Viata Rom. (R.), 1921, 13.4

LL 


Diete satula, Hibe 
-Prawi bu işi 
j- 4 
Pa ii 


1920 Anu xu Ocromsme No. 10, 


z 
G a 3 
ps 


Viaţa Rominească 


„VERS! 


N REVISTĂ LITERARĂ ŞI ȘTIINȚIPICA A 


. SUMAR: 


Lucia Manit . . » = +~ eră rece (Soiu rău, - Portocalele.— Profiluri 
) 


C. Rădulescu-Motru . . . + Psihugeneza. 
Dem . g + Li Toamnă, pe țărm 
Pi e Osr Maris a d-ta ia de fata: de 


PA : fe, şi cerințele timpului de 
A, Pae Preludiu de toumnd. 
onsianta ne a „Amintirile Catecinei State. j 
= Sirena Di e dece“ ORe i 


= 


(pc tab ei Hirsik asht ane 


Laon Drei (evatinuare) 4 

Profesor De. Vi ite Ston: 

rofèsor: Dr. Vas Firs 
Auninease iz 


aj Mtiroimesiaui Damas și vremuri, etan 
Dr, ti Prims bat titaria: Diebiatații ii 


> TE Enciu al iul Ve anu “a E 
pit. icine” (i. Grose: Le Critimanane Aug 


ți sînt rugați a trimită odată 


gulate a Revistei D-nii abona 


al costul recumandărei. 


Pentru siguran'a primirei re 


cu abonamentul gi 12 lei anu 


VIAŢA ROMINEASCA 


, „4 7 SREVISTĂLUNARĂ i 


ra 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. | pănă la No. 6 ln- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face inorice lună a anului, trimiţined 
suma prin mandat poştal 

Reinoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere, 

Preţul abonamentului “este : 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 200 lel 


Pentru particulari: 


DER i i 3 e i l Wa ce e IOR 

Pe jumătate an e Er dice a A E <a $ 

Ua- e e E i mea e d e e y NS z 
ÎN STRĂINĂTATE: 

COUA EA e e Se: larin bă să ai + . 140 lei 

Pe jimätale ad e e i e se. ca Na. 90 E 

UR PRE a enma și ne aia MP d - pa x 


Abonaţilor li se acordă intre alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de pref asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura „ Viața Fominească*, asttel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis, 

Un exemplu: 


Costul abonamentului la Revistă este de 100 lei pe an 


Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apro- 


ximativ de lei 600 

Reducerea cë se acordă abonatului la cărţile editate de Re- 
vistă fiind 150, aproximativ (adică în cazul nostru, lei 90)—cos- 
tul revistei pe an ar reveni deci abonatului numai la 70 lei, adică 
zece lei pe an. 


Administraţia. 


> 
è 


ice aut „le Căi aa ago li 


4 4 
> d 


Viaţa Rominească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară ṣi stiințitică 


VOLUMUL XLVII 
ANUL XIII 


LAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURA 
„VIAȚA ROMINEASCA.“ 
1921 


gps, 


BUL 


intrat Iorinte 
1 10% 


3 


` 


934... 


ÎNTRE COPII 


Soiu rău... 


Vine repegior şi foarte serioasă, lipăind cu piciorugele 
goale pe podelele, pe care maica Giafira, stăpina casei şi gazda 
noastră, le-a lustruit oglindă. 

E vremea dejunului şi ne găsim cu toţii pe cerdac, în ju- 
rul mesei. Mosafirul nostru se sprijină de pârete, aproape 
de noi. 

— Vino "'ncoace, Nuţa. 

indată ce-o chem, Nuţa părăseşte postul ei provizor de 
observaţie şi se apropie încrezătoare, O ridic în brațe, ca 
s'o aşez pe scaun şi-i simt tot trupul piinuţ şi cald prin ro- 
chiţa uzată, pusă peste cămaşa numai pelice. Fetiţa se aşează 
bine pe scaun și fiindcă nu ajunge până la podele, şi-a spri- 
jinit picioarele pe colac şi—cuminte—aşteaptă. 

— Da’ tu ai mincat ceva azi? o întreb eu mai mult de 
formă. 

—, Nu... nimica... 

— De ce spui minciuni? N'am auzit eu cînd te-a strigat 
maică-ta la mîncare ? 

Ochișorii verzi, puţin ridicaţi spre timple, se închid a- 
proape de tot întrun ris tăcut și şiret de femee. Gura foarte 
mică, proaspătă ca o floare deschisă în zori, arată dinți re- 
gulaţi şi mărunți de şoarec, 

li dau pe o farturioară citeva lingurite de compot, care 
ştiu că-i place mai mult. Minincă încetişor, cu mişcări deli- 


cate, parcă învăţate anume, 


6 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i 

Din preocuparea altor lucruri mă cheamă deodată un oftat 
ji ANR foarte serioasă, cățărată pe scaunul ei, cu farfuri- 
oara goală pe genunchi, se uită drept la mine. Cind privirile 
noastre se intilnesc, ochii i se închid iar în contracția risului 
desmierdat și şiret. 

— Da' cine striga aşa tare, azi, la voi? o întreb eu, in- 
tinzîndu-1 din nou larturioara plină. 

— Trebue să fi fost Dodicâ al nostru, îmi răspunde ea 
cu ton aşezat, văzindu-şi In linişte de mincare. 

Dodică nu e vre-un copil de sama ei, cum am crezut la 
început, ci e fratele mamă-sli, om de vre-o patruzeci de ani, 
cu nevastă şi copii. La el stă-mama Nuţei, Lisaveta, temee 
voinică şi tînără, care-şi agonlseşte hrana lucrind cu ziua pe 
la maici. | 

Nuţa a isprăvit şi a doua porțile. O intuiție sigură îi 
spune că nu mai are ce aştepta pentru ziua aceia, Se răsu- 
ceşte binişor pe scaun, se sprijină în minute, întorcînd spre 
mescni spatele arcuit, lungeşte cu precauţie un picior, pănă a- 
tinge duşameaua cu virful degetului mare. Apoi îl intinde tot 
aşa de incet şi pe celalt... şi iato jos. în picioare. Păgeşte 
uşor, tot în virful degetelor, lipindu-se de pârete... 

Noi ne prefacem că n'o Dăgâm în samă. 

Cu infinite precauţii ridică un picior după altul, şi-l pune 
cit poate mai departe, lurişind din cind în cind spre. noi pri- 
viri şirete şi îngrijate. à 

A ajuns la scară. Aige se simte scăpată de primejdie. O 
ia la fugă pe trepte, lipăind cu zgomot mare, cu piciorugele 
goale de păpuşă, pline de praf prin încreţiturile fine ale pie- 
` lel, cu tălpi puţin inăsprite de femee dela ţară... 

— Stai, Nuţa! Nu ţi-e ruşine? Ai mincat şi acuma fugi? 

Dar Nuja simte că a eşit din sfera atingerii noastre. Stre- 
„curindu-se pe poriiţă, răspunde cu un fel de politeţă vicleană, 
fără să-l prea pese dacă o vom crede, sau nu: 

— Vin îndată înapoi... Am oleacă de treabă pe-acasă... 

A doua zi, Duminică, se inființeaz de dimineaţă. Vine 
dela biserică, în mare ţinută: O rochiţă de cit albastru, aşa 
de lungă, câ-i acopere aproape picioruţele goale ; faja mai pu- 
țin muruită ca de obiceiu şi părul băla', parcă pieptănat. 

Rochiţa nouă o preocupă grozav şi-i stinjeneşte toate miş- 
cârile. Cind o ridic în brațe, Nuja face o mutră speriată.şi, 


ÎNTRE COPI 7 


cum o las pe pat, începe să-şi îndrepte cu grijă cutele. Răs- 
punde scurt şi distrat, cînd o întreb de biserică, de slujbă, de 
maici. Intr'un răstimp de tăcere tresar deodată la glasul ei, 
mai subțire ca oricind: 

— Uite, eu am rochiţă nouă! Í 

— Da’ eri de ce-ai şters-o aşa de repede dela noi? o 
întreb eu fără veste, aducindu-mi aminte de scena din ziua 
trecută. 

Nuţa ride, fără să-mi răspundă, f . 

— Uite, azi nu-ţi mai dau nimic, că te ştiu eu acuma 
cine-mi eşti. 

Tonul cu care-i vorbesc o face să ia în serios amenin- 
tarea şi—socotind că nu mai are ce menaja—face un botişor 
țuguiai, se uită posomorit şi bănuitor pe subt sprincene, şi- mi 
răspunde cu glas ingroşat şi morocănos: 

— Atunci... mă duc la mine-acasă.., 

ŞI chiar porneşte numaidecit, întorcind spre mine cefu- 


şoara blondă, Inroşită de minie, şi călcind des și apăsat pe 
toată talpa. 


+ 


Vara e pe sfirşite şi, In mânăstirea infundată între munți, 
sara se coboară brusc. 

M'a prins amurgul pe drum şi zoresc spre casă. E cea- 
sul de linişte mare al mănăstirii. Obosiţi de plimbări, oaspe- 
ţii s'au strîns prin case, așteptind masa, Macie se adună 


„7 Cite două-trei la sfat, în ehilioare dosnice; iar cele mai bâtrine 


adorm odată cu găinile, doar or fi mai întremate pentru i- 
trenle. 

Intuinericul creşte; creşte şi tăcerea în mănăstire. Deo- 
dată un plins sfişietor se ridică în piinia uriaşă a munţilor: 
Un plins de cumplită desnădejd= în liniştea încremenită, 

Caut să-mi dau sama dincotro saude plinsul şi zăresc 
albind ceva, departe, Inaintea mea. 

Nuţa adormise pe la toacă şi s'a trezit singură în casă, 
pe întuneric, A eşit în drum şi acolo, între munţi şi cer, s'a 
simţit şi mai singură... Minusculă, ca un punct, subt cerul de 
cristal, işi clamează durerea el pitică în fața muntelui imens, 
zid de verdeață mohorită și plină de spaime. 


8 VIAŢA ROMINEASCA 4 


— e 


Se apropie plecarea. Vremea se inăspreşte. Dimineaţa, 
brumă groasă sclipeşte pe acoperișurile scunde de şindrilă. 

Nuţa, soseşte de vreme de tot. 

— Ce te-ai sculat aşa de dimineață azi? 

Nuţa oftează, grijulie, şi-mi răspunde: 

— Apoi, s'a dus Dodică al nostru la tirg şi ne-am sculat 
de dimineaţă, să-l pregătim de drum. 

Mă uit la ea. Gospodina necâjită, care a pregătit un om 
pentru drum, abia ajunge cu creştetul bălaiu până la marginea 
mesei. Picioarele goale pănă mai sus de genunchi i se vădvi- 
nete de frig. Vreau s'o iau în braţe şi dau cu mina de spatele 
ei gol şi rece, Nelipsita cămâşuţă ruptă, nu mai este. Dea- 
dreptul pe piele e îmbrăcată cu rochiţa de purtat, spintecată 
dinapoi de sus până jos. Dar fetiţa mare nici o grijă: în faţă, 
unde se poate cerceta cu propriii ei ochi, e imbrăcată. La 
spate... cine ce treabă are? 

— Azi nu vrei să joci, Nuța ? 

Nuţa are în singe patima dansului. 

— Ba joc! 

Şi piciorugele ingheţate incep să se desmorţească într'un 
dans variat, de origine necunoscută, care-mi stirneşte nestăpi- 
nit risul, orideciteori cerinţele jocului o fac pe dănțultoare să-mi 
întoarcă spatele. 

Nuţa joacă tot mai în voe şi cintă: 


Vai, săracu' ciobanas 
Cum mi-aduce sara cas, 
Dimineaţa urdă duse 
Mă sărută şi se duse. 


Maica Glafira, cuibărită în fundul patului, încremeneşte 
cu colţunul în mini şi îndreapiă pe deasupra ochelarilor pri- 
viri mohorite spre fetiţă. Dela o vreme, jocul o stăpineşte de- 
plin pe Nuţa: Cintecul amuţeşte şi guriţa, minunat tăiată, rå- 
mine întredeschisă intr'un zimbet de ciudată cochetărie. 

— Ce are de gînd oare să facă Lisavela cu Nuţa? întreb 
eu deodată pe maica Glafira, în vreme ce Nuţa se face nevă- 
zută În odăița cu provizii. 

— Apăi, ce să facă? Fata asia è un păcat pe capul ei 


= Da? de ce, măicuță 4 Hu tar am văzut copil atit de 


— Doamne, matale aşa a Zice. Da' nu vezi, mă rog, 


Maica mea, aşa de bit de obiceiu, întoarce spre mine 
© privire aspră peste ochelari şi cu glas dojenitor urmează: 

— Hei, dacă n'aavut minte Lisaveta! Fată vrednică cum 
era ea, putea să se mărite, să aibă casa ei... să fie în rind cu 
lumea. Da' tirgu' să trăiască... Nu s'ar mai odihni cine l-a zi- 
„dit în preajma mănăstirii | 

Eu mă 'ntorc la vorba mea dințăiu: 

— Da’... mâicuţă, ce are de gind oare să facă Lisaveta cu 
fetiţa ? 

Maica Îmi răspunde în silă: 

— Apăi, numa” de i-a primi-o vre-o maică la ascultare... 
S'a face soră şi pe urmă, dac'a vrea Domnul, s'a călugări... 

Prin deschizătura portiţii, căpşorul bâlai al Nuţei aduce 


“încă odată lumina ochilor ei rizători, care se închid pe jumă- 


tate, cu dulce viclenie. Guriţa i se deschide ca o floare şi 
glasul ei subțirel îmi strigă: 

— De-acu' mă duc... Da’ vin eu îndată să-ţi mai joc, 
dacă mi-i da dulciuri... 


Portocalele 


Se apropie examenele, 

Institiitoarea, foarte harnică şi conştiincioasă, a isprăvit 
“demult «materia», ba chiar a repetat o bună parte. 

E sfîrşitul lui Maiu. Căldura se face tot mai nesuferită 
din zi în zi. Intr'o după amiază, parcă cea mai caldă de pănă 
acum, Domnişoara intră în clasă cu trei portocale mari şi par- 
fumate. Se aşază bine pe scaun, strigă să fie linişte şi incepe 
să rupă cu tiegetele coaja unei portocale. 

Liniştea e, în adevăr, mai mare ca oricind în lumea mică 
a clasei; dar toate privirile se aţintesc spre catedră şi nârile, 
gidilate de parfumu] cojii rupte, tremură poftitoare. 

Şi e cald... mai cald ca 'ntotdeauna. De arşiţă fetiţele îşi 
umezesc buzele cu limba. In sală este apă, dar nimeni n'are 


woe să se ceară afară in timpul orei de clasă. 


10 MAȚA ROMINEASCĂ 


r + 

Domnişoara a isprăvit o portocală. Ridică ochii şi aruncă 
o privire pătrunzătoare prin bănci. Ca nişte aripioare de flu- 
turi speriaţi, pleoapele se lasă grăbite peste privirile lacome 
şi toate minile încep să poarte cu o hărnicie exagerată acul 
sau croşetul. 

"O unda proaspâiă de parfum îmibălsămează aerul. A doua 
portocală îşi arată miezul, acoperit pe-alocurea de o peliţă scă- 
moasă. Coaja, ruptă cu nerăbdare în bucăţi neregulate, mã- 
reşte yrămâgioara depe colţul catedrei, Din nou dinţii Dom- 
nişoarei, cam mari, apucă cu poftă miezul auriu; buzele se u- 
mezesc, fructul răcoritor se topeşte ca prin farmec. 

Pela jumătatea ceasului, un maldăr mărişor de coji mai a- 
minteşte de cele trei portocale. 

— Crăciun, ia du cojile astea afară! 

Şi Crăciun, mică, blondă şi şireată, ese din clasă cu şor- 
tul plin, urmărită de priviri pizmultoare. A cîştigat citeva mi- 
nute de libertate şi... toate cojile de portocală sint ale ei. 

Citeva suspine subţirele şi răzlețe se topesc În liniştea 
caldă a clasei. 

In freamăt uşor, fetiţele se aşază mai bine in bânci şi 
toate capetele, ca nişte flori ofilite de arşiţă, se înclină, re- 
semnâte, asupra horbotelor şi cusăturilor... O muscă distrată, 
pe care o urmăreşti mal mult cu auzul decit cu ochii, după ce 
a ocolit prin fundul clasei, revine acum in zbor întins şi fin 
ca o aţă, se lasă lingă mina domnişoarei şi începe să sugă fe- 
ricită dint”'un strop minuscul, rămas pe colțul catedrei. 


Profiluri mici — 


In fundul grădinii pămintul e tăiat ca un mal înalt, încît 
te poţi uita de sus în ograda vecină. lar casa din vale se 
sprijină cu un părete chiar de mal şi acoperişul ei e cn puţin 
mai sus decit nivelul grădinii. Un soc tbâtrin, mii mult gros 
şi rămuros decit înalt, se razămă leneş pe acoperi:, ruginină. 
cu umezeala frunzişului tablele argintii. 

Nesftrşitele zile de vară ostenesc până la urnă activita- 
tea inutilă a Licâi, fetiţă de vre-o patru ani, vioae şi nezstim= 
părată. In liniştea moartă a după-amezii rătăceşte, fă: plan. 
conştient, în căutarea unui colţ mai umbrit. Socul stu'0$ © 


te 


B 


Doo oa tt 
able cu nenumăraţii lui ochişori rotunzi, negri-catitelaţi în um- 


“Bra frunzelor roşii ca grenatele pe virfurile ce se leagăn în 


lumină. 

„Un punct de sprijin într'o gaură a zidului, adincită în fie- 
care zi tot mai mult de piciorul Licăi, un altul pentru mina 
dreaptă în rugozităţile tencuelii, o ploae de nisip peste părul 
înctrlionțat şi peste faţă, o încordare a brațelor fragede... şi 
fetița dispare in frunzişul depe acoperiş. 

Mica boltă de frunze e un adevărat «interior» şi păstrează 
urmele neîndoelnice care dau proba, însutleţirea şi farmecul u- 
nei. locuiri regulate: de o crenguţă uscati atirnă o cordea des- 
trămată şi spâlată de ploi; iar în cel mai intunecos ungher, 
un minuscul papuc, prilej de obositoare şi zădarnice căutări 
din partea persoanelor mari din casă, îşi răsfrînge obraznic în 
sus virful. scorogit. 

Colţişorul acesta e bine ales. Oricit de mare ar fi zăpu- 
şala, dacă scoţi puţin capul printre ramuri, tot simţi o uşoară 
adiere. Păcat numai că tabla acoperişului coace ca un cuptor 
potolit... 

In umbră, bobițele de soc îinbie cu întunecarea lor bru- 
mată de un praf uşor. Sînt dulci... o dulceaţă care lincezeşte. 
Ura, mult două, de gustare... Dar sint moi la pipăit şi lunecă, 
de parcă-s vii, cind le arunci în sus, ori, mai bine, drept în- 
nainte prin ferestruicile abla crăpate printre ramuri 

Gospodina din vale se uilă cu nedumerire iritat înspre 
soc, neînțelegind ce l-a găsit, pe o vreme aşa de liniştită, să 
împroaşte ca din praştie cu bobiţe coapte, drept în albiturile ei 
şi st i le împodobească cu flori roşii-vinete... 

Intunericul din frunziş începe să fie mai puţin prietinos; 
parcă te invălue o pinză mohorită. Lica scoate nasul printre 
crengi, cu o nelămurită grijă. E mai răcoare acum şi afară. 
Soarele s'a ascuns după casă, Din partea cea mai de josa 
oraşului, din bălțile care răstring, ca nişte talgere de argint, 
toată învăpăerea apusului, broaștele pornesc impotriva arşiţei 
protestările lor multiple şi uniforme, care se schimbă pe ne- 
simţite într'o slăvire a nopţii răcoroase... 


+ 


Dimineaţa timpul trece mal repede, în îndeletniciri variate 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Petrişor e acasă şi, în lipsa tovarășilor de după-amează, tre- 
bue să se mulțumească în jocurile lui cu participarea caprici- 
oasă a Licăi. 

— Hai să ne jucăm cu mingea, zice Petrişor rece şi demn, 
ca nu Cumva să se simtă că are nevoe și că se roagă. 

— Mai bine cu påpusile! răspunde moale fetiţa, fără să 
se clintească depe scaunul înalt, pe care a stat «la catea». 

Petrişor se întoarce brusc depe scara cerdacului şi, cu 
glasul zu grumat de iritația împotrivirii temute, caută s'o con- 
vingă: 

„— EI, lasă păpuşile... desară! Acuma mergem în grădină. 
Hai] te dau eu jos depe scaun... Ne jucăm cu mingea cea 
mică şi ţi-o arunc bine, s'o poţi prinde. Il luăm și pe Ursu... 
Haide! 

— Eu mai bine vreau cu păpusile! răspunde fetiţa, cu o 
intonaţie aidoma cu cea dintăiu. 

Băiatul nu mai zice nimic. O tresârire nervoasă trece pe 
faţa lui delicată şi—subţirel şi prea înalt—coboară în mers le- 
gănat spre grădină. 

In urma lui, Lica se lasă s'alunece jos depe scaun, intră 

în casă, de unde ese îndată, trăgindcu zgomot mare peste prag 
"Hdiţa cu păpuşi. Se aşază apol pe duşamelele cerdacului şi, 
conştiincios şi într'o anumită ordine, începe să-şi înşire på- 
puşile în picioare, pe lingă părete. Cu toati ocupaţia aceasta 
absorbantă, Lica bagă numaidecii de samă că mamă-sa a eşit 
din sufragerie şi a lăsal bufetul descuiat. Mică şi rotundă, se 
ridică cu o neașteptată agilitate, pătrunde în odae, tirăşte cu 
precauţie un scaun lingă bufet, se sue pe tăcute şicu oarecare 
storjare şi-şi împlintă amindouă minuţele in cutia cu zahăr. 

Lul Petrişor i s'a urit singur în grădină, Din capul scă- 
rilor ei vede bine pe Lica cum operează. Zimbeşte abia ințe- 
les, se intoarce cu spatele şi aşteaptă... 

Lica scoate din cutie minile cu degetele încleştate pe cite 
bucățele a putut cuprinde, le dă drumul în buzunarul şorţului, 
apoi se coboară iute şi fără zgomot. 

— Ei, de-acuma... mergi să ne jucăm ? 

— lac’ acuşi! răspunde Lica, moşmonind ceva deasupra 
Hdiţei cu jucării. 

— lar a umblat Lica la zahar? întreabă afirmativ mama 


iwin LUPI 13 
copiilor, arătindu-se ca fulgerul în uşa sulrageriei şi luindu-şi 
o miutră de falşă asprime, asupra căreia însă Lica nu se înşală 
de loc. 

— Nu ştiu! răspunde scurt Petrişor... Hai după-casă, Lica. 

— Hai! 

ŞI după ce mama se depărtează, Petrişor întreabă cam 
peste umăr: 

—Da' ce-ai ascuns tu în lădiţa cu jucării? 

— Vrei să-ţi dau şi ţie? întreabă Lica cuo grabă ama- 
bilă și îngrijată. 

— Nu, nu-mi trebue, o asigură cu deplină dezinteresare 
Petrişor, coborind în fugă scările. 

Cu faţa senină şi . cu sufletul împăcat, Lica îl urmează, 
cålcind apăsat şi punind cu bâgare de samă amindouă picioa- 
rele, unul după altul, pe fiecare treaptă. 


* 


Mai minunat loc de jocuri liniştite, ca «după-casă», nici 
că se mai află. Intre pâăretele din dos, fără ferestre, şi zăpla- 
zul unei grădini întinse,—proprietatea bisericii, -e o potecuţă 
strimtă. Indreptată spre miază noapte, soarele nu străbate a- 
colo niciodată. O răcoare umedă, sporită încă de răvineala care 
se ridică depe căzile cu apă de ploae, întreţine o vegetaţie 
viguroasă de muşchi, piciorul-cucoşului şi alte plante lacome 
de umezeală. 

Un nuc străvechi din grădina bisericii sporeşte cu um= 
bra lui taina acestui ungher, întinzindu-şi aproape jumătate din 
coroană până peste acoperişul casei. Câtră toamnă, Încep să se- 
audă lóviturile scurte şi pline ale nucilor pe acoperiş, apoi ros- 
togolirea lor jucăuşă până la streşină, d: unde cad cu o iz- 
bitură moale pe pâmintul umed de după-casă, ori plescăitul 
lor scurt, cind nimeresc în poloboacele cu apă de ploae. Lica 
are preferința pentru cele din apă. li place șă le descopere, 
imbrobonate de beşicuţe argintii, În străvezimea verzue a apei; 
să se «plece, cu răsuflarea tăiată, peste marginea căzii, ame- 
țită de înălțimea răsturnată a cerului, să întindă din răsputeri 
mîna, pănă cînd cu virful degetelor atinge fructul verde şi lu- 
necos, care-i răcoreşte palma grăsuță şi o îmbibă pe multă 
vreme cu © aromă sâlbatică şi amară, 


14 VIAȚA ROMINEASCĂ 


n 


ty at A DE wod 
Dar, pină la vremea mucilor, căzile de «dupã-caså> mài 
au şi alte rosturi. a 

Faţa încremenilă a apei tresare fără pricină din wreme în 
vreme şi se înfioară în vălurele minuscule. 

— Uite, jar sint viermi în apă! strigă Lica cu frică şi cu 
curiozitate, înălțindu-se în virful picioarelor pe două cărămizi 
puse una peste alta, ca s'ajungă la gura căzii. 

— Ți-am mai spus că nu-s viermi. Sint pui de ţinţari şi 
eś deasupra apei ca să răsufle, răspunde Petrişor, potrivind 
cu multă răbdare nişte scindurele, care vor pluti îndată pe 
luciul rotund, strîns între doagele înverzite, închipuind cele mai 
Straşnice flote de războiu. 

Luptele dintre flote, începute în cea mai zimbitoare inje- 
legere, stlrşesc adese, din motive cu neputinţă de prevăzut, 
cu o luptă reală între cei dot şefi. In cele din urmă Petrişor, 
demn şi mizantrop, porneşte în căutarea altui loc singuratic, 
lar Lica, de nerecunoscut, cu ochii umflaţi, cu faţa aprinsă, ta- 
tuată cu dungi vinete de noroi şi cu pete verzi din sucul bu- 
ruenilor, porneşte spre casă urlînd în glas şi călcind des şi 
mărunţel, 


+ 


— A adus tata curmale! strigă Lica, alergind fntr'un su- 
flet în grădină. 

Petrişor, absorbit intr'un joc misterios de combinaţii şi 
săbdare, inventat de el, cu bucățele mici de sticlă, îndreaptă 
spre Lica o privire nedumerită şi absentă. 

— Să vezi... o cutie mare, Mi-o dă mie, cind s'or is- 
prăvi. Am să pun simburii în pămînt. 

— Pentruce, să pul simburi ? 

— Să crească... 

— Ce să crească? 

— Curmale! S'avem la anu’ la noi în grădină. 

Petrişor zimbeşte uşor. 

— Da’ tu nu ştii că nu crese curmale pe la noi? | 

— Da” pe unde? întreabă Lica nedumerită, P 

— Departe... în alte ţări... 

Băiatul vede bine că Lica nu-l pricepe. 

„«In alte ţări... departe...» 


wrae caim o 13 


— Da” la vie la noi, nu-i departe ? Și Lica îşi aminteşte 
de drumul obositor, pe care-l face numai până la jumătate, 
iar de»acolo înainte în braţele vierițel. i 

— Mai deparie! zice Petrişor. ȘI ochii lui se aţintesc spre 
dealurile albastre din zare. —Se cheamă Africa, țara aceia... A- 
colo e cald tare şi totdeauna vară... 

La orizont, în limpezimea zilei de vară, se profilează stră- 
lucitor un deal singuratic, cu infăţişare de munte. Piatra de 
var, din care-i clădit, şi-a lepădat spre vîrf haina străină de 
nisip şi de pămint vegetal şi-şi arată goliciunea stearpă şi or- 
bitoare, tăiată in contururi hotărite, ca un zid de cetate. 

Privirea Licăi urmăreşte raza vagabondă din ochii lui 
Petrişor... 

— Da... ştiu acuma unde spui tu... 

Şi intinzind braţul ei miniatural, arată spre dealurile din 
fund care, pentru ea, însamnă marginea universului, Căci pen- 
tru Lica, lumea e cu mult mai mică,—pe măsura ¢i,—şi totuşi 
grozav de mare, 

Petrişor se uită la fetiță mirat şi cam cu dispreţ, deschide 
puţin gura să zică ceva... dar simte că orice explicație ar fi 
inutilä. Plictisit se întoarce la jucăria lui misterioasă cu cio- 
buri de sticlă, pe care Lica o contemplă cu indiferență, stiad 
la o parte, c'un deget virit în gură. 


+ 


d. 


Ploala rece şi măruntă ține necurmat, de cheva săptă mini. 


A doua zi e JDuminică şi Petrişor ar vrea să întrebuinţeze cit 


mai bine sara de Simbătă, cea mai plăcută din săptămînă, sig- 


gura lipsită de grija şcolii. Dar pe atară nu mai e cu putiaţă 


să te joci, iar în casă, jocurile de iarnă nu s'au infiripat încă 
Nelămurit impresionat de lipsa îndelungată a soarelui, cu pers- 
pectiva unei seri de libertate deplină, Petrişor, impotriva firii 
lui, e foarte zurbagiu in sara asta şi pornit pe pozne. Se frä- 
mintă cind în casă, cind afară, fluțurind pe umeri o pelerină 
largă a lui tata-său. 

~ Parcă eşti un strigoiu, Doamne iarta-mă, îi spune mo- 
rocănos baba Sevastia, bucătâreasa. 


Ochii lui Petrişor lucesc o clipă, Un gind i-a trecut ca 


+ 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


un fulger. E amurg, dar nu s'au aprins tacă lămpile. Petri— 
şor aşteaptă, lipit de zaplazul grădinii. 

Baba Sevastia intră după puţină vreme în bucătărie, di- 
bueşte un chibrit pe poliţă, scoate cu mini tremurătoare sticla 
dela lampă şi cu multă băgare de samă aprinde fitilul. Apoi, 
impăcată că şi-a făcut lumină, porneşte încetişor spre plită. 
In acelaşi clipă prin uşa întredeschisă se furişază, fără zgomot, 
o umbră şi lampa se stinge subt o filflire neagră. Baba se o- 
preşte 'n loc, nedumerită, bombăneşte ceva neinţeles şi ştiind 
că nu mai are chibrituri, desprinde lampa din pârete şi se duce 
s'o aprindă la un cărbune. 

In timpul acesta se singe și lampa din săliță, unde Anica 
repară nişte rufe. Fata, zăpăcită de întunericul neaşteptat, se 
Impunge cu acul şi ţipă de spaimă, 

O uşă se izbeşte brusc şi... sufrageria rămine în întune- 
ric. Mama lui Petrişor scapă paharul, pe care-l avea în mină, 
speriată, şi aleargă în odaia de-alături să cheme pe cineva. 

In bucătărie baba a izbutit s'aprindă din nou lampa şi 
acum o agaţă anevoe la loc. O aripă neagră se abate, a doua 
oară, ca din văzduh; sticla cade la pămint, cu o zingăneală 
straşnică de cioburi... Un cui din uşorul uşii prinde însă aripa 
misterioasă. In lumina mohorită a amurgului baba recunoaşte 
pelerina lui Petrişor şi, ca prin minune, găseşte îndată des- 
țulă putere, ca să sue aproape în fugă scările cerdacului, să 
se plingă stăpinilor. 

Zarya a trei glasuri feminine, tritate şi simultane, ajunge 
pănă la urechile vinovatului şi-l face să înţeleagă gravitatea si- 
tuației. Prins fără eşire în «odaia coplilor», unde venise să-și 
complecteze Isprăvile, Petrişor aruncă o privire disperată spre 
Lica: 

— Să nu mă spui! îi şopteste el, scurt, dar expresiv. Şi 
dispare subt a ze acoperită până 'n pămintcu o cuvertură 
roşie. 

ii In acelaşi clipă Lica aude paşii tatilui ei şi plină de grijă 
urmăreşte cu ochii ultimele tremurături ale cuverturii. 

— Unde-i Petrişor? Unde s'a ascuns? 

Ghemuită în fundul patului Lica tremură şi-—fascinată — 
nu-şi poate lua ochii mari-deschiși dela chipul încruntat al lui 
tată-sâu. 


ÎNTRE COPH 17 

— Să nu mă spui!... fi sună lămurit în auz şoapia lui Pe- 
trişor. Buzele } se string cu putere, dar, parcă fără voe, mina 
dreaptă se mişcă şi degetul arătător, mic şi laş, se îndreaptă 
spie masă, 

Tata ridică brusc cuvertura. 

Ingrămădit în fund, lîngă părete, Petrişor nu mai apare 
aşa de inspăimințător, ca "n istorisirea babei Sevasiiei. E un 
băeţaş de unsprezece ani, cu buzele strînse şi palide, cu ochii 
mari fixați asupra judecătorului, 

e Scòs numaidecit din ascunzătoare, Petrişor suportă cu un 
stoicism eroic malratarea cam precipitată care, deşi prevăzulă, 
are totuşi un caracter de surprinzătoare noutate... 

O linişte şi o destindere, ca după furtună, se lasă deo- 
dată peste casă şi peste oameni. 

Copili s'au culcat mai devreme în sara asta. 

— Eu n'aşi fi spus-o, se gindeşie Petrişor, răsucindu-sa 
fără astimpâr în aşternut. ȘI două lacrimi, repede uscate în 
întuneric, îi ard obrajii. 

— Mal bine nu eram în odae, cind a venit tata, işi spune 
mereu Lica, acoperită pănă peste cap cu plapoma, neînţelegind 
ce-o ţine atiia vreme trează şi ce apăsare necunoscută ii strin- 
ge inima. 


$ 


Cind Petrişor pleacă la şcoală, nu-i încâ bine ziuă. 

„Lica deschida cu greu ochii şi, ameţită de somn, zăreşte 
în cadrul cenuşiu al ferestrei o îinvâălmâşală tăcută de+mici fi- 
ințe albe, necunoscute. 

Intr'un tirziu, cind se scoală şi ea, cel din urmă fulgi de 
omăt cad întirziaţi la răstimpuri rare. 

Dumitrache, lemnarul, a făcut pirtie dela cerdac până la 
poartă şi omâtul adunat se înalță ca un zid în dreptul feres- 
trei, întunecind şi mai mult lumina mohorită din odae. 

Lica se coboară în ogradă şi, abia mişcladu-şi picioarele 
mici, îngreuiate de şozoni, înaintează anevoe printre două ma- 
luri de omăt, care parcă se tot apropie şi vor s'o strivească. 
Neliniştită, vrea să le măsoare înălțimea. Lasă tot mai mult 
capul pe spate, până cind, pe cerul plumburiu şi uniform, co- 
borit aproape de virful copacilor, se zugrăveşte creasta zidu- 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui de omăt, mată şi totuşi orbitoare. Lica închide ochii o 
clipă şi mai face dol-trei paşi. La mijlocul potecuţii se simte 
deodată grozav de singură şi departe de lume, iar zidurile albe 
şi inalte parcă stau gata să se prâbuşească peste ea. Stinjenită 
în mişcări de imbrăcămintea prea groasă, se întoarce repede şi, 
fugărită parcă din urmă, aleargă spre casă, ca o ginganie mică 
pe fondul alb al zăpezii, poticnindu-se la fiecare pas. 


` Pela cinci ceasuri, cînd se intoarce Petrişor, intunericul 
se lasă iarăşi. In lumina lincedă, pe care grămezile de omăt e 
răsfring încă, fulgi misterioşi, porniţi cine ştie de unde, încep 
din nou să cadă încet, pe tăcute: 

Petrişor îşi lasă în grabă cărțile pe masă, scoale palto- 
nul, pe care se topesc cei din urmă fulgi şi se duce repede la 
sobă. Focul arde prietinos, cu flacări limpezi, cu o pilpiire ne- 
întreruptă, aducind în iiniştea odiii ceva intim şi tare depâr- 
tat în vreme, 

Lica începe numaidecit o amănunţită cercetare a paltonu- 
Imi. Aerul proaspăt şi rece, imbibat în stofă, îi impresionează 
nasul deprins cu căldura şi un strănut subțire! răsună fără 
veste, Cu mini nerăbdatoare fetiţa scoloceşte buzunarul din 
dreapta, până cînd în fundul lui călduţ, întunecos şi tainic, gă- 
seşte un pachețel mic invelit cu grijă. ŞI atunci începe să-l 
scoată încet-încet, ca să prelungească aşteptarea dulce a unei 
fericiri asigurate. | 

Cu 4, mişcare nervoasă, Petrişor deschide portiţa sobel. 

undă nouă de câldură se răspindeşte şi, ca o pirtia de 
aur topit, lumina focului izbucnește, lărg ndu-se, până pe pă- 
retele din față. Acolo, în oglinda mică, se ivește alt foc, ase- 
mene celui din sobă, mai tainic totuşi şi mai ademenitor. In o- 
glinda veche, cu cadru ros de lemn cafeniu, mai clare sau mai 
nelămurite, toate lucrurile din odae răsar rind pe rînd, fami- 
liare şi depărtate, perdute înir'o perspectivă adincă. 

Petrişor e bucuros că lampa nu-i încă aprinsă. 

— La noapte mă duc iar în ţara mea, În oglindă, zice 
el încet. i 

— lar spul minciuni! îngînă trăgânat şi cu îndoială Lica. 

Petrijor îşi urmează gindul, caşi cum n'ar fi axzit:o. 

— Cind dorm toți, noaptea tirziu, mă scol încet şi vin 


INTRE COPII 19 
țingă oglindă. Spun un cuvint, pe care-l ştiu numai eu.. O- 
glinda se deschide şi intru în odaia asta, care samănă cu a 
noastră. x > 

Pe nesimţite Petrişor coboară glasul. Cu privirea perdută 
în zarea focului, parcă vede tot ce spune: 

— Păretale din fund se deschide drept pela mijloc şi dincolo 
de el începe ţara din oglindă... 

Lica, nemişcată, pe un scăunel scund, respiră tot mai rar... 
Razele i se intredeschid, ochit el cată neclintit în oglindă. Fla- 
căra pliptitoare pune umbre şi lumini nestatornice în încăperea 
reală de dincolo. Păretele din fund parcă se clatină, gata să 
se deschidă, sarate minunatele lul taine, 

— Acolo mă aşteaptă robi cu haine cusute cu aur, urmează 
Petrişor, cu faţa puţin înviorată de dogoare, Mă sui apoi pe un 
cal şi pornesc la palatul meu, în pădure... Acolo nu-i iarnă 
niciodată... 

— Acolo cresc curmalii! strigă Lica fără să-şi dee samă. 

Petrişor tresare. aa 

— Da, cresc curmali şi sint tot felul de poame, şi vara şi 
iarna. 

— Vreau să merg şi eu, se roagă Lica. De ce nu mă iei 
şi pe mine, să fiu Iimpărăteasă acolo, cu tine ? 

— Nu se poate! răspunde Petrişor cu hotărire. 

— Dece nu se poale?... 

Petrişor rămîne incurcat citeva clipe. Foarle încet, aproape 
fără să deschidă buzele, şopteşte într'un tirziu : 

— Impărâteasa trebue să fie frumoasă. cu părul lung şi 
galben.. cu ochii albaştri.. ca madam’ Cartiadi. Ea e mare... 
tu eşti prea mică... 


+ 


In noaptea aceia Lica, uşoară ca niciodată, a trecut prin 
străvezimea sticlei, dincolo, în oglindă, Erau toate aşa, cum di 
spusese Petrişor. Dintre bunătăţile îngrămădite acolo, o ademe- 
nesc mai ales nişte pere aurii, care atirnă sus, sus de tot, in- 
t'ua pom, 

Se agaţă din creangă în creangă şi acum întinde cit poate 
mina dreaptă, aproape s'ajungă o pară. Dar piciorul îi alunecă 
şi ea cade din inălțimea copacului... drept pe covoraşul de lin- 
gă pat. 


20 VIAŢA _ROMINEASCĂ € e 

Ameţită de căldură şi de visul neisprăvit, Lica rămine ci- 
teva clipe jos, aşa cum căzuse, şi aruncă priviri speriate impre- 
jur. Afară, omătul îngheţat se vede scinteind în bătaia soarelui. 
In. odălţă e linişte. Petrişor trebue să fi plecat demult la şcoală. 
Patul lui e strins şi, sus pe perine, pisica cea neagră toarce pla- 
cid, Toţi ai casei sint duşi după treburi, 

In lipsă de spectatori, Lica nu simte nevoe să-şi mai exte- 
riorizeze durerea. Foarte liniştită, se scoală de jos, rămine o clipă 
aşa, in cămeşuţa lungă de noapte, de subt care se ivesc zece 
degete mici, care, parcă la pindă, explorează curioase impreju- 
rimile. Și după o scurtă chibzuinţă, Lica porneşte cu multă ho- 
tărire, impiedecîndu-se puţin, spre un scaun, pe care-l tirăşte cu 
destulă greutate pănă subt oglindă, 

Se urcă pe scaun, îndepărtează puţin oglinda dela părete 
şi se uită... Nimic, decit o pată dreptunghiulară, mai albă, pe 
părete şi dosul oglinzii căptuşit cu scîindurele de lemn nevopsit. 
Printre crăpăturile scindurilor se zăreşte totuşi ceva întunecos și 
tainic... Lucrul trebue cercetat mai amănunţit... Lica mai face 


un pas spre marginea scaunului, se ridică în virful picioarelor ṣi 


întinde braţele. Scaunul, apăsat numai dintr'o parte, se răstoarnă 
şi Lica, prinsă cu minile de oglindă, cade în aceiași clipă, 

In mijlocul cioburilor fetiţa stă grămăgioară, cum căzuse. 
Razele soarelui, furişate printre perdele, rid în nenumărate oglinzi 
mici şi colţurate, risipite pe covor şi răstring fluturi de lumină 
pe faţa crispată a Licăi: ochii i se închid sub! pleoapele încre- 
tite, bărbia îi tremură, iar gura i se deschide într'un spasm mut, 
prevestitor de ţipete groaznice, 

~ Maică-sa se iveşte speriată în prag şi rămîne înmărmurită, 
în faţa dezastrului... Inaintea execuţiei de rigoare, ea caută să 
priceapă: cum a ajuns fetița la oglindă şi ce a căutat ea acolo ?. 
Dar cu preocupările el de «persoană mare», neputind să descurce. 
in grabă cauzele care mişcă resorturile mici ale sufletului em- 
brionar, deja enigmatic, rămine privind înciudată trupul grăsuț 
şi comic din care pornesc, în sfirşit,. ca din trimbiţă, primele 


ţipete de protestare, aproape umane, impotriva universului ostil.. 


Lucia Mantu 


PSIHOGENEZA * 


Unii filozofi se cred îndreptăţiți să tragă concluziunea, că 
geneza faptelor de conştiinţă ese cu desăvirşire de subt contro- 
lul legilor ştiinţifice. Materia şi fenomenele acesteia constituesc 
domeniul supus cauzalitaţii, spun dinşii : aci sint legi de succesi- 
une şi de coexistență ; iar sufletul şi manifestațiunile sale conşti- 
ente constituesc, de altă parte, domeniul libertăţii ; aci nu există 
lege ştiinţifică, fiindcă nu există determinism. Psihologia, prin 
urmare, trebue să se țină m a de biologie şi de toate ştiin- 
tele materiei. Școala filozofică ană, şi această şcoală este 
incă cea mal importantă în mişcarea filozofică din zilele noastre, 
încurajează această direcțiune. H. Bergson, ale cărui merite în 
rezolvarea chestiunii de faţă le-am indicat cu altă ocaziune, nu 
e rca el ostil separaţiunii dintre psihologie şi ştiinţele ma- 
ter 

Această concluziune este neintemelată, Constatarea făcută, 
că faptele sufleteşti nu se pot concepe ca figurind în spaţiu şi 
că între ele există o dependență mai intimă, de cum există între 
faptele studiate de celelalte ştiinţe, nu întemeiază de loc conclu- 
ziunea, că faptele sufleteşti sint într'un domeniu aparte, în care 
legea ştiinţei nu are ce căuta, ci întemeiază numai concluziunea 
că faptele sufleteşti pot să între în raporturi nouă, care nu pot fi 
explicate prin noţiunile scoase din studiul celorlalte fapte cunos- 
cute pănă acuma, Constatarea ne desvâălue insuficiența adevăru- 
rilor noastre cunoscute pănă acum, dar nu şi desp rțirea unei 
lumi spirituale deosebite. Nu avem nici un drept să restringem 
realitatea la proprietăţile pe care ştiinţa de pănă acum le-a gä- 
Sit şi le-a sistematizat, aceasta a fost greşala vechii metafizici 
materialiste ki Spiritualiste ; realitatea este totdeauna mai bogată 
in proprietăţi decit ştiinţa în definiţiuni, şi faptele sufleteşti sint 
tocmai de o realitate mai bogată decit sînt definiţiunile pe care 
ştiinţa de pănă acum le aplică realităţii. Descoperind raporturi 
nouă între fapte, nu intrăm intr'o realitate nouă, ci ne adincim în 


tad * Capitolul VII din „Lecjtuni de psihologie”, care vor apare în cu- 
Tind. 


22 VIAȚA ROMINPASCĂ = 


veche, sau mal bine zis, ne imbogățim cunoştinţele despre 
akora realitate care există, natura. Toate încercările de a ex- 
plica faptele conştiinţii, intrucit ele se mărginesc la definiţiunile 
şi ipotezele științeior sistematizate pănă acuma, se lzbesc cu toate 
de aceiaşi dificultate: faptele conştiinţei sint prea complicate 
pentru a se subordona sau coordona faptelor pe care le studi- 
ază celelalte științe. Ele sint strîns legate in unități funcţionale 
şi aceasta le deosebeşte de faptele cu care se ocupă ştiinţele fi- 
zico-chimice ; apot în comparaţie cu faptele biologice, care sint 
şi ele unităţi funcţionale, ele prezintă dependențe intime, pene- 
trațiuni care nu se pot reda prin raporturi numerice sau spaājt- 
ale, prin urmare nu se pot explica prin noțiunile biologiei. Faţă 
de această dificultate psihologia este ţinută să-şi găsească me- 
tode şi ipoteze nouă, Ar fi însă o greşală să se pună în opo- 
ziţie cu metodele şi ipotezele celorlalte ştiinţe. Datoria psiholo- 
gului este ca, înainte de a întroduce metode şi ipoteze nouă, să 
examineze dacă în cimpul celorlalte ştiinţe există depăşiri care să 
indice unde şi-au simţit ştiinţele de până acum insuficienţa lor -şi 
cum au căutat ele înseși să se complecteze. Dacă piibplogia 
este cu adevărat o ştiinţă necesară, atunci locul ei este determi- 
nat mal Înainte de direcţiunea spre care merge dezvoltarea ce- 
lorialte ştiinţe, O ştiinţă îşi are chemarea sá întocmai cași o 
funcţiune într'un organism. Ea ar: unei necesităţi, adică 
ri în cunoaşterea rea , 
“ apona i aa y să le căutăm, în primul rind, in bio- 
logie, cu care psihologia se învecinează în mod natural. „sh 
nu sint greu de găsit. Biologii au grijă să le aleagă ei înşişi şi 
să le prezinte subt denumirea de „filozofie“, —adică în gindu 
lor, ca speculaţiuni încă neconfirmate, ca teorii pentru viitor. 
Filozofia biologică .este, precum vom vedea îndată, pa ca- 
pitol pregătitor de psihologie. Ea cuprinde acelaşi gen de fa te 
şi pi ai i gen de ipoteze pentru explicarea faptelor caşi pa g 
logia, Nu atit se influențează cercetările pozitive ale biologie 
de teoriile pe care filozofii biologi le publică, pe cît se infiuen- 
țează cercetările psihologiei. Filozofii biologi sint în ordinea vrc- 
mii, incepind cu Aristotel, primii specialişti în psihologie. i 
Să examinăm faptele care aparțin, atit biologiel cit şi psi- 
hologiei şi pe care biologii le cons eră de domeniul explicării 
filozofice, Se cunoaşte demult comparaţia dintre maşină şi ero 
ganismul animal. Această comparaţie nu înşală pe nimeni s 
creadă că organismul animal este intocmai ca o maşină, Fiecare 
ştie că activitatea organismului este altfel determinată ca a ma- 
şinei. In maşină totul se petrece în mod pasiv după planul sta 
structorului, pe cind organismul se întreține el insuşi în activi- 
tate prin planul pe care şi-l alcătueşte el singur. PRE 
Dar în afară de» această deosebire, principiul coordonări 
tuncţiunilor la scop, principiul care formează baza explicării, este 
acelaşi la amindouă. De oparte este explicarea mecanică, de cea- 
laltă parte este explicarea fiziologică; în maşină ca şi ln orga- 


+ 


PSIMOGENEZA 23 
nism, partea este subordonată planului total ; fiecare funcţiune e 
explică din activitatea totalităţii, Cind această potrivire între 
parte şi tot la maşină nu există, zicem că maşina a fost cons- 
truită după un sistem imperfect. Aşa ar trebui să zicem şi la 
organism. Cu toate acestea la organism nu putem zice acelaşi 
lucru, Aci sînt cazuri în care constatăm nepotriviri, dar cum a- 
ceste nepotriviri nu le putem arunca pe sama imperiecțiunii 
wre-unui constructor, siliţi sintem să le expiicăm ca pe nişte fapte 
naturale, Şi cu această explicare depăşim explicarea fiziologică, 

SA vedem ce fel de fapte sint astea, Mai intăiu sint or- 
gane care nu îndeplinesc funcțiuni utile pentru organismul în care 

le găsim. Scoica externă a urechii, în organismul omului, bună- 
oară, nu răspunde unei utilități. Ea poate fi suprimată fără ca 
auzul să se resimtă. Mai inutili sînt încă muşchii, care se găsesc în 
legătură cu această parte a urechii şi pot sä o mişte. Ei nu o 
mişcă aproape de loc, de obicelu, şi chiar cind o mișcă la unii 
oameni, ei maduc prin aceasta vre-o utilitate organică. Dacă 
privim însă rostul acestor organe la celelalte animale mamifere, 
în afară de om, atunci vedem că situația se schimbă. La cele- 
late animale aceste organe sint de folos. Ele servesc pentru a 
concentra şi a diferenția direcția undelor sonore. Omul le are, 
dar nu fiindcă îi folosesc lui, ci fiindcă ele au lost la celelal'e 
mamifere. Tot aşa cu increţitura care se găseşte la coada ochiului, 
dinspre nas, la om şi care ia unele mamifere are mărimea unei a 
trela pleoape. La om, ea este fără nici un rol organic, pe cind 
ia alte mamifere ea este o adevărată pleoapă protectoare pentru 
corpul „ochiului. Şi exemple de acestea sint multe, 

Cum să ne explicăm asemenea fapte? Explicarea n'o pu- 
tem avea decit depăşind unitatea organică a animalului şi punind-o 
intr'o relaţiune de filiațiune cu organismele strămoşeşti care au 
precedat-o, Aceasta o pa fiiozofii biologi, cunoscuți subt nu- 
mele de transformişti, făcind aceasta ei împrumută expli- 
carea istorică din ştiinţele care se ocupă cu faptele sufieteşii. Ei 
zic că organele inutile din corpul animal siat resturi istorice ale 
vieţii trecutului, întocmai cum zic istoricii de înstituțiunile sociale 
şi politice rămase inutile, Sint dar fapte biologice a căror exis- 
tenţă se explică numai pe baza filiațiunii lor istorice, intocmai 
ca şi unele fapte sufleteşti: Există prin urmare o explicare co- 
mună între biologie şi psihologie. 

Am exemplifica! mai sus inutilitatea totală a unor organe. E- - 
emplificarea organelor inutile in mod parţial se poate face încă 
işi mai abondent. Între acestea sînt interesante cazurile, în care 
Ontiinim, la unele animale, existența elementelor care ar putea să 

„ Cum constituese la alte animale, o funcţiune impor- 
lantă, şi care cu jaate acestea rămin neutilizate cum trebue. Ast- 
fel ochiul unor cefalopode este, din punct de vedere anatomic, 
foarte diferențiat. Ei are aproape toate elementele pe care le 
găsim fu ochiul mamiferelor, Are: cristalin, corp vitros, retină, 
zoroidea și iris, cornea, înveliş scleros, ete., chlar are şi un gan- 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


glion optic şi totuşi funcţionarea lui totală este departe de a e- 
gala pe acela al mamiferelor. Elementele din ochiul cefalopodelor 
nu sint bine acoimodate între ele. Retina este despărțită de gan- 
gilonul optic, şi neuronii din ea sint dispuşi în altfel de straturi 
ca la mamifere; cristalinul nu are o elasticitate convenabilă ; iar 
cornea fiind deschisă lasă apa să intre in camera anterioară a o- 
chiului. Diferitele elemente sint dar prezente, dar coordonarea lor 
într'o funcțiune utilă lipseşte. Această funcţiune utilă vine in 
momentul istoric, cînd trebue, adică la animalele care au ajuns 
o anumită treaptă de dezvoltare. Acelaşi fapt îl regăsim şi în ma- 
nifestările sufleteşti. In drumul spre cucerirea de funcțiuni nouă, 
natura atit în domeniul faptelor biologice cit şi în domeniul fap- 
telor sufleteşti întrebuințează acelaşi procedeu: utilizează orga- 
nele existente; pe unele transformindu-le pănă ce le ajustează 
unor funcțiuni nouă, pe altele părăsindu-le în roluri inutile pănă 
ce dispar cu totul. Inutilităţi, precum şi nu depline utilităţi, gă- 
sim în fiecare organism animal, fiindcă fiecare organism este un 
punct de trecere pentru cursul vieţii. 

Constatările biologilor, care fac filozofie, nu se opresc însă 
aci. Filiaţiunea istorică dintre animale aduce după sine în dis- 
cuțiune o mulţime de probleme, care toate depăşesc cadrul o- 
bişnuitelor explicări biologice. Căror cauze se datorează asemă- 
narea dintre formele animale, şi căror cauze să datorează va- 
rietatea lor ? După ce lege se face descendența unor forme a- 
nimale din altele ? Care este corelațiunea dintre mediu şi ori- 
ginile vieţii ? Este viața un dinamism separat şi opus mediului, 
sau este ea un dinamism împrumutat mediului ? Toate aceste 
probleme se ridică deasupra explicărilor obişnuite biologice, fi- 
indcă ele au în vedere alte dependențe între formele de viaţă, 
decit acele care se pot reprezenta prin cifre sau figuri spaţiale. 
Dibuelile organismului animal, cind acesta își caută organe po- 
trivite pentru a răspunde împrejurărilor externe, nu sint fapte 
care se pot explica din simpla analiză a constituției anatomice 
şi fiziologice a animalului actual, chiar cînd acesta este pus în 
corelațiune cu mediul ; dibuelile sint determinate de viața trecu- 
tului ; la spatele animalului actual stau şirurile nesfirșite ale stră- 
moşilor care îşi continuă ritmul lor de propagare, tinind în acest 
ritm şi pe animalul actual. Deasupra dependenţelor văzute stau 
dependenţele nevăzute, dar totuşi necesare, induse de rațiune din 
logica faptelor. ŞI aceste dependențe pentru a îi formulate ştiinţi- 
ficeşte au nevoe de alte definiţiuni şi lpoteze, decit cele obişnu- 
ite ale biologiei. 

Aprofundind aceste noi definiţiuni şi ipoteze ne găsim pe ne- 
simţite trecuţi în domeniul psihologiei. Dependențele pe care le cons- 
tată biologul, privind totalitatea fiinţelor animale, şi pe care fi- 
lozoful vrea să le explice, sint aceleaşi cu dependenţele pe care 
le constată şi vrea să le explice psihologul, analizind cele mai 
elementare fapte sufleteşti. Cauzele care produc unitatea şi evo- 
luțiunea formelor animale în decursul timpului şi în întinderea 


d 


- 


PSIHOGES EZA € 25 


spaţiului sint aceleaşi cauze pe care le găsim la baza vieții su- 
fleteşti. Natura pare a reincepe într'o ordine nouă de fapte, în 
microcosmul sufletesc, experiența pe care a destăşurat-o in mili- 
oane de secole în macrocosmul vieţii organice. In adevăr noţiu- 
nea fundamentală la care ajunge biologul, comparind şi cumpă- 
nind toate observaţiunile pe care i le oferă viața pe suprafaţa på- 
mintului, este noţiunea heredității. Hereditatea este postulatul de 
la care pleacă ori şi ce explicare de filozofie biologică. Ca să 
fie o descendență în seria formelor animale, trebue să fie mai ìn- 
tăiu hereditate, formele nouă trebuesc să continue pe cele vechi, 
Nici corelaţiunea dintre mediu şi organism nu se poate explica 
fără hereditate. Dar hereditatea are un conţinut identic cu no- 
țiunea pe care şi psihologii o pun la baza explicărilor lor şi pe 
care ei au denumit-o memorie. intre hereditate şi memorie nu 
există decit diferența de sferă, una se aplică la faptele de des- 
cendenţă animală, alta la faptele de succesiune conştientă, în fond 
însă conţinutul amindorora este același, Atit de adevărat este că 
prin conţinut ele sint aceleaşi, că ele se pot substitul una alteia 
fără greutate. In loc de hereditate, se poate prea bine zice me- 
moria materiei organice, și în loc de memorie, hereditatea expe- 
rienjei trecute, fără ca să se adaoge prin aceasta ceva la lnțe- 
les. Ar fi poate de recomandat găsirea unei denumiri comune, 
care să înlocuiască pe viitor atit hereditatea cit şi memoria. Ric- 
hard Semon a şi propus denumirea de mneme (Die Mneme als 
erhaltendes Prinzip im Wechsel des organischen Geschehens,- 
Leipzig, 1604), dar denumirea lui n’a fost pănă acuma adoptată 
de tofi biologii. 

De asemenea dependenţa pe care filozofia biologică o gă- 
seşte între toate vieţuitoarele dintr'un mediu, exprimind-o, cind 
subt denumirea de corelațiune, cînd de simbioză, este aceiaşi cu 
dependenţa pe care demult psihologia a recunoscut-o că există 
între faptele sufleteşti și in special între manifestările unei con- 
ştiinţe subt numele de caracter, mentalitate şi cultură. De îndată 
ce biologul se ridică deasupra mecanismului fiecărui organism 
în parte, şi. vrea să-şi explice inlănțuirea dintre toate organismele, 
el trebue să recurgă la ipoteze pe care nu le mai poate reduce 
la noţiuni mecanice simple. Inlănţuirea în timp dintre organisme 
esie o desfăşurare de forme cu acumulări hereditare,—o destă- 
şurare care-nu se poate înlocui cu mişcarea unul punct pe o li- 
nie dreaptă. Evoluţiunea, sau transformismul vieţii, m'are nimic 
comun cu evoluțiunea uniformă a unui punct material: ea este o 
varietate, sui generis; un elan vital, cum zic unii după Bergson; 
o diferenţiare obținută prin durata vieţii în timp. Timpul pe care 
ii are în vedere aci biologul este o realitate de felul celei cunos- 
cute de psihologie. lar dependenţa care se stabileşte între toate 
organismele dintr'un mediu este ceva mai adincă decit corespon- 
denja părţilor unei maşini animale, sau adaptarea animalului la 
mediul său. ln caracterul pe care il ia corelațiunea viețuitoare- 
dor unei țări, a unei regiuni, şi cu atit mai mult a unui conti- 


25 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a a a M 


nent întreg, este ceva asemănător cu caracterul psihologic care 
rezultă din penetraţiunea mutuală a diferitelor manifestări sutie- 
teşti înlăuntru unei individualităţi omeneşti. 

Incă mai mult. Legea în care se rezumă filozofia biologică, 
jegea biogenetică, lege foarte abstractă şi foarte ipotetică, întru 
cit îşi caută confirmarea în lumea veţuitoarelor biologice, devine o 
lege de bun simţ, atit de uşor se poate ea înțelege cind se a- 
piică faptelor de conştiinţă. După legea biogenetică, organismele 
actuale continuă şi recapitulează, tot de odată, viața organisme- 
lor din care sint născnte, Fiecare individ animal vine pe lume 
cu dispoziţiuni moştenite dela strămoşii săi. Aceste dispoziţiuni 
ií accelerează dezvoltarea lui, dar nu-l scutesc de trecerea prin 
formele vieții anterioare. Individul cel nou recapitulează, în pri- 
mele faze ale dezvoltării sale, formele de viaţă prin care att tre- 
cut strămoşii săi. Ontogeneza (dezvoltarea individului) este reca- 
pitularea flogenezei (a dezvoltării spec'el). Această lege intrevi- 
zută de genialul Lamark, încă dela începutul secolului XIX-lea, 
şi formulată în termenii de mai sus de Ernest Haeckel (Genereile 
Morphologie der Organismen, Berlin 1866) nu implică o repeti- 
țiune serviiă. Formele organice sint departe de a fi ca plăcile 
mecanice de fotografie care se pot reproduce aidoma la infinit; 
ele sint rezultate din jocul funcţiunilor vieţii şi de aceia sint în 
veşnică transformare, În recapitularea ontogenezei întră numai 
momentele caracteristice, dibuelile care au lăsat urme adinci în 


plasma organismului, Această lege biogenetică, ori cite confir- 


mări ar primi din partea celor ce observă în mod comparat lu- 
mea animalelor, apare totusi biologilor cu un caracter prea mis- 
tic ca să le fie evidentă. pitularea formelor trecute în cele 
prezente, presupune o asociare de proprietăţi şi m vaz orga- 
nice, de un ordin aşa de intim, că nu găseşte pereche in cele- 
Jalte afirmări obişnuite ale biologiei.  Deaceia asupra valorii 
acestei legi părtrile sint aşa de împărțite. Pe cînd unii o pun 
la baza biologiei, alţii nici nu o amintesc. Biologii se simt pe e 
cale străină lor, nepulind prinde în raporturi precise revenirea 
vieţii asupra trecutului ef, dibuelile organismului în alegerea şi 
fixarea unor forme definitive. Aceste dificultăţi nu există aproape 
pentru psiholog. În lumea faptelor sufleteşti, dependențele de a- 
semenea natură se Învederează cu cea mai mare uşurinţă. Ase- 
mănarea, bunăoară între viața copilului de astăzi şi viaţa stră- 
moşilor primitivi, pare unora chiar aşa de naturală, că nu numai 
că mu simt vre-o dificultate să o primească, dar o mai şi exa- 
gerează. In lumea faptelor sufleteşti, recapitulările, revenirile şi 
dibuelile vieţii sint înțelese de sine prin simpla introspecţiune. 
Psihologul se găseşte ca la dinsul acasă în mijlocul acestor i- 
poteze. 

Părerea noastră este, că aceste orientațiuni, pe care le a- 
vem din compararea biologică cu psihologia, determină nu atit 
metodele de cercetare ale psihologiei, cît chiar obiectul acesteia, 
şi cu deosebire geneza actului de conştiinţă. Geneza actului de 


PSIHOGENEZA 27 


conștiință rămine inexplicabilă cit timp o considerăm ca datorită 
unei forme de mişcare, sau o luăm ca fiind sinteza chimică a u- 
nor substanţe materiale; ea hici din funcțiunile biologice ale vie- 
ţii mu se poate explica; numai ridicindu-ne deasupra unităților 
animale şi privind la desfăşurarea vieţii in durata secolilor şi în 
corelaţianile pe care le stabileşte mediul, numai atunci re apro- 
piem de o înțelegere a ei. Geneza actului conştient continua viaţa 
care leagă organismele între ele. 

Aceia ce a înlesnit înfiriparea vieţii dintre organisme şi prin 
urmare trebue pus ca o condiţiune necesară în geneza conştiin- 
ei, a fost sistemul nervos. Sistemul nervos m'a creat conştiinţa, 
iindcă nu el a creiat viaţa —aceasta era inaintea lui; dar el, prin 
proprietăţile şi diterenţierite lui, a întărit legătura dintre organisme, 
şi prin aceasta a grăbit apariţiunea conştiinţei. Dintre toate sis- 
temele funcţionale ale corpului animal, sistemul nervos este cel 
mai general, Dacă exceptăm speciile bureţilor, el se găseşte a- 
proape in corpul tuturor animalelor. Evolujiunea lui se poate ur- 
mări fără a intilni salturi sau lipsuri. Sistemul nervos corespunde 
in fiecare moment la complicaţiunea vieţii de relațiune a anima- 
luiui. Forma, volumul şi funcțiunile lui sint strins legate de ia- 
terdependența animalelor. In fiecare impletitură a lui cetim o 
pagină din trecutul vieţii păminteşti ; fiecare  Încreţitură pe su- 
prataţa lui este o cotitură în drumul pe care l-a urmat, în căuta- 
rea intrupării sale, viaţa. De aceia este atit de interesant stu- 
diul comparativ al sistemului nervos. Nu că el este substratul 
tasuşi al conștiinței, —el este instrumentul indispensabil al acesteia, 
şi în ori şi ce caz el este singura carte În care putem ceti des- 
juşit trecutul conştiinţei. Celelalte sisteme de funcțiuni ale cor- 
pului, a circulaţiunii sîngelui, a nutrițiunii, a secreţiunii, şi a excre- 
țiunii, a reproducţiunii etc.—nici unul nu se poate compara, în această 
privinţă, cu sistemul nervos, Aceste funcțiuni organice au evoluat şi 
ele dimpreună cu evoluţiunea vieţii animale, —ontogeneza fiecăreia 
recapitulează viaţa trecutului ;—în ele s'a imprimat experienţa tre- 
cută, care stă deschisă unei priviri comparative, dar fără mare folos, 
fiiadcă s'a imprimat în caractere pe care noi nu le putem des- 
luşi.  Dealtminteri toate aceste funcțiuni, cu sistemul nervos la- 
olaltă, stau Intr'o strîasă corelaţiune,. Fiecare fază în evoluţiunea 
uneia este legată de o fază în evoluţiunea celorialte; structura 
de un fel a unela atrage o schimbare în structura alteia. Aşa 
că orişicare dintre ele poate servi drept material documentar pen- 
tru reconstituirea istoriei prin care atrecut viața. Sistemul ner- 
vos prezintă insă materialul cel mai bogat şi cel a cărui continui- 
tate se poate mai bine urmări pe epoce, 

In legea biogenetică se găseşte motivarea primei şi celei mai 
importante diferențieri nervoase pe care o găsim la baza conşii- 
inței. Conştiinţa apare deodată cu diferenţiarea dintre dispori- 
țiunile moştenite şi dispoziţiunile venite din experlența personală. 
La animalele cu copilărie lungă, adică la animalele ia condițiuni 
de a ajunge pe indelete la maturitatea organismului, dispoziţiu- 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


nile moştenite trec prin o perioadă de exercițiu inainte de a intra 
în practica vieţii. Animalele acestea nu sînt aşa de robite meca- 
nismului învăţat de secole. Ele cunosc jocul, adică exerciţiul an- 
ticipator al dis nilor, şi sint atente la impresiunile nouă. Ele 
au posibilitatea de a avea o experiență personală. Impletitura sis- 
temului nervos în straturi suprapuse a inlesnit fixarea diferenţie- 
rii între cele două feluri de dispoziţiuni. Probabil, mai ales, că 
o îmbogăţire a plasticităţii lui a înlesnit organismelor reacțiuni 
din ce în ce mai originale şi mai personale. za conştiinţei 
coincide cu o îmbinare orginală între factorii heredităţii şi dis- 
poziţiunile ciştigate în experiența personală. í 


Dispoziţiunile experienții personale nu fac încă acela ce În- 
țelegem prin conştiinţă. Ele sint dispoziţiuni fiziologice, adică in- 
strumente pentru conştiinţă, iar nu conștiința însăși. Conştiinţa, 
în înțeles psihologic, incepe cu transformarea dispoziţiunilor fizio- 
logice fn reprezentări, Animalele conştiente organizează dispozi- 
țiunile experiențelor în reprezentări de obiecte şi fapte. Nu toate 
dispoziţiunile fiziologice sînt reprezentări. Reprezentările sînt dis- 
poziţiuni care se leagă cu experiența în raporturi de corespon- 
denţă specială, şi anume : ele organizează această experiență, re- 
producind-o în obiecte şi fapte individuale. Toate funcțiunile or- 
ganice au la baza lor dispozițiuni lăsate de experienţa trecută, 
şi toate îşi intreţin mersul reproducind aceste dispoziţiuni. Dar 
reproducerea se face la toate fără caracterul individualizării. Func- 
tiunea conştiinţei singură introduce această transformare. Ea o 
introduce pentru a tace cu putinţă participarea animalului la viața 
socială. Organizarea prin reprezentări este o condiţiune a vieţii 
inter- individuale omeneşti. 

Sä vedem cum se prezintă această organizare a conştiinţei 
pă lumina observaţiunii interne şi apoi se trece la explicarea ros- 
tului ei, 

Omul care doarme şi visează, are reprezentări. Are prin 
urmare conştiinţă, Dar o conştiinţă tulbure. Ce lipsește acestul 
om ca să aibă o conştiinţă deplină, să fie treaz? un termen 
popular, zicem, că-l lipseşte controlul asupra reprezentărilor sale. 
Şi zicînd astfel, nu greşim—ne exprimăm însă prea vag. Exa- 
minind de aproape deosebirea dintre reprezentările omului care 
visează şi reprezentările omului treaz, găsim că acele dintăiu sint 
nu numai într'o succesiune fără înțeles, succesiunea fără înțeles se 
poate intimpla şi la omul treaz, dar fiecare luată în parte se află 
iatr'o nestatornicie fără înțeles, 

Reprezentările din vis sint intocmai ca figurile pe care le 
văd unii care cetesc pe fundul ceştii de cafea. O pasere ce zboară, 
ba mantila unei femei, un bătrin, un steag, o statue... Un mo- 
ment nu stau reprezentările din vis, într'un cadru determinat şi la 
locul lor. Totul fuge şi se schimbă Inaintea ochilor. Priveşii la 
o figură de copil şi deodată vezi copilul transformat într'un ani- 
mal, şi animalul intrun arbore, şi aşa la infinit. Rar dacă per- 


PSIHOGENEZA 29 
——————————————————————— E 


sistă o imagină pănă la sfirşit. Şi cum se transformă obiectele 
văzute, aşa se transformă însăşi aparițiunea persoanei noastre. 
Aici ne vedem cerşetor, aici impărat, aici pasere, aici lucru ne- 
mişcat. Avem sentimentul că sintem noi, darin mod limpede nu 
ne recunoaştem, Visul este o curgere veşnică de reprezentări, 
care reprezentări şi ele, în parte, nu sint statornicite in conture 


La omul cu conştiinţă trează, este o cauză care înlătură din 
viaţa reprezentărilor această curgere veşnică şi această nestator-- 
nicie de conture. Dar de lipsit cu desăvirşire nu lipsesc aceste 
constatări nici din starea de conştiinţă trează. O observare mi- 
nuțioasă ne aduce, dacă veriticăm, o mare surprindere. De fapt 
nici în starea de conştiinţă trează nu lipsesc caracterele pe care 
le are viața reprezentărilor din vis. De curgerea veşnică nu se 
îndoeşte nimeni. Cea mai simplă observaţie de sine o dă la lu- 
minå W. James a şi făcut din această curgere veşnică un ca- 
răcter al conştiinţei in genere, Dar tot aşa este şi cu nestator- 
nicia conturului, Cind privesc la masa care stă în faţa mea şi 
țin sama numai de însuşirile sensibile ale imaginii care se for- 
mează inaintca ochilor, constat că imagina mesei nu perzistă 
două secunde cu acelaşi conţinut. Privesc dintr'o parte sau din 
altă parte ; dau atenţie cind la unele linii din conturul mesei, cînd 
la altele ; fiziologiceşte vorbind, imagina care se restringe pe re- 
tina ochiului meu dela obiectul văzut, nu stă două momente iden- 
tică cu sine însăși. Cu mişcarea corpului încaltea, conturul ima- 
ginii se schimba cu desăvirşire. D'n punct de vedere fiziologic, 
reprezentarea din vis şi imagina actuală din starea de conștiință 
trează, au acelaşi nestabilitate. Ce se adaogă atunci in starea de 
conştiinţă trează, căci se adaogă ceva negreşit, pentruca imagina 
actuală să ne apară altfel decit imagina visată ? Aici sta toată 
problema diferenţiării conştiinţei ca funcțiune psihologică, diferen- 
fiere pe care muiţi o scapă din vedere. 

Aceiace se adaogă în conştiinţa trează, pentru a da o uni- 
tate multiplelor variaţiuni fiziologice pe care le ja imagina obiec- 
tului, este „ințelesul* obiectului, sau intențiunea privitorului de 
a găsi un înțeles în ceiace priveşte. Este acel „gnosis“ de care 
ne vorbesc filozofii, şi pe care termen l-am fi imprumutat, dacă 
el n'ar fi eşit atit de compromis din discuţiile metafizice în care 
s'a utilizat. Inţelesul de masă pe care il are obiectul din fața 
mea, mă face să trec peste multiplele variaţiuni pe care le ia ima- 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 
AIE WETO i aria re 


terpretări constante, nu s'ar deosebi prin nimic de lumea şi 
se poala re viselor. De altmintreli această judecată o şi face 
omul de bun simţ. „Parcă aşi fi în vis” inseamnă in vorba 
fiecăruia că nu mă pot regăsi în înţelesul lucrurilor din jurul meu, 
Cu starea de conşilință trează înțelesul domină de regulă 
maltiplicitatea impresiunilor simțurilor şi le dă acestora o pei 
îaţ:lesul schimbă conglomeratul sensibil în obiect care poale 
reprezentat. Această funcţiune a înţelesului începe aşa de tim- 
puriu în viaţa omului şi cu atita repeziciune se efectuează, ra 
scapă analizei celui mal perspicace observator. Deaceia p si 
logii mai vechi nici nu o descriau fn deosebi. Ei considerau jo 
mai înainte sigur că imagina obiectului vine deadreptul ca o uni- 
tate în sufletul omului, fără a mai avea nevoe să mai treacă 
prin o organizare specială a conştiinţei. Obiectul înfățișat în su- 
fiet era după ei o simplă copie a obiectului din afară. Dar a 
ceastă presupunere a celor vechi este o imposibilitate. După lu- 
crurile din afară vu se desprind copli sau imagini unitare în mi- 
niatură, ci lucrurile din afară provoacă numai irttabilitatea ner- 
vilor, care la rindul ei provoacă o mulțime de alte reac iuni nat 
oase, lar imagina finală a lucrului este o organizare din ultimu 
moment al funcţiunilor centrale. Ea poate să se producă, sau 
mu. Cind se produce, avem conștiința deplină psihologică, 2 
prezentarea lucrului; cînd nu se produce, avem simpla viaţ A 
:imţurilor sau sensibilitatea organică pe caro o avem şi în ky S. 
Şi sint cazuri cind orlşicare din noi poate surprinde procesul a- 
cesta al organizării conștiinței depline. Auzim bunăgară vn zgo- 
mot neobişnuit venind dinspre fereastră. Un moment nu ştim 
ce este, Nu putem distinge, nici calitativ, nici cantitativ impre- 
siunile ce ne asurzesc, (Că impresiunile sonore zu provocat as 
țiunile simțului nostru de auz, de aceasta nu este îndoială, raă 
panul, oscioarele din urechea medie, lichidul din urechea a 
iernă, neuronii membranei bazilare, etc., toate aceste marea e 
ale organului urechii tuncționează, şi cu toate acestea ara = 
deplină de ce se petrece, nu există. Deodată apare înţelesul. 
Este găleata cu var a lucrătorului care, scăpind din mîna aces- 
tuia, s'a prăvălit pe scară ȘI a speriat lumea care se semna 
Acum totul este limpede. Zgomotele nu mai par aṣa de multiple. 
Sint zgomotele ce trebuiau, Inainte aveam impresiuni organice, 
acuma avem conştiinţa obiectivă a acestor impresiuni, — ainega 
tarea. in exemplul următor avem încă şi mai bine dezvălu $ E. 
cest proces de organizare. Sintem noaptea-pe intuneric comp! Es 
intro casă cunoscută. Vrem să ne orientăm, La lumina lei, 
orientarea este uşoară, fiindcă simțul vederii, prin m sora ui 
bogată, face trecerea repede spre conştiinţa deplină. -2 -r 
tea pe întuneric, nu avem pentru orientare decit datele s kapina 
de pipăit, de mişcare şi întrucliva acelui de temperatură. = 
mare greutate ne reconstitulm din aceste date reprezentarea A 
culu Cui nui s'au fatimplat cazuri în care această em 
„tuire să întirzie minute lungi şi penibile, şi te vezi contrariat prin 


- 


PSIHOGENEZA 31 


atingeri de obiecte care nu se potrivesc locului. Schimb! gindul, 
aceiaşi contrarietate, Nu înţelegi nimic. Datele simţurilor, de 
care dispui, par fără ordine, absurde, nu se potrivesc cu nimic 
din cele ce știi. Şi de citeori în asemenea cazuri nu te cuprinde 
groaza. Obiectele pe care le atingi reuşeşti să le înţelegi ia parte, 
dar nu înţelegi dispoziţia lor în spaţiu, Ai conştiinţa deplină a 
fiecărui obiect, şi iţi lipseşte totuşi orientarea în mijlocul lor, ul- 
tima verigă a organizării conştiente. 

Dar asemenea cazuri siat rari ln viaţa omului normal. De 
regulă înţelesul domină datele sensibile, aşa că acestea apar tot- 
deauna în obiecte precise. Da regulă domină aşa de mult ioțe- 
lesul, că odată el stabilit impresiunile se schimbă şi reprezenta- 
rea obiectului rămine acelaşi. Puneţi pe cineva care nu este ar- 
tist să desemneze un obiect care îi stă în fața ochilor. ELI va 
d:semna după celace ştie, nu după celace vede. Dacă obiec- 
tal de desemnat este un scaun, el îl va face cu patru picioare, 
chiar dacă scaunul din faja lui este aşa aşezat că nu i se pot 
vedea decit trei. Omul nostru desemneazi după imagina Mije- 
leasă, nu după natură. Numai artistul, care a învăţat să fie a- 
tent la datele simţurilor şi să se emanclpeze de dominarea infe- 
lesului, poate desemna adevărat după natură, EI percepe orişice 
nanţă nouă de culodre şi d: formă, în ciuda înţelesului care ră- 
mine acelaşi, Dar şi la artişti lucrul nu se petrece aşa uşor, 
Trebue o cultură specială, pentruca ochiul să ajungă să se eman- 
cipeze de dominaţiunea înţelecului, Sint încă mulţi artişti care 
nu înțeleg că pădurea este altfel decit verde; nourul altfel decit 
alburiu; aerul altfel decit străveziu, etc., fiindcă aşa au apucat 
ci să-şi reprezinte aceste lucruri. Artistul adevărat nu este cu 
rate acestea un anormal, sau un neisprăvit, lipsit de precizarea 
lucrurilor după înţeles. El este, dimpotrivă, un dublu normal. 
Vede şi în felul obişnuit, cum vedem fiecare dintre noi, urificind 
imprestunile după un înţeles şi vzde şi emancipat da subințeles, 
prin prisma pură a sensibilităţii. lar artiştii de geniu profită de 
aa vederii lor personale pentru a creia înţelesuri nouă lucru- 
tilor, 

Cazuri anormale, propriu zis, le produc îinsuficiențele orga- 
nice, Sint mulţi bolnavi care aud şi nu înțeleg ce aud, adică au 
impresiuni brute de auz, dar nu pot să unifice aceste impresiuni 
şi să le raporte la un obiect; văd şi totuşi nu înțeleg ce văd; 
pipăesc obiectele, şi îşi dau samă de proprietăţile tactile ale a- 
cestora, uni je pot şi desemna şi cu toate acestea nu înţeleg ce 
obiect au în mina lor, etc... Acestea sint diferitele cazuri de 
ignosii, pe care le întiinim atit la om cit şi 'a animal. La ani- 
mal le putem avea chiar în mod experimental. Dacă ridicăm la 
un cine straturile corticale ale creerului mare, aşa cum a făcut 
Cioltz cu un cine care a trâit 18 luni după operație, constatăm 
agnoşii diverse. Cinele simte obiectele, dar le simte ca impre- 
siuni sensibile, fără să le poată interpreta. Sta lingă mîncare 
fără să ştie că are mincare lingă el, Dacă i se întrodace în 


32 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
-OTE în ea Liar 


le acestuia 
mîncarea, impresiunile de gust, de miros, etc.. a 
ear pe s d trebuincicase şi masticaţiunea se mo cara 
Aude vorbele pe care i le adresezi, dar nu înțelege că strig a 
nume. Vede semnele pe care i le faci, dar nu înțelege că-l că l. 
Cinele are viaţa simțurilor intactă, îi lipseşte numai interpre 
rea conştientă a acestei vieţi; ii lipseşte înţelesul. e 
In ce stă natura înţelesului şi care este mecanismu „De n 
care el se adaogă la experiența simțurilor ? Experienţ mă pia 
rilor ar fi oarbă, fără înţeles. Înţelesul sau „„gnosia E sase 
terul special vieţii sufleteşti depline; fără el n'ar fl conş ak : 
menească, Dar pe Apa oaia | n oare ba mita mi 
t răspunsul dat la aceste in a 
fiuențat de Listemele filozofice ale timpului. Filozofii care ri 
să ţină pe om despărţit de ar: a și t paot Dei Waai k 
rege între viețtitoarele pămintului, 
a tute Eului o explicare ftiiţitică, „Iafelesul pEr ong, 
aparițiune extraordinară ; A 
pie Aer soti a fost influențat şi evagghetatei, lon stai 
a predicat etepiiuiiae > la început gi stea sa tă, avi =a 
era Dumnezeu şi Dumnezeu era - A a 
i inä divină; el este produs, nu 
ţelesul lucrurilor, este de orig li rată PEE sae 
trun mod normal, ci în mod extraordinar pP pp ri 
i ilor la lumina divinității. Aceas 
prin participaţiunea vieţii simţurilo a cre 
ează astăzi psihologia. Psiholog 
pi piara ar ivaa bazat LA pen erga PeT 
xperienţii : un răspuns ştiințitic, Să vedem pe cei T 
nd n time rezulate otaa în pene Ca 1 
fapt bine stabili A 
RN e da reprezemărlr ae ppan vh oba haia à 
vom vedea că pentru a ráspunde une De oa araich ph 
puternică p 
tre semeni s'a dezvoltat cuvintul care este ce puteraică, pa 
lesului. Fără cuvint înţeles 
mă mira e unor ni cială explică numai rolul nu 
mas foarte rudimentar. Dar viaţa so E E ae 
de $'a produs înţelesul şi cu atit m pi 
bre ere în Maniral, epoptinte, in ip e, să E ru 
ste lucru esenţial. a 
pe agrar Berta ei prin toloasele aduse este uşor poli app 
Aşa cum este și la cuvint. s N, chestiunea dezvo 
ita este acea a orig p i ; 
asa in a lumina chestiunea naşterii şi a ivimgrcerzi g 
prezintărilor legate de înțeles, trebue să ne pon - Pantera 
de legea naturii pe care O indicăm mai sus. În toa ani: 
cind se produce o trebulață nouă organică, ice gs c as 
să o satisfacă nu-şi crează dintr'o dată organul, a: rd sei 
natura nu creiază, ci arg ip aN pedet ersan e ae 
tăiu restur or : 
apr ieri det prin hereditate în corpul animal, şi nu şi 


otru 
găseşte o întrebuințare imediată, este utilizat de natură pe 


dobindirea de noi funcțiuni. Aşa cînd unele specii de ani 


PSIHOGENE ZA 33 


au părăsit mediul aquatic şi au intrat în aer liber, ele au simţit 
trebuința unui organ perfecţionat de auz, pe care mai înainte 
nu-l aveau, fiindcă felul lor de viaţă nu-l cerea. Pentru crea- 
rea noului organ, matura a intrebuințat acela ce devenise inutil 
pentru trecerea in mediul cel nou, şi anume organele care servi- 
seră respirațiunii prin branchii. 

Această -lege generală trebue să ne conducă şi in soluţiona- 
rea chestiunii noastre. Trebainţele vieţii sociale au impus ami- 
malelor sociabile, funcțiuni nouă ; dar organele funcţiunilor nouă au 
trebuit să fie constituite din ceiace acumulaseră aceste animale 
prin hereditate, Omul, fiindcă numai de el este vorba ca animal 
sociabil, părăsind regimul animalelor mamifere, n'a pierdut dis- 
pozițiunile acumulate de organismul său mamifer; el a pierdut nu- 
mai o parte din actualitatea lor, adică o parte din imediata in- 
trebuinţare a acestor dispoziţiuni. ln schimb el a dobindit tre- 
buinţe nouă, care cereau o comutare de funcțiuni, pe o nouă bază 
organică. Binelnţeles, psihologia contimporană este încă departe 
de a fi pătruns în adincul acestor schimbări. Trebuesă ne mul- 
pumim deocamdată cu citeva rezultate generale, lăsind viitorului 
precizarea lor în amănunte. 

Marea bogăţie cu care vin pe lume animalele mamifere, 
incepind dela cele mai simple pănă la maimuțe, este organizarea 
minunată a mişcărilor instinctive. Animalele mamifere, care a- 
parţin unei aceleiaşi clase, puse inaintea unei împrejurări, răspund 
cu toate şi totdeauna, cu mișcări uniforme. Nu este răspunsul 
unui individ animal, ci al unei toialităţi de animale. Imprejura- 
rea primeşte acelaşi răspuns dela toţi îndivizii din aceiaşi clasă, 
Răspunsurile acestor indivizi formează un bloc. * Răspunsurile aitt 
de uniforme dela un individ la altul ne fac să bănuim că şi im- 
prejurarea care le provoacă este deasemenea uniformă pentru 
toţi indivizii ; că adică animalele care răspund uniform, nu ana- 
lizează datele care compun imprejurarea, ci ele simțesc datele 
acestei împrejurări iarăşi ca un bloc. În chipul acesta, anima'ele 
răspund, nu unor impresiuni diferențiate, şi grupate pe obiecte, 
ci unor totalități de impresiuni grupate în blocuri. Această bä- 
nuială se găseşte confirmată prin ultimele cercetări ale celor ce 
se ocupă de psihologia animalelor, care mai toți admit, începind 
cu |. Volkeit, Die Vorstellungen der Tiere, Leipzig, 1914, acest 
mod de a vedea, Mamiferele nu au în intuițiunea lor un joc li- 
ber de imagini la care răspund printr'un lanţ de mişcări uni- 
forme, cum s'ar crede judecind animalele prin analogie cu omul, 
ci cum răspunsul lor este incătuşat ca într'un cleşte, de mişcări, 
aşa este şi intuiţiunea lor o panoramă turnată ca dintr'o bucată. 
Asemenea intuiţiune se menţine prin cercul ingust al sensibilităţii 
animalului.  Animalul nu ezită intre excitaţiunile diferitelor sim- 
juri Hierarhia acestora este bine fixată după interesul organic 
al animalului şi este neschimbată. Domină totdeauna datele sim- 
uiui a cărui funcțiune corespunde cu natura mediului. Peştele 

se orientează după simţul presiunii, furnica după miros, paserea 


3 


34 VIAŢA ROMINBASCĂ 


după văz, ete., fiecare animal după simțul care serjeşte mai bine 
genul său de viaţă. Datele simțului principal formează tiparul 
de bază în care se toarnă datele celorlalte simțuri, iar mişcarea 
animalului este determinată de fixitatea tiparului. 

Aceasta este şi moştenirea cu care vine, ca mamifer, omul 
pe lume. Dar genul său de viaţă este diferit de al celorlalte 
mamifere, EI este animalul cel mai puţin legat de un mediu 
constant, Hierarhia simţurilor sale este apoi zdruncinată com- 
plect prin irupțiunea bruscă a datelor de văz şi auz produsă în 
urma schimbării din pozițiunea corporală. miferele pănă la 
om au poziţiunea corpului în direcție orizontală. Botul lor se 
ridică puţin deasupra pămintului, Din această cauză funcțiunea 
de alimentaţiune care este (lțina în jurul cărora se învirtese ins- 
ținctel», este la ete păzită s, întreținută, în prima linie, de simţul 
mirosului. La om, importanța mirosului decade, şi im schimb, 
mulțumită poziţiunii verticale, se ridică în importanță văzul şi 
auzul, dar mai ales văzul. Multiplicitatea datelor acestor simţuri 
copleșeşte tiparul intuițiunii animale. la sfirşit, viața socială, — 
mediu nou cu impresiuni pănă aici necunoscute, —aduce nevola 
înțelegerii între oameni. Conştiinţa — acea din observaţiunea noas- 
trä înternă—trebue să înlocuiască atit instinctele cit şi intulțiunea 
rigidă cu care instinctele sint legate. Omul are nevoe de intui- 
lunea prin obiecte individuale, şi de mişcări libere voluntare. 


am ajunge el la noua conştiinţă? Diad o nosă întrebuințare - 


moștenirii de instincte, 

Cejace face ca instinctele să apară în viața mamiferelor 
ca un cleşte, din care acestea nu pot eşi, este mecanismul direct 
şi strins, care leagă centrii nervoși de aparatele de mişcare şi 
de secrețiune ale organismului. Excitaţiunea transmisă centrilor, 
acestea deslănțuesc imediat jnstinclele. Propagarea excitaţiu- 
nit se face într'o singură direcţiune. Această uniformitate de di- 
recțiune menține mecanismul striss, dar îngreunează şi întirzie 
organizarea de instincte nouă. Animalul neavînd mijlocul de a-și 
controla mişcările, le produce la întimplare ; şi instinctele lui se 
formează treptat din mişcările întimplător utile. Dintr'acestea, 
iupta pentru existență selectează treptat, zl:e Darwin, şi noi 
trebue să adăogăm : cu mare pierdere de timp şi mai ales cu o 
colosală ri:ipă de viaţă. Moştenirea de instincte cu care mami- 
ferele de astăzi vin pe lume, este şirul de întimplări fericite acu- 
mutat, în timp de milioane de secole, de organismele unor ascen- 
denți aleşi cu o sită din cele mai dese. Această moştenire tre- 
buia deviată din creșterea sa de pănă aici, pentruca selecţiunea 
faptelor omeneşti să fie mai puțin costisitoare şi mal puţin oarbă. 
ȘI s'a produs o asemenea deviare la om. Printr'un proces de 
metâmerie, proces care s'a repetat adeseori în decursul dezvoltă- 
sii sistemului nervos la mamifere, baza organică, pe care avea 
să funcționeze instinctele omului, s'a Srngmenjat şi s'a impletit 
altfel; Alturi de condueţiunea excitațiunti singură direc- 
țiune, şi-a făcut apasia conducţia în dublă direcţiune. Centri- 


PSIHOGENEZA . 35 


lor nervoși, in care se acumulau dispozițiunile hereditare ale ins- 
tinctelor li se dete de acum înainte posibilitatea să aibă, în locul 
rolului simplu motor de până acuma, uh rol sensorio-motor. Prin- 
tr'o acţiune recurentă, dişpoziţiunile hereditare se transformă în- 
tr'un izvor de simtire. 

“Aici stă misterul conştiinţei ți. dacă cuvintul mister 
poate fi ingăduit într'a carte de ş [n deosebire de animal, 
omul împletește moştenirea trecutului său intro simţire de sine, 
La început, în mod confuz, dar cu timpul din ce în ce mai pre- 
cis, pe măsură ce simţirea se exercită. La animal, moştenirea 
instinctelor este un cleşte indreptat spre mişcările externe; la om, 
ea este un centru de convergență internă. Animalui dobindeşie 
prin experienţa trecutului o adaptare la mediul extern, pe cind 
omul dobindeşte prin experiența trecutului un focar din care se 
resiringe o lume nouă, lumea înţelesurilor care îl leagă cu seme- 
mi săi. In amindouă cazurile experienţa trecutului menţine core- 
lațiunea strinsă dintre individ şi specie; cu deosebire numai că 
la animal corelaţiunea este de ordine curat - biologică, pe cind la 
om ea este de ordine socială. In aceasta stă fundamentul ordi- 
vei morale, regnul aparte, de care se bucură omul in mijlocul 
naturii. 

Conştiinţa omenească recapitulează prin urmare sensibilita- 
tea animală plămădită de veacuri întrun ritm deosebit. La ea, 
recapl'ularea dă loc la o adincire a sensibilităţii. Experienţa tre- 
cută a speciei omeneşti joacă rolul, nu numai de depozitară, ci 
şi de ferment al experienţii personale. Deaceia dela primele 
scinteeri de conştiinţă omul întrevede între el și lume raporturi 
pe care nici o experiență personală nu i le poate da. 

El se naşte slab în lupta pentru existență ; și dacă n'ar a- 
vea Îngrijirea părinților, ar pieri din primele lai zile, atit de să- 
racă îi este armaa corporală. Experienţa strămoşilor pare 
pentru el ca pierdută, cind il vezi abia născut. Dar îndată se 
manifestă urmele acestei experiențe prin determinarea unor atitu- 
dini svpraindividuale, lată-l religios ; setos de dreptate şi ade- 
văr; lubitor de frumos ; punind între el şi restul lumii tot felul 
de raporturi: el, animalul născut aşa de slab. Inloc de armatura 
corporală, o simțire nouă, necunoscută până aici, ese din dina- 
mica instinctelor, Viaţa din trecut învie subt forma simţirii de 
sine ; simțlrea epidermei animale se transformă în simţire perso- 
nală. Descendentul mamiferelor utilizează moştenirea instinctelor 
pentru a-şi da o atitudine socială: o lume infinită de înţelesuri 
care se creiază din opoziția între eu şi altul; pe cind animalul 
işi plimbă privirea peste mediul care il înconjoară, fără să des- 
copere În acesta altceva decit impresiunea directă a ochilor cor- 
porali, omul vede în jurul lui persoane şi lucruri cu înțeles; el 
vede subt impresiune, simbolul. Această dedublare i-o dă viaţa 
prin care au trecut generaţiunile dinaintea lui, viaţa care, recapi- 
tulindu-se şi trezindu-se într'o simțire de sine, socializează sensi- 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


bilitatea actuală. Prin conştiinţă, omul simte şi interpretează natura, 
pe cind animalul simte fără să interpreteze. Se in că între 
animal şi om sint numeroase cazuri de tranziţie. miferele su- 
perioare se apropie gradat de om. 

Intr'un cuvint, psihogeneza îşi are rădăcinile în biogeneză, 
după ale cărei legi se explică diferențiarea sensibilităţii, iar virful 
şi-l are în viaţa socială, pentru întreţinerea căreia concurg toate 
manifestările conştiinţei individuale. 


C, Rădulescu-Motru 


Toamnă, pe țărm... 


Toamna ca o călătoare obosită de lungi drumuri, 
A sosit la țârmal mârii şi, cu părul despletit, 
Lung priveşte peste apa 'n care cad din tofinit 
Norii ce-au venit deodată călători ca niște fumuri. 
Şi plutesc : fantome albe de corăbil inecate, 

Lungi fuioare de furtună care stau să se desfacă, 
Fiare cenuşii de mare care nu se mai ineacă. 


Toamna de pe malul mării le priveşte fix pe toate. 


Peste apele azi tulburi care poartă 'n ele norii 
Toamna suflă greu şi rece păn' la marginile zării, 
Au râmas mici fortărețe de nisip pe malul mării 
Ridicata de copiii ce făceau pe luptătorii, 


In balcoanele de vile, pe terasele pustii 

ŞI la uşile "nculate vintu-aduce de departe, 

Dintr'un soare mort prin vreme, foşnitoare frunze moarte... 
Din castanii dela poartă, cad castanele tirzii... 


` Viscoleşte alb nisipu'n lungul plajei fără lume, 


Scirţie prelung piloții punților de imbarcare, 
Dela care nu mai pleacă bărci albastre la plimbare 
Pe cărările lactee insemnate 'n larg de spume, ~ 


Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit 
Toamna, ca o călătoare care a încbunit, 


Demostene Botez 


Opera financiară a d-lui Titulescu, Ministru ce 
Finanţe, și cerințele timpulai de față 


Criza prin care trece Statul romin în urma războlului de intre- 
gire naţională este pe cit de formidabilă ca factor dezorganizant al 
vieții sociale, pe atit de complexă în manifestările ei. Războiul, pe 
lingă alte calamităţi care-i sint specifice, a redus forțamente produc- 
ţia prin deplasarea ţelului și factorilor ei, în timp ce pe de altă parte 
el însuşi a fost și Incă este, în urmările lui, un nou şi cel mai mare 
consumator de valori subt toate formele, Pentruca tul să-şi poată 
găsi resursele extraordinare, de care avea nevoe in aceste timpuri de 
subt-producție inevitabilă, a recurs la mijlocul deturnat al emisiunii de 
hirtie prin Banca Naţională, Această politică financiară nefastă, tm- 
preună cu contrabandele de monedă și felul cum s'a făcut unificarea 
monetară, au provocat—cum era natural—o criză financiară subt 
două torme ; budgetară și mai ales una monetară, depreciind moneda 
prin sur-dbondență şi lipsa garantării, Criza financiară mai ales subt 
forma crizei monetare a agravat criza economică de subt-producție și 
a operat o socializare deghizată și injustă de averi urmată de o dec- 
plasare tot atit de injustă a acestor averi dela un individ la altul, 


schimbindu-se astfel în rău și în mod brusc criteriul de Justiție care 


trebue să stea măcar ca un Ideal, la baza repartiție! bunurilor intr'un 
Stat organizat. 

Astfel, neincrederea in valoarea meren descrescindă a monedei, 
precum şi alte urmări neaparate ale inflației monetare, au transtor- 
mat criza budgetară și cea monetară intr'o ingrijorătoare criză eco- 
nomică ; lar nemulțumirile şi revolta care sint rezultatul fatal al ma- 
rilor injustiţii, au transformat criza economico-financiară într'o criză 
socială manitestată prin intețirea luptei de clasă. 

ŞI cine ar putea nega că uşurinţa cu care se poate ciştiga azi 
banul pe nemuncite, prin speculaţii de tot felul, străine de munta a- 
devărat productivă, unite cu convingerea pănă acum nedesmințită 
că trăim intr'o epocă de relaxare fatală a dreptului şi de liberă carl- 
eră a injustițiilor,—epocă In care totul e permis și in care, în loc de 
pedeapsă în urma anumitor fapte, se poate obține ciştig nemeritat, — 
cine ar putea susține că astfel de imprejurări nu atrag după ele e 
criză moraid, ea lasăşi un element de dizolvare socială ? 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 39 


Aşa dar criză financiară, criză economică, criză socială, criză 
morală,—toate avind drept cauză de intețire primordială,—criza mo- 
netar. P 

Din punct de vedere strict economic s'ar putea zice că criza 
noastră nu este ln principal nici o criză de producție, nici una de 
circulație (a mijloacelor de transport), nici una de consumație ; ta 
este mai ales o criză de repartiție a bunurilor reduse de războiu, 

Dacă în timp de belșug se poate oarecum neglija sau amina 
opera imbunătățirii repartiției,—în timp de subt-producție, pentru mo- 
ment insurmontabilă, această operă revine pe primul plan, şi de ta- 
făptuirea ei grabnică și prealabilă depinde în cea mai mare parte 
producţia viitoare. 

Aşa fiind, remediul cel mare nu se poate găsi pentru moment 
nici în domeniul producţiei, nici în acela al circulației,.—ci în mică 
parte in acela al consumației, iar ln cea mal mare parte în acela al 
repartiției, 

Tocmai deacela am susținut cu tărie,—cu toată părerea aproape 
unanimă in sens contrar,—că mijlocul cel mare și cel mal la todi- 
mina Statului de a remedia pe cit posibil criza noastră economico- 
socială, este în primul rind un remediu pur financiar, și anume el stă 
im asanarea crizei budgetare și mai ales a celei monetare, priatr'un 
sistem anumit de impozite drastice, care să meargă pănă la socializa: 
reu parțială a bunurilor 1, Acest socialism fiscal, simplă măsură fi- 
sanciară, tinzind în primul rind la suprimarea pericolului inflației și 
in subsidiar a crizei budgetare, operind în același timp o mal justă 
repartiție a sarcinilor și indirect a bunurilor (repartiție devenită şi 
mai nedreaptă pe urma râzboiului),—l-am văzut nu ca o măsură €- 
roică mal mult sau mai puțin artificială, ci dimpotrivă ca o simplă 
manifestare, impiedicată şi intirziată (in dauna societăţii), —a unel legi 
generate pe care am numit-o socialism de războiu, lege care pe lingă 
socialismul fiscal, provoacă în timp de războlu o mulțime de alte ma- 
nitestări de natură socialistă, mai mult sau mai puțin propriu-zisă. 

Soclalismul! fiscal calculat şi voit ni sa părut singurul mijloc 
salvator împotriva alunecării societății pe panta unul socialism pe- 
riculos prin haosul necunoscut ce-i stă ademenitor in față, 2 

Ideia că remoediul cel mare în criza noastră economico. socială 
este în primul rind de natură financiară şi numai in urmă econo- 
mică propriu-zisă, —oricit de paradoxală a părut intr'un timp de acută 
subt producție,—a fost preconizată ca singura eficace de câtră marele 
economist Achille Loria şi pusă ca punct primordial de program de 
câtră Conferința financiară dela Bruxelles. lar ideja că acest reme- 
diu financiar trebue să imbrace forma directă a unui adevărat so- 
clalism fiscal prinir'un sistem drastic de impozite, a căpătat consis- 
tenja mal mult sau mai puțin deplină in toate statele beligerante: 
Anglia, America, lar ta uitimul timp Franța şi mal ales Germania şi 
Matia, spre a nu cita decit pe cele mai insemnate. 


1 Se înţelege, nu e vorba aici de o socializare propriu-zisă, ci 
numai de una care, sorbind o parle din bunurile parliculare, le redă 
indaiă aceleiaşi socielăți nealterată la baza organizaţiei ei ecluale, 
operind Însă cu această ocazie o justă reparliție a sarcinilor și indi- 
reci una relaliv mai justă a bunurilor. 

2 V. erticolele noastre din V. Rom. No. 5192) și No. i |921. 


49 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Politica soctalismalui fiscal apare astfel ca un imperativ ca- 
tegoric al timpului de față.— Această politică ca mijloc financiar de 
asanare a crizei noastre complexe a avut In Parlamentul nostru ca 
primi reprezentanți efectivi pe d-ali deputaţi Dr. I. N. Angelescu şi 
V. Madgearu cate au propus, pe lingă unele noi monopoluri (d. An- 
golescu), cite un sistem de impoziție extraordinară, cu nuanță vizibilă 
de socialism fiscal. 

Puțin în urma acestor proecte dia fnițiativă parlamentară, d. 
Ministra de Finanțe N. Titulescu prezintă Camerei şi aceasta vo- 
taază un vast sistem de măsuri financiare, care pentru prima oară, im- 
hrățișind chestiunea în Intregul și în toată complexitatea el, tinde să 
dea chestiunii o soluțiune radicală inspirindu-se în mare măsură de 
celaca am numit socialism fiscal. D. Ministru de Fivanţe a fost 
în adevăr taxat de unii ca omul socialismului fiscal la nol, sau cel 
puțin al unui radicalism fiscal inaintat. 

Dar a spune că d. Titulescu este pur și simplu omul socialis- 
mulul fiscal la noi, nu este totuşi acelaşi Incru—după părerea noastră 
—cu a spune că d-sa este prin chiar acesta salvatorul sigur al acestei 
amenințate țări. Soclalismul fiscal se poate în adevăr intăptul după 
criterii diferite, unele conforme, altele neconforme cu justiția, cu raţiu- 
nea și cu nevoile timpului de față, Aşa de ex. am văzut că însăşi 
cauza marei noastre calamități—emisiunea de hirtie prin Banca Na- 
țională—nu è în fond decit tot o socializare, intrucit ea operează un 
Imprumut forțat sau chiar un impozit ; dar acest impozit atinge numai 
pe deținătorii de monedă și creanţe plătibile în Rominia, în loc să a- 
tingă pe toți cetățenii, pe fiecare după puterile lui, cum cere justiția 
şi rațiunea. 1 Tot astfel socialismul fiscal adoptat in principlu poate 
fi conceput în diterite gesde : el poate îi mal prejos, atit cit trebue, 
sau mai mult decit trebue; el poate în fine avea în vedere asanarta 


concomitentă a tuturor fețelor crizei, sau poate urmări asanarea uneia | 


cu precădere asupra celeilalte. Deaceia spre a ne da bine sama de 
rolul și semnificația măsurilor d-lul Titulescu, nu va fi destal să spu- 
nem că ele intăptuesc un socialism fiscal, —celace dela început, date 
fiind exigenţele timpului de față, le ciștigă- aprobarea oamenilor de 
bine și clar-văzâtori,—cl va trebul ca, examinindu-le mal de aproape, 
să ne întrebăm intrucit socialismul fiscal al d-lui Titulescu rezolvă 
principalele fețe ale crizei noastre: monetară, budgetară, socială. 
Măsurile financiare ale. d-iul Titulescu se descompun in urmă- 
toarele elemente: a) încercarea pentru prima oară serioasă după răz- 
boia de a prezenta țării Intocmirea unui budget echilibrat; b) alimen- 
tarea acestui budget şi a nevoilor actuale printr'un sistem riguros de 
impozite cu excluderea principială (cel puțin momentană), a Impru- 
muturilor. In însuşi sistemul de Impozite al d-iut Titulescu, trebue 
să deosebim două părți fundamental diferite una de aita şi cara nu- 
mai întimplător se găsesc impreună din cauza evoluţiei tardive a drep- 
tului nostru fiscal, Acestea sint: a) reforma contribuţiilor directe 
cara Inlocueşte vechiul nostru sistem fiscal cit se poate de primitiv- 
cu sistemul imp. progresiv pe venit a cărui introducere nu ar fi tre- 
bait in principiu să aibă nici o legătură cu războlui, dacă anemia 
spiritului nostru democratic n'ar fi aminat această reiormă pănă la li- 


1 V. V. Rom. No. 51921 p. 272-275 şi nota 2 p. 291 precum și 
V. Rom, No. 1 921 p. 40:47, 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 41 


mita extremă ; b) un sistem de impozite extraordinare sau nol, 
tiazind în principal la-alimentarea cheltuelilor budgetare extraordiaare, 
mai ales cele două dintăiu şi care constau în: un impozit asupra ca- 
pitaluiui şi a imbogățirii de războilu, un imp. pe lax și cifra de a- 
faceri, un impozit pe succesiani. îi ' 

Acest vast program financiar, dela cara d. Titulescu așteaptă 
roadele in decurs de cițiva ani, a fost prezentat de d-sa cu un apa- 
rat de erudiție impunătoare, -cu un prestigiu politic imaculat, — aproape 
unic în această țară,—şi cu un talent Ilteralmente străiucit,—toate e- 
lemente care deconcertează pe cel ce cu răceală cantă să-și dea 
samă de sensul intim și limitele precise ale optre! financiare şi soci- 
ale ce conține o legiulre intr'un stii atit de mare, 

Cu tot acest prestigiu, apăsător pentru alții, cu care personalita- 
tea d-lui Ministru de Finanţe insoțește opera sa,—să ne străduim totuşi a 
ne da sama cit mai obiectiv, intrucit opera d-sale răspunde nevoilor 
grave şi multiple ale orei actuale, intrucit cu alte cuvinte ca asanează, 
cum ziceam mal sus: a) criza budgetară, d) intrucit criza monetară 
şi c) latrucit criza socială. 


7 
e 


Intrucit opera d-iui Titulescu asancază criza budgetară.— 
Un budget sincer și perfect echilibrat prin venituri, care nu adaogă In 
mod deturnat noi sarcini pe umerii Statului, constitue pentru acesta 
cea mal perfectă garanţie ostensibilă a creditului său. Statul romia, al 
cârul budget fa ultimii ani pănă la războiul mondial se soida cu ex- 
cedente, dela războlu şi până azi a trăit viaţa hibridă a finanțelor 
lipsite de orice alcătulre budgetară, viața de enorme deficite, alimen» 
tată numa! de diverse operațiuni nefaste de tezaur. Această impre- 
jurare a fost deşigur cea mai insemnată cauză a slăbirii creditului 
său. Prima Incercare după războlu de a se intocmi un budget a fost 
făcută anuj trecut de d. Takelonescu, Ministru ad-interim ia Finanţe. 
Dar budgetul pe 920-921, cu un deficit prevăzut de 509 milioane şi 
unul efectiv de 2 miliarde, prezentat de d-sa Camerei anui trecut, este 
—şi nu a avut pretenţia să fiè alteeva—numai o încercare şi un si- 
muiacru de budget, atit din cauza lipsel de reaiement indestuiător a 
primitivulul nostru sistem fiscal, cit şi din cauza omisiunii totale a 
unul budget extraordinar, care astăzi este tot atit de indispensabil 
cit şi budgetul ordinar. < 

D. Titulescu, totreprinztad marea operă a reformării sistemului 
contribuțiiior directe şi Introducerea unor impozite noi extraordinare, 
incearcă anul acesta să prezinte pentru prima oară după războiu bud- 


„gatul Rominiei iatregite, sincer, compiect şi realmente echilibrat. 


Dia punct de vedere formal, budgetul d-lui Titulescu, ușor rema- 
niat de comisia fiscali,—este impecabil, Aritmeticește perfect echili- 
brat, prevăzind chiar eventuale excedente (la budg. ordinar), însoţit de 
art. 3 al legii budgetare, care prevede putinţa pentru Ministrul de 
Pinanţe ca, impreună cu comisia fiscală, să poată chiar în cursul exer- 


1 In ari. 6 al. íin line sl legii budgalere a d-lul M. de Fin. 
se cilează cu Hiiu enumeraliv și impoz. pe plus vaita imobiliară : 
dar pănă acum acesi impozi!i nu a căpălal nici o consistență in sisle- 
mul de legi al -ial Minisiru. i 


42 _________ VIATA ROMINEASCA 


cițiului si reducă sau chiar să suprime cheltuelile ce vor părea inu- 
tile, — însoţit de art, 7 al aceleiaşi legi, care prevede pentru toate Mi- 
nisterele sistemul ordonanțării numa! în rate mensuale egale; şi de art, 2 
care prevede limitarea creditelor suplimentare şi extraordinare la suma 
numai de 33.749.106,15,—el are aerul să satisfacă toate exigenţele : 
tehnice, fiscale precum şi condițiile de severitate morală, necesare 
imlauirii banului public. Dar de calităţile tehnice ale acestul budget, 
socotim lanti să ne ocupăm. Personalitatea d-lui Ministru de Finanțe 
dispensează de asemenea consideraţiuni şi ele ar eşi din cadrul pres. 
cupărilor aceste! expuneri. Deaceia ne vom ocupa aproape exclu- 
siv de lacunele de un anumit ordin pe care, după părerea noastră, a- 
cest budget le prezintă. 

Cea dintălu grijă a d-ini Ministru de Finanțe a fost—cum era și 
nataral—economiile. Desigur, după un războlu atit de pustiitor, com 
a fost cel din care am eșit—politica principiati a economiilor ln ge- 
neral, nu poate ti serios practicată. Nevoile refacerii tn toate ramu- 
rile organismului social! sint atit de imperioase tocit se pare că mal 
puțin decit oricind, după ravagiile unul războlu, o gospodărie pu- 
biică iși poate impune politica economiilor. Dar dacă in celace pri- 
, Veşte cheltuelile necesare, astăzi ma! mari și mal imperioase ca altă- 

dată, nu ne putem impune politica economlilor,—este un domeniu une 
e'e se impun, nu numai ca o operă de ordin fiscal, dar mai ales de 
purificare și asanare morală: acesta e domeniul sinecarilor și a! 
cheltuelilor fericit denumite de d. Ministru de Fin. „provecatorile, şi 
care în ultimul timp au luat la noi proporții de flagel. Numa! stir- 
pind din rădăcină piaga sinecurilor, a cheltuelilor inutile şi a celor 
provocatorii, în mod indirect se puteau pregăti șufletește masele pen- 
tru a face cu voe bună sacrificii bănești neobişnuite pentru „i 
Altfel opera Impunerilor extraordinare, din impopulară ce este prin 
natura ei, devine cu adevărat odiossă şi deci fară şanse de rendement 
sau aplicare serioasă, cum se întimplă cu orice lege care nu are a- 
probarea morală a spiritului public, D. Titulescu a incercat cu oca- 
zia actualului budget să atace această Insemnată problemă, dar n'a 
reușit s'o rezolve decit într'o infimă măsură. lo atară de capitolul 
cheltuelilor extraordinare de ordin militar, unde prin budgetul actual 
s'au redus cheituelile cu circa un miliard față de anul trecut (aceasta 
reducere era fatală odată ce situația externă permitea trecerea arma- 
tei pe picior de pace), —politica economiilor a d-lul Ministru de Finanțe 
nu a putut reduce decit cheltuetile provocatorii dela capitolul,... automo- 
bitelor funcţionarilor publici şi alte citeva capitole ntinsemnate. Pen- 
tru rest, d-sa s'a mulțumit cu înscrierea In legea budgetară a art. 3 
aminti! mai sns. Deacela, în general vorbind, se poate zice că in- 
cercarea eroică a d-lui Ministru de Finanţe de a stirpl flagelul sinecuri- 
lor și al cheltuelilor provocatorii a dat greș.—desigur din cauza u- 
nor împrejurări greu de învins, dugmane dmocraţiei şi Independente 
de voința sinceră a d-loi Ministru de Finanţe, 

Odată acestea zise cu privire la nereușita în politica economii- 
lor, să intrăm în miezul! chestiunii, 

Cea mai insemaată condiție a seriozității unul budget este sin- 
ceritatea lui, adică faptul de a se prevedea in ¢l absolut toate chel- 
tuelile necesare mersului şi refacerii maşinii sociale,—independent de 
faptul dacă sint sau nu surse de venituri cortspondente. Este in a- 
devăr un loc comun In finanțe că, spre deosebire de ce se petrece en 
budgetul unui particular, la buigetul Statului capitolul cheltuelilor 


: OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 43 


primează pe acel al veniturilor în acest sens că nu atit cheltuetile tre- 
buesc proporționate după venituri, ci veniturile trebuese cântate și 
găsite după mărimea nevoilor, Aceasta este condiția, citeodată dură, 
a binefacerilor vieții sociale. 

Or, tocmai din acest pun:t de vedere,—trebue s'o spunem dela 
Inceput, —budgetul d-lui Titulescu prezintă lacune. 

Budgetai pe 921—922 se imparte la două ; a) budzetul ordinar 
şi b) budgetul extraordinar.— Budgelul ordinar cuprinde două capitole, 
in urma contepției no! de a se despărți Budgetui Minist. Comunica- 
țiilor de toate celalalte elemen'e ale Administraţiei financiare a statu- 
Imi ja un loc,—derogindu-ge astfel odată, cu înfiinţarea și a' Buda. 
extraordinar, dela regula clasică a unității budgetului, Primul cap, e! 
budg. ordinar, cuprinzind toate serviciile şi cheltuelile obişnuite, a- 
tinge la cheltueii în cifră rotundă (în proect) 5 miliarde 20 milloare, 
lar ia venituri 5 miliarde 220 milioane ; a] doilea cap., adică budg. a- 
nex al M. de Comunicat., cuprinde la cheliueii 2 miliarde 142.149.053, 
lar ja venituri 2.292.233:000. Aceasta inseamnă tasamind cifrele că bud- 
getul ordinar complect atinge la cheltucii 7 miliarde 162.149.163, cifră 
mărită de com. fiscală la circa 7 miliarde 700 milioane, iar la ve- 
nituri o cifră care acopere aceste chelitucii diod după previziuni serios 
optimiste a de relative excedente, 

mda. be anterioare cuprinde la rindul său două capitole : a) ii- 
chidarea, adică opera de stingere a obligațiunilor extraordinare con- 
tractate de războlu şi b) refacerea, adică opera de reparare a ulih- 
julo! național și opera de reintărire a marilor artere a serviciilor de 
interes național generat Budg. extragrdinar al lichidării se inchee cu 
1.400 milioane, tar cel ai refacerii cu 1.100 milioane, ceiace inseamnă 
iosumind cifrele, că budg. extraordinar al d-lui Titulescu atinge suma 
de 2 jum. miliarde, ce după previziunile d-sale va fi acoperită prin- 
tr'un buchet de resurse de care ne vom ocupa mal jos, Așa dar 7 
jum. miliarde budg. ordinar, 2 jum. miliarde budg. extraordinar, — 
cirea 10 miliarde,—iată budgetul total al Rominiei întregite după 
pagubele şi dezastrul războiului. Este această cifră la îndițimea 
nevoilor actuale? Iată chestiunea cea mare. 

Desigur este foarte grea să se fixeze cu preciziune matema- 
tică cheituriile de care gospodăria publică a uueil țări va avea ntvoe 
la cursul unui exercițiu, mai ales cind nevoile de cheltueli extraordi- 
nare de toate felurile işi fac apariția în tot momentul, adesea pe ne- 
aşteptate, De acela, orice s'ar face, alcătuirea unui budget nu ince- 
tează de a îl o operă, nu de limitare rigidă a cheltuelilor, ci o operă 
de previziune mai mult sau mai puțin coroborată de realitățile exer- 
cițiului financiar, Cu tonte acestea, cele două metode clasice cunos- 
cuie in finanțe subt nvmele de metoda evaluărilor directe şi a evolu- 
drilor după anul penultim, deşi concepute in ştiinţă mal ales cu pri- 
vire la previziunile rețetelor budgetare,— ne pot folosi şi la cap, previ- 
ziunii cheltuelilor necesare mersului gospodăriei publice. D. Ministru da 

Finanţe insuşi,—după cum 0 spune la p. 28 a Expun. de motive ce 
însoţeşte budgetui,—pare a se îl călăuzit de metoda evaluării după 
anul precedent, desigur nu după prevederile budgetare inițiale ale 
acelul an (920—921) care erau, poate voit, insuficiente, ci după alc- 
cațiile budgetare, credite suplimentare şi adiționale efectiv şi definitiv 
acordate în cursul exerciţiului anului 920—921 şi care asttel au mărit 
prevederile budgetare depe hirtie în budg. anului trecut pănă la cifra 
cheltuelilor reale, necesire primului an „normal“ după războiu. 


“i VIAȚA ROMINEASCĂ 


la primui moment această metodă, oarecum experimentală, pare 
cea maj apropiată de exigenţele spiritelor ponderate și pozitive. Dar 
o indolaiă naşte: Oare anul 920—921 să fi fost el un an „normal“ în 
sensul că toate serviciile publice au avut dotația respectivă pentra a 
putea funcţiona şi pentru a se putea intrema ? Au mers oare toate 
serviciile publice atit de bine ca într'un an normal ?— Cheltuelile pu- 
blice ale unul Stat in plin progres,—independent de evoluția care 
tinde În toate țările să mărească atribuțiile Statului în multe dome- 
nii, şi deci cifra budgetuini,—prezintă o ascensiune lentă dar conti. 
auă, o gacensiune care este oarecum normală, şi care nu e decit una 
din mahiteatăriie evoluţiei progresive a tuturor ramurilor organismu- 
lul social din ce In ce ma! amplu şi mai perfecționat. Aceasta, bine 
înțeles, in afară de cheituelile extraordinare ocazionate de războlu şi 
urmările lui, în special lichidarea şi refacerea, şi în afară de nevoile 
de unificare administrativă şi culturală a națiunii intregite, care cer 
o nouă concepţie şi o speciali lărgire a cadrului budgetului. Aşa dar 
în afară de cheltuelile extraordinare de războlu şi urmările lui, cifra 
budgetului unei țări prin însăşi evoluția ei rormală tinde să se mä- 
rească continuu comparativ cu trecutul, şi acesta e un adevăr pe care 
experiența de pănă acum l-a ilustrat cu prisosință. Aşa fiind, soco- 
tim că metoda evaluării cheltuelilor, după cheltuelile efective ale anu- 
lui budgetar 920-921, nu este cea mal intemelată, intrucit în cursul 
«celui an serviciile mau funcţionat oormal, ascensiunea normală lentă 
na avut loc şi cheltuelile extraordinare şi notă n'au fost satistăcute 
mici pe departe in adevărata lor amploare. Dar atunci care ar fi fost 
o metodă mal potrivită ? In privința budgetuiui ordinar putem între- 
b —in mod foarte aproximativ desigur— metoda previziunii după 
cel din urmă an cu adevărat normal și anume anul 916,—lar ta pri- 
viaţa cheituelilor noi ca unificarea şi extraordinare ca lichidarea și 
refacerea, metoda evalunţiei directe, dar sinceră și curajoasă. Or, 
anul 916 a prins Rominia încă ca un budget perfect echilibrat prin 
venituri ordinare de 650 milioane lei normali. Dacă ținem socoteală 
că deprecierea medie a monedei noastre este de cel puțin 10 ori în minus 
valoarea ei din timp normal,—şi aceasta o arată mai ales scumpirea 
uniformă medie a vieţii, —atunci budgetul ordinar, numai at vechia- 
ini regat, ar fi trebuit să fie, după valoarea de azi a monedei, de 
6 jum, miliarde. Teritoriul indoindu-se și nevoile unificării admi- 
nistrative și culturale nepulindu-se concepe ca cheltueli ce pot fi a- 
minate,—cea mai sobră previziune grosso modo duce subt regim 'de 
inflație la cifra de 12 miliarde numai pentru bndg, ordinar necesar 
Fifa întregite, după stirpirea de rigoare a cheltuelilor super- 

ue, 

Faţă de o aşa de mare disproporție dintre suma minimală de 
12—13 miliarde ce după previziunea experimentală sobră ar fi trebuti 
să constitue cilra budgetulul ordinar şi cea de 7 jum. ce constitue e- 
fectiv budgetul d-lui Titulescu, nu se pot face decit două presupuneri: 

Prima presupunere e că acest budget a fost fixat la suma de 
7 jun. miliarde, avindu-st în vedere vaioarea de acum a banului, 
prevăsindu-se cu alte cuvinte că Intregul an budgetar 921—922 îl vom 
petrece subt regimul actual de infiație. În acest caz mărirea lefuri- 
lor funcționarilor publici numai de 5 ori față cu timpul normal, în timp 
ce viața se menţine scumpită de 10—15 ori, precum şi alocațiile pre- 
văzute atit la budg. ordinar cit şi la cel extracrdiuar la cap. reface» 


4 


= 


OPERA FINANCIARA A D-LUI TITULESCU 45 


canti ——— 


rii, sint absolut insuficiente față de deprecierea monetară actuală, și 
în aceste condiții nu se poate vorbi în mod serios de o reală echili- 
brare a budgetului d-lui Titulescu. Acest badget fixat la suma de 
7 jum. miliarde sabt regimul inflației actuate nu poate fi decit un 
budget fictiv. 

A doua presupunere e că budgetul s'a fixat la această cilră in 
prevederea Intăririi valorii banului chiar în decursul acestui an, În aşa 
grad incit el să nu mal fie depreciat decit de 3 ori comparativ cu 
valoarea lui din timp normal, în loc de 10—12 cit este acum, Viaţa 
gitenindu-se în același proporție, mărirea leluriior funcționarilor fa 
media de 5 ori ar fi suficientă să acopere o mare parte din budget și 
astiei ne-am găsi in faţa unui budget relativ echilibrat, Dar în a- 
cest caz este evident că asanarea crizei budgetare este în funcție de 
asanarea prealabilă sau cel puțin rapidă a crizel monetare. Dată 
prin măsurile luate cu privire la întărirea leului, se asancază măcar 
pe jumătate criza monetară, budgetul d-lui Titulescu este în adevăr 
un budget regulat întocmit, este echilibrat. Dacd Insă măsurile inate 
pentru întărirea monedei nu sint suficiente pentru a reduce cestul 
vieții la cinci ori valoarea din timp normal, atunci budgetul întocmit pe 
această previziune Încetează de a mai [i un budget realmente echi- 
librat și atunci veniturile lui, fiind din punct de vedere economic mai 
mici decit chelinelile, deficitul și creditele suplimentare, adițienaie 
şi extraordinare vor arăta că budgetut d-lui Titulescu este un bud- 
get fictiv. 1 

Situaţia budgetului d-lui Ministru de Finanțe fiind astfel în funcţie 
de asanare a crizei monetare, vom vedea din dezvoltările ulterioare 
că perspectiva IMronárii unul budget realmente echilibrat este foarte 
îndepărtată, dacă nu de tot exclusă în opera d-lui Ministru, 

Deo cam dată, lăsind laoparte capitolele budgetului unde mo- 
bilitatea valorii moncări, avid larlarire covirșitoarr, ne opregte de a 
le analiza acum,—să considerăm mai de aproape capitolul unde mobi- 
litatea monedei joacă un rol relativ mai redus și anume cap, datoriei 
“publice. 

Capitolul datoriei publice, atit a celei consolidate şi cuprinse ca 
atare in budgetul ordinar, cit şi a celei flotante şi al datoriilor extra- 
erdinare de războiu trecute ca atare In budg. extraordinar, este cel 
maj important din punct de vedere al echilibrării pur financiare şi 
deci ul reinvierii creditului Statului. 

Datoria publică a Roniniei este, după datele oficiala ate Budgetulu! 
ce analizăm, următoarea în comparație cu cea dinainte de războiu: 


1 Penlru moment să remarcăm în lreacâi ui: fap! care îşi are 
insemnitatea lul. Deunde în mod obișnult com'slunea fiscală șiparlame..- 
iul au tendința de a micșora cheltuelile propuse de Ministrul de Finanţe 
în proectul guvernului, cu prosctul de budgei al d-lul Titulescu s'a 
întimplai contrarul. Comisia fiscală afară de budgelul M. Agriculturii 
unde a făcut o reducere, a remaniat cilra tuturor celorialte budgete 
majorind cu : 176 milioane „la războiu, 126 la linanțe, 115 la insirucție, 
10 la culle şi arte, 32 la interne, 42 la lucrări publice, 3 la jusiiție (?), 
48 la domenii, 1 la industrie și comeri, 7 la exlerne, 4 jum. la acro- 
tiri sociale, 7U milloane la M. comunicațiilor, În lol'al 600 milloane. 
Aceasta nu instamnă că Com. fiscală a fixat cheltuelile aderăral ne- 
cesare, ci probează numai parcimonla cu care d. M. de Fin. şi-a in- 
iocmil budgelui chelluelilor. 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o Îi N IE 0 a a Rt i ut 


La 1 Aprilie 914 ea era de lel 1.731.008,329,75 descompunindu- 
se astfel: 


Datorie internă consolidată . . . . s 133.862.452.05 
Pi a fiotantă e:e e a $ 45.000.000. —. 
a externă consolidată . . . .  1.552,145:877,70 


Totaj lei .  1.731.008.329.75 


La t Apriile 921, datoria noastră publică este de lei 27.31 1,293.31 1.58 
d escompunindu:se asttei: 


Datorie internă consolidata 3.733.852.452 05 


n s flotantä o. so. 0 2 12.150.000.000.— 
> externă consolidată . . e + O14552.145,877.70 
= à Hotantă , . 3 ..  2.B75.284.981.83 


> . 
Ciira care repreziată partea co va revani 
Statutai Romio ca succesor pe urma reveni- 
rii nitor teritorii foaste Austro-Ungare . .  4.000.000.000.— 
Bonuri de rechiziție neplătite . . .  1.900.000.000:— 
Sumă rămasă neordonanțată din cred. 
definitiv acordate pe 929—921 . . . . . 2.000,000.000.— 


Total . 27.311.293.311.58 


Dacă la această sumă prezentată de d. Ministru de Finanțe ta 
budgetul său, adăopăm cifra de 8 miilarde ln termen mediu la cit ne 
urcă pzguhele constatate şi ce se vor constata ale sinistraţilor de 
războiu şi pe care Statul trebue să.lo plătească subt o formă sau alta, 
spre a putea zice cA și-a plătit datoriile de război” şi că a operat 
refacerea, precum şi citra. de (4) milterde În mediu datorie în capital 
cu ocazia expropricrii conform noului mod de plată a prețului, —ajun- 
gem la cirea 40 miliarde, sumă totală a datoriei publice a Rominiei 
Intregite socotită pe anul financiar 921—922. 1 

Această datorie are pentru noi trel caractere maligne : a) este dis- 
proporțiovat de mare cenparativ cu timpurile normala și deci cu ha- 
bitudiniie noastre de liberalism fiscal, precum şi cu puterea noastră 
de producție pentru citiva vreme slăbită; b) cea mai mare parie a 
ci este neconsolidată : 5 miliarde 200 milioane datorie consolidată faţă 
de circa 20 miliarde flotants c) datoria externă în aparență mai 
mică ca cea internă (4 miliarde, 300 milioane externă faţă de circa 
30 miliarde internă) este In realitate,—pe lingă desavantaginl ge- 
neral ul datoriilor externe chiar în timp normal,—toi atti de grea, 
dacă nu și mai apăsătoare decti eea internă, prin acela că diferența 
de valută face ca intreaga datorie externă să fie socotită, pe 
Hmput infiațiunii, (n mediu de 7 ori mai malt valoarea ci socotită 
pe paritatea leului ; la aceasta, ne adaogă că cea mal mare parle a 
datoriei externe, intreaga datorie dela războlu incoace, este neconsa- 
Hdată, adică este pe termen foarte scurt, Măsurile de rigoare cate 
ve impun spre echilibrarea resit a budgetului sint urmitoarele cu pri- 
vire la Cap. datoriei publice : 

Sa se facă taţi plății regulate a cuponulul; să se consolideze 
datoria fotantă atit Internă cit mxi ales cea externă ; să se amorti- 


1 În suma de 4 miliarde dalorie cu ocatia expropriarii mu e 
socoti. Int eaga dobindă pe care Sialul s'a obiiual să ò plălemscă 
singur proprietarilor expropriaj! pănă In complecia amoriizare a titlu- 
rilor. (V. nola de pe peg. 49). 


OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 47 


zore normal și lent datoria consolidată ; să se amortireze raplă şi în 
parte chiar brusc o annmilă categorie a datoriei flotante extraordi- 
nare, și Anume cea privitoare la emisiunea hirtie! prin Banca Naplo» 
nal. rezolvă budgetul d-lui Titalescu aceste norme de rigoare? 

in privința cuponului datoriei consolidate atit interne cit și exe 
terae se prevede, la p. 18—19 şi tabloul dela p: 53 n Proect, de bud- 
get, anultatea pe 921—022 de 216.353.52.60 pentru capitalul de 
5.236.008,329,75 rămas de plată la 1 April 921. Este de observat to- 
tuş! că cifrele parţiale ale unora din dobinzi par a ti calculate numai pe 
6 iuni în loc de un an, Astfel este cazul rente} externe 889, externe 
894, ext, 898, perpetuă pentru şcolile din Brașov, externă 903, ext, A 
şi B 905, convertită 805, ext, 910, ete. 

In celace priveşte cupoansie arierate din Anglia, Franța și ce- 
vlalte țări pănă ia 1921, plata lor nu s'a rezolvat incă definitiv. 

Piata cuponului s'a tăcut aproape complect deţinătorilor din An- 
gila. În celace priveşte cuponul din Franța, plata sa hotărit cu a- 
numite distincţiuni, menite a ne menaja dreptul de a nu plăti în mi- 
nile duşmanniui din timpul răabolutui; dar o distuţiune insemnată, care 
incă nu A dus is un rezultat satisfăcător, s'a nâscut cu privire la mo- 
dui nostru de plată lngreuiat cin cauza diferenţei de valută. La prè- 
tenţia de a plăti în aur, d. Ministru a răspuna că vom plăti în aur 
atunci cind Busca Franţei va plăti și ea nur pentru biletele ei pe care 


“le avem în proviziune încă din Dec, 020 pentru plata creditorilor nog- 


tti „Chestiunea este incă in discuție“, cum zice d. Ministru de Fi- 
nanje la p. 57 a expunerii d-sale de motive cu ocazia budgetulul. 

in ctiace privește cuponul din celelalte țări: „măsuri pentru 
piata lor vor fi in curind luate in toate celelalte State : Olanda, Bel- 
git, Elveţia» (p. 57). Belgia mal ales a avut preterțiuni exorbitante, 
cu privire la sumele  afjate în minile naționalilor ci, acțoalmente cu 
milt prea ureste față de suma cunoscută de nol ca fiind ln mtaj bel- 
siese la 916,—şi „in asemenea condițiuni an acord nu s'a putut face" 
(loc cit.). 

Aşa dar chestiunea cupoanelor arierate nu este încă definitiv 
rezolvată,  Elomeptelt datoriei extraordinare neconsolidate cuprinse 
ia ma lichidării dia budgetul extraordinar necesită următoarele ob- 
servații, 

Datoria publică neconsolifati este: o parte internă, alta ex- 
ternă, Cee. internă se compune din: a) 12.150.000 000 lei împrum, În 
Benca. Naţională, dintre care 9 jam. miliarde fără dobindă iar 2.600 
milioane cu dobinda de | la sută și o parte cu 0,50 la sută,—și d) 
din 330 milioane bonuri de tezaur aflate (n circulație cu dob. de 5 ia 
sută, Procentele acestei datorii interne flotante s'au inscris cu ugu- 
7Iață in budget şi cuprind 14 milioane dot. bonurile de tezaur, 21 mi- 
lioang dod. câtră Banca Naţională, total 35 milloape. 

Cu datoria flotantă externă lucrul-se schimbă. Ea se compune 
din dovă părţi: una câtră Statele aliate, ca-atari datorie de râzbolu pro- 
priu zisă, mal ales pentru armament şi furnitori de râzboiu; a dova 
pentru ravitallere şi material, contractată cătră particulari din străi- 
nâtate. Pentru această datorie Statul romlo a emis actie faimoase 
bonuri de tezaur care fac atita rin Creditului Statului in atară, apă- 
zind In acelaşi timp şi asupra situajici valutei noastre, Fiind io im- 
posibilitate să facem față momentan piâţii acestor bonuri, cum ar H cerut 
o adevărată operă de echilibrare a budaetului, d: Ministru da Finanţe, 
in misiunea pe care a avut-o in străinătate pentru soluţionarea ches- 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tiunii plăţii datoriei noastre externe flotante, a obținut o aminare a 
plății acestei datorii în capital şi în parte chiar a procentelor dève- 
nite exigibile, Dar această Inlesnire,—care, oricit de comodă ar fi pen- 
tru moment, este departe de a rezolva chestiunea în modul cei 
mäi satisiăcător pentru noi, din moment ce sintem şi din nenorocire 
ne vom menține încă multă vreme subt regim de inflație,—s'a tăcut 
cu condiție ca interesele datorite să se capitalizeze pe un termen 
care se poate prelungi. 

Aşa dar, budgetui nu prevede o plată a procentelor respective, 
ci par și simplu o aminare de plată, care însă se imgreuiază pe 
viitor prin capitalizarea intereselor. 

In privința datoriei flotante externe cătră particulari, trebue să 
spunem câ aceştia sau arătat foarte puțin culanţi, ceiace le atrage 
dia partea d-lui Ministru de Finanţe o justă eşire impotriva exigenților 
tor nejustificate, D. Titulescu a putut totuși să-l imbuneze în parte 
acordindu.le o dobindă „comercială*, de 8 jum. la sută pe an in mo- 
međa in care bonurile au fost emise. Astiel s'a inscris în budgetul 
extraordinar ca anuitute la cap. datoriei fiotante 96.617.654.30, dintre 
care 35 mliloane pentru datoria din Interior, lar restul pentru creditorii 
din afară prevdzindu-se în același timp și 300 milioane în plus pen- 
tru diferența eventuală de curs, Dacă ținem compt că numai suma 
care reprezintă mai puțin ge o jumătate din procentele datorite pe 
921—922 pentru datoria externă e prevăzută in budget, restul de 
77.747.000 Mind capitalizată pe un termen ce se poate prelungi,—ze 
poate zice că cuponul datoriei publice externe fiotante pe 921—922 
na este acoperit prin budgetul d-lui Ministru de Finanţe, ci dimpotrivă 
neplata lui constitue o sursă noud de sporire a datoriei noastre ex- 
terne flotante pe viitor. 

Un alt capitol al datoriei publice extraordinare (lichidare) este 
plata despăgubirilor de războiu datorite particularilor sinistraţi, 

Acum ciad această chestiune, în urma discuțiilor doctrinaie a- 
prolundate ce au avut loc din vreme in apus, sa soluţionat în sensul 
că Statul datoreşte pâgubiţilor de războiu despăgubiri integrale cu 
mici rezerve,—era de așteptat ca budgetul dintăiu al Rominiei Intre- 
gite, alcătuit nu numai de un om cu competența financiară, dar si 
de un eminent Jurist cum este d. Ministru de Finanţe, si capete so- 
luția măcar principială impusă de ultimul cuvint -ai știiuţii pe acest 
teren. lo loc de aceasta, budgetul d-lui Titulescu alocă infima sumă 
de 200 milioane lei anual peatru sinistraţii de războlu şi plata rechi- 
zițiilor, celace este absolut risibil cind se are în vedere suma de 
peste 8 miliarde la cit se cifrează pagubele constatate judecâtoreşte. 
Legea deapăgubirilor, aproape concomitentă cu budgetul, are grija 
meticuloasă de a pune ca principiu că hotâririle judecătorezti con- 
statatoare a pagubelor nu constitue Impotriva statului un drept de 
creanți (art. 3 din lege), —celace inseamnă că ne menţinem încă in 
plin sistemul pomanei preconizat de Thiers la 70, sistem vopsit de d. 
Titalescu cu drepturi cluntite, azi clud știința dreptului pune princi- 
piul pe care-l exclude legea d-lul Titulesca, nu numai ca un principiu 
de justiție socială neaparată, dar și ca ba principiu jaridic superior, 

Budgetul d-iui Titulescu, dublat de legea despigubirilor care a- 

locă pentru vechiul regat numai 3 miliarde, iar pentru teritoriile unite 
1 miliard, plătibile în 10 ani, după disiacțiuni fără nici un fundament 
şi În titluri blocate cu | la sută dobindă, du rezolvă această gravă 


3 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 49 


chestiune, cl, deschizind-o numai, o pune pe tapet in mod Insistent.— 
In adevăr, pentru oamenii care socotesc că legiuitorul, el însuşi, na 
poate scăpa de subt dominaţia imperativelor timpului şi aie ştilnţii, — 
soluția ce s'a dat chestie! despăgubiriior în modul de mal sus, au 
este indeplinirea datoriel statulni câtră sinistraţi! săi, cl pur şi simplu 
o denegare de dreptate, echivalentă cu repudierea n 2 treimi din a- 
coastă datorie publică de rigoare. | Am spui că a doua grijă impor- 
tantă pentru o echilibrare a budgetului este consolidarea datoriei 
fiatante, atit internă cit şi externă, Cu privire la datoria internă, dat 
fiind că cea mai mare parte a ci o constitue datoria la Banca Naţio= 
nală, lucrul se poate regula mai uşor,—in caz de ntvot chlar cu forța 
Vegisiativă, ne lasă a Ințelege d. Ministru de Finanțe lap. 10 a 
exp. de motive. Vom vedea Insă că nu consolidarea datoriei cătră 
Banca Naţională trebue să ne preocupe, ci stingerea ei cit mai rā- 
pidä, În ceiace privește datoria externă, am văzutcă d. Ministru de 
Finanțe nu a putut obțin» decit o simplă aminare de piată in capital 
şi in parte și procente, sau o capitalizarea intereselor, celace in- 
seamnă că sintem încă departe de opera de consolidare, Ceva mal 
mult, snil dintre creditorii străini mal puțin culanţi, după ce au ames 
niațat cu protestul semnăturii Rominiei, au şi făcut-o, ceiace le-a 
atras răspunsul drastic al d-lul Min. de Finanţe atit in exp. sa de 
motive la amenințări (p. 52) cit și intr'un interview la fapte. 

Ne intrebăm Insă dacă rispunsul drastic oricit ar fi de justifi- 


1 Un ultim capiiol al budyetului extraordinar esle finanfarta 
exproprierii. D. Ministru de Finaule, căulind n „nu admile încărcarea te- 
zaurulul cu sume "e care el nu le poale suporta” (Exp. de molite p. 
“9 No, 8), a aloca! peniru aceaslă imporlanlă operațiune suma de 200 
milioane. Dar această sumă s'a arălal repede iusulicienlă mal ales 
de cind, în arma multor discuții, parlamen'ul a hotăril—ce! pulin pri- 
witor la vechiul reggt—că Sintul va plăți ca prat proprietarilor expro+ 
prinți de 40 de ori arenda, pe cind el nu va pulen cere sătenilor im- 
proprietăriți (conf. decr. din 1918) deci! de 20 ori aceuslă arendă (art. 
36, 6-72 şi 145-145 din leg. ref. agrare din I7 Iulie 921); de aici ur- 
meaz! că de acum în vechiul regal Sfalul la asupră-și, înloc de o 
treime, jumătate din prejul pămintului expropriat, pe lingă dobta ia 
de 5 la suld an pe care el s'a obligat să o plălească singur la ta- 
tregul pr A pp pămintului exvropria! din Intreaga ara (adică dobinda 
la circa | miliarde lei peniru circa 5 milioane Ha. dintre care 2600 
Ha. peniru vechiul regai cu prej mal mare și 2300 peniru teritoriile 
unite cu prej mai mic). In ocesie condițiuai anultalea Statula! pentru 
[finanjorea exproprier î, cuprinzind : a) procenie (525 mil. vechiul re- 
gat, 150 mil. terit, unite), b) sumă pentru amortizarea celor 4 miitarde 
în mediu, preț lotal pe sama Sinlului, și c) c'oltueli ad'inis!ra' lua 
penira desâvirşirea aceslei opere, nu ponte îl mai mică de 600—620 
milioane. Din această sumă sâlenii irebulnd să ăleasecă in mediu 
250 milioane anual, peniru siingerea in 20 sal a p yii lor de dalorie, 
tămin pe soma Stalului cu muli pesle 530 milioane, din care insă bud- 
setul neprevăzînd decti 200, parlamentul a holării îngreuiarea colei pro- 
gresire la imp. pe avere peste cea fixată de d. Ministru de Fin. în pro- 
eclul d-sale (ari. 56 al, 4 si 5 Reg, rel, agrare din Iulie 921), Dacă In 
sfirş:!, densebirea — inadmisibilă în principiu dintre felul cum se 
plăteşte prortielori or prețul în nochiul regă! şi cel în care se plă- 
teşte în noile ferilorii, dispare, atunci, ati! datoria Statului în capi» 
tal oti şi cifra anuitäjil ajocată In budget, apar şi mai prejos deett 
s'au arâtul, față dz cifra realmeute datorită, Ì 


50 VIAŢA ROMINPASCA 


cat, de frumos și de demn, ugurează cu ceva situația creditului nostru 
In străinătate, 
Intr'un cuvint budpetul d-t Titulescu lasă Întreaga datorie 
Jiotantă In starea ei actuald,—fără măcar un început de consolidare. 
A trela mare grijă spre 0 Bdevirată echilibrare a budgetului 
este amortizerea datoriei publice, atit internă cit şi externă. Din 
punct de vedere formal operația amortizării se poata concepe fie fa- 
cultativă pentru Stat, fle obligatorie contractuală, adică obligatorie In 
senzul ci e prevăzută în contractul de imprumnt, Din punct de ve- 
dere riguros linanciar, ca nu se poate concepe gecit ca obligatorie in 
acest sens că, chiar dacă contractul de împrumut n'ar prevedea obH- 
gația expresă a amortizării, budgetai—pentru # putea fi socotit ca 
perfect echilibrat—trebue să prevada neaparat tondu) necesar amorti- 
zăril de rigoarc.—in celace priveşte datoria noastră consolidată, 
sistemul tdoptat de legea noastră este sistemul amortizării obligatorii 
contractuale, In baza căreia în decursul unui numit termen, în fle- 
care ar, budgetul trebue să prevadă neapărat un fond anumit de amor- 
tizare, care se va achita deţinătorilor de titluri prin tragere la sorți. 
Se ințelege deta sine că operația amortizării nu este totdeausa uşor 
do indeplinit şi citeodată este chiar imposibilă din cauza lipsei de re. 
surse [n acest scop. Aşa de ex. la ultimii anl de restrigte, şi nof ca 
și alte State cu mult maf tari decit noi financinrmente, am fost 
siiiți să suspendăm, operația amortizării, — oricit de necontormă 
cu dreptul strict ar îi această măsură, Dar suspendarea amortizării, 
contrară legii contractulu| şi contrară mal ales regularității in pură 
finanţă, nu poate Merge la infinit, fără ca creditul Statului să se re- 
simtă de neindeplinirea unei obligaţiuni atit de stricte. Mail ales în 
momentul cind s'a luat ferm șI ostentativ hotărirea ca starea desor- 
ganizării finanțelor publice să fie curmată şi înlocuită cu acela re. 
zultind dintr'un buget riguros echilibrat, singura renăscâtoare a cre. 
ditului public, reinceperea amortizării generale obligatorii se impune 
neapărat. Budgetul d-lui Titulescu nu intronează acest inceput ne- 
apărat de normalizare, —decit intr'o măsură redusă. În loc de un fond 
de amortizare generală obligatorie a datoriei consolidate şi un fond 
de amortizare specială unel părți din datoria flotantă, găsim ta punc- 
tul 6 al Cap. „lichidärii® din budgetul extraordinar numai suma de 
103.382,635.70 lei alocată ca fond vag de amortizare în vederea fap- 
tului că „in cursul anului putem fi siliți prin împrejurări deosebite (D 
agachita anume datorii san putem avea chiar interes a o facea (p. 58, 
Exp. de mot.).—Așa dar acest fond nu urmăreşte amortizarea lentă şi 
normală a datoriei generale, ci plata eventual integrală a unor anumite 
datorii neconsolidate, care vor apărea ca mai presante. — Prevederea 
acestei sume în scopul de mai sus este cit se poate de justiticată, dar 
să nu omitem a observa că alături de ea lpseşta la budgetul ordinar 
o sumă echivalentă necesară reinceperii amortizării generale lente a 
Per tei neconsolidate, adică a inceperii unei adevărate normalizări 
budgetare. 

Dar dacă in privinţa datoriei consolidate se impune amortizarea 
lentă, jar în privința datoriei flotante se impune, dacă nu plata inte- 
graik imediată, cel pupila Consolidarea, —ceiace budgetul nostru nu 
realizează,—este o parte a datoriei fiotante care cere neapărat a» 
mortizarea rapidă sau, ta parte, chiar bruscă : aceasta este datoria 
Statului la Banca Naţionala prin emisiunea de 12 jum. miliarde hirtie, 


OPERA FINANCIARĂ A D= gi TITULYSCU 51 


le vom vedea, 
onsiderațiuni de ordin general, pe care 
Š- rise aas lei yna numai la 7 jum, locam gE e] e 
om ăzut, o considerațiune specială care impune a air ta 
Soti iză îi rapide în opera d-lui Titulescu.—Adoptina sare anari 
i estar: al deflațiual! lente, aproape insensibile, d. n-a arie 
indica evede in budgetul extraordinar cap. lichidării pestă praen 
pape 3 = Aba anual prevăzută şi într'o lege specială pii re 
sa more rai anus! Bâncii se vor retrage treptat paan pă pati i 
rrea spre garantarea biletului, lar de pe piaţă redea ne ae 
aa pă detiațiunii. Prevederea acestui fond ery râuri 
seve Nae in legătură cu Intreaga situaţie monetară ş ZA vR ae: 
peri da acestei chestiuni o desvoltare aparte ăi P: Sre: 
A bias inim a spune că suma de 300 miloane, = - a ierant 
ras eril peri este absolut insuficientă —cel puțin 2 gel hvi 
pa | echitibrării budgetare, astfel că periei pi der rome ir 
ar idile pe care nu le-am găsit destul de radicaie In g 
TE toate cele de mai sus urmează pi pemederiie Ssnin 
sint cu mult mai mic 4 
ia eE sora gerda şi urmările lui nefaste. copia mos 
A e alei rai după cum am spus, cea mal iosemnată parte mec aere 
fea iri a ana bugei, rerază ci dea pe 021- 922 a cate net 
erul budget care, z 
afle or dap: amină s propan zica arce roate 
i u toată mărginir - 
pe gran Meila şi adiționale 1 38 milioane pe Taepa 
y 923 an ee neregulată a creditelor suplimentare și a tion: pr 4 
age a imprumuturilor, va îi din nou pusă la contribuție, 
e sa ca nevo! importante să rămină nesatistăcute, pi e ate 
a er: eiace privește previziunea rețetelor, se cuv ao pÑ p ne 
ae reformei contribuţiilor directe, şi In urma celo rave 
e g mionrca ale d-lui Titulescu, —in urmă mal ales a pare 299) 
a Nais rivire la fixarea cifrel probabilă de incasâri,—e x apro pe 
Sit pă p reviziunile sint reale, cu atit mai mult cu cit kay mn su 
4 st fi ate după cum am văzut, mal prejos de nevol, | payo sona 
i vi lunea rețetelor pentru satisfacerea budgetulul ex aere 
= iii: läsa pe experiența anilor trecuţi, mai ales ia o praan 
nt seara impozitelor SEAS FEUNIA: clar a 
a exportului, pu 
orgaeleteie mi E Statutai ra mal ag aibe negre redea re 
o x pin 
rii externi (Rusia, Austris, i 
arn Aeneae eaa in vederea budgetului extrzordinar nu este su 
RR e E i budgetul ordinar cit şi cel nel retea 
pence Bere economica eme probiematici,. 1af 1a cheltueit e 
fi rper anla repre toate cheltaelite necesare cereri leage 
ine gbee s se poate zice că pae d-lui Titulescu 
Seii radicata asanare a crizei budgetare. 


7 paraj ale allor 
în linii mari cù budgelele din urmă 
- ne pe ag ra = Asa de ex oooh od trentut ge ate 
si e, la chelineli ae, retea ma d in mediu la jumălale, a- 
prior pomilor a apere = normală budgelul pe 1920 al Fraujei ar 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 
INM + crimă da: a mana e oda aa 


a 
Intrucit măsurile d-lui Titulescu asanează criza monetară 


„Limitarea circulajiei fiduclare e 
mijlocul cel'mai sigur peniru ridica- 
rea puterii de achiziție a leului”, 

(N. Titulescu, Ministru de Finanțe, 
fe de motive la budget p, 58 No, 


După ororile fizice și morale ale războiulu 

i, ce z. 
konaan In proporții și urmări este criza monetară, dm Ma n 
inflație. inflaţia monetară care in rezultatul ei practie Shi- 


are forțată, dar deghizată, a unel părți din averea ateu aka a 


fl fost în cifră dt 

-d "mediu de : Mele de e na Luat față de 5 miliarde în 914, adică 

su n întreaga evufi I 

more ere = “După sistemul madia t adapo pada peni ve- 

nt de deprecierea monedei no s 

ar e mă sk alingi minimul 30 milian mapa încă rar pl ara pr 

sm d Aa t dgetul d-lul Titulescu. Badgetul |ialiei pe 920 aiin k le 

Ae cifra de 28.450.000.000, sau in monedă tare cam 9 j larde 
e ? jum. miliarde la 914, adică å pa miiarde 

A LA is Eni all ien națională sau 80 la 
A etul Anglet pe 1920 atinge 1.151.100; | 

buri rm milioane livre la 974 adică de poeta nf ia 

Da auii n avulla najioamä sau 40 la sută peste venitul pation y 

A rep por: Tapete mai fericit, nu atinge d at. 

e pi dan Ste o Fi la asjlasală și numai 40 la sulā din venitul naţia- 


lun 
şi-a pulul acoperi nevoile boaan Eon; alari ae die alale, np 


chiar dacă prin absurd l-ar fi | 

pate ñol oare permite aedi de G "ad „pa Pale, iep titului SE np 
jina nA A ranie budgetului ? Tot astfel este da remarca! că pe cînd t 
Mia masada tras Et talin, ; 
getul d-lui Titulescu nu er rue le-a peer că edi re tai 


e cu “aproape 
circulație, 32 jum. mih cu o ireime Era =. dinoniaite, 
ajile, 32 jum. miliarde budge!), i falii 

ii n, mal mat doză rio d, Ai i ic 
circulație, 23,450 ci budgel; iar Italia: 12.200 mi- 
prezintă ramma u- 70 la sulk ia ane pata budgetul d-lui Titulescu re- 


Este adevărul că o parte din cheltuelile budget 
sabile dela inamicii Înviaşi sau 
dar peniru momeni pe nol n seaz alea 
chelluelilor, ci numai f aa baitais, 9 S A A a 
impun necceiiățile Mota anaE pa osie Aa ph orient Same ce 

y l wie ; 3 D 
dWEc. pol. ih a i budgeleior respective erei E vre cearta pa 
pag Sat p În notă Ed, Viar ale cieculațiilor. fiduciare după 
s ariisoi col “0. Orâze din Revue Econom. internaliapate “Maiu, 920) 
b 7 tis ú he Lr demgan? eka 


OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 53 


esta in fond decit o aplicare a legii pe care am numit-o „Socialism 


de războlue, în baza căreia la timpuri de subt-producție specifică răz- 
boiului, pe lingă alte manifestări socialiste, se tinde și la o prelevare a 
averii particularilor In interesul superior şi presant al Statului, Dar 
această aplicare a socialismului de războlu In domeniul financiar, prin 
emisiunea clasică de hirtie, este o adevărată deviere dela calea lul 
normală de apiicare, prin acela că In loc să atingă toate categoriile 
de cetăţeni, nu atinge decit pe deţinătorii de numerar şi creanțe,—in 
care categorie, bine Ințeles, se găsesc mulți bogaţi cu rezistenţă la 
această Incercare, dar în care categorie în timpurile din urmă-—dat 
fiind avintul micilor plasamente—se găsesc și mal mulți săraci. 

in acest fel, pe lingă socializarea deghizată și nedreaptă, se 
operează şi o deplasare tot așa de injustă de averi dela un individ 
la altul,—şi aceasta este latura socială a calumităţii. 

Dar după cum am arstat cu insistenţă (V. Rom. No.5 | 920, p. 
273—270), criza monetară are o urmare funestă intre toate și anume: 
desorganizarea producției, adică reducerea la neant a singurului mij- 
loc cu adevărat salvator de restaurare economică şi financiară: in- 
tensiilearea muncii şi a rendementului ei. 

O altă urmare tristă a crizei monetare este scumpirea îngrozi- 
toare a traiului în interiorul țării,—şi deprecierea valutei pe pieţele 
străine (loc cit}. In tine o altă urmare (decare ne vom ocupa mai 
08) e că intinția monetară, şi neluarea de măsuri pentru stirpirea ei, 
tirågte şi menţine finanţele Statului la un faliment de fapt. 

A asana deci criza monetară Înseamnă în primul rind a face 
operă financiară propriu zisă, iar În al doilea rind, deși ceva mai 
indirect, operă economică şi opera socială,—noi am zice chlar operă 
morală prin stirpirea posibilității de a se clștiga fără muncă și 
prin relntronarea corectitudinii și a bunei credințe în executarea 
transacţiilor. 

După cum am arâtat altă dată, cauzele crizei noastre monetare 
fllad in primul rind interne și de natură pur financiară şi numal în mod 
subsidiar de natură economică (lipsă de export, import excesiv), te- 
mediul cel mare impotriva marei noastre calamități nu poate fi in 
primul riod decit tot de natură financiară şi numai in subsidiar eco- 
nomică. Or, In momentele actuale remediul financiar nu ponte avea 
decit două feţe neaparate: a) reducerea inflației printr'un mijloc sau 
altul. exercitat de Stat ; b) garantarea biletului de bancă, în princl- 
pal prin elemente pairimoniale socializate din averea particularilor în 
urma unei operațiuul adeguate, și in mod cu totul subsidiar prin In- 
tărirea creditului Statului sub! forma cechilibrării budgetului 1,—Aga 
fiind, grija de a asana criza monetară trebue să fie tot atit, dacă nu 
chiar mal mare decit grija de a asana criza budgetară. /n acest sens 
măsurile extraordinare le-am conceput în primul rînd în vederea re~ 
ducerii inflaţiei. şi garantării biletului și numai în subsidiar în vede- 
red găsirii de noi resurse badgetare, 

Deşi ideja că asanarea crizei financiare subt cele două forme 
ale sate, dar mal ales subt formă monetară primează şi condiționează 
usanarea crizei economice, a fost pusă in mod luminos în timpul din 


1 Vorbim aici de garaniiile exiraordinare necesare pe limpul 
cil emisiunea neregulală va mai subsista. Garanjia normală, furnizată 
de tralele emise cu ocazia mișcării vieții comerciale, va domni exclu- 
siy, abia ma! tirziu. 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ 


urmă și de savantul tconormist, protesorul Achilie Loria, precu 
conferința financiară dela Bruxelles, totuşi plaga sotiei a ot abea 
monttare îşi are incă partizanii săi, sau cel puțin argamențele sale. 
Aşa de exemplu concepția Inflaționistă a avut în ultimul timp 
norocui de a avea în favoarea ci—din anumite puncte de vedere—un 
articol al eminentului profesor Ch. Gide cart, latrebindu-se daca ar 
ți de dorit ridicarea francului, se pronunță pentru negativă din mai 
multe raţiuni. lată pe cele -principale. Dacă in momentele actuale 
francul ar ajunge ia ai pari cum era Inainte de răzbulu, atunci pute- 
rea iul de cumpărare crescini în exterior, bariera refiexi—care tocmai 
prin deprecierea valuiei reduseze importul la miniaitim — dispare şi 
țările cu monedă întărită vor Incepe să Impoite cu frenezio. Or, 
ctegterea nesăbuită a importului va omori Industria națională, va pro- 
eg omagii, „Mari fe salarii şi sclerozarea vinzărilor Interioare, 
j ëa, in aşteptarea eftenir - 
Ph ga e ea ştep ii și mai mari, Îşi reduce cum 
La aceasta răspundem : o ţară în criză de subt-producţie, oricit 
de depreciată ar fi valuta ei, atita vreme cit aceasta Incă se cotează 
cit de puțin pe piața străină, va importa cu orice preţ cantitatea de 
bunuri ce-l sint Indispensabile, ba chiar cu o vădită tendință—dată 
fiind imbogăţirea nouă t une! pleiade de indivizi a căror consumație 
era altădată mal redusă—să importe chiar (dacă nu mal ales) o- 
biecte de lux, Experlenţa noastră in orele actuale esta pe deplin edi- 
ficatoare. Cantitatea importului unei țări este ta adevir determinată 
in primul rind de nevoile reale ale acestei päri și de rârla dorinții de 
a avea anumite bunuri şi numai în al doilea rind de starea valt- 
tei, —dacă, se înțelege, valoarea hirției ei nu este prea apropiată de 
zéro, De altfel dacă este adevărat că scăderea franculuj este un bine, 
nu trebue să fim prea ingrijorați de ridicarea lui, câci importul cres- 
cind in mod exorbitant, aceasta este—după cum cred cei maf mulți — 
O cauză nouă de scădere a valuto! in exterior şi astfel revenim de 
unde am plecat, Ritmul vieţii economice de import şi export duce 
fatal aci, Să nu ne temem deci de urcarea franculul ciad n'avem su- 
pra-producție, căci ea nu poate fi decit momentană | 
Ridicarea francului aduce, se zice, o relaxare a cumpărâturilor 
în interior și astfel se apasă asupra Industriei naţionale. Dar același 
speranţă din ce [n ce mal consistentă în eftenirea vieții, dacă ca este 
o realitate,—nu duce oare şi la o resttiagere a cumpărărilor din ex- 
terlor? De ce această deosebire între cumpărăturile dinăuntru şi cele 
din afară ? Deaceia credem că ridicarea valorei monedei nu poale 
avea urmările rele de mal sus. Dimpotrivă, lucrind în acelaşi fel in 
interior cași în exterior, viaţa se va ctteni [n mod ncaşteptat, im- 
portul va râmine acelaşi, dacă nu se va reduce chiar, prin relaxarea 
putinții de consumație somptuară a Imbogăţiților, iar industria naţio- 
nală şi producția în general abia atunci îşi vor puisa incepe adevă- 
râta activitate rodnică, căci abia atunci va renaşte în sutiete sigu- 
tanja că munca va fi răsplătită cu monedă de o valoare reală, nu cu 
ficțiuni care Igi bat foc de munca și proprictatea particularilor de bună 
credință şi fără putință de apărare. Increderea în valoarea reală a 
monedei este condiția sine qua non a reinceperii muncii active. 
văi Dar conte pe mimara apa rii deprecierii adaogă: dacă valoarea ba- 
Satni o ridice, procentul de impozit care va apăsa pe contri- 
va fi mai mare. Așa de exemplu, daca subt regim de Intiaţie 
statul trebue să preia din venitul particularilor 18 la sută, dupa su- 


m f 


OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 55 


primarea el, venitul tuturor micgorindu-se din punct de vedere grit- 
metie, statul va trebul să prela 70—80 la suta, Așa dar interesul ue, 
nel mai usoara Impoziții cere menținerea întației. Am prevăzut acest 
argument în toată preciziunea lui [v art, dia V. Rominească No, 5] 

920 p- 201 nota 2. Am ărâtat insă acolo că iw realitate atit subt 
infiație cit și apă suprimarea ei, cota de preluare esie acelaşi în 
fond, cu atita observare că nubt regim de Inilaţie cea mai mare parte 
din cotă este deja preluată in mod deghizat prin însăşi operaţia emi- 
siunii de hirtie,—tâcută fără nici o preocupare de justiţie. Or, un 
impozit nu se mai poate concepe azi, decit dacă răspunde neaparat şi u- 
nel preocupări de justiție, 

Tocmal din acest punct de vedere se impune reducerea inflaţiei 
peintrun impozit adequat, — acesta fiind singurul mijloc de a pune in 
conzordanți cu justiţia, preluarea deja infăptuită din averea numai a 
unora dintre particulari, Ceva mai mult: vom vedea că instituirea 
impozitului progresiv pe venitul globul subt regim de inflație duce 
la nedreptăţi neașteptute, pe care numai asanarea prealubilă a eri- 
zei monetare Ie poale erita. i 

lată acum cel mai puternic argument al concepției menţicerii ine 
fiației. Dacă se ridică valoarea- Davului, Atunci datoria pubilcă devine 
zdrobitoare pentru stit. Dimpotrivă, dacă valoarea banului este €x- 
trem Je redusă, datoria publică este extrem de usurată, căci statul 

se poate achita faţă de crefitori,—plătindu-le hirtie depreciată. 

Dela început si impun două observaţii: a) datoria publică nu 

e singurul capitol al cheltuelilor bndge:ului ; b} chiarla cap. datoriei 
publice, tea ma! insemnată parte o formează, după cum am văzut, da- 
toria externă, precum şi mai ales datoria internă câtră Banca Naţională, 
Or, chiar dacă ar ji adevârat că inflația este de dorit spre a stinge 
mai uşor datoria publică obișnulid—ceiace nu trebue adiuis—este 
de observat că deprecierea monetară Ingreuiază toale celelatie chei- 
ireli budyetare—altele decit datoria internă—şi in specia! Ingreuiază 
plata datoriilor externe prin diferențu de valută, Ceva mal mult, 
Chiar din punct de vedere al datoriei publice interne, atitu vreme 
cît injiația subaistă,—ceiace se cişiigă prin uşurarea plăţilor da- 
toriei obișnuite prin aceia că bunul cu care se plăteşte e depreciat, 
se perde prin acela cd budgetul e în schimb incarcat cu plățile că- 
țră Banca Naţională. Dimpotrivă, dacă inftația dispare, — ceiace 
se pierde din îngreuiarea plății celoriuite datorii, se compensează 
prin aceia că datoria cătiă Banca Waţionaiă sa stins, Cum 
se poate deci susține că stingerea celei mui insemnate părți a dato- 
riei publice (ceia câtră Banca Naţională) ar fì un motiv de iagreu- 
are a datoriei publice ?—Aşa dar din punctul de vedere ul unei uşi- 
rări generale de a se suporta sarcinile budgetare, inflația monetară 
nu servă lu nimic, 

Dar să considerăm In special însăşi chestiunea datoriei interne 
obişnuite, In legătură cu inflaţia socotită salvatoare, 

Mai întăiu să remarcăm că concluzialogică la care ne-ar duce f- 
cest sistem este câ, peotru a ușura până la extrem sarcina datoriei 
publice, ar trebui să nu ne oprim pe panta deprecierii, ci să ne a- 
runcăm cu frenezie inainte pentru a scâpa complect de datoria publică 
obişnuită.  Neputind fixa în mod serios un punct de oprire, urmează 
că ar trabul să ne menţinem intr'o continuă depreciere și instabilitate, 


56 VIAȚA ROMINEASCA 
ATA ROMINASCA 


celace desigur nici Intiaționiştii cei mal radicali nu o pot dori. Inad. 
misibilitatea consecințelor condamnă dela inceput sistemul. Dar con- 
cepția intiaționistă are o soră mai modestă: ideia că celace trebue 
să urmărim nu e atit ridicarea valorii leului cit stabilizarea valorii 
lul chiar scăzute, Teoria acensta—excluzind prin definiție chiar un 
Inceput de defiațiune măcar lentâ—este Inaplicabilă, căci nu există 
un criteriu după care să se poată fixa momentul cind trebue, să se 
inceteze ascensiunea intiației. S4 admitem totuși că am putea să ne 
oprim în mod nearbitrar la un anumit panct şi astiei să parăm ur- 
mările periculoase ale infiațiunii continue, 

Chiar în acest caz se impune să facem o deosebire între dato- 
tiile contractate de stat in timp de valoare normală a monedei şi cele 
contractate în timp de depreciere. Dacă este vorba de acest de-al 
doilea fel de datorii, de sigur că ridicarea valorii banului ar păgubi 
statul silindu-l să plătească mai mult decit à primit; dar o politică 
financiară sănătoasă cere tocmal ca in tot timpul deprecierii, nici un 
imprumut nou să nu se tacă, cl prin impozite să se suprime in prea- 
labil inflaţia. Dar dacă totuşi asemenea imprumuturi sau făcut ? In 
acest caz, dacă nu se poate infžpiui ideia rambursării după valoarea 
banului din momentul contractării imprumutului, gregala neertată co- 
misă prin contractarea la timp Intempestiv a acestor imprumuturi, im- 
pune ca o urmare inevitabilă o Ingreuiare reali a datoriei publice, 
care totuşi se poate scuza prin acela că un sistem biterior adequat 
de impozite poate pune surplusul de greutate tocmai ia sarcina acelora, 
care au ciştigat prin operaţiile financiare ce au provocat inflația şi 
imprumuturile, —ocalind impozitele. 

Daci scrupulul, numai în aparență scuzabii, al evitării unei tn- 
greuiări a datorici publice Interne, amină mereu opera defiației,—a- 
tunci menținerea deprecierii banului ase, chiar în acest domeniu, ur- 
mări condamnabile și deci inadmisibile. 

la adevăr, dacă pentrua menține uşurinţa și dreptatea (n plata da- 
toriilor contractate sub! regim de inflație, — plătim cu acelaşi monedă 
şi datoriile contractate în (fimp de valoare normală a monedei, a- 
tunci întreaga chestiune intră sau [a domeniul incorectitudinii sau în 
domeniul rizibiluiui. Ce inseamnă în adevăr gluma că, plătindu-se un 
ban redus laa 10-a sau a 15-a parte din valoarea lui normală, achită 
legalmente o datorie contractată In baai de valoare normală, numai 
fiindcă pe hirtia bâncii stă scris o valoare fictivă ? 

Viaţa economică și financiară cași transacţiile juridice nu sint 
Jocuri de copii unde imaginația și iluzia să ție loc de reailtăți satis- 
factorii. A impune oricărul creditor fără deosebire să primească ba- 
nal depreciat, înseamnă în privința plăţii procentelor, operarea pură 
şi simplă a unei conversiuni generale forțate, iar in general vorbind, 
a plăti In bani depreciați, inseamnă pur și simpla pentru stat a fi şi 
a se mehține in bancrată de fapt, 

lar bancruta care impune acceptarea numa a 7 sau 10 la sută 
din Intreaga sumă datorită, şi socotegte totuşi datoria stinsă, este mal 
gravă în tond decit celebrul tert consolidat france: din 9 Vendemiar 
ah. VI, căci acela a silit pe creditori să primească numai 65 la sută 
in asignate, pe cind pentru restul de o treime statul sa recunoscut 
dator de a plăti cu monedă de valoare normală. 

Dar să trecem. Opinia care socotește că bancruta este o solu- 
jie juridică şi financiară a piății datoriei publice nu trebue să ne o- 
prească mal mult, 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 57 


argument pentru menținerea deprecierii banului 
este iieis ch, daei valadek ini se ridică, urmează fatal o scădere a 
salariilor ; lar perspectiva scăderii salariilor este preludiul războiu= 
m: zero salariilor rezultind din incetinirea producției nu ne 
priveşte aci din două moilve: a) ridicarea valorei banului am arătat 
tocmai că este cel mal sigur și puternic stimulent al Intenalticării 
producției, şi in acest senz ridicarea valorei banului scumpeşte, din 
punct de vedere propriu zis economic, mina de lucru, b) incetinirea 
producției fiind mat ales,—sau determinată de procesul deprecierii ba- 
nului, sau în legătură cu alte fenomene decit Intärirea monedei,—nu 
trebue să ne preocupe aci ps cpr salariilor În directă şi ne- 
ătură cu opera dejfiației. 
ge d ua punct de hei aa insă evident că numai aritme- 
ticeşte se pot micşora salariile ; ca putere de achiziţie, salariul plă- 
tit în monedă intărită—deși mal mic ca clfră—oste tot atit, dacă nu 
mare, ca salariul actual. 
tn In celace priveşte efectul psihologic deprimant pe care l-ar a- 
vea niicgorarea chiar aparentă a salariilor, el oste neînsemnat față de 
etectul deprimant pe care-l produce in sufletul muncitorului convinge- 
rea că, din cauza desorganizării instrumentului de schimb, anumiți 
indivizi pot peste noapte să facă averi colosale fără nici un surplus 
sau fără nici un plc de muncă, Posibilitatea de a se ciștiga pe ne- 
mancite, produsă și întreținută de dezorganizarea monetară, — iată 
adevăratul germen de nemulțumire și revoltă în sufletul muncitori- 
mii. Tocmai de aceia In timp de depreciere a banului, nu este sufi- 
cient să se mărească mal mult sau mai puțin parcimonios salariile (care 
deși s'au mărit, n'au urmat aequo pede nici deprecierea banului, nici 
ciștigurile patronilor, nici mai ales pe acelea ale aitor indivizi care 
ciștigau chiar pe nemuncite), ci—pentru a se reciştiga, cum se ex- 
primă foarte bino d. V. Madgearu, „voia bună a clasei muncitoare" *, 
—trebue să se tae radical putinţa de ciştig fâră muncă, să se dea o 
cit mai largă răsplătire a muncii productive şi să se realizeze o ma! 
justă repartiție a bunurilor printr'un sistem de Impozite, care trebue 
să aibă în primul rind în vedere asanarea monede! a cărei depreciere 
a întețit lupta de clasă. In acest seng întărirea monedei departe de 
a tinde la aţiţarea sentimentelor de ură și revoltă ale muncitorimii, 
tinde dimpotrivă, printr'o nouă repartiție a sarcinelor şi in parte a bu- 
turilor, să îndepărteze și chiar să ocolească râzbolul social, 

Din toate cele de mai sus urmează că nu există argument se- 
tios, pentru care ar trebui să ne menţinem subt regim de depreciere,— 
dimpotrivă, De altfel se pare că in ultimul timp majoritatea celor 
ce abordează chestiunea a căzut de acord asupra adevărului că iniia- 
ţia monetară, cu cortegiul ei de urmări, este In adevăr o calamitate 
socială contra cărela o guvernare prevăzătoare trebue si ja măsuri, — 
fără de care mergem la ruină sigură. Dar dacă este adevărat că mai 
toată lumea clar văzătoare condamnă inflația şi cere măsuri de in- 
dreptare,—o foarte gravă chestiune naşte cu privire ja mijloacele cele 
mai potrivite de a se ajunge la scop. Să precizăm: cum trebue să 
se facă dellația, deodată așa ca să revenim brusc la valoarea leului 


* V. în stadiul d-sale din Arhiva p, şilința şi reforma soclală, 
No. 4 din lanuarie 921, frumosul pasagiu dela p. 484-485. 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


al pari sau lucetul cu încetul, aproape pe nesimţite ? Cu privire la 
această gravă chestiune mal toți,—y compris Ath. Loria şi majurita- 
tea membrilor Conf, financ, dela Bruxeles, citați mai sus,—au opinat 
pentru defiațiunea lentă, susținind că defiațiunea bruscă ar produce 
un dezastru economic mai mare chiar decit cel produs prin intiațiune, 
arie ae prudență, detiațiune cit se poate de lentă, aproape insen- 
s 

D. Ministru de Finanţe a adoptat acest sistem, aproape unanim 
recomandat, Şi cu toate acestea, atingind această chestiune în V. 
Rom. No. 1 | 921 p. 55, noi am socotit cà metoda unei deflațiuni bruște 
este cea mai indicată, pentru motivul foarte insemnat că metoda lentă, 
prin scăderea continuă și preiungită pe 30—40 ani a preţurilor, va cons- 
titul un element paralizant al producțiunii,— „narcoticut permanent al 
economiei noastre naţionale pe mai mult de un sfert de veac“. 

la adevăr, dacă defiațiunea st concepe pe termen foarte lung, 
depresiunea crescindă a preţurilor pe tot acest timp anunță pierderi, 
sau cel puţin tac orice șansă de ciștig pentru producitori, și atunci tot 
capitalul disponibil se Indepărtează dela producţie şi tinde fa fezanri- 
zare, care prin simpla trecere a vremii oferă capitatistului cistiguri 
sigure prin ridicarea treptată a valorii banolui tezaurizat. Or, mai ales 
în acest timp și mai ales (n Romina cu nou} ei capital disponibil, re- 
zultat din piata exproprierilor, este nevoe inexorabilă de indreptarea 
banului spre producția propriu zisă, iar nu de dispariția lul de pe 
piaţă. Detlaţiuaca bruscă este singura măsură cate poate evita această 
calamitate eventuală, 

Singurul neajuns relativ, de care se poate vorbi la caz de de- 
fiaţiune bruscă, este ruina momentană a acelor producâtori şi negus- 
tori care, lucrind cu capital împrumutat, nu pot din cauza scăderii 
bruşte a preţului mărfurilor să-şi scoată din vinzarea acestora nici 
măcar sumele investite, — ntcesare pentru a-și plăti datoriile față de 
cei ce i-au finanţat, — de unde falimentul pentru ei şi pentru băncile, 
creditorii lor. 1 Să remarcăm insă următoarele: a) dacă este adevărat 
că cei ce lucrează cu bani imprumutați vor da in formă faliment, cei 
ce lucrează pe compt propriu (şi aceștia sint foarte mulţi în timpurile 
actuale de restringere a creditului) sint la adăpost, căci sumele realizate 
-prin prețurije chiar reduse siat suficiente pentruca, prin creşterea 
bruscă a puterii lor de achiziţie, să satisfacă nevoileaaiitoare aie in- 
treprinderii; b) dacă este adevărat că unii producâtări și negustori 
vor suferi o pierdere bruscă, să nu nităm că nu există azi In societate 
producător sau negustor care să nu fie tu același timp un ciștigător 
de războiu, care a realizat deja sume enorme, aflate acum afară de in- 
treprindere, Astfel că deliațiunea bruscă ar fi pentru ei un just element 
de compensare, care indeplineşte pe deasupra o mare operă socială; 
c) pierderea bruscă a unora în caz de detiație bruscă se regăsește 
subt forma lentă dar continuă—l deflafiunea ientă—cu această a- 
gravare că timp de 40 ani capitalul va fugi de producție,—în timp ee 
adouazi după defiuțiunea bruscă, el are toate motivele să se îndrepte 
tocmai și imediat spre e cit mai intensă producție. 

Ponind in cumpănă avantagiile și desavantagiile celor două teluri 
de defiațiune, e greu de a nu se vedea superioritatea defiațiunii bruște, 

Cum se explică atunci că oamenii cei mai competenţi, erudiții și 


* Q. Valois, La monnale saine tuera la vie châre, Paris, Nouv. 
Librairie Nationale, p. 86 şi urm 


+ 


sy moher 


„- 


OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 59 


oamenii de stat cei mal străluciți din apus au preconizat metoda lentă? 
Explicaţia e următoarea: În ţările din apus care au fost cele diutălu 
avute în vedere in discuţie, infiațiunea—deşi sa produs şi lucrează ca 
element dezorganlzant—este totuşi departe de a atinge proporțiile tu 
care inflațiunea birtue în țara noastră, pe care n'o Intrece în calami- 
tatea aceasta decit Polonia, Rusia, Ungaria sau Austria, 

Cind intlațiurea nu trece de o anumită limită, sa poate aviza la 
măsura benignă A detlaţiunii lente san chiar insensibile. Cind însă in- 
fiațiunea nu mai este o simplă incomoditate economică, ci ia propor- 
iile unui dezastru, atunci măsurile de indreptare nu pot să fie decit 
violente, Se Ințelege, violența ea însăşi are limite. Nimeni nu se poate 
gadi la o deftațiune atit de violentă şi atit de bruscă incit, printr'o 
slegură lovitură, să readucem lcul sau francii de exempiu la al pari, 
Acensta ar fi absurd de eronat şi ar fi periculos, nn din cauza rni- 
ndrii aparente a ctiorva ciştigători de râzboiu fără nici o impor- 
tanță, ci pentrit faptul că nevoile refacerii sint așa de mari, incit zil- 
nic noite Intreprinderi cer capita) disponibil peste cifra disponibitită- 
ților normale, Tocmai deacein într'o țară cu inflaţie ameţitoare ca a 
nonstră, se impune în prealabil o operă de fixare aproximativă a ci- 
frel de monedă necesară Rominiei intregite, nevoe pe care un ochiu 
expert—serutind nevoile plețel—o poate fixa cu relativă aproximaţie, 
şi In urmă tot ce trece peste aceste nevoi ale pieței, constituind in-. 
fapa superiiuă şi otrâvitoare a vieții economice, trebueșta Imediat 
stirpită. Pentru această din urmă camitate dăunătoare se impune de- 
fiațiunea bruscă printr'un mijloc sau altul (imprumut forțat sau mai 
bine impozit), iar pentru inflațiunea rämard, necesară citva timp— 
opera de deflațiune lentă, 

Aşa dar po cind țările cu intiațiunea oarecum moderată își pot 
permite inxu! unei detiaţiuni lente exclusive, țările cu inflățiune ine- 
câtoare, cum este po punctul de a fi a noastră,au nevoe de două de- 
Națiuni: una bruscă În prealabil şi alta lentă în subsidiar, 

Aceasta nu este un paradox, nici o părere izolată; este părerea 
ndequstă situaţiei dela noi. 

In adevăr bârbați de competenţă necontestată și caro nu pot fi 
socotiți de idealiști sau vizionari In chestiuni de economie și finanţă, 
au staținut Ja noi această teză, cu diferența inevitabilă a fețelor mul- 
tipi» ce comportă o sotuție acelaşi in fond. 

Astiel d. Vintilă Brâtianu—cit se poate de moderat—In discursul 
său din Camera trecută șed, dela 17 Febr. 920 (Desbaterile Adunării 
deputaților p. 629 şi urm.) a preconizat deflațiunta rapidă parțială ta 
4—5 ani, urmată de o deflațiune lentă pe un timp nedeterminat, după 
ce însă a arâta! nevola unui împrumut forțat care trebuia să albă 
de scop retragerea în stil mare a tiletelar străine: „Trebue, zice 
d-sa, separat cu totul imprumatal intern pe care-l faceţi pentru Chel- 
tuelițe Statului, de împrumutul mare şi forțat pe care trebue să-l fa- 
ceți pentru retrugerea emisiunii străine şi falşe, pe care o avem în 
țară ia pole (Desb. Cam, p, 633 col. I-a}. In articolul din „Demo- 
crația” No, 4 | 921 p. 101 şi 114 punct. I, desa revine asupra ideii 
că programul de consolidare a biletului de bancă trebue intins pe 4—5 
ani (timp relativ scârt) pentru a nu se trece prea brusc la situația 
normală. 

D, AI, Marghiloman, în aceiași ședință a Camerei dela 17 Fe- 
bruar 1920,a preconizat prin următoarele cuvinte necesitatea unei de- 
fauni bruște printrua împrumut forțat: 


60 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


„Acum, domaii mel, se impune o soluțiune radicală şi care nu 
trebue să Intirzieze, 

„Fiecare zi pe care o pierdem este o pagubă peolru avuția na- 
țională. Treoue să retragem toată moneda şi s'o înlocuim printr'o mo- 
netă nouă şi să nu mai primim nimic din ce nu o fl fost prezentat la 
acest schimb, 

„Cum se poate face aceasta ? Se poate face printr'un împrumut 
forțat, Statul iniocueşte intrun termen de, toate biletele care atat ln 
circulație, nu singur evident, mină in mină cu Banca Naţională, reduce cir- 
culațiunea cu 50 la sută și pentru 50 la sută sau altă proporțiune de de- 
terminat dă o cidulă, cidulă care va intra in portofoliul tuturor pă- 
rinţilor de famille şi cărora, cu deosebire ţăranilor, le-ar servi in prin- 
cipai ca să piătească pămintul. Așa s'a redus deodată circulațiunea 
cu 50 la sută. Am căpăta și pentru Stat avantagiul că toate biletele 
pe care le-a inlocuit, dacă sint romineşii el ie da Bancii Naţionale 
spre destrucțiune; se ugurează aşa sitoațiunea vis-a-vis de Banca Na- 
țională, se degajează Banca Naţională de o circulațiune pletorică ; lar 
biletele străine, Statul le pune în pivnițele Minist. de Finanţe, aș- 
teptind ceasul lor de a H opuse in compensație fie Austro-Ungariei, 
fie Rusiei... Până atunci noi te-am însăndtoșit valuta noastră (Apla- 
use). Acesta era proectul favorit al Ministrulai de Finanțe Mişu Så- 
ulescu luat și continuat pe urmă de urmașul lui, Costică Arion. 

ss«Este oare, domnii mel, in ceiace vă propun cu numai o fantazie Ii- 
bristică luată din cărţi? Sistemul propus de mine n'a fost practicat de 
nimeni? Speculez eu o celeritate pe care materialitatea taptelor ar 
demonstra că nu ọ putem atinge? Nu, domnii mei, mă inspir dela 
exemplul aitor ţări. Jugo-Slavia a toceput la 4 Februar retragerea in- 
tregei monede..." (Mon, Otic. Desb. Adun, Dep. pe iuna Februar 1020 
Pe 585 col, 2 şi 586 col. l-a), 1 

De aită parte d. Aristido Blank in cunoscutul laterview, acordat 
anul trecut ziarului „Argus* cu data de 24 Iulie 1920, propune nici 
mai mult nici mai puţin decit o detiațiune bruscă de 50 la sută prin- 
tr'un imprumut forțat, Insoţită de un impozit extraordinar pe avere 
tinzind la socializarea unul sfert din averea particularilor, mijloc eroic, 
cu dreptate numit „amputare“, 2 

Aşa dar detiațiunea bruscă nu este o utopie sau o soluție Infri- 
coșătoare, cl—date fiind Imprejurările anumite prin care trece Romi. 
nia—este soluţia pe care economiști financiari şi oameni de stat pon- 
derațl şi realişti, o recomandă ca singura soluție eficace, 

D. Ministru de Finanțe abordind chestiunea asanârii monetare, 
in strinsă legătură cu problema valutară în general, adoptă, cum am 
spus, metoda lentă și anume subt două forme: a) un mijlocpur financiar, 
prin prevederea la budgetul extraordinar a sumei de 300 milioane a- 
nual, realizată de impozitul pe avere şi care servind ca plată parțială 
a datoriei cătră Banca pai mmeg va opera inceputul operei de defia- 
ţiune lentă; b) al dollea mijloc pe care I anuaţă numai în expunerea 
de motive este un program de politică valutară intins pe un număr 
mai lung de ani care tinde să organizeze ln mina Statului un serviciu 
serios de devize asupra străinătăţii şi astiel, concomitent cu plata 
celor 300 milioane anual, să se lachege opera consolidării monetare 


1 Citaţiunea aceasia nu insemnează adoptarea mijloacelor de 
deliajiune, ci numai relevare ă a ideii i alaien] bn x 
2 Modălilăție ice bg A epimglră e daal mael e e. sală 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 61 


9 ————————— 


tente, adăogindu-se la mijlocul intern a! retragerii, ridicarea valutei 
export. 

ca: Na ne vom ocupa aci de politica valutară viitoare a d-lui Mi- 

nistru de Pinanţe, căci ea constitue un mijloc mai mult economie de 

asanare a valutei şi pe noi ne interesează numài mijloacele de naturi 

pur financiară, independent de starea economică a țării din momentul 

luării măsurilor, 1 

Din acest punct de vedere—trebue s'o spunem fără Inconjur— 
alocația de 300 milioane anual pentru plata datoriei la Banca Na- 
țională, nu numal că nu constitue opera de deflațiune brască sau cel 
puțin raplăă, necesară, de care vorbeam mai sus, dar ea nu con- 
stitue nici macar un început serlos de deflațiune lentă, Cind în loc 
de 1200 milioane circulație din timp normal, avem o circulație de 13 
miliarde în mediu, cind deci cantitatea superiluă de monedă este—să 
zicem—de minimum 6—7 miliarde, urmează că soluția d-lui Titulescu 
de a opera deflația eu 300 milioane într'un an de-relativ belșug, 
impune mai mult de 20 de ani de așteptare numai pentru deflația 
care după o părere ar trebui operată tnir'o lună. In celace priveşte 
restul operei de deflație pănă Ia atingerea normalului încă 20—30 
de ant ar mal fi necesari, în tatal 40—50 de ani! 

Opera de defiațiune a d-lui Titulescu este mai anemică chiar 
fecit opera de detlațiune adoptată în Franța, cart se ştia cit este de 
scleroasi cind e vorba de finanţă eroică. Or, incepind dela 1 Ianuarie 
1921, Statul francez s'a angajat să plătească Băncii Franţei „cel 
puțin” 2 miliarde de franci anual, spre a stinge o datorie care nu 
rece de 2 jum. miliarde, 

La noi datoria Statului cătră Banca Naţională find în mediu da 
12 miliarde, iar sema alocată pentru retragerea anuală find fixată 
la 300 milioane Intr'un an bun (art. 9 leg. spec. şi bug. cxtra-ord. 


1 De alifel să remarcăm in treacăt că îmbunălățirea valutei prin 
expor! pu înlăreşte deci! valula pe pielele sirălne, şi aie! minimul; 
exportul fliad numai un mijloc de readucere în fark a leilor exporlali, 
ei lasă pria el însuși inllajia monelară din inlerlorul țării în lolul ei, 
ba chiar o agravează eveniual. În mod invers, dacă valula se înlă- 
reşie rapid prin mijloace financlare, etunci este adevărul că deținăto= 
rii sirāint de lei hirile se îmbogățesc și o parte din exportul nostru 
va intra c'foa timp în mina lor aproape pe nimic; in schimb însă noi 
nu vom pierde pren mul, căci pe măsură ce valoarea leului crește, 
daoparie pericolul exporiării lellor se mlezorează, iar pedealla plăjile 
noasire exierne in general şi În special a honurilor de tezaur, emise 
in monede sirălne, ae ușurează în princlplu. Or, daloria noasiră ex- 
lernă e mai mică in lei hirile ce circulă pe piețele străine decil til- 
luriie emise în monedă slrăiuă. - 

Dacă se adoptă politica deflajlunii lente pănă ce prin expori, în- 
cel incel, leii eapalriați vor fi readuși în țară, elunci, pe lot limpul 
ci! exportul va fi mal mic decit importul, şi acensia va dura cilăva 
vreme, dată fiind inflația din interior și plățile noasire exlernr, -esle 
de așiepla! că leli noșiri de hirile vor continua a eṣ! peste graniță și 
asif! cantitatea lor pe piețele sirăine va continua să fle acelaşi sau 
chiar va creșie. Peniru a ocoli și acest pericol, deflajiunea bruscă în 
interior este mijlocul salvator eroic. deşi poale, peniru un moment du: 
reros. Așa dar și din aces! punct de vedere chestiunea asanârii crizei 
monetare se prezintă nu ca o chosilune economică de exterior, cl moi 
ales ca una financiară de interior. 


62 . VIAŢA ROMINEASCĂ 


cap. |, punct. 5) urmează că pe cind în Franța Statul e obligat să 
retragă anual din circulație a 13-a parte dintr'o înflaţiune relativ 
moderată, la noi Statul nu retrage decit a 40-a parte dintr'o inflație 
care tinde să Inece în valarile ei orice avînt de refacere! Pe cind, 
cu alte cuvinte, In Franța, unde dezastrul inflației na e prea mare, 
opera deflațiunii lente s'a conceput pe 12 ani,—lanoi unde ea pre- 
sează s'a conceput pe 40! 

Am spus că cea de a doua măsură importantă care duce la con- 
solidarea valorti monedei noastre fiduciare esta garantarea cit mai 
efectivă a biletului de bancă, In această privinţă cel mal insemnat 
element ar fi trebuit să fie, în opera d-lui Ministru de Finanţe de- 
ocamdată, Impozitul pe avere. Ipoteca legală pe care Statul şi-a re- 
zervat-o asupra întregei averi imobiliare a contribuabilului pentru Im- 
pozitul pe avere nepiătit (art. 33 al. 5 şi 6 al leg, ac. impozite) cu 
obligaţia de a o Inscrie pănă la 1 lantarie 1923, este in adevăr un 
element insemnat de garanţie, care în principiu ar trebul să intărească 
valoarea biletelor în circulație, Dar această garanție nejucind decit 
pe termen lung (10 ani) şi nefiind special afectată garantării bile- 
tului, va avea numai urmări insensibile tn domeniul monetar. Ceva 
mal mult: dacă este adevărat că d. Ministru de Finanţe a admis ca 
Germania să se achite de aurul ce datora ca acoperemint al biletelor 
Băncii Generale, prin trimiterea de bunuri în natură ce nu pot Intra 
io proprietatea Băncii Naționale, opera d-sale este chiar negativă din 
punctul de vedere ce ne preocupă... 

In aceste condițiuni nu se poate vorbi de o Incepere serioasă 
de asanare a crize! noastre monetare. ŞI atunci ne explicăm Indestul 
fenomenul simptomatic petrecut îndată după închiderea sesiunii par- 
lamentare care consacra opera financiară a d-lul Titulescu: In loc ca 
valuta noastră să inregistreze în acel moment un Început de urcare, 
date fiind măsurile financiare pe care guvernul le-a luat pentru asa- 
marea măsurilor budgetare şi a cele! monetare—măsuri pe care desigur 
străinătatea le cunoaşte in amănunțime—leul nostru a inregistrat pe 
plața Parisului cea mai mare scădere a sa pănă arl 10”. 

Dar dacă măsurile d-lui Titulescu lasă criza monetară nerezol- 
vaiă, uceasta Înseamnă că opera d-sale considerată în acest moment 
lasă nerezolvată cea mal însemnată față u crizei noastre financiare 
şi prin repercuslune cea mai Însemn cauză de agravare a crizei 
- economice, precum și dintr'un anumit puact de vedere, a celei sociale. 


(Sfirşitul în Nr. viitor) C. D. Ioanid 


Preludiu de toamnă 


Pe stradă trece-un mort calice. 
Vintul merge după dric... 


Trezeşte-te—că-i toamnă iar de-acum, 
Copacii tremură 'ncârcaţi de fum, 
Pe-un deal, la margine de tirg, umflat 
Şi vinăt soarele s'a spinzurat... 

Te "aeci de colb şi fum verzul, 

Şi sara-i plină parcă de pistrul... 


Pe stradă trece-un mort calic. 
Vintul merge după dric.. 


Și-atirnă noaptea zdrențele de ramuri. 
Îşi bagă luna nasul bleg pe geamuri, 
Trezeşte-te — că-i toamnă lar, 

ŞI ulițele lungi tresar 

Din felinar în felinar... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe stradă trece-un mort calic, 
Viatul merge după dric... 


De-acum, se lasă iarăși piclă deasă... 
ŞI ca o babă 'm haine de mireasă, 
Cu trena lungă îacilcită 'n spini, 

Se plimbă Toamna prin grădini 
Publice... 


Pe stradă trece-un mort calic. 
Vintul merge după dric... 


Al. A, Philippide 


p> 


Amintirile Caterinei State 


Toată ziua se vorbise în casă de «operă», la care se ho- 
târise să mergem în sara acela; mâtuşica era de părere să 
mă trimeată Ja şcoală dar mogu interveni: 

— Ba nu. Să luăm fata numai în sara asta; să ție minte 
şi să spue, în zilele ei: «Moşu' Mihai m'o dus întãiu la Operă», 

— Parcă n'are să mai vie peste doi-trei ani, cînd o fi şi 
ea mai mare şi o înţelege mai mult ?—zise mătușica, sucind o 
țigară, pe cind eu, fâră a şti de ce era vorba şi pârind a sta 
liniştită pe un scăunaş, îmi auzeam inima bătind ca inaintea u- 
nei hotăriri îpsemnate. 

— MĂ tem câ m'oiu duce eu, pănă o mai veni altădată 
Opera Italiană,—stirşi moşu', nctezindu-și barbetele. 

— S'o luăm. Imi era numai grijă să nu se obosească... 

Am mincat în sara acela mal de vreme ca de obiceiu. 
Moşu', în haină neagră, se primbia din odae în odae, îşi nete- 
zea necontenit peruca şi-şi pieptăna barbetele în oglinda cea 
mare din salon; mătuşica, în odaia ei, se ştergea pe obraz cu 
picături de smirnă; şi prin uşa întredeschisă dela etacul Ma- 
riei, pătrundea, în toate odăile, miros də hirtie arsă şi de 
trandafir, 

Eu n'am astimpär; mă învirt prin casă, mă uit la ceas 
şi mă intreb într'una în gind: Ce-i acela operă? 

— Da’ mata de cenu te gătegii, gindacule ?—mă întreabă 
bătrinul, răzlețindu-mi părul grămădit pe frunte. 

— Nu, moşule, nu mă gătesc... Eu îs fată de școală... 

— Bravo! bravo! Aşa-l, bine ai zis! Imi place!... 

Trăsura se opreşte în faţa une! clădiri mari cu lumini 


< NS ai 
kr 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„AR AEP ED AL EAR Ca 1... CR 


multe, ce-mi aminteşte puţin gara din Vaşcani. Trecem prin 
săli pline de lume, ne suim pe nişte scâri late, acoperite cu 
covor roş şi, dinir'un coridor îngust şi cu tavanul jos, ca acel 
al chiliilor dela Văratic, intrâm într'o sală mare în care, în- 
tr'o lumină orbitoare, se vede «aşa cum se vedea la Inviere, 
din cerdacul bisericii din vale». Lumina vie imi ia ochii, şi 
nu mai văd decit puncte negre, ca nişte fluturi ce-mi vin spre 
ochi. Cind începe să cînte muzica, simt prin spate fiori ce mi 
se scoboară din creşte până 'n tălpi şi mă cuprind toată. De 
grijă să nu-mi vadă cineva starea şi să ridă de mine, mă uit 
imprejur şi de abia îndrăsnesc să-mi ridic ochii spre cei ce-mi 
stau alături. O perdea groasă se învâlue încet şi deodată mi 
se înfățșează o lume închipuită, toată lumea cea din poveşti. 
In palate cu ziduri înalte şi în grădini cum numai pe poze vă- 
zusem, cîntă impărătese. atit de frumos că-mi iau mintea ; nu 
mai ştiu unde sint şi 'n mine e în clipa aceia numai simțirea 

u mal pot fi pe pămint. 
a Mă tn E map: mişcare a publicului de subt loja 
noastră ; unii se ridică din locuri şi alții se uită, nemulţumiţi, 
nsus. riat Pălăria!-_ Imi şoplegte mătuşiea, uitindu-se 
in jos. 
sa — Unde ţi-i pălăria ?—mă întreabă la ureche, moşu', 

Ca deşteptată dintr'un vis, mă pipăi, mă uit împrejur speriată 
şi parcă tot nu înţăleg, 


— Ţi-a picat pălăria în sta! |—îmi spune mătuşica, rizind, < 


ia timp ce pe uşa lojel intră, tiptil, ace] ce mi-o aduce, 

de cade şi eu sint tot uluită ; ascult şi parcă aud 
vorbele tuturor venind din depărtare. 

