilia la mas“. Radu şi cu Sanda iși strinseră mina. „Hal, săru- 
tați-vă* le zise unchiul Pavel zimbind. ŞI subt privirile lui distrate 
şi indiferente schimbară cite-o sârutare fadă şi convențională. 

La întoarcere, felinarele aprinse ale trăsurii intimpinau intune- 
ricul continuu, Şirul dublu de castani care nu se mai vedea subt 
soapte, se ghicea din fișiitul frunzelor lui. Dela gară se auzi șue- 
ratul semnaluhui de plecare și pornitul zdruncinat şi incet al trenului, 
Sanda, tresirind, îl izbi cu cotul pe unchiul Pavel, „Ce-i Sanda?”, 
şi ca îi răspunse „nimic“ şi avu puterea să-i zimbească în intuneric, 
Subt lumina felinarelor, direle de roți din noroiul drumului treceau 
țâră încetare. Unchiul! Pavel era pesomorit, şi Sanda era mulțumită 
de aceasta, căci îşi dădea seama că acum lacrimile i-ar fi inecat 
răspunsul cel mai indiferent, 


Baby deschise ușa unchiului Pavel și Sandei. Ea trecu in grabă 
pria salon, aruncindu-şi p?lăria pe divan, și dădu busna în coridor. 
Simţea că nu mai putea stăvili lzbucnitul plinsului. Cind intră în closet, 
cu mantaua de pioac încă pe dinsa, aceasta îşi mal păstra Intre cute 
mirosul serii de toamnă, Sanda Incuie mai intăiucu grijă ușa şi a- 
prinse electricitatea, Intristarea o amețea; îşi răzimă fruntea de zid. 
Lacrimile izvoriră mari şi alunecară de-alungul obrajilor fără nici o 
“contracție a teţii, Plingea linistita şi fără zgomot, căutindu-şi, batista 
fn buzunar, Tristeţea li era atit de adincă, incit nu o mai întrupa in 
vreun detaliu al despărțirii; știa numai că grunjil din varul zidului 
rece fi înţepau fruntea, 

Baby şi Riri se auzeau jucindu-se prin coridor, Sanda îşi des- 
lipi fruntea de zid. Se gindi că era tirziu şi că ceasul mesii se ja- 
propia. Lacrimile se uscaseră și durerea reincepuse mal grea şi mai 
inecăcioasă. Copiii erau tot pe lingă ușă, Sanda se intoarse şi trase 


- 


366. a VIAŢA ROMINEASCĂ 


e- _— 


de mtaerul lauțului dela rezervor, ca zgomotul apei să fie auzit. Apa 


se imbulzi latr'un virtej clozotitor. Sanda o lăsă să se astimpere, Se 


juca cu trifolul de smalţ verde dela git între degete, asacultind tristă 


si indiferentă, cum rezervorul se umplea iarăși. 
Descuie uşa încet, stinse electricitatea şi eşi in coridor, 


XX 


Mama lui Radu se Intorsese dela moșie, In casă se scutura, In 
mirosul de naftalină al odăii cu perdelele lăsate, fără covoare şi cu 
tablourile din zid învăluite, Radu citea, aşezat în fundul unui fotel 
acoperit cu pinză albă. 

Mobile grele scirțiiau impinse într'o odae indepărtată, Jupineasa 
care spăla geamurile din sufragerie, cinta, falig și obidit, acelaş! In- 
ceput de cintec demodat. De fiecare dată Radu avea o impresie de 
mediocritate tnăduşitoare. Pe plan stratul gros de praf era pe alo- 
curea brăzdat de urma unui deget. Ciorchina de cristal a candela- 
brulal ce se anina de tavan, fusese îmbrobodită în tifon roz. 

Radu închise cartea și o privi indelung, Legătura verde, so- 
ioasă și pătată de cerneală, păstra 'o amintire de plictiseală severă, 
Intan colț sta scris numele unui coleg, caligrafiat cu grijă şi ros de 
vreme. Radu se gindi la clasa umedă și murdară, 

Deschise iar cartea şi citi, 

Din depărtare sosea glas obosit de precupeţ. Soarele lumini nd 
prin perdelele de pinză, ge Era Un stol de vrăbii, într'ua 
arbore din apropiere, ciripea fără intrerupere, 

Radu ae cartea EA genunchi, se lăsă pe spate și ridicind pri- 
virea către tavan, închise incet ochii. Subt pleoape îi trecu limpede 
chipul Sandel; ţinea în mină stropitoarea verde şi o ciocnea rizind 
de a lui. O clipă crezu că mirosul pămintului umed în asfinţit, se 
urca din răzoare pină la dinsul. ŞI Radu, plecindu-şi iară privirea în 
carte, citi dus pe ginduri, 


L. |. Caragiale şi 1, Gherea. 


Psalmodie 


În preajma vintului 


La marginea văzduhului de sară, 
Pe valurile vintului domol, 

Se urcă sufletele noastre iară 
Spre coama cerului da-odinioară, 
Adinc şi gol, 


Cu stele care n'au să mai răsară... 


Pe funii de lumină purpurină 

Un sbor de statii albe se distramă: 
Sint sufletele noastre de lumină, 
Ascunse'n cuib de clopote de-aramă 
La care vintul nopţii se înhamă... 


Culege cer în ochi deschişi! inghite 
Cu lăcomie vintul tot! şi soarbe 
Miresmele sălbatice şi oarbe 

Pe care vintul nopții le irimite... 


De-avalma, hoarda vinturilor toamnei 
Cu urlete și ghiare ascuţite 

Va tropoii pe visurile tale 
Invineţite 

De Viaţa care are'n ris cuțite, 


A OVATE RONA 


Acuma însă, 

in lumea câtre care te îndrumi, 

La cerul unde încă nici-o stea nu-i stinsă, 
De-asupra bietei noastre lumi, 

Vei şti —aviînt după avint, 

Clipă cu clipă — 

Să-ţi fie viaţa veşnică risipă 

De vis şi vint... 


lar mai tirziu — în goană cu vinturile grele — 
Purtind şi tu în spate povara ta de stele 
Stiînse — 
vei şti, 
Cind hoarda vinturilor toamnei 
Flămindă'n tine se va năpusti, 
-- Surizitor vei şti să cugeţi iară 
La visul cerului de-odinioată 
Cu stele care mau să mai răsară... 


~ ” Neghe | 


Mi-e sufletul în hrube-adinci boltit: 


Tăceri străvechi s'adună prin unghere 
Ca nişte şerpi bătrini ce m'au pindit. 
Ascult în noapte, girbov de veghere, 
Cum cade fiecare gînd, gîndit... 


Tăcut ca vremea, orb câ un påmint, | 
La căpăttiul "meu de veghe sint... 


In preajma mea, prin somn pămîntul geme... 
Un glas în mine prinde să mă cheme, 
ŞI simt cum din adinc de suflet, greu, 
` "Tinguitorul glas de veghe geme, 
Chemind mereu... 


Şi mă scobor în mine şi în vreme.. 


Pămintul... > 
Spasm puternic de dra 
A goste şi ură | 
In fiecare bulgăr un pumn ascuns se a. 
Şi cerul crunt, de-asupra, deschide’n gol o guri 
Cu vineţi dinţi de stele, sclipind sălbatic toate! 


a ae i mări, cu gura vulcanilor, cu frunți 
nci, cu nâri de peşteri, cu braţ de munţi, e 
aiba a uriă indurerat pimintnl L PETRER 
rug de ger se'nnalţă pe culmi ğ 
S: » ghețari cărunți, 
ȘI alba lor dojană o ştie numai vintul. 3 m 


Păämîntul... 


Laud şi-acum, mereu, prin somn cum 

Şi-un glas în mine prinde să mă sv äh 
Şi simi cum din adinc de suflet, greu i 
Tinguitorul glas de veghe geme 
Chemind mereu: 


„În preajma veșniciei zăbovit, 

Din nou zăvor de vis pe cuget pune, 
indemn dă iar avintului strivit, 
intoarce gindul tãu spre rugăciune, 
De gîndul tău te lasă izbăvit... 


wApleacă-ţi suflatul cum cade-un trunchi 
Bătrin în tihna ţărnei ertătoare: 
ŞI dacă'ndurerarea pimintului te doare, 
Cu fruntea pe genunchii lui să-i ceri ertare.. 
— Tu care mai nici idol, nici altare, 
Apleacâ-ţi fruntea, roagă-te'n genunchi, 
Pămîntului... ' 


AL. A. Philippide 


Amintiri din anul Invierii 


La drum.— Sînt trei-ceasuri după miezul nopţii 9 Mar- 
ie 1917. k 
A Viforniţa, care nu mai dă răgaz fulgilor să atingă pămin- 
tul, scormoneşte omătul de pretutindeni, îl face virtejuri şi-l a- 
runcă în vagon, în felie apoi, la intimplare... 

i trebue să fie un şuer!.., 

să deosebesc abia ri negura nopţii stilpii de telegraf tre- 
cind îngheţaţi, +răbiţi, ca nişte drumeţi în căutarea unui adă- 

st, prin dreptul ferestrei, pe după schelete de copaci, ce se 
(catia trist în cale... O lumină ostenită croeşte forme nelămu- 
rite în încăperea noastră, îngustă şi aruncă galbenul morţii pe 
feţe... Printre şoaptele a doi călători, care îşi luaseră o porţie 
de somn, străbat, din vreme în vreme, şi răsutlările celorialţ.... 

Şi fată !—din duruitul surd al vagoanelor se desface un 
şuer prelung de bariton, un glas tremurat de sirenă, 

Chişinăul!.. 

Voin cobori pe pămintul Voldvei revoluționare... pe mo- 
şia lor, a bătrinilor, stişiată la Prut, înecată în pustiu şi ba- 
sată în bătaia viscolului rece si vrâjmaş- în continentul fără 
hotare. Este atita vreme l... ȘI totuşi sint numai o sută de ani... 
Veacul Basarabiei. ŞI ap acestea, în tren, sint clipe din 
veacul Basarabiei. Tren lung şi greoiu, cu provodnici.. 

Dar frinele sînt rupte şi, zi după zi, câtuşele cad zuruind 
prin largul de necuprins al Sfintei Impaârăţii drept-măriroare şi 
popor după popor, buimac, se va fi întrebind cum a eşit mi- 
munea. 


Minunea ! 
Căci clipa hotăritoare din marea încăerare de tiranii a 


AMINTIRI DIN ANUL ÎNVIERII 37| 


căzut! O fişre de soare a spart norii —şi de aici are să se 
jimpezească tot cerul! y 

Căci se potolejte viscolul şi gerul... Nu mai are stăpin 
Pustiul; are mai mulţi, tot mai mulţi stâpiîni. Ci robii gonesc 
în amestec, tot mai departe de temniţi, tot mai învălmășiţi, 
tiră program, ca să impiinească destinul... 

Pe drumul acesta —iată-l! — porneşte şi fratele nostru mai 
mic. Ochii lui turburi poate ne caută, dar noi cerniţi, nu pu- 
tem să-l chemăm cu totdinadinsul... 

Ci, poate să mai reinvie Moldova?! Chela viitorului 
nostru, legat şi arvunit la Prut... 

in ritm mai rar, tot mai rar, ne strecurăm printre şiruri 
ninse de vagoane şi ne oprim în faţa unui peron lung, în lu- 
mina căruia fulgi nenumărați de argint plutesc ca un roiu u- 
riaş de fiuturi, 

Dupăce s'au intins, au căscat şi apoi. dibuind, şi-au a- 
dunat lucrurile lingă dinşii, tovarășii mei de drum, dind în neş- 
tire unii peste alţii şi impiedecîndu-se în bagaje, inaintau acum 
că prin coridorul întunecat şi valul mă purta și pe mine. 

trăin într'atita graiu străin, m'am strecurat apoi cu geaman- 
tanul spre ferestrele cu mai multă lumină. In restaurant lume 
destulă se încălzeşte cu ceai ori se luptă greu cu somnul, a- 
runcată in neorinduială printre mesele inghesuite; mai mult 
sepci şi mantale muscăleşii — lume sură din noua tovărăşie a 
stilului». Cu bendiță roșie la şapcă ori cocardă pe pept, 
*moscalul>, candidat la sovietul de mine, picoteşte Pafi t pe 
acelaşi scaun cu ofițerul. In dosul bufetului, doi cheiseri, re- 
zemaţi de dulapuri, palizi în bătaia luminii, îşi deschid mereu 
ochii şi restabilesc, iarăşi şi iarăși în zadar, echilibrul capului 
intre umeri.. Mai la o parte, o fată înviprează samovarul. 
Lingă acest tovarăş a! pustiului şi gerului fac cunoştinţa unui 
slujbaș al consulatului sirb dela Odesa, care o rupe şi pe 
romineşte Şi care aşteaptă, caşi mine, ivirea zorilor. Căci la 
hotelurile din oraş nu găseşti un pat nici sara, atita muscă- 
lime a tăbărit pe «stolița» Basarabiei... 

Ne uităm cum, din vreme în vreme, mai trece cite cineva 
prin faţa celor doi chelneri, mai dă tircoale samovarului, faţă 
de care noi am cîştigat oarecare vechime, îşi plimba ochii peste 
gustările bufetului, ia ceva ori rămine în aşteptare... Şi mai 
tîrziu poate veri un altul, dintre cei care picotesc undeva prin 
coridoare ori de afară, îmbrobodit, nins, grăbit... 

Cum stâm, sirbul ridică degetul şi sprincenele: l-a venit 
o idee. A chitit o odae la hotel Naţional, unde se pare că 
are trecere la portar, şi, fără şovâire, o rupem cu samovarul 
şi ne-am aruncat in necunoscut. La eşire, chiar, dăm peste 
un «isvoscic». Și mogildeața sură depe capră, punindu-se 
în mişcare din toate laturile deodată, ca printr'un resort, a- 


l E. 4 t- + Gild | "r bi la sil Ra til dai S 24% Ay | i e rbd F á H h! 
y ` 


mooo oaea 


m rr dm i di 


A | | 
două mineci deslipindu-se din masa ninsă, capu 
a a dintre umeri, miniie fug la vale şi prind biciul. 
7 —— Svobodno ? 4 
Di cu combaterea frigului, imj reduc pe cit se poale 
suprafața, . De altfel trăsura e strimtă şi calieă, . dest Ag 
fără råzimātoarė, Sirbul, 1āțit biniṣor şi îmbrăcat = cele ră 
beşie meren, iar eu țimindu-mă abia, pe O jum wa ră asr 
răsnund de mintulată bătind scara cu piciorul, cote a g: 3 
echilibrul cind trăsura se pres lasă spre stinga. rec a 
parte şi pe alia acoperigele albe, mai mult ee: mm iy 
etai, mai mult yechi, oblonite, zaribulite în pi arta E. TI 
padá, ascuhind parcă viscolul în singurătatea străin A noptii 
ai arti dr pe, isi bir să Tial roiuri 
achețaie in euvarlaluri» îs č 
rod auti foa šia lumma becurilor electrice. ȘI i irc at 
aceasta adincă, eu ulițile pustii şi in fiorate de :04p N. n pi 
cu becuri ibia pe vo uri fA înd gol in înluneric—câhiar şi : 

m simi ft de străin e Gh Șinani i a. 
Vă za oprit în fața unei cizdiri cu etaj, Sunăm ap 
delung, ca ia a viziti de afaceri, Dela o vreme pe arti să 
diere de zöomot inäuntr se ivește in semilgtunet cu fe iei 
tulpi o umbră ce 'naintează somnoroasi; Bcrutatoare.+ ia oae 
intro parie ŞI imir'alti c pui, cao găină, -cracă A, A i 
bine şi iepiteşi». Couvorbirea se imtărită. Lo p uati AA 
rupt lropotul pe lezrrde şi stău gata, Pare d rc iu se 
ințelege e. Uşa în due, sisbul ingină eva G CALE i Sei 
crăpătură cu xesmantanti dură dinaul, jar uşa se fne 
Pf Mi ss câtă râmii așa pe dinafară, parcă-ţi vine să 
mai spui ceva. “pănă să stau însă multă vreme pe apar ie > 
iau la drum. ^t vreau Să Spun că maveam Hore garw 
dar mă vinleam ia patrule ȘI ma inviora tipe i pă ere 
>şcilini chinul Tatre ramovarul aburind din ga 3 n 
rusesc, iar cu ohi în c.uareă unei ieresire Ium a pe 
intins r e stada princicală, Apoi dep DUE CRAT Prae 

{ | pé sirada Terga unga, pre Pi z P 
AEH. Dar ke treč Sous cvartale şi zăresc o lumină în 
si bete hisă la can - Ure la stinga o sară de pa- 
tră filtrare nus, căntiad drtsmul cu minile, socotind să ela 
aia d? unde mă chemasa lumina Aju s îutrun vă : ` 
Pabat 4 de purea sabt a omâtului de afară, incerc să m 
ori A Se segtas in întnmerie mai întâin două uşi, apoi a 
Iseta, D Art nu râspund> de nicteri, MA pe „PE 
e latini ; dar ascult in zadar. Anüs prm daia i n P 
şi totuşi nu se poate deschide... Ceva trebue 


AMINTIRI PN ALI învia 373 


în cafe.. Imping - şi, după străduinți binecuvintate, am scăpat 
intre u;i, înfipt: e o sală mare cît o ogradă bocrească — şi subt 
inmina slabă a unui bec se vede aşa o îngrămădeală de sol- 
dați şi bagaje, ca tot locul e negru-sur şi n'ai găsi unde så 
stai într'un picior. ` Sr 

Dar câlduţ... 

Cel din ușă page că s'a trezit—şi mai împing o idee... 
Apoi o mai slâbesc, căci bombâneşte şi întreb de ceainărie. 
Omul iar mai ingînă nu ştiu ce, mai răspicat ceva şi străbate 
si o vorbă din Moldova: «ciort!..» După asta las clanța, uga 
se închide automat şi trec la cea din faţă. 

ln sfirşit, aici e rinduială: mese înşirate, cu feţe ori mu- 
tamale, curăţe'e, aer proaspăt şi căldură potrivită 

Cînd fac cel dintăiu pas inăuntru, zăresc în colț la o 
masă, încotit, unul mare cu tot trunchiul deasupra... Parcă 
doarme, parcă nu doarme, Dar şi-a sâltat capul şi începe să 
se tot tragă spre lavan că acu te-aştepţi să se desprindă de 
108... 

Mă priveşte intrigat. 

- Aveţi ceai? 
Deodată nu-i... 

— Dar are să fie? 
Caniecina .. 

Acum bag de samă câ-i lipseşte un picior... 

M'am lăsat pe un scaun, cântind să cetesc ce gîndeşte la 
asta... A căscat odată, apoi a oltat uşor, zicindu-şi parcă: 
«De-amu s'o mintuit cu hodina»—a cătat spre sala îngustă din 
dreapia, unde era «uzina» de ceai (trei cazane pentru kipia- 
inc, zidite în pârete) apoi s'a aşezat iar la masă, sprijinin- 
“u-şi capul într'o mint... 

Dumneata cei rus... 

Omul se gtpdi o clipă... Intrebarea era neașteptată, 

— Nu mai ştiu nici eu ce-s.., . 

/ pol, ceva trebue să fii. 
Moldovan... Mata eşti romin... 

— Da... moidovanr. 

Nu eşti de dinrolo de brazdă 9%... 
r — Ba da, romin din Moldova. Ai fost vreodată în Mol- 
Gova + 


— N'am fost; da' vorba la dumneavoastră merge o 
teacă aitfel.., ] 


— Merge, o leacã, la oamenii cu învăţătură. Asta-i la 
toate neamurile. 

Tăcurăm. Citeva clipe rămase pe ginduri ; parcă ar fi 
avut aerul să verifice spusele mele; mi cercetă foarte atent 
din fundul ochiior şi curind începu iar să picotească... 
= Se aud paşi. Intră o fată; şi calcă a stipini... Mai tir- 
tiu o servitoare, apoi alta, A început muzica vaselor. Dupi 


» ri + ! TTS PTN eS K, = ~ PWA 
374 VIATA RUMINEASCA n ti 2 


îndelungă luptă cu umbrele, lumina zilei răzbate prin lerestre, 
iar cea dinăuntru se adună tot mai palidă în jurul becurilor. 
Lume harnică începe să urce scările. Sint tovarășii de drum 
ai zilei, lucrători şi lucrătoare, precupeţi, câruțaşi, care, mai in- 
nainte de a începe lucrul, vin să se încălzească cu kipiatocui 
fidanului... Care cum se aşează, primeşte apa, - apă multă, —cu 
toate cele de trebuinţă. (Dela al doilea pahar înainte se mai 
plăteşte doar zahărul, iar cine-şi aduce de acasă-—nimic! Unii 
il ţin între dinţi şi strecoară kipiat fumenit pe lingă et). 

Şi cum lumea tot creşte, femeile alunecă fără preget prin- 
tre mese, cu cele două ediţii ale ceainicului, cu porțioarele de 
zahăr, cu apă. Şi pe cind unii, cu indeminare şi cu mişcări 
care par a îndeplini un ceremonial, îşi toarnă apá potrivită ts 
ceainic ori în pahar, alţii, încotiţi, cu birbia intre mini aproape 
lipită de masă, sorb ceaiul din farfurioară, care le-a cuprins 
gura toată... Și vorba domoală potolită curge, ca în faţa pi- 
harelor cu bere... Nu-i înțeleg, dar nici războiul nici revolu- 
ţia nu lipseşte din convorbirea lor. Fiecare are lingă diasul 
un pachet, merinde, un coş, un biciu, o căciulă orio şap-â 
muscălească respectabilă. E lumea cea de dimineaţă din mar- 
ginile Chişinăului, la ceainărie de clasa a doua. Şi asta îmi 
reimprospâteazi din copilărie ce plăcut era cu cei de dimi- 
neaţă... Unii amestecă in convorbirea rusească şi îrinturi ce 
romineşte, ca nişte drumeţi ce nu nimeresc cărarea... 

După al doilea pahar am băgat de samă că nu pot ține 
pas cu ceilalţi, mi-am împrospătat apa, şi, cu oaregare încre- 
dere personală, am rămas în faţa ceainicurilor până ce au în- 
ceput să împroşte razele soarelui în fereastră. 

d am coborit în uliţă, vintul se potolise deabinele şi 
din norii subţirei, in dosul cărora ceteai albastrul, se scutrrau 
fulgi rari, mărunți, oflicoşi, pentru lapoviţă. Parcă ar fi putut 
să stec, şi nu vrea. 

lată un oraş bine rinduit, croit în felii pătrate, cu sirăzi 
largi, drepte, zidit solid, din larg şi pe pantă, să fie curat 5i 
plin de sbare... Merg tot pe uliţa cea mare, spre centru, Clă- 
dirile—tot mai arătoase, mai întăiu pe stinga, apoi şi pe dreap- 
ta. Deşi locul începe să fie mai umblat pe aici, nu pot să prind 
o singură vorbă dela noi... Ici-colo, la uşile, la ferestrele prâ- 
văliilor cîte-un steguleț roşu se învălue in adierea leneşă d: 
dimineaţă. O grădină mare, în dreapta, cu crengile copacilor 
imbrobodite-albe, cu o biserică albă la mijloc, iar în faţă cea 
mai mindră clădire. Și lată! iată monumentul «desrobirii» Ba- 
sarabiei. La picioarele «desrobitorului» două femei: una fm- 
brățişează ocrotitor, cealaltă îi cade la sin, leşinată de fericire 

recunoscătoare că a fost, însfirşit, luată subt scutul pravos- 

a toale incăpâtoare... 

«Basarabia recunoscătoare» !... 


AMINTIRI DIN ANUL ÎNVIERII ___315 


lar peste capul ţarului filiie steagul roşu al răsvrătirii: 
a! răsturnarii... 


taine mai ascunzi în cutele pinzei tale, simbol scump 
àl viitorului 2... 
Reinvie-ne trecutul ! 


«Cuvint moldovenese».— Încă e prea de dimineaţă—şi ca 
să amăges: și să risipesc vremea, rātācesc fără alegere pe 
alte ulițe, cu clădiri greoae, cu ziduri groase, cu porii înalte, 
ca întrun sat şăses: înstării. Si mai într'un tirziu mă pome- 
nesc într'o grădină. 

Aici floriie de zăpadă incep să se scuture de soare şi 
de vint, desgolind crengile ce se clatină abia în trecerea dis- 
trată a vintului Două chioșcuri pustii stărue in două laturi 
ale aleii, așteptind primăvara, iar crengi să leagână asupră-le 
scuturind omâtul înmuiat... În mijlocul unei alei străjueşte sus, 
cocaţat pe un soclu înalt şi îngust ca un par, bustul în bronz, 
minuscul, al lui Puşchin, ca un semn de întrebare—mic, pus- 
tiv, sluţit de zăpadă. 

Ştiu eu cît am mai rătăcit prin aceste poteci, căutînd lu- 
mea noastră în lumea lor!? 

Eşisem iar într'o uliţă și curind m'am oprit în faţa unei 
uşi, cu chip de pridvor. lar de aici începea Moldova... Pe o 
tăbliță cit palma citii, cu cirilice: «<Cuvirt Moldovenesc», 

In necunoscutul acesta, al unui oraş ciopirţit in cvartale 
sirăine, rece şi innăbuşit subt graiul din ţara crivăţului, tabliţa 
cu două cuvinte romineşti, cernite în cirilice, îmi pare o pil- 
păire de flacără ce se stinge în zarea adincă, departe, în luptă 
cu negurile nopții... Nu n-am văzut de atita vreme! Decind 

ne-au stricat pentru a doua oară gospodăria pârintească. Un 
veac!... Aminte nu ne-aducem, şi totusi ne cutremurăm... Nu 
înțelegem, și ne înfiorăm... Prutule! i'entruce tu şi ei ne-ați 
stricat țara 7... 

Sun—şi deschide o fată, care la întrebările mele ridică 
din umeri -şi îngină ceva neînțeles. 

— Gaspadin Halipa 71... gaspadin Alecsandri ?L.. 

— Pantelimon Nicolaici esthi... i ; 
è O urmez printr'un antreu, apol un coridor scurt--şi-mi 
deschide o ușă: lată o odae mare, simplu mobilată, extraor- 
dinar de simplu, cu o masă de brad lungă, în mijloc, două 
AXIți lungi fără răzimâtoare şi citeva scaune... Pe pereţi, un 
portret al lui Tolstoi, încă vre-o cîteva tablouri mărunte şi, 
în colţ iconiţa... Fata cercetează, cu binişorul, la uşa din 
dreapta. Se deschide şi—iată Halipa. După port, după in- 
tăţizare, o părticică din Rusia nemârginită. Nu mai sint străin. 
E Pantelimon Halipa, călătorul abătut din drumul de ţară. Căci 
cu ciţiva tovarăşi de drum rătăcitori prin aceiai noapte, el a 
aprins focul afară... 


` La q Ak ha opiu t e ALA PEY ATES b NELL 
Ii sil la a e EAA NA OS, IRIE PENNA ar o a cita OA AA E 
376 Lili MIATA RUMINEASCA 


' Cu toate că are tot înfăţişarea simplă a studentului dela 
laşi, Halipa îmi pare acum schimbat. Chiar și trupeşte eră, a- 
tunci, redus la strictul necesar, cu chipul iui puţintel de răzeş 
revoltat, nebărberit.. Acum, mai împlinit şi cu o barbă res- 
pectabilă, pare gata, pâtruns de răspunderea față de vremile 
ce gonesc peste roi, ă j 

Nu ne-am văzut de multă vreme si ne întilnim în împre- 
jurări neobişnuit de grele—pentru țara toată; și din primele 
clipe nu putem lega vorba. Ochii noştri se pironesc şi-i ca 
şi cînd şi-ar spune ceva, 

— Ce-aţi făcut ?! 3 

Dupi o scurtă tăcere, în care s3 vede că Halipa nu-aş- 
teaptă răspuns, intră doi seminariiti în aceiaşi uniformă a ci- 
novnicului rus: Harea şi Stihi=, tovarăşi de muncă la «Cu- 
vint». Dela graiul, înci:va «stricate de cultura rominească, 
al jui Halipa la graiul acestora simi că am făcut primul pas 
înăuntrul | oldovei, că ea începe să crească în întindere şi'n 
vremuri. Parcă am prins un svon din codrii Orheiului, Şi 
ascult mai departe... ? 

Trecem în a doua salā de redacție, cu o bogată biblio- 
tecă rominească şi, totodată, locuința «revoluționarului» mol- 
dovan. O odae de student, cu citeva dulăpioare pentru cărți, 
un pat, poaie ṣi un geamantan și citeva hărţi, cu stegulete in- 
şiruite în linie d> bātàe,.. A 

Am trecut intr'o odae mai mică. ȘI aici se pare că po- 
posim, căci pe o măsuţă, la percte, cintă în surdină samova- 

rul. Al treilea | . 

ŞI, curînd iată-l întrind pe bătrinul Alecsand:i (Nicolai 

Nicolaici), bunelul gospodăriei acesteia div dosul firmei cit 

alma. Nouă ani in urmă, la laşi, («studente pentru două 
uni în capitala Moldovei) era sur. Acum e alb. 

Cu Tolstoi a revenit în Mo'dova... Căci la Ve ronoviţa 

Hotinului, pe Nistru, unde eine ştie ce voevod va fi aşezat 
vre-un strămo; de strajă, acolo graiul pustiului înibuşise lo- 
cul. Ci i-a fost destul să înceapă a asculta svonul din lunca 
Mirceştilor... 


Cu citeva s-ptămini înaintea prăbuşirii tronului dela Neva 
aflasem dela Basarabeni, în laşi, că aşezarea unui eromin» la 
Chişinău e bânuită şi mişcările urmărite de aproape. 

Dar acum, cînd Nicolae al II-lea e întemnițat în palatul 
său, lar cei un milion de agenți trimişi la vatră 2... 

— Rămti la noi acum, nu-i aşa ?l—întrebă unul din ve- 
chii mei prietini, parcă aducindu-şi aminte de ceva, dar cu 
aşa ton incit singur răspundea la întrebare. (Mi se pare-— 
Pantelimon Nicolaici-Halipa...) 


> pa Dacă trebue... 


ANTIKE DIN ANUL INVIERII 377 
——————— 7 a 50 


— Acum eşti dator î,..—gi-mi poruncea Nicola: Nicolaiei- 
Alecsandri. | 

M'am supus fericit şi numaid=cit am intrat în luptă cu 
bachile. Şi nu ştiu pentruc>, adesea, În inceput, printre li- 
niile deșânțate ale <miagkisnăcs-urilor, «iate-urilor şi celor- 
lalte potcoave de peste Nistru, pe care le-a îmbrăţişat «Cu- 
vintul Moldoven:sc> —mi se Părea că aşi putea să citesc ur- 
mările cutremurului care a risipit gospodăria Romanovilor. 

Pe seară primul sfat «moldovenesc» la redacţie, chemat 
de un fost deputat în Dumă, lanovsehi, cadet rus, care poar- 
tă nimbul gestului dela Viborg. Chipu—adunaţi pentru afa- 
ceri comunale... Căci revoluția rusească nu va trece dincolo 
de programul cadeţilor, care alcătuese grosul guvernului vre- 
melnic—şi Basarabia va fi a lor, a cadeţilor ruşi, fiindcă nu 
poate fi a altora... 

Și vin Moldovenii..;; încep să vie, desfăcuţi din necunos- 
cut ca ghioceii din omât; vin pentru Moldova... Vin cei mai 
mulți sugrumaţi în straele slugilor împărăteşti, în care taris- 
mul şi-a împachetat toţi cinovnicii, toți poliţiştii şi toate tmel- 
tele—cu stele, cu insignii, cu pajuri; numerotaţi şi cu serii. 

Vin actorii fără public, fără aplauze... li pindeşte ori suc- 
cesul cel mare ori spinzurătoarea | 

Ci, dacă ar afla ei acum tot ce știu eu, atit cît stiu eu, 
dacă şoaple de'subt crucile înegrite ar pătrunde până la ure- 
chile lor, şi-ar sfizia toți mundirele moştenite din «marea în- 
chisoare», şi-ar sfirtica şepcile căzăceşti, care le sluţese chi- 
purile mindre; căci, apucaţi de groază, ar simți că prezentul 
Ori trecutul — careva trebue să plingă!.. Gheorghieş Buruiană, 
ünde ai trat pănă acum graiul acesta melodios ea un cin- 
tec 21... Ţie, Coropcean gerul din miază-noapte ţi-a îngheţat 
soapta mamei în suflet şi iarăşi si iarăşi revine graiul crivă- 
iului între voi... Mai vin, afară de ai redacţiei, A/. Groapa, 
i. Erhan (fratele arhimandritului dela S-ta mănăstire a Suruce- 
nilor)—toţi cooperati-ti, avocatul Bodescu, profesoru’! Hartia, 
Gaian, Harea (altul), inginerii Botezat şi Hodorogea... Aproape 
toti pentru întăia dată întilnese un ardelean... 

Indoita Priiacă. libertate şi soare—a adunat subt aco- 
perişul prietinos$ numai feţe senine și nădejde multa... Şi des- 
baterile calde se încing. 

Societate culturală ori partid ? 

Partid?! Gind îndrăzneţ primejdios pentru un popor slab, 
bânnit—socot unii. Societate culturală a mai fost; vor aler- 
ga mulți... 

Pe lingă societate, pe încetul, birue şi ideia «partidului 
moldovenesc» alățuri de partidele străine incetăţenite pe på- 
mintul Basarabiei. 

in ochii lui Hodorogea se strigă cu minie acest adevăr. 
El, cel mai neimpăcat vrăjmaş al asupritorului, nu-l cruţă, 
mu-l iartă, nu-l uită o clipă. Nu ştii ce este mai mare: ura 


w < A Uat a 3 


378 |. „VIATA ROMINEASCĂ A. 
NO: a PE a Ei Lamer etic SEE 
ori disprețul lui. Şi dacă domnia de robie şi de pradă ar fi 
încă Ze sia de întinsă, simţi că ura şi credința lui ar creşte 
încă mai mult, că ar spori pănă la sălbătăcie dragostea pen- 
tru țărişoara de dincolo de «brazdă», pe care o râstignesc 
acum seminții adunate din două continente... Pare o stincă 
deslipită din Ceahlău, care nu se mai poate opri—şi aduce 
aer aspru de munte, clocotul apelor şi freamătul codrilor... 
Ochii lvi mici mă slăbesc arare şi mă copleşesc cu căldură 
multă, multă... Simt că sînt în ţara mea. 

„Şi nu Sa putut ceti atunci în ochii lui că peste citeva 
luni fiarele stepei îl vor sfişia.., j 

Dar se auziră ciocănituri în uşă şi intră, cam repezit, 
domnul lanovschi, un bărbat între două virste, mărunt, roş- 
covan, destul de simpatic şi vorbareţ, din mişcările căruia 
trebuia să ceteşti că de-acum gubernia nu trebuia să mai des- 

ăjduiască... 

a Ta: strecurat. pe uşa cealaltă, în odaia piină cu alt 
public. Erau: Alecsandri, Ruso, Coşbuc, Eminescu și alţii 
mulţi. 


Aquarelă 


Ciaudiei Mitiian: 


In Oraşun care plouă de cinci ori pe săptămină, 
Orăşenii pe trotua 

Merg ţinindu-se d? mină, 

Şi subt vechile umbrele ce suspină 

Şi se'ndoae 

Umede de-atiia ploae, 

Orăşenii pe trotuare 

Par păpuşi automate 

Date jos din galanţare... 


Debunăseamă de ăștia se teme Halipa. Și au să se tea- 
mă toţi, odată! In oraşu'n care plouă de cinci ori pe săptămtnă. 
Nu răsună pe trotuare 

De cît paşii celor care merg ținindu-se de mină 
Număr?nd ` 

În gînd 

Cadenţa picăturilor de ploae 

Ce coboară din umbrele, 

Din burlane 

Şi din cer, 

Cu puterea unui ser, 

Dătâtor de viaţă lentă, 

Monotonă, 

inutilă 

Şi absentă... 


Romulus Cioflec 


In oraşu'n care plouă de cinci ori pe <ăptămină, 
Un bâtrin 

Şi o bătrină — 

Două jucării stricate, 

Merg ținindu-se de mină... 


lon Minulescu , 


HORA DELA VASLUI 381 
ia i eo ia: 099. 


t ae a ——— 


seră în 418... Am ajuns tirziu, cu oarecare greutate, despicind cu- 
bastonul broboada de întuneric şi de ceață, —pipăind incetinel și- 
nete cu piciorul... Am ajuns, am întrebat din om în om, am dm 
peste vagoanele trenului şi-am cucerit un loc întrun ghereu cu 
duşumeaua nearsă, cu păreţii nesparți. 

Cea mai mare part- dintre tovarăşii mei de drum erau 
soldați din divizia a 5-a; porniseră de-o săptămină şi mai bine. 
din Munţii Rodnei și mergeau spre case... 

„Eu sint din seria a doua, —mă lămuri un fruntaş de-alături, 

şi merg în conceti... Da' au fost năâmeli mari pe unde-i re- 
gbimentul nostru, $au fost drumurile grele, $am prăpădit multă 
vreme spărgind, troianele... Ş'aşa s'a dus şi conceti, s'a dus şi 
tot... 

Dar de-alâturi un țigănuş își arâtă îndată chipul, la lumina 
unui chibrit. usse cu sete citeva fumuri dintro ţigară groasă 
si zise cu îimpăcare de sine: 

„aDa' eu, că-s plecat pentru Crăciun, cu cei din seria in- 
tiu L. 

Intm'ădevâr, acesta era un lucru cu totul minunat ; frunta- 
şul de linga mine se gasi îndreptăţit şi-i ceru îndată socuteală: 

„Cuu: se poate, camarade, una ca asta ? 

— Jaca aşa, se poate h.” 

Şi tiganul începu să 'nsire domnului fruntaş, toate satele şi 
toate grile dela linia frontului şi pănă la laşi; cite trenuri a 
schimbat şi "n cite trenuri a aşteptat cite-o zi, cite două, cînd 
într'o gart, cind în mijlocul cimpului... Și izvodui tot nu era gata; 
după zăbava tr muritor, veneau jandarmii cu cererea indreptărilor, 
cu astepti le pela posturi pentru iscălirea şi pec- tluirea biletului, 
tară de care, a merge mai departe, nu se putea... 

„ŞI ce-are să-il facă righimentul ?—il întrebă înfricoşat frun- 


Hora dela Vaslui 


Mi-aduc aminte din vremea războiului despre cele două tre- 
muri care aveau datoria grea de a pleca din laşi, în fiecare zi, 
de-a urca dealul Birnovii şi de a duce mai departe, spre Vaslui, 
Birlad şi Galaţi, sutele de ostaşi care veneau și plecau spre cu- 
tare sector al frontului, cum şi pe toți acei pë care nevoile nu-i 
mai puteau răbda în casă... Mi-aduc aminte, era o vreme de iar- 
nă cu pămintul neacoperit, pela sfirşitul lui Januarie... 4 

Două trenuri. Unul de persoane, plecà,— adică trebuia să 
plece, — la opt şi cincisprezece minute dimineața; al doilea tren, 
un curier cu vagoane de marfă, trebuia să plece la două dup? 
miezul nopţii. fapt, personalul nu pornea niciodată înainte 
de unsprezece şi nu ajungea niciodată la capătul drumului fără 
o întirziere de zece, douăzeci, ba uneori şi patruz:ci de ceasuri 

„Pornesc cu marfa-spun cu unui prietin, latr'una din zi- 
lele depe atunci. 

De ce? ` 

— Aşal... Pornesc cu marfa, pentrucă maria nare mers 
“rinduit ; nu ştii cind pleci dintr'o gară, și iarăși, nu ştii cind a- 
jungi în gara vecină; wai pentruce te amări, nai peniruce stăru: 
lā mecanic, fa şeful de tren, la şeful de gară, la frinari... Vreau 
să călătoresc liniştit... Mai adaugă, prietine, locul indeajuns pe 
care îl ai în trenul de marfă: nu îl răpești nimănui și n'ai nevoe 
să te sfădeşti cu nimeni“, 

Prietinul îmi dădu dreptate, şi astfel, cu un cuvint de fim- 
bărbătare mai mult, pornii la gară, indată după scoborirea aaar- 
gului. 3AN 


taşul. | 

— Ei, ce să-mi facă! Am să-i arăt biletul“... 

Călătorilor le rămaseră cîteva clipe să judece asupra aces- 
tei întiniplări . în colțul celălalt al vagonului cineva îşi spuse pä- 
rerea că tiganul va fi dat dezertor... 

„Nu !— îi tăia altul vorba asta-i forță majoră, sigur, şi 
forja majoră nu cade 'n prevederile articolului respectiv, cita 
vreme lipseşte intenția mobilului... * 

Țiganul trase cu urechea, ințelese ceva, şi uşurat, răsufllă 
cu putere... 


X 


Cu povestirea unor întimplări de războiu, cu povestiri de 
pe-acusă, noaptea curgea neluată 'n samă, pecind vagoanel- tre- 
ului de marii P. 2 stăteau neclintite. imeni nu se gindea de 
alfel la formarea trenului, la ceasul de plecare. Tocmai incolo, 


Trenul P. 2 urma să se formeze pe linia a unsprezecea, 
dincolo de cabina 3. Era un loc ştiut de toată lumea, şi câtră lo- 
"cul acesta, încă de dimineaţă, se indreptau ca să-şi aleagă un 
„colțişor ferit de vint şi de zăpadă, toți nevolaşii nu încăpu- 


mi Dea) 3 DD i, 
ATAT A RU e AZ INA ha 2 al PPE S AN PS 


382 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


după miezul nopții începură, din vagon în vagon, să pătrundă | 


«cele din urmă ştiri: 
„A venit întreg personalul de tren—zise cineva, urciodu-se 
în vagon. 
— A venit întreaga echipă ? il întrebă altul. 
— Da!-— răspunse cel dintăiu. 
— Atunci e foarte bine; dacă 'ncepe manevra, plecâm c'o 
întirziere de-o jumătate de ceas...“ 
Dar îndată un glas proaspăt ne încredință că lucrurile na 


stau 3 

Nu poate să fie adevărat; am fost chiar acum la cabina 
3, şi de-acolo mi s'a spus că nu s'a dat încă nici o dispoziţiune 
pentru formarea lul P. 2. 

— Foarte drept! adaose un fost acar depe vremuri, care 
ne lămuri că echipa unui tren este una, şi personalul de mane- 
vră este altceva. Echipa lui P. 2 nu avea ce să caute înainte 
de formarea lui şi pregătirea tuturor ducomentirilor... 

i acest călător a avut dreptate. Personalul de manevră nu 
s'a arătat decit în zorii zilei; cinci-şase oameni, adormiţi, sgri- 
buliţi, cu steguleţe înfăşurate, subsioară. Incepu cite unul să flu- 
ere şi să dea comenzi; o maşină mică, fără tender, începu să 
bufnească vagoanele și să le mute de pe-o linie, pe alta... 

„Să treacă la linia a şaptea!... 

— Încet peste acel“... = 

Maşina fluera lung-lung, pufnea pe nări şi pornea înainte 
„eu mişcări repezi, dar îndată cineva-i da semnal, o oprea, şi-i 
schimba linia, 

„Tur !... ţur!...“— două fluerături scurte, însemna mersul in- 
„dărăt ; maţina îşi dădea răspunsul, pufnea și începea să alunece 
uşoară... 

„Mai ; „mai ; mai... Aşa... Cup-ple!...* 

Mica mașină izbea atunci cu putere, frinarul lega, şi ma- 
nevra urma... 

„„„După-amiază, trenul P, 2 este gata şi la ora 4 fără zece 
minute porneşte ; după un ceas plecăm din Nicolina ; după două, 
din Ciurea, cu două maşini In cap, cu alta în urmă. Mai incolo, 
nu mai ştiu... 

După o noapte întreagă de nedormire, şi ceva datori! din 
nopţile trecute, am aţipit în colțul meu şi-am dormit până 'n 
dealul Birnovii. Cind m'am deşteptat cîteva clipe, peste pădurile 


împletoșate 'n promoroacă, răsărise soarele mic şi uscat al ernij, 


înviorind culmile îndepărtate ale dealurilor. In dreapta, la fund, 

şesurile tăcute şi sterpe dormeau subt pinzişul subțire de cea 
„Bate vintul— grăi cineva—şl peste puţin se vor 

e mg vom avea, după a mea părere, o zi de primăvară tim- 

p eul 


_MHORA_ DELA VASLUI 4 383 


Am adormit din nou şi m'am trezit aproape de Vaslui ta 
după-amiaza zilei aceleia... 

„Domnule !-— mă ghionteşte un soldat—colaci ca'm gară la 
Vaslui, nu mai găseai, inaintea războiului, în toată Moldova...“ 

Mă uităiu cu oarecare ciudă la tovarășul meu de drum şi 
tăcuiu. Trenul se opri pe linia a patra, în capătul magaziilor, şi 
îndată, peste linii, începu să alerge, spre clădirea gării, un popor 
întreg de lume flămindă şi amorțită. 


Peste intreaga vale a Birladului, în sus, în jos, şi 'n văile 
care-și deschideau gurile în preajma Vasluiului, juca în lumina 
"mpede, sclipiri de căldură. Cucoana d-lui şef, cucoanele dom- 
nitor impiegaţi deschiseseră geamurile şi priveau, după perdele şi 
cale cu măşcate îi urzicuţă, la un lucru neobişnuit, cum eram nol 
şi trenul nostru. Vasluiul răminea ascuns în spatele gării, dar mai 
inapoi ceva, spre stinga, străluceau pe alocuri păreții căsuţelor 
din mahala, şi bordeile ţigăneşti, pe prispele cărora se pirjoleau 
la soare bătrini şi tineri de toate virstele, într'o pitorească im- 
pestrițare cu purcei, căţei, cocoşi şi găini de toate culorile. 

„Mahalaua țigănească —mă lămuri un flăcăuaş balan, cu 
șapcă civilă, cu pantaloni cazoni, 

— Da 7-—mă mirai eu... Aşa de mare? 

Aşa! Vara, unii fac cărămidă iar alții îşi încue uşile şi 


“pleacă la-lucrul cimpului prin sate, pela boeri.—incolo, în jos, 


până'n ţinutul Tecuciului şi-al Galaţului...* 

Tăcu puţin şi-apoi imi vorbi răpede despre aceiace mi se 
pâru că uitase: 

„Vasluiul adevărat, e un oraş mare... dar nu se vede de-aici...“ 

__ L-am întrebat despre vestiţii colaci şi mi-a spus că nu se 

mai fac; am întrebat dacă se vinde pe undeva pine, şi mi-a 
spus că nu se mai coace; l-am întrebat ca pe-un om care cu- 
poaşte bine părţile acestea de ţară, dacă se poate afla pe-aproa- 
pe, o crişmă, un pahar de vin,—şi mi-a spus că nu se vinde., 

„Din pricina războiului... 

— Da? 