— Ei, cum e aici, gindaculle ? 

— Ca 'n ra}, moşule—răspund eu cu glas tremurat. Şi 
încep a plinge. 

guinea mă priveşte blind, mă desmiardă şi-mi dă bom- 

boane, iar în faţa mea, mătuşica, aplecată spre bâtrin, zice: 

— Imi pare bine că am luat fata, că tare i-o plăcut... are 
să ţie minte! 

La plecare mă razăm de Maria şi de parapetul scării, mă 
simt mai slabă şi tremur toată. 

— Ţi-i rău, Tincuţă 2—mă Întreabă, îngrijată, mătuşica. 

— Nu, mi-i numai tare frig În spate. 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 67 


— Opera! iîngină moşu'”, Şi imbrăcindu-se, ne întreabă ; 
la să-mi spuneţi: cine v'a plăcut mai mult în sara asta? 

— Lucia, răspund într'un glas mătuşica şi Maria, 

— Da' matale, tată ? 

— Mie? Mie mi-o plăcut gindacu'... 

De atunci, in fiecare Sîmbătă cind mă lua «acasă», du- 
ceam cu multă grijă biletele albastre, „bons points“ pe care 
directoara, doamna Gallet, scria intotdeauna: „Très appliquée 
et obsissante“... 

Moşu’ şi mituşica mă liudau musafirilor ce ne veneau 
peste zi, şi 'n sările de vară mă luau ades la Copou sau la 
Teatrul din grădina Tivoli, iar dimineața, cînd mă ducea la 
şcoală, bâtrinul încunjura două străzi „ca să mergem oleacă pe 
la cofetărie“, 

In recreația de Luni mă puneau fetele să le imit perso- 
nagii dela teatru ori să le istorisesc ce auzisem vorbind la noi 
acasă; unele rideau între ele făcindu-şi semne, iar altele, as- 
cultind, rămineau cu gura căscată. 

Vorba şi mişcarea mă oboseau şi ades mă ascundeam în 
grădină sau după cașă, de unde, dincoio de zidul înalt ce Incunjura 
grădina şi palatul lui Mavrocordat, se vedeau arbori mari şi deşi 
ca "n pădure ale căror crengi, bătrine, se lăsau până peste a- 
coperişul şcoalei, Palatul acela veşnic tăcut şi închis şi parcul 
sălbațic în care nu se auzea decit cintecul păsărilor, îmi stir- 
nea neînchipuit imaginaţia şi sara, In dormitor, spuneam fe- 
telor basme „cu palate închise veşnic şi cu grădini în care se 
abăteau numai păsările văzduhului“. 

Intr'o zi, trecînd prin faţa palatului văzul poarta cea mare 
deschisă în lături ; slugi multe umblau prin ogradă, uşile şi fe- 
restrele erau deschise şi o trăsură Irumoasă cu doi cai negri, 
aştepta la scară, 

Ziua acela curmă, ca prin farmec, firul închipuirii mele. 


(Va urma) Constanța Marino-Moscu 


CRIŞMELE 


Prietinilor me? 


De cum începe ziua să-şi lutindă 

Văzduhul ei albastru peste tirguri 
Şi zgomotele piețele colindă, 

Vezi la răspinții crişmele grămadă 
Rinjind la cer din fiecare stradă. 


Ca nişte guri de noapte, fără fund, 

Cu dinţii strimbi, de putregai, şi galbeni, 
Prin mahalale crişmele s'ascund, 
De-acolo să adulmece mai bine 

Împărăţia zărilor străine... 


Pe 'ndepărtate locuri dela ţară, 
Pe unde ochi de soare stăpinese 
Şi "n tihnă toate erburile cresc, 
Podgorii rumene se desfăşoară... 


nE 


Belşugul strugurilor s'a cules 
Şi viile sînt singure; din crame, 
Posomorite poloboace ies 

ornind pe drumuri girbove, la vale, 
De parcă-s bulgări negri de pămint 
Rostogoliți agale după vint... 


E gloata poloboacelor cu vin 
Pe care-un dor străvechiu de pribegie 
Le mină cătră altă 'mpărăţie. 


Din zilele cu steme de rugină, 
Ele-au sorbit în suflete lumină ; 

In inimi le-au turnat răcoare zorii; 
lar diu livezi şi-au adunat arome, 
ȘI cintece de toamnă, din podgorii... 


Prin tirgurile seci, infăşurate 

In straele lor puhave de colb, 
Demult aşteaptă crişmele 'nsetate ; 
Sint sufletele negre care cer » 
Cu desnădăjduire, vint şi cer... 


Dar cind spre sară soarele coboară 
Pe culmea asfinţitului senin 

Şi crişmele bătrine trag să moară, 
In preajma lor s'aude tramurind 
Susurul poloboacelor cu vit... 


De cum s'apleacă noaptea peste tirguri 
Şi zgomotele somnului cad pradă, 

Vezi crişmele cum rid pela răspintii 
Ca nişte ochi vicleni privind la stradă. 


70 


VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Aicea vin pribegil nopților 

Cu sufletele goale,—după soare ; 
Alci ajunge colbul străzilor 

Pe valuri potolite de răcoare ; 
ŞI întunericul de-afară vine... 


La miezul nopţii crişmele sint pline... 


Zimbeşte vinul proaspăt prin ulcele 
Cind roşu ca obrajii dimineţii, 

Cind ruginiu ca frunzele 'n podgorii, 
Şi-l sorb cu lăcomie toţi drumeţii. 


Pe faţa lor, zăreşti cum se 'nfiripă 
De la o vreme, clipă după clipă, 
Surisul amintirilor blajin 

Adus de ochiul unui strop de via. 


L 


Dar graiul cerului de altădată 
Cu cîntecele toamnelor din vii 
Adie'n viaţa lor întunecată 

Ca pilpiitul sarbăd de făclii... 


Şi întunericul, într'un tirziu, 
Ce i-a pindit subt mese şi 'n unghere, 
li gitue cu ştreanguri de tăcere... 


G. Bărgăuanu 


Raporturile ruso-germaue față de 
-sud-estul european 


(Sfirșit) 
v 


Alianţa cu Austro-Ungaria fusese totdeauna o impiedicare 
pentru Germania de a sprijini toate aspirațiile Rusiei spre Strim- 
tori şi Constantinopol. Noua politică mondială adoptată de 
Wilhelm Il constituia de acum o altă piedică mai hotăritoare. 
Germania avea de acum interese proprii în Turcia europeană 
şi asiatică. Era „tirită în mod firesc de acea lege inexorabilă 
a naturii pe care fluviile cele mari o duc pe valurile lor“ 1. 
interesele ei, de natură comercială, o făceau să devie cea mai 
caldă p Arena a integrității imperiului otoman. Din acest 
punct de vedere, Germania s'ar fi putut deci apropia mai mult 
de Anglia decit de Rusia. à 

Cu Anglia însă existau alte motive de neințelegere. Con- 
curenja economică în Turcia şi e gara naval ai Germaniei 
ingrijorau în cel mai înalt grad Anglia lui Eduard VII. Această 
îngrijorare mergea pănă acolo incit rivalitatea cu Rusia căzu 
ps doilea plan. După infringerea Rusiei la Tsushima (1905), 

rd VII se gindi la o înțelegere cu Rusia asupra interese- 
lor respective in Asia şi această înțelegere făcea parte din a- 
celaşi plan de încercuire a Germaniei pe care-l urmăris: cind 
se aproplase de Franța anul precedent. Rusia nu putea însă 
uita atit de repede că Anglia era incă dela 1902 aliata Japo- 
niei care infr armatele ţarului. Deaceia, cui toate că la 
conferința dela Algeziras (primăvara 1906), în chestia Maro- 
cului, Rusia fu silită să respecte tratatul ei de alianță cu Franţa, 
bunele raporturi continuară cu Germania, 

in lunie 1906, deci după conferinţă. Wilhelm If adresa vä- 
rului său Nicky (ţarul Nicolae II) o călduroasă scrisoare în care 


1 B. Catargi, 693. 


T on VIAȚA ROMINEASCĂ 


vorbea de „politica rusă pacifică", pe care 50 doreşte“ ţarul 

şi pe care desigur că o va urma şi noul ministru de externe 

rusesc Isvolsky. Arăta că Rusia şi Germania se pot înţelege 

în chestia drumului de fier spre Bagdad, de oarece interesele 

Germaniei in această chestie „sînt pur economice şi comerciale“. 

Englejii curtenesc pe ţar în privința Asiei, scrie Wilhelm Il, 

dar el este „ferm convins de indignarea“ pe care o pricinueşte 

țarului vizita anunțată a fiolei engleze 1. Această „indignare“ 

trebuia desigur să vie, în concepţia Kaizerului, din împrejura- 

rea că pe cind Germania sprijinise pe Rusia în timpul războ- 

iului cu Japonia, Angiia îi fusese ostilă, De aceiaşi părere cu 
Kaizerul era şi amiralul rus Rojdestversky a căruia escadra 

bombardase din greşală o fotilă engleză în Marea Nordulni, 
crezindu-se înconjurată de Japoneii 3, şi care, la întoarcere din 
captivitate, spunea ataşatului militar german la Petrograd că 
Rusul dă cu piciorul celui care-l ajută (adică Germaniei) şi se 

pleacă înaintea celui ce-l loveşte cu cnutul (adică Angliei) 4. 
Dar de altă părere erau oamenii de stat ruşi care cre- 

deau că, ințelegindu-se cu Anglia asupra sferelor de influență 
în Asia, i Aparare de propunerile în acest sens ale regelui 
Eduard vor dobindi pentru Rusia mînă liberă în Orientul 
european, la care Rusia nu renunțase decit temporar cit timp 
crezuse că se va putea intinde spre Oceanul Pacific: Dintre 
aceştia era şi Isvolsky, noul ministru rus de externe, despre 
care Kaizerul exprimase speranţa că va urma o „politică rusă 
pacilică” şi că se va putea înţelege cu el în chestia drumului 
de fier german spre Bagdad. Decit, Isvolsky şicel ce credeau 
ca dinsul se înșeliu asupra intenţiilor Angliei. Dovadă este că 
în vara anului 1907, pe cind Isvolsky începuse negociaţiunile 
cu Anglia 5, Eduard VII în întrevederea dela Ischi căuta să 
cîştige şi pe Austro-Ungaria în opera de încercuire a Germa- 
niei i, şi această incercare excludea intenția de a lăsa Rusiei 
drumul liber în Balcani. Nu coincidau deci în totul interesele 
anti-germane ale Angliei, cu interesele anti-austriace ale Rusiei. 
Deaceia nu putea fi deplin acordul între Anglia şi Rusia. To- 
tuşi Isvolsky inchee la 18 (31) Aug. 1907 o înţeiegere cu Anglia 
in privința Persiei, Afganistanului şi Tibetului 7. Folosul era 
al Angiiei care se mal liniştea despre partea posesiunilor ei din 
India s. Cit priveşte Rusia, izgonită din Extremul Orient de Ja- 


i Baloy, 25 ja Š 
2 ecum a fosi ostilă Rusie! alunci şi opinia noasiră lică, 
painjelapaloere de nderăralele noasire arik. a ză iire 


argi, 688. 
4 Dinu Arion, în Conv, Lil. 1921 p. 92 n. 3. 
5 Loloy, 25. 
6 Arion, L c. 92. 
7 Mariens, N. R. O. 5-e série |. 8, 
8 Arion, |. c. 92. i 


"9 
__ RAPORTURILE RUSO-GERMANII i 73 


mia, ea era stinjenită astfel acum şi în spre Golful Persic, 
ără a dobindi mină liberă in Balcani cum putea crede lsvolsky i. 

Deaceia şi ţarul Nicolae şi anturajul său nici nu renun- 
țară cu totul la raporturile amicale cu Germania, aşa că in- 
tre Anglia şi Rusia continuau a exista rezerve şi bânueli, Ele 
nu fură cu totul risipite nici după întrevederea din lunile 1908 
dela Reva! între Eduard VII şi Nicolae II cu toate că, de 
astădată, pe lingă Persiz, Afganistan şi Indii, se vorbi şi de 
Macedonia, in schimbul sprijinului pe care Rusia să-l dee An- 
glic contra Germaniei în Asia minoră. Că nici de astidată 
increderea între contractant? nu era deplină se văzu indata şi 
deoparte şi de alta. În lulie 1908 stabilirea regimului Junilor 
Turci la Constantinopol putea fi privită ca un succes al Pute- 
rilor Centrale 2. In toamna aceluiaşi an cînd Austro: Ungaria, 
profitind de noile împrejurări din Turcia, şi de proclamarea in- 
Capim a Bulgariei pe care © favorizase, hotări anexarea 
Bosniei şi Herțegovinei, tocmai pe cînd Isvolsky se afla în Oc- 
cident (Get. 1908) pentru a protesta contra anexlunii 3, — guver- 
nul din Petrograd, fără ştirea ministrului de externe, trimise 
trupe în Persia, celace nu putea decit indispune pe Anglia 4. 
Se văzu tot atunci că ceiace preocupă mal ales pe Anglia în 
criza europeană provocată de anexarea Bosniei, era ca nu cumva 
Rusia să deschidă drept compensație chestia Strimtorilor 5. Gu- 
vernul englez stărui In toamna 1908 la Constantinopol pentru 
intărirea fortificațiilor Bosforului, demersuri privite cu t cu 
vint ca îndreptate contra Rusiei 5. Nu se neliniștea Anglia de 
„Drang nach Osten“, nici de visul „unui marş spre Salonic” al 
Austro-Ungariei, cit de expansiunea germană spre sud-est și 
spre Adriatica şi deaceia ar fi vrut pe deoparte o întărire a 
Monarhiei Habsburgice printr'o înțelegere cordială între Slavii 
de subt stăpinirea ci, iar pe de altă parte ţinea la alianța între 
Austro-Ungaria şi Italia 7. 

Aşa dar rivalele Angliei erau atit Germania cit şi Rusia. 
Precum foarte bine s'a observat, „între Germania şi între Rusia, 
Anglia nu avea altă preferinţă decit doar nevoia de a inde- 
pärta pericolul cel mal apropiati" 5. La 1908-9, în timpul cri- 
zel provocate de anexarea Bosniei, „pericolul cel mai apropiat” 
se păru Angliei că este Rusia, Deaceia nici n'o sprijini în 


1 Catargi, 694 -5, 

2 Dinu Arion. în Conv. Lit, 1921, p, %5. 

5 Anexaree Bosnlel şi Herțegovinei era loluși urmarea iajelege- 
rilor dintre Ausiro-Uingeria şi Rusia încă dela 1836 şi 1881. 

Laioy, 2R 9. 

5 Sieed. 379, 381. 

6 Laloy, 70-4 

7 Sieed, ediția 1917, n. 420. La 4 Dec, 1908 Tilloni declară în 
Camera ilaliană că Austro-Ungaria, rezolvind singură chestia Bosniei, 
crease o gren siiuație. Se referee evidenal in iripla alianţă care pre» 
vedea compensații pentru alla. 

Corleanu, |. c 199, 


74 VIATA ROMINEASCĂ 
` 
mod eficace, cu toate acordurile dela 1907 şi 1908. Dimpotrivă 
Anglia exprimă Austro-Ungariei la 1909, în mod oficial, dorința 
de a ajunge ca „relaţiile (ci) cu Austro-Ungaria să redevie tot 
atit de cordiale ca mai inainte... Pentru a înlătura orice nefn- 
țelegere este mai ales de dorit să se ştie dacă în rapor- 
turile lor cu Austro-Ungaria oamenii de stat engleji vor avea 
a face cu o putere conştientă de propria ei individualitate, sau 
ct o putere care la fiecare imprețurare critică se crede obli- 
gată, peste limitele legăturilor ei ca aliată, să se identifice cu 
altă putere (adică cu Germania)... cu care Marea Britanie are, 
în transacţii, o serie deosebită de interese de apărat" 1. Se 
putea cu alte cuvinte înţelege Anglia cu Austro-Ungaria pentru 
a se opune tendințelor ruseşti spre Strimtori, nu se putea însă 
înţelege pentru a sprijini expansiunea Germaniei spre sud-est 
sau desvoltarea ci navală. 
Deocamdată insă era vorba de expansiunea rusească și de 
aceia Anglia înclina spre Austro-Ungaria. Prin această împre- 
jurare se afla şi alături de Germania care, nu numai ca aliată 
a Austro-Ungariei, dar acum şi ca direct interesată sta în ca- 
iea politicei balcanice a Rusiei. Isvolsky simți deci că nu va 
avea concursul pe care-l sperase al Angliei, dacă ar ridica, 
drept compensație pentru Bosnia anexată de Austria, chestia 
Strimtorilor /, iar de altă parte Germania se simţi în stare să 
trimită Rusiei nota din 22 Martie 1909 care era aproape un ul- 
timatum şi care împiedică izbucnirea unui războiu 3. Rusia, care 
nu putea conta decit pe Franţa, primi nota germană care păru 
chiar adjunctului lui Isvolsky, Cearicov, ca un mare serviciu 
adus Rusiei +, pentrucă o scotea dintr'un impas, La 30 Mar- 
tie 1909 miniştrii tuturor marilor puteri făceau un demers co- 
lectiv la Belgrad, îndemnind guvernul sirbesc să renunțe la o- 
poziţie în chestia Bosniei şi Herțegovinei. Speranţele lui Is- 
voisky, izvorite dintr'o greşită interpretare a acordurilor cu 
Anglia dela 1907 şi 1908, erau spulberate, 

In privința speranțelor pe care le hrânise Isvolsky este 
interesant un raport din lan. 1909 al ambasadorului rus din 
Berlin în care vorbeşte de sentimentele de nemulțumire ale 
Kaizerului din cauza înțelegerilor ce interveniseră între Rusia 
şi a în Kaizerul se plingea „de puțina gratitudine (a Ru- 
siel) faţă de parţialitatea lui (pentru Ruşi) în timpul războiului 
ruso-japonez“, Aceste sentimente ale Kaizerului „pot să-l faca 
să se unească cu cimpul adversarilor lumii slave... Grăbirea 
cabinetului* dela Berlin de a lucra in înțelegere cu Austro-Un- 
garia în afacerile balcanice este cu atit mai remarcabilă cu cit 
întinderea triplei alianțe la chestiunile Orientului turcesc era 


Steed, 397. 

Dinu Arion, în Conv. lil. 1921 p. 93. 
Bülow, 72 -3, 

Diau Arion, |. & 95 m. 1 


AG 


RAPORTURILE RUSO-OERMANE 75 


i otrivnică intereselor Germaniei t, din 
ete = neo ee i tradiționale de prietinie cu Rusia“. opn 
este de însemnat—continuă raportul—că sforţările ganon b- 
Constantinopol sint indreptate impotriva sforjārilor (Rastel) e 
a înlătura complicațiile provocate in peninsula balcanică a a-si 
litica baronului de Acrenthal, pe care cabinetul din Berlin w 
aprobă in principiu“. De asemenea, cu privire la aa e e 
Rusiei pentru rezolvirea financiară a contlictului bulgaro-turc, 
ambasadorul rusesc crede că „învinuirea cum că propunerea 
(rusă) ascunde gindul de a roca par Pee ini: pean: 

ra lumii slave alcani vine 
sr Deceeia ambasadorul rus se temea de honan 
ce trebuia să aibă loc la Berlin între Kaizer şi regele Ang ei. 
O apropiere anglo-germană „ar apârea ca o lovitură în situaţia 
rile Puteri“ 2, 
maa EOT med am vâzut că s'a făcut, de fapt, în e 
tia Bosniei şi a constituit întradevăr o lovitură pentru prost 
giul Rusiei care a trebuit să parison pe Sirbia devotată Ru 
ragiorgevici. 

zu sn grade et Pensii înţelegere silită de interese 
identice într'o anumită împrejurare, nu sa putut ajunge aria 
Anglia şi Germania cu toate încercările repetate, la rugă - 
1911-12 şi chiar la 1914 în ajunul războiului mondia $: Aa 
fost cu putință dacă n'ar fi fost vorba decit de zone ce in > 
ențå în Turcia + şi de stăvilirea expansiunii rusești, dar rr. a 
tienean totdeauna de dorința Angliei de a împiedica dezvoltare 

flotei germane şi de neputinţa pentru Germania de a rap e 
la această flotă fie chiar în schimbul asigurării muit rar te n 
neutralitate a Angliei în caz de contlicte seners > se 
Qermaniei 5. Căci, teoretic, trebuia să vie un moment cind pr 

ponderanța navală să treacă asupra Germaniei. Anglia nu se 
putea impăca cu o astfel de perspectivă, iar Germania, care 
avea interes să ciştige timp, se temea de a ajunge la un roi 
flict înainte de a-şi fi împlinit programul naval. perete air 
pare-că acele cauze adinci ale războiului mondial, ambasa cina 
tus din Berlin scria în raportul citat din lan. 1909: „se a 
lege frica pe care Germania o are acum de Anglia 5. Aceas 
trică şi convingerea generală că Anglia nu va Ingădui nat 
miei să-şi sporească flota, sint atit de mari încit gîndul i e m 
preveni un pericol englez printr'un atac neprevăzut... devine 

idee fixă... (De aceia) de amindouă pårțile se doreşte a se 


Rusiei in 
Nici Bismark nu vedea cu ochi buni expansiunea 
tobă. pre m'ar fi mera niclodală până la o ruptură de serg pe 
slifel chestia orientală putea crela greutăli şi inire doi membri ai tr 
plel allanle : e def ali și Ilalia. 
Laloy, 32-4. 
Vezi Dinu Arion, în Conv. Lil. 1921 p. 94 - 104, 
4 Spre pildă negocierile dela 1912, ibid. 104. 

. 10t- 103. 
s agelar lui Bismark, Germania se lemen de Rusia. 


wN 


75 VIAŢA ROMINEASCA 
pune capăt acestui vis urit reciproc 
) şi de a în e 
Germani inţeleg că „pe continent timpul hoietan i 
ogia a şi Slavi, pe cind pe mare timpul luptă în Feet 
ŞI! contra Angilei“:. Am văzut că o apropiere anglo- 


Mai întăiu incercă Rusia să ai 
jungă la o laţa ire 
mania. La 4 (17) Mai 1909 se întocmi la Petear at ee piere 


colo de limita la care ajunsese 
- 3 „ Căci altfel Ge - 
pehd ipone militară a Austro-Ungariei ipangrde fonderie 
chestiei Stim A gmr eo e pe Rusia pentru rezolvirea 
Dunăre ja Adriatica. Ia Persia, Oormaniy oant CAI ferate dela 
ce 1 
1907. curgeau pentru Rusia din tratatul ruso-englez dela 


caz de atac al Angliei împotriva 


proectul nu putea deveni trucă 

mpa aliată a Austro-Ungariei, dar di i e rare Ary $ mai 

roci rioa orientale, nu putea consimți nici la rezolvirea ches- 

ul re orilor în favoarea Rusiei, nici la realizarea vectului 
de drum de fjer dela Dunăre la Adriatica 3. n n 


Italiei pentru realizarea 
planurilor balcanice ale 

AS 7 tree acestui plan se şi întocmi, în Doa A0 un 
ieste Le ruso-bulgar pe care l-au publicat de cariad 
a „ANU era prima schimbare la față a poiiticei externe 
re piin statornică, dar totdeauna, cum se cuvine esen- 
a: o gară. La 1902 Bulgaria se legase cu Rusia impo- 
Sirbia. Ea A tone uri (1903 gigi ere a 
e a - 
farul bla puţin înclinată spre Austria, şi pf 
meci fa bia în chestia Bosniei, Bulgaria fusese atrasă de 
iiep A care-i! dăduse consimțimintul să se proclame 
A depentieni (a 909). Dar Bulgaria înţelesese că nu putea aṣ- 


Laloy, 41, 4 
ibid x 


1 
2 
s A 
191, £ pelati, cital in Mémoires de l'ambassadeur Otrard, Paris 


| 


_MAPORTURIE RUSO-GERMANE 7 


tepta mult dela Monarhia Habsburgilor, din cauza opuneriii Ger- 
maniel, Intr'adevăr, Germania avea interes să păstreze simpa- 
tiite Junilor Turci ajunși la cîrmă în vara 1908, şi care, în ne- 
ționalismul lor, erau ostili Bulgariei. Deacela Germania pre- 
coniză chiar o alianță turco-austro-romină împotriva Bulgariei. 
Alianţa nu s'a înch-iat tocmai din cauza dorinţei Austro-Unga- 
riei de a menaja pe Bulgaria, de care putea avea nevoe conira 
Sirbiei. Cu toate acestea, fără a rupe cu Austria, Bulgaria 
crezu nimerit a se apropia de Rusia şi astfel se lncheie acor- 
dul din Dec. 1909 care apâru ca o urmare firească a celui dela 
19021. Acordul stipula că în caz de războiu între Rusia de 
oparte, Germania, Austro-Ungaria şi Rominia de altă parte, 
sau numai cu aceste două din urmă, precum şi în caz de răz- 
bolu între Rusia şi Turcia, Bulgaria va mobiliza şi intra în ac- 
ține. Dacă Austro-Ungaria, allață cu altă Putere (probabil 
Rominia), ar ataca Bulgaria, Rusia va trebui să dee acesteia a- 
jutor militar. Dacă Turcia ar ataca Bulgaria, Rusia va mobi- 
liza In Caucaz. Ín caz de victorie asupra Austro-Ungariei și 
Rominiei, Rusia se lega să facă tot posibilul „pentru sporirea 
teritorialui bulgar cu localitățile cu populaţie bulgară situate 
între Marea Neag:ă şi malul drept al Dunării (adică Dobro- 
ea) şi pentru rectificarea hotarelor Bulgariei în alte direcţii. 
n caz de îniringere a Turciei, Rusia va face ca Bulgaria să fie 
sporită la limitele preliminarelor dela San Stefsno. Interesant 
mai este art. 5 care constata „corștiința că înfâptuirer, atit de 
scumpă Rusiei, a idealurilor inaite ale popoarelor slave în pe- 
ninsula balcanică, nu va fi cu putință decit după un sfirșit fe- 
ricit al luptei Rusiei împotriva Germaniei şi Austro- Ungariei". 
Deacela, în caz de astfel de luptă, Bulgaria se obliga „să im- 
piedice lărgirea cadrului războiului“, stinjenind provdabil o in- 
tervenţie a Rominiei, 

Pentru infăplulrea planurilor ei balcanice, Rusia se spriji- 
nea deci pu numai pe Sirbia regelui Petru, dar şi pe Bulgaria 
care, în caz de izbindă, trebuia să primească Dobrogea. Pe 
lingă aceasta, Rusia care de cind cu întrevederea dela Raconigi 
păstrase speranţa unui concurs al Italiei, dobindi în curînd si- 

ranța în această privință, cu ocazia războiului italo-ture iz- 
it în Sept. 1911. In schimbul sprijinului diplomatic rusesc, 
italia fagădui concursul ei în chestia Strimtorilo:, Războiul 
italo-ture, intreprins de Italia cu asentimentul Rusiei şi al An- 
gliei, care se gindea astfel să cîştige simpatia Italiei, şi cu a- 
cordul tacit, de nevoe, al Germaniei, făcu într'adevâr şi mai 
simţitoare pentru Rusia s'înjenirea ce rezulta pentru ea din in- 
chiderea acestor Sirimtori 2. ; 

1 Guccholl, L'alllance balcanique, consideră astfel lalatul dela 

902 cn in vigoare incă la 1912 Laloy, p. 52-5, 

2 Dinu Arlon in Conr. lit, 1924 p. 97. 


EI VIATA ROMINEASCĂ 
vi | 


Pacea dezastruoasă pe care Turcia fu silită s'o închee cu 
ltalia în Oct. 1912,—pierdea Libia, Cirenaica şi Dodecanesul |,— 
vădea slăbiciunea imperiului otoman şi făcu pe Rusia să crează 
că sosise momentul pentru realizarea țelurilor ei. „Războlu! 
italo-ture a fost cimentul fragil ai efemerei alianțe balcanice” 2, 

Subt auspiciile Rusiei se încheiară la 1912 acordurile se- 
crete intre Statele balcanice pentru împărțirea Turciei. Era 
stipulat că nici un ținut turcesc nu putea fi ocupat de o mare 
Putere (adică de Austro-Ungaria), Țarul asigura pe Sirbi că 
In curind vor putea anexa Bosnia. Bulgaria fireşte, conform 
acordului anterior cu Rusia dela 1909, avea să dobindească şi 
Dobrogea. Toată acțiunea Balcanicilor se desfăşura subt pa- 
tronajul Rusiei care avea să fie arbitru în caz de neînțel 
între aliaţi. Firește că întreprinderea putea duce la un conflict 
cu Ausiro-Ungaria 3 şi deci la un râzbolu european. 

Războiul balcanice apare astfel ca un răspuns al Rusiei, 
la anexarea Bosniei şi Herțegovinei 4, Dacă izbutea, după pla- 
nui rusesc „O barieră neîntreruptă de popoare slave avea să 
se ridice în fața expansiunii austro-germane şi să-i inchiză 
drumul” 5, Se realiza şi proectul rusesc al drumului de fier 
Dunăre—Adriatica $, Celace mu se ştia până la publicaţia do- 
cumentelor secrete de câtră bolşevici este că aveam să pierdem 
Dobrogea şi ca Rusia avea să se găsească în sfirşit în hotar 
cu statele slave din Balcani, ale căror aspirații ar fi fost rea- 
lizate subt auspiciile ei şi care aveau să se desvolte mal de- 

pârie sub! influența şi ocrotirea rusească. 

La începutul războiului balcanic, în Oct. 1912, Puterile 
semnatare ale tratatului dela Berlin, care nu erau în curent cu 
alianțele secrete, declarară că înțeleg să menţie statu-quo în 
Balcani şi că războiul era menit numai să impună 'Turcilor 
stricta aplicare a art. 23 din acel tratat. Curind însă, după 
înfringerile turceşti, formula adoptată de marile Puteri fu 
schimbată. Se zise acum: „Balcanii statelor balcanice“. No- 
rocul Rominiei, care nu cunoștea cuprinsul tratatelor secrete 
ale Balcanicilor şi nici tratatul ruso-bulgar dela 1909, a fost 

„Că În urmărirea planurilor ei pe care ar fi vrut să le realizeze 
chiar cu preţul unui războiu cu Austro-Ungaria s, Rusia află 


1 Djuvara, |. c. 444, 
2 Ibid. 
3 Arion, |. c. 97 și notele. 
4 Arion, |. c. 93. 
3 0 ra în Mémoires de l'ambasndeur Gérard, 1. 35, 

7 Cronologia războiului balcanic în Djuvara, 448, 

8 Ministrul rus de externe Sasonov scria ambasadorului rus la 
Londra, Benkendori, că un războtu cu Austro-Ungaria ar fi poale so» 
lujia cea mal bună. Nov. 1912 (Arlon, |. c. 97) f 


- o 


RAPORTURILE RUSO-GERMANE 19 


curind că şi tădată, ca la 1908—9, numai Franţa era 
aa i yim Situri pănă la ulțimele consecinţe !. grea de 
pe: ra indreptățit d. C. Stere cînd avea „impresia că gară 
hia Hapsburgek . nu numai că o a dă viat? în pede 
i il crede inevitabil şi chiar % 
us pene ben ară a ale în chestiile privitoare la Rusia a: 
o convingerea că Rusia... sa DOR rd A ră simi sr 
5 H us a, - 
ropene“ z. Un publicist polonez din SE pia a a 
nicki scria atunci că Austro-Ungaria tre x ynya 
s tat polonez cuprinzind şi Galiţia, şi le e 
n.red e Atta chiar oamenilor se pe ai Üa E 
resul lor ca un tampon tar 
pr aa ră eco deaceia ca sa pt Aa ligă 
i această situaţie, se înțelege de ce P. P. i 
rep Lu Romina să ncrze A deșitațiiieee, răzbabeiti se 
rupe de mari Puteri, pentruca J 
turle ae prin infringerea Rusiei. Intrebarea este sari 
dacă pacea ori războiuł stau In minile Rominiei, odată ce 
soluție paşnică era cu putinţă, Rusia fiind în minoritate, BI 
. Conferința dela Londra, deschisă în Dec. 1912 şi s nos 
ti 30 Mai 19134, a însemnat năruirea speranțelor rusești, 
unde visase Dobrogea, Bulgara se văzu silită să negocieze cu 
i rectificare dè fruntarie. 
ENAT lan. 1913 regele Ferdinand al Bulgariei scria taru- 
lai: „oricit de dornică ar fi Bulgaria de a întreţine cu parai 
nia raporturi cordiale care ar putea fi convertite in urmă ra o 
legătură şi mai strinsă, şi cu toate că este hotărită, cu părere 
de râu, pentru © rectiticare de fruntarie, este... cu neputinţă 
pentru poporul bulgar.. să sacrifice un oraş atit de important 
ca Silistria” 5. 
De dezamăgirea Bulgariei se gindi să profite Austro-Un- 
aria, pentru a o atrage iarâşi de partea ei. Intradevâr, acor- 
fal intre statele balcanice nu putea conveni Austro-Ungariei, 
care nu putea consimţi de bunăvoe nici la- heghemonia Rusiei 
in Balcani, nici la sporirea Sirbiei, De neinţelegerea ce încă 
din Noembrie 1912 se intrezărise între Balcanici irebuia să se 
folosească Austria, ati! pentru a dejuca planurile ruseşti, cit şi 
u a impiedica o expansiune sirbească. Dar, pentru a ciş- 
tiga pe Bulgaria, trebuia ca Austro-Ungaria să nemulţumească 
aliata ei Rominia, care formula atunci pretenţiile ce pâreau 
nadmisibila regelui Ferdinand, 
Atunci ad iviră în Austro-Ungaria două curente. Unul, 


1 Ibid. 97-8: asigurările lui Poincare călră ambasadorul rus Is- 


2 Viala Rominească VII (1917) p. 269. 
3 Ibid. 268, 


4 Traiatul preliminar de pace dela Londra, rămas neralilical 
intre Turcia şi Balcanici, în Djuvara, 450. 


i 5 Laloy, p. 65 


Amid 


89 i VIAŢA ROMĪNEASCA 


cel maghiar. reprezentat în primul loc prin contele Tisza, era 
pentru inlocuirea alianţei romineşti prin alianța cu Bulgaria ; 
altul, pentru apropiere cit mai strinsă cu Rominia, reprezentat 
prin arhiducele moştenitor Franz Ferdinand. Pentru Maghiari, 
care dobindiseră o situaţie tot ma! preponderantă în Monarhie, 
iredenta rominească era un pericol tot crescind. Punctul da 
vedere unguresc se impuse la inceput şi contelui Berchtold, 
Ministru de externe al Monarhiei. 

In aceste împrejurări se întruni la Petrograd conferința 
ambasadorilor marilor Puteri, pentru a fi arbitră în netnţe- 
legerea dintre Rominia şi dem gjo cu privire la Silistria (1912), 

Rusia ne era fireşte ostilă, ca una ce era legată cu Bul- 
garia şi vedea cu părere de rău spulberarea visurilor ei bal- 
canice, 

Franța sta hotărit de partea Rusiei. 

Anglia ne era și ea potrivnică, nu pentru a sprijini nă- 
zuințele rusești, dar pentru a nu îindispune pe Bulgaria, urmă- 
rind tot scopul de a menaja statele balcanice tocmai ca bule- 
varde împotriva Rusiei. 

Austro-Ungaria, nehotărită între Bulgaria şi noi, propu- 
mea să se tae în două mărul discordiei, Silistria. é 

ltalia, cu toate angajamentele ce luase în timpul râzboiu- 
lui îtalo-ture faţă de Rusia in chestia Strimtorilor, nu se aven- 
tura de partea ei, pentrucă nu se putea despârţi pe chestia Si- 
listriei de aliatele ei Germania şi Austro-Ungaria. Dar inte- 
resele ei balcanice îl recomandau oarecare menajare a Bulgariei, 

Hotărit de partea noastră nu era dectt Germania. 

In această grea situaţie, Maiorescu, ca să nu râmhnem „ca 
frunza pe apă“ i, reînoi alianța cu Puterile Centrale, căci toc- 
mal atunci se prelungise iarăşi tripla alianță 2. Astfel, la votul 
Germaniei şi al Italiei se adaose şi votul Austro Ungariei. De 
altăparte, presiunea germană zmulse în sfirşit votul Rusiei, care 
atrase fireşte pe al Franţei. Cea din urmă se alipi şi Anglia. 
Astfel dobiădirăm Silistria cu cei trei km. împrejur 3. 

Din tot concertul marilor Puteri, nu ne putusem bizul cu 
temeiu decit pe Germania, mulțumită politicei orientale adop- 
tate de Wilhelm I. Se văzu încă odată cit de fragilă era si- 
tuaţia Rominiei între cele două împărâții care-şi disputau sud- 
estul european: Austro-Ungaria şi Rusia. 

In ultimă analiză această seculară problemă, vitală pentru 
noi, se putea rezuma astfel: fiind ameninţaţi şi deoparte şi 
dealta, de care parie era pericolul mai mare pentru cauza ro- 
minismului ? Răspunsul nu se putea da decit impingind teore- 
tic eventualităţile pănă la extrem. 

Dacă prin înfringerea Austro-Ungariei, Rominia ar ti fost 
încercuită numai de state slave subt heghemonia rusească, 


1 1. C. Filtti, Malorescu la 1915. in Conv. Lil. anul 52 (1920; p. 119. 
2 Sieed, 414. Ă 
3 Textul holăririi, în Djuvara, 452. 


iy 


RAPORTURILE RUSO-OERMANE 8! 


desvoltarea ei economică şi chiar politică ar fi fost cu totul 
infeodată Rusiei. „Vilto elor slave înseşi (era) pre- 
vestit de soarta celor 10 milioane Polonezi şi a celor mili- 
oane de Ruteni din sinul imperiului rus“. 1 Mai virtos faţă 
de o insulă romincască în mijlocul mării slave, Rusia n'ar fi 
tut avea altă politică decit de desnaţionalizare şi de destiin- 
jare, 2 Ce ar fi însemnat cele 10 milloane de Romini in mij- 
| celor 200 miloane de Siavi?a O existenţă independentă 
ar fi fost cu neputinţă fn lipsa echilibrului pe care-l stabilea 
până atunci rivalitatea dintre Austro-Ungaria şi Rusia. + 
Dacă prin înfringerea Rusiei, Rominia ar fi fost înglobată 
in statele habsburgice, putea forma, impreună cu Rominii din 
Ungaria, un conglomerat puternic 5 care ar fi precumpânit a- 
supra Ungurilor, şi Monarhia Habsburgică, transformată într'o 
federație de state naționale, ar fi constituit o stavilă de netre- 
cut atit faţă de tendinţa de expansiune a Slavilor răsăriteni 
spre sud-estul Europei, cit şi faţă de tendințele de expansiune 
germană spre Adriatica deoparte, spre Asia mică şi Golful 
Persit de altă parte. Această soluţie ar fi fost pe placul An- 
gliei care voia întărirea Monarhiei Habsburgice, pentru a o 
opune atit Germaniei, cît şi Rusiei. Ar fi putut fi admisă şi 
de Italia care, voia şi de bunele oficii ale Angliei, ar fi pu- 
tut obţine dela Monarhia astfel sporită, compensaţiile dorite la 
Nord şi în Adriatica. Situaţia ar fi convenit în fine şi Fran- 
tei, care voia o Aus'rie in care să predomine elementele ne- 
germane, dacă se putea o Austrie întârită prin federalism, care 
să se opue tendințelor pangermaniste ; şi oamenii de stat fran- 
cezi erau de acord că dacă Austro-Ungaria n'ar fi existat, tre- 
buia inventată. s 
Această soluție se afla în germene în propunerea frunta- 
şilor ardeleni adunaţi la Blaj în 1848, ca Austria să formeze 
un mare ducat rominesc, împăratul purtind titiude mare duce, 7 
Ea a fost preconizată în ultimul loc de Aurel Popovici în car- 
tea sa „Statele Unite ale Marei Austrii", Leipzig, 1906, Romi- 
nii din Ardeal, Ungaria şi Bucovina aveau să formeze un sin- 
gur stat naţioual, „Marea Austrie“, în care să intre toți Romi- 


1 C. Siere în Viaja Rom. VIL (1912) 3584. 
2 Ibid, 276,545, 
i CAC i 
4 CI. A. Corleann, in Conv. Lit. anul 49 (1913), p. 274, 279. 
5 Ibid, 278, 3580 - 2. Mit 
6 Izvoarele cliate de Filiiii, La răspintie, in Viaja Rominească 
XII (1921) p. 70 n. 7. Adang René Henry, Quesilons d'Autriche Hon- 
e el questions d'Orlent. Citat de C. Siere în Viala Rominească [IL 
1908) 246 —7. Se şile că la 1881—5 Franţa sprijini pretențiile Austriei 
asupra Dunăre! (propunerea Barrère). Bismark rămase indiferent, cu 
toale că drepturile Kominiei au fost apărale de Felix Dahm, profesor 
ta Universitatea din Königsberg (Eine Lenze fòr Rumänien. Leipzig 
1885) şi de Franz v. Holtzeadorí!, profesor ia Universilalea din Mün- 
chen (Les drolis riverains de la Roumanie sur le Danube 1884). 
7 lorga, Unirea Priacipatelor, Vălenii de Munic, 1909 p. 45. 


b 


82 VIATA ROMINEASCĂ 


nii, avea să ne fie călăuză în calea noastră istorică şi să ci- 
menteze viaţa noastră politică cu viaţa de stat a Apusului 1. 

Dar atitudinea îndoioasă a Austro-Ungariei faţă de noi 
în timpul războiului balcanic, departe de a putea stabili o a- 
propiere, răci şi mai mult raporturile deja destul de artificiale, 
pentrucă Ungaria cădea acum faţă de naţionalităţi în păcatul, 
pe care altădată il imputa Andrassy Austriei faţă de Maghiari. 

Punctul de vedere unguresc domină în Monarhie şi în a 
doua fază a războiului balcanic, caracterizată prin cearta dintre 
aliaţi din cauza tendinţelor de heghemonie buigară. Rivalitatea 
ce izbucni atunci între Sirbia şi Bulgaria, luă iarăşi proporţiile 
unei rivalități între Rusia şi Austro-Ungaria. Cit timp Rusia 
utea spera că învrăjbiţi din Balcani vor recurge, conform ce- 
or stabilite cînd se făcuse blocul balcanic, la arbitrajul ei, ea 
nu înţelegea să „premia Austro-Ungariei să se amestece într'un 
domeniu ce credea că sosise momentul să şi-l rezerve exclu- 
siv. De aceia şi avea Rusia trupele concentrate la graniţa 
Austriei 2. Cind însă Bulgaria în- irufia ei, şi susținută proba- 
bil de Austro Ungaria, primi arbitrajul țarului cu rezerve care 
echivalau cu un refuz 3 şi atacă brusc pe Sirbi în noaptea de 
29 la 30 Iunie 1913, Rusia jicniţă dadu dezlegare Rominiei să 
restabilească ordinea în Balcani. Bulgaria era convinsă că Au- 
stro-Ungaria va împiedica o intervenţie armată a Rominiei, dar 
Monarhia care se gindise chiar să atace pe Sirbia, nu se putu 


1 Comentind cartea lul Popovici, C. Stere făcea rezerva că ln 
1906 leza publicislului ardelean „nu mal era o condiție sine qua non a 
ropăşirii nossire de neam și de slal“. ŞI adăoga: „Dacă in Austro- 
ngaria vom vedea ocelasi perseverenţă în nesocolirea aspirajlilor 
noastre legitime, vom şii să le realizăm cu, fără, sau ch'ar în „conira 
acestei! împărății" (Viaja Rominească, | (1906) p. 325). Mai făcea Stere 
rezerve în privința intrării tuturor Rominllor în „Matea Austrie” (Ibid. 
ill (1908)249), Penlru dinsul, ca „Viena“ să nu fle sabt tulela maghiară, 
trebula ca Rominii şi najionalitățile să constilue o lorjă organizată și 
conşiientă (Ibid. 252). Tocmal în limpul ocupaliei dușmane, cind Pute- 
rile Cenlrale se credeau învingătoare, Siere le spunea: „in loc să dis- 
truge|! Rominta, chiar dacă aji avea pulerea s'o faceti, s'o înlroduceli 
În sislemul Pulerilor Cenirale, dar unită şi întărită, ca să servească de 
stavilă înpolriva puholului slay“ Cf. Siere în şedinia Camerei dela 5 
Marile 1921, în Desbaleri, p. 1123). La 1911 sau 1912, înir'o dimineață, 
am întilnii în casa lul Nicolae Filipescu pe Aurel Popovici care-i ex- 
plica sistemul său, în fala une! här|! a Europei pe care arata pala cea 
mare verde a slavismului amenințător pentru còuza rominească. Fili- 
pescu împărtășea cu căldură punciul de vedere al iruntaşului ardelean 
i se jindea la greutatea de a da regelui Carol, înlr'o evenluală con- 
ederajie, situația unuia din regii din Germania. Cl. memoriile conte- 
lul Czernin, ellale de Dinu Arion în Conv. Lil. anul 55 (1921) p. 99 n. 
2 şi confirmarea pe care o aduce Í. Rusu Abrudeanu in Rominia şi râs- 
bolal mondial, 1921 ag 
2 Laloy, 63, 69.- Rusia se sprijinea pe concursul necondijionai 
al Franjei (vezi Socicie d'âludes documenialres ei criliques sur la 
rre. Les origines de la guerre, Letires å la Ligue des droits de 
'Homme. Paris 1921 p. 46 -7), 
3 Textele în Djuvara, 455. 


RAPORTURILE RUSO-GERMANE 83 


e, pentrucă era reținută de Germania care ne dăduse „carte 
blanche” să lucrăm con!torm inlereselor noastre, şi de Italia 
care refuzase de a considera atacarea Sirblei ca un casis loe- 
deris.: Atunci spuse regele Carol prinţului Fürstenberg, mi- 
nistru al Austro-Ungariei la Bucureşti, că dacă Monarhia vo- 
eşte o Bulgarie mare şi o Sirbie mică, drumurile noastre se 
despart de ale ei. Aceste cuvinte fácură mare vilvă la Viena 
şi la solicitarea regelui Bulgariei, împăratul Francisc losif fu 
silit să-i răspunză că trebuia să se ințăleagă direct cu Rominia. 
Dar şi Austro-Ungaria şi Rusia fură de acord să ne oprească 
la porțile Sofiei şi acele două imperii fură larâşi de acord, 
după încheerca păcii dela Bucureşti (28 lulle 1913), pentru a o 
socoti ca un act provizoriu care trebuia supus revizuirii mari- 
lor Puteri.» larâşi mulţumită Germaniei a putut păstra ira- 
tatul dela Bucureşti caracterul unui act definitiv. 3 

Acest tratat care sporea Sirbia şi micşora Bulgaria, era 
o înfringere diplon:atică pentru Austria, căreia nu-i putea corn- 
veni o Sirbie mare. Bulgaria nemulțumită, aşteptă de acum dela 
Austro-Ungaria o îmbunătăţire a situaţiei sale, celace o înde- 
părtă iarăşi de Rusia. 

Tratatul dela Bucureşti era totodată şi „prăbuşirea com- 
picta a polliicel de inliuență lentă, slavo-ortodoxă urmaţă de 

usia“, 4 aşa că se înțelege dece atit Austro-Ungaria, cit şi 

Rusia au fost nemuiţumite de acel tratat. 


VI 


Războiul european fusese evitat la 1912 mulțumită Kaize- 
ruini şi Angliei deoparte, nepregiiirii militare a Rusiei, de altă 
parte. 

Drama dela Serajevo (1914) dădu noi speranțe Rusiei de 
a-şi putea ajunge instirşit țelurile politicei ei sud-orientale, 

La 23 Martie 1914 ministrul de externe rus Sasonow ra- 

a țarului: „Situaţia actuală putind duce la o dislocare a 
urciei' ne impune în mod urgent îndatorirea de a prevedea 
de pe acum posibilitatea ca chestia Strimtorilor să fie pusă din 
nou“, 5 „Punctul nostru de vedere tradiţional“ este că atita 
vreme cit Strimtorile nu vor fi ale noastre, interesele noastre 


1 |. Rusu Abrudeanu, l. c. 27. 

2 Djuvara, 479 (exiras din carlea verde rominească dela 1913). 

3 Dijurara, 483, 485, 490 reproduce telegramele de felicitări ale 
Kaiserului, Ţerului şi a lal Francisc losef peniru incheerea păcii dela 
Bucureșii. la arhiva războiului balcanic, clasală de ră Giu- 
rescu și de mine, care se păsira inainte de războlu la Minislerul de 
externe, se găseau lelegramele apia anlerioare ale minişirilor de ex- 
terne ausiro-ungar și rus cătră Maiorescu ielicilind peniru pacea „pro- 
vizorie”. La acesle lelegrame, am redaclal, din ordinul jai Maiorescu, 
răspunsurile de muljumire, calilicind pacea de „defialivă“, 

4 Corteanu, l. c. 202. 

5 Laloy, 75. 


84 VIATA ROMINEASCA 


strategice cer ca Marea Neagră să fie închisă escadrelor străine, 
pentruca Puterile ce ne sint ostile să nu poată pregăti un 
atac împotriva noastră în Marea Neagră“. „Problema noastră 
istorică în ce priveşte Sirimtorile este să punem stăpinire pe 
ele“. „Stâpinirea noastră trebue să se întinză pe amindouă 
Strimtorile ca să ne asigure eşirea la Marea Mediterană“ i. 
Rusia vedea în Grecia un rival din cauza „visului ei spre Con- 
stantinopol” 2, 

Acest raport arată limpede pe deoparte felurile Rusiei, iar 
de altă parte explică de ce Anglia n'a sprijinit pe Rusia nici 
la 1908-9 cînd cu criza Bosniei, nici la 1912 cînd cu războlul 
balcanic. Acelaşi raport arată însă că nici de astă dată Rusia 
nu era pregătită pentru războiu şi că era în inferioritate mili- 
tară faţă de Germania. Chiar ca număr era neîndestulătoare 
armata rusească, pentru a lupta cu succes pe loate fronturile 3. 
In fine flota rusă nu era superioară celei turcești +. 

Rezultă de aici că Rusia, deşi nu era pregătită, se crezu 
totuşi mi. apei să ia o atitudine de intransigenţă în perioada 
diplomatică a conflicului 5, pentrucă așa-i dicta situaţia et de 
ocrotitoare a „fraților“ Sirbi, Această atitudine se sprijinea 
însă pe concursul necondiţionat de care Franţa nu înceta a o 
asigura. Cît priveşte mobilizarea rusească generală şi secretă, 
îindreptață deci şi împotriva Germaniei, ea a fost smulsă taru- 
lui de anturajul lui, sigur de sprijinul Franţei 6, dacă nu chiar 
poruncită prin surprindere contra voinței lui. ŞI această moe 
i ag atras, în mod Inevitabil, declaraţia de războlu a Ger- 
maniei 7, 

Odată războiul ast!el destânţuit, ţelurile Rusiei erau astfel 
arătate de țar ambasadorului francez dela Petrograd: o recti- 
ficare de frontieră în Prusia orientală; Posnania şi o fractie 
din Silieza pentru „reconstituirea Poloniei” (bine înțeles subt 
sceptrul țarului) ; Galiţia şi partea septentrională a Bucovinei, 
pentruca Rusia să ajungă la „limita ei naturaiă, Carpaţii” 8. 

Rusia căuţă să atragă mal întâlu pe Bulgaria, şi pentru a- 
ceasta făcu presiuni asupra guvernului din Belgrad ca să a- 
corde concesiuni Bulgariei. Rusia manifesta „dorinţa ei sfintă 


Ibid 76-7. 
Ihid. 78, 
Ibid. 4-5. 
Ibid. 95-97. 
Corteanu. |. e 204. p 
Sociélé d'études documeniaires el criliques sur la guerre, Les 
origines de la guerre, Lelires à la Ligue des droits de l'Homme. Paris 
1921 p. 36.—Aminiirile lui M, Palcologue, ambasador atunci al Franței 
la Pelrograd, în Fevie des Deux Mondes, 15 lan. 1921.— Aceste docu- 
menie publicate de Francoji vin să conlirme acum arătările de mai de- 
mul! ale lui D. D. Pălrășeana, Vinovaţii, p. 25-t, 

7 Gusluvre Le Bon, Enseignements psychologiques de la guerre 
europtenn, p. 186—7, 

$ M. Palsologae în Revue des Deux Mondes, 15 Martie 4921 p. 261. 


Ausan 


RAPORTURILE RUSO-GERMANE 88 


de a restabili fraternitatea popoarelor slave şi mai ales a Sir- 
bilor şi Bulgarilor 1. Sirbia se arătă atunci dispusă să acorde 
Bulgariei fruntaria „Bregalnitza (cu Istip şi Radoviste Bolgari- 
lor), apoi la sud de revărsarea Lucoviţei în Bregainiţa, dea- 
lungul liniei de despărțirea a apelor, cea mai apropiată de Var- 
dar, de partea orientală“. Rapoartele ruseşti asupra acestor 
negociaţiuni adăogau : „Pasici pe că guvernul romin observă 
cu îngrijorare relaţiile sirbo-bulgare şi ar preferi, dacă ar fi 
nevoe, să aducă tratatului dela Bucureşti schimbări de acord 
cu toți semnatarii 2, fără a exclude posibilitatea, pentru a li- 
nişti definitiv pe Bulgaria, de a obține pentru ea cesluni dela 
alţii decit dela guvernul sirbesc™ 3. 

Nu sint urme ca aceste negociaţiuni sirbo-bulgare să fi 
continuat. Nu era de altfel probabil ca ele să ajungă la un 
rezultat. Bulgaria socotea că Rusia se arâtas= la 1913 părtini- 
toare pentru Sirbia 4 şi aspiraţiile ei erau îndreptate în alte di- 
recţii. De altfel nici tendințele ruseşti de siăpinire asupra 
Strimtorilor nu conveneau Bulgariei 3. 

In schimb, puţin după tratatul dela București din 1913, 
Rusia se gindise să profite de nemulţumirea pe care o stirnise 
în opinia noastă publică atitudinea dubioasă faţi de noi a A- 
ustro-Ungariei în timpul războiului balcanic. Indignarea Împo- 
triva perfidiei aliatei noastre făcuse să se uite că Rusia ne 
fusese tot atit de puţin favorabilă, după cum nu se ştia la noi 
că la Incheerea blocului balcanic subt auspiciile Rusiei, aceasta 
făgăduise Bulgariei Dobrogea. Vizita țarului la Constanţa fu 

unciul de plecare al unei nol orientări politice a Rominiel, 
ncă de atunci, în toastul său pe deciara că nu va läsa pe 
nimeni să se atingă de pămîntul Rominiei 5. Aceste cuvinte, al 
căror rost nu-l puteam înțelege atunci, se explică acum, în 
urma publicaţiei de cătră bolşevici a acordului ruso-bulgar de 


1 Laloy, 402. - Tal astfel! la 1915, cu prilejul une! misiuni rusești 
la Belgrad, care duse regelui Pelru și prințului maşienilor decorații, 
se ridicară loasluri pentru Rusia profectiare, Rusia stavă, Rusia siinid. 

2 Aveam un lralal secrel din 30 lalie 1915 cu Sirbia, Grecia și 
Munlenegru, peniru garanlarea mutuală a lralalului dela Bucureşii pănă 
la ratificarea lul de Sobrania Balgară, 

3 Laloy, 105 - „Aljii* nu puteau fi decili Rominia şi Grecia. 

4 „Adevărul“ de Duminică 19 Oci. 1914: declaraţiile minisirului 
bulgar dela Petrograd, Madjarol, cãirā ziarul Den. 

5 Declarajiile lui Radoslaroli în Vossische Zellung 25 lan. 1917, 
reproduse in L Rusu Abrudeanu, Rominia și războlul mondial, p. 175. 

6 Valoarea unor esifel de asigurări se pulea deduce din cele 
ce Rusia ne dăduse la 1877. Convenlia ruso-romină din 416 Aprilie a- 
celași an, zicea în arl. 2 că |arui se leagă a menține șia face să se 
respecte drepturile politice ale Slalulul romina... și Infegritatea actuală 
a fominiei”. Au explicat apoi Rușii că subinjeleszseră n fine cuvintele : 
„de călre Turcia“, 


gu "> 


85 VIAŢA _ROMINEASCA 


pe A NOIR A intilni tube i a 


“la 1902, pita care Dobrogea era făgăduită Bulgariei t Ţarul, 
în iri Său, vestea Bulgaria că acel acord nu mai era în 
vigoare. 

Nereuşind să stabilească o înțelegere între Sirbia și Bul- 
garia, Rusia se întoarse spre Romina, gindindu-se să obţie de- 
ocamdată măcar asigurări de neutralitate. ŞI izbuti, La 18 Sept. 
(1 Oct) 1914 se încheie o convenție ruso-romină, Rusia: a) 
ne garanta statu quo teritorial din acel moment, celace în 
Cupra oamenilor de stat ruşi însemna desigur retragerea fă- 
găduinţii făcute altă dată Bulgariei cu privire la Dobrogea; b) 
„Se obliga a recunoaşte Rominiei dreptul de a anexa porţiu- 
nile din Monarhia austro-ungară locuite de Romini“. Anexarea 
era deci lăsată exclusiv în sarcina noastră, Se facea însă re- 
zerva că „pentru Bucovina, principiul naționalităților va servi 
de bază la delimitarea teritoriilor anexate de Rusia şi Romi- 
nia”. Dacă deci Rusia ar fi fost victorioasă, Bucovina, în bună 
parte rutenizată, nu ne-ar fl revenit întreagă; c) Rusia se lega 
så ne acorde sprijinul ei diplomatic pentruca şi cabinetele din 
Londra şi Paris să ne recunoască acel drept de ancxare a pâr- 
ților romineşti din Monarhia habsburgică. In schimb, Rominia se 
obliga „să păstreze o nzutralitate p:letinească faţă de Rusia 
psi la momentul cînd va ocupa părțile locuite de Romini din 

onărhia austro-unpgară*2, 

Prin urmare, din acest moment, în schimbul numai al neu- 
tralității noastre, ştiam ce vom putea avea în caz de desmem- 
brare a Monarhiei habsburgice, Rusia ne-ar fi recunoscut drep- 
tul la partea din Bucovina şi la părțile din provinciile transcar- 
patine „locuite de Romini“, o definiţie cam elastică £ câte, 
cum voiu arăta, ar fi fost îndreptată „stricto sensu“ de Rusia 
victorioasă. 

intrarea Turciei în războiu puţin după acela alâturi de 
Puterile Centrale, dădu prilej Rusiei de a-şi urmări scopurile 
orientale, Ea prezintă Franţei şi Anglici la 19 Fevr. (4 Mar- 
ție) 1915 un memoriu despre cererile ruseşti în caz de izbindă: 
oraşul Constantinopol, malul apusan al Bosforului, marea de- 
Marmara şi Dardanelele, Tracia meridională pină la linia Enos- 
Midia, coasta Asiei mici între Bosfor, riul Sakaria şi golful Is- 
mid, insulele din marea de Marmara, insulele Imbros şi Te- 
nedos., Făgăduia Rusia că Constantinopolul va fi port franc, iar 
Strimtorile deschise pentru vasele de comerţ 3. 

Aşezarea husiel la Constantinopol şi Strimiori nu putea 


1 Telega din Solia, reproduse alunci în ziarele noasire („DI- 
pias de ji 50 Sepil. 1914), anunțau că un an mal Inatate (adică 
a 1913) se denunjase acordul ruso-bulgar pea cart, ziceau acele le- 
legrame, Rusia se obligase a ataca Rominia dacă aceasia ar alacă 
Bulgaria, Am văzul că Rusia se obligase la mai mult. 

2 Laloy, 106—7.—CI. „Steagul“ de Duminică 12 Mai 1918 

3 Laloy, 108 —„Adevărul“ dela 17 Marile 1915 cila un arlicol de 
Ch. Rivet în chestia Sirimlorilor cu declarajiiie ziarelor ruseşii, 


RAPORTURILE RUSO-OERMANE Sf: 1 2000 


conveni Angliei. Intr'adevăr şi Rusia, caşi Germania, stăteau 
în calea Angliei. Pentru Anglia ar fi fost de preferit ca răz- 
boul să se îi limitat întreeRusia şi Puterile Ceatrale, în spe- 
ranța unei fafringeri ruseşti. După aceasta, ar fi wmat alt răz- 
boiu pentru zdrobirea Germaniei slăbite, ı Dar precum altădată 
pericolul „cel mai apropiat" pentru Anglia se păruse că era Rusia, 
tot astfel acum „între perspectiva de a vedea pe Ruși la Cons- 
tantinopol sau de a vedea pe Germani la Anvers şi Calais... En- 
glejii au fost nevoiţi să ia atitudine contra celei din urmă. 2 
Aşa dar la inceputul anului 1915, Anglia şi Franţa asigurau pe 
Rusia prin convenţie, că după războiu va avea pos siunea Con- 
stantinopolei şi Strimtorilor cu condiţie de a garanta libertatea 
navigaţie! şi de a respecta drepturile ciştigate. 3 Soarta Sirim- 
torilor în caz de victorie a intelegerii era astfel hotârită în fa- 
voarca Rusiei înainta de decizlunea Rominici de a intra în ac- 
tinne alături de Rusia, 4 

La 1915, cu toată intrarea în războlu a Italiei, în Mai,5 
greul războiului îl ducea Franţa, In Decemvrie urmator, Dou- 
mer se afla la Petrograd cerfnd trupe ruseşti pentru frontul 
occidental, din cauza „semnificării fatale pe care ar avea-o.. 
ruperea liniei iranceze“. 5 Cerea 40000 oameni pe lună, ceia 
ce Rusia refuză, arătind că tot ce putea acorda cra o divizie. 
Refuzul rusesc nu este de mirare cînd ştim, prin raportul lui 
Sasonov dela 1914, că Rusia nu dispunea de o armată îndes- 
tulătoare pentru a ţine piept pe toate fronturile, Anul 1915 
este şi acela in care mai ales Franţa insista pentru a se clş- 
tga concursul Rominiei. Dar este deosebit de interesant, din 

unct de vedere romine:c, de a şti că tratativele nu puteau iz- 
uti, pentrucă Rusia găsea excesive două din pretenţiiie Romi: 

niei; aceia asupra întregei Bucovine= şi aceia asupra părții 
sud-vestice a Banatului. 9 Cu alte cuvinte, chiar în schimbul 
intrării noastre în acţiune contra Puterilor Centrale, Rusia nu 

1 Corteanu, p. 204,-la nolele mele zilalce găsesc, sub! dala 9 
lan. 4915, că zvonul circula alunci la noi că Anglia îndemna pe Valia 
să nu inire în acțiune până ce Rosia nu va fi făcul supremele siorțări. 

2 Corleanu, 199, : 

3 Renė Pinon în Revue des Deux Mondes 1 Sepi. 1919, p. 147. 

4 Convenjla a fosi complecială prin acordurile dinire Franja şi 
Angila cu privire la Interesele lor în Turcia asiatică, la 9şi 16 Mal 
1916 (Pinon |. c. 156 și în Revue des Deux Mondes i Fevr. 1921 p. 
393) deci lol înainte de Ințelegerea noasiră deliniiivă peniru intrarea 


in acțiune. 
eN si Tralalul lialiei cu nlelegerea, la 26 Aprilie 1915, în Laloy, 
10 119, 
6 Laloy, 124. 
7 Ibid 126, 

8 La 21 Nov. 1914 jarul spunea ambasadorului francez: „Galiția 
și partea septenirionald a Pucouinei vor permile Rusiei să allagă li- 
mita și naturală, Carpaţii” (Revue des Deux Mondes, 15 Martie 1921 
p- 261). 

9 1. Rusu Abrudeanu, Pacoslea rusească, Buc. 4920 p. 55, Aulo- 
rul esie un apologist el acjiunel întreprinse de Rominia alături de Rusia. 


88 P VIAȚA ROMINEASCĂ 


înțelegea să ne acorde mai mult decit ce ne acordase, în 
schimbul numai al neutralității, prin „convenţia dela 1914. In- 
ir'adevăr, mullă vreme, pun-tul de vedere al Rusiei a fost că 
neutralitatea Romîniei îi era mai de folos deci! intrarea ei În 
acţiune. Și Rusia şi-a menţinut acest fel de a vedea chiar şi 
după ce și-a dat seamă de greutalea de a învinge Puterile 
Centrale. 

La 5 (18) Februar 1916 prinţul Kudagev face într'ade- 
văr un răport câtră ministrul de externe Sasonov, propunind 
pacea separată cu Turcia, El scria: Orizare ar îi fost spe- 
ranţele şi calculele noastre de a ne fclosi d: intervenția Tur- 
ciei în războlu pentru a ne despăgubi pe socoteala ei la fa- 
cheerea păcii, trebue să recunoaştem că socotelele noastre n'au 
fost nimerite şi nu mai avem șanse de a se împlini. „Priaci- 
palul nostru adversar est: Germania, şi cum este mai însem= 
nat pentru noi a redobladi Curlanda decit a cuceri Strimtorile 
primul nostru scop trebue să fie strivirea Germaniei. Este o 
sorne sh a grea tacit impares ei cere toate sforțările 

PE ufem propune pace Turciel... - 
tru CE ng s4 dum Strimtorile". t Pr. POMENI AE aa 
usia s: îndoia deci de victorie cu to 
socotea că ajutorul nostru i-ar putea fi A Rem er rettet 
olos încît să-l cîştige cu prețul unor concesiuni pe care le 
socotea exagerate şi dăunăloare cauze! slave. Era probabil a- 
celaşi Sentiment de rerervă față de Rominia ca la 187/—8, de 
3: Midi Etela obligaţiuni morale faţă de noi, Mai era se vede 
şi Dus) eraţia că Rusia se angajase într'o luptă peste puterile 
ci, ră a ṣi măcar ce foloase va putea culege, şi că era deci 
ma catene a eontracta angajamente şi cu Rominia. Deaceia la 
aenar. A grin RA a ofensiva lui Brusilov, 
í e de oparte ca ch - 
nne = fie exclusă din desbaterile lain aatto Papei e eră 
ate ni pace, iar de altă parte „să se inceteze a se solicita 
a a ae Rominia”. + Pentru ce era Rusia să contracteze 
ai apa cind nici nu ştia încă ce va fi cu Polonia? 
si isa A increderea şi rezerva Rusiei faţă de noi s'au văzut şi 
aa >, unie 1916 cind Franţa a cerut Rusiei să activeze 
pon ipe pe materialului de războiu dela Arhanghelsk destinat 
tears g a insistat din nou pentru a se obţine intervenţia 
maior ret Schilling dela ministerul rusesc de externe a 
eat rază faţă de ambasadorul francez „sentimentele 
i m eta E e faţă de Rominia ale autorităţilor civile 
Deci atei eşti”. Doreşte şi Rusia intervenţia Rominilor, „dar 
va i ie Be ar fi să albă loc numai cînd strivirea Austriei 
caută interventie) ar 7e victoriile şi sacrificiile (ruseşti) (a- 
na numai de prisos, dar chiar de ne- 


1 Loloy, 128 -9, 
2 ibid. 157 nota. 


RAPORTURILE RUSO-GERMANE — 89 


dorit (indésirable)... Nu voim dectt o ofensivă romineastă fo- 
lositoare pentru noi“ |. 

Acesta a fost constant punctul de vedere al Rusiei, Ne 
arată cità incredere se putea avea în ea şi care ar fi fost ati- 
tudinea ei faţă de noi dacă s'ar fi aşezat victorioasă la masa 
ve 


In schimb, Franţa insista din răsputeri pentru a obţine, cu 
orice condițiuni, colaborarea armată a Romîniei. Ambasadorul 
francez explica tot atunci la Petrograd „oboseala inevitabilă ce 
începe a seobserva la poporul francez”; că la Verdun „pler- 
derile armatei franceze sint deosebit de simţitoare din cauza 
slabei populaţii franceze“, că „primise informaţiuni care-l "fă- 
ceau să considere căderea fortăreței ca posibilă în împrejură- 
rile actuale“ 2. 

Abia după aceste repetate insistențe ale Franţei ingrijo- 
rate, şi constatind propria ei slăbiciune, cu toată ofensiva lui 
Brusilov, se hotărăşte ia să ceară intervenţia Rominiei, dar 
pe tonul obişnuit al Rusiei faţă de ocrotiţii ei. Generalul Ale- 
xlev serie dar la 22 lunie st. v. 1916 ataşatului militar al Ru- 
siei la Bucureşti: „N'am crezut nimerit până în prezent să vă 
insărcinez a face demersuri pe lingă conducătorii romini rela- 
tiv la adeziunea armatei lor la aceia a aliaţilor, de oarece 
mam voit să stinjenesc libertatea hotăririlor lor. 3 Situația 
militară actuală s mă siltşte să vă însărcinez a explica... că 
este grea aşteptarea ca viitorul să ofere Romîniei condiţii mai 
potrivite unei intrări în acţiune“. Urmau consideraţii despre 
slăbiciunea armatei austro-ungare, consideraţii care, dacă ar fi 
fost adevărate, ar fi făcut desigur pe Alexiev să respecte şi mai 
departe „libertatea hotăririlor ominiei*.  Alexiev ăduia „in 
cazul unei hotăriri irevocabile a Rominiei, să transporte de pe 
acum, fără înttrziere, din Arhanghelsk, întregul material adresat 
armatei romine. Intrarea în acţiune a Rominiei în momentul a- 
cesta va avea O valoare corespunzătoare...„, celace nu va fi 
în cazul:cind hotărirea va fi aminatä.. Situația poruncește 
Rominilor a se alătura nouă acum sau niciodată...” 

AMouazi, 23 lunie 1915, Alexiev trimitea altă telegramă 
în care, după ce afirma sleirea forţelor germane, adioga: „Cine 
va amenința pe Romtni în Dobrogea? Cea mai mare parte 
din trupele bulgare este atrasă spre Salonic. Rominii vor pr 
tea să se asigure lesne... fărd să mai ceară fărămițarea for- 

telor noastre ce execută misiunea principală. Necesitatea ar pu- 


1 told 145—6 

2 Ibid. 146 7. s 

5 Fireşte nu asilel de considerații de delicatejë molivaseră ati- 
tudinea Rusiei. 

4 Frază dubioasă care avea aerul să lase a se înlelege că si- 
iuajla era favorabilă aliaților care dădeau din mărinimie Rominiei o 
u de a prolila şi ea, pe cind în realilale intervenjia Ro- 
miniei avea de scop să uşureze o siluajie foarle grea. 


99 __ VIAȚA ROMINEASCĂ 


tea desigur să ne silească a îndrepta una sau două divizii în 


crai Sr i...* Acest document este de o deosebită importanţă. - 
a 


i întăiu arată că guvernul romin se gindise că acţiunea 
noastră putea îl periclitată din partea Bulgariei, şi ceruse în 
consecință Rusiei un insemnat contingent militar pentru frontul 
de sud. Al doilea, arată că acest ajutor Rusia nu-l putea da, 
căci ar fi însemnat „fărămiţarea forțelor ei“. Şi într'adevâr, 
Rusia nu putea. Este destul a apropia această telegramă a lui 
Alexiev, de raportul lui Sasonov câtră ţar la 1914 constatind 
nepregâtirea Rusiei, şi de raportul lui -Kudaşev dela 1916 ce- 
rînd pacea separată cu Turcia, pentru a putea concentra toate 
forţele contra Germaniei. Mai arată telegrama lui Alexiev că 
situaţia militară nu era de loc favorabilă Rusiei şi aliaţilor ei 
şi câ aveau imperioasă nevoe de concursul Rominiei. Mai a- 
rată iarăşi că maximul de trupe ce Rusia ne putea da era de 
una sau două divizii. in fine, această lipsă de trupe atit pe 
frontul de apus cit şi pe cel rusesc făcea că pretinsa atracţie 
a trupelor bulgare spre Salonic era o simplă amâgire, Cu-toate 
acestea Alexiev amintea că armata rusă era chemată să exe- 
cute misiunea principală. Misiunea Rominiei avea să fie deci 
secundară... cum a fost privită de Rusia şi la 1877—8. ŞI in- 
cheia Alexiev cu ameninţarea că dacă Rominia va aştepta „o 
slăbiciune mai mare a Austriacilor (Rusia nu va avea) nici o 
nevoe de cooperarea romină şi chiar nu va mai fi rațiune dea 
permite Rominilor să facă o intrare triumfală pe teritoriul aus- 
ap i Cu alte cuvinte Rusia anula acordul cu Rominia de- 
a f 
Guvernul romin nu rămase pe tărimul acelui acord. Re- 
luînd negociațiunile pentru o intrare în acțiune a Rominiei, îşi 
menţinu însă integrale pretenţiile pe care le formulase dela 
1915 în privinţa revendicărilor naţionale ale Rominiei, şi care 
ştim că păreau Rusiei exagerate. La 23 lulle 1916 sosi în 
sfirşit la Petrograd telegrama președintelui Poincaré câtră ţar 
în care il ruga să facă tot posibilul pentru a cişiiga concursul 
Rominiei. De astă dată ţarul cedă, fără a lipsi însă de a face 
încă ceea observația că pretenţiile Rominiei erau foarte exa- 
gerate. 4 a ? 
Subt presiunea deci a Franţei care, cum arată coaversaţia 
ambasadorului ei la Petrograd dela 12 (5) Iunie 1916 cu ba- 
ronul Schilling, avea nevoe cu orice prej de intervenţia Romi- 
niei pentru a decongestiona şi salva cetatea Verdun, s'a hotă- 
rit, cu părere de râu, Rusia să ne acorde Banatul întreg. Dar 
convenţia politică încheiată de Rominia cu aliaţii la 4 (17) Aug. 
1916 tot nu ne atribuia Bucovina întreagă, ci numal pănă la 


1 Rusu-Abrudeanu, 108-9. 
2 Ibid. 


usu-Abrudeanu, 55,—Cl. Š 8 - 
Buc. 1918, p. 19-21. oşura: Cum s'a prăpădi ara 


RAPORT ARE RUSI ODA 9 


Prut. lar prin convenţia militară încheiată în aceiaşi zi, dacă 
a se obligau ca armatele lor dela Salonic să inceapă „O 0- 
fensivă atirmată“,— care nu s'a produs pentrucă mu se putea 
produce,—în schimb Rominia a trebuit să se mulțumească, drept 
ajutor din partea Rusiei, cu două divizii de infanterie şi una 
de cavalerie |, pentru bunul motiv că nu ne putea da mai mult, 
cum ne vestise Alexiev incă din lunie. Rusia nu dispunea 
de trupe pentru Rominia, după cum nu dispusese nici pentru 
Franța. Dimpotrivă, trupele romine erau menite să uşureze sfor- 
țările pe care aliaţii le făceau atit pe frontul din apus, cit şi pe 
cel de răsărit. 

Incheiată astfel subt presiunea nevoii, convenţia dela 4 
(17) Aug, 1916 nu era sinceră, şi este neîndoios că dacă Ru- 
sia ar fi fost victorioasă, ea nu ne-ar fi acordat, în cazul cind 
războiul ar fi fost continuat până la desmembrarea Ausiro- 
Ungariei, decît cel mult ceiace se angajase incă dela 1914 a 
ne recunoaşte în schimbul neutralității 2. 

Este de observat că în convenţia dela 1916 nu se preve- 
dea angajamentul ca războiul să fie continuat pănă la desmem- 
brarea Monarhiei Habsburgice, astfel ca realizarea aspirațiilor 
noastre să devie cu putință. Ziarul englez „Manchester Guar- 
dian“ avea să ne lămurească mai tirziu că guvernul rus s'a O- 
pus cu tărie să garanteze continuarea războiului pănă ce toate 
revendicările teritoriale ale Rominiei să fi fost satisfăcute, De 
aceia şi ministrul francez Briand putea declara că „Rominia va 
trebui oricum să se supue împrejurărilor, dacă aliaţii vor fi nu- 
mai in parte victorioşi“ +. 

Mai vîrtos nu apărea ca neaparat obligatorie executarea 
tuturor dispoziţiilor din convenţia dela 1916. Dovadă este că 
şi fără Rusia victorioasă, nu ni s'a acordat Banatul intreg, nici 

inia convenită a forma hotarul spre Ungaria5. In cazul Ru- 
siei victorioase mam fi avut nici partea din Bucovina dintre 
Prut şi Nistru; tot ziarul „Manchester guardian“ a calificat con- 
"sale dela 1916 de „negustorie condamnabilă în fond ca şi în 
formā" &. ; 


i Textul celor donă convenjii, in Rusu Abrudeanu, p. 57 și 59 
2 Ziarul rusesc „Djen“ destăinuind, în vara 1917, negocialiunile 
urmate cu Rominia şi convenția încheiată la 1916, scria că Rominia își 
rezervase de a onexa lerilorii care cuprindeau Ueroinicni, Sirbi şi 
Bulgari, sperînd înir'o pradă tot alil de uşoară ca la 1915, Astiei Ro. 
miala a fos! „viclima pinopată a setei ei uşuralice de dominajiune”, 
Ziarul socotea că Rusia jaristă îşi călcose încă odală indaloririle fală 
de Slavi, după ce admisese pretențiile Liajiei asupra Adriatice. 
3 Citat în „Sieagul” dela 24 Junie 1918 
4 Ibid. Ceiace inseamnă că pacea s'ar Íl pulut încheia şi fără 
Rominia, cu loale că ari. V al convenției noasire oprea păcile separate, 
P. decepiille Rominiei din cauza nerespeclării de căltă aliați 
a lralaiului incheiat cu ei, vezi discursul d. |. I.C Brăllanu în şedinţe 
erei dela 17 Dec, 4919 , eabeiezia, p- 167), iar doc, relulive, în 
Abrudeanu, Rominia și războiul mondial p. 306—325, 422. 
6 Cital in „Steagul“ dela 24 lunie 1918. 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„ Oprirea ofensivei lui Brusilov, după intrarea în acţiune a 
Rominiei, era rezultatul firesc al nepregătirii militare a Rusiei, 
Tot această nepregătire a fost şi cauza adevărată a încercărilor 
Rusiei de a se retrage din luptă. Majoritatea „intelectualilor“ 
din Rusia dorea o infringere pentrucă numai astfel se puteau 
obţine reforme democratice, pe cind o victorie ar fi întărit des- 
potismul, 1 Dar tocmai pentrucă o victorie era socotită cu ne- 
putinţă, se gindea guvernul țarist la chipurile de a înceta lupta 
mai nainte ca o înfringere decisivă să zdruncine temeliile regi- 
mului autocratic 2. eaceia încă din Fevruarie 1916, fiind 
prim ministru Stürmer (dela 20 lanuarie 1916), iar ministru de 
externe Sasonov, se gindise prințul Kudaşev la o pace separată 
cu Turcia. Deacela, in lunie acelaşi an, fiind acum ministru 
de externe Stürmer, intrarea în acţiune a Rominiei părea de 
prisos la Petrograd. Se urmau atunci negociaţiuni ascunse În- 
tre Rusia şi Germania. Declaraţia făcută de baronul Schilling 
ambasadorului francez cu privire la „sentimentele de sfială“ care 
împiedică autorităţile ruseşti să lase să treacă spre Rominia 
materialul de războiu adunat la Arhangheisk, trebue pus în legă- 
tură cu următoarea telegramă găsită printre bhirtiile faimosului 
Rasputin : „Ne vel face personal raport asupra negocierilor cu 
Rominia şi asupra siorţărilor pe care noi le facem ca materia- 
lul de războiu englez să nu sosească în Rominia“. 3 Interven- 
țiile aliaţilor Rusiei pentru a hotări intrarea în acţiune a Ro- 
miniei au impiedicat realizarea, depe atunci, a planurilor Ru- 
siei de pace separată. 

Infringerile Romîniei au fost însă un minunat prilej de a 
relua firul tratativelor. larăşi se părea că de victorie nu mal 
poate fi vorba. Iarăşi trebuia scăpat regimul țarist. In Octom- 
vrie 1916, Rasputin se afla în misiune secretă la Berlin, de 
unde raporta ministrului de interne Protopopoff despre audiența 
pe care o avusese la Kaiser 1. Este deci foarte probabil inte- 
meiată părerea lui Charles Rivet că in aceste Sogootaiăeul cu 
Germania stă secretul opririi ofensivei nemţeşti pa Siret în Dec. 
1916. Pretextind infringerea rominească, Stirmer se va fi gin- 
dit la minunatul prilej de a încheia pacea, dobindind poate 
chiar o întindere a hotarului rusesc pănă la Siret 5. Era de- 
sigur o „tradare“ 6 faţă de aliaţi, dar nu o tradare faţă de in- 
teresele ţarismului. 

Erau tot atunci mal mulţi în sferele conducătoare ruseşti 


1 Același silupiie ca la 1912. Vezi Stere în Viaja Rominească 
YI H p. 274 

2 Rusu-Abrudeanu, Pocosiea rusească, 122—353. 

5 Ibid. 162. 

4 Rusu-Abrudeanu, 146 Cf. Ibid, 149, curioasa scrisoare a farl- 
mei cătră Raspulin: „am primii instruciii peremtorii din Berlin“, 

3 Articol în „Le Temps”, vara 1917, reprodus în Abrudeanu, 


6 Declaralia lui Miltukol!, Ă "ua cadeților, în Dumă după căde- 


rea lui Stirmer (Ibid. 120, 427, | 


Àr BEC 1. .——. A 2 


RAPORTURILE RUSO-GERMANE 93 


care se gindeau să se folosească de întringerile Rominiei pen- 
tru a obţine măcar revizulrea concesiunilor ce Rusia ne făcuse 
de nevoe în Aug. 1916 şi care păruse totdeauna exagerate la 
Petrograd. Este de o importanţă capitală pentru cunoaşterea 
întenţiilor adevărate faţă de noi ale Rusiei cu care ne allasem, 


raportul semnat „Polivanow'“, găsit de bolşevici în arhivele ru- 


seşti și publicat de ei!. „Chiar dela început, zice acest ra- 
pori şeful statului major al generalismului aprecia, din consi- 
erații de ordin militar, că neutralitatea Romtnlei era mai avan- 
tajoasă pentru noi decit participarea ei la războiu, Dar mai 
tirziu generalul Alexeiev se raliă la punctul de vedere al ata- 
ților.... In August se incheie cu Rominia o convenţie... prin care 
(i) se acordau extinderi de teritoriu care evident nu corespun- 
deau proporției participării ei la operațiile militare... Dacă tm- 
prejurările s'ar desvolta astfel încit convenţia... din 1916... s'ar 
putea realiza complect, s'ar creia în Balcani un stat foarte ge 
ternic.. cu o populație de aproape 13 milioane locuitori. Este 
evident cå nu s'ar putea conta ca acest stot să rămīe amical 
față de Rusia şi că el m'ar năzui să-şi realizeze aspiraţiile nā- 
tionale asupra Basarabiei... lată dece nârvirea visurilor Ro- 
miniei,.. de a ajunge o mare putere... nu este în mod particu- 
lar contrară intereselor politice ale Rusiei“, ŞI concluzia ra- 
portului era că trebue folosită împrejurarea pentru a revizii 
concesiile făcute Romîniei. 

Planul lui Stürmer, denunţat deopotrivă în Rusia de po- 
trivnicii lui Rasputin 2, al Germaniei şi ai ţarismului, n'a putut 
(i executat. Războiul a mai fost continuat astfel de Rusia. In 
lanuarie 1917, Franţa ceru Rusiei să consimtă ca provincilie 
transrenane ale Germaniei, în caz de victorie, să fie astfel or- 
ganizate încît „Rinul să fie pe viitor un hotar” strategic solid 
contra unei invazii germane“ 3. Rusia primi propunerea cu 
condiţie ca Franţa, la rindul ei, să primească cererile formu- 
late de Rusia incă dela 24 Fevr. (8 Martie) 1916 cu privire la 
Polonia şi rămase fără răspuns 4. Franţa consimţi atunci să 
lase Rusiei mînă liberă în fixarea hotarelor ei europene 5. Po- 
lonia era sacrificată 5 de aliaţii care declaraseră ca luptă pen- 
tru emanciparea popoarelor. 


1 In /zaestia, apoi în „Le Journal de Rusie“, anul | n. 86 de Marji 
1427 Nov. 1917. Reprodus în ziarul „Lumina“ dela 5 Oci. 1947 şi în A- 
brudeanu, |. c. 168-471, 
2 Asasiaal în Dec, 1916. 
3 Laloy, 156. 
4 Imprejurare care va Îl coniribull atit la atiludinea Rusiei față 
de pretealiiie Romiulei, cil şi la încercările de pace separală. 
3 loy, 137—8 —D'Eslournelles de Conslani, Que devient la 
sociélé des nallons ? i 
Mesagiul lai Wilson din 22 lan, 1917, Inain!e de intrarea în 
războlu a Statelor Unite, vorbeşie încă de o Polonie unilară şi Inde- 
enlă, dar memoriile a sadorului american Gérard (L 47, 251, 
24) după intrarea Sialelor Unile în războlu (Aprilie 1917) nu mai vor- 
besc decil de posibililalea ca o porțiune dia vechiul regat al Poloniei 
ri devia sie? autonom, Siatele Unile erau leguie prin angajamentele 
ajilor lor. 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Revoluţia rusească din Februarie 1917 a dovedit însă în 
curind că negociaţiunile de pace separată încercate, fusese fa- 
tr'adevăr motivate de neputința Rusiei ţariste de a continua 
războiul fără a provoca convulsiuni interne. 

Dacă Rusia ar fi fost victorioasă, m'ar fi putut fi vorba 
deci de independenţa Poloniei reîntregite. 

Galiţia ar fi fost a Rusiei, ca şi nordul Bucovinei cu Cer- 
wy gi: şi o bună parte din Maramureş. O parte a Banatului 
ar fi revenit Sirblei, iar din celelalte provincii transcarpatine 
ni s'ar fi atribuit „părţile locuite de Romini” şi aceasta stricto 
sensu, 2 pentrucă nu putea conveni Rusiei „un stat foarte pu- 
ternic... (pe care) nu s'ar putea conta că va râmine amical 
față de Rusia (şi care) ar năzui să-şi realizeze aspiraţiile na- 
tionale asupra Basarabiei” 3 

Rusia g'ar fi aşezat la Constantinopol şi Sirimtori. 4 

Este izbitoare asemănarea intre atitudinea Ruşilor faţă de 
noi la 1877 şi la 1916. Fiecare dată, cum au trecut hotarul, 
ne-au vorbi! pe ton de poruncă. La 1877 Nelidow, la 1916 
Polivanow, socoteau că situația militară justilica o revizuire a 
convențiilor încheiate. 6 

Deaceia se poate spune, cu mai mult temeiu, de alianţa 
noastră cu Rusia la 1916, ce s'a spus de alianţa dela 1877, că 
însemna „© uitare a trecutului istoric şi o lipsă de prevedere”.7 

Deaceia, prăbuşirea Rusiei care a gen apare, atunci 
cînd s'a produs, ca o nenorocire pentru aliaţii ei, a fost în cele 
din urmă un noroc pentru noi, dei cum a fost o uşurare pen- 
tru Anglia. ŞI noi, caşi Anglia, am dobindit dintr'odată re- 
zultate ce în mod normal nu puteau fi decit roadele a două 
războae norocoase. Noi, prin prăbuşirea Rusiei şi a Austro- 
Ungariei, Anglia prin prăbuşirea Germaniei şi a Rusiei. 


loan C. Filitti 


11. L C. Brătianu, discurs în ședința Camerei 16 Dec. 1919 
(Desbaleri p. 159). 

2 Se şile că şi fără Rusia victorioasă, aliații nu ne-au acordal: 
nici spre Ungaria, holarul prevăzul de convenția dela 1916 (Rusu-A- 
brudeanu, Rominia şi războlul mondial, p. 422). 

3 Raport citat al lui Polivanov. 

4 „Dacă Rusia şi-ar îl păstrat locul în marea alianță, chesiia 
“Constantinopolei ar fi fost dinainle rezolvită* prin convenția dela 1915, 
scrie Rent Pinon (Revue des Deux Mondes, 1 Sepi. 1919 p. 147). 

5 Rumänien und der Verirag von San Stefano. Von einem rum. 
Semaler: ana 13.2 CEL L C: Bratianu ln șediaje Camerei dela 16 

4 p: 4 a 1 
Dec. 1919 (Desbaleri p. t61 coloana 200 Sa 
7 Rumänien und der Verirag ton S. Sielano, p. 12. 


LEON DREI 


(Roman) 
XIII 


& 

Nina Marcovna Serebreanala îşi începu dimineaţa sa de 
femee de afaceri prin aceia, că îşi îrecă cu un burete imbibat 
in apă rece ca ghiaţa, corpul, gol până la talie, slab, puţin a- 
trăgător, din cel mai indulgent punct de vedere, Reţeta asta, 
de a fi totdeauna vioae şi sânătoasă, de a nu şti ce e răceala, 
guturaiul, gripa, bronşita, anghina,—ea o recomandase odată şi 
tivărului Leon, şi-i ceruse stârultor să se folosească de preţi- 
osul ei sfat, făgăduind totodată, că după nuntă are să se in- 
grijească ea singură de sănâtatea lui. După aceste vorbe Leon 
Drei se simţi la marginea gropii, dar sentimentele care-l fră- 
mintau, nu le tradă printr'o singură vorbă, Numind-o în gta- 
du-i idioată şi proastă cu diploma, îi puse, ca din nebăgare de 
samă, mina pe piept, o privi pătimaş în ochi şi-i sărută 
mina 


Sfizşind cu fricţiunea, pe care o făcea după toate regulele, 
Nina Marcovna îşi începu toaleta ; dar, ca o adevărată femee 
de afaceri, se ocupă de ea nu mai mult de cinci minute. Ro- 
chiile o preocupau puţin. Un costum de lucru, comod, eagle- 
zesc, era îmbrăcămintea ei de preferinţă. Se închina la tot ce 
e englez, chiar în mărunţişuri. lar față de poporul însuşi a- 
vea un cult. Il repens pentru priceperea în afaceri, pentru 
însuşirea lui de a fi scurt, pentru hotārirea, bravura, pentru 
însuşirile prețioase ale minții şi inimii, şi încă multe alte vir- 
tuți, ca forța de muncă, iscusința, buna credinţă, iubirea pen- 
tru mare ; şi la o ocazie, ar fi putut vorbi despre Engleji, fără 
să se obosească, două-trei ceasuri. In ochii el idealul unui bår- 
bat era—un Englez. li plăcea grozav o faţă bărbătească de 
Englez, cit se poate de uscăţivă, lungăreaţă, cu bârbia puter- 
nică. turnată ca din fier, cu fruntea înaltă, visătoare, ca a unui 
Shakespeare, cu ochii albaştri, ca cerul, şi perfect de rasă. Şi, 


96 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cu toate că în figura lui Leon Drei la prima vedere nu era ni- 
mic englezesc, Nina Marcovna susţinea totuşi, în ciuda eviden- 
tei, contrarul. Era destul să te uiţi bine aşa, fără nici o idee 
preconcepulă, la faţa lui, rotundă şi lipsită de energie, 
şi să îndepărtezi, în gind, depe buza aceasta mustăţile incîn- 
tătoare, — şi fiecare ar fi descoperit în el pe un adevărat En- 
glez. Fruntea,ca a lui Shakespeare... Ochii—ca cerul... 

In societate, oricit s'ar părea de ciudat, chiar contrazică- 
tor lucrul acesta, Ninei Marcovnei îi plăcea să se arate în 
rochii obişnuite europeneşti, foarte scumpe, de obiceiu cu un 
decoltaj mare la piept şi la umeri. Umerii ei înguşti erau cu- 
noscuţi. Despre omoplaţii ei circulau legende. Dar lumea in- 
dulgentă îi erta,— pentru bogăţia ei, şi omoplaţii, şi celelalte ex- 
centricităţi. Bogăția o făcea invulnerabilă şi simpatică nu nu- 
mai în ochii bărbaţilor. Femeile se închinau în faţa .inteligen- 
tei ei hotărite. O invidiau totuşi, şi pentru independenţa ei, şi 
pentru perseverența-i englezească. O invidiau pentru nepăsa- 
rea „şi curajul de a se mărita cu un om necunoscut, deşi fer- 
medftor şi mult mai tinăr decit ea. Despre briliantele ei nu 
vorbeau, decit ridicînd sprincenele. lar toate împreună: omo- 
plați, excentricităţi, faima de femee versată în afaceri, briliante, 
creau În jurul ei un fel de ceaţă, care încinta şi fermeca, în 
ma chipul ci de pasere multor bărbaţi li se părea chiar atră- 
gător. 

După ce se îmbrăcă în costum de lucru, Nina Marcovna 
se uită la ceasorniculeiminuscul, dădu din cap şi sună la con- 
toar. Administratorului Isidor Isacovici Zucherman, care se 
grăbi la telefon, i se păru, cînd puse tubuleţul la ureche, că 
cineva l-ar fi înjurat cu o vorbă urită. Isidor Isacovici lăsă 
tubul şi holbă ochii cu indignare. Mult timp mai sună după 
asta telefonul, până cînd Zucherman îşi făcu milă să se apro- 
pie. Nina Marcovna era supărată. Chiar la distanţă de cinci 
paşi încă se mai auzea mica ei voce, Isidor  Isacovici fu cit 
pe-aci să aibă un atac. După asta Isidor Isacovici o jumătate 
de zi zbieră prin biurouri, - 

După ce dădu citeva ordine importante, Nina Marcovna 
atirnă imbuleţul şi porunci să i se aducă cafeaua. Dejuna fn- 
tr'o sofragerie mare, nu tocmai luminoasă, cu trei ferestre spre 
curte. Lingă masa lungă a sofrageriei producea impresia u- 
nei mici figuri de ceară, lucrată cu iscusință. Tot aici, la ca- 
fea, plănui două scrisori de afaceri: una în franţuzeşte, alta în 
englezeşte: una cetățeanului Leon Bouaille, alta Iui mister John 
Fein. Se înțelege, simpatiza mult mai mult cu directorul fir- 
mei Simplenol şi Co., mister John Fein, decit cu cetăţeanul 
Leon Bouaille, dar în scrisori purta aceiaşi corectitudine și po- 
liteţă, pentru a nu jigni pe nimeni, cum spunea ea lui Leon 
Drei, îi a nu provoca bânuială de preferinţă faţă de Englez. 

rancejii sînt un popor foarte amabil, dar nestăpinit, vic- 
lent, aprins. Capul fiecărui Francez parcă ar fi încărcat cu 


LEON DREI Ga 97 


iarbă de puşcă. Și în tot cazul nu trebue întăritat leul, chiar 
dacă e îngrădit cu zăbrelele culturii şi educaţici. 

Femeia de afaceri îşi petrecu restul dimineţii lingă mesuţa 
mică de scris, pe care un om de afaceri obişnuit ar fi găsit-u 
incomodă pentru scris. Cu capul lăsat pe un umăr şi păstrind pe 
faţă expresia melancolică încă din momentul cind i s'a servit 
cafeaua, începu să scrie. Scrisoarea câtră Englez înainta liberă, 
nestinjenită. Parcă ar fi scris Jul Isidor Isacovici Zucherman. Cu 
Francezul mergea ceva mai greu, dar şi această problemă o re- 
zolvi ea satisfăcător şi se felicită chiar pentru îndeminarea și 
iscusința sa. . 

Cetăţeanul Bouaille, — işi zicea ea,—are să-mi aprecieze in- 
teligența : sînt foarte mulţumită de întorsătura din urmă a fra- 
zel. Acuma mi s'a mai înseninat şi dispoziţia. Ce-a fost mai 
greu, s'a făcut. 

Se sculă, îşi trosni degetele, cum avea obiceiul, se uită 
din nou la ceasornic şi sună lui Leon Drei. Melancolia îi dis- 
päru depe față, ochii i se aprinseră de dragoste, şi îndată 
simți moleşeală În trup. 

Leon Drei, auzind sunetul telefonului la ceasul obişnuit, 
luă alene aparatul, îl lipi delicat de ureche şi cu voce gravă, 
parcă n'ar fi ştiut că e Ninca, rosti: 

— Ascult. Allo! | 

— Bună dimineaţa, dragă Leon, auzi cl vocea cunoscută. 

— A, tu eşti, scumpa mea,—rostiel, caşi mirat, — nu m'am 
aşteptat aşa de dimineaţă la sunetul tău, Bună dimineaţa, Ninocica. 
Cum ai petrecut noaptea? Bine, sper. Dar unde-i sărutarea 
după „bună dimineață“ ?—iîl reproşă el cu gingâşie, Dar eu nu 
n supăr, —o linişti el îndată. : 

— Da, se înţelege, te sărut, - zise ea, simiind din nou o 
moleşeală in trup, —şi te aştept. O să mergem la uzină, ca să 
vedem cum merg lucrările. Vino la biurou. Trebue să jau ct- 
teva diăpoziţiuni foarte importante. Firă mine domnii ăştia n'au 
să tacă nimic. Îţi trimit imediat automobilul, 

— Eşti un inger,—strigă el cuun gest aprins,—dind peste 
cap ochii în faţa aparatului. — Toată dimineaţa asta am stat în pat 
şi m'am gindit la tine. Am visat despre acel ceas fericit... ei, 
las" că tac, tac...— strigă el în tub cuo voce prefăcută de copil. 
De ce eviţi cuvintele de dragoste, scumpa mea? In ele sti 
sarea, ele-s zaharul sentimentului... Zaharul dragostei sint cu- 
vintele, cara se prefac în sârutări, ce tac să se învirtească 
minţile, iar sărutările se prefac în... ei, tac, tac.. Mă tiranizezi, 
fetița mea. Imi omori bărbăţial... 

— Dar nu se poate vorbi, dragă, despre asta prin telefon, 
—şopti Nina Marcovna, uliind, că vorbeşte prin telefon. 

— N'aud,—zbleră Leon Drei.—Dracu' s'o ia,—se gîndi 
el, să fac mai bine o mică comandă.—Apropo, dragă,—tu mă 
auzi ?—iatrebi el,—dă ordin să se pregătească ceva de min- 
care pentru plecarea noastră, De pildă, un funt de icre proas- 

7 


S8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pete, se poate şi şuncă, fricando... da, fricando,- se corijă el, 
simțind deodată o foame grozavă.—Și ridichi roşii, — incepu el 
să dicteze,—unt de cremă ; încolo, mai complectează şi tu. Dar 
eram cît pe-aci să uit: poruncește să se pună în coşuleţ o 
sticlă de Burgogne. La revedere, fericirea mea... 

„Cit e de naiv, ce copil!—se gîndi Nina Marcovna, vi- 
sătoare, atirnînd aparatul.— Nic! nu-şi dă samă,cit e de drăguţ. 
li plac, ca unui copil, fleacurile astea de icre proaspete. Ce 
mincare e asta ? Dar ce are bun carnea de vijel, pe care euo 
prefer oricărui fel de carne ?—ii veni ei îndată în minte.—Fie- 
care air slăbiciunea lui. Răposatului meu lenea îi plăceau pi- 
roştele“. 

T Cu un gest obosit, cum avea obiceiul în societate, duse 
mina la frunte şi era cit pe-aci să zică „a început să mă doară 
capul“, dar se reţinu, aducindu-şi aminte că e singură, 

„La ce mă gindeam eu, —işi zise ea;—la Jenea, mi se pare. 
Eu faţă de el nu-s vinovată. Dacă muream eu, el demult 
s'ar fi însurat. Dar, dacă Jenea ar vedea cum mă îmbrățișează 
Leon,—se gindi ea din nou,—ar suferi. Sărmane Jenea, eu 
nu-s vinovată. Mi-i milă de tine, dar ce pot să fac? Aimu- 
rit, şi niciodată... niciodată... Ochii i se umeziră. Işi şterse la- 
crămile şi deodată zimbi, căci o rază de soare îi lunecă pe 
față.. Da, mă iubeşte foarte, foarte mult, e așa de pasionat, 
de nestăpinit. „Zaharul iubirii se preface în sărutări”,— îşi a- 
duse ea aminte de vorbele lui Leon —Săruţările lui sint dulci 
ca mierea,-—se gîndi ea; şi deodată simţi desluşit dulceaţa sã- 
rutărilor şi pariumul mustăţilor lui.—lasomile, iasomie! E iaso- 
mia lui! Dar cit e de greu să-l stăpineşti!.. Şi-i ador ochii 
lui lacomi. Ajunge, cit m'am gindit la dinsul, - îşi zise ca se- 
ver, înfigîndu-și unghiile în micuţa-i batistă. E rău că Leon n'are 
gust pentru afaceri. E cu desăvirşire lipsit de dorința de a 
munci. Trebue scrise adresele pe plicuri“, 

Se aşeză din nou lingă mesuţă şi începu să scrie adresa 
Englezului. 

„El e ca un copii, nu du foto că e plicticos să trăeşti 
țără muncă. —se gindea ea, plecind căpuşorul şi lunecind iute 
cu condeiul pe hirtie. Dar e atit de drăguţ, şi eu il ert". 

Sfirşind de scris, sună şi porunci fetei din casă să-i a- 
ducă paltonul, care pare bărbătesc, şi pălăria de par, ce pare 
tot bărbătească... 


„Isac Grabov privi în stradă şi anunţă solemn: 
Automobilul a sosit. 


XIV 
— Foarte bine,—zise Leon Drei.—Dă-mi pălăria. Țigă- 


rile, mi se pare, nu le-am uitat? Vezi, n'am lăsat ceva pe masâ ? . 


Unde-s cheile? Sint, sint! 


mă găseşti? Bine? Ei, ce 


femee se poate compara cu în frumuseţe, Grabov ? Cum- 
pâraţi, domnilor, pe Leon Cine dă mai mult?— Femee 
stricată, ce eşti !—se mustră blindeţă.— Eşti o femee stri- 


cată, o femee de stradă, o 3,—işi aruncă sieşi, stind di- 
naintea oglinzii.-— Ei, dar nu mic. Grabov, condu-mă. 

Grabov îl luă de braţ aproape pe sus îl cobori pe 
scară. Numai în stradă Leon Orei reinvie, şi cu gravitatea u- 
nui bătrin general, sau mare demnitar, se urcă în automobil. 
Aşezindu-se ca într'un fotoliu, porunci şoferului să dea drumul 
maşinii şi făcu semn de adio lui Grabov care, după plecarea 
stăpinului, plecă îndată la noii săi prietini, ca să deplingă 
împreună cu ei pe nenorocita ludita. 

Leon Drei, după ce-şi aprinse ţigara, porunci şoferului 
să întoarcă spre bulevard. 

„Ninca are să mă mai aştepte, vreau să mă arăt la bu- 
levard, — îşi zise el. Las” să mai lucreze deocamdată la biurou. 
lubeşti pe Leon? - munceşte pentru el şi ai răbdare! la să mă 
intind eu mai bine. Păcat că nu mă poate vedea tâticul. l-ar 
face o poa nespusă Despre mama nu mai vorbesc; ar in- 
cepe să joace aici, în stradă. Le mulțămesc că m'au făcut. Sint 
drăguţi, sint drăguţi“, — bombănea el, nedindu-şi samă de vorbele 
sale şi uitindu-se la trecători. 

Pe bulevard petrecu citeva minute foarte plăcute, Pu- 
biic era puţin, dar în schimb un public ales, acela care anti- 
me la această oră a dimineţii apare, ca să respire la aer cu- 


ral, pe cind oraşul munceşte, Inainte de toate n Drei zări 


pe Ana Leontievna Rozen, vechea, fermecătoarea lui amantă, 
cu care de cltva timp era în răceală. Nu ştiu cum se făcuse, 
că o bătu, şi ea se supărase şi continua să se uite la el urit, 
Leon o salută, fi făcu un semn oarecare, lar ea îndată se in- 
senină şi-i făcu vesel din cap 

„ira trecut, —se gindi ei;-— el, bravo, prin urmare azi tre- 
bue s'o „ppt. Mi se pare, n'am să am timp, — începu să 
chibzuia el ingrijorat.—Dar dacă are de aşteptat prea mult 
—cu atît mai bine, va fi cu atit mai dornică...“ 

Automobilul aluneca înadins încet pe asfalt. lată că trece, 
abia tirindu-şi picioarele obosite, un cunoscut fabricant din oraş, 
milionarul Novacovschii. Pe Leon, ca intotdeauna, îl pie 
dea modestia şi simplitatea exterioară a acestui domn. De-ar 
avea Leon măcar un milion, nu cincisprezece, ca Novacovschii, 
şi-ar permite el vreodată să umble pe jos?... Nu şi-ar face 
el un adevărat harem? Ar fi reprezentate în el toate rasele: 
arăboaice, turcoaice, negritene, grecuaice, chineze, japoneze, — 
toate ar fi aici. Şi numai până la vrista de 15 ani! Ar pleca 
pela bilciurile orientale după femei, le-ar cumpâra pur şi sim- 
piu, cum cumperi cali. O, daţi-i lui 15 milioane, şi va vi- 
mi întreaga lume cu născocirile lui. lar idiotul ăsta cu mil- 
cane — parcă-i un cerşetor. — Eşti un dobitoc și—adio, domnule 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Novacovschii! Deşi... îmi pare rău că mam cunoştinţă cu el. 
Are doar citeva fete. Aşi seduce vre-o una şi — poftim încoace, 
drăguţelor de milioane ale tatei! M'aşi boteza! Tăticul mar 
afurisi, dar mie d: afurisenii nu-mi pasă. Mă rog, dragă tâti- 
cule, cit posteşti!..” 4 

Gindurile astea îi procurară citeva clipe plăcute, din care 
pricină peste un minut Leon salută cu zîmbet, ridicindu-se ta- 
nadins, pe bărbatul unel alte amante, pe negociantul Dugler, 
care se plimba la braţ cu cunoscutul avocat Vasiliev, | 

Incepură apoi cucoane, cucoane, cueoane... Aici Leon Drei 
se Învioră cu totul. Era în culmea fericirii şi, salutind cunos- 
cuţi şi necunoscuţi, se gindea: „toate o să fiţi ale mele, dra- 
gele mele; fiecare la vremea ei! Da, da, oricit v'aţi încăpă- 
ina, are să vă vie vremea! Doar În calea voastră e patul lui 

on Drei! Nimeni din voi m'are să scape. lar acuma-—adio, 
dragele mele, mă grăbesc la scumpa mea logodnică, dela care 
trebue să iau parale...” 

Porunci şoferului să cirnească din bulevard, și peste ef- 
teva minute se ridica pe scara de marmoră, cunoscută. In con- 
toar cu toţii îl întimpinară, ca întotdeauna, admirabil. Cum se 
arătă, slujbaşii se ridicară respectuoşi. 

„Straşnie mă mai întimpină,—se gindi el.- Dar ce gră- 
madă de slujbaşi încornoraţi am eu!-—continua el să se gin- 
dească cu plăcere, răspunzind la saluturi politicos, dar sever. 
O serie de incornoraţi, întocmai ca la operetă. A-a, iată-l 
şi pe bubosul Şeinis, — Sărmanul habar mare, că chiar asară 
am cinat cu fermecătoarea lui nevastă şi că cina m'a costat 
două sute de ruble. Ce pieptare, Dumnezeule!. .— Munceşte, dra- 

ul meu,—era cit pe-aci să-i şoptească el;— pentru un adaos de 
3 de ruble mi-ai mulţumit împărăteşte.“ 

„De unde lau canaiille astea femei aşa de fermecătoare? 
se mira €l;—nişte buboşi, nişte măgari, nişte timpiţi, dar la 
mueri —au gusti Le găsesc.” 

Aici întinse lui Isidor Isacovici, alene, nu mai mult de o 
jumătate de deget, şi dispâru în cabinetul Ninocicăi, căreia îi 
câzu teatral în braţe. 

— lartă-mă, E rog, iartă-mă, am întirziat, dar dacă ai şti 
cu ce am fost ocupatl... 4 

— Cu ce, scumpul meu, —ii întrebă ea nervos, simțind e- 
moţie, cind Leon Drei îi strinse puţin pieptul. 

— Nu pot să-ţi spun, nu pot să-ţi spun, începu el să 
glumească, incovoind-o tot mal tare pe spate şi infigindu-se 
in buzele ei pănă la durere, — nu se e sutiă el în gură... 

„A-a,—se gindi el —a avut efect! Eu, draga mea, cu piep- 
tul joc ca cu o vioară! Pentru o mică scenă, ca asta, trebue 
plătit mii. Cum s'a îngălbeni:! Stăi, că-ţi mai torn eul... 

— "Tu-mi ceri adevărul —rosti el, dindu-i drumul, respi- 
rind greu şi uitindu-se în altă parte, dar mie mi-i ruşine să-ţi 


LEON DREI 101 


spun. Cruţă-mă! Mine trebue să plătesc peniru locuinţă, şi cu . 
bani n'am; de două zile caut un câmătar.. Nu te uita la mine, 
Mi-i ruşine. Tu singură m'ai făcut să mărturisesc celace unui 
bărbat Îl vine foarie greu... Nina, lartă-mă... O, dacă aşi avea 
milioane ! .. s - 

Atita-i tot ?—strigă Nina Marcovna, simțindu-se vino- 
vată în faţa lui,—dragul meu... prostul», dar asta... nu-i nimic. 
D'apoi cu ştiu, că tu eşti sarac, larţă-mă, că am uitat! Cit îţi 
trebue ? prostuţule, încurind tot ce am eu, va fi şi al täu... 

— Da, dar eu deloc nu mă pot deprinde cu ideia asta. 
Şi n'ai să te superi? - continuă el, atrăpînd-o din nou spre 
sine şi punindu-i mina pe piept—Cit îmi dai? Vreau mulți 
bani, mulţi... Cu patimă o strînse în braţe şi începu să respire 
des.—Dar tu nu găsești uricios lucrul ăsta, că iau bani dela 
tine? E doar un avans, numai un avans. Se zice că sînt oa- 
meni, care trâesc pe socoteala femeilor. Dar eu nu trăesc pe 
socoteala ta. Eu iau numai avansuri,—repetă e! un cuvint care-i 
plăcuse. —Linişteşte-mă ! Te pomeneşti că-mi ese vorba,că trä- 
esc pe socoteala ta... Aşi isprăvi cu mine! Un revolver, ţeava 
în gură şi—gata. Cit îmi dai?—zise el, fără să bage de seamă, 
că sare dela o temă la alta, stringindu-i pieptul tot mai mult 
şi sărutindu-i cu patimă buzele. — Nu vorbi, îţi spun eu cit. Se 
poate ?—„Så-] deschei numai talia, şi-mi dă, cit vreau“—se 
gîndi el. „Cit de des a început să respire! Dai tu, draga mea, 
indată 5000 1“ 

„Cit e de naiv! Ce copil!”—se gindea Nina Marcovna, 
observindu-l şi bucurindu-se de bărbăţia lul.—,lmi tiranizează 
pieptul şi, de patimă, nici nu bagă de samă. O să am de bâr- 
bat un băiat pasionat! Are să mă prefacă in sclava lui! Ce 
temperament furtunos, nu ca răposatul meu Jenea! Trebue să 
mă stăpinesc: aproape ma dezbrăcat! Am să-l mihnesc îndată 
pe băieţelul meu şi are să aibă ochii trişti. Cit mi-i de drag, 
cind se sperie de mine t...“ 

— Dă-mi drumul,— zise ea deodată rece, zmulgindu-se din 
brațele lui şi acoperindu-şi talia ueschiată, cu minile.—Dumneata 
uiţi... Leon! Nu, nu, asta n'o ert. Pleacă, lasă-mă în pace l. 

„Cît e de frumos, cind se sperie de mine; m'aşi arunca 
ta picioarele lui,—se gindea ea, observindu-l,—dar trebue să-mi 
ţin caracterul t...“ 

— Eşi, trebue să mă aranjez.—continuă ea cu asprime,— 
mi-ai stricat pieptănătura... dar du-te, îţi zic! 

„Ce dihanie rece !—se supără Leon Drei;—iaca aşa e in- 
totdeauna: în locul cel mai patetic—deodată iţi toarnă pe cap 
o caldare întreagă de apă rece. MĂ tem să nu fi stricat to- 
tul. Trebue să-i torn o porţie obişnuită de linguşiri. Doar nu-i 
fecioară, şi-i dă zor cu Inocenta.. Dar nu-i nimic; lasă, scum- 
pa mea porumbiţă, ţi le amintim noi toate astea după nuntă! 
O să vedem noi, ce-ai să zici, cînd mă vei cunoaşte ca bărbat!” 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nd a 


— Ninocica, Ninocica, — strigă el cu lacrămi în ochi,— 
iartă-mă ! Sint un zmintit, sint un necioplit, un om râu cres- 
cut. dar te iubesc la nebunie! M'am întors. N'am să te îm- 
piedec. Inebunesc, cînd sint în patru ochi cu tine! Nu te su- 
pāra! Sint numai de 25 de ani. Totul în tine mă turbură |... 
„Mă rog!"—se gîndi el.—Ochii tăi mă atrag, ca nişte magneţi 
diavoleşti. Nu mă mai iubeşti? Te-ai răcit? Mărturiseşte | 
Poate vre-un altul ţi-a învirtit capul? Cine-i? Spune! Ai 
să-mi spui ?!—o apucă el de mină cu minie.—Răspunde-mi, sau 
mă omor, pe mine şi pe tine L.. 

Ea se întoarse cătră el şi deodată zimbi. El înţelese că-i 
ertat şi căzu teatral în genunchi dinaintea ei. 

— Te joci cu mine,—zise el plingător,—am numai 25 de 
ani. Te implor, nu sta cu mine în patru ochi, şi n'o să ai de 
ce să te superi pe mine. 

Ea nu-i răspunse, temindu-se să nu-şi tradeze emoția prin 
sunetul vocii, şi se apropie de casa de fier. El cu totul invo- 
luntar, se luă după ea cu paşi de pisică. Cind ea ii înmină pa- 
chetul de bilete de bancă, îi sărută în tăcere mhnuţa darnică 
şi îndată, parcă nu s'ar fi întimplat nimic, cu nostima-i nepă- 
sare care-i plăcea ei atit de mult, zise: 

— Ştii, Nina, aşi minca acuma cu o nespusă plăcere nişte 
buterbrod de icre proaspete, despre care ţi-am vorbit prin te- 
lefon. Mi-ai ridicat un munte depe umeri, —adăugă el, pri- 
vind-o pieziş, parcă s'ar fi pregătit s'o stringă in braţe. Nu, 
nu mai fac, acuma numai cu ordinul dumnevoastră imi permit 
BORTA de a vă îmbrăţişa,—sfirşi el, jucînd cu privirea in 
tot felu 

Leon cind clipea din ochi, stingind parcă patima care-l 
devora, cînd îi des-hidea largi, parcă n'ar fi crezut în ferici- 
rea că vede pe seducâtoarea lui Ninocica, cind [i lăsa în jos 
cu naivitate, cu nevinovăție; iar ea îl privea, mototolea micuța 
sa batistă şi se gindea: „dragul meu băeţel, am să fiu scla- 
va ta.“ s 1 

Vorba despre icre n'a fost numai o vorbă. Leon Drei min- 
că cu plăcere, şi nu un singur buterbrod, ci citeva; înghiţi, — 
şi tot din picioare,—două felii de şuncă, bău pănă la o pică- 
tură un pahar de vin şi, oftind de plăcere, zise: 

— Eu sint gata, scumpa mea. Mergem. 

Automobilul ii aştepta demult. Leon Drei, apărind în 
stradă la braţ cu Nina Marcovna, aruncă îndată o privire de 
critic la cerul „său“ supus, strălucitor în frumuseţa-i albasiră, 
la orizontul „său“, tot aşa de „supus“, neclintit şi cenuşiu, as- 
piră aerul „său“ cald şi dulce, şi declară Ninocicăi, că în na- 
tură totul e in bună regulă şi că, după părerea lui, nici-un 

clor nu i-ar putea găsi nici un cusur, totul e pasat şi 
umos, liniştit, armonios şi că... furtună în tot cazul n'are să 
fie... Nina Marcovna zimbi la gluma lui şi se uită la cer, şi 


LEON DREI 103 


acolo, în strălucirea soarelui, văzu fața dumnezesc de fru- 
moasă a lui Leon Drei Zimbi fiinţei întrevăzute în albastrul 
cerului şi în adincul gindului li cedă... Leon Drei, cel depe 
pâmint, simţi tremurarea convulsivă a braţului ei. Se uită la 
ea cu mirare, Nările ei încă tremurat. Leon bânui şi o tiri, a- 
proape brutal, în automobil. Ea se dădu în lături cu răceală... 


XV 


Cotind cu iscusinţă printre munţi de piatră şi mormane 
de pe ocolind gropi adinci, pătrate, pline pe jumătate cu 
var, tăind şiruri de lucrălori, care se dădeau cu respect la o 
parte, automobilul se opri, după semnul Ninei Marcovnei, lingă 
atelierele provizorii, 

ici, în curtea largă, la margine de oraş, înainta lucra- 
rea activă şi grăbită, Pietrarii cu feţele palide şi piini de prah 
in şir neîntrerupt şi cite doi În rînd, duceau pietre pe umeri, 
se strecurau pe schele, în caturile de sus, unde se ridica pă- 
retele din afară al uzinei de cuie. lci cărau nisip cu roabele, 
dădeau de-a tăvălucul butoae cu ciment, stingeau var în gro- 
pile pătrate. In atelierele provizorii dulgherii lucrau cu rîn- 
delele, cu ferăstraele, bocăneau cu ciocanele. Soseau într'una 
căruțe noi cu pietre, cu cărămidă, cu grinzi. Insărciraţii cu pri- 
mirea zbierau la țăranii, care stăteau indiferenți lingă căişorii 
lor şargi, cu biciuşteie în mină. Văzduhul vula întruna de gla- 
suri omeneşti şi bocâniturile cele mai felurite, de zgomote, 
pline de înviorare şi bârbâţie. Cu toată această dezordine apa- 
rentă şi această larmă, lucrarea înainta cu mare rinduială, cași 
cum totul aici ar fi ascultat de mina nevăzută a unui iscusit şef 
de orchestră... 

Leon Drei, aruncînd o privire măreață asupra acestui fur- 
nicar omenesc, îşi zise, nu fâră mulţumire: 

„Munciţi, munciţi, măgăruşii mel ; lucraţi, boişorii mei, Peste 
un an am să fiu singurul stăpin al acestei uzine,- pe tovarăşi, 
se înțelege, am să-i gonesc,—şi atunci o să vedem, ce aveţi 
să ziceţi voi despre Leon Drei, despre mueratecul ăsta!... Voi 
m'aţi ghicit pe Leon Drei. Pentru unii din voi Leon nu-i de- 
cit un tînăr fermecător, delicat, blajin, pentru alţii - un iubitor 
de trupuri femecşti, pentru alţii—o nulitate, un gogoman, chiar 
un obraznic, un Cham; dar daţi-i puterea în mină, și numai a- 
tunci se va dezvălui chipul lui adevărat. Puterea, puterea— 
iată vermele care-i mistue inima. Şi Leon se apropie de ea! 
Nu mai are mult până la această coroană-putere, și atunci— 
tremuraţi voi, fiinţi omeneşti! In genunchi înaintea lui Leon 
Drei, păcătoşilor, voi toţi, care l-aţi umilit timp de atiţia ani! 
Aşezaţi-vă în rinduri, dragii mei! Slăviţ! în cor pe stâpinul 
vostru... Dar automobilul se opreşte. Vine idiotul de Tetel şi 
măgarul de Perecopschii. Să ne luăm un aer vesel, dar cu o 


104 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


nuanţă de melancolie, laca aşa! A reuşit de minune! 

Luă in minile sale mina vinoasă, păroasă până la un- 
ghii, a lui Origorii Matfeevici, o scutură şi zise: 

— Muncim?! 

Apoi se intoarse cătră Marc Isaevici, repetă acelaşi pro- 
cedeu cu mina şi zise iar: 

—  Inaintăm ?! 

Amindoi răspunseră cu acelaşi ris la cuvintele lui,— ceiace 
lui Leon îi plăcu mult. 

„Parcă i-am gidilat pe subsuori,—se gîndi el ;—buni băeţi, 
frumos mai rîd. Contagios! Să ne coborim din automobil 1..." 

— Eşti îngindurat, Leon, — auzi el vorba Ninei Marcovnei, 

— Da, puţin, — răspunse el.—Dar văd că Grigorii Matie- 
evici arde de dorința de a Incepe inspecţiunea. 

— Foarte adevărat,—zise Grigorii Matteevici,—să mer- 
gem la corpul principal. 

— Nu, nu, Grigorii Matfeevici:; corpul principal al clădi- 
rii las să-l examineze Nina Marcovna, iar noi cu Marc Isaco- 
vici vom trece prin ateliere. 

Ca semn că primeşte, Ninocica dete din cap, luă de braţ 
pe Grigorii Matfeevici Şi zicînd architectului principal şi aju- 
torului acestuia, care stăteau tot aici într'o aşteptare respec- 
tuoasă, „mergem“,—se îndreptă spre corpul principal. In frun- 
tea grupului, cu paşi vioi, pentru a-i conduce, mergea antre- 
prenorul, grăsuț, rotuajor, cu şapea în mină. 

Marc Isacovici, de îndată ce a râmas între patru ochi cu 
Leon Drei, [i luă de braţ şi incepu să birfească pe sama lui 
Grigorii Matfeevici, 

— Ai băgat de seamă pe antreprenorul nostru ?-— întrebă 
el cu vocea lui caraghioasă de femee.—Un pehlevan.. Cel mai 
mare pehlevan depe faţa pămintului! Cu Grigorii Matfeevici 
face absolut tot ce vrea. Fură în dreapta şi în stinga... Dar 
dece? Fiindcă Grigorii Matfeevici din partea tehnică nu e 
lege boacă! Dar ia încearcă să sufli o vorbă despre lipsa ui 
de experiență. Ca cu apă fierbinte te opăreşte.. Un domn 
foarte rău crescul,—zbieră Perecopschii într'o notă înallă, cu 
indignare... lar pănă una-alta, hoția—ca în codrul Dar, Leon 
Alexandrovici,—şopti el îndată,—te implor, să nu spul Ninei 
Marcovna. O femee reacţionează mai altfel decit un bărbat. 
Poate să lasă scandal. Lasă să se ştie numal de mine şi de 
dumneata. 

— Dar dacă Grigorii Matfeevici e vătămător afacerii... se 
miră Leon Drei, îngrijal serios,—ce sens are să ascundem de 
Nina Marcovna ? 

— Absolut nici un sens,—răspunse Perecopschii, gindin- 
du-se puţin şi clipind din ochi. 

— inţeleg, — zise Leon Drei, clipind deasemenea şi se 
gindi: bun te-am găsit! 

— Cine-i de vină că furnizorul pietre! a intrat în înţe- 
legere cu primitorul materialului? Grigorii Matfeevici, —şoptea 


R URK E-U aae a a 
intr'una Mare Isacovici, visind să lege prictinie mai intimă cu 
Leon Drei —Dar cine-i vinovat că... lucrarea merge aşa de in- 
cet? Cine-i indulgent cu lucrătorii ? 

— H-m,—mormăi Leon Drei—pe cit văd, Tetel e o mare 
pacoste. O să trebuiască să vin mai des pe-aici. Ştiu eu ce-i 
iucrătorul.. Leneş, bețiv şi obraznie! Şi cu toate astea, munca 
nu-i bucuria omului ? 

— O, nici vorbă, nici vorbă,—il întrerupse Perecopschii, 
—munca împodobeşte pe om, îl ridică deasupra tuturor făptu- 
rilor. Sint gata totdeauna şi oricind să slăvesc munca... 

— Dar dă-ml voe, dă-mi voe,—strigă cu patos Leon Drei, 
şi Începu să prinză, cu o căldură pretăcută, mina lui Perecop- 
schii,—dar binefacerile muncii dece le-ai uitat? Ce ne face pe 
noi cinstiți? Munca. Munca naşte raporturi de viaţă serioasă. 
Şi iată dece desprețuesc eu — subliniez „dece“— pe triutorii, 
care se scoală nu în zorile zilei, ca mine, depildă, ci aşa, cam 
pela douăsprezece. lată de ce sint intotdeauna pentru stirpl- 
rea leneşilor... oamenilor, care trăesc pe socoteala altora, şi aşa 
mai departe, 

Perecopschii la aceste vorbe începu să dea din cap cu 
plăcere şi cu totul prielineşte, şi intreb deodată confidenţial 
pe Leon Drei, dacă-i plac tablourile, dar se inţelege, tablouri 
de ale artiştilor celor mari. Leon Drei, mirat de întrebarea 
neaşteptată, care era desigur un răspuns la discursul lui aprins, 
presa ia şi în gindu-i Îl numi dobitoc, dar îşi reveni îndată 
şi întrebă: 

— Adecă, în ce sens, tablouri ? 

e  — in cel mai simplu —răspunse şi mai prietinește Marc 
Isacovici,— vorbesc de cele, care se atirnă pe pro 

— A-a; spre părerea mea de rău, de felul ästa n'am. 

— Atunci, incepe a dobindi,—zise nervos Perecopschii;— 
omul care n'are cel puţin o mică colecţie de tablouri, amin- 
teşie o pasere fără pene. Ce-ai zice dumneata, Leon Alexan- 
drovici, dacă ai vedea o pasere fâră pene ? 

— Da, nu-i îrumos,—răspunse Leon Drei pe ginduri. 

— Asta-i! izbucni Perecopschii cu un ton de enigmă.— 
Ce e viaţa noastră, fâră artă? Parcă nu-i plăcut să zmulgi 
naturii o părticică din frumuseţele ei, să le aduci la tine şi să 
le atirni pe pârele? Cite feluri de primăveri, de pildă, stat 
atirnate în biuroul mew? O primăvară roz, — începu el să nu- 
mere,—una liliachie, una turcoază, o primăvară pe ploae, una 
cu pămintul albastru, o primăvară cu nouri, o primâvară fără 
nouri. Am douăsprezece emni şi, ştii,—cind te uiţi bine la una 
din ele şi te mai gindeşti, apoi începi să simţi adevărat frig, 
de-ţi vine să strigi slugii: „dar faceţi odată foc în cămin”. 
lată, ce face din noi arta! Dar, de pildă, o furtună. —pe mare, 
— continuă Perecopschii cu deliciu, bucuros că a găsit o bună 
viciimă, ca să-l asculte. Am vre-o zece bucăţi. Nu, n'aşi pleca 


105 ________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu vaporul pe o furtună, cum e pe unul din tablourile mele... 
„Un dobitoc cu diplomă !—se gindi Leon Drei, uitindu-se 
rietineşte în ochii lui Perecopschii ;—totuşi o să trebuiască să mă 
ngrijesc de ceva tablouri. Dracu să le ia, le cumpăr, dacă 
trebuesc. Am să spun Nincăi...* 

— AI, va să zică, multe tablouri? — întrebă el pe Pere- 
copschii, făcîndu-se că-l invidiază. 

— Destule,— răspunse Perecopschii cu mindrie.— După 
moartea mea toate au să treacă la muzeu, Am luat în privinţa 
asta chiar măsuri în testamentul meu. 

„Adevărat nebun",—se gîndi Leon Drei—,„Dar să-l stru- 
nesc puţin. Mai aşteaptă, dragă, acuşi ai să te arăţi un băie- 
tandru faţă de mine. Dau cu piciorul in tablourile tale, noi a- 
vem automobil! Să te văd, ce ştii tu despre femei. Probabil 
nimic. Chiar nevestei îl e silă, desigur, să-l vază în pat ală- 
turi de ea. Ce poate să dea el unei femei? E, fără îndoială, un 
neputincios. Da,—iîşi zise el, uitindu-se încă odată cu băgare 
de seamă la Perecopschii,—se înțelege că-i un neputincios. 

— Dar femeile iţi plac ?—il întrebă el deodată. 

Perecopschii la întrebarea asta tresări, parcă l-ar fi muş- 
cat ceva. Se uită în ochii lui Leon Drei, găsi parcă ceva în 
fundul lor şi îndată glumind ştrengăreşte şi desemnind pe pă- 
mint ceva cu piciorul, zise: 

— Femela e un animal necurat, dar... 

— Cum necurat ?—exclamă Leon Drei cu indignare,—iţi 
dai socoteală de vorbele dumitale ? 

Era foarte mirat. Perecopschii e, sau un clovn, sau um 
sichopat. Desigur un psichopat. Så spul, că femeia eo fi- 
nță necurată- asta poate s'o facă numai un nebun, un frazor, 

sau un prefăcut, pentru a spune o vorbă despirit. Femeia,— 
se indigna Leon în gindul lui,—e frumuseţa vieţii; blondele, 
brunetele... piepturile, giturile, şoldurile, spatele, sărutările, 
parfumul, formele... 

— Anume necurat,—întări Perecopschii cu singe rece.. Deşi 
e o temă cam delicată, dar m'aşi praes să dovedesc, că fe- 
meia e o ființă respingătoare, neplăcută şi care provoacă ex- 
tazul amoros rumai la oamenii înapolaţi şi înculți. Incă Gre- 
cli o ştiau de mult asta. Din punct de vedere al formei, sînt 
par şi simplu grosolane, în comparaţie cu formele reg pom ina 
xcrescența asta dublă şi uricioasă de tinainte provoacă chiar 
dezgust la omul nelipsit de gust. Compară pe Venus şi pe A- 
polon. Så lăsăm anticitatea. Compară-ie pe dumneta cu o fe- 
mee... Cine se poate compara cu dumneta? Dumneta eşti fer- 
mecător, începînd dela figura asta bărbătească, mindră, puter- 
nică, şi sfirşind cu picioarele, atit de bine făcute, aşa de mint- 
nate.. Eu,—incepu el deodată în şoazptă—nu încetez de a te 
privi cu extaz: ce spinare, ce bust!... Dar minile? Numai 
în genunchi e vredni: cineva să ţi le sărute.. 

„Drăcia dracului !—se gîndi Leon Drei, speriat,—îmi face 


LEON DREI TINS 


curte, mi se pare? lată o situație idioată! Şi mi-i silă de el, 
de nu-l pot suferi. Cum să-l opresc? ŞI, în general, ceva dez- 
gustător, uricios...” 

— Ascultă, Marc Isacovici—incepu el să se indigneze, — 
dumneta începi să vorbeşti mirşevenii .. 

— Ai putea să fii divinitatea mea,- bombânea Marc Isa- 
covici, uitindu-se înamorat şi pătimaş la Leon Drei.— Taci, scum- 
pul meu, nu-mi obiecta; să vorbim ca despre lucruri de nimic, 
în realitate cu îţi voiu vorbi despre pasiunea mea pentru dum- 
neta. Eu, scumpul, divinul meu, m'am înamorat de dumneta in- 
dată. Dar, vai, secta noastră nu poate vorbi îndată despre 
astea... Vom fi nişte amanți fermecători. Vei fi stăpinul meu... 
Am să-ți tac nişte daruri neprețuite, Am nişte găteli turcești 
minunate. Am să le imbrac pentru dumneta. Dâ-mi mina du- 
mitale divină... r ) 

n „Ce mizerabil, se gindea Leon Drei, enervat şi zăpăct, 
—ce destrinat uricios! Sint aiit de furios, că-s gata să fac un 
scandal. Am să chem un poiiţist, las să facă un proces-ver- 
bal; mizerabilul acesta... prostii, prostii, —işi obiectă el sie in- 
suşi. Doar nu-s cucoană. Asta se potriveşte unei femei. A- 
tunci iată dece cucoanele fac scandal, cind le urmăreşte ci- 
neva! In adevăr, cum să te hotărăşti să te dai, depiidă, unui 
asemenea domn? Cum l-aşi plezni de citeva ori, ca să-i arât, 
cum se face curte lui ei Dei Dar mi-i ruşine, ese scan- 
dal: mal dezgust şi pe Ninocica...“ 

sti oaia, a adh meu, dragul meu ? Citesc pe fața du- 
mitate, că deja mă iubeşti puţin,—continuă Perecopschii,—am 

fiu sclavul dumitale... 
a Apaci mina lui Leon Drei, o strinse cu patimă şi, cu toale 


că Leon şi-o smulgea, o duse pe furiș, la gură. 


Leon Drei, de dezgust, era cit pe-aci să strige... 

— Dacă mai îndrăzneşti încă odati,—zise el, inroşindu-se 
de minie... 

=: Am să îndrăznesc, am să îndrăznesc,—răspunse vi- 
clean Perecopschil,—lucrul ăsta pare displăcut la început, Te 
înțeleg. Dar ai să te deprinzi, scumpul, divinul meu, te vei ri- 
dica deasupra vechilor prejudicii. După ce ve! gusta din far- 
mecul iubirii noastre, al să despreţueşti femeia, cum o dis- 
prețuesc eu. Deviza noastră e: femeile pentru femei, bărbaţii 
pentru bărbaţi. Am să te învăţ ceva nou, frumos. Eşti încă 
nevinovat, scumpul mevr, şi eu n'am să te las din mini. La în- 
ceput toţi bărbaţi se impotrivesc, Dumneta poţi să mă baţi, — 
şi ai să mă stilceşti în bâtăi,—dar ai să ţii al meu. Al så te 
supui iubirii mele, şi mai pe urmă ai să devii sclavul meu, 
tot aşa, cum am devenit odată şi eu, cind... Dar se apropie 
Nina Marcovna şi Tetel. Tac... dar o să ne mai vedem... 

— O să vedem,—rosti minios Leon Drei; te fac praf, 
dacă- ţi mai permiţi vre-odată să te apropii de mine, fiinţă 
dezgustătoare, ce eşti... 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Da, ai să mă stilceşti, fără indoială,—bombâni filozo- 
fic Perecopschii, uitindu-se la el, tot înamorat,—dar eu în schimb 
am să sărut minile dumitale divine. Ai să fii al meu, s'a ho- 
tărit, Soarta, scumpul meu, N'ai ce-i face... — Ei, v'au plăcut lu- 
crările ?-—strigă el, cu desăvirşire cu altă voce, Ninei Marcovnei, 
cînd aceasta se apropie. 

— Foarte, foarte mult,—răspunse Nina Marcovna,-— apro- 
piindu-se de Leon, care fugise fricos de Perecopschii.—Dar 
dumnevoastră aţi văzut atelierele ? 

— Da, da, foarte bine totul,—răspunse Marc Isacovici ga- 
lant şi simțindu-se ca în al şeaptelea cer, Noi cu Leon Ale- 
xandrovisi n'am putut să nu recunoaştem forţa de muncă a lui 
Grigorii Matteevici. Eram încintaţi într'una, il lAudam într'una. 

„Oh-ol—se gindi Leon Drei,—în mizerabilul ăsta e ceva 
din mine. E mai interesant, decit îl credeam... Cu putință 
oare să devin eu amantul lui ?.. Dealtfel toate-s cu putinţă. 
Dar poate că aşa-i moda la bogătaşi? Eu de modă nu mă las. 
E şi foarte interesant. ŞI, însfirşit, care-i deosebirea ?... Că 
s'a înamorat de mine deodată un milionar? Se lărgeşte cim- 
pul de activitate, Am să chinuesc pe bărbaţi mai rău decit pe 
femei... Interesant |... Se deschid noi orizonturi...“ 

— rigorii Matfeevici e un adevărat magician,—zise el, 
apropiindu-se de Perecopschii şi intorcindu-i spinarea, ca să 
poată fi cuprins de cătră acesta cu braţul;—noi cu Marc Isaco- 
iz Te cerea el glumeţ—ne gindeam să-i aducem o adresă de 
m re, 

„Bine m'a cuprins mizerabilul,—se gîndea el în acelaşi 
timp,—chiar pe mine m'a cuprins căldura. Ce dracu' face el cu 
spinarea mea ? Tremuraţi acuma, bărbaţi! D'apoi am să-i dau 
eu stilceală acestui Mărcuşor!“ 

Intre acestea, după semnul lui Tetel, începură să alerge 
lucrători cu scaune pentru musafiri. Se aşezară toţi. Fu a- 
dusă o masă. Architectul întinse pe ea planul, şi toţi se ple- 
cară de-asupra lui, începură să-l examineze, parcă nu l-ar mai 
fi văzut niciodată. Lui Leon, caşi la întăia dată, îi plăcu mult 
desenul frumos al clădirii, dar amănuntele nu le putu pricepe 
nici acuma. Și totul era anume în. aceste detalii, Tocmai des- 
pre ele se şi aprinsese discuţia. Discutau: architectul, Nina 
Marcovna şi Qrigorii Matfeevici. Perecopschii, indiferent a- 
cuma pentru toate depe lumea asta, netezea, neobservat de al- 
ţii, genunchiul lui Leon Drei. Leon Drei se simţi femee şi-i in- 
depârtă mina cu cochetărie. Perecopschii stăruia cu delicateţă 
şi, ca un sclav inamorat, îl privea in ochi. Leon Drei zimbea 
şizet şi arata ce dinţi trumoşi are, 

Astfel nici n'au mai auzit despre ce discutau oamenii d+ 
afaceri, şi se treziră numai cind pe masă se arătă gustarea, a- 
dusă din automobil. Perecopschii, fixase deja intilnirea şi fre- 
dona, vorbea vesel... lar Leon Drei primind întilnirea şi repe- 
ind în gind, că orizonturile i se lărgesc, se pregiti de mincare, 


i ai a III 109 


Nârile i se lărgeau... Se aşezase între Ninocica şi Perecopschii. 
Lumea îi aparţinea lui... 

La întoarcere, în automobil, dispoziţinnea sufletească era 
urmitoarea : Ninocic», lăsînd pe Leon Drei să-i stringă minuta 
cît o vrea, declară cu ton hotărit, că fără Engleji uzina nu va 
fi pusă în mişcare, că în afacere trebue angajaţi Engleji cn 
orice preţ; că dacă Grigorii Matteevici va continua să se im- 

trivească planurilor ei, va găsi mijloc să se despartă de el. 
Rusia nu-i în stare încă, nici pedeparte, să se conducă singură, 
că Englejii au s'o pună pe picioare. 

— Se înţelege, că Englejii,—contirmă Leon Drei cu con- 
vingere, stringindu-i tot mai păiimaş degetele. 

— Intregul personal a! contuarului va fi englez,—conitinnă 
Ninocica, şi adăugă cu gingăşie :—aici ai să găseşti tu adevă- 
rați profesori. Uzina cu timpul îţi va aparţine ţie, sau compa- 
niei de acţionari; dar partea cea mai mare de acţiuni va fi, 
se înţelege, a ta. De altfel cu timpul le vom chibzui noi toate 
astea amânunţit. Principalul—tu trebue să studiezi fondul lu- 
crului. Pentru asta îţi dau timp de un an... 

— Cit eşti de mărinimoasâi—bombâni Leon Drei, săru- 
tindu-i mânuşa, care mirosea tare a mosc. 

— Eu nu-s mărinimoasă, sînt pur şi simplu o egoistă, 
care iubeşte grozav pe băeţelul ei. După nuntă, dragă, mer- 
gem în Anglia pe un an de zile. O să vizităm uzinele de-a- 
colo. Specialitatea uzinelor trebue studiată în mod practic şi 
la faţa locului. Tu între acestea studiezi engleza serios şi te 
intorci în Rusia adevărat englez, cu deprinderile lui, cu mani- 
erele lui... Ai să devii de nerecunoscut... 

— Tu prea mă strici, —abia găsi ce să zică Leon Drei. 
Eu totdeauna am visat despre Anglia, şi iată că... soarta îmi 
îndeplineşte visul, Sint, în adevăr, un om cu noroc. Apropo, 
Ninosica, de ce n'ai tu tablouri? Sə poate să nu-ţi placă pic- 
tura ?+ 

— Imi place, dragă, dar tu ştii, cit de puţin timp liber 
am eu. Pentru a te ocupa cu de astea, trebue timp. 

— ŞI mie aşa de muli îmi place pictura,—zise el mihnit; 
—nu-ţi poţi închipul, cit sufăr eu fâră tablouri, lubesc arta, 
Parcă nu e o destâtare, să prinzi, uite, soarele ăsta, pe care 
ii vedem noi acuma, să-l! aduci la tine in odae şi sâ-l atirni 
pe pârete? -începu s'o convingă el cu foc, repetind vorbele 
lui Perecopsehii.—Ce împodobeşte sărăcia vieţii noastre? Ea, 
scumpa artă. Inchipue-ţi, fetița mea, cit trebue să fie de plă- 
cut într'o zi latunecoasă de iarnă, să vezi la tine, pe părzt;, 
vre-o prlmâvară ? Nu mă Îndoesc, că cu oarecare sforțare, 
poți incerca chiar“căldura razelor soarelui depe acest tablou, 
Arta e în stare să ne renască... 

_— Copilul meu—zise ea, zimbind de patosul lui, admi- 
rînd liniile curate ale frunţii lui englezeşti, ochii lui albaştri; 
—am să-ţi cumpăr tablouri. Invaţă, dezvoltă-te, dragul meu, 


110 3 VIAȚA ROMINEASCĂ 


e aat în deajuns, ca să ocupi locul, cara te aşteaptă în 


— Îţi mulțumesc, îți mulțumesc,—rosti alintindu-se ştren- 
găreşie Leon Drei, şi se l asupra minilor ei. Dar multe 
tablouri ai să-mi cumperi ? Vreau multe, multe, imi place să 
am multe. Cumpără vre-o opt duzini, vre-o zece erni, vre-o 
cincisprezece furtuni pe marea.. Multe, multe tablouri, —repetă 
el, dind ochii peste cap cu patimă. 

Aruncă o privire repede în juru-i şi, nezărind în stradă 
nici o primejdie pentru dinsul, atrase pe Ninocica iute şi cu 
Indeminare, şi o sărută cu o patimă irezistibilă în ceafa-i siă- 
bânoagă, asemănătoare cu a unui bărbat; nu uită să-i stringă 
totodată şi pieptul, ştiind că-i place asta foarte mult. 

— Ce faci, Leon !—strigå ea cu ton ascuţit, jignită de a- 
ceastă grosolană dezmierdare în mijlocul străzii. 

— Dispun de soarta ta,—rosti el cu patimă.—Nu-mi pasă 
re saga şi nu mi-l ruşine, Te iubesc şi-s gata s'o spun tu- 

ra. 

— Tiran, tiran,— răspunse Ninocica cu îngăduinţă. 


(Sfirşitul ty N-rut viitor). 


Semen luşchevici 


~ 


AA 


Din poveste 


in pădurea "'ntunecoasă, cu ađłncuri mari de umbră, 
Intr'un fag cu frunza creață 
Care tremură de vint,— 

Este-o scorbură bâtrină, mică, tainică şi sumbră, 
Ce s'ascunde în verdeață 
Sus, departe de påmint. 


Țesătura de painjen cu scintei de promoroată 
Se întinde la intrare, 
Fâurită de pitici... 
Toaţă scorbura bătrină muşchiul umed o imbracă 
Cu molatice covoare 
Ce lucesc de licurici, 


lar din muşchiu abia se vede şi stâpiuul nebunatic; 
El Se scoală-acum alene 
Şi s'apropie tiptil: 

Este-un elf bălai şi gingaş, prinţ al codrului sălbatic, 
Cu privirea pe subt gene 
Şi cu zimbet de copil. 


Di grăbit painjenişul şi verdeaţa la o parte; 
“prijinindu-se de-un flutur 
Lung se uită *n luminiş, 

lar în aer se iveşte zina albă de deparie, 
Printre stele ce se scutur” 
i-o sărută pe furiș. 


112 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ea Îi vede şi-i zimbeşte cu iubire şi cu teamă. 
lar cu mina-i parfumată, 
Ca un palid trandafir, 
Rupe "n treacăt clte-o frunză ce s'anină de maramă. 
Tot mai albă se arată 
Printre raze de safir. 


Cind alunecă subt ramuri, cade-o ploae de petale... 
Ard, in haina ei tesute, 
Boabe mari de mârgărint,.. 

impletite în cunună, strălucesc în părul moile, 
Printre stelele căzute, 
Romanije de argint. 


E! aşteaptă cu uimire şi privirilor nu-şi crede, 
Sti orbit, cu mica-i mină 
Peste ochii zimbitori .. 
Mai aproape... mai aproape.. şi de-odată nu se vede; 
lar în scorbura bâtrină 
Ride viaţa pănă 'n zori. 


Dimineaţa, cind ca pleacă şi de soare se fereşte 
Printre iarba de matasi, 
Plin de dragos'ea dinţăi, 

Micul elf, cu ochii galeşi, lung in urma el priveşte 
Şi, zimbind, pe muşchiu se lasă 
Cu minuţa căpătii. 


El visează... Visu-i leneş n'are nume, mare ţintă... 
Cu aripila ascunse 
Somnul vine pe furiș. 4 
Il adoarme "cet cu 'ncetul un miros plâpind de miată 
ȘI un frzamât lin de frunze 
Ce se 'nalţă din desiş 


Olga Vrabie 


Profesor Dr. Vasile Sion 


Joi 8 Septembrie s'a săvirşit din viață la Bucureşti pric- 
tinul şi vechiul colaborator al revistei noastre, V. Sion. 

Subt aspectul exterior modest, mic de talie, negricios, slab, 
subțire! şi puţintei, V. Sion era o inteligenţă clară şi vie, o e- 
nergie şi o putere de muncă neobişnuită, o tenacitate şi corecti- 
tudine nebiruite, alături de modestie şi sensibilitate feciorelnică. 

Eşit dintr'o veche familie moldovenească sirăcită, cu multe 
greutăţi a avut de luptat toată viaţa Ini, şi situaţiile şi demni- 
tăţile, la care a ajuns, şi le-a datorit numai calităţilor şi mun- 
cìi sale neprihănite: dela nimeni n’a cerut niciodată nimic, nici 
chiar dreptul său. ȘI nu a ajuns să fie în situație de a daţă- 
rii sale mai mult decit ar îi putut da, poate şi din cauza ex- 
cesivei lui modestii şi sensibilități: fugea de reclamă deşartă, 
de solemnitate şi de tranzacţii. Nu-l interesa situația lui per- 
sonală, îl interesa munca În sine, utilitatea lui socială, şi ac- 
cepta situaţiile cele mai modeste, pe care prin activitatea lui 
le transforma În demnități. 

Student sărac la facultatea de medicină din Bucureşti, după 
ce fusese la litere in laşi, îşi ciştiga existența prin munca de 
extern şi intern la spitale, apoi de aspirant, preparator şi a- 
sistent la Institutul de Anatomie patologică şi Bacteriologie din 
București. Prin muncă şi studii ajunsese stilpul instituției şi, 
deși în publicaţiile „Analele Institutului” nu se întilneşte des 
-numele lui, în realitate nu sînt acolo multe rînduri nemuncite 
de el. 

Ajunsese, dacă nu cel mai bun anatom-patolog şi bacte- 
riolog din țară, —unul din puţinii buni pe care îi aveam. 

8 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Generaţii de studenţi medici au invăţat microscopie, ana- 
tomie patologică şi bacteriologie dela modestul student: prepa- 
rator la lucrările practice conduse de el. 

Dar studiile medicale asidui, munca de laborator, lucră- 
rile dela institut, nu epuizau intreaga lui puiere de muncă şi 
energie. 

Găsea timp să se ocupe şi de chestiunile sociale. Era 
membru în partidul social-democrat, colaborator la „Munca“ şi 
în special la cea literară, redactată Ja Institut de colegul sâv, 
dr. C. Popescu-Azuga. Poate doctrinei democratice, căreia se 
inchina, i se datoreşte faptul că studiile şi munca lui ulterioară 
s'au indreptat spre bolile mulţimii din țară: pelagra şi bolile 
infecțioase. 

După obţinerea diplomei de doctor, a rămas încă mult 
timp în modesta situaţie de asistent la facultate, publicind Iu- 
crări insemnate de specialitate, ca tirziu de tot pe baza lucră- 
rilor să fie înaintat profesor de higienă la facultatea din laşi. 

N'a stat mult în oraşul nostru; în curind a fost mutat Ja 
Bucureşti, ca succesor la catedra fostului său profesor |. Felix, 
Cursurile lui universitare erau din cele mai frecventate de stu- 
denţi pentru claritatea lor, pentru. calitatea pe care o avea el, 
de a face asupra subiectelor celor mai aride sau banale o ex- 
punere care interesa, pentrucă da studenţilor—pe lingă ştiinţa 
abstractă şi frumoasă—aplicările ei la mediul nostru social, în 
special la cel rural, 

In politică, ca profesor făcea parte din democraţia stingă 
care lupta pentru votul universal şi improprietărirea ţăranilor, 
cu tărie şi intransigenţă. 

Chemat în modestul post de subdirector al serviciului sa- 
nitar în 1907, prin muncă, pricepere, corectitudine şi-a impus 
autoritatea în aja măsură incit modestul post biurocratic l-a 
transformat într'o demnitate de stat. 

Personalitatea lui puternică a dat un impuls nou şi viu 
întregii organizaţii sanitare din țară. Subt el s'a făcut o nouă 
lege sanitară, care excludea politica electorală din interesele 
serviciului de stat şi organiza pe noi baze intreaga întocmire 
sanitară, Iadrumările lui au întărit lupta contra bolilor sociale 
şi autoritatea lui a obţinut multe mijloace pentru combate- 
rea lor. 

Deşi pasionat în politică, ca şi în orice ramură de care 
se ocupa, a luptat din răsputeri în propriul său partid pentru 


PROPESOR DR. VASILE SION 115 


a goni intluenţa rea a politicianilor asupra treburilor de stat 
în serviciul sanitar, 
Venit Director General al Serviciului Sanitar în 1913, a 


__ continuat munca lui cu o şi mai mare autoritate. 


Inzestrarea şi organizarea serviciului sanitar, multă-pu- 
țină cită am avut, în timpul nenorocirilor din războiul 1916— 
1919, în mare măsură lui se datoresc. 

Tot lui i se datorește şi descentralizarea serviciului sani- 
tar, din 1918. 

Vasile Sion moare tinăr, răpus de muncă încordată. Dela 
el ne rămine o serie de lucrări științifice de specialitate, o altă 
serie de lucrări de popularizare şi multe articole de publicis- 
tică şi polemică, scrise clar, concis, în sti! energic şi caustic, 

Noi perdem în el un bun prietin, Revista noastră un a- 
preclat colaborator, Universitatea un distins profesor, societa- 
tea un eminent higienist, corporaţia medicală un distins şi res- 
pectat coleg, iar ţara o minte ciară, o muncă asiduă şi rodnică, 
un democrat convins, un caracter şi o personalitate puternică. 


Dr. P, Cazacu 


Elegie Ruminească ` 


Nu vreau să critic. Nici nu ar fl de vre-un folos. Acolo unde 
nimeni nu clădeşte, toată lumea dărimă ceiace a rămas dia alte vre- 
muri. Şi cînd critica ajunge să fie singura activitate, își plerde orice 
putere, orice răsunet. De aceia, repet, nu vreau să critic. Este nu- 
mai un prea plin de revoltă şi pe acela vreau să-l aştern alci. 

Tot secretul! psihologiei rumineşti stă în împrejurarea că, dela 
1840 încolo, am abdicat la Istoria noastră proprie, şi am furat pein- 
cetat din Istoria altora. Am lipit. pe trupul nostru tot felul de eti- 
chete, şi de atunci nu am mal putut respira, de atunci tot ce era de- 
desubt a inceput, puțin cite puțin, să se ofilească. Trecutul nostru, 
azi, au mal poate vorbi, nu mai poate sfătui, A rămas in cărți şi 
sa stins de tot în suflete, Viaţa noastră e o viață formală impru- 
mutată, artificială. Judecăţile noastre de valoare sint inconsistente 
şi stranii. Aprecierea morală a lucrurilor şi a oamenilor fac desni- 
dejdea bunului simţ. 

Imi este aproape ruşine să inşir criteriile după care se acordă 
său se retrage sentimentul de stimă, după care cineva e socotit se- 
tios sau neserios, moral sau imoral, savant sau ignorant, Mecanismul 
mental al cetățeanului Romiaiei- Mari imi reamintește pe acei al unui 
coșmar.  Simţimintu!l precumpănitor pe care Îl al cind visezi rău este 
o zăpăceală generală, o gteutate dureroasă dea aprecia situația. Sute 
de vedenii se perindă, și numai după forma lor reugeşti a le judeca. 
Forma exterioară este singurul lucru după care ne construim aprecia- 
țiunile,  Străinătatea, trintită fără socoteală peste morala noastră na- 
turală, ne-a astixiat putinţa de a ne călăuzi după fond. Dacă se 
poate întrebuința o metaforă la modă, decind cu noile legi fiscale, 
intreg creerul rominesc funcționează conform unui sistem indiciar, şi 
orice evaluare se face după semnele exterioare, 

De altfel aceasta este nu numai explicaţia dar și scuza aneste- 
ziei noastre morale şi Incoherenței politicii noastre sufleteşti. Sintem 
amețiți incă și azi, de pe urma accidentului de acum 80 ani, cind ni 
s'a fost interzis să ne mai dezvoltăm „selon notre propre génie”, 

Dar, apăs, nu a fost decit un accident. Natura invinge în tot- 
deauna,  Dedesubtul formelor în aparenţă identice celor de alurea, 
trăeşte anemic o realitate foarte diferită. 

Dacă m textul Constituţiunii noastre cu acel al unui 


* Deși propunerile concrete ale d-lui Suchianu poi fi, după pā- 
rerea noasiră, disculabile,—publicăm cu plăcere acesi! frumos a . 
în care aulorul pune citeva probleme din cele mai interesante (N. A.) 


ELEGIE RUMINEASCĂ 117 


stat occidental, nu ştim care e copia şi care e modelul, attt de mult 
samănă intre ele. Dar dacă privim mal cu luare aminte, vedem că 
țara rominească are azi structura Franţei din secolul al XVII-lea. 

Nobilimea de pe vremea acela își trăgea puterea din ascultarea 
locuitorilor diferitelor pămiaturi senloriale. In schimb vechile raţiuni 
care, In secolele precedente, mal justiticau încă această supunere, dis- 
păruseră toate, Feudul nu mal era decit un pretext de dominație şi 
un jtvor de putere economică şi politică. Devenise un fel de titiu 
ia purtător, pe baza cărula statul, în persoana Regelui, bonifica „Pale 
rului* o serie de valori morale şi materiale. Viața de curte şi absen- 
teismul sint corolarele obligate ale unel asemenea situațiuni. 

Astăzi găsim la noi același lucru. Clasa dominantă își valori. 
Mică în culisele parlamentului, în cabinetele miniștrilor, în consiliile 
de administrație, legătura feudală dintre circumscripția electorală şi 
absenteistul modern, Deputatul nu locuește de loc tn judeţul său, Suc- 
cedanatul trivial al vieţii de curte din secolul al 17-lea il avem în 
pletora de oameni - politici care mişună în toate ungherele capitalei, 
Aceasta e realitatea. la fața ei formalele juridice ale democratismu- 
iul sint fără putere. 

Acelaşi lucru în ceiace priveşte evoluția dreptului penal. In sta- 
tele apusene sancțiunile împotriva vechilor infracțiuni şi-au pierdut din 
importanța de altădată. Pe deoparte nu mai există bandiți decit In- 
tr'o măsură foarte mică. Pe de altă parte, există curente generoase 
de opiniune, care arată cum anumite crime pot avea un merit moral 
foarte tanit. Dimpotrivă, o nouă legislație consuetudinală ia fiinţă. Ca- 
pitalismul aduce un cod penal al său, În occident, cinstea ia o formă 
proprie, Acolo, sancțiunile cele mal severe, mult mai severe decit ocna, 
căci Imbracă haina oprobriulai, al disprețului și al neincrederii gene- 
rale, sint aplicate unor fapte ca acestea: a nu răspunde la o scri- 
soare, a nu fi exact la o întilnire fixată, a nu spune da sau nu 
într'e chestiune, a nu avea o atitudine clară și precisă într'o afa- 
sere, etc... Acestea sint bazele moralității moderne, și solidaritatea 
actuală face ca sancțiunile să aibă ca rezultat o llașare echivalentă 
eu ruina, nu numai platonică, dar și economică a contravenientului. 
Noi însă, în ciuda asemănării aparente a instituțiunilor, răminem Incă 
la vechile categorii penale. Corectitadinea, aspectul cel nou al no» 
țiunii €> cinste, nu interesează pe nimeni. 

Conflictul intre mentalitatea funestă dela 48 şi realitatea răz- 
bunătoare, se întiineşte la fiecare pas și alcătueşte leitmotivul dure- 
ros al romanului acestei țări. ` Niciodată nu s'a incercat a se aduce 
reforme adapiate acestei realități, călcate veşnic în picioare. Viaja 
noastră a fost un fel de luptă acrobatică, o intrecere de viteză tm- 
prejurul chestiunii: Care partid va fntăptui cel dintăiu cutare res 
formă, pentru a o numi reforma tui, Titulatura partidului sau carac- 
terul reformei erau, amiodouă, lucruri indiferente. Să ne giadim nu- 
mai la ultimul avatar al acestor procedee: reforma fiscală. Nicăeri 
ca la nol nu era mai uşoară introducerea de noi impozite. Nicãeri 
au se găsea o margine de impozabilitate atit de mare, De asemenea, 
planul noli legislații era de o ușurătate copilărească. Ori unde te 
aerul găseai modeluri, 

nsfirșit prestigiul unel aplicări unanime In celelalte 
ca dificultatea, deja redusă, să devie aproape inexistentă, e agrar 

Dar nici adaptarea modelurilor la conjucturile specific romineşti 
su necesită meditaţiuni prea profunde, La intrebarea: ce anume ne 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mO a E e ——— 


deosebeşte pe noi, din punct de vedere fiscal, de alte țări?—răspun- 
sul venea dela sine: 1) Dat fiind că dăriie se plătesc in bani, tre- 
bue să ținem samă de deosebirea de putere de cumpărare a monedei 
și 2) A doua deosebire fiscală între noi și ceilalți, lipsa totală de 
propagandă prealabilă în vederea introducerii unor asemenea impozite. 

Pentru ambele aceste considerațiuni, politica de urmatera clară; 
la primul rind cote mai scăzute decit acelea din legislaţiile străine, 
în al doilea rind eșalonarea în timp a relormel, şi introducerea ei po 
felii succesive. : 

Dar acestea erau considerațiuni de realitate naţională. Altele 
sint insă la nol mobilele politice. Bărbații de stat, ca şi in secolul 
al 17-lea, urmăresc o glorie ettină, tradusă ulterlor în avantagii e- 
conomice şi comodități morale, Autorul noilor impozite nu se putea 
impăca cu o glorie parțială. ii trebuia una imediată și integrală. 
Pentru acelaşi motiv, a încercat să fie mai catolic decit papa și, de- 
parte de a scădea cotele iață de modei, le-a ridicat în chip hiperbo- 
liċ. lacercarea, din nefericire, reuşeşte. Talentul uriaş al propună- 
torului legii, talent funest şi răulăcător, face să treacă o măsură 
care ne ruinează, ŞI cuvintul nu e prea tare, 

Intr'adevăr a devenit un loc comun că impozitele nu se vor a- 
plica. Fie subt forma unei abstențiuvi unanime dela declaraţiuni, fie 
subt aceia a unei fraudări în stil mare, fie subt o a treia sau subt o 
a patra, națiunea ruminească, in totalitatea ei, işi va manifesta prin- 
trum referendum tacit refuzul său. Dar nu aceasta este nenorocirea 
cea mare care justifică cuvintul : ruină, Pericolul cel mare este dis- 
creditarea în întregime a procedeului fiscal, Se va crea cu siguranță 
in opinia publică credința că un impozit pe venit este cu neputinţă 
subt orice formă s'ar prezenta el. Inexistența personalului technic 
de percepție vine să adauge incă o şansă, la posibilitatea apariţiei 
unei astfel de credințe, De aceia spuneam că talentul ministrului 
nostru de finanțe ne ruintază. Tocmai intrun moment istoric unde 
printre singurele mijloace de scăpare figurează reforma fiscală, cineva 
vine şi compromite irevocabil acest mijloc. 

Nicolae Titulescu este o figură care va rămine in galeria de 
tablouri Istorice ale Rominie! cuminţite. El oferă trăsături de o adiucă 
semnificaţie filozotică. Este cel mai reprezentativ exemplar al Ro- 
miniel contimporane. Din relaţiile mele personale cu el imi amintesc 
cum am fost izbit regăsind principalele caracteristici naționale: ne- 
exactitatea la întilniri fixate şi o repulsiune aproape fizică pentru cu- 
vintele: da şi nu. In ciuda unor numeroase tirade, asupra Ințelesu- 
ui cărora nu putea exista vre-o îndoială, in momentul cind i se ce- 
rea un răspuns definitiv şi precis, răspundea, ca un ecou național : 
jăsați-mă să mă mai gindesc. Afară de aceasta întiinim ia el intreagă, 
nevoja de glorie a absenteistulul electoral despre care vorbeam, O- 
mul acesta intrupează in chipul cei mai străiucit mentalitatea secolu- 
lui al 17-lea şi păcatul strămoșesc din 1840, adică: imitarea necon- 

tă a unor Istorii care nu ne aparțin. 

O altă caracteristică a timpurilor prezente, care nu lipsește e- 
roului nostru, este următoarea: tot rominul, deta Nistru pănă la 
Tisa, este azi economist. mi amintesc de o „propunere pitorescă a 
unul cunoscut al meu, care vroia să asanăm circulația monetară prin- 
tr'o emisiune de hirtie pe care, în loc să stea scris: lei, să tigureze 
cuvtatul: Dolari. In aceiaşi ordine de idei, intreg discursul d-iul 
Stere, intrerupt de tirgu! deputaților care se tocmeau intre ei şi se 


„a 


ELEGIE RUMINEASCĂ 119 


jucau cu tronometrarea secundelor, nu a vrut să dovedească altceva 
decit că Nicolae Titulescu nu crede decit foarte rar că ieul, de o 
bucată a. vreme, a eee de a mal îi al-pari cu monedele Apusuini. 

incercăm a da un portret de ansambl - 
FO eri istoric acerba. biu al eroului momen 

“Nicolae Titulescu poruncește mai mult dacit vorbeşte, v 
mai mult decit gindește, gindegte să facă mai mult paie gr ape = 
contimporan cu clasa dominantă din secolul al XVili-lea, şi totdeo- 
dată moștenitorul pios al greşelii-dela 1840. Este economist, este 
deţinătorul unui mare şi periculos talent intr'o țară unde acesta din 
urmă constitue suprema lex a moralității publice ; este, insfirşit, man- 
datarul sufietesc a 18 milioane de oameni, lată pentruce Nicolae Ti- 
tulescu este ua rezumat, și este un simbol. 

Acest tablou nu este propriu zis pejorativ. Un virtuos este un 
virtuos, bun sau rău după ambianța unde lucrează, și după aria pe 
care o cintă. latro simfonie de oameni de stat veritabil, faptele Pre- 
şedintelui Gindirii romineşti pot deveni adevărate binefaceri ; şi, ma 
trebue să ajtăm că, lăsind la o parte răul pe care ni l-a făcut, Ni- 
colae Titulescu este un om cinstit, bun și generos, 

A ah gri pe n apt ea am laceput. Nu critic. Descriu, şi 
. ; vrea eu citeva v 
nevoilor tri aog şi orbe și socotinți as 
vem putinţa si ne ridicăm repede şi strălucit. Dar aceasta 
depinde de săvirșirea a două reforme prealabile, care, dacă nu se 
pere pa eng ae nu ya mai veni nici măcar incet. 
primul rind, este vorba de fuacționari.  Atrag iuarea aminte 
asupra unel absurdități de necrezut : este scuzabil, pa la un punct, 
să menţii în slujbă funcționari răi, dacă serviciul căruia sint afectați 
este indispensabil. Dar să nu licențiezi funcționari ră! cind tnasăşi 
funcțiunea pe care o îndeplinesc este inutilă, aceasta este o mons- 
truozitate pe care nimic nu o justifică. E cazul armatei permanente, 
Rominia, azi, oricare ar fi animozităţile dintre vecini, nu trebue să 
mai facă războiu. Trebue ca, la fel cu Englejii, cu Bulgarii, cu Ir- 
'andejii, să desființăm serviciul militar obligator. Nu este nevoc, 
cum vrea Rathenau, ca acesta să fie inlocuit cu un serviciu Indus- 
trial coercitiv, Este de ajuns că atitea braţe, în loc să sape tranșee 
fictive, să fie lăsate la ò o muncă adevărată, Cit despre obiecţia 
că simem inconjurati de duşmani, nu este decit un solism romantic, 
lo primul rind sint sigur că, la fel cu Bulgarii, caro şi ei trăesc fn- 
tr'o ambianţă belicoasi de popoare care îşi trag sufletul și care nu 
mai au nimic de pierdut, —exemplul nostru va fi contagios, în tot ca- 
zul respectat,. Sint convins că, atit la Bolşevici cit şila Unguri (nu 
mal vorbesc de Bulgari), nici-o propunere nu poate fi acceptată mai 
cu plăcere ca aceia a unei păci reciprace indelung asigurate. Dar să 
zicem că mă îngel. Atunci, în caz cind sintem atacați, mobilizarea 
și pregătirea vor avea loc in condițiuni cel puțin tot așa de proaste 
ca cele dela 1916 cind am intrat în luptă. In pius, vom avea niște 
soldați care nu vor fi ăvut timpul să se desguste şi să se revolte Im- 
potriva supunerii oarbe și prostești din cazarmă, în batirul unei ab- 
stracțiuni îniateligibile, Trel ani de instrucţiune militară abrutizantă, 
departe de a dezvolta sentimentul de disciplină, [i tocește. Astăzi 
mal ales, cind lupta după ciştig este, și cu drept cuvint, atit de a- 
prigă, nu trei ani, cl trel luni ajung, pentruca absurditatea unei as- 
cultări fără motiv conceptibil să reiasă clar pentru ce! mal prost și 


129 VIĂŢA ROMINEASCĂ 


cel mai servil dintre oameni, Dimpotrivă, chemarea subt drapel în- 
tr'un moment cind rațiunea serviciului cerut apare limpede şi proas- 
pătă, va găsi atitea entuziasmuri cite va dori, 

Instirşit, să ne gindim la avantagiile fiscale ale suprimării unela 
din cele mal apăsăteare sarcini bugetare. Fäcind abstracție de ce 
sc fură, şi socotind numa! banii necesari intreținerii contingentelor și 
cadrelor, ajungem la o cifră pe care cel mai bun impozit nu o poate 
tascrie în activul statului. 

Fireşte, priaciplul odată admis, realizarea se poate face cu oa- 
recare păstrare de tranziţii, Incepind, de pildă, cu un stagiu militar 
descrescind succesiv, dela 6 luni la o lună (ca în Elveţia). Dar a- 
cestea sint probleme secundare. O Intreită obilgațiune: logică, mo- 
rală şi fiscală, intrun cuvint patriotică, ne sileşte să procedăm ta Ii- 
chidarea acestui anachronism oneros. 

Binelnţeles, desființarea tuturor instituțiunilor militare nu fn- 
samnă conservarea celor civile dovedite inutile; dar și aceasta este o 
chestiune secundară, în tot cazul mai puțin urgentă. 

A doua reformă este cea constituțională. După cum spuneam mai 
sus, trebue să ne inspiräm dela Franța, na actuală,ci dela Franţa lui 
Ludovic al XIV-lea pentro a găsi surorii sale mai mici: Rominiei- Mari, 
e formă juridică de stat. ŞI este aşa de uşor! Nu avem decit să ne 
referim la celace pentru Regatul Regelui Soare a fost viitor; lucru 
foarte comod, căci Viitorul de atunci este deja Trecut acum. 

Remediul stării de lucruri în Instituțiunile de stat de atunci a 
ceasistat in înlocuirea conducătorilor, simpli reprezentanți ai unei 
sircumscripții teritoriale, prin conducători care reprezintă interese 
solective de persoane. Este burghezia pe deoparte, nobilimea, mare 
și mică, pe dealta, care au dat naștere acelor partide istorice și jus- 
tificate ale Liberalilor, Conservatorilor şi Reacţionarilor. 

Astăzi la noi partidele politice sint, ca Ia Regatul dela 1600, e 
juxtapunere de indivizi, fără vre-o altă carieră decit aceia dea fi 
reprezentanţii unor circumscripții teritoriale. De acela, trebue ca 
Parlamentul nostru actual să fie înlocuit cu un altul, unde fiecare de- 
putat să reprezinte oameni, lar nu bucăți feudale de pămint. 

Dar grupările de persoane din 1921 sint mult mal complicate ca 
cele din 1600. In loc de trei pături suprapuse, găsim, la un nivel a- 
proape egal, diviziuni nenumărate și aflătoare toate cam pe același 
plan orizontal, Este vorba de profesiuni. Acestea constituesc unl- 
cul criteriu al grupărilor de oameni din ziua de azi. Altul nu este 
cu putință, cel puţin la nol. 

In Franța sau în Anglia, atit Capitalul cit și Proletariatul sint 
suficient de organizate peatruca un Parlament compus din reprezen- 
tanţii fiecăruia din ele să mal albă o rațiune logică. La noi însă a- 
ceastă coherență nu există. Nici nu avem propriu zis clase. Anarchie 
şi ciase sociale sint două noțiuni incompatibile. Noi nu avem decit 
ptotesiual. Un Parlament unde fiecare meserie, avocaţii, jurisconsul- 
ţii, chelnerii, inginerii, farmaciștii, birtaşii, minerii, etc. să trimită 
un număr de reprezentanți anume fixat, este singura Adunare Naţio- 
nală compatibilă cu realitatea ruminească. 

De acest Sindicalism parlamentar se apropie Socialismul juridic 
al lui Duguit și al lui Menger. Aceste sisteme însă nu se pot aplica 
im țări înaintate. Acolo tradiţia, atit burgheză cit și marxistă, este 
prea organic consolidată pentru a putea cu uşurinţă ceda unel cons- 
tituțiuni pe baze așa de nouă; deacela în Occident Radicalismul cade 


ELEGIE RUMINEASCĂ 121 


în Relormism. la această chestiune, ca In toate, trebue să ne refe- 
rim nu la Franța de azi, ci la cea de eri. 

[n celace priveşte recentele Parlamente Economice dia Germa- 
nja, cu cart sindicalismul parlamentar ar avea citeva puncte de con- 
tact, li se poate uşor explica eşecul priatr'o imprejurare foarte sim- 
piä: Coexistența, alături de ele, a Parlamentului propriu zis. Con- 
diția fundamentală pentruca un regim să dea roade este, în primul 
riad, suprimarea regimurilor antagoniste, Este un lucru care se in- 
elege dela sine. 

Revenind la ce spuneam, în Rominia, ca şi în Franţa dela 1600, 
instituțiile lăsate de trecut nu mal stat viabile. De altfel noi, dela 
1840, nici nu mal avem Trecut, Aceasta aduce marele avantaj al u- 
nel situaţii, asemănătoare cu o tabula rasa, şi putinţa de a se merge 
direct acolo unde interesul naţional ne cheamă. lo locul unul vot u- 
niversa! teritorial, care este venetic în țară şi care agravează relele, 
nu avem dreptul să refuzăm instituirea unui vot profesional, nu mai 
puțin universal, şi, în plus, curat ruminesc. 

Destiințarea funcționarilor armaţi şi Inființarea Parlamentului 
sindical sint cele două reforme fundamentale pe care, subt o formă 
sinceră sau prefăcută, mal tirziu sau mal devreme, vom trebut să le 


Recunosc că asemenea idei vor găsi foarte puțin credit Intr'un 
pubiic cu nivelul scăzut ca acel al nostru. Dar nu trebue să uităm 
că imprejurările sint ades mai tari decit mlopia oamenilor. Dacă si: 
tuațiunea actuală nu este considerată Incă suficient de dezastruoasă 
poatru a se pieca urechea cătră acel care, impotriva propriilor lor 
îmterese personale, ascultă numai de interesul general,—atunci avem 
datoria să implorăm zeli să ne aducă, cit mal repede, un t 
atit de mare, incit chiar conducătorii noştri de azi să-l poată vedea. 

ŞI, din tericire, sau din nenorocire, nu avem nevoe de zei, Deja 
Raina şi Revoluţia bat la ușă. 


D. I. Suchianu 


Cronica teatrală 


Moartea Cleopatrei. Nevestele domnului Pleşu.— 
Avarul. — Săptămina ereu — Chemarea codului. — 
nry. 


Stagiunea Teatrului Naţional sa deschis cu o generală 
a ră la care direcția a cerut invitaţilor „trac şi rochie de scs- 
„* În vremea noastră de democrație şi sărăcie, tismul d-lui 
Eftimiu ar părea cam deplasat chiar dacă Var pune în slujba unei 
cauze mal bune ca Moartea Cleopatrei. 

D. Miha Paşcanu, autorul „narațiunii dramaticee care a avut 
onoarea de-a deschide stagiunea Teatrului Naţional, a spus c'a stu- 
diat toate izvoarele veritabile asupra falmoasel regine egiptene, dar 
că w'a cetit nici una din prea numeroasele drame și tragedii ce s'au 
ocupat cu viaţa și moartea ei. După ce am ascultat Moartea Cleo- 
patrei, ne-am convins că aşa este; mai mult chiar: că, dacă ar fi 
cetit Antoniu și Cleopatra a colegului d-sale Shakespeare, nu s'ar 
mai fi incumetat să atace acelaşi subiect, 

Pe cit de mult dovedeşte Moartea Cleopatrei cunoștințele isto- 
fice ale d-lui Paşcanu, pe atita invederează şi diletantismul chemării 
d-sale teatrale, Dacă construcția actului Intăiu prezintă oarecare In- 
teres, dacă atmostera aceluiaşi act e întradevăr istorică şi dacă ce- 
tirea scrisorilor lui Cezar în actul al treilea e bine găsită, tot restul 
e aşa de șubred că se distramă fără urme. 

Mal intălu această „narațiune dramatică“ nu e dramatică, ci e 
cel mult un curs dialogat de istorie, făcut de un pedagog nelscusit. 
Căci un pedagog bun ar fl avut griji, adresindu-se unui auditor atit 
de eterogen cum e un public de teatru, să explice inainte de toate 
cine sint persoanele despre care vorbeşte, să le situeze; altfel spec- 
tatorul priveşte uluit cum se agită pe scenă nişte actori îmbrăcaţi ta 
costume foarte pestrițe, cu nume foarte stranii, fără nici o țintă. Ca 
să ne intereseze un om, trebue să-l cunoaştem mai întăiu, să fle a- 
propiat de sufletul nostru. D, Paşcanu presupune în Moartea Clec- 
patrei că toți am consultat, ca și d-sa, izvoarele istorice inainte de 
a merge la teatru, 

Apoi, ca să fie dramatică, narațiunea ar trebui să fie pretextul 
unui conflict, oricit de subțirei, Intre două pasiuni sau tendințe o- 


CRONICA TEATRALĂ 123 


puse, din care să țişnească emoția dramatică. In Moartea Cleopa- 
trei mijesc doar Inceputuri de contlicte fără nici o cauzalitate Intre 
ele, pierzindu-se ladată în amănunte istorice mai mult sau mai puțin 
interesante, D. Paşcanu nu ne lămurește nici măcar asupra relaţiie 
lor sentimentale dintre principalele personngii. lubeşte Cleopatra pe 
Antoniu sau nu-l iubeşte ? In primul act complotează contra lui, in 
al doiiea îi iubeşte, în al treilea cucerește pe Octavian, în al patru- 
lea Ii urăște şi se sinucide. Un zigzag sufletesc al unei fantoşe. 

Dar „narațiunea“ aceasta nu e nici barem narațiune, Adevă- 
rata narațiune ar fi o inlănțulre logică a unor intimplări, chiar dis- 
parate in aparență, in vederea unui desnodămint logic, Moartea Cleo- 
patrei e o Inșirare de momente Istorice in ordine cronologică desigur, 
lipsite insă de orice legătură internă, din care pricină face impresia 
unul film fără explicaţii intre diversele tablouri. 

Nefiind dramă propriu zisă şi nici povestire scenică, lucrarea 
d-lui Paşcanu nu poate fi interesantă decit ca un document istoric 
scris cu avint de diletant, 

Ajuns la concluzia aceasta, ţi se impune fără să vrei intreba- 
rea: Oare, dacă d. Paşcanu, după ce a studiat numeroasele izvoare 
istorice, sar fi intimplat să cetească Antoniu şi Cleopatra, ar mat fi 
scris Moartea Cleopatrei? Dacă ar fi văzut că a nimerit un su- 
biect pe care marele Will I-a scris fără atitea cunoştinţe istorice, ar 
fi cutezat oare să-şi mai incerce norocul cu ispititoarea Cleopatra 2... 
Filodcă avem o părere prea bună despre d. Pagcanu, răspundem fără 
şovăire in negativ și regretăm că nenorocul i-a scos în cale plictisi- 
toarele tratate de istorie antică in loc de incintătoarea tragedie sha- 
kespeareană care l-ar fi oprit cu siguranţă de-a face o încercare dra- 
matică mal dinainte condamnată, 

ŞI totuşi, pentru asemenea incercare sau cheltuit atitea ener- 
gii şi nu mal puţini bani la Teatrul Naţional! Pictorul Cornescu a 
lucrat trel decoruri frumos stilizate şi o sumedenie de costume; zeci 
de artişti au muncit săptămini de-a rindul—zadarale. Cu atita trudă 
mar fi fost oare mal cuminte să se fi montat Antoniu și Cleopatra ? 

Intre Shakespeare şi d. Paşcanu cred că și d. Ettimiu preferă 
pe cel dintăiu... 


ți $ 


Nevestete domnului Pleşu nu sa bucurat de solicitudinea di- 
recțiel, dar a cucerit suiragiile publicului, 

Printre autorii noştri dramatici de azi, puțini, d. Caton Theo- 
dorian şi a dobiadit un fotoliu, Conştiincloasă și minuțioasă uneori 
pănă la scrupulozitate, opera d-sale se impune de indatăce o priveşti 
cu seriozitatea cuvenită. Nici unul din scriitorii noştri de teatru nu 
are darul d-lui Theodorian de-a inchega o atmosteră specifică prin 
citeva replici. Oamenii d-sale träesc cu intensitate în vorbele și fap- 
tele lor, deosebindu-se fiecare prin anume linii caracteristice perso- 
nale. Poate că nn disprețueşte meşteşugul construcției, dar nici nu 
aleargă după lovituri, trucuri sau sforării scenice. E un naturalist 
în formă, cu ọ pronunțată inclinare spre sentimentalism romantic in 
fond. Astfel în toate operele d-sale dramatice nu interesează atita su- 
biectul, cit dezvoltarea lui şi în deosebi arta relletării personagillo, 
o artă migăloasă, susținută, negovăitoare, De aceia piesele d-iui A eo: 


124 _____________ VIAŢĂ ROMINEASCA 


dorlan nu-ţi rămin In amintire ca povestiri de evenimente, ci ca gà- 
lerii de oamen! care ti-au devenit bune cunoștințe, 

Tot aşa și Nevestele domnului Pleșu. Subiectul și toată ac- 
țiunea, chiar micile epizoade sint în funcțiunea personagiilor princi- 
pâle care, pănă în cele din urmă, se sapă adiac în sufietul și min- 
tea spectatorului, 

Cu toate digrestunile de situaţii din actul al doilea și mal pu- 
țin în al treilea, Nevestele domnalui Pleșu rămive o comedie de ca- 
racter, un gen atit de rar și cu atit mal de preț în literatura dra- 
matică modernă, 

Pleșu, eroul comediti, e din familia lui Amos Bujorescu. Deși 
se asamiină insă în aparență, deosebirea dintre dingli e fundamentală, 
Amos, cu toată Intătişarea-i! comică, e un tip de pură dramă; Pleşu 
ia schimb e un personagiu prin excelență comic, chiar în clipele cu 
aparență dramatică, Amos e un idealist naiv în viață ca şi în iubire; 
Pleşu e un sensval lncorijibil în Iubire și un burghez chibzalt în viață. 

Pleşu a fost insurat de trel ori gi a avut atitea aventuri amo- 
roase care l-au costat o bună parte din averea moștenită. Cind simte 
că o nouă insurătoare l-ar lăsa calic, se deşteaptă într'insul burghe- 
zal şi, cu ajutorul întimplării, încearcă să-și apere avutul. E de ajuns 
insă ca iubirea, chiar subt nişte forme puțin atrăgătoare, să-l ispi- 
tească și senzualismul Îşi reclamă stăpinirea imperios. Sfirşitul: a 
patra însurătoare. S'a corijat Pleşu? Nu, Eroii de comedie aderă- 
rată nu se corijează niciodată. Desnodămintul e temporar. Harpagoa 
rămine avar şi după ce se lasă cortina la stirșitul actului al cincilea. 

A patra nevastă e Marina care, subt masca unni ideal burghez, 
ascunde o perversiune organică. Fată cu oarecare carte şi cu sèn- 
Mmente morale elastice, din tovarăşe de cheturi a ajuns bufetieră la 
tribunal, stringind bani şi rivnind să se mărite. Alegerea el a căzut 
fosă asupra unul viăstar de boer scăpătat pe care îl Intreține, dar 
care au vrea să se „injoscască* însurindu-se cu o femee de teapa 
Marinei. Cind toate storțăriie ei rămin sterile, femelă se m 
şi cu Plegu. Astfel îşi izbindeşte visul măritișului grație elasticității 
conținutului el pasional. Comicul acestul caracter clădit din același 
contrast diatre fond şi formă, e poate și mal interesant fiindcă recse 
dintr'o atingere mal pronunţată cu două personagii deodată, Marina 
la inceput face dragoste cu Stolnici şi comerţ cu Pleşu, şi siirgeşte 
măritindu-se cu Piegu și lichidind pe Stolnici. 

Acest Stolnici, deşi desenat în linii mai sobre, trăeşte mai puţin 
întăuntru şi mal mult înafară. Comicul Jui, drept urmare, trece prin 
primejdii burlegti şi deci e de calitate mai eftină. Poza înlocueşte și 
caută să acopere goliciunea şi stricăclunea sufletească. Tipul e evi- 
dent şi văzut şi expresiv, Interesant și indispensabil devine tasă nu- 
mal pentrucă alcătuegte veriga de unire între Pleşu și Marina. 

Autorul a introdus, cu mult tact, şi nu ra/sonneur în Nevestele 
domnului Pleșu : un băcțandru pripăşit In casa Marinel, prea deştept 
şi simpatic, dar nu prea original... 

Din elementele acestea d. Caton Theodorian a clădit apoi o co- 
medie plină de sevă. Aşezind personagiile ta atmosfera și mediul lor, 
situațiile comice au venit singure şi împreună cu ele efectele. In We- 
vestele domnului Pleșu nu se vor găsi, fireşte, giume culese şi ajus- 
tate din reviste umoristice ca In şubredele comedii de o zi ale d-lui 
Adolt de Hertz. Nu eftinele cuvinte de duh însamoă umorul totr’g co- 
medie, ci constituția latimă a caracterelor. 


CRONICA TEATRALĂ 12% 


— m a M Ř ŘiiIil 


Păcat că Nevestele domnalai Pleșu wau avut, barem pentru ro- 
urile de căpetenie, interpreţii trebulacioşi... 


> 
Poetul Mihail Săulescu, mort pe froot, a publicat odinioară un 
act pe care acum l-a reprezentat Teatrul Naţional : Săptămina lumi 
nat Acţiunea de un dramatism brutal era indulcită de un suflu de 
poezie. Desnodămintul—o mamă Işi zugrumă feciorul muribiind — ve- 
nea ca o fatalitate. Pentru trebuințele scenice, poezia actului a fost 
suprimată la reprezentaţie, A rămas o schiţă dramatică realistă, te- 
ritiantă. Teatraliceşte a ciștigat poate, dar şi-a pierdut din savoarea 
literară. Săulescu, în deosebi în Săptămina luminată, a fost întiuen- 
țat de eterismul dramatic al lui Maeterlinck. Pe scenă nici urmă. In 
loc să se atenueze stirșitul, sa făcut tot ce s'a putut spre a-l pune 
in evidență, spre a-l sublinia cruzimea. Regizorul ma ințeles pe poet... 
Totuşi gestul de-a fi jucat Săptămina luminată merită recunoștință. 
E intăia aducere aminte serioasă de un poet care nu trebue uitat.. 


Avarul e Brezeanu și numai Brezeanu. In fața spectatorului 
nu joacă un actor, ci trăeşte, suteră un om. Omul e maniac, păcătos, 
antipatic, odios, dar e om. Harpagon e o sinteză, ca orice caracter-tip, 
ŞI deaceia numa! artiştii mari izbutesc să-l dea viața intensă care-i 
umanizează. Nefiind un avar oarecare, ci avatul, adică toţi avarii 
ia ua loc, Harpagon intrunește frinturi de viață din mai mulţi oa- 
meni. Moliêre a incărcat in spinarea eroului său toate trăsăturile 
care caracterizează pe toți avarii. Artistul, dacă vrea să-l interpre- 
teze aavea, trebue să adaoge dela sine un suflet care să amalgameze 
intro unitate vie amănuntele vii ce alcătuesc tipul, Valoarea inter- 
pretării lui Brezeanu tocmai aceasta o alcăluește : Harpagon al siu 
e o unitate ; nici un gest, nici o mișcarea, nici o Intonație nu cade a- 
lături. Harpagon pare la Brezeanu creația enui naturalist, atit e de 
viu, N'are poze teatrale, nici izbucniri caricaturiale, Brezeanu tră- 
eşte în, Harpagon și dec! suferă, Pentru Harpagon intimplarea cu lä- 
dița şi proectele de însurătoare sint lucruri serioase, aproape tragice. 
Brezeanu nu face greşeala de a juca la suprafață ; la dinsul toate au 
repercusiuni sufleteşti. Chiar talmosul monolog, care ar putea părea 
prea grotesc, la Brezeanu capătă o Insemnătate zguduitoare, aproape 
ca monologul lui Hamlet. Brezeanu nu caută efecte teatrale şi dea- 
cela impresia interpretării sale e convirşitoare. Rizi de o slăbiciune 
omenească, dar compătimeşti pe omul născut sau devenit victima cei. 
Asemenea efecte nu se obțin in teatru decit atunci cind un actor mare 
joacă un rol mare. Harpagon ai lui Brezeanu e o mindrie a tea- 
trului rominesc. 


„Compania dramatică Bulandra“ s'a dovedit a fl pănă azi cea mai 
serioasă in ghebare teatrală particulară. Condusă cu pricepere, satistă- 
cind gustul publicului, dar facerciad pe ici-colo şi să-l ridice, intrunind 


126 ` -VIAȚA ROMINEASCĂ 


elemente actoricești consacrate şi căutind să consacre nol talente, com- 
pania joacă un roi foarte onorabil In mişcarea noastră teatrală, 
Dupăce ani de zile sa ferit ca de foc de piesele romineşti, ln 
stagiunea trecută a îndrăznit să joace Cocoșul negru şi Păiajenul, 
iar acuma a deschis porțile teatrului cu Chemarea Codrului. 
„Povestea vitejaască“ a lui George Diamandy merita cinstea a- 
ceasta, Din moștenirea literară a tunul scriitor dirz şi cerebral, Che- 
marea Codrulul e siagura operă izvorită dintr'un avint sufletesc şi 
menită să-l supravețulască. Nu e o dramă după calapodul obişnuit, dar 
e o lucrare plină de viaţă. Poezia, culoarea, pasiunea predomină ca în 
orice plăzmuire romantică. 
Pe scena Teatrului Regina Maria „povestea“ a avut o lnfăţişare 
cam familiară, A cam lipsit aerul şi vitejia. In schimb a fost Intimitate.. 


Bunbury, „comedie trivială pentru oameni serloşi de Oscar 
Wilde“, a o armătură de farsă îmbrăcată într'o haină de paradoxuri 
spirituale. O şarjă impotriva societății bune engleze, dealtfel ca toate 
piesele faimosului autor. Umorul e nordic cu sclipiri meridionale. 
Nordismul cade în sarcina actorilor, meredioaismul în a spectatorilor, 
Actorii însă au rămas bucureşteni, incit Bunbury a suferit o localizare. 
Totuşi publicul a petrecut şi doar uneori a rămas nluit, 


Sa L. Rebreanu 
Septemire, 


CRONICA VESELĂ 


La vinătoare 


D-lui Basil: Chef/neux 
Pastel Prozaic 


Sus, pe dealuri, Toamna pune 
Mirişti galbene "n lumină, 
Arături ca de cărbune 

Şi mohoare de rugină. 


Rinduri-rinduri, spre cîmple 
Se perindă nori de plumb 
Peste larga simetrie 

De coline cu porumb. 


lar cînd soarele străbate, 
Luminind peisagiul vast 
De dreptunghiuri colorate 
Intr-un limpede contrast, 


Saltă *'n valuri jucăuşe 

Şi foşneşte lung în soare, 
Cu mătasă la pănușe, 
Mămăliga viitoare .. 


128 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un iepure 


Scurt, mohorul a foșnit... 
Și spre neagra arătură, 
Intr-o clipă s'a ivit 

Un măgar miniatură ! 


Din căpiţă sare pleavă, 

Sar gunoaie dintr-un snop. 
Puşca scoate fum pe-o țeavă 
Şi pocneşte ca un dop... 


A căzut... ba nu! Din goană, 
Mic, elastic şi urgent, 

Ling’ o tufă de simziană 

A făcut un compliment, 


Spre porumb acum s'abate... 
Un scaete zăpăcit 

li întreabă ;—Ce e, frate ? 
— Sint teribil de grăbit |... 


Alungat ca de furtună, 
Cu picioare de lăcustă, 
Se destinde şi s'adună 
Peste-o mirişte ingustă,.. 


Ca o minge se prăvale, 

Se coboară şi se sue 

Prin hirtoapele din vale,— 
Uite 'l— nu e; uite 1—nu el... . 


. . . . . . . . 2-77 . . 


i d E 


CRONICA VESELĂ 


Liniştea coboară iarăş 
Peste ţarinile moarte... 


— L-ai scăpat! zice-un tovarăș. 


— Mi-a sărit cam de departe, 


La amiaz 


Din văzduh abia s'aude 
Țipăt jalnic de prigorii... 
Cu ciubote mari şi ude, 
Stau la masă vinătorii, 


Toţi cu puşca lingă geantă, 
Guralivi şi orăşeni, 

Pun o pată discordantă 

Pe căpiţa de strujeni, 


Și e frig, şi toţi îngheaţă... 
Şi din cind în cind nu strică, 
Incepind de dimineaţă, 
Cite-un «git» de săcărică... 


— Intr-o toamnă, zice unul, 
La un capăt de răzor 

M'am oprit să scol tutunul... 
Cind, de jos, de la picior, 


Fără veste văd cã-mi sare 
Un şoldan cit un vițel, 

Şi stirneşte 'n goana mare 
Alţi vre-o şapte după ell 


129 


130 


VIAŢA ROMINEASCA 


Trag cu ploaie în grămadă, 
Fără să {intese de loc... 
Cine s'aştepia să-mi cadă 
Patru iepuri dintr-un foc...» 


— Astea sint invenţii pure... 
Mie mi ş'a intimplat, 

La o goană 'ntr-o pidure, 
Un mister adevărat. 


Nici nu m'așezasem bine, 
Siam cu puşca subsuoară... 
Cind de-odată lingă mine 
Se opreşte-o căprioară, 


Stă şi-ascultă, imobilă... 

Eu atunci—mă ştiţi cum sint— 
M'a cuprins un fel de milă: 
Am ochit.. şi-am tras în vint. 


Cind văzu că 'ncărcătura 
Trece fără s'o atingă, 

Ea şi-a 'ntins la puşcă gura 
Şi-a "'nceput, aşa,—s'o lingă.» 


— Vauzi colo, ce curaj, mă! 
Asta şi-a "'ntrecut părechea | 
„„Buruenile din preajmă 
Trag şi ele cu urechea. 


Un măcieş de două şchioape 
Zice ’n taină unui spin: 


— Dumneata eşti mai aproape... 
la "1 de minecă puţini» 


CRONICA VESELĂ 
La_intoarcere 


Vintul curge spre cîmpie 
Transparent şi uniform, 
Toate ierburile "nvie, 
Toate ţarinile dorm. 


kci şi colo se ridică 
Cite-un nour alb de praf... 
Străjuind şoseaua mică 
Stilpii rari de telegraf, — 


Tot mai singuri, ceată 'n ceafă, 
Suluri vinete de fum 

Lungi ca gituri de girafă,— 
Inşiraţi pe lingă drum, 


Spre oraşul plin de turle 
Stau privind c'un aer (mp... 
Şi de-odată 'ncep să urle 
Că-i apucă noaptea *n cimp ! 


G. Topirceanu 


131 


Scrisori din Paris 


Teatrul de anul acesta 


Am arătat mai demult, într'o altă cronică, că la Pa 
ma! Inainte un teatru artistic sau unul pentru e demoul gemene 
bulevardiere, obiect de bursă pentru traficanţi sau „Comedia Fran- 
ceză“*, tribună oratorică pentru patriotarzi senili, nu putea să satis- 
facă gustul nimănul. Pe urmă, evoluția bruscă a teatrului în ultimii 
- aa srp re gr vechile cligee. Era totuşi de mirat că fa 
M unde pornesc toate revoluțiile 
ripa pi Emagen In puslul timpului. dacii mata Era rs 
"am vorbit de revoluția lui Copean dela . $ 
simplificarea elementului teo cd a dee aztiae in Ari inek 
zarea textulul prin îndepărtarea artiticiilor scenice ori actoriceşti ; 
decabotinizarea actorului, care trebue să imbrace psi: hologia perso- 
najului, nu să caute a o degaja pe a sa. Intr'o sală mică, cu puţine 


mijloace, J. Copeau a reușit să realizeze aproape toate aceste dezi- ” 


derate, Storţările sale ating eroismul. Energia şi dragostea sa ctus 
țită de artă s'a indirjit inl i x 
ari e j oc să se dezoleze in contactul cu piedicile 
Anul acesta insă, repertoriul ce ne-a fost prezentat a 
mult mai puțin variat. S'a evidențiat oarecum PR alegerea crema 
un fei de spirit de sistem care strică libertăţii artistice.  Plesele pre- 
xentate au arătat o lacună comună: cerebralitatea lor, intelectualia- 
mul exclusiv al concepției lor. Dela „Mort de Sparte" a lui Jean 
Schlumberger, de o puritate clasică, la „la Dauphine“ a lu! François 
Porcher, pănă la „Le pauvre sous Wâscalier': a lui Henry Ghton, elc- 
mentul afectiv, pasional è absent. Toate piesele sint compuse din 
cap. Nimic primitiv, spontan, nimic sălbatic care să țişneasză din 
inconştientul profund omenesc al sutietului. Din contra, aranjamentul 
şi gustul lui Copeau sint rafinate, cintărite. Luciditatea sa perfect 
inteligeată omoară printr'un spirit de critică prea ascuţită tocma! ceiace 


e mai real in ființa omenească: deşanțările şi dezarmoniile, Ori per- * 


fecțiunea otensează, ŞI atunci te obligă s è 

perfecțiunii e că nu există. a P Pola NETA. NE 
şa se explică predilecția sa pentru repertorul clasic care 

ce è drept l-a reintinerit cu o vervă şi o vioiciune nelarga Ni sa 


SCRISORI DIN PARIS 133 


promis un an intreg montarea unui repertoriu rusesc și a unuia nor- 
dic. Mai în urmă Copeau a declarat elevilor săi că reuşeşte mult 
mai slab în acest gen decit in celelalte. 