— Da; dela războiu incoace, nu mai găseşti nimic...“ 

Astfel,—mi-am cercetat bucceaua cu merinde şi m'am in- 
čreptat peste linia a patra, spre pajiște, unde mulți îşi întinseseră 
ospäțul și de unde începuseră să adie acorduri răzlețe de muzică. 
O singură ochire mi-a fost de-ajuns să înțeleg aceiace era: mu- 
aka unui regiment de infanterie, — mergînd spre garnizoana de re- 
şedinţă, se aduna la apelul subşefului, cu instrumentele pe după 
git, pe subsioară... Veneau muzicanţii încet, încercindu-şi flau- 
tele, trimbiţele, tromboanele... Se adunau fără nici-o grabă, şi se 


., 


chiuiră scurt și chemară tovarași ; al doilea era alături, al treilea 


uitau cu mirare Ja un civil răsărit în mijlocul lor, un om roşeo= ` 
van, cu şapca pe ceafă, cu amarurile lui în suflet... vii 

„Ce-ar fi! zise civilul, să-mi faceți puțină încercare.“ 

Ş'apoi tot el: 

„Pămintu-i aşternut de-agata, — vfeme, slavă Domnului, — 
gură-cască, mila Sfintului şi - face-ţi-mi acuma mie o cintare, să 
vă cinstesc, să vă pomenesc 0 viaţă...“ 

Îşi cercetă un buzunar şi scoase o bumaşcă ; seuită la mu- 
zicanţi, se uită ia cei de primprejur, şi întrebă: 

„Zic râv, ce zic ?8* 

ŞI pentrucă nimeni nu-i răspunse „tu“, muzicanţii îşi 'aşa- 
zarā sculele fără comandă, le clămpâniră, le încercară şi se pri- 
virá unii pe allii, C'un ropot de ciocane, c'o fulgerare de talger= 
incepu toba mare, şi după tobă, zbucni din roata instrumentelor. 
Hora Unirii, veselă, sprintenă şi răsunătoare, ca un vestmint de 
viaţă neaşteptat pentru şesul de lingă magaziile gării... În citeva 
clipe, se prinseră de mini doi-trei; peste altele, erau zece, dou- 
zeci... Mai toţi. soldaţi, dar indata legânarea lor molatică, la 
dreapta şi la stinga, spori gustul celor ce priveau pe de lături; 
civilii se "nmulţiră, şi printre ei cunoscui îndată frinarul dela va- 
gonul meu, un om de peste treizeci de ani... Un sfert de ceas — 
hora aceasta mi se pârn un lucru obişnuit; dar, îndată, o măes- 
trită întorsătură de ton smulse din pieptarile soldaților un chiot 
prelung. Atunci incensu să năvălească spre şes norodul fară lu- 
cru ce se prăica la sozre pe prispele căsutelor din mahala; după- 
iau uliţile, piriiau gardurile, şi părerile tuturora ajunseră la _îhche- 
erea că jocul şi cintarea erau cu totul în gustul obştiei. Domnul 
mecanic, întăşurat într'un lung cojoc mus-ălese, stătea de vorbă 
cu domnul svbgef al muzicei, şi-l bătea peste umăr: 

„Brava! Asta zic şi eu că-l muzică! Mā gindesc numai, 
ce-or fi zis Ungurii şi Nemţii și Unguroancele şi Nemţoaicele, au- 
aindu-vă,.. Brava... Frumos...“ 

Ochii subşetului sclipeau. 

„Acu, Saud un briu! “işi arătă mecanicul o dotință; un 
briu..." 

Subşèful bătu din palme, ridică un deget deasupra capului, 
ìl scutură, îl svirii în jos, şi hora conteni, incepind îndată brtul. 
Stringindu-se cercul, jucătorii se prinseră pe după spete într'o în- 
lănțuire de îrupuri, făcută parcă anume pentru asta, şi porni trc- 
pot nou În aprinderea unei veselii fără hotar... 

Era cald, era lumină dulce peste tot: numai zarea asfinţie 
tului, încununat cu poale de păduri, ardea ca o pinză de îlă 
îndepărtate. i A 

Viitoarea jocului inu mult. De citevaori, roata sa frânt, dar 
tot de-atiica ori, codaşi snrinteni, c'o mină 'n şold, cu alta ?n sus. 


răsărea ca din pâmint,. Îndată, totul era precum fusese... 


Poe m var t ATN G d 
A RETTO Me RR da T mc 


N PR PA 


ti BORA DELA VASLUI 


385 


Se veselea tinereța; se bucura de bucuria altora, na bă- 
trineță : domnul şef al trenului, domnul mecanic, domnul şef a! 
gării, magazionerul, acarii.., 

Dar deodată, de undeva de sus, de după perdele şi oalele 
cu flori, cind briul era mai mare, mai aprins, un glas de femee, 
un țipăt de spaimă săgetă peste întreaga adunare: 

„Jane, Jane, au năvălit porcii la magazie!!! Aleargă repede 
c'au risipit toţi sacii !...* 

Era un singur vinovat, —santinela care-şi uitase slujba şi ve- 
nise la horă... Cel dintăiu care se năpusti asupra porcilor a fost 
acest mare vinovat, După dinsul, urmă domnul şef al gării; după 
domnul, şef, - magazinerul şi întregul corp de gardă cu baione- 
tele în gura armelor... 

Briul se curmă, muzicanţii contenesc, domnul mecanic, dom- 
nul fochist — pornesc spre maşină; călătorii, cuprinși ca de-o ploae 
rece, se 'ndreaptă fiecare spre vagoane, 

Intr'amurg, o şuerătură lungă străpunse tăcerea; totul era 
asiiel gata, şi peste puţin, trenul începu săse mişte câtră Birlad. 


Tudor Pamiile 


Domnița tăcerii 


Intr'o noapte tirziu, 

intro noapte de vară, ` 

Eu am plins cu salcimu 'nflorit: 
Visul meu argintiu,— 
Străluciia-mi comoară,— | 
Se sbătea in țărină strivit. é 


Eu plingeam al meu vis 

Cu aripele frinte 

—Un biet flutur ce moare pe drum— 
Și un palid narcis 

Subţire! şi cuminte 

Mi-a trimes mingieri în parfum. 


lar parfumul plăpind 

Mi-a adus o poveste, 

O poveste c'un vis argintiu, — 
Sărutîndu-mă blind 

A sburat fără veste... 

Intr'o noapte de vară, tirziu.. 


DOMNIȚA TACPRU 


Cind amurgul sfios 

Pe aripele serii 

Lasă 'n urmă-adormitul pămînt, 
Vine-un Crai luminos-—- 

Și Domnița tăcerii 

Se coboară 'n albastru veşmint 


Cu surisul ei blind, 

Mlădioasă şi 'nalță 

Ea alunecă ’n aer uşor, Şi 
Şi sărută trecînd 

Albul nufăr din baltă 

Şi desmiardă un plop visător. 


Ca un flutur,—treptat, 

Pe cimpie se lasă, i 

Pe cimpia vrăjită de vis; 

Stă cu capul plecat 

Intristata Crăiasă, 

Și se roagă—şi crin, şi narcis... 


lat cind soarele, lin 

işi arată cununa 

Şi culege din flori mâărgărint,— 
Ginditor şi senin 

ta se duce cu luna 

Şi cu palide raze de-argint. 


Olga Vrabie ' 


„Ca:vunarii' ` 


— Democraiia de acum o sută de ani —* 


La inceputul veacului trecut Moldova era frâmintată de una cin 
acele revoluții, care perde e popor, care insamn, în istorie 
unei epoci nceputui alteia. 
aa i-si ei eitad aak din nenorocire, nu avea obiccit. 
să scrie, Boeri} aoştri abia dacă îşi insemnau cheltuelile gospodăriei. 
lar şi puținele pagini ce vor fi fost, s'au pierdut din lipsa de stabi- 
Ntate, intre accieaşi ziduri, a celor citeva generații ce-au trăit ce- 
atunci. E ia 
a ne est ează sorietatea moldovenească de acum ur 
E oară paž dest aA acea romană de acum două mii de ani. Ci; 
teva prețioase concluziuni se găsesc în opera d-lui lorga, care s dat 
o atenție deosebită „carvunarilor*; lar A. D. Xenopol s'a ocupa ma! 
mult decit alţii, de actul ne pin ezite acta mişcare socia.s: 
democratică dela 1522. 
rari N ASE H publicate și din tot ce s'a scris, mi se pare, to- 
tuși, că un se poate scoate p lucrare științifică, nici asupra e ora i 
de atun:i, ni:l asupra acelui proect de legiuire consti'ețională. Ce- 
tind şi recetind feluritele docu nente, nu se pot căpăta decit er ba 
sluni; unele mai precise, altele indocinice, dar mici o certita spe 
Parcă priveşti la o prea mare depărtare, prin ceaţă. At buppen i 
lucruri şi contârul unor aspecte; al un fel de siguranţă cr aa =) 
dar iţi lipseşte dovada obiectivă. Alţii ar putea vetea alt pă media 
poate face o fotografie, care să suprime indoiala şi să închidă sevţia 
Poate mai sint prin lăzi şi prin poduri documente prețioase... 
Până ła publicarea lor, însă, ideja unei puternice repercusiuni a neess 
luțlei franceze in Moldova, gustul pentru cultura occidentala 5 wr 
rinii, aplicarea unei constituțiuni democratice, regenerarea noel elite, 
ui, acțiunea şi minunata intuiţie a Soeriiis-cèrvesarik. ar 
putea f pentru unli istorici exagerările unor foarte neinsemaate atë- 


* Pagini extrase din „Constituţia Moldovei dela 1522", lucrare e vă 
apărea in curind. 


„CARVUNARII” 389 


văruri, Istoria însă, se alcătueşte nu numai din opera Judecată şi ve- 
"iicată a savantului, dar şi din legendele eșite din intuiţia unora, 
au din tradiția faptelor trăite, Apol ceiace astăzi este legendă, stu- 
linl de mine preface in adevăr ştiinţific. Şi mai adeseori documente 
rouă au dezmințit documente vechi, sau silogisme savante, decit au 
distrus legende. S's spus, cu drept cuvint, că uneori un document 
= mai Inșelător decit un vis... Deacela, poate, despre acel ce se nü- 
mesc carvunarii moldoveni şi cespre opera lor, s'ar putea scrie, mai 
diae, subt formă de roman istoric, Ştiinţa mai tirziu, ar veni să pucă 
sote şi trimiteri; poate chiar în josul fiecărei pagini. 

Se ştie că „duhul nesupunerii franțozeşti= agita Moldova la 
siizgitul epocej fanariote; că atunci s'a inginat ziua cu noaptea pen- 
tru poporul nostru; și că idele nouă aveau formidabila sarcină de-a 
wprâştia intunericul medieval ce fatirziase trei sute de ani pe pä- 
miatul princi>atalor. Sarcină cu atit mai grea, cu cit oamenii acestor 
idei nouă —„novatorii“, „carvubariie, „ciocoii“, după cum Îl se spunea 
pe atunci—samână ma! mult cu spiritele inaintate a virstei de mijloc 
din istoria occidentală, decit cu adevărații revoluționari moderni. După 
cum în anticitate, cele mai liberale doctrine nuadmileau că sclavul este 
an om, ce ar putea avea, cași cetățeanul, aceicași drepturi şi inda- 
torizi, tot aga cei mai gencroși medievali nu se gindeau că șarbul 
ar putea fi util In conducerea statului. In aceasta însă, se urma cvo- 
iuția firească a societăţilor. Libertățile se isu, nu se dau. Aceasta 
inseamnă că este un strins raport între generozitatea acelor cara luptă 
pentru libertăţi — care astfel dan libertățile — şi mărimea primejdie, 
de-a și le [na singuri, ce reprezintă- acei- în folosul cărora se pro- 
ciamă principiile., Mai inseamnă insă, ceva şi mai important: Liber- 
lățiie date acelor ce nu fac nici un pas spre cle cu gindul de-a și le 
luz singuri, sint daruri inntile şi chiar dăunătoare. Înțeleptul trebue 
s8 deschidă poarta, numai acelor care bat la ca, Aşa se explică de 
ce, de plidă, votul universal, mai pretutindeni a întirziat mult după 
intronarea prin:iziilor din care totuşi decurgea in chip firesc, Așa se 
trpilcă de ce înţelepţi novatori, fiind inainte de toate oameri de bun 
simț, au ştiut să se oprească undo trebuia, pe calea pe care-i mina 
seperticialele lor idei revoluționar-democratice. 

Societatea moldovenească in care s'au ivit carvunarii, era im- 
rărţită din punct de vedere al puterii politice, în două clase. Deoparte 
aristocrația cu clientela ei—atotputernică ; iar de altă parte, tot restul 
zooulațiel—la disereţia celei dintiiu. Subt protipendadă erau boeri de 
multe rangtiri, adesea de origină ilustră, citeodată chiar foarte bo- 
gaţi, dar toţi aceştia n'aveau cuvint in conducerea treburilor publice, 
mai mult decit cel din urmă țăran. In acelaşi timp clientul, clocoiul 
unui „proh*, avea mal muită influență în guvernămint, decit un urmaş 
e cneji dar mazil, şi care nu-și ciştigase un patron la Curtea gre. 
cească, dindu-şi tata după un clocolu fanariot. 

Aristo :rația conducătoare se reducea la citeva zeci de mari pros 
priètāri, membri ai citorva familii mai mult sau mai puția vechi, mai 
mult san mal puțin moldoveneşti. La această impuținare a aristocra- 
tei s'a ajuns cu totul pe altă cale, decit cum pretindeau reprezen- 
tanțil ei de atanci, anli armaşi ai lor de mai tirziu şi chiar de azi. 
Nu; acca aristocrație nu era rezultatul selecționat şi concentrat, al 
"amercasei vechi boerimi moldoveneşti, scut al creștinătății şi pă- 
zise al poporului, Acea aristocrație era uumai quintesența abuzurilor, 


390 VIAŢA ROMINEASCĂ 


buzul este firesc puterii, iar pierderea puterii inerent 
F lia glie e mai puţin adevărat, că acolo unde mijlocul socjal fa- 
cilitează, provoacă abuzul, el în loc să distrugă puterea, o mențice 
Incă multă vreme. In Moldova, pe atunci şi încă demult, era posi- 
bilă, pentru cei mari, realizarea oricărei pofte, fără primejdie, tär 
greutate şi mai ales prin lipsa oricărui fria moral, Circumstanţeie 
erau favorabile: Luptele pentru domnie, competițiunea vecinilor, apa- 
sarea turcească, pilda anarhiei polone, lipsa unei discipline religioase, 
o stare culturală întirzlată, sint tot atitea explicații dece abuzul cra 
nu numai fără margini, dar chiar se bucura de considerație. Abnzul, 
la inceput pe lingă toate aceste imprejurări favorabile, mai avea și 
pe actia de-a nu fi prea jignitor. Un boer primitiv, cu nevoi mate» 
riale şi sufleteşti reduse, nu resimțea prea dureros abuzul, care 
din dregător sau divanit îl lăsa mazil bogat, apoi îl făcea răzâș cu 
sute de fălci de moşie bună, Viața independentă, liniştită şi largă 
dela țară era o suficientă mingiere. Abuzul aristocrației devine ac- 
suferit abia atunci cind răzășia incepe a se asemăna mizeriei, cind 
mazilul nu-şi mai poate înzestra fetele, cind hotarul moșiei strâmo- 
geşti este mereu ingustat prin încălcări, cind economiile mereu sint 
roase de procese nedrepte și de tot felul de sarcini publice, 

Aristocraţia din epoca fanariotă copleșită, cel puțin prin alianţe. 
de elemente levantine — care puteau fi mai rafinate, mai culte, dar 
care nu aveau drag de ţară—dupăce-a exclus din sinul el pe acei mai 
puțin bine înarmați pentru luptele nedemne din acele triste weena 
i-a apasat tot mal jos şi împreună cu el pe toate celelalte ranguri de 
boeri mai mici, pănă te-a umplut ţara cu mazili şi răzăşi de vechiu 

m boeresc, aduşi la sapă de lemn. s 
g Aristocrația finuta gel era şi ruso-filă — lucru bine stabilit 
istoriceşte—celace motiva neincrederea suzeranului şi exigenţele sale. 
Pe de altă parte, fiind partizana Rusiel, și deci dușmănind tot ce era 
polon, a întirziat Introducerea în țară a ideilor occidentale, care din 
cele mai vechi timpari s'au scurs în Moldova, fie ṣi denaturate, prin 
această avangardă nord-orientală, Polonii. i 

Astfel, acum o sută de ani, aristocrația ajunsese minusculă ca 
număr, vitrigă ca sentimente, incertă ca origină, atotputernică, des- 
potică, imorală şi relativ incultă.., Sic transit gloria... 

Acestei aristocrații neopunindu-i-se nici o forță, celelalte ca- 
tegorii sociale, din punct de vedere politic, pot fi puse la un loc: 
poporul. 

Ce putea fi pătura cea mai dezarmată, țărănimea ?... Turmă de 

slabe şi nave, 
de ratb af parle A era foarte mult mai numeroasă decit atis- 
tocrația. Avea şi ea multe din detectele acesteia, dar avea și unele 
superiorități. Mai întăiu, era mai curată ca origină. Străinii ce În se - 
cursul invaziei fanariote întrau în rindurile el, erau puţini. Alianţele 


cu această clasă nu prea erau fructuoase veneticilor, ŞI nici pentru - 


boeri nu era tocmai ademenitoare alianţa cu acei greci aşa de puţin 
influenți, tocit neputindu-se apropia de fetele protipendadei, se mui- 
țumeau cu ale bocrimii secundare, 

Această boerime flind mai moldovenească, este drept ce pee 
supus că era şi mal cu drag de țară; dar mai ales fijnd mai a 
şi fiind nedreptățită, era mai virtuoasă, Sărăcia şi nedreptatea, 
mu aduc neurastenie, aduc virtuţi, ~ s 


s CARVUNARII* Dli 


Botrimea desmoştenită avea şi prestigiul ce i-l dădeau unele 
personalități din mijlocul ei. In rîndurile acestor excluşi dio Divan, 
printre mazili şi chiar printre răzăși, erau urmaşii lui Neculai Cos- 
tin, acel care inchegase in țară o politică ostilă moscoviţilor, Cu- 
vintele Iui profetice că dela inchinarea lui Cantemir „au purces toate 
'mcrurile țării dintăiaşi dată spre risipă şi tără socoteală de nu sr 
vor mai indrepta în veci“, nu se poate să nu fi fost cu prisosință 
exploatate impotriva mult uritei protipendade, In aceiaşi situație ne- 
dreaptă, mai erau și alți iluștri urmaşi, cu aceleași tradiţii, Boeri- 
naşii eşiţi de pildă, din neamul lui Neculcea-Varnicul, acel care mus- 
rase pe boerii nesocotiți, punindu-le cu jale, că „risul s'a făcut 
plins şi voia bună groază și frică şi oh! ohl oh! bogăţia sărăcie, 
lipsă şi blăstăm şi osindă veşnică neuitată şi neinchegată” **, 

La şcoala şi in tovărășia acestora a crescut Drăghici, istoricul 
de mai tirziu, care a apucat vremea de durere a ripirii Basarabiei, 
„ceasurile acelea de plingere un timp neuitat... cind se despărțeau 
unii de alții pentru totdeaupa="***. 

Curentul anti-rus mai era susținut, de acea pirghie universală, 
interesul. Rusia voind să cucerească Moldova prin persuasiune, jar 
Moldova fiind in minile protipendadei, intrucit nu era subt călcăiul 
turcesc, numai câtră aceasta se indreptau toate linguşirile, toate pro- 
misiunile. Restul bocrimii, işi vedea peirea. detinitivă in triumful po- 
liticii ruso-file, RI 

Un ait ferment de viață in boerimea cea numeroasă era con- 
ştiinţa multora, cà sint de rasă superioară acelora care le-au luat 
locul. Mulţi boeri mărunți, boeri de țară și mazili, ştiau că scoboară 
din fondatorii şi conducătorii giorioasei Moldove de altădată. Cătra 
stirşitul impilării fanariote se găsesc, pe cele maj de jos trepte ale pri- 
vilegiaţilar, toți sau parte din membrii unor familii ca acestea: Bou, 
Bontaş, Barbovskie, Cernat, Darie, Danu, Jora, Kantemir, Mogildea, 
Mădirjac, Moţoc, Şeptilici, Stroici, Tăutu şi mulți alţii, care trăiau 
subt porecle fäcute din nume de botez sau de moșii, cum sint unii 
Hurmuzaki, Sturdza, Movilă, Veveriţă, Secară şi alții. Toţi aceştia 
şi cu neamurile lor iși aminteau desigur de Huștrii strămoşi, stăteau 
dirii în sărăcia lor și priveau cu ironle spre divaniţii cu barbe mari. 
lar cind bunul Dumnezeu, pentru a le Susține răbdarea, le scotea in 
cale vre-un profil levantin sau țigănesc, tineri storşi de viţii, cum e- 
rau cei mai mulţi dintre descendenții „bărboşilor« — atunci, gindin- 
du-se la mindrii lor feclori de singe curat moldovenesc și crescuți 
cuminte la ţară, iși ziceau liniștiți că viitorul este al lor... De pt a- 
Munci a rămas, poate, în sufletul unor vlăstare de boerinași, o min- 
drie nejustificată nici prin starea, nici prin aspectul lor, dar crescută 
ca o floare din credinţa, adesea subconştientă, că boer de singe nu 
mai este, in general, decit acel care in epoca incuscririior şi com- 
rupției levantine, nu se mai menținuse printre boeri sau nu eşise din 
vizuinea lui. Cu o comparație, se poate spune — istoria occidentală 
liind mai bine cunoscută decit A noastră — că aceşti urmași ai ar- 


cașilor lul Ştetan-cel-Mare stăteau în iața nouei protipendade, ca 
» 


* Letopiseţe, |, p 58. 
** Letopiseţe, ÎI, 450 
*** Manolache Drăghici, Istoria,. vol. I, p, %4. 


urmaşii tovarășilor lui Enric al IV-lea, în fața curţii lui Ludovic al | 


X V-lea. 

Evident, se petrecea și în rindurile boerimii secundare și ma- 
zilite acel fenomen firesc: oportunismul. Unii, în loc să lupte, sau 
să se drapeze in orgoliu lor, dar să lincezească in mediocritate, se 
aliau cu levantinii, care le procurau protecţie; alţii, intrau deadrep- 
tul slugi la divaniţi. 

Marea majoritate insă, îşi clocea nemulțumirea deschizind ure- 
chea şi inima tuturor vinturilor, ce-ar ți putut sgiiţii pe uzurpatori- 
Se poate spune despre e2, ceiace în 1789 de Ferridre spunea despre 
nobilimea măruntă franceză: cea mai mare parte era atit de despgus- 
tată și obosită de curte şi de miniştrii el, incit devenise aproape de- 
mocrată. re 

Prin urmare, Moldovenii care puteau dori şi gindi ta inovări, 
crau din bocrimea neajunsă la aristocrație, sau exclusă dintr'lnsa. 

Acestora se mai alipeau trei categorii de elemente: Unii ne- 
gustori romini, persecutați de colegii lor levantini, nedreptățiți la ju- 
dacată cind intrau in conflict cu el, spirite deschise curentelor nouă, 
cum sint în general negustorii. In lista boeriţilor tul loniță- Vodă — 
boeriți ce voiu stabili că sint mai toți circiumari — găsim cițiva ne- 
gustori şi meseriaşi retraşi din afaceri. 

Altă categorie o formau cițiva boeri din protipendada. Suflete 
generoase, oameni cu drag de ţară, care vedeau ticăloşia Moldovei 
şi-i durea inima, fiindcă singele lor rămăsese prin excepție curat, 
sau atit de puternic, incit gonise din vine pe cel palid levantin, Sau 
erau numai creere cultivate, inteligențe clar-văzătoare, care pri- 
cepeau că nu va mai putea merge multă vreme așa, că oricit ar fi 
de bună starea de lucruri pentru ei, trebueşte modificată fiindcă nu 
va mai îl bună şi pentru copiii lor, flindcă totul tra amenințat să dis- 
pară Intr'ua cataclism, 

ln al treilea rind, un contingent de forţe ţărăneşti : lobăgimea, 
in care se topise și multe familii ilustre, mai degrabă din cauza vir- 
tuților lor decit a degenerării, incepe să existe, incepe să aibă din 
cînd în cind conștiința demnității omeneşti, Sufleteşie, ca se apropia 
de boerimea cea multă şi măruntă. Mai intătu, fiindcă suferinţiie 
nu-i veneau dela dinsa. Apoi, apasarea bocrinaşilor destul de slabi 
ei înşişi, cra ncasemănat mai suportabilă decit a acelor mari, țiindca 
lege şi „giudeţ= tot mai exista impotriva boerinaşului şi a mazilu- 
lni. Mai aveau și un motiv de simpatie, determinat de grozava impi- 
lare ce o sufereau impreună, țărani şi boeri desmoșteniţi, dela duș- 
manul comun, aristocrația. Pentru stabilirea contactului intre ei, cran 
destui boeri căzuţi intre birnici, şi mulţi birnici» care-şi mai amin- 
teau că au fost boeri. 

Marea majoritate a boerimii secundare cu elementele ce primise 
de sus şi mai ales de jos, din moment ce fa contact cu unele idei 
generoase, şi află fapte din occidentul civilizat, care-i dovedeşte. că 
visurile el le-au mai avut și alții şi că sint chiar realizabile —devine 
de fapt un partid politic. 
| Socialmente era pătura, din care în toate pai te şi la toate 

neamurile au eşit marii reformatori, şi mai ales cele mai bune gru- 
pări de guvernămint, Aveau modeştii boeri conştiinţa sau intenţia ros- 
tului lor firesc. Poate chiar ceteau şi comentau intre ei pe Aristot, In 
sufletul nimărul nu putea să aibă ecou, mai mult decit intra! lor, 


A. í st 


„CARVUNARI” ____393 


sxioma filozotului, că o clasă prea bogată şi prea puternică, fiind a- 
iăpostul tuturor voluptăților, este mai puțin aptă pentru guvernarea 
unei cetăţi, Cită emoție, dar şi citt- energie trebue să le fi dat con- 
luzia ini Arištot, că într'o asemenea cetate nu este nici un om liber, 
tiindcă cei care poruncesc sint sclavii patimilor lor; iar cei care se 
supun orbeşte, sint sclavii mizeriei şi a ticăloşiei lor. 

instruiți sau nu, cn sau fără argumente istorice şi filozofice, 
aceşti hoeri au dat dovadă că erau conştienţi de dreptul ior şi mal 
ales că volan să ia conducerea statului. Şi celace este cu totul re- 
marcabil, voiau conducere statului nu Impotriva celor care o deţineau, 
ci spre folosul tuturor, Vom vedea că ei n'au deschis lupta de clasă, 
el au incercat armonizarea claselor. Cale pe cart, din nenorocire, 
wau fost urmați de urmași... Ei, spre deosebire de acel ce au venit 
după ei, au primit la domiciliu ideile revoluţionare. Daci și el se 
duceau să le ia dela Izvor, mediul i-ar fi îmbătat, uitind în depâr- 
area sutelor de poște, mediul arhaic de acasă și cătuşele lui care 
au iartă și nu ingădue evadarea, Fiii şi nepoții carvunarilor lasă, 
tineri dezrădăcinați, crescuţi şi formați printre străini, au crezut că 
pot să-şi trateze ţara ca o colonie îndepărtată pe care, europeni ci- 
vilizați, vor s'o civilizeze dintr'odată. 

Individualităţile mai combative, mal indrăzaeţe, din marea masă 
de care ne ocupăm, Insemnează ceiace se numește astăzi partida no- 
vatorilor, a ciocoilar, sau cu un alt cuvint de pe vremuri, a carvu-, 
“arilor. Porecle pe care au ştiut să le schimbe in renume, tilinde? 
armagii lor sint mindri de-a scobori din huliţii şi desprețuiţii clocoi, 
seputind fI pentru ci insultă mai mare, decit de-a ți confundați cu 
armaşii ciocoimil de după Regulamentul organic—adăvarata ciocoime, 

Din acest partid a eşit constituția democratică dela 1822, care 
nu poate fi opera exclusivă a tinărului Ionică Tăutu comis, după 
cum se pare că-și inchipue Alecu Russo. Principiul esenţial al cons- 
tituției este votul şi deliberarea. Intr'o scrisoare a lut Mihai Sturdza 
cătră guvernul rus, din Noembrie 1823 (Hurmuzaki l. 4. p. 55) gä- 
sim: „Domnul a dat o ordonanţă prin care autoriză pe carvunari să 
se adune şi să voteze asupra imei constituții pe care au redijat-a 
anul trecut", Sint multe dovezi şi prezumții, al câror loc nu este în 
acest articol, că constituția e opera partidului intreg. Poate novatorii 
si-au atras celebra poreclă occidentală de carbonari, tocmai pentrucă 
vor fi avut obiceiul de a se întruni cu toţii în ascuns, şi poate chiar 
q codrii laşului, pentru discutarea reformelor sociale. Poate focul 
dela 1823, mistuind capitala Moldovei, să fi distrus și vre-o subte- 
rand, in simbolica formă triunghiulară, cu catedra „marelul ales* și 
ca embiemele societății atirnate în locurile cuvenite pe pereţi. Poate 
t! sau pastrat așa de puţine urme, aşa de puține date şi amintiri a- 
supra movatorilor şi a acțiunii lor, tocmai pentrucă vor fi fost cu a- 
Aevărat carbonari, Poate cărvunarii, în adevâraţi carbonari, lucrau 
cu cea mal mare discreție, păstrind prin jurămintul lor solemn, se- 
“ratul asupra activităţii tor. Mle, lucrul mi se pare cu totul probabil. 
Dealtmintrelea, istoria influenței franceze ne arată cit de mulți vin- 
'ară-lume, regalişti, „sans-culoți”, Bonapartişti și mai ales de acei 
ia personalitatea cărora se topeau toate nuanțele la un loc, au venit 
„şi în ţara noastră de-an cerut pămint și apă“. Aceştia, în general, 
„alei de suflet, mari de patimi“, ca toţi acel care-şi părăsesc patria 
o vremuri grele, care fug de războiu, de invazia dușmană, de reve- 


RE a 


luţie, erau fanfaroni, agitați şi vajnici propovăduitori ai t j- 
unilor cărora s'au derobat punind nouă mări și nouă prana ai 
locul primejdiei. Ca faimosul Fleury, căruia îi plăcea să-și zică re- 
gicidul, deşi aci su făcuse parte din „Convenţie=.* S 
reunul dintre aceștia o fi adus, cred, şi carbonarismul, 
chiar, în lada lui, romanele vremii pline do carbonar, dack. ic Pitar 
istorii alo celebrei asociațiuni quasi-mondiale, Şi de ce nu vre-o secție 
(„vente“) să nu fi trimis un misionar pănă in depărtata Moldovă? 
Frumuseţa principiilor și scopurile nobile vor fiinflăcărat pe conducători! 
boerilor-progresişti ; şi nevoia de-a se ascunde venind în ajutor, s'a 
injgbebat, posibil, secția carbonarilor moldoveni, Se poate face, din 
ireacăt, o apropiere intre principiile carbonarilor occidentali şi a no- 
vatorilor moldoveni: Şi unii şi alții Ințălegeau să facă fericirea po- 
porului fără participarea lui, adică admitea o elită tutelară; și unii 
şi alții luptau pentru libertate, dar o libertate cu „puțină abatere de 
la cele obişnuite din vechime ale pămintului“, cum, se exprimă expu- 
serea de motive a constituției dela 1822, 

Carbonari sau nu, flind permisă ipoteza că lucrau in adunări mai 
mari, şi cum nu cunoaştem pe conducătorii mişcării şi nici cu certi- 
tudine pe acei care au contribuit mal mult ta opera lui lonică Tăutu, 
este util să facem cunoștință cu cit mai mulţi din membrii partidului, 
adică cu acei care gindeau la fel, aveau aceleași tendințe şi lucrau 
pentru aceleaşi scopuri, fie că se cunoșteau intre ei, sâu nu, fie că 
erau organizaţi sau nu. Este folositoare asemenea listă, inainte de 
toate pentrucă este o impietate a lăsa să se piardă amintirea luptă- 
totilor neamului. S'a spus de atitea ori şi se ține așa de puțin seamă, 
că poporul care n'are cultul strămoşilor și uită pe acel care au mun- 
cit In trecut, este un popor fără viitor, Dar este folositor, chiar pen- 
tru chestiunea fa sine a catvunarilor şi a operet lor. Jmi inchipui că 
mulți contimporani de-al noştri nu ştiu că au avut strămoşi ameste- 
caţi în mișcările politice de acum o sută de ani şi le este rușine poate, 
că li se spunea clocoi; şi poate în lăzi uitate şi pe margini de cărți 
mucegăite, vor găsi prețioase urme de pe atunci, pe care—odată ce 
li se atrage atenția—ie vor da pubiicității. Astfel, lucrarea mea, va 
avea, poate, o a doua ediție revăzută şi mult adăugită, 

Numele ce am să citez, nu sint desigur nici a tuturor, nici ou- 
mai a celor care formas partida novatorilor. Lipsesc poate muiți 
fruntaşi; ne-au parvenit poate numele unor simpli agenți; dar mai 
ales este posibil să fi făcut carvunari pe mulți adversari de-ai lor, 
Cum insă, nu mai este o insultă epitetul de carvunar, vor erta gre- 
gala şi sufletele și urmaşii carvunatilor fără voe, Greşala este inevi- 
tabilă cind ne gindim că astăzi, mulți oameni culți şi chiar în cu- 
rent cu treburile publice n'ar fi în stare să facă liste exacte de par- 
iamentari după partidele din care fac parte. Şi apoi, chiar dacă am 
avea o listă lăsată de un contimporan, încă n'am putea îi siguri de 
exactitatea ei, fiindcă şi pe atunci vor fi fost mal mulți — sint doar 
străbunii noștri — ca acel Balş, care a plecat la Silistra cu jalba 
protipendadei și acolo s'a prezentat Paşei împreună cu deputăția 
carvunarilor, iscălindijalba acestora, ascunziud bine n briu, sau poate 

chiar în meşti, pe acea cu care fusese delegat”*. La inceputu! dom- 


* Pom Eliade, De Vinfluence.. p. 271. 
în ara aa, Mitropoliei Moldovei; p, 220 


+ 


„CARVUNARII“ 395 


2e- om ema e ——.r 


niei lul loniţă-Vodă, zice Alecu Russo, „prieteniile politice se desfac, 
transacțiiie și rădările se lovesc, se infileg și so prifac ziuă pe 
ziuă,“ n 
Izvoarele listei ce am alcătuit sint cam nrmätoarele: Mai in- 
täiu lista lui Xenopol din Istoria partidelor politice. Apoi numele pe 
care le-am intilnit din cit am cetit din vasta operă a d-lul lorga, ca 
nume de persoane ce au luat parte la acțiuni, ce numai un progre- 
sist putea face; sau care spun vorbe sau li se atribue de cătră alții 
vorbe şi fapte demne de un carvunar, Unii dintre aceştia se bucură 
de autorizata părere a d-lui lotga care-i califică de novatori. In a- 
celaşi mod am spicuit şi unele din lucrările d-lui Ghibănescu. Alte 
neme sint scoase pe aceiaşi cale din Hurmuzaki, din colecția de acte 
şi documente ale renaşterii, din Uricar, din Aleca Russo, Negruzzi, 
ete. Mai toate aceste nume, astfei adunate, se mai găsesc şi ca boe- 
mite sau avansate în vremea guvernârii novatorilor, celace este încă 
o prezumție că erau purtate de partizani ai regimului. Mihai Sturdza, 
consideră carvunari, chiar pe toți boeriții lui loniță-Sandu Sturdza, 
Voevodul carvunar, Intr'o scrisoare cătră Minclaki, dela sfirgitul a- 
nulat 1824, spune : „Domnul a ridicat la 500 numărul novatorilor=” 
Or, la acea dată, totalul caftanelor şi pitacelor acordate nu trecea 
de 500. Ar urma deci, că loniță-Voda nu dădea boerii decit partiza- 
nitor, ceiace ar fi o concluzie greșită, fiindcă aruncindu-ne ochii pe 
listă, vedem un număr de membri ai protlpendadei ostile. Nu este 
mai puțin adevărat, că persoanele obscure, sau lipsite de influență, 
ar putea fi, toate, din partida novatorilor. Cind vom analiza această 
prețioasă listă, publicată de d. Ghibănescu, vom vedea că acorda- 
rea de boerii cra o tactică politică, pentru anihilarea protipendadei, 
şi deci era firesc, ca cei mai mulți căftăniți să îl fost „atingi de 
carvonarismos*—cum spunea, probabli scuipindu-și în sin, Balș ma- 
rele- vornic, 

Incă o limurire: Numele de familie fără nume de botez nu io- 
samnă că toți membrii erau carvunari, ci numai că aşa le-am găsit, 
sau că am evitat o contuziune mal mare, am suprimat şi titlul boet- 
resc, deși la mulți este arătat de izvoare, pentrucă titlurile variau 
la același boer mai des chiar decit principiile lui; astfel de pildă, 
„spatar Miclescu“ se găstşte Intr'un moment ca fiind novator, iar 
altădată ca retograd; insă după socoteli de virstă şi altele, nu à- 
vem de-a face cu una şi acelaşi persoană, care să-şi fi schimbat 
părerile; carvunarul se pare că devine postelnic în timp ce un alt 
Miclescu era spatar. Prea ar fi fost complicat, și prea multe pagini de 
prisos, dacă am fi expus toate aceste amănunte și conjecturi, pen- 
truca să ajungem la un rezultat, care nu poate fi decit tot aproxi- 
mativ, 

Un lucru este sigur: na este nici unul pe lista ce urmează, 
care să fi fost cu totul străin de frămintările politice din acea vreme. 
Atit ajunge pentru a merita să nu fie uitat, și pentru a spera cå 
urmaşi de-ai lui ne-ar putea aduce o rază de lumină, 

Şi in fine, pentru simplificare, am pus la un loc, în ordine al- 
abetică, boeri, neboeri şi boeri mari; Apostolescu, Vasile Alecsan- 
drescu, Aslan, Asaki, Andrei (Fârcășanu), Alexandri, C. Burghele, 
D. şi Gr. Bran, Gherasim Barbovskie, Gh. Bogdan, Buzdugan, Da- 


* Hurmuzaii V, 5p. l, p. 55. 


2396 VIAȚA ROMINEASCĂ 


li 


maschin Bojincă, |. Brănişteanu, Brăescu, Alecu Balica, l Balş, Bu. 
hus, Bossie, Bădărău, Basilius Barnoski, Boteanu, Vassilie Bucur, 


P, şi C. Carp, Gh. Gr. şi D. Codreanu, Cercel, Cuza, Cantacuzino 


(Pagcanu), C. şi $. Cerchez, C. Conaki, Sava Cornescu, lord. şi St. 


Catargiu, |. Cananău, Caţiki, Crupenski, Calimaki, Cozone, Costin, 


Ciornei, Diaconescu, And, Donici, Drăghici, Meletie, Enache şi A- 
tecu Dimitriu, Dimaki, Dăscălescu, Die. D. Florea, Forăscu, Furna- 
raki, I. şi Gr. Gane, A. şi Gr. Ghica, Gr. şi |. Greceanu, Gali, Gă- 
nescu, Gherghel, Qiuşcă, Gossan, Hermeziu, T. şi Nicolaus Hurmu- 
zaki, Hasnaş, Gr.. Istrati, lacovache, lamandi, Istrati (Zvorişteanul), 
Kogilniceanu, Kostaki, D. Leca, Latij, Meriacri, Miclescu, Moţoc, A. 
Mavrocordat, Milu, E. C. şi Gh. Negruzzi, Negre, Neculce, A Pas- 
cal, L Pavlu, Pogor, Prăjescu, Pastia, Palad, Plaghino, Papatu, C. 
Pomir, Pandeli, Pisoskie, Proca, Pralea, Popovici, Racoviţă, Roz- 
novanu, Răducanu Roset, ], Rişcanu, Rola, Rusu, Stavru, Stamatin, 
Lascar lorgu Petre Costache şi Dimitrie Sturdza, Sion, Stavăr, 
Stroescu, Tritescu, Ţoni, Tăutu, Grigore Tufescu, Tacu, V. şi C. 
Veisa, Andronache Vasiliu, Virnav, Vidrașcu, Zotta, 

Imi permit concluzia că această listă inseamnă, fără multă a- 
proximație în plus, cu mai multă în minus, membrii partidului „car- 
vunarilor*, Sau, in stilul unui roman istoric — poate mai adevărat 
decit bânuim — lista membrilor „bunilor veri” legați prin „speranță 
și credință“ pentru lupta ce trebuia să „curățe pădurea de lupi“ 
subt conducerea „vencrabilului mare alese şi al „flatărilore, care-l 
ajuta”. 

Vedem că printre ciocoi, crau reprezentate şi multe familii din 
protipendada de atunci. Aceasta Insă nu trebue să ne facă să cre- 
dem, că ar fi fost așa de mulți membrii protipendadei cu idei pro- 
gresiste. Erau mai mult rude sărace, sau înlăturate de un şet de fa. 
milie prea lacom, Acelaşi nume, acelaşi singe, dar altă clasă socială 
de fapt. Boerimea fanariotă şi acea levantinizată nu avea mindria 
rasei şi sentimentul solidarităţii familiale, filod stăpinită exclusiv de 
setea de bani şi de putere, Aceasta dealtmintrelea l-a grăbit ruina. 

Oricum, era şi protipendada reprezentată aliturea de name= 
roşii urmaşi ai fostelor protipendade şi de vechii boeri ai vremurilor 
apuse, Impreună cu toţi aceştia vedem oameni noi, a căror merite 
i-a adus ia ranguri.și conducere pe vremea Voevodului-Carvunar,,. 
Boerimea este doar ca ploaia, care din pămint se ridică şi în på- 
mint se intoarce, spre cel mai mare bine al pămintului, 

Astfel, reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, fiind „a- 
tinşi de carvonarismos”, luptind pentru interese comune, urmărind ace- 
laşi ideal, înţelegem dece acțiunea „răsturnătoare”, cum se spunea 
pe atunzi, a fost fecundă, Ţara întreagă era prinsă In mrejele cu- 
rentului nou, era iatrețăsută cu idei... răsturnâtoare, era îimpânată 
cu apostoli, sau cel puțin cu agenți ai democratizării societăţii: 
după cum toată vegetația unei grădini, flori, ciuperci şi buruene, 
wine în atingere cu nenumăratele ramificații ale rădăcinii unui copac 


„” Poate acestea sint expresiuni consacrate în pitorescul limbaj al car- 
bonsrismului occideiital, Bun văr însemna tovarăș, membru al as 
ranjà şi Credinţă, era deviza societăţii. A curăţi pădurea de lupi însemna a 
sc de tirani şi de opresiune. Venerabil mare ales cra titlul şefului ab- 
solut al unui comitet de fruntași, sau al grupării mai multor i („ver 
i d Rodi se spunea unui demnitar mai mic, director, paznic, sau mais- 


„CARVIINARI.“ 397. 


crescut în mijloc. Orice mişcare a carvunarilor are ecou, se repercu- 
tează, În toată Moldova, prin comunitate de interese și poate fără 
ca mulți să-și dea seamă că contribue la realizarea unui scop. 

Tot aşa ar fi reușit şi aristocrația să se mențină — și poate 
atunci spre binele obştesc, dacă nu s'ar fi rupt de restul boerimii şi 
de țărănime, de taipa, de pămintul ţării. Singură și-a săpat groapa 
schimbindu-se din apărătoarea firească a ţăranului, în duşmana luj.. 
ba Incă aruncindu-i prosteşte in braţe tot restul boerimii, clasa mij- 
locie, burghezia noastră, care în orice societate și in toate timpurile 
a sfirşit prin a se ridica la conducere. 

Moldova de acum o sută de ani, datorită carvunarilor, făcuse 
un pas mare pe scara civilizației. Elita socială este mult mai nume- 
roasă decit clasa conducătoare. Din acest moment clasa aceasta nu 

“mal putea dâinui. 

Cărvunarii activi, acei clțiva conducători trebuiau să-l dea lo- 

vitura de grație, democratizind conducerea statului. Cum? S'au in- 


| trebat desigur unla dintre cel mai conştienţi de rolul lor, Prin revo- 


iuție ? Au fost şi de aceștia și încă din 1805 cind Mâălinescu scrie 
Mitropolitului că „boerii din starea de mijloc, prin pasquelurile lor, 
ingrozesc cu pilda Franţei”, 

Revoluția reuşea fără indolală. Nimic nu e mai uşor cind un 
popor sufere de foame și se găsesc cițiva conducători energici, Car- 
vunarii insă, ştiau bine că o mişcare violentă inseamnă represiune 
turcească şi ocupație rusească. Cred însă, că ar fi o judecată su- 
perticială dacă am decide că novatorii au fost opriți dela gindul re= 
voluției numai 'de frica represiunii. Toată mişcarea lor, principiile 
constituţiei lor, purtarea lor în cei patru ani dela începutul Domniei 
lui loniță- Vodă, cind au avut defapttoată puterea în ocirmuirea Mol- 
dovei, sint dovezi sigure, că nu erau revoluționari. Nu este nici o 
urmă că ar îl dorit să treacă deodată privilegiul conducerii din mi- 
niie protipendadei fn ale poporului, Nici prin gind nu le trecea că 
iobăgimea ar putea avea drepturi egale cu ale celorlalți. Pentru ci, 
toți locuitorii interiori socialmente răzăşilor erau „ţărani groși și 
neințelegători”, după cum se exprimau pravilele, incă în vigoare pe 
atunci, în textele care prescriau pedepse mai uşoare țaranilor, pe'i- 
irucă nu pot pricepe lucrurile caşi ceilalți Moldoveni. Deaceia, de- 
mocratismal carvunariior, nouă ni se pare, poate, nesincer; un altul 
nu era însă posibil. Limitele sterei conducătoare nu puteau fi împinse 
mai departe decit le-au dus ei, fără primejdie de-a inlocui un fel de 
agarhie, prin alta şi mai dăunătoare. In locul celor citeva sute de 
persoane, bocri-mari cu clienţii lor, care stăpineau țara, ei pun cite- 
va zeci de mii, toți acei care formau pe acea vreme națiunea com- 
şlientă, elita socială, La acest rezultat ajung carvunarii chemind la 
viaţa publică pe toți bocrii pănă la cej mai mici privilegiați, în tot 
cazul neamurile” şi mazilil. Aşa spune art. 48 din constituția dela 
1822, prin care se reglementează alegerea deputaților Statului 0b- 
ştesc. lar art, 51 deschide boeria tuturor celor meritoși, fără nici o 
condiţie de paştere sau de avere. Nu putem ști numărul persoanelor 
ce compuneau această pătură superioară; dar judecind după unele 
liste de mai tirziu, de pildă din timpul Regulameatului organic, adi:ă 
după ravagiile epidemiilor aduse de ultima ocupație rusească, putem 
afirma că obştea boerilor Moldovei, pe care o aveau în vedere car- 


$ Ureche XI p. 2, 


398 VIAŢA ROMINEASCĂ ° 
> sa EAN SAE e E enin e REEE 


vunarii, adică a tuturor boerilor mari, mici, neamuri și maziti, pres 
-zenta un total de, poate, trei mii de indivizi. Citră enormă; dar 
care, bine-ințăles, tot nu cuprinde intreaga națiune conştientă. Nu e 3 


mal puțin adevărat, că in democraţia modernă sint sisteme cenzitare, 
care aplicate in Moldova acum un veac, cu tot principiul suveraaltă - 
ţii poporului, m'ar fi dat însă, nici mai mult de trei mii de atagi- 
tori, nici alte persoane. 