Nu știu totuși dacă această reacțiune de intelectualism nu e 
necesară față de sentimentalismul „è bon marcht'" a nemuritorulul— 
nemuritor în senzul că nu Ințelege că se impune să dispară—domna 
Batalile, Şi pe urma cineva nu poate excela decit intr'un singur gen, 
care e rezultatul sincer al concepției şi mentalităţii sale. Ceiace Însă 
trebue de reproșat lui Copeau, e că chiar în limitele gustului său 
pentru raționalismul teatral, ar fi putut totuşi selecta citeceva și din 
repertoriile străine. Oricit de complect, de universal ar fi mediul 
francez, de multe ori el îţi lasă nostalgia romantică a altor locuri şi 
altor feluri de a pricepe viața. În afară de „La nuit des rols“ a lui 
Shakespeare, care a căpătat probabil cea mal formidabilă montare și 
interpretare din cite a avut vre-odată, teatrul străin n'a fost repre- 
zentat în repertorii, De ce nu Tchekow, Bernard Schaw, O. Wiide, 
Strindberg ? Probabil că explicaţia o găsim în aceiași unilateralitate 
a- criteriului după care se selectează programul, 

Insisiiad mal mult asupra vieţii afective ca şi asupra celeilalte 
insuficiențe, adică utilizarea programului străin, Gemiler, care a con- 
dus o excelentă companie în elegantul și poate prea modernul teatru — 
vorbim de arbitectură—,, Comedie Montaigne”, a reuşit să fundeze a 
doua mare şcoală de artă teatrală modernă. 

Elev al lui Antoine, păstrind indrăzneala maestrului minus gus- 
tul său pentru un naturalism prea accentuat, Inspirindu-se şi dela Copeau 
în simplicitatea oarecum insolentă a mijloacelor scenice, Gemier e 
astăzi o puternică personalitate în actualul curent al teatrului 
modern. După ce-a încercat infructuoase realizări, montări fas- 
tuoase In genul lui Reinhard, anul trecut la „Cirque d'hivere ; dupăce 
s'a dezgustat de bogăţia seacă a efectelor de decor montind în ade- 
văr miraculos „La batalie“ a lul Claude Fartre,—a găsit drumul ar- 
tei adovărate, pe cărări mult mai modeste, pe aceleași pe care por- 
nise şi Copeau, Cu deosebirea însă că gustul său, deşi mai variat, 
mal eclectic, — Intr'o singură sesiune un Shakespeare, un Bernard 
Schaw, ua Lenormand,—e mal puțin sever, mai puţin critic, Infine mai 
puțin pur ca al emuluiui său. Celace a fost însă în adevăr remar- 
cabit a fost redarea într'o atmosferă perfect bulgărească a lui „Le 
héros et le soldat" al iul Bernard Schaw, Toate nuanțele marelui 
scriitor englez au fost înțelese: Concepţia de viaţă, umorul şi caustic 
şi sentimental, technica specială, 

Montarea lui „Le Simoun" de Lenormand, untinăr auter plin de 
promisiuni, cu toată extravaganța sa voită, a arătat ce variată e 
gama lui Gemier. Liber de orice spirit de sistemă, el nu riscă să 
cadă in reţete de şcoală, nici în atmostera de biserică Ilterară—ceiace 
la „„Vieux-Colombier*, cum am arătat, incepe să se simtă. 

Dezorientat, fără energie şi fără dar, vechiul teatru do „L'oeu- 
vre", care pe vremuri a avut utilul rol să stimuleze gustul pentru li- 
teratura de peste hoiare, printre piese originale de mina a doua, a 
avut anul acesta mina fericită cind a jucat „Le cocu magnitique“ al 
unul tinăr flamand Cromelinck, Piesa aceasta a făcut senzaţie, Ca 
ia orice lucru nou și de valoare, au fost două tabere: una care vo- 
dea în ea revelația unul geniu, alta ceva mai ruginită, care ne atră- 
gea atenția că avem de a face cu un neban ori cu un cinic lubric. 


-~ Antorul, necunoscut pănă atunci, a pus lumea pe ginduri. Oricare 


134 k VIAŢA ROMINEASCĂ 


ar îl exagerările, piesa menționată are multe din calitățile artei ade- 
vărate: O farsă veselă și burtescă păstrind tradiția secoiilor galanți, 
alăturată de un simbolism concentrat, pe alocuri trist, totdeauna insă 
foarte omenesc, Majoritatea criticilor au comis o greşală de pers- 
pectivă estetică : au judecat după categoria realismuiui, deciarind că 
plesa e trasă de păr, acolo unde autorul înțelegea să indice doar un 
simbol reprezentativ și prin armare exagerat. In ce priveşte repro- 
gurile filistine ale acelora care s'au scandalizat de imoralitatea ei, e 
bine de reamintit că spre caracterizarea epocel, „Madame Bovary“ a 
fost judecată de o curte cu juri și că ediția ei critică păstrează, ca 
an trofeu de sfidare față de prostia mediocră din toate timpurile, tex- 
tul acelor dezbateri. 

In afară de acest accident, bunăvoința d-lui Lugae Poe ne-a 
dat repetate masacre de ale lul Ibsen și diverse plëse incolore. Pe ce- 
ietalte scene vaudeviluri şi reviste pentru burghezimea franceză și ca- 
pitaliştii anglo-saxoni, veşnic doritori de digestii uşoare și de sen- 
zații excitante tn același timp. Teatru care vine să s'irșească con- 
gestia cerebrală a unei mese copioase și pentru care se găsesc des- 
tul negustori care să satisfacă alți negustori: un fel de teatru in 
familie. 

Despre curentele critice și estetice în fteratură, în care perso- 
nalitățile unui Ch. Peguy, Ch. Maurras ori Bergson sint dominante, 
intr'o viitoare cronică. 


Mihai Ralea 


.. 


"Tr 


Recenzii 


fe 1. Mironescu, Oameni şi Vremuri, Edil. „Viaţa Rominească", 
1924, lasl; Prejul 38 jel. P 

m care se desiişoară acesie schije şi povesiiri nu 
e loldeauna acel delo țară şi unele din ele au pei cadru cazarma 

sau splialul, eroii lor sînt indeobşie jarani. 
Inrestra! cu un sim] remarcabil de observație şi de pălrundere 
a sufletelor, într'un stil în care dialogul, loldeauna nalural- ṣi vioiu, al- 
i cu portrele sau descrieri însuliejile, d. Mironescu povestește 
întimplări sau momenle, uneori irisle alleori vesele, în care unele as- 
pecie din firea |aranului: dorul de sal, apriga pornire impotriva nele- 
giuieilor celor de sus, dragosiea aprinsă şi pălimașă, ana T supers- 
sau veselia zgomoloasă, izvorind dintr'un prisos de lorţă,—sini 


Li 
'redale cu mult adevăr şi cu o reală vigoare, 


Trei bucăţi au în privlața aceasia o deosebilă semnilicaţie : „Sandu 
Hurmuze!”, „irimia Honcu” și „În drum spre Braniștea”. 

Cea dinlăiu e o lungă şi adevărală nuvelă prin numărul și viala 
personajelor ca și „pita ce e m ei dramalism. Dragostea naivă, pri- 
milivă şi cam brulală a lui Sandu cu Maranda Profirii; scena despăr: 
lirli în care (lăcăal, chemai la oàsie, muşcă pe fală de sin șio pune 
să jure credinlă în faja icoanei, pe pirosirii, pe lopor, pe piatră ; acea 
a plecării, În care flăcăii sini siringi la crişma lui Marin: diferite epi- 
soade, cu iraiul chinuit al lui Sandu la cazarmă ; perseculiile pe care 
le sufere dela sergentul Roslopască, răzbunarea &cesiuia din gelozie, 
sau «cena în care părinții lal Sandu îşi văd feciorul pornind spre Ga- 
laia,— sînt zugrăvite cu o aderărală pulere emolivă, Nu mai pujina vie, 
potent şi reușită din punci de vedere psihologie, e scena în care 

du, de santiaelă, obosil după o lungă veghe, alipeşte visindu-şi sa- 
tul, casa, lubila, pe cind dușmanul lui, Rosiopască, si la pindă şi izbu- 
ieşie să-i fure arma, Sergenlul, fecior de crișmar din Braniștea, cu 
vorba lul munienească învajală în cazarmă, cu mealalilalea lul cazonă, 
cu răulalea şi lipsa lul de suilei, irăeşie şi e ua produs caraclerisiic 
din lumea lipitorilor salalui şi din acea a gradelor inferioare. 

. cu" nu e o nuvelă, ci mai degrabă o succesiune de 
sii tablouri. Fostul primar cu statura lul de uriaş, biruind pe toji vol- 
nicil la triață şi clădinăd ipidenunn stogul pe vremea cosilului, jucind 
şi chluină de Arminden la poaleie Măgurei, dupăce a băul și a mincat 
din plin, seu păzindu-şi noaptea cail la păscul în polana Nucului, unde 
ucide lupii cu toporul, e e figură pitorească cu dimensiuni epice, în 
evocarea căruia aulorul rivalizează uneori cu neuliatul Calistrat Hogaş. 
Aceste imagini ale Tazlăului de odinioară sint insullejile de un senti- 
timeat cald al naturii, care dă vielă picrăului care vine de prin jghia- 
burile de siincă pe unde se scaldă ursii, munților care-și înalță in el- 
basiru creslele negre, codrilor deşi cu suflarea lor fioroasä. 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O aliă lature din lalentul variai al aulorului, umorul sănălos şi 
ronan, esă ma! ales la iveală in frumoasa schiță „In drum spre Bra- 
nişte". 

Dialogul între medicinistul care se înloarce acasă și Gavril 
Fleandură e plin de vervă şi de o minunală naiuralejă. * păr A că- 
rula îi place să îndruge vruie şi nevrule cu indoiala lul în celace pri- 
veşle succesele medicinistului („Să trăești, murgule, să paşii iarbă verde; 
îi isprăvi, cind m'olu popi eu“), ca şi în puterea şilinței, cu credinja 
lui „că irinu’, tomobila şi iilifonu' au cile un ştichiu din coada dracu- 
lui” şi că ciolanele de morii, dacă nu sin! bune peniru găsirea como- 
rilor, au În ele ceva necural, cu teama lui superstijloasă care-l face 
să caule nădejdea și scăparea la părintele Painulie dela schil, - e un 
lip care lrăeşte și pe care-l înliineșii în satele noasire. 

Dacă în aceste povesiiri, ca şi în acela în care e zngrăvi! blindul 
şi creşiinescul chip al căprarului Cărămidă, sau în losie in care e 
vorba de farani, deşi aulorul nu intervine direct, el loluşi simile cu 
eroii săi, se bucură sau compâlimeşte cu ei, învăluindu.l într'o almos- 
feră de simpatie mu e lot așa cind personajele aparțin clase! de sus. 

Boerul Tache din „Vechilui”, larg în burtă de traiul bun pe care-l 
duce, incercind să seducă pe Tudora cea cuminie a lui Pavel Burcă, 
după ce nenorocise alte fete din sal, eo brulă senzuală: cucoana pro- 

letarului din „Furtună Veteranul“ ca şi ma! toți ofițerii care asistă la 
atala taranilor răsculați, sînt de o cruzime rece; Toto Sandopol, ju- 
nele ofițer plasa! prin intervenţia logodnicei sale Mimi la serviciul de 
aulotracliune, petrecind cu oiijerii de inlendență, refuzind să trans- 
porle rănilii şi năpuslindu- se asupra unor biej! milițieni, e o creatură 
respingăloare. 
și nu sini lipsite de însuşiri, schițele în care apar aceste per- 
sonaje nu sia! la înălțimea celorlalte, ° 

Naluräleja, obièctivilalea, umorul, simpatia înțălegăloare, care 
lac de obiceiu farmecul viu al celor mei multe din povestirile sale, nu 
le inliinim în acelaşi măsură îndată ce autorul înceercă să descrie fi- 

guri care nu cu nimic comun cu fărănlmea sau sînt slrăine de ea. 
Produsele civilizaţiei urbane ru deșteapiă de obicelu în sulletul său 
rarai deci! indignarea, revolia şi ura. Sirărechi resentimente, de ace- 
iaşi malură cu acele ce clocotesc în pieptul lui Furtună Veteranul sau 
al lui Pavel Burcă il lac atunci să forțeze pe alocuri trăsăturile perso- 
ră sau, simpiilicind realitatea, s'o vadă numai sub! o anumită 

Prefer aceslul scriitor moralisi, amar şi sombru, pe porestitorul 
rustic, duios sau glume| care, asemeni medicinistului din „In drum, spre 
Braniștea”, e cuprins „de un dor nestăpinii de oameni, de locuri, de 
izvoare, de pădurile de brad“, 

Aici e adevăratul izvor de inspirație al d-lal Mironescu, căci prin 
simțul lui de observajle a prinir'un dar netăgăduit de a crea viața, au- 
torul lui Sandu Hurmuze! şi al lui Irimia Honcu e din familia unul Ho- 

aș, Spiridon Popescu +au Soveja, scriilori cu lemperamenie deose- 
te, dar în a căror operă, ca și în acea a lul Creangă, lrăese citeva 
din irăsălurile neschimbale ale țărănimii moldoveneşti. 


OCTAV BOTEZ 


Pan. Haiti Flori de ptr! b Edil. „Vi P; 

ra sti Bretal ppa; A r pirloagă, Ed Viaţa Rominească 
eşi şi-a făcut sludiile la Universitatea eșană, cunoscutul lupiă- 
lor peniru dezrobirea Basarabiei a rămas loluşi Moldovanul iinit 
dela Nisiru. ridicindu-se și dezvoliindu-se potrivil nevoilor sufletești 
sle necălitului norod, rupt de un veac dia trupul rominismului, Deşi 


RECENZII 137 


adäpal la lileralura noastră nouă, deși de timpuriu familiarizal cu ma- 
rea lileralură rusă, Panlelimon Halippa nu purcede nici dela Eminescu 
nici dela Coșbuc, alci dela Pușkin, nici dela Lermontov. Poetul Flo- 
rilor de ptrloagă e un pea deosebit al obijduilei Basarabii; El se 
ridică pe propriile-i mijloace, in armonie cu incepaturile de cultură ale 
Moldorenlior de peste Prut şi cu nevoile lor sulietesti. El esile peniru 
Basarabia celoce au fost peniru Moldova și Muntenia poeții renasterii 
noasire dinèinte de Eminescu, 

Ciatind nevoile, durerile şi aspirațiile Moldovenilor subjugați, 
culegerea aceasta de poezii are o Ceosebili imporianță. Panlelimon 
Halippa, care a tipării atita vreme peniru frajil săi gazeta de deştep- 
lare Cualnt Moldovenesc, lrebue să fie cunoscul şi în aceaslă lalură 
simpatică a activității sale. 

Viața Rominească îşi face o dalorie aducin! În dar celitorilor 
acesi mănunchi de flori uscate de cimp. 


MIHAIL SADOVEANU 


Dr. Giorge Pascu, /storia Literaturii şi Limbii ramine din 
secolul XV/, Bucureșii, „Cartea Rominekscă”, 1921, 217 pagini. 

În decursul timpului de 36 de anl, de cind a apărut cea dinlălu Ise 
iorle a limbii şi literaiurii romine, acea a lui A. Densuşianu (1545), 
s'au lăcul mulle încercări de a se scrie una exaclă și bogată în Infor- 
majții. După cartea lui I. Nădejde (1886), a urmat „lalroducerea în Is- 
toria limbii şi lleraiuri! romine* de A, Philippide, care conline biblio- 


` gralia limbii și lileraturii romine gm la 1888. De alunci, su saris ls- 


torii Ilierare Rudow, Gasler (in Grâber's Orundriss der romanischen 
Philologie), Şăineanu (Isloria Filologiel), Iorga (6 volume), Alexicl, 
Pop şi O. Densuşianu. Alară de acestea, asupra lileralurii romine 
s'au făcul și monograili separale şi lucrări de loial, ca „Bibliografia 
rominească veche” de |. Bianu şi Nerva Hodos. Pe unii i-au alras mal 
muli fnplele istorice și crilica eslelică, pe alții amănunalele biografice 
şi bibliografice. 

Pe loarie puțini l-a atras şi cercelarea limbii din monumentele 
Hlerare vechi, peniru istoria căreia numai acele mont meile au impor: 
ian|ă, Din acest punci de vedere, inainlea cărții dlui Pascu, numai 
„Introducerea“ de A. Philippide a câula! să siabllească fenomenele 
limbii, proprii fiecărui veac, prinir'un paralelism înlre istoria lllerară 
şi ce" a limbii, 

D, Pascu ne dă o parie a carsului său de literatură, sec. XVI. 
Tealele din acea! secol sinl: religiouse, literalură populară şi acte 
private. Dinire ele numai puține sin! lipările (cărlile lul Coresi, Palia 
dela Orăşiie, elc.) resiul fiind manuscrise. Toale lexiele religioase 
(afară de Palia dela Orăștie) şi cele populare sinl copli de pe ira- 
duceri din slavoneşie, i 

Introducerea (p. 9-29) cuprinde în scurt următoarele chesiluni: 
1) Se constată acle diplomalice din sec. XV scrise în romineşie, care 
nu s'au găsit. 2) Între 1400-1450 cînd se vor Íi iradas la noi primele 
cărți bisericeşti, apar şi la vecinii noșir! (Unguri, Poloni, Croaji), p 
mele monumenie în limba naăjională. 3) Datarea manuscriselor (fără 
dală) din sec. XVI, se poale face după scrisoare şi după hirlia de scris, 
4) Cele mal vechi lipăriluri slavone în Romiain sinl cele irei cărji ale 
jai Macarie (1508.1512). Ele apar chiar limpariu față de primele tipă- 
rituri din Serbia (1552) şi Rusia (1564). 5) Tipogralii in țările romine 
ia sec. XVI sinl la; Braşov, Sibiu, Alba, lulia (Belgrad), Sas-Sebeş și 
Orăştie. 6) Alfabetul chiriile, împrumutat dela Bulgari, inire sec. XIL- 
XIV, s'a introdus odată cu cullura slavă. Focare de cullură slavă au 
lost mănăstirile, 7) Probabii că Rominii să [i scris inainte cu alfabe- 


133 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lul latin. Cultura latină n'a inceta! le noi; avem: n) corespondențe în 
latimeşte, b) peceți lalineșii și c) prin propaganda catolică. 8) Re- 
forma : prin Saşii luteraal și linguri calvini, a ajuta! dezvoltarea culturii. 

Cartea d-lul Pascu e împărțită după lexiele care prezintă sau nu 
ro!acismul, în: Texte rotacizante: Codicele Voronejan, Psaliirea Hur- 
muzak!, Psallirea Voronelană, Psaltirea Şchelană, un lex! Juridic şi 
patru scisori. b) Un text mixt: Codex Slurdzanus: 1) Texiele popii 
Grigorie şi 2) Texte anonime. c) fexfe nerolacizan!e : 1) Manuscrise: 
Fraumeal din epistolele Si. Paul, Levilicul din Belgrad, Molilvelnic, 
Biblia ante 1559 ? (care nu s'a găsit), Codicele Teodorescu, Documente 
si însemnări dela Peiru Șchiopul şi 37 de documente. 2) Tipār!tari : 
Calechismal Luleran (1544, din care nu s'a allal nici un exemplar), Ti- 
păriturile lui Coresi (6 cărți romineșşii, une slavo-romină şi 11 sleva- 
neși!, afiale ar: acum), Palla dela Orăştie (1552), Psaltirea sinto-ro- 
mină (1583), Tatăl nostru (1593) şi Evanghelia slaro-romină dela Pe- 


tersburg. 

Celac me prezinlă nou lucrarea d'lul Pascu, este rezolvirea ro- 
tacismului, disculat întiia onră de Hasdeu la 1879 (Cuvente din Bätrăni, 
Il, pg. 9 sqq.) şi de alunci de Sbiera, Iorga, Byhan, Welgand, Bărbu- 
lescu, Procopovici, Puşcariu, Găluşcă, Densuşianu și Condrea, 

Rotacismul (prelacerea lui n intervocalic in r}, prezintă două 
faze ; 1) vocală nazală +r ! vocală simplă, 2) vocală simplă +r- vocală 
simplă. Aceste două uzuri sint la cele mal malie cuvinte rolacizale, 
afară de cele care au în elymon éi n-+voc, care prezintă Irei faze: 
1) Înainle de 1400: é nazal--r- voc, simplă: benre, menre; 2) după 
1400 : | nazal-+r--roc. simplă : binare, minre; 3) pe la 1450: 1 simplu- 
r+voc, simplă : bire, mire (vezi „Indreplări* p, 

Prin urmare faza nr a rolacismului fiind mëi veche ca faza r, 
acolo unde vom găsi amindouă fazele, avem copla unul lex! mai vechiu, 
in care copialorul înlroduce şi faza r proprie timpului său. 

Baza! pe aceste două considerații, s'au putul face deosebirile 

dintre uzul textului şi acel al cupiatorului şi de aici deducerea daci 
manuscrisul esle sau nu o copie, depe un texi mal vechiu, 
—— La fiecare text se face critica lui, arălindu-se omisiunile de li- 
iere și chiar de mai multe cuvinte, scrierea copiștilor și parlicularilă» 
lile puleogralice. La studiarea limbii, se dau particularilățile fonetice, 
morfologice, sinlaclice şi lexice ale 'iecărul text. 

Concluziile cărții d-lui Pascu în privința limbii sħal: se deose- 
besc irei regluni diferite după limba din texle : 1) Regiunea dela nord 
de Carpaţi, cu două diolecte: a) la nord de Mureş, b) la sud de Mau- 
reş, 2) Regiunea dela sud de Carpal! și 5) Regiunea dela est de Carpali. 

Textele mal imporianie din sec. XVI sini cele religioase. Cul- 
iura romină a pleca! dia două cenlre: unul nord-vestic (Maramureş), 
altul sud-vestic (Banutul). 

Argumentările d-lui Pascu sint drepte și d-sa a adus o reală con- 
iribuție la Istoria literaturii noastre. Lucrarea concepulă după un plan 
cu tolul original, este de mare valoare, avind întinse izroare de infor- 
matii, Ja ea se allă condensale loale știrile noasire pririloare la su- 
biect şi va fi, credem, un puternic imbold pentru cercelarea lexielor 
rămase În manucris, dind naşiere la numeroase lucrări nouă, 


I. ŞIADBEI 


Geor Bataulit, Le blâme juif, Pion Nourrii edition, 
1921, Parias 8% E é 


E una din cele mai serioase contribuţii la cunoașterea problemei e 
vreești în multiplele sala aspecte: antropologice, sociale, culturale. Autoral 
posedă in afară de o bogată serie de cunoştinţe variate, un simţ fin de a- 


=, 


RECENZII 139 


A 


naliză şi de dialectică, o sforjare cătră imparțialitate care, chiar dacă nu 
merg --- iți dă incredere dela prime 
u 


Ai 


seşte metoda. Mulțimea de fapte adunată mu e concludeată prin ea insăşi, 


trează, exempliiică mai mult tema propusă decit o 
pin ceea . riera insanmā că F atori mu şi-a făcnt o pârere din cer- 
cetarea inductivă a faptelor, ci că a aplicat una preconzepută obligind rea- 

n cadrul ei. a 
nr pi begin a autorului e că izolarea, prapastia care se pere 
intre Evrei şi celelalte naţiuni e datorită particularităţii pe care o „eres - 
religia judaică : exciusivismul. Un singur popor e ales de lehova, acels er 
iui israel, El singur è curat şi el singur merită favoarea zeului. Grecii ẹ 
Romanii aveau o toleranta deplină In ee prveşie, Cakeloriaito popoare. A- 

i onali erau glorifica uri de zeii k 
preen. gb ma päginismulul i fața iui profetismui judaic, care pasanti: 
venirea unul singur proiect, care va salva ua singur popor, e tocmei na 
podul acestei mentalități. In imperiul roman; în epoca anterioară cre vă 
mului, — și autorul se bazează pe texte și surse destul de piete Pi vi 
duceau o viaţă destul de bună. Cu toate acestea, neavind nevoe a se n 
pere de vre-o persecuție oarecare, ei prezintau un exclusivisni grand îmi È 
eliminind din sinul lor orice eiement ară ae după autor, Bor au 

închiși to", ci Sau închis ei 
Bi Cind în Ei religiei judaice s'a desprins o nouă sectă, e rom 
care a pâstrat toată intoleranţa religiei din care se desprinsese, are Zi a 
opus unui exclusivism, alt exciusivism. De aici uțiile şi pape s 
colare latre cele două tabere, Dacă în locul mentalităţii creştiac, intuler, x 
şi ea cași cea iudaică, am fi avut mal rte mentalitatea păgină, chesti- 
unea evreiască poate aici war il existat, tirziu, din nevoia de aparare, 
Evreii constituesc elementu! de revoltă, de spirit progresist, ln sinul tu sa 
elot. Renăscind mentalitatea vechilor profeţi, ei se transtorntă iau 
popor de proteji şi revoltați, aruncind peste tot inţa unor noi sotanta: 
Concomitent cu acest rol el acaparează şi marca finanţă, astiel 
azi îi vedem deţinind cei doi poli ai societăţii contemporane: pisange 
şi socialismul. Plecind dela o origină comună, aceste două forme au reușit să 
se înțeleagă de multe ori. Din ele a eşit mentalitatea puritană, angir aaaon; 
„ă la Wilson", mentalitate rrome ý apon agp anae aspecte dezinteresate 
i ăreşie sco actice SE 
i e or Sgrin eră aede perfect atitudinea pornită a autorului e cind 
înclină a găsi că soluţiunaa problemei cvreeşti e În sionism. Se ştie că si- 
onismul e o formă de naționalism şovinist judaic. Ori, lueru curios, Xp an- 
tisemijü sînt sioniști. Aceasta din nevoia de a st debarasa spin 0 so rea 
neputincioasă, de elementul evreesc autochton, Naționalismul vrea stat à 
delimitare a hotarelor; ei vrea fara Mecăruia numai pentru èl; el 2 jä- 
rătniceşte intr'un principiu de teritorialitate strictă, Deacela ant par 
sint sioniști. Şi ia privinţa aceasta se vede că autorul pu face ştiinţă pură, 
in ce ne priv argumentația autorului care susține că aversiunea 
antisemită a popoarelor e datorită excluzivismului judaic ni se pare age 
plistă. In sociologie cauzele sint mult mai greu de desprins decit de a n 
ştiinţele exacte. Aici nu e vorba numai de acţiuni, ci şi de reacțiuni. Cauza 
se transformă in efect și efectul în cauză, asttel că rezultă o iune greu 
de analizat. A zice că Evreii au fost persecutați fiindcă s'au izolat, 
că s'au închis ei singuri în ghetto e tot atit de adevărat, cel puţin, 
caşi a zice că sau izolat fiindcă au tost persecutați. Nu se poate ști de 
unde a pomit atitudinea exclusivistă. Şi la urma urmei nici nu e util pentru 
o constatare imparțială care mu are nevoe să impute responsabilităţi şi in- 
criminări de a cunoaște acest lucru. în plus chestiunea pusă așa ni se pare 
oţioasă. PAA 
iace e în adevăr interesant şi celace prezintă poate nodul gordia 
al soli „antisemite e chestiunea de a ști pentruce mentalitatea moa 
theisti, exclusivistă, profetistă a apărut în special, subt forma ei cea ma 
desăvirşită în sinui poporului ovren. 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


——————————————————— 
* 


Explicaţia e tot de natură religioasă și, după mine, cum voiu arăta-o 
mai tirziu într'o lucrare specială, stă în fapta ay din cauza granite 
contiaui (datorite naturii sotului, cuceririlor, etc), Evreii nu au putut avea 
ca celelalte popoare mai mulţi zei teritoriali, clanici. Din această cauză ei 
ae 208 siliți de timpuriu să adopte un zen tribal, național. Ori acest zeu 
rebuia să fie o contopire abstractă a tuturor particularităților clanice, să 
pote o generalizare a atributelor, pe care nu putea să le reprezinte mul- 
ip Sata zeilor de clan, fata! legați de condiţii specifice de teritoriu, 
Ri atorit migraţiilor, deci lipsei de fixitate, Evreii mau avut ca cele- 
a € popoare o mulțime de zei regionaliști, teritoriali, ci un rezumat religios 
Acera cum trebuia să fie zeul unui popor vagabond, La alte popoare, 
-. sane societății consta din legătura cu solul, din instituții politice, ju- 
e eai e Best Singura coheziune posibilă, stătea in legătura comună 
Odată formată această mentalitate, procesul da acţiune reacțiune 
pamen mai sus explică restul; adică formațiunea spiritului FA henri a 
capitalismuiai „dara e bine explicată de Sombart) casi a puritanismului, 
responsa nu se 
decit doar a fatalităţii istorice. : PAART ET o 
MIHAI RALEA 


Edmond Picard, les Constantes du Droll (Institules Juridi: 
quea modernes), Bibtioleca de Filozofie şiiințilică Ana de Ir ră 
le Bon. Paris, Em. Flammarion editor. 1921, 4 vol. de 274 pag.. 

Bălrinu! profesor belcian publică subt illul de mai sus o nouă 
carle de filozolie juridică care e compleciarea și reciilicarea vestitei 
sale opere „Le droit pur”, apărută în 1899. Amindouă lucrările se a- 
dresează nu numai sludenților cărora le pune la îndămină un curs per» 
fecliona! de Enciclopedia Dreplulul, curs care din nefericire nu se 
predă la Facultăţile noastre, dar tuturor juristilor şi legișiilor cărora 
Înir'an stil p'loresc le prezintă generalitățile absiracte şi permanente 
ale șiiinței Juridice, marile adevăruri! sinteilce, consiantele Dreptului, 
ără de care cineva nu se poale orlenia în labirintul jurisprudenjelor 
și legilor. Oamenii de drept sint în general foarie pulin cunoscălori 
sl tehnicei şi [ilozoliei juridice: ei se mulțumesc de ordinar cu Drepe 
tul pozitiv şi empiric. Totuşi tehnica și filozofia juridică sîn! foarie 
importanie peniru clarilalea Dreplului și pentru aplicația lui practică. 

Cartea e împărțită în 12 părți (12 mari fresce ale Dreptului) şi se 
ocupă cu origina (Etiologia), esența (ontologio) și scopul (Teleologia) 
Dreptului. După definiția sa Dreplu! e o forță socială ale cărei ele- 
menle originare sînl în stare potențială în Nalură cel pulin în Nalura 
omului (Etiologie); forță care se concretizează înlăuntrul coleclivită- 
lor omeneș!i în raporiuri de disponibilităji variobile.—a unul subieci 
ssupra unu! obleci, —raporiuri a căror exislență şi exerciliu sin! pro- 
lejate prin!r'o conslringere guvernamenială (ontologic); și care are ca 
scop avantagiile generale și individuale rezullind din această Disci- 
plină (Teleo ogie). Peniru a explica origina primară, sursa inițială a 
Dreptului, s'au format pănă în prezent 6 şcoli filozofice. Unii au sus- 
ținul că Dreptul e produsul unei voințe libere, arbiirare, iie divine 

{şcoala leisiă), île umane, unilalerală (şcoala aulocralică) sau bilate- 
rală (şc. dr. contractual -fousseau). Allli susțin că Dreptul există în 
Naiură ; cel puţin în nalura umană, că el face parie din legile :umii, 
so Sar aapa e . rame perene a omga în societale. Din aceaslă 
categorie lac parte școlile: raționalistă (Kani), istori v 

pozitivisiä (Cole). z pari ca 

Picard inliinlează o şcoală nouă, a 7-8, care sanănă înlru 

cliva cu cele donà din urmă și pe care o denumeşte hominism. După a- 
ceasiă conceplie, Drepiul e latent in om (consubstanjial), inainte de a 


$ 
i 
i 
: 
E 
i 
Li 


ie an. 


RECENZII ESIA. 


fi în orice altă instilulie Juridică exterioară, el e în om subt formë de 
gindire clară sau confuză şi în esenfă, de accio de ex, căsătoria, pro- 
prietaten, coniractul sial praclicale insliaciiv chiar de primitivi, inainte 
ca vre-un legislator sau jarisconsull să-i fi descoperit, prescris sau 
descris elementele Juridice. 

Care e continutul Dreptului? E un amestec de dreplate (just) şi 
nedrepiale (injusi). Imperfecția e o stare nalurală a Dreplului p ziliv. 
Care e scopul său ? mai bună stare socială (fusiijia). Dar în ce 
constă Justiția ? Cuvin! cauciuc. Diverse şcoli: 1) Telsmul, în polilică 
teocrația (organizație avind ca scop dominan! Divinitatea); 2) Oligols- 
mul, polit ceşte oligarhia (organizaţie socială avind ca scop dominant 
monarhul sau căpeteniile, sau aristocrații, castele, clasele, capiialişiii 
elic. Egoismul covirşeşte aci aliruismul); 5) Domolsmul, în polilică De- 
mocrația în care organizaţia e peniru tofl şi care se manifestă subt ur- 
mătoarele varielăți: a) Elailsmul (comunismul, școala autoritară) „În 
care indivizii sia! aserviți Stalului pentru motivul că numai astfel s'ar 
pulea ajunge la cea mai bună stare posibilă peniru un număr cit mai 
mare de indivizi; b) Individualismul (şcoala liberlară), conlrarul cele! 
diniătu. (bogatul nu are nevoe decit de libertate peniru a creșie im 
limp ce cu aceiași Ilbertate särocul e oprimal. Ex. merile flare, ligrii, 
leii, etc., ei sint lolul peniru el însişi, nimic pentru colectivitate); c) 
Ecleclismul (școala medi:). E docirina unui echilibru inire reglemen- 
lație şi liberlale, conciliajia celor două tendioje opuse: sponiancilale 
şi solidaritate—liberiale şi fralernllaie ; d) ultima doctrină a Justului, 
cea mai modernă, e colecilvismul care se rezumă în aceșii termeni: 
Fiecăruia după neroile sale (vitale), - dela flecare după facultățile sale 
(produciive) — prin siorțârile tuturor,- şi prin slorlările fiecăruia (Te- 
tregrama juslului”, 

Dreptul e în general un slab reformator. El nu domină societa- 
leu, ci o exprimă. Scopul rajionəl al unei leg sigjii nu e relormareu 
moravurilor, ci să le consolideze, să le des stabilitate, o |inută mai clară 
şi mai nelă (Vezi în aceasiă privință înteresanla carte a lui J. Cruet, 
La vie du Droil el L'impuissance des Lols, pe care am recenzal-o în 
1916 în această revistă). Efectul principal al spite e insă de ali 
pacilicator, disciplinator. In starea istorică actuală a sullelului omenesc 
si a Naturii, binele social na poale ti cucerit în limilele posibilului, 
tără oarecare datorii impuse prin consiringere socială (dalorii juri- 
dice). Prin ameliorarea moravurilor insă, dacă omenirea Ya progresa, 
acesie datorii se vor impulina lar consiringerea se va imblinazi (Drep- 
iul penal lucrează la propria sa distrugere), 

Aceasta permite să presupunem că inir'o zi loale datoriile se vor 
indeplini fără constringere, prin singura forță a conștiinței, că morala 
va resort! Dreptul şi că aulo:iialea va dispărea. Aceasta e Anarhia 
concepulă în senz ideal. 

M. NEGRU 


Charles Cestre, Production industrielle e! juslice sociale en 
Amérique, Paris, 1921. 

D. Bouglé, profesorul sorbonian, cu preocupări serionse şi așe- 
zale, conduce la Paris o bibliolecă de lnflorinațlune socială. Problemele 
nouă, puse de râzboiu, sau chestiualle, care au lua! o formā deose- 
biiă, îşi reclamă ia Franța soluliual delinitire, 

Spiritul veșnle precipilai al unei rase care lubeşie iluziunea e- 
lortului, precum și ua „Elalism” atit de acul incil inăbușă inijialiva par- 
liculară, mențin subl lormă de criză siluațiuni dificile prin compromi- 
suri efemere. Cheslianea uvrieră a cunoscul intălu o pulernlcă egitaţi- 
une priulr'ua lung şir de greve; apoi a losi sulocală prin presiunea 
guternamenlulă lu care s'a elătura! solidarilalea publicului, întreținută 


E 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ A 


RECENZII 143 


Laiki Le TUOS E aM 
abil cu ameniniarea Qermaniel. Dacă Franja dă astăzi speciecolul li* 
mişti! al.. „păcii sociale“, secrelal se găseşie in această continuare 
surdă n războiului care comandă încă disciplina mililară. Pe deasupra, 
nu irebme nila! nici faptul! că partida! socialisi, iragmenlat în ulilmele 
congrese, caşi organiza} unile sindicaliste, îşi macină palerile în ne- 
sfirșitele lor luple interne, acaparale de cel mal burghez polilicianlsm. 

Deşi au izbuli! să-si asigure salarii Zaficiente, uvrierii francezi 
n'au cişiigat nimic în emancipare şi nici n'au rengşii să-şi orgaalzeze 
un echilibru fusi și permanent în ranoriurile lor cu palronii. 

Lucrarea d-lui Cesire, aducind o bogală şi amănunţită informa- 
|lune, face opiniei franceze interesate un larg serviciu. in ultimele 
cAlălorii făcute în America, autorul a cunoscul de aproape viața intensă 
şi umană din imensele industrii. El a simiii acel riim uriaş de împros- 
pălare, din al cărui enluzinsm se hrănesc o seamă de pairoai liberali, 
si a înțeles conștiința uvrieră de pesle ocean, cu lendinia el susținută 
si măsurată. A revenii în Franța adep! holării al sistemului Taylor, pe 
care îl reclamă pentru Indusiria de aici, cu modificările de deialiu pe 
care spiritul local al lucrătorului le indică. În America, a pulul admira 
cele două clemenie psichologice, care delermină marea operă de re- 
"ovare : spirilul de inlreprindere și credință în aplicarea stiinjei la ac- 
jiviiatea umană. De aici, a rezulia! în coniineniul iransoceanic o pro" 
landá reorganizare a Industriei pe baza unor riguroase invesligaliuni 
şliințifice şi a unel largi solidarilăți sociale. Sistemul Taylor, a cărul 
nplicare devine din ce in ce mai generală, reclamă o amănunţită cer- 
celare şliințilică şi un arsenal înlreg de dale şi slatistici, Uliimele 
nevoi uvrlere, afirmale energic de lucrătorii omericani şi înțelese larg 
de ralronii lor, au anirenal „umanizarea indusiriei” şi „democraliza» 
rea“ ei subt conducerea compelenlă a celor mei aulorizali prolesori 
universitari. 

D. Cestre di'slinge În acenslă vastă dezroltare a Indusiriei ame- 
ricane. irel „cupluri? de „principii conjugate”, unificate prinir'un cuplu 
de „forje armonlzante“: 1) Primul cuplu: „umanitate şi rendemen!" in- 
semnează dezvoliarea intensă a capacității de produciiune a lucrătoru- 
lui, care obiine în schimb lberarea de munco mecanică şi un spor al 
salariului. 2) „individualism şi sociolism , adică conservarea resorluri- 
lor individualisie de acțiune, mărginile prin inleresul colecliv 3) Al 
ireilea cuplu „mecanism şi vitalism" împacă această perlecționare me- 
canică pe care o cere sistemul Taylor cu salvarea laculiăjilor umane, 
al căror progres devine necesar. 4) În slirșii, pe deasupra iuiuror 
ultimul cuplu: „rațlune ştiinţifică şi voință idealistă”. 

Noua organizare şiiinjilică a fabrice! a introdus două elemente 
de Imporianță remarcabilă: biuroul personalului și bluroul de sludii. 
Cel dintăiu, condus cel mai adesea, de un los! sociolog universitar, 
versal în chestiunile uvriere şi cunoscind complicajiunile lechnice ale 
iabricel, se ocupă, în special, cu redijarea unor „lișe*“ personale, unde 
se indică cu rigoare şi amânunle produciunea şi progresele realizate 
de fiecare lucrălor. Acestea conslilue baza salarului regularizal ast- 
tel şiiințific în conlormiiale cu conşiiința prolesională, cu zelul şi cu 
lalentul individual. Inconjurai cu această alentă solicitudine, lucrătaral 
poale să-și aleagă specialilalea cea mal potrivită aptitudinilor sale, iar 
direcliuaea poale eleclua o viilă selecționare. Se pol uşor imagina 
dimenslunile considerabile pe care le capălă un asemenea biurou in- 
ir'o lobrică ce adăposteşie zeci de mii de lucrălori. 

Aceste rezultale sint usurate şi compleciate prin oliciul bluroului 
de studii, organ esenjlal el sistemului Taylor. Aici, se slabilese cu o 
preciziune malemalică, limpul necesar peniru realizarea unei opere- 
jiuni şi mişcările cele mel simple şi mai sigure care o compun. Cro- 
nometrele indică astfel timpul cel mai scurt in care operajiunea se 


poale efectua (p) și timpul mijlociu (m). Formula t=p4= dă time 
pul lip pe care direcjiunea îl iaca bază de calcul èl salariului după ce 


se consideră coeficienjt speciali peniru înlîrzieri eventvale, oboseală, 
ete... Asilel s'a putul obline, în Americe, posibililalea peniru lucrător 
de a-şi adiugi salariul prinir'o muncă serloasă și onenlă și elguranla 
peniru fabrică de a nu fI irnslrală. Principiul dublu el variațiunii sa- 
lariului, care poale crește simjilor odată cu producțiunen individuală și 
care se diminuleză cu ea, este o justă valorilicare a ambițiunii lu- 
crălorului. 

Supraveghelori experimentați, recrulați printre cel mal buni u» 
vrier}, siau coalinuu în contact cu lucrătorii şi alcăluesc lablourile şi 
graficele pe cere direcliunea le reclamă. Metoda aceaste a dal cele 
mai bune rezultale ajungind edesea la o lriplare a producļiunli și a 
salarulul, 

Un larg şi emănunții capitol se ocupă de umanizarea industriei. 
John Rockeleller 'unfor, proprielar fericit el imenselor mine din jinu- 
jurite bogate ale nordului american, fu apucat sabii de o infinită ge- 
nerozilate față de lucrătorii sūi, core în limpul unor mari greve îşi a 
firmau violeni drepturile lor. Acaparal mai inainte de interesul per- 
sonal, bogatul proprietar dela Colorado Fuel and fron Co. simii apoi 
remuşcări creștine. Vestilul profesor sociolog şi fost ministru cena- 
dian Makenzie Ring esie angaja! să elaboreze un regim care să dea 
vastelor înireprinderi miniere o bază de adevarelă jastilie socială. 
Ceiace se numi mai lirxiu „Rockefeller plan“ deveni în America un 
modei de reformă industrială. Astfel din gluma imprudentă a unul pa- 
iron milos şi prea bogat, cresc oblionțiuni formidabile peniru marile 
campanii : inslalațiuni moderne si ingenioase care asigură lucrătorilor 
condijiunl serloase de confor! şi higienă ; supravegherea riguroasă și 
serviciile gratulle ale unui medic: măsuri speciale pentra prevenirea 
accidentelor ; crearea de şcoli și bibliolec! peniru însiruirea lucrălo- 
rilor, sau de frumonse parcuri și cimpuri de sporti peniru recrearea 
lor, în sfirsit cons!ruclunea sistematică a locuințelor urriere, unde se 
ține mai eles same de gusiul viitorilor locatari, 

Americani! n'au uilal nici acea grijă minuțioasă în selecjlonarea 
ucritorilor, care, prin examene speciale, sint împărțiți după aplitudinl 
şi stimnlaii şi recomnensali conlinuu prin concursuri şi premii. 

Uitima imbanătijire americană conslă în inleresarea financiară 
efeciivă a lucrătorilor la progresul labricii. Ea s'a realizal, subt di- 
verse nume, prin atribulrea unul număr de acțiuni chiar incrălorilor 
care sial preferiți şi beneficiază de facilitări de plală. ldela acensla 
este priaciplul Important al noului proec! de organizare a companillor 
de căi ferale franceze și paternitalea ei în Franja esie reciamală de 
noul raportor oi bugetului. f 

lustirşii, acolo unde s'a crezul că progresul Indusiriei se poale 
desăvirel odată cu conștiința lucrălorului, unde siluajlunea acestuia se 
imbunătăleşte și se emancipează zilnic prin concursul chiar al pairo- 
milor, s'a cunoscul şi secrelul (pe care spre exemplu jara noastră il 
ignorenză) păcii în industrie, Două sisteme diferite tind spre „demo- 
cralizarea” indesiriei prin înțelegerea compleclă dintre patron şi lucră- 
tori în virlutea une! constiluțiuni a labricei, elaborată de direcliune şi 
delegaţi uvricri sau pe baza unul regulamen! general adopint de pa- 
lroni şi de un sledicat de lucrători, Primul se chiamă regimul consti- 
ințional la uzină, celălail, regimul constituțional prin sindical, Descrie: 
rea lor şi a diverselor subimpăriiri ar li lungă şi complicată. Ea este 
insă de un interes remarcabil peniru specialişti. Ceilalji cetltori totuși 
rămîn impresionați de: succesul melodel americane, care, oricare i-ar 
fi aplicațiunea, a înțeles loldeauna că pentru aplanarea reală a con- 
flictelor dintre luerbiori şi patroal, auloriialea unilaterală sau interven- 
iunea statului sint lol atil de aclaste. Peste lot, s'au instituit instanțe 
de Judecală in care ambele părji au voci egale şi unde arbilrul și re- 
prezententul publicului sint agreați de ilecare. Cel mai des aceesiä 
jurisdiejlune specială are irei grade, iar ultimul cuvint aparține unui 
arbitru de meserie plătii de embele părți. 


144 S -__ VIAŢA ROMINEASCĂ 


America, cea mal recenlă siăpină a lumii, oferă exemplul robusi 
al celei mal necesare organizațiun!. Țara pragmatismului şi a inteli- 
genjelor mediocre conduce încăodală Europa pe calea inriorării, 


CONST. VIŞOIANU 


. 
-. . 


ger Gilmore, Animism or though! currenis of primitive 
peoples, 1919. Boslon Marshall James Company. 

Siudiul lul Gilmore esie o analiză a aniniismului, pe baza unul 
boga! material elnogralic, antropologie, arheologie, psihologic, filozo- 
fic, sociologic, Istoric, de religie comparală ṣi de cälātorie. Deşi tz- 
voarele de inlormație ale învățatului străin siat numeroase, tegrelăm 
că n'a pala să cunoască şi filozolia noastră populară aşa de inlere- 
sanlă. Dacă, cel pulin, am cunoaşie-o noi.. 

Pria animism înțelege și el concepiia după care omul, toale fiim- 
jele, foaie obiectele, sint mal mull sau mai pulin individual insullețile, — 
concepție ce siipinește, după cum zice Gilmore, mal muit de jumălate 
din omenire. Cum poporul nostru esie loarle mult animisi în pălure 
țărănească, şi înlrucilva şi în pălarile celelalie, ne putem opri la lu: 
crarea lui Qilmore cu un interes mai ales local. 

In aa e enimisiă omul este inzesirat cu sullet. Ce este, după 
eu, sulleiul ? Esie, zice Qilmore, o forlă ce ni se înfățișează ca um- 
bră, ca răsuliei, sau ca reflex, sau ca desemn, său lologralie, După 
cum vedem, e aicea aceiaşi concepție cași la noi. Cind se face la 
aoi o clădire, dacă se conlurează umbra unui om, şi i se înseamnă 
iorma intocmai in temelia clădirii, | se ia acelui om sufletul, și el va 
muri în 40 de zile. Cind moare un om, se crede și la noi, că sufletul 
îi esă ca ullimă respiralie, şi deaceia se şi deschide fereastra ca să 
zboare afară. Sufletul este şi la noi reflex: cind, de pildă, in noap- 
fea de anul nou fetele aprind luminarea de paşii şi se duc cu dinsa 
la finiină, reflexul, chipul ce-l văd pe oglinda apei, se crede că esie 
sullelul iubitului viu sau mori. Gilmore arală, la primitivi, frica inspi- 
sală de desemnul chipului sau de lolograliare, fiindcă e crediața că 
prin acest mijloc se in sullelul. Pictorii şiiu că adesea [ăranii aoşiri 
reluză să slea ca model din teama de moarie, şi lala îmi spunea că 
fratele sirăbunicului meu, pusinicul llarioa Savul Alianasiu, a murit la 
vrisla de 115 aul, pulină vreme dupăce a alla! căi s'a luat sufletul prin 
fotograliare. 

Gilmore arală că la animişii se lace o mai vagă deosebire inlre 
eu şi mediu, decit la omul de cultuță șiliajitică, -fapt pe care îl allâm 
şi la nol. Dacă, la noi, cineva tae umbra cămeşii pusă la uscat a u- 
mei femei insărcinale, copilul se crede că se ra naşie schilodi!, filad- 
că umbra cămeşii face parte, după credința animislă e poporului nos- 
iru, din sullelul mamei și al copilului- 

In conceplia animistă, cind moare corpul, nu moare şi spiritul, 
ci conllauă să trăiască încă o viață sau mai multe, de pildă şapie vieţi, 
după credința Diachilor. Că sufletul irăeșie şi după moariea corpu- 
lui, se susține şi la noi, după cum o indică unele practici ca: inchide 
rea ușei după scoalerea moriulul din casă, ca nu cumYa să se rein. 
parcă ; obleclele favorite ale mortului ce se pun in raclă ; cind se pome» 
neşte în convorbiri despre un mori, nu muli imp după mourie, se &- 
daugă „să mie unde a insera!” ; aprinderea toiagulri şi siropirea mor- 
mintului cu apă, ca să [ie imblinzii călelul păminlulai, cu care sufle- 
iul 38 va îniilni ; ingroparea rudelor la un loc ca să fie impreună pe 
ceia lume, ` 

La primilivii analizell de Qilmore, suflelele descarnate su insu- 
şiri asemenea oamenilor în viață. Tol aşa e și la no', unde Gilmore ar 
li întilaii exemple Impresionante, Sulielei= liberale de invelişul de 

s . 


RECENZII RUM 


carne vreau la noi hrană, băutură, căldură, Nori, fag de larmă, dănfus 
esc, cinlă, sînt favorabile sau defarorabile oamenilor. La not, prin u- 
nele locuri, în Mercurea de diaaintea Joet Mari, se lace în ogradă foc 
de bozi, ca să se încălzească sufletele neamurilor. În alle părți, în 
noaptea de Jola Mare, se aprind pe morminte, pentru încălzirea sufle- 
telor, așa zisele focurăle. Mercurea cela se pun pe lingă foc cnl cu 
apă şi pe masă hrană, iar în jurul mesei scaune pentru suflete. În 
Joia Mare se dă, prin unele locuri, de suflelul morților simbicioare ; 
în noaplea a lreia dela naşterea unui copil se pune pe masă mincare 
dulce şi băutură pentru Ursiloare; la sse de sec se päsirează pe 
masă pulină mincare şi băutură, pesle noaple, pentru răposali. La noi 
Rominii se dau şi flori de pomană,—semn de delicaleță sullelenscă! - 
şi se spune că brinduşele de loamnă sint cele mai plăcute. Şi la noi 
duhurile necurale sin! alungate prin larmă, de pildă pe la nunţi, cînd 
se irage din pistoale,—ca să se alunge aceste duhuri rele. Elelor le 
place să cinte; şi poporul crede că la amează, cind è lăcere mare, 
sau noaptea cind Elele joacă pe margeni de ape sau pe virfuri sihas- 
ire de munți, susurul tăcerii ce abia se aude, ar Îi cintecul lor. Su- 
fletele liberate sint şi la noi favorabile oamenilor, cum siai îngerii, 
sau delavorabile, ca smeli sau sirigoll. 

La onimiștii de prin alle pării, sullelele liberale sin! de un co- 
racler mai parlicular unele, iar altele de un caracier mal general,— 
distincție caşi la nol. Peste ce bogălie n'ar fi dat Qilmore, de ne-ar 
Îi cunoscut filozofla populară... Nol avem credința în sufletele orică- 
ror decedați, şi, pe lingă ele, în suflele mai generale, foarte multe, 
precum : Halelele, Pica, Spărieloarele, Femeile peşti, Oameni din apă, 
Moşal Codrului, Miază Noaple, Samca, Pocita, Brechenele, Moarlea, 
Bolile, Sorbul, Muma Pădurii. Jolmărija, Zinele, |năloatea, Ursiioarele, 
Felele Cimpului, Fetele Codrului,” Vrasnicul, Gheormanul, Spiridusii, 
Ceasul rău, Şoimanele, Rusaliile, Vidmele, lon-lierbe-pialră, Drago- 
bete, Sintoaderii, Mâicălăul, Marji Seara, Balaurii, şi alle mulle. 

Sufletele omeneşti liberale de corp se po! intrupa în animale, 
zice Gilmore, după credința primilivilor, ca în şopirie ia Indieni, în 
fluturi la Greci și Sirbi, sau fa şoareci sau muşte în Transilvania, 
singura cunoşlință a lui Oilmore despre animismul locurilor noastre. 
Dar la noi, caşi aiurea, Gihnore ar fi găsi! şi credinje în alte iniru- 
ări în animale, şi în plante și in oblecie despre care se spune cureni 
a oraşe că sint neinsaflețile. 

Sufletele descarnale, după credințele animisle, locuesc prelulin- 
deni, așa in mormin!, din care cauză Egiptenii făceau un şănțulej în 
mormint, ca sulleiui să poală eşi şi reinioarce, sau ca la Melanezieni 
într'o lume de dincolo a fericirii, ŞI în priviala locuiniii suiletelor Ii- 
berale ar fi pulut să aibă Gilmore mulle informalii inieresanle, dacă 
ar Îi cunoscut filozolia noasiră populară. La noi se crede că sufletele 
pol locul pretulindeni, dar siul locuri în special bintuile, precum sint 
mormintele ; cerul de unde privese în jos sufletele în fiecare simbătiă, 

se lac pomene pe pimiul ; familia, cum se crede in Banal, in In- 
lervölul dinire Jola Mare şi Rusitori; pusiiile, de unde şi blesiemul 

„ducă-se pe pustii”; pietrele, de unde celall bleslem „duce:le-ai în pia- 
ira seacă” ; scorburile de copaci cu smell, răspintiile, finlinile, apele, 
ruinile, morile părăsile, clopolnijele, virlurile singuralice sau florile, 
i pe şi denumirea așa de gingază a morților „cei cu sufletele prin 

à Péniru animişii, totul e însufieții în natură, precum sint soarele, 
pămintul, vegelsjis, apele, pionia, obieciele fabricale. Iizroere frumoase 
ar Îi găsi! Qilmore şi la noi. La Oceanieni soarele e, zice el, un om cu 
mai multe picioare. La noi er fl găsit de pildă credinja că soarele e 
un linăr frumos, care pănă la prinz călăreșie pe un birol, pe un cal 
pănă la amează, pe un leu pănă seara, noaplea irece pe jos pe subi 
pămini sau pe la mărul roș dela marginea păminiului, aşa ca dimineaja 
să lie lar la răsării. Despre iasullețirea păminiului ar fi aliat la noi 


10 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


oprirea de a bale pămialul cu bățul, de a-l lucra la ameară ori noap* 
tea cind se odihneşie ca un om, şi cind se dă de pomană la Tigani, 
obiceiul de a-l lovi uşor cu talpa, ca păminlul să île marlur. Dovezi 
frumoase de credința in sufletul vegetallei ar fi ovut multe Gilmore în 
viața noasiră populară. Aşa cind poe sini în floare, |eranii îl ame- 
ninjă cu securea, că îl va lăin decă nu vor rodi mult; sufletele aluni- 
lor, arlarilor şi sle scaeților ajulă pe fete să se facă iubite de flăcăi; 
la culegere: viei şi u pomilor se lasă oleacă de frucie ca să nu se 
supere via și pomii. Apele la noi sia! insullețiie şi, peniru a le face fa» 
vașabile, ii se aruncă jerile cu: bani, colaci şi sporicia, pianla romi- 
nească a rodaiciei. Ploaia e deasemenea insullețilă, cum o dovedesc 
farmecele cu ferărllul *, paperudele, Caloianu, Mama şi Tonia ploaei. 
Şi obiectele fabricale, precum sinil casele, cer—cum se crede în jără+ 
ime,-suflele. Denceia e obiceiul de è se pune la lemelie măsura 
umbrei unul om, sau un cap de cucoș, său un cap de berbec. 

Gilmor: consideră unimismul ca o ireaplă primitivă și copilăroasă 
in e+olujia cunoaşierii, dar cred neclinlii că fecunditatea -tudierii foliklo- 
rului filozofic în genere, şi peniru nol al nosiru în special, stă mai a- 
les în sugestiile naturale, nezilile, ce se pol prinde peniru o filozolie 
seu mai larg paniru o cullură rominească, şi mai general încă peniru 
o cultură supraaajională superioară. Cind b:năoară cineva celește în 
Olimore (p. 12), că în Africa s'a găsii crediala că maleria e un suflet 
mort, şi că la Narrinlerii dia Australia (p 159) slincile sint socoliie 
ca strămoşi morți, acesie afirmajii curioase ar îi sulicienie peniru un 
celilor liber în spirii, pălrunzător şi generalizalor, să schijeze imediat 
teoria lul Ravaisson a amoriirii, meconizării, degradării spiritului în 
materie, chiar dacă n'ar Îi cunoscul pe Ravaisson. Doară în millor- 
dele de oameni de jo, sinl şi genii filozolice pierdul ; şi gindurile lor, 
oricii de naive în nparență, fac mal mult deci! ecleclismele de cepel- 
maistru ale alilor proiesori universilari de filozofie de preiuiindeni. 
Cite bogale, măreje suge»iil nu se pol sc ale dia cullura poporului 
ucesiua rominesc, Încontra cărula cirlim de o sută de ori pe zi, cu topli... 
Lucrārile folklorişiilor noşiri, cărora nu li s'a recunoscul incă nici pe 
departe cum trebue marile merile: El. Sevastos, T. T. Burada, G. 
Ceauşeanu, Dr. Leon, Ari. Gorovei, I. Oilescu, T. Pamlile, 5. Marjan, 
P. Papahagi, G. Dem. Teodorescu, L. Şălneanu, D. Lupaşcu, D.: Fur» 
tunä, C. Rādulescu-Codin, Mihalache, P. Pirvescu, Gr. Grigoriu, El. 
Voronca şi alții, pot să facă peniru filozolia, peniru cultura. specific 
romlnească, mal mult decit eu făcut toți popularizalorii la un loc aifi- 
lozofiei apusene la nol, care şi ei ou meritele ior totuşi mari uneori. 


GH. SAVUL 


Lieut.-Col. € å Court Repington, The first world war 
1914-1918, 2 vol., 621-381 pp. 

Acesle două volume ne redau însemnările zilnice, sau mai bine 
zis extrase din însemnările zilnice ale Colonelului Repington, ajuns la 
notorielale ca redactor militar al ziarului „Times* din Londra. 

In acesie pagini se oglindesc un număr Imens de laple privitoare 
la războiul mondiai, dar mai ales la istoria inlernă a conducerii războ* 
iului de cătră Englezi, O parte loarte insemnală este consacrală și peti 
mondene a înallei societăji londoniene, autorul dind mare imporia 
relațiunilor sale mondene, am zice chiar mindrindu-se loarle mult cu 
ele. Se perindă usilel înaintea noasiră un număr imens de persoane, 
intilaiie [ie in relajiunile cu lumea militeră, lie cu prilejul vizitelor fä- 
cule de eulor pe fronturile din Franja şi lialis, dar mai ales la deju- 


* Ce'frumusejä de balele romineşii s'ar scoale din materialul 
brut al uner traje ca acesiea, dacă... + 


o PRI RO a 


sto dineurile, precum şi la petrecerea „Week End“-ului în soclelalea 
aaltă, 3 
Englezii numesc „Week End“ vacanta pe care şi-o daa de obi- 
celu de Sîmbătă pănă Luni la prînz, vacanjă pe care caută s'o pelreacă 
intotdeauna departe de Londra, la jară, Aceasta dă prilej socielății 
inalie de a aduna oaspeți numeroși în reședințele sale rurale, Acest 
obiceiu denlminirelea contribue la menlinerea influentei societății și mai 
ales a femeilor din socielate asupra polilicei. Din însemnările lui Re- 
aglon rezullă că această inflaenlă esie fonrte mare. "D-na Asquiih, 
ady Ridley, Lady Aslor, eic., sint forje de care trebue tinut cont. 
Tot el né spune că d-na Moniagu, soția ministrului evreu al Indiei, avea 
cea mul mare influență asupra lul Asquith, care o consulla des. Toale 
acestea dau prilej autorului, a cărul îndeminare esie de netăgăduit, 
de a ne da caracierisiica bine prinsă a multora din personagilile care 
au juca! an rol, atii pe front, cil și în Anglia, în timpul războiului. În 
citeva trăsăluri, el reuşeşte să ne scoată parlicularilăjile unui perso- 
naglu în relief. Păcat numai că rare ori ne dă un porirel mai complecl. 
De cele mai muelle ori se mulțumește cu o simplă menllune a unui 
personagiu, din cînd în cînd însoțită de o apreciațiune caracieristică,— 
loideaann bine prinsă. Simi, după cum am spus, că ai de-alace nu- 
mal cu exlrase din însemnările zilnice ale Coloneluiul şi că însemnă” 
rile complecte trebue să île de un interes covirșitor, mal ales peniru 
istoria vfeții sociale. lată desigur o mină prejloasă de explorat peniru 
poslerilale | Bineinteles că scriilorul își are şi defectele sale, princi- 
palul Hind lipsa de obiectivitate in y seen caracterelor personali- 
tăjilor pe care el le dușmăneşie sau de care este dușmânit. 

Simli că mutorul nu allerează adevărul, însă că lasă la o parle 
ceiace ar Îi ponte de spus iniru apărarea personegiului alacal. Tocmai 
aceasta nu-l împiedică de a ne reda uneori parlicuiarilăți foarte amu- 
zante asupra dilerilelor personagii. 

Ajuns la dușmănie cu d. Lloyd George, dupăce acesta derenise 
prim-ministru, ne spune despre dinsul, repelind celace-i spaseseră nişte 
fosil colegi de ai acestuia, elc., că Lloyd George vrea să se pună in- 
ioideauna în evidenţă, că doreşte si pozeze ca organizalor al victoriei; 
că este convins că se bucură de Inspirajiunea dirină și că are o che- 
mare providenjială pentru a selva Angila. Pe lingă aceslea el este 
liren şi nwi place să fle contrazis, luind la ochi chiar pe acela care 
i-ar spune adevărul, Nici În alegerea mijloacelor, el nu esie prea 
„crupulos, allerind adevărul, ori de cite ori îl convine. Astfel inlocui- 


” rea Amiralului Lord Jellicoe din capul Stelului Major al Marinel s'a da- 


torit faptului că acesia nu-i ascundea adevărul şi că de mulle ori îi 
turna apă rece pe ebulijlunile imaginației sale. Tol asilei dialr'o afir- 
maâțiuxe care i-o făcuse Repingion, impresional de inaclirilalea flotei 
față de campania submarinelor germane, că „nu se şiie dacă armata 
va ajunge să cișiige războiul inainte ca flola să-l piardă“, Lloyd George, 
Îniranind consiiiul de minişiri, a declara! că o autoritale militară foarte 
compelinie îi declarase că, dacă se vor consacra loale resursele numai 
peniru armată, iloia cu siguranță că va fi învinsă, ceiace era cu lolul 
contrariu cu faptele, căci Kepinglon ceruse tol timpul tocmai întărirea 
armatei. Pe cind inainte de a deveni prim-minis.ru fusese unul din cei 
msi pesimişti, Lioyd George, ca prim-iilnisiru, se abandona oplimis- 
mwmului celui mai nejustificat. Lord Haldane preiindecă aclivilalea minţii 
iul Lloyd George se maniiesiează prin figuri, cu excluderea concep» 
jiunilor. Lloyd George nu este lipsit nici de morgă. nor imporiaale 
ersonagii politice care veniseră să-i vadă, le-a irimes răspuns că nu 
e fixase oră de audienţă, şi nu le-a primii La masă îl plac conver- 
sajiunile picanie. Alte detalii eridenliază exlraordinara ignoranță a 
oamenilor polilici englezi despre cele ce se pelrec pe conlinenl. 


pre rind în privința limbii. Aproape nici un ministru englez nu vor- 
ea 


deslul de bine iranluzeşie peniru a se lipsi în coaterinjele cu Fran- 


geall de serviciile unul interpret. Lloyd George pretindea că nu pri- 


VIATA ROMINEASCĂ 


AN eee i 


Grey 
a vorbită de Francezi, dar că pricepe loarle bine pe y 
Cid Îmi franjuzeşie. Din allă publicație doar slim că ari ` erei 
ferință Lloyd George lol vorbee: d6 „generalui* Kharkhow, luta 
drept un personagiu. A y i 
cae itera aolile at ae personalilății aulorului sint alci la locul ler: 
Colonelul Repingion, la izbucniren războlului, nu mal aparlinea am: 
lei pe care o părăsise de mal mul|i ani, după ce fusese ză im a oul 
militar la Bruxelles, şi sei a! Biroului Intormațiunilor din Mare “7 pă 
Major. In amindouă siivaliunile, dovedise insusşiri superioare. de: 
clararea războiului era de mai mull limp redactor milliar a maia 
ziar londonez „Times“, lar arlicolele sale airbseseră alenj uneo same 
allor compeienți, nn numai din Anglia, dar şi de pe Canliseni n n 
mentinut și chiar mării repulaliunea orin cele ce le-a nerie m gap să 
războiul-! : a fosi un eritic clar prevăzător al fazelor răz ere mă He 
ajuns asifel la o oarecare influență în lumea polilică şi militar > 
le N'a putut însă s'o ducă până la siirșii în același calliale la » is 
See, fiindcă o Intra! în conilici cu ziarul în privința chestiunii ete . 
velor, el atacind guvernul Lloyd George, pe tema palateatin seen <a 
Heajiuni a serviciului militar obligatoriu, introdus în Analia ja e 
parai războiului, pe cind ziarul voja să-l crule. Rezullalul a Sa) è 
in Noembrie 1917, Repiaglion a părăsli „Times“ şi a in'ra! ca r sor 
militar la „Morning Post", ziarul ultra-conservalorilor. Şi sici e ia! És 
in conliici, insă cu cenzura militară, in urma publicării Seul, osiin ie 
Februarie 1918, fără ca să-i fi supus mai întăiu cenzurii, ar pa saro 
denunța vinovälia guvernului în reducerea efectivelor armale eng e - 
din Franja, Urmărit sebi cuvist că asilel a lâcul cunoscul e gara sar a 
secrete militare importanie, Repinglon înoată. op dveniire a pân pi 
e, a fosi co nal la o ame o su > “a 
| departe ca redaclor miliar la „Morning Posi 
geo ră er, fede - calitaie iroalarile de războiu din Franţa 
iicanul. 
€ pm eee E aa nu este de prisos de a releva că Repinglon a 
coastolal ca cardinalul Gasparri, sosie ee semi a la hara E fa: 
| bine informal! to! timpul r u A 
menespres cu o rară compelenjă. Înlormajlunile de ie e z ma 
iora ordinelor călugăreșii, de primul rind Jezuililor, atit de râs? 
ile beligeranle. 
aci pe roae Apă mea ne fac să menționăm una dig Aerpresaa pă 
cele mal des lrataie in aceste pere pam pe cena e elor, 
care nu se 
roi nai rlari ir re te războiului, Anglia avea o re me soarte 
mică de soldați, înrolați! ca voluntari, care l-au permis să ir a“ Aozi 
i ia Erani e real de dei d delete aeina, IN 
eclire 
de See e rea ajeioraroa Bataie eraan . So saadete 
amărului uni „ însă lot nu 
opona apoi riapus apelului “eri in chipul cel mai gâmiradiie 8 
iingîad cifra totală de peste 1.500 Dar uzura războiului ph rr 
ermis menținerea eleclirelor necesare numai prin volualari şi, pă 
foi ani de războiu,a irebult să recurgă ja servicia! mililar obiigaipeia: 
Peniru a uşura sarcina poporului eagiez etil de rebel obligativitä tti, $ 
admis tot felul de indulciri şi de temperări (aşa numilul Derby oră 
după Lord Derby care l-a inirodus + Raar i nye aarnior redă 
insuraji, nu puleau fi luali inniale cas 7 
pre igaeth ad | si adres conligenielor. Apol peniru un insemne ari 
o ragi ere „aeăliri aetie!, pemn ince, 0 vea 
ic, elc, lar cu ajuloru 
setost pe cu mare greutate şi Repingion, impreună stastni 
de militari ca Sir W. Robertson, etul Sielului Major, ias t ra 
rea mal sirictă a legii şi criticau, mai ales, acllunea e ei 
prin deparlamenlele ce înte'ana se înliinlau, reclama poan Frot irean 
sceslora un număr lol mal mere de oameni opli pentru serviciul m -+ 


RECENZII 149 


Unde a dus pe Repinglon aceaală polemică, am văzul-o mai sus. 

Trebue să menționăm însă că Kepiagioa este acuzal de a îl lăcul des- 
țăinulrile pomenlie de conivență cu Robertson, care a fost mulat atunci 
din capul Sialulai Major și cu generalul Sir F. Maurice, geful Biroului 
Onerajiunllor, care de asemenea pese vre-o două luni a lrebuil să pă- 
răsească serviciul. Caiace a destăinulil Repinglon se disculase la 
Versailles la o consfătuire Interalială la care asistaseră înlre alții Cle- 
menceau, Lloyd George și Roberison. Guvernul englez a suzținul la 
udecală că aceste In ormajiuni le-a palu? căpăla Rep'nglon numai de- 
a Roberison. El însă a negal, afirmind că Clemenceau l-ar îl comu- 
nicai o molă scrisă despre cele pelrecule alunci. Se pore însă că co» 
municallunea lui Cloemenceaa ar fi mult poslerioară, b 

Guvernul lul Lloyd George in dorința de a evlia poporului en» 
glez săcrilicii pres mari, recurgea la fel de fel de expediente, penira 
a remedia slăbiclunea efectivelor. Asfel s'a redus numărul de bata» 
lioane in fiecare divizie lè 9 şi s'au lua! trupe declina'e apărării An» 
gliei peniru întărirea armatei din Franţa, 

Căci ceiace esie curios e că în lo! limpul războiului, Englezii 
au (inut în evidență ipoteza că, prin surprindere, Germanii ar pulen 
debarca în Anglia un corp evelual la inceput la 70.000 oameni, ‘dar re- 
dus mai apol la 33.000 oameni. El au ficul mari pregăliri împolriva a 
celei eventualită|i, înființind linii de apărare pe coaslă şi imobilizind în 
aces! scop o armală care a ajunspănă la 1.000.000, dar din care, este 
drepi, numai pănă la 59.000 au fosi efectivi. Este adevăra! că Feldma: 
reșolul Lord French, care fusese numit comandanti șef al acestei apă- 
rări, după ce părăsise comanda armolelor din Franța, declara că nu 
esie nevoc de a păsira ace! oameal în Anglia, dar e tol afit de adevă- 
ral că declara că, dacă s'ar prezenia ereniualltalea, el nu răspunde 
> rr au dușmanului cu trupele împrovizale care i se puseseră la 

spozijie. 

Chestiunea aceasia a elecilvelor pare să fi sugestional nu nu- 
mai pe Repington și pe cea mai mare parle a mililarilor şi oamenilor 
politici englezi, dar încă şi pe al aliaților, și a influența! foarte mult a- 
sapra polliicei urmărite, precum şi a operațiunilor intetprinse. Din a- 
ceasiă cauză, Repingion, ca şi cea mal mare parie din militarii englezi, 
era împotriva campaniilor inlreprinse în Orieni şi în deosebi a celei 
din Salonic, care Imobilizau eleclive necesare pentru froalul din Franja. 
Singur Lloyd George din molive pohlice le suslinea şi sprijinea pe 
Francezi, prin a căror cerbicle numai, corpul expediționar a fosi men- 
|inui lu- Salonic. Francezii au coacepul eceaslă campanie şi au dus-o 
pănă la ceapă! in fața opozijiunii engleze celei mai îndirjite. Peniru a- 
cés! scop nu s'au dal indără! nici dela sacrificii, dar nici dela unele _ 
mijloace din cele mai crilicabile, Astfel aflăm că comunicatele arma- 
lei lui Sarrail, pe timpu) e pent în noasire din loamna anului 1916, în- 
iradins cuprindeau ştiri falşe paniru a „încuraja“ pe Romial! 

rija peniru menținerea efeclivelor, mal scoste în relief şi faptul 
că prăbuşirea Germaniei! în loamna anului 1213 a fost o surpriză pen- 
iru întreaga onlontă. Toole planurile fuseseră făcule peniru conlinuarea 
companiei în 1919. Mareșalul Foch, la 1 Septembrie 1718, adică malt 
după inceperet olenslvei viclorioase a aliaților, declara că va da lovi- 
iura decisiră la Aprilie 1919. Şiim epoi că mai pe urmă a declaral că 
dacă Germanii s'ar fi reiras la timp pe Meuse, ei n'ar fi putut fi scoși 
de acolo, ln iunie 1918, Englezii inaserā măsuri pentru eracunrea lu- 
luror misiunilor lo” din Paris ṣi nu au fost impedicaji de a le aduce la 
indeplinire decit de o energică intervențiune a lui Clemenceau. Chiar 
după capilularea Bulgarilor, unii generali nu numai englezi, dar şi a- 
mericani și chlar francezi erau îngrijoraji de menținerea eleclivelor 
ia 1919. eneralul Pershing În vederea acesiei evenlualiiăj! a conli- 
nua! cu lnsirucțiunea intensivă a lurmațiunilor americane, lucă Irei luni 
după ehulecea armisuj'utai | 

a nol Însă se găsesc oameni-—polilici - peniru care prăbuşirea 
germană n'a los! niciodată indoelnalcă |! A x à 

HENRI R. ROSETTI 


Revista Revistelor 


' Un critic englez al lui 
Veriaine 


si Harold Nicolson, critic 
aie cunoscul în Anglie, a 
consacra! de curind o operă im- 
iš poetului Verlaine. Ca și 
cei mai mulți scriitori engleți, Ni- 
colson reluză Frencejilor senil- 
menlul poeziei intime și visăloare, 
găsind verslilcalia franceză prea 
ariificială, indepărială de pronua- 
rea vie. 
a e l-a atras să sindiere pe 
Verlaine e că acesta, născul cind 
romantismul era in declin, debu- 
tind cò parnasian şi adoplat. de 
simboliști, care au voit să facă din 
el un şei de oaii, lg ia pat că 
rezuma în operă iui evolu pe 
ziei franceze în ullimii cincizeci 
de ani. B a seror popsa Eor 
sificalla lranceră, fin . 
oa > sirăia, adici mal de grabă 
beig an decit francez, 

Englezii au avut loldeauna pen: 
iru Verlaine o predilecjle deosebi: 
tä. Oamenii că Arlhar Symons l-au 
proiejal şi primii în Anglia, Ed: 
mund Gosse i-a consacral ua por- 
iret şi el nu s'au scandalizat de 
visja acestui Villon modern, Ceia 
ce è caracierislic în opera lul Ni- 
colson asupra poetului, e impor- 
tanja datelor biografice. 

Ea nu aduce mulle lucruri nouă, 
dar e exaclă, simpatică, pälr-nză. 
toare. Verlaine a fost un degene- 
tat alcoolic; și cum alcoolul său 
favorit era absintul, el a avul ve» 
leitaji de violență şi chiar de o- 
mor, care l-au adus în faja lribuna- 


or. Verlaine nu era decil un 
nr iEboeene vh deşi perfeci in- 
cid. O direcţie morală l-ar fi ferii 
poale de acesle căderi repelale, 
pe care Voinja lui slabă nu le pu- 
ico evila, Senlimealul nepalințe! 
morale, imaginea vieţii apăsind ca 
o greutate imposibilă de suporiai. 


acă ea are În bază o tară 
senin dac Dar loală poezia lui 
Verlaine nu poale fi raporială ia 
un caz patol şi Nicolson, preo- 
capal de ideia că Vertaine e in 
Franja un străin care aduce o 


cea intimă 
deajuns în lumină originile aces: 
tel poezii. Căci Verlaine nu e așa 
de sirăin de iradijie, cum a fost 
Rimbaud, ca să fie considerat ca 
unic. Dacă Nicoison recunoație 
inlluența pe care Baudelaire a a- 
vul-o asupra lui, el nu jine sumă 
de unele curente secundare ale 
oeziel romantice. In 1866, cind 
Vurlaine a debuial cu „Poemes 
salurnlens“, nu e de loc vorba de 
simbolism Vorbind în ultimii ani 
ai vieții de acest volum, el găseste 
iatr'însul multe imilaţii, dar se re- 
cunoaşte în micile poeme, in care 
„ridicind masca s'a exprima! cu 
tandrelă“ declarind erinjele 
lui peniru „La bonne 
care 9 paangat ca pr ay mal nea- 
turelă din operele . i 
Această poezie inimă și muzi- 
cală se găseşie la unii romantici 


REVISTA REVISTELOR 15] 


ca Musset şi Sainte Beuve, pe care 
Verlaine li admira cu deosebite; 
iar printre parnasteni, care de alt- 
fel nu au formal niciodată un grup 
omogen, erau mulți care tes- 
lau împolriva exotismului şi a im- 
posibilității. 

Nici din punc! de vedere al for- 
mel, Verlaine nu ealil derevolujlo- 
nar, cum crede Nicholson, și în a- 
fară de lradilia poetică franceză. 
E aderăra! că romanlicii în gene- 
ral şi parnaslenii în parlicular 
si-au impus o liranie a rimei, con- 
tra căreia Verlaine a prolesial în 
„Arta lui poetică”, dar mulți tna- 
inlea lui înlrebuințau deja rima 
slabă snu nuanială. Gérard de 
Nerval arilase farmecul simplelor 
asonanțe, ler Sainle Beure în Jo- 
seph Delorme, apoi Manrice Gué- 
rin și chlar Villiers de l'Isle Adam 
în „Premiârs poésies“, apărule în 
1959, sînt în privinja aceasta niște 
precursori. 

E ogreșală să-l considerăm pe Ver: 
leine ca nn poe! improvizind fără 
muncă, subt pretext că la sfirşitul 
vieți! Iul devenise un alcoolic, El 
a fost dimpotrivă un lin lilerai!, 
căre a cunoscut profund lostă tra- 
diia poelică franceză, începind cu 
Villon si sfirșind cu Sainte Beuve, 
Baudelaire şi Marceline Desbor- 
dea Valmore. In privinja raporlu- 
rilor lui cu mișcarea simbolistă e 
destul să aminti că celace era 
esențial în fela! său de e sim|i ca 
și în versificația sa, era deja fi- 
xat la 1870, işcarea simbolisfă 
propriu zisă nu incepe decil la 
1885. Verlaine ar pulea fi conside- 
ral ca un precursor, dacă simbo- 
lişfii i-ar fi împrumutat ceva. Dar 
această inlluență e greu de dove- 
dit. Verlaine nu avea calilăjile u- 
nul şei de scoală şi nici nu putea 
HI îmilal. E mal probabil că dinsul 
n încercal să adopte modele şco- 
NI cere recunoşiea în el un pre- 
cursor nu fără a prolesia vag con- 
Wwa unor ieosril alit de pulin în e- 
cord cu practica sa. mai jusi 
să-l numim ultimul dinlre roman- 
iict, decit primul dinire simbolişii. 

(lose ph Aynard, Renue de Paris, 
August). 


H. de Balzac 


In Franţa, critica filozofico-este- 
tică a găsit o mal redusă desvol- 


tare gorit a cereri meri de 
aci preferința pentru criticii psicho- 
logi (Sainte Beuve) ori chiar impre- 
sioniști (Lemaitre) față de cel doc- 
trinari (Talse) ori sistematici (Bru- 
netiċre} ; deși teoreticiani, aceștia 
din urmă, siat dominați de un spirit 
dogmatic care se opune la price 

rea operei de artă in sine. Ca 
e jien poate servi cunoscutul stu- 
diu ai lui Brumetitre asupra Iui H. 
de Balzac (teoria Intunecă cele mai 
sigure date; prejudecata „geniului 
literar“ ii face să exalte originalita- 
tea balzachlani ca romancier social, 
cind de fapt la origină acest „gen 
autonom” nu e decit o simplă sche- 
mă didactică, o transformare a co- 
mediei menandrec, trecută prin Rè- 
naşterea Italo-franceză, şi ajunsă la 
schema: ismaul teatrului din sec, 1-lea, 
cînd mişcările sociale şi interesul 
istoric o transformară de-oparte 
imprimindu-l acest dublu caracter, 
şi pe de altă parte disolvind-a în 
proza aşa zisului „roman istorico- 
şocial.* Faptul acesta este mărtu- 
risit de însuşi Balzac in prefața la 
Comâdie humaine, unde mârturiseşte 


“în pius că deține preocuparea de 


doctrina socială dela Geofiroy Saint- 
Hilaire şi dela Bulton), 

Aga dar ceiace-și propune Balzac 
să realizeze prin romanul istorico- 
social nu e o propunere direct ar- 
tistică, ci mai mult istorică sociolo- 
gich şi filozofică, Arta sa va depinde 

e estria cu cart va ști să subordo- 
neze această preocupare intelectua- 
listică, fanteziei şi mijloacelor pur ar- 
tistice, 

in afară de exaltarea originaiită- 
ţii absolute a romanului social pe 
care Brunetlăre o atribue lui Balzac, 
nu ne impâcăm cu o altă formulă a 
criticului francez: aceia că Balzac 
ar fi însăși incarnarea romanului, 
(„Balzac c'est le roman méme“) și 
insistența de-a vedea In această o» 
peră o precisă, o știinţilică obser- 
varė a realității inspiratoare. 

„Predispoziția lui Balzac este toc- 
mai opusă acel=ia a omului de şti- 
inţă observator.” Şi dacă nu-l pu- 
tem admita lul Balzac această pre- 
dispoziţie, cu atit mai puțin vom 
crede in organicitatea sistemului săa 
[ilozotico-social: „abia se trezeşte 
in spiritul său problema critică şi el 
o şi transformă intrun sentiment de 

uimire şi de groazi.* (133) 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ l 


Se ştie că in tinerețe Balzac sa 
hrănit ani de-a rindul cu cea mal 
extravagantă literatură romanescă 
anglo-tranceză şi că niciodată nu 
sa putut debarasa cu totul de a- 
ceste elemente fanteziste. „Dar chiar 

în acele romane şi În acea serie 
etire le ju- 


Astfel că realitatea - element ajută 
fantezia- centru (Adesea Balzac uti- 
lizează mijloacele artistice ale lui 


Dumas-Pere), 

Dealtiel ki alţi Francezi au contes- 
tat lui Balzac gloria de observator: 
Baudelaire (in VArt romantique) care 
vede în el un „visionnaire passion“, 


este de-a face operă de observa- 
he Ştiai, dar i 

ra artis „ard 
feis la Balzac este de fapt compusă 


caractere, situaţii şi ambiente, insă 
„Balzac poraste de obiceiu cu e- 
nergică geni 

mare, dar pe măsură ce înaintează, 


bient, acea acţiune, acel principiu, 
mijloc şi scop ce sint implicite in 
motivul lor lundamental şi, prin urmare, 
de-a se modera, tempera şi intona,— 
le constringe să urmeze legea rapă- 
celui său temperament, al tempera- 
mentului său, Honore de Balzac, cafe 
åre gustul pasiunilor Impinse la ex- 
trem, a contrastelor intransigente, a 
intreprinderilor uriaşe, A viclenlei 
celei mai viciene, a succeselor mi- 
raculoase şi care se bucură de a- 
ceste imaginaţii şi 1e exasperează 
spre a se baura de cele şi mai din 
lin* (pg. 135). “A 
r S'a rază şi sa repetat că in Bal- 
zac caracterele sint exceleate, acţiu- 
nea e mal puţin bună şi că stilul e 
vițios. Dar o apreciere estetică nu 
ge te impaca cu astfel de carac- 
izări trunchiate ce ar condamna dela 
inceput romanul balzachian ca lipsit 


de fundament artistic, De fapt a= 
coastă caracteristici eg eT 
rin zij ologic c 
S'Wui Balzac amintită in citatul de 
mai sus: „Caracterele nu ajung la 
armonia concordiei discordante, $i 
da aceia acţiunile nu se desnoadă in 
chip firesc, iar stilul nu este ritmic” 
(135). Orice roman de-al său oferă 
exemple depre, ocoale Comet = 
pe oprim la et, recunos- 
pipa unul dincele mai desăvirşite. 
(După minunata descriere a ambientu- 
lui familiar, tipurile se şabioncază ; 
tată! Grandet din spircit devine nebun; 
vărul logodit e un caracter fără ca- 
racter şi romanul atit de promițător 
se perde în banal; Balzac nu poate 
reprezenta drama pt Care o pregă- 
tise cu atita măestrie; romanul 
se preciptă şi în loc de reprezta- 
tare avem constatarea faptelor im- 
plinite prin voința autorului nu prin 
ele 


„Astiei era Balzac și era mare”, 
căci cu toată deformarea și părăsi- 
rea scopului artei, arta lui este cit 
se poate de vioae şi presărată cu 
cugetări şi observaţii ascuţite care-i 

c puterea de atracţie. „Dar 


ceastă 
face, afară doar dacă ea nu este mo- 
tivată prin dorința de-a arata defec: 
one ca artis a romancierului 
ranctz. 
(B. Croce, La Critica, tasc. UI, 1922). 


H. Heine 


terului omului şi la semnificația opere! 
~ incăpăţ 
narea critice german: în special de 


fic şi al iotrasigenții politice, este 


aceasta ar străluci în ochii tuturor 
in sfera marei şi inaltel i, po 
etul ar fi fost scos de acuzare 


omului; iar prejudecata politică 
ar amui" 


coherente 
getätor s'a răspindit insă în afară 
ue Germania, de oarece in străină- 
tate făcea mare impresie cultura cri- 
tico-filozofică a poetului, dar care 
in realitate era cultura oricărui stu- 
cent german din epoca aceia de Cx- 
rm er desvoltare a studiilor 
filozofice în ţara lui Kant). lusă o $è- 
rioasă elaborațlune filozofică, politică 
ori morală nu se realiza niciodată la 
eine nici macar © serioasă cre- 
dință în idealul pe care-l urmărea, 
deși prolesă ceva ce sar putea che- 
ma un ideal, e drept, destul de vag 
şi generic (nici nu S'ar fi putut dis- 

de acesi simulacru de ideal, 
atjocoritor, cum ii place să fie tot- 
geauna). 

„Dar după cum dragostea pentru 
ideal nu era în el prolundă, tot aşa 
nici macar ura pentru aspectul ne- 
gativ al acestuia, pentru contra- 
ideal“ (61). De aceia Heine mai mult 
petrece decit urăşte şi de aci ridi- 
colul geh lor din patria germană 
şi al fideiilor moaarhici Hobhenzoller- 
milor, care-l iau în serios, făcindu-i 
astfel o cinste pe care mo merită, 
in loc să ridă celtindu-i versurile ne- 
vinovate, 

De tapt sufletul lul Heine „era in- 
dreptat spre glumă, şi aceasta, iar 
mu libertatea, democraţia, pantels- 
mul ori teismul, era forma fundamen- 
taiā a minții sale, constant păstrată,“ 

Naşte o Intrebare: Poczia adevă- 
rată poate izvori dintr'o stare sufle- 
:ească cum este giuma batjocoritoare? 
Răspunsul nu poate fi decit afirma- 
tiv, dar cu o grea condiție pentru 
Heine. Ca să fie generatoare de artă 
adevărată, gluma batjocoritoare tre- 
bue să fie o nevinovată stare sufle- 
iezscă, o dispoziţie sentimentală, nu 


REVISTA REVISTELOR 153 


jina alres saitul, “rea Y 
rea sufleteas 
paie poezia insăşi.* Astfel că aent 
j de glumă se găsește la limita 
dintre poezie şi oratoric şi se cere 
multă dibăcie din partea artistului 
pentru anu încălca sfera celei din 
urmă, „Dispoziţiune poetică poate 
fi seninătatea, bucuria, veselia, dar 
nu batjocura, sau cel mult atunci 
cind se transtormă in materie psi- 
hică şi este cuprinsă ca element ii- 
tr'o reprezentare“. Intr'adevăr glu- 
meţii batjocoritori sint artişti in fe- 
lul oratorilor şi de fapt formează o 
subt specie a acestora, căci urmă- 
resc un efect peace servindu-se 
totuşi de imagini poetice care însă 
sint mijloc nu scop, Astiel apreciat 
Heine a fost un ncintrecut „maestru, 
avind la dispoziţie abundente mile 
loace poetice de mărunți (in spe- 
cial in „Atta Troll“). Cu un cuvint 
Heine posedă o fină şi sigură artă a 
glumei batjocoritoare, virtutea por- 
tretelor şi a tablourilor, a comoțiu- 
mei poetice mărunte şi subjugate 
unui scop practic. In plus © proprie 
şi liberă inspirațiune poetică care 
pe nedrept a fost confundată cu is- 
trionismul ori cu afectarea sentimen- 
tală. Acest izvor de inspirație proas- 
pătă 11 găseşte poetul în poezia co- 
piiărizi care simte voluptatea casel 
părintești, care ascultă cu ochiimari 
basmele şi se culundă în cetirea po» 
veştilor demult. 

„Suavitatea copilăriei şi a imagini- 
lor care atrag spiritul copilului cînd 
deschide ochii sc lume, a intovără- 
git mercu pe Heine, caşi amintirile 
primei naşteri a unui nevinovat 
schimb de dragoste, care strecoară 
pentru totdeauna in sutlet duioşie 
şi indulcesc inimile cele mai amă- 
rite şi mai Inăsprite de încercările 
vieţii“ (71). Acestei porniri spre ti- 
mereţ: trebueşte atribuită şi poezia 
sa de dragoste, de oarece ma con- 
ceput niciodată iubirea ca pasiune 
ci ca ua joc plăcut in care uneori 
se ciştigă, mai adesea se perde ? 
dela care citeodată te scoli lăcră- 
mind, deşi pentru Heine, continuă să 
râmină un joc plăcut. 

in tine tot poeziei sale copilăreşti 
datorește ironia helaiană tonul său 
care este al unui băcțandru răută- 
cios şi candid chiar cind inţapă mai 


adinc. 
Astiel că Heine, liberiadu-se de 


154 


umilăturile romantice, menţinu Con- 
cepția romantică a ironiei pe care-o 
utilizează continuu— mai ales în Afta 
Trol! şi în Romancero. 

a a fost Henrick Heine şi așa 
privindu-l, nu putem înțelege cum 
unii nui ajung să-l admire şi să-l lu- 
bească nici o rezervă, şi le re- 
pugnă de-a face din el un erou al 
poeziei naționale ; căci el (şi com- 
parafia nu i s'ar fi părut ofensivă) 
descopere prea des „piciorul de ca- 
prá” care nu-i un atribut de paet," 

(B. Croce, La Critica, tasc. M, 1921) 


Asupra Psihologlei 
maselor 


Na orice muljime e ṣi o masă. 
Penlruca oamenii care se găsesc 
reuniți înir'un anumit loc, într'un 
anumi! timp, să formeze o masă, 
el trebue să aibă dintr'un anumit 
punct de vedere un senliment co- 
mun, Pe de altă parte, pol fi moi 
oameni care să albă un senliment 
comun, fără să fie adunali în a- 
celaşi loc. Penlru definiţia masei 
se cer dar două condilii: une ©- 
bieciivă, adunarea în acelnși loc 
şi timp, alla subiectivă, prezeala 
unui sentiment comun. O masă 
poale dura mai muli sau mai pu- 
fin; îachipnil:vă maljimea atrasă 
de un accldeni de siradă, o întru- 
mire de partid, călătorii dintr'un 
iren, pasagerii unui vapor, soldaţii 
ce formează o le rea In privința 
spațlulnl ocupat de o masă, el 
poale îl o cameră, o stradă, un 
cimp de balae. Indivizii se pol 
schimba, fără ca conști!nţa masei 
să se schimbe, dacă rāmis unii 
din cel care au Tosi la începul, 
De exemplu: cumpărălorii dinir'un 
inemaroc. Același lucru poale pro» 
duce înlre Indivizii unei mase es 
fecle diferite, divizind o masă in 
mái mulle. La teairu, de exemplu, 
unii indivizi nu impàrtăgesc ace- 
lasi senliment cu masă. Indivizii 
pot fi oricit de diferiji între dinşii, 
ca membri ai unei mase ei de- 
yin omogeni. Ciji indivizi sinl de- 
ajuns peniru o forma 0 ma 
Dapä Gustave Le Boo, doispre- 
zece (numărul jurojilor). Numărul 
maximum e nedilinit. Se spune câ 
celebrul agiialor O'Coanel a vor- 
bil unei mase de o sulă de mil 
de osmeni, lar la inmormiatarea 
şelilor socialiști dinge: sau Jaurès 


VIAȚA_ROMINEASCĂ 


corlegiul înlrecea acest număr. 

Nu exisiă desigur un sufle! af 
masei, deosebit de acel al indi- 
vizilor, care e singura realiiale, 
Dar sufletul individului, cit timp a+ 
esta oporna» masei, e allul de- 
cit acel al individului izolat. Prin- 
tre nobilii lranceji care au renun- 
a la privilegii, în noaptea de 4 

ugusi, erau desigur molii egoișii, 
şi printre membrii Retchstagului 
care au volat creditele de războiu, 
mulți partizani ai pa: Care e 
cauza scestei schimbări în sulicte 
şi cum se îndeplineşte ea? Bech- 
terew vorbeşte de microbii psihici 
care produc o contagiune, Pelers 
de forje mecunoscule care, ase- 
meni unor unde electrice, se irons- 
mii dela un creerla altul, Conaway 
de un magnelism animal, Sieber 
de un contaci fizic, de o influentă 
reciprocă între indivizi, care prin 
nervi se transmile vieții sufletești, 
intluență, de același natură ca a- 
cele cunoscute în psihoterapie. 
Oricum ur li explicală, accaslă 
influență desigur există, de aceia 
oamenii cu nervii fini nu se simi 
bine în mulțime. 

Din punct de vedere al cunoș- 
Winței, masa e slăpinilă de sen- 
zaļie că individul nu e singur, ci 
sițil sial cu el. Aceaslă senzație 
înlătură aproape pe celelalle. De 
aceia numai puline fapte sint ad- 
mise în domeniul senzaţie! pi ceia 
ce vede un individ vede şi veci- 
nul, Din punct de vedere a rolio- 
nameniului, masele mu cunosc 
îndoiala şi scepticismul, lar pute- 
rea acestuia se scoboară Subi mă- 
sura normală Memoria lor e de 
asemeni rea. La Romani era cu- 
moscul dictonul: Senatores, bon! 
viri, senatus pessima res. Bismarck 
vorbind despre Camera prusiană, 
o numea, o masă proastă. Ma- 
sele nu au dorința adevărului, tg- 
morind înptela ce conlrazie cre- 
dințele lor. Ele admil atirmăriie 
altora fără să le examineze și sin! 
de o mare suagestibiiulale. 

Dacă masele nu pol cret o 
idee nouă, în celace priteşte pu- 
ierea aleclivă ele depăşesc mă- 
sura normală. Senlimeniul de a 
face parie dinir'o mesh, produce 
o exallare tonică: masa exercliă 
o putere de alraciie asupra indi- 
vizilor, pe care-l congulează. 

Ka are un seallineni vioieul de 


REVISTA REVISTELOR 


155 


Se a 


opoziție faţă de Indivizii ce nu a- 
pariin masei, fiind cu ei intole- 
tentă şi duşmănoasă. ler în celace 
priveşte indivizii cuprinși în ea, 
nu admite nic! o deviare. Senti- 
meniele care o însuflejesc sint 
puternice, dor schimbătoare. Ma- 
sele sini stăpinile de dorința de a 
kece Imedia! la tapt. In ivinļa 
accosta joacă un mare roi Imila- 
jla., E destul ca la o manifestnjle 

ulară, unul să esvirle cu pietre, 
alții îl imiiă, căci in asemenea ca- 
zurl flecăruia i se pare că lapin 
iui mu va fi descoperilă și seall- 
mentul răspunderii dispare, făcînd 
loc unui sentimenl de putere. Du- 
pă Înpie criminale, senlimentele 
masel sini leama şi groază, nu 
cãinja sau ruşinea. Sterea sufle- 
teasc a unel mase poale îl ca- 
raclerizală ca un fel de Infanti- 
lism, sau o psihoză de scurlă du- 
rată, dar care repetindu se, nu ră- 
mine fără de urmări asupra vieții 
psihice. Acesla e unul din bleste- 
mele marilor orașe şi a civiliza- 
Hei urbane. 

Sufleiul maselor nu pole crea 
idel, ci le ia din alară, mal ales 
dela conducătorii el. Nu orice 
masă are conducălori, dar ea nu 
poale dura mull, iără unul și mal 
öles nu poate lucra lără el, Căci 
masele nu au dorința ilbertăii, 
ele vor să fie conduse, Despotise 
mul e unul din caracterele lor. 

Conducălorul lrebue să-şi dea 
samă de ceiace gindeşie, simle 
şi doreşie mase. Dar au e nece- 
sar să împărlâşească gindirea, sen» 
limeniele şi dorinjele el, putind fi 
deosebii de ea prin uaşiere, siare, 
credință sau şitinlă. Fală de musă 
el trebue să aibă un senliment de 
independență peniru a o utiliza în 
vederea scopurilor sale. Mijloa+ 
cele exlerioare pria care o siâpi* 
acşie sial: auloriiatea statutul, pa-s 
ierea de u comanda, mai ales ges- 
lui: ris, plins, pumnul în masă, 
eic.. Cuvintul spus are o mare in- 
limenţă, der mal mull prin sonori- 
lalea decii prin sentul lui, Kepe- 
Uja joacă deasemeni un rol, dim- 
polrivă argumeulajia fină şi adin- 
că nu poate li suporială de mul- 
time. Peniru a avea succes, con- 
ducâtorul lrevue să se adreseze 
insă senilmentelor inferioare, să 
lije și să desteple ura. Dacă u- 


nor conducălori le contine rolul 
acesi, pentru alții e un martiroj. 

Pentru a lupta impotriva electe- 
lor vălămătonre ale psihologiei de 
masi, mulțimea trebue organit- 
zoi, individul educal şi diselpii» 
nal, Numai formarea de persona- 
Vităţi și de caractere va fi în slare 
să învingă psihoza maselor. 

(Dr. Fihgge. Preussische ohr- 
bücher, Mai). 


Starea actuală a spiritelor 
Tn Statele Unite 


Opinia publică a marei republici 
americane interesează într'un grad 
înali lumea de preluiindeni din 
două cauze. Prima e că această jart 
face experiența democrației pe o 
scară întinsă si În condilii cu to- 
tul nouă. Pe cind celăjile Qreciei 
vechi şi comunele Evului mediu 
erau nişte republici simple şi cu 
o populajie omogenă, lar Franja 
republicană e un popor uullar, €x- 
perlența democralică se face în 
America pe ua leriloriu gigantic, 
divizat prin interese economice 
diverse; iar pe aces! leriloriu dis- 
parat s'a slabilit cel mal prodigios 
amalgam de rase care a fost vre- 
odală reuni! subt un acelaşi guvern. 
În momentul în care America a in- 
ceput să se organizeze, tradiţiile 
el erau engleze, spunlole şi Íran- 
ceze, iar în celace prireșie re- 
gimul său polilic, au predominat i- 

elie şi legislația engleză. Dar de 
mai bine de un secol a începul un 
exod uimitor, un toreni de emi- 
grare din toale părjile Europei 
spre America, aşa că nu a mal ră- 
mas nimic din simplicilatea primi» 
țivă în constilujia ei socială, poll- 
lică saumourală; şi în locul ei se gă- 
seșie un amalgam de noi elemente 
angio-saxone, latine, gemanice, 
scandinave, slave, etreeşii, Pe 
cind acum palruzec! de ani cenirul 
Europei eimigranle era la Anvers 
şi cei mai mulji emigranţi porneau 
din Germania, țările Scandinate, 
Anglia sau Franja, ezi acesi cen- 
iru s'a deplasal cam la Sud-Est de 
Pesla, căci numărul emigraujilor 
linlandeji, ruși, poloneji, unguri, 
balcanici sau ftolieni a înlrecul pe 
al celor din Nordul şi Vestul Eu- 
ropei. Aceşti emigrauji veniji din 
țările  semi-oriealale, care wau 
nici o idee de riajă comunală saa 


parlameniară şi nu cunosc ali re- 
gim decil llranie, au adus o gravă 
allerare cugeiării americane. De 
cite orl are loc o ceariă inire po- 
poarele din Europa, ca se repro- 
duce in pello, în Sialele Unile, E- 
xislă deficultăli înire Polonia și 
Ceho-Sloracia ? Toji Polonejii din 
America lau parlea Poloniei şi 
Ceho-Slovacii si Ceho-Slavaclel. 

Curernul nu ma! poate reacționa 
fai de problemele și evenimen- 
iele !uropei cè alunci cind Sta- 
iele Untie erau mica colonie èn- 
gleză de acum o sulă cincizeci de 
ant. O disculle impersonală, cri- 
lică sau istorică, asupra chestiei 
irlandeze, e astăzi o imposibilitate 
în America. Această chestie deş- 
leapiă îndată pasiuni vehemente 
din cauza celor irel milioane de 
irlandezi din Sialele Unite. O a 
doua cauză a lnaleresului lumii În 
ceiace priveste opinia publică a- 
mericenă e rezulialul rizbo'ului, 
problemele lui ca şi sarcina recon. 
strucției. Războiul a scurlal cu un 
secol limpul necesar Americei pen- 
tra a inira în raporiuri inlime cu 
Europa și Aste. Aceste raporturi 
se dezvrollau în chip natural prin 
schimbul de idel, dar mal ales prin 
interesele economice, comerciale 
şi financiare. Washington reco- 
mandase în leslamenlul său tinerei 
republici să facă afaceri cu loale 
lárile, dar să nu se ameslece nici- 
odală in afacerile lor politice, A- 
ceasiă frazë e chela cugelării a- 
mericane în ceiace priveşie si- 
tuajla care rezullă din războiu, 

Au lrebuil să lreacă irei ani, 
peniruca America să-şi dee semă 
că agresiunea germană ameninlă 
nu numai Franja, Belgia, Aagiia 
cl şi America însăşi. 

Toale nuenjele de rasă, de orl- 
gine, de partid, au dispărul alunel 
şi opinia in masă a consirins gu- 
vernal să inire în războiu alături 
de Franja şi de Anglia. Dar după 
ce războlul a lost cistigat, situalia 
e devenit atit de complicală şi grea, 
inci! opinia publică a lost edince 
tulbura ă,. America a adopta! alunci 
următoarea formulă ; ea va fi lot- 
deauna gala să răspundă la apel, 
decile orl dreplul și libertatea YOT 
[i ameninjale. Dur ea nu va putea 
niciodată, (ără a lace violență con- 
ştiinjei şi iradijilior ei, să sprijine 
otice ar aveo aperenja unui supra 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


guvern, fiindcă rechea idee : „Nici 
al'anţă, nic! afaceri politice cu 
allă țară” s'ar opune, 

America e geloasă de forja și 
de in!luenia ei şi nu va adera nici 
odală la va sislem care ar erija o 
pulere sau o abslracţie polilică 
deasupra guvernului sau a consillu- 
liei țării, exercilind ua drepi oare- 
care de direcție sau de coniro! 
asupra polilicei sau armalei. ÀA- 
ceaslă aliludine nu lrebue cousi- 
derală ca egoislă şi solilară, ci ca 
un aci legitim de independență 
najionulă. Ourernul american se 
mișcă cu dilicullale de cileori e 
vorba de polilica exlernă. Aceasta 
din cauza separării pulerilor, prin- 
ciplu care e iascris ia conslitu- 
ia Sialelor Unlie şi e unul din 

unda +enlele vieţii sale publice. 
Intre pulerea execullvă reprezen- 
tală prin prezident şi cea legisla- 
livă reprezenaltelă prin cele două 
Camere, esle o concurență nece- 
sară. 

Maşina guvernamentală nu ar 
putea luncționa iasă fár de poli- 
tica partidelor. Sislemul federal e- 
merican alit de dilerii de guver- 
nul centraliza!, aga cum e in Franja, 
s'ar slărăma în bucăţi, fără de e- 
ducajia politică a lării prin cele 
două partide şi lâră mecanismul 
care le aduce rind pe rind la pu- 
tere. Pe cind insă în Europa toate 
parlidele se reparlizează în două 
grupări esențiale, blocul conser- 
velor şi cel liberal sau radical, un 
pariid conservator în senzul euro- 
pean al cuvintalui nu există în À- 
merica. 

Deosebirile ce se intilnesc aci 
se releră numai la nuanțe care 
sia! loale liberale. Căci în Ame- 
rica, parlidele incep acolo unde 
se oprește conservolismul euro- 
peon, Din ideile răspindile de re» 
volujia franceză, America preleră 
libertalea egalității. Cetăţenii Ire- 
boe să fle egali înainiea legii şi 
să se bucure de drepturi egale, 
dar es uu admite o egalilale cure 
ar aduce o micșorare sau o fes: 
lringere a libertăţii, America jre- 
jueșie insă mai ales iraternilalea, 
in cure vede solujla celor mai 
mulie probleme omeneşii care di- 
vid Erg y sei r i 

(Nicholas Murray Buller, prezi- 
den al universității Columbia. 
Re'u: des Deux Mondes. Augusi). 


Marinele de războiu au suferit 
deseori schimbări datorite descope- 
ritil factoritor noi, ca aburii, cuirasa, 
torpila şi sub-marinul, Acum inter- 
vine un bou factor: aviația navală, 

Rolul aviaţiei navale in ultimul răz- 
boiu a fost destul de redua. Totuşi 
a ajatat la asigurăreă unei zone de 
protecţie impotriva submarinelor, a- 
proape neîntreruptă dela mares Nor- 
dului ta marea Mediterană, Un mare 
număr de submarine au fost urmă- 
rite și distruse de hidroavioane, care 
contribuirá astfel intr'o largă măsură 
la victoria finală. 

Materialul aerian de care vor dis- 
pune marinele de râzbulu va fi de 
acum inainte mult mai variat și se 
va putea Fa Aak noss.: mcg 

ensi și o „ Primul gup i 
i e Și avioanele de P are. 
Funcțiunea lor va fi să objină sti- 
pinirea aerului în operaţiile navale, 

izind toate atacurile aeriene ale 

culni şi asigurind astfel secre- 
tul operațiunilor, Avionul de vinš- 
toare tip nu va diferi decit puţin de 
tipul militar. Materialul ofensiv va 
corespunde la funcțiuni mai variate 
şi ia tipuri mal numeroase, dintre 
care unele mai principale : ` 

1, Avioane de recunoaştere și pen- 
tru regularea tirului. Rolul lor va fi 
de a asigura prepararea raţiilor 
navale regularea tragerii basti- 
mentelor de escadră pănă la extrema 


limită. 

2. Hydroavioane şi avioane de 
bombardament. Cu acestea va Incepe 
acțiunea ofensivă propriu zisă a a- 
viației navale. 

3. Hydroavioane şi avioane torpi- 
loare care vor complecta acţiunea 
ofensivă a categoriei precedente prin 
utilizarea In mari mase a torpilei au- 

„In contiții mult mai eficace 
decit tot ce a fost nbținut până a- 
cum de bastimenteio, lorpiloare sau 
submarine. Avionul va constitui deci 
in scurt ți o armă de temut, a 
cărui technică, deşi astăzi nu este in- 
deajuns de perfecționată, este sus- 
ceptibilă de progrese mari şi re- 
pezi. Punerea in lucrare a acestei 
noi arme va modifica in mod adiac 
condiţiile tacticei navale, Mijloacele 
de luminare şi recunoaştere vor tre- 
bui sporite considerabil. Distanţele 


„de luptă vor fi mult mal mari ca 


REVISTA REVISTELOR ___ 157 


cele de astăzi. Tunul nu va mai fi 
deacum Inainte „regele bătăliei” 
tlotele vor trebui pe deoparte să 
caute a poseda nu numai o perdes 
aeriană de nepătruiis, dar şi o armă 
aeriană în stara să lovească inami- 
cul în dosul priei sale perdeie. 
Pare că în viitor cuirasatul nu va 
mai putea răspunde la cerințe atit 
de diverse, create rrin intrebuinţa- 
rea avioanelor de atac. El va trebui 
să evolueze fie spre on tip de ce- 
tate piutitoare a cărei rază de acfi- 
une şi viteză va- fi sacrificată unei 
greutăți defensive considerabile, fie 
spre un tip de crucișător rapid şi cu 
o rază mare de acţiune, în care cui- 
rasa va fi foarte simplificată şi mu- 
tată depe coastele verticale pe pun- 
tea orizontală a vasului. In ambele 
cazuri artileria cu tragere lungă va. 
fi sacrificată în folosul artileriei anti- 
aeriene. Tendinţele actuale de iras- 
formare a marintlor de războiu tre- 
bue să-și propună ca scop principal 
dezvoltarea la maximum a aviaţiei 
navale. 

(Paul Boutiron, Revue de France, 
No, 13). 


ica spaniolă contem- 
a ai robiemele so- 
cialo şi economice 


Spanla lrăeşie înir'o veșnică 
frăminiare. Pretutindeni se anê 
proorociri lrisle; mulți cred ‘tă 
tulburările de astăzi, nu-s decit 
preludiul „unui val revoluționar 
care va slărima lronul şi altarele”. 

Ce realitale se ascunde subi &- 
cesle expresiuni ? 

Polilica spaniolă nu s'a schim- 
bal în! indelungaji. Două partide 
s'a! succeda! rind pe rind la pu- 
lere : partidul conservelor şi par- 
tidul liberal. Caracteristica unei 
asemenea polilici era succesiunea 
periodică, „rotalivă", a celor două 
partide. Politică de persoane şi 
de interese. Peniru uni! cași pen- 
tru alții, esențialul era să cuce- 
reas puterea.  Inleresul ării 
trecea pe al doilea plan. 

Partidul care era la pulere căula, 
pealru a pulea dura cil mai muli, 
să-şi asigure cu orice prel pulină 
ordine. Opozijia avea un singur 
scop : să creeze cil mal multe di- 
Micultăți guvernului şi săi gră- 
bească asifel căderea. Acealis 


158 VIATA ROMINEASCĂ Z  — — 
BB MATA LO 


politică sterilă şi nefastă, dalorită 
“ulinei traditionale, casielor, pre- 
țudecăţilor, a fost condamnală să 
evolueze şi să se inăbuge În ð- 
ceiaşi sirimlă îngrădire. Din punct 
de vedere economic, Spania era 
într'o stare lol aṣa de critică : 
lipsa de capilaluri impedica dez: 
voltaren industriei. Cenlrele agri» 
cole dia Andalazia cereau zadar- 
nie rezolvirea chestiunii agrare. 
Dar cu războiul european “itualia 
se schimbă. Intră în joc elemente 
nouă : aprovizionarea Aliaților cu 
ariicole de lot soiul dă un aviul 
considerabil comerțului şi indus- 
triel spanlole, Uzine şi fabrici 
se clădesc aproape pretulindeni. 
Ciesa palronală realizează averi 
enorme ; salariile cresc, visteria 
siniului se umple cu aur. Dar o- 
-dată cu încheerea păcii, industriile 
țărilor beligerante revenind la fa- 
bricaţiile normale, comenzile scad. 
Un mare număr de uzine işi inchid 
porțile, șomajul ia proporiii : sint 
300.00) oameni fără lucru, după 
organele socialiste. Spania trece 
prinir'o criză economică aşa de 
gravă încit ne pulem leme să nu 
se lransiorme _Înir'o adevărată 
criză socială. Dezvoltarea indus- 
jriei a coniribuil la creşierea po+ 
pulației uvriere, şi la organizarea 
mişcării sindicalisie, Datorită u- 
nei intense propagande, sindica: 
lismul a cişiigal adereni! in oală 
Spania şi s'a întări! în centrele in- 
dusiriale. In scurl timp „Conlede- 
raţia Generală a Muncii” deveni 
o organizalle pulernică, grupiad 
un imporlant număr de sindicale, 
Ha incepu lupia contra copilalului 
cu o vigoare neobişnuilă, Mal in- 
iălu au fosi grevele. Parjiale saa 
generale, eie izbueneau succesiY 
sau deodală in dilerite centre in- 
dusiriale. Moliveie, legilimE san 
nu, puţin imporlă. Esențiaiul este 
că proielarialul să lie mereu treaz. 
reva devine un mijloc de con- 
irol al forjelor muncitoare şi un 
inslrumen! de educajie pentru vil- 
soarele luple botăriloare. La greve, 
palronii răspund prin lock-oul. ŞI 
de aici inainte ince lerorismul. 
de numără pesle de crime so- 
ciale. Ciasa paironulă se organi- 
zear şi co peniru a se apăra. 
Lupia este alit de aprigă inci! se 


pare că una din clase Ya trebui să 
disnară. = 

Acţiunea parlamentară na mul- 
tumit pe sindicalişii. Ei cereau rea- 
lizarea imediată a dorințelor ler; 
cereau să se lreacă la acle. Fas- 
cinaji de victoriile revoluției ruse, 
tinerii din Madrid au constiluit 
in April 1920 „Tinerimea comu- 
pistă” a Spanlei. Misiunile lul Tu- 
roskof şi Borodin, delegați speci- 
ali peniru >pania ai sovietelor din 
Moscova, avură o mare influență 
asupra exlensiunii ideilor bolse- 
viste. Vechile pariide au rămas în 
afară de orice mişcare. Ele au 
crezul că pol face fală reelitălilor 
nouă cu principii şi metode îmbă- 
trinile. În clipa cind pare mai ne- 
cesară o polilică cu vederi largi, 
parlidul conservator dejiue pule- 
rea de limp îndelungat. 

Niciodată poale acest partid „n'a 
atul o viziune mai pulin limpede 
a realilăjilor, niciodată, iarăși, na 
aralat o mal mare lipsă de ipjo- 
legere a siluajici şi a măsurilor 
pe care ea le cere”. A crezut că 
politica de represlune esie reme- 
diul radical împolriva terorismului, 
Arestările şi deportările nau dal 
însă rezullatele aşleptale. Chiar 
Daio, prezidenlul guvernului, a fost 
asasina! de lerorişii. 

Acum politica de represiune 
continuă, şi cu ea terorismul și 
impunilatea, Patronii răspund la 
terorismul roş, prin terorismul alb, 
„al răzbunării şi al apărării”. Luptă 
de clase, core linde să se gene 
ralizeze: avocojil Lastro și 
care au apõral_ nişie acuzaţi sin- 
dicalişii, au lost de curind vicii- 
meje unei incercări de atenlat. 
Clasa palronală nu face nimic 
pentru a linişti lucrurile ; ea e in- 
curajală de guvern, care in nepu- 
tiajā de a siinge incendiul, riveli- 
zează cu incendiarii şi organizează, 
sau permite un terorism ia faja 
unui all terorism. 

Conservalorii se arată tol aṣẹ 
de neințelegători în chestiile eco- 
nomice, Ei nu vor să auuă de rë- 
forma agrară,— li se pare imposi- 
bilă împărțirea pămintului PAA 
guba proprietarilor acluali | - 
şil lot ce lucrează guvernul esie 
lacul înir'un spirit de oslilitate 
crescindă impotriva ideilor demo- 
cralice. Cu fecere nou asss 


REVISTA REVISTELOR _____139 


tendințele reacționare se accea 


tulază. 

Partidul libera! s'a jinni lol timpul 
inir'o rezervă care aruiă o peri- 
oadă de criză. El n'a găsii incă o 
iormulă definilivă care să-i per- 
milă să aplice principiile sale e- 
senjlale la problemele de astăzi. 
Numirea n 830) de luncţionari noi 
în siguranța stolulul, reforma co» 
dalui p.aal şi alle încercări s'au 
atăial zadarnice. Pare că bălrinul 
edificiu politic al Spaniei esie pu- 
ired şi amenință cu ruina. Poate 
un minisler de concenirare najio- 
nală ar fi o soluție bună; dar in- 
iransigenja partidelor în luptă, ti 
lac coasiiluirea imposibilă ŞI re- 
voluția ameninţă să deslânțue a- 
narhia. Niclodală Spania n'a Ire- 
cul printr'o criză mai gravă și dacă 
nu-i încă în tundu! prăpastiei, este 
foarte aproape de ea. 

(Fran,ols Donjean, Le Monde 
Nouveau, lulie) 


Ailanţela Franţa! şi Polonia 


“Polonia este statul prin excelență 
menit să lie priatinul statornic al 
Franței, 

Vechii şi puternicii aliaţi cu care 
Franța intrase in războiu şi-l ciști- 
gase au interese prea divergomie; 
„Pentmcă Angilia intrase in războiu 
ca sâ-şi aptre inaiate de toate su- 
premația sa şi si indepăârteze Gèr- 
mania dela stâpinirea Mării ae Nord, 
punind mina pe Anvers şi Calais, 
violarea Belgiei avea pur şi simpiu 
valoarea diplomatică a unui pretext 
cuviincios, 3 unei teme de presă, a 
unei respectabilităţi britanice apa- 
rente..." America de Nord „rămăsese 
asutrå in toată vremea intriugerilor 
avastre, apoi avusese timp să cintã- 
tească şansele beligeranților pentru 
a Se intitula aparătoarea jusuiţiei, 
dreptului, libertăţii, trei cuvinte lip- 
site de înțeles real, târă forță. Ea in- 
„rase in arenă pentru a finanța o gi- 
santică operație mizind cu zecile de 
«miliarde asupra Franţei, realizind un 

scop dublu: să reducă, pănăce ea-și 
va periecționa apârarea economică, 
puterea deoordantă a Germaniei, a- 
Dol să-și creeze o clientelă și după 
războiu iu Europa, vinzind influenţa 
ji produsele saie foarte scump şi 

credii, punindu-ae pentru multă 


vreme subt dependența sa com- 


Cit despre Italia, după mature fè- 
flexii, „ne-a urmat in conflictul mog- 
dial, pentrucă a pâsit momentul in- 
comparabil și unic pentru a-și fea- 
era e şi mărirea de terito- 
ria. 

Şi continuind revista celorlalţi a- 
liaţi, găseşte că mai toți sint prea 
puţini interesaţi ta protocolul păcii 
È drepturile reciproce ale aliaților. 

iindcă astfel stau lucrurile și fiind- 
că in numele „amui pretins al 
colectivităților nesigure de a 
de ele însuși, fără a ține socoteală 
de oportunitate, s'a acătățit în 
chip arbitrar Austro-Ungaria, care 
ar fi devenit un element de ordine și 
de pace, oprind-o să se unească cu 
Germania“ și fiindcă „s'a menținut 
cu Îngrijire unitatea germană, pro= 
dusul dezastrului nostru din 1870", 
fiindcă la incheierea păcii aliații te= 
mindu-se că nu cumva Franţa, care 
poseta cea mai puternică armată dia 

ume, să nu fie ispitită a-şi impune 
voinţa şi a tace o cucerire econo- 
mică de ar fi avut bani,—ci au ho- 
tărit să lase deschisă poarta ruinei 
sale economice : pentru aceste mo- 
tive Franţa nu arc azi decit trei 
mijioace ca să-şi asigure liniştea : 

1) Alanța cu o Polonie puternică, 
sprijinită pe Romiaia şi noile state, 
prin care să țină in respect Germa- 
nia şi să o oprtsscă a se uni cu 
Rusia, complicea sa de mini, 

2) Să ocupe Ruhr-ul și să se plă- 
tească singură. 

3) Să consiltue o Renanie inde- 
pendentă, ce va trăi in sfera sa de 
atracţie, 

Este viabil însă un stat polonez ? 
Desigur. „Franja este sită să 

subordoneze totul realizării unoj 
Polonii formidabile, chiar de-ar tre- 
bui si sacrilice momentan intimi- 
tatea Marei Britanii, în cazul cind 
ca s'ar declara pentru noua sa priè- 
tiuă, Germania”. Pentrucă pe Po- 
lonia trebue să se sprijine echil:brul 
pete in pos „Rolul său ra Îi 
e a servi ca siat-tampon între Ger- 
mania şi Rusia, să impiedice pe una 
dè a st extinde în chip periculos şi sa 
lipsească pe cealaltă de mijloacele 
de a deveni un formidabil arsenal 
ale cărui arme ar rămine suspendate 
ca sabia lui Damocles asupra păcii 


169 


europene”. Ca să demonstreze că 
Polonia este susceptibilă de o viaţă 
specifică şi socială destul de intensă 
pentru a lua loc intre marile națiuni 
europene, autorul face O sumă da 
consideraţii relativ la ideia de naţi- 
une, de asimilare şi conchide că Po- 
lonia ar putea lua loc intre na iunile 
europene, dacă vrea să se di pli- 
neze. Pentrucă teritoriul ei cuprinde 
insemnate bogății minerale, în pet- 
rol, fier, cărbune, sare gemă, pota- 
siu, ate 6.470.000) de hectare de pă- 
dure, posedă căderi de apă și 
20 da milioane hectare de pămint a- 
rabil produc insemnate cantități de 
cereale, Industriile sale sint nume- 


VIAŢA RO. 


MINEASCĂ 


po did E 


i 
roase exportul ar putea deveni 
foarte poli Franța şi Polonia po 
avea legături comerciale intense ; ele 
sint destinate să-şi întindă mina peste 
Germania şi să-i bareze calea spre 
Rusia. Căcl Germania aliată cu Ru- 
sia şi sprijinită pe Austria şi Unga- 
ria, „unde s'a comis ireparabila gre- 

JA de a nu se susține pe Impăra- 
ul Carol, ce ne-a transmis planu- 
rile sale secrete“, va arunca mănuşa 
de fier lumii, făciud apel la capetele 
incoronate din marea familie ger- 


ană. 
z (De Ja Revelitre, Mercure de 


France, lulit). 


TEATRU 


Brieux, Ti. 4ire complet, Tomè 
l, d vol în 16, Slock, Paris, 1921. 
„Nu fără melancolie mă decid 
să public tealirul meu compleci. 
Pare că mă pregătesc peniru dru- 
mul cel din urmă”-—lală ce scrie 
Brieux în prelela aceslul volum, 
care cuprinde : „Ménages d'arlis- 
les*, „Blanchelie”, „Monsieur de 
Râboval*, „L'école des belles mè- 
res" şi loarte interesante nole, în 
care aulorul pledează cauza pie- 
slor teziste și a lealrului social, 
rerendicind peniru autorul drama- 
lic dreptul „de a povesti şi alle 
istorii decit acele de dragosle“. 

Această conceplie e legiilmă şi 
lecundă, lar piesele lul Brieux au 
ilastral-o prin aliludinea de mora- 
lisi a au orului, care se manilestă 
ca un coniinualor al lul Dumas 
fils, lar prin puterea lul de obser- 
vajie ca și prin darul de a crea 
viaja, se recomandă ca adevăralul 
urmaș a lul Emile Augier. 
Siegfried jacobaca, Max 
Reinhard!, Verlag Erich Reiss 


m, 1921. 

Reinhard! este un regisor de la” 
leni. La Deutsches Theafor stia să 
scoală din mea arlă vie. Na pol 
spune ce lăcea cu Shakespeare, 
am asislat însă odală la „Cadas 
vrul viu“ al lui Tolsloi -şi o seară 
 Înireagă am petrecut subi farme- 
- çul contradicloriu dintre lumea ba- 

nală, pe care o trăim, și acela pe 
care ne-o Impune piesa bine f 
cală. la compozijia pitorească a 
ansamblului Reinhardt introdu- 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


— 


sese elemeale, care Încîntă și sur- 
prlad: flori și plante veritabile, cin- 
țăreţi şi lăulari Ruși, arii cu text 
național... 
einhardi s'a hotării acum să 
redea lul Felix Holländer cele 
rel tealre din Berlin și să mear- 
gă în sirăinălale ca regisor, deși 
rolul acesta e nedespărții de lime 
ba sa malernă. Nu numai altii. El 
care avea o veche ciudă pe cine- 
malograf, fiindcă-! fura elemeniele 
cele mal vrednice, lală-l angajat 
acum peniru milioane, de o socie- 
late germano-americană... De a- 
cela cerilica tealrală și publicul din 
Berlia l-au şi găsi! un rirel in Leo- 
pold Jessner. 

Cinemalogralul are azi prietini 
şi vrăimaşi, c-lace insamnă că a 
devenit o forță. Epidemia filmelor 
se poale insă preveni inir'un sin- 
gur fel: prin inobilarea cinemalo- 
grafelor. Acesiea au un domeniu 
al lor, există o arlă dramalică nu- 
mal pentru ochi: splendide vederi 
de nalură, ctenimeale islorice, 
scene infăjișind norodul în masă... 
Cine e de vină că cinemalogralul 
se coboară aşa de Jos? De sigur 
şi publicul. Dar vinovată e şi pre- 
sa, care îl densconsideră şi-l pil- 
vează de o critică cinemalogralică 
serioasă. 


ROMANE 


Rabindranath Tagore, Les 
Corbeliles d: fruits, Irad. Hélène 
de pergo, Nouvelle fran- 
çaise, aris, 1921, 

11 


162 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Ca şi cum repulajiile sint supu- 
se unul joc a! inlimplării și al su. 
gestie! —pănăla 1913 de Rabindra- 
nalh Tagore nu ştiau, în afară de 
Academia din Stockholm, decit 
cijiva Englezi, Azi este citit şirăs- 
cilit în toale limbile După „La 
maison e! le monde” (Payol, Pa. 
ris, 1921), „Das Helm und die 
Well“ (375 5., Leipzig, Kurt Wolff 
Verlag, 1920), iată „Les Corbellles 
ge fruits"... 

Indignarea împolrira cruzimilor 
comise de Englezi cu prilejul râs: 
coalelor din India în 1919, cind 
poetul a depus în chip sărbălo- 
resc lillul de „sir şi a Ilpării în 
„Times ol India” din 4 Iunie oră: 
sunbtoare scrisoare de protesi că: 
tră vicerege-—l-a făcul pe Tagore 
şi mal simpatic. Der celace i-a 
sporit populeritalea a fost mai a- 
les lurneul de deunăzi făcut ca să 
cişiige simpaliile intelectualilor 
europeni peniru o universitate in- 
ternațională în Balpur, unde Te- 
gore conduce de mal bine de 20 
de an! o şcoală subt cerul liber. 

Primirea, ce | Sa făcu! în Oer- 
mania, a înlrecut entuziasmul, cu 
care a fost înlimpinat în Elveţia, 
Franța, Danemarca și Anclia. Mul- 
țimea îi inconjura ragonul pria 
gări, la hotel îl asăltau vizitatorii 
copleșindu-l subt flori şi cadouri... 
N'avea răgaz nici să semneze căr- 
ille poştale, care i se intindesu 

in toate părțile. 

7 a. A. Borgere, Rubă, Fratelli 
Treves, Milan, 1921. 

Autorul nu are încă palruzeci 
de ani, totuşi e considerat ca unut 
din cei mal mari criiici ai gene- 
rajlei sale. După cincisprezece 
ani de acilvilate profesorală a scris 
acesi roman- cel mai insemna! e- 
veniment literar, care s'a produs 
în Hatia în ultimul deceniu, 

In patru sule de pagini com- 
pacte, Borgese a voll să facă ts- 
toria generejiel sale, şi să incar- 
neze nelinistea Italiei contempo- 
rane, cu drama ambiliilor și dese 
amăgirilor ei. 

Starea de tulburare, în câte se 
află inviagălorii după victorie, e 
desigur un fenomen unic şi cel 
mai frumos subieci peniru un mo- 
ralist. Borgese a incercat să-l des- 
volte subt forma romanului. Eroul 
său foce războiii, se plicliseșie 


de el, și înlorcindu-se în fară, 
moare în med proslesc la Bologna, 
inir'o răscoală bolşevistă. In linii 
seci, lală schema acestei cronici 
a secolului al XIX-lea. 

Nu polem încă şti dacă viitorul 
va pune acest roman alăluri de 
„Le ronge el le noir” al lul Sten- 
dhal. Ambele opere sin! însă din 
acelaşi familie. Cartea lul Bor- 
gese va rămine ca un document 
important peniru isioria sufletului 
italian. 

Alfred Döblin, Wallenstein, 

Esie considera! ca romanul ger- 
man „cel mai de valoare din vre- 
mea mnoasiră“. la 900 de pagini, 
autorul zugrăreşte războiul de 50 
de ni, lăcind să palpile oamenii 
şi credințele de odinioară. N'auzi 
nici morală, nici lamenlare, nu se 
fsce nici filozolia istoriei. Döblin 
desfăşoară numai Vioja — „văzulă o- 
biecliv și colorat“. 

Prolestanții se ucid cu catolicii ; 
apare şi impăralul in mijlocul lor, 
apot electorul de Bavaria; după 
aceia dai peste Wallenstein, o- 
mul banului şi al puterii, înlune- 
cal şi răguşii; nu lipseşte nici 
Gustav Adoll, care svirie iumea în 
virtejul acela ucigaș: în siirşii, un 
elai imens de miniştri, burghezi, 
generali, Evrel, soldaţi, tezuiji.. 

In istoria războlului acesia gro- 
zav nu găsești „linii mari“ ori o 
„teză“, ci numai vială. In econo- 


“mia romanului, dărimarea Magde- 


burgului nu-l mal împoriaală deci! 
perseculla împolriva Evreilor. Simi 
însă citeva momenle, care intrec 
pe celelalie ta pulere epică: Ma- 
ximiliaa de Bavaria lingă prada 
sa, podul din Praga Împodobii cu 
ceapelele rebelilor, martiriu. și ize 
gonirea ereticilor din Boemia, Wal- 
ienslein la mare, flota suedeză la 
ballică, moartea lui Tilly, împâra- 
tal între lugari, pe cind împără- 
teasu priveghează lingă cadavrul 
lul Wallenstein 


FILOZOFIE 


Georges Goyaux, La penst: 
Emi de Joseph de pi re 


{iyol dă 16, Libr Perrin, Pa- 
19214. 
Simla mal anevoloa decit a res 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 163 


înol un subiect iratat de malșiri 
ca Sainle Beuve, Faguet și Bru- 
nelitre. Goyaox a îsbuli! loluşi să 
descopere izvoare, rămase pănăla 
el inaccesibile cercelălorilor. Do- 
cumentele inedile, comunicale de 
familia lul! Maistre, l-au permis să 
reconsiilue cu precizie lonlă isto- 
ria cagetării şi vieții religloase a 
celebraiul autor al operei „Du 
Pope”. Dopă vorbele lul, „îndără- 
lul autorului, a descoperi! omal și 
în om credinciosul“, 

A putul să elucideze asilel de- 
falie chestia, rămasă obscură, a 
aliltație! lui Joseph de Maisire la 
irancmasonerie, 

Ancheta lui Goșaux slirge te cu 
un capilol din cele mei sugges- 
live asupra lul Joseph de Maistre 
şi Auguste Comle, 

Pranz Rosenzweig, //egel 
und der Sidat, Bd. |: Lebenssia: 
liogen (1770-1806), Bd. H: Well- 
epochen (1806-1531), XVI-2%2 S5. 
VI:260 S., München und Berlin, R. 
Oidenbourg, 1929, M. 20, M. 24. 
Lucrare tipărită cu sprijinul Acè- 
demiei din Heidelberg. 

la viirină se observă onrecare 
noi preocupări pentru filozofia lui 
Hegel. (De curind, H. Helle, He- 
gel und der nationale Matchisieats- 
gedanke in Deutschland, Leipzig, 
1921). W. Dillhey spusese în 1887 
că vremen răfuelilor cu Hegel a 
lrecul, şi acema a sosii momentul 
recuncașierii sale Islorice. Càr- 
lea lui Rosenzweig aduce și ca 
în discuile ideile lui Hegel, care 
păreau in secolul lrecul defialtiv 
inmormintale. Chiar şi istoria, în 
sens resirins, recunoaște cil de 
mul! daloreşte ea azi filozofului, 
care a pus slalul în centrul siste- 
mului său de gindire. 

Pornind dela ideia de stat, Ro- 
senzweig descouse loală filozofia 
lui Hegel şi se înfățișează ca un 
eler si lul triadrich Meinecke. 
Cartea sa e considerată printre 
„cele mai bune lucrări asupra lui 
Hegel". 


ARTĂ ŞI ISTORIE 


LITERARA 


Gustave Michaut, Sainie 
Beuve (Collection des Grands E- 
crivalas français), 1 vol. in 16, 
Hachetle, Paris, 1921. 


Această carle, pe care se anga- 
jase s'o scrie Taine și, după moar- 
tea sa, Orenrd e una din cele 
mai bune monografii din colecllu- 
nea condusă cu alta ab lilale de 
Jusserand. Autorul povesteşte in- 
r'un scurt dar subslanțial volum 
viata destul de agilală a lui Sainte 
Beuwve, schițează istoria etit de 
accidentală a gindirii şi melamor- 
lozelor lul, caracierizind opera 
varială a poelului, romanclerulal 
şi mai ales a crilicului. Quslave 
Michaul, cunoscul prin savante 
studii asupra lui Sainte Beure, a 
învins toate dificultățile, și a ue 
meslecal cu mullă dibăcie istoria 
morală a omulu cu istoria lilerară 
a scrierilor lu!. Seurtul studiu de 
ansambla; pe care ni-l oferă, e 
un portret exact a! aulorulu! cele: 
breior „Causeries de Lundi" şi 


r , 

Ciaude Sragdon, Democracy 
and Architecture, Liitle Brown, 
Boston, 1921. 

Cu tot misiicul său ealuziasm 
ghita prlacipiul democrației, pen- 
ru domnia poporului și a supra- 
sullelulul*..., crilica, pe care Brag- 
don ò lace erhiteclurii americane, 
e inleresaniă. În ea vede el ex: 
presia dorințe! de a domina, €x- 
presia pulerii care subjugă fără 
scrupul, Nu-i recunoaşte niel o 
esietică, lar produsele eriisilce 
numai alune! durează, cind sint şi 
frumoase. A'kitecții să se dezbare 
deci de nojiunile vechi, pompale 
în silä pe băncile şcolii, şi să lup- 
te În contra puterii covirşitoare 
a istoriei. „Morţii cu morții, vii cu 
vii”, Arhileciura e o lunclie, este 
produsul spiritului religios, care 
organizează viaja și arta. „Pule- 
rea creal'are vine nu dela om, ci 
prin om“, lar suliul acesta nou îl 
aşleaplă Bragdon să lasă dia fn- 
iräjirea popoarelor pria războlu. 
(iji vine să zimbeșii lrisi...). Arhi- 
lectura, zice el, va fI mai iumi- 
noasă căci luvina esie semnul 
soarelui dinăunlru —,va Îl mai co- 
lorală —ca un simbol de fericire 
şi bucurie. „Precum din sunet am 
creat muzica, vom face din lumină 
limbagiul emoliei spontane“, 

Acestea sint ideile lui Brag- 
don. Problema cu „suprasullelul* 
poporului s'o lăsăm, căci se ştie 
doar ce vrea si zică „democra- 
jie": liberiale, egalitale şi ira- 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lernilate. Liberialea este peniru 
ariš o condiție lemeinică, însă li- 
bertalea personală, nu și cea po- 
litică. Pe de altă parie egali'atea 
nu-l un principiu generator, Dacă 
lumea ar fj egali, ar fi lipsită de 
variație și prin urmare săracă. Fra- 
'ernilalea ? Cum s'ar exprima ea în 
arhilectură ? Nega'iv desigur. À- 
dică în lăluri cu copiile de bur- 
ari şi cosiele, în lături cu feres- 
ele ogivale și cu vitraliile pic- 
tate... Insă poziliv ? Pozitiv 2... 


MUZICĂ 


Ferrucio Busoni, „Arlecchi- 
no” şi „Turandot". Execulle la 
Staatsoper din Berlin, 1921. 

In leairu, arlechinul este un per- 
sonaglu de comedie, la Busoni 
„Arlecchino“ este o poemă muzi- 
cală compusă in refugiul său d'n 
Elveţia. terrucio Busoni, pe care 
amatorii nosiri de muzică au să-l 
aibă ca musafir În slaglunea ce 
vine, a găsit în „Arlecchino mij- 
locul să se destăinulnacă și să 
lronizere vilaja, alegind din ca- 
leidoscopul el humorisțic citeva 
personagii ridicole și caraeleris- 
tice: bărbatul inselat, starețul care 
cină un imn în cinstea vinului, o 
colombină care jopăie pe scenă 
cu oglinda înir'o mină şi cu pămă- 
tuful de pudră în alla, o scenă de 
gelozie, un duel în care unul cade 
mori... pe cind vecinii dispar de- 

rabă, ca să nu-l dea ajutor... Pe 
Bolta largă de amelis! se ridică 
luna, de undeva se anunţă un mă- 
gar cu zblerelul grav şi plin de 
imparianță... Deodată răsună o 
trompe!ă şi prin crăpălura cortinei 
arlechinul scoale capul... Glasul 
său e limpede, el zice: „Cocoană, 
fidelilalea esie un rijlu... o ne- 
dreptale față de cel deal treilea... 
o inaralitudine față de line însuți... 
şi slirșitul Iubirii ..* După o pauză, 
un al! sunel de lrompelă: .Ce-i 
dreptatea? E mijlocul dea dobindi 
celace rrel să răpeşii allula. Ce-i 
palria? E vrajba In propria la lo- 
cuință. Soldaţi] jeriilji-vă pentru 
dreptate si pairie l..." 

in „Turandol” muzica instrumen» 
lală se împreună cu cea vocală, 
Turandot esie o fabulă chinezească, 

eleerie plină de riim și culoare 


ca'n extremul Orient. Esie o pos 
vesie nalvă despre un fecior de 
împăral îndrăznej, viclean şi 5mo- 
rezal—şi despre o prinjesă fru- 
moasă, crudă, biruilă la urmă şi 
ca de lubire. 


CĂLĂTORII ŞI MEMORII 


Gabriel Faure, Heures d'ifa- 
lie, i vol, in 8, Fasquelle, Paris, 
1921. 

Sini nişte studii descriplive şi 
critice asupra peisajelor și ariel 
italiene, Au apărul înlăi în „Revue 
des deux mondes” și apoi înir'o 
ediție de lux. În acest volum ca- 
polele sint soopuie aapt peaa 
cli ormează opera ca 

rek y pelerin pasional de Italia, 
operă aprecială nu numai de lite- 
raji şi artiștii, cl de loff cei care 
iubesc cimplile romane, căci a 
fosi iradusă în moi multe limbi. 

Impresiile personale ale auloru- 
lui, unile cu nola poetică, dau far- 


mec. 

M. Erzbarger, Souvenirs de 
guerre, prâl. de Maurice Murel, 
correspondant de l'Instiiul, un vol. 
in 8, Payot, Paris, 12 fr. 

Fostul minisiru de finanje ger- 
man, vechiu președinte al partidu- 
lui catolic şi şef al propagandei 
germane în siräinătale, „alei 
destăinuiri imporianie. Nenumă- 
ratele inirigi, în care a fosi ames- 
tecal, armistițiul încheiat de el cu 
Foch, porirelul Kalzerului siat a- 
tilea amănunte, care inleresează 
nu numai pe celilorii siră al. Avem 
prilejul să auzim şi nol cum ne 
judeca împăratul Wilheim: „Ro- 
miaii nu sin vrednici să poarie 
nici halina acela de pe el...*. Prin 
Mai, anul acesia, se așlepla veni- 
rea sa la guvern. Presa naliona- 
listä lăcea scandal, iar reacţiunea 
se lemea de ei, llindcă venea cu 
un program, care fixa În viaja pu- 
blică trel principii: egalitatea in- 
ire clase, pariiciparea la guvern 
şi ae rapper A iragan po- 

or—după sisiem escen 
Pii în stirșii dreptate in distribu 
fila sarcinelor ṣi a birurilofs. 

Dăunăzi Erzberger å fosi asasi- 
nat. Se şile acum cine i-a omorii, 
făptuitorii insă parc'au Iniral dea- 
pururea în pāmint. imprejurarea 


p" 


MIŞCA REA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 165 


că alenlatul este n pi de risen- 
limenleie unul partid politic, apoi 
împrejurarea că aulorilăjile din 
Bavaria și-au dal osleneala să a- 
copere orice urmă de criminal, şi 
că lo! nelămurilă a rămas şi moar- 
tea depulalului Oarels din Mân- 
chea — sint simptomalice pentru al. 
mosfera polilică din Ger: ania de 

e spune că Erzberger avea 
dovezi in sarcina marilor indus- 
iriași, avea dovezi că se praclicau 
sabotaje impoiriva impozilelor, că 
aiitea capitaluri vinovate se es- 
chivau deia angarale emigrind în 
masă în sirăinălale... Cu moartea 
lui Erzberger dovezile acestea au 
dispărut. 


FILOLOGIE 


D. lunius Juvenalis, Satires, 
lexle et iraducilon, Les Belles 
Lettres, Paris, 250 p., i6 fr, 

Nemţii au numai traduceri par- 
Hale, bunăoară aceia a lui Bitim- 
ner, Salura, 1897. Ca şi Englezii, 
au însă edijii științifice, cum n'au 
Francezii (Jahn - Bicheler, 1886 ; 
1895 ; a treia oară subl îngrijirea 
lul Leo, 14910. In englezeşie: Owen, 
1903; Housman, 1895, 2 vol.; Wil- 
son, 1903, 15 satire). 

Juvenal a fost multă vreme „de: 
clamalor* — noi am zice azi: pro» 
lesor de retorică ; şi ca dascăl a 
vorbii! şcolarilor săi despre su- 

cte fără nici-o legălură cu viaja 
reală, căci dela Demelrios din 
to rE n pnm în Cupola 

introdusă a "n Roma 
imperială, rer 

è vremea lul Traian şi Hadrian, 
a scris ca om malur 16 satire. De 
multe ori tablourile infățisale nu 
siat originale, căci Juvenal a pre- 
lucral Subiecte trala!e inalalea sa 
şi alţii, in așa numitele „dia- 
Iribe - vezi in această priviajă 
sdisertajia" lui Schütze, Juvenalis 
elhicus, Oreifswald, 1905). 

Rib a coniesia! auleailelia- 
lea saiirelor X, XII XVI, alribu- 
inda-le altui „deciamator“, de con- 
tribujia căruia s'ar resimi şi ce- 
lelalie producții ale lui utenal, 
In sec. Îl și I d. Chr., Juvenal 
era pulin cilii, insă a fosi studiai 
cu palimă şi comenlal în evul me- 


diu şi prețuit mal +les ca „poeta 
cihicus*, 


Paolo Lorenzetti, La bollez. 
za e l'amore nei trattati dol cin- 
quecenlo, Pisa, Stab. ilpogralico 
Succ. F. Ili Nisiri, 1920. 

Aulorul face peniru sec. XV! 
ceisce a fäcul dschmidt pen- 
iru sec. XIII, în a sa Dokirin der 
Liebe bei den ilalienisc'en Lyri- 
kern des XIII Jahrh. (Breslau, 
1£89). Scrierea cuprinde cinci ca- 
pilole și iralează despre celace 
gindea sec. XVI in materie de fru- 
museje, E vorba despre „preceilil 
d'amore“, adică despre cum se 
cișligă şi se păstrează lublrea, cum 
le vindeci de ea, pe cine să iu- 
beşli şi pe cine nu, cum trebue 
să se poarle bărbatul cu femela, 
și cum să iubească, Lorenzetti a- 
lscă apol chestii psichologice şi 
fiziologice : cum se nașie iubirea, 
influența el asupra amanţilor, fe- 
nomenele insojitoare, predispozi* 
lia peniru Iubire, ocaziile care o 
inlesnesc ; iubirea pălimaşe, më- 
suri de precauție în contra urmă: 
rilor rele. Aulorul alinge și pro- 
bleme metafizice : disilacția intre 
nojiunea iubire și noțiunea prie- 
linie, dacă propriu zis există lu- 
bire, solurile de dragoste, carac- 
leristica lor, precizarea nojlunii 

iubire“, minunile produse de lu- 
bire, pulerea ei, finalitalea în ma- 
terie de iubire. Materialul e luat 
din poeți, mai ales din Boccacio 
și Peirarca, 


Ernst Gamilischeg, Olani- 
sche Mundarten, Sitzungsberichie 
der Akad. der Wiss, in Wien, phfl.- 
sit KI. 190 Bd, 5 Abh., Wien, 

Expunerea carlogralică a leri- 
torialu! de r'spindire a idiomelor 
a deschis filologiei perspective 
noi. În Franţa avem exemplul lui 
Bruneau și Millardet, care ou fë- 
cul aceasta in mic. La lel proce- 
dează și Gamilischeg și lucrarea 
sa eslile o iniregire a allasulul lin- 
guisiic rominesc al lui Weigand. 

Aulorul spune singur că s'a a. 
vul muli limp şi aici pulinje să 
stea indestul la fajo locului. Se 
laudă toluşi finejo, cu care şia 
sirins malerialul fonelic, și orien- 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tarea deplină în chestiunile de 
fonelică, morfologie și sinlaxă, 
După metoda lui Meșer-Liibke, Oa- 
milischeg se înlemelază în expli- 
cațiile sale filologice pe conside- 
ralii istorice şi geografice. 

Teritoriul de cercelare a fosi 
Oltenia, şi anume la sud de mun- 
ţii Vulcan, Vest, Nord şi Est de 
T-]lu, A cerceta! limba din 24 lo- 
calilăii, în special din satul To- 
pesii. La text a adăogal! 20 de hărți. 

G. Aman-Hilsson, Lòrd By- 
roas Breo oèh Dagböcker, Brö- 
derna Lagerströms Förlag, 1919, 
KESH, Kr, 12. 

Este o culegere, in limba suec- 
dezră, din scrisorile și jurnalul lui 
Byron, pe baza ediției lui Prolhero. 
In lota! sîn! 103 scrisori, impreună 
cu trei extrase din „jurnulele” sale 
(1815-1814, 18:6 și 1121) cîteva 
din Detached Thoughts (Prolher”, 
V, 407), înordinea lor tronologleă. 

Se torbèşle mult bine despre 
îngrijirea, cu care este făcală e- 
diția. Adnolárile sini mai amânun- 
jite decit la Proihero. Editorul a 
adăoțal şi irei stampe (Byron du- 

Thorvaldsen şi Rob. Graves, 


G. Aman-Niisson, Lord By~ 
ron och det sekelgamia fârtalet, 
Siockolm, Albert Bonniers Förlag, 
1915, 204 p., Kr. 4.50. 

Lord Lovelace, strănepolul lui 
Byron, a vrul—cu cirtea sa „Ăs- 
larte” (1905) -să Înăsprească pu- 
țin almostera din jurul lui Byron, 
iulburată din pricina imcestului a+ 
cesluia cu sora sa vitregă, Augusta 
Leigh. John Murray (Lord. Byron 
and his Detractora, 1906), Richard 

umbe (Byron: Tho las! phase, 
1909), Francis Oribble (The love- 
affairs of Lord Byron, 1910) aua 
respins lvale învinuirile lui Lore» 
lace. Os ă cocoană, Miss Elel 
Colburn Mayne, pare să le îl a: 
lribui! oarecare greuiale, în bio- 
ralia ei asupra lui Byron (Loz- 

on 0, l, 1912 

Suedezul Nilsson rela chestu- 
nea, coalrolează tot materialul cu- 
noscul și conchide penlru achilare. 
Niisson se bazează mai muli pe 


piese publicale şi pe documenle; 
lar nu pe presupuneri, cum face 
Edgcumbe, cînd susline că Me- 
dora Leigh a fosi fala lul Byron 
şi Mary Chaworih, După Nilsson, 
lady Byron face Impresia că ju- 
decă pres aspru şi nu pricepe 
temperamentul paslonal al Augus- 
tel, c! se Încăpălinează in ideia 
fixă că loală vina o avea cum- 
nata sa. 


SOCIALE ` 


Qou t des Mousseaux, 
Le ]ulf, le judalsme e! la Judab 
sation des peuples chretienas, Pa- 
ris, 1869, 

Cărţi de soiul acesta avem, şi 
noi, însă niciuna n'a fost la vre: 
mea ei poi eolia tm si 
grozavă ca documenlare şi. š 
„A făcut senzóļle- zice lraducăla- 
rul el în nemleşie. Cumpărată de 
Evrei, cartea dispăru com 
pe plajă, iar pe aulor îl ajunse 
soarta, pe care au arul-o mă 
atiția viteji de leapa lui: a it 
otrāvit. Intr'o bună zi primi, anu- 
me, o scrisoare cu sentința sa de 
moarie, şi nu lrecu mull, crești= 
mul pleri. Cul | se daloreşie a- 
céasta, e lesne de ghicil“, 

Aşa e scrisă loată carlea lui 
Des Moussenux, care ve 9- 
vrelme o nemăzurală primejdie 
peniru popoa.ele creștine, niste 
tainici conducâlori ai destinelor 
omeniri, nişte. insiigatori dere- 
volujii şi termină cu prolejiile 
cele mol pesimisle. Nemţii au şi 
ei scrieri de aceslea: : = 
tels (Die Berechligung . Antl- 
semi!ismus, cador  Weicher.. 
Leipzig), Renatus Ram (Godentum 
pt yY- aismus, Verlag Qesundes 
Leben, Dr. Hotz, Rudolaladi)... A- 
ceste pubil.ajli apar ca strigoii, 
din nou. Les Moussenux e tradus 
acum în nemleşie (Allred Rosen- 


berg, Hoheneichen - Verlag, Mün. 


chen, 1921, 20 M)-o conseelată 
o dezastrului german și aceasia, 
căci poporul plin de ură caulă vi- 
novaj! pretulindenl. i 


BIBLIOGRAFIE 


—— 


Pr. Cr. P. Stancu, Bi 

Imprimeriile,„Indepeade la", O me propaganda socialistă, 
ca 

Bucaresii cooperativă fa Romtaia, Tip. „Reforma Soclală*, 192, 


Sea. „Senate Rosia” mega Fecioare Maria, Edil, Librăriei 
Romincaroäs 1921s B izures i. Preţul 4 lei Severinului, Edit. „Cartea 
Bucoraeie 1921, Cara su, Prej uitate și biserica, Tip. „Olasul 
cop i: arată eat Bacareă, Pretul 20 jet" Amintirile unui fost 
Chigiateone, 1, Bo eireyii, Prelat Star (1916-1918), Edit. cz dal 
rale de 2 Diaage). impr; ă Cgoperatiei j ri saeia Thi imar ae uieme- 
anr A zi „Sralora, Pretul 15 capră ful, Safbtri! Bdliura 
ez io A Prejit, 3 lire f E Tip. M. Hiescu, 1921, Ro- 
Roumaniaw Tae Bodley Heady, în ză a Douebitei from ihe original 
Cluj, Prețul 201 mi a m ogålnicsanu, Tip. Najională, 1921, 

trei Crişuri*, Oradea-Mare, ia ag vela a EO SON atit 


Oradea. Mare rar Răzdotai Romhatei, Editura „Cele Irei Crişuri*, 


„ Datza 
şuri*, Oradra Mare, poala guu de departe, Editura „Cele-trel Cri- 


ndru ci 

de propagandă „Crisul Negrul. "re dela Alba lulta, Editura secției 
. u 

propaganda SORT mar manat. Balara: seal de 
. ndea 

năuji, Pretul 23 > Concordate, Edit. „Glasul Bucovinei“, 1921, Cer- 

rg » Mironescu, Partidele Politice, V 
Capitaina Ster ce, Vasiul, Prejul 7 lei. 
substance vivanlo, St Du rialeste» Effluves Energâtiques de la 


|. Agirbiceanu i 
Ratareot, Pretul 10 lei, Zilele din urmă ale căpitanului P trow, 1924, 


Ichitor Crainic, Pricelişti fugare, 1921, Bucureşti, Prejul 8 lel. 


168 , = VIAŢA ROMINBASCĂ _ 


D. |. Suchianu, Lo mon ser roi h a d ses enseig: 
nemen x Li cardo, À 

pline Ad cr pa de Dei etnografia Dobrogei Con e 
țiuni Ja aşezările Tătarilor și Turcilor in Dobrogea), n, 

Alexandru P. Arbore, Din etnografia Dobrcg Aşezăril: 


LA 
idir EA e LE, pot “A. Vlaicu“ din Orăştie pe anul 


2, , Tip. „Libertaiea“. 
= tza a: i E ut „Moise Nicoară" din Arad pe anul şcolar 


- F cordia". f 
ais Rm e rig Doerr isiorieă a lul Nicolai lorga, 1021, 


a DN e an Aai esta A galbene. 1921, Bucureșii, Pretul că 

Saver Zotta, La Centenarul. tut Vasila Alexandri (1824, 1921) 

Material Inedit privitor la familia poelului, Tip. „Progresul“, , ' 

Prole! 49 iSo Savel, Miron Grindea (Roman), Editura K., 1921, Bu- 

g ar doia Antegfasti de, Constituție, ppu statul romina 

Lă Li e a 

Intrapit Zigotoa Nopean Boa ficarca Regiune! Inundabile a Dună- 

rei, Tip. „Urbana“, 1921, Bucureşii. 


diale, i-er Ociobre, Paris, 3 Ir. 
mars sa d 15 Octobre, Paris, 5.85 fr. i 
"La nouvello revue fronçalse, 1-er October, Paris, (i BE e 
La Rassegna Economica italo-romena, No. 7, lulie, Milano, 
Rmania, 5 Agosio, Roma, Numero separato: rg e ai 
Omas de Pta 47 hiattaa Yanes e 
iri Uniiis, 1- al-lunie, . 4 
er rome No. 11-42, 5 Juillet 1921, Varsovie, 5 fr. 
Fonie Piparin 1 Ocon ise Calpain, țar 
a artlor, ombre, 
Economia 'noţionolă, August-Septembre, Bucureşti, Abonament a- 
nual 60 lei, let. 
Cele trei Crişuri. 4 Cctombre Oradea-Mare, Prelul 
pezereate oarieala. No. 5 £ vime aa Chişinău, a Tel. 
Ideea, 3, e e, cure 
Viaţa Pose Fri e: No. 7-8, Septembrie, București, 
ae a ata aparare Se 2 lei, 
meg aha 9-46 Octombrie, Bucureşti, 1 leu. 


Curierul cooperafioi sătești, No. pad Py ri nori lei, 


iara Sp marea reper ana 
unimea, lunie, Cernău . 

v ugusi, Ploeşti, 1.50 lel. 
f rleo roni 20 E a rea Craiova, Abonament anual ha lei. 
Cuvintul Romtnese, No, 9-10, Iulie-August, $- Vian dă PR 
Revista Sănălăjii, No. 5-6, Augusi-Seplembrie, Cluj, 
Hasmonaea, No. 4, Septembrie, București, Pre lei, 
Brazde adinci, 15 Seplembrie, Bucureşii, 2.50 lei. ÎN 
Zburătorul Literar, 8 Octombre, Bucureşti, Preţul 2 
Muzica, No, 7-8, lulie-August, Bucureşti, 6 lei. 


Buletinul Muncii şi al ocrotirilor sociale, lante-lulie, Bucuresti, 


1921, 10 lei, i 
Cimpul, 1 Seplembrie, Bucureşti, Abonamenl anual 35 lei. 


. 


1921 AmuL xu. NOEMBRIE, No. 11. 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICA 


SUMAR: 


G. Galaction , . . . . . .  Caligraful Terțiu. 
CR. Doua. 3 î va 53 porci Stamati {cu prilejul unei scrieri re- 
cente), 

lonel Teodoreanu . . . . .  Vacanja cea mare. 

Demostene Botez . . . . . Toamnă... 

C. D. loanid . .. . . . . Opera financiară a d-lui Titulescu, Ministru 

de Finanţe, şi cerinfele timpului de față (in- 

fruclt măsurile d-lui Titulescu asanează criza 

* socială, - Semnificaţia rezumalivă a operei 
d-lui Titulescu). 

In [are Birsei (Note de călătorie). 

Tudor Pamfile, 

Leon Drei (Sftrşt). 

Amintirile Caterinei State. 

Neculai şi prietinul său. 

Cronica politică (Cartea Domnului Tardieu : 


Core PINON ... . n 
Mihail Sadoveanu . . . . 
Semen lușchevici .. . . 
Constanța Marino-Moscu . 
Mihail Sadoveanu . . . . 
Consi. Vişoianu . . . . 


T A 


La Paix). 
z RECENZII: Minait! Sadowne sostieeul Albastru. G. Toptreeanu,— Mikal! Sadovegau : Strata 
LA popeinu, G. Topircocnu.— 0. Mirntiiarsu să Basta 


i hoii G. Topirecana.—F, Aderca: Domnisoara dit 
studt Neptum, O. Vrajzt,.=—Gr. Mårunjeana-Sjine: omil teactiteri, Ai Ciurcu, — A., Vetinghin : Aventurierii 
tăzholulsi civil, Dr. P. Cazuca.— Ermeregiido Pisielli i Per la Pirenso di Dante, AL Deta, Sare. — Arthur 
James Baljour : Fasaya speculntive and political Octav Batez, —Charies Gid: Les Institetions de progrès 
social. N, Negru.-- Virgi N. Madgearu: Țârăniemul. V. G. Dalile, 

REVISTA REVISTELOR: „Autorul romanului Maria Chapdelaine, Louis Hémaa“ (Rent Berin, Re- 
mue des Deur Mondes)—. Ve margines literaturile 
(Asidcé Lote- Noypelie Revue /'rancaivel. —, Jurnalul» lui Amiel” (Pernasd Vani 
såfopra cenitiției omulul de litere” (Georges Grappe. Resne de Paris). — li. Zola și A. Dude" (B. Croce, 
ser „0 preste romineaică despre Siegiried* (Priederich Panzer. Relir. zar Geschirie d. Deutschen 


e des Dex Monde). —„Unificare“ |Maiogh Arthar, Piszioriizi.—Alemolui în Statele-Unitee 
iLomia jacrquet. Remie de France, usarabin și Rusia” (L. Soto, Sovremenniia Zpiski) 
REA INTELECTUALA IN STRAINATATE: (Literatură, ~—Rontan —pPibrolie. Iatarie,—rri 


Iobogie), 
RIRLIOORAFIE. 
REVISTA CARICATURII. 


IAȘI 
Redacţia și Administrația : Strada Alecsandri 12 
1921 


VIATA ROMINEASCA apare lunar ex cel puțin ôo pagini. —Abanamentul în țară um an 190 hi: 
PT Ai pă lei, Rumârui o lei—Pentru străinătate: mn mam 140 lei; jumäjste da an 70 iei, Numa. 


Sor .. bt. —- Jes- 


rimirei regulate a Revistei D-nii abonaţi sînt rugaţi a trimite odată 


i anual costul recomandărei. 


le 


Pentru si uranta 
- + şi 12 le 


cu abonamentu 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


amentele sint: semestriale şi anuale. 

Aa estriale se socotesc dela No, 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No, 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face în orice lună a anului, trimiţind 

dat poştal. 

un dg se aa cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 

Preţul abonamentului este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 


prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an 200 lei 
Pentru particulari: 
Pe un an . Ea romei ai e e me lel 
Ee a E o * 10 = 
Ele mi-i e esa ez a ma. € s în 
ÎN STRĂINĂTATE: 
Dei Sci e e e e m pisi 3 lel 
Pe jumătate an . . . + -.. i E S i ò 
a E E e. EEO APR P 


Abonaţilor li se acordă între alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura » Viața Rominească”, asttel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 100 lei pe an. 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, vă fi apro- 
ximativ de lei 600, 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărțile editate de Re- 
vistă fiind 150 aproximativ (adică în cazul nostru, lei 90)—cos- 
tul revistei pe an ar reveni deci abonatului numai la 10 lei, adică 
gece lei pe an. iù jia, 


Caligraful Terțiu 


(Romani 16, 22) 


Terţiu observase, dela pupitrul lui de scrib, că doi călă- 
tori (poate -din cei sosiți astăzi în Chenchrea) stăteau nehotă- 
riţi la picioarele lampadarului. Pârcau greoi, păreau slioşi, şi 
ai fi zis că aşteaptă să le deschidă cineva cuvint și cale. 

Terţiu era gata să sfirşească. Atitea piei de tigru—atitea 
valuri de byssus egiptean—atitea burdufuri cu vin—atitea me- 
dimne de griu—atitea şi atitea chisele şi cutiuțe cu dresuri şi 
cu mirodenii.. Le scrisese pe toate, pe sulul de papyrus, și 
în dreptul fiecărei mărfi pusese numele neguţătorului unde marfa 
trebuia trimisă şi preţul ei—aşa cum îi striga cu glas tare so- 
cotitorul Ampelion. risese toate aceste lucruri pieritoare (şi 
unele aducătoare de pielrt) cu sufletul cel liber şi compâtimi- 
tor pe care i-l dădea credința lui de azi. Armatorul Parme- 
nisc, de pildă —stăpinul lui—putea să se bucure ca un neprice- 
put... Corabia lui ernase cu bine şi-i sosise acum în primă- 
vară, depe țărmuri depărtate, incârcatţă cu mărfuri şi cu călă- 


- tori. Ce ştiau stăpiuii şi bogaţii de taiva cea mare şi din 


veacuri ascunsă, care pornise acum, în toată lumea, pe aripile 
Evanghelici! 
andru, starostele: robilor lui Parmenisc, se opreşte în 

mijlocul magaziei, între mărfurile pe care le aşează şi robii pe 
care îi îndeamnă cu toiagul, şi rosteşte către Terţiu: 

— Tahigratule, nu uita ce poruncă mi-a lăsat stâpinul ! 
Să nu pui în gură, astă seară, nici apă nici pine, pănă nu vei 
alerga la Nikodamos să-i dai de ştire că peste trei zile, numă- 
rînd de astăzi, pleacă prima corabie. Pe urmă eşti liber să 
te duci să scrii la Erast, la Gaius, şi unde vreai. Numai mine 
de dimineaţă să fii acasă. Aşa mi-a spus Parmenisc. 

Terțiu răspunse cu o voce caldă şi pătrunzătoare : 


— N'al nici o grijă, arhipimene! Porunca lui Parmenisc 
a incăput în urechi bune, 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 

. 

Apoi scrise, ce mai avea de scris, se duse cu sulul de 
papyrus la Casandru şi i-l] dădu: 


Am terminat, Casandre. Ţine aici, în palma ta, tot 


ce-a ţinut corabia în pintecele ei, fîră să socotim pe călători. 
Eu mă dum Ziua de mine să ne găsească tot pe aici! 

— Ba bine că nu! Unde vreal să ne găsească ? In ne- 
felocochighiile de care îmi tot spui tu de citva timp? 

Caligraful trecu peste legăturile, lăzile şi mormanele de 
funii, care incurcau drumul şi eşi în dreptul lampadarului. 
Cei doi. călători şedeau jos pe sacii lor de drum şi se uitau 
aiuriţi la tot ce-i inconjura. Terţiu se apropie şi le spuse aşa 
ca să auză numai ei: i 

— Pace vouă, oameni cu inimă bună! 

Cel mai in virstă dintre ei răspunse cu întirziere şi În- 
trun graiu, vădit d'alectal: : 

— Zeii să miroasă cu plăcere fumul jertfelor tale! . 

Terţiu se gindi: Nu sint frați; dar de voeşte Domnul, 
pot să fiel 

— Aţi venit azi cu corabia ? 

— Azi, cu corabia. 

— Sinteţi de departe? 

— Din Capadocia, depe lingă Mazaca. Am coborit pe 
albia Sarosului până la Tarsus. 

— Până la Tarsus ?... Am auzit de acest oraş! Este aici 
in Corint, în gazdă la mult binetăcătorul Gaius, un om sfint, 
un inger al lui Dumnezeu şi! de felul lui este din Tarsus. Dar 
ce căutaţi voi în Corintul cel de lingă două mâri? 

— De lucru... Sintem meşterifierari. Acasă e viaţa grea... 
Pămintul e burduşit de cuptoare de foc. Lumea umbia în bă- 
răgane, după vite. Avem neveste şi copii... 

— Sinteţi frați? 

— Sintem cumnaţi, dar trăim mai bine ca frații.. Am auzit 
că aici meşterii corintiari ciştigă mulți bani. E adevărat că 
ştim numai tierăria, dar ne-am da osteneală să învăţăm şi noi 
această meserie. 


- Oameni buni, fiecare boală are leacul ei. Cum te` 


cheamă pe tine ? 
Antidor. 
— Dar pe tine? 
- Lisandru 
_ — Bine. Din mila lui Dumnezeu, pot să vă dau povață, 
ba chiar să vă ajut. Ridicați-vă sacii şi veniți cu mine in oraş. 
Cei doi străini se simiiră încâlziţi de cuvintul lui Terţiu 
şi-l ascultară 
— Pe mine mă cheamă Terţu şi cum vedeţi sint rob. 
ȘI eu sînt tot din Asia, depe valea Meandrului, Mau adus în- 
coace cind eram de zece ani şi m'au vindut in agora... Sint 
tahigra! in casa şi la magaziile lui Parmenisc. Stâpinul meu 
e putred de bogat. E gras şi lumeţ, dar nu e rău la suilet. 
tg 


CALIORAFUL TERȚIU 171 


Porniră de lingă cheul unde Poseidon, turnat in aramă, 
ținea sus, deasupra volburilor mării, sceptrul lui cu trei dinți 
şi se amestecară în vălmăşagul portului. O seară trandatirie 
de primăvară creştea din mare şi din insula Egina şi învâluia 
subțire templul Afroditei şi statua ei de marmură, Soarele gră- 
bea spre apus, prefăcînd în năluciri însingerate înălțimile Pe- 
loponezului şi săpind dincolo de ele o genune de aur, Anti- 
dor şi Lisandru se ţineau după Terţiu, străbătind cu greutate 
gloata marinarilor şi a muncitorilor care eşeau de pe la tre- 
buri şi veneau să mănince şi să petreacă. O privelişte pestriță 
şi mereu zbuciumată înfățișau aci, în portul răsăritean al Co- 
rintului, zecile de neamuri pe care le adunase încă odată ge- 
niul lui Iuliu Caesar şi aşezarea prielnică a locului. 

După ce- eşiră din mulţimea care mişuia în străzile din 
mijloc, calfgratul se întoarse câtre cei doi străini şi le zise: 

— Veniţi şi întirziaţi cu mine citeva clipe, câci am de 
spus o vorbă aici aproape. i 

Terțiu apucă spre o lature a portului, ocoli nişte vechi 
altare, unul al zeiții Isis, altul al lui Esculap, şi se îndreptă 
spre şoproanele corăbiilor. In față erau atelierele unde archi- 
tecţii şi lucrătorii lor ciopleau aceste suveici ale mării. Mai 
în dos, era un şopron care adăpostea triremele bătrine, În acel 
şopron intră Terţiu cu înscţitorii lui. Străbătură un loc larg 
şi lung, unde stăteau, pe podvale, citeva zecimi de trireme, 
mal toate dărăpânate, şi trecură într'o despărţitură mai mică, 
Aici înfăţişarea era cu totul alta. Era un loc de adunare în 
felul pridvoarelor de pe lingă temple, unde închinătorii țin os- 
puț, după aducerea sacrificiilor. In mijloc erau aşezate, cu 
mare rinduială, o mulțime de mese şi pe mese era tot ce se 
cuvine unei cine apropiate. In faţa meselor era o catedră 
inaltă şi dejur împrejur: lămpi atirnate de stilpii şopronului. 
O curăţie izbitoare se vedea peste tot şi un miros uşor de mi- 
rodenii arăpeşti stăruia în aerul cotropit de seară. Deşi mai 
in fund, printre stilpi, se vedeau citeva femei, ele se mişcau 
fără vorbă şi fără zgomot. Una din ele veni înaintea celor 


. trei bărbaţi. Terţiu i se închină zmerit şi grăi: 


— Pace ţie, maică iubită ! 

Femeia răspunse, punind mina streaşină deasupra ochilor : 

— Pace ţie, fiule Terţiul (Apoi intrebă, intr'un graiu care 
părea colan de mărgăritare:) Ce poruncă îmi trimite, prin 
gura ta, Domnul şi Mintuitorul nostru? 

— Mărit fie numele lui în vecii vecilor]... Poruncă de 
călătorie  negreşită. Corabia lui Parmenise pleacă peste trel 
zile... Chiar astaseară mă duc la Nikodamos să-i spun din 
partea lui Parmenisc să fie gata. Aşa dar, ziua e hotărită: 
Mine e Sabatul, poimine e ziua Domnului—adouati e plecarea. 

— Dar epistola Invăţătorului e gata? N'am avut cînd 


„să te întreb. | 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ — 
se ARI SIRE E, A. 


Terţiu avu o mişcare de preot, în faţa unui altar, şi răs- 
punse cucernic:. ril 
— i lipsesc salutările. F 
O L-A măi wi cu n torță pi rie $ pă pse în Sp 
ra unul stflp. Lumina căzu pe obrazu i eee tea 
femee în virstă, îmbrăcată de sus şi >p 
Pr irită nakiti, afară doar de o fişie lată ră pus amro 
care i se încrucişa pe spate şi pe iept. Ea ar a à p ; 
o matroană şi ca o sfintă, In ochi ei era numai cuv în a 
bunătate. In obrazul ei luminau curăţia văduviei şi st $ 
rugăciunilor. ie don? 
— t, Terţiu, aceşti oameni care 
— Se feet aL treabă. Vin din Capadocia şi abia 
înveţe meseria corintiarilor. Intre fraţii care se adună at pete 
la Gaius, avem ciţiva corintiari; drept aceia mergem acolo 
iad E venit azi cu corabia ? 
mer“ t 
— Pe a cineva vre-o oală cu apă, vre-o bucată 
= g uzi, Antidor, ce întreabă maica Phoebe: Aţi băut ceva? 
încat ceva? 
ag "Antidor răspunse după multă cugetare: 
— Am avut merindele armă şi mam dus lipsă. 
'erțiu se intoarse către Phoebe: 
ză nt vine astă scară să fringă pinea şi să zidească 
pe eat tele Timoteiu 
— e Timoteiu. 
— Soćotese că astăseară sfirşim epistola. Invăţătorul a 
indemnat pe Erast să mă ceară, încăodată, lui Parmenisc. 
= Mine seară, viu şi eu la Invăţătorul. 
— Binecuvintează, era rr pe EAT 
— Bi vintarea Domnu A 
Atari sa însârăse. Din marginea intortochiată şi neagră 
a istmului, zecimi de focuri se răsfringeau, area rea 
prelungi, în marea liliachie. In deosebi, o linie de see: ni, sr 
fipte deacurmezişul istmului, arăta de departe că acolo ein 
minunatul Diolcos, adică acel jghiab făcut cu iscusință, prin 
care, cu otgoane și cu rotile, corăbiile erau trase şi trecute 
s It în celălalt. 
a Cel trel pice se întoarseră cu spatele spre istm şi a- 
pucară calea lungă care ducea în cetate. Pe drum, umbre na: 
meroase mergeau în aceiaşi parte caşi el. Altele se orga 
şau cu ei şi coborau în Chenchrea. Antidor şi Lisandru câl- 
cau apăsat, subt povara sacilor lor de păr de capră şi veneau 
după tahigraf. Vedenia de adineaori plutea pe sufletele lor 
ca un untdelemn de preţ necunoscut, deasupra apei dintr'o cis- 
ternă părăsită. Erau nedomiriţi de ce văzuseră, dar sfioşi să 
ceară desluşiri. Lisandru, cel mai tînăr, îşi făcu curaj şi întrebă : 


= 


ME - CALIGRAPUL TERŢIU 173 


— "Tovarăşe, să nu-ţi fie cu supărare, ce este casa în 
care ne-ai dus şi ce-ţi este bătrina cu care ai vorbit? 

Terţiu intră la mijloc, între Lisandru- şi Antidor, şi le 
spuse cu taină: 

— Oameni din Capadocia, acolo e casa unde se întilnesc 
fraţii noştri. Maica Phoebe este rostitoarea casei şi slujitoarea 
agapelor. Cum aţi văzut, e un şopron pentru vechile irireme, 
dar mulțumită lui Erast, vistiernicul oraşului, am adăpostit în 
el biserica noastră... Ci spuneţi-mi voi, care este Dumnezeul 
care v'a călăuzit din Capadocia până aici, pe uscat şipe mare ?... 

După citva timp, Lisandru răspunse, caşi cum şi-ar fi 
dibuit cuvintele prin intuneric: 

— La noi, în Capadocia, sint mulţi zei... Dar sint râi şi 
stau ascunși... Le aducem multe jertfe şi se înduplecă anevoe. 
Zeița noastră cea mare stă în templul din Komana, cu şase mii 
de preoţi şi de preotese... 

= îl zgudui de braţ: 

— O, Lisandre, tu care eşti meşteşugar vorbeşti eii- 
neşte cum poţi să crezi că în templul vostru din Komana să- 
lăşlueşte vre-o zeiţă | 

— De, aşa ne-au spus bătriaii şi așa zicem şi noi... 

— Oameni din Capadocia, zeii voştri de acasă şi de pre- 
tutindeni sînt numai nişte demoni răutăcioşi. Adevăratul Dum- 
nezeu, singurul Dumnezeu : locuegte deasupra noastră, în ceruri | 

Din loc în loc, pe drum, se iveau, subt cele din urmă 
pulberi ale serii, chenotate şi morminte. Amurgul tira încet, 
în zarea colțuroasă, o lungă fişie de purpură. Bdul Corintu- 
lui — bătrin de cind lumea, în temelii, răsturnat şi refăcut dea- 
supra, de multe ori, în curgerea veacurilor—se ridica, alburiu 
şi presărat cu scintei, deasupra capetelor celor trei drumeţi. 

Intrară în cetate prin poarta lui Diogene şi pătrunseră 
în furnicarul de lumini şi de oameni. Nu departe de poartă, 
dădură de o casă din care răzbătea un cîntec trăgânat şi pă- 
trunzător. Terţiu care căuta mereu, în mintea lui, ce chee să 

găsească pe potriva acestor inimi primitive, se opri locului şi 
arâță cu mina în spre casă: 

— Ştiţi voi ce este aici? 

tre -răspunseră cei doi capadocieni. 

— Aici este o sinagogă a Judeilor. Ştiţi voi ce sînt Ju- 


Lisandru îi luă inainte lui Antidor: 

— Judeii?... Da, da... Erau, în corabie, vre-o zece ingi 
care stăteau răzleţi de ceilalţi şi tăinuiau toată ziua între ei...’ 
Aceia erau Judei.. Am mai văzut noi Judei şi altădață: La 
noi, lingă Mazaca, veneau prin sal, cu scule de vinzare, doi 
Judei, unul bâtrin şi altul tînăr, amindoi,cu barba lungă... O- 
dată, am stat cu ei de vorbă şi ne-au spus multe lucruri tai- 
nice despre Dumnezeul lor, 

“Terţiu prinse cuvintul cu bucurie: 


deii? 


174 VIAȚA ROMINEASCĂ — — — ——— 


__ Ei vezi, va să zică, ştili ce sint Judeii! Ei sint popo-. 
rul adevăratului Dumnezeu, singurului Dumnezeu. In vremurile 
dedemult, strămoşi! lor au primit dela Dumnezeu porunci şi Ìn- 
văţături hetărite, pe care le-au scris 
piele de vițel şi astăzi le cetesc — tălmâcite în elineşte—iîn toate 
casele de rugăciune, din toată lumea. Aici e o casă de rugă- 
ciune, unde Judeii se inchină veşnicu 
zeu, Acum să mergem mai departe. 

Plecari de lingă sinagog şi se a 
asemenea unui fazure de miere. Terţiu 
şi Lisandru. 

— Frate Antidor şi frate Lisandru, pentru cel ce lubes= 

Dumnezeu toate laolaltă lucrează în spre bine. aceia 
m'a scos pe mine Dumnezeu în calea voastră!,.. Toate vă vor 
eşi cu bine. Veţi indeplini dorinţa voastră şi veţi învăţa să 
lucraţi arama de Corint. Dar mai presus de aceasta, veţi in- 
văţa să lucraţi mîntuirea sufletelor voastre. Fraţilor, e numai 
un Dumnezeu, care a făcut cerul şi pămintul, toate cele văzute 
şi cele nevăzute. Toţi ceilalţi dumnezei, oricum le-ar fi Au- 
mele, la care se închină lumea amăgită, sint duhuri mincinoase, 
sint demoni vicleni şi împărăţia lor s'a dărimat | 

Un munte de întuneric crescu, în linii geometrice, în fața 

celor trei. Era un tempiu care ei de tacuri peste a- 
cest oraş al bogăției şi al placerilor vinovate. Puţina lumină 
care îl izbea: dădea columaclor lui grele, dorice, o întățişare 
strivitoare şi fioroasă. De jur împrejurul templului, Corintul 
se revărsa ca o spuză de licurici şi-şi biziia înăduşit viaţa lui 
de oraş fără de soma. Terţiu, Antidor şi Lisandru, cu cape- 
tele date pe spate, priveau la această neagră zămislire care 
stingea stelele până la jumătatea cerului. 

Caligratul îşi făcu pe piept un semn tainic şi zmulse din 
loc pe cei doi tovarăşi : 

L E casa demonilor! El scheaonă înăuntru şi se sfişie 
de desnădejde! Impărăţia lor $'a dărimat, Aici, subt bălegarul 
acestui oraş plin de păcate, arde — nevăzut şi neştiut — focul care 
a îngrozit pe demoni! 

Terţiu rosti aceste cuvinte cu un freamăt molipsitor. 

— Auziţi voi, frați Capadocieni ?... Dumnezeu a ttimis din 
ceruri pe Fiul său, unul născut. El s'a pogorit pe pămint — şi s'a 
intrupat- şi s'a făcut om. In ludeea, a adunat doisprezece uce- 
nici, a bine-vestit săracilor, a vindecat pe bolnavi, a înviat pe 
morţi, dar a fost prins şi răstignit de stăpinii acestei lumi. Ci a 
'třela zi sa sculat din mormint şi sa arătat viu ucenicilor săi: lui 
Kefa, lul loan, lui Iacob, lui Toma |... şi la urma tuturor, Invâţă- 
torului nostru, pe care îl veţi vedea astă sear 


fundară în Corintul cel 
mergea Între Antidor 


al 
Glasul lui Terţiu suna ca un kimbal, Ridică braţele către . 


stele şi le lăsă să cadă solemn pe umerii celor doi Capadocieni. 
— Numele lui, care e mai presus de orice nume, şi la care 


= Mea, 


CALIORAPUL TERŢIU "175 


se pleacă orice genunchiu 
Pe, o oi Ch mă Aaa cer şi de pe pămint şi de subt 
erțiu căzu în genunchi şi cu el 
puterea convingerii, şi Antigon ș el căzură, uluifi şi vrăji de 
y maul şi Mintuitorul nostru 
TR EI ta vea caring să judece viii şi ri Cei ei erele 
Apoi Tesţiu t vor fi răpiți în nouri, intru Paala lui. 
pe cei doi insoţi! mpinse mai departe, in străzile întortochiate. 
potrivire. Cali oţi rel din ce în ce mai încurcaţi şi mai fără îs 
ta Frati ga ed întoarse lar spre ei, constringător şi aiiis; 
tuitoare şi alergați aie pă a neiatirziat învăţătura cea min- 
pregătiţi de ziua cea me | voştri, lingă neamul vostru, ca să-l 
ar în calea propovâduit i 
te orului, pe care- 
gk sm hirs app Domnului, se arătă un pers reda irait 
neguțător ME a ca de lună. Se găseau în faja bazarului e 
Corint, Teriu hpr apei vizei din comerţul cu vasele “de 
veniseră A pat irakere Ciona T care Antidor şi Lisandru 
ya vasele după care s ; ; 
tegugul acestor vase voiţi voi rai Anale Se pre et 
mari și n grătarul de fier se arătau privirii trecătorilor -—şi mai 
fite că varia şi pintecoase şi mai svelte, şi nude şi adiere 
Pârea fiecare u u cu chipuri— câteva sălbi de vase corintie 
deosebiță Aer, ves de jeratic, turnat şi împietrit in forma tal 
nişte ae ego a acră de sus o lumină lină, pogorind din 
lampi nevăzute. , pline cu apă, şi prididite de razele unor 
Frumuseţea acestor lucruri trecăt 
: oare, 
a Pa ap şi de poticneală pentru ia Areta i 
zile: Si caligrafului celace îi dictase Învățătorul aci sertar 
4 "a ay acy dacă Dumnezeu, voind să-şi pier în pere citeva 
moca fac puterea a, a suferit cu malit rabdare vasele mi 
mă Inim ch Au ice a n A zarul. Ter 
iei opac mal, vel tuvăța de: grabă tmi se fabrică aceste 
Ca nre e numai atit e prea puţin, Acum areale 
cură caşi cum ata. rien caşi cum mar plinge, Și cei ce se bu- 
stăpini, Și cei ce niy kasasin Și cei ce cumpără caşi cum n'ar 
folosi de ea! Căci f e de lumea aceasta ca şi cum nu s' 
şite, zi ci faţa acestei lumi se trece! Noaptea ii 
af ate, Dunal Vita! ESA 9, poa: 
o „ "pănă în seara a | 
au ceia, Antid 
aa sei iam orrae zguduitoare, nu întiiniseră a Ai a 
mai puneau pr era w lea Ereg ginduri cum erau, m 
bavnică şi cu anevoe străvezie. M A. arata E 


Incepură să urce coasta inaltă care sue spre Acrocorint, 


: Palatul şi grădinile iui Nikodamos erau sus, în scara amfiteatrulul 


+ 


176 VIAŢA ROMINEASCA ` 
clădit spra miază-noapte de casele oraşului. Luminile Corintului 
şi năluca lui cea plutitoare în noaptea viorie rămineau din ce în 
ce mai jos. Caligraful se opri ca să răsufle. Cei doi Capadocieni, 
supuşi şi molcomi, făcură la fel. Atunci, în văzduhul limpede, din 
cetatea de deasupra, de unde veghea peste a, XP şi peste toată 
lumea —cohorta latină : răsună tuba militară, Un fior de sfint cu- 
tremur zgudul pe Terţiu din cap până în picioare. El gindi: aşa 
va fi în ziua aceia ! „la glasul arhanghelului şi la trimbiţa lui Dum- 
nezeu....“—şi întoarse privirile asupra celor doi însoțitori: 

— Ştiţi voi cum va fi venirea Domnului ?... Ştiţi voi cine va 
răminea neatins în ziua aceia ?... Mintea mea proastă stă în loc 
îngrozită ! Şi nu e de mirare... Dar însuși Învățătorul se cutre- 
mură şi şovăeşte, cind caută să ne-ò zugrăvească, Ziua Domnu- 
lui se descopere prin foc şi ce fel este iucrul fiecăruia focul in- 
suşi va cerca-0. Vai nouă păcătoşilor ! Cine va răminea neatins, 
de focul Domnului l... O, fraţilor, acum două sute şi mai bine de 


ani, Dumnezeu neputind să mai ingăduiască fărădelegile Corin- - 


tenilor a trimis asupra lor, ca altădată asupra Şomronulul şi a 
lerusalimului, urgia sabiei dușmane. Consulul Lucius a sfărimat 
pe Acheeni, aici pe istm, la vcopetra, a intrat în acest oraş, 
a jefuit din el cit a putut, şi apoi i-a dat foc. 3 

Şi cît e de lat Corintul, dela zidul răsăritean pănă la zidul 
apusean, atit s'a întins focul! Şi statuele de aramă şi tipsiile de 
argint şi odoarele de aur s'au topit laolaltă şi au pornit pirae, pe 
subt mormanele de cenuşă... Cind sa potolit urgia şi s'a răcit 
cenuşa, cînd a început so sufle vintul şi s'o ridice lopeţiie, iată 
că de subt cenuşă s'a ivit arama corintiană ! — Aga va fi în ziua ju- 
decăţii ! Din focul atotmistuitor, din prăpădul şi din ţărina lumii, 
vor eşi, cu cinste şi cu strălucire, numai aleşii Domnului, numai 
cei ce au crezut în cuvintul Apostolilor, numai cei ce sau Supus 
Evangheliei | . 

Mai urcară citva şi ajunseră la curţile lui Nikodamus, Ter- 

u bătu la poartă. Ostiarul întrebă din fundul căsuței lui de pază: — 
ne e acolo ? Terţiu răspunse cu o voce coborită şi şuerătoare : 

Marana-ta | s 

Omul din căsuță fu într'o clipă la gratie. 

— Tu eşti, taħigrafule ? 

— Eu sint, Sosipe. Domnul cu tine |. 

— Domnul cu noi cu toţi! Cu ce vii să mă bucuri? 

— Sosipe, este numai o ştire pe care stăpinul meu Parmenisc 
o trimite stăpinului tău Nikodamos. Ştii că Nikodamos se 
găteşte de călătorie. Corabia noastră pleacă peste trei zile (a doua 
zi după ziua Domnului), Aceasta e ştirea care ii trebue lui Ni- 
kodamos, 

— Bine tahigrafule. Chiar astă seară îi trimit ştirea prin ico- 
nom, Cu cine eşti ? 

— De va fi vola Domnului, cu nişte viitori fraţi, cu nişte Ca- 
padocieni, sosiți azi în Corint. 


CALIGRAPUL TERŢIU 177 


— Au poveri, De ce nui-ai lăsat devale, în Chenchrea, la 
maica Phoebe ? 

—li duc la Gaius. 

— Dacă pot să mă schimb mai de vreme cu Marmax, 
vin Şi eu. 

— Bine. Pace ţie ! 

— Domnul cu tine! 

Cuvintele credinţei lui Terţiu nu clinteau prea mult din loc 
inima celor doi străini, fiindcă nu le pricepeau. Pricepeau, însă, 
că Terţiu nu era singur cu această credinţă. Tovarăşii din Chenchrea, 
femeia cu chipul bun,- ludeii cu sinagoga lor, acest ostiar dela 
porţile unui palat, apoi acel Gaius unde mergeau, în sfirşit tai- 
nicol Wyăţător care se ridica deasupra tuturor — era atita lume 
cu un Singur glas, erau atitea mărturii, era atita putere adunată | 
Aceasta se prindea, pe neştiute, de sufletul lui Antidor şi al lui 
Lisandru, 

Dela zidurile lui Nikodamos, Terţiu, Antidor şi Lisandru o 
luară înapoi, dar pe altă cale. Într'un loc, casele se depărtară şi, 
subt stelele Carului Mare, acropola Corintului năluci pe virful ei 
de stinci. Dar deasupra acestui profil larg şi vag, stăpinitor spre 
miază- noapte, se arătă ochilor celor trei o vatră de lumină. Ca 
ligraful ridică braţul peste capul tovarăşilor săi: 

— Vedeţi voi, acele focuri de pe vîrful muntelui ?... Acolo 
se slujeşte acum liturghia lui Satan! Acolo e templul ruşinii şi 
al pieirii | Acolo preotesele Melenidei petrec cu demonii şi cu toţi 
corăbierii, care au intrat astăzi, pe corăbiile lor, în Chenchrea 
şi Lecheon! 

Aprins de minie, Terţiu apucă de mină pe Capadocieni 
şi-l întoarse cu spatele către nevăzutul templu ai cărui inchinători, 


' rituri şi divinitate se dezvăluiau, în seara aceia, prin cunună de 


foc, pe cerul Corintului molatic. Apoi, cu graiu adinc: 

— Fericiţi voi, Antidor şi Lisandru, că punind piciorul pe 
pămîntul Corintului, din nouă sute nouă zeci şi nouă de poteci, 
cazi dpe spre rapa escala şi ale liturghiei lor, aţi nimerit 

ngura — a miia !—care duce spre Evanghelie re lis 
pa singur p g şi spre lisus 

Străzile prin care se înapoiau erau ceva mai goale, Merseră 
mult fără vorbă. Instirşit, ajunseră din nou impreajma locurilor 
străbătute mai nainte. Întrară în agora. Casa lui Gaius era în 
apropiere, In noaptea străvezie, se iviră, înfipte încoace şi încolo, 
negre ori albe ca nişte stafii, statui, temple şi columne. Terţiu 
se indreptă spre o fintină din mijlocul pieţei. 

— Fraţi Capadocieni, aceasta e cişmeaua Pirene. Să poposim 
şi să ne răcorim. Casa lui Gaius este la cițiva paşi, in stinga. 

| Lăsară jos sacii și toegele şi băură din apa acestei fintini 
vestite în toată lumea. Apoi se odihniră pe jghiaburile ei. 

„Fintina era făcută dintr'o bucată de marmoră şi era scobită 
de jur împrejur, arătind vederii nişte celule care inchipuiau tot 
atitea peşteri. Din ele, năvăleau izvoarele care gilgiiau şi jucau 


178 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


în piscina descoperită. Alături de fintină, era o statuă a lui Apollo 
şi un paravan de zid, pe care — cind era ziuă —se vedea zugră- 
vită răzbunarea lui Odysseu asupra peţitorilor Penelopei. Terţiu 
ascultă, citva timp, egloga fintinii Pirene şi apoi, pătrunzător şi 
inspirat, vorbi Capadocienilor : 

— Apa acestei fintini vine de sus din.Acrocorint, din ciş- 
meaua numită tot Pirene. Şi tot de acolo vine apa fintinii Lerne, 
a fiatinii Glauke şi a tuturor celorlalte izvoare din oraş, În Acro- 
corint, chiar, sint o mulţime de şipote care, pe..țevi necunoscute, 
işi primesc bogăţia dela aceiaşi vină nesecată, aflătogare subt zidul 
acropolei, 

Oraşul şi cetatea lui sînt imbrățişate, în chip nevăzut, şi 
adăpate de unul şi acelaşi rìu misterios. Aşa este şi cu aţa și 
cu întimplările celor temători de Dumnezeu şi primiţi inaintea 
milostivirii lui. Voința lui Dumnezeu, indemnurile lui şi grija lui pen- 
tru noi izvorăsc, ia tot pasul,timprejurul nostru. El ne poartă, el 
ne adapă, el ne milueşte pretutindeni! lubirea lui ne cuprinde 
neincetat, măcar că n'o vedem, şi toate bunătăţile de care ne bu- 
curăm vin din izvoarele lui. O, dar pănă să ajung să înţăleg 
aceasta, cite lacrimi n'am plins, cite bătăi nefolositoare n'am pri- 
mit şi de citeori nu mi-am blestemat, ca un zmintit, umbra mea 
pe pămint!... Vino Antidor! Vino Lisandre! Veniţi de vedeţi cum 
izvorăsc, în casa Domnului şi a Mintuitorului meu lisus Christos, 
izvoarele adevărului, ale dragostei de oameni şi ale mulţumiri 
Care nu mai trece! 

La poarta lui Gaius, sus într'o firidă, era o lampă care lu- 
mina în faţă pe cei ce se apropiau. Poarta se deschise înaintea 
lui Terţiu. 

— Tahigrafule, te aşteaptă Invățătorul. A intrebat adinea- 
ori de tine, 

Era stăpinul casei, binefăcătorul Gaius. Terţiu îi răspunse, 

— 0, Gaius, cel ce găzdueşti pe sfinţi (deci, pe însuşi Dom- 
nul nostru !) am întirziat fiindcă ma trimis Parmenisc la Niko- 
damos, să-l vestesc să fie gata de călătorie, Aceiaşi veste am 
impărtăşit-o şi sorei Phoebe şi mă duc să i-o spun Invăţătorului. 
Gaius, iată doi străini care vin tocmai din Capadocia, ca să înveţe 
meşteşugul corintiarilor. Acesta e Antidor ; acesta e Lisandru, Intre 
ei sint ra cu not — dacă aşa va fi voința lui Dumnezeu — 
vor fi frați... ÎI voi aduce mai tirziu inaintea Invăţătorului. Acum 
vor să se înțeleagă cu fraţii noştri corintiari. l-am purtat de mină 
prin Corint şi nu i-am lăsat să se rătăcească pe căile demonilor, 
Ti-i încredinţez ţie, Gaius! Primeşte-i în inima ta şi fă-le loc la 
masa ta, o, urmaşule al lui Zecheu! 

Antidor şi Lisandru priveau cu ochi mari în jurul lor. Car- 
tea, grădina din fund, casa luminată erau pline de o mulţime de 
oameni, care stăteau pilcuri-pilcuri şi şopteau, Gaius luă prieti- 
neşte pe Capadocieni şi întră cu ei în adunare. Terţiu alergă în 
casă, În atriu, în mijlocul citorva bărbaţi, plini de luare aminte, 
vorbea un om între două virste, Şedea in jet şi ţinea, desfășurat 


CALIORAPUL TERŢIU 179 


enunchi, un sul din Septuaginta. Acesta era Invăţătorul. El 
siriné sulul, închee vorba cu cel din juru-i şi chemă pe Terţiu, 

— Te aştept. Ai vre-o noutate ? 

— Corabia pleacă peste trei zile. Parmenisc mi-a poruncit 
să înştiințez pe Nikodamos. Cind am pornit din Chenchrea, am 
trecut pe la biserică şi am inştiințat pe sora Phoebe... Vine, 
mine seară, aici. f 

— Bine. Treci la pupitrul tău, ca să stirşim scrisoarea. După 
aceia, să mergem în mijlocul fraţilor. 

Şi omul din jeţ, lăsind în piept barba lui lungă, neagră în 
care începeau să se strecoare fire albe, şi stimpărind subt sprin- 
cenile-i imbinate strălucirea ochilor lui de şoim, dictă lui Terţiu : 

„Vă dau în grijă pe Phoehe, sora noastră, care este diaco- 
niţă la biserica din Chenchrea, ca s'o primiţi în Domnul, cu vred- 
nicia cuvenită sfinţilor, şi să-i fiţi de ajutor la orice ar avea ne voe 
de ajutorul vostru. Căci şi ea a ajutat pe mulţi şi chiar pe mine”. 
Apoi Învățătorul salută, pe rind, douăzeci şi şase de frați şi de 
surori, cum şi cinci biserici, în legătură ori nu cu cei douăzeci 

şase, rechemind —ca pe o vastă arenă — împrejurări, fapte şi 
luptători din anii luptelor dela input. Dar o grijă stăruitoare 
il făcu să dea acestui sfirşit de epistolă o albie neașteptată: 

„Indemnu-vă, fraţilor, să fiţi cu luare aminte asupra celor 
ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi în- 
văţat-o. Despârţiţi-vă de ei! Pentrucă unii ca aceştia nu slujesc 
Domnului nostru lisus Christos, ci pintecelui lor, şi prin vorbele 
lor blinde şi prin blagosioveniile lor înşală inimile celor fără de 
răutate. Ci ascultarea voastră a ajuns la auzul tuturor. De aceia, 

mă bucur de voi. Dar voesc să fiţi înţelepţi faţă cu binele şi ne- 
vinovați faţă cu răul. lar Dumnezeul păcii va zdrobi repede subt 
picioarele voastre pe Satana! Darul Domnului nostru lisus cu voi !”. 

Aci, se înnapoe la salutări: „Văimbrățişează Timoteiu, to- 
varăşul meu de lucru şi Luciu şi lason şi Sosipatru, cel de un 
neam cu mine... 

Terţiu se ridică în sus, cu vioiciune, Imbujorat la faţă şi cu 
ochii plini de rugăminte, vorbi Invăţătorului : 

— Didascale iubite, dă-mi voe să-i salut și eu în numele meu! 