Prin urmare, reforma carvunarilor este cit se poate mai mult 
democratică, fiindcă se dădea cuvint In ocirmulre tuturor acelor ca- 
pabili de-a se servi de el. In fapt, democratizarea este cu mult mai 
adincă, Cea mai mare parte din această bocrime era în strinse legd- 
turi de viaţă şi de rudenie cu răzăşimea şi chiar cu negustorimea, Pe 
dealtă parte, acestor două clase, am văzut, carvunarii le deschid larg: 
porţile boerimii. Astfel fiecare boerinaș simțea de aproape nevoia și 
aspiraţiile celor mici. Interesele şi idealurile lor, sint şi ale sale. 
Fiecare mazil, prin votul lui, reprezenta de fapt un sat întreg. Ast- 
fel conducerea treburilor publice s'a scoborit din minile celor citeva 
sute ce trăiau cu totul izolați de popor, in minile a citorva mii, ce 
“trăiau Strinşi legați, cel puțin, cu citeva zeci de mii, adică s'a de- 
macratizat, 

Carvunarii au găsit un mijloc ingenios pentru inlăturarea grab- 
aică şi sigură a celor citeva familii conducătoare, 

Inecarea ior în marea masă a boerimii mărunte, realizată le 
principiu prin cele două articole precitate ale constituției deta 1822, 
trebuia executată. 

lucra nu era ușor. Oamenii mari și atotputernici, mai ales în 
țăriie înapoiate, au nenumărate coarde la arcul lor; nu pot îi dis- 
truşi cu uşurinţă nici dupăce par a fi căzuți. Boerimea chemată să 
impartă cu ei Divanurile şi Sfatul obştesc, flind saracă, umilă, tip- 
sită de experiență, nu este deloc sigur, că ar fi putut să se fo- 
losească de majoritatea glasurilor ce deținea, dacă carvunarii n'a- 
veau geniala inspirație de-a le da și prestigiu. Armă minunată, care 
inlocuește toate formele de putere la un loc! 

lată cum au procedat. Ştim că in bocrimea rurală și mai ales 
priatre neamuri şi mazli, guvernele fanariote infundase mai toate 
familiile istorice, care nu voiau să plece capul şi nici să-și vinda 
țara. Acestea, în trista lor situație, abia dacă intruneau condiţiile le- 
gale după constituția proectată, ca să poată intra în listele electo- 
rale pentru Sfatul obştesc. Ridicarea membrilor mai de valoare ai ä- 
cestor ilustre rase, la situația de a fi chiar aleși In Stat și numiți 
în Divanuri, ar fi fost lovitura de grație dată protipendadei. Carva- 
marii şi-au dat seama de acest lucru şi l-au realizat, 

Voevodul-Carvunar s'a grăbit să căftănească „ncamuri* şi mê- 
zili de acela dirji în mindria lor de „boeti de viță* şi în faţa cărora 
mulți boeri-mari se simțeau în iaferioritate ; iar pe alţii cu ranguri 
mici i-a înălţat repede,—ca de pildă pe un Tăutu pe care dela ban 
1-a ridicat intr'un an la mare-vornic,—și astfel ie făcea mai uşor ac- 
cesibile demaltăţile inalte. > | 

Prin acest mijloc minoritatea fostă atotputernică, era combă- 
tută chiar cu armele ei: dreptul istoric la conducerea și vechimea 
„mrigiaii bocreşti, Majoritatea așa compusă, putea impune cu uşu- 
“sință pe oamenii noi ce conținea, înălțați numai peatru merite pêr- 
„sonale. i 


cin o E e N a EA 


Această supremă abilitate ă, dreaptă şi fecundă pentrucă 
democratizează octrmuirea dind-d „efectiv in minile celor mulți şi 
mici care o meritau mai mult, ovedeşte examinind cu atenţia 
lista căftanelor hărăzite de voev carvunarilor, 

Examinarea este lasă atit evoioasă, incit nu mi se pare 
posibil să o facă fără greşeli, niki Chiar un mare istorie, Este vorba 
Hu mai puțin decit despre stabilirea genealogiei a vre-o nouă suta 
de persoane, care au trăit acum un veac! Şi de apreciarea valoa- 
rei einer e pei ou erau decit oameni noi... 

sta oficia e e persoane este publicată după con 
criginală, de cătră d. Ghibănescu în al X-lea d-sale cana de ră 
rete., La aceasta, pentru o cercetare cu totul minuțioasă, s'ar mal 
adăuga vre-o cițiva, arätați de alte izvoare contimporane. Lucrarea 
ar fi cu atit mai grea şi mai aproximativă în rezultate, cu cit o mare 
parte din aceste familii sint stinse; sau abia scoase din umbră, au 
test aruncate în mizerie, iar casele şi hirtiile tor împrăștiate de cele... 
„apte bice ce s'au abătut asupra nenorocitei țări între 1828 şi 1831," 

Totuşi, fără a intreprinde op cercetare imposibilă, cred că se 
poate ajunge la concluzia noastră, numai printr'o sumară analiză a 
iite. Ba încă cu atita siguranță, incit aprofundarea să fie inutilă, 

Mihai Sturdza, şeful, sau mai bine zis teoreticianul şi omul de 
acțiune in același timp, al bocrimii desțarate, a creat legenda, ci ` 
loniţă- Vodă a boerit multe sute de „slugi, oameni fără căpătăiu, droj- 
dia societăţii. ** Legenda mai trăeşte şi astăzi, cu toate că istoria a 
dovedit şi patima politică şi pacatele lui Mihai Sturdza. Spiritul in- 
gust şi interesat al opoziției sale apare in faimoasa anafora „Pentru 
pronomiile Moldovei“ pe care a știut s'o stoarcă, prin Rugi, dela lo- 
niță- Vodă la sfirşitul domniei iui; iar dragostea-i de ţară şi-o ma- 
nifestă cerind ca o binefacere incorporarea Moldovei la Rusia, al 
cărui supus, anticipat, era et încă din 1823, Siugi şi oameni de ni- 
mic, cu duiumul și pe bani, tocmai el a boerit, mai tirziu, cind a 
domnit, creind adevărata ciocglime, care a compromis boerimea In gè- 


nere ṣi a atras disprețul neconditiona 
epar Sabu ea t ționat al protipendade! pentru toţi 


„_* Consulul Lagan ta raportul dela 30 funie 1831 cătră ministrul Portal: 
lar în alt loc al actiuiași raport: «Ciuma seceră cu miile ai în lași în 
Septembrie 1829*... „Holera este şi mai grozavă; în luta Mai 1831 nu mai 
rămăstse în laşi decit citeva mii de oameni: unii au fugit, cei mai mulți au 
murit”. Vezi /onesu Gion, Ciuma și holera după zaveră. 

Š Harena . | 4. p. 8&5. 

i- larnicul C. Sion, care a trăit subt oblăduirea lui Mihai Sturdza, serie 
in Arhondologia Moldovei la pag. 160 „apoi Mihai-Vodă care au > 
facut de ris boeriile și nobleţa ţărei, pe... Ta făcut comis". FNE 

Avind a mă mai servi aici de mult hulita lucrare a lui Sion, este necesar 

i valoarea ei, Sion a dovedit prin falşul document al spatarului Clä- 
soy că adevărul istorie nu l-a Împiedicat să-și fabrice o genealogie ilustră 

ra pacat se resimte ṣi Arhondolopia, Cind vorbeşte despre el, de nea- 

pri ui, său de acele cu care era în dușmănie, spusele sale sint mai mult 

eri dir ip: În afară de aceasta, este prea grăbit să Inregistreze cronica scan- 

a epocei Nu e mai puțin adevărat, că serie numai despre persoane şi 
Sai cunoscute de el personal, cu amănunte care, evident, nu pot fi inven- 
ate, wieie ce ne-a transmis asupra multor familii se dovedese exacte, şi deci 
«se un izvor util ce nu p-ate fi înlăturat fără pagubă, dar nici pe tre 


400 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eda a at. aaie aa 


Cifra de 871 de caftane şi pitace, în ciţiva ani, nu este de loc 
prea mare—ori ce-ar zice izvoarele coatimporane şi istoricii moderni 
ce s'au luat după ele—chiar independent de tactica politică despre 
care vorbim, * Cea dintăiu domnie păminteană, după atitea domnii care 
an dușmănit tot ce era pămintean, era firesc să se grăbească a re- 
para nedreptățile unui veac. Am găsit două mărturii că norodul-car- 
vunar nu era prea darnic cu boeriile deși a acordat 871, Consulul 
francez relatează,** că intr'o anumită împrejurare a fost iaşelată spt- 
ranţa generală că Vodă va acorda cattane şi titluri onorifice, Cea- 
laltă mărturie este dela an fiu de contimporas, bătrinul C. Moruzzi, 
cinstitul povestitor al vremurilor apuse. Amintind, în /astrăinații, de 
un fapt petrecut in epoca carvunarilor, zice: „În acea vreme cind bo- 
eriile se dădeau cu mare greutate, nu ca mai tirziu (adică subt Mi- 
hai- Vodă)... Subt loniță-Vodă nu era așa“. 

Dia 871 de caftane şi pitace, protipendada — retrograzi și car- 
vunări— obține vr&-o 200, ce se repartizează cam aşa: Rosetteşti 17 
cattane, Sturdza 21, Micleşti 17, Catargiu 14, Crupenski 15, Balş 12, 
Greceanu 13, Ghica 11, Costaki 13, ete, Alt punct de vedere: Din 
ATI de caltane, 387 sint simple avansări, adică sint hărăzite la dotri, 
care aveau deja un rang mai mic. Unii, cei mai mulţi, îl aveau di- 
eaintea lui loniţă- Vodă, alții fusese boeriţi, şi apoi tot de el avansați. 

. Care erau meritele personale ale fiecărui căltănit? lată o In- 
trebare fără răspuns posibil, Documentele publicate relatează moti- 
varea numai a citorta boorii, **" > 

in schimb, avem un document care pe spune pentru ce alții n ar 
îi trebuit Dboeriţi. Din nenorocire aceste emană dsla rctrograzii cei 
mai Invergunați adversari ai domniei j : 

(1, Ohibăneseu publicind lista celor 871, cu ocazia publicării 
arhivei rișcăneşti, o însoţeşte de adnotările ce i-au făcut unul din 
capii opoziției, vornicul Gh, Rişcana. Aceste comentarii sint neasă- 
muit de folositoare analizei noastre, fiindcă, vom vedea, luminează 
aşa de mult problema, incit putem conchide sigur, deşi numai pe cales 
inducțiunii. i- 

Opoziția pregătind in 1824 să adreseze Porţei o plingert, iși 
procuri o copie a condicei oficiale de boerii, pentru a putea susține, 
cu documente, principalul lor cap de acuzare: distrugerea ţării prin 
numeroasele înălțări nemeriiate. Astel, toate cattanele şi pitacele a- 
cordate pănă la 11 Februarie 1824, în număr de 4609, au fost discutate, 
ctatărite, comentate — şi desigur nu cu bunăvoință—de aprigă opoziţie. 
Ne-am putea aştepta, ca cel puțin 400 din 460 să poarte menţinnea 
că sint acordate pe nedrept. Dar fiindcă este mult mai ușor a aruacă, 
acuzări vagi și a se indigna exagerind, decit a dovedi, retrograzi! 
soștri au trebuit, cetind și râscetind cele 469 de nume, să coastate cu 
surpriză şi ciudă, că nu pot releva decit 57 pentru a-şi sprijini Sean. 
Cam puțin! Şi chiar această eliră, dela un secol depârtare și fär 
multe investigaţii, o putem simţitor reduce, Mai întăiu trebue scăzut 
un aumăr de 15, fiindcă nu poartă altă mențiune decit că erau pur- 
tate de mazili. Dupá extrema dreaptă a protipendadei, unui mazii au 


* Dealmintrelea S71 de boerii mu reprezintă decit 373 de familii SIM 
incă 10—15 mai multe, fiindcă pot fl familii deosebite cu acelaşi uitat DE 
sigur pentru unele nume, mál obişnuite și care se repetă de mai multe or 

* © Feviuarie 1817 în xX. 
*** Ghibânescu ep. cit. p. 283. 


„CARVUNARII“ 407 


putea să i se dea rang boeresc! Acest singur lucru luminează sufi- 
cient lupta intre cele două concepții. Legenda și anecdota n'ar putea 
pune fa socoteala retrograzilor, nici o absurditate mal mare decit 
aceasta, despre care ne-au lăsat singuri dovada. În acelaşi timp însă 
trebue să conchidem, în ciuda secularei calomnii, că regimul „cioco- 
esce a dat, din 469 de boerii, 412 cel puțin, la persoane ce aveau 
situri de-a le obține, mai multe și mai bune decit mazilu! chiar. 

Prin urmare din 57, rămin deocamdată 42, 

Unii din acești 42 poartă mențiuni compromițătoare, din punctul 
de vedere al teariei că boeria ar fi o castă inchisă, in care nu se 
poate intra deloc, sau abla după incete şi succesive inälțäri. Aceste 
mențiuni sint: bianar, casap, cojocar, psalt, țarăn, birnic, etc. In total, 
27 de persoane care ar putea fi negustori, meseriași, funcționari sau 

tarani deosebiți prin situaţie, avere, merit. sau fapte extraordinare, 
titluri ce în toate țările din lume şi in Moldova veche, au deschis 
porțile ferecate ale nobieței. Faptul că critica nu le mai găseşte și 
alt cusur, ar fi o indicație că aveau calități care făceau să li se 
treacă indeletnicirile lor neboereşti. Dar 15 dintre ci aveau un titlu 
la boerie ce-ar îl trebuit să dezarmeze pe retrograzii de bună cre- 
dință: erau boeri de origină sau neamuri de boeari. Numele lor se 
găsesc in documente anterioare” și confruntați cu Arhondologia lui 
Sion, se poate afirma că este vorba chiar de aceleaşi persoane decă- 
zute, sau cel puțin, pentru unii, de membri ai aceluiaşi neam. Trei 
dia aceste nume crau chiar ilustre Inaintea epocei fanariote, Pentru a 
evita însă eroarea posibilă din vre-o prea mare similitudine de nume 
şi de situaţii, se poate reduce cifra acestei sub-categorii la 12. 

Alţii din acei 24 au mențiunea compromițătoare că și-ar fi 
cumpărat boeria: 14 cu cite 2—3000 lei şi unul pentru... un țigan. 
Evident, nimic nu scuză traficul măririlor, decoraţii sau titluri nobl- 
iare. În cazul nostru însă, logica lucrurilor nu ingădue să adoptăm 
concluzia opoziției nici In acest punct. Mai Intăiu, 10 din 15, cercetaţi 
şi contruntați după aceleași izvoare, sint boeri vechi, dintre care 2 
sau 3 pot îl urmaşii unora din cele mai strălucite neamuri moldove- 
pești din vremuri glorioase. Să zicem 8, sau 10, pentru a evita iarăşi 
eroarea posibilă, din pricina unei eventuale asămânări de nume și 
date. Este cel puțin curios, ca Ioniță Vodă să fi luat bani dela bo- 
erii decăzuţi ca să le dea titluri şi să nu ia dela negustorii ce boerea. 
ŞI apoi, nici nu se poate bănui că celor ce le iua bani le dădea bo- 
erii efective aducătoare de venituri compensatoare, fiindcă insăși ad- 
versarii recunosc, că boeria nu aducea titularilor decit scutelnici, 
adică erau onorifice.. "" şi bine iz ee drepturi politice. 

Este iarăşi nelogic, că dacă Domnul ar fi deschis, ca mai tirziu 
unii Hospodari regulamentari, tarabă de titluri, să fi vindut sumai 
15 din 469 pentru un total de 40000 lei și un țigan lL.. Deasemenea 
na se poate admite, că ar fi vindut mai multe, că adică Voevodal 
carvunar ințelegea să se îmbogăţească jo Scaun; fiindcă atunci, ar 

fi furat po toate căile obişnulte de greci şi nu i s'ar fi vindut averea 
ia mezat, după cițiva ani dela eșirea din Domnie, lucru bine stabilit; 


* Uricar VIU 378 (boerii Moldovei ls 1803 și XILI). R. Rosetti, Arbiwa 
HI. 20-27 (boerii Moldovei deta 18;0, recunoscuţi nobili de Rusia după ane- 
xarea Basarabiei). N. lorga, Boerii şi răzășii în Bucovina Şi Basarabia în cele 
„dințăin_ decemi după anexare, Kuc, 1912. Cantemir Des, Mold, etc. 

** Ghibânescu, op. cit. p. 275, 


+02 ______* VIAŢA ROMINEASCĂ 


eM _ 


şi nici n'ar fi lăsat registre de socoteli in regulă cum a lăsat. Dacă 
totuşi informaţiunile marelui Vornic Rişcanu şi a prietinilor lui erau 
exacte, mai degrabă ar fi de crezut că guvernul a impus un fel de 
taxă unor boeri} patrioți, la momente de mare strimtoare pentru 
visterie. Ar fl putut ocirmuirea cărvunarilor, şi bine făcea, să infiin- 
teze, celace dealtmintrelea cra şi este în toate statele, taxe de în. 
registrare pentru diplomele de boerie. lar că finanțele țării erau 
intr'o situație desperată, este Istoriceşte dovedit. Erau zile cind yig- 
teria avea nevoe de citeva sute de lei şi Domnul se ruga înscris de 
cămatari, sau făcea apel là „tilotemia* sameşilor să avanseze mici 
sume asupra şfertului.” In aceste imprejurări, ştiute fiind manierele 
iamiliare ale Voevodului-carvunar, n'ar fi imposibil ca, imbrăcind 
cu caftan pe vre-un boer prietin, să facă apel la filotemia lui in fo- 
losul secatei vişterii. Ar mai fi o ipoteză mult maj probabilă decit 
acea a retrograzilor, Ştim că guvernul-carvunar avea o Hstă pe care 
fiecare boer era inscris cu o sumă proporțională averii sale, cu care 
trebuia să ajute statul, un te! de impozit extraordinar. Este naturali 
ca pe unii noui boeriți, să-i îl trecut imediat pe listă și să se gră- 
bească să-i şi execute, Nu se pot face procese de intenție după o 
sută de ani, cind mai ales izvorul ce avem, nu este, evident, im- 
parțial.  Bocriţii aceia erau boeriți pentru a fi taxați, sau erau taxaţi 
pentrucă erau bocriți? 

Din toată această analiză, rezumat expusă, şi totuşi prea lungă 
pentru un articol, conchid: Adversarii rău voitori ai regimului n'au 
găsit de criticat de cit 57 de bocrii din 469, și că n'au avut dreptate 
decit, cel mult, în privința a 22 de persoane. 

A dona parte a listei, adică cei 402 din 871 făcuți după II 
Februarie 1524, cind se opregte copila rişcănească, este mult mai greu 
de analizat, nefiind verificată de contimporani ca partea iatăiu. Tot 
ceiace se poate spune, este numai relativ la numele boeritului, au şi 
ia persoană. Mai Intâiv, 266 sint persoane ce poartă nume ce se 
găsesc între cel 469 verificați de retrograzi. Sint prin urmare actiaşi 
hoeri avansați, neamuri de ale lor şi citeva omonimii posibile, dar 
necantrolabile asum. Rămin prin urmare numai 136 de persoane şi 
care poartă 115 nume. Aşa fiind, numai printre aceşti 115 (sau cițiva 
in plus, dacă cu aceiaşi nume vor fi fost iamilii distincte) poate fi 
căutat abuzul Voevoduiui-carvunar, „oamenii de nimic ridicaţi deo- 
dată din pivniţă în pod". Pentru un rezultat mai puţin aproximativ, ar 
trebui făcute genealogiile acestor 115, măcar din totalul de 471. Acest 
lucru nu este nici posibil şi, din fericire, nici necesar. Pentru concluzia 
ce urmăresc, n'are importanță că s'ar găsi 10 sau 60 de oameni noni, 
care, adăugați la cei 22, să dea un tatal de 80, sau numai de 30 din 
871. Teoria rămine în picioare: Carvunarii au voit să regenereze 
clita, mărindu-! numărul şi reparind nedreptățile urgiei fanariote. 

i Dacă un rezultat aşa de superiicial este suficient, el se poate 
ajunge pe o cale mult mai simplă. Numele fiind o preziimpție, am 
căutat aceste 115 nume în documentele anterioare Dombiei lui loniţă- 
Vodă,"" şi am găsit 52 ca nume bocreşti ; unele chiar cu acelaşi 
pronume ca a nouilor căttăniţi ; citeva insoţite întimplător de așa a- 
"mânunte, incit mi s'a părut sigur că e vorba de una şi aceiaşi fa- 
milie, decăzută. Rămin prin urmare 32 de persoane noui, dintre care 


s Pitacul din 1824, în Uricar XIX. 
* Vezi nota 12, supra, 


„CARVUNARII* 403 


vreo B cu aceleaşi nume şi care pot fi aceleaşi familil sau nu. Este . 


'oarte probabil, că aceste 24 de nume ce n'am găsit printre acele 
boereşti mai vechi, alcătuesc numărul cel mai mare posibil de oa- 
meni not] din cei 402 de care ne ocupăm acum, Pentru această ipo- 
teză mal este şi o puternică prezumție. Din 469 în doi ani, și incă 
ia inceputul! domniei, cind puterea lui loviță-Vodă era la apogeul ei, 
iar novatorii grăbiţi să-şi impună programul şi oamenii, cind aveau 
de reparat nedreptăţi seculare, nu se găsesc totuși decit 22 de per- 
soane ridicate din popor prea deodată ia boerie. Nu este logic atunci, 
ca din 402, in următorii doi ani, cind autoritatea domniei incepuse să 
se uzeze, şi în ultimii doi ani, cind puterea era in mina retrograzilor 
întorși în țară cu consulul ruses in frunte, să se fi ridicat un număr 
mult mai mare de „oameni de nimic"! Această constatare logică, a- 
“ăugată rezultatului ce mi-a dat cercetarea numelor, face, cred, im- 
posibil ca cifra de 32, să nu fie micgorată de cine ar reuşi să facă 
= minuțioasă analiză istorică şi genealogică. 

Concluzia: Din 871 de persoane, numai 54 (cam 48 de familii) 
sint oameni cu totul noui, Vre-o 200 (cam 30 de familii) sint membri 
2i protipendadei și al unor familii boereşți chiar după criteriul in- 
gusi al retrograzilor. Restul, peste 600, sint urmaşi din familii boe= 
tesij decăzute. Aici este abilitatea carvunarilor. Aici trebue văzut 
motivul adevărat şi ascuns al furiei opoziției, Nu de „oamenii de 
simic=, de „drojdia societății le era retrogazilor frică: ci de „pre- 
Haşii nobili ce pănă atunci nu egiseră din satele lor*.* Birnicul 
făcut deodată boer, putea fi ușor terorizat sau cumpărat și în Sfat 
şi în Divaduri şi la alegeri; dar fostul mazit care se pretindea şi e! 
boer „de viță” şi boerinaşul, care nu eşise din satul său în tot timpul 
vrglei fanariote, ca ursul din birlog în vremea ernji, sau care râtă- 
lăceşte prin țari Strâine,"* şi care putea să-și compare „tvghenia- 
cu n celor mari, era un adversar redutabil, Cind însă „pretinsul nobii= 
mai purta și nume ilustru, fiind citeodată chiar viţă caejească, atunci 
“osturanța lul era serios primejdioasă protipendadei levantinizată.*"* 


` Cuvintul este al lui Mihai Sturdza, v. Hurmuzali E 4. 85. 
"* „Oguile legăşti şi chiar suedeze mişunau de feciori de boeri moldo= _ 
veni”, apune R. Rosetti în Pămintul, sătenii și stăpinii. p... 

*** Printre aceste 000 de persoane, reprezentind aproape 300 de fa- 
milit de boerinaşi dè ţară şi de boeri mari căzuţi in „trepte“, unli cu rude 
ce se mențineau sus, găsim nume ca acestea : Aslan, eg = (Tataru), A- 
garici, Baataş, Bou, Buhuș, Başotă, Barbovskle, Bosiianu, Bejan, Burghele, 
Barnovschi, Buzdugan, Borciiă, Costin, Cernat, Cirjă, Cornea, Cantemir. 
Cincerescu, Cogălniceanu, Ciomirtan, Ciure (zis Anastasiu), Coroi, Ciucă, 
Carp, Dragoş, Durac (Done), Dabija, Duca, Darie, Die, Danu, Feștilă, Focşa, 
Goian, Glavce, Giurge (dacă e din furjuj, Gorovei, Gane, Cieuca, ban, 
Hincu, Herescu, HAuiici, Hurmusaki (zis-Neculau), Isăcescu, luraşcu, luga 
Pa ie Lazu, Lupaşcu, Movită (dacă Sion are dreptate relativ ia nişte 

i Luca, Stamatin. Serban), Moţoc, Mogilde, Murguleț, Mirzac, Meri- 
acri, Neculce, Nacu, Nege!, Negri, Negruţi, Oatu, Obreja, Pisoski, Prăjes- 
cu, Pleşescu, Rezmeriță, Racieş, Romaşco, Săcară (zis su), Septilici, 
Savin, endre, Străjeacu, Stavăr, Şişcanu, Scorţescu, Sălceanu, Tintilä, Tău- 
tu, Ţarălungi, Tutăscu, Ţintă, Talpă, Tuduri, Veisa, Virlănescu, Veveriţă 
(aia Pătrășcanu), Velisan, Viadovici, Virgolici, Vrabie, Zaharia, Zotta, etc. 

Am trecut cu vederea, poale, din lipsă de suficiente cunoştinţe istorice, 


C muke nume mai vechi și mal bune decit acestea, Pe dealtă parte, este po- 


“bă, ca mulți care purtau din aceste nume, să fi fost simpli omonimi, ur- 
aşi prin femei, bastarzi, sau chlar impostori, Dar ami pentru ua mo- 
“ment, că nici unul din acești căftăniți naveau dreptul numele Ce pura 


404 _MIAȚA_ROMINEASCĂ... 


In această ințăleaptă manevră politică, văd cel mal mare merit al 
carvunarilor, din care au decurs faptele ce-au tăcut pe A. D. Xenopol 
să constate, că” „atit mişcarea națională cit şi cea liberală au pornit 
odată ingemănat din sinul acestui partid atit de thulit, și că deci 
„elocolilor din Moldova datorim noi regenerarea noastră naţională“. 

Din acest hulit partid şi prin influența lui, a eşit lupta patrie- 
tică din jurul Regulameninlui organic, spiritul de opoziție şi de cri- 
țică, care a frămintat domniile regulamentare, precum şi pleiada de 
tineri democrați după adevărata concepţie modernă, apoi,—Uairea. 
Pentruca bulitul partid să poată insă dăinui, să poată invinge, a 
trebuit să se organizeze solid incă dela inceput, ŞI consolidarea ri 
putea fi mai serios, mai temeinic realizată, decit prin acapararea 
singurei forțe reale pe atunci: bocria. Carvunarii nici n'au incercat 
să iasă afară din puternica citadelă a privilegiului, pentru a da ò 
luptă inegală ; au rămas inăuntru, introducind însă și pe alții, tot 
soldați aleși, cit mai mulţi şi înzestrați pe cit se putea și cu arme 
ja fel cu acelea ale fruntaşilor citadelii. Astfel, tot ce gindea Şi a- 
vea o cit de mică sau cit de mare putere in Moldova, se atingea 
prin vre-o parte a vieţii și intereselor sale, cu cel puțin un caryu- 
nar. Sutele de boeri vechi din nou baeriți, şi deci intăriţi sociai- 
mente, cu miile lor de neamuri şi prietini, impănind toată ţara, au 
strecurat în toate casele, în toate sufletele, ideile nouă şi genercas-, 
au zdruncinat pe acei invechiţi în răle. Mai tirziu, „Işlicarii” n'au 
jost învinşi de „bonjuriştie, le-au cedat locul. Nepricepindu-i Diae, 
dezaprobindu-i în parte, s'au retras totuși liniştit, pe deoparie pen- 
trucă cei mai mulți fuseseră pregătiți democratizării răspinditul „car- 
vunarismos* ; iar pe de alta, le erau dragibonjuriştii,—aceşti „tineri 
smintiţi= erau doar nepoții, gineril, finii lor, fiind și ei „de viță“. 
Dacă carvunarii ar fi luptat in afară şi impotriva tagmei boereşti. 
bonjuriştii, fiil lor trupești sau sufletești, ar ți fost o pătură sociali 
cu totul nouă căreia ișlicarii i-ar fi dat o luptă aprigă, ca unor u- 
zorpatori de esență inferioară. Dar așa, avarhia se petrecea în fa- 
milje... şi care este bunicul care n'a lasat pe nepot să | se sue in capl- 

Bunul simţ al carvunarilor, sau ideia genială a inspirators- 
ini lor, a fost armonizarea claselor sociale. Nu voiau nici dispariți= 
usei aristocrații, nici atotputernicia unui popor inapolat; dar tejo- 
sirea uneia, inălțarea celuilalt şi restabilirea legăturilor firești latre 
aceste două extremităţi, prin consolidarea clasei mijlocii. Idealut a- 
cesta l-au formulat in cele 77 de „ponturi ale constituției dela 1822 
şi l-au realizat pe cit au permis imprejurările, in vremea guvernării 
ior subt domnia lui loniță- Vodă, 

Se poate spune — cn drept cuvint — că ințălepții „carvunari* su 
democratizat societatea noastră medievală, introducind acea formă &e 
democraţie care singură era posibilă, care singură a putut fi fecenit 


D. V. Barnoschi 
SR pac Si 
tau, aceasta nu numai că nu piense captată mea, Însă chiar o întăreşte. 
Dacă fără 


că ocirmuirea boereşte mai degrabă numele mari decăzute, Dacă Domni 


cunoştea abuzul, crom ea, inșălăciunea şi totuşi dădea caftanul. este o d 


vadă că ținea cu tot dinadinsul să creeze, pe orice cale, adversari aceiri 
mult urită, care reducea toată Moldov numai ja boeri ţi 
prolipcedăde mult ariii care Sie oan, nici cealaiti ipoteze Da este 
posibilă decit pentru puține cazuri, fiindcă pe atunci socktatea era 
pumeroasă, le mai striuse şi toți se cunoşteau sau avean mif 


Intomnare. 


— Decor de basm — 


instelarea'n lac răsfrintă, printre foi de nenufar, 

A tăcut din lac poiană, din luceferi licurici. 

O poiană colbâită de ninsori de chilimbar, 

Printre care stropi de aur joacă lucitori şi mici. 


Pe cind noaptea strâvezie în tăcere se'nvestmintă, 
Broaştele opresc o clipă tinguirea lor deşartă, 

lar pe apele vrăjiie, trece luna ca o sfintă, 

Ofilind întreg frunzişul cu surisul ei de moartă. 


Dimineaţă 


Lui Paul și Teodor Scorţescu 


Stelele clipesc, se sting. Peste drum măturătorii 
Cerul jilav — bot de taur. Care-alungă noaptea'n lături, 
Soarele ca un paing Urmăresc sosind cocorii 
Tese plasa lui de aur. Sprijinindu-se pe mături. 
Cu aripele'nstelate, Şi cu seripeile'n cutie 
Noaptea plină de fantasme Ghemuite subţioară, 
Sboară'n zări îndepărtate, Girboviţi, prin colbărie 
Ca un fluture din basme. Lăutarii se strecoară. 


406 VIAŢA ROMINEASCĂ f 
” 


Monopedul cerşetor 
Stă jeu nasul ca un mac 


La €şire'ntr'un picior 
Sa mai capete-un pita. 


lată, şi patronul ese 
Somnoros şi indispus... 
Scaunele dorm pe mese 
Cu picioarele în sus. 


Un client a mai rămas, lar cînd prind în dimineaţă 


Moţăind ling'un sifon A tipa cucoşi rosii 
Care-i cintă'ncet, pe nas, Răsăritul e-o a a 
Ca părintele Ion. Care joacă pe bise 


Al. O. Teodoreanu. 


Pax britannica“ 


(O nouă îndrumare în evoluţia organizațiunilor 
politice. | 


Principiile, pe baza cărora sint organizate statele, „forma 
de stat“, structura organizaţiunilor politice, nu sint eterne, cum 
nu este nimic etern în lume. Ele sint dominate de aceleaşi legi, 
care guvernează toate manifestările vieţii, dela protoplasmă pănă 
la societăţile omeneşti, şi sint supuse veşnicelor transformări, a- 
dică evoluției, 

Forma dominantă a organizaţiei politice dinainte de Ma- 
rele Războiu, — „statul național“,--e relativ recentă: ea wa fost 


ganizaţiunii de stat. Insă chiar pănă în zilele noastre, acest prin- 
cipiu era atit de departe incă de realizarea lui desăvirşită, în- 
cit unul din scopurile declarate ale Marelui Războiu a fost toc- 
mai consacrarea lui definitivă, ca bază de Organizare a statelor. 

Şi dacă am studia numai hărţile alăturate la diferitele tra- 
tate care au pus capăt războiului, am putea crede că triumful 
ideii naţionale,— cu toate transgresiunile şi cu toate revendicările 
tâmase încă in suferință, —este rezultatul esenţial al cataclismu- 
lui prin care a trecut lumea. 

Totuşi, printr'un paradox al istoriei, in contrazicere cu a- 
cest rezultat aparent, tocmai în acest moment se afirmă cu o 
deosebită putere o nouă ordine a lumii, în care deasupra state- 
lor naţionale se ridică, ca o Supra-structură, o nouă organizaţie, 
menită să dea o altă formă vieţii de stat şi, eventual, să înlocu- 
iască „statul naţional“, 

Acest rezultat quasi-paradoxal este insă caracteristic pen- 
tru orice evoluție. Evoluția nu cunoaşte linii de demarcaţie 
prea tranșante între diferitele ei faze. Formele nouă se nasc, 
cresc, se desvoltă şi ajung la dominație alături de cele vechi, 


(A) 1 al A i Oi, R i AA a to M t e ară Mt AE re Ar ap i 
3 y 4 . EP! ` F af | ' W 


408 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi acestea din urmă pot supraviețui în rudimentele lor chiar mo- - 


mentului cînd înseşi formele nouă încep să decadă şi să cedeze 
jocul formelor ulterioare, Toate se înlănțuesc într'un proces de 
continuă desvoltare, în care numai o perspectivă istorică îngădue 
de a stabili diferitele faze ale evoluţiei, după formele dominante 
și caracteristice ale fiecărei epoci. | 

In ceiace priveşte evoluţia organizațiunilor politice din Europa, 
se pot considera ca etape principale şi caracteristice ale ei: 
„statul-cetate“ al antichităţii clasice, cînd statul este mărginit de 
zidurile unui singur oraş ; Imperiul roman, cînd în formă se im- 


pune dominaţiunea unei singure cetăţi, care dictează lumii „pax 9 


romana“ ; apoi sistemul feodal, născut pe ruinele Imperiului ro- 
man, cind puterea de stat pare destrămată într'o ierarhie în care 
se îmbină caracterul patrimonial al stăpinirii teritoriale cu supu- 
nerea personală a vasalilor de diferite trepte; in stirşit „statul 
național“, cind statul apare numai ca o formă juridică, în care 
fiecare naţiune în parte se constitue ca o ființă distinctă, liberă 
şi de sine-stâtătoare. 

Toate aceste transformări ale organizaţiunilor politice erau 
dictate de nevoile vremii, se impuneau ca o forţă elementară, cînd 
vechile forme nu mai puteau satisface şi asigura condiţiunile e- 
senţiale ale vieţii sociale. 

insă, privind mai de aproape, e uşor de constatat că subt 
imperiul roman forma antichităţii clasice de „stat-cetate” nu a 
dispărut cu desăvirşire, ci a supravieţuit chiar Imperiului şi, se 
poate spune, a dăinuit sporadic, prin intermediul republicilor mu- 
nicipale italiene şi al arh grai libere“, până in epoca modernă. 
Tot aşa, odată cu sistemul feodal nu a dispărut cu totul ideia 
imperială, ci ea a dominat, ca o încoronare ideală a insâşi or- 
ganizațiunii feodale, în tot timpul evului mediu şi ma murit decit 
cu umbra „Sfintului Imperiu Roman“ la inceputul veacului al 
XIX-lea, în care forma de stat naţional se afirmase cu atita pu- 
tere în Apusul European. A : 

In detestă schiţare a evoluţiei goi gps politice m'am 
mărginit numai la Europa. Dar în faza lui ulterioară, procesul 
evolutiv pierde caracterul pur european, şi trece peste hotarele 
vechiului continent, pentru a-şi asuma caracterul mondial. 

in realitate, primele începuturi ale acestei îndrumări a evo- 
luţiei organizaţiunilor politice se manifestă în politica colo- 
nială a statelor europene, aproape odată cu apariția celor dintăiu 
state naţionale, care se impuneau ca o formă superioară de or- 

anizaţie politică. 

n H E mc a ca factor principal în aceste începuturi, se if 
țişează tocmai acele state mari, care cele dintăiu au inceput să-ş 
insuşească forma de ei pre e = „statelor naţionale“ din epoca 
noastră: Spania, Franţa nglia. 

i pia din Aer A iengo covirşitor în întreaga evolu- 
tie; iar acum, în urma Marelui Războiu, tot ea asigură triumful 
noilor forme de organizare politică, 


„PAX BRITANNICA Z 409 


Chiar Țările de Jos, care într'un moment dat au stat în frun- 
ièa politicei coloniale europene, n'au putut ajunge la această si- 
tmaţie de mare insemnătate în istoria mondială, decit atunci când, 
în urma unor lupte eroice, au putut să se constitue ca un stat 
rațional. 

Faţă de rolul hotăritor al Angliei, în procesul care ne inte- 
resează, mă voiu folosi în expunerea de mai jos mai cu seamă 
de o lucrare engleză, care nu poate inspira nici o bănuială celor 
mai entuziaști admiratori ai marii naţiuni anglo-saxone: „Ex- 
pansiunea Europei“ de Ramsay Muir, profesor de istorie mo- 
demnă la Universitatea din Manchester, — carte apărută în timpul 
războiului, şi tocmai în scopul de a justifica teza ententistă“, 

Am preferat să recurg la acest izvor, fiindcă tratatele de 
'storie generală nu dau de obiceiu destulă atenţie politicei coloni- 
ale a Statelor europene şi mai cu seamă rezultatelor acesteia în 
ceiace priveşte evoluţia politică a lumii civilizate. Puținele pagini 
consacrate acestei chestiuni, consideră politica colonială şi rezul- 
tatele ei ca un capitol accesoriu, de puţină însemnătate faţă de 
peripeţiile evenimentelor pur europene. Pe de altă parte, înainte 
de războiu, chiar în statele aliate de astăzi, istoricii prea de- 
seori erau porniţi, tratind în special despre politica colonială en- 
gieză, să o privească printr'o prizmă de ostilitate şi invidie, "ca 
ə acţiune lung prevăzătoare şi perseverentă de acaparare a te- 
ritoriilor quasi-pustii sau locuite de populaţii înapoiate, barbare 
sau sălbatice, în scopul exclusiv de înavuţire şi exploatare. A- 
zeastă acțiune doar a motivat mai cu deosebire cunoscuta carac- 
teristică „defăimătoare a „perfidului Albion“, 

Nota apologetică din lucrarea profesorului din Manchester, 
1 duce citeodată la excesul contrariu. El vede în rezultatele pe- 
iiticei coloniale engleze mai curind nişte fenomene spontane şi 
chiar accidentale, produse împotriva voinţii bărbaților de stat ai 
'mperiului britanic. 

Din cauza aceasta autorul nostru nu numai că trece subt o 
tăcere semnificativă multele episoade dramatice din istoria Ma- 
rii Britanii, — ca distrugerea de cătră flota britanică a mari- 
mei daneze în fața Copenhangei prin surprindere în plină 
pace, sau ca vestitele războae peníru a impune cu forța popu- 
saţiilor chineze consumarea opiumului,—dar oridecite ori vor- 
deşte despre vreuna din expansiunile coloniale engleze, savantul 
istoric din Manchester nu uită să-şi presare expunerea cu afir- 
mări menite să înlăture orice învinovăţire de acţiune pregătită 
sau chiar voită, Imi permit citeva citaţii, caracteristice în această 
privinţă : „Oamenii ei de stat (ai Marii Britanii) au fost totuşi 
departe de a dori o expansiune ulterioară“...; „şi în unele cazuri, 


anume în India, necesitatea politică părea a cere anexări. Aute- 


* „The Expansion of Europe. The Culmination of Modern Hist 
by Ramsay Muir. London A v = gi 


410 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rităţile metropolitane s'au găsit astfel, cu cea mai perfectă bu- 


năvoință, în afară de putinţa de a exercita vre-o restringere e- 
fectivă asupra mişcării în această direcţie; şi Imperiul britanic, 
colosal şi fără de aceasta, continua să crească“...; „este cu de- 
săvirşire cert că creşterea teritoriului britanic nu poate fi atribu- 
itä în nici o măsură unei politici plănuite sau avidităţii guver- 
nului metropolitan, care a făcut tot ce i-a stat în putință ca 
s'o impiedice“...; „stabilirea puterii («control») britanice asupra 
Egiptului a fost datorită celui mai curios lanţ de evenimente ne- 
prevăzute şi neaşteptate“...; „Marea Britanie a trebuit să ia 
asupră-şi reconstruirea politică şi organizaţia economică a Egip- 
tului.  Nădejdea ei şi intenţia ei au fost de a desăvirşi această 
eperă cit se poate mai repede, spre a se retrage dintr'o intre- 
prindere grea şi ingrată, care a adus-o in relațiuni foarte 
delicate cu alte puteri interesate in Egipt. Dar nu i-a fost uşor 
a se retrage“...; etc. etc. 

Oricit de tendenţioasă s'ar părea această întăţișare a lucru- 
rilor, în naivitatea ei voită, ea, din punctul nostru de vedere, este 
mai apropiată de adevărul obiectiv decit teza contrarie. 

In adevăr, oricum am judeca scopurile imediate şi meto- 
dele politicei engleze, rezultatele ei în ce priveşte evoluţia orga- 
nizaţiunilor politice, trec, desigur, peste toate prevederile și pla- 
nurile acelor bărbaţi de stat, care au condus Imperiul britanic în 
cursul veacurilor trecute, 

Aceste rezultate sint produsul forţelor istorice elementare, 
care au impus irezistibil adaptarea formelor politice la condiţiile 
nouă de viață socială din lumea întreagă. -Față de aceste con- 
diţii imperioase, concepţiunile şi scopurile recunoscute ale bár- 
baţilor de stat s'au dovedit cu drept cuvint de puţină însemnătate. 
Şi marile transformări, care au izvorit de aici, sint tot aşa de ne- 
cesare, cum a fost inevitabilă iw timpul lor trecerea organizaţiei 
politice dela „statul-cetate“ al antichităţii clasice la imperiul ro- 
man, Sau dela sistemul feodal la statul naţional. 

Din acest punct de vedere, istoricul dela Universitatea din marele 
centru industrial englez, n'a avut atita nevoe să pledeze pentru 
inocența politicei coloniale a Marii Britanii. 

entru a lămuri rostul adinc al acestui proces, vom rezuma 
mai întăiu faptele cum ni le prezintă însuşi profesorul Ramsay 
Muir 


Titlul cărții sale este mai larg şi, în acelaşi timp, mai ingust 
decit cuprinsul ei real. Mai larg, fiindcă, vădit, autorul se intere- 
sează mai mult de justificarea politicei engleze decit de „expan- 
siunea Europei“ propriu-zisă. Mai îngust, fiindcă din expunerea 
lui ese la iveală nu numai această „expansiune“, ci mai cu seamă 
noua îndrumare în evoluția organizaţiunilor politice. 


In tot cursul evului mediu, Europa nu a avut contact direct 
* Op. cit.. p. 100, 101, 164, 107. 


„PAX BRITANNICA“ pi ar 


cu restul lumii. Cuceririle Islamului ridicau o barieră de i 

intre Enropa şi Asia. Mărturile Orientului se aduceau at. păzea 
vanele până la porturile Mării Negre sau ale Siriei şi ale Egip- 
noa a B-s ar = rau negustorii italieni. Aceştia nu pu- 

n runde ei inşişi în interiorul conti 
de ate ocean rind încă necunoscută. a si d ie 

n această izolare organizațiunile politice nu puteau, bine- 
înțeles, să fie influențate, în evoluţia lor, de i şi con- 
dițiunile ri Sociale din Eniris, A Dă d Tla 

„descoperirile marilor navigatori spanioli i 
dela sfirşitul veacului al XV-lea, emil pere 7 ina le 
nui drum liber spre India, au creat o situaţie nouă şi au dat 
naştere politicei coloniale europene. Pe urma acesteia insă. s'au 
desvoltat condițiuni nouă în viaţa socială şi economică a lemii, 
care treptat şi pe nesimţite au determinat altă directiva în evo- 
luţia ulterioară a structurii de stat. 

Fiind dată însemnătatea pe care au avut-o după aceste des- 
coperiri, pentru economia naţională şi puterea politică a unui 
stat, desvoltarea marinei lui, se poate spune, că din acest moment 
se începe lupta seculară pentru supremaţia navală, şi, din acest 
moment, Anglia şi-a impus o normă nestrămutată pentru toată 
acțiunea ei de stat: Oridecite ori un stat se ridică ca o forţă na- 
vală de primă ordine, ea incepe impotriva lui o luptă implaca- 
bilă şi caută să-şi asocieze în această luptă pe toţi rivalii con- 
tinentali ai acelui stat. Aceştia duc tot greul sacrificiilor, iar lupta 
2 dee pănă la distrugerea puterii navale a inamicului 

Astfel, rind pe rînd, au fost nimicite fo ele maritime ale 
Spaniei, ale Țărilor de jos, ale Franţei. Şi tn din aceste dis- 
trugeri inseamnă o nouă etapă în istoria „expansiunii Europei“ 
și duce la formarea supremaţiei navale sdrobitoare a Angliei, iar 
„accidental şi la crearea uriaşului Imperiu britanic, fără analo- 
sie n istorie. De aici pă rezzltă fatal şi o nouă îndrumare a 

politice, menită să schim i = 
ganiaare pi a Sea be din temelie principiile de or 

n cursul veacurilor de „expansiune europeană“, Angli 
numai pentru libertatea mărilor, pentru date. ne dee sea 
ție. Pentru aceste mari principii au sîngerat aliaţii ei, însă in acelaşi 
timp, „spontan“, „accidental“ Şi „fără voe“ sau chiar „impotriva“ 
celei mai perfecte bunăvoinţi a oamenilor ei de stat“, dominați- 
unea ¢ì peste oceane ajungea tot mai covirşitoare şi posesiunile 
ci coloniale se întindeau nemăsurat în toate continentele. 