— Un suris de negrăită şi ertătoare gingăşie schimbă la faţă 
pe Apostolul Pavel: 

—Salută-i şi tu, Terţiul | 

Şi subt ochii îngerilor, aplecaţi pe sulul Epistolei către Ro- 
mani, şi înaintea veacurilor creştine înduioşate, Terţiu scrise din 
toată inima lui plină: 

„Vă imbrățișez, în Domnul, eu Terţiu, cel ce am seris epis- 


tola aceasta !". 
G. Galaction 


Cavalerul Stamati 


Cu prilejul unei scrieri recente 


Era firesc ca prin alipirea unor noi ținuturi romineşti la 
vechiul regat, dorința deşteptată mai demult în publicul nos- 
tru de a le cunoaște viaţa, subt toate fețele ei, nu numai în 
prezent dar şi în trecut, să sporească şi mai tare. ŞI e netă- 
găduit că din înfăţişările activităţii sufleteşti a unor fraţi de 
care vitregia vremurilor ne despârțise, manifestările literare să 
trezească un interes mai viu. 

Avem prea puţine monumente în care frumosul să fi păs- 
trat vii simţirea şi gindirea părinţilor noştri îndepărtați. In 
schimb cîntece şi poveşti, poeme şi istorisiri, lucrări ale căr- 
turarilor sau opere ale popociis fără învăţătură, individuale 
sau colective, ne vorbesc de durerile, de bucuriile, de mingie- 
rile, de visurile, de dorințele, de concepțiile sociale, morale şi 
filozofice ale strămoşilor noştri. A cunoaşte cit mai bine lite- 
ratura noastră de altădată, însamnă a ne lămuri asupra ele- 
mentelor ce alcătuesc viaţa noastră spirituală din prezent. A 
studia trecutul literar al provinciilor de dincolo de Prut și de 
Carpaţi, e a contribui, prin urmările pe care le are o înţele- 
gere desăvirşită a unor suflete apropiate de-ale noastre, la 
stringerea legăturilor dintre noi şi fraţii noştri basarabeni, bu- 
covineni, transilvăneni, la desăvirşirea acelei unităţi a neamu- 
lui pe care o dorim cu toții. 

Călăuzit de aceste gînduri, d. P. V. Haneş a ţinut fn 
1919-1920, la Universitatea din Bucureşti, un curs liber despre 
scriitorii basarabeni şi, tipărindu-l, 1 a adus la cunoştinţa ma- 
relui public rezultatele cercetărilor, -părerile şi vederile d-sale 
asupra unor bărbaţi de samă din trecutul apropiat al unei pro- 
vincii, care cea dintăi s'a alipit de vechea patrie. 


A. ——— 


1 Seriitorii basarabeni, Bucureşti, Alcalay, 1920, 


CAVALERUL STAMATI 181 


Intenţiile d-lul Haneş au fost excelente. Sint multe re- 
zerve de făcut asupra chipului cum le-a realizat. 

Și mai Întâiu titlul lucrării e nu numai lipsit de precizie 
în ce poran durata perioadei pe care studiile din volum o 
imbrâţişează, dar şi nepotrivit cu cuprinsul acestuia. A trece 
printre scriitorii basarabeni autori de geografie şi de aritmetică 
ca Amfilohie, episcopul Hotinului, redactori de catehisme şi de 
cărţi de rugăciuni ca Gavriil Bănulescu, alcătuilori de grama- 
tici ca Ștefan Mărgeală, insumnă a lărgi intr'atita noțiunea de 
scriitor, încit dacă ar fi vorba să se întocmească după aceleaşi 
norme o lucrare asupra scriitorilor romini de astăzi, volume 

este volume n'ar ajunge spre a înşira numele şi a analiza ela- 

tările tuturor—şi Dumnezeu ştie cit de numeroşi sint!—au- 
torilor de cărţi didactice de curs primar, liceal, technic şi uni- 
versitar. Nu trebue să confundăm cultura cu literatura şi să 
introducem în rîndurile literatorilor, persoane care au jucat un 
rol onorabil dar modest în propăşirea noastră culturală. 

E evident iarăşi că printre „scriitorii basarabeni“ nu tre- 
bulau să-şi găsească loc decit cei care au scris în romineşte 
şi că, după cum orice istorie a literaturii romine va ignora pe 
compatrioţii noştri care, din motive ce nu le cercttăm, şi-au 
exercitat talentul în limbi străine, după cum lulia Hasdeu sau 
contesa de Noailles, d-ra Elena Văcărescu sau d. Charles A- 
dolphe Cantacuzâne întră sau ar putea intra în cadrul dezvol- 
tării literelor franceze, tot asemenea Alecu Hasdeu, care a scris 
poezii şi novele în rusește, aparţine unei alte literaturi decit 
cea romină şi nu-i e îngăduit să figureze printre „scriitorii ba- 
sarabeni”, afară numai dacă printre aceștia am înnumăra pe 
toţi literatorii originari din Basarabia, oricare ar fi limba în 
care au scris, română sau rusă, bulgară, armeană sau evreiască |. 

Dacă observaţiile de mai sus sint întemeiate, lucrarea 
d-lui Haneş e, de fapt, o istorie a culturii romineşti în Basa- 
rabia, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, căci şapte din 
cele opt capitole ale volumului privesc această chestie şi sin- 
gurui basarabean roinin, cu merite de scriitor, studiat de d-sa 
e cavalerul Constantin Stamati, 


1 Pentru cercelarea activității gramalicale a unor autori ca Àm- 
filohie Hotinul şi a interesului linguistic pe care textele basarabene 
ni-l oferă, ar fi ipsi de nevoe cunoșiinți filologice mai riguroase și 
mal precise. E regretabil că d. Haneşs socoleșie ca parlicularilă|i ale 
gralu'ul basarabean nişte moldovenisme, lie lexicale ca a pica pealru 
a cădea, a întruloca peniru a impreuna (p. 61), fie morfologice, ca a 
palrulea poruncă in loc de a patra poruncă (ibidem. Ci. peniru între- 
buinlarea identică a ordinalului: „coconul Andronuke era din solul acel 
amfibiu care se jine mai presus de starea a doile” în Coal. Negruzzi, 
Au mai põjit-o şi aljil). Nu pricepem cum d-sa poale denumi pe cea 
din soma ce mare pronume demonstraliv, în loc să-l denumească ar- 
col ; cum poale chema moldovenism ceiace e un arhelsm: rămăziiii 
cah mari (p. 85). Aulorul dovedeşte că nu e slăpin pe noțiunile sau mä- 
car pe vocabularul crilicei literare cind vrea să ne facă să credem că 


182 ___ VIATA ROMINEASCĂ 


De acest scriitor căruia îi e consacrat capitolul final, cel 
mai lung şi mai important al volumului ce analizăm, ne vom 
ocupa în studiul de faţă, rectificind unele din cercetările d-lui 
Haneş şi a istoricilor literari care l-au precedat și completin- 
du-le cu citeva observaţiuni şi constatări personale. 


O primă chestie care se ridică cînd e vorba de apreciat 

era lui Stamati e cea a imitaţiilor. Ce e original la. dinsul? 

e a imitat? Ce a tradus-—sau cum spun unii critici mai aspri, 
ce a plagiat? 

n prefața Muzei rominești al cărui pa şi singur volum 
cuprinde tot ce ne-a rămas dela dinsul, afară de manuscri- 
sul traducerii Galateei după Florian :, Stamati recunoaşte că dă 
la lumină puţine compuneri originale şică a cules după „auto- 
rii Europei“ ce i s'a părut „mai aproape de simţirile Rominilor 
şi mai conform cu gustul compatrioţilor săi“. lar în fantezia 
satirică tradusă după Sincowski, Pompoasa audiență la Satana, 
ajungind la pasagiul unde ne e povestită soarta jalnică a unui 
biet autor, pedepsit de stăpînul Iadului fiindcă-şi făcuse repu- 
taţia „schimonosind'* ideile altora şi tipărindu-le „pe numele 
său, fără a se sfii, ca şi cum ar fi fost de dinsul plăsmulte“, 
Stamati deschide o lungă paranteză în care ia apărarea plagia- 
torilor, de carece nu e scriitor, zice dinsul, chiar în Apus, care 
să nu fi împrumutat dela altul, afară de Omer şi Moise, iz- 
voare veşnice'ale poeziei. Apărarea e susținută ct o căldură 
care arată că scriitorul basarabean vorbeşte în folosul propriei 
sale cauze. 

In deosebirea compunerilor originale de cele traduse sau 


armonia e o calitale romaniică şi că prin urmare clasicii n'au cunos- 


cul-o (p. 182 Jos) şi cind afirmă că Ciubär.Vodä al lui Stamati e o e- _- 
popee (p. 258, e drept că în cursul ucelulași capilol autorul il mai nu- 


meșie cind basm-epopee cind poem epice ca şi cum lusirei termenii ar 
Îl echivalenți). Inslirşii stilul lucrării, redacială în pripă, trece dela 
incoreclitudine (ef. nerespectarea consecujiei timpurilor la p. 166: a 
vui... murise... mal răminea) şi vulgarilale, la non-sens; nu pricepi ce 
sinl niște „versuri care au ceva din lradijia tipăriturilor” (p. 113); cum 
„un aparat stilistic culminează înir'un pasaj" (p. 185); cum lubirea deş- 
teaptă la poeții romini dela începulul veacului lrecul Lin alil! „sentimente 
ideale“ că „simțiri comune: sărulal, siringere de mină, stringere în 
braţe” (p. 202)... E interesant de aflat că siringerea de mină e nu nu» 
mai o simlire , dar şi o simiire comună. 


1 Mss. 150 al Academiei Romine. Tillul manuscrisului lui Sio- 


mal! paariă că traducerea e din 1815 Dechembrie 30, iar o nolă finală - 


spune că „istoria lul Elisir şi Galalle s'au săvirșii de prescris la 22 
Noembrie 1855". D. Huneş nu ştie de existența acestui manuscris care 
l-ar Îi impledeca! să ulte pe Florian, printre autorii cel mai celiji pe 
la 1850 (o, c, p. 203). Cit de mult era cetii Florian chiar de gene- 
rajia lui Kogălniceanu, se vede din ari. d-lui Bogdan-Duică, S. Ges- 
sner în literatura rominå în Convorbiri literure din Febr. 1901. ` 


CAVALERUL STAMATI 183 


imitate, Stamati nu ne-a venit mai deloc în ajutor. Intr'o notă 
la oda Lauda lui Dumnezeu, traducere mărturisită după poetul 
rus Dierjavin, Stamati ţine de rău pe vornicul Dimachi care-şi 
atribuise pe nedrept meritul traducerii sale. N'ar fi drept să 
ne supârâm şi noi pe scriitorul care a tăinuit numele „autori- 
lor Europei“, modele urmate de dinsul dela un capăt la altul 
sau numai în partie? Ce e drept, indicaţiuni mai mult sau mai 
puţin precise câ unele bucăţi sînt traduceri, găsim în Muza Ro- 
minească, In afară de satira şi de oda, traduse din ruseşte şi 
pentru care menţionează clar numele originalului, Stamati şi-a 
plătit datoria câtre Ariosto dind ca subtitlu lui Ciubăr- Vodă: 
Roland furios moldovenesc. Deşi nu pomeneşte pe Victor 
Hugo redind în romineşte celebrul său poem Les deux iles, 
subt denumirea de Oda lui Napoleon, totuşi, ornind cu un 
motto de citeva versuri semnate traducătorul versiunea sa, a- 
rată netăgăduit cetitorilor că au a face cu o producţie străină. 
Portretul în proză al tinărului întors din străinătate care ştie 
şapte limbi dar a uitat pe a ţării sale, care a pătruns legile 
Franţei, Angliei şi Germaniei fâră să bânuiască după care age- 
zăminte de drept trăesc compatrioţii sái, care înşiră numele 
împăraţilor Babilonului dar ignorează cine au fost domni în 
Moldova, e alcătuit după unul din caracterele lui La Bruyère, 1 
citat de Stamati, şi se termină cu o epigramă despre care spune 
că e luată din Delille. 

Negreşit într'o epocă cînd creaţia personală nu putea să 
satisfacă cerințele unui public doritor de a ceti în romineşte 
scrieri variate şi numeroase, imitaţia şi chiar plagiatul nu pot 
fi taxate cu disprețul şi desconsiderarea ce li se cuvin astăzi. 
Să ne gindim că in perioada de renaştere a literaturii franceze 
care oferă, din punctul de vedere al producţiei scriitorilor, a- 
nalogii cu dezvoliarea literaturii romine din secolul al XIX-lea, 
opera unui Ronsard abundă în furtişaguri literare nu numai 
dela clasici, fapt cu care șeful Pleiadei se mindreşte, dar dela 
italieni” mari şi mărunți ai rari aaraa si sau dela moderni 
şi contimporani de naţionalităţi diferite, Olandezi ca Secundus, 
Veneţiani ca Navagero, Napolitani ca Pontano, Greci ca Marul- 
lus, care versificaseră intr'o latinească m'ădioasă şi elegantă. 

Sa desvinovaţim pe Stamati cu scuza că nu credea că 
incercarile sale vor fi vreodată tipărite ?* 2 Dar tocmai pentru 
tipărire işi incredințase manuscrisele sale editorului Theodor 
Codrescu care nu publică din ele decit materia unui volum. 
Mai uşor ar fi să presupunem câ tomul al doilea al acestei 
ediții necomplete ar fi conţinut între altele note, indicind ori- 
ginalele imitate, 3 


1 De la sacit!6 et de la conversation. Portretul lui Hermagoras. 

2 lorga, Sămănătorul, 2 lulie 1506, articol asupra lui Stamati, 
3 D. Bogdan-Dulcă în Prefaţa ce însojeşie bucățile in proză şi 
versuri de Stamati, publicate, sub! ingrijirea d-sale, în Biblioteca Serii- 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„ Mai lesne ne vine însă să credem că lui Stamati nu-i di:- 
plăcea să raa t izvoditorul tuturor alcătuirilor sale, fie 
că prefăcuse originalele străine „după ale noastre întimplări 
istorice şi casnice“ }, fie că le lăsase neschimbate îmbrăcin- 
du-le numai cu vesminte romineşti. Atita vreme însă cit a- 
ceste originale nu vor fi cunoscute, nu va fi cu putinţă să ne 
dâm samă de trăsăturile proprii ale taleniului lui Stamati, vom 
risca să admirăm drept concepții sau imagini ale sale bunuri 
străine, şi să ne facem despre spiritul şi simţirea lui o icoană 
care nu corespunde cu realitatea. 

In lucrarea sa De Tinfluence des romantiques français 
sur la poisie roumaine 2, N. |. Apostolescu a întocmit o listă 
de poezii de Hugo, Lamartine, Vigny, traduse de Stamati. D. 
Haneş n'a sporit cu adaose noui această listă s. Ar fi putut 
să identifice elegia /ubitei A*** a cărei originalitate i se pare 
îndoioasă », cu A E!(vire) din Nouvelles Méditations ale lui La- 
martine şi plingerea /nchisului câtre un fluture ce intrase în 
castelul său cu o poezie celebră a lui Xavier de Maistre, au- 
torul spiritualei Călătorii în jurul odăii mele. La Petersburg, 
în timpul emigrării, subt impresia istorisirii de un fost întem- 
nițat în Siberia a simţirilor ce le avuse odată, cînd printre 
gratiile închisorii zburase vesel un fluture, X. de Maistre scri- 
sese oda sa uşoară Le papillon, remarcabilă prin graţia ei. 5 
Poezia fu de îndată tradusă în ruseşte şi cunoscută subt forma 
aceasta de un secretar dela ambasada Franţei, care ignorindu-l 
originea, se apucă s'o retraducă în frânţuzeşte. Se poate ca 
" Stamati să fi cunoscut numai versiunea rusească a acestor ver- 
suri. Către această părere ne înclină amplificările inutile şi 
torilor roht Bucaregi, Minerva, 1906, p. 171, se sileşie să-l spele de 
vina da plagiat Invocind faplul că în precuvintare sini citaji un număr 
de scriitori, și că aceştia sînul modelele aulorului Muzei fRomineşti, 
Scriitorii sint citați insă în al! scop: pedira a dovedi că laleniele cele mai 
mari sini lrebuitoare predecesorilor lor literari. De alifel, cum urală 
şi d. Haneş (p. 206), Siamall pomeneşte de Racine, Bulwer Litton sau 
Goe!he cărora nu le datorește nimic, pe cind onfile pe Lamuriine sau 
pe Viclor Hugo, dela care a împrumutul foarie mult. 

1 V. Precuvinlarea, 

2 Paris, Champion, 1909, p. 142. 

3 Indicațla că noveleta asupra înlrevederii lui Napoleon și' a 
Papel Piu al Vil-lea e iraducerea bucății Le dialogue inconnu, din 
Servitude e! grandeur militaires a lui A. de Vigny o dase, inaintea 
d-lui Haneş (0. c.. p. 209), d. lorga în Sâmânătorul, 2 iulie 1906, art. 
citat. 

E 4 În timp ce nu pune la îndolală pe cea a Nemernioului şi a 
Aducerii aminte, în care găseşie „mai multă sinceritate“ (o. c, p- . 
Toluşi Aposlolescu arălase că aceste poezii sint Iraduceri după Friso- 
levont şi le Souvenir. Citeva molive din Le Souvenir siant reluate și 
tralaie cu independenţă in T/ngulrea. n 

5 Sainte Beuve, Notice în fruntea Operelor complecie ele lui 
Xavier de Maisire, Paris, Oarnier frères, p. XXXVI. Studiul lui Sainte 
Beuve care reproduce poezia lui de Maisire ligurează ln Portralts 
gontemnporains. ZA 


PER 


CAVALERUL STAMATI 185 


metrul greoiu de patrusprezece silabe | al bucății romine, în lo- 
cul preciziei elegante şi a sprinlenelor octosilabe franceze, aşa 
de potrivite într'o cuvintare adresată graţiosului şi neastimpa- 
ratului oaspe al cerului şi al cimpiei: 


Léger enfant de la pralrie 

Sors de ma lugubre prison ; 

Tu p'existea qu'une saison, 
Hâte-toi d'employer la vie. 

Fuis! Tu m'auras, hors de ces lieux 
Où existence est un supplice, 
D'autres liens que ton caprice 

Ni d'autre prison que ies cieux, 


Să se compare acestui „huitain” cele zece versuri romi- 
neşti care le corespund, diluind simţirea delicată şi parafrazind 
gindirile repezi ale originalului; părerea noastră va fi poate 
impărtăşită şi de alţii: 


Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în cimpii, 
Fugi d'acest negru noian adinc şi întunecos... 


O soartă analoagă versurilor lui X. de Maistre în Rusia 
a avut-o in Rominia duloasa tinguire pe care roza în Les 
Chants du Crépuscule ale lui Victor Hugo o adresează fluture- 
lui, nestatornicului ei amant: 


La pauvre fleur disait au papilion celeste ; 
— Ne fuis pas! 

Vois comme nos destins sont dilirents, Je reste 
Tu t'en vas! 


Stamati făcu din această plingere Cîntecul Gafiţei către 
cuconaşul său 2, epilog al micului pae Gafița blestemată de 
părinți, care povesteşte soarta unei fete din popor sedusă şi 
apoi izgonită de un tinăr boer: 


O floare duloasă zicea fluturagului ceresc 
Nu fugi că mor! 

Căci trista mea soartă este pe pimint să trăesc 
Nu ia cer să zbor... 3 


1 În genere Stamali se sileşie să păstreze rilmul modelelor sale; 
loluși în traducerea elegiei antice „5afo* după Lamartine a modificat 
forma melrică a poeziei lrancere, 

2 În Dacia literară din 1840 bucala al cărul lillu este Floarea că: 
kä flutur poartă și acesi sub-iitiu. În retipărirea ei în Muza Romi- 
neascăd poariă numai litiul prescuriat Cintecul Gafijel, ceiace scade 
din clarilatea cuprinsului, 

3 Parlea a doua a poezioare! franceze Envol å *** n'a fost tras 
dusă de Stamati. > 

2 


185 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cintecul Gafiței i se pâru lui Vaillant, pe atunci profesor 
de franceză la Sf. Sava, ch se poate de expresiv pentru ge- 
niul poetic romîn. Impregnat de clasicismul secolului XVII-lea 
în cultul căruia fusese crescut, Vaillant ignora producția poe- 
ți-â franceză contimporană şi de aceia işi dete osteneala să 
retraducă în franțuzeşie după versiunea rominească mica elegie 
a lui Hugo şi s'o ofere cetitorilor scrierii sale La Romanie 
(sic)! ca un specimen fericit al poeziei noastre născinde: 


Vols ta plaintive fleur, 6 papillon celeste 
Viens |! ne fuis pàs 1... 


Lamartine, Victor Hugo, Alfred de Vigny sînt singurii 
poeți romantici. francezi pe care Stamati s'a trudit sã-i trans- 
pună în stihurile sale, Nici urmă de Musset, nici de Béranger, 
ia care ne mai trimit unii istorici literari 2. 

In schimb, cum observase demult Constantin Hurmuzaki 3, 
romanele lui Chateaubriand au influențat pe scriitorul nostru. 

Micul poem Roman din Vrancea înfăţişează, ca şi Atala, 
Rene sau les Natchez, contrastul dintre simţirile şi moravurile unor 
civilizaţi şi cele ale unor triburi primitive. După cum melan- 
colicul şi rafinatul René caută o uitare a suferinţilor sale prin- 
tre „copiii naturii“ din savanele şi pădurile virgine ale Ame- 
ricei din secolul al XVIII-lea, tot astfel Francezul Walther, a- 
demenit de farmecul vieţii la un „popul firesc“, vine să uite 
printre sătenii din Vrancea, „feriţi de-a Europei patimi“, buni, 
simpli şi cumpătaţi, neştiind ce e „aurul şi răstăţul“, viclenia, 
făţârnicia şi viţiile civilizaţilor. Axioma lui Rousseau și a dis- 
cipolilor săi, printre care îşi are locul Chateaubriand în pri- 
ma-i manieră, că „omul firesc“ e „mai bun şi mai fericit“ de- 
cît cel al societăţilor înaintate pe calea aşa zisului progres, e 
exprimată în termenii pomeniţi, cu prilejul descrierii vieţii păs- 
torilor „cu legi bune deprinşi“. ŞI după cum Chactas, eroul 
Natchezilor, pentru efecte uşor de exploatat, e dus la curtea 
strălucită a Regelui Soare, Roman, fiul şoituzului, încintat de 
„Spiritul civilizat“ pe care-l înfăţişează Francezul nou venit, 
vrea să-şi schimbe „traiul ţării“ pe „gusturi orăşeneşti“ şi 
pleacă la lași. Impresiile naive ale „sălbatecului nostra“, în 
mijlocul frumuseţilor nebănuite ale unul oraş mare, amintesc pe 
ale lui Chactas la Paris şi la Versailles, Peritrazele prin care 
designează lucrurile minunate a căror cunoştinţă o face Roman 


1 Paris, Berlrand, 1844, ÎI, 213. Tot Vaillant iraduce în ză 
(ibidem, p. 214) Cămașa omului fericit a lul C. Roseiti, lără a bănui 
că oceaslă bucală e o lraducere după La chemise de l'homme heu- 
reux a conlelui Daru, fostul intandani general al armatelor imperiale 


2 N. lorga, /sforia literaturii romine în sec. al XIX-lea, | 122, 
3 Cf. noi 


a editorilor Daciei literare reproducind un pasagiu din- 
ire. pees a lui Œ. Hurmuzaki (p. 141 relipăririi revistei din 


d afii 


CAVALERUL STAMATI 187 


STAMANI omma 


ha- 
eră întrebuințate înaintea lui de Natchezul lui C 
pkar: ee ga pă pp a pe roate“! la care sint rr 
cai, redau pe „la hutte roulante““2 care trebuia să ducă la s 
ris pe Chactas şi pe tovarășii săi de drum. E vorba n spun 
Chateaubriand pentru a risipi nedomirirea cetitorilor de „un 
a 
ee TAs deosebire de Chactas pe carè împrejurări patrivans 
il exilaseră şi care are înțelepciunea îndată ce-i e cu put aţi 
să se întoarcă în pustietăţile şi codrii ținuturilor gina gr 
Roman, care de bună voe plecase printre civilizaţi, sufer dă 
consecințele îndepârtării sale dela un traiu conform cu ec m 
Ideia care l-a călăuzit pe Stamati în această parte a poa ceea 
său, neterminat de altfel, e aceiaşi ca şi a concepţiei pârţ ni 
nale din romanul celebru Paul et Virginie al unui alt rousseau-is:, 
in de Sr. Pierre. E . 
e Chateaubriand provine şi sentimentul care a „atat 
meditaţia asupra ruinilor Romei, ce închee în chip a ură 
bucata în proză asupra Sucevei și Alexandru cel Bun. Eas 
contrastului intre maestatea priveliştilor pe care le-au tos s 
lat coloanele năruitului templu al lui Jupiter sau surpatu oh 
de triumf al lui Titus şi vulgaritatea faptelor ce le privesc acum, 
martore neputincioase; poezia melancolică a ruinelor jaAa 
ademenit intreaga noastră generaţie literară dela ca am K 
tesc paginile lui Chateaubriand, seara ap pb aia Asepta a 
i e en Italie n re „de . 7 
cotit bai bebei ale si pace p Krea ia 
> o socotea un „irumo 3, 
posta eri iubitor de simplitate cuprinde pre: multe 2 istorie 
suliţi”, cum ar fi zis Eminescu. Am impresia de altfe că 
ş tul acestei bucăţi, unde frazele, legănindu-se într'o sime i 
antitetică şi detaliile de o trivialitate pitorescă sint alese pen = 
a pune în relief nestatornicia soartei şi vanitatea mag ia 
minteşti, invederează o îndeminare stiiistică de care ge en 
ne-a dat alte dovezi, trebue să fie o traducere după un a 
francez sau rus, eşil dară pani luidi iscusită in meșteșug 
riitorului basarabean. 
Perie Cect a tan şi cu Roman din Vrancea am Posna. an 
rul autorilor care au inspirat și a lucrărilor care au fost vs 
Feniate de modele străine. Na mai avem a face Co rad 
traduceri şi comparaţia intre compunerile lui Stamati s orig 
nalele ce le-a avut în vedere poate ți revelatoare er adr 
caracterelor proprii naturii artistice şi talentului poetulu 
RO et unui holtei cu un boerinaș avut însoţit cu o cu- 


= am? d, ed. cil, p- 161. 
- pag ara tierin d V: cb R în carlea VI: Comme le char 
. t Jes cabanes mobiles.. 
: > 3 p poe căiră I. Negruzzi din 28 Febr. 1868 (+. ed. 1, Chendi 
a Scrisorilor, Bucureșii, Socec, 1904, p. 32). 


188 VIAŢA ROMINEASCA 
coană de înalt neam purcede din dialogul între celibatarul Boi- 
leau şi un tinăr căruia [i abate să se insoare (Satire X); Spre 
a-l întoarce dela acest ipas fatal, satiricul mizogin trece în re- 
vistă tipurile diferite femei ale societății de atunci— şi de 
mai demult, căci aprigele tablouri ale lui Juvenal i-au venit in 
ajutor pentru intocmirea portretelor galeriei sale: pretioasa, 
savanta, desfrinata, zgîrcita, risipitoarea, infumurata, cocheta. 


meii de modă“, ingimiată de neamul înalt deși scăpătat din 
care se irage și măritindu-se cu un boer de ţară numai pentru 
a-şi putea satisface dorinţele ei de traiu imbelşugat, de „Ospeţe 


Zarifitcuri de emodă trumoase, dar scumpe foarte, . 


"Spre deosebire de Boileau care slăbeşte valoarea şi sam- 
nificarea satirei sale prin exagerări vădite, necruțătoare pentru 
nici un fel de femee, Stamaţi atacă numai pe femeia înfumu- 
rată, risipitoare şi doritoare de curte, Bunul său simţ şi pre- 
juirea virtuţilor casnice îl feresc să dezvolte paradoxul ajuns 
o banalitate al criticei căsătoriei în genere și, adoptind un alt 
loc comun moral, să se pronunţe numai contra insurătorilor 
nepotrivite ale boerinaşilor de sama lui Cu vre-o „cucoană mare“, 
Detaliile care localizează în Moldova sau în Basarabia dela 
1830 ideia satirică luata dela Boileau sint de un realism fericit, 
şi humorul cu care ne e înfăţişată pățania însuratului, deşi cam 
simplist, are multă putere comică. 

Alături însă cu particularităţile inventate de Stamaul şi 
care comunică o savoare specific moldovenească acestei satire, 
ei pe lingă tema tratată, Şi clteva trăsături care vin dela 

oileau, 

Alcippe din satira franceză arată o față mihnită cind poe- 
tul îl întimpină cu complimente prefăcute pentru căsătoria pro- 
ectată; cu atit mai mult insuratul lui Stamati, amărit de ce i 
s'a întîmplat, cind „holteiul* ii adresează urări, „cată în jos 
cu întristare“, oftează şi tace, „Tocmelile“ pe care į le-a im- 
pus logodnica înainte să-l la: 


Căci după tocmeală sînt dator a mă stipune 
Amatei soției mele cu orbească plecăciune,,, 


amintesc versurile 


Sachez qu'en notre accord elle a, pour premier point, 
Exige qu'un époux ne ja contraindrait polot... 1 
e 


1 Vers. 499 500. Dezroli AE i 
idei diferite decil c Pong tă ee: urmează se ne: asupra eap 


189 
CAVALERUL STAMATI 


lui Boi- 
i se serveşte bolnava prefăcută a 
leau apă pini sili | bărbatul să-i îndeplinească dorinţele : 


olle indolence, 
ze fois par jour, dans leur m i 
n Kmer de ieurs maris tombent en défaillance 1 


i: îi vine rău sau 
i cucoana din satira lui Stamat 
Pa 1a momental potrivit şi însuratul se jălueşte cum 


O femea cu capricii de mult: ori pe zi moare, 


Abuite care-l ruinează, protestările 


In fața cheltuelilor a ae ră i-o spune lui Alcippe: 


bărbatului sint zădarnice. 


as murmurer de sa folle dépense, 
IN et iamh en main, aură m m secera 
on, fais mine un pet 
Pour ia voir aussitót, de douleur 2 ip Apa 
Déplorer sa vertu si mal récompensée 2. 


“subiecte lui Stamati: se încearcă să se impoirivească risi- 
pei soţiei lui: 


t ate sufleţe! 
. c cu glas prea fraged: o am 
pm bibe pr iară mai conteneşte ap amară 
Dar ca parcă râsărind cu spatele mi-au răsp ; 
pala e apa pa em să le rătu=sc 
in Imi pas 280, 
ea ară ceda iml place şi dulce să viefuesc, 


; la contimpora- 

nt de notat cum la Stamati, caşi . 

ul AA 'Orivore Alexandrescu, discipol în acelaşi Lee AN a 

Ea Alartine Boileau, Voltaire şi La Fontaine, se pina A 

a literaturii franceze clasice, pseudo-clasice g sa mepe eds 

in in gusturile sale literare in ce priveşte lite tare 

ai dovedit acelaşi eclectism în ce priveşte litera W Erer 
rela simultan lui Dierjavin, lui Krylov,3 lui Puş 


mi: Jarponto. irația lui Stamati nu s'a 
iteratura italiană, inspirați - 
M a = singur izvor, cel oferit de poezia minunatu 


divinul Ariosto. 

lui interpret al Renaşterii, SER 
a foarte cetit de generaţia cu usească dela 

E: pasai al XIX-lea. Puşkin îşi legănase închipuirea 


2 Vers. 202 - 05. iru l-a Imilat prin adaplările lvi 
S Po La ba Ep r ptr t rus Krylou asupra ierti a 
v (OE EPA lefăniu, 1913.—Din_ cele patruze 


i Krylo 
r pă Krylor). 


f Stamati, laşi, 
Vad ie carei tamati, treizeci sint traduse du 


190 5 VIAȚA ROMINEASCĂ 


juvenilă cu cetirea isprăvilor lui Orlando, lui Merlino şi ale fru- 
moasei Angelica 1. Subt incintarea recentă a povestirilor lui 
messer Ludovico, concepuse pe Russian şi Ludmila, poem în 
care combină materiale scoase din basmele naţionale, auzite 
altădată dela bătrina sa doică, după formulele aşa de gustatu- 
lui poem italian. Opera lui Puşkin fu desigur foarte de tim- 
puriu cunoscută de Stamati. Petrecerea forțată la Chişnău, in- 
tre 1821-1823 2 a autorului Prizonierului din Caucaz 3 — tradusă 
de chi:r Siamati—şi a Țiganilor-tradusă de* Donici,—popu- 
lariză in Basarabia şi scrierile şi ideile literare ale acestui scrii- 
tor care socotea că legendele ruseşti cuprind o poezie fantas- 
tică tot atit de atrăgătoare ca aceia ce se desface din legen- 
dele irlandeze sau germane. 

Succesul poemului Russlan şi Ludmila, cu care Puşkin 
incepe bătalia romantică în Rusia, indemnă, credem, pe Sta- 
mati să pue la contribuţie basmele noastre, în poemul său Ciu- 
hăr- Vodă 4. Eroul îi era oferit mai mult de tradiţiile popu- 
lare decit de cronici. In jurul acestui legendar personagiu, 
despfe care dealtfel Stamati nu ştie mai mult decit că a dom- 
nit în Moldova, că a fost nepotul lui Papură-Vodă şi că strá- 
moşii sâi zu fost mincaţi de gu-gani, şi mai ales în jurul fe- 
ciorului său, Bogdan, e ţesută intriga poemului, bogată în pe- 
ripeţii minunate, în înjuhebarea căreia îi vin în ajutor în afară 
de epizodurile f-iklorului național, ficţiunile zImbitoare ale lui 
Ariosto. Mijlocul poemului lui Stamati este în întregime alcă- 
tuit cu elemente din Orlando, pe cînd începutul şi mai ales 
sfirşitul lui cuprind fie tradiţii populare, fie trăsături din bas- 
mele noastre 5. 

Datoria iui Stamati faţă de poetul italian era prea mare 
spre a nu fi recunoscută în public şi de aceia, în retipărirea 
lui Ciubăr în Muza Rominească, specilică, în subtitlul poemu- 
lui, că avem a face cu un Roland furios maldovenesc, Totuşi 
în afară de d. Bogdan-Duică, care a notat în treacăt asemă- 
narea între „zburdarea nestăpinită a închipuirii poetice” 6 la 


1 Dupont, Prelajă la traducerea operelor alese din Puşkin, Si 
` Petersburg, Bellizard 1847, p. 7.- Melchior de Vogäé, Le roman russe, 
Peri, Fa. Hari PI Ţ i 

n limpul şederii sale la Chişinău, Puşkin veni în contaci 
boerimea moldoveană. Odată chiar fu pedepsit cu arestul tn miere al. 


lercajiei sale cu un boer. (Em. H P 
1911 p. 69 și 71). (Em. Haumant, Pouchkine, Paris, Blond, 


3 P'izonierul la Cerkezi. 


4 Despre Clubăr al cîtorva cronici slavone şi polone şi al lui 
gaa care ar [i domnii două luni pe la 1448 sau 1450. LĂ articolul lui 
l. Papadopol Calimah în Convorbiri Iterare, 1 Noembrie 1882. Alec- 
sandri în Despol-Vodă a făcul din acest domn legendar un nebun de 
curie prin pa căruia grăeşte uneori adevărul şi apoi, călră sfirșitul 
piesei, un lenatic religios, care au se dă îndărăi dela crimă. 
tai 3 Aase gos. tipärit nA înlăiu singer în broșură la 1345, la 
; mire Povestea poves A 
6 Prelelă citală, p. 177, aia pY 


CAVALERUL STAMATI 19 


istoricii 
iubăr- Vodă caşi la cel al lui Orlando, 
Sote ăsta mia, de ori e 
e subtitlul lu - 
campanie bogată in ioe i ies em i SA Keaen oră 
joase şi idilice, din multiplele şi var 
aice, i iei e adr paralele ale lui Orlando, Stamati pia 
dreptat privirile mai ales asupra petrecerii iui Roger în aar 
telul vrăjitoarei Alcina şi asupra duelului şefilor sarac 
odomonte. . 
„sapa pl dece lui Stamati, mult mai puțin vioae, nu pri ră 
plăemui nici stăpini complexitatea de fapte şi rima? n pee 
tre care se joacă fantezia uşoară şi rodnică a maestru r en b 
Eroul lui Stamati, Bogdan, care corespunde ze ppn o 
departe de a avea caracterul aventuros al atadinulu ee i 
lomul italian înfruntă cele mai mari primejdii nu pentru si $- 
tiga påmint sau avuţii, dar pentru a-şi arăta valoarea. - Ag 
părătorul tuturor femeilor asupriie, fără ca totuşi să pipi e 
răsplată din partea lor. Bogdan rătăceşte pentru a-$ so ; 
ursita sau pentrucã, după lupta cu ata > pri a Lam pe 
ui părintesc; aventurile îl vin, ea îi 
Hra T panee ele. Caracterul pozitiv al scriitorului ri 
sarabean a schimbat dispoziție sufleteşti ale personagiului prin 
indu-le de aie sale. 
n spere ap vi meşteră în vrăjitorie, în preajma căruia ni- 
mereşte Bogdan, e aşezat, ca şi palatul magicianei Alcina, pe 
un viri de munte, în mijlocul unor livezi minunate 2. a m 
descrierea grădinilor Alcinei 3 servise la descrierea gră ini a 
cu lămii, chiparoşi, chedri, dafini, cu poame gustoase, să pa: 
crini şi iasomii scoţind mirezme ameţitoare, de pe muntele ac 
guratec unde-i apăruse lui Bogdan ursitoarea care-i portari 
pe mireasa lul 4, Stamati n'a mai- repetat-o aici şi a trecu - 
piedicile pe care cavalerul Ipee e le înlăture, pentru a 
na încintătorului palat. 
apk vea Roger vrind Să “treacă riul care rm rr mar- 
ginea castelului Alcinei, e intimpinat la capul podului x > 
r îngrozitoare la chip, câlare pe un lup „mare cît un sar 
Indrăzneaţa şi agera uriaşă îl atacă cu sulija pe oee, an 
o doboară la pâmint. 5 Tot astfel Bogdan tonigis s ir s; 
ja castelul zinei întilneşte în calea sa „un riu lat $ parese? aU 
peste care e un pod in capra cărula stă o stafie si aş K- 
jare pe un lup turbat. indată ce vede pe „hirişul domn PE; 
namila se repede cu paloşul la dinsul, dar Bogdan cu suliţ 
o trinteşte jos de pe şea şi-i retează capul. ö 
e + cântul VI. si. 80, V. ediția din Arlosio a lui Pietro Mi- 
cheli, Minas. Vallardi vol. 1, p. XXIX- XXX. 
2 C. VIL st. 


3 C. VI. st. 20-22. 

4 Muza Rom.. p. E7 - 88. 
5 C. VU st. 57. 

6 Mnza Rom., p. 102-105. 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 
>> a i 


La poarta palatului, Bogdan e întim - 
zeci de fete tinere îmbrăcate: „in strae al ap aAa cala 
respund copilelor zglobii care la poarta de aur a impără 
Alcinei, îl primesc pe Roger spre a-l conduce în lăcaşul fn- 
cintat. Toate sint îmbrăcate la fel, în rochii verzi şi poartă 
pe cap cununi de flori. + Nici una însă din fecioarele aces- 
Pa grațios cortegiu nu posedă frumusețea răpitoare a stăpinei 
> r. ȘI după cum pictorul cel mai iscusit 2 m'ar fi în stare să 
intraitbipore forme aşa de desăvirşite ca ale Alcinei, tot aşa 

ci Rafael, „pictorul cel renumit“, nu ar fi putut zu ăvi 

zina * ză n re nn Bogdan. 3 € 
ortre cinei, care exprimă tipul 

feminine din secolul al XV-lea 4 e ceea ati 

Stamati cind ne-a întăţişat „zulutiie împletiţi la timple, cosi- 

tele pe pri apesd-n pier: „rozele de pe obraji", şirurile de 

E , SÎnurile „ca i“ 

risti: ai zii ns În ouă mere domneşti“, picioruşul „mic, 
meţit de plăcerile voluptăţii, Roger iz 

sa pe Bradamanta, atit de masi it efrem pb doarma 

nu-şi mai aduce aminte de logodnica lui, Şi unul şi altul sint 

fermecaţi de stăpina castelului care e o vrăjitoare. Işi uită de 


mătasă, îi atirnă de git un colan cu nestemat 
e, petrece i - 
data aşa de viajoase-—tylţare kaihin, 


letele buclate cu parfumuri suave. 5 Tot astt l 
lui Bogdan cămâşi infrumuseţate cu altițe de atrză gi mar 
de aur, îi pune la git 
ăi parien de smaragd şi de rubin“, fi giureite Uebel 
pentru a le anina cercei ṣi impletindu-i pietele în „gite“, i le 


d Lă 
os atare ~a coc, spre a desăvirşi aparenţa mueratică a fostu- 


Aducindu-şi aminte de mitul lui Ercule la picioarele m- 
ae, Stamati adaugă citeva trăsături nouă ovebtirii din Pta 
ge Bogdan țese la melez, toarce li furcă şi impleteşte 
4 rapi, ba chiar se „mişeleşte“ atit de mult încît se teme 

e pisici şi cade leșinat cînd fulgeră. Comicul discret şi fin 


1 C. VI, st, 72.73, 
2 C, VIL s. 11. 
eli, ed, cil. a lui Ariosto, I, X 
nui frumuseţii feminine fără a se lua Ea cult Deal A Emir 
rel cu alle însușiri fizice şi morale cf. portrelul Floricăi din Romaa 


din Vrancea 
eaei ei care, art o gingăşie, o stinlă și o grație ce lipsesc zinei, 


5- Cintu! VII, st, 55-55, 
Muza Rom. p. 109-409, 


CAVALERUL STAMATI 193 


al lui Ariosto, ironia indulgență cu care priveşte slăbiciunile 
eroului sän, sînt înlocuite la Stamati cu un humor masiv şi cu 
o batjocorire greoae. 

ădita preocupare morală a ltalianului în epizodul petre- 
cerii lul Roger în palatul Alcinei se poate să fi îndemnat pe 
Stamati să aleagă aceste întimplări, spre a le localiza în po- 
emul său, Abdicarea dela virtute şi dela energie, adusă de un 
traiu desfătat şi hidoarea desfriului cînd se arată În toată go- 

liciunea lui, iată ce se ascunde subt ficţiunile simbolice ale lui 
Ariosto. ; Roger cînd devine posesorul talismanului trimis 
de Bradamanta prin zina cea bună, Melissa, vede pe fermecă- 
toarea Alcina ca o bâtrină de o sluţenie îngrozitoare. In lo- 
cul frumoasei slăvite de până acum, stă înaintea lui o băbuşcă 
zbircită, neagră, numai cu citeva şuviţe de păr alb, fără dinţi.” 
Tot astfel, cînd desprinde baerul fermecat al zinei adormite 
p oes scrilijiturile cuprinzind solomonii săpate într'insul, lui 
ogdan i se limpezesc vederile şi constată că iubita lui e o 
babă cu pielea obrazului încreţită și aspră „ca un mirşav saf- 
tian“, pleşuvă, cu un nas care-iatinge bărbia, astupîndu-i gura 
„din care eşea un sigur colf ascuţit“, Intenția morală de a 
arăta că voluptatea e în sine, pentru nişte ochi neîntunecați 
de pasiune, un lucru josnic şi urit şi că moliciunea ne face să 
uităm de virtute, apar subt vălul povestirilor alegorice şi la 
Stamati. 3 

Al doilea epizod imitat de Stamati mare nici o altă sem- 
nificare decit aceia ce se desprinde direct dintr'insul. 

Din lunga descriere în unsprezece stanţe a duelului prințu- 
lui tătar Mandricardo cu domnul Algeriei Rodomonte, care se 
duşmânesc din cauza frumoasei Doralice, 4 Stamati a impru- 
mutat numeroase elemente pentru înfăţişarea luptei intre Bog- 
dan şi hanul tătărăsc 5. Caşi căpiteniile saracine, eroii din 
Ciubăr- Vodă se izbesc călări fără a putea urni din loc pe ad- 
versarul lor şi, plini de înverşunare, se repăd cu săbiile lor 
care fdc să zboare scintei din paloşe,. Un coif vrăjii face in- 
vulnerabil creștetul lui Mandricardo caşi al hanului. Totuşi 
printr'o lovitură fericită Rodomonte şi Bogdan despică cu pa- 
"tai capul calului vrăjmaşului lor, incit soarta luptei se ho- 
tărăşte. 

Moartea Tătarului, izbit în piept de „junghial încîntat* 
al Moldoveanului, cuprinde amănunte despre felul, locul şi în- 
pre rănii, care sint în stilul a numeroase pasagii din A- 
riosto ; 


1 Michell, ed. cil. din Ariosio, l, 79 şi 322. 

2 Cintul VII, si. 72-73. 

3 „Tasso în /erusalima deliberala a împrumula! mulle dela À» 
rios!*, zice Stamale în precuvintarea Muzei Romtaești. Unul din prin- 
cipaleie imprumuluri e lranspunerea epizodului Alcinei și ul lul Roger 
in tel ȘI pomerera lui Rinaldo în grădinele Armidel. 

4 Ciatul XXIV, st. 97-4107. 

5 Muzo. Rom., p. 118-121. 


194 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Zalele i-au răzbătut 

Şi inima i-au pâtruns, 
incit a Jinghiului virf, 
De un palmac au eșit 
Prin spata de dinapoi... į 


Rinaldo, în e cu Polinesso, îi infige lancea în trup; 
arma pâtrunde până la mijlocul minerului şi ese prin spete. 
Roger, atacind monstrul cu cap de' cine care vrea să-i impie- 
dice evadarea din fara Alcinei, strâpunze pintecele cu sabia: 
virful ascuţit ese şi el de o palmă prin spatele ucisului. ı 
Preciziunile acestea asupra loviturilor, luxul de amânunte asu- 
pra anatomiei rănii, tind să dea o aparenţă de adevăr nara- 
ţiunii, dar conţin un comic latent, prin contrastul intre minu- 
ţiozitatea descrierilor şi caracterul imaginar al faptelor şi per- 
soanelor de care e vorba, Stamati nu pare så-i fi simţit; 
tonul său grav şi convins nu are accentele de uşoară luare în 
ris ale italianului, în situaţii de acelaşi fel. 

În nota dela sfîrşitul lui Ciubăr- Vodă, Stamati lămureşte 


că a căutat să strecoare printre elementele fictive ale „fabu- 


lei sale eroice“ şi care provin, după cum am văzut, fie din A- 
riosto, fie din basmele ce i le povestea „bâtrinul sáu chelar“, 
citeva tradiţii relative la cotrepirile Tätarilor + şi ia luptere 
domnilor noştri cu năvâlitorii, la eresurile despre Solomonari 
şi la credinţele în vrăji pe care Țiganii poartă vina că le râs- 
pindesc în popor, la datinele 3 dela nunţi şi petreceri, căci cu 
nunta lui Bogdan şi a ursilei sale se termină cum se şi cuve- 
nea această. poveste epică versilicată, 

Stamati a uitat menţioneze unul din izvoarele sale : 
poezia populară. Pe autorul lui Ciubăr- Vodă l-au interesat nu 
numai vechile tradiţii, datine şi poveşti ale poporului, dar şi 
cintecele sale bătrineşti, 

intruna din că'ătoriile scriitorului basarabean la laşi, A- 
saki, la revistele căruia colabora, va îi putut să-i cetească din 
cuprinsul caetelor cu colecţii de poezii populare din Munte- 
nia, Banat şi Transilvania, ce i le lăsase iolkloristul sirb Vuk 
Karagiă, şi care erau să fie mistuite de incendiul cel mare din 
1827. 4 In orice caz prietinul său Alecu Hasdeu, autorul stu- 
diilor publicate în reviste ruseşti, despre cîntecele istorice ale 


1 Ciînturile V. st. 83-89 şi VI, si. 6. Nu aremașa dar a face în 
acesi pasagiu al lui Stemali ca „amănuntele obişnuite in epopei şi în 
poemele anlice“, cum crede d. Haneș, p. 245. 

2 Se poale că au inlerveall alci și unele reminisceaje din cic- 
lul baladelor asupra luptelor cu Tălarii, de ex, Doncilä, în col. Ale- 
csandri. V. asupra acestor cinlece bălrineşii, lorga, Balada populară 
rominească, Vălenii de Munte. 1910, p- 22-24. 

„Care mai păr în seculul lrecul s'au păsiral“, spune Slamali 

4 Articolul lul Asaki în Gazeta de Moldavia, 17 Mart 1952, asu, 
pra colecliei de poezii populare a lul Alecsandri. 


CAVALERUL STAMATI _________ 195 


Moldovei 1 putea să-i insufle gust şi interes pentru aceste bro- 
ducţii ale Mozei populare. In sfirşit poezia cultă rusească, cu 
Jukovski şi Dierjavin, 2 alcătuitori de balade pe motive popu- 
lare, era pentru Stamati un indemn să urmeze procedările lor, 
Pu.kin care primise cu atita tragere de Inimă materialul bas- 
melor populare în Russian și Ludmila, 3ti arăta prin cintecul 
Zamfirei din Țiganii săi, traducere a unui cîntec moldoventsc 
auzit de poct în Basarabia : 


Tae-mă, îrige-mă, 
Pe cărbune pune-mă... 4 


resursele pe care inspiraţiile cintărcţilor de ţară te oferă talen- 
tului poeţilor cărturari, bă 
Stamati îşi îndreptă atenţia cătră doinele şi cîntecele - 
trineşti ale Basarabiei şi porni dela motive intilnite intr insele 
la alcătuirea propriilor sale versuri. Din doina veche a unui 
prizonier la Tătari, a scos versurile ce servesc de motto bu- 
căt Doru! de patrie şi în Cîntecul vechiu al unei Doamne ne-" 
norocite a găsit pe cele ce le-a pus în fruntea micului poem 
Gofița blestemată de părinţi. Mai interesante sint ecourile 
din poezia populară care răsuni în versurile sale. 
= Cînå „norodul" întricoşat de năvălirea păgînilor aleargă 
la Curte îl cheamă pe Bogdan 


SA ne scape de Tătari 
Ce ne mină ca pe bol 
Şi ne tac ca pe ol. 5 


Rugămintea aceasta îmbracă haina unor versuri dintr'un 
cintec basarabean ce se aude şi astăzi. Schimbarea vremilor 
a adus schimbarea asupritorilor şi flăcăul din ţinutul Hotinu- 
lui sau al Sorocei nu se mai plinge ca țăranul de altă dată 
de 'Pitarii Bugeacului sau ai Crimului, dar de Cazacul aspru 
care-l duce peste Nistru să slujască în oştile muscăleşii: 


Simdiile lui Al. Hasdeu publicate în 1850 şi 1855 în Veasinie 
Europi şi Telescop le lace cunoscule Slamail redaclorilor Daciei li- 
terare din 4 40 (v. nolija dela p. 549 a retipăririi din 1857). O analiză 
a acesior siudii, pe care te Arr că d. Haneş nu ne-o dă, ar fi fost 
i de inleresaniă, 

ai se oR e ek. iH&rature russe, Colin, 1900, R 414. 

3 Oeuores choisies de Pouchhine, trad, citată, I, p. 40, 

4 Citez după varlania lui Alecsandri (Creditorii, sc. 2). Donici 
iraducind poemul lui Puşkin (Bucureşti, Upogralia Eliad, 1537) dă o va- 
rlantă puțin deosebilă de aceasta : 


Arde-mă, frige-mă, 
In foc tinăl pune-mă.. 


lămurind înlr'o notă că Pușkin „ina sa alcătuire“ a prelăcul cintecul 
acesin in -limba roslenească”. 
5 Muza Rom, p. 117. 


196 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Oi, ol, săirmani de noi 
Cum ne mină ca pe boi 
ŞI ne tunde ta pe oi. 1. 


In provocările pe care Bogdan şi hanul şi le adresează 
înainte să înceapă lupta, îmi place să recunosc tot influenţa 
poeziei populare. D, sase 2 păseşte aci prilejul unei apro- 

leri cu epopeele antice. Toată lumea ştie cit de copios se 
nvectivează eroii omerici, înainte să se arunce unul asupra 
altuia.. Starea sufletească a lor e însă ceva aşa de general o- 
menesc încit şi Ariosto, pe care l-a avut Stamati drept model, 
pune cavalerii sâi, creştini şi păgini, să se apostrofeze cu ve- 
hemenţă pentru a-şi spori motivele urii şi a se întârta mai 
cu înverşunare contra adversarilor. Baladele noastre popu- 
lare fac acelaşi lucru. Mihu Copilul şi lanoş ungurul se în- 
iruntă cu vorba înainte să înceapă lupta 3 şi Michelet, încin- 
tat de avintul epic al provocărilor lor, caracteriza + vestitul 
cintec bătrinesc ca „un de ces défis de bravoure, comme on 
en trouve en toute lutte analogue, spécialement dans les bal- 
lades du Border anglo-écossais“. Tot astfel Novac și Balaban, 
inainte de a azvirii cu buzduganul unul într'altul, se hărțuesc 
cu vorba : 


Alei, tu voinic sărac, 

Care n'ai minte de leac, 

Dacă eşti crezi tu Novac 

Nu-ţi bag seama ca l'un dovleac, 
O să-ţi trag un buzdugan 

Să mă ţil minte un anl 5 


Acelaşi caracter de energie brutală, care izbucneşte fără 
a-şi alege termenii în care se revarsă, foarte deosebită de cum- 
pătarea în minie şi de eleganța în expresie cu care provoacă 
pe sonens un Rinaldo şi chiar un Sacripante 6, le întiinim la 

tamati : 


1 După Oh. Madan, Cinfece şi versuri alese din cei mal buni 
scriitori romini, București, Socec, 1904, p. 47. In Z. C. Arbore, Basa- 
răbia în secolul al XIX-lea, Pucureşii, Ed. Acad. Rom., 1899. pi 177, 
care transcrie după Madan unele poezii populare, v. o varianlă a ace: 
luiaşi cintec. 

2 Op. cit, p. 245, 

5 Voi volnichor, 

Haraminilor, 
Cine v'a minal 
Capul v'a mîncat ?... 


4 Légendes démocratiques du Nord, Paris, Garnier, 1854 p. 541. 

5 Poezii populare alese, Balade, adunate din diferite colecinni 
și reviste de Crisiu Negoescu, Bucureşti, Socec, 18%. P 

6 Ci. c. l, sl 5 și 4. 


CAVALERUL STAMATI I9 


m e e m 


Stă cine de eşti deliu 

Stă cu mine să ta lupţi, 
CA eu am să-ți răsplătesc 
Am să te jupolu de viu 
Şi din tivda ta să beu. 1, 


Motivul băii la care e dus eroul de slugile zinei îndată 
ce e găzduit în castelul fermecat 2 a fost socotit nerominesc, 
D. Bogdan Duică ne trimite pentru a-i stabili proveniența la 
modelul italian al lui Stamati. 3. Oare zicătoarea despre cele 
două singure băi cunoscute Rominului, cea dela botez şi cea 
dela înmormintare, să fi indemnat pe acest critic literar să ne 
dea indicaţia pomenită ? Dar pe cînd la Ariosto baia caşivi- 
nătorile, ospeţele, turnelurile, spectacolele, e numai unul din 
mijloacele de destătare şi petrecere ale cavalerului, 4 în poe- 
zia noastră populară baia are caracterul unul rit ceremonios, 
pe care e poliit să-l îndeplinească un oaspe cu vază cind e 
primit într'o curte domnească, In balada bânăţeană /ovan /or- 
govan, eroul dind înstirşit peste ursita mult dorită, 


Fata sălbâțică 
Mindră şi voinică, 


după care umblase zile multe în susul Cernei, o aduce la el a- 
casă : 


La carți o ducea 
Frumos mi-o scălda 
Frumos mi-o imbâia, 


şi în balada munteană Dobrișanu cind Mihnea Vodă află că 
bogatul cioban e frate cu el: 


Pe.atit nu se lăsa 
Ci de mină-l apuca, 
Şi la bae mi-l ducea. 5 


Aşa procedează și servitorii zinei ducind la bae pe „dom- 
nişorul” Bogdan, îndată ce a sosit la castel. Dacă mai adău- 
gâm că metrul lui Ciubăr- Vodă e hectasilabul trochaic al mul- 
tor balade şi că unele expresii aparțin vocabularului lor, ne 
vom da samă cit de mult curentul poeziei populare străbate, 
înviorează şi însutleţeşte producţia poetică a lui Stamati. 


t Muza Rom., p. 117-118, 

2 Ibid, p. 105, 

3 Prelaţă citată, p. 178. 

4 CI, de exemplu C. VII, si. 51-52. 
5 V. ambele balade în colecția Gh. Dem. Teodorescu, p. 418 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


id — 


In această privinţă putem saluta în autorul lui Ciubăr- 
Vodă pe întăiul poet moldovean-—in Muntenia cîntâreţul jalei 
Amăritei turturele, lenăchiţă Văcărescu, îi apucase inainte— la 
care se simte influenţa poeziei populare. ! Lui Asaki, adună- 
torul de balade, nu i se poate atribui acest merit. Legendele 
sale versificate sînt sau transformări ale unor teme folkloris- 
tice răspindite pretutindeni, cărora a vrut să le dea o semni- 
ficare istorică 2-aşa e Dochia și Traian—Sau compuneri ce 
au ca substrat elemente din literaturile străine,— așa e Tur- 
mul lui But pe muntele Pionului, 3. Fuga nocturnă a logodni- 
cei cu fantoma lui But, iubitul ei, mort în războiu şi care chemat 
de dinsa o duce în spatele calului său peste munţi şi peste 
văi, până la ceasul fatal strigoilor cind cocoşii cintă, vine cre- 
dem în linie directă din faimoasa Lenora de Bürger. Motivele 
baladei, fantoma câlare transportindu-şi logodnica şi cavalcada 
fantastică subt lumina lividă a lunei, au fost disociate şi imi- 
tate cind unul cînd altul, cind amîndouă împreună, de poezia 
romantică 4 dela noi şi de aiurea, de Théophile Gautier, de 
Bolintineanu în Mihnea şi Baba şi de rusul ukowski în Lad- 
mila, poem pe care Asaki a putut să-l cetească în original caşi 
pe Lenora lui Burger. 

Trăind departe de gruparea literară a lui Kogălniceanu, 
Negruzzi şi Alecsandri, scriitorul nostru a precedat 5 pe re- 
dactorii Daciei literare în aprecierea producţiilor Muzei naţio- 
nale şi în improspătarea talentului său de poet cărturar la iz- 
voarele regeneratoare ale cintecelor şi baladelor moldovene, 

Dacă un bun cunoscător al literaturii ruseşti din prima 
treime a secolului trecut ar întreprinde săi ne arate ce a fm- 
prumutat şi cum s'a inspirat Stamati din această literatură, ar 
face o lucrare utilă şi interesantă. Hurmuzak! vorbea, în no- 
tița citată din Dacia literară, de „cei mai buni autori ruseşti” 
pe care Stamati i-ar fi tradus. Nu i-a numit însă. Sondajele 
făcute de d-nii Bogdan-Duică şi Haneş au identificat /ăulitul 
închisului ca o poezie de Lermontov şi Prisonierul la Cerkezi 
cu Prizonierul din Caucaz al lui Puşkin. Noi încercări de 
a urmări subiecte, idei sau teme imprumutate nu numai dela a- 
cești scriitori, dar şi dela alţi poeţi ruşi de samă ai generaţiei 
dela 1830 sau imediat anterioare, la Polevol, la Marlinski şi 


4 A poeziei populare fărănești; nu contestăm că la Văcăreşti 
şi la Conachi poezia lăulărească de oraş n'a avul răsunet 

2 O. Densuşianu, Literatura romină modernă, Bucureşti, Alcalay, 
4920, |, p. 176 

3 D. E. Lovinescu, G. Asaki, Bucureşti, Cartea Rominească, 
1921, p- 120, crede că acenslă poezie s eşi! „din imaginatia lui Asaki“. 

4 F. Baldensperger, Etudes d'histoire littéraire, 1-0 sârie, Lé- 
more” de Bărger dans la littérature. française, Paris. Hacheile, 1907. 

5 Din nolija lui Hurmuzaki în Dacia /literară din 1840, se vede 
că la acea dată Povestea poveslelor, Ciubăr- Vodă care era să lie pu: 
blicată numai in 1843, era gata, ca şi cea moi mare parte de altfel din 
opera lui Stamati. i : 


CAV. AMATI A 199 


l 

inspirație creștină putea să fie 
, ar fi negreșit fructuoase, O 
cercetări numeroase vor sta- 
ui Stamati, ne vom putea da 
operei sale, 

orbe acterul byronian al poemului 
Păginul și fiicele sale. In Aădrjirea in rele a păginului, în 
setea sa de plăceri neertate, în pactul ce-l face cu puterile in- 
fernale găsim ce e drept trăsături byroniene. Insă tot finalul 
care lămureşte înțelesul bucății, regretele nenorocitului pentru 
viața desirinată pe care a dus-o, teama de pedeapsa ce-l aṣ- 
teaptă, renunțarea la Satan şi minunea cerească, în urma e 
reia pricepem că e ertat, ne indreptățeşte să presupunem că 
Stamati va fi avut in vedere o compunere rusească, foarte de- 
depărtată de spiritul de răzvrătire şi de orgoliu neîntrint care 
caracterizează pe Byron şi împregnată din contra de umilinţă 
creştinească şi de supunere la voinţa Celui de Sus. 

Ceiace e interesant de notat e chipul cum se incruci- 
per la poetul basarabean influența romantismului rus cu cel 

ncez, 

Pâtrunşi de sentimentele şi ideile use În circulaţie 
Chateaubriand, de Lamartine, de Victor Hago, poeţii n ai 
putut, prin predilecţiile manifestate de dinșii, să-i semnaleze 
unele teme tratate în modelele lor şi să-l indemne să-şi le a- 
leagă ca subiecte ale poeziilor: sale, De ce Stamati e singurul 
poet al epocei noastre dela 1830—1840 care a fost mişcat de 
grandoarea epopeei napoleoniene? Figura învingătorulni Eu- 
ropei coalizate nu l-ar fi urmărit poate cuatita stăruinţă, dacă 
ar fi întimpinat-o numai în odele lui Hugo, în meditaţiile lui 
Lamartine şi în proza lui Vigny. Cetirea versurilor ostile ale 
lui Puşkin asupra lui Napoleon la Elba, sau a „vorbelor de 
impăcare“ rostite de acelaşi la moartea captivului dela Sfinta 
Elena i, evocarea de către Lermontov a Marelui Căpitan în 
Vasul Fantomă şi în Ultima locuință 2 au putut, caşi dealtfel 
mulțimea de diatribe sau de panegirice publicate în jurnalele 
şi revistele ruseşti cu prilejul aducerii cenuşei lui Napoleon în 
Franţa 3, să îmboldească pe Stamati la traducerea poemului 
les Deux iles sau a istoriei Le dialepue inconnu 

Uneori ambele influenţe, cea a romantismului rus, cea a 
romantismului francez, nu numai se încrucişează dar se şi com- 


mai ales la Jukowski, a căr 
aşa de gustată de autorul nóg 
spunem din nou: numai dupăde 
bili lista datoriilor literare a 
samă de adevărata semnitica 

Se vorbeşte de pildă d 


1 V. traducerea cllață de Duponi, II, p. 202 şi 367 
2 V. aceste bucăjl în antologia lui pară om EA L. Jousserandol, 
Paris, La Renaissance du livre, p. 97 şi 101. Nu si-au găsit loc in a=» 
ceaslă anlologie două alie poezii Nepoleon şi 3 Elena din care 
ate să îi împrumula! Siamati unele idei, sen e şi imagini in 
bona in pan Eroice fapte alo lui Napoleon (Muza Rominească p. 


505-507 o analiză scurtă a acest 
Paris, Plon, 1910, p. 105, cestor poezii în Duchesne, Lermontov, 


3 Duchesne, op. cil.. p. 105. 


200 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


bină în cursul aceleaşi bucăţi. Astlel dacă epilogul micului 
poem Gafifa blestemată de părinți e constituit din traducerea 
iîngulrii  floarei îndrăgostite către fluturele nestatornic al lui 
Victor Hugo, corpul povestirii conţine, după d. Bogdan Duică, 
date din nuvela lui Puşkin, Poștarul. 1 


il 


Cu elementele care ne stau azi la îndemină, trăsăturile îi- 
gurii literare a lui Stamati se desemnează mai neted, dindu-ne 
un chip mal exact ai lui, decit acum citeva decenii. 

la fond Stamati a avut puţină sensibilitate poetică. Tra- 
ducerile şi imitaţiiie sale comparate cu orginalele lor învede- 
rează pozitivismul cam vulgar al firii sale. S'ar zice că su- 
letal său e lovit de o incapacitate lirică congenitală. Plinge- 
rea delicată a floarei cătră fluturele uşuratic : 


Mais non, tu vas trop lola !— Parmi des fleurs sans nombre 
Vous fuyez.. 


devine o invinuire greoae şi, în acelaşi timp, comică prin €x- 
presia cu care se investmintează : 


Tu te duci tot pe departe, căci prea ţi-l drag a pupa 
Orice floare vezi... 


lar declarația, aprinsă de pasiune, dar de-o pasiune con- 
tenită şi poetică a amantului Elvirei : 


Et que mes lents regards sont suspendus au tien 
Commo l'abeille avide aux feullles de la rose, 


ia un caracter de sensualitate comună şi supărătoare în trans- 
punerea rominească : 


Sărut a tale buze, le sug cu poftă mare. 2. 


Ce era vaporos, diafan şi eterat în meditațiile lui Lamar- 
tine se ingreuiază, încărcindu-se de materialitate, se coboar 
spre pâmint în versurile lui Stamati. Să ne gindim că farme- 
cul poeziei lamartiniene pentru cețitorii din 1840 al Lacului sau 


ai 11 pP in, Nuvele aleze, trad. de |. Hussar, Craiova. Samilca. 

Nuvela e făt aci Căpitanul de poştă. In iond istoria seducerii 

unei fete dao aoo Karatea pras mg de o seiiiiie Don: 
ioară a de , încil raporiurile pe care 

Bogdan-Duică între bucata lul Stamali şi novela rustască, pd foare 
CĂ 7 

Aia 2 A EI. lubilel A”, 


CAVALERUL STAMATI 201 


ai /zolării, bucăţi lipsite pe atunci de comentariile pline de re- 
velaţii adăogate în ediţiile ulterioare de Lamartine, pâtrundea 
şi mai mult în intimitatea sufletului lor. Această discretă In- 
cintare n'a răpit şi sufletul lui Stamati. Să comparăm Le Cru- 
cifix cu Cruceliţa soției mele. Chipul fiinţei iubite, de pe bu- 
zele căreia poetul Meditaţiilor a ridicat în clipele supreme cru- 
cea neprejuită, e culundat intrun clar-obscur misterios. E vorba 
de o femee, dar cine e ea: mama, soţia, sora sau iubita po- 
etului ? Stamati alungă misterul, izgoneşte ce se putea potrivi 
cu împrejurări felurite şi cu raporturi de afecţiune deosebite. 
El precizează trăsăturile, apasă esa ape contururilor estompate : 
„cruceliţa“ e a soţiei sale şi în locul acelei vagi figuri îndoliate, 
asemenea Îngerului morţii, care poetul spiritualist o im- 
plora să se aplece asupra Ti în ceasul din urmă, spre a cu- 
lege de pe buzele sale moştenirea sfintă, Stamati invocă : 


O rudă, un amic să-mi facă jurămint 
Ca, luind dela gură-mi crucea, să o iugroape 
Cu mine in mormint. 


lar în strofa finală, imaginea grandioasă a trezirii din 
somnul morţii a tuturor celor ce dorm la umbra crucii eterne, 
se micşorează, se ciunteşte şi-şi pierde puterea prin evocarea 
la judecata de apoi numai a persoanei autorului, cu copili şi 
soţia sa mult iubită : 


Atunci eu cu copii, cu soaţă mult iubită, 
Vom sta la judecata flind umbriţi de ca 
De cruceliţa sintă. 


Preocupări familiare dau adesea un caracter de cuviinţă 
pepedirioh burgheză, adaptărilor şi imitațlilor lui Stamati. 
rebue să fi fost un excelent soţ şi un excelent tată. Cu cele 

mai bane intenţiuni, Stamati transformă regretele din Souvenir 
care se Indreptau spre adorata „céleste moitié de mon âme“ 
a lui Lamartine, in tinguiri pentru pierderea „soţiei mult a-' 
mante“, 1 şi pune pe intemniţatul său să suspine, nu „după o 
fată cu ochii negri", ca prizonierul lui Lermontov, dar după 
„a soţiei, bolu frumos“. 2 

Negreşit viaţa familiară simplă şi demnă îşi are poezia 
el. Pictorii olandezi, romancierii englezi și intimiştii francezi 
ne-au arătat cum razele frumosului pot să lumineze interioa- 
rele modeste şi existenjele calme. Razele acestea nu cad însă 


4 CE. Aducerea aminte, ultima strofë, şi Tinguirea care e o Imi- 
talie foarte liberă după Souvenir. 

2 V. poezia lui Lermoniov în Duchesne, op. cil., p. 214, care 
spune că e inspirală din o poezie cu același lilu a lui Puşkin, 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ / 


asupra stihurilor în care Stamati slăveşte iubirea legiuită şi 
virtuțile casnice. 

O altă trăsătură a personalității literare a lui Stamati e 
humoral. Provenit în dialogul unui holtei cu un boerinaş din 
satira lui Boileau asupra femeilor, colorind prin expresiunile 
caşi prin detaliile localizării cuo nuanţă ironică Scâldătoarea 
unei cucoane romince, adaptare a unei poezii cunoscute de 
Vigny, 1 humorul poetului basarabean apare cu note originale 
în satirică Cumera educația nobililor romini în secolul ire- 
cut, convorbire între o cucoană, fiul său şi un dascăl grec. Humo- 
rul lui rezultă din observarea sănătoasă a realităţii, ale că- 
rel cei ridicole sint semnalate, din p p în chip naiv 
de Înseşi personagii a păcatelor lor. 2 Nici finețe, nici spirit 
nu întră în humorul lui Stamati, după cum nu întră în satira 
sa nici acrime, nici răutate. Cind vrea să îndrepte nărăviri 
rele, critică fără încunjur şi vorbeşte de-a dreptul, ca în bu- 
căţile unde se ridică contra lipsei de principii morale şi reli- 
pie, de iubire de patrie şi de datorie a tinerimii din tim- 
pu 3, 

Patriotismul însutlețeşte deseori versurile lui Stamati. In 
special mihnirea Instrăinatului purtind în suflet dorul ţării de 
care a fost despărţit, dorul Moldovei sale „plină de graţii” e 
exprimată pe un ton de emoție comunicativă +. Intreaga sa o- 
peră de altfel e izvorită din sentimentul că va putea să spo- 
rească cil de puţin avutul literar al Moldovei, să pună „© pi- 
cătură de miere în fagurii“ limbii ei şi să procure, cu ajutorul 
compunerilor „sălbaticei sale Muze“, oarecare mulţumire po- 
porului „rustic“, pentru care scrie. 5 

Dar nici patriotismul, nici humorul, nici moralizarea te- 
melor împrumutate, nici moralitatea subiectelor proprii n'ar 
salva scrierile lul Stamati, din cauza mediocrităţii sensibilităţii 
sale, de vulgaritate şi prozaism. Şi mai puţin încă ar avea 
acest dar asprimea stihurilor sale, cărora Minerva nu le-a zim- 
bit, şchiopâătind în ritmuri defectuoase, potienindu-se în caco- 
fonii şi încheindu-se prin asonanţe sau consonante în loc de 
rime. Ceiace dă o valoare poetică unora din aceste versuri e 
imaginaţia fericită a autorului şi talentul său narativ. 

Piasticițatea descrierilor sale, uşurinţa şi interesul po- 
vestirii lui Stamati au fost puse în lumină de toți criticii. Mai 
puţin poate s'a relevat caracterul romantic al unora din con- 
cepţiile şi din tablourile ce ne înfăţişează —cînd acest caracter 

1 Le buin d'une dame romaine... 

2 Alieori, ca în multe rasagii din Clubăr-Vodă, humorul mai 
simplu şi mai greoiu provine din gesturile personagiilor sau din ex- 
presille cu o savoare de comic popular pe care le întrebuințează. 

5 In nola dela sfirsitul bacăţii cilate, în Creş'erea fomallor, in 
Genlul vechiu ei Romtnilor și Rominii! de astăzi, etc. 


4 Un romin Insirăinal, în Muza Rom.. p. 70. 
5  Precuovintar:, 


CAVALERUL STAMATI 203 


m'a fost tăgăduit cu totul. Astfel N. I. Apostolescu socoteşte 
că Stamati nu e romantie nici în stil, nici în limbă, nici în ima- 
gini ;. Lăsind la o parte ca Prizonierul la Cerkezi, 
după romanticul Puşkin, şi Paztnul și fiicele sale care rtă 
o vădită pecetie romantică, dar care poate să fie o traducere 
sau o imitație, în balade ca Fiica lui Decebal şi Dragoș, a că- 
ror orginalitate de gindire şi de factură nu se poate contesta 
romantismul lui Stamati se învederează, şi prin natura subiec- 
telor tratate, şi prin priveliştile ce le desfăşoară, şi prin co- 
loritul specific al imaginilor sale, 

Privirile poetului răzbat în prima din aceste balade „prin 
picla trecutelor secule“ şi întilnesc figuri eroice sau legendare, 
în jurul cărora împletește stranii intimplări. Minvana, fiica lui 
Decebal despărțită de Armin, cintărețul de hartă, socotit ne- 
vrednic de o fată de me. aşa de strălucită, moare de durere 
cași iubitul el, iar umbrele amindurora vin de se înlânţue noa 
tea, în locul unde schimbaseră cuvinte de dragoste. Peizagiul 
final, cu dezolaţiunea tomnatecă a unor văi înecate în negură, 
unde se desluşesc, la văpala roşie a unei luni „fär de raze“, 
scheletele stejarilor şi mişcările unor fantome „gemânate“, are 
ceva din fantasmagoria tristă a peisagiilor iul Ossian. 

Balada Dragoș vrea să întrupeze triumful rominismului a- 
supra slzvonismului, prin povestea omoririi de câtre viteazul 
domn a vrăjitorului Vronţa, care ţine închisă în castelul său pe 
zina Dochia. Avem a face aci cu un amestec curios de amin- 
tiri îndepărtate din Ariosto, de utilizare după formula lui Vic- 
tor Hugo a credințelor populare cele mai ciudate, şi de tablouri 
romantice cind fioroase, cind de o măreție sumbră, Statiile 
invirtind o horă şi chiuind cu o bucuri: drăcească în jurul ra- 
clei lui Vronţa, prefăcut în tricolici 1, cetatea misterioasă zidită pe 
un munte de cremene, ce se înalţă singuratec în mijlocul unor 
cimpii de nisipuri, nemiştate de vînt, fâră plc de verdeață, fâră 
urmă de izvor şi unde „firea îl moartă caşi țintirimul*, incăpe- 
rile castelului semânate cu leşuri şi oseminte de-asupra cârora 
filfie, ca într'unul din cercurile infernale ale lui Dante, „lilieci, 
stance, cucuveici şi buhne“, au eşit dintr'o imaginaţie roman- 
țică şi încălzită de lecturi romantice. Stamati are o predilec- 
ție pentru aceste viziuni întunecate, lugubre şi înspăimintătoare 
şi reuşeşte să le impue şi unor minţi refractare închipuirilor de 
acest soiu, prin relieful tablourilor sale şi intensitatea colori- 
tului lor, În aceste privelişti, casi în portretul fantomei lui 
Vronţa, cu care aduce aşa de mult magul din Strigoii lui Emi- 
nescu, 2 sau in descricrea furtunei grozave, care venind „pe 
aripi înegrite“, surprinde pe erou în mijlocul unor codrii pus- 
tii unde „stejari de ani sute scrişnesc să se rumpă”", talentul 


1 Op. cit, p. 150. 
2 Ci, La ronde du sabbat in Odes et ballades de Victor Hugo, 
53 Apropiere lăculă de d, Bogdan-Duică, în prefaja cilală p. 179, 


4 Lai "i 
204 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


lui Stamati dă măsura deplină a puterii:sale de evocare a unei 
lumi și a unor fiinţi văzute prin prisma unei imaginaţii romantice, 

otolit, prea potolit prin sensibilitatea sa în elegii, avin- 
tat prin imaginaţia sa în balade, Stamati prezintă numai velei- 
tăți de romantism realizate cu stingăcie. 

Cetitorii Muzei Romineşti, care-şi făcuseră educaţia lite- 
rară în scrierile lui Grigore Alecsandrescu, lui Negruzzi, lui 
Alecsandri, găsiră palide ca simţire şi greoae ca expresie ver- 
surile poetului basarabean. Calitățile sale reale nu fură pre- 
tuite. Autorul supravieţuise prea mult unei epoci mult mai pu- 
țin pretențioasă. 

răind retras în depărtata sa moşie de peste Prut, făcea, încă 
înainte să dispară, impresia unei columne „uitată, părăsită, bă- 
tută de viscole în mijlocul ruinelor căzute fa pămint*. | 

Izolarea insă atrage privirile şi ruinile îşi au şi ele far- 
mecul lor. Cu gindiri pioase rătăcim azi printre dărămăturile 
templului literar ce s'a străduit să-l ridice modestul basara- 
bean, şi printre pietrele prăvâlite şi informe, aduse din depăr= 
tate cariere, dăm uneori de cîte un fronton sau de cite unarc, 
cioplite în piatră dela noi şi pe carene place să descifrăm sem- 
nele unei trăinicii care va ţine tot atit caşi a limbii noastre. 


Ch. Drouhet 


1 O, lHurmuzaki, Foaea societ, p. litiralura şi cullura rom. din 
Bucovina, No. 7-8, 1867, | 


PET 


Vacanţa cea mare 


„L'ormeau viril monle en drolle ligne 

Mais lol, liant, déilant les lours 

Ei les reloura de la molle vigne, 

Dis-nous un chan! de rêve el d'amour”, 
Charles Maurras 


„Dinu cercă să-şi întredeschidă iscoditor, pleoapele ne- 
liniştite. 

i Zări obrajii lucii ai merelor domneşti culcate pe rogojină, 
la căpătâiul lui, rumeneala lor hilară; clipi stingaciu, şi abia 
desluşi—prin tremurul de ploae subțire al genelor—gleznele 
goale, sandalele mici... 

Il înţepenise gitul, şi-l săgeta braţul drept pe care-şi spriji- 
nise capul, dormind ; totuşi nu îndrăzni să se mişte. 

Obrazul descoperit, i se înroşise treptat, subt privirile 

e care le bănula îndreptate asupra-i; şi-l simţea —după fier- 
biajeati— deopotrivă de aprins cu pleoapele străbătute de lu- 
mină. Il ruşina roşeaţa obrazului, nu goliciunea trupului! Ar 
îi vrut să Í acopere cu mina stingă, râmasă slobodă alături de 
şold ; dar, închipuindu-și ochii care-l măsurau in voe, soco- 
tindu-l adormit, depărtarea dela mină la obraz îl spăimintă. 

1 pi din senin, un gind copilăros: — Dac'ași striga: 
Cu-cu! Oare s'ar speria? S'ar supăra ? 

à ja eine N petit la apok — Dacă i-aşi spune : eră 
nă, iertaţi-mă, dar... nu pot sta aşa... vă rog, plecaţi... 
vreau să mă imbrac! 

— Ş'apoi ?... 

Maa gindului il înmărmuri, şi-l Impurpură de-a- 
binelea. 

Auzi zornâilul uşor al sandalelor : se îndepârtau. Folo- 
sindu-se de acest răgaz, îşi tiri anevoe, braţul amorţit, de subt 
cap, răminind cu obrazul culcat de-a dreptul pe rogojină. 

— Oare pleacă? . 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tăcerea sandalelor li răspunse. Se oprise. 

O adiere de vint, zbucnită fără veste, ca un joc de ape 
din pămint,—înfioră gleznele Ioanei; îi înflori mirat rochia al- 
basiră, golindu-i până peste genunchi tulpinele vii ale picioa- 
relor; şi-i întortochie luminos şuviţele aurii, ca pe o boabâ 
mare de polen intr'o roire de bondari. 

O văzuse! 

II copleşi o bucurie vioae, care-i Intrigură inima spre tru- 
pul dir preajmă, ca un zbor depe o creangă de cireşe coapte. 

ŞI surise copilul, îmbujorat şi viclean,—la fel cu merele 
domneşti care-i meneau la căpătăiu. 


Ca o dojană a pădurilor, un nourposomorit învineţi soa- 
rele, îngindură valurile, încruntă erburile, şi trecu, —ultat... 

in urmăsi, lumina zvicni din nou, şi iazul oglindi orbit, 
pc salt al cerului cu coamă lungă de soare, 

A 

loana nu se Îndura să plece. 

O ademenise inspre iaz orăcăitul broaştelor : dirz şi här- 
țigos și necurmat, ca o sfadă într'o şatră de ţigani. 

Şi începuse să colinde malul, cu pasul lenit de milul smo- 
lit şi molatec. Mergind astfel, zărise intr'o scobitură adăpos- 
țită a malului trupul gol al lui Dinu, întins pe rogojină, cu 
faţa în jos, la umbra unui arin. 

Dintrwntăiu, neaşteptata arătare o hotărise să plece îndă- 
rät, spre iivadă. 

După o scurtă şovăire, se răzgindise: 


Prea era de copil, trupul lui Dinu care dormea; prea era 
nevinovată învecinarea merelor cu grămada de castane roşie- 
tice a cirlionţilor buraţi ruginiu prin frunzele arinului ! 

Ş'apol nu făcea aitceva decit să-și urmeze drumul | 
á ri ră era nimeni, să vadă şi să-i tălmăcească roşeața o- 

rajiior € 


O broască infricogată se bunduci lingă o piatră, cu tru- 
pul zbuciumat de hopurile inimii. Ioana o atinse cu piciorul, 
stirnind un salt bleg, împlinit în apă. 

— Doarme... sau se preface ? 

Intoarse capul : Era atita tihnă surtzătoare, pe chipul şi 
pe trupul gol, încît merele dela căpătăiu păreau singurele gin- 
duri deptepin, za întrupate din frăgezimea somnului. 

a 


-— tme 
Se apropie de Dinu: I} venea să-l dezmierde, fără gind 
vinovat. 


„„Abia învolt din sfiala copilăriei, trupul se biruitor, 
apea Incepind dela glezne, era o ar să îm- 
pletire şi despletire de muşchi lungi, pe fuioarele 


st) 


VACANŢA CEA MARE 207 


tiri, subt pielea uscată, netedă, bronzată de soarele verii: părea 
un trup de gitană tinără. 

Privindu-], loana ascultă sunetele pe care le vor scoate 
din el, mingierile sau loviturile vieţii; își inchipui glasul lui 
de mai tirziu: va avea desigur sonoritatea gravă a bronzului 
care-l acoperea trupul, şi stridența pătimaşă a nodurilor de 
aramă, care-i ingreuiau capul. 

Şi loviturile inimii, în trupul de bronz, răsunau în ure- 
chile ei, ca bătăi de clopot, pentru slăvirea acelei clipe de vară 
şi de tinereţă... 


Vislit de foşnete domoale, soareie pogora spre apus. 
părea că Arhanghelul Toamnei, izgonit din slāvi, în a- 
cest siirşit de vară plutea mihnit şi singur de-asupra păduri- 
lor,—boltindu-şi, tot mai albastre, largile aripi de cer... 


Joana privi cerul: era tirziu; trebuia să se întoarcă la 
conac. 


Dinu tresări. Ginduri nebune ii alergau prin goana sin- 
gelui: loana ingenunchiase pe rogojină, lingă el. 

Simţi pe grumaz, ca o bură de furtună, virturile degetelor 
reci,—şi'n trup, o ploae fârmiţată, de fiori. 

„Mine mici îi ocoliră rotunjimea umerelor. ŞI alintarea 
se făcu deplină de-a lungul spinării... pluti invălurită, înainte... 
pănă departe, pe glezne, unde se opri: mhnile loanei îi inco- 
lăceau gleznele, ca două brățări umede. 

„Si altă dezmierdare porni: invălui lung pulpele; se ar- 
cul pe şolduri... fugi pe spinare... 

Dinu simţi minuţele ude, pe obrazu-i fierbinte; le simţi 
apoi, apăsindu-i buclele ca pe un strugure cu boabe tari, pe 
care vrei să-l storci. 

tO bulboană roşie îi sorbea sîngele spre timple; şi bu- 
zele-i erau muşcate de aşteptarea sărutării. 

Intreaga lui fiinţă se prefăcea întrun țipăt pe care-l sfårmi 
cu dinţii, îl înăbuşi cu pumnii, şi tot străbate: 

Deschise ochii, apucă un măr, în neştire, îşi îngropă din- 
ţii adinc, sălbatec, în trupul acru... 

loana fugise; îi auzi paşii repezi. Ochii lui turburi o ur- 
măriră pănă pe dimb, de unde loana întoarse capul de-odată, 
descoperindu-l, 

ascunse chipul pe rogojină. 
ar inima lui neînirinată fugea după loana, ca un galop 
de faun, spre cringul cu ispite... 
* 


Pe plaja vinătă a cerului, fuga luminii, scăldată spre a- 
pus, în insule de mârgean,—risipise scoicile trandafirii ale no- 
rilor de sară. 


208 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dinu, cu trupul potolit de înot, păşea spre mal, urmatde 
valuri, —ca un păstor al turmelor strălucitoare cu spinâri de 


urg. 
i picăturile de apă, prelinse, scuturate depe el, cădeau 
cîntind, cu sunete de fiuer. 


Ea 


— loana! Mi-e dragă ioana! 

— Mi-e dragă loana! 

Mergea spre conac, prin livada cu pomii robiţi de rod, 
călcind harfele ferburilor. 

Cădeau poamele coapte depe crengi, cu zvonuri pline, 
şi de pe buzele copilului cădea —greu ca gutuile şi aromat ca 
naramzele — numele celei dragi. 

„Departe, spre soare-apuna, Mucenicii Amurgului aureo- 
laţi de nouri, aa boltirea zării, şi luminaţi de candele tăinuite 
prin pan necuvintau noaptea. 

mbrele veneau uşoare, purtind cu ele cățuile de-argint 
albastru, din care fumega pe dealuri, răsăritul lunei... 

— loana! Mi-e dragă loana! 

Mergea cu pas zvicnit, cîntind puterea unui nume. 

Sireapă dănțuire de nomazi în jurul unul foc, dragostea 
lui juca în jurul unui nume, 

Și gindurile-i fluturau ca plete negre de nomazi, şi răsu- 
nau ca salbele ţigăncelor, —căci sufletul şi gindurile-i se ro- 
teau la jarul unui nume: 

— Mi-e dragă loana!,. 


$ 
$ $ 


— Minincă, Dinule: nu vezi că te-ai sfrijit! 

— Ori eşti bolnăvioară, drăguță mioară ?,.. 

— Ei, Dinule! Acugi începe şcoala, şi o să tinjeşti după 
mincările de-acasă ! 

— Lăsaţi băiatul în pace! Nu vedeţi că-i îndrăgostit! 

— Vdioţilor !—le răspunse răstit tuturor, dar în gind, cu 
ochii pivoni in jos! 

è ce nu-l lägau în pace! li venea să plingă; zărise la 
celălalt capăt al mesei, pe Ioana ; zîmbea : pe semne, și ea se 
distra pe socoteala lui! 

Se simțea umilit, stinjenit... Tăcuse mereu, cu gindul in- 
chinat loanei,—şi tăcerea îl impotmolise ca o ninsoare! 

| se păru că a uitat sunetul oricărei vorbe; rostul ori- 
cărei mişcări! Şi felurile nu se mai isprăveau; şi glumele... 
glumele neroade! 

„Masa lungă de brad, întinsă afară, subt umbrarul de 
verdeață „de unde se vede frumos*,—huia de risetele mulţilor 


a VĂERIETĂ CSA Mie 25 


oaspeți din jurul ei, de ciocnetele paharelor, de zarva tacimu- 
iilor. 
ae miae mesei presărate cu flori de luncă, flăcările lu- 
minărilor, închise în globuri de cristal, se învăluiau în neliniş- 
r de noapte. 
si e, pe Azile iazului, sclipeau paftalele lunei ; pe 
cimp încolo, ardeau focuri de coceni, ca tufe de bujori... 

— Bravooo 1„.— Toate feţele se îndreptară spre capul me- 
sei, unde o uriaşă harbuzoaică, e raik ș fåptura de idol al 
broaştelor, pe o tavă de argint,—venise $ desăvirgească os- 
päțul. i 

Incepură de-avalma, prinsorile şi prorocirile : 

— Roş; ba galben! Aşi, e roz! Vom vedea ! 

Mama lui Dinu ti ciocâni coaja, cu familiaritate; fi täie 
capacele, crestindu-le oy dinlăuntru cite o cruce rubinie—era 
doar jertfa creştinească ;—şi începu înfelierea meşteşugită, a 
pîntecosului trup. 

EM nat | 

— Minuna 

Pe tot cuprinsul tăvii, se inălțau—räsfrinți în luciul ar- 

ului—gheţari de jar zimţat, prin care luceau viclean, ochii 
de diavoli ai sim or. 

Comesenii părură de-odată, nişte giganţi cu chipurile în- 
veselite de arătarea acestui Iad pitic! 

„Dinu trase cu coada ochiului, spreloana: li zâri mîinile 
mici luînd din minile groase ale bărbatului el o felie de harbuz: 

— Cum poate loana, să sufere lingă ea un om aşa de 

ăros! 
á Se gindi la trupul lui—curat ca un trup de fată—pe care 
loana îl privise, îl dezmierdase,—şi se bucură ca de o biruinţă. 


| Dinule, adă-mi te rog, ceva să mă învelesc: mi-e frig ! 
Cu aceste vorbe îl întîimpinase loana, ghemuită pe scara de 
jos a cerdacului din faţa casel. Şedea acolo singură, cu părul 
aprins din văpaia lunii, zgribulita de răcoare, ca o Domniţă a 
caiselor ; privea stelele, asculta greerii : era fermecătoare | 

„Ji adusese pelerina lui cea groasă, şi o pernă: să nu 
răcească stind de-a dreptul pe scara de pia 

— Noapte bună, Dinule. li sărutase mina cu stială, cu- 
viincios, abia atingind-o cu virful buzelor! Dar pelerina lui 
era pe umerii ei, o stringea în brațe! 

„Şi Dinu, adăpostit subt ra a în odaia lui, cu ochii 
închişi,—se simţi înduloşat fiin pelerina lui era fericită pe 
umerii loanei. 


Se X din somn, buimac, înfrigurat, cu inima 
strinsă. tinar poiana de lună din odaia Su; încreţi frun- 


FOIA: 


210 VIAŢA ROMINBASCĂ 


tea, cercind să desi să-şi amintească...: se visase 
mitorul şcolii, i penei aa ae 
pita aşteptind, lungit în patul strimt, clopoţelul deş- 
m îl chinuiau visurile acestea, spre sfirgitul 
atunci cind nopţile văratece se coc în vini i mai 
le CARa, Mite pompe de gindul şcolii | iati cuc 
Amiaza dela ma 
aii amoi Eagal 03. Aa iazului îi năpădi ameţitoare, ca su- 
.„ incepu să-i tremure inima i 
ATu idi a ao boltirea rochiei 1 jr PE pape 
mti dezmierdarea inceată... apoi pripită, umedă... im 
reper mărului muşcat... şi dori trupul IOANA, alături de ia mos 
fe te, aşa de tare, încit il serişniră dinţii,— şi-şi strinse în 
ate an le inimii, ca ţăndările a două trupuri fărmate unul 


„In noaptea de afară, tăcerea se i 
€ S nchegă o clipă, 
ca îngheţul Intr'un trup zgîrcit de ger... şi nimicită, A Aripa 
Orăcăitul broaştelor se inoda şi deznoda pe valuri ; se im- 
pa mmotea bolborosind în milul gras; se dezrobea clocotitor, ciu- 
da E pacea nopţii; se hurduca năuc, pe cimpii; se învirteja spre 
x KAA za du Aer red Ă ahoao paza grăunţare clară 
că cut sira pe-o zadarnică şi chinuită pleavă 
u ochii închişi, ţi-ai fi închipuit că ai in fa ri 
P pian app pierit dp lors aA rit ale pe (Pa aleea ap 
A era vilvoi — isbindu-se în trupul de piatră, cu pumnii 


colit E pă aa de cumplită dragostea broaştelor, pe iazul vis- 


I 


Cu zborul îngreuiat de polenul soarelui — cules de - 
jineii atitor zori, şi depe macii atltor amurguri — roiul cbr 


pe urmă zile de vară işi 
Pi a d T T gloriile de aur, spre naltele pri- 


„Dinu se mistuia. t 


Amiezi de-arindul o aşteptase lo 
lui ; nu venise; dece? Siia doar că ei pacali papaa en 


„„Răzvrătit, se zmulse depe malul | 
iară in per apal; trupul i se oror fe ari A motii- 
rea, — ca e 
Aaike 2 Apă spade, încrucişate printre pala 


VACANŢA CEA MARE 211 


petala E a 


Nu văzuse că pe celălalt mal trupul loanei, umbrit în tricou 
negru, îl înginase mişcările. 


„Pe clătinarea valurilor, capetele lor depărtate, ardeau, ca 
doi nuferi de rugină rostogoliţi pe țipsii de soare. 


+ 
+ + 


Te dogora, de după fiecare pom, suflarea faunului ceresc, cu 
chip de soare, — Și îi vedeai lucind prin frunze ochii de chilimbar . 

Inima toamnei zvicnea pe aproape: o auzeal necontenit, în 
căderea roadelor ; şi trupul toamnei era gol: aromele calde şi 
mirosul frunzelor de nuc îl vesteau astfel. 

ȘI i infiora aprigul vijiit de singe prin vine, care ridea 
în erburi... 


„„Tupilindu-se pe după trunchiurile pomilor, Dinu o urmărea 
pe loana. Conacul cu storurile lăsate oblădula somnul unora, jocul 
de rii al celorlalți. Ei singuri erau afară. 

văzuse eşind cu pledul subțioară: eşise după ea. 

„Ii lipi obrazul de trunchiul unui pom bătrin. 

Il stăpineau îndemnuri păgine: s'o ajungă dintrun salt; s'o 
cosească puternic, cu un braț; să-l trigă buzele cu dinţii ; şapoi 
să fugă... 

Tioma mergea ritmat, cu paşi dänțuitori. Erburile nalte îi 
incolăceau şerpuitor gleznele goale. 

Desluşise paşii lui Dinu, pe urmele ei; îi simțea salturile 
de licustă mare. Avintul lui o inviora. 

„Frunzele opriră vintul: murmurară, şoptiră, iră un sfat 
zorit. Cu gînd de joacă, loana îşi născoci o spaimă: că pomii 
pe'ntrecute, vor s'o ajungă, s'o prindă, s'o despoae: înfiorindu-i 
goliciunea cu alintarea € ipurilor lor bărboase, cu zămoasa să- 
rutată a roadelor buzate ; trecind-o unul altuia, din crengi în crengi. 

Şi începu să alerge, zvăpălată, cu ochii abia intredeschişi, 
cu părul iumegat în vint... pindită de ochii lui Dinu. 

Fără suflare, se opri subt un nuc, zvirii pledul pe iarbă, şi 
se prăbuşi rizind pe el. 

Trecură clipe crete de zumzetul albinelor. 

O veveriţă, cu coada de tutun roșcat, lumină frunzişul unul 
alun, şi se stinse. 

— Dinu ! 


—..l— 

— Dinu! Haide |... 

Eşi din ascunzătoare şi se apropie de loana, Se opri lingă 
ea, stingherit: se simţea prea inalt,—ca un plop cop dojenit 
de un spic. 

— Te-am prins, Dinule ! 


Y 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Drept pedeapsă, ai să-mi culegi fructe: da? 
a ia Die doamnă si — li plerise vitejia ! 
goană, ajunse la conac, luă un coşuleţ din suf 
şi se întoarse în livadă s'o despoae: ei ar | s, 

Intinsă cu fața în sus, cu mîinile subt cap, loana aştepta. 
E. livadă, o furtună scundă, dar vajnică, biruia crengile 

„Afipise de-abinelea, cînd simți tresărind o rostogolire la 
tara a = = wyp ii epet arp nA do soiul de fructe alergau 

k mascara t 
Dirai. lord. i ep prunci momiți de focul 
tn rr | A pingă mine | 
e supuse stingaciu, lungindu-se iarbă, 
tele care mărgineau iedul, 7 PR E 09 raes 

— Nu acolo! Vin'aici pe pled: ai loc! 

Se apropie, aşezindu-se turcește, sprijinit într'o 'mînă, la pi- 
cioarele loanei. Nu se simțea în largul lui. Nu îndrăznea s'o pri- 
iu aţă îi e la fructe! 

na mu intr'o pară. Mărgele dulci se rostogoliră di 
gril cp Natan bartia și res, Dinu îi rroma batista : 
, Mulţumindu-i, li vi imba - 
buzele , imbrobonate de suc, sei acea ri deal 

du-se privită, loa 
incantat: privită, na îndreptă spre el o tăţarnică 

— Să-ţi dau ?... Să nu-ţi dau ?,.. Ştii ce: Iți dau, numai fruc- 
tele pe care le vei ghici după aromă: te in 

— Cum, doamnă ? - bi 

pa vezi! 

ică în genunchi, tirindu-se | 
Li să p era u-se legănat lingă el, şi-i legă 
— Acum întinde-te pe pled, şi stai cuminte | 
apropie, de rin o piersică : — Ghici | 
inu respiră adinc, suflarea de tămie acri 3 

— Piezrsică, ză oa prea 

— Da: e a ta. 

Mai ghici un măr naiv, şi o renclodă cu miros de miere to- 
pe Apoi începu să şovăe. Răspundea incet, şi greşea ; parfumul 
oanei copleşea aromele fructelor, şi îl turbura. Fără să-şi dee 
seamă, își muşca mereu buzele, şi cu minile zmulgea apucat 
> de iarbă. 

ngenunchiată lingă el, loana se apleca în răstimpuri, du- 
cându-i rind pe riod, fructele, la nări: părea că alege = potri- 
veşte par seana, să le încrusteze pe chipul unui idol, 

„«Căzu o nucă, speriindu-i, și rămase led, amărită, 
III d. pent esit dia aria verde. tr yt e ji 

ocul oprit o clipă, incepu iară, loana îi intinse o ă, 
Aşteptind răspunsul, îi privi cu de-amănuntul nările ete de 
lumină, rotunjite de arome ; tresărirea dinţilor pe buzele umede; 


VACANŢA CEA MARE 213 


pielea feței, mai brună din pricina batistei care-o curma... şi o 
vină, sperios albăstrită, pe git... 

Se aplecă mai tare... mal tare... nu se putu stipini; îşi lipi 
gura închisă, de buzele lui Dinu; pruna îi căzu din mină. Stătură 
aşa, fără suflare, nemişcaţi. 

Cind se ridică, ameţită, desluşi o şoaptă — răspunsul lui Dinu: 

— Coarnă. 

— A ta e coarnal 

ȘI rizind, îl sărută pe amindoi obrajii. 


Cu coatele rezemate de pervazul ferestrei deschise, Dinu ve- 
ghea, obraz în obraz cu noaptea. 

Işi murmura tainic, după-amiaza din livadă: S'a aplecat... 
şuviţele ei mi-au învăluit fruntea, obrajii... şi i-am simţit gura 
udă, pe buzele mele,..; avea gustul coarnelor coapte... 

— Dece mi-a fost teamă ? Dece n'am sărutat-o ?... 

Buzele lui jilave de amintire şi de răcoarea nopții, se des- 
chideau şi se închideau tremurător, —străpezite de adinca ne- 
linişte a mugurilor care vor să inflorească timpuriu. 


+ * ES 

Lumina soarelui bätea strimb. 

Căpiţele de fin păreauun norod de broaşte țestoase, supus 
unei vrăji. De subt carapacele bombate de chilimbar verzui, gituri 
de umbră turtită, se întindeau tot mai departe, pe măsură ce soa- 
tele se incovoia spre im 

Lingă o căpiţă, Dinu se odihnea, cu capul pe genunchii 
loanei, împăcat, şi bogat de bucurii. Nu gindea nimic: sufletul 
lul era miros de sulfină spre loana. 

Veniseră acolo împreună: loana se culcase pe un braţ de 
fin, el alături; loana îl luase capul pe genunchi. 
Poate dormise de atunci! Nu-şi mai aducea aminte, 

Ivana îi netezea fruntea, îi inela părul pe degetele ei: tru- 
pul lui era un fuior ascultător, în minile loanei. 

Cînd deschidea ochii, zărea de-asupra lui un cuib de aur 
aureolat pe cer: părul loanei, soarele... 

Visul galben, de lene, al finului, umplea văzduhul. 


„„Trecură răţi sălbatece, cirduti, cirduri,,. 

Soarele întrezărit pe dealuri, era subțioara arămie a Toam- 
nei, al cărei braţ gol, alinta molatec cerul despietit pentru 
noapte... o clipă cimpia fu mai blondă; soarele puse... 


„„Porniră tăcuţi, mină în mină, spre conac, 

De-asupra capetelor lor tomnatece, cerci cu timple albastre, 
gindi limpede, lura plină : înseninarea apelor, a f:unzelor,a um- 
brëlor, 


Și 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 


PIC ——————————— 


* 


Dezgheţul lunii umpluse streşinele, crengile: picura tăcere 
in uluce; prin glasul păsărilor, cintec. 

Plopii... fumuri ascuţite de argint. 

Priveliştea era tremurătoare, şi grierii—ca picături de rouă 
în aţe de paianjen. 

„Dinu închise ochii umezi de lună; sufletul ii aţipi pe pă- 
rul loanei: o căpiță mică de soare, moale de miresme calde, 

Somnul izvori surizind: un riu de argint, în care ziua şi 
loana se oglindiră îmbinate, ca jocuri de luceteri galbeni, prin 
frunzare de aur, 


4 
* + 


Zările erau gingave de fulgere; de-asupra livezii, albastrul 
cerului răcoarea zăduful soarelui, Era o Infricoşare grea: se 
pregătea parcă pingărirea icoanei Domnului. 


„Dinu se prefăcea că doarme, cu capul pe genunchii loa- 
nei; loana se trudea să cetească, veghindu-i somnul. 

Bubuitul furtunii se apropia, răsunător, ca un galop de 
taur subt bolți de catacombe. 

Dinu tremura; îi dirdiiau dinţii. 

Privi din nou, piciorul gol, descoperit de vint, pănă sus, 
peste genunchi: rîvnea să-l apuce, să-l stringă, să-şi umple mina, 
stringindu-l... i 

Venea furtuna: înfiorări şi spaime... 

Trebuia se se hotărască odată. 

Se indemna: -— Haide... haide! 

işi lunecă braţul, Se opri. Degetele minii erau un ingheț 
crispat. Inaintă iar. Cuprinse rotunjimea tare a genunchiului ; 
încremeni, aștepiind. Ti fugise toată viaţa din trup, in braj, în 
mină, işi simțea braţul străin, eşit din el ca un şarpe dintr'o 
scorbură, 

Mina se tiri mai jos... cuprinse pulpa... zmunci trupul depă 
ea... şi Dinu se deşteptă cu buzele pe piciorul gol. 

Cadeau din cer picuri grei, ca depe un trup năduşit de 
groază. 

loana işi trase piciorul incet. Cuprinse apoi, cu minile, 
capul lui Dinu, şi începu să-l clatine ușor: 

— Deşteaptă-te, somnorosule: ne prinde ploaia! 

Se ridicară. Amindoi aveau obrajii aprinşi, ochii lucioşi, 

loava ii privi lung: 

— Ciji ani ai, Dinule? 

— Cincisprezece |... 

— Ştii Dinule, că-s bătrină! Pot să-ţi fiu mamăl.. 

O oceanică piriitură de dezgheţ polar, zgudui cerul. 


VACANŢA CEA MARE 215 


Porniră în goană, ţinindu-se de mină, 
Ploaia începu. 


Ud până la piele, Dinu fugi de-a dreptul în odaia lui, să 
se schimbe, 
Minţise loana! Minţise! Ştia el bine că nu avea decit 
douăzeci şi doi de ani! 

De ce-l minţise ? 

li sărutase piciorul! Piciorul loanei! 

Se privi în oglindă, cu dragoste, cu evlavie, ca pe o fla- 
mură glorioasă | 


Subt cerul afumat, Vara, despulată de tot avutul, de toate 
podoabele, gonită din casa ei,—plingea amarnic, şi blestema, 
scuturindu-și şi zmulgindu-şi părul lung... 


ill 


„ Pe semne, departe, departe, —pe acolo de unde în zilele de 
vară soarele se avinta voinic, pe cer;—coborau acum, în stră- 
vechi odăjdii de lumină, zilele Toamnei: cu Zorii care înalță în 
minile. lor galbene, racla străvezie a răsăriturilor de soare, în 
care odihnesc moaştele de aur ale celei dintăiu Toamne pămin- 
teşti; cu Amurgurile girbove de zare, purtind prin păduri toacele 
corbilor ; cu Vintul alb de anii lunii, cadelniţind pe inserat, tä- 
milia brumei... 

Pe semne, deacela pădurile îngenuncheau În frunzele lor ; 
deaceia castanii işi incepeau lungile mătănii; deaceia țălăn- 
gile cirezilor sunau vecernii pe cimpil; și deaceia ochiul de raze 
al cerului privea îngindurat prin triunghiul cocorilor... . 2. 

ae Lt 

Ea o desnădejde de crengi răstignite de-asupra pămintului, 
în zborul cirdurilor călătoare. 

Un piic de păsări se frinse pe zare, şi soarele căzu şi el, 
scuturat în nouri galbeni, ca o vremelnică poamă, coaptă pe 
creanga pribeagă, între frunzele pribege, 
sur „Dinu își întoarse capul spre loana, din mers; o întrebă 


— L-adevărat că plecaţi în străinătate ? 

— Da, Dinule; peste o săptămînă. 

Țăcură, Inserarea era palidă ca un ceai de tel, 

— ȘI eu plec... la şcoală... 

— Aşal!.. 

— Piec mini dimineaţă! 

Strinse mai tare brațul Ioanei, 

li era milă de cring, de toamnă, de el. Toate erau abătute, 
Antristătoare : satul din vale, cu grămada sărăcăcioasă de căsuțe 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


albe, ca un cimitir ovreesc; copilaşul desculţ, care-i privise lung, 
cu căciula în mină, ca la o inmormintare; mugetul unei vaci, 
de-asupra cimpiei părăginite... 

Se apropiau de conac. 

— La cite ceasuri pleci, Dinule ? 

— La cinci jumătate. 

li tremurase glasul. 

„„loana îl cuprinse în braţe, işi lipi obrazul de lzcrimile lui, 
—şi rămaseră fără de gral, stringi unul în altul de gindul” des- 
părțirii, ca un pom umed de sevă, despicat în două. 


După masă işi luă rămas bun, dela oaspeţii conacului, dela 
Dăchaţă săi, dela loana: îi sărută mina, faţă cu ceilalţi, Apoi fugi 
afa 

Colindă livada scuturată, se cobori la iaz şi regăsi pe lo- 
cul unde loana îi dezmierdase trupul, amintirea cea dintăiu. 

Rătăci pretutindeni, umil, îndurind o altă toamnă pe fie- 
care loc scump. 

Tirziu, se indreptă spre conac. Lumina lunii îl împovăra ca 
tăcerea unei mulțimi. Grămezile de frunze îl cuprindeau paşii, 
insoțindu-l cu oftări uscate. 

— loana !* Zgribulită întrun şal, cu capul descoperit, îl 
aştepta pe scări: ca şi odinioară cînd o întilnise tot acolo... 

Veni spre loana, întremat de cea din urmă bucurie, Inge- 
nunchie la marginea scărilor; își aplecă fruntea pe genunchii 
ei... 

loana îi sărută părul, fruntea, ochii, buzele; apoi fugi. 

Era singur. Lingă el, un greer scincea subțire. 


IV 


Işi aştepta „rindul“ pe scaunul cu spetează de lemn, ro- 
tunjită la capăt cu un rotocol de hirtie. 

Surise amar, amintindu-și vorbele directorului: Îi adunase 
pe cei din „cursul superior“ în amfiteatru. Intre altele, le 

use : 
iu — Sinteţi băeţi mari, acum; vorbesc cu voi dela om la om, 
nu-i aşa! Pentru respectarea igienei, şi pentru a da pilda cea 
bună, celor mai mici, din cursul înferior,—irebue să vă tundeţi 
cu numărul unu... 

ŞI i se pâruse câ directorul îl privise pe el, mai cu dina- 
dins: părul lui era vestit între colegi, fiindcă „friza natural”. 
Ceilalţi se răsvrâtiseră: înjghebaseră intruniri în repetitor, cu 
discursuri; făcuseră tainic, în dormitor, legămint de nesupunere, 
faţă de această „nemaipomenită persecuție !“ 

El se resemnase; ii era lene să mai lupte: prea era abătut! 

„Ji țiuiau urechile de cintecele sprintene ale foarțecilor ! 
Alături de el, un domn-—care-şi ţinea pintecele pe genunchi, ca 


z VACANŢA CEA MARE o 217 


pe altcineva, mal mic—işi răsuci musteața, întinse gitul spre o- 
glindă, încruntind sprincenile ; se dădu tera gre e cu 
cosmetic; iar se e de oglindă, cercetindu-şi cu băgare de 
samă faţa pudrată, ca pe un pergament cu buchi mici; şi în- 
sfîrşit. începu să-şi închee gulerul crohmolit, ofind. 

Prin oglindă, Dinu mai văzu două capete: unul chel, cu 
frunte pintecoasă, al cărui craniu era curmat din timplă în tim- 
plă, de un portativ sur; celălalt, cu păr negru scurs pănă jos 
pe cap în poi. murdare caşi gulerul care le acoperea. 

A pe asr = ' rir à e Aio sufletul, ca un vint, de- 
) prinse într'o rățişare de largă i min- 
tirsle, e toate locurile... g a EER peur cva 

ind deschise ochii, îşi privi părul, lung: părea nelini 
de-aramă, strinsă de pe grie, din toamna Caah, din poate 
gurile soarelui pe iaz; părea dezmierdare întrupată din părul 
loanei... 

— Doriţi să vi-l scurtăm? 

Tresări: îi venise rindul, 

— Cu numărul unu. 

Theane li 

ânea maşina rece, şerpuind buclele rosi 
în valuri mici şi plingătoare, teoria obrajii. An a 
ei, anap frunzele toamnei lui, 
se despuia sufletul. Inchise ochii, - - 
e ieber ii. Incepură să-i picure ja 

— Sinteţi suferind ? 

Ta pent pari am migrene. 

n băeţei soios, la un semn al „patronului“ - 
ture w u păral care lumina ră Led TO 

şi de acolo, mat singur. strînse în paltonul - 
formă, Îşi ridică gulerul şi se îndreptă spre sati. TSR + 


Un copilaş mărunt, cu geanta in spate, cu citev 
intr'o mină, cu calamara în cealaltă, —se împiedică Ares: 
şi căzu, scăpind castanele şi calamara pe trotuar. 
str 0 mea răspindi pe asfaltul prăfuit un buchet de violete 
Copilaşul se ridică plingind, zguduit d i 
nii pe oah apopo parcă arte ea ETA STENE 
inu îi r şapca, i-o puse pe cap, îi alintă obrajii a- 
prinşi şi trecu mai departe, păstrind în ochi drăgălaşa br d 


d ep It ca pe un mărţizor găsit în stradă, pentru minni- 
ui. 


Ione! Teodoreanu 


PP i le -ts 


Toamnă... 


Mamā, 

Să-mi spui de ce-s bolnavi copacii, 
De ce-s aşa de galbeni şi de goi, 
De ce le cade frunza prin noroi, 
De ce-s aşa de singuri azi, săracii... 


Mamă, 

Să-mi spui atiţia nori unde se duc, 
De ce-au venit să nu mai fie soare, 
De ce e cerul vinăt spre 'nserare, 
De ca sint negre frunzele de nuc. 


Mamă, 

Să-mi spui în lume cine a murit 
De s'au uscat atitea frunze moarte, 
De au rămas pădurile deşarte, 
De-i tot pămintu-atita de mihnit. 


Mamă, 

De ce e ctmpu-atita de pustiu 

Şi peste tot e parcă fum mereu; 
Oare-a murit în ceruri Dumnezeu, 
Sau vint-o noapte mare, şi-i tirziu... 


Demostene Botez 


oa... 


d det! i . dni (ik caD F 


Opera financiară a d-lui Titulescu, Ministru de 
Finanţe, şi cerințele timpului de față 


întrucît măsurile d-iui Titulescu asanează criza socială. 


„Mai muli ca oricind problemul fi- 
nanclar e aż! expresiunea langibilă 
a problemulni social, pe care răz-= 
bolul a avut darul să-l aşeze subi 
prisma mondială”. 

(N. Titulescu, Ministru de Finanţe 
Exp. de motive la budget p. 3). 


In toate timpurile în adincul sufletesc al maselor a existat în 
stare latentă germenele crizelor sociale, manifestate printr'o luptă de 
clasă cind mai aparentă sau mai violentă, cind mal domoală şi mai 
reținută. Cu toate acestea Istoria nu cunoaşte un precedent care să 
fi repue-mai brusc și mai brutal chestiunea socială ca războlu! mon- 
diaji. Lucrul nu trebue să ne mire. După revendicările din ce lin ce mai mari 
şi mai susținute ale claselor muncitoare dinainte de 1916, cel mal mare 
tăzboiu din cite cunoaşte pănă acum istoria, prin faptul care era de 
aşteptat, că ororile lui fizice și morale au atins mai ales masele, prin 
subproducția fatală care l-a însoțit și prin deplasarea bruscă și injustă 
dè averi care i-a caracterizat, nu putea să nu aibă ca urmare deslăn- 
țuirea luptei de clasă. Unele din ţările beligerante,—și nu cu necesi- 
tate cele învinse,—au căzut pradă deslănțuirii violente a crize! sociale, 

Altele avind norocul să nu îl îndeplinit pănă ia acest moment 
critic condițiile triste ale izbucnirii violente, simt totuși că la baza 
edificiului lor social ceva clocotește şi ceva se clatină, De altfel pentru 
a se vorbi de o criză socială care pune în pericol vizța unui stat nu 
e nevoe numai decit de vărsări de singe sau alte violențe; simpla 
frecare şi ură neobișnuită dintre clase e suficientă pentru a paraliza 
mersul maşinii sociale. Deaceia, toți oamenii de stat—deja demult 
îngrijoraţi — caută mijloacele cele mai potrivite, dacă ele există spre a 
preveni o criză mai acută; lar dacă criza acută ar fi do acum ex- 


220 VIAŢA RCMINE 


clusă, să Inlăture cauzele clocotirii care turbură dezvoltarea armonică 
a vieţii sociale, 

Unii cred că singura condiție a restaurării relative a armoalei, 
ar (| de natură economică și anune arfi intensificarea producţiei ; dar 
alții mai clar văzători, pe lingă Imposibilitatea de fapt a punerii in 
aplicare imediată a acestul remediu, consideră că repararea injusti- 
țiilor produse de războiu este primordial indispensabilă pentru o ame- 
liorare a situaţiei. 

In timp de subproducție pentru moment lasurmontabiiă, nu există 
în mina Statului alt mijloc mai indicat de pus în aplicare decit ca,—menţi- 
nindu-se pe terenul organizaţiei actuale burgheze și tocmai în acest scop, 
—să incerce o mal justă repartiție a bunurilor rămase, şi aceasta nu 
se poate face decit printr'un sistem adequat de impozite, adică prin- 
tran mijloc financiar, sau cum am zis nol din punctul nostru de ve- 
dere, printr'un socialism de tăzbolu calculat şi volt. 

Unii cred că un sistem ideal de impoziție nu trebue să aibă nici 
o preocupare de ordin social, ci numai una de ordin pur fiscal, Este 
teoria deja veche demult combătută și nesusţinibilă decit într'o so- 
cietate ideală, unde marile Injustiții sint de domeniul trecutului sau zi 
manifestărilor culpabile a unor izolați. 

Alţii cred că nici un sistem fiscal, oricit de perfect şi bine in- 
teaționat ar fi conceput, nu poate să indeplinească și o misiune so- 
claiă pe lingă cea fiscală, chiar dacă ar fi de dorit în principiu, subt pe- 
deapsă pentru el şi pentru societate de a nu atinge nici una nici alta 
din cele două misiuni încredințate. 

ŞI cu toate acestea in timpurile moderne știința preconizează că 
un sistem rațional de impozite nu trebue şi nu poate să nu aibă preo- 
capări şi etecte da ordin social, pe lingă—se ințelege—cfectele lui cli- 
sice de ordin fiscal. lar dacă aceasta este adevărat în principiu,—în 
urma războiului mondlal,—adică a celui mai mare făuritor de nedrep- 
tăți, misiunea socială a impozitului revine pe primul plan, iar pentru 
unele forme ale impozitelor, misiunea socială trebue să fie misiunea 
lor exclusivă, 

in ce mod impozitul poate urmări şi atinge dreptatea socială ? 

In general vorbind prin roaderea sistematică a averilor cu cit 
sint mai mari şi mal puțin muncite şi prin cruțarea sistematică a s- 
verilor cu cit sint mai mici şi mai muncite. Aceasta nu este in fond 
—deși mai intirect—decit expresia unel opere de repartiție, 

In special vorbind,—dacă avem în vedere numai impozitul nor- 
mal—adică acela care nu atinge decit o parte dia venita! particuia- 
rilor,—atunci concepția progresivităţii pronunţate a cotelor, oprind a- 
cumuläri prea mari de avuţii în viitor, poate odată cu dreptatea pro- 
priu zis fiscală, să prepare o intăptuire relativă a dreptății sociale 
în viitor, consacrind insă, bine înțeles, nedreptățile sociale deja intăp- 
tuite până Ja punerea lul fa aplcare. 

Dacă însă la un moment dat, nevoi complexe impun aşezarea 
unui impozit chiar pe capital, atunci este evident că pe lingă drep- 
tatea propriu zis fiscală, realizată in general prin preluarea progrè- 


* La noi jumălale din opera imbunălăjirii reparitiției şi anume 
acela a bunurilor deja demuli rău reparlizale, s'a tăcul prin expro- 
prierea rurală, Rămine acum de realiza! repartiția bunurilor rău de- 

lasate de războiv, precum şi repartiția pagubelor şi mal ales a mari- 
or sarcini care apasă azi pe umerii najiunil. 


OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 221 


sivă din venit, se poate Iniäptul eo Ipso dreptatea socială chiar subt 
forma reparării !ajustițiilor deja înfăptuite. 

Or, in momentele actuale ne găsim în fața a două feluri de ne- 
dreptăți soclale: una maf veche și mai domoală rezultind din lipsa 
pănă la războlu a unui sistem de impozite care să satisfacă cel puțin 
dreptatea fiscală pria impedecarea acumulărilor injuste pentru viitor; 
alta cu mult mai importantă, căciemai presantă și mai acută, rezul. 
tind din deplasarea bruscă și neintemeiată a avuţillor produse din 
cauza războlului şi a politicei financiare din timpul lui, celace a 
petmis îmbogățirea unora în dauna altora fără nici un titlu nou, 

De aci urmează că sistemul de impozite ce trebuia neaparat să 
instituim după războlu, era acela care,-—după satisfacerea nevoii fis- 
cale şi a dreptăţii fiscale propriu zise,—să remedieze ambele feluri de 
injustiţii sociale de mai sus, cu precăderea celei mai presante. 

D. Ministru de Finanţe,—judecind după teoretizarea monumentală 
ce însoţeşte opera sa financiară, — este și d-sa un adept al ideii că 
impozitele trebue să urmărească neaparat o misiune socială, au numai 
una fiscală. 

Dar cum rezolvă In fapt opera d-lui Titulescu chestiunea drep- 
tăţii sociale? 

Pentru a răspunde la această intrebare, să trecem în revistă în 
mod succint diferite impozite ce compun opera d-lui Titulescu şi a- 
pame: impozit progresiv pe venit, impozit pe avere şi Inibogăţirea 
de războiu, impozit pe succesiuni, impozit pe lux și cifra de afaceri 
precum și situația impozitelor indirecte. 

Impozit progresiv pe venit.— Sistemul dărilor noastre directe 
de pănă azi era cit se poste de rudimentar atit din cauza lipsei Ini 
de elasticitate cit și din cauza lipsei la baza lui a unui criteriu de 
dreptate. Proporţionalitatea fiind ideia lui de bază, bogaţii cag! sä- 
racij plăteau până la un punct la fel, din punct de vedere economic, 
iar dela un anumit punct, săracii plâteau mai mult decit cel avuţi, dia 
cauza lipsel de suplețe adequată, inerantă proporționalității. Lăsăm la 
oparte faptul că unele dări, precum patentele și In special capitația, 
nu erau nici măcar proporţionale ci fixate arbitrar, precum şi faptul 
că Impertecțiile care caracterizau vechiul sistem, făceau ca o bună 
patte din veniturile cetăţenilor să nu fie de loc atinse, chiar fa do- 
meniul impozitelor proporționale, 

Reforma contribuţiilor noastre directe conform cu nouile date ale 
şiiinței era deci — deja demult — o chestiune arzătoare, dar care n'a 
putut f) rezolvată la timp din cauza sclerozei democratismului nostru, 

Cea dintăiu incercare în sensul înlocuirii tuturor dărilor directe 
cu un singur Impozit progresiv pe venit, tip german, a făcat-o Em. 
necaz la 1910, fără însă ca această frumoasă incercare să re- 
uşască, j 

Tocmal cu 10 ani mal tirziu, necesități de toate felurile prestod, 
d. dr. 1. N. Angelescu—ţăcindu-se ecoul exigențelor timpului—alcă- 
tueşte un proect de impozit progresiv pe venit, inspiiat mai ales după 
varianta legii Italiene, pe care-l depune pe biuroul Camerei dia ini- 
țativă parlamentară In Decemb., 1920, proect care rămine însă fără ur- 
mare oficială, intrucit In curind guvernul avea să prezinte şi el un 
asemenea proect, 

In adevăr, d. Ministru de Finanţe prezintă îndată după acela 
proectul său de reformă a impozitelor directe, introducind pentru prima 
oară în Rominia impozitul progresiv pe venit subt forma cedulară și 
globală reunite. 


fi 


222 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In materie de Impozit pe venit două erau excepţiile dominante 
ale orel actuaie: a) impozitul unic progresiv pe venitul giobal, care 
taxează după o scară progresivă Intregul venit net al contribuabilului 
fără a ține samă de diferitele lui surse, lar pentru o uşoară discri- 
minare după sursa avuturilor se complectează impozitul global prin- 
tr'un impozit complimentar pe capital (au impozit pe avere, cl plătit 
tot din venit) diferit cotat după cum averea provine din muncă exciu- 
sivă, sau dia capitai,—acesta estetipul de impozit pe venit german ia 
care progresivitatea primează discriminarea; b) impozitul cedular 
care împarte veniturile după diferitele lul surse, fiecare sursă fiind 
taxată cu o cotă mai mult sau mai puţin ridicată după cum e vorba 
de un vealt rezultind din capital fără muncă, din capital cu muncă, 
său din muncă exclusivă, și in urmă după diferitele taxări de mai 
sus,—in priaciplu proporţionale,—venitul net global al contribuabilului 
este atins in subsidiar de un impozit complimentar progresiv şi care 
constitue ejementul personal al impoziţiei, Acesta este tipul sistemului 
engiez income tax și super tax, care în ultima lui etapă evolutivă 
pretinde să intăptuiască atit cea mai perfectă discriminare după pos- 
tulatele dreptății cit şi cea mai largă aplicare a principiului personal 
al progresivității, * 

Legea d-lui Titulesca adoptă sistemul englez, mal ales subt 


forma în care el a fost aplicat fa Franţa de cătră cel de al doilea , 


proect Caillaux (1907) devenit în urma unor transformări, complectâri 
şi multe discuții actuala lege a contribuţiilor directe in Franţa, pre- 
cum şi în unele privinţe subt forma În care sistemul englez a fost a- 
plicat in Italja pria legea contribuţiilor directe, votată și acolo tot 
după războlu. 

In general vorbind, legea contribuţiilor directe a d-lui Titulescu 
pare a ține gamă de ultimele pertecționări ştiinţifice ale sistemului, 
căutind chiar pe alocurea să adaoge ea insăşi cite ceva la ultimele 
perfecționări. 

istemul cedular al d-lui Ministru de Finanţe imparte toate ve- 
nituriie în 7 categorii sau „cedule denumite alfabetic, precum ur- 
mează ; 

Ced. A.— Cuprinde venitul proprietăţilor funciare nectădite; ceta 
ei de impozit e de 15 la sută cu o mică degrevare în caz cind ve- 
mitul nu trece de 6000 lel anual, de 10 la sută pentru vii și livezi de 
pomi roditori dacă acestea nu trec de un hectar, de 18 la sută dacă 
erupe e arendat şi de 34 la sută dacă contribuabilui e absenteist 
art. 3). 

ed. B.— Venitul proprietăților funciare clădite a cărul cotă e 
15 la sută cu degrevările următoare: dacă venitul nu trece de 3008 
iel, venitul imposabil se reduce lao treime; iar dacă trece de această 
stimă, dar nu trece peste 10000 lel, porțiunea până la 5000 se reduce 
la o cincime (art. 12, vezi insă și art. 14 al, e.). Parlamentul a a- 
dăugat un art. 17 bis, care impune pe absenteişti la 30 ia sată inloc 
de 15 la sută cu o singură excepţiune! 

Ced. C.— Cuprinde o nouă masă impozabilă, necunoscută dreptului 
vechiu fiscal şi anume: venitul expioatațiunilor agricole, deosebit de 
venitul impus la Ced. A., care era egal nu cu venitul real, ci numai ca 
valoarea locativă a pămintului. impreună cu Ced, A, aceasta este ce. 


Discriminarea la cedule a avut la incepul fa Anglia un sim- 

plu scop de ușurare a evaluărilor și încasărilor şi abia licalu - mai 

sies în Franja şi jolie - s'a lăcul după anumite crilerii de drepiaie 
scală. i 


că PREA > A A 


i OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 223 
dula poate cea mai importantă, intrucit ambele privesc masa noastră 
muncitoare principală, adică țărănimea proprietară mică de pămiat. 
Cota impusă este 12 la sută (excepțional 18 la sută) cu o mică de- 
grevare dacă venitul acestei cedule nu trece de 3000 lei (art. 18—19 
din lege). 

Ced. D.— Venitul intreprinderilor Industriale și comerciale a că- 
rel cotă este de 10 ia sută pentru venitul fabricilor, intreorinderilor 
miniere şi de transport, și de 12 la sută pentru veniturile comerciale 
propriu zist,—afară de cazul celor ce fac operațiuni de bancă, scosi 
sau imprumut cloud cota e de 14 la sută. Veniturile socletăților sint 
de două or! impuse : odată în mina societăţii (Ced. D}, altă dată în 
mina actionarului (Ced. G). 

Ced. E.— Veniturile rezultind din profesiuni şi ocupațiuni neco- 
merciale ca : profesiuni libere, orice alte exploataţiuni lucrative de 
orice fel. Aceasta este „cedula sweeping, cedula maturi“, o cedulă 
foarte largă intrucit adună pentru impunere toate veniturile de orice 
fet care nu sint prevăzute în special în nici o altă cedulă. Cota este 
de 10 la sută redusă pentru dijma sătenilor la 8 la sută şi cu o de- 
grevare constind fn a socoti numa! pe jumătate porțiunea venitului 
până la 300) lei, dacă totalul acestui venit nu trece de 12000 lel. 

Ced. F.—Leturi, indemnități, salarii, pensiuni şi rente viagere 
impuse cu 6 la sută, însemnată cedulă flindeă priveşte impozitele pe 
care ie plăteşte clasa muncitoare propriu zisă. 

In fine Ced. G.—Venitul valorilor mobiliare, creanţelor, depozi- 
telor şi garanțiilor atinse în genera! cu 15la sută, redus la 13 la sută 
dacă e vorba de venituri din obligaţiuni cu dobindă până la 5 la sută 
şi din titluri ale societăţilor pur industriale,—și la 12 la sută dacă 
e vorba de venitul depozitelor Ja bănci, 

Acesta e capitolul impozitelor cadulare, 

După ce veniturile plătesc impozitele proporționale de mai sas, 
ctiace rămine contribuabilului ca elemente de venit absolut nel, se 
adună și astfel avem cifra venitului globai netal contribuabilului, Acest 
venit net este supus la un nou impozit complimentar, care de data 
aceasta atinge venitul în totalitatea lui fără a mai avea în ve- 
dere sursele lui diferite,—aceasta a fost opera impozitelor cadulare,— 
ci ate.în vedere numai persoana contribuabilului şi cifra totală a ve- 
niturilor sale pe care le atacă astfel după o scară progresivă cit se 
poate de redusă fără să fie zero ia veniturile cele mai mici şi după 
o cotă cu atit .mai mare cu cit ne ridicăm pe scară. Cota impunerii, 
după ce se operează unele scutiri şi degrevări ja bază,—esta de 2 la 
sută la veniturile pănă ia 10000 de lei şi merge împărțind creşterea 
cifrei veniturilor in tranșe, atinsa cu o cotă din ce în ce mai mare 
pănă cind atinge aproape 50 la sută la un venit de 20 milioane, de unde 
cota rămine staționară (art. 64 al. 1 din lege). 

Acesta este impozitul complimentar pe venitul global. 

Este uşor de remarcat că afară de Cedula C, care cuprinde ve- 
niturile exploatărilor agricole,—aproape toate celelalte impozite ce- 
dolare nu sint decit vechile impozite: foncieră (Ced. A şi B), patentă, 
impozite pe veniturile valorilor mobiliare, taxa pe salarii,— denumite 
şi catalogate altfel și mai ales cotate altle! în sensul unei măriri a 
cotelor; * se poate vorbi chiar de o diferenţiere a naturii lor, intrucit 


Să remarcăm toluși că ced. E. cuprinzind „orice ali veni! pe- 
riodic sau accidental”, cu toule că n'ar fl prerărul anume în vre-o ce- 


224 pă VIAŢA ROMINEASCĂ 


ținindu-se samă în noul sistem de anumite elemente personale privi- 
toare la contribuabili, se tinde a se Introduce pe cit se poate chiar fa 
domeniul acestor Impozite, —personalitatea Impoziţiel. Ca toate aces- 
tea trăsătura fundamentală a impozitelor cedulare rămîne propor- 
ționalitatea caracteristică vechilor impozite, 

Adevăratul element nou și important în noul sistem al contri- 
buțiilor directe stă In înființarea impozitului complimentar pe veni- 
tul global care,—dată fiind progresivitatea care stă ia baza concep- 
ției lui, unită cu scutirile și degrevările la bază,—tinde să trans- 
ferme impoziția din reală ce era în personală și din proporționată 
ce era în progresivă, 

Aşa dar discriminarea veniturilor unită cu progresivitatea im- 
pumerii, lată cele două elemente care își dau mina În sistemele mo- 
derne pentru a înfăptui maximul de dreptate fiscală şi indirect so- 
cială. 

In sistemul german, progresivitatea este principalul, discrimi- 
marea accesoriul, iar in sistemul englez şi al nostru discriminarea 
pare principalul şi progresivitatea accesoriul. 

In general vorbind se poate zice că sistemul cedular preocupat mai 
ales de discriminare, cu ocazia împărțirii veniturilor în diferitele ce- 
dule, dă un prea mare cimp de aplicare—și se pare că e greu să facă 
altte!—proporționalității care este tipul Impoziţiei injuste şi nedemo- 
crate; abia în subsidiar şi anume cu ocazia impozitului complimentar 
pe venitul global, progresivitatea, adică baza dreptăţii In materie fis- 
cală, işi găseşte şi ea cimpul de aplicare. 

Dacă sistemul e combinat în aşa fel încti rendementul impozi- 
telor cedulare este mai mare decit rendementut impozitului pe venitul 
global, atunel, evident, proporționalitatea —adică injustiția fiscală— 
subt cuvint că urmăreşte discriminarea, predomină asupra progre- 
sivițății care reprezintă justiția în impunere şi atunci opera de con- 
formare a sistemului contribuţiilor directe cu principiile justiției şi 
ale democraţiei se reduce ia prea puțin iucru. Se pare că sistemul 
german căși proectul rămas tără urmare in Franța al lui Doumer, 
dau mai puțin loc la această rea urmare,” 

Sistemut ceduiar at d-iui Titulescu este în așa fel întocmit în- 
cît rendementul impozitelor cedulare reprezintă, la un total al între- 
gului rendement al contribuţiilor directe de 1,663,000.000 (după pre- 
vederea cea mai optimistă),—cifra foarte mare de 1,260,000,000, pe 
cind readementul impozitului progresiv pe venitul global este numai de 
403,000,000.** Aşa dar sistemul nou al contribuţiilor directe nu ne 
dă pe bază de progresivitate propriu zisă decit o pătrime din tota- 
iul impozitelor directe; trei pătrimi ni le furnizează în principin 
sistemul vechiu al proporționalității,—dreptatea Jiscală este astfel 
numai pe un sfert satisfăcută, dacă am putea zice așa. 

Trebue să recunoaştem insă că odată adoptat sistemul cedular, 
la locul celai unic progresiv pe venitul global,—el e supus, ta minile 


dulă, - iransiormă concepția veche a impozitului care nu alingea decil 
ce cuprindea legea expres, - într'una care dă bilitale Sialului să-și 
ia parlea din orice veni! imaginabii al particularilor. 

În schimb sisi. german nu permite ca cel englez realizarea 
stopajului la sursă - adică alingerea veniturilor inainte chiar ca ele să 
intre in mina contrituabilului. 

Exp. de moilve. Moallor p. 2424 Desb. C, 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 225 


d-lul Titulescu și mai ales a Comisiei fiscale, unor remanleri, care 
sint tot atitea Imbunătăţiri din punct de vedere al dreptății fiscale, 
lată pe cele mai insemnate. 

In primul rind, —deşi în principiu sistemul cedular nu se pretează 
comod la instituirea progresivității, ci numal la proporționatitate şi 
discriminare, totuși d. Titulescu proprio moto și citeodată complectat 
de comisia fiscală şi de parlament,—spre deosebire de legiuitorul fran- 
cer care nu are decit o singură cotă pentru fiecare cedală,—prevede 
pentru fiecare cedulă 2 sau chiar 3 cote Insoţite şi de uncie degre- 
väri după anumite considerațiual de justiție fiscală, căutird astfel să 
introducă un rudiment de progresivitate şi la cedule, 

Astiei ced. A are trel cote 10, 15, 18 precum şi scutiri prevă- 
zute la art, 8 punct 2; ced, B. 15 la sută cu degrevări prevăzute de 
art. 12 al. 2 şi scutiri la al. b art, 17 ; Ced. C. 12 şi 18 cu o mică 
degrevare ; ced. D. 10, 12 și 14 la sută cu degrevări la bază cuprin- 
se in art. 25 şi aşa mai departe cu mici diferențe de cote şi degre- 
vări la bază. 

Ceva mal mult: la art. 20, pentru a se tempera nedreptatea 
proporționalității dela ced. D. (ven. industr. şi comerț) se introduce 
e suprataxă pe veniturile urcate şi anume unu la mie pe cifra de a- 
faceri Intre 500 mii şi un milion sporită cu unu la mie pe fiecare nou 
miljona pănă la 4 milioane. Această suprataxă este pusă chiar la ce- 
dută şi deci in afară de impozitul complimentar pe venitul global pe 
care contribuabilui || va plăti după regula comună, ideia unei su- 
prataxe progresive a veniturilor urcate, chiar la cedulă, s'a admis în 
Franța numai ca o taxă asupra marilor magazine din cauza dorinţii 
legiuitorului „de résister au courant qui emporte la société vers la 
concentration industrielle et comerciale et de mettre au service du 
petit comerce les armes fiscales dirigées contre WVincontestable supé- 
tiorité économique de ses concurents* (Alix Tr. de la sc, des Fin. 
p. 507—508 Ed. 921).—D. Titulescu inspirindu-se dela principiul mai 
general de justiție al aplicării progresivitäții și la cedule dă princi- 
piului restrins la Francezi, o aplicabilitate generală la toate afacerile 
in sti! mare. 

Comisia fiscală, adăogind un nou aliniat la art. 30, schimbă mo- 
dul de taxare cind e vorba de contribuabilii obligați la publicarea 
bilanţului sau care, avind registre regulat ținute, pot dovedi fiscului 
cifra reală a venitului lor net. Pentru aceştia, în loc de taxa de mal 
sus pe cifra de afaceri, se prevede o taxă specială de 1—20 la sută 
pe venitul efectiv care trece de 30.000 lei „după rentabilitatea capi- 
tatului, adică după raporturile dintre beneticiul net şi capitalul pus 
în intreprindere“, Comparativ cu taxarea pe cifra de afaceri, taxa- 
rea pe venit poate fi mai dulce sau mal aspră după împrejurările 
concrete diferite, 

ln afară de aceasta, după cum la cedule d. Ministru de Fi- 
manțe incearcă să asupleze proporționalitatea cu o uşoară progresi- 
vitate, tot asttel—şi aceasta è şi mai important—la impunerea pe 
venitul global d-sa Introduce o nouă discriminare in domeniul in- 
suşi at progresivității impozitului pe venitul global, 

In acest scop se prevede reducerea veniturilor cedulare în cal- 
culul venitului general astfel: pentru veniturile din capital şi muncă 
reducerea e de 20—30 la sută, pentru venitul protesiunilor libere şi 
ocupații necomerciale 30 ia sută, pentru cele dia salarii 50 ia sută. 
(Exp. de motive, p. 2404, Monit. şi art 58 din lege), Pentru realiza- 


i le bi ae DER Pe i il dr În LUAT- Bi 
i ak; e AU ao 


„226 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


rea acestei discriminări lalienii, deşi au un sistem cedular în unele 


puncte diferit de al nostru tocmai spre a introduce o mai largă dis-" 


criminare, au recurs în 919 (pe lingă împărțirea chiar a cedulelor 
în acest spirit) la ua impozit pe capita! de 1 la mie, 

Acestea sint îmbunătățirile in sensul dreptății fiscale din siste- 
mul d-lui Titulescu, 

lată acum lacunele lui din acelaşi punct de vedere. 

Idealul combinării discriminării cu progresivitatea pe toată linia, 
cere introducerea la cedule subt o formă sau alta a elementului per- 
sonal al progresivităţii Dar tendința |n acest sess a legii d-lui Ti- 
tulescu este incă departe de a infăptui deziderate măcar mijlocii. Ast- 
fel suprataxa veniturilor cedulare urcate nu e prevăzută decit la 
cedula D.; ar fi fost de dorit ca acest sistem san un equivalent să 
asupleze toate cedulele, pentru a atenua astfel in mod simțitor efec- 
tele nedemocratice ale proporţionalității. Tot astfel degrevârile și 
scutirile veniturilor cedulare mici au, ori o amploare cit se poate de 
restrinsă, ori ele lipsesc complect. Aşa de ex. dacă la ced. B. gä- 
sim in art. 17 al, b o însemnată scutire in baza căreia casele de lo- 
cuit ale agricaltorilor sint apărate de orice impozit, —celelalte degre- 
väri prevāzute la ced. A. şi B. (art. 8p. 2 c. b» n. cu 7 al, c și 14 
al, d şi e) sint mici şi condiţionate, iar la ced. C ele se reduc la o 
singură degrevare mică și condiționată. Nici scăderi pentru asigurări 
in contra riscurilor, nici scăderi de dobinzi pentiu sumele imprumu- 
tate în vederea exploatării la ced, C,! Coeficientul fa valoarea loca- 
tivă pe baza căreia se fixează pe categorii impersonale venitul im- 
pozabil al acestei cedule, este rigid—căci e aproape cu totul lipsit de 
elemente in legătură cu starea de fapt și persoana contribuabilului, 
care i-ar da o relativă elasticitate, * 

Această cedulă care priveşte venitul unei prea insemnate părți din 
populația producătoare este cu mult mai democratic tratată de ex, 
in sistemul francez şi mai bine tratată acolo decit cedula industriei 
şi comerțului, In adevăr, legea franceză scutește 1500 fr. în toate ca- 
eri lar fracțiunea dela 1500 la 4000 fr. nu comptează decit pe ju- 
mătate,** 

Cedula E. pe liagă primitivismul şi arbitrarul impunerii eventuale 
prin vechiul sistem indiciar subt forma prezumțiilor trase din chirie 
şi felul de viață,—pe lingă impunerea pe baza chiriei a unui venit 
citeodată inexistent (art, 35 al. 3),—preve.e numai o scutire absolut 
minimală şi anume 1.500 lei din venitul total al cedulei, dacă aceasta 
nu trece de 12.000 lei (art, 33 al. uit.). In Franţa, de oparte apli- 
cabilitatea sistemului indiciar este cit se poate de restrinsă, de alta 
scutirea ja această cedulă merge pănă la 6.000 fr. (30.000 lei), iar 
porțiunea dela minimum scutit pănă la 8.000 fr, nu comptează decit 
pe jumătate. 

Cedula F. privitoare la lefuri, salarii, pensiuni, etc., era cit se 
poate de nedemocratic concepută in forma primară a procctului de- 
pus, căci ea nu scutea decit veniturile până la 2.400 ici pentru lucrătorii 
Li 
Dispoziţiile ari. 59 nu exclud degrevările ce se puleau face 
la această ceduli,—cum s'au făcut și la altele, 

** in ultimul momenti pariameniel nosiru a introdus un rudimeni 
de degrevare, prevăzind ia ari. 13 al. 2 că, dacă venitul nu lrece de 
3000 lei, 1000 lei se vor socoti la calcului cedulei, numai pe jumălale. 
Degrevarea esle neinsemnală. ił 


9 sei T meane "y S i a pe . » A... 


OPERA FINANCIARA A D-LUI TITULESCU 227 


mansali. Comisia fiscală,—isbită de micimea acestor dagrevări la o 
cedulă ce impune veniturile rezultind numai din muncă,—a majorat 
cifra scutită pEnă la 9.000 iel anual în comucele cu o populaţie de peste 
50.000 loc. (art. 37 remaniat de Com. fisc.). Legea lranceză prevede 
ia această cedulă cea mai largă exempţiune la bază; ea scuteste ve- 
niturile pănă la 6.000 fr. ceiace—dată fiind situația monedei franceze 
față de a noastră—reprezintă pentru noi 30,000 lei. ln afară de a- 
ceasta, porţiunea fotre minimum scutit şi 5.000 fr. (40.000 lei) este 
socotită acolo numai pe jumătate. Solicitudinea legiuitorului nostru 
față de pătura muncitoare a țării noastre,—adică a marei mase a lo- 
cuitorilor productivi dela sate şi oraşe,—trebula să île mal mare, Co- 
misia noastră fiscală, mal largă ca d. M, de Finanțe, n'a mers totuzi atit 
de departe pe calea justiţiei şi a democratismului cit sar fi cuvenit, 

La Cedula G. şi anume cea privitoare la veniturile valorilor mo- 

biliare de tot felul, orice degrevare la bază,.sau suprataxă a veniti- 
rilor urcate au fost excluse, la noi caşi la Francezi de altfel. So- 
cotim că este o eroare şi o mare nedreptate faptul de a se lovi în 
mod sistematic venitul valorilor mobiliare fără distin:ție, mal ales acum 
după războiu —pentru motivul banal și neintemelat că el provine dela 
un capital leneş. In afară de faptul că în timpurile actuale micile 
plasamente tind să fie cele mai numeroase (şi aga cere democratismul 
timparilor nouă), astfel că lovind In ele seloveşte la fei clasa nevoia- 
şilor care economisesc cu acela a bogătaşilor,—trebue să reamiatim 
şi să subliniem încă odată faptul că războlul a fost întreţinut mai ales 
de punga detentorilor de numerar și valori imobiliare cu dobinda 
fixă.  Socialismul timpului care a comandat noua repartiție a pămin- 
turilor rurale, a lovit numai clasa marilor proprietari ; acelaşi socia- 
lism confiscind nouă din zece părți a averilor îm valori mobiliare lo- 
veşte tără alegere atit în bogați cit mai ales in săraci, celace este 
absolut nedrept. De acela degrevările la bază și o suprataxă pe ve- 
niturile urcate, era de rigoare la cedula G., * 

In fine să remarcăm că cotele tuturor impozitelor noastre ce- 
dulare sint cu mult mal ridicate decit cotele respective din alte țări, ** 
Dacă ținem socoteală că cedula este sediul proporționalității,—aceasta 
insamnă că cotele proporționale, care lovesc la fel pe săraci şi pe bo- 
gaţi, sint la noi mai mari ca în alte ţări, 

Situaţia se agravează cu ocazia felului cum a fost conceput im- 
pozitul complimentar pe venitul global. 

Mai întăiu fixarea venitului scutit la cifra de 3.500—4.000 lel, cit 
prevede proectul, este prea mică, dată fiind scumpetea actuală a vieţii 
produsă în însemnată parte de valul impozitelor indirecte precum și, 


Comisia liscnlă incercind să asupleze pulin rigidilalea Ced. 
G. fece o dilerență neiîniemelală inire venlinrile titlurilor socielă- 
jilor pur industriale pe care le impune cu I3 la sulă și inire veniturile 
celortalle valori impuse cu 15 În sută (art. 42). Toi asifel prin art. 95 
a'. 3 Com. fiscală prevede că veniturile valorilor mobiliare propriu zise 
vor fl socolile la calculul venilulai global pe 1927-922, numal pealru 
60 la sulă. Amendamentul este de puțină Importanță. 

** In special o parie a proprietății rurale şi întreaga proprielale 
urbană alli de lragi-comic paralizală de legea de clasă a chiriilor, Ire- 
buiau în numele justiției să [ie supuse cilăva vreme după războiu, unul 
sislemsiic tralameni de favoare și dimpoirivă viile şi pădurile trebuiau 
aliase muli mai sever, cași comerțul în general, căci aceslea din urmă 
ön cişiigat enorm pe urma războiului, pe cind cele dintăla au pierdut. 


228 VIAŢA ROMINPASCĂ 


în general vorbind, de depricierea monedei, Legea franceză scutește 
de impozitul complimentat veniturile pănă ja 6.000 fr., ceiace în moneda 
noastră Insamnă 30 000 lei față de 3.500 sau 4.000 cit scuteşte legea 
d-lui Titulescu (art. 60). 

Deosebit de aceasta, pe cind degrevările pentru sarcini de fa- 
milie intră la Francejl de cel puţin două ori in tuncţie,—odată la ti- 
xarea cifrel venitului globa! şi altădată pentru a reduce cifra impozi- 
tului odată fixată,—pe lingă degrevările de același fel dela cedule, 
la noi „sarcinile de familie dau drept la degrevâri o singură dată, 
fie la Impozitul cedular cel mai ridicat... île la stabilirea impozitului 
pe venite (Exp. de motive, p. 2409, Monit., Desb. Cam. şi art. GI 
din lege). 

Dar cea mal gravă lacună a sistemului nostru de impozit com- 
plimentar pe venit este rezultatul neaşteptat de nedrept la care ne 
duce progresiunea obişnuită a cotelor,—dată fiind deprecierea extra- 
ordinară a monedei noastre, Dacă la punctele extreme ale progte- 
sțunii, adică la veniturile minimale deoparte și la cele care trec de 
ultima sumă urcată la care se oprește progresia de alta,—atit la noi 
cit şi la Franceji de ex,, cota este aproape aceiaşi: 2 la sută pentru 
veniturile mici, 50 la sută pentru veniturile foarte mari,—inăuntru ce- 
lor două extreme unde joacă scara, progresiunea procctului unită cu 
deprecierea monetară duce la o impanere extraordinar de mare a 
veniturilor mici şi mijlocii față cu o impunere mult mai dulce a a- 
celorași venituri în celelalte țări, Astfel dacă considerăm de ex. 
venitul de 20,000 fr. în Franţa, cota,cu care el este impus acolo, este 
de 2 ta sută. La nol 100.000 lei, corespondentul economic în lei de- 
preciaţi lui 20.000 fr. sint impuşi după scara d-lui Titulescu la circa 
12 la sută, adică de şase ori mal melt, Aceasta însamnă că impozi- 
tul complimentar care prin personalitatea şi progresivitatea lui, era 
menit să întroducă în sistemul impozitelor noastre elementul justiţiei 
şi al democratismului,—astfel cum e conceput de d. Titulescu atinge 
mai greu veniturile mijlocii și cele mici, ușurind pe cele mari prin 
proporționalitatea cotei dincolo de o anumită cifră. D. C. Stere, în 
discursul său din Cameră cu privire la impozitul pe venit (Şed. dela 
23 Malu 921) a arătat (n mod documentat şi inminos aceste efecte 
nefaste ale „acţiunei perfide și insinuante a progresiunii*, dacă nu 
ţioem samă de situația noastră monetară, * 

Din toate cele de mal sus urmează că reforma contribuţiilor 
directe a d-lui M, de Finanţe nu satisface decit în mod redus exigen- 
jele de dreptate fiscală ale timpului nostru. 

Impozitul pe lux şi cifra de ataceri.—Aceste două noi im- 
pozite au fost introduse ca un complement al impozitelor pe venit, 
după exempiul legii franceze din 25 lunile 920, ea însăşi o formă e- 
voluată a unei legi mai vechi din 31 Dec, 917. 

Impozitul pe lux al d-lui M. de Finanţe,—novă incercare de apli- 
care a principiului legilor somptuare—pe consumator loveşte cu 15 
la sată şi 10”, în momentul cumpărării, din prețul plătit pe anumite o- 
hiecte considerate ca filnd de lux, precum: bijuterii, parfumerii, au- 
tomobile, mătăsuri, ete. mobile fine, aparate fotografice, articole de 
imbrăcăminte de lux, etc., etc, (art. 2 şi 3); cu 10 1a sută asupra 
prețurilor brute plătite cu ocazia închirierii camerilor hotelurilor de lux şi 


nr 
. 


De aici urmează că se impune în prealabil asanarea, crirei 
monetare și numai în urmă stabilirea cotelor impozilului progresiv 
V. pag. 50 supra. 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 229 


consumaţiilor din restaurante şi localuri de lux (ar fi fost mal judi- 
cios să se îi avut în vedere nu atit felul localului cit mal ales felul 
consumației), 6 la sută cu ocazia aceloraşi operaţiuni efectuate în lo- 
caluri de categoria a doua și 3 la sută a celor din localuri de cate- 
gorla a treia (art. 4); un impozit pe spectacole mergind pănzia 32 la 
sută din valoarea biletului cu excepția teatrelor naţionale şi operei 
romine care plătesc 10 la sută și cu excepția trupelor recunoscute de 
cătră Direcţia generală a teatrelor (art, 10.12); în fine un impozit pe 
posesiunea anzmitor obiecte ca: vehicule și cai de lux, pe încăperile 
superiina (200 lei anual de cameră superflu), pe numărul excesiv de 
servitori, etc. (art. 17-28). 

Impozitul pe lux este o măsură fiscală care dacă s'ar putea a- 
plica în mod riguros, nu poate avea decit avantagii. El este mai 
presus de orice, o măsură democratică care pune Statul lntr'o alter- 
nativă fericită: dacă nu reuşeşte să oprească sau să reducă luxul, 
care in timpuri de restrişte este o provocare a maselor lipsite de 
necesar, +l aduce irumoase venituri; dacă reuşeşte să reducă luxul, 
consumația dăunătoare în timpuri de lipsă se reduce şi un mijloc de 
provocare a maselor dispare. Deaceia impozitul pe lux este din 
punctul de vedere al dreptății fiscale şi sociale, o măsură salutari. 
Păcat numai că acest impozit ocupă atit de puţin loc în rendementii 
genera! al nollor contribuţii şi că e conceput mai mult proporțional 
decit progresiv. * 

Cu totul altfel se prezintă Impozitul pe cifra de afaceri. El 
supune la o taxă de | ja sută toate operațiunile de vinzare-cumpă- 
rare efectuate în Rominia și avind de obiect mărfuri, alimente și 
orice fel de alte lucruri. Asupra prețului real al tuturor lucrurilor 
viadute—celace constitue pentra el cifra totală de afaceri pe o ann- 
mită perioadă de timp,—vinzâtoral este dator să plătească Statului 
o taxă de 1 la sută la diferite termene distanțate pentru a se evita 
pierderea de timp. 

Acest impozit deși are nerul unei dări directe asupra comercian- 
thor sau Industriaşitlor vinzători,—este în însăşi intenția legiuitorului 
nostru cași în a celui francez un impozit pe consumațiune, deci un 
impozit indirect care astfel ingroaşe cifra deja prea mare a acestul 
fel de impozite la noi. (V. p. 60 infra.). Este în adevâr evident, că 
atita vreme cit subprodacția continuă, adică attt cit continuă depen- 
denja câusumatorului de producător și negustor— și aceasta e situa- 
jia de azi și încă de multă vreme—vinzâtorul va căuta și va reuși 
să arunce impozitul pe cifra de afaceri pus în formă pe vinzător,— 
asupra consumatorului. ** Cu toate că unele tranzacţii ca vinzarea 
pimi şi vinzările efectuate de micii agricultori sint scutite de acest 
impozit prin art. 30 a]. adin legea d-lui Min, de Finanţe,—trebue să re- 
cunoaştem că în afară de pine o infinitate de alte obiecte sint strict 
necesare vieții zilnice a tiecăruia, astfel că impozitul pe cifra de a- 


In legălură cu principlul Impozilului pe lux, să remarcăm în 
lreacăi dispozilia draconică a ari. 18 din legea impozilului pe avere 
care zice: „Cind modul de viață al unul coniribuabil, fată de veni- 
lurile ce i se cunosc, relevă un patrimonia superior celui rezullind din 
valoarea analitică a bunurilor lul, se poate recurge la evaluare după 
indicii și presupuneri”. Arbitrarul acestei dispozițiuni inudmisibile -- 
vesligiu al sisiemului indiciar, -este cil se poale de periculos, chiar 
dacă s'ar presupune că aparalul fiscal e compus din luncționari ideali. 
* Allix. Pr. de Sc. des Fin., p. 634, Ed. 921. 


à m — , 
- —— T ro... . "e 


lèd ~ i h i 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 4 
faceri apare în momentele actuale ca un impozit pe consumația ne- 
cesară a tuturor, bogați caşi nevoiaşi. In acest senz el este un 
impozit nedrept şi nedemocratic care va scumpi viața cu mai mult decit 
procentul impozitului, izbind astfel mal ales în lumea sărăcimil.—şi 
in această calitate cu nici un chip el nu trebuia admis. Nădejdea 
unui mare rendement intrucit e) atinge însăși mişcarea cea mai amplă 
a vieții de toată ziua şi este plătit în mod insensibil de contribuabil, 
«ste foarte probabil iluzorie şi de altfel ca nu este o scuză pentru un 
impozit atit de neegalitar, In Franţa unde acest Impozit a fost con- 
sideraăt ca „la bête de somme des budgets futurs" cu un rendement 
prevăzut de 5 miliarde,—m'a putut să realizeze decit 45 la sută din 
previziuni şi în momentele actuale In urma rezultatului practic relativ 
neinsemnat şi a criticelor serloase ce i s'au adus, este vorba de a fi 
remaniat dacă nu cu totul exclus. (Alllx. op. cit. p. 639). Așa dar 
cu impozitul pe cifra de afaceri d. Titulescu înfăptuește o mare ne- 
dreptate socială, fără siguranța unui serios avantaj fiscal, 

Dar ce! puţin putem oare prevedea cu ajutorul lul o reducere a 
consumației ta strictissimul necesar,—ceiace în timpuri de subproduc- 
ție şi rariticare a Ivcrurilor—deşi  neconvenabil fiscului, ar fi o uşu- 
rare relativă a crizei? Credem că nu, dat fiind că lovitura lul n'o 
simt decit tocmai acela care și acum sint reduşi la strictul necesar ;— 
marii consumatori vechi și cei noi, nu pot fi opriți de o atingere 
pentru ei insensibilă, ŞI apol scumpirea vieții și reducerea consuma- 
țizi pe toată linia sint èle oare propice nevoii de a stimula produc- 
ţia națională şi a căpăta revenirea „voel bune“ a claselor muncitoare? 

Starea impozitelor indirecte în sistemul d-lui Titulescu. 
Este un jucru ciomentar că numai impozitele directe pot răspunde în 
mod suplu la cerințele justiţei în impunere,—pe cind impozitele inji- 
recte, prin acela că lovesc la fel pe bogat și pe sărac, ba mai greu 
pe sărac decit pe bopat,—sint cit se poate de injuste și nedemocrate 
şi deci utilizarea lor trebue în principiu redusă la minimum. Dacă 
aceasta este o regulă recomandabilă din punct de vedere social chlar 
în timp normal, ea cere înfăptuirea neapărată în timp de războiu de 
cătră un guvern cu preocupări soclale,—cu toată nevoia de bani a 
fiscului, 

In Statele-Unite, rendementul impozitelor directe a reprezentat 
în timpul războiului 68 la sută din totalul impozitelor, iar în Anglia 
73-75 la sută. 

Or, în „sistemul d-lul Tilalesca—pentra un motiv sau altal— 
impozitele indirecte sînt marele rezervoriu al resurselor budgetare 
normale,—pe lingă care rendementul tuturor impozitelor directe la 
un loc, e minimal. In adevăr, rendementul budgetar pe 921—922 al 
impozitelor noastre directe este după cum um văzut 625 milioane, 
pe cînd rendementul impozitelor indirecte (y compris timbru şi in- 
registrare, monopol stat.) e de circa 4 miliarde, adică de 7 ori mai 
mare! Dreptatea fiscală n'are deci cimp de aplicare în acest sistem 
decit numai pentru a 7-a parte din totalul impozitelor,—și aci însă, 
după cum am văzut, destul de puţin energie, căci se reduce în reali- 
tate la un sfert din această a 7-a parte! (p. 5l supra). , 

Impozitul pe succesiuni. — Deși acest impozit se prezintă în 
sistemul d-lui Titulescu ca o simplă taxă de inregistrare adică, un im- 
„ozit pe circulația averilor, în fond, prin tariful ridicat al cotelor, 
ul este un adevărat impozit pe capital, perceput la moartea contri- 


wN e 


OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 231 


buabilului *, Angila, Germania şi Franța demult întroduseseră un 
asemenea impozit, destul de drastic chiar dela inceput, agravat mult 
in timpul şi în urma războiului, 

Impozitul pe succesiuni al d-lui Titulescu repauzează pe două 
principii: a) abolirea dreptuiui de succesiune ab intestat intre particu- 
lari dela gradul al IV-lea in sus (art. 4); b) lovirea cu taxe progre- 
sive in folosul Statului a averii rămasă pe urma defunctului, fără a se 
ține samă de starea materială a maoştenitorului, ci numal de gradul 
lui de rudenie cu decujus. Cu privire la descendenți direcţi de gr, 1 
şi soț, cota progresivă e de 2 la sută la sumele intre 1000 și 2000 
lei, pănâla 15 la sută ia suma intre 10 şi 20 de milloene; 2 pănăla 
16 la sută între rudele directe de gr, II; 3-17 la sută pentru descen- 
denții direcți dela gr. II în jos; 4-18 la sută ascendenți de gr. I; 
4, 5-20 la sută ascendenți dir, gr. II; 5-29 1a sută între frați; 7-32 
ja sută intre unchi și nepoți; 9-34 la sută celelalte rude pânila gr. 
IV inclusiv; în fine 12-44 ia sută străinii și rudele de al IV-lva grad 
îm sus prin testament, 

Cotela relativ ridicate, sint analoage cotelor din sistemul englez 
introdus de W. Harcoart și agravat simțitor în ultimul timp în mai 
multe reprize de Lloyd George, precum şi cotelor din sistemul fran- 
cez. La Franceji sistemul este incă și mai drastic prin adăugarea 
unei taxe speciale avind de scop favorizarea succesiunilor persoanelor 
cu posteritate descendentă numeroasă și lovirea celor a persoanelor 
fără această posteritate ** ; lar la Germani, independent de orice idee 
extra-fiscală, tariful merge pânăla 70 la sută intre străini. Sistemul 
d-lui Titulescu prevede şi o taxă suplimentară de statistică şi control 
de 1 la sută între 1-200 mil lei pănăla 5 la sută dela 2 milloane în sus, 

Astfel conceput, impozitul pe succesiuni, deghizează un impozit 
lent pe capita! („imp. pe capital d la française") uşor perceptibil 
prin aceia că se plăteşte la „momentul psihologice și deci e mal ugor 
suportabil. Deşi propice pentru satisfacerea nevollor fiscale—sociale 
jante din timp normni,- pentru nevoile presante ale timpului de față 
ei prezintă următoarele desavantagii +: a) prin perlodicitatea lul el poate 
eventual descuraja munca și economia ; b) pria acela că nu aboleşte 
decit succesiunea ab intestat—şi ar fi greu să facă alttel—un simplu 
testament reduce la mai puțin de jumătate eficacitatea lul ; €) td fine 
prin faptul că se percepe in momentul morții, urmează că pentru a-şi 
da intropul rendement chiar acolo unde testamentul nu-l poate atinge, 
trebue în mediu să treacă 33-35 ani, adică durata medie a unei gene- 
raţii, pentruca toate patrimoniile să-și dea tributul pe care Impozitul 
pe capital fâțiş il poate prelua deodată, 

Cu toate acestea, trebue să recunoaştem că din punct de vedere 
al dreptăţii fiscale și sociale,—iîn afară de considerațiunea că el nu 
ține deloc samă de starea personală şi materială a moștenitorilor, ci 
numai de a lui decujus și de aceia că sistemul d-lui Titulescu nu 
prevede degrevâri la bază—celace de ex, sistemul francez corectează,— 


sistemul impozitului pe succesiuni al d-lui Min. de Pinanţe se prezintă” 


ca o reformă radicală și adevărat democratică, mai ales pentru mal 
tirziu. Pentru cităva vreme în adevăr, şi anume pe tot timpul de- 


In sist. d-lui M. de Flaanje, acesi impozit apare astfel ca un com- 
plement al impozitului pe cvero propriu zis. V. şi ari. 35 din leg. 
imp. pe avere. 

:** Im schimb la Franceţi dreplul de moștenire ab intestat e abo» 
Jit numai dela al 6-lea grad în sus. 


A> | 
232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n. 


precierii monetare „acțiunea periidă a progresiunii“ asupra averilor 
mici şi mijlocii este alci caşi la impozitul progresiv pe venit tot atit 
de nefastă averilor mici și mijlocii. 

impozitul excepțional pe aver şi îmbogățirea de războiu. 
Cea mai mare lacună a sistemului d-lui Min. de Finanţe, din panct de 
vedere social este felul în care au fost concepute aceste două im- 
portante impozite excepționale. 

Nevoile extraordinare, de ordin financiar şi social, pot Impune la 
un moment dat impozitul pe avere, conceput ca un impozit extra-or- 
dinar lacasat odată pentru totdeauna *. Dar măsura aceasta este aşa 
de extremă și atit de atingătoare a libertăţii şi proprietății individuale, 
incit nu trebueşte pusă in practică decit cu două condițiuni: a) nici un 
ait mijloc să nu poată înlocui eficacitatea el; b) atingerea averii a- 
gonisită In mod normal şi ca rezultat al muncii, să nu fie înfăptuită 
decit dupăce toate celelalte forme de avere mai puțin datorite muncii 
normale au dat tributul lor, incomparabil mai mare. Tipul normal 
al averii ciștigată pe nemuncite este clasica plusvalută imobiliară 
din teoria rentei lui Ricardo evoluată subt Jorma teoriei mai nol a 
lui Henri George, pe baza câreia creşterea averii imobiliare a unui 
cetăţean, independent de industria lui proprie şi datorită unel legi na- 
turale sau conjoncturilor sociale, nu se cuvine să rămină in miaile 
lni, ci subt formă de impozit trebue să între ia mina Statului spre a 
folosi intregii societăţi,” Extinderea principiului de mai sus, restrins 
la origină namal la creşterea averii imobiliare din timp normal,—a 
dus în timpurile actuale, în urma marelui războlu, la intiriparea feo- 
riei impozitului asapra ciștigurilor de războiu, care nu sint, în ultima 
analiză, decit o pius valută excepțională datorită conjoncturiijde războiu. 

impozitul pe plus valuta generală de războiu se poate concepe 
san dela începutul conjonclurii subt forma inființării unul impozit 
special pe veniturile datorite conjoncturii de războiu şi care va tunc- 
ționa periodic pănăla terminarea conjonacturii (acesta e mai ales tipul 
englez şi francez),—saa Intr'un moment ulterior subt forma unei pre- 
jevâri în capital, odată pentru totdeauna, a intregii sume care repre- 
zintă creșterea averii globale a unui individ, creştere independentă 
de industria ciştigătorului şi datorită conjonacturii de războiu,—acesta 
e tipul german In această materie, Astiel fiind,—mai ales într'o țară 
unde impozitele pe ciştigarile de războlu n'a funcţionat in timpul răz- 
boiulul ca un impozit periodic,—cea dintăiu datorie ce se impunea le- 
giuitorului post-belic era înființarea în primul rind a unui impozit a- 
supra creșterii averii in legâtară cu conjonctura de războlu, impo- 
zit equivalent cu socializarea plus valutei excepționale de războlu ; 
dacă acest impozit nu satistăcea nevoile financiare şi sociale, se impu- 
mea un impozit special asupra plus valutei imobiliare din timpul nor- 
mal (plus valuta normală) și numai În- urmă de tot un impozit pe 
capitalul normal cîştigat. 

Operaţiunea qoasi-contiscării ciștigurilor de războiu propriu zise 
(plus valuta excepţională) şi a plus valutei imobiliare normale, tind 


* Impozitul exiraordinar pe avere a fost pănă acum înființa! în 
Germania şi ltalia, În Franja ideta lui wa prins deşi finanjele franceze 
par a avea şi ele nevoe de o asemenea măsură. 

** [dela conliscării renlel și a plus-valulei funciare, —absenlă la 
Ricordo- apare ca consecință a teoriei ricardiene la James Mill, la 
Stuart Mili şi capâlă forma sa cea mai ecletantă la Heari George. 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 233 


unu! şi acelaşi principlu în fond și anume: atingerea ciştigurilor da- 
torite conjoncturilor externe,—nu are nimic de a face cu atingerea a- 
verilor nejustificate, prezumte a fi făcute pe căl necinstite sau cot- 
fiscarea averilor făcute prin fraudă dovedită. Impozitul pe ciştigurile 
da războiu trebue să lovească independent de orice fraudă presumptă 
sau dovedită şi astfel el mare nimic infamant ; dimpotrivă atinge- 
rea şi confiscarea averilor frauduloase este o măsură de natură pe- 
mală cu urmări infamante., Aşa dar unul este fundamentul contiscării 
averilor făcute prin fraudă sau speculă reprobabilă, —altul fundamen- 
tal socializării ciştigurilor de războiu (plus valuta de războiu) şi a 
plus valutei funciare (plus valuta normală). 

In domeniul impozitelor pe ciştigurile de războlu nereprobabile, 
s'au incercat in principiu anumite distincțiuni: astfel unii socotesc 
ciştiguri de războiu propriu zise numai pe cele rezultate din opera- 
țiunile de furnituri, pe care in mod mal mult sau mai puțin excepţio- 
nal cineva le-a tăcut statului sau altor stabilimente publice în timpul 
războlului, Acest fel de ciștiguri a fost atins în adevăr în Anglia şi 
Franţa cu un impozit separat, dar el nu este decit una din multiplele 
forme ale ciştigurilor de războlu ce țrebuesc impuse. De aceia, cea 
mai cuprinzătoare și deci mai științifică concepţie a ciştigului de răz- 
boiu e următoarea: orice clștig realizai de cătră oricine în timpul 
războiului, peste ciștigul obişnuit din timp normal,—indiferent de 
operațiunea făcută (furnituri de războlu sau orice altceva), ct sin- 
gura condiţie să se datorească conjoncturii generale de războlu iar 
na industriei proprii a clștigătorului. De aitiel acestea din urmă 
formează marea masă a ciștigurilor de războlu nemeritate şi acestea 
toate trebuesc impuse, 

Sistemul d-lui Titulescu apropie laolaltă lucruri foarte diterite 
şi anume: impozitul pe averea normală, impozitul pe ciştigurile de 
tăzbolu tn senzul cel mai general, impozitul pe ciștigurile din turnituri 
in timpul războlului, din specula cu permise, cu ruble şi coroane, cis- 
tigarile provenite din intreprinderi cu inamicul, impozitul pe averile 
funcționarilor nejustiticate, în fine confiscarea averilor făcute prin 
fraudă dovedită. Tratarea cu totul în parte a fiecăreia din aceste 
mase impozabile ar fi fost, poate, mai indicată din mal multe puncte 
de vedere ; dar cineva ar putea spune că pentru comoditate şi sim- 
piificare se poate admite o singură lege pentru toate aceste dări ex- 
cepționale,—cu condiție însă ca modal și cota de impunere să sta- 
bilească diferența ce neapărat trebue să existe între niște averi atit 
de deosebite din punct de vedere al putinței de a fi atinse prin im- 
pozit. Or, tocmai în modul stabilirii de diferență la cotă stă ma- 
rea lacună a legii acestor impuneri excepționale, 

Sistemul e următorul: Averea totală netă a fiecărui cetăţean, 
dupăce se face scutire de 30-50 mil lei, dacă ea nu trece de 400 mii 
lei (art. 20), şi unele excluderi prevăzute în art. 6,— este supusă unel 
prelevări in capital] odată pentru totdeauna după o cotă progresivă, 
care Incepe dela 3 la sută pentru averea rămasă fatre 600 şi 1000 lei 
şi merge pănă la 33 la sută la averile de 20 milioane şi mal sus (art, 
21), * Dacă averea este dovedită ca fraudulos cişiigată de câtră 


* Cotele acestui articol de bază sinl ingreuiale prin dispoaljia 
ulierioară a ari 35 al. 5 al leg. agrare din |7 lulie 921, care înființează 
o supralază de i mer la 5 le sută la averile de 200 mii lei în sus, des- 
iinatā a procura Slalului fonduri peniru a-și pulea îndeplini sarcina 
uată de a plăii e! jumălale din prelul total pămintului expropriai, 


3 


d s 


234 VIAȚA ROMINEASCĂ 


un funcționar public în exercițiul funcţiei, ca este confiscată (art. 24); 
dacă averea funcţionarului nu poate fi justificată de el, dar nici dovedită 
de fisc frauduloasă, se socotește la activul patrimonial impozabil caşi cum 
ar îi de patru ori mal mare, putindu-se merge până la 9I la sută, cota maxi- 
mă. Dacă averea provine din furnituri tăcute la orice autoritate în timpul 
războiului de cătră persoane care nu se ocupau înainte de 914 cu aseme- 
nta afaceri, sau din cistig de peste 10”. realizat din furnituri de cătră per- 
soane care se otnpau și inainte de 914 cu asemenea afaceri, sau dacă 
provine din speculă cu ruble și coroane -ori din import şi export pe 
bază de permise—făcute de persoane care inainte de 914 nu se ocu- 
pau cu astfel de afaceri—sau dio ciștig de peste 10 la sută realizat de 
persoane care se ocupau cu import şi export şi înainte de 914, 
sau contracte concesionate dela inamic în timpul ocupaţiei, ori 
din speculă cu imobile urbane sau ruraie,—aceste feluri de avere se 
socotesc la activul impozabil pentru întreitul valorii lor şi cota lor 
maximă merge pănă la 65 la sută; dacă averea se poate dovedi că 
exista Intreagă inainte de 914,se socotește la activul impozabil numai 
pentru patru cincimi din valoarea ci,—de unde urmează că singura 
aplicare neschimbată a cotelor legale din art. 21 se face clștiguri- 
pu ii pag neblamabile, adică clștigurilor de războiu abișnuite 
art. . ' 

Astfel grija cea mare a d-lui Min. de Finanţe în privinţa stabilirii 
diferenței cotelor a fost să separe ciștigurile blamabile şi cele reali- 
zate prin speculă sau farnituri deoparte,—de restul averii şi a ct- 
loriaite ciştiguri pedealta,—in:purind usturător prima categorie spre 
deosebire de cea de a dona considerată aproape de-avalma, 

In ceiace priveşte marea deosebire ce trebue făcută intre ave- 
rile ciştigate normal inalnte de 914 deoparte,—şi cele realizate prin- 
trun surpus excepţional peste ciștigul normal, surplus datorit con- 
joncturii dă războiu dar nu fraudulos, blamabil sau realizat prin anume 
farnitari, ci cîştig realizat de câtră oricine, prin orice mijloc, peste 
rendementul obișnuit al muncii respective din timp normal (plus va- 
luta excepțională) de altă parte— sistemul d-lui Titulescu o reduce la 
așa de puțin lucru prin diferența de calculare la activul impozabil 
(integra! sau patru cincimi), —încit s'ar putea zice că aproape le con- 
fundà, 

Dacă insă ținem compt că mai toate averile blamabile, caşi 
cele provenite dia speculă sau chiar din furnituri, vor şti să imbrace 
haina decenții In fața neputinții de a scruta prea adiac a fis- 
culul,—sau că ele au subscris la imprumutul intern din 919 și astfel 
sint stutite de impozit în baza art. 19 al. ultim,—va rămine să cons- 
titue marea majoritate a ciștigurilor de războiu serios impozabile, ciş- 
tigurile neblamabile, ** Dar diferența de tratament din partea legiul- 


* Ese importan! de remarcat că proectul d-lui M. de Fin. nu 


cuprindea nici cișştigurile din lurniluri ale celor ce se ocupau cu acesi 
fel de alaceri şi inainte de 919, nici cele din import şi export din a- 
celași categorie, ci viza numai cișilgurile din lurniluri ale negusiorilor 
improvizai. Tol asilel proeciul nu viza ciştigurile prin specula imo- 
bilelor,—lar coeliclenlul de majorare era + şi 3. Parlamentul a adăo- 
gal loate irele cişiigurile de mai sus la masa impozabilă și & ridicat 
coeficientul la 3 şi 4. In schimb pe cind proectul d-lui Titulescu soco- 
lea averile din 914 la irel pătrimi din valoarea lor, parlamentul le so» 
coleșie prin lege la patru cincimi (art. 19 al. 1). ` 

in privinja art. 24 care prevede confiscarea averilor frauduloase, 
e nevoe oare să observăm că dispozijia lui este contrară tèxtului ex- 
pres əl ari. 1? din Constiiajie care sună: „Nicio lege nu poate înființa 
pedeapsa confiscării averilor“ şi deci aplicebilitaiea lut este incertă ? 


OPERA FINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 235 


pe ie a a i 


re ciştigurile neblamabile și averea ciștigată normal este 
za pri pri et poate zice: sau că legea d-lui Titulescu p» 
institue decit un impozit pe avere relativ drastic—fără însă ca în 
prealabil să fi socializat cîștigurile de războlu care sint anene 
hite,—sau că ea nu instiiue decit un impozit asupra ciştigurilor de 
războiu la care însă supune şi pe cei care n'au clştigat nimic, ba 
ierdut. 
ia "apele după legea d-sale o avere da 100.000 lei agonisită 
inainte de războlu prio muncă normală, este impusă cu 4 la sută; 
aceiaşi avere ciştigată prin conjonctura de războlu cu o muncă dis- 
proporționat minimală faţă de munca normală pentru a se ciştiga o 
astte! de sumă, e impusă numai cu 6 la sută, adică cuo diferență 95. 
rizorie de 2 la sută. Tot astfel averea normală de 1 milion e supus 
ta 7,5 la sută, pe cind cea ciştigată peste noapte in timp de războlu 
(dar tiră elemente blamabile) numai la 10la suţă! Intr'un adevărat 
sistem de impoziție asupra ciştigului generai de războlu (deci chlar 
neblamabii şi nu din furnituri), cota trebue să meargă pentru el ra- 
pid până la 85-90 la sută,—pe cind cota impunerii averilor normale 
trebue să fie foarte mică şi toarte inceată, aşa incit o mare diferență 
trebue să existe Intre una şi cealaltă din acest punct de vedere. 

Ștergind această diferenţă, sistemul d-lui Titulescu craţă în 
mod inexplicabil imensa majoritate a ciştipuritor nemeritate și atinge 
prea sever averile agonisite cu trudă îndelungată, * 

De altfel severitatea față de averile normale nu se maniteată 
numai prin coniundarea cotelor maxime respective şi mica diferenţă 
dintre cote pe scara progresiuaii între ele şi ciştigurile de războiu, 
ci şi prin modul lor de evaluare. In adevăr după art. 10 al. 2 şi 3 
evaluarea clădirilor din timp normal de ex. nu se va face după va- 
loarea or normală,ci după o valoare mai mare decit media dintre va- 
toarea Idin 910 şi cea din 911, adică cu mult mai muit decit valoarea 

normali.** Aceasta tasamnă că averile normale (subt formă de clă- 


* Ceva mai mull. Dacă averea normală de impus eparjine ca 
ua rest unul sinistral de războiu, atunci pedeoparie legea despăgubi- 
rilor de războiu a d-lui Titulescu îl sileşte să primească ca reparajlune 
numai o cotă arbilrar foarte redusă din suma constatată judecătureşte 
ce pagubă, iar pedealia impozitul pe avere il sileşie—oricii de 
grav ar fi fosi avariat de războiu -să plălească o cotă de impozit, 
cam am văzul loarle pulin diferită de aceia a unui proaspăt ciz- 
Hgător de războlu (nebiumabil) fără ca sinistratul să poală o- 
pune Satului în compeusajle deci! suma recunoscută prin liberarea 
unui Ton de des.dgubire sumă ct! se poale de arbitrar redusă fiţă 
de ereanța totală recunescută judecătoreşie cu pagubă fart, 6 din leg, 
despăgub. şi 36 din leg. ii je avere). Aşn dar, înloc ca păgubitul 
să-şi poală vedea avulul relăcul prin despăgubirile datorite de Štai, 
sau cel pulin să se poată plăli față de Stat de impozitul pe avere cu 
întreaga sumă recunoscută de comisii ca pagube,—ra trebui pe lingă 
păgubirea, în Imensa e! parte nereparală, să scoală din punga redusă 
nol sume spre a se plăli de impozitul pe avere, ~ şi acestea foate 
pentruca clştigătorii de războiu să nu fie atingi. 

Injustijia ia aie! proporiiile unui arbilra: legislativ, care pune pe 


Acelaşi spirit de nedreptățire a averilor normale se consială 
şi în modul de lixare a valorii localive a clădirilor din limp normal 
pentru perceperea impozitului cedular B (art 13, în special al, 5 şi 7). 
Comisiile de recensămin! pol fixa în adevăr valoarea locativă a clădi- 
riior la o sumă cu mult mal mare decti suma po care legile restrictive 


236 | VIAȚA ROMINEASCA Da 


diri) sint supuse la un impozit special asupra plus- valutei imobiliare, 
chiar dacă bunul m'a fost obiectul unei transacții,—ceiace este jn a- 
devăr exorbitant, * 

Tot astfel valorile mobiliare, chiar cela cu dobinda fixă din timp 
normal sint evaluate conf. art, 14, după valoarea din momentul im- 
punerii sau după un curs mediu dela Sept. 920—Mart. 921. Data 
fiind însă deprecierea monetară care a redus valoarea lor caşi a nu- 
merarului ia a zecea parte, depreciere care va subsista din cauza in- 
suficiențel măsurilor pentru reducerea ei,—aceasta însamnă că cota de 
impunere este pentru ele cu mult mal grea decit ar indica cota valo- 
rii reale corespondente. Cazul este analog cu cel examinat mai sus 
cu ocazia impozitului progresiv pe venit. 

Din toate acestea urmează că atit impozitele extraordinare 
asupra averilor normale, cit și cotele impozitului progresiv pe venit, 
precum şi impozitele indirecte, au trebuit să fie toate ctt mai ridi- 
cate în sistemul d-tui Titulescu, spre a se putea astfel evita sociali- 
zarea ciștigurilor nemeritate, ceiace este o concepțiune inadmisibită, 

Poate că inainte de a incheia acest capitol nu e inutil să amin- 
tim că în toate ţările beligerante, în special Statele-Unite, Angilia, 
Franţa, Italia, Germania,—impozitul pe ciştigurile de războiu — indt- 
pendent de ideia atacării averilor frauduloase—a funcționat deja din 
915 subt formă de pompare anuală atit cu privire la ciştiguriie din 
fornituri cit și la orice ciștiguri de războlu ale comercianților şi in- 
dustriaților în general, independente de industria ciștigătoratui, şi 
care au procurat ciștiguri peste ciștigul normat dinainte de 914, 
oricit ar fi ete de nebiamabile. Franța l-a destiințat în ultimul mo- 
ment, impotriva voinței ministrului său de finanţe Marsal, dupăce insă 
impozitul a funcționat trel ani; dar în Anglia ei continuă să se apiice 
dind pe fiecare an budpetului englez suma de circa 10 miliarde tr. 
In Italia s'a mers mai departe: pe lingă impozitul pe ciştigurile de 
războlu În genere, instituit în 915, și cel pe avere—sa inființat un 
impozit extraordinar pe creșterea averii In legătură cu cononctura 
de războiu, care, mergind pănă la 80 la sută, socializează orice sur- 
plus de avere a comercianților şi industriagilor peste averea din timp 
normal. 

la fine în Germania impozitul pe ciştigurile de războiu s'a apl- 
cat subt forma sa cea mai științifică. In adevăr, în urma mai mul- 
tor modificări, el a imbrăcat în 919, fntăiu forma unul impozi? spe- 
ciai pe venit atingind surplusul de venituri excepționale (fără nici o 
distincție) peste ciştigurile normale constatate inainte de râzboiu şi 
care merge pănă la 70-80 la sută la veniturile ridicate; în al doilea 
rind impoziția pe ciştigurile de războiu atacă orice creștere de avere 
în capital, datorită războiului, fixată- prio (diferența dintre averea 
din 914 şi cea de acum, in care se cuprinde atit pius-valuta normală 
cit şi intreaga plus-valută excepțională de războiu fără nice! o dis- 
tincție de persoane sau restricție Ja furnituri ori fraude. Preiuarea 


cu prioire la chirii permit proprietarului să ceară chiriaşului. |n caz 
cind proprietarul însuși locueşie casa, acesi mod de evaluare consacră 
0 nedrepiale de necrezul inir'o legiuire modernă, —nedrepiale prea pu- 
țin remedială prin al. e.odăoga! la ari. 14 de călră comisia liscală. 

In schimb adevăralul impozit asupra plus-valulei funciare cerul 
de nevoile limpului şi prevăzut de ex. în proeciul d-lui Angelescu, n'a 
căpăta! fiinţă în sistemul d-lui M. de Finanţe. Poale că se rezervă Íniro- 
ducerea lui cu ocazia reformei finanjelor locale. i 


OPERA PINANCIARĂ A D-LUI TITULESCU 237 


merge progresiv dela 10 la 100 ta sută peste creșterea de 375.000 
mărci, Acesta e sistemul cel mai perfect de impunere a plus- valutei 
de războiu, căci el pedeoparte cruță sistematice averea agonisită în 
timo normal, iar plus-valuta de războlu o atinge nu pe ea însăși luată 
izolat, ci după principlul personalității impoziției, adică ținindu-se 
compt de intreaga stare materială a contribuabilului, 

La noi unde pănă acum nici o formă de impunere a ciştigurilor 

de războiu n'a funcționat In timpul războiului, —impoziția ciştigurilor 
nu e suficient să imbrace singura formă debiiă a unul supliment de 
impunere pe capital odată pentru totdeauna, ci trebue să imbraca 
două forme, ca şi la Germani: intălu quasi-contiscarea ciştigurilor de 
orice fel deja realizate de oricine pănă azi, subt forma unei preie- 
vári în capital odată pentru totdeauna (impozitul pe creşterea averii 
în timp de războiu) ; inai doilea rind subt formă de impozit pe venit 
exceptional care va pompa ciştigurile excepționale viitoare, atita vreme 
cit conjonctura socială mai permite noi cîştiguri pe nemunelte, cru- 
țindu-se, se înțelege, o parte din ciștiguriie cu ocazia producției 
propriu zise, 
Negăsind nici una nici alta din-aceste două forme de impozit pe 
ciştizurile de războiu înfăptuită in sistemul d-lui Titulescu, putem zice 
că opera impunerii profitorilor este incă deschisă la noi şi deci drep- 
tatea socială care reclamă implinirea acestei opere, rămine a fi reali- 
zătă de aici Inalate. * È 


+ 
Semnificația rezumativă a operei d-lui Titulescu 


In faţa celor două mari probleme ce se pun azi omului! de Stat 
tomin si anume : a) nevoia mai veche datiod dinaintea războiului de 
a schimba bazele regimului nostru fiscal invechit şi nedrept şi b) ne- 
vola ca mult mal mare în proporții şi efecte produsă de războlu cu 
calamitățile lui maltiple,—opera d lui Titulescu trebue judecată diferit, 
„ Din punctul de vedere al nevoil mal vechi, opera d-lul Titu- 
lescu esta desigur o mare reformă care a legat pentru totdeauna nu- 


Ne-am ocupa! în acest capitol de lacunele din punctul de ve- 
dere a! dreptäjit svelale a impoazilului pe avere şi imbogălirea de răz- 
boiu, din sistemu! d-lu! Min. de Finanţe. Dar în acest sistem cele două 
impozite prezintă șia gravă lacună din punctul de vedere al eficarilăţii 
lor generale. În adevăr în baza art. 33 eL 3 din lege, acordindu'se 
un termen de plaiă peniru impoziiul mai mare de o cincime din veni- 
lul coniribuabilului, termen care merge pănă le ID anl, -aceasta insamnă 
că impozitul pe avere plălludu-se în rale multiple se transformă tn- 
ir. un impozit suplimentar pe veni!, care materialmente şi mai ales psl- 
hotogiceşie apasă loarie greu pe budgeiul anual al contribuabilului, 
Impozilul pe avere peniru a avea deplina sa elicacitale trebue să lu» 
creze Imediat sau cel puțin foarte rapid. În altiel, în calitatea sa ar- 
țilicială de supliment la cifro onuală a impozitului pe venii, supiiment 
fixa! odață pe zece ani la o ciiră necesarmenia fixă (independeniă de 
iluciuațiiie averii coniribuabliuiui) —apasă economia najională fără să-şi 
indepiinească scopul său principal, carejesie usurarea bruscă a finan- 
țelor publice, prin socializarea unei pării din averea particulară, odală 
__ Peniru toldeauaa. 


VIAŢA ROMINEASCA 


pd iai a 


238 


mele d-sale de evoluția dreptului Hiscal în Rominia,—cu atit mal mult 
cu cit ea caută a realiza în același timp şi unificarea legislaţiei fls- 
cale în tot cuorinsul Rominiei Intregite, Reforma impozitelor directe 
a d-lui Titulescu este o modernizare bruscă a dreptului nostru fiscale 
un fel de prindere în fine a unui tren plerdut de atitea ori, cu voință 
sau Miră, un fel de punere a Rominiei în rind cu lumea, dacă ni se 
permite această expresie de nu academică cel pafin plastică. Nu mai 
rămine decit reformarea finanțelor locale pe lingă a celor generale, 
pentruca opera aceasta să fie complectă din punct de vedere tehalc,— 
şi pregătirea unul aparat administrativ şi fiscal la inălțimea reformei, 
pentru a-l asigura aplicarea, 

In cejace priveste nevola cea mare şi complexă, excepțională, 
născută de războlu şi anume: nevoia de noi resurse budgetare extra- 
ordinare, nevola de asanare monetară, nevola economică de a prè- 
para un inceput de intensificare a producţiei naționale şi nevoia de a 
para sau îndrepta injustițiile sociale agravate sau produse de războlu, 
opera d-lui Min. de Finanţe ne apare cu totul diferit şi anume rind pe 
rind ca: un radicalism fiscal cind insuficient, cînd drastic dar deviat, 
o menținere a statului quo ante sau In fine o consacrare social-eca- 
nomică inadmisibilă, găci e extrem de perictleosă, 

In adevăr, orlcti de radical ar părea sistemul d-lul Titulescu,— 
oricît l-ar fi taxat unli de măsură quasi-socialistă, sistemul d-sale 
luat în total este ma! prejos de cerinţele timpului şi în tot cazul insu- 
ficient de a realiza cel puțin o adevărată echilibrare a budgetulni, 
dacă nu de a asana criza monetară și cea sotială. Dacă totuşi sis- 
temul este în adevăr pe alocurea radical sau prea radical, trebue să 
remarcăm că radicalismul lul în loc să fie genera! și conceput după 
norme nedesminţit democratice, el este indreptat tocmai acolo unde nu 
trebue, spre a evita aplicarea lui acolo unde ar fi trebuit. 

De altfel ln general vorbind, efortul fiscal la care d. Min. da 
Pinaațe supune avuția națională este,—după spusa lnsăși a d-sale, 
şi dacă ţinem compt că el vine abia după 6 ani dela războiu,—mai 
mic ca al Francezilor de ex. Or, despre efortul fiscal a! Franţei 
lată ce zice profesorul Allix: „Vers ia fin de ia guerre une autre il- 


ilusion a tă répandue dans ie pays par le gouvernement lui même qui 


a commis en cela une lourde faute : illusion que l'Allemagne paierait 
tout, H en résulte que l'effort fiscal a été tout å fait insaffisant,— 
de même que le recours aux grands emprunts” (op cit, p» 393). ar 
la noi unde un badget serios al plăţilor dela inamice nu poate pentru 
moment compta,—ce putem zice despre efortul nostru fiscal mul mic 
decit al Franței, ca să nu vorbim de Italia şi mal ales de Anglia şi 
Statele. Unite ? 

Socialismul de războiu al d-lui Min. de Fin, este deci în primul 
rind debil, iar acolo unde e viguros, ei este devlat dela adevăratul 
lui domeniu,—intocmal ca şi socialismul mecanic care pănă acum a 
tucrat impotriva oricărui criteriu serius de justiţie. 

In cetace priveşte prepararea prin mijloace financiare a reince- 
perii producției naţionale, adică asanarea monedei, a cărel depreciere 
apasă asupra producţiei, am văzut că opera d-lui Titulesca pria ia- 
suficiența măsurilor în domenii monetar consacră aproape ueschim- 
bată situația detestabilă de pănă acum, în care scumpetea traiului 
este în toiul ei, iar proprietatea și manca cetăţenilor este contra- 
schimbată forțat cu valori fictive; astfel cea mul mare calamitate R 
timpului rămine neatinsă de măsurile d-lui Titulescu. $ 


Gi i 


OPERA FINANCIARA A D-LUI TITULESCU 239 


in fine cu toate velottäțile ades exprimate de a 
dul cel mai larg dreptatea socială, pe Sg are tuleen pors ta fapt 
a merge impotriva acestel inalte devize teoretice. Inlăturarea injus- 
tițiilor produse prin deplasarea nemeritată de averi şi proporționarea 
după puteri a suportării sarcinilor pecuniare ale cetățenilor față de 
Stat, mau căpătat în opera d-lui Titulescu soluția cuvenită şi pe care 
democraţia o aştepta dela d-sa, ln adevăr, preponderența rendemen- 
tului impozitelor proporționale asupra celui al impozitului progresiv 
stabilirea cotei progresive la impozitul global, cel pe succesiuni şi 
cel pe avere, fără a so ținea samă de deprecierea monetară, în fine 
preponderența exagerată a impozitelor indirecte de tot felul asupra 
celor directe, sint tot atitea fenomene care în mod sistematic ! a 
clasa ad mijloc şi clasa nevolașă, sii 
va mai mult, Cruțarea sistematică a odfoase - 
gătorilor de războiu,—din care d. Titulescu nu air e a e 
vească decit o mică minoritate mai ales subt forma ciştigurilor repro- 
babile, ca şi cum ar fi vorba cu această ocazie de o simplă măsură 
penală contra unor izolați, jar nu de o vastă operă generală de ordin 
social,—reduce la neant orice tendință de afirmare a justiției şi de- 
mocratismului orei actuale în opera financiară a d-lui Titulesca, Din 
acest punct de vedere opera d-iui Min. de Finanțe nu este altceva decit 
gs dei subt 'obiăduire legală a unei noi plutocraţii, a unei 
neobarzhezii care se grefează fără muncă şi fără merit, atit peste 
lipsurile şi nenorocirea maselor, cit şi pe ruina sau rănite adinci 
ate burgheziei vechi care cel puţin iși legitima existența prin pro- 
era pn mendoan ce a desăvirșit. 
cest neocapitalism format prin maximum de s - 
mum muncă, trebuia stirpit fără cruțare pede eee mi-e 
rile i fue vamas na ranije productivitate, 
s atică, prea puţin remediată 
unele amendări salutare,—gi deci consacrarea aa aim diei 
Titulescu a acestei neoburghezii, născută şi hrânită din nenorocirile 
naționale, este trăsătura cea mal bizară, dacă nu cea mai caracteris- 
tică a arie d-lui Min. de Finanţe. z 
va fi şi căuza cea mal insempatå care, alături de 

economice ale crizei bugetare și mai ales a celei maaria paaa 
nerezolvate, —va face ca frămintările sociale şi lupta de clasă să 
subziste, iu timp ce munca productivă nu va putea reincepe, lar fi- 
pana Siate vor continua a fi anemice, i 

n aceste ceondițiuni—oricit de monumentală s'ar 
oai š prezenta opera 
lra gura ră au ca erudiție şi talent—ea reclamă o grabnică şi 


Întie 1921. C. D. loanid 


se Prea RE AR ERP AR SI 


In Țara Birsei 


Note de călătorie 


In drum spre Braşov, Se 'ntunecă. Munţii cu pădurile 
te string geti: a de pretutindeni. Amintiri proaspete ale 
războiului, urmele tranşeelor, morminte, sporesc emoția frumo- 
sului şi a sălbătăciel. Prin întuneric, Carpaţii, dihănii fantas- 
tice, alergind în turme negre, cu spinări cocoşate, ridicind 
cozile, izbind cu trompe furioase albastrul adinc al cerului, pe 
cind prin tufişuri, licuricii pun lumini verzi din altă lume. 

imineaţa. Oraşul cuprins în hora munților împăduriţi se 
destăşoară liniştit în lumină, în curăţenie. Piaţa—femei lîngă 
coşuri pline şi ardeiul verde, roşul tomatei, albastrul vinetei, 
zugrăvese un pastel colorat, cintind fericirile proaspete ale ve- 
rii. Străzile se rînduesc, se'ntretae, lămurite ca nişte capitole 
ale unei cărți de şcoală; caşi vinele trupului te poartă cind 
spre inimă, cind spre extremitate, te duc pretutindeni, prin 
portice, la poalele oraşului şi toate eşirile merg câtră munte. 

Gustu? originalității, al noutăţi nu chinueşte simetria uni- 
formă a burgului, cu savoarea lui deosebită, făcută din vechime, 
din monotonie, din evlavie tradiţională. Un gind simplu şi 
odihnitor poposeşte în viguroasa şi potolita cultură saxonă, În 
faţa caselor cu acoperişuri ascuțite, scrise în patru linii, — ca 
colibele pe care copiii le durează în cărți de joc,—în care fe- 
restrele tae dreptunghiul în lăţime; cu porțile mari, grele, ar- 
cuite, prin care priveşti în curtea lungă, pa'ată, cu aparenţă 
seculară. Oraşul întreg e o poveste din vremuri. În cadrul 
bătrinesc, luxul pretenţios al bucureştenilor se potriveşte ca o 
arie frivolă într'o catedrală. £ 

Evul mediu îti latinde, prestigios, chipurile pe care le-ai 
văzut zugrăvite în istorie, Profilate în văzduh, o pălărie, o 
chee, un cap de cal,— vechi firme negustoreşti mai anunţă şi 
azi meserii uitate gi prăvăliile, oglinzi strălucitoare, vorbesc 


K 
p e 4 


ÎN i A. ANEO Adi. 


de mindria profesională moştenită dela vechii burgheji. Chipul 
negustorului care mă serveşte, graiul, gesturile Iui, sint mai 
curind ale unui clinician distins, decit ale unui cîrnățar — şi 
war Sta rău unui doctor în medicină. 

Zidurile înconjurind oraşul, montmentele gotice, te pri- 
vesc ca nişte mârturii tăcute ale secolelor. Dominind puternic 
cu pilaştrii ei enormi, Biserica Neagră îşi înalță statura må- 
reață ; cu grele portaluri înflorite cu rosace, încadrate în nervii 
ogivelor, tae în înalt crenelurile-i trufaşe. Un şir de sfinți 
de piatră: anahoreţi supți de posturi, martiri transfiguraţi de 
extaze, episcopi de cea mai curată rasă medievală, se adăpos- 
tesc în nişele inegrite.—pe cind in firidele putrede, ochi fără 
lumină în care doarme singurătatea străveche, porumbeii, pă- 
sările liniștei şi ale curăjeniei, pun nota nevinovăţiei lor blinde 
pe severitatea monumentului. Flăcările incendiului au  bintult 
acum patru secole, au lins cu bale de fum pietrele masive. 
Teatru al luptelor singeroase dintre catolici şi protestanți, a- 
ceștia au stăpinit-o în cele din urmă şi acum asculţi liturghia 
evanghelică în monumentala catedrală. Ceva mai deoparte, 
statuia unui mare luptitor al credinței întinde hrisovul pe care 
e săpat trecutul asprei ei măreţii. lestaurarea a adus, pe di- 
măuntru, o notă prea albă şi prea rece vechimii nobile şi pline 
de caracter, rămasă'n urme pline doar pe ciţiva păreţi ce se 
dosesc după timple. Din depârtare, altarul, peste un spaţiu 
lung de bănci aliniate, pare o cetăţue a cerului în turnuri şi 
săgeți de aur, căreia orga uriașă fi trimite din partea opusă 
strălucirea galbenă a tuburilor de alamă. 

Intr'un semicerc umbrit de castani, şcolile comunităţii, mu- 
zeul, o cuprind intr'o imbrățişare de mutuală ocrotire, înir'o 
atmosferă tainică de spiritualitate și de cultură. In muzeu, 
spade, halebarde, coifuri şi puşti—dela cele cu cremene, unele 
înflorite cu desenuri pe os, de minunate scene cinegetice, —mâşti, 
zale, tot ce a desăvirşit o armură grea feudală, alături de a- 
mănunte ale unor industrii dispărute, de documente ale bresle- 
lor,—păstrate în cufere din lemn scump, — costume burgrave, 
flamuri brodate, podoabe scinteind în pietrârii, gravuri în lemn, 
in os—sugestii vii intruchipind istoria îndepărtată a Braşovului 
feudal, aşa cum a ființa! atitea veacuri în îndoita lui armură 
de ziduri cu metereze, cu cetățui şi contraforturi, subt privirea 
semeață a statuii lui Arpad, al cârei soclu devastat il plinge 
azi din virful muntelui, Privesc un mormint scurt, căptușit 
cu scinduri, deschis la lumină după patru milenii, desvăluind 
o hircă enormă lingă ciolane sfărimate, chiar în țărina pe care 


„a pulrezit. Curios popas în drumul veşniciei ! 


In strada mare trec din nou pe lingă Casa Sfatului, pe 
care secolul al XVII-lea încă a găsit-o cum o vedem, cu tur- 
mul cel nalt privind în patru laturi peste capul etajelor, cu 
cele patru mari ceasornice,—oroiogii'e care-şi numărau bătăile 
tacet, aşeară, vibrind în noaptea tăcută. In umbra geamiicu- 


242 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui de subt acoperişul scund, sprijinit de grinzi putrede, îţi pare 
că zăreşti enormele pălării colorate din muzeu, purtate de gra- 
vii consilieri. Fanfara care trece acum, întonind un marş, ur- 
mată de un lung şir, gătiţi de duminică, femeile cu pălării, a- 
dolescenţi.—toţi cu floarea roșie la butonieră, nu e a unor mu- 
zicanţi obişnuiţi. Ochii-mi aleargă curioşi dela flauțistul înalt, 
în redingotă, cu pălărie tare, cu bastonul prins de braţul sting, 
ținind notele cu febrilitate, la blondul gras care-şi umflă cu 
entuziasm pungile obrazului, în serviciul trombonului, pe cînd 
broboanele rouresc de subt buclele-i aurii; la toboşarul nu mai 
puţin fercheş ; la tinărul elegant care împinge căruţa muzicii... ; 
iar cind margul deveni Marseilleză şi capetele se descoperiră, 
floarea roşie plutind pe pieptul molţimii fu ca un simbol înflă- 
cărat, peste care atitea suflete au singerat un prinos de dra- 
goste, de credinţă. Mai tirziu ne-am gindit la contrastul haz- 
lių dintre imbrăcămintea serioasă şi gestul zglobiu al muzican- 
ților în mers —ce minunat subiect de humur!—și am luat a- 
minte la adinca desbinare dintre mentalităţile a două rase, pe 
care consideraţiile de artă şi de atitudine estetică nu le vor 
impăca niciodată intr'o înțelegere de gust comun. Demonul 
ridicolului ma rînjit nici flautistului în haine negre, cu basto- 
nul agăţat de braţ, nici fligornistului blond, buclat, nici tobo- 
şarului voios — nimănui din mulţimea care urmează liniştită, ad- 
mirativă, convinsă, 

Ca să ajung „promenada“ umbrită de plopi înalţi, luăm: 
drumul verde pe lingă zid, căruia rlulețul, curgind subt cas- 
tani, îi murmură mereu povestea trecutului, cunoscută totuşi 
deopotrivă de amindoi F pe care o ştie şi ruina ce-i strățue 
căscață din muntele stincos,—scorbură gigantică peste care fil- 
fiesc aripi de legendă. —Un beţiv vine gesticulind teatral, ca 
un Hamlet vorbind cu sine însuşi. 

Pe alee, lumina atît de grea, aerul atit de nemişcat, pare 
0 singură bucată — şi nu ştii de ce tremură aşa, fără vre-o bä- 
nuială de vint, frunza neliniştită a plopilor, svirlind în soare 
ace de argint, ca mil de degete inelate, cu unghii străiucitoare, 
pe care le mişcă nervos nişte mini nevăzule. In spate, pădu- 
rea te cheamă să-ţi pane la umbra ei încetineala clipelor fer- 
„binţi ; dar la capătul celalt, aşteaptă trenul Vicinal care merge 
spre Şapte Sate şi mă depârtez lăsind tot mai departe în urmă 
statuia de lemn a honvedului din chiosc, cu trupul străpuns 
de cue, ?ncremenit în picioare, subt pinza in care e cusut ca 
un mort intrun giulgiu. 


Nos: vast platou acoperit de brazi — linişte, singurătate. 
Muşchiu!, algele delicate ale pădurii îşi distramă parfumul sub- 
til; cadelnițe fără număr ard neîncetat miresme. Din zgomote 
mici se ţese marea tăcere. Vintul foşnegte cu înfiorări ușoare. 
Trece duhul pădurii in rochie strâvezie, care-i îmbracă trupul 
supt, de vreascuri, neisprăvit ca fumul, ridicind braţele spe- 


d taia dA bd iid m aro An i A 


IN TARA BĪRSEL IES ATOR 


rioase de atingeri, pe cind gindul lui neguros îşi pierde in 
văzduh scirba de plastică, de materie. Nu-şi află aci locul 
statuele albe din pădurile sfinte ale Herei sau ale Dianei; nici 
Pan, nici Silene nu-şi mină alaiurile lor gălăgioase de driade, 
de bacante. Bradul impârățeşte,—simbol grav al ținutului, in- 
spiraţie a marilor catedrale. Coloanele 'nalte ale trunchilor 
sen!retae stilizind arcade rotund-ascuţite; subt mii de turle, 
săgeți avintate spre cer, se sâvirşeşte într'o taină chinuită 
drama Patimii, umplind interstiţiile prelungi de svonul marti- 
riului. Umbra unei cruci imense apare o clipă în cadrul unui 
vitraliu aprins, pe care se sbate agonia lui Dumnezeu. Apusul 
işi stinge încet lumina; liniile se topesc una cite una; în um- 
brå mai strălucesc, tirziu, lacrâmi mari de răşină. 


Şi aşa, câtră un astinţit, Braşovul ne întoarse spatele la 
o cotitură a drumului şi far se ivi citeva minute. cu unghiuri 
roşii de ţiglă, cu vile ascunse în grădini intinse — şi ne mal 
arâtă, din podoabele păstrate din vremuri, o biserică ale cărei 
turle şi frontoane se ştergeau departe într'o zare trandafirie— 
şi, din darurile noi, dealungul liniei de fier, ua convoiu alb de 
morminte care s+'ngiră tăcut subt cruci de piatră, grupat lingă 
monumentul scund, ca o statură masivă îngenunchială in ru- 
găciune, veghind somnul eroilor. 

Trenul merge încet, încetişor, se tot opreşte îndărătnic, 
pe ginduri dacă să mai ajungem ln adevăr azi în Zârneşii, 

Rijnovul. Linii şi culori se fring ascuţite, în apus, fe- 
restre se aprind, clădiri de aur se durează inir'o clipă, ridicind 
turnuri cu orologii rotunde pe toate patru feţişoarele, riuleţe 
de argint şerpuesc subt poduri mici şi în sgomotul vag plu- 
tind ca o rumoare indepârtată, inserarea vine să-i desbrace 
haina în multe culori, muiată în aur, care se anină de virfuri 
ca pe nişte braţe intinse spre cer, Dar cetăţuia, cetăţuia a- 
páru în virful muntelui care o ţine în palma lui stincoasă; cuib 
fantastic “în rotunjimi, muchi ascuţite şi cu ziduri oprite în con- 
traforturi, întinzind aripile între turnulețe şi donjoane; un Ar- 
gus, pindind departe zârile, cu o sută de ochi mici, negri zi 
meţerezelor, în care au strălucit odată ţevile puştilor cu crè- 
mene şi tunuleţe de cireş. Sutietul heraldic rătăceşte pe cre- 
nele; subt lună aleargă luciri de spade încrucişate, sfidări de 
mânuşe, zgomot de zale ciocnite şi miniatura fermecată, păs- 
trată în cutie, uimitoare de evocări pipâite în paginlie lui Wal- 
ter Scott, se pierdu în spaţiu cu un sunet prelung de goarnă. 


Țara Birsel. Zârneştii sint păziți în coast de Piatra 
Craiului, care-şi coboară sălbatec din nouri trupul gol, de pia- 
tră aspră, brăzdat de creste cenușii, pestriţe, ca penele sbir- 
lite ale unei păsări de pradă. Zărneştii, vuind de zgomotul 
joagăruiui, îşi inşiră hanurile mari, cîrciumile, farmacia oblă- 


244 „VIAŢA ROMINEASCĂ 
duită de chipul lul Esculap, de-a lungul drumului alb, pe care 
s'au scurs minaţi din spre munte, convoae lungi de prizonieri ; 
dar nu male tirgul vesel, primitor, curat, de acum cîțiva ani. 
Ceva a rămas din tristeţea şi neorinduiala lagărelor bătute de 
ploi şi de vinturi. 

Inainte, pe drumul şerpuit de-a lungul Birsei, casele mici, 
cu căciuli inalte de şiţă, cu porţi acoperite, se urmăresc una 
pe alta, deschid ulicioare, una cu alta. Stil neaoş rominesc, 
bătrin de veacuri. Punţi mici aruncă agrafe între malurile joase, 
subt care alunecă rațe de ceară. De abia născută, Birsa e 
pusă ca Hercule la munci grele, pe care lendeplineşte cu e- 
roism.  Adiniaori mişca brațele joagărului, şi acum micuță se 
asvirie speriată pe scocul piuãi, frîngindu-şi cristalul într'o văl- 
toare de clăbuc spumos, În care joacă curcubee. Lina se sbate 
in fierberea limpede, se usucă în căldura focului, înşfacată de 
sute de dinţi de fier, ameţită de învirtirea unui sul enorm din 
muele, O artă primitivă şi rafinată preface țesătura simplă 
Intr'un nour, într'o blană flocoasă de urs alb, subt care ba- 
ciul din Bucegi, doarme zăpadă. 

Două babe se pleacă spre apă să-şi spele cînepa şi gu- 
şile lor, ca nişte pungi, se lasă pe cămășile groase şi creţe: 
Rucărul nu trebue să fie departe — Rucărul e drept inainte, după 
strimtoare. Cimpia largă, presărată cu tufe, se afunda intrun 
cot, spre gitul trecătorii, mărginită de caravana verde a Mā- 
gurelor, pe cind Bucegii îl tae drumul spre miazăzi. Singu- 
rătăți sălbatice se fac dincolo de Izvoare, înspre Cimpu-Lung 
văgăuni se deschid, după văgăuni, cuiburi întricoșate unde a- 
dastă moartea prin peşteri de tâlhari, 

Birsa susură din pămînt, despletindu-se în şuviţe răsti- 
rate, atit de subţirele, că pentruca să te scalzi, trebue să te 
culci pe patul ei aspru şi atunci ea te răcoreşte în braţele el 


îngheţate. Amiaza te usucă în pinze ferbinţi de lumină. „Ure-' 


rechea Mielului” şi spicele de busuioc liliachiu lingă apă, aro- 
mesc magheran și tâmle, Liniştea te'mpresoară; umbra se 
ascunde, sfioasă, subt tufele mici. O codobatură sveltă, strinsă 
în rochiţă cenușie, îşi fa zborul. 

Cind Birsa s'a pierdut în urmă, Piatra Craiulul ne pri- 
veşte mereu, de departe, din înălțimea lui goală, cenușie, a- 
meţitoare. 

O, prezent, clipă vagă, apâsaţă de întrebările amintirii, 
turburată de teama de a nu te pipăi, de a nu te gusta în de- 
ajuns! Nervii freamăti, impresiile trec peste simțurile cople- 
şite, filmul se desfășoară, ameţitor pe retină şi totuşi bucuria 
frumosului stă străină de suflet. Frumosul e întrecut; timpul 
îi desăvirşeşte vraja, țesind un văi de lumină moale peste li- 
miile aspre chinuite de curiozitate, de nelinişte, de durere. 

Zi de lulie şi miez de zi, în căruţă. Slabânoaga lui Moş Niţă 
ne saltă prin väi şi maluri. Fugea'ndârăt cimpia, fug livezile, 
câpițele de fin, lanurile galbene îşi întorc laturile desemnate 


UR ii Ri ni ca Ah e A T, 


ii i 4 
v H 


4 ÎN TARA BĪRSEI - 245 


de un geometru stingaci — lanţul întreg de peisagii se răsuce; 
în jurul nostru. Munţii, munţii se das prelațiesiaat, a 
rizont şi orici: de repede ai alerga, ei Iţi es inainte, în capul 
drumului. ; 
Hotarele cerului sint o vastă gingie ce ride cu dinti car- 
patini. Spre miază noapte, Măgura-Codlei lasă deschis Iute 
luind-o singuratec spre pustă. In sătucul pierdut intre munţi, 
cu casele revârsate printre maluri, despărțite prin livezi întinse, 
prin lanuri, prin islaze, târă drumuri—mai bine ca oriunde as- 
cuiţi tăcerea adiind pe unde nesfirşite ce aer. Privesc fasci- 
nață cum aurul astințitului scapătă după Piatra Craiului ; seara 
creşte incet ca un cintec din depărtare. Un clâmpânit de barză 
cu pliscul de argint ?— E bătaia sincronă a coasei pe nicovală | 
ny. a: pre pesia, au , heak gieo și oamenii se is- 
ațe aripele timpului ;— i - 
zale = vip Sirotol otari Pe N 
à captea se aşterne cu legânări de talangă : se'ntoar - 
trina cu vaca în bătătură. In fața casei, pe n prim, tai 
cu chipul de muceniță, imi- povesteşte. O vrajă bolnavă rătă- 
ceşte pe cimpuri cu lumina albă a lunii, în ochii stelelor care 
te iscodesc. Prunul e o iarbă neagră, înaltă, fără nume, cres- 
cută acum, subt descintec. Bătrina povesteşte—.. Şi Mărica cea 
frumoasă S'a'ntors dela joc, în strae mindre, cu ochii inpâăinţe= 
uiţi, şi nu trecu citeva ceasuri că adormi pe braţele morţii.— O 
văd acolo, pe scena unei imense evocări, albă, cu ochli impäin- 
j eniţi, cu minile pe piept, ca dol crini imbrăţişaţi. 
SĂ certe i un scie în care zace trupul bătrin al 
ului + g u nesilrşit de măr ý 
doliu in şi nora e o floare A st ai up sie aaa 
eeria bate, cu degete de argint, i 
păpuțe, gi Deal apasă greu pe rbd ice 
nd zoriie lămuresc puţin unghiurile odâii, întorc 
rea câtră Maica Domnului, la capul meu, cu Inima ei Ei 
care se niig Şeapte pumnale ascuțite, Cu obrazul ei lăptos şi tran- 
dafiriu, n'ai spune că e mama bărbosului pe care-l ţine pe ge- 
nunchi. Madona italiană depe păretele celalt, cu forme ro- 
twade, minglindu-şi pruncul grăsuț, e tot atit de fragedă şi a- 
Sanare mal sus, o precistă palidă, e ceva mai severă, e 
pt, mai doamnă mare. E de mirare cită senzualitate se răsfaţă în 
unga teorie de sfinți şi de sfinte, în haine roşii şi albastre, pe 
scoarţele înflorite, subt perdeluțe de borangic şi farfurii cu chi- 
puri. — Cei mai amuzant insă, e un Cristos scund, efeminat 
stind pe un fel de laviţă cu inflorituri romineşti, cu picioare 
Subțirele, în pantalonaşi vârgaţi cu roşu, intinzind braţele cu 
un gest de baiaderă, pe cînd din coasta lui creşte o viță cu 
struguri enormi, care-şi picură mustul într'un potir de aur—din 
vechile icoane ardeieneşti, pictate pe sticlă, rare acum. Dar să 
vezi Judecata de apoi, chinurile celor păcătoşi, prea... etc., să 


46 > , VIAŢA ROMINEASCĂ____ 


Ed arii ÎN ŢARA BIRSEI Anaie 247 


de mere, depe masă, é a unor oameni ce nu ctnost odihna. 
Cumpătarea, hărnicia lor, ridică în ochii mei tot ncamul omenesc. 

Două ore după amează străbat cimpiile câtră „Hotare“ la 
cositul ovăzului. O, spaţiile nu le vorbesc desigur în graiul 
marilor armonii ; nu sint poeţi, ci chipuri plastice, litere miş- 
cătoare ale unui gind ce se scrie pretutindeni în nesfirşite rea- 
lizări. 

Păpădia uscăţivă ne ese în cale, mindrindu-se cu fustu- 
lița ei galbenă cu colțişori ; forile rare, sint ioate slăbuţe, de- 
parte de apă şi malurile se'nalţă şi coboară mereu, şerpuin- 
u-şi albiile verzi fără 


de riuri. E atita linişte deţi-e frică să 
nu deştepţi somnul spicelor adormite 


cu capul pe plept. Ci 
coarea pune stropi la picioarele janulul şi undele aurii se'n- 
tilnesc cu razele de sus într'o îluturare orbitoare. In întinde- 
file inecate de lumină, roșul aprins al bobiţelor de „Salbă 
moale“ te chiamă de departe, te ademenesc, Walkirii scuturînd 
vesele ciorchine de rubine.—Nu te amăgi, câtător, de podoaba 
lor pădureaţă, căci în tufele îngeminate murele Îşi tăinuesc, 
slioasele, ochii vineţi parfumaţi.- O oază e umbra lor scurtă cit 
o umbrelă, de subt care te îincumeţi a privi în depărtări ce- 
rul, pămintul, legănarea undelor şi coasa care vine, pleacă, 
iar vine, aruncind printre spice fulgere mici. 

Tirziu cînd ochii obosiţi de lumină şi de imensitate cău- 
tau înăuntru câtră ascunzişurile sufletului, umbrele tufelor cres- 
cind incet cuprinseră cimpia toată. Cununa apusului se'ncheia 
de cealaltă parte a orizontului şi nu vedeam decito zare gâălbue 
ce se colora uşor in trandafiriu, pe cînd Colţuroşii, virturile 
împădurite ale Cînelui, iși făcuseră rugăciunea de seară, 

in lirismul iuoptării, talanga îşi amestecă melodia. Aue 


valea de glasul cosașilor umplind cuprinsurile de sonorități şi 
lar se'ntinde tăcerea și 


pături, pături se aştern intunecimile.— 
O, luminile rare, care deschid ochii roşii în noapte şi acolo, cit 
vermeliu şi văl albasiru risipește inima focului peste p'rostrii, 
subt esaun !—Ce durere izvoreşte din necunoscut, curgind mol- 
com pe unde de fluer? Cintă Ardealul, Ardealul bâtrin ? Ti- 
tir îi răspunde lui Moelibeus ? 
Și luna răsare iar în faţa casei — aceiaşi tăcere albă, a- 
ceiaşi linişte încremenită, aceiaşi puzderie de mărgăritare. Să 
pot ingira o salbă pt un fir lung de aur! dar se distramă tru- 
pul clipelor albe, pier înghițite de- genuni, nu poţi lua nimic, 
nimic, din atitea comori! ȘI sufletul se înstrăinează de trup, 
rătăcind prin singurătatea stelară—crisalidă ce se imbracă în 
mâtasea argintie a razelor. Miezul nopții. Se ridică vintul. 
Trec legiuni de năluci, gesticulind himeric, pe targă de nouri, 
pălmuind, îmbrăţişind pâtrarul, cu minecile lor zdrenţuite, Mi-e 
frică. Gemete râtăcese printre frunze, se'ndoae crengile zgu- 
duite de mini dușmane. 


Norii sgirciţi au luat cu din 
tat şi dimineaţa, zimbind, deschi 


"ta ingrozeşti nu altceva. —Eroul pusă Oituz şi Mărăşeşti priveşte 
. lui întunecoasă. D 
asa AEA, aahi dau inläturi perdelele de parpat. ana 

i nåväleşte. din verdele cimpiei, din Shape corsair fius 
nos. pădurile adinci aie Măgurii; zboară între GE reni az 
E rele strălucitor al dimineţii, cu aripe de aur, de 
azur, livadă, odihnesc peste 

ile grele de rod, în o i 
a ery rime Se. cuitoare, de zāri limpezi, der a regi 
cin wesc că linia modernă a siluetei de oraş: intin d Pe 
tura värgati, face un AaS e iel ekre a Da aenaiio Niederl 
m cu ” ă Fi 
ir de cele tuf "dol proşti care se'nţeleg o retea 
nişte, se face far ia loc, an, ae pe Casă pd cararea subțire, 
ios înspre satu | “a 
id o iarbă de urme k papi Purge Sead e i sti- 
i pape ma ' i ci 
tul satelor săseşi Iyi îniră de-alungul şoselei casele eu cruci 
în frunte, cu porţi uvrajate. O troiță cu trei cruc Se eai 
alaltă ca trei fire de PRETA Pap că, Up poa d 
< riirn = GE gogpindh în dreptul cîrciumii. ri ar 
kopii ta cămăşi lungi, cu pasti pir meci pă | iras bapi Bhe e 
a, cei mai m 
3 nule apti dobitoacele cu trupul de agp ns pr 
PERIE cu privirea bolnavă, se scaldă a apere, ua a 
4 fundul de marmoră. 
ut, eare a aaa Pen. ce pla 

4 y ostei—căruțå, vorba vine, de fapt poşta gi rep 
d np [iar ale unui moş bâtria, foarte cum se mine în Bu- 
n A apari n'au ajuns decit cu două zile dpi ag ratie: 
eaa So tadată Tatirzie mai mult. Pe cind scr e vinătoare 
dom cu înfăţişare europeană, care vorbeşie gpn fre Pä- 

eri azda li răspunde respectos numindu- g Parinte ; dar 
Pas urios nume mă gindeam, så te cheme c, ivitul tuns 
reactie îmi păru, cind am aflat că d. oinik ; e OA un 
şi mai imica toată de barbişon, cu aerul detest e A of 
i a veritabil şi nu al vre-unei secte dinar de Sef 
ental! Păstoreşte din tată în fiu în (inut, sacerdot prin tra- 
în ié şi mă aflam în parohia iul. — la drum, sprt Slet turlelor. 
nyie illcž adevărată, îşi arăta pe dupa pr: her aa Í distins al 
Apr pierdut în spatele Bucegilor, Piha regre şi acum 
ua sînt una din wimirile 4 A 
CA mam putut vedea oficiind în odăjdii pe acest popă-bârbat 
fără plete, fără' barbă, fără fuste. elor | 
Amiaza joacă văpăi deasupra holdelor. de căldură, să 
incerci o bucurie aspră să te laşi mistuit | usor gindul 
abzi de foame, să-ţi simţi trupul scăzind, ap Mă cu oţetul 
înălțat. Mincarea searbădă, lfără de grăsimi, acrită 


şii nădejdea pămintului înse- 
de porţile luminii. Mai privesc 


a `à s< 
v, Pr BA -d a a e. + 


Bucegii care-şi întind buzele să sărute cerul, pe 
e a ai Moes se ridică aburul uşor al unei jertfe scurte. 


Braşovul, iar subt farmecul amintirii. In strada lungă, 
care oaie rca ie gară, îţi vorbeşte cu glas de me reper ai 
copilăria, din vitrinele negustorilor de turtă dulce, ara ra 
țăriile cu acadele roşii, galbene, verzi, trandafirii, —bom sae e 
vieux style ale Braşovului,—din prăvăliile cu rachiuri dulci, cu 
mezeluri, 

il- larmă de sunete giele şi strigitoare, furtună 
di aia in glasuri de clarmetă, în ecouri paicheare; 
venind cu sunete tirite, cu răsutlete adinci, cu ovi i 
coarde sparte, chinuite în agonii de parinti, muno ~ m: i 
noptice, ce ne'mpresori cu vedenii — biciueşti, biclueş r pei 
de lemn, goneşti câluşeii— porneşte cortegiul halucinat ir 
jătoria lui circulară. Incălecată pe căluţul negru, o ţărancă își 

icioarele 'n aer. 

gi Ana Săsoaice şoldii, cu corola largă de a pe 
virful capului, cu coșuieţul pe braţ, îmi stă şi acum ra $ s 
în cadrul proaspăt al dimineţii,—ultima înfăţişare a unei odăi, 


cind ai inchis uşa în urma ta. Cora Irineu 


Tudor Pamtile 


Acum optsprezece ani, în Bucureşti, mi-au căzut subt ochi 
două infolii mari, manuscripte curate şi frumoase, cuprinzind cu- 
legeri de poezii populare. Era o muncă migăloasă şi bine orin- 
duită, Cel care mi le aducea, arăta cu ochii în jos şi cu glasul dulce, 
că întradevăr „este. o muncă serioasă“, iar în ce priveşte cali- 
grafia aceia măruntă şi strinsă ea se datorește „unui oarecare 
sergent-major“, însărcinat cu munca de copist. Din fericire „ser- 
gentul-major“ şi-a reclamat manuscriptele la vreme, cit ele se 
găseau încă pe colțul biroului meu, ş'atunci am cunoscut pe Tu- 
dor Pamțile, elev la şcoala militară. Tinăr, nalt şi subţire, mo- 
dest ag 

u s'a supărat prea tare de fapta „prietinului“ care voia 
să se impăuneze cu pene străine. Zimbea numai cu oarecare 
mihnire şi spunea potolit: „Nu-i nimica; bine că nu s'au pierdut; 
aici e munca mea de două veri...“ 

„Sergentul“ acesta „major“, copistul acesta era fecior de ră- 
zeşi dela Țepu, din Tecuci. Avea în sufletul lui dragostea neţăr- 
murită de pămintul bătrinesc, avea în el cuminţenia şi suferința 
şirurilor de „neamuri“, avea în ochi melancolia peisagiului mol- 
dovenesc, în urechi murmurul zăvoaelor Siretului. Se ridicase iü- 
bind pâmintul şi limba strămoşilor, Cind se întorcea dela şcoli, 
intra în şezătorile flăcăilor şi fetelor cu care copilărise, nu uita 
ogoarele şi dumbrăviie, nici virtejurile întunecoase ale Siretului 
peste care curg plete de sălcii vechi, nici caii din prund, nici pri- 
saca de subt pădure, nici rateșul cel vechiu de pe șleah, nici ho- 
rile dela zile mari, nimic din ce-i legănase şi-i încîntase copilăria. 
Plin de ele intra iar între zidurile severe ale şcolii militare, îşi 
relua orele de clas şi uniforma strimtă, periată şi lustruită, asculta 
pecii putea de atent cursurile de topografie şi fortificaţii, istoria 
campaniilor lui Frederic şi Napoleon şi se intreba ce rinduială 
ascunsă şi scrisă în catastifurile de Sus îl adusese acolo dela Ţepu... 

Se supunea destinului şi-şi urma şcoala din care trebuia să 
iasă ofițer de cavalerie. Viaţa are de multe ori asemenea ciudățenii 
şi contraste. Un ofiţer de cavalerie, chiar cind nu poartă monoclu, 
“trebue numaidecit să se infățişeze cu mănuși albe, cizme de lac 
şi pinteni, băiat elegant şi plin de datorii, prezent la aperitive, 
dănţuitor foarte apreciat la toate seratele, iubit de cucoane şi dudui 
şi avind'un uşor dispreţ pentru îndeletnicirile cărturăreşri. 

Ei bine, Tudor Pamfile a fost ofițer de cavalerie, însă a ră- 
mas răzeş din cap pănă'n picioare. A rămas răzeş cu vorba aşe= 
zată şi domoală, cu umorul ascuţit şi discret specific neamului, 
cu dragoste pentru gospodărie, pentru o „aşezare“ a lui, cu cerdac 
larg şi umbră de copaci, a rămas intreg şi ireductibil urmaşul 


5 


i d> = 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ i 


bătrînilor ca ochiul dirz şi mustața tuşinată. Intorcindu-se spre 
trecut şi spre ai lui cu statornică şi fără de prihană iubire, a 
strins tot ce se lega de sufletul, de credința, de eresurile, de su- 
ferințele şi bucuriile aşezărilor din locul lui de naştere. Academia 
Romină a publicat în colecţiile ei cea mai mare parte din munca 
aceasta migăloasă a ofițerului de cavalerie. 

Nu-l văzusem de multă vreme, In 1919, l-am întiinit în Chi- 
şinău, Era tot în uniformă de ofiţer, însă tot cu înfăţişare de 
răzeş. Era nalt, mare, puțin adus din spate şi cu părul incărunțit 
înainte de vreme. Notele şi caetele lui se înmulțeau cu regulari- 
tate, cu statornicie. Viaţa lui era deplin închinată cărturăriei şi 
neamului. In Chişinău, muncea neobosit şi fără răgaz la publi- 
caţiile pentru popor ale directoratului de instrucţie. „Cuvint Mol- 
dovenesc“, redactat în acea vreme de el, broşuri, cărți de po- 
vești, de cîntece, de sfaturi, calendare, se răspindeau în mii şi 
zeci de mii de exemplare în toate satele Basarabiei. Munca a- 
ceasta mare şi neobosită el o îndeplinea cu simplicitate şi mo- 
destie, aşa cum necunoscut şi neapreciat după merit, işi făcuse da- 
toria o viaţă întreag?. 

In revista birlădeaoă Florile Dalbe, îndată după războiu, a- 
poi în Viața Rominească, Tudor Pamifile începuse a tipări o serie 
de schițe şi nuvelete cu un caracter foarte personal. In ele era 
cuprinsă o ageră cunoaştere a sufletului nostru. Minunata bu- 
cată Delevațiile dela Epureni, publicată în Viaţa Romtnească, do- 
vedeşie că în Tudor Pamtile se desăvirgea un scriitor „al nostru“, 
al pămintului acestuia şi al oamenilor acestul pămînt, 

Moartea de cîtăva vreme izbeşte des în cei mai buni fii ai 
neamului nostru.  Pamiile moare tinăr, înainte de a fiajuns mij- 
locul drumului vieţii, şi înainte de a fi dat ce făgăduia. Blajina 
lui înfăţişare de uriaş nu va mai umbla printre noi, domol, zim- 
bitoare, căutind parcă ceva... Pamfile s'a strămutat la veşnicile 
lăcaşuri, întru Domnul şi între drepţi, lingă strămoşii lui răzeși. 

Prietinii îşi aduc aminte de ziua acela în care a venit să ne 
vadă la redacție, cam obosit şi nedormit. Trecea la Chişinău şi 
era în „serviciu comandat“ : inspector al trenului accelerat, Un 
uriaş Şi impozant maior, inspector al trenului, dela Birlad in- 
coace. Acest uriaş şi impozant maior ne povesti cu bunătate 
cum nu s'a putut odihni în tren, din pricină că nu erau locuri, 
şa trebuit să stea toată -noaptea pe culuar, în picioare... 

Noi am ris, ca de ceva nemaipomenit de vesel. Pe urmă 
mam mal ris şi ne-am uitat mai cu luare-aminte la el, cu sufle- 
tele mişcate, ca la un om rar... 

Imaginea lui, nemuritoare, s'a asociat în sufletul meu cu 
clipa aceasta: buna şi trist-zimbitoarea lui figură încununată de 
iarna-i timpurie ca de o aureolă de suferință, cu ochii împovă- 
raji parcă de duioşii, de doruri şi pasiuni înăbuşite, cu intrea- 
ga-i ființă stăpinită ca de o datorie necruțătoare cătră cei vii, 
$ mai ales cătră morți, de care-i plin 'pămintul străbun dela 

e ; 


pise 
Mihail Sadoveanu 


N LE POI S A" 


LEON DREI 


XVI 


In casa lul Grigorii Alexandrovici Melnicov e trist, Nu mai 
e viața de mai înainte. Din ziua morţii tragice a nevestei lui, a 
mamei“, care nu suportase trădarea lui Leon Drei, aici domneşte 
durerea. Odăile mari, pline altădată de atita viaţă, vesele, Im- 
podobite, au pierdut farmecul. Par pustii ; se simte că lipseşte 
îngrijirea unei mini de femee. Prin colțuri s'a întins paianjenul, 
aerul nu mai e aşa de proaspăt şi de curat, ca pe vremea 

ej“. 
sai 00 totul a rămas ca mai inainte, pe păreţi — aceleaşi 
inscripții: pasagi! alese din „Catechizisul vieţii” lui Melnicov ; 
dar sufletul viu, care încălzea cu căldura lui fiecare  colţişor, a 
zburat de-aici demult. Totul în casă era condus acuma numai de 
Catea, o fată cu piepţii zdraveni, rumănă, foarte indeminatecă, 
în înfăţişarea ei trupeşă chiar grațioasă, de care Melnicov se a- 
propiase peste jumătate de an după moartea nevestei, — ceiace 
Grigori Alexandrovici o făcu nu fără un tainic desgust pentru 
fapia sa. Trădarea asta faţă de nevastă nu şi-o putea erta, şi 
se dispreţula pe el însuşi. Rar vizita pe Catea, şi fiecare dată 
suferea de remuşcări. In „Catechizisul Vieţii , despărțirea A, på- 
ragraful 18, glăsuia: „Niciodată să nu faci din casa tao casă pu- 
blică“, Dar în muta dela acest paragraf se afla următoarea indi- 
catie: „lar dacă, cu voia soartei cineva e nevoit să trăiască fără 
nevastă mai mult de o jumătate de an, şi viitorul nu-i dă nă- 
dejde de a schimba o atare situaţie nenormală, se permite a in- 
tra în legături cu o femee, de preferinţă din starea de jos, dar 

maidecit sănătoasă“. i 

ZI Şi Grigorii Alexandrovici, urmind întotdeauna prescrierile 
„Catechizisului“, compus personal de el, după şase luni intră 
în legături cu Catea, mai întimplindu-se, ca fata să fie şi fru- 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


muşică, în gustul lui Melnicov; pe lingă astea şi gospodină 
bună şi femee de înțeles. Toate condiţiile, pe care îi le pro- 
pusese el, nu fără oarecare desgust, fură primite fâră trăgă- 
nare. Raporturile faţă de ea se stabiliră foarte simple, şi re- 
glementul glăsuia aşa : 

„Punctul întâiu). Secretul absolut şi pe veci al legătu- 
rii lor. 
„Punctul al doilea). Grigorii Alexandrovici are drept să 
viziteze pe fata Catea nu mai puţin de două ori pe lună. In 
rari cazuri se îngădue s'o viziteze şi o a treia oară, dar nu 
peste acest numâr, 

„Punctul al treilea). Fetei Catea i se interzice subt ame- 
nințarea rezilierii contractului, de a şedea, sau de a se culca 
pe patul răposatei Melnicova. o 

„Punctul al patrulea). Prietinia între fata Catea şi copiii 
lui nu se admite nici într'un caz.“ 4 

Aranjindu-şi viața de rău de bine, Grigorii Alexandrovici 
intră până în git în afaceri, dar continua în taină să sufere de 
moartea soției iubite, şi nopţile adesea plingea pe aşternutul 
ei, îşi fringea minile de desnădejde, muşca perna cu furie, De 
copil işi ascundea suferințele şi, în general, nimeni pe lume 
nu bănuia suferinţele, pe care le indura acest om, după apa- 
rență atit de liniştii şi de echilibrat. 

Ziua de azi sămâna cu celelalte. După masă copiii lui 
Melnicov se împrăştiaseră prin odâile lor: viitorul Rubenstein 
se dusese să cinte, Pierre plecase in odala copiilor, iar Olecica 
intrase în odaia răposatei mame cu o cârticică de versuri de 
ale lui Necrasov. Aici aşeză cartea pe o mesuță de mahon, 
ceti primele rînduri din „Cavalerul pentru o ora“, şi deodată, 
fringindu-şi minile într'o disperare fără margini, căzu pe diva- 
nul lîngă care şedea. Umerii îi tresăreau de hohotele plinsu- 
iui. O tristeţă nedesluşită îi stringea inima, ca o verigă de fier. 

„Parcă nu-i ea -oeriminală ?— se intreba Olecica pe sine în- 
săşi.—O să-i mai erte ei minciuna vre-odată drăguţul, bunul 
Leon Drei? l-a spus doar, că dacă ea nu vine, moare cu si- 

ranţă. l-a tăgăduit, şi nici pănă azi nu şi-a îndeplinit figă- 
fuinta. Sau poate a şi murit, săracul, bunul Leon Drei!" 

Aici firul gindurilor se rupse, şi ea incepu din nou să 
plingă nemingiiat. Atit de limpede i se înfăţişa ei Leon Drei, 
mort, cu o rană în piept... 

„Se înţelege, a murit, îşi repeta ea cu desnădejde; dar 
ce-i mai rămine, decit să moară, dacă o iubeşte aşa de mult? 
Ea l-a înşelat şi el a murit. Dar ea nu vola să-l omoare. Și-ar 
îi indeplinit făgăduinţa, dacă ar fi putut. Dar nu putea, oricit 
se îndemna ca să meargă la el. De cite ori nu s'a apropiat ea 
de strada, unde stă Leon Drei, de cite ori nu s'a rugat lui Dum- 
nezeu s'o înveţe ce să facă... Şi tot nu s'a dus! Dar la ce să 
mai trăiască, dacă din pricina ei Leon Drei şi-a curmat viaja?“ 


Ae PP sot C : 3" ._” "9 + | 


LEON DREI 233 


In clipa asta în antreu se auzi scurt şi întrerupt soneria. 
Olecica tresări din tot trupul, ridică capul şi ascultă. 

„Poate o fi el*,—se gindi Olecica. r 
ln scurgere de multe luni l-a aşteptat cu o nerăbdare chi- 
nnitoare, şi acuma, recunoscindu-i vocea, fu cit pe aci să strige 
de bucurie şi fericire: „El e, el!“ Nici măcar nu i s'a părut 
ciudat că a venit, cu toate că demult il credea mort. Vocea lui 
i se păru o muzică, În odae se făcu mai luminos. Pe mesuţă, 
pe divan, pe părete apăru capul lui; ochii lui pluteau în aer, 
simți parcă în mîinile ei vocea lui plină, sonoră, atit de dragă... 
O fericire, o fericire dumnezeiască, care i se revărsă în inimă, o 
mingiia cu sărutări, îi şoptea despre bucurii, despre sfirşitul su- 
ferințelor... El e, el! Trâeşte, o iubeşte! Pe dinsa! A ertat-ol... 
Pe mesuţa mică şi rotundă, pe cărticica lui Necrasov se cobori 
capul lui. Ochii lui o înțelegeau. Se plecă şi-l sărută cu stială 
mustăţile, care miroseau a parfumuri şi tutun... O noapte le în- 
vălui capetele... 

Leon Drei, călcind pe covoraşul cunoscut, cu inscripţia „bi- 
ne-aţi venit”, întilni cu ochii pe Calea, care-i deschisese ușa, şi 
o învălui cu o privire repede de cunoscător. ' 

„Fetişcana nu-i urită, zău—se gîndi el, —oọo să trebuiască 
s'0 chem la mine. Dar stimatul bătrin, amicul meu, mi se pare, 
a început să devie ştrengar“... 

Aruncind un zimbet Catei, care aprecie îndată şi privirea-i, 
şi zimbetul, o întrebă mai întăiu dacă Grigorii Alexandrovici e 
acasă, şi adăugă îndată; 

— Anunţă-i că a venit Leon Drei, Nu uita, te rog,—repetă 
el, cochetind din ochi: Leon Drei. Sint un vechiu prietin al lui 
Grigorii Alexandrovici, 

PS Grigorii Alexandrovici e acasă, — zise vesel Catea, jucînd 
din umeri și simțind că a plăcut boerului astuia, tinăr şi frumos, 
rise din ochi şi se apropie să ia paltonul lui Leon Drei. 3 

Leon se întoarse cu spatele spre ea, și manevrind cu bë- 
gare de samă cu minile, reuşi să se încredințeze, că fata e foarte 
bine făcută, 

„O muere minunată, —se gindi el—un trup, parcă-i turnat! 
i-i accesibilă, Am s'o chem la mine. Ce să-i faci, îmi plac 
etele de casă, cind is nostime, îmi plac picioarele desculțe, mi- 
nile roşii, groase, gitul gol, plepţii, veşnic în mişcare... Dar al 
naibei de Melnicovi Nu mam aşieptat,..* 

= Mulţumesc,—zise el cu măreţie,—şi mîngie pe Catea pe ` 
obraz.—Dar te duci tu să mă anunți 7—trecu el la „tu“. 

, Pecind fata era deja lingă ușă, fu sedus de forma spatelor 
ei şi se luă după dinsa. Opri uşa cu virful botinei, imbrățişă 
fata cu silnicie, şi punindu-i mîinile pe piept, sărută cu patimă 
buzele ei atrăzătoare şi roşii. 
— laca aşa,—zise el, nu se ştie, la ce. 

Fata incepu să riză, se zmulse din minile lui şi fugi. 


254 VIAŢA ROMIXEASCĂ 


254 VIATA ROMDMEASCĂ  oo 


— Da, rosti el cu glas,— nui ta Bard = brag a luat-o 
ul ăsta? Trebue să i-o smu uma a 
pd rleea lui Melnicov cu Leon i fu foarte agora 
Grigorii Alexandrovici arătă o bucurie sinceră la arpa pusă 
ul său priein, carei amintea ama de Mr io deciteva ori. Leon 
mai întoarce, Il îmbrăţişă şi-l săru el Aer 
Drei, căruia nu-i plăcea, din desgust, să sărute aţ jer 
i äzduhul, dar cu aeru 
sărută cu patos şi cu zgomot numai v tie 
fi fost Melnicov, care nu i-a oferit, cum a 
de După sărutare Leon Di, «big pe bătrin cu luare a 
oste, zise cu m t A 
rag ia A dati mult, stimate rin o Alexandrovici, trebue cu 
è tul nu-l mai întorci, 
jig zare e pearl slăbit, — conveni Melnicov ; hainele a 
tirnă pe mine. Tot mă gindesc să le îngustez, şi ori gre ,: 
Şi începu să-i arate lui Leon cu deamănuntul, cît de 
2 talonii. i 
E pir tA ee care era pe mine,—zise el cu Pasaron S 
niciodată nu se mai întoarce. Acea grăsime era eat =: 
ciril“, şi după cum se ştie, „grăsimea fericirii” nu se în a e, 
dacă însăşi fericirea s'a dus,—adăugă el, abia reţinîndu-şi lacr: 
art Leon Drei ascultă, plecind cu tristeţă capul arde parte. s 
a e pici e pe Eat pa baari ae asta adn 
vastă-sa, îl mişc pe dinsul, 4 N 
Aici, lingă divanul ăsta îi $ 
brățişat-o el pentru ințăia dată. ; n a d oeii 
i si-l Săruta mîinile. Tot aici, iupă 
alice crenelat Vieţii“, îi făcu el declaraţie de dragoste 
PR Pre tărie, rosti el 
— Trebue să suportăm nefericirea noastră cu si 
— amindoi, şi în felul lui fiecare, am iubit per 
ar ră kaps” a foa E i lui Dumnezeu, stimate at psi a 
stretto ied? ora 
ou să-l îmbr. k ; 
graf Sir pe odihni de sărutare, puse prietineşte mina pe 
osti: 
pre lar aere toate de-aci îmi amintesc trecutul. Seinn 
eri am fost la dumneavoastră. Nimic nu s'a% schimbat, pseş 
numai scumpa răposată. Chiar divanul acesta, dela sa z Sa 
rămas atitea amintiri plăcute, n'a fost mişcat din locu-i. m 
el. Â 
A piego ia Melnicov, cînd se aşeză Leon Drinan 
schimbat nimic, nimic. Totul trebue să rămie cum era pe sară 
ul ei, pănă la moartea mea; încolo las să facă copiii rr 
Mulțumită faptului că totul a rămas ca mat inainte, am adesea 
halucinații mingtetoare. aar prl Pat Fiata adesea Koni 
că ea e odaia ve } . Päräsesc 
„mat şi uneori mi se năzăreşte, că-i aud paşii, şi aştept 
să se deschidă uşa, să apară ca... 


bi a Tr, ma Pi Au o e alma sula a T tai lia af aT e - 


LEON Dei 255 


„Are să înebunească,—işi zise Leon Drei.—Va trebui să-l 
mai vizitez şi la sanatoriu. Şi sanatoriile, dracw ştie unde se 
clădesc... Deobiceiu pela marginea oraşului“... 

— Dar ţii minte ziua — întrebă el, pentru a da altă direcţie 
conversației—cind am apărut eu la dumneavoastră pentru întâia 
dată? M'ai primit în bae.. 

= Cum să nu ţin minte,—zimbi slab Grigorii Alexandrovici, 
—mi-ai aruncat chiar un cerşaf păros pe umeri. 

„Nu se încurcă în vorbă,—se gindi Leon Drei cu un sen- 
timent neplăcut, —e avocat! Ce poamă îmi mai sînt şi avocaţii 
ăştia! Uricios neam de oameni! M'a ars! l-am aruncat pe u- 
meri un cerşat păros! Dar ce eram să fac în uricioasa mea si- 
tuație ? Nucumva să zic: nu vreau, sint un om mindru ?... Do- 
bitocul £...“ 5 

Nu zise însă nimic, şi conversaţia secă dela sine. Atunci Mel- 
nicov făcu un semn lui Leon, şi amindoi intr'o tăcere solemnă 
îrecură in odaia de dormit a bătrinului. Leon Drei o cunoştea 
perfect, Cite ceasuri plăcute, fermecătoare a petrecut el cu rä- 
posata „mama“ în acest dormitor! [i plăcea mai ales să se tä- 
vălească în patul 'lui Melnicov, şi amintirea asta il mişcase acuma 
mai ales. Acelaşi covoraş era lingă pat. Pe mesuţa asta de 
noapte işi punea el deobiceiu port-țigareta, din care „mama“ îi 
| scotea ţigări, aprinzindu-le mai întălu! Odată Melnicov era cât 

pe-aci să-l surprindă, şi Leon Drei îşi aducea aminte bine de fri- 
ca-i sălbatecă şi felul cum îi tremurau minile. 

Nu putuse nemeri cu nici un preț minicele sacoului şi-l îm- 
brăcase tocmai în antreu t.. 

Pecind Leon se lăsa prada amintirilor, Melnicov se duse în 
colțul odăii, mocoşi acolo citva timp şi din nou făcu semn lui 
Leon. Acesta aruncă o privire la ceiace îi arăta Grigorii Alexan- 
drovici, şi fu cit pe aci să ţipe: ca vieil privea răposata „mama“ 
depe un lombert. Minile fi erau goale pănă la coate. In admi- 
rabilul ei păr negru strălucea un luxos trandafir stacoiiu. Ochii 
erau pe jumătate deschişi. „Mama“ vie, vie! Leon Drei simţi 
o clipă chiar parfumul trupului ei! Pe un umăr al el, pe jumă- 
tate gol, se vedea o alunică. Deciteori n'a sărutat el cu beţie 
această alunică! Dar părul ei 


+ cu care lui îi plăcea să se joace, 
dar gropițele dela coate... Cit de mult îi adora el trupul! Nu 


era un locuşor pe acest bogat, fraged, puternic care să 
nu-l fi prea se el de mil idle vă niia ii 

„Ah, mamă, de ce te-ai omorii ?—întreba el ct durere por- 
tretul. Adică ce aşa lucru mare, că ai dat peste o femee la 
mine! Eu pe tine te iubeam, pe tine! Puteam doar să mă İn- 
drept, să nu mai primesc la mine femei. Şi acuma eşti în mor- 
mint. Viermii au mincat frumosul tău trup! Ai distrus două 
vieţi,— viaţa acestui bătrin şi pe a mea, pe cînd, pe cind... în- 
cepu să joace el cu el insuşi.—puteai fi fericită cu Leon. Pri- 
veşte cit e de frumos! Proasto, m'ai pierdut!...* 


pi da îi: Dai, da ia dl == pai 


255 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a i ———_— 


— Acopere-l, acopere acest portret!—strigă el patetic. — 
Nu pot, e mai tare decit mine! | 

— Acest „colţişor al plingerii* e templul meu,—zise Mel- 
nicov, luînd de braţ pe Leon şi eşind în sofragerie;—aici mă 
refugiez eu după munca zilei. Alci ORI A fost, Leon, o fe- 
mee remarcabilă ! Dar ce soţie ? Penelopă,—rosti el cu la- 
crămi, incepind să suspine... 

— Stimate Grigorii Alexandrovici,—strigă Leon Drei, care 
se plicțisise la urma urmelor de aceste p ngeri zădarnice. 
Dumneata îmi sfişii inima. Am să mă imbolnăvesc, te asigur, 
văzind suferințele dumitale. Dumneata trebue să te stăpineşti. 
Am să-ţi spun o vorbă, poate deplasată, dar dumneata trebue 
să te insori... Înţeleg, cit de mare blasfem trebue să sune 

ntru dumneata în însuşi cuvintul „însurătoare“, dar la urma 
urmelor, dumneata eşti om, nu eşti piatră. 
E — Sint bătrin,—răspunse Melnicov simplu,—sint un cal 
bătrîn şi obosit. Ce să mă mai gîndesc eula însurătoare ? Eu vi- 
sez odihna. Imi trebue numai un mormint!,.. 

„Dar Catea ? se gindi Leon Drei ;—doar n'o ţii tu pen- 
tru băeţii tăi. Nu, moşneag desfrinat ce eşti, pe mine nu mă 
înşeli cu vorbe tinguitoare. Aici miroasă trupul ei pretutindeni: 
şi in dormitorul tău, şi în sotragerie...“ 

— Da, da,—conveni el, oftind cu mihnire,—al dreptate de 
altfel, —ca de obiceiu. Totuşi nu trebue să te gindeşti la moarte. 
Dacă nu pentru dumneata, dar trăeşie pentru noi! Gindeşte-te 
la copiii dumitale, nu-i lăsa orfani de tată şi de mamă,—în- 
cepu el să implore pe Melnicov cu atita foc, caşicum acela şi-ar 
fi siropa deja revolverul de timplă, gata să dea drumul co- 
coșului... 

— Ce bine e să ai prietini dezinteresaţi,—zise Qrigorii 
Alexandrovici cu căldură, întinzind lui Leon mina, pe care a- 
cesta o strînse cu energie.—Dar liniştește-te, tinărul meu prie- 
tin, eu încă nu mă pregătesc să mor. Zie numai, că voiu muri 
cu bucurie, cind îmi va veni ceasul din urmă... Dar destul des- 
pre mine! Spune-mi ceva despre dumneata. Nu te-am văzut 
de-atita timp. Ai reuşit in ceva? Cine eşti acuma, sau ce 
eşti? Unde slujeşti, cum te-ai aranjat ? 

Leon Drei, care demult se aştepta la întrebarea asta, în- 
cepu să povestească cu mare plăcere şi se porni pe laude... EI, 
scuză-mă, stimate Grigorii Alexandrovici, nu slujeşte; şi chiar 
se miră, cum a putut să-i vie preastimatului Origorii Alexan- 
drovici asemenea idee. A sluji, e cel puțin o ruşine, Leon Drei 
nu-i născut să fie sluga nimănula. Leon Drei se întilneşte nu- 
mai cu persoane care au cel puţin cite o jumătate de milion. 
Persoanele, care au mai puţin de o jumătate de milion, nu pot 
conta să-l aibă nici între cunoştinţe. Cu asemenea nenorociţi 
nu-şi permite nici să stea de vorbă. El, Leon Drei, se simte fe- 
ricit a pune în cunoştinţă pe preastimatul Grigorii Alexandrovici, 
că intrun viitor foarte apropiat se pregâteşte să se căsătorească 


LEON DREI 257 


cu adînc respectata Nina Marcovna Serebreanaia, posesoara unei 
zestre de trei milioane, dacă nu mai mult,—aici spre marea plă- 
cere a lui Leon Drei, Melnicov plesni din palme, de mirare,—da, 
cu adine și de toţistimata Nina Marcovna, care,— aceasta se Ìn- 
credințează în taină, şi numai lui Grigorii Alexandrovici, —e atit 
de geloasă de el, că nu-l arată nu numai femeilor în genere, ci 
nici chiar fetei sale din casă. ŞI, afară de asta, toţi îl adoră, şi 
nici măcar nu ştie pentruce. Trăeşte în lux. Fără a mai vorbi 
de locuința, cu o bae minunată şi alte înlesniri culturale, are şi 
automobil propriu. Dansurile şi manierele, grația şi tonul îl in- 
vață cunoscutul profesor de coreografie her Walz. Leon Drei 
construeşte o uzină de cue şi după nuntă pleacă cu nevasta în 
, Anglia, pe un an, pentru a studia la faţa locului obicelurile şi 
industria uzinelor... 

Se opri o clipă pentru a respira, așteptind vorbe plăcute 
dela Melnicov, şi în gînd îi suflă: „dar vorbeşte odată, imi place 
cind mă admiră !* 

— Dumneata înadevăr, poţi fi felicitat, —zise Melnicov cam 
rece şi simțind neincredere în Leon,—dar eu trebue să mă scuz 
în fața dumitale; pentru mine e timpul să mă odihnesc sau, vor- 
“bind mai simplu, să dorm un ceas, Sint om bătrin, greu să rupi 
cu anume deprinderi. Da, dumneata ai reuşit bine! La reve- 
dere, la revedere, dă pela nol mai des,— vorbea el cu voce ador- 
mită, luindu-şi ziua bună. 

„Un chami—se gindi supărat Leon Drei. — Ce suflet invi- 
dios!" De invidie i-a venit somnul, mizerabilului! Dar dracu’ 
să te la, doar nu eu te invidiez pe tine, ci tu pe mine?“ 

— Düú-te, du-te, stimate Grigorii Alexandrovici, -—zise el cn 
un ton dèvotat,—eu şi singur vroiam să-ţi propun să te lungeşti 
puţin ; mam uitat deprinderile dumitale, lar eu, dacă-mi dai voe, 
mă duc să mai stau cu copiii. 

Luă pe Melnicov de braţ şi-l conduse în odaia de dormit. 
Acolo îi umflă îndatoritor perna, culcă pe bătrin în pat, ii zimbi 
dulce la plecare, dădu mingietor din cap şi eşi în virful degetelor. 

„Acuma-—ia Olecica,— se gindi el; ea, se înțelege, nu-i în 
odaia copiilor, ci în odaia răposatei „mama“. La drept vorbind, 
mă invidiez pe mine însumi,—continuă el să se gindească, Îna- 
intind tot pe virful degetelor şi ascultind. Doar unde merg $i 
pentruce? Ca să înşel o fetiță naivă, care se sperie aşa de 
drăguţ. Mă duc să vinez o gazelă. Dormi liniştit, Grigorii Ale- 
xandrovici, dormi, scumpe soț încornorat... și papa încornorat ; 
gazela va fi a mea, moşule!—începu să şoptească el deodată cu 
inima palpitindă: dormi, bunul meu moşnegel 1...“ 

Lingă uşa „mamei“ se pregăti: lăsă cu tristeţă capul în jos, 
scrise pe față: „sint grozav de obijduit, sufăr“, şi întră. Zărind 
pe Olecica, se clătină cu îndemânare, ca de o mare emoție, 
i simțind o plăcere deosebită în jocu-i, se rezemă de părete. 

cica simţi că a intrat, dar capul nu-l putu ridica. Atunci Leon 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Drei, văzind, că efectul stării sale lingă părete s'a pierdut, oftă 
adinc şi zise cu o voce mihnită, înfundată: 

— Va să zică, aşa mă întimpini, Olecica mea... Bine, nu 
mai ridica degeaba capul, sfşie-mi inima. Nu trebue, stăi aşa 
cu capul plecat. Te înțeleg. Probabil, şi eu, dacă te înşelam, te 
întimpinam tot aşa! Dar linişteşte-te, Olecica mea, te-am ertat 
demult. Reprogşuri dela mine n'ai să auzi. Stau mai presus decit 
toate astea... 

Olecica tot tăcea, Nu-i ajungea aer în piept. De spaimă 
şi emoție, rupea, fără să-şi dea samă, bucățele de pagini din Ne- 
crasov, le punea in gură şi le mesteca, 

— Taci ?—continuă Leon Drei cu aceiaşi voce mată, des- 
fătindu-se de zăpăceala fetiţei şi privind cu deliciu căpuşorul ei 
plecat. Bine, chinueşte-mă, sfişie-mă. Se intelege, sint în minile 
dumitale, odată ce ţi-am dat inima cu atita nesocotință, pe vecie. 
Singur sint de vină, şi pedeapsa pentru uşurinţa mea trebue s'o 
indur, fără să cirtesc. Parcă poţi să crezi serios unei fetițe? 
Vrista dumitale deocamdată —să înveţi la şcoală ; şi eu m'am a- 
pucat... să mă înamorez! De un copil! Ah, cit mi-i de rușine ! 
Dece, dece te-am oprit atunci, te-am chemat, te-am aşezat în 
automobilul meu 1... Mai bine mă prefăceam în scrum în clipa 
asta blăstămată | 

„Cine n'ar dori să fie acuma în locul meu,—se gindea el 
în acelaşi timp, observind-o,—Doar nu-l o făptură nesăţioasă, 
care cunoaşte viața şi vrea să-ţi stoarcă, pentru plăcerea ei, 
toată vlaga. Nu-i nici femeia naivă, care a ajuns coaptă şi gata 
a se arunca în braţele amantului. E un copil, care abia a des- 
chis ochii şi a văzut lumea... Ce destătare! 

— Dar nu-mi refuza măcar un lucru, începu el din nou, 
dupăce aşteptă puţin. Ridică pentru un moment capul. Lasă-mă 
ară privesc ochii o clipă, vreau singur să-mi citesc în ei sen- 

njā.. 

Se apropie în virful degetelor, se aşeză lingă ca şi-i ridică 
cu destulă încredere capul, Olecica se uită la el, fără să vrea, 
şi zise deodată: 

— Nam putut să vin la dumneata. 

— Dece ?— exclamă e€l,—erai amenințată de ceva? 

— Nu puteam, nu puteam,—repetă Olecica cu încăpăținare. 

— Bine, te cred; nu puteai; dar dece nu vreai măcar să 
ridici capul ? Nici nu ştiu, cui vorbesc; dumitale, sau cărţii du- 
mitale? Trebue să te uiţi la mine. Am să-ţi povestesc ce-a fost 
cu mine, Am luat o puternică doză de otravă. Vroiam să mor, 
ca să nu mai sufăr, 

— Ah,—şopti încet Olecica şi-şi plesni palmele. Al vrut să 
dispari ?— rosti ea îngrozită... 

— Da,—răspunse el bărbăteşte.— Poate nu mă crezi? Poate 
ar trebui să-ţi aduc vre-o dovadă, vre-un certificat dela medic ? 
Dece m'ai intrebat cu ton? Cu ce ton!—se adresă Leon, 
rizind, cătră sine însuşi, am spus dinainte că mor, dacă nu 


a bă . t < 4. 


LEON DREI „259 


+ 

vii.. fi murit, dar... din nenorocire, un om devotat ma 
era a pota asta am prins ură în contra lui. Trei zile an 
luptat cu moartea, — continuă el să mintă cu plăcere, obser 
cum se îngălbeneşte Olecica, cum i se lărgesc din ce în ce iu- 
minile „la te uită la mine, şi acuma am cercuri negre 

h 
zf ae; nici un cerc negru subt ochi mavea, dar Ole- 
cicăi, zguduite de vorbele lui, i se păru că vede două urme ne- 

fața lui. 
tă „acd í , dece ai făcut asta ?—il întrebă ea cu desperare, 
— Casă mor,—răspunse el simplu.— Eu fără dumneata nu pot 
trăi. lar acuma am venit, ca să-mi iau dela dumneata adio. Eu 
nu voiu mal trăi. Dacă am spus că nu pot trăi, fără dumneata,— 
o fac. De astădată otravă nu iau. O, nul N'am încredere în 
otrava pertidă şi nesigură. Revolverul va fi singurul meu asasin, 
dacă nu vii. De-atunci port cu mine întotdeauna un revolver. la- 
tă-l,—arătă el buzunarul cu poima diik ii propuse el, 
— şi te vei încredința că vorbesc adevărul. 

i -Te cred, d tot ce spuidumneata,—rosti Olecica cu 
i No etira Leon,—dumneata trebue să atingicu minuta du- 
mitale revolverul. Asta nu mai e o glumă, o otravă oarecare, 
Acuma nu mai scap, Dă-mi mina,—porunci el cu un ton aspru, 
-şi luind cu dea-sila mina ei na ga o puse pe acel loc al 

antatonilor, unde se afla portmoneu 
4 — Simţi cit e de tare ?—întrebă el cu ton de brigand, rece, 
hotärit.—E oţelul... 

—- ian nu pot, nu pot,—țipă aproape Olecica grozită, 
neștiind ce să facă, Dă-l încoace. Dumpeata nu trebue să fe omori. 
Am să viu la dumneata, Mai crede-mă odată. Viu, numai dă-mi 
revolverul. 

— Nu,— răspunse Leon Desi a Fragm o răsgindire—nu dau 
revolverul. Dumneata mă poţi înşela din nou. 

— N'am să te ingel, şopti ea rugindu-l şi lăsînd braţele în 
miînile lui. A 

— Şi atunci,—continuă Leon Drei, vi să asculte, —de unde 
iau eu revolver, dacă ţi-l dau dumitale 

— Dar am să A crede-mă,—se chinuia Olecica, neștiind 
ce să mai facă,—viu mine dimineaţă. Nici nu mă duc la Liceu. 
Drept la dumneata, Numai nu te omori. Pentru Dumnezeu, eu 
mam să pot indura... 

— Bine,- zise cu ton solemn Leon Drei,—te cred, dacă-mi 
juri pe revolverul ăsta. Numai un asemenea jurămint te va lega. 
ură. 

J Olecica puse cu băgare de samă mina pe portmoneul nevă- 
zut şi rosti cuvintele, pe care i le dictă Leon Drei, 

->  — Jur în numele mamei şi pe acest revolver, că mine di- 
mineaţă yolu veni la Leon Drel. 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Acuma te cred,—zise el cu un ton, parcă i s'ar fi ridi- 
cat un munte depe umeri,—dă-mi voe să-ţi string mina, Eşti o 
fetiță nobilă, Din această clipă sint al dumitale—pe vecie. 

Strinse cu putere mînuţa ei întinsă şi, fără a-i da drumul, 
atrase pe Olecica cu cutezanţă. Pentru a o săruta, a o îmbră- 
țișa fără pic de ruşine, a o pipăi într'o clipă—fu treabă de un 
minut; iar ea, deşi adinc jignită, dar gata, pentru salvarea pre- 
țioasei lui vieți la orice, nu îndrăzni măcar să murmure. Se su- 
puse tuturor capriciilor lui; bluza,—nu se ştie cum,-i se des- 
chise. Cu minuţele strînse la piept, îndrăznea abia să se mai a- 
pere; iar el, silnic și grosolan,i le înlătură şi lipi buzele de tru- 
pul ei rece. Olecica îşi muşcă pănă la singe o mină, numai ca 
să nu tipe. Cu ochii trişti se uita Olecica la ceafa lui înroșită, 
şoptind ceva încurcat... 

— Frumoasa, fermecătoarea mez,—izbucnea Leon în pauze, 
şi fu cit pe-aci să scape: „Cît de mult îmi aminteşti tu pe ră- 
posata mamă, deşi eşti mult mai plăcută, decit ea. Trupul tău 
e mail gingaş. mai tare“... cind deodată se deschise ușa, şi în prau 
se arătă Melnicov cu un prosop în mini. Se ducea să se spele 
după odihnă; barba îl era încilcită, cămașa descheiată... 

Leon Drei, văzind pe bătrin, încremeni de groază. Apoi 
sări, cu gindul să se strecoare cu orice preţ. Olecica făcu încet 
„ah“, îşi strînse, cît putu, bluza deschisă şi ţişni din odae, ca o 
săgeată. In cit priveşte pe Grigorii Alexandrovici, acesta, văzin- 
du-şi fetița pe genunchii lui Leon Drei, începu să-şi frece pros- 
teşte ochii, crezind că visează. Indignarea îi legase limba. Res- 
piră convulsiv şi se ultă neputincios în juru-i, parcă sar fi in- 
trebat, ce-l de făcut, Se trezi deodată din amorţeală şi începu să 
răcnească, 

— Nelegiuitule, ce-ai făcut cu copilul meu? 

Scoase un picior înainte şi începu să agite, turbat, proso- 
pul, pe care nu se hotări să-l lese jos. 

— Pentru Dumnezeu, nu strigați la mine,—începu să se 
roage Leon Drei, tremurind.—lertaţi-mă. Eu mă sparii, cind ci- 
neva strigă la mine,—bombănea el, neştiind ce să vorbească.— 
Eu, vedeţi dumneavoastră, vroiam, 

„Acuşi mă plezneşte —se gindi el îndată, cuprins de friguri; 
—mă loveşte, pe cinstea mea! Se apropie, mizerabilul, şi mă 
plezneşte. Ce fac eu atunci? Ce? Nimic: o inghit! Doar să-i 
cad în genunchi ?... Taţilor şi amanţilor uitragiaţi le place foarte 
molt să te vază căzindu-le în genunchi. Sau, poate, să caut pur 
şi simplu s'o şterg? Dracu’ să-l ia! Las” să se discurce singur. 
Dar rău m'am prins..." 

— Stâi,—zbieră Melnicov, — nu-ţi dau drumul, canalie! Am 
să trimit după poliţie. lată ce şarpe am încălzit eu la piept! 
Cum ai „îndrăznit să te atingi de copilul meu? De un copil, 
monstrule! Mizerabile!—începu el să zbiere şi mai tare. Te trag 
in judecată, N'o las eu aşa. Te trimit, desfrinatule, la munca 


LEON DREI : 261 


silnică. Nu mă opresc în fața scandalului, dar nici nu las în li- 
bertate asemenea mizerabil, l 

„Să-i cad în genunchi, dracu" să-l ia,—işi zise Leon Drei, 
uitindu-se cu frică la bătrinul inebunit și simțindu-se scăldat de 
o sudoare rece. Te pomeneşti, că-mi zgirie fața; nu se opreşte 
el in fața scandalului! Trebue să-l inbunez. Dracu’ să-l ia de 
nebun |... Pe onoarea mea, am să-i cad în genunchi. Cine mă 
vede, cine are să ştie? Cum l-a apucat!“ 

— Ertaţi-mă, ertaţi-mă,—exclamă el, căzindiîn genunchi. dar 
cu bägare de seamă, ca să nu se lovească, şiîntinzind artistic 
minile cu rugăminte. —A fost o rătăcire. Sint un criminal, merit 
cea mai mare pedeapsă, dar ertaţi-mă! Intraţi în situaţia mea 
de om, atras de frumuseța unei fete. M'am înamorat de ferme- 
cătoarea fiică a dumitale. O iubesc demult. Sint gata să mă că- 
sătoresc. Binecuvintează-ne,—se tiri el spre Melnicov, care, tn- 
grozit de acest cinism, începu să dea îndărăt. 

—Ce mizerabil —şopti bătrinul, uitindu-se, cum se tăvăleşte 
pe jos acest om, şi ferindu-şi picioarele. Nu, dragul meu, tu n'ai 
să te insori cu Serebreanaia. O să am eu grijă despre asta. Are 
să afle ea, cine eşti tu, şi chiar azi. Toate am săi le expun, cu 
amănunte. lar acuma—afară, tălharule, din casa mea! 

In faţa acestei ameninţări Leon Drei uită într'o clipă, că tre- 
bue să inbuneze pe bătrin cu vre-o linguşire, şi începu să se ti- 
rască cu toată sinceritatea în faţa lui. 

— Nu mă nenorociți,—începu el să roage cu o vote 
plingătoare, fie-vă milă; şi dumneavoastră aţi fost tinâr! Vă im- 
plor! Preastimate Grigorii Alexandrovici! Dumneavoastră doar 
țineaţi la mine! Avem amintiri comune. Nu vreau să pier de mina 
dumneavoastră, Aveţi milă de tinerețea mea |! Prea stimate Grigorii 
Alexandrovici, n'am făcut nici un rău fiicei dumneavoastră. Dacă 
nu mă credeţi, chemaţi un medic, Las’ s'o examineze el... Face- 
ți-vă milă de mine şi uitaţi; n'a fost doar nimic, — continua elsă 
roage plingînd şi incepind din nou să facă teatru, fără să-şi dea 
seamă. Vă rog,—prinse el înstirşit mina bătrinului şi sărutind-o, 
—niciodată nu voiu... mă jur pe amintirea soţiei dumneavoastră. . 

— Afară din casa mea, — strigă înc'odată Melnicov, zmul- 
Apare mina cu desgust. Hotărirea mea vei afla-o mine. 


Leon, văzînd gestul lui Melnicov, ţişni din odae, fu cit 
pe-aci să dea jos pe Catea, care asculta in altă odae, se aruncă 
e az Şi, lohăţind din cuer paltonul şi pălăria, sări în 

„Ei, acuma s'a sfirşit cu mine,—se gindea el, aproape frin- 
gindu-şi minile — iată, cînd ţi-a venit sfirşitul. Mizerabilul are 
să scrie acuş, sau are să se ducă la Ninca, care o să mă alunge 
ca pe un cine, Bine că i-am luat cel puţin cele 3000 de ruble. 
O să trebuiască să le cheltuesc cu economie. Prea m'am dez- 
măţat şi arunc banii, ca o cocotă... La ce te gindeşti, idiotule, 


„ —fu elcit pe-aci să strige, Te gîndeşti la cele vreo 3000 de ruble... 


JSR cA LEON DREI 263 


a O o oO Ta onae 
Doamne Dumnezeule, ce fel de om sint eu? Ce-mi lipsea mie ?.. 
Eram aşa de fericit încă acum două ceasuri, şi singur de mina mea 
am pierit. Nu m'am asigurat doar cu nimic, şi acuma sint din 
nou un cerşetor ! S'o iau dela capăt ? Unde mai sînt alte Nince? 
Deabla am găsit-o pe asta. Va să zică—din nou la mamica, la 
plaea ei.. Are să mă minince fript cu reproşurile ei. Aşa-mi 
trebue! Unde-i cupeul, pe care îl visa mamica? In căruţă am 
să te plimb, sărmană mamica, nu în cupeu! Ciţi bani am la 
bancă ? Abia vr'o 3000, apoi 3000, luate dela Ninca ! Apoi citeva 
inele dela Rozen, apoi tin ceasornic dela Dugier,— iată toată a- 
verea mea! N'ai ştiut să aduni bani, dobifocule ! Uzina s'a dus, 

aduse el aminte,—și aproape urlă de durere.—S'a dus călă- 
toria în străinătate, s'au dus dansurile ! Totul, totul s'a pierdut, ma- 
mico | Şi din pricina cui ? Din pricina unei uricioase de feteşcane 
care, la drept vorbind. nici nu-mi trebuia ! Puţine femei, eg i gunolu 
de ästa am avut eu? La ce era să mă mai leg de o etişcană ? 
Netrebnicule, dobitocule, ce să fac acuma cu tine? Ce pedeapsă 
să născocesc pentru tine 7—,ll castrez”, — îi fulgeră lui prin 
minte.— Te castrez, ticălosule, te fac clapon! O canale atit de 
ingrată trebue să devie clapon! Umblă, netrebnicule, ca un cla- 
pon, — se gindea el cu desfătare. N'ai să mai ai aface cu fe- 
meile, la-ţi ziua bună dela femei. Ai să măninci cit vrei, dar 
femee nu-ți dau! Doamne Dumnezeule ! Ascultă, Izrael,— bom- 
bănea el cu frică, — scapă-l pe Leon, scapă pe țicălos! Arată 
dreapta-ţi puternică. Cite ticăloșii, câtă pacoste mai ertat tu po- 
porului tâu; iartă şi pe fiul poporului! Ascultă, Israel, — a- 
proape zbieră el.. pe muntele Sinai... Tablele legii !—Nu ştiu să 
mă rog, dar dracu’ să-l ia, Dumnezeu ştie şi aşa, ce vreu eu ]..—Pe 
muntele Sinai... nu ţin minte nimic. Ce am învățat eu oare la 
religie ? Nişte table, parcă... Parcă tablele legii. Ce cuvint idiot ! 
Tabiele legii I.. Ce înseamnă asta 7—Am să corup factorul, care 
va duce Nincăi scrisoarea lui Melnicov, Cum aşi pune eu mina 
pe tablele lui Melnicov ?..—MI se pare, încep să îinebunesc. Pa- 
ralizie progresivă |—se gindi el îngrozit. lată răsplata păcatelor 
mele! Ajută-mă, Doamne, încă odată...—Batem palma, ce zici ? 
Merge ? Taci? Nu răspunzi... Ție ţi-i uşor acolo, in cer ! Dau 
jurămint, că nu mă mai uit la femei !* 

Multă vreme. rătăci pe străzi, fără să bage de seamă nimic 
şi pe nimeni, cind chinuindu-se pe sine însuți, cind rugindu-se: 
—pănă cind, obosit şi istovit, ajunse însfirşit acasă. Urcă scara cu 
frică şi dezgust. Îndată ese Grabov şi-i comunică ceva grozav, 
şi peloc cade de anevrism. 

„Sint pierdut, — bombănea el, pierzind orice curaj, deabia 
tirindu-şi picioarele slăbite de trică.—Am să mă înbolnăvesc, 
lată-l- pe Leon Drei cel deştept! Sint deştept numai cind imi 
merge... Incolo, sint un gogoman! Fâră îndoială, sint un dege- 
nerat şi un idiot, Ce ochi stupizi! Dar cit sint de speriat, cit 
mi-e de frică să sun! Sint un laş, un laş netrebnic. Cum îmi 
tremură picioarele! E de mirare chiar, cum îmi tremură... Las’ 


să tremure, dracu’ să le ia! Conti icioarelo 
nuaţi, contin 
tremuraţi, cit vă place, Poftim! Imi Aak bine ei a $ 
À In fața uşei ridicase mina de citeva ori, ca să sune, nu- 
maa paşi depe scară îi făcură să apese în grabă A Dat 
ear 3 Alger orz piara e ar Are 7 
E a s 
de mis de nerecunoscut! pita EET E T 
— N'a sunat nimeni ?— între voce 
se lăsă în braţele lui Grabov. gri valora etah 
=- n gre Beag mron mirat Grabov, 
— „ Dar eu Inav, dragul meu Gra 
nisi Zici, că ma sunat nimeni? Am pining ae n 
nsolație, sau ceva de felul ăsta. Petrece-mă in odaia de oruk 
şi culcă-mă, — începu el să poruncească cu o voce slabă: — 
ed nr vin şi niscaiva picături. zi 
upă ce se așeză în pat şi-şi legă capul, ca o f 
un prosop, dădu dru kam a far 
na indata = Spini lui Grabov, închise apoi uşa cu cheia şi 
„Să-i sun, sau nu ?—se intreba el.—Sau 
rai pe Pt ndn piena ? orare rr pl Me ii 
> e ată.—Grabov! — zbieră el a d 
Anses i cr pe stă o roca el din nou,— nu iai Aer 
că, — nu veni, nu mă asculta. — Mi 
se pare inebunesc deabinelea, — îşi ti el i a 
vească trupul cu luare aminte. — taia, n a e 
a ca, chiar o bub - 
aa aş meri Sa iri e ch e, dragă snap 
c e vine! — Stai pe umărul er 
>: Sie maree d la toată întimplarea te le od Nal 
ele w p A mul meu! Aşa. in la iod, şi la toți l-aşi re- 
nea 7 ra K man dacă se arată vre-o bubă... Te, te, te-e ! 
ere : „.Perecopschii ?— îi fulgeră lui deodată prin minte Ce- 
pir ou ssd in jos? D'apoi Perecopschii 71.. S'a dus Ninca 
ne ge scut Perecopschil, —șopti el deja bucurat, cu presim- 
elor, mai frumoase sperante.—lar Perecopscaia, — incepu el 


ia hs Saraca Domnilor, de toate boalele vă vindică 
Da i asa ae pur şi simpiu o născocire prostească,.. sau 
i nn p! apucă ezita na m = avut loc defel:2— se întrebă 
- ee. ecă ce n'a av Se in- 
că ca gresi la drept vorbind, ce ?.. rien 
mesei fata dumitale? Cine? Leon Drai? Fericitul 
Seoni ko pig eah Sag os şi Incă în ajunul insurătoarei 
etișcană 71. Dar cine are să ? : 
legeţii dumneavoastră, — ince Verdi bear tata 
geții d P pu să se îndigneze Leo = 
ră p Kog eu carlera mea pentru fata lui 2 Mägar pian 
, Sinteţi un calomntator l. incearcă să sufli o vorbă d ra 
aşa ceva scumpei mele logodnice, şi te trag in judecată acra 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


è 


| 


calomnie. lmi iau de avocat un astru al baroului și te bag la 
puşcărie | Dobitoc ce sint, că m'am priceput deodată! Un ofiţer 
m'ar fi stat în genunchi nici în faţa glontelui! Şi eu am stat! Dar 
de ce? Flindcă-s de neam prost. Fiul lui Drei... Dobitoc, ţi-ai 
găsit, din cine să te naşti I. Ei, dar dracu’ să-l ia! Vorba-i, 
primejdia a fost învinsă ! Deştept băiat, mare pehlevan L. 

Ce zici, Măgar Alexandrovici ? Poftim de scrie scrisorile 
dumitale, telegratiază, calomniază-mă 1—Dar după atitea turbu- 
rări aşi avea dreptul să mă odihnesc. Să mă odihnesc eu, cum 
se cade, lar dimineaţă—la treabă.—lţi punem noi piedică, Măgar 
Alexandrovici, maveţi grijă. Ninca nu te primeşte nici în prag. 
Am să poruncesc uşierului să te scoaţă de guler, cind ii îndrăzni 
să-ţi arâţi numai nasul. Adio ! 

Bäu dintr'o înghiţitură un pahar de vin, se culcă şi strigă 
lui Grabov, că pentru ziua de azi Leon Drei nu-i acasă pentru 
nimeni. Vinul băut ii produse o tulburare plăcută. In casă se 
făcu o linişte solemnă. Adormiră colțurile plăcute ale odăii, a- 
dormi mobila. Soarele trecu după orizont. Neastimpăratul Gra- 
bov, se potoli. Dispărură în veşnicie toate cocoanele frumoase, 
toate iubitele lui Leon Drel. In bufet paşnic dormea o pîine a- 
jături de o şuncă adormită. Leon Drei adormi. Dormi netulbu- 
rat, ca un prunc, inima fi bătea liniştit, respiraţia era regulată, 
ca a unui stint, 

Până dimineață trupul lui frumos se va odihni în cadrul 
frumos al patului, iar dimineaţa ii va aduce bucuriile ei, pe 
Ninca, uzina, străinătatea ; nimic nu s'a schimbat deocamdată în 
viaţa lui Leon, La ora zece va suna incet soneria. Se va arăta 
Oiecica. Poate nu va avea milă de ea, sau poate va avea şi 
va zice : „Acuma eşti în minile mele, Grigorii Alexandrovici, şezi 
in genunchi, Hai, hai, fără mofturi! Dumneata pe mine nu 
m'ai ertat, dar eu pe dumneata teert şi-ţi intorc fetița. Adevărat, 
cam greu; dar renunţ la ta. Mai zi acuma, că Leon Drei e un 
mizerabil. Aşa am să-i şi spun Olecicăi.— Pleacă, Oiecica, ai 
venit la un mizerabil.—Aşteptatu-te-ai la atita nobleţe dela Leon 
Drei, Măgar Alexandrovici ? Da, un al doilea, ca Leon Drei, nu 
se află pe lumea astal" 

„Dar poate se va întimpla şi altfel 1..* 


(Sfirşit). Semen lugchevici 


Amintirile Caterinei State 


In cea dintãiu zi de vacanţă, aflai de boala Adelei Pre- 
descu şi, cit cu voia mamei cit fără ea, alergai la cea mai bună 
priciină ce avusesem până atunci, În infirmerie, la şcoală, vā- 
zusem multe fete slabe, dar starea nici uneia mu mă mişcase 
atit de adinc; Adela era doar umbra celei ce fusese altădată, 

Câutam să-mi ascund emoția, dar Adela mă observă şi 
ca de frică să nu-mi audă părerea, îmi spuse de cum intrai : 

— Aşa-i că-s slabi ? Is ca o stalle; acum mi-i mal bine, 
da' să mă fi văzul atunci cind îmi era rău tare... z 

Vorba-i inceată avea un răsunet ce nu i-l cunoşteam, mult 
asemănător cu acel ce-l capătă oricind glasul în gol... După ce 
ne făgădulrăm să învăţăm şi să ne primblăm prin locurile cu- 
noscute, o părăsii ca să n'o mai pot vedea niciodată... 

Adouazi, după înmormintarea Adelei, la care mama nu-mi 
dăduse voe să mă duc, mă furişai prin țarină spre cimitir; cu 
o pungă plină de gologani, strinși de multă vreme, şi cu bu- 
zunarele. pestelcii îndesate de lască şi sticluțe cu untdelemn, mă 
oprii la casa păzitorului, 

— rarae mog. Goyan asta» l pentru Adeluţa, 

— Adeluşşga ?... Ade-lu- — se întreba bătrînu - 
cindu-și poen şi uitîndu-se E iatt za 

— Da, da, Adeluţa Predescu, fata perceptorului, care a 
fost îngropată eri... ştii ? 

— Si, si, signorina!—răspunse italianul căscind ochii mari 
la grămada de monedă ce-l răsturnasem pe masă. 

— Asta-i pentru dumneata, Giovanni, ca să aprinzi can- 
dela în fiecare zi—să nu uiţi niciodată ; şi cînd îl isprăvi unt- 
delemnul, să vii la mine; să nu afle nimic duduia... înţelegi? 

— Grazzia, grazzia, signorina —ingină bătrinul, distrat, a- 
dunind cu podul palmei gologanii răspindiți pe masă. Volete 
vedere la sepultura dela povera fanciulla ? 

— Da, Giovanni, haidem. 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bătrinul ia din cui o chee mare de care sint legate alte 
două chei şi, pornind înainte, îmi face semn să-l urmez; tre- 
cem printr'o cărare îngustă, între două rînduri de morminte, 
unele ascunse subt toporaşi, altele umbrite de salcie albă, cele 
mai multe străjuite de „lemnul Domnului” şi de cipreşi. 

Bâtrinul se opreşte la un moşinoiu de pămînt galbăn, 
proaspăt răscolit, pe care stau înfipţi în rind, moi şi ofiliţi, 
cîțiva toporaşi albi. Acela era mormîntul Adeluţei,.. Şi mă ui- 
tam la el ca la toate celelalte, cu un sentiment de milă, fără e- 
mojie, căci în mintea mea nu-şi putea face loc gindul că Ade- 
luţa, prietina mea, era subt acel strat de pămînt; amintirea ei 
îmi era atît de vie, încit mi-o arătă în viaţă, în şcoală, apol bol- 
navă... iar pe urmă, cind voiam cu tot dinadinsul să-mi opresc 
gindul ia moartea el, acesta ca un fluture din pumn imi scăpa 
şi fugea iar spre zilele ce le petrecusem împreună, spre zilele 
frumoase şi vesele din trecut. Razele soarelui, în apus, se stin- 
geau încet in desişul pădurii Solomenilor şi o umbră, rece şi 
tristă, învăluia, văzind cu ochii, cimitirul. 

— Andiamo! îmi zise păzitorul, zingănind între ele, cheile. 
Il urmai tăcută, fără să mai pot vedea nimic în juru-mi şi, cînd 
se închise poarta după mine, simţii o stringere de inimă caşi 
durerea unei despârțiri, Şi pornii, plingind, prin țarină spre 
zaplazul grădinii noastre. 


+ 
+ + 


La laşi mă regăsii iar în lumea ce-mi era atit de dragă; 
doamna Gallet, ghicind parcă seceta de dragoste in care creş- 
team, avea pentru mine o bunătate ce vedeam bine că alte e- 
leve nu i-o cunoşteau încă; mă chema ades din recreaţie, ca 
să-mi dee un romb de turtă dulce: 

— laca, asta-i din partea domnului Gallet, care a aflat 
că eşti silitoare şi cuminte. Şi, ca să nu se nască în mintea 
celorlalte eleve gindul unei nedreptăţi, doamna Gallet mă o- 
prea în odaia ei subt motiv că vrea să mă mai asculte cetind. 

De cîte ori m'am înecat cu turtă ori cu pesmeţi, grăbin- 
du-mă să încep întotdeauna acelaşi capitol: 

„Calypso ne pouvait se consoler du départ d'Ulysse...“ 

Dintre toate atenţiile domnului Gallet, acea pe care n'o 
puteam prețui în nici-un chip, era invitaţia la „supa de vin“. 
Cu faţa-i ţesută de vinişoare albăstrii, cu nasul vinăt şi cu o- 
chii lăcrămind între pleoapele moi şi fără gene, franţuzul sta 
în capul mesei în faja unei farfurii adinci, al cărei fund era de 
abia acoperit de citeva linguri de supă peste care turna un pa- 
har mare de vin rog şi un pumn de pine prâjită. 

— Vino, Tenca, să minincio supă întăritoare,—mă chema 


domnul Gallet şi-mi pregătea mincarea aceia din care de abia 
gustam, de ruşine, 


O Ooae STATE 297 
— Nu-ţi place? 

— ori mom Gallet, dar nu mi-i foame. 

— Eh bien, alors... Şi inșfăcînd farfuria, fără ao mai pune 
pe masă, o ducea întins la gură şi-i sorbea conuţintul dintr'o 
răsuflare, Şi cînd, după două supe de vin, eşea cu noi la 
imnastică în ogradă, fața şi nasul domnului Gailet erau ca ar- 
ii din şiragul spinzurat la uşa bucătăriei. 

Lecţiile de piano, ce trebuia să le iau cu domnişoara Gal- 
jet, făceau pănă acum coada celorlalte studii; o elevă mai îna- 
intată, Goldenberg, mă lua la lecţie numai odată pe săptămină 
şi, în locul oricărei iniţieri, —mă punea să-i istorisesc din câr- 
tiie prohibite, ce le sagene în vacanță, în podul casei noastre. 

A veni mama şi-mi spuse: 
i: gi Am venit Amalie si văd ce ai învăţat la plano. 

Cu nepriceperea profanului şi cu aceiaşi lipsă de pâtrun- 
dere sufletească, fără vre-o altă pregătire, imi porunci: 
ZA. ne mi 

=. u t.. u po s. = 

— Ai ie vățat doi ani,—trebue să ştii... 

Porunca mă impresionă rău şi-mi pâru deodată că uitasem 
şi puținul ce-l ştiam; dar blindeţa cu care doamna Gallet mă 
luă de mină şi mă duse la piano, mă hotări să dibui şi să in- 
şir cele citeva sunete în care se ghicea o melodie ce o învă- 
țasem după ureche. Ştiam şi-mi înțelesei şi mai bine nepu- 
tința, după tăcerea ce urmă celor citeva măsuri, şi după pri- 
virea doamnei Gallet ce părea a nu se putea desprinde din 
a citeva cuvinte ce mi le spuse mama, aspru şi indesat, 
îşi arâtă toată nemulţumirea directoarei care, sucindu-şi oche- 
larii, tăcea mută. 

Indată după plecarea verif m 

tot ce învățase cu Goldenbirg; 
erg metoda i Schulz. Parcă o văd şi acum pe biata 
gheboasă, stind smerită în faţa profesoarei miniate. ezemață 
cu amindouă minile de spătarul unui fotoliu, Goldenberg se 
lăsa cind pe un picior cind pe altul şi răspundea din ce in ce 
pa i de vină, dacă State n'a învățat : îi place tare 
mult să cetească şi din ce ceteşte nu uită nici-un cuvînt... 
— Ştiu; am afiat că dumneata stai de vorbă cu elevele, 
înloc să le înveţi; de mine, State va lua lecţii cu mine. 
adouazi mă întorsei dela piano subt braţ cu Les pe- 
tites étoiles d'or, valse de Streabogg, cu ochii roşii şi, pe dege- 
tele umilate, cu urmele trestiei dela penajul de colb. 

Acasă, la Vascani, n'aveam piano şi, in vacanţele de peste 
an, cîntam pe mese, pe blurou şi chiar pe aripele trăsurii toate 
melodiile frumoase pe care le auzeam la pension. 

Mai trecu un an şi, cu toată nemulțumirea mamei, după 


trebuii să cînt domnişoarei 
şi era puțin, citeva pa- 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sfatul moşului, mă reîntorsei in toamnă tot la pensionatul Gallet 
unde ni se făgădui „progrese neaştepiate“. 

Ca oricind, mă duceam Duminica acasă, însoţită de una 
din nepoatele mătuşicăi. Intro zi ne zise Maria să cintăm, şi 
o auzii şoptind moşului: „Tincuţa are mult talent. Ce păcat că-şi 
pierde timpul la Gallet !“ 

Ceiace auzisem, dragostea mea de muzică şi nepăsarea cu 
care mă iniția domnişoara Gallet, mă hotăriră să scriu mamei; 
ca oricind, nu primii nici-un răspuns; dar în vacanța Crăciu- 
nului mi se aduse un plano dela laşi şi cînd arătai tot ce în- 
vățasem, mama mă găsi vinovată şi-şi revărsă, caşi altădată, 
asupra-mi toată ura: 

— Eşti proastă şi incapabilă de ceva frumos. 

Trecul în vacanţa aceia multe zile grele; necontenit şi 
mai ales in fața tatei, mama îmi imputa tot ce se făcea pentru 
mine, spunindu-mi într'una: 

— Nu ţi-i nimene dator; aici eşti o străină cu care ne 
facem pomană, nimic mai mult, 

O compensație a vieţii de acasă era traiul meu la laşi; 
caşi cînd ar fi ghicit tot ce-mi închipuilam un păcat să spun, 
moşu', mătuşa şi Maria se întreceau in bunătate faţă de mine. 
Moşu’, fin observator şi artist în suflet, înțelegind toată dra- 
gostea mea de muzică şi simţirea mea, după lacrămile ce văr- 
sam prin grădină şi prin colturi, de clteori auzeam pe Maria 
cintind, stărui de tata să-mi ia în vacanţa de vară un protesor. 
Curiozitatea, dorinţa de a asculta muzică şi poate chiar vani- 
tatea, hotăriră pe mama să angajeze pe doctorandul Grill, stu- 
dent în medicină la facultatea din Viena şi absolvent al Con- 
servatorului din laşi. 

Intr'o zi veni tata dela gară cu un domn scurt, gras, 
negru, cu mustăţile groase şi cu ochii negri şi foarte vii; vor- 
bea mult doctorul Grill, glumea într'una şi chiar în ziua aceia, 
înainte de a mă asculta, ne cîntă, frumos, citeva ore la rind. 
increderea în mine părea a scădea după fiece bucată şi, cind 
se isprăvi audiţia cu parafraza de Concert de Griinfeld al mar- 
șului persan de Strauss, mi se păru că eu nu mai atinsesem 
niciodată cutia aceia în al cărei luciu parcă îmi vedeam, dto- 
daiă, toată ignoranța. Degetele-mi, lungi şi subţiri, se mişcă, 
moi, pe taste şi sunetele de abia se aud.. Simt privirea tutu- 
ror aţintită asupra-mi şi văd, cu coada ochiului, nemulţumire 
pe faţa domnului Grill; îngheţ toată şi încep a plinge. Pro- 
fesorul mă desmiardă şi-mi spune că. pânâ la sfîrșitul vacanței 
„voiu fi artistă“. Tata trece, surizind, în cealaltă odae, iar 
mama, minioasă, zice uscat: 

— laca,- pentru asta am plătit trei ani lecţii de piano; 
a învăţa, Tinca, piano cînd...“ 

Chiar în sara aceia, arătai profesorului tot ce ştiam şi 
după ce mă ascultă, atent, spuse mamei: ; 


AMINTIRELE CATERINEI STATE 269 


— Copila dumneavoastră începe de mine piano“. 
Vacanţa aceasta trecea mal uşor; prinsă citeva ceasuri 
pe zi de lecție şi studiu, mă găseam mai rår in calea mamei şi 
astiel, cu primbiări pe cimp, cu vizitele din a câror conver- 
saţie nu pierdeam, ascultind-o din odaia mea, nici-un cuvint şi 
cu cetiiul cărţilor traduse din englezeşte, ce mi le împrumutase 
madame Galicet, trecea timpul... Momentele cele mai bune le 
petreceam atunci cînd mama, prinsă de gospodărie, sta dè- 
parte de salon unde ascultam, în linişte, melodiile ce le cînta 
domnul Grill ; dar era destul să vie mama sus, atrasă de mu- 
zica zgomotoasă a profesorului, ca eu să nu mai pot înţelege, 
ba chiar să nu mai pot auzi nimic, 


Şi mai dragi ca audiţiunile acestea dintre lecţii şi studii, 
îmi erau ceasurile ce le petreceam la treer. Spre seară, cînd 
se lăsa soarele după padure şi încetau oamenii lucrul, mă 
primblam singură printre girezi ca pe ulițele îngusteşi întunecoase 
dintre palatele vechi descrise in romane... Şi cind se stringeau 
oamenii la masă, Tanasache, maşinistul, dispărea citeva clipe 
în vagonul cu unelte şi se întorcea schimbat într'o haină de 
doc alb şi pe cap cu a pălărie mare ce-i umbrea frumos chipul 
fin şi interesant. Cu flautul la subsuoară se lăsa lingă mine, 
pe un maldăr de snopi legat cu fringhie şi apoi ridicat pe gi- 
readá de o putere de care parcă nu vream şi ades nu puteam 
să-mi dau samă, Ce a şi parcă intotdeauna nouă impresie 
de libertate îmi da înălțarea aceia; îmi părea că zbor peste 
dealuri şi văi şi peste lanurile stropite de flori ce deabia le 
vedeam leginindu-se 'n vint. Tanasache arunca pălăria între 
spice şi într'o destindere a muşchilor sâi încordaţi, îşi ridica 
braţele în sus împreunîndu-şi minile în părul negru şi buclat. 
li priveam dintr'o parte şi aşa cum i se profila chipul, căruia 
nasul acvilin şi barba neagră îi da o înfăţişare biblică, îmi 
părea că văd, în apusul soarelui, un sfint în pustiu. Şi-mi era 
draz, Tanasache, în acel tablou caşi atunci cind, în amurg, îl 
ascultam cîntind. Dar acest sentiment, ca o floare fără rădă- 
cini, dispărea îndată ce-l zăream pe Tanasache în haina-i al- 
bastră ori îl auzeam ocărind vre-un lucrător. 

Pe la sfirşitul acelei vacanțe fu trimes la compania din 
Vascani Căpitanul Achille Russo, care sosi într'o zi, cu toată 
familia în tirguşor. 

Căpitanul era din veche viţă moldovenească. In înfăţi- 
şarea caşi fn sufletul lui, era scris sfirşitul rasei ce părea 
menită să se stingă odată cu dinsul. Mic, slab, chel, cu ochii 
mari şi codaţi, veşnic în lacrămi, şi cu mustăţile rare şi lä- 
sate in jos— parcă întotdeauna jenat şi gata să-şi ceară ertare 
şi pentru micul loc ce-l ocupă în spaţiu—Căpitanul sta ceasuri 
intregi pe jumătate de scaun ori se ghemuia iîntr'un colţ de 
canapea şi privind necontenit în jos tăcea, pănă ce-l îndemna 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 
cite cineva să vorbească ori să răspundă vre-unei întrebări ; 
atunci, în citeva cuvinte, şoptite, spunea şi el ceva, de unde 
lipsea orice urmă de părere personală, orice ar fi fost bine 
definit chiar. 

Cu „s'ar putea“, „n'ar fi imposibil“, „cine şile, poate“... 
începea şi termina oricind laconicele lui răspunsuri. nver- 
saţia lui de predilecție era asupra treculului ; atunci, cu o ba- 
tistä fină, ciuruită de cirpituri şi întotdeauna parfumată cu 
„apă de violete de Parma“, îşi ştergea lacrămile ce-i inundau 
necontenit ochii şi cu glasu-i slab şi tremurat, ne povestea, 
pentru a nu ştiu citea oară, din capăt, copilăria-i frumoasă, 
tinereța şi viaţa-i zbuciumată dela Paris. 

oamna Russo pârta a fi expresia vieţii însăşi fără um- 
bra vre-unui gind ascuns: frumoasă, veselă, comunicațivă, bună 
şi biindă, fu în scurt „grădina“ societ?ţii văscânene. Jean, bă- 
iatul lor, de-o virstă cu mine, avea in chip mult din distinc- 
ţia tatălui său; dar, pe un fond de sănătate aparent, începuse 
să se grefeze, de timpuriu, O îngrijitoare degenerescenţă su- 
fletească. Doamna Russo, cu care mama se imprietini iute, in- 
elese uşor care erau sentimentele aceşteia pentru mine; îi fu 
milă şi, pentru a i le schimba, nu înceta de a-mi cînta meri- 
tele, pe care nu leaveam, şi a-i vorbi mamei și altora de mine, 
ca de cineva cu totul deosebit. 

Inteligenta-i incercare nu rămase tără rezultat; mama con- 

veni, în tine, că nu eram proastă, dar totuşi nu destul de deş- 
teaptă.—„ca să-şi poată da bine samă de locul ei în casa 
noastră”. 
„Cu chteva zile înainte de sfirşitul vacanței, fratele profe- 
sorului meu—un bun violonist—veni şi el să petreacă o săp- 
tămină la ţară şi dragostea mea de muzică prinse de atunci 
in sufletul meu rădăcini adinci. 

Fraţii cîntau împreună şi eu li ascultam până ce pierdeam 
noțiunea a tot ce mă încunjura şi, în unele clipe, a existenţei 
mele însăşi; mult ap: după ce-i ascultam cîntind, aveam ob- 
sesia bucății auzite, şi sentimentul acela despre care vorbesc 
era în mare parte datorit violonistului, care avea puterea rară 
de comunicare a muzicantului cu muzicalul. 

L. era mai bun şi mal delicat ca profesorul meu, se in- 
teresa într'un chip cu totul deosebit de studiile mele şi de viața 
mea intru cîtva, căutind să o înfrumuseţeze pe cit se putea; 
mă încuraja la lucru şi adeseori, ca să-mi facă plăcere, mă se- 
cunda în melodiile uşoare ce le cintam mai cu drag, 

Socotindu-mă un talent, el sfătul pe mama să mă schimbe 
în alt pension, unde era profesor şi unde avea să se intere- 
seze în chip deosebit de studiile mele muzicale. 

Mama păru a pricepe. Dar bucuria-mi de-o clipă, imi a- 
mintesc că o răsplătii în aceiaşi seară, dureros, 

— Ai pus, cu Grill, la cale să te schimb dela Gallet ? 


AMINTIRELE CATERINEI STATE 271 


— Fă cum vrei, mamă; eu nu pot hotări nimic şi mam 
pus nimic la cale... 

— Minciunoaso! Am înţeles eu că-i ideia ta; vrei să 
forţezi mina lui Costache... 

— Nu... nu m'am gîndit. 

— Taci! Să te schimbi în altă școală, —auzi pretenţii? ŞI 
la Gallet e prea muit! Tu eşti a nimănui, mai înţeles? A 
ni-mă-nul... 

- Această amintire, după toată mulțumirea ce-mi da gindul 
să fiu într'o şcoală mai mare, să învăţ mai bine şi mai mult, 
era ca un dig pus înaintea oricărei speranțe, a oricărui avint 
şi numai doamna Rasso, cu bunătatea ei, mă ajuta cit putea să 
o înlătur citeodată din gind. 

— Dece plingi ?—mă întrebă ca, adouazi, pe cînd eu 

cu capul ascuns în via sălbatică a balconului îmi uscam ochii 
să nu-i vadă mama înroşiţi de plins, 
— Mama... putui spune—şi lacrămile începură iarăşi să 
curgă în şiroae. Doamna Russo tăcu; mă luă de braț şi mă 
duse spre casa ei, care era aproape. Cit de plăcută și liniş- 
țitoare era odaia cea mare şi răcoroasă unde prin storurile de 
lemn verde de abia se ghicea soarele de afară şi unde mirosea, 
caşi la mogu, a calea, a ţigară şi a apă de toporaşi. 

Intr'un fotoliu mare, montat în medalion şi îmbrăcat cu 

damasc roşu, căpitanul işi cetea jurnalul franțuzesc alături de 
masa din mijloc pe care erau aliniate două jocuri de cărţi, 
o cutie de tutun şi citeva scrumiere, 
— Achille, stai de vorbă cu duduiţa că eu vă fac cafe. 
Tăceam şi eu, tăcea şi căpitanul. ŞI tresării cind îl vă- 
zui sculindu-se cu oarecare grabă şi îndreptindu-se spre salon, 
de unde se întoarse cu un album de fotografii şi cu alte multe 
ortrete în miniatură, care de care mai vechi maâi frumoase. 
u-l mai văzusem pe căpitanul Russo în atita mişcare şi-i ur- 
măream, cu interes, orice gest; totera natural, şi de-o eleganţă 
ce-mi reţinea atenţia neîncetat. 

päis Ți-am vorbit, duduiță, de multe ori de familia mea, 
ra n'o cunoşti decit din ce ţi-am istorisit; te vei distra vă- 

nd-0... 
ŞI făcînd un pas, grațios, spre fereastră, căpitanul ridică 
puţin storul, luminind odaia ca într'un amurg, 
— laca, boerul ista, cu plete, e Costache Negri, mogu- 
meu... Şi asta-i fata lui, losefina; a fost măritată cu Romallo 
şi pe urină a luat-o Sturza... quelle femme que cette Josephine l.a 
Vezi mata, persoana asta frumoasă ? Asta-i prinţesa V. şi "n 
tabloul acesta sint toate fetele ei. 
Da’ ia ghiceşte cine-i tinărul, elegant de aici? Sint eu, 
acum douăzeci şi opt de ani... da, eu sint! repetă căpitanul, 
caşi cind ar fi vrut să se încredinţeze şi să nu-mi lase timp 
să-l confund. 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DI TA RO —— 


deschide încet şi doamna Russo ne aduce cafeaua 

ai A n pesmeţi făcuţi så la minute». Ochii îi lunecă pe 
bun şi vratul de portrete. 4 
a pag asa morții, Achille.. frumos ai distrat fata! 
Mai bine îi spuneai cum ai moca ont averea, la Paris, şi 
rmă, chibrituri la Londra. 

as ra kramen hsl peia ochii cu batista lui parfumată, suride, 
tace şi cu aceiaşi mişcare îndeminatică şi elegantă, ia pia 
şi portretele şi le duce în salon. Apoi se întoarce şi-mi sezon 
seşte, cu un umor nebănuit, unul din cele mai hazlii epizoade 
din viaţa unui fecior de bani gata. 


(Va urma) Constanţa Ma'ino-Moscu 


Neculai și prietinul său 


In ograda boerească se pripâşise o biată fiinţă din toată 
lumea, un om umilit şi fără minte, alungat pe drumuri de foame 
şi frig. Nimeni nu ştia al cui e şi de unde-i, Un singur lucru 
puluse spune, c'un ris larg, scărpinindu-se în capu-i buhos: 
că-l cheamă Neculai. Era aşa de zdrenţuit, cu privirile spăriate 
parcă de dihania care-i rodea măruntaele, încît cucoana, mi- 
lostivă ca totdeauna, hotărî și pentru el, ca pentru un cine de 
prigen a colţ unde să se oploşească g'un blid din mincarea 
argățimii. 

Era, în ziva cind căzuse depe drumuri necunoscute fiinţa 
aceasta întunecată, un cer plumburiu de toamnă şi vintul a- 
pleca prelung copacii. Frunze uscate treceau grăbit prin aerul 
cenușiu; uneori vintul, învăluindu-le, le purta cu foşnet prin 
ogradă ; tremurind, păreau că-şi caută un ascunziș, tirindu-se 
prin unghere şi dosuri. Cucoana Catincuţa le privea din cînd 
în cind melancolică, cu ochii ei vineți, şi-şi aduna depe frunte 
o şuviţă din frumosul ei păr cărunt, pieptănat ca dedemult, cu 
cărare la mijloc. Pribeagul, cu grumazul aplecat, cu minile a- 
tirnînd până la genunchi, sta în fața cerdacului. Capul, c'o 
clae uriaşă de pâr, în care erau amestecate frunze şi pae, şi-l 
înălța deciteori răspundea: atunci avea şun ris grozav, zgo- 
motos şi fără nicio expresie, 

i nu-ţi aduci aminte nici de tată, nici de mamă, nici 
de frați 7» îl întrebă cucoana Catincuţa. 
| scutură din cap cu putere: nu-şi aducea aminte. 
<Da’ acu de unde vii? 

— Apoi... eu vin depe drum, ş'am nimerit aici, la curte... 

— Cum îi zice satului de unde vii ?» 

Neculai se scărpină repede în cap, părind a se gindi la 
ceva. 

„Nu ştiu ! zise el, ridicînd spre cucoană ochii şterși şi rizînd, 
— Nu cumva ești de peste deal, dela Costeşti ? 
— Înt! aprobă cu grabă Neculai, 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Poate să fie şi dela Ruginoasa... îşi dădu părerea vă- 
tavul Alecu. 
Z Înt!* făcu vesel Neculai, întorcînd capul spre el. 
Cucoana începu a ride, îşi ridică ochii în sus şi se bătu 
uşor cu palma peste gură, murmurind mai mult în sine : «Doamne, 
iartă-mă |!» 

Vătavul îşi îngroşă glasul: 

«Vra să zică de unde eşti? dela Costeşti, ori dela Ru- 
ginoasa ? 

— Nu știu! răspunse cu sfială rătăcitul, şi ridică mina spre 
partea lui Alecu, caşicum ar f vrut să se apere de o lovitură. 

— Lasă-l, Alecule, zise cucoana Catincuţa, Ascultă, Ne- 
urmă ea blind, ştii tu să faci ceva ? 
— Înîl strigă înveselit omul. Tai lemne, 
— Vra să zică, poţi face treabă. 
— fnil Adă 'ncoace cofele ş'arată-mi unde-i fintina. 
— Bine, Neculai, bine. 
— Stiu să cînt şi să joc !" zise iar deodată rătăcitul, 

i făra să mai aştepte, începu a scoate din gitiej un fel 
o îmlădiere de două note, într'una repetate, şi 
printe a-şi mişca în tact opincile-i enorme, umplute cu pae- 

upă țizind, rămase privind spre cucoană. Părea fudul, 
ca după o ispravă mart, Vintul îi fiutura părul încticit, barba 
şi mustăţile spinatice. Sta aşa privind spre cucoana Catincuţa, 

ascuţit şi roş de mască de carna- 
Lumina de 


culai, 
car apăl 


şi grozav de tristă. 
toamnă lucea în ochii lui cantro baltă moartă. 
Cucoana Catincuţa rindui mâncarea şi hodina sărmanului, 
apoi, în cerdac, rămase urmărind fiorul frunzelor moarte, | se 
aşezase ca o piciă în suflet o milă nespusă pentru idiotul adus 
de acelaşi vint care purta frunzele. Paserile ogrăzii priveau şi 
ele, uimite parcă, la mişcarea gingăniilor acelora galbene şi roş- 
cate, aşa de nervoase şi aşa de neliniştite la sutlările neregu- 
late ale vintului. Vătavul Alecu apucase 
şi-l trăgea după el spre e pie 
Intre cini, vite şi paseri, îşi avu şi Neculai locul în întinsa 
ogradă boerească, O femee îi punea colele în mină ; el se ducea 
la fintină, le aducea pline le vărsa în putina dela bucătărie ; 
se ducea iar şi le aducea, p nă ce-i spunea cineva : „Destul, Ne- 
culai.“ Un rindaş îi punea fierăstrăul şi toporul la trunchiu, şi 
omul curma lemne şi le despica co regularitate şi c'o țărie de 
maşină, până ce un glas ş'o voinţă a altuia îl îndruma în altă 
parte. Era un animal virtos, înzestrat c'o putere uriaşă. Ridica 
butuci, mişca mormane de gunoiu dela un loc la altul, se în- 
häma între hulube la o căruţă, purta cu uşurinţă saci mari de 
grîu din harabale în hambare. Glumele şi risetele argăţimii le 
asculta caşicum ar fi fost de piatră ; prin urechi, la înţelegerea 
iui, nu răzbăteau nici bătăile de joc, nici înjurăturile. Cei mai 
mulţi îl lăsară în pace. Numai haidăii dela vite crezură că le-a 


NECULAI ŞI PRIETINUL SĂU 275 


venit vremea să petreacă şi ei pe sama cuiva 
. La min - 
tfan ind, unut pă ete ră ei virst orga a 
ș nd p l se răsuci în | 
o mină furişă se întinse şi-l mil o 
şterse strachina şi mămâăliga. C 
un grohăit, Neculai privi în juru-i; vă E lavă 
leau de ris şi înţelese că acela sint de „o se photo 
| uşmanii, Se 
el; = mar o clipă înapoi împuns de ghionturi, IA lea 
apii; os nd, se năpusii iar, ii trinti, fi izbi, îi bătu cap în 
mA ri oe Hot decit la glasul cucoanei Catincuţa. Haidâii 
> eraţi, ere rigida, a grajduri, y se aşeză gifiind lîngă 
Minca hulpav şi trăgea cu oida OEM apr up a na 
iului, cu teamă 
pînă. Cind înţelese că nu-i su ee e hina 
! pärare impotriva lui, 
3 i d A ma + d i tone aaa ; Sarg cu minicile K piesen 
â : apuca sacii cu grabă şi-i căra î 
spre hambar, se întorcea pufnind f ie 
ri şi fnşfáca alţii: 
ar i.e A e scot pri orar me să i aie stână 
entru milă. Cind băgă apoi d 
din cerdac cucoana, că ride vătavul A an er pek e 
lecu, că rid 
boi şi slugile celelalte de olt îsi, ce oi inge 
pe la colțurile casei, s 
en ri mpa pie op A panes A ruşine de. pe După 
aci ș îi ridica 
paşi Ie ere gura aes a oara ar nena a a n 
pate fiinţele care se mişcau în jurul 
predă Fe ea mn se Supe ecuta Nu ae. pă 
3 s eau drept o ființă neînţele "a 
rege r pr CR Age ră Santok, ti pri urii 
na din paserile ogrăzii, Pri 
Neculai era un giînsac cenuşiu. Dintr” reni bt 
1 împreju 
bătut poate de gînsacii ceilalţi A izi Pide cird. Neculai îi 
făcuse un culcuş de fin în pei În i i de A aT 
4 lingă grajdul 
unde Îşi avea şi el sălaşul, 1l cheii i i mea aghar 
E -i vorb 
“ee no ceara GA sil apără pă grea: "i 
~ elu. un adevărat căţel umbla 
aceasta după Neculai. In pas legănat, îl urmă n 
, rea > 
DR) artepte PA scoată au şi se intorcea cu A erste 
„Ci a şopronul lemnei 
pr dale Regi ie = me mural o sumanul zdrențult T okie en 
re săreau dela trunchiu, Necula 
O EG nag a rai poete miron și Aer n da iz 
e rbr a care g nsacul nu răspundea nimica. 
intind rod Ab tea Căţelu ?* îl întreba iarăşi rătăcitul, 
nsacul apuca cu pliscul zi 
apoi beri perap rama în sus ret Ag See. Idei GUR 
„Mäi, tare eşti tu prost! Vrei să te tai | i 
a ui i dal parat rispundea 1a o glud z omui 
$; ul neîntrer 
metal îndemna pe Câăţelu la somn. Se er tel dr pom * 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


2170 
fi” i arelul. 
i dormita în lumina potolită a so 
cr in pulbere 3 do frigul şi vifornițele S finti, 
mincind dinto bucată, aşteptindu-se unul Pe irei şi stăpinii, 
ia cerdac, la praguri a pr tote goepre prietiaie bizară, 
u făcur 5 
per plc şi-i urmăreau cu ochii zimbind, ridicau 


cap. 3 
pr anai prne an a PAS Alecu; amindoi fs intr'o 


N jetta mare întradevăr nu părea să G a A aH 
i acest dezmoştenit al neamului omenesc. Ba a Am apte 
ler de multe ori dovadă de înţelegere intru ză Ar : rata 
je primăverii se ridica la amiază, şi Necu y 3 Ard gaara 
sent a îndirjire,—ginsacul se ridica depe iar A A ger od pole 
nea ara S C Malt rena i dea i contenea lu- 
asul. Celia 1 E 
pa Borda se jur şi ajungea să bage de samă că lumea se 
sare ete E E in zori de ziuă, cind Peni: ce 
în co'ţul lui după o zi paie har ante S-ar a fb deal 
horăia şi nici gind m'avea Ca iaintit și! ca 
imineții, începea a găg: 
er rinite oră de pletele înciicite care atirnau 
z a a prie A omul. Şi ochii lui tulburi se deschideau 
y rostiți spre pasere. 
si privea Pata! il îndemna ginsacul. A 
— Hai, hail“ răspundea Neculai, căscind. saaki 
Despre acest fapt minunat, că-l trage de c FA să ră 
TR rit scoale, Neculai singur ta me me pme Arasi 
; inz.—Oamenii au prins > 
iren a e Neculai ştia el ceva şi-şi avea el inţelegerile lui 
ia jenă şi alte multe lucruri arătau că priceperea omului 
era foarte coborilă, iar a paserei dee pita 
sacul avea, faţă de anuro nf 3 e, aD mincări 
a datoriilor dimineții. aes omon A 
ac, j , 
ip T a and peim este izvorul mingterilor, al 
ca 


argi viera îdată cucoana Catincuţa cobora scările, in- 


ia an da "au mîncat azi ceva Neculai şi Căi 37. îi 
Omul işi avea risul lui prostesc, lar grar Pan hasar PAN 
ochii iucind ca două mărgele albastre, işi în ar Ey 
despre ce-i vorba şi se în pta răpede spre “ear ye get 
Sint în viaţă lucruri care vin parcă sa ie. Aga 
înţelegerii noastre, sint apropieri care par or 


NECULAI $! PRIETINUL SAU 277 


—cucoana Catincuţa,—vorbind despre întimplarea aceasta din 
viaţa ej, cu Neculai şi cu gînsacul,—părea încredinţat că ceva 
mai presus de noi a legat două s'abe licăriri de inteligență şi 
le-a sortit o clipă în care să plătească mila ei pentru cei miel 
şi sârmani. 

In viaţa ei dela țară, de lungă văduvie şi de singurătate, 
după ce trimesese copiii la şcoli, zece ori cinsprezece ani nicio 
intimplare însemnată nu căzuse, Iji ducea treburile moşiei așa 
cum apucase, cu siujbaşii şi argaţii vechi; eşea în pancraşul 
ei cu doi cai la arat, la secerat, la maşină; dezbătea prețurile 
cu acelaşi negustori Ovrei, şi încuia valorile în aceiaşi veche 
ladă de fler. La vacanțe, avea aceleaşi tienite bucurii cu copiii 
din ce în ce mai mari, gata să se zburătăcească ; primea ură- 
torii, sămânătorii şi preoţii la sărbătorile de iarnă; şicînd se 
întindea, Ja Paşti, hora în ograda curţii, —avea un zîmbet de 
ginduri și de tristeţe, căci aşa la un Paşti, cîndva în primăveri 
trecute, cînd înfioreau livezile şi se învirteau scrinciobele, s'a 
legat iubirea tinereţelor ei de cel care acuma zăcea supt brazde, 
lingă bisericuţa din sat. In zece ori cincisprezece ani nimic nu 
stărimase monotonia acestei vieţi... 

Dar Într'o noapte, cei doi Huţuli, oamenii noi dela vite, 
intrară în cerdac şi-şi ogiindiră obrazurile salbatice şi bărboase 
în geamurile negre. ' 

Era în lunie, noapte fără lună, Cinli täceau în culcuşurile 
lor, căci hoţi erau oameni de casă, Slujitorii credincioşi, sdro- 
biţi de trudă, dormeau duşi pe lâiţile lor tari. Cei doi venetici, 
demult înțeleşi să sugrume pe cucoana cea bogată şi s'o je- 
iuiasci,—Începură a lucra la fereastra cămării din care puteau 
da in iatacul cucoanei Catincuţa. Aveau pile de oțel şi untda- 
lemn: incepură a tăia zăbrelele groase şi vechi. 

In cotlonul lui, lingă grajdul vacilor de lapte, Neculai cel 
prost îşi aşezase, mocoşind mult şi suflind greu pe nasu-i roşu, 
un petec la o opincă, Apoi, la lumina unul capăt de făclioară, 
capul îi căzuse la o parie, impovărat de somn. Adormise grev, 
cu capul şi cu pietele atîrnind. Căţelu gînsacul, cuibărit mai la 
o parte, dormita şi el. Cind mucul luminării se sfirsi şi cind 
mânunchiul de pae dela picioarele lui Neculai luă oc,—gin- 
sacul înăiţă capul şi dâdu drumul trimbiţării zorilor. După o- 
biceiv, cu pliscul trase de vitele de pir; ciocâni chiar în cap 
pe tovarășul lui. Omul, mormâind, se răsuci, se trezi, şi în o- 
chii lui izbueni văivâtaia scurtă a focului. Brusc, zvicni în pi- 
cioare şi, minat numai de o spaimă de animal, se prâvăli pe 
uşa deschisă, afară, în noaptea de vară. Căţelu, bătind din a- 
ripi, ameţit parcă, se luă după el. 

In răcoarea miezului nopţii, Neculai se opri neholărit. O 
linişte desăvirşită se întindea pretutindeni. Numai Sus, în casa 
boerească, luci deodată o lumină, caşi în cottonul lui, Și un 
țipăt grozav, ţipătul stăptaei care-l miluise pe el, izbucni: un 


278 VIAȚA ROMINBASCĂ o — 


las chinuit, ca de moarte. Ginsacul strigă şi sf Fn voia 

Si dea un îndemn înţelegerii neguroase a omu A ARS 

In casă, cucoana Catincuţa, tremuriad şi adoua A dupi 
mind într'ajutor, văzu că se ridică din rii şi a doua uşă, 

despletită, îşi căutase adâpo 

kal , muere hellei”, strigau pe pară mină ; ușa 
€ it le ra de c 

Der flocos ale bouarilor zbucniră ae “e pi 

Snina roşie a unui ergo | pne apna ph 

bile căzură în jur,— i 

rje oe iocus cel adus de vint din orae ae fc = 

ch Fierului —făcind de două ori: hi! hil, ca a EI, 

Sesoica lemne,—numai de două ori lovi şi Huţuliingenunchiară, 

n Sa capele, nina, ANDA, COR grosi al cucoanei și 
- y 7 

marp p pe covinte,— precum ca să-i arate pn a făcut 

a hoţilor, dumneaei să nu mai aibă nici o gr Di PN 

y E Cenana Catin-uţa povestea cu mga arama i pt 

, amintindu-și cum s'a dus 
și pe urmă, De Catelu fără să-și mai aducă aminte de focul 
fin cotlonul lui. Şandramaua a ars, şi ri arol ei g 
dacă nu săreau slujitorii. Neculai nu voia Ş m Aer 
pesemene îşi căuta prietinul, ca să-i lAmurească ce isp 


a făcut, 


Mihai! Sadoveanu 


PI 
— 


Cronica politică 


Cartea Domnului Tardieu: La Paix * 


Opinia franțuzească, divizată in cele din urmă prin exigenţele 
diverse ale unor politici antagoniste, îşi găsise In fine uniformitatea 
gaționată. Ea concepea, cu uşurinţă, distincțiunea secundară a me- 
toadeior technice, Inaugurate respectiv de guverne succesive ; dar se 
indărătnicea să creadă in virtutea primordială a tratatului din Ver- 
saiiles : vitalitatea sa nealterată, Era o primă manifestare a unul In- 
stinct de rasă și o chestiune de „onorabilitate civică" acest apel in- 
variabli pentru „realizarea integrală" şi chiar excesivă a tratatului, 
care Îşi recunoștea argumentele în imensitatea sacrificillor şi în libe- 
rarea politică a Franţei. Ultimele concesiuni fuseseră făcute cu o vi- 
novată generozitate, de insăşi delegațiunea păcii şi acceptate de 
„Tigru“, Ele au fost considerate de străini cu simpatia cuvenită 
moderaţiunii şi îințelesului politic; au fost biestemate de cei mai puri 
şi mediocri Francezi ca slăbiciuni mortale ; find, in cele din urmă, 
explicate prin puterea unei situațiuni de fapt, cu ajatorul formulei gă- 
site de chiar preşedintele consiliului: o victorie ciştigată de mai 
mulți nu putea fi consacrată de o pace dictată de unul, 

Oplnia se resemnase, 

Diversele acorduri semnate de premierii francezi, incepind cu 
cel care indica politica lui Millerand, diminuară insă valoarea mo- 
rală şi capacitatea technică a tratatuiul odată cu conțiența populară. 
Ultima „reuniune supremă“ dela Londra precum şi cilra minimală 
fixată de comisiunea de reparațiuni au găsit Franţa în plină criză de 
orientare, Decepţiunea ei ou se poate măsura nici cu triumful ulti- 
matului acceptat de Nemţi, nici cu bucuria primul vărsămint ger- 
man. Atitutinea luj Lioyd George, care își ia, aspru şi delinitiv, re- 
vanşa, a insuflat Franței melancolia solitudinli, apoi, evident, i-a 
strecurat orgoliul grandoarei, După lungi şi frumoase desbateri, unde 
subtilitatea lui Briand a luat caractere sincere şi devotate, Ca- 
mera franceză a acordat incredere guvernului, Moţiunea ei nu mai 
poartă însă nimic din impozanţa solidarităţii largi cu care Briand a 
fost primit la putere, Ea nu este un simptom al longevităţii guver- 


Tardieu, La paix, Edit Payot, 1921, Paris, Preţul 12 franci. 


230 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


ci an 


străină de considerațiuni de politică internă. 

Poate că Clemenceau își reciștigă simpatiile instrăinate, mat 
ales fiindcă a abandonat revendicările naţionale, şi plerdute apoi din 
cauza intransigenții sale, I-a fost dat să cunoască şi acest paradox. 
in tet cazul, parlamentul nu-i poate îl prea osti! și grupul condus de 
Tardieu ciştigă în număr şi consistență. Victorile lui Lloyd George tì 
sint favorabiie şi rezistența germană nu-i era iautilă. 

EI insă, „Tigrul“, poartă vina slăbicivnti: n'a sfărimat nici uni- 
tatea Germaniei, nici m'a fixat suficient sancţiunile. 

Cartea lul Tardieu încearcă o reabilitare. Ea atribue delege- 
țiunii franceze triumful punctului său de vedere, mutilat însă continuu 
de rezervele engleze, Ea cată să justifice atitudinea Franţei, care ră- 
mine tot excesivă pentru unii, lasuticientă pentru alţii. Informativ, 
nu contribue decit în măsura celor mai modeste exigențe politice la 
edificarea unul public ţinut în complectă ignorare. Păstrează insă, 
cu discreţiunea impusă colaboratorului şi cu interesul omului politic 
din secolul al douăzecilea, secretul scopurilor şi intimitatea tratative- 
lor. Are însă un viciu: trapspiră, cu o generozitate egală Imprudenții, 
metoada. Astfel, Keynes îşi găsește măcar aici o confirmare autori- 
zată, pe care Lansing, fostul delegat american, o strecura, timid și 
protocolar, în articolele sale recente, Rar, Imi închipui, o conferinţă 
a fost mai particularistă In sensul unul antagonism național şi mai 
puțin informată în raport cu imensitatea problemei. Wiison, care intra 
în Europa încununat cu virtuțile misterioase zle liberatorului, se trans- 
forma, prin abilitatea prudentă a lui Clemenceau, intrun simplu de- 
legat cu o mentalitate aşezată şi cu o inimă creştinească, Ei a servit 
veşnic ca O rezervă a politicii franceze şi, după gesturile rare de 
independență personală, el găsea forma tandră a scuzelor : „America 
nu se poate opune intereselor Franței și dacă propunerea noastră vă 
supără, noi nu avem decit să o retragem“ - (Vezi chestiunea Sarei). 
Orlando, bătrin si modest, îşi economisea resursele pentru chestiunile 
italiene, El nu intervenea aiurea vrind să-şi păstreze o generală bună- 
voință. Singurul contradictor al lui Clemenceau era Lloyd George — 
delegatul Japoniei, Inmărmarit şi pudic, păstrind Izolarea tradițională 
a fillor soarelui. Energia sa, alimentată de opoziţia continuă făcută 
de delegaţii speciali englezi revendicărilor franțuzeşii, se lovea 
dureros de ultimul argument al premlerulul francez: retragerea dela 
conferință. Atunci, Lloyd George avea fiorii sălbateci al reinceperii 
estilităților. Prima concesiune franțuzească era binevenită şi asenti- 
mentul englez era cucerit, Acesta este mecanismul invariabil al me- 
toadei dela Versailles. El făcea pe Briand, acuzat de slăbiciune 
după conferința dela Londra, să şoptească parlamentului: „tratatul 
din Versallles e născut din durerile concesiunilor 1*. ŞI tot el te face 
să gindeşti că Lloyd George ceda momentan cu rezerva răzbunării de 
mal tirziu. 

Circumstanțele generale ale păcii sint cunoscute ; rezultatele 
iau, în instabilitatea lor, înfățișări diverse şi-şi arată importanța nu- 
mal întru cit pot determina acorduri nouă. Deaceija, vom rezuma, 
după cartea d-lui Terdieu, numai clauzele care se bucură de oare- 
care permanență, dispensindu-ne special de introducerea istorică lungă 

aslonată. 
ua Eforturile imense şi eficace, făcute de Franța subt guvernul Cte- 
menceau, în vederea unel pregătiri serloase şi rapide, nu sint uitate 
de autor, care stărue în deosebi asupra realizării enma gara 


namentale şi nu e nici 


CRONICA POLITICĂ ' 281 
unic, Acest din urmă succes a fost totd 
eauza considerat - 
epa pir care ct: tradus în instrument de puri bună 
avé, fostul premier francez Intr'o epocă scurtă și punți X 
revendică el însuși acest trium! într'o recent a piu apar 
3 notiță de ziare, Nu 
pot ocoli Insă dificultățile pe care „mindri a f me 
nogens 1 opunea comandamentului eră ie 4 dia 
u vreme după acela, confuziunea din armat 
. a 
eg sonora ra mult sau mai puțin diplomatice ale a rio: e 
i aeaee A aai AIOS A e solicite pacea pe baza punctelor 
e or ṣi răspunsul tui Wilson, care i 
gla şi preciziunea lui trăda spiritul Ini C s biaa deu, 
lemenceau, sint bi 
cute, Tardieu lasă să so cunoască c AA DEUBA 
efectiv şi dincolo de operațisniie mili m elfer ran int pee 
tare şi cum interv 1 
firma in desbaterile cu înțeles politi 4 right 
c şi financiar adacind o1 
cută de intormațiune. Istoricul humori genei 
. t ai războiului vat 
atitudinea emancipată şi eroică sm pri gta 
pe care genecralisimul france 
nifesta, față de imprudența oam i hilariamt 
dintre atatu a caera aici enilor politici și conflictul hilariant 
- Armistițiul, în actul căruia Clemenceau str 
e 
genoat; „râparations des dommages”, odată sea yp ara ra az 
e PD tară e miei gel pi anion lucrărilor ei. Tardieu pretinde să 
s memorii sprijinite de hărți şi de t 
fost prezestate de cele două comitete instit i graat 
ite în Franța expre bt 
președenția respectivă a lui Lavisse n Pri ator 
și a senatorului J. Morel. Aut 
însuși a fos! insărcinat de Cile e ez 
cablu SEE a ragu să coordoneze lucrările şi să 
n Anglia, studii analoage au fost realizate de $ j 
t Li 
aeram zi şi de „War Trade Intelligence”; tar aat Da Fer 
p carni ea amiminta mi M. Honso.—Co va fi făcut, mai tirziu 
vantele studii ale diferitelor comitet E d. T: a 
nu vrea să spună, dimpotrivă el lasă să se ghi e t ka 
oportunism general, o parțialitat RINA Pl a 
cip emir Erei e foarte puţin... ştiințitică şi o tir- 
D. Tardieu iasuşi prezenta conterin 
tixa piane chestiunilor de desbătut. 
ații însă au înţeles în acea clasificare inte 
j resul 
nun d sau poate motivul autorului va ti fost cel polo ap La La 
role Bg ale painee a dă animaltot les chefs des principales 
š T ussi l'instioctive répugnance des A - 
pour = constructions systematisées de l'esprit tatin, nA 
en here 1 însă n'are dreptate susținind dezorientarea conferinței 
si i orner amatori ze pie şi disprețul pe care veșnic 
r cianilor, şor şi străveziu, d, - 
sentipe eih motifs techniques dovalent, å W'heure des pitic tro 
arte Aa deag da borhan d'ordre prera dont les experts wétajent 
e t m-=pour aboutir il falait l’ in 
sau Incă mai sigur: ,, Ces i Anna ag dont paraa 
iE rue dr. at la situation exigealt Puna- 
enang mei aient des nations que des siècles d'histoire sépa- 
O plăcere generală, fiindcă e omene 
, mească şi în cel 
„png cu titlu de investigație poleo, cele ra Arras 
n viaţa „celor patru“ şi cele mai ascunse amănunte din cos 


țel un fe! de program care 


1) Vezi Consecinjele economice ale păcii, 


TEN DR SIT a Cta 


282 VIAȚA ROMINEASCĂ 


versațiunile lor, Prea li s'a atribuit In chip exclusiv hatăririle confe- 
rinței şi prea s'a legat de personalităţile lor, vii, naționale şi efemere, 
pacea din Versailles, etc, cu pretențiunile ei de justețe şi permanenţă, 
ca să nu fie expuși la aceste examene indiscrete. 

Tardieu le consacră uncapitol, unde, după ce stărue, fără profit, 
asupra diversității lor psichologice, dă citeva informațiuni : „Le prési- 
dènt Wilson discutait en unlversitaire qui critique une thèse, droit 
assis dans son fauteuil, se penchant d'un tour de tête vers ses con- 
scillers, développant ses idées avec une clarté abondante de logi- 
cien didactique. M, Lloyd George discutait en tirailleur, avec de sou- 
daines cordialites et de non moins sodaines colères, des etfiluves 
d'imagination ou des „réminiscepces™ historiques, le genou. dans les 
mains, pres dela chemince, armei d'une prodigleuse indilitrence pour 
les arguments techniques, attiré d'impulsion aux transactions inattend- 
ues, ebloulssant de verve et d'invention, sensibile seulement aux gran- 
des raisons permanentes de solidarité et de justice, constamment &pou- 
vanté des repercussions parlementaires. ...M. Clemenceau... procedait 
par affirmations massives, drues, pressantes, qu'enveloppalt une sa- 
gesse d'expression imprégnée ce philosophie, que souvent aussi ani- 
mait une fascinante motion“, æ 

Pusă la lucru, conferința păcii şi-a incuiat intăiu porţile şi şi-a 
tras obloanele, Teama lui Lloyd George de complicaţiuni interne, pre- 
cum şi amorul celorlalți de discreţiune și intimitate au îndepărtat 
martorii şi au gonit presa, abundent reprezentată, 

Apoi, conferința a cunoscut două crize și a încercat convul- 
sluni de disociere. Prima sa produs cu ocazlunea revendicărilor fran- 
țuzeşti în privința malului sting al Rinului, bazinului Sarrei și a des- 
păgubirilor şi s'a tradus printr'ua conflict anglo-francez, Premierul, 
englez considera condiţiunile atit de grele incit guvernul german mar 
putea să le iscălească și avea viziunea războlului sau a boişevis- 
mului, Puţine zile după acela acordul era făcut, iar Clemenceau re- 
purta primul succes hotărit, 

La 25 Mai, se declară a doua criză care durează pănă la 16 
Iunie. Ea se complică prin intervenţia lui Wilson şi are de obiect o 
samă de concesiuni pe care Anglo- Americanii le solicitau tratatului, 
în urma deciaraţiunllor contelui Brockdorff. Tratatul insă nu-şi schimbă 
o literă și Ciemenceau Inregistrează al doilea succes, 

Chestiunea dezarmării Germaniei a trecut prio cote trei faze, 
inaugurate de conferință, isprăvindu-se printr'un triumf intreg al punc- 
tului de vedere francez, 

Lloyd George, care la inceput adoptase programul francez, face 
apol serioase obiecțiuni; bănuit Insă de inditerență taţă de securitatea 
Franţei, tulburată contiauu de puterea militară a vecinei sale, dele- 
gatul englez cedează și comislunea franțuzească obţine condițiuni mai 
radicale decit chiar cele recomandate de Foch. 

In această vreme, În Franța, se făceau auzite opiati diferite: 
Andre Leftvre, mai tirziu ministru de războiu, propunea parlamentului 
o moţiune care tindea să interzică Germaniei fabricarea oricăral ma- 
terial de războiu şi desființarea totală a armatei, dar recomandă: „il 
serait de toute cquite de garantir A l'Allemagae l'intégrité de son ter- 
ritoire“, Clemenceau declară insă că n'ar sacrifica ua siogur soldat 
pentru acest scop. ! 

Ar ti prea lung să insistăm asupra peripeţiilor care au tasoțit 
revendicările franțuzeşii, care de altfel au dominat coalerința păcii 


şi au ameninţat frequent solidaritatea ei. Ocuparea malului sting al 
(e l 


+ 


CRONICA POLITICĂ 283 


— 


Rinului şi fixarea definitivă a frontierei germane la Rin, solicitate 
cu înverșunare de delegațiunea franceză, au iîntimpinat opozițiunea 
neinvinsă a Angliei şi a Ameritei, Wilson însuși simțea cea mai flag- 
rantă contradicțiune cu principiile sale şi căuta un fel de compromis, 
Delegații englezi se opun însă fără rezervă şi elimină şi soiuțiunea 
creării de state independente, sugerată de Briand, 

Franţa nu-şi diminua, cu niciun chip, revendicările şi primul ei 
delegat își afirma, cu o violentă energie, intransigenţa sa cunoscută. 
Aliaţii lor nu puteau ciştiga o parte din luptă decit cu un preț pe 
care l-au şi oferit: o alianță militară care avea să garanteze veşnic 
iadependenţa şi liniştea Franţei în fața unei agresiuni eventuale a 
duşmanului său istoric. Astfel Anglia îşi părăsea „splendida lzolare*, 
iar America, separată de restul lumii prin testamentul din Washin- 
gton şi doctrina lui Monroe, iptindea brațe generoase peste liniştea 
perversă a oceanului, 

Instirşit, o ocupaţiune vremeinică şi clauzt cunoscute sint ac- 
ceptate unanim. După contrapropunerile lui Brockdorff insă, L. George 
işi reinoeşte rezistența ca să cedeze apoi incă odată, Mai tirziu, tra- 
tatele de alianță sint semnate, dar legate aleatoriu de ratiticarea 
senatului american. Soarta lor fu, o iluzie și printr'o acţiune care 
nu-i aparține. Anglia este incă odată liberă să-şi promită ajutorul cu 
prețul respectabil al unor noui sacrifici] franceze. Preocuparea re- 
cență a politicii engleze e o dovadă și timiditatea opiniei franceze 
o confirmare 

Chestiunea Alsaciel-Lorenei ocupă un larg capitol, unde dife- 
rendul dintre Keynes şi restul conferinței işi are partea sa, Delegatul 
technic englez nu înțelegea să acorde o llberațiune specială provin- 
ciei franceze scutind Franța, in mod absolut, de orice sarcină econo- 
mică şi financiară, Argumentul trunco-american că astiei se reface, 
printr'o justă compensațiune, starea precedentă anului 1875, nu pare 
suficient şi Keynes părăseşte, intrun gest de furie, sala de şedinţe, 
André Tardieu conchide : Keynes a son livre; la France a lẹ traite: 
tout est blen ainsi. 

Bazinul Sarrei este revendicat apol de delogaţiunea franceză, 
care, considerinad că are suficiente motive de toate ordinele, cere să 
| se atribue exclusiv Franţei această provincie germană, ca o dreaptă 
despăgubire pentru devastările imense produse prin războiu şi... ca o 
rectificare a unei nedreptăți istorice (1). 

in cele din urmă, i se acordă proprietatea minelor şi se adoptă 
regimul cunoscut, 

instirşit, marea problemă a despăgubirilor apare şi modalitățile 
fundamentale pe care ie reclama soluționarea ei, ocupă lungi ședințe 
ale consiliului. 

Franța reuşeşte să stabilească principiul ei: „pas de forfait”; 
jar comisiunea de repuraţiuni dobindeşte puterile pe care le exercită 
astăzi, Urmărind posibilitatea unei despăgubiri integrale prin creșterea 
progresivă a capacităţii economice a Germaniei, Franța a dăruit co- 
misiunea de reparațiuni cu puteri, care avea să-i contrazică dela in- 
ceput speranțele, Şi din această lipsă de preciziune, care a fost soco- 
tită de delegaţii francezi ca o facuitate specială, un beneficiu asigu- 
rat țări! lor, a eșit deziluziunea opiniei franțuzești prin fixarea unei 
cifre surprinzător de redusă. Diversele acorduri aliate și-au găsit acolo 
obiectul şi slăbiciunea tratatului a fost tot prin aceasta justificată, 

Celelalte capitole se ocupă de mobilizarea creanţei, propusă incă 
de atunci, de capacitatea de plată a Germaniei, de garanţiile şi con- 


284 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trolul stabilite de tratat, pentruca să ajungă la priviri critice gene- 
rale asupra operei dela Versailles. 

In Franța, ş'a considerat totdeauna și in toate mentatitățile că 
unitatea Germaniei este cel mai mare și mal permanent dușman al 
Franței. Deacela, Tardieu—în cel mai bun capitol al cărţii sale—se 
ocupă, cu entuziasm și talent, de această chestiune. Nu cred să fi 
avut Germania în Franţa niciodată un advocat mai eloquent și mal 
convins al unității sale, Pagini mişcătoare, în care lupta de devota- 
ment profund şi de inaltă conștiință a conducătorilor germani, dusă 
pentru realizarea acestei organizări unitare, solicitată veșnic de e 
identitate etnică şi de un trecut istoric comun, sint scrise de Tardieu. 
Ei însă nu uită să adauge ostilitatea lreductibilă a celorialţi aliați față 
deo cerere care să tindă la disociarea imperiului german, 

Tardieu e mulțumit: cu rezultate politice care via să garanteze 
liniştea definitivă a Franţei şi să-i consolideze situația pe continent, 
eù clauze economice care Îl despăgubeac în cea mai largă măsură pe- 
sibilă imensele sacriticii—tratatul din Versailles realizează dezideratul 
omului din Casa Albă instituted justiţia şi libertatea, 

Cetitorul însă e decepționat; el ridică priviri obosite și melas- 
colice : peste tot stăpinirea sălbatică a interesului particular și indl- 
ferență totală față de situația celor mici. Nicăeri, conferința păcii n'a 
arătat solicitudinea sa faţă de drepturile sacre ale celor ce mu puteau 
ameninţa: in tot locul, n'a avut decit o grijă: să elimina micile wa- 
luni dela revendicări oneste, cara puteau fi reclamate pe aceleași baze, 
care dirulau abundent achiziţiuni vaste marilor puteri, 

O lipsă totală de concepțiune generali insemnează, pentru toată 
lumea. pacea al cărul apărător se face d. Tarditu, Franţa însăşi, in- 
cercind să-şi schiţeze ò politică emancipată de arbitrajul englez, abor- 
dează o metoadă nouă care vrea să se traducă prin ultimele intreve- 
deri dintre cel mai mare negustor al ei, Loucheur, şi ministrul ger- 
man Rathenau, 

Ultimele conflicte, izbucnite acum în Europa cași neputința com- 
siliului, ucis în propriile sale contradicții, amintesc celor ce nădăj- 
duesc reinvierea tratatului din Versailles vorbele lul Renan: „Nous 
vivons du parfum d'un vase vide". 


Const. Vişoianu 


IP) E a 19 ê 7 79, 1 T vă. 957... Te 


Recenzii 


Mihajl Sadoveanu. Cocosifroul Albasiru, laşi, 192i, Edit 
Viaja Rominească, preţul 14 lei. 

„Cocoslircul Albasiru“ cuprinde o serie înlreagă de povesliri, 
independenie una de alla, dar legale înlre ele prialr'un fia procedeu 
de compoziție. 

Fiecare în parle face impresia unei mici capodopere. Alitura: 
rea formează ca un mozaic de plelre prețioase şi farmecul lor spo- 
reşie incă din ansamblu 

Esie o armonioasă îmbinare de romaniism şi realism, o perin- 
dare capiivantă de înlimplări din trecut și din vremea mai nouă, de 
oameni mina|! de palimi care sfirşesc uneori lragic; o galerie varlală 
de figuri, uncle prinse în cadrul mai aspru al prezenlului, allele evo- 
cale ca'ntr'o lumină de vis din picla vremi! şi din liniştea mortii. 

Niciodată, chiar în opera d-lul Sadoreanu, poezia nalurii şa a- 
mialirilor, noslalgia și melancolia pătrunzăloare a lucrurilor dispărule 
peniru toldeauna, nu şi-au găsi! o expresie artistică mal desăvirşilă, 

Carlea aceasla e cea mal pură esență de sadovenism. . 

Şi loală poezia care pluteşte de-a lungul îniregei opere a d-lui 
Sadoreanu, culminează în aparijia ateiastranie și misterioasă, inir'un 
amurg de primăvară, a cocostlireului albastru... Evocarea aceasia plină 
de grație simbolică, ni se pare, în opera d-lui Sadoveanu, realizarea 
supremă a marelui şi fermecălorului său taleni. Ea ne indreplăleşie 
să facem înc: odală conslalarea paradoxală, că acesi prozalor este 
cel mai mare poel al noslru dela Eminescu incoace. Poetul dragos- 
ici sfioase orl pălimaşe, poetul! nalurii ş'al ireculului seatimental, poe- 
tul duios al pămintului Moldovei. 


Nuvela „Bulboana lui Vzlinaș” compleciează volumul. Subiectul 
ei, cu un usor caracter lendenlios, arală cum intr'un sat de pe Bis- 
trija în sus, din fundul munților, „clvilizația* nouă prin reprezenianții 
ei sirică armouia și poezia veche a vieții de acolo. E vorba de idila 
unui pluisş cu o fală din sul şi de dragosiea, aprigă şi luic, a unui 
biet nolar ticălos, peniru &ceiaşi fată. Coniliciul se angajează cu pu- 
tere şi slirşește dramalic. Peripejiile lui jia atenția încordată dela 
începul pănă la sfirşii. Figurile de al doilea plan, plulaşii, femeile, 
vigla şi obiceiurile salulni, se proeclează cu mult preso, in cadrul 
zailorii grandioase, lar tablourile din natură... Alălurați numal a- 
cesle două cutinie,—Sadoveanu şi Bistriţa. Vă inchipulji ce poale esi 
de aicil Un lablou de noapte, pe malul apel, le urmăreşte ca o ob- 
sesie. ler pe alocurea simji Însuşi mirosul de celini, aerul umed de 
buhai, frigul răralic al munților... 


VIAŢA ! OMINEASCĂ 


Singar aces! volum ar fi de ajuns ca să consacre pe un serii- 
lar, lar dacă unul din volumele d-lui Sadoveanu ar apărea subt sem- 
nălura unul necunoscul sau chlar a unul scriilor cu oarecare reputa: 
lie, am avea un răsunălor evenimeni literar. Dar dela d. Sadoveany 
ne-am obişnui! să primim alitea creații lermecăloare, încil ni se pare 
acum foarte nalural ca noi să aşiepiăm şi d-sa să dea, Infailibii. 

Poale că şi această aliladine a noastră l-a fäcut să nu adoarmă 
niciodală pe laurii! cîștigali. Cu fiecare nou volam al d-lui Sadoreanr, 
acel ce scrie aceste rinduri a avui impresia unui neconienii progres, 
în minuirena saraniă a mijloacelor de execuţie. Malurilaiea artistică 
i-a adus prozalorului nostru o rafinată sobrielale de stil, o desävirshiä 
siguranță în calcularea eleclelor şi o mai mare simplicilale de linii in 
compoziție. 

D. Sadoveanu nu creiază lipuri, În această carie, cl oameni. 
Dar oamenii lui sînt cu alii mai vii. „Tipul” este o creajie mai inte- 
lectuniă, deci mal ariificială, care presupune un proces da creajle 
mai conştient, prin abslragerea însușirilor comune unel categorii și 
înlăturarea elemenlelor individuale, care, mai ales, dau Impresia de- 
săvirşilă a vieţii, 

Oamenii lui iasă, din alt punc! de vedere, sini foarie reprezen- 
talivi : ei sini romini moldoveni, și nimic eliceva. Sufleiul lor, cași 
faptele, cași aimosfera și nalura În mijlocul căreia lrăesc, sin! pro- 
fund și exclusiv romineşii ` 

Din punclul de vedere al literaturii universale, scriitorul cel 
mai original este acela care poartă mai adinc imprimală In opera lui, 
pecelea geniului rasel din care face parle. 

Că acest lucru esle, e, adevărat din toale punclele de ve- 
dere, am avea o probă în faptul că d. Sadoreanu, chiar în lăunirul 
literaturii noaslre, esle unul din cel mail originali scriitori, El a venit 
cu un fond &bsolul propriu de sentimente şi observațiuul, cu un ton 
sufletesc. nou şi personal, cu o limbă proprie, lermi și, în acelaşi 
limp. de-o mlădiere, de-o hogălie de nuanțe și colorit fără păreche. 

Nol ne-am obişnuit demult cu d-sa și cu imilalorii. Dar ca să 
ne dăm mai bine seama de puternica şi fireasca lul etprmniitata, de 
insemnălalea a' ariției sale în litersiura noastră, să ne închipuim un 
momen! că d. Sadoveanu n'ar fi existat. 

Aceste consideraţii însă, privesc mal muli pe istoricul lilerar 
şi depăşesc cadrul unei simple recenzii. 

O. TOPÎRCEANU * 


Mihail Sadoveanu, Sirada Lăpușneanu („Cronică din 1917*), 

laşi, 1921, Edil. „Viaţa Rominească”, Preţul 16 lel. 

Războiul smulge brusce familia Plopeanu din liniștea căminului 
aşnic şi retras din Bucureşti şi o împrăștie pe drumurile pribegiei, 
ceam de vechi boeri! moldoveni, Plopenii vin la laşi să-și cante adă. 

post după bejenie. E 
Piopeanu bălrinul, fost ministru, profesor unirersilar și avocal cu 
vază, murise încă din Maiu. Adrian, băiatul cel mal mere, e pe front. 
Paul, copilul de 18 ani, pleacă cu primul convolu de cercetași şi, după 
lungi rătăciri prin trenuri dirăpănate şi prin lirguri pline de norolu şi 
de vicrmăl omenesc, îşi găseşte familia la laşi, Doamna Leonora Plo- 
peanu izbuleşie să ṣe aşeze în propria ei casă din dealul Copaului, 
după neslirşile ciorovăeli cu chiriașul ei, dalceagu! domn Vasilică Gu- 
şilă. Subt paza el blindă şi severă, ca a luat pe Mary, nevasta lui A- 
drian, cu copilul ei, Codinuţă. P 
Da mna Leonora Plopeanu (care seamănă aşa de mult cu 
Domnița Maria din Pu tiul!, rămine străină de lumea frivolă și per- 
versă de care a despărțil-o intotdeauna zidul căminului ei, Mary, care 


$ r 
nka A ra...” 1 II! 


| + ei 


RECENZII 287 


e fiton furlunoliculul Alecu Balomir, şi Paul, pe care l-an tulburat o: 
chii irumoasei Tine Vulcănescu, se ameslecă în viala nṣoasrā a acelora 
care n'au altceva de făcul, decit să se distreze. Iniriga dintre Paul și 
Tina Vulcănescu se precizează, datorită iniervenllel binevoitoare a 
Mary-ei. Şt din dragosica san, Paul ese desgustel și zdrobii, căci își 
dă sama unde l-a scobori! amorul cinic al femeii care-l ademenlse cu 
zimbela nevinovate. 

Adrian, chemat de pe front la Cartier, cade şi el în acelaşi lume. 
Vine pir a pe muncă, cu sufletul plin de entuziasm şi de dragoste. 
Intră în ziaristică, bicineşte în coloanele „Sirajei", cu verva lul bogat, 
pulregsiul vremi! de atunci şi păcatele prea mari ale oamenilor. Pe de 
altă parie însă, lrecvenlează și el saloanele cam suspecle ale doam- 
nei Lazarid!, Joacă cărți, pierde, împrumută bani şi jar pierde.. 

Şi deodată vine dezasirul. Mary fuge la ellul.. Dar colonelul 
Algiu nn voia decit o îniilnire ṣi nu înțelegea să-şi strice cariera pen- 
tru o femee... Zdrobit, Adrian se împuscă. 

Drama aceasta a unei familii sirins unite, ruptă din liniştea ei şi 
azviriită în pribegie şi nenorocire, se deslășoară încet şi simplu, fără 
nimic tealral,—ca în viață. Spre deosebire de alijla alții care „lac“ 
psihologie, care umplu paginile cu comentarii şi lecții de morală, d. 
Sadoveanu se muljumeşzie numai cu fapte: pe înfălișază'un gesl, o re- 
plică, un Inblou și ne lasă singuri să înțelegem. Uneori îşi învâlue a- 
mărăciunea observațiilor înir'un aer de bonhomie apareniă, care | dă 
2 ascujită savoare. Umorul d-sale discre!, care știe uşa de bine u- 
ntori să scoată la iveală ridicola! personagiilor reprezenialire ale vremii 
de atunci - şi de acum! - pulerea cu care zugrăvește oamenii şi situ- 
ajiile, fondul vin şi adevărat! pe care își profilează lnlriga,—lonle lac 
din „Strada Lăprșneanu“ un roman auleniic și intens, nu o „cronică” 
sau o ste n combiuație de înlimplări interesante. 

D. Sadoveanu are laclul rar de a nu ne pune direci în faja sce- 
nelor prea desgaslăloare ori prea crude. Nu azistăm la „vedinjele* de 
amor ale Tine! Vulcănescu cu anticii săi, ni se dă numai a înțelege ce 
erau. Nu ne lace să azistäm la sinuciderea lul Adrian, aflăm că s'a 
sinucis. ŞI nu putem trece peste scena finală, așa de sobră şi discrelă, 
aşa de puternic şi de sirins alcătuită, în care dintr'o singură frază în- 
lelegem că Adrian irebue să moară, pentrucă nu-și poate permile să 
erle, dar nici „au se poale ridica de-asupra”. 

in atară de eroii principali, d. Sadoveanu lrece prin faja noas- 
lră o serie de personagii secundare,—unele pe care le vedem abia o 
clipă şi nu le şiim măcar de nume, dar care toate lrăesc. În cileva li- 
mii caraclerislice, d-sa le prinde şi le fixează în lot adevărul lor. 

Pulem uita pe micul Codinuţă, copilul lui Adrian, care s'a dus 
cu sânin, cu moș-Atram la marginea parcului și a văzul sărind un e- 
pure dinir'o tufè? Ce mindru s'a intors el acasă, că „s'a temal iepu- 
rele de el”! 

Pentru nol, celilorii, lrăeşie căpitanul Berceanu, cel cu [runlea 
înalță și cu privirea drenpiă, îalrevăzul o clipă, ca lovarăş de drum al 
lui Paul, apoi mort, coborit pe-o largă, dintr'un funebru iren sanitar... 
Trăeşte doctoral Baciu, cu făplura lui masivă de urias, bun, senlimen» 
lal și glumej; suconu' Mihai Ciumara, celibatar mizanirop, boer inve- 
chii în convingerile lui pe care nu se sfieyle să le spue oricul in gura 
mare. 

^u pulen ir ce cu vederea nici pe domnul Vasilică Guşilă, chl- 
riașul-proprielr al doamnei Plopeanu, pururea undele nos, binevoitor 
şi umili!, gata să complice așa de grozav orice alacere cit de simplă, 
încii numal dunneelui s'o poală descurca — bine-înțelea nu fâră prolil. 

Dar mogârram, rezervistul, cu bun sim} şi cu blindeje subi in- 
fățişarea aspri a chipului bărbos și cărunl, cu gesturile moi de lemee 
ale miniior iuj mari şi bătălorite—moş-Avram care umple de admiraţie 
pe Codinnţă cu erudiția lul universală, care înirebuințează neologisme 


- 


238 VIATA ROMINEASCĂ 


delicios schimonostie și nişte hulubi fantastici în înjurăturile lul—se 
poale uila? 

Dar lumea şic... Cuconiţa Tina, care se ocură cu minorii, cu 
acrele ei de a n nevinovală și alintată... Domnul Sandu Vulcănescu, 
sațul Tinei, gros, înecal de bani şi! grăsime. neînsemnat și foarte mo- 
ral ; doamna Lucreția Lazaridi, veşnic tînără şi eleganiă, foarle bine- 
volioare înjă de flirturile extra-conjugale, puse la cale în saloanele 
ei primiloare... 

SI osmenii vremii, oamenii creali de împrejurările de alunci,-— 
cu cilă ironie abla simiiiă îl schijează şi-i pecellueșie d. Sadoveanu. 
Gindiji-vă la d. Lazaridi, coche!, corect, grăbit, pe care-l aşteaptă tol- 
deauna la scară „nlomobilul ministrului” şi face afaceri pe care ni- 
menl nu i le ponie cunoaște: d, Costică Florian, o comoară de bäint, 
serviabil, discret, — cel care slie si găsească mușchialețul gras, sli- 
ciele înlundale şi franzeluia slbă in vreme ce oamenii mureau de 
foame pe drumuri și se imbulzeau în faja brutăriilor, pentru o pine ca 
pămintul ; olijeraşul anonim dela Cartier, aşa de incignul că are să 
ile ir e pe pr a „dna tă telegraliază el lul genen 

alilia alții, uni şi răi... Simpaticul idealisi mir Ivano- 
vici Piotnicov, care spune inir'o limbă siricală a E 
toarele adevăruri ale omenirii, pe care le-a inăbuşii unul. Şi ofițerii 
îi Ne anti fiara Wig e cepe ra „finalele Preiăcută a sgircita- 
an Racoră[... n , chi ura! 
renseaie umedes. şi, und, chipurile inegurale ile soldaţilor din 
e toji d. Sadoveanu îi înțelege, ni-i arată cu y 
de lumină şi apoi îi lasă, știind bine că nu-i mai A Aaaa a rasele 
buni îi mingie parcă, minuindu-i cu delicateţă şi dra oste, pe ceilalţi 
il îmvălue într'o ierlăloare înțelegere, ading omencasă într'o îngădu- 
ință senină de artist și obserralor imparțial, i 

Din toală carica rămia mai cu samă vii citeva tablouri, mai im- 
presionanie deci! toate povestirile „de războlu“ cu cire ne-am obig» 
null. E drumul lul Paul spre lași, în lrenul greoiu cre se mişcă înce! 
in întunericul umed, înire soldații necunoscuți, siring cu genunchii la 
gură, în vagonul spari unde pălrunde vintul: în arsi veirel improvi- 
zāle, pe care face foc mos-Avram, se vorbeşte de războiu,— nu ca oa» 
menii jul Lolzko, cl aşa cum vorbesc Rominii noşiri smäriji şi resem- 
naji, oameni necăţiii care duc în spate iol greul şi tale suferințele... 

Rămine în safle! ca o chinailoare amintire exețulia „snlonului“, 
care poale e vinoval, pe șesul plia de norolu dela mawinea Birladului. 
Acolo, subt cerul jos și cenușiu, s'a aduna! mulțimea ca la speciacol, 
să se distreze. Vedem cu ochii „noștri faja pleriiă a condamnalalui 
caje parcă nu înțelege nimic şi-şi fumează cu ge tari sacadale ultima 
țigară... chipurile încremenile În cerispajii bizare şi nedşieplale ale sol- 
daților care au ucis şi auzim pocnitura cea de pe urhă de pistol, as- 
cuțilă si singura!ică, | 

Apoi frontul - frontul aşa cum e-cu veselia nbrvoasă a celor 
care slau lingă moarte în șanțurile dintre vii, în văile neguronse ale 
Pulnel; cu'„chelurile” din bordeiul plin de fum al cn mana Raco- 
văţ : cu șirvrile cenuşi! ale armatelor praroslavnice, cire se ameslecă 
cu fumul zărilor, cînlind lărigănal şi jalnic; cu obrazurile aspre și 
păminiii ale soldajilor care minincă „zupă” cu gărgării... Și furnica- 
rul de lume pestriță, dintre tb și 8, pe strada Lăpuşneanu, contraslu! 
dintre eleganță, indeslulare, frivolilale şi nepăsare —şi mizeria neagră 
a spiinlelor de cxanlematici și-a mahalnlelor, unde nor oamenii de 
boli, dar unde -nu trebue dollorie* ci pine şi lemne. 

Şi dacă inirige senlimenlală a romanului se poae uita, acestea 
nu se uită.. 

Strada Lopuşneanu esie, pănă acum, singura operă lilerară în 
care se oglindește mai complect viața Rominiei pe vremea războlulni 
—a Romîniei ghemulle în ova, cu dinţii şi ca ghințele la holare. 

D. Sadoveanu era delor |ării ssle cu această carii. ŞI l-a dal'o 


G. TOIRCEANU 


PD pp. DA anna am — A și Ro PV N Li 


RECENZII 289 


G. Ibrăileanu, După Războiu, „Foi volante“, edil. „Viaţa Ro- 
minească“, laşi, 1921, Prețul 4 lel. 

O bună parte din celllorii acestei revisie işi amintesc, de sigur, 
publicația săplăminală /nsemnâri Literare, care a precedat, în 1919, 
reaparijla „Vieţii Romineşii*. Cu losie că nu era voluminoasă și du- 
rala e! a fosil abia mai pulin de un en, revisia leșană şi-a cîştigat un 
loc sigur în istoria literaturii noosire. După viscolul războluui, subt 
care flora delicată și sirăluciloare a spiritului omenesc nu poale să 
lrăiască, ea a fosi primul sema el renașterii apropiale, prima floare 
singuraiică a primăverii care durează incă. ŞI fiind cilăva vreme sin- 
gura revisiă literară din țară, în jurul căreia s'au strins loate talentele 
in aclivilale pe slunci, ea a avul norocul să reprezinle exclusiv un 
momeni foarte interesant al vieții noasire literare, - momeniul imedial 
de după războlu. 

Spirilişiii spun că sufletele morților lau uneori o formă vizibilă şi 
aparițiile lor spectrale, deşi imponderabile, pot lăsa din ireacă! urme 
materiale iniipările în paraiină. Cu aiit mai mult, sufletul viu al unei 
generajii, în diferilele momente ale evoluției sale, trebue să lase urme 
imprimate adinc în maleriaiul indestructibil care le păstrează poslerilății. 

Meritul modeste? publicaţiuni din 1919, e că s'a aşiernul sub! pa- 
sul vremii şi a consertai o urmă a suflelului rominesc creator, abia 
eşit din iurnalut războiului, Reluind curajos firul întrerupl, ea a fost 
o lrăsălură de unire înlre celace se slirşise definitiv, odată cu decre- 
farea mobilizării, şi începulul acestei epoce nouă de lranzilie, pe care 
a continua! s'o reprezinte apoi „Viaja Rominească”, spre lileratura ma- 
turițății sufleleşii a neamului nostru. 

Intr'un moment de febră şi de haos, cind probleme de un inle- 
res primordial țineau alenția iuluror încordală în alle direciii şi cind 
inteligenjele erau solicilale imperios de preocupări mal urgenie, care 
au prriejuii o indiferenjă lrecăloare față cu producția lilerară, aparijia 
unei reviste de llieralură pură era o incercare lemerară, dar in acelaşi 
limp ea se impunea ca o datorie, 

Secela literară, despre care vorbeşte d. Ibrăileanu, era doar e- 
parenja unui fenomen mai puţin trisi decii celace pulea să suggereze 
lermenul care încerca să-l delinească. Nu era o „secelă” propriu-zisă, 
era un sfirşii de iornă cu păminlul plin de sevă: prea puțin răxbălea 
la supraiajă, dar o germinalie turbulentā şi generoasă se simțea în adinc. 

In „Insemsări Literare” scriitori consacrali și-au publicat loală 
producția lor din acea vreme ; ijili mai tineri și-au deiinii şi desăvir- 
şi! persoaalilalea. in revisia ieşană au debulai şi ciieva lalenie, astăzi 
recunoscule, cure au adus o notă originală liieraiurii noasire, Din bu- 
cățile publicate acolo, mulli colaboralori şi-au ulcăluil apoi volume care 
au găsi! o largă simpatie in public şi în presă, lar unele au los! pre- 
miaie de Academie. x 

Tot acolo şi-a publica! și d. dbrăileanu arlicolele adunate în bro- 
sura de care ne ocupăm acum, 


După Războiu cuprinde o serie de note publicate așadar săptă- 
minal, Alp de aproape un an, în „Însemnări Literare”, 

Deşi combinalia fechnică a paginniorului apucase să le fixeze 
locul în fruntea nofifelor dela siirşilul revistei, ele aveau totdeauna 
rolui aşa numitului „erlicoi de lond", prin importanța subiecielor tra- 
late, prin (cenzura!) uceluia care le scria (dar nu le iscălea niciodată) 
şi prin caracierul lor de vederi generele asupra literaturii, care le fā- 
cea să reprezinte insăși altitudinea revislei, 

Tonul lor de „ctuserie” ușoară le face accesibile publicului lar 
problemele dezbăliule, pentru orice om cyll şi mai ales peniru orice 
romin, au o imporianță cotirțiloare, care irece uneori dincolo de li- 


290 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mila literaturii. ŞI, cum în doi ani împrejurările s'au schimbat pren 
puţin iar explicajia fenomenelor lilerare este intoldenuna de aciualitaie, 
chier consiatările de fap! ale d-lui Ibrăileanu asupra literaturii mililanle 
a momeniului, cuprinse inir'sn singur capltol, sial aciuale. Dar aclua- 
litatea pronosticurilor lilerare, a problemelor culturale şi a soluțiilor 
propuse, care formează subiectul celor mai mulle capitole, este astăzi 
încă şi mai vie decii atunci, pentrucă ne-am apropia! cu incă un pas 
de lermenul lor. 


Inlregirea neamului şi dezrobirea țărănimii, cela două rezultate 
uriașe ale rărbolulu! nosira, vor influența cu siguranță şi viaja sufle- 
lească a poporului romin, deci si expresia acestel viell, care eè literalura. 

Dintre prevederile d-lui Ibrõllesnu În această privință, bazate re 
fanle şi invățămintele trecutului, unele su un caracter malerial şi se im- 
pun cu necesitate, Este de pildă in afară de orice îndoială că pe vH- 
lor vom avea o lileralură cu mul! mai bogslă în serillori şi în opere. 
Ciîmpul de recrulare a serlilorilor a fost lărgi, prin ridicarea țărănimii! 
la o formă de viață mai umană şi prin orientarea 'ceniripelă de acum 
inainte a rominilor dia provinciile dezrobite. 

Dar, presupunind că împrejurările sociale vor fi larorabile, va 
putea oare poporul romin să dee o liieralură care să fie la nivelul ma- 
rilor literaturi europene ? Frumucejea poeziei noastre populare esie 
probanlă în privința însuşirilor rasei. Avem şi o linără literatură „cultă“, 
apărulă sti! de tirziu din cauza nenorocirilor istorice : după o evolafle 
uimitor de repede, „arzind etapele“ îni'un progres realiza! parcă pria 
salturi, ea a sull tonie treptele anierioare maturității. In genurile care 
puleau inflori la noi, ea a dal opere de înlăia mină, comparativ cu alle 
literaturi. (Nici un popor, putem adăoga, n'a avul la inceputurile lite- 
ralurii sale un Eminescu 

Şi concluzia d-lui ălleanau, prin optimismul ei lucid ne conso- 
lează în această direcție de pesimismul diluz şi depresiunea noastră 
sufletească de „generație sacrificată”. 

Pe lingă aceste prevederi generale, d. Ibrăileanu schițează și 
cileve pronosticuri literare cu un caracier mai imediat sau mal special. 

la urma unor zdruncinări sociale profunde apare întoldeauna o 
lileralură nouă, fundamental diferită de aceia care a precedal-o. Este 
de aştepial și ia nol aparijia unei asliei de liieraluri, produsă de alfi 
scriitori decii cei de azi, zice d. Ibrăileanu, — conform adagiului „ia 
iaple nouă, oameni noi”. 

Ceri este că literatura de revendicări națlonale și jărânisie va 
dispărea odată cu împrejurările istorice şi sociale care i-au dai nas- 
tere. Stalul nostru a fost inlregii, poporul romina nu mai este rupi in 
bucăţi. Țărănimea a devenit o clasă normală, țăranul nu va mai Inspira 
mila şi senlimeniul acela de vină faţă cu èl, care alcătuiau fondul mo- 
ral şi senlimealal al curenlului poporanisi în lileralură. 

Tristela ercdiiară a poporului nostru, zbuciumal de culropiri si 
războae, oprimat de sirălni şi de clasa stăpinitoare, trisièja inteleclua- 
lului nesocoli! şi avind sentimeniul vag al provizoralului |ării sale, -va 
dispărea poale și ea cu vremea. Şi lunci tonul iniregii noastre lite- 
raluri, tonul acela de jale și tinguire care culminează in doine, va 
dispărea. 

Clasa deposedală de războlu ne va da, poate, o Hieraiură ro- 
mantică și pesimislă, cu idealul în irecul, dacă nu cumra e condam- 
nai „să moară firă glorie“, cum zice d. Ibrăileanu. 

in stirşii, ca o expresie a seniimentului de dreptăle socială el 
vremii noastre, lupta premergătoare a inlroducerii şi ia noi a drepla- 
rilor pentru femei, va ocaziona poale o allă literatură de revendicări 
soclale, revendicări leminisle. (Sint de notat cu acesi prilej obser- 
vațiile d-lui Ibrăileanu relative la imporianja acestui mare eveniment 
social, la posibilitățile de creajie ale sulielului iemialn şi la felul car 


Duh . i 1 
solie a ca T a n au i T ate a 


RECENZII 291 


se va ogiindi pe viilor lemeta în operele masculine cași în propriile 
ei opere). 


Dar înalnie de n ajunge In realizarea acestor prevederi şi spe- 
ranje, există o problemă mal urgenlă, a cărela soluilonare cade în sar- 
cina vremii noastre : fixarea limbii literare şi unificarea ortogralie!, 

„Siabilirea une! limbi llierare fixe, zice d. Ibrăileanu, e necesi- 
ială nu numai de motive de ordin culiural și literar, ci și de motivul 
superior al compleciei unilăji sufleteșii a Rominilor de prelulinderi. 
Cilă vreme vom aven Yarianle în însăși limba literară, insirumenlul fo- 
talei coheziuni suileteşii va fl imperfeci". Şi d. Ibrăileanu, propunină 
ciieva :olujii, discută chestia provincialismelor şi a neologismelor, n 
elecielor inlroducerii culturii franceze şi a franțuzismulul claselor de 
sus asupra limbii noasire. lar ca să probeze poslulAlul, pas de d-sa 
acum peniru prima oară la noi, el imporianjei unificării ortografice 

eniru unificarea limbii literare, d. Ibrăileanu face cileva observaliuni 
oarle /cenzura!) af mu care (cenzurat, prin uoulalea ior. 

Pentra răspindirea cullurii în popor, alt capllol şi altă problemă 
socială urgeniă, d. Ibrăileanu schijează, cu (cenzura!) d-sale, un întreg 
program de aclivitale praclică. Aici se simle căldura şi (cenzurat; st- 
fletească a „Poporanistului” dinainte de războiu. „Fără cultură, volui 
PE cer: nu însomnă nimic, - zice d. Ibrălleanu. Votul şi pămintul 
sia! mijloace, condijii, nu scop. Scopul esle sufletul, este: mai multă 
lumină, mai multă conşiilală, mai multă frumuselă morală, mai mult 
omenesc", 


Acesia e, în linii mari şi expus cu destulă siingăcie, conjinulul 


Analiza problemelor (cenzurat), felul în care d. Ibrăileanu (cen- 


zural î bă 10.1: vlad an o. d 000. ER 1.9 cata 
a... A s.s.s ss os . o . şi mulțimea observaliunilor (cen- 
Surai) îs ia, e o. tie: ci S E o olive o e 


Ș"A..Ns. or. a 19:01”. 51:89 "9... G” dia e op, 


Intre aprecierile de fapt, asupra conlinutului, obiective prin na- 
tura lor, ch o înregislrare de apara! meleorologic, aprecierile mai su- 
blecliva de valoare, siat necesare peniru inlormajia celitorului, 

Dar onor. Direcliune mi-a cenzura! loate laudele. Cu prilejul 
acestei recenzii, d-sa a înirodus în redaciia revistei regimul Slării de 
asediu... 
inainte de a 'ermine, un lucru nevom permile să spunem d-lui 
Ibrăileanu —ca să parafrazăm un stirşii de arlicol cu care ne-a gre- 
țitica! mai demult şi care i-se polriveşte de minune. 

Obserrăm cu melancolie că acum doi oni, d-sa era mal aclir... 

„Avem Impresia că d. Ibrăileanu nu are destulă stimă pentra ra- 
rele sale calităţi. D. Ibrăileanu tratează critica prea în dilelani. Noi 
îi dorim mini multă aplicare şi o mai deosebită consideraţie pentru ia- 
lentu! său”, 


„G. TOPÎRCEANU. 


+ - Ii săi banu 


4 F. Aderca, Domhişoara din slrada Neptun, 1921. ~ 

n N D, Aderca nu esle ua contemplativ şi un crevlor „inconstient. 

este Da pisi critic şi un ironisi, lalenjia şi leze sint evidente 
« e, 


? 


292 VIATA ROMINEASCĂ 


Treciad peste schițele și impresiile de mai pulină lusemnătale - 
unele de o mediocră însemnătale,-dar cu regretul de a nu ne putea 
opri asupra „Nolelor“, remarcabile prin tonul lor de ironică auto- 
deiașare și chiar de aulopersiflare, vom stărul asupra nuvelei, 
care a dal lityi volumului. Această nurelă, mic roman condensal, e, 
în felul ei, un mic cap de operă. Domnișoara din strada Neplun 
esie o domnişoară de suburbie, mahalagioalcă în prima generajie (căci 
părinții ei sini țărani veniți În oraș să-şi caule „norocul”), Disprejuind 
viaja pe care este silită s'o lrălască, fascinală de mirajul unei exis- 
tenje superioare, ea işi crează un ideal de viață mai „înaltă“, mai 

lică, nu mai poale suporia condiția familiei el ~ derine „domnişoară“, 
lirtează cu cavalerii din mahala, face cu unul dragoste platonică, cu 
aliul dragoste mai pozilișă, se mărită apoi cu acest din urmă. Malira- 
Inlă, se înloarce acasă, ajunge cintăreață la o grădină de vară. Mai 
tirziu, bărbatul ei și-o însușeşie din nou cu forja, splendoarza „şan: 
lazei“ se duce. „Domnişoara“ se sinucide. 

Subiectul e oricare. Tipurile însă sia! vii şi originale, iar tra. 
tarea eminenlă. Această domnişoară e un tip social și moral bine 
definit E atii de mult un tip încit autorul are tot dreptul s'o nu- 
mească, cureni, „domnişoară“ și după ce s'a măritat. Domaişoara 
din sirada Neptun e un lip general, redă ceva din fizionomia celor 
mai multe fele dela no! din toate clasele sociale, fizionomie sarjală, 
cu liniile accentuate. Plusindu-şi eroina în suburbie, în cele mai rele 
condiții! sociale şi morale, d. Aderca a putut să acuze caracterislicela 
tipului, să ne facă să vedem cu lupa apucălurile enorniel majoriiăți 
a fetelor din tirgurile moasire. (Nu ştiu dacă inlenția aulorului a 
mers pănă alci, dar rezultatul mi se pare neindoelnic). In „Domn şoara 
din sirada Neplun* e zugrăvilă în culori pulernice sărăcia suflelească, 
»bsenla oricărei culturi morale, lipsa totală de viață de familie. goana 
după declesarea ascendenlă caracierisiică mediulul nosiru. „Domnl- 
şoara din strada Neplun” e, din acest punci de vedere, o mică M-me 
Bovary. Aici, în nuvela d-lui Aderca, romantismul —căci acesta e nu- 
mele stării sulleleşii zugrăvite -e de ultimul ordin şi se exercită, fā- 
cind ravagii, în mediul cel mai de Jos al umanității, 

Subieclul e lralut cu o ironie, care adesen merge pănă la cru- 
zime și cu o artistică mizaniropie, cu acea nemuljumire de realitate, 
care esie unul din faciorii artei literare, Să adăogăm că la d. A- 
derca nemulțumirea aceasia e ati! de excesivă, incit ia caruclerul fu- 
roerei, —a unei furori glaciale. 

Semniiicalia bucății și lenslunea ironie! cu care este tralat su- 
bieciul explică laplul că cele mai bruiale pasagii, nu numai că nu sini 
pornograiice, dar sini sinistre şi lragice, Aşa de pildă paginile unde ni 
se povesleșie caplurarea din nou a Domnișoarei de călră bărbatul ei. 
„Domnișoara” cinlă, ca 'n toale serile, la grădina unde e angajală, 
bărbatul ei, eşit din inchisoare, ọ vède, o vrea, o pindeşie din col- 
fal iui, aşieaptă să pună ghiara dia nou pe ca. Aliludinea, at- 
mosiera aduc aminie de enigmalicul Svidrigailov din Crimă şi Pe- 


deapsă. ȘI cind individul, încărcat de bestialitate exasperală şi sumbră < 


și, în exercițiul dreplului lui de soj al „domnişoarei“, pune mina pe ea 
şi, scoborinu-o din înălțimea ei de „șanieză“, o posedă în stradă, - d. 
Aderca indrăzneşie să scrie un pasagiu, care, transcris elci, fără con- 
lexi şi liră atmosfera bucăţi, ar fi de cea din urmă indecenia, dar 
care acolo, in lexi, e inliorălor. 

Dar „Domnișoara din sirada Neptun”, pe lingă siarea de sullei 
a unei calegorii soclale, mal ilusirează incă odată, cu mijloace puter- 
nice, concepția omului-gorilă și mai ales lubricilalea speciei, Ridicolul 
şi odiosul omului în goana după perpetuare sini redate de d. Aderca 
cu un fel de înverșunare, care e de un efect de nelăgăduli, | in acesi 
punci de privire, merilă remarcat un tip episodic, un negastor (sau ușa 
ceva) Evreu, care se inamorează și el de „Domnișoara“ în grădina de 


vară, dar care, sperial, limid, nepractic, „familisi* şi subt papuc, nu are 


- 


dim el si 


_____ RECENZII 293 


nici un succes și abia scapă înlreg din afacere. Toală înlimplarea e- 
ceasta e povesiilă cu o saroare deosebilă și cu o mare îndăminare 
de a lerleli. 

Dacă această conceplie mizantropică e justă, dacă tăgăduirea a» 
celui „grăunte de aur“ din orice om e îndrepiățilă, dacă d. Aderca nu 
calomniază cumva pe oameni şi chiar pe „Domnişoara” d-sale, dacă 
pe lingă defeciele lar oribile aceşii oameni n'an şi aliceva, care ni 
i-ar face mal puțin anlipatici şi care, poate, ar putea să ne silrnească 
mila ori măcar să ne provoace indulgenia —aceasia e allă vorbă. 

ine că ceiace a voil d. Aderca să ne den, ne-a dat. Lile- 
rariceşte şi-a justilical concepția şi viziunea. $i iîntr'un sill aproape 
înlotdenuna simplu, dar nervos, vibrant, uneori trepidant. Trebue să a- 
dăugăm că pe alocurea limba nu e la nivelul stilului, 


C., VRAJA 


PS.- De ciad a scris această nuvelă, d. Aderca ne-a mal dal 
Tapul, în care însă nu s'a ținul de făgăduiala daiă în „Domnisoara“, 


Gr. Mărunțeanu-Stinx, Pomi! fructiferi, Edit. „Viaţa Romi- 
ncască”, 1921, Bucureşti. 

Subt’ acest Hiu d. Mărunțeanu-Sfinx a scos de subt lipar, în e- 
dilura „Vieţii Romineşii“, un al doilea irata! de pomicultură, mai com- 
pleci de cit prima sn lucrare „Pomicultura“, 

Traiatul d-lui Mărunţeanu, care conține 272 pegini, cu 8 planşe 
duble lia finele volumului, este o lucrare merilorie, dapă modelul ira- 
tatelor similare în limbi străine, conjinind aproape toi ce se găseşte în 
acele scrieri, cu adaosul otiservaliunilor dalorite propriei experiențe a 
aulorului. Căci d. Mărunţeanu nu esie numai un teoreiician, ci si un 
disiins pomicullor practic, care ş-a dobindit o meriinlă notorietate 
prin frumoasele frucie pe care le produce in mica sa grădinii din Bu- 
curesti. Prin lucrarea sa d, Mărunțesau umple o lacună în literalura 
noasiră agricolă, care era lipsilă de un irolat de arboricullură aşa de 
complica! şi orice pomicullar va consulla cu folos această lucrare. 

Cartea d-lui Mărunţeanu conține următosrele capitole: Planiarea, Ingră- 
şămintul, Altoirea, Tăierea pomilor (ași fi preterii termenul „lunderea“ 
pomilor), Inirejinerea, Combalerea boalelor și a insleclelor, Culege- 
n Conservar.a și impachetarea fructelor, în fine descrierea varie- 

jior. 

D. Mărunjeanu zice în /nfroducere : 

„Avem (in vechiul regal ) pesie 48 milioane de pomi roditori și 
nu stem poame. Cauza principală esie că majoriialea cultiralorilor de 
îrucle n'su c-a mal mică nojlune de modul cum trebue să se îngraşe 
pomii, cum să fle lălaji, sau cum să-i ferească de boale şi de Insecie 
vătimăloare, care, din nenorocire, au copleşii aproape loale planiațiile 
noastre fruclifere. Boalele şi inseclele au ajuns azi a fi cel mai le- 
ribil panel; care alacã cu furie, disirugind o losrte mare parle din 
pomeluri”, 

Nu esle locmoi exaci că nu avem ponme. D. Mărunțeanu a vrat 
de sigur să înțeleagă că nu avem ponme fine, aşa zise de rasă, și că 
nu avem decit in fonrie mică cantitate anume feluri de poame, precum 
pere nobile, caise, piersici. Merele bune sint repreziniale mai bini- 
şor prin escelenia varleiale a mărului crejesc de iarnă. Dar poame 
ordinare avem. În mere abundență n'avem insă decil ua singur fel de 
irucie : prune. Bine injeles afară de siruguri care sînt un produs al 
viliculturii, 

| dovada e ușor de lăcul. 

Dacă facem repartiția celor 48 de milioane de pomi rodilori, ve- 
dem că, după slalistica din 1907 a d-lui Dr. L. Colescu, 45 de milioane 
at pruni. Ar mai răminea 5 milioane, care sint reprezialaji 
prin loate celelalte feluri de pomi roditori. Din aceste 5 milioane de 


„294 


> 
pomi, dacă scădem merli creleşti din regiunea dealurilor, rimine 
număr relaliv neinsemeat de pom! nobili, alioiți, căci imensa major 
tale e reprezin'ală prin meri şi peri de proastă calllale, mal ales v 
rateci, de gulu! nealioiţi, de zarzări şi de corcoduşi. Mai avem cire 
și vişini, În majorilale nealioiii, cum şi o mică canlilule de piersi 


nealloiji, căci cei allolii sint la noi rarisimi. În fine avem nuci în can- 
tilate desiu] de mare, dar despre nuci d. Mărunieanu nu pomenește. 


in tralalul său şi ei nu întră în cifra de 48 milioane. (Ar fi fost pre- 
lerabil ca d. Marunjearu să fi vorbit de nuci, ia loc de migdali). 

Dar, se va zice, cel pulin prune peniru consumul intern şi pen: 
iru expor} avem destule, căci în 1905 s'au cules, tot după d, (olescu, 
3.450.000 chinlale de prune. N'avem nici prune peniru consumul intern 
deci! în mod intermitent, lar peniru export și mal pujine, fiindcă din 
50 la sută a recoltei se fabrică |uică și cum prunii, lăsaţi în vola na- 
lurti, nu rodesc abundent decit la pelru ani odată, nu ne putem de- 
lecia cu prune deci! lo! la pairu ani odală, 

In timpul ocupaliei, Nemill avind nevoe de marmelade peniru 
populațiile flăminzite din țările lor, au opri! fabricarea |uicei, au re- 
chizițlona! cazanele Prunarilor şi văzind că aceștia erau foarle ne- 
mulțumiți de această interdicţie, au majora! prețul cu care le cumpă- 
rau prunele, asifel că fulcarii au iras un mai mare folos din vinzarea 

runelor deci! din fabricarea julcei. Faptul] însă că cu loată propa- 
apare ce se fece de ani peniru intensificarea uscării prunelor, tol nu 
ra ajuas la un rezullei apreciabil, dovedește cil e de greu a schimba 


obicelurile inveierale ale țăranilor. 


fară de pruni, din recolis cărera extragem în propor- 
ție da 80 Apei juică, şi de meri crejeşti, noi n'avem În vechlul re- 


însemnat număr de pomi fructiferi, care să ne dee 
edr vize. de mincal. Țăranii noziri măniacă şi mercle pădu- 
rejè şi en, ca copil, cind hoinăream prin păduri, gasta% din merele si 
perele pădureje, dar de lăudai nu le poli lăuda cu astlel de posme. 


De altfel din însăși expunerea d lui Mărunjeanu rezultă că nu avem în 
vechiul donk guaia pila căci lată ce mai spune d-sa în /niroducere : 
„Pepinierele Statului şi-au făcul cu prisosință datoria, dar ga on 

lite nue destul. S'au distrlbuli, e adevăral, milioane de pomi rodito 


e un gest destul de lrumos-—dar odală acesie milioane de pomi plan- |. 


tali, majorilatea iar a lost lăsală în voia soariei și e inscelelor*. 

j g voiu adăuga: nu majoritatea, ci tolaliialea lor. lar dacă a- 
ceste milioane de pomi au fosi lăsaji în voia soarlel și a ype ra i 
alunci ei sint casi inexisienți şi mă înlreb dacă pepinierele Staluù . 
nu făceau mai bine să nu-i mai disiribue şi să nu mii expună Siulu 


la atitea chellueii, al căror rezullat n'a fosi decit sporirea cimpulul de 


ctelor vătămătoare şi propagarea acesiora. £ 

sotiei a aana Mărunțeanu injelege prin „pepinierele Slalului* niște 
bieji grădinari și lunciionari subalterni, posie să aibă drepiale cînd &- 
firmă că ele şi-au făcul cu prisosinjă datoria. Dacă însă prin „Pepl- 
nierele Slalului“ înțelegem direcţia, cu un cuvint ministerul de agri- 
cultură, de care depindeau aceste pepiniere, atunci lauda d-lui eri 
teanu e cu toiul nemerilală. Dealiminieri cam aceasta reese şi din 
rezullalul praciic pe care d-sa însuşi il consiaiă, căci a cheitui em 
de zeci de ani milioane peste milioane, ca să n'oi nimic, e un rezul- 
tat deslul de trisl 

Dar să nu inzislăm. 


RECENZII ; „295 


9.9 


D. Mărunțeanu vede villorul pomiculturii noasire în îndemnul 
țărănimii de a se indeleinici cu această cullură, ŞI cu drepi cuvini 
d-sa preconizează aces! îndemn, nu numai din considerajluni econo- 
mice, peniru ca |ăranul „să transforme în numerar Drisosul de fruele* 
produse de el, ci și pentruca să se alimenteze mai bine, fiindcă zice 
d-sa, țăranul nosira se hrănește prosi, iar „trucul constitue un ailment 
lot așa de compleci ca si pinen, lepiele, vinul, eic." 

Are dreptale d. Mârunțeanu. 

N'ere drepiate însă cind susține că a ccris carlea d-sale mal a 
les pentru țărani. Pentru eces! scop ea nu corespunde, nici ca fond, 
nici ca formă. Carica d-sale nu se poale adresa decil unor Inielece 
tuali, find prea savanti pentru |ărani. Dar chiar nealru intelecinall, 
îmi permili a sfălui pe d. Mărunjeanu ca într'o vlioare ediție să înlo- 
cuiască numeroasele gellcisme și să pună cuvinte romineşii în locul 
unor lermeni ca pla!-bande, păminl leger, carne fandră, fondantă, pār- 
fum exquis, ete. 

In ce priveşte fondul nu văd cum färanii noşiri, celind carlea 
d-lui Mărunţeanu, se vor deprinde a cultiva pomi raditori in cordon, 
in spaller sau cublu-spalier. în U în W, în palmele șiasa mai deparie. 
Sărilura ar fi prea mare dela siarea rudimentară de astăzi Ar trebui 
să ne socolim iericiţi, dacă măcar o parte din intelectuali și grădinarii 
depe la marginile oraşelor s'ar indeleinici cu un asa fel de cullură. 
Eu cere atiiea cunoşiințe şi o practică aşa de solidă, incit chiar în 
țările cele mai înaintale şi unde pomicultura e o specialliale a țără: 
nimii, acesi fel de culiură e rezertai numai unor grădinari foarle ex- 
perimealaji. Dealiminteri numa! nişte specialişii se pol consacra unei 
astfel de culiuri, care recinmă pe lingă o mare pricepere şi o ocu- 
pajlune constantă, de lot momeniul, care nu-|! permile așa zicînd să 
lași fonrtecele din mină gecit doar cînd dormi, lâră a mal vorbi de 
celelalie multiple operajiuni. ŞI se siie că țăranii mal au şi alle ocu- 
pațiuni, ier ia toji ni noștri pomicultura e doar o oc.pallune accesorie, 
chiar la prunari. 

la ce privește forma, dacă d. Mârunţeanu nu poate întrebuința 
limbajul popular, lesne ra găsi pe unul din numeroșii noşiri scrillori, 
cu care să colaboreze. Şi l-aşi mai sfătui să intrebuinjeze, în edijia 
populară, pe ici pe colo forma dieiogului. 

Ţăranului irebue să-i vorbeşti pe limba 'ul. Pe de alia parle 
să-l indemni să facă numai ce cu bună judecată crezi că va putea inde- 
piini cu succes, spre folosul lui şi al economiei naționale, Ar fi o i- 
luziuna să ne inchipuim că țăranul nosiru ar pulea culliva cu succes 
pere Doyenné d'hiver, du Comice, Le Lectier, pierseci Baltel, Bion- 
deau, Baron Dufour, spre a nu cita decil unele din varieiăjile descrise 
in tratatul d-lui Mărunţeanu, cind ei nu glie să ingrijenscă de pomii 
cate rodesc in stare sălbulecă. Cu cit o varlelate e mal de neam, cu 
ctii e mai expusă la lol felul de boli şi de duşmani şi reclamă mal 
mulie şi mai stăruiloare ingrijiri, 


$ 
kig + 


Nu vreau să conchid din toale astea că nu se poale face o po- 
micultură mai ingrijiiä şi în vechiul regal - căci in provinclile siipile 
se face —şi că nu vom pulea ajunge cu-timpul să avem in abndeajă, 
pentru consumul Intera şi chiar pentru expori, poame alese. Peniru a- 
ceasta se cer însă două incruri: mal intãiu un om priceput şi ener- 
gic, căruia să-i iie încredințată de ministerul agriculturii sarcina aces- 
tei ramuri a agricullurii, dindu-se pe mină pepinierele Statului şi mlj- 
loacele necesare. in al doilea rind, so luăm de jos, să ne melțumim 
la incepu! cu culiurile cele mai simple, mai ușoare, côre nu reclamă 


296 VIAŢA ROMINRASCĂ 


viel prea multă știință, nici prea mare bătae de cap, bropagind în fie- 
care regiune a țării numai acele culturi al căror succes să [le sigur, 
|inind seamă na numai de adaplarea diferitelor varietăți la leren și 
climă, dar și de apliindinile populajiunii. Astfel, în regiunile cereale- 
lor să facem cu totul altceva deci! în regiunile deluroase şi muntoase, 
care sinl adevăralele regiuni ale pomelurilor. La cimple să ne mulju- 
mim de o camdală ca țăranul să albă în ograda lui cijivà pomi rodi- 
lori peniru consumul propriei sale familii şi numai dintre acela care 
fără multe îngrijiri reuşesc în aceaslă regiune, După ce va reuşi, Jä- 
ranul harnic îşi va înmulii el însuși plantația, dacă va gi'si interes să 
facă şi comer|, deşi numai ca o îndeletnicire accesorie. La desi, unde 
populajla e mai deasă, unde ea nu e copleşilă de alle lucrări agricole 
şi unde îl şi prleşie mai bine pomicullurii, să facem încelul cu ince- 
tul din pomicultură o ocupajlune principală a țărănimii, 


+ 
- + 


Terminind, repet că lucrarea d-lui Märunjeant-Sfinx esle un 
bun traia! de pomicultură și că lol ce privește plantare», ingrăşămin- 
tul, altolrea, iunderea pomilor, întreținerea, combaterea boalelor şi a 
insectelor, culegerea, conservarea și impachetarea fructelor, este re- 
dal cu clarltale şi lămureşie sistemele cele mai moderne. modilicin- 
du-se limba şi slilul, loate aceste capitoie, care în definitiv formează 
pariea cea mal de căpelenie a lralalului, | servi şi peniru o edijie 
paperei, peniru care minisierul de agricollură ar irebui să acorde un 
premiu. 

M'aşi pulea inlinde încă mult asupra acestul subieci, dar mă o- 
pretc, căci scopul nu e să scria un iratai de pomicullură, ci să reco- 
mand o carle din cele mai lolosiloare. 


; AL. CIURCU 


A. Vetiughin, Aventurierii războlului civil, Un volam 187 pag., 
Paris, 1921, în ruseșie. 

La Paris exlsiă o nouă industrie : comp. Cook lransporiă pe eu- 
ropenii şi americanii curioşi, bogaţi şi plictisiti, pe cimpurile iranceze 
de războiu universal, În fiecare zi pe Place d'Opera, palru aulobusuri 
cu Inscripția Paris-Batiiefields, așteaptă clieniii peniru a le arăta rui- 
nele caledralei de Reims, a-i plimba în lranșeele dela Verdun, a le da 
posibilitatean de-a lua puțin lut depe polana unde a sist bătrinul Jolire 
in momentele crilice dela Marna. Vetiughin : în volumul säv, rr 
celitorii săi, face opera companiei Cook; îl plimbă prin Baltiefieldsurile 
răsboiului civil rusesc. Caplioiul inlălu intilulal „cei ce şi-au rindul spa- 
dele“ îi imparte pe ofițerii rași în faja revoluţiei bolşevice in irei ca» 
tegorii : cei ce s'au împuşcat și s'au lăsa! a flomorili (Duhonin, Scalon, 
Caledin, Plistulov), cei ce au rezistal şi au luplat impolrira bolşevis- 
mulai Cornllov, Alexelev, Marcov, Denikin, Wranghel etc. și cel care 
au trecul de parica bolșevicilor Imilind şi dorind a face pe Moreas şi 
Pichégru, Hoche şi Dumouriez à la russe: Bonci-:ruevici, Parosky, 
Cicemuorsky, Gulovy, Baltuskii, Lebedev, Sitin, Potapov, Şvari, Zaioa- 
cicorsky, Brusilov. Inir'o serie întreagă de lablouri frumos scrise, au- 
tarul ne arală cum loji aceşti siiipi ai regimului jerist aw lrecul ca 
specialişti militari la bolșevici, vinzindu-şi spadele. 

Pentru cetitorii noştri va ÎL interesant că generalul Zaloncicovsky, 
eroul dezasirului nostra din Dobrogea şi fostul alaşal miiilar la Bu- 
cureşii, ofljer elegant, sporisman, cunoscul la nol in cercurile cele mai 


RECENZIU 297 


PN d Aa d a n E e 


înalte, este în serviciul bolşevicilor, avind un rol insemnat în condu- 
cerea luplelor ċivile. 

EI pi ales variania pentru atacul Polonilor pe la sud:vesi, el dă 
ioale cunoşiințele sale asupra Rominiei. Știind slarea si posibilitățile 
militare ale ormalei romineşii, l-a oprit pe Trojky în 1915—19 de a ataca 
pe Rominal înninlea de vreme. 