In acest proces se pot distinge mai multe epoci consecutive: ` 

Prima fază a „expansiunii europene“ e caracterizată prin 
supremaţia „sau, mai bine zis, prin monopolul coloniă! al Spaniei. 

Printr'o deciziune a Papei din 1493 toată lumea extra-eu- 
ropeană a fost impă între Spania și Portugalia. Toate Ocea- 
nele,—afară de nordul Oceanului Atlantic,—au fost prin această 
deciziune inchise pentru marinele altor națiuni, 


cr Îi 


412 VIAŢA ROMĪNEASCA 


' insă Portugalia a fost prea slabă ca putere militară $ 
navală, aşa că în cursul veacului al XVI-lea atit ea însăşi cit 
şi imperiul ei colonial au căzut subt puterea Spaniei, care prin 


dominațiunea în America centrală şi cea de sud devenise acea 


impărăţie colosală, în care „soarele nu apunea niciodată“. 


Era natural ca Anglia, Franţa şi Olanda, pentru motive deo- 


sebite, să se ridice împotriva acestei supremaţii. Lupta a culmi- 
nat cu distrugerea „Marei Armàde“ în faţa coastelor engleze, în 
1588, de cînd incepe decadența puterii spaniole. „Această su- 
premă victorie-—spune profesorul din Manchester, —a läsat căile 
oceanului deschise nu numai pentru Englezi, ci pentru marinarii 
tuturor naţiunilor. Prin primul ei mare triumf, marina engleză a 
stabilit Libertatea Mărilor, al cărei principal apărător ea a rămas 
intotdeauna din acel moment“.* 

Pentru moment însă, această „libertate a mărilor” nu putea 
incă avea înţelesul ei specific englezesc. Olanda se afla în po- 
sesiunea unei marine puternice şi pentru mai multe decenii ea a 
ştiut să-şi afirme o adevărată supremație navală. Olanda a for- 
mat imediat două mari „Companii“ pentru India de Est şi pen- 
tru India de Vest și şi-a întins stațiunile navale, factoriile sau 
“hiar coloniile în India propriu-zisă, în Arhipelagul Malaez, în 
Ceylon, în Africa de Sud, în Australia, în Noua Zelandă, întro 
mulţime de insule ale Polineziei şi de lingă coastele Americii, în 
Guyana, în Brazilia, precum şi în America de Nord, unde a fost 
ntre altele întemeiată o mare colonie subt numele de „Noua Ni- 
derlandă“, cu capitala Noul Amsterdam, — actualul New-York. 

Astfel, Țările de Jos şi-au creat „un monopol comercial cu 
desăvirşire intolerant“, spune autorul nostru**, Bine înţeles, Anglia 
a aa n că această situaţie nu e tolerabilă, în interesul civilizaţiei. 

urma unei serii de războae, începute subt Cromwell şi 
care au culminat sub Carol Il cu cucerirea coloniei „Noua Nider- 
landă“ (1667),—care se intercalase aşa de incomod între coloniile 
engleze, — Olanda a pierdut, cu O parte din colonii, preponderența 
ei navală şi ma mai putut avea vre-o acţiune politică, decit la 
remorca Angliei. 

Astfel s'a încheiat a doua fază a „expansiunii europene“. 

In faţa Angliei nu mai rămăsese ca mare putere maritimă 
decit Franţa. 

Franţa infiiajast, pras in acest moment, şi ea o „Compa- 
nie“ pentru India de şi întemeiase două colonii in America 
de Nord: Acadia (Nova Scotia) în 1605 şi Canada în 1608, a- 
proape în acelaşi moment cu primele colonii engleze de pe 


Istoriograful „expansiunii europene“ ţine să releveze că dela 
început coloniile franceze au fost caracterizate prin „0 putere 
centrală despotică, o organizaţie feodală şi o atirnare desăvirşită 

J:e Op. cit., p. 22. í : 

.. gp. cit. p. 25. 


Li 


o- e det _mPAX BRITANNICA“ | 413 


de voinţa Regelui şi ji a 
> civiliza = si ud = aaa lui“,* evident împotriva intere- 
şi primele decenii după triumful asu i 
perii Sorga Fiecare din cei doi rivali, rămaşi n Cm E 
cars s ad ntindă posesiunile şi să-şi întărească forțele navale. 
a a A Ta ae ap lant A ei. „Car, et 
- e consid i 
reppi FL. de aja Ramsay Muir. Pria paca iia 
pus capăt războiului t i 
spaniolă, Philippe V şi-a păstrat tronul, eri) are orar 


nițele în Europa, dar a trebuit să cedeze Angliei ca „preliminarii” 


Acadia, vastul basin al băii i 
New Baryt rpk trne e Înot 
; n upă 1713 puterea navală şi coloni i 
pna nigra A un moment se prea că Prata. a A 
Aara, „Anglia. Compania franceză a Indiei de Est, subt con- 
sa sia pese a lui Francois Dupleix, a reuşit să-şi croiască un 
casă zi from „Re e agu și să facă o formidabilă con- 

l erilor engleze. insulele fran i 
Vest prosperau şi plantațiunile lo aep Er renio 
r de trestie d 

peee Arania jes geie că ee largă la a teren 

itală. Canada îşi mărea verti 
urle intemeerii Noului Orlean la gurile esse reg rr z 
ale pareau pepe (1717), se părea că aproape trei pätrimi 
puterea Franta. merican sint menite să cadă definitiv subt 

„În răstimp,— spune cu o caracteristic 
, n ä ca s 

pen vianchester, - Englezii s'au trezit în faţa a i pa 
pci e ei = ME ce acedos (sic !), a ajuns centrul unui 
organizare oken eae ţii de a da acestui imperiu oarecare 

„ mai cu seamă, interesul superior i 

rivala a fie redus la limitele ese. De Sea ai TUBIM, 
din eare in deosebi războiul de şapte ani (1756 1763) a netezit 
cea nobilă Pai md peria pie are aia beta „pe ha 
caii Regele Friederich II al Prusiei ri Bogres eases A pa 
£ uzei drepte şi, sprijinit de resursele nesecate ale Marii Britanii, 
jit, d eag A si Bicite a armelor prusiene au creat in sfir- 

A à x u u - EI s X 

ia jal iza e A fiarei mr pe PERU ARD 
multă obiectivitate, tratatul en l 

na ege A eod în 1917, —in bre prn pc me ain 

ai y u pentru civilizație, dreptate şi Hbertate de astădată 

aaan cu Franța impotriva succesorului lui Friederich i 

astfel consecinţile războiului de şapte ani: gii 


'* Op. cit. p. 33. 
“ Op. cit, p. 40. 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Drapelul francez a fost aproape măturat (swept) depe fața 
mărilor. Posesiunile franceze din Canada au fost invadate şi cu 


cerite. Odată cu căderea Quebecului sa hotârit că sistemul 


de self-government, şi nu acela al autocrației, va prezida desti- 


nele continentului nord-american ; iar... Marea Britanie s'a ridicat 


în 1763 ca suprema putere colonială a lumii“ ...* y 
Acesta însă a fost un simplu accident, — rezultatul principal 


a fost că libertatea, dreptul şi civilizația au biruit încă odată 

Rezultatele primelor trei faze ale „expansiunii europene“ pot 
fi deci rezumate după cum urmează: 

America centrală şi cea de sud au râmas subt „guvernarea 
stagnantă şi reacționară“ a Spaniel, şi în parte a Portugaliei ; 
Java şi o mică colonie a Capului Bunei-Speranţe sint în mina 
Olandejilor ; o amestecătură de mici aşezări europene în insulele 
Vest-Indiei şi o făşie de factorii europene dealungul coastelor 
Africei de Vest; toată partea orientală a continentului nord-a- 
merican însă este acoperită de colonii engleze prospere ; Canada, 
locuită încă de Francezi se află subt dominaţiunea britanică ; în 
acelaşi timp au fost puse temelii solide pentru puterea britanică 
in India, unde Francezii şi Olandezii au pierdut terenul. „Insă din 
toate naţiunile europene, care au luat parte la vastul proces de 
expansiune, numai cea engleză își păstrase încă vitalitatea şi 
puterea expansivă“.** 

in curind, era revoluţionară a accentuat încă aceste rezultate, 


Cruzimile şi excesele Marii Revoluții franceze au provo- 
cat o furtună de indignare în Anglia. Marele orator Edmond 
Burke exclama, în Camera Comunelor, agitind un pumnal: „a- 
cesta este simbolal libertăţii, al fraternității şi al egalităţii pro- 
clamate la Paris"... 

Bine înțeles, tot Anglia a fost sufletul coalițiunil care să 
ridicat ca să apere ordinea, dreptul, libertatea şi civilizaţia im- 
potriva „sanchiuloţilor“ revoluționari. Şi cind, din războaele de apă- 
rare ale Republicii, sa născut Imperiul, lovitura de grație mita- 
rismului lui Napoleon a fost dată de mareșalul englez Wellington 
ca ajutorul generalului prusian Biücher. 

Lumea a răsuflat. 

Dar „in răstimp“ Anglia şi-a anexa: posesiunile olandeze 
din sudul Africei (Colonia Capului Bunei-Speranţe), Ceyionui 
şi lava (aceasta din urmă a fost însă restituită in 1815), a luat 
in stăpinire Australia şi Noua Zelandă, dar mai cu seamă, ple- 
cînd dela începuturile modeste ale „Companiei Indiei de Est”, şi-a 
întins dominaţiunea în toată India, care, cu incetul, a intrat în 
Imperiu pînă la Himalaia. a, 

E adevărat că, mulțumită unei greşeli politice, — singura in 
toată istoria lungă a „expansiunii europene“, — revoluţia a desli- 
pit de Imperiul britanic treisprezece colonii din America de Nord. 


* Op. că. p. 4. 
.. Op, cit, p. 53. 


. 


„PAX BRITANNICA“ 
ppa n E i 2-40 


mai vorbim de nenumăratele i ciale 
nai nsule, factori 
tiuni navale, imprăştiate pe toată pe Acei berea ȘI a e 


dar în acest moment i 
7 = tar la expansiunea Angliei. Pee. Earogel? ai cuc 
pene au pie perpar al XIX-lea, cîtă vreme celelalte stat 
raze dir îm e grij, Marea Britanie a putut incă să-şi poig 
ricite, imperiu printrio serie de „accidente“ fe- 
Avansarea Rusiei în Asi ili 
„Asia a silit-o să ; 
Soe ala ar pm la granițele ei o ataralee i ca npag: 
Afganistan și A atag sau „sferă de influență“ i ie 
e gea ersia. Cu războiul Anglo-Chinez din 1840 si pa 
să-şi net smi apar Imperiu Celest, care a fost fe roi 
348 hiar să cedeze mai multe con 
amen mesi ja d: Posesiunile din Africa an fost. inti mi 
ai iei: răsbodu crincen au fost anexate cele două repukiio: 
ea pese e ale Burilor. Egiptul a fost ocupat dp per 
iulie afte r „Libertatea“ Canalului de Suez. Nu e P Anga 
i-a inti ratate mÑunat combinate, ca acel vorbim de 
| Pa da aţa in Oceanul Pacific cu Japonia, care 
atā parte, supremația come zi ia ; 
mar m ar pemărginite care au ezitat Pyre 
diiiarittnte. a coloniilor anglo-saxone şi la marea lor 
9 eine nd ae Marelui Războiu, Imperiul britanic ajuns 
"E PAINE A peste 30 milioane de kilometri pătraţi x ese la 
Rai oe opr afaja uscatülui pâmîntesc" cum snt 
jr arie ri ită satisfacţie istoricul nostru.* Populați nregis- 
proape de bn pere ze, vr'o 400 milioane de suflete le-ar 
mare decit populația metropo 5 
a xeen na pri escu trecut Şi la, încet veacului 
u E „expansiunea Europei“, P alte etate că în parte mal ac- 
ţie deci ae că la această dată nu mai rămăsese dej 
Totuşi i ca ae garde in afară de continentul african aula 
reuşit să-si co două puteri apusene de frunte, Fra 
aial de 12 oase T in Tonkin şi în Africa, un imp la ca a 
Ge i2 milioane kilometri pătraţi (cinci milioane e de-a 


“ Op. cit. p, 191. 


416 i VIAŢA ROMINEASCĂ 
a DUC 6 MIDI Baa ai 
mare parte e acoperit de rturile Saharei. 
ra), ul dar cu o populaţie de vr'o 40 milioane, oprane 
cu a metropolei; iar ultimul Pee pe igr = ete ext pia 
iul german, a pus stăpinire pe o „rială t 
ee AST Piioane de kilometri pătrați, aproape excluziv în A- 
frica, afară de citeva insule în Pacific și de o staţiune pe coas 
il ap i i iar din punctul 
X Area că aceste domenii coloniale, chiar din p 
de SL ge cantitativ, fără să luăm în consideraţie pe cel ca- 
litativ, nu sufăr nici o comparație cu Imperiul britanic, mai a 
f iveşte Germania. x 
gi n Totagi, pe nesimţite, bărbaţii conducători ai Angliei au a- 
juns ia convingerea că civilizația, dreptul şi libertatea a tre 
buiau încă odată salvate, şi anume impotriva Germaniei, 
Pentruce ? cita 
Ramsay împărtășește în această privinţă, 
PE gran parent e Germania tindea la geo age = 
mii E destul să cităm pasagiul elocvent in care ni se z ere 
că ăzboiul ar fi izbucnit chiar dacă în 1914 „un Hapon gir% 
hiduce austriac, semnificativ nepăzit de poliția austriac a 
fi fost foarte oportun omorit de un supus austriac pe 
riul aprile 
eg inst i ităţii pentru iz- 
„ lăsind la o parte chestia responsabilităţ k 2 
DI af are bn admițind chiar teza antantistă m pr 5 
rea întreagă cade asupra Cintmenie A IP rezultă c 
i inajiunea mon A Sra 
si e g gregorian crea un imperiu colonial în Africa ? 
Dar iată ce este silit să spună în această privinţă însuş 
msay Muir: | SA 
proe i ere andien EA în multe privinți, din toate aceste im 
gaet i Ari fost cel german. Pentrucă de 
perii subit dobindite (in Africa), a fost cel germ Respro" 
"fapt el a fost ciştigat in întregime fără războiu g pearl Apr 
"serioase asperități (serious daraa ori = ws pi inec iai 
"a costat incomparabil mai puține pd a pr pe: 
> să le suporte oricare altă putere opeană i 
pica pri dea sale extra-europene... Acest imperiu, mr 
" dobindit, a fost desigur puţin berz a me răi un peste ba 
"mili ile pătrate, ceva parte | A 
pede Apor: franceze... Relativa rama gg ei ase: 
"fiului a fost desigur datorită taptului că German k g 
“luat parte cea din urmă la cursă : eana făcut nici r po paa ma 
” dobindi teritorii, ea n'a manifestat nici o sori ai e 
"bîndi înainte de 1882; dacă ea ar fi început cu vg pă 
"cum ar fi putut ușor face,-- fără nici nene a, 
„obține un lot-mult mai larg din solul african“, 
e Op, et. p. 211. 
se 2 ge 149-150. 


„PAX BRITANNICA“ 417 


Nici ca procedare,- şi nu vorbim aici de răpirea dela O- 
landa, în învălmaşagul erei revoluţionare, a coloniei Capului, e 
destul să amintim recentul războiu impotriva Buriior,— nici ca 
rezultate obţinute, acţiuneă Germaniei în Africa, la care se re- 
duc aproape toate posesiunile ei coloniale, nu sufere nici o com- 
paraţie cu cea a Angliei. 

lată cum se exprimă in altă parte, în- ce priveşte rezulta- 
tele, însuşi denunțătorul imperialismului german : 

„Cind împărțeala Africei a fost desăvirşită, partea totală a 
Marii Britanii s'a ridicat la 3'; milioane de mile pă'rate (peste 
nouă milioane de kilometri pătraţi) cu o populaţie de peste 50 
milioane de suflete, şi ea cuprindea cele mai bune regiuni ale 
continentului: imperiul britanic, numai din Africa, a fost mai 
mult ca de trei ori mai intins decit imperiul colonial intreg al 
Germaniei, care a fost limitat aproape numai la Atrica“,..*. 

Şi să notăm bine, că in socoteala aceasta nu intră Egiptul, 
o-upat - chipurile — provizoriu, dar care face parte necontestabil 
definitiv din domeniul african al Marii Britanii. 

Poate dar, acţiunea Germaniei in Africa, atit de modestă, 
să dovedească năzuința ei la dominaţia mondială ? 

Atunci, această năzuință ar fi rezultat din concepţia „Mittel 
Europa“? „Berlin-Bagdad“ ? Din intrarea Turciei în „sfera de 
influenţă“ a Germaniei 2 

În privinţa acesteia din urmă găsim însă în „Expansiunea 
Europei“ o prețioasă mărturisire : 

„Din punct de vedere abstract, dominaţia germană asupra 
țărilor părăginite şi rău guvernate din Imperiul turc ar fi insem- 
nat ọ propăşire reală a civilizaţiei... În sine ea nu ar fi fost 
ma' puțin justificabilă decit dominaţiunea britanică asupra Egip- 
tului sau asupra Indiei”. ** 

Profesorul din Manchester e prea modest, Germania nu-şi 
putea întinde „sfera de influența“ în Turcia fără consimțimîntul 
acesteia. hu pe această cale insă, Anglia a dobindit şi a men- 
ținut dominaţia în India şi în Egipt. 

In orice caz concesiunea unei linii de cale ferată şi „domi- 
națiunea“ (dominion), care ar putea rezulta de aici, nu are nicio 
analogie cu tratatul, să zicem, prin care Anglia şi Rusia şi-au 
impărți! „sferele de influență“ în Persia, fără să se sinchisească 
de voinţa acesteia, sau cu acela prin care Anglia a lăsat Franţei 
mină I.beră in Maroc, 

Apoi, la baza concepţiunii „Mittel-Europa“ se afla tratatul 
de alianţă dintre Germania şi Austro-Ungaria, tratat care era tot 
atit în interesul cerci din urmă caşi în al Germaniei, Şi dacă 
interesul Austro-Ungariti—o mare putere europeană —ar fi cerut 
la un moment dat ruperea acestui tratat, ca ar fi avut unde căuta 
sprijinu! pentru a-şi afirma voința. 


* Op, cit, p. 163. 
+ Op. cif, p, 157: 


418 ? VIATA ROMINEASCĂ A 


Aceste procedee şi rezultate, prin sine înseși, nu pot justi- 
fica teama de „dominațiunea mondială“ germană. 

Această dominațiunue, mai cu seamă în fața imensității şi a 
caracterului specific al Imperiului britanic, ar fi fost cu neputinţă, 
chiar dacă Germania ar fi ciştigat războiul continental şi ar fi 
realizat „Mittel-Europa“. $ 

In adevăr, însuşi apologetul expansiunii engleze ne arată, 
că Leviathanul britanic îşi întemeiază sistemul de apărare pe o 
„admirabilă distribuţie strategică“, incit uriaşul imperiu „este des- 
chis atacului în excepţional de e m puncte, altfel decit pe mare“, 
iar forța lui navală „îi asigură desăvirşita comandă asupra căi- 
lor maritime“.* 

i numai la infringerea puterii navale a Angliei nu putea 
visa Germania în 1914. 

Celelalte argumente pentru a dovedi primejdia dominaţiu- 
nii mondiale germane, sint aproape la înâlţimea delicatei insinu- 
ări, că Austriacii au pus el înşişi la cale asasinatul Arhidu- 
celui Frantz, Ferdinand, r 

Aşa, de piidă, ni se relevează „obrăznicia“ Germaniei în 
chestia marocană, Dar această obrăznicie a fost provocată de 
tratatul franco-englez, prin care Franţa conceda Angliei Egiptul, 
care nu-i aparţinea, iar + nglia recunoștea dreptul Franţei asupra 
Marocului, care îi aparţinea şi mai puţin, —” 1 

Pentruce derinţa unei a treia Mari Puteri, de a se folosi şi 
ea de această dărnicie din lucrul altuia, ar constitui, faţă de mo- 
ravurile internaţionale ale epocii, o pretenţie la „dominaţia mon- 
` dială“ ?—A „ciupit“ şi ea şi s'a mulţumit, 

Dar conducătorii Germaniei şi-au însuşit lozinca: Weltmacht 
oder Niedergang, Putere Mondială sau prăbuşire ! 

a. Dar mai întâiu, „Putere Mondială“ nu înseamnă „do- 
minaţiune mondială“, 

Putere mondială este Anglia, este Franţa şi Statele-Unite, a 
fost Rusia ţaristă şi vrea să fie acum şi Italia. 

Pentruce nu era legitim să dorească acelaşi lucru şi Ger- 
mania ? 

Insuşi istoricul „expansiunii europene“ ne spune că trăim în 
„era statelor mondiale” (the era of the world-states). „World- 
state“ se traduce destul de exact în nemțeşte prin „Weltmacht“. 

In-al doilea rind, formula „Weltmacht oder Niedergang“ 
este o simplă constatare a realităţii, pe care o recunoaşte insuşi 
Ramsay Muir, cind ne spune, că în fața uriaşelor Imperii ca Ma- 
rea Pritanie, Rusia - aristă sau Statele-Unite, „statele-naţiuni ale 
„Europei s'au simļit in afară de orice proporţie (out of scale), in- 
tocmai cum republicile şi principatele italiene în veacul al XVI- 
lea au trebuit să se simtă în afară de orice proporție în compa- 
raţie cu noile state-naţiuni do atunci, ca spania şi Franţa“.** 


* Op, cit, p: 192. 
? Op, eil, p. 130, 


__mPAX_BRITANNICA* 419 


Și precum atunci această situaţie a determinat evoluția or- 
ganizaţiunilor politice spre forma de „stat-naţional“, tot aşa şi 
acum statele naţionale, în măsura puterilor lor, au căutat, prin 
participare la „expansiunea europeană“, să se ridice la rangul 
de stat mondial, la rangul de Putere Mondială,—adică să aibă 
oarecare greutate în acel echilibru delicat, să facă parte din acel 
„concert mondial“, care pe nesimţite a luat locul „concertului eu-. 
ropean” şi care dirigueşte destinele lumii. Toate celelalte state 
sint intro stare de vădită inferioritate, — out of scale —dacă nu 
chiar într'o siare de subordonare. 

In faza istorică încheiată la 1914, aceasta a fost calea im- 
ve evoluţia politică, subt pedeapsa de decădere, tuturor 
Marilor Puteri, — ca rezultat necesar „al expansiunii europene“. 

Și imperialismul Germaniei, statul naţional apărut cel din 
urmă în arena „expansiunii“, este tot aşa' de nediscutabil caşi 
năzuința ei de a se afirma ca „Putere Mondială“, dar tot atit de 
legitim sau pernicios, ca ori şi care alt imperialism şi orice altă 
ambiţiune de „Putere Mondială“, nici mai mult dar nici mai 


puţin. 

i A tăgădui Germaniei rangul de „Putere Mondială“, cu toate 
“consecințele acestei situaţii —însemna, în condiţiile internaţionale 
-dinainte de războiu, aruncarea ei într'o stare de inferioritate şi 
subordonare. 

Germania, prin urmare, cu drept cuvint putea sâ afirme: 
Putere Mondială sau decădere, dacă nu prăbuşire, Și realitatea 
„a dovedit că o aştepta chiar prăbuşirea. 

Nu! Cauzele conflictului sint mai serioase, decit primejdia 
-dominaţiunii germane : ele trebuesc căutate în condiţiunile gene- 
rale, create de „expansiunea europeană“, 

In adevăr, „expansiunea europeană“ a dus nu numai la do- 
bindirea domeniilor coloniale, ci mai cu deosebire la crearea u- 
nor condițiuni speciale de viaţă economică universală, fața de care 
chiar coloniile, în sine, aveau puţină însemnătate. 

In aceste condițiuni, ţările înapoiate economiceşte depe gio- 
bul întreg, fără distincţie de colonii propriu zise, s'au transfor- 
mat într'un vast cimp de exploatare economică a capitalismului 
industrial şi financiar. Aceasta a determinat plasarea imenselor 
capitaluri în toate „zonele exploatabile“, (capitalul german plasat 
în străinătate, deşi cu mult mai pujin însemnat decit cel englez, 
întrecea 30 miliarde în aur) şi a dus la crearea unor vaste 
intreprinderi industriale şi câmerciale în toate punctele şi regiu- 
nile rotundului pămintesc. 

Dela această acţiune atirnă prosperitatea, puterea şi presti- 
giul metropolelor capitaliste. 

Complexul de interese de stat este astăzi mult mai variat şi mai 
complicat în comparaţie nu numai cu timpul antichităţii clasice, cînd 
fiecare stat în parte se infâiişa ca o sferă de interese mai mult 
“Sau mai puţin izolată şi de sine stărătoare, limitată la graniţele 
stricte ale statului,—dar şi cu toate epocile trecute. 


420 i VIAŢA ROMINEASCĂ | 

Se poate spune că pentru o Putere mondială nici o chesti- 
une care interesează in orice punct al pămîntului desvoltarea eco- 
nomică generală, nici o problemă mondială de economie sau fi- 
nanţe, de industrie sau comerţ, nu-i mai este străină. 

In chiar structura ei de stat intră, in afară de teritoriul na- 
tional propriu zis, nu numai coloniile, protectoratele, „ocupaţiu- 
nile“, „mandatele internaţionale“, „sferele de influenţă”, etc. ete., 
dar şi toate zonele de exploatare economică de diferite naturi, 
toate concesiunile şi privilegiile industriale sau comerciale, care 
de fapt duc la o subordonare politică şi creiază un fel de legă- 
tură de suzeranitate, — vagă şi imprecisă, după vechile principii de 
drept, e adevărat, dar foarte reală şi cu enorme consecinți practice, 

Tocmai prin această structură organizaţia politică din „era. 
statelor mondiale“ se deosebeşte radical de acea a statelor naţi- 
onale de altădată. 

Această evoluție se sprijină în mod necesar pe desvoltarea 
marinelor comerciale şi de războiu, într'o progresiune necunoscută 
în epocile anterioare. Englezii doar au lansat lozinca: Trade 
follows Flag, comerţul şi industria urmează pavilionului, 

Imperiul german, printr'o storţare unică in istoria lumii, a 
ajuns, in două-trei decenii, la o aşa înălțime de desvoltare capi- 
talistă, industrială şi comercială, incit a -putut să fie clasat ime- 
diat după Anglia. k 


Natural, m aceste condiții, şi forţa navală germană, deşi 


departe de a fi putut contesta supremaţia britanică, ajunses2 a 
doua la rind intre forţele maritime ale lumii. Acesta a fost sin- 
gurul mijloc pentru Germania de a se afirma şi de a s> men- 
ține ca Putere Mondială. DE A 

Dar: în faptul acesta se ascund şi cauzele animozităţii bri- 
tanice, — nu acel milion de mile pătrate din Africa, nu „Berlin- 
Bagdad“, şi nici măcar „Mittel-Europa“, şi cu atit mai puţin 
spectrul „dominaţiunii mondiale“ germane, care mau existat de- 
cit pentru scopuri polemice. 

Şi trebue să recunoaştem, că politica engleză a fost per- 
fect de logică. Bărbaţii conducători ai Marii Britanii au fost la 
1914 consequenți cu toată istoria „expansiunii europene“, aşa 
cum o expune istoricul ei insuşi. Pie z 

Profesorul de Istorie mod.rnă dela universitatea din Man- 
chester ne spune în adevăr, că pentru Imperiul britanic „comanda 
sigură a căilor maritime, prin care membrele lut sint legate in- 
tre ele, este absolut vitală pentru existenţa lui”; iar fatr'altă par- 
te: „Dacă tridentul (Tridentul lui Neptun, adică dominaţiunea a- 
supra mărilor), ar cădea în orice alte mini decit ale Marii Bri- 
tanii, existenţa Imperiului britanic, şi chiar mijloacele de subsis- 
tență a ţării-mumă (Britisch homeland) ar fi lăsate la discreția a- 
celuia care l-ar minui“.* A 

Un mare englez, Alfred Wallace Russel, s'a exprimat odată 


* 0p. cit, p- 192 şi 206. 


eelit e Pe = 


„PAN BRITANNICA“ s 421 
ME Malti eia E a S 


şi mai brutal : Marea Britanie ar pieri, dacă chiar numai timp de 
o lună nu ar fi in măsură săsilească restul lumii să o hrănească, 
Ceiace nu-i poate fi asigurat decit printr'o supremație navală 
necontestată şi zdrobitoare. 

Avem a face, prin urmare, cu un fatal conflict de interese, 
care în condiţiunile de pănă astăzi ale relaţiunilor internaţionale 
nu putea avea altă soluție decît războiul „pănă la istovire“, 

In cursul veacurilor, cum am văzut, pentru aceste motive, Ma- 
rea Britanie se ridica neapărat cu toată puterea ei, coaliza 
toate interesele, toate rancunele, toate revendicările, şi chiar toate 
prejudecățile şi patimile, împotriva statului care ajungea să aibă 
marina cea mai puternică după ea. 

Pâna în preziua Marelui Războiu, Imperiul britanic venea 
doar ån conflict, în mai multe puncte, şi cu Rusia ţaristă. Dar 
aici regularea definitivă a socotelilor putea să fie aminată,—mai 
cu seamă în urma operaţiei radicale pe care marina rusă o su- 
ferise în războiul cu Japonia. Citeva aranjamente provizorii şi 
chiar sacrificii reale în asemenea condițiuni nu contează, Ger- 
mania avea marina comercială şi de războiu cea mai puternică, 
Şi în necontenită creştere. Aici era nodul problemei. 

Astfel, după puterea navală spaniolă, olandeză şi franceză, 
a venit ceasul de cumpănă şi pentru puterea navală germană. 

Acesta este singurul motiv real, singura rațiune adincă, 
pentru care Anglia, cu ajutorul unei formidabile coaliţiuni, salva 
la 1914 civilizaţia, dreptul şi libertatea lumiii, nu împotriva co- 
osului țarist, cu organizaţia lui despotică de stat, în care se sbă- 
teau zecile de milioane de oameni ale naționalităților oprimate, 
ci împotriva unei naţiuni din fruntea civilizaţiei europene, a 
cărei organizaţie politică era bazată, în fond, pe aceleaşi princi- 
pii esenţiale ale dreptului public modern. 

Aceiaşi fatalitate, care apasă asupra intregului proces de 
„expansiune europeană“, a impus în 1588 opera de salvare a 
civilizaţiei, a dreptului şi a libertăţii impotriva Spaniei, în 1667 
impotriva Ţărilor de Jos, in 1763 şi 1815 impotriva Franţei, şi 
în 1914 impotriva Germaniei. 

„Am scris aceste rinduri nu pentru a critica politica Marii 
Britanii, nici pentru a reedita polemicele inutile asupra „răspun- 
derilor* războiului, 

Am voit numai să desvălesc resorturile ascunse ale proce- 
sului istoric care a culminat în Marele Războiu. Pentru aceasta 
am recurs exclusiv cu tot dinadinsul la datele strinse de istoricul 
„expansiunii europene“ —un savant englez de mare autoritate. al 
cărui ortodoxism în această privinţă este în afară de orice dis- 
cuţie. 

Cetitorii au observat că profesorul Ramsay Muir nu se in- 
teresează nici de chestia Alsaciei şi Lorenei, nici de violarea ne- 


H utralităţii belgiene, nici măcar de Serbia, pentru a cărei apărare 


a fost în aparenţă declanşat războiul,—aproape nu aminteşte de 
ele. Și în adevăr, faţă de factorii de căpetenie, care au dus la 
cataclism, toate acestea sint chestiuni secundare, caşi faimoa- 
sele răspunderi ale cancelariilor diplomatice. Și, desigur, istori- 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cii viitorului, cind patimile se vor fi potolit, se vor preocupa foarte 
puţin de persoanele d-lor Bethmann Hollweg, Sazonov sau Sir 
Edward Grey, cind vor căuta să lămurească cauzele adinci ale- 
catastrofei care a pus în primejdie civilizaţia lumii. 

Mai mult. Recunosc că, în situația de fapt, Anglia nu a 
putut face altfel de cum a făcut, fără primejdie reală pentru- 
viitorut'ei. Totaşa nici Germania,—fără aceiaşi primejdie pentru ea. 

Și dacă peripeţiile istoriei ar fi pus in acel moment in 
fața Imperiului britanic, în locul Germaniei, orice alt stat în po- 
sesiunea celei mai mari forţe navale după cea britanică, — Anglia 
ar fi avut, ar fi fost silită să aibă aceiași politică faţă de acel. 
al doilea stat maritim. 

Nimic nu poate caracteriza mai bine actuala fază istorică 
şi neajunsurile organizaţiunii politice mondiale, decit acea fatalitate 
care duce cel puţin odată pe veac la războae crincene intre 
statele din fruntea civilizaţiunii europene, și care impune marii 
naţiuni anglo-saxone, căreia omenirea ii datorește principiile e-— 
senţiale ale dreptului său public, să „salveze civilizaţia“ impotriva 
Spaniei, tocmai în veacul în care marii ei navigatori är 
lumea de peste ocean, in veacul lui Calderon şi Lope de Vega ;— 
impotriva Olandei, tocmai în veacul în care aceasta contrihue la 
tezaurul comun al civilizaţiei cu opera unui Spinoza, a unui 
Grotius, sau a unui Rembranit, cu toată marea ei şcoală de 
pictură ; — împotriva Franţei, tocmai in veacul Marii ei Revolu- 
ţii şi al „Declaraţiunii Drepturilor omului şi ale cetăţeanului“, — 
precum şi acum, împotriva Germaniei, cind oamenii ei de ştiinţă 
şi cugetătorii ei stau în primele rinduri ale mişcării ştiinţifice u- 
niversale, cind ea a dat muncitorimii din lumea întreagă evan- 
ghelia ei socială... 

De unde izvorăşte această fatalitate ? 

Poleriicile din ziare şi declamaţia dela întrunirile publice, care 
au înlocuit elocvenţa eroilor, lui Homer de pe cimpul de bătae, 
evident, nu pot da răspuns la această întrebare, ci numai lămu- 
rirea caracterelor mai adinci ale procesului de „expansiune euro- 
peană“, desvălirea resorturilor lui ascunse. 

Aceste resorturi trebuesc căutate, cum am văzut şi mai sus, 


in procesul economi:, care se desvoltă paralel cu procesul politic. 


sau mai bine zis serveşte de substrat acestuia din urmă. 

Primele epoci ale „expansiunii europene“ corespund acelui 
moment al evolujiunii capitaliste, pe care Karl Marx l-a descris 
ca „faza de acumulare primitivă a capitalului“, precum epocile 
ulterioare corespund cu faza de desvoltare a matii producţiuni 
industriale, pe cînd cea actuală e caracterizată mai cu seamă prin 
proponderenţa capitalului financiar. 

Isprăvile „conquistadorilor“ spanioli, din prima fază, mau 
nevoe să fie povestite aici. Şi e caracteristic că lupta impotriva 
supremaţiei spaniole, — care işi transforma coloniile Intr'un cimp 
inchis, de exploatare şi chiar de jaf, pentru „acumulatorii“ din 
metropolă,—a fost dusă multă vreme aproape excluziv de cătră 
piraţii şi vestiţii „bucanieri” francezi, olandezi şi englezi, care 


____mPAX BRITANNICA“ 423 


primeau în acest scop comisiuni speciale dela 
! rnele respective 
Nimic nu ne poate zugrâvi mai bi mii 
„acumulare primitivă“. j ic g da oni 


Cu desvoltarea producțiunii industriale însă, şi mai cu seamă 


„cu afirmarea preponderenţii capitalului financiar, cu necesitatea de a 


asigura relațiuni economice şi comerciale regula 
nile cele mai îndepărtate, şi în acelaşi timp pai ună pis 
ele prin procesul economic, —structură relativ simplă a „impărăţiei 
mă pare nu apunea soarele“ nu mai putea satisface trebuințelor 
z De aici - naşterea acelor complexe politico-eco 
sint „statele mondiale“, şi în care legitur. dintre perna M 
dependenţele ei de diferite categorii, — colonii, protectorate, ocupa- 
or Ea e ; „Sfere de influenţă“, etc.,— sfidează orice definiție 
Ceiace este caracteristic, în adevăr, pentru această 
e transformarea pe care a suferit-o noima clasică dig 
nitate de stat”, Un legist de şcoala veche, desigur, şi-ar „pierde 
latineasca dacă ar trebui să dețerie, de pildă, in limitele acestei 
noţiuni, natura unui stat ca Egiptul dinainte de războiu: un stat 
subt suzeranitatea Turciei, dar subt ocupaţiunea engleză, în care 
suveranitatea de fapt a exercitat-o nu Sultanul, nici măcar va- 
salul a: iernile ci consulul englez ! 
| svoltarea economică, bazată inainte de toate i 
internaţional, pe o scară necunoscută în trecut, A referea E 
necesitate inexorabilă pentru regiuni tot mai vaste de pe supra- 
faja pâmintului, dărimarea acelor bariere, pe care le ridică fatal 
suveranitățile statelor izolate şi cu desăvirşire independente unul 
de altul, Relaţiunile economice strinse şi complicate, izvorite din 
circulaţia bunurilor şi migraţiunea capitalurilor, dau naştere ine- 
vitabil, la conflicte de interese şi de drepturi. Insă în sfera ra- 
porturilor internaţionale, dintre statele cu desăvirşire independente 
in posesiunea suveranităţii lor nelimitate, lipsea până acum orice 
mi SEI egal de aplanare a acestor conflicte, afară de clasica 
ultima ratio,- războiul. Dar războaele sint evident o soluţie prea 
defectuoasă care, pe lingă veşnicele tulburări ale”procesului e- 
conomic, implică mari sacrificii şi risipa inutilă a capitalurilor. 
De aici pasiunea, cu care statele din fruntea Europei au că- 
utat să-şi asigure „expansiunea“ prin impârțeala globului în 
colonii, protectorate, „sfere de intluență“, etc, 

„Pe această cale „statele mondiale“ au reuşit să-şi constitue 
„imperiile ” lor impestriţate, prin subordonarea politică şi economică 
faja de metropolă a regiunilor întinse, imprâştiate in toate păr- 
jiie lumii. Ip limitele acestor imperii s'a putut stabili o oarecare 
ordine de drept, care făcea cu putință rezolvirea pașnică, — deşi 
adeseori cam brutală şi nu tocmai ireproşabilă din punctul de 

„vedere al justiţiei mai inalte,—a contiictelor ue interese şi drep- 
-turi dintre diferitele părţi constitutive ale imperiului. 

Astfel necesităţile procesului economiz au determinat acea 

organizaţie a „statelor mondiale“ atit de deosebită de a statelor 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pr di N a i 


naționale unitare, pe care am relevat-o în cursul acestei expuneri. 
i zi de limpezi şi simple sint principiile juridice, care stau la baza 
orgazațiunii unui stat naţional, în comparaţie cu labirintul unui 
stat mondial, în care posesiunile cele mai eterogene (imprăştiate 


în toate continentele, subt toate latitudinile, locuite de populaţiuni . 


atit de deosebite prin rasa lor, prin religiunea lor, prin treapta 
lor de cultură, prin tot trecutul lor istoric) nu sint legate între 
ele, decit prin subordonare comună față de metropolă, pe baza 
unor principii de drept tot atit de variate cît şi lipsite de pre- 
ciziune ! 

Dar înseși raporturile dintre statele mondiale continuă, sau 
continuau pănă astăzi să fie regulate după normele vechi ale 
dreptului internaţional, pe baza principiului absolut de suvera- 
nitate de stat. Conflictele de interese și dr-pturi, ce se iveau între 
ele, nu se puteau rezolvi decit prin forța armelor. Din cauza a- 
ceasta, fiind dat că procesul „expansiunii europene“, —care iși 

“urma înainte mersul, prin dezvoltarea şi complicarea neînchipuită 
a relaţiunilor economice, — crea i înmulţea tot mai multe puncte 
de fricţiune, lumea träta subt nica ameninţare a războiului şi 
timpul de pace nu se înfăţişea decit ca un fel de armistițiu, nu- 
mai ca o pregătire pentru războiu. Acesta este sistemul faimos 
de „pace înarmată“, sau de echilibru al „Marilor Puteri“. 

Bărbaţii de stat ai Marii Britanii au ştiut să se folosească 
minunat de rivalităţile statelor continentale, ca la momentul o- 
portun, dacă dezvoltarea forțelor navale ale vreunui stat ajungea 
amenințătoare, să-şi afirme din nou supremaţia asupra mărilor 
prin distrugerea rivalului. „Echilibrul european şi „libertatea mă- 
rilor“, din punctul de vedere englez, trebuiau înainte de tca'e să 

- asigure Marii Britanii posesiunea necontestată a „tridentului Ă 

Acest echilibru ajungea însă, prin forja lucrurilor, din zi în 
zi tot mai şubred. Procesul „expansiunii europene“ nu se putea 
opri la această fază. In ajunul Marelui Războiu, nu numai că 
giobul intreg a fost împărțit, nu numai că şi statele quasi-inide- 
pendente din Europa, care nu au luat parte la „expansiune“, for- 
“mau simple clientele ale diferitelor „state-mondiale“, de care îşi 
legau acţiunea lor internațională şi politică, dar şi pămintul în- 
treg, prin dezvoltarea şi împletirea intereselor economice, ajun- 
sese de fapt un singur organism economic. 

ln această situaţie prosperitatea fiecărui stat în parle e în 
atirnare strinsă de condiţiunile economice ale lumii intregi, şi 
pentru lumea întreagă deasemeni nu mai pot fi indiferente condi- 
țiunile de activitate industrială sau comercială a fiecărui stat 
izolat, 

Dar această interdependență universală este în - contrazicere 
ireductibilă cu suveranitatea absolută de stat, fie aceasta chiar limi- 
mitată numai la „statele mondiale“. Cind conflictete de drepturi 
şi interese în sfera internaţională — care în aceste condițiuni na- 
tural trebue să se ridice zilnic, — nu pot fi rezolvite decit pe cimaul 
de bătae ; cînd un stat pentru apărarea drepturilor sale nu se 
poate răzima decit pe forţa lui armată, interesele vitale ale lumii 


cu ia im popi) = 


7 AM poor 


Ez 


more aaa 
a 


„PAX BRITANNICA” 425 


Antregi sint expuse in fiecare moment primejdiilor catastrofale. 


Din această “situaţie nu pot fi, teoreticeşte, decit două eşiri: 
său organizația politică internațională, care, limitind suverani- 
tatea fiecărui stat naţional în parte, ar face cu putință aplanarea 
paşnică şi legală a conflictelor; sau preponderența covirşitoare 
a unuia dinire state, care ar impune lumii pacea lui, precum 
Roma a impus lumii vechi pax romana. 

Dacă înainte de 114 ar fi existat vr'o organizaţie politică 
internaţională, conflictul nici nu s'ar fi născut: în acele condi- 
țiuni nici Germania nu ar fi avut nevoe pentru apărarea intere- 
reselor ei de sporirea forțelor navale, nici Anglia nu ar fi avut 
interesul să-şi apere cu atita îndirjire „tridentul“, 

Și dacă Marele Războiu nu s'ar f isprăvit cu victoria zdro- 
bitoare a uneia din părţi, desigur că s'ar fi impus o organizaţie 
politică internațională, — unul din celebrele „puncte“ ale preziden- 
tului Wilson, — fiindcă omenirea, evident, nu s'ar mai expune la 
o nouă catastrofă, care ar putea distruge toată civilizaţia, clasicul 
„echilibru“ ne mai putind fi considerat ca un mijloc de a asigura 
pacta mondială. 

Dar istoria a voit altfel: rezultatele războiului au asigurat 
Marii Britanii pentru multă vreme o preponderență mondială 
covirşitoare. 

Această preponderență rezultă nu numai din faptul că te- 
ritoriul uriaşului imperiu a crescut „prin accident” încă cu mai 
multe milioane de kilometri patraţi ; nu numai prin faptul că subt 
stăpinirea, acestui Imperiu au căzut încă citeva puncte strategice 
de prima ordine, din care cel mai insemnat Constantinopolul; 
nu numai prin faptul că Germania nu mail există ca „Putere 
Mondială” şi că fiotă el comercială şi de războiu a fost nimicită 
sau confiscată; nu numai prin faptul că succesele germane din 
prima fază a războiului au distrus şi Rusia ţaristă, şi astfel pentru 
moment au înlăturat şi pe acest rival al supremaţiei engleze; şi 
nu numai prin faptul că cele mai multedin statele secundare ale 
Europej sint menite să intre in clientela Angliei, dacă vor să-şi 
asigure condițiuni mai prielnice de dezvoltare, și chiar de exis- 
tență,— dar această preponderență e favorizată şi de „Societatea 
Naţiunilor“, în forma la carea fostredusă realizarea ci, 

In adevăr, în aparență stâtutul „Societăţii Naţiunilor“ asi- 
gură o situaţie privilegiată mai multor Mari Puteri. Dar e uşor 
de văzut că chiar Franţa, istovită, cu economia ei națională adinc 
zdruncinată de războiu, nu va putea opune o rezistenţă efectivă 
supremaţiei engleze. De Italia nici nu mai vorbim. lar Marea Bri- 
tanie îşi va avea asigurată intotdeauna o majoritate de voturi în 
consiliul „Societăţii Naţiunilor“, nu numai pentrucă marile ei co- 
lonii vor avea un vot distinct, dar şi pentrucă aproape toate 
statele secundare vor fi silite, prin însăşi condiţiunea lor de de- 


'"pendență economică şi politică faţă de Anglia, să voteze după 


poruncă. 
Mai mult, însăşi crearea unei „Societăţi a Naţiunilor”, care 
mărgineşte expres suveranitatea unei categorii de state şi care 


426 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stabileşte o situaţie de subordonare pentru o altă categorie, — este 
prima afirmare a supremaţiei engleze: Franţa a primit „“ociela- 
tea Naţiunilor” de nevoe, iar Statele-Unite, de unde a pornit i- 
deia însăşi, la urma urmelor a refuzat să adereze, tocmai din a- 
ceste motive, la o creaţiune care implică de fapt recunoașterea 
unei supremaţii străine. 

ŞI, desigur, pentru a desăvirşi opera Marelui Războiu, va 
trebui încă redusă recalcitranța Statelor-Unite, care deocamdată 
işi măresc forțele navale şi a căror prosperitate a ajuns la o in- 
nălțime neaşteptată. 

Dar nu ne putem îndoi că Marea Britanie va şti pentru 
moment să le „echilibreze“ cu ajutorul Japoniei, pentruca la mo? 
mentul oportun să salveze pentru ultima oară civilizaţia, dreptul 
şi libertatea lumii impotriva marei republici americane. 

in momentul de faţă această republică, puternică şi bogată, 
nu s'a ridicat incă prea sus in scara civilizaţiei mondiale, pentru 
a veni la rind după Spania, Olânda, Franţa şi Germania... 