Dacă bolşevicii vor alaca Rominia, vom mal auzi despre acest 

ret erlculos. 
au gi cpr Il ne dă o serie de tablour! asupra anarhişillor ruși. 
O înirunire în sala Oielulul „Melropol“, unde cu şase luni înninle cin- 
fase orchestra Mateescu, este descrisă magisiral. Urmează tablou | 
autenlice care ne srală lipurile cele mai însemnale de literaji, ar- 
tişii, poeți, aventurieri, escroci, bandili, criminali, degeneraj’, nebuni, — 
care subt numele de anorhisii au compromis complect doctrina liberei 
creajiuni şi idela personalității, In capitolul irel, subi lillul „Cei ce 
dispun de sînge“, Vellughin ne dă dale precise și tablouri vii de lup- 
tele diferiților aventurieri din regiunea Donului şi Caucazului de nord. 

indivizi eșiţi din maullime, unii sirălal de țară şi de localitale își 
formau din lineri dezerlori armate și, cu arme și munilii rămase din 
timpurile farismului, punean sfăpinire în numele libertăjei sau salvării 
patriei pe o regiune, „rechiziţionau”, siăpineau, pelreceau, se lupiau 
unii cu alții, disirugeau orice urmă de cultură şi civilizație şi dispă- 
reau fle asasiaaţi de concurenți, prielini sau vrăjmaşi, fie cufundin- 
du-se în masa din care au apărul la suprafață, fle emigrîind in capi- 
talele mari din lume peniru a face pe gentelmanii şi seniorii, cu aurul 

i ay iinte de singe. - 

S7 rile Pitol pairo, intitulat „inimă de aur”, sîn! descrise cu muliă 
vervă şi spiril tipurile marilor bolşevici = de-o_ parie Radek, Crassin, 
Vorovskol, de alta Lenin, Trojky, Zinoviev, Djeriinsky, Peters, Lajis. 
Autorul se opreşte asupra lui Dierjinsky, şeiui iribunslelor exiraor- 
dinore din Rusia bolşevică, acela care a scris: „lupta noasirá a do- 
vedi! că nu cxlslă persoane aparie conira revoluției, ci sini clase 
conlra-revolulionare ; proletariatului care urcă îi stă în drum burghs: 
zie; s'a pus chestiunea existenjel ei ; şi in pericolul comun a găsi! limba 
comună cu burghezia şi toslul funcjionar din biurocraţie și gri 
tarul şi negustorul şi fabricantul și Jiteralul de eri şi ofițerii, profe- 
soril, sludenlii, toată linerimea şcolară, - ei toji lormează forja trăjma- 
sului”. Ce e de lăcul cu loală Rusia care vorbeşie și se mişcă ? „Co- 
misia exira-ordinară csie organ de luptă a partidului comunist ; ma: 
iare ea nu judecă, nu lartë, ci face cenuşă pe oricine se ailă de partea 
cealallă a bericadei: nu există allā cale“; şi a realizat socana, pe 
scară rusească. În acelaşi limp el esie sobru, are inlima crisia ga 
inimă de aur“, se deleclează cu muzica lirică, e prielin cu poeții ti- 
neri şi se repaozcază în fiecare zi o oră în orlelinalele de copii, pe 
cind kadek şi Crassin speculează cu valuta, lar Trojky primeşie râs- 
punsul lui Djerjinsky : „comisia panrusă de luplă impolriva conira re- 
volaļlei n'are incă nevoe de capul tovarăşului Trolky“. io ták; 

in „Nopțile din Ucraina” autorul dă o serie de lipuri şi de a 
louri de luple din Ucraina 1918 20; se pezindează: Scoropadsky, M ehao, 
Grigoriet, Pelliure, Denikin, Wranghel, Senegaiezi, Franceji, Engleji, 
Greci; oraşe şi sale cere irec din mină în mină, irenuri prădale, atre 
iniuror conira luluror, speculă, pungăşie, Iradāri, jafuri, schimb, locuri, 
belie, bestialitale, pogromuri, ugari, boll, cadavre. m 

ilitima bucurie. Este descrierea viejii de pelrecere, specula, 
joc şi degradare a fugarilor din clasa sus-pusă rusească : arisiocralie. 
b'urocrajie, militarii speculanți, sub: proleclia armaiei engleze, care 
isi urmărea acolo polilica sa orieaială şi pelrolislă în ajunul venirii 
holsevieiar,,, cuvint : „O sală de milioane de llăminazi inghelați, obru- 
tizaţi dorm cu pumuli sirinşi şi visează ; în Dumnezeu nu credem, de 
dracu nu ne temem, dicialorii nu ne-au saival, aliații nu vin, de Nemji 
nu se aude. Minlueşie:ne pe noi, unicul, marele păduche rusesc”. 


Dr. P. CAZACU 
y 


293 VIAŢA ROMINEASCA 


Ermenegildo Pistelli, Fer lo Firenze di — 
Sansoni, 1921, Firenze, 3.30 lire.” afisata ee 
Ştie oricine- credem,—că Dante s'o născut în Florenje. Aci își 
petrece tinerețea şi aci are primele succese llerare şi politice. Din 
Florența fu apoi exilat din cauze pur politice și silli să colinde curțile 
tana aa ara Anerer acea deraroacă experiență a vieții pe care 
e agază apoi in opera ce scrie r : 
Commedie: p p rle rătăcind din prag în prag: di. ina 
şa dar, Florenței il revine gloria de a fi născul e cel mai 
mare poet al timpurilor moderne, și tol asupra el apasă să că de a-l fi 
exilat şi făcut să îndure cea mai mizerabilă viață. Dar esle o ocară 
nedreaplă și, spre o spulbera legenda ei ce dhinueşie com de 600 ani, 
se ridică în aceste clipe,—cînd după Ravenna, Floren|n"comemorează 
pe marele său fiu, E, visielli, profesor de limba greacă la Universl- 
tatea de aci. Esle un preot, În finejea, cultura, spirital şi sufletul său, 
întrevede oricine-l cunoaşie ca om ori seriilor, sufielul, cultura şi fl- 
nețea celui mai caracterisite dintre Umanisti, Pălrans de caldă iubire 
pentru Dante și Florența de-opotrivă, Pistelli caută să înlăture legenda 
perseculillor nedreple ce primul ar fi indurat dela patria sa, legendă 
ce-şi are origina înlr'o scriere a lui Boccaccio, ® dar care s'a perpe- 
luai pănă azi, cind daniologi ca Francesco d'Oovidio, în inciata unei 
înalte insiitajiuai culturale cum este Academia dei Lincel! (Roma), re- 
pelă inveclivele conira Florenței, desconsiderind adevărul isioric. Ca- 
zule prea grav și lrebula să | se răspundă, O face Pislelii, şi în chip 
alli de măestru, că paginile ce scrie cu această ocazie sinf poale cele 
mai luminoase, mai sincere şi mai adetrărale din cite s'au scris în e. 
cest oa de arag ntaa r 
egendara vilregie a Florenjei fajă de Donte datează dia e 
În care acesta a începul să devină faimos (1313-21); cu cit falma lvi 
creşie cu alil a Florenței se înlunecă. Mal timid în acuzarea sa apare 
prietinul lui Danle, maestrul bolognez ( fovann! del Virgilio şi poelal 
Petrarca, deoarece nu admira prea muli Divina Commedie. Dar cel 
care Înveclivenză mai aspru Fiorența şi care dă lonul în această di- 
reclie, lu marele admiralor Gfov. Boccaceto, care, prialre altele, scrise 
și cărți închinate memoriei lui Danie. Fără a fi lipsi total de funda- 
men! Istoric, Boccaccio se lăsa dus adesca de relorism—ș! dacă lui a- 
lunci era arareori so pra = ne mai esie nouă, acuma. 
rul istoric cu privire la exi 
iis urmâloral: p larea iui Dante din palria ss, 
acă relaliv linăr, Danile ocupă demnități litice în guv . 
mocralic al Fkepublicei florentine, deşi e dai era foerit pin ei 
noscul și n'avea nici o faimă (Dino mpagni îl aminteşte cu indife- 
rență o singură dată, deși scrie Cronica amănunțită a acelor vremuri). 
Ca parlid, el apariine celui al „Quelillor albi“ ostili Papei şi Francezi. 
lor. Invias aces! pariid, se aplică partizanilor pedeapsa cea mal irec- 
venită şi mai ușoară pe eiunci: confiscarea averii și izgonirea din o- 
n da-i o ag eig pur pontica, repelăm, cit se poale de frec- 
n reasc e ce sar fi făcul excenii — 
nu g rel ptr somatie umoroase ? Pugpe ee Die” aptă dia 
sală exila enle se arată plin de ură şi indi 
Florenţa Se vede acesasia otii din divina Commedie ci a pa i 
lele latine, scrise cu ocazia venirii in Italja a Impăratului germana E- 
erri Rpm, A p derro oean Store): nu i se supuse. laveclivele 
spre şi ru mințiie ce 
e mea celulilt în > A Iata mal iierbinți sin! aruncate unela şi 
ante—in idealismul său politic - vedea in Enric pe mi 
şi pe impăciaitorul frāmīntafei Halli şi încarnarea utopii c-ai 
Monarhia, Fiorenja -ìn realismul său de repu'lică neguslorească —nu 
edea în Impărai! decit un German, venil să-i smulgă libertate, şi bo. 


9 A ni „ini d dei Aba Aa WP a PPF m 


anle şi Florenla, ci între idea: 
Conilletul nu există deci i mr gi woni , par jusiik 
Dante iubea în fundul sufle- 
e la împresurarea ei de către 


gălia. 
lismul primului şi spiritul practic 
cat. Dar mal presus de aceste înv ri, 


lui ina ja parie cu 
telul Fortele ee ATS Dant revină in sinul lor -cu lol răul 


J ăcuse (impeună cu alți exil se acordă amnislie, subt con- 

ge ioi casa Cimpa unor anumile aiități publice—nu prea ruși- 

moase, şi dela care nu făcea exce imen!). În mindria și in indig- 
narea lui, Dante reluză această a e: asistăm la un nou şi dure» 
ros echivoc intre el şi Florența - datorii aceleiaşi diferențe de spirit, 
și în care ambele pării au dreplate -poate mai multă, palria care vită 
invecliveie cele aspre, deşi Dante nu era încă celebru spre a i se face 
concesii excesive. „Toluşi e neroe a adăoga, lrăgind concluzia — zice 
Pistelli—că acei Florenlini de-atunci l-ar fi exilal şi nu rechemal,— 
facă se purta rău l—chiar bălrin şi glorios, chiar după ce-ar fi scris 
Divina Commedia. Nu trebue să se uile că sint [lorenline - expresie a 
celei mal profunde conştiinţe polilice florentine pănă la Machiavelli — 
grozavele cuvinte că „trebue să iubeşii palria mai mult decii a baga 
sufletului... Aşa erau el. Noi putem fi de aliă părere, dar, lrebue s 

ne închirăm în fala unor caractere şi conşiiinje ca acelea” (pag. 45). 
in afară de orice sulerință ori indignare, Dante iubea Florența 
dacă o |inea de rău în opeza sa, e că-l era prea dragă. ŞI apol 
lui îi era îngăduii so ponegrească, dar nu nouă cel de azi. a 
Danie caşi peniru Dino Compagni, Florența esie „cea mal nobilă ce- 
tale din lume“ şi numai în ea ar fi cousimjit să fie incununal poet, 
dispreluind chiar şi Bologna care pe alunci caşi azi era supranumită 


savanto”, 

si ] lui Danle nu are neroe să se umilească alții 

daia aa e : rümine lo! el cel dinlălu, mai măre| decit toți. 

Cu atit mai puţin e îngădull Perge la suta jak ores minn an fir 
. te n sc 

peer ră boa m de ză fi asemuiiă cu Danile a fost și 


i ereu, fi 
prea proza) m Dame lui. Nici un all oraş din lume nu era alila de 


Danie* 47). 
pt DOE A pa seih A me tA ia aceste pagini la emofionanta luplă 


memoria celui mai scump poet ilalie şi repulații celui 
Rr ei nori italian, în sullelul unui pasional admirator al free 
cure este in acelaşi timpun ilustru fiu al Florenței, Singură oblec sai 
inlea islorică și simlul de dreplale, ajută lui Pistelli să scape nealins 
din acest duel oarec-m periculos, dală fliad susceplibilitalea erp 
cind e vorba să se înlăture o legendă din care Dante apare ma mě- 
ret decit poale ne-o ingădue adevărul isloric, chiar cind m'are nevoe 
de-o giorie inălțată din darămâturiie altel glorii. 


AL. DEM, MARCU 


lul și, 


a 
+ + 


Arthur James Balfour, Essays speculative and political, 

, London, 1920. 
Botir est aice aite järi poate, Anglia păstrează vie o nobilă ira- 
ditie, aceea a bărbaților de slel, un Disraeli, Gladstone, Lord Morley, 
Haldane, care în orele de răgaz ale rielii lor publice, au adus con- 
tribuțh, uneori nu lipsite de însemnătale, pe terenul tilozolic său pe 


acel illerar, 

i străvechi familii aristocrale, lordul Balfour, lost 
prim harara pr Sl al partidului conservalor, nu e numai un strălucit 
om politic, dar și un ginditor profund și subtil, cunoscal prin opere 
liiozofice remarcabile ca „A defence of philosophic doubt" sau „Theism 


and Humanism“. 


"300 VIAȚA ROMINEASCĂ 


00 n i 


peruci oae mo var 
nessay-urile filozofice ; încercări de a clarifica națiune 
sau acea de frumusefă, un sludiu eritic asupra ae deep g 
pe rii ea ri mes songe dinte dei Bacon ca profei al științei şi 
smului modern, alături de considerați 
rar a e ag rare ph di din Londra. T ORTE Oa 
e politice tratează despre relatiile anglo-ger 
războlu, despre cugelarea polilică a lui Tralisoke, dee rar = 
liberialea mărilor, bazele unei păci durabile sau zionismul, 

În studiul asupra problemei decadenjei, remarcăm citeva corsi- 
derajii interesante asupra căderii Imperiului roman, pe care Balfour o 
numeste „cea mai impresionnnlă calastrotă pe care n cunoscut-o islo- 
ria“. Scăderea populajiei, luptele de gladiatori, distribuţia griului că- 
tră plebe, sclavajul a jucal desigur un rol, dar ele nu sin! nişte cauze 
suficiente. „În țăsătarile sociale ale comunității au avat loc schimbări 
sublile ce au făcu'-o mai puțin rezistentă la alacurile exlerne ca și la 
tulburările interne”. Una din acestea e desigur dezarmonia obscură 
între sistemul inperial şi lemperameniul popoarelor occidentului, Teu- 
toni, Celfi și Iberi. Imperiul era prea oriental peniru ele”, 4 

Pentru (ilozolia lui Bergson, Balfour e insuflejit de senlimeale 
care nu diferă mult de acele ale lui James, ceia ce nu-l impledică să 
insiste osupra diticaliăților sistemului. „Solujia pe care o dă Bergson 
elernei probleme a raporiului dinire spiri} şi corp nu i se pare accep- 
tabilă şi convingerile lul religioase şi teiste, alit de specific britanice 
se opun tendinţelor naturaliste panleiste ale filozofului francez. i 

„Prin crilica pe care o face mecanismului, melailzica lul Berg- 
son are un carucler religios. Dar elanul său vilal, acea sapraconsti- 
ință din care derivă lotul și cure pare a avea insușiri elice şi eslelice 
eo forță oarbă și inconșiienă, a cărui (ele deparie de a fi lămarii 
de aulor". „Deşi Bergson vorbeşte mereu de creatie, libertale, voință 
nol nu pulem admira aceste mari lucruri dacă na le cunoaştem iinta. 
Bucuria nu poate îl urmarea firească a unei slorțări lipsite de sco şi 
e mal bine să invoc pe Dumnezeu cu o țintă, decit supraconșiiința fară 
nici una”. Essoy-urile politice se raportă lu marile evenimente din ul- 
rr iesea aa deşi grena rA cap ri să in o pozilie obiectivă +I să 

ce deasupra lor, aliludinea bărbatului de s . 
tzara mie > sala, b arin destul de vizibilă. E SA WU 

nainte de » “alfour a fost prinire acei ce d . 
ere anglo-saxonă ș' sperau in infāpluirea el, Studiul sdu pă ate ăi 
laţiilor anglo-germane, scris în revista „Nord und Sud“ în 1912, e plin 
de comprehensiune, ba chiar de admirație, pentru filorofia şi 'culiura 
sr iron rea ara privea prosian el se exprimă destul de rezer- 

; nelinişteşie e nu 
tă sui nlelează, n și mai foia germană, al cărul rosi nu 

r odată cu izbucnirea războiului, tonul se schimbă si B 
denunță cu vigoare concelăleallor săi, apologia forjii ran Agra p 
pera inireagā a istoricului național Treilschke, unul din profeții Impe- 
rialismului german, ŞI împolriva najiunii care revendică peniru foale 
popoarele libertatea mării, priacipiu căruia și Wilson l-a făcul un loc 
inire cele 14 puncte, Ballour pledează in faja opiniei publice ameri» 
cane necesilalea vilali a Angliei, de a menținea supremația ei na- 
vală. Limitind în chip arbilrar perspectiva islorică, el incearcă să de- 
monsireze că această supremajie a losi binefăcătoare lumii. „Peniru două 
generații şi mal bine inainte de războiul mondial, marea Britanie a lost 
sars de rival pe apă; și in acest limp Beigia a devenit un sial, Gre- 

mod a pe Se ir i rare tadepsadenja, unitalea llaliei a fost rea- 
adamas taiticita americane au iost create și docirina lul Monroe, 


in ceia ce privește raporiuile vilioare ale Angliei cu America 


Uliima sa carte papanie essay-uri, scrise în an'i din urmă s? 


— 


te probleme filozofice şi politice. [ntiln m 


RECENZII 301 


Balfour invocă fraternilatea de rasă mal puternică decit unele amintiri 
trecute, El speră că cele două popoare fără a renunța la forje lor 
navală „tor căula s'o organizeze în inleresul idealului comun, care e 
acel al păcii universale“. Rămine de văzul dacă istoria va confirma a: 
ceastă credință oplimisiă. Imi pare însă, că în ea vorbeste mai mult 
deci! încercalul bărbal de slal, lilozolul idealisi, care a fosi loideauna 


Balfour. 
OCTAV BOTEZ 


* 
+ +. 


Charles Gide, Les Insiilulions de progrès social, Peris, Rec. 
Sirey, 1921. 

Materia primă a acestei cărți o formează raportul general pe 
care auiorul, cunosculul profesor de Economie Politică, l-a făcul la 
expozilia din 1900 asupra Economiei sociale și care, din ediție în ediţie 
fiind mereu dezvolia! și aclualizal, a opärut anul acesia înir'un gros 
volum de 612 pagini, conjinind expozeul tuturor insiitajiunllor sociale 
existenle aslăzi cași a' reformelor celor mai insemnale, care caracie- 
rizează mai bine ov e socială a limpului nosiru. Nu vom găsi uşa 
dar în acesi volum ca în celelalle opere ale aulorului discuția siste- 
melor şi a planurilor de reformă socială, cu alle cuvinle aulorul nu se 
preocupă de ceiace lrebue să lie ca ideal de dorii, ci de ceiace există 
deja ca rezullale obținule peniru imbunălălirea condiției clasei mun- 
citoreșii. Revista tuluror Insiilujlunilor sociale, a acestor maşini ale 
progresului social cum le denumeşie eloquent aulorul, ne face să ve- 
dem că sforlarea socială a ullimului secol a fost înir'adevir enormă 
şi chiar dacă ea nu a daf loale rezulialele dorite, caracterizează sec, 
XIX-lea ca pe un secol de buneroințe. În orice caz acesie rezullate 
siai o încurajare peniru relormișii şi o desmințire adusă socialisiilor 
revolujionari care susjin că relormele lăcule n'au ca efeci decit să 
amine ora revendicajiunilor sociale, făcind lolerabil un regim social 
care lrebue aboiil. Insiilujiunile realizate nu pol inlirzia revendicajiu- 
nile muncitoreşti, ci servesc numal a le da un caracier mai nobil, un 
scop mal precis; ele servesc la înlăturarea conflictelor violenle şi 
inutile şi, chiar în caz de războiu, vor pune în minile combalaujilor 
arme mal umane. 

La aceaslă mare operă socială, irei laclori au colaborat: asocia- 
jia liberă, palronajul şi puterile publice. 

Incepind cu salariile, îmbunălățirea lor se daloreşie în primul 
rang asociallunilor profesionale (sindicatele) care au luat un prodigios 
aviat în toale țările şi ale căror mijloace de acliune sint: tariful uni- 
form, contraciul colectiv, munca cu bucata, munca in comandiiă, bol- 
cotajul, grevele, eic. Grajie acelorași irel factori, durala muncii a fost 
prescurială aproape cu un sferi şi acest progres e din punclul de ve- 
dere social şi moral mai sigur și mal prețios decil sporul salariilor, 
ier sitoajia muncii vis-à-vis de capital s'a mai inăllai. Reiajiile dinire 
salariați şi patroni, care pănă lao dată recentă erau relajii de subor- 
diaajie, liad din ce in ce a se upropla de o colaborajie pe picior de 
egaliiale. Aceste relalli se alirmă in iastitujii de ordin foarte diferit; 
Linele, care emană mai ales dela paironi şi dela Sial, vizează a pre- 
veni sau a solujiona amlabil confliciele dinire muncă şi capilul, Al 
tele, care emană mal ales dela acțiunea sindicală, vizează a coaleri 
muncitorului o parte în direcţia întreprinderii in care el munceşte. 
Preocuparea socială recenlă, după mărirea salariilor şi a reducerii zi- 
lei de lucru la 8 ore, are de scop să lacà pe lucrător să parlicipe la 
binelaceriie muleriale, intelectuale şi morale ale acestei civilizaţii, ai 
cărei autori ei siai în parte, şi să le asigure un fel de exislență con- 
lortabil, igienic, deceni, onorabil și în măsura posibilului agreabil. 

„Nu vom urmări pe sulor în descriplia diferitelor iastitujii îniliajate in 


302 VIAŢA ROMINBASCA 


—————————————————————— 


vederea unei mai bune allmentajluni, a procurării de . 
lorilor, a higlenii soclale şi morale, a lastitafiunitor orare banigi 


conomie, asigurare și azistenjă socială), precum şi a celor menite să 


asigure independența muncitorilor urbani sau rurali (autorul dov ] 
pi gr e er pede pr petre mg rara de coleciiviştii ne pe 
r 
sai seriei îm va lia micii industrii şi a micii proprietăți 
ercelarea luluror aceslor insilluliuni e însă de un inl . 
mordial mai ales pentru oamenii politici al [ării scula, porcu pie 
astăzi, cu ordoarea linereții, în calea economiei sociale. Ei vor pelea 
găsi adunsle în acest volum lol ceiace popoarele mai înalulale su 
şliul să inventeze pentru ameliorerea condijiei sociale a maselor, toate 


speranțele caşi loale decepllile lor — 
Sera Cap lot. pi şi acestea nu le vor fi spre o 


t N. NEORU 


Virgii N. Madgearu, Țărâni ” 
Bucuresti, “dn soa g s Tărdnismul, Tip. „Reforma socială” 

sle neconlesiai că războiul mondial a răsturnat i r 
ordinea economico-socială dinainte de 1914, şi odală k ord si 
ei ar = fda Merg in aasa ra și alcăluirile politice. 

ces & a pelrecul pe cale revoluji 
priveşte formele de gavernăminl şi se pelrece hnigna natie Va a 
privința partidelor polilice, aceasla poale să aibă Importanță peniru 
istorici şi soclologi. Pe noi ne inleresează rezullalele imediate și pers: 
clivele ce se desemnează de aci înainte. Acest proces de trans- 

ormare economico-socială esle în plină dezroliare şi indică noile 
PER „0, pă peuns a uri lumii. 

zboiul a fosi rezul!atul inevilabil al unor conilicle în procesul 
economic mondial, aşa că malerialismul i p 
pg P s pais şi alci ey ii de pinag SE EEEE S 

a noi acest proces a fosi intensificat de două i 
e care spirilele democralice le-au înirevăzul şi au nasii Horia pa 
izarea lor și anume: Improprieiðrirea şi Votul universal. 
i N pice ae raporturile dintre muncă şi capital, 

eție îns 

volul universal a adus pe primul perdea porn amen Bă 


7 jli noastre politi 
masă järäneascä, anihilind cu deşgäblrşire kolat aliriikrilor cassini. 
Acesle două mari evenimenie —care s'au realizat atil de lirziu la 


noi - şi fără a pulea consiilui titlul de glorie peniru vr'un tid 
litico oarecare, in mod exclusiv, inse a ră 
sociala i poluica s mnează o nouă eră in viaja noasirā 
egiuirile ṣi alcăluirile noasire sociale oliti ii 
Îi adinc impregnate de spiriiul larg democratic Se tondin: spo pia Pa 
a sie. pro mari nr gri 
nu n rezalialele imediate-aponlane, în domeniul it 
toat Atu erh tairg Ssesjnior ayer a teeren argen P 
u e $ 
Crearea parta) ri ioa al în domeniul realizărilor praclice : 
eniru ilusirarea acestui rezultal—cu d - 
a ară "one coma recenzie o fede. ca ea le ot aa 
a o obieclivitale cu care nu ne-au deprins doclrinnrii dilerite) 
darea = Puna orar = d slil violu > pir și ret dear 
ul resirins la care s’ . 
nerale donirina färäalsmalu! releu e s'a mărgini!, ne arală în linii ge 
n primul loc se arată cum partidele politice sint exponentul al 
nor dă mami clase sociale, ale căror lnlerese le călăuesc şi le 
Ocupindu-se de siluajia ţăranului din punci d 
e ved 
e peer aulorul ajunge la concluzia că E rima MAp tie 
har apărale de celelalie parlide politice, deoarece aceste partide 
sin ăine şi sufleleşte şi pollticeșie de masa |ărănească, 


k i - } 


è e # 
Po S nS EN TR ore 


RECENZII 303 


PR ai 


Se arală cum schimbarea regimului agrar la nol a dal posibili. 
lalea creerii unei clase |ărăneşti de sine slălăloare, celace face po- 
sibil şi formarea unei democrații rarale reprezeniată în acliunea po- 
\ilică prin partidul țărănesc şi autorul ajunge la concluzia că noile 
împrejurări de viaļă create țărănimii îi dau dreplul şi o indică ca 
factor politic de prima ordine în viaja Statului romia. „Țărănismul țrăeşle 
țocmal din credinia în posibilitatea şi necesliatea ca järänimea să-şi 
aibă roslul ei politie deosebiti", afirmă d. Madgearu. 

D-sa discută pe larg ‘t judielos raporiariile dinire clasele so» 
ciale şi demonstrează, inlemeia! şi pe doclrina soelaliztă, că partidele 
politice sin! partide de closă, şi că țărănismul— „urmind sinceritatea și 
manifeslarea deschisă şi fälişä a raporlurilor politice—acceplă denu- 
mirea de pariid de clasă”. ŞI peniru a nu se lăsa loc liber unor con- 
cluziuni iendenjioase, aulorul spune : „Dacă jărânismul recunoaște că 
daza polilicei sale este de clasă, conceplia sa despre socielalea ome- 
nească nu esle de clasă, şi ideile sale sìnt mal pulin de clasă decil 
ale oricărui pariid.*; şi mai deparie: „Țărănismul şiie că ele (par: 
tidele vechi) sini în realitate partide de clasă, şi dacă li se opune este 
tocmai dinir'o necesilale najională, pentru a osigura dezvoltarea s0- 
cială normală a poporului“, 

Concluzia la care d. Madgearu ajunge: „Concepţia soclali a 
țărănlsmutui estie deci la anlipodul războlului social”. 

Ţărănismul linde În acţiunea sa polilică să dea primul loc muncei, 
peniruca ca să domine asupra copllaiului, care până acum a avut la 
dispoziţia sa munca şi să închege o puternică organizare economică 
a țărănimii, în special pe baza cooperaliei (Această idee esile pe larg 
dezvoltă şi demonsirală de d. C. Stere în Viaja Romincască No. 9 
din % 

Pentru realizarea unel aderărale democrații rurale, d. Madgearu 
concepe că „programul jărănesc va trebui să cuprindă o mărturisire de 
credință în democraţie, ae rin ind dictatura şi terorismul unei clase 
împotriva celorlalte şi aprobind numai sistemul de guvernare parla- 
menlar” şi că nu se ma ale întirzia înlocmirea unel Constituţii, 

Ni se aral apoi afinitāfile diatre diferitele grupări politice de- 
mocratice nouă şi posibilitatea unei viltoare conlucrări, în folosul bt- 
nelui obștesc, fără ca ele să fie nevoile a-și face prea mari conce- 
siuni principlale. 

Peniru propagarea urari țărănisie În masele largi ale po- 
porului, autorul se înlreabă dacă nu ar fi momentul ca intelectualii, 
a căror origine e la fară, să se Înlonrcă acolo de unde au plecat, peniru. 
ca prina muncă să-şi cîştige iubirea acelor pe care i-au lăsat în 
urma ior. = 
in capitolul ultim d. Madgearu expune în mod documentat în 
liniamenle generale programul |ărânismalui politic, şi care este im- 
pregnat de un „pulernic su/lu idealist”, 

Hegrelăm că din lipsa de spațiu - la care ne reduce rolul nosltu 
—nu putem enunța măcar pärji din acest inleresan! program, 

In brosura d-lui Madgearu găsim însă în mulle părți ecouri din 
principiile poporanismului politic, formulale de d, Siere în Viaţa Ro- 
minească“ incă din 1907, Aceasta nu ae miră întrucil docirina unei 
democrații rurale a fos! formulală de d. Stere la 1907 şi orice s'ar face 
în vilior penira realizarea unel stiel de democrații, nu se va pules 
trece peste aceaslă doctrină. Ea este definitie cişiigală cu iuril ro- 
mineşii. 

Lucrarea d-lui Madgearu dezvoltă cu obieclivilale şi documeniar 
o parte din doctrina jărănismalul polilic servinj cu prisosiajā cauzei 
pentru care a fosi scrisă şi poale să provoace desiule disculiuni os 
biective înire prletinii şi adversarii polilici, aşa cum doreşie d'sa in 


pretală. 
V. O. BELDIE 


Revista Revistelor 


Admis îm şcoala colonială, 
dat repede demisia, căci se si 
alras pentru alle lucruri, şi vola să 
voiajeze şi să scrie, Înire 1904 şi 
1908 e publicati cîteva nuvele în di- 
ferile ziare şi reviste: 
istorii de spori, altele scene 
realiste din visja muncitorimii en- 
e care o studiase în lun- 
călălorii în Anglia, În 1914, 
pleacă în Canada, unde sli a- 
prospe doi ani. Aici vizileoză jär- 
muriie lui Saint Laureni, altes de 
farmecul naturii sălbalice şi 
durilor nordice. Tim 
se Insialcază 
la Periboaka, lingă lacul Salnt 
Jean, iucrind cu muncitorii de a: 
colo la cimp și în pădure. Tolul 
este Imens în această regiune, 
n care se varsă niște 
uvii, distanjele dela 
o locuință la aila, durala ernii, 
ădurile care acopăr milioane de 
eclare. Aici e scris, în cursul a- 
nului 1912, romanul său „Maria 
Chapdelaine”. 


Autorul romanului Maria 
Chapdelaine, Louis Hémon 


Născul în 1880, la Brest, dinir'o 
veche familile brelonë, Louis H 
mon a avul un bunic reprezenlaal 
ul poporului în limpul republicei 
dela 1548 şi un ma 
limp de mal bine 
ani deputat şi senator de Finistère. 
Aminăol au fosi nişte visălori 
olilici, care au lupta! pentru rea- 
zarea unei republici în care ne- 
dreptatea va fi înlăturată, Adus pe 
cind era copii, la Paris, unde lată! 
lu! ajunsese profesor de ual: ersila- 
te și Inspector a! înv. jămiîntului, el 
nu S'a pului deloc obişnui cu viața 
merelor orașe. Relaţiile mondene 
no-i plăcrau şi nici cariera didac- 
lică spre care vola să-l indrepte 
familia. Spirii nedisclplina!, el as- 
cundea mereu proecle subi o îne 
fățișare calmă. Cind a sfirsit ii- 
ceni, nu iubea deci! sporturile, 
, filozofii greci şipoeții 


e lreizeci de 


simplă ca intrigă, 


După stăruințele familiei, a slu- solemnă in mer- 


ārā voia lui drepiul, ur- 
ursul de limb! orientale. 


familiară ca siil, 
sul ei ient, e mai muli o poemă 
decit un roman, un fel de schan- 


son de gesit* al Fraajei nol 

Maria Chapdelaine, fala cuminte 
si linișiilă a fermierului Samuel, 
e lubilă de unicul vecin al fermei 
din pădure, Eutrope Gagnon, care 
vizitează familia odată pe săplă- 
mină, fără să îndrăznească a se 
declara, — cînd apare; înir'o primă. 
vară, călăuza care ducea ja säl- 
baltici pe negusiorii de piel, Fran- 
cois Paradis, „cu înlăjişare holă- 
rită şi ochii îndrăzneji“, Frantois 
și Maria se iubesc din prima clipă 
lără să şi-o spună, 

Ei se revăd numai odală sau de 
două ori. Ullima oară înir'o zi de 
sărbăloare, cind culegeau amindoi 
flori, François o întrebă: „Vei fi 
încă aici primăvară viiloare*? 
Ea răspunse, da. Acesta a fos! Ju- 
rămintul lor. Dar iarna e ieribilă 
in aceste părți și pădurile imense. 
Francois părăsindu-și tovarășii în- 
cearcă să scoboare spre Peribonka, 
dar zăpada creșie mereu; el se 
rătăceşie în singerălăjile uriaşe 
şi corpul lul e găsii înir'o zi in- 
ghħefat, la picioarele unui arbore. 
Meria sufere mult limp în tăcere, 
simțind că nu va iubi pe nimeni 
ca pe cel mort; dar înțelegiad că 
lrebue stai facă un cămin, ea 
pare atrasă de viaja oraşelor a- 
mericane, ele căror lrumuseţi ile 
descrie cu căldură unul dia pre- 
tendenjii ei, Lorenzo Surprenant, 
care— minal de dor-—vine s'o vadă 
dela froniiera Siatelor Unile, fä- 
cînd irei zile de drum. Această 
cîmpie dela Nord de Québec e 
atii de aspră si de crudă! Dar 
insinle- ca Maria să-şi li dat răs- 
punsul, unele voci se ridică în i- 
nima ei şi ele rămia viclorioase. 
Maria e canadiană şi va râminca 
in pădurile dela marginea lacului 
Saint Jean, unde e uranigarda să- 
mănâlorilor de griu şi, ca şi mama 
ei, va indeplini acolo rolul ei de 
lemee, pere peer şi măreț. 

Prin adevărul şi arla ei simplă, 
opera iasă celilorului o deosebită 
«mojle, căci Louls Hémon a ştiut 
să redea din incidentele vieții ru- 
rale din Ceneda de sus acele care 
o fac nouă şi curioasă şi mai cu 
samă lrăsălurile prolunde prin care 


REVISTA REVISTELOR 305 
———— 0 REVISE OR a O 


lëranii pădurilor canadiene salnt 
legați cu umanilatea şi în particu- 
lar eu rasa franceză, 

Ceince e surprinzălor, în a- 
ceastă operă, e fnnlul că un om 
al orașelor a pulul să înțeleagă 
aiit de adinc o natură asa de dia 
ferită de a noasiră, o vială care 
mu era nici a lul, nici a semenilor 
lui. El a fost desigar într'un post 
excepilonal de observajle, a mi- 
null securea cu pădurarii șia prin- 
zit împreună cu ei, cetind în ochii 
lor acela ce aveau în sullet. Dar 
aceasta explică numai în parle 
succesul unei opere atii degrele, 
Cauza prolundă e alla, ca trebue 
căulată in senlimentele de care 
Hémon era pătruns. Maria Chap- 
deluine e un omagiu adus fraților 
Canadieni a! Franjei şi celor mai 
buni din ei, care sìnt legaţi de 
pămini, o carte în care autorul, 
ca şi absent, s'a şiers in faja unei 
familii modeste ca vorbă şi înfă- 
lişare, dar măreață in ceiace pri- 
veșie credința, unirea, onoarea şi 
curajul. Inire acești |ărani fran- 
ceji şi creştini şi el însuşi, orice 
accident de avere, de lectură şi 
de profesie a dispărul, și inire el 
s'a revela! dimpolrivă o sirinsă 
inrudire, Secretul profund al o» 
perei e acesta : un romancier fran- 
cez a voli să trăiască de cealaltă 
parte a mării, la fraţii lui cana» 
dieni, in aceleași condiții în core 
Propria lui rasă a lâii odinioară 
în Franţa, condiții familiale, so- 
cisle, religioase. A lost denjuns 
săi deschidă sullelui şi-a înțeles 
lotul, 

Acest scrillar care a imbogății 
literatura franceză cu o operă care 
va dura, părăsea Montreal inlr'o 
soră de vară în 1915, indreplin- 
du-se spre provinciile de Vest, 
unde roia să siudieze cimpla care 
devenise unul din marile grinare 
aie lumii, lucrată de maşini con- 
duse de oameni veniți de pretu: 
lindeni. Dar, două săptămini după 
plecarea lui, pe cind mergea cu 
un prielin, dealungul drumului de 
Her, spre Pacilic, el na auzi, din 
cauza vinlului și s ploii, zgo- 
molul unul irea care venea cu toată 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vieza. Cei doi lineri fură strivijl. 
Louis Hémon nu împlinise încă 
treizeci şi Irel de ani. Canadienii, 
in a căror |ară cartea a fosi intăiu 
publicată și a devenii repede po- 
pulară, au arălal recunoşiinla lor, 
aşezind o placă de marmoră albă 
pe morminiul scriitorului, socie» 
talea lilerară din Quebec a ridica! 
um monumeni la Peribonka, a- 
proape de lerma unde romanul a 
fosi scris ; lar guvernul canadian 
a boleza! două lacuri irumoase şi 
încunjurale de păduri, unul lacul 
Hémon, iar ellu! Chapdelaine. Nu- 
mele lul, glorios în Canada, a de- 
venil deabia acum cunoscul in 
Franja. 

(René Bazin. Revue dəs deux 
mondes, Ocliombre). 


Pe marginea literaturii 


Filozolia Istoriei a lua! naştere 
în secolul XlX-lea, în urma marii 
revoluții franceze şi a regimului 
tralalelor din 1%15, şi s'a dezrol- 
iat în Germanie, Franja şi Anglia 
aproape în luncile de teoriile fi- 
lozolice şi biologice evoluționiste, 
cu Maistre, Culzot, Tocgueriile, 
Cariyle, Hegel... 

De rindul acesta în Franța pare 
că Istoria nu şi-a revenii încă dia 
comojla războlulul, şi știința a de- 
venii deodată simplă publicislidă, 
văzindu-se în chip ciuda! îngenun: 
chiată de tratatul din Versailles. 

in schimb, în Germania marele 
succes de librărie l-a avul cartea 
lui Spengler, care a alras alenjla 
lumii asupra Orleniului. Prezice- 
rea Ini Schopenhauer cum că Eu- 
ropa în secolul XIX-lea se va ve- 
dea translormală de ''rlea!, Spen- 
gler o crede realizabilă în seco- 
iul XX-lea. In această privință pare 
simplomalic şi instilutul gralului 
Kayieriiag din Darmstadi, şi tur- 
neul irlumlal al lui Tagore prin 
Germania, şi insemnălalea pe care 
revislele germane o acordă intor- 
majilior orientale... 

Spiritul englez pare mai pulin 
apèi peniru sislemalizări islorice. 
Compară pe Macauley cu Quizol... 
În generali, iilozolia istoriei e po- 
slbilă numai în măsura în care se 
dă imporianță duralei. După Scio- 
penhauer, lilozofia isloriei lui He- 


gel cade, dacă admiț! idealiialen 
timpului. Dimpoirivă, filozofia lul 
Bergson, peniru care durala cons- 
titue subslania intregii realilăți, ar 
putea da naștere unei filozolii a 
istoriei 

(Albert Thibaudel, Nouvelle Re- 
vue Frasçpaise, No. 95). 


Se spune că înire pictura cu- 
bislă şi Ingres există mare ase- 
mănare, căci opera acestula e cea 
mai pasională şi ingenioasă Ino- 
vajiune a secolulul al XX-lea. 

Ingres inaugurează pictura in- 
iimă, abordează nalura cu o mài- 
vitale lără precedeni, mai inocen- 
të şi decii a lui Chardin, Lăci 
Ingres reprezintă senzibililatea moe 
dernă, nu se jine de adevărul a- 
nalomic („Odalisca” are banăoară 
două rerlebre în pins}, notează 
numai impresiile. Este primul im- 
presionist clasic, Tot așa în por- 
iretul d-nei Ingres, rezulta! al pus 
rei emoţii, Ingres dilormează mo- 
delul. Această libertate şi plăcere 
de arabesc sint caracleristice ar- 
tei decadeale. 

lagres n'are imaginație, dar are 
iotdeauna un model. Delacroix 
este dimpolrivă academic. El con- 
cepe, nu se supune senzalillor ca 
Ingres. Desenează laja-lip, picio- 
rul-tip, mîna-tip; se conlormează 
unui canon stabili! dinainte- De- 
senurile sale se conformesză re- 
gulelor perspectivei obișnuile şi 
legilor analomiei. a 

Ingres, dimpoirivă, abordează 
nalura fără idei preconcepule, în 
perfectă postură de recepliviiate, 
gala să înregisireze cea mai mică 
impresie venilă din afară. Au să-l 
irapeze nu asemănările dintre ©- 
biecle, ci diferențele lor cele mai 
subiile. To! ce-i inedii, individual. 
Dacă-l compari portretele, desco- 
peri in ele un gusi de dilerenliare 
şi o înclinare câlră ce-l specific, 
rară și exceplională. 

(André Lhoie. La Nouvelle Re» 
vue F'rangaise, No. 96). 


Anul acesta bogat la cenlenare 
numără printre ele şi pe al lui 


Amiel, Crilica se socoleşie da- 
toare, cu prilejul unor asemenea 
comemorări, să restabilească „ar 
derăruri prime” şi să aşeze la lo- 
cul polrivii pe ilustrul sărbălorii, 
Amiel esle și el astăzi supus a- 
cestei legi. Ca de obiceiu, părerile 
formează o scară care pleacă de 
la admirația fără rezervă şi se co- 
boară pănă la acele îndoelaice 
„justificări“ ce nd de mulle ori, 
nu să îndreptălească opera unul 
pooh ci s'o discredileze punindu-l 
n samă nenumărale resiricțiuni, 
Spiriiele lranceze în deosebi au 
de fðcut multe asemenea rezerve 
asupra poetului generez.— Versu- 
rile lui nu sint aminiite dest! în 
treacă! ; în schimb „jurnalul“ este 
cercelnal cu luare aminte. 

Se şiie că Amiel şi-a scris a- 
cesle însemnări începind dela 20 
ani pănă la sfirsitul vieții. Lucra- 
rea iniresgă alcătueşie 15 volume 
mari. Din ele s'au făcut două to- 
muri de extrase, În acesi Jurnal 
găsim «cilplrile lăunirice ale unui 
poe! şi ele unui intelectual supe: 
rior. La cele diniăl pagini sintem 
impresionaji. Sufletul care scrie 
aşa, nu esie evident un suflet vul- 
gar. Dimvotrivă, foarte dellcat, 
foarte inalt şi foarte îndrăgostit de 
cele mai nobile ambiţii morale. 

La 27 de ani Amiel și-a găsit a- 
lHludinea in viață—el este peniru 
idealism. Citâm din al său Credo: 
„Nu-i nevoe decit de ua singur 
lucru : să păstrezi pe D-zeu. Tre» 
bue să ie desiaci de tot céiace 
poale fi plerdul, să nu. te legi cu 
iolal decil de cele veşnice și eb- 
solute şi să jil pe celelalte ca un 
împrumul, ca un uzulruci. 

„lrăeșie cu regulă: lasă pe cei 
vii să lrălască și rezumă-jl ideile, 
j8-|i testamenlui gindurilor şi al l- 
vimii; e lot ce poli face mal fo- 
lositor. Nu este odihnă penleu spi- 
rit decit în absolut, pentra simiire 
deci! în latinii, pentru suliei decit 
în divin. Nimic dia ce-i märgi- 
nil nu-l adevăral, nu-i interesant, 
nu-i în stare să mă oprească“. 

In acest: rinduri precum şi'a el- 
lele cuprindem pe Amiel ameste- 
cind D-zeu şi absoluiul, Hegel şi 
ivanghelie. Din ansamblu ins, se 
„desprinde o inlăjişare toarie in- 
naliă, lonrle curată şi care ne Im» 


REVISTA REVISTELOR 307 


pune respect. Dar acest idealism 
mililani nu preziniă o mare origi- 


„maliiale de gindire. Este în ford 


un fel de stoicism exprima! în din- 
lectica metafizicei germane. Să re- 
marcăm opoi că cea mal mareparie 
a filozolilor cara au propovădult 
renunțarea, abs'inenla, re:uglul în 
absolu!, n'au dai decit (oarle rar 
ei înșiși exemplu. - Zenon pe lingă 
că era foarle bogat se ma! inde- 
letnicea şi cu cămătăria. Seneca 
trăla ca un miliardar. lar Marc 
Aureliu n'a demisionat. Astfel de 
contradicții nu se găsesc în viaja 
lul Amiel, totusi în idealismul lui 
se strecoară adesea oarecare e» 
golsm. Nu un egoism brulal, ci e- 
goismul unui vieux garçon de la 
pensse qul a horreur de ce qui 
pourral! déranger les aises de sa 
méditation. Amiel mărluriseşie da 
mai multe ori leama de obligațiile 
sau responsobililățile core ier 
lurbura programul: „Care-i far- 
mecul viejil mele, în aparență asa 
de deşariă?  Liberinlea. Viala 
mea malerială esie asigurală. E 
destul pentru un ceiibalar, Res- 
ponasabililalea esle peniru mine 
un vis urit”, 

Acest idealist înverşunal care au 
vrea să cunoască deci! absolulul 
şi nu are decit o compâtimire u- 
cigăloare peniru zădarnicele zbu- 
clumări păminl: şti, mai are o siñ- 
biciune : publică fără încelare din 
cea dinlăiu liacreță până în ajunul. 
morții. Jurnalul cuprinde, în pri- 
vinja amorului, observaţii banale 
şi foarie nalre, ŞI alunci se pune 
întrebarea dacă cu mal mall tem- 
perameni, cu mai muliă seducțiune 
şi cu lemelustele cuvenite, cuilul 
aceslul mare spiril pentru absolut 
n'ar îi suferit mulle schimbări. 

Ca scriilor, alit iimp cif rămine 
in domeniul adsiracjiunilor și . Ind 
nu se incarcă cu jargonul metati- 
zic, stilului siu nu-i lipseşte nici 
vioiciunea, nlci fineja și stie să re- 
dea cele mai subilie nuanțe ele 
giadirii. Dar îndată ce incearcă 
să rorbească despre natură, pe 
care dealifel o iubea cu adevărei, 
pana lui dă gres. Descrierile iwi 
sint a-esea lalșe. Dealil.| guşiu: 
rile literare ale lui Amiel ar ti 
deajuns peniru a-f ghici felul de 
a scrie. Aces! poel nu şiia nimic 


303 VIAȚA ROMINFASCĂ 


de Baudelaire, dia Viclor.:Huzo 
rare-că nu cunoștea deci! unele 
fragmente, iar din Leconte de Lisle 
numai lraducerile. 

Versurile care-l incintă sini po» 
emele reci ale d-aei Ackermann; 
ca romancier preferă pe Cherbu. 
liez, ca om de spiril pe anemicul 
Doudan, De aici pulem deduce 
nota dominantă a lui Amiel: Are 
„un spirit şi o judecală lurnale în 
tiparul german. 

Ameslec neobişnull de curăție, 
de înăljare, de sincerilale, de lim- 
pezime, de iluzii, de candoare, de 
pedantism, cum poale fi clasal A- 
miel? Nici ca un mare gindilor, 
nici ca un mare scriilor, nici ca 
ua mare spiril; ci cu slăbiclunlle şi 
noblețele lui, un admirabil perso- 
noj de roman. 

Fernand Vandârem. Revue de 
France, No. 15). 


Asupra condiţiei omului 
da litere 


O rerislă a deschis în ultimul 
iinp o anchetă pe lingă oamenii 
de lilere peniru a stabili dacă 
scriitorul mai are încă un loc în 
socielalea nouă creată de războlu 
şi căror condijii materiale și mo- 
rale e subordonată menlinerea in- 
linenţii sale, Adevărul care se as- 
cunde îndărălul acestei formule e 
mai simplu şi mai t rulai decit cum 
presupune acel care a enunjal-o. 
El e rezultatu), nu al războiului, dar 
à unei stări de lucruri care du- 
rează de aproape două secole: 
diiicullatea ce o întimpină majori- 
lalea scriilo'llor de a irăi în mod 
larg din munca condelului, Răz- 
boiul nu a crea! această siluajie, 
ci numai a agraval:o, lăcind-o mal 
evidentă, mai senzibilă, mai dure- 
roasă. În loatle limpurile, prolilu- 
rile prolesiel au fost reduse, ciji- 
va romancieri din secolul ai XIX 
lac numai excepție. Ele sint mai 
reduse azi cind onorariile oame- 
nior de liiere, care scriu în jur- 
nale sau resisie, nu a .:escul in 
rapori cu deprecierea monede! sau 
cu scumpelea lraiului, 

Problema e în realilale veche şi 
cu s'o înjelegem trebue să ixe- 
minăm care au fosi condijiile ma» 
lerlale și morale ale scriilorulai 


în trecul, Peniru a clarilica însă 
această disculie e necesar să fe- 
cem dela începul o dislinclie de 
ordine mai mult malerială decit 
morală, înire un scriitor şi un om 
de lilere. Un scrilior e un om, 
care, oricare er [Îi proesia sa, 
scrie cărți, de obicelu în afară de 
ocupațiile lul obişnuite şi de si- 
tuajia lui sociulă, fără a scompia 
rofiiul care l-ar pulea folosi pen- 
ru a irăl, Un om de litere e a- 
cel care-și consacră viaja în in- 
iregime în a scri cărți şi, neatind 
aliă carieră, nu subsisiă decli din 
odusul material al operelor sale. 
romenlin scriind „Dominique“ sau 
„Malires d'aulrefois* era un scrii- 
tor. Théophile Gautier publicind 
„Voyage en Espagne* era un om 
de litere, fiindcă înireprinsese a- 
cesil voiaj pentru a scri o cerie 
deslinală să-i aducă un prolil me- 
terial necesar iralului. Omul de 
litere poale area desigur talent 
sau geniu şi alunci e un scriilor, 
dar el va considera loldenauna pe 
un scriitor contimporan care e ma- 
gisiol, medic sau soldal, numai 
ca amalor. Dacă aruncăm acum 
o privire asupra celor Irei litera- 
luri clasice, ne vom da repede 
samă că omul de lilere s'a născul 
în timpurile moderne. În Grecia, 
cu exceplin lui Homer, sau a Ho» 
merizilor, nezi de elltel invăluiji de 
un nor olimpian, poeţii şi prozato- 
rii compuneau operele lor în cea: 
surile de răgaz ale unei peras 
Hesiod era proprietar rural, Pindar 
apirnnga unel ilusire familii, Es- 
yl a fosi soldat, Sophocle e-pa- 
irid şi general, Euripid picior şi 
lilozol, Herodal şi Arisloian au © 
vul averi mari, Plalon sparjinea 
celei mal înelte arlsiocrajii aleni- 
ene, Xenophon era mililar şi agri+ 
cultor, Tucidide şi Poiybiu erau 
nobili şi au fost comandauji de 
llotă. Toji aceşti mari culori au 
fosi scriitori în senzul meujiona!l 
ul cuvinlului., Doar numai în timpul 
periodei alexandrine se găsesc 
cijiva prolesionişii, rimind peniru 
«-şi cişilya viaja mici opere come 
puse în onoarea regilor, lirauilor 
sau a personajelor ilusire, 
Literalura romană ceşi cea gréa- 
că e opera unor patricieni, .ara- 
leri, oameni politici sau fii de li- 


berți, la edăposiul nevoii. 

mài mulii din ei nu ar fI aval aaa 
voe de vilele şi domeniile, pe care 
un August sau Mecena le-au do- 
nal lui Virgil și Horajlu. Jongleurii 
evului mediu, care lrăiau din dër- 
nicia seniorilor sau cerşind în chip 
cinic dela public, nu poi fi consi- 
deraji, cum crede Edmond Faral, 
ca primli oameni de litere, 

Toală literatura franceză până 
În secolul al XVIII nu cunoaşte 
oameni de lilere care pot trăi nu- 
mai din munca condeiului. Seriito= 
rii din aceste vremuri sin! oameni 
ai bisericii, militari, magisiraţi, 
lunciioneri, bărbaţi de slat, medici, 
înainie de a fi aulori sau de a 
primi pensiuni, Rabelais a fosi 
medic, Ronsurd a avul o iunclie 
la curte, Montaigne a fost primar 
de Bordeaux, La Fontaine siivicul- 
lor, La Bruyère avocat şi inspec- 
tor financiar. Desigur unele din g- 
cesie funciii nu erau absorbente, 
dar ele asigurau pe definâtorii lor, 
impotriva mediocrită (ii profiturilor 
literare şi a hazardurilor vieții, 
Ele procurau poelului, moralistu» 
lui, filozolului, un reni! fix care-i 
permitea să scrie liră grijă de 
beneficiul realizat. Dacă la Fon- 
ialae nu inspecia prea des apele 
și pădurile, el încasa reguiai leafa 
ial de funcționar din tezaurul sta- 
tului, Boilenu avea avere frumoasă. 
Racine u lost pensional de rece 
şi a devenit spol istoriogralul lui 
oficial. Corneille a murit în mize- 
rie, liindcă, Încrezălor în succesul 
iui de aulor dramatic, renunța:e la 
profesia lui de avocul la Kouen, 
Toluşi la sfirşilul domulei lui Lu- 
dovic ai XIV, literatura pare că 
voeşte să devină o profesie şi La 
Bruyère exprimă în lermeni miş- 
câtori nedrepialea destinului serii- 
ioriior care nu -pot irăi din ro- 
dul muncii lor inleleciuale, In se- 
colul el XVHE deşi unii scrillori, 
ca abaleie Prerosi, Lesage și mai 
tirziu Voliaire, Dideroi sau Rous- 
seau Par a nu li avut ali mijloc 
de exisienlă deci! condeiul, cind 
examinăm mai de eproape vioja 
lor, vedem că aceasta aparență pe 
care de aliiel el au căuiai s'o im- 
pună, e mai mult formală decit 
reala. Aproape liecare din el are 
cite un proiecior, suveran sau 


REVISTA REVISTELOR 302 


more senior, fală de care are 

număr de obligații. Dar fiind.a 
scriitorii fac parte mai toji din o- 
Pozilla împotriva regimului şi ae 
ceste legăluri le sini odioase, ei 
visează să devină o mare iorță 
morală şi inteleg că pentru aceasta 
lrebue să aibă independența ma- 
terială asigurată. Dacă scriitorii 
Secolului el XVIII au proclama! 
egomotos drepturile lor, el au con- 
tinual să practice vechile moravuri, 
Voltaire a moşieni! averea dela 
părinți, a primii pensiuni dela curie 
și a realiza! mari beneficii, spe- 
culind asupra griulul sau prin ban- 
c"erli din Paris, în turniturile miti- 
lare. Diderot a muncit loată vilaja ca 
condeiul, e! i-a adus un renume, 
dar nu l-a scos din sărăcie, căci 
cițiva eni înainie de a muri a fost 
nevoi! să-şi vindă biblioteca Cate- 
lerinei a li-a. Pealru a nu-şi aliena 
liberiaiea gindirii, Rousseau a fost 
nevoii la bõlrinejă să copieze, ca 
atunci cind era linăr, bucăji de 
muzică, nepulind trăi din produsul 
naer opere care-l lăcuseră cele- 

u, 

Napoleon a cÃulal să favorizeze 
literatura, acordind ca şi Ludovic 
ei XIV odinioară, pensiuni scrii- 
torilor, dar aceşiia erau obligati 
să-şi schimbe planul operelor după 
capriciul imperial, Singurii scril- 
lori de vaioare dia epoca lui, M-me 
de Stat! şi Chatenubriand, erau în o 
pozijie şi el au refuzat loideauna 
darurile cezarului. Cea dintăi, fica 
bancherului generez Necker, area 
o avere frumoasă, lar Chaleaubri= 
and, după ce a cunoscul mizeria 
in timpul emigrației, a cişiigat mult 
cu „Le Gânie du chrisiianisme“, 
Primul mare succes malerial din 
Hleratara franceză, „Les Martyrs“ 
l-a fost pl. tit deasemeni cu 80.090 
franci, iar peatru publicarea fai- 
moaselor „Mémvires d'outre tom- 
be”, Qirardin a vārsal aulo'ulul 
o sulă de mii de iranci. Acest e- 
xemplu a impresional profund ima- 

inația romanticilor, Lamarline, 

igny şi Hugo au celebrat emi. 
nenta demaitale şi caraclerul sa: 
cru al prolesiei poetice, lar mulți 
lineri renunjind la alie profesij au 
incepul să se consacre numai li- 
leraturii. Totuşi cind Vigny cerea 
in Stello, ca litaralura sa poală 


310 VIATA_ROMINEASCĂ 
DD I i n a a 


răni pe poeci, el nu se gindea de- 
pr tai pola a geniu. Istoria salarii- 
lor încasate de oameni de litere În 
cursul secolului al XIX, arală însă 
vn progres fală de secolii prece- 
denți. E sigur că unii din ei au 
reuşit să trăiască destul de larg 
din munca lor lilerară. Lamarline 
a cişilgal 250,000 lei cu „Istoria 
Girondinilor“, 40,000 cu „Grazziela”, 
Eugène Sue a încasat 160.000 dela 
„Journal des Dâbals* pentru „Mis- 
terele Parisului“ și 100,000 pentru 
„Jidovul rătăcilor*, Ľalzac a ciști» 
gəl cu romanele publicale în a 
nul 4810, 150,000 lei şi Viclor Hugo 
a acasat 400,000 lel peniru „Les 
Misérables" şi a muril de multe 
ori millonar. Totuşi reallialea pre- 
zintă şi alle aspecte: Slendhal a 
fost plătit peniru „Le rouge el le 
noir“ cu 1500 lei de librarul Le- 
vasseur şi loale operele lui nu l-au 
adus în douzeci de ani de muncă 
literară, deci! 5,700 lei. Noroc că 
avea ca să poală lrăi resursele lui 
personale, solda lui de militar sau 
ieala de consul. Théophile Oau- 
Her. palru anl înainte de a muri, 
la i568, cind avea cincizeci şi e 
de ani, a scris: „Ceiace mi-a lip- 
sii pentru a fi unul din cele palru 
mari nume ale secolului, a fost 
pinea de loale zilele. Azi, nu am 
decit irel ludovici la mine şi dacă 
mă îmbolnăvesc mai mult de şase 
siplămini, trebue să mă duc la os- 
piciu", Şi siluația lal Gaulier e a 
celor msi mulji din oamenii de ll- 
tere remarcabili, cu exceplia a 
zece, cel mull, Dacă nu au o a 
vere personală sau o allă profesie, 
ei nu parvin să trăiască decit prin- 
ir'o muncă de zisrisi conliauă şi 
precară, plătită uneori în deajuns, 
dar absorbind cea mel mere parle 
din forțele lor. Balzac scria în 
„Lusions perdues” : „Lenia execu: 
jie a operelor de geniu, presupune 
o avere considerabilă, venită de-a 
gala sau sublimul cinism al unei 
viei sărace”, lar Gérard de Ner- 
val scria lalălul său: „Oamenii de 
litere care ca Lamariine, Vigny, 
Delavigne sau Hugo au avat renie 
şi o vială osigurală, au ajuns des 
parte,căci nu au fos! siliți să-şi 
consume forja înir'o muncă, ca a- 
cea a romancierului sau a jurna» 


listului, muncă sterilă, deși sedu- 
căâioare prin lacililalea ei“. 


Dacă cercetăm, unul ciie unul, „ 


loale numele mari ale secolului 
trecul, vedem că prea pulini me 
tori au consimii! să nu lle decit 
oameni de lilere, înainte de a fi 
ajuns la glorie. Unli chiar, care 
nu aveau averi, 8u ocupal până la 
urmă o (unclle sau o cerieră, a 
cărul profit nu era inulil peniru a- 
siguratea viejii. Nodier, Sainte- 
Beuve, Feuiliei, Coppée, Leconte 
de Lisle, Heredia au fost biblio» 
tecari, Mérimée, inspecior de mo» 
numenle, Michelet, Quinel, Renan, 
Taine, Sorel, Malarmé, prolesori, 
Alphonse Deudet a fosi mult limp 
secrelar al ducelul de Morny, Zola 
luncjionar> la Hachette, Maupas- 
sani, Huysmans, Samain, Léon Di- 
erx au lăcul multă vreme parle 
dia administrajie. Numai acei oore 
au avul averea unui Flaubert, 
Goncour! sau Sully Prudhomme au 
refuza! să aibă o altă profesie. În 
ceia ce priveşie un Baudelaire, 
un Valiăs, un Verlaine sau Barbey 
d'Aureviliy, dureronsele lor bio- 
grafii dovedesc că literalura nu 
poale să hrănească în chip con! 
venabil un om. nprap toji scrii- 
toril au datori! unul alt izvor decit 
literalura cea mai mare parie, S 
venilului lor şi, numai in seco 
irecul, gloria a putut să Jiberane 
de orice consiringere, cileva genii 
sau ciliva favoriți ai desiinului. A- 
ceasta era situația în ajunul răz* 
boiului și acum, după slirșilul lui, 
auiorii care au simjul realității ar 
trebui să recunoască mal mult ca 
oricind, că deşi dreplul lor de a 
trăi diù profesie pe care o i 
cilă e legitim, pentru cel mai mulj 
a subsista numai din aceasta va 
fi încă multă vreme o Imposibili- 
tate, 
(Georges Orappe. Reruo de Pa- 
ris, Seplembre). 


E. Zoia şi A. Daudet 


Trebuesc înlălurate aprecierile 
curente ale luluror „istoriilor lile- 
ralurii [ranceze“ — cu privire la 
Zola. În adevăr ele afirmă că me- 
rilul lui Zola siă ina fi crelei, nu 
„romanul experimental", ci pe cel 


ku stai 


REVISTA 


L 


„social“ care nu reuşise toi H. de 
Balzac, dar lui ĵi reușește mull 
mai bine, „căci el avea predispo- 
zilia mal calmă şi mai echilibrată, 
ere) &sallal nici de molive poe- 
ice", 
Dar chiar de am răminea la for- 
mula curentă de roman experi- 
menisi”, de ce am acura pe Zola 
de preocupările saie filozofico- 
genealoglice ori moraliste? ŞI dece 
n'am aduce acelaşi învinulre tul 
Baizac ? In definitiv aceste preo- 
cupäri la Zola caşi la Balzac, sint 
mal mult de natură periferică, și 
sa aici lrebue să insiste crilica. 
Cind ẹ vorba de Zola, ceva mal 
mull: „aproape ar lrebui să-l lim 
recunoscători de oarece,- formu- 
ind cu marea-i simpliciiate acea 
conceplie despre romanul expe- 
rimenlal,— a lăsa! istoriei un docu- 
ment cil se poale de cuprinzălor 
de punctul pănă la care erau ame- 
iile capelele, in a doua jumălale 
al sec. 19-lea, lirite de-o pălima- 
să bejie şi ameleslă peniru fizio- 
logie, patologie, zoologie şi cele- 
lalie ştiinţe naturale”, 

Zola mal este acuzal de ingus- 
iime ṣi de limitare mintală, in cre- 

inja sa oarbă peniru aceste ştiins 
je. Nu susţinem conirarul, însă și 
Balzac are acelaşi defect, 

Dar cea mai severă impulare e 
aceia că Zola a căulal: să repre- 
zinte numai partea Josalcă a vie- 
jil - şi numai în astiel de repre- 
zenlări a reuşi Aprobăm şi pe 
aceasia, căci nu e greu a băga 
de seamă că-i lipsea şi pornirea 
naturală şi culiura necesară înțe- 
legerii formelor spirituale ale vie- 
lli; dar de ce ne-am inleresa atita 
de celace reprezintă, in loc de-a 
aprecia cum repreziniă ? (Nimeni 
nu poale nega puterea plastică cu 
care Zola inlăjişează diverse il- 
puri de oameni vuigari, de oameni 
de alaceri, mici lunclionari şi mai 
ales țărani şi vijioşi ; apoi ambien- 
lul lor, marile oraşe, elc,- făcînd 
cea mai vie și veridică descriere 
a vieții moderne). Aici pulem găsi 
meritele lui Zola: avea darul re- 
prezentării plastice, şliind să cear» 
Bă irăsăturile caracierisiice care 
determină lipul şi creind ambien- 
iul perlect adequul. Cera mai 
mult ; acesle reprezenlări se 


REVISTELOR 311 


= 


simte sufletul scriitorului, sincer 
şi serios îngrijorat de mizeria şi 
corunția umană. 

Falma lu! Zola, seliplloare între 
1875 - 93, e astăzi apusă, ŞI acesi 
apus era de prevăzul de oarece 
nu mai inleresează nici materia 
din romanele zoliane (concepția 
Polilică franceză din vremea se- 
cundului Imperiu) și nici ideolo.» 
gia care le insullejea (Ştiinlele 
nalurale şi problema eredității). 
Dar mal e o cauză de natură pur 
eslelică: Zola era foarte pujina 
poe! (alături de vibranta solicitu» 
dine morală nu ze vede senlimea- 
tul poetic şi fantezia). Zola rămine 
mai mare pedagog decit poel | 
In limitele merilelor principlal re. 
cunoscute, nu pulem primi formula 
de „amplitudire epică“ adopiată 
de mulți critici francezi cind e 
vorba de Zoia : epicitalea lui este 
bazală pe procedee oralorice. 


Cu mult mai binevolloare se a- 
rală critica istorică lață de A. 
Daudot, căruia Ii recunoaşiem o 
lire mai plăculă, mal sociabilă, şi 
o educajie mai fină şi mai bar- 
gheză decit a lui Zola. El este 
ossai meno vigoroso e serio de- 
cil primul şi în plus Daudet inire- 
buinja exact acelaşi procedeu ar- 
tistic coji Zola, şi in fond e 
tot atit de puțin poet câşi primul, 

Şi Daude! e un „moralist obser. 
Valor", observajia sa fiind adesea 
muterială și exirinsecă, iar per- 
sonagiile încarnarea unei idei mos 
raje care le lace cu iolul slalice. 
Narajia sa e mecanică și contem- 
Plalia poetică a materiei brule lip- 
seşie, Siilul său e iimpede și uşor, 
dar abundă în formule fixe şi in 
expediente narailve, 

(B. Croce. Critica, Fasc. IV). 


O poveste rominească 
despre Siegtriea 


~E „Gheorghe cel viieaz*, po- 
veslea publicală de Peire ispi- 
Aig în „Columna lut Troian”, in 
Aulorui se sileşte să facă do- 
vada, - după ce aminieçie că inyă- 
jotul rus Veselovski remarcase şi 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 


el oarecare asemănări înlre poves- 
tea rominească şi legenda des- 
pre Siegfried. „Gheorghe cel vl- 
ieaz” face parie din lipul de pos 
veşti, întilnii la mal mulle popoare; 
despre puiul ursului, are însă e- 
lemenie care nu se găsesc decil 
în legenda scandinavă despre Thi- 
drek şi în special În legenda des- 
pre Siegiried. In povesiea lui Is- 
pirescu, rezumală în scuri, impă- 
răleasa, răpită de hoji pe cind 
vrea să-şi boteze copilul la fin- 
inä, îşi lasă copilul în pădure 
unde este alăplal de o capră şi gă- 
sit apoi de un om cere-l crește. 
Murind ocroiitorul, copilul, traves- 
tit în blâni de vulpe Iniră în oraș 
ucenic la un fierar, unde uimeşie 
cu puterea lul. E irimes de stăpin 
impolrira unui monsiru în pă- 
dure, spre a-l plerde. Dar ei ucide 
monstrul și, la sfalul păsăralcii 
recunosciiloare, îşi scaldă lot iru- 
pul în singele monstrului (afară 
de o palmă de loc pe care cade 
ialimplălor o frunză) ceia ce-l fe- 
reşie de orice primejdie vilioare. 
intora la fierar, iși lăureşie arme 
neprețuile cu care va face alle 
vitejii. Se reintoarce la tronul pä- 
riatesc şi apoi își caulă şi elibe- 
trează mama. 

Rev. germ. o redă aprospe in- 
lreagă in lraducere. ln legenda 
nordică se mai găsesc o muljime 
de nmănunie care lradează legă» 
iura povestei romineşii cu ea. In 
«minadouă prințul își amenlaţă so. 
iia, dela care vreme indelungală 
nu dobindeșie copil. Şi Sigurd din 
legenda nordică esie ascuns de 
mama lui in pădure, și pe lingă 
vileazul Gheorghe se alălură un 
ucenic. 

Şi aicl şi dincolo se doboară 
mai mulți copaci ai pădurii, se a- 
prinde un foc. Se ucide monsirul 
atras de vilrâlae, | se iae capul şi 
fi duce acasă. ŞI in legenda nor- 
dică viteazul se spală cu singele 
moansirului, și-i rămine o pată vul- 
nerabilă (nu cauzală de o lrunză 
ci tindcă nu-l poale ajunge mina 
la spale) Alilea amânunie izbi- 
ioare, pe lingă o jesălură la lel. 

O imlimplore nu poste să pro- 
ducă asemenea asemânare, Să || 
ajuns legenda scandinavă la Ko- 
mini inir'o lraducere germenă ? 


Aceaslă legendă să se îl amesle» 
cal apol cu poreslea despre puiul 
ursului ? Nu. Inire legenda scan» 
dinară şi povestea rominească sint 
unele deosebiri. Aceste deose- 
biri mu sinl însă între „Gheorghe 
cel vileaz* şi legenda despre Sieg- 
frid din „Niebelungenlied*. Locul 
vulnerabil şi aici și diacolo e cau- 
zał de lruază şi alci şi dincolo vi- 
leazul se scaldă în singele mor- 
sirului răpus și nu se unge nu- 
mal.. 

Dər mai e un amănunt: Oheor- 
ghe isi boleazä Palmul sabia fā- 
cută de el. La Sieglrid ea se chia» 
mă Balmung. Inlluenala e deci ne- 
îndoelulcă. Dar pe ce cale ? Să se 
fi făcul in limpu! nostru, pe calea 
cărți! ? AVunci trebuia să sirăbală 
înireg „Niebelungenlied“-ul. 

E loarie probabil că legenda 
veche germană despre Siegirid, — 
singură legenda, —a ajuns în Va- 
lahia pe cale orală şi anume, a- 
cceusia nu s'a pulut face decit prin 
Saşi, dela care, în veacurile 12-— 
14, au pulul-o primi Kominii. 

(Friederich Panzer. Beitr. zur 
CGeschicte d. deuisc en Sprache u. 
Literalur, Vol. Ii, 1924). 


Armance 


Acest înlălu roman al lul Stendhal! 
(și în 1827, cind îl scrie, el are 44 
de ani, iar „Armance“ esle a șup- 
lea a sa lucrare) a fos! mai pajia 
prejuil deci! i e iouge e! le Noir şi 
La Chortrause. „Nu dotedea nici o 
invenție“, zice Sainie-Beure, „și 
niciun geniu uceasiă scriere enig» 
matică prin fond". Căci Oclare, 
eroul romanului, ar Íl greu de in- 
jeles, dacă n'am avea la indemină 
o scrisoare a aulorului câtră Mé- 
rimée şi o nolijă înir'un exemplar 
interioital de insuşi Stendhal, din 
care se vede că Ociave e impo- 
tent. 

Dintre loji omorezajil lui Sten- 
dhal, acesta este insă cel mai ter- 
veni. Asemenea disocialie para- 
doxală între suile! şi simluri aulo- 
rul o cunoaşte totuşi din experienja 
se (vezi cap. XVII din „Armaace”). 

Dar oricii de clar pare acum 
romanul, le lasă oarecum ne- 
selislăcul. În Împrejurarea aceas- 
ta importanlă, Uciate şorăe şi le 


REVISTA REVISTELOR 313 


sileşie să le întrebi ce-ar fi zis 
Armance, dacă | s'ar îl deslăinuli... 
În feja insaficieații lui, ce-ar fi 
deveni! amorul ei ? Scrisoarea că- 


tră Mérimée aruncă o lumină şi 


asupra aceslul punci şi le lasă să 
intrevezi solujiunea salvaloare, 
Deşi scabroasă, intimplarea de- 
vine prin ea inleresanlă și dă drep- 
tale cugelării lui Tolstoi că ira- 
gedia, care l-a lulbural mai mult 
e om, a fosi și va fi deapururi 
agedia alcoraului.. 
(André Gide, Nouvelle Revue 
Francaise, No. 95). 


impresii din Berlin 


Dacă în primele zile ce au ur- 
ma! armistițiului s'a pulul crede 
că ldelie parliculariste, care au 
iesi mult limp în Germania o lra-. 
diție, vor deveni iarăşi pulernice, 
ve conslală azi dimpolrivă, că ideia 
unității se-alirmă din nou. Numă: 
rul partizanilor ideilor separalisie 
e minim, căci prepagaate abilă 
îăcută de Prusieali din Berlin, 
pentru a forlifica în dilerilele părți 
ale Germaniei senlimenlul solide- 
ritājii najionale, a fost incoronală 
de succes.. Acesi rezullal a fost 
obținul prin ajijarea urii împolrisa 
sirăinului şi mai ales a Lranjel. 
„Francejii, spun Prusienii, sint 
cauzi mizeriei noastre actuale. Nu- 
mai prin unirea strinsă a luluror 
Germanllor vom parveni să desliin- 
jäm tratamenalul abominabil care 
ne-a fost impus. Să evilăm dar, 
lol ceiage ne-ar palea dezuni”. 

la celace priveşte chestia res- 
ponsabililății, cei mal mulţi Oer- 
mani cred că poporul lor na e 
responsabil de războlu, nici de ur- 
mările lui. „Diplomujii noştri au 
făcul poate greşeli, nol siulem ino- 
ceaji”. Imensa majoritate a Oer- 
manilor e azi convinsă că războ- 
iul a lost „un războiu de apăra: 
re“. Poporul german nefiind vi- 
noval, e o mousiruozilale să vor- 
bim de pedeapsă. ŞI deaceia ira- 
talul dela Versailles, bazat pe 
ideia culpabiliiății Germanici, nu 
poate fi respeciar. Nu avem nimic 
de regretat, a deciarai juristul Ul- 
rich Siulz. Dacă noporul german 
acceplă să plălească, el o face ca 
jucălorul car, făcind greşeli, a 


pierdul partida. El speră însă să 
cişlige pe cea următoare şi e de: 
cis să încerce Iarăşi șansa. Un 
nou războlu e Ineviiabil, o afirmat 
Stutz, lar un muncilor pacifist în- 
treba! asupra aceslei chestii a 
spus: „All voli să umiliți Germa- 
nla, ea nu va pulea să rămină în 
slarea de umilire la care aji im- 
pus-o“. Sancliunile sînt unanim 
considerale ca inconcillabile cu 
accepiarea ullimalului dela Lon- 
dra. Germanii sint revoltați impo- 
irive dispozițiilor care îngreulază 
relațiile lor economice cu regiu- 
nlie ocupale și acuză pe Franceji 
de a voi, ipolriva lralațului de 
Versailles, să slărime unitatea po- 
lilică și cea economică a Germa- 
niei, impledecînd în chip need- 
misibil resinurarea |ării. 

Totuşi nu loji Germanii judecă 
la fel. Mulţi recunosc că ei tre- 
bue şă repare răul pe care l-au 
făcut. Asilel guvernul aciual, re» 
cunoaște că Germania are ce] pu- 
lin o parte din resnonsabilitale, 
el înțelege motivele nelinişiei Fran- 
jei şi, rezislind partidelor reacţio- 
nare, incearcă să dea oarecare 
salislaciii, Părerile lui Waliher 
Raihensu, personalilalea cea mal 
marcant a guvernului, sini în pri- 
vinja aceaslia de un interes deo% 
sebit „Rāzbolul, a declarat el, a 
lăsal o rană care trebue cicalri- 
zală: regiunile devasiale. Cii limp 
ele nu vor li aduse in siarena de 
odinioară, orice injelegere dure- 
bilă cu Franja va fi imposibilă. Eu 
vreau să lucrez în aceast: pri- 
vință din toale forțele mele şi 
Franja ar trebui să studieze, îm- 
preună cu Germania, ceiace e de 
tăcut. Socielăţi de întreprindere 
comune ar pulea li fundale şi Ger- 
mania ar putea oferi presiajii in 
natură. P oblema reparajiunilor nu 
e în reslilale problema reconstrui- 
rii lumii, problemă imeasă care 
nu poale [i rezolvilă decit admi- 
|indu-se ideia unei solidarități in 
ee eelea a şi inlelegindu-se că res- 
urarea unei järi e im A 
dacă reslabilirea altor A e 
sšiiuajie economică satisfăcătoare 
nu se produce deasemeni ? Voijl 
ca Germania să plătească loale 
sumele necesare relacerii conti- 
meniului, dar ea nu are nici aur, 


10 


314 


nicl malerii prime; ea nu poale 
plăti decit în muacă, trebue să 
admitem fdela unei solidarilăți in- 
lernajionale, dacă volji ca Germa- 
nia să-şi poală achila datoria”. 

i ar ceimai mulți Germani cred 
că aceste considerații generale şi 
filozofice sinl primejdioase. Soli- 
darilalea economică, spre care 
Ralhenau vrea să orlenteze spiri- 
iele, e, după economiși!, irealiza- 
bilă, căci ca e înlr'o prea mare 
apozijie cu regimul de economie 
capilalisiă, care domină epoca 
noasiră”. 

În celace priveşti: democraliza: 
rea Qermaniei, se poale spune că 
regimul de aparență republicană 
pe care ea și l-a impus în Noem- 
brie 1918, nu enluziasmează ni- 
meni, El nu a fosi corolarul unel 
dorinji sincere de liberiale şi nu 
poale ÍI prezental nic! ca o deș- 
ieptare a conştiiniii, nici ca fruc- 
tul unei dorinți profunde de a se 
debarasa de un regim judecat dë- 
plorabil. Republica germană are 
cì origină foamea, descurajarea, 
decepliile ; ca e departe de ali 
rezullalul unei munci fecunde a 
spiritelor doritoare de reînoire. 

er vanal nu are sim} politic şi, 
după părerea cuncelarulul Wirth, 
unul din cei ce speră în democra- 
tizarea Germaniei, e neroe cel 
puțin de o generație ca el să-l 
poată ciștiga. 

In celace prireșle situajia finan- 
ciară a Oermaulei, dacă cancela- 
rul speră că ea va putea prinlr'o 
muncă intensivă să facă isj an- 
gajamenielor luale, alţi! rămîn 
sceptici. „Plala unei anuilăți fixe 
de două miliarde de măre! în aur, 
spun eceșlie, e imposibilă. Acei 
care speră că veloarea exporlulul 
german va deveni de patru ori mai 
sare, se înșală. Micşorarea ave- 
rilor private, care va urma impo- 
zilelor ce lrebue plălile, nu va 
permili o nsemenea creșiere a 
comerțului exterior german. Apoi 
industria germană e mai eles o 
industrie de lranslormare, cère 
are nevoe de malerii prime ce 
nu-s produse în jer. Dar cumpă- 
rarea acesior malerii prime cu 
schimbul nostru deprecial, repre- 
zini o formidabilă cheltuială, Ad- 


VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


mițind chiar că în 1925, ex | 
erman se va ridica lè 25 miliarde 
fa aur (cifra dată de Loucheur), 
trebue să finem samă că 60 san 
70 din aceste «xporiajii vor fi con- 
sacrale cumpărării materiilor prime 
FA alimentelor de care avem nevroe. 

Hicultățile în fala cărora ne-a 
pus accepiarea ullimalului stat in- 
solubile“. 

Totuşi activitatea economică a 
Oermaalei e considerabilă. Dacă 
micile indusirii sînt jenale şi unele 
au dal faliment, industriile mari 
sin! mai toale prospere și sufăr 
desigur mai puţin decit cele fran- 
ceze de criza care se simte pre- 
tulindeni în lume. Miscarea lor de 
concenirare le-a permis să ajungă 
Ja o putere de acliune exirsordl- 
nar. Trustul electrominier, creat 
de Siinnes, dispune de un capital 
ce trece de două miliarde. El pro- 
duce cărbune şi fler, lonlă şi olel, 
locomotive, naulomobile, vapoare. 
Consorjlul distribue acţionarilor 
dividende frumoase, care se ri- 
dică la 20, 30, 40 la sută. Dacă 
unii ca Oerlach se ridică impotri- 
va prolitorilor de războlu, mulji 
admiră pe marii poleniali ei Indus- 
triei care, împreună cu-marii finan- 
clari, prin concepțiile lor, pregă- 
tesc Germanie! - pe terenul indus- 
irial—o „superioritate analoagă a- 
celeis pe care a avut-o inainte de 
1914, pe terenul militar. Vorbind 
despre Siinnes, despre imaginația 
constructivă şi talentul lul de or- 
gauizalor, „Vorwärts" îl numește 
un vrăjitor, Ela șiiul să dea“o 
nolă pangermanistă celor o sulă 
de gazele sle sale şi să acupareze 
principalele uzine austriace, Unli 
speră că el va face influenla ger- 
mană preponderentă in Europa 
centrală şi, grajle conceslunilor 
considerabile pe care le-a oblinul 
în Rusia, Germania va slăpini în- 
tr'o zi plaja rusască. 

Sitanjia fabricilor de mașini, de 
biciclete, de material rulani e pros- 
peră. Comandeie primile din |ă- 
rile scandinave şi din America de 
sud, stat importante. Dacă indus- 
tria linei lincezeşie, situuțla |ăsă- 
toriilor de bumbac e saiisfăcăloa- 
re. Indasiria chimică sutere, fliad- 
că Angila supune unul conirol ri- 


REVISTA REVISTELOR 


315 


guros materiile coloranle, refuzind 
intrarea culorilor care pol fi fa- 
bricate în interiorul țării. 

In celace privește alitudin'a Ger- 
maniel față de Anglia, opinia pù- 
blică e împărțilă. Dacă unele spl- 
rite, cum e Ralhenau, o consideră 
ca adevrărala responzabilă a răz- 
bolului și ca dușmanul cel mai 
primejdios peniru viilor, susținînd 
că o înțelegere înire Germania şi 
Franja mpolriva Angliei va devenl- 
înir'o zi o necesitale, alții sînt cu- 
prinşi de o ndevărală anglomanle. 
Dezacordul dinire Anglia şi Franța 
în chestia Ruhr sau în acea a Si- 
leziei de sus, e relevat cu salis- 
faciie. Dar ceince Germanii caută 
să împledice prin toate mijloacele, 
e reînvierea Poloniei. „Polonia-nu 
e viabilă, Polonejii sint înapoiaji 
și incapabili de a constitui un stel, 
ei nu se vor civiliza încă multă 
vreme“, - îală părerea cea mai rs- 
pindită, 

În celace priveşte senlimenlul 
pealru fosta monarhie, mulţi con- 
servă simpalie peniru suveranul 
căzut şi recunoştinţă pentru Ho- 
henzolierni. Totuşi Wilhelm al 
il-lea nu are multe șanse să re. 
vină. Fuga lui în Olanda a fost 
rușinoasă şi kronprințul nu e iu- 
bit Dar dacă din vre-una din di- 
nasilile căzule ar apărea un om 
de valoare, e probabil că el ar 
pulea reslaura imperiul; terenul e 
preparat, Oermonia caulă ua om. 
arisse spunea cu drepi cuvint că 
German] are senlimenlul ierarhic. 
Se observă că disciplina care slă- 
bise in primele luni care au urmat 
războiului, a reapărul. Qermanul 
e obişnuii în loale clasele socie- 
țății să primească de sus impul- 
siile de care are nevoe. E! caulă 
dia instinct pe cei care reprezintă 
auloritalea şi e plin de respect 
peniru cei leri.  Deaceia admiră 
azi pe căpitanii lui de indusirie, 
care il apar ca cei mai capabili 
in dezorienlarea acluală să ajule 
Germania să se urce iarăşi in şea 
şi să-şi regăsească siluația pier- 
duiă. 

(Georges Blondel. Revue des 

x mondes, Seplembre). 


De irei ani de zile, de cînd s'a 
înfăpiuit Rominla mare, preocupa- 
frea de căpelenie a noului sial 
esle unilicarea. Celace însamnă, 
că, în locul dreptului şi aşezămin- 
telor azi în vigaare pe sama dife- 
ritelor provincii, să domnească a- 
celași regim de sial cu aceleaşi 
instilujluni pe întregul leriloriu, 
Prin aceasta se urmăreşie, în rin- 
dul întălu, consolidarea națională. 
La unificarea principalelor insti- 
tujii de stal—legiferare, guverna: 
re, lastanja Juridică cea mai inel- 
lă—e drept că nu se poale re- 
nunja, „afară de cazul cind am 
vrea să inlemeem alcălvire de 
siat federalivă“ Problema unilică- 
rii este mal grea cind e vorbe de 
un sia! nou cu lradijii deosebile 
şi cu minorilă|i. Unilormitatea Ins- 


' Hitațiilor -in primul rînd a celor 


adminisiralive — este un inslrumeal 
de samă pentru înfăptuirea şi in- 
lărirea unilicării Deşi nici con- 
lrarul n'o exclude (Prusia, Aus- 
tria). Unilalea administrativă esie 
de dorit, dar nu în cel dinlăiu loc. 
Administrația nu irebue să fle de 
aceiaşi struciură și procedare in 
loată înlinderea țări, ci, lingă 
alențiunea, prezența și culanța el, 
să corespundă şi nevoilor locale 
După experiența făculă, mai cu 
samă pe unele lerenuri, idela unl- 
ficării na fos! de natură să Inspire 
îneredere în lerliorille alipite. Căci 
experiența aceasta n'a conslal în 
introducerea unor rindueli nouă, 
care puleau la nevoe să cores- 
pundă cerințelor unora, ci în in- 
lroducerea rinduclilor în vigoare 
in vechiul regal. ŞI aceasta s'a 
dovedit cu nepulință—și unificarea 
pregăiilă în dileri!e ramuri ale ad- 
minisirajiei a lrebull să se o-reas. 
că tocmai la întăplulre și să se 
rămină lot la ușezăminiele şi ria- 
dueliie locale, care corespund ne- 
cesilălilor locale. j 
Pe lingă cele aminiile, maghia- 
rimea mai poale cere cu ca să fie 
luată în consideraliune după nu: 
mărul și după valoarea él morală 
și materială in noua alcătuire po- 


316 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Htică : ca aceasia să nu fie o rîn- 
dulală alcălwilă lără participarea 
ei, Mal poate cere pe lingă toate 
acestea ca polilica noului siat să-i 
respecte dreplurile najlonale de 
mimorilale şi să cuprindă garan- 
ile cuvenlie pentru respectarea 
or efectivă. Chiar şi unele ziare 
romineşii au recunoscul superlo- 
ritatea administraţiei maghiare față 
de a vechiului regal. Ei se dato- 
reste de pildă propăşirea cullu- 
rală şi economică a orașelor din 
Ardeal ; a fost sirăină de corup- 
Ilune și păriinire și a asigura! 
domnia legalității. 

Cea dinlăiu grijă a guvernului in 
noul sia! a fost suprimarea aulo- 
nomiel administrative; a inlocuit 
funcționarii, vechi cu funcjionari 
noi care însă m'au pulul să co- 
respundă aşteplărilor. Acum el 
vine cu un proect de reformă ad- 
minisiralivă, cu un proect de uni- 
ficare, pe care în primul rind nu-l 
pol primi minorilățile și in spe- 
cial maghiarii. Deşi în motivarea 
lui se arată ca principlu câălăuzi- 
tor desceniralizarea și aulonomia, 
în proeci se cuprinde numai cen- 
lralizare, care dă guvernului din 
Bucureşti pulinja să aibă slăpini- 
rea intregului domeniu adminis» 
irativ. ŞI aceasta după modelul le- 
giuirilor franceze, care — izvorile 
din groaza de descentralizare au 
făcul din Franja statul cel mai 
ceniralist, în care tolul esie pre- 
feclul guvernului. Francejii, insă, 
spuneau cel puțin sincer ce vreau. 
Interesele obşteşti sini reprezen- 
tate la comună in noul proect prin- 
ir'an consiliu, care variază intre 
9 şi 30 membri şi care adesea e 
copleșit de prerogalivele prima- 
rului. Cînd nu-i plac lui, guvernul 

fe să îndepărteze pe unii şeli 
administralivi, la avizul senetului. 
Dialre cei 5 membri dia comitetul 
judejean, aleşi pe cite irei ani, 
doi sint numiţi de guvern. În mina 
lor - întreaga adminisirare, numi- 
rea aproape a luluror lunciionari- 
lor şi finanțele judejuiul — iar ad: 
minisiralorul județean, un vice- 
rege. Peniru noul proect nu mai 
există municipiile cu gospodăria 


or. 
Unagurimea din Ardeal nu este 
reprezenială în Parlament ca să-şi 


poată ridica cuvintul împolrira u- 
nei asemenea unilicări; dar ca 
trebue să se folosească și de alle 
mijloace, ca să alragă atenția pu- 
blică spre lipsurile mari ale pro- 
ectului, păgubltoare propăşirii saie 
casi statului însuși. 

Convenția minorităților impune 
Rominie! îndatoriri precise fată 
de minorilăi, îndatoriri pe care 
ea irebue să le inarilculeze şi în 
legea ei lundamenială. Tralalele 
internaționale nu sin! sulicienie; 
minoritățile se po! sprijini numai 
pe legile statului. Dar inseşi dis- 
pozițiile legii fundamentale, adică 
ale Constilujlei, nu valorează ni- 
mic, dacă principiile generale ex- 

rimate acolo, nu sin! lrăduse prin 
egi administrative în reniilatea 
vieții de loale zilele. lar peniru 
aceasla este necesară adminialra- 
rea aulonomă, in care, priacipa- 
lele organe de execulle fiind a- 
lese de cetățeni, guvernul nu poale 
face nişie unelie din organele sub- 
alierne, lar celăjenii dobindesc 
garaajii legale de reparalie prin 
justiție în cazul încălcărilor, 

Maghiarimea trebue să-si ridice 
cuvintul de protestare impolrira 
unei ualficări administralive, care 
o păgubeşie, liind o scădere fală 
de trecul, şi-i valămă inleresele ei 
de națiune minorilară. O lege 
nouă măcar să păsireze, dacă nu 
poale să depăşească hotarele e- 
linse pe terenul autonomiei în ad- 
minisirație. Luind poziție, maghia- 
rimea siujeşie şi Inleresul său și 
interesul stalului și interesul de- 
mocrajiei, impolriva căreia lnlol- 
deauna un regim jine să se forti- 
lice prin asemenea legiulri. 
aia Arihur. Păsztoriiiz, No. 
29). 


Alcoolul In Statele-Unite 


Sialele-Ualie care produc mari 
cantități de alcool din grine (gin, 
whisky) şi din melase (rum), erau 
mari consumaloare de asemenea 
băuluri. Gama alcoolismului ame- 
rican era lourle bogală : cokiails, 
sherry-coblers şi lol solul de short 
and long drinks. ( 

După Statistical Albsiroct din 
W ashingion, Siatele-lnile veneau, 
in 1910, în al S-lea ricd pentru š 


producția alcoolului (după Germa- 
nie ṣi Rusia) şi în al 3-Jea rind 
peniru consumajie. Poporul ame- 
rican a risipit opt miliarde franci 
în 1910 peniru snirloase, fajă de 
cinci miliarde în 1900. Aceasis in- 
seamnă că cheliulala peniru al- 
a crescul cu 46 la sulă în 
zece ani, cu loale luxele şi vămile 
puse asupra oricărei băuluri spir- 
toase. Era o stare îngrijiloare. 
Incă dela mijlocul seco ului ire- 
cul Încep să se formeze grupări 
care luplă împotriva al oolismului. 
Una din acestea, American anti- 
Saloon League, preconiză o Locale 
“pion, adică liberinalea peniru co: 
mune de o interzice alcoolul pe 
teritoriul lor. Statele sau împărțit 
în prohibijionisie, numite de ame- 
ricani dr» (uscale), spre deosebire 
de cele aşa zise wif (umede), care 
erau parlizanele liberiălii comer» 
tului cu spirloase. Din 5i stale 
ale Uniunii, 9 aveau prohibiţie ab- 
solulă, 50 iaculiativă cu regimul 
jocal- Option ; 1i rămăseseră 
ua regim de liberlale absoluiă. ln 
realitate populalia se impărțea a- 
proape exacti jumălale 
mul usca! şi cealalală Jumătate 
peniru regimul umed. De o parte şi 
de alia era o mare dușmănie, ceiace 
lăcu pe un ziaris!i să spună acum 
zece ani În urmă: 
biulurilor în America esle aproape 
toi așa de serioasă astăzi cum a 
fost acea a negrilor, acum cinci- 
zeci de ani”, . 
In 1919 Camerele americane prin 
Voislead- Ac! (amendamentul XVIII 
la constituție) au interzis în Sia- 
tele Uniunii orice băulură conți- 
mind mal mult de 2.5 la sută al- 
cool. Nici vinul, nici cidrul, nici 
băuluri calilicale adesea 
prinir'un ingenios eufemism ca Ai- 
gienice, n'au găsii mila in foja mä- 
jorilāții „bstinenților totali ameri- 
cani (lealolalers). În America nu-ţi 
este îngădult acum să bei decit 
apă rece, laple, cafea, ceai, sim- 
plu sau aromat cu lămîie, grena- 
dină elc. Volstead-Act a trecut to- 
tuşi fără opozijle cu 100 voturi 
Ullima campanie 
prezidenjlală a fosi dusă in mare 
parte asupra chestiunii prohibijiei. 
Cei dol anlagonaişii principali, — 
Cox democratul care u fost supre- 


bereu. 


conira din 387. 


REVISTA REVISTELOR 317 


numi! Cox-Cocktail, sau democra. 
tol gărăfii galbene, cași republi- 
canul Harding, probibiționisi cu- 
noscul, s'au abținut cu prudență 
de a se pronunța prea ralegoric. 
Dar partizanii lor n'a! pinul ace- 
iaşi rezervë. ). Bryan, leader-ul 
democralilor exlremișii, a combă- 
tul cu înflăcă-are „geniul răului” 
cerind să lie apărată „America 
marilor strămoşi, păminlul ales al 
Pilgrima Falher, contra raştail 
morialei licori“. 

Femeile sînt în masă peniru res 
gimul prohibitiv lără restricjie şi, 
al XIX amendament la Constilujie 
recunosciadu-le dreptul de vol, ele 
reprezeniau la alegere aproape 
26.000.000 roiuri. 

De fapl, opinia publică e împăr- 
țită şi acum în două părți aproape 
egale. Marii industriaș! sint toji 
conira alcoolului. Andrew Carne- 
gie, regele oțelului, spunea că: 
„lucrălorii abslinenţi preluesc cu 
10 la sută mai mult decii ne-absil- 
nenjii“. În unele ateliere se vede 
alișală placarda sugestivă: „Cel 
din urmă lucrător angajat - cel din- 
lălu congedial —esle bejivul”, 

Consecintele regimului prohibi- 
liv au incepul să se simtă. Mai în. 
tiu fiscul, are un delicii de cel 
pujina 225 mil. dol'rl pe an. Apoi 
s'au ivil numeroase prilejuri pen- 
iru fraudă - sint ma! mult de 13000 
distilerii clandestine. Băuiorii de 
alcool, l-au înlocui! cu apa de co- 
lonla, elerul, alcoolul metilic sau 
cu alle droguri cum este cocaina, 
morfina, elc. Unele farmacii s'au 
iransiormal in adevărale larverne, 
şi sticla de whisky se vinde acolo 
in mod obişnuli cu 100 dollari., Ua 
mare număr de Americani bogaji 
şi-au îndesit călălorille în Havana 
şi insulele Bermude, insule feri- 
cile, unde legile nu șliu de regi- 
mul usca!; aceasia se cheamă a- 
colo „a lua drumul” cocktall-ului. 

Pentru a siirşi, o anecdotă; ea 
este anterioară legii de probibilie, 
dar cu toale şaceslea, foarte de 
actualitate; „Am sosil, povesteşte 
Mark Twain, la Silverlown (inir'un 
district uscat) si am cerul o juică. 
— Vinzarea alcoolului e oprilă, îmi 
răspunde băcanul, numai farmacis- 
tul are, dar el nwo să vă dee de- 
cît dacă ajl fosi mușcat de șarpe. 


318 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


= SI unde se găsesc şerpi ?— Aici, 
alături. Mulţumesc. M'am dus nu- 
maldeci!, coniinuă ilusirul humo- 
rist. Numai că a lrebuil să aştept 
un ceas pănă să fiu mușcal“.. 
“În rezumal, în fara care își zice 
şi se crede cea mai liberă de pe 
pămini, lumea rămine sceplică a- 
supra viitorului unel legi cu ade- 
vira! prea arbitrară şi a cărel a- 
plicare este foarte grea. 

{Louis Jacquet. Revue de France 
No. i 


Basarabia şi Rusia 


Marea publicație rusească cea: 
pare la Paris, - avind între lozincile 
ei şi „recouslrulrea Rusiei liberepe 
bazele proclamale de revoluția din 
Marile, 4917", se Inleresează, fi- 
reşie, și de acele terilorii, care 
au fost, prin revoluția deslipile de 
Rusia, Subt formă de scrisoare, 
publică conslalările unul lntelec- 
tual rus trăitor în Basarabia —des- 
pre aceaslă provincie... 

Chestia refacerii Rusiei în gro» 
nilele ce corespund dezroltării ei 
economice fireşti şi situației ei in- 
ternejionale atirnă, spune aalorul, 
de laclori care se aling de obi- 
celu mal putin în discujiile des- 
pre viitorul ei. Factorul holărilor 
e mal cu seamă - vremea... Ea in- 
riureşie, ca roade lolui—și dacă 
nici oameni cu cultură nu pot să-i 
rezisie ei pănă fn cele din urmă, 
apol cu ali! mal puțin masele. Ele, 
ajunse subt o slăpinire nouă, re- 
iau adouazi, în nolle condiții po- 
llice, acelaşi muncă din ajun... 
Siagură „Inteligența“ (inleleclan- 
lii) rămine neimpăcată cu noii slă- 
pinilori şi şansele revenirii unor 
anumile leritorii la Rasla pe ca 
se pa intemeia îndeosebi. Dar ea 
însăşi trebue să se întemeieze, la 
adică, lof pe mase, ler asupra a+ 
cesiora lucrează influenja falală 
a vremii. Chiar şi drumurile şi 
legălurile economice se pol schim- 
ba, -acă nu se malpol urma cele 
vechi — cil de iireșii ar fi ele. 

a Îl Basarabia a Romialei „pen: 
iru loldeauna“, cum le place Ro- 
minilor să spună? Aceasia a- 
lirnă de celace are să lie noua 
Rusie, Inloarcerea Basarabiei la 
Rusia se poale face pe cale di- 

lomatlică, aşa cum s'a făcut des- 
ipirea ei şi factorii care l-au 
lual-o, pot să l-o inapocze, să im- 
pună elecliv Rominlei relroceda- 
reü, Dar se poale face și prin 
voința populației, care este încă 
mal de preferit. Dar în sînul po- 


pulației din Basardbla, Rusia pler 
de terenul din zi În zi lo! mai mall 
In politica lui de romanizare, gu- 
vernul a găsit un teren prielnic în 
incullura maseior din Basarabis, 
care, prin politica rusilicaloare şi 
anlizemilă a guvernelor ruseşti, 
fuseseră |inule deparie de şcoala 
rusească. Așa că moldoranul nu 
înțelegea nimic și nu se putea face 
înțeles ; lar în lirguşoare evreul 
însuşi vorbea greu ruseste, dar se 
înțelegea foarie uşor cu moldove- 
“ali. Alci au găsi! „asurpalorii ro. 
mini” leren gala. „Au venil în- 
I'un mediu care-i înțelegea și pe 
caret înțelegenu.* Vorbenn ori 
„strigau“ într'o limbă înțe easă. ŞI 
într'o bună zi, toată inteligente 
țusă care a reluzal să siee în ser. 
viciul noului stăpin, s'a văzul anal- 
fubelă și acest annilabelism o în. 
depărta încă şi mai muli de ma- 
să. Aceasta din urmă, Însă, anal- 
fabeiă şi ea in ceiace priveste 
scrisul, îşi vedea graiul ei vorbit 
de siăpinilori și ocrotil, 

Mai serioasă În romanizare s'a 
dovedi! politica generală a romi: 
nilor. Au ocrotit orice cultură a- 
fară de cea rusească. Eşea aşa cu 
şi cînd Rominia eliberase aceste 
minorități din brațele lartsmului. 
lar „masele bucuroase s'au folosit 
de aceste daruri ale danailor.* 
Chior şi limba rusă ou folosit-o ca 
unesilă pentru romanizare publi- 
cind ziare în rusește, în care zla- 
rişti și literați ruși refugiați din 
Sovdepia, lăudan pe noul atäpin. 
In genere toji refugiații din Ru- 
sia bolşevică fac indirect, cu voe 
ori lără voe, o mure propagandă 
pealru Rominia și o rea propa- 
gandă peniru Rusia, pe care chiar 
şi el, dar mai cu seamă populalia 
din Basarabia o conlundă ca Ru- 
sla.» ȘI trebue recunoscul că ad- 
misistrația rominească se pricepe 
să lacă o ospilalleră primire luiu- 
ror refugiaților de peste Nisiru, 

In limpul acesta inteligența rusă, 
eșilă din curs, siä în pasivilate, 
Înzuzi boicotul ei a încelai. Ca 
forță publică reală, ea in Basa- 
robia nu mal există. Ar mai avea 
regimul rominesc un dusman în 
foșiii mari proprietari ruși. Dar o- 
poziția lor-—alila cilă este-ere 
un caracter agrar. 

„Eliberarea Basarablei, deci, și 
realipirea el la Rusla prin voinja 
populajiei atirnă de acela: cilă 
vreme se mal bălicește Rusia în 
mocirla comunism ulul...“ i 

(E. Solov. Sopremenniia Za- 
piski). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Marcelle Tinayre, los lam- 
pes volles, Calmann Lévy, Paris, 
1921, 490 fr. 

„Sint sufiele, asemeni unor lămpi 
de aur, minunat de clare şi siră- 
luclioare, Asupra lor s'a aruncat 
însă un lriplu voal. Lumina arde, 
dar se va stinge lără ca să Íl ri- 
dica! cineva voalul“. Auloarea ne 
face să vedem strălucirea unor 
asilel de sufleie, dovedind pentra 
ele comprehenziune şi milă, şi şliiud 
să lrezească sentimentul medrep» 
lății soartei şi absurdilăţii desiinu- 
lul. Din nuvele ca Valeniine sau 
Laurence se degajeară o emolie 
intensă ; in ele sintem mal aproape 
de adevăr deci! în romanele cu sal- 
valori sosiji lavreme, cu hazarduri 
lericiie, P arit conceo pe A et 
spre epliloguri pline de optimizm. 

Jean Chuzevilie, Anthologie 
des potes diakens contemporains, 
Keo —1920), Bibliothèque universelie 

aris, 1521. 

În acrastă crestomaţie se găsesc 
modele dia poezia italiană de azi. 
Chuzeviite a inşirat citeva bucăţi de 
D'Annunzio, De Bosis, Carducci, Pas- 
coli şi Verga, låsindusți in felul acesta 
putinta de a aprecia tendința de pri- 
menire, ce se manifestă im litera» 
tura Italiei dela sfirṣitul secolului 
XIX-lea. Lipseşte insă o Introducere 
bine întocmită, precum şi indicaţiile 
bibliografice. De traducerea în sine 
se vorbeşte in general bine. Anto- 
logia lui Chuzevulle este făcută după 
planul: publicaţiei lul Papini și Pan- 
crazi, Poeti d'oggi. 

Biaise Cendrars, Anihologie 
see La Sirene, aria, 1921, 2) fr. 

iteratura alricană e  infâppată 
Europenilor pentru intăia oară, In ea 
se vede o imaginaţie sumară, o invenţie 
săracii firă concizia producţillar po- 
palare chineze, kbraice şi greceşti. 
Compoziția e defectoasă, incoherentă, 
repetițiile sint numeroase. Misticis- 
mul, intuiţia nemâr ginitalul — lipseşte, 
Negrul apare impulsiv, avid de a 
distruge ; are Insa bun simț şi O ex- 
periență adunată in proverbe intere- 
sapte : „omul sincer să-şi cumpere 
şi un cal, ca să aibă cu ce fugi, cind 
va spune adevărul“; „moariea stă 
ascunsă in cutele hainei noastre“ ; 
„războiul este ca o vacă, pe care o 


mulgi în mijlocul mărăcinilor*, Deşi 
de origine îndepărtată, literatura 
Negrului prezintă totuşi caractere 
moderne ; vorbeşte de tutun, briciu, 
pușcă. Nicăiri nu-i vorba insă de 
Albi, de so!daţi ori de popoare străine, 
Hans Adler, 4//entheater, Ver- 
gE: P. Ta!, Wien, 1421. 
olumaşul acesta de versuri re- 
rezintă contribuţia unui vechiu ce- 
aborator deia „Simplicissimus*, In- 
tăiu fusese vorba să apară prin 1944, 
dar veniră anii aceia, ciad Liden- 
dorii se puse in capul ermiei de 
coifuri zimțnite şi-şi făcu drum cu 
ele pănă aproape de Petrograd — şi 
Hans Adler a fost uitat. Cetitorii gă- 
sesc destule lucruri frumoase: Ehe- 
Idyll- o bucată, în felul com a scris 
mai de mult şi Gustav Falke: 
reveria unui dezamăgii, care intr'o 
clipă de singurătite şi pustiu, pe 
cind stă gata să ajipească, oi pic ra 
că viaţa, pe care o duce, nu-i viaţă, 
că și căznicia lui nu-l căznicie.., nu-l 
căznicie. . şi inchide ochii... Altă poe- 
zie apreciată de Germani este „Schick- 
sai* - o bucată, pe care odată o ṣii- 
au pe din afară toți studenții dela 
drept: 


Wem cs bestimmt, der endet aut 
dem Mist 

mit seirem edelsten Bestreben... 
Ich bin zum Beispiel immer noch 
pre: 

o Ist das Leben, 

Juan de Yepes (5. Juan de 
ta Crux), Los Canciones, lruduse 
din spaniolă de Renc-Louis Do- 
yon (cu un studiu asupra poeziei 
amorulul mlslic), La Coanaiszance, 
Paris, 1921. 

Juan de Yepes e considera! prin- 
tre cel mal mari poeţi lirici cas» 
lelani din sec, XVi-lea se inju- 
lege, |inind samă de tehnica ru- 
dimeaiară a renaşierii. În Anglia 
a fosi blalsor iradus de Arihur 
Symons ( Poems”). Judecind după 
lraducerea lui Doyon, uuil găsesc 
in versurile lul Yepes accentul din 
Cintarea Cinlărilor şi un fel de 
inluijie a întregului univera. Păpă 
acuma nu exisiă o edijie critică a 
poemelor lul; dia accasiă cauză 
sarcina lraducălorului a fost cam 
ingrală. Se spune insă că a redai 
destul de bine ideia. Prinire cusu- 
rurile lraducerii se enumără fep- 


320 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tul că Doyon, vrind să-l comen- 
teze, a altera! pe alocurea simpli- 
tatea texlului; a atribui! o poezie 
anonimă lui Juon de Yepes şi în 
schimb au fosi omise bucăţi, a 
căror auienlicilale e sigură, 


ROMAN 


Henri Duvernols, La Brebis 
galeuse, Fiammarion, Paris, 1924, 

Duvernois, romancier realist, a 
scris „Rd , roman de un comic, 
care înduioşează. Ultima sa scriere, 
„La Brebis galeuse*, continuă pe „Ed- 
gar“. Este un roman de aventuri, în 
care defilează numeroase figuri din 
sacicta!ea noastră ipocrită, obişnuită 
să ceară altora să practice virtuţi, 
pe care ca insăși nu le practică de loc, 

me Aguilancul, fata unui pictor de 
talent și disprețuitor de vulg, e aci- 
zată că a furat un portofoliu, La ur- 
mă se vede disculpată și, după multe 
peripeții comice, se mărită cu omul, 
pe care-l iubeste. 

Pa T. Marinetti, L'alcova d'ac- 
ciaio, Milano, Vitagliano, 1921, 280 


spetti este decanul luturigiilor 


din Italia. Fernando Palazzi spune 
despre noua lul scriere: „Cind am 
deschis acest volum, am rămas deo. 
dată uimit şi mam frecat la ochi fca 
să văd dacă eram treaz cu adevărat, 
Cum ? Aşa dar mal există futurişti? 
—Nu, nu mai există, dar există F, 
T. Marinetti, împărat supraviețuitor 
unui imperiu, care nu mai esfe.. 
Glasul său e de acuma râgușit și urle- 
tele, care ar trebui să fie sălbatice, 
s Arra in git cu o cadență melanco- 
John Galsworthy, La fieur 
sombre, traduit de l'angiais par M de 
pet, Calmann Lévy, Paris, 4921. 
rimăvara, vara, toamna — cele trei 
părți ale operei — sînt etapele vieții 
mn. arme englez, Mark Lennan. 
ncepat ei «ste un copil spom- 

tan şi seducător, Ca adolesceni, su- 
fietul lui se deschide iubirii, dar fi- 
indcă cea care îl iubeşte e mai în 
vristă, Mark simte durerea amară aim- 
posibilului. In partea a doua - vara — 
pasiunea se desvălue in toată săiba- 
tăcia, Dar ideala figură a Olivei 
Cramier, adevăratul şi singurul amor 
al lui Mark, dispare după ua epilog. 
Și vine toamna: , insurat, în 
vristă de aproape cincizeci de ani, 


se indrăgostește de o fată tinără,.,. 


iarăşi se Intilneşte cu imposibilul... 
pita lui Mark pentru soţia sa de» 
votată îl fereşte de o întreprindere 
imprudentă şi-i face să fugă pentru 
totdeauna de „floarea întunecată” — 
pasiunea. 

Ernest Poole, Der Hafen, Ber- 
lin--Lichienau, Veriag Gesellschaft 
w Erziehung, G. m. b. H., 500 S., 28 M, 

Roman socialist eşit din viața con- 
timporană şi pe care unii vor să-l 
oa re cu mult diseutatul roman al 
lui Sinclair : „Juinmie Higgins”. 
Higgins, lucrătorul, deşi ştie care-i 
concepția socialistă şi paciiistă, şi 
deşi.i desrădăcinat şi distrus de răz- 
boiu, rămine în fond om simplu şi nu 
pricepe deplin desfășurarea eveni- 
mentelor, Cu totul altfel e eroul din 
Hafen. Acesta e infățişat intâiu în 
mediul de acasă, copil subt o- 
chii mamei, Apol se evidenţiază t- 
erai să lui socialistă. ln sfirşit vine 
marele războiu, Eroul din „Hafen“ e 
mai conştient, e pătruns de idealul 

ist: „vom pune capât războae- 
or voastre, zicet!, izgonind din suflete 
orice ură în contra semenilor noştri”. 
Sufletul eroului se oțeleşie în portul 
New-Yorkului, ta marginea căruia îşi 
trăeştae el copilăria, 


FILOZOFIE 


Charles Andler, Nietzsche, sa 
pie et sa penste, tome il, La jeunesse 
de Nietzsche jusqu'à la rupture avec 
Bayreuth, Caimann Lévy, Paris, 1924. 

Din cele şase volume, cite va nu- 
măra această lucrare, două au apă» 
rut, i sint privite ca debutul strălu- 
cit al unei monografii erudite, Cu pu- 
terea sa de invenţie, cu viziunea 
poetică, cu imaginaţia şi cu geniul 
său Nietzsche a deschis cugetării 
contimporane d cale impiritească, 
A-i explica, a-l comenta nu inseamnă 
numai a face accesibil pe unul din 
cel mai mari scriitori ai secolulul al 
XIX-lea, dar şi ascoate la lumină nişte 
adinci comwi de +ugetare, 

chaei Wititmann, Die Ethik 
des Aristoteles, in ihrer systematis= 
chèn Einheit u, in ihrer geschicht- 
lichen Stellung untersucht. Gedruckt 
mit Unterstützung d:r Samsoastiftung 
der Bayer. Akad, der Wiss., Regen- 


sburg, , 1920. 
Din toate scrierile etice atribuite 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 321 


tui Aristotel numai "Hi Nexo- 


pista este a lui, In mare parte 
celelalte sînt prelucrări străine după 
conferințele sale. După Aristotel, vir- 
tutea este o |180677)s între extreme, 
o insușire durabilă a sufletului, Virtu» 
tea are nevoe să fie stimulată prin bu- 
muri materiale — principiu foarte com- 
bătut de Stoa şi de cinici. Namai inte- 
jeptu'este ÒTÁQLT G, mulţumit şi nu 
se căeşte niciodată, Aristotel dispre- 
jueşte sclavi—alt priacipiu com- 
bătut de stoici, cinici, apoi de Bwrel 
şi de creştini, 


ISTORIE 


Henri Berr; L'histoire tradi- 
tionnelle e! la synthèse historique, 
F. Alcan, Paris, 1921, 

Savaniul direclor al revislei „Re- 
vue de Synihèse historique” a voil 
să justifice şi să precizeze in a- 
cest volum concepția sa asupra 
stalezel in islorie, chestiune ira- 
tată şi într'o operă precedenlă. 
A reunit in această carte pairu 
studii. 

Primul schițează porirelul unul 
perfect erudi!, Philippe Tamisey 
de Laroque. Al doilea cuprinde 
discuții cu universitara! Louis Hal- 
phen, reprezenlantul istoriei, care 
e numui islorie. Al lreltlea discu- 
ţii cu Alexandru Xenopol, cel mai 
imporianl teoretician al acestei 
şcoli. Al patrulea e consacral bio- 
grafiet si operei lui Paul Lacombe, 
teorelicianul istoriel-ṣilintă, care 
a murit acum lrei ani şi a cărui 
idei se apropie de ale Iul Henri 
Berr. Studiui acestor cazuri Indi- 
viduale, dar tipice, aduce o lumină 
vie în discuţia leoriilor absiracie 

1. Arrigon, La jeune captive : 
Aimée de Coligny, duchesse de 
Fleury e! la société de son temps 
(1769-1820), un vol. în 5, Lemerre, 
Paris, 1921. 

Biografias eroinei lul Chénler ten- 
tează pe un istoric. În memoriile 
timpului şi în depozitele archive- 
lor Arrigon a găsil documente, pe 
baza cărora a putut lumina carac» 
lerul şi reconstilui viala eroinei— 
viajă agitală, lumulloasă, bo atā 
în aventuri amoroase, contras!ind 
in chip curios cu lermecul melan- 
colic a! versurilor celebre, prin 


care André Chénier a făcul ne- 
muritoare pe tinăra prizonieră din 
Si Lazare, 

Acraslă carte e o inleresanlă 
conlrihulie la istoria anecdolică 
și morală a socielăjii franceze dela 
sfirşilul secolului al XVIII-lea. 

Angelo Gatti, liomnini e folle 
di guerra, Milano, Treves, 1921, 
305 pag. în 8 gr., Lit. 20. 

O serie de „încercări” asupra 
oamenilor şi mulțjimilowdin limpul 
războaelor mal vechi şi al celul 
receni. Carica va ocupa un loc 
de frunte prinire sludiile istorice 
europene, căci are și evidenle cè- 
Mă|: artistice, din punciul de ve- 
dere al talentului de prozator na- 
raliv şi evocator, pe care-l dove» 
deși: cu prisasință Oalli. 

Cele mai reuşite părți ale cărții 
sìnt: Invaziunea austriacă în Tren- 
tino (1916); poriretul plin de hu- 
mor al lui Cavour, ministru de 
războiu, și mai ales acela al lul 
Napoleon l-iu. Cu aceuslă ocazie 
Gaili expune o conceplie cu lotul 
originală : după el, aderărala artă 
a războlu ui e mai aproape de artă 
şi de poezie de cii s'ar părea, şi 
de aceia Napoleon ar fi fosi un 

mare poet èl omenirii, de s'ar fi 
decis să minuiască pena în loc de 
spadă... 


Arthur Stein, Römische Reichs- 
beamte der Provinz Thraela, hrsg. 
vom Bosaisch - hercegovinischen 
Landesmuseum in Serajevo, Sera: 
jevo, 1920, 139 S 

Autorul a sirăbălul Bulgaria prin 
anii 1898, însărcinat de comisia: 
nea balcanică a Academiei vie- 
neze, ca să adune inscripții, Con- 
iribuliile lui Stein au servil la pu- 
blicația lui Ernst Kalinka, Antike 
Denkmäler in Hulgarien, 1906. Siein 
a mài slrins însă material şi a 
construii isioria Traciei, ocu- 

îndu-se de adminisirația ei pănă 
a Diocletian, cind între reformele 
acestuia n intrat și împărțirea im- 
periuiui în provincii noi. Stein 
vorbeşte despre procuralorii finan- 
clari, despre Chersones şi Heles- 
poni, despre rangul, poziția, ca- 
riera şi pairia guvernatorilor din 
Tracia, despre metropola și reșe- 
dinja guvernalorului, despre pule- 
rea armală in Tracia, şi despre 
chesiluni de limbă, 


322 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


FILOLOGIE 


Tacite, Histoires, Tome | (Livres 
I. D, 11), texte établi et traduit par 
M. Goelzer, professeur à la faculte 
des Lettres de Paris, t6 fr.; tome 
M (Livres IV et V), 10 fr, Collec- 
tion française complète d'auteurs 

cs et Rtins, société d'édition „Les 

elles Leitres*, Paris, 1921. 

A Inceput a fi cetit cu zel odată cu 
sec, IV d. Chr, Admirat de Ammianus 
apoi de tini ca Sulpicius Seve- 
rūaeşi Orosius, este în sfirsit gustat 
subt Carolingieni. 

Din cele 14 ori 12 cărți (14, dacă 
presupui 15 de Anale și 12, dacă so- 
Coteşti 18) s'au păstrat numai I—IV, 
Y A Jumătate. Ediţii: K, Heraeus, 
19% ; Valmaggi, 1891 - 1906; Fisher 
1910. Se lauda aplicația lui Tac 
cătră psihologie, Insă [i lipsesc însu- 
şiriie de istoric, nu studiază docu- 
rai Eip ueo mare nici cü- 
nog e geografie cronologie, 
(Leo, Tacitus, 1896; pi Die Pae 
sötlichkeit in der Geschichtschreibung 
der Altea, 1898; Boissier, Tache, 
1912). Pentru stilul lui Tacit, vezi: 

ntrelie, G'animaire etstyle de Ta- 
cite 1001; Léopold, Etudes sur la 
langue de Tacite, 1900, 

TY. Schall, membre de Institut, 
Directeur å l'Ecole des Haues Etudes, 
Recneil de lois assyriennes, Lib, Ceuta 
hner, Paris, 1021. 

„Cea dintăi descifraro a inscripțiilor 
din săpăturile germane deia Assur 
azi Qalat Chergat. Poate cea mai 
importantă descoperite în materie de 
legistație antică, dela descoperirea 
codului lui Hammurabi in 4901 — 1902. 
Dreptul civil joacă rol mai patin. 
Dese de tot siat amenzile. Pedepsele 
sint de multe ori drastice: o mică 
slintire de hotar — iți tac degetul, şi-ţi 
aduce ca răsplată o sută de bas- 
toane și o lună de corvoadă la rege. 
Adulterul pune pa femee şi complice 
la dispoziția bărbatului, care li poate 
chiar omori, 

H. J. Edwards, Caesar, The 
Gallic War, with an english Transe 
lation, The University Press, Cam- 
bridge, 1920. 

Cuprinde viața lui Cesar, După o 
scurtă privire asupra celor opt cărți 


JA 


de comentarii, urmează un studiu a- 
supra lui ca general şi om de stat, 
o expunere asupra compoziţiei co- 
mentariilor şi asupra manuscriselor. 

Apoi două suplimente cu indice— 
şi traducerea, Cine studiază insă „de 
bello gallico” nu poate trece cu ve- 
derea lucrările de erudiție germană 

bert, Ueber die Entstehung von 

esars de bello gallico, Diss., Er- 
langen 160) şi informaţiile asupra 
literaturii militare şi istorice pentru 
Comentariile lui Cesar, la Schanz, 
1, 2. 232 și urm, 
ilamowitz-Mocilendorit, 
G:ftchishe Vershunst, XI—03t S., 
Weidmann, Berlin, 1921, gr, #, 80 M. 

O expunere comnleciă a metricei 
greceşti. Pentru ințelegerea atitor 
chestiuni din ştiinţa versului antic, e 
nevoe de o privire generală as 
construcției strofelor şi perioadelor. 
Fâră aceasta nu-i sigură nici critica 
de text. 

După patru capitole introductive, 
urmează trei studii mai de seamă 
asupra faleciului, a versurilor iambice 
din tragedii şi asupra dimetrului cho- 
riambic, Ja supliment, se analizează 
construcția strofei pe temeiul cinte- 
celor, incepind dela Pindar pănăla 
Mesomedea, 

Menandros, Das Schiedsgericht, 
Komödie in fünf Akten, verdeutscht 
von Alfred Körte, ergänzt von Fried- 
rich von Oppein-Bronikowski, lasel- 
biicherei, Beriin, 4924. 

Cel mal mare autor de comedii 
după Aristofanes, cu care adesea ori 
este chiar comparat, Născut pela 
543—342 a. Chr., a fost contimporan 
cu Epicur, In Roma l-a încetățenit 
Plut şi mai cu seamă Terenţiu, Tot 
ce s'a păstrat dela Menandros a fost 
editat de Sudhaus (Lietzmann, editio 
minor, 1909) şi Kârtie (Menandrea, 
ed, maior, 1912), Noii papiri, descc- 
periti in Egipet acum 15 ani, deşi 
sint îincompiecţi, i au scos. persona- 
titatea şi mai in relief. Korie s'a 
pus acum in legătură cu Bronikowski 

a prelucrat pentru scenă piesă lui 

enandros cea mai bine păstrată: 


"Emepe movrse, Inceputul şi sfir- 
itul e întregit, dar așa că nu strică 
deloc impresia intregului, 


BIBLIOGRAFIE 


sean Bart (Eugeniu P. Botez), Datorii! Utiate, Edit. „Viaja 
Rominească , 1921, laş, Preţul 12 teL 

4. At, Brătescu-Voineşti, D. D. Patraştanu, G. a. 
Dima, Dr. Lupug şi V. Stroascu, Carte de cetire pentru cl. I, 
= şi İv primare urbane şi diviziile rurale. Edil. „Viaţa Romiarască“, 

ucureșii, 

O. D. Patrascanu, Patra Petrescu, lie Lupu ṣii., Ba- 
bia, Exerciţii de Compuncere și gramatică pentru cl, Mil şi IV primare 
urbane şi diviziile rurale, Edil. „Viala Romiaească“, Bucureşii. 

Dr. loan Costinescu şi Dr. Aiax. Comăniţă, Pentru copiii 
noştri olnd stat de op'sprezece ani, Imprimeriile „Independenalei“, 1921, 
Bacureșii. 3 i 

K E Ardeleanu, R-chia albă, Edil. „Casa Şcoalelor“, 1921, Bu- 
cureşii, Prelul 12 lei. 

Ing. l. Andraescu-Caie, Expunere asupra chestiunii sociale 
și legisiajiei muncitoreşti, „Viaja Rominească“, 921, laş 

Virgii N. Madgearu, Țârănismul, Tip, „Reforma Socială“, 
1921, Bucureşii, Pretul 5 lel. A 

N. lorga, Tudor Vladimirescu (Dramă în cinci acle), Edil. „Ra- 
muri”, 1921, Cralora, Prelul 12 lei, 

Virgil! Procopiescu, Spicuri psihclogice (Fascicola IV}, E- 
dil. „Ramuri“, 1921, Craiova, Prețul 13 lel 

Piu. Şerban, Curgind Clepsydra, Imp. v. Polgar de Timi- 

„1921, Paris. 
iti pa, Lepădatu, Noud împrejurări de desvollare ale Istogra- 
fiel naţionale, last. de Arte Grafice „Ardealal”, 1921, Cluj. 

€. lonecse-Qit, Parii ul țărănesc și lupta de clasă, Tipogra- 
lia „Profesională“, 1921, Bucuresti, 3 i 

„N. A. Bogdan, Dovezi no d ro'ative la originea numelui O- 
raşului „laşi“, Tip. „Lumina Moldovei“, 1921, lagi. 

Statistica Invățămintului publice şi puriiculor din Rom'nia (Ve: 
chiul Regat) pe anul şcolar 1918-19.9, Tip. F, Oōbl fii, Bucureşti, 


1921. 
. M. Biciuiescu şi îi. V. Tasu. „Vroi să clteşii”, Abecedar, 
partea |, Edit. „Carlea Rominească”, 1921, Bucureşti, Prelul lei 2.75. 

M. Biciulescu si l. V. Tasu, „Aliceva“, carle de cetire pen- 
iru clasa Il urbană, Edil. „Cartea Rominească“, 1921, lei îi, 

D. Broşteatiu, G Nicolau și ionascu C. Lung, Carte de 
Cetire penlru clasa Il primară urbană, Edil. „Cartea Rominească”, 1921, 
lei 8.30, 

1. Ghia Fi. Cristaatu și î. G. Bratu, Corie de celire pen- 
iru clasa I m da Edit. „Cartea Rominească“, 4921, lei 850. = 

. G. Zratu şi lupa zise DEmartae pentro clasa HI urbanë, 

. „Cartea Rominească”, 1921, le $ 
ag prea peniru celata lil urbană. Edit. „Cartea Ron licască*, 1921, 


ei dp d G. Bratu și St. Caracudovici, Geografia Rominiei pen- 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fru clasa II urbană ṣi Divizia III rurală, (Anul P, Edit. „Carlea Ro- 
minească”, 1921, lei 6, 

M. Biciulescu, Aritmetic: în Imagin‘, peniru cl. l urb. şi Div: 
I rurală, Edit „Cartea Rominească”, 192 , lel 4. 

Ana Beşevschi, Curs de limba germond, penisu clasa VIII 
liceală şi secundară, Edil. „Carlea Rominească”, 1924, lei 19. 

G. Dragu, l::trucțle civică, drept uzuil şi economia politică, 
peniru cl, |V secundară, Edil. „Cartea Rominească”, 1921, lei i4. 

0. Tafrali, /storla evului antic, cl. l-a secundară, i dit. „Car- 
ica Rominească”, 1921, lei 13.75. 

0. Tatrati, Jstoria evului anli: cl. V-a secundară, Edil. „Car- 
tea Rominească“, lei 20 

|. gădulascu Pogoneanu, Carte de limba franceză, peniru 
clasa VIII, Edit. „Cartea Rominească”, 1921, lei 17.50. 

N. Şt.Brăeleţeanu, ^ojluni de Fizică, de cl, IMa secun- 
dară de fete, Edil. „Carlea Rominească“, 1921, lei 14. 

Gr. Mihail Poşluşnicu, Chresfomajia muzicală, peniru clasa 
V-a, Edil. «Cartea Reminească”, 1921, lel 9.40, 

Anuarul Societăţii literare „Or, Alexandrescu“, „Tiparul Putnei“ 
S5. A., 1921, Focșani, Prelul 10 lei. 


Dumineca poporului, No. 22, 6 Noembre, Bucureşti, Abonamen! 
anual 23 lei pe an. 

Pandectele Romin‘ Cuelul |, 1921, Bacureşti, Prejul 40 lel. 

Notar und Gesel!schaft, Oktober, Berlin, Abonament anval 20 


mărci, 
Naphelet, November. x, 
Transilvania, Septembre, lulie August, Sibiu, Preţul unui nu- 
măr 10 lel. 
Romtnia Militară, lulie — Augusi, București. 
Vocea Rominiei, Augusi  Seplembre, Bucurestii, Abonament a- 
nual 300 lei, 
Analele Dobrogei, lulie - Seplembre, Consiania. 
id ibiti: Copiilor şi a Tinerimii, 43 Octombre, Chişinău, Pre- 
u el. 
Lamura, No. 12, Seplembre, Bucureşii. Prejal 5 lei. 
Săgelăt-rul, No. 5, 29 Octombre. Bucureşti, Prelul 2 lei. 
Cimpul, No. 19, 1 Oclombre, Bucureşti, Abonament anual 35 lei. 
Zinorrafia, No, 6, Septembre, București, Prețul 25 lei. 
Ideea, No. 4, Octombre, Bucureşti, Preţul 2 lel. 
Romania, No. 17—18, Settembre, Roma, Numero separalo: cen- 
tilsimi quarania. è 
Brazde adinci, No. 5, 15 Oclombre, Bucureşti, Prelul 2.50 lei. 
A jame trei Crişuri, No. 17, 15 Cctombre, Oradei-Mare, Prețul 
„50 le 
Orizontul, No. 39, 27 OỌciombr', Bucureşti, Prelul 2 lel. 
Revista Moldovei, No. 6, i Oclombre Boloşani, Prejul 5 lel. 
a aa agies des Mines, No. 8—9, Aoùlt-Sepiembre, Bucarest, Pre- 
e 
Foala Tinerimii, No. 16, 4 Noembre, Bucureşti, Prejul 2 lel. 
Sburälorul Literar, No. 7, 29 Oclombre, Bucureşti, Prelul 2 lei. 
Lupla econ mică, No. 4, 30 Ociombre, București, 
Ideea Europeană, No. 78, 25-30 (Lcelombre, București, Prejul 


Revista Sănălăţii, No. 7, Octombre, Cluj, Preţul 5 lel. 
Pentru inima copiilor. Mai, lunie și lulie. R,- Vilcea, îr. 12 lei. 


2 lei. 


a a — 


en = 


Revista Caricaturii 


Caricalurile reproduse, fšră să angajeze direcția revistei, au scopul 
să dea celitoralui, subt o formë disiractivă, ecoul preocupărilor care 


agită astăzi lumea. 


Jock cinela de stină 


Jock cî- 
mele de 
siinä... 


„Jarăşi cu olle. 


(Punch) 


- Dr a T r a auna Pia we iu 


— Legea 'i lege! Trebue sã-} lac proces-verbal şi să-]i confisc 


(Le Rire) 


- aA făcul o escursie în Orient? O, sp'endid! Desigur, ați 
fosi și in Stambul! 
— Nul Am fostěră numai la Conslanlinopoll.. 


(Fliepende BI dilter) 


Un prosi :- Scuză-mă doamnă, văzind că piciaj! biserica, em so- 
colit că e bi. să vă spun că ceasul merge cu zece minule Înainte! 
m (Punch) 


-Ô doamnă (cătră = ; ăi 
păr, Oy eapră (tea un juston do tema imi parezăa că te see MA 


— Par să île noslime de lot însă așa de asexuale... 


— Cel asta pe line, mă?... 


(Simplicissimus) 


Speculantul 


— Ascultă, știi că mă retrag ciji 


— Sss 1... mai incet 1... Merg la per- va ant din siaceri... 


_ceplie, peniru declararea arerii.., 
(Simplleisslinus) 


— Ştiu, ai mei spus-o și altădală. 
— Du, iasă de rindul ăsla o spu- 
ne și tribunalul... 


(Simplicissimus) 


— “emate de 


1921 Axu. xu. Decemarie, No, 12 
J 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICA 


SUMAR: 


pg manei Scorțescu Intr'o Tomniţă. 


mile; ce e ae a 
Mihai D, Ralea . , . . . . Centenarul lui Amiel. 
Lucia Mantu .,.,,. . . Pilorupte (Te Deum. Florinul.- Cromolitegra- 


fil,- Geneza lirismului). 

Artur Oorovel . . . . , . Jon Creangă., 

D. Nanu s. „ ù». > » o El nox facla est fde V, Hugo). 

D, I. Suchianan . . . . , +, Statul Continental-Mercantiliat (Introducoreteo- 
relicd). 

Constanţa Marino-Moscu , . Amintirile Caterinei State 

AL A. P = na d o . . Comenlerii, 

Radu Rosetti . . . , , , .  Capilole de Istorie contimporană (I. Încercări 
de alianță ongio-germanăd, Încercări germane). 

Demostene Botez . . . . .  Bagajul (Memorii nescrise). 

L. Rebreanu . . . . . . . Cronica teotrolä (Nora. Casa de lut. Diano- 
lül. — Suprema forță. — Teatrul Popular. — Com- 
punia Mărioara Voiculescu, — Mărgelugş. - Noi, 
oamenii]. ; 

. Cronica artistică (Povestea wnel cortine.— Fx- 
pozijla Ştefan Popescu). 

.  Ceonica literară (Jean Bart. - I. t. Mironescu. — 

_ Mihai Codreanu). 

Dragoș Protopopescu, . . . Scrisori din Londra. 

Y». Nicanor 4 Co. . , . . .  Miscellanea (Un erou madest-Tudar Pomfile. 
-Hosarahla, - Intelectualii. - Incopiile edito» 
riale ote lui L L. Caragiale, Delicateji pa- 
oifise Ipahundrie. - Cuminjenie.—Cărounari, 
proudhoni şti, bolşevici]. 

RECENZII: Alice Soare: Werestre luminate, i, Toplrecaun,— fe. Ştefămesen-alupi : tutti mut 
jAminriri dis șăztmiul. C. Venja.—[], Sara: Le moment satsriyue de Iys et ex ennelgremente bee 
Bonilișuny | travers Ivesvre due Davii Ricardo. Octav Mitea. —Eur, finale. Lina nutistina h-smlisziptiniarte 
Desken 1 or Wedi:in anil suine Veberwindung. be, Seneker.—pante Aerhenius | Le Destin des albe, 
Gh. 5. Ahananti — Pretul Comat. Dron: Tuvăeăpiliu Tirånegti Marin Uprinatu 

> MEVISTA REVISTELOR : „Gintireu” — Arhi” — „Pam trie ramine”. — Un mara serile sania] : 

Minya) de Unamuno” (Georges Vallés, Rerne de Pariu). — Romancierul itllan A Pauzini” (luigi Tonenul 

poe Manzoni" {R, Croce. Critiri.—aDoamna de Noniites* (Roger Aliard, Nouvelle Hear Pran» 

i lemit Mostand vi Froyença’ (Bmil Ripert. Recue dzs Dewr Mongter.— Voltaire şi Dosto: 

metski” (5saho Endre Nyogalj—Ürian eialsmatni mondial” (Parl Luis de Mande Airmen) PTa- 

blemale Augiteie ((iberstieutuant m D, v. Blancke. Precsiiarie Jeărbirteri,— tb însă Mna M bapta 
pentru ntăplzirea Pacificulure (Same Pisne. eoue nes Deux Maler). —uansita și Prangat pitaymond Me- 
canti, Ree de Fiamiej—alránga și Ruala* (Pierre Mywe Le Monde Norwiini—.3kcuiu si Magblare 


iPant Apra, beiei — 5 ravia italiani Atipe lumini“ Liza Giurduni, Rimirta 4 Culturaj,—aVir- 
gui de mostre din Dupzreșii” (Lógu Thēresin, Moe Hirur) 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE: Literaturi, — Roman, —Teatro—CriHuh și isto 
zie Jlilerară—tntarie,— 


BIBLIOGRAFIE, 
REVISTA CARICATURII 


Eugen Crăciun .. . . 
O. Ibrăileanu, .. .. 


LAŞI 


Redacția și Administrația : Strada Alecsandri 12 
51921 


VIAŢA ROMINEASCA apare lunar cu cel popis põo pagini.—Abonameatol In fară mn am 153 jel: 
an 75 lei Namèral ilet —Pentzu străinătate: noas 2) lei; jumitata de eu 1%) lel, Anass. 


rimirei regulate a Revistei D-nii abonaţi sînt rugaţi a trimite odată 


Pentru siguranja P 
cu abonamentul şi 12 lei anual costul recomandărei, 


æ 


94 ~s 
4 


` VIAŢA ROMÎNEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cale semestriale se socotesc dela No, 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 Inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No, 12 Inclusiv, 

Abonamentele se pot face inorice lună a anului, trimiţiad 
suma prin mandat poştal, 

einolrea se face cu o lună înainte de expirare, pentraca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere, 

Preţul abonamentului este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 lei 


Pentru particulari: 


Dom oi i E 3: vesa sa i, ei 300000 907 

Pe jumâtate an . . . . . . . T . . TI a 

a n a maia e i O N a E E E 
ÎN STRĂINĂTATE: 

Peranan i 3 si. oir 3 oase za- ARN: 

Pe jumătate an . . . . . . . . . . ie 10, 

Da mami e e e a e e etiverre N dle 


Abonaţilor |! se acordă intre alte avantagi! și reduceri to- 
semnată de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura » Viața Rominrască”, astfel i 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lei pe aa 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va H -apro- 
ximativ de lei 800, 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re- 
vistă fiind 15% aproximativ (adică în cazul nostru, lel 129)—cos- 
tul reviste! pe an ar reveni deci abonatului numai a 39 lei, adică 
treizeci lel pe an, . 

Administrapa, 


Intr'o Temniţă 


Zorii se ridicau posomoriţi, 

O lumină turbure se strecura prin geamul strimt, răspin- 
dindu-se în celula în care erau închişi Petru şi Nataşa, Zidu- 
rile, podeaua, singurul scaun, cele două saltele, se înfiripau 
sfios din noapte, reluind cenuşiul sarbăd pe care aveau să-l 

streze de-alungul zilei. Petru dormea: chipul siu—odini- 
oară frumos şi vioiu—căpătase deopotrivă cu cele împrejmul- 
toare, o întăţişare sură, de colb şi de dasnădejde, 

Pe celălalt culcuş-— alăturat zidului din faţă — Nataşa şedea 
ghemuiţă subt învelitoarea trasă până pe bărbie. Avea ochii 
închişi ; totuşi pleoapele ei cu gene lungi, tremurau: trezită 
de curînd, se străduia să mai rătăcească pe frunțaria şovăel- 
pică a somnului... Ocolea clipa în care viziunea realităţii avea, 
s'o doboare. 

„Deodată, în apropierea închisorii, răsunară tocuri de 
puşcă: cei osindiii la moarte erau împuşcaţi, în Valea Salciilor, 

2: Petru, deşteptat pe apucate, sări răstindu-se; apoi incre- 
meni in mijlocul celulei, privind ruşinat chipul inveselit al Na- 
taşel, 
ea — Credeam că sint pe front l.. - 

Intinsă pe saltea, Nataşa ridea printre inelele roşcate ale 
părului el despletit. 

Frumuseţa ei, pe care nici spaima, nici nevoile nu o pu- 
tuzeră birui, uimea pe Petru în toate dimineţile, ca o minune. 

Petru era vär cu bărbatul Natagei. O statornică prieti- 
nie îl lega de această fiinţă a cărei sinceritate şi voloşie erau 
inviorâtoare ca o mireasmă sâlbatecă, 

Fuseseră arestaţi de bolşevici, odată cu mai mulţi prit- 
üni: de atunci lincezeau în temniţă. 

Aiit prelungirea neobişnuită a intemnițării cit şi oarecare 
imbunare a traiului lor de-acolo, le deşteptase credința în vre-o 
proteguire ocultă. 

De mai bine de o lună trăiau laolaltă, într'o celulă, Na- 


330 VIAȚA ROMISEASCĂ 


taşa era frumoasă, şi lui : 
ia m e rca ui Petru îi plăceau femeile: totuşi nici-o 
nţa Nataşei răspindea atita neprihânir 
è, atita vrednicie 
armei set ei numai, insenina şi imbărbăta ca o binecu- 
Petru o privea: pe jumătate ridicată, cerca 
3 să-şi 
părul. Buclele-i cădeau pe umeri, cu m'ădioase al ju rar 
ca un mânunchiu de şerpi mătăsoşi. Pieptenul plesni : i 
— S'a mai dus un dinte... Petru, ajutor |... i 
ct i non Panu lung, i dibaciu, descurcă greu! tutor 
= ucăm vremuril e 
dimineaţă, pe la mine, să mă ti ai zi ti 
a har svea pe Vasili! 
ataşa oftă: oare unde era Vasili, bă = 
zuse prizonier la Ausirieci, acum şase luni. i oratii cd Br 
Nataşa — viaţa lui era la adăpost... pecind în Rusia... 
s Cineva bătu la uşă şi, fără să mai aştepte răspuns, intră 
ra paznicul, un moşneag şchiop şi scund. } à 
— Veţi fi judecați astăzi, 
Nataşa tresări, gemind înăbuşit. 
e A prietinii noştri ? întrebă Petru. 


Simţind că t 
slibinas il k Aroia îi gituia glasul, Petru tăcu ; această 


Eraio se. 

„„Uitarea lor în temniţă, de până atunci, fnco 

ca. nesăbuită. Acum erau nimiciți de e aE 
ze anir că sint împinşi cu brutalitate. spre o pră tie. 

ZA etru simțea un junghiu în dreptul inimii, întețit de cîte 
răi pann la moarte. Voi să-şi vie în fire; se sculă, 

Să iar atunci intrară ca de-obiceiu, prietinii lor, Vania şi 
oşa, Petru văzu de pe feţele lor, că ştiau... E 


E y 


3 ` $ErauTceasurile 11. Vania se lun 
i 7 A gise pe salteau - 
peer mai demult, în dimineaţa E cela îl pven endi di 
n e ; se trudea, adunîndu-şi toate puterile, să înţeleagă planul 
du: iteme a Part, pentru uitima oară ; dar, pe ne- 
> rile rau departe, ca o goană de ape: ; 
din preajma lui, se împinzeau, se rit eg se ata Aegir 
dea "asing de ere ara ademenitoare. Ža 
—_N'au nici-o dovadă hotăritoare f - 
murea Petru; dar trebue ca spusele ii ai pei i 
intocmai: Cea mai neinsemnată neîndeminare, o şovăire nu- 
mai... şi ne ducem în Valea Sălciilor... Desigur vor tăbări cu 
toții, Pa, Alone eee ie, un copil. ; Si 
şi înălţă capul, tremurin uci ; 
cea mai mică! aluzie la vrisia jul H soote din ainm aiic: 


INTR'O TEMNIȚĂ 331 


— in fața tribunalului, îi spuse Petru, vei râspunde scurt 
de tot. Eu le voiu ține piept... eu şi cu Vania. 

„ iba e cătră Vania își dădu seamă, îngrozit, că nu-l 
asculta. 

Bolnavul încremenise pe saltea, cu o-hii căscaţi, cu pri- 
virea pironită pe uşă. 

— Vania! 

— „Ce-i? 

Vania cunoştea însemnătatea acestor clipe, dar vitalitatea 
lui era aşa de micşorată incit tragica ameninţare nu-l mai spâi- 
minta. Să trăeşti! Să morii Cuvinte care nu mal aveau nici 
un răsunet în organismul lui secătuit. 

Petru făcu un gest de aprigă desnădejde: ce putea cere 
acestul om cu chip de ceară, topit de boală? 

işi încteștă pumnii, strigind cu minie: „Trebue!* 

— Nataşa, vin'aici. $i tu Alioşa! Vania, eşti bolnav, 
suferi. Te rugăm, te conjurăm... fă o supremă încordare,,. as- 
cultă, Trebue să-ţi împlinţi în minte, vorbele pe care le vel 


spune îndată... 


Ceasurile trecură chinuitoare. 
Pe coridoare răsunau paşi: prizonieri minaţi la judecată, 
„De ce nu-l chema odată! lar vor fi uitaţi? Aştepiarea 

aceasta le zdrelea nervii, îi istovea! Decit această caznă, clipă 
cu clipă, mai bine să îndure judecata temută, tribunalul ciinos: 
mai bine! 

Dar plinsul destrămat prin coridoare, al unei femei osin- 
dite pesemne, îi cutremură de groaza morţii | 

„Paznicul se ivi in prag: 

Vania Sadov... Alloşa Mareschi; ceilalji să-şi aştepte 


rîndul 
Eşi urmat de cei chemaţi. 
pi Sei îşi simțea bătăile inimi, din ce în ce mai des- 
irinațe, mai nebune. 
Ziua se stingea. 
Era cătră stirţitul lui Martie; prin micul geam zăbreiit, 
un ochiu limpede de cer primăvăratec, se inopta. 
„Uşa se deschise, 
Mai întăiu intră Vania; Alloga, cuo înfăţişare buimacă, se 
răbuş! pe scaun. 
j Nici unul din ei nu cuteza să răspundă întrebării mute, 
Vania, după un răstimp de tăcere, răspică anevoe ; 
— Sintem... condamnaţi... la moarte. 


Mai mult nu putea spune. 
Petru se clăti aae ; dar deodată, cu o pornire înfrigurată, 


apucă pe Nataşa de mină, o tiri întrun ungher: acolo, cu glas 


= dtez, îndărâtnic, născoci alt plan de apărare, Femeia îl ingina, 


332 VIAŢA ROMINRASCĂ 


gingăvind, scilcind cuvintele, ca un copil care şi-a pierdut min= 
tile înţelegind că nu malare răgaz să-și înveţe keii 

in aiureala lor, vorbeau aşa de tare, încit paznicii de prin 
coridor i-ar fi putut auzi. Zărind în treacăt pe Alloşa care 
plingea, îşi potoliră glasurile de-odată ca în preajma unui mort. 

„Le venise rindul ; paznicul îl chema la judecată. 

Petru eşi Indemnind cu încetul pe Nataşa cara inainta ja- 
pănă, c'un aer de somnambulă... 

— La cite ceasuri? întrebă Alioşa. 

aa oa mE văl a 

ania încerce adauge ceva, dar îşi simţi iar 

cile încleştate pe vorbele zădatnice, s R p 

O fnțepeneaiă poruncitoare le turna pe umeri, împovâră- 
toare gren e pintes, 

Doar ochii mai trăiau pe chipurile lor părăginite, privind 
setoşi, jocul luminilor vinete pe zidul prins Birigpale, p 


E j * 
Despârţindu-se, nu-şi luaseră rămas bun, unii dela alţii: 


adouazi, de dimineaţă, aveau să meargă f se 
lea Sălciilor. 5 rgă împreună spre Va 


De citeva clipe, Petru şi Nataşa erau singuri în celula 
lor. Petru şedea pe scaun, cu capul sprijinit în ; Nataşa 
se ghemuise A saltea : tăceau, 


Uneori, Petru işi înălța capul, tresărind cu 
din spate, l-ar fi atins pe umăr: Gindal. copiou cava 


odată, răsună un nume tipat ascuţit: „Vasili“, - 
taşa gifiia, hohotind de plins: i s a.a 

— Să nu-l mai văd niciodată, niciodată! Tu eşti vărul 
lui, prietinul lui; pentru mine... e tot. E! m'a învăţat să iu- 
besc.. Era bărbatul meu, tovarăşul meu,—stăpinul... 

— Crezi tu că mă va ulta? întrebă Na cu glas chi- 
nuit. Nu vreau să se căsătorească, să iubească pe o alta! 

Se înserase; erau despărțiți de întuneric. 

Petru cercă să se gindească la Vasilis prietinul lul cel 
mai de aproa 


— te uite, Nataşa! N t 
ai toate: ` şa u eral tu pentru el, mai presus 
etru simţea că nu Impărtăşeşte durerea Nataşei, dar fn- 
cordarea dea-i putea vorbi, de-a o alina, ìl Dero. da Pa 
dul morţii. 
— Mi-aduc aminte, începu Petru pripind vorbele, —de seara 
din ajunul plecării tale... Balul dea oniev. Privirea lui te 


urmărea pretutindeni; erai atit de frumoasă fn seara 
Aveai o rochie albă, uşoară... In salonaşul din dp 
o a de ceilalţi, ţi-ai despletit părul şi ai jucat numai pentru 


— Mi-amintese : Vasili cinta din balalaică, şi cu dânțulam 
ca o nebună, 

— Niciodată mai jucat aşa de bine... Te văd răzirţin- 
du-ţi silueta albă, prin odae; braţele tale aveau zvicniri furtu- 
matece de pescăruş, pe un val de spumă. 

— Ce frumoasă eram atunci l.. 

Nataşa tresări, cu ochii mâriţi de groază: Sunete Inăbu- 
şite, grave, se răspindeau prin temniţă, prelung... 

tea orologiul ; simţiră iarăşi gindul. 

— Auzi ? îngăimă femeia... mini... 

Nu-şi sfirşi fraza, dar amindoi gindeau că mini... Gindul 
răzbea, strivind nervii, in trupurile lor care nu vroiau să creadă 
că vor pieri. 

Vedeau Valea Sâlciilor, de-attiea ori privită de ei din 
curtea inchisori: o adincitură mai mohorită decit mlaștinile 
cimpiei, din care râsâreau stilpii de execuţie. La rindul lor 
vor fi duşi acolo, legaţi, ochiţi... 

Trei salve, gindi Nataşa. Pieptul meu, chipul, tot... tot: 
şi îşi pipâi trupul, cu mişcări copilăroase de ocrotire, 

— Petru! Nu mai pot suferi! Nu mai poti... Dece 
nu ne ucid chiar acum? 

Căzu în genunchi, crispindu-şi minile pe braţul bărbatului. 

— Petru! Ascultă Petru! oară-mă! 

Patru respira din greu; îl Iniricoşa nebunia femeii. 

Ceva luminos şi blind, statornicit Între «i acum citeva 
clipe, plecase: ce?... A! balul... trecutul... 

— Nataşa — începu Petru cu glas dojenitor şi rugător tot- 
oiată —îţi mal aminteşti serile pe care le-am petrecut la voi la 
ţară ? De obiceiu, făceam muzică —şi tu visai să ajungi cîntă- 
reață vestită, — aşa cum visează mai toate fetele. i 

— In fiecare sară, în salonul cel mare, tu cintai; Vasili 
şi cu mine te acompaniam. Mai era un moșier bâtrin. îndră- 
gostit de tine: vroia să-ți ceară mina.. il chema Relscov,.. 

— Relschi,—îndreptă Nataşa, maşinal. 

— Da, Relschi... În fiecare zi iji aducea bomboane şi 
floris- Nu băgase de samă că rideam de ell... 

Petru vorbea, vorbea... Nataşa îl asculta, supusă. Une- 
ori clte-un suspin ti ridica pieptul, asemeni copiilor care adorm 
după ce-au plins mult... 

Se adăposteau în trecut, în primitorul cămin al amintiri- 
lor: acolo deschideau geamuri, larg,—să mai vadă şi să mai 
simtā surisu! dimineţilor şi al zorilor tinereţii lor. 

Deodată Petru amuff. Bătăile orologiului veneau din nou, 
țiritoare, străbăteau zidurile celulelor, vibriud In jurul osindi- 
ților: trecuse o oră. 

Nataşa sărise în picioare; acum, dreaptă, neclintită, spu- 
néa vorbe fără şir: 

— Auzi ?.. Vinel. E lingă noi, aici.. O să ne aco- 
pere... Pâmint!... Noapte... Pertru totdeauna. 

Glasul acesta aspru, frint, îl îngrozea pe Petru. 


m as ud "Hs în Să hd La e "TU 
7 è P 9 . "3 
334 VIAŢA ROMINPASCĂ e 


Inebunise oare, Nataşa? Dar el!? Bāgă de samă că- 


tremura din creştet pănă'n n i aşa de tare, încît scaunul de 


subt el, se cutremura scîrţiin 

Se sculă ; căută chibriturile. 

Lumina slabă a luminării insufleţi umbrele, stirnind prin 
lucruri o viaţă tremurătoare, larvară, mai Infricoşâtoare decit 
întunericul; şi, luminarea se stinse din senin. Petru se aplecă, 
voi să o aprindă din nou.. dar se opri: se răspindise în el, 
deodată, o bucurie ciudată, o îmbâtare... Se ridică. De sus, 
prin geamul deschis asupra nopţii, un parfum proaspăt, abia 
lămurit, ajungea pănă la ei. 

Nataşa tâcuse. 

— Simti? murmură ea după citeva clipe. 

— E un miros de floare, răspunse Petru. 

— Liliac,.. Aşa-i de bun... aşa-i de bun!... Desigur -c'a 
inflorit in astăseară. Ştii: în faţa celulei noastre, creşte un 
liliac. Priveşte: capătul unei crengi e aproape de fereastră ! 

Prin zăbrelele instelate, se zărea conturul unei crengi, şi 
nedesluşit, pata albăstrie a florilor. 

Nataşa închise ochii; respiră adine, 

— Petru.. Primăvara... Miroase a primăvară... Acrul 
e aşa de câlduţ... Trebue să fie aşa de bine, aşa de bine, a- 
fară.. Copiii se joacă pe străzi, în fafa caselor. in grădini, 
pe bânci, zăbovese părechi... Acolo-i viaţa, fericirea... Să 
mori! De ce să mori? Războiul... ce neroziel 

Pe Petru îl năpădea o ameţitoare poftă de viaţă. 

„Să fii afară, să trăeştii... Să te Îmbeţi de primăvară... 
să te bucuri de tinereţa simţurilor... o noapte măcar... cea din 
urmă noapte...“ 

— Petru! Vreau floarea de liliac; dă-nii-o, Petru ! 

Nataşa intinse mina spre pata albăstrie : pentru ei Chipul 


i Nu pot ajunge aşa de sus... Te voiu ridica pe tine, 


Nataşa 

O lvă în brațe, înălțind-o spre geam, Nataşa îşi strecură 
mina prin zâbrele, cãutind să prindă capătul crengii; întinse 
braţul cit putu de tare : degetele ei doritoare, neputind să cu- 
prindă florile, se zbăteau, cercind parcă să induplece creanga 


să se apropie... 3 
Trupul Natagei, zvicnea în brațele lui Petru, 
— Nu pot! E prea departe! 

Petru o cobort jos, dar nu-i dătiu drumul... 
Bătaia orologiului zvoni iară. 
Nataşa i Incleştă minile pe braţele care-o incolăceau. 
Şi deodată, işi simţi buzele scurmate de o sărutare adincă, säl- 
batecă. Se zmulse din strinsoare, țipînd : 

— Petru, eşii nebun! 

Dar Petru, fără s'o audă, întindea braţele spre ea: 

— Vino... vino.. 


— Petru! Deşteaptă-te: e mirşav! 


OE ere e a 


— Nataşa... e ultima noapte... mai putem zmulge o bu- 
curie vieţii... din trupurile noastre... Vino... 

— Nu. 

— Peste citeva ceasuri vom fi praf, Nataşa! Trupurile 
noastre, înainte de-a amuţi pe vecie mai pot căuta bucuria, 
Adineaori, te-am simţit infiorată lingă mine. 

— Nu, nu, repeta femela: se rezemase de zid, încordată, 

Privirea bărbatului îi inlănţuise privirea, i-o biruise, 

„Petru se apropie de ea, vrind s'o cuprindă. 

— Vasili! i 

Strigase numele banga ae cu desnădejde. 

upă o scurtă şovăire, Petru spuse: 

Duf asiti e rA tārim, El e viu! Nof,—noi sintem 
umbre... 

— Mi-e drag! Il iubesc! 

— El e viu: cel vii nu se uită în morminte! 

incercuită de braţele lui Petru, Nataşa mai avu o mişcare 
de răzvrătire ; pieptenul i se desprinse ; şi părul ei slobod, se 
risipi molatec şi supus pe braţele bărbatuiul. 


Theodor Scorţescu 


Munţii 


Lul Tudor Vianu 


Poemă colosală de granil! 

Ce doruri, ce ispite te-au gonit 

Din inima pămintului—spre cer, 

De stai în faţa marelui mister, 

Ca visurile lui incremenite 
Ce-aşteaptă 'n veci să fie implinite ? 


Din care nepătrunsă adincime 

Să vă 'nälțați la stele-aţi indrăznit ? 
Cum aţi uitat întreaga 'ntunecime 

Şi tot noroiul care v'a dospit, — 
Incit senini şi-atita de curaţi, 

De mii de veacuri, zările veghiaţi? 


Apostoli ai planetei chinuite! 
Voi ce veniți din lumi necunoscute, 
Cu frunţile *ndărătnice, muncite 
De tainele prăpăstiilor mute,— 
Ce cuvintări aprinse şi bogate 
in literele voastre de granit 
e marea lor tăcere profilate? 
La ce visează piscul părăsit 
In orbitoarea lui eternitate ? 


O, stincă ! 

Simţindu-ţi veşnicia 'n care taci, 
Nol ne vedem atita de săraci 
Cu dorurile noastre sbuciumate 


Pas 
INTE! 9 95... TPI ——. a a h 


MUNŢII 337 


Că, pismuind a ta seninătate, 

Noi ne trudim spre tine, ne urcâm, 
Cu pașii noştri duri, s'o Intinăm. 
indurerată stincă, tu ne vezi 
Ba!jocorind eternele-ți zăpezi. 

Atunci în slava ta, adine rănită, 

Tu gemi ca o regină pingărită 

De-un sclav —şi te intuneci şi te zbaţi 
Subt greii noştri paşi descătuşaţi, 
Căci ştii: pe drumul care-l mergem noi 
Vor răsări doar pete de noroi. 


l 


O, munte: gind statornic al naturii! 

Tu ştii povestea ei şi-a creaturii, 

Şi rugăciunea lor,—doar tu o știi; 

Pe tine firea te-a ales, să fii 

Mirturisirea ci, să urci mereu, 

Să urci spre Dumnezeu, 

Să-i spui, să-i plingi, să-i gemi într'una Lul 
Durerile pămintului, 


i vrei, o, munte răzvrătit, 

"ajungi la El cu inima curată, 
CA 'n drum te dărueşti necontenit? 
Priveşte-ţi valea ta îmbelşugată : 
Aici al fi atit de fericit! 

Impărăţiei tale neinvinse 

Se 'nchină toate iumile, smerit, 
Pe vastul tău domeniu neclintit, 
Ca mii şi mii de candele aprinse 
Pe un altar universal,—cuprinzi 
Inşiruirea mindră de palate 
Pe coastele-ţi auguste şi bogate, 
Resfrinte 'n ale apelor oglinzi. 
Mulţimi de pretutindeni vin la tine 
à pe A gopet táu ințelenit, 

a mii şi mii de vrednice albine, 
Muncesc şi ostenesc necontenit. 
Pe piept porți sondele nenumărate, 
Eternele-ţi amante fermecate 
Ce-şi caută spre inima-ţi o cale 

| gilie, şi gem de voluptate 

caldul rod al sucurilor tale. 

Ai legiuni de oameni ce coboară 
In fundurile tale 'ntunecate, 
li vezi, cu mini fierbinţi de rugăciuni, 
Cum scot a diamantelor comoară 


caiit IX Ig d +9 d Ca. | baf -> _- > 


238 


OS 


m 7 T 


blocurile negre de cărbuni, 
a orice loc viaţa 'nvăpăiată 
La umbra ta găseşte noi izvoare, 
Stejarii-ţi murmurá nemuritoare 
Cintări de tinereţe 'mbelşugată. 


O simtonie de miresme şi culori 
Desmiardă *ntinderile-ţi roditoare, 
Cunoşti extazul marilor fiori, 

| fericirea ta ne 'ncăpătoare 
iei şi se 'mprăştie în zare... 


Dar într'o noapte cerul instelat 
Sporeşte 'n sufletu-ţi un tainic vis— 
Adus din primul lumilor abis. 
Trezit de dorul lul nemăsurat 

Tu vrei albastrul zărilor eter, 
Săruţi prelung pămintu 'nfiorat 

Şi 'ncepi ascensiunea ta—spre cer. 


| în urmă *ntreaga "mpărăție 
i n belșugul ce l-ai adunat, 
Fe 'mparți Pee pc Ape ab ejui 
ul jos, răn erecat, 
N ai ori întorci privirea înapoi, 
i nu cunoşti decit o bucurie: 
urci, să uiţi al văilor noroi. 


Tu nu canopi o „one pal POPAS, 
inte care p 
Ei ae curia şi iar te dărueşti: 
rădini şi vii, cimpli imbelşugate 
i toate florile le risipeşti 
bca vieţii grea singurătate. 
Cu fruntea spre al hae gor aal 
i rupi i artere 
Din Pepi tău zdrobit, răbdâtor, 
Tot singele ce stinge setea lor... 


d marea-ţi pismueşte-adeseori 
ret tău, t Di calea ta asmute 
Furtunile şi ploile-i temute, 

i viscolele reci,—tu te "ntiori, 


ar nu te-opreşti din mersul tău țierbinte,-— 


mereu mai dirz şi mai aprins, 
Ce urile 'n care eşti încins 
Şi te desbraci de scumpele vesiminte 


MUNŢII 


A brazilor păduri nemăsurate, 
Le-arunci în văile înspăimintate 
Şi, biruind, urci drumul tău—'painte, 


Cind hăurile tale clte-odată 
Te strigă, să te 'ntorei din înălţimi 
Şi te-ameninţă 'n calea ta curată,— 
Te sgudui, munte, pănă 'n adincimi 
De tremură pămintu 'n temelie, 
Sfârimi în vale vechea ta robie 
Şi, neînvins, asculţi porunca 'n tine: 
Intâturi orice stavilă 'mprejur 
i, surizind eternului azur, 
e-avinţi din nou,—şi ca să urci mai bine 
Te lepezi şi de ultimul vestmiînt, 
L'arunci grăbit în negură şi 'n vint 
i urci mereu-—mal gol, mai îngheţat, 
ar mai senin, mai plin de-al tău mister, — 
Că pari al lumii mag iluminat, 
Pornit să cucerească 'ntregul cer. 


II 


Tirziu, cind fruntea ţi-o ridici spre stele, 
C'un gest suprem da-avint nepotolit 
Şi vezi de-odată, desnădăjduit, 
Cit de departe încă eşti de ele,— 
Ca un titan atunce, neîntrint, 
Din patima intregului pămînt 
Tu îţi deschizi craterele: o gură 
Clocotitoare de blestem şi ură, 
Şi scurmi vijelios cereasca boliă 
u lava ta aprinsă de revoltă. 


i flacările-ţi mistue într'una 

ot lutul din adincu-ţi necuprins,— 
atita Jar în vale cade 'ncins, 
Că nu rămine 'n pieptul tău niciuna 
Din patimile care te-au aprins. 


De-acuma veşnic calm şi neclintit 
Porţi resemnarea-ţi mindru ca un zeu, 
Şi mut, şi sfint de cît ai pătimit,— 
Tăcerea ţi-o ascultă Dumnezeu. 


IV 


Te-ai lepădat de 'ntregul tău avut, 
<ă nu-ţi aduci aminte de trecut; 


e 


3 


40 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


De toate, toate, ie-ai descătuşat, 
Să fii mai liber, munte, mai bogat. 


i dacă n'ci o frunză nu-ţi răsare 
A virtul tău, in drumul cătră soare, 
Tu tot rămii de-apururea senin, — 
Căci nu te ispiteşte nici o floare 
Şi nu te 'nsingerează nici un spin. 


Astfel de tot noroiul desfăcut, 

Răscumperi, culme, pămintească vină, 
i beat de visul tân necunoscut 
rimeşti întreaga cerului lumină. 


A. Dominic 


Centenarul lui Amiel 


Un profesor modest într'un oraş de provincie din Elveţia, 
Cursurile pe care le ținea, greoae şi uniform recitate, abia 
dacă adunau ciţiva studenţi. Cărţile sale, cu preocupări filo- 
20lice, mediocre ca originalitate, şoviăitoare ca spirit, mau fost 
cetite decît de citiva prietini. Scurgerea banală a zilelor, geo- 
metric unitorine, acoperea totuşi resemnarea mută a unui mare 
orgoliu, care iubea gloria într'atit, incit ajungea la picioarele 
ei epuizat. 

Poate că atenţia posterităţii ar fi rămas mereu distrată 
faţă de modestul profesor de estetică din Geneva, dacă după 
moartea sa, cîțiva prietini pioşi nu i-ar fi atunat, în două 
volume, însemnările zilnice ale unui jurnal intim, 

Deodată, o revelaţie, Timidul, paralizatul profesor, n'avea 
nimic didactic în persoana sa. Din colţul său tăcut în fapte, 
svirlea consideraţii asupra lumii cu temeritatea unui „condol- 
tiere“ al gîndirii. arpoi sa Îşi permitea toate îndrăznelile ; 
critica sa nu abdica in faţa nici unei veneraţiuni. Un articol 
elogios al lui Renan şi unul injurios al lui Brunetidre, l-au 
făcut deopotrivă celebru. Psihologii însă, i-au găsit alt interes. 

Din paginile confesiunilor sale, reese că Amici prezenta un 
perfect caz de abulie. Mania de analiză ducea aşa de departe 
această scrupuloasă conştiinţă, încit îi paraliza orice posibili- 
tate de acţiune. Deatunci, afară de un mare literat, Amiele un 
caz de psihiatrie, ca Laura Bridimann ort Felida Azam. Mulţi 
din cetitorii manualelor populare de psihologie il confundă cu 
clienţii clinicilor de neurologie, fără să cunoască nimic altceva 
despre el. 

Astfel prin unul din acele procesa de non-senz cu care 
posteritatea e deprinsă să-şi retribue favoriţii, discretul, în- 
chisul Amiel e supus unei disecţiuni publice postume, In care 
nici o indiscreţie, nici o curiozitate nu e interzisă, 


Daia 
R 
zit Pi 
342 VIAŢA ROMĪNEASCĀ ' 
ca nr EE IE E e E at A oaaae a 
l 


| un romantic? E greu de închis un om intr’o for- 
mută EM ta pentrucă formula e una şi omul e multiplu. 
El e format din bucăţi diferite, ca şi scheletele care se aa 
titue pentru laboratoare din piese furnizate de spitale difer 
— după comparația lui Curel. In el se luptă logica cu aae 
ditatea, meschinul cu generosul, sublimul cu banalul. Omul e 
viu. deci contradictoriu; formula moartă, deci logică. amaran, 
mi se pare, compara sufletul cu un palimpsest pe care p 
scris succesiv şi s'au şters apoi cu reactive ca să facă omis 
altele, diferite caligrafii. Odată insă, lao rază de soare, mi A 
rile succesive reapar toate amestecindu-și caracterele fn 2 
înciiceală amorfă de litere şi cuvinte neînţelese. Acesta e su 
letul: tot ce poate fi mai departe de simetria formulei. ni 
Are însă Amiel, măcar ceva din cejace se samtis. 
deobşte romantic? O distincţiune e necesară între diferitele 
forme de romantism, Există desigur atitea forme, cite popoare. 
In orice caz se poate uşor deosebi un romantism francez şi 
grai 1 dintătu e exuberant, activ, expansiv. Se e gata Sa 
imaginaţie şi entuziasm. Cel de al doilea e melancolic, pasiv, 
reținut. E plin de nostalgie : de- mister. El nu vrea ky cu- 
noască dech aurora începutului, germenul obscur pre CATe 
tinde ființa, forma nouă care se strădânueşte să se int ară z 
se exprimă în devenire şi în proteitate. Amiel ține ma ase | 
aceasta de a doua eta 4 Din cea dintăiu n'are apară nimic 
decit egotismul şi orgoliul. Paşnicul cetățean al unui pe - oraş 
de provincie disprețuia erol! umanității. Puțini sint a ar” 
țaţi— Voltaire i se pare un spirit negativ.—Pe pu ra il 
n'a pas d'entrailles*. Prin aceasta vrea, probabil, a ta 
nefiind senzual, nu poate fi uman. In acelaşi Ore e ie 
mai tirziu Anatole France zicea: „ll faut ra ră bena 
mama a PRE sii cest aas aaa ode Despre 
a peau—, Paltruisme c’ 5 
lee E sees că are „nu ştiu ce element artiicial, aim e 
incordat care constitue mizeria tragediei clasice”. vara As 
pare neserios, frivol, adesea cinic. Puţine sînt modelele ado 
repet Da: | său e în izolarea 
e vede însă şi mai bine egotismul său 
ceia e socială. Nu ţine de nici o şcoală nici în trol gura 
nici în filozofie. Contactul cu orice fel de societate “ pa a 
brutal şi ofensator. Mai mult, e opon de bonomle şi sur pi 
lipseşte ironia care me şi vara idei hangpa eip Ae 
-i plac multe lucruri— R 
ăi colţ e natură şi de artă nu se uită niciodată pe s 
Dacă acțiunea, mişcarea, nu e totdeauna tecoiman dania we 
lor, ea are acest imens avantaj că ne ind rtează 


clipă de obsesia propriei noastre persoane, dela e am- , 


CENTENARUL LUL AMIEI, 343 
arena e do at n bn PRE R ea 


biţiei caşi dela splendorile umilințel,— ceace e tot o formå de 
vanitate. Amiel măsoară lumea şi viața după buna sa dispo- 
ziţie. Dacă Theophile Gautier putea să se laude cu un realism 
naiv şi cu o sânâtate cam burtă verde că: „moi je suis un 
homme pour quile monde extérieur existe“, ca o ironie la a- 
dresa lul Kant, Amiel a zis „le paysage c'est un état d'âme“. 

In afară de această interioritate egotistă care e una din 
caracterele principale ale romantismului francez, celelalte as- 
pecte sulleteşti îl aşează în plin romantism german alături de 
un Schlegel, Herder ori Schelling. „Mă simt în complectă co- 
munitate de spirit cu Goethe, Hegel, Schleiermacher, cu toate 
că sint aşa de opuși între ei“ —ne spune el singur. Ceiace e 
mai specific în această senzibilitate e gustul pentru nedeter- 
minat şi misterios. Ca şi înaintaşii săi din epoza de aur aro- 
mantismului german, el crede în instabilitatea tuturor lucrurilor: 
lumea nu există, ci devine. Aspectul lucrurilor e efemer şi tre- 
cător. Nu exista poate decit trecut şi viitor. Clipa pe care vrei 
s'o fixezi e deja de domeniul memoriei, al istoriei. Istorie şi 
utopie: iată poziţia omului. 

Hegel credea intr'o eternă evoluţie intre teză şi sinteză, 
Schelling în stări şi etape succesive ale firii. Amiel e elevul lor. 

Student zece ani în Germania, în epoca de aur a filo- 
zofiel romantice, el îşi adaptează gindirea la acest mod de a 
vedea, 

Pretutindeni vede germenul unei alte transformări, pulsul 
neincetat al elanului vital. Deaceia gindirea sa nu e nici tran- 
şantă nici definită. Omul acesta ura ditiniţiunile şi clasiticările, 
Le vedea falşe, fiindcă mutilează gindirea, fiindcă sacrifică deta- 
liul caracteristic, nuanţa, fiindcă omoară tendința timidă care 
abia începe să se afirme, Mai mult decit atit, nu credea în 
idei. Credea că concepțiile stat haine frumoase de Dumin 
panaşuri de vanitate pentru biala omenire oarbă, instinctivă şi 
violență. Ştia că nouă zeci la suiă din actele omului sint de- 
terminate „a priori“ de sentimente și credinţe şi că rățiunea e 
chemată mult mai în urmă să ofere motive ori pretexte, 

E explicabil astfel de ce o lipsă totală de afinițate elec- 
tivă l-a îndepărtat dela înţelegerea culturii franceze, plină toată 
de claritate, fixitate, de raţionalism şi intelectualism, 

Amiel e un mare galofob: „Limita spiritului francez e 
insuficienţa alfabetului său sufletesc care nu-i permite de a 
traduce sufletul grec, german ori spaniol fără să-i denatureze 
aspectul”, sau: „în timp ce Germania gîndeşte, Anglia lucrează, 
Italia simte, Franţa vorbeşte, vorbeşte...“ ; les philosophes fran- 

is rheteurs et géomêtres, malgré leurs qualites nous laissent 
roid...; „Ce qui manque aux Français c'est l'intuition de l'unité 
vivante, la notion du sacré, l'initiation aux mystères de l'être, 
ce qui leur apariient c'est la construction des sciences spe- 
ciales, l'art d'écrire un livre, la grâce, la polittesse,.“ 

Limba franceză i se pare prea tranşantă, deci incapabilă 


344 VIATA ROMINEASCĂ 


de-a exprima nuanțele, La care, Renan l-a Invitat s'o studieze 
mai intăiu. 

Caracteristic încă oricărui romantism e dezerţiunea auto- 
rului din prezent şi refugierea lui îa trecut sau viitor. În a- 
ceastă privinţă, cu puţine excepţii, romantismul francez e utopic, 
proectat În viitor. 

Cel german deplinge trecutul, medievalismul şi viața pa- 
triarhală. Amiel ca şi Lenau, ca şi Novalis, e un reacționar. 
Principiul democratic „dispensează pe ignorant de a se instrui, 
pe copil de a deveni un om şi pe omul cu păcate de a avea 
remuşcări* —sau: „democraţia ignorează inegalitatea de valoare, 
de merit, de experienţe, adică munca individuală ; astfel ea duce 
la triumful drojdiei şi al platitudinei”. 

Contactul mulțimii îl dezgustă. Efortul moral al ridicării 
mulțimilor, al „aristocratizării maselor“ — cuvintul i-ar fi plă- 
cut—ii rămine străin, 


+ 
+ + 


Cu tot dezgustul pe care I l-ar fi produs aplicarea asupra 
lui însuşi a unei metode tocmai contrarii decit aceia pe care 
i-a plăcut s'o preconizeze, se poate totuşi formula că Amiel a 
fost un romantic din familia etnică a romantismului german: 
gust pentru mistic şi nedeterminat, egotism solitar, aristocra- 
tism reacţionar. Caractere care-l apropie de un Werther, Henri 
Ofterdingen, de un Manfred. 

Cu aceasta însă se defineşte prea puţin din personalitatea 
curioasă a profesorului din Geneva. Formula explică prea 
mult pentruca să explice ceva. Mai trebue de adăugat ceva: 
întăiu că Amiel a fost un romantic întirziat şi al doilea că deşi 
nebulos în fond, in sentimente şi idel, scrisul său era acela al 
unui latin, a! unul meridional aproape : nervos, pregnant şi 
plin de spirit caustic. 

Educaţia sa retorică şi stilistică era franceză. Amestecul 
acesta, bizar ca aparenţă, e de un profund interes, 

CA era un romantic întirziat (Amiel trăeşte pănă câtră 
stirşitul sec. XIX), asta li ajută să se distingă. Intr'o epocă 
de plin realism devine o figură aparte, rară. drul pe care 
e proectat [i oferă un contrast profitabil. Dacă ar fi trâit 
cinzeci de ani mai de vreme, mentalitatea timpului, 
cu el, l-ar fi remarcat mai puţin. Cătră sfirşitul secolului Însă, 
alături de platitudinea realistă şi fotografică a unui Zola ori a 
fraţilor Goncourt, Amiel se impune ca ceva original şi rar. 

Naturalismul „fin de siècle“, nu numai că l-a servit ca 
contrast. Oboseala gustului fotografic de care se abuzase, 
dădea naştere ia un Început foarte timid de neoromantism, care 
devine puțin mai tirziu şcoala simbolistă. Cei care se îndreptau 
în acea vreme cătră şcoala menţionată, vedeau în subiectivul 


CENTENARUL LUI AMIEL 345 


misticul Amiel un precursor şi un revoltat, un anunțător d 
dia şi năzuinţe nouă. Ceiace s'a numit mai tirziu neoa 
terea prin suggerare”, „lâme des choses” etc, erau inspirate 
de cl. Astiel, o poziție specială în istoria literară, o întirziare 
de jumătate de veac ca seuzibilitate, în loc să-i strice, îi pro- 
fită. Nu s'a zis doar că erorile sint adeseori fecunde pentru 
n oi adevăruri ? Amiel e oarecum, alături de Maeterlink, teo- 
reticianul sentimental al mişcării care urmează. 

De fapt el nu face decit să continue vechiul romantism : 
poate că nu are încă nimic din aptitudinile desvoliate ape pr 
ra “ aa e etern poetică. Tineretul însă nu discută cri- 

nele eroilor pe care şi-i alege. 
oarbă şi definitivă. ý OP A A a 

Situația lui Amiel, ca să zicem aşa, în societatea lit 
a secolului, îi dâ—din punctul dei vedere al eee e pe aia 
jipan. pa = = peri contin rea cu el insuşi: un fond 

ntra e originalitate şi o poziţie de 
de modă care începe să prindă. PI Pe edio 

Un motiv de glorie însă, mult mai personal, care fa - 
devărata sa originalitate, e stilul său. plasă Sa bertit 
aproape cu libertinaj. Un profesor de estetică la un popor 
de pu-itani morali cum sint Elveţienii e aproape un scandal. 
Cind însă acest profesor e spiritual, nervos, ireverențios, cind 
are păreri variate şi universale, scandalul devine un caz. Un 
caz literar şi poate şi unul psihiatric, iatăce devine Amiel. A- 
fară de Nietzsche şi de Schopenhauer, nimeni m'a întrebuințat 
vorbe mai latine pentru idel mai germanice, nimeni n'a făcut 
mai înţeles Francezilor, prin propriile lor procedee de stil sen- 
zul filozofiei nemţeşti. Se poate ca Amiel să nu fi cunoscut 
bine limba franceză, cum pretinde Renan. O ignora însă cum 
ar nice seya analfabet. 

ptitudinile de exprimare rămin însă în tradiția emina- 
mente franceză ori latină, a verbului specifie şi arin Aoii 
pasionat al panteismului nebulos se exprima cu o lumină şi cu 
ir ERE ar fi făcut gelos pe un scriitor de peste Rin. 
meni ca ei nu prezenta mai bine sinteza reuşită 
nord cu a omului de sud. E Doua 


Mai rămine aspectul psihiatric al boalei sufleteşti care pa- 
raliza în Amiet orice decizie, orice Inceput de aN Dina 
orice cu facilitate, înțeleg toate situaţiile, toate ideile, nu pot 
insă niciodată să mă decid, să acţionez, sä lucrez“, spunea el 
Ne aflăm în faţa unui caz perfect de abulie; mişcarea, activi- 
tatea—lată ce-l îngrozea. O călătorie banală, congedierea unui 
servitor, un „rendez-vous“, îi dădea nopţi de insomnie, 

„ In faja celei mal banale decizii, punea atita analiză, atita 


2 


346 VIAŢA ROMINEASCĂ 


neutralizare de motive, că rezultatul era paralizat ori aminat 
pentru o dată nedeterminată. 

E aceasta o calitate sau un defect? Intre visâtori şi oa- 
meni de acţiune discuţiunea durează de o eternitate. A n- 
tele şi a.unora şi a altora exprimă © neputinţă individuală teo- 
retizată. Totuşi, într'un cadru filozofic, s'ar putea discuta teo- 
retic avântajele şi dezavantajele acestor feluri de a fi. 

S'ar putea spune, că fapta e încoronarea şi ultima con- 
cluzie a vieții de promisiuni pe care o trăim; că fapta e mai 
frumoasă decit gindirea fiindcă pite efort—ceteşte sacri- 
ficiu,— chiar eroism şi martiraj. Gindirea nu angajează, deci 
nu cunoaşte suferința, prin urmare e mai comodă, mai laşă, 
fiindcă expune mai b 

Cu toate acestea, se poate susține că acţiunea nu ne ex- 
primă. Fa nu e a noastră. Instrument social, copiat stereo- 
tip din mediul în care trăim, ea poate servi cauze şi gindiri 
diverse. Pentru ginduri diferite se poate întrebuința acelaşi ac- 
țiune săracă şi repetată, gîndirea însă—fiind intimă şi indivi- 
duală - ne exprimă. Afară de aceasta, lucrind cu materia, fapta 
e limitată şi chinuită, nu infinită ca concep Nu e nici mă- 
car liberă, căci pretutindeni e la ordinile i eii. O viaţă de ac- 
țiune e o viaţă de sclavie la ordinile gindurilor altora, a căror 
realizare o urmăreşte, Deaceia ea nu cunoaşte nici creaţie 
şi nici continuitate ; o juxtapunere, o succesiune de momente 
diferite răminind departe de desvoltarea organică şi armonică 
a unei singure direcţiuni. Anatole France spune undeva des- 
pre Napoleon: „C'est-l'état prodigieux des hommes d'action. 
[is sont tout entiers dans le moment qu'ils vivent et leur génie 
se ramasse sur un point. Hs se renouvellent sans cesse et ne 
se prolonjent pas. Les heures de leur existence ne sont point 
liées entre elles par une chaine de méditations graves et de- 
sinteresstes, lis ne continuent pas de vivre, ils se succèdent 
dans une suite d'actes, Aussi manquent ils de vie inférieure“. 
a Napoleon nue decit un specimen mărit cu lupa al orică- 
rui om de acţiune. 

Astfel, contrar unor critici puţini comprehensivi, abulia 
jul Amiel nu trebue să apară ca un grav inconvenient. Chiar 
privind istoria biologică a calităţilor luptei pentru viaţă, el nu 
ne poate apărea ca un perfect dezadaptat, căci fiecare epocă 
şi civilizație apreciază alte arme, alte instrumente de luptă, 
alte însuşiri, Secolul nostru cu predilecţia lui pentru idee, 
pentru libristic, pentru mandarinatul intelectual, probabil că 
găseşte o utilitate cind acordă unor astfel de oameni o anume 
valoare, De unde se poate vedea, că ceiace numim inteligenţă 
e mai mult accepţia socială a felului cum o epocă sau 0 socie- 
late răsplăteşte o aptitudine pe care înțelege s'o selecteze, de- 
cit o chestie de anatomie, fiziologie ori psiholo O inteli- 
gență nu e o cantitate mai mare sau mai desvoltată de celule 
nervoase, căci celace era eri inteligent azi se consideră prost, 


.. Na 


[> ya e > 


CENTENARUL LUI AMIEL 347 


In epoca clanului totemic se considera superior şi venerabil 
(cam celace considerăm no! azi inteligent) indivizii extatici uşor 
intrebuințabili la experienţe magice. Mai tirziu, in epoci bru- 
tale, soldaţii. In societățile economice, negustorii, oamenii de 
afaceri şireţi şi expeditivi. Azi admirăm profesiunea de a crea 
idei pentruca în urmă să le distrugi, adică ceiace se numeşte 
intelectual. Amiel nu e deci dezadaptat, geniul e o recompensă 
socială, un certificat de asemănare între individ şi mediu. Con- 
servați mediul şi individul e înțeles; Dacă vreţi însă să de- 
plasați pe Amiel- douăzeci de secole, făcindu-! să divorțeze de 
ambianța sa, de pildă in timpul civilizaţiei spartace, probabil 
că ar fi fost sviriit de pe Tarpeia ca periculos pentru tuge- 
nia rasei, 

Morala: judecaţi oamenii in funcţie de condiţiile și me- 
diul care i-a determinat şi nu „sub specie aeternitatis“, Dar 
aceasta revine a scuza orice oricui. Desigur. De ce nu? in- 
tr'atit e de adevărat că toate câile duc la indulgență şi înţelegere. 


Mihai D. Ralea 


FILE RUPTE 


Te Deum 


In penumbra răcoroasă a bisericii, sute de oameni s'au 
adunat pentru înălţarea sufletului. 


apta altarului stau ofiţerii, în mare ținută, neclintiți, 

in Saiti da pamik, Puțin mai încolo diferite rasina 
ciale, în frac. Uniformitatea imbrăcăminții accentuiază iz or 
contrastul tipurilor : In faţă de tot un min-ascul personaj, și 
capul prea mare, cu sprincenele Incruntate, într'o expresie ne 
izbutită de severitate superioară, Işi încordează gitul, pata P 
ajunge la umărul vecinului, a cărui statură uriaşă pune ai 
sforțare în evidenţă faţa cu ochil rotunzi şi foarte apropiaţi, 
care clipesc de şiretenie, ca la maimuțe, subt fruntea peri 
inexistentă. Cu grajii de dudue, un tinăr subțire în talie A 
ridică chipul rotund şi neted, de-o rotunzime echivocă, veşn f 
luminat de un zîmbet dulce, spre un domn ne rapit cu a 
bundente favorite negre, cu nasul coroiat. Mai nt A 
după capriciul mişcărilor şi după necesităţile convorbiri = $p- 
tite—cīnd de faţă, cind de profil, o colecție de capete . erice, 
lunguețe ori țuguete, chelii lucitoare ori frizuri de diferite cu- 

ri şi aranjamente. x 
i prd a şi cu repetări de silabe, se înalţă para 
preotului. De sus, din înălţime, corul revarsă in sunete EE 
şi vibrâtoare o ploae de „Doamne milueşte“ peste cape 
care freamătă jos. 


FILE RUPTE 349 


Şi sufletele vibrează şi se înalță... 


— Dragă, şopteşte cătră vecina ei o doamnă, al cărei 
corp are cam aceleași dimensiuni dela cordon în sus, caşi de 
la cordon în jos, —ce caută madam lonescu între persoanele 
oficiale ? 

— Da' ce, nu ştii că e „consilier comunal“ ? Stă acolo cu 
„autorităţile”,.. doar e persoană oficială şi ca! 


— Singură între atițla bărbaţi! şopteşte moale printre 
gingii o bâtrinică cu capeluță cu bride, ducind o mină la gură. 
Madam’ tonescu însă se simte foarte bine în grupul de 
fracuri, In toaletă neagră din cap până'n picioare, stă demnă, 
cu nasul mic şi răstrint, ridicat foarte tare. Din cind în cind, 
simțind parcă ca se petrece In grupul de cucoane, pestrit şi 


şoptitor, ridică şi mai sus capul, într'o mişcare de sfidare su- 
premă. 


„Cazul" doamnei lonescu se discută şi'n alt grup apropiat. 

— Da' cind îşi mai caută de gospodărie, că doar e şi 
doctoreasă ? întreabă o doamnă cu înfăţişare liniştită, arunciînd 
o privire curioasă spre grupul oficial. 

— Ce gospodărie, madam’ Pancu, ce gospodărie ? inter- 
vine cu un ton prea ridicat o damă corpolentă, aruncind şi ea 
o săgcală din ochii cenușii spre acelaşi ţintă. 

— Păi, are casă şi vie, zice molcuţ madam’ Pancu, Ineli- 
nind pe un umăr pălăria verde cu „pleureuză“ cafenie. 

Doamna cea grasă se sufocă. Tace puţin, ca să se liniş- 
tească, apoi porneşte ca o grindină: 

— Ce vie? Da’ nu ştiu eu? Intreabă-mă pe mine. Via! 
da' cine-o vede pe la vie? Nu di cu lunile pe-acolo, Şi casa.. 

— Mamar, ia uite madam’ Bucşan, îi tae vorba o dom- 
nişoară delicată, punindu-i uşor mina pe braț. Vai, ce toaletă 
„Chic“ are] 

Ochii spâlăciţi, dar foarte ageri ai „mamaei“ o descoperă 
uumaidecit pe madam’ Bucşan, 

— Aha! o våd... Elegantă... păi, sigur... Dacă n'a fi dum- 
neaei elegantă, cine are să mai fle ? Numai că ştim noi prin 

ce mijloace... 

Aces! „ce“ e zdrobitor de semnificaţie... 

Glasul preotului se înalţă cu evlavie: 


350 VIAŢA ROMINEASCĂ 

— „Daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce -+ 

al lui Dumneze-heu !“ 
. Cucoanele fac cruci mici şi repezi. Corul întonează partea 
à imit o lu- 
minâr lectrice, în para lor de sticlă, tr 
mină ee name bezea anat „altar citeva luminări de pia 
își tremur flacăra modestă şi galbână, Insufieţită parcă la fie- 
ma adiere şi, ca un regret, un fum străveziu se ridică neno 
t în sus. 

pi ka amvon izbucnește fără veste, cu intonaţii onana 
începutul unui lung discurs ocazional. Glasul oratorului v ca n 
umple biserica, se stinge uneori in modulaţii scr d 
po as şi iar creşte cu vehemenţă subt privirea multip Aei 
grozită a sfinților de pə pâreţi. Asisteaţii ascultă cu cap 

te în jos. 
säg lar tos sticlele felurit colorate ale geamurilor, Stare 
amiezii se joacă impurpurind obraji palizi, ori dind străvez 
de ceară fetelor congestionate. 


Florinul 


inte de vreme. Pe 
i au prins să înmugurească îna : 
Merja în lumina caldă, fel de fel de gingänii Nea 3 
ceput să mişune, sfioase şi oarecum mirate, că le-a fos sa 
et scurt. In procesiuni leneşe, cu ținta map, rr a a a 
nit nenumărate, roşii, vacile domnului, — minuscule ou 

toare. 
E deodată soarele s'a pr pasoa S pao e i ya Sae 

noapte, acoperind su 

ae apg fiaa şi grădini, In zorii zilei următoare un oraş 
ireal de marmoră s'a ridicat din ingheţul de peste noapte. 

Cind am eşit din casă, primul val de acr laghetii inci 
izbit brutal, parcă aşi fi intrat intr'o atmosferă piesa p 
gurii, voaleta s'a prefăcut intro clipă in Po e gia e 
subţire, a cărei atingere nu mai ştiam daci m $ 

3, 

sola susui străzii—departe — cîţiva copii aleargă ari E 
Strigătele lor s'aud limpede,aproape parcă aşi fi lingă ei. 


pee 


FILE RUPTE 351 


din turn bate ceasul. Cele din urmă vibrații ale ultimei bătăi 
tremură cu desăvirşilă claritate. Toate sunetele aeriene cresc 


şi se limpezesc : Surdina imensă a zăpezii a amorţit orice vuet 
pătmintean. 


La un colţ de stradă un zgomot timid, împisiit, îmi a- 
trage luarea-aminte. Mal fac vre-o doi paşi... O păsărică ce- 
nuşie—o vrabie parcă—aproape înţepenită de ger, face jalnice 
sforţări să se ridice în zbor şi recade mereu pe trotuarul in- 
gheţat. O prind cu uşurinţă. O viaţă mică, dar vijelioasă, se 
zbate în trupuşorul, care încape comod în mina mea, 


In colivia atirnată sus de tot în odae, păsârica se des- 
morțeşte repede. Fără odihnă sare pe cele două beţişoare, 
puse'n curmeziş, anume pentru exerciţiile ei gimnastice. 
Păsărica, cenuşie pe spate, e verde ca mugurii de liliac 
pe piept şi pe pintece: E un florin. De cîteva zile zboară li- 
ber prin odae și în colivie intră numai ca să sfarme cu grabă 
o săminţă în cioc. 

Dar, într'o dimineaţă, iarna a incetat iar brusc. Des- 
chid fereastra. Cerul limpede îşi desfăşoară nemărginirea a- 
zurie, fără pată. Soarele luminează puternic zidul casei vecine. 
Un agud din taja ferestrei aplică—drept sfidare—pe acelaşizid, 
orbitor de alb, desenul de cărbune al crengilor lui goale şi 


rigide. i 


Un popor întreg de vrăbii îşi odihneşte zborul, aproape 
domestic, pe crengile agudului. Florinul întoarce capul spre 
fereastră, neliniştit de ciripilul zgomotos şi familiar de-afară, 
i se pare, desigur, cam nepotrivit lucru ca o pascre să ciri- 
pească aşa, toală ziua, lingă casa omului. In zori, citeva pre- 
ludii discrete, cind nu e nimeni în odae, e cu totul altceva... 
Dar intro dimineaţă mai caldă şi mai strălucitoafe, pre- 
ludiile Horinului s'au făcut cîntec intens şi pasionat 

ŞI, din dimineaţa aceia, florinul a fost nefericit. In zori, 


inchis încă, se zbate cu nelinişte frenetică între gratiile de 
sirmā. 


Pun cuşca pe pragul feresirei larg deschis: şi dau în lå- 
turi portiţa zâbrelită... 


952 VIAȚA ROMINEASCĂ 

Un ciripit monosilabic, un fişiit ușor... şi colivia râmine 
pustie. Florinul se opreşte puţin în agudul din faja ferestrei, 
avind grija să-şi intoarne codiţa spre colivie. Işi ciuguleşte cu 
rivnă şi cu grabă mare penele, apoi zboară glonţ înainte, pănă 
se pierde în lumină... 

Colivia, cu îmbelşugată provizie de seminţe, cu apă lim- 
pede şi proaspătă, aşi vrea s'o las citiva vreme deschisă, pe 
pragul geamului... Cine ştie ?... 

Râmin multă vreme să privesc drumul fără urmă al prie- 
tinului meu de ctteva săpiămini. Mireaznia nepariumată de 
primăvară timpurie mă ameţeşte şi cerul albastru, piatră scumpă 
a necuprinstilui, imi soarbe privirile, 

Mă retrag încet înăuntru, cu ochii umezi de lumina prea 
vie de-afară, Odaia cu ferestre largi s'a Invăluit deodată parcă 
in umbră. Păreţii mă apasă, aerul e irespirabil... 

Colivia cu gratii de sirmā, cu portiţa slobodă în legânarea 
vintului rece de primăvară abia începută, a încremenit la fel 
cu odaia mea... 

Da departe, tără să mal pot şti din ce tutiş neînfrunzit, 
un Gripit prea cunoscut, ca de privighitoare încă novice, tri- 
mite pe o adiere de vist, pâna liniştea zăvorită a odâii, tri- 
luri aprinse de doruri întirziate... j 


 Cromolitografii 


H cunosc pe amindoi demult, de ani întregi : O babă şi 
un moşneag,—ca Într'o poveste, 
Niciodată nu le-am vorbit. Adeseori însă am furişat o 


privire Indiscretă în intimitatea lor. O intimitate care nare ni- | 


mie ascuns şi care parcă spune oricui : 
Uită-te cit vrei. Celace vezi, asta e tot. 
Şi, ca prinse intrun cadru, mi se înfăţişează două scene. 
Intr'o odăiță, În care joacă o lumină potoliiă, toate Iti- 
crurile glăsuesc: O, de cind sintem noi alce |l O,cît e de bine 
şi de tihnit! Nu credem să plecăm aşa de grabă. A 
Un ilit larg, capitonat, îmbrăcat cu iută verzue; O m 
pătrată, ia pier pb durabilă; în pârete un barometru de 


PILE RUPTE 333 


modă veche,—o căsuţă, în pragul căreia am văzut totdeauna 
o fată—a vreme bună! 


De clte ori mă uit, surprind pe bâtrină, aşezată 'n jilț, 
cu fustele ei creţe lloiate până peste brăţarele jilțului. Faţa 
ei plinuţă de traiu paşnic şi bun, zimbeşte de subt boneta tot- 
deauna curată. A lăsat pe colţul mesei ciorapul, cu ghemul 
mare de lină şi cu andrelele lucitoara şi suride mereu în aş- 
teptarea sigură a unti plăceri. Samovarul pintecos de aramă 
zimbeşte şi el, şiret, dintr'o parte, —tocmai din partea în care 
© rază st fringe in nenumărate ace luminoase. 

Bătrina înclină samovarul deasupra ceştei cu floricele al- 
bastre. Apa în clocot trebne să curgă peste esența aromată 
şi ceaiul fierbinte va împrâştia în trupul rotungior, dar cam 
friguros al băbuţei, căldura tinereţii... 


Dar... unde o îl moşneagul?.. Bănnesc en unde... De cite 
ori vreau să-l văd, n'am decît să-l caut foarte aproape, într'o 
câmiruţă curată, nnde se pare că se închide, ca să lucreze, 
Un ferăstrău de mină şi alte citeva unelte de stolerie stau fru- 
mos rinduite în părete. Citeva scinduri, clituite într'un colţ, aş- 
țeaptă o minunată prefacere, De cite ori mă uit eu însă, unel- 
tele moşului se odihnesc, caşi andrelele bâtrinei. 


Moşneagul s'a aşezat la masă, pe un scaun solid de lemn, 
şi-a descheiat jiletca de catifea cafenie şi, sprijinit într'un cot, 
tae cu bâgare de samă, cu cuțitul lui de buzunar, o felioară 
de salam. 


Chipul lui plinuţ de train paşnic şi bun, geamân cu chipul 
bățrinei, zîimbeşte cu nevinovată şiretenie, subt tichia cu mof 
verde, lăsati pe o ureche. Din mijlocul mesei il îndeamnă stă- 
ruitor o cană mare, cu capac, lingă care, caun puiu ascultător, 
stă un pahar pe jumătate plin cu vin roş... 


Spectacolul pe care mi-l dă traiul bătrinilor mel cunos- 
cuți, mi-e totdeauna o oază de impăcare. Parcă văd zugrăvită 
înțelepciunea vieţii: bucurii mici, materiale, tangibile... _ 

Totuşi am o nedumerire şi o neliniște: Ce taină-—mult 
mai greu de pătruns subt atita seninâtate naivă—ascund tăcu- 
ţii mei bătrîni, cu zimbete şirete ? 