Totuşi, situaţia este destul de clarificată, de pe acum, ca să 
putem caracteriza regimul subt care va trebui să trăiască ome- 
nirea în urma Marelui Războiu ca o Pax britannica. 

Aceasta e „culminaţia expansiunii europene“, “după cuvin- 
tul profesorului Ramsay Muir. 

Nu st poate contesta că acest regim constitue, in oarecare 
condițiuni, un real progres faţă de anarhia internaţională de 
până acum. Prin evoluția internă a Europei, el va putea, cu 
vremea, să ducă la forme superioare, la crearea unei organizaţiuni 
politice mondiale pe baze de drept. (Pentru noi Rominii, snt 
cial, el prezintă, cum vom arăta altădată, o garanţie prin insta- 
larea Angliei la Constantinopol, impotriva primejdiei dela Nord, 
subt coșmarul căreia am trăit pănă acum). 

Dar oricum, era suveranităţii absolute a statelor indepen- 
dente a trait, 

„Acesta este rezultatul necesar al evoluției seculare a or- 
gani aţiunilor politice: cită vreme omenirea nu va şti să-şi asi- 
gure o ordine mondiălă de drept, in care statele naţionale să in- 
tre ca factori egal limitați în suveranitatea lor, dar şi egal in- 
dreptăţiţi, această ordine va fi impusă de Pax britannica, inte- 
meiată pe subordonarea economică și politică a statelor izolate, 
mai mult sau mai puţin deghizată sau chiar directă, prin apara- 
mc La ara Naţiunilor“, aşi cum eå a fost combinată ia Ver- 
sailles. 

Dacă... dacă o catastrofă nu va prăbuşi tot eşafodajul. Dar 
despre această primejdie vom vorbi altădată. 

„__ Pentru moment, pe citomeneşte se poate prevedea viitorul, 
şi făcind abstracţie de primejdia la care am făcut aluzie mai sus, 
consecințele imediate ale Marelui Râzboiu, - decăvirşind pe de o 
parte organizarea statelor pe bază naţională,—au incheiat pe de altá 
parte această evoluţie seculară prin Pacea britanică triumfátoare. 


C. Stere 


O Toamnă 


„Toute pétrie de coatrastes, 
Avid» elle guette å l'horizon 
La violence etl le faste “ 

Des couleurs criblées de soas,” 
. Lăy. 


Un cersetor, 


Cit de îmbătrinit îmi văd Soarele, în această zi de nā- 
ruiri veştede! 

Anevoe, anevoe coboară povirnişul zării, şi greu il mai 
apasă coroana ruginită a razelor! 

Mi-am adus palma-—-streşină—deasupra ochilor, sâ-i pot 
urma calea. 

lată-L : S'a oprit pe culmea dealului... şovăeşte—l-au pă- 


' răsit puterile - se i ra pe copaci, speriind ciorile, şi ochii 


mei îl privesc apunind pe cer, ca întotdeauna. 

Dar visul meu umilit ti, vede coroana razelor căzind pe 
pămînt, laolaltă cu frunzele, Ù vede înfăşurindu-se intr'un nour” 
zdrențuit... Priveşte, lung, cerul de care se desparte, şi se co- 
boară de cealaltă parte a dealului, sprijinit în cirjele copacilor. 

Ajuns la poalele dealului, anevoe, anevoe o porneşte, soa- 
'rele olog, spre sat, pe drumul tuturor paşilor. Şi cirjele scîrţie. 
şi-l latră cînii, şi 'n urma lui rămine colb. 

La margina satului, cițiva cerşetori se încălzesc in 
jurul unui foc de coceni. 

incet, încet se 'ndreaptă soarele inspre ei, să se încâl-— 
zească şi el, că soarele cerului a apus demult, şi nopţile de 
toamnă sint lungi şi friguroase. 

Aţi simţji voi golul cerului, toamna, după ce apune soarele ? 

Stiţi voi dece latră cînii a pustiu ? 


Cocorii 


Rinduiţi în unghiu, cocorii işi încep pribegia, li privesc: 
Fruntea cirdului se mistue în soarele care-l soarbe, dar cape- 


N MATA BONA a: 
tele cirdului flutură încă prin văzduh, ca două aripi lungi, sub- 
ţiri, răsunătoare de chemări. a 

ŞI spun sufletului meu: nu-ți de clipele vieţii, stin- 
ghere. Adună-le în ctrd mereu crescind, şi indrumă-le unite în 
spre sfirşit. Ca atunci cînd cea depe urmă clipă a anilor bå- 
trini se va mistui în moarte, cirdul clipelor tinere să fluture 
încă deasupra vieţii, ca două aripi răsunătoare de tot ce-ai 
iubit, de tot ce-ai cintat, de tot ce-ai slăvit, de tot ce-ai suferit. 


Despărţire. 


Pămintul, acoperit de mormane de frunze, e un peron de 
gară pe care se învălmăşesc pădurile venite să-şi petreacă 

rile. 
> Privirile mele, încremenite în afundul zării, sint două şine 
lungi, pe care pleacă sufletul meu de vară. Tot mai departe, 
tot mai departe... îl plerd-pe culmea soarelui. Ș'abia îi mai des- 
lușesc risul şi plinsul în ciripitul păsărilor... 

„Răsăritul lunii e trist, ca o fluturare de batistă pe un 
peron gol, după cei ce n'o mai våd. 


Basmul Toamnei 


Il începe o frunză—cu glasul stins de stială, cu obrajii 
dogoriţi—şoptindu-l ; .A fosst odat'...* 

Dar şoapta îi sporeşte în freamăt răspîndit pneg, şi 
frunzele 'mpreună murmură întrebător: „A fossst...7* 

De departe, ginsacul hotărăşte: „A fossssst.,. ŞI giştele 
il încuviinţează dînd din cap: „Da-da, da-da, da-da”. 

jar firele de iarbă, alergind de-avalma, s'apleacă şi se 
roagă suspinind: „sssspune... sssspune.. 

“dea i, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineți, 
aiuriţi. 

| erele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugrăvin- 
du-şi chipurile colorate, pe feţele frunzelor, ca să nu le bage nimeni 
în samă fuga. Dar vintul descopere înşelăciunea şi, pornind 
în căutarea lor, se uită pe fereşti, le vede şi le cheamă prin horn. 

Gutuile ingălbenesc, de spaimă, privind pe sora tor mai 
mare, Luna, care-a albit de groază pe margina prăpastiei. 

Bostanii, cu cozi fudule, rid pe 'nfundate de fratele lor, 
Soarele, că-i berc. 

Nucii, cu miros amar, se 'ntreabă de unde lis'a tras atita 
mihnire frunzelor şi, frămintaţi de ginduri, creerii închişi în 
nuci se zbircesc mohorit. E...) 

Frunzele viei prind culori aprinse şi se clatină de beţie 
că doar sint mici şi o boabă de poamă e damigeană de must 
pentru o frunză. 

Prin văzduh, vara a semânat, în mersul ei, zboruri de pã- 
sări, ca să nu-şi piardă calea la întors. Dar s'au jm- 
prăştiat şi vara s'a rătăcit departe. 

Prin erburi, prizăriţii greeri doinesc tremurător bejenia 


t sei aa iar se 


Zona 


O TOAMNĂ 420 


îiravilor funigei; cosaşii cosesc zoriţi ţiuitul tăcerii; lăcustele, 
în salturi sprintene, se joacă de-a stelele căzătoare; broscoi 
cocliţi îngină, bleg, croncănitul ciorilor de zgură: Cra-craaa, 
cuac-cuac... 

Ţinţarii, aţiţaţi de frunzele roşii, le înţeapă, şi trupul 
toamnei tremură înfrigurat. 

Castanul sălbatec, năting de felul lui, se bucură că-i dol- 
dora de fructe, dar se ruşinează că-s zburlite fructele rotunde 
şi, minios, le aruncă depe el, 

Floarea soarelui, îngrijorată de ropotul căderilar, s'a- 
pleacă la pămint, tot mai fos, şi trage cu urechea... 

Basmul e lung, dar trece pe nesimţite, 3i poposeşie în 
impărăţia lenei, pesemne, căci dela o vreme frunzele pică de 
somn, cerúl picură... A 

„Cînd te deştepţi, eşti cu capul în poala ernii care-şi 
toarce fuiorul de fulgi, şi-ţi pare că decind lumea iarna iţi po- 
vesieste basmul căci de frunză nici urmă nu-i. 

Și larna-ţi povesteşte înainte basmul început de-o frunză, 
căci gura vetrei e gura lernii, şi gura vetrei-—cu flăcări și cu 
jar—ingină dogorind basmul de aur al Toamnei. 


lonei Teodoreanu 


Cronica invăţămintului 


Clinicele universitare 


Ar fi să enunţ un pleonasm spunind că gradti de civilizație al 
“unui popor se poate constata după organizațiunea instituţiilor sale 
prag aa pe cele dela noi, cineva nu arputea, desigur, să se cn- 

i rea mult. 
pa caza para lat mare de analfabeți arată cit de puţin Intinsă e cultu- 
- zi entară. 
E pei Preia ce se dă universităților arată pe de altă parte 
cit de puţin cei însărcinaţi să conducă destinele țării se preocupă de 

el superioare, 
ata en perii punhos in acest articol decit de o latură a chestiu- 
ni! aceia privitoare la invăţămintul medica! şi în specia! a învâță- 
«tatului clinic, arătind lipsurile clinlcelor noastre universitare mai cu 
samă ta Facultatea de Medicină din laşi, totdeauna nepăstuită cu 
“toate că această facultate ar merita mai multă ateațiune și acum mai 
muit ca oricind, de oarece numărul de studenţi, tn mare parte basa- 
tabeni, nol inscrişi a crescut în ce a insemnat. 
int clinicele universitare 

person clinică derivă dela o vorbă grecească care lusamnă 
pat. A face clinică ar insemna a studia pe bolnav la patul său și 
cu mijloacele de care se poate dispune la patul unui bolnav, 

Or aceste mijloace, se înțelege ușor, nu pot fi decit foarte res- 
trinse şi ca atare de foarte multe ori cu totul neindestulătoare pentru 
a permite observatorului o concepţie limpede asupra boalei sulerin- 
dulul şi asupra pret dpi eaii pe cart această boală ie prezintă in 
' ce e de studiat. 
pae fresin i A ce se dă insă astăzi cuvintului clinică este mult 
mai largă. Deja Peter, un observator de o incontestabilă valoare, 
dar dotat totuşi de mult misoneism—era între altele un vrăjmaș al 
teoriei micrubilor,—concepea siudiul clinic ca o sinteză a tuturor ra- 
urilor medicale şi prin acest mod de a concepe se apropia foarte 
mult de adevăr. : 


CRONICA ÎNVĂȚĂMINTULUI 431 


Astăzi clinica trebue să-și pună şi să caute să răspundă la 
toate numeroasele probleme ce se pot pune in fața unul bolnav. E- 
vident că răspunsurile, care nu vor putea fi date de examenul rapid 
ce se va putea face la patul bolnavului,—şi aceste răspunsuri sint 
multe,—vor trebui să fie cerute laboratoriului. 

Să lužm citeva exemple care vor ilustra cele ce spunem, 

Presupunem că examenul bolnavului, fără concursul laboratoru- 
lui, ne-a dus la concluzia că avem aface cu o boală infecțioasă şi 
că acest examen nu ne permite a scoate o altă concluziune. A ne 
mulțumi cu atit insamnă a nu putea face bolnavului decit un tra- 
tament bazat pe citeva lndicațiuni gencrale (ca antisepsia gurii, nasului, 
etc., stimularea activității globulelor albe, eventual antiseptice, etc.) 

Acest tratament nu va putea merita în nici-un caz numele de 
tratament specific. Cunoscind Insă microorganismul care determină 
boala, am putea eventual face un tratament prin căre am atinge în 
mod direct acest microorganism prin mijloace specifice pentru el. Pentru 
aceasta + insă necesar a face culturi din singe sau alte lichide ale 
organismului (lichid cefalo-rachidian spre exemplu), a face inoculări la 
animale, a căuta să reproducem boala, Şi numărul de cercetări va fi 
și mai însemnat cind vom avea atace cu o intecțiune al cărul micro- 
organism nu e incă cunoscut, Se ințelege că numărul necesar de èx- 
periențe va fi mare și In cazul cînd microbul ce produce boala e cu- 
noscut, dar tratamentul specific râmine de găsit. 

Un al exemplu. 

Presupunem că avem aface cu o boală ce atinge nutriţiunea ge- 
nerală, vitalitatea unui anumit sistem din organism, spre exemplu o 
anumită formă de idioție familială, sau o modalitate specială de a- 
trofie musculară datorită alterațiunii primitive a fibrei musculare, 

Un medic experimentat va face cu uşurinţă diagnosticul acestor 
cazuri printr'un examen de citeva minute al bolnavilor. y 

Dar ce va insemna acest diagnostic ? Aproape o simplă etiche- 
tare a carului. Cu aceasta datoria medicului abia a inceput a fi tn- 
deplinită, dar e incă departe de a fi terminată. Nu am văzut decit 
rezultanta unul proces patologic, pe care nu-f cunoaştem și pe care 
trebue neaparat să-l cunoaștem, dacă voim să facem un tratament 
conștient şi eficace, câci desigur a declara pur şi simplu că avem 
a face cu două cazuri incurabile incă nu însamnă a me fi făcut da- 
toria de medici și de clinicieni, 7 

Trebue să cunoaştem natura ! oalii. E vorba de boale familiale ; 
una din ele e ereditară adeseori. 

Procesul patologie preexist in om şi cu toate acestea Incă nu 
trebue si condamnăm aceste cazuri fără drept de apel. “Dar pentru 
a le trata, ar trebui să ințelegem mecanismul fenomenelor ce se pê- 
trec în intimitstea celulei nervoase sau a fibrei musculare, sÅ cu- 
noaştem factorii ce determină desvoltarea acestor elemente, ete, 

Se vede de aici cite cunoștințe ar trebui să posede un medic 
clinician și se Injelege In cite direcțiuni trebuesc căutate răspunsurile 
de dat, la problemele pe care chimia le ridică la fiecare pas, 

Şi dacă medicul practic, pentru motive lesne de Inţeles, ou se 
poate ocupa de toate aceste chestiuni, ele trehuese dincontra stu- 
diate ca toată atențiunea în clinicele universitare, unde viitorii medici 
trebue să inveţe a observa şi a gindi, și In care se prepară medicina 
de mine. 

Dar pentruca aceasta si fie mai Inaintată ca cea de azi, e oe- 
voe ca instituțiiie ce o progătesc să fie bise dotate, posedind tot 


aparatul necesgr pentru a-pune in cercetare orice problemă ridicată 
rvaţiunea bolnavilor, 

” oo tr zei, a poseda materialul bibliografic, colecțiuniie de re- 

viste, monografii, etc. In care să găsim documentele ce au contribuit 

să lumineze chestiunea pănă in stadiul ei actual. 

E necesar ca fiecare clinică să posede un laborator cu maj multe 
secțiuni, Asfel pentru clinica boalelor nervoase şi mentale, spuneam 
în lecțiunea mea de deschidere sint peste 7 ani de atunci—că labo- 
ratorul ar trebui să posede ia se secțiuni : 

na pentru studiul psiho-fiziologic, -= : 

O irită pentru inregistrare grafică, pentru foto și cinemato-= 
grafie, pentru examenul și tratamentul electric ai bolnavilor. 

O secţiune de anatomie patologică macro şi microscopic, In care 
(cu ajutorul instrumentariului necesar, microtoame, erp sirene it- 
activi şi coloranți diferiți) să se poată pune in evidență egida e 
cele mal fine din organe în limitele ştiinţei de azi, adică a mijloa- 

nice de investigație. 
aS rigid tisa Seati fizico-chimic al organelor şi prg" 
delor organismului, al schimburilor nutritive, ete Se nege c R- 
această secţiune va necesita un instrumentariu și un material spec a 

O secțiune pentru medicina experimentală şi a agoia Pa “ 

care să se poată urmări intre altele uais, biologic al umorilor ș 
sau extractelor din organe, ete. a: 
Sie d avind clinice astfel organizate, In care profesorul şi ai 
toarele sale directe, impreună cu studenții, să desfăşoare o ta ate 
continui observind bolnavul, analizind în mod amănunțit pg i 
men interesant se remarcă la el, cu toate mijloacele de egaka ipune 
ştiinţa de astăzi,— medicina va putea face şi la erp păi 
viitorii medici vor fi adevăraţi oameni de ştiinţă, rupere Sp eag 
—nu se poate face o deosebire marcată intre medicul practician $ 
e ştiinţă. 
OR oră 33 există incă destule exemplare de medici regi? 
biti cu automatele care, în schimbul unei picat e diferite obiecte. Mes 
eselor de nikel lucrul nu € reaiiz € ` 
jie gre la vederea unul bolnav cată să pue un cer pe rara 
dese ori nu spune nimic, lar acest diagnostic aduce gel pede a 
tament totdeauna acelaşi caşi în aparatul automatic, p eng 
dicul să se îngrijtască de mecanismul boalei sau de ace 


mentului. Alte ori se tratează un simplu fenomen, un aşa zis simptom, 


funcţio= 
în considerație dacă avem atace cu o alterație 
ri opere” corigiată iz cu o reacțiune de apărare utilă care 
ia or experiența şi gindirea indelungată pot Eram A fa = tori 
automatism medical apa: srp) nu i eg ri er saeva nf ore 7 
are am vorbit, duce ia rez =: 
ea la moartea bolnavului, crt lg ți putut evita, dacă me 
fi avut o altă mentalitate. EERS 
R Peirce ia Da hi importanța enormă a îuvăţămintului clini= ra 
versitar. De modul cum el se face atirnă foarte adeseori insâşi viața 
azur painea aie care este situaţia era atei universitare din țară 
lor dela Universitatea din lași, 
En tips A multe din clinicele din ţară sint gi ppt „crame 
nu numai lastalaţiunile de laborator arătate aci şi s p apoi upee se-. 
multe ar H necesarii oricărei clinici, ci chiar număr 


cesar tavățămintului, 


CRONICA ÎNVĂŢÂMINTULUI 433 


ŞI dacă poate uneori vina e în parte şi a unora din profesori 
care, nevoind să lucreze, au profitat de lipsa de material pentru a-și 
justifica inacțiunea, e In parte şi a studenților care, dintr'un motiv sau 
altul, n'au ştiut să ceară statului cejace el este dator să dea lnvă- 
țămintului universitar, în bună. parte culpa revine şi organelor supe- 
rioare puse să îngrijească de funcţionarea invățămintului, care prea 
dese ori n'au vrut să audă cererile drepte ale profesorilor doritori a 
pune Învățămintul medical romin pe aceiași treaptă cu acela din cele 
mai bune Univesităţi străine. De altfel o Universitate nu-și are ra- 
țiunea de a exista dacă nu e capabilă să ofere in mijlociu  ceiace 
oferă celelalte Universități, 

Ciinicele Facultăţii de Medicină din lași sint intr'o stare pur şi 
simplu mizerabilă, Lipsite de bibliotecile specialităților respective, de 
material de laborator şi adeseori chiar de bolnavi. 

Profesorul Slătineanu arătase acum cițiva ani tot în această re- 
vistă unele din lipsurile Facultăţii de Medicină din lași. Pe atunci 
Profesorul de Bacteriologie nu avea un laborator şi acest curs, care 
trebue să aibă o largă bază experimentală, era pur teoretic, ca inva- 
țămintul Științelor naturale şi fizico-chimice în cele mai rele din Şco= 
lile secundare, Laboratorul de bacteriologie e astăzi inființat, dar de 
mai multe ori am auzit pe profesorul ce-l conduce afirmind că partea 
ce revine Ministerului Instrucțiunei în crearea acestui laborator e cu 
totul neinsemnată, å 

Clinicele Facultăţii de Medicină din lași sint din multe puncte 
de vedere comparabile cu laboratoriul de bacteriologie de acum 
cițiva ani, 

Pentru a nu vorbi decit de aceia neuro-psihiatrică, pe care o 
conduc eu insumi, trebue să spun că, in timpul de aproape 8 ani de 
cind această clinică a fost ințiințată, n'am putut să realizez decit o 
mică parte din programul ce mi-am propus, deşi am făcut tot ce mi-a 
stat în putință pentru aceasta şi am lucrat în acest scop, pentru a 
spune astfel, in fiecare clipă, 

Materialul de bolnavi pentru clinica psihiatrică există, nu gra- 
ție Ministerului Instrucțiunii, ci faptului că eram medic primar al unui 
serviciu de psihiatrie inainte de a îi profesor. 

In ce priveşte serviciul de neurologie propriu-zis, creat de Mi- 
nisterul Instrucțiunii conform obligațiunii impusă de lege, acesta se 
reduce la zece paturi! Şi s'a exprimat de curind opiniunea că o 
bună clinică ar trebui să posede 200! 

Pentru intreţinerea a ztce bolnavi în tot timpul unul an (hrana, 
medicamente, plata de intern, infirmieri, spălătoreasă, bucătăreasă), 
în budgetul anului precedent nu s'a alocat decit o sumă de zece mii 
de lei, Şi în aceşti zece mii de lei se cuprindeau şi cheltuelile de ta- 
borator, bibilotecă şi plata curentului electric, 
| Trebue desigur să ai mult curaj şi multă răbdare să continui 
a fi profesor la o Universitate rominească, dacă vrei să-ți ei în se- 
rios datoria de profesor, 

Biblioteca clinicei e abia fa inceput, Laboraroriul de microscopie 
e incomplect, Cel biochimic rudimentar. Cel de psihotiziologie inexis- 
tent, Instalaţia de fizioterapie se reduce la un singur aparat, Tot in- 
strumentariul necesar înregistrărilor grafice, fotografiei, cinemato= 
gralici, etc., e de procurat de actim Inainte, 

Şi ca culme a solicitudinii autorităţilor pentru invățămintul uni- 


„Versitar, clinica amenințată să rămină fără local dela inceputul vi- 


itorului an şcolar! 


434 | VIAȚA ROMINPASCĂ 


Deşi în budgetul anului precedent s'a trecut suma necesară 
pentru cumpararea unul local, graţie prezenței pe atunci în capul Mi- 
nisterului a unul om care înțelegea condițiunile necesare unei activi- 
tăți ştiinţifice cit de elementare, această sumă a fost acum pe cit se 
pare utilizată mai cu folos pentru scopuri mal inalte, In tot cazul, ia 
urma repetatelor mele intervenţii şi cu toate că am anunțat Ministerul 
că la începutul viitoralui an școlar mă volu găsi în imposibilitatea 
materială de a face cursul de neurologie, mi s'a comunicat că Minis- 
terul nu poate cumpăra localul. din lipsă de fonduri. O clinică fără 
local e o clinică inexistentă, Localuri apropriate nu se găsesc şi in 
plus, cind trebue să retacepi instalarea, la fiecare 2—3 ani n'ai nici- 
odată o instalațiune reală, lar funcționarea instituției rămine totdeauna 
defectuoasă, 

Nici deplasările obositoare şi costisitoare ale profesorului pentru 
a interveni direct la autoritatea şcolară superioară nu servesc la nimic, 
Pe cei care ar dori să ştie ce poate afla un profesor din laşi ce merge 
în Capitală pentru a stărui prin viu graiu să capete mijloacele de 
funcționare pentru instituția ce conduce, voiu spune următoarele: El 
va afla că dl. Ministru a! Instrucțiunii e pus să păzească visteria 
statului, că budgetul statului e în așa stare, incit e nevoe să se des- 
ființeza școalele normale! Că după acela va rimine stupefiat văzind 
că se găsesc totuşi bani pentru înțlințare de nol ministere, aceasta e 
altă chestiune. 

„m Pfotesorul care pe aceste vremuri îşi va lua osteneala să meargă 
in Capitală pentru a interveni în sprijinul unel instituții universitare, 
va mai afla că faptul de a fi fost numit ministru te ridică la o ver- 
tiginoasă înălțime deasupra meritoşilor comuni, că oficialele zile de 
audiență la minister sint de domeniul abstracţiunilor filozofice, iar la 
domicitiul d-sale, d. ministru e inaccesibil pentru oamenii comuni şi, 
în timp ce d-sa primește spre exemplu pe un funcționar din Minister 
pentru a semna o hirtie urgentă, profesorul universitar, care după 
multă bătae de cap va T reuşit să fie anunțat Excelenței Sale, va 
obține infine incomensurabila cinste de a putea afla din gura gar- 
distului, plătit de contribuabili pentru a păzi augusta quletudine a 
d-tui Ministru, că acesta din urmă i-a comunicat că nu primește pe 
nimeni „chiar dacă ar veni Dumnezeu din cer“. Instirgit incintat, în 
special de această comparație, —recompensa pe cit se pare a celor 4 
zile de aşteptare — profesorul se va hotări să se reîntoarcă la sèr- 
viciul său fără să fi putut vedea Serenisima figură a d-lul Ministru. 


Precum se vede, clinicela universitare, cel puțin o bonă parte 
„din ele, stat departe de a-şi putea indeplini chemarea in mod conve- 

nabil. Aceasta e mal cu samă adevârat pentru lași, unde activitatea 
celor ce ar dori să lucreze e sterilizată prin lipsuri continue și dezin- 
teresare aproape totală a autorității centrale, 

Se explică pentruce chiar unii din studenții locali părăsesc a- 
ceastă Universitate pentru a se duce să lucreze aiurea unde pot găsi 
condițiuni mai prielnice. 

Ce e de făcut? Mai putem spera o indreptare? 

Poate că da. Deocamdată am câutat să-mi fac mai întiiu o 
datorie de cronicar. SA se știe care era situația Invățămintalni clinic 
ia Facultatea de Medicină din lași în momentul refacerii Rominiei tn- 


o! 5a IP vi 


CRONICA ÎNVĂŢÂMINTULUI 435 


“regite şi cind studenţii mult fericitei Basarabii alergau in acest lași 


să soarbă izvoarele de lumină. 

Poate că—cine ştie ?—se va găsi cineva care să creadă că e 
bine ca cel puţin Invățămintul care trebue să fie cel mai practic prin 
aplicaţiunile sale, va merita să iasă din cadrui ficţiunilor, Poate că 
cei doi miniştri localnici din lași vor crede că trebue să acorde spri- 
jinul lor unor instituții amenințate în insăşi existenţa lor, sprijia pe 
care personal n'am mai fost tentat să-l cer după cele ce am învățat 
in Capitală. 

Poate că reprezentanţii Moldovei, Bucovinei şi Basarabiei vor 
credo că e bine să existe inaceastă parte a țării o Facultate care să 
pregătească pe aceia ce vor îngriji intr'o zi de sănătatea lor sau a 
copiilor lor. 

Poate că la cererea acestor reprezentanți s'ar asocia și acela 
a! celorlalte provincii ale țării, dind dovadă de adevărată solidaritate 
națională. 

Poate că studenţii doritori de a se instrui în alte condiții, decit 
acelea din liceele rele, vor şti într'o zi să ceară în mod mai perse- 
verent clinici și laboratoare in care să poată găsi tot materialul ne- 
cesar unui bun învățămint medical. 

Poate, în fine, că cetăţenii înşişi vor ajunge să se intereseza 
mai deaproape de soarta invățămintului şi în special de acel medical, 
acela a propriei lor vieţi fiind adeseori strius legată de a celui dintiiu. 

Oricum ar fi, după atitea intervenții oficiale inutile, am crezut 
bine să aştera pe hirtie situaţia expusă mai sus, chiar dacă prin a- 


ceasta nu mi-ași fi indeplinit decit o datorie de cronicar. 


Dr. C. I. Parhon 


Cronica economică 


Reforma agrară şi noua repartiție a proprietății rurale 


Dacă cineva care nu cunoaște mai adinc situaţia noastră eco- 
nomică și socială, ne-ar judeca după cele ce se scriu În presa coti- 
diană, ar capata convingerea că sintem o țară de reacționari. 

Partidele politice, şi cele nouă şi cele vechi, mereu Îşi aruncă 
in obraz această insultă; iar presa independentă (?) şi cea din opo- 
ziție—care din această cauză e tot independentă —abundă in argu- 
mente, care nu dovedesc nimic, dar care totuşi nu se pot contesta 
—atit pare de legitimă indignarea celor ce tăgăduesc,.. evidența, 

Că aceste încriminări reciproce au un motiv—să zicem scuza- 
bil—în această epocă a inchegării de noi formaţiuni politice şi mai 
ales în preajma perioadei electorale, aceasta este foarte naturai; dar 
că în aceste vremuri de consolidare internă, de refacere şi de sta- 
tornicire nouă a raporturilor dintre clasele sociale, să ne perdem vre- 
mea cu discuții nefolositoare, intemeiate pe ceiace nu ştim, aceasta 
este o activitate stearpă și foarte vinovată. 

Calul de bâtae al luptătorilor noștri politici este negreșit £x- 
proprierea. 

Chestiunea aceasta a fost nodul gordian al tuturor problemelor 
noastre sociale; iar pentrucă 80', dintre alegători sint interesați in 
ea, serveşte și astăzi de platformă a tuturor ambiţiunilor politice de 
eri şi de azi, 

Şi ceiace este mai trist, este că nu se poate ajunge la rezolvi- 
rea definitivă a acestei chestiuni, în mare parte din cauza că parti- 
dele politice Işi zădărnicesc reciproc sforțarea, ambiționind moropo- 
iul rezolvirii acestei chestiuni, tără însă a ajunge vre-baul la un re- 
zultat practic şi imediat. 

„Este semnul lipsei de intențiune sinceră şi ideal curat l... 

Se spune în deobşte şi se scrie, că exproprierea care s'a făcut 
nu e bună, că lasă proprietarilor prea mult påmint şi că aceasta va 
face dăinuiască mereu la noi, subt o formă mai mult sau mai pu- 
țin acută, vechea şi primejdioasa problemă agrară. 

Fără a nega unele cusururiale Decretului-Lege de expropriere ti- 
beral și fără a avea credința că această expropriere va curma din 
rădăcină toate conflictele dintre proprietari şi țarani, credem totuşi 
că exproprierea făcută a schimbat din temelie modul de repartiție a! 
proprietății noastre rurale, că această repartiție este din punct de 
vedere social și ştiinţific satisfăcătoare şi că guvernele, care 5€ vor 


CRONICA ECONOMICĂ 437 


perinda la cirma țării, nu au decit misiunea de a executa cit ma 
cinstit şi mal urgent dispozițiile acestui Decret-Lege, pe jumătate in- 
făptuit, pentru a face din proprietatea țărănească un izvor de bogăţie. 

Sä vedem deci în ce situaţie ne găsim : 

Art. 5 din Decretul-Lege de expropriere, publicat în Monitorul 
Oficial No. 215 din 16 Decembrie 1918, declară expropriate: 

a. Terenurile cultivabile ale Domeniilor Coroanei şi ale tuturor 
persoanelor morale, publice şi private. 

b. Proprietăţile supușilor străini în intregime, 

c. Proprietăţile absenteiştilor, de asemenea în intregime. Arti- 
colul 6 mai declară expropriată o intindere de 2 milioane hectare, din 
pâmintul cultivabil al tuturor proprietăţilor particulare, care au mai 
mult de 100 hectare pămînt cultivabil, 

lar art. 15 prevede că, dacă făcindu-se exproprierea, nu se vor 
realiza cele 2 milioane hectare dela particulari şi absenteişti, se va 
tace o nouă expropriere a moșiilor particulare, intr'o anumită ordine, 
până la complectarea celor 2 milioane de hectare. 

Să vedem acum ce s'a realizat. 

După datele pe care ni le procură însuşi directorul Casei Cen- 
trale de Improprietărire și cooperaţie, d. Gh. Cipăianu, rezultă că 
s'au t*propiat ; * 


Dela particulari . . . „ „ . 4.517.194 hectare 
„ Sbsènteigti . . . . . - 40854 „ 
oi: sm ee OAIE a 
2: ARENA e ea ea ORI. 
N e e 2 ala. 109.851 


Total . . 2.187.814 hectare 


Din tabloul de mai sus se vede că cele două categorii la un 
ioc—particularii şi absenteiştii—nu fac 2 milioane de hectare, ci nu- 
mai 1.558.058 hectare, de unde urmează după art. 15 din lege, că 
trebue să se mal facă o nouă expropriere spre a se defalca din mo- 
şiile particulare incă 441.942 hectare, spre a se trece la proprietatea 
mică. in acest caz proprietatea țărănească va primi în total 2.629.756 
hectare, 

Această cifră poate fi privită ca exactă, de oarece modificările 
ce vor rezulta din judecarea apelurilor, precum și din măsurătoarea 
detinitivă, vor fi de mică însemnătate; lar ceiace va fi plus Intro 
parte, va fi redus prin celace se va găsi minus ln altă parte. 

Spre a vedea insă ce insemnează această trecere dela proprie- 
tatea mare la cea mică, a Intinderii de mai sus, să comparăm mo- 
dul de repartizare a proprietăţii rurale în Rominia, Inainte şi după 
expropriere. 

După datele pe care le găsim ln memorabila lucrare a domnu- 
lui Radu Rosetti: „Pentruce s'au răsculat ţaranii* (pag. 493) rezultă 
că proprietatea noastră rurală înainte de expropriere se repartiza 
astfel : 


* Comunicare făcută la Asociaţia pentru studiul şi reforma socială, 
Publicată în „Viaţa Agricolă“ No. 3 din 1 Febr, 1920 pag. 75. 


438 | VIAŢA ROMINPASCĂ 


Pănă la 10 ha, 1.015.302 proprietăţi cu 3.319.095 ha. sau 41.56”) 
Dela 10-50 WNS 695.953 8.720) 
50—100 . RARE mw 165436 n n 200 
100—300 + H 260445 a » _ 785.719( „ 9.86, 
s00 ha in suiga O 1363 £E " 30L O IEP 

otai USI TB 200 „  109.- 


Să vedem ce se intimplă cu această repartiție acum după ex- 
propriere : À 
Dar mai intăiu o mică paranteză. 


Deoarece partea expropriată dela particulari și absenteişti nu z 


atinge cifra de 2 milioane hectare, urmează, cum am arătat, ca din pro- 
prietatea particulară să se mai ia încă aproximativ 509.000 hectare. 
Această nouă expropriere va atinge toate proprietățile mai mari de 
100 hectare şi multe din ele chiar nu vor răminea decit cu această 
suprafață, care formează după constituția modificată acum: „mini 
mum intangibil.* 

Pentru acest motiv în calculul ce se vede mai departe hu mai 
facem două categorii de proprietate mare ca sus, cl numai una sin- 
gură dela 100 hectare, 


Trecind deci dela proprietatea mare la cea mică țărănească cele- 


2.629.756 hectare expropriate, în care intră, pe lingă proprietatea 
expropriată deja, şi ceiace urmează a se mal expropria, conform art- 
15, avem următoarea repartiție a proprietăţii rurale in Rominia după 
expropriere : 


Până la 10 hectare 5.949.451 hectare sau 74.08 
Dela 10— 50 » 695.953 p n 872" 
„ 0—10 p 165.456  „ 


n. 200k 
s» 100 fa sus 1.157.416 1452, 
Total TOR p i TOI 


Raportat la numărul locultorilor, în vederea constatării mijlocie è 
de întindere a unei proprietăți, situația ar fi cam următoarea : 


Pănă la 10 hectare intinderea mijlocie este de 5 hectare aprox. 
Dela 10- 50 20 


„ "H ELA n „ ri p 
" 50—100 „ » " " „ 70 „ ” 
» 1001n sus “s ő a e OE i ” 


Această din urmă situație o numim aproximativă, deoarece nu- 
mărul proprietarilor mari şi mici trebue să se fi schimbat dela data statis- 
ticei de care ne servim, din cauza trecerilor prin moştenire sau vin- 
zare; în orice caz însă, cifrele reale nu sint departe de cele date 
de noi mai sus. 

La aceasta trebue să mai adăogăm faptul, că o mulțime de mo- 
şil trec în minile ţaranilor pe cale de cumparare, celace statul vain- 
curaja pe cale de credit eftin, cu atit mai mult de aici inainte, aşa 
incit proprietatea mare se micșurează, iar cea mică se Inmulțește şi 
pe această cale, din care cauză putem spune jcă proprietatea mică. 
reprezintă 80'|, din intinderea cultivabilă, iar cea mare 19. 

Şi mai putem spune că, dacă procesul de tărămițare lentă a 
proprietății mari se va urma regulat, ceiace pare foarte sigur, In- 
cetul cu incetul se va ajunge la o proprietate mare, care în termen 
mijlociu nu va trece mult peste 100 hectare, csiace lasemnează ct! 
ne apropiem de idealul reformatorilor din anticitate, care dela Lici- 


| 


CRONICA ECONOMICĂ 439 


nius Stolon la frații Grachi preconizau cele 500 jugere sau 126 hec- 
tare da de proprietate rurală în alară de imaşul de asementa 
limitat. 


Ce insemnează această nouă repartiție ? 

Ea insemnează că proprietatea noastră rurală s'a transformat 
din latitundiară, in proprietate mică. Insemnează că primejdia cea 
mare, izvorul atitor nedreptăți şi conflicte din trecut dispare în fața 
proprietăţii pănă la 10 hectare. 

Insemiează, că proprietatea noastră rurală ia aceiaşi formă, pe 
care a luat-o demult această proprietate în țările cele mai civili- 
zate din Apus, unde revendicări țărănești cu privire la nevoia de 
pămint nu mai au loc şi unde pătura rurală, bogată, voinică, conso- 
lidată, este temelia și izvorul tuturor energiilor naționale, 

SA examinăm citeva din aceste țări din punctul de vedere al 
repartiției proprietății rurale, 


. 
= + 


Evident că în Apus mai toate țările au rezolvit demult şicum 
trebue această problemă, așa incit comparația am putea-o face ca 
oricare din ele ; noi însă ne vom referi numai la două din ele și a- 
nume la Franța care este țara „a cărei instituție se apropie mai mult 
de idealul democratic" * şi la Elveţia care reprezintă chiar realizarea 
acestui ideal. 

Şi ce găsim aici? 

în Franţa proprietatea rurală e repartizată astfel : 


Numărul [Propor] ae sas: 
Aiea ÎL r| Observații 


sata 


Locuinţi sau parcele până ja | hectar | 2.574. 5.14 

Proprietate până la ó hectare BBAT 204) 17. l ri. toti 
3 ela 5- 10 ma 8.254.142] 12.7 
„mijlocie 10— 50 zi 14.495.2 29,57/\ 45.61 propr. 
„ mare 50—200 i 9.308.037] 19.044 mijlocie 
„ boarte mare dela 200 hectare 18.2 propr, sa: 
in šus è A $ = 16.2 re pruprm zisă 


Total . j4ni 


Acest tablou ne arată că în Franța există: o proprietate pār- 
celară foarte redusă (5.141.), lucru foarte sănătos pentru desvoltarea 
economică a unei ţări, intrucit împiedică o anumită categorie de ce- 
tățeni de a fi legați de un teren prea mic, care oricit de sistematic 
ar îi cultivat, nu e- în stare să asigure existenţa unei familii. Pri- 
mejdia proprietății parcelare este desi foarte redusă in Franța. 

Tabloul ne mai arată că toată proprietatea mică reprezintă la 
un loc 35.17 |. din solul cultivabil, că cea mijlocie pănă ia 200 hec- 
tare reprezintă 48.61',, din care 29.57', e proprietatea Intre 10—50 


hectare, o proprietate foarte necesară in economia națională a unei 


* E. Vandervelde: Le Socialisme contre l'état. Paris 1918 pag. 39. 
+ D, Zolla: Questions Agricoles 249. 


i | | ? te 
440 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ţări, întrucit dă cea mai viguroasă clasă de agricultori, care au pu- 
tința să facă cultură sistematică în cel mai larg înțeles al cuvintu- 
lul, iar din alt punct de vedere această clasă produce pătura intelec- 
tuată a oricărei țări. 

In sfirşit proprietatea mare propriu-zisă o vedem" reprezentind 
in tablou 16.22% adică cam cit a ramas și la noi (14,52), 

Această repartiție a proprietăţii rurale e, putem zice, idealul 
unei Impărțiri de bunuri în societatea omenească, Cele trel feluri de 
proprietăți se ajută şi se complectează reciproc, cu ajutorul sindica- 
telor, în lăuntrul cărora agricultorii celor 6 categorii de mai sus se 
unesc întru apararea intereselor lor profesionale. 

Proprietatea mare nu èe prea desvoltată, pentru a Inăbuşi pe 
cea mică şi nici nu lipsește cu totul, ca să lipsească, în consecință, 
modelul exploatării raționale și sistematice, menită a pune în valoare 
solul şi a mări bogăţia națională, 

De asemenea, proprietatea mică nu e prea fărămițită,. Dela 5— 
10 hectare avem aproximativ 30 milioane hectare, din totalul de 49, 
reprezentind astfel 60 |, din solul cultivabil al ţării. 

Aceasta însemnează că majoritatea populației franceze e fixată 
de pămintul pe care-l exploatează, din care se întreține şi pe care-l 
iubeşte şi că nimic n'ar putea-o sili să îmbrățişeze păreri lipsite de 
rezultate practice, sau care ar tinde s'o facă să renunțe la situația 
ci de azi, 

Dacă Franța rezistă atilor curente care se incrucigează pe pi- 
mintul ci, aceasta se datoreşte faptului că are o populaţie bine le- 
gată de pămint. Patriotismul francezului, caşi civilizația strălucită 
a Franţei, este de asemenea şi în cea mái mare parte rezultatul re- 
partiției sănâtoase a solului ei național. 

Deaceia cu drept cuvint un scriitor zice că, „dacă o mină de 
visători exaltați ar vrea să atingă proprietatea pentru a o preface, 
mai bine de patru milioane de proprietari s'ar ridica pentru a-l re- 
duce la tăcere," 

Şi să nu uităm că această repartiție de proprietate e rezulta- 
tul mal multor revoluțiuni şi că Franţa etara „ale cărel instituţii se 
apropie mai mult de idealul democratice, cum recunosc inșiși $0- 
cialiştii, 

Dar în Elveţia ? 

După recensimentul din 1905 această repartiție e următoarea :" 


Felul proprietății 


* Pierre Clerget: La Suisse au XX-e siècle 288 ; proporțiile siat ff- 
cute de nol. ; 


CRONICA ECONOMICĂ 441 


Ce ne arată acest tablou ? 

Că proprietatea mică reprezintă același proporție ca în Franța ; 
că cea mijlocie e aproape la fel şi că proprietatea mare, adică cea 
dela 70 hectare in sus, reprezintă 29.47 ta sută. 

Trebue să observăm insă următoarele : 

in Franţa, proprietate mijlocie de 10—50 hectare avem 29.57% 
ceiace însemnează că, dacă am considera-o pănă la 70 hectare,am a- 
vea cu siguranță 35'., caşi în Elveţia. 

in ce privește proprietatea mare în Franța, dacă o considerăm 
dela 50 hectare in sus, am avea proporția de 35. 26'a; iar dacă am 
considera-o dela 70 hectare, am avea probabil o proporţie de aproxi- 
mativ 30'., caşi in Elveţia (29.47). 

Dar în Franţa, proprietate mare, propriu-zisă, trebue conside- 
rată cea dela 200 hectare în sus şi care, cum am văzut, reprezintă o 
proporţie de 16.22. pe cind în Elveţia, după statistica ce avem la 
indămină, subt numele de proprietate mare se înțelege cea dela 70 
hectare in sus, care m'ar fi tocmai proprietate mare,ci mai mult mij- 
locie. Dacă însă Impărțim numărul exploataţiilor la totalul hecta- 

relor, găsim că în termen mediu această proprietate age o suprafaţă 
de 232 hectare, celace Insemnează că trebue considerată, nu ca pro- 
prietate mijlocie, ci ca proprietate mare, fn toată regula, 

lar această repartiție, luată in general, ne arată că în Elveţia, 
caşi in Franţa, pămintul este astfel împărțit intre locuitorii țării, in- 
cit cu greu s'ar putea ridica vre-o obiecţiune în sinul naţiunii, spre 
a se incerca schimbări sau turburări, menite a sdruncina intregul 
mecanism al statului de cetățeni liberi şi indestulați, care e Elve- 
ţia. Ţaranii, stăpini aici pe 70", din teritoriul cultivabil al țării, sint 
organizaţi într'o ligă puternică numită „Liga taranilor", care le a- 
pără interesele şi care a reușit in timpul din urmă să obțină revi- 
zuirea taritulni vamal proteguindu-se produsele ţărăneşti, 

Şi acum, dacă comparâm modul de repartiție a proprietății din 
aceste două țări, cu cea din țara noastră, iată ce vedem: 

Proprietatea mică, care In țările de mai sus, reprezintă 35", 
din totalul cultivabil, la noi reprezintă 75”, din acest total; prin ur- 
mare deosebirea e cu totul în favoarea proprietății mici dela noi, 
care âre de acum inainte de două ori mal mult pămint decit cea din 
Apus, 

Proprietatea mart, care În cele două țări reprezintă între 16— 
29; din pămintul cultivabil, la noi reprezintă 14 „ din acelaşi sol, 
cu tendință de micşorare favorabilă proprietăţii mici, 

Un singur fel de proprietate este la noi slab reprerentată, cea 
mijlocie, care abia reprezintă ceva peste 10, şi care este propric- 
tate răzăşească, situată prost, compusă din parcele lungi şi inguste 
și cu proprietari lipsiți de inventar, de credit şi de orice inițiativă 
în direcția raționalizării culturilor. 

Prio urmare, situația noastră din punctul de vedere al reparti- 
zării proprietății rurale, care e cea mai principală chestiune într'un 
stat organizat, este foarte satistăcătoare și toate frămintările dispe- 
rate din ultimul timp, toate învinuirile reciproce, ce şi-au aruncat 
partidele politice, au fost chestiuni personale şi de amor propriu, care 
au turburat mersul afacerilor pubiice, dar ;care nu au deloc a face 
cu problema agrară în sine, care e bine rezolvită prin Decretul-Lege 
dia Decembrie 1915, 

Dar... 


442 VIATA ROMINEASCĂ 


Este un „dar* de foarte mare Insemnătate, 

Decretul-Lege de expropriere a apărut la 16 Decembrie 19185, 
iar pănă astăzi, nu există o singură moșie Impărțită la jarani, Pro- 
blema agrară, cu toată insemnătatea și trebuința unei grabnlce re- 
zolviri, pare a dăinui în același stare de nesiguranță. 

Feluritele partide ce s'au perindat la cirma țării își dispută 
onoarea de a fi fost „salvatorii țărănimile şi de a lupta „In contra 
ciocollare, dar toate impledică, prin violența luptelor dintre ele, re- 
zolvirea definitivă a chestiunii. Ce-ar fi fost mai lesne pentru iibe- 
rali, decit să fi alcătuit și legea de împroprietărire, pe care so fi 
aplicat tot pe cale de Decret? S'ar îi evitat frămintăriie, luptele și 
nemulțumirile de azi. Dintr'o inexplicabiiă greşală, acest lucru nu s'a 
făcut atunci, iar acum e malt maj greu, 

Ce-ar fi fost apoi mai lesne pentru parlamentul trecut decit să 
fi trecut prin corpurile legiuitoare Decretul-Lege din 15 Decembrie 
1918, impreună cu o lege de împroprietărire alcătuită în limitele pre- 
vederilor lui și, desigur, cu unele modificări de detaliu ? Nu s'a fi- 
cut nici aceasta, de oarece „partidul“ ținea la alcătuirea unei reforme 
care să fie numai a sa, Şi astfel s'afalcătuit un nou proect, în unele 
părți mai larg, în altele mai strimt—apoi certuri, frămiatări, jar im- 
proprietărirea a rămas... nefăcută, 

Astăzi, acelaşi joc primejdios. Se desființează obştiile, pentru a 
se înființa comitetele cu aceleași atribuțiuni, dar fără putinţa auto- 
guvernării, Intrucit administraţia e la tot pasul diriguită de stat. In 
loc să se formeze loturi în care exploatarea sistematică şi cultura 
rațională să poată fi cu succes incercată, se încearcă inovaţia lipsită 
de rațiune şi peste putință de aplicat, a lotului de complectare, 

in sfirşit peste tot, în prezent caşi în trecut, o timiditate şi 
o incetincală inexplicabilă, olipsă de energie şi de spirit practic fără 
pereche, care întirzie în mod vinovat, rezolvirea definitivă a proble= 
mel agrare. 

Şi toate aceste nu fără dureroase repercursiuni, in ce privește 
producția şi liniştea internă. 

Se pare că partidele politice nu se ceartă în fapt dela moda- 
litatea exproprierii și, cu atit mai puțin, dela admiterea principiului 
in sine, care e azi acceptat de toți, ci dela aceia ca împroprietărirea 
să poată figura pe răbojul operei cutărul sau cutărul partid, toate 
avind nevoe de această... foae dotală pentru a putea trece criza su- 
fletească provocată de războlu și pentru a putea figura ca partid politic. 

„lar in acest timp, taranii continuă să rămie arendaşi care 
cultivă prost și fără tragere de inimă, pe cind proprietarii... Iaca- 
sează arendă, 

Această situaţie insă, pune in primejdie toată opera improprie- 
tăririi. 

Nu e nevoe de o expropriere mal largă decit cea făcută geja. 
ci de o improprietărire sigură și imediată, care să fixeze pe sătean 
de sol, să-l transforme din arendaş în proprietar, să-l indepărteze de 
şoaptele amăgitoare, care-l! ispitesc la dreapta sau la stinga, și care 
să-l facă să se apuce temeinic de lucru, 

Organizarea muncii și agriculturii ţărăneşti pe baza intovâărăşirii 
mu se poate face în starea de nesiguranţă de azi, cind săteanul nu 
işi are ogorul în stăpinire definitivă, cind nu ştie cit va plăti şi dacă 
va plăti, şi cind atitea curente provocate de violența luptelor politice. 
it distrag dela ocupațiile lui obişnuite şi-l aruncă in viltoarea lupte- 


+ 


___ CRONICA ECONOMICĂ 443 


lor sociale, unde lipsa lui de experiență şi simț critic Il pot duce la 
rezultate şi mai rele, 

După aproape 3 ani de cind exproprierea s'a inscris în consti- 
tuție şi după 2 ani de cind ea s'a decretat în fapt, nu se mal poate 
obiecta lipsa de instrumente şi de specialiști ; cauza pate a fi în reali- 
tate neputința clasei conducătoare de a face o operă pozitivă, 

Acesta este din nenorocire adevărul |... 

E) cere însă să privim chestiunea în față, să analizăm situația 
cu nepărtinire și singe rece, să ne desbrăcâm de orbitoarea patimă 
politică: şi să lucrăm numai potrivit intereselor reale și drepte ale po- 
porului rominesc, 

Şi aceste interese reale şi drepte ne duc Matà de cele aratate 
pănă alici, la următoarele încheeri: 

Exproprierea, aşa cum este decretată și pe jumătate Intăptnită, 
face ca proprietatea țărănească să ocupe 75' din solul cultivabil al 
țării, jar cea mare numai 14'e. Acest raport dintre proprietatea mare 
şi cea mică reprezintă una din cele mai echitabile repartiții, intrucit 
trei sferturi din sol îl stăpineşte şi-l foloseşte țărănimea, iar un sfert 
e al proprietății mijlocii şi mari din care cea din urmă posedă în 
mijlociu 250 hectare de proprietate cu tendință de micşorare, 

Această proprietate mare e absolut necesară pentru progresul 
economic și sotia! al unel țări, intrucit serveşte de model proprietă- 
tii mici în ce priveşte perfecționarea mijloacelor de cultură, fără a-i 
aduce vre-un prejudiciu, cum se intimpla atunci, cind era latifundiară, 
aceasta cu atit mal mult cu cit centrul de greutate fiind astăzi de- 
plasat spre proprietatea mică, încetul cu incetul proprietatea mare 
se va transforma în mică şi mijlocie. 

Rolul guvernelor de azi și de mine este acela de a consolida 
definitiv și grabnic această situație. 

Pentru aceasta ele trebue să pășască imediat la infăptuirea ur- 
mătoarelor măsuri : 

i. Să se facă exproprierea imediată a celor 500.000 hectare, ce 
mai sint de luat din proprietatea mare, spre a se complecta defini- 
tiv prevederile Decretului-Lege din Decembrie 1918. 

2, Să se accelereze judecarea apelurilor pentru stabilirea tere- 
nului expropriat, precum și a prețului de răscumparare a pămtatului. 

Dece s'a aminat atita vreme această importantă chestiune şi 
dece dupăce s'au judecat citeva apeluri, s'au desființat comisiile 
pentru a se Inființa altele cine știe cind? 

3, Să se procedeze imediat la improprietărirea individuală cu 
personalul existent, dar astfel ca în fiecare judeţ ea să se înceapă 
şi să urmeze regulat. Nu e nevoe ca ţaranii să se trezească intr'o 
dimineaţă improprietáriți, cu ajutorul inginerilor iscusiți şi mulţi care 
nu există, şi a aparatelor ce nu mai sosesc, ci rind pe rind fiecare 
moșie să treacă în stăpinirea sătenilor, chiar intrun timp mai lung, 
dar să se facă, iar nu să se amle subt diferite pretexte, ii 

Dacă apelurile ar fi fost judecate la timp, și dacă personalul 
existent s'ar îi apucat de lucru, renunțindu-se la prea multe amă- 
nunte, astăzi o bună parte din pămintul expropriat ar fitost împărţit 
definitiv, celace ar fi făcut pe săteni să nu-şi piardă Increderea în 
sinceritatea conducătorilor dela cirma statului. 

3 impärțirea provizorie care e vorba să se facă acum de comi- 
sioni comunale cu alt angrenaj de forme, e primejdioasă. Ea va da 
naștere la conflicte și neajunsuri și va face cu neputinţă de executat, 


144 VIAŢA ROMINPASCĂ 


———— —— 


în fapt, împroprietărirea definitivă. Inginerul, cu toate aparatele lui, 
nu va putea schimba nimic, din ceiace a întrat odată în stăpinirea 
săteanului. 

Vrem să provocăm nol dezordini și să facem cheltueli inutile ?.-. 

4. De oarece foarte mulți proprietari doresc să-și vindă moșiile, 
statul să ajute pe săteni de a cumpara pămint, punindu-le la dispo- 
ziție creditul necesar, cit mai eftin, 

5. In sfirşit să se organizeze exploatarea pămintului, creşterea 
vitelor şi valorificarea produselor agricole și animale pe baze de to- 
vărăşii cooperative ţărăneşti, spre a se mări producția ţării şi deci 
valuta ei şi pentru a fi pregătiți în vederea zilei de mine, cind po- 
poarele vor apărea dinfhou pe piața mondială In lupta de concurență 
economică, inevitabilă și fatală. 

Această organizare trebue să se înceapă pe cale de educaţie a 
fruntașilor săteni : invățători, preoți, primari şi alți fruntaşi, care la 
“indul lor vor inriuri masele, şi le vor tace capabile să înțeleagă 
ioloasele intovărăşirii, aşa incit înfăptuirea acestei mişcări să pot- 
mească de jos, din însăși necesitatea şi convingerea sătenilor, iar 
statului să-i rămie sarcina de indrumare morală și de control. 


Aceste sint soluţiile care ne pot duce la mintuire, 

Astfel putem tămădui celace din neprevedere, ambiție sau ne- 
giijență—ca să nu mai vorbim de intențiuni ascunse—a ramas ne- 
'ntăptuit, 

Pentru aceasta insă va trebui să renunțăm la demagogie şi 
critică stearpă ; va trebui să ne punem pe muncă serioasă şi temei- 
mică, deshrăcindu-ne de orice patimi sau idei preconcepute, 

Lucrind în această direcție și cu aceste mijloace, țara noastră, 
asa cum s'a mărit și cu bogăţiile care prisosesc peste tot, va putea 
ți cea dintăiu din lume in privinţa indestulării materiale și mulțumirii 
sufleteşti a cetățenilor ei. 

Și aceasta trebue să fie ținta noastră supremă, 


Pr. C. Dron 


Scrisori din Paris 


Iulie, 1920 
|. Criza imperialismului politic. 


Ultima conferință a consiliului suprem se adunase la San-Remo, 
in atmoalera luxuriantă, senzuală a coastei de azur, superbul arec- 
pag privea depe terasele celui mai elegant hotel, cu dificultăţi de 
miop distrat, în depărtări fumurii, la ruina Europei orientale, 

In contrast cu gramada de hirburi de acolo, îşi simțeau pute- 
rea invincibilă, Psihologi empirici neintrecuţi, ştiau precis că ome- 
nirea flămindă de acolo va asculta orbește de ucazurile gentile ce 
vor binevoi să le trimeată. Soarta Europei depindea de buna lor 
dispoziţie, în cel mai bun caz de egoismul organizat, lucid al popo- 
rului pe care-l reprezentau. Ziarele, prostituatele sonore ale guver- 
nelor, amenințau în formule cezariene, pedepsele dulci pe care mâri- 
nimia gentroasă a „celor trei* le vor aplica infractorilor. 

De atunci multe lucruri s'au schimbat. Nimeni nu ironizează 
mai blind vanitatea conducătorilor decit combinațiile obscure dar fn- 
dărătnice ale sociologiei. 

in primul rind, conştiinţa internă a opiniei publice civilizate, 
din toate țările, s'a trezit. Oamenii care înțeleg să trăiască și peste 
hotarele lor, care știu că alături de el înfloresc şi alte civilizaţii, cå 
ura neputincioasă a regionalismului economic și intelectual a tirani- 
zat indeajuns solidaritatea şi politeţa internațională, şi-au spus cu- 
vintul. Cartea lui Keynes, profesor de economie politică la Oxtord 
„Les conséquences économiques de la guerre“, a cărui număr de è- 
xempiare a intrecut şi pe acela al romanelor senzaţionale, arată cită 
extenziune a luat rechizitorul marelui războiu. Părerile profesorului 
englez, prea aspre poate pentru sacrificiile Franţei, au fost admise 
şi apreciate chiar de profesori oficiali franceji. 

Se cere pretutindeni toleranță și colaborare. Cu toate acestea 
manifestările opiniei publice ar fi rămas multă vreme neascultate de 
cupiditatea conducătorilor, dacă evenimente puternice de fapt nu i-ar 
fi silit la atitudini mai conciliante. 

Pe vremea conferinței dela San-Remo, Polonejii cuceriseră Kje- 
vul., Armatele bolşevice se retrăgeau în dezordine, Inceputurile timi- 


a mi d PR alu a i X way r T LAS 


i . s N . ., 


446 VIATA ROMINEASCĂ g 


Pad aaa 


de ale propagandei revoluționare sovietiste in Persia, Turkestan și 
india rimăseseră încă fără rezultate apreciabile. In Orientul fanatic 
disenziunile și certurile erau in avantajul aliaților. Bigotismul musul- 
man era o materie plastică pe care degetele Angliei ar fi putut-o mo- 
dela după dispoziţie, 

Azi, lucrurile s'au schimbat apreciabil, Polonia învinsă e ne- 
voită să se retragă. Forțele interioare nu-l mai ajung ca să se o- 
pue invaziei bolşevice. Deruta Poloniei ar insemna contactul direct 
al Germaniei cu Rusia, de care Aliaţii se tem atit. Toată bunăvo- 
ința Nemţilor de a achita despăgubirile de războiu ar pieri în taţa 
aceste! încurcături. Profitind de ea, Germania ar refuza executarea 
tratatului de pace, 

In același timp propaganda la hotarele Indiel sa tațărit şi după 
cit se pare, altoită pe atitea nemulțumiri locale, a dat și roade. - 
dată intrată în mentalitatea inflamabil a Indiei, regimentele Marei 
Britanii cu greu ar potoli-o. 

Lumea musulmană nu se prezintă mal favorabil Consiliului Su- 
prem. Tratatul aspru ce i sa impus nu vrea să fle recunoscut. 
Grecia care a primit mandat să asigure ordinea şi respectarea hotă- 
risilor aliate, nu poate ocupa cu armata sa insuficientă decit coas- 
tele Asici-mici. Interiorul imens al Siriei rămine necontrolabil, 

Astel, „socoteala de-acasă” nu se potrivește. Conferința adu- 
satā la Spa şi-a redus mult din imperialismul poruncitor.  Autarita- 
tea li se pare insuficientă; colaborarea le suride mai mult. Atmos- 
fera è complect schimbată, Atitudinile conciliante sint uşor remar- 
cabile. Ziarele s'au îmblinzit. Delegații germani au voe să discute. 
Li s'au cerut chiar sugestiuni practice în chestia reparațiilor. 

Se vorbeşte chiar de o revizuire a tratatului de pace, iar de- 
zarmarea Germaniei a fost aminată cu șase luni. Discursul prontin- 
țat de Millerand, ultimul intransigent, a dat multe speranțe de re- 
facere Germaniei. Colaborarea şi amiciția vor fi pe planul intăiu. 

Nu numai Germania a profitat Insă de evenimentele ultime, 

) Lenin a primit propuneri formale de pace din partea Angliei. 
S'a cerut încetarea ofensivei contra Poloniei. Cum Rusia va accepta, 
aliații se vor vedea legaţi în a recunoaşte existenţa legală a guver- 
nului bolşevic şi vor trimite ambasadori la Petrograd. 

Astfel San-Remo şi Spa Insamnă două momente complect opuse, 
Evoluția politică a imperialismului se îndreaptă cătră conciliațiune. 
Împrejurările istorice o cer. 

Care vor fi rezultatele? Vor aduce ele o ameliorare la viața 
„aăcâjită a bătrinului continent ? 

Nimeni n'ar putea-o spune pentru moment. 


Il. Asupra teatrului „Vieux-Colombier* 


Allez-vous au-thââtre? Cela nes'est 
pas vu depuis une génération, 
(Viets Griffin) 


Există ceva incompatibil Intre mentalitatea inteiectualaiul și 
“teatru. Istoricește teatrul apare lu piețele publice. Ele bránit de 
asistența maselor. iii 

Teatrul popular e teatrul de totdeauna. Arenele antice coaţi- 


„aau atitea locuri cită populație avea un oraș. 
i] 


E 
a 
FL 
i 


ai Mii ai til 


e 


SCRISORI DIN PARIS 447 


- Mulțimea adunată îşi revedea instinctele. Se indigna sau se 
induioşa alături de ele, Elita intelectuală răminea ceva mai izolată. 
Motive de ordin psihologic intăresc incă şi mai mult această incom- 
patibilitate. 

Caracteristica intelectualului e sinceritatea şi seriozitatea. Se 
numește intelectual un om care,la adăpostul cărţilor şi argumentelor, 
spune indelicateți societății. Conştiința lui e adesea brutală numai 
ca să nu cadă în minciună. Viața Ini are momente de detectiv: In 
dosul ipocriziilor de cugetare ori de sentiment cată noțiunea mistică 


a adevărului în sine. Acest vinător de iluziuni distruge aparența” ~~ 


unde o intiinește. 

Alături de aceasta, intelectualul e un om serios în senzul că 
urăşte parodia, Ca corolar, el nu ştie să ridă: e un om trist. Iml- 
tația veselă și maimuţăreala, surse prime ale umorului, ti sint străine, 
pentrucă e deprins cu adevărul! şi spectacolul adeviralui e meianco- 
lic. Numai minciuna e recontortantă. Ori teatrul e prin excelență 
factice şi artificial, La prima analiză ţi se pare bizar că sint oa- 
meni care, în schimbul unei sume de bani, consimt se prelungească 
mai departe instituția butonului seigneural, că orice artist de geniu 
e plătit și prin conștiință obligat să amuze pe ultimul spectator din 
galerie ; că crimpeele de viaţă ce se sbat între decorurile de carton 
sînt iscodite caşi poveştile cu care se adorm copiii mici, 

Faguet mai adăuga cindva („Drame ancien et drame moderne") 
că plăcerea teatrului e o plăcere egoistă, răutăcioasă, fiindcă nu è 
lipsit de oarecare perversitate acela care se amuză privind ori ri- 
ziod de suferințele semenilor:săi raportate pe scenă, 

Deacbia frecventarea teatrulni de câtră elitele intelectuale e un 
fapt foarte recent, Dacă nu ne Inşelâm, el apare odată cu repre- 
zentarea teatrului ibsenian. Inainte, intelectualul mergea la teatru 
nici vorbă, mergea însă ca tată de familie tirit de ai săi, sau ca 
burghez comod ca să-și facă digestia ; ca intelectual care culege sen- 
zaţii artistice nu mergea. Pentru aceasta se rezuma ta volum, Poate 
şi pentrucă gustul de izolare e mai propriii lecturii decit teatrului care 
e public, care presupune deci o promiscultate cu publicul, a cărui 
aprecieri prin aplauze ori risete trebue să le primeşti fâră voe, cu 
de-asila.” Mr, Bergeret ori Silvestre Bonnard nu mergeau niciodatä 
la teatru. Intrebați profesorii universitari ori bibliotecarii savanţi din 
marele centre, de citeori merg la teatru. Veţi îi surprinşi. Evoluţia 
teatrului din punct de vedere a frecventării publicului se poate îm- 
părţi în trei mari faze: a) teatrul marilor mulțimi, arenele cu 40.000— 
50.000 locuri, teatrul plebeian al antichităţii (circurile cu gladiatori, 
dramele iul Sofocle, misterele religioase ale evului mediu etc. etc.) 
b) teatrul burghez, vizitat de clasele de mijloc imbogăţite, în care 
senzația dramatică se gusta după masă, ca derivativ amuzant (tea- 
trul ini Moliere, Labiche, Marivaux, Corneilie, opereta etc.), c) infine 
teatrul artistic trecventat de intelectuali şi oameni de gust, invenţie 
recentă, a sec. XIX-lea. Cerem scuze specialiștilor pentru clasificarea 
noastră arbitrară ; în linii generale insă ni se pare justă, 

Astiel prima caracteristică a teatrului „Vieux Coiombier*, In- 
ființat într'o mică sală de Jaques Copeau dela „Nouvelle revue fran- 
caise”, e că conciliază teatrul, In același timp ct artiştii şi cu inte- 


_ vectualii. Piesele care se montează pe lingă un gust desăvirşit In cos- 


tume, dicțiune, interpretare sint perfect literare. Printre alte nume 


448 VIAŢA ROMINEASCA 


figurează Shakespeare, Prosper Merimée, Duhamel, Jules Romains, 


Mazaud, Bernard Schaw, Ibsen. 

Nu se caută atit calitatea dramatică, teatrală a piesei cit va- 
loarea ei literară in sine, adică gradul de adevăr, sinceritate, uma- 
nitate ori poezie ce conține. Teatrul technicei abile Bernstein ori 
Batailie n'are trecere aici, 

Afară de aceasta şovinismul clasic al Franțujiior e absent: tea- 
trul străin e reprezentat în ce are el mai bun. Un gust eclectic în 
formarea programelor se evidențiază in permanență. 

Altă caracteristică a acestul teatru e decabotinitarea actorului 
Am arătat altădată in această cronică cum înţeleg unii actori, de ex. 
De Max, să-şi interpreteze rolul, La Jacques Copeau nu veți găsi 
decit identificare cu rolul, acurateță desăvirşită, Actorii n'au voe să 
apară la rampă decit odată In timpul aplauzelor, iar sistemul roluri- 
lor dominante care lasă în umbră pe celelalte, nu există aici. Ele- 
mentul vanității e astfel izgonit din teatru. 

Ca inovaţie trebue menționată și reacţiunea contra industriali- 
zărei teatrului. Excesul de decoruri savant aranjate, jocul de lu- 
mini complicate, tot egifodajul acelajtehnic care făcea din culise o in- 
țreagă fabrică cu mecaniti, uvrieri, patroni etc., a dispărut. La 
„Vicux Colombier" aproape nu există decor, Derijorii acestui teatru 
au înțeles că decorul e străin artei, că excesul montării omoară şi 
valoarea literară a piesei şi jocul actorului, E întrebuințat doar, stric- 
iul necesar că să dea impresia realității, Atita tot. Influența greoae 
a lui M, Reinhardt, pe care vroia să-l adapteze aici Gemier, e viu 
combătută de Jacques Copeau. 

E cert că piesele depe vremea cind in loc de decoruri se to- 
trebuințau „âcriteau“-ri, erau mai pline de inspiraţie, decit neanturile 
dramatice de azi acompaniate de un fast de feerie, 

Afară de aceasta spiritul de speculație comercială lipseşte cu 
desăvirşire. Locurile sint reduse ca preț, nu se plătesc „ouvreuse“-ie, 
nici programele, Interdicție totală de a da bacșişuri. Toate acestea 
contrastează puternic cu teatrele depe bulevard unde bictului spec- 
tator i se ia şi pielea depe el. 

Atmosfera totală e curată şi liniştitoare, Figurile pe care le fn- 
tiineşti sint acelea de profesor, student ori publicist. Ghinionul aces- 
tui teatru e însă că a ajuns la modă. Astfel snobii depe malul sting 
a! Senei au inceput să năvălească și să păteze cu figuri imbecile pu- 
ritatea jânsenistă a acestui colț de artă retrasă. 

In tot cazul teatrul „Vieux Colombier”, adăpostit într'o sală mică 
ca deinematograt unde nu incap decit doar opt nouă sute de locuri, 
e instituția cea mai meritorie in acest gen din tot Parisul, 

El te să fie teatrul rafinat al mandarinilor caşi al oa- 
menilor de gust. Numai dacă popularitatea crescindă și rețetele ma- 
teriale tot mai mari nu-i vor aduce degenerarea banală pe care a 
suferit-o altădată teatrul Antoine. 

' Mihai D. Ralea 


MISCELLANEA 


Intemperanță. 


Intr'un vechiu articol, Asupra Criticei”, Gherea se ridică tmpo- 
triva obiceiului criticilor din vremea lui dea lăuda fără nici o 
rezervă, în termenii cel mai exagerați cu putință. Gherea arată, 
printr'o singură frază, imposibilitatea ca o asemenca critică să fje 
justă măcar o singură dată, El spune că şi Shakespeare are greşeli, 
căci nimic nu poate fi perirct în lumea aceasta. Gherea dă apoi ca exemplu 
de critică obiectivă, aprecierile lul Taina și Faguet asupra lui Balzac. 

De cind a scris Gherea acest articol (vre-o 35 de ani) lucru- 
rile s'au mai imbunătăţit—dar numai sporadic. Cetim incă critici 
pe de-a întregul entuziaste. Efectul estraniu adesea. Criticul incepe 
aşa, incit ceiace spune el nu s'ar putea aplica nici măcar unui Vic- 
tor Hugo. S'ar potrivi, poate—acordind entuziasmului dreptul său 
faţă de asemenea monștri colosali—unni Dante sau unui Shakespeare. 
lar mai apoi, cind criticul e silit să facă înstirșit citaţii din autorul 
său, efectul devine de-adreptul amuzant. 

In asemenea critici-— sufletul criticalui ridicindu-se pănă la cel 
mäi inalt diapazon, pănă dincolo de extaz—el își debitează cele mai 
inalte din filozofiile lui, Bietul autor criticat e silit să țină în spate 
o clădire cu totul disproporționată cu dimensiunile Iul naturale, 

De obiceiu, acei care cultivă acest gen de critică nu mal vor- 
besc de scriitorul pe care-l recenzează ca de un contemporan viu; 
vorbesc ca de un mort. Nici nu-l mal domnesc, îl spun curat pe nume. 
Li se pare aşa de mare, că-l socot mort, cum ar zice Vogut, Şi-i 
socot aşa de mort şi așa de definitiv depus în Pantheonul naţional, 
incit ne servesc amintiri despre dinsul—pe cind el, din fericire, e 
zdravăn, îşi face slujba la biurou şi prinzeşte cu amicii la birt. 

Cind ceteşti asemenea critici, singurul lucru profitabil co care 
te alegi, sint citațiile din care îți rămine să-ți faci singuf o părere 
despre scriitorul de care e vorba, ŞI dela o vreme, din criticile ates- 
tea, nu mai ceteşti decit citațiile. 

Un critic adevărat trebue să fle ca publicul dintr'un teatru 
italian: aci să aplaude, aci să finere, Evident, sint cazuri care cer 
pe de-a întregul şi articole entuziaste—adică lipsite de critică: La 
moartea, la aniversarea unor scriitori, aşadar atunci cind proslăveşti. 
In asemenea imprejurări, nu faci critică: spul numai ceiace e meri- 
toriu şi taci asupra defectelor. Ipi mai poţi permite unilateralitatea 
ție în bine, fie in rău, cind—dinrr'un scop bine definit şi daciarat, 
sau tişor de ințeles—alegi, ca să le puj în evidență, un aspect sau 
o latură a unei opere sau a unul scriitor. 

Dar, cași în literatura propriu zisă, sintem şi în critică încă în 
perioada lirică. 

9 


` 
450 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dc A N iti ar a a 


Pacifism ! 


Inainte de 1914, pecind posibilitatea unui războiu mondial In- 
cepea să fie tot mal mult intrezărită, Jaurès a afirmat că marea ca- 
tastrofă va aduce după sine transformarea socială, adică triumful pro- 
letariatului. Acum un an Anatole France, anilizind efectele răznoiu- 
lui, spunea că prevederea lui Jaurès s'a indeplinit. Marele scriitor 
voja să spună, desigur, că frămintările la care asistăm sint începu- 
tul atirşitului. 

Sigur este, că rezultatele războiului au pus, cu putere, cel pu- 
ţia problema transformării sociale. Nu numai că „condiţiile subiec- 
tive* ale transformării sociale au crescut nemăsurat în comparație cu 
epoca dinainte de 1914, dar războlul a fost o şcoală minunată, sau 
mal bine-zis o repetiţie generală a organizării pe care vrea să o in- 
făptuiască proletariatul, D. loanid își isprâvea minunatul său arti- 


col, din numărul trecut al „Vieţii Romineşti”, cu considerația că răz-- 


bolul a practicat socializarea așa cum o precon'zează socialiștii. In 
timpul războiului, au fost socializate in interesul superior al colecti- 
vităţii, proprietatea individuală—casă, fabrică, mărfuri, etc,—şi chiar 
Hința umană : soldați, meseriași, lucrători,—aproape toţi locuitori țării, 

Războiul, aşadar, se poate spune, a creat cele mai favorabile 
condiții pentru realizarea aspirațiilor socialiste. 

Este posibil însă ta războiul acesta care, în cea mai mare parte, 
s'a isprăvit, să nu fi implinit măsura trebuitoare de condiţii subiec- 
tive pentru dărimarea ordinei actuale, Poate că mai este necesar un 
sapliment: repețirea catastrofei. 

lată pentruce noi credem că, dacă s'ar aprinde un nou incen- 
diu, s'ar lucra în favoarea revoluției sociale, 

Acei care reprezintă ordinea actuală ar trebui să fie în acest 
moment cel mal intransigeați pacifiști. Şi dacă capitalismul are încă de 
trăit, e! nu va reincepe o conflagrație europeană în stil mare, Căci 
dacă o va rtincepe, aceasta Inscamnă că şi-a pierdut instinctul con- 
servării, că in orice caz şi-a pierdut instinctul de adaptare, ca orice 
ciasă care şi-a incheiat evoluția şi este menită să dispară. 

Cum insă condiţiile obiective alt transformării sociale lipsesc, 
—pornirta războinică a capitalismului l-ar deservi nu numai pe el, 
cl şi Istoria, 


Patriotism şi șovinism, 


Patriotismul şi şovinismul nu sint numai lucruri deosebite, ci 
da cele mai multe ori şi contradictorii, 

O intimplare recentă ne o dovedește cum nu se poate mal bine, 

La congresul studenţesc dela Ciuj s'a luat hotărirea să nu fie 
primiţi, în asociația studențească. studenții cetățeni Tomini, dar de 
altă naționalitate —adică acei care fac parte din „minorități“, 

Este dela sine înțeles că patriotismul cel mal sacru cete, tocmai, 
primirea studenţilor străini printre cel romini, ca un mijloc minunat 
de a-i romaniza, Nu poate fi îndoială că patrioții dela Budapesta 
vor jubila că Dumnezeu i-a ferit pe tinerii Unguri din Ardeal de 
primejdia de a fi desnaționalizați, ca Unguri, pria viața comună eu 
colegii lor Romini, în mediul preocupărilor romineşti. 

Dacă studenţii romini din Trans-Nistriana, nu vor fi respinşi, ci 
vor fi Imbrâțişaţi de colegii lor ucrainieni dela Kiev, acești govinişti 


MISCPLLANDA -T LS 451 


ucrainieni vor aduce un insemnat serviciu cauzei romineşti din Trans- 
Nistriana.—Dar ce să mal insistăm, cind lucrul este atit de simplu ! 

Cum se explică acest act necugetat? E uşor de înțeles. Ura 
impotriva străinului a fost mai puternică decit egoismul luminat pa- 
triotic, Cugetarea a fost înlocuită de acel instinct primitiv, care se 
numeşte şovinism. Patriotismul a fost bătut de şovinism. 

D. lorga care se ridică impotriva acestui ostracism, atrage cu 
drept cuvint atenția asupra impresiei, pe care o va produce In 
“Occident hotărirea dela Cluj. Această latură a chestiei nu este din 
cele mai puţin importante. 

Desigur însă că nu intreaga studențime poartă răspunderea a- 
cestul act, ci numai o parte dintre acei care s'au dus la Cluj. 


Editura «V. R.» 


Am anunțat, in numărul nostru trecut, apariția mai multor vo- 
lume, Aceste volume însă n'au putut fi puse în vinzare din cauza 
„sezonului şcolar“, cind librăriile fac aproape exclusiv numal comerț 
de cărți didactice. Peste citeva zile, cind „sezonul* acesta se is- 


prăveşte, Editura „V. R." va pune la indămina publicului volumele 
anunțate. 


P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


- — 


AL lu due Mărturisiri si-li-te, Bucureşti, Tipografio 
„Convorbiri literare”, 


Este o prețioasă contribuţie, pentru cetitarul viitorului, doritor să cu- 
noască răsturnările militare, politice și sufletești, petrecute în vechiul regét 
romina, în anii 1916—1920. gentra cetitorul crasalui de față cartea e mai 
puţin interesantă, voiu să zic eand puțin folositoare, de oarece imparjialitatea 

te în grădina coatimporanilor, Ă 
m eE hete enito pe SE noi cei de robi 23 pricepem perie pepe a8 şi 
să descurcăm ghemul al unor impre care ne-zu t şi pe noi, 
oricit de d i şi d obiactivi am voi să fim, răminem, cu certitudine, mai 

rejoa de platoul rivnit, 
pa Războiul curopean a împărțit arm i lume în două tabere, ajungind 
astfel: războiul univorsal. A fost o primă dazbinare, de ordia politic și mi- 
litar. Citeva țări deoparte, altele, foarte multe, de ccalaltă parte. Dar odată 
cu dezbinarea aceasta, a venit dezbinarea sulletească, mult mai intortochiată 
şi mai întinsă. în fiecare popor — în luptă sau în espectativă — s'au născut 
curente antagonice. Un curent pentru Franco-Enplezi, altul pentru Germani. 
In fiecare colţ din lume-—poate s'n bordeile Eschimaşilor—-a izbucnit acest | 
antagonism. De multe ori, în actiaşi familie duhul fatalei dezbinări Sa dat- 
pe față cu violență şi am văzul, la inceputul veacului al 2u-lea, indepli- 
nindu-st în'ocmai fenomenul pietii pervor | rezete prezise de St. Evas- 
lie ṣi petrecute in epoca primară creştin 4 
ps Ma, prav decit atit: Lupta dureroasă (ptntru Englezi? sau pentru 
Germani?) s'a intimplat uneori în taina aceleiaşi conștiințe! Au fost oameni, 
intim menorociţi care au purtat, in sufletul lor, vreme indelungată, furtuna 
timaşei contraziceri, neputindu-se odihni şi neputindu-se botäri; cul să 
Pica darul definitiv al simpatiei: poporului lui Wagner, sau poporului lui 
Shakespeare ? 

Lucrul este cu foarte mul! înțeles! Aceste două foarte mari popoare, 
atit de meritoase tru civilizația intregii lumi, au pretutindeni, sdmiratorii 
şi prozeliții lor. Cind 'din sinul lor au egit atitea capete geniale, idetie, des- 
coperirila și inil a engleză şi germană trebuia să rupă în donà- in pã- 
gubitorui lor conflict— sufletul omenirii, 

ŞI a început, pretutindeni, dihonia cea mart. Unii pentru 
alții pentru Anglia, plus Franţa Acum, —este ştiut, — cind cel mari si-au pierd 
m „nu cei mci o să le mai găsească, Puţini au fost aceia care-au . 
atita stâpinire de sine şi atita bun simţ incit să respingă ispitele ceasului 
de față și să Intrezărească mizeria viitorului. pa 

Conducătorii noștri din 1916, cu voe sau fără voc, cu entuziasm sau. 
fără entuziasm, s'au găsit, într'o bună zi de August, de partea celor botăriți. 


ţ - IP, 
rr a US TPI a a n NAA 


SE SA a e e a P 453 


Lucrul „relee este e reciproc “e sabo sacro-sanct. Numai 
mărginirea, n05 ne m uesc discuțiile postume 
zbiraliala împrejurul faptului definitiv, za aa cs i 
in virtutea acestei slăbiciuni şi acestei mărginiri ne mai rătuim, ae 
azi, după evenimente. 


o armă ri A raza atit de convingător produse, în luminoasa-i apărare, Măr- 


A fost o greşală din cele mai grosolane, Aveţi chef să vărsați puţin 
din mecazul vostru, pe spinarea unul germanofil? E bine, aţi nimerit rău, 
<reziad că l-aţi găsit in persoana simpaticului director al Muzeului Național. 

Cartea d-lui Tzigara-Samurcaş, atit de bine alcătuită, atit de discretă 

şi de victorioasă — asupra tuturor punctelor puse in discuție de adversari— 
va încrediuța pe orice om irhparţial că d-sa n'a facut parte din acea mino- 
ritate ere zice-se purtătoarea prapuriior lui Carp şi Maiorescu. 
Nicăeri în această apologie, bine condusă şi solid documentată, autorul 
nu are nici un moment de ăială, E un mare noroc. Printre oameni şi 
printre evenimente, impovărat de obligaţiile atit de delicate ale mandatului 
ce avea dia partea Suveranilor, şi dubiindu-și povara cu celălalt mandat— 
aproape impus —de prefect al Poliției Capitalei, di. Tzigara-Samurcaş şi-a 
tras cu vigoare calea sa rectilină, graţie unul fericit și plin de resurse tem- 
pamea! diplomatic, 

Oricit l-aţi bănui, l-aţi ponegri, l-aţi prigoni şi ia-ţi cerceta faptele 
şi spusele, nu-l veți găsi dezertor dea nici una din multiplele lui datorii, 

Noi cei ce am avut ntşansa să răminem in teritoriul otupat, știam a- 
ceasta de mullă vreme. S'o știe acum şi cel ce vor să afle cum am petrecut 
noi, subt poruncile abereaza zilele triste ale separaţiunii. 

Cartea d-iâi Tzigara-Samurcaş ia loc intre documentele vremei, dar 
cu destinaţie peatru acel om extraordinar, care — cindva ln viitor — işi va 

capul ru atitudinea politică, sufletească şi militară a Rominiei neintre- 
gite, în războiul pentru întregire. di Ata 


Titus Hotnog, „Bezerenbam” din cronica persană a ini Fazel-Ullah- 
Raschid, studia istorico-filologic, lași, Tipografia „Moderna“, 1919, 

Se cunosc numeroasele descoperiri senzaţionale pe care romantismul 
ştiinţific și patriotic al lui Hasdeu le făcea ia tot pasul in domeniul istoriei 
ŞI limbii Rominilor. Mai puţin se ştie insă ce soartă tristă au avut cele 
mai multe din atirmaţiile reputatului nostru Invățat, 

Peatru a da numai un exemplu, voiu aminti despre locul din lordanes, 
Istoria Goților : „a civitate novi et Sclavino rumunnense“, in care Hasdeu 
a crezut că este vorba de o colonie slavo-romiaă, identificind-o cu satul de 
astăzi Mâveai din Romanați. De fapt, avem a face aici cu o lectură gre- 
itä ia locul cetei corecte: „a civitate Novietunene“, păstrată subt această 
formă de un manuscript al operii lui Iordanes; prin urmare, acesta s'a 

la civitas Novietunensis, adică Noviodunum sau actuala Isaccea din 
ndeţul Tulcea *). 

Studiul pe care mi-am propus să-l recenzez distruge încă o legendă 
introdusă la Istoria Rominilor de cătră Hasdeu și admisă de istorici ulte- 
riori, ca Xesopol, Tocilescu, Onciul, etc, 

In partea primă a acestui studiu (pg. 3-14), autorul, un elev al d-lui 
A. Philippide, face o expunere critică a istoricului chestiunii. Reproduce in 
intregime după D'Ohsson, Histoire des Mongols, locul din cronica lui Fazel- 
Uuah-Ra , care vorbeşte despre expediţia Mangoiilor prin ţările noas- 


"tre, uade au fost intimpinaţi de armata lui (-) Zrnbam. Hasdeu, in chip ar- 


Veri Do Critica textelor și tchnies efițiilor în Buletinul Comisiei istorice a 
Roertniei! |, pg. 29 și 2i (pois, incat ehian. 


La 


- curs. obligatorii, cite 3 ore de curs pe 


454 “VIAŢA ROMINEASCĂ 


r acest nume Bazaranbam, J 
basal Oiteaiel. D. Hotnog arată cum pe Hasdeu l-a interesat numai ny- 
mele şi de aceia a redat necomplect citatul; afară de asta, Hasdeu a in- 
trodus în text modificări importante, care falșifică spusele lui D"Obsson. 
Xenopol a luat drept bune afirmaţiile lui Hasdeu, fără ca să le mai con- 
trojeze, iar Onciul, ga nr exact pe D'Ohsson, îl tălmăceşte tot 
i celor cetite la Hasdeu. f 
re pope a doua (pg. 7-24), d. Hotnog incearcă o interpretare pro- 
prie. Sprijinindu-se pe date sigure privitoare la istoria noastră, d-sa arată 
că pela 1240 nu putea fi voroa despre un banat al Oiteniei şi încă mai 
puțin despre un ab Ban, Sin t banat existent in acea vreme era. 
acel al Severinului, intemeiat de - Unguri pentru area țării lor dinspre 
Bulgaria. Documentele ungurești care enesc despre acest banat, dau 
şi numele unora dintre conducătorii lui: toate aceste aume sint străine, 
dupăcum lnsăşi ţia acelui ținut era, foarte probabil, de alt neam de- 
cit Romini, Numele Zrmbam trebue complectat, așa cum face D'Ohsson, 
cu cite un e intre z şi r,r şi m, adică cetit Zeren 
din Zinbam este pus in locul unui semn arab, pe care D’ nu l-a pu- 
tut ceti cu siguranță și l-a redat prin bfe). Autorui studiului nostru crede 
că mai degrabă trebue admis un de), astfel că numele întreg sună Deze- 
rendam, care nu este altceva decit titlul banului de Severin. În adevăr, di- 
plomele ungurești, vorbind despre banul Severinului, li spun „de Zeurero 
danus” care in Timba urească trebuia să sune în unul din următoarele 
feluri: de Zerân ban, de Zâren ban, de Sören ban sau de Seren ban, căci un- 
reşte Severin=—Szăreni, 

caii: Apanan d-lui Hotnog imi pare foarte convingătoare şi va rămi-- 
nea, proba 


bil, la picioare. Li 


.". 


Societatea Studenţilor în medicină din lași. Reforma Invâţăm intu- 
lui superior în studiul piar constatări şi păreri.—laşi Tipografia Na- 
3 


Late 1919. 

himbärile care războlul mondial le impune societății romi- 
nești, au deteziiiuat o serioasă preocupare pentru modificaréa programe- 
lor de invățămint. În legătură cu reforma inväjámintului superior, Socie— 
tatea Studenţilor la Medicină din laşi publică intro broșură de 16 pagini 
un memoriu, în care arată toate neajunsurile programelor dela facultă- 
title noastre de medicină şi situația specială a Facultății din lași cu toate 
lipsurile ei de care s'au lovit generaţii intregi de stu „ a cele din 
urmă arată cum ar e organizată Facultatea de medicină, pentru a 
corespunde chemării ei, 

Modelele după care s'au inființat la noi Facultăţile de medicină, au 
fost cele franceze; dar in vreme ce Universitățile Franceze an progresat, 
ale noastre au rămas cu programele vechi. Principiul care a fost adoptat 
era: cit mai multă teorie—aşa că studentul, viitorul doctor, e lipsit à- 
proape complect de luerul esențial, de laborator şi de spital, i 
trebui să lucreze aproape incontinuu subt supravegherea profesorului, 

De aceia studentul e silit să-şi imbicseaacă mintea cu cursuri qae 
şi tratate străine în cele două inoi inainte de examene, pentruca dup 
pete Dis ac tă ori t ită d toate neajunsurile programe- 

ü aceas entare greşită decurg to € 
tor Facultăţilor noastre de medicină, cum at: Abundența cursurilor, (32 
a, de ctre pe iile coada (ae rSetă aaa 
dent ii ore pe zi); aglo. ia examenelor ca 0 cons Í 
rindari de examene; a fine de an şi doctorat, care dn această cauză au 
ajuns o pură formalitate); discontinultatea muncii, insi a e AN 

armonizare int rosi. 


ufinerea unar e 
este modul de impărțire a cursurilor în obligatorii şi tacaitative. — - - 


e obligat să frecuenteze un timp 


pentru a scoate din e! pe Basarab, 


(-) dinaintea lui = 


RECENZII 455 


—pentru alt curs mai puţin important, de trei orl mai mult. Calcul fără 
nici o normă, făcut la intimplare, 
ii Iran pe că s'ar ret a png Ae ere i obligatorii la 10— 
iuti absolut necesare: anatomia (cu olapia), fiziologia, anatomia 
patologică, bactereologia (cu igiena), medicina pence ere cu patologia 
generată), farmacodinamia, clinica medicală, clinica chiruruicală, clinica ob- 
stetricald și infantilă. Restul ar îi facultative, În privința materiilor aran- 
jate pe anii de studiu: Primii doi ani ar trebui să aibă exclusiv anatomia 
cu istologia și fiziologia cite o jumătate zi fiecare, In anii 3, 4 şi 5 dimi- 
beaja întreagă ar fi consacrată spitalului, Ultimul an, al ë lea, ar fi con- 
sacrat pracheci generale medicale. 

In genere o cit mai mare practică in laboratoare şi spitale. 

_ in ultimele pagini memoriul arati lipsurile materiale ale Facultăţii de 
medicină din lași, Localul e neincăpător pentru mulțimea studenţilor, des- 
semenea sălile de d'secţie şi laboratoarele. Aceste siat instalate in case in- 
chiriate, complect neingrijite, Personalul e slab, nepregătii, insuficient. 

y Nu există spital al Clinicilor — există Spitalul Si, Spiridon, unde U- 
miversitatea e la dispoziţia Eforiei şi a Politicii, 

„Nu există o bibliotecă bună şi complectă a Facultăţii, unde studen- 
ţii saraci să poată ceti, 

Nu există o bibliotecă bună a studenţilor in medicină. Toată lumea, 
profesori şi studenţi se mişcă greu și automat in această situație. 

Acest memoriu scris clar, este un strigât de desperare al studenți- 
lor medicinişti din laşi — dintre păreţii programelor strimte și năbușitoare: 
e Veta ră apa să eşim oameni sănătoşi şi pricepuţi in meserie, vrem 

im utili 

O parte din revendicările studenţilor au fost realizate prin ultima re- 
formă universitară. 


I. FULGA 


Romain Rolland, Liluli, Librairie Olendori, Paris, 

ă „Au dessus de la mêlée“ şi „Les Prâcurseurs", inspirate de răz- 
belul mondial şi in care Romain Rolland se arată plin de speranță în ac- 
linnea unei elite sufleteşti, care va transforma omenirea, apariția Iwi Lihai 
are in ca ceva neașteptat și bizar. 

Intr'un poem comic care e un fel de revistă, intr'o formă dramatică 
de o libertate absolută, bogată in fraze de spirit şi in aluziuni sarate san 
picante, defilează inaintea noastră variate personage simbolice care au jucat 
un rol în tragedia mondială, 

Liluli e luzia, Chimera, care cu farmecul ei straniu ameţește sullerele, 
popoarele, clasele, pe tineri şi pe bătrini, 

Cu ajutorul ci „Graşii* capitalismului de pretutindeni întreţin în sinul 
maselor nebunia războinică, ob omplicitatea diplomaţiei şi a intelectualilor 
care subt regimul păcii armate cultivă sistematic ura impotriva vecinului 
şi exaltează megalomania naţională, 

Religia reprezentată prin „Maltre Dieu“ serfeşte și ea cu ipocrizie 
pe cei graşi, adormind conştiinţa mulţimii. 

Indiferentă la dreptatea unei cauze, ea părăseşte cu ușurință o tabără 
pentru alta şi Maitre Dieu” al Francezilor (Les Gallipoulets) devine „Der 
aite Gott" al Germanilor (Les Hurlubertoches). 