Niciodată nu l-am văzut impreună. Niciodată nu i-am 
auzit vorbind, 


` 


«354 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar, dacă mă gindesc mai bine, nici nu ştiu cum sar pu- 
tea întimpla aşa ceva. Bătrinii mei nu sint decit două cro- 
molitografii vechi, atirnaie deoparte şi de alta a ferestrei, în 
odaia de mincare... 


Geneza lirismului 


Peste o săptămină e lăsatul-secului. 

Dăscăliţa dela biserica Siintu-Neculai a pornit de dimi- 
neață în tirg. Cind a eşii dascâlul deia grijii, din biserică, 
s'a întors şi ea cu o gâină şi un cucoş din piaţă. In portiţă 
mai cintăreşte odată găina în mini, suflă asupra ei, ca să-l res- 
fire penele dela coadă şi, hotărindu-se, o întinde moşneagului : 

— la gi dumneta cuțitul cel mare de pe poliţă şi tae gă- 
ina asta, până fac eu focul şi pun apa. 

Dascâlul, mărunţel, cu barbete sure, cu ochi mici şi vioi 
subt sprincenele stutoase, ia găina fără să răspundă nimic şi 
ese 'n drum, s'o tae mai departe de casă, cu cuțitul iui de bu- 
zunar. 

Dăscăliţa se duce în dos, spre un fel de magazie dără- 
pănată, cu acoperişul jos, şi dă drumul cucoşului înăuntru. 


Aşa... să nu se amestece cu găinile, că-l omoară pinte- 
natul nostru, zice femeia pentru ea singură, ori, poate, pentru 
bărbatu-său, care tocmai intră pe portiţă, tinind cu mina dreaptă, 
depărtată de trup, găina tâiată. 

— D'apoi las’ că peste o săptămină se duce şi el după 
consoartă, adaogă dascâlul. De lăsatu-secului îl vine şi lui 
rindu’... 

La glasul ascuțit al dăscăliței, din grădinița din fund a- 
leargă cu grabă vre-o zece găini, urmate de un cucoş mindru, 
verde şi auriu, ca un incendiu. 

Peste vre-o citeva zile dascălul roboteşte prin prejurul casei, 

Găinile şi cucoşul ciugulesc pe lingă prispă. 
— Deodată un cintec de cucoş s'aude, infundat şi apropiat, 
Moşneagul se întoarce mirat, cucoşul din ogradă sloboade 
grăuntele pe care-l avea în cioc, ridică capul, se înţepeneşte 
bine În picioare şi răspunde, 


a Ta PP 


- 


PILE RUPTE 355 


— Vauzi cum se'ncontrează cucoşii noştri! Zice dascălul, 
zimbind, câiră femeia lui, Să ştii că nu-l mai tal, dacă incepe 
să cinte... 


A venit postul mare, In fiecare zi, cucoşui prizonier a 
vestit zorile înaintea celui din ogradă. 

Dar dela o vreme, cintecul lui a slăbit pe fiecare zi, a 
devenit tot mai rar, până cind a încetat cu totul. 

— Nici azi ma cîntat... De-a săptâămină n'a mai deschis 
pliscul. 

— Să-i tăiem, zice pripit dăscălița, care nu înţelege ce 
rost au dol cucoși intr'o ogradă,. ŞI ca de obicelu, ciad are 
vre-o nemulțumire, bătrina îşi subjiază cu dispreţ buzele şi o- 
brajii veştezi i se alundă în amindouă părțile. 

— L-om tăia de Paşti... Păcat! aja cucoş de soiu l—răs- 
punde iniristat moşneagul. 


intro duminică dimineaţă, după slujbă, dascâlul şi dâs- 
câliţa au eşit pe prispă, la soare. Stau tăcuţi. Minile lor mun- 
cite caută cu stingâcie o poziţie lenegă de odihnă. Soarele scalda 
în lumină vişinul alb de floare din colțul casei. In lumina vie 
hainele de sărbătoare ale bătrinilor par şi mai învechite, zbir- 
citurile de pe feţele lor şi mai adinci, E cald. O aromeală u- 
şoară îl invălue pe amindoi. . 

Cucoşul cel bătrin, liniştit că nu mai aude cintec obraznic 
de rival tinăr, şi-a strîns ceata de găini subt vigin şi picoteşte 
aşa, din picioare. Petale răzlețe se scutură rar, coboară legănat 
printre găini şi infioresc bătătura casei, 

Deodată un cintec de cucoş, plin şi sigur, izbucnește fără 
veste ca din văzduh, umple liniştea ogrăzii cu stridența lui 
victorioasă, vibrează până 'n capătul de sus al uliţei adormite 
in soare, şi răsunetul lui se intoarce, atenuat, din zidul bise- 
ricii spre vale... 

Bâtrinii, muţi de surpriză, se uită unul la altul ; găinele, 
impresionate, sa opresc din ciugulit ; cucoşu! cei bătrin de subt 
vişin porneşte repede şi apâsat, fără să ştie incotro, 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ . r 


— Odoleanul säracu’! zice dascâlul, desmeticindu-se nu- 
maidecit. Da' ce i-a venit oare, așa deodată ?... De multă vreme 
nu i-am auzit trimbiţa. 

ȘI dascălul, fericit și intrigat, porneşte spre magazie, ur- 
mat de dăscăliţă, In urma lor, câlcind rar şi de sus, vine şi 
cucoşul cel băirin. 

ascălul se pleacă într'un genunchiu, impinge bolovanul 
dela ușiţă, o întredeschide puţin, cu pază, şi se incruntă, ca 
să privească în întuneric, După citeva clipe, faţa lui se tumi- 
nează treptat de un zimbet poznaş. 

-— Mare comedie t.. la te uită şi dumneta, zice el, ferin- 
du-şi capui într'o parte. 

O găinuşă moțată, eu pene cenușii, cu siluetă elegantă, 
se mişcă degajat şi grațios in semi-întunericul magaziei. Ală- 
turi, cun aer de virilitate protectoare, împăcat, cu ciocul fu 
pămint, cucoşul prizonier îşi cheamă tovarăşa cu modulaţii 
duioase din gușă, ca să-i ofere un grâunte imaginar. 

- Oare pe unde o fi intrat ? se minunează moşneagul. 

Dar dăscâlița, cercețind aprig cu ochii, a descoperit re- 
pede o crăpâtură, sus, între scindurile magaziei şi i-o arată cu 
mina: 

— laca pe unde a intrat.. paciavura! zice ea cu ciudă. 
Mă mitram eu să cinte cucoşul degeaba... 


Lucia Mantu 


lon Creangă 


In „Foaia societăţii Deşteptarea comerțului şi industriei ro- 
mine“, prin Septembre 1882, se tipăriseră citeva poezii de ale 
mele, din care directorul gazetei şi vice-preşedinte al societăţii 
„Deşteptarea“, d. lon N. Polychroniade, îşi făcuse convingerea că 
eu sint un bun patriot. ln vederea acestor mari calități, comite- 
tul societăţii, în şedinţa dela 22 Septembre, m'a primit cu una- 
nimitate de voturi în sinul societăţii ca membru activ, după cum 
mi se făcuse cunoscut prin o adresă, foarte frumos scrisă. 

Societatea aceasta fusese fundată „în urma avintului gene- 
ros al studenţilor romini din ziua de 26 Septembre 1881", şi a 
avut numai caracterul unei societăți de propagandă; mai pe urmă 
a trebuit să-şi „pue In lucrare ideile sale, prin viitoarele lupte ce 
va intreprinde la adăpostul legilor şi a justiţiei“. Lupta aceasta 
putea să fie caracterizată prin o formulă foarte simplă, care a 
erai şi mai pe urmă in gura aitor patrioţi: nici-un ac dela 
jidan 

. in legătură cu această societate, şi poate ca un ecou al ei, 
a fost organizarea, în Bucureşti, a unui „comitet al Congresului 
economic romin“, a cărui primă intrunire, şi mi se pare şi cea 
din urmă, a fost la laşi, prin Septembre sau Octombre 1882, 

Comitetul acesta se compunea din oameni care aveau un 
rost în lumea noastră. Preşedinte era d. C. Porumbaru, vice- 
preşedinte d. Al. Lupaşcu, lar membri d-nii G. Missail, C, 1. 
Arion, D. Butculescu, C. Troteanu, şi alţii. 

Ca membru al societăţii „Deşteptarea“, am fost invitat şi 
eu ia Congresul din laşi, la care am asistat, şi probabil că tot 
această calitate a Indemnat pe comitetul central al congresului 
economic ronin, să-mi incredinţeze reprezentarea intereselor eco- 


VIAŢA ROMINEASCĂ Eu 
mitet 
ice în județul Suceava, şi să mă invite a mă constitui în co 
tocal pimen cu alte paroan, i cart = rs n pee atrozea 
eu eram un N 
aia Me 2. codat şi nu mă băga în samă nimeni dintre 
acei cu care trebuia să colaborez pentru indrumarea țării spre 
realizarea progreselor reclamat: de situaţiunea uree etc., 
ete. precum sta scris în adresa ce primisem dela pr gs F 

Cum erau să mă bage pe mine in samă colegii mel, cin 
ei erau oameni în tot locul, oameni gravi, cu situaţii în ionale 
pe cind eu mă pregăteam să trec examenul de clasa a pore 
liceu, pe care nu o mai isprăveam ! Cum să mā preia m ed 
în samă oameni care fuseseră deputaţi, senatori, eg p 
mari, vechi directori de şcoală, sau protoereul judeţului, coman- 
dantul regimentului, care primiseră adrese identice cu 5 =s, a 
erau invitaţi să se constitue în comitet local, cu mine vA 
vut şi cu măcar atita bun simţ să fiu jenat de o vonn se 
vărăşie, şi n'am suflat un cuvint despre această dis net u ie 
mi se fäcea, şi care desigur că a indignat pe toţi ceila ți t 
şi aceştia s'au răzbunat: mau luat în serios insârcinarea ce se 
dădea, şi nu şi-au turburat digestia pentru a se ocupa de aseme 
nea „fie zi 

i am fost la congresul dela laşi. 

e mele: m'am intilnit cu d. Polychroniade, Nu-l hate 
team de mai inainte, și nu-mi aduc aminte cum am rapa u 
de dinsul, în mulţimea de congresişii îngrămădiți în v pre 
Naşul meu întru patriotism m'a primit foarte eri ig 
comandat ca reprezentantul județului Suceava congres. le 

Am rămas cu totul surprins de atitudinea celora CALA 
trebuia să lupt pentru emanciparea comerţului şi mg Apt 
mine, şi care, spre marea deosebire de goncetățenii am, amr 
rätau atîta consideraţie. Mal cu samă un js remi 
Craiovei, d. rame r neat miari ge Saj mă cap 

el un mintultor al n . 
y part s'a ţinut în teatrul național, teatrul ed vechiu, 
pe ruinile căruia s'a ridicat falnic Universitatea de a agului 

Parcă-l văd şi acuma pe Matei Gane, un funty a h 
cu ochelarii pe nas, cetind ceva pe nişte hirtiuţi, în eva rit 
întregii sale, care aștepta să se isprăvească odată ace > soa 
mărate foiți, care defilau de atitea ceasuri pe Cp ate oche mată 
lor neobositulni orator. Chiar şi persoanele de pe scenă, ari fara 
bue să fi tost alcătuind comitetul congresului, erau oprea vale, 
şi furnicau în jurul cetitorului, care nu se tulbura de loc şi 
ais Mă ara cu o curiozitate îndreptăţită, AON ba sag In- 

sală. Tot ce vedeam, era nou 
ág e ere i de pe scenă, mi-a atras mat mult pia 
(ia un domn voinic, cu fața roşcovană, ue sao norite 
rea foarte hazliu, şi îmbrăcămintea lul, deosebită a 
îl dădea un aer original. 


358 


Pp |, 


ION CREANOA 359 — 


Acesta era lón Creangă. | 

ll cunoşteam din auzite, şi mai cu samă din abecedarul 
care mă chinuise, in clasa intăla primară, cu fabula „Racul, 
sim şi cu știuca“, pe care nu era chip s'o învăţ pe din a- 
ar 


Discursurile dela congres nu m'au atras de loc și, fără nici 
o părere de rău, n'am mai dat prin sala teatrului. Lipsa repre- 
zentantului judeţului Suceava nu se va fi simțit, şi lucrările con- 
gresului nu au fost întru ninie stingherite, din această pricină. 

Congresiştii plecau cu alaiu din laşi. La gară se adunase 
multă lume, In restaurantul clasei a treia, inaintea tejghelei 
plină cu pahare de bere, sta Creangă, cu pălăria luf cea mare 
pe cap, intovărăşit de citiva prietini, care făceau să salte co- 
merţal romin. Ca să-l pot vedea mai de aproape, m'am alătu- 
rat lingă omul acela așa de vesel. Creangă s'a uitat zimbind la 
mine, a luat un pahar cu bere de pe tejghea, şi mi l-a întins 
zicindu-mi, caşi cum m'ar fi cunoscut de cind lumea : 

— Trage-i şi tu, bre! 

A trecut un şir de ani şi nu l-am mai văzut pe Creangă, 
pănă ce l-a adus Gruber la întrunirile cercului nostru literar 
dela Beldiceanu. 

Deşi intre noi era destulă depărtare de virstă, m'am împri- 
etinit cu Creangă, şi am fost unul dintre cei care i-au intrat mai 
adeseori în casă, în vremea cit am stat în laşi, precum şi unul 
dintre cei puţini, faţă cu care Creangă şi-a deschis inima. 

„Bojdeuca” lui din strada Țicăului nu putea să te atragă, 
prin confort sau prin bunâtăţile pămintului, În fovărășia lui 
Creangă -puteal să găsești sinceritate, un lucru aşa de prețios 
pentru cineva care ar fi avut norocul să se întilnească, de multe 
ori, cu fățărnicia în cale, 

Despre cum trăia lon Creangă, s'au scris multe; prefața lui 
Grig. Alexandrescu, la volumul de „Poveşti“, apărut în primă e- 
diție la laşi, cuprinde tot ce s'ar putea spune, Eu am să pome- 
nesc numai despre unele lucruri auzite dela Creangă, pe care le- 
am însemnat, chiar decind mi le-a povestit, şi am să mai spun 
cite ceva din cele ce s'au petrecut după moartea lui. 

Creangă a fost unul dintre prietinii buni ai lui Eminescu, 
şi prietinia ler se incepuse de prin 1566—67. 

Pe atunci Creangă, impreună cu alți institutori din laşi, ti- 
părea „Abecedarul“, pe care-l luase în editură „Societatea pen- 
tru învățătura poporului romin”, Venind într'o zi dela tipografie, 
Creangă s'a abătut pe la Bodnărescu, care înlocuia pe Maiorescu 
în direcţia scoalei normale dela Trei-Erarhi. Acolo a intilnit pe 
Eminescu. Din una-alta, a venit vorba şi despre „Junimea“, so- 


cietate pe care Creangă n'o avea la Inimă, EI făcea politică, şi 
era inscris în /Fracțiunea liberă şi independentă, lar cel dela 
Junimea, care-l porecleau Popa Smintină, ii puneau în socoteală 
un discurs în care ar fi zis: „In ţara asta n'ar fi râu, dacă ar 
îi bine“. 


360 VIAŢA ROMINBASCĂ 


———— 


In colaborare cu alții, Creangă făcuse o „Carte de Ce- 
tire“, şi-i trebuia aprobarea Ministerului. Ministru de Instrucție 
era Tell, și unul dintre tovarășii lui Creangă, ştiind că d. lacob 
Negruzzi are trecere la Bucureşti, l-a rugat să stâruiască pentru 
aprobare. D. Negruzzi,—îmi spunea Creangă,—i-a răspuns că 
s'ar aproba cartea, dacă n'ar fi şi numele lui Creangă pe co- 

rtă. El a propus să-i scoată numele, dar tovarășii au re- 
uzat, şi cartea s'a aprobat, du avizul unci comisiuni. 

Toate aceste Imprejurări îl făceau pe Creangă—imi spu- 
nea el—să nu fie prietinu! Junimii. Totuşi, prietinia ce o in- 
țemeiase cu Eminescu, dragostea lui pentru literatură şi ad- 
mirația pentru Maiorescu, i-au indreptat paşii spre această so- 
cietate, a căreia lozincă era: „intră cine vrea, rămine cine 


te“. 

Eminescu şi Bodnărescu au introdus pe Creangă în Ju- 
nimea, unde a putut så rămie. 

Despre întrunirile dela Junimea, Creangă nu pâstrase 
toc mai bune amintiri. Lumea care alcătuia societatea aceasta, 
era prea lină peniru apucăturile țarâneşti ale lui Creangă. Intre 
atiţia oameni cetiţi şi umblaţi prin lume, oameni învăţaţi, răs- 
popitul din Humuleşti se simţea slingher. Doar cind povestea 
el anecdotele „porceşti“, cum le numea el singur, şi care fă- 
ceau să ridă, din toată inima, toţi pudicii dela Junimea, Creangă 
se simţea între ai lui. 

Nadutyl ce-l înăduşa în timpul întrunirilor acestora, şi-l 
răsplătea Creangă în tovărăşia lui Eminescu, Imi istorisea el, 
cu multă duioşie, cum se ducea cu Eminescu în Tirguşor, la 
crişma unuia Țiru, unde mincau friptură de porc cu usturotu, 
pregătită în hirb de ceaun. Alte ori fâceau chefuri amindoi la 
vestita crişma „Boltă Rece”. 

Pe Eminescu l-a admirat, dar l-a şi iubit, goumo 
nostru. De cite ori vorbea despre el, ochii lui Creangi se 
umpleau de lacrămi. În dosul bojdeucei lui, moş Creangă avea 
un cerdac lat, acoperit cu streşină, de unde se vedea nu 

oliciumea întristătoare a dealului Cirle. Acolo, imi spunea, 
reangă, şedea Eminescu zile întregi, Acolo a scris el „Doina“. 
in acest cerdac şi-a găsit adăpost şi Agură, care mai pe 
urmă a ajuns ministru în ulgaria. Dela Agură i-a fost rămas 
lui Creangă un dulap, pe care-l mai păstra încă. 

Multe din lucrurile pe care i le povestise Eminescu, le 

uea şi Creangă, de cite ori i se ivea ocazia. Din viaţa lui 
Cuza Vodă ținea minte o anecdotă interesantă. Zice că lon C. 
Brătianu şi C. A. Rosetti, ar fi scris lui Kogălniceanu, între- 
bindu-l ce-l de făcut cu Vodă Cuza, a căruia domnie ar tre- 
bui să inceteze. Kogălniceanu li-ar fi răspuns că Domnitorul 
e iubit în ţară, şi in afară e susținut, aşa că nu-i nimică de 
făcut decit... doar un pistol. Scrisoarea aceasta căzu în mina 
lui Liebrecht, care o dădu lui Cuza. Intr'o zi, îi cheamă pe 
acesta Cuza la Palat, şi după ce isprăveşte ce avea de vorbit 


ION CREANGĂ 361 


cu el, îi dă s i 
monii tn Ci batea zicindu-i:—,la-o Mihalachi ; ştii că oa- 
in viaţa lui Eminescu mi-a istorisit Crea 
| ngå - 
o iara i einer Carrs ada lui, că pe pir pina ai 
| răinătate, Maiorescu i-ar fi serie să 
bească a lua diploma şi să vie în țară Cei a o fa 
tedră la Universitate, iar Emines oa vale e Ari dle 
i -a fás i - 
vaļā serial Legi Maiorescu ar fi Strins per “ale 
remea cînd l-am cunoscut eu, Cre ra adi i 
nit a puana ir beginn Maiorescu, faţă git eeri 
1 iacrămi În ochi imi spunea cum, pe ci l 
-Shaahe m în: Saure, cu gind să piht, ais ae primării 
pensie, ori pentru un alt interes. La 
reastra casei sale din strada Mercur, | | w 
dar cînd s'a anunțat, feciorul l-a adi pariat error 
i - Aspuns că stâpinul nu-i 
acasă. Trei zile în şir a încercat C er srp i init de a 
cela pe care-l admira mal mult ne l E oa e 
şi de trel ori a fost 
pa te n mări = e ep regia că acuma, cind nu stai n are 
k nu mal era „povestiorul" - 
dara singura parte din fiinţa lui, poiu eroii dee 
admis între acei cu care, altfel, nu avea nimic comun 
PA Aare vă pace A spre fusese jignită cu toate 
- o a 
pre cineva rm hola a ată vorbind un cuvind de rău 
ar îl avut ocazia să-mi spue multe, dacă | - 
aip Are Berane rA A a ascuns un pic de răutate, periute 
ea be es, aproape in fiecare zi, şi vorbeam 
cresa na ruga să-i cetesc ceva, 
ro zi m'a pus să-i cetese din nuvelele lui 
cetiam rar, şi Creangă mă urmărea cu foarte m ao 
piaren a E feim A cuvintele mele, De-odată mă întrerupea : 
— z i 
ee ara e el acolo ? Asia nu-i pe romineşie. la mai 
l-i ceteam din nou, cite un ~ 
peta Ro ajro ca şi cum ar fi ran unii Aa ii 
ngā judec i 
Sy ngi F verne bea aa literare după efectul acustic pe 


In iulie 1889 m” 

văzu Dicembri sn es aa dă de Creangă, şi nu l-am mai 
rletinii cei noi ai tol Creangă, în frunt 

cu ceilalţi din fostul nostru cere enir, au de raig ti 

dură pentru ziua de 5 lantar 1890, și pe vechii prietini al 

m clear a pentru a se lua o hotarire asupra tipăririi serie- 

2 mu 2: primare ret fiul acestuia, Căpitanul Con :tantin Creangă 

se Are re ție nouă mii de lei, din averea ce rămăsese 

„In acelaşi timp Gruber propunea ca să 

| s 

să o punem subt conducerea lui Gherea, pe ste alea 


3 


362 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


S t ——.——————— 


itanul Creangă, entuziasmat de versurile lui Artur 
orb. 3 pa trei mil de let, pentru revistă; domnişoara Se- 
vastos dădea patru mii, din cei cinci mii de tei, premiul > 
obținuse dela Academia Romină, pentru lucrarea sa „Nunta z 
Romini“. Cu aceşti bani, şi cu acelace urma să mal dăm R 
noi, s'ar fi Incropit pănă la douăsprezece mii de lel, fon 
revistei. A ae 
ru Gherea se propunea să-i adunâm, prin cotizaţii, 
o e, mit în sedim bul = V el să facă, la Universitate, 
+ literatură comparata. 
ce prezida cel mai optimist dintre noi, a şi scris lul Okerra 
Acesta, însă, cu mintea lui sănătoasă, a răspuns că nu se poa a 
risca, Şi arată lâmurit princinile care-l împedică: el nu ki 
bine limba rominească, nu are darul oratoric şi cunoaşte = 
ratura greacă şi latină numai din traduceri. In asemenea fm- 
prejurări, cu pârere de râu, nu poate primi propunerea ce i se 
i i tul 
za de 5 lanuar s'a tinut întrunirea, în restauran 
NEn Traian. După oarecare discuţii, s'a luat o hotarire care, 
de fapt, se cunoştea de mai înainte: s'a ales o comisiune com- 
pusă din A. D. Xenopol, Srg p și peie > pe oa care 
cupe area scrierilor lul Creangă. 
i ss tilia Magias nu a venit nimeni dela Junimea, 
ost invitaţi. , 
ai race relee s'a împrăştiat, şi am rămas numai ir 
16 din cei care ne înţelegeam mai bine, ne-am aşezat în we 
unei mese, în fruntea căreia zimbea iubitul nostru profesor Xe- 
nopol, şi am mincat, şi am ris, şi am ţinut toasturi. CE 
După plecarea lui Xenopol, Căpitanul Creangă se s 
seazā lui Gruber şi-i cere să răspundă, scurt şi enprinzător, 


dacă in adevăr este socialist ~ 
i rioada en 
Căpitanul începuse a regreta pir pa sin, veri metz 


țuziasmului şi arin S pricina ca să nu 
| pentru revis 
p pianul lui însa nu a izbutit: D.A. Bădărău, mas Dat 
nol, a vorbit frumos şi a demonstrat Căpitanului că aş 
există o mină de tineri pe care-i intiineşti otlunde este si sei 
a se face vre-un lucru bun. Dacă vrei ştiinţă şi literatură, dai 
de aceşti oameni; în politică, eițin un stindard curat şi oest; 
şi dacă vei cerceta mèi de aproape, vei vedea că toţi atei s, 
care alcătuesc inteligența laşului, toţi sint mai mult sau aa 
puţin socialişti. Şi să nu-şi închipuiască cineva că aur a 
meni, cind se vor apuca să scrie literatură, nu vor A 
reiasă, chiar fnconștient, ideile ior, În rîndurile ce vor per i 
Adouazi a căutat să-mi explice tinărul Creangă, a di 
dinea lui din ajun. El e junimist, mi-a spus, fiindcă are pro- 
tector pe Petre Carp, care l-a trimes la Viena, ca n, „ca 
o sută de lei pe zi. E junimist în politică, nu însă şi 
ratură, din pricină că exista o răceală pronunţată intre tatăl 


ION CREANGA 


353 


sáu şi d-nii Maiorescu şi lacob Negruzzi. În sara întrunirii, 
Căpitanul primise o scrisoare dela d. P. Missir, în care acesta 
îi sfătula să dee la Junimea ceiace a rămas literatură dela 
Creangă; Junimea să-i editeze scrierile, publicindu-se mai întăiu 
in „Convorbiri literare” partea inedită din „Amintiri“. Creangă 
Har fi refuzat cererea, pentru următoarea pricină: d. Petre 
Missir i-ar fi spus câ n'a ştiut despre moariea lui Creangă, 
decii după inmormintare, pe cind ei avea dovezi că d-rii Mi- 
sir şi Volenti, cu o zi Înainte de înmormintare, tirguiseră o 
coronă, pe care nu au cumpărat-o, părindu-li-se prea scumpă. 

In urma unor discuţii, destul de aprinse, cu Gruber şi 
Grig. Alexandrescu, tinărul Creangă a tăcul contractul cu Xe- 
nopol, prin care dădea cel nouă mii de lel, şi peste două zile 
am însoţit pe prietinii mef, care au ridicat din bojdeauca lui 
lon Creangă manuscrisele cite s'au mal gârit. 


Artur Gorovei 


à 


N T EA eR. 


Et nox facta est 


de V. Hugo 


De patruzeci de veacuri cădea în adincim , 


Şi nu putuse încă viujoasele lui braţe, 

De virful vrunul munte, căzind, să s+ agaţe, 
Nici fruntea-i uriaşă s'o'ntoarcă spre 'nălţimi. 
Se prăbuşea în neguri trăznit de Heruvimi 
Şin urmă-i, din aripa=i enormă, smulse pene 
Pluteau ca o vultoare rotindu-se a lene... 


Ursuz cădea şi singur din slavă, Fulgeratul, 
Cu gura larg căscată, cu tălpile la cer, 
Cu spaima "meremenită pe chipu-i ca păcatul, 
Cu pumnli strinşi de ură şi 'nțeleniţi de ger. 
Apoi răcni: „O! Moarte !* . 

Tirzlu acest cuvint 
S'a întrupat în Cain, pe cel dintălu mormint. 


Şi cum cădea, de-o stincă el pumnii şi-i strivi, 


Cu braţele-amindouă de pisc se'ncolăci 
Şi'n loc stâtu. 

Dar glasul poruncilor de sus 
Tună : „Te prăbuşeşte odată ! Veşnic slava 
Ţi-e stinsă! Imprejuru-ţi, toţi aştrii vor pieri” 


ET NOX FACTA EST 165 


ŞI glasul, în adincuri de groază, amuţi... 


Spre veşnic’ auroră El palid 'nalță grava 

Lui frunte, și la sorii pierduţi se uită dus. 

li vede 'n depărtare cum tumegă 'n apus 

— Tăciuni din care curge o diră de zi, Incă— 
Luptind, ca nişte scurse priviri, prin noaptea-adincă.., 
Satan zărindu-i, ţipă la cer, spumindu-şi truda : 

— „Minţi !* — şi cuvintu-acesta fu sufletul lui luda. 


Pe stincă, drept ca Zeii de-aramă, pe pilaştri, 
Cu braje 'ncrucişate pe piept, gemind din greu, 
O mie de-ani așteaptă cu ochii ţintă "n aştri... 


Erau departe sorii şi scîntelau mereu, 

Cind tunets! trezindu-şi din nou mugiri de leu, 
Satan cu hohot rise, scuipind în coamă norii. 
Umplu uimirea bezna şi-o sgudui fiori... 

«ȘI din scuipatu-acela se zămisii Baraba. 


Un vint trecu, —şi Monstrul scâpă 'n prăpâstii laba, 


Rostogolirea 'ncepe din nou. Puzderii, sorii, 
Prin cerul de funingeni abia de mai străpung 
Ca punte luminoasă şi 'n ochii Iul ajung... 

El se scufundă 'n noaptea ce nu cunoaşte zorii, 
Mai jos, mai jos, de-apururi mai jos. Nimic d'acum, 
Nici munte, nici o stincă, nici piatră prin abis, 
Nimic de care 'ntreacăt să se agale "n drum! 
Doar umbrele. De frică pleoapele şi-a ‘nchis. 
Şi cind le redeschise,—în aburi de bitum, 

Trei sori mureau în noapie—trel înecate vase— 
Căci leprele de neguri, tot cerul îl mincase,,. 


E 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sinistru, gol, gigantul ce sus şi-avuse faima, — 

In repedea-i cădere, prin vuetul iuţimii, 

Părea cometă neagră, svirlind în juru-i spaima... 
Din fund,—un fiig de peşteri spre faţă-i se ridică, 
Se duce, se tot duce tirit de plumbul crimii... 


„ŞI truntea lui, ca plugul abisul it despică.. 


D. Nanu 


Statul Continental-Mercantilist 


|. Introducere teoretică 


Epoca în care trălm este o epocă de criză, Asupra aces- 
tul punct toată lumea cade de acord. Cind însă este vorba, să 
nu zicem de remediile, dar chiar de stabilirea cauzelor crizei, pă- 
rerila încep să se înmulțească indefinit. 

in linii mari se pot distinge trei curente generale de opi- 
niuni. 

1. Unil văd mai cu samă cauze economice Criză de subt- 
producție, zic aceştia, la care alţii răspund: dimpotrivă, criză de 
supra-producție, său mal bine, de subt-consumaţie. „Val de lene”, 
zic unii, şi se pling cu amărăciune de criza minii de lucru. A- 
cestora H se replică prin spectrul şomajului. Sint ţări unde o2- 
menii se vaită de cursul scăzut al monedei naționale. Altele, in- 
vers, spun că valuta lor ridicată este o nenorocire, că este sino- 
nimă cu un tarif vamal protecţionist al statelor rivale, instituit 
de el şi împotriva lor înşile, aducind, In plus, și un şomaj ins- 
păimintător din cauza încetării exportului, ete., etc.. 

După cum se vede, cauzele exclusiv economice, dacă expli- 
că aspecte parţiale ale crizei, nu o pot explica în totalitatea ei. 

2, Majoritatea numerică a oamenilor, care fac ştiinţă an- 
tropomoriistă, au rămas la concepțiunea eroilor lui Carlyle. După 
ei, cițiva oameni cărora publicitatea le dă oarecare prestigiu, 
compun, În cabinetul lor de lucru, cutare sau cutare mare eve- 
niment colectiv. Pe de altă parte, cum dintre toate manilestă- 
rile crizei, instabilitatea schimbului este cea mai izbitoare, se 
pune voința vre-unui om politic sau a vre-unui financiar cunos- 
cut in legătură de cauză şi efect cu întreaga perturbare sociolo- 
gică actuală. 

3. În sfirşit, o a treia categorie de opiniuni sint ale acelora 
care văd numai cauze morale: lenea şi necinstea. 

Trebue să recunoaștem că o asemenea concepțiune se a- 
propie cel mai mult de adevăr, Cele două noţiuni de mai sus, 


368 VIAŢA ROMINEASCĂ . 


cu tot caracterul lor cam vag filozofic, se pot uşor traduce în 
observaţiuni științifice riguroase, ba chiar în cifre statistice, 

Inconvenien!ul lor, însă, constă în acela că ela nu sint pro- 
priu zis cauze, ci mal degrabă efecte ale unei situajiuni care rä- 
mâne încă de explicat, Nu corupția publică este pricina crizei, 
ci pentrucă trăim o perioadă de criză asistăm și la o destrăbă- 
lare în moravurile societăţii. Istoria este gata să ne dovedească 
că ori şi ce epocă de tranziţie s'a Intovărăşit cu un faliment par- 
țiai al moralei. 

De altfel să ne gindim la expresiunea cu care bunul simţ 
popular generalizează o necinste şi o trindăvie mai persistentă, 
| se zice „sfirşitul lumii”, Or, tocmai faptul că o lume ia sfir- 
şit, implică, prin definiţie, că o alta începe. ȘI dacă nu facem 
nici-un efort pentru a permite societăţii să se aşeze pe bazele noi 
care, singure, o pot ţine In picioare, aceasta nu ţine de o rea vo- 
ință propriu zisă. S'ar potea mai degrabă vorbi de o rea voinţă, 
oarecum, intelectuală: nu vrem să ne lăsăm convinşi.de adevă- 
rurile de azi, şi râminem cu îndărătnicie credincioşi numai ade- 
vărurilor moarte, 

Cu alte cuvinte, nu simţul moral se surpă, ci inteligenţa pt- 
blică suferă o eclipsă. Cauza adevărată a crizei este o adincă şi 
generală miopie. In faţa celui mai formidabil eveniment socio- 
logic, nu lăsăm ochii să vadă. In faţa celui mai glorios mo- 
ment istoric, nu dăm vot urechilor să audă, 

Dacă cineva sar incumeta să ridice vălul de pe faţa oa- 
menilor, opinia publică îl va stigmatiza, lar încercarea sa va fi 
numită cu sarcasm: fie utopie, fie banalitate. Căci aceste două 
expresinni; logiceşte antipodice, sint sociologiceşte sinonime. Am- 
bele însamnă dispreţ şi indiferenţă. 

O astfel de banalitate utopică sau de utopie banală va face 
obiectul studiului de faţă. 


tto 


|—in toate timpurile ginditorii şi-au pus întrebarea: „Cum 
se cheamă timpurile în care trăim ?* Totdeauna au simţit fiio- 
zofii nevoia să caracterizeze o întreagă stare de lucruri a unui 
moment istoric printr'o formulă încăpătoare, Să ne amintim nu- 
mai de „fazele“ şcoalei istorice în economia politică, de legea 
celor trei etape a lui Comte, de supra-omul lui Nietzsche, de è- 
voluționismul marxist, şi cite altele, ? 

Defectul cel mare al unor asemenea definiţiuni este de a ti 
totdeòdată prea strimte şi prea largi. Ele nu văd că omu! na 
trăeşte nici în «societate», cuvînt vag, nici în <el-însuși», ci în 
comunități intermediare care se numesc: «State», trebee 
deci, mai presus de toate, o definițiune a statului, 

Ceva mai mult, Cuvintul de criză, fără alt atribut alături, 
criza crizelor, este acela a statului, şi anume: o formă de stat 


STATUL CONTINENTAL-ME RCANTILIST 369 


pole inc trebue să cedeze pasul uneia mal adaptată noilor con- 
uncturi, 

Pentru a cataloga perioadele istoriei, pentru a putea descrie 
o situațiune care in mod necesar se află încadrată intre două 
crize, Între două momente de prefacere, este absolută nevoe de 
o definițiune a grupării sociale: Stat, 

Din nenorocire insă o asemenea definițiune nu se găseşte 
nicăeri. 

Există, ce e drept, o serle. de discipline care împreună alcă- 
tuese ceiace se cheamă: Știința Statului (Dreptul Constituţional, 
Administrativ, Internaţional). Dar, dacă luăm primul manual de 
drept public, vom fi izbiţi de lipsa lor absolută de simţ istoric şi 
de caracterul lor metafizic. Teoriile actuale (suveranitatea naţio- 
nală, personalitatea juridică, i prin puterilor) sint considerate 
ca realităţi eterne, ca adevăruri din toate timpurile. 

E drept că în fruntea fiecărui capitol se întimplă uneori să 
figureze un mie preambul istoric, în care sînt descrise tipuri de 
state unde teorilie moderne lipsesc. Dar aceasta nu schimbă ni- 
mic.  Adevărurile de azi râmin eterne. După jurişti „Trecutul 
s'a înșelat”, şi atita tot. Până să se ajuugă la concepţiunile pre- 
zente, s'a bijbiit şi s'a trecul printr'o serie de concepjiuni gre- 
şite. Abia acum, ajuns în minile jurisconsulţilor recenți, Adevă- 
rul a putut triumfa. 

Lucru curios şi coroborant, constituționalistul Léon Dugnit, 


„care trece drept revoluţionar pentru critica sa impotriva ştiinţei 


oficiale, nu face decit să traducă în altă limbă o mentalitate 
identică. 

i Dugult nu face decit să dărime vechii idoli şi în locul lor 
să pue alţii nol. Atitudinea sa nu e mai puțin categorică decit 
aceia a adversarului, Suveranitate naţională, spune el, personali- 
tate juridică, etc„—toate acestea nu numai că nu există, dar 
nici n'au existat vreodată. Atunci aduce faimoasele şi misteri- 
oasele sale concepte vagi şi inconsistente de solidaritate, interde- 
dependenţă, etc., noţiuni nu mai puţin apriorice, eterne şi ima- 
nente ca acelea chiar pe care le combate. 

Dar ni se va răspunde că Dreptul Public dă o serie de crl- 
terii pentru definiţia statului. După părerea noastră, toate aceste 
criterii nu definesc nimic. Ete nu ne spun decit celace grupul 
sociologic ; Stat are comun cu alte grupări sociale, iar nu celace 
îi este cu adevărat specific lui. Puţine cuvinte ne trebuesc pen- 
tru a o dovedi, 

Astfel, o populație este inereniă oricărei comunităţi ome- 
neşti. Aproape acelaşi lucru în ceiace priveşte idela de teritoriu, 
Dela pâmintul cutărei provincii, cutărel mahalale dintr'un oraş, 
până la terenul unde o societate sportivă joacă golf sau tennis, 
dela casa părintească până la localul clubman-ului sau al „stil- 
pilor de cafenea”, găsim o listă nesfirşită de celace se poate 
numi „spaţiu social”, 

Criteriul referitor la atribuţiunile politice nu este mai ca- 


310 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


racteristic ca cele precedente. Comunele, judeţele, arondismen- 
tele le au şi ele. Suveranitatea, puterea de comandă, o regăsim 
şi aci. Să nn se obiecteze că acestea nu deţin decit o fracțiune 
şi că numai despre o suveranitate integrală poate fi vorba. in 
primul rînd, o asemenea suveranitate integrală nu există nicăeri. 
Apoi ar fi să refuzăm caracterul de stat bună oară stătulețelor 
vasale de odinioară. 

Insfirşit nici comunitatea sufletească, morală şi culturală, 
ni poate servi ca criteriu, Aceasta există fără excepțiune, la 
toate asociaţiile omenești, 

Cu aceiaşi ocaziune semnalăm o altă incongrnitate, Sint 
mulți care identifică statal cu națiunea; şi ori decite ori definesc 
pe unul, fac să între pe cealaltă ca element deja cunoscut al de- 
finițlunii, şi vice-versa; demonstrează cu însuşi lucrul de de- 
monstrat. In afară de aceasta, cuvintul naţiune plu'eşte el, 
la rîndul său, în acelaşi vag caşi ideia de stat, Astfel se lămu- 
reşte obscurum per obscurius, 

Ca să dăm o pildă de curiozităţile pe care le pot aduce 
procedeele oficiale, vom pomeni de definiţia dată de Ramsay Muir, 
profesor la universitatea din Manchester (in Nationalism and IR- 
ternationalism, 1916). După ce epuizează şi svirie la o parte 
toate criteriile existente, declară că putem recunoaște o naţiune 


după criteriul esenţial a} Suferinţei! Fără a intra în detalii, re- ` 


marcăm că mai sint şi alte grupări omeneşti care luptă şi su- 
feră pentru afirmarea şi împlinirea Idealului. Monopolul suferin- 
jei nu il are națiunea, 

Dar să Jăsâm pe jurişti şi să zicem că au dreptul şi chiar 
datoria să fie atit de formaliști şi de logicieni, pentrucă însuşi 
Dreptul este elementul formal şi conservator al societăţilor. 

Dar chiar daca considerăm un factor prin excelenţă progre- 
sist: cel economie, spectacolul nu va fi prea diferit, 

ŞI totuşi economişti istorici ca List, Marx, Schmoller, Bü- 
cher ar fi părut cei mai indicaţi să aducă lumină in această 
chestiune. Noțiunea de stat este punctul central al acri vă 
nilor lor. Sistemul lui List se cheamă sistem de economie 
nală. Toată argumentarea lui Marx este orlertată cătră statut 
socialist, care va înlocui pe cel burghez, Sehmolter sa făcut ce- 
lebru prin socialismul său de stat şi prin lucrările sale asupra 
creațiunii statelor trecute, La Biicher, ultima fază a dezvoltării 
economice se numeşte Volkswirtschaft. 

Dar, lucru ciudat. nici unul nu simte nevoia să precizeze 
înţelesul acestei realități fundamentale, pe care trebue totuşi s'o 
minuiască neincetat, 

ŞI aci ca și fa jurişti, lucrul este explicabil. Aceştia din 
urmă se ocupau de ceiace statul avea identic cu orice societate, 
Economiştii şcoalei istorice cad în extrema opusă. El se cred dz- 
tori să insiste mai cu samă asupra deosebirilor economice din- 
tre diferite tipuri de state, decit să caute un criteriu economic 
comun tuturora. Nu H se poate face o vină din aceasta. Caşi 


STATUL CONTINENTAL. MERCANTILIST 37 


pe jurişti nu-l putem acuza decit că-şi fac prea bine datoria, prin 
acela că nu intră în domeniul altuta, în speţă al sociologului, 

ŞI, în realitate, singurii ginditori care, după părerea noas- 
tră, au pus problema statului în mod ştiinţific, au fost doi socio- 
logi: Gumplovicz, cu teoria sa a luptei de rase, complectat de 
Öp imer prin distincțiunea sa între mijlocul economic (munca) 
şi mijlocul politic (raptul), din alianța cărora a Izvorit Statul, 

Ni se pare foarte interesăntă această încercare a lui Op- 
penheimer de a pune rivalitățile gritpurilor interne In legâtură cu 
problema statului. Cejace reproşăm însă acestei concepțluni este 
că pretinde ea singură să explice fenomenul Stat. 

i “ Manifestarea fundamentală a statului se găseşte, după nof, 

aiurea, 

Ne propunem să studiem cindva această importantă ches- 
tiune ; pentru moment însă ne mărginim să enunțâm definiţia pe 
care o propunem, demonstrarea răminind pentru altădata.* 


+ 


pois 


il.— Statui este acel grup sociologic caracteriza! prin pre- 
tentia (justificată sau nejustificată) de a-şi fi, economicește, 
suficient lui însuşi.—Cu alte cuvinte, pretenţia de a se inchide 
economiceşte nu este specifică cunoscutei „Geschlossene Wirt- 
sthatit* a statelor feudale şi urbane. Acolo pretenția este pur şi 
simplu mai îndreptățită decit de pildă în Franţa anului 1921; 
dar în ambele cazuri găsim o tendinţă identică. Dacă istoria cu- 
moaşte forme de state care au murit și altele care le-au luat lo- 
cul pentru a muri şi ele la rindul lor, aceasta se datorește toc- 
mai oscilărilor succesului acestor pretenţii de a se încaia eco- 
nomicește. 

Aşa dar, măsura vitalităţii unui stat ne-o dă gradul în care 
reuşeşte să-şi fie suficient lui însuşi. Or, In această chestiune, 
există nn barometru sociologic infailibil: balanfa economică, cu 
cele două forme ale sale: |) balanța mărfuri'or, şi 2) balanța 
compturilor.** 

Din nenorocire, ştiinţa economică contemporană nu mai dă 
decit o atențiune foarte redusă celor două noţiuni de mai sus, 
Analiza lor a rămas aproximativ celace era pe vremea mercan- 
an (pentru cea dintăiu) şi a lui Ricardo (pentru cea de-a 


Totuşi am avut ocazia să constatăm că aceste două chesti- 


* Demonstrarea nu poale “fi lăculă decit pe cale istorică. Deja 
am studiat inir'o lucrare anlerioară momentul istoric dela 1515. Arlico- 
lul viitor, cu tol curaclerul său de vulgarizare, va incerca să facă a- 
celași lucru pentru momentul isioric dela 1915. 
** Prin cea dialălu se Injelege bilanțul intrărilor şi eșşirilor de 
valori în genets, lar prin balanja compturilor namai eşirile şi intrările 
monedă. : 


372 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


uni constituesc cheia oricărei probleme de istorie economică şi de 
explicare sociologică a chestiunii statului, 

Intr'o lucrare a noastră anterioară, încercam să caracteri- 
zăm momentul istoric din 1815.* Pornind dala o metodă opusă 
celei de faţă, studiind în mod inductiv, individual, tapt cu fapt, 
am văzut cum fiecare din problemele crizei din 1815 se grupau 
in jurul umor probleme mái generale; iar acestea din urmă nu 
erau, în ultima analiză, decit diferitele postari a e balanței comp- 
turilor ! Dacă mergem dincolo de 1815, in perloada numită mer- 
cantilistă, vedem de asemenea că toate necesităţile timpului sint 
simbolizate în mod rezumativ şi fidel în instituțiunea celebră a 
balanței comerciale. 

De aceia, nu ni s'a părut ne-ştiinţific să ne servim de a- 
ceste două noțiuni fundamentale ca de nişte criterii călăuzitoare 
în incercarea de a schița fizionomia sumară a timpurilor actuale. 

Cele două balanţe sint cele două procedee graţie cărora o 
comunitate socială reuşeşte să se închidă economiceşte, Balanța 
comercială asigură o închidere mai brutală şi mal ermetică, Ba- 
lanţa compturilor, instrument mai delicai, permite o unitate eco- 
nomică mai fragiiă şi mai aproximativă. De acela nu se recurge 
la ea decit atunci cind cea dintăiu nu mai este în stare să asi- 
gure auto-satisfacerea nevoilor. interne, Pentru acest motiv sta- 
tele caracterizate printr'o balanţă a compturilor, chemată să um- 
ple lacunele balanței mărfurilor, nu apar decit după o criză, în 
care cea din urmă s'a dovedit neindestulătoare. Insfirşit, dacă 
nici aşa pretenţia de a-și fi suficient sie însuşi nu se mai reali- 
zează, atunci are loc o criză de state cu mult mai gravă decit 
cea de mai sus, Nu mai este vorba ca în locul uneia din ba- 
lanţe să se recurgă la cealaltă; va trebui ca întreaga pretenţiune 
de auto-satisfacție economică să inceteze. Vechile cadre ale eco- 
miei închise se sfarmă, iar noile state formate vor permuta 
granițele economice la un diametru mal mare. n nou preten- 
ţia de „Geschlossene Wirtschaft” va trăi subt forma solidă a ba- 
lanţei mărturilor, însă în sinul unei circonferințe mai largi.** 

Aşa dar vedem cum, în viaţa statelor, se succed, în mod 
ritmic, două soluri de crize: crize mai mici, unde soluţiunea vine 
dela substituirea în mod individual pentru fiecare stat, a uneia 
din balanţe celellalte,—şi crize mai mari care, spre deosebire de 
cele dintăiu, nu se rezolvă în mod individual, ci printr'o solufiune 
generală. ȘI aci avem o substituire de balanțe. Dar tot proce- 
sul are loc înlăuntrul unel comunități mai mari, rezultată din fu- 
ziunea foastelor state cărora nici chiar mijlocul extrem al balan- 


* Le momen! historique de 1815 el ses enseignemenis economi. 
ques å lravers l'oeuvre de Dovid Ricardo, Paris, Jouve. 

** Putem cite cazul slalulul național mercantilisi din secolul al 
XV-lea, rezulia! din fuzionarea micilor corporajiuni teritoriale ale e- 
vului mediu, lalce şi ecleziastice, senioriale şi comunale, 


Li 


STATUL CONTINENTAL-MERCANTILIST 373 


tei compturilor nu le mal putea asigura autosatisfacţiunea nevo- 
ilor interne,* 

lată deci cha importanţă are noţiunea de balanţă economică. 
Totuşi, știința actuală o priveşte ca pe o chestiune aparținind 
istoriei doctrinelor şi 'axează de anachronism politica statelor 
care, în mod foarte firesc, continuă să graviteze în jurul el, 

De aceia, ne vom permite o micà paranteză în care vom 
căuta să aducem în analiza acestei noțiuni citeva preciziuni pe 
care ştiinţa economică găseşte inutil să le dee, 

„Balanța mârturilor, sau balanţa comercială este rezultatul, 
pozitiv sau negativ, a intrărilor şi eştrilor de bunuri din'r'a țară 
intr'aita. Pentruca acest rezultat să se soldeze printr'un exce- 
dent, trebue să producem mat mult dectt consumăm, cu alte cu- 
vinte, este nevoe de o predominanţă a preocupărilor praducţiunii, 
o hipertrofie a funcțiunilor economice de produețiune faţă de 
toate celelalte, 

Balanța compturilor este, dimpotrivă, simbolul necesităţii 
unei Cta tat uni a funcțiunilor economice de circulație, de re- 
lațiune. Am ajuns la această concluzie pe cale inductivă, istorică, 
în lucrarea noastră despre momentul istoric din 1815. 

Cred insă că această teză se poate demonstra şi pe cale 
deductivă, 

Intr'adevâr, balanța compturilor, care este rezultatul întră- 
rilor şi eşirilor de monedă intr'o țari dată, conține următoarele 
elemente ; 

1. Veniturile rezultind din creanţe asupra străinătății, 

2. Comisioanele încasate de bancherii care centralizează în 
minile lor toate curentele monetare venite din afară, curente 
eare converg asupra unei mari metropole financiare şi, de acolo, 
radiază din nou în toate colţurile globului, 

3, Sumele da bani trimise de emigranți în țara-mamă. 

4. Veniturile datorițe comerțului de antrepozit, 

5, Banii percepuți de pe urma fretului marinei de comerţ, 

Dar oare mu există un cuvint sintetic care să stringă lao- 
laltă toate aceste nojiuni în aparenţă heterogene? Credem că da. 
su sh Intr'adevăr, ce insamnă a avea creanţe asupra străină- 

Aci nu este vorba decit de creanţe avantajoase. Prin acestea, 
trebue să înțelegem creditele acordate statelor mai tinere unde 
protucţiunea are o aşa de mare hevoe de capitaluri (pe care nu 
şi le pot fabrica singure), licit accepta să se imprumute în con- 
dițiuni oricit de oneroase, economiceşte şi politiceşte. 

Dar, atunci se pune întrebarea: dacă toate aceste țări tinere 
primesc orice fe! de împrumut, atunci ar urma ca toată lumea 


” De plidă, inainte de a se ajunge la sinlul național mercanii: 
lisi, s'a Irecul prin forma intermediară n orașelor mondiale (Veneţia, 
Hnsa, elc) bazale pe balanja complurilor. 


374 VIAŢA ROMINBASCĂ 
să se năpustească asupra lor pentru a face asemenea plasamente 
rentabile. 3 BS 
i intervine o consideraţiune nouă, Nu este de ajuns 
ca or E de moment prielnic să aibă loc. Mal trebue să și 
poţi profita de el. Cu alte cuvinte, un stat nu poate bene 
de asemenea oportunități favorabile, decit în cazul cind ga it 
mentele sale de credit sint aşa de mlădioase şi de er gr 
în orice clipă să poată prinde in zbor pcaziunea cea bună. 
ficultate cit de mică în funcţionarea acestor aparate de finanţare 
e suficientă pentruca un alt stat, mal bine inzestrat, să-i ia ue 
nainte, Totul deci se reduce la o chestiune de supleță şi 


2, trecem acum la comisioanele incasate de bancheri de- 
la Pi din străinătate. Pentruca aceste Arigae e să = 
ridice la sume mari, trebue ca statul considerat să alb f ki 
nedă care să satisfacă două condițiuni în aparenţă con < a 
tori: ọ mare variabilitate, aliată cu o mare stabilitate. e 
dacă o monedă oferå o lungă invariabilitate în timp a vaia 
sale, hirtia comercială asupra culărei metropole devine o sae 
rată monedă internaţională. Pe de altă parte iar A pes 
tate capabilă să o facă să varieze cantitativ, astfel E 
poată mlădia după fluctuaţiunile nevoii de numerar za] pieţei, 
pot asigura o stabilitate a cursului de o durată mai lung R 

in cazul întăiu am avut ca condițiune elasticitatea m e 
mentelor şi instituținnilor de aa Acum avem necesitatea ela 

aţia monetar . 
ae rpn la banii trimişi de emigranţi, trebue că taan 
o disiinctiune care ni se pare fundamentală. Există dou le 
gorii de expatriaţi. Acei care se „duc să trăiască aiurea H a i 
care se duc să stringă bani, pentru a se intoarce bogat , z ră 
tul lor. Numai aceştia din urmă ne peke A ri sumele tr 
oli provin aproape ex 
i perie attela emigrantului de a se sal că a- 
casă cindva, sau în tot cazul de a trimite ajutoare pelog ama 
să perziste—este nevoe de o condiţiune vpn, ias ada 
mijloacele de comunicaţie de tot felul: drum d f post ei 
vigaţie, presă, telegraf, bancă, ete. să fie atita de per ştii { 
incit emigrantul să nu tacă nici un ciort fizic sau mental pèn- 
tru a conserva contactul sentimental şi material cu este pr 3 
4. Cit despre ca sin bag anireporit, acesta implică o 
acţiunile comerciale. 
seg e AF, ma sau mai bine zis certitudinea era 
că într'un joc dat ori şi ce marfă se poate schimba coana 
cărei alte mărfi, în condițiuni sigure, expeditive şi a asie ad 
(de pildă scutite de taxe fiscale) —va face să rien E uá 3 
unui port unic năvile pe din cele patru unghere R 
j unui ocol. p 
chiar ce PARE este evident că a avea un venit ridicat de pe 


_STATUL CONTINE »TAL=MERCANTILIST 315 


anma fretului implică o puternică dezvoltare a marinel comer- 
ciale. 


Şi acum, dacă centralizăm aceste explicaţiuni intro for- 
mulă, vom spune: 

O balan; a compturilor favorabilă presupune: mij'oace de 
credit foarte suple şi prompte, o monedă totdeodată elastică şi 
stabilă, o mare dezvoltare a mijloacelor de comunicație: drum 
de fer, navigaţie, presă, poştă, telegrif, telefon, ett; o mare ac- 
tivitate în tranzacţiile comerziale, o bogată marină da comerț— 
intr'un cuvint toate clementele care întră în compoziția cuvin- 
tuini „circulație” sau „Verkehr" din ştiinţa economică. 

lată-ne deci ajunşi să formulăm o deosebire fundamentală 
intre cele dovă balanţe, 

Balanța mărfurilor este simbolul funcțiunilor de produc- 
țiune, Ba anta compturilor este dimpotrivă reprezentanța func- 
țiunilor de relațiune, de circulațiune. 

Această distincţiune, care ni se pare fundamentală, ne-a 
condus să boterăm epoca inaugurată de anul 1815: epoca sta- 
telor bazate pe balanţa compturilor, spre deosebire de cea ince- 
pută la anul 1600, precum şi de cra pe care o deschide anul 
1915. Dela ambele aceste din urmă date pleacă două ere unde 
problzma producțiunii predomină, și balanţa mârturilor este prin- 
cipala armă a statului. 

Lon:tcințele distincţiunii între st.te bazate pe balanța mär- 
furilor şi cele bazaie pe balanţa complurilor (care ar putea fi 
numită mai bine balanța instrumentelor de circulațiane) sint 
multe și curioase. FiA a intra în detalii, vom enunţa citeva. 

1. În statele din prima categorie, considerajiunile de ordin te- 
ritoriul interesează intr'o măsură foarte mare. Va trebui în pri- 
mul rind să se purceadă la o repartizare armonioasă a activita- 
ţii economice înlăuntrul teritoriului. De aceia chestiunea proxi- 
mității geografice. a vecinătății în spaţiu va alcătui o dată im- 
portantă in politica economică * 

„ Dimpotrivă, statul caracterizat prin balanța compturilor este 
prin definiţie un /nghițitor de distanțe. Acolo tu mal există pre- 
ocuparea unei producțiuni armonioase, ca in cazul precedent. Sta- 
tul balanței compturilor este fundat pe supraproducția unor a- 
numite articole şi quasi-neexistența altora. De aceia nu mai e 
suficient ca circulația să se dezvolte în limitele producției, Atit 
descărcarea prea-plinului, cit şi acoperirea lipsurilor reclamă o 
hypertrofie a tuncţiunilor de circulație, Perfectionarea lor obli- 
galorie va face ca nici-o distanță să nu fle prea mure. Nici-o 
depârtare nu îl inspăimintă, fie, chiar drumul care uneşte doi an- 
tipozi. 

á 2, Un corolar al acestora este că statele din prima cate- 
gorie rămin în principal teritoriale, pe cînd celelalte sint nevoite 


* Teoria „frunlariilor nalurale* a [ost invenlată de prototipul stas 
tului baza! pe balanța mărfurilor, stalul național mercentilisi, 


VIAŢA ROMINPASCĂ 


376 


ure posesiuni coloniale. Acestea le vor servi nu nu- 
e Esap omule dar şi ca stațiuni de legătură, ca poziții favo- 
rabile la răspintiile marilor drumuri, ca „relais”-uri, — cum z Fran- 
cezii. Hipertrofia mijloacelor de circulaţie permite intinderea şi 
înmulțirea indefinită a stăpinirilor de peste ocean. De aceia ga 
tul bazat pe balanța compturilor este un stat mondial, în timp 
ce statul balanței mărfurilor este teritorial, 
Desigur că istoria a cunoscut multe state teritoriale care au 
avut şi importante imperii coloniale, ca Spania sau Portugalia. 
Dar acest imperiu constituia pentru ele un lux, iar nu 0 nece- 
sitate, Durata jeie efemeră a posesiunilor spaniole sau pof- 
tă in deajuns. 
Se e mamei prin i djectivul mondial trebue să înţelegem lu- 
mea „cunoscută“, „explorată” în cutare moment istoric. Anti- 
pozii noşiri diteră, desigur, de acei ai vechii „orbs romana S- 
De aceia reținem această distincţie a statelor, care ni se 
pare sinonimă cu aceia bazată pe natura balanţelor. i 
3. O nouă consecință a acestora se poate releva e tenta 
structura statelor. Cele teritoriale pot ajunge la o fuziune gans 
aproape complectă. Statului mondial, dimpotrivă, îi este inte rie 
dată fiind compoziţia sa din fragmente răzlețe de teritoriu im- 
ptăştiate la cele patru puncte cardinale. Va trebui" să se mană 
mească cu un minimum de unificare, şi anume cu o i-a 
natură financiară şi fiscală. Instrumentele vor fi, h- ni pi „XR 
world-c'earinghouse în metropolă şi o uniune vamală. 
intre părţi va fi aceia a unui vag federalism. $ ; 
4. A poi in ceiace priveşte expansionismul, acesta se er m 
pentru statele mondiale hegemonie, iar pentru mere hac rid 
imperialism, Acesta din urmă este pretenţia, în pli E ir - 
state teritoriale, de a ti un stat-şef. Aceste pretențiuni n 
sii istoria. A dovedeşte că -nu au nici vitalitate şi câ nu sint 
decit pretexte pentru un rezultat tocmai opus Dope a pom 
larea. Imtr'adevăr, toate încercările unei Spanii, 29 A 
Franje „liberalles", ca pe vremea lui Quint sau rar. intrase Argeta 
nu au adus decit o şi mai mare aplicare a „ec ru 
Pe Dimpotrivă, hegemonia este o pretenție de a fi un stat- 
t atunci cind aceasta este © necesitate pentru PR. n 
intr'adevăr, In momentul cînd se deschide st = rea 
teritoriale, toate statele sint amenințate să dispar A Jasar: 
a inceput, aceasta se ddatoreşie faptului că autosati er ro 
lor interne a devenit imposibilă, şi că este nevae o fi ziune ne; 


de o integrați teritorială nouă. 


terilo- 
- chiar Anglia, pe vremea cind era încă un stat t = 
rial ladina hareha 1815), au scapă regulei generale, şi plerde'pose 


siunile imense din Siatele-Unite de azi. es 


STATUL CONTINENTAL-MERCANTILIST 377 


Urmarea logică a unei asemenea crize este transformarea 
vechilor capi ai fiecărui stat într'un fel de prefect regionali. Dar 
aceasta nu poate să convină claselor dominante. Vor pretera să 
aibă un stăpin moral decit unul de drept. Vor prefera hegemo- 
nia unuia decit pin lor totală. In asemenea împrejurări, fie- 
gemonia pentru toţi ceilalţi devine sinonimă cu /ndependența. Ea 
sgur este capabilă, într'an timp cînd există amenințarea dis- 
păriției pure şi simple, să asigure la toţi un minimum de au- 
tonomie. 

Deaceia, toate statele teritoriale candidate la dizolvare vor 
vedea în statul şef un salvalor. 

6. Dar există şi o cauză mai profundă pentru care impe- 
rialismul este o manifestare morbidă şi inoperantă, pe cind he- 
gemonia—una salutară şi durabilă. 

Predominanţa problemelor de producțiune (specifică state- 
lor teritoriale) atrage după sine o tendinţă spre nivelare. Din 
contra, predominanţa funcţiunilor de circulaţie implică o tendinţă 
cătră erariie. 

Intr'adevâr, într'o epocă unde funcțiunile de producţiune 
sint precumpănitoare, o ţară poate avea, ba chiar trebue să albă, 
o specialitate. Dimpotrivă, un stat bazat pe o hipertrofie a cir- 
culaţiunii va trebui să le aibă pe toate. 

Este uşor de înţeles pentruce balanţa mărfurilor conţine a- 
titea posturi cîte mărturi se consumă şi se produc în țara res- 
pectivă. in mod fatal unele posturi vor îl mai slabe, altele mai 
grase. Invers, balanța compturilor are numai vre-o cinci ele- 
mente; şi toate sint in strinsă legătură între ele, aşa incit este 
necesar ca toate să fie strâlucite, De acela, in categoria intäia, 
țările pot fi proporţional egale, păstrindu-şi fiecare specialitatea 
sa, În categoria a doua însă, trebue să existe Mari Puteri, Mici- 
Puteri şi Puteri mijlocii, după repeziciunea cu care anumite state 
ştiu să-şi construiască toate elementele balanței, și după înceti- 
neala celorlalți. Această cucerire, făcindu-se inegal în timp, dă 
naştere şi la o inegalitate în rang, Ţările bazate pe balanţa comp- 
turilor trăesc subt logica de fiera erarhiei de state. Şi cum ori- 
şice scară implică un virf, va exista în mod natural, un 
Stat- șef, 

Aşa au trâit popoarele în antichitate subt ocrotirea paloşu- 
lui roman. Tot astfel, în tot decursul veacului al XIX-lea statele 
lumii, cu suflarea puţin încetinită, au trăit subt egida păcii bri- 
tanice. 


+ 
= = 


Recapitulind, putem spune că nu există decit două categorii 
de state, ct următoarele caractere distinctive : 

|. La statele feritoriale, unde Instrumentul cu care se rea- 
lizează pretenţia de autosatistacţie a nevoilor interne este balanța 
mărfurilor, găsim o predominanţă a preocupărilor de producțiane, 
Aci considerațiunile de proximitate geografică au o mare im- 


4 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 


portan Ex pansionismul, cind are loc, ia forma morbidă a im- 
ir m Structura internă oferă spectacolul arăt rara 
aproape complecte a părţilor componente. Instirşit ţa u- 
mor asemenea state este spre nivelarea economică. 

2) Dimpotrivă, la statele mondiale, unde instrumentul cu 
care se realizează pretenţia de autosatisfacţie a nevoilor interne 
este balanța compturilor, găsim o hipertrofie a funcțiunilor de 
circulație; aci consideraţiunile de proximitate că nu au 
nici o importanță. Statul mondial este prin ţie un Mgh- 
itor de distanțe. Expansionismul, cind are loc, la forma dura- 

lă (şi salutară pentru ceilalți) a unei hegemonii justificate. Sta- 
tul balanței compturilor este un stat colonial. Structura sa in- 
ternă oferă spectacolul une! unificări lăbärfate, subt forma unui 
vag federalism.  Insfirşit, tendinţa generală este cătră erarhie. 

Toate cercetările istorie şi economie politică, pe care am 
avut prilejul să le facem, par a da dreptate acestei clasiticaţii. 
Din nenorocire vor trebui încă mulţi ani pănă ce vom verifica 
deplin cu fapte consideraţiunile teoretice de mal sus. Pănă a- 
cum nu am reuşit să o facem decit pentru momentul istoric din 
1815.— In articolul viitor, ne propunem să o încercăm şi pentru 
timpurile actuale. 


D. |. Suchianu 


———————— 


a MIE 


Amintirile Caterinei State 


La pensionatul doamnei des Perrières, ne primi un portar, 
slujbă necunoscută in serviciul doamnei Gallet, unde lumea Intra 
mesupărată, pe poarta cea mare, Peristilul rece, boltit şi în co- 
loane marmorate, îmi făcu impresia unei biserici. Condusă de o 
nemţoaică suii, cu mama, o scară lată acoperită cu covoraş pănă 
intr'o sală mare şi foarte înaltă, cu geamuri în tavan. O altă 
nemţoalcă ne deschise uşa salei de primire şi, spunindu-ne să 
aşteptăm, dispăru. 

Cu ce uşurinţă treceam dintr'o înstrăinare în alta! Nu-mi 
trebul mult ca să mă simt de acolo şi să nit regret, din ce lä- 
sasem la Vascani, decit lunca Siretului, piano şi caii cei frumoşi 
cumpăraţi de curind la iarmarocul din Roman. 

Aşteptind pe doamna des Perrières, examinam cu atenţie 
tot mobilierul acestei frumoase încăperi; un tablou mare îmi a- 
trase în primul rind atenţia: pe acest tablou erau inscrise, în H- 
tere da aur, toate elevele din acel pension care trecuse cu suc- 
ces deosebit bacalaureatul.  Păreţii erau acoperiţi de desenuri şi 
tablouri în aquarelă şi ulei; două clavire mari ocupau mijlocul 
odăii şi, chiar in momentul cînd volam să le văd de aproape, 
sosi o profesoară cu două eleve, ce trebuiau să cînte un duo. 
Fâră a se codi cit de puţin, elevele se azezară la piano şicintară, 
fără greşală, dela un capăt la altul, o bucată frumoasă cum nu 
mai auzisem. 

Nu-mi venea să cred că aceia era o lecţie de piano. Mă 
gindii atunci şi mă incredinţai mai pe urmă că această muzică 
era undiță de aur pentru părinţii cărora pretenţiile doamnei des 
Perrières, li s'ar fi părut discutabile poate... pă vre-o jumă- 
tate da oră, veni și doamna directoară: o bătrinică cu trăsuri 
subțiri și delicate, cum nu mai văzusem decit în portretele Câpi- 
tanului Russo. Cu mersu-i elegant și liniştit, venea spre noi su- 
rizind şi salutind de citeva ori şi, jenată parcă în paşi, de rochia-i 
“lungă de mătase, şi-o ridică puţin, atit cit putui zâri virful unui 


380 VIAŢA ROMINRASCĂ 


mic pantof de catifea; întinzindu-mi mina, ce de abia se vedea 
din dantela minicii, sărutai virful degetelor reci, subțiri şi ascu- 
țite ce lăsară, în urmă, un plăcut miros de apă de levant. 

Luindu-şi, face à main, atirnat de talie într'un şiret de i- 
brişin, îl duse la ochi şi se uită la mine cu deosebit Interes. 

Mama îi explică de ce fusesem retrasă din cealaltă şcoală, 
„unde directoara e prea bună şi copiii nu Învață nimic“ şi nu 
uită să previe pe directoară, că eram foarte incăpăţinată, neas- 
cultătoare şi răutăcioasă, Doamna des Perrières, îşi luă lar oche- 
larii ; privirea-i ği mişcarea-i grăbită să mă vadă mai bine, pă- 
reau a spune: „Acest copil ne va da de lucru“, dar cu ţinuta ce-i 
impunea rolul, şi cu deprinderea rapoartelor părinteşti, directoara 
se mulțumi să răspundă: 

„Da, fetiţa are o figură foarte vie; are probabil un tempe- 
rament mai deosebit”. 

Intorcindu-se apoi cu toată fața spre mine, mă întrebă 
in franțuzeşie, dacă „eşti dispusă să te corectezi”, Imi reţineam 
cu greu lacrămile căutind să dau privirii o altă direcţie şi-mi mu- 
tilam un deget, ca durerea aceia să întreacă o clipă pe cea si- 
Hetească şi să înlătur scena ce părea a se anunța. 

După ce mă înroşii până "n frunte ascultind pe mama toc- 
pin muie fn caşi părechea de ghete ce-mi cumpărase dela 
fraţii Polingher, şi după ce doamna des Perritres Ti făcu oare- 
care concesii, se hotări să mă aducă, adouazi, ła pension, Fui 
primită de mademoiselle Hustache, subdirectoara care, vorbin- 
du-mi franțuzeşte, găsi că făcusem „pas mal de progrès“ în cei 


trei ani. gele mele nu erau atit de înaintate și deaceia fui- 


instalată, cu pupitrul, în clasa „celor mari“. Elevele dintr'a cin- 
cea şi a şasea clasă mă primiră rece, crezindu-mă o „novice“ 
și îşi spuneau în franţuzeşte, că nu mă vor „tolera“ în clasa or... 

„Je veux bien mesdermoiseiles, mals je ne crois pas qu'il se 
pourrait trouver en cette école une seule élève nussi gentille et 
bien élevée comme l'étaient toutes celles que jë viens de quitter“. 

„l-auzi! asta ştie franțu şi-l simpatică, s'o lăsăm aici, 
trebue să fie de familie bună” ȘI de atunci intram în clasa cole- 
gelor mele numai la cursuri. Intre cele patru profesoare de pla- 
no, mademoiselle Marie Zelinska, o poloneză bătrină, era cea 
mal reputată pedagogă în pensionatul des Perrières. Cu nasul 
mic şi roş în mijlocul feţei galbene şi sbircite, cu ochii verzi şi 
prinşi intre buzunare de piele ca două broscuţe în glod purtat, 
în virful capului cu o măciucă de păr, de abia prins, ce tremura 
in ritmul mersului, — mademotselle Marie, cu cărticica de ore în 
mină, cutreara toată ziua clasele chemiînd pe unele eleve la lecţii 
şi trimeţind pe altele la studiu. Parcă o aud și acum observind 
în stricata-i franțuzească; 

„AH h'a pouir-quoi vous m'vez pas étidiéčée? 

Zelinska mă pusese să-l cint „tot ce-al Invăţat“ şi gâsi că 
țusesem greşit inițiată şi repertoriul era prea greu pentru mine. 


Mă deprinsesem cu laudele violonistului Grill şi primil ca nein- > 
- > . n i y 


> AINTE CATERINEI STATE 38 


Credere părerea profesoarei; iar noul program îl ince ui cu o pă- 
rere de rău care ajunse pănă la să toner ine e pln 
ceasta, ca să judece singură, mă chemă în parloir şi, după ce-i 
cintai clteva bucăţi, spuse: „Nu-l rău, are multe calităţi pianistice 
şi, pentru timpul decînd învaţă, o găsesc destul de inaintata“, 

Zeliaska era albastră şi profesorul Grili suridea. Acesta profită 
de examenul meu şi, în faţa doamnei des Perrières, ceru profe- 
soarei să mă înscrie între cele ce trebuiau să cinte la viitoarea 
producţie muzicală. Zelinska îşi economisi grija prefăcindu-se a 
uita şi cind îl amintii, ca o răzbunare pe domnul Grill cu care 
se certase altădată şi a cărui protejată eram, îmi spuse: „Să ştii 
că la producţie nu cîntă decit elevele care au talent“, 

Nu-mi părea rău după succesul ce nădăjdueam să-l am cin- 
tind, dar mă demoraliză cu totul gindul că nu aveam talent, 
„darul“ acela ce mi-l auzisem cintat o vară întreagă. 

Intr'o zi fai chemată de doamna directoară, care-mi ceru 
să-l arăt ce știam mal bine. Cintai un trio de Hummel fără de 
greşală şi cu aceiaşi bucată, acompaniată de Grill și alt parte- 
ner, mă produsei, după două zile, la așa zisul „Concert“, 


Fusei aplaudată 'şi doamna N., o bună pianistă, mă sărută 
şi-mi zise: „Bravo, fetiţo, ai un cintec foarte delicat şi nuanțezi 
perfect; te-am ascultat cu mare plăcere”, 

După audiţiune doamna directoară mă luă de braj şi, pre 
zentindu-mă invitaţilor, făcurăm încunjurul sălii. Nu înţelegeam la 
ce să atribui distincția asta, cînd auzil spunind: 

„Fetița asta învaţă de puţin timp. Are talent, e netăgăduit, 
dar succesul e datorit în mare parte şi excelentei noastre pro- 
tesoare, domnişoarei Zelinska |* 


Pentrucă mama nu mă mai putea vedea In juru-l și mi-o 
spunea neincetat, ful retrimisă ia iaşi cu citeva zile inainte de 
inceputul şcoalei. Aici găsli noi dispoziţii şi profesori noi. Ca 
să îndemne şcoala la lucru şi la bună purtare, subdirectoara gä- 
sise următorul mijloc: La sfirşitul lunii mulţi dintre profesori şi 
tot cursul inferior se intruneau într'o clasă; caşi cu nişte trofee 
veneau: pedagoagele cu caete pline de observaţiile ce N făceau 
asupra fiecărei cleve în parte și le dădeau domnigoarei Hustache 
cart ne arăta (aşi cum ne vedeau guvernantele) directoarei, pro- 
fesorilor şi şcoalei întregi. Imi amintesc, între altele, de urmätca- 
rea observaţie : 

„Domnişoara State se absentează ades dela latină şi mate- 
matică. Subt pretextul lecție! de piano, această elevă se primbiă 
prin coridoare ori stă ades în clasele superioare, Dacă domnişoară 
State îşi va urma primblările şi nu va veni la cursul domnului 
Evolceanu, va fi reținută Duminica viitoare”. 

Foarte bine notată la limba franceză, la Istorie şi la ştiin- 
tele naturale, grija de a fi reţinută nu mă împiedeca să prind 
orice moment cind găseam un plano liber şi tot atunci avul şi 


7. 3 PI 7 è pe T TE E =] 


382 VIATA ROMĪNEASCÀ 
îndrăzneala să mă revoit cu jumătate de clasă, în contra relet 


Intr'o zi, suită sus pe bancă, vorbeam cu glas tare colege- 
lor de urmările răului nutriment, cind se deschise incet uşa şi 
văzui intrind în sală o elevă din clasa a şasea. Cu toată liniş- 
tea ce se datorește oratorului, eleva înaintă încet până la o bancă 
şi se a ascultind cu atenţie. După ce-mi terminai discursul, 
ea la mine, mă sărută şi-mi spuse: „al vorbit admirabil“. 
Colegele se roteau în jurul meu comentind şi de-odată se făcu 
un zgomot ce atrase in pragul uşei, pe mademoiselle Hustache... 

Toată clasa, pedepsită, trebui să înveţe „Les animaux ma- 
lades de la peste“. Una din colege, cu care nu vorbeam, pentrucă 
era din cale afară proastă, raportă directoarei discursul care de- 
terminase pe eleve să refuze prunele şi orezul fiert dela dejun, 
Fui oprită o Duminică şi condamnată să scriu, în iranțuzeşte, un 
„memoriu detailat* asupra nemulțumirii mele.  Singură într'o 
sală imi făceam pedeapsa cind văzul venind eleva căreia discur- 
sul meu îi plăcuse atit de mult. Aceasta îmi spuse că se întorcea 
dela „cucoana“ (adică dela directoară), pe care o rugase să mă 
erte, dar aceasta fusese „inexorabilă“. M. C, stătu tot timpul cu 
mine, mă ajută să formulez „compoziţia“ şi-mi spuse că mă prc- 
feră tuturor colegelor, „pentrucă "n fiinţa ta e ceva caracteristic”, 

Deprinsă cu învălulrea în fapte a dragostei familiei, expre- 
sia simpatici acelei eleve, ca o lumină prea vie, după un adinc 
intuneric, îmi făcu rău, mă indispuse; dar interesul ce-mi arăta 
şi manifestarea acestuia, în fel şi chip, mă apropia de această 
prietină atit de mult, încit în scurt timp nu mai puteam trăi 
multe ceasuri departe de dinsa. 

Alergam s'o văd in cele cinci minute de recreaţie Intre 
două cursuri şi, de avea de învățat, mă aşezam lingă ea in bancă 
— mulţumită s'o ştiu aproape. tă cu dragostea câtră cineva se 
naşte în multe suflete, chinulte, dorința mărturisiri li spusei, 
acelei prietine, toate suferințele mele şi, ascultindu-mă, ochii ei 
mari şi negri, plini de lacrămi, imi arătau că mă înţelegea şi-mi 
simţea adinc durerea. 

intr'o zi, pe cind mama era în parloir, M. C. îşi găsi şi ea 
de lucru acolo şi, ca din întimplare, începu cu aceasta o convor- 
bire asupra-mi, înfrumuseţindu-mi, cit putu, personalitatea, 

„Mama-ta sta în faţa mea ca un sfinx; n'am înțeles şi nici 
mam putut surprinde impresia ce i-o fi tăcut părerea mea”. 

Ca să progresez la piano, singurul lucru pe lume pentru 
care mama arăta o dragoste neprefăcută, ml se aduse, pentru 
toată vara, pe Zelinska. In fiecare zi făceam lectură „à haute 
voix“, Din nuvelele lui Hauff şi din romanele lui Marlith, i A 
neam numai titlurile—atit eram de puţin atentă la ce-mi cetea, in 
toamnă mă reintorsel la şcoală, unde aflal că prietina mea nu 
mai putea veni, De atunci începui a simţi golul ce nu se poate 
rosa decit cu manifestarea unui interes, a unei prietinii ade- 
vărate. 


AMINTIRELE CATERINEI STATE 383 


In fiecare zi, după dejun, subdirectoara impârțea - 
dența. Eu nu primeam nimic. Din cind în cind pari scria Costică 
pete Însa ar pri le purtam asupra-mi şi le ceteam 

ntrebau ades: ie i i - 
i ai DeM?” „ie iți scrie numai moşu-tău, 


In recreaţie şi sara, in dormitor, ascultam colegele mele 
istorisind în ce chip petrecuse vacanța. Eu nu Avda nimic de 
istorisit şi, pentrucă toate spuneau cite ceva „de-acasă“ mă mul- 
țumeam şi eu să imit pe Zelinska cetindu-mi din Körner. „Här zu, 
Catherine“, strigam falş în mijlocul celui mal frumos pasaglu, şi 
tremurind cocul înfipt, în virful capului, dam ochii peste cap şi 
incepeam a ceti cu patos: „Es ist doch ein seliges Gefühl, wenn 
aus dem Stürmen des Meeres das Schiff mit vollen Segeln in den 
sichern Hafeu treibt; wenn man Ahndung der höchsten Erden- 
seligkeit dem schönen Morgenrot der Liebe entgegeniilegt“, 


Amintirea chipului fetei biătrine şi urite, cutundată în ro- 
mantica lectură, stirnea un ris nebun, In dormitor alături de 
somnul liniştit al unora, în crimpeele de vorbă ale altora ş'n ne- 
liniştea celor multe, vegheam ades nopți intregi şi, deprinsă cu 
începutul, urmarea şi desfăşurarea romanelor ce cetisem, căutam 
să Întrevăd viitorul, prin viaţa ce duceam comparind-o neincetat 
cu a celorialte fete. Lumina lămpii de noapte, din alcovul guver- 
naântei, se răstringea în raze slabe pe fresca din tavan, Gindind 
şi privind mult carul lui Photbus, mi se părea dela o vreme, că 
văd roatele învirtindu-se din ce în ce mai lute şi tot cortegiul de 
zeități îmi ducea înainte gindul şi liniştea, tirzie, Imi amorţea 
simţirea pănă ce adormeam. Eu nu aveam, îmi aduc bine aminte, 
somnul profund al copilăriei fără grijă; cu nu dormeam, dusă, 
ca toate celelalte ; o mișcare uşoară în juru-m! ori vorba vre-u- 
nei fete, în somn, mă trezea; nu mai puteam închide ochii toată 
noaptea şi mă gindeam ades pănă la ziuă. Știind că mama mă 
ura şi pentru tata eram acum, cu toate manifestăriie lui de dra- 
goste prefăcute în deprindere, un defect al nevesie-sel cu care o 
luase totuşi, prevedeam cu groază tot ce mă aştepta; numai stu- 
diul şi ciţiva dintre profesori îmi înseninau înlrumuseţindu-mi ne- 
inchipult viaţa de şcoală. 


Intro zi ne veni, la cursul de fizică, domnişoara Izabella 
A., tinără—aproape de-o virstă cu cea mai mare elevă dih clasa 
mea—cu o figură expresivă, veselă și vioae; 0 primirăm cu sim- 
patia ce ne inspiră figura și numele-i bun, însă fără acel respect 
ce-l aveam pentru profesorii bătrini. Din banca întâlu, unde t- 
ram,îi observam toate mişcările şi, cind începu să ne explice, nu 
ştiu spune nici acum ce simţil subt stăpinirea acelui spirit su- 
perior. Avea Izabella A. un atit de mare dar de a spune ce 
gindea, o atit de mare ordine în idel—incit, afară de plăcerea ce 
resimțeam  ascultindu-i timbrul viu şi simpatic, aveam impre- 
sia că tot ce spunea mi se aşeza deodată în minte ca întrun 
cuer, Şi cînd într'o zi judeca o chestie şcolărească inteligent şi 


73.” y— 5» 


-~ PaT - m Pe 
> Wari pi % 


cu o uimitoare dreptate, domnişoara A, îşi luă in mintea mea lo- 
cul ce i se cuvenea. 

Cu sat dp „sama, în. mutari mule. i AFPA spuse, În 
ziua aceia, n curs: 

— Numai State are nota 10 (Colega mea, M., Îşi ciştigase 
intre toate o superioritate la care o ajuta mult virsta). . 

Un murmur prelung în care se distingea numele M. urmă 
şi se pierdu în fundul clasei în şoapte,.. 

— Siate are 10 la fizică, de cind?.., Intrebă o elevă pe 
alta de alături. 

— Are, penirucă-i cină şi cu ochit mici caşi dinsa—nu 
vezi cum samâănă ? 

— Ce, adică pentru asta ? 

— Ba nu, pentrucă spune repede lecţia şi cu alte cuvinte, 
nu ca 'n carte, 

— Aşa, parcă pentru cuvintele ei, din minte, i-a dat 10... 

— Domnişoară A., e mai bună teza lui State decit afini M.? 

Indolala elevei şi murmurul clasei supărară profesoara și a- 
tunci, voind a proba dreptatea atirmării, mă trimese, cu M., în 
sală şi o fată fu chemată să ne cetească tare tezele. A mea fu 
găsită mai bună şi inteligentul procedeu mă uimi, trezindu-mi 
recunoştinţa ce, ca un val stăvilit multă vreme, luă inainte şi a- 
duse cu dinsa şi alte sentimente bune ce, de atunci, nu lăsară 
mult în urmă, trecînd prin timp şi spaţiu. 

Cu domnişoara Ema H, profesoară de. istorie, comunicam 
uimitor sufleteste, Into zi toată clasa îi spusese că nu înțele- 
sese lecţia la istorie.—Cum se poate? De ce mu mi-aţi cerut să 
v'o mal explic odată ? 

— Erați supărată, domnişoară, îi spun cu sculiudu-mă gră- 
bită, | 

— De unde ştii, State?—mă întreabă profesoara, scratin- 
du-mă. 

— Nu ştiu; am simţit... 

chii frumoşi ai profesoarei mă cuprinse toată şi văzui in- 
tr'inşii, odată cu surprinderea, o adincă mulţumire de a fi fost 
bine inţeleasă. K 

Și de atunci între E. H. şi mine se stabili o curioasă trans- 
misiune care, distrindu-mă, mă mişca pănă a-mi da adevărate 
emoţii, 
z să Azi mă ascultă Ema H., spuneam eu elevelor. 

— Imposibil, ai două note şi noi n'avem nici una. 

— Eu vă spun că mă ascultă, 

— Dacă te-iruga... 

— Dacă i-i fi seris, tu eşti îndrăzneață, 

— Parole d'honneur de voiu ruga-o şi parole d'honneur sa- 
crée dacă l-am seris ; nu-i zic, tac singură şi så vedeţi... 

— Pa ce pariem? 

— Pe alviţă de cincizeci de bani. 

— Ba nu, pe glasele. 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 385 
E a a NI, i, md 


— Hai. 
— A stai liniştită ; să nu sufii nici-un cuvint, 


Cu pasu-l ajor şi elegant E. H. intră în clasă, Gindul meu, 
ca o putere, parcă îi atrage necontenit privirea spre colţul de 
bancă unde stam şi deodată, după ce se uită de multe ori în 
catalog, ca din sforjarea unei lupte, mă sirigă, scurt: „State“. 

„i pe dracu’ în tine“, ziceau fetele după clasă şi, tăcin- 
du-mi fiecare cite o cruce pe faţă, îmi dădeau, la rind, nuci za- 
menei ii 

mai interesant profesor fu, mai tirziu, domnul Gruber: 
tinăr, înalt, slab, cu o figură de Christ in drum spre crucificare, 
Acest profesor era veşnic distrat, veşnic cu gindul aiurea... 

Spunind din cind iq cind cite un cuvint, glasu-i simpatic şi 
profund imi trezea nu iu ce în simţire şi mă neliniştea Intot- 
deauna, Vorbind sau tăcind cu incăpăţinare toată ora, se aşeza 
că iasă in lae cateto pe pr ascultind elevele, schiţa fn- 
otdeauna casa lui Crean n Humulesti şi mu 
zburau cirduri de ada. see e SĂ ao cate 

Desenul, atit de delicat, ce-mi spunea o amintire, mă im- 
presiona şi intro zi lipsii dela clasa domnului Ghibănescu, ca să 
mă pot gindi, la Gruber, departe in grădină şi la altă lecţie, fără 
să observe nimene, profesorul desină o fintină cu un condeiu, fru- 
mos şi nou, pe care-l pastrai ascuns multă vreme, într'o cutie 
de matasă din fundul Pugitria: 

Părea că aveam intuiţia dreptului virstei şi în năsbutii nu 
se avinta nici-una cu o mai mare plăcere şi cu o nepăsare ce-o 
explica poate timpul pierdut în liniştea dela Vascani, Profesorul 
Filimoneanu era tipul dascălului suplinitor şi idealul unei direcţii 
de şcoală în preajma desființării; timid şi naiv din fire, Filimo- 
neanu era singurul profesor ce nu îndrăznea să facă elevelor ob- 
servaţii şi care, în ruptul capului, n'ar fi cerut directoarei onora- 
riul. Strins, ca o umbrelă în toc, în redingota=i inverzită, cu pä- 
rul rar ca firele unei perii învechite, cu fața îngustă cit palma 
şi cu ochii tulburi de oac înecată, domnul Filimoneanu, care su- 
parea de un timp mai mulţi profesori, păgea, în virful picioare- 

r, Spre masa din mijlocul clasei, se aşeza pe jumătate de scaun 
şi cu mina-i subțire și vinătă întotdeauna, deschidea tremurind 
catalogul, se uiia mult caşicind ar fi cercetat ceva, apoi cu o- 
chil pucap iu jos şi cu glasu-l subţire şi falş, ingina: 

— Cine dintre dumveavoastră vrea sä spue lecţia ? 

— Eu şi cu şi eu şi toate vrem să spunem lecţia, striga, 
în cor, clasa pe cind domnişoara Bland-—supraveghetoarea—se 
buza, se încrunta, se scula dela loc, venea pănă'n mijlocul cla- 
sel şi vocea-i, ca un muget depărtat, trecea pe deasupra cape- 
telor noastre: „Ruuuhe” | 

Ceasul de lecţie al domnului Filimoneanu, subt privirea peon 
a nemţoaicei, era chinuitor şi, fntr'o zi, ipsosul proaspăt al gea- 
mului de lingă bancă imi oferi cea mai plăcută distracţie, Din- 


7. n PO ., „d 


386 VIAȚA. ROMINEASCĂ. E 

oc dn E CC CC E CR E a a 
de chit înfipt în virful unul condelu, modelai, după 

mi por pate cb de isămăaitor, capul lui Filimoneanu, Sim- 

team pe Fräulein uitindu-se la mine cu coada ochiului, 


dar dragostea lucrului îmi luase orice grijă; atit de nepăsâtoare - 


eram, încît n'o auzii e caprui încet de bancă şi n'o simțit 
îmi atinse umărul. 
ey Sin here, imi ordonă Nemţoalca înşfăcindu-mi condelul şi, 
cum sună sfirşitul orei, mă pofti s'o însoțesc la doamna direc= 
toară. În raportul Frăulein-ei Bland era şi 0 veche bear 
(amintirea Inoportună a unui insemnat imprumut) şi de acela, pe 
zind corpul delictului cu mare grijă, Nemţoalca păşea trium 
ont Da des Perrières, care făcea socoteli Intr'un registru, 
se întoarse spre noi, îşi aşeză ochelarii şi, pentrucă Bland nu glă- 
sula nimic, întinse mina; luă condelul, se uită şi, avenue că ar 
loc să laude un merit, surise şi se grăbi se spue: „ A A 
bien monsieur Filimoneano; est-ce vous State qui Pavez fait 
Nemţoaica muţise, dar văzind pomata directoarei €x- 
jenată, în franțuzeasca ei: = 
oz erp State a fait x avec Herr Falimuniann en la classe“. 
Buna dispoziție a „cucoanei“ sau portretul reuşit al lui Fili- 
moneanu-—la care se uita nècontenit—imi ugurară eri rs poa 
vina. Doamna des Perritres rezemă cu băgare de samă og : 
iul pe biurou şi, drept pedeapsa la care se aştepta Bland, fm 
spuse: „Să mai faci sculptură, în recreatie insă”. K 
— Domnul Filimoneanu stă nemișcat şi numai aşa pot, 
doamnă! 


. Li * - 
. . . . . Li . . . . . . . Li . 


— Tinca, vrei tu să-mi faci un bine? mă întrebă, într'o 
zi, o elevă simpatică dintr'a şaptea. 
— Vreau. 
— făcut la latină o teză mizerabilă; mam scris mai nl- 
mic, Tu te duci ades în parloir — acolo studiezi ; n'al putea trece 
dincolo, la „cucoana“ în odae, să-mi schimbi teza ? „ISO ja 
pe asta copiată din mă ru: fila goală înapoi; Dumidresc 
paz a ea UNE periculoasă lntreprindere îmi pâru că mă an- 
gajasem şi cu cit graba era mai mare, cu atit sentimentele pe 
care mi le da gindul acelui fapt, mă hărțuiau Intre ele... ieri 
bul tezei imi păru ură și, la pog explicația întrării mele 
odae trebuia să o minciună. 
; Vrei să-mi faci binele i Tinco ? Spune, nu-i timp de 
sună şi pleacă ţapul... 
caine rd zu ei mă er şi alerga! la per ae 
lingereasa, să-mi iau un tulpan; mă legai în grabă pe subt ȘI, 
cu foaia scrisă în pi pestelcei, zburai sus... Ši 
~ Cum tremuram |! Filele tezelor îmi păreau cusute Între rc) 
şi, cu toate că o vedeam, fără a putea retrage foaia ce pu 


ANTRE CATERINEI STATE _________387 


numele elevei, le răsfoiam lar, mecanic, din capăt, Un mot 
în parloir mă trezi şi, cit al clipi, teza fu sutele A o cei 
sem să mă depărtez de biurou, cînd întră cucoana şi, uitindu-se 
la iar” ap. pon aarirhe. mă întrebă: 

„tär te dor măselele, State, al venit să-ţi dau ceva? lată, 
din Sae sase = e aaae astăzi şi H măsea vino să-ţi 
pun tinctu od ; darerea persistă, să te duci, - 
demoiselle Körner, la dentists. F i 

Cu gura arsă în zadar, mulțumită însă de a fi făcut 
bine“, scoborii scara In braţele elevei fericite, - 

Intr'o zi, cind mă dusesem să studiez—ca de obicelu—fn 
parloir găsii strinşi, ca niciodată, mal mulţi profesori; neindrăz- 
nind să-mi incep exerciţiile in fața tuturor şi așteptind să se 
împrăștie pe la cursuri, mă prefăceam a cerceta prin note. 

— Nu-i aşa, tomnule, cu venitul şcoalei ar putea, dacă ar 
avea calcul; cap de muere.. zicea profesorul Burlă primblindu-se 
agitat iu lungul camerei, 

— Sint cheltueli mari, ce-i drept, adăugă bătrinul şi deli- 
catul Cobălcescu ; eu unul mă mai simt dator, am în şcoală fata... 

— ŞI eu tot așa, urmă somnoros, Leonardescu. 

— ln şcoala asta e condiţia cea mai sigură, spuse un tiiăr 
profesor de latină, 

— Nu plăteşte doamna; şi cind incerci să-i amintegti, nu-l! 
acasă, e indispusă, nu poate primi, termină profesorul Burtă. 


„un 


ge — Ori îs de vină părinţii ce pun intirzieri... 


— Cine ştie ce încurcături şi ce greutăți o avea biata fe- 
mee.. zise unul din grup. 


i iE Da' bine, bre omule, care-l nevoia să albă şcoala într'un 
pala 

— Higiena, concurența şi vanitatea nobilei directoare... 

Stam ingenunchiată lingă etajera de note şi mă prefăceam 
a căuta înainte, cind mă pomenii cu profesorul Burlă aplecat 
spre mine: „Tutue, fi? mata bună şi spunei toamnei că profe- 
sorii ar vrea să-i vorbească“, 

Ciocânii de citeva orl la uşa odăii directoarei, fără a primi 
nici-un răspuns. 

— Poate că nu-i aici doamna... spusei eu fâră convingere. 

— Nu se poate, am văzut-o intrind adineori, îmi răspunse 
indesat un profesor tinăr, 

— Dacă nu răspunde... A 

— O fi lar îndispusă, mormăl, în mustăţi, domnul Stra- 
volca, să-i dăm pace, iaca pierdem ceasul... 

Profesorii ieşiră, la rind, in sala cea mare şi în urmă-le 
mă aşezai la studiu, distrată şi gindindu-mă la tot ce auzisem. 
Uşa odâii directoarei se deschise încet și deabia o auzii şoptind : 

— Au plecat toţi profesorii in clase ? ' 

— Da, doamnă, 

— De ce n'ai Inceput studiul decind al venit? 

— Am întirziat zece minute, doamnă, şi am venit acum 


i n nad A o os ae e rd ad A 
r Ue , 


> a Pe r = RASI A i 
OUA ga PAEO BOINE gi te multă îndrăzneală pentru 
a nu o jign : : 

Citeva zile după această intimplare, ne spuse Mademoiselle 
Hustache, că ia scurt timp şcoala avea să se mutein casa doam- 
nei Marchetti, mama doamnei des Perrières. Ca fulgerul se duse 
vestea in toată şcoala şi avu acelaşi efect asupra moralului ei. 
Citeva eleve cunoşteau casa cea mică dintr'o stradă lătaralnică 
şi acestea, descriind-o celorlalte, o inegrise atit, incit toată şcoala 
căzu într'un fel de consternare. 

— Sa ne ducă pe noi, din acest palat, în chiliile acelea? 
Merçi, mai are ir ran să ge de ic ptr mei d mu- 
tare,—zise o fată ndu-şi cu e bancă, 

— Cum au să ridă de noi fetele dela pensionul H., 
alta îndiriit. 

— Pănă acuma care pe care 
mai renumiţi şi mai multe bacalaureate şi deodată... tranc! 
dem, ca din cer, în bojdeuca bunicăi Marchetti. 

— Eu am văzut casa, îl mică da'i foarte frumos aşazată 
intre o grădină mare şi o ogradă cu iarbă multă şi verde... 
de unde ştiţi voi de ce ne mutăm ? Poaie că-i greu cucoanei 
să plătească chiria mare, n'o mai fi avind de unde,— spuse Na- 
talia Codreanu. 

— Da” de cea date ia capele icre egre şi acu nu ne dă 
nici chifle la patru ? întrebă, os, o alta. 

Se A dat cit a putut şi proba că nu mai poate e că ne ia 


tot noi aveam profesori 
Ca- 


t Li 

PR za Nu mai poate sta aici şcoala, nu, ştiu sigur, le spuse 
tuturor voind a curma discuţia şi a-mi impăca oarecum conştiinţa. 

— Cine ţi-a spus? Tu de unde ştii? Habar nare State, 
da’ vrea să fie şi ea in secretele zeilor. 

— Ştiţi ce, fetelor ? Hal să numărăm cite vrem 
vrem să se mute şcoala şi, dacă tări celor din ur 

m la cucoana să-i s m verde, e 
PRAE Şi ce vrei, mă Ai spui? întrebă dintr'un colţ de 
bancă o fată deşteaptă cu părul rog ca veverița, vrel să-i spui 
şi să-l propui chiria de Sfinta Gheorghe ? 

N'apucase bine să isprăvească vorba şi Cucoana, cu pä- 
sui uşor, întră în clasă. Ne scularăm ca de obiceiu. l 

amna des Perrières păşea opri şi, cu ochii plecaţi în jos, 

ropie şi se rezemă de prima bancă. 
5 a Va spus domnişoara Hustache că şcoala va fi mutată, 
in curind, în casa mamei mele? 

Un murmur prelung, în care nu se distingea nici-un cuvint, 
urmă întrebării. j \ 

— Casa asta era desigur mal comodă şi m'aşi ti părăsit-o 
de m'aşi avea de întimpinat greutăţi peste care nu se te trece; 
părinţii nu-şi îndeplinesc datoria la vreme, chiria casei acesteia e 
foarte mare, avem cel mai buni profesori şi un personal nume- 
ros; cheltueli care, alături de întreţinerea elevelor, întrec cu mult 


cite nu 
întrece, 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 389 


venitul şcoalei... E dar necesar să ne mutim acolo unde, in 
schimbul spaţiului din odăi, veţi avea cu prisosinţă pe cel de a- 
fară : o ogradă mare şi o grădină cu arbori şi fructe destule, 
Cred, copiii mei, că veţi înţelege necesitatea acestei mutări şi 
veţi trece, pentru mine, peste micile inconveniente datorite in 
mare parte deprinderii şi nu mă veţi supăra manitestindu-vă 
nemulțumirea în vre-un chip ; îmi promiteţi ? 

mna des Perrières, işi ridică ochii depe bancă, erau 
plini de lacrămi şi buzele îi tremurau cași cind ar mai fi spus 
cuvinte şoptite. „Imi promiteţi ?*, repetă directoara lovind, cu o 
ușoară nerăbdare, ochelarii in pupitru. 
2 Citeva voci răsleţite răspunse: „Da, doamnă“, pe cind ma- 
joritatea tăcu mută, 

Cu mersul mai nesigur şi mai palidă de cum intrase, doamna 
des Perrières părăsi clasa. Mă uitam după ființa aceia, străină 
de mine, de care mă legase neinchipuit de mult sentimentele-i 
bune şi alese şi simţii că mi se stringea inima şi-mi venea a 
plinge. La întimplare mă aşezai intr'o bancă alături de Natalia 
Codreanu, care sta singură şi tristă şi, intorcindu-mă spre această 
drăgălaşă elevă, îi putui de abia spune: 

— Biata cucoana | 

Cuvintele acestea, ca un dig înlăturat, lăsară să curgă, în 
voe, lacrămile fetei. 

— Da’ dece pling State şi Codreanu? întrebă o fată in 
treacăt, 

— Ce? nu ştii ? Codreanu plinge după odaia ei cea ele- 
gantă şi State după celulele cu piano... 


(Va urma) Constanța Marino-Moscu 


Comentarii 


Am început să mă despart de mine. 

Mă simt mai liniştit, E frig. Afară 

Nu ştii, e toamnă ori e primăvară. 

Iar plouă ? Nu. E vint pe străzi, — E bine 
Cam început să mă despart de mine... 


M'am săturat de mine până 'n glt. 
Privesc în suflet — case — şi mi-e urit. 
Mă plimb prin mine ca un exilat, 
Şi mă cutreer iar în lung şi'a lat, 


Și caut iar şi caut iar, şi ştiu 
Că nimeni nu-i — şi fluer a pustiu... 


Pe uliţi umblă far Toamna leproasă; 
Deschide uşa şi dă-i drumu 'n casă. 


E frig, și vintul bate în obloane. 
Dă drumul Toamnei. Vine de departe, 
Ți-aduce iar în sac poveşti persane, 


ETA Prispa A 


MENTARII 


Hai, întră, zdrențăroasă cerşitoare | 

Şi spune-mi dacă ai văzut trecînd departe 
Cortegiul vinătorilor de soare 

Cu ochii vii şi inimile moarte... 


Mucegâită, sara ne cuprinde... 
Imi suflu 'n suflet ca'n tăciuni, 
S'aprinde ? Bate vintul. Nu s'aprinde,,. 


Incepe dar... „Pe vremea califului Harun, 
Cel mai puternic prinţ de pe pămînt..." 


= lar plouă. — Da.. pe vremea califului Harun... 


— Dâ-ţ| singur foc şi spulberă-te 'n vint, 
Caricatură de Hamlet nebun! 


— Nu. Taci. Ascultă... 


„De pe marginea verandei 
„Saadi cu barba albă ca un crin 
„Priveşte caravanele ce vin ` 
„Din depărtări, pe drumul Samarkandei...“ 


— Ei, mai departe ? 
— Da. Un muezzin... 


„Un muezzin se roagă "n minaret... 

„Și În amurg havuzul din grădină 

„Ca o dânţultoare de purpură se "'nclină, 
„Surizitor în faţa moşneagului poet..." 


391 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
— Pe urmă? 


— Nu-i nimic, Saadi adoarme. 
— Pe urmă? 
— Stai, ascultă. 
— Te urmez, 
„Cocorii trec departe pe lanuri de orez.. 


„Şi-o fată cu parfum de mirodenii, 

„Cu cerul cald ascuas în colțul genii, 

„Să-i poți privi prin ochi ca pe-o fereastră 
„Sufletul, apă albastrâ...* 


— EI, ai stirşit ? 


— Nu, Fata-i blondă... blondă... 


„„„.Cocorii trec departe pe lanuri de orez..." 


E blondă... 


— “Hai... 


— E blondă... Nu. Mi-e lene... 


Stain. blondă... ca un vers de Demostene 


— o Comeran 393 


Citez *,. 
— lar plouă, — 


Hai, ia-ţi sacul şi fugi, Caricatură | 


Vrezu să-mi recapât locul în Natură. 
De-acuma fac literatură 
Serioasă, 


Al. A. Philippide 


~") C. i Floarea Pămintulul, pag. 52. 1920. Edilia princeps! 5 


. » + 


ee Ciu: ER GT fa aa imn Co ae Se Psi te CĂ mia — ce me 5 


e 4 
MA 


~ Pi, 
>. de 


` 


Capitole de istorie contimporană 
1. Incercâri de allanţă angio-germană 


|, Incercări germane 


S'a afirmat adesa că, dacă Bismarck ar fi trăit, răsboiul 
mondial nu ar fi avut loc, căci el niciodată nu ar fi rupt firul 
cu Rusia, pastrarea celor mai strinse relaţiuni între erlin şi 
Peterburg alcătuind temelia politicii sale. 

Publicaţiuni recente arată cit de greşită este această afir- 
mare. Faptele expuse într'insele şi care sint mai presus de 
orice îndoială, dovedesc că politica întemeietorului unităţii 
germane, care Înainte de toate țintea la Inchezeşiulrea operei 
sale, era departe de a fi supusă unor principii rigide şi ne- 
strămutate, ci era elastică, se modifica după împrejurări şi 
după necesităţile momentului şi că el însuşi a fost în repeţite 
rinduri pe punctul de a rupe acel fir cu Rusia, * 

Toţi intimii şi colaboratorii lui ni-au relatat, el însuşi ni-a 
mărturisit cum, dela pacea din Francfurt încoace, a fost ne- 
contenit chinuit de ceiace s'a numit: le cauchemar des coalitions, 
adică de teama ca v'ro coaliţie ce puteri să nu distrugă fal- 
nica clădire edificată de geniul lui. 

Chiar o minte mai puţin puternică nu şi-ar fi putut face 
macar un moment Muzia că Francezii vor uita jignirea cum- 


* Este adevaral că Bismarck, după congediarea lul, a accentua! 
—atit în îinterviewari cit și în arlicole de ziare inspirate nota filo-rusă, 
criticind în chipul cel mai aspru loale actele politicii perman de nè- 
tară n da Rusiei cel mai mic lemeiu de nemulțămire, dar aceste mani- 
festuțiuni sinl În contrazicere flagrantă stit cu acte scrise de el cil și 
cu curlatăriie ce le reproduc mei departe, Apoi nu lrebue uilal că 
acele manifestări filoruse sint delorite lul Bismarck imbătrinii (lrecuse 
de muli peste şăptezeci de an!) și mal sles unul Bismarck amării rr 
în fundul inimii din pricina congedierii Iui dela pulere şi 
dorul râsbunării. : i 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 395 


plită adusă mîndriei lor naţiona'e prin întringerile dela 1870—71 

şi ruperea din trupul Franţei a Alsaţiei şi a Lorenei. Ştia bine 

că pentru mal multe decenii, poate pentru totdeauna, Franţa 

singură va fi în neputinţi să-şi răsbune ocara, să realipească 

de trupul ei provinciile ripite şi să realizeze năzuinţile, de- 
arte de a fi ultaie, datînd dela Ludovic al XIV-lea, de a muta 
otarul francez pe Rin până ia Nord de Colonia.* 

Dar ceiace pentru Franţa singură alcâtuia o imposibilitate, 
devenea lucru cu putinţă pentru Franţa unită cu una sau mai 
ales cu.mai multe puteri mari. 

Intăia măsură luată de Bismarck spre a feri Germania de 
asemene eventualitate a fost încheierea, la 1872, a alianţei nu- 
mită a Celor Trei Imparaţi, prin care punea stavilă nèzuinți- 
lor ruseşti asupra Europei Centrale şi impiedeca, cel puţin 

entru moment, o alianţă între a treia Republică Franceză şi 
mpărăţia Țaristă. Insă ceiace s'a intimplat la 1875 i-a dove- 
dit că, din partea el, Rusia nu voia de loc să râmie singură, 
țără aliat de nădejde, în faţa unei Germanii unite care, cu cinci 
ani Înainte, işi aratase puterea biruind cu forțele ei proprii 
națiunea ce, până atunci, trecea drept națiunea militară prin 
excelenţă. 

Se ştie cum partidul militar în Germania, găsind că Franţa 
se ridică prea răpede după infringerea ci dela 1870—71, a voit 
să s:ăpe peniru totdeauna de amenințarea despre Vest, decla- 
rindu-t răsboiu preventiv și sdrobind-o cu desâvirşire. 

lasă imparatul Alexandru al Îl-lea al Rusiei, implorat de 
Franţa, a plecat Insuşi la Berlin, însoţit de Gorceacov, Spre a 
impiedeca răsbolul devenit iminent. Imparatul va fi intrebuin- 
tat marea sa trecere personală pe lingă fratele mamei sale, 
iar cancelarul rus, în unire cu ambasadorul englez, lordul Ampt- 
hill, a comunicat lui Bismarck că, în caz de agresiune nejus- 
tificată asupra Franţei, Rusia şi Anglia vor lua imediat parte 
in contra Germaniei şi că aceasta nu ar întirzie să se vadă În 
fața unei coaliţii europeene. La aceste argumente s'a mai a- 
daugit şi o scrisoare personală a reginei Victoria în acelaşi 
scop. Imparatul s'a lasat convins cu atit mai uşor cu cît Bis- 
marck nu era partizan ireduetibil al râsboiului la care impin- 
gea mai cu samă partidul militar. 

Netatirziind să aibă vînt de intrigile ce, chiar după de- 
săvirşita liniştire a lucrurilor, Gorceacov nu înceta să le ţese 
spre a izola Germania şi a organiza o coaliţie în contra ei şi 

eoarece Allanţa Celor Trei Imparaţi se dovedise a li fără 
temelu serios, Bismarck se gindi să dobindească legătură cu 


* Se şile că lralatele care au pus armatele statelor din Oerma- 
nia de Sud subt comanda regelui Prusiei au fosil datoriile laplulul că 
Napoleon al lil-lea ceruse, drepi compensajle peniru foloasele rase 
de Prusia în urma bătăliei dela Sadova, Palalinalul Bavarez și Hessa 
Renană cu Mayenfa, prelerind vasalilatea călră un suveran german, 
miutilării de cătră străin. 


395 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Anglia. Trimese daci, în Decembre 1875, pe colaboratorul 
său cel mai intim, pe Lothar Bucher, fn misiune strict confi- 
denţială la Londra, spre a sonda acolo dacă Anglia ar fi gata, 
fa ergal păstrării păcii mondiale, să fnchee o allanţă de- 
ensiv 

Insă, după expresiunea fericită a ambasadorului german 
de atunci la Londra (contele, p urmă principele Munster), An- 
glia pe acea vreme nu era încă coaptă pentru alianti. Bucher 
a primit un răspuns politicos, dar negativ. * 


* Hermann, Frelherr von Eckardslein, Lebenserrinnerungen u, 


polilische Denkwirdigkelien, Vol, T, p. 296 n şi VoL II p. 102 sq Ba- 
ronul de Eckardstlein, dintălu oljer de cuirasieri, a Inlral pe urmă, 
sub! auspiciile lui B smarck, în diplomație, După ce a ocupa! postu- 
rile de atasat şi de secretar la Washington şi la Madrid, a ocupa! ani 
îndelungaji posturile de secrelar şi de consilier la ambisada dela 
Londra unde s'a căsălorii, A înlreținul acolo relajluni foarle sirinse 
cu oameni polilici dia cel mal marcanți, ca ducele de Devonshire 
(loslul marchiz da Harlington) şi Joseph Chamberlain și a los! admia 
în Intimitalea regelul Edaard încă de cind era Principe de Wales. 
Ambasadorul german ia Londra, contele Haizieldi, fiind un om cu sa- 
maiatea rdruncinală, Eckardstein aru să-l înlocuiască în negocierile 
cele mai imporianie şi cele irai delicate. Era în relaţiile cele mai prie- 
inesi! cu Irații Roihschild şi bine văzul în toate cercurile de samă 
din Londra. |n anul 1902, din cauza, zice el, a neinjelegerilor sale cu 
politica urmulă de ministerul german al Afacerilor Strhine, unde cra 
aluaci atilpuleraic consilierul intim ron Holstein, şi-a dal demisia cu 
toale că împarelul l-a cerui să rămie la postul sku. Demisia l-a fost 
deaiminirelea ră<pinsă, dindu i-se ua congediu nelimilai, dar răminind 
la dispoziția ministerului care l-a întrebuința! În diferite rinduri: nu- 
mai la 1907 e părăsi! serviciul în chip defliniliv. La lbuhnirea răsbo- 
iului, deşi nu mai era în vrislă să fie chemat subt arme, s'a pus ime- 
diai la disporzijia comandameniulu! armalei și a fosi întrebuința! în ca- 
iale de oliler informator. Vinduse manuscrisul memoriilor sale unul 
editor din Siutigari şi s'a afini Ia ministerul Afacerilor Sirăina că im- 
Ww'insele se dovedea cum, pe pragul secolului oelual, guvernul german 
răspinsese propunerile Angilei, care dorea să închee o alianță cu Qer- 
mania şi a aruncat-o astfeltu în bralele Fraajai. Dovada acestul fapt, 
ma! ales în acel momen! și adusă fiind în chip documeniar de un bar- 
bat care luuse parle, în calilale oficială, la toală acțiunea diplomatică 
de atunci înire Anglia și Germania, nu pulea să fie decil exlrem de 
meplăculă ministerului Afacerilor Sirălne. Este decl de înțeles ca se- 
erelarul de slal ron Jagow să fi dispus sechenlrarea manuscrisului ; 
ceiace a urmul însă se înţelege mai greu, deși reaminleşie procedeu- 
rile unei epoci demul! trecule. 

Eckardslein care silica în legăiuri de prieliale cu Kronprinţul, 
avu nenorocul să-l trimală, spre a îl remis împaralului, un memoriu, ŞI 
acest! fapt reni la cunoștința lul Jagow. Memoriul neflindu-l mai plà- 
cu! decii monuscrisul, puse să se aresleze pe Eckardslein, din aulomobil, 
subt cuvini de lradare de lară. Apoi îl primblă luni de zile din 
îachisoare în inchisoare, lratinda-i în modul cel mal nedemn. Asileilu 
ia cursul mai mullor săplămini dearindul după areslare, nu | se dădu 
cu ce să se schimbe, deși bagajul lul se afla la aceiași inchisoare în 
care era şi el. Jagow vols să-l Inlenteze proces de radare de tară, 
dar nu a pulut găsi alci o inslanță care să judece acest proces. N'o 
ramas deci alt chip pentru a evila punerea lui în libertate decit de 
a-l închide într'o casă de nebuni, bine-injeles sub! prelexlele cele mal 
neserioase, Deputatul social-democra! Scheldemnan (care mai pe urmă 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 397 
A tansan no AER a d 


Dar Gorceacov de lo: nu pierdea din v 
tradiţionale de mărire ale Rusiei pane Răsărit, Rp? „tara 
intrebat pe Bismarck dacă, în cazul unul răsbolu cu Austria 
din cauza chestiunilor orientale, Germania S'ar crede silită să 
intervie pentru acea monarhie. A primit drept răspuns că: „pe= 
riclitarea Austro-Ungariei silea Germania să intervie în făvo- 
rul Monarhiei Habsburgice, a cârei jignire, punindu-i viața în 
pericol, nu o poate tolera“. lar Contraintrebarea pusă de Bis- 
marck: „dacă Gorceacov, în schimbul minii libere ce į s'ar 
lasa Rusiei în Orient, ar consimţi la alcătuirea unul contract 
garantind Germaniei posesiunea Alzaţiei şi a Lorenei”, a pri- 
mit dela cancelarul rus un refuz categoric. * ' 

Bismarck şi-a dat totdeauna samă că prietinia germană 
nu va fi pe deplin preţuită de Rusia decit dacă vor exista re- 
lațile cele mat amicale între Berlin şi Londra, fâră a pierde 
insă din vedere pe de altă parte că relaţii vederat răle cu 
Peterburgul ar pune Germania sub dependența Angliei. Tre- 
buia deci să menajeze şi Peterburgul şi Londra, să evite cu 
îngrijire de a nemulțâmi pe unul sau pe altul. Nu trebuia să 
se pronunţe în chip prematur pentru nici unul, 

Dar, cu țoată dibăcia lui şi cu tot samsarifeul cinstit ce 
se strădul să-l aducă la îndeplinire, nu putu impiedeca ca Ru- 
sia să plece nemulțămiță dela Congresul dela Berlin: fuse-e 


a ajuns minisiru) allind prin amici de ai lui Eckardaleta, la lanaar 19 7, 
deapre această afacere, deși nu cunoştea da loc pe baron, a lăcu!' | 
media! demersuri la ministerul Afacerilor Sirâine. Jagow s'a incercal 
să-| liniştească nducind În conira lui Eckardsiein acuzollual Îngreni- 
toare ale căror temeinicie Scheidmnnn nu era în măsură s'o aprecieze, 
Afiind însă mal apol că baronul se alla lol în casa de nebuni, a lrimes 
rânpuns lul 'agow cf, dacă nu-l pune in liberiale, ra ridica lontă ches- 
liunea in Relchslay. După cileva zile Eckardslein în persoană se pres 
zeuia la domiciliul depulatului socialist, nu fiindcă fusese pus in liber. 
tale, ci penirucă direclorul şi intregul personal al caset de sanatate, 
indigna|! de necalilicabiln detenjlune a baronului, declarase ci nu mal 
voesce sā-l ție închis şi-l lasen să Insă din sanatoriu cind vole., El, ca 
măsură de prudenţă, seinlorcen ia fiecare sară. Scheidemann se duse 
chiar adouari la minisierul Afacerilor Sirălne și hotări lui Jagow că, 
dacă ra pune imedial pe Eckurdalein în liberiaie, ridică chestiunea ta- 
ireagă in urmâăloarea şedluță n Refehsiagulul, Jagow mal invocă din 
nou leilu de felly de pretexte peniru a na da urmare acestei cereri, 
dar „părăsind cabinelal în zilele urmăloare, Scheidmann nu lu silit să-şi 
execute umenințarea, căci Zimmermann, care luă secratarialul Afaceri- 
lor Sirâine, dispuse indală punerea în liberiale a baronului. 

Ambruuieie precedenie sinl luale din cartea iul Scheidemann: 
Der Zusommenbruch, p. 60 sq. 

Carlen lui Eckardstein cuprinde o muljiine de umănunle din cele 
ma! interesante, Din celirea el leșim cu impresia că aulorul era un 
barba! deosebit de ager la minle, avind darul să se lacă simpalic și 
să păâsiteze cimpaliile cişiigale, judecind răpede şi bine alluațiunile, 
dur de o șanitaie puţin obişnnită,. Insă fapiele poiilice reiatale de el 
de loc nu pol îi puse la Indoială, afirmările lui flind sprijinite pe do» 
vezi scrise, reproduse cele mul mulie în lacsimile, 

* Cui. L. Kacaschau, Der deutscă russische Rickversicherungs- 
verirag în (urenzăo!ten dela April 1915, 


Al... 337 A MPT Pei nana L T. ps y 
Peg d f te Eey A Fă 
gag VIATA MOMINEASCĂ E a CONTIMPORANĂ ` 399 


t numai constata că docu- 


silită să dee inapoi faţă de opunerea Angliei. Indată după In- 
note şi era privitor la o a- 


cheierea acelul Congres, început-a să răsune în presa şi în cer- 
curile panstaviste consemnul: „Constantinopolul trebue cu- 
cerit prin Berlin!“ 

e unde Bismarck zisese în şedinţa Reichstagului dela 5 
Decemvre 1876: „Nime altul decit guvernul împărătesc al Ru- 
siei însuşi ar fl în stare să pricinuiască o ruptură în prietinia 
veche de o sută de ani ce există între el şi guvernul prusian”, 
s'a văzut silit să zică, în timpul Congresului dela 1878, lui 


Gorceacov: „Nu mă sili să aleg între Rusia şi Austro- Un- 
"> 


onsfield rugase pe Bismarck 
deocamdată nimica despre 
e, în calitate de ministru al 
la Congres. * - 

Bismarck avu să aleagă mai curînd decit s'ar fi crezu 
intre Austro-Ungaria şi Rusia. Ocuparea de câtră lrupele ce- 
lei dintăiu, la 1879, a teritoriului de peste Lim atirnind de 
sandijacul Novi-Bazar, a adus o mare înăsprire între cele două 
impărăţii. O campanie furioasă se deslânțui în presa ru- 
sască, guvernul rus concentră în Polonia trupe număroase, lar 
împaratul Alexandru scrise unchiului său mult iubit şi respec- 
tat o scrisoare de ameninţare. Bismarck care în acel moment 
făcea o cură la Gastein, află din izvoare sigure că între Pe- 
terburg şi Paris urmează negocieri avind de scop o acţiune 
ofensivă a Franţei şi a Rusiei fn contra Germaniei şi a Aus- 
triei Situaţia li păru destul de amenințătoare peniru a-l ade- 
meni să-şi întrerupă cura spre a pune la cale cu contele 
Andrassy alcăiulrea tratatului de alianță ofensivă şi defensivă 
cu Austro-Ungaria dela 1879. ** 

Această alianță, prin acceslunea mai tirziu la ea a Italiei, 
a devenit Intreita alianţă, la care s'a alipit şi Romhnia în anul 
următor. 

Cu deosebire de grea a fost, în a noua decadă a veacu- 
lui trecut, sarcina de a feri Puterile Centrale de urmările unei 
alianţe eventuale între Franţa -arzind de. dorul „revanşei” şi 
Rusia veşnic flămindă de teritorii nouă. Totuşi Bismarck a 
izbutit, servindu-se de relaţiunile dintre cele doud case dom- 
mitoare, ramase incă bune deşi răcite dela 1879 incoace, să a- 


în aceiaşi sară, a discutat propunerea lui Bismarck cu secre- 
tarul său şi s'a hotărit e trateze mai de aproape. lar În 
ziua următoare a avut loc o înțtinire secretă întrecei doi bar- 
baţi de stat, în care Beaconsfield a declarat că apreciază pe 
deplin marele foloase ce o asemene alianţă: le ar prezenta 
pentru amindouă părțile şi pentru pacea lumii. Era gata să 
discute proectul mai de aproape, dar trebuia să- asip un 
răstimp spre a ciştiga pentru aducerea lui la îndeplinire par- 
lamentul şi opinia publică engleză. Atunci Bismarck a intre- 
bat dacă Beaconsfield permite ca el să tragă pe contele An- 
drassy la eventsale convorbiri confidențiale viitoare. Beacons- 
field a consimțit şi contele Andrassy a asistat la conversaţiu- 
nile următoare. Împresiunea lui Beaconsfield în urma acestor 
convorbiri a fost că, între Bismarck şi Andrassy, se luase deja 
înţelegere în privința utilității unel alianțe germano-austriace 
că ideia de a face ca Anglia să iee parte la dinsa plecase 
ta Andrassy. După ce s'a intors la Londra, lordul Beacons- 
ficid a lucrat necontenit peniru a familiariza treptat parlamen- 
tul şi opinia publică cu ideia unei asemene alianţe. Puţină 
vreme înainte de căderea cabinetului său în urma campaniei 
electorale dela April 1850, Beaconsfield elaborase chiar un 
roect de tratat cu care èl (Rowton) trebuia să meargă la 
Bismarck". .. 
Rowton ar fi aratat chiar odată acest proect de tratat 
lui Eckardstein, însă fără a i-l încredința ca să poată lua 


* Id. Ibid. 

* In anul următor losiu] ministra de slal wiirlembergez Varne 
bükler, a |inul, cu prilejul unel alegeri, o curinlare care a produs o 
mare sensallune. După ce a menliona! grămădirile de rupe ruseşti 
în Polonia în anul expirai, ela adăugii: „Rusia propusese Franjel 
sinchee cu ea o alianță ofeusivā şi so pue imedist în aplicare ilinde 
că Germania aprobase acjlunea ausiro-ungară in Bosnia. Wadding- 
ion, atunci minisiru al Afacerilor Străine în Franja, a comunicat a- 
ecaslă propunere a Rusiei lui Bismarck, la Gastein. De acela Bis- 
marck şi-a intretupl cura şi a pleca! la Viena. Acel care a comunicat 
tul Bismarck peeinnatet rusească a fosi răsturna! de Gambelin” 
ceastă povestire a losi desmințită de Waddington în toale punclele ei, 
Medicul de casă dela Friederieharuhe, Dr. Cohen, a notat insă în Jur» 
malul său, subt dala de 13 Sepiembre 1530, urmăloarea rostire a lul 
Bismarck: „Desvăluirile lui Varnbùhler sint cu desăvirşire adevărale, 
Cind Bismarck a avul cunoștință sigură de demersurile Rusiei la Pa. 
ria, a mers îndată la Viena şi a incheiul iralalul. - Numai nu trebue să 
se creadă că asemene revelaliuui se făceau direc! ministerului Afacerilor 
Sirăine. Aşa ceva se fäcea in salon, la gura sobei, prin oameni neo- 


* Otio Hopitattie Der mlssrerslandene Bismarck, p. 47. ficiali, care la inceput numai sondează” (Amintiri despre Bismarck)a 
p. 


*  Eckardslein, cile Il, p- 104—106. 


Da carii pic: cab x na ta Noi AL! paie > : 
h p Lu d. 


P a 


400 VIAŢĂ ROMINEASCA 


ducă Rusia la simțiminte mai puțin ostile cătră Impărâţia ger- 
mană. * In primăvara anului 1880, împaratul Alexandru M, 
care recunoscuse că comisese „o prostie” atunci cînd scrisese 
unchiului său ştiuta scrisoare de amerinţare, a luat însuşi inl- 
tativa unor negocieri pentru stabilirea unei înțelegeri asupra 
chestiunilor privind Orientul Apropiet. Bismarck a consimțit 
la începerea unor asemene negocieri numai cu condiţiune ex- 
presă ca Austro-Ungaria să fie pusă în cunoştinţa lor. Izbu- 
tind, cu mare greu, să învingă repulstunea cabinetului dela 
Viena, a ajuns la Incheierea instrumentului secret de neutrali- 
tate între cele trei Impărăţii cunoscut sub denrmire de: Tra- 
tat de PReasigurare. ** Acest tratat, încheiet dintăiu pe trei ani, 
a fost reînoit, iarăşi trei ani, între cele trei împărăţii la 
1884, dar la 1887 a fost prelungit pe alji trei ant numai între 
Germania şi Rusia. lar după căderea lui Bismarck înțelegerea 
aceasta n'a mal fost reinoită nici de Rusia și de Germania. 


Dar încheierea Întreitei Alianțe nu a pus capăt năzuinţi- 
lor de apropiere de Anglia ale Iul Bismarck care începură din 
nou a se manifesta, mai ales in urma silinţilor din ce în ce 
mat vădite ale Franţei de a ajunge la o alianță cu Rusia, pre- 
cum şi a simţimîntului de ură dispreţultoare cătră Germania ce 
din zi în zi devenea mai vederat în cercurile conducătoare 
ruseşti, 


* Bismarck ciștigase convingerea că un răsbolu inire donă mari 
puieri nu mal poate astăzi să rămie localizal, cl trebue să ducă la » 
donăamullene generală europeană, dacă nu chier mondială (Eckard: 
slein, Diplomalische Enihillungea, p. 7, nota), 

** Tratatul de reasigurare în ullima lul formă, după ce Awsires 
Ungaria s'a reiris din el, a fost publicat peniru înlăia oară la 12 Sep- 
lemrre 1919 de Deulsehe Allgemelne Zeitung, și reprodus dencole, 
întălu de limes, pe urmă de presa franceză și de cea mal mare parte 
din ziarele noasire, după textul publicat de Temps, 

Arileolul 4 al acestul iralai hotărăşte că: „În cazul cind una din 
înaliele părți conlractanle sar găsi Intr'o store de răsbolu cu oa reia 
mare putere, cealallă va observa o strictă neulralitate și ra lace toate 
încercările peniru a localiza conilictul, Acenslă stipulujie nu se va a 
plica la un răshoiu reia Franţei sau n Ausiro-Ungariei, în cazal 
cind ua avemenea rislolu ar fì produs de alacul uneia din acele două 
pării coniraciante aspra uneia din cele două puleri”. Articolul 2 suna: 
„Germania recunoaşte drepturile dobindite istoriceşie d: Rusia în Pe- 
minsula Balcanică şi mal ales legitimilatea influeajel sale predomal- 
toare in Balcani şi în Rumelia Orlentală. Amindouă Curțile se leagă 
a nu i aile vr'o alterare În sfatul quo leritorial din menllonala pe- 
ninsulă fără de egremeniul prealabil (al celulnialt siat) şi, la caz de 
necesilaie, să se opue ln orice î'cercare de a purla prejudiciu acelui 
statu quo sau a-l modilica lără de consimțimlnatul lor”, 

Arlicolul 3 se ocupă de Strimiori. Amindouă părțile contraciaule 

onunțindu-se peniru închiderea Derdanelelor și a Bostorului, coa- 
orm tratatelor internaționale şi a declarațianilor celui de ol doilea 
piipoteagar ol Rusie! la Congresul dela Berlin, din şedinţa dela 12 
ulie, prolac. XIX. Ele se mei obligă a veghia ca Turcia să nu facă 
vr'o excepție lu această r Āā în folosul unul guvern oarecare 
caz de violare, de călră vr'o pulere, oricare ar fl, a acelor” dispoziție 


P 


CAPITOLE DE ISTORIE  CONTIMPORANA 40! 
i 


Boulangismul era atunci în floare în Fran - 
rile ruseşti scoteau necontenit sumi din ce în aa due gr 
„colțunul de lina“ al Francezului, lar comandele de arme şi de 
PRR mp A rele franceze urmau fără întrerupere, 

n discursul pronunţat de el la II Januar 1887, t - 
siunea Reichstagului insårcinată cu studiarea proectului pi eră 
pentru sporirea efectivelor armatei, Bismarck răspingea presu- 
punerea că Rusia ar umbia după alianțe şi că Germania s'ar 
afla în faţa unei coalițiuni ruso-franceze, El proclama că prie- 
tinia germano-rusă este mal presus de orice îndoială, iar ca 
singură primejdie ameninţind impărâţia vedea faptul necurmării 
definitive a procesului, de trei veacuri în curs, intre Franţa şi 
Germania, precum şi a spiritului de „Trevanşă” a Francezilor 
care ameninţă să aducă între cele două naţiuni un ultim, dar 
ingrozitor răsbolu. i 

lar în cuvîniarea dela 6 Fevruar 1888 tonul era cu totul 
altteliu,  Deplingea situațiunea geografică nenorocită a Ger- 
manici, aşazată de Dumnezeu intre națiunea Francezilor, cea 
mai răsboinică şi cea mai neastimparată din lume şi acea ru- 
sască, înzestrată cu tendinţe răsboinice şi cuceritoure mereu 
crescinde. După ce vorbea de furor teutonicus şi de un răs- 
boiu pe două fronturi, zicea: „Nu mai peţim iubire nici în 
Franţa nici in Rusia. Nu căutăm să ne impunem. Am incer- 
cat să restabilim vechile legături intime cu Rusia, dar nu mai 
alergăm după nimene“. 

Lămurirea acestei schimbări de front o găsim nu numai 


uni înternnționnle, să ae considere ca fiind In stare de răsboiu cu a: 
cea putere. 

Alit textul reprodus de Norddeutsche Allgemeine Zeltung cil şi 
acel dal de Tines vorbesc, la articolul 2, de „legitimltaleu infisenjet 
predomalioare şi hotăriloare în Balcani și în Rumelia Orieninlă a Ru- 
sie!” : nu înțeleg prin ce minune „Rumelia“ Orleninlă din textele zla» 
relor german și englez a devenii, În Temps şi în presa romină: „Ro 
minia”_Orienlală. 

Se şiie că Francezi! n'au fost niciodală iari în geogralle și, din 
partea allul ziar, de mina a doua sau a reia, o asmenea greșală nu 
m'ar miera. Dar Temps are o redacție cure a fost la şcoală şi cunonle 
nu nomal geogralin Europel, dar şi istoria ei din ultimii cincizeci de 
ani. Ea nu poale să fi ignorat că nicio parte n Rominlei nu se allă 
în Peninsula Balcanică, unde orticolul 2 ul tralatulul aşază [ările peste 
care recunoașie legilimitatea influenței Rusiei Cum deci dacă este 
vorba de o grezală de tipar, nu a iniervenii rcduciia peniru a o în» 
drepin în numărul următar ? Mal ales cind greșala era alit de groso- 
lasă! Dar presa romină, cum de nun înleles ca imediat că are a 
face cu o greşalide lipar? Să nu fi fost oare Francezii bucuroşi de o 
asemene greșală care, răminind neindrepinală, arain Germania lui Bis- 
marck ca find galae să recunoască Rusiei o infiueajă holăriloare şi 
predomnltoare supra /vomniuiei Orientale, adică asupra Moldorel ? 5e 
ştie că presa noastră s'a grâbiil sà. publice articole fulminanie, de- 
nunțiad în lermeni Indignaţi periidia Germanului lrădălor care, pe 
de o perle ne înșela cu o așa zisă alionlă, ior pe de alia ne vindea 
muscaluiui (Vezi Adevărul, Dimineata, Viiiocul şi incă allele de pe 
vreme), 


402 VIAŢA ROMINEASCĂ 

în faptul prelungirii tratatului cu Italia, dar şi în acel al In- 
cheerii Sai convenţiuni militare cu acel stat, apoi mai relesă 
din scrisoarea adresată de Bismarck lui Salisbury la 22 No- 
emvre 1887. 

Intr'o convorbire ce o avuse la Londra cu ambasadorul 
german, contele Hatzteldi, primul ministru englez, marchizul 
de Salisbury, exprimase temerea ca principele Wilhelm (pe 
urmă Wilhelm 11), cind va ajunge pe tron, ar putea, din prin- 
cipiu, să fle aplecat spre o politică filo-rusă şi ostilă Angliei. 
Această convorbire fiind adusă de ambasador la cunoştinja lui 
Bismarck, cancelarul s'a folosit de atribuirea de câtră primul 
ministru englez a unor simţimiminte filo-ruse princi elui Wil- 
helm spre a câuta o apropiere cu Anglia, adresind lordului 
Salisbury o scrisoare care se poate rezuma în chipul următor: 

Cele ce i Sau raportat de câtră ambasadorul german la 
Londra l-au convins de utilitatea unul schimb direct de idei 
spre a înlătura indoelile existind de amindouă părţile asupra 
scopurilor politice reciproce. 

Amindouă naţiunile avind numâroase interese comune pot, 
în comunicările lor, face uz de o francheţă mai mare decit 
este obiceiu în relaţiile diplomatice. Publicitatea dată de sis- 
temul parlamentar englez transacţiunilor politice pune la dis- 
poziţie izvoare indestulătoare de informaţii, pe cînd sistemul fn 
uz în Germania poate ficauza unor impresiuni greşite, ca aceia 
ce a exprimat-o Salisbury despre simţimintele anti-englezești 
de care se teme că ar putea fi animată politica pa elui 
Wilhelm după suirea sa pe tron. Acest fapt nu ar îi, în Ger- 
mania, mai cu putinţă decit acel contrar. Atit principele Wil- 
helm cît şi tatåi său, principele de coroană, nu s'ar putea lasa 
influențați în politica lor externă decit de interesul Germaniei. 
Drumul de apucat este prescris în mod imperios. Este inad- 
misibil ca guvernul unei naţiuni de 50 milioane de oameni, a- 
junşi la gradul de civilizaţie la care a ajuns poporul german, 
să poată impune acelei ţiri suferinţile care sint urmarea ori- 
cărui răsboiu, chlar victorios, fără a fi dat naţiunii dovezi În- 
desiulătoare despre necesitatea acelui răsboiu. Armata ger- 
mană este poporul în arme, cuprinde toate clasele sociale, în- 
treaga forţă vitală a țării. Ea nu mal poate fi dusă astazi la 
răsboiu pentru dispoziţii sau indispoziţii dinastice. Armata 

ermană instrueşte 150.000 oameni pe an, posedă armele tre- 

uitoare şi cadrele de ofiţeri şi de subofiteri complecte, fapt 
de care singură se poate fâli. Dar acest aparat militar urie3 
este prea formidabil pentru a putea „li pus in mişcare, chiar 
în țara noastră atit de pătrunsă de spiritul monarhic“, în chip 
arbitrar, de singura voinţă a regelui; ar mai fi nevoe ca prin- 
cipii şi popoarele acestui imperiu să conglăsuiască în credinţa 
că patria, independenţa şi unitatea de curind alcătuită stat pe- 
richiate, spre a ridica dela vetrele lor un număr aşa de mare 
de oameni. „Guvernul german nu ar putea face răsboiu decit 


n <1 . Á Ni sr P ” mă > ae = > "r E D = 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 403 


pentru interese germane, S, e.: Sultanul este prietinul Ger- 
maniel, care are cea mai mare bunăvoință pentru el. Dar de 
acolo a se bate pentru dinsul este o bucată de drum şi nu 
este probabil ca poporul german să fie dispus s'o străbată“, 
Nu voeşte să zică că Germania ar recurge la arme nu- 
mai în cazul unui atac direct asupra fruntariilor sale, căci are 
trei vecini şi trei graniţi deschise. Dacă Austria ar fi învinsă, 
slăbită sau osti! dispusă, Germania ar sta singură pe conti- 
nent, expusă unei coalițiuni a Franţei şi a Rusiei. interesul 
poronceşte Germaniei să împiedece, chiar cu armele, ca age- 
mene eventualitate să se producă: „existența Austriei ca mare 
putere independentă este pentru Germania o necesitate la care 
simpatlile personale ale suveranilor nu pot schimba nimica. 
Austria cași  Garmania şi Anglia face parte din numărul sta- 
telor saturate, pentru a vorbi ca defunctul principe Metternich, 
prin urmare iubitoare de pace şi conservatoare, Austria şi 
Anglia au recunoscut în chip sincer statul quo al Imperiului 
German şi nu au interes să-l vadă slăbit. Franţa şi Rusia din 
contra, par a ne amerinţa: Franţa răminind credincioasă tra- 
dițiunii secolelor trecute precum şi din cauza caracterului na- 
pes; Rusia luind astăzi faţă de Europa atitudinea neliniști- 
re care caracteriza Franţa sub domniile lui Ludovic al 
XIV-lea şi Napoleon 1“. Face apoi răspunzătoare pentru a- 
ceastă stare de lucruri ambiţiunea slavă pa de o parte, teme- 
iuri de politică internă pe de alta. . 

Pericolul de a vedea tulburată pacea de cătră Franţa şi 
Rusia trebue deci privit ca constant. Trebue prin urmare ca 
Gemania să ţintească necontenit la alianțe care să-i permită 
a lupta în acelaşi timp cu doi vecini deodată. „In cazul cind 
alianța cu puterile amice, amerinţate de aceleaşi naţiuni răs- 
boinice s'ar intimpla să ni lipsască, situațiunea noastră într'un 
răsboiu pe amindovă fronturile n'ar fi desnădâjdultă, dar un 
răsboiu în contra Franţei şi a Rusiei unite, chiar dacă sar ter- 
mina printr'o izbindă tot atit de glorioasă pentru nol caşi 
răsboiul de şăpte ani, ar fi totuşi pentru ţară o nenorocire aşa 
de mate, incit am încerca să-l îhlăturâm printr'o înţălegere cu 
Rusia, în ipoteza că ar trebui să-l ducem fără aliați“. 

Cit timp însă Germania nu va fi părâsită, va urma să 
apere independenţa puterilor amice amerințate care sint mul- 
țâmite cu starea de lucruri existentă în Europa, Va evita un 
răsboiu cu Rusia cită vreme aceasta va respecta independența 
Austro-Ungariei care, pentru Germania, este o necesitaie de 
primul rang. 

„Dorim ca puterile amice care au de ocrotit în Orient 
interese care nu sint ale noastre, prin unirea şi prin forţele 
lor militare, să se facă destul de tari spre a menţine spada 
rusască în teacă sau spre a-i putea opune rezistenţă în cazul 
cind s'ar ajunge la o ruptură. Atita vreme cit nu ar fi acolo 


nici un interes german, am răminea neutri; dar cu neputinţă 
este presupunerea că un Îîmparat german ar putea da 
sprijinul armelor sale ca să doboare una din acele puleri pe 
a cărei sprijin contâm, fie pentru a impiedeca un răsboiu eu 
Rusia fie pentru a ni ajuta ca să-l înfruntăm”. r 

„Din acest punct de vedere politica germană va fi tot- 
deauna silită să intre în rîndurile luptătorilor, cind indepea- 
denja Austro-Ungariei ar fi ameninţată de vr'o agresiune rui- 
sască, sat cînd Anglia sau Italia s'ar găsi în pericol de a fi 
inecate de armatele franceze. Politica germană urmează deci 
în chip silit un curs ce-i este prescris prin starea politică a 
Europei şi dela care nu s'ar putea lasa abătut de bunele sau 
rălele dispoziţii ale unui monarh sau ale unui ministru con- 
ducător“. 

Termină exprimind speranța că primul ministru englez 
va recunoaşte dreptatea Încheerilor sale şi repetă că princi- 
piile expuse de el sint acele pe temeiul. cărora Germania este 
silită să-şi ducă politica. Chiar simpatiile cele mai calde pentru 
o putere străină sau pentru vre-un partid politic nu ar putea 
s'o abată dela ele. * 

invitarea era clară, dar Salisbury nu-i dădu urmarea ce 


„o aştepta Bismarck: răspunse în chip cit se poate de curte- 


nitor, dar evaziv. 

Dat fiind cuprinsul acestei scrisori. mi se pare că nu se 
mai poate susține că politica lui Bismarck era excluziv bazată 
pe firul tradiţional care lega Prusia de Rusia. Din toată a- 
ceastă scrisoare relesă în chipul cel mai clar că grija lui de 
căpetenie, departe de a fi fost pastrarea firului cu Rusia, era 
menţinerea cu orice preţ a Austriei ca mare putere, 

Din partea sa, Salisbury caşi Bismarck, care voia pe cit 
cu putință să-și păstreze mină liberă, fugea de angajamente 
formale, Insă el, la diferite prilejuri, nu a poe it ajutorul 
său moral Intreitel Alianțe, ajutor pe care Bismarck l-a răs- 
plătit dind guvernului britanic concursul său în răspingerea 
repeţitelor încercări franco-ruse de a pune capât ocupaţiei 
Egiptului de cătră Engleji, ** 

Apol în toate chestiunile în care era interesată Anglia 
avea grijă să menajeze interesele engleze pâhă la limita pu- 
tinţii. El nu se sfia chiar să declare în plină şedinţă a con- 
siliului de miniştri, la 17 August 1889, vorbind despre situa- 
ţia generală, că tot obiectul şi scopul politicii germane de 
zece ani incoace era de a ciştiga Anglia pentru Intreita Alianţă. 
Şi aceasta se putea numai dacă Germania accentua necontenit 
romei, e ei câtră chestiunile orientale. Dacă nu se făcea a- 
ceasta, Germania se strica cu Rusia, înlesnind astfeliu Angliei 


„ Scrisoarea lul Bismarck cătră Salishury este publicală în: 


Otto Hammann, Zur Vargeschichie des Weltkrieges, apărul În 1919. 
** Oito rele Der Missrerslanden Bismarck p. 21. 


DE CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 405 


scoaterea castanillor din foc fără a av 
i e ca iievoe så- c 

n trudă, Apoi sa plins de moftul colonial em ari a a 

ra Prosiegte rc pr anglo-germane, * i 

A ritul celui de al treilea volum al Gindiri 
geti găsim cuvintele profetice : Vai a dA É 
e~ so eat asupra Germaniei, dar şi asupra Europei. Cu 
na : va produce catastrofa, cu atit mai groaznică 

ŞI aceste primejdii au sosit cu at 

- t mai cu 
De ca ună rd e afla Şi de sfetnicii săi a pt ieri 
ia use de intemeetorul nouii Impărâ- 


(Sfirşitul în No. viitor) Radu Rosetti 


Îi 


1. lbid, meta, 


IIS BAOAJUL 407 


Din cînd în cînd am lăsat capul spre partea ferestrei care 
dă'n grădina spitalului, Asta, mai cu samă dimineaţa cind vro- 
iam sâzştiu dacă afară-i senin. Un virf de brad care trece de 
etajul al doilea, mișcat pe cer, sau nemişcat ca un pom mort 
de Crăciun, Îmi spunea dacă-i vint afară sau nu. 

Nu ştiu de ce vremea mă interesa atunci mai mult decit 
orice. Asta era toată viața mea. Mi se dădea regulat să mi- 
ninc. Eram hrănit cu-o lingură de lemn, fiindcă pe cea de 
metal, care scinteia chinuitor, am aruncal-o țipind într'o zi. 
Singur nu puteam minca, fiindcă trebuia să-mi țin echilibrul în 
coate, şi nu-mi puteam mişca minile, De asta nu-mi dau sa- 
m coets astăzi, Eram ca o pasere mare, enormă, cu aripile 
chircite. 

Timpul nu ştiu cum şi cît a trecut. Nu mă gindeam la ni- 
mic, şi vremea trecea pe de-asupra-mi şi împrejurul meu, şi-a- 


fară pe fereastră, Poate cind se mişca virful bradului din gră- 
dină, era vremea care trecea... 


Astăzi dimineaţă însă m'am trezit altfel. M'am reintors fn 
mine, eu, cel de douăzeci şi cinci de ani, cu toate dorinţele şi 
dragostea de viaţă. Acesta a lipsit din mine o vreme. Acum 
înţeleg pe cine aşteptam cit am stat zile intregi fără să mă gin- 
desc la nimte. - 
Cum m'am deşteptat am vrut să-mi trec mina de-alungul 
picioarelor, aşa cum îmi Intindeam odată braţul peste coapse, 
sara.. Şi-abia astăzi am dat acolo de nişte monturi întăşu- 
rate, așa cum se leagă crengile de altoi. Sint un copac retezat. 
ar poate nu-i adevăraţ, 
incerc să mă mişe, să arunc picioarele din pât aşa ca al- 
tădată, dimineaţa, Ceva greu şi adine mă pironeşte, Trebue 
să mă tirti, altfel nu se poate. Sint mai greu ca niciodată. 
Mă simt atirnind în pat ca o greutate de plumb subt care te- 
lurile s'au strins crişnind. Dela mijloc în jos sint un sac de 
nisip, pe care trebue sa-l tirii cu coatele ce se indoae înstinc= 
tiv, ca după o experiență lungă. Mă trag puțin în mini, spre 
perne. Patul scirţie prelung şi simt bine câ nu mă mai pot 
deslipi de el. Şi asta niciodata. Parcă până acum aşi fi zbu- 


rat, așa de departe m'am simţit de påmint, de frecarea asta 
masivă de-alungul trupului. 


Cad obosit. 


Nu vreau să ridic piapoma care mă acopere, fiindcă mi-e 
groază, mă presimt întreg concentrat acolo la capetele picioa- 
relor tălate, aşa cum se adună toată seva la capătul unei crengi, 
şi se prelinge, plingind. 

Bânuesc numai, fără să încerc a verifica de teamă, că 
minile sînt mai lung! decit trupul, și o clipă am viziunea t- 
nui marş nebun, printr'un pustiu, în cele două mini care mi se 
par lungi, lungi, şi-eu scurt şi negru, bălăbânit de-asupra ca 
un Spinzurat Între două furci, 


ab 
Pi 4 


Bagajul 
— Memorii nescrise — 


trăit până acum 
zi dimineaţă sint treaz. Am n 
fără zh petane i Ştiam “a mi-au amputat aminda pico: 
paie (iar, pu a i, O durere prelungă şi adormită 
A Lina rage ere dură şi gindul şi simţirile, şi 


capul Are aee făcut operaţia. Din ziua iaou Sp nat 
Amas până astăzi decit o viziune de alb: o ca are esa 
albi, piranas şi femei are Ap Ap ra erai mi pn nfipt 
e b 
pitoresc slredellnder 
-atunci ; 
wro prea ee câlători pe-un cimp eri rigole 
apa Nu ştiu cum voiu putea trăi la iiri 
i ocirilor arte 
pe et pt a e atas tt, det 
d “ot ce s'a intimplat. Am vieţuit ar dau sama că a 
gulat, ps un ceasornic. NE ir aa ir ir Aon dci astăzi, 
ipaa acne. wn calita inapt deia un drum 
g: | arsă. N 
ang aripi pie du “atunci, s'a dus din cer seria re 
d x inja unei mişcări de revoltă os eaen pasiv: am 
fiat pân n nu Ştiu mA papi n n i pat Viaja a dái- 
+ hrănit, întrebat, Intors de pe-o 
or finde aşa a vrut ea, şi eu m'am ere aA faţa în sus, cu 
g Am stat mult, aşezat,—aşezat de alții,- ni rătăciţi. Am ur- 
ochii bliizi purtaţi pe roci SA gari pa chipult cu iadul fi- 
care zbu á A „cu 
nt pa: trb din petele rari, pe plafonul alb.. A 
plit alb şi acesta, 3 


408 EDS VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă waşi fi în spital, ci într'un pustiu desigur caşi a- 
lerga. Aşa trebue să alerge struțul, căci şi el merge în 
mini, fiindcă i s'au amputat picioarele. 

De-oiată stomacul mi se pare umflat, enorm. Incerc să 
mă mişe, Se tirăe greu boţind prostirea. Sacul cu nisip... 

Acum văd limpede: partea de trup dela piept în be nu 
este a mea, Cind încerce iarăşi să mă mişc sint ca o furnică 
neagră care vrea să tragă o greutale prea mare pentru ea. 
Pintecele meu parcă tot creşte din ce în ce,—şii tot mal greu. 
Nu vreau să strig. Ar veni làr gardianul să mă ridice, ar mai 
chema lar un ajutor, şi cu minile întinse în iâturi, ca răstignit, 
aşi atirna de umerii lor, sus, sus, ca deasupra unei prăpăstii. 

Simt cu toate-acestea o bucurie că pot gindi. Pot scrie, 
pot vorbi, pot gîndi la orice, pot aduce tot, tot Universul aici 
în casă, la picioarele patului. 

Pentru asta picloarele sint inutile. Ce bine-ar fi atunci ca 
emul să se simplifice, să rămte atit cit e necesar ca să cugete, 
Ar fi o superioritate. Să umble numai capetele pe stradă. Ha... 
Ha... atunci mvaşi simţi şi eu iarăşi om. 

MPa legat cineva, şi-aşi vrea să mă tiril, Am senzația ciu- 
dată că sint oferit pe-o tavă, nemişcat. Aşa se oferă curcanii... 

Ce bucurie! Astăzi trebue să plec acasă, Rânile s'au în- 
chis,—nici nu mă mai ţine în spital, Am să plec. Am să merg 
aşa cum mergea pe trotuar prin faţa casei noastre (de demult... 
şi departe...) un cerşetor fără picioare, pe două scăunașe cu 
perne deasupra, şi cu perne dedesupt, ca să nu singereze 
cind se tirle. Toţi se vor da în lături, nu de milă, aşa cum 
făceam eu în faţa cerşitorului, ci cu respect ca în faţa unui e- 
rou, El venea dela cerşit şi mergea la cerşii. Eu vin dela răz- 
boiu. Ce păcat că nu mi-a dat decorația (cu toate că atunci 
cind te tirii decorația nu sună). 

Sau nu. E prea obositor. ŞI sintaşa de greu. Să mă facă 
pachet, şi să mă trimeală acasă. Mă simi aşa de mult o buc- 
cea. Uite, să siringă împrejurul meu plapoma, so aşeze bini- 

r, să o lege cu funie,—să-mi lase doar capul afară ca să 
pot răsufia, şi să mă trimită ca bagaj. 

Aşa 1... Să vie gardianul să mă impacheteze, Trebue să 
merg acasă. A-ca-să.. 

— Neculai, Neculai. Vino să faci bagajul. 

— Neculai, Ba-ga- jul... 


* 


Și'n seara aceia, după mulie ceasuri de delir, din cauza 
pierderii singelui, adouazi după operaţie, a murit locolenen- 
tul X. 


laşi, Demostene Botez - 


m 


Di 


Cronica teatrală 


Nora.—Casa de lut.—Diavolul.—Su 
pr... prema for kT 2 
trul Popular.— Compania Marioara iarta a tf ună 
luş.—Noi, oamenii, 


Două acte și jumătate Nora en 
tmal femee: veselă 
n creeate pp paz aaps orvatma şi gata de en papi 
rice cind € vorba de bărbatul f 
o ființă care „cugetă cu inima“, P efect 
pi Nor datius o IOA AR e urmă intervine lbsen, ŞI dey- 
; îşi aruncă inima, adi 
an pan intrun colț, ca pe un lucru învechit, praana ey sefa po 
ra ireapipemeă re e Eee Ret ei, copiii el, fericirea ei, toate i 
e preţ, ba chiar umilitoare, fiindcă | 
și pervertit... personalitatea. Şi Nora t aga otg 
. părăseşte „ca . 
o trins solemnă —care n'o prinde Ă serba CĂ somer cpr pă i 
sá ere nare Verzi aere i Aceasta pentrucă bietul Helmer E 
e treabă, n'a înțeles Imediat gestul eld e 
Lupta pentru emanciparea femeii o f E "eri zare 
Nora è introdusă arbitrar. Nora, o pis Pie si nr AS D 
Ă „ Opera de arta, sufera 
amager ee: preţ. ter e erolaei, ret eng gderrma 
ên , nge la mijlocul actului al trellca nu 3 
gul teze: care odinioară a produs epidemia i pape reiau 
tragedia Norel e pricinuită de un cuvint dport aibă ea 
nu-l poate rosti. Dacă s'ar hotâri să mirt nds CA EA 
suferințelor el, toată drama s'ar termi ngisangan ră gaeau ia 
Împăcâri ce urmează după imevitabilele, mei Lin traduca ali 
> marapa aa pa pae ele mici neințelegeri conjugale, 
“ > te din vina el 
insigi a pus între ea şi bârbatul seg pa: fe 
iunea care se rârbună. Pri 
suferință îşi ispăşeşte vina, dar incă mu ci ep Ade 
. ştigă dreptul de-a pede 
ea pe alţii și mal alea pe copiii nevinovaţi. E ste ce 
atiă „crima“, e tot atit de puțin justitie hr pare aie pe Sen 
ăi 4 cași plecarea deliul 
a femeii. Dealtfel şi eșirea aceasta e silită af ein 
i nepotrivită cu ant 
cedentele omului ; se simte că autorul : S warn 
Norei e indignare ireconcillabilă. et EEIEIEE 00 E E FOS 
ar oricum am privi desnodămintul, Nora cinstest 
antreit Național, încetul ca incețul Ibsea se a paie mei n 
Chiar Raja săibatecă a ținut atişul. Cu atit mal mult Nora, 


deşi Nora lipseşte. Storțăriie d-nei Agepsina Macri, cricit de ono- 


"s 


410 VIATA ROMÎNEASCĂ 


— N a Aa 

u sint suficiente. Nora suferă cumplit, dar veşnic cu zim- 
Cotul oo buze, E cel mal complex amestec de Ingenultate și trage- 
die. În Romeo și Julieta ingenuitatea și tragedia eroinei sint succe- 
sive, in Nora trebue să fie simultane, Deacela sint în teatru mal 
dese Julietele excelente, decit Norele acceptabile... 


Azi, cind Teatrul Naţional are posibilitatea și obligația să joace 
numai piese rominești şi pare Casa de iute surprinzătoare. „Piesa, 
desigur, nu e rea, dar nici nu e menită să dureze. Pune o problemă 
şi o rezolvă matematic, D. Fabre trage bine sforile din culise... 
Dacă indulgența cumpănită e necesară pentru producția dramatică io- 
digenă, e regretabilă față de operele străine, Cind poți alege lucruri 
trainice, dece să te opreşti la valori efemere ? Afară dacă In stabi- 
lirea repertoriului intră şi considerații extra-dramatice,.. Totuşi Tea- 
trul Naţional mare voe să facă concurență trupelor particulare cu 
piesele strâine, fiindcă concurența ar fi neleală (teatru gratuit, sub- 
venții grase, scutire de orice taxe, etc.). 


blectul ini Goethe, sau aproximativ, Franz Molnar a fa- 
cnt za atat haltungaatăeke: Diavolul.  Metistotele a devenit un 
gentleman spiritual, pănă in cele din urmă obositor de spiritual. Eroii 
plesei se transformă în păpuşi, lar gindurile şi dorințele lor se pre- 
sonifică întrun erou. ŞI, fiindcă diavolul e modern, toate silințele 
lu se concentrează pentru a pune la cale un adulter. Fireşte, a 
izbutește, deşi, din partea unui diavol, după prea mult sbucium ss 
ajutorul diavolului comedia e bine făcută şi interesantă, căci ori de 
cite ori se prezintă vre-o dificultate, autorul îşi aruncă in luptă crea- 

care salvează situaţia. 

cl Rolul titular e pe ov peatru un actor d= compoziţie. D. Tony 
Bulandra a triumfat în actul întăin, dae maj încolo a căzut subt se 
vara Diavolului. D Iancovescu singur ar putea fatrupa pe eroul iu 
Molnar, dacă pănă atunci nu se va vemoda piesa, 


t 
Intr'o vreme de grea secetă dramatică, Haralamb Lecca a juca 
ua rol fa mişcarea noastră teatrală. Faţă cu „dramele“ dispăruților 
fon Bacalbaşa, Bengescu. Dabija: şi alţii, Suprema forţă cra o dramă 
țără ghilemele, Comparaţia Insă trebue oprită aici. De Indată cea 
apăru: Sanda, Haralamb Lecca a fost condamnat, Dealtlel el Insuși 
a simțit că rolul lul s'a terminat, căci, deşi tinăr, s'a mulţumit cu 
gloria dobindită până atunci. Popup lui mu puteau ţine ;iept 
tor. Cu atit mai puțin vremil. 

camee Ec Lecca poate A acuma catalogat: un precursor labo- 
rios. Istoria literaturii dramatice I va reţine cel mult numele î T 
vele însă pare sigur că nu 7» lăsa urme, Chiar azi şi chlar Su- 
rema forță miroase a mucigai... 

£ Cu tele frămintările lui, atâtea? LR penaa iat: 3 A 
jubit teatrul, i-a Invățat meșteșugul, i-a le, A 

sii talentul creator. Din tot ce a scris, nimic nu poartă o pecete 


CRONICA TEATRALĂ Au 


—————————————— SE 


personală. Şi a scris destul: drame, poezii, povestiri... N'are nici 
un vers lzvorit dintr'o adincă trebulață sufletească, precum în teatru 
mare nici o figură In carne și oase. Tot e făcut, calculat, storăitor, 
rece. Nue sincer niciodată și deacela niciodată nu te mișcă; cel 
mult te spăimintă. In stile omul clişoului.,, Are tendințe în celace 
a scris, dar nici o convingere serioasă, caldă, cuceritoare. 

Dramele lul Lecca sint clădite toate pe acelaşi calapod: bule- 
vardiere ca construcție exterioară, romantico-melodramatice ca con- 
ținut omenesc ẹ demonstrative-morallzatoare ca tendință generală, 
Vrind să fie „drame de salon”, toate se invirtesc în jurul legăturii 
amoroase a vreunul politician, de preferință ministru sau baremi can- 
didat, cu o femee mai mult sau mal puţin uşoară, In Suprema forţă 
legătura eroinei cu viitorul ministru se complică cu un copil; în cele 
din urmă femeia, după ce și-a pierdut copilul şi amantul, se resem- 
nează inloc să se sinucidă, Suprema forță — resemnarea. Miniştrii 
şi în deobste politicianii Iul Lecca sint nişte ticăloşi tără pereche; 
de altfel toate personagilile sale sint sau foarte bune sau foarte iele, 
excluzind orice compromis omenesc, „Regele dramaturgilore, cum 
l-au poreclit odată pe Lecca studenţii, ar fi vrut parcă să zugrăvească 
numa! tipuri reprezentative, chiar in figurile dea cincea mină. Lipsin- 
du-i Insă cu desăvirgire darul observaţiei, n'a fost În stare să gä- 
sească niciodată trăsăturile caracteristice, Fără oameni, dramele lul 
Lecca n'au nici atmosferă... 

Meritele Iul sint cele ce se pot Invăța fîră talent: meştegugul 
şi dialogul, Lecca ştiut să construiască o plesă; scenariile sale 
sint iscusite., Aduc» pe scenă mulțime de persoane şi le mișcă cu 
Wgurinţ. E sentențios în dialog, cizelat, tăios, cu fraza scurtă, scii- 
pituare. Merge spre țintă cu precizie. Își pregăteşte efectele tea- 
trale cu grije, iar în scenele cele mari gradația e inteligentă. „Dra- 
maturgul” cu asemenea calităţi are totdeauna multe şanse de-a cu- 
lege succese momentane, Publicul se mulţumeşte mal curind cu apa- 
rențele talentului, decit cu talentul însuşi. Talentul cucerește pubil- 
cul prin luptă ; diletantul Îl ademeneşte, 

Compania Bulandra, jueind Suprema forţă, a tăcut un liudabiul 
act de pietate fața de un autor romin, E o plăcere să vezi că in- 
stirşit o trupă particulară cultivă literatura dr. matică rominească și 
mai ales că publicul o iacurajează, Sint perspective frumoase pentru 
scriitorii noştri de teatru... 


P Teatrul Popular e o intreprindere serioasă, mai cu samă, dao- 
camdată, fiindcă are bani mulți şi tot atita bunâvoință. Desigur că 
ptntra o in.ghebare artistică zestrea aceasta n'ar fi suficientă, dar 
nu vrem să uitâm că toate Inceputurile sint anevoloase şi că victo- 
rille cete mai grele sint cele mai prețioase. 

Un „teatru popular“ aro nevoe de... popor, lar ca să atragă 
poporui trebue să aibă, imediat după bani şi bunăvolaţă, negreșit 
actori şi repertoriu. Dacă până azi poporul se ţine in defensivă faţă 
de Teatrul Popular, e din pricină că fi lipseşte o trupă de actori Itn- 
tregi şi un repertoriu potrivit, Educaţia teatrală a poporului nu se 
poate face cu artiști care ei inşişi au nevor de educație teatrală, şi 
cu piese râsuflate adunate la latimplure, E minunată intenția de-a 
da posibilitatea elementelor titere să se manilesteze, dar orice in- 
teație exegerată e caşi ratată. In cadrul unel trupe de actori iu- 


412 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DOSEN 22 


tică e on- 
talente se dezvoltă mal lesne. Arta drama 
poa greia ; pe lingă darul îinăscut, perki gpa Baremul 
incepător va juca tal cu avint alături de 
ao at ari un partener fără sapuan Seo. A vip Sas 
A |, ma s 
luri pot fi interpretate de debutanţi, iar 
le, rolurile capitale cer exp Fi 
tanți ; afară de cazuri excepţionale, aer pa teze ee e 
ca in toate artele. Increderea publicului n p > Oa geto e 
4 în prta multe privinţi cu producț 
prezentații care samăn N piine: de ser 
rvator, chiar dacă preţurile i 
podea ei reala şi cu repertoriul, grea a fese à pad rare: 
a. avut succes la alte teatre, Poporul, 
near pa pištit mal scump şi le-a văzut jucate de actori pea aan 
Teatrul Popular trebue să albă ircrppegpăi an rveggă l echada spor 
re spectacol. Altminteri se 
aerogen drg pierde rostul de-a ființa. Teatrul Popas iei i 
umple un gol şi deci nu trebue să scape din vedere ai cio clip 
enirea lul e de-a crea o nouă categorie de spectator pă d ali 
ZI Menirea aceasta lasă nu și-o poale implini cu per sr 5 
cu Legea iertării şi nici cu Noaptea furtunoasă sau Gr NP, zi 
Evident că conducerea unul carat arsură lex lb Eia 
tit mai mare e și meritul ce e e ele 
oana e pa er dir om de teatru, cu o putere de aperi sosna- 
bilă. Cełace a făcut pănă rage Ă pre rară al d oa 
A samă de piedicile x 5 
iza eee app e nevoit să-și impartă activitatea re e 
titea instituţii care i-o reclamă lacit n'a putut da incă celace g 
i. 
sa e e se fără răbdare şi pRa opac ci îs stii 
iente proprii. D. Livescu e prea în 
n help ui Inteligent ca să nu profite din experiențe, aşa că 
Teatrul Popular are totuși sorți de lzbindă... 


trupă 
arloara Voiculescu a jucat o lună de zile, cu o a 
i SA rd la Teatrul Liric. A iaceput cu iară teii irak i A 
sfiit cu Regele. Lumea, care o iubește, a aplaudat-o. 
za DRE ee eta Voiculescu a fost lasă aA prapa 
icin'aşi ti amintit-o aici, dacă n'ar îl vorba de oa ans mp 
taie să Poate că n'am mal avut un temperament dram erti 
d. P M rioara Volculesca și cine ştie cind vom mai avea, prea 
auzi ! că teatrul rominese nu o poate utiliza, Stini depa ra 
ile m deco iani po an şi apărind In ororl ca Copil din fiori, i re 
dovin “tatal o diletantă comercială, De vre-o patru ani rae Aden 
of n te din virtejul mișcării tectrale. Lipsa rr mega me 
men iu Cu Copil din flori lasă au sporeşte părerile SA pire 
DS gh întoarcă la artă, serios, cu tot sufletal şi cu rivna 
mioară. Ia curind poate că va îl prea tirziu. 


Subiectul „Co 
titlul! unel comedii iscălite de d. Herz. ; 
EN ps Ada cu oare care libertate, după Le secret de Poii 


CRONICA TEATRALĂ 


CA AIA 43 


chinelle a lui Pierre Woll, Stirșitul actului al doilea e copiat din Le 
veilleur de nuit de Sacha Guitry, iar situațiile şi scenele mal de seamă 
sint localizate sau adaptate după diverse plese apărute în suplimentul 
teatral al revistei „L'ljlustration“, D, Herz însă are meritul de-a fi ti- 
cluit, din toate acestea, un spectacol tot așa de amuzant ca o revistă 
dela „Cărâbuşe, fără măcar a fl intercalat cuvenitele cuplete şi mi- 
mere de balet. Deacela publicul, care cu o seară Inainte aplandasa 
bn Cidul, a ris mult la Mărgeluș, lar specialiştii teatrali, subilaliad 
succesul, au proorocit d-lui Herz multe feprezeatații. 

Celace a plăcut însă mai presus de toate publicului şi criticei 
riaristice, este „spiritul“ din Mârgeluș. Toate figurile d-lui Herz sint 
spirituale, Incepind cu ministrul şi stirşind cu feciorul. Aproape trei 
ceasuri o descărcare vertiginoasă de glume, anecdote, calambururi 
caută şi izbutesc să stirnească risul spectatorilor. Căci d. Herz e un 
mare colecționar de spirite străine şi naționale. Pe cele străine știe 
să le rominizeze cu destulă abilitate ; aşa, de pildă, vizitele pe care 
le face Regele lui de Flers la preşedintele Senatului, se transtormă, 
prin abilitatea „autorului* nostru, In nişte inspecții ale ministrului în 
Deită, Fantezia de salon a d-lui Herz e mai isteață totuși cind e vorba 
de-a Impruşea cu spirite get-beget naționale, Drept ilustrație ne per- 
mitem o singură citație, cerind insă toate scuzele cetitorilor : 


Serglu.—Cum să nu. Ti-am și telegrafiat şi drept răspuns am 
primit o carte de vizită cu un P- m, 


Andrei. — „pentra mulțumiri*, 

Sergiu.— Bine... mi-am închipuit eu, că nu e altceva... 

Citaţia, dealtfel, e edificatoare şi In privința punctuației, gra- 
maticei şi stilului d-lui Herz. 

Fireşte că asemenea „literatură dramatică* nu poate fi apreci» 
ată intr'o revistă serioasă, și chiar e mulțumită cu elogiile-reclame 
ale cotidianilor, Dar cazul d-lui Herz e reprezentativ,  Inzestrat cu 
bune aptitudini teatrale, d. Herz şi-a început cariera dramatică cu o 
insufieţire promițătoare. Primul contact cu publicul i-a transformat In- 
tr'un vinător de succese cu orice preț. Cäutind veşnic favoarea pu- 
biicului a coborit repede spre genurile cele mal hibride, tăcindu-şi o 
mindrie din superficialitate. Din creator a devenit confecționar de ba- 
nalități amuzante, Urmind însă pè calea aceasta, d. Herz e amenin= 
şat să ajungă un simplu reynist. ŞI, oricum, ar fi păcaţ.,.. 


D. Condora, autorul dramei Noi, oamenii, nu are aptitudinile 
d-lui Herz, dar în schimb îşi oferă tot sufietul. Piesa d-sale e slab 
construită, cu lungimi supărătoare, cu fllorotări copilăreşti, cu coo- 
traziceri de caracterizare, cu excese de explicaţii unde n'ar îl nevoe 
şi fără motivâri unde ar trebui... Şi totuşi Noi, oamenii nu te inm- 
tristează de tot. Sinceritatea şi bunăvoința d-iul Condora transpiră 
printre repliceie melodramatice cu o licărire de nădejde. Dacă diser- 
taţiile filozofico-sociale plictisesc, convingerea autorului le poata scuza 
uneori, Căci o sforţare sinceră, oricit da neizbutită, e totdeauna maj 
prețioasă decit o jongiare artiticială. 


Octombre- Noembre, 1921. L. Rebreanu 


Cronica artistică 


——— 


Povestea unei cortine 


26 Noembrie 


t odată... ca totdeauna. 

A foai un Teatru care avea o cortină. O cortină care nu se 
ridica. Ea zbura sus în fiece sară şi Iumea ghemultă'n intuneric 
mavea ochi decit pentru viaţa care isbucnea în urmă, Şi toate erau 

teau mal bine. 
Pe pi venit într'o zi Teatrului să-şi schimbe cortina, Din 
vară și pănăn toamnă un meşter harnic a aşternut zugrăveala eat 
nouă. Metri de pinză spoită în pripă au luat locul perdelil discrete 
de odinioară. ŞI Teatrul cu pricina are acuma o cortină, care se 
vede prea mult. O ret ao pi pai să île operă de artă şi care 
subiect de em 
n peoe gpp zice : a ceartă criticii... Nicidecum. Criticii 
nu se ceartă, căci au tăcut până azi. Singuri cronicarii apane, 
la deschiderea stagiunii, au Inregistrat evenimentul, cu potop de lau ; 
pentru artist şi operă. Obişnulţi ai premlerelor, el au apreciat i 
ales noutatea. Şi dimpotrivă, cronicarii zişi artistici nu pia p u 
ce, deprinşi să scrie despre expoziţii cu o zi inainte de f sri 
u spus că n'au de ce să se h aii pentru o cortină care poa 

t, In fiecare sară. X 
j ar bare ară mai pomenit s'a petrecut. Opinia publică s'a 
mişcat. Opinia publică este, in specie, „domnul care plăteşte“, A+ 
cesta a găsit cortina „inestetică” şi a spus-o pe şleau. Un minge . 
un doftor, un profesor, un cronicar muzical, au scria cu o eg nr 
tărire impotriva „monstruozității«. (Ce vreţi : opinla publică, certa 
masivă, se mişcă greu, dar cind se mişcă, se mişcă Vitae e i 
este polemica, veţi intreba. Cind atitea categorii prolesionale ură : - 
țilnesc Într'o aşa de armonioasă unanimitate, cine s'a incumetat a 

contrazice ? 
ne ?. Fireşte, un reprezentant al presei. 4 
oa ie duri ştie— libertatea cea mai deplină a opiniilor ; 
competența universaiă, care condiţionează această libertate, o reclamă 


CRONICA ARTISTICĂ 415 


e—a 


însă cu străşnlcie numai pentru sine. Toţi ceilalţi, burgheji sau căr- 
turari, pentru care se joacă, se cintă, se zugrăvegte, ori se scrle— 
sint simplii nechemaţi. Bine 'nțeles, numai atunci cind nu aplaudă. 
Căci nu s'a văzut doară cabotin, în nici-o suburbie a artel, care să 
primească dojana și să respingă lauda, 


a 


Cum rămine cortina, în toate acestea ? 


Ea au ne pare nici aşa de „monstruoasă“, cum se spune, dar 
nici o capodoperă, 

O cortină este totdeauna intr'un teatru, ceva rece, fastuos şi lo- 
organic. Tabloul acesta—căci tablou este—care saită şi coboară, 
mare niciun rost, In frescuri murale sau pe tavan, In decoruri, plc- 
tura este în teatru la locul ei. O simplă perdea, cu falduri bogate 
Și paepe, desparte cu mult mai potrivit lumea scenei de lumea din 
sală. 

Cu această rezervă, orice cortină poate fi o lucrare picturală 
isbutita sau mai puţin isbutită. Lucrul depinde de talentul autoru- 
lui, de seriozitatea cu care şi-a conceput şi executat opera, de răga- 
zui pe care l-a avut s'o desăvirgească, 

Aiurea, nu se concep lucrări de asemenea importanță (culturală 
şi bănească) fără indelungate studii de pregătire și compoziţie, Siră- 
inii sint Insă greoi. ŞI sint bâtriai, Nol Il întrecem in vioiciune, În 
gust, In pricepere. Lucrăm repede şi mare, Catastrofele noastre pe 
toate tărimurile au meritul netăgăduit al „tasonului= şi al celerităţii. 

Cortina lui Ressu este cortina unei vacanțe (din care trebue să 
se scadă vacanța artistului). Nimeni n'ar (i putut face mai mult, pro- 
babii; Ressu n'ar fi putut, desigur, face mai puţin. Lucrare decora- 
țivă prin chemarea ei, cortina sa dispare in banal prin invenția ei 
decorativă. Ideia, nunta lul Pât-Frumos—nunţile siat totdeauna plic- 
ticoase, cit fine coremonia—putea fi şi bună şi rea. Prin stinzăcia 
compoziţiei, prin sărăcia linlel decorative, prin monotonia planurilor, 
prin lipsa ritmului în formë şi In colorit, ea ne apare cu totul rea. 
Fericite realizări de amănunt nu pot schimba această impresie, Aşa 
cum se prezintă, cu toate lipsurile ei, lucrarea luj Ressu are totuși 
remarcabile însuşiri: ea este isbutită ca tonalitate generală şi se ar- 
monizează in deajuns cu ambianța sălii de spectacol; are, după acela, 
spaţiu şi este concepută amplu, intro viziune deschisă şi largă. Cela- 
ce dovedeşte că am fi putut avea o cortină bună şi că alegerea d-lul 
Eftimiu n'a fost greşită. Păcat că totul a rămas o schele, osatură 
xădarnică pentru clădirea înceată şi trainică, socotită în toate mădu- 
Marele ei, care trebuia să vie. ŞI care n'a mai venit. Căci artiştii 
depind de directori, directorii depind de guverne, şi guvernele nu de- 
pind de nimeni; ceiace e inspălmintâtor, 

Aşa că povestea cortinei a fost cela ce trebuia să fie, ȘI a fost 
odată... ca Intotdeauna, In dulcea țară rominească... 


Expoziţia Ştefan Popescu 
4 Decembrie 


Se pare că artele plastice în genere şi pictura In special nu au 
duşman mal mare decit „literatura“, 

Literatura este In specie—cum al priceput, desigur, cetitorule— 
acea tendință de a lnţelege și de a judeca artele plastice altfel decit 
ptin luneta meseriei. De „literatură“ va ti bânuit sculptorul sau pic- 
torul care se va ridica deasupra cludățeniilor tehnicei,—și iarăși ce 


416 VIATA ROMINEASCĂ 


„dteratură”* va îl vinovat privitorul care va încerca să judece opera 
artistică altfel decit cu pedantismul unul diplomat al şcolii de Bele- 
Arte. 

Aşa dar: jos literatura ! 

Comedianții—autori şi interpreţi— strigă mai sincer : jos critica! 
Celace Jigneşte deopotrivă pe domnii aceştia, care nu zugrăvesc şi 
joacă numa! pentru dinșii, este imixtiunea punctului de vedere străin : 
al spectatorului. Celace nu se poate Ingădul este judecata liberă a 
acestuia. ŞI criticul, purtător de cuvint al mulțimii care dă busna 
şi tace, este personificarea supremel Impertinențe, 

S'ar putea observa totuși că criticul, literat care scrie pentru 
a judeca o manifestare de artă, este totdeauna mai la locul lui decit 
sculptorul sau pictorul care ar incerca același lucru. Pentrucă deşi 
mediocritatea penelului atrage îndeobşte mediocritatea condelului, pe- 
aslul și condeiul râmin unelte deosebite. Plecare cu legile lui, Ceia- 
ce nu va Impiedeca pe unii artiști să fle condelul cu succes: Antoine, 
sau Jaques Emile Blanche, de pildă. Dar şi unul și altul, Inainte de 
a fi critici, își ciștigaseră în arta lor o mare autoritate altfel decit 
prin imitaţiuni Indrăznețe ; şi-şi dăduseră osteneala să deschidă o 
gramatică, 


Ce nproplere poate f între toate acestea şi expoziția Ştefan 
Popescu ? 

Ar fi mai întălu confirmarea celor spuse pănă alci, prio exem- 
piul acestul maestru, critic el lnsuşi în ceasurile libere, cu atit de 
sigură şi elegantă judecată. 

Ar ti, în al doilea rind, dorința de a afirma că meseria cind e 
sigură —aceasta ar vrea să și insemne cuvintul artă—cucereşte şi alte 
sufragii decit cele ale scamatorilor culorii; 

ŞI, însfirgit, că deasupra meseriei va sta întotdeauna omul, care 
nu poate să se afirme și fa arta plastică decit numai prin caracter, 
concepție, probitate. 

Deacela, în tot ce s'a scris pănă acum despre ultima expoziţie 
a pictorului Ştelan Popescu, cu toată recunoaşterea însuşirilor prote- 
sionale, punctul de vedere literar predomină, Literatura este, dacă 
vreți, cea mal apiopiată filozofie a artel. Tot ce depăşeşte proza 
meşteșugului (In-cuprinsul cel mic al cavintulul) este literatură, pen- 
trucă este idee, pentrucă este înțeles, pentrucă eite orizont. ŞI pen- 
trucă despre toate lucrurile acestea, Intre oameni care judecă şi care 
„simt într'un anumit fel, nu se poate vorbi decit în chip literar. 


Expoziţia Ştefan Popescu este un rezultat şi o selecție, Ea re- 


zumă zece ani de meditaţie și de muncă. Pentru a găsi altă expo- 
ziție personală a artistului trebue să ne întoarcem pănă In 1911. Zece , 


ani de tăcere! Ce scădere, în fara pictorilor care expun de două 
ori, pe an, schimbind Intre timp mai mult de 4 (patru) maniere (nu- 
mărătoarea este a unul contratt), 

Şteian Popescu a dovedit iasă totdeauna că poate neglija opl- 
niunea, Arta a fost şi este pentru dinsul o convingere intimă, 
ziţiile saje—al căror mare cusur este, convenim, gustul şi discreția — 
stat deaceta un fel de mărturisiri, „lată ce am făcut, iată unde am 
ajuns":,—pare a ne spune artistul. ŞI din felul (n care sc prezintă an- 


+ 
> 


CRONICA ARTISTICĂ 417 


samblul, din semniticația etapelor parcurse, privitorul capătă re 
pede 
bran aeie p kai în fața unui mare artist, care are o mare idee 

ŞI acesta este un lucru de căpetenie. Ştefan Popescu - 
sigur la numele său; ţine însă cu mult pi cae la grea A lant 
jutat să-l obție, Intr'insa vede nu numai marea proprietate morală 
colectivă, In care se stinge de veacuri toată frumuseța umanității, 
dar şi o Insuşire a sufletului, poate vie din viața sa, mijloc sfint de 
a lega micul infinit din sine însuşi cu infinitul cel mare din atară. 
erhal noa paan re Popei tot aşa cum a fost pentru toți marii 

. o aină : o taln 
pastei ia. apă. e care te apropii descoperit și lăsind 

Toată opera pictorului, independent de puterea zi de realizare, 
poartă insemnele acestei credințe, Ea este, desigur, o evoluție, dar 
o evoluție firească, dictată de legile proprii şi uo simplu răsunet al 
feluritelor mode. In expoziția de acum, stau alături lucrări mal vechi 
— marine ceţoase sau peisagii albăstril—şi lucrările recente: pitorești 
vederi din Braşov, puternice viziuni de pe coasta de Azur, luxurian- 
tele aspecte din Baita Dunarii... „Manierae se schimbă cu subiectul; 
dar ln toate, temperamentul artistului rămine acelaşi. In fața zărilor 
largi ca şi Inaintea culorii care copleşeşte, sensibilitatea sa conştientă 
înregistrează cele mai subtile nuanțe; dar planul sufletesc În care n- 
cestea se răsfring este acel al perfectului echilibru, și toate realiză: 
rile pictorului sint deacela resuscitări de ambianțe pe care le domină 
disciplina aceleiași armonii, 

Spre deosebire de Grigorescu-pelsagist, care creia uşor o at- 
mosteră spre a mişca intr'insa subiecte adesea convenționale, la Şte- 
tan Popescu atmosfera este o realitate care se desprinde din subiect, 
Starea de spirit romantică a celui dintălu este la cel din urmă un 
cjasicism plin de liciditate,  Celnce era la Grigorescu strălucitoare 
improvizație, după legile unui frumos primit de toată lumea, este la 
Ştefan Popescu (in manifestările izbutite) compoziţie temeinică, vro- 
Hä, În care realitatea confuză dar bogată se pleacă stilului care a- 
lege şi caracterizează. Marele instinct al lui Grigorescu este com- 
plectat ta Ştefan Popescu printr'un simţ critic care poate uneori reteza 
aripile, dar care duce în deobyte ja opere mal trainice, mai solide, 
Aşi cita, de pildă, vederea din Beaulieu (orăşelul s-lipeşte alb pe 
coastă, printre verdele pomilor, dincolo de albastru! limpede al golfu- 
tul) și mal cu samă acea Baltă a Mâcinulul care este, cred, tot ce 
ne-a Cat mal desăvirșit Ştefan Popescu. Siguranţa compoziției, jus- 
teţa valorilor, claritatea materiei picturale, fac din această pinză un 
mic cap da operă. Nici o concesiune Intr'insa frumosului obişnuit, 
nici o scădere de ton, nici o induleire. Poezia este do data aceasta 
mal puțin a motivului şi cu mult mal mult a interpretului, Tehnica 
este cu totul superioară, cu toate şi tocmai pentrucă scapă din ve- 
dere. Suprema artă, spuneau cel vechi, este să ascunzi arta. Ştefan 
Popescu se urcă până la iceantă culme, 

Afară de peisagii, cele două portrete şi florile expuse complec- 
tează semnificativ fizionomia artistului. Deşi mai puțin caracteristice, 
ete strălucesc prin virtuozitatea execuției şi prin gustul cu care nlse 
prezintă subiectul. Florile sint naturile moarte-—dacă ni se Ingâdue 
pentru flori sacrilegiul acestei expresii consacrate—ale lui Ştefan Po- 
pescu. El le restiră, le așază, le impreună In armonii savante şi to- 
tuşi atit de simple. Armoniile acestea nu cheamă prin mnițimea cu- 


418 VIAŢA ROMINEASCĂ 


poes ci prin frăgezimea pastel, prin calitatea neobişnuită a rendu- 
uiui. 

Vom spune, pentru a sfirși, citeva cuviate despre desenuri. In 
opera lul Ştefan Popescu, ele cuprind o întreagă lume. lubim mal 
puținelavis-urile de efect, care sint aproape tablouri, dar nu ne pt- 
tem drămul admiraţia pentru notațiunile repezi în peniță sau creion, 
atit de evocatoare în trăsăturile lor spontane. Toată sensibilitatea 
şi tot talentul pictorului se Invederează În aceste însemnări. Desenul 
este, fără îndoială, arta de a simplifica. Deasupra acestei arte, stă 
însă simțirea creatoare care poruncește toate alegerile, ŞI in dese- 
nuri, mai mult iacă dacă se poate decit in opera sa colorată, Ştefan 
Popescu apare ca un maestru al valorilor. Infinito gradaţii se lämu- 
resc alci în citeva linii, cum se exprimă dincolo în citeva nuanţe. ŞI 
fiecare notație de aceasta este ta ansambiul ei un tot, după cum fe- 
care compoziţie colorată este un tablou. Prin cultură şi prin lostinct, 
Ştefan Popescu a pătruns acest adevăr, că arta care vrea să dureze 
nu se poate mărgini la o risipă de impresii; ea trebuo să ştie să le 
inchege în opere desăvirșite, 


Eugen Crăciun 


S 


Cronica literară 


Jean Bart —I. |. Mironescu.—Mihai Codreanu. 


In vremea din urmă se tipăreşte mult, Mal propriu v 
retipăreşte, vechile ediții fiind apahata. PTE TONN 
| Retipârirea dă intotdeauna unei cărți un fel de actualitate—şi 
prilej de vorbă recenzentului, 

In această rubrică, vom lua și nol act de unele cărți nouă sau 
reeditate, 

Incepem cu „Datorii ultatee. 

D. Jean Bart este un scriitor consacrat de opinia publică, de 
critica literară şi chiar de Academie, căci in timpul din urmă, această 
instituție incurajează şi literatura bună, pe lingă cealaltă, 

În nuvela cea mal insemnată din acest volum, acela care l-a dat 
titlul, autorul pune o problemă morală, care este un interesant caz de 
conştiinţă. Eroul său, ridicat din popor,işi „uită“ „datoriile» cătră al 
săi, până lntr'o zi, cind o intimplare | ie trezeşte cu o chinuitoare 
remuşcare in sutlet, 

„Datoriile= pe care le aveau toţi, dar mai cu samă cel ridicați 
din țarănime ; „uitarea* lor, egală cu o trâdare, cind ceicare ieultau 
erau fii de ţărani și care era atit de frequentă, aproape regulă,— 
aceste „datorii“ şi această „ultare* formau o problemă morală de o 
actualitate acută Inainte de războiu, cind țărănimea, adică marea ma- 
joritate a poporului romin, era în stare de sclavie. 

Mai are vre-o actualitate tema morală pusă de d. Jean Bart 
în nuvela sa? 

Dacă condițiile traiului material al poporului s'au îmbunătăţit, 
ori cel puţin s'au crelat sau se intrevăd posibilităţi legale in vederea 
acestui scop,—viaţa intelectuală şi morală defa ţară nu e superioară 
celei dinainte de războiu. in privinţa celei morale stăm chiar mult maljpre= 
jos, lată pentruce mal poate incă fi vorbade „datorii“ față do țărănime, 
datorii care se confundă cu datoria câtră ţară, poporul romin fiind un 
popor alcătuit mai ales din ţărani, Căci bunul traiu material nu poate 
i scopul omenirii—dacă omenirea are vre-un scop. Scopul este „lu- 
mină, mai multă lumină“, Bunul traiu este numai un mijloc, condiția 
de posibilitate a „sporului de conştiinţă“, ca să tatrebuințim un cü- 
viat al d-lui Brătescu- Voineşti. 


420 "VIAȚA ROMINEASCĂ 


De un interes încă și mal actual este acea parte a nuvelei, în 
care autorul zugrăveşte mediul din orașul in care își plasează acţi- 
une1—justrarea magistrală, prin scene şi portrete, a acelei stări de 
suflet „sud-est europene”, care se numește, cu un termen vulgar dar ex- 
presiv, „pehlivănie* și care este cea mal urită a noastră plagă morală 
şi estetică, 

Dacă partea Intăia a nuvelei— istoria ridicării și desrădăcinării 
unul rural—este cam grăbită, și de o compoziţie cam șovăitotre, a- 
pol partea doua —zugrăvirea mediului orăşănzsc, a egoismulul, fe- 
roce în indeferentismul lul total pentru suferințele altora,a juisării și 
a cinismului stiipilor şi stilpuşorilor societății—e aomirabilă. O Imbul- 
zeală de tipuri diverse, redate In trăsături cu neputiață de uitat; un 
caleidoscop de medii variate, care se Întregesc unele pe altele, dind 
aspectul sumar dar complect al societăţii noastre din orașe; o obser- 
vație ascuțită, un humor şi un comic irezistibii. Această parte a nu- 
velel conţine pagini de un realism lucid, violu şi sprinten, care amin- 
tesc pe Alphonse Daudet. 

D. Jean Bart gtie să dea ficţiunii evidența realității palpabile. 
D-sa are calitatea rară de a spune lucrurile cu acea convingere şi cu 
acea simplicitate, care dau impresia siacerității scriitorului şi a ve- 
racității celor zugrăvite, 

Stăpinit de subiect şi de problemă şi nu de dorința, răspindită 
azi ca o molimă urită, de a se ilustra, d. Jean Bart captivează cu 
aceiași putere, cu care captivează viața. 

La această supunere la obiect contribue mult o anumită parti- 
cularitate sufletească a acestul scriitor. 

D, Jean Bart, prin data cind a inceput să serie, prin concepţia 
de artă, prin problemele care-l preocupă, prin atitudinea faţă cu vin- 
ţa, are puncte comune cu literatura dintre 1880—1900, literatura de 
probleme, literatură cu caracter critic, ilteratură Inclinată spre satiră, 

Caracterul acestei literaturi este nemulțumirea. Nemulțumirea 
provocată de situația scriitorului în societate şi (sau ori) de mize- 
rille celor mulți. 

La nali a predominat, conștient sau inconștient, aparent sau 
„printre rinduri* nemulțumirile lor. La aiţii, aemulţumiriie altora, ale 
celor „umiliți“ şi „ofensaţi*, Psihologia celor dintălu e zugrăvită de 
pildă în Dan, ca să numim opera, unde această stare de suflet e re- 
dată mai complect. Această categorie de scriitori critică, atacă cu 
predilecție pe „triumiitori“ şi exaitează meritele nerecunoscute şi ne- 
răsplâtite ale intelectualilor, în specie ale scriitorilor, lar prin sim- 
patie, compreheasiuae, solidarizare în fața dușmanului, ei imbrâţișază 
şi nemulțumirile ciaselor nedreptățite, din care uneori insişi își trag 
origina. Scrisul lor la adesea tonul satirei, Satira lor e răutăcioasă, 
exasperată, uneori nedreaptă, prin exagerare sau generalizare, pen- 
trucă are ca motiv, şi sar putea zice fără joc de cuvinte ca motor, 
necazul lor, rancuna lor, invidia tor de oameni subțiri și merituoşi, 
adine jigniți şi nedreptățiţi într'un mediu inferior și obtuz. 

Alpii, mai puțini, recrutaţi mai ales dintre soclaliştii de atunci 
(deși uni! dintre socialiști au fost tot „egotişti»), dintre naturile cu 

rat socialiste, m'an plecat niciodată în critica, in satira lor dela 

Ițumiri personale, ci dela nemulțumirile altora. D. Jean Bart 

ceiparte dintre aceștia. El nu se zugrăvește la personagiile din 

„nâvelele sale; nu pune nimic din afectivitatea sa în ele decit celace 

are comun cu ele. D, Jean Bart este atit de oblectiv, incit chiar atunci 


CRONICA LITERARĂ 421 
cind abordează un gen prin definiție subiectiv, ca în /urnalu 

bord, el nu-și etalează personalitatea sa intimă, 4 seri it 
care l-a crejat reputaţia literară, d, Jean Bart zugrăvește peisagii, 
om, pe mb i y judecăţi, e tot obiectiv. $ ý 

u aite cuvinte, deși prin unele caractere face parte din 

romantică 1880—1900, d. Jean Bart nu este un cutu iag Nu ee to. 
mantic, ptntrucă nu pleacă dela nemulțumirile sale şi pentrucă nu 
este un pesimist, celace în ultima analiză e unul şi acelaşi lucru, ex- 
primat prin termeni diferiți. Nu e romantic apoi, pentrucă nu e un 
Suspinător după trecut, Dar aceasta e a treia formulă, pentru a spune 
că nu e pesimist. D., Jean Bart e un „progresiste, lar un nemulţu- 
mit de societate—un critic social—şi un progresist e, de obicelu, ua 
realist. ŞI, în adevăr, d. Jean Bart e ua realist în toată putorea cu- 
vintului, 

Dar realismul d-lui Jean Bart, prin observația calmă, prin lipsa 
de acumulare excesivă de detalii și mai cu samă prin stii, are un ca- 
racter clasic. (Realismul și clasicismul nu sint noțiuni contradictorii 
ca romantismul şi clasicismul), Prin aceste lasuşiri d. Jean Bart e in 
tradiția prozei moldoveneşti dinainte de 1880... 

Acest caracter clasic este strins legat de un anumit mediu, de 
o anumită clasă, de o anumită viaţă, care audat sutletulul acea mă- 
sură şi acel echilibru, pe care le prețuim la un Negruzzi, Alecsandri, 
Gane—şi la strănepotul lor Jean Bart. Copil insă al vremurilor mo- 
derne, amestecat intr'o viaţă mal zbuciumată şi intiuențat de litera- 
tura timpului său, mai complicată, mai „chinultă“, d, Jean Bart 
are in scrisul său citeva caractere de altă natură, care arată infiu- 
ența realismului contemporan. 

Psihologia indicată mai sus explică şi erotismul d-lul Jean Bart 
din nuvela „După douâzaci de ani", a doua bucată importantă din 
volumul de care ne ocupăm acum. Această nuvelă e un rezumat de 
roman (in literatura noastră, Incă incepătoare, rezumatele de roman 
sint frequente). 

„După douăzeci de ani* e Istoria unel iubiri pasionate, aprinsă 
in două sullete de o extremă delicateţă, o iubire abla mărturisită şi, 
dela Inceput, nenorocită din cauza scrupulelor celor care se lubesc şi 
a |mixtiunii unui moralist inoportun şi stingacia,—şi, apol, „după două- 
zeci de ani“, descoperirea bărbatului că femela nu l-a putut uita și 


că ar li fost gata să-i închine viaţa, Deși intriga nu e lipsită de- 


peripeții, deşi analiza e minuțioasă şi subtilă, această nuvela-roman, 
prin subject şi prin atmosfera de melancolie, are rezonanța unei poeme 
şi, prin toate aceste caractere, ne aduce aminte de „Ape de primă- 
vară”, 

Dar ctiace dă acestei nuvele un loc deosebit în literatura noas- 
trä e distincția subiectului şi a tratării. Erotismul este piatra de In- 
cercare pentru distincția sufletească a unui scriitor. ŞI din acest 
punct de vedere d. Jean Bart nu are un alt rival decit pe d. Brâtes- 
cu- Voineşti din „ln lumea Dreptăţii” şi „Pană Trâsnca Sfintul”, 


= ( 
Avem Înaintea noastră un volum, care pune, și èl, în alt chip, 
problema „datoriilor uitate". E volumul colui 1. |. Mironescu „Oameni 


şi locuri“. D. Octav Botez a arătat d-lui ln această revistă — dar 
prin alți termeni—că d. Mironescu nu este dintre cei care-şi „uită“ 


/ 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


CRONICA LITERARĂ 423 
DN VO ———————— maa 


nescu. Dacă Toto nu e numai c 

nu e price un tip excepțional, 
pol în zugrăvirea „vechilulule, dar 

ŞI Incă şi mal mult a lui "“Toto= 1 mai Saa is 

tiră. ŞI atunci, prin definiție, 

În natura genului literar. 


Insfirșit, d. Mironescu, desrădăcinat 
. . şi intelectual, este senti- 
mentaliceşte un romantic, dar prin factură un realist, Şi un realist 
care uneori abuzează de acumi'*rea detaliilor. Această acumulare, 
Ai eeren şi asr Octav Botez impresia de pornire datorită unor 
chi resentimente, atunci cind d. Mirones . 
nagiile sale antipatice. caini PEELE cui 
Acum că d. Mironescu îi urâşte orl desprețuește, desigur—s" 
—s'ar 
pote peria A pop. beep ir e dacă el sint așa sti pa grai d-sa, 
ol credem că aceşti stăpini de sclavi aint redați exact 
a se purta cu sclavii lor, p Di dia 
Dacă e vre-o „tendinţă” prea vadită, adică mal mult decit fa- 
tala atitudine a autorului faţă cu opera sa, apol n'o găsim decit 
in latura sentimental! duloasă a operei sale, căci d, Mironescu, ca 
orice humorist, are această latură. In cea mai buna nuvelă, dar 
care e o operă din vremea debuturilor sale, in „Sandu Harmu- 
zel”, unde scenele de un realism crud se Intrețes cu episoade de o 
dureroasă tristeţă, invins de milă pentru fiacăul jertfit şi pentru fata 


căreia i sa zdrobit fericirea, d, Mironescu, prin citeva tonalități, 
cade In sentimentalism, 


„datoriile“, ŞI, în adevăr, acest doctor în medicină, acest profesor 
universitar n'a uitat deloc „oamenii“ săi, cei cu 'are a copilărit şi 
de care l-a despărțit viața. Dar el n'a uitat nici munții şi apele sa- 
tului său, nici petrecerile, glumele, eresuriie şi tot ceiace formează 
sutietul „Braniştel* sale, In paginile lul trăesc toate acestea, E! nu 
e numai un scriitor „țărănist*, care privește lucrurile din punct de 
vedere a! suferințelor ţărăneşti ; el este și un cintăreț epic al vieții 
primitive, al poeziei de odinioară din munţii săi, şi mai ales aceasta este 
el, Unele din paginile sale au o mireazmă de Creangă. 