Cu dissul, el tirâşte intr'un car „La Vérité“ în lanțuri și gura cit 
astupată cu un câluş în momentele critice, 

Prima victimă a lui Liluli e tinereța. Deși aparțin la două popoare 
deosebite, Altair şi Antares, sint legaţi prin comunitatea aspiraţiei şi a vi- 
surilor. Totuşi Liluii [i aruncă pe unul impotriva celuilal!, oterindu-se ca 
preţ al victoriei. ; 4 

Multimea e departe de a fi agresivă şi muncitorimea fabricelor gata 


456 -VIATA ROMINEASCĂ 


d MATA onneasi O o O ni NE ae SR 
să featernizeze cu cel dela hotare, dar presa vorbeşte In fiecare zi de Inat- HE | Eloquenţa lui, deodată, te surprindea i prin claritate"... Despre arta lui; „Pri 
mările vecinului şi de necesitatea războiului defensiv. ASNN covirşitoarea magle a arici ini, Mallarmé dă termenilor celor mai comuni, cu. 


legați adinc vinteler de toate zilele, o strălucire fără seamăn, © scinteiere de stea. În ver- 
şi iviste nu sint accesibile la făgă- FN surile lui, vorbele banale strălucesc şi ard, asemeni acelor metale cart, Apă 

duinți sau ameninţări. Dar cu ajutorul „Opinie; publice“ intrupată io mom- f therul pur, îmbracă o siderală incandescență și neobișnuite străluciri* ? 
t zeiţă „Liop'ih*, Liluli reuşeşte să le insufle şi lor delirul distrugerii. E curios cum combativul Tallhade îşi dă, aici, prietineşte mina cu „fan- 
Un siogur personaj 1 până la urmă luciditatea minţii rezistind omaticul şi ridiculul Villiers"; cu Moréas „care pe atunci îşi purta încă mu- 
fai Liluli şi tentativelor ei de seducțiune: e Polichinel, reprezentantul risului. meie lui ră nare şi se numea, ca un buton de operetă, ig emerit 
El e inteligenţa rece, destructivă, sterilă, neiasullețită de flacăra di- cu Oskar Wilde „Impodobit cu diamante ca o preoteasă a Venerei, neliniștit, 
vinului entuziasm, de curajul acțiunii şi al luptei, în salonul Iui Mallarmë, de ironia disprójar şi mai puțin sigur de efectele lui“; 
Poltroa, el nu indrăzaeşte să libereze „La Vérité“ captivă, din ghiarele cu atiția alţii care tâceau „ca să asculte cu eviavie* pe „divinul Mallarmé“... 
lui „Maitre Dicu“. De altfel, afară de Mallarmé şi de Verlaine pe care îi descrie cu 
In fața bravadelor lui, Lilali exclamă cu drept cuvint: „Nu crezi, rizi, entuziasm şi desgust, cu dragoste şi compătimire, nici 0 „fantomă de odi- 
dar faci ca ceilalți”, iar „La Vérité" il apostrotează : „Tu ştil să rizi, dar nioară* nu se bucură de prietinia lui Tailhade. Dovadă un curios portret al 
numai indărătul minii ca un școlar, Caşi strămoşii tăi, marii Polichineli, lai Moreas: „ Era tipul lui praecnlus venit la Roma să-și caute norocul. Şi-ar 
numa tii liberei ironii şi ai risului, cași Erasm i Voltaire eşti fi avut locul. la Banchetu, Sofiştilor sau la cina lui Trimaleio. Cu neputinţă 
decit pe 


Ab, voi nu mă iubiți, vol nu ştiţi să i ți adevărul, nu vă iubiți de înch puit un chip mai caraghios şi mai absurd, Scund, slab, pipernicit, cu 
t pe voi şi au aţi risca a fir de pár pentru a mă elibera, Ris, tu ești părul, pielea şi unghiile negre, prostia lui—0 ie de tenor—ar fi înspăi- 
vulpe şi nu eşti leu”. mintat pe oricine nu ştie de cită stupiditate se bucură cea mai mare parte din 
Üa sentiment in care e greu de definit dacă mila covirşeşte disprețul, Sar 2 Or, jean Morċas i'a fost mimic altceva decit un virtuos, un surprinzător 
te cuprinde in fața viziunii unei realităţi în care sărmana omenire indepii- ist al versului francez.. Prodigioasa-i ignoranță i-a lost de cel mai mare 
i or. Cum nu ştia nimic, îşi păstrase prețioasa facultate de a se mira mertu“.., 
Un luminos ric al lui Théophile Gautier inchee volumul. Aleg 
pentru finalul acestei recenzii sirimte citeva împăciuiloare traze: „Nu, dobi- 
voci, nu, cretini și timpiţi ce sinteţi, cu o carte nu poţi face supă; nn roman 
nu-i o păreche de botine; un sonet, o seringă cu dubiu curent; o dramă nu-i 
ed aya de or toate Hon mpa mg meg reien mne şi A parerea uma- 
n pe Calea progresului e par les aux de tous les 5 passés, 
presents et futurs, non et deux cent mile fois non"... ic atac 
Citaţia e luată dintr'an discars, rostit la Tarbes, în 1911, cu prilejul cen- 


tenaralui lui Gautier £.. 
AL. A, PHILIPPIDE 


ueşte cu gravitate destinul ei, de victimă eternă a Chimerei. 
In „Antropologia* lui, Kant spune intrun loc că celace te izbeşte 
refiectezi mai mult asupra oamenilor nu e prostia, cit é nebunia lor. 
Şi Liluli ar deştepta poate intrun intelectual un sentiment vecina cu dis- 
perarea, dacă Romain Rolland nu ar invoca intr'un loc puterea risului curajos 
ce mu are darul numai de a nimici iluzia, dar care liberează adevărul şi 
aliat cu el, „face să intre in creerele afumate o scintee de lumină”, „acei 
tis care infruntind rugul, va sfărma odată templele și troaurile”. 
îi E unicul punct de lumină în obscuritatea noa ă terestră, acest „ris 
cerului lnstelat”, 
OCTAV BOTEZ 


» 
* *. 

Gustave Rodrigues, Le peuple de l'action, Libr. Arm, Colin, 1917. 

Q carte despre America, scrisă de un Francez, în 1917, se anunţă, evi- 
dent, ditirambică. E de cercetat, numai, dacă tâmiierea sentimental-patriotică se 
prelungeşte de-alungul voiumului, cu aceiaşi covirzitoare intensitate, pănă la 
sfirşit. in acest caz, volumul n'ar fi susceptibil de analiză, fiiuirea lui n'ar Sre- 
cura în noi nici o Invăţătură şi entuziasmul, prevenit dela început, ar dăinui 
cit o mişcare din umeri... 

Din fericire, dupi Prefaţa unde în treacăt notăm: „Franja îl are pe 
Pasteur, America pe Edison; ce nume ar putea infáțişa Germania alături de 
acestea 2%, din fericire aùtorul revine la sentimente mai generale şi, scăpat de 
divagaţiile şoviniste dela început, se dovedeşte, prin înțelegerea cu care anali- 
zează şi prin chibzuinţa cu care din fapte abstrage o atmosferă sugestivă, cu- 
noscător desinteresat al vieţii şi spiritului american, , 

Din acest punct de vedere cartea e revelatoare. Într'adevâr, amestecul 
acesta bizar şi contradictoriu de forță individuală şi justiţie umanitară, de bè- 
gățe şi de muncă, de protetariat şi de plutocraţie, care formează viaţa Sta- 
telor-Unite, ne apare justiæt şi riguros normal. 

O lume în care activitatea, de, orice natură, primează sentimentul, vorba, 
ideia... Energia, elanul vital aplicat, evidenția! la fiecare pas. O lume esen- 
palmente practică „Fondul moralei americane è sinteza ractică a justiției 
stricte şi a interesului bine conceput”, De aici, de exemplu diferența funda- 
mentală între „alacerile* europene și cuie americahe; basul pentru ei e un 
mijloc transitoriu, pentru european un scop, un sfirşit, Americanul nu sfirgegie 
decit prin moarte; activitatea lui continuă, neobosită, chiar cind a, parvenit. 
Milă, caritate, biludețe, umilinţă, toate aceste virtuți creştine sint pentru el 

greşili şi aproape viii. Valorile, iată singurul lucru care înseamnă ceva în 


. 
- Li 


Laurent Tailhade, Oneiqass fantâmes de jadis, Lâdition française 


Prix, A 
Tailhade. Portretul tui, in pragul volumului, ne întimpină. Ochiul unic 
fulgeră aspru, cercetător şi sigur, umbrit de ușoara încruntare a frunţii; celălalt, 
scos, cu pleoapele împreunale peste pes orbitelor, răsiringe pe figura un 
aèr Sever şi sterp de e Virta a nd 

tururi de medalie. Gura crispată se aseamană cu ochiul mort: pleoapele s'au 
sins ca nişte buze, privirile stinse vor reinvia în vorbe, Cuta care urcă dela 
corp » aede ca k sagem pr ae trei sau ca un 

urent Tai a n cursul ultimelor sau patru decenii, 

Panic, Petronius, a dus 
violente, dueluri nenorocite, viguroasa lui vervă a cunoscut toate avinturile, 
toate decepțiile. Acum, p bitrineţe, mina care a ținut atit de glorios condeiul 
şi atit de stingaciu f îşi potoleşte, în calme amintiri înduioșate, revolta : 
volumul de față. Prmot solemn al celor dintăiu admirații, a) cîtorva morţi tabli; 


totuşi, la fi pa 
vegte: o clipă, ochiul e cu privirea o faptă, o atitudine, un om, reo 
> iea tremiure ri Ste şi sarcasmul ia locul, pe bize, 


Işi “ 
-tualtā, fară a uita totuși să culeagă în drum menumăratele flori ale bogatei lui 
închipuiri. | inte vi ise, diafane, exacte şi lum în fraze lim- 
poni ca Ccistalul, neobosit desfăşura, onoi aestărgită, nobilele Ini paradoxe- 


a 4 
T 


+ 


458 VIAŢA cÀ 


ochii Iui. Altă deosebire esențială: „la European gindirea conduce activitatea,. 
la American gindirea jişneşte din activitatea, e gin pentru știință nu-i spune i 


nimic; cultura îl îngrijeşte puţin: nu-i renfează”, 

Totuşi popor profund idealist, conchide autorul. ideslizm a? faptelor, mu 
al gîndirii. Un idealism care ia fiinţă pe măsura efortului, care îl concepe. Un 
idealism care trăeşte, pe care îl vezi realizindii-se, idealismul realizării sub- 
stituit idealismului culturii; un paradoxal, dar omenesc idealism practic, 

Fortifiantă, lectura acestei cărți servește. Totuşi de ce spiritul strimt cu 
care pe alocurea e scrisă? De ce paralelismul acesta exclusiv, numai între 
Franţa şi America? O greșală pe care nu o iartă nici data cărții nici patrio- 
ticul entuziasm al autorului, i 

P. ALEXA 


J. Constantin, La vie des Orchids, Paris. 1917, din „Bibliotheque de 
Culture générale“, editată de E, Flamunatioa.—Orchideele sint plante cu pu- 
tioi reprezentanți indigeni în regiunea temperată ; sint insă extrem de mi- 
meroäse şi variate in regiunile tropicale. Se socotesc la peste GOOO specii 
(aproape cit intreaga noastră tord}, care mal decare mai variate, mai ales 
in compunerea şi aspectul florilor. Din pricina frumuseţii şi variațiunii ex- 
traordinare a florilor, Orchideele tropicale au atras atențiunea exploratori- 
lor şi botaniştilor din sec. iš-ica, care au făcut tot felul de Incercări să 
țină şi să desvolte in sere ex re din aceste plante minunate, După 


multe cercetări şi încercări empirice, cițiva horticultori au la rezul- 
tate neaşteptate şi numele lor va rămine în istoricul biologiei florale ală- 
turi de a marilor naturalişti, pentrucă au contribuit foarte mult f2 clariii- 
carea unor probleme biolugice de un extraordinar interes. 

Orchideele depe la noi cresc ia pâșuni și păduri. Unele duc o ' 
saprofità in locuri grase şi nu văd lumina zilei decit după mai mulți ani 
de viață subpămintească, Aşa e Neotiia de r. tă în 


nidus-avis, dest 
fa adunarea hranei lor sint ajutate 


RU Se: Se ințălege că urchideele acestea saprolite n'au clorohlă. 


tul 


rată pistă în jurul crăcii, fără a se viri insă la adinc, unde vine seva. Uneje 
din ele au tulpini binişor desvoltate p rămuroase ; la altele tulpina e foarte 
şi irunze. Pa multe frunzele sint mici; 


problemă, ce s'a pus botaniştilor sec, 18-lea, a lost: cum se 
hrănesc orchideeie epifite ? După cercetări variate şi numeroase sa cons- 
tatat că ele au tare puţine nevoi—unii le-au comparat cu lichenii;—că mu. 
pierd apă prin traaspiraţie. şi că la toate nevoile traiului răspund funcţiu- 
nile râdâcinilor. Kădăcinile subţiri, numeroase, Incilcite în toate felurile şi 
ajungind mărimi insemnate, au pe suprafaţă o coajă cu multe gâureie subt 
care se adună aer, aburi și picâtari de apă, Subt coaja aceasta sint celule 
cu clorofilă, ce adună acidul carbonic din aër. Prin urmare rădăcina adună 
umezeala; ea poate suge, din praful grâmădit de vint prin pisia rădăciailor, 
sărurile necesare traiului; ea adană și asimiitază carbonul. Restul plantei 
e organizat pentru economie, căci lipsa frunzelor incetinează foarte tare 
evaporația apti, Pianta ist?eagă, chiar |n mediul ci natural, pare uscată 
rezistă —ca toate plantele adaptate jocurilor secetoase— tra 
ta lăzi. Datorită acestui fapt s'au adus şi se aduc cioace, cirlige, bu- 
taşi de orchidee de tot felul. £ 
pe cit e planta de modestă ja port, pe aiit sint florile de irumoase- 
E o adevarată minune ce realizează natura din cele 6 foițe (3 sepale şi & 
petale) ale invelișului foral. ici o plaată cu flori ce au iufăţișarea unui pan— 


[| 
hi 
| 
| 


RECENZII 459 


tofior, unui condur de zină; dincolo alte fiori imitează fluturi cu antene 
lungi şi aripile deschise; ici un orchdeu ale cărui flori par nişte pâsă- 
rele, ce pianează ; mal incolo altul cu florile ca niște câpugoare de om cu 
mustăţi iantice şi cite-cite alte forme. Dar culorile ? Cine le mai poate 


in serele muzeelor şi grădinilor botanice din Anglia și Franţa se 
cultivau Orchidee tropicale prin secolul al 18-lea, dar numai din rămureie 
sau tulpini importate. Chiar aceste culturi n'aveau totdeauna succes, din 
pricină că nu se ținea samă de felul de tralu al plantei şi borticultorii ui- 
tau că e tot așa de absurd a cultiva în oală (ghivecia) un orchideu epilit, 
cit ar îi de absurd a cerca să creşți un peşte pe uscat. Chiar cind această 
greşaulă s'a înlăturat, succesele erau trecătoare,—căci florile nu rodeau şi 
chiar cind rodeau sâminţele, nu incolțeau. 

Dece săminţele de Orchidee nu incoițesc ? fu a doua intrebare, peo- 
tru cart răspunsul a intirziat cam mult, cu toate că atit rolul fecundației 
încrucişate era cunoscut, cit şi rolul insectelor in realizarea acestei încru- 
cişări, mai ales după monumentala răa lui Darwin: (despre „Fecunda- 
tia Orchideelor prin insecte“ din 1870). S'a crezut că pricina neincolțuri; 
stă in greutăţile incrucişării, căci in Europa nu veneau odată cu crenguţele 
de orchidee și insectele fecundâtoare. Cu toate acestea incă din 1841 se in- 
trebuința in colonii fecundaţia artificială a Vaniliei, după meşteşugul unui 
tigr negru dia ins, Reunion. Cu un păişor se poate lua grămăgioarele de 
polen-— o altă ciudăţenie a Orchideeler e aceia de a avea grâuncioarele de 
polen unite in două măciucuțe —se luau polinidiile şi se puneau pe stigmat. Me- 
toda aceasta a asigurat numeroase fecundiţiuni incrucişate, cu toate acestea 
săminațele rămineau sterpe. Ciţiva horticultori, datorită mai mult fntimplării, 
au găsit un mijloc de a provoca rodnica săminţelor mai mărunte ca firele 
de mac şi fără colț, embrion, injghebat bine. Se citează numele lui Rivière, 
horticultor francez şi mai ales al lui Dominy, horticultor englez, intre fe- 
riciții care au găsit mijloace de a face să Incolțească asemeni săminţe mis- 
terioase. Ei au observat că incolțirea are loc pe pămintal ghiveciului in 
care creşte mama săminţei, ori in pămint amestecat cu fragmente de or- 
chidee in putrezire. Fără a-şi explica pricina reală a încolțirii, ei au folu- 
sit-o, producind uimirea cunoscătorilor şi bune ciştiguri. Cunoștinţele acestea 
au e un secret de horticultură. Mai ales Domiay a ciștigat $i bani şi 
renume din ar saga n lui, producind prin încrucișări hibrizi noi, unii cu 
aspecte fanta . Expoziţiile de orchidee, in care apăreau varietăţi noi 
erau vizitate de mii de amatori, 

Se ințălege că problemele biologice, ce rezultă din ciudățeniile Or- 
chideelor, mau lăsat străini pe botanişti. Ei au constatat mai intâlu că ovulal 
orchideelor nare structura tipică a ovulelor altor plante. Ele o simplă masă 
de celuie, care la microscop pare mai mult un mic tubercul decit un ovul. 
Apoi ca după fecundaţie trec mai multe zile, chiar luni (3-5 luni) până in- 
cepe a se înjeheba un embrion (colt) cu totul rudimentar, fără diferențiare 
de organe. Cercetările s'au oprit aici neputincioase, până cind un tinâr bo- 
tanist francez, Bernard (la 1888), mort ia floarea vristei (1911), a reuşit să 
desiege misterul și să clarifice o serie de probleme de-o importanţă covir- 

itoare in cunoaşterea vieții plantelor, E! a arătat că embrionui nu se poate 
ita inainte de a fi fost infectat de o ciupercă, Această ciupercă duce 
O viață parazitară în embrion ; decit, în lupta ce se incinge între ciupercă 
şi celulele embrionului, reuşeşte embrionul, fără a distruge Insă cu totul ciuperca, 
vem cazul unui solu de simbioză, de convietuire, cu aplecare cătră para- 
zitism. Cele două ființe luptătoare se influențează mult una pe aita, modifi- 
cindu-ei funcțianile, structura anatomică și evolațiunea. In particular, €m- 
brionul se hrăneşte cu agonisita ciuperci. Ciuperca ia din embrion amidon 
şi-l zabarilică prin diastazele ei, iar embrionul distrugind pärți din ciupercă 
capătă zabarul, aşa de necesar dezvoltării, şi poale şi alte substanțe. 

Bernard a făcut culturi pure de ciupercă, a imprăştiat gratuit din 
culturile sale şi rezultatele obținute de amatori şi borticultori au răspunse 
citra timp așteptărilor sale. Mai apoi s'au constatat nereuşite. După mari 
storțări, Bernard a descoperit şi acest mister : prin invechire, ori prin cul- 


tură, repetată în afară de mediul său natural, ciuperca ori sporeşte in vi- 


vi 
şi ucide embrionul, ori o pierde şi e [avinsā dela iaceput, dispâriad. 


Satan caz şi în altul embrionul nu se dezvoltă. 

Aceste constatări au dus la cercetări din cele mai variate, prin care 
pedeoparte s'au obțnut variațiuni în specii, pedealta s'au verificat unele 
ipoteze ştiinţifice de mare importanți, Intre altele sa adus o foarte impor- 
tantă coatribuțiune la întărirea concepțiunii lamarkiste pere i evoluția spe- 
ciilor şi a ipotezei lui de Vries, despre mutațiuni. Lucrările lui Bernard 
nora un vast cimp de cercetări, in care, cum spune ei, e de lucru pentru 


ŞI iată cum se explică dece botanistul Constantin, un mare iubitor 
şi autorul unui minunat atlas de Orchidee, găseşte in istoria culturii şi 
a cercetărilor in legătură cu ca, material bogat pentru a intocmit o lucrare 
de răspindire a atitor cunoștințe, care, dacă nu pot paslona marele public, 
sint extrem de interesante pentru naturaliști, horticultori, agronomi, etc: şi 
de aceia am cam depășit limitele unei recenzii, 


T. A. BĂDĂRĂU 


Ing. Alfredo Nicolau, Romania, — Milano, 1919, 

Autorul, — cunoscut în timpul din urmă în Italia, prin fondarea revis- 
tei „Italo-Romena”, — face parte din acei rari romini cart in străinătate 
fiind, nu critică şi nu-şi uită de ţara lor. A scris această carte de propa- 

d, iatr'o limbă occidentală, inir'un timp cind ia Paris se discuta soarta 
ărți noastre ; singur acest. lucru merită un cuvint bun şi dovedeşte patrio- 
isma! autorului. Se găsesc apoi în volum cuvinte care, cit de des ar fi 
spuse in țările aliaţilor și p ilor noştri, nu strică, 

Personalitatea scrierii n'o vom găsi io fondul ei, şi nici ou trebue 
s'o căutăm acolo, ea fiind o carte de compilație; o revelă iusă abilitatea 
cu care sint logirate datele istorice, economice, culturale etc, și mai ales 
claritatea expunerii, precum şi reținerea dela detalii prea locala care ar 
răpi o bună parte din răbdarea de-a o parcurge până la sfirşit: o revelă 
sani ales planul ci bine ciutărit Jude In limitele şi cu rezervele socs- 
tui soiu publicaţiuni, cartea inginerului Nicotau, pe lingă meritul patrio- 
tic, îl ciştigă şi pe cel cuitural, ladreptăţindu-ne prin iusuși faptul acesta 
să ne ocupăm de dinsa. In acelaşi timp ne arată cit sint de necesare astfel 

de cărți informative, atit în străinătate cit și în lăuntrul ţării, acum mai a- 
les cind sint atiția fraţi şi atiția oaspeţi pe care vremurile i-au lăsat in 
urmă cu rostul şi povestea neamului rominesc, $ 

Scopul ce-și propune să realizeze autorul este luminarea Opiniunei 

publice italiene asupra Rom'niei şi - dacă se poate — și determinarea umt 
apropieri italn-romine, Actualitatea scrierii, pe lingă preocupările econo- 
mico-politice, este marcată de stăruința ce se pune la tot pasul pentru re- 
cauoașterea legitimității cererilor noastre de latin şi pentru realiza- 
rea unei cit mai efective uniri sufleteşti cu deatul in genere, dar cu 
talia in special. 

j „Intracest scop scriu eu paginile ce urmează: ca să ridic tristul z4- 
beanic ce acopere enigma rominească şi, folosinda-mă de documeate cu- 
noscuta ori incă necunoscute, de cărțiie şi de articolele unor personalități 
ca ntate, —să dovedesc că trădarea şi diplomaţia cea vicleană au fost 
Tăuritorii dezastrului rominesc, şi că poporul nostru, — deși In van jertiit, — 
re in sine astfel de temeiuri ca să-şi poată croi un statornic și icalt vi- 
ator" (pg. 8S)—Sau: „...să afirm cu glas rázbátňtor curata obirşie latină a pa- 
triel mele; să povestesc fraţilor italieni pătimirea ei de veacuri, 


tata-i istorie; ncinfriatul său spirit de coesiune ; ultimele el su şi în 
fine Serriera sa intelectuală, materială şi economică, — iată visul meu 
(pag. 243). i 


Aceste din urmă cuvinte rezumă Intregul cuprins al scrierii, (Ea ars 
cinci capitole: 1} Rominia din punct de vedice geografic şi economic. 2) ts- 


RECENZII 4651 


toria sa la 1865. 3) Domnia Regelui Carol |. 4) Intervenţia romină in 


ultimul războiu şi 5) Rominia intelectuală). 


Reţinem sinceritatea cu care autorul scoate, din faptele Istorice şi cul- 
turale ale trecutului nostru, caracterul de popor latin al Raminilor şi în a- 
celași timp meritul de-a aminti, cel puţin în treacăt, legăturile dintre Franţa, 
dar mai ales dintre Italia şi Rominia, in decursul vremurilor. 


Deşi „propagandist”, stilul putem risca să afirmăm că mare în el ni- 
mica retoric; dimpotrivă, dă pe faţă o oarecare abilitate de compoziţie, 
în care se Intrevede un patriotism sincer şi o obiectivitate neatectată. (in 
acest sons un exemplu edificator la pag, 144: „Printre lanurile acoperite 
de coapte, călătorul vede pe șesul rominesc ridicindu-se ici şi colo, 

mai inaiță decit spicele, o grămadă de pămînt, de nuele și de pae, 

ela este bordeiul țăranslui nostru: sub acele pae, săpată în pănint, se 
află o vizuină care slujeşte intregii sale familii, drept bucātärie și odae 
de odihna l"). 

Scrisă Intro italiani corectă şi mai ales clară, „Rominia” este bine 
informată, fără însă a face caz de mare eruditie. 

i va mai mult— degi nu-și propune să facă „lteratură“ — inginerul 
Nicolau reuşeşte adesea så impresioneze prin comunicativitatea și câldura 
stilului său, (Astfel la pag, 190, o simțită pagină despre doina rominească: 
„Doina este simplul, nevinovatul clatec al unor oameni nevinovăţi si simp, 
ph Npsiiä azi de orice inspirație războinică, râmine curată expresiune a 
veșnicei tresâriri de iubire ce inlănțue pe om de țarina, de casa şi de to- 
varăşa lui: cintecul ce se ridică din inima noastră atunci cind ziua moare, 
ori zorile mijesc pe cor nedeslușit ; cind frunzele cad alene, ori şaeră mi- 
nios vintul pe drum in sus; cind primâvara stioasă atinge cu degetele-i u- 
şoare primele nestimate ; cind crivățul sgudue creasta neafirşitelor păduri 
carpatice, ori luna „plueşte ca o corabie pierdută pe mare“ luminini me- 
siirşita cimpie ondulată de spice ori albă de zăpadă, 

„Se ridică din pieptul nostru dulcea doină dacă drăguţa ne-a zimbit, 
şi cu noi pilage indepărtarea ori părăsirea el... 

„in doină se râsiringe toată melancolia noastră de popor nefericit, 
ag ăi io noastră pentru șlorioasele zile de luptă, intreg orgolivi nostru 
de seintrinţi, 

ii esta cel mai mare şi cel mai adevărat comentariu al istoriei 
noastre; este cea mai plăpindă şi cea mal sinceră coardă a lirei noastre 
sentimentale”. Astfel de pagine mau decit defectul că nu ştii de siat per- 
sonaie ori... compilate ; oricum ar fi, cele vorbesc fr.mos Italienilor in titi- 
mele nostru şi apoi autorul e de obiceiu deprins să ci'eze, cind ia cite ceva 
aidoma de prin cărțiie altora, 


Văzută din lalia, de un tomin, scrierea de care ne orupăm apare cit 
se poale de folositoare pentru prestigio! frii noastre în Italia. 

Râminind o carte compilată in scop de-a furniza informaţii precise 
și indemnuri frățești, „Romania“ na coaie nici o inexactilate compromi- 
parasi şi planul aproape n'are lacune, (Omite totuşi så vorbească de 

Ominii istrreni şi $e uită uneori În ascunzişeriie prea vicleue ale diploma- 
ției ultimelor decenii. Apoi cam nedreptáțeşte M. Eminescu, în uvanta- 
phul,.. Elenei Văcărescu), Cu o vorbă, zutorul dovedeşte că o Înâmă caldă, 
o minte limpede și o intenţie bună, sint ori cind bine venite cind sint puso 
in Slujba unei cauze drepte şi desinteresate, Nu Intotdrauna perfecția poate 
iuscrie o carte pintre manifestaţiunile culturale ale unui popor! De acela 
vom ură „Romaniei“ să-şi ajungă cit mai degrană scopul 4 

„Vie deci ziua cea muit dorită a unei strinse prietinii italo-romine | 
Despre partea mea aş îi în culmea fericirii dacă aceste papivi ar fi In stare 
să facă astfel ca Italienii care mă vor citi să se convingă ce devotată soră 
are țara lor in Răsăritul depărtat, şi care se gândeşte cu melancolie la zi- 


462 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lele de glorie ale Romei, ia hârnicia medievală a Republicilor mărinărești | 


ale itatiei, ln timpurile cind equllele romane sclipeau pe cerul Daciei 
rice, la acelea, In care sprintenele galere venețiene şi corăbiile genoveze 
ancorau În stoluri la gurile albastre ale Dunării noastre şi, în schimbul 
brocart-urilor şi mătăsurilor cu care soseau ințesate, se încârcau cu griu 
de aur şi cu făină albă.” 


GV. ROSSI 


G. B tente Sre. pe romantica în ltalia, 1920, Milano, 
Ed. Treves, Pag. T, Preţ ire. 

Lucrarea de estetică a lui Borgese, unul dintre cei mal însemnați 
coaducători ai „opiniei publice italiene în literatură și politică, apărută in- 
tro a doua ediție, a corespuns unti mari cereri, căci prima ediţie, tipă- 
rită în abia citeva sute de exemplare, se epuizase demult. 

Din multe puncte de vedere este interesantă, p 

Așa e, În ce priveste relațiile dintre Borgese şi estetica lui Croce. 

oria criticii romantice în Italia“, vechea lucrare a lui B „0 găsim 

pregnată de crocianism ; pe cind, mai tirziu, incă dela intoarcerea lui 
din Germania, în 1909, şi chiar din 1908, dela al III-lea congres inrernaţio- 
aal de filozofie, unde prizentase studiul despre „Critica noțrunii de origi- 
malitate în artă”, Il vedem puriticindu-se treptat. Croce era pentru arta ca 

dus a! individualităţii, al mstinctutui, al iului, pentru arta ca „inaită 
fatuitie, ca liricitate, ca extralogicism, interjectie, strigăt. Privea istoria ar- 
tei ca fără continuitate şi pe artiști ca monade. intrun poet, căuta csn 
fundamentală, spontană, |n gencre dn tinerèță; „progresele“ poeţilor 
după dinsul, „suprapuneri logice și volitive”, Pentru Croce, Intro operă 
erau fragmente de valoare,—restul ora, cum se zice, de umplutură. La a-- 
ceste principii crociane, la care adera pe vremea compunerii „Istoriei criti- 
ji romantica in Italia”, astăzi Borgese se opune cu hotărire, accentuiad 
intelectoalitatea, tradiția, umtatea poetului şi a operei. 

E interesantă lucrarea aceasta şi pentru neoclasicismul iul Borgese, 
prin care el a precedat pe cel al lui „pe cel al universitarilor italieni 
4i chiar pe cel al unor futurişti, Pe cind o compunea, tinărui Borgese era 
subt influenţa romantică a lui Croce şi a revistei florentine Leonardo, unde 
incepuse să ; dar în vin y timp. era şi subt infiuența universitară 
a estetice clasiciste a lui Carducci. Şi incă dep- atuncea sint la el vădite 
note de clasicism, deoarece se silește a vedea cit mai mult in critica ro- 
mantică italiani, de fapt un psendoromantism, un neoclasicism,. Ideia fusese 
desigur indicată de alții inainte de dinsul, dar el o dezvoltă persunal și 
consecvent, Şi mi se pare că merge de multe ori prea departe, deoarece 
a'a existat nicâirea nn critic pur romantic, nici chiar un Sainte-Beuve din 
prima perioadă ; ma dovedit că principiile clasice ar fi prevalat față de cele 
romantice, și nici măcar că relativ criticii italieni romantici ar fi avut faţă 
de cei străini romantici o mai mare proporţie de clasicism. j: 

In timpul războiului actual, Borgese a militat iacoa ra germani malai, 
şi aversiunea antigermanică apare incă din istoria lui vespre critic raman- 
tică din Italia, In aparență frumos, el zice că romanti-mul ar f, in italia, 
a treia invaziune nä; întăia fiind cea a barbarilor și a doua cea ræ 
ligioasă a reformei. Ori, după cit ştim, influenţa germani a fost mai va- 

ată și mai deasă în ltalia decit de cele trei ori; romantismul a existat și 
în antichitate şi la alte popoare decit Germanii; cei mai mari romastici 
wau fosi toide una Germaal ; elementul străin al romantismului italian mi: 
e numai german, ci depildă englez sau francez ; şi pănă astăzi germanisanul 
n'a putut îi serios caracterizat prin romantism s 

O idee introdusă de d-nsul în spiritul public cultural, e că In critica 
romantică italiană ar fi fost o rar pa Saci dela Giordano, cind D=: 
tica Clusică | a îi itá, la De Sanc peri pre y Fard 
aizeată și culminează intra mișcare de critică romantică. Dacă de. 


RECE 463 


a oi 


continuitate, a lui Borgese, a fost aproape unanim admisă, nu inseamnă 
că e şi întemeiată solid. Pentru aceasta, ar fi trebuit să arâte emoiric, că 
criticii romantici italieni au avut ca ideal să fie continuaţi şi perfecționaţi 
de alții, s1u metafizic să arate vre-un plan serial al istoriei. Şi el wa in- 
cercat nici ună, nici alta. 

Pretutindeni, în ideia de pseudoromantism, de antegermanism şi de 
continuitate, se intrevede sentimentalismul paţionalist, care vrea ca roman- 
tismul italian să fi fost cit mai autohton, 


E A 


Em. Bouiroux, La natura e lo spirito, E altri saggi, 1920, Lanciano, 
Ed. Carabba, Pg. 126, Pr. 2.20. 

in 1904 şi 1905, Boutroux a publicat pentru auditoriul său două fas- 
zicole cu rezumatul cursurilor despre natură și spirit, ce a ţinut la univer- 
sitatea din Glasgow, Broșurele mau fosi puse in comerţ, aşa că publicul 
iarg ia cunoştinţă de el: abia acuma, în textul italian al lui Papini la a- 
celaşi volum s'a adăugat conferința iui Boutruux din 1912 asupra „Psiho- 
logici misticismului*, un articol din 1404 despre „Morala lui Kant şi timpul 
prezent” şi ua articol din t900 despre „Filozofia lu; Ravaisson*. 

Natura și spiritul. — În contra naturălismului fenomenist pentru care 
nu există decit natură, Boutruux îşi propune să dovedeasca prin istoria fi- 
iozofiei, prin ştiinţi şi prin produsele mai accentuat spirituale ca logica, 
metafizica, arta, morala și religia, că È necesar alăturea de natură să ad- 
mitem existenţa spirit 

Filozotia greacă, lu general, a fost un naturalism idealist și finalist, 
singura excepție făcind-o atomiştii, care totuşi nu negau nici ci existența 
şi importanța inteligenții, Scolastica păstrează dualismul elenic: materie- 
spirit, acordă divinității perfecțiunea intinită şi materiei ji lasă contingența. 
Raționalismul modern nu numa că admite spiritul, dar ideile înăscute ale 
i amp sint, după el, valide şi pentru natură, Experimentaliştii reduc spi- 
ritul la „urma confuză a experienței acumulate“, dar Kant redă drepturile 
spiritului, punind pe seama lui forma şi autoritatea cunoașterii, Pozitivis- 
mul crede că se poate dispensa de spirit sau că mu există, și Boutroux 
răspunde că pozitivismul presupune postulate metafizice, că faza poritivă 
na e ultima, fiindcă istoria are reveniri şi 'că deci vor reveni fazele spiri- 
tuale, că psihologia nu se poate elimina dintre şțiinţe şi ca nu se poate 
trasa „margeni adevarate” intre psihologie şi metafizică. Prin urmare din 
istoria filozofiei se vede, crede Boulroux, ori se acceptă existența spiri- 
tului, ori opinia contrară e repede şi just combătută, 

Dela istoria filozofiei trece la şuinți. Contrar teoriei naturaliste, Bou- 
iroux zice că ştiinţele presupun spiritul. Dovada este că matematicele pre- 
supun exactiiste, omogeneitate, infinitate ; că spațiul geometriei nu e cel 
reprezentativ, ci unul-cont nuu, infinit, tridimensional, omogen, izotrop, ideal, 
unal dintre intinitele posibilități spaţiale, ce comportă numerele algebrice : 
că mişcarea şi forța in mecanică nu sint numai o realizare continpentă cu 
prilejul «xperienţii, Ia ştiinţele fizice nevoia de spirit apare deasemenea 
spre a explica operaţiile intelectuale ca inducţiunea experimentală, fizica 
mate-matecă, logica pură, ipotezele ce presupun prin unitate, simplicitate și 
continuitate, o activitate deosebită de natură, şi constanţa legilor nu poate 
îi înțeleasă Iară rep pe cu babitudinea spirituală, In biologie nu pe pot 
explica indivizii fără o direcţie extramecanică a WOO; fără ceva spiri- 
tuat şi ideia de funcţiune nu + pur experimentală. Cind psihologia a ig- 
cercat să se coastitue Intr'o ştiinţă pozitivă, s'a lovit că faptul psihic nu 
se poate izola, nici măsura și de nevola de a recurge la principizi știinţi- 
ficește imprecis al paralelismului psiholizic. Sociologia obiectivă este arti- 
ficială, căci nu ţine seamă de toate faptele sociale, trecind peste intros- 
pecţ une şi judecată. Aşadar și ştiinţele, după Boutroux, presupun spiritul, 

Deasemenea logica In concepție şi viață, metafizica în ideile ei de 
unitate, determinare, lege, simplicilate, analogie, arta care nu e imitație ci 


4604 VIAŢA ROMINEASCA 


DD eegie 


creație, morala şi religiunea afirmă şi ele, după Boutroux, existenţa spi- 


Odată er: e argumentarea de dovedire a existenți spiritului, Bou- 
troux se iatre care e natura spiritului şi valoarea lui. 

În ce priveşte matura spiritului, Boutroux vrea să concilieze ima- 
nența cu transcendența şi chiar să intreacă conciliarea. Soluţia o află pu- 
pingu se din punctul de vedere al vieţii, noi făcind parte integrantă din 
anivers (emanență) şi sintem în același timp deosebiți itranscendență). 

In ce priveşte valoarea spiritului, Boutroux zice că, spiritul e crea- 
torul legilor de cunoaștere, de producțiune (imaginaţie), de acţiune şi de 
uniune. vie (sentiment). Spiritul e superior naturii puri, 

Psihologia misticismului. — După o analiză ce nu aduce nimic nou 
asupra fazelor mistice, boutroux are observaţii asupra valorii 
misticismului. Misticismul nu poate fi tratat totdeauna ca maladiv. Dacă 
recunoaştem in el autosugestia şi monoideismul, aceleași tapte psihice le 
sbservăm la toți oamenii sănătoşi. Nu putem trece repede misti- 
cismului, ciad ne gindun câ misticii au fost atiţia oameni superiori şi sã- 
nătog, Elicacitatea misticismului asupra tuncțiunilor sufleteşti şi coordo- 
mărta ideilor mistice dă o valoare pozitivă misticismulni, Așa fiind, este 
util, zice Boutroux, să se cerceteze dacă o compenctrare a suțtetelor au 
este posibilă, păstrindu-se in același timp personalitatea şi să se caute 
mijloacele de a se ajunge la o viaţa spirituală universală, 

Morala lui Kan: şi timpul prezent. —Boutroux recunoaște că morala 
lui Kant sufere de vicii interne, ca depildă în incercarea de sinteză a têr- 
menilor eterogeni, unindu-i de fapt numai exterior: voința imorală cu Sen- 
zibilitatea prin intermediul noțiunii de respect, şi mor cu natura prin 
noțiunea de lege naturală ca simbol ul legii morale; dar ti recunoaște şi 
puncte de contact cu modernitatea. Chemarea tuturar oamenilor spre a 
realiza, fără deostbire de rasă, idealul moral; caracterul de universali- 
tate ce atribue legii morale; ideia de datorie; procedarea filozolizi mo- 
rale dela formă la materie, adică dela conșiiința datoriei în general la o 
datorie precizată, - sint atitea idei predominanie incă în filozofia actuală, 

Filozolia iul Ravaisson.—Trece pe rind în revistă studiul unde A- 
ristot era prezentat cu adevăratul Intemector al metafisicei spiritualiste, a- 
poi cel despre sinteza puterii şi actului aristatelie ia fiinţa vic, teoria ma- 
teriei ca o degradare a spiritului, jutroducerea caşi la biran a sentimen- 
tului ca metodă de cunoaştere, iubirea ca esenţă a sulletului, combaterea 
moralei stoiciene, reducerea fiiozoliei franceze din al XIX sec. la mate- 
rialsm şi spiritualism și anunțarea victoriei spiritualisțe, ideile de estetică, 
de educaţie liberală, şi ae rehgie conciliate cu filozofia, Termină cu © 
pâgină de simpatie pentru omul simplu şi nobit care a fost Ravaisson cel 
de toate zilele. 

Cetitorul reia, cu prilejui acestui volum, Incă odată cunoștință cu 
seriosul hiozoli francez Huutroux, în tonul publicului actual, cu ceva pozi- 
tivism, ceva antiintelectualism și ceva pragmatism, şi cu acelaşi scriitor uni- 
versitar ; sirius, precis şi ordonat. 


G. SAVUL 


REVISTA REVISTELOR 


Revue ded Deux Mondes (Iulie, 
August, 1920). 

Un interesant studiu, Germania po- 
țițică, incepe d. Edmond Vermeil, In 
mumărul de față se ocupă de noua 
formă ce a luat-o pangermanismul în 
urma infringerii pe cimpul de luptă. 
Deşi pangermaniştii vechi cu ideia lor 
de revansă par invinşi, deși dezastrul 
economic e real şi profund, deşi gazetele 
germane cer pace şi linişte, iar poli- 
tica de rrvanşă a fost oficial condari- 
nată la Weimar, totuşi, pentru cine 
pâtrunde dincolo de suprafața lucruri- 
lor, pangermianismul wa murit, ci a 
luat o nouă formă, Căci „pangerma- 
nismul nu co chestie de partid.. o 
idee proprie extremei drepte, O ati- 
tudine sau un program. A fost şi este 
incă un spirit, o convingere, o religie. 
ideia de căpetenie, elaborată de cu- 
gttători și inoculată progresiv masei 
poporaliui, este că națiunea germană 
este superioară tuturor celorlalte prin 
„idealismul“ său, acest cuvint insăm- 
gind un ideal precis de organizaţie și 
civilizație”. Nu e oare cu putință, se 
întreabă autorul, ca în noua rivalitate 
economică şi socială, care incepe și în 
care vor cistiga definitiv războiul a- 
cele naţiuni ce vor reuși să rezolve 
mai bine chestiunea socială, problema 
muncii organizate,—nu e cu putință și 
nu e de temut ca pe această nouă şi 


lormidabilă scenă să ou reapară pan- 
permanismul subt o iormă mărită şi ca 
Germania să nu caute a relua, în alt 
sens, acea hegemonie de indeiungă 
vrame dorită și cu neobosită statornicie 
urmărită ? Căci „a fi pangermaniet, 
este a afirma superioritatea absolută 
a idealului de organizaţie socială care 
este fondul, solid şi durabil dealtmin- 
treiea, al germanismului. Restul: vo 
ință de hegemonie, programuri de èx- 
pansiune, teorii războinice, este se- 
cundar, În pangermanism, germanis- 
mul se defineşte şi se exaltă, $è ma- 
nifestă şi se universalizează totodată, 
se afirmă ca valoare națională şi va- 
loare universală absolută“, Teoriile 
ce constitue panpermanismul se gru- 
pcază in jurul a trel atirmaţiuni: filo- 
zoiia, religiozitatea şi rasa germană 
de csenţă superioară și care trebue 
să regenoreze lumea. Ameţit de ele, 
in visul ntbun de a cuprinde lumea, 
poporul german a ridicat pe toţi im- 
potriva lui şi azi, intrint şi umilit, el 
nu renunță la celace l-a pricinuit pu- 
ina. Dimpotrivă, pangermanismul se 
imbogăţeşte cu nante noi, a devenit 
o idee comună tuturor claselor sociale 
şi tuturor partidelor ; toți vorbesc de 
cuceriri morale, manevrează pentru a 
cluda tratatul dela Versailles şi for- 
mulează programe de expansiune mos- 
dială, Germania, devenită o demi- 


10 


466 NUTA ROMANCA 


A 


cratie republicană, un focar al socia- ` 


lismoului, vrea să-şi ia rolul misionaru- 
lui politic şi social. „Poporul german, 
zice Unold, trebue să lucreze pentru 
omenire in domeniul religios şi moral, 
in domeniul politic, în fine în dome- 
niul econamic şi social“, Pangertnu- 
nism fac și socialiatii majoritari cind 
susțin că sinteza încercată de Germa- 
nia intre democraţie și socialism este 
marta sinteză a viitorului şi trebue să 
pună țara lor în fruntea celorlalte, şi 
că Germania — aşezată între Rusia so- 
victică şi Antanta capitalistă — va juca 
îm mod necesar un rol moderator şi 
central care-i va da primul leac în So- 
cietatea Naţiunilor. La spatele socia- 
liştilor independenţi este întreaga miș- 
care „activistă“, falanga tinerilor in- 
telechuali, care „vor să se ocupe de 
politică, să favorizeze în Germania 
progresele şi reforma, să lucreze prin 
aceasta pentru binele omenirii”, Ei 
vorbesc de o sinteză ivtre Lenin, WH- 
son și Platoa, vor © Societate à hapi- 
unilor, dictatuta proletariatului şi ală- 
turi de soviete dictatura intelectuali- 
lor: visează să refacă în senzul aces- 
ta educaţia poporului, să dea revolu- 
tiei un program filozofi: și moral, 
Pentru asta, zice d. Vermeil, ne to- 
doim de revoluția germană: vechiul 
spirit de orgoliu wationat, convingerea 
inrădăcinată că Germania are o misi- 
une universală, trăeşte pretutindenea, 
otrăveşte toate programele, toate ideile 
de reformă; el crează, mai ales, acea 
abominabilă ipocrizie care, witing gre- 
şelile trecute şi responsabilităţile zdro- 
bitoare, face din principiile morale o 
marfă comodă, prin care Germania 
vrea să-și ridice prestigiu! moral in 
tume, lar consecința acestei atitu- 
dini orgotivase, a acestor pretențiuni 
la universalitate cate disprețul pentru 
străin, Anglo-saxon cași Francez, ig- 
norarea și ingustimea de judecată, ura 


| 


constituției din Weimar“, autorul gä- 
seşte două cauze esențiale loviturii reac- 
ționare dela 13 Martie. 

Prima, de ordine negativă, e faptul 
că republica actuală nu a fost în Ger- 
mania o creațiune izvorită dintr'o sfor- 
tare energică corespunzind unui ideal 
înalt şi unel convingeri adinci, ci numai 
o consecință fatală și pasivă a căderii 
dinastiilor. 

A doua, de ordine pozitivă, e agitația 
militaristă, susținută de partidele drep- 
tei, de cel popular care a înlocuit pe 
vechii naţionali-liberali şi de partidul 
național german care sa substituit con- 
servatorilor de altă dată. Se ştie cu cită 
energie aceste partide au afirmat în 
cursul anului 1919 idealul pangermanist. 
Fideie principiului monarhist, cu tot 
scepticismul lor in fața unei restaurări 
posibile, — partidul național german nu 
sa dat îndărăt în fața nici unei mii- 
cinni peniru a arunca asupra democra- 
thi şi a socialismului toată responsi- 
bilitatea catastrofei militare; iar partidul 
popular, care aderase la început la repu- 
blica burgheză, a redevenit manarhisi 
și sa apropiat de naţionalii germani, 
In același timp distincte şi totuşi strins 
unite, cele donă pârtide din dreapta au 
utilizat admirabil greșelile şi ezitărite 
fatale ale unui guvern debordat de dl- 
ficultaţi, nevoit a face tot felul de com- 
promismi, obligat să recurgă pentru 
mentinerea ordinei în elementele cele 
mai reacționare şi militariste. Ne sus- 
ținut de entuziasmul maselor, guvernul 
republicei a trebuit să se mulţumească 

“cu o politică mijlocie, care nu-i putea 
da nici îndrăzneală, nici prestigiu. 

Din contra, reacţiunea a putut să con- 
stitue repede rezistența, să fatreprindă o 


REVISTA REVISTELOR 457 


Poincaré continuă a-şi exprima nemul- 
mumirea sa împotriva Angliei şi a celor 
hotărite la Spa. Cancelarul Fehrenbach, 
în explicaţiile date în Reichstag, a spus 
că Antanta făcuse toate pregătirile mhi- 
tare pentru ocuparea basinului Ruhr 
y, în caz de refuz, inaintarea în Otr- 
mania ar îi avut loc imediat. Ocuparea 
basinului Rubr însă în împrejurările at- 
tuale ar fi constituit cel mai mare pe- 
co! pentru unitatea germană. Antanta 
avînd posibilitatea de a fixa repurtizarea 
cărbunilor dela Ruhr, ar ravitalia desi- 
pur abundent provinciile rhenane și 
Qernania de Sud şi cu cea mai mare 
economie pe cea dela Nord şi Est: ea 
ar avea astfel un mijloc puternic de a 
provoca și de a întări tendințele sepa- 
ratiste din Westul şi Sudul Germaniei, 
Guvernul german a căutat să Inlăture 
acest pericol prin semnarea convenției. 
Astiei, descărcină Germania deoparte 
din obligațiile ei şi deschizindu-i credite, 
aliaţii i-au permis să înlăture pericolul 
dezagregării imperiului, 

„Să recitim pe Fehrenbach, să ne a- 
ducem aminte de mărturisirile ini, spune 
Poincaré, şi în secretul conştiinţei noas- 
tre să judecăm în tăcere abilitatea alia- 
tior“. 

Mercure de France (Iulie, 1920). 
Criace vrea Să pună în relief d. De- 
reine în studiul său Scoborirea şi 
Ridicarea Franculu! in timpul interna- 
ional, nu este atit fenomenul Însuşi cit 
consecințele imediate şi sepercutările mai 
îndepărtate pe care le provoacă în func- 
ponarea corpului social, Se ştie că mo 


neta este un simplu mijloc de schimb, 
comod pentru a prescurta modalităţile 
schimbului primitiv; adesea poate aves 
o valoare pur convențională, cum è ca- 
zul monetei fiduciare, a hirtiei-monete, 
emisă de stat sau de o bancă, căreia 
statul i-a acordat acest privilăgiu. In 
interiorul unei țări sistemul hirtiei-mo- 
nete funcţionează perfect; ba sistemul 
e aşa de comod, înct, dacă nu arfi 
teama de gravele inconveniente ce re- 
zultă, Statul ar fi dispus totdeauna să 
abuzeze de emiterea unci astfel de mo- 
nete şi, de ar putea face ca inconve- 
nientele să fie suportate de cetățenii al- 
tui stat, atunci orice’ piedică ar fi ine- 
ficace, 

Dar circulația fiduciară e redusă în 
fod fatal la interiorul țării emițătoare. 
insă fiindcă schimbul cu alte țări e tot 
așa de fatal necesar și din peicina îm- 
prejurărilor din timpul și de după ră 
bolu, aurul ca monetă a dispărut din 
piață, e nevoe ra schimbul internaţio- 
nál să se facă tot cu ajutorul hirtiei- 
montte. Valoarea acestei monete, cind 
schimbul se face între două țări cu cir- 
culație fiduciari, cum e Angliaşi Franța, 
e determinată de balanța 
Cind relaţiile comerciale însă se estină 
ta o ţară cu circulație monetară de atr, 
cum sint Statele-Unite, atunci birtia- 
monetă își vede prețul ei determinat 
de agiul aurului. Or agiul aurului are 
o serie de consecinţi. Preţul mărfii cum- 
părate cu aur trebue să cuprindă în 
prețul de vinzare agiul. Dar aceiași 
marti cumpărată întfo țara cu circula- 
ţia fiduciară, deci fâră agiu, şi chlar 
martă cumpărată în interiorul țării im- 
portatoare, îşi vede prețul urcindu-se 
pănă la nivelul preţului mărfii cumpă- 
rate cu agiu, Această scumpire se ês- 
tinde progresiv la toate mărturile simi- 
lare de pe piața țării importatoare. Dar 
şi mărturile ce se exportă dintr'o țară 
cu circulație fiduciară întruna cu Gr 
culație de aur sufere O urcare de pri 


mărfurile similare și apoi restul să su- 
fere aceiaşi urcare —de oarece preţul u=- 
nei mării se reguiează după acela al 
cantității celei mai scumpe care intră 
în consumație. bezultă de aici pentru 
deținătorii de stocuri un câştig consi- 
derabil fără ca ei să fi contribuit cu 
ceva, În orice țară, oricare ar îi de- 
precierta monelei circulatorie, adevăra- 
tele prețuri trebne să se înțeleagă fixate 
în monetă de aur şi, ori de cite ori a- 
giul aurului se urcă, hirtia-monetă su- 
iere o depreciere corespunzătoare, mu 
numai în țară străină, ci și în interiorul 
țării cu circulație fiduciari. Consecința 
acestui fapt este: dacă agin! aurului e 
supus unor. fluctuații răpezi, monela 
încetează de a. avea o valoare fixă; in 
realitate nu mirturile îşi schimbă va- 
loarea, ci moneta. Dacă moneta scade, 
prețul măriurilor se urcă, iar comer- 
ciantul și producătorul realizază cişti- 
guri enorme fără a face nimic, Aceasta 
e pricina că, în vremile turhuri econo- 
mice de azi, apar o mulțime de specu- 
litori, ce m'au făcut niciodată comerţ, 
şi care prin simplă cumpărare şi vtn- 
zare pe cursul pieți! realizează ciştiguri 
înzecite şi însutite, Evident, aceste ci- 
tiguri sint în dauna consumatorului ; 
insă comercianții, producătorii cîştigă 
enorm și atunci toți caută să negusta- 
vească și să producă din ce în ce mai 


mult. Şi din moment ce simplul fapt ` 


de a păstra o marfă constitue un izvor 
de beneficii, toți vor să constitue sto- 


de prosperitate, lusă prin legea acţiu- 
nii şi reacţiunii, această perioadă de à- 
parentă prosperitate ajunge la reperco- 
tări care-i pun capăt. În adevăr, dez- 
voltarea exportului opreşte tendința de 
scădere a monetei naționale şi atunci. 
dispar toate efectele economice emumă. 
rate. Deprecierea moneiei mai are joci 
un efect curios: ea însamnă o confis- 
care de capitaluri la creditori în folo- 
sul debitorilor. Acesta este un adevài 
economic pe care l-a cunoscut și apti- 
cat şi Solon în celebra lui Sisachiie, 
Deprecierea monetei aduce şi Statului- 
debitor folos; şi cum statele modern. 
toate sint debitoare, rezultă că finanţe! 
tuturor ciştiză din această depreciere, 
cum profită de ea şi plasamentele va- 
riubile în dauna celor fixe, 

Scumpirea prețului monetei are, sc 
înţelege, toate efectele contrarii celor in- 
Şirate mai sus; repercutarea scumpiri: 
însă provoacă tulburări adinci şi rari 
grave pertru organismul economic şi: 
social decit eftenirea, Mai Întâia scump - 
rii banului îi corespunde totdeauna o 
criză comerciali, căci comercianții +. 
producătorii pierd exact ceiace câştigi 
acum creditorii şi proprietarii de obli- 
gațiuni ; şi din punctul de vedere al or- 
ganismului social lucrul rii îndiferen! 
căci pierd tocmai acei de care depinc- 
realmente viața socială, cei activi, e! 
întreprinzători, 

La Revue Mondiale (lalie 1920) 
Citeva consideraţii foarte generale x- 
supra problemei ce o pune, găsim în 
articolul d-lui general Bajolle : Franța 
și Coloniile sale. Din considerabilu! 
domeniu colonial ce-l stăpineşte astăz: 
Franţa, numai in două, Algeria şi Tu- 


nisul, pot locui Francejii; restul siot 


colonii de exploatare, unde se mita- 
meşte a intreţine o dominație politice. 


P 


REVISTA REVISTELOR 469 


pentru a sprijini şi favoriza interesele 
“ue industriale şi comerciale. Francè- 
z9} mare,— de altfel constatare veche, 
gustul colonizării; îi lipseşte și vata- 
tatea puternică și dorul riscului şi al 
storțării și educaţia in sensul acesta. 
Deaceia în Algeria din 700.000 Eu- 
topei, Franceili sint numai 400.000; iar 
in Tunisia, abia 30.00) din 101.000 Eu 
“opeal. E drept că aceşti Europeni, 
mediteranieni toţi, grație afinității mo- 
rale şi Intelectuale, se asimilează ră- 
code şi populația algeriană poate fi 
“ocotită franceză prin sentimentele şi 
cultura sa. Celelalte colonii, aşezate 
maj toate în zona tropicală, sint im- 
proprii aşezării Enropenilor pe o du- 
rată lungă. Ele sint insă, ca cotonlide 
exploatare, un izvor insemnat de bo- 
săţii susceptibil de a crește Incă prin- 
to intensivă volorificare, Dar pentru 
aceasta Franţa trebue să-şi schimbe 
politica urmată pănă azi ; sä caute prin- 
to atitudine generoasă şi leală să 
substitue forței dreptul, spre a-şi a- 
trage iubirea supușilor, să trimeată în 
colonii elita funcționarilor pantru a 
menţine prestigiul moral şi a obține o 
ck mai bună gestiune a intreprinde= 
rilor. Căci o colonie de exploatare, fi- 
ind mai ales un stabiliment comercial, 
trebue să fie administrată prin metode 
simple şi practice, fâcind un apel in- 
tins ia toate competințele şi iniţiati- 
vele particulare, pa care statul trebue 
să le susțină și incurajeze, în ce pri- 
veşte legăturile economice dintre me» 
+ropolă și colonii, autorul recomandă 
exemplul Angiiei, care a dat coloniilor 
sate o complectă l'bertate comercială 
“i industrialA şi prin aceasta o posibili- 
tate de bogăţie inepuizabilă, Pe lingă 
sistemul protectionist extrem, pe care 
I-a practicat Franţa in colomiile sala, a 
mai făcut o greşală, ale cărei urmări azi 
Slat evidente: a neglijat să-și facă o 
coti comercială numeroasă, care să 


CE RIND Pi i mn adere E ERE et DIE t 


transporte produsele şi să mențină le- 
gâturile cu metropola, 

In afară însă de o minoritate lumi- 
mată și activă, ce-și dă samă de ne- 
cesitatea pentru Franţa a ummi dome- 
niu colonial, masa poporului francez 
rămine indiferentă şi ostilă chiar ori- 
căror chestiuni coloniale. 

Ca o ilustrație a deosebiri între 
spiritul francez şi cel englez, poate 
servi viața lui Rider Haggard, autorul 
a patruzeci de romane de aventuri, a 
zece romane cu subiecte din viața 
contimporană, 2 şapte lucrări de eco- 
nomie agricolă, foarte apreciate de 
cunoscători, și a unei cărți de istorie 
politică, cu privire la Zuluşi, lato tn 
scurt aşa cum ne-o dă d. Maurice 
Guichaud, in Dubla fizionomie a Jai 
Sir Rider Haggard. Născut la 1856 
in Norfolk, cel mai mic dintre sase 
copii, la 19 ani e secretarul particular 
al guvernatorului general din Natai. 
Cu doi ani mai tirziu, In 1577, juca 
un roi de frunte într'o tentativă foarte 
indrăzneață de anexare a Transva- 
alului la imperiul britanic, La 22 de aul 
era judecător ia Inalta curte a Trans- 
vaalului. Cind incepu războiul cu Zu» 
luşii era locotenent intrun corp de 
cavalerie angio-boer. La 1830 se im 
sură şi se făcu avocat. Scrise atunci 
Istoria lui Cetewojo și incepu publi- 
carta a o serie de romane de aven- 
turi, dintre care Minele Regelui Salo- 
mon îl făcu celebru, Numit judecător 
in comitatul său natal, la 1896 se a- 
şeză la Dichingham, în Norfolk, pe 
moşia nevestei sale ; atunci incepu să 
se intereseze do problemele rurale. In- 
tretimp călători In Statele-Unite, Eu- 
ropa, Egipt, iar dela 1912 incepu a 
cutreera lumea, Fu numit membru ln 
comisia regală a Domeniilor coloniale, 
pe care le inspectă inainte şi în vre- 
mea războiului, ocupindu-se totodată 
de putinţa de a se atrage pe demobi- 


„470 


— 


lizaţi in colonii prin impărțiri de pã- 
minturi, Romanele sale de un merit 
foarte inegal, dar unele de o mare va- 
loare literară, au o deosebită putere 
educativă : „ele sint un apel constant ia 
acţiune, o exaltare a energiei morale, 
un imn realist celebrind puterea vo- 
imței şi posibilităţile jlimitate deschise 
albilor în țările de colonizare”. Unele 
din aceste romane sint adevărate capo- 
dopere în genul lor. 

La Revue de Paris (Iulie, August, 


1920). 

D. E. du Vivier de Streel se ocupă 
ta acest număr, de Situaţia economică 
a Europei. Fără îndoială, această sê- 
tuație nu-i deloc îmbucurătoare. 

Franța a pierdut pe front în timpul 
răzpoialul 1.480.000 oameni; iar în po- 
pulația civilă excedentul morţilor asu- 
pra nașterilor, în acelaşi perioadă, sa 
urcat la 855.000 suflete. Datoria Från- 
jei este de 238 miliarde, la care ar tre- 
buj să se adaoge 60 miliarde pensiuni 
şi 180—200 miliarde, -destinaţi pentru 
repararea distrugerilor. Astiel, Franţa, 
cum spune autorul, mar fi națiunea cu 
muit cea mai îndatorată din lumea in- 
treagă”. ȘI, avind în vedere deficitul 
permanent, rezultat din diferența între 
import şi export, putem spune că Fran- 
ja în fiecare lună contractează cite un 
nou imprumut de 2 miliarde faţă de 
străinătate, Ca o consecinţă, schimbul 
francez este depreciat, — Revendicările 


VIAŢA ROMINRASCĂ 


i aaa 


a — 


miliarde cheltueli, față de 9 miliarde 
rețete, Importul se ridică la 16 mili- 
arde, pe cînd exportul nu trece de 4 
miliarde. Materiile prime lipsesc, mai 
ales cărbunele şi gul 
Germania a avut 2 mil. de morți pe 
cimpurile de luptă; dar populația «i 
s'a micşora! cu 10 mil, prin modifică- 
rile teritoriale, impuse de Tratatul de 
Pace. Datoria se urcă la 220 miliarde - 
dacă însă i se adaogă și sarcinile tra- 
tatului, Germania ar datora, cu total, 
după cursul actual al mărcii — 1.200 mi- 
liarde. In plus fiota germană deia 5 
mil. tone s'a redus la 712.000. lar tul- 
burările politice şi sociale împiecică 
activitatea obişnuită a Germaniei. 
Austria a lăsat pe cimpul de lupti 
1 milion şi jumătate de oameni. Popu- 
ajia i sa redus la 6 mil. locuitori, din- 
tre care 2 mil. stan în Viena. Flota ei, 
dela 1.027.000 tone a ajuns-la 37.000. 
N'are materii prime, alimente, mijloace 
de transport de-ajuns. Hirtia-i monedă 
aproapė n'are valicare. Exportul mai nu 
există. „La noi nu-i nimic de vindut" 
a declarat de curind „cancelarul Rener 
Rusia a pierdut 1.100.000 oameni în 
războiu şi alţii, foarte mulţi, în sevolu- 
ţie. Foamea și bolile ian decimat: po- 
pulația, Comisarul de finanțe a estimar 
valoarea unui bilet de bancă de 1000 
ruble ia 2 ruble jum. în sur. 
De-asemeni Belgia, Jugo-Slavia, Ce- 
ho-Siovacia, Polonia, Rominia, Grecia. 
Ungaria, Turcia trec printrio criză du. 
reroasă. Dintre ele, că Belgia, ces 
dintăiu, se va ridica economiceşie. 


de transport, imtispoziţia, iritarea sat 
revolta ciaselor muncitoare. = 

Jn Europa, mimai Anglia și pile 
neutre au beneficiat pe urma 

Imperiul britanic a sacrificat pentr 


victorie 633.00 morți şi 300.000 dis- ` 


REVISTA REVISTENOR 


păruți—la o populație de 450 mili- 
oane. Datoria Angliei, care la 1914 era 
18 miliarde, a atins acum cifra de 189 
miliarde, dintre care 60 miliarde sint 
“împrumutate la Aliați. Anglia în ulti- 
mul timp a trecut printr'o criză seri- 
casă : s'a restabilit însă repede, multu- 
mită grabnicelor măsuri „ie ordin fis- 
cal, economic şi protectionist, Cârhunii 
și flota zu jucat însă rolul precumpă- 
nitor, Anglia a scăpat de concurenja 
maritimă a Germanici şi şi-a mărit im- 
periul colonial. Concurența Statelor-U- 
nite pe mare, răscoala din Irlanda, cri- 
za muncitorească din Marea-Britanie şi 
agitația populaţiei mutulmane,— sînt to- 
tusi motive serioase de neliniște, cart 
tulbură visurile de bună stare ale An- 
pliei. 

Țările neutre, ca Olanda, Spania, El- 
veţia, Suedia şi Norvegia abundă de 
aur, Totuşi însăşi această prosperitate 
constitue o primejdie : ca a adus scum- 
petea vieţii, mărirea bugetelor, ridica- 
ea salariilor, operațiile riscate ale unor 
bănci care au achiziționat un marestoc 
de mărci şi coroane. Producţia națio- 
nală a neutrilor este împiedecată de im- 
portul din ţările ruinate; iir exportul 
scade, cumpărătorii străini heputind 
suporta greutatea schimbului. 

Europa consumă mai mult decit pro- 
duce, Milioane de oameni sint în pri- 
mejdie de a muri de foame. Decadenţa 
ameninţă deci continentul nostru. 

Care ar fi modul de salvare din a- 
cest dezastru? Autorul crede că numai 
„solidaritatea internațională“, Dar a- 
ceaştă solidaritate trebue să se märgi- 
nească între membrii Antantei, ere— 
după cum în timpul războiului sau a- 
atat cu muniții și unii au cîștigat su- 
me fabuloase—astăzi trebue să se a- 
jate cu pine. Și privirile dlui de Streel 
sint îndreptate în această privinţă, spre 
Statele-Unite. 


Căpitanul Koeltz scrie asupra Pia- 


e __ 471 
nului de campanie german dela 1571 
la 1914. 

In Germania inainte de 1914, toate 
chestiunile privitoare la organizarea 
armatei, mobilizare sau concentrare, 
crau preparate de Marele Stat Major 
şi, in caz de războiu, șeful său con 
ducea operaţiile. 

De aceia mulţi critici de dincolo ds 
Rain acută de infringerea dela Marna 
pe generalul Moltke cei tinăr, şeful 
Statului Major dela 1900 și adevăratul 
generalisim in 1914. 

Unii li reproşează că a conservat 
planul de caperații al predecesorului 
său von Schlieffen aplicindu-l prea 
servil, alții dimpotrivă ca sa inde- 
părtat de el. 

După primii, invazia Belgiei pentru 
a invălui aripa stingă iranceză pru- 
conizată de von Schlieffen gi execu- 
tată de Moltke, departe de a îi asi- 
gurat vre-un avantaj Germaniei a de- 
terminat Belgia şi Anglia să între in 
acţiune contra Germaniei, — gregaia mi- 
litară cea mai grea prin consecințele 
ei, din intreaga campanie, 
aapa Franța a fost atacată, cimi 

'şalul Moltke, al cârul geniu nu 
poate fi pus la indoialt, decisese ca 
in cazul ciad Germania va fi nevoită 
să lupte in același timp contra Rusiei 
şi a Franței, să ia ofensiva contra 

Rusiei şi să râmină in defensivă in fața 
Franţei ? 

Partizanii lui voo Sciuiefien, Și a- 
ceştia sint cei mai numeroşi (câci mai 
toți şefii militari actuali siat elevii sau 
admiratorii lui), declară din contra că 
violarea Belgiei era o necesitate adb- 
solută, că trebula Intăiu atacată Franța 
cu care era necesar să se sfirgească 
cit mal repede și că numai execuţia ii- 
tegrală a planului lui Schlieffen putea 
să dea armatelor germane o victorie 
repede și decisivă. Pianul lui era ex- 
celent, dar execuţia a fosi lamentabil. 

Planul lui Schlieffen, şet al Statului 


472 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Major german, dela 1891 pănă la 1905 
consista intrun atac masiv şi fulge- 
rător z 4 cincimi a forțelor germane 
mobilizate contra aripii stingi fran- 
ceze cart, debordată, ar fi fost arun- 
cată spre est,—antreniad, în dezastrul 
ci, centrul şi aripa dreaptă în direcția 
Mosellei sau chiar ln a Jurei şi Elveţiei, 

Plan colosal, al cărui succes de- 
pindea de forța armatelor din extrema 
dreaptă, care nu trebuia să île cu nici 
un preț slăbită, nici prin obstacolele 
ce le-ar fi intilnit, nici prin dificultă- 
țile provenite din intinderea teritoriilor 
ocupate, In Alsacia şi Lorena, formi- 
dabil fortiticat>, Schlieffen nu lasa de- 
cit citeva corpuri. 

in 1914, Moltke n rămas fidel pla- 
nului ini von Schlieffen; dar, suflet 
sisb, nu a avut tăria de a-l executa 
fără govăire, În joc de a Intâri pecon- 
tenit aripa dreaptă, condiţie primor- 
dială a succesului, impresioaat de a- 
tacul francez in regiunea Sarre, el a 
slăbit această aripă îmtprumutiad prin- 
tului Bavariei 6 divizii; iar ia 25 August 
cind Prusia orientală era invadată de 
Ruși, Moltke trimite lui Hindenburg 
3 corpuri, 

In asemenea condiții, mișcarea de 
invälnire mu putea să reuşească şi 
planul lui Schileficn era compromis, 
Pierzind din vedere ideile tundamen- 
tale ala acestui plan, putorea masei 
olensive şi amploarea mişcării debor- 
dante, Moltke poartă o mare parte de 
răspundere in infringerea armatelor 
germane. 

Rivista d'italia (Fas. 5 şi 6), 

Federico Olivero: Primele călătorii 
ale lui Ruskin în Melia. Esteticia- 
nul englez Ruskin a vizitat de 16 ori 
Malia, ajungind numai foarte încet si 
priceapă valoarea artei italiene, pe 
care a interpretat-o din punctul de 
vedere al Insușirilor lui scoțiene ; re- 
alis şi misticism, romantism şi bun 


e 


simț, demaitatea expresiei şi umorism, 
independență şi practicism. 

Efectele mal da samă ale călători- 
ilor lui sint patru : 

1. A scris literatură plăcută, deşi 
subt influența lui Byron, Shelley şi 
Wordsworth. 

2. A compus lucrări de istoria ar- 
tei, aprofundate și entuziaste. 

3, Fiind atras de nobieţa „de con- 
cepție, de studiul naturii şi de since- 
ritatea artel italiene din secolul al XIV, 
e doterminat să se opue acadermnis- 
mmilui englez arid şi rece, se adaugă 
ja sforțarea preratactită a lui Ros- 
setti, și contribue considerabil ia for- 
marea curentului artistic prerafaclit, 
care a numărat in Anglia pe Burne- 
Jones, pe Hunt, pe Brown, pe Miliais, 
pe Crane şi p2 succesorii acestora : 
Shannon, Richkets, Shaw și Kiag. Cu- 
rentul prerataelit a avut ecou fa Fran- 
ţa cu Puvis de Chavannes, Denis, 
Schwabe, in Belgia cu Khnopit, în I- 
talia cu De Karolis şi cu Sartorio. 

4. Ruskin a propus stavilirea Adi- 
gelui, proeci ce mai tirziu a fost luat 
in samă de inginerii italieni, 

F. Momioliani: Roberto Ardig6. Ca- 
nonicul deia catedrala din Mantus, Ar- 
digo, in urma unel indelungate crize de 
conștiință, părăseșie catolicismul sco- 
lastic şi îşi crează un pozitivism perso- 
nat, El vrea, pentru filozatie casi pèn- 
tru ştilaţă, studiarea faptelor, a legi- 
lor de coexistență şi succesiune, coor- 
donarea și subordonarea legilor. Ei 
concepe natura că un mecanism cu 
progres spre mai bine. Morala lui e 
purificată de orice element utilitar. 
Poszitivismul lui Ardigo are caractere 
distincte : pe cind pozitivismul englez 
e biologic, nominalist şi agnostic, pe 
cind cel german e o interpretare $0- 
ciologică a lumii, pe cind cel i 
al lui Romagnosi şi Cattaneo € 0 
terpretare sociologică a momentului, 


- 


o REVISTA REVISTELOR 419 


peezitivismul lui Ardigo e psihologic 
3i gnozeologic. Predecesorii lui Ar- 
digó în Italia trebuesc căutaţi în e 
picureismul tucrețian, în Leonardo, 
Galilei, Gioia, Romagnosi şi Cattaneo, 

Logos (Fas, I trimestrială), 

Antonio Aliotta : Oradeie adevăru- 
lui. Cunoaşterea unui obiect pur, a= 
dică a unui obiect indiferent de sti- 
diectivitatea noastră, este imposibilă. 
Orice cunoaştere este sublectivă, cu 
o dualitate de termeni : obiect-subiaci, 
pe care nu-i putem separa in fapt, ci 
numai ii distingem intelectual ca de- 
osebiți, Incorcărea reaiismului de a 
deriva subiectul din obiect, caşi a ide- 
alismului de a deriva obiectul din su- 
biect, sint intreprinderi zadarnice, O- 
mectul şi sublecta! sint termeni uniţi 
a subiectivitate, deosebiți și ireduc- 
tbili unul la altul, 

Cunoaşterea nu este nuniai bubiec- 
tivă, dar şi relativă, adică variază dela 
un ọm la altul, 

Subiectivitatea şi relativitatea cu- 
noaşterii nu trebuesc să fle motive de 
scepticism, pentrucă prin obicct se in- 
jeisge și raportul lui la subiect, $i- 
siecțivizarea lui, şi dacă l-am de- 
subiectiviza, l-am falşiiica, şi pentru- 
că opinlunile diferite ale indivizilor se 
pot coordona, spre a se ajunge lao 
„lume socială a cunoaşterii,” 

Cunvaşterile individuale nu sint spon- 
tan intr'o armonie prestabiliţă. şi pen- 
iru a fi puse in armonie, e nevoe de 
um efort. Primul progres tipic este tre- 
cerea dela anarhia intențiilor indivi- 
duaie, la simţul comun, Dela simţul 
comun al realismului nalv se progre- 
ssază la realismul ştiinţific mai cu- 
priazător de intenții individuale. Co- 
ordonarea științei este fragmentară, u- 
mlaterată şi provizorie ; filozofia caută 
> şi mai vastă coordonare de păreri 
individuale „puntod pe fiecare la ade- 
văratul său loc, arătind fiecăreia jus- 
tele sale limite“, O sinteză filozofică 


ce ar coordona toate activitățile in- 
teiectuala individuale, este conceptul 
de limită „spre care mergă procesul 
inepuizabii al dezvoltării realității în 
gindire", 

Coordonarea cunoagterilor e intre 
indivizi, şi intre indivizi şi lumea ex- 
ternă, - 

Un adevăr copie, reficetare, asema- 
nare cu obiectul—e o concepția a ve- 
chiului intelectualism scos din uz. A- 
devărul este dinamic și In coordonare. 
Cu cit adevărul este pe baza unci mai 
largi coordonări, cu atita este de um 
grad mal superior. Eroare nu există ; 
există numai adevăruri de diferite 
grade de coordonare, 

Nuova Antologia (! lunie). 

Misciattelli: Conştiinţa religioasă a 
d-lui Fogazzaro. Prozatorul italian Fo- 
gazzaro a trecut, din punct do vedere 
religios, prin patru faze, Prima este a 
copilăriei, de strictă educație catolică 
in casa părintească. Cu senzualitatea 
tinereţii şi cu dezvoltarea intelectuală, 
părăseşte practicele religioase, dar 
menține convingerea ia existenţa su- 
Metuiui şi a lui D-zeu. A treia este o 
tază de mare neliniște, insfirgit pris 
cetirea caldel „Philosophie du Credo” 
a lui Gratry, prin refiexiuni asupra i- 
dèii de moarte, prin prictinia şi iu- 
birea cu „Elea“, Fogazzaro rovine ln 
religiuaea de cruciiicare a cului. Ca- 
toiicismul lui mu era mici cu mader- 
niştii reformatori, nici cu tipicarii teo- 
togi tradiționaliști ; el era mai mult 
sentimental. Vola caritate, umilinţă, 
biindeță. Fogazzaro a fost un catolic 
franciscan, 

Schmollers lahrbuch (Vol. 44 
1920). 

W, Mautner din Amsterdam stu- 


diază relațiile dintre bolșevism și 
marx 


Autorul cercetează întrucit e justilicată 


pretenția boișevismului de a îi desvol- 
tat unele puncte din doctrina lui Marx. 


474 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


vil in care distrugerea şi teroarea na 
pot ti evitate. Numai prin ele se poate 
stabili dictatura de fier a proletaria- 
tului. 

E adevărat că Marx in opêrèk lul 


Engels insă s'a ridicat totdeauna im- 
potriva elementului brutal in revoluție. 
Amindoi recunostoan insă necesitatea 
formei de guvernămiat democratic 
peniru cucerirea puterii politice de 
cătră proletariat. 

Pentru Engels repubiica democra- 
iică trebuia să fie forma specifică a 
dictaturii proletariatului. 

Pentru bolşevici însă democraţia nu 
e decit o culisă a domoiei Capitalului, 
Ei sist plini de dispreţ pentru ceiace 
numesc „democraţia formal" și dom- 
nla majorităţii, deşi susțin nu odată 
că această majoritate e de partea lor. 

la jocu! votului universal pe care 
Marx şi Engels îi considerau ca un 
mijioc insemnat de emancipare a cia- 


selor muncitoare, bolşevicii au lotro- 
dus, subt pretext de a imita Comuna, 
dreptul de vot al unti singure cisse 
O dictatură a clasei muncitoare care 
lipsește de drepturi celelalte clase ale 
poporului și impotriva voinței lui, e 
departe de a fi in spiritul Ini Marx 
pentru care democrația politică era un 
mijloc necesar a! socialismului, 


ŞI în privința momentului şi 2 posi: 
biiităţii revoluţiei: sociale, intre Marx 
şi bolșevici sint divergințe iasemnate 

Pentru Marx, revoluția socială pre- 
supune anumite condiții materiale și 
subiective, în primul rind un anumit 
grad de desvoltare a forțelor produc- 
tive. Ea va incepe acoio unde capita- 
lismul a ajuns intălu la nn stadiu de 
evoluție Inalt, adică în Anglia, are 
complect industrializată şi in care 
majoritatea popuiajiei o formează o 
muncitorime bine organizată, 


Dacă Lenin recunoaşte că aceste 
condițiuni nu există în Rusia şi o ade- 
vărată revoluție socială e dar impo- 
sibilă, Radek ironizează această com 
cepție mecanică a trecerii dela capi- 
talism la socialism, susțininăd că pen- 
tru realizarea ei siat suticiente conci- 
tiile subiective şi mijloacele eroice, 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


cc _— 


LITERATURĂ 


Pierre de Nolhac. Le Dernier a- 
mour de Ronsard, Dorbon ainé- 

A fost Hélène de Surgères, fire gra- 
vă, melancolică şi mistică, Pentru ea 
Roasard a părăsit termenii rafinaţi, 
prețioşi şi a scris cele mai frumoase 

zii. 

Raoul Allier. Anthologie protestante 
française, XVill-e et XIX-e siceles, 
Georges Crès. 

Volum conştiincios, cu note excelente 
şi variate ; antologia cuprinde pagini 
de Roason, Anglivici de ta Baumelle, 
Necker, Cuvier, Guizot, A. Monod, etc. 

jean Ajalbert. Dix annâes ú la Mal- 
maisan (1907—1917). E. Flammarion. 
E istorie, roman, pamflet. Volumul ne 
dă aventurile eroicomice ale scrlitoru- 
lui, funcţionar pasionat de sarcina sa, 
a cărul inteligență şi voință se lovesc 
de rutina administrativă, 

jean Marnoid, Le cas Wagner., La 

musique pendant la guerre. E, Demetz, 

Autorul se ridică impotriva literaturii 

academice şi șşoviniste care, în cei 

patru ani de râzbaiu, a confundat mi- 

iitarismai prusac cu capodoperile ger- 

mane, ce aparțin omenirii. 


ROMANE 


Louise Faure-Favier. Alademoiselle 
Loin du Ciel, Renaissance du livre. 

Romanul cochet al unei fete a vea- 
cutuil, liberă şi duicasă, victima civili- 
¿aiei jurnalistice, unde intiineşte a- 
titoa dorinţi și atitea cruzimi. 

Alfred Machard. Les Cent gosses, 
Fiammarioa. Le Syndicat des fesses, 
Fereneai. 

Două romane, mici capodopere, de 
viguros realism, pe descriu viaţa c0- 


pillor de stradă, a celor meniţi să fie 
came de tun. 

R. d'Argenson. Penombre. A. Mes- 
sein, 
Scris inainte de războlu, într'un stil 
ce reamintește pe Rousseau, roman! 
are o atmosleră de un calm surizător 
şi un stil de mare valoare artistică, 

Cinnde Farrtre. La dernière déesse 
Flamasarion. 

Gaăshm in toate bucăţile saie uo P- 
mestec ciudat de crudităji savuroase 
şi ironii rafinate. 


ISTORIE 


jean-H. Mariéjol, Catherine de Até- 
dicis, (1519 1589), Hachette. 

Autorul a utilizat din belșug cores- 
pondeaţa Caterinei de Medicis. Volu- 
mul e mal molt o biografie a acestei 
regente decit o istorie a timpului său. 

Louis Leger. Histoire de l'Autriche- 
Hongrie, Hachette. 

Apărută adouazi după război, cu- 
prinde noi desvoitări asupra chestiu- 
nior de etnografie şi asupra ultimelor 
aşezări politice ale Europei sud-ori- 
entale. 

Jacques de Morgan, Histoire di 
peuple armânien depuis les temps le 
plus reculés de ses annales jusqu d nos 
„jours. Borpet-Levrault. Savantul orien- 
talist a degajat istoria proprie ä po- 
porului armean dela cele mai indepăr- 
tate origini pănă la revoluția rusă. 

Volumul e însoțit de planuri, hărţi 
desenuri etc, 


ŞTIINŢĂ SOCIALĂ 


Gaston Morin. La Revoite des jaits 
contre le Code, Bernard Grasset. 


Ñ 
Da a a E 


476 VIAŢA ROMINRASCĂ 


Autorul observă că acordul voințelor 
individuale, pe terenul economic, ce- 
dează tot mai mult locul obligaţiei, fie 
că statul impune voinţa sa, fle că dis- 
ciplina socialistă face să predomine 
voința majorității. Domnia individua- 
lismului a trecut. 

J. Prud'hommeaux. Les Expériences 
sociales de Jean-Baptiste A. Godin, Im- 
primerie nouvelle, 11, rue Cadet. 

Volumul caută o impăcare a muncii 
şi capitalului, Miezul il formează is- 
toria uzinei inflimţată de Godin, pro- 
peietate socistă a lucrătorilor de 50 
de ani, 

Pierre Hamp, La Victoire micani- 
cienne, Nouvelle Revue française. 

Arată necesitatea utilajului in mun- 
ca modernă și ce greșală s'a făcut că 
nu s'a impus Germanilor punerea in 
stare de funcțiune a uzinelor distruse 
de «i. 

Luigi Ventura, Rivoluzione o evolu- 
ne? sau: Șă ne îndreptărm spre șeoali— 
Milano, Albrighi e Legati, 1920, in 16, 
96 pg, 0,75 lire. 

Caută să demonstreze că „revoluțiile 
şi evoluţiile trebue să fie promovate şi 
conduse de lumina antoconștiinței şi nu 
de neştiință şi inconştienţă ; autoconști= 
inja care poate izvori în noi şi se poale 
limpezi numai prin mijlocirea culturii 
care-i baza şi stimulentul desvoltării pro- 
gresive a spiritului uman», 


RĂZBOIUL 


Gino Berri, La gesta di Fiyme, {ls 
toria unei pasiuni nesăcătuițe). — Glori- 
casa intrare. — D'Annunzio guvernator. — 
Ursita neimpliniti. — Firenze, Bemporad, 
1920, în 8%, cu 15 ilustraţiuni reprodu- 
se Cupă fotografii, — 6,65 lire, 

Berri sa trăit isprava glorioaşă- a po- 
etului patriot, la Fiume, ca legionar şi 
ca corespondent 


BIBLIOTECA 
UNIVERSIT ITAȚŢH | 


Seras; o povestește aici cu vie pasiune - 


și fidelitate, reconstituind istoriceşte fap- 
tele petrecute în Fiume, din August 
1918 pănă l: 25 Decembre 1919. 
Generale F. Marazzi—Splendori e 
ombre della nostra gmerra — Milano, E- 
dit, = Risorgimento» Caddeo, 1920, 500 
pg-—cu hărți topografice, 10 lire. 
Invingătorul dela Gorizia povesteşte 
şi examinează în această publicaţiune 
ctitico-istorică, războiul italian dia 1915 
= 18, adincindu-ze în analiza factorilor 
morali şi militiri, care au dus armata 
țării sale, întăiu la invaziunea Altipiani- 
lor şi la Caporetto, iar în urmă la vic- 
tariile de- pe Piave și Vittorio Veneto, 


PSIHOLOGIE 


Dr. Pierre Janet Les Alâdicatioas 
psycologiques. Felix Alcan, 

Studiază mijlocul cel mai bun de a 
face pe bolnavi să ciştige tendinți și 
puteri noi şi chiar de a-i face să re- 
ciştige pe cele pierdute. 


PEDAGOGIE 


Alexandre Murat | L'Ecole ratio- 
nale de demain. |. La Morale d FE- 
cole nationale de demain, F. Nathan, 

Două volume compacte, metodice. 
pretise, ce dàu un important sistem de 
renovare şcolară, studiază criza sco- 
lară şi remediile ce se propun. 

Mariano Maresca, La Pedagogie 
sta da sè? (Incercare critică asupra 
curentelor Pedagogic! contemporane) - 
Roma, Soc. Anon. «La Voce», 1920, 2 
lire. 

Dupăce expune clar tezele cela ce 


susțin caracterul autonom al Pedagogiei, 


Maresca ajunge la conclusinnea că ea mit 
poate sta de sine de oarece se resolvi 
la tot pasul în Filosofie, puli, Podad i 


T comli 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI XLIII 
(Anul XII, Numerele 4, 5 şi 6) 


I. Literatură. 


Bârpâuanu G.,—Carăle cu grîu, ,.... . 
Botez Demostene.—Dumnezeire . . , 
Caragiale I. L. și Gherea loan. —Nevinoväțille ` vi- 
clene. . 
Caplale E A si Gherea loan. — Nevinovăţiile. vi- 
clene, . 
Sopa EL şi Gherea loan. Nevinovăţiile vi- 
clene. . ial 
Cioflec Rom 'lus.— Amintiri din anul invierii ; 
Codreanu Mihai—Cyrano de Bergerac . 
Codreanu Mihai.—Sonete (Yeni: — Melancolie, — 
Vis.—Spleen) . gi N dle , 
Farago lena.—Serisoare. . , , | 
Floru Igena.— Tovarăş . = 
Frunză A.—Inpădure . . . 
Georgescu Sabina. —Răstringeri 
Minulescu Ion.—Aquarelă . 
Pamfile Tudor.—lora dela Vaslui 
Philippide A. Al..— Aur sterp.— Decor vechiu 
< « —Umbră.— np WT 
. e « —Psalmodie.— eghe . A A 
Pirvescu Pompiliu— Ceasuri grele . . Să 
Rosetti Radu—Drimbă (1867) . i 
Sadoveanu Mihail.— Bulboana lui Vâlinaş ` 
Soare V. Alice.—Geamul.—ln gară 9. Seară Pb 
Tamor 1. Gh.—Departe.... . . A AEI Ie 


178 


— A “o „3 


4i 


Teodoreanu O. Al.—Spovedania lancului . 


« « —Intomnare.— Dimineaţă . 


oreanu lonel.—O toamnă . 
eră “Olga.—Domniţa tăcerii . 


Antipa Gr. dr..—Dr. Emil Racoviţă . EX 
Barnoschi V. D.—<Carvunari» . . s. - 
Conta Kernbach A..—Henrick Ibsen Pai 
Ibrăileanu G.—G. Topirceanu . . s. s s =o ur 
foanid D. C..—Dezastrul financiar şi ladividualismul 
deplasat al Statului . . . . . coocoo 
Petrovici [..— Metoda în Metafizică - 
Ralea D- Mihai.— Scrisori din Paris . 


e l G.—Evalnarea estetică (Scrisoarea întâia) 
Siatineana A., dr.—Teoria Revoluţiei: G. Sorel 
Stere C..— Pax EAN af ds 
Strugariu M, ing. Sonicitatea 
Suchianu I. D..—Pedagogia Istoriei i 
Zarifopol Paul.— Sentimentalul Maupassant 


Popescu Sp„—Documente omeneşti (Din carnetul u- 
nui director II tă vi se oră 


Galaction G.—Note pe marginea cărţilor (Moartea 
Cleopatrei de M. Pascal), eni A o o. o ze 


TS no E A..— Cronica externă . 

Costin A. Em..-—Cronica socială (0 universitate po- 
r PEA me În EA E E E do NEON 

Dron ag R ronica economică (Reforma agrară) 

fonescu B. Mircea, dr..—Cronica şcolară (Bursele 

eg N., dr. prof.— Cronica ştiinţitică (Lupta con- 
tra muştelor) .. .. . HAT ă 


11. Studil.—Articole.-—Serisori din țară şi din 
străinătate. 


Pax britannica» 


< —Omul cârţilor (Anatole France) 


III. Documente omenești. 


. . . 


IV. Note pe marginea cărților. 


V. Cronici- 


lare) 


. - 


i 


Parhon I. C., dr..—Cronica Invâțămintului (Ciinicete 
METAN OI ae i i e a iai aia 


VI. Miscellanea 


Vicaneor P. & Co..—Luptele politice.—Mizeria criti- 
cii literare.— Perioade de tranziţie.— Netoleranţa . 
Nicanor P. © Co..—George Tofan.—Unde mergem ? 
— Editura «Viaţa Romtneascã»s — Redacţional . . 
Nicanor P. & Co..— ntemperanţă.— Pacifism !—Pa- 
triotism şi şovinism.—Editura «V. R.» EAE 


VII Recenzii 


Ardeleanu C.—Pe străzile laşului (Al. Dan) . . 
Barthllemy.—La Democratie ct la politique etran- 
gère şi M. Haurion.—Prâcis de Droit Administra- 
tif et de droit public (D. I. Suchianu). ,.-. . . 
Borgese G..—Storia della critica romantica in Italia 
(1, Savu)... E ss h r ANN 
Ronatroux Em.—La natura ¢ lo spirito (G. Savul) . 
Bouvier L. E..—La vie psychique des Insectes (T 
A, Bădârâu) . . AP e ăi e RER = RE 
Condurachi D. Jean.— Cîteva cuvinte asupra condiţi- 
ei juridice a străinilor (1. C. Filitti) i as a 
Condurachi D. Jean.—Soli şi agenţi ai domnilor Mol- 
dovei la Poartă în sec. XVII (1. C. Filitti) . . - 
Constantin J..— La vie des Orchidées (T. A. Bădărău) 


__ De Monkevitz Nicolas, ata décomposition 
r. Po 


de l'armée russe (A. DONS. aae a 
Grigorian Mihail.—Pe drumul copilăriei (Ms.) 
Hotnog Titus.—eBezerenbam» {1 Iordan) . . . 
Houllevigue Loais.—Du laboratoire à l'usine (C. V. 

ET T tate E A O E E 
Joubin A..—Le fond de la mer (T. A. Bădārāu) . 
Landas-Aldanof—Lenine-(D. |. Suchianu) . > 
Nicolau Alfredo, ing..—<Romania» (Gv. Rossi) . 
Ortiz Ramiro.—la ciuda submarinelor (Al. Dan) 
Papini G..—Chiudiamo le scuole (G, Savul) . 
Papini G..—Esperienza futurista (G. Savul) . 
Pascu Giorge, dr..—Gligore Ureache (1. lordan) 
Petrovici loan.— Amintiri universitare (Al. Dan) . 
Ransome Arthur—Six Semaines en Russie en 1919 

(7. 0. De) ie eee 33 ea 
Rodrigues Gustave.— Le peuple de Paction (P. Alexa) 
Rolland Romain.—Liluli (Octav Botez) . . . . . 
Rougier Louis.—La mattrialisation de l'energie (C. 

V. Gheorghi . a E . Tea . e 


Gr. ) . - . - > - JCO E E T 
EE on o an — Mărturisiri si-li-te ba or: ) 
Voevidca eer. Pre (Al. Dan) .. 


VIII. Revista Revistelor 


Bajolle, ral.—Franţa şi igo sale A 
mas.— Kosciuszko de 
Beaunier Andrâ.—Romanele lui Edmond Jaloux - 


«Convorbiri Literare» . . . s = o.e s e = e > 
Dereine.—Scoborirea şi ridicarea francului . - 
A a ee EN ca 
inot Jean. pentru şi co rege vol ~ 
G..— Bela Spore: ap A Al io eA Ca a tai S 
Gatti.— Opera pianistică a lui Debussy - E N ne 
Gui- Grand Georges.—Adouazi . . . . . so. 
Guichaud Maurice -Dubla fizionomie a lui Sir ii 
der Haggard. . . . . . pdl Ie Ai 
Hartwig Alred.— Politica en 
Koeltz, căpitan.—Pianul, de Campanie germa german delă 
I aa ee pei Ji AA LARE EN MU ADI 
re poză Aires dintre bo PE, marxism 
s î.— Con re al aia A 
e Co A 


Narguet pansa cleo icholo gice . 

„Ora Federico: Primele lătorii ale lui Ruski 
Oincaré.— Cronica externă TAN aer F 

Prezzolini.— Benedetto "Croce i 5 3 z i in Re 

= Transilvania» 
ia ear spre raporturile di dintre filozofia greacă și 
filozofia 

«Umanitatea» . o... 


„ Vermeil! Edmond.— politică. 
Verei Gaman kigae de stat Kapp 


._ -6 - 


pa iacarea în intelectuală în străinătate: 
Apel cătră y cetitorii și pret «Vieții Romtaeşti» 


ra 
A. 


1 TE ° } 
Pe SBL ` + 


„Ay 


SIA 


984