D. Mironescu s'a „uitate “Insă nu numai datoriile sale morale, 
mu numai „oamenii și locurile de-acasă, nu numai viața sufletească 
a satului său, dar n'a nitat nici limba, nici stilul de altădată. Per- 
sonalitatea Inchegată In vremea cind se formează omul n'a murit to 
el. (Un ginditor, ca să ilustreze superioritatea bărbatului asupra fe- 
meli, a făcut observaţia că întrun rindaş ajuns conte tot se mal cu- 
moaşte rindașul ; o slujaică, ajunsă contesă, după o bucată de vreme 
e o perfectă contesă). În biologul Mironescu, care a frequentat unl- 
versitățile Occidentului, persistă acela care intovărăşea altăcată Tü 
poiana cea minunată pe bunicul Irimie Honcu-— personaj legendar, dar 
real, de care vorbeşte, cum ştia el să vorbească, Calistrat Hogaş şi 
de care aminteşte undeva şi d. Sadoveanu. 

D-lui Octav Botez 1 se pare însă că d. Mironescu ține minte 
prea mult „datoriile“ cătră al săi, D-sa spune că d. Mironescu fn- 

tè personagille antipatice, (tipurile din clasele superioare) con- 
dus de străvechi și ereditare resentimente. D, Octav Botez găseşte 
aşa dar neajunsul că eroii antipatici ai 4-lut Mironescu au numa! do- 
fecte oribile, n'au nimic omenesc, sint, cu alte cuvinte, garjaţi, carl- 

urizaţi—simpliticaţi. 
ez Van obiecta a intăiu că trebue de făcut deosebire între ro- 
man şi nuvelă, cind punem această problemă. Într'un roman, un per- 
sonagiu principal trebue redat complect, cu calitățile şi defectele lui, 
pentrucă romanul trebue să dea complect celace dă: un mediu, un 
tip, o problemă, etc. Nuvela dă felii din toate acestea, Intr'o nu- 
velă, un om apare numai în aspectul sau In aspectele necesitate de 
temă sau de intrigă, „Vechilul= delul Mironescu poate e un prietin 
“bun, un slujbaş corect; „Toto“ poate e un flu respectuos, un om care 
se ține de cuvint; sergentul Rostopască poate o fi aviad şi el cali- 
țăți. Dar d. Mironescu nu avea să-l zugrăvească decit în anumite as- 
pecte., Şi, intrebarea e: acolo, In acele împrejurări, e verosimil un 
„Vechile, un Toto, un Rostopască ? Apoi faptele lor, acele redate în 
nuvelă, merită lumina to care le pune d. Mironescu? Merită atitu- 

autorului 7... 
iau Să se bage de samă că un vechii, în mediul zugrăvit, un sat 
de lobagi, e sau era stăpin absolut, autocrat asirian: că Toto şi 
Rostopască, „superiori* In armată, sint într'o situație de autocraţi încă 
şi mal perfecţi. ŞI nimic mal primejdios pentru sufletul unui om decit 
dreptul suveran asupra altor oameni. Imediat omul devine tară. E 
ştiut că to colonii, cel mai cinstit Belgian sau German—care In țara 
Ii e un burghez inotensiv,—ajunge crud ca un om din caverne, pen- 
trucă are dreptul odios de a tace ce vrea cu alte fiinţi omeneşti. 

„ Vechilul* faţă cu ar „petec „Rostopască* faţă en inte- 
riorii sint Europeni față cu Negril, 

Toţi Sorti Angi triste realități. Nu i-a lnventat d. Miro- 


rud, ci şi o secătură, cred că aici 


„Rostopască* 
» € un element de humor şi de sa- 


selectarea şi accentuarea defectelor e 


Dela aceşti scriitori care pun criticului probleme de sociologie, 
să trecem acum la unul, pentru care societatea parcă nici nu există. 
La unul pentru care lumea nu are altă importanţă, decit pri: rezo- 
nanja ce i-o produce în suflet. La unul pentru care, ca si schim- 
bâm termenii, lumea se reduce la propriul lu! sutet, Voim să vorbim 
de d, Mihai Codreanu, autorul „Statuilore şi al „Cintecnlui Deşartă- 
ciunii*,—şi traducătorul Jul Cyrano de Bergerac. 

D. Codreanu este un sonctiat, este sonetistul nostru, Sonetul 
e un domeniu care aproape îl aparține, 

Toate lucrurile au o cauză, D. Codreanu nt este sonetiat prin 
iiber arbitru, D. Codreanu trebuia să cultive soncetul, trebula $A a- 
e ci forma aceasta fixă, pentru a-ş! exprima idelle zi sentimentele 
saie, 

D. Codreanu are puternic sentimentul distanței sau, poate mal 
exact, o totală discreție—faţă cu cetitorul, Sentimentul ja acest poet 
este comprimat, În subsol dinamul e puternic, dar sus lumina e albă 
şi rece şi abia trimite o siaba căldură imprejur, 

De aici şi natura lirismului său, căci d. Codreanu e un liric. 
E! işi exprimă mai rar sentimentele direct, De obicei dă o imagină, 
adesea un simbol al unei stâri de sentiment, pe care se fereşte 5'o 
declare a sa. 

Lirismul, personal pănă la subiectivismul cel mal desăvirșit, e 
redat subt forma unor tablouri și scene imprumutate dia natură, din 
mitologie, din istorie, din artă. Sar zice că d. Codreanu Inâbușă 
postal din cl, ca să scoată la iveală, ori să tase liber cu totul pe 
a . 


424 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Paza de personallsm e ajutată perfect de forma fixă a sonetu- 
iui. Ce! puțin numărul strofelor și al versurilor, măsura și orludul» 
rea rimelor îi sint impuse, Cel puțin la privința aceasta se simte 
degajat de nevoia unul act personal. Cel puțin In privinţa aceasta, 
îşi declină orice responsabilitate, Altul, fn forma liberă a poeziei, 
îşi trădează personalitatea și prin lungimea sau scurtimea bucății, 
prin felul strolelor, măsurii, ritmului și rimel. 

- D-lui Codreanu nu-l rămine decit să umple această formă dată, 
s'ar zice impusă, 

lar această formă îl serveşte de minune ca haină pentru înfă- 
țișarea în care ţine să se drapeze pe lumea aceasta—in faja osme- 
ilor caşi in faţa vieții şi poate caşi în ochil săi proprii, 

Atitudinea obişnuită a d-lui Codreanu este o mindră prestanță 
care merge uncori pănă la poră—o poză care nu-i şade rău, poza 
fiind una din virtuțile aristocratice, 

Etera „vêtu de noir*, palid şi cu ochii lul albaştri, omul 
are un aspect tatal. 


Sl-aşa m'am sirecural ca o nălucă 
Miop și siul, cu haina 'n veci cernilă, 


din care al doilea calificativ e o autocalomnie—şi o cochetărie. 

Altădată Îl vedeam umbilnd veşnic cu „Filozofia laconaştientului”, 
cu „„Impătrita rădăcină a rațiunii suficiente”: şi cu aite opere cu titlul 
teribil. Cindva a anunțat o operă de cugetare „Filozofia nimicului=, Unul 
din sonetele sale are ca motto versul lui Conta „O nimic cit eşti 
de mare“, 

Intotdeauna pe d. Codreanu l-a atras celace e îndrăzneţ, neo- 
bişnult, enigmatic. D-sa a simțit intotdeauna tandreţă pentru Cain 
şi a disprețuit pe Abel, S'a socotit ucecicul Iul Angromaniu și a flue- 
rat pe Ahuramazda, 

lo atitudinea aceasta, expresie a temperamentului său revoltat, 
pesimist și atins de anxietate, s'a amestecat mereu şi oarecare doză 
de naivitate—şi de sinceră, inconștientă şi magaltică paradare. 

La această paradare îl serveşte admirabil forma sonetalui prin 
scurtimea, prin distincția și prin celaco are oarecum fatal această 
formă, 
D. Codreanu serie parcă ar minul ofloretă. Dia patru mişcări— 
a isprăvit. Cu o grațioasă eleganţă şi-a întipt poanta în sufletul co- 
titorului. (ŞI atunci se putea să nu traducă pe Cyrano?). Dar la 
urma urmelor aceasta nu e decit definiția sonetului. Aceasta nu in- 
seamnă decit că d. Codreanu scrie sonete nu numa! pentrucă scrie in 
patru strofe, alcătuite din cite patru şi trei versuri iambice endeca- 
silabe, cl şi pentrucă sublectui său și atitudinea sa față cu subiec- 
tul este un subiect de sonet și o atitudine de sonetist, 

Dar acest sentiment dezvoltat al artel presupune o lungă inte- 
lectualizare, şi dacă există la nol o poezle intelectuallzată, apol de 
bună sama acela a d-lui Codreanu stă pe primul plan.. Necontenitul 
şi variatul său comerţ cu cărțile nu a rămas fâră un puternic efect 
asupra concepţiei sale artistice, Fireşte, d. Codreanu nu scrie poezie 
filozofică decit Incidental, Gindirea la d-sa e numai un „corali 
al poeziei şi an factor care numai rareori devine aparent. in- 
direa la d-sa e numai tonalitatea sutletească din momentul în care 
primeşte impresiile ori îşi exprimă sentimentele. Poezia d-iul Co- 


CRONICA LITERARĂ 425 


= 


dreanu e poezia unul om curios și indrăgostit de idel 
pentru care idela are un prestigiu Setsebit, uneori E, cette re i 
in literatura noastră primitivă şi de obiceiu oarecum iutanțiiă 
această Insuşire a d-lui Codreanu este prețioasă. i 
D-1 Codreanu priu toate insuşirile sale artistice este un poet o- 
rigina! În titeratura romină și o unitate indispensabil tezaurului pot- 
tru literar. Sint poeţi de taient, care dacă ar lipal, literatura ar sã- 
răci desigiir, dar nu io varietatea ei. Dacă d. Codreanu w'ar îi e- 
xistat, literatura romină ar fi mai puțin dlverză, 


Acest poet, de care am vorbit pănă alci, e poetul „Cintecutui 
Deşărtăciunii* şi mai ales al „Statullore. (ln S-A ora în „Statuie, d. 
Codreanu e un scuiptor, un parnasian; în „Cintecul Oeșărtăciunil* e 
mal puţin sculptor și mal mult cintăreţ), 

Dar Inainte de „Statui“, d, Codreanu a seris „Diafane“, o operă 
de primă linereţă,  Pe-atunci era un poet revoltat, biastemator, zgo- 
motos, departe de impasibilitatea sau pretenția de Impasibllitate de 
mai pe urmă. Mai tirziu pumal, a ajuns la acea comprimare—şi deci 
condensare—dt sentimente, pe care am relevat-o şi pe care o pro- 
clamă lusuși: 


Lirismul meu e stăpinii şi rece. 


Tu pune pesie rana la adincă 
Olimpica sonelului măsură. 


lar mai incoace, -mărturie stă „Cintecul Deșertăciuall*,—la suf- 
jetul poetului sa produs o schimbare, D. Codroann a devenit In revolta 
şi pesimismul său mai vibrant, mai intreprid... lar în versurile erntice, 
mindra sa crânerica dispârut., E drept că și la „Statui“, calrasa lui 
nu era tocmai rezistentă la săgețile lui Eros. 

Acum potiul depune armele ln taja „tiratului oamenilor și al 
zeilor" : 


AI ochilor lăi limpede zenii 
O clipă să-l aling... şi'n adincime 
Să cad pe veșnicie prâbușii, 


Pe cind icoana la din înăljime, 
Privind căderea bleluliui Icar, 
Ar străluci'n cascada mea de rime, 


Oh, versul meu cu brațe de siejar, 
Uilindu-şi și trecutul şi mindri, 
E azi de-abia inmugurii vlăslar... 


ln „Ctatecul Deşertăciunii*, d. Codreanu ne dA citeva cintece în 
care sentimentul de iubire este exprimat direct, cu etoziune, şi pe 
care nu pe sfiim să le socotim printre cele mai frumoase pocrii de 
dragoste scrise Ín romineşte. 

Aşa dar pe poetul impasibil îl găsim mal cu samă spre „Mezzo 
del camin“ al vieţii sale, În prima tinereţă prin exuberanță, dincolo 
(mau dincoace ?) de ținereță printr'un zdrunciu al echilibrului oi 


426 VIAŢA ROMENEASCĂ 


tre inmulare de suflet, d. Codreanu e mal aproape de psichologia o- 

Arta d-iul Codreanu Insă a fost în continuu progres, Lo- 
qunce, prolix şi retoric In „Diatanes, deși mu lipsit de unele calităţi 
de mai tirziu; elegant, lapidar și concis in „Statui“,—In „Ciatecul De- 
şertăciunile d. Codreanu duce calităţile din „Statul“ spre perlecție și 
le vatoritică prin tragicul atitudinii, din care acum lipsește orice ur- 
mă de manieră, 

Calitatea Insă prin care d. Codreanu excelează în literatura 
noastră—un poèt dacă nu are o calitate prin care intrece pe ceilalți, 
nu e un poet de rasă—calitatea aceasta este, ca să intrebuinţăm ua 
termen din domeniul altei arte, fineța de fușen—combinaţie de mă- 
sură și delicateță In imaginație, de distincție in sentiment şi de ar- 
monie discretă in expresie, 

In sfirșit, pentru „situarea“ acestul poet, trebue să avem în 
vedere un fapt esențial, Stind, prin natura operei sale, în afară de 
curentele literare cite au venit şi s'au dus de douăzeci şi cinci de 
ani Incozce, d. Codreanu n'a fost niclodată un poet reprezentativ al 
„momentului“, la schimb, fòrmula sa de artă, In care sa mişcat I- 
ber, fără să lasă vreodată. din ca, fiind dintre acele care nu pot 
„trece“, d. Codreanu a fost necontenit un poet de actualitate, postul 
acelor care cer artei mal mult emoția estetică decit expresia proprii- 
lor lor sentimente, 

Emoţiile, sentimentele şi ideile nu sint pentru d, Codreanu decit 
materialul brut, din care, prin ulterioare operaţii, iși modelează „sta- 
tuile“ sale. „Statul“ este mal mult decit un titlu, Este o detiniție. 


G. Ibrăileanu 


9 


Scrisori din ‘Londra 


— Pentru o palchologie a oraşelor. — 


Vorbim de citiva vreme din Londra şi nu despre ea. 

— Londinium, London. Londres, Londra. Latinii au găsit deci de 
cuviinţă să pună un mic acces de grindină In sonoritatea unui cuvint 
care pe englezeşte se pronunţă cu acelaşi tic guturai, Intandat, al unei 
presumţioase găini răcite. 

Şi Hindcă sintem convinși de jatailibilitatea paichologică a su- 
metelor, iată un prilej să ştergem o clipă cuvintul de bruma nordulu! 
gi, la lumina sudică, să-l punem în realitatea înțelegerii noastre 
latine, 

„E o psichologie a oraşelor, care nu € nici a tadividutui nici 
a mulțimii. Cel dintălu, In afara vremei și a semenilor lui, e mal mult 
impotriva lor ; mulțimea e subt vreme și cu mult In urma chiar celor 
ce ò compun. 

Dar e un individ urban, municipal, un om In stare tipic socială, 
trăind la periferia eului său, Intre celace constitue pasiunile, care 
scot pe oamenii mari din rindurile aproapelui, viciindu-i cu strigmatul 
tragic al genialităţii, şi ceiace e inconştiența vastă şi ndorabilă a 
masei, 

Acest om e prea puțin trist ca să creeze şi prea dispus, ca să 
distragă. 

El face, par și simplu. EI face oraşe. 

la sălașul lor, ca larva în gopgoage sau ca spexul lui Fabre, 
oule în circa paralizată a cărăbuşuiul,— ei depune produsul acesta 
greu de materie care se numeşte societatea, 

Şi veacuri de veacuri pămintul se sapă cu aceste urme ale pro- 
digiosuiul biped. 

S'a vorbit totdeauna de umanizarea vieții și Guyau—caşi Bru- 
petiâre, dacă nu ne Înşelăm după cinsul—a tresărit la cuvintul a- 
cesta, cerebral. In fond e vorba numai de o mtnicipalizare a scoarței 
globului... Dela cutremure istoria terestră nu cunoaşte depresiuni mal 
îndrăzneţe. Sint cariile uscatului. ŞI in Estesiografia sa dela 1863. 
entuziastul discipol al lul Vischer, italianul Tari, susținind că vâlle 
înfăţişează cu grația lincedă a coapselor fecunde idila umanităţii, nr 
munţii viriiitatea terestră, ar fi putut adăoga cu mai puţină fantezie 
<ă oraşele, accidente tot atit de frecvonte ale pămintului, însemneată 

"autletul parazitar al celul mai emancipat animal al planetei, 


428 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De ajuns că In aceste culbare ale omenirii so săvirgeşte ca in 
tunduri de ovare procesul lent al socializării, Toate potențialitățile 
ce zac în instincte ca "n nişte pile electrice ale enlul, toate forțele 
prin care natura luptă să lasă, revoltele în care vrea să se afirme, 
capătă aici surdină și, nivelate, se bat încet cu un strat de preju- 
decăți şi norme, de maniere şi restricţii, de datorii și habitudini, ca 
să intre In detroca unive a convenționalalui, 

Nu există oameni | ca la oraşe. Adevărul e proporțional 
cu mărimea centrului. Căci pe măsură ce e strins intr'un angrenaj 
mai perfect, Individul se dă înapoia lui însuşi, iese din elca dintr'ua 
automat şi Îşi lasă inainte manechinul după care grăeşte, De acum 
Inainte cel ce a fost omul liber și volitiv, la maxim de conștiință și 
de faptă, se va mal vedea din cind ln cind pe scena unei tragedii 
antice sau shaksperiene, ia lumina unui pumnal, în prăpastia strabă- 
tută de fulgere a durerii, sau depè parapetul care consacră năaşteptat 
eroii. Celălalt va continua cotidian şi evident, singur real, proilfi- 
cindu-se in națiuni şi rase. Nu este evul mediu inceputul orașelor şi 
al națiunilor deopotrivă... ? 

De atunci oraşele au crescut pe măsură ce individul s'a nivelat, 
Pe străzile lor omul și-a tirit laşitatea față de sine, Io edificille lor 
s'a domesticit, în bibiloteci s'a diatfanizat, şi-a afirmat în oficii pub- 
lice negarea, şi-a urcat abdicarea în monumente cărora se închină. 

oată această evoluție, la afară, orașele o povestesc. O ten- 
tacularizare, sau mai urit, e gelatinizare. Se poate ceva mal semal- 
ficativ 7] Pe cind omul protund şi unic, a rămas cel mult literaturii 
epice, mizeriei sau ghilotinei—se poate observa, că aceste citeşi trel 
instituții devin tot mal mult ale trecutalul —omul extern, omul pēri- 
feric e subt cerul afumat al orașelor plimbat la serbări, preschimbat 
in tricolor şi arborat în eşarte, ridicat pănăla rangul de impărat san 
preşedinte de republică (La popoarele mai vechi la civilizație, ale Extre- 
mului Orient, el devine o abstracţie, un simbol, ta torem, Soarele însuși). 


Oraşele prin urmare exprimă această lineaţie exterioară a o- 
menirii. ŞI cum uneori acest proces de superlicializare ajunge la 
exces, se complică și variază la nestirşit, ca o ambianță ce creşte 
din ceiace absoarbe dinăuntru, ea creiază în afară de noi o nouă 
profunzime. Se înțelege atunci cit de adiaci... pot deveni oraşele, Cit 
de vorbitoare | latr'o vizuine urmele prudente ale ursului nu vor îl 
povestind instinctu-i carnivor, dar vor träda desigur linia greoae şi 
trindavă a tăpturii lul in blană. 

Elocvenia impunătoare a Londrei alci stă. Ea ar îi tăcut delj- 
ciile filozofului care a spus că omul e un animal social. Or îl oraşe 
de popoare vechi politice. Dar Atena, bibelot de marmură pe etajera 
stincilor, rämine în Istorie un porumbel aib pe umerii Heladej clasice, 
in ea cintă dalta sculptorului de odinioară, Panatheenele sint o frescă 
aumai, iar dacă ciceronale ți-arată un ioc năpădit de burueni, să știi 
că acolo a luat cucnta Socrate! Veneţia ori cit va fl a dogilor, rä- - 
mine in afara lor—și cu voia lni Mirbeau!—drăguţ oraş de campa- 
nile şi lagune. Roma e moartea exprimată, subt cerul cel mal cald, 
pria gura cea mai rece, a pietrei. lar Parisul, cea mai inteligentă 
faptă a omului, e poezia supremă a auanţ : nuanța cerului, a Si 
şi a vieţii, a individului ce vrea să fje ci, Parisul e spirit. 

Londra nu are nimic din toate acestea. Sau avind, igo a 
e societate. Tot in oraşul acesta concură. De o magistrală dere 
ea e, flindcă-i și de o minimă viață- a 


SCRISORI DIN LONDRA 429 
iai i e 


Se vorbeşte de individualismul engi 

glez. Ce va mai fi i 
şi aceasta? Diferentism, spirit aparte, bizarerii, izolare? rrome 
Dar nu înțelegem de ce ntt se citează atunci Laponii? Celace pentru 


un ochi continental face din Englez o personalitate 
acas e tocmal colectivitate. i ni ca 


Individualismul lui e socialism (la ințeies deocamdata I 
mologic) ; persoana lul e societatea, „Organizația“ ajunsă Banan: pre 
premi conștiință care e in'Aturarea ncestela laseşi şi care poartă 
numele fioros de automatism, Aceasta e forța britânică, 


O forță metatică, surdă, de posesie in sine, de infaiiibilă na- 
turalețe, impreună cu electricitatea şi cărbunele, Englezul e al şa- 
selta element al globului... 

Neamul cel mat social de pt lume trebula să dee orașul-tip, 
oraşul mecanic. Oraş de cluburi și pensiuni, cind nu e de primării 
şi de ospicii, în care nu e o faptă care să nu intre într'o categorie, 
nu e un om care să nu fle Intr'o societate. Tralul e pe bresle, unica 
originalitate, tradiția, Ţara lui Shakespeare, produs intrigurat al Re- 
nașterii, e singura pe lume in care există funcția de „poet lau- 
reat“, atașat literar al Neamului și Coroanei. *) 

E gospodăria cea mai savantă a umanității. Pa lingă Englez 
celelalte neamuri pare că nici nu ştiu să minlnace, ŞI par nalve ca 
şi cind ar face primii ani în viață; pipăesce terenuri nesigure, se 
încurcă in vizlonarism şi, romantice şi tinere Incă, ancorează even. 
tua! în relativa lame a artel...—Ce vor fi rizind fill Albionulul vola- 
jori—şi încă ştim cum—de italianul arhitect uitat care și-a plerdut o 
viaţă ca să inalţe faimosul turn oblic. Columna'e Londrei odihnesc 
drept pe socluri confortabile, 

Da, Englezul e un om bătrin ce pare să-și fi epulzat decepțiile, 
Arta nu-l mai poate prinde, Rasele meridionale, visătoare și boeme 
11 fac llteralmente miiă. Impunătoare și absentă, cu acelaşi aristocra- 
tism cu care se plictiseşte, cu indiferența cu care respinge, Londra 
afişează pe străzi exemplare, în colțuri abrupte ca şi caracterul saxon, 
o uriţenie sfidătoare. Estetica engleză e negarea acesteia, Ea è a- 
sensuală ciod nu e pragmatică,—la ginditori ca Bacon şi Hobbes, 
Shatterbury sau Hutchinson. Hogarth, cu un geniu do oxuberanţă flia- 
mandă, a ajuns numai până la frumuseţea trupului de femee şi a ll- 
ajel curbe, 

— Un municipiu fantastic e Londra, Clădit aproape tot atit pe 
sub, cit şi supra pâmint, el se invirteşte pe drumuri de metro și au- 
tobuse, subt ochiul adumbrit de cască al policeman-ului, ameţitor și 
teatăr totugi, simplu şi complicat, ca un sistem solar de geografie 
primară | 

Prin cl trece ua om mut, rece, abstract. Parecă-i propria Iul fas- 
tomă,. Căci tot ce prealabil va îl zăcind în él, e acum departe ln 
fundar) de mină părăsită. Felinarul care, ca lampa lbi Plato, îl Iw- 
minează, nu poate arăta, îmbrăcat în aparițiile zile!, mal mult decit 
celiaca scoate un clişeu dintr'o realitate. Această realitate ar putea 
izbucni ln lumina crudă a unul soare sau gealu puternic, Vezi Sha- 
kespeare, Shelley, Keats, Wilde și alți mari sacrificați în viață al 
Angliei. 


— 


1) Astăzi Mr. Bridjes. Pe vremuri D'Avenent, Dryden, Soulhey, 
Wordsworih, Tennyson. 


430 "VIAŢA ROMINEASCĂ 


Englejil sint oameni de mare potențialități, Atita numal, Viața 
lor se petrece In alara acestora,—muncipal, 
Ai zice că oamenii aceștia mor virglal. 


Dragoș Protopopescu 


Post scriptum. Tocmai vitam epistolarele rînduri în plic, cing 
primesc din țară, şi numai prin grația unul prietin evreu, o broșură 
pentru cultura pindacilor de mătasă. Desigur impresia nu e chiar 
m patrat dar, cronicar al altora, e probabil fiindcă sint mai Intāiw 
al meu. 

Imi voi scrie atunci emoțiile. 

Broşura e de un efect neaşteptat, După posibilul conținut și mat 
posibila copertă, nu incape îndoială: o lovitură a „Casei Şcoalelore, 
Un vert-mousse irisat de reflexe Nattier cum se pot bănui numal, 
in ochii unei scoțiene ; o literă compactă, generoasă ca o Înstituție 
națională. Privesc lung, cu ochii mari ;—şi regret intâla oară că am 
gene 

Tardiva nepoțică a Albinei de odinioară, —care seducea la lito- 
ratură pe invățătorii Domaului Haret, sfidează prin inovaţia ei teh- 
nica ace!uia, de pildă, ce a editat pe „Thas* în romineşte. 

O deschid. Minune | Broșura Începe cu o poezie (Fantezie fu- 
turisti a Direcțiunii...), E vorba acolo de o femee. luţelegem tactica : 
temere, gindaci de mătase, tors... E drept că numele ei de Eva ni se 
pare indepârtat,— deşi nimeni n'ar putea sus că in paradisul 
biblic mau fost şi aguzi..! Dau pagina. O altă poezie. „Cantonul“, 
Subiect, de astă dată mal rural, Se cunoaşte indeajuns halul detes- 
tabil al şoselelor noastre. Personal, făceam constatări triste cu pri- 
lejul unei excursluni de vară prin Surrey, cind parecă aveam 
remușcări că nu m'am născut cantonler. 

Dar gluma se Intețeşte; poezie după poezie! Vreau să asviri 
cartea cind cineva mi-atragt atenția că pe copertă e numele meu? 
Un tinăr. desigur, care l-a iuat drept pseudonim și, In lipsa mea din 
țară, disponibil... 

Căci mi-adue aminte vag, aveam un volum înEditura „Casel 
Şcoalelor*, dar nu €, nu poate fl acesta, Cu toate că desigur cules 
direct in pagini, ca să se ovite plictisitoarele inutile erori de ilpar 
ale corecturilor, era timp să fi fost şi eu cel pufis anunțat. latimp- 
lător apoi găsesc o sumă de versuri pe care le-aş fi făcut numal ca 
tipograf, poezii pe care un tipograf nu le-ar fi putut face de vreme 
ce le-a dat atlară. 

Sint fericit deci că de acum inainte impârtăşesc banalitatea. 
temerară a numelui meu cu eroicul autor ale unei publicații de teh- 
nică industrială. 

Broşura dealtiel va tace o my excelentă la sate. 

Ea poartă în josul copertei: București, 1921. 


Londra, 13 Octombre, 1921. 


 ——— 


— — 


Miscellanea 


Un erou modest. — Tudor Pamfile. 


Tudor Pamtile a fost maior, Fără indolală că în războlu şi-a 
făcut toată datoria, căci acest om nu putea faco altfel, Dacă a făcut şi mal 
mult, săvirgind din propriul sèu imbold şi din spirit de jertfă fapte care 
pun viaţa In primejdie şi din care nu scapi decit prin intimplări neverosi- 
mile, dacă, cu alte vorbe a fost un erou în înțelesul care nu se dă, 
dar ar trebui să se dea acestul cuvint,—nu ştint, Cu natura fui de- 
votată şi cu mindra lui dirzie de răzeş, poate o ți lost. 

Dar nu despre acest fel de eroism voim så vorbim aici, Valm 
să vorbim despre ctiace a tăcut el în Basarabia. 

Tudor Pamtile e poata singurul dela nol, care a „cucerit-o“, jert- 
findu-se dezinteresat, adică eroic. 

Basarabia ni s'a dat de bunăvoe prin hotârirea Statului Ţării, 
Dar a rămas de „cucerit” sufletul țărănimii, adică a poporului romi- 
nesc din provincia Intoarsă acasă. Maiorul de roșiori Tudor Pamtile 
a trecut Prutul, ca altădată Lazâr Carpaţii, și, modest Gheorghe La- 
zâr, a Inceput „cucerirea“ Basarabiei prin condeiu şiprin vorbă, 
răspindind limba rominească, cartea rominească, conştiinţa romi = 
nească, cu o tenacitate, cui un tact, cu o bunăvoință și cu un 
spirit de jertfă ne măi pomenite, Pentru un astfel de roi, Tudor 
Panmitile avea toate Insuşirile, Râzeș dia Tara de Jos, şi râmas ri- 
zeş in suliet, adinc cunoscător al limbii, al sufletului, al obiceiurilor, 
—ai intregii vieți a țăranolui (dovadă opera lui urlaşă de folklorist), 
muncitor neddihnit şi insotiețit de dragoste pentru cei mici, acest per- 
fect moldovan era chemat så fie apostolul celellaite Moldove, 

Nu avem cultul excesiv al statuilor. Dar trebue de făcut ceva 
pentru memoria acestui spicedid exemplar al omului de bine. Am dori 
să vedem Injghebindu=se in Chişinău un comitet pentru ridicarea unui 
bust modest (caşi omul) in capitala Basarabiei, unde a muncit Tudor Pam- 
file pentru patrie și unde a murit. ŞI ar maltrebul ca primăria acelui 
oraş să boteze cu numele lui o stradă,—o stradă mârginaşă, romli- 
nească, „răzeşeascâ”, cu căsuțe mct și copaci mulţi ca ulițele dela Tepu 
undes'a născut şi a copilărit Pamtile, de unde a adus el acel sulletce 
„i-l tâsară din bâttinai părinții din părinți” şi de unde a adunat a- 
cea bogată și minunată etiorrscenţă a sufletului popular, consemoată 


432 VIAŢA. ROMINEASCĂ 
DE N 2 


In multele lui cărți de folklore. Căci Tudor Pamilie a fost unul din 
puțiaii noştri folkloriști de valoare şi cel mal obiectiv şi mai lucid dintre 
ei. Moartea i-a curmat această utilă activitate. Ei mal avea de desgro- 
pat comori din viaţa dela ţară. Dar cuvintul desgropat e impropriu, 
căci toată creația populară el o purta ta cap. El Insuși era popor. 

* Conşiiința Iul era, în rezumat, Moldova noastră veche şi venerabilă, 
era tot ce s'a creat sulleteşte, acolo în fund, dedesubtul fiuctaațiilor 
Gela suprafață. Cu Tudor Pamiile s'a stins o lume, 

In timpul din urmă incepuse să scrie povestiri, remarcabile prin 
originalitatea Jor. Ei aducea în scrisul său ceva cu totui „al nostrus, 
cum a spus d. Sadoveanu. Avea humorul specific rominesc, moldo- 
Venesc, răzeşesc, observaţia poznaşă ca in „Dumaealui deputatul io- 
miță“*, Intenţia menajată cu dibăcle ca în »Dormind*, o ușoară, și ia 
dinsul nevinovată, pornire de mistiticare, ca în „Birindul*, schiţă care 
a făcut unora impresia de „geografie didactică“, pentrucă răzeșul din 
Tepu tidena pe subt mustață de orașul cel mare din preajma satului 
lul, de „centrul= care se laudă cu „oamenii mari“, pe care i-a produs. 
(Răzășii laudă greu. Cind fi vedem lăndind, să băgăm bine de sama, 
dacă nu-şi bat cumva ioc de cineva—poate chiar de nol). 

Cugetind bine, acest maior răzeş, acest folklorist humorist, 
a fost un om vaic, volm să zicem că nu sămăna cu himene, Modest, 
strecurindu-ge neobservat prin viață, muncind obscur pentru ideal, 
nelăsind în urmă opere care strălucesc, Tudor Pamtile a fost totuşi 
diatre acele tipuri umane pe care natura le crează fnir'un Singur e- 
xom Te 

Acesta nu esté un panegiric. Este o constatare obiectivă. Qin: 
deam aşa și cind trăia Tudor Pamfilo, care inspira un sentiment 
măr: respectul. 

Cind trăia n'am fi scris aceste lucruri, Despre un om viu nu se 
pot scrie astfel de lucruri. Namal maiestatea morții te ingădue. 


Basarabia 


Un reprezentant al Rusie! viitoare raconstituite, d. Sotov, intr'a 
mare revistă cu caracter oficios, care apare la Paris (vezi „Revista 
revistelore din No. nostru trecut), spune lucruri, care ar putea să 
deschidă ochil și orbilor, dacă orbil nu s'ar obstina în intirmitatea lor. 

„Revista rusească ne spone, cu privire la consolidarea unirii Ba- 
sarabiei cu Rominia, un lucru foarte simplu şi anume: că timpul este 
auxiiarul Romiaiei, Timpul face-să se tot uite legăturile Basarabiei 
cu Rusia și deprinde populaţiile de acolo cu dominația tominească. 
lar de acest dezastru pentru Ruşi, d. Sotov face vinovaţi pt boige= 
vici, pentrucă ei impiedecă reconstituirea acelei Rusii, cara ar putea 
să-și it Inapoi Basarabia, 

"Se poate mal clar? $ 

Mal dăunăzi se prolila, primejdalrea Ardealului din cauza aven- 
turii habsburgice. Apoi dacă mica Ungarie, eventual unită cu mica 
Austria, poate periciita una din dobindirila noa 


acum, cind sint la strimtoare ți, în 
Hiștii, viitorii stăpial ai Rusiei declară că 
Vor reias, ei 11 T i 


Nal rara neunese alarmant rime trahpig wnleinj rem 


MISCELLANEA 
1a ooo MSCELUAI 


lul Carol de Habsburg, nu numai că nu ne alarmăm 'de pre 

Chiar de faptele Rușiior care au de scop ripirea A Let asc a 
pare şi simpatizăm cu aceste fapte, ba chiar tacem lucruri menite a 
contribul la realizarea dorințelor ruseşti, 

Cici cum se poate califica altfel purtarea noastră faţă cu dito- 
tota e pi n voesce să răstoarne bolşevismul (piedica recons- 

celei Rusii care ar îl de taile så ne la 
deciară că Basarabia e a lor? E VA: SARTADIS). al eara 

Dacă Ruşii vad fn bolşevism o ticãălogie, care la periclitează 
reluarea Basarabiei, atunci noi avem interes ca această „ticălogie= să 
dureze acolo la ei—şi să luăm misuri să nu străbată la noi, indul- 
cind viața materială şi morală a maselor noastre populare. De alt- 
mintreiea, dacă este un popor reiractar bolșevismului, apol acela e 
al nostru, 

Sint, In Occident, popoare care nu au Basarabii de păstrat ori 
de pierdut, popoare unde bolşevismul poate prinde şi care, totuşi, îşi 
contormează palitica lor față cu Rusia actuniă caşi cu cea viitoare, 
conform cu Anumite interese ale lor, Dar acele interese sint materiale. 
Interesele noastre sint superioare, sint interese năționale. Nu e al. 
mic mai puţin în joc decit unitatea politică şi sufletească a intregii 
rase romine, 

Incă odată: Pentruce ne entuziasurăm nol oare aga de tare 
de succesela acelora care spun clar că voesce să ne ja Basarabia? 


433 


Intelectualii 


Un om politic, mai malt doctrinar decit militant, a dat această 
definiție a lntelectualului: 

„Intelectual este acela care se ridică pănă lao concepție Inaltă 
„Asupra lumi! și a vieţii şi care caută să-şi facă rost în viaţă, cre. 
„dincios acestel concepţii, până la jerttă, pănă la uitare de sine, până In 
„huld, pănă ta prigonire, până la pușcărie şi pănă la turci“, 

Nimic nou în această definiție, decit „căldura impunătoare șI 
dramatică“ cu care afost formulată. Detiniţia dealtfel este o pură consta- 
tare. Pentru un intelectual —o spune etimologia cuvintula! — ideile primes- 
ză totul. Prometeu, divinul Sachia Muni și Domani nostru Hesus Hristos 
intră perřect în detiniţie, San, scoborindu-ne puțin mai jos, Gior- 
dano Bruno, ars pe rug, nu o infirmă, Insfirșittoți cef care au dus 
lumea înainte, „care au cucerit marile bunuri! morale ale omenirii, is- 
tră în această definiție. 

Cu privire ta definiția aceasta, un alt bărbat politic, mal mult 
diletant decit militant, face citeva observaţii. te 

Mai Intăiu observația că starea de sullet zugrăvită în definiţie, 
este exotică.In adevăr, este exotică. Noi nu am produs încă specimene 
umane care să intre exact In detiniţie. 

In al doilea rind observația că această stare de suflet este fu- 
sească. Nu ştim peniru ce esto numai rusească, Cele mai sublime 
exemple ne vin de aiurea (vezi mai sus). E drept, Rusia a pro- 
dus mulţi dntelectuali care întră în definiție, Dar ca a produs 

mult mai puțini dacit Occidentul, orideciteori acolo a fost nevoe de 
© martiri al Ideilor,  Libertăţile cele mal banale pentru noi (adica azi 
mu tocmal banale), ca de plidă acela de a defini şi a.contradetini pe 
Intelectuali ta discursuri şi ziăre, au costat viața—,„la puşcării, în 

. firețe a nentmărati _intalectuali“. 


= dm m BO Aa Aa: 


434 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DI ————_————————— 


A treia observaţie este aceia că definiţia intectualului de mat 
sus atrage, „ca un corolar necesare, următorul adaos: STi 


sai PEGA la kout, pănă la tortură şipžað la ghilotină (1) pentru aceb 


care hu gindesc la fel“, 

Pentru ce „corolar* şi incă „necesar* ? : 

Ca să fie necesar corolarul, ar trebui să nu se poată altfel. 
Dar istoria resplage această pretenție, Isus Hristosa spus să „ln 
torci şi obrazul celialte, iar un Rus, Tolstol, care a mers pănă la capăt 
cu „intelectualismul* său, după definiție, „tuginde de-acasă, ca să 
scapt de „minciună“ —evadare care i-a adus -moartea — Tolstol a fost 
nu numa! Impotriva oricării agresiuni, dar șia oricării rezistențe. Şi 
nimeni incă n'a dovedit că Giordano Bruno, dacă ar ti avut posibi- 
litatea, ar ti ara pe rug pe cei care „pgindeau altfel”, 

Dar poate psichologia autorului detiniţiei îindreptățeşte corolarul T 

Dar acest om e singurul poate care in țara aceasta nu a perse- 
cutat pe nici un adversar, nu s'a răzbunat, a ignorat atacurile și a 
predicat necontenit toleranța, procedeele civilizate în lupta dintre par- 
tide, așăca din lupta lor de idel să rezulte de fapt colaborarea spre bi- 
nele țării, 

Criticul definiției, găsind excesivă, exotică și rusească starea 
de spirit zugrăvită în definiție, ti opune „simţul măsurii“, „Insuşirea 
dominantă a tominului*, „care este şi rămine simțul civilizator prin 
excelență“. Ne repetăm: Dacă acest „simţ al măsurii“ ar fi invins 
excesivitatea, atunci chod numai prin excesivitate au putut fi ciştigate 
bunurile morale ale civilizațiel—ar fi fost bine sau râu? Dacă Isus 
Hristos, în loc să meargă pe cruce („furci"), ar îi abiurat; dacă 
Giordano Bruno, in loc să ardă pe rug („turci“), ar fi abjurat; dacă 
toți acei Irlandei, care s'au jertfit („turci“), ar N avut „simţul mä- 
suril“; dacă primarul din Cork, care-a tăcut atita pentru cauză pa- 
triei sale prin moartea lui („turci*), ar H avut „simțul măsurii“, —ar 
fi fost bine? 

in stirşit criticul definiţiei recomandă, ca „simţ al măsurii“, chlar 
eventuala jertfire a propriilor convingeri, ciod binele pubilc 0 cere. 
Desigur, are dreptate : cind o cere binele public. Dar cind mo cere ? 
Cind „intelectualul“ e convins că pentru binele public e necesară in- 
transigența, „excesivitatea* sa? Cind primarul din Cork, care nu 
a fost rus, crede că e in folosul patriei sale să lupte „pănă la jerttă, 
pănă la uitare de sine,pănă la hulă, până la prigonire, pănă la puşcărie“ 
—in cara a murit de foame ? 

ŞI, in definitiv, In țara noastră, e oportun oare să terfelim in- 
transigența, spiritul de sacriticiu — şi să mai recomandăm jerifirea 


propriilor coovingeri ? 


„Inyoelile editoriale ale lui I. L. Caragiale 


Cunoscutul publicist d, C. Săteanu ne pune la dispoziție urmă- 
toarele interesante informații literare, însoțite de “comentariile d-sale. 
Dăm cuvintul d-lui Săteanu: 


Curentul eminescian, care acum trel ecenii a dominat 
noastră literatură, & trecut deabinelea în dămen ul istoriei, El 


tue totuşi cea mal glorioasă fară a şi prozei romine, 
relativ scurtă ce a produs mica grupă de artiști care vor “elăsicit 
noștri de mitine, ? IL i 


- invenție rusească ? 


MISCELLANEA 


a 


D. M. Sadoveanu, într'o scrisoare adresată unu 
care li ceruse colaborarea, aruncind © nostalgică pe van E rile re 
tui trecut,—sutieteşte atit de apropiat facă de o bună parte a genc- 
raţiei noastre, —a denumit-o epoca de aur a literaturii noastre... 
Scriitorii din. această epocă au răzbit Insă anevoe in apriga 
luptă pentru existență, și In idealismul lor au purtat în suflet, ca o 


rară dar de mulți neinjeleasă virtute, colac b 
două vorbe: —Poezie-Sărăcie l... N PREE 


„Acum trei decenii, scriitorii şi artistii noştri, In idealismul lo 
dus pănă la jertfa de sine, mureau de iiag n aa ina ri a contribuit 
la educațiunea estetică a marii mulțimi, a fost o imperioasă trebuință 
pentru restrinsa pătură intelectuaiă care o putea gusta,—fie pentro 
vechea noastră aristocrație socială educată de gruparea Junimei tito- 
rare, fie pentru grupul așa numiţilor proletari Intelectuali", nuanţe 
ale pubiicului cetitor format pedċoparte de Maiorescu, pedealta de 
Gherea. 

Cu tot marele interes ce l-au putut trezi în public cei dol maeștri 
al criticii romine, cu toate poleomicele şi discuțiile ce le-au purtat prin 
revistele de atunci şi cu tot ecoul puternic ce lau produs în rindo- 
rile cetitorilor.—propriu zis un „public cetitor” mare şi statornic lipsea. 
Admiratorii pasionaţi al scriitorilor noştri erau parcă el înşişi un sol 
de artişti—artişti cart nu creau, dar care gustau cu deliciu produc- 
iunile artistice, 


Lipsea însă publicul cetitor,—mărit azi In mod considerabil,— 
şi mai lipseau editorii, Primul editor al lui Eminescu a lost Malo- 
rescu (Socec) ; primul editor al tul Creangă a fost V, G. Morţun, 

Scriitorii de altădată erau nevolji să facă nelinchipulte sforțări 
ca să-şi poată Imprima scrierile, O revistă literară — şi erau nespus 
de bune publicaţiile depe vremuri !-snu se putea susține singură. Ori- 
cit de artistică ar Hi fost—tirajul el pu putea trece de 2000 exem- 
plare, Scriitorii erau siliți să sacrifice puţinul lor avut, pentru a 
sprijini revista,—iar ctad o atare pubiicaţiune iși găsea editor, cola- 
borator:| nu erau plătiți, și rareori administrațiunea Iși permitea lue 
xul de a plăti cu o plesă de 5 lel, ce-i dreptul in argint, o frumoasă 
inspirațlune poetică... 

Särmanul Traian Demetrescu a fost unul dintre acești poeţi— 
plătit cu 5 tel poezia! 

Ce beneficii materiale a avut Eminescu pe urma producțiunii 
sale geniale ? Dar Creangă? Dar Viăhuţă și Caragiale? ŞI toţi 
ceilalţi scriitori care au dispărut odată cu ceiace s'a denumit „cu 
rentul eminescian” ? 


Pentru cunoaşterea „epocei de aur” a literaturii noastre, vow 


„oglindi situațiunea despre care vorbim, Intr'un act autentic care de- 


Wine preţios pentru Insuşi interesul istoric, El datează dinanul 1893,— 
LI 


tn mmm Mt hamei mnadartt Ain tant Önt Eee. a leae 


436 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eroica inițiativă de a edita scrierile adtorilor romini într'o ediție popu- 
lară a 1 leu volumul de cite 250—300 pagini. O a 
ln „Colecțiunea Şaraga*—prima editură populară din țară—as 
apârut dia lucrările scriitorilor mai vechi, operele lul A. Donici, Cos- 
tache Negruzzi, D. Bolintineanu, C. Stamati, ș. a.; apoi „Istoria Ro- 
miniloțe a lui A, D. Xenopol, scrierile lui Conta, poeziile și proza lut 
Eminescu, nuvelele şi poeziile lui N. Gane, schițele literare ale d-lui N. 
lorga; deasemenea poeziile lul N, Beldiceant, scrierile literare ale lul 
Raicu lonsscu-Rion, nuvelele lul Al, Vlăhuță, „teatrul“ complect şi 
nuvelele lui Caragiale... 
Autorul, iaraa s'a editat mal era a fost Caragiale. Libră- 
rir + ga* În urma succesului ce-l in ; 
a Aane asigure dreptul de a edita in acea ce 
avea Caragiale bun de tipar, ba ceva și mal mult, I-a cumpărat și 
a să inedită, „Soacra“, 
pet un timbru de 5 lei, cu minunata sa caligratie, însuşi Cara- 
iale a scris următoarea: 


Invoială 
Subsemnaţii L L. Caragiale, Bucureyli, și Fraţii Șaraga librari lași, 


convenit; 
g "Caragiale am vindut d-lar Șaraga arte arad de a tipări operele mele 


La 
teatrale d: Ni ca furtunoasă" d”, „Conul Leò- 
nida”, „N! orga "Dake irina "și Incă RE mari intrun "ict, m 
niti Incă acuma nicăieri, precum şi trei articule din volumul men „Note 


şi Schițe” : „In Nirvana, „Două Ne j rel ca prefață la poezule 
minescu În ediția Şaraga, ca con e urm e: 

pi D-ali Fed, mă pi piesele mele în două volume cu titiul: J. Li 
Caragiale, Teatru 1 şi 17, a cite 6000 şase mi exemplare unul, toate iscălite 
de mine seu de un insărcinat al men la laşi, Da, apa ml „ae apa a 
Prin o scrisoare recomandati cu 15 zile Inainte de apariția c fnt: 
da caz dacă nu voiu me sau nu voiu da însărcinarea vor. putea 
pune în vinzare volumele eiscâlite, dindu-mi un ac! autentie partea ti- 
posrafului respectiv că nu s'au tras mei mult de` 6000 fese mi! exemplare 
de fiece volum. 

Prețul întăia l'am primit În suma de Trei sute lei 300 şi mă 
oblig a le en giy ren Şaraga prelungirea “indefinită acestei invocii de 
față, ori de cite ori mi-o vor cere, cu aceleași condiţi; aci mal sus arătate. 
Fără de altă învoială între noi, mă oblig a nu mai da drept de editură a 
acestor opere nimănui in Rominia, pe vlitar, aici aicâleri, in limba romi- 


TA aceasta nn decit cele două volume ale mele, 
iar n e pir A i operele Isi seu pe care le-o dau fraților Şaraga 
din pe ai şi firt nici o preti 


Corectara pe curat trebue S'o văz eu să dau bunul de 


ic : acar străin în volumele mele, 
ureei ee genă gi o Anatebila. i ammune Învoire a mea, 


nie a: Maha: 2 400 A A texan Meti MP i i i 

la fiecare ediție a-mi trimite de fiecare volum , 
ul: che (10) zece exem- 

re ce pisi azi i din PU a, 


araga se 
al meu clie Atat) (40) 
piare de lux, asemanea şi cite 
mit sau ar apărea în col ia p 


"a 


piare faae 
i, 


s remme m a o "I 


2 


MISCELLANEA 


Deci pentru 300 lei Cara lale 
editare a tuturor scrierilor o alese vata mir a. e aixa 


care a apărut pentru intăia oară in „Colecţia $a piese loedite „Soacra 


a s, 
proprietatea sa literară pentru trei sute lei zu Toată averea și 


azul devine şi mai interesant cind Caragiale | 
editorilor săi din lași, manuscrisul „plesei |nedite, piae piere: 
termina imprimarea volumului, după o Corespondenţă urmată färA re- 
zultat, ii adresează următoarea Somațiune prin „Corpul Portăreilor 
Tribunalului lagis (la 20 Noembrie 1893, subt No. 968) şi predata lui 
Caragiale la Bucureşti, ia 27 Noewmbrie 1593 de cătră agentul Popescu: 


437 


„Subsemnații Fraţii Șaraga, librari dom, în aşi, în unii 
Jjudecătorese i emnat mai jos som ke 3 ie. dem. dn, aere 
uri armor y Jos, öm pe d. L L. Caragiale dom. in Burn- 

k zind c după atitea scrisori în care v'am cerut si ne trimiteţi manit- 
scrisele complecta, nu ne-ați dat nici un răspuns, cu toate că peer ui ar 
incheintă între noi la 22 /anuarie 1883, Vaţi obiigat să ne daţi manuscriaul 
în termen óc una lună, adecă la 22 Februarie 1503. 

Văzind că dt această intirziere ne cauzaţi Pierderi mari. — ne-am i roci 
ral manuscrisul pieselor coinplecie deja tipărite. 


zile, vă invităm dar ca să veniți da jogi, sau să delegaţi pe cineva spre u Ís- 
căll apere i d 

or ia corectară dun de tipar, drept ce av conform  înwoiele/, 
vă arătăm prin prezenta că vă vorm trimite altima i aae p recomandat. 
și dacă peste două zile de la data expedierii nu o vom primi osemenra rs- 


după corectura făcută aicea, Şi la caz 
dacă se va sirecura vre-a eroare atit ca pagubă morală ct și inăţerinlă, veți 
fi d-tră răspanzător, căci noi ne-am făcut datoria de a vă inştiința acant, 
Şi în nenumărate tinduri mai inainte. 


Asemenea ne vefi rimele o Prfajå noud la acest voltam, cantrar së 
xa tipări fără. 


Făcută in dubiu exemplar astăzi in noud-spre-zece Noemèrie 1893, 


Fraţii Șaraga 
(Urmează viza oficială şi recrpisele şi dovezile de Inminare a somaţie]. 


Bietul Caragiale | Dupăca şi-a vindut tot ce avea asupra-i ca 
proprietate Jiterard, iată-l somat In toată regula ca să-și termine piesa 
„În zece zile“, —silit să vie la lași, să plätească trenul, să stee la ho- 
tel, —numai pentrucă, om de... afaceri, sa prins pe un ac! antentic. 

Somaţiunea librarilor-editori aminteşte faptul ciad Caragiale, in- 
vitat mereu de un cronicar iezan să scrie o nouă piesă de teatru pe 
care zice-se că Intr'adevâr ar fi inceput-o—autorul „Scrisoasel Pler- 
dute“, stabilit la Berlin, i-a adrest o scrisoare publică in care [i 
roagă că dacă e zorit intr'adevăr să aibă vre-o nouă plasă, sa se a- 
dreseze „la vreun colaburator* al ziarului, sau la Yre-un „membru al 
partidului” pe care-l reprezintă acel ziar... * 

Somaţiunea editorilor de a termina piesa „In zece zile dea pr- 
mircea“ notiticării trimisi prin portărei, capătă un caracter şi tragiz 
şi comic, cind ne pgindim ia meticulozitatea creării artistica a lui Ca- 

—despre care el insuși se plingea adesea — şi care formează 
aie desi „Taimud“ ** pe care Caravinia n nihilisto anht semps- 


438 VIATA ROMINEASCĂ 
tora unul „mare anonim*,—fabulă pe care pentru interesul documen- 
tului citat, o reprodacem toată : 


ul, eşti leneş, zice Ștrul, 
AAA Hi lucrezi destul 

| data nu chştigi nimică ! 
şi dè fal se migâleșii 
O icòni cd: 
O tot suceşii g'o Inutrteşti 

văd că n'o mai tsprävegtl... 

u într'o var'am isprõoit 

O mănăstire şi un schi! 

Cu taveti! şi cu vopsit!” x - 
lar Şmul râspunde frist : „Holt titt. 
Dar... tu — lu eşti tinichigiu, 

Şi eu — eu sint giuvaorgiu”. 


Morala 


Una-i Ștrul 
Şi alta Şmul ! 


impăcat. Caragiale intr'un 
aa ea E ie cires manuscris l-a trimis 
indute cu 300 lel au apărut, iar Ca- 
orturi cu editorii care, comer- 
pierdut tot avutul cu editările, 
scriitorilor editați, 


Dar în cele din 
ceas bun a terminat plesa ,, 
editorilor säl din lași, volumele v 
raglale a rămas In cele mal bune rap 
clanţi tantaști pe vremea ceia, şi-au 


je plăteau 
ae isalo pArA aero e e dintre librarii ieşeni și Caragiale, 


ne-o mai aduce următoarea scrisoare pe care el o trimite la 7 Apri- 
lie 1894, în ajunul apariție! volumelor vindute : 


Stimate Domnule Şaraga, 
O noapte furtanoasă” rămine cu dedicația cătră d, T. Maiorescu. 


joreseu ni se mai pune. ; A 
La aa at oana şi la „Soacra” (pe care o chiamă „Fifina 


* nu trebue nici o dedicație. 
iar nu Titina ca în „Evenimentul Literar) fac eu — ar fi preferabil să am 


La „Soacra“ vreau 0 cort! 
tăia, 
aurii on cu afacerea Teatrolui ? 
Caragiale 
Sir. Carol 65, Bucureşti 


Frata finală: „Ce facem cn afacerea Teatrului?" odeon e 
semenea la proprietatea jterară a Iul Caragiale, arenen pey 
ein săi jeşeni să le viază dreptul de autor ger „orele Bk 
ocietatea dramatică“ din laşi, Căci bietul Carag le ve SE 

T pårtea astade a-și fi putot Incasa regalăt tantiema pre pi 
legea teatrelor. iale itoi ta 20n- 
u librăria fraților Şaraga, Carag i 

brie SI tea vremea „Moltului Romia" care obținuse atitea , 


următoarea nouă f 
Pa 


r j A P 
Paea . ruse la Jasi În el. publicase 
un Ri ioedit fia Soacra" ou tea menționata grețală de tipar, l 


e MISCELLANEA 439 
N e 


Invoială 


Subsemnatul I. L. Caragiat 
ți Şaruga, librart-editori, domicitiaț in "ian pe oaia, O Wigi, și fra- 


; I) En Caragiale am vindut d-lo pal i SAna re i 
tipări operele mele intitulate Nuvele petit pa r rd sari f; e ae aT 
„Poveste", „Räzbunare", etc, şi Motturi din articolele mele d M SMa Es 
min" cu condijiunile următoare : CA Gr piere 

mele ss arătate în doud vo- 


D-nii Șaraua vor edita și tipări scrieri! 

lume cu titlurile următoare : un.vol nlai > 

Sane (zase milj Flea, um întitulat Nuvele, altul Me fiuri în cite 

2) rețul ediției întăia de cite 6000 (șase mii) exe i 
r i mplare P 
- suma de 10) (cinci sute? lei [a facerea acestei Imvoeli şi ar oblig a. Podina 
aper n condițiuni d-lar Saraga prelungirea Indutinită a învoeiii de faţa 
ir de cite ori mi-a vor cere, plâtindu-ml anticipat pentru fiecare volum cite 
290 lvi două sute cincizeci, la punerea în vinzare unei noud edițiuni tot de 
Shile apa miy i pr ti zeii altă învotală intre nol, eu Caragiale mă 
b a Grept de vditură a acesta À t 

eea r pe Ba Prim ri nis r opere nimănui in lin.ba romină, 


etid Alanuscrisul l-an predat d-lor Șaraga și mă oblig a face corectura cu- 


3) Nol frații Saraga ne oblipăm a trimite d-lui € i 
volum, ja fiecare ediție, che 25 două-zeci și cinci BEA T D ENY 
Făcut azi în București la 29 Octombrie 18%, 


I. L. Caragiale 


Ambele aceste volume fiind editate pentru prima oară, Cara- 
giale a obținut un preț mai mare decit cel prevăzut ln prima invo- 
iaiă*, Deci tot ce produsese Caragiale pănă la acea dată, a fost eva- 
luat la 800 lei. Opt sute lel—toată opera msestrului! 

Documentele acestea Iustrează în chip sugestiv mediul în care 
munceau artiştii in „epoca de aur* a literaturii noastre, 


Delicateţi pacifiste 


S'a reluat comedia (probabil cind vor apărea aceste rinduri, re- 
prezentația se va fi isprăvit), 

La Washington se discută „dezarmarea“. In realitate se tac 
penibile şi ipocrite propuneri de reducere a „Inarmării*, Insoțita da 
inevitabilele veleităţi umanitariste de a „Indulci mijloacelee de dis- 


re. 

S'ar părea că acești domni s'au speriat de măcelul și dezastrul 
intimplat și mai ales (vezi cine s'a adunat) de cheltueliie dispropor- 
ționate cu ciştigul războiului, 

Dar c, ca intotdeauna, şi altceva, E nevoia de a da o sa- 
tisfacție — platonică — mulțimilor Indurerate şi murmurătoare, El 
vor să dea impresia că au milă de umanitate, că-s atenți la 
„Rlasul vremii“ şi sint gata să păgască spre realizări umanitare, 
ŞI au dibăcia să prezinte lucrurile fn aşa chip, incit să ajungă la 
concluzia că cu toată dorinţa lor de „dezarmare*, împrejurările fatale 
sint de așa natură că sint siliţi fa contra voinţii lor să se inarmeze 


"şi mai tare, 


Şi aşa dar „dezarmarea“ se reduce la invitaţii reciproce de a 
reduce armamentul. —Redu d-ta că reduc şi eu.—Nu pot. Mă tem de 
Japonia. — MA tem de America —Mă tem de Rusia.—Mă tem de Ger- 
mania 


RANGA K 


440 VIAŢA ROMÎNEASCA 


DI ———— 


Aici e totul,—că ss tem, Că aceşti oameni siat reprezentanţii 
unei alcătuiri omeneşti, In care diferendele se dezleagă prio forţă. 
Cua vreme structura sociali va fi cea de azi, cită vreme istoria va 
domina pe om și nu omul istoria—cită vreme ma! pol fl războae, 
coogresele astea sint naivități, cind nu sint Ipocrizii. Şi siot prea 
inteligenți cei care le fac ca să fie naivități, 

O ţară intotdeauna se va Inarma cit va putea mai bine, căci 
în războia, o țară Îşi joacă existența, 

„lodulcirea“ războlulul—e o pr cind e sinceră, din cele 
mal vrednice de ris. Războiu fadulcit? Jaf şi omor şi tadulcit ? 

Războiul este Incetarea oricărui contract social. E intoarcerea 
ia prima primitivitate, Jucind totul, e fatal totul, | 

O ţară, cind va vedea că altfel e ştearsă de pe fața pămintu- 
ai, va întrebuința nu numai gare asfixiante, dar gaze aduse direct 
diu interne. 

Cind al zis războiu, al zis totul, 

Delicateţă în măcel și jaf ? (Cind cruzimea au serveşte absolut 
ia nimic, în adevăr en poate fi înlăturată, dacă beligerantul are 3- 
menie, Dar cine e silit să măcelărească şi să jătatască işi pierde şi 
omenila, dacă o poseda), 

Ne vine in minte o anecdotă, cam pipărată. Dar, bai, fie! 
Comicui ce se degăjază dio alăturarea noțiunilor  delicateţă şi 
miicei, e aşa de irezistibil, că va trece şi anecdota noastră, 

Cică un tolr, la primul lui rendez vous efectiv, cu dorita Ini- 
mii sale, persoană cu maniere, după ce a intrebat-o odată dacâ-l iu- 
beşte şi ca l-a răspuns afirmativ (latre un eufemism al lui 
jules lLemaltre) ma trecut mult—ttairu! era tn vervă—şi a şi fatre- 
bat-o a doua oară dacă-i iubește. Ea — persoană cu maniere dis- 
tinse—i-a râspuns pudică și ofensată: „Nu ţii rușine să mă intrebi 
a doua cară ? Nu sintem incă destul de intimi ca să mă... lūtreòi 
a doua cară”. 


Ipohondrie "i 


Amicul meu spunea mai sus in termeni marxişii: „cind omul va do- 
mina istoria, inloc să tie dominat e! de istoriee, adică atunci cind va ta- 
ceta lupta dela individ la individ în siaul aceleiași clase, dela clasă 
la clasă în sinul aceluiași popor și dela popor la popor ia sinul ome- 
mirii. Pentru. aceasta trebue orindulrea jei și a consumațiel 
ia chip rațional şi drept şi supunerea tuturor la această orinduire, 

Acest lucru este realizabil ori este o utopie? „Marx și Engels“ 
a (au au) „dovedite că aceasta va f, pentrucă se va produce fatal : 
Societatea acela („viitoare*) se va naște din cea actuală cu fatali- 
tatea, cu care p concepției unsi femei se naște la novă luai, 

ŞI —totugi—oare acest lucru se va intimpla ? 

Omu! e o filață atit de polticioasă şi are atitea nevoi... = 

Să ne gindim la miile, în zecile, ta sutele de mil de lucruri da 
de matură și produse de industrie, de care are nevoo ua om. Necesăit, 
de lux, fantazisțe, etc... ŞI cum le „codvoatează”, afară de tilezoiii 
diogenici— care nu există, i At 

ŞI mu numai de atitea lucruri, dar de ciji alţi oameal are nevoe į 
—numái să poată să-l aibă, E 
Dacă fiecare om ar putea să albă wn palat la „atu ia 


“Londra, altul la Roma și altele alires dupt niiceren a” atazia lui: 


+ 
- 


MISCELLANEA 441 


o vilă la Ne 

fiu border miio una la lacul de Como, alta ja Spitzberg şi altele 
i ; şi un vapor special pe toate drumurile de pe pămint 
şi de pe api—şi tot ce poate inventa fantazia şi dacă a 

fie servit de goril core i 
- gorile (ca condiția ca aceşti frați minori să sərvească 
ot atit de dioe ca cel mai inteligenți oameni) și dacă agricultura şi 
industria şi toate muncile ar fi ficute de cimpanzei — numai atunci 
poate oamenii ar putea consimţi la egalitate — „poate, căci încă ar 
râmiuea „lastictul de putere“, nevoia de a domina. > 

Omul e o fiinţă teribilă. Pofta şi ferocitatea lui diversă şi mij- 
loacele de a şi le satisface sint una din mârețiile iui. Ființa accasta 
care prinde animalele, le ingraşă metodic, le tae cu dibăcie anato- 
mică, ie pune la fum, le pregăteşte cu sos, le păstrează în cutii de 
tinichea—ce animal superb de rău şi de crud, ce animal rafinat de 
feroce... Imaginaţi un lup, cart ar prinde pe unui dia nol şi, în loc 
să-| minince, inconştient, nalv şi simplu, l-ar Ingrăşa prealabil, apol 
o parte ar puna-o la fum şi o alta ar conserva-o În cutii etichetate, 
Dar lupul.e o fiară, pe cind omul are „chip şi asemânare cu Dom- 
neztu“, 

In juneță ne miram de Taine, care se Inimolea fără eşire pria 
ale sale „Origini ale Pranţei contimporane”, Vechiul regim odios, re- 
voluția odioasă, restauraţia  odioasă, capitalismul odios, socialismul 
odios. Ce vola omul acesta? Se (ncurcase cu totul, Dar era sim- 
plu de tot: oriunde se tnvirtea, dădea peste om, 

„Va domina omul istoria“, adică poftele lui, cruzimea lui, in- 
conştienţa lui—măreţia lui ? 

„Organizarea socială» de-atunci, va îl mai tare decit oamenii? 
Şi-cine o va face? Cum îşi vor pune oamenii, ol singuri, acea formi- 
dabilă câtușă, numită organizarea rațională colectivistă | 

Şi la Washington se dezarmează şi dezarmindu-se iau măsuri 
să Indulcească Inarmarea şi—căci sint oameni serioşi—se despart cu 
hotărirea de a se Inarma şi mal tare. 


Cuminţenie 


De altmintrelea o mare parte dintre adepţii lul „Marx și Engels“ 
at devenit onmeal foarte reronabili. Un reprezentant tipic ni aces- 
tor oameni foarte rezonabili & marele pontif al marxismului Kari Kaut- 
sky, care s'a războit o viaţă intreagă pentru intangibilitatea marxiş- 
muluf impotriva revizionigtilor, vinovaţi de „democratisme burghez, 

Acestul insemnat teoretician, acestui eralnic al doctrinei şi tac- 
ticel marxiste | sa intimplat un accident, A „rămas* marxist, darnu 
mal este marxist, Marx, autorul „Manitestalui comunist”, a lost co- 
munist şi a preconizat dictatură proletariatului, Lucrul nu poate fi 
subtilizat. Dar Kautsky acum nu mal e comunist și repudiază dicta- 
tura proletariatului. Kautsky, fără nici o nerăbdare, aşteaptă „schim- 
barea* dela democratismul parlamentar. Nici nu se poate un semn 
de mai mare cumințenie. Cit a fost vorba de teorle abstractă, pu era 
nici o pagubă să vorbeşti de dictatura proletariatutul, Cind insă a 
venit vorba, cum s'ar zice popular, la adicălea, atunci, evident, nu 
mai mergea cu gluma. Este clar că dacă Kautsky ar căpăta „pute- 
rea“ (cum se zice ia nol), el ou ar face comunism prin dictatura pro- 


jetariatului, după rețeta lui Marx. 
8 


sA A IAE Pa PRET SU ra 


Pe CASA NA 


Pentru nol burghezii, „marxiştii“ siat un auxiliar inesperat in 
contra marxismului, i 
rare ez pd din pri e ara ticiem fiecare cum pes ’ 
nu are mai buni şi ma genţi am ci! pe aceşti marxișii. Noi 
burghezii facem tot ce putem să creăm un teren favorabil ideilor sub- 
versive, pe cind tactica și măsurile recomandate de marxişti sint cele 


mai proprii să consolideze societatea actuală și s'o facă să reziste 
tuturor asalturilor, 


Cărvunari, proudh bolşevici 


La Inceputul veacului trecut, clțiva boeri moldoveni auzind de 
ideile care triumtaseră in Franța, ideile „de ordine* de astăzi, au a. 
vit curajul modest de a exprima anonim citeva doleanțe lnspirate de 
aceste idei și de nenorocirile Moldovei și de a propune citeva îndrep- 
tări, menite să ridice popa romin din injosirea, în care îl aruncase 
regimul turco-fanariot, Protipendada organizată, atinsă in interesele 
şi in orgoliul el. speriată de atita „obrăzuicie*, i-a taxat, cum s'ar zice 
in contumace, da scirbavnici şi tilbari, 

Ma! tirziu, cind o generație splendidă de boerinaşi (urmașii ma- 
rii boerimi istorice) a inceput să formuleze constituții inspirate din 
ideile moderne (şi din nevoile țării) însă destul de modeste (aristo. 
áimocraticeşti"), „oamenii de ordine“ al vremii, în oroarea lor, au 
găsit, ca să terfelească şi să compromită pe boerinaşi, cuvintul „căra 
vunari* (carbonari), Adică numele sectei cele} mai revoluționare din 
Europa de-atunci, nume cu atit mai tioros, cu cit carbonarii erau şi 
conspiratori „tencbroşii, 

Cind, mai tirziu, a venit Mihail Nogăiniceanu cu legea sa ru- 
rală, a tost taxat, fireşte, cu numele extremiştitor vremi]: socialist, 
proudhonist | 

Cind acum vre-o douăzeci de ani a apărut idela unet biete re- 
torme agrare (o expropriare timidă şi modestă) și a unel blete retor- 
me electorale (colegiul unic al știutorilor de carte), s'a invocat iarăşi, 
fireşte, numele extremiștilor din vremea acela: socialişti, anarbişti şi 
nihiiiştii (Lui Haret i s'a tăgăduit puşcâria). F 

Azi, pentru orice veleitate progresistă sau pur și simplu legalistă, 
3 a iminteasă fireşte numele extremiştilor actuali: comunişti, bol- 
şa 

Vorba ala: „istoria se repetă“, Ori, mal poetic: 


Alte măşti, aceiași plesă 
Alte guri, aceiaşi gama. j 


Ce-o mal îi peste doutreci de ani? 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Alice Soare, Ferestre luminate, Edil. Gulenberg, Bucureşti, 
5 | 10 lèt. 
193 paina acesiul ygan de sonele își orphen mar 'agnoal pe 
ință artistică, Într'un program poelic parn m D- 
iue de menaik phear „lirismului“ care işi etalează fără jenă nu- 
ditatea in faja mulțimii, 


Ci vreou ca În hieratică cdleală, 
Subt valuri de brocaruri şi mârgele 
Similrea mea s'apară ideală... 


Iată o ailludine arislocralică, ponas cu forma sonetulul și cu 
imide sau prea orgolloase. 
ne Aer idae barsaga dira mal cu samă În poezia lirică, esie o 
ondijte fundamentală. De obicelu, marii lirici au fost loarie indis- 
Crai El fac confidente zahar badea Mussel şi-a |ipal spoveda- 
: ii lumi clvilizale... 
sa n pare cmc nermin să confundăm (un crillc de-al noşiri a lăcul de 
urind aceasiă grosolană conlurie) sinceritalea arlisiică cu cesialiă 
Sia itata praciică. Ele se condilionează poale reciproc în i ie 
hi zuri dar niclodată una nu presupune cu necesilale pe cealaltă. Mus- 
br de pildă, le-a avul pe amindouă. Byron, Vigny. Eminescu, — numai 
tu da rare ă dal în vileag împrejurările 
listică nu le obligă să dal în ag 
t a bran a concreie ale vieții tale. Fa ie obligă L genr» ta 
Oi zi zi rizare lidelă a simlirii tale: să nu spul altceva dec : oios 
simii Sai traduci mișcările mer n op repre ur ude să ai 
“Pale 1 ţie, nici allora. s d 
peri ia let, (ară vot) tea „cuvinlul ce exprimă adevărul siape 
pataa ve aN) i ritmul polrivii mişcării sulleteşii, cnioni carea pre ra 
pita ear SR în lrază şi al frazei in vers, singurul hpna în ie 
unic al sa n mbinajii posibile dar mincinoase... Într'un suist ei 
alea Caci în ultimă analiză, rane papon wl ara: daem Prgin jia i 
a e coniundă cu laienatul. a £ 
uter Tr Poate DE tură, inteiigență, atitudine morală e mere 
pi esp 2 care delermină gradul, intinderea sau c 
et ialeni, dar nu esența lui). 


De aceia se iîntimplă ca un om care sre loulă bunărolnla şi 


è ii lui, să nu izbulească ë exierioriza celace 
e toeris yeH Apare naive ; „Ah, cil este de rumon: sau rm 
sinis- detii aria iul“: iar un poel, care duce sincerilaiea a 
eh, mor de dorul tă nai line nuanțe de senlimeni, să lie loiuși un 


pănă in redarea coir m icantiep, discrei şi lacitara în relajiile cu se- 
om „În 


menti să să revenim la d-na Alice Soare, care ne-a dat prilejul aces» 


lor conilațări prea digresite: poete Ia incepal, dcna Soare Iy! ascunde 


í: R imitalea vieţii sufletești. În arena ac* 
subl „brocaruri şi mărgele inlimila $ 


tuniității literare, în mijlocul cercului cu nenumărate raze care 


au la capă! ochi indiscreţi, ochelari pedanți si bi l mondene, 

Hetul poetei apare gralios incoresial on o lene fae laloșă de 

imagini sclipitoare, pe care nici razele X n'ar pulea s'o străbată 
Cite o mărturisire, care nu 


n ă f 
zează nimic din dalele vieții Iul d. salleiul înireg și nu precl-, 


Imi pare că irãeso de-o veşniele, 
De nu ştiu unde “ncepe Pet ie end 
PI! cam îniruchipa! mereu Iubirea 
n toată tuiburea-i zddărnicle... 


cite o idee originală (i i ii 
să inerea au original exprimată), aplicabilă patrimoniului 


lubirea-l un grdunte ce ‘ncaljoste 
În taina inimii pe nesimiile... 
„Zadarnic mintea 'nceorei s'o doboare 
Zmulgindu | rădăcinile din tină, 
Aldtur: ea răsare 'nvingă' oare 
g ‘nal; lar sâibaleca:i tulpină. 

" "ncel, mireazma ei olrăviloare 
Usucă toată pajişiea vecină... 


cile un thios, in genul lui Hérėdia, incărcal de culoare în rama lui 


În taina veche-a templelor divine, 
Subt farmecul aromelor trezile, 
Cu șerpuiri ce samână ispile 
Danseuzd baiaderele feline. 


Selipese în păr podoabe străluelie, 

ŞI 'n chihlimbarul trupurilor fine 
eargă 'n vol un singe de rubine, 

Biclultor de simjuri peruertiie, 


In liniștea-i de pla!ră seculară 
Triamfă monsiruoasa zeltale,— 
Şi nu ştii : în privirea-t lapidară, 


Co-aprinde-aşa subi! sileliri ciudate ? 
Vre-o rază refleciindu-se Jugard, 
Sau un tăcut fior de voluptate... 


cileva descrieri subiilizale, senzații, aspecle t 
peste tot risipa unor buchete de eli pan aiara sira eantel 


Pe cer crai-nou : o frîntă vertghetă 
Dintr'o stricată nuntă sideral 
O zare străvezie, find, pală, 
Cucabia 'ncercâri de umbră uloletă, 


„Cu lungi covoare de petale i 
Se 'mbracă coru 'n roz pe A măi > j 


RECENZII 


SA A L LE 445 


«Amurgul rtslpeşte foi de laur 
Şi atolete 'n zarea ahurită, 

lar murea pare-ali! de liniştită, 
O lespede ce-ascunde un tezaur... 


cam aceslea formează material f 
oani angolon, fori alul poetic din prima perie a volumului 


; Ca sä lie impecabil, sonelul cere alilea condiții și o cizelură 
ati! de minulioasă incit, pănă să încapă bine în liparul Jul Irigoriler, 
lava sullelului are vreme să se răcească. Din această cauză, emolila 
caplală în blocul lui lranspareni apare, în mod necesar, inielectuall- 
zală. Aşadar nu orice subieci si nu orice temperament se împacă cu 
sonelul. Un lablou, un senlimen} lemperul sau inleleciualizal, o idee 
filosolică concretizată prin simboluri sau imagini, cam acestea for- 
meoză subleciul celor mal vestile sonel!e. (De aceia, unele sonete ale 
lul Codreanu, poet-filosof, obişnull să-și stilizeze mișcările sulleleșii 
ca să le poată da o expresie artisiică discrelă şi eleganlă, vor rāmi- 
nea ca model al acestui gen în liieralura noasiră. lar dacă sonelele 
lui Eminescu, pline de lot zbuciumul pusiunii—afară de „Veneţia” care 
e descripliv - par a contrazice regula, Înplul se datoreşie farmecului 
special şi profund al penialllății sale și acelei apliludini unice de a- 
păsira, de-a lungul unei leborioase periecționări în expresie, toală - 
dura primă a inspirației). 

Cilă vreme d-na Alice Sonre s'a menjinut în siera unor motive 
poelice care nu-i angujau direc! sau adinc sufletul, d-sa şi-a respec- 
iai programul parnasisn dela început Faclura robustă a versurilor și 
o deosebită purilate de linii în consiruciie ne lac să uilâăm pe alocu- 
rea că avem alface cu O lemee. Numai delicaleja permanentă a im- 
prasillor şi mai cu samă mobilitatea lor lrădenză un suflet leminin, — 
ciernu! uullei feminin, „perfid ca unda“ şi schimbălor ca viniul, 

De-odată însă, sufletul poelel se simte covirşii de un senliment 
mai puternic, era să zic: de un senilmeni adevăral. Atunci, obosit 
parcă, îşi lasă la pămin! greaua lui armură de imagini. Simiirea lără 

brocaruri şi mărgele“, de-abia mal incearcă cu siingăcle să-și ascun- 
da sfloasa nuditate. ŞI d-na Alice Soare, uilindu-și orgolioasa prote- 
sle-de-credință, ne dă fără să ṣile poezia simplă, duioasă, umană, a 
sonelelor cu „Căsuţa din Băneşii”, „Căminului meu“ şi altele. 


ib de furtună jalnic sfărtmat, 
AND, de Dre Hi zio: rumit cu bine. 
Eu plec şi ‘n urmă vlmeni după mino 
Nu plinge pasul meu Indepăriul. 


La vatra ta, în locu-mi alla vine 
in haing de minclună și păcut, 
Sd-şi incăâlzească visul ei furat, 
Nepdsdior, pe proaspele ruine, 


cerurile care-au fost a mele, 
Dee ine vii ales cu drug chiar eu, 
Car_-au irèlt cu mine vremuri grele 


Si clipe *n care-am pilns pe Dumnezău, — 
d Sor preiei străină prinire ele 
Păutrind pecelea suliciului meu- 


446 VIATA ROMINEASCA 


E o scădere? Nua, E mal pulină artă, dar mei mullă poezie. E 
notarea naivă și slingace a unul sentimeni, specific feminin, 

Dar cu cil sbuciumul sultelesc e mai viu, cu alit ja de bro- 
caruri și mărgele scade. Pănă cind expresia lul, sporind mai ales in- 
teresul nosira psihologic, ajunge să aibă pe alocuri crudiialea unor a- 
posirole epistolare cle și chiar naivilăți de limbaj de-a dreptul 
su oare: 


Nu plina tortura lungă din trecut. 
Era lrădarea 'n line inăscută... 

«lfi cunosteam neantul pe de rost 
Cind mă siringeal în braje intidele... 


Numai cind o reculegere temporară pune o surdină acestei ex- 
pansiuni „lirice“, pe care poela o condamna la începul, - auloarea Fe- 
restrelor Luminate se regăseşte pe sine în cileva sonele, care închid 
elegen! asupra sulletului aceste „ferestre“ colorale, 


Am făcut dinadins cilații mulle. D-na Alice Soare, tipărinda-şi 
bucăjile adeseori in reviste prea obscure sau răstolle de un publie 
exirem de redus, a rămas aproape necunoscută. ŞI am dorii să femi- 

zăm puțin celitorul cu însușirile nu locmai obișnulle ale acestor 
delicate plăzmuiri poelice. Să-i dăm prilejul să consiale singur celace 
nu i-am pănă acum : că d-na Alice Soare e un taleni, abil în in- 
venjia molivelor poelice, de o probiiate constantă față cu aria şi de 
o rară distincție în aliludine. 
G. TOPÎRCEANU 


Dr. Ştefănascu-Galaţi, 1916—1913 (Amintiri din războlu), 
Edit. „Viaja Rominească“, 1921, laşi. 

Delia un medic ne-am așiepla să ne dea numai aminliri cu pri- 
vire la specialilalea lui şi, după regiemenlarele crilici ale organizării 
sanitare, inevitabilele „propuneri* de îmbunătățire in vederea unul alt 
războiu, Mai ialăiu, dr. Şielăneccu-Galaji nu propune nimic, penirucă 
mu poale crede —nu îndrăzneşte să creadă-—că în urma acesiul măcel 
mai pol urma şi altele. Cu lot „pacilismul“ său însă, dr. Ştelănescu- 
Calaţi! nu redă atrocitățile războiului cu lacrimi şi cu tremolo la ore 
chesiră. Temperamenl robusi, dr. Șielănescu-ualeji scrie linişiii, in- 
ir'o critică lilerară s'ar zice clasic. Alrocilalea reese din laple. lar 
acesle fapte le vedem în lreacăl ca lucruri naturale și obișnulle, cu 
prilejul evacuării unul estropial ori a culegerii de prin șanțuri a unui 
mort şi pus la căruța de bagaje, etc. . 

Dr Ştelänescu-Oalaji nu se mărginește însă la observajia pa- 
sivă a unul civii medic în rezervă. Slind imediat în dosul frontului şi lutad 
parle ca medic la loale luplele unilăjii salie, dela inceputul până la 
sfîrşitul campaniei, el a observal totul şi mai cu samă, spirit curios şi 
Invesiigalor, a alla! totul, căci a înlrebai, a sondah, a cercelal—a con- 
Jecturat. Cartea lul conjine în rezuma! şi perlial o istorie a războlu- 


Aşa dar, amintirile de războlu ale d-rului Şiefăneacu-Oalaji stot 
amintirile unui doclor, dublate de ale unui combatant (i s'a intimplat 
să şi comande — sau să la „inijialiva* atunci cind combalanţii își pierdu- 
seră latineascu ori chiar echilibrul suflelesc necesar situajie!), 


ANI O E RE 447 


Celace este Însă inieresant e că acea! doclor se amesle 
IMeralură și nu fără succes. Cartea lul este prasărală de porta n 
de apropouri. Doctorul şile să observe şi stle să redea. Are humor 
și are spirit—un spiril! uşor, pujina cam je m'enlichist, ce nu sade rău 
unul om care şi-a făcut conșiiincios datoria st care a sia! subi bălala 
tunului (Dar nu face pe erou! Afară de cîțiva lipsi |! totalmente de gust, 
de mindrie şi de respectu! de sine, nici unul de pe froni nu face pe 
eroul. Pe eroii îl fac numa! sedentarii, şi anume În raport direc! cu nu- 
mărul kilomeirilor care i-au despăriii de front). 

Ca toate acestea, cînd vorbeste de „Epidemii“ în Refacere, de- 
vine Imoresionant. lar cind alinge răspunderile unora ori îl duce gin- 
dul spre marghioleala patriotică a allora, derine vibrant şi, să A ek 
găm şi această notă, serie cu un curaj linistii, pulia comun, 

Literatura doctorului, căci am spus că subiectul l-a fAcut să rupă 
în literatură, ere savoarea lucrurilor naturale, necăulate. Ferindu-l 
Dumnezeu să fie literat de meserie, aceèt chirurg nu vrea să realizeze 
vre-un tip de operă literară. Scrie cu sponlaneilale, en causeur, 

Prin împorlanja faptelor, prin interesul peripeliilor, prin vioiclu= 
nea expunerii, cartea doclorului se celeşie ca un roman, Te jine alrins 
in paginile el și, ca o operă de [icliune, te ajută să omori cu uşuria|ă 
citera ceasuri. Nu șiiu dacă oces! doctor își vindecă bolnavii infallie 
bil. Cartea lul însă este o medicaţie excelentă peniru orele de obo- 
seslă și de pliclis, cind vre! viață, cind ai nevoe de un om care să-il 
vorbească aisea ees onmensis despre lucruri reale. Dr. Ştei- 

. ! vă stă la dispoziţi”. 
nescu+-Oalaț pozit C. VRAJA 


„ Suchianu, Le moment historique de 1815 e! ses enselgne- 
PI. Acura 8 travers l'oeuoro de David Ricardo, Paris, Jouve, 
PS Intre acei care se ocupă la nol cu stlinjele economice și sociale, 
d. Suchlanu wa remarca! din primul moment, prin aptitudinea lui pene 
tru idelle generale și de ensamblu, prin afirmaliile lui, de obiceiu in- 
drăznele şi cileodală paradoxale, insațiie, uneori, de un spirit muşcă- 
tor şi agresiv, susjinute toideaunn cu un enluziazm lineresc şi cu o 
ardoare combativă, a cărei nolă personală nu e lipsilă de farmec, 

Aceleaşi Insuziri apar şi in opera de față lemperale însă ari o 
ornire mal calmă, mat disciplinată. Celace a îndemnat pe d. Su- 
Pata să aleagă subleclul acestei lucrări e, după cum ne mărlurisegle 
în introducere, legătura lul cu realitatea actuală. raita Si 
Studiind opera lui Ricardo, în raporti cu momentul ls or e da 
4815, d-sa a cãulal să scoală din ea unele învrălăminte economice, 
r ne tac să înțelegem mal bine epoca noasitā. _ 
z lată care e în linii generale conjinutul lucrării sale. u: Da 
in 1815, siatul mercaniil e grav ameninjat în (cer gi, Dia 
uze diferite, unul din caracierele lui specllice, războlul, la prop a 
fiperirofinie: toată Europa e a orme. Se aaia eee, Sienan de 
le, lumea totuşi nu a sărăc A 
bogăiii aotan e | prosperitalea generală care l-au operă = spite 
pe An | mercantil și najlonai, prelungindu-i exizieala, sau ma egre 
pairie E al bine de un secol. Expanslanea şi generalizarea nollor 
Sie e conomice trebuia desigur să creere o solldaritale de inlerese 
Moga e marginile inguste ale unul sial. Dar nallunile, subt pa- 
pie dep Nei se incunjurau încă cu bariere impermeabile ră Aaa 
eee le producției erau lipsile de acea mobililale necesară r R 
Paent lor intr'un chip egal. Pe cind în unele părți ele lau un max 
compr ea dezvoliare, în altele sini aproape yore i le aa a 
pe Dacă mercaniilismul reușise in oarecare măsur 


448 7 VIAŢA ROMINEASCĂ 


verile najiunilor, acum apar din nou slale bogate și mai pujin bogate. 
Se crelază o întreagă scară şi în momealul în care maia inlerna 
țional proclama egailiatea poponrelor, se slabilea fatre ele cea mal 
rigidă, și mai ankilozală, dinire ierarhii. 

Angilia, patria noilor inrenlii, devine siatul şef; ca dă lumii pa- 
cen și în criza care s'a deschis, înalnle ca soluția generală să v 
dela sine, propune o soluție individuală, care e a ei. 

Pe cind celelalle siate lrăesc În lelargia mercaniilă, Anglia sin- 
gură œ asaliată de problemele viitorului. Criza şi imposibilitatea de 
existență a slalului mercanti] nu o aling deci! pe ea, singurul stal di- 
namic in Europa din 1815. 

lală în ce conslă schimbarea reclomală de lalorie: faptsi că 

rogresele technice au apărut în Anglia, a adus în această jarā friguri 

tense de producţie, care a avul repercusiuni dureroase. Crize nume- 
roase şi supraacule au deschis ochii asupra dezadaplării, intre pro- 
ductie şi circulație. Căularea debuşeelor devenea de o urgenlă nece- 
sitate. Dar țările europene vecine cu Anglia, dalorilă neincrederii in 
pulernicul lor vecin şi menilalității lor mercanlilisie, nu ofereau debu- 
şeele siabile și permaneale pe care le reclama hiperirofia producliei 
cronice n industriei brilanice. Anglia lrebue să se adreseze mai de- 
parie. Problema vitală era acum peniru ea: să inghilă, să zugrume, să 
disiragă distanțele, Statul brilanic trebuia să devină un organism anti- 
geogralic complex, prima lui dalorie era acum hiperirolia functiilor de 
circulajie. Producţia se dezvolla aulomatic şi aproape sponian. Marea 
problemă nu era acolo. Fancjiile de circulajie rămăseseră Insă în ur- 
mă, Ele irebuiuu să ajungă şi să depăşească pe cele dinlăiu, şi lol ce 
era comeri, lranspori, linanje, flotă, poştă, comunicații, monedă, . 
că, credil trebuia să crească nemăsural. Momentul istoric cerea Àn- 
pai în 1815, o hiperirolie a fancţiilor de circulație şi de relajiune. 

intr'ua stal cu balanţă comercială, ea lrebuia să devină un siat cu 
balanja de compluri. , 

Aceasiă problemă primează pe toale celelalte şi în jurul el gra- 
vilează toată aclivitaiea politică, economică şi intelectuală. Tol ce nu 
esie ea, e arunca! pe al doilea plan, problema producjiei caşi acea 


socială. 

David Ricardo e omul care reprezintă mal mell deci! oricare al- 
tul acest momen! istoric, căci în opera lui bancherul din City a cău- 
tal să rezolve marile probleme a căror soluție devenise de o necesi» 
lale atii de urgeniă. Acei care reproșează lui Ricardo metoda lui ab» 
siractă, nu l-au înțeles. Metoda concrelă nu „Dope fi inirebuinjată dè- 
cit În timpurile normale, de calm și de echilibru. la timpurile de cri- 
ză, insă, care cer remedii generale, meloda cugelătorului care incar- 
nea:ă, în adevăr, epoca sa, nu poale fi decit abstractă. 

Muli disculaia teorie a lui Ricardo asupra valorii e, după d. 
Suchlanu, prima încercare de a Insinua în domeniul adevărurilor silin- 
pe un concept, relaiiv la proporțiile ce revin în produciie sioriări» 
or şi aclivităjii diferitelor clase ale societății, Ricardo traducea asiiel, 
în domeniul ideilor, problema socială pe care realiiulea din 1815 o 
punea În lapte, penlruca ea să fie rezolvilă mal tirziu. 

Deasemeni, În ceiace privește leoria rentei, dacă Ricardo a in- 
lăturai prejudecățile leologice şi visurile nalurisie, atiludinea sa e 
lipsită de orice preocupare iinalisiă. El arată antagoniamele sociale ale 
rentei în loală cruditatea lor, fără a lua vre-o decizie și, atrăgind a- 
tenjia asupra caracterului ei injual, arată că orice inlervenjie in a- 
ceaslă pri vlală, ar Íi premalură, 

„În sc himb, cele mai profunde pagini ale lui Ricardo sîn! consa- 
crate problemei clrculajiei şi fryn comerciale, 

iziocrațli şi Adam Smith își dăduseră samă de avaniajele schim- 

bulol între nații și de acele ale liberiății comerciale, dar Ricardo a 

łosi primul care a tăcut în aceasiă privință analize minulioase, exacle 

și malemelice. Proeclul lui peniru instituirea unei bănci nale a 


pee 449 


RECENZII 


fost pe nedrept critical Socletalea en 
; gleză avea nëvoe de o instit 
care să-l permilă cea mai mare centralizare financiară, in tie za res 


- mulul băncilor private, atit de deleciuos, Sia! cu balanță de compturi, 


avind creanţe asupra sirălnălății, Anglia tr 

disponibilițăţi în momentul necesar rarele ee cea 
uzurer şi perpetuu. ŞI numal intărindu-se elntismul băncii, centraliza- 
rea financiară allt de necesară pulea fi asigurată. Deasemeni prin 
sistemul său de circulajie montlară, economică şi sigură şi prin adop- 
tarea cecului ca o adevăra!ă monedă națională, el câula să întărească 
aa mandia = Saca poes ma” Ricardo irebuc considera! ca marele 

n alanțe e comptur | 

belaaloi camera. sta. p și ca distrugătorul prejudecăților 

Dar soluțiile lui nu se mai potrivesc peniru epoca acluală, 

Desigur, analogiile înire cele două date: 1515 și 1920 nu lipsesc: 
războnae singeroase, lenomene monetare, curs fortel, înllațlune fidu- 
eiaei; promosi şi crize. Coniraslele sini ins, mal interesanie. 

iginaliialea momenlului istoric din 1815 era că nstalul najlonal 
mercantii, care trebula să moară, Teuşeşie să supravriejulască, In 1920, 
dimpolrivă, ei işi dă stirşitul şi alle organisme nu apărut dejn. 

Pe cind la 1815, Anglia trona într'o erarhie de |ări inferioare 
in raport cu ea, azi imperiul britanic se disloacă şi doi mari coloşi 
întră în scenă. Dacă in 1815 circulajia era în intirziere aţi de pro- 
ducie, azi aceasia e cen care a scăzul, În 1815 monopolul Angliei era 
bazat pe balanța de compturi ; azi, unul clie unul, capitolele acestei 
balanțe se înscriu la activul Americel, căci marele răzhoiu a ripit An- 
gne! acea! monopol care era una din condițiile prime ale existenţi 
sa e. 

Siractura de stale hierarhizale din 1815 face loc unei fuziuni, 
unei unilicări, mel omogene. Consideraţiile de ordine geogralică pe 
care Anglia în 1815 le ținea drept secundare, revin pe primul plan. 
Statul mondiai, încă odată în istorie, face loc celui! teritorial. Soluția 
individuală a crizei stalelor nu e sulicieniă. Se simie nevole unel so- 
lujH generale. Balanja comercială incepe a se subsiliui din nou, ca în 
alte epoch, balanjil de compiuri. 

Sra unui nou mercanlilism începe, acela a statului conlinealal, 

Supremajia navală a Angliei e ameninială de America și de Ja- 
acte piece “ata se achilă de duiorii, lar America devine primul credi- 
tor al lumii, 

Balanja comercială ia din nou avin!, în 1917 și în 1918, exportul 
Japoniei si al Americei au înlrecul cu mult imporlui, 

In cițiva ani, două imense comunități, formate din inlerese eco- 
nomice şi ideologii de rasă, se organlzeară: Ponamericanismul şi Asia 
a Asialicilor. 

Ele sint bazale pe o considerație dominanlă : proximilalea geo» 

ralică. 
z in feja aceslor două blocuri uriașe, cu o complicalia federală 
şi economică, pe care spiritul vechii lumi, moştenitor ai Juridismului 
excesiv al Romei, nu-l înțelege bine,—solujia generală a reaparilie! cri- 
zel dela 1815 nu poale fi decli Europa a Europeiior. Adică: luziune 
maximă în interiorul coniinenlului și luptă aprigă, dar nu lără de »#- 
vaniaje cu celelalie două rin caslnonlala; care sint deja deslul de 
omogene penlru a se lupia inire ele. A 
? Pardrile susjinule cu multă vigoare de d. Suchianu, cai sug- 
gestivele lui considerajii asupra viitorului cate, rezemale pe un moale» 
rial mal bogal de lapie, rāmin să ree aiaa o dezvoltare mail largă, 
— se par in genere ingenioase și Juste. ‘ 
F Ele siat de natură păr mar ceară în jurul lor disculia și, înir'un se 
numit lagăr, În care un seniimentalism orb casi strâve. ul ei pepe 
iradiționale sint incă puternice, — ele vor găsi desigur obieclii ș 


ahg aaoi mu va putea nega însă, interesul deosebit al lucrării 


ul 5 i palpitanla ei aclualiiate. , 
d-lul Suchlanu cași palpilania e OCTAV BOTEZ 


Eug. Bieuler, Dus outisiisch-undisziplinierie Denken in der 

sone und seine lieberwindung, 1 vol. 188 p., Ed. 2-a, Springer, Ber- 
n, 

Biciailorul nemilosiiv al moravurilor omeneşti din timpurile nons- 
tre, George Bernard Shaw, înir'una din operele sale, The doctor's 
dilemma, ne prezinlă ocazional un tip viu, desprins din realilalea lu- 
mil medicale, în persoana Ilustrului chirurg Culler Walpole. Show nu 
lartă acestui savani fapiul că aplică în praclică celace numai în in- 
chipuirea sa exisii. Walpole esie scurzali că vede pretulindeni, la 
„nouăzeci și cinci la sulă din rasa omenească“,—la toți bolnavii săi, 
„intoxicația singelui* impotriva căreia posedă, - fireşte, remediul sal- 
valor prin excelență: rezecția „sacului nucilorm”, Il recomandă tuturor, 
cu loală stăruinia și frä şovălală sau îndoială, cu siguranța care 
o dă numai cunoștința înlemeială pe fapte și observaliuni pre sau... 
o credin!ă. E convins de utilitatea procedeului său, dovadă că mu se 
sfieşie să sfălulască un coleg de Academie, -pe prolesorul Ridgeon, 
care sulere de „surmenaj” (ailă închipuire!), să se supue aceleiași 
operajiuni, bine înțeles văzindu-l cu singele olrăvi! din cauza sacului 
aucilorm, „plin cu materii vălămăloare, hrană nedigerală și produse 
uzate, - puzderie de plomnine”, 

alpole irăeşie. Trăeşte şi pe la noi unde insă nu vede „nuci- 
form sac” și „blood polsoning“, ci „anemie“, „nearaslenie* și alle mul- 
le „boli” cu nume care mai de care mai sunăloare și mai ascunzăloare 
de goluri şi ignoranlă. 

Da, nu slim, şi loluși ne închipulm c'am spus ceva cind am pro- 
nunia! un epliei megic! 

Cine-i vinovatul ? 

Bieuler caulă să-l găsească, în carlea sa. 

El îl vede in gindire uutistică, nedisciplinală, diciată de alecie,. 
deralantă !dereierend) care Intervine În chestiunile cu lonalitale afec- 
livă intensă, acolo unde logica și experiența dau greş sau lipsesc. 

Gindirea uulisilcă igaorează acliv (nu conștient) realitatea şi, mi- 
naiă de dorinji şi aspirajiuni, neglijind controlul riguros al asocia- 
țiilor întimplătoare, al analogiilor vagi, al coincidenlelor eic- ciădeşie 
cu ajulorul sceslora şi sudi o formă logică aparenlă o lume închipuită. 

Medicul, om înainte de toale, pus în faja problemelor uuzioase, 
a maladiei, a biălrineţei și a moriii, vrea cu orice yàg = painaa fiindu-i 
cerută imedia!—să le rezolve, să le combală, să ie înlăture $i, zgu- 
dul! de sulerința bolnavului său, în care se vede pe aia pierde e- 
chilibrul şi chibzuința necesare unei judecăţi limpezi, As 
ca pe lingă cunoşiiniele pe care știința inconiesiabilă astăzi | le 
pune la îndemină, să pună din imaginația sa şi să... creadă că şiie. 

Pe această cale autismul inlervine în chestiunile de prolilaxie și 
terapie, în concepțiile nozologiee, în eliologie și palogealie, iormind 
din arla—dacă nu ştiinja—medicală aproape o miiologie asemănătoare 
cu astrologia și alchimia. 

Doriaja de a folosi, dacă nu ambiția de a face ceva mal mult de- 
cit allui, [ace uiial iajeiepiui averilemeni primum non nocere şi mină 
spre intervenjionlsm terapeulic acolo unde o ex alivă injeleapiä şi 
un spirit de observajlune crilică — Udeno-terapia lui Bieuler—ar fíl 
fost de mull mal mult folos. 

Prea adesea se polriveșie umorislica remarcă a unul bălrin as- 
clepiad care spune că o pneumonie nelralală durează 5 săplămini, 
iralată de un medic bun 21 de zile și, incăpulă pe minile medic 
slab... poale dura mal muli. 

euler esie deparie de a nega uiilitaiea unel lerapeulice ro- 
Honale: ceiace cere el esie să căulăm numai faptele din care să 
deducem relajinal siricte de cauzalitate pe baza cărora să 

În toală cartea sa spune mulle adevăruri pe care nu se e să- 


- 


c ___ RECENZII : 451 
<T E 


breasla din care face parte, ci r Aiai itn lui mu este de a ridicaliza 


[| . 
forja împrejurărilor se vede nevoit să-l Taisebulațae, d. ned pb 


ŞI poale că nalura are dreptate alci; căci în vă pir paes 


falşe rulinale, permijind inlocuirea lor cu ceva mai i aaia 
Bieuler simie nevola unei indreptări cind spune că „nădăjduese 


—lapi care l-a lăcul la un momen! dal să se ginde i 
Imtineşie, — meriiă, dacă nu trebue. să île celulă prea he dear 


DR. STOCKER 


Svante Arrhenius, Lo Destin des Eluilos (élades d'Asirono: 
mle Physique), Nouvelle collec. scientifique, Felix Alcan, 1921. 
E Acest rolum este o urmare a altor două de acelaşi autor, traduse 
in limba franceză: „l'Evolullon des mondes* şi „ln Vie de l'Univers”. 
„ Caşi in volumele precedenie, autoral știe să îmbrace rigurori» 
lalea şiiinjilică înlr'un stil usor, airăgălor şi uneori chiar poelic,— fără 
însă a se lăsa olras (genul Flammarion) de loote ipotezele posibile, 
mal muli ori mal puțin iantezisie, pe care le aleră un domeniu ușa de 
înlins şi relaliv așa de pujin cunoscul cum e Universul sideral, Spre 
deosebire de celelalle volume, „Le desiin des étoiles“ întrebuințează 
ca argumente şilințilice aproape exclusiv meloadele fizice?! moderne, 
Analiza speciroscopică, care a debutat in axironomie prin recunoaşte» 
rea clemenilelor consiliuiive ale sielelor şi planetelor, e ulilizată acum 
cu succes la măsura viiezei de rolajie şi de deplasare a slelelor şi a 
nebuloaselor. Aceste măsuri desiul de delicate n'au devenii posibile 
decit grajie perfecționării incontinue a dispozitivelor oplice. Obser- 
valoarele americane şi în special cel dela Moni-Lick (Californie), con- 
dus de celebrul Campbell şi observatorul Carnegie (Moni- Wilson), di- 
rijal de Shapley, dispun de mijionce maleriale din belșug care, în 
mina oamenilor competenți! şi dezinteresaji, au făcut din aceste două 
observaloare centrul studiilor astronomice acluale. 


Primul capliol (l'énigme de la Vole Incice) reuneste argumeniele 
care fac să se identifice azi Calea laplelui cu o nebuloasă spirală 
(conținind şi sistemul solar), și asemănarea el cu nebuloasa din „cinii 
de vinăioare” (Messier 51) e în adevăr irapanlă. 

Celelalte nebuloase spirale sin sisleme analoage Căii laptelui 
şi-a depăriale de ea la distanțe enorme, variind între 600.000 şi 20.000,000 


452 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Lip i - IP i d d da sai PATa 4 br “i 
oi di. 3 F) he : 
. 


de ani lumină, pe cind distanja sielelor celor mai depăriale este de 
n Amr arca se iar diametrul sistemului nosiru aclar numai de 
Argumenlele aduse în sprijinul acesiei leorii, susjinule mal întăiu 
de astronomul olandez Easiou, sint trase din clasilicnrea generală a 
stelelor și nebuloaselor după depărtarea lor de sislemul solar, după 
compoziția chimică și după vileza lor radială. Numeroasele dale re- 
cente a apa in sprijinul aceslei teorii de Campbell, Zikering (Haroand), 
Kaplaza. ease, Shopley, Wolf (Heldelberg) o fac aproape evide 
a dislanje inlermediare Înire nebuloasele spirale și sislemut 
galactic aproximaliv la 300.000 ani lumină sint așa zisele /ngrâmâdiri 
globulare. Cea mal apropiată din ele este Omega din Cenlaurul la 
23.000 ani lumină. După Shapley aceste îngrămădiri ar pulea Îl con- 
prog cu lăcind și ele parte din sistemul galactic întins desiul de 
eparie. 


In cap. Îl se analizează, ca o pregălire pentru înțelegerea capi- 
totelor urmăloare, eteclele variejiunilor melcorologice şi în special in- 
fluenja vaporilor de apă asupra climei și vieții pe pămini. După care 
aulorul lrece iesp. HI şi IV) la studiul genera! ol aimosferei corpuri- 
lor stelare. Cuvinlul eimosferă ate eici un înțeles cu mult mal larg 
decit cel oblşnuli. Arrhenius numeșie almosteră învelișul de e şi 
de vapori care se întinde în mejoritatea cazurilor destul de departe 
de corpul ceniral mai dens al asirului. Se poale vorbi asilel deo 
almosferă a stelelor şi a soarelui care, cum se ṣile, e constituită în 
majoriiale din Hidrogen și Helium cu o foarte mică proporție de Co- 
ronium. În cazul sielelor și a soarelui, trecerea dela centrul mal dens 
la almosleră se face gradal, eslile! că nu există o linie nelă de sepa- 
rare între ele. Planetele exlerioare : Jupiler, Saturn, Neptun, Uranus, 
prezială acelaşi caracter. După densitalea lor aceste planele par a f, 

azoase şi înconjurale de mase compecie de vapori. Numai planetele 
nterloare Marile şi Venus au o atmosferā analoagă cu aceia a pămin- 
tului, Se ie recunonașie bogâlla aimosterel unei planele după can- 
lilatea de lumină solară reflecială. În adevăr, particulele Soia şi 
puiberile în suspensiune relleclă muli mai bine lumina deci! scoarța 
solidă a planeiei, Astfel cifrele relaiive la planelele interioare şi 
Lună sial: . 

Venus  rellectă 59 la sulă din lumina primilă 

Pâmintal + 443 s 3.5 -a pă 


Martie . 154 » o Li = ” 
Luna r 7,3 = ~ Ga - > 
Mercur - 69 > > » ~< - 


De unde rezuliă că Luna și Mercur sint sproape re ee lip- 
sile de aimosieră. Arrhenius explică lipsa atmosferei acestor două 
astre, bazal pe consideraliuni irase din teoria cinetică a gazelor. Masa 
relaliv mică a Lunel a lăcul ca în fiecare moment o parie din mole- 
culele gazoase ale aimosferei ei să scape, gralle vitezei lor, din cimpul 
de alracție èl Lunei şi să se răspindească asilel în spaliu. Pe Mercur 
se iutimplă acelaşi lucru, masa lui mal mare liind compensală de tem- 
peratura mul! mai ridicală care măreșie vileza medie a moleculelor 
mimosierei sale. Asliel s'a produs o sărăcire lreptală a aimosierei 
Lunel şi a lui Mercur şi aciualmenie ele nu mal au decit o aimosieră 
de o densiiule neglijabilă. 

Proporția de lumină relieciată de planela Marile, căreia ise 
consacră un inireg capitol (cap. V), arală că aimoslera ei e mull mai 
săracă decil aceia a păminlului. In aneliza speciroscopică a almosie- 
rei corpurlior sleiare, un laclor de laceriitudine «sie absorbia 
de aimoslera pămintulul asupra razelor luminoase trimise de ele şi a- 
nalizate la speciroscop, . 

Cercetările noi și precise ale lui Campbell (1999) lăcule pe mun- 


RECENZII 


453 


tele Whiiney, în Californi 

a, la o înălțime de 4420 
paas pere causâla de eroare şi mai ales e cat produse de ab- 
ae și see Tr Păminleşii, au stubilii că spectrele folograliai y 
Dianne i relatis la bonjan aMi gl a lui Martie, nu prezintă aici ps 
apă și oxigenului. De unde rexallă « edr rave 


erilind pe cil cu 


tura zilei şi a nopții (neexisiind 
L ca în cazul păminlulai, 
re mii să Împiedece radierea căldurii) ; A vede că ipoteza exis- 
pe pianeta Martie, cel puțin a vieții subt formele cunos- 


Cii prireşi 
priveşie indie celebrelor canale de pe Marile, care In alte 


i 
liberă de Sekiaparelli, Lowell, eic, arată o cantilate exiraordinară de 


lui Martie, uniiă cu faplul că raz 
5 a de curbură a aceslel plane! l 
rr pia pe pămini, le face cu alil mai uşor aplicaba: DS 
n gah eama peniru Venus (cap. VI) loste obserrajiile concord 
poeta slenia unui mediu favorabil unui gen oarecare de viață. 
terra we medie esie de cam 47, iar umidiiatea de 6 ori mal bo- 
Ora De pamal Pâtura gronsă de nori, core inconjură pianela, o 
bre acre petrecere E nr agrare ipoteze, une! vegelaliuni 

su 

deci îi poa pa a oa cerea sanse simte Ad rea Pa VA pote 
a apărul aceasiă carte în limba suedeză (1915), mn - 
mia fizică, coniinuă a lace progrese Însemnule ; Soat 310 sakpas 
Sop eg eloda ialerterenjlală, introdusă in astronomie de Michelnon, 
mesi armă nouă şi puternică in mina cercelălorilor. Anilel dalele 
precise se adună, se sisiemailzenză şi se comoară, şi misterul necu- 


n 
eee cop care ne inconjoară din loale părțile, e înlătura! Incelul cu 
. 


Ultimul capitol (cap VIL} e reproducerea unei conferi lăcul 
în 4914 la congresul de filozofie dia Bologna. In un Si eccanibil te 
cul se lralează despre „origina cultului stelelor“, 


GH. ï. ATHANASIU 


Preotul const. Dron, Tovărăâşiile Țărâneşii (Sludlu econo» 
mic şi social, Editura „Uniunii Obpliilor” din jad. Boloșani, 

Exproprierea inlăpluită de curind şi improprielărirea in curs de 
înfăptuire au rezolrii o problemă socială, punind lucrălorul de pâminl 
in posesiunea Insirumeniului său de muncă—pdminlul. Ele au deschis 
însă o altă problemă, o problemă economică, lot alit de viială, acea 
a producțiunii, care esie ameninjală din cauza neajunsului ce olor 
mica explosiare ială de cea mare. Este deci absolul necesar ca mica 
cullură să albă un corectiv, cu sprijinul căruia prodacjjunea nu numal 
că nu va scădea, ci dimpoiriră se va ridica la maximum de pulere. 
Aces! corectiv esle cooperația, dalorilă căreia tonale neajunsurile mi- 


cii culiuri pot fl înlăturate, Problema aceasia o iralează Pr, C. Dron 


în cele 300 de pagini ale lucrării sale de curind apărulă in edilura „U- 
nfanii obștiilor“ din Judelul Botoșani, 

“Părintele Dron este cunoscul publicului care se ocupă de ches- 
țiunile cooperatiste şi cele in legălură cu problema noasiră agrară, 


454 VIAŢA ROMINEASCA 


dia lucrarea sa anlerioară „Ce vor Țăranii ?*, publicală în editura 
„Viaja Rominească”, lucrare ioarle bine scrisă şi loarle mult apreciată. 
De astădală ni se dă o lucrare compleciă despre a țără- 
nească, nl se lămuresc cele mal de samă chestiuni în legălură cu 
producjlunea și in special legătura dinire om și pămini cași nevoia 
de înlovărăşire în agricultura [ărănească. 

Țăranul iubeşte păminiul penirucă stie prin insiinci că el este 
un produs o! păminiului şi că aces! pămini esie Izvorul energiei şi 
vieţii sale ; de aceia cind Biblia spune că omul a fost făcul din păminl, 
ea spune un mare adevăr. 

Tot de aici rezullă însă necesllalea ca acest påmint să lte al ce- 
lui ce-l munceşte, lucra peniru care nu fost lupte În irecul, alirnind 
de aceesia prosperarea sau decadenia popoarelor. Cum insă mica 
cultură are unele desavanlaje în ceiace priveşie producjiunea care e 
un Înleres soclal, cooperalia apare ca un coreclir, 

Ce este ca? lată deliniția ei după Părintele Dron, în deosebi 
de celelalte definiţii obişnuite şi cunoscule: „Fortele sociale in ne- 
conlenită prelacere, produc în Sep şi spaliu depresiuni şi ridicări, 
Pentruca diferența de nivel să nu fle prea accentuată, anumite eles 
mente intervin peniru a restabili echilibru şi din eces! punci de ve- 
dere cooperalia îşi are rolul ei admirabil şi hotăritor* (pag. 49—50). 
De ce? Pealrucă „nu esie vorba în omenire de valoarea binelui ab- 
solul, ci de slabilirea unui echilibru de forje, alunci cind se face o 
deplasare core e iot așa de inevilabilă caşi legea grarilajiunii uni- 
versale* 

După descrierea şi Isloricul cooperoajiei din jările europene, cu 
foarte judicloase aprecieri în ce priveşte ruporiul dintre cooperajia 
jărănească şi reporiliia solului, se studiază cooperația din tara moustră, 
relaiindu-se loete împrejurările de ordin economic şi social care iau 
dat naşiere, iar în Încheere aulorul arală rolul viilor el cooperației 
romine care ponle îl o şcoală de educalie cetălene 

„Pentru a se prolila: de lnstilujiile nouă care şi le-a creel, popo- 
rul nostru lrebue educal şi condus spre o justă și deplină înlelegere 
nu numai a drepiurilor, ci şi a datoriilor sale iaj de societate. Aceasta 
insemncază că poporul nosiru lrebue discipli in toate manifestările 
sale spre a-l impiedeca de pe drumul alitor ispile ce-i es in cale și 
a face dinir'lnsul un obsiacol În contra ulopiilor şi exagerărilor alitor 
prooroci mincinaşi care apor pe scenă vieții noastre polilice, 

„Insă această educajie şi disciplină nu se poale face în acea as 
sociajie vastă şi complicată care esie sialul, ci înlăuulrul micilor ce- 
lule, unde încet și sigur se poale desrădăcina orice părere greşiiă şi 
se poale planta orice sămință a bunelor apucâăluri“, 

De alifel carica cuprinde peste tol aprecieri sănăloase și docu- 
mentale, pe care sillul ei limpede şi sobru le face loarie acce 
cellioralui, 

O părere nouă și care ar necesila o mai inlinsă disculle este 
aceia cu privire là firea aplicată înspre comunism a Slavilor. In a 
censtă privință şiilaja e de acord că Slavii au aplicaţii speciale “pre 
comunism, din core cauză mirul și arlelui supraviețuesc şi acum. ú- 
riatele Dron conirazice aceasiă părere pe motiv că toale po eau 
la origine inslitujiuni cu caracier comunist și dacă la Siavi persistă 
incă mirul şi arlelul inir’o epocă cind ideia dreptului de proprietate 
şi proprietate privată esile în apogeul ei, aceasta se daloreșie lipsei 
jor de alingeri cu civilizația greco-romană. Evident, există oarecare 
adevăr În Ă enma alirmare, dar. pare că chesilunea poale area şi 
alte explicăr PE 

a compleciul ei, lucrarea Părintelui Const. Dron e lol ce sa 

tul scrie pănă acum mel serios și mai documental în această direc- 
iune la noi. Constatăriie ce eo le cuprinde, un asculi! spi- 
rit observator ce de ani de zile pare a |! fost in studierea şi lrâmin- 


lar nor anumite probleme economice şi i. 
” pyd ae MARIN OPRINOIU 


Revista Revistelor 


=- —_ 


Poet rovisia bimensuală sensibiiilăjii noasire, - reclamărm 
aia iudei jarul căreia sau a- împreună cu d. Darie, acea litera- 
nora enoii ee slente din ge- tură, care are ca obiect şi! regiunile 
pideen pedt A r coniiauă apari- superioare ale sullelului şi pentru 
n E m Aare oa cdect- moral $i, care ființa sensibilă e și o ființa 
proportional cu mea Paa grea petrica ae igo rea 
merilele şi cu rolul revistei. Ceia anaE kE O a m cocă 23 
pe-o apă? nb a heme h se agiiă „între două infinitaris 
. - i care, lotugi, 

neo aan N Adina: m foje cu loste oliservajie i-a panotog lar 
ge viej e, azi. Tinerii Observajie mai varislà în obiectul 
Sati tă preia] Pat. Ati ei şi iîndrepiată spre cele din 

» a- urmă indoilur: ale suñetului 

sistăm la o antipalică irupile a in- O liera! Pr ar înger 
pap ra în publicistică, instincle SE ră apar ee Br ea 
nai avolagiea: are o lullueală şi asupra publicului, 
remarcăm sai Berea uhin ion rage cer roi rein re Aire 
prinzălor al d-lui |. Darie despre ra jit de bin OME DUANE M 
iHleratura rusească. D-1 Darie o: ikar Eeer ancoră mon 
pinează că ar irebul să ne indrep- e. Daa oaa a TE e 
lăm câlre lileratura marelui ace po verdele pi 
popor  are!), căci lilerelurar I 
dela Nord, superioară literaturii cap pog in 
din care se inspiră serillorii no orale gey Cr a O 
ni stri evsch! şi pănă lau t Toisto! 
și care formează gustul şi educa- ână | i ioa (es Ta 
lla publicului rominesc de o sută yi pinky at At (oa ahoi 

H i, ney) are în intregime, | 

ai A 7 a Sintem de prefect per Me deărn card danie ra ur 
pă ca + Darie. Pe lingă lite- umanitate, care nu se găseşie ni- 
ţa re e senzaţii, adesea volup-  căeri alurea. In lecare scriitor 
rana se, și de stil, pe iingă litera: rus (nu vorbim de „decadenții” lor 
a care se adresează mai mult produși de dezastrul moral ince- 


Sa 


456 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pul acum vre-o douăzeci de anl,— 
dar și la aceşiia nu iipseşie nota 
predecesorilor) aşa dar în fiecare 
seriilor rus palpiiă un suitei mare, 
pentru care exislenia nu e o glu- 
mă şi! nici măcar numai un spec- 
lacol — simplu malerial peniru „ar= 
tā”. Chinalji de enigma vieții, 
veşnic alenți la marele semn de 
întrebare pe care-l pune exisleaja, 
ei să alundă în conşiiinlă, ca să 
găseoscă răspunsul. Observalori 
neintrecul! şi chiar neegalaji, de- 
mlurgi în crealie, cind se numesc 
Dostoevsch! şi Tolstoi, el sint în 
acelaşi limp învățălori, profeți şi 
apostoli. In el se zbole conștilaja 
omenirii, 

Articolul d-lui L Darie spune 
bine şi frumos acesle lucruri. 


Arhiva, vechea revistă a foastei 
„socielăji şiiințilice şi literare” din 
lași, a reapărul ca „arhivă“ a so- 
cielă|ii istorico-filologice din ace- 
lași oraș.-E o revistă de speciali- 
lale, care are o ulililate de nelă- 
gaem, umplind un gol în publicis- 

ice moasiră. In alară de articolele 
de istorie şi llalogle, cuprinde şi 
o cronică de acluulilăji, în legă- 
tură cu preocupările soclelăii al 
cărei organ este. 

Pe lingă profesorii unlversiiari 
şi alți scriitori cu o mai îndelua- 
gală ecliviime, în „Arhiva” îşi pub- 
lică încercările şi uali lineri elevi 
ai Facultăţii de litere din laşi, ab- 
solrenji ori încă pe băncile şcolii. 

Cu tol caraclerul ei de specia» 
lilate gravă și de graviiale ape- 
clalisiă, „Arhiva“ esile scrisă cu 
vioiciune, uneori poale cu o prea 
mare violciune. ŞI nu lipsește a- 
desea nici subieciivismul. Pronu- 
mele şi verbele la persoana intălu 

singular abundă.—tEsle un fapl cu- 
noscul, paradoxal ña aparență, că 
țilologii sint personali şi chiar i- 
rascibili. Aceşii oameni muncitori, 
relranşaji în cabinetele ior de lu- 
cru, aceşti solitari își aruncă unul 
aliula săgeți cu o paslune, pe care 
nu o mal observăm decil doar în 
poliiică, Siarea asia de suliet e 
universală și veche, Renan poves. 
ieșite undeva despre gramalicii a- 
iexandrini, siudioşi și solilari ca 
ioli filologii, care, bine injeles 


fără măcar să se cunoască, se 
ceriau veninos peniru o vocală. 
Burckhard!, în istoria lul despre 
Renastere, spune acelaşilucru des- 
pre filologii din vremea renaj- 
terii 

Trebue să fie ceva... o cauză 
profundă şi generală. O fI ocus 
palla migăloasă, care impaciea- 
tează, o fi locmal solilarismul, lipsa 
acelui comer] cu lumea care roade 
esculişurile personalităţii, o fiim- 
portanja pe care-o dă benedicti- 
nul obiectului siudiului său, ca al- 
tul „obiectului ilacărilor sale”... 

E inleresan! și amuzani să cons» 
teļi acelaşi lucru, la distanțe de 
sule şi mli de ani, la Alexandria 
in Egipt, în italia veacului al 
XVI-lea şi... la laşi- 

Urăm „Arhivei“ spor la muncă și 
viață îndeluagală. 


Pandectele romine. — imi: 
lind faimoasa culegere de drep! 
ordonată de impăralul Justiniau 
— Pandeclele romane ~ realiza» 
tā de Tribonian și colabotalorii 
săi şi denumită mal lirziu Corpus 
Juris Romani, au apărul în cursul 
ultimului secol In diferite țări pa- 
blicațluni juridice periodice, care 
au ndoptai acelaşi nume de Pan- 
decte cu unele adjeclive speciale 
fiecãrela. 
Asifel sint Pandectele france- 
ze fondale în 1885 după modelul 
lui Sirey şi Dalloz și care în 1908 
au fuzionat cu Sirey ce apere în 
cacte lunare; Pandeciele belgie- 
ne care apar dela 1879 subt direc: 
ia bătriaulu! jurist Edmond Picard 
jormează 113 lomuri); culegerea 
germană a lui Franz ron Hoitzen- 
dorii, Pandectele cronologice elc. 
După modelul acestora au apârul 
și în lara noasiră, la i Oclombre 
1921, Pandectele romine, un reper- 
toriu lunar de Jurisprudeală, doc. 
trină şi legislație, pus 4 | con» 
ducerea d-lui de seagia, cOn- 
silter la Inalla Curte de \asajie 
şi Justijie, Fiecare cael (apar 10 
pe an) are formal mare, conjinind 
aproximativ 140 pagini şi e impie 
in 4 pärji oain Ke e png uris. 
rudența inalie ur e 
re li-a pe acela a Carţilor de 
apel, Tri unalelor, elts toală ad» 


nolaiā de cel mel 
$i uneori însoţită germ tie ya 
scrise ale sdvocaţilor. Partea l-a 
cuprinde soluțiunile mal principai 
ale jurisprudenjei romine şi si o 
ine cu indexul ior ellabelic it. 
mind un lelude vade-mecum al ju- 
Fener $i în fine pariea IV-a cu 
diea alia cureniă şi revista Juri- 
atlerislul Juridice şi 
revialei e o ash read; Ron p e A oa 
clasa! frumos şi aranja! cu sis. 
lemă, asilei în. cil să poată li c 
uşurinţă folosii la nevoe. Din ez 
cesi punci de vedere es inirece 
pe loale celelalie reviste şi ziare 
dé drepi care opar la noi, dar care 
deşi um file, sperăm că vor con. 
tinua „să irāiascā mai deparie spe- 
ciaiizindu-se mai alesin partea doc- 
lrinară, prolesională sau a studii- 
lor de relorme (de lege lerenda) 
Presa jundică e de o mare ulili: 
laie peniru visja drepiului şi cu 
cii va fi mal bogală cu miii va |! 
mai bine. Drepiui, acesi „vechiu 
şi mereu nou cintec al omenirii“, e 
intr'o minre de uecoulenilă prela- 
lacere, de perpeluā reinoire Dea- 
supra codurilor bălrine creșie me- 
reu o vegelalie nouă care-şi viră 
ediac rădăcinile printre interstijile 
lor, moditicind bulina che puțin in- 
suşi  subsianța legilor. Această 
vegelajie o lormează legile nouă, 
dacirina |urisconsulţilor, şi mai a- 
les interpretările dale de autorită- 
jile judecăloreşii pe cale de hotă- 
riri. Flora aceasta Juridică e va 
riabilă, caşi cea bolanică, in llmp 
şi în spaliu. 

Csşi ar:a, morala, religia, limba 
eic., le caraclerizează o epocă şi 
un popor  lală de ce ea e lulere» 
sontă peniru toji şi trebue siludială 
nu numai de juristil de proiesie 
Înir'un *cop practic, dar şi de so- 
clologi şi ivloriei, care până a- 
cuma su avul o predilecție naiva 
peniru anecdola poliiică sau răr- 
boinică. Acei care noleuză zi cu 
zi Istoria dreplului, fac peniru a» 
nalvle omenirii operă mai inasem- 
nală decil serniiorii de măceluri 
şi de inirigi palati=te. Numeie d» 
lui Hamangiu, acest indărătaic her- 
borizalor al drep:ului, cunoscul 
deja prin admirabila sa colecție 


de legi, va rămi 

nou monumeni, prea reg pi pese 
numele unui Sirep, Dalloz nau Pi- 
raie operele similare fondate 


Un mare scriit 
or spaniol: 
Migua! de Unamuno 


Rectorul universilăji! din Sa 
manca e unul din spiritele pe 
mai originale și mal îndrăznețe 
ale Spaniel actanie. Disbrejullor 
al opiniilor curenie care limileară 
expresia pasională a personalității, 
el socoale că mcezie opinii sini 
cel mai rău criteria peniru n ju- 
deca oamenii sau fapiele. Dim- 
Potrivă, opiează peniru entuziaşti, 
peniru oamenii de credinţă, pen- 
tru toli acei în al căror sufle! ge- 
nerozilatea visului predomină asu- 
pra aspectelor proznice ale resli- 
âții. Caşi Flauberi, el are o o- 
roare aproape maladivă peniru io! 
ce e banal și deacela cei mol 
mul|i cetitori îl iau drepi un ame» 
lor de paradoxe. Unamuno à chel- 
lui! cen mai bună parie din talen- 
tul său peniru a dovedi că un sin: 
gur lucru Import cind e vorba de 
oamenii care gindesc : să-și spună 
credința care o ou, să rereleze 
aderârul cind sini convinşi de el, 
să ciale cu pasiune visul lor, cind 
îl cred binciâcălor. Acei ce neas 
gă chier, i se par demni de stimă, 
dacă lupiă și sulăr peniru a jusii- 
fica negajlunea lor, „Ca Diogene 
caui un om adevăral, care să luple 
cu destinul şi cu misterul, un om 
cu sulletul religios care să mðr- 
lurlsească exislenia jui Dumnezeu 
5au să o nege, darcu pasiune, cu 
toaiă inima lul și nu ia virlulena 
unei formule filozofice". El alacă 
lără crulare loale părerile colec- 
live pe care le crede vălimăloare; 
şi celor care-i vorbesc de pacea 
lateleciuală, le răspunde că canu 
e decii minciună şi somnalență. 
„Nu vreau să lrăesc în pace, nici 
cu alți”, nici cu mine“. Filantro- 
pia de comandă | se pare ladă. 
„itebae să sameni in oameni ger- 
menii indoelii, al neincrederii, al 
neliulşiii şi chiar ai desperarii şi, 
dacă in lelul acesia, ei pierd ceia: 
ce numim fericirea, nimic nu ein 


9 


peslilale plerdul“. ezeu nu 
m'a adus în lume recoliez sim» 
palii, cl să samăn nelinișiea, irl- 
talla. Antipatia e preju! râscumpă- 
rārli mele“, 

Unamuno s'a născul ln Bilbao 
în provinciile basce, în 1864, in- 
ir'o carle de amintiri, bogată in 
lrăsâluri plloreşii şi umoristice, el 
$a povestii copilăria şi adoles» 
cenja, dragosiea lul păgină pentru 
notera incunjurătonre casi acce- 
sele de misilcism în faja desilau- 
lul. In 1874 a asistoi la bombar- 
damenlul orasului natal, de cãiră 
carlişii; şi după ce războiul civil 
s'a pololii, siirgindu-şi studiile u- 
niversilare, s'a consacra! iovājā- 
mintului. Unamuno nu e un simplu 
polemist, ci și un poel, ua romane 
cier și un filozof. Admiralor pa» 
sionat al caralerului de tristă fi- 
gură, el a consacral o înlreagă 
carle, originală şi atrăgăloare, pii- 
nā de entuziasm ara ri; eroului 
lul Cervanle: „Viaja lui Don Qui- 
cholte”, apărulă în 1905 și apol 
într'o nouă ediție in 1914, a cuce- 
rii publicul spaniol. Nu e o operă 
de erudijie şi de islorie, ci o carte 
în care o Imaginalie mistică, mer- 
gind pe urmele cavalerului râtă- 
citor, îi reconstitue avrenlurile, mal 
serios decit a lăcul-o ironistul Cer- 
vanies. Unamuno reproșează în 
cutinte amare, acelor ce rid de 
sărmanul adoralor al Dulcineei, 
laşiialea lor morală. Eroismul lui 
Don Qulcholle lulbură desigur 
quleludinea și înstinclele sybarili- 
lor. „Der numai curajul dea a 
firma un lucru ca voce lare și de 
a-l apara cu piere vieții, cre- 
iază adevărul, Lucrurile sin! cu 
ati! mal adevărate, cu cil credem 
mal muli în ele şi nu inleligenia, 
ci voinja e aceia care le impune”. 
Don Quichotte a făcut să preda: 
miae poezia visului său asupra 
prozalcelor aparen}! ale realității, 
dar oare, „din punctul de vedere 
a] eternității, ficțiunile şi legenda 
se m mai adevărale decit isto- 
ria 7*. 

In altă operă „senlimentul Iras 
glie În viaja oameniior șia popon- 
relar*, Unamuno, combâlind rajlo- 
nolismul ingust care slerilizează 
suflelele, a pus în valoare toale 
sllernalivrele de entuziasm sau de 


VIAŢA _ROMINEASCĂ gt. 


deziluzie ale misiicismului spaniol, 
Operă a unui vizionar, care nu se 
poale resemna la înlălararea ori- 
cărei finalități spirituale în Maja 
terestră, carica aduce aminle, prin 
paginile et aprinse și prin accen- 
tul ei patetic, de cuğelärile lui 
Pascal. 

Un personaj al lui Ibsen nu- 
mesile gindirea „o planlă veninoa- 
să al cărul miros te ameleşie“. 
Qindirea lui Unamuno ameţeşte 
desig r, dar numai pe acel a că- 
ror mediocrilale sullelească e a- 
servită opiniilor comune și preju- 
decălilor curenie. 

(Oeorges Vallés, Revuo de Pa- 
ris, Ociombre). 


Romancierul italian 
A. Panzini 


Sovăesc săpun în frunlea aces- 
lei dări de samă lilolalura de „ro- 
moncler” cind e vorba de cel mai 
aprecial scriitor din Hteratura tia- 
hasă actuală. Căci „romane“ prot 
priu zise, acesi laleniat profesor 
de liceu care e Alfred Panzini, 
n'a scris, nlct cind te gindeșii la 
„Lanterna lul Diogene“ -—cea mal 
bună din scrierile sale; cu atii 
wai pulin convine aces! calilicaliv 
cind te referi la ultima sa produc- 
ție, începînd cu „lo Cereo moglie“ 

isprăvind cu „|! mondo è rolon- 

o“, oricii de multă finele stilis- 
lică și humorism sirăgălor al găsi 
in ele. Dar chiar şi cind e vorba 
de povesliri mai mărunle, se ob- 
servă în arla lul Panzini o oare» 
care tendință de dizolvare. La a- 
ceastă constatare ajunge și tinā» 
ral critice Luigi Tonelli (autor al 
unei monografii asupra lealrului 
contemporana Italian, al unui studiu 
asupra Iragediel lul O. D'Annuazio 
şi al unei remarcabile sinleze a- 


' supra crilicei moderne în Talie 3; 


cu o vorbă, o nădejde de mine a 
acestei critice şi un continuator al 
activității nelericitului Serra). 
Tonelli se ocupă de volumul de 
novele „Siguorine” publica! de cu- 
"vind de cãire Panzini înir'o cdi: 


tură milanesă şi găseşie o scădere 


lojă de producția anterioară fie 
din puncta! de vedere al 
celor formale lie mai ales -din 


——————————————— REVISTA REVISTELOR 


acela al concepție! sale lundamen. 
tale despre arið în legătură cu 
morala, Panzini urmăreşte o „leză“ 
şi nu reuseşie să-i dea aparența de 
ariä : urmăreşte anume teza, că in 
noua lormajle socială, femeia dis- 
Iruge căminul şi deci nucleul for- 
mntiv al înlregil societăţi. S'a vor- 
bii și pănă acum de misoginlsmul 
Panzinian, dar de daia asta înver- 
șunarea-i anti-leminină ia con- 
rupi pur şi simplu aria. „Domni- 
şoerale“ pe care le prezinlă el nu 
sint ființe vi, ci caricaluri din 
cauza alltudinii prozaice (în sen- 
sul de polemică negatoare) pe 
c're-o ia scriitorul față de ele. 
Avem aface cu simple „manechine 
de idei“. ŞI cu tonale acestea, fi- 
nind seama de talentul real de 
care Panzini a dal dovadă în re- 
petale rînduri, lrebue să conside- 
rim aces! regres ca o etapā de 
revizuire a propriei sale formule 
artistice, care desigur ne rezervă 
nouă și pizoni surprize. 

(Luigi Tonelli. Marzocco, No, 44), 


Revisia crilică a esteliclanului 
napolelan în numărul său pe Sep: 
lembre ne aduce (pe lingă un ad- 
mirabi! siudiu asupra lui V» Gio- 
berti, semnal de Gentile, şi un ar- 
licol de llteralură comporală în 
care C. Zacchelii revelă o serie 
da „reminescențe“ şi imilajiuni „in- 
voluninre“ în opera poelulul (i. 
Pascoli,j—aprecierile lui B. Croce 
asupra lul Alessandro Mauzoni şi 
in special asupre capodoperel sale: 
„Promossi Sposi". ™ Inainle de-a 
rezuma acesle aprecieri, socolim 
nimerii a atrage luarea ominie a- 
supra introducerii la arlicolul lul 
Zacehetii care traiează din punci 
de vedere eslelle şi teoretic ches- 
iunea imlitajiunilor în lileratură şi 
a plagialului în genere. Pe lingă 
judiclozilalea şi precizia ideilor 
ce expune, credem că acest studiu 
iatroduciiv poale Îi uiiliza! cu muli 
folos de câlră cei ce se ocupă ia 
noi de chesllunea „plagialelor” în 
opera lui O. Coşbuc 

Incă de pela 1829 criticii con» 
temporani su lmpulal romanului 
lul Monzoni uniformitatea, insis- 


— s39 


tenta şi „înguatimea de aimosteră“, 

roce recunoaşte ca juste acesie 
imputări, dar caulă să şi le explice 
spre a vedea dacă cin! înir'adevăr 
defecte ori simplă consecință a 
stării de spiri! în care romanul tu 
conceput şi seris. 

Examinind opera anlerioară o 
romancierului (două lragedii, u- 
nele Imnuri sacre şi „Cinque mag: 
gio ) şi găsind că inca spiritul lui 

anzoni nu se sedimeniase incă 
(iar ca o consecință o vedem plină 
de conirasie, care dau un aspect 
mai vizibil de „poezie“ acestei o: 
pere de linerețe) Croce cansială 
că abia cu „Promessi Sposi” a- 
junse la deplina maturitate a orteì 
sale și la desăvirşila coherență a 
propriului său spiril. In aces! ra: 
man Manzoni învinge complect sen- 
limeniele şi alecjiunile sale ome- 
neşii, pe care le subfjugă „senli- 
meniul elic", lără insă a le dis- 
iruge, ci door cirmulndu-le şi Ju- 
minindu-le de-o lumină egal răs- 
pindită in cele msi mărunte col- 
juri le vastei opere, 

Ţinind sama de această concep- 
ție fundamentală din care izvorăsc 
loale creajiunile și personagiile 
din „Logodnicii”, ne vom convinge 
cli e de nedreapiă crilica celor 
ce găsesc acesle personugii infe- 
rioare celor shakespeariene, fără 
a vedea că nu e vorba de „iale: 
rlorilale“, ci de compleciă diferență 
de concepţie, de o „diversilala ca- 
Mtalivă“, 

Recunoscind simțul elic ce stă 
la baza romanului, Croce nu ajunge 
ca #lji criiici pănă la a-l socoti 
un Poem religios, ci e mai dispus 
a-l inlerprela drept „un poem al 
une! morale religioase, lumea per» 
cepulă ce un constant și Iniransi- 
gen! moralist“ (265). Ca dovadă 
stă chipul cum Manzoni a zugrăvit 
dragoslea : izvor de purilicare mo- 
rală, întocmai caşi la P. Corneille, 
Uin această concepție purced loale 
personagiile principale aie roma: 
nului (a căror analiză interioară 
dovedesle din partea iul Croce o 
prolundă inluițiune crilică) şi care, 
pe nedrept lerâşi, au lost socoilie 
de unii eritici interioare celor se- 
cundare ca reprezenlind lalurea 
comico-salirică a romancierului mi- 
lanes. Nici nici nu e vorba de in- 


460 VIAȚA ROMINEASCĂ 
x ANEI E IE aa eini d 


ferioritale,căci personagiile secan- 
dare înlregesc pe cele principale 
şi se contopesc — laolaltă cu e- 
lementele islorice şi cu descrierile 
din natură, În acea sinleză supe: 
rloară şi in acea armonie desă- 
virşilă care constilue originalitatea 
şi genialilalea lul Manzoni. Din 
contopirea acestor elemente și sub- 
sumarea lor amintitei concepții fun» 
dameniale „naște perfecjla acestei 
scrieri,—dintre cele mal echilibrale 
și desăvirşile din cile s'au scris 
în loste literaturile (26) ŞI a- 
eeasiă genialitale e cu atii mal vē- 
dilă cu cit comparăm „Logodpleii. 
cu oricare din romanele lui Wal- 
ler Scoli, cere din punc! de ve- 
dere malerial au avat alila in- 
fluenlă asupra lui Maazonl ca asu- 

a intregului roman romantic din 
ze pela 1820. 

(B. Croce. Critica, lasc. V), 


Academia francezā a decernat 
d-nei de Nonilles cea mai înaltă 
distinctie, de care dispune şi pe 
care lotuzi o därueşle uneori cu 
„aşa de pulin discernămini şi no- 


roc“. 

Autorul articolului de lajă na se 
arală incintat de scrierile poelel; 
cliează din ele numeroase exem- 

e, care dovedesc că dna 

oallle:, cind wes Fr a decir 
cugelare mai! prolundă, se serveş 
oa eotedaa seci, negiljază mā- 
sura, lasă rilmul să deraleze, con- 
soanele să se ingrămădească, fraza 
să giiăe impiedecală de cacolonii 
silabice. Uneori revin cu obsesie 
aceleaşi motive. Oricii ar fl de 
sinceră în pasiune, d-na de Noall- 
les nu disprejueşie nici ea cunos- 
cutul sprijia al reloricei, pe care 
ee te cu fiice poes! fi 

vājal la şcoala A o". 

Criticul siârue și asupra aceslul 
fenomea de mimelism literar cu 
nuanță feminină. In „Stances à 
Vicior Hugo^ (Lbluuisseimenis, p. 
179) d-na de Noallies cintă pe 
Hugo „chiar in limba lui”. L 
acuma la o parle acesle rezerve, 
autorul îi notează şi calitățile. In 
„Dialogue marina“ găseşte ei nouă 


versuri, În care marea ar |! lavo» 
cală în lermeni de neullal: 


Visage étincelant du monde, 
battement! 
Du temps e! de la vie... 


lar douăzeci de rînduri mal de» 
parte, dă pese o sirolă delicioasă, 
terminală cu o imagine „vrednică 
de Homer”. 

D-na de Noalllen pulea să fie 
cel nai mare poeta! timpului. Ta- 
lenlul el magnific, nu în deajuns 
de preluii, suferă de lipsă de dis- 
ciplină şi ordine. D-na de Noall- 
les dovedeşte că are daruri rare, 
insă le nesoroleșie în chip lragic. 
Peniru cel care au celit, oeur ins 
nombrable* şi atrofele din „Image”, 
opera poelică de mai tirziu a d-nei 
de Noailles Înseamnă o deceplie. 

(Roger Allard, Nouvelle kevue 
Française, No. 96). 


Edmond Rostand 
şi Provença 


Fiu al îlnanciarului Eugtue Ros- 
tand, care în orele lui libere a 
fosi un poet delical şi un iainist 
disiins ce-a tradus minuna! pe Ca- 
tull, Edmond s'a adāpat în liceul 
din Murzilia, la izvoarele celturii 
greco latine. 

In anul 1479, cînd a întral în a 
cest liceu, direclar era profesorul 
Bourgel, tatăl romancierului. De 
acolo a lrecul în 1835 la colegiul 
Stanislas din Paris şi dòl ani mai 
tirziu a luai parle In concursul 
deschis de academia din Marsilia. 
Subiectul ero un memoriu asupra 
a dol romancieri proven ai, Ho- 
noré d'Urie şi Zola. In memoriul 
tindrului de opisprezece ani, care 
a fosi premiat atunci, apar loaie 
însușirile poelului care zece ani 
mal tirziu cucerea Parisul: fontes 
zia veselă şi sclipitoare, gusiul 
subillului şi al grajosului, senti- 
menialism şi landreță, ironie Ju» 
venilă, dar liră lasolenlă sau râu- 
late, sonarilalca (razelor şi a cu- 
vinlelor. 

ivocarea secolului al XVII, aşa 
cum o găsim în Astrea lui d'urie 
caşi hotelul de Kambouiliel ror 
figura in Cyrano, iu pasagele în 


F _____ REVISTA REV'STELOR 461 


care è reconsiiluliă societalea - 
țioasă. lar dragostea luminii rss 
pindiiă în loolă opera lui Rostand 
va Îi cinlală cu deosebire ta pa- 
slonatele apeluri ole lu! C ante: 
eler. 

Ca sluden!, Rosland a avut nos» 
lalgia Provencei şi volumul lui de 
poezii „Les Muvardises* e plin de 
vizulnea melancolică a copilăriei 
lul luminoase. 

Decorurile piesolor „Les Roma- 
nesques La princesse lolninine“, 
„Semarilaine* sau „Cyrana” sint 
luate din lumea sudului, a Medi- 
leranei, a Prorencei sou a Oas- 
cognei, 

„Chantecler*" nu e o dramă pen- 
iru un teatre parizian, ci o poemă 
mediteraneană. 

In toală opera lui înillnlm rafi 
narsa de cugetare şi de sentiment 
căracterislică meridioralului, mul 
ales în ceiace p'lveșie concepiia 
iubirii 

lubirea cum era înlelează în e- 
vul mediu, iubirea  lrubadurilor 
care-şi cini adorata şi mor pen» 
iru ea, lără a obiinea nimic dela 
dinsa, iată ceace intilnim la Joti- 
roy Kudel, la Cyrano sau la duce- 
le de Reichsisdi. Acest sentiment 
al iubirii, ăspindit în evul mediu 
meridional, dispăruse din lilerolura 
franceză odală cu socielalea pre- 
jioasă, Clasicii zugrăviseră mai 
muli pasiunea decil iubirea, sou 
datoria în lupið cu ea. In secolul 
al XVII amorul devine gailani sau 
Hberiin şi la romenlici el e posi- 
riea care lriumiă şi suprimă io- 
ul, 

In tealrul lul Rosiand regăsim 
insă senlimenlele poeților medie- 
vaii şi străvechiul ideal al unei 
mori părji a rasei franceze, 

(Emile Riperi. Kevue des Deux 
Mondes, Noembre). 


Cu prilejul aniversării a 100 de 
ani dela naşterea lui Dostoievski 
(12 Noembrie 1821), revista ma- 
ghiară dela Budapesta tipăreşie 
subi tlilul de mai sus un siudiu in 
amintirea marelui seriilor (Cu a- 
celaşi prilej edilura iralilor Keral 
îi tipăreşte opera compleciă intro- 
ducere maghiară.) 


e eră 


E vorba denfluenia lui j 
în „Fraţii Karamazov idein 1o 
nu subiectul... Casi Gogol, ensi 
germanul Hollman, cas? mulți serii» 
tori ai unor Jileralurt mat iinere 
Dosiotevski a cullivat din ilnereje 
pe clasicii francezi ṣi a fosi in- 
Hueniat de el şi in special de 
Balzac si Voltaire. In primu! rind 
subi Influenja lui „Candide“ a a: 
cestui din urmă şi-a scris scrilla= 
rul rus romanul său cunoacul, Mal 
înain!le de arşi Irala subiectul său, 
care avea ca idee atelsmul (la 
incepul chiar Inlenționa să-l dea 
ca liilul romanului), Dosiolevski a 
celil lol ce are Volialre mal aleiai 
În opera lui spre a-si Pune la in- 
cercare credința lui religioasă 
inainte de a face un pas balăritor 
în acest domeniu al Jumil sufle- 
teşii. To! aşa cum o linără rusoalcă, 
spre a pulen intra fără îndoială in 
mânăstire, celise mai intâlu pe on- 
ciciopedişii... Fata leşise biruitoare 
în senzul că şi-a păstral credința 
şi a ajuns la mânăslire—unde de 
altiel dorer.,  Dosioievsil Însă 
a esil iiiruii, căel deparie de arice 
gind de mânăstire, ei a scris pe 
urmă romanul său celace poate 
ca scriitor dorea şi el în care 
Ivan Koramazov esle un vollalrian. 
Chiar scria Dostoievski cu lrel anl 
insinte de moarte —cind începuse 
serios să-şi lucreze romanul: 
„A-l scrie pe „Candide“ rusesc, 
inseamnă a scrie despre Isus Hris- 
ios*. ŞI in „Candide” şi in romanul 
lui Dostoievski găsim nu jusiitica= 
rea suierinjei omeneșii, ci acelaşi 
pro'eslare impolriva lragicului sor- 
Hi omenesti, acelaşi Inirebare e- 
supra rostului sulerinlei omenesti, 
asupra lzvorului răulălii omeneşti, 
iceicaşi indoeli nsupra Dumne- 
zeirii, care lasă omenirea să se 
zbal in răuiate și sulerință ca 
un specinlor neulru dacă nu chiar 
nepăsălor, de care însă lrebue să 
ne temem... Apol, casi în scrie- 
rile iul Voltaire, în care se alinge 
ideia Dumnezeltii, întilnim În dia» 
leclica iul Ivan Karamazov aceiași 
alitudine : accep! pe Dumnezeu 
drept, dar lumea lul n'o accepi- 
Poate să vie răul dela Crealorul 
tuturor bunurilor ? Foale el să de- 
rire dela Siăpinul a lonte ? Putem 
să ne muljumim cu mingierea că 


462 VIAŢA ROMINEASCĂ 


toală suferința de azi se lopeșie 
în armonia viiloare ? Tol așa Vol- 
taire se întreabă dacă cei dăunați 
de marele cutremur dela Lisabona, 
easi sufletele celor rămaşi subt 
dărmăluri, se pol impaca cu Idela 
că totul s'a pelrecul peniru binele 
universal. Şi cu el, iarăși zice Ivan 
Karamazov: „Nimic nu înțeleg“. 
ŞI filozoful, lui Voliaire caşi a: 
teislul iui Dosloievaki (Iran) uzează 
în reilealile lui de loale grozăviile 
vieții: ră'boae, execulluni, răz- 
boae civile, bali molipsitoare, cu- 
iremure, ele. ŞI în analiza melafi- 
xicel sale religioase Ivan folosește 
dialectica lui Voltaire :—. Aṣa cred 
—spune fralelui său Alioşa - că 
dacă diavolul nu exisiă şi omul 
l-a plăzmuii, alunci l-a plăzmuli 
după chipul şi rsemănarea lul.— 
Alunei, dar, tot așa ca pe Dum- 
ntzeu, udaogă Alioşa („Dacă Dum- 
mezeu l-a plăzmuil pe om după cht- 
pul său, omul a lăcul asemenea” 
— zice Voltaire). 

E asemănător lusuși tonul în care 
sial scrise cele două romane, 

De altfel în convorbirea cu ira- 
lele său Alioşa (Curiea V-a), Ivan 
zice înlre allele : „1 ezi, drăguiule, 
a fost în veacul al i&-tea un bă- 
trin păcălos care așa a zis că 
dacă n'ar fi Dumnezeu, er irebui 
să jie invealal“. 

(Szabo Endre. Wyugal, i Nov.) 


Criza socialismului mondial 


Socialismal Inlernalionalei M, 
înainie de războlu.—deşi plecase 
dela principiile stricte ale doctri- 

i maraisie, bazată pe ideia an- 

onismului de clasă şi a revolu- 

i integrale, — și-a pierdut, incel- 

, iniranaigența. Toale deduc. 
jille necesare n'au fosi trase din 
principiile stabilite: spiritul de a- 
tenuare cişiiga leren. - Chestie ag- 
rară, nicãeri, nu lusese rezolvată, 

ialismul, nicieri, nu-şi lixase 
-~in mod hotării - aliludinea față 
de războiu. Formule complexe şi 
nuanjale, moţiuni care lăsau 
liber concepliilor adverse.—ială 
ce se ridica de-asupra priaciplilor 
pa pri 

nlernajlonala Il area ua orga» 
nism de conducere care, în reall- 


tale, era numai un oficiu centra! 
de corespondență: colecţiona ra» 
poarie, pregălea congrese, dar nù 
dirija acliunea—n'avea nicl măcar 
dreplul de conirol asupra parili- 
delor. 

Reiormismul și revlalonismul se 
Insinuau și în mase. Alianțele in- 
ire partidele muncitoreşti şi de- 
mocrajis burgheză erau frecvente. 
ldcia revoluției era lăsală la o par- 
te. Socialismul aprospe se urap- 
lase societăţii burgheze care, la 
rindul ei, se acomodase, şi ca, cu 
socialismul, 

Organizațiile Inlernaționale! II, 
prelulindeni, nn mal urmăreau 
prăbuşirea actualei sacietăi, cise 
mărgineau la rețele de ameliorare 
a siiuajiei lucrălorilor, 

Chiar înainte de 1914, socialis- 
mul- aproape prelulindenl—avea 
nevroc să se înloarcă le origini, la 
maximele fundamentale. 

In limpul războiului, lalernajio- 
nala li n'a juca! deci! un rol foarte 
neinsemnal, Despăriindu-se în bu- 
căți, ca n'a mai găsi! mijlocul să 
se reiniregească, deşi masele 
munciloare doreau acesi lucru, 
sperind osilel o pace imedială in 
nişie condiții omeneşti, care să 
înlăture priclalle de conllicie apro» 
piate. Urganele conducăloare in- 
să nu lucrau în această direcile: 
ele erau compromise pria colabo» 
rarea la guvern cu burghezia. 
Prăbuşirea acestei Inlernajionale 
şi parliciparea naar. H la gu- 
vern —sint în rapori de eleci şi 
cauză, nepulindu-se Însă preciza 
cu siguranţă care-i cauca şi care-i 
eieclui. 

Alirmaţiile, proclamate de ire- 
cul, erau acum desnvuale; o des- 
curajare cuprinsese conștiința co- 
leclivă œ maselor; o supraabon- 
den|ă de apetile individuale; idei- 
le—subordonale intereselor bru- 
lale; o necunoașiere compleclă a 
conjunclurilor, care deslăjulseră 
războiul. Jocul permanent al rua- 
jelor economice era desconside- 
rai, și majorităjile puneau pe pri: 
mul plan evenimenieie episodice, 
care delerminaseră, în ullimul mo- 
meni, conflictul armai. Acesle 
majorilăji dela 1914—1918 s'au în- 
depăria! loarte mult de gta 
tradijlonală. Revoluţia rusă, Tairo- 


REVISTA RBVISTPLOZ 463 


ducind în istorie un f 
de-o exiremă forță, East pe 
de-odată, să exercite o inf'uenjā 
ar eo Dar ea a întări! mi- 
e care, allfel, 
argan! bătai. alifel, ar îi urmat 
atiidele socialiste au r 

in timpul războlului, la Ah pe 
docirinale, oferind miniştri în gu» 
vernele burgheze, care conduceau 
slatul în numele unor lasiiluții com. 
bătute altădată de socialişii, Tar. 
după războiu, acesie partide n'nu 
şliuil sau n'au vrut să exploniere 
zdruncinul politie şi social, provo- 
cal de războla. In loc să utilizeze 
criza, dislocaţia generală, slăbici. 
unces evidentă a vechei socielăji— 
parlidele socialiste, i. unele din 
jârila cele mai greu Încercale, au 
proleja! armatura crăpală a sta- 
lului şi eu susjinut represiunea. 
Majorilăţile reformiste au luai po- 
zițle contra minorilălilor, cere 
vroiau să realizeze programul tras 
dijional. Prolelarialul s'a divizat 
in mod lragic, decarece cadrele 
blurocralice şi parlamentare sau 
credeau inoporiună transformarea 
imțegrală, sau se inspălminlau îna- 
inlea erenlmenielor, sau paclizau 
pe lajă cu clasa posedaniă. Cia» 
sa muncitoare, Indecisă şi frag: 
menială, ezita - în conluzia gene- 
rală a lumii—să-şi îndeplinească 
misiunea ei istorică Trei imperii 
miiitare,— sprijinul reacjiunii curo» 
penre, s'au prăbuşit. În două re- 
voluiia lucrălorilor a eşual (La 
represiunea revoluției maghiare a 
coniribuii şi Rominia, care a iniral 
in Pesia, „de acord cu irei comi» 
tele conira-rerolullonare conulilui- 
te de magnaji la Arad Viena şi 
>zalmar”). - Încă un aspect al cri 
zel socialisle. 

iniernaționala II, la inceputul a- 
nului 1920, era o fantomă. Ea s'ar 
ii pulverizat chiar dacă nimeni 
war li combălul-o, cercind să-l 
ia locul. Dar partidele, care se 
desmembrau din Iniernaj onela Il, 
erau alrase cu pulere spre Mos- 
cova. Iniernajionala comunistă a- 
vea de pariea sa, uu numai gre- 
şalele  internajioaaiei preceden- 
te, dar și propriul ei presiigiu. Ea 
nu era ò revoiujie in gestație, ci 
o revolujie desăvirşiiă, care trecu- 
se pesle pledici enorme şi respla- 


sese alncuri din joale părțile. 
lus, Internaționala IN ri re 

a socialissgui tradițional, de care 
nala [i inir'aiila Internajla- 

iMuația generală a lumii 

sfirșilul războlului, ajuta aaa 
mult propagandu comunislă. fn- 
lernaționula deln Moscova anunja 
criza revolulionară supremă, core 
sosise peniru ioniă lumea. Roro- 
lujia rusă era primui inel În len- 
ul reroluiiilor, Regimul caplio- 
fsi stătea subl ameninjarea unel 
imedisle prābuşiti. In universul 
därimot, sunase ceasul prolelar'a- 
tului. Înir'aderăr, clasele pose- 
danie nu reușiseră să reslabiieas: 
că pacea pe continenle: ele in- 
cheiaseră doar, dela cancelaria 
la cancelarie, niște lratale lără 
consisienlă, mai dinainte condam- 
nele din pricinu clauzelor lor prin- 
cipale, Incendii nouă se preyă- 
teau. Învingătorii, slărmindu-t pe 
învinşi, trezeau Înir'inşii dorul de 
revanșă şi o ură de moarie, Tå- 
rile mici independente, creole pe 
ruinele vechilor imperii, mu dal 
naylere unor nouă anexlonisme: 
imperialismul celor mici, adăagiu- 
du::e |n imperialismul celor meri, 
inmultea amenințările 

Clasele posedanle; nepulindu-se 
înlrina, au condus lonle stalele 
ia bancrulă sau la un pas de ban- 
crulă. Daioriiie pubiice se urcau 
la zeci şi sute de miliarde. Deli- 
cilele erau enorme. DBugelul se 
inzecise laţă de limpurile de pace. 
Regimul burghez slătea pe mor- 
ginea prăpansuei, 

Acesi regim scâpose dia mini 
frinele lorielor economice: el per- 
dea asilel uuica-! rațiune de a 
subsista, Scumpeten vieil, goma- 
jul, proietarizarea clasei burgheze, 
agravarea siiuaje!i proietarialului 
de odin'oarâ - lată alilea indicii 
care avunțau caiastrola, Din ce 
in ce mai mulți doreau disparilia 
actualului regim, din ce in ce mal 
puțini vroiau menținerea lul An- 
lagonismul claselor se accenlua : 
malul şi oligarhia pusedaulă dădea 
adevărate lupie conira cluselor 
muncitoare. in această aimosieră, 
incercârile de reavililare ale lu: 
leraeționalei Îl rămineau lără nici 
un succes, Dimpotrivă, propa- 


464 VIȚA ROMINE 


ganda peniru Moscova lua un nou 
avinl. Înternoționa'a III izbucnise, 
arcă, cu spontanel!ale din nalura 
uerurilor şi, încorporindu se în 
ordinea nouă, îşi desena contu- 
rul în haosul aloistăpinilor, 

La mijlocul anului 1921, Inler- 
najionnla I — pierzîndu-şi creditul 
şi efectivele nu mai conta deci! 
i situa- din Anglia, Belgia, 

landa şi Suedia. In'ernajionala 
II însă, înainte de al treilea con- 
gres dela Moscova, Îşi implinlase 
profund rădăcinile şi cucerise con- 
lingenie considerabile în Germa- 
nia, Franja, Elveţia, Italia, Norve: 
gia, Bulgaria, Serbia. Organismul 
inlermediar, care încercese să se 
creeze, sprijinindu-se pe Inde- 
pendenţii germani, pe o minori- 
iale franceză, pe majnrilalea el- 
vețiană, pe social-demorcrajla aus- 
triacă şi pe menșevicii rusi a 
cânial să-şi dovedenscă consis- 
tenfa la congresul dela Viena din 
Februar. Acesi organism,-după cum 
s'a văzul, “reprezenta mei mult 
sinte-mujoare deci! lrupe, era o 
consiruciie artificială fără viitor, 
menilă să dispară în curind inain- 
tea Internajionalei il! triumlăloare. 


Dar osre Internajlonala dela Mos- 
cova se bazează pe principiile 
strici marxiste sau, cum prelind 
unii —-s'a abătul moli dela ele? 

Nu-l nevoe ue compara! toate 
principiile comuniste cu cele cu- 
prinse în docirina marzistā. Esie 
desiul să cltâm priacipille cerac» 
leristice : t) Dicialure lemporară 
a prolelariatului esie necesară; 
2) Rolul partidului comunisi este 
primordial ; 3) Cucerireo pulerii 
politice de călre lucrălori nu se 
poale produce in cadrul legali- 
tājii prezenie; 4) Ruptura com- 
plectă cu relormismul ; 5} O pro- 

agendă susjinulă lrebue lăculă 

a țara. Toate acesie principii se 
gisesc în doelrina marxistă. Ope- 
rele lui Marx şi Engels sint o e 
videniă mărturie, 

Iuternajionala II a restituit pro- 
letariaiului ceiace-l răpise râz- 
toiul: viziunea clară arealităjiior, 
senlimeniul anlagonismului social 
care“! ia baza Isioriei, voința de 
a se èmaacipa prin proprie ini- 


— 
+ 


|ativă. Nu poţi să te Intitulezi mar- 
xisi f ră a adera la lezele dea 
Moscova; şi înrers, nu poli adera 
In tezele dela Moscova lâră a a- 
dopia marxismul, şi fără a re- 
cunoaşie idenliialeo absolulă a e- 
cestor leze cu Manifestu? din t347. 

(Paul Louis. Le Monde Nouveau, 
No, 4, 5,6,7,8 și 9). 


Problemele Angiiel 


.. Probleme dinăuntru și din s- 
iară, de solulionarea cărora alirnă 
tol rostul vilior al Marel Britanii 
în lume. 

A ajuns la domnia lumii prin 
forja navală alimenială de bogă- 
fiile acnmulale, pe care sin ură 
era chemată să le inlesnească şi 
să lenpere n profitul unei oligarhii. 
lar aceasta îşi imòunea pol'ica ei 
cu concursul parlamenielui, care 
prin regimul lui electoral nu putes 
avea nimic demoeralic faiz’ insul 
Căci in 1879 abia pătrund în Cu- 
mera Comunelor cei diniâla repre- 
zealați al partidului nafonal irian- 
de: şi numai în 1906 cel dinlăiu re- 
prezenianl! ai lul Labour-Pariy, O 
primă lovitură serioasă se dă „ari- 
slocralilsmului” englez la 191! 
cînd cabinetul Asqulih desliiniea- 
ză drepiul el de veto în Camera 
lorzilor. Se incearcă apol la 491 
democralizares Constitullei de ch- 
ire acelaşi Asqulih prin aducerea 

roectulul de vol universal, care 

ebue însă să tie reiras şi obla 
după războiu capălă loji cetijenii 
Anglie! drepi de voi, cuprinziad 
yi pe lemei. Această relormă ex- 
itade lupta muacilorimii în Parie- 
ment şi uneşte pe liberalii şi coa» 
servalorii care până eci își impâr- 
jeau puterea. Pariidul muncitoresc 
(Petitie Trenn la care, prinia 
aza socialistă și lupia polilică se 
asociaseră siudicaleie incă inainle 
de războiu -deschide fäliş lupta 
pèniru socializare în toate indusi- 
rite şi ia e activă la comrolul 
polilicei dinăuntru şi din alară a 
Angiiei:; ia 1919 inlluenjează hot» 
firea guvernului englez in chestia 
intervenţiei in Rusia, lar in 1920 
impiedică electiv ajulorul în ar- 
manea! şi muniții al Angliei pen» 
tru Polonia—alonci cuiar cind Ca» 
pitala acesieia e gala să cadă În 


minile bolșevicilor. Dar 

e muncitorimea lea a repre 
tărită poliliceşie de volul univer- 
sal și de războlu, în afară de iripla 
alianţă a c'rbunelui, căilor ferate 
și lransporturilor, mai are Anglia 
© greulale inăuniru: /rlanda,, 

Apoi în afară... In afară e Ame- 
rico, rivalul de azi şi de mine. 
In cursul veacurilor, Anglia şi-a 
eliminat rind pe rind concurenţii 
din piaţă cu minile ei proprii cind 
nu putea cu ale aliula; iar cind 
însişi indigenii voilor pleța o op» 
resu dela cistig, le făcea lar răz» 
bolu (războlul apiului, cel din Tran- 
sval). Cu ul imul războiu ea şi-a 
indepărta! pe cel din urmă concu- 
reni lemul pe apă !Germania) şi 
șia siăbi! considerabil concuren- 
tul de pe uscal (Rusila). Deacum 
însă e muli mal greu, America a 
intra! în răzholu la vreme: cind 
aliații ei erau deslul de îndata: 
reji și isloviji peniru lungă vre» 
me. l-a împrumulal pe loji cu a- 
pronpe 12 miliarde dolari, din care 
Anglia a primi! aproape jumilaie, 
apoi dela 1.744.984.720 dolari cil 
era În 1910 exporiul american s'a 
ridica! in 1919 ia cifra de pesie 
7 miliarde dolari. lar în 1920 a 
lrecul de 8 miliarde cucerind 
plejele engleze, unde nu se mal 
ajungeau vapoare ori ajungeau 
prea scump, grație costului ur- 
cal al cărbunelui. Căci An- 
glia pierde în limpul războiului 
781.000 tone, lar America mai a= 
daagă în acesi limp incă 10.379.000 
tone la marina sa comercială. Spre 
deosebire de Anglia, care prin 
forță îşi asigurase de a/ard cea 
mai însemnată parte dinire mijia- 
acele care îi asigurau domnla, Sla» 
tele-Uniie au toate mijloacele me» 
cesare unelexpanziuni din larg, fa 
solul propriu şi n'au lupta de clasă 
din Anglia, În 1920 America a Iri- 
mis Europel aproape la8 milioane 
tone cârbune pe cind În 1914 nici 
un milion măcar, Ea mal posedă 
`, din petrolul lumii. Alături de 
joule acestea a crescul mereu— 
şi creşte acum mai mull—llola ei 
de războlu, în fala căreia Anglia 
n'ar pulea sia chiar să vrea. Căci 
în alară de socialişti şi de Irian» 
dezi ii mal impovărează mersul 
propriile ei colonii, care o indeam- 


nä la moderajiune [aţă de Ame 
neşilind cine are să le mirem nete 
mine impoiriva palbenilor. Căci 
Pregătirile mililare ale Americel, 
au in vedere două lronturi deoda. 
tă: Anglia şi Japonia Dar Anglia, 
după toale celeialle, este avizală 
in mare măsură la maleriile prime 
americane pentru indusiria ei. 
Situajla de mare putere a Ame- 
ricei se întemeiază pe economia 
națională, pe cind siluajin de până 
acum a Marei Brilanii s'a inie- 
mela! pe bogălla unei clase care, 
servită de o lege eleclorală favo- 
rabilă și de o fiolă pulernică 
pulea pănă acum să-și Inlălure 
concurenții. Cu noul ei rival, An- 
lia şovăeșie a se misurs, lar 
aponia pare & se modera şi ea. 
Anglia este un sta! capitalisl, 
şi ea nu poale să inllorească şi 
să domine decit ca atare. ŞI aw 
lorul trage urmăloarele incheerl: 
„Dacă Anglia va lrebui să renunțe 
la siiuația el de primă pulere ma: 
rilimă şi de primă pulere comer- 
cială, atunci punctul de graviiate 
al inlereselor dominiunilor brila- 
nice din Pacilic înclină cătră Sia: 
lele Liniile, Dacă vrea însă Am 
gila să poorie concurența peniru 
predomnlre economică cu Ame- 
ric, alunci e necesar să inlringă 
teroarea grerislă a lui Labour- 
Party prinir'o măsură legală“. 
(Oberstieuinanl a. D. v. Bian- 
ckensee., Preussischo Jahrbăoher, 
Oclombre). 


O fază nouă în lupta pentru 
stăpinirea Pacificului 


Lupia peniru stăpinirea Pacifi- 
cului e în realllale o luplă peniru 
siăpinirea Chinei. Oceanul nu e 
decil un drum și insulele lul nişte 
locuri de popas sau baze de o- 
perajii; obiectivul e imensul Impe- 
riu care nu slie să se apere, nici 
să pună in valoare bogăliile incal- 
culabile, care dorm in pămialul le- 
cund și în mătuniaele solului. De- 
la siirşiiul veacului al XVIII, Ru- 
sia caulă să se apropie de China, 
prin drumurile leresire ale Sibe- 
riei şi alẹ Asiei centrale și, pănă 
în 1894, pentru a obliga imperiul chl- 
nez să-şi deschidă porjile comer» 
jului şi penetrajiei europene, se in» 


466 VIAŢĂ ROMINERASCĂ 


pe pe see diplomalia şi uneori 
tanni. Dar după 1894 drama se 
complică prin eparijia unul nou 
or praga tepani După războ- 
din acel an izbucnit din cauza 
eel, pugons il învingători ane- 
xează insulele Formosa şi Pesca- 
dores, oblinind și protectoratul Co- 
reei împreună cu cesiunea pealn» 
sulei Lino Tung, cu Pori Arthur și 
Tahen wau. Chestia Pacificului de- 
vine atunci din asialică, europea» 
në. Rusia susținulă de Franja n- 
pără principiul integrității Chinei 
şi acel al porjil deschise peniru 
comerțul sirăin. Germania se u» 
neşie cu ele și cele irel puteri in- 
vită Japonia se renunje la anexi- 
unele lui Liao Tung. Japonia se 
supune. Principiul integrității im- 
perului chinez au e Însă respec- 
la! de puterile europene care-l 
proclamase şi Germania, exploa- 
tind asasinarea unor misionari ger» 
mani, obține ceziunea goliului Ki- 
ao Tcheu şi mari avaniaje econo» 
mice În anul 1593. În curind şi 
Rusia se inslalează în peninsula 
Lino Tung și in Port Arihur, de 
unde Japonejii luseseră inlăluraji 
cu irei ani mai inainle. Rezulialul 
e senlimeniul najional exasperat 
si revolia Boxerilor. Japonia, lovită 
în interesele el şi susținulă de Àn- 
glia, face războiu Rusie! în 1904 
prin lralalul dela Porismulh, o 
fine Port Arthur, pariea meridio- 
a Mandciuriei şi jumătalea 
insulei Sakhalin. Dar Rusia nu e 
eliminală din Extremul Orient. Ea 
subaistă ca mare pulere, vecină 
Chinei şi se lnajelege cu Japonia, 
recunoscind integritatea Imperiului 
chinez şi impărjind cu Japonia z- 
nele de inlluență, Prin iralalul re» 
ceai din [mlie 1916, inamicii din 
1905 deveneau chiar asociaji şi a- 


Hai. 

Dar războiul mondial elimină 
doi concurea|i ai Japoniei, Ger- 
mania perde Kiao-icheu şi pose- 
slunile ei din Pacific; ea dispare 
din mările chineze ca pulere teri- 
lorială. Rusia, pradă revoluției, se 
disloacă. Siberia se separă de 
Rusia bolşevizală și puteri efemere 
se ridică aici pentru a d 
Cimpul rămine liber în China pen- 
tru o mare poliiică japoneză, de 
influență şi de expansiune. China 


în urma revoluiiei, care a răslur: 
nat vechiul imperiu milenar, e lips 
silă de un gurera stabil și naho» 
nal: divizată impolriva ei însăşi, 
cu provinciile în luplă inire ele, 
cu Sudul mai democratic revollat 
împolriva Nordului mal militar, ea 
nu oleră penelrajiei slrăine decit 
o rezistență pasivă și inlermitenlă, 
Nici un obslacoi serios nu or o+ 
pri avintul infiuenţii japoneze, dacă 
interesele americane nu sar a- 
larma şi nu s'ar opune. Statele 
Unite conira Japoniei, iată forma 
actuală a luplei peniru slăpinirea 
Pacilicului. 

E carnclerisiic faplul că după ce 
Japonia a curăjii în primele luni 
ale războiului mondial China şi 
Pacificul de orice elemen! ger- 
man, parliciporea el militară sfir- 
şeşle. Ea procură cel muli muniții 
Husiei şi Irimile cileva incruciṣã» 
ioare in Mediteranā. |n limpul răz» 
boiului şi a negocierilor, toată a- 
bilitatea guvernului din Tokio a 
fos! să rămînă la Chan Tung, sið- 
bilindu-se acolo deliniliv. In 1915, 
despotul chinez inan Che Kai pro- 

usese aliaților participarea ării 
ul la războiu. 

Propunerea a căzul însă din 
cauza opozijiei Japonejilor, care au 
sus|inul că nu ar pulea vedeafiră 
de nelinișie organizarea unei pu- 
ternice armate chineze. La 7 Mai, 
în acelaşi an, guvernul din Tokio 
piete un uliimalum la Peking, 
n care cerea ca China să recu- 
noaacă: 1) că Japonia nu are nici o 
obligajie să laapoeze Kiso Tcheu; 
2) consilieri japoneji pentru politi- 
ca, linanțele şi armata chineză, ceia 
ce insemna prolectoralul japonez 
asupra Chinei Guvernul din Pe- 
king a respins clauzele care-i a- 
iingeau suveranliaiea, dar a lost 
nevoii să recunoască stipulaţiile 
privitoare ia Kiao Tcheu, La slir- 
piei iernii lui 1917, ia momentul 

care Slatele Uaile inlrau in răz- 
belu, diplomajla japoneză a obji- 
nul dela aliateie ei Rusia, Franja, 
Anglia şi lalia convenţii secrele, 
prin care aceste puteri, sperind 
inir'un ajulor militar electiv, se 
angajau si recunoască Ja 
ioale drepturile pe care Oermania 
le avusese asupra Chan-! ungului. 
Viconlele Ishii, lrimis in misiune, 


j 
A 


in Stalele Liniile, oblinu în schime 
bul resneclării principiului inte- 
gri!5ții Chinei şi al porții deschise, 
recunoaşzierea inierezelor speciale 
ale Japoaie!, mai ales în ceiace 
priveşie poseslunele ei. Tratatul 
de Versailles dădea o compleciă 
satisiacție Japoniei. Prin el, Ger- 
monia era obligată sā renunțe în 
favoarea ci la Kino Tchen şi ln 
toale drepturile asupra provinelei 
Chan Tang. Era un cadou splen- 
did pe care aliații îl lăcenu Japo- 
niei, căci Chan Tung are peste 
lrelreci de milioane locnitori și a 
una din provinciile cele mal bo- 
ale ale Chinei. Dar Chins a re- 
uzal să semneze lrniatul dela Ver. 
sailles, Statele-Unite nu l-au ratifi- 
cal, lar Rusia era absenlăä. Orice 
politică în Exiremul Orient are do- 
vă feje: una oficială, alin secrelă. 
Japonejii afirmă că vor da îndărăt 
Chan-lhungul Chinei, că el nn au 
in aceaslă privință ambiţii! terila- 
riale,dar că tioja economică în a- 
ceastă nd pe nu e posibilă, cil 
limp e bintultă de anarhie și gu- 
vernul chinez nu reușește să fie 
respectal. Americanii susiin dim- 
polrivă, că agenţii japonezi între- 
țin în Ghina dezordinea și divizi- 
unea şi că republica din Canton e 
subrențională de Japoneji. In re- 
alitale, Japonia profiiā de situajia 
tulbure a republicii, peniru a-şi a- 
sigura avanlaje şi garanții peniru 
viilor. Ea imprumulă bani diver- 
selor guverne care se îndalorează 
şi, peniru a se achille, cedează con- 
cesia căilor lerale, a minelor ṣi a 
exploatărilor de orice fel, hipoie- 
cind una după alin ve ilurile dife- 
rite'or ramuri ale adminisirajiei 10» 
cale. Războiul a fost peniru lapo- 
nià o epocă de prosperilale exire- 
ordinară. Ne mal avind concurenţi 
de lemul, Japonezii au inundal 
China cu produsele Industriei lor, 
acaparind piala. Principiul porții 
deschise e în realilale ocolit şi 
sirăinii care au neroe de piala 
chineză, americanii în primul rind, 
intimpină dilicaltăți la lot pasul. 
Comeriul japonez, în timpul răz- 
botului, a eliminati pe Engleji din 
Singapur și a pălruas în India. Mâ- 
jăsăriile japoneze s'au deslăcul în 
Stateie- Unite şi pe pielele Ameri- 
cel laline, Uzine Japoneze sau 


REVISTA REVISTELOR 467 


instala! în Mexico și Japonezii au 
fâcul cumpărături de pămlnt în Ca- 
Iforala mexicană Dar după în 
checrea păcii concurenta a rea. 
părul  Sfinația strălucită din fim. 
pul războlalui nu s'a putul menline 
şi criza a venit. Dacă jara s'e îm- 
bogălii, daloria publică a crescul 
şi chelluelile militara, cele navale 
mai cles nu nu fosi niciodală mal 
mari. Produsele fabricate ss des- 
fac lol mai greu, naționalismul 
chinez, ajuta! de americani y! de 
europeni, caulă să creeze industrii 
proprii. Viitorul comeriulu! nippon 
apare nesigur, Cărbuncele liosesie 
Indusiriei și, dacă lucrătorii sint 
numeroşi, calliaiea lor e megdia- 
eră. Impiasă de nevoile crescinde 
ale unei populatii nameronse si 
înfomelate, Japonin poale fi «pl 
tă să întrebuințeze forin, recurs 
gind la un războlu preveniir, Căci 
interesele joponere se clocnese 
cu cele americane și cu Siberia. 
În 1918 cind pulerile aliate, pen- 
ira a seconda alorțările reho-sia- 
vacilor şi ale amiralului Kolichak, 
au trimis în Siberia orlentală lrupe, 
— Japonejii au debarcat şi el o sută 
de mii de oameni. În urma pro- 
testărilor americane şi după căde- 
rea lul Kolichak, a revollelor po. 
pulației ajijate da bolsevici, Japo- 
nejii s'au reiras, lăsind Însă o 
garnizoană în Vladiroslok și acu» 
pina pariea nordică a insulei 5a- 

halin. Această insulă e bogată in 
peirol și în peacării, şi Americanii 
care au cumpăral la 1367 Alankn, 
Rusiei, ar voi să fie släplal pe am- 
beie |ărmuri ale sirimlorii de He- 
hring. Presa jnponeză denunță 
lără încelare ambițiile americane 
în Nordul Asiei, unde guvernul in- 
dependen! din Teliste a cedat 
Kamcialka bolşevicilor care pu 
dat'o În arendă sindicatului ame- 
rican Vanderiip. Prezidealul ame- 
rican Harding a voll să llusirere 
intrarea lul în luncțiune, prinir'un 
mare act care să pună capă! diii- 
cultăjilor  americano-japoneze şi 
să salveze definiliv inieresele g- 
mericane în Chlaa. Aceasta e orl» 
gina şi senzul conferialii din Was- 
hington, care s'a deschis la 11 No- 
embrie, Va reuşi ea să Impledice 
războiul pe care onii îl consideră 
fata! ? După călătorii ce vin din 


468 VIAŢA ROMINEASCĂ 


China, conflictul ar îl inevilabil și 
apropia, Ultima fază a luptei pen- 
iru Pacific se va deschide prin» 
if'un uriaş războiu naval, al cărul 
prej va îi supremația asupra Chi- 
nel și exploalarea a palru sule de 
milloane Chineji. 

Chesiia Kiao Tcheu, acela a 5i- 
beriei şi acea receniă a insulei 
Jap, au înveninal conilictul şi au 
surescilal opinia. Istoria nu cu- 
noaşie conilicle allt de grave care 
sd fi fost rezolvile fără de războiu. 
Toluşi bărbaţii de sta! din cele 
două siale inclină spre pacifism, 
căci ei Îşi dau samă că ambele 
țări prin războiu ar avea pujin de 
cistigat şi prea mult de pierdut. 

(Rene Pinon, Revue dzs Deux 
Mondes, No :mbre) 


Problema relajlilor franco-bri+ 
tanice se pune cu un deosebit in- 
teres înalulea opiniei publice a 
aceslor două țări. Căci dacă s'ar 
produce o ruplură sau numai o 
îndepărlare mai îndeluagală inire 
ele, sinrea Europei şi a lumii, care 
nici acum nu este prea sităluciiă, 
ar îi mull înrăutățilă, În urma cë- 
ror evenimente, prieliala franco» 
brilanicã, aşa de vie în timpul 
războlului, a pului să se răcească 
şi să alunece până la siarea de 
acum ? 

Se vorbeşte de egoismul brila- 
nic. Esie un egolsm inslinclir re- 
rullind dia /nsufaritale, Englezul, 
de secole, s'a obișnuii pujian cife 
pulin să creadă că esie deasupra 
celorlalji peniru simpla rațiune că 
duce în insula sa o viajă cu lotul 
deosebilă. El w'are holare de a- 

ărat. Superiorilalea fiole! sale, 
destul de uşor de põsirel peniru 
un popor pe care nevoile lraiului 
ìi în alal călră navigajiune şi 
come'j, îl pune la adăposiul nâră- 
lirilor,. Astfel, necunoscind nici 
nitălirile, nici inrolările, nici zgu- 
dulrile, Englezul a ajuns în mod 
lirese să creadă că Proridenja l-a 
ales Înadins să se bucure de mulie 
înlesniri de care a lipsi! pe săr- 
maneie najlunl depe coniineal. 
De aici vine neinlrinnla lui nzu- 
injā de a se găsi prelulindeni ca 
acasă şi de a-și irage cenuşa pe 


turiă fie că ar fi vorba de o ne- 
gociare publică sau privală. 

In iimpul trelalivelor de pace 
am văzul pe Lloyd Oeorge lästa- 
du-se îățiş acestor lradijii ale ra- 
sei sale. Se pune în sarcina lul 
această eșire: „La urma urmelor, 
eu nu sin! însărcinal să apăr in- 
leresele Franlei!* In schimb el a 
a bă loarie bine interesele Àn- 
gliei,.. 

Ce vrea Lloyd Oeorge esle loarie 
simplu : distrugerea [lolei ger- 
mane, luarea coloniilor germane, 
„a vaselorde comerţ germane, mens 
|inerea supremației narale. Dacă 
unul din cele 14 puncie ale lui 
Wilson — liberialea mărilor — i-a 
părui împolriva inlerezelor lui, a 
declara! că nul primeşte decii 
subt beneficiu de inventar. 

Nimie na impledica pe Francezi 
să se poarte la lel. Ei aveau ne- 
voe, Înainte de toale, de siguranță, 
Aşa cum Anglia îşi luase aproape 
întreaga llolă germană, Franța a- 
vea datoria să ceară dezarmarea 
aproape inlegrală şi imedială a 
Germaniei. 

Trebuia apoi o granilă militară : 
Rinul și nculrallzarea compleclă a 
Rhenanlei. la slirşii un punct lol 
aşa de imporiani reparațiunile — 
care lrebulau cerule ca un drept 
de prlorilale absolută. Insă Cle- 
menceau şi cei care-l înconjurau, 
au gopio din nefericire cu tolul 
uiiă taciică. Deviza lul era: cere- 


“rile noastre var veal cele din ur- 


mă, Francezii n'au şilul să cișiige 
de parlea lor pe Wilson cu loate 
că aveau mare nevoe de el pen- 
ira a jine fat Englejiior; -s'a 
ris prea mult la Paris pe sama 
Socieiãili Naliunilor — punct atît de 
scump Prezidentulul american. En- 
giejii au los: mull mai șireţi. Lloyd 
e a prias numaldecii psi- 
hologla lul Wilson. El s'a pus ia 
ialregime de acord cu Prézidenlul 
americana în timpul cit a siol la 
Londra : a primii proeciul Socie- 
lății Najlunilor, l-a ajulal chiar să 
şi-l iniiripeze ; in schimb el a fä- 
cul să | se dea lol ce rola: colo- 
niille germane, vasele germane, 
supremajia fjolel, etc.. 
asilel Anglia a fos! plătilă cu 
realilăji, pe cind Franja n'a pri- 
mii decii fâăgădueli. 


a a a 


REVISTA REVISTELOR 419 
m br ce a E cd. 


In lo! cursul iratativelor, |! loyd 
Oeorge, inconjurat de acelasi co- 
laboratori, a apărai interesele lā- 
rii sale cu acelaşi asprime şi ne- 
Indurare. Pe cind la Fronceji se 
schimbau necontenii persoanele 
însărcinale: D. Leygues urmind 
după d. Millerand, >g Briand după 
d. Leygues, d. Doumer după d, 
Francol:-Marsal, eic.. 

In Franța unde chestiunile de 
senlimen?! stăpinese mal mul! san 
mai pulin politica, se poale cons- 
tala o răceală crescindă pentru 
Engiej! ; publicul are impresia că, 
dupăce sian luat pariea, el caută 
pria toale mijloacele să lipsească 

ranja de avantagiile victoriei. In 
Anglia pe de aliă perie, csle o 
indispazille lol mai mare împolriva 
Franței, acuzală că vrea să siri- 
vească fără milă Oermanla, să ri- 
dice sabia oricind, să tulbure ll- 
nișiea Europei. 

Toale imprejurăriie impun Fran- 
|ei să aibă față de Qermnnia lie 
că ar fi vorba de reporallual sau 
de siguranlă—o polilică cinstită. 

Frania vren să se inţeleagă cu 
democrații germani. Ea esle obli- 
gală insă a supraveghea cu eien- 
tie aincerile de peste Rin. Silua- 
tla guvernului democrat de acum 
nu efie prea solidă. O intoarcere 
ofensivă a partidului reacjionar şi 
militarisl este posibilă. dacă au 
probabilă, Este nevoe ca Franţa 
să țină cu tărie rolul care | se cu- 
vine în Europa. Trebue să siringă 
în jurul ei linerele stole născute 
prin victoria comună sau mările 

rin ea; Polonia, Ceho-»loracia, 

minla, Jugo-Slavia. Trebue să-şi 
inlărească moi mult incă unirea 
cu Belgie. 

Intărită cu alitea prietinii, Franja 
va pulea discuta dela egal la egal 
cu Angiia şi +a avea alunci mulji 
sarii de a se înțelege cu en, căc 
Englezul are, mal presus de orice, 
respectul celor tari. 

(Raymond Recouly. Revue de 
France, No. i4). 


Franţa şi Rusia 


Siatul rus s'a format prinlr'o 
permunenlă mişcare de expansi» 
une dela centru la parilerie. Dru- 
mul spre mare-a lost deschis cu 


trudă de Ruși, cind la Vest, cind 
la Sud, cînd în Exiremul Orlent, 
Spiritul de expansiune, care a a- 
nimal în mod sistematice polilica 
externă a Rusiei de-abia deln Pe- 
iru cel Mare incoace, -s'a mani. 
festal întotdeauna ca un spirit po- 
ular, ce mina masele pe cåile 
atole ale istoriei. 

Regimul farist, prin polliica-l de 
opreslune,a dezrolin! în provinciile 
de lronileră ale Rusiei a accens 
luată forță cenirilugă care, după 
izbucalrea rerolujle! din 1917, a 
izbutii să deslacă trepla! de Mos- 
covia provincii şi järi întregi, 

Bolșevicii cu jual puterea, nu: 
mai fiindcă corespondeau palho- 
logicei maselor ; dar s'au menținut 
datorită faptului, că el au cana: 
lizat aspirațiile populere de ex- 
pensiune, impingind larăzi stăplule 
rea rusească fn toale direcțiile. 

Anglia a privit desmembrarea 
rusească cu bucurie exiremă. Doar 
intre Anglia şi Rusia sini ifeduc= 
tibile- conflicte de interese. De-a- 
ceia, slatele inliințale pe ruinele 
imperiului rus au dobindil imedial 
sprijinul englez. 

Dar şi Franja a procedal la fel. 
Franţa ? Dar Franja, care a fost 
cu persislenlă combălulă de im- 
periul Britanic, eslile oare sigură 
pe amicċijia engleză acum cind 
rolul ei esia prea în Eu» 
ropa, deşi (trebue să recunoaştem) 

* „Inlluența-i polilică il intrece forja 
renală” ? 

Pe ajutorul cul conlenză Franja ? 
AI Serbiei mari, al Rominiei mari 7 
Dar acestea nu's „realiiăji isio» 
rice"... 

Franja şi Rusia n'au inierese 
conirare nici în Europa, nici in 

ia. Ele nu-s concurenle cu a- 
celeași mărluri şi asupra acelo» 
raşi piele. Nu urmăresc slere de 
influenje, care se Întrelae. Franja 
şi Rusia sini silante de-oparte și 
de alta n Germaniei, llind în mod 
nalural intrățiie de acelaşi inte- 
res comun de opărare. Sulieleşie 
> Rusia, care urășie Anglia, esie 
alăluri de Franţa. ŞI lrebue lua! 
În samă şi faclorul sufletesc. 

Provinciile deslipile de Rusla, - 
cum nici ele nu pol irāi fără iu» 
sia (aliiel irehuind să cadă În sla- 
rea de colonii ale Angliei sau ale 


470 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Oermaniei), aici Rusia fără din- 
sele,—lrebue să se lederalizeze. 
In momeniul cind se va realiza a- 
ceasiă federalizare, se va prăbu 
şi regimul bolşevic care, submi- 
nal de nemulțumirile interne, nu 
se menline decil pe chestia ex- 
ala apărarea Rusiei fabucătă- 

e. 

(Plerre Ryss. Le Monde Nouveau, 
No. 10). 


Revisia clujană, care in nume- 
rele din urmă a publica! şi clle- 
va traduceri reușile din Eminescu, 
Goga şi Isac (Reval Karoly), frag- 
men! din Prometeu” de V. Ellimiu 
(Kădâr Imre), iar in numărul dela 
Noembrie dă alle traduceri făcute 
de d. Kereszturi Sândor din „lira 
romină modernā" (D. N, Teodo- 
rescu, Demostene Bolez, Vladimir 
Sireinu) în vederea unel antologii 
—se ocupă în acelaşi număr de si- 
luația Săcuilor şi Ungurilor in noul 
Sial romina şi de raporturile dintre 
cele două ramuri ale Poporului 
iig me în noile împrejurări. 

culi au aceiaşi limbă cași 
Maghiarii (cu neinsemnale deose. 
biri) aceiaşi cultură, cultura ma- 
ghlară modernă -— afară de tiluația 
lor economică şi de viața lor so- 
clală, care işi au parliculerilăjile 
lor locale. Deşi acelaşi popor, Se- 
cull, prin izolarea lor de masa cea 
mare a lingurimii, au lrăil o via- 
tă în cilva deosebilă şi au fost 
ch ar națiune alcătuitoare de stat 
în limpuriie de independență ale 
Ardealului, In 1845, prin unirea 
Ardealului cu Ungaria, el mu re- 
nunta! În treculul lor conlopindu-şi 
vieja în viala poporulu! irale—po- 
poral în majoritate, deci poporul 
a!căluilor de slal. Săcuil nu lrebue 
să renunțe însă la lreculul lor azi, 
cind în noul sial! rolul conducător 
îl are ali popor. Prin lralatul de 
pace el nu fost considerali și tra- 
tii aparle înlre minorităţi, cu con 
siderajie la lreculul cași la situa- 
lia lor geografică -ocupind în ma- 
să compaciă, un leriloriu care 
poale avea un regim special 

Der aiil unele dintre minorită» 

Ae nemaghiare, core jin mal bu- 
coros să-și pună nalionalllatea subi 


- 


sculul bisericii, cît și minorlialea 
maghiară însăşi sint nemullumile 
de parlicalarismul Săcullor. Ma- 
hiarii din Rowinia văd în ten- 
ințele de reinviere ale trecutului 
săcuesc — reînviere prorocală şi 
de regimul special acorda! lor prin 
tratatul de pace-— pericolul despăr- 
lirit lor, adică al slăbirii copaci. 
lății de rezistență în noul siat. 
Aici, din nefericire, Maghiarii, ca 
şi unii dintre Săcul chiar, se in- 
țilnesc in vederile lor cu acele 
tendințe de scurtare a drepturilor 
acordate Săcuilor prin !ralalul de 
pace care se văd în guvernul ac- 
tual en şi în cercurile conducăto- 
are liberale cu mal mari sorți În 
conducerea Romiaiei de mine. 
Este şi în inleresul sialului fn- 
suşi ca să nu lie împiedica! nici 
un popor cil de mic în dezvollarea 
lui potrivi! însușirilor lui proprii 
şi astfel să aducă aporiul lui spe- 
cific în bogăţia comună. Aceasla 
nu poale să aducă släbirea stalu- 
lui conceput după ideile de după 
marea dramă. Esie şi în interesul 
omenirii, care prin legăturile el 
spirituale şi economice se simie 
din zi în zi lo! mal muli Un orga- 
nism. Deși Maghiarii din Rominia, 
ca una dintre minoritățile prii, ră- 
min impulinajl prin Izolarea inca- 
re îl aduce pe Săcui situația lor 


turile săcueșii şi poate să des 
chidă posibilități de realizare 2 
unor drepluri nouă pe seama ce- 
lorlalle minorități. In chipul acesta 
rasa maghiară din Rominia poale 
să meargă în lrunlea luluror mi- 
norităților în acțiunea pornliă pen- 
iru aşezarea vieții lor în cadrele 
consilluționale ale unei dezvollări 
libere, normale, 

Maghiarii care fac opozijie po- 
]iticei, adică regimului speciil al 
Săcullor, săvirşesc decio greşeală 
și impotriva Săcullor şi Impotriva 
lor înşişi, Nu-i lrebuiniă ca Sā- 
culul să tie deprins să-l fle ruşine 
cu numele lui şi să-l lăgădulască. 
Maghiari şi Săcul trebue să se 
ae vip n şi să-şi priceapă Iniere- 
sul. „Sprijinirea existeniei ncamu- 


REVISTA REVISTILOR 471 


lul săcuesc și a drepturilor ce 
prez dintr’ însa nu ese numai 
o problemă de sial şi umanitară, 
ci şi o dalorie de vială ce de- 
curge din exislenia îndoită a Un- 
gurilor din Rominia”, 

i (Paál Aprăd, Napkelo!. 1 Noem- 

re’, 


O revistă italiană despre 
Romini 


Cel ce urmăreşte publicajiile 
perio iice ilallene de pela 1350 pănă 
in zilele noasire, inlilnește adesea 
arlicole despre istorin, limba ori 
liieralora romină, In mare parle 
sini dailorile [ialienilor ce-au lost 
prin jara nonstră ori studenjilor 
tilotogi care s'au ocupal de |. ro- 
mină în legblură cu celelalte limbi 
romanice, Tradiţia nu s'a pierdut, 
asiiel că și azi epar articole de 
acesi íel, dar care, prin superficia- 


s Nitatea cu care sin! scrise, ne a” 


rală că publicişiii Italieni în ge- 
nera sin! lot elit de pulin şi de 
indirect informali asupra noaslră, 
caşși în lrecul, Remarcăm însă că, 
in genere, esie vorba de superfi- 
cialilăți, însă foorte rare ori de 
inlormalluni eronate. Oricum ar 
fi. Halia ne cunoaşte mai bine ca 
oricare alið jară din Occideal și 
ma! ales în limpul din urmă pulem 
alirma că s'a formal o serie de 
serioşi specialişti care studiază 
direc! varlatele aspecte ale vieții 
romineşii. Nu în această calego» 
rie poale lusă inira aulorul scur- 
iului arlical de care ne ocupăm. 

Esie intitula! „Lingua e littera- 
tura dei homeni“şi publicat în frun- 
lea uuel linere reviste din Roma 
de câtră Igino Giordani, Se re 
marcă o oarecare cunoșiinlă (in 
direciă totuşi) a Istoriei, cullurii, 
dar mai ales a limbii noastre. Căci 
deparie de-a corespunde tiliului, 
articolul lasă cel mull o oarecare 
impresie despre limba romină ca 
limbă romunică şi Sepre poezia 
uoasiră populară (la line se văd 
iraduse în versuri rimale vre-o 5 
6 poezii populare, dar rău alese: 
Mierija nici nu esle pomenilă, in 
ireacăl măcar !); cii despre lite» 
raiura romină -oricii de rapid ar 
[i articolul -este cu tolul insufiċi- 
èni iralată şi faplul că Ulurdani 


nu reuşeşte să scoală în rellef e- 
lemeniele esențiale, ne face să 
credem că loale cunoşiințele cu 
privire la aceasta le-a lua! din ma- 
nualul lui Lovera (fosi profesor la 
Brăila pe timpuri) care, împreună 
cu gramalica limbii romine, sînt 
poale cele mai nenorocile incer- 
cări de studii romineşti în [lalia. 
Relevăm oarecare apropieri între 
romînă şi dialectele italice de ari, 
tonul corect şi enluziasmul pentru 
lenacilatearominā, deşi articolul nu 
reuşesle a continge pe celilar: 
este deslino! şi pe alocuri pralix, 
(Inutil să adăogăm că virecoară şi 
o eroare Isiorică: pentru Oior- 
dani „fanariol” este sinonim cu 


„boler”). 
(Igino Giordani. Revista di Cul- 
tura, Fasc. 7—8,). 


Tirgul de mostre din 
Bucureşti 


Nu numai sirăinii, dar și Romi- 
nil înşişi - vizitind lirgul de moslre 
din Bucureşii—au rămas surprinşi 
de varietatea şi de calilalea produ- 
selor acestei järi, care ar pulea 
să-şi salislacă singură foale ne- 
volle. 

Aliaţii, În loc să dea sprijin fi- 
nanciar Rominiel care după războlu, 
s'ar fl ridica! în irel ani, - au lăsal-o 
în sama inlimplării. Rominia se 
va reface, desigur, cu propriele-i 
mijloace. Dar slunci aljil vor pro» 
flia de noua sliuajie. 

Negustorii franceji de=consideră 
piaja romină, și lac prin aceansla 
o mare greşală. Iniluența fran- 
ceză, in Rominla, descreşe zi cu 
zi. 

Reprezentanlii comerțului frans 
cez, anchilozați în nișie melade 
invechile, neriscind nimic, vor să 
recolieze lotul, Ei combină în 
compluarele din Franța planuri 
extraordinare și se asleaplă ca, 
odaiă ajunşi în Rominia, accepið= 
rile să sosească dela sine la pi- 
cioarele lor. Asifel, ei se inlorc, 
peste o săplămină în Franța, fără 
nici un rezulial, spunind că Ro- 
minii nu-s oameni seriosi şi cân 
jara lor nu-| nimic de tăcul, 

Aceşii negustori nu cunosc Ro- 
minia. Ei nu şiiu că Rominul are 


JI, 


1964